Victor Hugo — Mizerabilii

VICTOR HUGO 
MIZERABILII 


PARTEA ÎNTÂI 
FANTINE 


Afăta vreme cât va esta, din pnena legilor şi a PMOTAVUNIOr, Uri 
blestem social, cure creează în cup arhfieal, în. pl ciuizahe, 
adevărate indun, agravără cu o fatalitate omenească destul, cure e 
de esenfă dumă, atâta vreme cât cele trei probleme ale secolului 
în josirea Orriului pri exploatare, decăderea fermei pn foare, atro fierea 
COPI Ul ui pri puterea, ÎNLUNENCUL UI, Fu Vor fi rezolvate; atâta vreme cât îni 
anume pătun constrângenle socale vor fi cu putniă; cu alte cuminte, şi 
întruni sens mat iarg, atâta vreme cât pe pământ vor deinui ignoranta Şi 
rrizena — cără ae felul celei de faţă nu vor A zadarruce. 


Hautemile House, ] anuane 1362 


CARTEA ÎNTÂI 
UN OM DREPT 
Il - Domnul Myriel 


În 1818 domnul CharlesFrangoisBienvenu Myriel era episcop la 
Digne, Era un bătrân de vreo saptezeci şi cinci de ani gi ocupa 
scaunul episcopal din Digne din 1806, 


— — Li Li — — 
pasa a aaa e i Ata a ei aj 8 pei Zig a ANGEL za Oa tă rari o Îsi ep Taza carat Eezea stea) a Ea E aaa ee 


VICTOR HUGO 


MIZERABILII 


PARTEA ÎNTÂI 
FANTINE 


Atâta vreme cât va exista, din pricina legilor şi a 
moravurilor, un blestem social, care creează în chip artificial, în 
plină civilizație, adevărate iaduri, agravând cu o fatalitate 
omenească destinul, care e de esență divină; atâta vreme cât 
cele trei probleme ale secolului: înjosirea omului prin 
exploatare, decăderea femeii prin foame, atrofierea copilului 
prin puterea întunericului, nu vor fi rezolvate; atâta vreme cât 
în anume pături constrângerile sociale vor fi cu putinţă; cu alte 
cuvinte, şi întrun sens mai larg, atâta vreme cât pe pământ vor 
dăinui ignoranța şi mizeria — cărți de felul celei de față nu vor fi 
zadarnice. 


HautevilleHouse, 1 ianuarie 1862 


CARTEA ÎNTÂI 
UN OM DREPT 
I - Domnul Myriel 


În 1815 domnul CharlesFrancoisBienvenu  Myriel era 
episcop la Digne. Era un bătrân de vreo şaptezeci şi cinci de 
ani şi ocupa scaunul episcopal din Digne din 1806. 

Cu toate că acest amănunt nu are nicio legătură cu faptele 
pe care le vom istorisi, nu este poate de prisos — spre a fi cât 
mai exacți — să amintim aici zvonurile şi vorbele care circulau 
pe seama sa, pe vremea când a sosit în eparhie. Adevărate sau 
nu, lucrurile ce se pun pe seama oamenilor ocupă adesea în 
viață şi mai ales în destinul lor tot atâta loc cât şi faptele pe 
care le săvârşesc. Domnul Myriel era fiul unui consilier al 
curții de justiție din Aix; viță de magistrați. Se povesteşte că 
tatăl lui, hărăzindui moştenirea postului său, îl însurase 
foarte de tânăr, la optsprezece sau douăzeci de ani, după un 
obicei destul de răspândit în familiile magistraţilor. În pofida 
acestei căsătorii, Charles Myriel făcuse, zicese, să se vorbească 
multe pe seama sa. Era bine făcut, deşi cam mic de statură, 
elegant, distins, spiritual; tinerețea lui fusese închinată în 
întregime vieții mondene şi aventurilor galante. 

Odată cu revoluția, evenimentele se precipitară; familiile 
magistraţilor, decimate, izgonite, hăituite, se risipiră care 
încotro. Din primele zile ale revoluției, domnul Charles Myriel 
fugi în Italia. Nevasta lui muri acolo de o boală de piept, boală 
de care suferise mai demult. Copii nu aveau. Ce sa petrecut 
după aceea în viața domnului Myriel? Năruirea vechii societăți 
franceze, prăbuşirea propriei lui familii, întâmplările tragice de 
la '93'1: — mult mai groaznice poate pentru cei emigrați, care le 
priveau de departe cu exagerarea spaimei — au făcut oare toate 
acestea să încolțească în mintea lui gândul renunțării şi al 
singurătăţii? În ameţeala desfătărilor şi a legăturilor care-i 
umpleau viața, să fi primit el oare pe neaşteptate una din 
acele lovituri misterioase şi grozave, care câteodată doboară, 
izbindul drept în inimă, chiar şi pe omul pe care catastrofele 
publice nul pot clătina nici când îl lovesc în existenţa şi avutul 
său? Nimeni nar fi putut so spună; se ştia numai că se 
întorsese din Italia preoțit. 


În 1804 domnul Myriel era preot la Brignolles. Îmbătrânise 
şi trăia în cea mai mare singurătate. 

Pe vremea încoronării, o chestiune măruntă a parohiei sale, 
nu se mai ştie ce anume, îl aduse la Paris. Printre alte 
persoane cu vază, cărora le ceru sprijinul pentru enoriaşii săi, 
era şi domnul cardinal Fesch. Întro zi, când împăratul tocmai 
venise săi facă o vizită unchiului său, cucernicul preot - care 
aştepta în anticameră - se pomeni față în față cu majestatea 
sa. Napoleon, văzânduse privit cu o oarecare curiozitate de 
către bătrân, se întoarse şi spuse dintrodată: 

— Cinei omul ăsta cumsecade care se uită aşa la mine? 

— Sire, zise domnul Myriel, dumneavoastră vă uitaţi la un 
om cumsecade, iar eu mă uit la un om mare. Fiecare dintre 
noi are ceva de câştigat. 

În aceeaşi seară, împăratul întrebă pe cardinal cum îl 
cheamă pe preot şi, puţin după aceea, domnul Myriel află cu 
cea mai mare surprindere că fusese numit episcop la Digne. 

Dar ce era adevărat din cele ce se povesteau despre tinerețea 
domnului Myriel? Nimeni nu ştia. Înainte de revoluţie prea 
puține familii cunoscuseră familia Myriel. 

Domnul Myriel a fost sortit să îndure soarta oricărui 
nouvenit întrun târguşor unde nu lipsesc guri care flecăresc şi 
sunt prea puţine capete care gândesc. Trebuia să îndure, cu 
toate că era episcop şi tocmai pentru că era episcop. Dar, la 
urma urmei, flecărelile în care se pomenea numele său nu 
erau poate decât flecăreli, zvonuri, vorbe, trăncăneli, chiar mai 
puțin decât atât: „palavre”, cum se spune în graiul energic din 
miazăzi. 

Oricum, după vreo nouă ani de episcopat şi de şedere la 
Digne, toate aceste bârfeli, prilej de discuţii care preocupă la 
început orăşelele mici şi pe oamenii mărunți, fură cu totul 
uitate. Nimeni nar mai fi îndrăznit să vorbească despre ele, 
nimeni nar fi îndrăznit măcar să şi le aducă aminte. 

La Digne domnul Myriel venise însoțit de o fată bătrână, 
domnişoara Baptistine, sora lui, care era cu vreo zece ani mai 
tânără decât el. 


Naveau în slujba lor decât o femeie de vârsta domnişoarei 
Baptistine, pe nume doamna Magloire, care, după ce fusese 
„servitoarea domnului preot”, purta acum îndoitul titlu de 
cameristă a domnişoarei şi de menajeră a monseniorului. 

Domnişoara Baptistine era o persoană înaltă, palidă, slabă, 
blândă: întruchipa idealul cuprins în cuvântul „respectabilă”, 
deoarece se pare că o femeie trebuie să fie mamă pentru a fi 
venerabilă. Nu fusese niciodată frumoasă, dar viața ei toată, 
care nu fusese decât un şir de fapte bune, o învăluise în cele 
din urmă în ceva imaculat şi luminos; odată cu bătrânețea, 
dobândise ceea ce sar putea nu-mi frumusețea bunătății. 
Fusese slabă în tinereţe şi ajunsese străvezie la maturitate, iar 
sub transparența aceasta se întrezărea îngerul. Era mai 
degrabă un suflet decât o fecioară. Întreaga ei ființă părea 
alcătuită din umbră; doar atât trup cât să mai fie femeie; o 
fărâmă de materie, închizând întrînsa o lumină; ochi mari, 
pururea plecaţi; pretext pentru ca un suflet să rămână pe 
pământ. 

Doamna Magloire era o bătrânică, albă, grăsună, dolofană, 
grăbită, care gâfâia mereu, pe de o parte din pricina treburilor, 
pe de alta din pricina astmei. 

Când venise în oraş, domnul Myriel fusese instalat în 
palatul episcopal, cu toate onorurile cerute de decretele 
imperiale, carel aşezară pe episcop îndată după comandantul 
garnizoanei. Primarul şi preşedintele curții îi făcură vizita de 
rigoare, iar el făcu la rândul său prima vizită generalului şi 
prefectului. 

După instalare, oraşul aşteptă săl vadă pe episcop la lucru. 


II - Domnul Myriel devine Monseniorul 
Bienvenu!2! 
Palatul episcopal din Digne se afla alături de spital. Era o 


clădire mare şi frumoasă, de piatră, ridicată la mijlocul 
secolului trecut de către monseniorul Henri Puget, doctor în 


teologie de la facultatea din Paris, abate de Simore, fost 
episcop de Digne pe la 1712. Palatul era o adevărată locuință 
seniorială. Totul era măreț: apartamentele episcopului, 
saloanele, camerele, curtea de onoare, foarte mare, străbătută 
de alei cu arcade, după vechea modă florentină, grădinile 
plantate cu arbori falnici. În sala de mâncare, o lungă şi 
splendidă galerie care se afla la parter şi care dădea spre 
grădini, monseniorul Henri Puget dăduse o masă de gală la 29 
iulie 1714  monseniorilor Charles Brălart din  Genlis, 
arhiepiscop de Embrun, Antoine de Mesgrigny, capucini“, 
episcop de Grasse, Philippe de Vendâme, mare duhovnic al 
palatului şi abate la SaintHonore din Lerins, Francois de 
Berton din Grillon, episcop şi baron de Vence, Cesar de Sabran 
din Forcalquier, episcopsenior de Glandeve şi Jean Soanen, 
preot al congregaţiei, predicator obişnuit al regelui, episcop 
senior de  Senez. Portretele acestor şapte  cucernice 
personalități decorau sala, iar data memorabilă, 29 iulie 1714, 
era gravată cu litere de aur pe o placă de marmură albă. 

Spitalul era o clădire strâmtă şi joasă, cu un singur cat şi 
cu o grădiniţă. 

La trei zile după sosirea sa, episcopul vizită spitalul. După 
vizită, îl rugă pe director să binevoiască a veni la el. 

— Domnule director al spitalului, îi spuse el, câți bolnavi 
aveți în clipa de față? 

— Douăzeci şi şase, monseniore. 

— Atâţia numărasem şi eu. 

— Paturile, reluă directorul, sunt cam înghesuite unele 
întraltele. 

— Am băgat şi eu de seamă. 

— Sălile nu-s decât nişte odăi, iar aerul se primeneşte greu. 

— Aşa mi se pare şi mie. 

— Şi pe urmă, când e niţel soare, grădina e prea mică 
pentru convalescenți. 

— Aşami spuneam şi eu. 

— Iar când sunt molime (anul acesta am avut tifos, acum 
doi ani am avut friguri palustre) avem şi o sută de bolnavi 


deodată; nu ştim cum so scoatem la capăt. 

— La asta mă gândesc şi eu. 

— Ce să facem, monseniore? zise directorul. Trebuie să ne 
resemnăm. 

Convorbirea avea loc în sala de mâncare de la parter. 

Episcopul tăcu o clipă, apoi se întoarse repede spre 
directorul spitalului. 

— Domnule, spuse el, câte paturi credeţi car încăpea în sala 
asta? 

— În sala de mâncare a monseniorului? rosti speriat 
directorul. 

Episcopul cerceta sala cu privirea şi părea că socoteşte şi 
măsoară cu ochii. 

— Ar încăpea foarte bine douăzeci de paturi, zise el, ca şi 
cum ar fi vorbit cu sine însuşi; apoi adăugă cu glas tare: lată, 
domnule director al spitalului, ce vreau să spun. E, desigur, o 
greşeală la mijloc. Sunteţi douăzeci şi şase de persoane în cinci 
sau şase odăițe. Aici suntem trei şi avem loc pentru şaizeci. E 
o greşeală, vă spun eu. Staţi în locuința mea, iar eu întra 
dumneavoastră.  Daţimi casa mea. Asta e casa 
dumneavoastră. 

A doua zi, cei douăzeci şi şase de bolnavi se instalară în 
palatul episcopal, iar episcopul se mută la spital. 

Domnul Myriel nu avea niciun fel de avere, familia sa fiind 
ruinată de revoluție. Sora lui primea o rentă viageră de cinci 
sute de franci, care, la prezbiteriu, ajungea pentru cheltuielile 
ei personale. Domnul Myriel primea de la stat, ca episcop, o 
leafă de cincisprezece mii de franci. Chiar în ziua când se 
mută în clădirea spitalului, domnul Myriel stabili felul cum 
trebuia să fie întrebuințată această sumă, o dată pentru 
totdeauna, precum urmează. Copiem o notă scrisă de mâna 
lui: 


Notă pentru orânduirea cheltuielilor casei mele: 
Pentru micul seminar... o mie cinci sute franci 
Congregația misiunii... o sută franci 


Pentru lazariştii“ din Montdidier... o sută franci 

Seminarul misiunilor străine din Paris... două sute franci 

Congregația sfântului duh... o sută cincizeci franci 

Instituţii religioase din locurile sfinte... o sută franci 

Societăţi de caritate maternă... trei sute franci 

Supliment pentru cea din Arles... cincizeci franci 

Danie pentru îmbunătățirea întreținerii închisorilor... patru 
sute franci 

Pentru eliberarea şefilor de familii închişi pentru datorii... o 
muie franci 

Danie pentru ajutorarea şi eliberarea celor închişi... cinci 
sute franci 

Supliment la salariul profesorilor săraci ai eparhiei... două 
muii franci 

Hambarele de rezervă“ din Alpii de Sus... o sută franci 

Congregația doamnelor din Digne, din Manosque şi din 
Sisteron, pentru învățământul gratuit al fetelor sărace... o mie 
cinci sute franci 

Pentru săraci... şase mii franci 

Cheltuieli personale... o mie franci 

Total... ....... cincisprezece mii franci 


Cât timp a ocupat scaunul episcopal din Digne, domnul 
Myriel na schimbat aproape nimic din întocmirea aceasta, pe 
care, cum am văzut, el o numea orânduirea „cheltuielilor casei 
sale”. 

Această rânduială a fost primită cu supunere desăvârşită 
de către domnişoara Baptistine. Pentru evlavioasa fată, 
monseniorul din Digne era în acelaşi timp frate şi episcop, 
prieten firesc şi superior prin rangul său bisericesc. Îl iubea şil 
venera totodată. Când spunea el ceva, ea se înclina: când făcea 
ceva, i se alătura. Numai servitoarea, doamna Magloire, 
bombănea puţin. Domnul episcop, cum am văzut, Nu-şi 
păstrase sieşi decât o mie de franci, care, adăugaţi la pensia 
domnişoarei Baptistine, făceau o mie cinci sute de franci pe 


an. Cu aceşti o mie cinci sute de franci trăiau cele două 
bătrâne şi episcopul. 

lar când vreun preot de la țară venea la Digne, domnul 
episcop tot mai găsea cu ce săl ospăteze, mulțumită 
economiilor crunte ale doamnei Magloire şi administrației 
iscusite a domnişoarei Baptistine. 

Întro zi — se afla la Digne de vreo trei luni — episcopul spuse: 

— Cu toate astea, sunt destul de strâmtorat! 

— Cred şi eu! izbucni doamna Magloire. Monseniorul nici 
măcar nu şia cerut indemnizaţia pe care io datorează judeţul 
pentru cheltuielile de transport în oraş şi pentru vizitele pe 
care le face în eparhie. Aşa era obiceiul pentru episcopii de 
altădată. 

— Aşa e! zise episcopul. Ai dreptate, doamnă Magloire. 

Şi făcu cererea. 

Puțin după aceea, consiliul general, luând în considerare 
această cerere, îi aprobă o indemnizaţie anuală de trei mii de 
franci intitulată „Alocaţia domnului episcop pentru cheltuieli 
de trăsură, de poştă şi cheltuieli pentru vizite pastorale”. 

Faptul stârni multă vâlvă în rândul burgheziei locale şi, cu 
acest prilej, un senator al imperiului, fost membru în Consiliul 
celor cinci sute, partizan al lui 18 Brumari“, înzestrat pe 
lângă oraşul Digne cu nişte fonduri colosale, îi scrise 
ministrului cultelor, domnului Bigot de Preameneu, o 
scrisoare furioasă şi confidențială din care vom extrage 
următoarele rânduri autentice: 


„Cheltuieli de trăsură? De ce ar fi necesare întrun oraş cu 
mai puțin de patru mii de locuitori? Cheltuieli de poştă şi 
pentru vizite pastorale? Mai întâi, de ce trebuie să facă vizite? 
Pe urmă, cum să circule poşta întro regiune muntoasă? Nu sunt 
drumuri. Nu se merge decât călare. lar podul de la Durance la 
ChâteauArnoux abia poate să țină căruțele cu boi. Aşa sunt toți 
popii. Lacomi zgârciţi. La sosire, acesta făcea pe apostolul. 
Acum se poartă ca toţi ceilalţi. Îi trebuie trăsură şi diligentă. 
Are nevoie de lux, ca episcopii de altădată. Ah, popimea asta! 


Domnule conte, lucrurile nu vor merge bine decât atunci când 
împăratul ne va scăpa de ei. Jos popa! (În acel moment se 
iviseră complicaţii cu Roma.) În ce mă priveşte, sunt numai 
pentru Cezar...” etc... etc... 


În schimb, doamna Magloire se bucură foarte mult. 

— Bravo! îi spuse ea domnişoarei Baptistine. Monseniorul a 
început cu alții, dar a trebuit în cele din urmă să se gândească 
şi la el. Şia pus la punct toate binefacerile. Iată, în sfârşit, şi 
pentru noi trei mii de franci. 

În aceeaşi seară, episcopul scrise şi dădu surorii sale o notă 
cu următorul cuprins: 


Cheltuieli de trăsură şi vizite pastorale: 

Pentru a se putea da bolnavilor din spital supă de carne... o 
mie cinci sute franci 

Pentru societatea de caritate maternă din Aix... două sute 
cincizeci franci 

Pentru societatea de caritate maternă din Draguignan... 
două sute cincizeci franci 

Pentru copii găsiţi... cinci sute franci 

Pentru orfani... cinci sute franci 

DOLL ps ama ati trei mii franci 


Acesta era bugetul domnului Myriel. 

Cât despre veniturile întâmplătoare ale episcopiei: strigări, 
dispense, botezuri, predici, binecuvântări, căsătorii etc,., 
episcopul le încasa de la bogaţi cu aceeaşi străşnicie cu care le 
împărțea la săraci. 

În scurtă vreme, daniile în bani sporiră. Şi cei avuţi şi cei 
lipsiți băteau la uşa domnului Myriel, unii venind să ceară 
milostenia pe care alții veneau so aducă. Nu trecuse niciun an 
de zile şi episcopul ajunse vistiernicul tuturor binefacerilor şi 
casierul tuturor nevoilor. Sume însemnate treceau prin mâna 
lui; dar nimic nul putu face săşi schimbe cât de cât felul de 
viață şi să adauge cât de puţin la strictul său necesar. 


Nici gând de aşa ceva. Aşa cum se întâmplă totdeauna, ca 
jos să fie încă şi mai multă mizerie, decât este sus înfrățire, 
totul era dat — ca să zicem aşa — mai înainte chiar de a fi fost 
primit; totul era sorbit ca apa de un pământ uscat; oricât de 
mult încasa, episcopul navea niciodată un ban. Şi atunci se 
despuia pe sine. 

Întrucât era obiceiul ca episcopii săşi pună numele de botez 
în fruntea ordonanțelor şi scrisorilor pastorale, oamenii 
nevoiaşi ai ținutului aleseseră, cu un fel de instinct plin de 
dragoste, dintre numele şi prenumele episcopului, pe cel care 
avea un tâlc pentru dânşii, aşa că nu-i mai spuneau decât 
monseniorul Bienvenu. Vom face ca şi ei şil vom nu-mi şi noi 
la fel. De altminteri, îi plăcea şi lui să i se spună aşa. 

— Îmi place numele ăsta, spunea el. Bienvenu corectează 
titlul de monsenior. 

Nu avem pretenţia ca portretul pe carel facem aci să fie 
verosimil; ne mulțumim a spune că e asemănător. 


III — Episcop bun, episcopie grea 


Deşi transformase cheltuielile de transport în pomeni, 
domnul episcop nu făcea mai puține vizite. Eparhia Digne e 
foarte obositoare. Are prea puţine şesuri şi prea mulți munți; 
drumuri aproape nu există, cum am mai spus: sunt treizeci şi 
două de parohii, patruzeci şi unu de vicariate şi două sute 
optzeci şi cinci de bisericuțe. Să le vizitezi pe toate, e ceva. 
Domnul episcop o scotea la capăt. Când se ducea prin 
vecinătăți, mergea pe jos, la şes cu trăsurica, şi la munte pe 
catâri. Cele două bătrâne îl întovărăşeau. Când drumul era 
prea anevoios pentru ele, se ducea singur. 

Întro zi, călărind pe un măgar, sosi la Senez, vechi oraş 
episcopal. Punga lui, aproape goală în clipa aceea, nu-i 
îngăduise alt mijloc de călătorie. Primarul oraşului îl 
întâmpină la poarta episcopiei şi privirea lui păru scandalizată 


când îl văzu cum coboară de pe măgar. Câţiva târgoveți 
râdeau pe de lături. 

— Domnule primar şi domnilor, spuse episcopul, îmi dau 
seama ce vă supără; socotiți că e mare cutezanţă ca un biet 
preot să călătorească pe acelaşi animal de care sa slujit şi Isus 
Hristos. Vă rog să mă credeţi că o fac de nevoie, nu din 
vanitate. 

În vizitele sale era îngăduitor, blând şi mai bucuros sta de 
vorbă decât predica. Nu aşeza nicio virtute la înălțimi de care 
nu te poţi apropia. Nu-şi căuta niciodată prea departe 
argumentele şi pildele. Locuitorilor dintrun ţinut le da drept 
pildă ţinutul vecin. În cantoanele în care oamenii erau 
nepăsători cu cei nevoiaşi, spunea: 

— Uitaţivă la oamenii din Briangon. Au dat voie săracilor, 
văduvelor şi orfanilor săşi cosească fânețele cu trei zile 
înaintea celorlalți. Le dreg gratuit casele când sunt 
dărăpănate. De aceea e un ţinut binecuvântat de Dumnezeu. 
Vreme de un veac, de o sută de ani adică, na fost acolo niciun 
singur ucigaş. 

În satele lacome după câştig şi recoltă, spunea: 

— Uitaţivă la cei din Embrun. Dacă în timpul recoltei un 
tată de familie îşi are feciorii în armată şi fetele la lucru în 
oraş, şi dacă e bolnav, sau nu poate munci, preotul, în predica 
sa, face apel la obşte; iar duminica, după slujbă, toți oamenii 
din sat, bărbați, femei, copii, se duc pe ogorul bietului om săi 
culeagă recolta şi să io care în hambar. 

Familiilor învrăjbite din pricini băneşti şi de moştenire le 
spunea: 

— Uitaţivă la muntenii din Devolny, ținut atât de sălbatic 
încât nu se aude privighetoarea nici la cincizeci de ani o dată. 
Ei bine, când întro familie moare tatăl, băieții pornesc în lume 
săşi caute norocul şi lasă fetelor averea, ca să se poată mărita. 

În plasele unde oamenilor le plac procesele şi unde 
gospodarii se ruinează cu acte şi timbre, spunea: 

— Uitaţivă la țăranii de treabă din valea Queyras. Sunt 
acolo trei mii de suflete. Doamne! E un fel de mică republică. 


Nu se ştie nici de judecător, nici de portărel. Primarul 
orânduieşte totul. El stabileşte dările, impune cinstit pe 
fiecare, judecă fără nicio plată pricinile, împarte moştenirile 
fără să ceară nimic, dă sentinţe fără cheltuieli de judecată şi e 
ascultat, pentru că e un om drept printre oameni de treabă. 

În satele unde nu găsea învățător, îi da drept pildă tot pe cei 
din Queyras: 

— Ştiţi cum fac ei? spunea. De vreme ce un cătun cu 
douăsprezece până la cincisprezece cămine nu poate săşi țină 
totdeauna un dascăl, au învățători pe care-i plăteşte toată 
valea şi care cutreieră satele, oprinduse opt zile întrun loc, 
zece întraltul, şi învățând pe oameni carte. Dascălii ăştia vin 
pe la iarmaroace, unde iam întâlnit şi eu. Îi recunoşti după 
condeiul din pană de gâscă pe carel poartă la şnurul pălăriei. 
Cei care dau numai lecţii de citit — au o singură pană; cei care 
predau cititul şi socotitul - au două pene; iar cei care dau 
lecţii de citit, de socotit şi de latină — au trei pene. Aceştia din 
urmă sunt marii învățați. Dar ce ruşine e să fii neştiutor de 
carte! Faceţi şi voi ca oamenii din Queyras. 

Vorbea aşa, cu gravitate, părinteşte; când nu avea pilde la 
îndemână, născocea parabole, mergând drept la ţintă, cu 
puţine cuvinte, dar cu belşug de imagini, cu elocința lui 
Hristos, convins şi convingător. 


IV — Faptele asemănătoare vorbelor 


Vorbea cu blândeţe şi cu voioşie. Căuta să fie pe înțelesul 
celor două bătrâne careşi petreceau viața lângă el —- când 
râdea, râdea ca un şcolar. 

Doamnei  Magloire îi plăcea săi spună adesea 
„inălțimeavoastră”. Întro zi, el se ridică din fotoliu şi se duse la 
bibliotecă să caute o carte. Cartea era întrunul din rafturile de 
sus. Fiind cam mic de statură, episcopul nu putu să ajungă 
până la ea. 


— Doamnă Magloire, spuse el, adumi un scaun. Înălțimea 
mea nu ajunge până la raftul acela. 

Una dintre rudele sale de departe, doamna contesă de LG, 
nu scăpa aproape niciun prilej dea înşira în prezența lui ceea 
ce numea ea „speranţele” celor trei fii ai ei. Contesa avea multe 
rubedenii foarte bătrâne, care nu mai aveau mult de trăit, şi 
pe care copiii ei trebuiau să le moştenească de drept. Cel mai 
tânăr dintre ei urma să primească de la o mătuşă un venit 
frumuşel, de o sută de mii de franci; cel deal doilea era 
succesorul titlului de duce al unchiului său; cel mai mare 
urma să moștenească titlul de pair? al bunicului. Episcopul 
asculta de obicei în tăcere aceste nevinovate şi scuzabile 
îngâmfări materne. O dată, pe când doamna de LG îi înşira din 
nou, cu deamănuntul, toate moştenirile şi toate „speranţele” 
ei, păruse totuşi mai îngândurat decât de obicei. Ea se opri cu 
oarecare nerăbdare: 

— Doamne, dragă vere, dar unde ţis gândurile? 

— Mă gândesc, spuse episcopul, la o cugetare ciudată care 
e, mi se pare, a sfântului Augustin: „Puneţivă speranţele în cel 
pe care nul moşteniţi”. 

Altă dată, primind înştiințarea de deces a unui nobil din 
localitate, în care se înşirau, pe o pagină întreagă, în afară de 
dregătoriile răposatului, toate titlurile feudale şi de nobleţe ale 
tuturor înaintaşilor săi, exclamă: 

— Ce rezistentăi moartea! Ce aleasă încărcătură de titluri i 
se cere să poarte cu vioiciune în spinare şi câtă minte le 
trebuie oamenilor ca să pună astfel mormântul în slujba 
deşertăciunii! 

Ştia, la nevoie, să glumească cu blândeţe, şi gluma lui 
ascundea aproape totdeauna un tâlc serios. În timpul unui 
post, un tânăr vicar veni la Digne şi ţinu o predică în 
catedrală. Vorbi destul de bine. Subiectul predicii era 
milostenia. Sfătui pe bogaţi săi ajute pe nevoiaşi, pentru ca 
astfel să scape de focul iadului pe carel zugrăvi cât putu de 
înfricoşător, şi să ajungă în raiul pe carel înfățişă ispititor de 
încântător. Printre cei de față se afla şi un negustor bogat, 


retras din afaceri, mai făcând încă puțină cămătărie, anume 
domnul Geborand, şi care agonisise o jumătate de milion 
fabricând postavuri groase, mătăsuri, stofe, bonete. Niciodată 
domnul Geborand nu dăduse de pomană vreunui nenorocit. 
De când cu predica asta, sa băgat însă de seamă că în fiecare 
duminică dădea un gologan bătrânelor cerşetoare din fața 
catedralei. Erau şase la număr ca săşi împartă darul. Întro zi, 
episcopul îl zări dând de pomană şii spuse zâmbind surorii 
sale: 

— Uitel pe domnul Geborand cum îşi cumpără rai de un 
ban! 

Când era vorba de o faptă bună, nu da înapoi nici chiar în 
fața unui refuz şi găsea atunci cuvinte care dădeau de gândit. 
O dată strângea bani pentru săraci întrun salon din oraş. Se 
afla acolo marchizul de Champtercier, bătrân, bogat şi zgârcit, 
care izbutea să fie în acelaşi timp ultraregalist şi 
ultravoltairian. Au existat şi inşi de soiul ăsta. Ajungând 
lângă el, episcopul îi atinse braţul: 

— Domnule marchiz, trebuie sămi daţi şi dumneavoastră 
ceva! 

Marchizul se întoarse şi răspunse scurt: 

— Monseniore, am săracii mei! 

— Daţimii mie! spuse episcopul. 

Întro zi, în catedrală, rosti următoarea predică: 

— Preaiubiţii mei frați, bunii mei prieteni! Sunt în Franța 
un milion trei sute douăzeci de mii de case ţărăneşti care nau 
decât trei deschizături, un milion opt sute şaptesprezece mii 
cu două deschizături, uşa şi o fereastră, şi, în sfârşit, trei sute 
patruzeci şi şase de mii de colibe care nau decât o singură 
deschizătură: uşa. Şi asta numai din cauză că există un 
impozit pe uşi şi pe ferestre. Gândiţivă la familiile nevoiaşe, la 
bătrânele, la copilaşii care trăiesc în locuințele astea şi veţi 
înțelege de ces bolnavi de friguri şi de alte multe boli. Vai, 
Dumnezeu le dă oamenilor aerul, şi legea lil vinde! Nu acuz 
legea, dar îl binecuvântez pe Dumnezeu. În Isere, în Var, în 
Alpi, în Alpii de Sus şi cei de Jos, țăranii nu au nici măcar 


roabe; cară îngrăşămintea cu spinarea; nau lumânări şi ard 
făclii de răşină şi bucăţi de sfoară muiată în răşină. Aşai în tot 
ţinutul de sus al Dauphincului. Îşi fac pâinea pe şase luni o 
dată şi o coc la foc de tizic. larna sparg pâinea cu toporul şi o 
țin muiată în apă douăzeci şi patru de ore ca so poată 
mânca... Fraților, fievă milă! Vedeţi câtă suferinţă este în jurul 
vostru... 

Născut în Provența, se obişnuise repede cu toate dialectele 
din sud. Spunea: „Eh, be! moussou, ses sage?” ca în 
Languedocul de Jos. „Onte anaras passasa?” ca în Alpii de 
Jos. „Puerte un bouen mouton embe un bouen froumage grase!” 
ca în Dauphinâul de Sus. Asta plăcea poporului şi a contribuit 
în bună măsură să câştige inima tuturor. Fie în vale, în 
bordeie, fie sus la munte, pretutindeni se simțea ca la el acasă. 
Ştia să spună lucrurile cele mai însemnate în graiul cel mai 
popular. Vorbind toate limbile, pătrundea în toate sufletele. De 
altminteri, se purta la fel cu cei de sus ca şi cu cei de jos. Nu 
învinuia niciodată în pripă şi fără să ţină seama de 
împrejurările respective. Spunea: 

— Să vedem mai întâi de unde vine răul! 

Fiind, cum îşi spunea singur zâmbind, un „fost păcătos”, 
navea nimic din asprimea moralistului şi propovăduia pe față 
- fără încruntarea din sprâncene a virtuoşilor crânceni - o 
doctrină care sar putea rezuma astfel: „Omul îşi poartă pe el 
carnea, care e în acelaşi timp povară şi ispită. O târăşte după 
el şi i se supune. E dator so supravegheze, so înfrâneze, să i se 
împotrivească şi să nu i se supună decât atunci când nu mai 
are încotro. Dândui ascultare, săvârşim totuşi o greşeală, dar 
o greşeală de felul acesta se poate ierta. E o cădere, dar o 
cădere în genunchi, care poate sfârşi cu o rugăciune. Să fii 
sfânt e un lucru rar; să fii drept e firesc. Puteţi greşi, puteți 
avea slăbiciuni, puteţi păcătui, dar fiți drepți. Cât mai puţine 
păcate - iată datoria omului. Niciun păcat - e visul îngerului. 
Tot cei pământesc e supus greşelii. Păcatul are puterea 
gravitației”. 


Când vedea că lumea strigă prea tare şi se indignează prea 
repede, spunea cu zâmbetul pe buze: 

— O! O! Sar părea căi vorba de o crimă pe care o săvârşeşte 
oricine. lată, ipocriziile speriate sunt gata să protesteze şi să 
se pună la adăpost. 

Era îngăduitor cu femeile şi cu săracii, care duc povara 
societății omeneşti. Spunea: 

— Greşelile femeilor, ale copiilor, ale servitorilor, ale celor 
slabi, ale nevoiaşilor şi ale neştiutorilor sunt din vina 
bărbaților, a părinţilor, a stăpânilor, a celor puternici, a 
bogațţilor şi a învățațţilor. 

Mai spunea: 

— Pe cei ce nu ştiu, învățații cât mai multe lucruri puteţi; 
societatea e vinovată că învățământul nu e gratuit; ea trebuie 
trasă la răspundere pentru bezna pe care o menţine. Acolo 
unde domneşte întunericul, încolțeşte păcatul. Vinovat nu e 
cel ce păcătuieşte, ci acela carel ține în întuneric. 

Precum vedeţi, avea un fel ciudat, cu totul personal, de a 
privi lucrurile. 

Întro zi, auzi vorbinduse întrun salon despre procesul unei 
crime, care se afla în faza de instrucție şi urma să fie judecată. 
Un nenorocit, cu totul lipsit de mijloace, falsificase nişte bani, 
din dragoste pentru o femeie şi pentru copilul pe carel avea cu 
ea. Falsificarea de bani se mai pedepsea pe vremea aceea cu 
moartea. Femeia fusese arestată pe când încerca să pună în 
circulație prima monedă falsificată de dânsul. Era închisă, dar 
nu existau dovezi decât împotriva ei. Numai ea putea săl dea 
de gol pe amantul ei şi săl nenorocească, mărturisind 
adevărul. Ea tăgădui. Magistraţii stăruiră. Ea se încăpățână 
să tăgăduiască. Atunci, procurorul avu o idee. Înscenă o 
infidelitate a amantului şi, cu crâmpeie de scrisori iscusit 
ticluite, izbuti so convingă pe nefericita femeie că avea o rivală 
şi că omul o înşela. Atunci, întărâtată de gelozie, îşi denunță 
amantul, mărturisi totul, dovedi totul. Omul era pierdut. 
Urma să fie judecat în curând la Aix, împreună cu complicea 
sa. Faptul începu să circule, şi lumea era încântată de dibăcia 


magistratului. Speculând gelozia, el făcuse să țâşnească 
adevărul din mânie, justiția din răzbunare. Episcopul 
ascultase totul, în tăcere. La urmă, întrebă: 

— Unde vor fi judecaţi bărbatul şi femeia aceasta? 

— La curtea cu juri. 

Adăugă apoi: 

— Şi unde va fi judecat domnul procuror regal? 

La Digne se petrecu odată o întâmplare tragică. Un om fu 
condamnat la moarte pentru omor. Era un nenorocit, nici prea 
învăţat, nici prea ignorant, care fusese scamator pe la bâlciuri 
şi jălbar. Procesul făcu multă vâlvă în oraş. În ajunul zilei 
fixate pentru executarea condamnatului, duhovnicul închisorii 
se îmbolnăvi. Era nevoie de un preot care săl asiste pe osândit 
în ultimele clipe. Fu chemat preotul parohiei. Se pare că 
acesta refuzase zicând: 

— Asta nu mă priveşte pe mine. Nam de ce să fac corvoada 
asta pentru un saltimbanc; şi eu sunt bolnav; de altminteri 
nici nu intră în atribuţiile mele. 

Răspunsul acesta fu adus la cunoştinţa episcopului, care 
spuse: 

— Domnul paroh are dreptate. Nare ce căuta el acolo; mă 
duc eu. 

Se duse numaidecât la închisoare, cobori în celula 
„saltimbancului”, îi spuse pe nume, îi luă mâna şii vorbi. 
Petrecu toată ziua şi toată noaptea lângă el, uitând de masă şi 
de somn, rugânduse lui Dumnezeu pentru iertarea sufletului 
condamnatului şi rugândul pe condamnat pentru iertarea 
sufletului său. Îi spuse cele mai frumoase adevăruri, care sunt 
cele mai simple. Îi fu părinte, frate, prieten; episcop, numai 
pentru al binecuvânta. Îi vorbi despre toate, liniştindul şi 
alintândul. Omul acesta era să moară deznădăjduit. Moartea 
însemna pentru el un abis. În picioare, tremurând pe 
marginea acestei prăpăstii fioroase, se trăgea înapoi îngrozit. 
Nu era chiar atât de ignorant ca să rămână cu totul 
nepăsător. Condamnarea lui, carel zguduise adânc, fărâmase 
pe alocuri, în jurul lui, zidul care ne desparte de taina 


lucrurilor şi pe care noi îl numim viață. Se uita fără încetare 
dincolo de lumea asta, prin aceste spărturi fatale şi nu vedea 
decât întuneric. Episcopul îl făcu să zărească o lumină. 

A doua zi, când veniră săl ridice pe nenorocit, episcopul era 
tot acolo. Îl întovărăşi. Apăru în fața mulțimii în pelerinai 
liliachie şi cu crucea sa episcopală pe piept, alături de acest 
păcătos legat cu frânghii. 

Se urcă în căruţă cu el, se sui cu el pe eşafod. Osânditul, 
atât de abătut şi copleşit în ajun, era acum transfigurat. Îşi 
simțea sufletul împăcat şi avea nădejde în Dumnezeu. 
Episcopul îl îmbrăţişă, şi, în clipa în care cuțitul sta să cadă, îi 
spuse: 

— Pe cel ucis de mâna omului, Dumnezeu îl reînvie. Cel 
izgonit de fraţii săi e primit de tatăl ceresc. Roagăte, crede, 
treci în viața veşnică! Acolo este Domnul. 

Când cobori de pe eşafod, avea în privire ceva care făcu 
mulțimea să se dea la o parte. Nu ştiai ce să admiri mai mult: 
paloarea ori seninătatea sa. Întorcânduse în locuința modestă, 
pe care o numea, zâmbind, „palatul său”, îi spuse surorii lui: 

— Am slujit ca un pontif! 

Şi, cum lucrurile cele mai sublime sunt adesea cele mai 
puțin înţelese, sau găsit în oraş oameni care, comentând 
purtarea episcopului, să spună: „Paradă”. Dar, la urma urmei, 
asta na fost decât flecăreală de salon. Poporul, căruia nu-i 
place să glumească pe seama lucrurilor sfinte, se înduioşă şil 
admiră. 

Cât despre episcop, vederea ghilotinei îl zgudui şii trebui 
multă vreme ca săşi vină în fire. 

Întradevăr, când îl vezi aievea, înălțat şi drept, eşafodul are 
ceva halucinant. Putem fi oarecum nepăsători față de 
pedeapsa cu moartea, putem să nu ne dăm părerea, bună sau 
rea, atâta vreme cât nam văzut cu ochii noştri o ghilotină; dar 
daco vedem, zguduirea e dintre cele mai puternice; trebuie să 
ne hotărâm şi să spunem răspicat dacă suntem pentru sau 
contra. Unii o admiră, ca de Maistre; alții o detestă, ca 
Beccaria. Ghilotina este întruchiparea legii; se numeşte 


vindicta!!*; nu e neutră şi nu-ţi îngăduie să rămâi neutru. 
Cine o vede se înfioară, străbătut de cel mai tainic fior. Toate 
problemele sociale ridică în jurul acestui satâr semnul lor de 
întrebare. Eşafodul e o vedenie. Eşafodul nu-i o simplă 
schelărie; eşafodul nu-i o maşină; eşafodul nu-i un aparat 
țeapăn, făcut din lemn, din fier şi din frânghii. Pare un fel de 
ființă, care are nu ştiu ce inițiativă întunecată; sar spune că 
schelăria asta vede, că maşina asta aude, că aparatul ăsta 
înțelege, că lemnul, fierul şi frânghiile astea au voința lor. În 
visul înspăimântător, în care prezența lui cufundă sufletul, 
eşafodul apare groaznic, contopinduse cu ceea ce face. 
Eşafodul este complicele călăului; devorează; înghite carne; 
bea sânge. Eşafodul este un fel de monstru, făurit de judecător 
şi dulgher, un strigoi, care pare că trăieşte o viață cumplită, 
alcătuită numai din moartea pe care a dato. 

De aceea, impresia fu cumplită şi adâncă; a doua zi după 
execuție, şi multe zile după aceea, episcopul păru copleşit. 
Seninătatea aproape violentă a clipei funebre dispăruse; stafia 
justiției sociale îl urmărea. El, care de obicei se întorcea de la 
tot ceea ce săvârşea cu o satisfacție atât de luminoasă, părea 
acum căşi face mustrări. Uneori vorbea cu el însuşi, 
îngăimând cu jumătate glas monologuri lugubre. lată unul pe 
care sora lui la auzit şi la ţinut minte: „Nu credeam să fie atât 
de groaznic. E o greşeală să ne cufundăm atât de adânc în 
legea divină, încât să nu mai ținem seamă de legile omeneşti. 
Moartea nu neo poate trimite decât Dumnezeu. Cu ce drept se 
ating oamenii de acest lucru necunoscut?” 

Cu vremea, aceste impresii slăbiră şi probabil se şterseră. 
Sa băgat de seamă totuşi că episcopul se ferea să mai treacă 
prin piața execuțiilor. 

Domnul Myriel putea fi chemat oricând la căpătâiul 
bolnavilor şi al muribunzilor. Ştia că aceasta este datoria lui 
cea mai mare şi adevăratul său rost. Familiile văduvelor şi 
orfanilor naveau nevoie săl cheme; se ducea el singur. Ştia să 
stea şi să tacă îndelung lângă bărbatul careşi pierduse soția 
iubită, lângă mama careşi pierduse copilul. Aşa cum ştia să 


tacă, ştia şi când să vorbească. Minunat fel dea mângâia! Nu 
căuta să aline durerea prin uitare, ci so înalțe şi so înnobileze 
prin speranță. Spunea: „Luaţi seama când vă îndreptațţi 
gândul spre cei morți. Nu vă gândiţi la ceea ce putrezeşte. 
Priviţi drept înainte. Veţi zări lumina vie a mortului vostru 
drag strălucind pe bolta cerului.” Ştia cât de sănătoasă e 
credința. Se străduia să povățuiască şi săl liniştească pe omul 
cuprins de deznădejde, arătândui cu degetul pe cel ce se 
resemnează şi să prefacă durerea care priveşte spre groapă, în 
durerea care priveşte către o stea. 


V — Monseniorul Bienvenu îşi purta prea 
mult anteriele 


Viaţa lăuntrică a domnului Myriel era plină de aceleaşi 
gânduri ca şi viața lui publică. Pentru cine ar fi putut so 
privească de aproape, sărăcia voită în care trăia episcopul din 
Digne ar fi fost un spectacol grav şi încântător. 

Ca toți bătrânii şi ca cei mai mulți dintre cugetători, 
dormea puţin. Somnul lui era scurt şi adânc. Dimineaţa îşi 
îngăduia un ceas de reculegere, pe urmă oficia serviciul 
religios, fie la catedrală, fie în oratoriu. După liturghie mânca 
o bucată de pâine de secară muiată în lapte muls de la vacile 
sale. Apoi se apuca de lucru. 

Un episcop e un om foarte ocupat. Trebuie să primească în 
fiecare zi pe secretarul episcopiei, de obicei un canonic, şi mai 
în toate zilele pe marii vicari. Trebuie să controleze 
congregațiile, să acorde privilegii, să cerceteze o întreagă 
bibliotecă de cărți de rugăciune, catehisme diocezanett, 
ceasloave etc., să scrie scrisori, să încuviințeze predici, săi 
împace pe preoți şi pe primari; apoi corespondența clericală, 
corespondența administrativă; de o parte statul, de alta 
sfântul scaun; o sumedenie de treburi. 

Timpul pe care il mai lăsau aceste nenumărate îndeletniciri, 
funcțiile şi breviarul, îl dăruia în primul rând nevoiaşilor, 


bolnavilor şi celor năpăstuiţi; iar timpul pe care il mai lăsau 
năpăstuiţii, bolnavii şi nevoiaşii, îl dăruia muncii. Săpa 
pământul în grădină sau citea şi scria. Navea decât un cuvânt 
pentru amândouă felurile de munci: le numea „grădinărit”. 
„Spiritul e o grădină!” spunea el. 

La prânz mânca la fel ca şi dimineaţa. Pe la ora două, când 
vremea era frumoasă, ieşea şi se plimba pe jos, pe câmp sau 
prin oraş, intrând adesea prin cocioabe. Era văzut mergând 
singur, îngândurat, cu ochii în pământ, sprijininduse în 
toiagul său lung, îmbrăcat cu pelerinai liliachie, vătuită şi 
caldă, purtând ciorapi liliachii şi nişte pantofi mari, cu pălăria 
turtită, în trei colțuri, de care atârnau trei ciucuri de aur cu 
franjuri deşi. 

Pretutindeni unde se arăta era o sărbătoare. Sar fi zis că 
trecerea lui avea ceva cald şi luminos. Copiii şi bătrânii ieşeau 
în pragul porţilor, la ivirea episcopului, ca la ivirea soarelui. Îi 
binecuvânta, şil binecuvântau. Oricine avea nevoie de ceva era 
îndrumat spre casa lui. 

Se oprea ici şi colo, sta de vorbă cu băieţii şi cu fetele şi 
zâmbea mamelor. Când mai avea un ban, se ducea pe la 
săraci, când nu mai avea, se ducea la cei bogați. 

Deoarece purta prea mult anteriele şi nu voia să se bage de 
seamă lucrul ăsta, nu ieşea niciodată în oraş decât cu pelerina 
sa vătuită, de culoare violetă, ceea cel cam stingherea în 
timpul verii. 

Seara, pe la ora opt şi jumătate, lua cina împreună cu sora 
sa, în vreme ce doamna Magloire sta în picioare, în spatele lor, 
şii servea. Era o masă mai mult decât cumpătată. Dacă totuşi 
episcopul avea vreun preot la masă, doamna Magloire se 
folosea de acest prilej pentru ai servi monseniorului vreun 
peşte gustos, de lac, sau vreun vânat ales, de munte. Orice 
preot era un bun pretext, binevenit pentru o masă bună; 
episcopul nu se împotrivea. Altminteri, masa lui de toate zilele 
nu se alcătuia decât din legume fierte în apă şi din supă de 
post. De aceea se şi spunea în oraş: „Când episcopul nu se 
ospătează popeşte, se ospătează călugăreşte”. 


După cină stătea de vorbă o jumătate de ceas cu 
domnişoara Baptistine şi cu doamna Magloire; se întorcea 
apoi din nou în camera sa şi începea iarăşi să scrie, când pe foi 
volante, când pe marginea vreunui infolio. Era un om cult şi 
întrucâtva savant. A lăsat vreo cincişase manuscrise destul de 
ciudate; printre altele o dizertație asupra versetului din 
geneză: La început duhul lui Dumnezeu plutea pe ape. 
Confruntă cu acest verset alte trei texte: versiunea arabă, care 
spune: Vânturile Domnului suflau; pe Flavius Josefus'12%, care 
zice: Un vânt de sus se năpusti asupra pământului; şi, în 
sfârşit, tălmăcirea chaldeică a lui Onkelos'1*%, care sună astfel: 
Un vânt venind de la Dumnezeu sufla pe fața apelor. Întraltă 
dizertație analiză operele teologice ale lui Hugo, episcop de 
Ptolemais, strămoş al celui ce scrie cartea de față, precizând 
că acestui episcop trebuie să i se atribuie diferite broşuri 
publicate acum o sută de ani sub pseudonimul Barleycourt. 

Câteodată, în mijlocul unei lecturi, oricare ar fi fost cartea 
pe careo avea în mână, cădea dintrodată întro meditaţie 
adâncă, din care nu mai ieşea decât pentru a scrie câteva 
rânduri chiar pe marginile volumului respectiv. Adesea, 
rândurile acestea nu au nicio legătură cu cartea pe care sunt 
scrise. Avem în fața ochilor o notă scrisă de el pe marginea 
unui volum intitulat: Corespondența lordului Germain cu 
generalii Clinton, Cornwallis şi cu amiralii marinei americane, 
Versailles, librăria  Poincot, Paris, librăria Pissot, cheiul 
Augustinilor. 


lată această notă: 

O, tu cel care eşti! 

Eclesiastul te numeşte Atotputernic, Macabeii te numesc 
Creator, Epistola către Efesieni îți spune Libertate, Barunch te 
numeşte Nemărginire, Psalmii te numesc Înțelepciune şi 
Adevăr, loan te numeşte Lumină, Regii îți spun Domnul, Exodul 
te numeşte Providenţă, Leviticul — Sfințenie, Esdras - Dreptate, 
creațiunea îți spune Dumnezeu, omul te numeşte Tată, dar 


Solomon îţi spune Îndurare şi acesta e cel mai frumos dintre 
toate, numele tale... 


Pe la ora nouă seara femeile se retrăgeau şi se urcau în 
camerele lor de la etajul întâi, lăsândul singur, la parter, până 
dimineața. 

Aici e nevoie să facem o descriere exactă a locuinţei 
domnului episcop din Digne. 


VI — Cinei păzea casa 


Casa în care locuia era alcătuită, cum am mai spus, 
dintrun parter şi un singur etaj, trei încăperi la parter, trei 
camere la etaj, iar deasupra un pod. În spatele casei — o 
grădiniță de un sfert de pogon. Femeile locuiau la etaj. 
Episcopul locuia jos. Prima încăpere, care dădea spre stradă, îi 
servea ca sufragerie, cea dea doua era camera de dormit, iar a 
treia oratoriul. Nu puteai ieşi din oratoriu fără să treci prin 
camera de culcare, şi nu puteai ieşi din camera de culcare fără 
să treci prin sufragerie. În oratoriu, în fund, se afla un alcov 
închis, cu un pat pentru musafiri. Domnul episcop ţinea acest 
pat pentru preoţii de la ţară, pe care treburile sau necazurile 
parohiei îi aduceau la Digne. 

Farmacia spitalului, o clădire mică, alăturată casei şi care 
dădea spre grădină, fusese transformată în bucătărie şi 
cămară. 

În grădină mai era şi un staul, fosta bucătărie a spitalului, 
unde episcopul ținea două vaci. Oricare ar fi fost cantitatea de 
lapte pe care io dădeau, el trimitea jumătate în fiecare 
dimineaţă bolnavilor din spital. „Îmi dau dijma!” spunea el. 

Camera lui era destul de mare şi destul de greu de încălzit 
în timpul iernii. Lemnele fiind foarte scumpe la Digne, pusese 
să i se facă în staulul vacilor o despărțitură închisă cu un 
perete de scânduri. Acoloşi petrecea serile când era ger. Îi 
spunea „salonul său de iarnă”. 


Ca şi în sufragerie, în acest salon de iarnă nu se aflau alte 
mobile decât o masă de lemn, albă, pătrată, şi patru scaune 
de pai. Sala de mâncare mai era împodobită şi cu un bufet 
vechi, vopsit întrun roz spălăcit. Dintrun bufet asemănător, 
acoperit cuviincios cu şerveţele albe şi cu imitație de dantele, 
episcopul făcuse altarul care-i împodobea oratoriul. 

Adesea, femeile cu stare, care veneau să se pocăiască, şi 
femeile evlavioase din Digne strânseseră bani, elentre ele, ca să 
împodobească cu un altar nou oratoriul monseniorului; de 
fiecare dată însă el luase banii şii împărţise la săraci. „Cel mai 
frumos altar, spunea el, e sufletul unui nenorocit alinat care-i 
mulţumeşte lui Dumnezeu.” 

În oratoriu avea două scăunele de rugăciune, din pai, iar în 
camera de culcare un fotoliu, de asemenea din pai. Când se 
întâmpla să primească şapte sau opt persoane o dată - pe 
prefect, pe general, sau statulmajor al regimentului din 
garnizoană, sau câţiva elevi ai micului seminar — era nevoie să 
se aducă din staul scaunele salonului de iarnă, din oratoriu 
scăunelele de rugăciune şi din dormitor fotoliul; în felul acesta 
puteau să se adune până la unsprezece scaune pentru 
vizitatori. La fiecare vizită nouă se golea câte o încăpere. 

Se întâmpla uneori să fie douăsprezece persoane; atunci 
episcopul ieşea din încurcătura stând în picioare lângă sobă, 
dacă era iarnă, sau propunând o plimbare prin grădină, dacă 
era vară. 

Se mai afla un scaun şi în alcovul închis, dar era pe 
jumătate desfundat şi nu se ţinea decât pe trei picioare, aşa că 
nu putea fi folosit decât rezemândul de zid. Domnişoara 
Baptistine avea şi dânsa în odaie un jilț mare, de lemn, 
odinioară aurit şi îmbrăcat cu mătase înflorată, dar jilțul 
acesta trebuise să fie urcat la etaj prin fereastră, întrucât 
scara era foarte îngustă; prin urmare, nu putea fi socotit 
printre mobilele de folos în asemenea împrejurări. 

Ambiţia domnişoarei Baptistine ar fi fost să poată cumpăra 
o mobilă de salon îmbrăcată în catifea de Utrecht galbenă, cu 
flori în relief, din lemn de mahon, arcuit ca gâtul de lebădă, şi 


cu o canapea. Dar asta trebuia să coste cel puţin cinci sute de 
franci şi, dânduşi seama că - în cinci ani - nu putuse să 
strângă în acest scop decât patruzeci şi doi de franci şi zece 
centime, sfârşise prin a renunța. De altminteri cineşi atinge 
idealul? 

Nimic mai simplu de închipuit decât dormitorul episcopului. 
O uşă cu geamuri dând spre grădină, drept în fața patului; un 
pat de spital, din fier, cu polog de mătase verde; în spatele 
patului, după o perdea, obiectele de toaletă, trădând încă 
vechile deprinderi elegante ale omului de lume; două uşi: una 
lângă sobă, dând spre oratoriu, cealaltă lângă bibliotecă, dând 
în sufragerie; biblioteca, un dulap mare cu uşi de sticlă, plin 
cu cărți, căminul, din lemn imitând marmura, de obicei fără 
foc; în fața căminului, două grătare de fier, împodobite cu 
două vase cu ghirlande şi ciubuce, altădată poleite cu argint, 
ceea ce alcătuia un fel de lux episcopal; deasupra, acolo unde 
de obicei se pune o oglindă, se afla un crucifix de aramă, de pe 
care se luase argintul, aşezat pe un fond de catifea neagră, 
roasă, întro ramă de lemn cu poleială roasă. Lângă uşa cu 
geamuri, o masă mare cu o călimară, cu o mulțime de hârtii 
răvăşite şi cu volume groase. În faţa mesei, fotoliul de pai. În 
fața patului, un scăunel de rugăciune, adus din oratoriu. 

Două portrete în rame ovale erau atârnate pe perete, de cele 
două părți ale patului. Nişte inscripții mici, aurite, pe fondul 
neutru al pânzei, lângă chipurile zugrăvite, arătau că 
portretele înfăţişează, unul pe abatele de Chaliot, episcop de 
SaintClaude, celălalt, pe abatele Tourteau, vicargeneral de 
Agde, abate de GrandChamp, din ordinul Câteaux, eparhia 
Chartres. Venind în această cameră, după plecarea bolnavilor 
spitalului, episcopul găsise aceste portrete şi le lăsase pe loc. 
Erau preoți şi, probabil, donatori: două motive ca săi inspire 
respect. Tot ce ştia despre amândoi e că fuseseră numiţi de 
rege, unul la episcopie, celălalt pentru administrarea 
veniturilor, în aceeaşi zi, la 27 aprilie 1785. Când doamna 
Magloire dăduse jos tablourile ca să le şteargă de praf, 
episcopul găsise datele acestea scrise cu cerneală spălăcită pe 


un petic de hârtie îngălbenit de vreme, prins cu patru buline 
pe dosul portretului abatelui de GrandChamp. 

Avea la fereastră o perdea de demult, dintro stofă groasă de 
lână, care se învechise atât de tare, încât, ca să nu fie nevoită 
să cumpere una nouă, doamna Magloire trebuise so cârpească 
zdravăn chiar în mijloc. Cusătura avea formă de cruce. 
Episcopul atrăgea adesea atenția asupra ei. „Ce mult îmi 
place!” spunea el. 

Toate încăperile casei, la parter ca şi la etaj, fără excepție, 
erau văruite în alb, ca o cazarmă sau un spital. 

Dar în ultimii ani, cum se va vedea mai departe, doamna 
Magloire descoperi sub tapetul spoit cu var nişte zugrăveli 
care  împodobeau apartamentul  domnişoarei Baptistine. 
Înainte de a fi spital, casa fusese locul de întâlnire al 
cetățenilor. Deacolo venea zugrăveala. Odăile erau pardosite 
cu cărămizi roşii, care erau spălate în fiecare săptămână; în 
fața paturilor se aflau rogojini de pai împletite. De altfel, 
îngrijită de cele două femei, casa era, - de la un capăt la altul, 
de o curățenie desăvârşită. Era singurul lux pe care şil 
îngăduia episcopul. Spunea: „Asta nu le răpeşte nimic 
săracilor!” 

Trebuie totuşi să recunoaştem că din avutul lui de altădată 
îi mai rămăseseră şase tacâmuri de argint şi o lingură mare 
de supă, la care doamna Magloire se uita fericită, în fiecare zi, 
cum strălucesc scânteietor pe fața de masă albă. Şi, pentru 
căl zugrăvim aici pe episcopul din Digne aşa cum era, trebuie 
să adăugăm că de câteva ori fusese auzit spunând: „Miar veni 
foarte greu să nu mai mănânc cu tacâmuri de argint”. 

La această argintărie trebuie să adăugăm două mari 
sfeşnice de argint masiv, pe care le moştenise de la o mătuşă. 
Sfeşnicele aveau două lumânări de ceară şi erau aşezate de 
obicei pe căminul episcopului. Când avea pe cineva la masă, 
doamna Magloire aprindea cele două lumânări şi punea 
amândouă sfeşnicele pe masă. 

În camera episcopului, la căpătâiul patului său, se afla un 
dulăpior, în care doamna Magloire încuia în fiecare seară cele 


şase tacâmuri de argint şi lingura mare. Trebuie să 
menționăm că niciodată cheia nu era scoasă din broască. 

Grădina, oarecum stricată din pricina clădirilor destul de 
urâte despre care am vorbit, avea patru alei încrucişate, 
şerpuind în jurul unei gropi pentru scurgerea apei; o altă alee 
făcea înconjurul grădinii, mergând dea lungul zidului alb care 
o mărginea. Aleile lăsau între ele patru pătrate îngrădite cu 
merişori. În trei dintre ele, doamna Magloire cultiva legume; în 
al patrulea, episcopul pusese flori. Ici şi colo erau câţiva pomi 
fructiferi. 

O dată, doamna Magloire îi spusese cu un fel de ironie 
blândă: „Monseniore, dumneavoastră, care trageţi foloase din 
orice, ţineţi totuşi pătratul ăsta degeaba. Ar fi mai nimerit să 
punem acolo salată decât flori”. „Doamnă Magloire, răspunse 
episcopul, te înşeli. Frumosul e tot atât de folositor ca şi 
utilul”. lar după o clipă de tăcere, adăugă: „Poate chiar mai 
mult”. 

Pătratul acela, alcătuit din trei sau patru brazde, îi răpea 
domnului episcop aproape tot atâta timp cât şi cărțile. Stătea 
bucuros acolo un ceas sau două tăind, plivind, şi făcând ici şi 
colo câte o gaură în pământ, unde punea seminţe. Nu era atât 
de potrivnic insectelor cum ar fi fost un grădinar. De 
altminteri, navea pretenția că e botanist; habar navea de 
grupe şi de specii; nu căuta câtuşi de puţin să hotărască între 
Tournefortii*. şi metoda naturalistă'1%; nu lua nici partea 
utricolelor împotriva cotiledonatelor, nici partea lui Jussieu21* 
în contra lui Linn€. Nu studia plantele; iubea florile. Avea un 
respect deosebit pentru savanți, dar îi respecta şi mai mult pe 
cei neştiutori şi, fără să se abată vreodată de la aceste norme 
de respect, îşi stropea în fiecare seară de vară brazdele cu o 
stropitoare de tinichea vopsită în verde. 

Nicio uşă a casei nu se încuia cu cheia. Uşa de la sufragerie, 
care, precum am spus, dădea drept în fața catedralei, avusese 
pe vremuri broaşte şi zăvoare, ca o uşă de închisoare. 
Episcopul dăduse ordin să se scoată toată fierăria, aşa încât, 
ziua şi noaptea, uşa nu era închisă decât cu clanța. Orice 


trecător, la orice oră, navea decât să apese pe clanță ca să 
intre. La început femeile fuseseră foarte îngrijorate că uşa nu 
era niciodată încuiată, dar episcopul de Digne lea spus: „Dacă 
vreți, naveți decât să puneţi zăvoarele la camerale voastre”. 
Sfârşiseră împărtăşind încrederea lui, sau, cel puţin, lăsând 
să se creadă că o împărtăşesc. Numai doamna Magloire trecea 
din când în când prin clipe de spaimă. Cât despre episcop, ceea 
ce gândea el se poate explica, sau cel puţin se poate ghici, din 
aceste trei rânduri scrise pe marginea unei biblii: „lată 
deosebirea: uşa medicului nu trebuie să fie închisă niciodată, 
uşa preotului trebuie să stea totdeauna deschisă”. Pe o altă 
carte, intitulată Filosofia ştiinţei medicale, scrisese altădată: 
„Oare nu sunt şi eu medic ca şi dânşii? Am, şi eu bolnavii mei; 
mai întâi îi am pe ai lor, pe care ei îi numesc bolnavi, şiapoi îi 
am peai mei, pe care eu îi numesc nenorociţi”. Întraltă parte 
scrisese de asemenea: „Nul întrebaţi cum îl cheamă pe cel ce vă 
cere adăpost. Mai cu seamă cel pe care numele său îl pune în 
încurcâtură are nevoie de azil”. 

Se întâmplă o dată ca un vrednic preot, nu mai ştiu dacă 
era preotul din Couloubroux sau cel din Pompierry, săl întrebe 
întro zi, pus pesemne la cale de doamna Magloire, dacă 
monseniorul era cu totul încredințat că nu face oarecum o 
imprudență lăsând zi şi noapte uşa deschisă, la cheremul 
oricui ar vrea să intre, şi dacă, în sfârşit, nu se teme că se va 
întâmplă vreo nenorocire întro casă atât de puțin păzită. 
Episcopul îl bătu cu blândețe şi seriozitate pe umăr şii spuse: 
Nisi Dominus  custodierit domum, în vanum vigilant qui 
custodiunt eam"1?. Pe urmă schimbă vorba. 

Spunea adesea: „Există o vitejie a preotului, aşa cum există 
o vitejie a colonelului de cavalerie. Numai că, adăuga el, a 
noastră trebuie să fie liniştită.” 


VII — Cravatte 


Aici trebuie să povestim neapărat o întâmplare care ne 
arată de minune ce fel de om era domnul episcop din Digne. 


După nimicirea bandei lui Gaspard Bes, care năpădise 
strâmtorile Olhoules, unul dintre ajutoarele lui, Cravatte, 
fugise în munți. Se ascunsese câtăva vreme cu tâlharii săi, 
resturi ale bandei lui Gaspard Bes, în districtul Nisei, pe urmă 
trecu în Piemont şi apăru din nou pe neaşteptate în Franța, la 
Barcelonette. Fu zărit mai întâi la Jauziers, apoi la Tuiles. 
Stătu ascuns în văgăunile de la Jougdel'Aigle, iar deacolo 
cobora spre cătune şi sate prin râpile Ubaye şi Ubayette. Se 
încumeta chiar să ajungă până la Embrun, pătrunse întro 
noapte în catedrală şi jefui paraclisul. Tâlhăriile lui 
înfricoşaseră ținutul. Jandarmii porniră pe urmele lui, dar în 
zadar. Scăpa totdeauna. Uneori le ținea piept cu îndârjire. Era 
un ticălos plin de îndrăzneală. În toiul spaimei generale, sosi şi 
episcopul. Îşi făcea vizita sa obişnuită. La Chastelar primarul 
îi ieşi în întâmpinare şil sfătui să facă cale întoarsă. Cravatte 
aținea drumul în munte până la Arche şi mai departe. Era 
lucru primejdios, chiar dacă aveai o escortă, însemna să expui 
degeaba viața câtorva bieţi jandarmi. 

— Tocmai de aceea mă voi duce fără escortă, spuse 
episcopul. 

— Sunteţi hotărât să faceţi una ca asta, monseniore? 
exclamă primarul. 

— Sunt atât de hotărât încât mă lipsesc cu desăvârşire de 
jandarmi şi plec peste un ceas. 

— Plecaţi? 

— Plec! 

— Singur? 

— Singur. 

— Monseniore, să nu faceți aşa ceva! 

— E acolo, în munte, spuse episcopul, un sătuc micuţ, 
atâtica de mare, unde nam mai fost de vreo trei ani. Am 
prieteni buni acolo. Păstori blajini şi cumsecade. Din treizeci 
de capre pe care le păzesc, una ea lor. Fac brâuri de lână 
foarte drăguțe, colorate în tot felul şi cântă cântece de munte 
din fluieraşe cu şase găuri. Au nevoie să li se vorbească din 


când în când despre Dumnezeu. Cear spune ei despre un 
episcop căruia ie frică? Cear spune ei dacă nu maş duce? 

— Dar tâlharii, monseniore? Dacă vă întâlniți cu tâlharii? 

— Ştii, spuse episcopul, mă gândesc şi la asta. Ai dreptate. 
Sar putea să dau peste ei. Au desigur şi ei nevoie să li se 
vorbească despre bunul Dumnezeu. 

— Dar, monseniore, sunt o bandă! O haită de lupi! 

— Domnule primar, spuse episcopul, poate că Domnul ma 
ales tocmai ca păstor al acestei turme. Cine cunoaşte căile 
Domnului? 

— Monseniore, au să vă jefuiască. 

— Nau ce sămi ia. 

— Au să vă omoare. 

— Peun biet preot bătrân, care trece mormăinduşi 
rugăciunile? Hm! De cear faceo? 

— O, Doamne! Dacă o să vă întâlniți cu ei? 

— Am să le cer pomană pentru săracii mei. 

— Pentru numele lui Dumnezeu, monseniore, nu vă duceți! 
Vă puneţi viața în primejdie. 

— Domnule primar, spuse episcopul, astai tot? Eu nu sunt 
aici ca sămi păzesc viaţa, ci ca să veghez asupra sufletelor 
altora. 

Trebuiră săl lasen voia lui. Plecă întovărăşit numai de un 
copil, care primi săi slujească de călăuză. Îndărătnicia lui 
stârni vâlvă şi spaimă în ţinut. 

Nu îngădui nici surorii lui, nici doamnei Magloire săl 
însoțească. Trecu muntele călare pe un catâr, fără să 
întâlnească pe nimeni şi ajunse teafăr la bunii săi prieteni, 
păstorii. Rămase acolo cincisprezece zile, predicând, dând 
sfânta împărtăşanie, sfaturi şi învățăminte. Când fu aproape 
de plecare, se hotări să oficieze cu toată solemnitatea un 
tedeumi'1*. Stătu de vorbă cu preotul. Dar cum săl oficieze? 
Navea niciun fel de podoabă episcopală. Nu i se puteau pune 
la dispoziție decât un biet paraclis de ţară şi nişte patrafire 
vechi de damasc ros, împodobite cu o imitație de galoane. 


— Nu-i nimic, părinte! spuse episcopul. Să vestim totuşi la 
predică tedeumul nostru. O scoatem noi la capăt. 

Se trimise vorbă la bisericile din împrejurimi. Toate 
podoabele acestor umile parohii la un loc nar fi ajuns să 
înveşmânte cum se cuvine nici pe un diacon de catedrală. 

Pe când se aflau în această încurcătură, o ladă mare fu 
adusă şi aşezată în prezbiteriu, pentru domnul episcop, de 
către doi călăreți necunoscuţi, care se făcură numaidecât 
nevăzuţi. Deschiseră lada; conţinea o mantie din postav aurit, 
o mitră împodobită cu diamante, o cruce arhiepiscopală, o 
cârjă minunată, toate veşmintele pontificale furate cu o lună 
mainainte din odoarele de la NotreDame din Embrun. În ladă 
se afla şi un bilet pe care erau scrise aceste cuvinte: „Cravatte, 
monseniorului Bienvenu”. 

— Când vă spuneam co so scoatem noi la capăt! spuse 
episcopul. Apoi adăugă zâmbind: Celui care se mulţumeşte cu 
un stihar, Dumnezeu îi trimite o mantie de arhiereu. 

—  Monseniore, murmură preotul dând din cap cu un 
zâmbet, Dumnezeu sau diavolul! 

Episcopul se uită ţintă la preot şi repetă autoritar: 

— Dumnezeu! 

Când se întoarse la Chastelar, pe tot parcursul drumului, 
lumea, curioasă, venea săl privească. La prezbiteriul din 
Chastelar găsi pe domnişoara Baptistine şi pe doamna 
Magloire, carel aşteptau. Se adresă surorii sale: 

— Ei, am avut dreptate? Bietul preot sa dus la bieţii săi 
munteni cu mâinile goale şi se întoarce cu ele pline. Plecasem 
numai cu credința mea în Dumnezeu şi aduc odoarele unei 
catedrale. Seara, înainte de culcare, mai spuse: Să nu ne 
temem niciodată de hoţi şi de ucigaşi. Acestea sunt numai 
primejdiile din afară, primejdiile mărunte. Să ne temem de noi 
înşine. Prejudecăţile - iată hoţii; viciile - iată ucigaşii! 
Primejdiile mari sunt înlăuntrul nostru. Ceea ce ne amenință 
viața sau punga nare nicio importanță. Să nu ne gândim 
decât la ceea ce ne ameninţă sufletul. Apoi, întorcânduse spre 
sora lui, spuse: Surioară, niciodată preotul nu trebuie să ia 


vreo măsură de prevedere împotriva aproapelui său. Tot ce 
face aproapele său e cu voia lui Dumnezeu. Să ne mărginim a 
ne ruga lui Dumnezeu atunci când ne închipuim că o 
primejdie e gata să se abată asupra noastră. Să ne rugăm, nu 
pentru noi, ci pentru ca fratele nostru să nu cadă în păcat din 
pricina noastră. 

De altfel, întâmplările deosebite erau destul de rare în viața 
sa. Le povestim pe acelea pe care le cunoaştem. De obicei, însă, 
îşi petrecea viața făcând totdeauna aceleaşi lucruri, la aceleaşi 
ore. Fiecare lună a anului semăna la el cu fiecare ceas din zi. 

Cât despre ceea ce se întâmplase cu „odoarele” catedralei 
din Embrun, near fi foarte greu să dăm vreo lămurire. Erau, 
de bună seamă, lucruri foarte frumoase, foarte ispititoare şi 
foarte bune de furat în folosul săracilor. De altminteri, ele au 
şi fost furate. Faptul fusese pe jumătate consumat; nu mai 
rămânea decât să dea alt rost furtului, îndrumândul către 
săraci. Nu facem nicio afirmaţie în această privință. Numai că 
prin hârtiile episcopului sa găsit o notă destul de nelămurită, 
care se referă poate la întâmplarea asta şi care e concepută 
astfel: „Rămâne de văzut dacă lucrurile trebuie să fie înapoiate 
la catedrală sau la spital”. 


VIII - Filozofie la un pahar de vin 


Senatorul despre care sa vorbit mai sus era un om priceput, 
care făcuse carieră cu un soi de corectitudine indiferentă față 
de anumite împrejurări, care pot fi piedici, şi pe care le numim 
conştiinţă, jurământ, dreptate, datorie; mersese drept la țintă, 
fără să se abată vreodată de pe drumul avansării şi al 
intereselor sale. Era un fost procuror, răsfățat de succese, 
făcând fiilor, ginerilor, rudelor şi chiar prietenilor toate 
serviciile mărunte de care era în stare, ştiind să ia din viață 
părțile bune, să se folosească de prilejuri şi chilipiruri. Restul i 
se părea fără nicio importanţă. Era spiritual şi cultivat tocmai 
atât cât trebuia ca să se creadă un discipol al lui Epicur, 


nefiind poate decât un produs al lui PigaultLebrun'!*. Râdea 
cu chef şi drăgălăşie de lucrurile mari şi eterne şi de 
„năzbâtiile bietului episcop”. Râdea uneori cu autoritate 
binevoitoare, chiar în fața domnului Myriel, carel asculta. 

Cu prilejul nu ştiu cărei ceremonii semioficiale, contele X 
(senatorul de care vorbim), şi domnul Myriel trebuiră să ia 
masa la prefect. La sfârşitul mesei, oarecum bine dispus, dar 
păstrânduşi ținuta demnă, senatorul spuse: 

— Nu zău, domnule episcop, să stăm puţin de vorbă. E 
foarte greu pentru un senator şi pentru un episcop să se uite 
unul la altul fără aşi face cu ochiul. Suntem doi auguri. Ţin să 
vă fac o mărturisire. Am şi eu filosofia mea. 

— Şi cu drept cuvânt, răspunse episcopul. Cum filosofăm, 
aşa ne aşternem! Dormiţi întrun pat de purpură, domnule 
senator. 

Senatorul urmă încurajat: 

— Să fim oameni de treabă! 

— Chiar şi nişte pişicheri! spuse episcopul. 

— După părerea mea, spuse senatorul, marchizul 
d'Argens:2%, Pyrrhon2:, Hobbes22 şi domnul Naigeon2* nu 
sunt nişte caraghioşi. Am în biblioteca mea pe toți filosofii, în 
tomuri poleite. 

— Ca şi dumneavoastră, domnule conte, îl întrerupse 
episcopul. 

Senatorul continuă: 


— Nul pot suferi pe Diderot; e un ideolog, un declamator şi 
un revoluționar, care crede totuşi în Dumnezeu şi e mai bine 
decât Voltaire. Voltaire şia bătut joc de Needham'2* şi na avut 
dreptate; căci ţiparii lui Needham dovedesc că Dumnezeu e de 
prisos. O picătură de oţet întro lingură de aluat ţine loc de fiat 
lux25. Închipuiţivă picătura mai mare şi lingura de asemenea, 
şi aveţi lumea. Omul e ţiparul. Atunci ce rost mai are tatăl din 
cer? Domnule episcop, ipoteza Iehova mă oboseşte. N4ui bună 
decât să producă oameni slabi care sună a gol. Jos cu acest 
mare Tot, care mă sâcâie! Trăiască Nimicul, care mă lasăn 
pace! Între dumneavoastră şi mine - ca să spun tot ce am pe 
inimă, şi ca să mă spovedesc pastorului meu aşa cum se 
cuvine - vă mărturisesc că bunul simţ este de partea mea. Naş 
putea spune că mă prăpădesc după mântuitorul vostru, care 
propovăduieşte la tot pasul renunțarea şi sacrificiul. Povaţă de 
avar dată calicilor. Renunțare? De ce, mă rog? Sacrificiu? Cu 
ce scop? Nam văzut niciun lup jertfinduse pentru fericirea 
altui lup. Să nu ne depărtăm de natură! Ne aflăm pe culme; să 
avem o filosofie superioară. Ce folos că eşti sus, dacă eşti dus 
de nas de alții? Să trăim bine! Viaţa e totul! Nu cred în ruptul 
capului că omul ar avea altă viaţă, aiurea -— sus, jos, undeva. 
A! Mi se vorbeşte de sacrificiu şi de renunțare; trebuie să iau 
seama la tot ceea ce fac, sunt silit sămi bat capul pe tema 
binelui şi a răului, cu ce e drept şi cu ce e nedrept, cu cee 
îngăduit şi cu ce nu-i îngăduit. De ce? Pentru că va trebui să 
răspund de faptele mele. Când? După moarte. Ce vis frumos! 
După moartea mea, prindemă dacă poţi! la un pumn de 
cenuşă cu o mână nevăzută. Să spunem adevărul, noi, cei 
inițiați şi care cunoaştem şi dedesubtul lucrurilor; nu există 
nici bine, nici rău; există numai vegetare. Să privim lucrurile 
în față. Să le cercetăm în toate amănuntele. La naiba! Să 
mergem în adâncul lor. Trebuie să ştim să dibuim adevărul, să 
scormonim pământul şi săl descoperim. Atunci încercăm 
bucurii dintre cele mai rare. Atunci te simţi tare şi eşti fericit. 
Eu sunt un om dintro bucată. Domnule episcop, nemurirea 
omului e o vorbă goală. O, încântătoare făgăduință! Vă 


încredeți în ea. Ce noroc pe Adam! Eşti om şi vei fi înger, vei 
avea aripi albastre. Spuneţi, vă rog, nu-mi amintesc; nu-i oare 
Tertulian'2* cel care spune că fericiții întru Domnul vor pluti 
de la un astru la altul? Bun! Vor fi lăcustele stelelor. Şi pe 
urmă îl vor vedea pe Dumnezeu. Ha, ha, ha! Ce lucruri 
sarbede toate paradisurile astea! Dumnezeu e un mare moft. 
Nam să spun asta în Monitor, vezi bine, dar o pot şopti între 
prieteni. Inter pocula??:. Să dai pământul în schimbul 
paradisului înseamnă să dai vrabia din mână pentru cioara de 
pe gard. Să te laşi amăgit de infinit. Nu-s aşa de prost. Eu 
sunt neant. Mă numesc domnul conte Neant, senator. 
Existam înainte de a mă naşte? Nu. Am să mai exist după 
moarte? Nu. Ce sunt eu? Un pumn de țărână închegat întrun 
trup. Ce rost am pe pământ? Am de ales. Să sufăr ori să 
petrec. Unde mă va duce suferința? În neant. Dar voi fi suferit. 
Unde mă va duce desfătarea? În neant. Dar voi fi avut parte de 
bucurii. Am ales. Trebuie să mănânci ori să fii mâncat. Eu 
mănânc. E mai bine să fii dinte decât iarbă. Astai 
înțelepciunea mea. Şi pe urmă, cum o da Dumnezeu, potrivit 
ei, groparul e gata, pe noi ăştia ne aşteaptă Pantheonul?*%, 
totul cade în groapa cea mare. Sfârşitul Finis. Lichidare totală. 
De aici înainte nu mai e nimic. Moartea e moarte, ascultămă 
pe mine. Îmi vine să râd la gândul că sar putea găsi cineva să 
mă contrazică. Născociri de doici. Gogoriţe pentru copii. lehova 
pentru cei în toată firea. Nu, ziua noastră de mâine e noaptea. 
Dincolo de mormânt nu mai e decât neantul şi iar neantul. Fie 
că ai fost Sardanapal?*, fie că ai fost Vincent de Paul's%, e 
acelaşi nimic. lată adevărul. Deci, trăițivă viața, mai presus de 
toate! Folosițivă de eul vostru atâta vreme cât vă aparține! Nu, 
zău, cum vedeţi, domnule episcop, eu am filosofia mea şi 
filosofii mei. Nu mă las îmbrobodit cu nerozii. Fărăndoială că 
le trebuie ceva şi celor de jos, desculților, modeştilor, săracilor. 
Sunt îndopaţi cu legende, cu himere, cu suflet, cu nemurire, 
cu stele, cu paradis. Ei le înghit pe toate. Le întind pe pâinea 
lor uscată. Cine nare nimic îl are pe Dumnezeu. E şi asta ceva. 


Nam nimic împotrivă, dar îl păstrez pentru mine pe domnul 
Naigeon. Bunul Dumnezeu e bun pentru popor. 

Episcopul bătu din palme. 

— Bine zis! exclamă el. Minunat lucru şi cu adevărat 
uimitor materialismul acesta. Nul are orişicine! O! Când îl ai, 
nu mai poți fi păcălit — nu te mai laşi exilat prosteşte, cum a 
făcut Catoni'8t, nici bătut cu pietre ca Ştefan'*2%, nici ars de viu 
ca Jeanne d'Arc. Cei care au izbutit săşi însuşească acest 
materialism admirabil au satisfacția de a se simţi fără nicio 
răspundere şi de aşi închipui că pot înghiţi totul, fără nicio 
grijă: slujbe, sinecure, demnități, putere dobândită pe drept 
sau pe nedrept, compromisuri bănoase, trădări rentabile, 
delicioase capitulări de conştiinţă, şi că vor intra în mormânt 
cu digestia făcută. Ce binei aşa! Nu spun asta pentru 
dumneavoastră, domnule senator. Totuşi nu pot să nu vă 
felicit. Dumneavoastră, marii seniori, aveți, precum spuneţi, o 
filosofie proprie, numai pentru dumneavoastră, aleasă, 
rafinată, landemâna numai a celor bogați, gătită cu toate 
sosurile, dând gust şi mai bun tuturor desfătărilor vieţii. 
Filosofia asta e smulsă din adâncuri şi dezgropată de 
cercetători deosebiți. Dar dumneavoastră sunteți stăpâni 
mărinimoşi şi nu socotiți că e rău ca filosofia poporului să fie 
credința în Dumnezeu, aşa cum tocana e curcanul cu ciuperci 
al săracului. 


IX — Un frate descris de sora sa 


Pentru a da o idee asupra vieții din casa domnului episcop 
din Digne şi asupra felului în care cele două suflete cuvioase 
îşi legau faptele, gândurile şi chiar instinctele lor de femei 
lesne sperioase, de obiceiurile şi de gândurile episcopului, fără 
ca el să fie măcar nevoit să deschidă gura spre a le exprima, 
navem decât să transcriem aici o scrisoare a domnişoarei 
Baptistine către doamna vicontesă de Boischevron, prietena ei 
din copilărie. Scrisoarea a fost găsită de noi. 


Digne, 16 decembrie 18... 

Dragă doamnă, nu trece o zi fără să vorbim de 
dumneavoastră. E obiceiul nostru, dar avem şi un motiv în 
plus. Închipuiţivă că, spălând şi ştergând tavanul şi pereții, 
doamna Magloire a făcut unele descoperiri: acum, cele două 
odăi ale noastre, tapetate cu hârtie veche, spoită cu var, ar 
face cinste chiar unui castel ca al dumneavoastră. Doamna 
Magloire a dat jos tot tapetul. Dedesubt era ceva. Salonul meu, 
unde nu există nicio mobilă, şi de care ne folosim ca să 
întindem rufele la uscat, are o înălțime de cincisprezece 
picioare, o lățime de optsprezece, tavanul aurit după moda 
veche şi cu grinzi ca la dumneavoastră. Era acoperit cu pânză, 
de pe vremea când aici fusese spital. În sfârşit, cu brâie de 
lemn, ca pe vremea bunicii. Dar să vedeţi camera mea. 
Doamna Magloire a descoperit sub vreo zece rânduri de tapete 
nişte picturi, care, fără să fie prea bune, pot fi păstrate. Una îl 
înfăţişează pe Telemac făcut cavaler de către Minerva. Şi din 
nou pe el, în grădinile... nu mai ştiu cum le spune; în sfârşit, 
acolo unde matroanele romane se duceau numai întro singură 
noapte. Ce să vă mai spun? Bărbaţi romani şi femei romane 
(aici e un cuvânt neciteţ) şi aşa mai departe. Doamna Magloire 
lea curăţit, iar la vară o să dreagă unele stricăciuni mărunte, O 
să lustruiască totul din nou şi camera mea va fi un adevărat 
muzeu. 

A găsit, de asemeni, întrun colț al podului, două console de 
lemn de modă veche. Ni sau cerut doisprezece franci pentru a 
le polei din nou, dar banii ăştia mai bine îi dăm săracilor, de 
altfel sunt tare urâte şi miar plăcea mai degrabă o masă 
rotundă de mahon. 

Sunt foarte fericită. Fratele meu e atât de bun! Dă tot ce are 
săracilor şi bolnavilor. Suntem foarte strâmtorați. larna aici e 
foarte aspră şi trebuie să facem ceva pentru cei nevoiaşi. De 
bine, de rău, noi avem căldură şi lumină. Asteas marile 
noastre mulțumiri. 

Fratele meu îşi are obiceiurile lui. Când vorbeşte despre 
asta, spune că aşa trebuie să fie un episcop. Închipuiţivă că 


uşa casei nu se încuie niciodată. Intră oricine pofteşte, dea 
dreptul la fratele meu. Nu se teme de nimic, nici măcar 
noaptea. Astai vitejia lui, spune el. 

Nu ne îngăduie să fim îngrijorate pentru el, nici mie, nici 
doamnei Magloire. Se expune tuturor primejdiilor şi nu vrea 
nici măcar să arătăm că ne dăm seama de ele. Trebuie să ştii 
săl înţelegi. 

lese pe ploaie, umblă prin apă, pleacă la drum în toiul iernii. 
Nu se teme de întuneric, de drumurile deocheate, de întâlnirile 
primejdioase. 

Anul trecut sa dus singur prin nişte locuri bântuite de hoți. 
Na vrut să ne ia cu dânsul. A lipsit cincisprezece zile; când sa 
întors, nu i se întâmplase nimic; îl credeam mort şi el era 
teafăr. Spunea: „lată cum mau jefuit”. Şi a deschis o ladă plină 
cu toate odoarele catedralei din Embrun, pe care hoţii i le 
dăruiseră. 

De data asta, la întoarcere, deoarece îi ieşisem în 
întâmpinare la vreo două leghe împreună cu alți prieteni, nu 
mam putut opri să nul dojenesc puțin, având însă grijă săi 
vorbesc numai când trăsura făcea zgomot, ca nu cumva să mai 
audă şi altcineva. 

La început îmi ziceam: nu există primejdie care săl 
oprească; e grozav. Acuma, în sfârşit, mam deprins. Îi fac 
semn doamnei Magloire să nu cumva săi iasă din voie. Îşi pune 
viața în primejdie ori de câte ori vrea. Eu o iau cu mine pe 
doamna Magloire, intru în odaia mea, mă rog pentru el şi 
adorm. Sunt liniştită pentru că ştiu că dacă i sar întâmplă vreo 
nenorocire, asta ar însemna şi sfârşitul meu. Maş înfățişa 
înaintea Domnului odată cu fratele şi cu episcopul meu. 
Doamnei Magloire ia fost mult mai greu decât mie să se 
deprindă cu ceea ce numea ea imprudențele lui. Acum însă sa 
obişnuit. Ne rugăm amândouă, ne e frică amândurora şi 
adormim împreună. Dacă diavolul ar intra în casă, nu neam 
sinchisi. La urma urmei, de ce near fi teamă în casa asta? 
Există totdeauna cineva lângă noi care e mai tare. Diavolul 
poate să treacă pe aici, dar bunul Dumnezeu este acela care 
sălăşluieşte cu noi. 


Asta mie de ajuns. Fratele meu nu mai are nevoie sămi 
spună niciun cuvânt. Îl înțeleg fără să vorbească şi ne lăsăm în 
grija Domnului. 

Aşa se cuvine să ne purtăm cu oamenii superiori. 

Lam întrebat pe fratele meu în privința lămuririlor pe care mi 
le cereţi despre familia de Faux. Ştiţi cum le ştie el pe toate, şi 
câte amintiri are, a rămas şi acum un regalist devotat. E vorba, 
în adevăr, deo foarte veche familie normandă din regiunea 
Caen. Acum cinci sute de ani au existat un Raoul de Faux, un 
Jean de Faux şi un Thomas de Faux, care erau gentilomi, 
dintre care unul era senior de Rochefort. Ultimul a fost 
GuyEtienneAlexandre, colonel şi nu ştiu mai ce în cavaleria 
uşoară din Bretania. Fiica lui, MarieLouise, sa măritat cu 
AdrienCharles de Gramont, pair al Franţei, colonel în 
regimentul de gardă şi locotenent general al armatei. Se scrie 
Faux, Fauqg şi Faocq. 

Dragă doamnă, rugați pe preacuvioasa dumneavoastră rudă, 
domnul cardinal, să ne pomenească în rugăciunile sale. Cât 
priveşte pe scumpa dumneavoastră Sylvanie, a făcut foarte 
bine că nu şia răpit din timpul atât de scurt pe care şil petrece 
lângă dumneavoastră pentru ami scrie. E sănătoasă, vă 
ascultă sfaturile şi se gândeşte cu drag la mine. E tot ce 
doresc. Miam amintit de ea prin dumneavoastră. Mă simt 
fericită. No duc prea rău cu sănătatea şi totuşi slăbesc mereu. 

Cu bine. Nu mai am hârtie şi sunt nevoită să închei. Toate 
cele bune. 

Baptistine. 


P.S. Cumnata dumneavoastră se află tot aici, împreună cu 
cei tineri. Nepoţelul dumneavoastră e încântător. Ştiţi că 
împlineşte în curând cinci ani? leri a văzut un cal cu 
genunchere şi a întrebat: „Ce are la genunchi?” E atât de 
drăguţ, mititelul! Frățiorul lui târăşte o mătură veche prin casă 
ca peo trăsură şi strigă: „Hil...” 


Precum se vede din această scrisoare, cele două femei ştiau 
să se supună felului de viață al episcopului, cu darul deosebit 


al femeii carel înțelege pe bărbat mai bine decât se poate 
înţelege el însuşi. Cu înfăţişarea sa blândă şi nevinovată, care 
nu se dezmințea niciodată, episcopul de Digne săvârşea uneori 
fapte mari, îndrăznețe, uimitoare, fără să pară căşi dă seama. 
Femeile tremurau, dar îl lăsau în pace. Uneori doamna 
Magloire încerca o mustrare înainte, dar niciodată în timpul 
sau după săvârşirea faptei. Nul stinghereau niciodată, nici 
măcar cu un semn, întro acţiune începută. În anumite clipe, 
fără să fie nevoie să leo spună, când poate nici el însuşi Nu-şi 
dădea seama, atât de desăvârşită era simplicitatea sa, 
simțeau în chip nelămurit că se purta ca un adevărat episcop. 
Atunci nu mai erau decât două umbre în casă. Îl slujeau cu 
cea mai mare supunere şi, dacă pentru ai fi pe plac trebuiau 
să dispară, dispăreau. Îşi dădeau seama, ca o admirabilă 
delicateţe de instinct, că anumite stăruințe pot stânjeni. De 
aceea, chiar când îl socoteau în primejdie, înțelegeau, dacă nu 
gândul, cel puţin firea lui şi nul mai sâcâiau cu grija lor. Îl 
încredințau lui Dumnezeu. 

De altminteri, Baptistine spunea, cum sa văzut mai sus, că 
sfârşitul fratelui ei va fi şi sfârşitul ei. Doamna Magloire nu 
spunea asta, dar o ştia. 


X — Episcopul în faţa unei lumi 
necunoscute 


La puţină vreme după data scrisorii citate în paginile de mai 
înainte, el săvârşi - dear fi să dăm crezare spuselor oraşului — 
o faptă mult mai primejdioasă decât plimbarea prin munții 
împânziți de bandiți. 

Lângă Digne, la ţară, trăia un om în singurătate. Omul 
acesta, so spunem fără înconjur, era un fost convenţional“. 
Se numea G. 

Mica populaţie din Digne, vorbea despre convenţionalul G. 
cu un fel de groază: „Un convenţional! Vă dați seama cei 
asta?” Ăştia existau pe vremea când lumea se tutuia şişi zicea: 


|? 


„Cetăţene!” Omul acesta era un fel de monstru. Nu votase 
chiar pentru moartea regelui, dar aproape. Era quasi regicid. 
Fusese un ins cumplit. Cum se face că, după întoarcerea 
principilor legitimi, omul ăsta nu fusese dat pe mâna justiției? 
Nu i sar fi tăiat capul, dacă vreţi; trebuie să fim miloşi, fie; dar 
măcar exilul pe viață! O pildă, în sfârşit! Etc., etc. De altfel, 
mai era şi ateu, ca toţi cei de teapa lui. 

Flecăreli de gâşte pe socoteala unui vultur. Era oare un 
vultur acest G.? Da, dacă ţinem seama de înspăimântătoarea 
lui singurătate. De vreme ce nu votase pentru moartea regelui, 
nu fusese trecut pe lista celor exilați şi putuse să rămână în 
Franţa. 

Locuia la trei sferturi de oră de oraş, departe de orice 
aşezare omenească, departe de orice drum, în nu ştiu ce 
adâncitură pierdută întro vâlcea sălbatică. Se spunea că avea 
acolo un petec de pământ, o văgăună, o vizuină. Nici vecini, 
nici chiar trecători. De când se adăpostea în vâlceaua lui, 
poteca ce ducea întracolo fusese năpădită de iarbă. Se vorbea 
despre locul acela ca despre casa călăului. 

Totuşi, episcopul se gândea şi, din când în când, privea în 
zare spre locul în care un pâlc de arbori arăta unde e vâlceaua 
bătrânului convenţional, şişi spunea: „Acolo se află un suflet 
stingher”. lar în sinea lui adăuga: „Trebuie să mă duc săl văd”. 
Dar trebuie, să mărturisim că gândul acesta, firesc la prima 
vedere, i se părea, după o clipă de chibzuială, ciudat şi 
imposibil, aproape respingător. Căci, de fapt, el împărtăşea 
părerea generală şi convenţionalul îi inspira, fără săşi dea prea 
bine seama, acel sentiment care este un fel de hotar al urii şi 
pe carel exprimă atât de bine cuvântul „dezgust”. Totuşi, o 
oaie râioasă îl poate oare speria pe păstor? Nu. Dar ce oaie! 
Bunul episcop era nedumerit. Uneori o pornea întracolo, apoi 
se întorcea. Întro zi, în sfârşit, se răspândi zvonul în oraş că 
un fel de ciobănaş, carel slujea pe convenţionalul G. în 
bârlogul său, venise să caute un doctor, că bătrânul nelegiuit 
trăgea să moară, că începuse să paralizeze şi că nu avea să 
mai apuce ziua de mâine. „Slavă Domnului!” spuneau unii. 


Episcopul îşi luă toiagul, îşi puse mantia, din pricina 
anteriului prea uzat, cum am mai spus, dar şi din cauza 
vântului de seară care începea să sufle, şi porni. 

Soarele apunea, atingând aproape zarea, când episcopul 
ajunse la locul blestemat. Îşi dădu seama, cu oarecare emoție, 
că se află lângă vizuină. Sări un şanţ, trecu printrun gard de 
mărăcini, sări un pârleaz, intră întro grădiniță părăginită, 
înaintă câţiva paşi cu destulă îndrăzneală şi deodată, în 
fundul  paraginii, după nişte mărăcinişuri înalte, zări 
văgăuna. Era un fel de cocioabă foarte joasă, sărăcăcioasă, 
micuță şi curată, acoperită cu viță de vie. 

În fața uşii, întrun scaun vechi cu roți — care e jilțul 
ţăranului — şedea un om cu părul alb, care zâmbea la soare. 
Lângă bătrân stătea în picioare un băiețaş - ciobănaşul. 
Tocmai îi întindea bătrânului o strachină cu lapte. 

Pe când episcopul se uita la el, bătrânul glăsui: 

— Mulţumesc, zise, nu mai am nevoie de nimic. Şi zâmbetul 
lui se întoarse dinspre soare la copil. 

Episcopul înaintă. La zgomotul pasului său, bătrânul 
întoarse capul şi pe fața lui se întipări toată uimirea pe care o 
mai poţi încerca după ceai trăit o viaţă întreagă. 

— De când sunt aici, zise el, pentru întâia dată vine cineva 
la mine. Cine sunteți dumneavoastră, domnule? 

Episcopul răspunse: 

— Mă numesc Bienvenu Myriel. 

—  Bienvenu  Myriel? Am mai auzit numele ăsta. 
Dumneavoastră vă spune poporul monseniorul Bienvenu? 

— Mie. 

Bătrânul spuse din nou, schițând un zâmbet: 

— În cazul acesta, îmi sunteţi episcop? 

— Întrucâtva. 

— Poftiţi, domnule. 

Convenţionalul îi întinse episcopului mâna, dar episcopul 
nu io dădu, ci se mărgini să spună: 

— Mă bucur să văd că mau amăgit. Nu păreţi deloc bolnav. 


— Domnule, răspunse bătrânul, sunt pe cale să mă vindec. 
Tăcu o clipă, apoi spuse: Voi muri peste trei ceasuri. Pe urmă, 
adăugă: Sunt niţel doctor; ştiu când se apropie ceasul din 
urmă. leri mierau reci numai labele picioarelor; astăzi frigul 
mia ajuns la genunchi; acuma îl simt urcând până la brâu; 
când va ajunge la inimă, mă voi sfârşi. Ce frumos e soarele, 
nu-i aşa? Am cerut să fiu adus aici afară, ca să arunc o 
ultimă privire asupra lucrurilor. Puteţi sămi vorbiți;, nu mă 
oboseşte deloc. Aţi făcut bine venind să vedeți un om care 
trage să moară. E bine ca în asemenea clipe să nu fii singur. 
Cu toții avem manii; aş fi vrut să apuc răsăritul. Ştiu însă că 
nu mai am decât trei ceasuri. O să se înnopteze. La urma 
urmei, ce importanță are? Să sfârşeşti nu-i mare lucru. Nu-i 
nevoie neapărat să fie ziuă. Nu-i nimic. Voi muri sub cerul 
înstelat. Bătrânul se întoarse spre ciobănaş: Tu, dute de te 
culcă! Ai stat de veghe toată noaptea. Eşti obosit. 

Băiatul intră în colibă. 

Bătrânul îl urmări cu privirea şi adăugă, ca şi cum ar fi 
vorbit singur: 

— Pe când el o să doarmă, eu am să mor. Somnul lui poate 
fi bun vecin cu somnul meu. 

Episcopul nu era atât de mişcat cum sar fi putut crede. 1 se 
părea că nu simte prezenţa lui Dumnezeu în felul acesta de a 
muri. La drept vorbind - pentru că micile contradicții ale 
sufletelor mari se cer deopotrivă scoase la iveală -— el, care cu 
alt prilej râdea cu atâta poftă când i se spunea „înălțimea sa”, 
era oarecum jignit că nu i se spune „monseniore” şi era cât pe 
ce să spună şi el „cetățene”. Avea o poftă de familiaritate 
ursuză, destul de obişnuită la medici şi la preoţi, dar cu care 
el nu era deprins. La urma urmei, omul acesta, convenționalul 
acesta, reprezentantul poporului, fusese pe vremuri 
atotputernic; pentru întâia dată, poate, în viaţa lui, episcopul 
se simți pornit să fie aspru. 

Convenţionalul îl privea totuşi cu o cordialitate sfioasă, din 
care se putea desprinde toată umilința celui ce se află în 
pragul morții. 


La rândul său, episcopul, deşi de obicei se ferea să se lase 
mânat de curiozitate, care, după el, era vecină cu jignirea, nu 
se putea împiedica de al privi pe convențional cu o atenţie 
care, nefiind izvorâtă din simpatie, iar fi fost poate luată în 
nume de rău de conştiinţa sa, dacă sar fi aflat în fața oricărui 
alt om. Un convențional, însă, i se părea oarecum un om pus 
în afara legii, scos chiar şi din legea milei. 

Liniştit, cu capul sus, cu glas răsunător, G. era unul dintre 
acei octogenari puternici care stârnesc uimirea fiziologului. 
Revoluţia a avut mulți oameni dintrăştia, pe măsura epocii. 
Ghiceai în acest bătrân un om încercat. Deşi atât de aproape 
de moarte, îşi păstrase înfăţişarea unui om sănătos. Avea în 
căutătura lui limpede, în vorba lui răspicată, în mişcarea 
vânjoasă a umerilor, ceva care alunga moartea. Azrael, îngerul 
mahomedan al morții, sar fi întors din drum, crezând ca greşit 
uşa. G. părea că moare pentru că voia să moară. Era o agonie 
de bunăvoie. Numai picioarele îi erau țepene. Pe acolo îl 
încleştau umbrele. Picioarele îi erau moarte şi reci, iar capul 
trăia cu toată puterea vieţii şi părea învăluit în lumină. G. 
semăna în această grea clipă cu regele acela din povestea 
orientală, jumătate carne, jumătate marmură. 

Lângă el era o piatră. Episcopul se aşeză. Îi vorbi fără 
înconjur. 

— Vă felicit, spuse el pe un ton de dojană. Naţi votat totuşi 
pentru moartea regelui. 

Convenţionalul păru că nu bagă de seamă subințelesul 
amar al cuvântului „totuşi”. Răspunse. Zâmbetul îi pierise cu 
totul de pe faţă. 

— Nu vă grăbiţi să mă felicitați, domnule. Am votat pieirea 
tiranului. 

Era un glas neînduplecat, fațăn față cu un glas aspru. 

— Ce vreţi să spuneți? zise episcopul. 

— Vreau să spun că există un tiran al omului: ignoranța. 
Am votat pieirea acestui tiran. Tiranul ăsta a născocit 
regalitatea, care e stăpânirea dobândită prin fals, pe când 


ştiinţa e autoritatea cucerită prin adevăr. Omul nu trebuie să 
fie guvernat decât de ştiinţă. 

— Şi de conştiinţă, adăugă episcopul. 

— E acelaşi lucru. Conştiinţa e cantitatea de ştiinţă 
înnăscută pe care o avem în noi. 

Monseniorul Bienvenu asculta, oarecum nedumerit, felul 
acesta de a vorbi, foarte nou pentru el. 

Convenţionalul urmă: 

— Cât despre Ludovic al XVllea, am spus nu. Nu mă cred 
îndreptățit să ucid un om; dar mă simt dator să stârpesc răul. 
Am votat sfârşitul tiranului. Adică sfârşitul prostituţiei pentru 
femeie, sfârşitul sclaviei pentru bărbat, sfârşitul întunericului 
pentru copil. Votând pentru republică, am votat pentru toate 
astea. Am votat pentru fraternitate, pentru unire, pentru 
lumină. Miam dat sprijinul la prăbuşirea prejudecăţilor şi a 
greşelilor. Năruirea greşelilor şi a prejudecăţilor aduce lumină. 
Noi am doborât lumea cea veche, iar lumea cea veche, hârdău 
plin de mizerii, revărsânduse asupra omenirii, sa schimbat 
întro urnă de fericire. 

— Fericire îndoielnică, spuse episcopul. 

— Aţi putea spune fericire tulburată; iar astăzi, după 
întoarcerea fatală a trecutului care se numeşte 1814, fericire 
apusă. Vai! Nam ştiut să mergem până la capăt, recunosc; am 
dărâmat vechiul regim în fapte, dar nu lam putut desființa cu 
totul în gândurile oamenilor. Nu-i de ajuns să înăbuşim 
abuzurile; trebuie să schimbăm moravurile. Moara nu mai 
este, dar vântul tot mai suflă. 

— Aţi dărâmat. A dărâma poate fi de folos; dar nu mă 
încred întro dărâmare pornită din mânie. 

— Dreptul nu e străin de mânie, domnule episcop, iar 
mânia dreptului e un element de progres. Orice sar spune, 
Revoluţia Franceză e cel mai mare pas înainte al omenirii. 
Imperfectă, poate, dar sublimă. A scos la iveală toate 
problemele sociale. A îmblânzit spiritele; a liniştit, a potolit, a 
luminat; a făcut să se reverse pe pământ valuri de civilizație. A 
fost bună. Revoluţia Franceză e încoronarea omenirii. 


Episcopul nu se putu opri dea murmura: 

— Da? '93! 

Convenţionalul se îndreptă în scaun cu o solemnitate 
aproape lugubră şi, atât cât poate striga un muribund, strigă: 

— Aha! '93! Aici e aici! Mă aşteptam la asta. Un nor sa 
îngrămădit vreme de o mie cinci sute de ani. După 
cincisprezece veacuri sa revărsat. Faceţi procesul trăsnetului. 

Episcopul simţi, fără săşi mărturisească poate, că fusese 
atins. Totuşi se stăpâni. Răspunse: 

— Judecătorul vorbeşte în numele justiției; preotul vorbeşte 
în numele milei, care nu-i altceva decât o justiție mai nobilă. 
Trăsnetul nu poate greşi. Şi adăugă, privindul ţintă pe 
Convenţional: Ludovic al XVIIlea'S5? 

Convenţionalul întinse mâna şil apucă pe episcop de braţ: 

— Ludovic al XVIllea! Poftim! După cine plângeţi! După un 
copil nevinovat? Atunci, fie! Plâng şi eu împreună cu 
dumneavoastră. După vlăstarul regal? Daţimi voie să mă 
gândesc. Pentru mine, fratele lui Cartouchei3*, copil nevinovat, 
spânzurat de subsuori în Piaţa Greve, până ce şia dat sufletul, 
pentru singura crimă că a fost fratele lui Cartouche, nu e mai 
puţin vrednic de compătimire decât nepotul lui Ludovic al 
XVlea, copil nevinovat, martirizat în turnul Templului pentru 
singură crimă dea fi fost nepotul lui Ludovic al XVlea. 

Domnule, spuse episcopul, nu-mi plac aceste apropieri de 
nume. 

— Cartouche? Ludovic al XVlea? Pentru care dintre ei 
protestaţi? 

Urmă o clipă de tăcere. Episcopului începuse săi pară rău 
că venise şi totuşi ceva de neînțeles îl făcea să se simtă uşor 
zdruncinat. 

Convenţionalul adăugă: 

— O, părinte, nu vă place crudul adevăr. Lui Isus îi plăcea. 
Punea mâna pe bici şi curăța templul. Biciul lui plin de fulgere 
ştia să spună cele mai crunte adevăruri. Când striga: Sinite 
parvulosis?:...nu făcea nicio deosebire între copii. Nu sar fi sfiit 
să pună alături de moştenitorul lui Barabbast* pe 


moştenitorul lui Irod:3%. Domnule, nevinovăția e ea însăşi 
propriai cunună. Nevinovăţia nare nevoie să fie princiară. E tot 
atât de augustă în zdrențe, ca şi împodobită cu crini. 

— Aşa e! spuse episcopul cu o voce înceată. 

— Mai departe, urmă convenţționalul G., ați pomenit de 
Ludovic al XVlllea. Să ne înțelegem. Îi plângem pe toţi 
nevinovaţii, pe toţi martirii, pe toţi copiii, pe cei de jos, ca şi pe 
cei de sus? Sunt de aceeaşi părere. Dar atunci, vam mai spus, 
trebuie să ne întoarcem înainte ce '93, iar lacrimile noastre 
trebuie să înceapă să curgă înainte de Ludovic al Xlllea. Voi 
plânge pentru vlăstarele regale împreună cu dumneavoastră, 
cu condiția ca şi dumneavoastră să plângeți cu mine 
vlăstarele poporului. 

— Îi plâng pe toţi, spuse episcopul. 

— Deopotrivă! exclamă G., şi dacă balanţa trebuie să 
încline, să fie de partea poporului. Prea a suferit mult. 

Urmă iar o scurtă tăcere. De astă dată o rupse 
convenționalul. Se ridică întrun cot, îşi prinse obrazul între 
degete, aşa cum facem fără să vrem atunci când punem 
întrebări sau când ne gândim, şi se adresă episcopului cu o 
privire plină de toate puterile agoniei. Fu aproape ca o 
explozie: 

— Da, domnule, prea mult a suferit poporul. Şin definitiv, 
de asta ați venit aici, ca să mă descoaseți şi sămi vorbiți de 
Ludovic al XVIllea? Eu nu vă cunosc. De când mă aflu prin 
părțile astea, am trăit singur în ograda asta, fără să ies 
vreodată peafară, fără să văd pe altcineva decât pe băiatul 
care mă îngrijeşte. Numele dumneavoastră, e drept, a ajuns 
cam nedesluşit până la mine şi, trebuie să recunosc, întro 
lumină prielnică; dar asta nu înseamnă nimic. Oamenii 
îndemânatici au atâtea mijloace dea câştiga încrederea celor 
simpli! Dar, fiindcă veni vorba, nam auzit huruitul trăsurii 
dumneavoastră; aţi lăsato, desigur, dincolo de tufiş, la 
răspântie. Nu vă cunosc, vă spun. Miaţi spus că sunteți 
episcopul, dar asta nu mă lămureşte câtuşi de puţin asupra 
dumneavoastră. Întrun cuvânt, vă repet întrebarea: cine 


sunteți? Un episcop, adică un prinţ al bisericii, un personaj 
aurit, cu blazon, cu avere şi cu venituri însemnate — episcopia 
din Digne are un venit fix de cincisprezece mii de franci şi zece 
mii de franci din venituri întâmplătoare, în total douăzeci şi 
cinci de mii de franci — cu bucătării şi cu servitorime în livrea; 
sunteți unul dintre aceia care se hrănesc bine, care mănâncă 
vineri păsări, care se fudulesc în trăsuri de gală cu lachei în 
față şi la spate, care stau în palate şi merg numai pe sus, în 
numele Domnului care mergea cu picioarele goale. Sunteţi un 
prelat; aveţi venituri, palate, cai, valeți, masă îmbelşugată, 
toate desfătările vieţii; le aveţi toate astea ca şi alții şi, ca şi 
alții, vă bucuraţi de ele; foarte bine; dar asta spune prea mult, 
sau nu spune nimic; pe mine nu mă luminează asupra valorii 
dumneavoastră reale şi adevărate, asupra dumneavoastră 
care veniți probabil cu gândul de ami aduce mântuirea. Cu 
cine stau de vorbă? Cine sunteți? 

Episcopul lăsă capul în jos şi răspunse: 

— Vermis sumi**!! 

— Vierme cu trăsură! mormăi convenţionalul. 

Era rândul convenţionalului să fie trufaş şi al episcopului 
să se arate umil. 

Episcopul spuse cu blândeţe: 

— Domnule, fie şiaşa! Dar lămureştemă: întrucât trăsura 
mea, care e la doi paşi dincolo de copaci, întrucât masa mea 
îmbelşugată şi păsările pe care le mănânc vineri, întrucât 
veniturile mele de douăzeci şi cinci de mii de franci, întrucât 
palatul meu şi lacheii pe care-i am, dovedesc că mila nu-i o 
virtute, că iertarea nu-i o datorie şi că '93 na fost cumplit? 

Convenţionalul îşi trecu mâna pe frunte ca pentru a alunga 
un nor. 

— Înainte de a vă răspunde, zise el, vă rog, să mă iertațţi. 
Am greşit, domnule. Vă aflați la mine, sunteţi oaspetele meu. 
Trebuie să fiu politicos. Dumneavoastră discutați ideile mele; 
se cuvine să mă mărginesc a combate raționamentele 
dumneavoastră. Bogăţiile şi desfătările dumneavoastră sunt 
argumente pe care le am împotriva dumneavoastră în discuţie, 


dar nu-i frumos să mă folosesc de ele. Vă făgăduiesc că nam 
so mai fac. 

— Vă mulțumesc, spuse episcopul. 

G. continuă: 

— Să ne întoarcem la lămurirea pe care mio cereți. Unde 
am rămas? Ce spuneaţi? Că '93 a fost cumplit? 

— Da, cumplit! zise episcopul. Ce credeţi despre Marat, care 
bătea din palme în fața ghilotinei? 

— Ce credeți despre Bossuet care binecuvânta persecuțiile 
religioase? 

Răspunsul era aspru, dar mergea drept la ţintă, cu 
siguranța unei săgeți. Episcopul tresări; nu-i veni în minte 
nicio ripostă, dar se simțea jignit de felul cum fusese pomenit 
numele lui Bossuet. Chiar şi spiritele superioare au idolii lor şi 
uneori se simt parcă rănite de lipsa de respect a logicii. 

Convenţionalul începuse să gâfâie; respirația agitată a 
agoniei, amestecată cu suflul din umbră, îi tăia glasul; 
privirea însă îi era cu desăvârşire lucidă. Continuă: 

— Aş vrea să mai spun încă ceva. În afară de revoluţie — 
care, privită în întregul ei, este o uriaşă afirmație omenească — 
'93, vai! e o replică. Îl găsiți cumplit, dar toată monarhia, 
domnule? Carrier*! e un bandit; dar ce nume îi daţi lui 
Montreveli*2:? FouquierTinvillei** e un ticălos, dar ce părere 
aveți despre LamoignonBâville?'** Miallard'** groaznic, dar 
Salux Tavannes'*%, mă rog? Moş Duchesneit?: e feroce, dar ce 
epitet îmi veți găsi pentru Moş Letellieri*%? 
JordanCoupeTâtei** e un monstru, dar mai mic decât domnul 
marchiz de Louvoisi5%. Domnule, domnule, o plâng pe 
MarieAntoinette, arhiducesă şi regină, dar o plâng şi pe biata 
hughenotă care, în 1685, sub Ludovic cel Mare, domnule, pe 
când îşi alăpta copilul, a fost legată, goală până la brâu, de un 
stâlp, şi copilul ţinut la distanţă; sânul i se umplea de lapte şi 
inima de spaimă; micuțul, galben şi flămând, vedea sânul, 
trăgea să moară şi ţipa; iar călăul îi spunea femeii, care era şi 
mamă şi doică: „Leapădăte!”, punândo să aleagă între moartea 
copilului şi moartea conştiinţei. Ce spuneţi de acest chin al lui 


Tantalt: aplicat unei mame? Domnule, ţineţi minte lucrul 
acesta: Revoluţia Franceză a avut rosturile ei. Înverşunarea ei 
va fi iertată de viitor. Urmarea ei e o lume mai bună. Loviturile 
ei cele mai grozave au adus o mângâiere neamului omenesc. E 
de ajuns. Mă opresc; prea am dreptate. De altfel, mă sfârşesc. 
Şi, fără să se mai uite la episcop, convenţionalul îşi încheie 
gândul cu aceste cuvinte liniştite: Da, brutalităţile progresului 
se numesc revoluţii. Când li se pune capăt, recunoaştem că 
neamul omenesc a fost zgâlțâit, dar a înaintat. 

Convenţionalul Nu-şi dădea seama că luase cu asalt, una 
după alta, toate întăriturile lăuntrice ale episcopului. Mai 
rămăsese totuşi una, şi de pe această ultimă poziție de 
rezistență a monseniorului Bienvenu porniră cuvintele în care 
se vădea din nou aproape toată asprimea de la început: 

— Progresul trebuie să creadă în Dumnezeu. Binele nu 
poate avea slujitori nelegiuiți. Ateul e un rău cârmuitor de 
oameni. 

Bătrânul reprezentant al poporului nu răspunse. Avu un 
fior. Se uită la cer şi o lacrimă se ivi încetişor în umbra 
genelor. 

Când pleoapa fu plină, lacrima se prelinse pe obrazul 
pământiu şi el spuse, aproape bâiguind, încet, ca şi cum şiar fi 
vorbit lui însuşi, cu ochii pierduţi în gol! 

— O, tu, ideal, numai tu exişti! 

Episcopul simţi un fel de zguduire ce nu se poate descrie. 

După o scurtă tăcere, bătrânul ridică un deget spre cer şi 
spuse: 

— Infinitul există. Eacolo. Dacă infinitul nar avea eul său, 
eul ar fi hotarul său; nar mai fi infinit: cu alte cuvinte, nar 
mai exista. El însă există. Deci are eul său. Acest eu al 
infinitului e Dumnezeu. 

Muribundul rostise aceste ultime cuvinte cu glas tare şi cu 
înfiorarea extazului, ca şi cum ar fi văzut pe cineva. După ce 
vorbi, ochii i se închiseră. Sforțarea îl sleise. Se vedea că trăise 
întro clipă cele câteva ceasuri pe care le mai avea de trăit. 
Ceea ce spusese îl apropiase de moarte. Clipa supremă sosea. 


Episcopul înţelese; trebuia să se grăbească; venise ca preot; 
de la răceala cea mai mare trecu treptat la emoția cea mai 
adâncă; se uită la ochii închişi, luă mâna bătrână, zbârcită şi 
înghețată, şi se plecă asupra muribundului. 

— Ceasul acesta e ceasul Domnului. Nu credeţi car fi păcat 
să ne fi întâlnit în zadar? 

Convenţionalul deschise din nou ochii. Pe fața lui se 
întipărise o expresie gravă şi întunecată. 

— Domnule episcop, spuse el, cu o încetineală care se 
datora poate mai degrabă mândriei sufleteşti decât slăbirii 
puterilor, miam petrecut viața în meditaţie, studiu şi 
contemplare. Aveam şaizeci de ani când țara ma chemat şi 
mia cerut să mă ocup de treburile publice. Mam supus. Se 
petreceau abuzuri; leam combătut. Existau tiranii;, leam 
nimicit. Existau drepturi şi principii, leam proclamat şi 
propovăduit. Teritoriul era cotropit; lam apărat. Franța era 
amenințată; iam dat pieptul meu drept scut. Nam fost bogat; 
sunt sărac. Am fost unul dintre conducătorii statului; 
pivnițele Tezaurului erau atât de pline, încât a fost nevoie să 
se proptească zidurile, gata să se năruiască sub povara 
aurului şi argintului; eu luam masă cu un franc şi zece 
centime în strada lArbre Sec. lam ajutat pe oropsiți, iam 
alinat pe suferinzi. Am sfâşiat pânza altarului, e drept, dar am 
făcuto pentru a pansa rănile patriei. Am susținut întotdeauna 
mersul înainte al omenirii spre lumină şi mam împotrivit 
adesea progresului necruţător. Când sa ivit prilejul, miam 
sprijinit adversarii, pe voi. Era la Peteghem, în Flandra, acolo 
unde regii merovingieni îşi aveau palatele de vară, o mânăstire 
a urbaniştilor, mânăstirea SainteClaire din Beaulieu; am 
salvato în 1793. Miam făcut datoria după puterile mele şi am 
făcut tot binele pe care lam putut face. După aceea am fost 
izgonit, hărțuit, urmărit, persecutat, ponegrit, batjocorit, 
huiduit, blestemat, proscris. De ani de zile, cu părul albit, simt 
că oamenii se cred îndreptăţiți să mă disprețuiască; pentru 
mulțimea neştiutoare am înfăţişarea unui blestemat şi, fără 


să duşmănesc pe nimeni, primesc singurătatea urii. Acum am 
optzeci şi şase de ani; mor. Ce vreţi de la mine? 

— Binecuvântarea! spuse episcopul. 

Şi îngenunche. 

Când episcopul ridică privirea, fața convenţționalului se 
înseninase. Îşi dăduse sfârşitul. 

Episcopul se întoarse acasă, copleşit de nu se ştie ce 
gânduri. Petrecu toată noaptea în rugăciuni. A doua zi, câțiva 
curioşi încercară săi vorbească despre convenționalul G.; el se 
mărgini să le arate cerul. Deatunci dragostea şi mila lui față 
de nevoiaşi şi de suferinzi spori. Orice aluzie la „bătrânul 
scelerat G.” îl făcea să cadă întro tulburare neobişnuită. 
Nimeni nar fi putut spune că trecerea acestui spirit prin fața 
spiritului său şi răsfrângerea acestei mari conştiinţe întra sa 
nul ajutaseră întrucâtva să se apropie de desăvârşire. Fireşte, 
această „vizită duhovnicească” fu un bun prilej de clevetiri 
pentru diferitele tabere din localitate. „Trebuia oare să se ducă 
un episcop la căpătâiul unui astfel de muribund? De bună 
seamă, nu putea fi vorba de o convertire. Toţi revoluționarii 
sunt nişte eretici. Atunci de ce sa dus? Cea căutat acolo? Sa 
dus numai din curiozitate, împins de diavol.” 

Întro zi, o văduvă de neam, din soiul obraznic care se credea 
spiritual, i se adresă cu o vorbă de duh: 

—  Monseniore, lumea se întreabă când veţi purta şi 
înălțimeavoastră boneta roşie. 

— O! O! Iată o culoare buclucaşă, răspunse episcopul. Din 
fericire, cei care o disprețuiesc la bonetă, o venerează la 
pălărie!... 


XI — O rezervă 
Am risca foarte mult să ne înşelăm dacă am deduce deaici 


că monseniorul Bienvenu era un „episcop filosof' sau un 
„preot patriot”. Intâlnirea, sau ceea ce sar putea nu-mi 


apropierea lui de convenţionalul G., îi lăsase un fel de uimire 
carel făcuse şi mai blajin. Atâta tot. 

Deşi monseniorul Bienvenu na fost câtuşi de puţin om 
politic, e poate locul să arătăm aici, foarte pe scurt, atitudinea 
lui față de evenimentele de pe atunci, presupunând că 
monseniorul Bienvenu se va fi gândit vreodată să aibă vreo 
atitudine. Să ne întoarcem, deci, cu câţiva ani în urmă. Puțin 
după înălțarea domnului Myriel la rangul de episcop, 
împăratul îl făcuse baron al imperiului, împreună cu mai 
mulți alți episcopi. Arestarea papei sa petrecut, cum se ştie, în 
noaptea de 5 spre 6 iulie 1809; cu prilejul acesta, domnul 
Myriel a fost chemat de Napoleon la sinodul episcopilor din 
Franța şi din Italia, care fusese convocat la Paris. Sinodul sa 
ținut la NotreDame şi sa întrunit pentru întâia dată la 15 
iunie 1811 sub preşedinţia domnului cardinal Fesch*2. 
Domnul Myriel făcea parte dintre cei nouăzeci şi cinci de 
episcopi care răspunseseră inițiativei. Dar na luat parte decât 
la o singură şedinţă şi la trei sau patru conferințe restrânse. 
Episcop al unei eparhii de munte, trăind în mijlocul naturii, în 
simplitate rustică şi lipsuri, părea să aducă, printre aceste 
eminente personaje, idei care schimbau temperatura adunării. 
Se întoarse în grabă la Digne. Fu descusut asupra acestei 
întoarceri pripite şi el răspunse: 

— Îi stingheream. Le aduceam aerul de afară. Le făceam 
impresia unei uşi deschise. 

Altă dată spuse: 

— Ce vreţi? Monseniorii ăştia sunt prinți. Eu nu-s decât un 
episcop de ţară. 

Adevărul e că displăcuse. Printre alte ciudățenii, întro 
seară, pe când se găsea la unul dintre colegii săi cei mai de 
vază, merse până acolo încât spuse: 

— Frumoase pendule! Frumoase covoare! Frumoase livrele! 
Grozav trebuie să stingherească. O! Eu naş vrea să am tot 
prisosul ăsta care sămi strige mereu în urechi: „Sunt oameni 
care mor de foame! Sunt oameni care îngheaţă de frig! Sunt 
săraci! Sunt atâţia săraci!”... 


În treacăt fie zis, ura împotriva luxului nu-i o ură 
întemeiată. Ura aceasta ar trebui să cuprindă şi ura împotriva 
artelor. Totuşi, pentru oamenii bisericii, în afară de cheltuieli 
de reprezentare şi de ceremonii, luxul e o greşeală. Pare că 
dovedeşte deprinderi nu tocmai caritabile. Un preot nare rost 
să fie bogat. Preotul trebuie să fie cât mai aproape de săraci. 
Ar putea pleca urechea neîncetat, zi şi noapte, la toate 
amărăciunile, la toate nenorocirile, la toate mizeriile, dacă nar 
cunoaşte prin el însuşi, cât de cât, sfânta mizerie, ca praful 
stârnit de muncă? Neam putea închipui un om lângă jeratic 
căruia să nu-i fie cald? Neam putea închipui un muncitor care 
lucrează fărăncetare la un cuptor şi care să naibă niciun fir de 
păr ars, nicio unghie înnegrită, niciun strop de sudoare, nicio 
urmă de fum pe față? Cea dintâi dovadă a milei la un preot, şi 
mai ales la un episcop, e sărăcia. 

lată, fără îndoială, ce gândea domnul episcop din Digne. 

Nar trebui să se creadă, de altfel, că împărtăşea, în anumite 
chestiuni delicate, ceea ce noi numim „ideile secolului”. Nu se 
prea amesteca în certurile teologice ale zilei şi trecea sub 
tăcere chestiunile care compromit biserica şi statul; dar dacă 
cineva şiar fi dat osteneala, ar fi descoperit că era mai mult 
ultramontan decât galicanS*. Întrucât facem un portret şi nu 
vrem să ascundem nimic, suntem nevoiți să adăugăm că a 
rămas nepăsător la prăbuşirea lui Napoleon. Începând din 
1813, a aderat la toate manifestările ostile sau lea aplaudat. A 
refuzat săl vadă la întoarcerea sa din insula Elba şi sa ferit să 
ordone în eparhia sa rugăciuni publice pentru împărat în 
timpul celor o sută de zile. 

În afară de sora sa, domnişoara Baptistine, mai avea doi 
frați: unul general, celălalt prefect. Le scria destul de des 
amândurora. Păstră oarecare răceală față de primul, câtăva 
vreme, deoarece, pe când comanda în Provence, pe vremea 
debarcării, de la Cannes, generalul se pusese în fruntea a o 
mie două sute de oameni şi pornise pe urmele împăratului, în 
aşa fel încât săl facă scăpat. Corespondenţa lui rămăsese mai 


caldă față de celălalt frate, fostul prefect, un om cinstit şi 
demn, care trăia retras la Paris, în strada Cassette. 

Monseniorul Bienvenu avusese deci şi el cândva spirit de 
partid, ceasul lui de amărăciune, zbuciumul lui. Umbra 
pasiunilor trecătoare se abătu şi asupra acestui suflet mare şi 
blând, preocupat de problemele eternității. Fireşte un om ca el 
nu trebuia să aibă păreri politice. Să nu fim înţeleşi greşit; nu 
confundăm aşazisele „păreri politice” cu marea aspirație spre 
progres, cu sublimul crez patriotic, democratic, omenesc, care, 
în zilele noastre, trebuie să alcătuiască fondul oricărei minţi 
generoase. Fără să intrăm în adâncul unor lucruri care nu au 
decât o legătură indirectă cu subiectul cărții de față, vom 
spune doar atât: ar fi fost frumos ca monseniorul Bienvenu să 
nu fi fost regalist şi ca privirea lui să nu se fi abătut nicio 
singură clipă de la contemplarea senină, care, pe deasupra 
tuturor frământărilor omeneşti, vede strălucind cele trei 
lumini neprihănite: Adevărul, Dreptatea, Mila. 

Recunoscând totuşi că Dumnezeu nul făcuse pe 
monseniorul Bienvenu pentru vreo funcție politică, am fi 
înțeles şi admirat protestul în numele dreptului şi al libertăţii, 
opoziția mândră, rezistența primejdioasă şi dreaptă față de 
atotputernicul Napoleon. Dar ceea ce ne place față de cei ce se 
înalță, ne place mai puţin față de cei ce cad. Ne place lupta 
atâta vreme cât există primejdie; şi, în orice caz, numai 
luptătorii din prima clipă au dreptul să fie răzbunătorii din 
urmă. Cel ce na fost acuzator îndărătnic în epoca 
prosperității, trebuie să tacă în fața prăbuşirii. Denunţătorul 
succesului e singurul judecător firesc al căderii. În ceea ce ne 
priveşte, atunci când providenţa intră în joc şi loveşte, o lăsăm 
săşi vadă de treabă. Anul 1812 începe să ne descurajeze. În 
1813, rupând cu laşitate tăcerea, acel corp legislativ taciturn, 
încurajat de un şir de catastrofe, nea stârnit indignarea şi ar fi 
fost o greşeală să aplaudăm; în 1814, în fața mareşalilor 
trădători, în fața senatului care trecea de la o ticăloşie la alta, 
insultând după ce divinizase, în fața idolatriei care da înapoi 
scuipânduşi idolul, era o datorie să întorci capul; în 1815, 


când marile dezastre pluteau în aer, când Franța simţea fiorul 
catastrofei apropiate, când se întrezări un Waterloo deschis 
sub paşii lui Napoleon - dureroasa aclamaţie adresată de 
armată şi de popor unui osândit al sorții navea nimic ridicol 
şi, făcând toate rezervele asupra despotului, o inimă ca a 
episcopului din Digne nar fi trebuit să nesocotească ceea ce 
era măreț şi mişcător în îmbrăţțişarea fierbinte, pe marginea 
prăpastiei, dintre o mare naţiune şi un om mare. 

Dar în afară de asta, a fost, în orice împrejurare, drept, 
sincer, cumsecade, inteligent, simplu şi demn, binefăcător şi 
binevoitor, ceea ce este tot o binefacere. Era un preot, un 
înțelept, un om întreg. Trebuie să recunoaştem că, şi în 
atitudinea politică pe care iam reproşato şi pe care suntem 
porniţi so judecăm cu asprime, el a fost îngăduitor şi uşor de 
înduplecat, poate chiar mai mult decât noi înşine. 

Portarul primăriei fusese pus acolo de împărat. Era un fost 
subofițer din vechea gardă, combatant de la Austerlitz, 
bonapartist convins. Îi scăpau din când în când bietului om 
cuvinte nechibzuite, pe care legea de atunci le socotea „expresii 
sedițioase”. De când profilul imperial dispăruse de pe Ordinul 
Legiunii de onoare, nu se mai îmbrăca „în uniformă”, cum 
spunea el, ca să nu fie silit săşi pună decorația. Scosese el 
singur cu pietate efigia imperială de pe crucea dată de 
Napoleon; rămăsese pe ea o gaură pe care na încercat so 
astupe niciodată. „Mai bine mor, spunea el, decât să port pe 
piept cele trei broaşte!5%”. Îşi bătea joc în gura mare de Ludovic 
al XVIllea. „Un bătrân gutos cu ghetre englezeşti, spunea el. 
Ducăse în Prusia cu barba lui de capră! Era fericit că putea 
uni întro singură imprecaţie cele două lucruri cei erau mai 
nesuferite: Prusia şi Anglia. Făcu atâtea pozne, încât îşi pierdu 
postul. Se pomeni zvârlit pe drumuri, fără pâine, cu nevastă şi 
copii. Episcopul îl chemă la el, îl mustră cu blândeţe şil nu-mi 
uşier la catedrală. În eparhie domnul Myriel era adevărat 
păstor, prietenul tuturor. 

După nouă ani, monseniorul Bienvenu se bucura în oraşul 
Digne, mulțumită faptelor sale bune şi blândeţii sale, de o 


venerație caldă, filială. Purtarea lui chiar față de Napoleon a 
fost înțeleasă şi iertată în chip tacit de către popor, careşi 
adora împăratul, dar careşi iubea şi episcopul. 


XII - Singurătatea Monseniorului 
Bienvenu 


Pe lângă un episcop se află mai întotdeauna un pâlc de 
preoți mărunți, ca un stol de tineri ofițeri în jurul unui 
general. Sunt cei pe care fermecătorul sfânt Francisc din 
Salesi5* îi numeşte undeva „pui de preoţi”. Orice carieră are 
aspiranţii săi, care fac alai celor ajunşi. Nu există putere care 
să nu aibă anturajul ei; nu există avere care să nu aibă 
curtenii ei. Cei ce vor săşi facă un viitor roiesc în jurul 
prezentului strălucitor. Orice metropolă are statul său major. 
Orice episcop cu oarecare influență are pe lângă el o echipă de 
heruvimi seminarişti, care fac strajă şi păstrează ordinea în 
palatul episcopal şi care stau de gardă în jurul zâmbetului 
monseniorului. A fi pe placul unui episcop înseamnă pentru 
un subdiacon a fi cu piciorul în scară. Trebuie săți croieşti 
drum. Apostolatul nu disprețuieşte canonicatul. 

Aşa cum în alte domenii există oameni cu vază, în biserică 
există ranguri mari. Aceştia sunt episcopii cu trecere, bogați, 
cu venituri mari, dibaci, acceptaţi de lume, ştiind desigur să se 
roage, dar ştiind să şi ceară, silind fără mustrări de conştiinţă 
o întreagă eparhie să facă anticameră, trăsură de unire între 
sacristie şi diplomaţie, mai mult prelați decât episcopi. Fericiți 
cei ce le câştigă încrederea! Bucurânduse de credit, ei fac să 
curgă în jurul lor — asupra celor prevenitori şi a celor favorizați 
şi peste întreg acest tineret care ştie să placă — parohiile grase, 
veniturile canonice, arhidiaconatele, duhovniciile şi funcțiile la 
catedrale, în aşteptarea demnităţilor episcopale. Înaintând ei 
înşişi, înlesnesc ascensiunea sateliților lor; e un întreg sistem 
solar în mişcare. Strălucirea lor se răsfrânge şi asupra suitei. 
Belşugul lor se fărâmițează în culise sub formă de mici şi 


mănoase promoții. Cu cât e mai mare eparhia patronului, cu 
atât e mai grasă parohia favoritului. Şi, pe urmă, Roma e 
aproape. Un episcop care se pricepe să ajungă arhiepiscop ştie 
ce are de făcut ca să ajungă cardinal, te introduce în 
conclav”, intri în sinodul curții papale, primeşti mantia 
episcopală, iatăte auditor, camerier al papei, monsenior, şi de 
la înălțime la eminență nu mai e decât un pas, iar între 
eminență şi sanctitate nu mai e decât deşertăciunea unui vot. 
Orice tichie poate visa să se schimbe în tiară. Preotul e 
singurul om din zilele noastre care poate ajunge în chip firesc 
rege; şi ce rege! Rege suprem! De aceea, ce pepinieră de 
aspirații e un seminar! Câţi copii sfioşi de cor, câţi preoți tineri 
nu poartă scris pe frunte semnul norocului. Ambiţia, se 
numeşte pe sine vocaţie; cine ştie? Poate cu bună credință, 
înşelânduse singură, cu toată cucernicia. 

Modest, sărac, deosebit, monseniorul Bienvenu nu era 
socotit printre pontifi. Se vedea asta din lipsa desăvârşită a 
tinerilor preoţi din jurul lui. Se ştia că la Paris „na avut nicio 
trecere”. Niciun viitor deosebit nu părea săl aştepte pe 
bătrânul singuratic. Niciun mugure al ambiției nu se 
încumeta să înflorească în umbra sa. Canonicii şi marii săi 
vicari erau nişte bătrâni cumsecade, oameni din popor, ca şi 
el, zăvoriţi, ca şi el, în această eparhie fără perspective de 
cardinalat şi care semănau cu episcopul lor, cu singura 
deosebire că ei erau sfârşiți, iar el era desăvârşit. Era atât de 
vădită imposibilitatea de a face carieră pe lângă monseniorul 
Bienvenu, încât, abia ieşiţi din seminar, tinerii hirotonisiți de 
el luau recomandaţii de la arhiepiscopii din Aix sau din Auch 
şi plecau în grabă întracolo. Căci, în definitiv, repetăm, ne 
place să fim săltaţi. Un sfânt care trăieşte întro abnegaţie fără 
măsură înseamnă o vecinătate primejdioasă; ar putea să 
transmită prin molipsire o sărăcie fără leac, înțepenirea 
articulaţiilor necesare înaintării — întrun cuvânt, mai multă 
renunțare decât e de dorit; şi oamenii se feresc de virtutea asta 
râioasă. Aşa se explică izolarea monseniorului Bienvenu. 


Trăim întro societate întunecată. A reuşi, iată învăţătura care 
se prelinge picătură cu picătură din corupția atotstăpânitoare. 

În treacăt fie zis, succesul e ceva destul de respingător. 
Falsa lui asemănare cu meritul îi înşală pe oameni. Pentru 
mulțime izbânda este aproape totuna cu superioritatea. 
Succesul se confundă cu talentul, caută să înşele istoria. 
Singuri luvenal şi Tacit mai mârâie. În vremea noastră, o 
filosofie aproape oficială a intrat slugă la el, poartă livreaua 
succesului şi face slujba de anticameră. Să reuşeşti, astai 
învăţătura! Prosperitatea presupune capacitate. A câştiga la 
loterie, iată iscusința. Cine triumfă e venerat. Naştete întro 
zodie bună şi nu-ți mai trebuie nimic. 

Ai noroc, ai totul; eşti fericit, lumea te crede mare. În afară 
de cinci sau şase mari excepţii, care fac strălucirea unui secol, 
admiraţia contemporanilor nu e altceva decât miopie. Poleiala 
e aur! Poţi să fii primul venit, nu-i nimic, dacă parvii. Omul de 
rând e un bătrân Narcis care se adoră pe sine şi care aplaudă 
vulgaritatea. Însuşirile alese, grație cărora poţi fi Moise, 
Eschyl, Dante, Michelangelo sau Napoleon, sunt atribuite de 
către mulțime, dintrodată şi prin aclamații, oricui îşi atinge 
ținta întrun domeniu oarecare. Fie că un notar ajunge 
deputat, că un fals Corneille a scris Tiridates*, că un eunuc 
ajunge să stăpânească un harem, că un PrudhommesS* 
militar câştigă din întâmplare bătălia hotărâtoare a unei 
epoci, că un farmacist a născocit nişte tălpi de carton pentru 
armata din SambreetMeuse şişi asigură, cu acest carton 
vândut drept piele, un venit de patru sute de mii de franci, fie 
că un negustor de mărunțişuri îmbrățişează camăta şio face 
să fete şapteopt milioane, al căror părinte e el şia căror mamă 
e ea, fie că un predicator ajunge episcop prin fonfăiala lui, că 
un administrator de casă mare e atât de bogat, la plecarea din 
serviciu, încât ajunge ministru de finanțe - oamenii numesc 
asta geniu, tot aşa cum numeşte frumusețe figura lui 
Mousquentoni'** şi majestate gâtul vânjos al lui Claudiu'St. Ei 
confundă constelaţiile de pe bolta cerului cu stelele pe care le 
imprimă labele rațelor în nămolul mlaştinii. 


XIII — Ce credea 


Din punct de vedere al ortodoxiei, nu va fi nevoie săl 
cercetăm pe domnul episcop din Digne. În faţa unui astfel de 
suflet, nu putem simţi decât respect. Conştiinţa celui drept 
trebuie crezută pe cuvânt. De altfel, ţinând seama de anumite 
naturi, admitem posibilitatea dezvoltării tuturor frumuseţilor 
virtuții omeneşti întro credinţă diferită de a noastră. 

Ce credea el despre cutare dogmă sau despre cutare mister? 
Tainele sufletului omenesc nu le cunoaşte decât mormântul, 
unde sufletele intră goale. Suntem însă încredințaţi că 
niciodată dificultățile credinței nu erau rezolvate de el prin 
ipocrizie. Diamantul nu poate putrezi, credea din toată 
puterea sufletului său. „Credo in PatremiS2:!” exclama el 
adesea, găsind de altminteri în faptele bune toată mulțumirea 
de care avea nevoie conştiinţa şi careți spune în şoaptă: „Faci 
voia Domnului!” 

Ceea ce ne credem datori să notăm este că, în afară de — ca 
să zicem aşa - şi dincolo de credința sa, episcopul dovedea un 
surplus de iubire. Din pricina lui, quia multum amavitS* era 
socotit vulnerabil de către „oamenii serioşi”, de către 
„persoanele grave”, de către „oamenii cu judecată”; locuţiuni 
alese ale tristei noastre lumi, în care egoismul primeşte 
cuvântul de ordine de la pedantism. Ce era acest surplus de 
iubire? Era o bunăvoință senină revărsată asupra oamenilor 
şi care, cum am mai spus, ajungea uneori până la lucruri. Nu 
ştia ce e disprețul. Era îngăduitor cu făpturile Domnului. 
Orice om, chiar şi cel mai bun, are întrînsul o asprime de care 
Nu-şi dă seama şi pe care o păstrează față de animale. 
Episcopul din Digne nu cunoştea asprimea aceasta, proprie 
totuşi multor preoți. Nu mergea până la mila brahmanului, 
dar părea că  meditase asupra acestor cuvinte ale 
ecleziastului: „Ştim noi oare unde se duce sufletul 
animalelor?” Aspectele urâte, deformările instinctului nul 
tulburau şi nul indignau. Îl mişcau, îl înduioşau aproape. 


Îngândurat, părea că se străduieşte să afle, dincolo de viaţa 
aparentă, cauza, explicaţia, scuza. Părea, uneori, căi cere lui 
Dumnezeu uşurări de pedeapsă. Examina fără mânie, cu 
ochiul lingvistului care descifrează un pergament, cantitatea 
de haos care mai dăinuieşte în natură. Starea aceasta de 
spirit îl făcea uneori să spună lucruri stranii. Întro dimineaţa 
se afla în grădină; credea că e singur, dar sora lui îl urma fără 
ca el so fi văzut: deodată, se opri şi privi ceva pe jos; era un 
păianjen mare, negru, păros, îngrozitor. Sora lui îl auzi 
spunând: 

— Biata vietate! Nu-i vina ei!... 

De ce nam aminti aceste copilării aproape divine ale 
bunătăţii? Copilării, fie! Dar astfel de copilării sublime au avut 
şi sfântul Francisc din Assisi şi Marc Aureliu. Întro zi, şia 
scrântit un picior pentru că na vrut să strivească o furnică. 
Aşa trăia acest om drept. Uneori adormea în grădină şi atunci 
nimeni nu era mai vrednic de respect. 

Monseniorul Bienvenu fusese cândva - dacă ar fi să dăm 
crezare celor ce se povesteau despre tinerețea şi chiar despre 
maturitatea lui —- un om pasionat şi poate violent. 

Nespusai bunătate nu era atât un instinct natural, cât mai 
cu seamă rezultatul unei convingeri nestrămutate, filtrată în 
inima sa dea lungul vieții şi asimilată treptat, gând cu gând; 
căci, întrun caracter, ca şi întro stâncă, se găsesc găuri pe 
care le fac picăturile de apă care cad mereu în acelaşi loc. 
Urmele acestea nu se pot şterge; astfel de formaţiuni nu se pot 
sfărâma. 

În 1815 — parcă am mai spuso — împlinea şaptezeci şi cinci 
de ani, dar nu părea să aibă mai mult de şaizeci. Nu era înalt; 
era plinuț şi, ca să slăbească, făcea bucuros lungi plimbări pe 
jos; avea mersul sigur şi spinarea foarte puţin adusă, 
amănunt din care navem de gând să tragem nicio concluzie. 
Grigore al XVllea, la optzeci de ani, se ținea drept şi zâmbea, 
ceea ce nul împiedica să fie un episcop rău. Monseniorul 
Bienvenu avea ceea ce poporul numeşte „un cap frumos”, dar 
atât de simpatic încât uitai că e frumos. 


Când vorbea cu acea voioşie copilărească - unul din 
darurile lui despre care am mai pomenit — te simțeai în largul 
tău lângă el; părea că din toată făptura lui ţâşneşte bucurie. 
Obrazul lui rumen şi proaspăt, toți dinţii lui albi, pe care şii 
păstrase şi pe care şii arăta când râdea, îi dădeau acea 
înfăţişare senină şi plăcută, care te face să spui despre cineva: 
„E un om de treabă!”, iar despre un bătrân: „E un unchiaş 
cumsecade!” Ne amintim că impresia asta o făcuse şi asupra 
lui Napoleon. Când îl vedeai pentru întâia dată, nu părea 
întradevăr decât un om cumsecade. Dar dacă stăteai câteva 
ceasuri aproape de el, şi dacăl surprindeai cât de puţin căzând 
pe gânduri, unchiaşul cumsecade se transfigura încetiîncet, 
luând nu ştiu ce înfăţişare impunătoare. Fruntea lui lată şi 
serioasă, măreaţă, datorită părului său alb, devenea şi mai 
măreață când medita. Bunătatea lui îi dădea majestate, fără 
ca bunătatea să înceteze a străluci. Încercai ceva din emoția 
pe care ţiar dao vederea unui înger surâzător, careşi desface 
încet aripile, fără a conteni să zâmbească. Respectul, un 
respect ce nu se poate exprima în cuvinte, te copleşea treptat 
şiți ajungea la inimă; simțeai atunci că ai în fața ta una din 
acele făpturi puternice, încercate şi îngăduitoare, a căror 
minte e atât de superioară, încât nu poate fi decât plină de 
blândeţe. 

După cum sa văzut, rugăciunea, oficierea slujbelor 
religioase, milostenia, mângâierea celor năpăstuiţi, cultivarea 
unui petic de pământ, iubirea aproapelui, cumpătarea, 
ospitalitatea, renunțarea, încrederea, studiul, munca îi 
umpleau fiecare zi din viață. Îi umpleau - iată cuvântul 
potrivit - căci, fără îndoială, fiecare zi a episcopului era toată 
plină de gânduri bune, de vorbe bune, de fapte bune. Totuşi, 
ea nu era întreagă, dacă vremea rece sau ploioasă îl împiedica, 
seara - când cele două femei plecau la culcare - să petreacă 
un ceas sau două în grădină, înainte de a se culca şi el. Părea 
că e un fel de ritual al lui, să se pregătească de culcare 
meditând în fața marelui spectacol al cerului înstelat. Uneori, 
dacă cele două bătrâne nu dormeau, îl auzeau la ore destul de 


târzii din noapte plimbânduse încet pe alei. Stătea acolo, 
singur, numai cu el însuşi, recules, liniştit, plin de cuvioşie, 
comparânduşi seninătatea inimii cu seninătatea văzduhului, 
emoționat în întuneric de măreţia vizibilă a constelațiilor şi de 
măreția invizibilă a lui Dumnezeu, deschizânduşi sufletul 
gândurilor care vin din necunoscut. În clipele acelea, 
dăruinduşi inima la ora când florile nopţii îți dăruiesc 
parfumul, aprins ca o făclie în mijlocul nopţii înstelate, 
lăsânduse dus de extaz în centrul strălucirii universale a 
creației, nar fi putut nici el însuşi să spună ce se petrecea în 
sufletul său; simţea ceva careşi lua zborul dintrînsul şi ceva 
care cobora în el, misterios schimb al abisurilor sufletului cu 
abisurile nemărginirii!... 

Se gândea la măreţia şi la prezența lui Dumnezeu; la 
veşnicia viitoare, straniu mister; şi la veşnicia trecută, mister 
şi mai straniu; la toate infiniturile care se desfăşurau sub 
ochii săi în toate direcţiile; şi, fără să caute să înțeleagă 
înțelesul, privea. Nul cerceta pe Dumnezeu, se lăsa uluit de el. 
Urmărea aceste minunate ciocniri dintre atomi, care dau 
formă materiei, dezvăluie energiile, creează individualităţile în 
unitate, proporțiile în întindere, ceea ce nu se poate număra în 
infinit şi, prin lumină, face să se nască frumusețea. 

Aceste ciocniri se ivesc şi dispar fără încetare. Ele sunt viața 
şi moartea. 

Se aşeza pe o bancă de lemn, rezemată de o boltă de viță 
părăginită, şi se uita la stele printre siluetele plăpânde şi 
pipernicite ale pomilor săi roditori. Sfertul acela de pogon, 
sădit atât de sărăcăcios, atât de plin de dărăpănături şi de 
şoproane, îi era drag şii era de ajuns. 

Cei mai trebuia acestui bătrân, careşi petrecea puţinele 
clipe de răgaz, ce i le lăsa viața, între grădinărit ziua şi 
contemplare noaptea? Colţul ăsta îngrădit, având cerul drept 
tavan, nu-i era oare de ajuns ca săl poată slăvi pe Domnul, 
rând pe rând, în operele lui cele mai încântătoare, ca şi în 
operele lui cele mai sublime? Nu era asta totul — cear fi putut 
să mai dorească? O grădiniță ca să se plimbe şi nemărginirea 


ca să viseze. Jos -— ceea ce se poate semăna şi culege; sus — 
ceea ce se poate studia şi contempla; un mănunchi de flori pe 
pământ şi toate stelele de pe cer. 


XIV - Ce gândea 


Un ultim cuvânt. 

Deoarece amănunte de acest fel ar putea, mai ales în 
momentul de față, să dea episcopului din Digne - ca să ne 
servim de o expresie la modă - o anumită fizionomie 
„panteistă”, lăsând să se creadă fie spre defăimarea, fie spre 
lauda sa, că avea una din acele filosofii personale 
caracteristice secolului nostru, care încolțesc uneori în 
spiritele singuratice, se ridică şi cresc întrinsele, gata să 
înlocuiască religiile — ținem să arătăm că nimeni dintre cei 
care lau cunoscut pe monseniorul Bienvenu nu sar fi socotit 
îndreptățit să creadă, aşa ceva. Lumina acestui om era 
propria sa inimă. De acolo îi venea înțelepciunea. 

Niciun sistem; numai şi numai fapte. Speculaţiile încâlcite 
dau amețeală; nu există nicio dovadă că se avânta cu mintea 
în apocalipsuri. Apostolul poate fi cutezător, dar episcopul 
trebuie să fie sfios. El nu sar fi încumetat probabil să cerceteze 
prea mult anumite probleme, rezervate oarecum marilor 
spirite temerare. La porțile tainelor veghează o spaimă sfântă; 
deschizăturile lor întunecoase stau căscate, dar ceva îți spune, 
ție, trecător prin viață, că nu trebuie să intri. Vai celui ce 
pătrunde acolo! În adâncimile cele mai grozave ale abstracţiei 
şi ale speculației pure, geniile situate, ca să spunem aşa, mai 
presus de dogme, îi propun lui Dumnezeu ideile lor. 
Rugăciunea lor deschide cu îndrăzneală discuţia, închinarea 
lor pune întrebări. Aceasta e religia directă, plină de 
îngrijorare şi de răspundere pentru cel cei încearcă 
povârnişurile. 

Meditaţia omenească nu are margini. Ea îşi analizează şişi 
adânceşte propriai orbire, pe răspunderea ei. Sar putea chiar 


spune că, printrun fel de reacție strălucită, ea uluieşte natura; 
lumea misterioasă care ne înconjoară dă înapoi ceea ce 
primeşte şi probabil că cei ce contemplă sunt la rândul lor 
contemplați. Oricear fi, există pe lume oameni — dar oare sunt 
ei oameni? - care văd desluşit, în fundul zării visurilor, 
înălțimile absolutului şi care au viziunea cumplită a piscului 
fără sfârşit. Monseniorul Bienvenu nu era câtuşi de puţin 
dintre aceştia; monseniorul Bienvenu nu era un geniu. El sar 
fi temut de aceste culmi, de pe care unii, chiar foarte mari, ca 
Swedenborg şi Pascal, au alunecat în demenţă. Fără îndoială, 
asemenea visuri grozave îşi au folosul lor moral, şi pe căile 
acestea spinoase ne apropiem de perfecțiunea ideală. 
Episcopul lua drumul cel mai scurt: Evanghelia. 

Nu încerca să facă din patrafirul său mantia lui IlieiS*; nu 
proiecta lumina viitorului peste rostogolirea furtunoasă a 
evenimentelor; nu încerca să facă din licărirea lucrurilor 
flacără; navea nimic de profet, navea nimic de mag. Sufletul 
acesta umil iubea; atâta tot. 

Poate că ridica rugăciunea până la năzuinţe supraomeneşti; 
dar niciodată nu te rogi şi nu iubeşti prea mult; şi dacă 
rugăciunea care depăşeşte textele ar fi o erezie, atunci sfânta 
Tereza şi sfântul Ieronim ar fi eretici. 

Se pleca asupra celui ce geme şi asupra celui ceşi dă duhul. 
Universul îi apărea ca un uriaş trup bolnav; descoperea 
pretutindeni febra, iscodea peste tot suferința şi, fără a căuta 
să dezlege enigma, se străduia să oblojească rana. Temuta 
privelişte a creațiunii făcea să se nască în el duioşia; nu căuta 
decât să găsească pentru el însuşi, şi să insufle şi altora, cel 
mai bun mijloc dea compătimi şi dea alina. Pentru acest preot 
bun şi ales, tot ce există alcătuia un motiv permanent de 
tristeţe care se cerea mângâiată. 

Sunt oameni care lucrează la descoperirea aurului; el lucra 
la descoperirea milei. Mina lui era mizeria universală. 

Durerea de pretutindeni era pentru el prilej de veşnică 
bunătate. „lubițivă unii pe alții!” Socotea că astai totul; nu 
dorea nimic mai mult; aceasta era toată doctrina lui. 


Întro zi, omul acela care se credea „filosof”, senatorul despre 
care am mai vorbit, îi spuse episcopului: 

— Dar uitaţivă în jurul dumneavoastră: toți se războiesc 
între ei; cel mai tare este cel mai deştept. Preceptul 
dumneavoastră: „lubițivă unii pe alţii!” e o prostie. 

— Ei bine, răspunse monseniorul Bienvenu fără gust de 
sfadă, dacă e o prostie, sufletul trebuie să se închidă întrînsa 
ca perla întro scoică. 


El se închidea deci şi trăia întrinsa, găsinduşi astfel 
mulțumirea deplină, lăsând deoparte marile probleme care 
atrag şi care înspăimântă, perspectivele de nepătruns ale 
abstracțiunii, adâncurile metafizicii, toate abisurile care, 
laolaltă, îl duc pe apostol spre Domnul, pe necredincios spre 
neant: destinul, binele şi răul, războiul omului împotriva 
semenului său, conştiinţa omenească, gândirea amorţită a 
animalelor, transformarea prin moarte, recapitularea vieților 
intrate în mormânt, altoirea de neînțeles a unor iubiri 
succesive pe acelaşi eu, esența, substanța, Nilul şi Ensuli**, 
sufletul, natura, libertatea, necesitatea, probleme ameţitoare, 
nedumeriri sinistre în care se zbat arhanghelii uriaşi ai minții 
omeneşti, prăpăstii grozave, pe care Lucrețiu, Manu'*?, sfântul 
Pavel şi Dante le contemplă cu acei ochi scăpărători care, 
privind ţintă infinitul, fac parcă să răsară stelele. 

Monseniorul Bienvenu nu era decât un om care privea din 
afară lucrurile misterioase, fără să le cerceteze îndeaproape, 
fără să le tulbure, fără săşi neliniştească mintea cu ele, 
păstrând în suflet respectul adânc al necunoscutului. 


CARTEA A DOUA 
CĂDEREA ÎN PĂCAT 


I - După o zi de drum 


În primele zile ale lunii octombrie 1815, cam cu un ceas 
înainte de apusul soarelui, un drumeț intră în orăşelul Digne. 
Puţinii locuitori care se aflau în acea clipă la ferestre sau în 
pragul caselor se uitau la acest călător cu un fel de 
îngrijorare. Greu să întâlneşti un trecător cu o înfăţişare mai 
păcătoasă. Era un bărbat de statură mijlocie, îndesat şi voinic, 
în puterea vârstei. Să tot fi avut vreo patruzeci şi şase sau 
patruzeci şi opt de ani. O şapcă cu cozorocul de piele pleoştit îi 


ascundea în parte fața arsă de soare şi leoarcă de sudoare. 
Prin cămaşa de pânză neînălbită, groasă, prinsă la gât cu o 
mică ancoră de argint, i se vedea pieptul păros; avea o cravată 
răsucită ca o frânghie, pantaloni albaştri de doc, roşi, jerpeliți, 
cu un genunchi peticit şi cu altul găurit, o bluză veche, 
cenuşie, zdrențuită, cârpită la unul din coate cu o bucată de 
postav verde prinsă cu sfoară; în spate purta o raniță plină, 
închisă bine, nouănouţă; în mână, un ciomag lung, noduros; 
în picioarele fără ciorapi avea ghete ţintuite; capul tuns şi 
barbă mare. Năduşeala, arşița, mersul pe jos, praful, adăugau 
ceva respingător acestei arătări. 

Deşi ras în cap, părul, care începuse săi crească, era zbârlit 
şi părea că na mai fost tuns în ultimul timp. 

Nul cunoştea nimeni. Nu era, desigur, decât un trecător. De 
unde venea? Dinspre miazăzi. Ori, poate, de pe țărmurile 
mării. Căci îşi făcea intrarea în Digne pe acelaşi drum pe care, 
cu şapte luni mainainte, trecuse şi împăratul Napoleon 
mergând de la Cannes spre Paris. Omul mersese, desigur, 
toată ziua. Părea foarte obosit. Nişte femei din târgul cel vechi, 
care se află în partea de jos a oraşului, îl văzură oprinduse 
sub copacii din bulevardul Gassendi şi bând apă la fântâna 
din capătul promenadei. Trebuie săi fi fost tare sete, căci nişte 
copii, care se luaseră după el, îl văzură oprinduse din nou, la 
două sute de paşi mai departe, ca să bea apă şi de la fântâna 
din piața târgului. 

Ajuns la colțul străzii Poichevert, coti la stânga şi se 
îndreptă spre primărie. Intră acolo şi ieşi după un sfert de 
ceas. Un jandarm şedea lângă poartă, pe banca de piatră pe 
care se urcase la 4 martie generalul Drouot ca să citească 
mulțimii înspăimântate proclamația din golful Juan'S*. Omul 
îşi scoase şapca şil salută cu umilinţă pe jandarm. 

Fără săi răspundă la salut, jandarmul se uită cu atenţie la 
el, îl urmări câtva timp cu privirea, pe urmă intră în localul 
primăriei. 

Pe atunci se afla la Digne un han frumos, cu firma La 
crucea lui Colbas. Hanul acesta era ţinut de un oarecare 


Jacquin Labarre, om bine văzut în oraş, pentru că se înrudea 
cu un alt Labarre, care ţinea la Grenoble hanul La trei delfini 
şi care slujise în corpul călăuzeloris*. Când a debarcat 
împăratul, sa vorbit mult prin partea locului despre hanul La 
trei delfini. Se, spunea că generalul Bertrand!7% travestit în 
cărăuş, venise de multe ori acolo, în luna ianuarie, împărțind 
decoraţii soldaților şi napoleoni cu nemiluita burghezilor. 
Adevărul e că, intrând în Grenoble, împăratul refuzase să 
locuiască în palatul prefecturii. Şi, mulțumindui primarului, îi 
spusese: „Mă duc la un om de treabă pe carel cunosc!” Şi se 
dusese La trei delfini. Gloria aceasta a lui Labarre de La trei 
delfini se răsfrângea, la douăzeci şi cinci de leghe, depărtare, 
asupra lui Labarre de La crucea lui Colbas. Se spunea despre 
el în oraş: „E văr cu cel din Grenoble”. 

Omul se îndreptă spre hanul acesta, care era cel mai bun 
din regiune. Intră în bucătăria care dădea dea dreptul spre 
drum. Toate cuptoarele erau aprinse, un foc mare pâlpâia 
vesel în sobă. Hangiul care era în acelaşi timp şi bucătar, 
trecea foarte preocupat de la vatră la tingiri, pregătind o masă 
minunată unor căruțaşi care se auzeau râzând şi vorbind 
zgomotos întro odaie alăturată. Cine a călătorit, ştie că nimeni 
nu mănâncă mai bine decât căruțaşii. 

O marmotă!?!: grasă, nişte potârnichi albe şi nişte cocoşi 
sălbatici se învârteau întro frigare lungă în fața focului; pe 
plită fierbeau doi crapi mari din lacul Sauzet şi un păstrăv din 
lacul Alloz. 

Hangiul, auzind că se deschide uşa şi că intră un nouvenit, 
spuse, fără săşi ia ochii de la cuptor: 

— Ce doreşte domnul? 

— Să mănânc şi să mă culc! rosti omul. 

— Nimic mai uşor! răspunse hangiul. În clipa aceea 
întoarse capul, măsură dintro aruncătură de ochi toată 
înfăţişarea călătorului, şi adăugă: Cu plată!... 

Omul scoase o pungă mare de piele din buzunarul bluzei şi 
răspunse: 

— Am bani. 


— Atunci vă stăm la dispoziție! spuse hangiul. 

Omul îşi băgă punga în buzunar, îşi scoase ranița şi o puse 
jos, lângă uşă, rămase cu ciomagul în mână şi se aşeză pe un 
scăunel lângă foc. Digne e situat în munți. Serile de octombrie 
sunt friguroase acolo. 

Între timp, tot umblând de colo până colo, hangiul trăgea 
cu coada ochiului la călător. 

— Îmi daţi să mănânc? întrebă omul. 

— Numaidecât, spuse hangiul. 

Pe când noulvenit se încălzea, întors cu spatele, vrednicul 
hangiu Jacquin Labarre scoase din buzunar un creion, apoi 
rupse un colț dintrun ziar vechi care se afla pe o mescioară, 
lângă fereastră. Scrise vreo două rânduri pe marginea albă, 
îndoi peticul de hârtie, fără săl lipească, şil dădu unui băiat, 
care părea căi serveşte totodată ca ajutor la bucătărie şi ca 
argat. Hangiul îi şopti ceva la ureche băiatului, care porni în 
goană spre primărie. 

Călătorul nu văzuse nimic din toate astea. 

Întrebă din nou: 

— Îmi daţi odată să mănânc? 

— Numaidecât, zise hangiul. 

Copilul se întoarse. Aducea hârtia înapoi. Hangiul o desfăcu 
grăbit, ca unul care aşteaptă un răspuns. Păru că citeşte cu 
atenţie, apoi clătină din cap şi rămase o clipă pe gânduri. În 
sfârşit, se întoarse spre călătorul care părea cufundat întro 
meditaţie nu prea senină. 

— Domnule, spuse el, nu vă pot găzdui. 

Omul se ridică pe jumătate. 

— Cum, vă e teamă că nam să plătesc? Vreţi să plătesc 
înainte? Vam spus doar că am bani. 

— Nu-i vorba de asta. 

— Atunci? 

— Dumneata ai bani... 

— Da, spuse omul. 

— Dar eu, spuse hangiul, nam nicio odaie. 

Omul răspunse liniştit: 


— Lăsaţimă în grajd. 

— Nu pot. 

— De ce? 

— De abia au loc caii. 

— Atunci, spuse iar omul, o să mă aciuez întrun colț al 
podului. O mână de paie mie de ajuns. O să vorbim 
dupămasă. 

— Nu-ţi pot da masa. 

Cuvintele acestea, spuse pe un ton măsurat, dar hotărât, i 
se părură foarte grave călătorului. Se ridică. 

— Ei, astai bună! Dar eu mor de foame. Umblu de 
azidimineaţă. Am făcut douăsprezece leghe. Plătesc. Vreau să 
mănânc. 

— Nu am nimic! spuse hangiul. 

Omul izbucni în râs şi se întoarse spre vatră şi spre 
cuptoare. 

— Nimic? Dar astea ces? 

— Sunt comandate. 

— De cine? 

— De domnii căruțaşi. 

— Câţi sunt? 

— Doisprezece. 

— E de mâncare aici pentru douăzeci. 

— Au comandat şiau plătit totul dinainte. 

Omul se aşeză din nou şi spuse fără a ridica vocea: 

— Sunt la han, mie foame şi rămân. 

Hangiul se plecă atunci la urechea lui şii spuse pe un ton 
carel făcu să tresară: 

— Pleacă! 

Călătorul stătea încovoiat în clipa aceea şi împingea, cu 
vârful ghintuit al bâtei sale, nişte cărbuni aprinşi în foc. Se 
întoarse repede şi, când deschise gura să răspundă, hangiul îl 
privi drept în ochi şi adăugă tot în şoaptă: 

— Ascultă, să lăsăm vorba. Vrei săți spun pe nume? Te 
cheamă Jean Valjean. Vrei săți spun acum cine eşti? Când 
team văzut intrând, am bănuit ceva. Am întrebat la primărie 


şi iată ce mi sa răspuns. Ştii să citeşti? Spunând acestea, îi 
întinse străinului, despăturită, hârtia care făcuse drumul de 
la han la primărie şi de la primărie la han. Omul aruncă o 
privire. Hangiul adăugă după o scurtă tăcere: Am obiceiul să 
fiu politicos cu toată lumea. Pleacă! 

Omul lăsă capul în jos, îşi ridică ranița de pe podea şi plecă. 
Apucă pe strada principală. Mergea înainte, la întâmplare, 
lipinduse de case, ca un om umilit şi trist. Nu întoarse capul 
deloc. Dacă sar fi uitat înapoi, lar fi văzut pe hangiul de La 
crucea lui Colbas în pragul uşii, înconjurat de toţi călătorii 
care trăseseră la han şi de toţi trecătorii de pe stradă, vorbind 
cu aprindere şi arătândul cu degetul. Din privirile bănuitoare 
şi speriate ale grupului şiar fi dat seama că, în curând, sosirea 
lui va fi evenimentul de seamă al întregului oraş. 

Nu văzu nimic din toate astea. Oamenii copleşiți nu se uită 
înapoi. Ei ştiu prea bine că piaza rea îi urmăreşte. 

Merse astfel câtăva vreme fără să se oprească, trecând la 
întâmplare pe străzi pe care nu le cunoştea, uitând de 
oboseală, cum se întâmplă totdeauna când eşti amărât. 
Deodată, simţi că leşină de foame. Începuse să se întunece. Se 
uită de jur împrejur, ca să vadă dacă nu descoperă vreun 
adăpost. Hanul cel frumos era închis pentru el; căuta vreo 
cârciumă oricât de modestă, o cocioabă oricât de săracă. 

Tocmai se aprindea o lumină la capătul străzii; o creangă de 
pin, atârnată de un stâlp de fier, se contura pe cerul senin al 
asfințitului. Porni întracolo. 

Era întradevăr o cârciumă. Cârciuma din strada Chaffaut. 

Călătorul se opri o clipă şi se uită prin geam în sala scundă 
a cârciumii, luminată deo lampă mică, aşezată pe masă, şi de 
focul mare din vatră. Câţiva inşi stăteau acolo şi beau. 
Cârciumarul se încălzea. Flacăra făcea să sfârâie un ceaun de 
fier atârnat de cârlig. Cârciuma, care era şi un fel de han, avea 
două uşi. Una dădea spre stradă, cealaltă întro curticică plină 
de gunoi. 

Călătorul nu se încumetă să intre prin uşa din stradă. Se 
strecură în curte, se opri din nou, pe urmă apăsă sfios pe 


clanță şi împinse uşa. 

— Cinei acolo? zise stăpânul. 

— Cineva care ar dori să mănânce şi să doarmă. 

— Bun. Aici puteţi mânca şi puteţi dormi. 

Călătorul intră. Toţi cei care beau, întoarseră capul. 

Lampa îl lumina dintro parte, focul dintralta. Îl cercetară 
câtva timp cu privirea, pe când îşi scotea ranița. 

Cârciumarul îi spuse: 

— Uite focul. Mâncarea fierbe în ceaun. Vino să te 
încălzeşti, prietene. 

Se aşeză lângă vatră. Îşi întinse la foc picioarele amorţite de 
oboseală. Din ceaun se răspândea un miros plăcut. Pe fața sa, 
sub şapca pleoştită, nu se putea desluşi decât o uşoară 
licărire de mulțumire, amestecată cu înfăţişarea vrednică de 
milă pe careo dă deprinderea de a suferi. Avea, de altminteri, 
un profil hotărât, energic şi trist. Fizionomia asta era ciudată: 
părea la început umilă, apoi părea severă. Ochiul lucea sub 
sprâncene ca un foc sub mărăcini. 

Unul dintre oamenii care se aflau la masă era un negustor 
de peşte, care, înainte de a intra în cârciuma din strada 
Chaffaut, se dusese săşi lase calul în grajdul Labarre. 
Întâmplarea făcuse ca în aceeaşi dimineață săl întâlnească pe 
străinul acesta cu mutră suspectă mergând spre Bras d'Asse 
şi... (am uitat cum îi spune; mi se pare Escoublon). Când se 
întâlnise cu el, omul, care părea foarte obosit, la rugat săl ia 
pe şa, dar negustorul îi răspunsese iuțind pasul. Cu o 
jumătate de ceas mainainte, negustorul acesta se afla în 
grupul care se strânsese în jurul lui Jacquin Labarre şi le 
povestise chiar el celor de La crucea lui Colbas întâlnirea 
neplăcută din cursul dimineţii. De la locul său făcu un semn 
pe furiş cârciumarului. Acesta veni spre el. Schimbară câteva 
cuvinte în şoaptă. Omul căzu iarăşi pe gânduri. 

Cârciumarul se înapoie la vatră, puse brusc mâna pe 
umărul omului şii spuse: 

— Trebuie să pleci deaici. 

Străinul se întoarse şi răspunse cu blândeţe: 


— A! Ştiţi? 

— Da. 

— Mau alungat de la hanul celălalt. 

— Şi te gonim şi deaici. 

— Unde vreți să mă duc? 

— Întraltă parte. 

Omul îşi luă bâta şi traista şi plecă. Pe când ieşea, câţiva 
copii, carel urmăriseră de La crucea lui Colbas şi care păreau 
căl aşteaptă, aruncară cu pietre după el. Se întoarse mânios 
şii ameninţă cu bâta. Copiii se risipiră ca un stol de păsări. 

Trecu prin fața închisorii. La poartă atârna un lanţ de fier 
prins de un clopot. Sună. Se deschise o ferestruică. 

— Domnule temnicer, spuse el, scoțânduşi respectuos 
şapca, aţi vrea sămi deschideţi şi să mă adăpostiți în noaptea 
asta? 

Un glas răspunse: 

— Aici e închisoare, nu e han. Fă ceva ca să fii arestat şi ţi 
se va deschide. 

Ferestruica se închise. 

Apucă pe o străduță cu multe grădini. Unele nu erau 
împrejmuite decât cu garduri vii, care înveseleau strada. 
Printre aceste grădini şi zăplazuri zări o căsuţă cu un singur 
cat, a cărui fereastră era luminată. Se uită pe fereastră, cum 
făcuse şi la cârciumă. Văzu o odaie mare, spoită cu var, în 
care se afla un pat acoperit cu pânză înflorată; întrun colț, un 
leagăn; câteva scaune de lemn şi o puşcă cu două ţevi 
atârnată pe perete. Masa din mijlocul odăii era pusă. O lampă 
de aramă lumina fața de masă albă, din pânză groasă, cana 
de cositor, sclipind ca argintul, plină cu vin, şi castronul 
cafeniu aburind. La masă şedea un bărbat de vreo patruzeci 
de ani, cu o față veselă şi luminoasă, care sălta un copilaş pe 
genunchi. Lângă el, o femeie foarte tânără alăpta un alt copil. 
Tatăl râdea, copilul râdea, iar mama zâmbea. 

Străinul rămase o clipă pe gânduri în fața acestei privelişti 
plăcute şi mângâietoare. Ce se petrecea în sufletul său? 
Numai el ar fi putut spune. Se gândea probabil că familia 


aceasta veselă va fi primitoare şi că acolo unde vedea atâta 
fericire va găsi poate un pic de milă. 

Bătu foarte încet în fereastră. 

Nul auziră. 

Bătu din nou. 

O auzi pe femeie spunând: 

— Bărbate, mi se pare că bate cineva. 

— Nu, răspunse soțul. 

Bătu a treia oară. 

Soțul se sculă, luă lampa, se duse la uşă şi deschise. Era un 
bărbat înalt, jumătate ţăran, jumătate meseriaş. Purta un 
şorț mare de piele, care-i ajungea până la umărul stâng, cu 
poala prinsă în brâu şi în care ţinea, ca întrun buzunar, tot 
felul de lucruri: un ciocan, o batistă roşie şi un corn pentru 
praful de puşcă. Când îşi dădea capul pe spate, cămaşai larg 
deschisă, cu guler răsfrânt, lăsa să se vadă grumazul vânjos, 
alb şi gol. Avea sprâncene groase, favoriți mari, negri, ochii 
bulbucațţi, partea de jos a feței lunguiaţă şi, pe deasupra, 
mulțumirea aceea de a se afla la el acasă, care nu se poate 
descrie. 

— Domnule, spuse călătorul, vă cer iertare. Aţi putea sămi 
dați, contra plată, o farfurie cu supă şi un colț unde să mă 
culc în şopronul din grădină? Aţi vrea? Cu plată!... 

— Cine eşti dumneata? întrebă stăpânul locuinţei. 

Omul răspunse: 

— Vin din PuyMoisson. Am umblat toată ziua. Am făcut 
douăsprezece leghe. Primiți, dacă plătesc? 

— Nu maş da înapoi să adăpostesc pe cineva de treabă care 
plăteşte, spuse țăranul. Dar de ce nu te duci dumneata la 
han? 

— Nu e loc. 

— Ei, aş! Nu se poate! Nu-i nici zi de bâlci, nici zi de târg. Ai 
fost la Labarre? 

— Da. 

— Şi? 


Călătorul răspunse încurcat: 


— Nu ştiu... Nu ma primit. 

— Ai fost la cârciuma din strada Chaffaut? 

Încurcătura străinului spori. Îngăimă: 

— Nici acolo nu mau primit. 

Pe chipul ţăranului se ivi o umbră de bănuială; îl privi pe 
noulvenit din creştet pânăn tălpi şi exclamă cu un fel de 
înfiorare: 

— Nu cumva dumneata eşti acela?... 

Mai aruncă o privire asupra străinului, făcu trei paşi 
înapoi, puse lampa pe masă şi luă puşca din perete. 

Între timp, la cuvintele ţăranului: „Nu cumva dumneata 
eşti acela?...” femeia se ridicase, îşi luase cei doi copii în braţe 
şi fugise repede în spatele bărbatului, privindul pe străin cu 
groază, cu sânul  dezgolit, cu ochii înspăimântați, 
murmurând: 

— Tsomaraude'?72:. 

Totul se petrecu în mai puţin decât se poate închipui. După 
cel cercetă câteva clipe pe străin, aşa cum te uiţi la o năpârcă, 
stăpânul casei se întoarse spre uşă: 

— Pleacă! 

— Fievă milă! spuse omul. Un pahar cu apă! 

— Un glonț de puşcă! spuse ţăranul. 

Apoi trânti uşa cu putere şi omul îl auzi trăgând două 
zăvoare mari. După o clipă se închise şi oblonul de la fereastră 
şi zgomotul drugului de fier carel fixa străbătu până afară. 

Se înnopta din ce în ce. Vântul rece al Alpilor începuse să 
sufle. La lumina slabă a amurgului, străinul zări întruna din 
grădinile de pe marginea străzii un fel de bordei mic, ascuns în 
buruieni. Sări cu hotărâre un gard de lemn şi intră în grădină. 
Se apropie de bordeiul care avea în loc de uşă o deschizătură 
îngustă, foarte joasă, semănând cu barăcile pe care le fac 
cantonierii la marginea drumurilor. Crezu că era întradevăr 
baraca unui cantonier. Îi era foame şi frig. Se resemnase în ce 
priveşte foamea, dar avea cel puțin un adăpost împotriva 
frigului. Barăcile astea nu sunt de obicei ocupate în timpul 
nopţii. Se culcă pe burtă şi se strecură înăuntru. Era cald şi 


dădu peste un culcuş de paie destul de bun. Rămase o clipă 
întins acolo, fără să poată face vreo mişcare, atât era de 
obosit. Pe urmă, pentru că traista din spate îl stânjenea şii 
putea sluji foarte bine drept pernă, începu să desfacă una 
dintre curele. Atunci se auzi un mârâit sălbatic. Ridică ochii. 
Capul unui dulău uriaş se contura în umbră, la deschizătura 
bordeiului. 

Nimerise în cuşca unui câine. 

Voinic şi curajos, omul puse mâna pe bâtă, îşi făcu din 
traistă scut şi ieşi din cuşcă cum putu, lărginduşi încă găurile 
zdrențelor de pe el. leşi tot aşa şi din grădină, mergând 
deandărătelea, silit, ca să ţină dulăul la distanţă, să 
mânuiască bastonul în felul pe care maeştrii acestui soi de 
scrimă îl numesc „roza acoperită”. Când izbuti, nu fără 
greutate, să treacă iar dincolo de gard şi se găsi din nou în 
stradă, singur, fără culcuş, fără acoperiş, fără adăpost, 
alungat până şi din patul ăsta de paie, până şi din cuşca 
păcătoasă de câine, se prăbuşi pe o piatră. Se spune că un 
drumeț care tocmai trecea peacolo lar fi auzit oftând: „Nu sunt 
nici măcar un câine!” 

Se ridică îndată şi porni iar la drum. leşi din oraş, sperând 
să găsească vreun copac sau vreo claie de fân unde să se 
adăpostească. Merse astfel câtva timp cu capul plecat. Când 
se crezu departe de orice aşezare omenească, ridică ochii şi 
căută în jurul lui. Se afla pe o câmpie; în fața lui se ridica una 
din acele coline joase, acoperite cu mirişti, care după seceriş 
seamănă cu nişte capete tunse. 

Zarea era întunecată; nu numai de bezna nopții, dar şi din 
pricina norilor care coborâseră foarte jos, părând că se sprijină 
chiar pe colină, acoperind tot cerul. Cu toate acestea, cum 
tocmai răsărea luna, şi la zenit mai plutea o rămăşiţă din 
lumina asfințitului, norii alcătuiau sus pe cer un fel de boltă 
alburie, de unde abia ajungeau pe pământ câteva raze. 
Pământul era astfel mai luminat decât cerul, sinistră 
privelişte, iar colina, deo formă firavă sărăcăcioasă se contura 
nedesluşită şi alburie în zarea mohorâtă. Totul era trist, 


mărunt, jalnic, mărginit. Nimic altceva pe dâmb şi pe câmpie 
decât un arbore diform, care se încovoia fremătând la câțiva 
paşi de călător. 

Omul, de bună seamă, era departe dea fi înzestrat cu acele 
delicate deprinderi ale minţii şi ale sufletului care te fac 
sensibil la aspectele misterioase ale lucrurilor. Totuşi, cerul, 
colina, câmpia, copacul aveau în ele ceva atât de trist, încât, 
după o clipă de încremenire şi visare, el luă grăbit drumul 
înapoi. Sunt clipe în care firea pare potrivnică. 

Se întoarse. Porţile oraşului erau închise. Digne, care fusese 
asediat pe vremea războaielor religioase, era încă în 1815 
înconjurat de ziduri vechi, întărite cu turnuri pătrate, care 
mai târziu au fost date jos. Trecu printro spărtură şi intră din 
nou în oraş. Să fi fost cam ora opt. Deoarece nu cunoştea 
străzile, o luă iar la întâmplare. Ajunse astfel la prefectură, 
apoi la seminar. Trecând prin fața catedralei, amenință cu 
pumnul spre biserică. 

În colțul pieţei se afla o tipografie. Acolo fuseseră tipărite 
pentru întâia dată proclamaţiile împăratului şi ale gărzii 
imperiale, aduse din insula Elba şi dictate chiar de Napoleon. 

Zdrobit de oboseală şi nemaiavând nicio nădejde, se culcă 
pe banca de piatră de la uşa tipografiei. 

O bătrână ieşea tocmai atunci din biserică. Văzândul întins 
pe bancă, îl întrebă: 

— Ce faci aici, prietene? 

Răspunse aspru şi mânios: 

— Precum vedeți, coanămare, mam culcat. 

Coanamare, vrednică întradevăr de acest nume, era 
doamna marchiză de R. 

— Aici, pe bancă? întrebă ea. 

— Nouăsprezece ani am avut o saltea de lemn; astăzi am 
una de piatră. 

— Ai fost soldat? 

— Da, coanămare. Am fost soldat. 

— De ce nu te duci la han? 

— Pentru că nam bani. 


— O! spuse doamna de R., nam la mine decât douăzeci de 
centime. 

— Daţimile şi pe alea. 

Omul luă cele douăzeci de centime. Doamna de R. adăugă: 

— No să poți găsi adăpost la han cu atât de puţin. Ai 
încercat cumva? E cu neputinţă săți petreci aşa toată 
noaptea. Desigur, trebuie săți fie foame şi frig. Putea să te 
primească cineva de milă. 

— Am bătut la toate uşile. 

— Şi? 

— Am fost alungat de pretutindeni. 

Coanamare atinse brațul omului şii arătă de cealaltă parte 
a pieței o căsuţă joasă, alături de episcopie. 

— Ai bătut la toate uşile? întrebă ea. 

— Da. 

— Ai bătut şi acolo? 

— Nu. 

— Bate! 


II — Prudenţa dă sfaturi înţelepciunii 


În seara aceea, după plimbarea obişnuită prin oraş, 
episcopul din Digne rămăsese până târziu închis în camera sa. 
Pregătea o mare lucrare, Datoriile, care din nefericire a rămas 
neterminată. Cerceta cu grijă tot ceau spus în această materie 
însemnată părinții bisericii şi marii învățați. Cartea lui era 
împărțită în două: mai întâi, datoriile tuturor, apoi datoriile 
fiecăruia după clasa socială din care face parte. Datoriile 
tuturor sunt datoriile mari. Ele sunt în număr de patru. 
Sfântul Matei le arată astfel: datoriile către Dumnezeu (Matei 
VI), datoriile față de sine însuşi (Matei V, 29, 30), datoriile față 
de aproape (Matei VII, 12), datoriile față de ființe (Matei VI, 20, 
25). Celelalte datorii au fost găsite de către episcop, arătate şi 
prescrise în alte părți. Datoriile față de suverani şi de supuşi, 
în Epistola câtre romani: fată de judecători, soții, mame şi 


tineri, în Sfântul Petru: față de soți, părinţi, copii şi servitori, în 
Epistola către efeseni; față de credincioşi în Epistola către 
evrei, față de fecioare în Epistola câtre corinteni. Din toate 
aceste prescripțţii, el făcea cu migală un tot armonios pe care 
voia săl pună la îndemâna credincioşilor. 

Pe la orele opt lucra încă, scriind destul de anevoios pe nişte 
pagini mici pătrate, cu o carte mare deschisă pe genunchi, 
când doamna Magloire intră ca de obicei să ia argintăria din 
dulapul de lângă pat. Puțin după aceea, înțelegând că masa 
era pusă şi că probabil sora sa îl aştepta, episcopul închise 
cartea, se ridică de la masă şi intră în sufragerie. 

Sufrageria era o încăpere lunguiaţă, cu un cămin, cu o uşă 
care dădea spre stradă (cum am mai spus) şi o fereastră care 
dădea spre grădină. 

Doamna  Magloire tocmai sfârşise de pus masa. Tot 
căutânduşi de lucru, vorbea cu domnişoara Baptistine. Pe 
masă se afla o lampă. Masa era lângă căminul în care ardea 
un foc bunicel. 

Ni le putem lesne închipui pe cele două femei, amândouă 
trecute de şaizeci de ani: doamna Magloire, mică de statură, 
grasă, vioaie; domnişoara Baptistine, blajină, subțirică, 
plăpândă, puţin mai înaltă decât fratele ei, îmbrăcată cu o 
rochie de mătase cafenie, culoare la modă în 1806, pe care o 
cumpărase peatunci de la Paris şi care mai ţinea încă. 
Slujindumă de expresii obişnuite, care au darul de a reda 
întrun singur cuvânt ceea ce abia sar putea spune întro 
pagină întreagă, doamna Magloire părea o fărancă, iar 
domnişoara Baptistine o cucoană. Doamna Magloire purta o 
scufă albă, ascuţită; la gât avea o cruciuliță de aur, singurul 
giuvaer feminin din casă, o eşarfă foarte albă, ieşind din rochia 
de postav negru, cu mâneci largi şi scurte, un şorț de bumbac, 
cu pătrate roşii şi verzi, legat în talie cu o panglică verde, cu 
un pieptar la fel, prins cu două ace în colțurile de sus; purta 
pantofi groşi şi ciorapi galbeni ca femeile din Marsilia. Rochia 
domnişoarei Baptistine era croită după modelul din 1806: 
talia sus, fustă strâmtă, mâneci cu volănaşe, cu butoniere şi 


cu nasturi. Îşi ascundea părul cărunt sub o perucă cu 
cârlionți zisă a l'enfant. 

Doamna Magloire părea isteață, ageră şi bună; colțurile 
gurii ei erau inegal ridicate, iar buza de sus mai groasă decât 
cea de jos, ceea ce îi dădea un aer ursuz şi autoritar. Atâta 
vreme cât monseniorul tăcea, ea îi vorbea cu un amestec de 
respect şi de libertate; dar, de îndată ce monseniorul începea 
să vorbească - cum am văzut - ea îl asculta supusă, ca şi 
domnişoara. Domnişoara Baptistine nici măcar nu vorbea. Se 
mărginea să asculte şi căi facă pe plac. Nu fusese frumoasă 
nici în tinerețe; avea ochi mari, albaştri, bulbucaţi, nasul lung 
şi coroiat; dar toată înfăţişarea ei, toată ființa ei —- am spuso de 
la început - arătau o bunătate de negrăit. Fusese din 
totdeauna  predestinată  blândeţii;, însă credința, mila, 
speranța - cele trei virtuţi care încălzesc sufletul — ridicaseră 
încetîncet această blândețe până la sfințenie. Natura o făcuse 
oaie; religia o făcuse înger. Sărmană şi sfântă fată! Duioasă 
amintire dispărută! 

Domnişoara Baptistine a povestit de atunci de atâtea ori 
cele ce sau petrecut la episcop în seara aceea, încât multe 
persoane care mai sunt încă în viață îşi amintesc cele mai mici 
amănunte. 

În clipa în care domnul episcop intră, doamna Magloire 
vorbea cu oarecare aprindere. Stătea de vorbă cu domnişoara 
pe o temă care-i era familiară şi cu care episcopul se 
obişnuise... Era vorba despre clanța de la uşa din față. 

Se pare că, ducânduse să facă târguieli pentru cină, 
doamna Magloire auzise în câteva locuri tot felul de zvonuri. 
Se vorbea despre o haimana cu mutră suspectă; se spunea că 
un vagabond deocheat şiar fi făcut apariţia, că trebuie să se 
afle pe undeva prin oraş, şi că cei ce sar întoarce în noaptea 
aceea târziu acasă, ar putea să aibă e întâlnire neplăcută. Se 
mai spunea că paza e foarte prost asigurată, dat fiind că 
domnul prefect şi domnul primar nu se aveau bine şi căutau 
săşi pună bețen roate unul altuia. Că rămânea, deci, în 
sarcina oamenilor de treabă săşi facă singuri poliția şi săşi 


organizeze paza, având grijă săşi închidă, săşi zăvorască şi 
săşi baricadeze casele şi, mai ales, săşi încuie bine toate uşile. 
Doamna  Magloire apăsă pe aceste ultime cuvinte; dar 
episcopul venea din camera sa, undei fusese destul de frig; se 
aşeză în fața căminului ca să se încălzească. Se gândea la cu 
totul altceva. Nu luă în seamă aluzia pe care o făcuse anume 
doamna Magloire. Ea o repetă. Atunci, domnişoara Baptistine, 
voind săi facă pe plac doamnei Magloire fără săl supere pe 
fratele ei, cuteză să spună cu sfială: 

— Frate dragă, ai auzit ce spune doamna Magloire? 

— Am cam auzit ceva, răspunse episcopul. Apoi, 
întorcânduşi scaunul pe jumătate, punânduşi mâinile pe 
genunchi şi ridicând spre bătrâna menajeră chipul său 
prietenos şi uşor înveselit, pe carel lumina focul, adăugă: Ei, 
sauzim. Ce este? Ce sa întâmplat? Ne pândeşte cumva vreo 
mare primejdie? 

Atunci, doamna Magloire luă din nou de la capăt toată 
povestea, exagerând întrucâtva, fără săşi dea seama. Se părea 
că un ţigan, un coategoale, un fel de cerşetor periculos se afla 
în momentul acela în oraş. Se dusese să tragă la Jacquin 
Labarre, care na vrut săl primească. A fost zărit trecând 
bulevardul Gassendi şi dând seara târcoale pe străzi. Un om 
vrednic de ştreang, cu o mutră îngrozitoare. 

— Adevărat? spuse episcopul. 

Această întrebare, care doamnei Magloire îi păru o 
încuviințare, o încurajă; i se părea un semn că episcopul 
începea să fie şi el îngrijorat; continuă deci triumfătoare: 

— Da, monseniore. Eaşa cum vă spun. În noaptea asta o să 
se întâmple cu siguranță o nenorocire în oraş. Toată lumea 
vorbeşte. Mai cu seamă că paza e atât de prost asigurată! 
(Repetiție necesară.) Să trăieşti întro localitate de munte şi să 
nai nici măcar felinare noaptea pe străzi! leşi în stradă... 
întuneric beznă... Aşa că eu spun, monseniore, şi domnişoara 
e de aceeaşi părere... 

— Eu, întrerupse sora, nam nicio părere. Ce face fratele 
meu e bine făcut. 


Doamna Magloire continuă, ca şi cum nar fi auzit protestul: 

— Suntem de părere că locuința noastră nu-i sigură deloc; 
că, dacă monseniorul încuviințează, am săi spun lui Paulin 
Musebois, lăcătuşul, să vină să pună la loc vechile zăvoare; le 
avem; o treabă deun minut; şi cred, monseniore, căi nevoie de 
zăvoare măcar în noaptea asta; fiindcă eu cred că nimic nu e 
mai grozav decât o uşă pe care primulvenit o poate deschide 
doar apăsând pe clanță; mai cu seamă că monseniorul are 
obiceiul să spună totdeauna: „Intră!”, iar pe de altă parte, în 
mijlocul nopţii, o! Doamne! nici măcar nu mai e nevoie să 
baţi... 

În clipa aceea se auzi o bătaie destul de puternică în uşă. 

— Intră! spuse episcopul. 


III — Eroismul supunerii pasive 


Uşa se deschise. 

Se deschise brusc, până la perete, ca şi cum ar fi împinso 
cineva cu energie şi hotărâre. 

Un om intră. 

Îl cunoaştem pe omul acesta. E drumeţul pe care lam văzut 
adineauri rătăcind în căutarea unui adăpost. 

Intră, făcu un pas şi se opri, lăsând uşa deschisă în urma 
sa. Avea traista pe umăr, bâta în mână, o expresie aspră, 
cutezătoare, obosită şi violentă în ochi. Focul din cămin îl 
lumina. Era hidos. O arătare sinistră. 

Doamna Magloire nu avu nici măcar puterea să scoată un 
strigăt. Tresări şi rămase înmărmurită. 

Domnişoara Baptistine se întoarse, se uită la omul care 
intrase şi fu gata să se ridice de spaimă, dar, întorcând încet 
capul spre cămin, privi la fratele ei şi atunci fața i se linişti şi 
se însenină din nou. 

Episcopul ațintea asupra omului o privire liniştită. 

Când voi să deschidă gura ca săl întrebe desigur pe 
noulvenit ce doreşte, acesta îşi sprijini amândouă mâinile pe 


ciomag, îşi plimbă pe rând privirea de la bătrân la femei şi, 
fără să aştepte ca episcopul să spună ceva, zise cu glas tare: 

— Iată! Mă numesc Jean Valjean. Sunt ocnaş. Am stat 
nouăsprezece ani la ocnă. Am fost eliberat acum patru zile şi 
sunt în drum spre Pontarlier, locul unde trebuie să ajung. Am 
făcut patru zile de la Toulon. Astăzi am făcut douăsprezece 
leghe pe jos. Astăseară, când am ajuns aici, mam dus la un 
han, dar mau alungat din pricina livretului meu galben pe 
care lam arătat la primărie. Aşa trebuia. Mam dus la alt han. 
Mi sa spus: „Pleacă!”, la fel ca şi dincolo. Nimeni na vrut să mă 
primească. Mam dus la închisoare; temnicerul nu mia deschis. 
Am intrat în cuşca unui câine. Câinele ma muşcat şi ma 
alungat, parcar fi fost om. Sar fi spus că ştia şi el cine sunt. 
Mam dus pe câmp să mă culc sub stele. Nu era nicio stea. 
Mam gândit car putea să plouă şi că nu există în cer cineva 
care să împiedice ploaia şi mam întors în oraş, ca să mi se 
trântească o uşă în nas. Colo, în piață, mă culcasem pe o 
piatră. O femeie cumsecade mia arătat casa dumneavoastră şi 
mia spus: „Bate şiacolo!” Am bătut. Cei aici? E un han? Am 
bani. Avutul meu. O sută nouă franci şi şaptezeci şi cinci de 
centime, pe care iam câştigat la ocnă, în nouăsprezece ani, 
prin munca mea. Plătesc. Cemi pasă? Am bani. Sunt foarte 
obosit. Am făcut douăsprezece leghe pe jos. Mie foame. Pot să 
rămân? 

— Doamnă Magloire, spuse episcopul, mai pune un tacâm. 

Omul făcu trei paşi şi se apropie de lampa care se afla pe 
masă. 

— Staţi, spuse el, ca şi cum nar fi înțeles bine. Nu-i aşa. Aţi 
auzit? Sunt ocnaş. Puşcăriaş. Vin de la ocnă. Scoase din 
buzunar o foaie de hârtie galbenă pe care o desfăcu: lată 
biletul meu de identitate. E galben, precum vedeţi. Din pricina 
lui sunt izgonit de peste tot. Vreţi să citiți? Şi eu ştiu să citesc. 
Am învăţat la ocnă. E o şcoală, acolo, pentru cei care vor. 
Ascultaţi, iată ce mi sa pus în livret: „Jean Valjean, ocnaş 
eliberat, născut la...” asta nu vă interesează. „A stat 
nouăsprezece ani la ocnă. Cinci ani pentru furt prin spargere şi 


patrusprezece ani pentru că a încercat să evadeze de patru ori. 
E un om foarte primejdios...” Asta e! Toată lumea ma alungat. 
Dumneavoastră vreți să mă primiți? Aici e han? Puteţi sămi 
dați ceva de mâncare şiun loc unde să mă culc? Aveţi vreun 
grajd? 

— Doamnă Magloire, spuse episcopul, să pui aşternut curat 
în patul din alcov. 

Am mai arătat cât de supuse erau cele două femei. 

Doamna Magloire ieşi ca să îndeplinească ceea ce i se 
poruncise. 

Episcopul se întoarse spre călător: 

— Domnule, şezi şi te încălzeşte. Vom cina numaidecât. O 
să ţi se pregătească patul în timp ce vei lua masa. 

Abia acum omul înțelese bine. Pe fața lui, până atunci 
întunecată şi aspră, se întipări uimire, îndoială, bucurie. 
Rămăsese încremenit. Începu să bolborosească, parcă şiar fi 
ieşit din minți: 

— Adevărat? Cum? Mă primiți? Nu mă daţi afară? Mie, 
unui ocnaş, îmi spune domnule? Nu mă tutuiți? Mi se spune 
peste tot: „Marş, câine!” Eram sigur co să mă daţi afară. De 
aceea vam şi spus îndată cine sunt. O, ce cumsecade a fost 
femeia care ma îndrumat aici! O să mănânc! O să dorm întrun 
pat! Întrun pat cu saltea şi cu cearşafuri, ca toată lumea! De 
nouăsprezece ani nam mai dormit întrun pat. Vreţi întradevăr 
să rămân? Sunteţi oameni de treabă! De altfel, am bani. 
Plătesc oricât. lertaţimă, domnule hangiu, cum vă numiți? 
Plătesc oricât îmi cereţi. Sunteţi un om cumsecade. Sunteţi 
hangiu, nu-i aşa? 

— Sunt preot, spuse episcopul, şi locuiesc aici. 

— Preot? spuse omul. O, ce preot de ispravă! Atunci, no 
sămi cereți bani? Sunteţi parohul, nu-i aşa? Parohul bisericii 
celei mari? Da, adevărat, prost mai sunt! Nu văzusem tichia 
pe care o purtaţi! 

Pe când vorbea, pusese traista şi bâta întrun colț, apoi îşi 
băgă biletul de identitate la loc în buzunar şi se aşeză. 
Domnişoara Baptistine îl privea cu blândeţe. El continuă: 


— Sunteţi omenos, domnule preot. Nu ştiţi să disprețuiți. 
Ce minunat lucru este un preot bun! Atunci, no să fie nevoie 
să plătesc? 

— Nu, spuse episcopul. Ţineţi banii! Cât spuneai că ai? 
Parcă o sută nouă franci. 

— Şi şaptezeci şi cinci de centime, adăugă omul. 

— O sută nouă franci şi şaptezeci şi cinci de centime. Şi cât 
timp ţia trebuit ca să aduni suma asta? 

— Nouăsprezece ani. 

Episcopul oftă adânc. 

— Nouăsprezece ani! 

Omul urmă: 

— Am toţi banii. În patru zile nam cheltuit decât un franc şi 
douăzeci şi cinci de centime, pe care iam câştigat ajutând la 
descărcarea unor căruţe la Grasse. Întrucât sunteţi abate, am 
să vă spun: aveam un duhovnic şi la închisoare. Pe urmă întro 
zi am văzut un episcop. 1 se spunea monsenior. Era episcopul 
de la Majore, din Marsilia. Un fel de paroh mai mare peste 
parohi. Ştiţi, vă cer iertare, nu mă prea pricep; pentru mine 
lucrurile astea sunt atât de străine! Înţelegi dumneata - noi 
ăştia! A făcut slujba în mijlocul închisorii, pe un altar; avea pe 
cap ceva ascuţit, de aur, care la amiază, în toiul zilei, 
strălucea. Eram aşezaţi în rânduri. Pe trei laturi. În faţa 
noastră - tunurile încărcate. Nu prea vedeam bine. Nea vorbit, 
dar era prea departe; nul auzeam. lată ce înseamnă un 
episcop. 

Pe când vorbea, episcopul se duse să închidă uşa, care 
rămăsese deschisă la perete. 

— Doamnă Magloire, spuse episcopul, pune tacâmul cât 
mai aproape de foc. Şi întorcânduse spre oaspetele său: Vântul 
e aspru noaptea în Alpi. Trebuie săți fie frig, domnule, nu-i 
aşa? 

De câte ori rostea cuvântul „domnule”, cu glasul lui atât de 
blând şi de mângâietor, chipul omului se lumina. „Domnule” 
spus unui ocnaş e ca un pahar cu apă întins unui naufragiat 
de pe Meduza'3. Decăderea e însetată de preţuire. 


— Lampa asta, spuse episcopul, nu prea luminează bine. 

Doamna Magloire înțelese şi se duse să ia de pe căminul din 
camera de culcare a monseniorului cele două sfeşnice de 
argint, pe care le aprinse şi le aşeză pe masă. 

— Domnule paroh, spuse omul, sunteți prea bun. Nu mă 
disprețuiți. Mă primiți în casa dumneavoastră. Aprindeți 
lumânările pentru mine. Nu vam ascuns, totuşi, de unde vin 
şi că sunt un păcătos. 

Episcopul, aşezat lângă el, îi atinse uşor mâna: 

— Puteai nici să nu-mi spui cine eşti. Asta nu e casa mea; e 
casa Domnului. Uşa asta nul întreabă pe cel ce intră dacă are 
un nume, ci dacă are vreo durere. Dumneata suferi; ție foame 
şi sete; fii binevenit. Şi nu-mi mulțumi; nu-mi mai spune că 
team primit la mine. Nimeni nu este aici la el acasă, afară de 
cel ce are nevoie de un azil. Dumneata, care eşti în trecere, eşti 
mai acasă decât mine. Tot ce e aici, e al dumitale. Ce nevoie 
am săți ştiu numele? De altminteri, înainte de a mil spune, 
aveai unul pe carel ştiam. 

Omul se uită mirat: 

— Adevărat? Ştiţi cum mă cheamă? 

— Da, răspunse episcopul, te numegşti fratele meu. 

— O! Domnule paroh, exclamă omul, nu mai puteam de 
foame când am intrat aici; dar dumneavoastră sunteţi atât de 
bun, încât nu mai ştiu ce am; mia trecut. 

Episcopul îl privi şi îi spuse: 

— Ai suferit mult? 

— Vai! Haina roşie, ghiuleaua la picior, o scândură pentru 
dormit, zăpuşeala, frigul, munca, ocnaşii, loviturile de bâtă! 
Lanţuri grele pentru orice. Carcera pentru o vorbă. Chiar 
bolnav, în pat, purtam lanţuri. Câinii, da, câinii, o duc mult 
mai bine. Nouăsprezece ani! Am patruzeci şi şase. Şiacum, 
biletul de identitate galben. Asta e! 

— Da, spuse episcopul, vii dintrun loc al tristeţii. Ascultă: 
Va fi mai multă bucurie în cer pentru chipul înlăcrimat al 
unui păcătos pocăit, decât pentru hlamida albă a o sută de 
drepți. Dacă ieşi din locul acela de suferință cu gând de ură şi 


de mânie față de oameni, eşti vrednic de milă; dacă ieşi deacolo 
cu gând de bunătate, de blândeţe şi de pace, prețuieşti mai 
mult decât oricare dintre noi. 

Între timp, doamna Magloire, adusese la masă o supă 
făcută cu apă, untdelemn, pâine şi sare, puţină slănină, o 
bucată de carne de berbec, smochine, brânză proaspătă şi o 
pâine mare de secară. La cina obişnuită a domnului episcop 
adăugase, de la ea, o sticlă cu vin vechi de Mauves. 

Faţa episcopului luă deodată acea înfăţişare de voioşie 
caracteristică firilor ospitaliere. 

— La masă! spuse el cu vioiciune. 

Aşa cum făcea ori de câte ori avea un străin la masă, îl 
aşeză pe om la dreapta sa. Domnişoara Baptistine, cât se 
poate de liniştită şi de naturală, luă loc la stânga. 

Episcopul rosti binecuvântarea, apoi servi chiar el supa, ca 
de obicei. Omul începu să mănânce cu lăcomie. 

Deodată, episcopul spuse: 

— Mi se pare că mai lipseşte ceva de la masă. 

Întradevăr, doamna Magloire nu pusese decât cele trei 
tacâmuri strict necesare. lar obiceiul casei era ca, atunci când 
episcopul avea pe cineva la masă, să se pună, de formă, toate 
cele şase tacâmuri de argint. Această nevinovată aparenţă de 
lux era un fel de copilărie plină de farmec în casa asta liniştită 
şi cumpătată, care ridica sărăcia până la demnitate. 

Doamna Magloire înțelese observaţia, ieşi fără să spună o 
vorbă şi, întro clipă, cele trei tacâmuri cerute de episcop 
străluceau pe fața de masă, aşezate simetric în fața fiecăruia 
dintre cei trei comeseni. 


IV —- Amănunte asupra stânelor din 
Pontarlier 
Şiacum, ca să dăm o imagine a celor ce sau petrecut la 


această masă, socotim nimerit să transcriem aici un pasaj 
dintro scrisoare a domnişoarei Baptistine către doamna de 


Boischevron, în care se povesteşte, cu o exactitate naivă, 
convorbirea dintre ocnaş şi episcop: 


.„.Omul acesta nu dădea nicio atenţie nimănui. Înfuleca 
lacom, ca un hămesit. Totuşi, după supă, spuse: 

— Domnule preot, om al lui Dumnezeu, toate astea sunt cu 
mult prea bune pentru mine; dar, trebuie so spun: căruțaşii 
care nau vrut să mă lase să mănânc cu ei se ospătează mai 
bine decât dumneavoastră. 

Între noi fie vorba, observația ma izbit întrucâtva. Fratele 
meu a răspuns: 

— Ei sunt mai obosiţi decât mine. 

— Nu, spuse omul. Au bani mai mulți. Sunteţi sărac. Văd 
eu. Poate că nici nu sunteți paroh. Sunteţi măcar paroh? A! 
Dacă Dumnezeu ar fi cu adevărat drept, ar trebui să fiți paroh. 

— Bunul Dumnezeu e mai mult decât drept, a spus fratele 
meu. 

După o clipă a adăugat: 

— Domnule Jean Valjean, te duci la Pontarlier? 

— Trebuie să mă duc acolo. 

Mi se pare că aşa a spus omul. Apoi a continuat: 

— Mâine în zori trebuie so pornesc la drum. E greu să tot 
călătoreşti. Noaptea e frig, ziua — zăpuşeală. 

— Te duci întrun ținut bun, spuse fratele meu. Familia mea 
a fost ruinată pe vremea revoluției. Eu mam refugiat la început 
în FrancheC6mte, şi am trăit câtva timp acolo, din munca 
brațelor mele. Aveam tragere de inimă. Am găsit de lucru. Nai 
decât să alegi. Sunt fabrici de hârtie, tăbăcării, distilării, 
fabrici de ulei, de ceasornice, oţelării, fabrici de alamă, pe 
puțin douăzeci de uzine de fier, dintre care patru foarte mari la 
Lods, la Chătillon, la Audincourt şi la Beure... 

Cred că nu mă înşel şi că acestea sunt de bună seamă 
numele pomenite de fratele meu. Apoi sa oprit şi mi sa adresat 
muie: 

— Dragă soră, navem noi nişte rude prin părțile acelea? 

Iam răspuns: 


— Avem, printre alţii, pe domnul de Lucenet, fost căpitan de 
barieră la Pontarlier, sub vechiul regim. 

— Da, adăugă fratele meu, dar în '93 nu mai aveai rude, nu 
mai aveai decât brațele. Am muncit. Există la Pontarlier, unde 
te duci dumneata, domnule Valjean, o industrie cu totul 
patriarhală şi încântătoare; dragă soră, aceea a preparării 
brânzeturilor. 

Şi fratele meu, tot îndemnândul pe om să mănânce ia 
explicat pe larg ce sunt stânele din Pontarlier. Ele sunt de două 
feluri: „fermele mari”, care sunt ale chiaburilor şi unde se 
găsesc patruzeci sau cincizeci de vaci, care produc şapteopt 
mii de roți de caş pe vară; şi stânele sau „brânzăriile în 
tovărăşie”, care sunt ale săracilor; țăranii de pe dealuri îşi 
cresc vacile împreună şi îşi împart între ei produsele. Ei iau cu 
simbrie un brânzar, căruia îi spun baci; acesta primeşte laptele 
de la țăranii asociaţi, de trei ori pe zi, însemnând cantitățile pe 
un răboj lung. Lucrul la stână începe pe la sfârşitul lui aprilie, 
iar pe la mujlocul lui iunie bacii duc vacile la munte. 

Omul se învioră mâncând. Fratele meu îl îmbia cu vinul 
acela bun de Mauves, din care el nu bea niciodată, spunând că 
e un vin scump. Fratele meu îi dădea toate aceste amănunte cu 
voioşia firească pe care io cunoaşteţi, îmbinânduşi spusele cu 
fel de fel de gingăşii pentru mine. A stăruit mult asupra 
buneistări a unui baci, ca şi cum ar fi vrut ca omul să 
înțeleagă, dar fără săl sfătuiască dea dreptul şi categoric, că în 
felul acesta şiar găsi un adăpost. Un lucru ma izbit. Omul 
acesta era ceea ce vam spus. Ei, bine, fratele meu, cât a ținut 
cina şin tot cursul serii, na rostit, în afară de cele câteva 
cuvinte, despre Isus, nimic care săi amintească acestui om 
cine era, ori săl lase să înțeleagă cine era fratele meu. Era 
totuşi un prilej nimerit săi țină o mică predică şi să se arate ca 
episcop în fața ocnaşului, spre al face să ţină minte această 
întâlnire. Altcuiva i sar fi părut foarte nimerit, avândul pe acest 
nefericit la îndemână, săi dea, odată cu hrana trupească, şi 
hrană sufletească, făcândui mustrări îmbinate cu morală şi cu 
sfaturi, sau compătimindul şi îndemnândul să se poarte mai 
bine în viitor. Fratele meu nu la întrebat nici măcar de unde e 


Şi nici care-i povestea vieții lui. Căci în povestea asta era 
cuprinsă şi vina lui, iar fratele meu părea că se fereşte de tot 
cear fi putut să io reamintească. De aceea, pe când vorbea 
despre muntenii din Pontarlier - care „fac o muncă plăcută 
aproape de cer şi care, adăugă el, sunt fericiţi, pentru că sunt 
nevinovați” — fratele meu se opri brusc, temânduse ca în 
cuvintele acestea să nu se fi strecurat ceva jignitor pentru 
străin. Gândindumă bine, cred că am înțeles ce se petrecea în 
sufletul fratelui meu. El îşi închipuia, de bună seamă, că omul 
acesta, care se numea Jean Valjean, are neîncetat în minte 
suferinţa sa; că era mai bine săi abată gândurile întraltă parte 
şi săl facă să creadă, măcar pentru o clipă, că era un om ca 
oricare altul, de asta se purta cu el cu totul firesc. Nu înseamnă 
asta, întradevăr, a înțelege cum se cuvine mila? Nu găsiți, 
scumpă doamnă, că e ceva cu adevărat evanghelic în această 
delicateţe de a se abține de la predică, morală şi aluzie şi că 
cel mai vădit semn de milă față de cineva care are un punct 
dureros este să nu il atingi deloc? Mi sa părut că acesta a fost 
şi gândul fratelui meu. În orice caz, ceea ce pot spune, e că, 
dacă iau trecut prin minte lucrurile astea, na lăsat să fie ghicite 
de nimeni, nici chiar de mine; a fost, de la început până la 
sfârşit, la fel ca întotdeauna şi a cinat cu acest Jean Valjean cu 
aceleaşi purtări şi cu aceeaşi față pe care ar fi avuto dacă ar fi 
luat masa cu domnul Gedeon Le Prevost, sau cu domnul paroh. 

Spre sfârşitul mesei, pe când mâncam smochinele, a bătut 
cineva la uşă. Era mătuşa Gerbaud cu copilul în brațe. Fratele 
meu a sărutat copilul pe frunte şi a împrumutat de la mine 
şaptezeci şi cinci de centime pe care lea dat mătuşii Gerbaud. 
În vremea asta, omul nu prea dădea atenţie celor din jurul său. 
Nu mai vorbea; părea foarte obosit. După plecarea mătuşii 
Gerbaud, fratele meu a rostit rugăciunea de după masă, apoi 
sa întors către străin şi ia spus: 

— E timpul să te culci. 

Doamna Magloire a ridicat repede fața de masă. Am înțeles 
că trebuie să ne retragem pentru al lăsa pe călător să se culce 
şi neam urcat amândouă la noi. Am trimiso totuşi îndată după 
aceea pe doamna Magloire să aştearnă pe patul omului o blană 


de căprioară din Pădurea Neagră, blană care se afla în camera 
mea. Nopțile sunt foarte reci şi blana ține cald. Păcat că e 
veche şi căi cade părul. Fratele meu a cumpărato pe vremea 
când era în Germania, la Totlingen, aproape de izvoarele 
Dunării, ca şi cuțitaşul cu mâner de fildeş de care mă servesc 
la masă. 

Doamna Magloire sa întors numaidecât, am îngenuncheat şi 
neam rugat lui Dumnezeu în salonul unde se întind rufele, apoi 
am intrat fiecare în odaia noastră, fără să ne mai spunem 
Nimic... 


V — Linişte 


După ce spusese „noapte bună” surorii sale, monseniorul 
Bienvenu luă de pe masă unul din cele două sfeşnice de 
argint, pe celălalt îl dădu oaspetelui său şii spuse: 

— Domnule, te conduc în camera dumitale. 

Omul îl urmă. 

După cum sa putut vedea din cele de mai sus, locuința era 
împărțită în aşa fel încât, pentru a intra în oratoriu unde era 
alcovul sau pentru a ieşi deacolo, trebuia să treci prin camera 
de culcare a episcopului. 

În clipa în care ei treceau prin această cameră, doamna 
Magloire tocmai punea argintăria în dulăpiorul de la căpătâiul 
patului. Era ultima treabă pe care o făcea în fiecare seară 
înainte de a se duce la culcare. 

Episcopul îl conduse pe musafir în alcov, unde era pregătit 
un pat alb şi curat. Omul puse sfeşnicul pe o măsuţă. 

— Noapte bună, spuse episcopul. Mâine dimineaţă, înainte 
de plecare, o să bei o cană cu lapte cald de la vacile noastre. 

— Mulţumesc, domnule abate! spuse omul. 

Dar abia rostise cuvintele acestea paşnice şi, deodată, fără 
nicio legătură, avu o mişcare ciudată, care lear fi înghețat de 
spaimă pe cele două cuvioase femei dacă ar fi fost de față. Nici 
astăzi nu ne putem da seama ce anume la putut îndemna să 
facă acel gest. Voia cumva să dea un avertisment sau să 


arunce o amenințare? Se supunea doar unei porniri 
instinctive şi ascunse chiar față de el însuşi? Se întoarse 
repede spre bătrân, îşi încrucişă brațele pe piept şi, 
țintuinduşi gazda cu o privire sălbatică, strigă cu glas răguşit: 

— Ia te uită! Mă adăpostiţi la dumneavoastră, chiar lângă 
dumneavoastră! Se opri apoi şi adăugă cu un rânjet în care 
era ceva monstruos: Vaţi gândit bine? De unde ştiţi că nam 
ucis? 

Episcopul ridică ochii spre tavan şi răspunse: 

— Astal priveşte pe Dumnezeu. 

Apoi, serios, mişcânduşi buzele ca şi cum sar fi rugat sau 
şiar fi vorbit sieşi ridică cele două degete de la mâna dreaptă 
şil binecuvântă pe străin, care nu plecă fruntea; după aceea 
fără a întoarce capul, fără a se uita înapoi, se îndreptă spre 
camera sa. 

Când alcovul era locuit, o perdea mare de mătase, trasă 
dintro parte şi dintralta a oratoriului, ascundea altarul. 
Trecând pe lângă perdea, episcopul îngenunche şi rosti o 
scurtă rugăciune. 

Puțin după aceea, se afla în grădină, mergând, visând, 
contemplând, cu sufletul şi cu gândul îndreptate spre toate 
acele lucruri mari şi tainice, pe care Domnul le arată noaptea 
ochilor ce rămân deschişi. 

Cât despre străin, era întradevăr atât de obosit, încât nici 
nu sa putut bucura de cearşafurile albe şi curate. A suflat în 
lumânare cu nara, aşa cum fac ocnaşii, sa trântit îmbrăcat în 
pat, şi a adormit numaidecât. 

Când episcopul sa înapoiat din grădină în odaia sa, suna 
miezul nopții. 

Peste câteva minute, toată lumea din căsuţă dormea. 


VI — Jean Valjean 


Pe la două noaptea Jean Valjean se trezi. 


Jean Valjean se trăgea dintro familie săracă de ţărani din 
Brie. În copilărie nu învățase carte. Când ajunse flăcău, era 
curățător de pomi la Faverolles. Mama lui se numea Jeanne 
Mathieu; tatăl, Jean Valjean, sau Vlajean, probabil o poreclă 
care venea de la „Voilă Jean”7*. 

Jean Valjean era o fire gânditoare, fără să fie trist, aşa cum 
sunt naturile iubitoare. Întrun cuvânt, era destul de adormit 
şi de şters, sau cel puţin aşa părea acest Jean Valjean. Îşi 
pierduse amândoi părinții la o vârstă fragedă. 

Maicăsa murise în urma unei febre puerperale!?* prost 
îngrijite. Tatăl său, care fusese curățător de pomi ca şi el, 
murise căzând dintrun copac. Nu-i mai rămăsese lui Jean 
Valjean decât o soră, mai mare, văduvă cu şapte copii, băieţi şi 
fete. Sora asta îl crescuse pe Jean Valjean şi, atâta vreme cât îi 
trăise bărbatul, îşi găzduise şi hrănise fratele. Soţul ei muri. 
Cel mai mare dintre cei şapte copii avea opt ani, cel mai mic — 
un an. Jean Valjean tocmai împlinise douăzeci şi cinci, îl 
înlocuise pe părinte şi, la rândul său, o ajutase pe sora care îl 
crescuse. O făcuse de la sine, ca pe o datorie, ba chiar întrun 
fel morocănos. Tinereţea lui se irosea astfel întro muncă grea 
şi prost plătită. Nu sa ştiut niciodată să fi avut vreo „drăguță” 
prin partea locului. Nu avusese vreme să fie îndrăgostit. 

Seara se întorcea acasă trudit şişi sorbea supa fără să 
scoată un cuvânt. Sora lui, Jeanne, îi lua adesea din strachină 
tot ce era mai bun, bucata de carne, felia de slănină, inima 
verzei, ca să le dea vreunuia dintre copii; el, mâncând mai 
departe, aplecat peste masă, cu nasul aproape băgat în supă, 
cu părul său lung, care-i ascundea ochii, răsfirat în jurul 
străchinii, părea că nu vede nimic, o lăsa să facă ce vrea. La 
Faverolles, nu departe de coliba familiei Valjean, de partea 
cealaltă a uliței, locuia o fermieră numită MarieClaude; copiii 
Valjean, mai totdeauna flămânzi, se duceau uneori acolo, ca 
din partea mamei lor, să împrumute lapte, pe care îl beau 
după vreun gard sau după vreo cotitură, smulgânduşi cana de 
la gură, şi cu atâta zor, încât fetiţele şil vărsau pe şorțulețe şi 
pe piept. Dacă mama lor ar fi ştiut de această potlogărie, iar fi 


pedepsit aspru pe vinovaţi. Jean Valjean, răstit şi morocănos, 
plătea fără ştirea mamei cana cu lapte MarieiClaude, şi copiii 
scăpau de pedeapsă. 

În perioada curățatului pomilor câştiga un franc şi douăzeci 
pe zi; după aceea se tocmea la seceriş, ca lucrător, ca paznic 
de bivoli, ca salahor. Făcea tot ce putea. Sora lui muncea şi 
ea, dar ce putea face cu şapte copii mici? Un mănunchi de 
făpturi amărâte, pe care mizeria îl cuprindea şil încleşta 
treptat. Veni o iarnă aspră. 

Jean nu avu de lucru. Familia rămase fără pâine. Cu totul 
fără pâine. Şapte copii. 

Întro duminică seara, Maubert Isabeau, brutar în piața 
bisericii din Faverolles, se pregătea să se culce, când auzi o 
lovitură puternică în vitrina cu zăbrele a dughenei. Ajunse la 
vreme ca să vadă un braţ strecurânduse prin spărtura făcută 
cu o lovitură de pumn în zăbrele şi în sticlă. Mâna înşfăcă o 
pâine şi o trase. Isabeau ieşi iute: hoțul fugea cât îl ţineau 
picioarele; Isabeau alergă după el şil prinse. Hoţul azvârlise 
pâinea, dar brațul îi era încă însângerat. Era Jean Valjean. 

Acestea se petreceau în 1795. Jean Valjean fu chemat în 
fața tribunalelor de pe atunci „pentru furt prin efracție, 
săvârşit în timpul nopţii, întro casă locuită”. Avea o puşcă de 
care ştia să se folosească mai bine decât orice ţintaş din lume; 
era şi niţel braconier; îndeletnicire compromițătoare. 
Braconierul, ca şi contrabandistul, se înrudeşte de aproape cu 
tâlharul. În treacăt fie zis, există totuşi o prăpastie între cei 
dintâi şi odiosul asasin al oraşelor. Braconierul trăieşte în 
pădure; contrabandistul — în munţi sau pe mare. Oraşele îi fac 
pe oameni fioroşi pentru căi corup. Muntele, marea, codrul îi 
fac pe oameni sălbatici, dezvoltă întrînşii asprimea, dar de 
multe ori fără să distrugă latura omenească. 

Jean Valjean fu declarat vinovat. Termenii codului erau 
categorici. Sunt în civilizația noastră ceasuri groaznice; clipele 
când pronunțarea unei pedepse este asemenea unui 
naufragiu. Ce minut tragic este acela când societatea se 
îndepărtează şi săvârşeşte părăsirea definitivă a unei făpturi 


gânditoare! Jean Valjean fu condamnat la cinci ani muncă 
silnică. 

La 22 aprilie se sărbătorea la Paris victoria de la 
Montenotte, câştigată de generalulcomandant al armatei din 
Italia, pe care mesajul Directoriului către cei cinci sute, din 2 
Floreal'7*, anul IV, îl numeşte BuonaPart6; în aceeaşi zi, un 
mare convoi a fost pus în lanțuri la Biceâtre. Jean Valjean făcea 
parte din acest convoi. Un fost gardian al închisorii, care 
astăzi are aproape nouăzeci de ani, îşi mai aminteşte foarte 
bine de nenorocitul care a fost ferecat la capătul celui deal 
patrulea rând, în colțul de miazănoapte al curții. Şedea pe jos, 
ca toți ceilalți. Părea că nu pricepe ce se petrece cu el, afară de 
faptul că trece prin ceva grozav. Probabil că, în vălmăşagul 
gândurilor sale de biet om neştiutor, desluşea ceva ce era mult 
prea mult. Pe când i se fixa cu lovituri grele de ciocan pironul 
lanțului la ceafă, el plângea, lacrimile îl înăbuşeau, îl 
împiedicau să vorbească, şi izbutea numai să spună din când 
în când: „Am fost curățător de pomi la Faverolles”. Apoi, 
plângând mereu, ridica mâna dreaptă şi o cobora treptat de 
şapte ori, ca şi cum ar fi atins pe rând şapte capete din ce în ce 
mai mici, şi din acest gest ghiceai că săvârşise fapta lui pentru 
ca să îmbrace şi să hrănească şapte copilaşi. 

A fost dus la Toulon, unde a ajuns după un drum de 
douăzeci şi şapte de zile, întro căruţă, cu lanţul la gât. La 
Toulon fu îmbrăcat în haina roşie de ocnaş. Tot ce fusese viața 
lui de altădată se şterse; până şi numele; nu mai era nici 
măcar Jean Valjean; devenise numărul 24.601. Ce so fi făcut 
sora lui? Ce so fi ales din cei şapte copii? Cui îi mai pasă de 
toate astea? Ce se mai alege din frunzişul unui copac tânăr 
tăiat la rădăcină? 

Veşnica poveste. 

Aceste sărmane ființe, făpturi ale lui Dumnezeu, rămase 
fără sprijin, fără călăuză, fără adăpost, lăsate la voia 
întâmplării — cine ştie? — au luato care încotro, înfundânduse 
încetiîncet în negura rece în care se pierd cei rămaşi singuri, 
întunecimi fără fund, unde pier unul după altul atâţia 


nefericiți în mersul mohorât al omenirii. Plecaseră de prin 
părțile acelea. Satul în care se născuseră îi uitase; piatra de 
hotar a fostului lor ogor îi uitase; după câţiva ani de ocnă, 
Jean Valjean ia uitat şi el. În inima lui, în care fusese o rană, 
era acum o cicatrice. Atâta tot. Doar o singură dată, în tot 
timpul cât a stat la Toulon, a aflat ceva despre sora lui. Era, 
mi se pare, pe la sfârşitul celui deal patrulea an de captivitate. 
Nu mai ştiu pe ce cale ajunseseră până la el acele veşti. 
Cineva, care-i cunoştea din sat, o văzuse pe sora lui. Se afla la 
Paris. Locuia pe o străduţă săracă lângă SaintSulpice, strada 
Geindre. Nu mai avea cu ea decât un copil, un băiețaş, cel mai 
mic. Unde se aflau ceilalți şase? Poate că nici ea nu ştia. Se 
ducea în fiecare dimineaţă la o tipografie din strada Sabot 
numărul 3, unde era fălțuitoare şi legătoreasă. Trebuia să fie 
acolo la şase dimineața, cu mult înainte de a se lumina de 
ziuă, iarna. În clădirea tipografiei era o şcoală, undeşi ducea 
băiatul, care avea şapte ani. Dar, pentru că ea intra în 
tipografie, la ora şase, iar şcoala nu se deschidea decât la 
şapte, copilul trebuia să aştepte un ceas prin curte, până se 
deschidea şcoala. Iarna, un ceas pe întuneric, afară. Copilul 
nu era lăsat să intre în tipografie, ca să nu încurce locul. 
Lucrătorii, trecând dimineaţa, îl vedeau pe bietul copilaş 
şezând pe pavaj, picând de somn şi adesea adormind în 
întuneric, pe vine, ghemuit, lângă coşulețul lui. Când ploua, 
portăresei i se făcea milă de el; îl lua în cocioaba ei, unde nu se 
aflau decât un pat de scânduri, o vârtelniță şi două scaune de 
lemn, şi micuțul dormea acolo, întrun colț, strângânduse 
lângă motan ca să se încălzească. La ora şapte şcoala se 
deschidea şi copilul intra în clasă. lată ce i se spusese lui Jean 
Valjean. În ziua când i sau spus toate astea, a fost pentru el o 
licărire de fulger, o fereastră deschisă pe neaşteptate spre 
destinul acestor ființe dragi; pe urmă se făcu din nou 
întuneric; na mai auzit niciodată nimic despre ei. Niciun semn 
de la dânşii na mai răzbit până la el; nu ia mai văzut, nu ia 
mai întâlnit niciodată şi nici în cuprinsul acestei dureroase 
poveşti nu se va mai pomeni de dânşii. 


Pe la sfârşitul celui deal patrulea an veni rândul lui Jean 
Valjean să evadeze. Camarazii îl ajutară, potrivit obiceiului 
din ocnă. Evadă. Rătăci două zile, liber, pe câmp; dacă 
înseamnă a fi liber să fii hărțuit la tot pasul, să întorci capul 
în fiecare clipă, săți sară inima la cel mai mic zgomot, săți fie 
frică de orice, de coşul care fumegă, de omul care trece, de 
câinele care latră, de calul care aleargă, de ceasornicul care 
bate, de lumina zilei, pentru că se vede, de întunericul nopții, 
pentru că nu se vede, de drum, de potecă, de tufiş, de somn. A 
treia zi, penserate, fu prins. Tribunalul maritim îl condamnă 
pentru acest delict la o prelungire a pedepsei cu încă trei ani, 
adică cu totul, la opt ani. În al şaselea an, îi veni iarăşi rândul 
să evadeze; încercă, dar nu reuşi să fugă. Lipsi de la apel. Se 
dădu alarma printro lovitură de tun; iar noaptea străjile îl 
găsiră ascuns sub schela unei corăbii în construcție; se 
împotrivi paznicilor carel prinseseră. Evadare şi rebeliune. 
Faptul, prevăzut de codul special, fu pedepsit cu un spor de 
cinci ani, dintre care doi cu lanţ dublu. Treisprezece ani. În al 
zecelea an îi veni iar rândul şi evadă din nou. Nici de data asta 
nu-i merse mai bine. Alți trei ani pentru această nouă 
încercare. Şaisprezece ani. În sfârşit, prin al treisprezecelea an, 
mi se pare, făcu o ultimă încercare de fugă, dar fu prins după 
patru ore. Încă trei ani pentru aceste patru ore. Nouăsprezece 
ani. În octombrie 1815 fu eliberat; intrase acolo în 1796, 
pentru că spărsese un ochi de geam şi luase o pâine. 

O scurtă paranteză. Pentru a doua oară în lucrările sale 
asupra problemei penale şi a nimicirii omului prin 
dispozițiunile legii, autorul cărții de față întâlneşte furtul unei 
pâini ca punct de plecare în dezastrul unui destin. Claude 
Gueux!77: a furat o pâine, Jean Valjean a furat o pâine. O 
statistică engleză constată că la Londra, din cinci furturi, 
patru au drept cauză imediată foamea. 

Jean Valjean intrase în ocnă suspinând şi tremurând; a 
ieşit de acolo nepăsător. Intrase deznădăjduit; a ieşit 
întunecat. 

Ce se petrecuse în acest suflet? 


VII — În adâncul deznădejdii 


Vom încerca să vorbim deschis. 

Societatea trebuie să privească în față aceste lucruri, 
pentru că ea e cea care le pricinuieşte. 

Aşa cum am spus, Jean Valjean era un ignorant, dar nu un 
nătărău. În el ardea flacăra duhului. Nenorocirea, careşi are şi 
ea lumina ei, făcu să sporească licărirea slabă a minţii lui. 
Sub lovituri de bâtă, în lanţuri, în celulă, trudit, sub soarele 
dogorâtor al ocnei, pe patul de scânduri al ocnaşilor, sa 
recules şi a început să cugete. 

Sa făcut judecător. 

A început mai întâi cu el însuşi. 

Recunoştea că nu era un nevinovat pedepsit pe nedrept. Îşi 
mărturisi că a săvârşit o faptă rea şi de ocară; că poate i sar fi 
dat pâinea dacă ar fi ceruto, că în orice caz ar fi fost mai bine 
să aştepte so capete din milă sau muncind; că nu e o întrebare 
chiar fără de răspuns: „Poţi să aştepţi când ţie foame?”; în 
primul rând, pentru că se întâmplă foarte rar ca cineva să 
moară cu adevărat de foame, iar în al doilea rând, pentru că, 
din nefericire sau din fericire, omul e astfel făcut, încât poate 
suferi îndelung şi mult, moraliceşte şi fiziceşte, fără să moară; 
că trebuie deci să aibă răbdare; că, astfel, ar fi fost mai bine şi 
pentru bieții copii; că era o faptă nebunească din partei ca un 
amărât şi un neputincios ca el să înşface de guler întreaga 
societate şi săşi închipuie că scapă de mizerie furând; că, în 
orice caz, era o greşeală să fugă de mizerie pe poarta prin care 
se intră în ticăloşie; în sfârşit, că era vinovat. 

Apoi, se întrebă: era el oare singurul vinovat în întâmplarea 
care ia fost fatală? Înainte de toate, nu era o mare nedreptate 
ca un muncitor ca el să nu aibă de lucru, ca un om harnic ca 
el să nu aibă ce mânca? Şiapoi, o dată mărturisită vina, 
pedeapsa nu fusese prea nedreaptă şi prea grea? Legea nu 
fusese mai abuzivă în darea pedepsei decât a fost vinovatul în 
săvârşirea faptei? Nu erau prea multe greutăți întrun talger al 


balanței, acolo unde se află ispăşirea? Excesul de pedeapsă nu 
duce oare la stingerea delictului, ajungând prin aceasta la o 
răsturnare de situații, vina delicventului fiind înlocuită cu 
vina represiunii, făcând din vinovat victimă, din datornic 
creditor şi punând definitiv dreptul de partea celui cel violase? 
Pedeapsa aceasta, complicată cu agravări succesive pentru 
încercările de evadare, nu sfârşea oare prin a fi un fel de 
atentat al celui mai puternic asupra celui mai slab, o crimă a 
societății față de individ, o crimă care reîncepe în fiecare zi, 
care dura de nouăsprezece ani? 

Se întreba dacă societatea omenească era de asemenea 
îndreptățită săi silească pe membrii săi să sufere, întrun caz, 
lipsa ei totală de prevedere, iar întraltul, prevederea ei lipsită 
de îndurare, strivind pentru totdeauna pe un biet om între o 
lipsă şi un exces: lipsa de lucru şi excesul de pedeapsă. Nu era 
exagerat ca societatea să trateze astfel, tocmai pe membrii săi 
cei mai năpăstuiţi la împărțirea bunurilor şi, prin urmare, pe 
cei mai vrednici de ocrotire? 

Punânduşi aceste întrebări, el judecă societatea şio osândi. 

O socoti vrednică de ura sa. 

O făcu răspunzătoare de soarta lui şişi spuse că poate nu se 
va da în lături săi ceară întro zi socoteală. Îşi mai spunea că 
nu există un echilibru între paguba pe care o pricinuise el şi 
paguba ce i se pricinuise lui; şi trase concluzia că osânda pe 
care o suferise nu era chiar o ilegalitate, dar era cu siguranță 
o nedreptate. 

Mânia poate fi smintită şi absurdă; te poți supăra pe 
nedrept, dar nu te revolți decât atunci când de fapt ai dreptate 
pe undeva. Jean Valjean se simțea revoltat. 

Şi, la urma urmei, societatea omenească nu-i făcuse decât 
rău. Niciodată nu-i văzuse decât fața aceea încruntată, pe 
care ea o numeşte justiție şi pe care o arată celor pe care-i 
loveşte. Oamenii nu se apropiaseră de el decât ca săl facă să 
sufere. Orice contact cu ei însemnase pentru el o lovitură. 
Niciodată, din timpul copilăriei, de când trăia mama şi sora 
lui, nu mai întâlnise vreo vorbă bună, vreo privire 


binevoitoare. Din suferință în suferință, ajunsese puţin câte 
puțin la convingerea că viaţa e o luptă şi că în această luptă el 
era cel învins. Nu avea altă armă decât ura. În ocnă se hotări 
să şio ascundă şi so ia cu dânsul la plecare. 


Era la Toulon o şcoală pentru ocnaşi, ţinută de nişte 
călugări ignorantini!?%, unde li se predau noţiunile strict 
necesare numai acelor nenorociți care voiau să învețe. Vru şi 
el. Merse la şcoală la patruzeci de ani şi învăţă să citească, să 
scrie şi să socotească. Îşi dădea seama că, întărinduşi mintea, 
îşi întăreşte ura. În anumite cazuri, învățătura şi lumina pot 
sluji drept pârghie răului. 

E trist să spunem că, după ce judecase societatea, care ia 
făcut tot răul, judeca providenţa carea făcut societatea. 

O condamna şi pe ea. 

Astfel, în nouăsprezece ani de chin şi de sclavie, sufletul lui 
se înălță şi se prăbuşi totodată. Printro parte intra lumina, 
printralta întunericul. 

Jean Valjean, cum am văzut, navea o fire rea. Era încă om 
bun când a intrat în ocnă. Acolo a condamnat societatea şi a 
simțit că începe să fie om rău; a condamnat providența şi şia 
dat seama că devine necredincios. 

E greu să nu ne oprim o clipă aici spre a medita. 

E oare cu putință ca natura omenească să se schimbe cu 
desăvârşire? Omul, pe care Dumnezeu la făcut bun, poate fi 
făcut rău de către om? Sufletul poate fi schimbat în întregime 
de către destin, devenind rău dacă destinul e rău? Sub 
apăsarea unei nenorociri copleşitoare, inima se poate deforma, 
se poate sluți şi schilodi fără leac, întocmai ca o spinare care 
se încovoaie pe sub o boltă prea joasă? Nu există oare în orice 
suflet omenesc, nu exista mai cu seamă în sufletul lui Jean 
Valjean o primă scânteie, un element divin, fără de prihană pe 
care binele săl poată dezvolta, înviora, aprinde, înflăcăra, 
făcândul să strălucească cu măreție şi pe care răul să nul 
poată atinge niciodată de tot? 

Întrebări grave şi încâlcite. Celei din urmă, orice fiziolog iar 
fi răspuns probabil, fără să şovăie: nu, dacă lar fi văzut pe 
Jean Valjean la Toulon, în ceasurile lui de odihnă, care erau 
pentru el ceasuri de visare, şezând cu mâinile încrucişate pe 
brațul unui scripete, cu capătul lanţului băgat în buzunar ca 
să nu fie nevoit săl târască - pe ocnaşul acesta posac, serios, 


tăcut şi îngândurat - pe acest paria pus în afara legii, care se 
uita la oameni cu mânie, pe acest dezmoştenit al civilizaţiei 
care se uita la cer cu asprime. 

Fără îndoială — de ce să no spunem? — observatorul fiziolog 
ar fi văzut acolo o mizerie fără de leac, lar fi plâns poate pe cel 
ce suferea din pricina legii, dar nar fi încercat săi uşureze 
suferința; şiar fi întors privirea de la abisurile pe care le 
întrezărea în acest suflet; şi, întocmai ca Dante la poarta 
infernului, ar fi şters din această existență cuvântul 
„speranţă”, pe care degetul lui Dumnezeu la scris totuşi pe 
fruntea oricărui muritor. 

Starea aceasta sufletească pe care am încercat so analizăm 
era oare tot atât de limpede pentru Jean Valjean cum am 
căutat noi so redăm pentru cei ce ne citesc? Jean Valjean îşi 
dădea oare seama de toate elementele care alcătuiau mizeria 
lui morală, după ce se iviseră, sau măcar îşi dăduse seama de 
ele pe măsura alcătuirii lor? Omul acesta aspru şi incult era el 
oare conştient de înlănțuirea de idei, prin care se ridicase şi 
coborâse, treaptă cu treaptă, până la aspectele jalnice care 
alcătuiau în atâţia ani orizontul lăuntric al spiritului său? Îşi 
dădea oare seama de tot ce se petrecuse şi de tot ce se 
frământa întrînsul? 

Nu ne încumetăm a o spune: şi nici no credem. Jean 
Valjean era prea neştiutor pentru ca, după atâtea nenorociri, 
să nu stăruie în sufletul lui destulă nedumerire. Uneori nici 
Nu-şi mai dădea prea bine seama ce simțea. Jean Valjean se 
afla în întuneric; suferea în întuneric; ura în întuneric; sar fi 
putut spune că ura tot ce avea în faţa lui. Trăia de obicei în 
acest întuneric, bâjbâind ca un orb şi ca un visător. Numai 
din când în când simţea că e năpădit dinlăuntru sau din afară 
deo cutremurare de mânie, deun spor de suferință, deo palidă 
şi scurtă fulgerare, care-i lumina tot sufletul, arătândui 
pretutindeni, în jurul său, înainte şi în urmă, în licăririle unei 
lumini îngrozitoare, prăpăstiile hidoase şi perspectivele negre 
ale destinului său. După trecerea fulgerului, se afla iar în 
întuneric şi nu mai ştia ce se petrece cu el. 


Caracteristica acestor pedepse nemiloase, în care totul 
abrutizează, e căl transformă puţin câte puţin pe om printro 
stupidă transfigurare, întrun animal sălbatic, uneori chiar 
întro fiară. Încercările de evadare ale lui Jean Valjean, repetate 
şi îndărătnice, ar fi de ajuns ca să dovedească ciudata 
înrâurire pe care o are legea asupra sufletului omenesc. Jean 
Valjean ar fi repetat aceste încercări, tot atât de zadarnice pe 
cât de nebuneşti, ori de câte ori sar fi ivit prilejul, fără să se 
gândească o clipă la urmări sau la experienţele făcute. Evada 
furios, ca lupul care găseşte cuşca deschisă. Instinctul îi 
spunea: fugi! Rațiunea iar fi spus: rămâi pe loc! Dar în fața 
unei ispite atât de puternice, rațiunea amuțea, rămânea 
numai instinctul, doar bestia dintrînsul. După ce era prins, 
noile pedepse ce i se dădeau naveau darul decât săl 
îngrozească şi mai tare. 

Nu trebuie să scăpăm din vedere amănuntul căi întrecea în 
putere pe toți ceilalți tovarăşi de ocnă. La munci grele, când 
trebuia întinsă o parâmă sau învârtit un scripete, Jean 
Valjean trăgea cât patru. Ridica şi ducea uneori în spinare 
greutăți enorme, înlocuind la nevoie instrumentul numit cric, 
căruia pe vremuri i se spunea orgoliu, de unde, în treacăt fie 
zis, şia luat numele strada Montorgueil din apropierea halelor 
Parisului. Tovarăşii săi îl porecliseră JeanleCric. O dată, pe 
când se repara balconul primăriei din Toulon, una din 
frumoasele cariatide?* ale lui Puget*0, care susțineau 
balconul, sa desprins şi era gata să se prăbuşească. Jean 
Valjean, care se afla acolo, propti cariatida cu umărul până la 
sosirea lucrătorilor. 

Agerimea lui era şi mai mare decât puterea. Unii ocnaşi, 
visând mereu să evadeze, ajung să facă o adevărată ştiinţă din 
contopirea forței cu îndemânarea: ştiinţa muşchilor, pe care 
prizonierii aceştia, veşnici pizmuitori ai mugştelor şi ai 
păsărilor, o practică zilnic. O acrobație misterioasă. Să se urce 
pe un zid drept, să găsească puncte de sprijin acolo unde abia 
se zărea o ieşitură, era un joc pentru Jean Valjean. 
Încordânduşi spatele şi muşchii picioarelor, cu coatele şi 


călcâiele înfipte în zgrunțurii pietrei, se cățăra ca prin minune 
de la un colț de zid până la etajul al treilea. Uneori se urca aşa 
până pe acoperişul temniţei. 

Vorbea puţin. Nu râdea. Numai vreo emoție neobişnuită 
putea săi smulgă, o dată sau de două ori pe an, acel lugubru 
râs de ocnaş, ce pare ecoul unui râs de diavol. 

Când te uitai la el, ţi se părea că priveşte neîncetat ceva 
groaznic. 

Era întradevăr absorbit de ceva. 

Printre senzațiile bolnăvicioase ale unei firi neisprăvite şi ale 
unei inteligențe copleşite, simțea nelămurit căl apasă ceva 
monstruos. În penumbra întunecoasă şi palidă în care se târa, 
ori de câte ori întorcea capul şi încerca săşi înalțe privirea, 
vedea cu o spaimă amestecată cu furie formânduse, 
suprapunânduse şi înălțânduse până departe deasupra lui, cu 
povârnişuri cumplite, un fel de îngrămădire groaznică de 
lucruri, legi, prejudecăţi, oameni şi fapte, ale căror contururi îi 
scăpau, a căror mulțime îl înspăimânta şi care nu era altceva 
decât uimitoarea piramidă pe care o numim civilizație. Ici şi 
colo, în acest amestec colcăitor şi diform, desluşea, când 
aproape de el, când departe, la înălțimi unde nu putea să 
ajungă, un grup, un amănunt puternic luminat, de o parte 
gardianul cu bâta, de alta jandarmul cu sabia, de o parte 
arhiepiscopul cu mitra, iar sus, pe culmi, întrun nimb, 
împăratul încoronat şi strălucitor. 1 se părea că aceste măreții 
îndepărtate, în loc să împrăştie noaptea, o făceau mai funebră 
şi mai întunecoasă. Legi, prejudecăți, fapte, oameni, lucruri, 
toate se frământau deasupra lui, în ritmul complicat şi 
misterios pe care Dumnezeu îl imprimă civilizației; pluteau 
deasupra lui şil striveau cu nu ştiu ce cruzime liniştită şi cu 
neînduplecată nepăsare. Sufletele prăbugşite în cel mai adânc 
fund al nenorocului, oameni nefericiți, pierduţi dincolo de 
marginea înțelegerii, unde nu se mai vedea nimic, cei certați 
cu legea simt apăsândule pe creştet întreaga povară a acestei 
societăți omeneşti, atât de temută pentru cei din afară, atât de 
înfricoşătoare pentru cei de dedesubt. 


În situaţia aceasta Jean Valjean se gândea. Şi care putea să 
fie natura gândirii sale? 

Dacă bobul de mei de sub piatra morii ar putea să 
gândească, sar gândi fără îndoială la ceea ce se gândea Jean 
Valjean. 

Toate aceste frământări, realități pline de năluci, 
fantasmagorii pline de realități, sfârşiseră prin ai crea un fel 
de stare sufletească ce nu se poate descrie. Uneori se oprea în 
mijlocul muncii sale de ocnaş. Cădea pe gânduri. Mintea lui în 
acelaşi timp mai coaptă şi mai tulburată decât înainte, se 
revolta. Tot ce i se întâmplase i se părea absurd; tot cel 
înconjura i se părea cu neputinţă. Îşi spunea: e un vis. Se uita 
la gardianul care sta la câţiva paşi de el; gardianul i se părea o 
nălucă; deodată, năluca îl lovea cu bâta. Natura 
înconjurătoare abia exista pentru el. Aproape sar putea spune 
că pentru Jean Valjean nu existau nici soare, nici zile 
frumoase de vară, nici cer strălucitor, nici dimineți 
înviorătoare de aprilie. Sufletul lui părea luminat doar 
printrun fel de ferestruică de beci. 

Pentru a încheia, rezumând din tot ceea ce am arătat, ceea 
ce se poate rezuma şi exprima în rezultate pozitive, ne vom 
mărgini să constatăm că, în nouăsprezece ani, Jean Valjean, 
nevinovatul grădinar din Faverolles, temutul ocnaş din 
Toulon, devenise - mulțumită felului cum îl transformase 
puşcăria - în stare să facă două feluri de fapte rele; mai întâi, 
o impulsiune buimacă, necugetată, plină de sălbăticie, 
instinctivă, un fel de răspuns la suferința îndurată; apoi o 
răbufnire gravă, serioasă, frământată în conştiinţă şi pusă la 
cale de ideile greşite pe care le poate pricinui o asemenea 
nenorocire. Premeditările acestea treceau prin cele trei faze 
succesive pe care numai anumite firi încercate le pot parcurge; 
rațiune, voință, încăpățânare. Era împins de revolta lui 
obişnuită, de amărăciunea sufletului, de sentimentul adânc al 
nedreptăţților suferite, de reacţiunea chiar împotriva celor 
buni, nevinovați şi drepți, dacă există şi de aceştia. Punctul de 
plecare, ca şi ţinta finală a gândurilor lui era ura împotriva 


legilor omeneşti; o ură care dacă nu este oprită în 
desfăşurarea ei de vreo întâmplare providențială, devine la un 
moment dat ură împotriva societății, apoi ură împotriva 
neamului omenesc, împotriva creațiunii, şi ia forma unei 
dorințe nelămurite, continui şi brutale dea face rău oricui, 
oricărei viețuitoare. Precum se vede, nu fără temei, biletul de 
identitate îl califica pe Jean Valjean drept un om foarte 
primejdios. 

An cu an, sufletul acesta se uscase tot mai mult, încet, dar 
sigur. Inimă de piatră, privire împietrită. Când ieşi din 
închisoare, se împlineau nouăsprezece ani de când nu mai 
vărsase nicio lacrimă. 


VIII — Talazul şi umbra 


Un om în voia valurilor! 

Ei şi! Corabia nu se opreşte. Vântul bate, corabia 
întunecată e silită săşi urmeze drumul. Trece mai departe. 

Omul piere, se iveşte iar, se cufundă şi se ridică la 
suprafață, strigă, întinde braţele, nul aude nimeni; zguduită 
de furtună, corabia se trudeşte săşi taie drum. Marinarii şi 
călătorii nici măcar nul mai văd pe omul care se îneacă; bietul 
lui cap nu e decât un punct printre valurile uriaşe. 

Omul strigă cu disperare în adâncuri. Pânza trece ca o 
nălucă. O priveşte, o priveşte cu deznădejde. Ea se depărtează, 
păleşte, descreşte. Adineauri era şi el acolo, făcea parte din 
echipaj, umbla în lung şin lat pe punte împreună cu ceilalți, 
avea partea lui de aer şi de soare, trăia. Acum ce sa 
întâmplat? A alunecat, a căzut, sa isprăvit. 

A căzut în apele groaznice. Totul fuge şi se năruie sub 
picioarele lui. Valurile sfâşiate şi sfârtecate de vânt îl 
înconjoară cu vrăjmăşie, talazurile din adâncuri îl sorb, toate 
zdrențele apelor îi învăluie capul, un norod de valuri îl 
împroaşcă, ochiuri tulburi îl înghit pe jumătate; de câte ori se 
afundă întrezăreşte prăpăstii pline de întuneric; vegetații 


înfricoşătoare, necunoscute îl prind, i se înnoadă de picioare, îl 
trag spre ele; simte că el însuşi se preface în prăpastie, e una 
cu spuma, valurile şil aruncă unul altuia, înghite 
amărăciune, oceanul laş se încăpățânează săl înece, 
nesfârşitul se joacă cu agonia lui. Parcă toată apa asta ar fi 
ură. 

Cu toate astea, el luptă, încearcă să se apere, încearcă să se 
țină deasupra, se trudeşte, înoată. El, această biată putere 
aproape sfârşită, luptă împotriva nesfârşitului. 

Unde e corabia? Acolo. Abia se zăreşte în întunericul palid 
al orizontului. 

Vânturile bat, spuma valurilor îl copleşeşte. Ridică ochii şi 
nu vede decât plumburiul norilor. Simte, dânduşi sufletul, 
uriaşa nebunie a mării. E torturat de nebunia asta. Aude 
zgomote neobişnuite pentru om, care par să vină de dincolo de 
lume şi din nu ştiu ce spații înfricoşătoare. 

Printre nori sunt păsări, aşa cum pe deasupra restriştilor 
omeneşti sunt îngeri, dar cu ce pot săi ajute? Zboară, cântă, 
plutesc şi el horcăie. 

Se simte înmormântat între două infinituri deodată: 
oceanul şi cerul; unul e o groapă, iar celălalt un giulgiu. 

Se lasă noaptea, iată, sunt ceasuri întregi de când înoată, e 
la capătul puterilor; corabia, acel ceva îndepărtat pe care se 
aflau oameni, nu se mai zăreşte; e singur în nemaipomenita 
prăpastie întunecată, se afundă, înțepeneşte, se răsuceşte, 
simte sub el valurile monstruoase ale nevăzutului; cheamă. 

Nu mai sunt oameni. Unde e Dumnezeu? 

Cheamă. „Ajutor! Ajutor!” Cheamă întruna. 

În zare, nimic. Pe cer, nimic. 

Roagă fierbinte întinderea, valul, alga, stânca, toate sunt 
surde. Cerşeşte ajutorul furtunii; furtuna nepăsătoare nu se 
supune decât nesfârşitului. 

Împrejurul lui, bezna, ceața, singurătatea, învălmăşeala 
furtunoasă şi inconştientă, încreţirea nelămurită a apelor 
sălbatice. În el, groaza şi oboseala. Sub el, prăbuşirea. Niciun 
punct de reazim. Se gândeşte la patimile întunecate ale 


cadavrului în întunericul fără de sfârşit. Frigul nefiresc îl 
înțţepeneşte. Mâinile i se închircesc, se închid şi strâng în ele 
hăul. Vânturi, nori, vârtejuri, curenţi, stele zadarnice! Cei de 
făcut? Deznădăjduitul se pierde, ostenitul vrea mai bine să 
moară, se lasă luat, se lasă dus, se dă bătut şi iatăl că 
alunecă pentru totdeauna în adâncurile mistuitoare. 

O, mers nemilos al societății omeneşti! Risipă de suflete şi 
de oameni dea lungul drumului! Ocean în care cade tot ce 
leapădă legea! Dispariţie înfiorătoare a sprijinului! O, moarte 
morală! 

Marea e neîndurata noapte socială în care pedeapsa îşi 
azvârle osândiţii. Marea e mizeria nesfârşită. 

Sufletul lăsat în voia valurilor, în această prăpastie, poate 
să ajungă un stârv. Cine are săl învie din morți? 


IX - Noi nemulțumiri 


Când lui Jean Valjean îi sună ceasul să iasă din ocnă, când 
auzi cu urechile lui acele cuvinte ciudate: „Eşti liber!” clipa fu 
neverosimilă şi nemaipomenită; o rază vie din lumina 
adevărată a celor vii îl străpunse pe neaşteptate. Dar raza 
aceasta păli numaidecât. Lui Jean Valjean ideea de libertate îi 
luase ochii. Crezuse întro viață nouă. Văzu însă destul de 
repede că e vorba de o libertate căreia i se dă un bilet de 
identitate galben. 

Şi, în afară de aceasta, amărăciuni multe. Îşi făcuse 
socoteala că suma ce i se cuvenea pe timpul cât stătuse în 
ocnă ar fi trebuit să se ridice la o sută şaptezeci şi unu de 
franci. E drept că uitase de odihna silită a duminicilor şi a 
sărbătorilor, care în nouăsprezece ani scădea la socoteală vreo 
douăzeci şi patru de franci. Oricum, suma fusese redusă prin 
felurite rețineri locale, la o sută nouă franci şi cincisprezece 
centime, care i se numără la ieşire. 

Nu pricepuse nimic şi se socotea nedreptăţit. Să spunem 
cuvântului pe nume: furat. 


A doua zi după eliberare, la Grasse, văzu în fața uşii unei 
distilerii de flori de portocal câțiva oameni care descărcau 
pachete. Ceru de lucru. Cum era zor, i se dădu. Se puse pe 
treabă. Era deştept, voinic şi dibaci; îşi dădea osteneala, 
stăpânul părea mulțumit. Pe când lucra, trecu un jandarm, 
care îl observă şii ceru hârtiile. Fu nevoit săi arate biletul de 
identitate galben. Apoi îşi reluă lucrul. Ceva mai înainte îl 
întrebase pe unul dintre lucrători cât câştiga pe zi făcând 
treaba asta; i se răspunse: „Un franc şi cincizeci”. Seara, 
pentru că era nevoit să plece mai departe a doua zi, se înfățişă 
înaintea stăpânului distileriei şil rugă săi plătească. Stăpânul, 
fără să scoată o vorbă, îi înmână un franc şi douăzeci şi cinci 
de centime. Îşi ceru dreptul lui. 1 se răspunse: „Pentru tine e 
destul şi atât”. Stărui. Stăpânul îl privi ţintă în ochi şii spuse 
„la vezi să nu te pomeneşti la răcoare” 

Se socoti din nou furat. 

Societatea, statul, micşorândui drepturile cuvenite, îl 
jefuiseră cu toptanul. Venea rândul semenului său, carel fura 
cu amănuntul. 

Eliberarea nu înseamnă dezrobire. Scapi de ocnă, dar nu de 
osândă. 

lată ce i se întâmplase la Grasse. Se ştie în ce fel fusese 
primit la Digne. 


X — Omul care sa trezit 


Aşadar, pe când orologiul catedralei bătea ceasul două 
noaptea, Jean Valjean se trezi din somn. 

Se trezi din pricina patului, care era prea bun. Aveau să se 
împlinească în curând douăzeci de ani de când nu mai 
dormise întrun pat, şi, cu toate că nu se dezbrăcase senzația 
asta era prea nouă şii tulbura somnul. Dormise mai bine de 
patru ceasuri. Osteneala îi trecuse. Era obişnuit să nu 
dăruiască prea multe ceasuri odihnei. Deschise ochii şi se uită 
o clipă în întunericul din jurul lui, pe urmă îi închise ca să 


adoarmă din nou. Când o mulțime de senzații felurite ţiau 
tulburat ziua, când mintea e preocupată, adormi o dată, dar 
nu poți adormi şi a doua oară. Somnul vine mai uşor, dar se 
întoarce mai greu. E ceea ce i se întâmplă lui Jean Valjean. Nu 
putu să mai adoarmă şi căzu pe gânduri. 

Se găsea întrunul din acele momente în care mintea ţie 
plină de gânduri tulburi. În creierul lui era un fel de dute vino 
încâlcit. Amintirile vechi şi cele din ajun pluteau amestecate şi 
se încrucişau anapoda, pierzânduşi formele crescând peste 
măsură, apoi pierind dintrodată, ca întro apă nămoloasă şi 
frământată. Îi treceau prin cap multe gânduri, dar unul dintre 
ele se întorcea necontenit, gonindule pe toate celelalte. Iată 
care era acest gând: văzuse cele şase tacâmuri de argint şi 
lingura mare pe care doamna Magloire le pusese pe masă. Cele 
şase tacâmuri de argint nu-i dădeau pace. Erau acolo, la 
câțiva paşi... În clipa în care trecuse prin odaia vecină ca să 
vină aici, bătrâna servitoare le pusese întrun dulăpior de la 
căpătâiul patului. Văzuse bine acel dulap. La dreapta, cum 
intrai din sufragerie. Erau masive. Argintărie veche. Cu 
polonic cu tot se putea lua pe ele cel puţin două sute de franci. 
De două ori cât câştigase el în nouăsprezece ani. E adevărat că 
ar fi câştigat mai mult, dacă nu lar fi furat administraţia. 
Sufletul i se zbuciumă un ceas întreg; în el se dădea o luptă. 
Bătu ora trei. Deschise ochii din nou, se ridică deodată pe 
jumătate, întinse braţul şi pipăi desaga pe care şio azvârlise 
întrun colț al alcovului în care se afla patul, îşi lunecă 
picioarele peste marginea patului, le puse pe duşumea şi se 
pomeni, aproape fără săşi dea seama, şezând pe marginea 
patului. 

Rămase câtva timp visând în poziția asta, oarecum sinistră 
pentru cel care lar fi zărit astfel, în umbră, el singur treaz în 
casa aceea adormită. Se plecă deodată, îşi scoase ghetele şi le 
puse uşor pe rogojina de lângă pat, apoi îşi reluă poziția de 
visare şi rămase din nou nemişcat. În mijlocul acestor 
frământări groaznice, gândurile pe care leam arătat îi 
scormoneau fără încetare creierul, intrau, ieşeau, intrau din 


nou, le simțea ca pe o greutate: şi apoi se gândea, fără să ştie 
pentru ce, cu acea încăpățânare mecanică a visării, la un 
ocnaş, anume Brevet, pe carel cunoscuse la ocnă şi ai cărui 
pantaloni nu se ţineau decât întro singură bretea de bumbac 
împletit. Desenul cu pătrăţele al acestei bretele îi venea mereu 
în minte. Stătea în poziția asta şi ar fi rămas aşa cine ştie cât, 
pânăn zori, dacă orologiul nar fi bătut o dată — un sfert sau o 
jumătate. I| se păru că bătaia îi spune: „haide!” Se ridică în 
picioare, mai şovăi o clipă şi ascultă: în casă totul era tăcut; 
porni atunci dea dreptul, cu paşi mărunți, spre fereastra pe 
care o întrezărea. Noaptea nu era prea întunecată; deasupra 
lunii pline alergau nori mari, goniți de vânt. Din pricina asta, 
afară era rând pe rând umbră şi lumină, eclipse şi limpezimi, 
şi înăuntru o lumină de amurg. Acest amurg, destul de 
limpede ca să te călăuzească, întrerupt din timp în timp de 
nori, se asemuia cu lumina vânătă, strecurată prin ferestruica 
unei pivnițe, prin fața căreia se scurg trecătorii. Ajuns la 
fereastră, Jean Valjean o privi cu atenţie. Navea gratii, dădea 
în grădină şi nu era închisă, după moda locului, decât cu un 
cârlig foarte mic. O deschise, dar pentru că aerul rece şi viu 
pătrunse în odaie o închise îndată. Se uită în grădină cu acea 
privire atentă care mai mult cercetează decât priveşte. 
Grădina era împrejmuită cu un zid alb, destul de scund, uşor 
de sărit. În fund, dincolo de el, deosebi vârfurile copacilor la 
distanțe egale unul de celălalt, semn că zidul despărțea 
grădina de vreo stradă sau ulicioară cu pomi. 

După ce se uită, făcu o mişcare de om care ştie ce vrea; 
merse spre firidă, îşi luă desaga, o deschise, scotoci înăuntru, 
scoase un obiect pe carel puse pe pat, îşi vâri ghetele întrunul 
din buzunare, luă sacul pe umeri, îşi puse şapca trăgânduşi 
cozorocul pe ochi, îşi căută dibuind băţul, se duse şil propti 
întrun colț al ferestrei, apoi se întoarse, lângă pat şi apucă cu 
hotărâre obiectul pe carel lăsase acolo. Acest obiect semăna cu 
un drug scurt de fier, ascuţit la unul din capete, ca un vârf de 
suliță. Ar fi fost greu să deosebeşti prin întuneric în ce scopi 


se dăduse bucății de fier forma aceasta. Să fi fost o pârghie? 
Sau poate o măciucă? 

La lumina zilei sar fi putut vedea că nu era altceva decât un 
sfeşnic de miner. Ocnaşii erau folosiți uneori, pe vremea aceea, 
pentru a scoate piatra din dealurile înalte care înconjurau 
oraşul Toulon, şi aveau adesea la îndemână scule de miner. 
Sfeşnicele minerilor sunt făcute din fier masiv şi sfârşite la 
capătul de jos printrun vârf, cu ajutorul căruia se înfig în 
stâncă. 

Luă sfeşnicul în mâna dreaptă şi, ţinânduşi răsuflarea, 
înăbuşinduşi pasul, se îndreptă spre uşa odăii alăturate, 
aceea a episcopului, după cum se ştie. Ajuns la uşă, o găsi 
crăpată. Episcopul no închisese. 


XI — Ceea ce face 


Jean Valjean ascultă. Niciun zgomot. 

Împinse uşa. 

O împinse cu vârful degetului, uşor, cu grija neliniştită a 
unei pisici care vrea să se furişeze. Uşa se deschise sub 
apăsare, se mişcă uşor şi pe tăcute, lărgind puţin 
deschizătura. 

Aşteptă o clipă, apoi o împinse din nou, cu mai multă 
îndrăzneală. 

Uşa se deschidea fără zgomot. Crăpătura era acum destul 
de mare pentru ca să poată trece. Numai că alături de uşă era 
o măsuţă care făcea cu ea un unghi ce împiedica intrarea. 

Jean Valjean văzu greutatea. Trebuia cu orice chip să 
mărească mai mult deschizătura. 

Îşi făcu curaj şi împinse uşa pentru a treia oară, mai cu 
hotărâre decât în primele două rânduri. De data asta o 
balama neunsă scoase în întuneric un țipăt răguşit şi prelung. 

Jean Valjean tresări. Zgomotul acestei balamale îi pătrunse 
în ureche, răsunător şi înfricoşat, de parcă ar fi fost trâmbița 
judecății de apoi. 


În spaima mărită până la fantastic a primei clipe îşi 
închipui aproape că balamaua aceasta se însuflețise, prinzând 
dintrodată viață teribilă, şi că lătra ca un câine, ca să dea de 
ştire tuturor şi săi trezească pe cei adormiţi. 

Se opri înfiorat, zăpăcit şi se lăsă de pe vârfurile picioarelor 
pe călcâie. Îşi auzea arterele bătândui în tâmple ca două 
ciocane de turnătorie şi i se părea că răsuflarea îi ieşea din 
piept ca zgomotul vântului care iese dintro peşteră. Socotea cu 
neputinţă ca groaznicul țipăt al acelei țâțâni înfuriate să nu fi 
zdruncinat toată casa, ca zguduitura unui cutremur de 
pământ; uşa pe care o împinsese dăduse alarma şi chemase; 
bătrânul o să se ridice, cele două bătrâne or să strige; li se va 
veni în ajutor; în mai puţin de un sfert de oră oraşul va fi trezit 
şi jandarmii în picioare. O clipă se crezu pierdut. Rămase unde 
era, împietrit ca un stei de sare, neîndrăznind să se mişte. 

Se scurseseră vreo câteva minute. Uşa se deschisese larg. Îşi 
luă îndrăzneala dea se uita în odaie. Nimic nu se clintise. Ciuli 
urechea. În casă nu se mişca nimic. Zgomotul balamalei nu 
trezise pe nimeni. 

Prima primejdie trecuse, dar mai rămăsese întrinsul un 
clocot înfricoşător. Cu toate acestea, nu dădu înapoi. Nici când 
se crezuse pierdut nu dăduse înapoi. Nu se gândi decât să 
isprăvească mai iute. Făcu un pas şi intră în odaie. 

Odaia aceasta era cufundată întro linişte desăvârşită. 
Deosebeai icicolo forme nelămurite şi vagi care, ziua, erau 
hârtii împrăştiate pe o masă, cărți deschise, volume rânduite 
pe un scăunaş, un jilț acoperit cu veşminte, un pupitru de 
rugăciune, şi care la această oră nu erau altceva decât colțuri 
întunecate şi pete albicioase. Jean Valjean înaintă cu grijă, 
păzinduse să nu se izbească de mobile. Auzea din fundul odăii 
răsuflarea egală şi liniştită a episcopului adormit. 

Deodată se opri. Era aproape de pat. Ajunsese acolo mai 
devreme decât ar fi crezut. 

Natura amestecă uneori în acțiunile noastre manifestările şi 
înfățişările ei, cu un fel de aluzie întunecată şi iscusită, ca şi 
cum ar vrea să ne facă să cugetăm. De aproape o jumătate de 


ceas, un nor uriaş acoperea cerul. În clipa în care Jean 
Valjean se opri în fața patului, norul acesta se destrăma, ca şi 
cum ar fi făcuto înadins şi o rază de lună, străbătând 
fereastra prelungă, lumină pe neaşteptate fața palidă a 
episcopului. Acesta dormea împăcat. Din pricina nopților reci 
din regiunea Alpilor de jos, se culcase îmbrăcat gros. Purta o 
haină de lână de culoare închisă, cu mânecă lungă. Capul îi 
era răsturnat pe pernă, se odihnea destins; lăsa săi atârne 
peste marginea patului mâna împodobită cu inelul preoţesc, 
care făcuse atâtea binefaceri şi fapte pioase. Toată fața îi era 
luminată de o expresie vagă de mulțumire, nădejde şi 
cucernică fericire. Era mai mult decât un zâmbet; era aproape 
o strălucire. Pe fruntea lui se răsfrângea o lumină nevăzută. 
Sufletul celor drepți contemplă în timpul somnului un cer plin 
de taine. O rază din acest cer cădea asupra episcopului. Era în 
acelaşi timp o transparență luminoasă, căci cerul acesta se 
afla înăuntrul lui. Cerul acesta era conştiinţa lui. 

În clipa în care raza de lună se aşternu, ca să spunem aşa, 
peste acea limpezime interioară, episcopul adormit apăru 
înconjurat de un nimb de glorie. Totul rămase însă uşor 
învăluit intro penumbră suavă. Luna de pe cer, natura 
adormită, grădina încremenită, casa aceasta atât de liniştită, 
ceasul, clipa, tăcerea adăugau un nu ştiu ce, solemn şi 
negrăit, la somnul, vrednic de respect al acestui înțelept şi 
învăluiau cu un fel de aureolă măreaţă şi senină părul alb şi 
ochii închişi, fața plină de nădejde şi încredere, acel cap de 
bătrân şi acel somn de copil. Era aproape ceva dumnezeiesc la 
omul acesta atât de impunător. 

EI, Jean Valjean, era în umbră cu sfeşnicul de fier în mână; 
stătea în picioare, nemişcat, tulburat peste măsură de acest 
bătrân luminos. Nu văzuse niciodată ceva asemănător. 
Încrederea aceasta nemărginită îl înspăimânta. Lumea morală 
nu poate avea o privelişte mai măreață decât o conştiinţă 
tulbure şi neliniştită, ajunsă la marginea unei fapte rele şi 
contemplând somnul unui om drept. 


Somnul acesta, întro asemenea izolare şi alături de un vecin 
ca el, avea ceva sublim pe carel simțea nelămurit, dar cu 
putere. 

Nimeni nar fi putut spune ce se petrecea întrinsul, nici 
chiar el însuşi. Pentru a încerca săți dai seama de asta, 
trebuie să visezi tot ce poate fi mai crud, față în față cu tot ce 
poate fi mai blând. Pe chipul lui nu se citea nimic lămurit. Era 
un fel de uimire rătăcită. 

Privea. Atât. Dar la ce se gândea? Ar fi fost cu neputinţă de 
ghicit. Fără îndoială însă că era emoționat şi cutremurat. Dar 
de ce natură îi era emoția? 

Ochii nu i se puteau dezlipi de pe bătrân. Singurul lucru 
care se desprindea limpede din atitudinea şi de pe fața lui era 
o nehotărâre ciudată. Sar îi spus că şovăia între două 
prăpăstii; aceea în care te pierzi şi aceea în care te mântui. 
Părea gata săi sfarme craniul sau săi sărute mâna. 

După câteva clipe, braţul lui stâng i se lăsă cu aceeaşi 
încetineală şi Jean Valjean se adânci din nou în contemplațţie, 
cu şapca în mâna stângă şi cu măciuca în dreapta, cu părul 
zbârlit pe capul lui sălbatic. 

Episcopul continua să doarmă întro pace adâncă, sub 
privirea asta înfricoşătoare. 

O rază de lună făcea să se zărească nelămurit, deasupra 
căminului, crucifixul care părea căşi deschide braţele pentru 
amândoi, cu o binecuvântare pentru unul şi cu iertare pentru 
celălalt. 

Deodată, Jean Valjean îşi puse şapca la loc pe frunte, merse 
grăbit dea lungul patului, fără să se uite la episcop, dea 
dreptul la dulapul pe carel întrezărea la căpătâi; ridică 
sfeşnicul de fier cu gândul să forțeze încuietoarea; cheia era 
acolo; îl deschise; primul lucru pe carel văzu fu coşul cu 
argintărie. Îl luă, străbătu cu paşi mari odaia, fără să ia 
seama şi fără că se gândească la zgomot, găsi uşa, intră 
înapoi în oratoriu, deschise fereastra, îşi luă bățul, sări peste 
pervaz, băgă argintăria în desagă, azvârli coşul, străbătu 
grădina, sări zidul, ca un tigru şi fugi. 


XII — Episcopul lucrează 


A doua zi, în zori, monseniorul Bienvenu se plimba prin 
grădină. Doamna  Magloire alergă spre dânsul foarte 
tulburată.. 

—  Monseniore, monseniore! strigă ea. Nu cumva ştie 
înălțimea voastră unde e coşul cu argintărie? 

— Ba da, spuse episcopul. 

— Slavă Domnului! Nu ştiam ce ecu el. 

Episcopul tocmai ridicase coşul de pe una dintre brazdele 
grădinii. Il arătă doamnei Magloire. 

— latăl. 

— Cum? spuse ea. E gol! Şi argintăria? 

— Ah! răspunse episcopul. Aşadar, de argintărie vrei să 
vorbeşti? Nu ştiu unde e. 

— Dumnezeule mare şi bun! A fost furată! A furato omul de 
aseară! 

Cât ai clipi din ochi, doamna Magloire alergă, cu toată 
vioiciunea ei de bătrână sprintenă, spre camera de rugăciune, 
intră în alcov şi apoi se întoarse la episcop. Acesta tocmai se 
aplecase şi privea oftând un răsad de cochlearia't!: pe care 
coşulețul îl strivise căzând peste brazda de flori. Se ridică la 
țipătul doamnei Magloire. 

— Monseniore, omul a plecat! A furat argintăria! 

Când scoase strigătul acesta, ochiii căzură pe un colț al 
grădinii, unde se vedeau urme de paşi. O şipcă fusese smulsă 
din gard. 

— Uite, pe acolo a trecut. A sărit în stradela Cochefilet! Ah! 
Blestematul! Nea furat argintăria! 

Episcopul rămase o clipă tăcut, pe urmă ridică ochii, serios, 
şii spuse cu blândeţe doamnei Magloire: 

— Dar, înainte de toate, argintăria asta era oare a noastră? 

Doamna Magloire rămase înmărmurită. Se scurse încă o 
clipă de tăcere, după care episcopul urmă: 


— Doamnă Magloire, ţineam la mine argintăria pe nedrept 
şi de prea multă vreme. Ea era a săracilor. Cine era omul 
acela? Un sărac cu siguranţă. 

— Maica ta, Isuse! strigă din nou doamna Magloire. Nu e 
vorba de mine şi nici de domnişoara. Nouă ne e totuna. Dare 
vorba de monseniorul. Cu ceo să mănânce monseniorul de 
acum încolo? 

Episcopul o privi cu un aer mirat. 

— Ei, asta e! Nu există oare tacâmuri de cositor? 

Doamna Magloire ridică din umeri. 

— Cositorul miroase... 

— Atunci tacâmuri de fier. 

Doamna Magloire se strâmbă cu înţeles. 

— Fierul are un gust rău... 

— Ei bine, spuse episcopul, atunci tacâmuri de lemn. 

Peste câteva minute mânca la aceeaşi masă la care stătuse 
în ajun Jean Valjean. Monseniorul Bienvenu, vesel, le atrăgea 
atenția -— sorăsi, care nu spunea nimic, şi doamnei Magloire, 
care mormăia încet - că nu e nevoie nici de lingură şi nici de 
furculiță ca să înmoaie bucata de pâine întro ceaşcă cu lapte. 

— Şi asta e ceva! spunea doamna Magloire de una singură, 
umblând de colo până colo. Să primeşti pe un om ca ăsta şi 
săl găzduieşti lângă tine! Ce fericire că sa mulțumit să fure! 
Ah, Dumnezeule! Tremur numai când mă gândesc. 

În timp ce fratele şi sora se pregăteau să se ridice de la 
masă, cineva bătu în uşă. 

— Intră, spuse episcopul. 

Uşa se deschise. Un grup, ciudat şi năvalnic, se arătă în 
prag. Trei oameni îl țineau prins între ei pe un al patrulea. Cei 
trei erau jandarmi; celălalt era Jean Valjean. 

Un brigadier de jandarmi, care părea comandantul grupei, 
se afla lângă uşă. Intră şi se îndreptă spre episcop, salutândul 
milităreşte. 

— Monseniore, spuse el. 

La vorba asta, Jean Valjean, care stătea posomorât şi părea 
abătut, ridică ochii uluit. 


—  Monseniore! murmură el. Va să zică nu e preotul 
parohiei... 

— Linişte! spuse un jandarm. E monseniorul episcop. 

În acest timp, monseniorul Bienvenu se apropiase de ei, atât 
de repede cât îi îngăduia bătrânețea. 

— Ah! Iatăte! glăsui el cu voce tare, privindul pe Jean 
Valjean. Mă bucur că te văd. Bine, dar eu îţi dăruisem şi 
sfeşnicele, care sunt tot de argint ca şi celelalte, şi pe care ai 
putea să iei foarte uşor două sute de franci. De ce nu leai luat 
odată cu tacâmurile? 

Jean Valjean căscă ochii şil privi pe bătrânul episcop cu o 
căutătură pe care nicio limbă omenească nar puteao descrie. 

—  Monseniore, spuse brigadierul de jandarmi, aşadar e 
adevărat ce ne spunea omul? Când lam întâlnit, mergea ca 
unul care ar vrea so ia la sănătoasa. Lam oprit să vedem ce e 
cu el. Avea argintăria asta... 

— Va spus, îl întrerupse episcopul zâmbind, că ia fost 
dăruită de un popă bătrân şi cumsecade, la care şia petrecut 
noaptea. Aşami închipui. Şi laţi adus aci? E o greşeală. 

— Întocmai, reluă brigadierul. Îl putem lăsa să plece? 

— Fără îndoială, răspunse episcopul. 

Jandarmii îi dădură drumul lui Jean Valjean, care se trase 
îndărăt. 

— E adevărat că mă lasă? bâigui el, ca şi cum ar fi vorbit 
din somn. 

— Da, eşti liber, nu înţelegi? spuse un jandarm. 

— Prietene, reluă episcopul, înainte de a pleca, uiteţi 
sfeşnicele. Iale! 

Merse spre cămin, luă cele două sfeşnice de argint şi i le 
dădu lui Jean Valjean. Cele două femei se uitau la el fără să 
spună o vorbă, fără o mişcare, fără o expresie care ar fi putut 
săl stingherească. 

Jean Valjean tremura din toate mădularele. Apucă mecanic 
şi cu un aer rătăcit cele două sfeşnice. 

— Acum, îi spuse episcopul, dute cu Dumnezeu! Dar să nu 
uit: când te vei întoarce, prietene, nu e nevoie să treci prin 


grădină, poţi oricând să intri şi să ieşi pe poarta de la stradă. 
Nu e închisă nici ziua, nici noaptea, decât cu clanța. Apoi, 
întorcânduse spre jandarmi, zise: Domnilor, puteţi pleca. 

Jandarmii se îndepărtară. 

Jean Valjean părea gata să leşine. 

Episcopul se apropie de el şii spuse încet: 

— Nu uita, nu uita niciodată că miai făgăduit să 
întrebuințezi banii ăştia ca să te faci om cinstit. 

Jean Valjean, care Nu-şi amintea săi fi făgăduit ceva, 
rămase năuc. Episcopul rostise cuvintele acestea pe un ton 
apăsat. Urmă, aproape solemn: 

— Jean Valjean, fratele meu, tu nu mai eşti în stăpânirea 
răului, ci a binelui. Îţi cumpăr acum sufletul; ţil smulg din 
gheara gândurilor negre şi a duhului pierzării şil dăruiesc 
Domnului. 


XIII — Micul Gervais 


Jean Valjean ieşi din oraş ca un om fugărit. Se puse pe 
mers, grăbit, dea lungul câmpiilor, străbătând drumurile şi 
potecile la nimereală, fără să bage de seamă că se întorcea pe 
unde mai trecuse. Rătăci astfel toată dimineața, fără să 
mănânce şi fără săi fie foame. Avea o mulțime de senzații noi. 
Simţea în el un fel de furie; nu ştia împotriva cui anume. Nar 
fi putut să spună dacă era mişcat sau umilit. Îl cuprindea 
uneori o înduioşare ciudată, împotriva căreia lupta cu toată 
asprimea dobândită în ultimii douăzeci de ani. Starea asta îl 
ostenea. Vedea cu nelinişte cum se zdruncină înlăuntrul lui 
acea linişte îngrozitoare pe care io dăduse nedreptatea 
nenorocirii lui. Se întreba ce avea so înlocuiască. Uneori ar fi 
vrut să fie la închisoare cu jandarmii şi lucrurile să nu se fi 
petrecut astfel: ar fi fost mai puţin tulburat. Cu toate că 
timpul era înaintat, mai erau pe ici pe colo, printre gardurile 
de mărăcini, câteva flori întârziate; mergând, le simțea 
mireasma, care îi trezea amintiri din copilărie. Amintirile 


acestea îi erau aproape de neîndurat, atât de mult trecuse de 
când nu-i mai veniseră în minte. 

Gânduri nelămurite se îngrămădiră astfel întrinsul dea 
lungul zilei. 

Fiindcă soarele cobora spre asfinţit, prelungind pe pământ 
umbra celei mai neînsemnate pietricele, Jean Valjean se aşeză 
în dosul unui tufiş de pe câmpia întinsă, roşcată, pustie. În 
zare nu se vedeau decât Alpii. Nici măcar clopotnița vreunui 
sat îndepărtat. Jean Valjean putea fi la vreo trei leghe de 
Digne. O cărare care tăia câmpia trecea pe la vreo câţiva paşi 
de tufiş. 

Cufundat în gânduri, cum era, ceea ce făcea ca zdrenţele lui 
săi pară şi mai înfricoşătoare celui ce lar fi întâlnit, Jean 
Valjean auzi un zgomot plăcut. 

Îşi întoarse capul şi văzu venind pe cărare un mic savoiard, 
de vreo zece ani, care cânta din gură, cu viola la şold şi cu o 
cuşcă cu o marmotă în spinare; era unul dintre acei copii 
drăgălaşi şi veseli care pribegesc, cu genunchii ieşiţi prin 
găurile pantalonilor. 

Băiatul cânta, se oprea din când în când din mers şi se juca 
cu nişte bănuţi pe care-i ţinea în mână, poate toată averea lui, 
ca şi cum ar fi fost arşice. Printre aceşti bănuțţi era şi o 
monedă de doi franci. 

Copilul se opri în dreptul tufişului, fără săl vadă pe Jean 
Valjean, şi aruncă în sus pumnul de bani pe care până atunci 
îl prinsese cu destulă dibăcie pe dosul mâinii. 

De data asta, moneda de doi franci îi scăpă jos şi se 
rostogoli spre mărăcini, până la Jean Valjean. 

Jean Valjean puse piciorul pe ea. 

Copilul îşi urmărise banul şil văzuse. 

Nu se miră de fel şi merse dea dreptul spre omul din tufiş. 

Locul era cu totul singuratic. Cât vedeai cu ochii, nu era 
nimeni, nici pe câmpie şi nici pe potecă. Nu se auzeau decât 
țipetele scurte şi slabe ale unui stol de păsări călătoare, care 
străbăteau cerul la o foarte mare înălțime. Copilul stătu cu 


spatele la soarele care-i punea fire de aur în păr şi împurpura 
cu o lumină însângerată fața sălbatică a lui Jean Valjean. 

— Domnule, spuse micuțul savoiard, cu acea încredere a 
copilăriei care e făcută din neştiinţă şi nevinovăție, banul meu! 

— Cum te cheamă? îl întrebă Jean Valjean. 

— Gervais, domnule. 

— Pleacă deaici! spuse Jean Valjean. 

— Domnule, stărui copilul, dămi banul! 

Jean Valjean îşi lăsă capul în jos şi nu răspunse. 

Copilul începu din nou: 

— Banul meu, domnule! 

Ochii lui Jean Valjean rămaseră aţintiți în pământ. 

— Banul meu! strigă copilul. Banul meu de argint! Banul 
meu! 

Jean Valjean parcă nu lar fi auzit. Copilul îl luă de gulerul 
hainei şil scutură. În acelaşi timp se silea săi dea la o parte 
gheata mare şi țţintuită, pusă pe compara lui. 

— Vreau banul meu! Moneda mea de doi franci! 

Copilul plângea. Jean Valjean ridică capul. Stătea mai 
departe jos. Avea ochii tulburi. Îl măsură pe copil cu un fel de 
uimire, apoi îşi întinse mâna spre băț şi strigă cu o voce 
îngrozitoare: 

— Cinei acolo? 

— Eu, domnule, răspunse copilul. Eu! Gervais. Eu! Daţimi 
cei doi franci ai mei, vă rog! Ridicaţivă piciorul, domnule, vă 
rog! Apoi, furios, cu toate că era deo şchioapă, deveni aproape 
amenințător: Ei, vreţi să ridicați piciorul sau nu? Ridicaţivă 
piciorul! 

— Ah, tot tu eşti! spuse Jean Valjean şi, ridicânduse 
dintrodată în picioare cu talpa tot pe moneda de argint, 
adăugă: Carăte deaici! 

Înfricoşat, copilul îl privi, apoi începu să tremure din creştet 
pânăn tălpi şi, după câteva clipe de mare uimire, o luă la 
goană. Alerga cât îl țineau puterile fără să îndrăznească să se 
mai uite înapoi sau să scoată vreun țipăt. Cu toate astea, fu 
silit să se oprească la o oarecare distanță pentru că i se tăiase 


răsuflarea, şi Jean Valjean, cu toate că era dus pe gânduri, îl 
auzi plângând. 

După câteva clipe, copilul pieri. 

Soarele apusese. 

În jurul lui Jean Valjean se întuneca. Nu mâncase toată 
ziua, poate că avea călduri. 

Rămase în picioare. De când fugise copilul nu se clintise din 
loc. Respirația îi ridica pieptul la răstimpuri lungi şi inegale. 
Privirea, care i se aţintise la vreo zecedoisprezece paşi înainte, 
părea că studiază cu multă atenţie forma unui ciob albastru 
de faianță, căzut în iarbă. Deodată, tresări; simţise frigul serii. 

Îşi trase mai bine şapca pe ochi, căută în neştire săşi 
petreacă şi săşi încheie haina, făcu un pas şi se aplecă săşi 
ridice băţul de jos. În clipa aceea zări moneda de doi franci, pe 
care piciorul lui o înfundase pe jumătate în pământ şi care 
sclipea printre pietre. Simţi o zguduitură electrică. „Ce e 
asta?” spuse el printre dinţi. Se dădu trei paşi îndărăt, apoi se 
opri, fără săşi poată dezlipi privirea de pe locul pe care piciorul 
lui îl călcase cu o clipă mai înainte, ca şi cum lucrul acela, 
care lucea acolo în întuneric, ar fi fost un ochi deschis, pironit 
asuprăi. 

După câteva minute, se aruncă ca un nebun asupra 
monedei de argint, o luă şi, veninduşi în fire, începu să caute 
cu ochii departe pe câmpie, scormonind zările, stând în 
picioare şi tremurând ca o fiară sălbatică în căutarea unui 
adăpost. 

Nu văzu nimic. Noaptea se lăsa, câmpia era rece şi 
nedesluşită, fâşii mari de ceață viorie suiau în limpezimea 
apusului. Scoase un oftat şi începu să meargă grăbit întro 
direcție oarecare, în partea, unde pierise copilul. După vreo 
sută de paşi se opri în loc, se uită, nu văzu nimic. 

Strigă atunci din toate puterile: „Gervais! Gervais!” 

Tăcu şi aşteptă. 

Nui răspunse nimeni. 

Câmpia era pustie şi posomorâtă. Era înconjurat de 
nemărginire. În jurul lui numai umbră în care privirea i se 


pierdea, şi o tăcere în care glasul i se stingea. Bătea un vânt 
din nord, rece ca gheața, dând lucrurilor dimprejurul lui un fel 
de viață lugubră. Copacii mărunți îşi scuturau brațele 
slăbănoage cu o furie de necrezut. Ai fi zis că amenințau şi 
urmăreau pe cineva. 

Începu din nou să umble, apoi se porni pe fugă. Din timp în 
timp se oprea şi striga în singurătatea aceea, cu un glas 
neînchipuit de puternic şi dezolat: „Gervais! Gervais!” 

Dacă lar fi auzit, sigur că puştiului iar fi fost frică şi sar fi 
ferit să se arate. Dar, fără îndoială, copilul era destul de 
departe. 

Jean Valjean întâlni un preot călare. Se apropie de el şii 
spuse: 

— Părinte, nai văzut trecând un copil? 

— Nu, răspunse preotul. 

— Unul pe carel cheamă Gervais. 

— Nam văzut pe nimeni. 

Scoase din pungă două monede de câte cinci franci şi i le 
dădu preotului. 

— Iată, părinte, pentru săracii dumitale. Părinte, e un copil 
de vreo zece ani cu o marmotă, cred, şi cu o violă. Trecea pe 
aici. Ştiţi, un savoiard... 

— Nu lam văzut. 

— Gervais ar putea fi de prin satele deaici? Nu-mi puteţi 
spune? 

— Dacă e aşa cum spui, e un copil străin. Trec dintrăştia 
prin partea locului. Nu-i cunoaşte nimeni. 

Jean Valjean scoase cu o mişcare repezită alte două monede 
de cinci franci, pe care i le dădu preotului. 

— Pentru săracii dumitale, spuse el. Adăugă apoi, rătăcit: 
Părinte, pune să mă aresteze. Sunt un hoț. 

Preotul dădu iute pinteni calului şi fugi înfricoşat. 

Jean Valjean o rupse iar la fugă, în direcţia în care o 
apucase la început. 

Făcu în felul acesta un drum destul de lung, căutând cu 
privirea, chemând, strigând, dar nu mai întâlni pe nimeni. De 


două sau trei ori alergă peste câmp spre ceva care i se părea a 
fi o făptură culcată sau lăsată pe vine; nu erau decât tufişuri 
sau stânci scunde. În sfârşit, se opri întrun loc unde se 
încrucişau trei poteci. Luna se ridicase. Îşi plimbă privirea în 
depărtare şi mai chemă pentru ultima oară: „Gervais! Gervais! 
Gervais!” Strigătul i se stinse în ceață, fără să trezească măcar 
un ecou. Murmură încă o dată: „Gervais!” dar cu un glas stins 
şi aproape nedesluşit. Aceastai fu ultima sforțare; picioarele i 
se muiară dintrodată, ca şi cum o putere nevăzută lar fi 
doborât pe negândite cu greutatea cugetului său încărcat; 
căzu pe un bolovan, zdrobit, cu degetele înfipte în păr, cu fața 
între genunchi şi strigă: „Sunt un ticălos!” 

În clipa aceea i se frânse inima şi începu să plângă. Plângea 
pentru prima oară de nouăsprezece ani încoace. 

Am văzut că Jean Valjean, după ce ieşise din casa 
episcopului, era înstrăinat de toate gândurile lui de până 
atunci. Nu-şi putea da seama de ceea ce se petrecea în el. Se 
ridica împotriva faptei îngereşti şi a cuvintelor atât de blânde 
ale bătrânului. „Miai făgăduit să întrebuinţezi banii ăştia ca 
să te faci om cinstit. Îţi cumpăr acum sufletul. Ţil smulg din 
gheara gândurilor negre şi a duhului pierzării şil dăruiesc 
Domnului.” Cuvintele acestea îi veneau întruna în minte. 
Opunea acestei îngăduințe cereşti orgoliul, care e în noi, un fel 
de cetate a răului. Simțea nelămurit că iertarea preotului 
acela era asaltul cel mai mare şi atacul cel mai puternic carel 
zguduise vreodată; că împietrirea lui ar fi definitivă dacă sar 
împotrivi acestei îngăduințe; că dacă sar îndupleca, ar trebui 
să renunțe la ura cu care faptele oamenilor îi umpluseră 
sufletul dea lungul atâtor ani şi care-i plăcea; că de data asta 
trebuia să învingă sau să fie învins, şi să lupte, o luptă uriaşă 
şi hotărâtoare se dădea între răutatea lui şi bunătatea 
celuilalt. 

În mijlocul tuturor acestor licăriri, mergea ca un om beat. 
Mergând aşa, cu ochii rătăciți, înțelegea el oare limpede cear fi 
putut să urmeze pentru el din cele ce i se întâmplaseră la 
Digne? Auzea el oare aceste şoapte tainice, care trezesc 


spiritul sau îl stingheresc în anumite clipe ale vieții? Îi spunea 
oare glasul la ureche că trăise tocmai ceasul solemn al 
destinului lui, că un drum de mijloc nu mai putea fi pentru el, 
că de acum înainte, dacă nu devenea cel mai bun dintre 
oameni, va ajunge cu siguranţă cel mai rău, că trebuia, ca să 
spunem aşa, să urce acum mai sus decât episcopul, sau să 
cadă mai jos decât ocnaşul, că, dacă voia să devină mai bun, 
trebuia să ajungă înger, iar dacă voia să rămână rău, trebuia 
să ajungă monstru? 

Trebuie să ne punem şi aici aceleaşi întrebări pe care ni 
leam pus cu alt prilej: păstrase el oare, cât de nelămurit, vreo 
fărâmă din toate acestea, în mintea lui? Cu siguranţă, 
suferința, am spuso, face educația inteligenței; cu toate 
acestea, nu e deloc sigur că Jean Valjean era în stare să 
descurce tot ceea ce arătăm noi aici. Dacă îi veneau aceste 
gânduri, mai degrabă le întrezărea decât le vedea, şi ele nu 
izbuteau decât săl azvârle întro nelinişte aproape dureroasă şi 
de neîndurat. La ieşirea din acel loc hâd şi negru care se 
cheamă ocnă, episcopul îi rănise sufletul, ca o lumină prea 
tare, care iar fi rănit ochii abia scăpaţi din beznă. Viaţa 
viitoare, viața posibilă, care i se oferea de acum încolo, curată 
şi strălucitoare întru totul, îl făcea să tremure şil umplea de 
nelinişte, întradevăr, nu ştia pe ce lume se află. Ca o cucuvaie 
care ar vedea dintrodată răsărind soarele, ocnaşul fusese 
zăpăcit şi orbit de virtute. 

Era sigur, şi nici el nu se îndoia de asta; nu mai era acelaşi 
om, totul se schimbase întrînsul, nu mai putea săşi închipuie 
măcar că episcopul nu iar fi vorbit şi nu lar fi mişcat. 

În starea aceasta de spirit îl întâlnise pe micuțul Gervais şii 
furase cei doi franci. De ce? Nar fi putut desigur so 
lămurească; era oare o ultimă răbufnire şi ca un fel de 
supremă sforțare a gândurilor rele, pe care le adusese cu el 
din ocnă; un rest de pornire, un rezultat a ceea ce se numeşte 
în statică, „forța inerției”? Asta era — şi poate că era mai puţin 
decât asta. So spunem simplu: nu el furase, nu omul, ci 
animalul, care, din obicei şi din instinct, îşi pusese piciorul 


prosteşte pe banul acela, în timp ce inteligenţa i se zbătea în 
noianul atâtor obsesii, noi şi nemaipomenite. Când inteligența 
i se trezi şişi dădu seama de fapta animalului, Jean Valjean se 
dădu înapoi cu spaimă şi scoase un strigăt de groază. 

Lucru ciudat şi cu putință numai în starea în care se afla: 
furândui copilului banul acela, Jean Valjean făcuse o faptă de 
care nu mai era în stare. 

Oricum ar fi, această ultimă faptă urâtă avu asupra lui un 
efect hotărâtor; ea îi străbătu dintrodată haosul din minte şi îl 
risipi, aşeză întro parte întunericul şi întralta lumina şi 
acționă asupra sufletului său, în starea în care se găsea, după 
cum unii reactivi chimici acționează asupra unui amestec 
tulbure, precipitând un element şi limpezind altul. 

Mai întâi, chiar înainte de a se analiza şi de a gândi, căută 
cu deznădejde, ca unul care caută să se salveze, să regăsească 
copilul, pentru ai da înapoi moneda, apoi, când îşi dădu 
seama că lucrul acesta e zadarnic şi cu neputinţă, se opri 
disperat. În momentul în care strigase: „Sunt un ticălos!” se 
văzuse aşa cum era, desprins de el însuşi, întro atât de mare 
măsură, încât i se părea că nu e decât o fantomă şi că în fața 
lui stătea ocnaşul hidos, Jean Valjean, în carne şi oase, cu 
bățul în mână, cu haina pe umeri, cu sacul plin de lucruri 
furate în spinare, cu fața hotărâtă şi posomorâtă, cu mintea 
plină de planuri blestemate. 

Prea mare suferință, după cum am arătat, îl făcuse întro 
oarecare măsură vizionar. Avu astfel un fel de vedenie. Îl văzu 
aievea în fața lui pe acest Jean Valjean, acest chip fioros, şi fu 
cât peaci să se întrebe cine era omul acesta de care se 
îngrozea. 

Creierul lui se găsea întruna din acele clipe violente şi în 
acelaşi timp înfricoşător de liniştite, în care visarea e atât de 
adâncă, încât absoarbe realitatea. Nu mai vezi lucrurile din 
jurul tău, dar vezi imaginile pe care le ai în minte proiectate în 
afară. 

Se privi deci îndelung, ca să spunem aşa, față în față şi, în 
acelaşi timp, văzu dincolo de această halucinație, întro tainică 


adâncime, un fel de lumină pe care o luă drept făclie. Privind 
cu mai multă atenție lumina aceasta care-i apărea în 
conştiinţă, băgă de seamă că avea o formă omenească şi că 
făclia era episcopul. 

Conştiinţa lui îi cântări pe rând pe aceşti doi oameni puşi 
astfel în fața ei: episcopul şi Jean Valjean. Fusese nevoie de cel 
dintâi pentru al risipi pe celălalt. Pe măsură ce i se prelungea 
visarea, episcopul se mărea şi strălucea în ochii lui, iar Jean 
Valjean se micşora şi se ştergea. La un moment dat, nu mai fu 
decât o umbră. Deodată dispăru. Rămăsese numai episcopul. 
Umplea întregul suflet al nenorocitului cu o strălucire plină de 
măreție. 

Jean Valjean plânse îndelung. Plânse cu lacrimi fierbinți, 
plânse cu hohote, mai slab decât o femeie, mai înfricoşat decât 
un copil. 

Plângea, şi în mintea lui se făcea ziuă din ce în ce mai tare. 
O zi nemaipomenită, o zi încântătoare şi grozavă totodată. 
Viaţa lui trecută, prima lui greşeală, îndelunga lui pătimire, 
îndobitocirea lui exterioară, înțepenirea lui lăuntrică, punerea 
lui în libertate, înveselită de atâtea planuri de răzbunare, cele 
ce i se întâmplaseră cu episcopul, ultima faptă pe care o 
săvârşise, furtul celor doi franci de la un copil, crimă cu atât 
mai laşă şi cu atât mai monstruoasă cu cât venea după 
iertarea episcopului — toate îi reveniră în minte, limpezi, de o 
limpezime pe care no mai simţise niciodată până atunci. Îşi 
privi viața şii păru îngrozitoare; îşi privi sufletul şii păru 
înfricoşător. Cu toate acestea, o lumină blândă se apleca 
asupra acestei vieți şi acestui suflet. 1 se părea căl vede pe 
satana în lumina raiului. 

Câte ceasuri a plâns oare aşa? Ce a făcut după cea sfârşit 
de plâns? Încotro a luato? Nimeni na putut să afle vreodată. 
Pare totuşi sigur că un căruțaş, care făcea pe vremea aceea 
cursa spre Grenoble şi sosea la Digne, a văzut, pe la orele trei 
dimineața, pe când trecea pe strada Episcopatului, un om în 
rugăciune, îngenuncheat pe caldarâm, în umbră, înaintea 
porții monseniorului Bienvenu. 


CARTEA A TREIA 
ÎN ANUL 1817 
I — Anul 1817 


1817 e anul pe care Ludovic al XVllllea îl denumea cu 
oarecare ifos regesc, nu lipsit de trufie, cel de al douăzeci şi 
doilea al domniei sales. E anul în care domnul Bruguiere de 
Sorsumi8* era celebru. Toate dughenele frizerilor, care 
aşteptau întoarcerea perucilor pudrate şi a păsării regale, 
erau zugrăvite în albastruazuriu şi pictate cu flori de crin. 
Erau vremurile naive în care contele Lynch lua loc în fiecare 
duminică în strana bisericii Saint Germain des Pres, ca 
epitrop, îmbrăcat în veşmânt de pair al Franţei, cu lentă'8* 
roşie, cu nasul lui lung şi cu acel profil măreț, cum îi şade 
bine unuia care a săvârşit o faptă răsunătoare. Fapta 
răsunătoare săvârşită de Lynch era următoarea: la 12 martie 
1814, în calitatea lui de primar de Bordeaux, predase oraşul, 
puţin cam pripit, ducelui D'Angouleme'*. De aici rangul lui de 
pair. În 1817 moda îngropa băiețaşii între patru şi şase ani 
sub caschete uriaşe de piele marochinată, cu urechiere, destul 
de asemănătoare cu cuşmele eschimoşilor. Armata franceză 
era îmbrăcată în alb, după moda austriacă, regimentele se 
chemau legiuni, şi, în loc de numere, purtau numele 
departamentelor. Napoleon era la Sfânta Elena, şi, pentru că 
Anglia îi refuza postav verde, îşi întorcea hainele vechi pe dos. 
În 1817 Pellegrini cânta din gură, domnişoara Bigottini8€ 
dansa; Pottier domnea; Odry*? nu există încă. Doamna Saqui 
îi urma lui Forioso8%. În Franța mai erau încă prusaci. 
Delaloti**: era un personaj. Legitimitatea se afirmase tăind 
mâna şi apoi capul lui Pleignier, lui Carbonneau şi lui 
Tolleron'?%. Principele de Talleyrand*t, mare şambelan, şi 


abatele Louis2, ministru însărcinat cu finanţele, se priveau 
râzând ca doi auguri; amândoi celebraseră liturghia Federaţiei 
în Champs de Mars'**, la 14 iulie 1790; Talleyrand o rostise în 
calitate de episcop, Louis o slujise ca diacon. În 1817, pe 
potecile aceluiaşi Champs de Mars, se puteau vedea coloane 
mari de lemn zăcând în ploaie, putrezind în iarbă, vopsite în 
albastru, cu urme de vulturi şi albine“, cu aurul şters. Erau 
coloanele care cu doi ani în urmă susținuseră estrada 
împăratului în Champs de Mai“. Erau înnegrite icicolo de 
focul  bivuacului austriecilor, cantonaţi în apropiere de 
GrosCaillou. Două sau trei din coloane dispăruseră în flăcările 
bivuacelor şi încălziseră mâinile mari ale acestor soldați 
împărăteşti. Champs de Mai se făcuse vestit prin faptul că 
fusese ţinut în luna iunie în Champs de Mars. În acel an, 
1817, două lucruri erau populare: VoltaireTouquet?“ şi 
tabacheră ă la Charte*:. Cea mai nouă emoție a parizienilor 
era crima lui Dautun, care azvârlise capul fratelui său în 
bazinul din MarchâauxFleurs. La Ministerul Marinei se 
începea o anchetă asupra acelei fregate nefericite, Meduza, 
care avea să umple de ruşine pe Chaumareix şi de glorie pe 
GericaultiS%. Colonelul Sevesi*: pleca în Egipt ca să ajungă 
acolo SolimanPaşa. În Palatul Thermes%% din strada Harpe îşi 
făcuse prăvălie un dogar. Pe platforma turnului octogonal al 
casei Clunyi!9! se mai vedea încă mica gheretă de scânduri 
care-i servise de observator lui Messier, astronom şi marinar 
sub Ludovic al XVllea. Ducesa de Duras'1% îşi citea câtorva 
prieteni, trei sau patru, în odaia ei de culcare împodobită cu 
Xuri de mătase albastră ca cerul, Ourika, nepublicată încă. 
Litera N se râcâia de la Luvru. Podul Austerlitz abdicase şi se 
numea acum podul Jardin du Roi, dublă enigmă care deghiza 
în acelaşi timp podul Austerlitz şi Grădina Botanică. Ludovic 
al XVilllea, în timp ce şil adnota cu vârful unghiei pe Horaţiu, 
era preocupat de eroii care ajung împărați şi de papugiii care 
ajung moştenitori ai tronului, şi în acelaşi timp avea două 
griji: Napoleon şi Mathurin Bruneau'1%%. Academia franceză 
dădea ca subiect de premiu: „Fericirea pe care o aduce 


învățătura”. Bellart!19% era elocvent în mod oficial. În umbra 
lui era văzut cum creştea acel viitor procuror general de 
Brâe:1%, sortit sarcasmelor lui Paul Louis Courier. Trăia tot 
peatunci un fals Chateaubrind, anume Marchangy!0%*, în 
aşteptarea unui fals Marchangy, anume d'Arlincourti197, Clair 
d'Albe şi MalekAdel erau capodopere, doamna Cottin'1% fiind 
socotită cel mai mare scriitor al timpului. Institutul îl ştergea 
pe Napoleon Bonaparte de pe lista academicienilor. Un decret 
regal făcea din Angouleme şcoală de marină, pentru că ducele 
d'Angouleme fiind mare amiral, era de la sine înțeles că oraşul 
Angoulme avea de drept toate calităţile unui port maritim, 
fără de care principiul monarhic ar fi fost ştirbit. În Consiliul 
de miniştri se discuta chestiunea dacă puteau fi îngăduite 
desenele reprezentând acrobațţii, care împodobeau afişele lui 
Franconi'%:, în jurul cărora se adunau ştrengarii străzilor. 
Domnul Pa€s1%, autorul operei Agnesa, un om cumsecade, 
cu fața patrată şi cu un neg în obraz, dirija concertele cu 
public restrâns, din strada Villel/'Evegque, ale marchizei de 
Sassenaye. Toate fetele cântau Pustnicul din SaintAvelle, cu 
cuvinte de Edmond Geraudiit. Le Nain Jauneill?: se 
preschimba în  Miroir. Cafeneaua „Lemblin” ţinea cu 
împăratul, împotriva cafenelei „Valois”, care ţinea cu burbonii. 
Domnul duce de Berryi1*, care începuse să fie pândit de pe 
acum din umbră de către Louvel, fusese căsătorit cu o 
principesă de Sicilia. Doamna de Sta€l!1% murise de un an. 
Soldaţii din escorta regală o fluierau pe domnişoara Marsi1*. 
Ziarele mari erau mititele. Formatul lor era restrâns, dar 
libertatea lor era mare. Le  constitutionneli!“ era 
constituțional. Minerva îl numea pe Chateaubriand, 
Chateaubriant. Tul acesta îi făcea pe burghezi să râdă pe 
seama cunoscutului scriitor. În ziarele vândute, ziariştii 
corupți insultau proscrişii din 1815; Davidi!7 nu mai avea 
talent, Arnault!1*% nu mai avea spirit, Carnot!“ nu mai era 
cinstit, Soulti12% nu câştiga nicio luptă; Napoleon întradevăr 
nu mai avea geniu. Toată lumea ştia că o scrisoare trimisă 
prin poştă unui surghiunit, îi era foarte rar înmânată; polițiile 


îşi făceau o datorie religioasă din a le opri. Faptul nu e nou; 
Descartes, pe când era în surghiun'21:, se plângea de asta. 
David, întrun ziar belgian se arătase cam supărat din pricină 
că nu primea scrisorile cei erau adresate; lucrul acesta păruse 
hazliu foilor regaliste, careşi băteau joc de cel proscris. A 
spune: regicizii, sau a spune votanții, a spune duşmanii, sau 
aliații, a spune Napoleon, sau a spune Buonapartei!22,, 
însemna a aşeza o prăpastie între doi oameni. Toţi cei cu bun 
simț erau de părere că veacul revoluțiilor fusese închis o dată 
pentru totdeauna de către regele Ludovic al XVilllea, 
supranumit „autorul nemuritor al Chartei'12%”. La PontNeuf se 
sculpta cuvântul Redivivus'12* pe soclul care aştepta statuia 
lui Henric al IVlea. Domnul Pieti12% schița în linii mari, în 
strada Therese numărul 4, convorbirea sa pentru întărirea 
monarhiei. În situaţii grele, şefii dreptei spuneau: „Trebuie săi 
scriem lui Bacot'12%”. Canuel, O'Mahony şi de Chappedelaine 
însăilau, aprobaţi întrucâtva de Monsieur!27: ceea ce trebuia 
să fie mai târziu „conspirația de pe malul apei”12%. Acul 
Negru'12* urzea la rândul său. 

Delaverderie se consfătuia cu Trogoffi13%. Decaze'St: spirit 
liberal întro oarecare măsură, domina. În fiecare dimineaţă, 
Chateaubriand, în picioare, în fața ferestrei lui din strada 
SaintDominique numărul 27, cu pantaloni lungi şi largi, cu 
papuci, cu părul încărunțţit sub basmaua de mătase, cu ochii 
țintă la oglindă, cu trusă completă de chirurgdentist deschisă 
înaintea lui, îşi curăța dinţii lui foarte frumoşi, în timp cei 
dicta lui Pilorge, secretarul său, variantele cărții lui Monarhia 
după principiile Chartei. Critica îl prefera pe Lafon'!32 lui 
Talma'13%. De FeletziI** semna A; Hoffmannii*% semna Z. 
Charles  Nodieri15* scria Therese Aubert. Divorțul era 
desființat. Liceele se chemau colegii. Colegienii, cu gulerul 
împodobit cu o floare de crin de aur, se încăierau pentru regele 
Romei!1%7:. Poliția palatului o înştiința pe altețasa regală 
Madame că pe portretul expus pretutindeni domnul duce de 
Orleans'** era mai arătos în uniformă de colonelgeneral, de 
husari, decât domnul duce de Berry în uniformă de 


colonelgeneral, de dragoni, ceea ce era foarte grav. Oraşul 
Paris aurea din nou, pe cheltuiala sa, Palatul Invalizilori3*. 
Oamenii serioşi se întrebau cear face în cutare sau cutare 
ocazie domnul de Trinquelague; domnul Clausel de Montals se 
deosebea asupra mai multor puncte de domnul Clausel de 
Cousserguesc; domnul de Salaberry nu era mulțumitii+. 
Actorului Picard'*!', care era membru al Academiei, unde 
actorul Moliere nu putuse intra, i se juca Cei doi Philibert la 
Teatrul Odeon, pe al cărui fronton se mai citea desluşit Teatrul 
împărătesei, cu toate că literele fuseseră smulse de la locul lor. 
Lumea era pentru sau împotriva lui Cugnet de Montarloti!*2, 
Fabvieri!* era turbulent;, Bavouxi** era revoluționar. 
Librarul Pellicier publica o ediție a lui Voltaire cu următorul 
titlu: Opere de Voltaire membru al Academiei Franceze. „Asta 
atrage cumpărătorii”, spunea acest editor naiv. 

După părerea generală, Charles Loysoni!** era geniul 
veacului; invidia începea săl muşte, semn de glorie; pe 
socoteala lui se făceau versuri ca acestea: 

Loyson, chiar şi când zboară se simte că are labe1**. 

Deoarece cardinalul Fesch refuzase să demisioneze, eparhia 
Lyonului era administrată de către domnul de Pins, 
arhiepiscop de Amasia. Datorită unui memoriu al căpitanului 
Dufour, mai târziu general, începea între Elveţia şi Franța 
cearta din valea Dappes'*7. SaintSimoni1**, neluat în seamă, 
îşi construia un vis sublim. 

Exista la Academia de Ştiinţe un Fourier'1** celebru pe care 
posteritatea la uitat, şi, în nu ştiu ce pod, un Fourier obscur, 
de care viitorul îşi va aduce aminte. Lordul Byron începea să 
iasă din găoace; o notiță dintrun poem de Millevoyei15% îl 
vestea Franţei în termenii aceştia: „un oarecare lord Baron”. 
David d'Angers'!51 încerca să ciocănească marmura, Abatele 
Caroni152 vorbea cu multe laude, întrun cerc restrâns de 
seminarişti din fundătura Feuillantines, despre un preot 
necunoscut, anume Fâlicite Robert, care deveni mai târziu 
Lamennais15%. 


Ceva care scotea fum şi clipocea pe Sena, făcând un zgomot 
de câine care înoată, se ducea şi se întorcea pe sub ferestrele 
Tuilleriilor de la podul Royal la podul Ludovic al XVlea; era un 
mecanism, nu mare lucru de capul lui; un fel de jucărie, un 
vis de inventator aiurit, o utopie; întrun cuvânt - un vapor. 
Parizienii priveau acest ceva nefolositor cu nepăsare. Domnul 
de Vaublanci5*, cel care reformase Institutul printro lovitură 
de stat, o ordonanţă şi o adunare pripită, creator distins al 
unor academicieni, nu mai ajungea, la rândul lui, să fie şi el 
academician. Cartierul  SaintGermaini5* şi pavilionul 
Marsani!5* îşi doreau ca prefect de poliție pe domnul 
Delaveau, din pricină că era cucernic. DupuytreniS? şi 
Recamieri15% se luau la ceartă în amfiteatrul Şcolii de 
medicină şi se amenințau cu pumnul în legătură cu 
divinitatea lui Isus Hristos. 

Cuvieri15%, cu un ochi la Geneză şi cu altul la Natură, se 
silea să placă reacţiunii bigote, punând fosilele în armonie cu 
textele Bibliei şi făcândui pe mastodonți săl preamărească pe 
Moise. Domnul Francois de  Neufchâteau'1*%, lăudabil 
cultivator al amintirii lui Parmentieri!*!, făcea mii de sforțări 
pentru ca pomme de terre să fie pronunțat parmentiere, dar 
fără să izbutească. Abatele Gregoire'!1*2, fost episcop, însă 
convențional şi fost senator, trecuse în polemica regalistă în 
starea de „mârşavul Gregoire”. Această expresie pe care am 
întrebuințato — „a trece în starea de” — era socotită de către 
domnul RoyerCollard'!*% ca neologism. Sub cea dea treia 
arcadă a podului lena se putea deosebi, după albeaţa «ei, 
piatra cea nouă cu care fusese astupată, cu doi ani în urmă, 
gaura de mină săpată de Blucheri1** pentru a azvârli podul în 
aer. Justiția chemase la bară pe un om care, văzândul pe 
contele d'Artois intrând la NotreDame, spusese cu glas tare: 

„Pe dracu! Îmi pare rău după vremea în care îl vedeam pe 
Bonaparte şi pe Talma intrând la braț la Balul Sauvage”. 
Cuvinte subversive. Şase luni închisoare. Trădătorii se arătau 
în toată goliciunea lor; oameni care trecuseră la inamic în 
ajunul unei bătălii Nu-şi ascundeau întru nimic răsplata 


primită pentru aceasta şi se înfruptau în plină zi, cu 
neruşinare şi cinism, din averi şi demnități; dezertorii de la 
Ligny şi QuatreBrasi1$% în dezmăţul ticăloşiei lor plătite, îşi 
trâmbițau devotamentul monarhic, uitând ce scrie în Anglia 
pe peretele dinăuntru al closetelor publice: Please adjust your 
dress before leavingi**. 


lată, unele peste altele, lucrurile care se mai păstrează, 
confuz, din anul 1817, astăzi uitat. Istoria nesocoteşte toate 
aceste particularități şi nici nu sar putea altfel; ar copleşio 
infinitul lor. Totuşi, amănuntele acestea, numite pe nedrept 
mărunte - căci nu există nici fapte mărunte în omenire, nici 
frunze mărunte în vegetaţie — sunt folositoare. 

Pentru că din fizionomia anilor se alcătuieşte chipul 
veacurilor. 

În acest an 1817 patru tineri parizieni jucară „o festă 
straşnică”. 


II — Dublu cuartet 


Parizienii aceştia erau: unul din Toulouse, altul din 
Limoges, al treilea din Cahors şi al patrulea din Montauban; 
dar erau studenţi, şi când spui student, spui parizian; a 
învăţa la Paris înseamnă a te naşte la Paris. 

Tinerii aceştia erau neiînsemnațţi;, toată lumea a văzut 
asemenea chipuri; patru mostre ale omului de pe stradă; nici 
buni, nici răi, nici savanți, nici neştiutori, nici genii, nici 
imbecili; frumoşi, datorită acelui april încântător care se 
cheamă douăzeci de ani. Erau patru Oscari oarecare, pentru 
că pe acea vreme Arthurii nu existau încă. Ardeţi pentru ei 
parfumurile Arabiei, spunea romanța. Oscar înaintează, pe 
Oscar vreau săl văd. Ossian'1*?. era la modă, eleganța era 
scandinavă şi caledoniană, genul englezesc pur navea să 
predomine decât mai târziu, şi primul dintre Arthuri, 
Wellingtoni'1*%, abia câştigase bătălia de la Waterloo. 

Aceşti Oscari se numeau: unul Felix Tholomyes din 
Toulouse; altul Listolier din Cahors; altul Fameuil din 
Limoges; ultimul Blachevelle din Montauban. Bineînţeles, 
fiecare avea iubita lui. Blachevelle o iubea pe Favourite, 
numită astfel fiindcă fusese în Anglia; Listolier o adora pe 
Dahlia, care îşi luase drept poreclă un nume de floare; 
Fameuil o idolatriza pe Zephine, nume prescurtat de la 


Jos6phine; Tholomyes o iubea pe Fantine, căreia i se spunea 
Blonda, pentru părul ei de culoarea soarelui. 

Favourite, Dahlia, Zephine şi Fantine erau patru fete 
încântătoare, parfumate şi strălucitoare, păstrând încă ceva 
din aerul lor de lucrătoare, pentru că, deşi tulburate de 
iubirile lor uşoare, Nu-şi lăsaseră cu totul deoparte acul şi aţa 
şi păstraseră pe față o urmă din seninătatea muncii şi în 
suflet acea floare a cinstei, care supravieţuieşte întro femeie şi 
după prima ei cădere. Una din aceste patru fete era poreclită 
„tinerica”, pentru că era cea mai mică dintre ele; şi alta 
„bătrâna”. Bătrâna avea douăzeci şi trei de ani. Cele trei dintâi 
erau mai cu experiență, mai nepăsătoare şi mai avântate în 
vârtejul vieţii decât BlondaFantine, care era la prima ei iluzie. 

Dahlia, Zephine şi mai ales Favourite nar fi putut spune 
acelaşi lucru. În romanul lor abia început se scrisese până 
atunci mai mult de un episod, şi iubitul, pe carel chema 
Adolph în primul capitol, era Alphonse în al doilea şi Gustave 
în al treilea. Sărăcia şi cochetăria sunt două sfătuitoare rele; 
una dojeneşte, alta linguşeşte; fiecare vorbeşte pe limba ei la 
urechea fetelor frumoase din popor. Sufletele acestea slabe le 
ascultă. De aici căderile lor şi pietrele care li se aruncă. 
Oamenii le strivesc cu splendoarea a tot ce e nepătat şi 
inaccesibil. Vai! Dacă Jungfrau'1*%*: ar fi înfometată! 

Favourite era admirată de Zephine şi Dahlia pentru că 
fusese în Anglia. Avusese de timpuriu un cămin. Taicăsău era 
un profesor de matematică bătrân, brutal, lăudăros, 
neînsurat; dădea meditații în ciuda vârstei. Profesorul acesta 
văzuse în tinerețe cum rochia unei cameriste se agățase de un 
grătar de sobă; se îndrăgostise de acest accident. Rezultatul 
fusese Favourite. Fetița îşi întâlnea din când în când tatăl, 
care-i dădea bună ziua. Întro dimineaţă, o babă cu un aer 
şmecher venise la ea şii spusese: „Nu mă cunoşti, 
domnişoară?” „Nu”. „Sunt maicăta”. După aceea, bătrâna 
deschise bufetul, băuse şi mâncase, pusese să i se aducă o 
saltea pe care o avea şi se instalase. Mama aceasta 
morocănoasă şi bisericoasă nu vorbea niciodată cu Favourite, 


stătea ceasuri întregi fără să deschidă gura, prânzea, cina, 
mâncând cât patru, şi cobora la taifas cu portarul, unde o 
vorbea de rău pe fiicăsa. 

Ceea ce o împinsese pe Dahlia spre Listolier, şi poate spre 
alții, spre trândăvie, era faptul că avea unghii foarte frumoase, 
trandafirii. Cum să lucreze cu asemenea unghii? Celei care 
vrea să rămână cinstită nu trebuie săi fie milă de mâinile ei. 
Cât despre Zephine, îl cucerise pe Fameuil prin felul dezghețat 
şi mângâietor cu care spunea: „Da, domnule”. 

Băieţii erau colegi, fetele erau prietene. lubirile de felul 
acesta sunt întotdeauna dublate de astfel de prietenii. 

A fi filosof şi a fi cuminte nu e totuna; dovadă: în afară de 
rezervele ce trebuie făcute cu privire la aceste mici menajuri 
nelegitime, Favourite, Zephine şi Dahlia erau fetefilozofi, iar 
Fantine o fată cuminte. 

Cuminte? ar întreba cineva; dar Tholomyes? Solomon ar 
răspunde că iubirea face parte din înțelepciune. Noi ne 
mulțumim să spunem că iubirea Fantinei era o primă iubire, 
unică, o iubire credincioasă. 

Era singura dintre cele patru fete pe care no tutuia decât 
un singur bărbat. 

Fantine era una dintre acele făpturi care înfloresc în sânul 
poporului. Născută în păturile sociale cele mai de jos, avea pe 
frunte pecetea anonimatului şi a necunoscutului. Se născuse 
la MontreuilsurMer. Din ce părinți? Cine ar puteao spune? 
Nimeni nu ia ştiut vreodată tatăl sau mama. O chema 
Fantine. De ce Fantine? Nimeni nu ia ştiut vreodată un alt 
nume. Se născuse pe vremea directoratului. Navea nume de 
familie, pentru că navea familie; nici nume de botez, pentru că 
biserica nu mai exista peatunci. A chemato aşa cum ia plăcut 
primului trecător care a întâlnito, mică de tot, mergând cu 
picioarele goale pe stradă. Primise un nume tot aşa cum 
primea apa norilor pe frunte când ploua. O chema Fantine. 
Nimeni nu ştia mai mult. Aşa intrase în viață făptura asta 
omenească. La zece ani, Fantine părăsise oraşul şi intrase în 
serviciu la nişte fermieri din împrejurimi. La cincisprezece ani 


venise la Paris „săşi încerce norocul”. Fantine era frumoasă şi 
rămase curată atât cât putu. Era o blondă drăguță, cu dinți 
frumoşi. Avea drept zestre aur şi perle, dar aurul îl purta pe 
cap şi perlele în gură. Ca să trăiască, munci; apoi, tot ca să 
trăiască, pentru că şi inimii îi era foame, iubi. Îl iubi pe 
Tholomyes. Dragoste uşoară pentru el, patimă pentru ea. 
Străzile Cartierului latin, care furnică de studenți şi de 
fetişcane, văzură începutul acestui vis. În labirintul acela al 
dealurilor Panthâonului, unde se leagă şi se dezleagă atâtea 
aventuri, Fantine fugise multă vreme de Tholomyes, dar în aşa 
fel încât săl întâlnească mereu.. E un fel de ai ocoli pe alţii 
care seamănă cu ai căuta. Pe scurt, idila se înfiripă. 

Blachevelle, Listolier şi Fameuil formau un fel de grup, al 
cărui cap era Tholomyes. Avea duh. 

Tholomyes era tipul studentului bătrân de pe vremuri; era 
bogat; avea patru mii de franci venit; patru mii de franci venit: 
ce vâlvă grozavă pe colina SainteGenevieve!17%! Tholomyes era 
un crai de treizeci de ani care se ținea prost. Era zbârcit, ştirb 
şi începea să chelească. Spunea el însuşi, fără mâhnire, despre 
chelia lui: „La treizeci de ani, craniul; la patruzeci, genunchii”. 
Mistuia cam greu şii lăcrima un ochi. Dar pe măsură cei se 
stingea tinerețea, i se aprindea veselia; îşi înlocuia dinţii prin 
snoave piperate, părul prin veselie, sănătatea prin ironie şi 
ochiul care-i plângea râdea întruna. Era hodorogit, dar în 
floare. Tinereţea lui, luânduşi tălpăşița înainte de vreme, 
bătea în retragere cum se cuvine, izbucnea în râs şi lumea nu 
vedea nimic. 1 se refuzase o piesă la Vaudevile'171:. Scria când 
şi când versuri mediocre. În afară de asta, se îndoia de orice, 
cu un aer superior, ceea ce era o mare forță în ochii celor slabi. 
Deci, fiind ironic şi chel, el era şeful. Iron e un cuvânt englezesc 
care înseamnă fier. Deacolo vine oare cuvântul ironie? 

Întro zi, Tholomy&s îi luă pe ceilalți deoparte, făcu un gest 
de oracol şi le spuse: 

— Se va împlini curând un an de când Fantine, Dahlia, 
Zephine şi Favourite se roagă să le facem o surpriză. Leam 
făgăduito solemn. Îmi vorbesc mereu despre asta, mai ales 


mie. Aşa cum la Neapole babele strigă de sfântul Ianuarie: 
Faccia gialluta, fa o miracolo! (Faţă palidă, fă o minune!), 
frumoasele noastre îmi spun întruna: „lholomyes, nu dai 
drumul surprizei?” În acelaşi timp, părinții noştri ne scriu. 
Pisălogeală de ambele părți. Mi se pare că a venit momentul să 
stăm de vorbă. 

Spunând acestea, Tholomyes cobori glasul şi şopti misterios 
ceva atât de vesel, încât un hohot larg şi entuziast ieşi din cele 
patru guri deodată, şi Blachevelle strigă: 

— Ei, astai o idee! 

Le ieşi înainte o cafenea îmbâcsită de fum, intrară înăuntru 
şi restul convorbirii lor se pierdu în umbră. 

Rezultatul acestor tainice urzeli fu o petrecere strălucită, 
care avu loc duminica următoare şi la care cei patru tineri le 
invitară pe cele patru fete. 


III — Perechiperechi 


Azi ne închipuim cu greu cum arăta o petrecere 
câmpenească cu studenţi şi fetişcane acum patruzeci şi cinci 
de ani. Parisul nu mai are aceleaşi împrejurimi; înfăţişarea a 
ceea ce sar putea nu-mi viața din jurul Parisului sa schimbat 
cu totul de o jumătate de veac încoace; pe unde trecea 
docarul, trece trenul; în locul bărcilor trec vapoare; se spune 
astăzi Fecamp cum se spunea SaintCloudi172. Parisul lui 1862 
apare ca un oraş a cărui suburbie era Franța. 

Cele patru perechi săvârşiră conştiincios toate nebuniile 
câmpeneşti cu putință pe atunci. Începea vacanţa şi era o zi 
caldă şi senină de vară. În ajun, Favourite, singura care ştia 
să scrie, îi scrisese lui Tholomyes în numele celor patru: „Când 
ieşi din casă devreme, ai noroc”. lată de ce se sculară la ora 
cinci dimineața. Se duseră apoi la SaintCloud cu diligența, 
priviră cascada secată şi strigară: „Ce frumos trebuie să fie 
când e apă!” Luară masa la TeteNoire, pe unde Castaingi17% 
nu trecuse încă, îşi îngăduiră o partidă de inele între arborii 


aliniați din jurul bazinului cel mare, se uitară prin lanterna 
lui Diogenei17*, câştigară dulciuri la ruleta de pe podul Sevres, 
strânseră buchete de flori la Puteaux, cumpărară fluiere la 
Neuilly, mâncară peste tot plăcinte cu mere şi fură cum nu se 
poate mai fericiți. 

Fetele se îngânau şi ciripeau ca nişte pitulici scăpate din 
colivie. Era o nebunie! Din când în când le dădeau băieţilor 
câte un ghiont. Beţia zorilor vieții! Ani încântători! Aripa 
libelulei tremură. Ah! oricine ați fi voi, vă aduceți aminte? Naţi 
mers prin mărăcini, dând crengile la o parte pentru a feri 
capul fermecător care vine în urma voastră? Naţi alunecat 
râzând pe vreun povârniş ud de ploaie, cu o femeie iubită, care 
striga ținânduvă de mână: „Ah, pantofii mei nounouţi, în ce 
hal au ajuns!” 

Trebuie să spunem că un ropot de ploaie ia lipsit acestei 
bande voioase, cu toate că Favourite spusese la plecare cu un 
accent măreț şi matern: „Melcii se plimbă pe cărare. Semn de 
ploaie, copii!” 

Toate patru erau nespus de frumoase. Un bătrân poet 
clasic, peatunci cu renume, un om cumsecade, care avea o 
Eleonoră, cavalerul de Labouisse, care rătăcea în ziua aceea 
pe sub castanii din SaintCloud, le văzu trecând pe la ceasurile 
zece dimineaţa şi rosti: „E una de prisos”, gândinduse la cele 
trei graţiii!75:. Favourite, prietena lui Blachevelle, cea de 
douăzeci şi trei de ani, „bătrâna”, alerga pe sub crengile mari 
şi înverzite, sărea peste şanţuri, sălta nebuneşte peste tufişuri 
şi prezida acea veselie cu o vervă de nimfă tânără. Zephine şi 
Dahlia, pe care întâmplarea le făcuse să pară şi mai frumoase 
când erau una lângă alta şi care nu se despărţeau din instinct 
de cochetărie, mai mult decât din prietenie, luau atitudini 
„englezeşti”, rezemânduse una de cealaltă. Apăruseră cele 
dintâi keepsakes'17*, începea melancolia la femei, ca mai 
târziu byronismul la bărbaţi, şi părul fetelor atârna jalnic. 
Zephine şi Dahlia se pieptănau cu bucle. Listolier şi Fameuil, 
prinşi întro discuţie asupra profesorilor lor, îi explicau 
Fantinei deosebirea dintre domnii Delvincourt şi Blondeaui'177. 


Blachevelle părea făcut anume pentru a duce în brațe, 
duminica, cățelul şchiop al Favouritei. 

Tholomyes venea cel din urmă, dominând grupul. Era foarte 
vesel, dar simțeai că el comandă; în veselia lui era dictatură; 
podoaba lui principală erau pantalonii „picioaredeelefant”:178 
de nanchin, cu supieuri din alamă'!7*; avea în mână un 
baston de două sute de franci şi, fiindcă îşi îngăduia orice, 
ținea în gură un lucru ciudat, anume un trabuc. Nu mai avea 
nimic sfânt, fuma. 

— 'Tholomyes ăsta e uimitor! spuneau ceilalți cu o mare 
admiraţie. Ce pantaloni! Ce energie! 

Cât despre Fantine, era veselia însăşi. Dinţii ei minunați 
primiseră, fără îndoială, de la Dumnezeu o singură menire: 
râsul. Îşi ţinea mai bucuros în mână decât pe cap pălăriuţa de 
pai împletit, cu panglici lungi şi albe. Părul ei blond şi des, 
gata totdeauna să zboare şi care se desfăcea cu atâta 
uşurinţă, încât trebuia să şil prindă întruna, părea făcut 
pentru fuga Galateei'15 pe sub sălcii. Buzele ei trandafirii 
gângureau cu încântare. Colţurile gurii, ridicate în sus cu 
voluptate, ca ale măştilor antice ale Erigonei'!%!', părea că 
încurajează la îndrăzneală; dar genele ei lungi, încărcate de 
umbră, se coborau, discret, peste senzualitatea părții de jos a 
obrazului, parcă pentru ai pune o stavilă. Toată 
îmbrăcămintea ei avea ceva încântător, strălucitor. Purta o 
rochie de postăvior liliachiu, pantofi aurii cu tocuri înalte şi cu 
panglici încrucişate peste ciorapii subțiri albi, ajurațţi, şi acel 
fel de bolero de muselin, născocire marsilieză, al cărui nume, 
canezou -— stâlcirea cuvântului gquinze a6ut1%2, — rostit ca pe 
Canebicre!15%, înseamnă vreme bună, căldură şi amiază. 
Celelalte trei, mai puţin sfioase, am spuso, erau decoltate dea 
binelea, ceea ce vara, pe sub pălăriile acoperite cu flori, e 
grațios şi ispititor: dar, alături de aceste veşminte îndrăznețe, 
canezouul blondei Fantine, cu străveziul, indiscreţiile şi 
ascunzişurile lui, acoperind şi arătând totodată, părea o 
descoperire provocatoare a buneicuviințe, şi faimosul juriu al 
iubirii, prezidat de vicontesa de Cette, cea cu ochii verzi ca 


marea, ar fi acordat poate premiul cochetăriei acestui canezou 
care reprezenta la concurs castitatea. Cel mai naiv e uneori cel 
mai atotştiutor. Se întâmplă. 

Sclipitoare când era privită din față, delicată din profil, cu 
ochii de un albastru adânc, cu pleoape grele, picioare 
cambrate şi mici, încheieturile mâinilor şi gleznelor delicate, 
pielea albă, lăsând să se vadă icicolo arborescenta azurie a 
vinelor, cu obrajii copilăroşi şi fragezi, gât voinic ca al 
lunonelor eginetice'18*, ceafă puternică şi suplă, umeri 
modelaţi de Coustou'15% parcă, cu o gropiță voluptoasă în 
mijloc, vizibilă prin muselin, cu o veselie înghețată de visare, 
sculpturală şi delicată - aşa era Fantine; şi sub gătelile 
acestea se ghicea o statuie, iar în această statuie, un suflet. 

Fantine era frumoasă fără so ştie prea bine. Rarii visători, 
preoți tainici ai frumosului, care confruntă în tăcere orice 
lucru cu desăvârşirea, ar fi întrezărit în această mică 
lucrătoare, prin transparența graţiei pariziene, armonia 
antică, sacră. Această fiică a umbrei avea rasă. Era frumoasă 
în amândouă chipurile: şi ca stil şi ca ritm. Stilul este forma 
idealului; ritmul îi este mişcarea. 

Am văzut că Fantine era bucuria. Fantine mai era şi 
pudoarea. Un observator care ar fi studiato cu atenţie ar fi 
văzut desprinzânduse dintrinsa, de dincolo de această beţie a 
vârstei, a anotimpului şi a dragostei, o neînvinsă stăpânire şi 
modestie. Rămăsese puţin mirată. Mirarea asta nevinovată e 
nuanța care o separă pe Psychâ, de Venusi**. Fantine avea 
degetele lungi, albe şi delicate ale vestaleii1%7. care răscoleşte 
cenuşa focului sacru cu un ac de aur. Cu toate că nu iar fi 
refuzat nimic lui Tholomyes, ba chiar dimpotrivă, faţa ei, când 
se odihnea, era, mai presus decât orice, feciorelnică; un fel de 
demnitate serioasă şi aproape austeră o cuprindea în anumite 
ceasuri, şi era neobişnuit de tulburător să vezi bucuria 
stingânduse atât de iute şi reculegerea înlocuindo, fără nicio 
trecere. Această gravitate  neaşteptată, uneori prea 
accentuată, semăna cu disprețul unei zeițe. Fruntea, nasul, 
bărbia înfăţişau un echilibru de linii, foarte diferit de echilibrul 


proporţiilor din care rezultă armonia feţei. În intervalul atât de 
caracteristic ce separă nasul de buza de sus, ea avea acea 
cută  imperceptibilă şi încântătoare, semn tainic al 
nevinovăției, care la făcut pe Barbarosailt* să se 
îndrăgostească de o Diană'%*%, găsită în săpăturile de la 
Icânei190;. 

Iubirea e o greşeală; fie. Fantine era nevinovăția înotând pe 
deasupra greşelii. 


IV — Tholomyes, de vesel ce e, cântă un 
cântec spaniol 


Ziua aceea a fost făcută din lumină de la un capăt la altul. 
Întreaga fire părea că a luat vacanţă şi râde. Răzoarele din 
SaintCloud îmbălsămau văzduhul; adierea Senei înviora uşor 
frunzele; ramurile se mişcau în vânt; albinele jefuiau 
iasomiile; un roi întreg de fluturi zbura prin coadaşoricelului, 
prin trifoi şi ovăz; erau, în nobilul parc al regelui Franței, mii 
de hoinari: păsările. 

Cele patru perechi străluceau de veselie şi se amestecau cu 
soarele, cu câmpiile, cu florile, cu arborii. 

Şi în această tovărăşie ca de rai, fetele vorbeau, cântau, 
dansau, prinzând fluturi, culegând flori de volbură, udânduşi 
ciorapii trandafirii, dantelaţi, prin ierburile înalte, alergau 
fragede, zglobii, îngăduitoare, sărutate, când una, când alta, 
de toți băieţii, afară de Fantine, închisă în împotrivirea ei vagă, 
visătoare şi sălbatică, şi care era îndrăgostită. „Tu, îi spunea 
Favourite, tu faci întotdeauna pe grozava”. 

Astea sunt bucurii. Asemenea perechi fericite sunt o 
chemare adâncă la viață şi la natură şi fac să răsară, din 
orice, mângâiere şi lumină. A fost odată o zână mare, care a 
făcut livezile şi pomii anume pentru îndrăgostiți. De aici 
această veşnică tragere la fiti1%1: a celor ce se iubesc, care 
reîncepe fără încetare şi va ţine atât timp cât vor fi tufişuri şi 
şcolari. De aici, popularitatea primăverii printre cugetători. 


Patricianul şi tocilarul, ducele şi pairul ca şi magistratul, 
curtenii şi târgoveţii, cum li se spunea altădată, sunt toți 
supuşi acestei zâne. Râd, se caută unul pe altul, şi în aereo 
limpezime de apoteoză. Ce altă schimbare la față mai mare 
decât iubirea! Ciracii notarului sunt nişte zei. Ţipetele scurte 
şi goana prin iarbă, mijlocul fetelor prinse din zbor, vorbirea de 
rând care pare o melodie, marea iubire care izbucneşte din 
felul în care e rostită o silabă, cireşele smulse de la o gură la 
alta, toate astea strălucesc ca focul, sunt divine. Fetele 
frumoase îşi risipesc cu gingăşie făptura. Ai crede că nare să 
se isprăvească niciodată. Filosofii, poeţii, pictorii privesc 
extazurile acestea şi nu ştiu ce să facă cu ele, atât rămân de 
uluiți. Plecarea spre Cythera!%2, strigă Watteau; Lancreti19%%, 
pictorul celor de jos, îşi contemplă „burghezii” care dispar în 
azur; Diderot îşi întinde braţele spre toate aceste uşoare iubiri 
şi WV'Urfe:19* le amestecă cu druizii19%. 

După prânz, cele patru perechi se duseră să vadă, în ceea ce 
se numea atunci răzorul regelui, o plantă abia sosită din Indii, 
al cărei nume ne scapă în clipa asta şi care pe acea vreme 
atrăgea întreg Parisul la SaintCloud; era un copăcel ciudat şi 
încântător, cu tulpina înaltă, ale cărui nenumărate ramuri, 
delicate ca nişte fire de aţă zbârlite şi fără frunze, erau 
acoperite cu mii de rozete mici şi albe, ceea ce dădea 
copăcelului aerul unei chici despletite, năpădite de flori. 
Întotdeauna îl admirau o mulțime de oameni. 

După ce văzură arborele, Tholomyes le spuse:. „Vă fac eu 
cinste cu măgari!” Se tocmise cu omul care-i închiria şi se 
întoarseră prin Vances şi Issy. La Issy, o întâmplare: parcul, 
bun naţional, pe vremea aceea se afla în posesia furnizorului 
de arme Bourguin şi era din întâmplare larg deschis. Trecură 
grilajul, vizitară sihastrul - un manechin în peştera lui — 
intrară să vadă micile mistere ale faimosului cabinet al 
oglinzilor, momeală lascivă, vrednică de un satir ajuns 
milionar, sau de Turcaret!** metamorfozat în Priap. 
Împinseră cu putere leagănul cel mare, agăţat de cei doi 
castani, pe care ia cântat abatele de Bernis'1%7. Pe când dădea 


în leagăn mândrele, una după alta, cu fustele umflate de vânt, 
aşa cum iar fi plăcut lui Greuzei*%: să le vadă, în râsetele 
generale, tuluzanul Tholomyes, niţel spaniol - Toulouseul e 
doar văr cu Tolosei — cânta pe o melopee melancolică vechiul 
cântec gallegga, inspirat de vreuna din fetele avântate din 
răsputeri pe frânghie, între doi arbori: 

Soy de Badajos 

Amor me lama 

Toda mi alma 

Es en mi ojos 

Porque enseftas 

A tus piernas.(19: 


Numai Fantine nu vru să se dea în leagăn. 

— Nu-mi place când cineva face mofturi dintrastea! 
murmură Favourite destul de acru. 

După ce isprăviră cu măgarii, o nouă bucurie: trecură Sena 
cu vaporul. Porniră apoi de la Passy pe jos şi dădură de 
bariera Etoile. Se sculaseră, după cum ne amintim, la 
ceasurile cinci dimineaţa; ei, dar „duminica nu există 
oboseală, spunea Favourite, duminica oboseala nu lucrează”. 
Pe la ceasurile trei, cele patru perechi, năucite de fericire, îşi 
dădeau drumul la vale în montagne russe2%: o construcție 
neobişnuită, care se ridica atunci pe înălțimile Beaujon şi a 
cărei linie şerpuită se zărea pe deasupra copacilor din 
ChampsElys6es. Din când în când, Favourite striga: 

— Dar surpriza? Vreau surpriza! 

— Răbdare! Răspundea Tholomyes. 


V - La Bombarda 


După ce se dădură şi în montagne russe, se gândiră să 
cineze; cei opt fericiți, în sfârşit puţin osteniți, se aciuară la 
cârciuma Bombarda, care era sucursala din ChampsElys6es a 
faimosului restaurant Bombarda din strada Rivoli, alături de 
pasajul Delorme. 


Camera era mare, dar urâtă, cu alcov şi pat în fund (dată 
fiind îmbulzeala de duminică din cârciumă, trebuiseră să se 
mulțumească cu acest adăpost); avea două ferestre, de unde 
puteai privi printre ulmi cheiul şi fluviul; o minunată rază de 
august mângâia ferestrele; în mijloc două mese; pe una din ele 
nenumărate buchete de flori, amestecate cu pălării de bărbați 
şi femei; la cealaltă se aşezară cele patru perechi, în jurul unui 
amestec de talere, farfurii, pahare şi altele, ulcioare de bere, 
sticle de vin. Prea puţină rânduială pe masă, dar câtă 
dezordine sub ea! 

Se auzea sub masăngrozitor, 

Cum alerga picior după picior 

spune Moliere. 

lată unde ajunsese pe la ceasurile patru şi jumătate 
dupăamiază petrecerea câmpenească începută la cinci 
dimineaţa. Soarele apunea; le trecuse şi pofta de mâncare. 

Bulevardul ChampsElysees, plin de soare şi de mulțime, era 
numai lumină şi prăfărie, două lucruri din care e făcută 
gloria. Caii de la Marly'22%: această marmură care nechează, se 
încordau întrun nor de aur. Caretele treceau încoace şi încolo. 
Un escadron măreț al unui regiment de gardă, cu trompețţii 
înainte, cobora bulevardul Neuilly; steagul alb, uşor 
trandafiriu în lumina apusului, fâlfâia pe clădirea Tuilleriilor. 
Piața Concordiei, redevenită Piața Ludovic al XVlea, era 
înțesată de oameni care se plimbau mulțumiți. Mulţi dintre ei 
purtau floarea de crin de argint atârnată de panglica albă 
moarată, care în 1817 nu dispăruse cu totul de la cheutori. Ici 
şi colo, printre trecătorii care se adunau în cor şi băteau din 
palme, hore de fetițe cântau şi jucau un dans burbonez, la 
modă pe atunci, sortit să batjocorească cele „o sută de 
zile”!2%2:, însoţit de următorul refren: 

Daţinil înapoi pe tatăl nostru de la Gand:'29%: 

Daţținil înapoi! 


O mulțime de mahalagii îmbrăcați de duminică, uneori 
chiar împodobiți cu floarea de crin, ca burghezii, erau 


împrăştiaţi prin piața cea mare şi prin Piața Marigny şi se 
jucau cu cercuri sau se învârteau pe căluşei de lemn. Alţii 
beau. Unii, ucenici tipografi, purtau scufii de hârtie; îi auzeai 
râzând. Toată lumea era bine dispusă. Era un timp de pace 
neîndoielnică şi de adâncă securitate regalistă. Era epoca în 
care un raport secret şi special al prefectului de poliție Angles, 
cu privire la mahalalele Parisului, adresat regelui, se isprăvea 
astfel: 

„În concluzie, Sire, navem să ne temem de oamenii aceştia. 
Sunt nepăsători şi trândavi ca pisicile. Poporul de jos, din 
provincie, e zbuciumat; cel din Paris, nu. Cei deaci sunt nişte 
oameni mărunței. Ar trebui săi pui câte doi cap la cap pentru a 
face un grenadier deal Maiestăţii Voastre. Navem să ne temem 
de nimic din partea populației capitalei. E de observat că în 
ultimii cincizeci de ani statura acestei populații a descrescut, 
iar poporul din mahalalele Parisului e mai scund decât era 
înainte de revoluție. Nu e primejdie. Pe scurt, e o prostime 
cumsecade.” 

Prefecţii de poliție nu cred că o pisică sar putea preschimba 
în leu; acest lucru e totuşi cu putinţă şi în asta stă miracolul 
poporului din Paris. Pisica, atât de dispreţuită de către contele 
Angles, se bucura de stima republicilor antice; întruchipa în 
ochii lor libertatea, şi în piața publică din Corint era colosul de 
bronz al unei pisici, ca pentru a servi de pereche Minervei fără 
aripi din Pireu. Poliția naivă a restaurației vedea poporul 
Parisului mai „frumos” decât e. Acesta nu e deloc pe cât se 
crede „o prostime cumsecade”. Parizianul e, față de francez, 
ceea ce atenianul era față de grec. Nimeni nu doarme mai bine 
decât el, nimeni nu e mai uşuratic şi mai leneş decât el, 
nimeni nu pare să uite mai lesne decât el; să nu te încrezi însă 
întrînsul; e leneş, dar când ştie căl aşteaptă gloria, e admirabil 
în orice fel de încăierare. Dăi o suliță şi va face un zece 
augusti22%*; dăi puşcă şi veţi vedea un Austerlitz. El e punctul 
de reazim al lui Napoleon şi tot din el îşi trăgea puterea 
Danton!2%. Când e vorba de patrie, se înrolează: când e vorba 
de libertate, smulge piatra caldarâmului. Păzeştete! Părul lui 


încolăcit de furie e epic; cămaşa i se aşază ca o hlamidă. Luaţi 
seama! Din cea dintâi stradă Greneta'2% întâlnită va face furci 
caudine'2%7:. Dacăi bate ceasul, mahalagiul acesta va creşte, 
omulețul acesta se va ridica, va privi cu o căutătură grozavă, 
suflarea i se va preschimba în furtună, şi din bietul lui piept 
şubred va porni un vânt care va mişca din loc cutele Alpilor. 
Numai datorită parizianului, revoluţia, unită cu armata, 
cucereşte Europa. Cântă: asta e bucuria lui. Daţii un cântec 
pe măsura firii lui şi veți vedea! Atâta vreme cât nare decât 
refrenul Carmagnolei2%: nul răstoarnă decât pe Ludovic al 
XVllea; facețil să cânte Marseieza şi va elibera lumea. 

După ceam isprăvit această notiță, scrisă pe marginea unui 
raport al lui Angles, să ne întoarcem la cele patru perechi ale 
noastre. Cina, după cum am spus, era pe sfârşite. 


VI —- Un capitol în care toţi se iubesc la 
nebunie 


Vorbe de chef şi cuvinte de dragoste; şi unele şi altele îţi 
scapă printre degete; cuvintele de dragoste sunt nori, iar 
vorbele de chef sunt fum. 

Fameuil şi Dahlia cântau încet; Tholomyes bea; Zephine 
râdea; Fantine zâmbea. Listolier sufla întro trompetă de lemn, 
cumpărată la SaintCloud. Favourite se uita cu duioşie la 
Blachevelle şii spunea: 

— Blachevelle, te ador! 

Vorbele astea îl făcură pe Blachevelle so întrebe: 

— Ceai face, Favourite, dacă nu teaş mai iubi? 

— Eu? Ah! Să nu spui asta nici în glumă! Dacă nu mai mai 
iubi, țiaş sări în spate, teaş zgâria, teaş jupui, teaş azvârli în 
apă şi aş pune să te închidă. 

Blachevelle zâmbi cu îngâmfarea voluptoasă a unui om 
gâdilat în amorul lui propriu. Favourite urmă: 

— Da, aş chema poliția! Ce, crezi că miar fi ruşine? 
Păcătosule! 


Blachevelle se răsturnă pe scaun, în extaz, şi închise ochii 
cu mândrie. Dahlia, mestecând ceva, îi spuse încet Favouritei, 
în mijlocul gălăgiei: 

— Văd că te prăpădeşti după Blachevelle al tău! 

— Nu pot săl sufăr, răspunse Favourite pe acelaşi ton, 
apucând din nou furculița. E zgârcit. Îmi place ăla mic, care 
locuieşte peste drum de mine. E un băiat foarte bine, îl 
cunoşti? Se vede că e făcut să fie actor. Îmi plac mult actorii. 
Cum se întoarce acasă, maicăsa îi spune: „Ah, Dumnezeule, 
mi sa dus liniştea! Uitel că începe să strige. Aoleu, măi băiete, 
îmi spargi urechile!” Umblă prin casă, prin poduri pline cu 
şobolani, prin unghere întunecate, cât de sus poate să urce — 
şi cântă, şi declamă, şi mai ştiu eu ce, căl auzi de jos! Câştigă 
un franc pe zi la un avocat scriindui procesele. E băiatul unui 
fost dascăl de la SaintJacquesduHautPas. Ah, e foarte bine! Se 
prăpădeşte atât de tare după mine, încât întro zi, când ma 
văzut făcând aluat de clătite, mia spus: „Domnişoară, faceţi 
colțunaşi din mănugşile dumneavoastră şi îi mănânc”. Numai 
artiştii pot spune aşa ceva. Ah, e un tip foarte bine. Sunt pe 
cale sămi pierd minţile după puştiul ăsta. Cemi pasă! Îi spun 
lui Blachevelle căl ador. Vai, cum mint! Hm? Vai, cum mint! 
Favourite tăcu o clipă şi urmă: Vezi tu, Dahlia, sunt tristă. 
Toată vara a plouat. Vântul mă scoate din fire, nu se mai 
potoleşte. Blachevelle e foarte zgârcit, la piață nu se mai 
găseşte decât mazăre, şi asta cu greu. Nu ştii ce să mănânci. 
Am spleen2%, cum spun englezii. Untul e atât de scump! Şi 
pe urmă, uite, e groaznic să luăm masa întro odaie unde e un 
pat; asta mă dezgustă de viață. 


VII — Înţelepciunea lui Tholomy&s 


În timp ce unii cântau, alţii vorbeau cu aprindere şi toţi 
deodată. Nu se mai înțelegea nimic. Tholomyes ridică glasul: 

— Să nu mai vorbim la întâmplare şi nici prea repede! 
strigă el. Dacă vrem să fim scânteietori, întâi să ne gândim. 


Prea multă improvizație goleşte mintea în chip prostesc. Berea 
care curge nu face spumă. Domnilor, nu vă grăbiţi. Să 
amestecăm măreţia cu lăcomia; să mâncăm cu reculegere, să 
ne ospătăm încet. Să nu ne grăbim. Vedeţi primăvara; dacă se 
grăbeşte, e mistuită, vreau să spun îngheţată. Excesul de zel 
pierde piersicii şi caişii. Excesul de zel ucide gingăşia şi 
bucuria unei mese bune. Fără exces de zel, domnilor! Grimond 
de la Reynierei21 e de părerea lui Talleyrand'211. 

O revoltă surdă făcu grupul să murmure. 

— 'Tholomyes, lasăne în pace! spuse Blachevelle. 

— Jos cu tiranul! spuse Fameuil. 

— Bombarda, Bombance şi Bamboche! strigă Listolier. 

— Duminica există, reluă Fameuil. 

— Suntem cumpătaţi, adăugă Listolier. 

— 'Tholomyes, zise Blachevelle, uităte cât sunt de calm! 

— Tu eşti marchizul! îi răspunse Tholomyes. 

Acest mediocru joc de cuvinte2!2: avu efectul unei pietre 
azvârlite întro mocirlă. Marchizul de Montcalm era pe atunci 
un regalist celebru. 

Broaştele tăcură. 

— Prieteni, exclamă Tholomyes pe tonul unui om care 
devine din nou stăpân pe situaţie, venițivă în fire! Nu trebuie 
să întâmpinați cu atâta uimire un calambur căzut din cer. Tot 
ce cade în felul acesta nu e numaidecât vrednic de respect şi 
de entuziasm. Calamburul este găinațul spiritului care 
zboară. Gluma cade oriunde; şi spiritul, după ce a ouat o 
prostie, se pierde în azur. O pată alburie care se turteşte pe 
stâncă nu împiedică condorul să plutească. Departe de mine 
intenția de a insulta calamburul! Îl cinstesc pe măsura 
meritelor lui: nimic mai mult. Tot ce există mai măreț, mai 
sublim şi mai încântător în omenire, şi poate chiar dincolo de 
omenire, a făcut jocuri de cuvinte. Isus Hristos a făcut un 
calambur pe spinarea sfântului Petru, Moise pea lui Isac, 
Eschyl pea lui Polynice21*, Cleopatra21* pea lui Octavian. Şi 
băgați de seamă că acela al Cleopatrei a precedat bătălia de la 
Actiumi21* şi că fără el nimeni nu şiar aminti de oraşul Toryn, 


cuvânt grecesc care înseamnă lingură de bucătărie. După ce 
miam îngăduit aceasta, mă întorc la discursul meu. Fraților, 
vă mai spun o dată, fără zel, fără zăpăceală, fără exces, chiar 
în glume, în veselie, în bucurie şi în jocuri de cuvinte. 
Ascultaţimă pe mine, care am prudenţa lui Amphiaraus21* şi 
chelia lui Cezar. E nevoie de o limită, chiar la rebusuri. Est 
modus in rebus?!":. Trebuie să existe o măsură chiar la 
mâncare. Doamnelor, vă place plăcinta cu mere? Nu mâncaţi 
prea mult! Chiar când e vorba de plăcintă, e nevoie de bun 
simț şi de artă. Lăcomia pedepseşte pe cel lacom: Gula punit 
Gulax215:. Indigestia e pusă de bunul Dumnezeu să facă 
morală stomacului. Şi ţineţi minte asta: oricare dintre 
patimile noastre, dragostea chiar, are un stomac pe care nu 
trebuie săl umplem prea mult. În orice lucru trebuie să scriem 
la timp cuvântul finisi21*:. Trebuie să ne stăpânim atunci când 
e nevoie; să ne punem stavilă poftei, să ne strunim imaginația 
şi să ne ducem singuri la închisoare. Înţelept e acela care ştie 
la un moment dat să se aresteze pe el însuşi. Aveţi puţină 
încredere în mine. Nu înseamnă că sunt neapărat un dobitoc, 
pentru că miam isprăvit de bine de rău dreptul, pentru că ştiu 
ce diferență e între o chestiune rezolvată şi una pendinte, 
pentru că am susținut o teză în latineşte asupra felului în 
care se executa tortura la Roma pe vremea când Munatius 
Demens era chestor al paricidului'22% şi fiindcă, după cât se 
pare, am să fiu doctor. Vă sfătuiesc să fiți cumpătați în 
dorințele voastre. Tot aşa cum mă cheamă Felix Tholomyes, vă 
sfătuiesc bine. Fericit cel care, atunci când îi bate ceasul, ia o 
hotărâre eroică şi renunţă, ca Sylla:221: sau ca Origene!222. 

Favourite îl asculta cu atenţia încordată. 

— Felix, spuse ea, ce cuvânt frumos! Îmi place numele ăsta. 
E pe latineşte. Asta înseamnă Prosper. 

Tholomyes urmă: 

— Quirittes, gentlemeni, caballeros, prieteni! Vreți să nu 
mai simțiți nicio poftă, să vă lipsiți de patul nupţial şi să 
înfruntați amorul? Nimic mai simplu. lată rețeta: limonadă, 
foarte multă gimnastică, muncă pe brânci, spetițivă, cărați 


bolovani, nu dormiți, staţi de veghe, dați pe gât băuturi 
azotoase şi ceaiuri de buruieni, gustați fierturi de mac şi de 
agnuscastus, adăugaţi la aceasta o dietă severă - crăpaţi de 
foame! — băi reci, oblojeli cu ierburi, o placă de plumb, fricţiuni 
cu apă de Saturn şi cataplasme cu oxycrat. 

— Eu vreau mai bine o femeie, spuse Listolier. 

— Femeia! reluă Tholomyes. Păzițivă de ea! Vai de cel care 
se încrede în inima schimbătoare a femeii! Femeia e prefăcută 
şi ascunsă. Ea nu poate suferi şarpele, din invidie. Şarpele e 
dugheana de peste drum. 

— Tholomyes, strigă Blachevelle, eşti beat! 

— Pe naiba! spuse Tholomyes. 

— Atunci fii vesel! reluă Blachevelle. 

— Bine, răspunse Tholomyes. Şi, umplânduşi paharul, se 
ridică: Trăiască vinul! Nunc te, Bacche, canam/!22%. lertaţimă, 
domnişoarelor, e pe spanioleşte. Şi iată dovada, sefioras: la 
aşa popor, aşa butoaie. Aroba Castiliei conţine şaisprezece 
litri, cantarul din Alicante, doisprezece; almuda din Canare 
douăzeci şi cinci; cuartinul din Baleare, douăzeci şi şase; 
burdutul ţarului Petru, treizeci. Trăiască țarul care e mare şi 
săi trăiască cizma care e şi mai mare! Doamnelor, un sfat 
prietenesc: mai greşiți pe la vecini, dacă aveți chef. 
Caracteristica iubirii e rătăcirea. Dragostea nu e făcută ca sa 
se închircească şi să se tâmpească asemeni slujnicelor 
englezoaice, care au genunchii bătătoriți de atâta frecat la 
duşumele. Ea nu e făcută pentru asta; ea rătăceşte veselă, 
draga de ea! Sa spus: greşeala e omenească; eu vă spun: 
greşeala e îndrăgostită. Doamnelor, vă idolatrizez pe toate! O, 
Zephine, o, Josephine, cu fețişoara ta boţită ai fi încântătoare 
dacă nai fi cam strâmbă. Parcă, din nebăgare de seamă, sar fi 
aşezat cineva pe faţa ta frumuşică. În ce priveşte pe Favourite, 
o, nimfe şi muze! întro zi, pe când Blachevelle trecea râuleţul 
din strada GuerinBoisseau, a văzut o fată frumoasă cu ciorapi 
albi şi bine întinşi, careşi arăta pulpele. Prologul acesta ia 
plăcut şi Blachevelle sa îndrăgostit. Fata de care se 
îndrăgostise era Favourite. O! Favourite, ai buze ionice! Era 


un pictor grec, numit Euphorion, care fusese supranumit 
pictorul buzelor. Numai grecul ăsta ar fi fost vrednic săți 
picteze gura. Ascultă! înainte de tine nu exista nicio făptură 
demnă de acest nume. Eşti creată să primeşti mărul ca Venus, 
sau săl mănânci, ca Eva. Frumuseţea începe cu tine. Vorbeam 
de Eva, tu ai creato. Meriţi brevetul de invenție a femeii 
frumoase. O, Favourite, nu te mai tutuiesc, pentru că în felul 
acesta trec de la poezie la proză. Vorbeai adineauri de numele 
meu. Lucrul acesta ma înduioşat; dar oricine am fi, să nu ne 
încredem în nume. Numele ne pot înşela. Mă cheamă Felix şi 
nu sunt fericit. Cuvintele sunt mincinoase. Să nu primim 
orbeşte indicaţiile pe care ni le dau. Ar fi o greşeală să 
comandăm dopuri la Liege şi mănuşi la Pau. Miss Dahlia, în 
locul dumitale maş chema Roza. O floare trebuie să miroasă 
frumos şi femeia să aibă spirit. Nu spun nimic despre Fantine; 
e o visătoare, o gânditoare, o senzitivă; e o nălucă cu înfăţişare 
de nimfă, ruşinoasă ca o călugăriță care sa rătăcit printre 
midinete, dar care se refugiază în iluzii, cântă, se roagă şi se 
uită la albastrul cerului, fără să ştie prea bine nici ce vede, 
nici ce face, şi care, cu ochii în văzduh, rătăceşte printro 
grădină unde zboară mai multe păsări decât sunt în realitate! 
O, Fantine, să ştii un lucru: eu Tholomyes, sunt o arătare; dar 
ea nici nu maude, bălaia fată a nălucilor. De altfel, totul în ea 
e frăgezime, gingăşie, tinerețe, lumină blândă a dimineţii. O, 
Fantine, fată demnă dea fi numită margaretă sau perlă, eşti o 
femeie dintre cele mai luminoase! Doamnelor, un al doilea sfat: 
nu vă măritați; căsnicia e un altoi; iese bine sau prost; ocoliți 
acest risc. Dar ce tot îndrug eu aci? Îmi bat gura degeaba. 
Fetelor nu le poţi scoate căsătoria din cap; şi orice am spune 
noi, înțelepții, nimic nare să împiedice croitoresele şi 
pantofăresele să viseze bărbați bătuţi în diamante. Bine, fie; 
dar ţineţi minte asta, drăguțelor, mâncaţi prea mult zahăr. O, 
femei, naveți decât un cusur, roadeţi prea mult zahăr! O, sex 
rozător, frumoşii şi micuţii tăi dinți albi se prăpădesc după 
zahăr. Or, ascultațimă bine, zahărul e o sare. Orice sare 
usucă. Zahărul usucă cel mai mult dintre toate sărurile. El 


pompează prin vine lichidele sângelui; deaici coagularea şi 
apoi solidificarea sângelui; deaici tuberculele în plămâni; 
deaici moartea. lată de ce diabetul atrage după sine oftica. 
Aşadar, nu mai ronțăiți zahăr şio să trăiţi. Mă întorc spre 
bărbați. Domnilor, faceți cuceriri! Furaţivă unii altora iubitele, 
fără remuşcări! Schimbaţile ca la cadril! În dragoste nu există 
prieteni. Oriunde e o femeie drăguță, duşmănia e declarată pe 
față. Nicio cruțare; război pe viață şi pe moarte! O femeie 
frumoasă e un casus belli22*, o femeie frumoasă e un flagrant 
delict. Toate invaziile din istorie au fost provocate de fuste. 
Femeia e dreptul bărbatului. Romulus a răpit sabinele!22%, 
Wilhelm a răpit femeile saxone!22%, Cezar lea răpit pe cele 
romane!227:. Bărbatul care nu e iubit pluteşte ca un vultur 
peste iubitele celorlalți; eu arunc asupra tuturor acestor 
văduvi nenorociți proclamația sublimă dată de Bonaparte 
armatei din Italia: „Soldaţi, vouă vă lipseşte totul. Duşmanul 
are totul.” 

Tholomyes se întrerupse. 

— Răsuflă, Tholomyes! spuse Blachevelle. 

În vremea asta, Blachevelle, rezemat de Listolier şi Fameuil, 
îngâna o arie tânguitoare, unul din acele cântece de atelier 
alcătuit din cuvinte venite la întâmplare, când cu rime din 
belşug, când deloc, fără niciun înțeles, ca legănarea unui 
copac şi ca vuietul vântului, cântece care se nasc din fumul 
pipelor şi se împrăştie şi pier odată cu el. lată prin ce cuplet îşi 
rosti grupul nostru replica la discursul lui Tholomyes. 

Popii proşti, unui misit 

Bani o groază iau plătit, 

Pe Clermont cel mic deo şchioapă 

La sânt” lon săl facă papă. 

Papă na putut să fie, 

Nefiind din preoție, 

Iar misitul, supărat, 

Banii înapoi ia dat. 


Versurile astea nu potoliră improvizaţia lui Tholomyes; 
acesta îşi goli paharul, îl umplu şi începu din nou: 

— Jos cu înţelepciunea! Uitaţi tot ceam spus! Să nu fim nici 
ruşinați, nici ruşinoşi. Ţin un discurs bucuriei; să fim veseli! 
Să ne întregim cursul de drept cu nebunia şi cu mâncarea. 
Indigestie şi Digesta. Justinian'22* să fie bărbatul, şi ghiftuiala 
femeia! Bucurie în adâncuri! Trăiască creațiunea! Lumea e un 
diamant mare! Sunt fericit! Păsările sunt uimitoare! Ce 
sărbătoare pretutindeni! Privighetoarea e un Elleviou'22% pe 
gratis. Vară, te salut! O, Luxembourg! O, Georgicei23% ale 
străzii Madame şi ale aleii Observatorului! O, soldați visători! 
O, dădace pline de farmec, care în timp ce păziți copiii vă 
distrați zămislind alții! Dacă naş avea arcadele Odeonului251, 
miar plăcea pampasurile Americii. Sufletul meu îşi ia zborul 
spre pădurile virgine şi spre savane. Totul e frumos. Muştele 
bâzâie prin raze. Din strănutul soarelui sa născut pasărea 
colibri. Sărutămă, Fantine! 

Dar din greşeală, o sărută pe Favourite. 


VIII — Moartea unui cal 


La Edon se mănâncă mai bine decât la Bombarda, spuse 
Zephine. 

— Mie îmi place mai mult Bombarda, declară Blachevelle. E 
mai luxos, mai asiatic. Uitaţivă la sala de jos! Are oglinzi pe 
pereți. 

— Mai bine să mă oglindesc în farfurie! zise Favourite. 

— Uitaţivă la cuțite! reluă Blachevelle. La Bombarda 
mânerele sunt de argint, şi la Edon de os. Or, argintul e mai 
de preţ decât osul. 

— Nu şi pentru cei care au o falcă de argint, observă 
Tholomyes. 

Privea în clipa aceea Palatul Invalizilor, care se vedea prin 
ferestrele Bombardei. Urmă o tăcere. 


— Tholomyes! strigă deodată Fameuil. Am avut o discuţie 
cu Listolier. 

— O discuţie e bună, răspunse Tholomyes, dar o ceartă e şi 
mai bună. 

— Discutam filosofie. 

— Fie! 

— Cine îți place ţie mai mult: Descartes sau Spinoza? 

— Desaugiers!232, spuse Tholomyes. După ce rosti sentința 
asta, bău şi începu din nou: Accept viața. Nu sa isprăvit totul 
pe pământ, de vreme ce se mai poate discuta anapoda. Cinste 
zeilor nemuritori! Oamenii mint, dar râd. Afirmă, dar se 
îndoiesc. Din silogism ies lucruri neaşteptate. E frumos. Mai 
sunt pe lumea asta oameni care ştiu să deschidă şi să închidă 
cu haz cutia cu surprize a paradoxului. Ceea ce beţi aici, 
doamnelor, cu aerul acesta liniştit, e vin de Madera, să ştiţi, 
din viile de Coural das Freiras, care se află la trei sute 
şaptesprezece stânjeni deasupra nivelului mării! Fiţi atente 
când beţi! Trei sute şaptesprezece stânțeni! Şi domnul 
Bombarda, generosul restaurator, vă dă aceşti trei sute 
şaptesprezece stânjeni pentru patru franci şi cincizeci de 
centime! 

Fameuil îl întrerupse din nou: 

— 'Tholomyes, părerile tale sunt lege. Care e autorul tău 


preferat? 
= BE 4 
— Quin!233%9 
— Nu... Choux25%. Şi Tholomyes urmă: Cinste lui 


Bombarda! Ar fi egal cu Munofis din Elephanta, dacă ar putea 
sămi aducă o dansatoare egipteană, şi cu Thygelion25% din 
Cheronea, dacă miar aduce o hetairă23*! Căci, o, doamnelor, 
existau bombarzi în Grecia şi în Egipt. Neo spune Apuleius. 
Vai! mereu aceleaşi lucruri şi nimic nou. Nimic nu e mai inedit 
în creațiunea creatorului. Nil sub solem novum?3, spune 
Solomon; amor omnibus idem! spune Vergiliu; şi Carabine 
urcă împreună cu Carabin'25% în corabia de la SaintCloud, aşa 
cum Aspasia se îmbarca cu Pericle pe flota din Samos. Un 


ultim cuvânt: ştiţi, doamnelor, cine era Aspasia? Cu toate că a 
trăit întrun timp în care femeile nu aveau încă suflet, Aspasia 
era un suflet: un suflet de o nuanţă roză şi purpurie, mai 
aprinsă decât focul, mai fragedă decât zorile. Aspasia era o 
făptură în care se atingeau cele două extreme ale femeii: era 
prostituata zeiță, Socrate şi Manon Lescauti2%:. Aspasia a fost 
zămislită pentru împrejurarea în care lui Prometeu iar fi 
trebuit o târfă. 

Tholomyes, dezlănțuit, sar fi oprit cu greu dacă chiar în 
acea clipă pe chei nar fi căzut un cal. Din pricina izbiturii, 
căruța şi oratorul se opriră. Era o iapă din Beauce, bătrână, 
slabă, bună de jupuit, care trăgea o căruţă foarte grea. Ajuns 
în fața Bombardei, animalul, sleit şi împovărat, nu voise să 
meargă mai departe. Întâmplarea adunase mulțimea. Dar 
abia avusese vreme căruțaşul, care înjura şi tuna, să 
rostească cuvântul sacramental „boală”! întărit de o cruntă 
lovitură de bici, că gloaba căzuse fără să se mai ridice. Veselii 
ascultători ai lui Tholomyes întoarseră capul spre tămbălăul 
din stradă şi Tholomyes profită de situație ca săşi încheie 
discursul cu această strofă melancolică: 


Era din lumean care trăsurile gonesc, 

Şi au aceeaşi viață; 

Şi - gloabă el trăita cât gloabele trăiesc; 
O scurtă dimineață.241: 


— Bietul cal! suspină Fantine. 

— Na, că Fantine o să se apuce să plângă de mila cailor! 
Cum poate fi cineva atât de dobitoacă! exclamă Dahlia. 

În clipa aceea, Favourite, încrucişânduşi braţele şi dând 
capul pe spate, îl privi cu hotărâre pe Tholomyes şii spuse: 

— EA, şi surpriza? 

— Tocmai. A sosit momentul, răspunse Tholomyes. 
Domnilor, a venit ceasul să le uluim pe aceste doamne. 
Doamnelor, aşteptaţine un minut! 

— Se începe cu o sărutare, spuse Blachevelle. 


— Pe frunte, adăugă Tholomyes. 

Fiecare sărută foarte serios fruntea iubitei lui: apoi, toți 
patru se îndreptară spre uşă, unul după celălalt, cu degetul 
pe buze. 

Favourite bătu din palme: 

— Începe să aibă haz! spuse ea. 

— Să nu staţi prea mult! murmură Fantine. Vă aşteptăm! 


IX — Sfârşitul vesel al bucuriei 


Rămase singure, fetele se aşezară două câte două cu coatele 
pe marginea ferestrelor, pălăvrăgind, scoțând capul afară şi 
vorbinduşi de la un geam la altul. 

Îi văzură pe cei patru tineri, care ieşiră la braţ de la 
cârciuma Bombarda, se întoarseră, le făcură semne râzând şi 
apoi dispărură în gloata prăfuită a duminicii, care cotropeşte 
în fiecare săptămână bulevardul ChampsElysees. 

— Să nu staţi mult! strigă Fantine. 

— Ceau să ne aducă? întrebă Zâphine. 

— Sigur că are să fie drăguţ, spuse Dahlia. 

— Eu, reluă Favourite, vreau ceva care să fie de aur. 

Fură absorbite îndată de iureşul de pe marginea apei, pe 
carel zăreau printre ramurile copacilor şi care le distra grozav. 
Era tocmai ora de plecare a poştalionului cu bagaje şi a 
diligențelor. Aproape toate mesageriile din sud şi din vest 
treceau peatunci prin ChampsElys6es. Cele mai multe 
diligențe o luau dea lungul cheiului şi ieşeau pe la bariera 
Passy. Din minut în minut, câte o trăsură greoaie, vopsită în 
galben şi negru, greu încărcată, cu cai zgomotoşi, 
burduhănoasă din pricina geamantanelor, coviltirelor şi 
valizelor, plină de capete care dispăreau la repezeală, zdrobea 
şoseaua, preschimbând pietrele caldarâmului în amnare, se 
repezea prin mulțime cu toate scânteile unei fierării după ea, 
cu praful drept fum şi ca un fel de furie. Zgomotul acesta le 
distra pe fete. Favourite glăsui: 


— Ce tămbălău. Parcar fi un maldăr de lanţuri care îşi iau 
zborul. 

La un moment dat, una din aceste trăsuri, care se 
deosebeau cu greu în desişul ulmilor, se opri o clipă şi apoi 
porni din nou în galop. Fantine se miră. 

— Ciudat! spuse ea. Credeam că diligența nu se opreşte 
niciodată. 

Favourite ridică din umeri. 

— Fantine asta e uimitoare. Mă uit la ea numai din 
curiozitate. Se miră de cele mai simple lucruri. Să zicem că 
sunt un călător şii spun diligenței: „Eu plec înainte, o să mă 
iei în trecere de pe chei”. Diligenţa trece, mă vede. Se opreşte şi 
mă ia. Asta se face în fiecare zi. Nu cunoşti viața, draga mea! 

Tăcu aşa o bucată de vreme. Deodată, Favourite făcu o 
mişcare, ca şi cum sar fi trezit din somn. 

— Ei bine, făcu ea, şi surpriza? 

— Da, aşa e! rosti Dahlia. Ce e cu faimoasa surpriză? 

— Întârzie cam mult! spuse Fantine. 

Abia isprăvise Fantine de oftat, când băiatul care le servise 
masa intră în odaie. Ţinea în mână ceva care semăna cu o 
scrisoare. 

— Ce e asta? întrebă Favourite. 

— O hârtie pe care au lăsato domnii aceia pentru 
dumneavoastră, răspunse chelnerul. 

— De ce nu neai aduso de îndată? 

— Pentru că domnii, spuse chelnerul, au poruncit să nu vo 
înmânăm decât peste o oră. 

Favourite smulse hârtia din mâinile chelnerului. Era o 
scrisoare. 

— Na! spuse ea. Nare adresă. Dar uite ce scrie pe ea: 
Aceasta e surpriza. 

Desfăcu repede scrisoarea, o deschise şi o citi (ştia să 
citească): 


O, iubitele noastre! 


Aflaţi că avem părinți. Nu prea ştiţi voi bine ce înseamnă 
asta. Asta înseamnă în codul civil, copilăros şi cinstit, taţi şi 
mame. lată însă că părinții aceştia gem; bătrânii ne vor; 
bărbaţii şi femeile acestea cumsecade ne numesc fii risipitori, 
ne doresc întoarcerea şi vor să taie viței în cinstea noastră. Noi 
ne supunem, pentru că suntem virtuoşi. În ceasul în care veţi 
citi aceste rânduri, cinci cai focoşi ne vor duce spre tăticii şi 
mămicile noastre. 

O ştergem, cum spune Bossuet2*2'. Plecăm; am plecat. 
Fugim în brațele lui Laffitte:2*% şi pe aripile lui Caillard2**. 
Diligenţa de Toulouse ne smulge din prăpastie, şi prăpastia 
sunteți voi, o, fetiţele noastre frumoase! Ne întoarcem din nou 
la societate, datorie şi ordine, în galop, cu trei leghe pe oră. 
Patria vrea să fim, ca toată lumea, perfecţi, taţi de familie, 
guarzi comunali şi consilieri de stat. Cinstiţine! Ne sacrificăm. 
Plângeţține în grabă şi înlocuiține repede! Dacă scrisoarea asta 
vă rupe inima, rupețio şi voi pe ea. Adio! 

Vam făcut fericite aproape doi ani. Nu ne purtați pică! 

Semnat 

Fameuil 

Blachevelle 

Listolier 

Felix Tholomyes 

Postscriptum: Masa e plătită. 


Cele patru fete se uitară una la alta. Favourite rupse cea 
dintâi tăcerea: 

— Ei bine! glăsui ea. Oricum, păcăleala e bună. 

— Foarte caraghios! spuse Zephine. 

— Ideea asta trebuie să fi fost a lui Blachevelle, urmă 
Favourite. Asta mă face să mă îndrăgostesc de el. Cum a 
plecat, cum e iubit. Aşa e povestea. 

— Nu, spuse Dahlia, e o idee dea lui Tholomyes. Se 
cunoaşte. 

— Dacăi aşa, moarte lui Blachevelle şi trăiască Tholomyes! 


— Trăiască Tholomyes! strigară Dahlia şi Zephine. Şi 
izbucniră în râs. Fantine râse împreună cu celelalte. Peste un 
ceas, când se întoarse la ea în odaie, plânse. Era, aşa cum am 
spuso, prima ei iubire; se dăduse lui Tholomyes ca şi cum iar 
fi fost bărbat, şi biata fată era însărcinată. 


CARTEA A PATRA 


A ÎNCREDINȚA ÎNSEAMNĂ UNEORI A DA 
DE TOT 


I — Două mame se întâlnesc 


În primul sfert al acestui veac exista la Montfermeil, 
aproape de Paris, un fel de birt care a dispărut azi. Birtul 
acesta era ţinut în străduța Boulanger de soții Thenardier. 
Deasupra porţii, pe zid, se afla o scândură bătută în cuie. Pe 
scândură asta era pictat ceva ce semăna cu un om care duce 
în spinare pe un altul. Acesta de pe urmă avea epoleţi groşi, 
auriți, de general, împodobiţi cu stele mari, argintii; nişte pete 
roşii voiau să însemne sânge; restul tabloului era pierdut în 
nori de fum şi înfățişa probabil o bătălie. Dedesubt se putea 
citi această inscripţie: La sergentul de la Waterloo. 

Nimic mai obişnuit decât o cotigă sau o căruţă la poarta 
unui han. Cu toate astea, vehiculul, sau mai bine zis bucata 
de vehicul care încurca strada în fața birtului La sergentul de 
la Waterloo întro seară de primăvară, în anul 1819, ar fi atras 
prin volumul ei atenţia unui pictor care ar fi trecut peacolo. 

Era partea dinainte a unui camion, dintre cele întrebuințate 
în regiunile păduroase, cu care se cară trunchiuri şi grinzi. 
Această parte dinainte era alcătuită dintro osie masivă de fier, 
cu un fus în care se îmbuca o oişte grea, rezemate pe două roți 
peste măsură de mari. Tot întregul ăsta era îndesat, greoi şi 
diform, ai fi spus că este afetul unui tun uriaş. De prea mult 


mers prin hârtoape, roțile, obezile, butucii, osia şi oiştea erau 
acoperite cu o pătură de nămol, spoială gălbuie, hâdă, destul 
de asemănătoare aceleia cu care se împodobesc de obicei 
catedralele. Lemnul dispărea sub noroi şi fierul sub rugină. 
Sub osie atârna, ca o draperie, un lanț gros, vrednic de un 
Goliat ocnaş. Lanţul acesta te făcea să te gândeşti, nu la 
bârnele pe care era sortit să le transporte, ci la mastodonțţii şi 
la mamuțţii care ar fi putut fi înhămați cu el; îţi amintea ocna. 
Dar o ocnă de ciclopi, supraomenească, şi părea luat de la cine 
ştie ce monstru. Homer lar fi legat cu el pe Polifem, iar 
Shakespeare pe Caliban. 

De ce oare această parte din față a camionului se găsea pe 
stradă, în locul acela? Mai întâi ca să încurce strada; apoi ca 
să ruginească dea binelea. Există în vechea ordine socială o 
seamă de instituţii pe care le găseşti în acelaşi fel în drum, sub 
cerul liber, şi care nau nici ele alt rost decât să fie acolo. 

Mijlocul acestui lanţ spânzura sub osie, destul de aproape 
pe pământ, şi pe el, ca întrun leagăn, şedeau în seara aceea 
alături, ţinânduse de gât cu drăgălăşenie, două copilițe, una 
de vreo doi ani şi jumătate, iar cealaltă de vreun an şi 
jumătate; cea mai mică în brațele celei mari. O basma 
înnodată cu pricepere le împiedica să cadă. O mamă văzuse 
lanțul acela înfricoşător şi spusese: „Uite o jucărie pentru 
copiii mei!” 

Cele două copilițe, de altfel drăguţ şi îngrijit îmbrăcate, 
străluceau; ai fi spus că sunt doi trandafiri printre lanţuri 
vechi; ochii lor erau plini de o mare bucurie; obrajii lor fragezi 
râdeau. Una era castanie, cealaltă brună. Feţele lor naive erau 
două uimiri încântate; un tufiş înflorit din apropiere îşi 
trimitea trecătorilor mireasma ce părea că vine de la ele; cea 
de un an şi jumătate îşi arăta burtica drăgălaşă şi goală cu 
neruşinarea nevinovată a copiilor. Deasupra şi împrejurul 
acestor capete delicate, plămădite din fericire şi muiate în 
lumină, uriaşa jumătate de camion negru de rugină, grozavă, 
plină de curbe şi de unghiuri sălbatice, se rotunjea ca intrarea 
unei peşteri. La câţiva paşi, ghemuită pe pragul hanului, 


mama, o femeie cam neplăcută, dar înduioşătoare în clipa 
aceea, îşi legăna copiii cu ajutorul unei sfori lungi, urmărindui 
cu privirea, de teamă să nu li se întâmple ceva, cu acea 
căutătură  animalică şi cerească totodată, specifică 
maternității. La fiecare legănare, lanțurile hâde făceau un 
zgomot strident, care semăna cu un strigăt de mânie; fetiţele 
se minunau, soarele în amurg lua parte la această bucurie şi 
nimic nu era mai încântător decât capriciul întâmplării, care 
făcea dintrun lanţ de titani un leagăn de heruvimi. 

Pe când le legăna pe cele două fetițe, mama îngâna cu un 
glas fals o romanţă peatunci vestită: 

Trebuie, spunea un războinic... 


Cântând şi privinduşi fetele, nu mai auzea şi nu mai vedea 
ce se întâmplă în stradă. Începuse tocmai prima strofă a 
romanței, când cineva se apropie de ea şi deodată auzi o voce, 
care-i spunea lângă ureche: 

— Ai doi copii frumoşi, doamnă. 

„.„„Frumoasei şi duioasei Imogina'2*, 

răspunse mama, continuânduşi romanța, apoi întoarse 
capul. 

La câţiva paşi în fața ei se afla o femeie. Femeia aceasta 
avea şi ea un copil în braţe. Mai căra şi un sac mărişor, care 
părea să fie foarte greu. 

Copilul acestei femei era una dintre făpturile cele mai 
dumnezeieşti din câte se pot vedea. Era o fetiță de vreo doitrei 
ani. Ar fi putut să se ia la întrecere cu celelalte două pentru 
drăgălăşenia cu care era gătită; avea a scufiță de pânză 
subțire cu dantele şi un pieptar cu panglici. Pulpele albe, 
durdulii şi tari i se vedeau sub fustița ridicată. Era rumenă şi 
sănătoasă. Îţi venea să muşti din obrajii ei ca două mere. 
Despre ochii ei nu se putea spune nimic, decât că trebuie să fi 
fost foarte mari şi că aveau gene minunate. Dormea. 

Dormea somnul încrezător al vârstei ei. Brațele mamelor 
sunt făcute din duioşie; copiii dorm adânc în ele. 


Cât despre mamă, avea o înfăţişare sărăcăcioasă şi tristă. 
Era îmbrăcată ca o lucrătoare care tinde să fie din nou 
țărancă. Era tânără. Era oare frumoasă? Poate, dar îmbrăcată 
astfel, nu părea. Părul, din care-i scăpa o şuviță blondă, părea 
foarte des, dar era acoperit cu totul de o glugă de călugăriță, 
urâtă, strânsă, strâmtă, înnodată sub bărbie. Râsul arată 
dinții frumoşi când îi ai; dar ea nu râdea. Ochii nu păreau ai fi 
uscați de prea multă vreme. Era palidă; arăta sleită şi puţin 
bolnavă; îşi privea fetița adormită în braţe cu duioşia mamei 
care şia hrănit copilul. O batistă mare, albastră, ca ale 
invalizilor, strânsă ca o basma, îi ascundea mijlocul. Avea 
mâini pârlite şi pistruiate arătătorul bătătorit şi jupuit din 
pricina acului de cusut, o manta de lână aspră de culoare 
închisă, o rochie de pânză şi pantofi mari. Era Fantine. 

Era Fantine. Greu de recunoscut. Cu toate astea, privită cu 
atenție, îşi păstra încă frumuseţea. O cută tristă, care semăna 
cu un început de ironie, îi cresta obrazul drept. Cât despre 
îmbrăcămintea ei, acel veşmânt diafan, făcut din muslin şi 
panglici, care părea cusut cu veselie, nebunie şi muzică, plin 
de clopoței şi parfumat cu liliac, se topise ca o chiciură 
strălucitoare pe care o iei drept diamante în soare şi care, 
pierind, lasă ramura neagră. 

Trecuseră zece luni'2**% de la acea „păcăleală bună”. 

Ce se petrecuse în aceste zece luni? Se poate uşor ghici. 

După ce fusese părăsită, începuseră lipsurile. Fantine le 
pierduse repede din vedere pe Favourite, Zephine şi Dahlia. 
Legătura, sfărâmată de bărbați, fusese desfăcută de femei. 
Dacă leai fi spus peste cincisprezece zile că fuseseră prietene, 
sar fi mirat. Prietenia lor nu mai avea niciun rost. Fantine 
rămăsese singură. Tatăl copilului ei plecase - vai, rupturile de 
felul acesta sunt fără leac! - şi ea se văzuse cu desăvârşire 
singură, dezobişnuită de muncă şi, pe deasupra, cu gust 
pentru plăceri. Îndemnată de legătura cu Tholomyes să 
disprețuiască mica meserie pe care o cunoştea, îşi părăsise 
clientela şi aceasta îi întorsese spatele. Niciun mijloc de câştig. 
Fantine abia ştia să citească şi nu ştia să scrie; o învățaseră în 


copilărie să se iscălească; îl pusese pe un scriitor public săi 
scrie o epistolă lui Tholomyes, apoi a doua, apoi a treia. 
Tholomyes nu răspunse la niciuna. Întro zi, Fantine auzi 
cumetrele spunând, cu ochii la fetița ei: „Parcăi poţi lua în 
serios pe copiii ăştia? Te uiţi la ei şi ridici din umeri!” Se gândi 
atunci la Tholomyes, care ridica din umeri când era vorba de 
copilul lui şi nu lua în serios această făptură nevinovată. 
Inima i se întunecă. Totuşi, ce era de făcut? Nu mai ştia cui să 
se adreseze. Cu toate că săvârşise o greşeală, firea ei era, cum 
se ştie, numai sfială şi virtute. Simţi vag că era pe pragul 
deznădejdii şi gata să alunece pe un drum rău. Îi trebuia 
curaj; îl avu şi se încordă. Îi veni în gând să se întoarcă în 
oraşul ei de baştină, la Montreuilsurmer. Poate că va găsi 
acolo pe cineva care so cunoască şi săi dea de lucru. Dar, dar 
ar fi trebuit săşi ascundă greşeala. Întrezărea nelămurit 
posibilitatea unei despărțiri mai dureroase încă decât cea 
dintâi. Inima i se strânse, dar luă o hotărâre. Fantine, după 
cum se va vedea, avea curajul sălbatic al vieţii. 

Renunţase vitejeşte la găteală, se îmbrăcase în veşminte de 
pânză, punând toată mătasea, toate resturile de stofă, toate 
panglicile şi toate dantelele pe fiicăsa, singura vanitate care-i 
rămânea, sfântă de data asta. Vându tot ce avea pe două sute 
de franci; după ceşi plăti toate datoriile, rămase cu vreo 
optzeci de franci. Părăsea Parisul la douăzeci de doi de ani, 
întro dimineaţă frumoasă de primăvară, ducânduşi copilul în 
spinare. Celui care lear fi văzut pe amândouă trecând, i sar fi 
făcut milă. Femeia asta navea pe lume decât copilul, şi copilul 
navea pe lume decât pe maicăsa. Fantine îşi alăptase singură 
copilul; din pricina asta plămânii îi osteniseră şi tuşea puţin. 

Nu vom mai avea prilejul să vorbim despre domnul Felix 
Tholomyes. Să ne mărginim a spune că peste douăzeci de ani, 
sub regele LudovicFilip, acest Tholomyes era un avocat de 
provincie, gras, bogat şi cu trecere, elector înțelept şi jurat 
foarte aspru, dar tot acelaşi om al plăcerilor. 

După ce mersese, când şi când, ca să se odihnească, cu ceea 
ce se chemau peatunci trăsurelele din împrejurimile Parisului, 


plătind câte trei sau patru gologani de fiecare leghe, Fantine 
ajunsese pe la amiază la Montfermeil, pe ulița Brutarului. 

Pe când trecea prin fața hanului Thenardier, cele două fetițe 
încântate de leagănul lor uriaş, îi luară ochii şi se opri 
dinaintea acestei imagini a bucuriei. 

Există vrăji. Cele două fetițe fură pentru ea o astfel de vrajă. 

Le privea emoționată. Prezența îngerilor vesteşte raiul. 1 se 
păru că vede deasupra hanului aceluia tainicul aici al 
providenţei. Cele două micuţe erau atât de vădit fericite! Le 
privea, le admira cu atâta înduioşare, încât, în clipa când 
mama se oprise să respire, între două versuri ale cântecului, 
nu se putu împiedica să nu-i spună cuvintele pe care leați 
citit: „Ai doi copii frumoşi, doamnă”. 

Făpturile cele mai crude sunt dezarmate când li se mângâie 
puii. Mama îşi ridică fruntea, îi mulțumi şi o pofti pe 
trecătoare să şadă pe banca de la uşă. Ea stătea pe prag. Cele 
două femei începură să vorbească: 

— Mă numesc doamna Thenardier, spuse mama celor două 
fetițe. Ţinem hanul acesta. 

Apoi îşi continuă cântecul printre dinţi: 

„Nu şovăind, sunt cavaler 

Şi plec spre Palestina”. 


Această doamnă Thenardier era o femeie roşcovană, 
mătăhăloasă, colțuroasă; tipul femeii care place soldaților, în 
toată urâțenia lui. Şi, lucru ciudat, avea un aer suferind, care- 
i venea de la lecturile romanțţioase. Era o sclifosită bărbătoasă. 
Romanele învechite, măcinate de  închipuirea unor 
cârciumărese, dau astfel de rezultate. Era încă tânără; avea 
abia treizeci de ani. Dacă femeia asta, lăsată pe genunchi, sar 
fi ridicat în picioare, poate că statura ei înaltă şi înfăţişarea ei 
de colos ambulant, bun pentru bâlciuri, ar fi înfricoşato de la 
început pe călătoare, iar fi tulburat încrederea şi ar fi făcut ca 
tot ce avem de povestit să nu mai fie. E destul ca o persoană 
să stea jos, în loc să stea în picioare, pentru ca destinul să se 
schimbe. 


Călătoarea îşi spuse povestea, schimbândo pe alocuri; 
istorisi că era lucrătoare; căi murise bărbatul; că la Paris 
navea de lucru şi că mergea să caute întraltă parte, pe 
meleagurile ei; că părăsise Parisul chiar în dimineața aceea, pe 
jos; că era ostenită pentru căşi ducea copilul în braţe şi, 
întâlnind trăsura de la Villemomble, se suise în ea; că de la 
Villemomble venise la Montfermeil pe jos că fetița umblase 
puţin, dar nu prea mult, era doar atât de micuță că trebuise 
so ia în braţe, şi comoara mamei adormise. 

Spunând cuvintele astea, îşi sărută fetița cu patimă şi o 
trezi. Copilul deschise ochii mari, albaştri, ca cei ai maicăsi, şi 
privi. Ce? Nimic, totul cu acel aer serios şi uneori sever al 
copilaşilor, taină a luminoasei lor nevinovăţii, în fața virtuților 
noastre care apun. Sar spune că se simt îngeri şi că ne ştiu 
oameni. Apoi copilița începu să râdă şi, cu toate că maicăsa o 
ținea bine, alunecă jos cu acea energie de neînvins a unei 
făpturi micuţe care vrea să alerge. Le zări deodată pe celelalte 
două în leagănul lor, se opri şi scoase limba, semn de 
admiraţie. 

Mama Thenardier îşi dezlegă fetele şi le cobori din leagăn, 
spunândule: 

— Jucaţivă câteşitrele! 

Copiii atât de mici se domesticesc repede, şi peste o clipă 
micuțele Thenardier se jucau cu nouavenită cu o nesfârşită 
plăcere, făcând găuri în pământ. 

Nouavenită era foarte veselă; bunătatea mamei e înscrisă în 
veselia odraslei; fetița luase o surcică drept sapă şi săpa cu 
energie o groapă cât pentru o muscă. Lucrul groparului devine 
hazliu când îl face un copil. 

Cele două femei stăteau de vorbă înainte. 

— Cum o cheamă pe fetița dumitale? 

— Cosette. 

Cosette, citiți Euphrasie. Copila se numea Euphrasie. Dar 
din Euphrasie mama făcuse Cosette, cu acel blând şi gingaş 
instinct al mamelor şi al oamenilor din popor, care schimbă 
Josefa în Pepita şi Franqoise în Silette. Avem aici un soi de 


derivate care supără şi  descumpănesc toată ştiinţa 
etimologilor. Am cunoscut o, bunică bătrână, care izbutise să 
facă din Theodor, Gnon. 

— Câţi ani are? 

— Merge pe treii2%7:. 

— Ca a mea, cea mare. 

Între timp, cele trei fetițe se îngrămădiseră întro atitudine 
de adâncă nelinişte şi totodată de fericire mare; se întâmpla 
un eveniment: un vierme gras ieşise din pământ şi ele erau în 
extaz. Frunţile lor încântate se atingeau; ai fi spus: trei capete 
întro aureolă. 

— Copiii, spuse mama Thenardier, se împrietenesc repede. 
Uităte la ele! Ai jura că sunt trei surori. 

Cuvântul acesta fu scânteia pe care o aştepta poate cealaltă 
mamă. Ea o luă de mână pe doamna Thenardier, o privi ţintă 
şii spuse: 

— Nai vrea sămi ţii copilul? 

Doamna Thenardier avu una din acele mişcări de uimire, 
care nu sunt nici acceptare, nici refuz. 

Mama Cosettei urmă: 

— Vezi dumneata, nu vreau sămi duc fata acasă. Nu mio 
îngăduie munca. Cu un copil nu găseşti unde să intri. 
Oamenii sunt atât de curioşi prin partea locului! Bunul 
Dumnezeu ma făcut să trec prin fața hanului dumitale. Când 
am văzut micuţele, atât de drăguţe, de curate şi de 
mulțumite, mau dat gata. Miam spus: uite o mamă bună! 
Asta e: ar fi ca trei surori. Şi pe urmă, am să mă întorc 
curând. Nu vrei sămi ţii copilul? 

— Să vedem, spuse doamna Thenardier. 

— Aş plăti şase franci pe lună. 

Un glas bărbătesc strigă deodată din fundul birtului: 

— Şapte franci. Şi plata înainte pe şase luni. 


— Şase ori şapte patruzeci şi doi, spuse doamna 
Thenardier. 

— Am să plătesc, rosti mama. 

— Şi cincisprezece franci pe deasupra, pentru primele 
cheltuieli, adăugă glasul de bărbat. 

— În total cincizeci şi şapte de franci, spuse doamna 
Thenardier. Şi printre aceste cifre îngână vag: 

„Trebuie, spunea un războinic...” 


— Plătesc, spuse mama. Am optzeci de franci. O sămi 
rămână ceva, ca să mă întorc la mine acasă, pe jos. Am să 
câştig bani acolo, şi cum voi avea cât de puţin, am să mă 
întorc sămi iau odorul. 

Glasul de bărbat urmă: 

— Fetița are tot cei trebuie? 

— E bărbatul meu, spuse doamna Thenardier. 

— Fără îndoială că are tot cei trebuie, comoara mamei. Am 
văzut eu că e bărbatul dumitale. Şi ce mai lucruşoare 
frumoase! Să rămâi cu gura căscată. Din fiecare câte o 
duzină; şi rochițe de mătase, ca o cucoană. Sunt toate aici, în 
legătura asta. 

— Trebuie să ni le dai, zise din nou vocea de bărbat. 

— Sigur că am să vi le dau! spuse mama. Asta ar fi nostim, 
sămi las fata în pielea goală! 

Faţa stăpânului se ivi. 

— Bine, spuse el. 

Târgul fu încheiat. Mama îşi petrecu noaptea la han, dădu 
banii şi îşi lăsă fetița. Îşi înnodă la loc bocceaua golită de 
lucrurile fetiţei, acum uşoară, şi plecă a doua zi dimineaţă, 
socotind că o să se întoarcă în curând. Plecări care se pun la 
cale cu uşurinţă şi care sunt adevărate nenorociri! 

O vecină a familiei Thenardier o întâlni pe mama copilului 
care pleca şi la întoarcere le povesti: 

— Am văzut o femeie care plângea în stradă de ţi se rupea 
inima. 

După ce plecă mama Cosettei, bărbatul îi spuse femeii: 


— Asta o sămi achite polița de o sută zece franci care are 
scadența mâine. Îmi lipseau cincizeci de franci. Ştii că fără ei 
aş fi avut aici portărelul şi o somaţie de plată? Iai întins o 
cursă bună cu copiii tăi. 

— Fără sămi dau seama, spuse femeia. 


II - O primă schiţă a două figuri 
deocheate 


Şoricelul pe carel prinseseră era destul de plăpând, dar 
pisica se bucură şi de un şoarece slab. Cine erau aceşti 
Thenardier? 

Să spunem chiar de pe acum ceva despre ei. Vom desăvârşi 
desenul mai târziu. 

Făpturile acestea aparţineau acelei clase bastarde, alcătuite 
din oameni grosolani parveniți şi din oameni deştepţi dar 
decăzuți, careşi fac loc între clasa numită mijlocie şi cea 
numită inferioară, şi care amestecă unele din cusururile celei 
dea doua cu aproape toate viciile celei dintâi. 

Făceau parte dintre acele firi mărunte care, chiar dacă le 
încălzeşte din întâmplare cine ştie ce foc întunecat, devin 
totuşi, cu uşurinţă, monstruoase. Femeia avea în suflet ceva 
de brută, iar bărbatul de pungaş. Amândoi erau înclinați să 
meargă cu paşi mari spre rău. Există suflete de rac, care merg 
deandărătelea, mereu spre întuneric, dând înapoi în viață, în 
loc să înainteze, folosinduse de experiență ca săşi sporească 
urâțenia, devenind tot mai rele şi îmbibânduse din ce în ce mai 
mult de întuneric. Asemenea suflete aveau bărbatul şi femeia 
aceasta. 

Thenardier, în special, ar fi stingherit pe un fizionomist. E 
de ajuns săi priveşti pe unii oameni pentru a nu te încrede în 
ei. Îi simţi întunecaţi din cap pânăn picioare. Sunt neliniştiți 
de ce e în urma lor şi amenințători pentru ce e înainte. Nimeni 
nu poate şti ce au făcut şi ce vor face. Umbra pe care o au în 
privire îi denunţă. E destul săi auzi rostind un cuvânt sau săi 


vezi făcând o mişcare, ca să întrezăreşti în trecutul lor taine 
negre şi în viitorul lor negre mistere. 

Thenardier, dacă e săl credem, fusese soldat; sergent, 
spunea el; făcuse probabil campania din 1815 şi se purtase 
eroic după cât se pare. Vom vedea mai târziu care era 
adevărul. Firma cârciumii sale era o aluzie la una din aceste 
vitejii. O zugrăvise el însuşi, pentru că se pricepea să facă 
puțin din toate, dar prost. 

Era epoca în care vechiul roman clasic, după ce fusese 
Cleile, era Lodoiska, tot pretenţios, dar din ce în ce mai vulgar, 
decăzut de la domnişoara de Scudery la doamna de 
BarthelemyHadot şi de la doamna de Lafayette la doamna 
BournonMalarme:2**%. Acum incendia sufletul drăgăstos al 
portăreselor din Paris, pustiind până şi suburbia. Doamna 
Thenardier era deşteaptă tocmai cât trebuia ca să citească 
asemenea cărți. Se hrănea cu ele. Îşi îneca în ele creierul 
multpuțin cât îl avea; lucrul acesta îi dăduse în frageda ei 
tinerețe, ba chiar ceva mai târziu, un fel de atitudine 
gânditoare lângă bărbatusău, un şmecher de o oarecare 
pătrundere, un destrăbălat cu oarecare ştiinţă de carte, minus 
gramatica, grosolan şi totodată subţire. În privinţa 
sentimentalismului, îl citea pe PigaultLebrun'**, iar „in ceea 
ce priveşte sexul slab”, cum spunea în limbajul lui, era un 
bădăran corect şi simplu. Nevastăsa era cu vreo doisprezece 
sau cincisprezece ani mai tânără decât el. Mai târziu, când 
pletele ei revărsate jalnic, după moda romantică, începură să 
albească şi când Megera!25 luă locul Pamelei251:, doamna 
Thenardier nu mai fu altceva decât o femeie rea şi grasă, care 
se hrănise cu romane proaste. Doar nu citeşti nerozii fără să 
te influențeze. Rezultatul fu că pe fata ei cea mare o boteză 
Eponine. Cât despre cea mică, era cât peaci săi pună bietei 
copile numele de Gulnare. Faptul că nu o chema decât 
Azelma'2%2 şil datora întâmplării fericite că maicăsa citise 
tocmai atunci un roman de DucrayDuminil'25%. 

De altfel, so spunem în treacăt, nu totul e ridicol şi 
superficial în epoca asta ciudată la care facem aluzie şi care ar 


putea fi numită anarhia numelor de botez. Alături de 
elementul romanțţios pe care lam arătat, mai e şi simptomul 
social. Nu arareori, azi, pe văcar îl cheamă Arthur, Alfred sau 
Alfons, şi pe viconte - dacă mai sunt viconți - Thomas, Pierre 
sau Jacques. Această deplasare, care dă numele „elegant” 
plebeului şi numele țărănesc aristocratului, nu e decât o 
mişcare spre egalitate. Suflul nou nu poate fi împiedicat să 
pătrundă şi aici, ca peste tot. Sub această discordie aparentă e 
un lucru mare şi adânc, şi anume Revoluţia Franceză. 


III — Ciocârlia 


Nu ajunge să fii rău la suflet ca săți meargă bine. Birtul 
mergea prost. 

Datorită celor cincizeci şi şapte de franci ai călătoarei, 
Thenardier  putuse împiedica un protest şişi  onorase 
semnătura. Luna următoare avură din nou nevoie de bani; 
nevastăsa plecă la Paris şi depuse la Muntele de Pietate 
trusoul Cosettei pentru şaizeci de franci. Îndată ce cheltuiră şi 
suma aceasta, cei doi Thenardier se obişnuiră să nu mai vadă 
în fetiță decât un copil luat la ei din milă şi se purtară cu ea 
ca atare. Pentru că nu mai avea nimic deal ei, o îmbrăcară cu 
fuste şi cămăşi vechi deale fetelor Thenardier, adică în zdrenţe. 
Îi dădură să mănânce resturile celorlalți, hrănindo ceva mai 
bine decât pe câine şi ceva mai prost decât pe pisică. Pisica şi 
câinele erau de altfel tovarăşii ei obişnuiţi de masă; Cosette 
mânca cu ei sub masă, dintrun blid de lemn la fel cu al lor. 

Maicăsa, care se stabilise, după cum se va vedea mai târziu, 
la Montreuilsurmer, scria, sau mai bine zis, punea pe cineva 
să scrie la fiecare sfârşit de lună cerând veşti despre copilul ei. 
Cei doi Thenardier răspundeau întotdeauna la fel: Cosettei îi 
mergea de minune. 

După ce se scurseră cele şase luni, mama trimise şapte 
franci pentru a şaptea lună şişi continuă destul de regulat 
trimiterile, din lună în lună. Nu se isprăvise încă anul, când 


Thenardier spuse: „Că mare hatâr ne face! Ce crede că facem 
cu cei şapte franci ai ei?” Şii scrise cerândui doisprezece franci. 
Mama, pe care o convinseseră că fetița ei e fericită şi „se 
dezvoltă bine”, se supuse trimițândule doisprezece franci. 

Sunt oameni care nu pot iubi pe unii fără să nu urască pe 
alții. Mama Thenardier îşi iubea cu patimă fetele, aşa că no 
putea suferi pe străină. E trist să te gândeşti că dragostea 
unei mame poate să aibă şi părți urâte. Oricât de puţin loc ar 
fi ocupat Cosette, i se părea căl ia peal fetelor ei şi că le 
împuţinează aerul pe carel respiră. Această femeie, ca multe 
de teapa ei, avea o porție anumită de mângâieri şi alta de 
lovituri şi sudălmi, pe care o cheltuia în fiecare zi. Dacă nar fi 
avuto pe Cosette, cu siguranță că fetele ei, oricât de 
idolatrizate erau, ar fi primit şi unele şi altele; străina, însă, le 
făcu serviciul dea întoarce loviturile asupra ei. Fetele nu avură 
decât mângâierile. Cosette nu făcea o mişcare fără să nu-i 
cadă pe cap o grindină de pedepse aspre şi nemeritate. 
Făptură blândă şi slabă, care nu înţelegea nimic despre lumea 
aceasta şi despre Dumnezeu, pedepsită, certată, tratată cu 
asprime, bătută fără încetare, vedea alături două făpturi la fel 
cu ea care trăiau fericite. Fiindcă doamna Thenardier se purta 
rău cu Cosette, Eponine şi Azelma se purtară la fel. Copiii la 
vârsta asta sunt alte exemplare ale mamei lor, în format mai 
MIC. 

Se scurse un an, apoi un altul. În sat se spunea: 

— Thenardierii ăştia sunt oameni cumsecade. Nu sunt 
bogați, şi cresc un copil lăsat în părăsire la ei. 

Credeau că maicăsa uitase de Cosette. 

Thenardier însă, care aflase nu se ştie pe ce căi ascunse că 
ar fi vorba de un copil din flori, lucru pe care mamăsa nul 
putea mărturisi, îi ceru cincisprezece franci pe lună, spunând 
că „lighioana” creşte şi „mănâncă” şi amenințând că no mai 
ține. „Să nu mă sâcâie pe mine, striga el, căi trântesc țânca 
tocmai când crede că la ascuns mai bine. Trebuie sămi dea 
mai mult.” 

Mama plăti cei cincisprezece franci. 


Din an în an copilul creştea, şi mizeria lui de asemenea. 

Cât timp fu mică de tot, Cosette rămase calul de bătaie al 
celor două fetițe; cum se făcu mai mare, adică mainainte chiar 
dea împlini cinci ani, ajunse servitoarea casei. 

La cinci ani, aţi spune, de necrezut! Vai, eadevărat! 
Suferința socială începe la orice vârstă. Nam văzut oare, de 
curând, procesul unui oarecare Dumolard, orfan, ajuns 
bandit, care de la vârsta de cinci ani, spun documentele 
oficiale, fiind singur pe lume, „muncea ca să trăiască şi fura”? 

O puseră pe Cosette să meargă după cumpărături, să 
curețe odăile, curtea, strada, să spele vasele şi chiar să ducă 
greutăți în spinare. Cei doi Thenardier se socotiră cu atât mai 
îndreptățiți să se poarte astfel, cu cât mama, care se afla tot la 
Montreuilsurmer, începu să plătească neregulat. Rămăsese în 
urmă cu câteva luni! 

Dacă Fantine sar fi întors la Montfermeil după aceşti trei 
ani, nu şiar mai fi recunoscut copilul. Cosette, atât de drăguță 
şi de rumenă la venirea ei în casa aceea, era acum slabă şi 
palidă. Avea o înfăţişare neliniştită. „O prefăcută!” spuneau 
soții Thenardier. 

Nedreptatea o făcuse arțăgoasă şi mizeria o urâţise. Nu-i 
mai rămâneau decât ochii frumoşi, careți făceau milă, pentru 
că, mari cum erau, părea că vezi în ei o şi mai nesfârşită jale. 

Era trist so vezi, iarna, pe această biată copilă, care navea 
nici şase ani, tremurând în zdrențele ei vechi de pânză, 
găurite, măturând strada disdedimineaţă cu o mătură uriaşă 
în mânuţele ei roşii şi cu o lacrimă în ochii ei mari. 

În partea locului i se spunea Ciocârlia. Poporului, căruiai 
plac imaginile, o poreclise astfel pe această ființă ca o 
păsărică, ce tremura, se speria, se înfiora, se trezea în fiecare 
dimineaţă cea dintâi din casă şi din sat, mereu pe stradă, sau 
pe câmp, înaintea zorilor. 

Numai că biata Ciocârlie nu cânta niciodată. 


CARTEA A CINCEA 
DECLINUL 


I — Povestea unui progres realizat în 
industria mărgelăriei 


Ce se întâmplă cu ea? Unde era? Ce făcea această mamă, 
care, după spusele celor din Montfermeil, părea săşi fi părăsit 
copilul? 

După ceo lăsase pe mica Cosette celor doi Thenardier, îşi 
continuase drumul şi ajunsese la Montreuilsurmer. 

Acestea se petreceau, ne aducem aminte, în 1819. 

Fantine îşi părăsise locul de baştină de vreo zece ani. 
Montreuilsurmer îşi schimbase înfăţişarea. Pe când Fantine 
cobora treptat din rău în mai rău, oraşul ei natal prosperase. 

De vreo doi ani se înființase acolo una din acele industrii 
care sunt marile evenimente ale micilor ţinuturi. 

Amănuntul acesta are importanță şi socotim necesar săl 
dezvoltăm; mai că am spune: săl subliniem. 

Din timpuri foarte vechi, Montreuilsurmer avea ca industrie 
specială imitarea jaisurilor englezeşti'25* şi a mărgelelor negre 
de Germania. Industria aceasta lâncezise din pricină că 
scumpetea materiilor prime influența asupra mâinii de lucru. 
Tocmai când Fantine se întoarse la Montreuilsurmer, se 
întâmplase o prefacere neaşteptată în producţia acestor 
„articole negre”. Spre sfârşitul lui 1815, un om, un 
necunoscut, se stabilise în oraş şi se gândise să înlocuiască în 
această fabricaţie răşina de India cu răşina indigenă şi, mai 
ales la brățări, iar inelele de tablă sudate, cu inelele de tablă 
numai îmbucate. Această mică schimbare fusese o adevărată 
revoluție. Această mică schimbare redusese considerabil 
prețul materiei prime şi îngăduise, în primul rând, ridicarea 
prețului mâinii de lucru, ceea ce era o binefacere pentru 
localitate; în al doilea rând, îmbunătăţirea fabricaţiei, ceea ce 


însemna un folos pentru consumator; în al treilea rând, 
vânzarea produselor cu preț mai redus, întreind totodată 
câştigul, ceea ce însemna un profit pentru manufacturier. 

În felul acesta o idee avea trei rezultate. 

În mai puţin de trei ani, autorul acestui procedeu se 
îmbogăţise, ceea ce e bine, şi îmbogăţise şi pe alţii din jurul 
său, ceea ce e şi mai bine. Nu era de prin partea locului. Nu se 
ştia nimic despre obârşia lui; iar despre începuturile lui, prea 
puţin. Se povestea că venise în oraş cu foarte puțini bani, cel 
mult cu vreo câteva sute de franci. Cu capitalul acesta 
modest, pus în slujba unei idei ingenioase la care adăugase 
organizare şi inteligență, dobândise şi averea lui şi pe aceea a 
ținutului. 

La sosirea sa în  Montreuilsurmer avea veşmintele, 
înfăţişarea şi felul dea vorbi al unui lucrător. 

Se pare că în ziua în care intrase pe neobservate în orăşelul 
Montreuilsurmer, întro dupăamiază de decembrie, către seară, 
cu sacul în spinare şi cu bățul noduros în mână, un mare 
incendiu izbucnise tocmai la casa comunală. Omul acesta se 
aruncase în foc şi salvase, primejduinduşi viața, doi copii, 
care, din întâmplare, erau ai căpitanului de jandarmi; din 
această pricină nimeni nu se mai gândise săi ceară actele. Tot 
atunci i se aflase numele. Îl chema moş Madeleine. 


II — Madeleine 


Avea vreo cincizeci de ani, părea muncit de gânduri şi era 
un om bun. lată tot ce se putea spune despre el. Datorită 
progreselor rapide ale acestei industrii, pe care o pusese pe 
roate atât de strălucit, Montreuilsurmer se preschimbase 
întrun important centru de afaceri. Spania, care foloseşte mult 
jaisurile negre, comanda în fiecare an cantități uriaşe. 
Montreuilsurmer făcea, în ce priveşte negoțul acesta, 
concurență Londrei şi Berlinului. Beneficiile lui moş Madeleine 
erau atât de mari, încât începând din al doilea an putuse săşi 


ridice o fabrică impunătoare, în care erau două ateliere 
încăpătoare: unul pentru bărbați şi altul pentru femei. Orice 
înfometat putea să i se înfățişeze şi era sigur că găseşte de 
lucru şi pâine. Moş Madeleine cerea bărbaţilor bunăvoință, 
femeilor cinste, şi tuturor, corectitudine. Despărţise atelierele 
în aşa fel, încât să poată separa sexele, pentru ca fetele şi 
femeile să fie cuminţi. În privința asta era neclintit. Era 
singura sa neîngăduință. Asprimea lui era cu atât mai 
îndreptăţită, cu cât Montreuilsurmer, fiind o garnizoană, 
prilejuri de corupție erau destule. Venirea lui acolo fusese o 
binefacere, şi prezența lui, providenţială. Înainte de sosirea lui 
moş Madeleine, întreg ţinutul lâncezea; acum totul trăia viața 
sănătoasă a muncii. Un freamăt puternic încălzea şi străbătea 
totul. Şomajul şi mizeria erau necunoscute. Nu era buzunar, 
oricât de modest, în care să nu se găsească câţiva bani, şi nici 
locuinţă, oricât de săracă, unde să nu existe puţină bucurie. 

Moş Madeleine folosea pe toată lumea. Le cerea tuturor un 
singur lucru: bărbaţilor să fie de treabă şi fetelor să fie 
cinstite. 

După cum am spus, în mijlocul acestei activităţi, a cărei 
pricină şi temei era el, moş Madeleine făcea avere, dar, lucru 
destul de ciudat pentru un om simplu care se ocupă cu 
negoțul, grija lui de căpetenie nu părea să fie asta. Sar fi spus 
că se gândea mult la ceilalți şi puţin la el însuşi. Se ştia că 
depusese în 1820 la Laffitte o sumă de şase sute treizeci de mii 
de franci, dar, mainainte de aşi fi pus deoparte aceşti şase sute 
treizeci de mii de franci, cheltuise mai bine de un milion 
pentru oraş şi pentru săraci. 

Spitalul era prost înzestrat; înființase acolo zece paturi. 
Montreuilsurmer se împărțea în oraşul de sus şi oraşul de jos. 
Oraşul de jos, unde locuia el, navea decât o singură şcoală, o 
şandrama care se surpa; clădise două: una de fete şi alta de 
băieți. Alocase celor doi învăţători, din banii lui, o 
indemnizație de două ori mai mare decât bietul lor salariu 
oficial, şi întro zi îi spuse unuia care se mira: „Primii 
funcţionari ai statului sunt doica şi învățătorul”. Înfiinţase, pe 


cheltuiala lui, un azil, lucru aproape necunoscut pe vremea 
aceea în Franța, şi un fond de ajutor pentru lucrătorii bătrâni 
şi infirmi. Din pricină că manufactura asta devenise un centru 
important luă repede ființă în jurul ei un cartier nou cu un 
mare număr de familii sărace; deschise acolo o farmacie 
gratuită. 

Când abia începuse, inimile bune îşi spuneau: vlăjganul 
ăsta vrea să se îmbogăţească. Când îl văzură îmbogăţind 
ținutul înainte de a se îmbogăţi el însuşi, aceleaşi inimi bune 
îşi spuseră: e un ambițios. Lucrul acesta părea şi mai 
probabil, dat fiind că omul era religios şi chiar cucernic în 
oarecare măsură, ceea ce era foarte bine văzut pe vremea 
aceea. Se ducea în fiecare duminică să asculte liturghia. 
Deputatul din localitate, căruia îi mirosea peste tot a 
concurență, începu să se neliniştească de această cucernicie. 
Deputatul, care fusese membru al corpului legislativ al 
imperiului, avea aceleaşi idei religioase ca acel 
părinteoratorian, cunoscut sub numele de Fouche, duce 
d'Otrante, carel promovase şii fusese prieten. Între cei patru 
pereţi râdea pe înfundate de Dumnezeu. Dar când îl văzu pe 
bogatul manufacturier Madeleine ducânduse la liturghia de la 
ceasurile şapte dimineaţa, întrezări întrînsul un eventual 
candidat şi se hotări să io ia înainte; îşi luă un duhovnic iezuit 
şi se duse, la rândul lui, atât la liturghie cât şi la vecernii. 
Ambiţia însemna pe vremea aceea, în adevăratul înţeles al 
cuvântului, a te lua la întrecere întru cele sfinte. Din spaima 
aceasta, odată cu bunul Dumnezeu, câştigară şi săracii, 
pentru că preacinstitul deputat înființă şi el două paturi la 
spital; ceea ce făcea în total douăsprezece. 

Cu toate astea, întro dimineaţă a anului 1819, se răspândi 
în oraş zvonul că, la propunerea domnului prefect şi ţinând 
seama de serviciile aduse ținutului, moş Madeleine va fi numit 
de către rege primar la Montreuilsurmer. Aceia carel 
socotiseră pe noulvenit drept „un ambițios”, se folosiră cu 
bucurie de prilejul acesta dorit de toată lumea, ca să poată 
striga: „Ei, ce spuneam noi?” 


Montreuilsurmer fierbea. Zvonul era întemeiat. Câteva zile 
mai târziu, numirea apăru în Monitor. A doua zi, moş 
Madeleine o respinse. 

Tot în acest an, 1819, produsele noului procedeu născocit 
de Madeleine figurară la Expoziţia Industrială; la raportul 
juriului, regele îl nu-mi pe inventatorul lor cavaler al Legiunii 
de onoare. Din nou zarvă în oraş. Va să zică asta voia: o 
decorație! Dar moş Madeleine o refuză. 

Hotărât lucru, omul acesta era o taină. Inimile bune ieşiră 
din încurcătură spunând: „La urma urmei, e un fel de 
aventurier!” 

Cum am mai spus, ţinutul îi datora mult, săracii îi datorau 
totul; se făcuse atât de folositor, încât trebuise până la urmă 
să fie onorat, şi era atât de blând, încât trebuise până la urmă 
să fie iubit; lucrătorii mai ales îl adorau, şi el primea această 
adorație cu un fel de gravitate melancolică. Când se ştiu că 
era bogat, „lumea bună” îi dădu bună ziua şi în oraş i se 
spuse: „domnul Madeleine”, dar lucrătorii lui şi copiii îi ziceau 
mai departe „moş Madeleine” şi lucrul acesta îl făcea, mai 
mult ca orice, să zâmbească. Pe măsură ce se ridica mai sus, 
plouau invitaţiile. „Societatea” îl dorea. Măruntele saloane 
scrobite de la Montreuilsurmer, care, bineînțeles, rămăseseră 
la început cu uşile închise în fața meşteşugarului, se 
deschiseră larg în fața milionarului. 1 se făcură mii de 
temenele. Le refuză. 

Nici de data asta inimile bune nu fură stânjenite: „Nare nici 
bună creştere, nici învățătură. Cine ştie de unde vine. Nare de 
unde şti cum să se poarte în lume. Te pomeneşti că nici no fi 
ştiind să citească.” 

Când lau văzut câştigând bani, şiau spus: e un negustor. 
Când lau văzut dând bani în dreapta şin stânga, şiau spus: e 
un ambițios. Când lau văzut refuzând onorurile, şiau spus: e 
un aventurier. Când lau văzut ocolind „lumea bună” şiau 
spus: eo brută. 

În 1820, adică după cinci ani de la sosirea lui la 
Montreuilsurmer, serviciile pe care le adusese erau atât de 


însemnate, iar dorința regiunii atât de unanimă, încât regele îl 
nu-mi din nou primar al oraşului. Refuză încă o dată; dar 
prefectul se împotrivi refuzului; toți fruntaşii veniră săl roage, 
poporul îl imploră în plină stradă, stăruința fu atât de vie, 
încât până la urmă primi. Lumea băgă de seamă că ceea ce 
păru să îl convingă fură vorbele de mânie ale unei bătrâne din 
popor, care-i strigă cu năduf din pragul uşii: „E nevoie de un 
primar bun. Poate cineva să dea înapoi când e vorba să facă 
un bine?” 

Asta fu cea dea treia fază a ascensiunii sale. După ce moş 
Madeleine devenise domnul Madeleine, domnul Madeleine 
devenise domnul primar. 


III — Sume depuse la Laffitte 


De altfel, rămăsese tot atât de simplu ca în prima zi. Avea 
părul cărunt, privirea serioasă, chipul ars de soare al unui 
lucrător şi expresia gânditoare a unui filosof. Purta de obicei o 
pălărie cu borul lat şi o redingotă lungă de postav gros, 
încheiată până la gât. Îşi îndeplinea funcţiile de primar, dar în 
afară de asta trăia tot în singurătate. Vorbea cu puţină lume. 
Se ferea de orice politețe convenţională, saluta în grabă şi o 
ştergea repede, zâmbea ca să nu fie nevoit să vorbească, dădea 
din buzunar ca să nu fie silit să zâmbească. Femeile spuneau 
despre dânsul: „Ce urs cumsecade!” Avea o singură plăcere: să 
se plimbe pe câmp. 

Lua masa întotdeauna singur, cu o carte deschisă în față, 
pe care o citea. Avea o bibliotecă mică, dar bine întocmită. i 
plăceau cărțile; cărțile sunt prieteni reci, dar siguri. Pe 
măsură ce timpul liber îi sporea odată cu averea, părea că 
profită de el pentru a se cultiva. De când venise la 
Montreuilsurmer se putea vedea că din an în an limbajul său 
devenea mai politicos, mai ales şi mai blând. 

Când se plimba, lua cu el bucuros puşca, dar se slujea rar 
de ea. Dacă totuşi i se întâmpla so facă, ţintea fără greş, ceea 


cei speria pe ceilalți. Nu împuşca niciodată un animal 
nevătămător. Nu trăgea niciodată în păsărele. 

Cu toate că nu mai era tânăr, avea o putere covârşitoare. 
Dădea o mână de ajutor oricui avea nevoie, ridica un cal, 
împingea la căruță când i se înnămolea o roată, oprea de 
coarne un taur care o luase razna. Totdeauna pleca de acasă 
cu buzunarele pline şi se întorcea cu ele goale. Când trecea 
printrun sat, ţâncii zdrențăroşi alergau bucuroşi după el şil 
înconjurau ca un roi de musculițe. 

Sar fi putut spune căşi trăise odinioară viața la țară, pentru 
că avea la îndemână tot soiul de sfaturi folositoare pentru 
țărani. Îi învăţa să distrugă mălura grâului, stropind podul 
casei şi udând bine găurile duşumelei cu o soluție de sare de 
bucătărie. Le arăta cum să stârpească gărgărițele. Avea 
„reţete” pentru distrugerea pirului, neghinei, măzărichii, a 
busuiocului roşu, a tuturor ierburilor parazite care mâncau 
grâul. Apăra o crescătorie de iepuri împotriva şobolanilor, 
punând înăuntru un cobai care să le miroase. 

Văzu o dată nişte oameni din partea locului plivind de zor 
nişte urzici. Privi grămada de plante smulse din rădăcină, 
veştejite şi spuse: „Au murit. Ar fi şi ele bune la ceva, dacă aţi 
şti să le folosiți. Când urzica e tânără, frunza ei e o legumă 
excelentă; când îmbătrâneşte are filamente şi, fibre ca ale 
cânepei şi inului. Pânza de urzică e tot atât de bună ca şi cea 
de cânepă. Urzica tocată e bună pentru păsări; zdrobită, e 
bună pentru vitele cornute. Sămânța de urzică amestecată în 
nutreţ face ca părul animalului să prindă lustru; rădăcina ei, 
amestecată cu sare, dă o vopsea galbenă, foarte frumoasă. E 
un fân minunat, care poate fi cosit de două ori pe an. Şi cei 
trebuie urzicii? Un pic de pământ. Nicio îngrijire, nicio 
cultură. Numai că sămânţa ei se scutură pe măsură ce se 
coace şi e greu de cules. Asta e tot. Dacă vaţi da puţină 
osteneală, urzica ar fi folositoare; pentru că o lăsăm în 
părăsire, devine dăunătoare şi atunci o stârpim. Câţi oameni 
nu seamănă cu urzica!” Apoi, după o clipă de tăcere, spuse: 


„Tineţi minte asta, prieteni: nu există nici iarbă rea şi nici 
oameni răi. Nu există decât cultivatori răi.” 

Copiii îl iubeau şi ei, pentru că ştia să facă lucruşoare 
drăguţe din paie şi nuci de cocos. 

De câte ori vedea că poarta unei biserici e cernită intra 
înăuntru; umbla după înmormântări, ca alții după botezuri. 
Văduvia şi nenorocirea altora îl atrăgeau datorită marii lui 
blândeți; se băga printre prietenii în doliu, printre familiile 
înveşmântate în negru şi printre preoţii care se tânguiau în 
jurul unui sicriu. Părea căi place săşi legene gândurile în 
sunetul cântărilor funebre, pline de viziunea unei alte lumi. 
Cu ochii spre cer, cu un fel de năzuinţță spre tainele 
nesfârşitului, asculta glasurile triste care cântau pe marginea 
prăpastiei întunecate a morții. 

Făcea pe ascuns o mulțime de fapte bune, aşa cum alții fac 
pe ascuns fapte urâte. Pătrundea pe înserat prin case; urca pe 
furiş treptele. Un biet nenorocit, întorcânduse în cotlonul său 
din podul casei, băga de seamă că uşa fusese deschisă, uneori 
cu forța, în lipsa lui. Bietul om începea să strige: „Mau călcat 
hoţii!” Intra, şi primul lucru pe carel vedea era o monedă de 
aur uitată pe o mobilă. „Hoţul” carel călcase era moş 
Madeleine. 

Era binevoitor şi trist. Lumea spunea: „lată un bogătaş, 
care nu pare mândru. lată un om fericit care nu pare voios.” 

Unii susțineau că e un personaj misterios şi afirmau că 
nimeni nu intra vreodată în odaia lui, o adevărată chilie de 
pustnic, mobilată cu clepsidre înaripate şi împodobite cu oase 
puse cruciş şi cu capete de mort. Se spuneau atât de multe, 
încât nişte cucoane tinere, dichisite şi răutăcioase, din 
Montreuilsurmer, veniră întro zi şil rugară: „Domnule primar, 
aratăne odaia dumitale! Se spune că ar fi o peşteră.” El zâmbi 
şi le pofti în „peşteră”. Fură pedepsite pentru curiozitatea lor. 
Era o odaie cu mobilă de acaju, destul de urâtă de altfel, ca 
toate mobilele de soiul acesta, şi tapetată cu hârtie ieftină. Nu 
putură vedea nimic altceva acolo, decât, pe cămin, două 


sfeşnice de modă veche, care păreau de argint „pentru că erau 
marcate”. Observaţie plină de spirit provincial. 

Totuşi lumea spuse mai departe că nimeni nu intra în odaia 
aceea, care era o peşteră de pustnic, o văgăună, un mormânt. 

Se şoptea de asemeni că avea depuse la banca Laffitte sume 
„uriaşe”, care îi erau ţinute întotdeauna la îndemână, astfel 
încât domnul Madeleine putea să sosească întro bună 
dimineaţă la Laffitte, să iscălească o chitanţă şi săşi ia cu el 
cele două sau trei milioane în zece minute, în realitate, aceste 
„două sau trei milioane” se reduceau, după cum am spuso, la 
şase sute treizeci sau patruzeci de mii de franci. 


IV — Domnul Madeleine în doliu 


La începutul anului 1821 ziarele vesteau moartea domnului 
Myriel, episcopul din Digne, „supranumit monseniorul 
Bienvenu”, şi răposat plin de cuvioşie la vârsta de optzeci şi doi 
de ani. 

Să adăugăm aici un amănunt pe care ziarele îl scăpară din 
vedere: episcopul din Digne era, la moartea lui, orb de mai 
mulți ani, şi era mulțumit că era orb, pentru că o avea pe sora 
lui alături. Să fii orb şi să fii iubit, în treacăt fie spus, e pe 
pământul acesta, unde nimic nu e desăvârşit, una din formele 
cele mai deosebit de alese ale fericirii. Să ai tot timpul lângă 
tine o soție, o fiică, o soră, o ființă încântătoare, care e acolo 
pentru că tu ai nevoie de ea şi pentru că ea nu se poate lipsi de 
tine, să te ştii de neînlocuit pe lângă cel care ţie necesar; săi 
poți măsura în orice clipă afecțiunea după prinosul de 
prezență pe care ţil dăruieşte, aşa fel încât săți spui: fiindcă 
îmi hărăzeşte tot timpul ei, înseamnă că mia dăruit tot 
sufletul; să vezi cugetul în locul chipului; săți dai seama că 
cineva ţie credincios, când pentru tine lumea e o eclipsă; să 
simți foşnetul unei rochii ca pe un fâlfâit de aripi; so auzi 
ducânduse şi venind, ieşind şi întorcânduse, vorbind, cântând, 
şi să te gândeşti că eşti ţinta acestor paşi, a vorbelor şi a 


cântecului; săți arăţi în fiecare clipă puterea de atracţie; să te 
simți cu atât mai puternic cu cât eşti mai infirm; să te 
preschimbi în întuneric şi, prin întuneric, în astrul împrejurul 
căruia se roteşte un înger — iată o neasemuită fericire. Cea mai 
mare fericire a vieții e convingerea că eşti iubit, iubit pentru 
tine însuți; sau mai bine: iubit în ciuda ta însuți, un orbareo 
asemenea convingere. Să fii ajutat întro astfel de restrişte 
înseamnă să fii mângâiat. Îţi lipseşte ceva? Nu. Nai pierdut 
lumina, când ai dragostea! Şi ce dragoste! O dragoste făcută 
pe deantregul din virtute. Acolo unde e siguranţă, nu există 
orbire. Sufletul dibuie în căutarea altui suflet şi îl găseşte. Şi 
sufletul acesta, aflat şi pus la încercare, e o femeie. O mână te 
sprijină: e a ei: o gură îţi atinge uşor fruntea: e gura ei; auzi o 
răsuflare foarte aproape de tine: e ea. Să ai totul de la ea, dela 
credința ei în tine şi până la mila ei, să nu fii părăsit niciodată, 
să ai această ființă plăpândă care să te ajute, să te rezemi peo 
trestie de neclintit, să atingi cu mâinile providenţa şi so poți 
lua în brațe; Dumnezeu aievea, ce încântare! Inima, această 
modestă floare cerească, păşeşte spre o tainică înflorire. Nai 
schimba această umbră pentru oricâtă lumină. Sufletulinger e 
aici, aici fără încetare; se îndepărtează numai ca să se 
întoarcă; dispare ca un vis şi apare din nou, ca o realitate; 
Simţi un fel de căldură care se apropie. lato! Eşti plin de 
seninătate, de bucurie, de extaz; străluceşti în noapte. Mii de 
îngrijiri mărunte. Nimicuri care preţuiesc foarte mult în acest 
gol. Cele mai gingaşe accente ale vocii unei femei, şoptite ca să 
te legene, îți înlocuiesc o lume stinsă. Eşti dezmierdat de un 
suflet. Nu vezi nimic, dar te simţi iubit. E un rai făcut din 
beznă. 

Din raiul acesta, monseniorul Bienvenu trecuse în celălalt. 

Vestea morţii sale apăru în ziarul local din 
Montreuilsurmer. A doua zi, domnul Madeleine era îmbrăcat 
în negru şi purta doliu la pălărie. 

În oraş, doliul acesta fu băgat de seamă şi lumea începu să 
pălăvrăgească. Se păru că se face lumină în jurul originii 
domnului Madeleine. Lumea bănui că se înrudea cu 


venerabilul episcop. „E în doliu după episcopul din Digne”, se 
şopti în saloane. Acest lucru ridică mult prestigiul domnului 
Madeleine şil făcu să capete dintrodată şi pe neaşteptate o 
oarecare consideraţie în lumea aleasă din Montreuilsurmer. 
Microscopicul foburg SaintGermain al oraşului se gândi să 
pună capăt carantinei la carel supusese până atunci pe 
domnul Madeleine, presupusă rubedenie a unui episcop. 
Domnul Madeleine îşi dădu seama că înaintase în grad, după 
ploconelile tot mai adânci ale femeilor bătrâne şi după 
zâmbetele celor tinere. Întro seară, o venerabilă doamnă a 
acelei mărunte lumi mari, curioasă prin dreptul pe care il 
dădea bătrânețea, îşi luă îndrăzneala săl întrebe: 

— Domnul primar e fără îndoială vărul răposatului episcop 
din Digne? 

— Nu, doamnă, spuse el. 

— Bine, stărui nobila văduvă, dar văd că purtaţi doliu. 

El îi răspunse: 

— Port doliu pentru că în tinerețe am fost fecior în familia 
lui. 

Se mai observase că de câte ori trecea prin oraş vreun tânăr 
coşer savoiard, care cutreiera ţinutul în căutare de lucru, 
domnul primar trimitea după el, îl întreba cum îl cheamă şi îi 
dădea bani. Micii savoiarzi aflaseră acest lucru unul de la 
altul şi de la o vreme veneau mai des prin partea locului. 


V — Palide fulgerări în zare 


Încetul cu încetul, cu vremea, toate împotrivirile căzuseră. 
La început, pe temeiul unei legi căreia i se supun toţi cei ce se 
ridică, fuseseră născocite pe socoteala domnului Madeleine tot 
felul de bârfeli şi de calomnii. După aceea se auziră numai 
unele răutăţți, apoi numai vorbe îndoielnice, pe urmă şi 
acestea se risipiră cu totul; respectul deveni total, unanim, 
cordial şi, de la o vreme, prin 1821, cuvintele „domnul primar” 
fură rostite la Montreuilsurmer aproape cu acelaşi accent cu 


care erau rostite la Digne, în 1815, cuvintele „monseniorul 
episcop”. Oamenii veneau de la zece leghe ca să ceară sfatul 
domnului Madeleine. El punea capăt neînțelegerilor, împiedica 
procesele şi îi împăca pe cei ce se duşmăneau. Fiecare îl lua ca 
judecător al pricinei sale. Parcă ar fi avut tablele dreptului 
natural în loc de suflet. Aveau pentru el un fel de respect 
molipsitor, care în vreo şaseşapte ani trecu de la unii la alții şi 
cuprinse întreg ținutul. 

Un singur om dintre cei din oraş şi din ţinut se feri cu totul 
să nu se molipsească şi, în ciuda a tot ce făcea moş Madeleine, 
rămânea răzvrătit, ca şi cum ar fi fost ținut treaz şi întro 
continuă nelinişte de un fel de instinct dârz şi de neclintit. 
Parcă ar exista în unii oameni un adevărat instinct animalic, 
curat şi integru ca orice instinct, care dă naştere simpatiilor şi 
antipatiilor ce despart orbeşte ființele omeneşti unele de altele; 
care nu şovăie, nu se tulbură, nu tace şi nu se dezminte 
niciodată, luminos în tot întunericul său, fără să dea greş, 
stăpânitor, neînduplecat la toate sfaturile inteligenței şi la 
toate tăgadele rațiunii, şi care, oricum ar fi întocmite 
destinele, dă de ştire tainic omuluicâine de prezența 
omuluipisică, şi omuluivulpe de prezența omuluileu. 

Adeseori, când domnul Madeleine trecea pe câteo stradă, 
liniştit, afectuos, înconjurat de binecuvântarea tuturor, se 
întâmpla ca un bărbat înalt, întro redingotă cenuşie, ca un 
baston gros în mână şi cu o pălărie trasă pe ochi, să se 
întoarcă deodată după el şi săl privească până ce dispărea. 
Apoi îşi încrucişa brațele, dând încet din cap şi ridicânduşi 
buza de sus cu buza de jos până sub nas, întrun fel de 
strâmbătură plină de înţeles, care sar putea traduce printrun: 
„Cine e omul ăsta? Cu siguranţă că lam mai văzut undeva. În 
orice caz, nu mă păcăleşte el pe mine.” Personajul acesta grav, 
de o gravitate aproape amenințătoare, era dintre acelea care, 
chiar întrezărite fugar, dau de lucru observatorului. Îl chema 
Javert şi făcea parte din poliţie. 

Îndeplinea la Montreuilsurmer funcțiunea neplăcută, dar 
folositoare, de inspector. Nu văzuse începuturile lui Madeleine. 


Javert îşi datora postul pe carel ocupa protecţiei domnului 
Chabouillet, secretarul contelui Angles, ministru de stat, 
peatunci prefect de poliție la Paris. Când Javert sosise la 
Montreuilsurmer, averea marelui manufacturier era deja 
făcută, şi moş Madeleine devenise domnul Madeleine. 

Unii ofițeri de poliție au o fizionomie specială, la care se 
adaugă un aer de josnicie amestecat cu unul de autoritate. 
Javert avea o astfel de înfăţişare, dar lipsită de josnicie. 

Suntem siguri că, dacă sufletul oamenilor sar desluşi cu 
ochiul, sar vedea lămurit un lucru ciudat, şi anume că fiecare 
individ al speciei umane corespunde unei specii a creaţiunii 
animale; şi sar putea recunoaşte cu uşurinţă acel adevăr, abia 
întrezărit de către cugetător, că de la stridie până la vultur, de 
la porc până la tigru, toate animalele sunt în om şi fiecare 
dintre ele în câte un om. Uneori, chiar mai multe deodată. 

Animalele nu sunt altceva decât imaginile virtuților şi 
viciilor noastre, perindânduse înaintea ochilor noştri, fantome 
vizibile ale sufletelor noastre. Dumnezeu ni le arată ca să ne 
dea de gândit. Cum însă animalele nu sunt decât umbre, 
Dumnezeu nu lea făcut educabile, în adevăratul înțeles al 
cuvântului; asta nar fi servit la nimic. Dimpotrivă, sufletelor 
noastre, care sunt realități şi au un scop al lor propriu, 
Dumnezeu lea dat inteligență, adică posibilitatea de a se 
educa. O educaţie socială bine făcută poate întotdeauna să 
scoată dintrun suflet, oricare ar fi el, partea folositoare pe care 
o conține. Asta se referă, bineînțeles, la punctul de vedere 
restrâns al vieții pământeşti aparente, fără să păgubească 
chestiunea profundă a personalităţii anterioare şi ulterioare a 
ființelor care nu sunt oameni. Eul vizibil nu autorizează 
gânditorul să nege eul latent. Dar să trecem mai departe. 

Acum, dacă admiteţi pentru o clipă, împreună cu noi, că în 
fiecare om există una dintre speciile animale ale creațiunii, ne 
va fi lesne să spunem ce era polițistul Javert. 

Ţăranii din Asturia!25% sunt convinşi că printre puii de care- 
i fată o lupoaică e şi câte un câine pe care maicăsa îl ucide, ca 
să nu-i sfâşie mai târziu pe ceilalți pui. 


Daţi o față omenească unui astfel de câine fătat de o 
lupoaică şil veţi avea pe Javert. 

Javert se născuse întro închisoare; maicăsa era 
cărturăreasă şi taicăsău la ocnă. Când se făcuse mare, se 
socotise în afară de societate şişi luase gândul că ar putea să 
facă vreodată parte din ea. Observase că societatea ţinea 
pentru totdeauna, dincolo de marginile ei, două clase de 
oameni: pe acei care o atacă şi pe acei care o păzesc; avea de 
ales una dintre aceste două clase; totdeodată simţea întrînsul 
un nu ştiu ce fond de străşnicie, de ordine şi de corectitudine, 
împletit cu o ură negrăită pentru rasa de oameni fără căpătâi 
din care făcea parte. Intră în poliție. 

Acolo izbuti. La patruzeci de ani era inspector. În tinereţe 
fusese detaşat la închisorile de condamnați la muncă silnică 
din sud. 

Înainte de a merge mai departe, să ne înţelegem asupra 
cuvintelor „față omenească”, pe care leam pomenit adineauri 
cu privire la Javert. 

Fața omenească a lui Javert era alcătuită dintrun nas 
turtit, cu nări adânci, spre care urcau, pe obraji, doi favoriți 
enormi. Te simțeai prost când vedeai pentru prima oară aceste 
două păduri şi aceste două peşteri. Când râdea, ceea ce i se 
întâmpla rar, era îngrozitor. Buzele lui subțiri se răsfrângeau 
şi dădeau la iveală nu numai dinții, dar şi gingiile, iar 
împrejurul nasului i se forma o zbârcitură lată şi sălbatică, ca 
pe un bot de fiară. Când era serios, Javert semăna cu un 
dulău; când râdea, era un tigru. Avea de altfel craniu mic, 
fălcile mari, păr care-i ascundea fruntea şi cădea peste 
sprâncene, iar între ochi avea o cută neclintită, ca o stea a 
mâniei, privirea întunecată, gura strânsă şi primejdioasă, 
aerul poruncitor şi fioros. 

Omul acesta era alcătuit din două sentimente foarte simple 
şi oarecum foarte bune, dar pe care le strica aproape cu totul, 
exagerândule: respectul față de stăpânire şi ura față de 
răzvrătire; iar în ochii lui furtul, omorul, toate crimele, nu 
erau decât forme ale răzvrătirii. Credea orbeşte, adânc, în tot 


ce avea o funcțiune de stat, începând cu primul ministru şi 
isprăvind cu ultimul guard comunal. Acoperea cu dispreț, cu 
ură şi cu scârbă tot ce trecuse, fie şi o singură dată, de pragul 
legal al răului. Era neînduplecat şi nu îngăduia abateri de la 
regulă. Pe de o parte îşi spunea: „Funcţionarul nu poate să se 
înşele; magistratul nu greşeşte niciodată”, şi pe de alta: „Sunt 
pierduţi pentru totdeauna. Nimic bun nu mai poate să iasă 
din ei.” Împărtăşea pe deantregul părerea acelor extremişti 
care acordă legiuirilor omeneşti nu ştiu ce putere de a crea 
osândiți sau, dacă vreţi, de a hotări cine sunt cei sortiți 
osândei, şi care văd un Styx la poalele societăţii. Era stoic, 
serios, auster; un visător trist; umil şi mândru ca un fanatic. 
Privirea îi era ca un burghiu: rece şi pătrunzătoare. Toată 
viața i se cuprindea în aceste două cuvinte: a veghea şi a 
supraveghea. Introdusese linia dreaptă în tot ce este mai 
întortocheat pe lume, îşi dădea seama că era folositor, credea 
în funcția lui ca întro religie şi era spion aşa cum altul e preot. 
Vai de cel care-i cădea în mână! Lar fi arestat pe taicăsău dacă 
ar fi fugit din ocnă şi ar fi denunțato şi pe maicăsa dacă ar fi 
săvârşit vreo infracțiune. Ar fi făcut acest lucru cu 
mulțumirea sufletească pe care o dă virtutea. Pe deasupra, 
mai ducea şi o viață de lipsuri, izolare, renunțţări, castitate; 
nicicând o distracţie. Era datoria neîndurată, poliția înțeleasă 
aşa cum spartanii înțelegeau Sparta, o pândă nemiloasă, o 
cinste sălbatică, un delator tare ca marmura. Brutus întrupat 
în Vidocqi25*. 

Întreaga înfăţişare a lui Javert exprima omul care stă la 
pândă şi care se fereşte. Şcoala mistică a lui Joseph de 
Maistre, care la acea epocă împăna cu o înaltă cosmogonie 
aşanumitele ziare ultra, nar fi stat la îndoială să spună că 
Javert era un simbol. Nu i se vedea fruntea, pentru că i se 
ascundea sub pălărie; nu i se vedeau ochii, pentru că se 
pierdeau sub sprâncene; nu i se vedea bărbia, care i se 
înfundă în cravată; nu i se vedeau mâinile, care-i intrau în 
mâneci; nu i se vedea bastonul, pe carel purta sub redingotă. 
Dar cum se ivea prilejul, vedeai ieşind deodată din umbră, ca 


dintro cursă, o frunte colțuroasă şi strâmtă, o privire 
prevestitoare de rău, o bărbie amenințătoare, mâini uriaşe şi o 
bâtă năprasnică. 

În clipele lui de odihnă, care erau foarte rare, cu toate că 
ura cărțile, citea. Din pricina aceasta nu era cu totul lipsit de 
cultură. Lucrul se cunoştea după un anumit ifos în vorbă. 

Am spus că navea niciun viciu. Când era mulțumit de el 
însuşi, îşi îngăduia să tragă puţin tabac pe nas. Avea, în 
sfârşit, o trăsătură omenească. 

Se va înțelege uşor că Javert era spaima acelei categorii de 
oameni pe care statistica anuală a Ministerului de Justiție o 
însemna sub rubrica: „Oameni fără căpătâi”. Numele lui 
Javert, o dată rostit, îi zăpăcea. Faţa lui Javert, îndată ce se 
ivea, îi împietrea locului. 

Aşa era omul acesta nemaipomenit. 

Javert era cu un ochi mereu ațintit asupra domnului 
Madeleine. Un ochi plin de bănuială şi de presupuneri. În cele 
din urmă, domnul Madeleine băgase de seamă, dar lucrul 
acesta părea să naibă nicio importanţă pentru el. Nu-i puse 
lui Javert nicio întrebare; nul căuta, nul ocolea şii răbda, fără 
să pară căi dă vreo atenție, privirea aceea supărătoare, 
aproape apăsătoare. Era față de Javert, ca față de toată 
lumea: binevoitor şi bun. 

Lui Javert îi scăpaseră câteva cuvinte, din care se putea 
ghici că polițistul cercetase în taină, cu acea curiozitate 
înnăscută, în care intră, în egală măsură, instinctul şi voința, 
toate urmele anterioare pe care moş Madeleine ar fi putut să le 
lase în alte părți. Părea că ştie, şi o spunea uneori pe ocolite, 
că cineva culesese unele informaţii în cutare regiune asupra 
cutărei familii dispărute. O dată i se întâmplă să spună, 
vorbind ca pentru el însuşi: „Cred căl am la mână! După 
aceea, stătu trei zile pe gânduri, fără să scoată o vorbă. Parcă 
firul, pe care i se păruse căl ţinuse între degete, sar fi rupt. 

De altfel (şi înţelesul absolut al unor cuvinte trebuie 
corectat aici), nu poate exista întro ființă omenească nimic cu 
adevărat fără greş, şi caracteristica instinctului e că poate fi 


tulburat, pus pe un drum greşit şi înşelat. Dacă nar fi aşa, 
instinctul ar fi mai presus decât inteligența şi animalul ar şti 
mai mult decât omul. 

Javert era evident tulburat de firescul şi liniştea domnului 
Madeleine. 

Întro bună zi, ciudatul său fel de a fi păru totuşi săl 
impresioneze pe domnul Madeleine. lată cu ce prilej. 


VI — Moş Fauchelevent 


Domnul Madeleine trecea întro dimineață pe o stradă 
nepavată din Montreuilsurmer. Auzind un strigăt şi văzând 
mai mulți oameni strânşi la un loc, la o oarecare depărtare, 
merse întracolo. Un bătrân, anume moş Fauchelevent, 
alunecase sub căruță, după cei căzuse calul. 

Acest Fauchelevent era unul dintre puţinii duşmani pe care 
domnul Madeleine îi mai avea pe vremea aceea. Când 
Madeleine sosise în localitate, Fauchelevent, fost notar şi ţăran 
cu oarecare ştiinţă de carte, făcea o negustorie care începuse 
însă săi meargă prost. Fauchelevent îl văzuse pe acest simplu 
lucrător îmbogăţinduse, în vreme ce el, ca patron, scăpăta. 
Lucrul acesta îl umpluse de gelozie şi făcuse tot cei stătuse 
landemână, de câte ori avusese prilejul, pentru ai pricinui 
vreun rău lui Madeleine. Dăduse apoi faliment şi, bătrân cum 
era, fără familie şi fără copii, nemaiavând decât o căruță cu 
un cal, se făcuse căruțaş, ca să poată trăi. 

Calul îşi rupsese amândouă picioarele şi nu se putea ridica. 
Bătrânul era prins între roţi. Căzuse atât de prost, încât toată 
greutatea căruței i se lăsase pe piept. Căruţa era destul de 
încărcată. Moş Fauchelevent gemea de ţi se rupea inima. 
Încercaseră săl tragă deacolo, dar zadarnic. O sforțare 
dezordonată, un ajutor stângaci, o lovitură greşită puteau săl 
răpună. Era cu neputinţă săl scoţi de sub căruţă altfel decât 
ridicândo în sus. Javert, care sosise la fața locului în clipa 
accidentului, trimise pe cineva să caute un cric. 


Veni şi domnul Madeleine. Lumea se dădu în lături cu 
respect. 

— Ajutor! Striga bătrânul Fauchelevent. Oameni buni, cine 
mă scapă? 

Domnul Madeleine se întoarse spre cei de față. 

— Aveţi un cric? 

— Sau dus să caute, răspunse un ţăran. 

— În câtă vreme îl vom avea? 

— Sau dus în apropiere, la Flachot, unde e un potcovar; dar 
nare a face, tot o să treacă vreun sfert de ceas. 

În ajun plouase, pământul era moale, căruţa se înfunda din 
ce în ce mai adânc şi apăsa, tot mai tare pe pieptul bătrânului 
căruțaş. Era vădit că în mai puţin de cinci minute aveau săi 
se frângă coastele. 

— E cu neputinţă să aşteptăm un sfert de ceas, spuse 
Madeleine ţăranilor cârel priveau. 

— Navem încotro. 

— Dar nare să mai fie de niciun folos. Nu vedeți cum se 
înfundă căruța? 

— Păi ce săi faci? 

— Ascultaţi, spuse Madeleine, mai e loc destul sub căruță 
ca să se bage cineva dedesubt şi so ridice cu spinarea. O clipă 
numai, şil scoatem pe bietul om afară. Cine are spinare şi 
inimă”? Primeşte de la mine cinci galbeni! 

Nimeni din jur nu se clinti. 

— Zece galbeni, spuse Madeleine. 

Cei de față lăsară ochii în jos. Unul dintre ei murmură: 

— Trebuie să fii al naibii de tare. De! Sar putea să te 
strivească. 

— Haideţi! spuse iar Madeleine. Douăzeci de galbeni. 

Aceeaşi tăcere. 

— Nu că le lipseşte bunăvoința, dar... spuse o voce. 

Domnul Madeleine se întoarse şil recunoscu pe Javert. 

Nul văzuse venind. Javert urmă: 

— ...puterea. Trebuie să fii un om nemaipomenit ca să ridici 
în spinare o căruţă ca asta. Apoi, privindul țintă pe domnul 


Madeleine, urmă, apăsând pe fiecare cuvânt: Domnule 
Madeleine, nam cunoscut decât un singur om în stare să facă 
ceea ce le ceri dumneata acum. 

Madeleine tresări. 

Javert adăugă cu un aer nepăsător, dar fără săl slăbească 
din ochi pe Madeleine: 

— Era un ocnaş. 

— Ah! făcu Madeleine. 

— Din ocna de la Toulon. 

Madeleine păli. 

Între timp, căruța continua să se înfunde cu încetul. Moş 
Fauchelevent gemea şi urla: 

— Mă înăbuş! Îmi frânge coastele! Un cric! Ceva! Ah! 

Madeleine se uită împrejurul lui. 

— Va să zică nimeni nu vrea să câştige douăzeci de galbeni 
şi săi scape viața acestui bătrân? 

Niciunul din cei de faţă nu se mişcă. Javert spuse din nou: 

— Nam cunoscut decât un singur om care să poată înlocui 
un cric. Era ocnaşul acela. 

— Ah, mă striveşte! strigă bătrânul. 

Madeleine ridică ochii şi întâlni privirea de şoim a lui Javert, 
ațintită mereu asuprăi, se uită la ţăranii neliniştiți şi zâmbi 
cu tristețe. Apoi, fără să spună o vorbă, îngenunche şi, 
mainainte ca mulțimea să aibă vreme să scoată un strigăt, 
intră sub căruţă. 

Trecu o clipă groaznică de aşteptare şi tăcere. 

Lumea îl văzu pe Madeleine aproape culcat pe burtă sub 
greutatea îngrozitoare, încercând în două rânduri zadarnic 
săşi apropie coatele de genunchi. 

— Moş Madeleine, ieşi deacolo! îi strigară oamenii. 

Până şi bătrânul Fauchelevent îi spuse: 

— Domnule Madeleine, dute! Trebuie să mor şi gata! 
Lasămă! Are să te strivească şi pe dumneata! 

Madeleine nu răspunse nimic. Cei de față gâfâiau. Roţile se 
înfundaseră mai mult şi acum era aproape cu neputinţă ca 
Madeleine să mai iasă de sub căruţă. 


Deodată, însă, lumea văzu uriaşa masă clătinânduse: 
căruța se ridică încetul cu încetul şi roţile ieşiră pe jumătate 
din făgaşele pe care le săpaseră. Se auzi un glas înăbuşit care 
striga: „Grăbiţivă! Ajutaţi!” Era Madeleine, care făcuse o 
ultimă sforțare. 

Se repeziră. Devotamentul unuia dăduse putere şi curaj 
tuturor. Căruţa fu ridicată de douăzeci de braţe. Bătrânul 
Fauchelevent era salvat. 

Madeleine se ridică. Era foarte palid, cu toate căi curgea 
năduşeala pe față. Hainele i se rupseseră şi erau pline de 
noroi. Toată lumea plângea. Bătrânul îi îmbrăţişă genunchii 
şii spuse: „Dumnezeul meu!” Pe fața lui Madeleine se citea nu 
ştiu ce suferinţă fericită şi cerească. Se uita cu ochi liniștiți la 
Javert, carel privea fără încetare. 


VII —- Fauchelevent ajunge grădinar la 
Paris 


Fauchelevent îşi  scrântise genunchiul în timpul 
accidentului. Moş Madeleine îl trimise întruna din infirmeriile 
pe care le organizase pentru lucrători în clădirea fabricii şi 
unde slujeau două surori de caritate. A doua zi dimineața, 
bătrânul găsi pe măsuța de noapte o hârtie de o mie de franci, 
cu un bilet scris de mâna lui Moş Madeleine: „Îți cumpăr 
căruța şi calul”. Căruţa era sfărâmată şi calul mort. 
Fauchelevent se vindecă, dar genunchiul îi rămase ţeapăn. 
Datorită recomandațiilor date de surori şi de preot, domnul 
Madeleine îi găsi moşului un loc de grădinar întro mânăstire 
de maici din cartierul SaintAntoine, la Paris. 

Asta se petrecuse cu puțin timp înainte ca domnul 
Madeleine să fie numit primar. Când Javert îl văzu pentru 
prima oară gătit cu eşarfa care-i dădea autoritate asupra 
oraşului, fu cuprins de tremurul acela pe care lar avea un 
dulău când ar mirosi că sub hainele stăpânului se ascunde un 
lup. Începând din acea clipă, îl ocoli cât putu. Când nevoile 


serviciului io cereau neapărat, şi nu putea face altfel decât să 
dea ochii cu primarul, îi vorbea cu cel mai adânc respect. 

Prosperitatea pe care Montreuilsurmer io datora lui moş 
Madeleine avea, pe lângă semnele vizibile arătate, un alt 
simptom care, dacă nu era vizibil, era în schimb tot atât de 
semnificativ. Lucrul acesta nu putea înşela niciodată. Când 
populaţia suferă, când nu e de lucru, când nu mai e negoț, 
contribuabilul se opune impozitului fiindcă e în mizerie, lasă 
să treacă termenele, iar statul pierde bani mulți cu cheltuielile 
de constrângeri şi încasări. Când e de lucru în plin, când ţara 
e fericită şi bogată, impozitele se plătesc cu uşurinţă şi nu 
pricinuiesc statului cheltuieli. Se poate spune că mizeria şi 
bogăția publică au în cheltuielile de strângere a impozitelor un 
termometru care nu dă greş. În şapte ani, cheltuielile de 
strângere a impozitelor se reduseseră cu trei pătrimi în plasa 
Montreuilsurmer, ceea ce făcea ca aceasta să fie citată printre 
toate celelalte de către domnul de Villele, ministrul de finanţe 
de atunci. 

Aşa stăteau lucrurile în ţinut la întoarcerea Fantinei. 
Nimeni Nu-şi mai aducea aminte de ea. Din fericire, poarta 
fabricii domnului Madeleine era ca un chip de prieten. Fantine 
ceru de lucru şi fu primită în atelierul femeilor. Pentru Fantine 
meseria era nouă, ea nu era prea îndemânatică, aşa că nu 
câştiga cine ştie cât pe zi, dar, în sfârşit, îi ajungea şi atât. 
Problema era rezolvată: îşi câştiga pâinea. 


VIII - Doamna Victurnien cheltuieşte 
treizeci şi cinci de franci pentru morală 


Când Fantine văzu că câştigă, avu o clipă de bucurie. Să 
trăieşti cinstit din munca ta, ce har al cerului! începu să aibă 
iar poftă de muncă. Îşi cumpără o oglindă, se bucură săşi 
privească în ea tinerețea, părul şi dinții frumoşi, uită de multe 
lucruri şi nu se mai gândi decât la Cosette a ei şi la viitorul 
care se întrezărea. Fu aproape fericită. Îşi închirie o cămăruţă 


şi o mobilă pe datorie, urmând so plătească din munca cei; era 
o rămăşiţă din obiceiurile ei de dezordine. 

Neputând spune că e măritată, se ferise să vorbească, aşa 
cum am mai văzut, despre fetița ei. 

La început, îi plătea la timp pe cei doi Thenardier. Fiindcă 
nu ştia decât să se iscălească, era silită să le scrie printrun 
scriitor public. 

Scria adesea. Lucrul acesta fu băgat de seamă. În atelierul 
femeilor începu să se şoptească că Fantine „scrie scrisori” şi 
căşi „dă aere”. 

Nimic nu stârneşte mai mult curiozitatea oamenilor decât 
treburile care nu-i privesc. De ce domnul ăsta nu vine decât 
penserate? De ce domnul cutare Nu-şi atârnă cheia în cui, 
joia? De ce o coteşte totdeauna pe străzi dosnice? De ce 
doamna asta coboară întotdeauna din birjă înainte de a 
ajunge acasă? De ce trimite să i se cumpere hârtie de scrisori 
când are destulă în sertar? etc., etc. Sunt ființe care pentru a 
afla cheia acestor taine, de altfel cu totul indiferente pentru 
ele, cheltuiesc mai mulți bani, risipesc mai mult timp, îşi dau 
mai multă osteneală decât ar fi nevoie pentru zece fapte bune; 
şi asta, fără folos, de plăcere, fără să le fie altcum răsplătită 
curiozitatea decât tot prin curiozitate. Vor urmări pe cineva 
zile întregi, vor sta ceasuri întregi pe la colțuri de stradă, pe 
sub ganguri, noaptea, pe frig şi pe ploaie, vor mitui 
comisionarii, vor da de băut vizitiilor şi slugilor, vor cumpăra o 
cameristă, îl vor câştiga pe portar. De ce? Fără rost. Dintro 
curată încăpățânare dea vedea, dea şti şi dea se strecura. Din 
mâncărime de limbă. Şi adeseori, după ce tainele sunt 
cunoscute, misterele publicate, enigmele aduse la lumina zilei, 
încep catastrofe, dueluri, falimente, familii ruinate, existenţe 
sfărâmate, spre marea bucurie a celor care au „descoperit 
totul”, fără niciun interes, numai şi numai din instinct. Trist 
lucru! 

Unii oameni sunt răi numai din nevoia dea vorbi. 
Conversaţia lor, conversație de salon, flecăreală de 


anticameră, e ca vetrele care mistuie lemnele cu repeziciune; le 
trebuie mult combustibil şi combustibilul lor e aproapele. 

Fantine fu deci luată la ochi. 

De altfel, destule o invidiau pentru părul ei blond şi dinții 
albi. 

Băgară de seamă că în atelier se trăgea câteodată deoparte 
şişi ştergea o lacrimă. În clipele acelea se gândea la fetița ei; 
poate şi la bărbatul pe carel iubise. 

E dureros să te rupi de legăturile întunecate ale trecutului. 

Băgară de seamă că scria cel puţin de două ori pe lună, 
mereu la aceeaşi adresă, şi că punea timbre pe scrisoare. 
Ajunseră să afle şi adresa: Domniei sale domnului Thenardier, 
hangiu, la Montfermeil. Îl iscodiră la cârciumă pe scriitorul 
public, un moşuleţ care Nu-şi putea umple burta cu vin roşu 
până ce Nu-şi golea buzunarul de taine. Pe scurt, se află că 
Fantine avea un copil. „Sigur că era una dalea!” Se găsi chiar 
o bătrână care se duse la Montfermeil, vorbi cu cei doi 
Thenardier şi le spuse la întoarcere: „Am cheltuit treizeci şi 
cinci de franci, dar miam luat o piatră de pe inimă. Am văzut 
copilul!” 

Cumătra care făcuse lucrul acesta era o spaimă, anume 
doamna Victurnien, straja şi portăreasa virtuții tuturor. 
Doamna Victurnien avea cincizeci şi şase de ani şişi căptuşea 
masca urâțeniei cu cea a bătrâneţii. Avea glasul behăit şi 
mintea jucăuşă. Bătrâna aceasta fusese şi ea tânără odată, 
lucru uimitor. În tinereţea ei, în plin 1793, se măritase cu un 
călugăr fugit din mânăstire, care purta bonetă roşie şi trecuse 
de la bernardini la iacobinit57:. Era uscată, aspră, seacă, 
ursuză, spinoasă, aproape veninoasă; dar nul putea uita pe 
călugărul care o lăsase văduvă, după ceo domesticise şi o 
pusese cu botul pe labe. Era o urzică în care ghiceai şi o rasă 
călugărească mototolită. În timpul restaurației se făcu atât de 
cucernică, încât popii îi iertară povestea cu călugărul. Avea o 
mică proprietate pe care o lăsa prin testament şi, cu mult 
tămbălău, unei comunităţi religioase. Era foarte bine văzută 


de episcopatul din Arras. Aşadar, doamna Victurnien se duse 
la Montfermeil şi se întoarse spunând: „Am văzut copilul!” 

Toate astea luaseră timp. Fantine era la fabrică de mai bine 
de un an, când, întro dimineaţă, supraveghetoarea atelierului 
îi înmână din partea domnului primar cincizeci de franci, 
spunândui că nu mai face parte din atelier şi sfătuindo, din 
partea domnului primar, să părăsească ţinutul. 

Era tocmai în luna în care cei doi Thenardier, după ce 
ceruseră doisprezece franci în loc de şase, începuseră să 
pretindă cincisprezece. 

Fantine era nenorocită. Nu putea pleca din ţinut pentru că 
datora la chirie şi la mobile. Nu putea să le achite cu cincizeci 
de franci. Bolborosi câteva cuvinte rugătoare. 
Supraveghetoarea îi spuse că ar trebui să plece imediat din 
atelier. Fantine nu era, de altfel, decât o lucrătoare mediocră. 
Împovărată de ruşine mai mult decât de disperare, părăsi 
atelierul şi se întoarse în odaia ei. Aşadar, greşeala îi era 
cunoscută de toată lumea. 

Nu se mai simţi în stare să scoată o vorbă. Unii o sfătuiră 
să se ducă la primar; nu îndrăzni. Domnul primar îi dădea 
cincizeci de franci pentru că era bun şi o gonea pentru că era 
drept. Se supuse acestei sentințe. 


IX — Succesul doamnei Victurnien 


Văduva călugărului a fost, aşadar, bună la ceva. 

De altfel, domnul Madeleine nu ştia nimic despre toate 
astea. Viaţa e plină de astfel de încurcături. Domnul 
Madeleine avea obiceiul să nu intre aproape niciodată în 
atelierul femeilor. Pusese în fruntea acestui atelier o fată 
bătrână, pe care io recomandase preotul, şi avea toată 
încrederea în acea supraveghetoare, persoană respectabilă, 
hotărâtă, dreaptă, cinstită, pătrunsă de caritatea care constă 
în a da, dar lipsită de caritatea care constă în înțelegere şi 
iertare. Domnul Madeleine îi încredințase ei totul. Oamenii cei 


mai buni sunt adeseori siliți săşi exercite autoritatea prin alții. 
În virtutea acestui drept, şi cu convingerea că face bine ce face, 
supraveghetoarea instruise procesul, judecase, osândise şi o 
executase pe Fantine. 

Cât despre cei cincizeci de franci, îi dăduse dintro sumă pe 
care domnul Madeleine io încredințase pentru milostiviri şi 
ajutoare lucrătoarelor şi de care nu da socoteală. 

Fantine vru să se angajeze servitoare în partea locului; 
merse dintro casă întralta. No primi nimeni. Nu putea părăsi 
oraşul. Negustorul de vechituri de la careşi cumpărase 
mobilele — şi ce mai mobile! —- spusese: „Dacă pleci, pun să te 
aresteze ca peo hoaţă!” Proprietarul căruia îi datora chiria îi 
spusese: „Eşti tânără şi drăguță, aşa că poţi să plăteşti!” Ea 
împărți cei cincizeci de franci între proprietar şi negustorul de 
vechituri, dădu înapoi trei sferturi din mobile, Nu-şi păstră 
decât strictul necesar şi se văzu fără lucru, fără mijloace de 
trai, nemaiavând decât un pat şi datorând încă vreo sută de 
franci. 

Se apucă să coasă cămăşi grosolane pentru soldații din 
garnizoană, câştigând astfel şaizeci de centime pe zi. Fata o 
costa cincizeci. De atunci începu săi plătească neregulat lui 
Thenardier. 

O femeie bătrână, care-i aprindea lumânarea seara, când se 
întorcea acasă, o învăță arta dea trăi în mizerie. Acolo unde se 
sfârşeşte traiul din puţin, începe traiul din nimic. Aceste feluri 
de a trăi sunt ca două odăi: cea dintâi e întunecoasă, iar cea 
dea doua e plină de beznă. 

Fantine învăţță cum te poţi lipsi cu totul de foc iarna, cum 
să renunțţi la păsărica ce mănâncă mei de un ban la două zile, 
cum săți faci din fustă cuvertură şi din cuvertură fustă, cum 
săți economiseşti lumânarea, luând masa la lumina ferestrei 
de peste drum. Nu ştim tot ce pot să scoată dintrun gologan 
unele ființe slabe, care au îmbătrânit în lipsuri şi în cinste. 
Asta ajunge să fie un talent. Fantine izbuti să dobândească 
acest sublim talent şişi recâştigă puţin curajul. 

Vorbea peatunci cu o vecină: 


— Ei! Cred că dormind cinci ceasuri pe zi şi cosând tot 
restul timpului, voi izbuti să câştig o fărâmă de pâine. Şi apoi, 
când eşti necăjit, mănânci mai puțin. Fi, bine! Am să mă 
hrănesc şi eu cu suferințe şi neliniști, cu nițică pâine şi cu 
necazuri. 

În deznădejdea asta, simţea o ciudată fericire când se 
gândea că are o fetiță. Se gândea so aducă. Cum? So facă să 
împartă mizeria cu ea? Şiapoi, era datoare lui Thenardier. 
Cum să se achite? Şi drumul! Cum să şil plătească? 

Bătrâna care-i dăduse ceea ce am putea nu-mi lecţii de 
sărăcie era o femeie cuvioasă, pe care o chema Marguerite, 
cucernică, în înțelesul bun al cuvântului, săracă şi miloasă, 
nu numai cu săracii, ci chiar cu bogaţii, ştiind carte cât îi 
trebuia ca să se iscălească „Marguerite” şi crezând în 
Dumnezeu, ceea ce e o ştiinţă. 

Se găsesc multe virtuți de felul acesta aici pe pământ: întro 
zi ele vor fi în ceruri. Viața asta are un mâine. 

La început, Fantinei îi era atât de ruşine, încât nu 
îndrăznea să iasă din casă. 

Pe stradă ghicea că oamenii se întorc după ea şi că o arată 
cu degetul; toți se uitau la ea şi nimeni nu-i dădea bună ziua; 
disprețul acru şi rece al trecătorilor o pătrundea în carne şi în 
suflet ca un vânt rece. 

În oraşele mici, o astfel de nenorocită pare goală sub 
batjocura şi curiozitatea tuturor. La Paris, cel puţin, nu te ştie 
nimeni, şi faptul dea fi necunoscut e un veşmânt. Ah, cum ar 
fi vrut să plece la Paris! Cu neputinţă. 

Fu nevoită să se obişnuiască cu disprețul celorlalți, aşa 
cum se obişnuise cu sărăcia. Încetul cu încetul, luă o 
hotărâre. După vreo douătrei luni, lăsă ruşinea deoparte şi 
începu iar să iasă, ca şi cum nu sar fi întâmplat nimic. „Numi 
pasă!” spuse ea. Se ducea încoace şi încolo, cu capul sus, cu 
un zâmbet amar, şi simțea cum devine obraznică. 

Doamna Victurnien o vedea uneori trecând pe sub fereastra 
ei, observa deznădejdea „nepricopsitei ăsteia”, pe care o pusese 
„la locul ei”, şi se felicita. Fericirea celor răi e neagră. 


Munca prea multă o obosea pe Fantine şi tusea uscată, pe 
care o avea mai de mult, spori. Îi spunea uneori vecinei 
Marguerite: „Uite cum îmi ard mâinile!” 

Cu toate astea, dimineaţa, când îşi pieptăna cu un pieptene 
rupt frumosul ei păr, care se revărsa ca o mătase netoarsă, 
avea câteva clipe de cochetărie fericită. 


X — Urmările succesului 


Fusese concediată pe la sfârşitul iernii; trecu vara şi iarna 
se întoarse. Când zilele sunt scurte e mai puțin de lucru. 
Iarna, nici căldură, nici lumină, nici amiază, seara se îngână 
cu dimineața, negură, amurg, fereastra e cenuşie, nu poţi să 
vezi limpede. Cerul e o ferestruică. Ziua întreagă e o pivniță. 
Soarele pare un sărac. Înspăimântător anotimp! larna 
preschimbă în piatră apa cerului şi inima omului. Creditorii o 
hărțuiau. 

Fantine câştiga foarte puţin. Datoriile îi crescuseră. Soții 
Thenardier, prost plătiți, îi trimiteau mereu scrisori al căror 
cuprins o îndurera şi a căror plată poştală o ruina. Îi scriseră 
întro zi că mica Cosette era dezbrăcată în frig, că avea nevoie 
de o fustă de lână şi că maicăsa trebuia săi trimită cel puţin 
zece franci pentru asta. Primi scrisoarea şi o mototoli în mâini 
toată ziua. Seara se duse la frizerul din colț şişi desfăcu părul, 
care-i căzu, auriu şi minunat, până la şolduri. 

— Frumos păr! rosti frizerul. 

— Cât miai da pe el? întrebă ea. 

— Zece franci. 

— Taiel! 

Cumpără o fustă de flanelă şi leo trimise soților Thenardier. 
Fusta asta îi înfurie pe cei doi Thenardier. Voiau bani. lo 
dădură Eponinei. Biata Cosette tremură mai departe. 

„Copilului nare săi mai fie frig, îşi spuse Fantine. Am 
îmbrăcato cu părul meu.” Purta scufii rotunde care-i 
acopereau capul tuns şi cu care mai era încă drăguță. 


Inima Fantinei începe să fie scormonită de sentimente 
întunecate. Când văzu că nu se mai putea pieptăna, începu să 
urască totul în jurul ei. Ca toţi ceilalți, îl venerase şi ea multă 
vreme pe moş Madeleine; cu toate astea, fiindcă i se tot 
spusese că el o gonise, că el era pricina nenorocirii ei, ajunse 
săl urască. De câte ori trecea prin fața fabricii, la orele când 
lucrătorii stau înaintea porţii, cânta şi se prefăcea că râde. 

O lucrătoare bătrână, care o văzu o dată cântând şi râzând 
aşa, spuse: „Uite una care o so sfârşească prost!” 

Îşi luă un ibovnic, primul care-i ieşi în drum, un bărbat pe 
care nul iubea, aşa ca să înfrunte lumea, dar în inima ei era 
furioasă. Omul era un netrebnic, un fel de muzicant cerşetor, 
un puturos, care o bătea şi care o părăsi aşa cum îl luase şi 
ea, cu scârbă. 

Îşi adora copilul. 

Cu cât se scufunda mai adânc, cu cât totul se întuneca în 
jurul ei. Cu atât îngeraşul acela blând îi strălucea mai mult în 
fundul sufletului. 

— Când voi fi bogată, spunea ea, o voi avea pe Cosette cu 
mine. 


Şi râdea. Tusea nu-i da pace şi avea sudori reci pe şira 
spinării. 

Primi întro zi o scrisoare de la Thenardier, ticluită astfel: 

„Cosette e bolnavă de o boală care umblă prin partea 
locului. I se zice febră militară. E nevoie de doctorii scumpe: 
treaba asta ne sărăceşte, nu le mai putem plăti. Dacă nu ne 
trimiți patruzeci de franci până întro săptămână, fetița are să 
moară.” 


Începu să râdă cu hohote şii spuse bătrânei ei vecine: 

— Ah, ştii că au haz! Patruzeci de franci! Numai atât! Asta 
face doi napoleoni! De unde vor ei săi scot? Ce dobitoci sunt 
țăranii ăştia! 

Totuşi urcă treptele până la o ferestruică din pod şi citi din 
nou scrisoarea. 

Apoi cobori şi ieşi în stradă, alergând, sărind şi râzând 
întruna. 

Cineva care o întâlni o întrebă: 

— Ce ai de eşti atât de veselă? 

— Ţăranii miau scris o dobitocie, răspunse ea. Îmi cer 
patruzeci de franci. Ţărani, ce vrei? 

Văzu, pe când trecea prin piață, o mulțime de lume 
adunată în jurul unei trăsuri de formă neobişnuită, pe 
platforma căreia stătea în picioare un om îmbrăcat în roşu, 
care vorbea tare. Era un şarlatan de dentist ambulant, care 
oferea publicului danturi întregi, pastă de dinţi, prafuri şi 
leacuri. Fantine se vâri printre ceilalți şi începu să râdă ca 
toată lumea de această cuvântare rostită când în grai popular, 
pentru derbedei, când în grai schimonosit, pentru oameni 
cumsecade. Dentistul îi strigă deodată fetei aceleia frumoase 
care râdea: 

— Tu, fata de colo care râzi, ştii că ai dinţi frumoşi? Dacămi 
vinzi lopeţile, îţi dau câte un napoleon de fiecare. 

— Ce înseamnă asta, lopeţile? întrebă Fantine. 

— Lopeţile, o lămuri profesorul dentist, înseamnă dinţii din 
față: cei doi de sus. 


— Vai, ce grozăvie! strigă Fantine. 

— Doi napoleoni! murmură o babă ştirbă, care era şi ea 
acolo. Asta zic şi eu că are noroc! 

Fantine o luă la fugă şişi astupă urechile, ca să nu mai 
audă glasul răguşit al omului care striga: 

— Mai gândeştete, frumoaso! Doi napoleoni pot săți prindă 
bine. Dacăţi dă inima brânci, vino diseară la hanul Puntea de 
argint, unde ai să mă găseşti. 

Fantine se întoarse acasă. Era mânioasă şi povesti 
întâmplarea bunei ei vecine Marguerite. 

— Ce spui? Nu era un netrebnic? Cum de li se îngăduie 
unor astfel de oameni să treacă pe aici? Sămi smulgă dinții 
din față? Dar aş fi îngrozitoare. Părul mai creşte el, dar dinții! 
Ce monstru! Mai bine maş arunca de la etajul al cincilea în 
stradă! Mia spus că va fi diseară la Puntea de argint. 

— Şi cât a spus că dă pe ei? întrebă Marguerite. 

— Doi napoleoni. 

— Adică patruzeci de franci. 

— Da, zise Fantine, patruzeci de franci. 

Rămase pe gânduri şi începu să lucreze. După un sfert de 
ceas îşi lăsă cusătura şi se sui pe trepte, să mai citească o 
dată scrisoarea lui Thenardier. 

Întorcânduse, o întrebă pe Marguerite, care lucra lângă ea: 

— Tu ştii cei febra militară? 

— Da, răspunse fata bătrână. E o boală. 

— Are nevoie de doctorii multe? 

— Ah, ce doctorii grozave! 

— Cum îţi vine boala asta? 

— E o boală care îţi vine aşa, deodată. 

— Şii loveşte şi pe copii? 

— Mai ales pe copii. 

— Şi se poate muri dintriînsa? 

— ŞI încă cum! răspunse Marguerite. 

Fantine se mai duse o dată pe scară să citească scrisoarea. 

Seara ieşi şi fu văzută îndreptânduse spre strada Paris, pe 
unde sunt hanurile. 


A doua zi dimineața, când Marguerite intră în odaia 
Fantinei, mai înainte de răsăritul soarelui, pentru că lucrau 
întotdeauna împreună şi, în felul acesta, nu ardeau decât o 
singură lumânare, o găsi pe Fantine pe pat, în capul oaselor, 
palidă, înghețată. Nu se culcase deloc. Scufia îi căzuse pe 
genunchi, lumânarea arsese toată noaptea şi era pe sfârşite. 

Marguerite se opri în prag înmărmurită de risipa asta 
cumplită şi strigă: 

— Dumnezeule! A ars toată lumânarea! Sa întâmplat ceva? 

Se uită apoi la Fantine, careşi întoarse capul tuns spre ea. 

Din ajun îmbătrânise cu zece ani. 

— Isuse! rosti Marguerite. Ce ai, Fantine? 

— Nam nimic, răspunse Fantine. Dimpotrivă. Nare sămi 
mai moară copilul de acea boală îngrozitoare, neîngrijit. Sunt 
mulțumită. 

Pe când vorbea îi arătă fetei bătrâne doi napoleoni care 
străluceau pe masă. 

— Ah, Isuse, Dumnezeule! spuse Marguerite. Dar asta eo 
avere. De unde ai galbenii ăştia? 

— lam câştigat, răspunse Fantine. 

Spunând acestea, zâmbi. Lumânarea îi lumina fața. Era un 
zâmbet însângerat. O salivă roşcată îi mânjea colțul buzelor, 
iar în gură avea o gaură neagră. 

Amândoi dinții îi fuseseră smulşi. 

Trimise patruzeci de franci la Montfermeil. 

De altfel, nu fusese decât o şiretenie a celor doi Thenardier, 
ca să facă rost de bani. Cosette nu era bolnavă. 

Fantine îşi azvârli oglinda pe fereastră. De multă vreme îşi 
lăsase chilia de la al doilea cat şi se mutase sub acoperiş, întro 
mansardă închisă cu un lacăt; era o chițimie dintre acelea al 
căror tavan se uneşte cu duşumeaua şi te izbeşte în cap de 
zeci de ori pe zi. Omul sărac nu se poate duce până la fundul 
odăii, cum nu se poate duce până la fundul destinului lui, 
decât îndoinduşi spinarea din ce în ce mai mult. Nu mai avea 
pat. Îi rămăsese o zdreanță pe care o numea cuvertură, o 
saltea pe jos, şi un scaun desfundat. Avusese o răsură care se 


uscase, uitată întrun colț. Întralt colț era o oală de pământ 
pentru apă. Apa îngheţa în timpul iernii şi multă vreme 
urmele ei rămâneau însemnate, la niveluri diferite, cu cercuri 
de gheaţă. Îşi pierduse ruşinea şi totodată cochetăria. Un 
ultim semn. leşea cu bonete murdare. Fie din lipsă de timp, fie 
din nepăsare, Nu-şi mai cârpea rufele. Pe măsură ce i se 
rupeau ciorapii la călcâie, şii trăgea în pantofi. Asta se vedea 
bine după crețurile pe care le făceau. Îşi peticea corsetul, vechi 
şi uzat, cu bucăți de stambă care se rupeau la fiece mişcare. 
Oamenii cărora le datora bani îi făceau scandaluri şi nu-i 
dădeau pace. Îi găsea în stradă şi apoi din nou, pe scară. Îşi 
petrecea nopţile plângând şi frământânduse. Ochii îi 
străluceau din caleafară şi simțea o durere în umăr, către 
partea de sus a omoplatului stâng. Tuşea mult. Îl ura din 
răsputeri pe moş Madeleine, dar nu se plângea. Cosea 
şaptesprezece ceasuri pe zi, dar din pricina unui antreprenor 
al muncii din închisori, care punea femeile osândite să lucreze 
sub cost, prețurile scăzură dintrodată, ceea ce reduse ziua 
lucrătoarelor libere la patruzeci şi cinci de centime. 
Şaptesprezece ceasuri de muncă şi patruzeci şi cinci de 
centime pe zi! 

Creditorii Fantinei erau mai nemiloşi decât oricând. 
Negustorul de vechituri, careşi luase înapoi aproape toate 
mobilele, îi spunea întruna: „Când îmi dai banii, 
pungăşoaico?” Ce voiau de la ea, Dumnezeule! Se simțea 
hărțuită şi în ea se năştea fiara sălbatică. Cam în acelaşi 
timp, Thenardier îi scrise că aşteptase, fără îndoială, cu prea 
multă bunăvoință şi căi trebuie de îndată o sută de franci, 
fără de care micuța Cosette, cu toate că era convalescentă, 
avea să fie dată pe uşă afară, în frig, pe drumuri, că va ajunge 
ce va putea să ajungă şi că navea decât să crape dacă poftea. 
„O sută de franci! Se gândi Fantine. Dar unde se puteau 
câştiga cinci franci pe zi?” 

— Haide! spuse ea. Să vindem şi cea mai rămas! 

Nenorocita se făcu prostituată. 


XI — Christus nos Liberavit!258! 


Ce înseamnă povestea asta a Fantinei? Societatea îşi 
cumpără o sclavă! 

De la cine? De la mizerie. De la foame, de la frig, de la 
singurătate, de la părăsire, de la sărăcie. Dureros târg! 

Un suflet pentru o bucată de pâine. Mizeria oferă, societatea 
primeşte. 

Civilizaţia noastră e călăuzită de sfânta lege a lui Hristos, 
dar nu e încă pătrunsă de ea. Se zice că în civilizația 
europeană sclavia a fost desființată. E o greşeală. Ea există 
mereu, dar nu apasă decât asupra femeii şi se numeşte 
prostituție. 

Apasă asupra femeii, adică asupra gingăşiei, slăbiciunii, 
frumuseții, maternității. Şi asta nu e una dintre cele mai mici 
ruşini ale omului! 

În punctul în care am ajuns cu această dureroasă dramă, 
Fantine nu mai e nimic din ce a fost altădată. E de marmură, 
pentru că a ajuns noroi. Celui care pune mâna pe ea îi e frig. 
Trece, te rabdă, nu-i pasă cine eşti; e dezordonată şi severă. 
Viața şi ordinea socială iau spus ultimul cuvânt. I sa 
întâmplat tot ce putea să i se mai întâmple; A simţit, a 
îndurat, a suferit, a pierdut şi a plâns totul. E resemnată şi 
resemnarea ei seamănă cu nepăsarea, aşa cum moartea 
seamănă cu somnul. Nu se mai fereşte de nimic, nu se mai 
teme de nimic. Abatăse asupra ei toți norii şi treacă peste ea 
tot oceanul! Cei mai pasă! E ca un burete îmbibat. 

E o greşeală săți închipui că ai secat soarta şi că eşti la 
capătul celor ce pot să ţi se întâmple. Totuşi, ea aşa credea. 

Vai! Ce înseamnă destinele astea năpustite unele peste 
altele? Unde se duc? De ce sunt astfel? 

Cel care ştie asta, vede tot întunericul. 

E singur. Se numeşte Dumnezeu. 


XII — Trândăvia domnului Bamatabois 


Ca în toate oraşele mici, există şi la Montreuilsurmer o 
categorie de băieți tineri, care risipesc un venit de o mie cinci 
sute de livre în provincie, aşa cum semenii lor de la Paris 
mănâncă două sute de mii de franci pe an. Toţi aceştia fac 
parte dintro mare specie neutră; neputincioşi, paraziți, buni 
de nimic, care au ceva pământ, nițică prostie, un pic de duh, 
care ar fi bădărani întrun salon şi se socotesc boieri la crâşmă 
şi care spun: „livezile mele, pădurile mele, țăranii mei”; fluieră 
actrițele ca să arate că sunt oameni de gust, caută gâlceavă 
ofițerilor din garnizoană ca să se arate războinici, vânează, 
fumează, cască, beau, miros a tutun, joacă biliard, se uită 
după călătorii care coboară din diligență, trăiesc la cafenea, 
cinează la han, au un câine care mănâncă oase sub masă şi o 
țiitoare care pune mâncarea pe masă. Se calicesc pentru o 
para, exagerează moda, admiră tragedia, disprețuiesc femeile, 
bat caldarâmul, copiază Londra prin Paris şi Parisul prin 
PontăMousson25%, se îndobitocesc cu vârsta, nu muncesc, nu 
sunt buni de nimic şi nici prea dăunători nu sunt. 

Dacă domnul Felix Tholomyes ar fi rămas în provincie şi nar 
fi văzut niciodată Parisul, ar fi fost unul dintre aceştia. 

Dacă ar fi ceva mai bogaţi sar spune că sunt filfizoni; dacă 
ar fi mai săraci, sar spune că sunt pierdevară. Pe scurt, sunt 
oameni care nu fac nimic. Printre ei există unii plicticoşi, alții 
plictisiți, alții visători şi câțiva mucaliți. 

Peatunci, un „elegant” era alcătuit dintrun guler mare, 
dintro cravată, dintrun ceas cu brelocuri'2*%, din trei veste 
puse una peste alta şi de diferite culori; cea albastră şi cea 
roşie, pe dinăuntru; dintrun surtuc măsliniu, strâns pe talie, 
cu coadă de morun, cu două rânduri de nasturi de argint 
înghesuiți unii întralții până pe umăr, şi din pantaloni tot de 
culoare măslinie, dar mai deschisă, împodobiţi cu cusătură cu 
un număr de cute, nehotărât, dar întotdeauna fără soț şi 
variind de la una la unsprezece, limită care nu era depăşită 
niciodată. Adăugaţi şi nişte ghetepantofi cu potcoave mici la 
tocuri, un joben cu marginile înguste, părul zbârlit, un baston 
cât toate zilele şi o conversație înnobilată de calambururile lui 


Portier'2S1:. Pe deasupra: pinteni şi mustăţi. Pe vremea aceea 
mustățile însemnau burghezie şi pintenii însemnau pieton. 

Elegantul provincial purta pinteni mai lungi şi mustăți mai 
sălbatice. 

Era vremea în care republicile din America de Sud se luptau 
cu regele Spaniei, pe când Bolivar se lupta cu Morilloi2%2. 
Pălăriile cu boruri înguste erau regaliste şi se chemau morillo, 
iar liberalii purtau pălării cu boruri late, care se numeau 
bolivare. 

La vreo opt sau zece luni după cele povestite în paginile de 
mai sus, în primele zile ale lui ianuarie 1823, întro seară în 
care ninsese, unul dintre aceşti eleganți, unul din aceşti 
pierdevară, un „conformist” pentru că purta un morillo, 
îmbrăcat călduros cu unul dintre acele paltoane care 
întregeau în anotimpurile reci costumul la modă, se distra să 
sâcâie o femeie care da târcoale prin fața ferestrei unei 
cafenele cu ofițeri, îmbrăcată în rochie de bal, foarte decoltată 
şi cu flori pe cap. Elegantul acesta fuma, fireşte, pentru că era 
la modă. 

De câte ori femeia trecea prin faţa lui, îi arunca, odată cu o 
gură de fum din trabuc, câte o necuviinţă pe care o socotea 
spirituală şi veselă, ca: „Ce urâtă eşti! Mai bine teai ascunde! 
Eşti ştirbă!” etc., etc. Pe domnul acesta îl chema Bamatabois. 
Femeia, împopoţonată şi tristă, care se ducea şi se întorcea 
prin zăpadă, nu-i răspundea, nici nul privea, şişi continua cu 
aceeaşi regularitate plimbarea, care din cinci în cinci minute o 
aducea din nou în fața batjocurilor, ca pe un soldat pedepsit 
care se întoarce mereu săşi primească vergile. Această 
nepăsare îl jigni pe omul acela fără de rost şi, profitând de o 
clipă în care femeia se întorsese, se luă după ea, tiptil, şi, 
ținânduşi râsul, se aplecă, luă de pe caldarâm un pumn de 
zăpadă şi il vâri în spate, între umerii goi. Femeia dădu un 
răcnet, se întoarse, sări ca o panteră şi se azvârli asupra 
bărbatului, înfigândui unghiile în obraz, cu cele mai groaznice 
cuvinte cear putea ieşi din gura unui rândaş. Sudălmile 


acelea, scuipate cu un glas răguşit de băutură, ieşeau hâd 
dintro gură ştirbă. 

Era Fantine. 

La zgomotul ce se iscă, ofițerii ieşiră grămadă din cafenea, 
trecătorii se adunară şi se formă un cerc larg de oameni care 
râdeau, chicoteau şi aplaudau în jurul unui vârtej făcut din 
două ființe, dintre care deosebeau cu greu bărbatul de femeie. 
Bărbatul se zbătea, pălăria îi căzuse pe jos, iar femeia îl izbea 
cu picioarele şi cu pumnii, ciufulită, urlând, fără dinți şi fără 
păr, vânătă de mânie, groaznică. 

Deodată, un om înalt ieşi din mulțime, o apucă pe femeie de 
rochia de mătase acoperită cu noroi şii spuse: 

— Urmeazămă! 

Femeia ridică fruntea: vocea ei mânioasă se stinse 
dintrodată. Ochii îi erau sticloşi, din vânătă se făcuse palidă şi 
tremura de spaimă. Îl recunoscuse pe Javert. 

Filfizonul profitase de întâmplare ca so şteargă. 


XIII — Rezolvarea unor chestiuni de 
poliţie municipală 


Javert îi dădu la o parte pe cei din față, trecu printre ei şi 
porni întins spre biroul de poliție ce se afla dincolo de piaţă, 
târândo cu dânsul pe nefericita femeie. Ea se lăsă dusă fără 
nicio împotrivire. 

Niciunul, nici altul, nu scotea o vorbă. 

Mulțimea de gurăcască, făcând mare haz, mergea în urma 
lor, întrecânduse în glume de prost gust. Neagra mizerie, prilej 
de obscenitate! 

Ajungând la biroul polițienesc — o încăpere scundă, încălzită 
de o sobă şi păzită de un gardian, cu uşa prevăzută cu o 
fereastră zăbrelită, care da spre stradă - Javert intră 
împreună cu Fantine şi închise uşa după el, spre marea 
dezamăgire a spectatorilor, care se înălțau în vârful picioarelor 
şişi întindeau gâtul să vadă ce se petrece înăuntru. 


Curiozitatea este un fel de lăcomie şi a vedea înseamnă a 
devora. 

Îndată ce intră, Fantine, nemişcată şi mută, căzu întrun 
colț al odăii, ghemuinduse ca un câine speriat. 

Sergentul de serviciu puse o lumânare aprinsă pe masă. 
Javert se aşeză, scoase din buzunar o coală de hârtie timbrată 
şi începu să scrie. 

Femeile acestea sunt totdeauna lăsate de legiuirile noastre 
la bunul plac al poliţiei, care face cu ele ce vrea, le pedepseşte 
cum îi vine la socoteală şi dispune cum îi trăsneşte prin cap de 
cele două bunuri amărâte pe care ele le numesc meseria şi 
libertatea lor. 

Javert sta nepăsător; pe fața lui aspră nu se citea niciun fel 
de emoție. Cu toate astea, era serios şi adânc preocupat. 
Trecea printruna din acele clipe când îşi exercita fără control, 
dar cu toată grija unei conştiinţe neînduplecate, temuta sa 
putere discreţionară. Simţea acum că scăunelul de agent de 
poliție era un fotoliu prezidenţial. Judeca. Judeca şi 
condamna. Îşi aduna toate gândurile ce se găseau în mintea 
lui, pentru a duce la bun sfârşit marea sa misiune. Cu cât 
examina mai de aproape fapta acestei fete, cu atât se simțea 
mai revoltat. Nu încăpea îndoială că asistase la săvârşirea 
unei crime. Văzuse acolo, în stradă, societatea, reprezentată, 
printrun proprietaralegător, batjocorită şi atacată de o făptură 
scoasă din rândurile oamenilor. O prostituată cutezase să 
atace un burghez. Şi el, Javert, fusese de față. 

Continua să scrie în tăcere. Când isprăvi, iscăli, îndoi hârtia 
şi, dândo gardianului, spuse: 

— la trei oameni şi duo pe fata asta la răcoare! Apoi, 
întorcânduse spre Fantine: Teai învârtit de şase luni. 

Nefericita tresări: 

— Şase luni! Şase luni de închisoare! strigă ea. Şase luni cu 
şapte gologani pe zi! Dar ceo să se facă Cosette, fata mea... 
fata mea? Mai sunt datoare peste o sută de franci soților 
Thenardier, domnule inspector. Ştiţi dumneavoastră asta? 


Fantine se târi pe lespezile ude de noroiul cizmelor, fără să 
se ridice, împreunânduşi mâinile, mergând în genunchi. 

— Domnule Javert, zise ea, fievă milă! Credețimă că nam 
nicio vină! Dacaţi fi fost de față de la început, vaţi fi dat seama 
de asta. Vă jur că nu-s vinovată. Domnul acela, burghezul 
acela pe care nul cunosc, mia băgat zăpadă în spinare, sub 
rochie. Are cineva dreptul să ne vâre zăpadă în spinare când 
trecem pe drum liniştite, fără să ne legăm de nimeni? Asta ma 
scos din sărite. Vedeţi şi dumneavoastră că sunt puţin 
bolnavă. Şiapoi, îmi spunea mereu vorbe urâte: „Eşti pocită!”... 
„Eşti ştirbă!...” Ştiu şi eu că sunt ştirbă. Eu nu făceam nimic, 
îmi spuneam: e un domn care se distrează. Îmi vedeam de 
drum şi nu-i spuneam nimic. La un moment dat, mia vârât 
zăpada. Domnule Javert, domnule inspector, nu e nimeni 
peaici care să fi văzut şi care să vă declare că tot ce spun este 
adevărat? Poateam greşit că mam supărat. Ştiţi bine căn 
prima clipă nu te poți stăpâni: eşti cam iute. Şi pe urmă, 
spuneți şi dumneavoastră: să ţi se vâre aşa, pe neaşteptate, 
un bulgăre de zăpadă în spinare... îmi pare rău că iam stricat 
pălăria. De cea plecat? Ilaş fi cerut iertare. O! Doamne! Ce 
mare lucru era dacăi ceream iertare?... lertațimă de rândul 
ăsta, domnule Javert. Dumneavoastră nu ştiţi căn închisoare 
nu se câştigă decât treizeci şi cinci de centime; nu-i vina 
stăpânirii, dar atât se câştigă. Gândiţivă că am de dat o sută 
de franci, şi dacă nu-i plătesc, au so arunce în stradă pe fetița 
mea. DoamneDumnezeule! Doar no pot ţine cu mine aici. Eaşa 
de groaznic ce fac! O! Cosette a mea, îngeraşul meu, ceo să se 
facă ea? Puişorul meu drag!... Thenardierii sunt nişte hangii, 
nişte țărani care nu ştiu multe. Lor le trebuie bani. Nu mă 
băgaţi la închisoare! E vorba şi deo biată copilă pe care o 
azvârliți în stradă, la voia întâmplării, în plină iarnă! Trebuie 
să vă fie milă, domnule Javert! Dacar fi mai mare şiar putea 
câştiga singură existența, dar aşa, la vârsta ei, nu poate face 
nimic. Şi, zău... nu-s o femeie rea. Nu din lene şi din lăcomie 
am ajuns în halul ăsta. Am băut şi eu din pricina necazurilor. 
Nu-mi place rachiul, dar te face să uiţi. Când eram şi eu mai 


mulțumită, dacă vați fi uitat la dulapurile mele, aţi fi văzut că 
nu sunt o femeie uşuratică. Aveam rufărie, chiar multă 
rufărie... Fievă milă de mine, domnule Javert!... 

Vorbea aşa, scuturată de sughițuri, cu ochii înecaţi în 
lacrimi, cu pieptul gol, frângânduşi mâinile, tuşind sec şi 
scurt. Îngăimând cuvintele domol, sfârşită... 

O durere mare este o rază dumnezeiască ce transfigurează 
pe cei ce suferă. În clipa aceea Fantine se făcuse iarăşi 
frumoasă. Din când în când se oprea şi săruta poala 
redingotei agentului. Ar fi înduioşat şi o inimă de piatră, nu 
însă una de lemn... 

— Hai? zise Javert. Team ascultat destul. Ai isprăvit? 
Carăte acum. Ai şase luni. Nici Dumnezeu din cer nar mai 
putea să te scape! 

Din cuvintele acestea rostite solemn: „Nici Dumnezeu din 
cer nar mai putea să te scape!” ea înțelese că sentința a fost 
pronunțată. Se prăbugşi, îngăimând: 

— Îndurare! 

Javert îi întoarse spatele. 

Jandarmii o apucară de braț. 

De câteva minute intrase acolo un om, fără ca cineva să fi 
băgat de seamă. Închise uşa, se aşezase cu spatele în dreptul 
ei şi auzise rugămințţile deznădăjduite ale Fantinei. 

În momentul în care jandarmii puseră mâna pe nefericita 
femeie, care nu voia să se ridice, el făcu un pas, ieşi din umbră 
Şi zise: 

— O clipă, vă rog! 

Javert ridică ochii şil recunoscu pe domnul Madeleine: îşi 
scoase pălăria şi, salutând cu un fel de stângăcie înciudată, 
zise: 

— Domnule primar... 

Cuvintele „domnule primar” făcură asupra Fantinei un efect 
neaşteptat. Se ridică dintrodată ca o nălucă ce iese din 
pământ, îl îmbrânci pe jandarm cu amândouă mâinile, merse 
drept la Madeleine, mai înainte dea putea fi oprită, şi privindul 
țintă, cu o expresie rătăcită, strigă: 


— A! Va să zică tu eşti domnul primar? 

Apoi izbucni în râs şi îl scuipă în obraz. 

Domnul Madeleine se şterse liniştit pe obraz şi zise: 

— Inspectore Javert, pune pe femeia asta în libertate! 

O clipă, lui Javert i se păru că înnebuneşte. Simţea în 
momentul acela năpădindul, una după alta şi aproape toate 
laolaltă, emoţiile cele mai puternice pe care le încercase în 
viața lui. O femeie de stradă săl scuipe în obraz pe primar, 
chiar în fața lui, era un lucru atât de monstruos, încât, în cele 
mai grozave închipuiri ale lui, ar fi socotit că e un sacrilegiu 
însuşi faptul de a crede aceasta. Pe de altă parte, în mintea lui 
făcea în chip nelămurit o apropiere hidoasă între ceea ce era 
femeia şi cear putea fi acest primar, întrezărind astfel cu 
spaimă ceva cât se poate de simplu în acest atentat uluitor. 
Când îl mai văzu însă pe primar, pe magistrat, ştergânduşi 
liniştit obrazul şi spunând: „Puneo pe femeia asta în libertate!” 
simți căi vine amețeală, căi piere glasul, că nu se mai poate 
gândi la nimic, că nu mai era în stare să se mire de nimic; 
rămase încremenit. 

Cuvintele primarului nu avură un efect mai puţin ciudat 
asupra Fantinei. Ea îşi ridică brațul gol şi se agăță de cârligul 
sobei, întocmai ca cineva care ar fi gata să cadă. Privi în jurul 
ei, şi începu să vorbească în şoaptă, ca şi cum ar fi vorbit 
singură: 

— În libertate!... Să mă lase să plec? Şi să nu stau şase luni 
la închisoare? Cinea spus asta? Nu se poate să fi rostit cineva 
cuvintele astea. Pesemne nam auzit eu bine. E cu neputinţă să 
le fi rostit ticălosul de primar. Domnule Javert, domnule 
dragă, aţi spus dumneavoastră să fiu pusă în libertate? Ei 
bine, am să vă spun adevărul şiapoi o să mă lăsaţi să plec, nu- 
i aşa? Bestia asta de primar, hodorogul ăsta ticălos, e pricina 
tuturor necazurilor mele. Închipuițivă, domnule Javert, că ma 
dat afară din pricina unor nepricopsite care umblau cu tot 
felul de vorbe prin atelier. Nu-i îngrozitor? Să dai afară e biată 
fată careşi vede cinstit de munca ei? Deatunci nam mai avut 
cu ce trăi şi deaici mi se trage toată nenorocirea. Mai înainte 


de orice, domnii de la poliţie ar trebui să facă e îmbunătăţire, 
adică săi împiedice pe antreprenorii muncilor din închisori dea 
se purta rău cu oamenii săraci. Uite, să vă spun despre ce e 
vorba. Să zicem că câştigi şaizeci de centime pe zi cosând 
cămăşi, şi pe urmă prețul scade la patruzeci şi cinci de 
centime şi nu mai ai cu ce trăi. Trebuie să te apuci de orice. 
Eu, de pildă, o aveam pe Cosette şi am fost silită să ajung o 
stricată. Aţi priceput acum că păcătosul ăsta de primar e 
vinovat de tot ce mi sa întâmplat. Pe urmă, am călcat în 
picioare pălăria burghezului aceluia în fața cafenelei ofițerilor. 
EI, însă mia prăpădit toată rochia cu bulgărele lui de zăpadă. 
Noi, astea, nu avem decât o singură rochie de mătase pentru 
seara. Vedeţi, domnule Javert, eu nam făcut rău dinadins, 
credețimă, şi cu toate astea văd peste tot femei mult mai rele 
decât mine, care sunt foarte fericite. Nu-i aşa, domnule Javert, 
că dumneavoastră ați dat ordin să fiu pusă în libertate? Luaţi 
informaţii, staţi de vorbă cu proprietarul, că tocmai trebuie săi 
plătesc chiria. O să aflați că sunt o femeie de treabă. Vai de 
mine! Vă rog să mă iertați! Am pus mâna, fără să bag de 
seamă, pe mânerul sobei şia început să iasă fum. 

Domnul Madeleine o asculta cu multă luareaminte. În 
vreme ce Fantine vorbea, el vâri mâna în buzunarul hainei, 
scoase punga şi o deschise. Era goală. O băgă din nou în 
buzunar şi se adresă Fantinei: 

— Cât ai spus că eşti datoare? 

Fantine, care nu se uita decât la Javert, se întoarse spre el: 

— Am vorbit eu cu tine? Apoi adresânduse jandarmilor: 
Spuneţi şi voi, ați văzut cum lam scuipat în obraz? O! primar 
nemernic, ai venit aici ca să mă sperii, dar mie nu mie frică de 
tine. Nu mă tem decât de domnul Javert. Nu mă tem decât de 
bunul domn Javert! Şi, vorbind aşa, se întoarse din nou spre 
inspector: Vedeţi, domnule inspector, trebuie să fiți drept. Îmi 
dau seama că sunteți un om drept, domnule inspector. La 
urma urmei, e foarte simplu: unul se joacă băgând o mână de 
zăpadă în rochia unei femei şi ofițerii fac haz; e foarte firesc ca 
lumea să se distreze cu ceva şi noi dasta suntem acolo! Şi, iată 


că veniți dumneavoastră, sunteți silit să faceți nițică ordine; 
puneţi mâna pe femeia vinovată, dar, gândițivă puţin şi, 
fiindcă sunteţi un om bun, îmi dați drumul. Şi asta pentru 
fetița mea, pentru că, stând şase luni la închisoare, naş mai 
avea cu ce so hrănesc. „Dar să nu te mai prind peaici, 
păcătoaso!...” O! no să mă mai prindeţi, domnule Javert. Poate 
să mi se facă deaici înainte orice, nici no să mă clintesc din loc. 
Astăzi, însă, vedeţi dumneavoastră, am făcut gălăgie pentru 
că nu mă aşteptam deloc la bulgărele ăla de zăpadă: şiapoi, 
vam mai spus că nu mă prea simt bine, tuşesc, am aici în 
piept un fel de greutate care mă arde; şi doctorul mia spus să 
mă îngrijesc. Uiteaici, puneţi mâna, nu vă fie frică! 

Nu mai plângea, glasul ei era mângâietor; apăsa pe sânul ei 
alb şi delicat mâna vânjoasă şi aspră a lui Javert şi se uita la 
el surâzătoare. 

Tresărind, începu săşi potrivească rochia răvăşită, lăsând în 
jos poalele care se ridicaseră până aproape de genunchi când 
se târâse pe jos; se îndreptă apoi spre uşă, adresânduse cu 
jumătate de glas jandarmilor şi făcândule din cap un semn 
prietenesc: 

— Băieți, domnul inspector a spus sămi daţi drumul. Am 
plecat! 

Puse mâna pe clanţă. Încă un pas şi ar fi ajuns în stradă. 

Pânăn momentul acela, Javert rămăsese în picioare, 
nemişcat, cu ochii în pământ, stând în mijlocul acestei scene 
ca o statuie luată de la locul ei şi care aşteaptă să fie aşezată 
undeva. 

Zgomotul clanţei îl scoase din toropeală. Înălță capul, cu o 
expresie de autoritate supremă, expresie cu atât mai 
înfricoşătoare cu cât puterea se găseşte mai jos, fioroasă la 
fiară, cumplită la omul de rând. 

— Sergent! strigă el. Nu vezi că târâtura asta vrea să plece? 
Cine va spus săi dați drumul? 

— Eu, zise Madeleine. 

La auzul glasului lui Javert, Fantine se înfioră şi dădu 
drumul clanței, aşa cum un hoț ar fi azvârlit lucrul furat. 


Când îl auzi vorbind pe Madeleine, se întoarse şi, din clipa 
aceea, fără să scoată o vorbă, fără să mai răsufle, se uită când 
la Madeleine, când la Javert, după cum vorbea unul sau altul. 

Se vedea bine că Javert trebuie să fi fost — cum se spune — 
„scos din sărite”, ca săşi îngăduie să se răstească la sergent, 
după ce primarul îl poftise so pună pe Fantine în libertate. 
Uitase oare că se afla şi primarul de față? Sfârşise prin aşi 
mărturisi sie însuşi că e cu neputinţă ca o „autoritate” să fi 
dat un asemenea ordin şi că, mai degrabă, domnul primar a 
spus una şia înțeles alta? Sau, poate, în fața atâtor 
enormități, al căror martor fusese timp de două ceasuri, îşi 
spunea că se cuvine să revină la hotărârile tari, că e nevoie ca 
cel mic să devină mare, agentul să se transforme în magistrat, 
polițistul să devină judecător şi că, în această situație 
extraordinară, ordinea, legea, morala, guvernul, întreaga 
societate, se întrupau în el, în Javert? 

Totuşi, când domnul Madeleine rosti acel „eu”, inspectorul 
de poliție Javert se întoarse spre el, galben la față, îngheţat, cu 
buzele vinete, cu privirea deznădăjduită, cu trupul scuturat de 
un tremur uşor şi, lucru nemaipomenit, cu ochii în pământ, 
dar cu glas hotărât, spuse: 

— Domnule primar, asta nu se poate! 

— Cum? zise Madeleine. 

— Păcătoasa asta a insultat un burghez. 

— Inspectore Javert, zise domnul Madeleine cu glas 
împăciuitor şi liniştit, ascultă! Eşti un om cumsecade şi nu 
mă sfiesc să stau de vorbă cu dumneata. lată care-i adevărul. 
Treceam prin piață în momentul când ai ridicato pe femeia 
asta; mai fuseseră şi alții de față; am cules informații şi ştiu 
totul. Burghezul e de vină şi el e acela care, pe bună dreptate, 
ar fi trebuit să fie arestat. 

Javert ripostă: 

— Mizerabila asta la insultat pe domnul primar. 

— Asta mă priveşte pe mine! spuse domnul Madeleine. Şi 
cred că ofensa este numai a mea. Pot să fac ce vreau cu ea. 


— Să mă ierte domnul primar. Injuria nu este a dumnealui, 
este a justiției. 

—  Inspectore Javert, răspunse domnul Madeleine, cea 
dintâi justiție e conştiinţa. Am auzito pe femeie şi ştiu ce fac. 

— lar eu, domnule primar, nu mai înțeleg nimic. 

— Atunci, mărgineştete să te supui. 

— Nu mă supun decât în fața datoriei mele. Şi datoria mea 
îmi porunceşte ca femeia asta să facă şase luni de închisoare. 

Domnul Madeleine răspunse liniştit: 

— Ascultămă pe mine, no să facă nicio zi! 

Auzind aceste cuvinte hotărâte, Javert cuteză săl privească 
pe primar drept în ochi, vorbindui totuşi pe un ton cât se 
poate de respectuos: 

— Sunt foarte mâhnit că trebuie să mă opun domnului 
primar. E pentru prima dată în viața mea. Îmi îngădui, însă, 
săi atrag atențiunea că sunt în cadrul atribuţiunilor mele. Mă 
mărginesc, fiindcă aşa vrea domnul primar, numai la cazul 
burghezului. Eram acolo. Ea sa năpustit asupra domnului 
Bamatabois, alegător şi proprietarul casei aceleia frumoase, 
cu balcon, din colțul străzii, o casă cu trei etaje, toată din 
piatră. În sfârşit, sunt fel de fel de lucruri pe lumea asta. 
Oriceaţi spune, domnule primar asta e de competența poliției 
de stradă, şi mă priveşte pe mine; aşa că Fantine rămâne 
arestată. 

Domnul Madeleine îşi încrucişă atunci brațele şi spuse cu 
un glas aspru, pe care nimeni nul mai auzise în oraş: 

— Cazul despre care vorbiți e un caz de poliție municipală 
şi, conform articolelor 9, 11, 15 şi 66 din Codul de procedură 
penală, este de competența mea. Ordon, deci, ca femeia să fie 
pusă în libertate. 

Javert făcu o ultimă încercare: 

— Dar, domnule primar... 

— Vă atrag atenţiunea asupra dispoziţiunilor articolului 81 
al legii din 13 decembrie 1799 cu privire la detențiunea 
arbitrară. 

— Daţimi voie, domnule primar... 


— Niciun cuvânt! 

— Cu toate astea... 

— Afară! zise domnul Madeleine. 

Javert primi lovitura drept în față, cu pieptul înainte, 
întocmai ca un soldat în toiul luptei. Îl salută pe primar până 
la pământ şi plecă. 

Fantine se dădu la o parte din dreptul uşii şil privi uluită 
trecând pe lângă ea. Era totuşi şi ea în prada unei tulburări 
ciudate. Văzuse cum două puteri potrivnice aproape că se 
încăieraseră pentru ea. Văzuse luânduse la harţă în faţa ei doi 
bărbaţi care ţineau în mâinile lor libertatea ei, viața ei, 
sufletul ei şi copilul ei. Unul dintre ei o arunca în întuneric, 
celălalt o scotea la lumină. În lupta asta, întrezărită prin 
negura spaimei, cei doi oameni îi apăruseră ca doi uriaşi: unul 
vorbea ca un diavol, celălalt ca un înger salvator. Îngerul îl 
biruise pe diavol şi, ceea ce o înfioră din cap pânăn picioare, 
era faptul că îngerul, eliberatorul, era tocmai omul pe carel 
ura, primarul, pe carel socotise totdeauna cauza tuturor 
nenorocirilor ei; era Madeleine! Şi el o scăpase chiar în clipa în 
care eal insultase atât de grozav. Să se fi înşelat oare? Era 
prin urmare nevoită săşi schimbe cu totul sufletul? Nu-şi 
putea da seama. Tremura toată. Asculta, răscolită în toată 
ființa ei, privea buimăcită şi, la fiecare vorbă rostită de domnul 
Madeleine, simțea topinduse, prăbuşinduse întrinsa toate 
groaznicele întunecimi ale urii, născânduse în inima ei un 
simțământ cald şi binefăcător, care nu era altceva decât 
bucurie, încredere, iubire. 

După plecarea lui Javert, domnul Madeleine se întoarse 
spre ea şii spuse potolit, silinduse să vorbească ca un om în 
toată firea, care nu vrea să plângă: 

— Am auzit ceai spus. Nu ştiam nimic din tot ceai povestit. 
Cred şi simt că este adevărat. Nu ştiam nici măcar cai plecat 
din atelierele mele. De ce nai venit la mine sămi spui? Uite: o 
săți plătesc datoriile, o săți aduc fata aici, sau ai să te poți 
duce să ţio iei. Rămâi oriunde vrei: fie aici, fie la Paris, fie 
altundeva... Voi avea grijă de copil şi de dumneata. Şi dacă 


vrei, nai să mai munceşti. Îţi voi da tot ceţi trebuie. Când vei fi 
fericită, vei deveni iarăşi o femeie, cinstită. Ascultămă pe mine, 
țio spun de pe acum: dacă tot ceai spus e adevărat — şi nu mă 
îndoiesc că este aşa — să ştii că în fața lui Dumnezeu nai 
încetat nicio clipă să fii virtuoasă şi sfântă. O, biata femeie! 

Era mai mult decât putea îndura sărmana Fantine. So aibă 
pe Cosette lângă ea! Să isprăvească odată cu viața netrebnică 
pe careo ducea! Să trăiască liberă, îndestulată, fericită, 
cinstită, împreună cu Cosette! Asta însemna să vadă înflorind 
pe neaşteptate în mijlocul mizeriei toate frumusețile 
paradisului. Se uita năucită la omul care-i vorbea şi nu putu 
scoate decât douătrei suspine: „O! O! 0!...” Picioarele i se 
înmuiară, căzu în genunchi în fața domnului Madeleine, care, 
mainainte de a o putea opri. Simţi că femeia ia luat mâna şi ia 
sărutato. 

Apoi Fantine leşină. 


CARTEA A ŞASEA 
JAVERT 


1 — Începutul odihnei 


Domnul Madeleine o transportă pe Fantine la infirmeria pe 
care o avea în propria lui casă. O dădu în seama surorilor, 
care o aşezară în pat. Începuse să aibă febră mare. Aiură şi 
vorbi tare mai toată noaptea. În cele din urmă adormi. 

A doua zi, pe la amiază, Fantine se trezi şi auzi lângă patul 
ei o răsuflare. Dădu perdeaua la o parte şi îl văzu pe domnul 
Madeleine în picioare, uitânduse la ceva, deasupra capului ei. 
Avea o privire plină de milă, de îngrijorare, şi se ruga. 
Urmărindui privirea, văzu că se uită la un crucifix țintuit în 
perete. 


Domnul Madeleine fu cu totul altul în ochii Fantinei. Îi 
părea învăluit în lumină. Era ca adâncit în rugăciune, îl privi 
îndelung, fără a îndrăzni săl tulbure. În cele din urma, îi 
spuse cu sfială: 

— Ce faceți acolo? 

Domnul Madeleine se afla acolo de un ceas. Aştepta ca 
Fantine să se trezească. Îi luă mâna, îi pipăi pulsul şi zise: 

— Cum te mai simţi? 

— Bine! Am dormit, răspunse ea. Mi se pare că mie mai 
bine. No să am nimic. 

Răspunzândui întrebării de mainainte, ca şi cum abia acum 
o auzise, el spuse: 

— Mă rugam martirului deacolo! 

Şi adăugă în gând „Pentru martira deaici 

În timpul nopții şi al dimineţii domnul Madeleine culesese 
informaţii. Acum ştia totul. Cunoştea povestea Fantinei în 
toate amănuntele ei sfâşietoare. Urmă: 

— Ai suferit mult, biată mamă! Dar nu te plânge, ai 
dobândit partea celor aleşi. În felul ăsta oamenii pot deveni 
îngeri. Nu-s ei de vină. Aşa sunt ei făcuți. ladul din care teai 
smuls este prima treaptă a dumnezeirii. Trebuia să treci prin 
toate astea. 

Oftă din adânc. Ea îi zâmbi cu zâmbetul unui copil căruia îi 
lipsesc dinții. 

În aceeaşi noaptea Javert scrise o scrisoare, pe care o puse a 
doua zi la oficiul poştal din Montreuilsurmer. 

Era adresată „Domnului Chabouillet, secretarul domnului 
prefect de poliție din Paris”. 

Deoarece întâmplarea de la comisariat făcuse vâlvă, 
dirigintele oficiului şi alte persoane care văzură scrisoarea, 
recunoscând scrisul lui Javert, îşi închipuiră căşi trimisese 
demisia. 

Domnul Madeleine se grăbi să scrie familiei Thenardier. 
Fantine le datora o sută douăzeci de franci. EI le trimise trei 
sute de franci, spunândule să se socotească plătiți cu această 


|? 


sumă şi so aducă numaidecât pe Cosette la Montreuilsurmer, 
unde era chemată de maicăsa care era bolnavă. 

Faptul acesta îl ului pe Thenardier. 

— Ei, drăcia dracului! îi spuse nevestisi. Să nu ne scape 
fata din mână! Păsărica asta o să fie pentru noi o vacă de 
muls. Aşa cred eu. So fi amorezat vreun nătărău de măsa. 

Trimise drept răspuns o socoteală foarte bine ticluită, care 
se ridica la peste cinci sute de franci. În socoteala asta intrau 
două note de plată de peste trei sute de franci, care nu puteau 
fi puse la îndoială: una a unui medic, alta a unui farmacist. 
Fuseseră plătite pentru Eponine şi Azelma, care zăcuseră 
mult timp bolnave. Cosette, precum am spus, nu fusese deloc 
bolnavă. Era o simplă substituire de nume. Thenardier 
menționa la sfârşitul socoteli: 

„Am primit un avans de trei sute de franci”. 


Domnul Madeleine expedie numaidecât alți trei sute de 
franci, adăugând: 
„Aduceţio cât mai grabnic pe Cosette 


— Pe toți sfinții! spuse Thenardier. Să nu ne scape fata din 
mână! 

Fantine nu se îndrepta deloc. Continua să stea la infirmerie. 

La început surorile o primiră şi o îngrijiră, pe „această 
stricată” cu oarecare dezgust. Cine a văzut basoreliefurile din 
Reims, îşi aduce aminte de disprețul cu care fecioarele 
înțelepte se uită la feciorele rătăcite. Anticul dispreț al 
vestalelor pentru femeile necinstite este unul din cele mai 
profunde instincte ale demnității feminine, şi surorile îl 
încercaseră cu îndoita putere pe care o dă religia. În câteva 
zile, însă, Fantine le dezarmase. Avea tot felul de cuvinte umile 
şi blânde, iar faptul că era mamă, înduioşa. Întro zi surorile o 
auziră vorbind tot timpul febrei: 

— Am fost o păcătoasă; dar dacă fata va fi lângă mine, 
înseamnă că Dumnezeu ma iertat! Atâta timp cât am fost în 
păcat, naş fi voit să am fata la mine, naş fi putut îndura 


privirea ei tristă şi mirată. Şi totuşi, pentru ea păcătuiam, şi 
de aceea Dumnezeu mă iartă. Voi simți binecuvântarea lui 
când Cosette va fi aici. Mă voi uita mereu în ochii ei nevinovați, 
şi nevinovăția ei o sămi facă bine. Ea nu ştie nimic. E un 
înger!... La vârsta asta nu iau căzut încă aripile! 

Domnul Madeleine venea so vadă de două ori pe zi; de 
fiecare dată, ea îl întreba: 

— Am so văd oare curând pe Cosette? 

Îi răspundea: 

— Poate mâine dimineaţă! O aştept să sosească dintrun 
moment întraltul. 

Şi chipul palid al mamei se lumina. 

— O! spunea ea. Ce fericită voi fi! 

Spuneam mai sus că ea nu se îndrepta. Dimpotrivă, starea 
ei părea că se înrăutățeşte de la o săptămână la alta. 
Bulgărele de zăpadă lipit direct de piele, între umeri, provocase 
încetarea subită a transpirațţiei, astfel încât boala care mocnea 
în ea de mai mulți ani izbucni cu violență. Pe vremea aceea 
începuseră să fie aplicate, pentru studierea şi tratamentul 
bolilor de piept, frumoasele metode ale lui Laennec'2**%. Medicul 
o examină pe Fantine şi dădu din cap. Domnul Madeleine îl 
întrebă: 

— EA, ce spuneți? 

— Nu cumva are un copil pe care ar vrea săl vadă? zise 
medicul. 

— Ba da! 

— Atunci, grăbițivă săl aduceți. 

Domnul Madeleine tresări. 

Fantine îl întrebă: 

— Cea spus doctorul? 

— A spus săți aducem copilul cât mai repede şio să te faci 
sănătoasă. 

— O! făcu ea. Are dreptate! Dar ceo fi cu Thenardierii ăştia 
de mio țin atâta pe Cosette? O so am lângă mine şi o să fiu iar 
fericită. 


Thenardier nu dădea totuşi copila din mână, invocând tot 
felul de motive. Ba că fata era cam bolnavă şi nu putea porni 
în toiul iernii la drum; ba că mai rămăseseră nişte datorii 
mărunte prin partea locului şiacum tocmai aduna facturile, 
etc., etc. 

— O să trimit pe cineva după Cosette, şi dacă va fi nevoie o 
să mă duc chiar eu, zise Madeleine. 

Scrise apoi, aşa cum îi dictă Fantine, următoarea scrisoare, 
pe care o iscăli ea: 


Montreuilsurmer, 25 martie 1823 

Domnule Thenardier, 

O veți încredința pe Cosette aducătorului prezentei. 
Veţi fi plătit până la ultimul ban. 

Am onoarea să vă salut cu toată stima. 

Fantine. 


Între timp, se petrecu un fapt foarte grav. Zadarnic cioplim 
cum putem mai bine blocul de piatră misterios din care e 
făcută viața noastră. Vâna neagră a destinului, ascunsă în el, 
iese mereu la iveală. 


II - Cum poate Jean să ajungă Champ 


Întro dimineaţă, domnul Madeleine se afla în cabinet, unde 
rezolva câteva lucrări urgente ale primăriei, în vederea plecării 
sale la Montfermeil, când fu anunţat că inspectorul de poliție 
Javert doreşte săi vorbească. La auzul acestui nume, domnul 
Madeleine simţi, fără voia lui, că lucrul îi este foarte neplăcut. 
De când cu întâmplarea de la comisariat, Javert îl ocolise mai 
mult decât oricând, iar domnul Madeleine nul mai văzuse 
deloc. 

— Să poftească! zise el. 

Javert intră. 

Domnul Madeleine rămăsese lângă sobă, cu tocul în mână, 
cu capul întrun dosar pe carel răsfoia luând note şi care 


conținea proceseleverbale de contravenţie ale serviciului de 
salubritate. Nu luă deloc seama la Javert. Se gândea fără voie 
la biata Fantine şii venea mai la îndemână să se poarte rece. 

Javert îl salută respectuos pe domnul primar, care continua 
să stea cu spatele. Domnul primar nu se uită la el şişi văzu 
mai departe de treabă. 

Javert înaintă câţiva paşi şi se opri, fără să scoată un 
cuvânt. 

Cineva care ar fi cunoscut firea lui Javert şi care lar fi 
studiat mai demult pe acest sălbatic pus în slujba civilizației, 
amestec ciudat de roman şi de spartan, de călugăr, şi de 
soldat, acest spion incapabil să rostească un neadevăr, acest 
copoi candid, un fizionomist care iar fi cunoscut vechea şi 
tainica aversiune pentru domnul Madeleine, conflictul cu 
primarul din pricina Fantinei, şiar fi spus examinândul pe 
Javert în momentul acela: „Ce so fi petrecut oare?” Pentru cine 
însă cunoştea bine această conştiinţă dreaptă, limpede, 
sinceră, aspră şi sălbatică, era vădit că Javert se afla în prada 
unei mari frământări lăuntrice. Nu putea avea nimic în suflet, 
care să nu i se oglindească şi pe față. Ca orice om iute la 
mânie, era supus schimbărilor neaşteptate. Niciodată 
înfăţişarea lui nu fusese mai ciudată şi mai surprinzătoare. 
Intrând, se înclinase în fața lui Madeleine, cu o privire în care 
nu se putea citi nici duşmănie, nici furie, nici neîncredere. Se 
oprise la câţiva paşi de fotoliul primarului; iar acum sta drept, 
întro atitudine aproape militărească, cu asprimea naivă şi rece 
a unui om care na fost niciodată blând, ci totdeauna răbdător. 
Aştepta acolo - fără să scoată un cuvânt, fără să facă vreo 
mişcare, întro adevărată smerenie, întro adâncă resemnare — 
ca domnul primar să binevoiască să se întoarcă spre el. 
Liniştit, serios, cu pălăria în mână, cu ochii în pământ, cu 
înfăţişarea unui soldat în fața superiorului sau a unui vinovat 
în fața judecătorului. Toate amintirile şi toate sentimentele de 
care lai fi putut crede însuflețit dispăruseră. Pe chipul lui de 
nepătruns, ca de piatră, nu mai rămăseseră decât urmele unei 


tristeți întunecate. Toată făptura lui nu exprima decât 
umilință, hotărâre şi un fel de copleşeală stăpânită. 

În cele din urmă, domnul primar lăsă condeiul din mână şi 
se întoarse. 

— Ei. Bine! Ce e? Ce sa întâmplat, Javert? 

O clipă, Javert rămase tăcut, ca şi cum sar fi recules, apoi 
rosti cu un fel de solemnitate tristă, dar nu lipsită de firesc: 

— Domnule primar, sa săvârşit un fapt condamnabil. 

— Ce anume? 

— Un slujbaş inferior sa abătut în chipul cel mai grav de la 
respectul datorat unui magistrat. Am socotit că sunt obligat 
să vă aduc acest lucru la cunoştinţă. 

— Cinei slujbaşul? 

— Eu! zise Javert. 

— Dumneata? 

— Da, eu! 

— Şi cinei magistratul care sar putea plânge de el? 

— Dumneavoastră, domnule primar. 

Domnul Madeleine se ridică de pe scaun. 

Javert urmă cu acelaşi aer sever şi mereu cu ochii în 
pământ: 

— Domnule primar, am venit să vă rog să binevoiți a 
interveni pe lângă autorităţile superioare să fiu destituit. 

Domnul Madeleine, uimit, încercă să deschidă gura. Dar 
Javert îl întrerupse: 

— Aţi putea spune că nam decât sămi dau demisia. Dar 
asta nu e de ajuns. Ami da demisia e un lucru onorabil. Eu 
însă am greşit şi deci se cuvine sămi primesc pedeapsa. 
Trebuie să fiu dat afară! După o scurtă pauză adăugă: 
Domnule primar, mai deunăzi aţi fost aspru cu mine, pe 
nedrept. Fiţi şi de data asta aspru, dar pe bună dreptate! 

— Şi de ce, mă rog? strigă domnul Madeleine. Ce tot îndrugi 
acolo? Ce înseamnă asta? Cu ce teai făcut vinovat față de 
mine? Ce miai făcut? Cu ce miai greşit? Te învinovăţțeşti 
mereu... Vrei să fii înlocuit... 

— Nu! Dat afară! zise Javert. 


— Dat afară? Fie! Prea bine! Dar tot nu înțeleg de ce. 

— Veţi înțelege numaidecât, domnule primar. Javert oftă 
adânc şi răspunse cu aceeaşi răceală şi cu aceeaşi tristeţe: 
Domnule primar, acum şase săptămâni, în urma întâmplării 
cu femeia aceea, mam înfuriat şi vam denunțat. 

— Mai denunţat? 

— Da! Prefecturii poliției din Paris. 

Domnul Madeleine, care nu râdea mai des decât Javert, 
începu să râdă: 

— Ca primar care a încălcat drepturile poliției? 

— Nu! Ca fost ocnaş! 

Primarul îngălbeni. 

Javert, cu ochii mereu în pământ, continuă: 

— Aşa am crezut eu. Aveam de multă vreme anumite 
bănuieli. Asemănarea, informaţiile pe care leaţi cerut de la 
Faverolles, puterea dumneavoastră neobişnuită, întâmplarea 
cu bătrânul Fauchelevent, dibăcia cu cate trageţi la ţintă, 
faptul că vă târâți puţin piciorul, şi câte şi mai câte... Prostii... 
Fapt e că vă luasem drept un oarecare Jean Valjean. 

— Un oarecare... cum zici căi spune? 

— Jean Valjean. Un ocnaş pe care lam întâlnit acum 
douăzeci de ani, pe când eram ajutor de paznic la Toulon. 
leşind din ocnă, Jean Valjean ăsta jefuise, se pare, pe un 
episcop, apoi a săvârşit un alt furt, făcând uz de armă, la 
drumul mare, atacând un copilaş. De mai bine de opt anii sa 
pierdut urma, nu se ştie cum a dispărut şi e urmărit de 
poliție. Ei bine, miam închipuit că... În sfârşit, am făcuto! 
Împins de furie, vam denunţat prefecturii. 

Domnul Madeleine, care de câteva clipe luase din nou 
dosarul în mână, întrebă cu un ton de nepăsare desăvârşită: 

— Şi ce ţi sa răspuns? 

— Că sunt nebun. 

— Şapoi? 

— Aveau dreptate. 

— Bine că recunoşti. 


— Nici nu puteam altfel, fiindcă adevăratul Jean Valjean a 
fost prins. 

Domnul Madeleine scăpă din mână hârtia pe care o citea, 
ridică fruntea şi, privindul pe Javert drept în ochi, exclamă cu 
un accent care nu se poate reda: 

— A! 

Javert urmă: 

— Iată cum stau lucrurile, domnule primar. Se pare că în 
regiunea AillyleHautClocher trăia un bătrânel căruia i se 
spunea moş Champmathieu. Era un prăpădit. Nimeni nul 
băga în seamă. Nu ştii niciodată din ce trăiesc oamenii ăştia. 
Nu de multă vreme, toamna trecută, moş Champmathieu a 
fost arestat pentru un furt de mere, săvârşit la... dar nu 
interesează unde. Un furt cu escaladare, cu crăci rupte... Şi 
mi lau arestat pe individ. Mai avea încă în mână crăcile rupte. 
Acum e la răcoare, secătura! Până aici nimic mai mult decât o 
simplă afacere corecțională. Dar să vedeți ce înseamnă 
norocul, închisoarea fiind în stare proastă, judecătorul de 
instrucție a găsit cu cale să dispună transferarea lui 
Champmathieu la închisoarea din Arras. În această închisoare 
se afla un oarecare Brevet, fost ocnaş, deținut pentru nu ştiu 
ce vină şi care, purtânduse bine, fusese făcut şef de dormitor. 
Ei bine, domnule primar, abia a pus piciorul acolo 
Champmathieu, şi Brevet a strigat; „Nu zău! Dar eu îl cunosc 
pe ăsta! E un fost ocnaş! la uităte încoace, nene! Eşti Jean 
Valjean!” „Jean  Valjean? Care Jean Valjean?” face 
Champmathieu pe miratul. „Nu face pe prostul! zice Brevet. 
Eşti Jean Valjean! Ai fost la ocnă la Toulon acum douăzeci de 
ani. Eram împreună!” Champmathieu a tăgăduit cu 
încăpățânare, cum era de prevăzut. Se fac noi cercetări, se 
răscoleşte tot trecutul şi iată ce se află: acum treizeci de ani, 
Champmathieu a fost grădinar în mai multe locuri şi mai cu 
seamă la Faverolles, unde i sa pierdut urma. După câtăva 
vreme a fost văzut din nou în Auvergne, apoi la Paris, unde 
pretinde că ar fi fost rotar şi o fată dea lui a fost spălătoreasă; 
dar lucrul acesta nu sa putut dovedi. În cele din urmă, a 


ajuns în ţinutul ăsta. Mai înainte însă dea fi fost în puşcărie 
pentru furt calificat, ce fusese Jean Valjean? Grădinar. Unde? 
La Faverolles. Şi încă ceva: numele de botez al lui Valjean era 
Jean, iar mamăsa se numea, după numele de familie, 
Mathieu. E deci foarte firesc să presupunem că, ieşind din 
închisoare, a luat numele mamei ca să nu fie recunoscut şi a 
început săşi spună Jean Mathieu. Plecă în Auvergne. Jean se 
rosteşte aici Şan (Chan). I se spune deci acum Chan Mathieu. 
Omul nostru nare de ce să se opună şi iatăl transformat în 
Champmathieu. Mă puteţi urmări, nu-i aşa? Se cer informații 
la Faverolles. Familia lui Jean Valjean a dispărut demult. Nu 
se mai ştie nimic despre ea. Ştiţi şi dumneavoastră că între 
oameni de teapa asta se petrec adesea asemenea dispariţii. Îi 
cauţi şi nu le mai dai de urmă. Oamenii ăştia sunt ca noroiul, 
sau ca pulberea. Şiapoi, cum povestea asta, începe acum 
treizeci de ani, nu mai e nimeni la Faverolles care săl fi 
recunoscut pe Jean Valjean. Se fac cercetări la Toulon. În 
afară de Brevet, numai doi ocnaşi lau mai cunoscut pe Jean 
Valjean. Cochepaille şi Chenildieu, amândoi osândiți pe viață. 
Au fost scoşi din închisoare pentru a fi confruntați cu aşazisul 
Champmathieu. Nau avut nici cea mai mică îndoială. Ei, ca şi 
Brevet, lau recunoscut pe Jean Valjean. Are aceeaşi vârstă, 
cincizeci şi patru de ani, aceeaşi înălțime, aceeaşi înfăţişare. În 
sfârşit, omul nostru. Tocmai atunci trimiteam eu denunțul la 
Prefectura din Paris. Mi sa răspuns că nu sunt în toate mințile 
şi că Jean Valjean se află la Arras în mâinile justiției. Vă 
închipuiți mirare mea, eu care credeam că lam prins aci pe 
Jean Valjean! lam scris domnului judecător de instrucție, care 
ma chemat şi ma pus în fața lui Champmathieu... 

— Şi? întrerupse domnul Madeleine. 

Javert răspunse neclintit şi mâhnit: 

— Domnule primar, întâi de toate adevărul! Îmi pare rău. 
Dar omul ăsta e Jean Valjean şi nu altul... Lam recunoscut şi 
cu. 

Domnul Madeleine zise cu glas scăzut: 

— Eşti sigur? 


Javert începu să râdă, cu acel râs dureros pe carel dă o 
convingere nestrămutată: 

— Nici că se poate mai sigur! O clipă rămase pe gânduri şi, 
luând distrat între degete praful de uscat cerneala din tăviță, 
adăugă: Şi acum, după ce lam văzut pe adevăratul Jean 
Valjean, nu-mi pot da seama cum am putut crede altceva. Vă 
cer iertare domnule primar. 

Adresând aceste cuvinte cu un ton rugător şi grav celui cel 
umilise cu şase săptămâni mainainte la comisariat şii spusese 
să iasă afară, Javert, omul ăsta atât de trufaş, era fără să vrea 
simplu şi demn. La această rugăminte, domnul Madeleine 
răspunse printro întrebare bruscă: 

— Şi ce spune omul acela? 

— O, domnule primar! Urâtă afacere! Dacă întradevăr e 
Jean Valjean, atunci e în recidivă. Escaladarea unui zid, 
ruperea unor crăci, furtul câtorva mere, săvârşite de un copil, 
sunt un fleac; când le face însă un om în toată firea, sunt un 
delict; iar făcute de un ocnaş, sunt o crimă. Furt cu 
escaladare. Aici nu mai e vorba de poliție, ci de curtea cu juri. 
Nu mai faci câteva zile de închisoare, ci ocnă pe viață. Şi pe 
urmă; mai e şi întâmplarea cu băiețaşul acela, care nu-i încă 
lămurită. Nu-i aşa co să fie un proces interesant? Da, dar 
pentru oricine, afară de Jean Valjean. Astai un mare prefăcut. 
Îl recunosc şi după asta. Altul ar simţi că e încolţit; sar zbate, 
ar striga, ar simți că oala dă în foc, ar tăgădui că este Jean 
Valjean. Şi aşa mai departe. Asta se face că nu înțelege şi 
spune mereu: „Eu sunt Champmathieu. Atâta ştiu!” Face pe 
miratul, face pe tâmpitul şi i se pare căi mai bine aşa. O,eun 
mare şmecher ticălosul ăsta! Dar nare a face. Există toate 
dovezile. A fost recunoscut de patru persoane şi ticălosul ăsta 
bătrân va înfunda puşcăria. Cazul a fost trimis la curtea cu 
juri din Arras. Plec să depun şi eu ca martor. Am fost citat. 

Domnul Madeleine se aşezase din nou la birou şi luând 
iarăşi dosarul în mână, îl răsfoia liniştit. Citea şi scria pe 
rând, ca un om preocupat. Se întoarse apoi către Javert. 


— Ajunge, Javert! În definitiv, toate astea nu mă prea 
interesează. Ne pierdem vremea şi avem lucrări urgente. Dute, 
te rog, numaidecât la femeia Buseaupied, care vinde ierburi de 
leac în colțul străzii SaintSaulve şi spunei să facă o plângere 
împotriva căruțaşului Pierre Chesnelong. Individul ăsta 
neomenos era cât peaci so strivească pe ea şi pe copilul ei. 
Trebuie să fie pedepsit. Pe urmă, te duci la domnul Charcellay, 
pe strada MontredeChampigny, care se plânge că pe vreme de 
ploaie apa se scurge de pe streaşina vecinului la el în curte şii 
amenință temelia casei. Vei constata apoi contravenţiile care 
miau fost semnalate în strada Guibourg, la văduva Doris, şi în 
strada Garaud Blanc, la doamna Renee Le Boss şi vei încheia 
cuvenitele proceseverbale. Îţi dau cam mult de lucru şi mi se 
pare că trebuie să pleci. Miai spus cai să te duci pentru 
chestiunea aceea la Arras, peste opt sau zece zile... 

— Ba chiar mainainte, domnule primar. 

— Atunci când? 

— Credeam că vam spus, domnule primar, că procesul se 
judecă mâine şi că sunt obligat să plec chiar la noapte cu 
diligența. 

Domnul Madeleine avu o tresărire abia vizibilă: 

— Şi cât o să dureze afacerea asta? 

— Cel mult o zi. Hotărârea va fi pronunţată cel mai târziu 
mâine seară. Nam să aştept însă darea sentinţei, îndată ceam 
depus ca martor, vin din nou aici. 

— Prea bine! zise domnul Madeleine. 

Şii făcu semn lui Javert că poate pleca. 

Javert rămase pe loc. 

— Mă iertaţi, domnule primar, zise el. 

— Ei. Ce mai este? întrebă domnul Madeleine. 

— Vreau să vă amintesc ceva, domnule primar. 

— Ce anume? 

— Că urmează să fiu destituit. 

Domnul Madeleine se ridică. 

— Javert, eşti un om de onoare şi te stimez. Îţi exagerezi 
vina. De altminteri, e o ofensă care mă priveşte numai pe 


mine. Mai degrabă, Javert, meriţi să fii avansat, nu să fii dat 
afară. Socotesc că trebuie săți păstrezi postul. 

Javert îl privi pe domnul Madeleine cu ochii plini de e 
lumină curată, în adâncul căreia părea că se oglindeşte o 
conştiinţă nu destul de evoluată, însă dreaptă şi fără prihană. 
Spuse cu glas liniştit: 

— Domnule primar, nu pot fi de părerea dumneavoastră. 

— Îţi repet, spuse Madeleine, că această chestiune mă 
priveşte numai pe mine. 

Dar Javert, preocupat numai de gândurile lui, continuă: 

— Nu, de exagerat, nu exagerez deloc. lată cum judec eu: 
vam bănuit pe nedrept. Asta nar fi mare lucru. Este dreptul 
nostru să bănuim, cu toate că e un abuz să bănuieşi pe cineva 
mai mare decât tine. Faptul însă că - fără nicio probă, la 
mânie şi cu gând de răzbunare — am denunțat ca ocnaş pe un 
om de onoare ca dumneavoastră, pe un primar, pe un 
magistrat, asta e grav! E foarte grav! Am insultat în persoana 
dumneavoastră însăşi autoritatea; eu, agent al autorității. 
Dacă vreunul dintre subalternii mei ar fi făcut ceea ce am 
făcut eu, laş fi găsit nedemn de postul său şi laş fi dat afară. 
Şi atunci? Şi încă ceva, domnule primar. Am fost de multe ori 
sever în viața mea. Faţă de alții. Dar eram drept, şi bine 
făceam. De rândul ăsta, dacă naş fi fost sever cu mine însumi, 
tot ceam crezut că a fost drept până acum ar fi nedrept. Să mă 
cruț oare pe mine mai mult decât pe ceilalți? Nu! Cum adică? 
Am fost bun săi pedepsesc pe alții, dar pe mine nu? Aşfi un 
mizerabil! Şi cei care spun că Javert eun ticălos ar avea 
dreptate. Domnule primar, nu doresc să mă tratați cu 
bunăvoință; bunătatea dumneavoastră mia făcut destul sânge 
rău când vaţi arătato față de alţii. Nu primesc, să fiți bun şi cu 
mine. Bunătatea asta, care vă împinge să daţi dreptate femeii 
de stradă împotriva burghezului, agentului de poliție 
împotriva primarului, celui de jos față de superior, este după 
mine o bunătate rău înțeleasă. Din cauza ei se destramă 
societatea. O! Eatât de uşor să fii bun! Greutatea e să fii drept. 
Ei! dacați fi fost cel pe carel bănuiam eu, naş fi fost deloc bun 


cu dumneavoastră. Aţi fi văzut dumneavoastră atunci... 
Domnule primar, sunt dator să mă port cu mine aşa cum maş 
purta cu oricare altul. Atunci când îi pedepseam pe 
răufăcători, când îi urmăream pe ticăloşi, îmi spuneam 
adesea: dacă greşeşti şi tu vreodată, dacă te prind cu vreo 
vină, atâtați trebuie! Şi iată că am căzut şi eu în greşeală. 
Cuatât mai rău! Hai, dațimă afară, nenorocițimă, gonițimă! 
Aşa mi se cuvine! Am două mâini zdravene, am să lucrez cu 
sapa. Totuna mie! Domnule primar, în interesul autorității 
trebuie să dați un exemplu. Cer pur şi simplu destituirea 
inspectorului Javert! 

Toate acestea, rostite cu un ton umil, mândru, 
deznădăjduit şi hotărât, îi împrumutau acestui ciudat om de 
treabă un aer de măreție bizară. 

— Vom vedea! zise domnul Madeleine. 

Şii întinse mâna. 

Javert se trase câţiva paşi înapoi şi spuse cu cruzime: 

— Mă iertaţi, domnule primar, dar asta nu se poate. Un 
primar nu dă mâna cu un spion ca mine. Şi adăugă printre 
dinți: Spion, întradevăr. De vreme ce am abuzat de situația 
mea de polițist, nu sunt decât un spion. Şi, salutând cu 
respect, se îndreptă spre uşă. Aci se întoarse şi, cu ochii mereu 
plecați, spuse: Domnule primar, îmi voi continua slujba, până 
voi fi înlocuit. 

Şi plecă. Domnule Madeleine rămase pe gânduri ascultând 
pasul lui apăsat şi sigur care se îndepărta pe coridor. 


CARTEA A ŞAPTEA 
AFACEREA CHAMPMATHIEU 


I — Sora Simplice 


Nu toate întâmplările pe care le veţi citi au fost cunoscute la 
Montreuilsurmer, dar cele câteva care au ajuns până în acest 
oraş au lăsat o amintire atât de vie, încât ar fi fost o mare 
lacună a cărții de față dacă nu leam istorisi cu deamănuntul. 

În aceste amănunte, cititorul va întâlni unele împrejurări de 
necrezut, pe care totuşi le menţionăm, din respect pentru 
adevăr. 

În dupăamiaza zilei în care fusese vizitat de Javert, domnul 
Madeleine se duse ca de obicei so vadă pe Fantine. 

Dar, mainainte de a intra la Fantine, o chemă pe sora 
Simplice. 

Cele două călugărițe care erau de serviciu la infirmerie, ca 
toate surorile de caritate din ordinul lazaristelor, se numeau 
sora Perpetue şi sora Simplice. 

Sora Perpâtue era şi ea o țărancă, ajunsă printre atâtea 
altele soră de caritate. Intrase în călugărie aşa cum ar fi intrat 
în orice altă meserie. Era călugăriță cum ar fi putut să fie şi 
bucătăreasă. Asta nu-i atât de rar. Ordinele călugăreşti 
primesc cu plăcere acest aluat greoi de la țară, care se preface 
cu uşurinţă în călugări capucini şi ursuline. Femeile de la 
țară sunt bune pentru muncile grele ale mânăstirii. Trecerea 
de la starea de văcar la aceea de carmelit nu întâmpină nicio 
piedică. Transformarea asta se face fără bătaie de cap. Din 
capul locului, ignoranța, pe care o întâlnim deopotrivă şi în 
sate şi în mânăstiri, îl pregăteşte pe ţăran să poată ajunge 
călugăr. Îşi lungeşte puţin sumanul şi gata anteriul. Sora 
Perpetue era o călugăriță zdravănă din Marines, de lângă 
Pontoise; vorbea ca la ea la ţară, tărăgăna cuvintele, 
bombănea, îndulcea ceaiul după bigotismul sau fățărnicia 
fiecărui bolnav, purtânduse prost cu bolnavii, ursuză cu cei 
ceşi dau sufletul, aproape dândule cu icoana în cap, 
maltratândule agonia cu rugăciuni rostite  mânios, 
îndrăzneață, cinstită şi rumenă. 

Sora Simplice era albă, deo albeaţă de ceară. Pe lângă sora 
Perpetue era ca o lumânare alături deun opaiț. Vincent de 
Paul a fixat dumnezeieşte figura surorii de caritate în aceste 


admirabile cuvinte, pline deopotrivă de libertate şi de 
smerenie: „Mânăstirea lor va fi casa celor bolnavi; chilia lor, o 
odăiță închiriată; bisericuța din parohie le va fi lăcaş de 
rugăciune; schitul lor va fi strada sau sala de spital, 
supunerea va ţine locul zidului împrejmuitor; drept poartă 
zăbrelită vor avea teama de Dumnezeu, iar vălul lor va fi 
modestia”. Idealul acesta era mereu viu în sora Simplice. 
Nimeni nar fi putut spune ce vârstă avea, nu fusese niciodată 
tânără şi părea că nu va îmbătrâni niciodată. Era o făptură — 
nu îndrăznim să spunem femeie — blândă, austeră, simpatică, 
serioasă şi care nu mințise niciodată. Era atât de plăpândă, 
încât părea că se fărâmă la cea mai mică atingere; şi cu toate 
astea, era mai tare ca piatra. Îi mângâia pe suferinzi cu 
frumoasele ei degete subțiri şi neîntinate. Cuvintele ei erau 
pline de tăcere; nu vorbea decât atât cât era nevoie şi avea un 
glas atât de melodios, încât ar fi fost nespus de luminos întrun 
confesional şi de fermecător întrun salon. Delicateţea ei se 
împăca foarte bine cu rochia de aba, găsind în această 
atingere aspră prezența neîncetată a cerului şi a lui 
Dumnezeu. Să stăruim asupra unui amănunt: sora Simplice 
nar fi mințit niciodată; pentru nimic în lume nar fi spus vreun 
neadevăr. Era cea mai mare virtute a ei. Ajunsese cunoscută 
în congregaţie pentru neclintita ei curățenie sufletească. 
Abatele Sicard pomeneşte de sora Simplice întro scrisoare 
către surdomutul Massieu. Oricât de sincer şi de curați am i, 
păstrăm totuşi în această curățenie urmele unei minciuni 
nevinovate. Ea, nici atât. Dar poate oare exista o minciună 
fără însemnătate, o minciună nevinovată? A minți e cel mai 
greu păcat. A minți puţin nu e cu putinţă. Cel care minte nu 
poate minți pe jumătate. Minciuna este însuşi chipul 
diavolului. Satan are două nume: îl cheamă Satan şil cheamă 
Minciună. Aşa gândea ea şi se purta aşa cum gândea. Deaci îi 
venea candoarea despre care am vorbit, candoarea care se 
oglindea în toată strălucirea pe buzele şi în ochii ei. Avea 
zâmbetul nevinovat. Nu exista niciun fir de păianjen, nicio 
urmă de praf pe cristalul acestei conştiinţe. Intrând în ordinul 


sfântului Vincent de Paul, primi în mod special numele de 
Simplice. Se ştie că Simplicia din Sicilia e sfânta care a 
preferat să i se smulgă sânii decât să declare că sa născut la 
Segeste, când ea se născuse la Siracuza, minciună care ar fi 
salvato. Era sfânta care se potrivea sufletului ei. 

Când a intrat în călugărie, sora Simplice avea două 
cusururi de care încetul cu încetul sa dezbărat; îi plăceau 
mâncărurile alese şii plăcea să primească scrisori. Nu mai 
citea decât cartea de rugăciuni cu litere mari şi în latineşte. 
Nu ştia latineşte, dar cartea o înțelegea. 

Călugăriței începuse săi fie dragă Fantine, ghicind pesemne 
virtutea latentă din ea şi se devotase aproape numai îngrijirii 
ei. 

Domnul Madeleine o chemă deoparte pe sora Simplice şi io 
recomandă pe Fantine cu un glas ciudat, de care sora, îşi 
aminti mai târziu. 

Lăsândo pe călugăriță, el se apropie de patul Fantinei. 

Fantine aştepta în fiecare zi venirea domnului Madeleine, 
cum aştepţi o rază de soare şi de bucurie. Le spunea surorilor: 

— Nu simt că trăiesc decât atunci când îl ştiu pe domnul 
primar aici. 

În ziua aceea avea febră mare. Cum îl văzu pe Madeleine, îl 
întrebă: 

— Şi Cosette? 

El răspunse zâmbind: 

— O să vină şi ea. 

Domnul Madeleine stătu de vorbă cu Fantine, ca de obicei. 
Numai că în loc de o jumătate de oră, rămase lângă ea un 
ceas, spre marea bucurie a Fantinei. Stărui pe lângă toţi să 
nu-i lipsească nimic bolnavei. Sa observat că la un moment 
dat se întunecase la față. Dar explicaţia era că doctorul se 
plecase la urechea lui şii şoptise: 

— Îi merge prost! 

Pe urmă, se duse la primărie şi cameristul îl văzu cum 
cercetează cu atenție o hartă a drumurilor din Franța, 


atârnată în biroul lui. Scrise cu creionul câteva cifre pe o 
bucată de hârtie. 


II — Meşterul Scaufflaire e un om 
pătrunzător 


De la primărie, domnul Madeleine se duse la celălalt capăt 
al oraşului, la un flamand, meşterul Scaufflaer, al cărui nume 
franțuzit era Scaufflaire, şi care închiria cai şi cabriolete „la 
discreție”. 

Ca să ajungi la Scaufflaire, drumul cel mai scurt dădea 
printro stradă foarte puțin frecventată, pe care se afla 
prezbiteriul parohiei unde locuia domnul Madeleine. Preotul 
avea reputația unui om cumsecade, vrednic de respect şi bun 
sfetnic. În clipa în care domnul Madeleine ajunse în faţa 
prezbiteriului, nu se afla pe stradă decât un singur trecător, 
care băgă de seamă următoarele: după ce trecu de casa 
parohială, domnul primar se opri, rămase pe gânduri, apoi se 
întoarse şi merse până la poarta prezbiteriului, o poartă joasă, 
cu un ciocan de fier. Puse repede mâna pe ciocan şi îl ridică; se 
opri însă din nou şi rămase iar o clipă pe gânduri; după alte 
câteva secunde, în loc să dea drumul ciocanului să cadă cu 
zgomot, îl aşeză cu grijă la locul lui şi plecă cu o grabă pe care 
no avusese mai înainte. 

Domnul Madeleine îl găsi pe meşterul Scaufflaire acasă, 
dregând un ham. 

— Meştere Scaufflaire, zise el, ai un cal bun? 

— Domnule primar, răspunse flamandul, toţi caii mei sunt 
buni. Ce înțelegeţți dumneavoastră printrun cal bun? 

— Un cal care să poată face douăzeci de leghe pe zi. 

— Drace! zise Scaufflaire. Douăzeci de leghe? 

— Da, da! 

— Înhămat la o cabrioletă? 

— Fireşte! 

— Şi cât se va odihni după drumul ăsta? 


— La nevoie trebuie să poată porni din nou a doua zi. 

— Ca să facă acelaşi drum? 

— Da! 

— Ei, drăcia dracului! Şi sunt chiar douăzeci de leghe? 

Domnul Madeleine scoase din buzunar bucata de hârtie pe 
care notase distanțele. O arătă flamandului. Cifrele erau: 5, 6, 
81, 


— Vezi? spuse el. În total nouăsprezece şi jumătate, adică 
aproape douăzeci de leghe. 

— Domnule primar, zise flamandul, am ceea ce vă trebuie: 
căluțul meu bălan. Trebuie săl fi văzut vreodată pe drum. E 
un căluţț, bulonez, focos. La început au vrut să facă din el un 
cal de călărie, dar azvârlea şi trântea pe oricine. Toţi îl credeau 
nărăvaş, socotind că nu e bun de nimic. Lam cumpărat eu şi 
lam pus la trăsură. Ei bine, domnule, asta dorea şi el. E blând 
ca un copil şi aleargă ca vântul. A, fireşte, nu dă voie să i se 
urce nimeni pe spinare. Nu-i place să fie cal de călărie. Fiecare 
cu ambiția lui. Să tragă la ham, da. Să fie încălecat, nu. Aşa 
îmi închipui că sa gândit şi el. 

— Şi o să țină la drum? 

— O să facă aste douăzeci de leghe. Mergeţi la trap întins. O 
să le facă în mai puţin de opt ore. Dar uite ce condiţii pun. 

— Spune! 

— În primul rând, la jumătatea drumului, săl lăsaţi să 
răsufle un ceas. Îi daţi nutreţ şi staţi lângă el cât mănâncă, 
pentru ca nu cumva rândaşul săi fure ovăzul; fiindcă am 
băgat de seamă că, pe la hanuri, ovăzul este mai mult 
şterpelit de grăjdari decât mâncat de cai. 

— O să am toată grija. 

— În al doilea rând... trăsura este pentru domnul primar? 

— Fireşte. 

— Domnul primar ştie să mâne? 

— Da. 

— Atunci, domnul primar va pleca singur şi fără bagaj, ca 
să nu-i fie prea greu calului. 

— Bine. 

— Dar domnul primar neavând pe nimeni cu domniasa va fi 
nevoit să păzească singur ovăzul. 

— Senţelege. 

— O sămi dați treizeci de franci pe zi şi pentru zilele de 
odihnă. Niciun gologan mai puţin. Şi domnul primar va plăti 
şi nutrețul. 


Domnul Madeleine scoase trei napoleoni din pungă şii puse 
pe masă. 

— Uite banii pe două zileînainte. 

— În al patrulea rând, pentru un drum ca ăsta, o trăsură 
ar fi prea grea şi ar obosi calul. Domnul primar se va mulțumi 
să meargă cu o cabrioletă mai uşoară. 

— Bine! 

— E uşoară şi e descoperită. 

— Nare a face! 

— Sa gândit domnul primar că suntem în plină iarnă? 

Domnul Madeleine nu răspunse. Flamandul continuă: Că e 
foarte frig? Domnul Madeleine tăcea. Meşterul Scaufflaire 
adăugă: Că poate săl apuce şi o ploaie? 

Domnul Madeleine ridică ochii şi spuse: 

— Cabrioleta şi calul să fie în fața casei mele mâine 
dimineaţă la patru şi jumătate. 

— Am înțeles, domnule primar, răspunse Scaufflaire. Apoi, 
zgâriind cu unghia o pată de pe scândură mesei, adăugă cu 
aerul nepăsător cu care flamanzii se pricep atât de bine săşi 
ascundă şiretenia: A, dar bine cămi adusei aminte! Domnul 
primar nu mia spus unde se duce. În definitiv, unde vă duceţi, 
domnule primar? 

De altminteri de la început nu se gândise decât la asta, dar 
Nu-şi dădea seama de ce nu îndrăznise săl întrebe. 

— Calul dumitale are picioarele din față bune? întrebă 
domnul Madeleine. 

— Da, domnule primar. Săl ţineţi însă bine în frâu la vale. 
Sunt multe coborâşuri până unde vă duceţi? 

— Nu uita să fii mâine dimineaţă la patru şi jumătate 
precis, răspunse domnul Madeleine şi plecă. 

Flamandul rămase „prostit”, cum spunea el însuşi mai 
târziu. 

Domnul primar plecase de câteva minute, când uşa se 
deschise din nou; era domnul primar. 

— Domnule Scaufflaire, zise el, cât crezi car face una peste 
alta, calul şi trăsurica dumitale? 


— Una peste alta, domnule primar? întrebă flamandul, 
pufnindul râsul. 

— Da. Cât? 

— Nu cumva domnul primar vrea să mi le cumpere? 

— Nu, dar pentru orice eventualitate nu vreau să te 
păgubesc. Când mă întorc, îmi dai banii înapoi. Ei? Cât crezi 
că fac împreună calul şi trăsurica? 

— Cinci sute de franci, domnule primar. 

— Poftim banii. 

Domnul Madeleine puse o hârtie de cinci sute de franci pe 
masă şi plecă, de data asta fără să se mai întoarcă. 

Meşterul Scaufflaire se căi amarnic că nu ceruse o mie de 
franci. De altfel, calul şi trăsurica la un loc nu făceau mai 
mult de trei sute de franci. 

Flamandul îşi chemă nevasta şii povesti cele întâmplate. 
Unde naiba so fi ducând domnul primar? Îşi da fiecare cu 
părerea. 

— Se duce la Paris, zise femeia. 

— Nu prea cred, spuse soțul. 

Domnul Madeleine uitase pe cămin bileţelul pe care notase 
cifrele. Flamandul puse mâna pe el şi începu săl studieze. 

— Cinci, şase, opt şi jumătate? Astea trebuie să fie opririle. 
Se întoarse spre nevastăsa: Am aflat. 

— Cum? 

— Sunt cinci leghe de aici până la Hesdin; şase de la Hesdin 
la SaintPol şi opt şi jumătate de la SaintPol la Arras. Se duce 
prin urmare la Arras. 

Între timp, domnul Madeleine ajunsese acasă. 

Plecând de la meşterul Scaufflaire, o luase pe drumul cel 
mai lung, ca şi cum poarta casei parohiale ar fi fost o ispită pe 
care ar fi vrut so ocolească. Se urcase în odaia lui, şi se 
încuiase acolo, ceea ce era cât se poate de firesc, întrucât avea 
obiceiul să se culce devreme. Cu toate astea, portăreasa 
fabricii, care era şi singura servitoare a domnului Madeleine, 
băgase de seamă că stinsese lampa la ora opt şi jumătate şii 
spuse asta casierului care tocmai venea acasă, adăugind: 


— O fi oare bolnav domnul primar? Mi sa părut cam 
schimbat. 

Casierul locuia întro cameră care se afla dedesubtul 
camerei domnului Madeleine. Nu dădu niciun fel de 
importanță cuvintelor portăresei. Se culcă şi adormi. Pe la 
miezul nopții se trezi dintrodată. Auzise prin somn un zgomot 
deasupra capului. Ascultă. Se auzeau paşi încoace şi încolo, 
ca şi cum cineva umbla în camera de sus. Ascultă mai cu 
luareaminte şi recunoscu mersul domnului Madeleine. I se 
păru ciudat. De obicei nu se auzea niciun zgomot în odaia 
domnului Madeleine înainte de a se deştepta. Puțin mai 
târziu, casierul auzi ceva care aducea cu zgomotele unui 
dulap care se deschide şi se închide. Pe urmă fu clintită din loc 
o mobilă; se făcu iar tăcere şi mersul începu din nou. Casierul 
se ridică în capul oaselor, se trezi dea binelea şi uitânduse prin 
ochiul geamului, zări pe zidul din față răsfrângerea roşiatică a 
unei ferestre luminate. După cum venea lumina, nu putea fi 
decât fereastra camerei domnului Madeleine. Licărirea aceea 
tremura, ca şi cum ar fi venit mai degrabă de la un foc aprins 
decât de la o lumânare. Umbrele cercevelelor nu se vedeau 
deloc, ceea ce însemna că fereastra era deschisă. Pe frigul ăsta 
o fereastră deschisă nu era ceva normal. Casierul adormi din 
nou. Peste un ceas sau două, se trezi iar. Acelaşi pas rar şi 
apăsat mergea în lung şin lat, deasupra capului său. Licăririle 
jucau mereu pe zid, dar de data asta erau mai şterse şi mai 
potolite, ca reflexul unei lămpi sau al unei lumânări. 
Fereastra era şiacum deschisă. 

lată ce se petrecea în odaia domnului Madeleine. 


III — O furtună în capul unui om 


Cititorul a ghicit deschis că domnul Madeleine nu e 
altcineva decât Jean Valjean. 

Am mai privit în adâncimile acestei conştiinţe; a venit 
vremea să privim din nou. No facem fără să fim zguduiţi de 


emoție. Nu există nimic mai înspăimântător decât acest fel de 
cercetare. Ochiul spiritului nu poate găsi nicăieri mai multă 
strălucire şi mai multă beznă decât în om; nu se poate opri 
asupra niciunui alt lucru mai de temut, mai complicat, mai 
misterios şi mai fără de margini. Există un spectacol mai mare 
decât întinsul mării: cerul. Există şi un spectacol mai mare 
decât cerul: sufletul omenesc. 

A scrie poemul conştiinţei omeneşti, dacar fi vorba de un 
singur om, de cel mai neînsemnat dintre oameni, ar însemna 
să contopim toate epopeile întro singură epopee superioară şi 
definitivă. Conştiinţa este haosul nălucirilor, al poftelor şi al 
încercărilor; este focarul viselor, caverna gândurilor de care ţie 
ruşine; este gheena sofismelor şi câmpul de luptă al patimilor. 
Pătrundeţi în anumite ore dincolo de chipul livid al unei 
făpturi omeneşti care cugetă şi priviți ce se ascunde acolo, 
priviți înlăuntrul acestui suflet, priviți în această întunecime. 
Sub liniştea de la suprafață se dau lupte de uriaşi ca în 
Homer, sunt încăierări de balauri şi de scorpii, învălmăşeli de 
fantome ca în Milton, vârtejuri halucinante ca în Dante. Cât 
de întunecat e acest infinit pe care fiecare om îl poartă în el şi 
cu care îşi măsoară cu deznădejde voința, ființa lui şi faptele 
vieții sale! 

Alighieri a ajuns întro zi în fața unei porţi sinistre, înaintea 
căreia a şovăit. lată acum şi în fața noastră o astfel de poartă 
în pragul căreia şovăim. Să intrăm totuşi. 

Nu avem decât foarte puţine lucruri de adăugat la ceea ce 
ştie cititorul că i sa întâmplat lui Jean Valjean de la întâlnirea 
cu micul Gervais. Am văzut că din momentul acela el devenise 
alt om. Ceea ce voia să facă episcopul din el înfăptuise el 
însuşi. Era mai mult decât o transformare; era o adevărată 
transfigurare. 

Izbuti să se facă nevăzut, vându argintăria episcopului, 
păstrând ca amintire numai sfeşnicele, se furişă dintrun oraş 
întraltul, străbătu toată Franţa, veni la Montreuilsurmer, avu 
ideea despre care am pomenit, săvârşi faptele amintite, ajunse 
un om pe care nimeni nul putea prinde şi de care nimeni nu se 


putea apropia şi, deacum încolo, stabilit la Montreuilsurmer, 
fericit căşi simțea conştiinţa întristată de trecutul lui şi prima 
parte a vieții lui dezminţită de cea dea doua, trăia liniştit, 
împăcat cu el însuşi şi plin de speranţă, nemaiavând decât 
două dorințe: săşi ascundă numele şi săşi purifice viața, să 
fugă de oameni şi să se întoarcă la Dumnezeu. 

Gândurile acestea erau atât de strâns legate între ele, încât 
nu alcătuiau decât unul singur; fiecare în parte erau 
deopotrivă de adânci şi de apăsătoare, dominând cele mai 
neînsemnate fapte ale sale. De obicei, ele se împăcau între ele 
pentru ai da o normă de conduită în viaţă. Îl îndreptau spre 
modestie, făcând din el un om cumsecade şi îngăduitor. Îi 
dădeau aceleaşi sfaturi. Câteodată, însă, se iveau dezbinări 
între ele. Atunci oricine îşi poate aduce aminte că omul pe care 
toți cei din ţinutul Montreuilsurmer îl numeau domnul 
Madeleine nu sta deloc la îndoială să jertfească unul în 
paguba altuia, săşi jertfească liniştea în folosul virtuţii. Astfel, 
dând la o parte orice rezervă şi orice simț de prevedere, 
păstrase sfeşnicele episcopului, purtase şi doliu după el, se 
interesase de toți micii coşari din Savoia care colindau peacolo, 
se informase asupra tuturor familiilor din Faverolles şil 
scăpase de la moarte pe bătrânul Fauchelevent, cu toate 
insinuările lui Javert, care ar fi trebuit săi dea de gândit. Am 
mai spus şi altădată că el ar fi vrut să urmeze pilda tuturor 
celor înţelepţi şi drepți, socotind că întâi este dator față de 
ceilalți şi apoi față de sine. Trebuie totuşi să recunoaştem că 
până azi nu se ivise un astfel de prilej. Niciodată cele două 
gânduri carel călăuzeau pe bietul om ale cărui suferințe le 
povestim nu dăduseră o luptă mai aprigă decât acum. Îşi 
dădu seama de acest lucru, pe cât de nelămurit pe atât de 
adânc, de la primele vorbe rostite de Javert în cabinetul său. 
De cum auzi rostinduse aşa, dintrodată, numele pe carel 
îngropase atât de adânc, rămase năuc şi parcă amețit de 
ciudată grozăvie a sorții sale; şi, în prada acestei amețeli, 
încercă tresărirea care prevesteşte marile zguduiri. Se încovoie 
ca stejarul la apropierea furtunii, ca ostaşul în clipa asaltului. 


Simţea  îngrămădinduse deasupra capului său umbra 
amenințătoare a trăsnetelor şi fulgerelor. Pe când îl asculta pe 
Javert, se gândea să plece, să alerge, să se denunțe, săl scoată 
pe Champmathieu din închisoare şi să intre el în locul lui. Era 
un lucru dureros şi sfâşietor, ca o tăietură în carne vie. Dar 
asta trecu şişi spuse: „Lasă, lasă!...” Îşi înăbuşi pornirea 
generoasă şi dădu înapoi în fața eroismului. 

Fără îndoială că ar fi fost frumos ca, după sfintele 
îndemnuri ale episcopului, după atâția ani de ispăşire şi 
renunțare, în mijlocul unei pocăințe minunat începute, omul 
acesta, pus în fața unor întâmplări atât de grozave, să nu stea 
nicio clipă la îndoială şi să meargă cu acelaşi pas mai departe, 
spre prăpastia deschisă în fundul căreia se deschidea cerul. Ar 
fi fost frumos, dar nu sa întâmplat aşa. Se cuvine să istorisim 
tot ce se petrecea în sufletul lui şi nu putem spune altceva 
decât ceea ce a fost. La început fu mânat numai de instinctul 
de conservare. Îşi adună în grabă gândurile, îşi înăbuşi orice 
emoție şi, ţinând seama de prezența lui Javert, această mare 
primejdie, amână orice hotărâre, cu tăria pe care ţio dă 
spaima; nu ştia ce să mai facă, dar îşi redobândi calmul ca un 
luptător careşi ridică scutul de jos. 

Restul zilei şil petrecu ca şi mainainte cu sufletul bântuit de 
furtună şi cu o linişte desăvârşită pe față; se mărgini să ia 
ceea ce sar putea nu-mi „măsuri de prevedere”. Totul era încă 
în ceață; ideile i se ciocneau în minte; tulburarea lui era atât 
de mare, încât Nu-şi putea aduna o clipă gândurile, şi doar 
atât ar fi putut spune: că primise o grea lovitură. Se duse, ca 
de obicei, la patul Fantinei, unde, din bunătate, stătu mai 
mult, gândinduse că aşa trebuie să se poarte, şi le spuse 
surorilor să aibă grijă de dânsa dacă sar întâmpla să 
lipsească. Îşi dădu seama întrun chip nedesluşit că va trebui 
poate să plece la Arras, fără să fie însă câtuşi de puţin hotărât 
la călătoria asta, dar gândinduse că, fiind la adăpost de orice 
bănuială, nar strica să fie de față la ceea ce se va petrece. 
Angajă deci trăsurica lui Scaufflaire, ca să fie gata pentru 
orice eventualitate. 


Cină cu destulă poftă. Când se întoarse la el în odaie se 
reculese. Gândinduse la situația în care se afla, o găsi 
nemaipomenită, atât de nemaipomenită, încât, în toiul 
frământării lui, întro stare de nelinişte aproape de neînțeles, se 
duse şi închise uşa cu zăvorul. Se temea parcă să nu mai intre 
cineva. Se baricada împotriva a orice. 

Puțin după aceea, stinse lumina. Îl stânjenea. 

I se părea că putea fi văzut. 

De cine? 

Vai! Ceea ce ar fi vrut să alunge pătrunsese odată cu el; pe 
cine ar fi vrut să orbească — îl privea: propria lui conştiinţă. 

Conştiința, adică Dumnezeu. 

Cu toate acestea, la început îşi făcuse iluzii; încercă un 
simțământ de siguranţă şi de singurătate; trăgând zăvorul, se 
crezu la adăpost; stinse lumânarea, se crezu invizibil, puse 
coatele pe masă, îşi sprijini capul în mâini şi începu să 
mediteze pe întuneric. 

„Unde am ajuns? Nu cumva visez? Ce sa întâmplat? Să fie 
adevărat că mam întâlnit cu Javert şi că mia vorbit aşa cum 
mia vorbit? Cineo mai fi şi Champmathieu? O semăna cu 
mine? Mai ştii? Şi când mă gândesc că ieri eram atât de 
liniştit şi naveam habar de nimic! Ce făceam ieri pe vremea 
asta... Ceo mai fi şi întâmplarea asta?... Cum se va sfârşi”... 
Ce e de făcut?...” 

lată vârtejul în care era cuprins. Nu mai izbutea săşi adune 
gândurile care-i năpădeau mintea ca nişte unde, şi, luânduşi 
capul în mâini, încercă să le stăvilească. 

Din furtuna care-i răvăşea voința şi puterea de judecată, şi 
din care se străduia să smulgă o limpezire şi o hotărâre, nu se 
deschidea decât spaimă. Fruntea îi ardea. Se duse la fereastră 
şi o deschise. Nu era nicio stea pe cer. Se întoarse şi se aşeză 
din nou la masă. 

Trecu un ceas. 

Încetîncet, linii nedesluşite începură totuşi să se contureze 
în mintea lui şi putu să întrezărească limpede, nu întreaga 
situație, ci doar câteva amănunte. 


Recunoscu mai întâi că, oricât de neaşteptată şi de grea era 
situaţia, era cu totul stăpân pe ea. 

Dar groaza lui spori şi mai mult. 

Oricare ar fi fost țelul adevărat şi creştinesc al faptelor lui, 
tot ceea ce făcuse până atunci nu fusese altceva decât o 
groapă pe care o săpa pentru aşi ascunde întruna numele. 
Ceea cel înspăimânta mai mult decât orice în ceasurile lui de 
reculegere, în nopțile lui de insomnie, era să audă vreodată 
rostinduise numele; îşi dădea seama că atunci se va sfârşi cu 
el. În ziua când numele lui va fi descoperit, se va spulbera în 
jurui viața cea nouă; şi — cine poate şti? — odată cu asta, se va 
spulbera înlăuntrui şi sufletul cel nou. Se înfiora numai la 
gândul că lucrul acesta ar fi cu putință. Desigur, ar fi clătinat 
din cap şi ar fi socotit absurd dacă cineva iar fi spus în clipele 
acelea că atunci când va sosi ceasul în care numele îi va fi 
rostit în gura mare, această hidoasă vorbă, Jean Valjean, va 
ieşi deodată din noapte şi se va ridica în fața lui, când lumina 
orbitoare, menită să împrăştie misterul în care se învăluia, va 
străluci pe neaşteptate deasupra capului său, că numele ăsta 
nu va fi totuşi o amenințare, că lumina nu va face decât să 
sporească umbrele întunericului, că vălul sfâşiat va mări şi 
mai mult misterul, că acest cutremur de pământ îi va întări 
temeliile, că această întâmplare nemaipomenită nu va avea alt 
rezultat, oricare ar fi părerea lui, decât săi facă viața mai 
limpede şi mai de nepătruns, şi că, din confruntarea sa cu 
fantoma lui Jean Valjean, bunul şi vrednicul burghez „domnul 
Madeleine” va ieşi mai onorat, mai mulțumit şi mai respectat 
decât oricând. Ei bine, toate astea se întâmplaseră întocmai, 
toată îngrămădirea asta de lucruri imposibile erau fapt 
împlinit, iar Dumnezeu îngăduise ca toate aceste năluciri să 
se prefacă în realități. 

Gândurile i se limpezeau treptat, îşi dădea din ce în ce mai 
bine seama de situaţia lui. 

I se părea că se trezise dintrun somn greu şi că, în toiul 
nopţii, luneca pe un povârniş, în picioare, înfiorat, încercând 
zadarnic să se dea înapoi de pe marginea unei prăpăstii. 


Întrezărea lămurit, în întuneric, un necunoscut, un străin, pe 
care soarta îl luase drept el şil împingea în locul lui în gol. 
Pentru ca prăpastia să se închidă, trebuia să cadă cineva 
întrînsa; el sau celălalt. 

Navea altceva de făcut decât să lase lucrurile în voia lor. 

Se făcuse deplină lumină. Îşi spuse că locul lui era liber la 
ocnă; că orice ar face, îl va aştepta oricând; că jefuirea micului 
Gervais îl va aduce înapoi acolo; că acest loc îl va aştepta 
mereu, îl va atrage până ce lucrul va deveni de neînlăturat şi 
fatal. Pe urmă îşi spuse că acum îi ținea cineva locul; se pare 
că un anume Champmathieu avea nenorocul ăsta şi că, în 
ceea cel priveşte, fiind de aci înainte prezent la ocnă în 
persoana lui Champmathieu şi prezent în societate sub 
numele de domnul Madeleine, navea să se mai teamă de 
nimic, cu singura condiție, de a nu-i împiedica pe oameni să 
pună pe fruntea lui Champmathieu pecetea infamiei, care, ca 
şi lespedea de pe mormânt, o dată aşezată, nu se mai ridică 
niciodată. 

Totul era atât de zguduitor şi de neaşteptat, încât se 
produse în el acea tresărire de nedescris, pe care niciun om no 
încearcă mai mult de douătrei ori în viață, acea zvârcolire a 
conştiinţei care dă la o parte toate îndoielile inimii, tot ce este 
ironie, bucurie deznădejde, şi care sar putea nu-mi un hohot 
de râs lăuntric. 

Aprinse din nou lumânarea. 

„Ei bine! se gândi el, de ce miar fi frică? De cemi fac atâtea 
gânduri? Am scăpat. Totul sa sfârşit. Nu mai era decât o 
singură uşă întredeschisă prin care trecutul putea pătrunde 
în viața mea, şi uşa asta a fost zidită pentru totdeauna. Pe 
Javert, care nu mă lăsa în pace de atâta vreme, al cărui 
instinct de temut părea că mă descoperise, care mă 
descoperise întradevăr şi care mă urmărea pretutindeni, ca un 
fioros câine de vânătoare mereu asmuţit asupra mea, iatăl 
acum zăpăcit, având de lucru în altă parte, pus cu totul pe 
alte urme. Deacum încolo e mulțumit, mă va lăsa în pace, a 
pus mâna pe Jean Valjean al lui. Cine ştie? Poate are de gând 


să plece din oraş. Şi totul sa făcut fără amestecul meu. Şi eu 
nam nicio vină! La urma urmei, ce nenorocire sa întâmplat? 
Nu zău, cine mar vedea ar crede că mi sa întâmplat o 
catastrofă! Dacă, din toate astea, cineva ar avea de suferit, eu 
nu-s cu nimic vinovat. Soarta a vrut aşa. Nu încape nicio 
îndoială! Am eu dreptul să stric ceea ce pune ea la cale? Ce 
mai vreau eu acum? De ce mă amestec? Nu mă priveşte pe 
mine. Cum? Nu-s mulțumit? Dar ce mai vreau? Miam atins 
scopul pe carel urmăresc deatâția ani, visul nopţilor mele de 
veghe, ţinta rugăciunilor pe care leam îndreptat spre 
Dumnezeu, siguranța mea. Aşa vrea Dumnezeu. Nu mă pot 
împotrivi voinței sale. Şi de ce vrea Domnul aşa? Pentru ca să 
duc până la capăt ceea ce am început, ca să fac mai departe 
binele, ca să ajung cândva un mare şi frumos exemplu, ca să 
se poată spune, în sfârşit, că a existat un drum de fericire în 
chinurile pe care leam îndurat, în virtuțile la care mam întors. 
Nu-mi pot da seama, la urma urmei, de ce mam temut 
adineauri să intru la cinstitul paroh, săi istorisesc totul ca 
unui duhovnic şi săi cer un sfat. Fără îndoială că tot aşa miar 
fi vorbit şi el. Nu-i nimic de făcut; să lăsăm lucrurile în voia 
lor. Aşa vrea CeldeSus!...” 

Astfel îşi vorbea în adâncurile conştiinţei, aplecat peste ceea 
ce am putea nu-mi propriul său abis. 

Se ridică de pe scaun şi începu să umble prin odaie. 

„Hai! exclamă el. Să punem capăt gândurilor! Doar am luat 
o hotărâre!...” 

Dar nu se linişti deloc. 

Dimpotrivă. 

Nu poţi împiedica drumul gândurilor, întocmai cum nu poți 
opri valurile mării să se întoarcă la țărm. Marinarii numesc 
asta reflux; vinovatul o numeşte remuşcare. Dumnezeu 
răscoleşte deopotrivă sufletul omului şi apele oceanului. 

Oricât se împotrivi, după câteva clipe îşi începu iar 
întunecatul dialog, în care el vorbea şi tot el asculta, spunând 
ceea ce nar fi vrut să spună, ascultând ceea ce nar fi vrut să 
audă, supunânduse puterii misterioase care-i şoptea: 


|? 


aşa cum îi spusese acum două mii de ani altui 


|? 


„Gândeşte 

osândit: „Mergi 
Înainte de a trece mai departe şi pentru a fi pe deplin 

înţeleşi, vom stărui asupra unei observaţii absolut necesare. 

Nu încape îndoială că noi stăm de vorbă cu noi înşine. Nu 
există făptură cugetătoare care să nu fi trecut prin asta. Sar 
putea spune chiar că vorba nu constituie niciodată un mister 
mai măreț decât atunci când pătrunde înlăuntrul unui om. 
Trecând din gândire în conştiinţă şi întorcânduse din 
conştiinţă în gândire. Numai în felul asta trebuie înțelese 
cuvintele „spuse”, „exclamă”, întâlnite atât de des în capitolul 
de față. Spunem, vorbim, exclamăm în noi înşine, fără ca 
tăcerea din afară să fie ruptă. E un fel de tumult nestăvilit; 
totul vorbeşte în noi, afară de buzele noastre. Deşi nu se pot 
vedea şi pipăi, realitățile sufletului sunt totuşi realități. 

Se întreba deci: unde ajunsese? Ce era cu hotărârea pe care 
o luase? Îşi mărturisi că tot ce pusese la cale în mintea lui era 
monstruos, că a lăsa lucrurile în voia lor, în voia CeluideSus, e 
pur şi simplu îngrozitor. A lăsa să se împlinească o greşeală a 
destinului şi a oamenilor fără so împiedici, făcândute complice 
prin tăcerea ta, a sta cu mâinile încrucişate, ar fi prea mult, 
ar fi ultima treaptă a nevredniciei fățarnice! Ar fi o crimă 
josnică, laşă, vicleană, abjectă, hidoasă! 

Pentru întâia oară în opt ani, nefericitul simţise gustul 
amar al unui gând rău, al unei fapte urâte. 

Îl azvârli cu dezgust. 

Continuă să se frământe. Se întreba cu asprime cea înțeles 
prin cuvintele: „Miam atins scopul!...” şişi spuse că viaţa lui 
avea în adevăr un scop. Dar care anume? Săşi ascundă 
numele? Să înşele poliția? Pentru atâta lucru făcuse el oare 
tot ce făcuse? Nu avea cumva vreun alt scop, mai mare, mai 
adevărat? Nu trebuie săşi salveze ființa fizică, ci sufletul. 
Trebuia să fie iarăşi bun şi cinstit. Un om drept. Oare nu 
urmărise el totdeauna lucrul acesta, numai lucrul acesta? Nu 
era asta porunca episcopului? Să astupe uşa prin care putea 
pătrunde trecutul? Dar, Doamne, el no astupa! Dimpotrivă, o 


deschidea la perete, săvârşind o ticăloşie! Devenea iarăşi un 
hoţ, cel mai odios hoț! Îi răpea altuia viața, liniştea, locul sub 
soare! Ajungea un asasin! Ucidea, ucidea din punct de vedere 
moral un biet om. Îl osândea la groaznica moarte vie, la 
moartea sub cerul deschis, care se cheamă ocnă. Dacă, 
dimpotrivă, se preda, salvândul pe omul lovit deo atât de 
cumplită greşeală, luândugşi iarăşi numele adevărat, devenind 
din nou din datorie ocnaşul Jean Valjean, însemna săşi 
desăvârşească în adevăr reînvierea şi să astupe pentru 
totdeauna uşa iadului din care ieşise. Prăbuşinduse în 
aparenţă, însemna în realitate să se înalțe. Trebuia să facă 
lucrul ăsta! Nu făcuse nimic, dacă nu făcea asta. Toată viața 
lui nar mai avea niciun rost. Tot cea ispăşit ar fi de prisos. Nu 
iar mai rămâne decât săşi spună: „La ce bun?” 

Simţea că episcopul era de față. Că, deşi murise, episcopul 
era totuşi prezent şil privea drept în ochi, că deaci înainte 
primarul Madeleine, cu toate însuşirile sale alese, îi va fi 
nesuferit şi că ocnaşul Jean Valjean va putea sta senin şi 
neprihănit în fața lui. Oamenii îi vedeau masca, dar episcopul 
îi vedea adevăratul chip. Oamenii îi cunoşteau viața, dar 
episcopul îi cunoştea sufletul. Trebuia, prin urmare, să se 
ducă la Arras, săl pună în libertate pe falsul Jean Valjean şi 
săl denunțe pe cel adevărat! O, era cea mai mare jertfă, cea 
mai dureroasă victorie, cea mai cumplită încercare! Trebuia 
totuşi so facă. Ce tristă soartă! Nu se putea purifica în fața lui 
Dumnezeu decât dacă devenea un nemernic în ochii 
oamenilor. 

— Ei bine, zise el, mam hotărât! Îmi voi face datoria! Voi 
salva viața acestui om! 

Rostise cuvintele cu glas tare, fără săşi dea seama că 
vorbeşte tare. 

Luă condicile, le verifică şi le puse în ordine. Zvârli în foc un 
teanc de creanţe, pe care le avea asupra unor negustoraşi 
strâmtorațţi. Scrise o scrisoare pe care o lipi şi pe plicul căreia 
se putea citi, dacă ar mai fi fost cineva în cameră în momentul 
acela: 


„Domnului Laffitte, bancher, strada d'Artois, Paris”. 

Scoase dintrun sertar un portofel în care se aflau câteva 
bilete de bancă şi buletinul de identitate de care se slujise anul 
acesta ca să meargă la vot. 

Cine lar fi văzut făcând toate acestea, atât de adânc 
preocupat, nar fi bănuit ce se petrece întrinsul. Din când în 
când, buzele i se mişcau; alteori ridica fruntea şişi ţintea 
privirea asupra unui punct oarecare din perete, ca şi cum ar fi 
găsit acolo ceva pe care ar fi vrut săl lămurească sau săl 
cerceteze. 

După ce isprăvi scrisoarea pentru domnul Laffitte, o băgă în 
buzunar împreună cu portofelul şi începu iarăşi să umble prin 
odaie. 

Firul gândurilor lui nu se rupsese. Continua să vadă 
limpede datoria pe care o avea, scrisă cu litere luminoase cei 
pâlpâiau în fața ochilor şi se mişcau odată cu privirea lui: Hai, 
dute! Spunele cine eşti! Denunţăte! 

Vedea totodată, ca şi cum sar fi întrupat în fața lui în forme 
pipăibile, cele două lucruri care fuseseră până atunci ţelurile 
vieţii sale: tăinuirea numelui şi mântuirea sufletului. Pentru 
întâia oară ele i se arătau cu totul deosebite, şişi dădea seama 
ce anume le deosebea. Recunoştea că de o parte era neapărat 
binele, pe câtă vreme de partea cealaltă se putea afla răul; de o 
parte era devotamentul, de cealaltă personalitatea; una 
spunea: aproapele, cealaltă: eu mai presus de toate; una 
țâşnea din lumină, cealaltă din întunericul nopții. 

Se hărțuiau între ele şi le vedea cum se încaieră. Pe măsură 
ce se adâncise în gânduri, crescuseră şi ele în mintea lui, 
având acum staturi colosale. | se părea că zăreşte luptânduse 
înlăuntrul lui, în acest infinit despre care vorbeam adineauri, 
printre umbre şi lumini, o zeiță şio namilă înspăimântătoare. 

Era cuprins de spaimă, dar i se părea că gândul cel bun e 
gata să învingă. 

Îşi dădea seama că se apropie de celălalt moment hotărâtor 
al conştiinţei şi al ursitei sale; episcopul însemnase prima fază 


o noii sale vieți, iar Champmathieu o însemna pe cea dea 
doua. După criza cea mare, încercarea cea mare. 

Acum, febra, potolită o clipă, îl cuprindea iar, puţin câte 
puţin. Mii de gânduri îi treceau prin minte, dar ele îl întăreau 
din ce în ce mai mult în hotărârea sa. 

La un moment dat, îşi spuse că poate ia lucrurile prea în 
pripă; că, la urma urmei, acest Champmathieu nu era prea 
interesant, fiindcă de furat, furase. 

Îşi răspunse: „Dacă a furat întradevăr câteva mere asta 
înseamnă o lună de închisoare. Cu totul altceva decât ocna. 
Şiapoi, cine ştie: a furat, sa putut dovedi? Numele de Jean 
Valjean îl copleşeşte şi se pare că nu mai e nevoie de alte 
dovezi. Nu procedează toţi procurorii la fel? Îl cred hoţ, pentru 
că a fost ocnaş.” 

În clipa următoare se gândi că, dacă se va denunța, poate 
se va ține seama de curajul faptei sale, de viața cinstită pe 
care o ducea de şapte ani, de ceea ce făcuse pentru tot ținutul, 
şi va fi iertat. 

Dar gândul ăsta se risipi repede şi zâmbi cu amărăciune, 
când îşi aminti că furtul banilor micului Gervais îl făcea 
recidivist, că întâmplarea asta va ieşi desigur iarăşi la iveală şi 
că, potrivit dispozițiunilor precise ale legii, va putea fi pedepsit 
cu munca silnică pe viaţă. 

Nuşi mai făcu niciun fel de iluzii, se desprinse din ce în ce 
mai mult de cele pământeşti şi căută întraltă parte 
mângâierea şi tăria sufletească. 

Se gândi că trebuie săşi facă datoria; că, poate, nu va fi mai 
puțin fericit după ce şio va face decât dacă şiar călcao; că, 
dacă „lasă lucrurile în voia lor” şi rămâne la Montreuilsurmer, 
considerația de care se bucură, bunul său renume, faptele 
bune pe care le făcuse, respectul, veneraţia, milostenia lui, 
bogăția, popularitatea şi toate însuşirile alese ar fi întinate deo 
crimă; şi ce mireasmă ar putea să aibă toate aceste lucruri 
neprihănite, legate deo faptă odioasă? Pe când, dacă şiar 
împlini jertfa, stând în ocnă, la stâlp, în cătuşe, în haine 


vărgate, la munca fără de odihnă, expus fără nicio îndurare 
ruşinii, peste toate acestea ar cobori o lumină dumnezeiască. 

În cele din urmă îşi spuse că aşa trebuia să fie, că ursita lui 
era astfel croită încât nu era în stare să strice orânduielile 
CeluideSus şi că, în orice caz, trebuia să aleagă; ori respectul 
lumii şi grozăvia din sufletul său, ori puritatea lăuntrică şi 
ocara lumii. 

Frământând atâtea idei întunecate, curajul nul părăsea. 
Dar mintea îi obosea. Vrândnevrând, începu să se gândească 
la altceva, la lucruri indiferente. 

Îşi simţea vinele zvâcnindui puternic în tâmple. Se plimba 
mereu de la un capăt la altul al odăii. Bătu miezul nopții, mai 
întâi la biserică, pe urmă la primărie. Numără cele 
douăsprezece lovituri ale celor două orologii şi compară 
sunetele clopotelor. Îşi aduse aminte cu acest prilej că, 
mainainte cu câteva zile, văzuse la un negustor de fiare vechi 
un clopot de vânzare, pe care se afla scris un nume: Antoine 
Albin din Romainville. 

Îi era frig. Făcu puţin foc în sobă. Nu-i trecu prin gând să 
închidă fereastra. 

Căzu iarăşi întro stare de toropeală. Trebui că facă o 
sforțare grea ca săşi aducă aminte la ce se gândise mai înainte 
dea bate miezul nopţii. În cele din urmă, izbuti: „A, da, îşi 
spuse el, luasem hotărârea să mă denunț”. Şi deodată îşi 
aduse aminte de Fantine. „A, şi nefericita asta!” Şi aici începu 
o nouă criză. 

Fantine, ivinduse brusc în mintea lui, apăru ca o rază 
neaşteptată de lumină. 1 se păru că totul se schimbă în jurul 
lui. Exclamă: 

„O, dar până acum nu mam gândit decât la mine. Nam 
ținut seama decât de situaţia mea. Îmi convine să tac ori să 
mă denunț, sămi apăr pielea ori sămi mântuiesc sufletul, să 
fiu un funcționar nemernic dar respectat, sau un ocnaş ticălos 
dar vrednic de stimă. Nu mă gândesc decât la mine, la mine şi 
numai la mine! Dar, DoamneDumnezeule, asta nu-i altceva 
decât egoism! Sunt forme diferite de egoism, dar tot egoism 


rămâne. Dacă maş gândi puţin şi la alții? Cea dintâi datorie 
creştinească este să te gândeşti la aproapele tău. la să vedem: 
lăsândumă pe mine la o parte, uitând de mine, ce sar putea 
întâmplă? Dacă mă denunț> Pun mâna pe mine, îi dau 
drumul lui Champmathieu, mă bagă din nou la ocnă. Bun. Şi 
pe urmă? Ce se întâmplă peaici? Aici este un ţinut întreg, un 
oraş, sunt fabrici, o industrie, lucrători, bărbaţi, femei, oameni 
bătrâni, copii, lume săracă. Eu leam creat toate astea, prin 
mine trăiesc toate; oriunde se află o vatră din care iese fum, eu 
iam pus lemnele în foc şi carnea în cratiţă; am adus 
bunăstarea pretutindeni, am făcut să circule banul, am dat 
credite; înaintea mea nu era nimic din toate astea; am pus în 
valoare, am înviorat, am însuflețit, am făcut să prospere 
întreaga regiune. Dacă nu mai sunt eu, nu mai e nicio viață 
aici. Mă duc eu, toate se duc. Dar femeia asta carea suferit 
atât, care în mizeria ei are atâtea calități şi căreia, fără să 
vreau, iam pricinuit toată nenorocirea? Dar copilul pe care 
voiam săl aduc şi pe care lam făgăduit mamei? Nu-i sunt oare 
dator nimic acestei femei pentru răul pe care i lam făcut? Ce 
se întâmplă dacă plec? Mama moare. Copilul ajunge ceo vrea 
întâmplarea. lată ce se întâmplă dacă mă denunţț. Dar dacă 
nu mă denunț? Să vedem ce se poate întâmplă atunci...” 

După ceşi puse această întrebare, se opri. Avu parcă o clipă 
de îndoială şi de înfiorare; dar clipa asta dură puţin; îşi 
răspunse liniştit: 

„Prin urmare, omul se duce la ocnă; eadevărat; dar ce 
dracu! a furat doar. Oricât aş spune eu că na furat, a furat! 
Eu rămân pe loc şimi văd de treburi. În zece ani câştig zece 
milioane, îi răspândesc în tot ținutul şi nu păstrez niciun ban 
pentru mine! Ce să fac cu ei? Ceea ce fac nu e pentru mine! 
Prosperitatea tuturor este din ce în ce mai mare, 
întreprinderile ies ca din pământ şi se iau la întrecere, 
manufacturile şi uzinele se înmulțesc, sute şi mii de familii 
sunt fericite, populaţia sporeşte, se nasc sate acolo unde nu 
erau decât nişte gospodării, se nasc gospodării acolo unde nu 
era nimic; mizeria dispare şi, odată cu ea, dispar şi desfrâul, 


prostituţia, furtul, omorul, toate viciile, toate crimele! Iar biata 
mamă îşi creşte copilul. lată un întreg ţinut bogat şi plin de 
cinste. O! eram nebun, eram absurd; ce ziceam eu să mă 
denunț? Trebuie să iau bine seama şi să nu mă grăbesc. 
Cum? Pentru că miar fi convenit să fac pe grozavul şi pe 
generosul — adică la urma urmei, curată melodramă! — pentru 
că nu mam gândit decât la mine, numai la mine, voind să 
scap poate de la o pedeapsă prea mare, dar dreaptă, pe mai 
ştiu eu cine, pe un hoț, pe un om de nimic fără îndoială, 
trebuie să piară o întreagă regiune, trebuie ca o biată femeie 
să moară în spital, o biată fetiță să moară pe drumuri, ca 
nişte câini! Engrozitor! Şi mama nici măcar nu şia revăzut 
copilul! Şi copilul aproape Nu-şi cunoaşte mama! Toate astea, 
pentru bătrânul acela ticălos, pentru un hoţ de mere, care, 
fără nicio îndoială, a meritat să înfunde ocna, dacă nu pentru 
asta, pentru vreo altă mârşăvie! Frumoase mustrări de 
conştiinţă, care salvează un derbedeu bătrân ce nu mai are, la 
urma urmei, decât foarte puţin de trăit şi nu va fi mai 
nenorocit la ocnă decât în cocioaba lui, şi care sacrifică o 
populaţie întreagă, mame, femei, copii... pe biata Cosette, care 
nu mă are decât pe mine în lume şi care, desigur, zace acum 
învinețită de frig în cocina familiei Thenardier. Ce mai canalii 
sunt şi ăştia! Şi eu să mă abat de la îndatoririle mele față de 
toate aceste sărmane făpturi! Să mă duc să mă denunț> Să 
fac prostia asta nemaipomenită? Dar ia să admitem cazul cel 
mai rău, să presupun că asta e o faptă rea şi că odată şi odată 
mă va mustra conştiinţa dacă primesc, spre binele altora, 
această mustrare care nu mă priveşte decât pe mine. Dacă 
săvârşesc această faptă care nu pune în primejdie decât 
sufletul meu - înseamnă că ştiu ce se numeşte devotament şi 
ce se numeşte tărie sufletească”. 

Se ridică şi începu din nou să umble prin odaie. De data 
asta i se părea că este mulțumit. 

Diamantele nu se găsesc decât în văgăunile întunecate ale 
pământului, iar adevărurile nu se găsesc decât în adâncurile 
cugetării. | se părea că, după ce coborâse în aceste adâncuri, 


după ce bâjbâise atâta vreme în bezna cea mai deasă, găsise 
în cele din urmă un diamant, un adevăr, şi căl ţinea în mână, 
uluit de vederea lui. 

„Da, gândi el, aşa e! Asta e adevărul! Asta e soluția! Trebuie 
să te hotărăşti în cele din urmă la ceva. Şi hotărârea mea e 
justă. Ceo să fie! Să nu mai stăm la îndoială; să nu mai dăm 
înapoi! En interesul tuturor, nu în interesul meu. Sunt şi 
rămân Madeleine! Vai de cel care e Jean Valjean! Nu mai sunt 
eu. Nul cunosc şi nici nu ştiu cine e. lar dacă o fi vreunul Jean 
Valjean, treaba lui! Nu mă priveşte! Este un nume fatal care 
pluteşte în noapte şi dacă se abate asupra cuiva, cuatât mai 
rău pentru el. Se privi întro oglinjoară, de pe cămin şi spuse: 
Uite, după ceam luat o hotărâre, mă simt mai uşurat. Acum 
parcă sunt cu totul altul. Mai făcu câțiva paşi, şi se opri 
deodată. Haide! Nu trebuie să preget să duc până la capăt 
hotărârea luată. Încă mă mai ţin câteva fire de acest Jean 
Valjean. Trebuie rupte. Se mai găsesc chiar în odaia asta 
lucruri care mar da de gol, lucruri fără glas carear putea fi 
mărturii; ele trebuie să dispară”. 

Se căută în buzunar, scoase punga, o deschise şi luă din ea 
o cheiță. Băgă cheița întro broască, a cărei gaură abia se 
zărea printre florile întunecate ale tapetului de pe perete. 
Deschise o ascunzătoare, un fel de dulap secret, aşezat între 
perete şi sobă. Nu se aflau în ascunzătoarea aceasta decât 
câteva zdrențe, o haină de lână albastră, nişte pantaloni vechi, 
o traistă veche şi un ciomag gros, ghintuit la cele două capete. 
Cei carel văzuseră pe Jean Valjean trecând prin Digne, în 
octombrie 1815, ar fi recunoscut cu uşurinţă, bucată cu 
bucată, ţoalele astea prăpădite. 

Le păstrase pe toate, aşa cum păstrase şi sfeşnicele de 
argint, ca săşi aducă întotdeauna aminte de unde plecase. 
Numai că pe cele de la ocnă le ținea ascunse, pe când pe cele 
de la episcop le lăsa să se vadă. 

Se uită pe furiş spre uşă, ca şi cum sar fi temut să nu se 
deschidă, cu tot zăvorul care o închidea; pe urmă, dintro 
singură mişcare, înşfăcândule pe toate la un loc, fără să mai 


arunce măcar o privire asupra lucrurilor pe care le păstrase 
cu sfințenie şi cu atâtea riscuri, timp de atâţia ani, apucă 
zdrenţele, ciomagul, traista şi le azvârli pe toate în foc. 

Închise din nou dulapul secret şi, luând mai multe măsuri 
de pază decât de obicei, de astă dată fără niciun rost, întrucât 
nu mai era nimic acolo, ascunse uşa, împingând o mobilă în 
fața ei. După câteva clipe, odaia şi zidul din faţă fură cuprinse 
de o lumină roşie pâlpâitoare. Ardea totul. Ciomagul uscat 
pocnea şi zvârlea scântei pânăn mijlocul odăii. Traista, arzând 
împreună cu zdrenţele oribile din ea, scoase la iveală ceva care 
sclipea în cenuşă. Dacă teai fi aplecat ai fi văzut foarte uşor că 
e o monedă de argint. Era fără îndoială moneda de doi franci 
furată micului savoiard. 

Domnul Madeleine nu se uita la foc, ci se plimba mereu, cu 
acelaşi pas, de la un capăt la altul al odăii. 

Deodată, ochii îi căzură asupra celor două sfeşnice de 
argint, pe care jocul luminii le făcea să sclipească pe cămin. 

„A, zise el, Jean Valjean în întregime a rămas aici. Trebuie 
să le distrug şi pe astea!” 

Apucă amândouă sfeşnicele. 

Mai era destul foc pentru a le putea deforma numaidecât, a 
le preface întro vergea de nerecunoscut. 

Se duse lângă sobă şi se încălzi puţin. Se simți foarte bine. 

„Ce bună e căldura!” zise el. 

Scurmă jarul cu unul dintre sfeşnice. 

I se păru atunci că aude un glas strigând înăuntrul lui: 

„Jean Valjean! Jean Valjean!” 

I se făcu părul măciucă. Semăna cu un om care ascultă 
ceva îngrozitor. 

„Da! Aşa! Mergi până la capăt! striga acel glas. 
Desăvârşeşteţi opera! Distruge sfeşnicele! Ucideţi amintirile! 
Uităl pe episcop! Uită totul! Nenoroceştel pe Champmathieu! 
Dăi înainte! E foarte bine! Felicităte! Sa hotărât! Sa făcut! Un 
om, un bătrân care nu ştie ce au oamenii cu el, care poate na 
făcut nimic, un nevinovat pe care a căzut năpasta de pe urma 
numelui tău şi pe capul căruia numele tău apasă ca o crimă, 


va fi luat drept Jean Valjean, va fi condamnat şişi va sfârşi 
zilele în jale şi ticăloşie. Foarte frumos! Tu rămâi cinstit, rămâi 
domnul primar, rămâi un om de onoare, respectat. Adu 
belşugul în oraş, îndestulează pe nevoiaşi, trăieşte fericit, 
virtuos şi admirat şi, în vremea asta, pe când tu vei trăi aici în 
bucurie şi lumină, cineva va îmbrăca bluza ta roşie, va purta 
numele tău de ocară şi va târi la ocnă lanţurile tale. Da! 
Foarte bine leai ticluit! Ticălosule!” 

Sudoarea îi curgea de pe frunte. Rămase cu privirea 
rătăcită pe sfeşnice. Dar cel care vorbea în el nu isprăvise. 
Glasul continuă: 

„Jean Valjean! Vor fi în jurul tău multe voci care vor face 
zarvă, care vor striga în gura mare şi care te vor binecuvânta. 
Una singură nu va fi auzită de nimeni şi te va blestema în 
întuneric. Ei bine, ascultă, păcătosule! Toate aceste 
binecuvântări se vor nărui înainte dea se înălța la cer şi 
numai blestemul va ajunge până la Dumnezeu.” 

Glasul la început foarte slab, ridicat din adâncurile 
conştiinţei, devenise din ce în ce mai puternic şi mai 
necruţător şii răsuna în auz. Parcă ieşise dinlăuntrul lui şi 
vorbea acuma de afară. 1 se păru că aude atât de lămurit 
ultimele cuvinte, încât se uită împrejur cu un fel de spaimă. 

„E cineva peaici?” întrebă el cu glas tare, rătăcit. Pe urmă, 
cu un râs de idiot, rosti: „Că prost mai sunt! Nu poate fi 
nimeni!” 

Era totuşi cineva; dar cel care era de față nu făcea parte 
dintre cei ce pot fi văzuți de vreun ochi omenesc. 

Puse sfeşnicele la loc pe cămin. 

Începu apoi, din nou, mersul monoton şi apăsător, care 
tulbura în somn şi trezea brusc pe omul care dormea la etajul 
de dedesubt.. 

Mersul îl uşura şil amețea în acelaşi timp. Se pare că 
uneori, în împrejurări foarte grele, te mişti ca să ceri sfaturi de 
la oricine ţiar putea ieşi în cale. După câteva clipe Nu-şi mai 
dădea seama ce se petrece cu el. 


Se retrăgea acum cu aceeaşi spaimă dinaintea celor două 
hotărâri pe care le luase rând pe rând. Amândouă soluțiile i se 
păreau tot atât de rele. 

„Ce fatalitate! Ce întâmplare, ca Champmathieu ăsta să fie 
luat drept eu! Să cazi tocmai prin mijlocul pe care soarta 
părea căl hărăzise la început ca să te scape!” 

Se gândi puțin la ce avea să se întâmple. Dumnezeule mare, 
să se denunțe? Să se predea? Şi cuprins deo sfâşietoare 
deznădejde, se gândi la tot ce trebuie să părăsească şi la ceea 
ce avea să reînceapă. Va trebui, prin urmare, săşi ia rămas 
bun de la această viață atât de bună, de curată, de strălucită, 
săşi ia rămas bun de la respectul pe care il arăta toată lumea, 
de la onoare şi de la libertate. No să se mai plimbe pe câmpie, 
no să mai audă păsările cântând în luna mai, no să mai dea o 
pomană copilaşilor săraci. Nu va mai simți căldura privirilor 
de recunoştinţă şi de dragoste aţintinduse asupra lui. Va 
părăsi casa pe care şio zidise şi odăița asta. Toate îi păreau 
acum încântătoare. No să mai citească din cărțile astea şi no 
să mai scrie pe mescioara asta albă de lemn. Bătrâna 
portăreasă, singura servitoare pe care o avea, no săi mai 
aducă dimineața cafeaua. Dumnezeule, în loc de toate astea, 
în jurul lui ceata ocnaşilor, cătuşele, hainele vărgate, lanţurile 
la picioare, oboseala, celula, patul de scânduri, toate grozăviile 
astea cunoscute! La vârsta lui, după ce fusese ceea cea fost! 
Dacă măcar ar fi mai tânăr! Dar aşa, bătrân, să fie tutuit de 
oricine, să fie scotocit de gardian, să fie lovit cu bastonul de 
paznici, să umble cu picioarele goale în bocancii cu ţinte, să 
întindă dimineața şi seara piciorul sub ciocanul fierarului care 
inspectează inelele, să îndure curiozitatea vizitatorilor, cărora 
li se va spune: „Acesta e vestitul Jean Valjean, care a fost 
primar la Montreuilsurmer!” Seara, leoarcă de sudoare, rupt 
de oboseală, cu tichia de ocnaş pe ochi, să urce doi câte doi, 
sub gârbaciul gardianului, scara îngustă a galeriei. O, ce 
mizerie! Soarta poate fi oare tot atât de rea ca orice făptură 
omenească şi deveni tot atât de monstruoasă ca şi inima 
omului? 


Şi, oricear fi făcut, cădea iarăşi în îndoiala sfâşietoare din 
adâncul gândurilor lui: să rămână în paradis şi să devină 
demon, sau să intre în iad şi să ajungă înger. 

Ce să facă, Dumnezeule mare? Ce să facă? 

Furtuna din care se smulsese cu atâta trudă se dezlănţui 
din nou întrînsul. Gândurile începură iarăşi să se amestece 
unele cu altele, luând acel aspect încremenit şi automat pe 
carel întâlnim la oamenii disperaţi. Numele de Romainville îi 
revenea mereu în minte, împreună cu nişte versuri dintrun 
cântec pe carel auzise altădată. Îşi aminti că Romainville e o 
pădure de lângă Paris, unde tinerii îndrăgostiți se duc să 
culeagă flori de liliac în luna aprilie. 

Şovăia în mers, ca şi înlăuntrul lui. Mergea ca un copilaş 
lăsat să meargă singur. 

Din când în când, luptând cu oboseala, făcea sforțări săşi 
adune gândurile. Se strădui săşi pună pentru ultima oară şi 
definitiv problema din pricina căreia căzuse istovit. Să se 
denunțe? Să tacă? Nu izbutea să vadă nimic limpede. 
Aspectele nedesluşite ale tuturor raționamentelor schițate în 
mintea lui se clătinau şi se risipeau ca un fum, unul câte 
unul. Îşi dădea seama numai că, la orice hotărâre sar fi oprit, 
fără să existe vreo scăpare, ceva dintriînsul ar fi murit; că, ori 
încotro ar luao, intra întrun mormânt; că pregătea o agonie; 
agonia fericirii lui sau agonia virtuților sale. 

Vai! Toate nehotărârile îl cuprinseseră din nou. Nu ajunsese 
mai departe decât fusese la început. 

Aşa se zbătea cu spaimă acest suflet greu încercat. Tot 
astfel, cu o mie opt sute de ani înaintea acestui om nenorocit, 
ființa misterioasă în care se cuprind toată sfințenia şi toată 
suferința omenirii, pe când măslinii fremătau în vântul 
sălbatic al infinitului, îndepărtase de la ea multă vreme 
groaznicul potir care-i apărea scăldat în umbră şi plin de 
întunericul adâncurilor înstelate. 


IV —- Forme pe care le ia suferinţa în 
timpul somnului 


Se făcuse ora trei dimineaţa şi el umblase mai bine de cinci 
ceasuri prin odaie, aproape fără întrerupere, când se lăsă să 
cadă pe un scaun. 

Adormi acolo şi avu un vis. 

Visul ăsta, ca mai toate visele, nu avea legătură cu situația 
decât prin ceva funest şi sfâşietor, dar îl impresionă adânc. Îl 
impresionă atât de mult, încât mai târziu îl şi scrise. E una 
dintre hârtiile scrise de mâna lui. Socotim de datoria noastră 
so transcriem aici întocmai. 

Oricare ar fi fost visul, povestea acestei nopţi nar fi întreagă, 
dacă lam trece cu vederea. E aventura întunecată a unui 
suflet bolnav. 

Ilato. Pe plic am găsit scrise cuvintele acestea: 

Visul pe care lam avut în noaptea aceea. 


„Mă aflam pe o câmpie. O câmpie întinsă, tristă, unde nu 
creştea niciun fir de iarbă. Mi se părea că nu era nici zi, nici 
noapte. Mă plimbam cu fratele meu, fratele meu din copilărie, 
un frate la care trebuie să mărturisesc că nu mă gândesc 
niciodată şi de care aproape că nu-mi aduc aminte. 

Vorbeam între noi şi întâlneam alți trecători. Vorbeam 
despre o vecină pe care o avusesem altădată şi care, de când 
avea odaia spre stradă, lucra cu ferestrele mereu deschise. Tot 
stând de vorbă, din pricina acelei ferestre nea luat cu frig. 

Niciun arbore nu se vedea pe câmpie. 

Cineva a trecut pe lângă noi. Era un om în pielea goală, 
cenuşiu la culoare, călare pe un cal pământiu. Omul navea păr 
pe cap; i se vedea țeasta, iar pe țeastă i se vedeau vinele. 
Ținea în mână o vergea care se îndoia ca o coardă de viță, dar 
era grea ca un drug de fier. Călărețul trecu fără să scoată un 
cuvânt. 

Fratele meu îmi spuse «So luăm pe drumul desfundat.» 


Era un drum desfundat, unde nu se zărea niciun mărăcine şi 
niciun fir de iarbă. Totul era pământiu, până şi cerul. După 
câțiva paşi nu mi se mai răspunse când vorbeam. Băgai de 
seamă că fratele meu nu mai era cu mine. 

Intrai întrun sat caremi ieşi înainte. Mă gândii că trebuie să 
fie Romainville. (De ce tocmai Romainville!)25*: 

Cea dintâi uliţă, pe care intrai, era pustie. Dădui în a doua. 
La colțul unde se întâlneau cele două străzi, se afla un om în 
picioare lângă un zid. Îl întrebai: «Ce locuri sunt astea? Unde 
mă aflu?» Omul nu răspunse. Văzui deschisă uşa unei case. 
Intrai. 

Casa avea o grădină. leşii din casă şi intrai în grădină. Şi 
grădina era pustie. Lângă cel dintâi copac, un om stătea în 
picioare. Îl întrebai: «Ce grădină e asta? Unde mă aflu?» Omul 
nu răspunse. 

Rătăcii prin sat şi băgai de seamă că era un oraş. Toate 
străzile erau pustii, toate porțile erau deschise. Nici țipenie de 
om nu trecea pe străzi, nu umbla prin odăi, nu se plimba prin 
grădini. Dar la fiecare colț de stradă, îndărătul fiecărei uşi, sta 
în picioare câte un om care tăcea. Nu se vedea niciodată mai 
mult decât unul. Și oamenii ăştia se uitau la mine când 
treceam. 

leşii din oraş şi o luai pe câmp. 

Nu trecu mult şi, întorcândumă, văzui o mulțime de oameni 
venind spre mine. Recunoscui pe toți cei pe care-i întâlnisem în 
oraş. Aveau nişte chipuri neobişnuite. Nu păreau că se grăbesc 
şi totuşi mergeau mai repede decât mine. Când mergeau, nu 
făceau niciun zgomot. Dintrodată mulțimea mă ajunse şi mă 
înconjură. Feţele acestor oameni erau pământii. 

Cel dintâi pe carel întâlnisem şil întrebasem când am intrat 
în oraş, îmi spuse: «Unde te duci? Oare nu ştii că eşti mort de 
mult?» 

Deschisei gura să răspund, dar băgai de seamă că nu era 
nimeni lângă mine...” 


Se deşteptă. Era înghețat. Un vânt rece, ca orice vânt de 
dimineață, clătina cercevelele ferestrei rămasă deschisă. 


Focul se stinsese. Lumânarea era pe sfârşite. Era încă 
întuneric. Se sculă şi se duse la fereastră. Cerul era tot fără 
nicio stea. 

De la fereastra lui se vedeau curtea şi strada. Un zgomot 
sec şi tare răsună deodată pe pământ şil făcu să se uite în jos. 
Văzu jos două steluțe roşii, care apăreau şi dispăreau în 
umbră întrun chip ciudat. Deoarece gândurile lui pluteau încă 
în negura viselor, gândi: „Uite! Stelele nu sunt pe cer. Sunt pe 
pământ acum.” Dar tulburarea se risipi; un alt zgomot la fel 
cu cel dintâi, îl trezi dea binelea; se uită şi băgă de seamă că 
cele două stele erau felinarele unei trăsuri. La lumina pe care 
o împrăştiau, putu să distingă forma unei trăsuri. Era o 
cabrioletă mică trasă de un căluț alb. Zgomotul pe carel 
auzise era pricinuit de copitele calului pe caldarâm. 

„Ce mai e şi cu trăsura asta? Cineo fi venit atât de 
devreme?” 

Chiar atunci se auzi o ciocănitură în uşa odăii. 

Se înfioră din cap pânăn picioare şi strigă cu glas puternic: 

— Cinei acolo? 

Cineva răspunse: 

— Eu, domnule primar. 

Recunoscu vocea bătrânei portărese. 

— Ei, zise el. Ce sa întâmplat? 

— Domnule primar, e aproape cinci dimineața. 

— EA, şi? Ce e cu asta? 

— Trăsura, domnule primar. 

— Care trăsură? 

— Cabrioleta. 

— Care cabrioletă? 

— Na spus domnul primar săi vină o cabrioletă uşoară? 

— Nici gând! zise el. 

— Vizitiul spune ca venit săl ia pe domnul primar. 

— Care vizitiu? 

— Vizitiul de la domnul Scaufflaire. 

— Scaufflaire? 


Numele acesta îl făcu să tresară, ca şi cum un fulger iar fi 
trecut pe dinaintea ochilor. 

— A, da! Domnul Scausfflaire, zise el. 

Daca bătrâna lar fi putut vedea în momentul acela, ar fi 
rămas înmărmurită. 

Urmă o tăcere destul de lungă. Se uită năuc la flacăra 
lumânării, culese din jurul feştilei ceara fierbinte şi o frământă 
între degete. Bătrâna aştepta. Se încumetă totuşi să mai 
spună: 

— Domnule primar, ce răspuns să dau? 

— Spunei că vin numaidecât. 


V —- Beţen roate 


Serviciul poştal între Arras şi Montreuilsurmer se mai făcea 
pe vremea aceea cu nişte carete rămase de pe timpul 
imperiului. Aceste carete erau un fel de cabriolete pe două roți, 
căptuşite pe dinăuntru cu piele roşcată, aşezate pe nişte 
arcuri speciale, având numai două locuri, unul pentru curier 
şi unul pentru un călător. Roţile erau întărite cu butuci lungi, 
care țineau la distanță celelalte trăsuri, cum se mai văd şi azi 
pe drumurile din Germania. Lada cu scrisori, o ladă mare, 
lunguiaţă, era aşezată în spatele cabrioletei, făcând corp 
comun cu ea. Lada era vopsită în negru, iar careta era 
galbenă. 

Trăsăturile acestea, care nu seamănă cu niciuna de astăzi, 
aveau ceva diform şi ghebos, iar când le zăreai de departe, 
trecând şi cocoțânduse pe un drum, semănau cu acele insecte 
care mi se pare că se numesc termite şi care, deşi au mijlocul 
foarte subțire, au partea din spate foarte dezvoltată. De 
altminteri, mergeau foarte repede. Plecând din Arras în fiecare 
noapte la ora unu, după trecerea curierului de la Paris, careta 
ajungea la Montreuilsurmer ceva mai înainte de cinci 
dimineața. 


În noaptea aceea, careta poştală care venea la 
Montreuilsurmer dinspre Hesdin sa ciocnit la cotitura unei 
străzi, în momentul când intra în oraş, cu o cabrioletă trasă 
de un cal alb, care venea din partea opusă şi în care nu se afla 
decât o singură persoană, un om înfăşurat întro manta. Roata 
trăsurii fusese lovită destul de serios. Poştaşul îi strigă omului 
să oprească, dar călătorul nul luă în seamă şişi văzu de drum, 
gonind calul înainte. 

— Al dracului de grăbit mai e şi ăsta! zise poştaşul. 

Cel ce se grăbea aşa era tocmai omul pe care lam văzut 
zvârcolinduse în chinuri cuadevărat vrednice de milă. 

Unde se ducea? Nar fi putut so spună. De ce so fi zorit? Nici 
el nu ştia. Mergea la întâmplare mai departe. Încotro? La 
Arras, fără îndoială; dar putea foarte bine să se ducă şintraltă 
parte. Din când în când, îşi dădea seama de asta şi tresărea. 

Se înfunda în noapte ca întro genune. Ceva îl împingea şil 
atrăgea acolo. Nimeni nar putea spune ce se petrecea 
întrînsul, dar toată lumea îl va înțelege. Care dintre noi na 
intrat măcar o singură dată în viață în această peşteră 
întunecată a necunoscutului? 

De altfel, nu rezolvase nimic, nu hotărâse nimic, nu se 
oprise la nimic şi nu făcuse nimic. Niciunul din actele 
conştiinţei sale nu fusese definitiv. Acum, mai mult ca 
oricând, se găsea ca la început. 

De ce se ducea la Arras? 

Îşi repeta ceea ceşi mai spusese atunci când reţinuse 
cabrioleta lui Scaufflaire - că, oricare ar fi rezultatul, nu era 
niciun neajuns să vadă cu ochii lui şi să judece singur. De 
departe, ne facem singuri, din orice, obstacole de netrecut. La 
urma urmei, după ce lo vedea pe acest Champmathieu, un 
ticălos oarecare, conştiinţa lui va fi de bună seamă mai 
uşurată, lăsândul să se ducă la ocnă în locul lui. Vor fi acolo 
Javert şi apoi Brevet, Chenildieu şi Cochapaille, toți ocnaşii 
carel recunoscuseră. Şi, fără îndoială, nau săl recunoască. 
Straşnică idee! Javert era departe de realitate. Toate bănuielile 
cădeau pe Champmathieu şi nimic nu este mai anevoie de 


înlăturat decât bănuiala şi presupunerile. Nu era, prin 
urmare, niciun fel de primejdie. 

Trecea, desigur, printrun moment greu, dar avea să scape. 
La urma urmei, îşi ținea în mână soarta, oricât de rea ar vrea 
ea să fie. Era stăpân pe soarta lui. Se agăţă de gândul ăsta. 

La drept vorbind, iar fi plăcut mai mult să nu se ducă la 
Arras. 

Se ducea totuşi. 

Tot gândinduse aşa, dădea bice calului, care gonea în trapul 
lui regulat şi sigur, făcând două leghe şi jumătate pe oră. 

Pe măsură ce cabrioleta înainta, simţea în el ceva care da 
înapoi. 

În zorii zilei se afla în plină câmpie; oraşul Montreuilsurmer 
rămăsese mult în urmă. În depărtare, zarea se lumina. Privea, 
fără să vadă, cum se perindă prin fața lui toate chipurile 
înghețate ale unei dimineţi de iarnă. Ca şi seara, dimineaţa îşi 
are nălucirile ei. Nu le vedea, dar, fără săşi dea seama, 
printrun fel de atingere aproape fizică, siluetele negre ale 
arborilor şi ale dealurilor îi sporeau încordarea sufletească cu 
nu ştiu ce adaos nehotărât şi sinistru. 

Ori de câte ori trecea prin fața vreuneia dintre căsuțele 
acelea singuratice care se află dea lungul drumurilor, se 
gândea: „Şi cu toate astea, sunt aici oameni care dorm!” 

Tropotul calului, clopoţeii de la gât, roțile pe caldarâm 
făceau un zgomot domol şi monoton. Lucrurile astea sunt 
plăcute când eşti vesel, dar jalnice când eşti amărât. 

Se făcuse ziuă dea binelea când ajunse la Hesdin. Se oprise 
în dreptul unui han ca să lase calul să răsufle şi săi dea puţin 
ovăz. 

Calul, după cum spusese Scaufflaire, era de rasă buloneză, 
cu capul şi burta mare, dar cu gâtul cam scurt, în schimb cu 
pieptul larg, crupa lată, chişița costelivă şi subţire şi piciorul 
solid. Rasă urâtă, dar voinică şi sănătoasă. Un animal 
minunat, care făcuse cinci leghe în două ceasuri şi navea 
niciun strop de sudoare pe el. 


Nu se dădu jos din trăsurică. Băiatul de la grajd, care-i 
aduse calului ovăz, se aplecă dintrodată şi se uită la roata din 
stânga. 

— O să mergeţi mult aşa? întrebă el. 

Domnul Madeleine răspunse, aproape fără să se trezească 
din gândurile lui: 

— De ce? 

— Veniţi de departe? întrebă iar băiatul. 

— De la vreo cinci leghe deaici. 

— O! 

— Ce te miri aşa? 

Rândaşul se aplecă din nou, rămase o clipă tăcut, cu 
privirea ațintită asupra roții, apoi se ridică, spunând: 

— O fi făcut roata asta cinci leghe pânaici. Se prea poate! 
Dar deaici înainte vă spun că nu mai face niciun sfert de 
leghe. 

Călătorul sări jos din trăsură. 

— Ce tot îndrugi acolo, măi băiete? 

— Zic căi o mare minune cați făcut cinci leghe fără să vă 
rostogoliți cu cal cu tot în vreun şanţ al şoselei. Ia uitațivă 
aici! 

Roata era întradevăr lovită rău. Când se ciocnise cu careta 
poştală, i se rupseseră două spiţe, şi se fărâmase butucul şi 
piulița stătea să cadă. 

— Prietene, îi zise el băiatului, e vreun rotar peaici? 

— Desigur, domnule. 

— Fii bun şi cheamăl încoace! 

— Stă colea, la doi paşi. Hei, meştere Bourgaillard! 

Meşterul Bourgaillard, rotarul, era tocmai în pragul uşii. 
Veni să vadă ce are roata şi strâmbă din nas ca un chirurg în 
fața unui picior rupt. 

— Poţi să dregi numaidecât roata asta? 

— Da, domnule. 

— Şi când pot pleca mai departe? 

— Mâine. 

— Mâine? 


— Am de lucru o zi întreagă. Domnul este grăbit? 

— Foarte grăbit. Trebuie să plec cel mult întrun ceas. 

— Nu se poate, domnule. 

— Îţi dau oricât îmi ceri. 

— Cu neputinţă. 

— Atunci în două ceasuri. 

— Astăzi nu se poate. Am de dres două spiţe şi butucul. Nu 
puteți pleca decât mâine dimineaţă. 

— Treburile mele naşteaptă până mâine. Dar dacă, în loc so 
dregem, am pune alta? 

— Adică cum? 

— Eşti sau nu eşti rotar? 

— Sigur că sunt, domnule. 

— Nai cumva o roată de vânzare? Aş putea pleca 
numaidecât. 

— O roată de schimb? 

— Da. 

— Nam nicio roată gata pentru cabrioleta asta. Două roți 
trebuie să fie pereche, două roți nu se potrivesc, aşa, la 
întâmplare. 

— Atunci, vindemi o pereche. 

— Domnule, nu orice roată merge la o osie. 

— Eu zic săncercăm! 

— E de prisos domnule. Nam decât roţi de căruţă. Satul 
nostrui Mic. 

— Dar nai putea cumva sămi închiriezi o cabrioletă? 

Meşterul băgase de seamă de la început că trăsurica fusese 
luată cu chirie. Dădu din umeri: 

— Bine mai ţineţi trăsurile pe care le luaţi cu chirie! Chiar 
dacă aş avea una, tot nu vaş închiriao. 

— Dar de vândut, miai vindeo? 

— Nam niciuna. 

— Cum? Nici măcar o căruță? Nu cer mare lucru. 

— Cum vă spuneam: satul nostrui mic. Am în şopron, 
spuse rotarul, o caleaşcă veche a unui burghez de la oraş, care 
mia lăsato în păstrare şi care no foloseşte niciodată. Vaş 


închiriao cu plăcere; ceaş avea de pierdut? Dar nar trebui să 
vă vadă burghezul cu ea. Şi pe urma e o caleaşcă la care var 
trebui doi cai. 

— Iau doi cai de poştă. 

— Unde mergeţi dumneavoastră? 

— La Arras. 

— Şi vreţi sajungeţi astăzi? 

— Sigur! 

— Cu doi cai de poştă? 

— De ce nu? 

— Nu var fi totuna dacă aţi ajunge la patru dimineaţa? 

— Nu, fireşte. 

— Fiindcă, vedeți... trebuie să vă spun un lucru...dacă luaţi 
cai de poştă... Aveţi act de identitate? 

— Da. 

— Ei bine, dacă luaţi cai de poştă, no să ajungeţi la Arras 
mai devreme decât mâine. Suntem pe un drum lăturalnic. 
Schimburile se fac anevoie. Caii sunt la câmp. Au început 
arăturile. E nevoie de cai voinici, care sunt luaţi de peste tot, 
de la poştă şi de oriunde se găsesc. Veţi aştepta cel puţin 
treipatru ceasuri la fiecare popas. Şi, pe urmă, nu uitaţi că 
mergeţi la pas. Sunt multe coaste de urcat. 

— Atunci o să mă duc călare. Deshamă calul de la 
trăsurică! Găsesc eu în sat o şa de vânzare. 

— Desigur! Dar calul ăsta rabdă şeaua pe el? 

— Adevărat. Bine că miai spus!... No rabdă. 

— Atunci... 

— Dar în sat nu se găseşte vreun cal cu chirie? 

— Un cal care să meargă la Arras fără nicio oprire? 

— Da. 

— Ar fi nevoie de un cal cum nu prea se găsesc prin partea 
locului. Întâi de toate, ar trebui săl cumpăraţi, fiindcă nu vă 
cunoaşte nimeni peaici. Dar no săl găsiți nici de vânzare, nici 
de închiriat, să dați oricât: şi cinci sute şi o mie de franci. 

— Atunci, ce e de făcut? 


— Cel mai bun lucru, vă spun cinstit, e să dreg roata şi să 
plecați mâine dimineaţă. 

— Mâine e prea târziu. 

— De! 

— Careta poştală nu merge la Arras? Când trece peaici? 

— La noapte. Amândouă caretele fac serviciu de noapte şi 
cea care se duce şi cea care se întoarce. 

— Şi... ai nevoie deo zi întreagă ca să dregi roata? 

— O zi întreagă. Niciun ceas mai puţin. 

— Chiar dacă pui doi lucrători? 

— Chiar dacă pun zece. 

— Dacam lega spițele cu o frânghie? 

— Spiţele da; dar butucul roții, nu. Şi pe urmă, şi obada e 
ca vai de ea. 

— Peaici nu e nimeni care închiriază trăsuri? 

— Nu. 

— Nici alt rotar nu mai e? 

Servitorul şi rotarul răspunseră amândoi o dată, clătinând 
din cap: 

— Nu. 

Simţi o mare bucurie. 

În mod vădit, aici era mâna providenţei. Ea rupsese roata 
trăsurii şi îl oprea din drum. Nu se dăduse bătut la această 
primă somaţie; făcuse tot ce ia stat în putinţă ca săşi urmeze 
călătoria; întrebuințase cinstit şi cu cea mai mare grijă toate 
mijloacele; nu dăduse înapoi nici în faţa frigului, nici în fața 
oboselii, nici în fața cheltuielilor; Nu-şi putea face niciun fel de 
mustrare. Dacă nu pleca mai departe, asta nu mai depindea 
de el. Nu era vina lui; nu voise el să fie aşa; aşa voia 
providența. 

Respiră. Respiră liber şi din adâncul pieptului, pentru întâia 
oară de la vizita lui Javert. Pumnul de fier care-i strângea 
inima de douăzeci de ore începuse parcă să slăbească. 

I se părea că Dumnezeu trecuse de partea lui pe față. 

Se gândi că făcuse tot ce trebuia să facă şi că acum nu-i 
mai rămânea altceva decât să se întoarcă liniştit acasă. 


Dacă tot ce vorbise cu rotarul sar fi petrecut întro odaie a 
hanului, dacă nar mai fi fost nimeni acolo, dacă nar mai fi 
auzit nimeni, totul sar fi oprit aici şi probabil că noi nam mai 
fi avut de istorisit niciuna din întâmplările pe care le veți citi; 
dar convorbirea avusese loc în mijlocul drumului. Orice 
discuție de pe stradă adună neapărat un grup de oameni. Se 
găsesc întotdeauna trecători cărora le place să stea gurăcască. 
Pe când călătorul vorbea cu rotarul, câțiva drumeţi se opriseră 
în jurul lor. După ce ascultase câteva minute, un băiat pe care 
nul luase nimeni în seamă ieşise din grup şi o rupsese la fugă. 

În clipa în care călătorul, după frământarea lăuntrică de 
care am pomenit, hotări să se întoarcă din drum, băiatul 
tocmai venea înapoi. Era însoțit deo bătrână. 

— Domnule, zise femeia, băiatul meu îmi spune că vreţi să 
închiriați o cabrioletă. 

La auzul acestor cuvinte simple, rostite deo bătrână însoțită 
deun copil, îl trecură sudori reci pe şira spinării. | se păru că 
vede cum gheara din care scăpase se ivea iarăşi în umbra 
dinapoia lui, gata săl înşface din nou. Răspunse: 

— Da, mătuşică. Vreau să închiriez o cabrioletă. Şi se grăbi 
să adauge: Dar nu se găseşte niciuna prin partea locului. 

— Ba se găseşte, spuse bătrâna. 

— Unde mă rog? întrebă rotarul. 

— La mine, răspunse bătrâna. 

Domnul Madeleine tresări. Gheara nemiloasă îl înşfăcă 
iarăşi. 

Bătrâna avea în adevăr, întrun şopron, un fel de brişcă de 
nuiele. Rotarul şi servitorul hanului, supăraţi că le scăpa 
călătorul, se amestecă în vorbă: 

— O droagă îngrozitoare, pusă dea dreptul pe osie. E drept 
că banchetele sunt atârnate de nişte curele de piele, dar plouă 
înăuntru, roțile sunt ruginite şi mâncate de umezeală. No să 
meargă mult mai departe decât trăsura cu care ați venit. O 
rablă hodorogită! Domnul ar face o mare greşeală dacă ar 
luao!...Etc. etc. 


Toate astea erau foarte adevărate, dar rabla hodorogită, 
droaga asta, oricum ar fi fost, avea două roți şi putea săl ducă 
la Arras. 

Plăti cât i se ceru, lăsă cabrioleta în reparaţie la rotar, ca so 
găsească la înapoiere, puse să i se înhame calul alb la brişcă, 
se urcă şi porni mai departe pe drumul pe care îl apucase în 
zorii zilei. 

Când brişca se urni din loc, îşi spuse că o clipă mainainte se 
gândise cu bucurie că no să se mai ducă acolo unde pornise. Îi 
fu necaz de bucuria pe careo avusese şi o găsi absurdă. De ce 
sar bucura că se întoarce din drum? La urma urmei, făcea 
drumul ăsta de bunăvoie. Nul silea nimeni. Şi, cu siguranţă, 
totul se va petrece aşa cum voia el. 

leşind din Hesdin, auzi pe cineva strigând: 

„Opreşte! Opreşte!” Opri trăsura cu o smucitură puternică, 
în care se amesteca nu ştiu ce pornire înfrigurată şi 
tulburător de asemănătoare cu speranța. 

Era băiatul bătrânei. 

— Domnule, zise el, eu vam făcut rost de brişcă. 

— Ei, şi? 

— Nu miațţi dat nimic. 

El, care dădea bucuros tuturor, găsi de astă dată că 
pretenția depăşea orice măsură şi că era aproape odioasă. 

— A! Tu eşti, măi secătură? zise el. Nu-ţi dau nimic. 

Dădu bici calului şi porni mai departe în trap săltat. 


Pierduse multă vreme la Hesdin şi ar fi vrut so recâştige. 
Căluţul era sprinten şi trăgea cât doi. Dar era în februarie, 
plouase, drumurile erau desfundate. Şi, pe urmă, nu mai era 
cu cabrioleta. Brişca navea arcuri şi era foarte greoaie. lar, pe 
deasupra, avea de luptat cu o mulțime de urcuşuri. 

Făcu aproape patru ceasuri de la Hesdin la SaintPol. Cinci 
leghe în patru ceasuri. 

La SaintPol trase la cel dintâi han care-i ieşi în cale, duse 
calul la grajd, aşa cum îi făgăduise lui Scaufflaire şi stătu 
lângă iesle tot timpul cât mâncă. Se gândea la fel da fel de 
lucruri triste şi încurcate. 

Nevasta hangiului intră în grajd: 

— Domnul nu vrea să mănânce ceva? 

— A! Da! Cum să nu! spuse el. Mie o foame de lup. 

Merse după hangiță, care avea o față rumenă şi veselă. 

Îl conduse întro încăpere scundă, unde se aflau câteva mese 
acoperite cu muşama. 

— Dăi zor! spuse el. Trebuie să plec mai departe şi sunt 
grăbit. 

O servitoare flamandă, voinică, îi puse la iuțeală tacâmul. 
Se uita la ea cu un sentiment de mulțumire. 

„Asta e! se gândi el. Miera foame!” 

I se aduse mâncarea. Se repezi la pâine, muşcă o bucată, 
apoi o puse încetişor pe masă şi nu se mai atinse de ea. La 
masa vecină mânca un căruţaş. Îl întrebă: 

— De ceo fi aşa de amară pâinea asta? 

Căruţaşul era neamţ, şi nu înţelese. 

Se duse iar în grajd, la cal. 

Peste un ceas, pleca din SaintPol şi se îndrepta spre 
Tinques, care nu se afla decât la cinci leghe de Arras. 

Ce făcea tot timpul drumului? La ce se gândea? Ca şi 
dimineaţa, se uita la şirurile de copaci, la acoperişurile de stuf, 
la câmpiile arate şi la priveliştile care se destrămau şi 
dispăreau la fiecare cotitură a drumului. Spectacolul ăsta 
mulţumeşte uneori sufletul şi ne scuteşte oarecum dea mai 
cugeta. Ce poate fi mai trist şi de neînțeles decât să priveşti o 


mulțime de lucruri pentru prima şi ultima oară? Să 
călătoreşti înseamnă să te naşti şi să mori în fiecare clipă. În 
adâncul cel mai nepătruns al sufletului, poate că făcea o 
apropiere între priveliştile acestea nestatornice şi existența 
omenească. Toate întâmplările vieții se desfăşoară întro 
nepotolită goană în fața noastră. Întunericul şi lumina se 
înlănțuie. După o clipă de strălucire, o eclipsă. Privim în jurul 
nostru, ne grăbim, întindem mâna să apucăm ceva din ceea ce 
trece. Fiecare întâmplare este o cotitură. Şi, dintrodată, ne 
pomenim bătrâni. Simţim un fel de zguduitură, totul e negru 
în jurul nostru, zărim o poartă întunecoasă; telegarul sumbru 
care ne târa prin viață se opreşte; şi vedem cum o umbră 
necunoscută îl deshamă în beznă. 

Se însera când copiii care ieşeau de la şcoală îl văzură pe 
călătorul nostru intrând la Tinques. E drept că era o zi dintre 
cele mai scurte ale anului. Nu se opri deloc la Tinques. leşind 
din sat, un cantonier care pietruia drumul se uită la el şii 
spuse: 

— Tarei ostenit calul! 

Întradevăr, bietul animal nu mai mergea decât la pas. 

— Vă duceţi la Arras? întrebă cantonierul. 

— Da. 

— Dacă mergeţi tot aşa, no sajungeți prea devreme. 

Opri calul şil întrebă pe cantonier: 

— Cât mai e până la Arras? 

— Aproape şapte leghe. 

— Cum se poate? Pe hartă sunt numai cinci leghe şi ceva. 

— A, spuse cantonierul, dumneavoastră nu ştiţi că se 
repară şoseaua? O să vedeţi că se întrerupe la un sfert de ceas 
deaici. Nu e chip să mergeţi mai departe. 

— Adevărat? 

— Luaţio la stânga, pe drumul care duce la Carency şi 
treceţi râul! Când ajungeţi la Camblin, o apucațţi la dreapta; e 
drumul de la MontSaintEloy, spre Arras. 

— Dar a început să se întunece. O să mă rătăcesc. 

— Nu sunteţi de prin partea locului? 


— Nu. 

— Mai cu seamă că sunt numai drumuri ocolite. Dar, 
adăugă cantonierul, ştiţi ceva, domnule? Vreţi să vă dau un 
sfat? Calul dumneavoastră e mort de oboseală. Întoarceţivă la 
Tinques! E un han bun acolo. Vă culcați şi porniţi spre Arras 
mâine dimineață. 

— Trebuie să ajung astă seară. 

— Astai altceva. Duceţivă totuşi la han. Şi luaţi deacolo 
încă un cal. Rândaşul o să vă spună pe unde so apucați. 

Ascultă sfatul cantonierului, se întoarse din drum şi peste o 
jumătate de ceas trecea din nou prin acelaşi loc, de astă dată 
însă în trap mare, cu un cal lăturaş. Un rândaş, în chip de 
surugiu, şedea lângă el pe capră. 

Îşi dădea totuşi seama că întârzie. 

Se înnoptase dea binelea. 

Intrară pe un drumeag mărginaş. Drumul era îngrozitor. 
Brişca dădea dintro groapă întralta. Îi spuse surugiului: 

— Mergi tot aşa, la trap, şiți dau un bacşiş bun. 

La un hop, crucea se rupse. 

— Domnule, zise surugiul, sa rupt crucea; nu mai ştiu cum 
să înham calul; e tare greu de mers noaptea pe drumul ăsta; 
dacați vrea să rămâneți peste noapte la Tinques, mâine în zorii 
zilei am putea fi la Arras. 

— Ai un capăt de funie şi un cuţit? întrebă călătorul. 

— Da, domnule. 

Tăie o cracă dintrun pom şi făcu altă cruce. 

Pierduseră încă douăzeci de minute, dar acum porniră în 
galop. 

Câmpia era neagră. Neguri joase, negre şi peticite pluteau 
printre dealuri, destrămânduse ca fumul. Printre nori se 
vedeau lumini albicioase. Un vânt puternic, venind dinspre 
mare, isca în toate unghiurile zării un zgomot pătrunzător, ca 
un uruit de mobile urnite din loc. Tot ce se zărea stârnea 
groază. Câte nu se înfioară sub răsuflarea sfârşită a nopții! 

Tremura de frig. Nu mâncase nimic din ajun. Îşi aducea vag 
aminte deo altă goană în noapte, pe câmpia de lângă Digne. 


Trecuseră opt ani deatunci şi parcă fusese ieri. 

Se auzi sunând ceasul la o turlă în depărtare. Întrebă: 

— Cât e ceasul? 

— Şapte, domnule. Ajungem la Arras pe la opt. Nu mai 
avem decât trei leghe. 

Se gândi atunci pentru întâia dată - mirânduse cum de nu 
ia trecut mai de mult prin minte - că toată truda lui putea să 
fie de prisos, că nu ştia nici măcar ora procesului, că ar fi 
trebuit cel puţin să se informeze, că navea niciun rost so ia 
aşa, razna, fără să ştie dacă ceea ce făcea putea să fie de folos. 
Pe urmă, începu să facă tot felul de socoteli în minte: de obicei 
şedinţele curții cu juri încep la nouă dimineața; dezbaterile nu 
pot dura prea mult; furtul merelor se va dovedi repede; totul se 
va mărgini la stabilirea identităţii; patru sau cinci mărturii, 
iar avocaţii nu vor avea mare lucru de spus; o să ajungă, 
desigur, când totul se va fi sfârşit. 

Surugiul dădu bice cailor. Trecuseră râul şi MontSaintEloy 
rămăsese în urma lor. 

Noaptea se făcea din ce în ce mai neagră. 


VI - Sora Simplice pusă la încercare 


Tocmai în acest răstimp, Fantine avu o mare bucurie. 

Avusese o noapte foarte rea. Tuşea îngrozitor, febra îi 
crescuse, visase tot timpul. Dimineaţa, la sosirea doctorului, 
aiura. Îngrijorat, doctorul ceruse să i se dea de veste cum va 
veni domnul Madeleine. 

Toată dimineața stătu posacă, nu scoase aproape nicio 
vorbă, mototolinduşi aşternutul şi îngăimând în şoaptă tot 
felul de socoteli, cu care părea că măsoară anumite distanțe. 
Ochii ei, înfundațţi în orbite, ațintiți în gol, păreau aproape 
stinşi, dar, din când în când, se aprindeau şi străluceau ca 
stelele. Se pare că atunci când un anumit ceas se apropie, 
luminile, cerului îi învăluie pe cei părăsiți de lumina 
pământului. 


Ori de câte ori sora Simplice o întreba cum se simte ea 
răspundea neschimbat: 

— Bine. Aş vrea săl văd pe domnul Madeleine. 

Cu câteva luni mainainte, când Fantine îşi pierduse orice 
urmă de sfială, de ruşine şi de bucurie, ajunsese ca o umbră; 
iar acum părea că e propria ei stafie. Suferința fizică 
desăvârşise opera suferinței morale. Făptura asta, care navea 
decât douăzeci şi cinci de ani, avea fruntea brăzdată, obrajii 
ofiliți, nasul subțiat, dinții descărnați, fața vânătă, gâtul 
scheletic, claviculele ieşite, braţele uscate, pielea pământie, iar 
printre şuvițele ei blonde creşteau fire de păr alb. O, cât de 
mult ne apropie boala de bătrânețe! 

La amiază doctorul veni din nou, dădu câteva sfaturi, 
întrebă dacă domnul primar a dat pe la infirmerie şi clătină 
din cap. 

De obicei, domnul Madeleine venea pe la ora trei so vadă pe 
bolnavă. Punctualitatea fiind şi ea o dovadă de bunătate, el 
era totdeauna punctual. 

Pe la două şi jumătate, Fantine începu să se zbuciume. În 
douăzeci de minute o întrebase de zece ori pe călugăriță: 

— Cât e ceasul, soră? 

— Sună ora trei. 

La cea dea treia bătaie, Fantine se ridică în capul oaselor, 
deşi până atunci abia putuse să se mişte. Îşi împreună întrun 
fel de strânsoare mâinile galbene şi slabe, şi călugărița o auzi 
scoțând din piept unul din acele suspine adânci, care par că 
înlătură o povară. Pe urmă, Fantine se întoarse şi privi spre 
uşă. 

Dar nu intră nimeni; uşa nu se deschise. 

Stătu astfel un sfert de oră, cu ochii aţintiți spre uşă, 
nemişcată, oprinduşi parcă răsuflarea. Sora nu îndrăzni săi 
spună nicio vorbă. Orologiul din turla bisericii sună ora trei şi 
un sfert. Fantine căzu din nou cu capul pe pernă. 

Nu spuse nimic şi începu să mototolească iarăşi aşternutul. 
Trecu o jumătate de ceas. Un ceas. Nu veni nimeni. Ori de câte 


ori suna orologiul, Fantine se ridica şi se uita spre uşă, pe 
urmă cădea la loc. 

Îi ghiceai limpede gândul, dar nu rostea niciun nume, nu se 
tânguia, nu învinuia pe nimeni. Numai că tuşea îngrozitor. 
Ceva întunecat parcă se lăsa asuprăi. Se făcuse pământie la 
față şi avea buzele vinete. Din când în când zâmbea. 

Bătu ora cinci. Sora o auzi atunci spunând încet, cu glas 
stins: 

— De vreme ce mâine plec, rău face că nu vine azi! 

Sora Simplice era şi ea foarte mirată de întârzierea 
domnului Madeleine. 

Fantine se uita în sus, la pologul patului. Căuta parcă săşi 
aducă aminte de ceva. Începu deodată să cânte, cu glas stins, 
ca o adiere. Călugărița ascultă. 

lată ce cânta Fantine: 


Pe uliți bătrâne mergem la plimbare, 
Cumpărând deacolo lucruri mici şi rare. 
Floriles albastre, rozelenfloresc, 
Floriles albastre, drag mie să iubesc. 


Fecioara Maria, maica preacurată, 
A venit la mine în hainănflorată 

Şi mia spus: — În vălul înadins țesut, 
Port cu mine pruncul ce mi lai cerut. 


Duten târg îndată şi cumpără dar 
Pânză albă, aţă, ac şi degetar. 


Pe uliți bătrâne mergem la plimbare, 
Cumpărând deacolo lucruri mici şi rare. 


Am făcut preasfânto, lângă sobă eu, 
Leagăn plin de panglici pentru pruncul meu. 
De miar da acuma Domnul chiar o stea, 

Mie mai drag copilul dat de mâna ta. 


— Dar cu pânza, maică, ceam eu de făcut? 
— Scutece curate, pentru cel născut. 
Floriles albastre, rozelenfloresc, 

Floriles albastre, drag mie să iubesc. 


— Spală pânza. — Unde? — Întrun râu, aproape 
Dar ia seama: dacă schimbi mai multe ape, 

Să nu rupi rochia cu pieptar uşor, 

De mine brodată toată numai flori. 


— Nu mai e copilul! Maică, ce fac oare? 
— Fă din pânză giulgiu ca să mănfăşoare... 


Pe uliți bătrâne mergem la plimbare, 
Cumpărând deacolo lucruri mici şi rare. 
Floriles albastre, rozelenfloresc, 
Floriles albastre, drag mie să iubesc... 


Era un vechi cântec de leagăn cu care o adormea altădată 
pe Cosette şi care nu-i mai venise în minte de aproape cinci 
ani, de când fetița nu mai era lângă ea. Cânta cu glas atât de 
trist şi peo melodie atât de duioasă, încât era în stare să 
înduioşeze şi peo călugăriță. Deprinsă cu suferința, sora simţi 
totuşi o lacrimă în colțul ochilor. Orologiul bătu ora şase. 
Fantine parcă nu mai auzea. Părea că nu-i mai pasă de ce se 
întâmplă în jurul ei. 

Sora Simplice trimise o servitoare să întrebe pe portăreasa 
fabricii dacă sa întors domnul primar şi dacă mai trece azi pe 
la infirmerie. Fata veni înapoi peste câteva minute. 

Fantine stătuse tot timpul nemişcată, urmânduşi firul 
gândurilor. 

Servitoarea îi spuse în şoaptă surorii Simplice că domnul 
primar plecase disdedimineață, înainte de ora şase, întro 
trăsurică trasă de un cal alb, cu tot frigul care se lăsase. 


Plecase singur, fără vizitiu, şi nu se ştie pe ce drum 
apucase; unii spun că lau întâlnit în drum spre Arras; alții că 
lau întâlnit în drum spre Paris. La plecare, ca de obicei, fusese 
foarte liniştit şii spusese portăresei să nul aştepte la noapte. 

Pe când femeile vorbeau în şoaptă, cu spatele spre patul 
Fantinei, sora punând întrebări, iar servitoarea făcând tot 
felul de presupuneri, Fantine - cu vioiciunea înfrigurată a 
anumitor boli organice, care îmbină mişcările obişnuite ale 
omului sănătos cu slăbiciunea îngrozitoare a ultimelor clipe — 
se aşezase în genunchi pe pat şi, cu pumnii încleştaţi în pernă, 
asculta, scoțând capul printre perdele. Deodată începu să 
strige: 

— Vorbiţi despre domnul Madeleine? Ce tot şoptiți acolo? Ce 
e cu el? De ce nu mai vine? 

Glasul ei era atât de răstit şi de răguşit, încât femeilor li se 
păru că e o voce bărbătească. Se întoarseră speriate. 

— Hai, răspundeţi o dată! strigă Fantine. 

Servitoarea îngăimă: 

— Mia spus portăreasa că astăzi no să poată veni. 

— Copila mea, spuse sora, linişteştete... culcăte la loc! 

Fără să se clintească, Fantine continuă cu glas tare şi pe un 
ton în acelaşi timp poruncitor şi plin de suferință: 

— No să poată veni... De ce? Voi ştiţi de ce no să vină. 
Şoptiţi între voi. Vreau să ştiu şi eu. 

Servitoarea îi spuse repede, la ureche, călugăriței: 

— Răspundeţii că are de lucru la consiliul municipal. 

Sora Simplice se îmbujoră la față. Servitoarea voia so facă 
să spună o minciună. Pe de altă parte, îşi dădea seama că, 
spunând bolnavei adevărul, ar fi însemnat săi dea o lovitură 
cumplită, ceea ce ar fi fost foarte grav pentru starea în care se 
afla Fantine. Roşeaţa din obrajii călugăriței se risipi repede. 
Înălțând spre Fantine ochii ei senini şi trişti, îi spuse: 

— Domnul primar a plecat. 

Fantine sări în picioare. Ochii îi scânteiau. O bucurie 
nețărmurită îi lumină fața brăzdată de suferinţă. 

— A plecat! strigă ea. Sa dus so aducă pe Cosette! 


Întinse braţele spre cer şi toată faţa i se lumină; buzele îi 
tremurau; se ruga în şoaptă. După ce sfârşi rugăciunea 
spuse: 

— Soră, uite, mă culc la loc; fac tot ce mi se cere; adineauri 
am fost rea; iartămă cam ţipat la dumneata; nu-i frumos să 
țipi; ştiu şi eu asta, soră dragă; dar sunt atât de fericită... 
Dumnezeu e bun cu mine; şi domnul Madeleine e un om bun; 
închipuieţi că sa dus so aducă pe Cosette de la Montfermeil. 

Se culcă, o ajută pe călugăriță săi aşeze perna şi sărută 
cruciulița de argint de la gât, pe care io dăduse sora Simplice. 

— Copila mea, spuse sora, acum încearcă să te odihneşti şi 
să nu mai vorbeşti! 

Fantine strânse în mâinilei umede mâna surorii, care fu 
îngrijorată de această transpirațţie. 

— A plecat azidimineaţă la Paris. Dar nici nare nevoie să 
treacă prin Paris. Montfermeil e puţin mai încoace, pe stânga. 
Țiaduci aminte ce mia spus ieri când îi vorbeam despre 
Cosette? „În curând”. Vrea sămi facă o surpriză. Ştii? Mia dat 
să iscălesc o scrisoare ca so ia de la Thenardieri. Nau de ce să 
se opună, nu-i aşa? Au so ducă pe Cosette... de vreme ce li se 
plăteşte tot. Autorităţile nau să le dea voie so mai oprească la 
ei dacă li sa plătit datoria. Soră dragă, degeabami faci semn să 
tac. Sunt foarte fericită, mie mult mai bine, nu mă mai doare 
nimic; am so văd pe Cosette... Uite: mi sa făcut şi foame. Nam 
mai văzuto de aproape cinci ani. Dumneata nu-ţi poți închipui 
ce înseamnă un copil. Şi pe urmă, eatât de drăguță! O să vezi! 
Ştii? Are degete mici, trandafirii! O să aibă mâini foarte 
frumoase. Când era numai deun an avea nişte mânuțe atât de 
caraghioase... Acum trebuie să fi crescut... Are şapte ani. E o 
domnişoară. Eu îi spun Cosette, dar o cheamă Euphrasie. 
Azidimineaţă mă uitam la praful de pe sobă şi mă gândeam 
cam so revăd în curând pe Cosette. Doamne, ce rău e să nu-ți 
poţi vedea ani de zile copilul! Ar trebui să ne gândim că viața 
nu e veşnică! O, ce bine ca plecat domnul primar! E întradevăr 
atât de frig? Şia luat cel puţin mantaua? O să se întoarcă 
mâine; nu-i aşa? O să fie zi de sărbătoare. Mâine dimineaţă, 


soră dragă, sămi aduci aminte sămi pun boneta cu dantelă... 
Montfermeil e un sat. Pe vremuri am făcut drumul ăsta pe jos. 
A fost destul de departe pentru mine. Dar diligențele merg 
repede. Mâine o să fie aici împreună cu Cosette. Cât e deaci 
până la Montfermeil? 

Sora, care habar navea de distanţe, răspunse: 

— O! sunt sigură că mâine au să fie aici. 

— Mâine! Mâine! zise Fantine. Mâine am so văd pe Cosette. 
Uite, scumpă soră întru Domnul, nu mai sunt bolnavă! Sunt 
nebună de fericire. Aş putea să şi joc, dacă mi sar cere. 

Cinear fi văzuto cu un sfert de ceas mai înainte nar mai fi 
înțeles nimic. Era acum îmbujorată la față şi vorbea cu multă 
însuflețire; chipul ei era numai zâmbet. Din când în când 
începea să râdă, vorbinduşi în şoaptă. Bucuria unei mame 
seamănă mult cu bucuria copilului. 

— Ei bine, spuse călugărița, acum eşti fericită; fii cuminte şi 
nu mai vorbi! 

Fantine puse capul pe pernă şi spuse încet: 

— Da, culcăte la loc şi fii cuminte; copilul o să fie iarăşi 
lângă tine. Are dreptate sora Simplice. Toată lumea deaici are 
dreptate. 

Pe urmă, fără să se mai clintească din loc, fără să întoarcă 
măcar capul, începu să se uite de jur împrejur cu ochi mari, 
cu un aer voios şi nu mai spuse nimic. 

Sora trase perdelele, nădăjduind că o să ațipească. 

Între şapte şi opt veni doctorul. Neauzind niciun zgomot şi 
crezând că Fantine doarme, intră încet şi se apropie de pat în 
vârful picioarelor. Întredeschise perdelele şi, în lumina lămpii, 
văzu ochii mari, liniştiţi, ai Fantinei, privindul. 

Bolnava îl întrebă: 

— Domnule, o să am voie so culc lângă mine întrun pătuc, 
nu-i aşa? 

Doctorul crezu că aiurează. Ea continuă. 

— Uitaţivă, e loc destul! 

Medicul o luă deoparte pe sora Simplice, care îi explică 
totul, spunândui că domnul Madeleine plecase pentru o zi sau 


două şi că, neştiind unde sa dus a socotit că nu-i bine so 
neliniştească pe bolnavă, careşi închipuie că domnul primar a 
plecat la Montfermeil;, mai ales că putea să fie adevărat. 
Medicul aprobă. 

Se apropie din nou de patul Fantinei, care continuă: 

— Pentru că, ştiţi, dimineața când se va trezi, am săi spun 
puişorului meu bună dimineața, iar noaptea, eu, care nu prea 
dorm, am so aud pe ea cum doarme. Răsuflarea ei uşoară şi 
călduţă o sămi facă bine. 

— Dămi puțin mâna, zise doctorul. 

Ea întinse brațul şi începu să râdă: 

— A, da! aşa e! e drept! Dumneavoastră nu ştiţi că mam 
vindecat. Cosette vine mâine... 

Medicul rămase uimit. Era, întradevăr, mai bine. Nu se mai 
înăbuşea. Pulsul devenise mai puternic. O viaţă nouă, venită 
din senin, o însuflețise dintrodată peaceastă sărmană făptură 
istovită. 

— Domnule doctor, zise ea, va spus sora că domnul primar 
sa dus so aducă pe fetiță? 

Medicul recomandă ca bolnava să stea liniştită şi să fie 
ferită de orice emoţii. Prescrise o infuzie de chinchină, iar în 
cazul în care febra ar reveni peste noapte, să i se dea un 
calmant. La plecare, îi spuse surorii: 

— E mai bine. Daco avea norocul ca domnul primar să vie 
mâine cu fetița — cine ştie? Unele crize sunt surprinzătoare; 
sau văzut cazuri când o mare bucurie a pus capăt unei boli; 
ştiu că aici e vorba de o boală organică, destul de înaintată, 
dar sunt atâtea taine nepătrunse!... Sar putea să scape... 


VII — Călătorul, odată ajuns, îşi ia măsuri 
de plecare 
Era aproape opt seara când brişca pe care am lăsato în 


drum intră pe poarta cea mare a hanului poştei din Arras. 
Omul pe care lam urmărit până acum cobori, răspunse distrat 


celor de la han, care se întreceau săl servească, trimise înapoi 
calul luat cu împrumut şi duse el singur căluțul alb la grajd. 
Pe urmă, intră în sala de biliard care se afla la parter şi se 
aşeză la o masă. Îi trebuiseră paisprezece ceasuri pentru un 
drum pe care socotea co săl facă în şase ore. Recunoştea 
singur că nu era vina lui; şi gândinduse bine, nu-i părea rău 
că se întâmplase aşa. 

Hangiţa intră: 

— Domnul doreşte să se culce? Domnul doreşte să ia masa? 

Făcu semn din cap că nu. 

— Calul e foarte obosit, spuse rândaşul. 

De data asta rupse tăcerea: 

— O putea calul să pornească din nou mâine dimineață? 

— O! domnule, are nevoie de cel puţin două zile de odihnă. 

— Nu e aici serviciul diligențelor? întrebă el. 

— Ba da, domnule. 

Hangiţa îl duse la birou. Îşi arătă hârtiile şi se interesă dacă 
poate să se întoarcă chiar în noaptea aceea la 
Montreuilsurmer cu poştalionul. Tocmai se afla liber locul de 
lângă poştaş. Îl opri şil plăti. 

— Domnule, îi spuse funcţionarul, să fiți negreşit aici 
pentru plecare, la ora unu noaptea fix. 

Pe urmă ieşi şi porni spre oraş. 

Nu cunoştea Arrasul; străzile erau întunecoase; mergea la 
întâmplare. Părea că se încăpățânează să nu întrebe nimic pe 
trecători. Trecu pârâul Crinchon şi se pomeni întrun labirint 
de ulițe înguste, unde se rătăci. Un om mergea pe drum cu un 
felinar în mână. După ce stătu puțin la îndoială, se hotări să 
intre în vorbă cu el, dar numai după ce privi mai întâi înaintea 
şi în urma lui, ca şi cum sar fi temut să nu audă cineva 
întrebarea pe care voia so pună. 

— Domnule, vă rog, zise el, unde e palatul de justiţie? 

— Nu sunteți deaici! răspunse cel întrebat, care era un om 
în vârstă. Veniţi cu mine! Şi eu merg spre palatul de justiție, 
adică spre palatul prefecturii, deoarece palatul de justiție se 


află acum în reparație şi deocamdată instanțele îşi țin 
şedinţele la prefectură. 

— Tot acolo îşi ţine şedinţele şi curtea cu juri? 

— Da, domnule. Ştiţi, acolo unde e acum prefectura a fost 
pe vremuri, înainte de revoluție, palatul episcopal. Domnul de 
Conzie, care a fost episcop pe la 1782, a construit acolo o sală 
mare. În sala asta se ţin şedinţele curții. Pe drum, omul îi mai 
spuse: Dacă domnul vrea să asiste la vreun proces, e cam 
târziu. De obicei şedinţele se ridică la ora şase. 

Totuşi, când ajunseră în piața principală, îi arată patru 
ferestre mari luminate pe fațada întunecată a unei clădiri 
înalte. 

— la te uită! Aţi sosit la vreme, domnule. Aveţi noroc. Vedeţi 
cele patru ferestre? Acolo e curtea cu juri. E lumină. Prin 
urmare, nu sa terminat. Să ştiţi că dezbaterile sau prelungit şi 
se ţine şedinţă de noapte. Vă interesează cazul? E vorba de 
vreo crimă? Sunteţi martor? 

Răspunse: 

— Nu vin pentru niciun proces; vreau numai să vorbesc cu 
un avocat. 

— A! Astai altceva! zise omul. lată, domnule, acoloi poarta, 
unde e sentinela. Urcaţi pe scara principală. 

Urmă indicația ce i se dăduse şi în câteva minute ajunse 
întro sală cu multă lume şi în care, din loc în loc, grupuri de 
avocaţi în robă vorbeau în şoaptă. 

Ţi se strânge inima ori de câte ori vezi pâlcurile astea de 
oameni în haine negre vorbind tainic între ei, în pragul 
instanțelor de judecată. Rareori se întâmplă ca bunătatea şi 
mila săi preocupe. Rezultatul acestor discuţii e de cele mai 
multe ori o condamnare ticluită mai dinainte. Toate grupurile 
astea îi apar celui ce trece visător pe aici ca nişte roiuri negre 
de spirite bâzâitoare, construind laolaltă tot felul de edificii 
întunecate. 

Sala asta mare, luminată deo singură lampă, era o veche 
anticameră a episcopiei şi servea acum ca sală a paşilor 
pierduţi. O uşă cu două canaturi, închisă în momentul acesta, 


o despărțea de încăperea cea mare undeşi ţinea şedinţele 
curtea cu juri. 

Era atât de întuneric, încât nu se sfii să se adreseze 
primului avocat care-i ieşi în cale: 

— Domnule, zise el, în ce fază e procesul? 

— Sa terminat! răspunse avocatul. 

— Sa terminat? 

Felul cum rostise aceste cuvinte îl făcu pe avocat să se 
întoarcă: 

— lertaţimă!... Sunteţi cumva vreo rudă? 

— Nu. Nu cunosc pe nimeni deaici. Sa pronunţat vreo 
condamnare? 

— Fireşte. Nici nu se putea altfel... 

— Muncă silnică? 

— Pe viaţă. 

Domnul Madeleine întrebă din nou cu un glas atât de slab, 
încât abia se auzea: 

— Identitatea a fost constatată? 

— Ce identitate? răspunse avocatul. Nu trebuia constatată 
nicio identitate. Cazul era foarte simplu. Femeia şia ucis 
copilul; infanticidul a fost dovedit; juraţii au înlăturat 
premeditarea; a fost condamnată pe viață. 

— A! e vorba deo femeie! spuse el. 

— Bineînţeles. Femeia Limosin. Dumneavoastră despre cine 
vorbeați? 

— Despre nimeni. Dar de vreme ce sa terminat, cum se face 
că mai e lumină în sală? 

— Pentru celălalt proces, care a început de aproape două 
ceasuri. 

— Care proces? 

— A! şi cazul ăsta e limpede. O haimana, un recidivist, un 
ocnaş, care a fost prins furând. Nu-mi mai aduc aminte cum îl 
cheamă. Unul cu o mutră de tâlhar. Numai pentru mutra 
asta laş trimite la ocnă. 

— Domnule, întrebă el, se poate intra în sală? 


— Nu prea cred. E lume multă. Dar şedinţa a fost 
suspendată. Au plecat câteva persoane, aşa că, la 
redeschiderea şedinţei ați putea încerca. 

— Pe unde se intră? 

— Pe uşa cea mare. 

Avocatul se îndepărtă. În cele câteva clipe cât stătuse de 
vorbă cu el, domnul Madeleine încercase, amestecate laolaltă, 
toate emoțiile cu putință. Cuvintele acestui om nepăsător îi 
străbătură pe rând inima, când ca nişte ace de gheaţă, când 
ca nişte limbi de foc. După ce înțelese că nu se isprăvise încă, 
respiră adânc, deşi nar fi putut spune dacă ceea ce simțea era 
mulțumire sau durere. 

Se apropie de mai multe grupuri şi trase cu urechea. 
Condica de termene fiind foarte încărcată, preşedintele fixase 
pentru aceeaşi zi două procese simple şi scurte. Se începuse 
cu  infanticidul, iar acum venise rândul ocnaşului, 
recidivistului, „calului nărăvaş”. Omul furase nişte mere, dar 
faptul nu prea părea dovedit; se dovedise însă că mai fusese la 
ocnă, la Toulon, ceea ce îi agrava situația. Interogatoriul 
inculpatului fusese luat şi martorii fuseseră ascultați. 
Rămăseseră pledoariile apărării şi rechizitoriul ministerului 
public. Navea să se poată sfârşi înainte de miezul nopții. 
Acuzatul avea să fie probabil condamnat; procurorul general 
era foarte dibaci şi nu prea lăsa săi scape acuzaţii. Era un 
băiat de spirit care făcea versuri. 

Un aprod stătea în fața uşii care dădea în sala de şedinţe. 
Noul venit îl întrebă: 

— Domnule, nu se mai deschide odată uşa asta? 

— Nu se deschide, răspunse aprodul. 

— Cum? Nu se deschide la reînceperea şedinţei? Nu sa 
suspendat şedinţa? 

— Şedinţa a început, spuse aprodul, dar nu se mai dă voie 
înăuntru. 

— De ce? 

— Pentru că sala e plină. 

— Cum? Nu mai e niciun loc? 


— Niciunul. Uşa e încuiată. Nu mai poate intra nimeni. 
După o pauză, uşierul adăugă: Mai sunt totuşi câteva locuri 
în spatele domnului preşedinte, dar domnul preşedinte nu dă 
voie acolo decât funcționarilor publici. 

Şi spunând acestea, uşierul îi întoarse spatele. 

Domnul Madeleine plecă îngândurat, străbătu sala de 
aşteptare şi cobori scara încet, şovăind parcă la fiecare 
treaptă. De bună seamă, se sfătuia cu el însuşi. Zbuciumul 
sufletesc carel chinuia încă din ajun nu încetase. Când ajunse 
la capătul scării, se rezemă de balustradă şişi încrucişă 
braţele. Dintrodată se deschie la haină, luă portofelul, scoase 
din el un creion, rupse o foaie de hârtie şi scrise pe ea, la 
lumina felinarului: 

„Dl Madeleine, primarul oraşului Montreuilsurmer”. 

Pe urmă, urcă din nou scara în grabă, îşi făcu loc prin 
mulțime, merse drept la aprod, îi dădu biletul şii spuse cu 
autoritate: 

— Du asta domnului preşedinte! 

Aprodul luă biletul, aruncă o privire asupra lui şi se 
supuse. 


VIII — Intrare de favoare 


Fără să bănuiască, primarul din Montreuilsurmer se 
bucura de un fel de celebritate. De şapte ani de zile, de când 
faima calităților lui se răspândise în toată regiunea buloneză, 
ea trecuse de mult marginile unui singur ţinut şi ajunsese 
pânăn judeţele învecinate. În afară de serviciul nepreţuit pe 
carel făcuse capitalei districtului, reorganizând industria 
mărgelelor de sticlă, toate cele o sută patruzeci şi una de 
comune ale plasei Montreuilsurmer îi cunoşteau binefacerile. 
Ştiuse, la nevoie, să ajute şi să încurajeze chiar industriile 
altor plase. Astfel, când sa ivit prilejul, a susținut cu creditele 
şi cu fondurile lui fabrica de dantelă din Boulogne, țesătoria 
mecanică din Frevent şi manufactura hidraulică de pânzeturi 
din BouberssurCanche. Peste tot numele domnului Madeleine 


era rostit cu respect. Oraşele Arras şi Douai invidiau orăşelul 
Montreuilsurmer pentru norocul de al avea primar. 

Consiliul curții din Douai, care prezida sesiunea aceasta a 
curții cu juri din Arras, cunoştea ca toată lumea acest nume 
atât de adânc şi de unanim onorat. Când aprodul, deschizând 
încet uşa care dădea din sala de consiliu în sala de şedinţe, se 
plecă în spatele fotoliului preşedintelui şii înmână biletul pe 
care stau scrise cuvintele pe care leaţți citit, adăugând: 
„Domnul acesta doreşte să asiste la şedinţă!” preşedintele făcu 
numaidecât un gest de respect, luă un condei, scrise câteva 
cuvinte pe aceeaşi hârtie şio dădu aprodului, spunândui: 

— Să poftească! 

Nefericitul despre care vorbim rămăsese pe loc, lângă uşa 
sălii, în poziția în carel lăsase aprodul. Auzi ca prin vis pe 
cineva spunândui: 

— Domnul binevoieşte sămi facă cinstea dea mă urma? 

Era aprodul care-i întorsese spatele mainainte şi care acum 
se pleca până la pământ. Totodată, aprodul îi dădu biletul. Îl 
desfăcu şi, deoarece se afla în dreptul lămpii, putu să citească: 
„Preşedintele curţii cu juri prezintă domnului Madeleine 
omagiile sale”. Mototoli biletul, ca şi cum cele câteva cuvinte 
lar fi făcut să simtă un gust neobişnuit, amar. 

Domnul Madeleine porni după aprod. Peste câteva clipe se 
afla întrun soi de cabinet sever, căptuşit cu tăblii de lemn, 
luminat de două lumânări aşezate pe o masă cu postav verde. 
Îi mai sunau încă în urechi ultimele cuvinte ale aprodului care 
plecase: „Domnule, sunteți în camera de consiliu. E de ajuns 
să apăsați pe clanța de alamă a uşii şi veţi fi în sala de şedinţe, 
în spatele fotoliului domnului prezident...” Cuvintele se 
amestecau în mintea lui cu amintirea nedesluşită a 
coridoarelor înguste şi a scărilor întunecoase pe care le 
străbătuse. 

Aprodul îl lăsase singur. Clipa hotărâtoare sosise, încercă 
zadarnic săşi adune gândurile. Firele cugetării se destramă în 
mintea noastră mai cu seamă atunci când avem nevoie, mai 
mult decât oricând, să le legăm de realităţile chinuitoare ale 


vieţii. Se afla tocmai în locul unde judecătorii deliberează şi 
condamnă. Se uita cu o linişte prostească la această încăpere 
tăcută şi de temut, în care fuseseră zdrobite atâtea vieți, în 
care peste puţin va răsuna şi numele lui şi prin care trecea în 
momentul acela destinul său. Se uită la pereți, pe urmă se 
cercetă pe el însuşi, neînțelegând ce e cu odaia asta şi ce căuta 
el acolo. 

Nu mâncase nimic de peste douăzeci şi patru de ore, era 
frânt de oboseală din pricina zdruncinăturilor trăsurii şi totuşi 
nu se simțea ostenit, i se părea că nu mai simte nimic. Se 
apropie de un tablou cu rama neagră, în care se afla încadrată 
o veche scrisoare autografă a lui Jean Nicolas Pache, fost 
ministru şi primar al Parisului, datată desigur din greşeală 9 
iunie anul al Illea, şi prin care Pache trimitea comunei lista 
miniştrilor şi a deputaților ținuți în arest la domiciliu. 

Cine lar fi putut vedea şi urmări în momentul acela şiar fi 
închipuit, fără îndoială, că scrisoarea îl interesa foarte mult, 
deoarece Nu-şi mai lua ochii de la ea. O citi de câteva ori. O 
citea însă fără să fie atent şi fără săşi dea seama. Se gândea la 
Fantine şi la Cosette. 

Tot gândinduse, se întoarse, şi ochii lui întâlniră clanța de 
alamă a uşii carel despărțea de sala de şedinţă. Aproape că 
uitase de uşă. Privirea sa, la început foarte liniştită, se opri la 
ea, rămase ațintită asupra mânerului de alamă, pe urmă 
deveni tulbure, fixă, şi se umplu treptat de spaimă. 

Broboane de sudoare îi alunecau din păr şi i se prelingeau 
pe tâmple. 

La un moment dat, cu o stăpânire amestecată cu revoltă, 
făcu gestul ce nu se poate descrie şi care vrea să spună, care 
spunea atât de limpede: „La naiba, cine mă poate sili?” Se 
întoarse repede, văzu în fața lui uşa prin care intrase, porni 
spre ea, o deschise şi ieşi. Nu se mai afla în încăperea aceea. 
Era afară, întrun coridor lung, îngust şi întortocheat, 
întrerupt de tot felul de trepte şi de ghişeuri, luminat din loc în 
loc de nişte lămpi ce semănau cu luminile de la capul 
bolnavilor. Era coridorul pe unde venise. Respiră, trase cu 


urechea; niciun zgomot în urmăi, niciun zgomot în fața lui; o 
luă la fugă, parcar fi fost urmărit. După ce străbătu mai 
multe cotituri ale coridorului, se opri şi ascultă din nou. 
Aceeaşi tăcere şi aceeaşi întunecime împrejurul său. Gâfâia, 
se clătina. Se rezemă de perete. Zidul era rece, sudoarea îi 
înghețase pe frunte; se îndreptă înfrigurat. Atunci, singur 
acolo, în întuneric, tremurând de frig şi poate şi din altă 
pricină, începu din nou să cugete. Cugetase toată noaptea; 
cugetase toată ziua; nu mai auzea întrinsul decât un glas 
strigând: „Vai!” 

Trecu astfel un sfert de ceas. În cele din urmă, plecă 
fruntea, oftă adânc, lăsă brațele în jos şi se întoarse de unde 
plecase. Mergea încet, ca un om copleşit, ca şi cum îl ajunsese 
cineva din urmă şil aducea înapoi. 

Intră din nou în camera de consiliu. Primul lucru pe carel 
zări fu mânerul uşii. Rotund şi lustruit, mânerul de alamă îi se 
părea că străluceşte ca o stea înspăimântătoare. Se uita la el 
cum sar uita o oaie în ochii unui tigru. 

Privirea nu i se putea dezlipi de mâner. 

Din când în când, făcea câte un pas şi se apropia de uşă. 

Dacă ar fi fost atent, ar fi putut auzi, ca un murmur 
nedesluşit, zgomotul din sala dealături. Dar nu asculta, nu 
auzea nimic. 

Dintrodată, fără săşi dea seama, ajunse lângă uşă, puse 
brusc mâna pe mâner şi uşa se deschise. 

Se afla în sala de şedinţe. 


IX — Un loc unde se formează 
convingerile 


Făcu un pas, închise automat uşa în urma lui şi rămase în 
picioare, uitânduse în jurul său. 

Era o încăpere destul de mare, slab luminată, când plină de 
larmă, când plină de tăcere, în care toata procedura judecării 


unei crime se desfăşura, cu toată gravitatea ei meschină şi 
înfiorătoare, în mijlocul mulţimii. 

Întrun capăt al sălii, acolo unde se afla el, şedeau 
judecătorii, duşi pe gânduri, în robe vechi, rozânduşi unghiile 
sau moțăind; de partea cealaltă, mulțimea în zdrenţe, avocați 
în diferite atitudini, jandarmi cu feţe cinstite şi aspre. Pe 
pereţi, tăblii de lemn, vechi şi pătate, un tavan murdar, mese 
acoperite cu un postav mai mult gălbui decât verde, uşi 
înnegrite deatâtea mâini. În cuiele înfipte în tăbliile de lemn — 
lămpi de cafenea, care mai mult afumă decât luminează. Pe 
mese, lumânări în sfeşnice de alamă. Întuneric, urât, tristeţe. 
Din toate astea se desprindea o impresie de severitate şi de 
măreție, deoarece se simțea deopotrivă prezența acelei mari 
realități omeneşti care e legea şi a acelei mari realități 
dumnezeieşti care e justiția. 

Nimeni din mulțime nul băgă în seamă. Toate privirile se 
îndreptau asupra unui singur punct; o bancă de lemn dea 
lungul peretelui din fața unei uşi mici, în stânga preşedintelui. 
Pe banca luminată de mai multe lumânări stătea un om între 
doi jandarmi. 

Omul acesta era „omul”. 

Nul căută. Îl văzu. Privirea lui se îndreptase întracolo în 
chip firesc, ca şi cum ar fi ştiut dinainte unde e. 

Se vedea parcă pe el însuşi, îmbătrânit; desigur, nu în totul 
asemănător la chip, dar în totul asemănător ca atitudine şi 
înfăţişare, cu părul zburlit, cu privirea sălbatică şi neliniştită, 
cu acea haină, aşa cum fusese el însuşi atunci când intrase în 
Digne, plin de ură şi ascunzând în fundul sufletului acel oribil 
tezaur de gânduri cumplite pe care le adunase vreme de 
nouăsprezece ani pe lespezile ocnei. 

Omul părea să aibă cel puţin şaizeci de ani. Avea în el ceva 
aspru, năuc, înfricoşat. 

Când se auzi zgomotul uşii lumea se dădu la o parte, ca săi 
facă loc; preşedintele întoarse capul şi înțelegând că persoana 
care intrase era domnul primar din Montreuilsurmer, îl 
salută. Procurorul general, carel întâlnise pe domnul 


Madeleine la Montreuilsurmer, unde se dusese de mai multe 
ori în interese profesionale, îl recunoscu şi îl salută şi el. 

EI abia observă. Era în prada unei halucinaţii. Privea. 

Judecători, un grefier, jandarmi, o mulțime de capete 
cumplit de curioase; le mai văzuse o dată, demult, acum 
douăzeci şi şase de ani. Găsea acum din nou toate aceste 
lucruri cumplite. Erau acolo, se mişcau, existau. Nu mai era o 
sforțare a memoriei lui, nu mai era o amăgire a minţii lui, 
erau jandarmi adevărați, judecători adevăraţi, o mulțime 
adevărată, oameni adevăraţi, în carne şi oase. Era limpede; 
vedea ivinduse şi retrăind în jurul lui, cu tot ceea ce realitatea 
avea aievea mai de neîndurat, aspectele monstruoase ale 
trecutului său. 

Toate se căscau ca o prăpastie în faţa lui. 

Se îngrozi, închise ochii şi strigă din adâncul sufletului său: 
„Niciodată!” 

Şi printrun joc tragic al ursitei, care-i cutremura toate 
gândurile şi aproape îl înnebunea, un alt „el însuşi” era acolo. 
Pe omul acesta, pe carel judecau acum, toți îl numeau Jean 
Valjean. Avea înaintea ochilor — viziune de neînchipuit! — un fel 
de reprezentaţie a celui mai groaznic moment din viaţa lui. 
Jucat de propria lui fantomă. Toate erau întocmai: acelaşi 
aparat judiciar, acelaşi ceas de noapte, aproape aceleaşi fețe 
de judecători, de jandarmi şi de spectatori. Numai deasupra 
capului preşedintelui se afla acum un crucifix, obiect care 
lipsea din tribunalele de pe vremea condamnării sale. La 
judecata lui, Dumnezeu nu fusese de față. 

Un scaun se afla în spatele lui; se aşeză, înspăimântat la 
gândul că ar putea fi recunoscut. După ce luă loc, se folosi de 
un teanc de dosare de pe biroul judecătorilor ca săşi ascundă 
faţa. Putea acum să vadă fără să fie văzut. Încetîncet, îşi veni 
în fire. Începu săşi dea seama de ceea ce se petrece; se liniştise 
de ajuns ca să poată asculta. 

Domnul Bamatabois făcea parte din jurațţi. 

Îl căută pe Javert, dar nu dădu cu ochii de el. Banca 
martorilor nu se putea vedea din pricina mesei grefierului. Şi 


pe urmă, cum am mai spus, sala era foarte slab luminată. 

În clipa când intrase el, avocatul apărării tocmai îşi sfârşea 
pledoaria. Atenţia tuturor era extrem de încordată. Dezbaterile 
durau de trei ceasuri. De trei ceasuri mulțimea privea cum un 
om, un necunoscut, o făptură vrednică de plâns, foarte 
stupidă, sau foarte isteață se încovoaie din ce în ce mai mult 
sub povara unei cumplite potriviri de situație. Omul ăsta, 
după cum se ştie, era un vagabond care fusese găsit pe câmp 
cu o creangă plină de mere, ruptă dintrun pom din 
împrejmuirea vecină, cunoscută sub numele de livada lui 
Pierron. Cine era omul ăsta? Se făcuseră cercetări, fuseseră 
ascultați diferiți martori şi toți fuseseră de aceeaşi părere. Şi 
din toate dezbaterile ieşise o lumină deplină. Acuzarea 
susținea: „Nam pus mâna numai pe un hoț de poame, pe un 
găinar; am pus mâna pe un tâlhar, pe un recidivist evadat, un 
fost ocnaş, un ticălos dintre cei mai primejdioşi, un răufăcător 
numit Jean Valjean, pe care justiția îl caută de multă vreme şi 
care acum opt ani, ieşind din ocna de la Toulon, a săvârşit — 
amenințând cu arma - un furt la drumul mare asupra unui 
băiețaş din Savoya, pe nume Gervais; crimă prevăzută şi 
pedepsită de articolul 383 din codul penal şi pentru care ne 
rezervăm dreptul săl urmărim ulterior, când identitatea va fi 
pe deplin stabilită din punct de vedere juridic. Acum a săvârşit 
un nou furt. E un caz de recidivă. Condamnațil pentru fapta 
cea nouă. Va fi judecat mai târziu pentru cea veche.” 

În faţa acestei acuzaţii, în fața declaraţiilor unanime ale 
martorilor, acuzatul părea mai degrabă mirat. Făcea gesturi 
şi semne care voiau să spună „nu” sau rămânea cu ochii în 
tavan. Vorbea cu mare greutate, răspundea încurcat, dar, din 
creştet pânăn tălpi, întreaga lui făptură tăgăduia. Părea idiot 
față de toate inteligenţele astea răspândite în linie de bătaie în 
jurul lui şi cu totul străin în mijlocul societăţii carel înşfăca. Îl 
aştepta însă un viitor plin de amenințări, aparențele de 
vinovăţie sporeau în fiecare clipă şi toată mulțimea asta 
urmărea cu mai multă nelinişte decât el însuşi sentința plină 
de nenorociri care plutea deasupra capului său. Se lăsa chiar 


să se întrevadă, în afară de ocnă, şi pedeapsa cu moartea, 
dacă identitatea ar fi stabilită şi dacă afacerea Gervais sar 
termina mai târziu tot cu o condamnare. Cine era omul ăsta? 
Ce ascundea nepăsarea lui? Prostie sau şiretenie? Înţelegea 
prea bine totul, sau nu înțelegea nimic? Astea erau întrebările 
care despărțeau mulțimea în mai multe tabere şi care păreau 
că despart şi pe juraţi. În acest proces se găsea adunat 
laolaltă tot ce poate să înspăimânte şi să dea de gândit; drama 
nu era numai întunecată, dar şi de neînțeles. 

Apărătorul pledase destul de bine, în graiul acela provincial, 
multă vreme caracteristic pentru elocinţa baroului şi pe care îl 
întrebuințau odinioară toți avocaţii, la Paris ca şi la 
Romorantin sau la Montbrison, şi care astăzi, ajuns clasic, nu 
mai e întrebuințat decât de oratorii oficiali ai parchetului, 
cărora li se potriveşte prin sonoritateai gravă şi impunătoare. 
În graiul acesta bărbatului i se spune „soț”, nevestei — „soţie”, 
Parisul e „centrul artelor şi al civilizaţiei”, regele e „monarhul”, 
monseniorul episcop - „un sfânt pontif”, procurorul general — 
„elocintele interpret al vindictei”, pledoaria - „accentele care 
sau auzit”, secolul lui Ludovic al XIVlea -— „secolul cel mare”, 
un teatru — „templul Melpomenei'25%”, familia domnitoare — 
„augustul sânge al regilor noştri”, un concert — „o solemnitate 
muzicală”, domnul general comandant al garnizoanei — 
„ilustrul luptător care...” etc., elevii seminarului - „aceşti 
gingaşi leviţi:2*%”, erorile strecurate în ziare - „impostura 
careşi distilează veninul în coloanele acestor organe” etc., etc. 

Avocatul începuse, aşadar, să lămurească furtul merelor — 
lucru nu prea uşor în stilul ăsta pompos, dar şi Benigne 
Bossuet fusese silit să facă aluzie, în mijlocul unei cuvântări 
funebre, la o găină, şi a ştiut să iasă strălucit din încurcătură. 
Avocatul stabilise că furtul merelor nu fusese dovedit în mod 
concret. Clientul său, pe care — în calitate de apărător — 
stăruia săl numească Champmathieu, na fost văzut de nimeni 
sărind zidul sau rupând craca din pom. Când îl arestaseră 
găsiseră asupra lui craca (pe care avocatul ţinea so numească 
„ramură”); dar el susținea că o găsise şi o ridicase de jos. Unde 


era dovada contrarie? Nici vorbă, craca fusese ruptă şi furată 
după ce se sărise zidul şi apoi aruncată acolo de către hoţul 
înspăimântat. Era vorba de un hoț, fără îndoială. Dar ce 
dovedea că hoțul era Champmathieu? Un singur lucru: faptul 
că fusese ocnaş. Avocatul nu tăgăduia că, din nefericire, acest 
fapt fusese pe deplin constatat, acuzatul locuise la Faverolles; 
acuzatul fusese ajutor de grădinar; numele de Champmathieu 
putea foarte bine să fi fost la origine Jean Mathieu; toate astea 
erau adevărate; în sfârşit, patru martori recunoşteau, fără să 
stea pe gânduri şi hotărât, în Champmathieu pe ocnaşul Jean 
Valjean. La aceste afirmaţii şi la aceste dovezi, avocatul nu 
putea opune decât tăgada clientului său, o tăgadă interesată. 
Dar, presupunând că el e întradevăr ocnaşul Jean Valjean, 
dovedea asta că tot el e şi hoțul merelor? Putea fi cel mult o 
prezumție, nu o dovadă. Acuzatul, e drept, — şi în „buna sa 
credință” apărătorul trebuia so recunoască - adoptase „un 
sistem rău de apărare”. Se încăpățâna să tăgăduiască totul, şi 
furtul, şi faptul că a fost ocnaş... O mărturisire asupra 
punctului acestuia din urmă ar fi fost desigur mai bună 
pentru el şi iar fi câştigat indulgența judecătorilor. Avocatul îl 
sfătuise în această privință, dar acuzatul refuzase cu 
îndărătnicie, închipuinduşi fără îndoială că nemărturisind 
nimic salvează totul. Era o greşeală, dar nu se cuvenea să se 
țină seama de lipsa lui de inteligență? E, fără îndoială, un om 
greoi la minte. Nenorocirea de a fi stat atâta vreme la ocnă, 
viața de mizerie după ieşirea din ocnă îl îndobitociseră... şi aşa 
mai departe... Se apără prost, dar e ăsta un motiv ca să fie 
condamnat? Cât despre afacerea Gervais, avocatul nu avea 
căderea so discute, nefiind în cauză. Apărătorul încheie 
rugând juriul şi curtea, în cazul când li sar părea că 
identitatea lui Jean Valjean nu mai poate fi pusă la îndoială, 
săi aplice pedeapsa polițienească ce se cuvine celor care 
contravin legii domiciliului forțat, iar nu osânda îngrozitoare 
care li se dă ocnaşilor recidivişti. 

Procurorul general luă cuvântul în replică. Fu violent şi 
înzorzonat, cum sunt de obicei procurorii generali. Felicită pe 


apărător pentru „sinceritatea” sa şi se folosi cu dibăcie de 
această sinceritate. Îl încolţi pe acuzat prin toate concesiile 
făcute de avocat. Apărătorul înclina să admită că inculpatul 
era chiar Jean Valjean. Luă act. Omul acesta era prin urmare 
Jean Valjean. Un punct câştigat pentru acuzare şi care nu 
mai putea fi tăgăduit. Printro isteaţă figură retorică, urcând 
până la izvoarele şi la cauzele criminalităţii, procurorul 
general tună împotriva imoralităţii şcolii romantice, pe atunci 
la începuturile ei, cunoscută sub numele de „şcoala satanică”, 
aşa cum o botezaseră criticii de la Quotidienne şi Oriflamme. 
Nu fără oarecare îndreptăţire, atribui influenței acestei 
literaturi perverse delictul lui Champmathieu, sau, mai bine 
zis, al lui Jean Valjean. După aceste consideraţii, trecu direct 
la Jean Valjean. Cine era Jean Valjean? Urmă portretul lui 
Jean Valjean. Un monstru etc... modelul acestui soi de 
descriere se găseşte în tirada lui Theramene2*?. care nu e de 
niciun folos tragediei, dar care aduce zilnic mari servicii 
elocinței judiciare. Auditoriul şi juraţii „se înfiorară”. După ce 
termină portretul acuzatului, procurorul general spuse, cu o 
însuflețire oratorică, menită să ațâţe în cel mai înalt grad, a 
doua zi, entuziasmul Jurnalului Prefecturii: „Şi un om ca 
ăsta... etc., etc., un vagabond, un cerşetor, fără mijloace de 
existență etc., etc., deprins, prin viața pe care a duso, să 
săvârşească fapte vinovate, fiind prea puţin îndreptat prin 
şederea la ocnă, aşa cum dovedeşte crima săvârşită asupra lui 
Gervais etc., etc. - un om ca ăsta, prins pe şosea în flagrant 
delict de furt, la câţiva paşi de zidul pe carel sărise, ținând 
încă în mână lucrul furat, tăgăduieşte flagrantul delict, furtul, 
escaladarea, tăgăduieşte totul, îşi tăgăduieşte până şi numele 
pe carel poartă, îşi tăgăduieşte până şi identitatea. În afară de 
o sută de alte dovezi, asupra cărora nu mai stăruim, patru 
martori lau recunoscut: Javert, integrul inspector de poliție 
Javert, şi trei dintre foştii săi tovarăşi de ticăloşii, ocnaşii 
Brevet, Chenildieu şi Cochepaille. Ce opune el acestei 
unanimități zdrobitoare? Tăgada. Câtă încăpățânare! Sunteţi 
aici ca să faceţi dreptate, domnilor juraţi” etc., etc. 


În timp ce vorbea procurorul general, acuzatul asculta cu 
gura căscată, cu un fel de uimire în care se vădea şi oarecare 
admiraţie. Era de bună seamă mirat că cineva poate vorbi aşa. 
Din când în când, în momentele cele mai „energice” ale 
rechizitoriului, atunci când elocința nu se mai poate stăpâni şi 
izbucneşte întro năvală de dojeni biciuitoare, învăluindul pe 
acuzat ca o furtună, el clătina încet capul de la dreapta la 
stânga şi de la stânga la dreapta, întrun fel de protest trist şi 
mut, cu care se mulțumise încă de la începutul dezbaterilor. 
De câteva ori spectatorii de lângă el lau auzit spunând cu 
jumătate glas: „De! dacă nu lau chemat pe domnul Baloup!...” 

Procurorul general atrase atenţia juraţilor asupra acestei 
atitudini de om năucit, vădit calculată, care dovedea mai 
degrabă istețime, şiretenie, deprinderea dea înşela justiția, 
decât imbecilitate, şi care punea în adevărata ei lumină 
„marea perversitate” a acestui individ. 

Procurorul încheie făcând toate rezervele în ceea ce priveşte 
afacerea Gervais şi cerând o condamnare aspră. 

Deocamdată, vă amintiţi, era vorba de muncă silnică pe 
viaţă. 

Apărătorul se ridică, începu prin al felicita pe „domnul 
procuror general” pentru „admirabila sa elocuțiune”, pe urmă, 
răspunse aşa cum putu, destul de slab, simțind că terenul îi 
alunecă de sub picioare. 


X — Sistemul tăgăduielilor 


Momentul închiderii dezbaterilor sosise. Preşedintele făcu 
semn acuzatului să se ridice şii adresă obişnuita întrebare: 

— Mai ai ceva de adăugat în apărarea dumitale? 

În picioare, mototolind în mâini o tichie slinoasă, omul 
părea că naude. 

Preşedintele repetă întrebarea. 

De data asta omul auzi. Începuse parcă să înţeleagă, făcu 
un gest ca şi cum atunci sar fi trezit, se uită de jur împrejur, 


se uită la public, la jandarmi, la avocat, la jurațţi, la curte, îşi 
puse pumnul uriaş pe marginea balustradei din fața lui şi, 
dintrodată, pironinduşi privirea asupra procurorului general, 
începu să vorbească. Fu ca o adevărată erupție. Cuvintele 
țâşneau din gura lui fără şir. Nestăpânite, ciocninduse dea 
valma, îmbulzinduse parcă să năvălească toate deodată. 

— Am de spus atâta, zise el, că am fost rotar la Paris, la 
domnul Baloup. E o meserie grea. În rotărie trebuie să 
munceşti totdeauna peafară, în curți sau, dacă eşti la stăpâni 
mai de treabă, în şoproane, dar niciodată întrun atelier închis, 
pentru că, ştiţi, e nevoie de loc. Iarna ţie atât de frig, încât 
trebuie să dai din mâini ca să te încălzeşti; dar stăpânii nu-ți 
dau voie; spun că asta e pierdere de vreme. Să umbli cu fier în 
brațe când e gheaţă pe jos, e treabă grea. Te dă gata repede. 
Îmbătrâneşti de tânăr în meseria asta. La patruzeci de ani sa 
isprăvit cu tine. Mie, la cincizeci şi trei, îmi venea destul de 
greu. Şi pe urmă, oameniis atât de răi! Când ai îmbătrânit, ţi 
se spune numai dobitoc bătrân, moşneag tâmpit. Nu mai 
câştigam decât un franc şi jumătate pe zi; mi se plătea tot mai 
puţin; stăpânii profitau de vârsta mea. O mai aveam şi pe 
fiicămea, care era spălătoreasă la râu. Câştiga şi ea ceva. 
Împreună o scoteam la capăt. Şi meseria ei era grea. Stătea 
toată ziulica lângă un hârdău, udă până la brâu; pe ploaie, pe 
ninsoare, când vântul îţi şfichiuie obrajii; trebuie să speli 
acolo, la râu, şi când apa e înghețată; sunt oameni care nu au 
rufe prea multe şi care nu pot să aştepte; dacă nu speli, pierzi 
muşteriii. Doagele hârdăului sunt rău încheiate şi te stropeşti 
cu apă peste tot. Ţi se udă fustele, şi pe deasupra şi pe 
dedesupt. Te pătrunde până la piele. A lucrat şi la spălătorie, 
unde apa vine prin robinete. Acolo nu mai stai la hârdău. Speli 
rufele în față, la robinet şi le clăteşti îndărăt întrun fel de albie. 
Fiindcă e închis, nu mai ţie tare frig. Dar sunt atâţia aburi 
acolo de la apa fierbinte căţi strică ochii. Se întorcea acasă la 
şapte seara şi se culca numaidecât. Era grozav de trudită. 
Bărbatusău o bătea. A murit. Nau fost prea fericiți. Era o fată 
de treabă, liniştită, nu se ducea la dans. Miaduc aminte că 


întro zi, de lăsatasecului, sa culcat la opt. Asta e! Spun 
adevărat. Naveţi decât să întrebaţi. Hm! Să întrebațţi!... Că 
prost mai sunt. Parisul e o vâltoare. Cine poate săl cunoască 
acolo pe moş Champmathieu? Cu toate astea, vam mai spus: 
mă cunoaşte domnul Baloup. Întrebaţi pe domnul Baloup. Şi, 
pe urmă, nu ştiu ce aveţi cu mine. 

Omul tăcu şi rămase în picioare. Vorbise cu glas tare, 
repede, răguşit, aspru, cu o naivitate mânioasă şi sălbatică. Se 
oprise, la un moment dat, ca să salute pe cineva din mulțime. 
Afirmațiile pe care le zvârlea, parcă la voia întâmplării 
izbucneau ca nişte sughițuri; şi fiecăruia îi adăuga gestul 
unui tăietor care despică lemne. Când isprăvi, toți cei de față 
începură să râdă. Se uită în sală şi, văzând că publicul râde, 
fără să înțeleagă nimic, începu să râdă şi el. 

Spectacolul era sinistru. 

Preşedintele, un om atent şi binevoitor, începu să vorbească. 

Aminti „domnilor juraţi” că numitul Baloup, fost meşter 
rotar, în slujba căruia pretinde că ar fi fost acuzatul, fusese 
citat în zadar. Dăduse faliment şi na mai putut fi găsit. 
Întorcânduse apoi spre acuzat, îi ceru să asculte ceea cei va 
spune şi adăugă: 

— Te afli întro situație în care trebuie să te gândeşti bine. 
Bănuielile cele mai grave planează asupra dumitale şi pot 
avea urmări foarte serioase. Acuzat, în interesul dumitale, îţi 
cer pentru ultima oară să ne lămureşti asupra acestor două 
fapte: în primul rând, ai sărit, da sau nu, zidul care 
împrejmuieşte livada lui Pierron, ai rupt craca şi ai furat 
merele, adică ai săvârşit crima de furt cu escaladare? În al 
doilea rând, eşti dumneata ocnaşul eliberat Jean Valjean, da 
sau nu? 

Acuzatul dădu din cap în chip isteț, ca unul care a înțeles 
foarte bine şi ştie ce are de răspuns. Deschise gura, se întoarse 
spre preşedinte şi spuse: 

— Mai întâi... 

Pe urmă se uită la tichia lui, se uită în tavan şi tăcu. 


— Acuzat, zise procurorul general cu glas aspru, ia seama! 
Nu dai niciun răspuns la ceea ce eşti întrebat. Neliniştea 
dumitale te acuză. Nu încape nicio îndoială că nu te numeşti 
Champmathieu, că eşti ocnaşul Jean Valjean, ascuns la 
început sub numele de Jean Mathieu, care era numele mamei 
dumitale, că ai fost în Auvergne, că teai născut la Faverolles, 
unde ai fost curăţitor de pomi. Nu încape nicio îndoială că ai 
furat prin escaladare nişte mere din livada lui Pierron. Domnii 
juraţi vor aprecia. 

Acuzatul, care între timp se aşezase, se ridică brusc de la 
locul său, în momentul când procurorul general termina, şi 
strigă: 

— Dumneata eşti un om tare rău! Asta voiam să spun. Şi 
nu nimeream. Nam făcut nimic. Eu sunt dintre ăia care nu 
mănâncă în fiecare zi, Veneam din Ailly, mergeam pe câmp 
după o răpăială de ploaie de se îngălbenise tot pământul; 
chiar şi bălțile se revărsaseră şi nu mai răsărea din nisip decât 
ici şi colo câte un fir de iarbă pe marginea drumului; am găsit 
pe jos o cracă ruptă cu câteva mere pe ea, am ridicat craca, 
fără să ştiu că o sămi aducă atâta necaz. De trei luni de zile 
sunt închis şi purtat de colo până colo. Pe lângă asta, ce să 
zic? Se dau toți la mine şi spun: „Răspunde! Jandarmul, 
care-i băiat de treabă, îmi dă cu cotul şimi zice încet. „Haide, 
răspunde!” Eu nu ştiu să vorbesc, nam învăţat carte, sunt un 
om prost. Păcat că nu se ia în seamă lucrul ăsta. Nam furat 
nimic; am ridicat de pe jos ceam găsit. Îi daţi zor cu Jean 
Valjean şi cu Jean Mathieu! Nu ştiu cine sunt ăştia. Nişte 
țărani. Eu am lucrat la domnul Baloup, pe bulevardul 
Spitalului. Mă cheamă Champmathieu. Sunteţi deştepţi 
nevoie mare cămi spuneți unde mam născut. Eu habar nam. 
Nu toată lumea are casă când vine pe lume. Prea ar fi bine! 
Cred că mama şi tata erau oameni care naveau rostul lor şi 
băteau drumurile. De altfel, nici eu nu ştiu. Când eram mic, 
mi se spunea Piciul; acum mi se spune Moşul. Asteas numele 
mele de botez. Faceţi ce vreţi. Am fost în Auvergne, am fost la 
Faverolles, pe legea mea... Ei, şi? Cei cu asta? Nu se poate să fi 


fost şi în Auvergne şi la Faverolles fără să fi fost la ocnă? Vă 
spun că nam furat nimic şi că sunt moş Champmathieu. Am 
lucrat la domnul Baloup; am şi locuit acolo. Până la urmă mă 
scoateţi din fire cu prostiile astea! Ce vă năpustiți la mine ca 
turbaţii? 

Procurorul general, care rămăsese în picioare, se adresă 
preşedintelui: 

— Domnule preşedinte, față de tăgăduielile confuze, dar 
foarte iscusite ale acuzatului, care ar vrea să treacă drept idiot 
şi căruia îi spunem dinainte că nu va izbuti, vă cerem, 
domnieivoastre şi curții, să binevoiţi a dispune să fie aduşi în 
această incintă condamnaţii Brevet, Cochepaille şi Chenildieu, 
precum şi inspectorul de poliție Javert, spre a fi audiaţi pentru 
ultima oară în privința identității acuzatului cu ocnaşul Jean 
Valjean. 

— Atrag atenţiunea domnului procuror general, spuse 
preşedintele, că inspectorul de poliție Javert, chemat de 
îndatoririle sale în capitala unui district vecin, a părăsit 
şedinţa şi chiar oraşul îndată cea depus ca martor. lam dat 
autorizația, cu încuviințarea domnului procuror general şi a 
apărătorului acuzatului. 

— Aveţi dreptate, domnule preşedinte, zise procurorul 
general. În lipsa domnului Javert, socotesc de datoria mea să 
amintesc domnilor jurați ceea ce a declarat el aici acum câteva 
ceasuri. Javert e un om vrednic de stimă, care cinsteşte, prin 
seriozitatea şi reputaţia sa nepătată, o funcțiune inferioară, 
dar destul de importantă. lată cea spus el: „Nu am nevoie de 
prezumții morale şi de dovezi materiale care să dezmintă 
tăgăduielile acuzatului. Îl recunosc perfect. Omul acesta nu se 
numeşte Champmathieu; este un fost ocnaş, foarte rău şi 
primejdios numit Jean Valjean. Na fost eliberat, la expirarea 
pedepsei, decât cu foarte multă părere de rău. A făcut 
nouăsprezece ani de muncă silnică pentru furt calificat. 
Încercase în cinci sau şase rânduri să evadeze. În afară de 
jefuirea lui Gervais şi de furtul merelor, îl mai bănuiesc şi ca 
autor al unui furt săvârşit la înălțimea sa defunctul episcop 


din Digne. Lam văzut de nenumărate ori pe vremea când eram 
ajutor de temnicer la ocna din Toulon. Repet: îl cunosc 
perieeti 

Declaraţia aceasta atât de categorică făcu, se pare, o 
impresie puternică asupra publicului şi a juraţilor. Procurorul 
general încheie, stăruind că, în lipsa lui Javert, cei trei martori 
-— Brevet, Chenildieu şi Cochepaille — să fie ascultați din nou, 
conform procedurii. 

Preşedintele dădu ordin aprodului, iar în clipa următoare 
uşa camerei martorilor se deschise. Aprodul, însoțit de un 
jandarm gata săi vină în ajutor, introduse pe condamnatul 
Brevet. Publicul abiaşi ţinea răsuflarea şi toate piepturile 
fremătau ca şi cum nar fi avut decât o singură inimă. 

Fostul ocnaş Brevet purta costumul vărgat al închisorii 
centrale. Era un individ de vreo şaizeci de ani, cu mutra unui 
om de afaceri şi cu aerul unui ticălos. Trăsăturile astea se 
întâlnesc uneori laolaltă. În închisoare, unde alte fărădelegi îl 
aduseseră din nou, ajunsese un fel de gardian. Şefii spuneau 
despre el: „Îşi dă toată osteneala să se facă folositor”. 
Duhovnicii stăteau mărturie în privința credinței lui în 
Dumnezeu. Să nu uităm că acestea se petreceau sub 
restauraţie. 

— Brevet, spuse preşedintele, ai suferit o pedeapsă 
infamantă, aşa că nu poți depune jurământ. 

Brevet lăsă ochii în pământ. 

— Cu toate acestea, continuă preşedintele, chiar în sufletul 
omului pe care legea la degradat, poate să mai rămână, când 
se îndură CeldeSus, un simțământ de onoare şi de dreptate. 
La acest simțământ fac eu apel acum, în momentul acesta 
hotărâtor. Dacă el există încă în dumneata, şi nădăjduiesc că 
mai există, gândeştete bine înainte de a răspunde; ţine seama 
pe de o parte de omul acesta, pe care un cuvânt al dumitale 
poate săl nenorocească, iar pe de altă parte de justiția care 
aşteaptă să fie luminată de acel cuvânt al dumitale. E o clipă 
solemnă şi mai ai vreme să revii dacă socoteşti că teai înşelat. 
Acuzat, ridicăte! Brevet, uităte bine la acuzat, adunăţi 


amintirile şi spune, cu mâna pe conştiinţă, dacă stărui a 
recunoaşte în omul acesta pe fostul dumitale tovarăş de ocnă 
Jean Valjean. 

Brevet se uită la acuzat, apoi se întoarse spre curte: 

— Da, domnule prezident. Eu lam recunoscut cel dintâi 
şimi mențin declaraţia. Omul ăsta e Jean Valjean. A intrat la 
Toulon în 1796 şi a ieşit în 1815. Eu am fost eliberat anul 
următor. Pare o brută acum; poate vârsta săl fi prostit; la 
ocnă era un vulpoi şi jumătate. Recunosc cu toată siguranţa. 

— Stai jos, îi spuse preşedintele. Acuzat, rămâi în picioare. 

Fu introdus Chenildieu, ocnaş pe viață, cum îl arătau bluza 
roşie şi tichia verde. Ispăşea pedeapsa la ocna din Toulon, de 
unde fusese adus pentru procesul acesta. Era un omuleț de 
vreo cincizeci de ani, vioi, zbârcit, slăbănog, galben la față, 
obraznic şi înfrigurat, care avea în ținuta şi în toată ființa lui 
un fel de slăbiciune bolnăvicioasă, iar în privire o forță uriaşă. 
Tovarăşii de ocnă îl porecliseră „Jeniedieu "288. 

Preşedintele îi adresă aproape aceleaşi cuvinte ca şi lui 
Brevet. În clipa când îi aminti că situaţia sa îi răpea dreptul de 
a depune jurământ, Chenildieu înălță capul şi privi mulțimea 
drept în față. Preşedintele îl invită să se concentreze şil 
întrebă, ca şi pe Brevet, dacăşi menţine declaraţia căl 
recunoaşte pe acuzat. 

Chenildieu începu să râdă. 

— Ei, astai! Cum să nul recunosc? Că doar am fost cinci 
ani legaţi de acelaşi lanţ! Teai îmbufnat, moşule? 

— Stai jos! spuse preşedinţie. 

Aprodul îl aduse pe Cochepaille, alt condamnat pe viață, 
venit de la ocnă tot în haină roşie ca şi Chenildieu. Era ţăran 
din Lourdes, un fel de urs al Pirineilor. Păzise turmele acolo 
sus, pe munte, şi din cioban devenise tâlhar. Cochepaille nu 
era mai puțin sălbatic, ba părea chiar mai îndobitocit decât 
acuzatul. Era unul dintre nenorociţii pe care natura a vrut săi 
facă fiare şi pe care societatea sfârşeşte prin ai face ocnaşi. 

Preşedintele încercă săl zguduie prin câteva cuvinte patetice 
şi grave, întrebândul, ca şi pe ceilalți, dacă stăruie, fără 


îndoieli şi fără tulburare, în declaraţia căl recunoaşte pe omul 
care stătea în fața lui. 

— E Jean Valjean, spuse Cochepaille. Acela pe carel 
numeam noi JeanleCric'2*: pentru puterea pe careo avea. 

Afirmațiile celor trei oameni, vădit sincere şi de bună 
credință, stârniră în auditoriu un murmur rău prevestitor 
pentru acuzat, murmur care creştea şi se prelungea şi mai 
mult, ori de câte ori o nouă declarație se adăuga celei dinainte. 
Acuzatul le ascultase cu mutra aceea uluită, care, după 
părerea acuzării, era principalul său mijloc de apărare. După 
prima declaraţie, jandarmul de lângă el îl auzi mormăind 
printre dinți: „Ei, uitel păsta!” După cea dea doua declaraţie, 
spuse ceva mai tare: „Bună şi asta!” lar la a treia strigă: 
„Nemaipomenit!” 

Preşedintele întrebă: 

— Acuzat, ai auzit ce declară martorii. Ce ai de spus? 

Acuzatul răspunse: 

— Am spus: „Nemaipomenit!” 

Un murmur de nemulțumire se răspândi în public şi 
cuprinse aproape întreg juriul. Nu mai încăpea nicio îndoială 
că omul era pierdut. 

—  Aprozi, spuse preşedintele, faceţi linişte! Închid 
dezbaterile. 

În clipa aceea se făcu o mişcare în imediata apropiere a 
preşedintelui. Se auzi un glas, strigând. 

— Brevet, Chenildieu, Cochepaille! Uitaţivăncoace! 

Toţi cei care auziră glasul acela simţiră că îngheaţă, atât 
era de jalnic şi de grozav. Privirile se întoarseră spre punctul 
de unde fusese auzit. Un bărbat, careşi avea locul printre 
spectatorii privilegiați din spatele curții, se ridicase, împinsese 
portița joasă care despărțea curtea de incintă şi stătea acum 
în picioare în mijlocul sălii. Preşedintele, procurorul general, 
domnul Bamatabois, douăzeci de inşi îl recunoscură şi 
strigară dintrodată: 

— Domnul Madeleine! 


XI - Champmathieu din ce în ce mai 
mirat 


Era el, întradevăr. Lampa de pe masa grefierului îi lumina 
fața. Îşi ţinea pălăria în mână, hainele nu-i erau în dezordine, 
redingota îi era încheiată cu grijă. Era galben şi tremura 
puțin. Părul, abia, încărunțţit la sosirea lui în Arras, îl albise 
de tot. Albise de un ceas, de când se afla acolo. 

Toate capetele se ridicară. Senzaţia fu de nedescris. În 
auditoriu se simți o ezitare. Glasul fusese atât de sfâşietor, iar 
omul părea atât de liniştit, încât, la început, lumea nu înțelese 
nimic. Se întrebau toți cine a strigat. Nu puteau crede că 
strigătul care îi înfiorase fusese scos de omul acesta liniştit. 

Nedumerirea dură numai câteva clipe. Mai înainte ca 
preşedintele şi procurorul general să fi putut rosti un cuvânt, 
mainainte ca jandarmii şi aprozii să fi putut face vreun gest, 
omul pe care toți îl mai numeau în momentul acela domnul 
Madeleine se apropiase de martorii Cochepaille, Brevet şi 
Chenildieu. 

— Nu mă recunoaşteţi? întrebă el. 

Tustrei rămăseseră uluiți şi răspunseră printrun semn cu 
capul că nul cunoşteau. Cochepaille, intimidat, salută 
milităreşte. Domnul Madeleine se întoarse spre jurați şi spre 
curte şi rosti cu glas potolit: 

— Domnilor juraţi, puneţil în libertate pe acuzat! Domnule 
preşedinte, arestațimă. Omul pe carel căutaţi nu e el; sunt eu. 
Eu sunt Jean Valjean. 

Toţi îşi țineau respirația. După ce trecu prima emoție, se 
făcu o tăcere de mormânt. În sală se simţea acea spaimă 
religioasă care cuprinde mulțimea atunci când se săvârşeşte 
ceva măreț. 

Pe chipul preşedintelui se întipărise totuşi o umbră de 
simpatie şi de tristețe; făcu un semn grăbit procurorului 
general şi schimbă câteva cuvinte, în şoaptă, cu consilierii 


asesori. Se adresă publicului şi întrebă cu un accent care fu 
înțeles de toată lumea: 

— Se află vreun medic aici? 

Procurorul general luă cuvântul: 

— Domnilor juraţi, incidentul atât de ciudat şi de 
neaşteptat care tulbură şedinţa nu ne inspiră nouă, ca şi 
domniilor voastre, decât un sentiment pe care nu mai e nevoie 
săl mărturisim. Cunoaşteţi cu toţii, cel puţin din reputație, pe 
onorabilul domn Madeleine, primarul oraşului 
Montreuilsurmer. Dacă se găseşte vreun medic în sală, ne 
alăturăm domnului preşedinte, rugândul să binevoiască săl 
examineze pe domnul Madeleine şi săl conducă la locuința sa. 


Domnul Madeleine nu dădu răgaz procurorului general să 
sfârşească. Îl întrerupse cu un accent plin de blândeţe şi de 
autoritate. lată cuvintele pe care le rosti: iatăle întocmai, aşa 
cum au fost scrise imediat după şedinţă de către unul dintre 
martorii acestei scene, aşa cum stăruie şi azi în urechile celor 
care leau auzit acum aproape patruzeci de ani. 

— Vă mulțumesc, domnule procuror general, dar nu sunt 
nebun. Veţi vedea. Eraţi gata să săvârşiți o mare eroare; dați 
drumul acestui om; îmi fac datoria; eu sunt acel biet ocnaş. 
Eu singur văd limpede aici şi vă spun adevărul. Dumnezeu din 
ceruri vede ce fac eu în momentul acesta — şi e de ajuns. Puteţi 
să mă arestați; de aceea am venit aici. Cu toate astea, am 
făcut tot ce mia stat în putință. Mam ascuns sub alt nume, 
mam îmbogățit, am ajuns primar, am vrut să intru iar în 
rândul oamenilor de treabă. Se pare că asta nu se poate. În 
sfârşit, sunt multe lucruri care nu se pot spune; nam de gând 
să vă povestesc viața mea; întro zi o veţi cunoaşte. Lam jefuit 
pe monseniorul episcop; este adevărat. Lam jefuit pe Gervais; 
este adevărat. Cu drept cuvânt vi sa spus că Jean Valjean e 
un om rău şi păcătos. Poate că nu-i numai el vinovat. Dar, 
domnilor judecători, un declasat ca mine nu are dreptul să 
facă mustrări providenței şi să dea sfaturi societății. Vedeţi 
dumneavoastră, mocirla din care am încercat să ies e un lucru 
vătămător... Ocnele îl fac pe ocnaş. Meditaţi asupra acestui 
lucru, dacă vreţi. Înainte de a fi la ocnă, eram un biet ţăran 
nu prea deştept, un fel de idiot; ocna ma transformat. Eram 
nerod; am devenit rău; eram ca un butuc şi am devenit 
tăciune aprins. Mai târziu, mila şi bunătatea mau salvat, aşa 
cum severitatea mă pierduse. Dar, iertațimă, dumneavoastră 
nu mă puteți înțelege. Veţi găsi acasă la mine, în scrumul din 
sobă, moneda pe care am furato acum şapte ani de la Gervais. 
Nu mai am nimic de adăugat. Arestaţțimă! Doamne, domnule 
procuror general, clătinați din cap. Vă spuneți: domnul 
Madeleine a înnebunit. Nu-mi daţi crezare. Ce dureros lucru! 
Dar, cel puţin, nul condamnaţi pe omul acesta. Cum? Nu mă 


recunoaşte nimeni? Aş fi vrut să fie Javert aici. El mar 
recunoaşte. 

Ar fi foarte greu să redăm tristețea blândă şi gravă a 
tonului cu care vorbea. 

— Ei bine, eu vă recunosc! Brevet, îți mai aduci aminte? Se 
opri, şovăi o clipă, pe urmă adăugă: Tiaduci aminte de 
bretelele împletite şi cu pătrăţele pe care le aveai la ocnă? 

Brevet tresări mirat şil măsură din cap pânăn picioare, 
cuprins de spaimă. 

Domnul Madeleine continuă: 

— Chenildieu, tu, care te porecliseşi singur Jeniedieu, ai tot 
umărul drept ars până la os, pentru că teai culcat întro zi cu 
el peste un maldăr de jăratec, ca să ştergi cele trei litere: T. F. 
P.!270: Care totuşi se mai văd şi azi? Spune: eadevărat? 

— E adevărat, spuse Chenildieu. 

Se adresă apoi lui Cochepaille: 

— Cochepaille, tu ai, la încheietura brațului stâng, săpată 
în piele, cu litere albastre, o dată. E data debarcării 
împăratului la Cannes: 1 martie 1815. Suflecăți mâneca! 

Cochepaille îşi suflecă mâneca şi toate privirile se plecară 
asupra braţului gol. Un jandarm veni cu o lampă: data era 
acolo, întocmai. 

Nefericitul se întoarse spre auditoriu şi spre judecători cu 
un zâmbet care-i înfioară şi astăzi pe cei care au fost acolo şişi 
mai amintesc. Era zâmbetul triumfului, dar şi zâmbetul 
deznădejdii. 

— Vedeţi, aşadar, zise el, că eu sunt Jean Valjean. 

Nu mai erau acum în sală nici judecători, nici acuzatori, 
nici jandarmi; nu mai erau decât priviri uimite şi inimi 
tulburate. Nimeni Nu-şi mai aducea aminte de rolul pe carel 
avea de jucat; procurorul general uitase că era acolo ca să 
acuze; preşedintele, că trebuie să prezideze; apărătorul uitase 
şi el că trebuie să apere. Şi, fapt extraordinar, nimeni nu puse 
nicio întrebare, nicio autoritate nu interveni. Însuşirea 
caracteristică a spectacolelor sublime e că pune stăpânire pe 
toate inimile şi că face spectatori din toți martorii. Niciunul, 


poate, Nu-şi dădea seama ce sentiment încerca; niciunul, fără 
îndoială, Nu-şi dădea seama că vede strălucind o lumină 
copleşitoare; toţi se simțeau orbiți de această lumină în 
sufletul lor. 

De bună seamă, în fața lor se afla Jean Valjean. Era 
limpede ca lumina zilei. Apariția acestui om fusese de ajuns ca 
să umple de lumină întâmplarea până aici atât de întunecată. 
Fără să mai fie nevoie deacum încolo de vreo altă explicaţie, ca 
printro revelație spontană, toată lumea înțelese îndată şi 
dintro singură ochire, povestea simplă şi măreață a omului 
acestuia, care se preda pentru ca să nu fie osândit altul în 
locul lui. Amănuntele, şovăirile, îndoielile mărunte se risipiră 
în fața acestei fapte pline de strălucire. 

Impresie de scurtă durată, dar care, din clipa aceea, fu 
irezistibilă. 

— Nu vreau să mai tulbur şedinţa, spuse Jean Valjean. 
Plec, deoarece nu sunt arestat. Mai am de pus la punct unele 
lucruri. Domnul procuror general ştie cine sunt. Ştie unde mă 
duc; mă va aresta când va găsi de cuviinţă. 

Porni spre ieşire. Niciun glas nu se ridică, niciun braț nu se 
întinse ca săl oprească. Toţi se dădură în lături. 

Avea în momentul acela ceva supraomenesc, ceva ce 
îndeamnă mulțimile să se dea înapoi cu respect din fața unui 
om. Trecu prin mulțime cu paşi rari. Nu sa aflat niciodată cine 
a deschis uşa, dar e sigur că uşa era deschisă când el ajunse 
în dreptul ei. Deacolo se întoarse şi spuse: 

— Domnule procuror general, rămân la dispoziția 
dumneavoastră. Pe urmă, se adresă publicului: Voi toţi cei 
deaici mă găsiți vrednic de milă, nu-i aşa? Doamne, când mă 
gândesc la ce era să fac, mă socotesc vrednic de invidie. Ce 
binear fi fost totuşi să nu se fi întâmplat nimic din toate astea! 

leşi. Uşa se închise la loc, aşa cum fusese deschisă; pentru 
că cei care săvârşesc anumite fapte mărețe sunt siguri 
totdeauna că cineva din mulțime îi slujeşte. 

În mai puţin deo oră verdictul juraţilor scoase de sub orice 
acuzare pe numitul Champmathieu; iar Champmathieu, pus 


numaidecât în libertate, plecă buimăcit, socotindui pe toți 
oamenii nebuni şi fără să fi înțeles nimic din toată nălucirea 
asta. 


CARTEA A OPTA 
URMĂRIRILE 


I — În ce oglindă îşi priveşte părul 
domnul Madeleine 


Începea să mijească de ziuă. Fantine avusese o noapte de 
febră şi de insomnie, plină însă de gânduri fericite; spre ziuă 
adormi. Sora Simplice, care veghease lângă ea, se folosi de 
acest somn ca să se ducă săi facă o nouă infuzie de chinchină. 
Vrednica soră se afla de câteva clipe în laboratorul infirmeriei, 
aplecată asupra mesei cu droguri şi fiole, uitânduse foarte de 
aproape la ele din cauza întunericului ce nu se risipise încă. 
Deodată, întoarse capul şi scoase un țipăt uşor. Domnul 
Madeleine se afla în fața ei. Intrase pe nesimţite. 

— Dumneavoastră, domnule primar? strigă ea. 

Răspunse în şoaptă: 

— Cum se mai simte biata femeie? 

— Acum e mai bine, dar am fost foarte îngrijați. 

Îi povesti tot ce se întâmplase, îi spuse că Fantinei îi fusese 
foarte rău în ajun, dar că acum îi era mai bine, deoarece 
credea că domnul primar sa dus la Montfermeil săi aducă 
fetița. Sora nu îndrăzni săl întrebe pe domnul primar, dar îşi 
dădu seama după înfăţişarea lui că nu venea deacolo. 

— Foarte bine, zise el. Ai făcut foarte bine cai lăsato să 
creadă aşa. 

— Da, spuse sora, dar acum, domnule primar, când o să vă 
vadă fără copil, ceo săi mai spunem? 

Domnul Madeleine rămase o clipă pe gânduri: 


— Dumnezeu ne va lumina! zise el. 

— Totuşi no putem minţi, şopti sora. 

Se făcuse ziuă dea binelea. Lumina cădea pe fața domnului 
Madeleine. Sora ridică ochii. 

— Vai, domnule! exclamă ea. Ce vi sa întâmplat? Aţi albit 
de tot! 

— Am albit? întrebă el. 

Sora Simplice navea oglindă; scotoci întro trusă şi scoase o 
oglinjoară de care se servea medicul infirmeriei ca să constate 
dacă un bolnav a murit şi nu mai respiră. Domnul Madeleine 
luă oglinda, îşi privi părul şi spuse: 

— Ia te uită! 

Rosti cuvintele astea cu nepăsare, ca şi cum sar fi gândit la 
altceva. 

Sora simți că îngheaţă, întrevăzând ceva neobişnuit în toate 
astea. 

EI întrebă: 

— Pot so văd? 

— Domnul primar nar vrea săi aducă şi copilul? cuteză 
sora să întrebe. 

— Fără îndoială, dar e nevoie de cel puţin douătrei zile. 

— Dacă nu lar vedea pe domnul primar până atunci, spuse 
sora cu sfială, ea nar şti că domnul primar sa întors; ar fi uşor 
so facem să aibă răbdare; iar când va sosi fetița, femeia îşi va 
închipui, fireşte, că domnul primar a aduso. Nam avea de spus 
nicio minciună. 

Domnul Madeleine păru că stă pe gânduri câteva clipe, apoi 
spuse cu seriozitatea lui liniştită: 

— Nu, soră; vreau so văd. Poate că sunt grăbit. 

Călugărița păru că nu auzise cuvântul „poate”, care dădea 
un înțeles obscur şi ciudat vorbelor domnului primar. 
Răspunse coborând ochii şi glasul cu respect: 

— Dacă este aşa... Fantine doarme, dar domnul primar 
poate să intre. 

Domnul Madeleine făcu unele observaţii cu privire la o uşă 
care nu se închidea bine şi al cărei scârțâit putea so trezească 


pe bolnavă, pe urmă intră în odaia Fantinei, se apropie de pat 
şi dădu la o parte perdelele. Dormea. Răsuflarea îi ieşea din 
piept cu hârâitul acela tragic, caracteristic acestor boli şi care 
înfioară pe bietele mame când veghează noaptea la căpătâiul 
copilului lor condamnat şi adormit. Dar această respiraţie 
apăsătoare nu izbutea săi tulbure seninătatea de nedescris 
aşternută pe faţă, care o transfigura în somn. Din palidă se 
făcuse albă ca varul; numai obrajii îi erau îmbujorați. Genelei 
lungi, blonde, singura urmă de frumuseţe care-i mai rămăsese 
din inocența şi din tinerețea ei, tremurau, rămânând totuşi 
închise şi plecate. Întreaga ei făptură se cutremura ca de un 
fâlfâit de aripi gata să se întredeschidă şi so ridice în văzduh; li 
se auzea freamătul, dar nu se vedea nimic. Văzândo astfel, nai 
fi putut crede că e vorba de o bolnavă în stare aproape 
disperată. Părea mai degrabă că e gata săşi ia zborul, decât că 
va muri. 

Când mâna se apropie să rupă floarea, creanga care o 
poartă se înfioară, părând totodată că se fereşte şi se oferă. 
Trupul omenesc are ceva din tresărirea aceasta în clipa în care 
degetele tainice ale morţii se apropie să culeagă sufletul. 

Domnul Madeleine rămase câtva timp nemişcat lângă pat, 
uitânduse pe rând la bolnavă şi la crucifix, aşa cum făcuse cu 
două luni mainainte, în ziua când venise pentru întâia dată so 
vadă în acest azil. Se aflau tot aici, amândoi, la fel ca şi 
atunci, ea dormind, el rugânduse; numai că acum, după două 
luni, părul ei era cărunt, iar părul lui albise. 

Sora nu intrase odată cu el. Domnul Madeleine stătea lângă 
pat, în picioare, cu degetul la gură, ca şi cum se mai afla 
cineva în odaie, căruia îi făcea semn să tacă. 

Fantine deschise ochii, îl zări şil întrebă domol, cu zâmbetul 
pe buze: 

— Dar Cosette? 


II — Fantine fericită 


Nu făcu vreun gest de surpriză şi nici vreunul de bucurie; 
era însăşi întruchiparea bucuriei. Pusese această simplă 
întrebare: „Dar Cosette?” cu o încredere atât de adâncă, cu 
atâta siguranţă, cu atâta lipsă de îngrijorare şi de îndoială, 
încât el nu mai putu scoate nicio vorbă. Ea continuă: 

— Ştiam că sunteți aici. Dormeam, dar vă vedeam. Vă văd 
de multă vreme. Vam urmărit toată noaptea cu ochii. Fraţi 
parcă întrun nimb, înconjurat numai de chipuri îngereşti. 

EI ridică privirea spre crucifix. 

— Dar, zise ea, spunețimi, undei Cosette? De ce na fost 
adusă aici, pe patul meu. Ca so văd când mă voi trezi? 

El răspunse în mod automat ceva de care nu şia mai putut 
aduce aminte mai târziu. 

Din fericire, tocmai intrase medicul, care fusese înştiințat şi 
care încercă să vină în ajutorul domnului Madeleine. 

— Copila mea, spuse medicul, linişteştete! Fetița dumitale 
este aici! 

Ochii Fantinei începură să strălucească, scăldândui toată 
faţa în lumina lor. Îşi împreună mâinile cu o expresie care 
cuprindea, în acelaşi timp, tot ce poate fi mai violent şi mai 
duios întro rugăminte: 

— O! strigă ea. Aducețimio! 

Ce mişcătoare e această iluzie de mamă! Cosette era şiacum 
pentru ea copilaşul care trebuie adus în brațe. 

— Încă nu! spuse doctorul. Acum nu se poate. Mai ai 
puţină febră. Vederea copilului tear tulbura, ţiar face rău. 
Trebuie mai întâi să te faci bine. 

Eal întrerupse mânioasă: 

— Dar nu mai am Nimic; vam spus; mam vindecat. 
Doctorul ăsta e un neghiob Ah!... Vreau sămi văd copilul! 

— Ei, vezi cum te tulburi? zise medicul. Câtă vreme vei fi în 
starea asta, nu dau voie să ţi se aducă fetița. Nu-i de ajuns so 
vezi; trebuie să şi trăieşti pentru ea. Când o să te linişteşti, o 
să ţio aduc chiar eu. 

Biata mamă lăsă capul în jos: 


— Domnule doctor, vă rog să mă iertațţi, vă rog din toată 
inima să mă iertați! Altădată naş fi vorbit aşa: mi sau 
întâmplat atâtea nenorociri, încât uneori nici nu mai ştiu ce 
spun. Vă înțeleg; vă temeți de emoție: o să aştept cât o să vreți: 
dar vă jur că nu miar fi făcut rău sămi văd fetița. Deaseară o 
văd mereu în fața ochilor mei Ştiţi? Dacă miar fi adusă acum, 
aş începe săi vorbesc încetişor. Atâta tot! Nu-i oare firesc să 
vreau sămi văd copila care mia fost adusă anume de la 
Montfermeil? Nu sunt mânioasă. Ştiu co să fiu fericită. Toată 
noaptea am văzut flori albe şi oameni caremi zâmbeau. Când 
vrea domnul doctor o să mio aducă pe Cosette. Nu mai am 
febră, pentru că mam vindecat. Simt că nu mai am absolut 
nimic; dar am să mă prefac că sunt bolnavă, ca să le fac 
plăcere maicilor deaici. Când or vedea şi ele că mam liniştit de 
tot, or să spună: „Acum trebuie săi dăm copilul” 

Domnul Madeleine se aşezase pe un scaun de lângă pat. 
Fantine se întoarse spre el; se vedea căşi dă toată silința să 
pară calmă şi „cuminte” - cum spunea ea în acea stare de 
slăbiciune pe careo dă boala şi care aduce cu copilăria — 
pentru ca, fiind văzută atât de liniştită, să nu se mai 
împotrivească nimeni la aducerea Cosettei. Stăpâninduse, nu 
se putea opri totuşi săi pună domnului Madeleine tot felul de 
întrebări. 

— Aţi călătorit bine, domnule primar? O! Ce bun aţi fost că 
vați dus după ea. Spunețimi măcar cum arată. A suportat 
bine drumul? Vai, no să mă mai recunoască! După atâta 
vreme ma uitat, mititica! Copiii nau memorie. Sunt ca 
păsărelele. Azi văd ceva, mâine altceva şi nu se mai gândesc la 
nimic. Avea, cel puţin, rufărie curată pe ea? O îngrijeau bine 
soții Thenardier? Cei dădeau să mănânce? O! dacați şti cât am 
suferit punândumi toate întrebările astea pe când o duceam 
ca vai de mine. Acum au trecut toate. Sunt veselă. Ah! abia 
aştept so văd! Vi sa părut drăguță, domnule primar? Nu-i aşa 
că fata mea e frumoasă”? Trebuie să vă fi fost tare frig în 
diligență! Nu sar putea so văd măcar o secundă? Îndată după 


aceea ar luao înapoi. Dumneavoastră, ca stăpân, aţi putea 
face asta, numai să vreți. 

EI îi luă mâna: 

— Cosette e frumoasă, zise el. Cosette e sănătoasă şi o so 
vezi în curând, dar linişteştete. Vorbeşti prea mult şi scoţi 
mereu mâinile de sub pătură; din cauza asta tuşeşti. 

Întradevăr, accesele de tuse o întrerupeau pe Fantine 
aproape la fiecare cuvânt. 

Fantine nu mai spuse nimic. Se temea să nu fi compromis 
cu tânguirile ei prea pătimaşe încrederea ce voia să inspire. 
Începu să vorbească despre lucruri indiferente. 

— E frumos la Montfermeil, nu-i aşa? Vara se fac excursii 
acolo. Le merge bine soților Thenardier? Nu prea trece lume 
multă pe la ei. Hanul lor e un fel de cârciumă ordinară. 

Domnul Madeleine continua so țină de mână şi se uita la ea 
cu mare îngrijorare. Venise săi spună unele lucruri pe care 
acum nu mai avea curajul să i le spună. Doctorul, după ceşi 
făcu vizita, se retrase. Rămăsese cu ei numai sora Simplice. 

Deodată, după o scurtă tăcere, Fantine exclamă: 

— O aud! Dumnezeule! Îi aud glasul! 

Întinse braţul, ca să facă linişte în jurul ei, îşi opri 
răsuflarea şi începu să asculte extaziată. 

În curte se juca un copil; copilul portăresei sau al vreunei 
lucrătoare. O întâmplare cum se întâlnesc adesea şi care par a 
face parte din misterioasa punere în scenă a sorții. Copilul, o 
fetiță, umbla de colo până colo, alerga ca să se încălzească, 
râdea şi cânta cu glas tare. Jocurile copiilor se amestecă — vai! 
— în toate. Pe fetița aceasta o auzise Fantine cântând. 

— O! zise ea. E Cosette a mea. Îi recunosc glasul. 

Copila se depărtă, aşa cum venise; glasul se stinse. 

Fantine mai ascultă câtva timp; apoi se întunecă la față. 
Domnul Madeleine o auzi spunând încet: 

— Ce rău e doctorul că nu-mi dă voie sămi văd fata! Are şi 
mutră de om rău. Totuşi, buna dispoziție îi reveni. Continuă 
săşi vorbească singură, cu capul pe pernă: Ce fericite o să fim! 
În primul rând, o să avem o grădiniță. Mia făgăduito domnul 


Madeleine. Fata mea se va juca în grădină. Trebuie să 
cunoască alfabetul acum. Am so pun să silabisească. O să 
alerge după fluturi. Eu am so privesc. Şi pe urmă, o să 
primească prima împărtăşaniei A, da... când o să primească 
prima împărtăşanie? Începu să numere pe degete:...Unu, doi, 
trei, patru... are şapte ani. Peste cinci ani. O să poarte un voal 
alb, ciorapi cu găurele, o să pară o fată mare. O, dragă soră, 
habar nai ce proastă sunt; uite, am început să mă gândesc de 
pe acum la prima împărtăşanie a fiicei mele. 

Şi începu să râdă. 

Domnul Madeleine dăduse drumul mâinii Fantinei. Îi 
asculta cuvintele, aşa cum asculți bătaia vântului, cu ochii în 
pământ, cufundat în gânduri adânci. Deodată, ea tăcu. El 
ridică repede capul. Fantine devenise înspăimântătoare. 

Nu mai vorbea, nu mai respira, se săltase pe jumătate în 
pat, lăsând săi iasă umărul firav din cămaşă; fața ei, radioasă 
o clipă mainainte, era acum lividă; ochii măriți de groază, 
păreau că fixează ceva nemaipomenit în fața ei, în capătul 
celălalt al odăii. 

— Dumnezeule! strigă el. Cei cu tine, Fantine? 

Ea nu răspunse, nu slăbi din ochi obiectul pe care părea căl 
vede; îi atinse brațul cu o mână, iar cu cealaltă îi făcu semn să 
se uite în spatele lui. 

Domnul Madeleine se întoarse şi dădu cu ochii de Javert. 


III — Javert e mulţumit 


lată ce se petrecuse. 

Cu o jumătate de oră după mijlocul nopţii, domnul 
Madeleine ieşise din sala curții cu juri din Arras. Ajunsese la 
han chiar în clipa când trebuia să pornească înapoi cu 
digilența, la care, precum se ştie, îşi oprise un loc. Puțin 
înainte de ora şase dimineața sosise la Montreuilsurmer şi 
prima lui grijă fusese să pună la poştă scrisoarea către 


domnul Laffitte, apoi să intre la infirmerie ca so vadă pe 
Fantine. 

Dar abia părăsise sala de şedinţe a curții cu juri, şi 
procurorul general, reveninduşi din prima emoție, luase 
cuvântul pentru a deplânge actul de nebunie al onorabilului 
primar din Montreuilsurmer, declarând că acest incident 
neobişnuit, care va fi lămurit mai târziu, nu-i schimbase întru 
nimic convingerile, şi cerând, deocamdată, condamnarea lui 
Champmathieu, care era desigur adevăratul Jean Valjean. 
Stăruința procurorului general era vădit în contradicție cu 
părerea tuturor, cu părerea publicului, a curții, a juraţilor. 
Apărătorului nu-i fu greu să respingă această declaraţie şi să 
dovedească, pe temeiul destăinuirilor domnului Madeleine, 
adică ale adevăratului Jean Valjean, că procesul luase cu 
totul altă întorsătură şi că jurații nu mai aveau în fața lor 
decât un nevinovat. Avocatul trăsese deaici câteva concluzii, 
din nefericire prea banale, pe tema erorilor judiciare etc., etc.; 
preşedintele, rezumând dezbaterile, se unise cu concluzia 
apărării, iar jurațţii, în câteva minute, îl scoaseră din cauză pe 
Champmathieu. 

Procurorului general îi trebuia totuşi un Jean Valjean şi, 
nemaiavândul pe Champmathieu, îl luă pe Madeleine. 

Îndată după punerea în libertate a lui Champmathieu, 
procurorul general se închise împreună cu preşedintele. 
Discutară despre „nevoia de a pune mâna pe primarul din 
Montreuilsurmer”. Fraza aceasta este a domnului procuror 
general şi e scrisă în întregime de mâna sa pe ciorna 
raportului către şeful parchetului. După ce prima emoție se 
risipi, preşedintele ridică foarte puţine obiecțiuni. Justiția 
trebuia săşi urmeze cursul. Şi pe urmă, ca să nascundem 
nimic, cu toate că era un om bun şi destul de inteligent, 
preşedintele, în acelaşi timp un mare şi înflăcărat regalist, 
fusese izbit de faptul că primarul din Montreuilsurmer, 
vorbind despre debarcarea de la Cannes, spusese împăratul, 
iar nu Buonaparte. 


Ordinul de arestare fu deci expediat. Procurorul general îl 
trimise la Montreuilsurmer, printrun curier în goana calului, 
însărcinândul cu executarea pe inspectorul de poliție Javert. 

Se ştie că Javert se întorsese la Montreuilsurmer îndată ceşi 
terminase depoziția. 

Javert tocmai se scula în clipa în care curierul îi înmână 
ordinul de arestare şi mandatul de aducere. 

Curierul era şi el un polițist foarte priceput, care, în câteva 
cuvinte îl puse pe Javert în curent cu cele ce se petrecuseră la 
Arras. Ordinul de arestare, semnat de procurorul general, 
avea următorul cuprins: 

„Inspectorul Javert va aresta pe numitul Madeleine, primarul 
din Montreuilsurmer, care, în şedinţa de astăzi, a fost 
recunoscui drept ocnaşul eliberat Jean Valjean”. 


Cineva care nu lar fi cunoscut pe Javert şi care lar fi văzut 
în clipa când intra în anticamera infirmeriei nar fi putut bănui 
nimic din ceea ce se petrecea şi i sar fi părut că are aerul cel 
mai obişnuit din lume. Era rece, calm, grav, cu părul lui sur 
perfect netezit pe tâmple; urcase scara cu încetineala lui 
obişnuită. Cine însă lar fi cunoscut bine şi lar fi privit mai 
atent, sar fi înfiorat. Catarama gulerului său de piele, în loc 
săi stea pe ceafă, era pe urechea stângă. Asta dovedea o 
frământare cu totul neobişnuită. 

Javert era un om dintro bucată, care Nu-şi îngăduia niciun 
fel de neorânduială nici în împlinirea datoriei, nici în felul cum 
se îmbrăca. Era metodic cu criminalii şi neînduplecat cu 
nasturii uniformei sale. 

Ca săşi pună anapoda catarama gulerului trebuie să fi 
trecut printruna din acele emoţii care sar putea nu-mi 
cutremurări lăuntrice. 

Venise liniştit, ceruse un caporal şi patru soldaţi de la 
postul din apropiere, îi lăsase pe soldați în curte şi aflase unde 
e camera Fantinei de la portăreasa care nu avusese nicio 
bănuială, obişnuită cum era să vadă oameni înarmați 
întrebând de domnul primar. Ajuns în fața camerei Fantinei, 


Javert răsuci mânerul, împinse uşa cu grija unei surori de 
caritate sau a unui spion, şi intră. La drept vorbind, nu intră. 
Rămase în pragul uşii întredeschise, cu chipiul pe cap, cu 
mâna stângă în redingota lui încheiată până la bărbie. Printre 
cutele mânecii se putea vedea mânerul de plumb al bastonului 
său enorm, care-i dispărea la spate. 

Stătu aşa aproape un minut, fără să fie zărit. Deodată, 
Fantine ridică ochii, îl văzu şil făcu pe domnul Madeleine să se 
întoarcă. 

În clipa în care privirea lui Madeleine întâlni privirea lui 
Javert, fără să se mişte, fără să clipească, fără să se apropie, 
deveni înspăimântător. Niciun alt sentiment omenesc nu 
izbuteşte să fie mai groaznic decât bucuria. Era chipul unui 
demon careşi regăsise pe cel dăruit lui. Certitudinea că 
pusese, în sfârşit, mâna pe Jean Valjean făcu să i se citească 
pe față tot ce avea în suflet. Adâncul lui răscolit ieşi la 
suprafaţă. Umilinţa de ai fi pierdut pentru câtva timp urma şi 
dea se fi înşelat o clipă asupra lui Champmathieu dispărea 
sub orgoliul dea fi ghicit atât de bine din capul locului şi dea fi 
avut atâta vreme un instinct just. 

Mulţumirea lui Javert izbucni în atitudinea lui suverană. 
Triumful lui hidos înflori pe fruntea lui îngustă. Era toată 
desfăşurarea înfricoşătoare pe careo poate avea o figură 
satisfăcută. 

În clipa aceea, Javert era în al şaptelea cer. Fără săşi dea 
limpede seama, dar având totuşi intuiţia nedesluşită a rolului 
şi a izbânzii sale, întruchipa în el justiția, lumina şi adevărul, 
în rostul lor dumnezeiesc de a distruge răul. Avea în urma şi 
în jurul lui, la adâncimi fără fund, autoritatea, rațiunea, 
lucrul judecat, conştiinţa legală, pedepsirea crimei în numele 
societății, toate măreţiile lumii. Apăra ordinea; făcea să 
țâşnească fulgerul din lege; răzbuna societatea; dădea o mână 
de ajutor absolutului; se înălța în slavă; în victoria lui păstra 
un rest de sfidare şi de luptă. În picioare, semeţ, triumfător, 
desfăşura în plin azur bestialitatea supraomenească a unui 
arhanghel neîndurător;, umbra temută a faptei pe careo 


îndeplinea lăsa să se vadă în pumnul său încordat scânteierea 
nedesluşită a spadei sociale; fericit şi mânios, ţinea sub călcâi 
crima, stricăciunea, răzvrătirea, pierzania, iadul; strălucea de 
bucurie, nimicea, zâmbea şi avea, în înfăţişarea lui de 
arhanghel îngrozitor, o măreție de netăgăduit. 

Înspăimântător, Javert navea nimic mârşav întrînsul. 

Cinstea, sinceritatea, nevinovăția, convingerea, simțul 
datoriei sunt lucruri care, când se înşală, pot deveni hidoase, 
dar care, deşi hidoase, rămân mari. Măreţia lor, proprie 
conştiinţei omeneşti, stăruie până şi în onoare. Sunt virtuţi 
care au un viciu: greşeala. Bucuria nemiloasă şi curată a 
unui fanatic stăpânit de cruzime păstrează nu ştiu ce 
strălucire cernită, vrednică de respect. Fără săşi dea seama, 
Javert, în bucuria sa nemăsurată, era de plâns, ca orice 
ignorant care triumfă. Nimic mai sfâşietor şi mai groaznic 
decât această figură pe care se oglindea ceea ce sar putea nu- 
mi toată partea rea a binelui. 


IV - Autoritatea reintră în drepturi 


Fantine nul mai văzuse pe Javert din ziua în care domnul 
primar o smulsese din mâinile lui. Mintea ei bolnavă Nu-şi 
dădu seama de nimic, dar nu se îndoi o clipă că venise din nou 
so ia. Nu putu să îndure această figură îngrozitoare, simți căşi 
dă sufletul şi, ascunzânduşi fața cu mâinile, strigă 
înspăimântată: 

— Domnule Madeleine, scăpațimă! 

Jean Valjean - deacum încolo nul vom mai nu-mi decât aşa 
— se ridică şii spuse Fantinei cu glasul cel mai blând şi mai 
liniştit din lume: 

— Linişteştete! Na venit pentru dumneata. Apoi i se adresă 
lui Javert: Ştiu ce vrei! 

Javert răspunse: 

— Haide! Repede! 


Avu în tonul cu care rostise aceste două cuvinte ceva 
sălbatic şi delirant. Javert nu spusese „Haide! Repede!”, ci 
„Hairepe!”... Nicio ortografie nar fi în stare să redea accentul 
cu care rostise asta. Nu mai era vorbă omenească, ci un fel de 
muget. 

Nu procedă ca de obicei, nu dădu lămuriri, nu arătă 
mandatul de arestare. Pentru el Jean Valjean era un adversar 
misterios şi greu de apucat, un luptător afurisit pe carel 
strângea în cleşte de cinci ani de zile, fără să izbutească săl 
doboare. Arestarea aceasta nu era un început, ci sfârşitul. Se 
mărgini să spună: „Haide! Repede!” 

Spunând aceste cuvinte, nu făcu niciun pas. Zvârli asupra 
lui Jean Valjean acea privire pe care o zvârlea ca un laț şi cu 
care obişnuia săi tragă cu violenţă pe ticăloşi spre el. 

Era privirea pe care Fantine o simţise pătrunzândo până în 
măduva oaselor acum două luni. 

Auzind strigătul lui Javert, Fantine deschise din nou ochii. 
Domnul Madeleine mai era acolo. De cear fi putut săi fie frică? 

Javert înaintă până în mijlocul odăii şi strigă: 

— Ei, vii sau nu vii? 

Nenorocita privi în jurul ei. În odaie nu se aflau decât 
călugărița şi domnul primar. Cui i se putea adresa tutuiala 
asta neruşinată? Numai ei. Se cutremură. 

În clipa aceea văzu ceva nemaipomenit, atât de uluitor, 
încât nici când aiura nu i se năzărise un asemenea lucru. 

Îl văzu pe spionul Javert apucândul de guler pe domnul 
primar; îl văzu pe domnul primar plecând fruntea. 1 se păru că 
se năruie lumea. 

Întradevăr, Javert îl luase de guler pe Jean Valjean. 

— Domnule primar! strigă Fantine. 

Javert izbucni în râs, un fel de rânjet înfiorător, care-i 
descoperi colții. 

— Nu mai e aici niciun domn primar. 

Jean Valjean nu încercă să înlăture mâna carel apucase de 
gulerul redingotei. Rosti: 

— Javert... 


Javert îl întrerupse: 

— Spunemi „domnule inspector”. 

— Domnule, urmă Jean Valjean, aş vrea săți spun un 
cuvânt între patru ochi. 

— Tare! Vorbeşte tare! răspunse Javert. Cu mine oamenii 
vorbesc tare. 

Jean Valjean scăzu glasul: 

— Vreau să te rog ceva... 

— Tiam spus să vorbeşti tare... 

— E un lucru pe care trebuie săl auzi numai dumneata... 

— Cemi pasă mie! Nici nu te ascult! 

Jean Valjean se întoarse către el şii spuse repede, pe şoptite: 

— Îngăduiemi trei zile! Trei zile ca să aduc copilul femeii 
ăsteia nenorocite! Am să plătesc oricât. Dacă vrei, vino cu 
mine. 

— Glumeşti! strigă Javert. la te uită! Nu te credeam atât de 
prost. Îmi ceri trei zile ca so ştergi! Şi zici că vrei să te duci săi 
aduci copilul târâturii ăsteia? Ei, poftim! Ştii cămi placi? 

Fantine tresări. 

— Copilul meu! strigă ea. Vrea să se ducă sămi aducă 
copilul. Va să zică nu e aici. Soră, spunemi unde e Cosette? 
Vreau copilul meu! Domnule Madeleine! Domnule primar! 

Javert bătu din picior. 

— la te uită şi la asta! Tu să taci, paţachină! Halal de țara 
în care ocnaşii sunt magistrați şi târfele sunt îngrijite ca nişte 
contese! Ei, o să se isprăvească acum. Era şi timpul! Se uită 
țintă la Fantine şil înşfăcă iar de guler, de cravată, şi de 
cămaşă pe Jean Valjean: Țiam spus că sa isprăvit cu domnul 
Madeleine şi cu domnul primar. Acum e vorba de un pungaş, 
de un ticălos, de un ocnaş pe carel cheamă Jean Valjean şi 
care e în mâna mea. Asta e! 

Fantine se ridică brusc, se rezemă în mâini, braţele îi erau 
țepene. Se uită la Jean Valjean, se uită la Javert, se uită la 
călugăriță, deschise gura ca şi cum ar fi vrut să spună ceva; 
din fundul pieptului îi ieşi un horcăit, dinții îi clănțăniră, 
întinse înspăimântată brațele, deschise convulsiv mâinile, privi 


în jurul ei ca un om care se îneacă, apoi se prăbuşi în perne. 
Capul i se lovi de tăblia patului, apoi îi căzu în piept, cu gura 
căscată, cu ochii deschişi şi stinşi. 

Murise. 

Jean Valjean îşi puse mâna pe mâna lui Javert, care îl ţinea 
de guler, io desfăcu uşor ca pe mâna unui copil şii spuse: 

— Ai uciso pe femeia asta. 

— Haide, să isprăvim odată! strigă Javert furios; Nam venit 
să aud palavre. So scurtăm! Garda e jos. Ori vii acum, ori îţi 
pun cătuşele. 

Întrun colț al odăii se afla un pat vechi de fier, cam stricat, 
pe care se culcau surorile când erau de veghe noaptea. Jean 
Valjean se îndreptă spre patul acela, îi smulse cât ai clipi din 
ochi stinghia de la căpătâi, care şi aşa era cam şubredă, lucru 
uşor pentru puterea lui, înşfăcă drugul şi se uită la Javert. 
Javert dădu înapoi, spre uşă. 

Jean Valjean, cu drugul în mână, se îndreptă încet spre 
patul Fantinei. Când ajunse lângă el, se întoarse şii spuse lui 
Javert în şoaptă: 

— Nu te sfătuiesc să mă sâcâi în clipa asta. 

Javert tremura, nu mai încăpea nicio îndoială. 

Îi veni în minte să cheme garda, dar Jean Valjean ar fi 
putut să se folosească de clipa aceasta şi să evadeze. Rămase 
pe loc, îşi apucă bastonul de capătul de jos şi se rezemă de 
uşă, cu ochii aţintiți asupra lui Jean Valjean. 

Jean Valjean îşi sprijini cotul pe tăblia de la căpătâiul 
patului şi, cu fruntea în palmă, începu so privească pe 
Fantine, care zăcea întinsă şi neclintită. Rămase aşa, adâncit 
în gânduri, mut, vădit înstrăinat de orice în lume. Chipul şi 
ținuta lui întreagă exprimau o milă nesfârşită. După câteva 
clipe de visare, se aplecă asupra Fantinei şii vorbi în şoaptă. 

Ce ia spus? Cei putea spune omul acesta, scos din rândul 
oamenilor, femeii care murise? Ce cuvinte ia şoptit? Nimeni nu 
lea auzit. Oare moarta le auzise? 

Există unele iluzii emoţionante, care sunt poate realități 
sublime. Un singur lucru e neîndoios. Sora Simplice, singurul 


martor al lucrurilor petrecute acolo, a povestit adesea că în 
clipa în care Jean Valjean ia vorbit Fantinei la ureche, ea, 
sora, a văzut limpede cum un zâmbet ce nu se poate descrie a 
înflorit pe buzele vinete şi în ochii sticloşi ai Fantinei, plini de 
uimirea morții. 

Jean Valjean luă cu amândouă mâinile capul Fantinei, îl 
aşeză bine pe perne, ca o mamă care şiar aşeza copilul, îi legă 
la loc cordonul cămăşii, îi vâri părul sub bonetă, apoi îi închise 
ochii. 

În clipa aceea pe chipul Fantinei păru că pluteşte o lumină 
ciudată. 

Moartea e intrarea în marea lumină. 

Mâna Fantinei atârna pe marginea patului. Jean Valjean 
îngenunche în fața acestei mâini, o ridică încet şi o sărută. 

Apoi se sculă în picioare şi, îndreptânduse spre Javert, rosti: 

— Acum îţi stau la dispoziţie. 


V — Un mormânt potrivit 


Javert îl duse pe Jean Valjean la închisoarea oraşului. 

Arestarea domnului Madeleine pricinui la Montreuilsurmer 
o vâlvă, sau mai bine zis o zguduire nemaipomenită. Ne pare 
rău că nu putem trece sub tăcere faptul că, la auzul acestor 
simple cuvinte: „era un ocnaş”, aproape toată lumea îl părăsi. 
În mai puţin de două ceasuri, tot binele pe care îl făcuse fu dat 
uitării şi nu rămase din domnul Madeleine decât „un ocnaş”. 
Ca să fim drepți, trebuie să spunem că lumea nu cunoştea 
încă întâmplarea de la Arras în toate amănuntele ei. Ziua 
întreagă, în toate unghiurile oraşului, nu se auzeau decât 
convorbiri de felul acesta: 

„— Naţi auzit? Era un ocnaş liberat. — Cine anume? — 
Primarul. — Da de unde! Domnul Madeleine! — Da. — 
Adevărat? — Nul chema Madeleine, are un nume groaznic de 
urât! Bejean, Bojean, Boujean. — Ah, Doamne! — E arestat! — 
Arestat! — E închis în temnița oraşului până la transferare. — 


Transferare? Va fi transferat? Unde va fi transferat? — Va fi 
trimis la juraţi pentru un furt la drumul mare pe care la 
săvârşit altădată. — Ei bine, bănuiam eu. Omul ăsta era prea 
bun, prea perfect, prea dulce. Refuza Legiunea de onoare. 
Dădea parale tuturor haimanalelor pe care le întâlnea. 
Totdeauna mam gândit că nu e lucru curat cu el.” 

Îndeosebi „saloanele” se dădură în toată voia acestui fel de 
comentarii. 

O doamnă bătrână, abonată la Drapelul Alb271:, rosti aceste 
cuvinte, a căror adâncime e aproape cu neputinţă de măsurat: 
— Nu-mi pare rău deloc. Să se înveţe minte bonapartiştii! 

Aşa sa topit la Montreuilsurmer năluca numită cândva 
domnul Madeleine. În tot oraşul numai două sau trei persoane 
au rămas credincioase amintirii lui. Printre ele se numără şi 
bătrâna portăreasă care-i slujise. 

În seara aceleiaşi zile, această cumsecade bătrână stătea 
singură în cămăruța ei; era încă speriată şi frământată de 
gânduri triste. Fabrica fusese închisă toată ziua şi poarta era 
zăvorâtă. În casă nu se aflau decât cele două călugăriţe, sora 
Perpetue şi sora Simplice, care vegheau lângă trupul Fantinei. 

Către ora la care domnul Madeleine obişnuia să se întoarcă 
acasă, portăreasa se ridică maşinal, luă cheia odăii lui 
dintrun sertar şi sfeşnicul cu care suia întotdeauna scara, 
agăță cheia în cuiul de unde o lua el de obicei şi puse sfeşnicul 
alături, ca şi cum lar fi aşteptat. Apoi se aşeză iar pe scaun şi 
căzu pe gânduri. 

Biata bătrână făcuse toate lucrurile astea fără săşi dea 
seama. 

Abia peste vreo două ceasuri se dezmetici şi strigă „O! 
Doamne, Dumnezeule! Şi eu care iam pus cheia la îndemână!” 

În clipa aceea gemuleţul cămăruţei se deschise, o mână 
trecu prin deschizătură, apucă sfeşnicul şi cheia şi aprinse 
lumânarea la opaițul care ardea alături de ea. 

Portăreasa ridică ochii şi rămase împietrită. Îşi înăbuşi 
țipătul care i se suia în gâtlej. 

Cunoştea mâna, brațul, mâneca redingotei. 


Era domnul Madeleine. 

Timp de câteva minute nu putu scoate o vorbă, rămase ca 
„trăsnită”, cum spunea ea mai târziu, când îşi povestea 
întâmplarea. 

— Dumnezeule, domnule primar, eu vă credeam... strigă ea 
în sfârşit, dar se opri, pentru că sfârşitul frazei ar fi fost prea 
nerespectuos fată de început. 

Pentru ea, Jean Valjean era tot domnul primar. 

EI îi sfârşi vorba: 

— La închisoare, spuse el. Am fost. Am rupt o gratie de la 
fereastră, miam dat drumul pe acoperiş în jos, şi iatămă! Mă 
urc în odaia mea. Dute de o caută pe sora Simplice. O vei găsi, 
fără îndoială, la căpătâiul moartei. 

Bătrâna îl ascultă cu grabă. 

Jean Valjean nu-i dădu niciun sfat; era sigur că bătrâna 
avea săl păzească mai bine decât sar fi păzit el însuşi. 

Niciodată nu sa ştiut cum izbutise să pătrundă în curte 
fără să deschidă poarta. Avea întotdeauna la el o cheie cu care 
deschidea o portiță laterală; la închisoare trebuie însă să fi fost 
scotocit peste tot şi să i se fi luat cheia. Punctul acesta na fost 
lămurit. 

Urcă scara care ducea la odaia lui. 

Când ajunse sus, puse sfeşnicul, pe ultimele trepte, 
deschise uşa fără zgomot şi se duse să închidă, pe dibuite, 
fereastra şi oblonul. Era o precauţie necesară; cititorul îşi 
aminteşte că fereastra dădea în stradă. Apoi se întoarse, luă 
lumânarea şi intră iar în odaie. Aruncă o privire în jurul lui, 
pe masă, pe scaun, pe patul în care nu mai dormise de trei 
zile. Nu mai rămăsese acolo nicio urmă din dezordinea de 
alaltăieri noaptea. Portăreasa curăţise odaia. Culesese din 
cenuşă şi pusese pe masă cele două capete de fier ale 
bastonului şi moneda de doi franci, înnegrită de foc. Luă o 
bucată de hârtie şi scrise pe ea: „lată vârfurile de fier ale 
bastonului meu şi moneda de doi franci furată de la copilul 
Gervais, despre care am vorbit la curtea cu juri”. 


Puse banul şi vârfurile de fier pe hârtie, ca să fie văzute 
numaidecât de cel care ar intra în odaie. Scoase din dulap o 
cămaşă veche şi o rupse în fâşii. Îşi făcu rost astfel de câteva 
bucăţi de pânză în care îşi împachetă sfeşnicele de argint. Nu 
era nici grăbit, nici tulburat; pe când înşfăca sfeşnicele 
episcopului muşca dintro bucată de pâine neagră. Pesemne că 
era pâinea de la închisoare, pe care, fugind, o luase cu el. 

Lucrul acesta a fost constatat mai târziu, după firimiturile 
de pâine găsite pe podea, când poliţia a făcut o percheziţie. 

Se auziră două bătăi uşoare în uşă. 

— Intră! spuse el. 

Era sora Simplice. 

Era palidă, avea ochii roşii. Ţinea în mână o lumânare care 
tremura. Aşa sunt marile lovituri ale sorții, oricât de 
desăvârşiți sau de împietriți am fi, ele ne smulg din fundul 
măruntaielor natura omenească, şi o silesc să iasă la iveală. 
Călugărița, în ziua aceea plină de emoţii, devenise din nou 
femeie. Plângea şi tremura. 

Jean Valjean scrise câteva rânduri pe o hârtie pe care o 
întinse călugăriței. 

— Soră, te rog săi dai asta preotului. 

Era o foaie neîndoită. Sora îşi aruncă ochii pe ea. 

— Poţi să citeşti, spuse el. 

Ea citi: „Îl rog pe preot să vegheze asupra a tot ce las aici. 
Să plătească cheltuielile procesului meu şi înmormântarea 
femeii care a murit azi. Restul va fi pentru săraci.” 

Sora voi să vorbească, dar nu putu scoate decât câteva 
sunete nelegate între ele. Izbuti să spună doar: 

— Domnul primar nar vrea so mai vadă o dată pe biata 
femeie? 

— Nu, spuse el, sunt pe urmele mele, ar putea să mă 
aresteze în odaia ei şi asta ar tulburao. 

Deabia rostise aceste cuvinte, când se iscă un zgomot 
grozav pe scări. Amândoi auziră un vuiet de paşi care suiau şi 
pe bătrâna portăreasă strigând cât putea mai tare şi mai 
ascuțit: 


— Domnule, vă jur pe bunul Dumnezeu că nici ziua, nici 
seara na intrat nimeni aici şi că eu nu mam mişcat de lângă 
uşă! 

Un bărbat îi răspunse: 

— Şi cu toate astea e lumină în odaie. 

Jean Valjean recunoscu vocea lui Javert. 

Odaia era făcută în aşa fel, încât uşa, deschizânduse, 
acoperea colțul din dreapta. Jean Valjean suflă în lumânare şi 
se aşeză în colțul acela. 

Sora Simplice îngenunche lângă masă. 

Uşa se deschise. 

Javert intră. 

Se auzeau mai multe voci bărbăteşti vorbind în şoaptă pe 
coridor şi glasul portăresei care tăgăduia. Călugărița nu ridică 
ochii. Se ruga. 

Lumânarea de pe cămin răspândea o lumină foarte slabă. 

Javert o văzu pe soră şi se opri uimit. 

Se ştie că substanţa ființei lui Javert, elementul lui, aerul 
care îi trebuia ca să poată trăi, era veneraţia față de orice 
autoritate. Era făcut dintro bucată şi nu înțelegea nici 
obiecțiunea, nici  restricțiunea. Bineînţeles, autoritatea 
ecleziastică era pentru el cea mai de frunte. Era religios în chip 
superficial şi corect, aşa cum era în toate. Pentru el, un preot 
era un spirit care nu se înşală, o călugăriță o făptură care nu 
păcătuieşte. Le vedea ca pe nişte suflete care înălțaseră un zid 
între ele şi lume, un zid cu o singură uşă, care se deschidea 
numai ca să lase să iasă adevărul. 

Când o văzu pe soră, vru mai întâi să plece. 

Dar mai avea o datorie care îl împingea puternic înainte. 
Rămase şi se hotări să pună cel puţin o întrebare. 

În faţa lui era sora Simplice, care nu minţise în viaţa ei. 
Javert o ştia şi o respecta şi mai mult din pricina asta. 

— Soră, spuse el, eşti singură în odaia asta? 

Trecu o clipă grozavă, în timpul căreia biata portăreasă 
crezu căi vine rău. 

Sora ridică ochii şi răspunse: 


— Da. 

— Ilartămă că stărui, rosti Javert, dar e datoria mea. Nai 
văzut în seara asta pe cineva, un bărbat? Numitul Jean 
Valjean a evadat. Îl căutăm. Nu lai văzut? 

Sora răspunse. 

— Nu. 

Minţea. Minţise de două ori, una după alta, fără să şovăie, 
repede, ca şi cum sar fi jertfit pe sine. 

— lertațimă! spuse Javert şi, salutândo adânc, plecă. 

O, sfântă făptură, nu mai eşti demult pe lumea asta! 

Teai întâlnit în lumină cu surorile tale, fecioarele, şi cu frații 
tăi, îngerii. Deie Domnul ca în rai săți fie socotită minciuna 
asta! 

Cuvântul surorii fu atât de hotărâtor pentru Javert încât 
nici nu mai băgă de seamă faptul curios că pe masă fumega o 
lumânare abia stinsă. 

Peste un ceas, un om trecea prin ceaţă, printre pomi, către 
Paris, depărtânduse cu repeziciune de Montreuilsurmer. 

Era Jean Valjean. Doi sau trei cărăuşi au depus mărturie 
mai târziu că îl întâlniseră, că ducea un pachet şi era 
îmbrăcat cu o cămaşă de lucrător. De unde luase cămaşa 
aceea? Nu sa ştiut niciodată. E drept că, cu câteva zile înainte, 
un lucrător bătrân murise la infirmeria fabricii şi nu lăsase 
decât o cămaşă de lucru. Poate că era aceea. 

Încă un cuvânt despre Fantine. 

Toți avem o singură mamă: pământul. Fantine fu redată 
acestei mame. 

Preotul crezu că face bine, şi poate în adevăr făcea bine, 
oprind pentru săraci cea mai mare parte din suma pe care o 
lăsase Jean Valjean. La urma urmei, despre cine era vorba? 
Despre un ocnaş şi o femeie de stradă. Din pricina asta, 
preotul simplifică înmormântarea Fantinei, o reduse la strictul 
necesar, adică la groapa comună. 

Fantine fu deci îngropată în acel colț al cimitirului unde nu 
se plăteşte, care e al tuturor şi al nimănui, şi în care săracilor 
li se pierde urma. Din fericire, Dumnezeu ştie unde să 


găsească sufletele. Fantine fu culcată în întuneric, printre 
osemintele care se mai aflau acolo. Rămăşițele ei pământeşti 
zăcură în promiscuitate. Fu aruncată în groapa comună. 
Cum îi fusese patul, aşa şi mormântul. 


Sfârşitul părţii întâi 


he 


PARTEA A DOUA 
COSETTE 


CARTEA ÎNTÂI 
WATERLOO 


I — Ce se poate vedea venind de la 
Nivelles 


Acum un an (în 1861), într-o frumoasă dimineață de mai, 
un drumeț, cel ce povesteşte întâmplarea de față, venea de la 
Nivelles şi se îndrepta spre La Hulpe. Mergea pe jos. O luase 
printre două rânduri de copaci, pe o şosea lată, pietruită, care 
şerpuia pe nişte dealuri înşirate unul după altul, înălțând 
drumul şi scoborându-l, întocmai ca nişte valuri uriaşe. 
Trecuse de Lillois şi de Bois Seigneur Isaac. Spre apus se zărea 
clopotnița acoperită cu ţiglă din Braine-l'Alleud, care seamănă 
cu o oală întoarsă. Lăsase în urmă o pădure pe un dâmb, iar 
la o cotitură de drum lăturalnic, lângă un fel de 


spânzurătoare putredă, pe care sta scris: Vechea barieră nr. 4, 
o cârciumă, pe fațada căreia se putea citi: La răscruce de 
vânturi. Echabeau. Cafenea particulară. 

După vreo mie de paşi de la cârciumă, se pomeni în mijlocul 
unei vâlcele, unde se află o apă care trece pe sub arcul unui 
podeț din marginea drumului. Grupul de arbori răzleți şi 
foarte verzi, care năpădesc valea pe o parte a drumului, se 
împrăştie de partea cealaltă prin livezi şi se îndreaptă cu 
gingăşie şi fără nicio rânduială înspre Braine-l'Alleud. 

Acolo, în dreapta, la marginea drumului, se afla un han; o 
trăsurică pe patru roți stătea în fața uşii, în jurul lui un 
morman de araci pentru hamei, un plug, o movilă de mărăcini 
uscați lângă un gard viu, nişte var care fumega într-o groapă 
pătrată, o scară în dreptul unui şopron vechi, cu pereții de 
nuiele. O fetişcană plivea într-o holdă pe deasupra căreia 
zbura, adus de vânt, un afiş mare, galben, pesemne al unei 
reprezentații dintr-altă parte, de la vreo serbare câmpenească. 
Pe după colțul hanului, în dreptul unei bălți, în care se 
bălăcea un cârd de rațe, se pierdea în mărăciniş o potecuţă 
prost pietruită. Drumețţul o luă pe acolo. 

După vreo sută de paşi făcuţi pe lângă un zid din veacul al 
XV-lea, acoperit de o streaşină de olane puse în muchie, 
ajunse în fața unei porți de piatră boltite, aşezate pe o temelie 
dreaptă, în stilul sever Ludovic al XIV-lea, încadrată de alte 
două basoreliefuri. O fațadă fără podoabe domina această 
poartă; un perete perpendicular pe fațadă ajungea aproape 
până la poartă, făcând cu ea, dintr-odată, un unghi drept. Pe 
pajiştea dinaintea porții zăceau trei grape, printre care 
creşteau de-a valma toate florile de mai. Poarta era închisă. 
Avea două obloane hodorogite, împodobite cu un ciocan vechi 
şi ruginit. 

Era o zi însorită; prin crengile copacilor trecea un freamăt 
molcom de primăvară care părea că vine mai degrabă de prin 
cuiburi decât din văzduh. O păsărică sprintenă, pesemne 
îndrăgostită, cânta în neştire în vârful unui copac. 


Drumețul se aplecă şi se uită cu băgare de seamă la piatra 
din stânga, unde văzu, în partea de jos a porţii, o spărtură 
rotundă, destul de mare, care semăna cu golul unei sfere. În 
clipa aceea, canaturile se dădură la o parte şi ieşi o ţărancă. 

Îl văzu pe călător şi îşi dădu seama la ce se uită. 

— O ghiulea franțuzească a făcut asta! zise ea. Şi adăugă: 
Şi ce vezi colo, mai sus, în poartă, lângă pironul ăla, e gaura 
făcută de una mai mare. Asta n-a străpuns lemnul. 

— Cum îi spune locului ăstuia? întrebă drumețul. 

— Hougomont, spuse ţăranca. 

Drumețul se ridică. Făcu câţiva paşi şi se uită peste gard. În 
zarea depărtată, printre copaci, zări un fel de colnic şi pe 
colnicul ăsta ceva care, din depărtare, părea un leu. 

Se afla pe câmpul de luptă de la Waterloo. 


II - Hougomont 


Hougomont a fost un loc al morții, cea dintâi piedică, cea 
dintâi împotrivire întâlnită la Waterloo de acest mare pădurar 
al Europei care se numea Napoleon; cel dintâi nod sub lovitura 
securii. 

Era un castel şi nu mai e decât o fermă. Pentru un 
cercetător al trecutului, Hougomont este Hugomons. Castelul 
fusese clădit de Hugo, sire de Somerel, care înzestrase şi al 
şaselea paraclis al mânăstirii din Villiers. 

Drumețul împinse poarta, trecu pe lângă o caleaşca veche 
de sub un portic şi intră în curte. 

Cel dintâi lucru care-i atrase atenția în curtea asta fu o 
poartă din veacul al XVI-lea, care închipuia o boltă; în jurul ei 
totul era năruit. Aspectul monumental se naşte adesea din 
ruină. Lângă boltă se deschide într-un zid o altă poartă 
unghiulară, din timpul lui Henric al IV-lea, şi prin care se 
vedeau pomii unei livezi. Lângă poarta asta, o groapă de 
gunoi, nişte hârlețe şi nişte lopeţi, câteva căruțe, o fântână 
veche cu lespedea ei şi cu scripetele de fier, un mânz care 


zburda, un curcan înfoiat, o capelă cu o clopotniță mică, un 
păr înflorit cu ramurile întinse peste zidul capelei — iată cum 
arăta curtea pe care a visat s-o cucerească Napoleon. Această 
bucată de pământ, dacă ar fi putut pune mâna pe ea, i-ar fi 
dat, poate, stăpânirea lumii. Nişte găini scormonesc cu ciocul 
în ţărână. Se aude un mârâit:. Un dulău îşi arată colții, 
ținând locul englezilor. 

Aici, englezii au fost vrednici de admiraţie. Cele patru 
companii de infanterie de gardă ale lui Cooke au ţinut piept 
timp de şapte ceasuri unei armate îndârjite. 

Privit pe hartă, în plan geometric, cu clădirile şi cu zidul 
împrejmuitor, Hougomont se prezintă ca un fel de dreptunghi 
neregulat, cu un unghi retezat. E tocmai locul în care se află 
poarta dinspre miazăzi, păzită de zidul acesta de pe care se 
poate trage de-a dreptul în ea. Hougomont are două porți; 
poarta dinspre miazăzi, a castelului, şi poarta dinspre 
miazănoapte, a fermei. Napoleon trimisese împotriva 
Hougomontului pe fratele său Jerâme; diviziile Guillemniot, 
Foy şi Bachelu se opriră aici; aproape întreg corpul de armată 
al lui Reille intră în luptă şi fu sfărâmat; ghiulelele lui 
Kellermann se irosiră toate în fața acestui eroic colț de zid. 
Brigada Baudin izbuti să străpungă Hougomontul pe la nord 
în vreme ce brigada Soye abia putu pătrunde niţel pe la sud, 
dar fără să-l poată lua. 

Clădirile fermei sunt aşezate în marginea de sud a curții. O 
parte din poarta dinspre nord, sfărâmată de francezi, stă 
atârnată pe zid. Sunt patru scânduri bătute în două grinzi, pe 
care se mai văd urmele atacului. Poarta dinspre miazănoapte, 
spartă de către francezi, şi căreia i s-a pus altă bucată în locul 
tăbliei atârnate pe zid, dă spre fundul ogrăzii; e tăiată pătrat 
într-un zid a cărui temelie e de piatră, iar partea de sus din 
cărămidă, şi care mărgineşte ograda înspre nord. Este o 
poartă obişnuită, pentru căruțe, ca la toate fermele, cu două 
canaturi late, făcute din scânduri grosolane; dincolo, nişte 
păşuni. Încăierarea pentru această intrare a fost înverşunată. 


Pe uşorul porţii au rămas vreme îndelungată tot soiul de urme 
de mâini însângerate. Acolo a fost ucis Baudin. 

Viforul bătăliei stăruia încă în această ogradă; grozăvia ei 
se vedea bine; vălmăşagul adânc al încăierării s-a întipărit 
aici; viaţă şi moarte; parc-a fost ieri. Zidurile sunt în paragină, 
pietrele se năruie, spărturile ţipă, găurile sunt ca nişte răni; 
copacii, aplecaţi, scuturaţi de fiori, parcă se căznesc s-o ia la 
fugă. 

În 1815 curtea asta avea mai multe clădiri decât astăzi. 
Unele dintre ele, care între timp au fost date jos, alcătuiau un 
fel de întărituri, unghiuri şi colțuri de echer. 

Aici se  baricadaseră englezii. Francezii au pătruns 
înăuntru, dar n-au izbutit să se menţină. Lângă capelă se 
înalță, prăbuşită, mai bine zis spintecată, o aripă a castelului, 
singura urmă ce mai dăinuieşte din castelul de la Hougomont. 
Castelul a slujit ca un fel de foişor, iar capela ca citadelă. S-au 
nimicit unii pe alţii. Împuşcaţi din toate părţile, din dosul 
zidurilor, din podurile hambarelor, din fundul pivnițelor, prin 
toate ochiurile ferestrelor; prin toate gârliciurile, prin toate 
crăpăturile dintre pietre, francezii aduseseră snopi de nuiele şi 
dăduseră foc zidurilor şi oamenilor; gloanţelor le-au răspuns 
prin foc. 

În aripa surpată, prin ferestrele zăbrelite, se văd încăperile 
dărăpănate ale unui grup de locuințe din cărămidă; 
infanteriştii englezi stătuseră la pândă în aceste încăperi; 
scara în chip de spirală, crăpată de sus până jos seamănă cu 
interiorul unei scoici sfărâmate. Ea are două caturi; asediați 
pe această scară, înghesuiți pe treptele de sus, englezii le 
tăiaseră pe cele de jos. Sunt lespezi mari, albastre, aruncate 
morman în nişte urzici. Vreo zece trepte sunt încă prinse de 
zid, pe cea dintâi se află săpată forma unui trident. Treptele 
astea, la care nu se poate ajunge, se ţin bine la locul lor. 
Restul pare o falcă fără dinți. Mai sunt acolo şi doi copaci 
bătrâni; unul e uscat, celălalt, cu trunchiul ciuruit, înverzeşte 
în aprilie. De prin 1815 a început să crească străbătând 
mijlocul scării. 


S-au măcelărit în capelă. Interiorul, în care domneşte iarăşi 
liniştea, e ciudat. Nu s-a mai slujit aici de la măcel. Cu toate 
astea, altarul a rămas în picioare, un altar de lemn grosolan, 
pus pe-o temelie de piatră necioplită. Patru pereţi văruiți, o 
uşă în fața altarului, două ferestre arcuite; pe uşă, un crucifix 
mare de lemn; deasupra crucifixului, o fereastră pătrată, 
astupată cu un braț de fân; jos, într-un colț, o veche cercevea 
cu toate geamurile sparte: aşa e capela. Lângă altar se află 
pironită o statuie de lemn a sfintei Ana, din veacul al XV-lea; 
capul pruncului Isus a fost retezat de o schijă. Stăpâni o clipă 
pe capelă, pe urmă izgoniți, francezii i-au dat foc. Flăcările s- 
au întins peste tot în această dărâmătură; a fost un adevărat 
cuptor; uşa a ars, podelele au ars, dar Hristosul de lemn n-a 
fost mistuit de flăcări. Focul i-a ars picioarele, din care nu i se 
mai pot vedea decât nişte cioturi înnegrite; pe urmă s-a stins. 
O minune, spun cei de prin partea locului. Copilul Isus cu 
capul retezat n-a avut norocul Hristosului de lemn. 

Pereţii sunt plini de iscălituri. Lângă picioarele lui Hristos se 
poate citi acest nume: Henquinez. Pe urmă, altele: Conde de 
Rio Maior, Margues y Marguesa de Almagro (Habana). Se 
găsesc şi câteva nume franțuzeşti cu semne de exclamare; 
semne de mânie. Peretele a fost văruit din nou în 1849. 
Naţiunile se batjocoreau aici unele pe altele. 

Chiar de la uşa acestei capele a fost ridicat un cadavru care 
ținea în mână o secure. Acest cadavru era sublocotenentul 
Legros. 

La ieşirea din capelă, se vede în stânga o fântână. În curte 
sunt două. Te întrebi: de ce nu mai are fântâna asta găleată şi 
lanț? Pentru că nu se mai scoate apă din ea. Dar din ce 
pricină nu se mai scoate apă din ea? Pentru că e plină de 
schelete. 

Ultimul om care a scos apă din această fântână a fost 
Guillaume van Kylsom, țăran din Hougomont, care era 
grădinar acolo. La 18 iunie 1815 familia lui a fugit şi s-a 
adăpostit în pădure. 


Pădurea din jurul mânăstirii Villiers a ascuns timp de 
câteva zile şi nopţi pe aceşti nefericiți fugiți de la casele lor. Şi 
astăzi încă anumite urme, uşor de recunoscut, cum sunt 
trunchiurile bătrâne ale arborilor arşi, ne arată locul unde au 
fost acele biete tabere pline de groază, pierdute în fundul 
hăţişurilor. 

Guillaume van Kylsom rămăsese la Hougomont „să 
păzească castelul” şi se pitulase într-o pivniță. Englezii dădură 
peste el. Îl scoaseră din ascunzătoare şi lovindu-l cu latul 
săbiei, luptătorii îl siliră pe omul ăsta înspăimântat să-i 
servească. Li se făcuse sete. Guillaume le dădu să bea. Din 
această fântână scotea el apă. Mulţi au bătut acolo 
înghițitura lor cea din urmă. Fântâna din care s-au adăpat 
atâția morți trebuia să moară şi ea. 

După bătălie lumea se grăbea să îngroape cadavrele. 
Moartea are felul ei de a întuneca biruința şi după glorie, 
aduce ciuma. Tifosul e un adaos al triumfului. Fântâna era 
adâncă: au făcut dintr-însa un mormânt. Au fost aruncați 
acolo trei sute de morţi. Cam cu prea multă grabă. Erau oare 
morți cu toții? Legenda spune că nu. Se zice că în noaptea 
următoare s-au auzit din fântână glasuri stinse cerând ajutor. 

Fântâna a rămas stingheră în mijlocul ogrăzii. Trei ziduri, 
jumătate din piatră, jumătate din cărămidă, îndoite ca laturile 
unui paravan şi închipuind un turnuleț pătrat o înconjoară 
din trei părți. Cea de-a patra latură e deschisă. Pe-acolo se 
scotea apa. Zidul din fund are un fel de spărtură, aproape 
rotundă, pesemne o gaură de obuz. Turnuleţul avea un tavan 
din care n-au mai rămas decât bârnele. Fierăria, care sprijină 
zidul din dreapta, are forma unei cruci. Când te apleci, 
privirea ţi se pierde într-un cilindru adânc de cărămidă, 
năpădit de întunecime. De jur împrejurul fântânii, toată 
partea de jos a zidurilor e acoperită de urzici. 

Fântâna nu are în față lespedea lată, albastră, care slujeşte 
ca un fel de margine tuturor fântânilor din Belgia. În locul 
lespezii albastre e o grindă de care se sprijină cinci sau şase 
butuci de lemn, noduroşi şi țepeni, care par nişte oase mari. 


Nu mai există nici găleată, nici lanţ. Nici scripete; dar mai 
există jgheabul de piatră care slujea pentru scurgerea apei. 
Apa de ploaie se strânge aici şi din când în când câte o pasăre 
din pădurea din apropiere coboară să bea, pe urmă îşi ia din 
nou zborul. 

O casă, între ruinele acestea, casa fermei, e încă locuită. 
Uşa ei dă spre curte. Lângă tăblița frumoasă a unei broaşte 
gotice, uşa are un mâner de fier în chip de trifoi, aşezat de-a 
curmezişul. În clipa în care locotenentul hanovrez Wilda a 
apăsat pe mâner ca să se adăpostească în fermă, un soldat 
francez din geniu i-a retezat mâna cu o lovitură de secure. 

Bunicul familiei care locuieşte aici era fostul grădinar van 
Kylsom, mort de multă vreme. O femeie cu părul cărunt ne 
spune: 

— Eram aici. Aveam trei ani. Surorii mele mai mari îi era 
frică şi plângea. Ne-au dus în pădure. Pe mine mă ţinea mama 
în braţe. Toţi puneau urechea la pământ ca să asculte. Eu 
făceam ca tunul şi ziceam: „Bum, bum!” 

O poartă a ogrăzii, cum am mai spus, dă în livadă. 

Livada e grozavă. 

E alcătuită din trei părți; am putea spune chiar din trei 
acte. Partea întâi e o grădină; partea a doua e livada, iar a 
treia, o pădure. Toate aceste trei părți au o împrejmuire 
comună; spre intrare, clădirile castelului şi ale fermei; în 
stânga, un gard viu; în dreapta, un zid; în fund, un alt zid. 
Zidul din dreapta e din cărămidă; cel din fund e din piatră. 
Întâi intri în grădină. E în pantă, plantată cu coacăze, e plină 
de buruieni şi se sfârşeşte cu o terasă monumentală de piatră, 
mărginită de stâlpi învolți. O grădină seniorială, în stilul 
franțuzesc dinaintea lui Lenâtre!272:; astăzi, numai dărâmături 
şi bălării. În partea de sus a stâlpilor sunt nişte globuri care 
par ghiulele de piatră. Au mai rămas în picioare patruzeci şi 
trei de stâlpi; ceilalți sunt trântiți în iarbă. Aproape toți sunt 
ciuruiți de rafale. Un stâlp sfărâmat zace pe parapet întocmai 
ca un picior rupt. 


În grădina asta, dincolo de livadă, pătrunseră şase 
voltijori!27% din I-iul regiment de infanterie şi, nemaiputând să 
scape, încolțiți şi alungaţi ca nişte urşi în vizuină, primiră 
lupta cu două companii hanovreze, dintre care una înarmată 
cu carabine. Hanovrezii se urcaseră pe balustradă şi trăgeau 
de sus. Voltijorii, răspunzând de jos, şase contra două sute, 
curajoşi, neavând alt adăpost decât tufele de coacăze, ținură 
piept un sfert de ceas până să fie răpuşi. 

Urci vreo câteva trepte şi, din grădină, ajungi în livada 
propriu-zisă. Acolo, pe locul ăsta de câțiva stânjeni pătraţi, o 
mie cinci sute de oameni au fost secerați în mai puţin de un 
ceas. Zidul pare gata să reinceapă lupta. Cele treizeci şi opt de 
metereze făcute de englezi la înălțimi deosebite se văd şi azi. În 
dreptul celei de-a şaisprezecea se află două morminte engleze 
de piatră. Numai zidul dinspre miazăzi are metereze; pe acolo 
se dădea atacul principal. Zidul ăsta era acoperit în afară de 
un gard viu, foarte înalt; francezii ajunseră în fața lui, crezură 
că nu e vorba decât de un gard viu, îl trecură şi dădură peste 
zid, obstacol şi capcană, cu infanteria engleză în spatele lui, 
cu cele treizeci de metereze vărsând foc toate deodată, un 
potop de şrapnele şi de gloanţe; brigada Soye fu nimicită aici. 
Aşa a-nceput Waterloo. 

Cu toate acestea, livada a fost cucerită. Neavând scări, 
francezii s-au cățărat cu unghiile. S-au dat lupte corp la corp 
pe sub copaci. Toată pajiştea de-aici a fost scăldată în sânge. 
Un batalion din Nassau, alcătuit din şapte sute de oameni, a 
fost nimicit. Partea din afară a zidului, asupra căruia fuseseră 
concentrate cele două baterii ale lui Kellermann, e ciuruită de 
gloanţe. 

În mai, livada se înviorează ca oricare alta. Cresc aici 
gălbenele şi părăluțe; iarba e înaltă; o pasc caii de plug; 
deasupra aleilor atârnă nişte frânghii din păr de cal, pe care se 
usucă rufele, silindu-i pe trecători să plece capul; umbli prin 
paragină, iar piciorul ţi se înfundă în muşuroaie de cârtiță. 
Printre bălării se vede un trunchi de copac scos din rădăcină, 
culcat la pământ şi care înverzeşte. Maiorul Blackmann s-a 


rezemat de el când şi-a dat sufletul. Alături, sub un arbore 
înalt, s-a prăbuşit generalul german Duplat, scoborâtor al 
unei familii franceze care s-a refugiat după revocarea edictului 
de la Nantes'27*. Lângă el se încovoaie un măr bătrân, bolnav, 
legat cu un bandaj de paie şi de humă. Aproape toţi merii sunt 
gârboviți de bătrâneţe. N-a rămas unul să nu fi fost lovit de- 
un glonț sau de-un şrapnel. Livada e plină de scheletele 
pomilor morți. 

Corbii se rotesc printre crengi. În fund se află o pădure plină 
de viorele. 

Bauduin mort, Foy rănit, focul, măcelul, carnajul, un râu 
de sânge englez, de sânge german şi de sânge francez, 
amestecate cu îndârjire, o fântână plină de cadavre, 
regimentul din Nassau şi regimentul din Brunswick nimicite, 
Duplat ucis, Blackmann ucis, infanteria engleză mutilată, 
douăzeci de batalioane franceze din cele patruzeci ale corpului 
lui Reille decimate, trei mii de oameni trecuţi prin foc şi sabie, 
ciopârțiți, măcelăriți, împuşcaţi —- numai în dărâmătura asta 
din Hougomont; şi toate astea, pentru ca un ţăran să-i poată 
spune astăzi unui trecător: „Domnule, dacă doriți, daţi-mi trei 
franci şi vă povestesc ce-a fost la Waterloo!” 


III — 18 iunie 1815 


Să ne întoarcem în urmă (e un drept al povestitorului) şi să 
ne oprim iarăşi asupra anului 1815, şi chiar puţin mai înainte 
de epoca în care începe acțiunea povestită în partea întâi a 
acestei lucrări. 

Dacă n-ar fi plouat în noaptea de 17 spre 18 iunie 1815, 
viitorul Europei ar fi fost altul. Câteva picături de apă mai 
mult sau mai puțin au adus declinul lui Napoleon. Pentru că 
Waterloo să fie sfârşitul Austerlitzului, providenţa n-a avut 
nevoie decât de un pic de ploaie; un nor care s-a ivit atunci pe 
cer, fără niciun rost în acel anotimp, a fost de ajuns ca să 
năruie o lume. 


Bătălia de la Waterloo (şi asta i-a dat lui Bluicher timpul 
necesar să sosească), n-a putut începe decât la ceasurile 
unsprezece şi jumătate. De ce? Pentru că pământul era moale. 
A fost nevoie să se aştepte până se va usca puţin pentru ca 
artileria să poată manevra. 

Napoleon era ofițer de artilerie şi vedea totul sub acest 
unghi. În esenţă, acest strălucit căpitan era acelaşi om care, 
în raportul către directorat asupra Abukirului!27% spunea: 
„Una dintre ghiulelele noastre a ucis şase oameni”. Toate 
planurile sale de luptă sunt făurite numai în funcție de 
proiectil. Cheia biruințelor sale: a concentra toată artileria 
asupra unui singur punct. Socotea strategia generalului 
duşman drept o cetățuie şi o bătea cu tunul. Hărţuia fără 
încetare punctul slab cu şrapnele; începea şi sfârşea bătăliile 
cu tunul. Tirul făcea parte din geniul său. Străpungerea 
careurilor, spulberarea regimentelor, spargerea fronturilor, 
zdrobirea şi împrăştierea maselor, totul se reducea pentru el 
la a lovi, a lovi, a, lovi fără încetare — şi sarcina, asta i-o 
încredința ghiulelei. Metodă de temut şi care, unită cu geniul, 
l-a făcut de neînvins, vreme de cincisprezece ani, pe acest 
încruntat atlet al încăierării războinice. 

La 18 iunie 1815 el se bizuia cu atât mai mult pe artilerie, 
cu cât se bucura şi de superioritatea numerică. Wellington nu 
avea decât o sută cincizeci de guri de foc, pe când Napoleon 
avea două sute patruzeci. 

Închipuiţi-vă un teren uscat, artileria putând să se mişte, 
acțiunea începută la şase dimineața. Bătălia ar fi fost 
câştigată şi sfârşită la ora două, deci cu trei ceasuri înainte de 
atacul prusac. 

Care-i partea de vină a lui Napoleon în pierderea acestei 
bătălii? Poate fi oare învinovăţit cârmaciul de naufragiu? 

Nu cumva neîndoiosul declin fizic al lui Napoleon se agrava, 
în vremea aceea, prin vreo zdruncinare lăuntrică? Cei 
douăzeci de ani de războaie sleiseră oare deopotrivă tăişul ca 
şi teaca, sufletul ca şi trupul? Începuse oare să-l 
stingherească pe căpitan veteranul? Într-un cuvânt, aşa cum 


au socotit mulți istorici de seamă, geniul acesta se întuneca? 
Se lăsa oare cuprins de mânie, ca să-şi ascundă sie însuşi 
propria sa slăbiciune? Începea să se clatine sub amăgirea 
unui îndemn spre aventură? Ajungea, lucru grav pentru un 
general, să nu-şi mai dea seama de primejdie? Există oare la 
categoria asta a oamenilor mari, realişti, pe care i-am putea 
nu-mi uriaşi ai acțiunii, o vârstă de miopie a geniului? 
Bătrâneţea nu are nicio înrâurire asupra geniilor idealiste; 
pentru oameni ca Dante şi ca Michelangelo, a îmbătrâni 
înseamnă a creşte; pentru cei ca Hannibal şi ca Bonaparte — 
înseamnă oare a descreşte? Să fi pierdut Napoleon adevăratul 
simț al biruinței? Să fi ajuns a nu mai fi în stare să-şi dea 
seama de primejdie, a nu mai presimţi când i se întinde o 
cursă, a nu mai deosebi marginea şubredă a prăpăstiilor? Nu 
mai simțea apropierea catastrofelor? EI, care altădată 
cunoştea toate căile izbânzii, şi care, de la înălțimea carului 
său cu fulgere, ţi le arăta cu un gest suveran, era oare atât de 
buimăcit încât să ducă în prăpastie furtunoasele sale legiuni? 
La patruzeci şi şase de ani să fi fost el cuprins de o supremă 
nebunie? Acest conducător titanic al destinului nu mai era 
decât un mare nechibzuit? 
Nu suntem de această părere. 


Planul său de luptă era, după mărturia tuturor, o 
capodoperă. Să pornească de-a dreptul asupra centrului liniei 
aliate, să facă o spărtură în duşman, să-l frângă în două, să 
împingă aripa britanică spre Hal, iar aripa prusacă spre 
Tongres, să reducă pe Wellington şi pe Blucher la două 
frânturi, să pună mâna pe Mont-Saint-Jean, să cucerească 
Bruxellesul, să-l arunce pe german în Rin şi pe englez în mare. 
Asta urmărea Napoleon în această bătălie. Pe urmă se va mai 
vedea. 

Se înțelege de la sine că nu avem pretenţia să facem aici 
istoria bătăliei de la Waterloo. Una dintre întâmplările care au 
dat naştere dramei pe care o istorisim, se leagă de această 
bătălie, dar scopul nostru nu este descrierea ei, care, de 
altminteri, a fost făcută - şi făcută în chip magistral! — dintr- 
un punct de vedere de către Napoleon însuşi, iar din alt punct 
de vedere de către o pleiadă întreagă de istorici. 

Cât despre noi, îi lăsăm pe istorici să se certe; noi nu 
suntem decât un martor de la distanţă, un trecător pe aceste 
meleaguri, un cercetător aplecat pe-acest pământ frământat 
cu sânge omenesc, socotind poate aparențele drept realităţi; 
nu avem dreptul de a înfrunta în numele ştiinţei o întreagă 
înlănțuire de fapte în care se găseşte fără îndoială şi un 
element amăgitor; nu avem nici experiența militară, nici 
priceperea în materie de strategie, care ar putea să justifice un 
sistem; după părerea noastră, la Waterloo, un lanț de 
întâmplări neprevăzute îi covârşeşte pe cei doi mari căpitani; 
iar dacă-i vorba de soartă, acest acuzat misterios, noi judecăm 
cum judecă poporul, judecător naiv. 


IV-A 


Cei care doresc să-şi închipuie exact bătălia de la Waterloo 
n-au decât să facă, în gând, pe pământ, un A mare. Piciorul 
din stânga al literei A e drumul spre Nivelles; piciorul din 
dreapta e drumul spre Genappe; liniuța dintre ele e drumul 


desfundat de la Ohain la Braine-l'Alleud. Vârful literei A este 
Mont-Saint-Jean; acolo e Wellington; punctul din stânga de 
jos e Hougomont; acolo se află Reille împreună cu Jerome 
Bonaparte; punctul din dreapta de jos este Belle-Alliance; 
acolo se află Napoleon. Puțin mai jos de punctul unde liniuța 
lui A întâlneşte şi taie piciorul din dreapta e Haie-Sainte. 
Exact în mijlocul liniuței se află punctul unde s-a spus 
cuvântul hotărâtor al bătăliei. Acolo a fost aşezat leul, 
simbolul involuntar al eroismului suprem al gărzii imperiale. 

Triunghiul din vârful literei A, cuprins între cele două 
picioare şi liniuţă, e podişul Mont-Saint-Jean. Toată bătălia s- 
a desfăşurat pentru el. 

Aripile celor două armate se întindeau spre dreapta şi spre 
stânga drumurilor dinspre Genappe şi Nivelles; dErlon — 
ținându-i piept lui Picton, iar Reille — ţinându-i piept lui Hill. 

Mai sus de vârful lui A, în spatele podişului Mont-Saint- 
Jean, se află pădurea Soignes. 

Cât despre câmpia propriu-zisă, închipuiți-vă o bucată 
întinsă de pământ, foarte accidentată; fiecare cută domină 
cuta următoare, iar toată laolaltă urcă spre Mont-Saint-Jean 
şi se înfundă în pădure. 

Două oştiri duşmane pe un câmp de bătaie sunt doi 
luptători. E ca o luptă corp la corp. Unul vrea să-l doboare pe 
celălalt. Se folosesc de tot ce le iese înainte; un tufiş devine un 
punct de sprijin; colțul unui zid este un meterez; în lipsa unei 
cocioabe care să-i acopere spatele, un regiment o ia la fugă; o 
surpătură de pământ, o diferență de nivel, o potecă aşezată 
de-a curmezişul, o râpă, o pădure, pot opri pe loc călcâiul 
acestui uriaş care se numeşte o armată şi-l pot împiedica să 
dea înapoi. Cel ce iese din câmpul de luptă, pierde bătălia. De 
aceea, comandantul care poartă răspunderea e nevoit să 
cerceteze cel mai mic pâlc de copaci şi să cunoască bine cea 
mai neînsemnată cută de teren. 

Cei doi generali cercetaseră cu luare-aminte câmpia de la 
Mont-Saint-Jean, cunoscută astăzi sub numele de Câmpia de 
la Waterloo. Cu un an mai înainte, Wellington o examinase cu 


prevăzătoare agerime pentru eventualitatea unei mari bătălii. 
Pe locul acesta, pentru duelul din ziua de 18 iunie, Wellington 
se simțea la largul său, pe când Napoleon se afla la 
strâmtoare. Armata engleză era pe înălțime, iar cea franceză 
era în vale. 

Ar fi de prisos să-l descriem aici pe Napoleon călare, cu 
ocheanul în mână, pe colina de la Rossomme, în zorii zilei de 
18 iunie 1815. 

Înainte de a-l descrie noi, l-a văzut toată lumea. Cu profilul 
său liniştit sub chipiul şcolii din Brienne, în uniformă verde, 
cu reverul alb acoperind decorația, cu haina-i lungă 
ascunzând epoleţii, cu cordonul roşu îndoit sub vestă, cu 
pantaloni de piele, pe calul alb cu valtrapuri de catifea 
purpurie, purtând în colțuri litera N cu coroană şi cu vulturi, 
cu cizmele de călărie trase peste ciorapii de mătase, cu pinteni 
de argint, spadă de la Marengo - toată figura asta a celui din 
urmă Cezar e vie în mintea tuturor, aclamată de unii, 
osândită de alții. Multă vreme figura aceasta a stat în plină 
lumină; din pricină că cei mai mulți dintre eroi răspândesc o 
anumită negură de legendă care întunecă adevărul, pe un 
timp mai mult sau mai puțin îndelungat. Dar acum se face 
ziuă şi istoria îşi spune cuvântul. 

Lumina aceasta care se numeşte istorie, e nemiloasă; ea are 
acea caracteristică dumnezeiască şi ciudată că, fiind lumină şi 
tocmai pentru că e lumină, aşterne adeseori umbră acolo 
unde mai înainte străluceau raze; din acelaşi om ea face două 
năluci deosebite, o asmute pe una împotriva celeilalte şi o 
nimiceşte; adâncurile întunecate ale despotului se războiesc 
cu strălucirea orbitoare în prețuirea definitivă a popoarelor. 
Pângărirea Babilonului îl micşorează pe Alexandru27%. 
Încătuşarea Romei îl micşorează pe Cezar277. Nimicirea 
Ierusalimului îl micşorează pe Titus'27%. Tirania îl urmăreşte 
pe tiran. E o nenorocire pentru un om să lase pe urma lui o 
pată de întuneric care-i seamănă. 


V — Quid obscurum!/279! al bătăliilor 


Cunoaştem cu toţii partea întâi a acestei lupte; la început 
tulbure, îndoielnică, şovăitoare, plină de amenințare pentru 
amândouă armatele, dar pentru englezi mai mult decât 
pentru francezi. 

Plouase toată noaptea; pământul fusese desfundat de atâta 
ploaie; apa se strânsese ici şi colo în gropile câmpului ca în 
nişte căldări; pe alocuri convoaiele de căruţe se înfundaseră 
până la osie; de pe chingile cailor noroiul picura în stropi; dacă 
grâul şi secara, culcate la pământ de această gloată de căruțe 
în marş, n-ar fi acoperit urmele, făcând aşternut sub roți, 
nicio mişcare - mai ales în văile dinspre Papelotte - n-ar fi fost 
cu putinţă. 

Lupta începu târziu; Napoleon, cum am mai spus, avea 
obiceiul să ţină toată artileria în mâna lui, ca pe un pistol, 
țintindu-l când într-un punct, când într-altul al bătăliei; 
hotărâse să aştepte până ce bateriile înhămate vor putea să se 
mişte şi să galopeze în voie; pentru asta trebuia să răsară 
soarele şi să usuce pământul. Dar soarele nu răsări. Nu mai 
era întâlnirea de la Austerlitz. În clipa când se auzi cea dintâi 
lovitură de tun, generalul englez Colville se uită la ceas şi văzu 
că era ora unsprezece şi treizeci şi cinci de minute. 

Bătălia fu începută cu înverşunare, poate chiar cu mai 
multă înverşunare decât ar fi vrut împăratul, de către aripa 
stângă franceză, împotriva Hougomontului. Napoleon atacă în 
acelaşi timp centrul, împingând brigada Quiot înspre Haie- 
Sainte, iar Ney!25%% împinse aripa dreaptă franceză împotriva 
aripii stângi engleze, care se sprijinea pe Papelotte. 

Atacul dezlănțuit împotriva Hougomontului era oarecum 
simulat. Planul era de a-l atrage acolo pe Wellington, de a-l 
face să se abată spre stânga. Şi planul ar fi izbutit, dacă cele 
patru companii de gardă engleze şi vitejii belgieni din divizia 
Perponcher nu şi-ar fi păstrat cu tărie poziția, aşa încât 
Wellington, în loc să-şi îngrămădească trupele acolo, se putu 


mărgini sa trimită pentru întărire doar patru companii de 
gardă şi un batalion din Brunswick. Atacul aripii drepte 
franceze, îndreptat asupra punctului Papelotte, era serios; să 
dea peste cap stânga engleză, să taie drumul spre Bruxelles, 
să stăvilească trecerea prusacilor, care puteau sosi dintr-un 
moment într-altul, să ia cu asalt Mont-Saint-Jean, să-l 
împingă pe Wellington spre Hougomont, de-acolo spre Braine- 
lAlleud, apoi spre Hal - nimic mai limpede. Cu excepția 
câtorva incidente, atacul acesta reuşi. Papelotte fu luat; Haie- 
Sainte căzu. 

Un amănunt ce trebuie reținut. Infanteria engleză, şi în 
special brigada lui Kempt, era alcătuită în mare parte din 
recruți. Aceşti soldați tineri s-au purtat eroic în fața temutei 
noastre infanterii; cu toată lipsa lor de experiență, au ştiut să 
iasă vitejeşte din încurcătură; s-au dovedit mai ales foarte 
buni trăgători; ca puşcaş, lăsat întrucâtva de capul lui, 
soldatul se simte, ca să spunem aşa, propriul său general; 
recruții aceştia au arătat că au ceva din spiritul inventiv şi din 
înverşunarea soldatului francez. Infanteria aceasta de ucenici 
a luptat cu însuflețire, lucru ce l-a nemulțumit pe Wellington. 

După ce Haie-Sainte căzu, bătălia începu să şovăie. În 
această zi, între amiază şi ceasurile patru după-masă există 
un interval întunecat; mijlocul bătăliei e întrucâtva nelămurit, 
e punctul încâlcit al încăierării. Se întuneca. În negură se 
desluşeau tălăzuiri uriaşe, un miraj amețitor; echipamentul 
de campanie de pe vremea aceea, astăzi aproape necunoscut, 
căciulile cu pampoane, săculețele de la centură fluturând cu 
curelele încrucişate, leduncile25! cu cartuşe, dolmanele 
husarilor, cizmele roşii cu zeci de cute, chipiurile grele 
împodobite cu  găitane, infanteria aproape neagră din 
Brunswick amestecată cu infanteria stacojie din Anglia, 
soldații englezi, având în locul epoleţilor nişte colaci mari, albi 
şi rotunzi, cavaleria uşoară hanovreză cu căşti lunguieţe de 
piele, cu benzi de aramă şi cu penaj roşu, scoțieni cu 
genunchii goi şi cu pleduri cadrilate, ghetrele mari, albe, ale 
grenadirilor noştri - toate alcătuiau tablouri vrednice de 


Salvator Rosa%2, iar nu linii strategice bune pentru 
Gribeauval'28%. 

O bătălie e amestecată totdeauna cu ceva dintr-o furtună. 
Quid obscurum, quid divinumi'25*. Fiecare istoric scoate 
oarecum ceea ce-i convine din acest vălmăşag. Oricare ar fi 
socotelile generalilor, ciocnirea maselor înarmate aduce unele 
răsturnări ce nu se pot prevedea; când se trece la acţiune, cele 
două planuri ale celor doi conducători intră unul într-altul şi 
se deformează unul pe altul. Un anumit punct al câmpului de 
luptă înghite mai mulți luptători decât altul, întocmai ca acele 
terenuri, mai mult sau mai puțin spongioase, care sug mai 
repede sau mai încet apa cu care sunt stropite. Eşti silit să 
arunci acolo mai mulți soldați decât aveai de gând. Cheltuieli 
neprevăzute. Linia de luptă pluteşte şi şerpuieşte ca un fir, 
valuri de sânge curg fără socoteală, fronturile armatelor 
unduiesc, regimentele — înaintând sau dând înapoi alcătuiesc 
capuri sau golfuri, toate aceste stânci se mişcă fără încetare 
unele în fața altora; în locul infanteriei soseşte artileria; în 
locul artileriei vine cavaleria; batalioanele sunt un fel de dâre 
de fum. Parcă era ceva acolo; te uiţi bine — nu mai e nimic; 
luminişurile îşi schimbă locul; cutele întunecoase înaintează 
şi se retrag; suflă un vânt ca de mormânt, care împinge, 
goneşte, umflă şi risipeşte aceste mulțimi tragice. Ce este o 
încăierare? O oscilație. Nemişcarea unui plan geometric 
exprimă un moment, nu o zi. Pentru zugrăvirea unei bătălii e 
nevoie de pictori viguroşi, care să cuprindă haosul în pensula 
lor; Rembrandt e mai nimerit ca stil decât Van der Meulen28%. 
Van der Meulen, veridic la amiază, minte la orele trei. 
Geometria înşală; numai uraganul este adevărat. Asta-l 
îndreptățeşte pe Folard'2%* să-l contrazică pe Polibiu. Trebuie 
să adăugăm că vine întotdeauna o anumită clipă în care 
bătălia se schimbă în luptă corp la corp, se restrânge, se 
fărâmițează într-o mulțime de fapte mărunte, care, ca să 
împrumutăm chiar expresia lui Napoleon, „țin mai mult de 
biografia regimentelor decât de istoria unei armate”. În cazul 
acesta, istoricul are dreptul netăgăduit de a spune pe scurt. El 


nu e în măsură să redea decât liniile principale ale luptei; şi, 
oricât de conştiincios ar fi, niciun povestitor nu va fi în stare 
să contureze în chip desăvârşit forma acelui nor îngrozitor 
care se numeşte o bătălie. 

Adevărul acesta, valabil pentru toate marile ciocniri 
militare, se aplică mai cu osebire luptei de la Waterloo. 

Cu toate acestea, după-amiază, la un anumit moment, 
bătălia se preciză. 


VI - Orele patru după-amiază 


Pe la orele patru, situația armatei engleze era gravă. Prinţul 
de Orange comanda centrul, Hill aripa dreaptă, Picton aripa 
stângă. Bătăios şi ca scos din fire, prințul de Orange le striga 
olando-belgienilor: „Nassau, Brunswick, niciun pas înapoi!” 
Hill, slăbit, ceruse întăriri lui Wellington; Picton murise. În 
aceeaşi clipă în care englezii le smulseseră francezilor drapelul 
regimentului 105 de linie, francezii omorâseră în tabăra 
engleză pe generalul Picton cu un glonț în cap. Pentru 
Wellington bătălia avea două puncte de sprijin: Hougomont şi 
Haie-Sainte. Hougomont rezista încă, dar era în flăcări; Haie- 
Sainte căzuse. Din batalionul german care-l apăra nu mai 
supraviețuiau decât patruzeci şi doi de oameni; toți ofițerii — 
afară de cinci - muriseră sau fuseseră prinşi. Trei mii de 
luptători se măcelăriseră în această şură. Un sergent din 
infanteria engleză, cel mai bun boxer al Angliei, pe care 
tovarăşii săi îl socoteau invulnerabil, fusese omorât aici de un 
mic toboşar francez. Baring fusese scos din poziție şi dat 
înapoi; Alten - trecu prin sabie. Se pierduseră câteva drapele, 
printre care unul al diviziei Alten şi unul al batalionului din 
Lunebourg, purtat, de un principe din familia Deux Pont. 
Scoţienii cenuşii nu mai existau; dragonii cei mari ai lui 
Ponsomby fuseseră  sfârtecaţi. Viteaza cavalerie dăduse 
îndărăt în fața lăncierilor lui Bro şi a cuirasierilor lui Travers; 
din o mie două sute de cai nu mai rămăseseră decât şase sute; 


din trei locotenenţi-colonei, doi erau la pământ; Hamilton 
rănit, Mater ucis. Ponsomby căzuse străpuns de şapte lovituri 
de suliță. Gordon murise, Marsh murise. Două divizii, a cincea 
şi a şasea, fuseseră nimicite. 

Hougomont fiind aproape cucerit, Haie-Sainte luat, nu mai 
rămăsese decât un nod: centrul. Şi nodul ăsta rezista mereu. 
Wellington îl întări, trimițându-i acolo pe Hill, care se afla la 
Marbe-Braine, şi pe Chasse, care se afla la Braine-l'Alleud. 

Centrul armatei engleze, de o formă puţin concavă - foarte 
înțesat şi foarte compact - avea o poziţie bine întărită. Ocupa 
podişul de la Mont-Saint-Jean, având în spate satul, iar în 
față povârnişul, pe vremea aceea foarte anevoios. Era apărat 
de locuința asta puternică de piatră, care pe atunci făcea 
parte din domeniile comunei Nivelles şi care se afla la 
întretăierea drumurilor; o clădire din secolul al XVI-lea atât de 
solidă, încât ghiulelele ricoşau pe ea fără s-o clintească. De jur 
împrejurul podişului englezii tăiaseră ici şi colo gardurile vii, 
croiseră ferestre prin mărăciniş, aşezaseră o gură de tun între 
două crengi, crenelaseră tufişurile. Artileria lor stătea la 
pândă printre buruieni. Această stratagemă, fără îndoială 
îngăduită în război, care admite asemenea şiretlicuri, era atât 
de bine pusă la cale, încât Haxo, trimis de împărat pe la 
ceasurile nouă dimineața să recunoască poziţiile bateriilor 
duşmane, nu observase nimic şi se întoarse să-i spună lui 
Napoleon că nu se zărea nicio piedică, în afară de două 
baricade care închideau drumul spre Nivelles şi Genappe. Era 
tocmai vremea când lanurile sunt înalte, la marginea 
podişului, un batalion din brigada Kempt, al 95-lea, înarmat 
cu carabine, se pitulase în grâul mare. 

Pus astfel la adăpost şi bine susținut, centrul armatei 
anglo-olandeze se afla într-o situaţie foarte bună. 

Poziția aceasta nu era amenințată decât dinspre pădurea 
Soignes, pe atunci învecinată cu câmpul de luptă şi 
străbătută de Groenendael şi Boitsfort. O armată n-ar fi putut 
să se retragă pe acolo fără să se destrame; regimentele s-ar fi 
fărâmițat îndată. Artileria s-ar fi împotmolit în mlaştini. 


Retragerea, după părerea multor oameni competenţi — ce-i 
drept, combătută de alții — ar fi fost o fugă în dezordine. 

Wellington întări centrul cu o brigadă a lui Chass6, adusă 
de la aripa dreaptă, şi cu o brigadă a lui Wincke, scoasă de la 
aripa stângă, precum şi cu divizia Clinton. Trimise drept 
întărire englezilor săi regimentele lui Halkett, brigăzii lui 
Mitchell, infanteriei lui Maitland, ca unități de sprijin, 
infanteria din Brunswick, contingentul din Nassau, pe 
hanovrezii din Kielmansegge şi pe germanii din Ompteda. Avea 
prin urmare la îndemână douăzeci şi şase de batalioane. 
„Aripa dreaptă, cum spunea Charras2%?, fu răsfrântă înapoia 
centrului”. O baterie puternică fusese ascunsă după nişte saci 
de pământ în punctul unde se află astăzi ceea ce se numeşte 
Muzeul Waterloo. Wellington mai avea într-o vale dragonii de 
gardă ai lui Somerset, cu o mie patru sute de cai. Era cealaltă 
jumătate a acelei cavalerii engleze, pe drept cuvânt vestită. 
Ponsomby distrus, rămânea Somerset. 

Bateria de care am amintit şi care, odată lucrarea 
terminată, ar fi aproape o redută, se afla aşezată îndărătul 
unui zid de grădină, foarte scund, căptuşit în grabă cu un 
strat de saci de nisip şi cu un parapet lat de pământ. Lucrarea 
nu fusese isprăvită; n-a fost vreme să fie întărită de jur 
împrejur. 

Neliniştit, dar stăpân pe sine, Wellington era călare şi 
rămase acolo toată ziua, în aceeaşi atitudine, puţin mai sus 
de vechea moară de la Mont-Saint-Jean, care există şi azi, sub 
un ulm pe care, mai târziu, un englez, vandal plin de 
entuziasm, l-a cumpărat cu două sute de franci, l-a retezat şi 
l-a luat cu el. Wellington a fost acolo de un eroism rece. Ploua 
cu ghiulele. Aghiotantul Gordon căzuse la picioarele lui. 
Lordul Hill, arătându-i un obuz care tocmai exploda, îi spuse: 
„Milord, ce instrucţiuni şi ce ordine ne lăsaţi dacă veţi fi ucis?” 
„Să faceți ca mine!” îi răspunse Wellington. Lui Clinton îi 
spuse laconic: „Să vă menţineţi aici până la ultimul om!” 

De bună seamă, ziua se sfârşea rău. Wellington le striga 
foştilor camarazi de la Talavera, de la Vittoria şi de la 


Salamanca'*: „Boys (băieţi), puteţi da oare înapoi? Gândiţi- 
vă la bătrâna Anglie!” 

Pe la ora patru, frontul englez începu să dea puţin înapoi. 
Deodată, pe coama podişului nu se mai văzură decât puşcaşii 
şi artileria; restul pierise; puse pe fugă de obuzele şi ghiulelele 
franceze, regimentele se  repliaseră în valea care se 
încrucişează şi astăzi cu poteca din dos a fermei de la Mont- 
Saint-Jean; se făcu o mişcare îndărăt; frontul englez de luptă 
se ferea; Wellington dădea înapoi: „Început de retragere!” strigă 
Napoleon. 


VII —- Napoleon bine dispus 


Împăratul, cu toate că era bolnav şi stingherit pe cal de o 
anumită durere trecătoare, nu fusese niciodată în toane mai 
bune decât în ziua aceea. De dimineață figura lui de 
nepătruns zâmbea. În ziua de 18 iunie 1815, sufletul acesta 
adânc, cu mască de marmură, era de o strălucire orbitoare. 
Omul care fusese posomorât la Austerlitz, fu vesel la Waterloo. 
Oamenii cu cele mai mari ursite au asemenea ciudățenii. 
Bucuriile noastre sunt umbră. Zâmbetul suprem e al lui 
Dumnezeu. 

Ridet Caesar, Pompeius flebit2%%, spuneau ostaşii din 
legiunea Fulminatrix'2%%. Pompei de data asta poate că nu 
plângea, dar nu încape îndoială că Cezar râdea. 

Încă din ajun, la ceasurile unu noaptea, cercetând călare, 
prin furtună şi ploaie, împreună cu Bertrand, dealurile din 
apropiere de Rossomme, şi satisfăcut că poate vedea şirul lung 
al focurilor engleze luminând întreaga zare, de la Frischemont 
la Braine-l'Alleud, i se păru că destinul, căruia îi dăduse 
întâlnire într-o anumită zi pe câmpia de la Waterloo, era 
punctual; oprise calul şi rămăsese câtva timp nemișcat, 
urmărind fulgerele, ascultând bubuitul tunetului; şi fatalistul 
acesta a fost auzit atunci zvârlind în întuneric nişte cuvinte 


|? 


ciudate: „Suntem de aceeaşi părere 
mai erau de aceeaşi părere. 

Nu dormise nici măcar un minut; toate clipele acelei nopți 
fuseseră dominate în sufletul lui de o bucurie. Cercetase 
întreaga linie a avanposturilor, oprindu-se din când în când să 
stea de vorbă cu santinelele. La ora două şi jumătate, lângă 
pădurea din Hougomont, auzise tropăitul unei coloane în 
marş; o clipă crezuse că Wellington se retrăgea. Îi spuse lui 
Bertrand: „Asta e ariergarda engleză care e gata s-o ia din loc. 
Am să-i fac prizonieri pe cei şase mii de englezi care au sosit 
acum la Ostanda!” Vorbea cu aprindere; îşi regăsise 
însuflețirea de la debarcarea din ziua de 1 martie, când îi 
arătase marelui-mareşal pe ţăranul înflăcărat din golful Juan, 
exclamând: „Ai văzut, Bertrand, iată, ne-au sosit întăriri!” În 
noaptea de 17 spre 8 iunie îşi bătea joc de Wellington: 
„Nenorocitul ăsta de englez are nevoie de-o lecţie!” spunea 
Napoleon. Ploua cu găleata; în timp ce împăratul vorbea, se 
auzea tunetul. 

La trei şi jumătate dimineaţa i se risipise o iluzie; nişte 
ofițeri trimişi în recunoaştere îi vestiră că duşmanul nu făcea 
nicio mişcare. Nimic nu se clintea. Niciun foc nu se stinsese în 
tabăra vrăjmaşă. Armata engleză dormea. Pe pământ era 
tăcere adâncă; zgomot nu era decât în văzduh. Pe la ceasurile 
patru, cercetaşii îi aduseră un țăran; ţăranul slujise drept 
călăuză unei brigăzi de cavalerie engleză, probabil brigada 
Vivian, care se ducea să ocupe poziția în satul Ohain, la 
extrema stângă. La cinci, doi dezertori belgieni îi raportară că 
au fugit de la unităţile lor şi că armata engleză e gata de 
luptă. „Cu atât mai bine! exclamase Napoleon. Sunt mai 
bucuros să-i dau peste cap, decât să-i gonesc din urmă!” 

Dimineaţa, pe malul care face un unghi cu drumul din 
Plancenoit, descălecase în noroi, poruncise să i se aducă o 
masă de bucătărie şi un scaun țărănesc de la ferma din 
Rossomme, se aşezase peste un maldăr de paie drept covor şi 
desfăcuse pe masă harta câmpului de luptă, spunându-i lui 
Soult: „Straşnică tablă de şah!” 


Napoleon se înşela. Nu 


Carele cu merinde, împotmolite pe drumuri desfundate din 
pricina ploilor de peste noapte, nu putuseră să ajungă de 
dimineaţă; ostaşul nu dormise, era ud şi flămând; ceea ce nu 
l-a împiedicat pe Napoleon să-i spună vesel lui Ney: „Avem 
nouăzeci la sută sorți de izbândă!” La ora opt, i se aduse 
împăratului dejunul la care invitase mai mulţi generali. În 
timp ce mânca i se aduse la cunoştinţă că Wellington fusese 
cu două seri înainte la un bal dat de ducesa de Richmond la 
Bruxelles, iar Soult, războinic aspru cu chip de arhiepiscop, 
spuse: „Balul are loc astăzi!” Împăratul îl luase peste picior pe 
Ney, care spusese: „Wellington n-o să fie atât de prost să vă 
aştepte pe maiestatea voastră!” „Acesta era, de altminteri, 
felul său de a fi. Îi plăcea să glumească”, spune Fleury de 
Chaboulon22. „Fondul caracterului său era foarte vesel”, 
spune Gourgaud'2%2. 

„Făcea tot felul de glume, mai degrabă ciudate decât 
spirituale”, spune Benjamin Constant. Merită să ne oprim 
puţin asupra acestei voioşii de uriaş. Grenadirilor săi le 
spunea „deşcă”; îi trăgea de urechi, îi apuca de mustăți. 
„Împăratul se ţinea numai de pozne cu noi!” spunea unul 
dintre ei. În timpul misterioasei călătorii din insula Elba spre 
Franța, la 27 februarie, în largul mării, bricul francez de 
război Zephir, întâlnind bricul Inconstant, pe care se afla 
ascuns Napoleon, şi cerându-le celor de pe Inconstant veşti 
despre Napoleon, împăratul, care atunci mai avea încă la 
pălărie cocarda din alb şi roşu presărată cu albine, pe care o 
purtase pe insula Elba, luă râzând pâlnia şi răspunse el 
însuşi: „Împăratul e sănătos!” Cel ce ştie să râdă astfel 
înseamnă că e obişnuit cu neprevăzutul. Napoleon avusese 
mai multe asemenea izbucniri de veselie în timpul dejunului 
de la Waterloo. După dejun, se odihni un sfert de oră; pe 
urmă, doi generali se aşezară pe maldărul de paie, cu condeiul 
în mână, cu o foaie de hârtie pe genunchi, şi împăratul le 
dictase ordinea de bătaie. 

La ora nouă, în clipa când armata franceză eşalonată, în 
mişcare, pe cinci coloane, se desfăşurase, cu diviziile pe două 


linii, cu artileria între brigăzi, cu muzica în frunte, dând 
onorul în răpăit de tobe şi-n sunet de trompete, puternică, 
vastă, plină de bucurie, o mare de căşti, de săbii şi de baionete 
profilate în zare, împăratul tulburat exclamase de două ori: 
„Măreţ! Măreţ!” 

De la ora nouă până la zece şi jumătate, toată armata — 
lucru ce pare de necrezut - luase poziție, desfăşurându-se pe 
şase linii şi alcătuind, ca să folosim chiar expresia 
împăratului, „figura de şase V”. După câteva clipe de la 
alcătuirea frontului de luptă, sub apăsarea acelei linişti 
adânci care premerge oricărei încăierări, văzând cum defilează 
cele trei baterii de doisprezece, detaşate în urma ordinului său 
din cele trei corpuri - al lui dErlon, al lui Reille şi-al lui Lobau 
— care erau sortite să înceapă acțiunea, atacând Mont-Saint- 
Jean, unde se întretaie drumurile dinspre Nivelles şi Genappe, 
împăratul îl bătu pe umăr pe Haxo şi-i spuse: „lată douăzeci şi 
patru de fete frumoase, generale!” 

Sigur de izbândă, încurajă cu un zâmbet o companie de 
geniu din corpul I, care trecu prin fața sa şi pe care o alesese 
ca să se baricadeze la Mont-Saint-Jean, după cucerirea 
satului. N-a avut în toată seninătatea lui decât un singur 
cuvânt de compătimire semeaţă; văzând că la stânga sa, într- 
un loc unde astăzi se află un mormânt măreț, se îngrămădesc 
admirabilii scoțieni cenugşii cu caii lor superbi, a spus: „Păcat!” 

Apoi a încălecat, a trecut dincolo de Rossomme şi şi-a ales 
ca post de observație un dâmb îngust, acoperit cu iarbă, 
aşezat la dreapta drumului ce duce de la Genappe spre 
Bruxelles şi care a fost a doua sa oprire în timpul bătăliei. A 
treia oprire, cea de la ceasurile şapte seara, dintre Belle- 
Alliance şi Haie-Sainte, era primejdioasă; e o movilă destul de 
înaltă, care există şi astăzi, şi îndărătul căreia se îngrămădea 
garda într-un povârniş al câmpiei. În jurul acestei movile 
ghiulelele ricoşau pe caldarâmul şoselei până la Napoleon. 

Ca şi la Brienne, îi şuierau pe deasupra capului gloanţele şi 
ghiulelele. S-au cules, aproape de pe locul pe care au stat 
picioarele calului său, ghiulele fărâmate, lame vechi de săbii şi 


proiectile strâmbe, mâncate de rugină. Scabra rubigine2%%! 
Acum câţiva ani a fost dezgropat un obuz de şaizeci, care mai 
era încărcat şi al cărui focos fusese turtit pe suprafața bombei. 
Aici, în acest din urmă popas, împăratul i-a spus călăuzei sale 
Lacoste, un ţăran duşmănos, speriat, legat de şaua unui 
husar şi care se întorcea la fiecare val de şrapnele, căutând să 
se ascundă în spatele lui: „Nătărăule, e o ruşine; ai să mori 
lovit în spate!” Cel ce scrie rândurile de față a găsit el însuşi pe 
povârnişul fărâmicios al acestei movile, scormonind în țărână, 
rămăşiţele unui gât de bombă, mâncată de oxidul celor 
patruzeci şi şase de ani, precum şi nişte cioturi vechi de fier, 
care se rupeau între degete ca nişte bețe de soc. 

Toată lumea ştie că ondulaţiile terenului felurit înclinat, pe 
care a avut loc ciocnirea dintre Napoleon şi Wellington, nu mai 
sunt aşa cum erau la 18 iunie 1815. Luându-se din acest 
câmp al morții ceea ce trebuia spre a i se ridica un monument, 
i s-a răpit adevărata înfăţişare, iar istoria, nedumerită, nu ştie 
cum să iasă din încurcătură. Ca să-l glorifice, l-au desfigurat. 
După doi ani, revăzând câmpia de la Waterloo, Wellington a 
exclamat: „Mi s-a schimbat câmpul de luptă!” Acolo unde se 
află azi piramida cea mare de pământ, culminată de un leu, 
era o creastă care se pleca într-un povârniş uşor spre drumul 
dinspre Nivelles şi pe care se putea merge, dar dincolo, în 
partea drumului dinspre Genappe, era aproape o râpă. 
Înălțimea acestei râpe poate fi măsurată şi astăzi după 
înălțimea movilelor celor două morminte mari, care stăvilesc 
drumul de la Genappe la Bruxelles; unul, la stânga, 
mormântul englez; celălalt, în dreapta, mormântul german. 
Mormânt francez nu există. Pentru Franța câmpul acesta e în 
întregime un mormânt. Mulțumită miilor şi miilor de căruţe 
de pământ folosite pentru ridicarea colinei înalte de o sută 
cincizeci de picioare şi cu o circumferință de-o jumătate de 
milă, podişul Mont-Saint-Jean e astăzi în pantă lină şi lesne 
de urcat; în ziua bătăliei, mai ales partea dinspre Haie-Sainte, 
era un urcuş abrupt. Povârnişul era acolo atât de înclinat, 
încât tunurile engleze nu vedeau sub ele ferma din fundul văii, 


care era centrul bătăliei. La 18 iunie 1815, ploile surpaseră şi 
mai mult malul, noroiul făcea şi mai anevoios urcuşul, şi nu 
numai că te poticneai, dar te şi împotmoleai. De-a lungul 
crestei platoului se afla un fel de şanţ cu neputinţă de ghicit 
de către cineva care s-ar fi uitat de departe. 

Ce fel de şanţ era acesta? S-o spunem. Braine-lAlleud este 
un sat din Belgia; Ohain este altul. Ascunse amândouă în 
nişte vâlcele, satele acestea sunt unite printr-un singur drum 
de vreo leghe şi jumătate, care trece printr-o câmpie cu terenul 
accidentat, intrând şi înfundându-se adesea, ca o brazdă, 
printre coline, ceea ce face ca, în anumite locuri, drumul să fie 
o adevărată râpă. În 1815, ca şi astăzi, drumul trecea peste 
creasta platoului Mont-Saint-Jean, între cele două şosele 
dinspre Genappe şi dinspre Nivelles; numai că astăzi e la 
nivelul câmpiei; pe atunci era un drum adăpostit. I s-au luat 
cele două maluri, pentru colnicul monumentului. Drumul 
acesta a fost şi este şi azi pe cea mai mare parte a lungimii 
sale, o tranşee; o tranşee adâncă uneori de douăsprezece 
picioare, ale cărei parapete foarte abrupte se năruiau pe 
alocuri, mai cu seamă iarna, din pricina ploilor. Se întâmplau 
şi accidente. Drumul era atât de îngust când intra în Braine- 
l'Alleud, încât un trecător fusese strivit de o căruţă, aşa cum 
arată crucea de piatră rămasă în picioare lângă cimitir şi pe 
care se află şi numele mortului: Domnul Bernard Debrye, 
negustor din Bruxelles, precum şi data accidentului: Februarie 
163725. Drumul era atât de adânc pe podişul de la Mont- 
Saint-Jean, încât un ţăran, Mathieu Nicaise, fusese strivit aici 
în 1783 de o surpătură a malului, cum arată o altă cruce de 
piatră, al cărei vârf s-a pierdut în pământul desțelenit, dar al 
cărei piedestal răsturnat poate fi văzut şi astăzi pe povârnişul 
cu iarbă din stânga şoselei dintre Haie-Sainte şi ferma din 
Mont-Saint-Jean. 

Într-o zi de bătălie, acest drum adăpostit, ce nu putea fi 
bănuit de nimeni, mărginind creasta de la Mont-Saint-Jean, 
şanţ în vârful coastei şi groapă ascunsă în pământuri, era de 
nevăzut şi, din pricina asta, groaznic. 


VIII — Împăratul pune o întrebare călăuzei 
Lacoste 


Deci, în dimineața luptei de la Waterloo, Napoleon era 
mulțumit. 

Avea dreptate: am văzut şi noi că planul de bătaie pe care îl 
alcătuise era, într-adevăr, minunat. 

Peripeţiile bătăliei care abia începuse, fură dintre cele mai 
felurite: rezistența Hougomontului, cerbicia apărării Haie- 
Saintei, uciderea lui Bauduin, scoaterea din luptă a lui Foy, 
zidul de neaşteptat de care se zdrobise brigada Soye, 
zăpăceala fatală a lui Guilleminot care nu avusese nici 
petarde, nici saci de pulbere, înnămolirea bateriilor, cele 
cincisprezece piese fără escortă, răsturnate de Uxbridge într- 
un şanţ, efectul slab al bombelor ce cădeau în liniile englezilor, 
care se înfundau în pământul desfundat de ploi, neizbutind 
decât să provoace vulcani de noroi, aşa încât încărcătura se 
preschimba în stropi, zădărnicia demonstrației lui Pire asupra 
localităţii  Braine-lAlleud, toată cavaleria, cincisprezece 
escadroane, aproape desființată, aripa dreaptă engleză prost 
hărțuită, aripa stângă prost atacată, neînțelegerea ciudată 
care-l făcu pe Ney să îngrămădească cele patru divizii ale 
primului corp, în loc să le împartă, aşa încât grosimi de 
douăzeci şi şapte de rânduri şi flancuri de câte două sute de 
oameni fură date pradă obuzelor, înfiorătoarea spărtură pe 
care ghiulelele o făcură în aceste grămezi de trupe, coloanele 
de atac dezbinate, bateria mărginaşă descoperită dintr-odată 
pe flanc, compromiterea lui Bourgeois, lui Douzelot şi 
Durutte, respingerea lui Quiot, rănirea acelui Hercule ieşit din 
şcoala politehnică, locotenentul Vieux, în clipa în care spărgea 
cu lovituri de secure poarta Haie-Sainte, sub focul prelungit al 
baricadei engleze care tăia cotitura drumului de la Genappe 
spre Bruxelles, divizia Marcognet prinsă între cavalerie şi 
infanterie, secerată de gloanțele lui Best şi Pack în mijlocul 
holdelor, spintecată de Posomby, bateria ei de şapte piese 


țintuită locului, prințul de Saxa-Weimar, care, în ciuda 
contelui dErlon, ţinea şi poziția Frischemontului şi 
Smohainul, drapelele regimentelor 105 şi 45 luate, prinderea 
acestui husar negru prusac de către înaintaşii coloanei 
volante de trei sute de vânători, care supraveghea distanța 
dintre Wavre şi Plancenoit, declarațiile neliniştitoare pe care le 
făcuse prizonierul acesta, întârzierea lui Grouchy, cei o mie 
cinci sute de oameni ucişi în mai puţin de o oră în livada de la 
Hougomont şi cei o mie opt sute de oameni răpuşi în şi mai 
puţin timp în jurul Haie-Saintei - toate aceste întâmplări 
furtunoase, care treceau ca nişte nori întunecațţi prin fața lui 
Napoleon, abia de-i tulburaseră privirea, dar nu întunecaseră 
de fel chipul împărătesc al încrederii. Napoleon era obişnuit să 
privească războiul în față, fără să adune cifră cu cifră, 
amănuntele dureroase; cifrele îl interesau puțin, numai în 
măsura în care totalul era victoria; el nu se îngrijora deloc că 
începuturile erau şovăielnice, pentru că se credea stăpân şi 
posesor al sfârşitului; ştia să aştepte, se credea în afară de 
orice discuţie şi trata soarta de la egal la egal. Părea că-i 
spune sorții: „N-ai să îndrăzneşti!” 

Făcut deopotrivă din lumină şi din umbră, Napoleon se 
simțea ocrotit la bine şi îngăduit la rău. Avea sau credea că 
are de partea lui un fel de înţelegere, am putea spune o 
complicitate a evenimentelor, asemănătoare cu 
invulnerabilitatea eroilor antici. 

Dar cel ce avea în urma lui Berezina, Leipzig şi 
Fontainebleau ar fi putut să se îndoiască la Waterloo. Se vedea 
cum în adâncul cerului cineva se încruntă tainic. În clipa în 
care Wellington dădu înapoi, Napoleon tresări. Văzu deodată 
cum se goli podişul Mont-Saint-Jean şi cum dispărură primele 
rânduri ale armatei engleze. Aceasta se strângea la un loc, dar 
se ferea. Împăratul se ridică pe jumătate în scări. În ochi îi 
străluci fulgerul victoriei. 

Odată Wellington încolțit şi distrus în pădurea de la 
Soignes, însemna că Anglia era pusă definitiv la pământ de 
către Franța; erau  răzbunate  Crecy2%%,  Poitiersi2%, 


Malplaquet!2%7: şi Ramillies!2%%. Omul de la Marengo2*: anula 
înfrângerea de la Azincourti3%0. 

Cugetând asupra cumplitei întâmplări, împăratul îşi mai 
plimbă pentru o ultimă oară luneta pe deasupra tuturor 
punctelor de pe câmpul de bătaie. Garda lui, care stătea cu 
arma la picior, îl privea de jos cu un fel de evlavie. Napoleon, 
dus pe gânduri, cerceta costişele, îşi însemna povârnişurile, 
scormonea cu privirile pâlcul de arbori, lanurile de secară, 
poteca; părea că numără fiecare tufă. Îşi aţinti ochii asupra 
baricadelor engleze de pe cele două şosele, făcute din două 
mari grămezi de pomi tăiaţi, cea de pe şoseaua spre Genappe 
de deasupra Haie-Saintei, care era înzestrată cu două tunuri, 
singurele tunuri ale artileriei engleze care vedeau câmpul de 
bătaie până în fund, şi cea de pe şoseaua spre Nivelles, unde 
sclipeau baionetele olandeze, ale brigăzii Chasse. Văzu, alături 
de brigada asta, vechea biserică Sfântul Nicolae, zugrăvită în 
alb, de la cotitura drumului ce duce spre Braine-l'Alleud. Se 
aplecă şi şopti ceva călăuzei Lacoste. Acesta tăgădui printr-un 
semn din cap. Era pesemne nesincer. 

Împăratul se trase înapoi şi-şi adună gândurile. Wellington 
se retrăsese. Nu rămânea decât să desăvârşească această 
retragere,  zdrobind-o. Napoleon, întorcându-se deodată, 
trimise o ştafetă în goana calului la Paris, pentru a da de ştire 
că bătălia era câştigată. 

Napoleon era unul dintre acele genii din care țâşneşte 
fulgerul! 

În clipa aceea găsise unde anume să trăsnească. Dădu 
ordin cavaleriştilor lui Milhaud să ia cu asalt podişul Mont- 
Saint-Jean. 


IX — Neprevăzutul 


Erau trei mii cinci sute. Alcătuiau un front de un sfert de 
leghe. Oameni uriaşi, pe cai năprasnici. Erau douăzeci şi şase 
de escadroane şi aveau în urma lor, drept sprijin, divizia lui 


Lefebvre-Desnouettes, cei o sută şase jandarmi de elită, 
vânătorii de gardă, o mie o sută oameni, şi pe lăncierii gărzii, 
opt sute optzeci de sulițe. Purtau căşti fără penaj şi pieptare 
de fier bătut, pistoalele la şa şi săbii lungi. Întreaga armată îi 
admirase, dimineața la ceasurile nouă, pe când goarna suna 
şi toate muzicile intonau: Să veghem la mântuirea imperiului. 
Veniseră, în coloană deasă, cu o baterie în flanc, cu cealaltă la 
mijloc, se desfăşuraseră pe două rânduri între şoseaua 
Genappe şi Frischemont şi-şi luaseră poziția de luptă în acea 
puternică linie a doua, atât de iscusit alcătuită de Napoleon, şi 
care, sprijinindu-se la extrema stângă pe cuirasierii lui 
Kellermann şi la cea dreaptă pe ai lui Milhaud, avea, putem 
spune, două aripi de fier. Aghiotantul Bernard le aduse 
ordinul împăratului. Ney îşi trase sabia din teacă şi luă 
comanda. Uriaşele escadroane fremătară. 

Atunci se petrecu un spectacol nemaipomenit. 

Toată cavaleria, cu săbiile ridicate, cu stindardele şi 
trompetele în vânt, împărțită în coloane pe divizion, dintr-o 
singură mişcare, ca şi cum ar fi fost un singur om, cu precizia 
unui berbece de bronz care deschide o spărtură, cobori dealul 
Belle-Alliance, se înfundă în valea primejdioasă, unde 
căzuseră până atunci atâția oameni. Dispăru în fum, apoi, 
ieşind din umbră, se ivi din nou de cealaltă parte a văii, la fel 
de deasă şi strânsă, urcând la trap, printr-un nor de ghiulele 
ce surpa asupra-i cumplita coastă de glod a podişului Mont- 
Saint-Jean. Urcau ameninţători, gravi, netulburaţi;, în 
răstimpul dintre tirul flintelor şi artileriei se auzea un tropot 
puternic. Pentru că erau două divizii, formau două coloane: în 
dreapta era divizia Wathier, în stânga divizia Delord. De 
departe ţi se părea că vezi doi şerpi uriaşi de oțel îndreptându- 
se spre creasta podişului. Străbătu câmpul de bătaie ca un 
miracol. 

De la luarea marii redute Moscova de către cavaleria grea, 
nu se mai văzuse ceva asemănător; lipsea Murati'5%: dar Ney 
era aci. S-ar fi spus că mulțimea se preschimbase într-o 
dihanie cu un singur suflet. Fiecare escadron şerpuia şi se 


umfla ca inelul unui polip. Se zăreau ici-colo, printr-o perdea 
de fum sfârtecată, un vălmăşag de coifuri, strigăte, săbii, 
sărituri sălbatice de crupe de cal printre tunuri şi fanfare, un 
tumult disciplinat şi înfiorător; iar deasupra, cuirasele ca 
solzii unui balaur. 

Astfel de istorisiri par din alte vremuri. Ceva asemănător 
acestei vedenii apărea fără îndoială în vechile epopei păgâne, 
unde se povestea despre oamenii-cai, străvechii centauri, 
titani cu fața omenească şi cu piept de cal, care asaltaseră în 
galop Olimpul, groaznici, invulnerabili, sublimi: zei şi fiare. 

Printr-o ciudată coincidență numerică, douăzeci şi şase de 
batalioane mergeau să întâmpine douăzeci şi şase de 
escadroane. 

Îndărătul crestei podişului, în umbra unei baterii 
camuflate, aştepta infanteria engleză formată din treisprezece 
careuri cu câte două batalioane de fiecare careu, şi puse pe 
două rânduri, şapte pe primul, şase pe al doilea, cu puşca la 
ochi, țintind spre ce avea să vină, liniştită, mută, nemişcată. 
Nu-i vedea pe cuirasieri şi cuirasierii nu o vedeau. Asculta 
cum urcă acel puhoi de oameni. Auzea cum creşte zgomotul 
pe care-l făceau trei mii de cai, ropotul alternativ şi simetric al 
copitelor la trap, frecătura cuiraselor, zăngănitul săbiilor şi un 
fel de suflu uriaş şi sălbatic. Se făcu o tăcere amenințătoare, 
apoi, deodată, apăru deasupra crestei un şir lung de brațe 
ridicate care-şi roteau săbiile prin aer, şi coifuri, şi trompete, şi 
stindarde, şi trei mii de capete cu mustăţi cenuşii care strigau 
„Trăiască împăratul!”. Toată cavaleria se ivi pe podiş şi în clipa 
aceea păru că începe să se cutremure pământul. 

Dar deodată se întâmplă un lucru tragic; la stânga 
englezilor, la dreapta noastră, capul coloanei de cuirasieri se 
opri, şi caii se cabrară cu un zgomot asurzitor. Ajunşi în 
vârful crestei, dezlănțuiți, pradă furiei şi grabei de a nimici 
careurile şi tunurile, cuirasierii văzură deodată că între ei şi 
englezi era un şanţ, o râpă. Era drumul prăpăstios spre 
Chain. 


Clipa fu înfricoşătoare. Şanţul era acolo, neaşteptat, 
abrupt, căscat la picioarele cailor, între două maluri ridicate, 
adânc de doi stânjeni. Şirul al doilea îl împinse pe cel dintâi 
înăuntru, şi cel de-al treilea pe al doilea; caii se ridicau în 
două picioare, se trăgeau îndărăt, cădeau pe crupă, alunecau 
cu picioarele în aer, înghesuindu-se şi răsturnându-se pe 
călăreți; niciun mijloc de a da înapoi, întreaga coloană nu mai 
era decât un proiectil. Forța dobândită pentru a-i zdrobi pe 
englezi, îi zdrobi pe francezi. Şanţul cel neînduplecat nu putea 
fi luat decât atunci când se umplea. Călăreţi şi cai se 
rostogoliră într-însul unii peste alții, strivindu-se între ei, 
nemaifiind în abisul acela decât o masă de carne, şi când 
prăpastia se umplu cu oameni vii, cei din urma lor călcară 
peste ei şi merseră mai departe. Aproape o treime din brigada 
Dubois se prăvăli în hăul acela. 

Aşa începu înfrângerea. 

O tradiție locală, care exagerează desigur, spune că în 
drumul spre Chain şi-au găsit moartea două mii de cai şi o 
mie cinci sute de oameni. Cifra asta pare să cuprindă şi toate 
celelalte cadavre aruncate în şanţ a doua zi după bătălie. 

Să spunem în treacăt că acea brigadă Dubois, atât de 
dramatic încercată, luase cu un ceas înainte, şarjând singură, 
drapelul batalionului de la Lunebourg. 

Mai înainte de a trimite la atac pe cuirasierii lui Milhaud, 
Napoleon cercetase cu atenţie terenul, dar nu putuse vedea 
acel drum scobit, care nu făcea nici măcar o cută pe suprafața 
podişului. 

Prevenit lotuşi şi nedumerit de acea bisericuţă albă care sta 
ca un semn la cotitura şoselei spre Nivelles, pusese o întrebare 
călăuzei Lacoste, gândindu-se la eventualitatea unui obstacol. 
Călăuza răspunsese negativ. Aproape s-ar putea spune că 
toată nenorocirea i s-a tras lui Napoleon dintr-un semn făcut 
cu capul de un țăran. 

Dar aveau să se mai ivească şi alte nenorociri. 

Era oare cu putință ca Napoleon să câştige bătălia? Noi 
răspundem că nu. De ce? Din pricina lui Wellington? Din 


pricina lui Blucher? Nu. Legea veacului al XIX-lea nu mai 
îngăduia ca Napoleon să fie învingător la Waterloo. Se 
pregătea o altă serie de fapte printre care Napoleon nu mai 
avea loc. Reaua voință a întâmplărilor se anunţase mai 
demult. 


X — Podişul Mont-Saint-Jean 


Odată cu râpa, ieşise la iveală şi bateria. Şaizeci de tunuri 
şi cele treisprezece careuri îi ochiră de aproape pe cuirasieri. 
Cutezătorul general Delord salută milităreşte bateria engleză. 

Artileria volantă a englezilor intrase în galop înapoi, în 
careuri. Cuirasierii nici nu avuseseră timp să se oprească. 
Nenorocirea întâmplată îi decimase, dar nu-i descurajase. 
Erau dintre aceia care, cu cât scad în număr, cu atât devin 
mai inimoşi. 

Singură coloana Wathier suferise din pricina nenorocirii, 
coloana Delord, pe care Ney o îndreptase spre stânga în linie 
oblică, ca şi cum ar fi presimțit cursa, sosise nevătămată. 

Cuirasierii se năpustiră asupra careurilor engleze. Atacul se 
dezlănțui; în galop, cu hățurile în voie, cu sabia în dinți, cu 
pistoalele în mână. 

Sunt unele momente în luptă când sufletul se înăspreşte în 
om, soldatul se preschimbă în stană de piatră şi toată ființa 
lui în granit. Batalioanele engleze, atacate cu înverşunare, nu 
se clintiră. 

Ceea ce se petrecu atunci fu înfricoşător. 

Careul englez fu atacat deodată pe toate laturile. Un vârtej 
sălbatic le învălui. Infanteria asta rece rămase nepăsătoare. 
Rândul întâi, cu un genunchi în pământ, primea cuirasierii în 
vârful baionetei; rândul al doilea îi împuşca; în spatele celui 
de-al doilea rând, tunarii îşi încărcau tunurile. Fața careului 
se deschidea, lăsa să treacă salva unei încărcături şi se 
închidea la loc. Cuirasierii răspundeau năpustindu-se asupra 
ei. Caii lor mari se cabrau, călcau rândurile în copite, săreau 


peste baionete şi cădeau uriaşi în mijlocul acelor patru ziduri 
omeneşti. 

Ghiulelele lăsau goluri printre cuirasieri, cuirasierii făceau 
spărturi în careuri. Şirurile de oameni dispăreau sfărâmate, 
sub cai. Baionetele se înfigeau în burţile centaurilor. Poate că 
nici nu s-au mai văzut într-altă parte răni mai monstruoase. 
Careurile sfârtecate de cavaleria înverşunată se strângeau 
fără să şovăie. Bogaţi în muniţie, o făceau să explodeze în 
mijlocul năvălitorilor. Faţa acestei bătălii era monstruoasă. 
Careurile nu mai erau batalioane, erau cratere; cuirasierii nu 
mai erau o cavalerie, ci o furtună. Fiecare careu în parte era 
un vulcan atacat de un nor; lava se lupta cu fulgerul. 

Careul de la extrema dreaptă, cel mai expus dintre toate, 
fiind fără acoperire, fu de la primele ciocniri aproape desființat. 
Era format din regimentul 75 de highlanderi3%2. În mijloc, pe o 
tobă, cu cimpoiul sub braţ, cimpoierul cânta cântece de 
munte, lăsându-şi în jos, cu o adâncă nepăsare, privirea 
melancolică, în care se răsfrângeau păduri şi lacuri, pe când 
cei din jurul lui se nimiceau unii pe alții. Scoţienii aceştia 
mureau cu gândul la Ben Lothian'%, aşa cum grecii îşi 
aduceau aminte de Argos. Sabia unui cuirasier, lovind 
cimpoiul şi brațul care-l susținea, curmă cântecul, ucigându-l 
pe cântăreț. Cântecul amuţi. Nu prea numeroşi şi împuținați 
de nenorocirea din râpă, cuirasierii aveau împotriva lor toată 
armata engleză, dar fiecare dintre ei făcea cât zece. Câteva 
batalioane de hanovrezi!s%: dădură înapoi. 

Wellington văzu lucrul acesta şi se gândi la cavalerie. Dacă 
în aceeaşi clipă Napoleon s-ar fi gândit la infanterie, ar fi 
câştigat bătălia. Această uitare a fost marea şi fatala lui 
greşeală. 

Cuirasierii care atacau se simțiră deodată atacați. 
Cavaleria engleză le căzu în spate. În faţa lor, erau careurile; 
îndărătul lor, Somerset; Somerset însemna o mie patru sute 
de dragoni de gardă. Somerset îl avea la dreapta pe Dormberg 
cu cavaleria uşoară germană şi la stânga pe Trip cu 
carabinierii belgieni; cuirasierii atacați din flanc şi din front, 


dinainte şi din urmă, de către infanterie şi cavalerie, trebuiră 
să facă față inamicului pretutindeni. Ce le păsa? Erau în 
vârtej. Vitejia lor nu se poate descrie. 

În afară de asta, aveau înapoia lor bateria care bubuia 
necontenit. Era destul, pentru ca oamenii să fie răniți din 
spate. Una din cuirasele lor, găurită la omoplatul stâng de un 
proiectil, se află în colecţia numită Muzeul Waterloo. 

Unor asemenea francezi nu le trebuiau decât astfel de 
englezi. 

N-a mai fost o încăierare, ci o negură, o furie, un iureş 
amețitor de suflete şi vitejii, un uragan de săbii-fulgere. Dintr- 
o mie patru sute de dragoni de gardă nu mai rămaseră într-o 
clipă decât opt sute; Fuller? Locotenent-colonelul lor căzu 
mort. Ney sosi în goană cu lăncierii şi cu vânătorii lui 
Lefebvre-Desnouettes. Podişul Mont-Saint-Jean fu luat o dată, 
apoi luat din nou şi iar mai fu luat o dată. Cuirasierii lăsau 
cavaleria să se întoarcă la infanterie, sau, ca să spunem mai 
bine, în toată această învălmăşeală uriaşă, oamenii se gâtuiau 
fără ca unul să-l scape din mână pe celălalt. Careurile 
rezistau mereu. Se dădură douăsprezece asalturi. Sub Ney 
fură omorâţi patru cai. Jumătate din cuirasieri rămaseră pe 
podiş. Lupta ţinu două ceasuri. 

Armata engleză fu adânc zguduită. Fără îndoială că, de n- 
ar fi fost slăbiți în prima ciocnire prin dezastrul de la drumul 
râpos, cuirasierii ar fi dat peste cap centrul şi ar fi câştigat 
victoria. Cavaleria asta nemaipomenită, îl încremeni de uimire 
pe Clinton, care luase parte la luptele de la Talavera şi 
Badajos. Pe trei sferturi înfrânt, Wellington admira cu eroism. 
Spunea încet: Sublimi30% 

Cuirasierii zdrobiră şapte careuri din treisprezece, luară 
sau imobilizară şaizeci de tunuri şi răpiră regimentelor 
engleze şase drapele, pe care trei cuirasieri, şi trei vânători de 
gardă le aduseră împăratului înaintea fermei Belle-Alliance. 

Situaţia lui Wellington se înrăutăţise. Bătălia asta ciudată 
era un duel dintre doi răniți înverşunați, care îşi pierd tot 


sângele, luptând şi rezistând mereu. Care din doi va cădea cel 
dintâi? 

Lupta de pe podiş continua. 

Până unde au înaintat cuirasierii? Nimeni n-ar putea-o 
spune. Sigur e că, a doua zi după luptă, un cuirasier 
împreună cu calul său fură găsiți morți sub şopronul unde se 
cântăreau căruțele de la Mont-Saint-Jean, chiar pe locul unde 
se întretaie şi se întâlnesc cele patru drumuri spre Nivelles, 
Genappe, La Hulpe şi Bruxelles. Călărețul acela străpunsese 
liniile engleze. Unul dintre oamenii care i-au ridicat cadavrul 
mai trăieşte încă la Mont-Saint-Jean. Îl cheamă Dehaze. Avea 
pe atunci optsprezece ani. 

Wellington simţea că se clatină. Criza se apropia. 

Cuirasierii nu izbutiră, în înțelesul că centrul nu era 
zdrobit. Pentru că podişul era al tuturor, nu era al nimănui, 
dar, la urma urmei în cea mai mare parte, era al englezilor. 
Wellington stăpânea satul şi câmpia pe porțiunea cea mai 
ridicată. Ney nu avea decât culmea şi coborâşul. Ambele părți 
păreau înrădăcinate în acest pământ al morții. 

Dar lovitura dată englezilor părea definită. Hemoragia 
armatei lor era groaznică. Kempt, la aripa stângă, „cerea 
întăriri”. „Nu mai sunt, răspundea Wellington. Să moară până 
la ultimul!” Aproape în aceeaşi clipă (apropiere ciudată, care 
zugrăveşte halul în care ajunseseră cele două armate) Ney 
cerea lui Napoleon să-i dea infanterie, iar Napoleon striga: 
„Infanterie! De unde s-o iau? O fi vrând s-o fac eu?” 

Armata engleză totuşi era mai bolnavă. Atacurile furioase 
ale escadroanelor mari, cu cuirasierii de fier cu piepturi de 
oțel, zdrobiseră infanteria. Câţiva oameni în jurul unui drapel 
arătau locul unde fusese regimentul cutare, batalionul era 
comandat de câte un căpitan sau locotenent; divizia Alten, 
care fusese destul de încercată de Haie-Sainte, era aproape 
nimicită; belgienii cutezători din brigada Van Kluze zăceau în 
secară de-a lungul şoselei spre Nivelles; nimic nu mai 
rămânea din grenadirii olandezi, care în 1811 luptaseră 
împreună cu ai noştri în Spania, împotriva lui Wellington, şi 


care, în 1815, aliați cu englezii, luptau contra lui Napoleon. 
Căzuseră mai ales foarte mulți ofițeri. 

Lordul Uxbridge, care avea să-şi piardă a doua zi piciorul, 
era cu un genunchi zdrobit. Dacă în bătălia asta de cuirasieri 
fuseseră scoşi din luptă dintre francezi Delord, Lheritier, 
Colbert, Dnop, Travers şi Blancard, din partea englezilor Alten 
era rănit, Barne rănit, Delancey ucis, Van Merlen ucis, 
Ompteda ucis, întreg statul-major al lui Wellington decimat şi, 
în echilibrul acesta sângeros, Anglia stătea cel mai prost. Cel 
de-al 2-lea regiment de gardă pedestră pierduse cinci 
locotenenţi-colonei, patru căpitani şi trei stegari; primul 
batalion al regimentului 30 infanterie pierduse douăzeci şi 
patru de ofițeri şi o sută doisprezece soldați; regimentul 79 
vânători de munte avea douăzeci şi patru de ofițeri răniți, 
optsprezece ofițeri morţi şi patru sute cincizeci de soldaţi ucişi. 
Un regiment întreg de husari hanovrieni din Cumberland, în 
frunte cu colonelul Hacke (care avea să fie mai târziu judecat 
şi degradat), văzând măcelul, se întorsese din drum şi pornise 
în goană spre pădurea Soignes, semănând deruta până la 
Bruxelles. Convoaiele militare, carele, bagajele, furgoanele 
pline cu răniți se repezeau într-acolo, văzând că francezii 
câştigă teren şi că se apropie de pădure; olandezii, loviți de 
săbiile cavaleriei franceze, dădeau alarma. După spusele 
martorilor care mai trăiesc încă, fugarii se înghesuiseră de la 
Vert-Coucou până la Groenendael, pe o lungime de aproape 
două leghe, înspre Bruxelles. Panica fu atât de mare, încât îl 
cuprinse şi pe prințul de Condâ'5%%, care se afla la Malines şi 
pe Ludovic al XVIII-lea, tocmai la Gand. Cu excepția 
neînsemnatei rezerve eşalonate în spatele ambulanței din 
ferma de la Mont-Saint-Jean şi de brigăzile Vivian şi 
Vandeleur, care flancau aripa stângă, Wellington nu mai avea 
cavalerie. Numeroase baterii zăceau demontate. Toate astea le 
mărturiseşte Siborne; iar Pringle, exagerând dezastrul, merge 
mai departe şi spune că armata anglo-olandeză fusese redusă 
la treizeci şi patru de mii. Ducele-de-fier'3%: era liniştit, dar 
buzele îi păliseră. Comisarul austriac Vincent, comisarul 


spaniol Alava, de față la bătălie în statul-major englez, 
credeau că ducele e pierdut. La ora cinci, Wellington se uită la 
ceas şi fu auzit murmurând cuvintele astea îngrijorătoare: 
„Blăcher sau noaptea!”. 

Cam în acelaşi timp un şir de baionete, îndepărtat, sclipi pe 
înălțimile dinspre Frischemont. 

E momentul culminant al acestei drame uriaşe. 


XI — Călăuză rea pentru Napoleon, 
călăuză bună pentru Biilow!309) 


Se ştie în ce chip dureros s-a înşelat atunci Napoleon; îl 
aştepta pe Grouchy'1%, dar sosi Blucher; moartea în locul 
vieţii. 

Soarta îşi are cotiturile ei: aştepta tronul lumii şi Sfânta 
Elena începuse să se zărească. Dacă micul păstor, călăuza lui 
Bulow (locotenentul lui Blăcher), l-ar fi sfătuit să pornească 
atacul din pădurea de mai sus de Frischemont, în loc să-l 
înceapă de mai jos de Plancenoit, chipul veacului al XIX-lea ar 
fi fost poate cu totul altul. Napoleon ar fi câştigat bătălia de la 
Waterloo. Pe oricare alt drum în afară de acel de mai jos de 
Plancenoit, armata prusacă ar fi dat peste un şanţ de netrecut 
pentru artilerie, iar Bulow n-ar mai fi ajuns. Dacă ar mai fi 
întârziat o oră, o spune însuşi generalul prusac Muffling, 
Blucher nu l-ar mai fi găsit pe Wellington în picioare, iar 
bătălia ar fi fost pierdută. 

Aşadar, era şi timpul ca Biilow să sosească. Întârziase, de 
altfel, destul de mult. Poposise la Dion-le-Mont şi plecase de 
acolo odată cu zorile. Dar drumurile erau desfundate şi 
diviziile i se împotmoliseră. Tunurile se înnămoleau până la 
osie. Afară de asta, trebuiseră să treacă râul Dyle pe podul 
îngust de la Wavre; ulița care ducea spre pod fusese 
incendiată de francezi; chesoanele şi furgoanele artileriei nu 
putuseră trece prin cele două şiruri de case în flăcări şi 
fuseseră silite să aştepte stingerea focului. Avangarda lui 


Bulow nu putuse ajunge la Chapelle-Saint-Lambert nici la 
venirea prânzului. 

Dacă acțiunea ar fi fost începută cu două ceasuri mai 
devreme, ar fi putut să fie sfârşită la orele patru, şi Blicher s- 
ar fi aflat în fața unei bătălii câştigate de Napoleon. Aşa sunt 
întâmplările astea uriaşe, pe măsura unui infinit care ne 
scapă. Chiar la amiază, împăratul zărise prin ochean ceva pe 
linia îndepărtată a zării şi care-i atrăsese luarea-aminte. 
Spusese: „Văd acolo un nor; mi se pare că sunt trupe”. Îl 
întrebase apoi pe ducele de Dalmația: „Soult, ce vezi înspre 
Chapelle-Saint-Lambert?” Mareşalul îşi îndreptase luneta 
într-acolo şi răspunsese: „Patru sau cinci mii de oameni, Sire. 
Fără îndoială, e Grouchy.” Cu toate astea, ceea ce vedeau ei 
rămânea nemişcat în ceață. Toate ocheanele statului-major 
studiaseră „norul” semnalat de împărat. „Sunt coloane care 
fac haltă”, spuseră unii. „Sunt pomi”, spuseră cei mai mulți. 
Adevărul era că norul nu se mişca din loc. Împăratul trimisese 
în recunoaştere, spre acel punct nelămurit, divizia de cavalerie 
uşoară a lui Domon. 

Aşa şi era: Bulow nu se clintise. Avea o avangardă foarte 
slabă şi nu putea face nimic. Trebuia să aştepte grosul 
corpului de armată şi primise ordin ca mai înainte de-a intra 
în linie să se concentreze; dar la ceasurile cinci, Blucher, 
văzând primejdia în care se găsea Wellington dădu ordin lui 
Bulow să atace şi spuse această frază de pomină: „Trebuie să 
dăm oxigen armatei engleze”. 

Puțin după aceea, diviziile Losthin, Hiller, Hacke şi Ryssel se 
desfăşurau în fața corpului de armată al lui Lobau, cavaleria 
prințului Wilhelm de Prusia ieşea din pădurea Paris, 
Plancenoit era în flăcări, iar ghiulelele prusace plouau până în 
rândurile gărzii de rezervă din spatele lui Napoleon. 


XII - Garda 


Restul se ştie; o a treia armată dădea năvală, bătălia era 
răzleţită, optzeci şi şase de guri de foc bubuiau deodată, Pirch 
I apărea împreună cu Bulow, cavaleria lui Zieten era condusă 
de însuşi Blucher, francezii erau respinşi, Marcognet era 
măturat de pe podişul Ohain, Durutte scos de la Papelotte, 
Donzelot şi Quiot se retrăgeau, Lobau era luat dintr-o parte, o 
nouă bătălie se dezlănțuia, odată cu căderea nopții, asupra 
regimentelor noastre zdruncinate, toată linia engleză relua 
ofensiva şi pornea înainte, se făcuse o uriaşă spărtură în 
rândurile armatei franceze, artileria engleză şi cea prusacă se 
ajutau una pe alta, frontul era nimicit, flancul era distrus, iar 
garda intra în linie sub această rostogolire înfricoşătoare. Ea 
striga în vreme ce simțea că moare: „lrăiască împăratul!” 
Istoria nu cunoaşte nimic mai mişcător decât această agonie 
care izbucneşte în urale. 

Cerul fusese înnourat toată ziua. Deodată, chiar în clipa 
aceea, era pe la ceasurile opt seara, norii de la orizont se 
dădură la o parte şi lăsară să treacă printre ulmii de pe 
drumul dinspre Nivelles acel incendiu sinistru al soarelui care 
apune. La Austerlitz îl văzuseră răsărind. 

Pentru un asemenea deznodământ, fiecare batalion al gărzii 
era comandat de un general. Erau acolo Friant, Michel, 
Roguet, Harlet, Mallet, Poret de Morvan. Când căciulile înalte 
ale grenadierilor din gardă, cu placa mare pe care era 
vulturul, se iviră simetrice, aliniate, liniştite, minunate, în 
ceața încăierării, duşmanul fu pătruns de respect pentru 
Franța; ai fi crezut că vezi douăzeci de victorii intrând pe 
câmpul de luptă cu aripile întinse, iar învingătorii, socotindu- 
se învinşi, dădură înapoi; dar Wellington strigă: „Gărzi, în 
picioare şi ţintiți bine!” Regimentul roşu al gărzilor engleze, 
culcat îndărătul tufişurilor, se ridică, un nor de proiectile 
ciurui drapelul tricolor care tremura împrejurul vulturilor 
noştri, se năpustiră cu toţii, şi măcelul suprem începu. Garda 
imperială simți din umbră cum împrejurul ei armata începea 
să se dea înapoi, marea zguduitură a trupelor puse pe fugă, 
auzi acel: „Scape cine poate!” care înlocuise pe „Trăiască 


|? 


împăratul!” Şi, cu fuga în urma ei, continua să înainteze, din 
ce în ce mai lovită de trăsnet şi cu atât mai nimicită cu cât 
păşea mai departe. Nu se găsiră nici şovăitori, nici sfioşi. În 
trupa aceea, soldații şi generalii erau la fel de viteji. Niciun om 
nu fu dat lipsă de la sinucidere. 

Ney, tulburat, mare prin toată măreţia morții primite de 
bunăvoie, se dăruia în fiecare clipă acelui prăpăd. Acolo îi fu 
ucis, sub el, al cincilea cal. Năduşit, cu ochii înflăcăraţi, cu 
spumă la gură, cu uniforma descheiată, cu unul dintre epoleți 
tăiat pe jumătate de lovitura de sabie a unui guard!t: călare, 
cu placa de mare-vultur strivită de un glonte, însângerat, plin 
de noroi, măreț, în mână cu o sabie ruptă, spunea: „Priviţi 
cum moare în luptă un mareşal al Franței!” Dar degeaba, nu 
muri. Era răvăşit şi furios. Îi arunca întrebarea asta lui 
Drouet d'Erlon*12: „Tu nu te laşi ucis?” Striga în mijlocul 
artileriei aceleia care zdrobea un pumn de oameni: „Aşadar, 
pentru mine nimic! Ah! Aş vrea să-mi intre în burtă toate 
ghiulele astea ale englezilor!” Nenorocitule, erai sortit 
gloanţelor franceze! 


XIII — Prăpădul 


Deruta din spatele gărzii fu lugubră. 

Armata se frânse deodată, din toate părțile în acelaşi timp: 
la Hougomont, la Haie-Sainte, la Papelotte, la Plancenoit. 
Strigătul de „Trădare!” fu urmat de strigătul „Scape cine 
poate!” O armată care se destramă e ca un dezgheţ. Totul se 
încovoaie, se sparge, trosneşte, pluteşte, se rostogoleşte, cade, 
se izbeşte, se grăbeşte, dă năvală. O nemaipomenită 
dezagregare. Ney sare pe un cal de împrumut şi, cu capul gol, 
fără cravată, fără sabie, se aşază de-a latul şoselei spre 
Bruxelles, oprind în acelaşi timp pe englezi şi pe francezi. 
Încearcă să ţină armata în loc, o cheamă înapoi, o suduie, se 
împotriveşte fugii. E depăşit. Soldaţii fug strigând: „Trăiască 
mareşalul Ney!” Două regimente ale lui Durutte se duc şi se 


întorc înfricoşate, ca şi cum ar fi purtate de colo-colo între 
săbiile ulanilor'1* şi împuşcăturile brigăzilor lui Kempt, Best, 
Pack şi Rylandt. Cea mai rea învălmăşeală e deruta; prietenii 
se ucid între ei ca să fugă; escadroanele şi batalioanele se 
sfarmă şi se împrăştie, lovindu-se unele de altele, uriaşă 
spumă a bătăliei. Lobau de-o parte, Reille de cealaltă, sunt 
luaţi de valuri. Napoleon încearcă zadarnic să ridice ziduri cu 
ce-i mai rămăsese din gardă; zadarnic îşi prăpădeşte 
escadroanele de serviciu într-o ultimă sforțare. Quiot se dă 
înapoi în fața lui Vivian, Kellermann în fața lui Vandeleur, 
Lobau în fața lui Bulow, Morand în fața lui Pirch, Domont şi 
Subervig în fața prințului Wilhelm de Prusia, Guyot, care a 
condus şarja escadroanelor împăratului, cade sub picioarele 
dragonilor englezi. Napoleon aleargă în galop de-a lungul 
coloanelor de fugari, le vorbeşte, îi sileşte, îi ameninţă, îi roagă 
stăruitor. Toate gurile care strigaseră de dimineață „Trăiască 
împăratul!” rămân căscate; abia dacă-l mai cunosc. Cavaleria 
prusacă, proaspăt sosită, se aruncă, zboară, loveşte cu sabia, 
taie, dă cu securea, ucide, nimiceşte. Caii înhămaţi dau 
năvală, tunurile o iau razna, soldații deshamă caii de la 
chesoane, şi pun mâna pe ei ca să fugă; furgoanele, date peste 
cap, cu roțile în sus, împiedică drumul şi prilejuiesc măceluri. 
Oamenii se zdrobesc, se calcă în picioare, merg peste morți şi 
peste vii. Braţele sunt  deznădăjduite. O mulțime 
amenințătoare umple drumurile, înțesate de aceşti patruzeci 
de mii de oameni care evadează. 

Strigăte disperate, saci şi puşti aruncate în lanurile cu 
secară, cărări croite cu lovituri de spadă; s-a sfârşit cu 
camarazii, cu ofițerii, cu generalii; nu mai e decât o spaimă de 
negrăit. Zieten loveşte în voie Franța cu sabia. Leii s-au 
preschimbat în căprioare. Aşa s-a petrecut această fugă. 

La Genappe, încearcă să se întoarcă, să facă front, să se 
împotrivească. Lobau strânse trei sute de oameni. Baricadară 
intrarea în oraş; dar după prima salvă prusacă o luară cu toții 
la fugă, iar Lobau fu prins. Se văd şi azi urmele salvei pe fața 
veche de cărămizi a unei case dărăpănate, la dreapta 


drumului, la câteva minute înainte de a intra în Genappe. 
Prusacii se aruncară asupra localității Genappe, mânioşi 
desigur că erau atât de puţin victorioşi. Urmărirea fu 
groaznică. Blăcher porunci uciderea tuturor. Roguet dăduse 
pilda lugubră de a amenința cu moartea pe orice grenadier 
francez care i-ar aduce un prizonier prusac. Blucher îl întrecu 
pe Roguet. Duchesne, generalul tinerei gărzi, înghesuit în uşa 
unui han din Genappe, îşi predă sabia unui husar al morții, 
care i-o luă şi-l ucise pe prizonier. Victoria se încheie cu 
asasinarea învinşilor. Să pedepsim, pentru că noi suntem 
istoria: bătrânul Blăcher s-a dezonorat. Cruzimea asta puse 
vârf dezastrului. Retragerea disperată străbătu Genappe, 
străbătu Quatre-Bras, străbătu Gosselies, străbătu Frasnes, 
străbătu Charleroi, străbătu Thuin şi nu se opri decât la 
graniță. Vai! Şi cine fugea în felul acesta? Armata cea mare. 

Ameţeala, teroarea, ruina celei mai înalte vitejii din câte au 
uimit vreodată istoria, să fie oare fără pricină? Nu. Asupra 
bătăliei de la Waterloo se proiectează umbra unei mâini 
uriaşe. E ziua destinului. Ziua aceea a fost hărăzită de o forță 
care e mai presus de om. lată de ce au fost încovoiate de 
spaimă atâtea capete; iată de ce atâtea inimi mari şi-au 
predat spada. Cei care învinseseră Europa au căzut, zdrobiţi, 
nemaiavând nici ce să mai spună, nici ce să mai facă, 
simțindu-se la umbra unei prezențe cumplite. Hoc erat 
fatist31%. În ziua aceea, perspectiva neamului omenesc s-a 
schimbat. Waterloo e ţțâțâna veacului al XIX-lea. Dispariţia 
acelui mare om era necesară pentru ca să înceapă un mare 
secol. S-a însărcinat cu asta cineva căruia nu i se poate 
împotrivi nimeni. Panica eroilor se explică. În bătălia de la 
Waterloo a fost mai mult decât un nor, a fost un meteor. A 
trecut pe acolo Dumnezeu. 


La căderea nopții, pe o câmpie de lângă Genappe, Bernard şi 
Bertrand'S1*% apucară de o pulpană a redingotei şi opriră în loc 
un om buimac dus pe gânduri, sinistru, care, după ce fusese 
târât până acolo de curentul retragerii, descălecase, îşi trecuse 
pe sub braț căpăstrul calului şi, cu privirea rătăcită, se 
întorcea singur la Waterloo. Era Napoleon, care încă mai 
încerca să meargă înainte, somnambul uriaş al visului său 
zdrobit. 


XIV — Cel din urmă careu 


Câteva careuri din gardă, nemişcate în scurgerea retragerii, 
ca nişte stânci în apa care curge, rezistară până noaptea. 
Odată cu noaptea venea şi moartea. Careurile aşteptară 
această umbră dublă şi, neclintite, se lăsară învelite de ea. 
Fiecare regiment, izolat de celelalte şi nemaiavând nicio 
legătură cu armata ciopârțită din toate părțile, murea pe 
socoteala lui. Pentru a săvârşi această ultimă faptă, unii 
ocupaseră poziţii pe înălțimile de la Rossomme, alții pe câmpia 
de la Mont-Saint-Jean. Aici, careurile astea întunecate 
agonizau măreț, părăsite, învinse, înfricoşătoare. Ulm, 
Wagram, Jena, Friedland mureau în ele. 

În amurg, pe la ceasurile nouă seara, la poalele podişului 
Mont-Saint-Jean mai rămăsese unul. În valea asta a morții, la 
picioarele povârnişului pe care-l urcaseră cuirasierii şi năpădit 
acum de masele engleze, sub focul convergent al artileriei 
duşmane, victorioase, sub un potop înspăimântător de 
proiectile, careul mai lupta încă. Era comandat de un ofițer 
necunoscut, pe care-l chema Cambronne. După fiecare 
explozie, careul se împuţina şi răspundea. Răspundea 
obuzelor prin gloanţe şi-şi restrângea tot mai mult cele patru 
laturi. De departe, oprindu-se când şi când să răsufle, fugarii 
ascultau în întuneric acel tunet înfundat, care descreştea. 

Când legiunea aceea nu mai fu decât un pumn de oameni, 
când steagul lor nu mai fu decât o zdreanţă, când puşţtile lor 


lipsite de gloanţe nu mai fură decât ciomege, când mormanul 
de cadavre fu mai mare decât grupul celor în viaţă, 
învingătorii fură străbătuţi de un fel de spaimă sfântă în fața 
acestor muribunzi sublimi, şi tunurile engleze, oprindu-se să 
se odihnească, făcură tăcere. Fu o clipă de răgaz. În jurul celor 
care luptau era un fel de furnicar de năluci, umbre de oameni 
călare, profilurile negre ale tunurilor, cerul alb ivit printre roți 
şi afeturi. Uriaşul cap de mort, pe care eroii îl întrezăresc 
întotdeauna în fumul din fundul luptei, înainta spre ei şi îi 
privea. Putură să audă în umbra asfințitului cum încărcau 
tunurile; fitilurile aprinse, ca nişte ochi de tigru în noapte, le 
încercuiau capetele, trăgătorii bateriilor engleze se apropiau 
de tunuri. Atunci, tulburat, un general englez, după unii 
Colville, iar după alții Maitland, le strigă „Bravi francezi, 
predați-vă!” Cambronne le răspunse: „C...t”. 


XV - Cambronne 


În dorinţa lui de a fi respectat, cititorul francez nu îngăduie 
să i se repete poate cel mai frumos cuvânt pe care un francez 
l-a rostit vreodată. E oprit să stai mărturie pentru sublim în 
fața istoriei. 

Vom trece peste această regulă pe riscul nostru. 

Aşadar, printre toți acei giganţi, exista un titan: 
Cambronne. 

Să spui acest cuvânt şi apoi să mori. Ce poate fi mai mare! 
Fiindcă a-ţi dori moartea înseamnă a muri într-adevăr şi nu e 
vina acelui om că, deşi împuşcat, a supraviețuit. 

Omul care a câştigat bătălia de la Waterloo nu e Napoleon 
cel pus pe fugă, nu e Wellington care ceda la ceasurile patru şi 
era disperat la cinci, nu e Bluicher care nici nu s-a luptat: 
omul care a câştigat bătălia de la Waterloo e Cambronne. 

Să trăsneşti cu un astfel de cuvânt tunetul care te ucide 
înseamnă să învingi. 


Să dai catastrofei răspunsul acesta, să spui asta destinului, 
să pui temelia asta leului care avea să fie ridicat pe acel loc, să 
arunci replica asta ploii nopţii, zidului trădător de la 
Hougomont, drumului râpos de la Ohain, întârzierii lui 
Grouchy, sosirii lui Blăcher, să fii ironia însăşi în mormânt, să 
faci în aşa fel încât să rămâi în picioare după ce vei fi căzut, să 
îneci în două silabe coaliția europeană, să oferi regilor 
haznalele binecunoscute cezarilor, să faci din cel din urmă 
cuvânt cel dintâi, amestecând în el strălucirea Franţei, să 
închei cu semeție Waterloo-ul ca penultima zi a carnavalului, 
să-l completezi pe Leonida cu Rabelais'*1*%, să rezumi o victorie 
printr-un cuvânt suprem, cu neputinţă de rostit, să pierzi 
terenul şi să păstrezi istoria, să ai de partea ta după măcel pe 
cei ce râd, e nespus de mult. 

E o insultă adusă trăsnetului. E de o măreție demnă de 
Eschyl. 

Cuvântul lui Cambronne face efectul unei fracturi. E un 
piept fracturat de dispreț; e preaplinul agoniei care face 
explozie. 

Cine a învins? Wellington? Nu. Fără Blucher ar fi fost 
pierdut. Să fie Blucher? Nu. Dacă Wellington n-ar fi început, 
Blucher n-ar fi putut să isprăvească. Cambronne, acest 
trecător de ultimă oră, acest soldat necunoscut, acest nimic al 
războiului, simte că acolo e o minciună, o minciună într-o 
catastrofă cumplit de dureroasă, în clipa în care izbucneşte de 
furie, i se oferă această batjocură, viața! Cum să nu 
izbucnească? 

Sunt acolo toţi regii Europei, generalii cei fericiți, jupiterii 
stăpâni peste fulgere, o sută de mii de soldați victorioşi şi, în 
urma celor o sută de mii, un milion; tunurile lor, cu fitiluri 
aprinse, stau căscate; au sub călcâiul lor garda imperială şi 
armata cea mare; l-au zdrobit pe Napoleon şi n-a mai rămas 
decât Cambronne, nu mai protestează decât acest vierme de 
țărână. EI va protesta. Atunci el caută un cuvânt, aşa cum ai 
căuta o sabie. Simte cum suie în el o spumă şi acea spumă e 
cuvântul. În fața acestei biruințe minunate şi mediocre, în faţa 


acestei biruințe fără biruitori, se ridică acest disperat; o 
îndură în toată măreţia ei covârşitoare, dar îşi dă seama de 
nimicnicia ei şi face mai mult decât s-o scuipe în obraz. Sub 
numărul, forța şi materia care îl copleşesc, găseşte o expresie 
pentru suflet: excrementul. O spune din nou. Să spui asta, să 
faci asta, să găseşti asta, înseamnă să fii învingător. 

În minutul fatal, duhul zilelor măreţe a pătruns în omul 
acesta necunoscut. Cambronne găseşte cuvântul de la 
Waterloo, după cum Rouget de Lisle găseşte Marseieza 
datorită harului de sus care pogoară asupra-i. Se desprinde o 
suflare din uraganul divin şi trece prin aceşti oameni; ei 
tresar; unul cântă cântecul suprem, iar celălalt scoate 
strigătul teribil. Acest cuvânt al disprețului titanic nu e 
azvârlit de Cambronne numai Europei, în numele imperiului. 
Asta ar fi puţin. EI îl azvârle trecutului, în numele revoluţiei. 
Auzi şi recunoşti în Cambronne vechiul suflet al uriaşilor. 
Parcă ar fi Danton care vorbeşte, sau Kleber? care urlă. 

La cuvântul lui Cambronne, vocea engleză răspunse; „Foc!” 
Bateriile fură luminate de flăcări, dealul se cutremură, din 
toate acele guri de aramă ieşi o ultimă şi înfricoşătoare 
vărsătură de proiectile, se rostogoli un fum nesfârşit, uşor 
albicios datorită lunii care se ridicase, iar când se risipi fumul, 
nu mai era nimic. Acea rămăşiţă măreaţă era nimicită; garda 
murise. Cele patru laturi ale cetățuii vii zăceau la pământ; cu 
greu puteai desluşi ici-colo o tresărire printre cadavre. În felul 
acesta, legiunile franceze, mai măreţe decât cele romane, îşi 
dădură sufletul la Mont-Saint-Jean, pe pământul muiat de 
ploaie şi sânge, în grânele întunecate, în locul pe unde trece 
acum, la ceasurile patru dimineaţa, fluierând şi dând vesel 
bici calului, Joseph, băiatul care duce poşta la Nivelles. 


XVI — Quot libras in duce?!318; 


Bătălia de la Waterloo este o enigmă. Ea e la fel de 
nelămurită şi pentru cei ce-au câştigat-o, ca şi pentru cel 


care-a pierdut-o. Napoleon vedea în ea panică 1%. Blicher nu 
vedea în ea decât foc. Wellington nu înțelegea nimic. Citiţi 
rapoartele. Comunicatele sunt confuze. Comentariile sunt 
încurcate. Unii bâiguie, alții se bâlbâie. Jomini împarte bătălia 
de la Waterloo în patru momente; Muffling o desparte în trei 
peripeții, numai Charras'52%, deşi în unele privințe suntem de 
altă părere, a prins cu ochiul său ager trăsăturile 
caracteristice ale acestei cumplite prăbuşi a geniului omenesc 
în luptă cu divinul hazard. Toţi ceilalți istorici sunt oarecum 
orbiţi şi, în orbirea lor, bâjbâie. Zi cu adevărat năprasnică, de 
păruire a monarhiei militare — care, înmărmurindu-i pe regi, a 
tras după ea toate regatele — şi de prăbuşire a forței, de 
răsturnare a legilor războiului. 

În evenimentul acesta, care poartă semnul unei necesităţi 
supraomeneşti, oamenii n-au însemnat nimic. 

Luându-le lui Wellington şi lui Blăcher victoria de la 
Waterloo, înseamnă oare a ştirbi cu ceva Anglia şi Germania? 
Nu. În problema de la Waterloo nu e vorba nici de vestita 
Anglie, nici de augusta Germanie. Popoarele sunt mari, slavă 
Domnului, şi fără jalnicele isprăvi ale spadei. Nici Germania, 
nici Anglia, nici Franța nu încap într-o teacă. În epoca asta, 
când Waterloo nu era decât un zăngănit de săbii, Germania îl 
are pe Goethe mai presus de Bluicher, iar Anglia pe Byron mai 
presus de Wellington. Zorile nemăsurate ale unor idei noi sunt 
proprii secolului nostru, şi în zorile acestea Anglia şi 
Germania îşi au strălucirea lor minunată. Ele sunt mărețe, 
deoarece cugetă. Sporul pe care-l aduc civilizației e real, 
izvorăşte din ele însele, nu dintr-o întâmplare. Ceea ce 
alcătuieşte măreţia lor în veacul al XIX-lea nu-şi are obârşia la 
Waterloo. Numai popoarele barbare se dezvoltă pe neaşteptate 
după o biruinţă. E mândria deşartă, trecătoare, a puhoaielor 
de apă umflate de furtună. Popoarele civilizate, mai ales în 
vremea noastră, nu se înalță şi nici nu se prăbuşesc după 
norocul sau nenorocul unui comandant. Ceea ce-l deosebeşte 
pe fiecare dintre ele între neamurile pământului e ceva mai 
mult decât o luptă. Onoarea lor, demnitatea, inteligența, 


geniul lor, nu sunt, slavă Domnului, simple numere pe care 
eroii şi cuceritorii le pot pune ca nişte jucători la loteria 
bătăliilor. Adesea, o bătălie pierdută înseamnă dobândirea 
unui progres. Mai puţină glorie, mai multă libertate. Când 
încetează bătaia tobei, are cuvântul rațiunea. E jocul de-a cine 
pierde câştigă. Aşadar, să vorbim despre Waterloo privind fără 
părtinire din amândouă taberele. Să-i dăm întâmplării ce este 
al întâmplării, şi Domnului ce este al Domnului. Ce este 
Waterloo? O victorie? Nu. Un joc de noroc. 

Un joc câştigat de Europa şi plătit de Franţa. 

Nu merita să se toarne acolo un leu pentru atâta lucru. 

Waterloo este, de altfel, cea mai ciudată întâlnire din toată 
istoria. Napoleon şi Wellington. Nu sunt doi duşmani, ci două 
ființe cu totul opuse. Dumnezeu, care foloseşte antitezele, n-a 
hărăzit niciodată un contrast mai izbitor şi o confruntare mai 
neobişnuită. De-o parte precizia, prevederea, geometria, 
chibzuiala, asigurarea retragerii, cruțarea rezervelor, un 
sânge rece îndărătnic, o metodă nezdruncinată, strategia care 
ştie să se folosească de teren, tactica echilibrării batalioanelor, 
măcelul organizat, războiul socotit cu ceasul în mână, fără a 
lăsa nimic la voia întâmplării, vechiul curaj clasic, totul pus în 
chip desăvârşit la punct; de partea cealaltă, intuiţia, darul de 
a ghici, fantezia militară, instinctul supraomenesc, privirea 
scăpărătoare, un nu ştiu ce care vede ca vulturul şi care 
loveşte ca trăsnetul, o măiestrie uimitoare îmbinată cu o 
vioiciune  semeaţță, toate tainele unui suflet adânc, 
complicitatea destinului, a apei, a câmpiei, a pădurii, a colinei, 
chemate şi oarecum silite să se supună, despotul care merge 
până la tiranizarea câmpului de luptă, încrederea în soartă, 
pe care o sporeşte ştiinţa strategică, dar o şi tulbură. 
Wellington era un Barreme'S21 al războiului, pe când Napoleon 
era un Michelangelo; şi, de rândul ăsta, geniul a fost învins de 
calcul. 

Amândouă taberele aşteptau pe cineva. A izbândit cel care a 
calculat exact. Napoleon îl aştepta pe Grouchy, care n-a venit. 
Wellington îl aştepta pe Blăcher, care a venit. 


Wellington este războiul clasic care se răzbună. Bonaparte, 
la începutul carierei sale, îl întâlnise în Italia şi-l bătuse 
straşnic. Bătrâna bufniță fugise din fața tânărului vultur. 
Tactica de altădată fusese nu numai uimită, dar şi 
scandalizată. Cine era corsicanul ăsta de douăzeci şi şase de 
ani, ce rost avea acest strălucit ignorant care, având totul 
împotriva lui şi nimic de partea sa, fără merinde, fără muniții, 
fără tunuri, fără bocanci, aproape fără oaste, cu o mână de 
oameni împotriva unei trupe numeroase, se năpustea asupra 
Europei coalizate şi câştiga în chip nesăbuit victorii socotite cu 
neputinţă? De unde venea turbatul ăsta înspăimântător, care, 
aproape fără să răsufle şi mânuind tot mereu aceiaşi 
luptători, făcea praf una după alta cele cinci armate ale 
împăratului Germaniei, dând peste cap pe Beaulieu peste 
Alvinzi, pe Wurmser peste Beaulieu, pe Melas peste Wurmser, 
pe Mack peste Mâlasi522:? Cine era acest începător în ale 
războiului care avea trufia unui astru? Şcoala militară 
academică îl excomunicase. De-aici, o duşmănie de 
neîmblânzit a militarismului de altădată împotriva celui nou, 
a săbiei corecte împotriva spadei sclipitoare, a tablei de şah 
împotriva geniului. La 18 iunie 1815 duşmănia asta îşi spuse 
ultimul cuvânt şi, sub Lodi, Montebello, Montenote, Mantua, 
Marengo, Arcole, scrisese: Waterloo. Triumful celor mediocri, 
pe placul mulțimilor. Soarta îşi dădu învoirea la ironia asta. În 
pragul prăbuşirii, Napoleon se întâlni din nou cu un Wurmser 
tânăr. 

Într-adevăr, ca să-l vedem pe Wurmser e de ajuns ca părul 
lui Wellington să fie alb. 

Waterloo e o bătălie de mâna întâi, câştigată de un 
comandant de mâna a doua. Ceea ce trebuie să ne minuneze 
în bătălia de la Waterloo este Anglia, este cerbicia engleză, este 
hotărârea engleză, este sângele englez; ceea ce a avut Anglia 
acolo cu adevărat măreț a fost, fie zis fără supărare, pe ea 
însăşi. Nu comandantul ei, ci oştirea. 

Wellington, cu o neînțeleasă lipsă de recunoştinţă, spune 
într-o scrisoare către lordul Bathurst'*2% că oştirea sa, oastea 


care a luptat la 18 iunie 1815, a fost o „armată foarte slabă”. 
Ce crede despre asta întunecatul vălmăşag de oseminte 
îngropate sub brazdele de la Waterloo? 

Anglia a fost prea modestă față de Wellington. A face pe 
Wellington atât de mare, înseamnă a micşora Anglia. 
Wellington nu este decât un erou ca oricare altul. Scoţienii 
cenuşii, garda călare, regimentele lui Maitland şi Mitchell, 
infanteria lui Pack şi a lui Kempt, cavaleria lui Ponsomby şi a 
lui Somerset, scoțienii de munte cântând din cimpoi sub 
ploaia de ghiulele, batalioanele lui Rylandt, tinerii recruți care 
abia ştiau să mânuiască flinta, ţinând piept vechilor cete de la 
Essling şi de la Rivoli — iată ceea ce este mare. Wellington a 
fost dârz; ăsta e meritul lui şi noi nu i-l precupețim, dar cel 
din urmă dintre pedestraşii şi dintre călăreţii lui a fost tot atât 
de dârz ca şi el. Ostaşul de fier prețuieşte tot atâta cât Ducele- 
de-fier. În ce ne priveşte, toată admirația noastră se îndreaptă 
către soldatul englez. Dacă are cineva dreptul la vreun trofeu, 
atunci Angliei i se datorează trofeul. Monumentul de la 
Waterloo ar fi mai nimerit dacă, în locul chipului unui om, ar 
înălța în văzduh statuia unui popor. 

Dar această puternică Anglie se va mânia din pricina celor 
spuse de noi aici. După al ei 1688%2* şi după 1789 al nostru, 
ea tot mai păstrează iluzia feudală. Crede în ereditate şi în 
ierarhie. Poporul acesta, pe care niciun altul nu-l întrece în 
putere şi-n glorie, se prețuieşte ca naţiune, nu ca popor. Ca 
popor, se subordonează de bunăvoie şi-şi ia un lord drept şef. 
Ca muncitor, se lasă disprețuit; ca ostaş, se lasă ciomăgit. Se 
ştie că în bătălia de la Inkermann'*2%, un sergent care, după 
cât se pare, scăpase armata de la pieire, n-a putut fi pomenit 
de către lordul Raglan'32%, deoarece ierarhia militară engleză 
nu îngăduie să fie citat într-un ordin de zi niciun erou sub 
gradul de ofițer. 

Ceea ce admirăm mai presus de toate într-o ciocnire de felul 
celei de la Waterloo, este uimitoarea iscusință a întâmplării. 
Ploaia din timpul nopţii, zidul de la Hougomont, drumul 
desfundat de la Ohain, Grouchy care rămâne surd la bătaia 


tunului, călăuza care-l înşală pe Napoleon, călăuza care-i 
arată drumul cel bun lui Bulow, tot acest prăpăd e rânduit de 
minune. 

Într-un cuvânt, s-o spunem, la Waterloo a fost mai mult un 
măcel decât o bătălie. 

Din toate bătăliile mari, Waterloo este aceea care are frontul 
cel mai mic față de numărul luptătorilor. Napoleon, trei 
sferturi de leghe; Wellington, o jumătate de leghe; şaptezeci şi 
două de mii de luptători de fiecare parte. Din înghesuiala asta 
s-a născut măcelul. 

S-a făcut o socoteală şi s-a stabilit următoarea proporţie: 
pierdere de oameni - la Austerlitz, paisprezece la sută francezi, 
treizeci la sută ruşi, patruzeci şi patru la sută austrieci. La 
Wagram, treisprezece la sută francezi, paisprezece la sută 
austrieci. La Moscova, treizeci şi şapte la sută francezi, 
patruzeci şi patru la sută ruşi. La Bautzen, treisprezece la 
sută francezi, paisprezece la sulă ruşi şi prusaci. La Waterloo, 
cincizeci şi şase la sută francezi; treizeci şi unu la sută aliați. 
În total, la Waterloo, patruzeci şi unu la sută: o sută patruzeci 
şi patru de mii de luptători, şaizeci de mii de morți. 

Câmpia de la Waterloo se înfăţişează azi cu liniştea 
obişnuită a pământului, reazim nepăsător al omului, şi 
seamănă cu toate câmpiile. 

Noaptea totuşi, se desprinde de-acolo un fel de ceaţă plină 
de năluci; şi dacă vreun călător se plimbă prin aceste locuri, 
dacă priveşte, dacă ascultă, dacă visează ca Virgiliu în fața 
câmpiilor de la Filippe'527:, vedenia prăpădului pune stăpânire 
pe el. 

Înspăimântătorul 18 iunie trăieşte din nou; falsa colină- 
monument se şterge; acel leu oarecare se destramă; câmpul de 
bătaie prinde iar viaţă; şiruri de infanteriști şerpuiesc pe 
câmpie, galopuri furioase străbat zarea; visătorul, speriat, 
vede fulgerul săbiilor,  scânteierea  baionetelor, văpaia 
ghiulelelor, încrucişarea groaznică a bubuiturilor; aude, ca un 
horcăit în fundul unui mormânt, vuietul nedesluşit al bătăliei- 
fantomă; umbrele acelea sunt grenadierii; lucirile acelea sunt 


cuirasierii; scheletul acesta e Napoleon, scheletul celălalt e 
Wellington; toate astea nu mai sunt, dar se ciocnesc şi luptă 
încă; şi râpele se împurpurează; şi copacii se înfioară; şi furia 
se înalță până la nori; iar în beznă toate acele înălțimi 
sălbatice, Mont-Saint-Jean,  Hougomont,  Frischemont, 
Papelotte, Plancenoit, apar încununate de-a valma cu 
vârtejuri de vedenii care se nimicesc între ele. 


XVII - E oare bine că a existat un 
Waterloo? 


Există o şcoală liberală dintre cele mai vrednice de respect, 
care nu arată deloc ură față de Waterloo. Noi nu facem parte 
dintr-însa. Pentru noi Waterloo nu este decât ziua uluitoare a 
libertății. Negreşit, nimeni nu se aştepta ca un asemenea 
vultur să iasă dintr-un asemenea ou. 

Dacă-i dăm bătăliei de la Waterloo tâlcul ei cel mai înalt, 
putem spune că este o voită biruință contrarevoluționară. E 
Europa împotriva Franţei, Petersburgul, Berlinul şi Viena 
împotriva Parisului; e statu quo's2* împotriva dorinţei de 
schimbare: e 14 iulie 1789 atacat pieziş prin 20 martie 1815; e 
asmuțirea  monarhiilor împotriva  neîmblânzitei răscoale 
franceze. inta era de a înăbugşi în sfârşit acest mare popor 
care se afla în erupție de douăzeci şi şase de ani. 

În scopul acesta s-au solidarizat casele de Brunswick şi de 
Nassau cu Romanovii, cu Hohenzollernii, cu Habsburgii şi cu 
Burbonii. 

Waterloo poartă în cârcă dreptul divin. E drept că, de vreme 
ce imperiul fusese despotic, prin reacţiunea firească a 
lucrurilor, regalitatea trebuia neapărat să fie liberală, şi că din 
bătălia de la Waterloo a ieşit, spre marea părere de rău a 
învingătorilor, o ordine constituțională nedorită. Pentru că 
revoluția nu poate fi cu adevărat învinsă şi pentru că, fiind 
providenţială şi cu neputinţă de înlăturat, ea se 
reîntruchipează mereu, înainte de Waterloo - în Bonaparte, 


care doboară vechile tronuri, iar după Waterloo — în Ludovic al 
XVIII-lea, care acordă Constituţia şi i se supune. Bonaparte, 
folosind inegalitatea ca să dovedească egalitatea, pune un 
surugiu pe tronul Neapolului'S2% şi un sergent pe tronul 
Suediei'3%%. La Saint-Ouen, Ludovic al XVIII-lea îşi pune 
semnătura pe declaraţia drepturilor omului. Dacă vreţi să vă 
dați seama ce este revoluția, numiți-o Progres; iar dacă vreți 
să vă dați seama ce este progresul numiți-l Mâine. Mâine îşi 
desăvârşeşte opera fără ca nimic să i se poată împotrivi; şi şi-o 
îndeplineşte începând de azi. Îşi ajunge totdeauna ţinta în chip 
ciudat. Se foloseşte de Wellington ca să-l facă pe Foy orator, 
deşi acesta nu era decât un ostaş. Foy cade la Hougomont şi 
se ridică la tribună. Aşa lucrează progresul. Pentru un 
lucrător ca el nu există unealtă rea. Fără să-şi piardă 
cumpătul, el se foloseşte de meşteşugul lui dumnezeiesc, de 
omul care a trecut Alpii'351: şi de bătrânelul şubred şi bolnav al 
părintelui Elyseu'552. Se slujeşte de bolnavul de podagră ca şi 
de cuceritor; de cuceritor în afară, de bolnavul de podagră 
înăuntru. Waterloo, stăvilind hotărât năruirea prin spadă a 
tronurilor europene, n-a avut altă urmare decât de-a face ca 
activitatea revoluționară să continue sub altă formă. 
Războinicii au tăcut; e rândul gânditorilor. Veacul pe care 
Waterloo voise să-l oprească pe loc a trecut peste toate şi şi-a 
urmat drumul. Biruinţa asta prevestitoare de nenorociri a fost 
înfrântă de libertate. 

Într-un cuvânt, şi asta nu se poate tăgădui, ceea ce triumfa 
la Waterloo, ceea ce zâmbea în spatele lui Wellington, ceea ce îi 
aducea toate bastoanele de mareşal al Europei, printre care, 
se zice, şi bastonul de mareşal al Franţei, ceea ce împingea cu 
voioşie roabele de pământ pline cu oseminte pentru a se înălța 
colina leului, ceea ce a făcut să se înscrie cu mare pompă pe 
acel piedestal data de 18 iunie 1815, ceea ce-l încuraja pe 
Blucher să-i treacă prin foc şi sabie pe cei ce fugeau în 
neorânduială, ceea ce se năpustea asupra Franței ca asupra 
unei prăzi de pe înălțimea platoului Mont-Saint-Jean, era 
contrarevoluția. Contrarevoluţia care şoptea cuvântul infam: 


dezmembrare. Ajunsă la Paris, a văzut de aproape gura 
vulcanului, a simțit că lava aceea ardea picioarele şi s-a 
răzgândit. S-a întors la încropirea unei Constituţii. 

Să nu vedem în Waterloo decât ceea ce înseamnă Waterloo. 
Scopul nu era nicidecum libertatea. Contrarevoluţia era fără 
să vrea liberală, aşa cum printr-un fenomen asemănător 
Napoleon era fără să vrea revoluționar. La 18 iunie 1815 un 
Robespierre călare a fost trântit de pe cal'53%. 


XVIII - O nouă răbufnire a dreptului divin 


Dictatura se sfârşise. Întregul sistem al Europei se prăbuşi. 

Imperiul se afundă într-un întuneric asemănător cu al 
lumii romane în agonie. Se zări din nou abisul, ca pe vremea 
barbarilor. Numai că barbaria din 1815, pe care se cuvine s-o 
numim pe numele ei cel mic contrarevoluție, nu prea avea 
putere, obosi iute şi se opri brusc. Imperiul, s-o recunoaştem, 
a fost plâns, şi plâns de ochi viteji. Dacă gloria stă în paloşul 
din care s-a făurit sceptrul, imperiul fusese gloria însăşi. El 
răspândise pe pământ toată lumina pe care o poate da tirania: 
lumina mohorâtă. Mai mult chiar: lumina întunecată. 
Comparată cu lumina zilei, e noapte. Această spulberare a 
nopţii avu efectul unei eclipse. 

Ludovic al XVIII-lea se întoarse la Paris. Manifestările de 
bucurie de la 8 iulie făcură să se uite entuziasmul de la 20 
martie. Corsicanul ajunse potrivnicul bearnezului'ss*. Pe 
cupola Tuileriilor flutură drapelul alb. Exilările nu mai 
conteneau. Masa de brad din Hartwell'55%% fu aşezată în fata 
fotoliului cu flori de crin al lui Ludovic al XIV-lea. Austerlitzul 
intrat în istorie, se vorbea despre Bouvines%% şi despre 
Fontenoyi's*7: ca despre ziua de ieri. Altarul şi tronul se 
înfrăţiră cu măreție. În Franța şi pe continent se aşeză una 
din formele cele mai netăgăduite de mântuire a societății 
veacului al XIX-lea. Europa purta cocarda albă. 
Trestailloni's** ajunse vestit. Deviza non pluribus impars* 


apăru din nou în razele de piatră care închipuiau soarele pe 
fațada cazărmii de pe cheiul d'Orsay. Acolo unde fusese o 
gardă imperială era acum o casă roşie. Arcul Caruselului St, 
încărcat cu victorii care nu-şi mai aveau rostul, stingher 
printre atâtea noutăţi, ruşinat poate întrucâtva de Marengo şi 
de Arcole, ieşi din încurcătură mulțumită statuii ducelui 
d'Angouleme. Cimitirul Madeleine - groaznica groapă comună 
de la '93 — fu acoperit cu marmură şi matostat, pentru că în 
țărâna aceea zăceau oasele lui Ludovic al XVI-lea şi ale Mariei 
Antoaneta. În şanţul de la Vincennes fu scoasă din pământ o 
piatră funerară, amintind că ducele d'Enghien'3%: murise 
chiar în luna în care fusese încoronat Napoleon. Papa Pius al 
VII-lea, care-l unsese împărat în preajma acestei morți, 
binecuvântă liniştit prăbuşirea, aşa cum binecuvântase 
înălțarea. La Schoenbrunn'***% rătăcea o umbră micuță, în 
vârstă de patru ani, căreia dacă îi spuneai regele Romei's**, 
însemna să dai dovadă de răzvrătire. Şi toate astea au fost cu 
putinţă, şi regii şi-au reluat tronurile, şi stăpânul Europei a 
fost închis într-o cuşcă, şi vechiul regim a devenit cel nou, şi 
întunericul a luat locul luminii pe pământ, pentru că, în 
după-amiaza unei zile de vară, un păstor i-a spus unui prusac 
într-o pădure: „Luaţi-o pe-aici, nu pe acolo!” 

Acest 1815 a fost un fel de aprilie jalnic'5*%. Vechile realități 
vătămătoare şi veninoase luară înfățişări noi. Minciuna se 
împereche cu 1789, dreptul divin îşi puse masca unei 
Constituţii, ficțiunile deveniră constituționale, prejudecățile, 
superstițiile şi gândurile ascunse, cu articolul 145% în inimă, 
se lustruiră cu liberalism. Şerpii şi-au schimbat pielea. 

Omul fusese în acelaşi timp înălțat şi înjosit de Napoleon. 
Idealul, sub această domnie a materiei strălucitoare, prinse 
numele straniu de ideologie. Gravă nesocotință din partea 
unui om mare să ia în râs viitorul! Cu toate astea, popoarele — 
carnea de tun atât de îndrăgostită de tunar -— îl căutau cu 
ochii. Unde e? Ce face? „Napoleon a murit!” îi spunea un 
trecător unui invalid de la Marengo şi de la Waterloo. „A 
murit? exclamă ostaşul. Bine-l mai cunoşti!” Închipuirea 


oamenilor făcea un zeu din acest om doborât la pământ. După 
Waterloo cerul Europei se întunecă. Dispariţia lui Napoleon a 
lăsat multă vreme un gol imens. 

Regii umplură acest gol. Bătrâna Europă se folosi de prilej 
ca să introducă diferite reforme. Luă ființă o Sfântă Alianţă. 
Belle Alliance'S*7'! spusese mai-nainte câmpia fatală de la 
Waterloo. 

În prezenţa şi în fața acestei străvechi Europe refăcute, se 
schițară trăsăturile unei Franţe noi. Viitorul, luat în râs de 
către împărat, îşi făcu intrarea. Purta pe frunte steaua care se 
cheamă Libertate. Ochii înflăcărați ai tinerelor generaţii se 
îndreptară spre el. Ciudat lucru: lumea se îndrăgosti în acelaşi 
timp de viitorul care se numea Libertate şi de trecutul care se 
numea Napoleon. Înfrângerea îl ridicase mai sus pe cel învins. 
Napoleon doborât părea mai înalt decât Napoleon în picioare. 
Învingătorilor începu să le fie frică. Anglia îl puse pe Hudson 
LoweiS*%% să-l păzească, iar Franţa pe Montchenu'*** să stea la 
pândă. Braţele lui încrucişate ajunseră neliniştea tronurilor. 
Alexandru îl numea „insomnia mea”. Spaima asta venea din 
cantitatea de revoluție care clocotea într-însul. Asta explică şi 
îndreptăţeşte liberalismul bonapartist. Regii domniră fără să 
se simtă la largul lor, cu stânca de la Sfânta Elena în zare. 

Pe când Napoleon se stingea la Longwood, cei şaizeci de mii 
de oameni căzuți pe câmpia de la Waterloo putreziră în tihnă, 
şi ceva din pacea lor se răspândi în lume. Congresul de la 
Viena alcătui drept urmare tratatele din 1815'55 iar Europa 
nu-mi asta restaurațţie. 

lată ce înseamnă Waterloo. 

Dar ce-i pasă nemărginirii? Toată furtuna asta, tot norul 
ăsta, războiul, pe urmă pacea, toată această întunecare, n-au 
tulburat nici măcar o singură clipă lumina ochiului uriaş, în 
fața căruia o gâză care sare dintr-un fir de iarbă pe altul, 
înseamnă tot atât cât vulturul care zboară dintr-o clopotniță 
într-alta prin turlele catedralei Notre-Dame. 


XIX - Câmpul de lupta în timpul nopţii 


Să ne întoarcem -— e o nevoie a acestei cărți — la fatalul câmp 
de luptă. La 18 iunie 1815 era lună plină. Lumina ajută 
crunta urmărire a lui Blucher, descoperi urmele fugarilor, 
dădu mulțimea asta prăpădită pe mâna înverşunatei cavalerii 
prusace şi înlesni masacrul. În unele catastrofe se întâlnesc 
asemenea tragice complicităţi ale nopţii. 

După cea din urmă lovitură de tun, câmpia de la Mont- 
Saint-Jean rămase pustie. 

Englezii ocupară lagărul francezilor; aşa se consfințeşte de 
obicei biruința: culcându-te în patul celui învins. Îşi aşezară 
tabăra dincolo de  Rossomme. Prusacii, dezlănțuiți în 
urmărire, împinseră înainte. Wellington se duse în satul 
Waterloo ca să-şi întocmească raportul către lordul Bathurst. 

Dacă s-a putut aplica vreodată zicala sic vos non vobisis5t, 
ea se potriveşte negreşit satului Waterloo. Fără să fi contribuit 
în vreun fel la bătălie, Waterloo a rămas la o jumătate de leghe 
departe de ea. Mont-Saint-Jean a fost bombardat, Hougomont 
a ars, Papelotte a ars, Plancenoit a ars, Haie-Sainte a fost luat 
cu asalt, Belle-Alliance a văzut îmbrăţişarea celor doi 
învingători; numele acestor localități abia sunt cunoscute; iar 
Waterloo, care n-a luat deloc parte la luptă, are toată cinstea. 

Nu suntem dintre cei ce laudă războiul; când se iveşte 
prilejul, îi arătăm neajunsurile. Războiul are frumuseți 
groaznice, pe care nu le-am trecut sub tăcere; să 
recunoaştem, însă, că are şi părțile lui urâte. Una dintre cele 
mai uimitoare este grăbita despuiere a morților după biruinţă. 
Zorile care vin după o bătălie răsar totdeauna peste cadavre 
goale. 

Cine face asta? Cine pângăreşte în felul ăsta izbânda? A cui 
e mâna respingătoare care se strecoară în buzunarul victoriei? 
Cine sunt hoţii care dau lovitura lor la adăpostul gloriei? Unii 
filosofi, printre care şi Voltaire, afirmă că sunt tocmai cei care 
au făurit gloria. Sunt aceiaşi, spun ei; nu se face cu schimbul; 


cei rămaşi în viaţă îi jefuiesc pe cei care sunt la pământ. Eroul 
din timpul zilei este vampirul din timpul nopţii. La urma 
urmei, ai tot dreptul să despoi niţel un cadavru care este 
opera ta. Întrucât ne priveşte, nu credem lucrul ăsta. Să 
culegi lauri şi să descalți un mort - aşa ceva ni se pare cu 
neputinţă pentru aceeaşi mână. 

E sigur un lucru; de obicei după învingători, vin hoţii. Să-l 
scoatem însă din cauză pe ostaş; mai ales pe ostaşul din zilele 
noastre. 

Orice armată are o coadă, şi acolo se găsesc cei pe care 
trebuie să-i învinovățim. Oameni-lilieci, jumătate tâlhari, 
jumătate slugi, tot felul de păsări de noapte zămislite de acest 
asfințit care se numeşte război, purtând uniforme fără să 
lupte, bolnavi prefăcuţi, schilozi cumpliți, cantinieri suspecți, 
mergând uneori cu nevestele în căruciocare şi furând ceea ce 
vor vinde mai târziu, cerşetori oferindu-se drept călăuze 
ofițerilor, secături, borfaşi; armatele în marş de altădată - nu 
vorbim despre cele de astăzi - târau după ele toată gloata 
asta, căreia în grai cazon i se spunea „codagşii”. Nicio armată şi 
nicio naţiune nu era răspunzătoare de aceste făpturi; vorbeau 
italieneşte şi-i urmau pe nemți; vorbeau franțuzeşte şi-i 
urmau pe englezi. Marchizul de Fervaques a fost ucis 
mişeleşte şi jefuit, chiar pe câmpul de luptă, în noaptea care 
urmă după victoria de la Cerisoles'552, de către unul din aceşti 
mizerabili, codaş spaniol care vorbea franțuzeşte şi pe care-l 
luase drept unul de-ai noştri din pricina dialectului picard. 
Din tâlhărie se năştea tâlharul. Zicala dezgustătoare „a trăi pe 
spinarea duşmanului” producea lepra asta, pe care numai o 
disciplină aspră o putea lecui. Sunt faime care înşală; nu se 
ştie totdeauna de ce unii generali, dintre cei mari de altfel, au 
fost atât de populari. Turenne'5% era adorat de ostaşii lui 
pentru că îngăduia jaful; trecerea cu vederea a răului face 
parte din bunătate; Turenne a fost atât de bun, încât a lăsat 
ca Palatinatul să fie trecut prin foc şi sânge85%. În urma 
ostaşilor se vedeau mai mulți sau mai puțini jefuitori, după 
cum comandantul era mai mult sau mai puțin sever. Hoche şi 


Marceau's55 n-aveau  codaşi; Wellington, o  recunoştea 
bucuros, avea puțini. 

Totuşi, în noaptea de 18 spre 19 iunie morţii au fost 
despuiaţi. Wellington a fost neînduplecat; a dat ordin să fie 
împuşcat oricine va fi prins asupra faptului; dar cei care pradă 
sunt dârji. Tâlharii prădau într-o parte a câmpului de luptă, 
în timp ce alții erau împuşcaţi în cealaltă. 

Luna era înspăimântătoare pe câmpia aceea. 

Spre miezul nopţii, un om da târcoale sau mai curând se 
târa înspre drumul desfundat de la Ohain. După înfăţişare era 
unul dintre acei despre care am vorbit — nici englez, nici 
francez, nici ţăran, nici soldat, mai puţin om decât vampir, 
atras de mirosul cadavrelor, confundând victoria cu furtul şi 
venit pentru jaf la Waterloo. Era îmbrăcat cu o bluză largă ca 
o pelerină, era neliniştit şi îndrăzneț, mergea înainte şi se uita 
înapoi. Cine era omul ăsta? Noaptea ştia probabil mai multe 
pe socoteala lui decât ziua. N-avea traistă, dar fără îndoială 
avea buzunare încăpătoare sub pelerină. Din când în când se 
oprea, cercetând câmpia din jurul lui să vadă dacă nu era 
observat, se apleca deodată, urnea de pe jos ceva mut şi 
nemişcat, pe urmă se ridica şi se îndepărta pe furiş. Felul cum 
se strecura, atitudinea lui, mişcările pripite şi tainice, îl făceau 
să semene cu acele larve care bântuie ruinele în amurguri şi 
pe care vechile legende normande le numesc alode. Unele 
păsări de noapte cu picioare lungi iau asemenea forme în 
mlaştini. 

O privire care ar fi cercetat cu băgare de seamă întunericul, 
ar fi putut zări, la oarecare depărtare, un mic furgon de 
cantinier, acoperit cu un coviltir de răchită gudronată, tras de 
o mârțoagă flămândă, ce păştea urzici printre zăbale, oprit şi 
parcă ascuns în spatele cocioabei aflate la întretăierea 
drumului de la Mont-Saint-Jean spre Braine-lAlleud cu 
şoseaua din Nivelles, iar în furgon, un fel de femeie şezând pe 
un maldăr de lăzi şi pachete. Între acest furgon şi omul care 
da târcoale era probabil o legătură. 


Noaptea era senină. Niciun nor pe bolta cerului. N-are nicio 
însemnătate faptul că pământul e roşu; luna rămânea albă. 
Aşa e cerul, nepăsător. Prin livezi, crengile rupte de schije, dar 
nedesprinse încă, atârnând de scoarță, se legănau încet în 
bătaia vântului nopții. 

În depărtare se auzeau nelămurit patrulele şi rondurile de 
noapte din tabăra engleză, mergând încoace şi-ncolo. 

Hougomont şi Haie-Sainte continuau să ardă, ridicând, una 
la apus, alta la răsărit, două flăcări uriaşe, care se legau - ca 
un şirag de rubine cu două paftale descheiate la capete - cu 
brâul de focuri din tabăra engleză, desfăşurat într-un imens 
semicerc pe colinele din zare. 

Am vorbit de catastrofa de pe drumul dinspre Ohain. Ni se 
strânge inima gândindu-ne cum au murit atâți viteji. Dacă 
este ceva groaznic, dacă există o realitate care depăşeşte visul, 
apoi iat-o: să trăieşti, să te bucuri de lumina soarelui, să fii în 
plină stăpânire a forței virile, să fii sănătos şi vesel, să râzi 
voiniceşte, să alergi după o glorie care stă orbitoare în fața ta, 
să-ți simți în piept plămânii care respiră, o inimă care bate, o 
voința care judecă, să vorbeşti, să gândeşti, să speri, să 
iubeşti, să ai mamă, nevastă, copii, să ai lumina şi, deodată, 
cât ai clipi din ochi, în mai puţin de-un minut, să te 
prăbuşeşti într-o prăpastie, să cazi, să te rostogoleşti, să 
striveşti şi să fii strivit, să vezi spice de grâu, flori, frunze, 
crengi, să nu te poţi agăța de nimic, să-ți simţi sabia fără 
folos, să simţi oameni sub tine şi cai peste tine, să te zbați în 
zadar, cu oasele rupte de vreo lovitură de copită în întuneric, 
să simți un călcâi care-ţi scoate ochii din cap, să muşti cu 
turbare potcoave de cai, să te sufoci, să urli, să te răsuceşti, să 
fii acolo dedesubt şi să-ți spui: „Acum câteva clipe eram un om 
viu!” 

Pe locul unde horcăise acest jalnic prăpăd, domnea acum 
tăcere desăvârşită. Matca drumului desfundat era plină cu cai 
şi călăreți îngrămădiți unii peste alții. Un vălmăşag îngrozitor. 
Malurile şanțului nu se mai vedeau, căci hoiturile făcuseră 
drumul una cu câmpia şi-l umpleau până la margine ca o 


baniță de orz rasă. Un morman de cadavre în partea de sus, 
un râu de sânge în partea de jos; aşa era drumul ăsta în 
noaptea de 18 iunie 1815. Sângele curgea până pe şoseaua de 
la Nivelles şi se prelingea într-o băltoacă mare în fața unui 
pâlc de arbori ce închidea drumul, într-un loc care mai e 
arătat şi astăzi. 

Ne amintim că prăbuşirea cuirasierilor avusese loc de 
partea cealaltă, pe şoseaua dinspre Genappe. Îngrămădirea 
hoiturilor era pe măsura adâncimii drumului desfundat. Spre 
mijloc, în partea unde se netezea, acolo pe unde trecuse divizia 
Delort, stratul morţilor se subția. 

Haimanaua pe care am arătat-o cititorului se ducea într- 
acolo. Răscolea mormanul ăsta uriaş. Privea. Făcea nu ştiu ce 
respingătoare trecere în revistă a morților. Călca prin sânge. 

Deodată se opri. 

La câţiva paşi în fața lui, pe drumul desfundat, în locul 
unde se sfârşea mormanul morţilor, de sub grămada asta de 
oameni şi de cai, ieşea o mână deschisă, luminată de lună. 

Pe un deget al acestei mâini lucea ceva: un inel de aur. 

Omul se aplecă, stătu o clipă ghemuit şi, când se ridică, 
inelul nu mai era pe mână. 

Nu se ridică de tot; rămase într-o atitudine de sălbăticiune 
speriată, cu spatele spre movila morţilor, cercetând zarea, în 
genunchi, sprijinindu-şi partea dinainte a trupului pe degetele 
arătătoare proptite în pământ, cu capul la pândă deasupra 
marginii drumului desfundat. Cele patru labe ale şacalului 
sunt potrivite pentru anumite acţiuni. Pe urmă, hotărându-se, 
se ridică. 

În clipa aceea tresări. Simţi că-l apucase cineva de spate. 

Se întoarse; palma deschisă se închisese şi-i apucase 
pulpana pelerinei. 

Unui om de treabă i-ar fi fost frică. Acesta, însă, începu să 
râdă. 

— A! zise el, e mortul! Mai bine un strigoi decât un 
jandarm. 


Dar mâna pierdu orice putere şi-i dădu drumul. Sforțarea 
se iroseşte repede în groapă. 

— Ei! zise hoțul, nu cumva mortul ăsta e viu? la să vedem. 

Se plecă din nou, scormoni grămada, dădu la o parte tot ce- 
| împiedica, înşfăcă mâna, apucă brațul, liberă capul, trase 
trupul şi, câteva clipe după aceea, târa după el în întunericul 
drumului desfundat un om neînsuflețit sau cel puțin leşinat. 
Era un cuirasier, un ofițer, chiar un ofițer superior; de sub 
platoşă îi ieşea un epolet lat de aur; nu mai avea cască. O 
lovitură de spadă dată cu furie îi brăzda fața pe care nu se 
vedea decât sânge. Altminteri, nu părea să aibă vreun 
mădular rupt, şi, printr-o întâmplare fericită, dacă acest 
cuvânt se poate întrebuința aici, morții înțepeniseră deasupra 
lui, încât îl feriseră să fie strivit. Ochii îi erau închişi. 

Pe platoşa lui se vedea crucea de argint a Legiunii de 
onoare. 

Hoţul smulse această cruce, care dispăru într-una din 
văgăunile fără fund de sub pelerină. 

Pipăindu-l apoi pe ofițer la cingătoare, găsi un ceas şi-l 
înhăță. Scotoci după aceea jiletca, dădu peste o pungă şi-o 
şterpeli. 

Pe când îi dădea muribundului această mână de ajutor, 
ofițerul deschise ochii. 

— Mulţumesc! şopti el. 

Mişcările repezi ale omului care-l pipăia, răcoarea nopții, 
aerul pe care putea să-l respire în voie, îl scoseseră din 
letargie. 

Hoţul nu răspunse. Ridică fruntea. Se auzea un zgomot de 
paşi pe câmpie; se apropia probabil vreo patrulă. 

Ofițerul îngăimă, pentru că în glasul lui mai stăruia agonia: 

— Cine-a câştigat bătălia? 

— Englezii, răspunse hoţul. 

Ofițerul urmă: 

— Caută. În buzunare! Ai să găseşti o pungă şi un ceas! la- 
le! 

Lucrul se şi făcuse. 


Hoţul se prefăcu că-i face pe plac şi spuse: 

— Nu găsesc nimic. 

— Mi-au fost furate, zise ofițerul. Îmi pare rău! Ar fi fost ale 
dumitale. 

Paşii patrulei se auzeau din ce în ce mai desluşit. 

— Vine cineva, zise hoțul, pregătindu-se să plece. 

Ofițerul, ridicând cu multă greutate brațul, îl opri: 

— Mi-ai salvat viața. Cine eşti? 

Hoţul răspunse iute şi în şoaptă: 

— Făceam parte ca şi dumneavoastră din armata franceză. 
Trebuie să vă părăsesc. Dacă m-ar prinde, m-ar împuşca. V- 
am salvat viața. Acum, descurcaţi-vă. 

— Ce grad ai? 

— sergent. 

— Cum te numeşti? 

— Thenardier. 

— Nu voi uita numele ăsta, spuse ofițerul. Ţine-l minte pe- 
al meu. Mă cheamă Pontmercy. 


CARTEA A DOUA 
VASUL ORION 
I — Numărul 24601 devine numărul 9430 


Jean Valjean fusese prins din nou. 

Vom trece repede peste amănuntele dureroase. Ne mărginim 
să transcriem aici două dări de seamă publicate în ziarele 
vremii, la câteva luni după întâmplările uimitoare care s-au 
petrecut la Montreuil-sur-mer. 

Articolele sunt destul de scurte. Se ştie că pe vremea aceea 
nu exista încă Gazeta tribunalelor. 

Îl reproducem pe cel dintâi, din Drapelul alb. Poartă data de 
25 iulie 1822: 


„Într-un district din Pas-de-Calais s-a petrecut de curând un 
fapt puțin obişnuit. Un om care nu era de prin partea locului, pe 
nume d. Madeleine, înfiripase cu câțiva ani în urmă, prin nişte 
procedee noi, o veche industrie locală, fabricarea mărgelelor de 
sticlă neagră. Prin asta se îmbogăţise şi, să recunoaştem, 
îmbogăţise şi ținutul. Drept recunoştinţă pentru serviciile 
aduse, fusese numit primar. Poliția a descoperit că d. 
Madeleine nu era decât un fost ocnaş, osândit în 1796 pentru 
furt şi că-l chema Jean Valjean. Jean Valjean a fost întemnițat 
din nou. Înainte de arestare, se pare că a izbutit să scoată de 
la d. Laffitte o sumă de peste o jumătate de milion, pe care o 
depusese la acesta şi pe care de altfel se spune că o câştigase 
cinstit din comerţul lui. După ce a fost întemnițat din nou în 
ocna din Toulon, nu s-a putut afla unde ascunsese Jean 
Valjean banii ăştia...” 


Reproducem cel de-al doilea articol, ceva mai amănunțit, 
după Journal de Paris de la aceeaşi dată: 


„Un fost ocnaş liberat, numit Jean Valjean, a apărut de 
curând în fața curții cu juri din Var, în împrejurări vrednice de 
a atrage atenția. Ticălosul acesta izbutise să înşele vigilența 
poliției; îşi schimbase numele şi reuşise să fie numit primar 
într-unul din ora oraşele noastre din Nord. Întemeiase în oraşul 
acela un negoț destul de însemnat. În cele din urmă, a fost 
demascat şi arestat, mulțumită  sârguinței neobosite a 
parchetului. Trăia cu o prostituată, care a murit de spaimă în 
clipa în care a fost arestat. Nemernicul ăsta, care are o forță 
herculeană, izbutise să evadeze; dar, la câteva zile după 
evadare, poliția l-a prins din nou, chiar la Paris, în clipa când 
se urca într-una din trăsurile acelea mici, care fac cursa între 
Capitală şi satul Montfermeil (Seine-et-Oise). Se spune că s-a 
folosit de răgazul acestor câteva zile de libertate pentru ca să 
reintre în posesia unei mari sume de bani, pe care o depusese 
la unul dintre bancherii noştri cunoscuţi. Se crede că e vorba 
de vreo şase sau şapte sute de mii de franci. Actul de acuzare 


susține că i-ar fi îngropat într-un loc ştiut numai de el şi n-au 
putut fi găsiți. În orice caz, numitul Jean Valjean a fost dat în 
judecata curții cu juri din departamentul Var pentru furt la 
drumul mare săvârşit cu mâna înarmată, acum vreo opt ani, 
asupra persoanei unuia din acei copii cumsecade care, cum a 
spus în versuri nemuritoare patriarhul din Ferney5*:: 

„„„din Savoia-n fiecare an coboară 

să curețe-n hogeacuri astupate 

funinginea - cu mâna lor uşoară... 


Tâlharul n-a încercat să se apere. S-a arătat, prin glasul 
convingător şi iscusit al procurorului general, că furtul fusese 
săvârşit în complicitate şi că Jean Valjean făcea parte dintr-o 
bandă de hoți din Sud. Drept urmare, fiind găsit vinovat, Jean 
Valjean a fost condamnat la moarte. Criminalul n-a vrut să 
facă recurs. În îndurarea lui fără margini, regele a binevoit să-i 
schimbe pedeapsa în muncă silnică pe viață. Jean Valjean a 
fost trimis numaidecât la ocna din Toulon.” 


Se ştie că la Montreuil-sur-mer Jean Valjean fusese un om 
evlavios. Unele ziare, printre care şi Le Constitutionnel, 
înfăţişează această schimbare a pedepsei drept o izbândă a 
partidului clerical. 

La ocnă, numărul lui Jean Valjean fu schimbat. Se numea 
acum 9430. 

De altfel, fie zis în treacăt, odată cu domnul Madeleine 
dispăru şi prosperitatea orăşelului Montreuil-sur-mer: se 
împlini tot ce prevăzuse el în noaptea lui de înfrigurare şi de 
îndoială; într-adevăr, rămas fără el, oraşul rămase fără suflet. 
După căderea lui, avu loc la Montreuil-sur-mer împărțeala 
egoistă a marilor înfăptuiri năruite, fatala destrămare a 
lucrurilor înfloritoare care se săvârşesc zilnic, pe neştiute, în 
comunitatea omenească şi pe care istoria n-a luat-o în seamă 
decât o singură dată, fiindcă s-a întâmplat după moartea lui 
Alexandru. Locotenenţii se încoronează regi; contramaiştrii se 
improvizează fabricanți. Se iscară învrăjbirile invidiei. Marile 


ateliere ale domnului Madeleine îşi închiseră porțile; clădirile 
se dărăpănară; lucrătorii se risipiră. Unii părăsiră localitatea, 
alții se lăsară de meseria asta. Toate se făceau în mic în loc să 
se facă în mare; se urmărea câştigul, în loc să se urmărească 
calitatea. Nu mai era un centru; concurență şi înverşunare 
pretutindeni. Domnul Madeleine stăpânea şi conducea totul. 
După căderea lui, fiecare se gândea numai la sine; dorul de 
luptă luase locul spiritului de organizare; în locul bunăvoinţei, 
îndârjirea; în locul bunătăţii arătate tuturor de către 
întemeietor, duşmănia unuia împotriva celuilalt; firele 
înnodate de domnul Madeleine se încurcară şi se rupseră; 
procedeele de fabricaţie începură să fie falsificate, valoarea 
produselor scăzu, oamenii pierdură încrederea; posibilitățile 
de desfacere se micşorară; comenzile erau din ce în ce reduse; 
salariile scăzură, atelierele nu mai aveau ce lucra; veni 
falimentul. Şi, odată cu asta, nu mai era nimic pentru săraci. 
Totul se risipi. 

Statul însuşi băgă de seamă că fusese strivit cineva undeva. 
În mai puţin de patru ani după pronunţarea sentinței curţii 
cu juri, prin care se constata, în folosul ocnei, identitatea 
dintre domnul Madeleine şi Jean Valjean cheltuielile pentru 
încasarea impozitelor în districtul Montreuil-sur-mer se 
dublară şi domnul de Villeleis57: făcea observaţia asta de la 
tribună, în luna februarie 1827. 


II — In care se vor citi două versuri care 
sunt poate de la diavol 


Înainte de a păşi mai departe, socotim nimerit să povestim 
cu oarecare amănunte o întâmplare ciudată care s-a petrecut 
la Montfermeil cam în aceeaşi vreme, şi care se potriveşte 
întrucâtva cu unele presupuneri ale procurorului general. 

În localitatea Montfermeil dăinuieşte o credință foarte veche, 
cu atât mai ciudată şi mai prețioasă cu cât o superstiție 
populară în vecinătatea Parisului e ca un aloe'5* în Siberia. 


Suntem dintre cei ce respectă orice plantă rară. lată care e 
superstiția din Montfermeil. Se crede că, din timpuri străvechi, 
diavolul şi-a ales pădurea ca să-şi îngroape acolo comorile. 
Cumetrele spun că adeseori întâlnesc pe înserate, prin locurile 
mai puțin umblate ale pădurii, un om negricios, cu înfăţişare 
de căruțaş sau de tăietor de lemne, încălțat cu saboți, purtând 
pantaloni şi bluză de pânză, şi care poate fi recunoscut 
deoarece în loc de tichie sau pălărie are pe cap două coarne 
foarte mari. Într-adevăr, în felul ăsta poate fi lesne recunoscut. 
De obicei, acest om se ocupă cu săparea unei gropi. Sunt trei 
chipuri de a trage folos din această întâlnire. Mai întâi, să te 
apropii de el şi să-i vorbeşti. Vei băga atunci de seamă că omul 
e un ţăran oarecare, că pare negru din pricina amurgului, că 
nu sapă nicio groapă, dar că smulge iarbă pentru vaci şi că 
ceea ce luaseşi drept coarne nu erau altceva decât o furcă 
pentru bălegar, pe care o poartă pe umăr şi ai cărei dinţi ţi se 
păreau, seara, din depărtare, că-i ies din cap. Te-ntorci acasă 
şi-ţi dai sufletul într-o săptămână. Al doilea chip este să-l 
urmăreşti, să-l aştepţi până-şi sapă groapa, până o astupă la 
loc şi pleacă; pe urmă alergi repede la groapă, o scormoneşti şi 
scoţi de acolo „comoara” pe care a îngropat-o, fără îndoială, 
omul cel negru. În cazul ăsta, mori într-o lună. În sfârşit cel 
de-al treilea chip e să nu vorbeşti cu omul negru, să nu te uiţi 
la el şi să fugi cât te ţin picioarele. Vei muri până într-un an. 
Deoarece toate aceste trei chipuri au neajunsurile lor, cel 
de-al doilea, care oferă cel puţin oarecare foloase, printre care 
şi pe acelea de a pune mâna pe o comoară, fie şi pentru o lună, 
este îndeobşte cel adoptat. Oamenii îndrăzneți, pe care-i 
ispiteşte orice, au răscolit adesea, după cât se spune, gropile 
săpate de omul negru şi au încercat să-l jefuiască pe diavol. Se 
pare că nu-i vorba de cine ştie ce — dacă ar fi să ne luăm după 
spusele din bătrâni şi mai cu seamă după cele două versuri 
enigmatice, scrise într-o latină barbară, pe care le-a lăsat cu 
privire la cele povestite mai sus un călugăr normand rău 
văzut, puţin vrăjitor, care se numea Tryphon. Acest Tryphon e 


îngropat la mânăstirea Saint-Georges din Bocherville, lângă 
Rouen, iar din mormântul lui ies broaşte râioase. 

Oamenii se trudesc din greu - gropile astea fiind de obicei 
foarte adânci - nădugşesc, scormonesc, lucrează toată noaptea, 
pentru că treaba asta se face noaptea, cămaşa le e leoarcă, 
lumânarea e pe sfârşite, cazmaua s-a tocit, şi când în cele din 
urmă ajung la fundul gropii, când pun mâna pe „comoară”, 
peste ce dau? Ce e comoara diavolului? Un bănuț, câteodată 
un taleris5*%, o piatră, un schelet, un cadavru însângerat, 
uneori o stafie împăturită în patru, ca un petic de hârtie într- 
un portofel, alteori nimic. Se pare că tocmai asta le vestea 
curioşilor indiscreți versurile lui Tryphon: 

Fodit, et in fossa thesauros condit opaca 

As, nummos, lapides, cadaver, simulacra, nihilque...!35 


Se pare că şi astăzi se mai găsesc acolo, ba un corn pentru 
praf de puşcă, plin cu gloanţe, ba un joc de cărți, vechi, 
unsuroase şi pârlite, de care s-au slujit desigur diavolii. 
Tryphon nu pomeneşte de aceste două descoperiri din urmă, 
întrucât Tryphon a trăit în veacul al XII-lea şi diavolul nu pare 
să se fi gândit să născocească praful de puşcă înaintea lui 
Roger BaconiSSt: şi cărţile de joc înaintea lui Carol al VI-lea'8*2. 

De altminteri, dacă joci cu cărțile astea, poţi fi sigur că 
pierzi şi cămaşa de pe tine; iar în ceea ce priveşte praful de 
puşcă din corn, el are însuşirea de-a face ca puşca să ţi se 
descarce în obraz. 

La puţină vreme, după ce procurorul general socotise că 
ocnaşul Jean Valjean în timpul evadării sale de câteva zile, ar 
fi dat târcoale în jurul târguşorului Montfermeil, s-a observat 
în aceeaşi localitate că un bătrân cantonier, pe care-l chema 
Boulatruelle, „işi făcea de lucru” prin pădure. Cei de prin 
partea locului erau încredințaţi că Boulatruelle ăsta fusese 
închis la ocnă; era supravegheat de poliție şi, întrucât nu 
găsea nicăieri de lucru, administraţia îl folosea pe-o leafă de 
nimic în postul de cantonier pe drumul dintre Gagny şi Lagny. 


Boulatruelle era un om pe care localnicii nu-l prea vedeau 
cu ochi buni; era prea respectuos, prea umil, gata să se 
descopere în fața orişicui, tremurând şi zâmbind înaintea 
jandarmilor; făcea probabil parte din vreo bandă, spuneau ei, 
bănuindu-l că ar putea pândi pe la vreun colț de pădure, pe 
înserat. N-avea decât o scuză: că era bețiv. 

lată ce credeau oamenii a fi observat. 

De câtva timp, Boulatruelle lăsa înainte de vreme lucrul lui 
de pietruire şi întreţinere a drumului şi se ducea cu cazmaua 
în pădure. Îl întâlneai pe înserate prin luminişurile cele mai 
pustii, prin desişurile cele mai sălbatice, prefăcându-se a 
căută ceva, câteodată săpând gropi. Bătrânele care treceau pe 
acolo îl luau la început drept Belzebut, pe urmă îl recunoşteau 
pe Boulatruelle, dar nu se simțeau deloc mai liniştite. 
Întâlnirile astea păreau că-l supără mult pe Boulatruelle. Se 
vedea bine că încerca să se ascundă şi că era o taină în ceea ce 
făcea. Se spunea în sat: „E lămurit că s-a arătat iar dracul. 
Boulatruelle l-a zărit şi-l caută. Adevărul e că ăsta e în stare 
să pună mâna pe avuţiile ascunse ale lui Lucifer.” Scepticii 
adăugau: „Oare Boulatruelle o să-l tragă pe sfoară pe diavol, 
ori diavolul o să-l păcălească pe Boulatruelle?” Bătrânele îşi 
făceau de zor semnul crucii. 

De la o vreme, cotrobăitul lui Boulatruelle prin pădure 
încetă, şi el îşi reluă lucrul lui de cantonier ca mai-nainte. 
Oamenii începură să vorbească despre altele. 

Câţiva inşi rămăseseră totuşi curioşi, zicându-şi că puteau 
să dea acolo, dacă nu peste comorile de neînchipuit din 
poveste, măcar peste vreun chilipir mai gras şi mai lesne de 
pipăit decât biletele de bancă ale diavolului, a cărui taină o 
descoperise fără îndoială pe jumătate cantonierul. Cei mai 
„intrigaţi” erau învățătorul şi cârciumarul Thenardier, care 
era prieten cu toată lumea şi nu se dăduse înapoi să se 
împrietenească şi cu Boulatruelle. 

— A fost la ocnă? spunea Thenardier. Nu zău! Nu se poate 
şti nici cine e acolo, nici cine-o să ajungă acolo. 


Într-o seară, învățătorul afirma că altădată justiţia s-ar fi 
întrebat ce căuta Boulatruelle în pădure şi că el ar fi trebuit 
să vorbească; la nevoie l-ar fi torturat, şi Boulatruelle n-ar fi 
putut rezista, de pildă, chinului apei. 

— Să-l supunem la chinul vinului, spuse Thenardier. 

Se aşezară la o masă şi-i dădură de băut bătrânului 
cantonier. Boulatruelle bău mult şi vorbi puţin. El îmbină cu o 
artă uimitoare şi într-o proporţie măiastră setea unui nesăţios 
cu discreția unui judecător. Cu toate astea, după multe 
încercări de a-l iscodi, de a alătura şi de a lega cele câteva 
cuvinte încâlcite care i-au scăpat, Thenardier şi învățătorul 
crezură c-au înţeles cam următoarele: 

Într-o dimineaţă, pe când se ducea în zori la lucru, 
Boulatruelle ar fi văzut cu mirare într-un colț al pădurii, într- 
un tufiş, o lopată şi un hârleţ, „ca să zicem aşa, ascunse”. l-a 
trecut prin gând totuşi, că puteau să fie lopata şi hârleţul 
moşului Six-Fours, care căra apă şi nu s-a mai gândit la asta. 
În seara aceleiaşi zile însă, a văzut fără ca el însuşi să poată fi 
văzut, deoarece se afla în dosul unui copac gros, „un individ” 
care nu era câtuşi de puţin de prin partea locului şi pe care el, 
Boulatruelle, îl cunoştea foarte bine. Acest „individ” se 
îndrepta spre desişul pădurii. În tălmăcirea lui Thenardier: 
„un tovarăş de ocnă.” Boulatruelle refuzase cu încăpățânare 
să le spună numele lui. Individul ăsta avea în mână un 
pachet, ceva pătrat ca o cutie mare sau ca o lădiță. 
Boulatruelle rămase surprins. Abia după şapte sau opt 
minute îi veni în gând să-l urmărească pe „individ”. Era, însă, 
prea târziu: „individul” intrase în desiş, se întunecase, şi 
Boulatruelle nu l-a mai putut ajunge. Atunci se hotări să stea 
la pândă la marginea pădurii. Răsărise luna. Peste câteva 
ceasuri, Boulatruelle l-a văzut pe „individu!” lui ieşind din 
tufiş fără lădiță, dar cu un hârleț şi cu o lopată în mână. 
Boulatruelle l-a lăsat pe „individ” să treacă şi nu s-a gândit 
să-l oprească, spunându-şi că celălalt era de trei ori mai 
puternic decât el. Era înarmat cu o sapă şi că, recunoscându-l 
şi văzându-se recunoscut, l-ar fi ucis. Duioasa revărsare de 


simțăminte a doi vechi tovarăşi care se regăsesc. Dar lopata şi 
hârlețul fuseseră o rază de lumină pentru Boulatruelle; se 
repezi în tufişul observat de dimineaţă şi nu mai găsi nici 
lopata, nici hârleţul. A înțeles prin urmare că „individul” lui, 
după ce intrase în pădure, săpase acolo o groapă cu hârlețul, 
îngropase în ea lădița şi astupase la loc groapa cu lopata. Şi, 
cum lada era prea mică pentru ca să conțină un cadavru, ea 
conținea desigur bani. lată cauza cercetărilor lui. Boulatruelle 
cutreierase, cercetase, scotocise toată pădurea şi scormonise 
peste tot unde i se păruse că pământul fusese răscolit de 
curând. Zadarnic. N-a putut descoperi nimic. În Montfermeil 
nu se mai gândea nimeni la asta. Numai câteva bătrâne 
spuneau: „Fiți siguri că tot tămbălăul ăsta n-a fost făcut 
degeaba de cantonierul din Gagny. Cu siguranţă că s-a arătat 
diavolul.” 


III — Lanţul trebuie să fi suferit mai 
înainte o anumită operaţie pregătitoare 
ca să poată fi sfărâmat dintr-o lovitură de 
ciocan 


Spre sfârşitul lunii octombrie a aceluiaşi an 1823 locuitorii 
din Toulon văzură întorcându-se în port, în urma unei 
furtuni, spre a i se repara unele stricăciuni, vasul Orion, care 
mai târziu a fost întrebuințat la Brest ca vas-şcoală şi care pe 
atunci făcea parte din escadra Mediteranei. 

Bastimentul acesta, cât era de schilodit, fiindcă marea se 
purtase cu el rău de tot, făcu impresie când intră în radă. 
Avea nu mai țin minte ce fel de pavilion, care-i dădea dreptul 
la un salut reglementar de unsprezece lovituri de tun, la care 
el răspunse cu lovitură pentru lovitură; toate la un loc, 
douăzeci şi două. S-a făcut socoteala că, în salve, onoruri 
regale şi militare, schimburi zgomotoase de curtoazie, semnale 
protocolare, formalități de rade şi citadele, răsărituri şi 


apusuri de soare, salutate în toate zilele de toate fortărețele şi 
de toate vapoarele de război, intrări şi ieşiri din porturi etc., 
etc., se trag pe tot pământul, la fiecare douăzeci şi patru de 
ore, o sută cincizeci de mii de lovituri de tun fără niciun folos. 
Socotind şase franci lovitura de tun, înseamnă că nouă sute 
de mii de franci pe zi, adică trei sute de milioane pe an, se duc 
în vânt. Nu e decât un amănunt. Şi-n vremea asta sărăcimea 
moare de foame. 

Anul 1823 a fost ceea ce sub restauraţie se numea „epoca 
războiului Spaniei”'8%%. 

Războiul acesta cuprindea o mulțime de evenimente într- 
unul singur, precum şi nenumărate ciudățenii. O mare 
afacere de familie pentru casa de Bourbon, ramura franceză 
ajutând şi luând sub ocrotirea ei ramura din Madrid, adică 
făcând un act de autoritate al primului născut; o revenire 
aparentă la tradiţiile noastre naționale, amestecată cu 
supunere şi servitute față de guvernele din Nord; domnul duce 
d'Angouleme, poreclit de ziarele liberale „eroul de la Andujar”, 
înăbuşind într-o atitudine triumfală, care nu prea se potrivea 
cu înfăţişarea sa liniştită, vechiul terorism, atât de real, al 
sfântului scaun, războindu-se cu terorismul himeric al 
liberalilor; revoluționarii reînviați spre marea îngrijorare a 
cucoanelor de neam, sub numele de  descamisados; 
monarhismul punând beţe-n roate progresului, pe care-l 
numesc anarhie; teoriile de la '89 smulse pe neaşteptate cu 
rădăcină; o stavilă europeană impusă ideii franceze care făcea 
înconjurul lumii; alături de fiul Franţei ca generalisim, prinţul 
de Carignan, de atunci încoace Charles-Alberti5s*, înrolându- 
se ca voluntar cu epoleţi de lână roşie în cruciada regilor 
împotriva popoarelor; ostaşii imperiului pornind din nou la 
luptă, dar, după opt ani de odihnă, abătuți şi cu cocardă albă; 
drapelul tricolor fluturat în străinătate de o mână de francezi 
viteji, întocmai cum drapelul alb fluturase la Coblentzi3S%, cu 
treizeci de ani în urmă; călugării amestecați printre soldați; 
ideea de libertate şi progres redusă la tăcere prin baionete; 
principiile înăbugşite cu lovituri de tun; Franța năruind cu 


armele ceea ce a clădit cu spiritul; pe de altă parte, căpeteniile 
duşmane vândute, ostaşii şovăielnici, oraşele asediate de 
milioane; nu mai au primejdii militare, şi cu toate astea 
exploziile erau cu putință ca într-o mină luată prin 
surprindere şi cotropită; puţină vărsare de sânge, un dram de 
onoare câştigată, ruşine pentru unii, glorie pentru niciunul; 
aşa a fost războiul ăsta, dezlănțuit de prinți ce coborau din 
Ludovic al XIV-lea şi condus de generali care-şi trăgeau 
obârşia din Napoleon. El a avut trista soartă de a nu putea 
aminti nici războiul în stil mare, nici marea politică. 

Câteva dintre faptele de arme de atunci au fost într-adevăr 
serioase; luarea Trocaderului'S*“ printre altele, a fost o 
frumoasă ispravă militară; în general, însă, trâmbiţele acestui 
război au un sunet hodorogit; totul laolaltă pare suspect; 
istoria recunoaşte că Franța a fost nevoită să primească 
această falsă biruință. Părea neîndoios că unii ofițeri spanioli, 
care primiseră sarcina de a rezista, au cedat cu prea mare 
uşurinţă; ideea de corupție pare strâns legată de victorie; se 
lasă impresia că în această campanie s-au câştigat mai 
degrabă generalii decât bătăliile, şi ostaşul biruitor se întorcea 
acasă umilit. Război umilitor. Într-adevăr, pentru că între 
cutele drapelului se putea citi: Banca Franței. 

Ostaşii din războiul de la 1806, peste care se surpase, 
înspăimântătoare, Saragosa, încruntau din sprâncene în 
1823, în fața cuceririi uşoare a cetăților şi se pomeneau că-l 
regretă pe Palafox'3%7. Aşa e firea Franţei; îi place mai degrabă 
să-l aibă în față pe Rostopcin'*% decât pe Ballesterosi3%%. 

Dintr-un alt punct de vedere, şi mai serios încă, asupra 
căruia suntem datori să stăruim, campania aceasta, care 
jienea în Franța spiritul militar şi revolta mai cu seamă 
spiritul democratic, era o încercare de înjosire. În războiul 
acesta, ţinta ostaşului francez, fiu al democraţie, era cucerirea 
unui jug pentru altul. Lucru nefiresc şi îngrozitor! Franța este 
făcută să trezească conştiinţa popoarelor, nu s-o înăbuşe. 
Începând de la 1792, toate revoluțiile din Europa se reduc la 
Revoluția Franceză; lumina libertăţii vine din Franța. 


Libertatea radiază din Franţa ca de la soare. E orb cine n-o 
vede! A spus-o şi Bonaparte. 

Campania din 1823, atentat împotriva vrednicului popor 
spaniol, era prin urmare, în acelaşi timp, un atentat împotriva 
Revoluţiei Franceze. Violenţa această monstruoasă o săvârşea 
Franța; în silă, fireşte; pentru că, în afară de războaiele de 
eliberare, tot ce fac armatele fac de nevoie. Cuvintele 
„supunere pasivă” o dovedesc. O armată e o ciudată 
capodoperă de socoteli, în care forța ia naştere dintr-un noian 
de neputințe. Aşa se explică războiul, făcut de omenire 
împotriva omenirii şi în pofida omenirii. 

Cât despre Burboni, războiul din 1823 a fost pentru ei o 
nenorocire. Ei l-au socotit o izbândă. Nu şi-au dat seama cât 
de primejdios e să înăbuşi o idee printr-un consemn. S-au 
lăsat amăgiţi, în naivitatea lor, atât de mult, încât şi-au adus 
sub acoperiş, ca un element de forță, nemăsurata slăbiciune a 
unei crime. Un spirit de atragere în cursă a stat la temelia 
politicii lor. 1830 a încolțit în 1823. Războiul din Spania 
ajunse, în consiliile lor, un argument în folosul actelor de 
autoritate şi al aventurilor de drept divin. Restabilind în 
Spania el rey neto*?%, Franța putea foarte bine să 
restabilească monarhia absolută la ea acasă. Au căzut în 
greşeala primejdioasă de a socoti supunerea soldatului drept 
consimțământul poporului. Încrederea aceasta duce la 
prăbuşirea tronurilor. Nu-i bine să ne culcăm nici la umbra 
unui manalinier?71:, nici la umbra unei armate. 

Să ne întoarcem la vasul Orion. 

În timpul operaţiilor efectuate de armata de sub comanda 
prințului-generalisim, o escadră făcea manevre în Mediterană. 
Am arătat că vasul Oriorn aparţinea acestei escadre şi că 
fusese readus, din pricina furtunii de pe mare, în portul 
Toulon. 

Prezența unui vas de război într-un port este un eveniment 
care atrage şi interesează mulțimea. Pentru că e vorba de ceva 
mare, şi mulțimii îi place tot ce e mare. 


Un vas de război înseamnă una din cele mai măreţe 
întâlniri dintre geniul uman şi forțele naturii. 

Vasul de război e alcătuit în acelaşi timp din ceea ce e foarte 
greu şi din ceea ce e foarte uşor, pentru că are a face totodată 
cu cele trei forme ale materiei — solidul, lichidul şi gazosul — şi 
pentru că trebuie să lupte cu toate trei. Are unsprezece gheare 
de fier ca să apuce cu ele granitul din fundul mării; are mai 
multe aripi şi mai multe antene decât insectele, ca să adune 
vântul din nori. Răsuflarea lui țţâşneşte printr-o sută douăzeci 
de ţevi de tun, ca prin nişte trâmbiţe uriaşe, şi răspunde cu 
semeţie tunetului. Oceanul încearcă să-l rătăcească în 
înspăimântătoarea asemănare a valurilor sale, dar vasul îşi 
are sufletul său, busola, care îl sfătuieşte şi-i arată 
întotdeauna Nordul. În nopţile întunecoase, felinarele sale ţin 
locul stelelor. Împotriva vântului are frânghia şi pânza; 
împotriva apei, lemnul; împotriva stâncii, fierul, arama şi 
plumbul; împotriva întunericului, lumina; împotriva 
imensităţii, un ac. 


Dac-am vrea să ne facem o idee despre proporțiile uriaşe 
care toate laolaltă alcătuiesc vasul de război, n-avem decât să 
intrăm sub una din calele acoperite, cu şase etaje, din 
porturile Brest sau Toulon. Vasele în construcție se află acolo, 
ca să zicem aşa, sub clopot. Grinda asta uriaşă e o vergă,; 
stâlpul cel gros de lemn, culcat la pământ cât vedem cu ochii, 
e catargul cel mare. Măsurându-l de la rădăcina lui din cală 
până la vârful lui din nori, are o lungime de şaizeci de 
stânjeni, iar la bază un diametru de trei picioare. Catargul cel 
mare, englezesc, ajunge până la două sute şaptesprezece 
picioare deasupra liniei de plutire. Marina strămoşilor noştri 
se folosea de odgoane; a noastră se foloseşte de lanţuri. Numai 
mormanul de lanțuri ale unui vas cu o sută de tunuri are 
patru picioare înălțime, douăzeci lățime şi opt adâncime. Şi 
pentru construirea unui asemenea vas, ştiţi de cât lemn e 
nevoie? De trei mii de steri. O pădure plutitoare. 

Şi ţineţi seama că nu-i vorba decât de un vas militar de 
acum patruzeci de ani, de o simplă corabie cu pânze; aburul, 
pe atunci la începuturile lui, a adăugat între timp miracole noi 
acestei minuni care se cheamă un vas de război. În ceasul de 
față, de pildă, vasul mixt, cu elice, e o maşină uimitoare, 
purtată de nişte pânze care au o suprafaţă de trei mii de metri 
pătraţi şi de un cazan cu o putere de două mii cinci sute de 
cai. 

Fără să vorbim despre aceste minuni mai noi, vechea navă a 
lui Cristofor Columb şi a lui Ruyteri*72: e una din marile 
capodopere ale omului. Ea e nesecată în forță, ca şi suflarea 
infinitului; înmagazinează vântul în pânzele sale, e sigură pe 
ea în uriaşa desfăşurare a talazurilor, pluteşte şi tronează. 

Vine totuşi o vreme când furtuna frânge verga de treizeci de 
metri lungime ca pe un pai, când vântul îndoaie ca pe o trestie 
catargul de patru sute de picioare înălțime, când ancora care 
cântăreşte cu zecile de mii se răsuceşte în botul valului ca 
undița pescarului între fălcile unei ştiuci, când tunurile 
monstruoase scot mugete jalnice, fără folos, pe care uraganul 
le împrăştie în gol şi în noapte, când toată puterea şi toată 


măreția asta se cufundă într-o putere şi o măreție şi mai 
mare. 

Ori de câte ori o forță uriaşă se dezlănțuie spre a sfârşi într- 
o uriaşă slăbiciune, asta dă de gândit oamenilor. De aceea, cei 
curioşi se îmbulzesc în porturi, fără să-şi dea ei înşişi prea 
bine seama de ce, în jurul acestor minunate maşini de război 
şi de navigaţie. 

Aşadar în fiecare zi, de dimineață până seara, cheiurile şi 
digurile portului Toulon erau înțesate de oameni fără treabă şi 
de gură-cască care n-aveau altă treabă decât să se uite la 
Orion. 

Vasul Orion era bolnav de multă vreme. Din călătoriile sale 
de mai-nainte, straturi groase de scoici i se îngrămădiseră pe 
carenă!'*7* în asemenea măsură, încât îl făcuseră să-şi piardă 
jumătate din viteză; fusese adus pe țărm anul trecut ca să fie 
curățat de scoici, pe urmă fusese pus din nou în circulație. 
Dar acest răzuit slăbise încheieturile carenei. În apropierea 
Balearelor scândurile se slăbiseră şi se desfăcuseră şi, fiindcă 
partea dinăuntru a corăbiilor nu se făcea pe atunci din tablă, 
nava luase apă. O izbitură furioasă a fluxului venit pe 
neaşteptate, sfărâmase la babord'*?* ciocul vasului şi un 
sabord'*7*, iar platforma catargului din față suferise de 
asemenea stricăciuni. În urma acestor avarii, vasul Orion se 
întorsese la Toulon. 

Ancorase lângă Arsenal. Se afla în şantier şi începuseră să-l 
repare. Cheresteaua nu suferise stricăciuni la tribord'*7%, dar, 
ca de obicei, câteva scânduri fuseseră desfăcute pe alocuri, 
pentru ca aerul să fie lăsat să pătrundă în scheletul vasului. 

Într-o dimineaţă, mulțimea care privea fu martora unui 
accident. 

Echipajul tocmai se ocupa cu strângerea pânzelor. 
Marinarul însărcinat cu legarea pânzei de catargul cel mare 
de la tribord îşi pierdu echilibrul. Fu văzut alunecând; 
mulțimea  îngrămădită pe cheiul Arsenalului scoase un 
strigat; omul căzuse cu capul în jos; se rostogoli în jurul 
vergii, cu mâinile întinse în gol; apucă în cădere scara de 


frânghie cu o mână, pe urmă cu cealaltă, şi rămase atârnat 
acolo. Marea se afla sub el la o adâncime ameţitoare. 
Zdruncinătura căderii lui dăduse scării de frânghie o violentă 
mişcare de legănare. Omul se bălăbănea la capătul funiei ca 
piatra unei praştii. 

A-i sări în ajutor însemna a înfrunta o primejdie 
îngrozitoare. Niciunul dintre mateloţi — toți pescari de coastă 
de curând înrolați — nu cuteza să se aventureze. Între timp, 
nefericitul marinar se istovea; nu i se putea zări spaima pe 
față, dar din toate mădularele lui se vedea că puterile îi sunt 
pe sfârşite. Braţele i se încordau într-o cramponare grozavă. 
Fiecare sforțare ca să se urce nu făcea decât să întețească 
oscilațiile scării. Nu striga, de teamă să nu i se sleiască 
puterile. Nu se aştepta decât clipa când va da drumul funiei şi, 
din când în când, toți întorceau capetele ca să nu-l vadă 
prăbuşindu-se. Sunt clipe când un capăt de frânghie, o 
prăjină, o ramură de copac înseamnă însăşi viața; şi e 
îngrozitor să vezi o făptură vie desprinzându-se şi căzând ca 
un fruct copt. 

Deodată, un om fu zărit cățărându-se pe funie cu 
sprinteneala unei pisici sălbatice. Omul purta haine roşii, 
vărgate; era ocnaş; avea bonetă verde; era ocnaş pe viaţă. În 
clipa când ajunse în dreptul catargului, vântul îi smulse 
boneta şi lăsă să i se vadă capul cu desăvârşire alb; nu era un 
om tânăr. 

Într-adevăr, un ocnaş, folosit pe bord la o corvoadă, alergase 
din primul moment la ofițerul de serviciu şi, în mijlocul 
zăpăcelii şi lipsei de hotărâre a echipajului, pe când toți 
mateloții tremurau şi se dădeau înapoi, ceruse voie ofițerului 
să-şi pună în primejdie viața ca să-l salveze pe marinar. La 
răspunsul afirmativ al ofițerului, el stărâmase cu o lovitură de 
ciocan lanțul țintuit la cătuşa piciorului, apoi pusese mâna pe 
o frânghie şi-şi făcuse vânt printre funii. Nimeni nu băgă de 
seamă, în clipa aceea, uşurinţa cu care fusese rupt lanţul. 
Abia ceva mai târziu unii şi-au adus aminte de asta. 


Într-o clipă fu pe vergă. Se opri câteva secunde şi păru că o 
măsoară cu privirea. Secundele astea, în cursul cărora vântul 
îl legăna pe marinarul atârnat ca un fir de aţă, părură veacuri 
celor ce-l urmăreau. În sfârşit, ocnaşul ridică ochii spre cer şi 
porni mai departe. Mulțimea răsuflă. Îl văzu străbătând verga 
în goană. Ajungând la margine, prinse acolo un capăt al funiei 
pe care o luase cu el, lăsând să atârne capătul celălalt, pe 
urmă începu să alunece de-a lungul funiei; şi atunci cei de 
față trecură printr-o spaimă de nedescris; în locul unui singur 
om atârnând în gol, acum erau doi. 

Părea un păianjen care voia să prindă o muscă; numai că în 
această împrejurare păianjenul aducea viață, nu moarte. Mii 
de priviri erau aţintite asupra celor doi. Niciun strigăt, niciun 
cuvânt, aceeaşi înfiorare încorda toate inimile. Toţi îşi țineau 
răsuflarea, ca şi cum s-ar fi temut să adauge cea mai uşoară 
adiere vântului care-i zgâlțâia pe cei doi nefericiți. 

Între timp, ocnaşul izbutise să alunece până la marinar. 
Era şi vremea; încă un minut, şi omul, istovit, deznădăjduit, 
şi-ar fi dat drumul în gol; ocnaşul îl legă zdravăn cu funia de 
care se ţinea cu o mână, pe când cu cealaltă lucra. În sfârşit 
fu văzut urcându-se iar pe vergă şi trăgându-l cu el pe 
marinar; îl susținu acolo o clipă, ca să-i dea răgaz să-şi vină în 
fire, apoi îl luă în brațe şi-l duse, mergând pe vergă, până la 
butuc, iar de acolo pe platforma catargelor, unde-l încredință 
camarazilor săi. 

În clipa aceea, mulțimea izbucni în aplauze; câţiva bătrâni 
paznici de ocnă începură să plângă, femeile de pe chei se 
îmbrăţişară; şi toţi strigară într-un glas, cu un fel de emoție 
crâncenă: „Să fie grațiat!” 

Între timp, omul începuse să coboare, ca să se întoarcă la 
corvoadă. Ca să ajungă mai curând, se lăsă să alunece pe 
funie, apoi alergă pe o vergă joasă. Toate privirile îl urmăreau. 
La un moment dat, lumea se înfioră; fie din pricina oboselii, fie 
că-i venise amețeală, el păru că şovăie şi că se clatină. 
Mulțimea scoase deodată un răcnet; ocnaşul căzuse în mare. 


Căderea era primejdioasă. Fregata Algesiras era acostată 
lângă Orion, şi nefericitul ocnaş căzuse între cele două nave. 
Se bănuia că alunecase sub una din ele. Patru oameni se 
aruncară îndată într-o barcă. Lumea, îi încuraja; teama se 
strecurase din nou în sufletele tuturor. Omul nu mai ieşise la 
suprafață. Pierise în mare fără să lase vreo dâră, ca şi cum ar 
fi căzut într-un butoi cu ulei. Se făcură sondaje, se cobori în 
adânc; totul fu zadarnic. Îl căutară până seara târziu; nu-i 
găsiră nici măcar cadavrul. 

A doua zi, ziarul din Toulon publica aceste câteva rânduri: 


„17 noiembrie 1823. leri un ocnaş care făcea corvoada pe 
vasul Orion a căzut în mare şi s-a înecat, după ce scăpase de 
la moarte un marinar. Cadavrul său n-a mai putut fi găsit. Se 
crede că a intrat sub piloții Arsenalului. Omul era întemnițat 
sub nr. 9430 şi se numea Jean Valjean. ” 


CARTEA A TREIA 


ÎNDEPLINIREA FĂGĂDUIELII FĂCUTE 
MOARTEI 


I - Problema apei la Montfermeil 


Montfermeil e aşezat între Livry şi Chelles, la marginea 
dinspre miazăzi a podişului înalt care desparte Ourcq de 
Marne. Astăzi e un târg destul de mare, împodobit în tot 
cursul anului cu vile albe, iar duminicile cu burghezi veseli. 

Prin anul 1823 nu se găseau la Montfermeil nici atâtea case 
albe, nici atâţia burghezi în toane bune. Era un sat oarecare 
în mijlocul pădurii. Din când în când, dădeai peste câteva case 
ţărăneşti din secolul trecut, uşor de recunoscut după 
înfăţişarea lor, după balcoanele de fier răsucit şi după 
ferestrele lungi, ale căror geamuri pătrate fac, pe albul 


obloanelor trase, tot felul de jocuri de culori. Dar Montfermeil 
nu era decât un sat. Negustorii de postav retraşi din afaceri şi 
amatorii de vilegiatură nu-l descoperiseră încă. Era un loc 
liniştit şi încântător, cu totul izolat, unde se putea trăi ieftin o 
viață țărănească îmbelşugată şi uşoară. Numai că apa se 
găsea foarte greu, din pricina înălțimii podişului. Trebuia s-o 
cauţi departe. 

Jumătatea satului dinspre Gagny scotea apă din lacurile 
minunate care se găsesc în pădure; cealaltă jumătate care 
înconjoară biserica şi care dă înspre Chelles, nu găsea apă de 
băut decât la un izvor mititel de la jumătatea coastei, aproape 
de şoseaua ce ducea spre Chelles, la vreun sfert de ceas de 
Montfermeil. 

Aprovizionarea cu apă era, prin urmare, un lucru destul de 
greu pentru orice gospodărie. Casele mari, aristocrația, din 
care făcea parte şi cârciuma Thenardier, plăteau câte un ban 
pentru fiecare găleată cu apă unui bătrân sacagiu care 
câştiga, cărând apă la Montfermeil, vreo patruzeci de centime 
pe zi; dar bătrânul nu lucra vara decât până la ceasurile şapte 
seara şi iarna până la ceasurile cinci; de îndată ce se lăsa 
noaptea, de îndată ce se închideau obloanele caselor, cine n- 
avea apă de băut se ducea să şi-o ia singur, ori se lipsea. 

Ăsta era chinul bietei făpturi pe care cititorul poate n-a 
uitat-o, al micuţei Cosette. După cum vă amintiți, Cosette le 
era de folos Thenardierilor în două feluri: mama îi plătea şi 
fata îi slujea... De aceea, când mama încetă să-i mai plătească 
- în capitolele anterioare am văzut de ce — Thenardierii o 
păstrară mai departe pe Cosette. Le ţinea loc de slujnică. Ea 
alerga după apă atunci când era nevoie. Aşa că, foarte 
speriată la gândul de a se duce noaptea la izvor, fata avea 
mare grijă să nu lipsească niciodată apa în casă. 

Crăciunul anului 1823 a fost deosebit de frumos la 
Montfermeil. Începutul iernii fusese blând; nu îngheţase încă 
şi nici nu ninsese. Nişte scamatori veniți de la Paris primiseră 
de la domnul primar învoirea să-şi ridice barăcile pe ulița cea 
mare a satului, iar un grup de negustori ambulanți îşi 


construiseră, prin aceeaşi îngăduință, maghernițele în piața 
bisericii, chiar pe ulița Boulanger, unde, după cum vă aduceți 
aminte poate, se afla cârciuma Thenardier. Datorită lor, 
hanurile şi cârciumile se umpleau, târguşorul liniştit căpătase 
o viață veselă şi zgomotoasă. Trebuie să spunem, de 
asemenea, pentru a respecta adevărul istoric, că printre 
curiozitățile desfăşurate în piaţă era şi o menajerie, unde nişte 
paiaţe înspăimântătoare, îmbrăcate în zdrenţe şi venite nu se 
ştie de unde, arătau în 1823 ţăranilor din Montfermeil unul 
din acei groaznici vulturi din Brazilia, pe care muzeul nostru 
regal nu-i are decât din 1845 şi care, în loc de ochi, au o 
cocardă tricoloră. Naturaliştii îi spun acestei păsări, mi se 
pare, Caracara Polyborus;, face parte din ordinul apicizilor şi 
din familia răpitoarelor. Câţiva bătrâni veterani bonapartişti, 
întorşi în sat, se duceau să privească cu evlavie vietatea. 
Comedianţii prezentau cocarda tricoloră ca pe o minune 
nemaiîntâlnită, făcută de Dumnezeu anume pentru menajeria 
lor. 

În seara de Crăciun, câţiva bărbaţi — căruţaşi şi vânzători - 
stăteau la masă şi beau, în jurul a patru sau cinci feştile, în 
sala joasă a hanului Thenardier. Sala asta era ca toate sălile 
de cârciumă: mese, căni de cositor, sticle, cheflii, fumători; 
puţină lumină şi mult tămbălău. Anul 1823 era totuşi indicat 
prin cele două obiecte la modă pe vremea aceea în clasa 
burgheză şi care se aflau pe una din mese; şi anume, un 
caleidoscop şi o lampă de tinichea lucitoare. Thenardiera 
supraveghea mâncarea care fierbea la un foc zdravăn. 
Thenardier bea cu muşterii şi făcea politică. 

În afară de discuţiile politice, ale căror teme principale erau 
războiul Spaniei şi domnul duce d'Angouleme, în toiul larmei 
infernale se puteau auzi paranteze cu totul locale, de acest fel: 

— La Nanterre şi la Suresne s-a făcut vin mult. De unde se 
aşteptau la zece vedre au ieşit douăsprezece. A mustit bine 
sub teasc. 

— Dar strugurii nu trebuiau lăsați să se coacă? 


— Prin partea locului strugurii nu se culeg copți. Dacă-s 
culeşi copţi, vinul se strică numaidecât în primăvară. 

— Atunci e un vin slab. 

— Sunt vinuri şi mai slabe decât astea de pe aici. Strugurii 
trebuie culeşi cruzi. 

Etc... 

Sau câte un morar izbucnea: 

— Suntem noi oare răspunzători de ce se găseşte în saci? 
Dăm peste o mulțime de boabe cu care nu ne putem pierde 
vremea să le alegem şi suntem nevoiţi să le lăsăm la măcinat; 
neghină, mălură, măzăriche, linte neagră, cânepă, coada 
vulpii şi o mulțime de alte plante de leac, fără să mai punem la 
socoteală pietricelele care se găsesc din belşug în unele soiuri 
de grâu, mai cu seamă în grâul breton. Nu-mi place să macin 
grâu breton, aşa cum tăietorului de lemne nu-i place să taie 
grinzi cu cuie în ele. Gândiţi-vă ce pulbere urâtă iese din astea 
la măcinat. Şi pe urmă oamenii se mai şi plâng de făină. N-au 
dreptate! Dacă făina e cum e, nu-i vina noastră. 

Între două ferestre, un cosaş, care şedea la masă cu un 
proprietar, tocmindu-se pentru o muncă ce trebuia făcută în 
primăvară, spunea: 

— Nu e deloc rău ca iarba să fie udă. Se taie mai lesne. Şi 
apoi şi roua e bună, domnule! Oricum, iarba asta, iarba 
dumneavoastră, e tânără şi cu atât mai anevoie de tăiat. Cu 
cât e mai fragedă, cu atât se pleacă mai mult în fața coasei. 

Etc... 

Cosette sta la locul ei obişnuit, pe stinghia de sub masa de 
bucătărie de lângă sobă. Era în zdrenţe, cu picioarele goale în 
saboți, şi împletea la lumina focului nişte ciorapi de lână 
pentru copiii Thenardierilor. Un pisoi se juca pe sub scaune. 
Într-o încăpere de alături se auzeau râzând şi gungurind două 
glasuri plăpânde de copii: Eponine şi Azelma. Lângă sobă era 
atârnat în cui un gârbaci. Din când în când, țipătul unui 
copil, de undeva de prin casă, pătrundea prin zgomotul 
cârciumii. Era un băiețaş pe care Thenardiera îl avusese într- 
una din iernile trecute, „fără să ştie de ce, spunea ea, din 


pricina frigului”, şi care împlinise de curând trei ani. Maică-sa 
îl alăptase, dar nu-l iubea. Când ţipetele înverşunate ale 
copilului ajungeau de nesuferit, Thenardier spunea: 

— lar îți miorlăie băiatul. Du-te şi vezi ce vrea! 

— Uf, mă plictiseşte! răspundea mama. 

Şi mititelul, părăsit, ţipa mai departe în întuneric. 


II - Două portrete completate 


Nu i-am privit în cartea ăsta pe Thenardieri decât din profil. 
A sosit prilejul să ne învârtim în jurul acestei perechi şi s-o 
privim pe toate fețele. 

Thenardier trecuse de cincizeci de ani; doamna Thenardier 
împlinise patruzeci, ceea ce pentru o femeie este tot cincizeci; 
astfel că era un echilibru între soț şi soție. 

Cititorii mai țin minte poate câte ceva, încă de la prima ei 
apariție, despre această  Thenardieră, înaltă, blondă, 
roşcovană, grasă, cărnoasă, voinică, enormă şi sprintenă; 
făcea parte, cum am mai spus, din soiul acela de sălbatice 
care ridică în bâlciuri bolovani înnodați de părul lor. Făcea 
totul în casă; paturile, odăile, spălatul, mâncarea, poruncea, 
făcea şi pe dracu. Singurul ei ajutor era Cosette; un şoarece în 
slujba unui elefant. Geamurile, lucrurile şi oamenii, toate 
tremurau când i se auzea glasul. Fața ei lată plină de pistrui 
semăna cu o strecurătoare. Avea barbă. Era tipul ideal al unui 
hamal îmbrăcat în femeie. Înjura de toată frumuseţea; se 
lăuda că sparge nuca cu pumnul. Dacă n-ar fi citit câteva 
romane, care, uneori, scoteau pe neaşteptate la iveală de sub 
muma pădurii pe femeia năzuroasă, nimănui nu i-ar fi trecut 
prin gând să spună despre ea că e femeie. Thenardiera era 
parcă rezultatul altoirii unei fandosite pe o precupeaţă. Când 
o auzeai vorbind, spuneai: „E un jandarm!” Când o vedeai 
bând, spuneai: „E un căruțaş!” Când o surprindeai 
muştruluind-o pe Cosette, spuneai: „E un călău!” Când 
dormea, îi ieşea un dinte din gură. 


Thenardier era un om mic, slab, gălbejit, colțuros, osos, 
firav, care părea bolnav, dar care avea o sănătate de fier; de- 
aci i se trăgea şmecheria. Zâmbea totdeauna, din prevedere; 
era îndatoritor aproape cu toată lumea, chiar şi cu cerşetorii 
cărora nu se îndura să le dea nici măcar o para chioară. Avea 
o privire de dihor şi o mutră de cărturar. Semăna mult cu 
portretele abatelui Delillei377. Îi plăcea să bea cu căruțaşii. 
Nimeni n-a izbutit vreodată să-l îmbete. Fuma dintr-o lulea 
mare. Era îmbrăcat cu o bluză, iar sub bluză avea o haină 
neagră, veche. Avea fumuri de literatură şi de materialism. 
Avea la îndemână nume pe care le rostea adesea în sprijinul 
lucrurilor mărunte pe care le susținea: Voltaire, Raynal*7%, 
Parny'7*, şi, ciudat, sfântul Augustin. Spunea că are un 
sistem. Încolo era un mare pungaş. Un pungaş filosof. Nuanţa 
asta există. Vă aduceţi aminte: pretindea că a făcut războiul; 
istorisea cu oarecare lux de amănunte că, la Waterloo, fiind 
sergent în nu ştiu care regiment, al 6-lea sau al 9-lea şi 
rămânând singur în fața unui escadron de husari ai morții, 
acoperise cu trupul său şi salvase, strecurându-se printre 
şrapnele, „pe un general grav rănit”. De-acolo venea firma 
strălucitoare de pe fațadă şi numele de „Cârciuma la sergentul 
de la Waterloo”, care i se dăduse prin partea locului hanului 
său. Era liberal, clasic şi bonapartist. Subscrisese pentru 
lagărul de ocrotirei85%. Se spunea în sat că învățase ca să se 
facă preot. 

Noi credem că în Olanda învățase numai cum să ajungă 
hangiu. Puşlamaua asta corcită era, după toate semnele, 
flamand din Lille în Flandra, francez la Paris, belgian la 
Bruxelles; stătea călare cu seninătate pe două graniţe. 
Cunoaştem vitejia lui de la Waterloo. După cum se vede, o 
exagera puţin. Fluxul şi refluxul, drumul întortocheat, 
aventura, alcătuiau elementul existenței sale; o conştiinţă 
încărcată are drept urmare o viață destrămată; şi, pe cât se 
pare, în epoca vijelioasă a lui 18 iunie 1815, Thenardier făcea 
parte din rândul acelor cantinieri hrăpăreţi despre care am 
mai pomenit, iscoditori, făcând negoţ cu unii, jefuindu-i pe 


alții, mergând cu tot neamul, bărbat, nevastă şi copii, în vreo 
trăsurică beteagă, pe urma trupelor în marş, ştiind să se 
aciueze totdeauna pe lângă armata victorioasă. După războiul 
acesta în care, cum spunea el, „agonisise câte ceva”, a deschis 
cârciuma din Montfermeil. 

„Agoniseala” lui, alcătuită din pungi şi din ceasuri, din inele 
de aur şi din cruci de argint, culese pe vremea recoltei din 
brazdele însămânțate cu cadavre, nu totaliza o sumă prea 
mare şi nu-l dusese prea departe pe cantinierul ajuns 
cârciumar. 

Thenardier avea în gesturi o precizie care, însoțită de-o 
înjurătură, îți amintea de cazarmă şi, însoțită de semnul 
crucii îți amintea de seminar. Vorbea frumos. Lăsa să se vadă 
că e învățat. Cu toate astea, învățătorul băgase de seamă că 
făcea „greşeli de acord”. Întocmea cu ifos note de plată pentru 
călători, dar ochiul deprins descoperea uneori şi acolo greşeli 
de ortografie. Thenardier era şiret, mâncăcios, trândav, 
îndemânatic. Nu-şi disprețuia servitoarele — ceea ce o făcuse 
pe nevastă-sa să nu mai ţină niciuna. Uriaşa asta era geloasă. 
I se părea că omul ei mic, slab şi gălbejit, trebuie neapărat să 
placă la toată lumea. 

Dar Thenardier, mai presus de orice viclean şi chibzuit, era 
un ticălos dintre cei ce ştiu să se stăpânească. E speța cea mai 
primejdioasă, fiind amestecată cu fățărnicie. 

Asta nu înseamnă că Thenardier nu era în stare uneori să 
se înfurie cel puţin tot atât de tare ca şi nevastă-sa: dar lucrul 
se întâmpla foarte rar; şi în clipele acelea, pentru că îi era 
ciudă pe tot neamul omenesc, pentru că simțea într-însul un 
cuptor de ură, pentru că făcea parte dintre cei ce se răzbună 
necontenit, care învinovățesc orice le iese în cale pentru tot 
ceea ce li se întâmplă lor, şi care sunt gata oricând să arunce 
asupra primului venit, ca pe un ţțap ispăşitor, toate 
dezamăgirile, înfrângerile şi nenorocirile vieţii lor, pentru că 
tot acest venin care creştea în el şi-i clocotea pe buze şi în ochi, 
era înfiorător. Vai de cel ce-i sta atunci în cale. 


În afară de toate celelalte însuşiri ale sale, Thenardier era 
atent şi pătrunzător, tăcut sau vorbăreț, după împrejurări, şi 
totdeauna de-o inteligență deosebită. Avea ceva din privirea 
marinarilor obişnuiţi să privească prin ochean. Thenardier era 
un bărbat de stat. 

Oricine intra pentru întâia dată în cârciumă spunea, 
văzând-o pe Thenardiera: „lată stăpânul casei!”. Se înşela. Nu 
era nici măcar stăpână. Stăpânul şi stăpâna era bărbatul. Ea 
muncea, el crea. El conducea totul printr-o acțiune magnetică 
nevăzută şi neîntreruptă. Îi era de ajuns o vorbă, câteodată 
doar un semn; namila se supunea. Thenardier era pentru 
Thenardiera, fără ca ea să-şi dea prea bine seama, un fel de 
ființă ciudată şi atotputernică. Ea avea virtuți, dar în felul ei; 
n-ar fi fost niciodată de altă părere decât „domnul Thenardier” 
asupra vreunui amănunt - presupunere de altminteri de 
neîngăduit — şi nici nu şi-ar fi înfruntat față de alții bărbatul 
în nicio privinţă. „În faţa străinilor” nu săvârşea niciodată 
greşeala pe care o fac adesea femeile şi care, în grai 
parlamentar, înseamnă „a lăsa coroana descoperită”. Deşi 
înțelegerea lor deplină nu avea drept urmare decât răul, în 
supunerea Thenardierei față de soțul ei era şi oarecare 
contemplație. Muntele ăsta de zgomot şi de carne se mişca sub 
degetul cel mic al acestui tiran pipernicit. Văzută din punct de 
vedere mic şi caraghios, purtarea asta avea acel caracter 
universal: adorația materiei pentru spirit; deoarece anumite 
urâțenii au rostul lor în însăşi adâncurile frumuseții veşnice. 
În Thenardier se găsea necunoscutul; de-aici puterea absolută 
a acestui om asupra acestei femei. Uneori îl vedea ca pe o 
făclie aprinsă; alteori îl simţea ca pe o gheară. 

Femeia asta era o făptură grozavă, care nu-şi iubea decât 
copiii ei şi nu se temea decât de bărbatul ei. Era mamă fiindcă 
era mamifer... De altminteri, dragostea ei de mamă se oprea la 
fetele ei şi, cum se va vedea, n-ajungea până la băieți. 
Bărbatul n-avea decât un gând: să se îmbogăţească. 

Nu izbutea deloc. Acestui mare talent îi lipsea un teatru pe 
măsura lui. La Montfermeil, Thenardier se ruina, dacă un zero 


se mai putea ruina; în Elveţia sau în Pirinei acest golan ar fi 
ajuns milionar. Dar hangiul trebuie să se procopsească acolo 
unde l-a azvârlit soarta. 

Desigur că vorba „hangiu” e întrebuințată aici într-un 
înțeles mărginit şi nu se întinde asupra unei clase întregi. 

În anul 1823 Thenardier avea datorii de vreo mie cinci sute 
de franci; datorii supărătoare, care-l nelinişteau. 

Oricât de nedreaptă şi de îndârjită ar fi fost cu el soarta, 
Thenardier făcea parte dintre oamenii care înțelegeau cel mai 
bine, cel mai temeinic şi în felul cel mai modern, acel lucru 
care e o virtute la popoarele barbare şi o marfă la popoarele 
civilizate: ospitalitatea. Încolo, braconier încercat şi ţintaş 
vestit. Avea un fel de râs rece şi domol, care era deosebit de 
primejdios. 

Teoriile sale de hangiu ţâşneau uneori dintr-însul ca nişte 
licăriri. Avea cugetări profesionale pe care le strecura în 
mintea nevesti-si. „Datoria hangiului, îi spunea ei într-o zi, cu 
asprime şi în şoaptă, este să vândă celui dintâi venit mâncare 
bună, odihnă, lumină, căldură, cearceafuri murdare 
jupâneasă, purici şi zâmbet; să-i oprească pe trecători, să 
deşerte pungile slăbuţe şi să le uşureze cum se cuvine pe cele 
grase, să adăpostească cu respect familiile care vin de la 
drum, să-i jecmănească pe bărbaţi, să le jumulească pe femei, 
să-i jupoaie pe copii; să pună la socoteală deschisul şi închisul 
ferestrei, colțul căminului, jilțul, scaunul,  scăunelul, 
scăunaşul, salteaua de puf, mindirul şi maldărul de paie; să 
ştie de câţi bani se uzează oglinda în care se priveşte 
muşteriul şi, pe cinci sute de mii de draci, să-l pună pe călător 
să plătească totul, chiar şi muştele pe care le mănâncă câinele 
Îl i Ea 

Bărbatul ăsta şi femeia lui erau vicleşugul şi turbarea 
împreunate, împerechere respingătoare şi cumplită. 

Pe când bărbatul cugeta şi punea totul la cale, Thenardiera 
habar n-avea de creditorii absenţi, nu-i păsa nici de ziua de 
ieri, nici de cea de mâine, şi trăia din plin clipa de față. 


Aşa erau cele două făpturi. Cosette se afla între ei, strivită 
de amândoi. Ca o vietate turtită în acelaşi timp de-o piatră de 
moară şi ciopârțită de un cleşte. Bărbatul şi femeia aveau 
fiecare felul lui de a se purta; femeia o stâlcea în bătăi, iar 
soțul o făcea să umble iarna cu picioarele goale. 

Cosette urca, cobora, spăla, peria, freca, mătura, alerga, 
muncea din greu, gâfâia, muta lucrurile din loc şi, aşa firavă 
cum era, făcea treburile cele mai grele. Niciun pic de milă; o 
stăpână neîndurătoare, un stăpân plin de venin. Cârciuma 
Thenardier era parcă o pânză de păianjen în care Cosette era 
prinsă şi tremura. Robia asta sinistră atingea idealul de 
asuprire. O muscă băgată slugă la păianjeni. 

Supusă, biata fată nu scotea nicio vorbă. 

Ce se petrece oare în sufletele astea uitate de Dumnezeu 
când se trezesc în zori, atât de mici şi de goale printre oameni? 


III —- Oamenilor le trebuie vin, iar cailor 
apă 


Sosiră alți patru călători. 

Cosette era îngândurată şi tristă; cu toate că n-avea decât 
opt ani, suferise atât de mult, încât cădea pe gânduri; avea 
atunci înfăţişarea jalnică a unei femei bătrâne. 

Avea un ochi învinețit de-un pumn pe care i-l dăduse 
Thenardiera, ceea ce o făcea pe stăpână să spună din când în 
când; „E slută rău cu vânătaia aia la ochi!” 

Cosette se gândea că se înnoptase, că se întunecase de tot, 
că fusese nevoie să umple pe neaşteptate oalele şi carafele din 
odăile călătorilor care sosiseră atunci şi că nu mai rămăsese 
deloc apă în ciubăr. 

Ceea ce o liniştea puțin, era faptul că nu se bea prea multă 
apă în casa Thenardier. Nu ducea lipsă de oameni însetaţi, dar 
setea lor căuta mai degrabă ulceaua decât ulciorul. Cel care 
ar fi cerut un pahar cu apă printre atâţia băutori de vin, ar fi 
trecut drept sălbatic în ochii lor. Veni totuşi o clipă când fata 


se cutremură: Thenardiera săltă capacul unei cratițe ce 
clocotea pe cuptor, luă un pahar şi se apropie repede de 
ciubăr. Întoarse canaua. Fata ridicase capul şi-i urmărea 
toate mişcările. Un fir subțire de apă curse din ciubăr şi 
umplu paharul pe jumătate. 

— Uite, spuse ea, nu maieapă! 

Apoi stătu o clipă. Fetei i se oprise răsuflarea. 

— Atâta pagubă! adăugă Thenardiera, uitându-se la 
paharul plin numai pe jumătate. O s-ajungă şi-atâta! 

Cosette îşi văzu iar de treabă, dar, mai bine de un sfert de 
ceas, simți cum i se zbate inima în piept de nelinişte. 

Număra minutele care se scurgeau şi grozav ar fi vrut să fie 
dimineaţă. 

Din când în când, câte-un beţivan se uita în stradă şi 
exclama: „E întuneric beznă”, sau: „Ar trebui să ai ochi de 
pisică să poți merge pe drum fără felinar la ora asta!” 

Şi Cosette tresărea. 

Deodată, unul dintre negustorii ambulanți care trăsese la 
han, intră şi spuse cu glas aspru: 

— Calul meu n-a fost adăpat! 

— Ba da, spuse Thenardiera. 

— Eu îți spun că nu, mătuşă! zise negustorul. 

Cosette ieşi de sub masă. 

— Ba da, domnule! spuse ea. Calul a băut, a băut din 
găleată, o găleată plină; chiar eu i-am dat de băut; am şi 
vorbit cu el. 

Nu era adevărat. Cosette mințea. 

— la te uită la ea! E cât pumnul de mică şi spune o 
minciună cât casa de mare, zise negustorul. Află de la mine că 
n-a băut nimic, javră! Când nu i se dă de băut, are un fel dea 
pufăi pe care i-l cunosc eu bine. 

Cosette stărui şi adăugă cu un glas răguşit de emoție şi 
care abia se auzea: 

— Ba a băut chiar bine. 

— Haide! zise negustorul furios. la mai slăbeşte-mă! Să i se 
dea apă calului şi gata! 


Cosette se băgă iar sub masă. 

— Da, cam aşa e! spuse Thenardiera. Dacă dobitocul n-a 
băut, trebuie să bea. Pe urmă, uitându-se împrejur: Ei, dar 
unde-i fata aia? Se plecă şi-o găsi pe Cosette pitită la capătul 
celălalt al mesei, aproape sub picioarele bețivilor. Hei, vii 
odată? strigă Thenardiera. 

Cosette ieşi din ascunzătoarea în care se vârâse. 
Thenardiera adăugă: 

— Domnişoară... Scârţ, sau Cum-te-mai-cheamă, du-te de 
adapă calul! 

— Nu mai e apă, cucoană, spuse cu jumătate de glas 
Cosette. 

Thenardiera deschise larg uşa dinspre stradă: 

— Ei, haide, du-te de adă! 

Cosette lăsă capul în jos şi se duse să ia o găleată goală de 
lângă sobă. 

Găleata asta era mai mare decât Cosette, şi fata ar fi putut 
să intre toată în ea. 

Thenardiera se întoarse iarăşi la cuptor şi gustă cu o 
lingură de lemn mâncarea din cratiţă, bombănind mereu: 

— E apă destulă la izvor. Nu-i mare scofală. Eu cred că era 
mai bine dacă făceam rântaşul. Pe urmă începu să 
scotocească într-un sertar unde se aflau bani, piper şi nişte 
usturoi. Uite, domnişoară Broască-râioasă, spuse ea, când te 
întorci să cumperi o pâine mare de la brutărie. Ţine banii! 

Cosette avea un buzunar mic într-o parte a şorțului; luă 
banii fără să sufle un cuvânt şi-i băgă în acest buzunar! 

Pe urmă rămase nemişcată, cu găleata în mână, în fața uşii 
deschise. Parcă aştepta să-i vină cineva într-ajutor. 

— Hai, du-te odată! strigă Thenardiera. 

Cosette ieşi. Uşa se închise la loc. 


IV - O păpuşă intră în scenă 


Rândul de dughene aşezate în bătaia vântului pornea de la 
biserică şi se întindea, cum vă aduceţi aminte, până la hanul 
Thenardier. Deoarece burghezii urmau să se ducă în curând la 
slujba de utrenie, prăvăliile erau toate luminate cu lumânări 
care ardeau în pâlnii de hârtie, ceea ce - cum spunea 
învățătorul din Montfermeil, care şedea atunci la o masă la 
Thenardier - făcea „un efect magic”. Pe cer, însă, nu se vedea 
nicio stea. 

Cea din urmă dugheană, care se găsea chiar în fața uşii 
Thenardierilor, era o prăvălie de mărunțţişuri sclipind de 
fluturaşi poleiți, brățări, mărgele de sticlă şi tot felul de lucruri 
minunate din tinichea. În față, la loc de cinste, pe un fond de 
ştergare albe, negustorul aşezase o păpuşă mare, înaltă de 
aproape două picioare, îmbrăcată într-o rochie de crep 
trandafiriu, cu spice de aur pe cap, cu păr adevărat şi cu ochi 
de email. Toată ziua minunea asta fusese expusă acolo ca să 
se holbeze la ea trecătorii mai mici de zece ani, fără să se fi 
putut găsi la Montfermeil vreo mamă atât de bogată sau atât 
de risipitoare ca s-o cumpere pentru copilul ei. Eponine şi 
Azelma o priviseră în neştire ceasuri întregi. Cosette - e drept, 
numai pe furiş — îndrăznise s-o privească şi ea. 

În clipa când Cosette ieşi cu găleata în mână, aşa amărâtă 
şi copleşită cum era, nu se putu stăpâni să nu-şi arunce ochii 
spre această minunată păpuşă, spre „doamna” cea mai 
frumoasă, cum îi spunea ea. Biata fetiță rămase înmărmurită. 
Nu văzuse încă păpuşa de aproape. Toată prăvălia asta i se 
părea un palat; păpuşa nu era păpuşă, era o arătare. 
Bucuria, strălucirea, bogăţia, fericirea, i se arătau ca în 
lumina unui vis acestei făpturi nefericite, atât de adânc 
cufundată în mizeria ei jalnică şi rece. Cosette măsura, cu 
înțelegerea neştiutoare şi tristă a copilăriei, prăpastia care o 
despărțea de păpuşă. Îşi spunea că ar trebui să fie regină sau 
măcar prințesă ca să poată avea un „lucru” ca ăsta. Se uita la 
frumoasa rochie roz, la frumosu-i păr neted şi îşi spunea: „Ce 
fericită trebuie să fie păpuşa asta!” Nu-şi putea lua ochii de la 
prăvălia fantastică. Cu cât se uita mai mult, cu atât rămânea 


mai uluită. 1 se părea că vede paradisul. Mai erau şi alte 
păpuşi, în spatele celei mari, care i se păreau zâne şi îngeri. 
Negustorul, care-şi făcea de lucru în fundul barăcii, i se părea 
că e Dumnezeu-tatăl. 

În extazul ei uitase totul, până şi treaba pe care o avea de 
făcut. Glasul aspru al Thenardierei o aduse brusc la realitate: 

— Ce, toanto, n-ai mai plecat? Stai că-ți arăt eu ţie! Ce 
dracu faci acolo? Şterge-o numaidecât, jigodie! 

Thenardiera se uitase în stradă şi o zărise pe Cosette în 
extaz. 

Cosette o luă la fugă cu găleata, alergând cât o ţineau 
picioarele. 


V — Fetiţa singură 


Din pricină că hanul Thenardier se afla în partea satului 
dinspre biserică, Cosette trebuia să aducă apa tocmai de la 
izvorul din pădurea de lângă Chelles. 

Nu se mai opri la niciun galantar. Cât timp se mai afla pe 
ulița Boulanger şi prin preajma bisericii, galantarele luminate, 
îi arătau drumul; curând însă, ultima licărire a celei din urmă 
barăci pieri. Bietul copil se pomeni în întuneric. Pătrunse în el. 
Atâta doar, că, simțind cum o anume tulburare punea 
stăpânire pe dânsa, Cosette, fără a se opri din mers, scutura 
cât putea de tare toarta găleții. Făcea un zgomot care-i ținea 
de urât. 

Pe măsură ce înainta, întunericul devenea tot mai adânc. 
Ulițele erau pustii. Se întâlni totuşi cu o femeie care întoarse 
capul după ea şi stătu locului, bolborosind printre buze: 
„Unde s-o fi ducând fetița asta? O fi vreo stafie>” Apoi 
recunoscând-o pe Cosette: „la te uită! zise ea. E Ciocârlia!” 

Cosette străbătu astfel labirintul de ulițe întortocheate şi 
pustii cu care sfârşeşte înspre Chelles comuna Montfermeil. 
Atâta vreme cât pe o parte şi alta a drumului fuseseră case şi 
chiar numai ziduri, merse cu destul curaj. Ici şi colo, câte o 


rază sfioasă străbătea prin crăpătura vreunui oblon; era 
lumină şi viață; erau oameni acolo, asta o liniştea. Totuşi, cu 
cât înainta, parcă fără voie mersul i se încetinea. Ajungând 
dincolo de colțul celei din urmă case, Cosette se opri. Îi venise 
greu să treacă de ultima prăvălie; i se părea acum peste 
putință să treacă de ultima casă. Lăsă găleata jos, îşi trecu 
mâna prin păr şi începu să se scarpine încetişor, gest 
caracteristic copiilor îngroziți şi nehotărâțţi. 

Nu mai era în Montfermeil; era pe câmp. Înaintea ei se 
întindea spaţiul întunecos şi pustiu. Se uita cu disperare în 
întunericul acela în care nu mai era nimeni, plin de fiare 
sălbatice şi poate şi de strigoi. Se uită bine, auzi foşnetul 
sălbăticiunilor prin iarbă şi văzu desluşit strigoii mişcându-se 
printre copaci. Atunci puse mâna pe găleată, frica îi dădea 
curaj, „Ei am să-i spun că nu mai era apă!” zise ea. Şi, porni 
hotărâtă înapoi spre Montfermeil. 

Dar abia făcuse vreo sută de paşi că se opri iarăşi, şi începu 
din nou să se scarpine în cap. De rândul ăsta o vedea pe 
Thenardiera, hâdă, cu botul ei de hienă şi cu văpaia furiei în 
ochi. Fata se uită cu groază înainte şi înapoi. Ce să facă? Cum 
să iasă din încurcătură? Încotro s-o apuce? Înaintea ei 
spectrul  Thenardierei; în spatele ei, toate nălucile 
întunericului şi ale pădurii. Şi se dădu înapoi în fața 
Thenardierei. O luă din nou pe drumul spre izvor şi porni în 
goană, ieşi din sat în fuga mare, intră în pădure tot alergând, 
nemaiuitându-se la nimic, nemaiascultând nimic. Nu se opri 
din goană decât atunci când i se tăie răsuflarea; dar nu stătea 
pe loc. Mergea înainte, în neştire. 

Alerga şi îi venea să plângă. 

Din toate părțile o învăluia freamătul de noapte al pădurii. 
Nu se mai gândea la nimic, nu mai vedea nimic. Noaptea 
uriaşă stătea în fața acestei ființe mici. De-o parte, întunericul 
nemărginit; de alta, un atom. 

Erau numai vreo şapte sau opt minute de la marginea 
pădurii până la izvor. Cosette ştia drumul, îl făcuse adesea pe 
lumină. Lucru ciudat, nu se rătăci. O urmă de instinct o 


conducea fără să-şi dea seama. Cu toate astea, nu se uita nici 
la dreapta, nici la stânga, temându-se să nu vadă cine ştie ce 
dihănii printre crengi şi prin tufişuri. În sfârşit, ajunse la 
1ZVor. 

Era o adâncitură îngustă săpată de ape într-un pământ 
argilos, adâncă de vreo două picioare, înconjurată de muşchi 
şi de acel soi de buruieni înalte, încrețite, cunoscute sub 
numele de guleraşele lui Henric al IV-lea, pardosită cu câțiva 
bolovani. Un pârâiaş ieşea din ea cu un susur liniştit. 

Cosette nu zăbovi nicio clipă. Era întuneric beznă, dar ea 
cunoştea izvorul. Dibui cu mâna stângă în întuneric trunchiul 
unui stejar tânăr, aplecat peste fântână şi de care se sprijinea 
de obicei; dădu peste o creangă, se agăță de ea şi dădu drumul 
găleţii în apă. Era atât de puternică încordarea prin care 
trecea, încât puterile i se întreiseră. Pe când stătea aplecată, 
nu băgă de seamă că buzunarul şorțului i se deşertă în izvor. 
Banii îi căzură în apă. Cosette nu-i văzu şi nici nu-i auzi 
căzând. Trase găleata aproape plină şi o aşeză pe iarbă. 

Sfârşindu-şi treaba, se simți moartă de oboseală. Ar fi vrut 
să plece îndată, dar făcuse o sforțare atât de mare ca să umple 
găleata, încât îi fu cu neputinţă să mai facă un pas. Fu 
nevoită să se aşeze. Se trânti pe iarbă şi rămase acolo 
ghemuită. 

Închise ochii, apoi îi deschise din nou, fără să-şi dea seama 
de ce, fără să poată face altfel. 

Alături de dânsa, apa, mişcându-se în găleată, făcea nişte 
cercuri care păreau şerpi de flăcări palide. 

Deasupra ei cerul era acoperit de nori uriaşi negri, ca nişte 
coame de fum. Masca tragică a întunericului părea că se 
apleacă lin peste fetiță. 

Jupiter apunea în depărtări. Fata se uită cu priviri rătăcite 
la steaua asta mare pe care n-o cunoştea şi care o umplea de 
spaimă. În clipa aceea planeta era într-adevăr foarte aproape 
de orizont şi trecea printr-o pătură deasă de negură, care-i 
dădea o roşeață îngrozitoare. În negura lugubru împurpurată 
astrul părea mai mare. Era ca o rană care strălucea. 


Un vânt rece sufla dinspre câmpie. Pădurea era cernită, fără 
un foşnet de frunză, fără o rază din luminile nedesluşite şi 
proaspete ale verii. Crengi mari se întindeau fioroase. Copăcei 
plăpânzi şi piperniciți şuierau prin rarişti. Sub bătaia 
crivățului, ierburile înalte se frământau ca țiparii. Mărăcinii se 
răsuceau ca nişte braţe lungi, înarmate cu gheare, încercând 
să apuce prada. Câteva buruieni uscate, mânate de vânt, 
zburau repede, fugind parcă înspăimântate din fața cuiva care 
le ajungea din urmă. De jur împrejur numai privelişti lugubre. 

Întunericul era ameţitor. Omul are nevoie de lumină. Cine 
se avântă în noapte, încearcă o strângere de inimă. Când 
ochiul vede negru, mintea se întunecă. În timpul eclipsei, pe 
întuneric, în opacitatea funinginii, chiar şi cei mai puternici se 
simt neliniştiți. Nimeni nu umblă noaptea prin pădure fără un 
fior de teamă. Umbrele şi copacii sunt două desişuri care 
înspăimântă. O lume de himere se naşte în adâncul 
nelămurit. Neînţelesul se conturează la câțiva paşi de tine, 
întocmai, cu o precizie spectrală. Se vede plutind în spaţiu sau 
în propria ta minte ceva nedesluşit şi de neînțeles, ca visele 
florilor adormite. În zare se ivesc amenințări de groază. 
Adulmeci revărsarea marelui vid întunecat. Ţi-e frică şi eşti 
dornic să priveşti îndărăt. Văgăunile nopţii, lucrurile devenite 
înspăimântătoare, siluetele tăcute care se risipesc când te 
apropii, destrămări nevăzute, tufe care freamătă a mânie, 
băltoace fumurii, lugubrul aşternut peste tristețe, imensitatea 
de mormânt a tăcerii, toate viețuitoarele necunoscute cu 
putință, ramuri misterioase ce se lasă asupră-ţi, cioturi 
înfricoşătoare de copaci, mănunchiuri de buruieni înfiorate — 
în fața tuturor acestora te afli fără apărare. Nu există 
îndrăzneală care să nu tresară şi să nu presimtă apropierea 
spaimei. Încerci un simțământ apăsător, ca şi cum sufletul s- 
ar contopi cu umbra. Pătrunderea asta a întunecimilor e 
nespus de sinistră pentru un copil. 

Pădurile sunt apocalipse, iar fâlfâitul de aripi al inimii unei 
făpturi atât de mici stârneşte un zvon de agonie sub bolta lor 
misterioasă. 


Fără să-şi dea seama de ceea ce i se întâmplă, Cosette se 
simțea copleşită de această nesfârşire întunecată a firii. N-o 
năpădise numai groaza, dar ceva mai îngrozitor chiar decât 
groaza. Tremura toată. Nu putem găsi cuvintele care ar putea 
să descrie toată ciudățenia fiorului care-o îngheţa până-n 
măduva oaselor. Privirea îi devenise sălbatică. Simţea că poate 
n-ar putea să se oprească de a se întoarce din nou aici a doua 
zi la aceeaşi oră. 

Atunci, printr-un fel de instinct, ca să se smulgă din starea 
ciudată în care se afla, pe care n-o pricepea, dar care o 
umpluse de spaimă, începu să numere cu glas tare - unu, doi, 
trei, patru, până la zece — iar când sfârşi, o luă de la capăt din 
nou. Asta o făcu să-şi dea seama de realitatea lucrurilor care 
o înconjurau. Simţi că-i îngheață mâinile, care i se udaseră 
când scosese apă. Se sculă în picioare. Din nou o copleşi frica, 
o frică firească, covârşitoare. Nu mai avea decât un singur 
gând - să fugă; să fugă în goana mare prin pădure, de-a 
lungul câmpului, până în dreptul caselor, până sub ferestre, 
până la luminile aprinse. Privirea îi alunecă spre găleata care 
se afla în fața ei. Dar frica ei de Thenardieră era atât de mare, 
încât n-avu curajul să fugă fără găleata cu apă. Apucă toarta 
cu amândouă mâinile. Abia putu să ridice găleata. 

Făcu astfel câțiva paşi, dar găleata era plină şi grea; fu 
nevoită s-o lase iarăşi jos. Răsuflă un pic, pe urmă apucă din 
nou toarta şi-o porni iar la drum, de rândul asta o bucată mai 
lungă. Dar trebui să se oprească din nou. După câteva clipe de 
odihnă porni mai departe. Mergea cu trupul aplecat înainte, 
cu capul în jos, ca o babă; greutatea găleţii îi întindea şi-i 
înţepenea braţele slăbuțe; mânerul de fier îi amorțea şi făcea 
să-i îngheţe şi mai tare mânuţele ude; din când în când era 
nevoită să se oprească şi, de câte ori se oprea, apa rece care se 
vărsa din găleată îi curgea pe picioarele goale. Toate astea se 
petreceau în mijlocul unei păduri, noaptea, iarna, departe de 
orice suflare omenească: era un copil de opt ani. Numai 
Dumnezeu, de sus, vedea în clipa asta trista întâmplare. 


Şi, vai, fără îndoială, mama cei. Fiindcă sunt unele 
întâmplări care-i fac pe morți să deschidă ochii în mormânt. 

Cosette răsuflă cu un fel de horcăit dureros; suspinele i se 
urcau în gâtlej, dar nu avea curajul să plângă, atât de mult se 
temea de Thenardieră chiar de departe. Avea obiceiul să-şi 
închipuie întotdeauna că Thenardiera era de față. 

Totuşi nu putea face un drum prea lung în felul ăsta şi 
mergea destul de încet. Se silea să-şi micşoreze popasurile şi 
să meargă cât mai mult între ele. Se gândea cu groază că în 
felul ăsta o să-i trebuiască mai bine de un ceas ca s-ajungă la 
Montfermeil şi că Thenardiera o s-o bată. Groaza asta se 
amesteca cu spaima de-a fi singură, noaptea, în pădure. Era 
prăpădită de oboseală şi încă nu ieşise din pădure. Ajungând 
lângă un castan bătrân pe care-l ştia, făcu un ultim popas, 
mai mare decât celelalte, ca să se odihnească de ajuns, pe 
urmă îşi adună toate puterile, apucă din nou găleata şi porni 
iarăşi, plină de curaj, la drum. Totuşi, biata făptură 
deznădăjduită nu se putu stăpâni să nu strige: „O, Doamne, 
Dumnezeule!” 

În clipa aceea simţi că găleata nu mai atârna greu. O mână, 
care i se păru enormă, o apucase de toartă şi o săltase cu 
putere. Ridică ochii. O siluetă neagră, mare şi dreaptă, mergea 
alături de ea în întuneric. Era un om care venise în urma ei şi 
pe care nu-l auzise venind. Omul acela, fără să scoată o vorbă, 
apucase de toarta găleţii pe care-o ducea Cosette. 

Există instincte în fața tuturor întâmplărilor vieții. Fetița 
nu se înfricoşă. 


VI — În care se dovedeşte, poate, 
inteligenţa lui Boulatruelle 


În după amiaza aceleiaşi zile de Crăciun din 1823, un om se 
plimba de multă vreme pe partea cea mai puțin umblată a 
bulevardului l'H6pital din Paris. Omul făcea impresia cuiva 
care caută o locuinţă şi părea că se opreşte mai ales la casele 


cele mai modeste din această margine dărăpănată a mahalalei 
Saint-Marceau. 

Se va vedea mai departe că omul acesta închirie în adevăr o 
cameră în cartierul acela singuratic. 

După felul cum era îmbrăcat, ca şi în toată făptura sa, era 
tipul a ceea ce s-ar putea nu-mi cerşetorul cu purtări alese, 
mizeria cea mai mare combinată cu cea mai mare curăţenie. 
Un amestec desul de neobişnuit, care insuflă inimilor 
înțelegătoare îndoitul respect pe care-l încercăm față de cineva 
foarte nevoiaş şi față de cineva foarte demn. Purta o pălărie 
rotundă, uzată de tot şi mult purtată, o redingotă foarte 
roasă, din postav gros, gălbui, culoare ce n-avea nimic ciudat 
pe vremea aceea, o vestă mare cu buzunare de formă veche, 
pantaloni negri, care deveniseră cenuşii la genunchi, ciorapi 
negri de lână şi pantofi groşi cu catarame de aramă. S-ar fi 
putut spune că e un fost preceptor de casă mare, întors din 
emigrație. După părul lui alb de tot, după fruntea zbârcită, 
după buzele palide, după fața lui care arăta descurajare şi silă 
de viaţă, părea să aibă peste şaizeci de ani. După mersul lui 
hotărât, deşi domol, după vigoarea neobişnuită întipărită în 
toate mişcările sale, i-ai fi dat cel mult cincizeci. Brazdele de 
pe fruntea lui erau la locul lor şi aveau ceva atrăgător pentru 
cei ce l-ar fi privit cu luare-aminte. Buzele i se strângeau într- 
o cută ciudată, care părea să arate asprime, dar care se 
dovedea a fi modestie. 

În adâncul privirii sale stăruia nu ştiu ce seninătate tristă. 
În mâna stângă avea un pachet mic, legat într-o basma; mâna 
dreaptă şi-o sprijinea într-un fel de baston scos dintr-un gard 
viu. Bastonul fusese rotunjit cu destul meşteşug şi nu era 
prea urât la înfăţişare; i se tăiase nodurile şi i se făcuse, cu 
ceară roşie, o măciulie ca de mărgean; era un toiag şi părea 
un baston. 

Pe bulevardul acesta trec puţini trecători, mai cu seamă 
iarna. Omul acesta, fără să lase să se vadă, părea totuşi mai 
dornic să-i ocolească decât să-i caute. 


Pe vremea aceea regele Ludovic al XVIII-lea se ducea 
aproape zilnic la Choisy-RoyS*. Era una din plimbările sale 
preferate. Aproape fără nicio abatere, pe la ora două, se putea 
vedea trăsura şi cavalcada regală trecând în goana mare pe 
bulevardul lH6pital. 

Asta ţinea loc de ceasornic şi de orologiu sărăcimii din 
cartier, care zicea: „E ora două; iată-l că se-ntoarce la Tuilerii”. 

Unii alergau, alții se aliniau, pentru că trecerea unui rege 
provoacă totdeauna zarvă. De altminteri apariția şi dispariția 
lui Ludovic al XVIII-lea făcea oarecare impresie pe străzile 
Parisului. Trecerea lui era cam grăbită, dar plină de maiestate. 
Acestui rege neputincios îi plăcea galopul; neputând să 
meargă, voia să alerge; ologul acesta s-ar fi lăsat bucuros 
purtat ca fulgerul. Trecea liniştit şi sever, străjuit de săbiile 
scoase din teacă. Trăsura lui greoaie, poleită pe de-a-ntregul 
cu fire mari de crin zugrăvite pe tăblii, uruia asurzitor. Abia 
aveai vreme să vezi cine-i într-însa. În colţul din fund, în 
dreapta, pe nişte perne îmbrăcate în atlaz alb, se vedea o față 
lată, hotărâtă şi rumenă, o frunte tânără cu părul dat pe 
spate şi pudrat, după moda timpului, o privire mândră, aspră 
şi ascuţită, un zâmbet de cărturar, doi epoleţi laţi cu găietane 
ce fluturau pe o haină obişnuită, crucea sfântului Ludovic, 
crucea Legiunii de onoare, placa de argint a Sfântului Spirit, 
un pântec respectabil şi un cordon albastru, lat; era regele. 
Când ieşea din Paris, îşi ţinea pălăria cu pene albe pe 
genunchii înfăşuraţi în jambiere englezeşti înalte; când intra 
din nou în oraş, îşi punea pălăria pe cap, salutând rar. Se uita 
cu răceală la popor, care-i răspundea la fel. Când a apărut 
pentru întâia oară în cartierul Saint-Marceau, tot succesul lui 
s-a redus la această exclamaţie a unui mahalagiu către 
însoțitorul său: „Grăsunul ăsta reprezintă stăpânirea!” 

Trecerea regulată a regelui, totdeauna la aceeaşi oră, era 
aşadar evenimentul zilei pe bulevardul lH6pital. Fără îndoială, 
trecătorul cu redingota galbenă nu era de prin partea locului 
şi probabil nici din Paris, pentru că nu cunoştea amănuntul 
acesta. La ceasurile două, când trăsura regală, înconjurată de 


un escadron de gardă cu galoane de argint, ajunse în 
bulevard, după ce ocolise Salpâtriere's%:, el păru surprins şi 
aproape înspăimântat. Era singur pe alee; se ascunse repede 
după un colț al zidului împrejmuitor, ceea ce nu-l împiedică 
pe domnul duce d'Havre să-l zărească. Domnul duce d'Havre, 
în calitate de ofițer de serviciu în ziua aceea, şedea în trăsură 
în faţa regelui. Îi spuse maiestăţii-sale: „lată un individ cu o 
mutră cam suspectă!” Poliţiştii care mergeau înaintea 
cortegiului regal îl văzuseră şi ei, şi unul dintre dânşii primi 
ordin să-l urmărească. Dar individul se înfundă în străduțele 
singuratice ale cartierului şi, cum ziua era pe sfârşite, agentul 
îi pierdu urma — cum se spunea într-un raport înaintat chiar 
în seara aceea domnului conte Angles, ministru de stat şi 
prefect al poliției. 

Când omul cu redingota galbenă scăpă de sub urmărirea 
agentului, iuți pasul, întorcându-se totuşi de câteva ori spre a 
se încredința că nu mai era urmărit. La ceasurile patru şi un 
sfert, adică pe înnoptate, trecea prin fața teatrului Porte- 
Saint-Martin, unde se reprezenta în ziua aceea Cei doi ocnaşi. 
Afişul, luminat de felinarele teatrului, îi atrase atenţia, 
deoarece, cu toate că era grăbit, se opri să-l citească. În clipa 
următoare, ajunse în fundătura Planehette şi intră la Talerul 
de cositor, unde se afla atunci biroul diligenței pentru Lagny. 
Diligenţa pleca la patru şi jumătate. Caii erau înhămați, iar 
călătorii chemaţi de către surugiu se urcau grăbiţi pe scara 
înaltă de fier a trăsurii. 

Omul întrebă: 

— Mai aveţi vreun loc? 

— Unul singur, lângă mine, pe capră, spuse vizitiul. 

— Îliau eu. 

— Poftiți sus! 

Totuşi, înainte de-a pleca, surugiul se uită la hainele 
sărăcăcioase ale călătorului, apoi la pachetul lui atât de mic 
şi-i ceru să plătească. 

— Mergeţi până la Lagny? întrebă vizitiul. 

— Da, zise omul. 


Călătorul plăti până la Lagny. 

Plecară. După ce trecură de barieră, surugiul încercă să 
intre în vorbă, dar călătorul nu răspundea decât în 
monosilabe. Surugiul se mulțumi atunci să fluiere şi să-şi 
înjure caii. 

Surugiul se înfăşură în mantaua sa. Începea să fie frig. 
Omului părea că nu-i pasă. Trecură astfel prin Gourney şi 
prin Neuilly-sur-Marne. 

Pe la ceasurile şase seara ajunseră la Chelles. Surugiul opri 
ca să lase puţin caii să răsufle, în dreptul hanului căruțaşilor, 
care se află în vechile clădiri ale mânăstirii regale. 

— Cobor aici! spuse omul. 

Îşi luă pachetul şi bastonul şi sări jos din trăsură. Peste o 
clipă se făcu nevăzut. 

Nu intrase în han. 

După câteva minute, când trăsura porni spre Lagny, nu-l 
întâlniră pe ulița principală din Chelles. 

Surugiul se întoarse spre ceilalți călători: 

— Omul ăsta nu-i de prin partea locului, fiindcă nu-l 
cunosc. Pare că n-ar avea o leţcaie şi totuşi nu se uită la bani; 
plăteşte până la Lagny şi se dă jos la Chelles. E noapte, casele 
sunt încuiate, nu intră în han, şi nu mai dăm deloc del. 
Parc-a intrat în pământ!... 

Omul nu intrase în pământ, ci străbătuse repede, pe 
întuneric, ulița cea mare din Chelles; pe urmă o apucase la 
stânga, înainte de-a ajunge la biserică, pe drumul vicinal, care 
duce la Montfermeil, ca cineva care ar fi cunoscut locurile şi 
care ar mai fi trecut pe acolo. 

Porni iute pe drumul acela. În punctul unde el se 
încrucişează cu vechiul drum străjuit de pomi, care merge de 
la Gagny la Lagny, auzi paşii unor trecători. Se ascunse 
repede într-un şanţ şi stătu acolo până ce oamenii care 
treceau se îndepărtară. De altminteri, paza asta era de prisos, 
deoarece, după cum am mai spus, era o noapte foarte 
întunecoasă de decembrie. Abia se vedeau câteva stele pe cer. 


De-acolo începea urcuşul colinei. Omul n-o mai apucă pe 
drumul spre Montfermeil, ci o luă la dreapta peste câmp şi se 
îndreptă cu paşi mari spre pădure. 

Când ajunse în pădure, îşi încetini pasul şi începu să se uite 
cu băgare de seamă la toți copacii, înaintând pas cu pas, parc- 
ar fi căutat şi urmat un drum tainic, cunoscut numai de el. 
La un moment dat, păru că s-a rătăcit şi stătu locului, 
nehotărât. În cele din urmă, tot dibuind încoace şi-ncolo, 
ajunse într-o poiană unde se afla o movilă de bolovani 
albicioşi. Se apropie repede de aceşti bolovani şi-i cercetă cu 
luare-aminte în întunericul nopții, ca şi cum i-ar fi trecut în 
revistă. La câţiva paşi de grămada de bolovani se afla un copac 
înalt, plin de umflăturile acelea care sunt un fel de negi al 
regnului vegetal. Se duse la copac şi-i pipăi scoarța cu mâna, 
vrând parcă să recunoască şi să numere toți negii. 

În fața acestui copac, care era un frasin, se afla un castan 
bolnav care se cojea şi care fusese bandajat cu o bucată de 
tablă, bătută în cuie. Se ridică în vârful picioarelor şi pipăi 
această bucată de tablă. 

Pe urmă bătu de câteva ori cu piciorul locul dintre copac şi 
bolovani, ca şi cum ar fi vrut să se încredințeze că pământul 
n-a fost răscolit de curând. 

Apoi se uită de jur împrejur şi o porni din nou prin pădure. 

Era omul care o întâlni pe Cosette. 

Mergând prin hățiş spre Montfermeil, zări umbra aceea 
mică mişcându-se şi gemând, punând jos o povară, apoi 
ridicând-o din nou şi pornind mai departe. Se apropie şi băgă 
de seamă că era un copilaş care ducea o găleată mare cu apă. 
Veni atunci lângă copil şi apucă în tăcere toarta gălețţii. 


VII - Cosette şi necunoscutul laolaltă, în 
umbră 


Aşa cum am spus, Cosettei nu-i fu frică. Omul începu să-i 
vorbească. Avea o voce gravă şi joasă. 

— Duci ceva prea greu pentru tine, fetițo! 

Cosette îşi ridică fruntea şi răspunse: 

— Da, domnule. 

— Dă-o încoa, continuă omul. Am să ţi-o duc eu. 

Cosette lăsă găleata din mână. Omul începu să meargă 
alături de ea. 

— E într-adevăr foarte grea, spuse el printre dinţi. Apoi 
adăugă: Câţi ani ai, mititico? 

— Opt ani, domnule. 

— Şi vii de departe? 

— De la izvorul din pădure. 

— Şi te duci departe? 

— La mai bine de un sfert de oră de aici. 

Omul rămase o clipă tăcut, apoi spuse deodată: 

— Va să zică, n-ai mamă? 

— Nu ştiu, răspunse fetița. Apoi adăugă, mai înainte ca 
omul să fi avut timp să continue: Nu cred. Ceilalţi au. Eu nu 
am. Şi după o pauză, urmă: Cred că n-am avut niciodată. 

Omul se opri, lăsă găleata jos, se aplecă şi-şi puse 
amândouă mâinile pe umerii fetiţei, silindu-se s-o privească şi 
să-i vadă faţa în întuneric. Chipul slab şi firav al Cosettei se 
desena vag în lumina stinsă şi vânătă a cerului. 

— Cum te cheamă? întrebă omul. 

— Cosette. 

Omul fu parcă străbătut de un curent electric. O privi iar, 
apoi îşi luă mâinile de pe umerii Cosettei, apucă găleata şi 
porni din nou. După o clipă, întrebă: 

— Unde locuieşti tu, fetițo? 

— La Montfermeil, dacă ştiţi unde e. 

— Într-acolo mergem? 

— Da, domnule. 

Omul mai făcu o pauză şi începu iar: 

— Cine te-a trimis la ora asta să aduci apă din pădure? 

— Doamna Thenardier. 


Omul urmă cu un glas pe care se silea să-l facă nepăsător, 
dar în care se simţea cu toate astea un tremur neobişnuit: 

— Şi ce face doamna Thenardier asta? 

— E stăpâna mea, spuse fetița. Ţine hanul. 

— Hanul? întrebă omul. Ei bine, am să trag acolo la noapte. 
Du-mă acolo. 

— Acolo mergem, spuse fetița. 

Omul umbla destul de repede. Cosette se ţinea de el fără 
greutate. Nu mai simțea oboseala. Din timp în timp îşi ridica 
ochii spre el cu un fel de linişte şi încredere nespusă. Nu o 
învățase niciodată nimeni să se îndrepte spre providenţă şi să 
se roage. Simţea cu toate astea în ea ceva care semăna cu 
nădejdea, cu bucuria, şi care se îndrepta spre cer. 

Trecuseră câteva minute. Omul continuă: 

— Doamna Thenardier n-are servitoare? 

— Nu, domnule. 

— Eşti singură acolo la ea? 

— Da, domnule. 

Din nou se făcu tăcere. Cosette ridică glasul: 

— Adică mai sunt două fetițe. 

— Care fetițe? 

— Ponine şi Zelma. 

Fetița simplifica în felul acesta numele romanțţioase, 
scumpe doamnei Thenardier. 

— Cine sunt Ponine şi Zelma? 

— Sunt domnişoarele doamnei Thenardier. Fetele ei, cum s- 
ar spune. 

— Şi astea ce fac? 

— Ah, spuse fetița, au păpuşi frumoase, lucruri care 
strălucesc ca aurul, fel de fel... Se joacă, se distrează. 

— Toată ziua? 

— Da, domnule. 

— Şi tu? 

— Eu muncesc. 

— Toată ziua? 


Fetița ridică ochii mari, în care era o lacrimă nevăzută din 
pricina nopții şi răspunse blând: 

— Da, domnule. Urmă, după un răstimp: Uneori, după ce- 
am isprăvit treaba, şi dacă vor ei, mă joc şi eu. 

— ŞI cum ce joci? 

— Aşa cum pot. Mă lasă. Numai că n-am jucării multe. 
Ponine şi Zelma nu mă lasă să mă joc cu păpuşile lor. N-am 
decât o săbiuţă de plumb, uite atât de mică. 

Fetița îşi arătă degetul cel mic. 

— ŞI care nu taie? 

— Ba da, domnule, taie salată şi capetele de muşte. 

Ajunseră în sat. Cosette îl călăuzi pe străin de-a lungul 
străzilor. Trecură prin fața brutăriei, dar Cosette nu se mai 
gândi la pâinea pe care trebuia s-o cumpere. Omul încetase de 
a mai pune întrebări şi se cufundase acum într-o tăcere 
posomorâtă. După ce trecură de biserică, omul văzu tarabe 
înjghebate în stradă şi o întrebă pe Cosette: 

— E zi de bâlci? 

— Nu, domnule, azi e Crăciunul. 

Când se apropiară de han, Cosette îi întinse mâna cu sfială. 

— Domnule! 

— Ce e, fetițo? 

— Uite, am ajuns aproape de casă. 

— Ei, şi? 

— Vreți să mă lăsaţi acum să-mi iau găleata? 

— De ce? 

— Păi, dacă o să vadă doamna că mi-a dus-o altcineva o să 
mă bată. 

Omul îi dădu înapoi găleata. După o clipă erau în fața 
cârciumi. 


VIII —- Neajunsul de a găzdui un sărac care 
poate că e bogat 


Cosette nu se putu opri să arunce o privire spre păpuşa cea 
mare, care încă mai era expusă în prăvălia cu jucării, apoi 
bătu în uşă. Aceasta se deschise şi doamna Thenardier apăru 
cu o lumânare în mână. 

— Aha, tu eşti, netrebnico! Slavă Domnului, nu te-ai grăbit! 
Ai căscat gura, javră! 

— Doamnă, spuse Cosette tremurând, uite un domn care 
vrea o odaie. 

Doamna Thenardier îşi înlocui repede mutra posacă printr- 
o  strâmbătură binevoitoare, schimbare caracteristică 
hangiilor, şi-l căută din ochi, cu lăcomie, pe noul venit. 

— Dumneavoastră sunteți? spuse ea. 

— Da, doamnă, răspunse omul, ducând mâna la pălărie. 

Călătorii bogați nu sunt atât de politicoşi. Gestul ăsta, 
hainele şi bagajul străinului, pe care doamna Thenardier le 
inspecta dintr-o aruncătură de ochi, făcură să i se topească 
strâmbătura binevoitoare de pe față şi să apară din nou în 
locul ei expresia posacă. Urmă cu o voce seacă: 

— Intră, omule. 

„Omul” intră. 

Doamna Thenardier îi mai aruncă o privire, îi cercetă mai 
ales redingota jerpelită de tot şi pălăria găurită, ceru apoi 
părerea bărbatului ei cu o mişcare din cap, o strâmbătură din 
nas şi o clipire din ochi. Bărbatu-său, care continua să bea 
înainte cu căruțaşii, îi răspunse prin acea mişcare 
imperceptibilă a degetului arătător care, întărită cu 
încrețitura buzelor înseamnă în asemenea cazuri: „Pârlit de-a 
binelea”. Doamna Thenardier rosti atunci cu voce tare: 

— Ei, omule, îmi pare foarte rău, dar vezi că nu mai am loc. 

— Puneţi-mă unde vreţi, spuse omul, în pod, în grajd. Am 
să plătesc ca pentru o odaie. 

— Doi franci! 

— Doi franci. Fie! 

— S-a făcut. 

— Doi franci! spuse încet un căruțaş doamnei Thenardier. 
Dar nu costă decât un franc. 


— Pentru el e doi, răspunse doamna Thenardier, la fel. Nu 
găzduiesc calici cu mai puţin. 

— E adevărat, adăugă cu blândeţe bărbatu-său. Oameni de 
soiul ăsta nu fac cinste casei. 

Între timp, după ce-şi lăsase pachetul şi bățul pe o bancă, 
omul se aşezase la o masă pe care Cosette se grăbise să pună 
o sticlă de vin şi un pahar. Negustorul care-i ceruse găleata cu 
apă se dusese el singur s-o ducă afară calului. Cosette îşi 
luase locul sub masa de bucătărie şi lucrul. 

Omul, care abia îşi înmuiase buzele în paharul cu vin pe 
care şi-l turnase, se uita la copil cu o atenţie ciudată. 

Cosette era urâtă. Dacă ar fi fost fericită, poate că ar fi fost 
drăguță. Am schițat mai înainte chipul ei mic şi întunecat. 
Cosette era slabă şi gălbejită; avea aproape opt ani, dar i-ai fi 
dat cu greu şase. Ochii ei mari, cufundațţi într-un fel de umbră 
adâncă, erau aproape stinşi de atâta plâns. Colţurile gurii 
aveau acea linie aplecată a fricii zilnice, pe care o au 
condamnații şi bolnavii fără scăpare, Mâinile îi erau aşa cum 
ghicise maică-sa, „mâncate de degerături”. Focul care o 
lumina în clipa aceea îi scotea mai mult la iveală oasele şi 
făcea să pară şi mai cumplită slăbiciunea. Pentru că tremura 
totdeauna de frig, luase obiceiul să-şi strângă genunchii unul 
lângă altul. Îmbrăcămintea ei nu era decât o zdreanţă, care 
vara ţi-ar fi făcut milă, iar iarna te îngrozea. 

N-avea pe ea decât pânză găurită, niciun petic de lână. Ici- 
colo i se vedea pielea şi peste tot se puteau observa vânătăile 
care însemnau locurile unde o lovise doamna Thenardier. 
Picioarele goale îi erau roşii şi slăbănoage. Scobitura 
claviculelor îți făcea milă. Toată făptura acestui copil, felul său 
de-a fi, înfăţişarea, glasul, pauzele dintre un cuvânt şi altul, 
privirea, tăcerea, cea mai mică mişcare, arătau şi tălmăceau 
un singur gând: teama. 

Teama pusese stăpânire pe ea; era, ca să spunem aşa, 
învăluită în teamă; teama îi strângea coatele de şolduri, îi 
ascundea călcâiele sub fustă, o făcea să ocupe cât mai puțin 
loc cu putință, n-o lăsa să răsufle decât atât cât avea 


neapărat nevoie şi ajunsese să fie ceea ce am putea nu-mi 
„firescul ei”, care nu putea să se schimbe, ci numai crească. În 
fundul ochilor ei era un ungher uimit, unde se ascundea 
groaza. 

Teama asta era atât de mare, încât după ce sosise, aşa udă 
cum era, Cosette nu îndrăznise să meargă să se usuce la foc, 
ci se pusese tăcută pe lucru. 

Căutătura acestui copil de opt ani era de obicei atât de 
posomorâtă şi uneori atât de tragică, încât părea în unele clipe 
că era pe cale să se preschimbe într-o tâmpită sau într-un 
demon. 

Am spus că nu ştiuse niciodată ce înseamnă să se roage şi 
că niciodată nu pusese piciorul într-o biserică. 

„Ce, am eu vreme?” spunea Thenardiera. 

Omul în redingotă galbenă nu o slăbea din ochi pe Cosette. 

— Na, că uitasem! Unde e pâinea? strigă deodată 
Thenardiera. 

Ca de obicei, când doamna Thenardier ridica glasul, Cosette 
ieşea repede de sub masă. Uitase cu totul de pâine. Se folosi de 
vicleşugul copiilor care sunt totdeauna cu frica în sân. Minţi. 

— Brutăria era închisă, doamnă. 

— Trebuia să baţi la uşă. 

— Am bătut, doamnă. 

— Ei, şi? 

— N-a deschis. 

— Am să aflu eu mâine dacă e adevărat, spuse doamna 
Thenardier, şi dacă minţi, am să-ți arăt eu ţie! Până una-alta, 
ia dă-mi cele şaptezeci şi cinci de centime. 

Cosette îşi vâri mâna în buzunarul şorțului şi se înverzi. 
Moneda de şaptezeci şi cinci de centime nu mai era acolo. 

— Hai, rosti doamna Thenardier. N-auzi? 

Cosette îşi întoarse buzunarul pe dos, dar n-o găsi. Ce se 
întâmplase oare cu moneda aceea? Biata fetiță nu putu să 
scoată o vorbă. Împietrise. 

— Nu cumva ai pierdut banii? urlă doamna Thenardier. 
Sau ai de gând să mi-i furi? 


Spunând aceasta, întinse mâna spre un gârbaci, care era 
agăţat de vatră. 

Gestul acesta temut îi dădu din nou Cosettei putere sa 
strige: 

— Iertare! Doamnă! Doamnă! N-am să mai fac! 

Doamna Thenardier luă gârbaciul din cui. 

Omul cu redingotă galbenă se scotocise între timp prin 
buzunarul vestei, fără să-l vadă cineva. De altfel, călătorii 
ceilalți beau, jucau cărți şi nu se mai uitau în jurul lor. 

Cosette se ghemuia înspăimântată în colțul de lângă vatră, 
încercând să-şi ferească şi să-şi ascundă mâinile şi picioarele 
goale. Thenardiera ridică braţul. 


— lertaţi-mă doamnă, spuse omul, dar acum câteva clipe 
am văzut căzând ceva din buzunarul şorțului fetiţei. A 
alunecat pe aici. Poate că e asta. Se aplecă, prefăcându-se o 
clipă că se uită pe jos, după ceva. Întocmai. lată! urmă el, 
ridicându-se. 

Şi-i întinse doamnei Thenardier o monedă de argint. 

— Da. Asta e, spuse ea. 

Nu era aceeaşi, pentru că era o monedă de un franc, dar 
doamna Thenardier se bucura de câştig. Puse banul în 
buzunar şi se mărgini să-i arunce fetiţei o privire sălbatică, 
spunându-i: 

— Vezi să nu ţi se mai întâmple şi altă dată! 

Cosette se întoarse în ceea ce doamna Thenardier numea 
„culcuşul” ei, şi ochii fetiţei, mari, aţintiți asupra călătorului 
necunoscut, căpătară o expresie pe care n-o mai avuseseră 
niciodată. Nu era deocamdată decât o mirare naivă, dar în 
care se amesteca şi un fel de încredere plină de uimire. 

— Nu vrei să mănânci”? îl întrebă doamna Thenardier pe 
călător. 

Acesta nu răspunse. Părea pierdut în gânduri. 

— Cine mai e şi omul ăsta? mormăi ea printre dinţi. Cine 
ştie ce sărac lipit e! N-are parale nici ca să mănânce. O să-mi 
plătească cel puţin odaia? Tot e bine că nu s-a gândit să fure 
banii de pe jos. 

În acest timp, uşa se deschise şi intrară Eponine şi Azelma. 

Erau două fetițe, cu adevărat drăguțe, părând mai degrabă 
orăşence decât țărance, încântătoare, una cu coade castanii, 
lucioase, cealaltă cu coade negre, care-i cădeau pe spate, 
vioaie amândouă, curate, durdulii, rumene şi sănătoase, o 
plăcere să le priveşti. Erau îmbrăcate călduros, dar cu atâta 
grijă părintească, încât grosimea stofei nu strica întru nimic 
gingăşia cu care erau croite rochiile. Şi ţinuse seama de iarnă 
fără a se uita de primăvară. Fetițele astea răspândeau lumină. 
Pe lângă asta, erau ca nişte domniţe. În felul cum erau 
dichisite, în veselia lor, în zgomotul pe care-l făceau, se vedea 


că sunt stăpâne. De cum intrară, Thenardiera spuse pe un ton 
de ceartă, dar care era în realitate plin de dragoste: 

— Ei, iată-vă şi pe voi! 

Le luă apoi pe genunchi, una după alta, le mângâie părul, le 
potrivi funda şi le dădu drumul, în sfârşit, cu acel fel 
drăgăstos de a le zgâlțâi, care e numai al mamelor, rostind: 

— Vai, ce înzorzonate sunt! 

Se aşezară amândouă la gura vetrei. Aveau o păpuşă pe 
care o învârteau şi o suceau pe genunchi, cu tot felul de 
ciripiri vesele. Din timp în timp, Cosette îşi ridica ochii de pe 
împletitură şi cu un aer lugubru le privea cum se joacă. 

Eponine şi Azelma nu se uitau la Cosette. Pentru ele nu era 
mai mult decât un câine. Fetiţele astea trei n-aveau împreună 
nici douăzeci şi patru de ani, dar reprezentau, de pe acum, 
toată societatea omenească; de o parte invidia şi de alta 
disprețul. 

Deşi păpuşa surorilor Thenardier era foarte veche, ponosită 
şi spartă pe alocuri, Cosettei i se părea, cu toate astea, 
minunată, pentru că nu avusese în viața ei o păpuşă — „o 
păpuşă adevărată” - ca să folosim expresia pe care o vor 
pricepe toţi copiii. 

Thenardiera, care umbla încoace şi încolo prin sală, văzu 
deodată că micuța Cosette, în loc să lucreze, îşi pierde vremea 
uitându-se la fetiţele care se jucau. 

— Te-am prins! strigă ea. Aşa-ţi vezi tu de treabă? Am să te 
fac eu să lucrezi cu câteva nuiele pe spinare! 

Străinul, fără să se ridice de pe scaun, se întoarse spre 
doamna Thenardier: 

— Ei, doamnă! spuse el zâmbind cu un aer aproape sfios. 
Lăsaţi-o să se joace! 

Dacă o astfel de dorinţă ar fi venit din partea unui călător 
care ar fi mâncat o bucată de friptură, ar fi băut la masă două 
sticle de vin şi n-ar fi avut aerul unui sărac lipit, ea ar fi fost o 
poruncă. Dar Thenardiera nu crezu nimerit să îngăduie ca un 
om cu asemenea pălărie să aibă o dorinţă şi ca un omcuo 
astfel de redingotă să vrea ceva, aşa că răspunse acru: 


— Trebuie să muncească pentru că mănâncă. N-o hrănesc 
ca să nu facă nimic. 

— Şi ce are de făcut? urmă străinul cu glasul acela blând, 
care nu se potrivea deloc cu îmbrăcămintea lui de cerşetor şi 
cu umerii lui de hamal. 

Doamna Thenardier binevoi să-i răspundă: 

— Ciorapi, mă rog. Ciorapi pentru fetele mele care n-au, ca 
să zic aşa, şi umblă cu picioarele goale. 

Omul privi picioarele goale şi roşii ale Cosettei şi urmă: 

— Când o să isprăvească perechea asta de ciorapi? 

— Păi mai are vreo trei sau patru zile, leneşa asta! 

— Şi cât poate să coste perechea asta de ciorapi când va fi 
gata? 

Doamna Thenardier îi aruncă o privire disprețuitoare: 

— Cel puţin un franc jumătate. 

— Ai da-o pentru cinci franci? întrebă omul. 

— Ce naiba! strigă hohotind de râs un căruțaş care asculta. 
Cinci franci! Cred şi eu! Cinci piese! 

Thenardier socoti nimerit, să ia şi el cuvântul. 

— Da, domnule, dacă aşa ţi se năzare, îți vom da perechea 
asta de ciorapi pentru cinci franci. Nu obişnuim să refuzăm 
nimic călătorilor. 

— Ar trebui s-o plătiți îndată, spuse Thenardiera în felul ei 
scurt şi hotărât. 

— Cumpăr perechea asta de ciorapi, spuse omul, şi, adăugă 
el, scoțând din buzunar o monedă de cinci franci pe care o 
puse pe masă, o plătesc. Apoi, întorcându-se spre Cosette: 
Acum ceea ce lucrezi tu acolo e al meu. Joacă-te, fetițo! 

Căruțaşul fu atât de mişcat de moneda de cinci franci, încât 
îşi lăsă paharul deoparte şi dădu fuga s-o vadă. 

— Şi totuşi aşa e! strigă el privind-o cu atenţie. O patacă 
adevărată! Şi nu e falsă! 

Thenardier se apropie şi-şi puse liniştit moneda în 
buzunarul vestei. 

Thenardiera n-avea nimic de spus. Îşi muşcă buzele şi fața 
ei luă o expresie plină de ură. 


Cosette tremura. Îndrăzni să întrebe: 

— E adevărat, doamnă, că pot să mă joc? 

— Joacă-te! spuse doamna Thenardier cu o voce groaznică. 

— Mulţumesc, doamnă! şopti Cosette. 

Pe când îi mulțumea din gură doamnei Thenardier, îi 
mulțumea din suflet călătorului. 

Thenardier se puse pe băutură mai departe. Nevastă-sa îi 
suflă la ureche: 

— Cine-o fi omul ăsta în galben? 

— Am văzut, spuse Thenardier foarte demn, milionari care 
purtau asemenea redingote. 

Cosette îşi lăsase ciorapul deoparte, dar nu ieşise din 
culcuşul ei. Cosette se mişca întotdeauna cât putea mai puţin. 
Luase dintr-o cutie de la spatele ei câteva petice şi săbiuţa ei 
de plumb. 

Eponine şi Azelma nu erau deloc atente la cele ce se 
petreceau. Săvârşiseră tocmai o operaţie foarte importantă: 
puseseră mâna pe pisică. Aruncaseră păpuşa pe jos şi 
Eponine, care era cea mai mare, înfăşă pisicuţa cu tot felul de 
zdrențe şi petice roşii şi albastre, cu toate că animalul 
miorlăia şi se zbătea. Pe când se îndeletnicea cu treaba asta 
importantă şi grea, îi spunea surorii sale, pe acel ton drăgălaş 
şi gingaş al copiilor, a cărui grație, la fel cu strălucirea de pe 
aripile fluturilor, se ia atunci când vrei s-o fixezi. 

— Vezi tu, surioară, păpuşa asta e mai caraghioasă ca 
ailaltă. Mişcă, ţipă, e caldă. Haide, surioară, să ne jucăm cu 
ea. O să fie fetița mea. Eu am să fiu cucoană. Am să vin să te 
văd şi tu ai să te uiţi la ea. Încetul cu încetul ai să-i vezi 
mustățile şi ai să te miri. După asta ai să-i vezi urechile, după 
asta ai să-i vezi coada şi ai să te miri. Tu ai să-mi spui: „Vai, 
Doamne!” şi eu am să-ți răspund. „Da, doamnă, am o fetiță 
care e aşa. Aşa sunt fetiţele din ziua de azi”. 

Azelma o ascultă pe Eponine, încântată. 

Între timp, cei ce băuseră începuseră să cânte un cântec 
deşucheat, de care râdeau de se cutremura tavanul. 
Thenardier îi îndemna şi cânta cu ei. 


Ca păsările care îşi fac cuib cu orice, copiii îşi fac o păpuşă 
din orice. Pe când Eponine şi Azelma înfăşau pisica, Cosette de 
asemenea îşi înfăşa săbiuța. După ce isprăvi, o culcă pe braț 
şi-i cântă încetişor, ca s-o adoarmă. 

Păpuşa e una din nevoile cele mai mari şi totodată unul din 
cele mai încântătoare instincte ale copilăriei unei femei. Tot 
viitorul femeii e aici, în a îngriji, a înveşmânta, a găti, a 
îmbrăca, a dezbrăca, a îmbrăca din nou, a învăța, a certa 
niţel, a legăna, a dezmierda, a adormi şi a-şi închipui că un 
lucru oarecare e cineva. Tot visând şi gândind, croind mici 
veşminte şi scutece, cosând rochițe, bluze, pieptăraşe, copilul 
se preschimbă în fetiță, fetița în fată, fata în femeie. Primul ei 
copil e continuarea ultimei păpuşi. 

O fetiță fără păpuşă e aproape tot atât de nenorocită şi tot 
atât de nesuferită ca o femeie fără copii. 

Aşadar, Cosette îşi făcuse o păpuşă din săbiuţă. 

Thenardiera se apropiase de „omul în galben”. 

„Bărbatul meu are dreptate, îşi spuse ea, poate că e domnul 
Laffitte. Sunt unii bogaţi aşa de poznaşi!” 

Se aşeză la masa lui. 

— Domnule... spuse ea. 

La cuvântul „domnule” bărbatul se întoarse. Doamna 
Thenardier nu-i spusese până atunci decât „omule”. 

— Domnule, urmă ea luându-şi un aer dulceag, care era şi 
mai supărător decât aerul fioros, vezi dumneata, vreau şi eu 
ca fetița să se joace, nu mă împotrivesc, dar asta merge o 
dată, pentru că ai fost dumneata mărinimos. Dar vezi, asta n- 
are nimic al ei. Trebuie să muncească. 

— Fetița nu e, deci, a dumitale? întrebă omul. 

— Ah, pentru Dumnezeu, nu, domnule! E un copil sărac, pe 
care l-am strâns de pe drumuri, aşa, din omenie. E un copil 
tâmpit. Are, cu siguranță, apă la cap. Cum vezi, are capul 
mare. Facem şi noi ce putem pentru ea, că nici noi nu suntem 
bogaţi. Degeaba am scris la ea acasă, că de şase luni nu ne 
răspunde nimeni. Îmi închipui că maică-sa a murit. 

— Ah! spuse omul şi căzu din nou pe gânduri. 


— Nu era mare lucru de capul maică-si, adăugă 
Thenardiera. Şi-a părăsit copilul. 

În timpul acestei conversații, Cosette, ca şi cum ar fi fost 
înştiințată de un instinct că se vorbea de ea, n-o slăbise din 
ochi pe doamna Thenardier. Asculta vag. Prindea ici-colo 
câteva cuvinte. 

Cei de la mese, aproape beți cu toţii, repetau refrenul lor 
neruşinat, cu o veselie sporită. Era un cântec de beţie, în care 
erau amestecați fecioara Maria şi copilul Isus. Thenardiera se 
dusese să facă şi ea puţin haz. Sub masă, Cosette privea focul 
care se răsfrângea în privirea ei fixă; începuse din nou să 
legene scutecele pe care le făcuse, şi, pe când le legăna, cânta 
încetişor: „Mama mea a murit! Mama mea a murit! Mama 
mea a murit!” 

În urma rugăminţilor repetate ale gazdei, omul în galben, 
„milionarul”, primi în sfârşit să mănânce. 

— Ce doreşte domnul?. 

— Pâine şi brânză, spuse omul. 

„E cu siguranță un pârlit!” îşi zise Thenardiera. 

Beţivii cântau mai departe cântecul lor, iar sub masă fetița 
şi-l cânta pe-al ei. 

Cosette se opri deodată. Se întoarse şi zări păpuşa fetițelor 
doamnei Thenardier pe care o părăsiseră pentru pisică şi o 
puseseră jos la câţiva paşi de masa de bucătărie. 

Dădu atunci drumul săbiuţei înfăşate, care n-o mai 
mulțumea decât pe jumătate, şi îşi plimbă încet privirile de jur 
împrejurul încăperii. Doamna Thenardier vorbea în şoaptă cu 
bărbatul ei şi numărau banii. Ponine şi Zelma se jucau cu 
pisica, iar călătorii mâncau sau beau, sau cântau, aşa că 
nicio privire nu era îndreptată asupra ei. N-avea nicio clipă de 
pierdut. leşi de sub masă, târându-se pe brânci, se mai 
încredință o dată că nu o pândea nimeni, apoi se strecură cu 
repeziciune până la păpuşă şi o apucă. După o clipă era la 
locul ei. Pe jos, nemişcată, întoarsă aşa fel încât păpuşa pe 
care o ținea în braţe să fie în umbră. Fericirea de a se juca cu 


o păpuşă era atât de rară pentru ea, încât avea toată violența 
unei voluptăți. 

N-o văzuse nimeni, afară de călătorul care-şi mânca pe 
îndelete cina lui săracă. 

Bucuria asta ţinu aproape un sfert de ceas. 

Dar, cu toată grija pe care o avusese, Cosette nu băgă de 
seamă că un picior al păpuşii se vedea şi că era luminat 
puternic de focul din vatră. Piciorul acesta trandafiriu şi 
luminos ce ieşea din umbră izbi cu putere privirea Azelmei, 
care-i spuse Eponinei: 

— Ia te uită, surioară! 

Cele două fetițe se opriră uluite. Cosette îndrăznise să ia 
păpuşa! 

Eponine se ridică şi, fără să lase din mână pisica, merse 
spre maica-sa şi începu s-o tragă de fustă. 

— Lasă-mă în pace! spuse mama. Ce vrei de la mine? 

— Mamă, spuse fetița, ia te uită! 

Şi o arătă cu degetul pe Cosette. 

Cosette, care era plină de tainica ei fericire, nu vedea şi nu 
auzea nimic. 

Faţa doamnei Thenardier luă acea înfăţişare deosebită, care 
la unele femei, numite tocmai de aceea scorpii, se alcătuieşte 
din amestecul cumplitului cu nimicurile vieţii. 

De data asta mândria rănită îi biciuia şi mai mult mânia. 
Cosette întrecuse orice măsură; Cosette se atinsese de păpuşa 
„domnişoarelor”. 

O împărăteasă care ar vedea pe un mujic gătit cu marele 
cordon albastru al împărătescului ei fecior n-ar avea o altă 
înfăţişare. Strigă cu un glas răguşit de supărare: 

— Cosette! 

Cosette tresări ca şi cum s-ar fi cutremurat pământul sub 
ea şi se întoarse. 

— Cosette! repetă Thenardiera. 

Cosette luă păpuşa şi o puse pe jos cu un fel de evlavie 
deosebită, amestecată cu deznădejde. După asta, fără s-o 
slăbească din ochi, îşi împreună mâinile şi, ceea ce e îngrozitor 


de spus pentru un copil de vârsta ei, şi le frânse de disperare, 
apoi făcu ceea ce niciuna din emoțiile zilei, pierderea banilor, 
nici amenințarea cu gârbaciul, nici cuvintele acelea întunecate 
pe care le auzise de la Thenardiera, n-o hotărâseră s-o facă: 
plânse, izbucni în hohote. 

Călătorul se ridică în picioare: 

— Ce s-a întâmplat? o întrebă el pe doamna Thenardier. 

— Nu vezi? îi spuse doamna Thenardier, arătând cu degetul 
corpul delict care zăcea la picioarele Cosettei. 

— Ei bine. Şi ce-i cu asta? urmă omul. 

— Nespălata asta, răspunse Thenardiera, şi-a îngăduit să 
pună mâna pe păpuşa copiilor! 

— Atâta gălăgie pentru un fleac! spuse omul. Ei, şi ce e 
dacă se joacă cu păpuşa asta? 

— A atins-o cu mâinile ei murdare! urmă Thenardiera. Cu 
mâinile ei scârboase... 

Cosette începu să plângă şi mai tare. 

— Să taci din gură! strigă doamna Thenardier. 

Omul se duse drept la uşă, o deschise şi ieşi. Cum plecă, 
Thenardiera se folosi de lipsa lui pentru a-i da pe sub masă, 
Cosettei, un picior, care o făcu pe fetiță să urle. 

Uşa se deschise şi omul apăru din nou. Ținea în mâini 
păpuşa cea minunată despre care am vorbit, şi pe care toți 
țâncii din sat o priveau cu încântare, încă de dimineață. O 
puse în picioare în fața Cosettei: îi spuse: 

— Uite, e pentru tine. 

Se vede că de mai bine de o oră, de când era acolo, căzut pe 
gânduri, zărise în chip nelămurit prăvălia cu jucării, atât de 
frumos luminată de lampioane şi lumânări, încât strălucea 
prin fereastra cârciumii ca un far. 

Cosette ridică ochii. Îl văzu pe omul care venea cu păpuşa 
spre ea, ca şi cum ar fi văzut venind soarele, auzi cuvintele 
astea nemaipomenite: „E pentru tine!” se uită la el, se uită la 
păpuşă, apoi se dădu înapoi încet şi se trase mai adânc sub 
masă, lângă zid. 


Nu mai plângea, nu mai țipa; părea că nici nu mai 
îndrăzneşte să răsufle. 

Thenardiera, Eponine şi Azelma stăteau nemişcate ca nişte 
stane de piatră. Chiar şi cei de la mese rămaseră pironiți 
locului. În toată cârciuma se făcuse o tăcere solemnă. 

Thenardiera, împietrită şi mută, începea să facă iar 
presupuneri: „Cine o fi bătrânul? O fi un sărac? O fi un 
milionar? Poate şi una şi alta, adică un hoț”. 

Fața bărbatului ei căpătă acea cută expresivă care 
accentuează trăsăturile chipului omenesc ori de câte ori 
instinctul cel mai tare apare în toată puterea lui animalică. 
Cârciumarul măsură din ochi, rând pe rând, păpuşa şi 
călătorul; părea că-l adulmecă pe omul acela, aşa cum ar fi 
adulmecat o pungă cu bani. Dar asta nu ţinu decât o clipă. Se 
apropie de femeie şi-i spuse încet: 

— Chestia aia costă cel puțin treizeci de franci. Nu-i de 
glumit! Să ne punem în patru labe în fața lui. 

Firile grosolane se aseamănă cu firile naive, pentru că nici 
unele, nici altele, nu ştiu să treacă treptat de la un sentiment 
la altul. 

— Ei, Cosette, spuse Thenardiera cu o voce care se voia 
blândă, dar care era făcută din acea miere acră a femeilor 
afurisite, nu-ţi iei păpuşa? 

Cosette se încumetă să iasă din vizuina ei. 

— Mica mea Cosette, grăi Thenardier cu o voce mângâioasă. 
Domnul ţi-a dat o păpuşă; la-o! Ea ta! 

Cosette se uită la păpuşa cea minunată cu un fel de groază. 
Faţa îi era încă plină de lacrimi, dar ochii începuseră să i se 
umple, ca cerul la revărsatul zorilor, de razele ciudate ale 
bucuriei. Ceea ce simțea în clipa aceea era cam ceea ce ar fi 
simțit dacă i-ar fi spus cineva deodată „Fetiţo, eşti regina 
Franței”. 

I se părea că dacă s-ar atinge de păpuşă, păpuşa ar 
străfulgera-o. 

Ceea ce era de altfel adevărat într-o oarecare măsură, 
pentru că îşi spunea că doamna Thenardier ar certa-o şi ar 


bate-o. 

Cu toate astea, ispita birui. Sfârşi prin a se apropia şi 
murmură sfioasă, întorcându-se spre doamna Thânardier: 

— Am voie, doamnă? 

Niciun cuvânt n-ar şti să zugrăvească înfăţişarea ei, în 
acelaşi timp deznădăjduită, îngrozită şi încântată. 

— Pentru Dumnezeu! rosti Thenardiera. E a ta. Doar ţi-a 
dat-o domnul. 

— E adevărat, domnule? întrebă Cosette. E adevărat? E a 
mea, doamna? 

Străinul avea ochii parcă plini de lacrimi. Părea să fie atât 
de mişcat, încât nu vorbea ca să nu plângă. Făcu Cosettei un 
semn cu capul şi puse mânuța păpuşii „doamna” în mânuța 
ei, 

Cosette îşi trase repede mâna, ca şi cum mâna „doamnei,” 
ar fi ars-o, şi începu să se uite în jos. Suntem siliți să 
adăugăm că în clipa aceea scosese limba din gură de un cot. 
Deodată se întoarse şi apucă păpuşa cu putere. 

— Am s-o botez Catherine, spuse ea. 

Fu ciudată clipa în care zdrențele Cosettei întâlniră şi 
îmbrăţişară panglicile şi muselina fragedă şi trandafirie a 
păpuşii. 

— Doamnă, urmă ea, pot s-o pun pe un scaun? 

— Da, copila mea, răspunse Thenardiera. 

Acum Eponine şi Azelma se uitau cu invidie la Cosette. Le 
venise rândul. 

Cosette o puse pe Catherine pe un scaun, se aşeză pe jos, în 
fața ei şi rămase acolo, nemişcată, fără să scoată o vorbă, într- 
o atitudine de extaz. 

— Joacă-te, Cosette! spuse străinul. 

— O! Mă joc, răspunse fetița. 

În clipa aceea, străinul, necunoscutul acesta, care părea că 
e providența venită în vizită la Cosette, era urât de 
Thenardiera mai mult decât orice pe lume. Trebuia totuşi să 
se stăpânească. Trecuse prin mai multe emoţii decât putea să 
rabde, cu toate că, tot străduindu-se să-şi imite soțul în toate 


celea, era obişnuită cu prefăcătoria. Se grăbi să-şi trimită 
fetele la culcare, apoi ceru omului în galben „îngăduința” de-a 
o trimite şi pe Cosette „care s-a ostenit destul astăzi”, adăugă 
ea cu un aer părintesc. Cosette plecă să se culce, ducând-o în 
braţe pe Catherine. 

Din când în când, doamna Thenardier se ducea în celălalt 
capăt al sălii, unde era bărbatu-său, „ca să-şi uşureze 
sufletul”, spunea ea. Schimba cu el câteva cuvinte, cu atât 
mai furioase cu cât nu îndrăznea să le rostească tare: 

— Dobitoc bătrân! Ce-o fi în scăfârlia lui? Vine să ne 
încurce. Vrea s-o vadă pe jivina aia mică jucându-se! Auzi, să- 
i dea păpuşi! Să-i dea păpuşi de patruzeci de franci unei jigodii 
pe care aş da-o pe doi franci. Puțin lipseşte să-i spună măria- 
ta, ca ducesei de Berry? Are vreun rost? N-o fi turbat 
moşneagul ăsta suspect? 

— De ce? E foarte simplu, îi răspundea Thenardier. Dacă îl 
distrează! Pe tine te distrează s-o vezi pe aia mică muncind: pe 
el îl distrează când o vede jucându-se. E dreptul lui. Un 
călător face tot ce vrea dacă plăteşte. Dacă moşul ăsta e 
filantrop, ce-ţi pasă ţie? Dacă e tâmpit, nu te priveşte! De ce te 
amesteci tu, când vezi că are parale? 

Vorbă de stăpân şi judecată de hangiu; nici una, nici alta 
nu îngăduiau răspuns. 

Omul îşi pusese coatele pe masă şi-şi luase din nou 
atitudinea lui visătoare. Toţi ceilalți călători, negustori şi 
căruţaşi se depărtaseră puţin şi nu mai cântau. Îl priveau de 
departe cu un fel de teamă smerită. Necunoscutul acesta atât 
de sărăcăcios îmbrăcat, care scotea bănet din buzunar cu 
atâta uşurinţă şi dăruia păpuşi uriaşe unor fetițe nespălate, 
în târlici, era cu siguranță un om mare şi de temut. 

Se scurseseră câteva ceasuri. Slujba de miezul nopţii fusese 
rostită, ajunul Crăciunului trecuse, beţivii plecaseră, 
cârciuma se închisese, sala cea scundă era pustie, focul se 
stinsese, străinul era mereu în acelaşi loc şi în aceeaşi 
atitudine. Din timp în timp, se muta de pe un cot pe altul, 


atâta tot. Dar de când plecase Cosette, nu mai scosese niciun 
cuvânt. 

Numai Thenardierii rămăseseră în sală, din politețe şi 
curiozitate. „O să-şi petreacă noaptea în felul ăsta?” mormăia 
doamna Thenardier. Când ceasul sună două, se dădu bătută 
şi-i spuse bărbatului ei: „Mă duc să mă culc. Fă ce vrei.” 
Bărbatu-său se aşeză la o masă într-un colț, aprinse o 
lumânare şi începu să citească Curierul francez. 

Se scurse astfel un ceas încheiat. Preacinstitul hangiu citise 
cel puţin de trei ori Curierul francez, de la data zilei până la 
numele tipografului. Străinul nu se clintea. 

Thenardier se frământă, tuşi, scuipă, îşi suflă nasul, suci 
scaunul ca să scârțiie. Omul nu se mişca. „Nu cumva 
doarme?” se gândi Thenardier. Omul nu dormea, dar nimic 
nu-l putea trezi. 

În cele din urmă, Thânardier îşi scoase tichia de pe cap, se 
apropie binişor şi îndrăzni să spună: 

— Domnul nu se duce să se odihnească? 

„Nu se duce să se culce”, i s-ar fi părut prea mult şi prea 
familiar. „Să se odihnească” mirosea a lux şi a stimă. 
Cuvintele astea au însuşirea tainică şi vrednică de laudă de a 
umfla a doua zi cifra de pe nota de plată. O cameră în care „te 
culci” costă un franc; o cameră în care, te odihneşti” costă 
douăzeci de franci. 

— Aşa e! spuse străinul. Ai dreptate! Unde ţi-e grajdul? 

— Domnule, glăsui Thenardier zâmbind: am să vă conduc, 
domnule. 

Luă lumânarea, omul îşi luă pachetul şi bățul, şi 
Thenardier îl duse într-o odaie de la etajul întâi, care era de o 
rară frumusețe, cu mobila toată de lemn de acaju; cu un pat 
cu perdele de stambă roşie. 

— Ce va să zică asta? întrebă călătorul. 

— E chiar iatacul nostru, răspunse hangiul. Nevasta mea şi 
cu mine locuim într-altă odaie. Nu intrăm aici decât de trei 
sau patru ori pe an. 


— Mi-ar fi plăcut mai degrabă în grajd, spuse omul 
răspicat. 

Thenardier păru că n-aude vorbele astea atât de puțin 
politicoase. Aprinse două lumânări de ceară, neîncepute, care 
se aflau pe cămin. Un foc destul de bun ardea în vatră. 

Pe cămin, sub sticlă, se găsea o găteală de mireasă, cu fire 
de argint şi flori de lămâiță. 

— Şi asta? Ce e asta? întrebă străinul. 

— Domnule, spuse Thenardier, e găteala de mireasă a 
nevesti-mi. 

Călătorul privi obiectul, cu o căutătură care părea a spune: 
„Aşadar, dihania asta a fost şi ea odată fecioară!” 

De altfel, Thenardier mințea. Când luase maghernița asta 
cu chirie ca să facă din ea o cârciumă, găsise odaia 
împodobită aşa cum ea era acum şi cumpărase mobilele şi 
florile de lămâiță, socotind că ar arunca o umbră delicată 
nevesti-si, iar pentru casa lui ar rezulta ceea ce englezii 
numesc: respectabilitate. 

Călătorul se întoarse, gazda se făcuse nevăzută. Thenardier 
se eclipsase discret, fără a îndrăzni să spună „bună seara”, 
pentru că nu voia să trateze cu o politețe lipsită de respect pe 
un om pe care-şi propunea să-l jupoaie împărăteşte a doua zi 
dimineața. 

Hangiul se retrase în odaia lui. Nevastă-sa se culcase, dar 
nu dormea. Când auzi pasul bărbatului ei, se întoarse şi 
spuse: 

— Să ştii că mâine o dau afară pe Cosette. 

Thenardier îi răspunse rece: 

— Da pripită mai eşti! 

Nu-şi mai spuseră nimic, şi după câteva minute stinseră 
lumânarea. 

Cât priveşte călătorul, acesta îşi puse bățul şi pachetul într- 
un colț. După plecarea gazdei se aşeză într-un jilț şi rămase 
câtăva vreme gânditor. Apoi se descălță, luă o lumânare, 
stinse pe cealaltă, împinse uşa şi ieşi din odaie, uitându-se în 
jurul lui ca şi cum ar fi căutat ceva. Străbătu un coridor şi 


ajunse în capul scării. Auzi aici un zgomot slab, foarte uşor, 
care semăna cu răsuflarea unui copil. Se lăsă călăuzit de 
acest zgomot şi ajunse într-un fel de cotlon triunghiular, care 
se afla sub trepte. Cotlonul ăsta nu era altceva decât unghiul 
pe care-l făcea scara cu podeaua. Acolo, printre tot soiul de 
coşnițe vechi şi de cioburi, în praf, printre pânze de păianjen, 
era un pat; dacă putem nu-mi pat o saltea găurită, prin care 
ieşeau paiele, şi pânza ruptă, prin care se vedea salteaua. N- 
avea cearceafuri. Era aşezată pe jos, pe duşumea. În patul 
acesta dormea Cosette. 

Omul se apropie şi privi cu luare-aminte. 

Cosette dormea adânc. Era îmbrăcată. larna nu se 
dezbrăca, pentru ca să-i fie mai puțin frig. 

Ținea strâns la piept păpuşa, ai cărei ochi mari străluceau 
în întuneric. Când şi când, scotea câte un oftat adânc, ca şi 
cum ar fost gata să se trezească, şi-şi strângea convulsiv 
păpuşa în braţe. Lângă pat nu era decât un singur papuc de 
lemn. 

Aproape de culcuşul sărăcăcios al Cosettei, se afla o uşă 
deschisă prin care se vedea o odaie mare, întunecoasă. 
Străinul intră înăuntru. În fund se zăreau, printr-o uşă cu 
geamuri, două paturi gemene foarte albe. Erau ale Azelmei şi 
Eponinei. Îndărătul celor două paturi dispărea pe jumătate un 
leagăn de răchită, fără perdele, unde dormea băieţelul care 
țipase toată seara. 

Străinul bănui că odaia asta dădea în aceea a soților 
Thenardier. Era gata să iasă, când privirea îi căzu pe vatră; 
una din acele vetre mari, de han, în care pâlpâie întotdeauna 
un foc slab, atunci când e foc, şi care sunt atât de reci la 
vedere. În vatra asta nu era foc; nici măcar cenuşă. Totuşi, 
ceea ce era înăuntru atrase atenția călătorului. Erau doi 
pantofiori de copil, drăgălaşi, unul mai mare şi unul mai mic; 
călătorul îşi aminti obiceiul încântător şi străvechi al copiilor, 
care-şi pun încălțămintea la gura vetrei, în ziua de Crăciun, 
ca să aştepte în întuneric cine ştie ce dar strălucitor din 


partea zânei ocrotitoare. Eponine şi Azelma avuseseră grijă să 
nu scape prilejul şi-şi pusese fiecare câte un pantof în vatră. 

Călătorul se aplecă. 

Zâna, adică mama, trecuse pe acolo, şi în fiecare pantofior 
se zărea strălucind câte o monedă de cincizeci de centime, 
nou-nouţă. 

Omul se ridică şi era gata să plece, când zări în fund, 
departe, în colțul cel mai întunecat al vetrei, un papuc urât, 
din lemnul cel mai prost, pe jumătate rupt şi plin de cenuşă şi 
noroi uscat. Era papucul Cosettei. Cu acea încredere 
mişcătoare a copiilor care pot fi înşelați întotdeauna, fără să 
se descurajeze niciodată, Cosette îşi pusese şi ea papucul în 
vatră. 

Ce lucru sublim şi blând e nădejdea la un copil care n-a 
cunoscut niciodată altceva decât deznădejdea! 

În papucul acesta nu era nimic. 

Străinul scotoci în vestă, se aplecă, şi puse în papucul 
Cosettei un galben. 

Apoi se întoarse în odaia lui cu paşi repezi. 


IX - Thenardier la lucru 


A doua zi dimineața, cu cel puţin două ceasuri înainte de a 
se lumina de zi, Thenardier stătea la masă, lângă o lumânare, 
în sala scundă a cârciumii, cu o pană în mână, şi întocmea 
socoteala călătorului cu redingotă galbenă. 

În picioare, aplecată pe jumătate asupra lui, nevastă-sa îl 
urmărea din ochi. Nu schimbau o vorbă. De-o parte era o 
cugetare adâncă, de alta acea admiraţie religioasă cu care 
priveşti cum se naşte şi se desăvârşeşte o minune a minții 
omeneşti. În casă se auzea un zgomot. Ciocârlia mătura 
scara. 

După mai bine de un sfert de ceas şi câteva ştersături, 
Thenardier dădu la iveală această capodoperă: 


Socoteala domnului de la nr. 1 


CIP EA aie atei e dintii mediat 3 franci 
(EC Ella aesi i eter 10? 
Lumânarea............... 52 
HOCUL e ini de te aia 4”? 
Serviciu... eee 1? 


Total 23 franci. 


Serviciul era scris sirvici. 

— Douăzeci şi trei de franci! rosti nevasta cu un entuziasm 
amestecat cu oarecare şovăială. 

Ca toți marii artişti, Thenardier nu era mulțumit. 

— Pfff făcu el. 

Avea accentul lui Castlereaghi's5* când redacta la Congresul 
de la Viena lista datoriilor pe care avea să le plătească Franța. 

— Ai dreptate, domnule Thenardier, e datornicul nostru, 
murmură nevasta care se gândea la păpuşa dăruită Cosettei 
în fața fetelor ei — de drept e drept, dar e mult. N-o să vrea să 
plătească. 

Thenardier dădu drumul râsului său rece şi spuse: 

— O să plătească. 

Râsul acesta era semnul suprem al siguranței şi autorității. 
Trebuia să fie aşa cum spune el. Nevasta nu mai stărui. 
Începu să rânduiască mesele; bărbatu-său umbla în lungul şi 
în latul sălii. După o clipă adăugă: 

— Doar şi eu sunt dator o mie cinci sute de franci. 

Se duse şi se aşeză lângă vatră, pe gânduri, cu picioarele pe 
cenuşa caldă. 

— Aha! urmă femeia. N-ai uitat că azi o dau afară pe 
Cosette? Ce mai spurcăciune! Îmi mănâncă bojocii cu păpuşa 
ei! Mai bine m-aş mărita cu Ludovic al XVIII-lea decât s-o mai 
țin o zi în casă! 

Thenardier îşi aprinse pipa şi, între două fumuri, îi 
răspunse: 

— Să-i dai omului socoteala. 

După asta ieşi. 


Abia făcuse câțiva paşi şi călătorul intră. 

Thenardier apăru numaidecât în spatele lui şi rămase 
neclintit în uşa întredeschisă, în aşa fel încât nu-l vedea decât 
nevastă-sa. 

Omul în galben ţinea în mână toiagul şi pachetul. 

— V-aţi sculat aşa de devreme! spuse doamna Thenardier. 
Nu cumva ne părăsiți? 

În timp ce vorbea astfel, răsucea încurcată socoteala în 
mână şi o zgâria cu unghiile. Faţa ei aspră luase o înfăţişare 
care-i era neobişnuită: de sfială şi remuşcare. 

Îi venea greu să prezinte o astfel de socoteală unui om care 
arăta atât de mult a „sărac”. 

Călătorul părea preocupat şi cu gândul aiurea. 

— Da, doamnă, răspunse el. Plec. 

— Aşadar, urmă ea, n-aţi avut treburi la Montfermeil? 

— Nu. Sunt numai în trecere pe-aici. Atât. Doamnă, întrebă 
el, ce vă datorez? 

Doamna Thenardier îi întinse, fără să răspundă, socoteala. 

Omul despături hârtia, se uită la ea, dar era vădit că se 
gândea într-altă parte. 

— Doamnă, reluă el, câştigaţi bine la Montfermeil? 

— Aşa şi aşa, domnule! răspunse Thenardiera, uimită că nu 
vedea nicio izbucnire. Apoi urmă cu un accent plângăreț şi 
nenorocit: Vai, domnule, vremurile sunt aşa de grele! Şi avem 
aşa de puţini oameni cu stare prin partea locului! Cum vedeţi, 
e lume proastă. Dacă n-am avea pe ici pe colo călători dornici 
şi bogaţi ca dumneavoastră! Avem atâtea poveri! Uite, fetița 
asta ne costă ochii din cap. 

— Care fetiță? 

— Fetița pe care o ştiţi, Cosette, Ciocârlia, cum i se spune 
pe-aici. 

— Ah, da! spuse omul. 

Ea vorbi mai departe: 

— Ce proşti sunt ţăranii cu poreclele lor! Seamănă mai 
degrabă cu _ un liliac decât cu o  ciocârlie. Vedeţi 
dumneavoastră, noi nu cerem de pomană, dar nu putem face 


pomeni. Nu câştigăm. Nu câştigăm nimic şi avem de plătit cu 
nemiluita.  Dările, impozitele, uşile şi ferestrele, 
adiționalul'**%! Ştiţi şi dumneavoastră că stăpânirea ne cere 
foarte mulți bani. Pe urmă, am şi eu fetele mele. N-am nevoie 
să hrănesc şi copilul altora. 

Omul vorbi cu o voce pe care se silea s-o facă nepăsătoare, 
dar care tremura: 

— Şi dacă v-ar scăpa cineva de ea? 

— De cine? de Cosette? 

— Da. 

Fața roşie, mânioasă, a cârciumăresei se lumină de-o 
bucurie hâdă. 

— Vai, domnule! Dragă domnule! Luaţi-o, păstrațţi-o, 
duceți-o, țineți-o, îndulciți-o, împănațţi-o, beţi-o, mâncați-o, şi 
maica Domnului să vă binecuvânteze, cu toți sfinții din rai. 

— S-a făcut! 

— Adevărat? O luaţi cu dumneavoastră? 

— Oiau. 

— Îndată? 

— Îndată. Chemaţi copilul! 

— Cosette! strigă Thenardiera. 

— Până atunci, urmă omul, să vă plătesc ce datorez. Cât e? 

Aruncă o privire peste socoteală şi nu-şi putu opri un gest 
de uimire: 

— Douăzeci şi trei de franci! Se uită la cârciumăreasă şi 
spuse din nou: Douăzeci şi trei de franci? 

În felul cum repetase aceste câteva cuvinte se simțea 
accentul care desparte semnul exclamării de acela al 
întrebării. 

Doamna Thenardier avusese vreme să se pregătească 
pentru a rezista loviturii. Răspunse, sigură de ea: 

— Păi da, domnule, întocmai, douăzeci şi trei de franci. 

Străinul puse pe masă cinci monede de câte cinci franci. 

— Căutaţi fetița, spuse el. 

În clipa asta, Thenardier păşi până în mijlocul sălii şi spuse: 


— Domnul nu datorează decât un franc şi treizeci de 
centime. 

— Un franc şi treizeci de centime! strigă femeia. 

— Adică un franc pentru odaie şi jumătate pentru cină. Cât 
priveşte fetița, vreau să stau niţel de vorbă cu domnul. Lasă- 
ne singuri, nevastă! 

Thenardiera amuţi deodată, izbită de fulgerele geniului. 
Simţi că intră în scenă actorul cel mare. Nu scoase o vorbă şi 
leşi. 

De îndată ce rămaseră singuri, Thenardier îi întinse 
călătorului un scaun. Călătorul se aşeză, Thenardier rămase 
în picioare şi fața lui luă o înfăţişare ciudată de cumsecădenie 
şi simplitate. 

— Uite, domnule, zise el, am să vă spun adevărul: pe copilul 
ăsta eu îl ador. 

Străinul îl privi ţintă. 

— Pe care copil? 

— E caraghios, urmă Thenardier, dar după un timp, te legi! 
Ce înseamnă toți banii ăştia? Luaţi-vă înapoi monedele de 
cinci franci. O ador pe fetița asta! 

— Pe cine? întrebă străinul. 

— Ei, pe micuța noastră Cosette. Nu ziceaţi că vreţi să ne-o 
luaţi? Ei, uite, vă vorbesc deschis, aşa cum se vorbeşte cu un 
om cinstit ca dumneavoastră: nu pot să mă învoiesc. Fetița 
asta o să-mi lipsească. Am văzut-o de când era mică. E 
adevărat că ne costă parale, e adevărat că are cusururi, e 
adevărat că nu suntem bogați, e adevărat că am cheltuit mai 
bine de patru sute de franci pe doctorii, numai pentru una din 
bolile ei! Dar tot trebuie să faci ceva şi pentru Dumnezeu din 
cer! N-are nici tată, nici mamă, eu am crescut-o. Am de 
mâncare şi pentru ea şi pentru mine. De fapt, ţin la copilul 
ăsta. Mă înţelegeţți dumneavoastră, până la urmă te prinzi; eu 
sunt un om cumsecade; nu judec; o iubesc pe micuța asta; 
nevastă-mea e o fire iute; dar şi ea o iubeşte. Vedeţi, e ca şi 
cum ar fi copilul nostru. Îmi place să-mi gângurească prin 
casă. 


Străinul îl privea ţintă mai departe. Celălalt urmă: 

— lertaţi-mă, îmi pare rău, domnule, dar nu-ţi dai copilul 
unui trecător. N-am dreptate? Afară de asta, nu zic, sunteți 
bogat, păreți un om foarte cumsecade, poate că e pentru 
fericirea ei, dar ar trebui s-o ştiu şi eu. Pricepeţi? Să ne 
închipuim că aş lăsa-o să plece şi că m-as sacrifica; ei bine, aş 
vrea să ştiu unde merge, n-aş vrea s-o pierd din ochi, aş vrea 
să ştiu la cine stă, ca să vin din când în când s-o văd, să ştie şi 
ea că tăticul care a hrănit-o e şi el acolo, că veghează asupra 
ei. În sfârşit sunt unele lucruri cu neputinţă. Nu ştiu nici cum 
vă cheamă. Să zicem că dumneavoastră aţi lua-o şi eu aş 
spune: bine. Unde s-a dus Ciocârlia? Ar trebui să văd măcar o 
hârtiuţă oarecare, nişte acte, ceva, nu-i aşa? 

Străinul, fără a înceta să-l privească cu acea căutătură care 
merge, ca să spunem aşa, până în fundul conştiinţei, îi 
răspunse cu o voce gravă şi hotărâtă: 

— Domnule Thenardier, n-are nimeni nevoie de acte ca să 
meargă la cinci leghe depărtare de Paris. Dacă o iau pe 
Cosette, o iau şi gata. N-ai să ştii nici cum mă cheamă, nici 
unde locuiesc, nici unde o duc, şi intenția mea e să nu te mai 
vadă niciodată. Rup sfoara care o leagă de picior, şi se duce. Îţi 
convine? Da sau nu? 

Aşa cum diavolii şi spiriduşii simțeau, după unele semne, 
prezența unui zeu superior, Thenardier pricepu că avea de a 
face cu cineva foarte tare. Avu un fel de intuiție; pricepu acest 
lucru cu repeziciunea lui limpede şi pătrunzătoare. În ajun, în 
vreme ce bea cu căruțaşii, în vreme ce fuma, în vreme ce cânta 
cântece cu haz, îşi petrecuse seara privindu-l cu atenţie pe 
călător, pândindu-l ca o pisică. Studiindu-l ca un 
matematician. Îl spionase în taină, pentru el însuşi, pentru 
plăcerea lui şi din instinct, şi-l pândise ca şi cum ar fi fost 
plătit pentru aşa ceva. Nu-i scăpase niciun gest, nicio mişcare 
a omului cu haină galbenă. Chiar înainte ca omul să fi arătat 
vreun interes pentru  Cosette, Thenardier îl ghicise. 
Surprinsese privirile cercetătoare ale bătrânului care se 
întorceau mereu asupra fetiţei. Pentru ce interesul acesta? 


Cine era omul acela? De ce era îmbrăcat atât de prost, când 
avea atâta bănet în pungă? întrebări pe care şi le punea fără a 
găsi dezlegare şi care îl necăjeau. Se gândise toată noaptea. 
Nu putea să fie tatăl Cosettei. Poate că era vreunul dintre 
bunici? De ce atunci n-o spunea de la început? Când ai un 
drept, îl arăţi. Fără îndoială că omul acesta nu avea niciun 
drept asupra Cosettei. Atunci cine era? Thenardier se pierdea 
în presupuneri. Întrezărea totul, dar nu vedea nimic. Despre 
orice ar fi fost vorba, în clipa în care începuse să stea de vorbă 
cu omul, se simțise tare, deoarece era sigur că la mijloc eo 
taină şi că omul avea tot interesul să rămână în umbră; dar 
după răspunsul limpede şi hotărât al străinului, când văzu că 
personajul acesta misterios era misterios într-un fel atât de 
simplu, se simți slab. Nu se aştepta la aşa ceva. Presupunerile 
i se risipiră. Îşi adună gândurile. Cântări totul într-o clipă. 
Thenardier era unul din acei oameni care judecă o situație 
dintr-o privire. Socoti că era momentul să meargă drept la 
țintă, şi repede. Făcu aşa cum fac marii căpitani în clipa 
hotărâtoare, de care îşi dau seama numai ei. Luă taurul de 
coarne: 

— Domnule, spuse el, îmi trebuie o mie cinci sute de franci. 

Străinul scoase din buzunar un portmoneu uzat, de piele 
neagră, îl deschise şi trase dinăuntru trei hârtii pe care le puse 
pe masă. Puse degetul cel mare pe ele şi-i spuse 
cârciumarului: 

— Ad-o pe Cosette! 

Ce făcea în vremea asta Cosette? 

De cum se trezise, Cosette dăduse fuga la papuc. Găsise în 
el o monedă de aur. Nu era un napoleon, ci una din acele 
monede de douăzeci de franci nou-nouţe, ale restaurației, pe 
efigia cărora codița prusacă înlocuise coroana de lauri. 
Cosette fu orbită. Destinul începea s-o ameţească. Nu ştia ce 
va să zică o monedă de aur, nu văzuse aşa ceva niciodată; o 
ascunse repede în buzunar, ca şi cum ar fi furat-o. Simţea 
totodată că e a ei, ghicea de unde-i venea darul, dar bucuria 
pe care o avea era plină de frică. Era mulțumită; era mai cu 


seamă uimită. Lucrurile astea atât de minunate şi de 
frumoase nu-i păreau adevărate. Păpuşa o speria, moneda de 
aur o speria. Tremura niţel în fața acestor măreţii. Numai 
străinul n-o făcea să tremure. Dimpotrivă, îi dădea curaj. Din 
ajun, printre toate clipele de uimire, prin somn, mintea ei de 
copil se gândea la omul acela care părea bătrân, sărac şi atât 
de trist, şi care era, cu toate astea, atât de bogat şi de bun. De 
când îl întâlnise în pădure, totul i se părea schimbat. Cosette, 
mai puțin fericită decât cea mai mică dintre păsările cerului, 
nu ştiuse niciodată ce înseamnă a fi ocrotit în umbra mamei şi 
sub o aripă. De cinci ani, adică de când putea ţine minte, biata 
fetiță tremura şi clănțănea. Fusese întotdeauna goală-goluță 
sub vântul cel aspru al durerii; acum i se păru că e îmbrăcată. 
Altădată simțea că-i era frig în suflet; acum îi era cald. Parcă 
nu-i mai era atât de frică nici de Thenardieră. Nu mai era 
singură; avea pe cineva alături. 

Se apucase de lucru, fără zăbavă, ca în fiecare dimineață. 
Se juca cu moneda de aur pe care o avea la ea, în acelaşi 
buzunar al şorțului de unde-i căzuse în ajun moneda de 
şaptezeci şi cinci de centime. Nu îndrăznea s-o atingă, dar 
pierdea câte cinci minute ca s-o privească, trebuie s-o 
mărturisim, cu limba scoasă. Când mătura scara, se oprea, 
rămânea pironită locului, uitând de mătură şi de lumea 
întreagă, ocupată să se uite la steaua care-i strălucea în 
fundul buzunarului. 

Thenardiera îi ieşi în cale tocmai în timpul unei astfel de 
contemplări. 

Plecase s-o caute la porunca bărbatului ei. Lucru 
nemaipomenit, nu-i dădu nicio palmă şi nu-i spuse nicio vorbă 
de ocară. 

— Cosette, grăi ea aproape cu blândeţe, vino repede! 

După o clipă, Cosette intra în sala cea scundă. 

Străinul luă pachetul pe care îl adusese şi-l desfăcu. În 
pachet era o rochiță de lână, un şorț, o cămaşă, o fustă, un 
şal, ciorapi de lână, pantofi, cu alte cuvinte tot trebuia unei 
fetițe de opt ani. Toate erau negre. 


— Fetiţo, spuse omul, ia asta şi du-te de te îmbracă repede! 

Se lumina de ziuă când locuitorii din Montfermeil, care 
începeau să-şi deschidă porțile, văzură trecând pe şoseaua 
Parisului, un om prost îmbrăcat, care ţinea de mână o fetită în 
doliu, cu o păpuşă mare şi frumoasă în braţe. Se îndreptau 
spre Livry. 

Erau omul nostru şi Cosette. 

Pe el nu-l cunoştea nimeni, iar pe Cosette, pentru că nu era 
în zdrenţe, n-o mai recunoscură mulți. 

Cosette pleca. Cu cine?. Nu ştia nici ea. Încotro? N-avea 
habar. Nu înțelegea decât că lasă în urma ei cârciuma celor 
doi Thenardieri. Nimeni nu se gândise să-şi ia rămas bun de la 
ea, şi nici ea să-şi ia rămas bun de la cineva. Pleca din casa 
aceea, urâtă de toţi şi urându-i. 

Biata făptură blândă, a cărei inimă fusese atât de otrăvită! 

Cosette păşea cu seriozitate, deschizând ochii mari şi 
uitându-se la cer. Îşi pusese ludovicul de aur în buzunarul 
şorțului nou. Se apleca din când în când şi-şi arunca ochii 
spre el. Apoi se uita la omul cu care era. Se simțea parcă 
alături de bunul Dumnezeu. 


X — Cine aleargă după mai bine poate să 
dea de mai rău 


Thenardiera, după cum era obiceiul, îl lăsase pe bărbatul ei 
să facă cum îl taie capul. Se aştepta la întâmplări interesante. 
După plecarea omului şi a Cosettei, Thenardier lăsă să treacă 
mai bine de un sfert de ceas, o luă deoparte şi-i arătă cei o mie 
cinci sute de franci. 

— Numai atât! spuse ea. 

Pentru întâia oară de când trăiau împreună, se încumeta să 
critice o faptă de-a stăpânului. 

O nimerise bine. 

— Să ştii că ai dreptate, spuse el. Sunt un tâmpit. Dă-mi 
pălăria. 


Îndoi banii, îi băgă în buzunar şi ieşi în graba mare, dar din 
greşeală o luă la dreapta. Câţiva vecini pe care-i întrebă îl 
puseră pe drumul cel bun. Ciocârlia şi omul acela fuseseră 
văzuți mergând spre Livry. Urmă sfatul lor, umblând cu paşi 
mari şi vorbind singur. 

„Omul ăsta e, fără îndoială, un milionar îmbrăcat în galben 
şi eu sunt un dobitoc. A dat mai întâi un franc, apoi cinci 
franci, apoi cincizeci de franci, apoi o mie cinci sute de franci 
cu aceeaşi uşurinţă. Ar fi dat şi cincisprezece mii de franci. 
Dar am să pun eu mâna pe el.” 

Afară de asta, pachetul acela cu haine, pregătit de mai 
înainte pentru fetiță. Şi asta era ciudat: erau acolo cam prea 
multe taine. Nu laşi să-ți scape tainele când ai pus mâna pe 
ele. Secretele bogaților sunt bureţi plini cu aur; trebuie să ştii 
să-i storci. Toate gândurile astea îi frământau creierul. „Sunt 
un dobitoc”, îşi spunea el. 

După ce ai ieşit din Montfermeil şi ai ajuns la colțul pe care 
îl face şoseaua spre Livry, vezi drumul desfășurându-se 
înaintea ta până departe. Ajungând sus, Thenardier socoti că 
de acolo trebuiau să se zărească omul şi fetița. Se uită atât de 
departe cât putu pătrunde cu privirea şi nu văzu nimic. Mai 
întrebă pe unii, pe alții. Pierdea însă vremea. Unii drumeți îi 
spuseră că omul şi fetița pe care îi căuta se îndreptaseră către 
pădurea dinspre Gagny. Se grăbi într-acolo. 

Porniseră cu mult înaintea lui, dar un copil merge încet şi el 
umbla repede. Afară de asta, cunoştea ţinutul. 

Se opri deodată şi se lovi peste frunte, ca unul care a uitat 
ce era mai de seamă şi e gata să se întoarcă înapoi. 

„Ar fi trebuit să-mi iau puşca!” îşi spuse el. 

Thenardier era o fire dintre acelea cu două fețe, care trece 
uneori printre noi, fără să ne dăm seama de ea şi dispare fără 
s-o fi cunoscut, pentru că destinul nu ne-a arătat-o decât pe o 
singură față. Soarta multor oameni e să trăiască astfel, adică 
pe jumătate necunoscuți. Într-o viaţă liniştită şi fără zbucium, 
Thenardier avea tot ce-i trebuia ca să ajungă - nu spun ca să 
şi fie — ceea ce numim cu toții un negustor cinstit, un burghez 


cumsecade. Avea totodată tot ce-i trebuia pentru ca, în 
anumite împrejurări, când anumite zguduiri i-ar scoate la 
iveală cealaltă latură a firii lui, să fie un tâlhar. Era un 
negustor care avea în el ceva dintr-un monstru. Desigur că 
diavolul se aşeza uneori într-unul din colțurile hrubei unde 
locuia Thenardier şi rămânea pe gânduri în fața acestei hâde 
capodopere. 

„Ei, gândi el, după ce stătu o clipă la îndoială, ar avea timp 
să scape.” 

Îşi urmă drumul, mergând repede drept înainte, cu un aer 
aproape sigur, cu îndemânarea vulpii care adulmecă 
potârnichile. 

În sfârşit, după ce trecu de lacuri şi străbătu pieziş 
luminişul cel mare, care e la dreapta drumului spre Belevue, 
când ajunse la aleea care aproape că dă ocol dealului şi 
acoperă bolta vechiului canal al apelor mânăstirii de la 
Chelles, zări, deasupra unui tufiş, pălăria în legătură cu care 
făcuse destule presupuneri. Era pălăria omului pe care-l 
căuta. Tufişul era scund. Thenardier îşi dădu seama că omul 
şi Cosette poposiseră acolo. Fetița nu se vedea, pentru că era 
mică, dar se întrezărea capul păpuşii. 

Thenardier nu se înşela. Omul se aşezase acolo ca să-i dea 
prilej Cosettei să se mai odihnească. Cârciumarul dădu 
mărăcinii la o parte şi apăru deodată în fața celor pe care-i 
căuta. 

— lertaţi-mă, vă rog, domnule, spuse el cu sufletul la gură, 
dar iată cei o mie cinci sute de franci ai dumneavoastră. 

Spunând aceasta, îi întinse străinului cele trei hârtii. Omul 
ridică ochii: 

— Ce înseamnă asta? 

Thenardier îi răspunse cu respect: 

— Domnule, asta înseamnă că o iau înapoi pe Cosette. 

Cosette se cutremură şi se ghemui lângă omul cu care era. 

Acesta răspunse răspicat, privindu-l pe Thenardier în albul 
ochilor: 

— O iei î-na-poi pe Cosette? 


— Da, domnule, o iau înapoi. Să vă spun. M-am răzgândit. 
De fapt, n-am dreptul să v-o dau. Vedeţi, sunt un om cinstit. 
Fata nu e a mea, ea maică-si. Maică-sa mi-a încredințat-o şi 
nu pot să i-o dau înapoi decât ei. O să-mi spuneți: dar maică- 
sa a murit. Bine. În cazul ăsta nu pot înapoia copilul decât 
cuiva care mi-ar aduce un bilet scris şi iscălit de mamă, cum 
că trebuie să dau copilul acelei persoane. E limpede. 

Fără să răspundă, omul se scotoci prin buzunare şi 
Thenardier văzu ieşind din nou la iveală portofelul cu bani. 
Cârciumarul se înfioră de bucurie. 

„Bravo! îşi spuse el. Să ne ţinem bine. O să mă cumpere!” 

Mai înainte de a-şi deschide portofelul, călătorul aruncă o 
privire în jurul lui. Locul era cu totul pustiu. Nu era țipenie de 
om nici în pădure, nici în vale. Omul deschise portofelul şi 
scoase dinăuntru nu un pumn de bani, cum se aştepta 
Thenardier, ci un simplu petic de hârtie pe care îl desfăcu şi i-l 
arătă hangiului, spunându-i: 

— Ai dreptate. Citeşte! 

Thenardier luă hârtia şi citi: 

Montreuil-sur-mer, 25 martie 1823 


Domnule Thenardier, 

O veți încredința pe Cosette aducătorului prezentei. 
Veţi fi plătit până la ultimul ban. 

Am onoarea să vă salut cu toată stima. 

Fantine. 


— Cunoşti iscălitura? îl întrebă omul. 

Era într-adevăr semnătura  Fantinei. Thenardier o 
recunoscu. 

Nu mai era nimic de adăugat. Două necazuri îl 
scormoneau: acela de a renunţa să fie cumpărat, aşa cum 
nădăjduise, şi acela de a fi învins. 

Omul adăugă: 

— Poţi să păstrezi hârtia asta, ca o descărcare. 

Thenardier dădu înapoi, aşa cum se cuvenea. 


— Iscălitura asta e îndeajuns de bine imitată, mormăi 
printre dinți. În sfârşit, fie! făcu apoi o sforțare deznădăjduită: 
Aşa să fie, domnule, spuse el, pentru că dumneavoastră 
sunteți „persoana”. Dar trebuie să-mi plătiți „până la ultimul 
ban”. Mi se datorează foarte mult. 

Omul se ridică în picioare şi spuse, în timp ce-şi curăța 
mâneca jerpelită pe care se aşternuse praful: 

— Domnule Thenardier, în ianuarie mama făcuse socoteala 
că datorează o sută douăzeci de franci; în februarie i-ai trimis 
o listă de cinci sute de franci; ai primit la sfârşitul lui februarie 
trei sute şi alte trei sute de franci la începutul lui martie. De- 
atunci s-au scurs nouă luni de câte cincisprezece franci după 
prețul convenit, ceea ce face o sută treizeci şi cinci de franci. 
Primiseşi o sută de franci mai mult. Mai rămânea o datorie de 
treizeci şi cinci de franci. Ți-am dat o mie cinci sute de franci. 

Thenardier simţi ceea ce simte lupul în clipa când e muşcat 
şi înhățat de falca de oţel a capcanei. 

„Cine-o fi diavolul ăsta de om?” se gândi el. 

Făcu ce face lupul. Se smuci. Îndrăzneala îi mai izbutise o 
dată. 

— Domnule Nu-ştiu-cum-te-cheamă, spuse el cu hotărâre 
şi lăsând deoparte toate sclifoselile respectuoase, ori o iau 
înapoi pe Cosette, ori îmi mai dai o mie de scuziis5*. 

Străinul spuse liniştit: 

— Vino, Cosette! 

O luă pe Cosette de mâna stângă şi cu dreapta îşi apucă 
toiagul care era pe jos. 

Thenardier luă seama la grosimea ciomagului şi la 
singurătatea locului. 

Omul se înfundă în pădure împreună cu copilul, lăsându-l 
pe cârciumar nemișcat şi uluit. 

Pe când se îndepărta, Thenardier îi privea umerii largi, 
puţin aduşi, şi pumnii mari. 

Apoi, venindu-şi în fire, privirile îi căzură pe brațele lui 
plăpânde şi pe mâinile lui slăbănoage. „Mare dobitoc am fost 


că nu mi-am luat puşca, de vreme ce tot plecam la vânătoare”, 
gândi el. 

Cu toate astea, hangiul nu se lăsă cu una cu două. 

„Vreau să ştiu unde se duce”, îşi spuse el. Şi începu să-l 
urmărească de la distanță. Îi rămâneau în mână două lucruri: 
o ironie — şi anume bucata de hârtie semnată de Fantine — şi o 
mângâiere: o mie cinci sute de franci. 

Omul o ducea pe Cosette în direcţia Livry şi Bondy. Mergea 
încet, cu capul plecat, într-o atitudine gânditoare şi tristă. 
Iarna rărise frunzişul pădurii, aşa că Thenardier nu-i pierdea 
din vedere, rămânând totuşi destul de departe de ei. Omul se 
întorcea din când în când şi se uita să vadă dacă nu-l 
urmărea cineva. Deodată îl zări pe Thenardier. Intră repede cu 
Cosette într-un desiş în care puteau să se facă amândoi 
nevăzuţi. „Al naibii!” spuse Thenardier; şi mări pasul. 

Desişul îl silise să se apropie de ei. Când omul fu în plin 
hățiş, îşi întoarse capul. Zadarnic se ascunse Thenardier 
printre crengi, că omul tot îl văzu. Îi aruncă o privire 
neliniştită, apoi ridică fruntea şi porni mai departe. Hangiul îl 
urmări mai departe. Făcură astfel vreo două-trei sute de paşi. 
Deodată, omul se întoarse din nou. Îl zări pe hangiu. De data 
asta îl privi cu o căutătură atât de întunecată încât 
Thenardier socoti că „n-avea rost” să meargă mai departe. Se 
întoarse. 


XI —- Numărul 9430 apare iar, şi Cosette îl 
câştigă la loterie 


Jean Valjean nu murise. 

Atunci când căzuse în mare sau, mai degrabă, când se 
aruncase în ea, era, cum am văzut, fără cătuşe. Înotase pe 
sub apă până la un vas ancorat, de care era prinsă o barcă. 

Izbutise să se ascundă în barca aceea până seara. Noaptea 
se aruncase din nou în apă şi înotase până la mal, nu departe 
de capul Brun. Acolo, pentru că avea bani, îşi putuse face rost 


de veşminte. O cârciumioară din împrejurimile localității 
Balaguier era  pe-atunci garderoba  ocnaşilor evadați, 
specialitate bănoasă. Apoi, la fel cu toți acei bieți fugari care 
încearcă să-şi piardă urma şi să zădărnicească fatalitatea 
socială, Jean Valjean urmase un itinerar încurcat şi ocolit. 
Găsise un prim adăpost la Pradeaux, aproape de Beausset. 
După asta se îndreptase spre Grand-Villard, aproape de 
Briancon, în regiunea Hautes-Alpes. Fugă pe dibuite şi plină 
de nelinişte, drum de cârtiță, cu ramificații necunoscute. S-au 
putut găsi mai târziu unele urme ale trecerii lui prin Ain, în 
regiunea Civrieux, în Pirinei, la Accons, în locul numit Grange- 
de-Doumecg, aproape de cătunul Chavailles, şi prin 
împrejurimile localității Perigueux, la Brunies, în cantonul 
Chapelle-Gonaguet. 

Ajunse la Paris. L-am văzut la Montfermeil. 

Cum intră în Paris, prima lui grijă fu să cumpere haine 
cernite pentru o fetiță de şapte-opt ani şi apoi să-şi găsească o 
locuință. Pe urmă se duse la Montfermaeil. Ne amintim că, 
după evadarea lui de mai înainte, făcuse acolo, sau prin 
împrejurimi, o călătorie tainică pe care justiția o mirosise. 

De altfel era socotit mort, şi asta îngroşa şi mai mult 
întunericul ce se lăsase în jurul lui. La Paris îi căzu în mână 
unul din ziarele care înregistraseră faptul. Se simțea în 
siguranță şi aproape lăsat în pace, ca şi cum ar fi fost într- 
adevăr mort. 

Chiar în seara zilei în care o smulsese pe Cosette din 
ghearele celor doi Thenardier, Jean Valjean se întorsese la 
Paris. Intră în oraş odată cu căderea nopţii, cu copilul pe la 
bariera Monceaux. Se sui într-o trăsură care îl duse până la 
esplanada Observatorului. Cobori acolo, plăti vizitiul, o luă de 
mână pe Cosette, şi amândoi, în noaptea neagră, se îndreptară 
de-a lungul străzilor pustii, în vecinătatea Ourcinei şi 
Glacierei, spre bulevardul de lHâpital. 

Pentru Cosette ziua fusese ciudată şi plină de emoții; 
mâncaseră pe după tufişuri pâine cu brânză, cumpărate prin 
cârciumi singuratice, se suiseră de mai multe ori dintr-o 


căruţă într-alta, făcuseră câte o bucată de drum pe jos; nu se 
văieta, dar era ostenită şi Jean Valjean îşi dădu seama de asta 
după felul cum se atârna de el tot mai tare în timpul 
mersului. O luă în spinare. Cosette, fără s-o lase pe Catherine, 
îşi puse capul pe umărul lui Jean Valjean şi adormi. 


CARTEA A PATRA 
HARDUGHIA GORBEAU 


I — Maestrul Gorbeau 


Acum patruzeci de ani, trecătorul singuratic care s-ar fi 
abătut prin paraginile de la Salpetriere şi care ar fi urcat pe 
bulevard până înspre bariera Italiei, ar fi ajuns în nişte 
împrejurimi, unde s-ar fi putut spune că Parisul se isprăvea. 
Nu era un deşert, se mai întâlneau trecători; nu era câmp, 
mai erau case şi străzi; nu era oraş, pentru că străzile aveau 
hârtoape ca şoselele şi creştea iarba pe ele; nu era nici sat, 
casele fiind prea mari. Atunci ce era? Era un colț locuit, dar în 
care nu se afla nimeni; era un loc pustiu, unde se afla totuşi 
câte cineva; era un bulevard al marelui oraş, o stradă din 
Paris, mai fioroasă noaptea decât pădurea, mai întunecată 
ziua decât un cimitir. 

Era vechea mahala Târgul Cailor. 

Drumețul acesta, apucând-o pe după cele patru ziduri 
dărăpănate ale Târgului Cailor, dacă se hotăra să treacă 
dincolo de strada Petit-Banquier, după ce va fi lăsat în dreapta 
o grădiniță împrejmuită cu ziduri înalte, pe urmă un câmp pe 
care se ridicau nişte movile de coji de stejar, aidoma unor 
colibe de castori uriaşi, apoi un loc îngrădit, plin cu cherestea, 
cu mormane de buşteni, de rumeguş şi de surcele, în vârful 
cărora lătra un dulău, pe urmă un zid lung, scund, năruit de 
tot, cu o portiță neagră, cernită, năpădită de muşchi, acoperit 


de flori primăvara, apoi, în partea ei cea mai pustie, o clădire 
hâdă, dărăpănată, pe care sta scris cu litere de-o şchioapă: 
AFIŞAJUL OPRIT —- drumețul acesta îndrăzneț ar fi ajuns în 
colțul străzii Vignes-Saint-Marcel, loc prea puţin cunoscut. 
Acolo, lângă o uzină şi între două ziduri de grădină, se putea 
vedea pe atunci hardughia care, la prima aruncătură de ochi, 
părea cât o colibă, dar care în realitate era mare cât o 
catedrală. Era aşezată într-o parte, cu muchea la stradă; de 
aceea părea atât de mică. Aproape toată casa era ascunsă. Nu 
se puteau zări decât uşa şi o fereastră. 

Clădirea n-avea decât un singur etaj. 

Privită de aproape, ceea ce izbea mai întâi e faptul că uşa 
asta nu putuse să fie niciodată decât uşa unei maghernițe, pe 
când fereastra, dacă ar fi fost tăiată în piatră în loc să fie din 
zidărie ar fi putut să treacă drept fereastra unui palat. 

Uşa nu era decât o înnăditură de scânduri mâncate de 
carii, grosolan prinse între ele cu nişte grinzi asemenea unor 
butuci prost ciopliți. Dădea direct spre o scară dreaptă, cu 
trepte înalte, pline de noroi, de moloz şi de praf, de aceeaşi 
lățime ca şi ea, care putea fi văzută din stradă pornind în sus 
ca o schelă şi dispărând în întuneric între două ziduri. Partea 
de sus a deschizăturii diforme pe care o făcea uşa, era 
ascunsă de-o scândură subțire şi îngustă, în mijlocul căreia se 
tăiase o gaură triunghiulară, slujind în acelaşi timp ca 
ferestruică şi ca ochi atunci când uşa era închisă. Pe uşă 
cineva scrisese la repezeală, cu pensula muiată în cerneală, 
numărul 52, iar deasupra ferestruicii aceeaşi pensulă 
mâzgălise numărul 50; aşa că... te încurcai. Unde te găseşti? 
Deasupra uşii scrie: numărul 50; uşa răspunde: nu, aici e 
numărul 52. Nişte cârpe prăpădite de culoarea prafului 
atârnau ca nişte perdele la ferestruica triunghiulară. 

Fereastra era lată, destul de înaltă, cu obloane şi pervazuri 
cu geamuri mari; numai că geamurile astea mai aveau tot 
felul de răni, ascunse şi trădate în acelaşi timp de un ingenios 
bandaj de hârtie, iar obloanele, desprinse de la locul lor şi 
dezlipite, alcătuiau mai degrabă o amenințare pentru trecători 


decât o apărare pentru cei dinăuntru. Oberlihturile lipseau 
din loc în loc şi fuseseră înlocuite naiv prin nişte scânduri 
bătute perpendicular în cuie, astfel încât jaluzelele se 
transformaseră în obloane sadea. 

Uşa cu înfăţişare murdară şi fereastra cu înfăţişare 
cuviincioasă, deşi cam prăpădită, văzute aşa la aceeaşi casă, 
păreau doi cerşetori care nu seamănă unul cu altul, care ar 
porni împreună, ar merge alături unul de altul, cu două 
chipuri deosebite, sub aceleaşi zdrențe, unul care a fost 
totdeauna un golan, pe când celălalt un gentilom. 

Scara ducea înspre o parte a clădirii, foarte mare, care 
semăna cu un hangar din care s-ar fi putut face o casă. Prin 
mijlocul acestei clădiri trece, ca un fel de tunel, un coridor 
lung, un fel de despărțituri de mărimi diferite, care la nevoie 
puteau fi locuite, dar păreau mai de grabă nişte maghernițe 
decât nişte odăițe. Ferestrele acestor odăi dădeau spre 
maidanele dimprejur. Totul era întunecos, apăsător, trist, ca 
de mormânt, străbătut - după cum crăpăturile erau în 
acoperiş sau în uşă - de raze reci sau de sufluri înghețate. O 
însuşire interesantă şi pitorească a locuinţelor de felul acesta 
este mărimea păianjenilor. 

La stânga uşii de intrare, spre bulevard, la înălțimea unui 
om, o ferestruică ce fusese zidită făcea o firidă pătrată, plină 
de pietrele pe care le aruncau acolo copiii de pe stradă. 

O parte a acestei clădiri a fost dărâmată de puțină vreme. 
Dar ceea ce a mai rămas astăzi dintr-însa ne poate lăsa să 
ghicim ceea ce fusese. Totul, laolaltă, nu are mai mult decât o 
sută de ani. O sută de ani înseamnă tinerețea unei biserici şi 
bătrâneţțea unei case. Pare că locuința omului se potriveşte cu 
scurtimea existenței sale, iar lăcaşul Domnului cu veşnicia 
lui. 

Factorii poştali îi spuneau acestei hardughii: numărul 50- 
52; dar în mahala era cunoscută sub numele de Casa 
Gorbeau. 

Să spunem de unde i se trăgea acest nume. 


Cei ce notează întâmplările mărunte, alcătuindu-şi albume 
de anecdote şi care-şi întipăresc în minte datele trecătoare, 
ştiu că, prin secolul trecut, pe la 1770, se aflau la Paris doi 
procurori ai tribunalului: unul se numea Corbeau, celălalt 
Renard. Două nume pe care le prevăzuse La Fontainei's87:. 
Prilejul era prea ispititor, pentru ca lumea judecătorească să 
nu-i ia în zeflemea. În versuri cam şchioape, parodia se 
răspândi numaidecât pe toate sălile tribunalului: 

Maestrul Corbeau (Jupânul Corb) pe-un dosar cocoțat 

TȚinea-n al său cioc un sechestru. 

Maestrul Renard (Jupânul Vulpoi) de miros fiind momit, 

Îl dojeni cam aşa: 

— A, bună-ziua, jupânel... etc. 


Cei doi vrednici magistrați stingheriți de aceste glume 
proaste şi atinşi în prestigiul lor de hohotele de râs pe care le 
stârneau în urma lor, îşi puseră în gând să-şi schimbe numele 
şi hotărâră să se adreseze regelui. Cererea îi fu înfăţişată lui 
Ludovic al XV-lea chiar în ziua în care nunțiul papal, de-o 
parte, şi cardinalul de la Roche-Aymon, de alta, îngenuncheați 
cucernic în prezența maiestăţii-sale, fiecare cu câte un papuc 
în mână, încălțau picioarele goale ale doamnei Du Barry%%%, 
care tocmai se dădea jos din pat. Regele, care râdea, continuă 
să râdă, trecu vesel de la cei doi episcopi la cei doi procurori şi- 
i dezlegă pe magistrați de numele lor, sau aproape. Il se 
îngădui de către rege maestrului Corbeau să adauge o codiță 
la inițiala numelui său şi să se numească Gorbeau; maestrul 
Renard fu mai puţin norocos, neputând obţine decât 
încuviințarea de a pune un P înaintea lui R, spre a se nu-mi 
Prenard'S*%, aşa încât cel de-al doilea nume nu se deosebea 
aproape deloc de cel dintâi. 

Se ştie prin partea locului că maestrul Gorbeau fusese 
proprietarul clădirii de la numărul 50-52 din bulevardul 
l'H6pital. Chiar el făcuse acea fereastră monumentală. 

De aici i se trăgea hardughiei numele de Casa Gorbeau. 


În faţa numărului 50-52, printre copacii de pe bulevard, se 
înalță un ulm înalt, uscat pe trei sferturi; cam peste drum, se 
deschidea strada barierei Gobelins, stradă fără case pe vremea 
aceea, nepietruită, plantată cu copaci piperniciți, plină de 
iarbă sau de noroi, după anotimp, şi care dădea direct în zidul 
de centură al Parisului. Un miros de sulfat de cupru răbufnea 
din când în când prin acoperişurile unei fabrici din vecinătate. 

Bariera era foarte aproape. În 1823 zidul de centură mai 
exista încă. 

Bariera aceasta trezea ea însăşi în minte imagini jalnice. 
Era drumul spre Bicâtre'%%. Pe-aici erau aduşi la Paris, sub 
imperiu şi sub restauraţie, osândiţii la moarte, în ziua în care 
urmau să fie executați. Aici a fost săvârşit pe la 1829, acel 
misterios asasinat zis „de la bariera Fontainebleau”, ai cărui 
făptaşi n-au putut fi descoperiți de justiție, problemă tristă ce 
n-a fost dezlegată, enigmă groaznică ce n-a putut fi limpezită. 
Faceţi încă câţiva paşi şi dați în fatala stradă Croulebarbe, 
unde Ulbach:*: a înjunghiat-o pe păstorița din Ivry, sub 
vuietul tunetului, ca într-o melodramă. Mai faceţi câțiva paşi 
şi dați peste groaznicii ulmi cu vârfurile retezate de la bariera 
Saint-Jacques, acest şiretlic al filantropilor ca să ascundă 
eşafodul, josnica şi ruşinoasa Piaţă Grevei5%2: a unei societăţi 
de negustori şi de burghezi care au stat la îndoială în fața 
pedepsei cu moartea neavând curajul nici s-o desființeze cu 
mândrie, nici s-o păstreze cu autoritate. 

Acum treizeci şi şapte de ani, lăsând la o parte Piaţa Saint- 
Jacques, care era parcă predestinată şi care a fost totdeauna 
îngrozitoare, colțul cel mai întunecat al acestui bulevard 
posomorât era locul, atât de puţin îmbietor chiar şi azi, unde 
se afla casa cu numărul 50-52. 

Casele burgheze n-au început să se ivească pe acolo decât 
peste douăzeci şi cinci de ani. Locul era întunecat. După 
gândurile negre care te năpădeau îți dădeai seama că te afli 
între Salpetriere, a cărei cupolă se zărea, şi Bicetre, a cărei 
barieră era aproape; adică între nebunia femeii şi nebunia 
bărbatului. Cât puteai cuprinde cu ochii nu zăreai decât 


abatoarele, zidul de centură şi câteva fațade de fabrici, 
semănând cu nişte cazărmi sau cu nişte mânăstiri, peste tot 
barăci şi mormane de moloz, ziduri vechi, negre, ca nişte 
draperii de doliu, ziduri noi, albe, ca nişte giulgiuri, peste tot 
şiruri paralele de copaci, clădiri aliniate, construcții turtite, în 
linii lungi şi reci, cu tristețea jalnică a unghiurilor drepte. 
Niciun accident de teren, niciun pic de fantezie arhitecturală, 
nicio cută. Totul era rece, simetric, respingător. Nimic nu-ți 
strânge mai mult inima decât simetria. Pentru că simetria 
înseamnă plictiseală, şi plictiseala e tot una cu întristarea. 
Deznădejdea cască. S-ar putea închipui ceva mai groaznic 
decât un iad al suferinței: iadul plictiselii. Dacă un asemenea 
iad ar exista, partea asta a bulevardului lH6Opital ar putea să 
fie strada lui principală. 

Totuşi, în amurg, în clipa în care se îngână ziua cu noaptea, 
mai cu seamă în timpul iernii, în ceasul în care vântul 
înserării smulge ulmilor ultimele frunze îngălbenite, când se 
aşterne întunericul şi pe cer nu se află nicio stea, sau când 
luna şi vântul trec printre nori, bulevardul, acesta devenea 
deodată înspăimântător. Liniile drepte se risipeau şi se 
pierdeau în beznă, ca nişte frânturi ale nemărginirii. 
Trecătorul nu se putea opri de-a se gândi la nenumăratele 
poveşti cu spânzurați, ale locului. Singurătatea care domnea 
pe locul pe care se săvârşiseră atâtea crime, avea ceva 
înfiorător. Ţi se năzărea că întunericul e plin de capcane; toate 
formele nedesluşite ale umbrei păreau suspecte; iar golurile 
lungi şi pătrate dintre copaci păreau gropi. Ziua era urât; 
seara era jalnic; noaptea era sinistru. 

Vara în amurg, se vedeau ici colo câteva femei bătrâne 
şezând sub ulmi, pe băncile putrezite de ploaie. Aceste bătrâne 
cumsecade cerşeau. 

De altminteri, mahalaua aceasta, care părea mai curând 
demodată decât veche, tindea de pe atunci să se transforme. 
Chiar de pe vremea aceea, cine voia s-o cunoască, trebuia să 
se grăbească. Cu fiecare zi se schimba câte ceva din atmosferă; 
de douăzeci de ani, stația căilor ferate din Orleans se află 


aproape de vechiul cartier şi contribuie la transformarea lui. 
Oriunde apare, la marginea unei capitale, o staţie de drum de 
fier, periferia moare şi se naşte un oraş. S-ar părea că în 
preajma acestor mari centre de circulaţie a mulțimilor, în 
uruitul acestor maşini puternice, în răsuflarea acestor 
monstruoşi cai ai civilizației, care se hrănesc cu cărbuni şi 
varsă jăratic, pământul roditor se cutremură şi se cască 
pentru a înghiți vechile locuinţe omeneşti şi a lăsa să răsară 
altele noi. Casele vechi se năruie, cele noi se înalță. 


De când drumul de fier care duce la Orleans s-a întins peste 
terenurile de la Salpâtriere, străzile înguste de odinioară, din 
vecinătatea gropilor Saint-Victor şi a Grădinii Botanice se 
zguduie, străbătute cu violenţă, de trei sau patru ori pe zi, de 
şirurile de diligenţe, birji şi omnibuse, care, la un moment dat, 
parcă dau la o parte casele spre dreapta şi spre stânga; pentru 
că, trebuie să spunem unele lucruri bizare, dar care sunt 
absolut exacte: aşa cum e adevărat că în oraşele mari soarele 
face ca fațadele caselor aşezate la miazăzi să se întindă şi să 
crească, nu încape nicio îndoială că circulația frecventă a 
vehiculelor lățeşte străzile. Dovezile unei vieți noi sunt 
neîndoielnice. În acest vechi cartier provincial, în colţurile lui 
cele mai sălbatice, apare pavajul, trotuarele încep să 
şerpuiască şi să se prelungească chiar acolo pe unde nu sunt 
încă trecători. Într-o dimineaţă, o dimineaţă vrednică de 
amintit, în iulie 1845, căldările mari cu smoală fură văzute 
fumegând pe neaşteptate aici; în ziua aceea s-a putut spune 
că civilizaţia a ajuns până la mahalaua Saint-Marceau. 


II — Un cuib pentru bufniţă şi pentru 
pitulice 


Jean Valjean se oprise în fața acestei hardughii, zisă a lui 
Gorbeau. Întocmai ca păsările sălbatice, îşi alesese locul cel 
mai pustiu ca să-şi facă cuib. 

Se scotoci în vestă, scoase un fel de şperaclu, descuie uşa, 
intră; apoi o încuie la loc cu grijă şi urcă scara, ținând-o tot 
timpul pe Cosette în braţe. 

La capătul scării mai scoase din buzunar o cheie, cu care 
descuie altă uşă. Încăperea în care intră, şi pe care o încuie 
numaidecât, era un soi de mansardă destul de spațioasă, 
mobilată cu o saltea întinsă pe jos, o masă şi câteva scaune. 
Într-un colţ, o sobă în care se făcuse focul şi-n care se mai 
vedea jeratic. Felinarul de pe bulevard lumina slab acest 
interior sărăcăcios. În fund se afla o cămăruţă cu un pat de 


scânduri. Jean Valjean duse fetița pe pat şi o lăsă acolo, fără 
ca ea să se trezească. 

Scăpără amnarul şi aprinse o lumânare; totul fusese 
pregătit mai dinainte pe masă; şi, aşa cum făcuse şi în ajun, 
începu s-o cerceteze pe Cosette cu o privire plină de extaz, în 
care expresia de bunătate şi de duioşie mergea până la 
rătăcire. Cu acea încredere liniştită pe care n-o întâlnim decât 
la o forță covârşitoare sau la o mare slăbiciune, micuța 
adormise, fără să ştie cu cine era, şi dormea înainte fără să 
ştie unde se afla. 

Jean Valjean se plecă şi sărută mâna fetiţei. 

Cu nouă luni mai-nainte sărutase mâna mamei, care şi ea 
adormise. 

Acelaşi simțământ dureros, cucernic, sfâşietor, copleşea 
inima. 

Îngenunche lângă patul Cosettei. 

Era ziua-n amiaza mare şi micuța dormea încă. O rază 
palidă a soarelui de decembrie trecea prin fereastra mansardei 
şi răsfrângea în tavan snopi lungi de umbră şi lumină. 
Deodată, căruța unui pietrar, încărcată greu, trecând pe 
caldarâmul bulevardului, zgudui şandramaua ca un tunet 
prevestitor de furtună şi o făcu să se cutremure din temelii. 

— Da, doamnă! strigă Cosette, tresărind din somn. 
Numaidecât! Numaidecât! 

Şi sări jos din pat, cu ochii pe jumătate închişi de 
buimăceala somnului şi întinzând brațul spre colțul peretelui. 

— O, Doamne! Unde mi-e mătura? zise ea. 

Deschise ochii bine şi întâlni fața zâmbitoare a lui Jean 
Valjean. 

— A! Va să zică e adevărat! şopti fetița. Bună ziua, 
domnule! 

Copiii primesc numaidecât şi fără sfială bucuria şi fericirea, 
ei înşişi fiind în chip firesc numai fericire şi bucurie. 

Cosette o zări pe Catherine lângă pat, o luă şi, pe când se 
juca, îi puse tot felul de întrebări lui Jean Valjean: unde se 
află, dacă Parisul e mare, dacă doamna Thenardier era 


departe, dacă era adevărat că n-avea să se mai întoarcă acolo 
etc... etc... Deodată, exclamă: 

— Ce frumos e-aici! 

Era o cocioabă groaznică, dar ea se simțea liberă. 

— E nevoie să mătur? zise ea în sfârşit. 

— Joacă-te! îi spuse Jean Valjean. 

Aşa trecu ziua. Fără să-i pese că nu înțelege nimic, Cosette 
era în culmea fericirii între păpuşă şi bătrân. 


III — Două nefericiri la un loc fac fericirea 


A doua zi, la revărsatul zorilor, Jean Valjean se afla lângă 
patul Cosettei. Aştepta acolo nemişcat şi o privea cum se 
trezeşte. 

Ceva nou îi pătrundea în suflet. 

Jean Valjean nu iubise niciodată pe nimeni. De douăzeci de 
ani era singur pe lume. Nu fusese niciodată tată, amant, soț, 
prieten. La ocnă era răutăcios ursuz, cast, ignorant şi 
sălbatic. Inima acestui bătrân ocnaş era neprihănită. Sora lui 
şi copiii ei nu-i lăsaseră decât o amintire ştearsă şi depărtată, 
care se risipise aproape cu totul. Făcuse tot ce-i stătuse în 
putinţă ca să-i regăsească şi, negăsindu-i, îi uitase. Aşa e firea 
omenească. Celelalte emoţii duioase ale tinereţii, dacă avusese 
vreuna, se năruiseră în gol. 

Când o văzu pe Cosette, când o luă, când o duse cu el şi o 
liberă, se simți zguduit până-n fundul sufletului. Toată 
pasiunea şi toată afecțiunea de care era în stare se trezi într- 
însul şi se revărsă asupra acestui copil. Se ducea lângă patul 
în care dormea Cosette şi tremura de bucurie; încerca parcă 
durerile unei mame şi nu-şi putea da seama ce sunt. Această 
mare şi stranie tresărire a unei inimi care începe să iubească e 
ceva tainic şi duios. 

Biată inimă bătrână, atât de proaspătă! 

Numai că, el având cincizeci şi cinci de ani, iar Cosette opt, 
tot ce-ar fi putut să fie dragoste în toată viața lui se topi într-o 


lumină de negrăit. 

Era a doua ivire imaculată care-i ieşea în cale. Episcopul 
făcuse să răsară la orizontul vieţii lui zorile virtuţii. Cosette 
făcea să-i răsară zorile dragostei. 

Primele zile se scurseră în această amețeală. 

La rândul ei, Cosette devenea şi ea alta, fără să-şi dea 
seama, biata fetiță! Era atât de mică atunci când maică-sa o 
părăsise, încât nici nu-şi mai aducea aminte de dânsa. Ca toți 
copiii, asemenea tinerelor mlădițe ale viei, care se agaţă de 
orice, încercase să iubească. Nu izbutise. Toţi o respinseseră: 
Thenardierii, copiii lor, ceilalți copii. lubise câinele şi câinele 
murise. După aceea, nimic şi nimeni n-a mai vrut să ştie de 
ea. E trist că trebuie s-o spunem, aşa cum am mai spus-o: la 
opt ani avea inimă de gheață. Nu din vina ei; nu putinţa de-a 
iubi îi lipsea, ci vai! împrejurările prielnice. De aceea, chiar din 
prima zi începu să-l iubească pe acest moşneag, din toate 
puterile ei. Încerca un simțământ pe care nu-l cunoscuse 
niciodată: avea senzația că înfloreşte. 

Unchiaşul nu-i mai părea nici bătrân, nici sărac. I se părea 
că Jean Valjean e frumos, aşa cum i se părea că e frumoasă şi 
cocioaba. 

Erau iluziile pe care le dau zorile, copilăria, tinerețea, 
bucuria. Noutatea priveliştii şi a vieţii contribuiau şi ele la 
asta. Nimic nu e mai încântător decât răsfrângerea trandafirie 
a fericirii într-o cameră de pod. Fiecare dintre noi a avut 
cândva, în trecut, o mansardă lângă cer. 

Natura, diferența de cincizeci de ani dintre ei, îl despărțea 
adânc pe Jean Valjean de Cosette; soarta însă făcuse ca 
această despărţire să dispară. Soarta uni pe neaşteptate 
aceste două existențe dezrădăcinate, deosebite prin vârstă, 
asemănătoare prin nenorocire, şi le logodi cu puterea ei 
atotstăpânitoare. Într-adevăr, una întregea pe cealaltă. Prin 
instinct, Cosette îşi căuta un tată, aşa cum, prin instinct, 
Jean Valjean îşi dorea un copil. Întâlnirea lor însemna o 
regăsire. În clipa misterioasă în care mâinile lor s-au atins, ele 
s-au unit pentru totdeauna. Când aceste două suflete s-au 


întâlnit, ele şi-au dat seama că nu pot trăi unul fără altul şi s- 
au îmbrățişat strâns. 

Luând cuvintele în înțelesul lor cel mai cuprinzător şi cel 
mai adânc, am putea spune că, despărțiți de lume prin 
lespezile unui mormânt, Jean Valjean era Văduvul, iar Cosette 
era Orfana. Împrejurarea aceasta a făcut ca Jean Valjean să 
ajungă, în chip divin, tatăl Cosettei. 

Într-adevăr, impresia misterioasă pe care i-o făcuse Cosettei 
în mijlocul pădurii din Chelles, când mâna lui Jean Valjean i-o 
luase pe a ei în întuneric, nu era un vis, ci o realitate. 

Intrarea acestui om în viața acestui copil însemna sosirea 
lui Dumnezeu. 

De altminteri, Jean Valjean îşi alesese bine adăpostul. Se 
afla acolo într-o siguranţă care putea să pară deplină. 

Încăperea şi odăița pe care le ocupa împreună cu Cosette 
aveau fereastra care dădea spre bulevard. Fiind singura 
fereastră a casei, n-aveau a se teme de privirea niciunui vecin, 
nici din părți, nici din față. 

Parterul casei cu numărul 50-52, un fel de hambar 
dărăpănat, slujea ca magazie pentru zarzavat şi nu avea nicio 
legătură cu etajul. Era despărțit de etaj printr-o duşumea, 
fără chepeng şi fără scară, şi care era un fel de diafragmă a 
clădirii. Cum am mai pus, etajul întâi avea câteva camere şi 
câteva odăițe mansardate, dintre care una singură era 
ocupată de o bătrână care se îngrijea de gospodăria lui Jean 
Valjean. Celelalte încăperi nu erau locuite. 

Bătrânica asta, care se mândrea cu titlul de „chiriaşa 
principală”, în realitate îndeplinind slujba de portăreasă, îi 
închiriase în ziua de Crăciun această locuinţă. 

Valjean îi spusese că e un rentier scăpătat în urma unor 
speculații de bursă şi că va veni să locuiască acolo împreună 
cu o nepoţică a lui. Plătise chiria pe şase luni înainte şi lăsase 
în grija bătrânei însărcinarea de a mobila camera şi odăița de 
lângă ea, aşa cum s-a văzut. Femeia aceasta cumsecade 
făcuse focul în sobă şi le pregătise totul în seara sosirii lor. 


Trecură câteva săptămâni. Cei doi duceau în casa asta 
ticăloasă o viaţă fericită. 

De cum se făcea ziuă, Cosette începea să râdă, să vorbească 
şi să cânte. Copiii, ca şi păsările, îşi au cântecul lor de 
dimineaţă. 

Se întâmpla uneori ca Jean Valjean să-i ia mânuţța vânătă 
şi crăpată de degerături şi să i-o sărute. Biata fată, obişnuită 
să fie bătută, nu ştia ce înseamnă asta şi se depărta cuprinsă 
de ruşine. 

Uneori devenea serioasă şi se uita la rochița ei neagră. 
Cosette nu mai era acum în zdrențe; era în doliu. Scăpase din 
mizerie şi intra în viață. 

Jean Valjean se apucase s-o învețe carte. Câteodată, pe 
când o punea să silabisească, îşi aducea aminte că, la ocnă, 
învățase să citească cu gândul de-a face rău. Şi gândul acesta 
se schimbase acum în dorința de-a învăța carte pe un copil. 
Atunci, bătrânul ocnaş zâmbea, cu zâmbetul dus pe gânduri 
al îngerilor. 

Întrezărea aici o hotărâre de sus, voinţa cuiva care este mai 
puternic decât omul, şi se adâncea în visare. Gândurile bune 
au adâncurile lor, ca şi cele rele. 

S-o înveţe carte pe Cosette şi s-o lase să se joace — la atâta 
se reducea aproape viața lui Jean Valjean. Îi vorbea, de 
asemenea, despre mama ei şi-o îndemna să se roage. Ea îi 
spunea „tată”; nu ştia dacă mai are şi alt nume. EI stătea cu 
ceasurile şi se uita la ea cum îşi îmbracă păpuşa şi o asculta 
ciripind. De-aci-nainte viața i se părea vrednică de trăit, 
oamenii i se păreau buni şi drepți, în mintea lui nu mai 
dojenea pe nimeni pentru nimic; nu mai vedea de ce n-ar trăi 
până la adânci bătrâneţi, acum, când copilul îl iubea. Îşi 
întrezărea un viitor înseninat de Cosette ca printr-o lumină de 
vrajă. Nici cei mai buni dintre oameni nu sunt scutiți de 
egoism. Uneori se gândea cu un fel de bucurie că are să fie 
urâtă. 

E vorba aici numai de o părere personală; ca să spunem 
însă tot ceea ce gândim, credem că Jean Valjean, în starea 


sufletească în care se afla când a început s-o iubească pe 
Cosette, a avut nevoie de înviorarea asta pentru a nu se mai 
abate de pe calea binelui. Avusese prilejul să vadă sub aspecte 
noi ticăloşia oamenilor şi mizeria societății, aspecte 
fragmentare şi care, negreşit, nu arătau decât o parte a 
adevărului; soarta femeii redusă la Fantine; autoritatea 
publică întrupată de Javert. Înfundase din nou puşcăria, de 
rândul ăsta pentru că făcuse numai bine; îl năpădiseră alte 
amărăciuni; dezgustul şi oboseala puneau iarăşi stăpânire pe 
dânsul; chiar şi amintirea episcopului se eclipsa uneori, ca să 
reapară după aceea luminoasă şi biruitoare; dar, în cele din 
urmă, amintirea asta sfântă se învăluia în ceață. Cine ştie 
dacă Jean Valjean nu era pe cale de a-şi pierde curajul şi de a 
se prăbuşi din nou? lubea şi se simțea din nou tare. Vai, nici 
el nu era mai sigur pe picioarele lui decât Cosette! El o 
ocrotea, ea îi dădeai putere. Prin el, ea izbuti să-şi facă drum 
în viață, prin ea, el izbuti să rămână un om de treabă. El cu 
sprijinul acestui copil, şi copilul fu punctul lui de sprijin. O, 
mister dumnezeiesc şi de nepătruns al cumpenei soartei! 


IV — Ce-a băgat de seamă chiriaşa 
principală 


Jean Valjean avea grijă să nu iasă niciodată ziua. În fiecare 
seară, când începea să se întunece, se plimba un ceas sau 
două, câteodată singur, adesea împreună cu Cosette, prin 
aleile lăturalnice ale bulevardelor cele mai pustii sau intra în 
biserici, pe înnoptate. Se ducea mai cu seamă la Saint- 
Medard, care e biserica cea mai apropiată. Când n-o lua cu el 
pe Cosette, ea rămânea acasă cu bătrâna, dar bucuria fetei 
era să iasă cu dânsul. Un ceas petrecut lângă el îi era mai 
drag decât jocurile încântătoare cu Catherine. Mergea ţinând- 
o de mână şi spunându-i vorbe drăgălaşe. 

Cosette era acum foarte veselă. 


Bătrâna se îngrijea de gospodărie, gătea şi se ducea după 
târguieli. 

Trăiau cu multă chibzuială, făcând zilnic puţin foc, dar ca 
nişte oameni foarte strâmtorați. Jean Valjean nu înlocuise 
niciuna din mobilele pe care le găsise acolo la început; pusese 
numai să se facă o uşă plină în locul uşii cu geam de la odăița 
Cosettei. 

Continua să poarte redingota lui galbenă, pantalonii negri 
şi pălăria uzată. Lumea de pe stradă îl credea sărac. Se 
întâmpla uneori ca o femeie milostivă să se întoarcă şi să-i dea 
de pomană. Jean Valjean primea şi se pleca până la pământ. 
Alteori se întâmpla să-i iasă înainte vreun nenorocit care 
cerşea; atunci se uita de jur împrejur dacă nu-l vede nimeni, 
se apropia de cerşetor pe furiş şi-i strecura în mână o monedă, 
adesea chiar o monedă de argint, apoi se depărta de el grăbit. 
Lucrul ăsta putea să-i aducă neplăceri. În cartier lumea 
începuse să-l cunoască sub numele de „cerşetorul care dă de 
pomană”. 

Bătrâna chiriaşă principală, făptură ursuză, plină de 
invidie față de oricine, îl pândea pe Jean Valjean fără ca el să- 
şi dea seama. Era cam surdă, şi din pricina asta, flecară. Îi 
mai rămăseseră din alte vremuri doi dinţi, unul sus altul jos, 
pe care-i clănțănea toată vremea. Îi pusese tot felul de 
întrebări Cosettei, care, neştiind nimic, nu-i putuse spune 
nimic, decât că venea de la Montfermeil. Într-o dimineaţă, 
stând la pândă, îl văzu pe Jean Valjean intrând, cu un aer 
care bătrânei i se păru suspect, într-una din aripile nelocuite 
ale hardughiei. Se luă după el cu paşi de pisică bătrână şi 
putu să-l urmărească fără să fie văzută printr-o crăpătură a 
uşii. Jean Valjean, din mai multă prevedere, desigur, se 
întorsese cu spatele la această uşă. Bătrâna îl văzu cum, 
scotocindu-se în buzunar, dădu la iveală o cutie, nişte foarfeci 
şi un fir de aţă, îl văzu apoi desfăcându-şi căptuşeala unei 
pulpane a redingotei şi scoțând dintr-însa o bucată de hârtie 
gălbuie, pe care o desfăcu. Bătrâna băgă de seamă, 
înspăimântată, că era o hârtie de o mie de franci. Era a doua 


sau a treia pe care o vedea de când trăia. O luă la fugă 
îngrozită. 

Puțin după aceea, Jean Valjean o căută şi o rugă să se ducă 
să-i schimbe hârtia de o mie de franci şi-i spuse că era rata 
semestrială a pensiei sale pe care o primise în ajun. „Unde?” se 
întreba bătrâna. El nu ieşise decât pe la şase seara, iar 
administrația nu putea să fie deschisă la ora aceea. Bătrâna 
se duse să schimbe, făcând tot felul de presupuneri. Hârtia 
asta de o mie de franci, discutată şi înmulțită, dădu loc la o 
mulțime de trăncăneli înspăimântate printre cumetrele din 
strada Vignes-Saint-Marcel. 

Peste câteva zile, se întâmplă ca Jean Valjean, numai în 
vestă, să taie nişte lemne pe coridor. Bătrâna rămăsese să facă 
curat în odaie. Era singură, deoarece Cosette se dusese să 
admire lemnele tăiate; bătrâna zări redingota atârnată într-un 
cui şi începu s-o cerceteze cu de-amănuntul. Căptuşeala 
fusese cusută la loc. O pipăi cu atenţie şi i se păru că simte în 
pulpane şi pe la subsuori teancuri de hârtie. Erau, fără 
îndoială alte hârtii de câte o mie de franci. 

Băgă de seamă că prin buzunare se mai găseau tot felul de 
lucruri. Nu numai acul, foarfecele şi aţa pe care le văzuse, dar 
şi un portofel plin, un cuţit mare şi - amănunt suspect — 
câteva peruci de diferite culori. Fiecare dintre buzunarele 
redingotei părea să fie pregătit mai dinainte pentru 
împrejurări neprevăzute. Locuitorii hardughiei ajunseră aşa la 
sfârşitul iernii. 


V — O monedă de cinci franci când cade 
face zgomot 


Lângă Saint-Medard stătea un sărac, ghemuit pe marginea 
unei fântâni părăsite şi căruia Jean Valjean îi dădea adesea de 
pomană. Nu trecea niciodată pe lângă el fără să-l dea câțiva 
gologani. Uneori sta de vorbă cu el. Cei care îl pizmuiau pe 
acest cerşetor, spuneau că trebuie să fie „de la poliție”. Era un 


bătrân ţârcovnic, de vreo şaptezeci şi cinci de ani, care 
mormăia într-una crâmpeie de rugăciuni. 

Într-o seară, pe când Jean Valjean trecea pe acolo fără 
Cosette, îl văzu pe cerşetor la locul său obişnuit, sub felinarul 
care tocmai fusese aprins. Omul părea, ca de obicei, că se 
roagă şi stătea cu capul în pământ. Jean Valjean se apropie de 
el şi-i strecură în mână pomana pe care i-o dădea 
întotdeauna. Cerşetorul ridică brusc privirea, se uită ţintă la 
Jean Valjean, pe urmă lăsă din nou capul în jos. Mişcarea 
fusese făcută cu o repeziciune de fulger. Jean Valjean tresări. | 
se păru că întrezărise, la lumina felinarului, nu chipul blajin 
şi cucernic al bătrânului paracliser, ci un chip groaznic şi bine 
cunoscut. Avu senzaţia pe care o încerci trezindu-te deodată, 
pe întuneric, în fața unui tigru. Se dădu înapoi îngrozit, 
încremenit, nemaicutezând nici să respire, nici să scoată 
vreun cuvânt, nici să stea pe loc, nici s-o ia la fugă, uitându-se 
la cerşetorul care-şi plecase capul acoperit cu o zdreanţă şi 
care parcă nu-şi mai dădea seama că Jean Valjean era acolo. 
În clipa aceea ciudată, un instinct, pesemne instinctul tainic 
al conservării, îl făcu pe Jean Valjean să nu scoată niciun 
cuvânt. Cerşetorul avea aceeaşi statură, aceleaşi petice, 
aceeaşi înfăţişare de totdeauna. „Aida-de! spuse Jean Valjean 
Sunt nebun! Aiurez! Nu-i cu putinţă!” Şi se întoarse acasă 
adânc tulburat. 

Abia îndrăznea să-şi mărturisească sie însuşi că figura pe 
care i se păruse c-a văzut-o era a lui Javert. În timpul nopţii, 
gândindu-se la asta, îi păru rău că nu stătuse de vorbă cu 
omul acela, ca să-l facă să ridice capul încă o dată. 

A doua zi, pe înserate, trecu din nou pe acolo. Cerşetorul 
era la locul său. 

— Bună ziua, moşule! zise cu curaj Jean Valjean, dându-i 
un gologan. 

Cerşetorul ridică ochii şi răspunse cu glas tânguitor: 

— Bogdaproste, preamilostive domn! 

Era într-adevăr bătrânul țârcovnic. 


Jean Valjean simţi că-i vine inima la loc. Începu să râdă. 
„Cum naiba mi s-a părut că e Javert? gândi el. Asta-i bună! 
Ce? Am început să am vedenii?” Apoi nu se mai gândi la asta. 

Peste câteva zile, cam pe la ora opt seara, era în odaia lui şi 
o învăța pe Cosette să silabisească cu glas tare, când auzi pe 
cineva deschizând şi închizând uşa casei. | se păru ciudat. 
Bătrâna, singurul chiriaş care mai era în casă, se culca 
întotdeauna de cum începea să se întunece, ca să nu ardă 
lumânarea. Jean Valjean îi făcu semn Cosettei să tacă. Auzea 
pe cineva urcând scara. În definitiv, putea să fie şi bătrâna, 
care s-o fi simțit rău şi s-o fi dus până la farmacie. Jean 
Valjean ascultă. Pasul era apăsat şi părea pasul unui bărbat; 
dar bătrâna avea pantofi mari şi nimic nu seamănă mai mult 
cu mersul unui bărbat decât mersul unei femei bătrâne. Cu 
toate astea, Valjean stinse lumânarea. 

O trimise pe Cosette să se culce, şoptindu-i: „Culcă-te 
încetişor”. Pe când o săruta pe frunte, paşii se opriră. Jean 
Valjean rămase pe loc, tăcut, cu spatele spre uşă, în scaunul 
de pe care nu se mişcase, ținându-şi răsuflarea, pe întuneric. 

După ce se scurse un timp destul de lung, nemaiauzind 
nimic, se întoarse fără să facă vreun zgomot şi, îndreptându-şi 
privirea spre uşa odăii, văzu o licărire de lumină prin gaura 
cheii. Lumina părea un fel de stea sinistră pe pata neagră a 
uşii şi-a peretelui. Era de bună seamă cineva acolo cu o 
lumânare în mână, şi care asculta. 

Trecură câteva minute şi lumina se îndepărtă. Dar nu se 
auzi niciun zgomot de paşi, ceea ce însemna pesemne că cel 
care venise să tragă cu urechea, îşi scosese pantofii. 

Jean Valjean se trânti pe pat îmbrăcat şi nu închise ochii 
toată noaptea. 

În zorii zilei, când aţipise de oboseală, fu trezit de scârțâitul 
unei uşi ce se deschidea la vreo mansardă din fundul 
coridorului, pe urmă auzi acelaşi mers al omului care urcase 
scara în ajun. Pasul se apropia. Sări din pat şi lipi ochiul de 
gaura cheii, care era destul de mare, sperând să vadă, când va 
trece pe acolo, cine era persoana care intrase noaptea în casă 


şi ascultase la uşa lui. Pe lângă camera lui Jean Valjean trecu 
într-adevăr un bărbat, de rândul ăsta fără să se oprească. Pe 
coridor era încă prea întuneric ca să-i poată vedea fața; dar, 
când omul ajunse în dreptul scării, o rază de lumină de afară 
îi contură silueta şi Jean Valjean îl văzu din spate în 
întregime. Era un om înalt, cu o redingotă lungă, cu o bâtă 
sub braţ. Era statura uriaşă a lui Javert. 

Jean Valjean ar fi putut încerca să-l mai vadă şi prin 
fereastra lui care dădea pe bulevard. Dar ar fi fost nevoit să 
deschidă această fereastră şi nu îndrăznea. 

Nu încăpea îndoială că omul acela avea cheie şi intrase ca 
la el acasă. Cine îi dăduse o cheie? Ce putea însemna asta? 

Pe la ceasurile şapte dimineața, când bătrâna veni să facă 
curat în odaie, Jean Valjean îi aruncă o privire pătrunzătoare, 
dar n-o întrebă nimic. Femeia nu i se păru deloc schimbată. 

Pe când mătura ea îi spuse: 

— Domnul a auzit cumva astă-noapte pe cineva intrând? 

La vârsta ei şi pe bulevardul acela, ceasurilor opt seara erau 
tot una cu toiul nopții. 

— A! Aşa e! răspunse el cu tonul cel mai natural. Cine a 
fost? 

— Un chiriaş nou, spuse bătrâna, care s-a mutat în casă. 

— ŞI cum se numeşte? 

— Nu prea ştiu nici eu. Dumont sau Daumont. Cam ca 
ceva. 

— Şi ce învârteşte acest domn Dumont? 

Bătrâna se uită la el cu ochii ei mici de vulpe şi răspunse: 

— Un pensionar ca şi dumneavoastră. 

N-avea poate niciun gând ascuns. Lui Jean Valjean i se 
păru totuşi că ascundea ceva. 

După ce plecă bătrâna făcu un fişic dintr-o sută de franci pe 
care-i avea într-un sertar şi-l băgă în buzunar. Cu toată grija 
cu care făcu această operație, ca să nu fie auzit că umblă cu 
bani, o piesă de cinci franci îi scăpă din mână şi alunecă cu 
zgomot pe duşumea. 


Pe înserate cobori şi se uită cu luare-aminte de jur împrejur 
pe bulevard. Nu era nimeni. Bulevardul părea cu totul pustiu. 
Cineva s-ar fi putut totuşi ascunde pe după arbori. 

— Haidem! îi spuse el Cosettei. 

O luă de mână şi ieşiră împreună. 


CARTEA A CINCEA 


LA VÂNĂTOARE CUMPLITĂ - HAITĂ 
TĂCUTĂ 


I — Cotiturile strategiei 


Aici e locul să facem o observație în legătură cu paginile ce 
vor urma şi cu altele de mai departe. Au trecut mulți ani de 
când autorul cărții de față, nevoit cu părere de rău să 
vorbească despre dânsul, lipseşte din Paris. De când a plecat 
de-acolo, Parisul s-a schimbat. S-a născut o viață nouă, care-i 
este oarecum necunoscută. Nu e nevoie să mai spună că 
iubeşte Parisul; acolo s-a format spiritul său. Din cauza 
dărâmăturilor şi-a reclădirilor, Parisul tinereţii sale, Parisul pe 
care-l păstrase cu religiozitate în minte, este în ceasul de față 
un Paris de altădată. Să ni se dea voie să vorbim de Parisul 
acela ca şi cum ar mai exista. Se prea poate ca autorul să 
spună cititorilor: „În strada cutare se află cutare casă” şi acolo 
să nu mai fie nici casa, nici strada amintită. Cititorii n-au 
decât să verifice, dacă vor să-şi dea osteneala. În ceea ce-l 
priveşte pe autor, el nu cunoaşte Parisul cel nou şi scrie, cu 
Parisul de altădată în fața ochilor, păstrându-şi o iluzie la care 
ține. Pentru el e o satisfacție să-şi închipuie că în urma lui 
rămâne ceva din ceea ce vedea atunci când se afla la el acasă 
şi că nu s-a spulberat totul. Atâta vreme cât cutreieri locurile 
natale, ţi se pare că străzile nu te interesează, că ferestrele, 
acoperişurile şi porţile n-au nicio însemnătate, că nu te leagă 


nimic de aceste ziduri, că pomii aceştia sunt ca toți pomii, că 
în ochii tăi casele în care nu intri n-au niciun rost, că aceste 
caldarâmuri pe care calci nu-s decât pietre. Mai târziu, însă, 
când nu mai eşti acolo, bagi de seamă că străzile astea îți sunt 
dragi, că acoperişurile, ferestrele şi porţile astea îţi lipsesc, că 
zidurile astea îți sunt necesare, că pomii ăştia sunt prietenii 
tăi, că în aceste case în care nu intrai, intrai totuşi în fiecare zi 
şi că ai lăsat ceva din tine, din sângele tău, din inima ta, pe 
lespezile astea. Toate aceste locuri pe care nu le mai vezi, pe 
care poate nu le vei mai vedea niciodată şi a căror imagine ai 
păstrat-o în minte, dobândesc un farmec dureros, îți revin 
dinaintea ochilor cu tristețea unei vedenii, te fac să vezi 
pământul făgăduinţei şi sunt, ca să zic aşa, însuşi chipul 
Franței; şi ne sunt dragi şi le evocăm aşa cum sunt, aşa cum 
erau, şi ne încăpățânăm, şi nu vrem să schimbăm nimic, 
pentru că înfăţişarea patriei ne e dragă cum ne e drag obrazul 
mamei. 

Să ne fie, aşadar, îngăduit să vorbim de trecut ca de timpul 
de față. Acestea spuse, îi rugăm pe cititori să ţină seama de ele 
şi treceam mai departe. 

Jean Valjean ieşise repede din bulevard şi o luase razna pe 
străzi, făcând cât mai multe ocoluri cu putință, întorcându-se 
uneori brusc pe acelaşi drum, pentru ca să se încredințeze că 
nu era urmărit. 

Manevra aceasta este caracteristică cerbului fugărit. Acolo 
unde urmele se pot întipări pe pământ, manevra asta are între 
alte foloase şi pe acela că-i înşală şi pe vânători şi pe câini prin 
urmele de dus şi întors. E ceea ce vânătorii numesc „falsa 
întoarcere a vânatului în vizuina sa”. 

Era o noapte cu lună plină. Pe Jean Valjean nu-l stânjenea. 
Luna, care era încă foarte aproape de orizont, desena pe străzi 
pete mari de umbră şi lumină. Jean Valjean putea să se 
strecoare de-a lungul caselor şi zidurilor de pe partea 
întunecoasă şi să cerceteze partea luminată. Poate că nu-i da 
prin gând că partea întunecoasă scăpa cercetării sale. Totuşi, 


pe toate străduțele pustii din jurul străzii Poliveau rămase 
încredințat că nu-l urmărea nimeni. 

Cosette mergea fără să pună vreo întrebare. Suferințele 
îndurate în primii şase ani ai vieții îi strecuraseră un fel de 
pasivitate în fire. De altfel — şi asupra acestei constatări vom 
mai avea prilejul să revenim -— fără să-şi dea prea bine seama, 
se obişnuise cu ciudățeniile bătrânului şi cu capriciile soartei. 
Şi pe urmă, lângă el se simţea în siguranţă. 

Nici Jean Valjean nu ştia mai bine decât Cosette încotro 
mergea. Avea încredere în Dumnezeu şi ea avea încredere în el. 
I se părea că ţine şi el de mână pe cineva mai mare decât 
dânsul; avea impresia că e condus de o făptură nevăzută. 
Încolo, n-avea niciun gând hotărât, niciun plan, niciun 
proiect. Nici măcar nu era cu totul încredințat că fusese 
Javert; şi, pe urmă, se putea să fi fost Javert, dar fără să ştie 
că el e Jean Valjean. Nu era travestit? Nu-l socoteau mort? De 
câteva zile se întâmplau totuşi lucruri care păreau ciudate. 
Pentru el era de-ajuns. Luase hotărârea să nu se mai întoarcă 
în casa Gorbeau. Întocmai ca un animal alungat din culcuşul 
lui, căuta o gaură unde să se ascundă, până ce va găsi una în 
care să se adăpostească. 

Jean Valjean făcu tot felul de ocoluri prin cartierul 
Mouffetard, care dormea ca pe vremea evului mediu, 
supunându-se semnalului de culcare; trecu în diferite feluri, 
prin manevre savante, din strada Censier în strada Copeau, 
prin strada Battoir-Saint-Victor în strada Puits-lErmite. Se 
pot găsi pe-acolo gazde, dar nici nu-i trecu prin gând să intre 
undeva, socotind că nu e ceea ce-i trebuie. Într-adevăr, nu se 
îndoia că, dacă cumva îi dăduseră de urmă, aveau să-l 
slăbească. 

În clipa când sunau ceasurile unsprezece la Saint-Etienne 
du Mont tocmai trecea pe strada Pontoise, prin fața localului 
comisariatului de poliție, care se afla la numărul 14. 
Instinctul despre care am pomenit mai sus îl făcu, după 
câteva clipe, să întoarcă capul. Văzu atunci foarte limpede, la 
lumina  felinarului  comisariatului, trei oameni care-l 


urmăreau foarte de-aproape, trecând unul după altul pe sub 
acest felinar în partea întunecoasă a străzii. Unul dintre ei 
intră în curtea comisariatului. 1 se păru cu deosebire suspect 
cel ce mergea în frunte. 

— Hai, fetițo! îi spuse el Cosettei şi se grăbi să părăsească 
strada Pontoise. 

Făcu un ocol, trecu prin spatele pasajului Patriarhilor, care 
era închis la ora aceea, o luă pe strada Ep6e-de-Bois şi pe 
strada Arbalete şi se înfundă în strada Poştei. 

Există acolo o răspântie, unde este astăzi Colegiul Rollin, şi 
de unde începe strada Neuve-Sainte-Genevieve. 

Credem că nu mai e nevoie să spunem că strada Neuve- 
Sainte-Genevieve e o stradă veche şi că nici măcar la zece ani 
odată nu trece vreo diligență pe strada Poştei. Pe strada 
aceasta a Poştei locuiau prin veacul al XIII-lea nişte olari şi 
numele ei adevărat e rue de Pots3%%. 

Luna lumina puternic răspântia. Jean Valjean se strecură 
sub umbra unei porți, socotind că, dacă oamenii aceia îl mai 
urmăreau, el o să-i poată vedea foarte bine când vor trece prin 
lumină. 

Într-adevăr, nu trecuseră nici trei minute şi oamenii se 
arătară. Acum erau patru, toți de statură înaltă, îmbrăcaţi cu 
redingote lungi, cafenii, cu pălării rotunde şi cu nişte bâte 
mari în mână. Erau tot atât de înfricoşători prin statura lor 
înaltă şi prin pumnii lor enormi, ca şi prin mersul lor 
amenințător în întuneric. Ai fi spus că sunt patru năluci 
deghizate în târgoveți. 

Se opriră în mijlocul răspântiei şi se strânseră laolaltă ca şi 
cum ar fi stat la sfat. Erau nehotărâți. Cel ce părea că-i 
conduce se întoarse şi arătă cu mâna în direcţia pe unde o 
luase Jean Valjean; altul făcea impresia că arată cu oarecare 
încăpățânare direcția opusă. Când cel dintâi se întoarse din 
nou, lumina lunii îi căzu de-a dreptul pe față şi Jean Valjean îl 
recunoscu fără greş pe Javert. 


II — Din fericire, pe podul Austerlitz trec 
căruțe 


Jean Valjean nu mai avea nicio îndoială; spre norocul lui, 
oamenii aceia se mai îndoiau încă. Se folosi de nehotărârea 
lor; ei pierdeau vremea, el o câştiga. leşi de sub poarta unde se 
pitise şi-o apucă pe strada Poştei înspre Grădina Plantelor. 
Cosette începuse să obosească. O luă în brațe şi o duse aşa 
mai departe. Pe stradă nu trecea nimeni, felinarele nu fuseseră 
aprinse, pentru că era lună. 

Grăbi pasul. 

În câteva salturi ajunse la olăria Goblet, pe faţada căreia se 
putea citi foarte bine la lumina lunii vechea inscripție: 

Fabrica lui Goblet-fiul este-aici 

Se găsesc ghivece, oale mari şi mici, 

Cărămizi, olane, tuburi, plăci pătrate 

Tuturor le vindem bucuroşi pe toate. 


Lăsă în urmă strada Cheii, pe urmă fântâna Saint-Victor, o 
luă de-a lungul Grădinii Plantelor, pe ulițele joase, şi ajunse la 
Chei. Acolo întoarse capul. Pe chei nu era nimeni. Străzile 
erau pustii. Nimeni în urma lui. Răsuflă. 

Ajunse la podul Austerlitz. 

Pe vremea aceea se mai plătea încă taxa de trecere. 

Se duse la biroul vămii şi dădu cinci centime. 

— Trebuie să plăteşti zece, zise invalidul care încasa taxele. 
Ai în brațe un copil care poate umbla. Plăteşte pentru 
amândoi. 

Plăti, cu părere de rău că trecerea lui dăduse loc la discuţie. 
Când fugi, trebuie să te strecori. 

O căruță mare tocmai trecea podul peste Sena, 
îndreptându-se ca şi dânsul spre malul drept. Îi fu de folos. 
Putu străbate astfel podul la umbra căruțţei. 

Pe la mijlocul podului, Cosette simţindu-şi picioarele 
amorțite, spuse că vrea să meargă. O lăsă jos şi-o apucă din 


nou de mână. 

După ce trecu podul, văzu înaintea lui, spre dreapta, nişte 
şantiere; porni într-acolo. Ca să ajungă însă la ele, trebuia să 
străbată un spaţiu destul de mare, deschis şi luminat. Nu 
stătu mult pe gânduri. Cei care-l fugăreau îi pierduseră 
desigur urma, aşa încât Jean Valjean se socotea în afară de 
orice pericol. Era căutat, e drept, dar urma nu i-o găsiseră. 

Între două şantiere îngrădite cu ziduri se deschidea o 
ulicioară: strada  Chemin-Vert-Saint-Antoine. O stradă 
îngustă, întunecoasă, făcută parcă anume pentru el. Înainte 
de-a o apuca pe acolo, mai întoarse o dată capul. Din punctul 
unde se afla, vedea în toată lungimea podului Austerlitz. 

Patru umbre tocmai treceau podul. 

Umbrele erau cu spatele spre Grădina Plantelor şi se 
îndreptau spre malul drept. 

Cele patru umbre erau cei patru oameni care-l urmăreau. 

Jean Valjean simți fiorii fiarei încolțite. 

Îi mai rămânea o nădejde: că aceşti patru oameni nu se 
aflau încă pe pod şi nu-l zăriseră în clipa când trecuse cu 
Cosette de mână prin spaţiul luminat. 

În cazul acesta, apucând-o pe ulicioara din fața lui, dacă 
izbutea să ajungă la şantiere, în bălți, printre lanuri, prin 
maidane, ar fi putut să scape. 

I se păru că o poate lua fără teamă pe ulicioara aceea 
liniştită şi porni într-acolo. 


III — Cercetaţi planul Parisului din 1727 


După vreo trei sute de paşi ajunse la ulița care se bifurca. 
Se împărțea în două străduțţe, care o luau una la stânga, iar 
alta la dreapta. Jean Valjean avea parcă înaintea lui cele două 
braţe ale unui Y. Pe unde s-o apuce? 

Fără să şovăie, o luă la dreapta. 

De ce? 


Pentru că brațul din stânga ducea spre un cartier 
mărginaş, adică spre părțile locuite, iar brațul din dreapta 
ducea spre câmp, deci spre locuri pustii. 

Cu toate acestea nu mai mergea destul de repede. Mersul 
Cosettei încetinea şi mersul lui Jean Valjean. 

O luă din nou în braţe. Cosette îşi puse capul pe umărul 
bătrânului şi nu suflă o vorbă. 

El se întorcea din când în când şi se uita. Avea grijă să 
meargă tot mereu pe partea întunecoasă a străzii. În spatele 
lui strada era dreaptă. A doua şi a treia oară când întoarse 
capul nu văzu nimic; domnea o tăcere adâncă; îşi văzu de 
drum ceva mai liniştit. La un moment dat întorcându-se din 
nou, i se păru că vede — pe partea străzii pe unde trecuse, 
departe, în întuneric — ceva care se mişca. Se repezi înainte, 
zorit, nădăjduind să găsească vreo străduţă laterală, s-o ia pe- 
acolo şi să-şi piardă încă o dată urma. 

Ajunse în dreptul unui zid. 

Dar zidul acesta făcea cu neputinţă trecerea mai departe; 
era un zid ce mărginea o străduță transversală în care dădea 
strada pe care o luase Jean Valjean. 

Şi de rândul ăsta trebuia să se hotărască: s-o ia la dreapta 
sau la stânga. Se uită la dreapta. Străduţa se prelungea, 
frângându-se, printre construcții — şure şi şoproane -— şi se 
termina cu o fundătură. Se vedea perfect fundătura; un perete 
alb, înalt. 

Se uită spre stânga. Străduța din partea asta era deschisă, 
iar la vreo două sute de paşi dădea într-altă stradă. În partea 
asta era scăparea. 

În clipa când Jean Valjean voi s-o ia la stânga, ca să-ncerce 
s-ajungă în strada pe care-o întrezărea la capătul străduței, 
văzu, la încrucişarea ei cu strada aceea pe unde voia s-o 
apuce, un fel de matahală neagră stând nemişcată acolo. 

Era cineva, un bărbat care, fără îndoială, se postase acolo şi 
care, păzind drumul, aştepta. 

Jean Valjean se dădu înapoi. 


Punctul din Paris unde se afla Jean Valjean, situat între 
cartierul Saint-Antoine şi La Rapee, e unul dintre cele pe care 
lucrările noi l-au transformat cu totul — urâțindu-l după unii, 
transfigurându-l după alții. Plantaţiile, şantierele şi vechile 
clădiri au dispărut. Astăzi sunt acolo străzi late noi, arene, 
circuri, hipodromuri, stații de căi ferate, închisoarea Mazas; 
într-un cuvânt, progresul cu corectivele lui. 

Acum o jumătate de veac, în graiul popular obişnuit, 
întemeiat numai pe tradiţii — care se încăpățânează să-i spună 
Institutului „Cele patru naţțiuni”S**, iar Operei Comice 
„Feydeau”!'5%: — locul unde ajunsese Jean Valjean se numea 
„Petit-Picpus”!3%*. Poarta Saint-Jacques, poarta Paris, bariera 
Sergenţilori3%7:, Porcheronsi3%:, Galiote, Celestins, Capucins, 
Mail, La Bourbe, l'Arbre-de-Cracovie'3%:, la Petite-Pologne, le 
Petit-Picpus - sunt numele Parisului de altădată, dăinuind 
peste cel nou. Memoria poporului veghează asupra acestor 
rămăşiţe ale trecutului. 

Petit-Picpus, care de altfel a avut o existență mărginită şi n- 
a fost niciodată altceva decât un început de cartier, avea 
înfăţişarea aproape monahală a unui oraş spaniol. Drumurile 
erau prea puţin pietruite, străzile aveau prea puţine case. În 
afară de câteva străzi despre care vom vorbi, totul era ziduri şi 
singurătate. Nu exista nicio dugheană, nu se vedea nicio 
trăsură; pe ici pe colo, câte o lumânare aprinsă la ferestre, şi 
toate luminile stinse după ora zece. Grădini, mânăstiri, 
şantiere, băltoace, câteva case joase şi ziduri înalte cât casa. 

Aşa era cartierul ăsta în secolul trecut. Revoluţia îl răvăşise 
zdravăn. Edilitatea republicană îl dărâmase, îl pustiise, îl 
ciopârțise. Se făcuseră acolo depozite de dărâmături. Acum 
treizeci de ani cartierul începuse să dispară sub pospăiala 
construcțiilor noi. Astăzi a pierit cu totul. Petit-Picpus, a cărui 
urmă n-a fost păstrată de niciun plan actual, e destul de 
limpede menţionat, în planul din 1727, tipărit la Paris de 
Denis Thierry, strada Saint-Jacques, în fața străzii du Plâtre 
şi la Lyon de Jean Girin cu firma A la Prudence'%, strada 
Mercicre. Petit-Picpus avea ceea ce am numit noi un Y de 


străzi, alcătuit din strada  Chemin-Vert-Saint-Antoine, 
desfăcută în două ramificații, cea din stânga purtând numele 
de stradela Picpus, iar cea din dreapta numele de strada 
Polonceau. Cele două ramificații ale lui Y erau unite la vârf 
printr-o linie. Linia aceasta se numea strada Droit-Mur. 
Strada Polonceau se sfârşea acolo; Strada Picpus mergea mai 
departe şi urca până-n Piaţa Lenoir. Venind dinspre Sena şi 
ajungând la capătul străzii Polonceau, aveai în stânga strada 
Droit-Mur, cotind brusc în unghi drept, în față zidul acestei 
străzi, iar la dreapta o prelungire trunchiată a străzii Droit- 
Mur fără ieşire, numită fundătura Genrot. 

Acolo se afla Jean Valjean. 

Aşa cum am spus, zărind matahala neagră ce sta de pază 
în colțul unde strada Droit-Mur se întâlnea cu stradela 
Picpus, Valjean dădu înapoi. De bună seamă, fantoma aceea îl 
pândea. 

Ce să facă? 

Nu mai avea vreme să se întoarcă. Cei ce se mişcau în 
umbră, la oarecare distanţă în spatele lui, erau fără îndoială 
Javert şi oamenii lui. Javert ajunsese probabil la începutul 
străzii la al cărei capăt se afla Jean Valjean. Javert, de bună 
seamă, cunoştea acest mic labirint şi-şi luase toate măsurile 
de prevedere, trimițând pe unul dintre oamenii săi să păzească 
ieşirea. Presupunerile astea, care păreau cu totul întemeiate, 
se învolburară îndată, ca o mână de praf luată pe neaşteptate 
de vânt, în mintea chinuită a lui Jean Valjean. Cercetă 
fundătura Genrot; era închisă. Cercetă stradela Picpus; acolo 
era o sentinelă. Vedea silueta aceea întunecată care se 
desprindea neagră pe caldarâmul alb, scăldat de lună. Să 
înainteze, însemna să cadă în mâna omului aceluia. Să se 
întoarcă, însemna să cadă în mâna lui Javert. Jean Valjean se 
simțea prins ca într-o plasă care se strângea încetişor. Se uită 
la cer cu disperare. 


IV — Incercări de scăpare 


Pentru a înţelege ceea ce va urma, e nevoie să ne închipuim 
cu exactitate stradela Droit-Mur şi cu deosebire unghiul lăsat 
la stânga atunci când ieşeai din strada Polonceau ca să intri 
pe stradela asta. Stradela Droit-Mur era pe partea dreaptă 
aproape în întregime mărginită, până în ulicioara Picpus, de 
case cu aspect sărăcăcios; pe stânga, o singură clădire cu 
înfăţişare severă, compusă din mai multe corpuri de case care 
creşteau cu câte un etaj sau două, pe măsură ce se apropiau 
de stradela Picpus; aşa încât clădirea asta, foarte înaltă înspre 
stradela Picpus, era joasă de tot înspre strada Polonceau. 
Acolo, în unghiul de care am pomenit, se micşora atât de 
mult, încât nu mai rămânea decât un zid. Zidul ăsta nu se 
sfârşea chiar în stradă, ci forma un fel de colț foarte turtit, 
ascuns, prin cele două unghiuri ale lui, celor doi observatori 
care s-ar fi aflat unul în strada Polonceau, iar altul în strada 
Droit-Mur. 

Pornind de la cele două unghiuri ale colțului, zidul se 
prelungea pe strada Polonceau până la casa cu numărul 49, 
iar pe strada Droit-Mur, unde era mult mai scurt, până la 
clădirea întunecată despre care am vorbit şi al cărei calcan îl 
tăia, făcând astfel în stradă încă un colț turtit. Calcanul 
acesta avea nu aspect întunecat; nu se vedea pe el decât o 
singură fereastră sau, mai exact, două obloane, căptuşite cu 
tablă de zinc, totdeauna închise. 

Înfățişarea locului pe care-l descriem aici este de o 
riguroasă exactitate şi va trezi fără îndoială o amintire limpede 
în mintea foştilor locuitori ai cartierului. 

Colţul turtit era acoperit în întregime de ceva ce părea o 
poartă uriaşă şi dărăpănată. Era o vastă îmbinare uniformă 
de scânduri perpendiculare, cele de sus mai late decât cele de 
jos, legate prin nişte fâşii lungi de fier, puse de-a curmezişul. 
Într-o parte se afla o intrare de dimensiuni obişnuite şi care 
nu fusese croită acolo de mai mult de cincizeci de ani. 

Un tei îşi întindea ramurile pe deasupra acestei porți, iar 
zidul era acoperit de iederă în partea dinspre Polonceau. 


În primejdia care-l pândea pe Jean Valjean, clădirea aceasta 
întunecată, care-i părea nelocuită şi singuratică, îl ispitea. O 
cercetă repede cu privirea. Îşi spunea că dacă ar izbuti să intre 
acolo, ar fi poate salvat. Avu de la început un gând şi o 
speranţă. 

În partea din mijloc a fațadei acestei clădiri, spre strada 
Droit-Mur, la ferestrele tuturor etajelor se aflau nişte 
jgheaburi vechi de plumb. Diversele ramificații ale burlanelor, 
care mergeau de la un burlan central la toate aceste 
jgheaburi, desenau pe fațadă un fel de copac. Ţevile acestea 
ramificate cu o mulțime de coturi imitau acele ramuri uscate 
de viță de vie care se răsuceau pe fațadele fermelor de 
altădată. 

Acest palier ciudat, cu crengi de tinichea şi de fier, a fost cel 
dintâi lucru care i-a atras atenţia lui Jean Valjean. O aşeză pe 
Cosette lângă un stâlp, spunându-i să nu scoată o vorbă şi 
alergă spre locul unde burlanul atingea caldarâmul. Poate 
avea să izbutească în vreun fel să sară pe-acolo şi să intre în 
casă. Dar burlanul era stricat, nu mai era bun de nimic şi 
abia se mai ţinea în zid. De-altminteri, toate ferestrele acestei 
clădiri tăcute erau zăbrelite cu drugi groşi de fier, până şi 
mansardele de la acoperiş. Şi pe urmă, luna lumina din plin 
această fațadă, iar omul care o vedea din capătul străzii l-ar fi 
zărit pe Jean Valjean încercând să se caţere pe ea. În sfârşit, 
ce era de făcut cu Cosette? Cum ar fi putut s-o ridice la 
înălțimea unei case cu trei etaje? 

Renunţă să se mai agaţe de burlan şi se târi de-a lungul 
zidului, ca să se întoarcă în strada Polonceau. 

Când ajunse la colțul unde o lăsase pe Cosette, băgă de 
seamă că acolo nu putea fi văzut de nimeni. Era ferit, aşa cum 
am spus, de toate privirile, din oricare parte ar fi venit. Afară 
de asta, era întuneric. În sfârşit, acolo erau două porţi. Poate 
va izbuti să le forțeze. Zidul deasupra căruia vedea teiul şi 
iedera dădea fără îndoială în vreo grădină, unde să poată cel 
puţin să se ascundă, deşi copacii nu înfrunziseră încă, şi să-şi 
petreacă acolo restul nopții. 


Vremea trecea. Trebuia să se grăbească. Dibui la poarta 
boltită şi băgă de seamă numaidecât că era zăvorâtă şi pe 
dinăuntru şi pe dinafară. 

Se apropie de cealaltă poartă mare cu mai multă speranță. 
Era groaznic de dărăpănată; însăşi imensitatea ei o făcea mai 
puțin rezistentă; scândurile erau putrezite, legăturile de fier, 
trei la număr, erau ruginite. l se păru cu putință să pătrundă 
prin îngrădirea asta şubredă. 

Se uită mai atent şi băgă de seamă că poarta nu era chiar o 
poartă. Nu avea nici balamale, nici vopsea, nici broască, nici 
deschizătură la mijloc. Legăturile de fier o străbăteau de la un 
capăt la altul fără întrerupere. Prin crăpăturile scândurilor 
întrezări nişte pietre de zidărie şi nişte bolovani cimentaţi 
grosolan, pe care trecătorii îi mai puteau vedea şi acum zece 
ani. Descurajat, îşi mărturisi că această aşa-zisă poartă era 
pur şi simplu căptuşeala de lemn a unei clădiri de care era 
lipită. Era lesne să scoţi o scândură, dar te pomeneai în fața 
unui zid. 


V — Un lucru care n-ar fi cu putinţă la 
lumina gazului aerian 


În clipa aceea un zgomot scurt şi cadențat începu să se 
audă la o oarecare depărtare. Jean Valjean cuteză să arunce o 
privire dincolo de colțul străzii. Din strada Polonceau ieşise o 
patrulă de şapte sau opt soldați. Vedea cum le străluceau 
baionetele. Veneau spre el. 

Soldații, în fruntea cărora desluşea statura înaltă a lui 
Javert, înaintau încet şi cu grijă. Se opreau destul de des. Se 
vedea bine că cercetau cu atenție toate colțurile zidurilor, 
toate porţile şi ulicioarele. 

Era, fără nicio îndoială, o patrulă obişnuită, pe care Javert 
o întâlnise şi căreia îi poruncise să-l urmeze. 

Cele două ajutoare ale lui Javert mergeau printre soldați. 


Aşa cum umblau, şi cu opririle pe care le făceau, le trebuia 
un sfert de oră până să ajungă la locul unde se afla Jean 
Valjean. Fu o clipă cumplită. Abia câteva minute îl mai 
despărțeau pe Jean Valjean de acea prăpastie înfiorătoare care 
i se deschidea în față pentru a treia oară. lar ocna nu era de 
data asta ocnă şi numai ocnă, ci era pierderea pentru vecie a 
Cosettei; cu alte cuvinte, o viaţă care se asemăna cu lăuntrul 
unui mormânt. 

Nu mai era cu putinţă decât un singur lucru. 

Despre Jean Valjean s-ar fi putut spune, spre deosebire de 
alți oameni, că purta cu el doi desagi: într-unul avea cugetul 
unui sfânt, iar în celălalt priceperea de temut a unui ocnaş. 
Scotocea într-unul sau în celălalt, după împrejurări. 

După cum ne amintim, între alte felurite îndemânări, 
trecea, datorită numeroaselor lui evadări de la ocna din 
Toulon, drept meşter în arta neobişnuită de a se ridica pe 
colțul drept al unui zid, la nevoie până la înălțimea celui de-al 
şaselea etaj, proptindu-se în ceafă, în umeri, în şolduri şi în 
genunchi, abia ajutându-se de rarele ieşituri ale pietrei; 
măiestrie care a făcut atât de înspăimântător şi de vestit 
colțul curții Conciergeriei*t: din Paris, pe unde scăpase asum 
vreo douăzeci de ani condamnatul Battmolle. 

Jean Valjean măsură cu ochii zidul deasupra căruia se 
vedea teiul. Era înalt de vreo optsprezece picioarei!*%2:. Colțul pe 
care-l făcea cu fațada clădirii celei mari era astupat în partea 
de jos cu o construcție de formă triunghiulară, ridicată parcă 
anume ca să ferească locul acela prea bine adăpostit de 
pângărirea trecătorilor. Această umplere preventivă a 
colțurilor era foarte obişnuită la Paris. 

Construcţia avea o înălțime de aproape cinci picioare. Din 
vârful ei şi până pe zid nu mai erau decât patrusprezece. 

Capătul de sus al zidului era făcut din piatră netedă, fără 
grinzi. 

Greutatea era Cosette. Cosette nu ştia să se caţere pe un 
zid. S-o părăsească? Jean Valjean nici nu se gândea. S-o ia cu 
el, cu neputinţă. Ca să facă astfel de ascensiuni, omul are 


nevoie de toate puterile lui. Cea mai neînsemnată povară i-ar 
muta centrul de greutate şi l-ar trânti la pământ. 

l-ar fi trebuit o frânghie. Jean Valjean n-avea. Unde să 
găsească o frânghie, la miezul nopţii, pe strada Polonceau? Să 
fi avut un regat, cu siguranță că Jean Valjean l-ar fi dat în 
clipa aceea pentru o frânghie. 

Toate împrejurările extreme au o străfulgerare a lor, care 
uneori ne orbeşte, iar alteori ne iluminează. 

Privirea deznădăjduită a lui Jean Valjean întâlni stâlpul 
felinarului din fundătura Genrot. 

În vremea aceea pe străzile Parisului nu existau becuri de 
gaz. Odată cu căderea nopții se aprindeau lămpile, puse din 
loc în loc, şi care erau stinse şi coborâte cu ajutorul unei funii 
ce trecea strada de la un trotuar la celălalt şi era vârâtă în 
jgheabul stâlpului. Scripetele pe care se înfăşură frânghia era 
închis sub lampă într-un dulăpior de fier, a cărui cheie o avea 
lampagiul şi însăşi funia era apărată până la o înălțime 
oarecare de un înveliş de metal. 

Jean Valjean, cu energia celui ce luptă pe viață şi pe 
moarte, trecu strada dintr-o săritură, intră în fundătură, forță 
broasca dulăpiorului cu vârful cuţitului şi după o clipă se 
întoarse lângă Cosette. Avea o funie. Aceşti oameni întunecați, 
care trăiesc de azi pe mâine, în luptă cu destinul, nu stau pe 
gânduri. 

Am arătat că în noaptea aceea felinarele nu erau aprinse. 
Cel din fundătura Genrot era aşadar stins, ca toate celelalte, 
şi puteai trece pe lângă el fără să bagi de seamă că lampa nu 
era la locul ei. 

Toate acestea -— ora, locul, întunericul, îngrijorarea lui Jean 
Valjean, mişcările lui neobişnuite, acel du-te-vino — începeau 
s-o neliniştească pe Cosette. Orice alt copil în locul ei ar fi 
început de mult să ţipe. Ea se mărgini să-l tragă pe Jean 
Valjean de pulpana hainei. Se auzea din ce în ce mai limpede 
zgomotul patrulei care se apropia. 

— Tată, spuse ea încet, mi-e frică! Cine vine de-acolo? 

— Ssst! răspunse nenorocitul. E doamna Thenardier. 


Cosette tresări. El adăugă: 

— Să nu scoţi o vorbă! Lasă-mă pe mine! Dacă ţipi sau dacă 
plângi, doamna Thenardier, care te pândeşte, vine să te ia. 

Apoi, fără să se grăbească, dar şi fără să piardă vreme, cu o 
precizie hotărâtă şi cu mişcări scurte, cu atât mai admirabile 
în clipa aceea, cu cât Javert şi patrula lui puteau să se ivească 
dintr-un moment în altul, îşi desfăcu cravata, o trecu 
împrejurul trupului Cosettei pe sub subsuori, având grijă să 
nu vatăme copilul, prinse cravata de un capăt ai funiei, cu 
ajutorul acelui nod pe care marinarii îl numesc nod de 
rândunică, luă celălalt capăt al funiei între dinţi, îşi scoase 
ghetele şi ciorapii pe care îi azvârli peste zid, se sui pe 
construcția de moloz, şi începu să se ridice pe colțul dintre zid 
şi fațadă, cu tot atâta dibăcie şi siguranţă de parcă ar fi avut o 
treaptă sub călcâie şi sub coate. 

Nu se scursese nici jumătate de minut şi era în genunchi 
sus, pe zid. 

Cosette îl privea uluită, fără să scoată o vorbă. Cuvintele lui 
Jean Valjean şi numele doamnei Thenardier o înghețaseră. 

Auzi deodată vocea lui Jean Valjean, care îi strigă, destul de 
încet de altfel: 

— Lipeşte-te de perete! 

Îl ascultă. 

— Să nu scoţi o vorbă şi să nu-ţi fie frică! urmă Jean 
Valjean. 

Ea se simți deodată ridicată de la pământ. 

Până să-şi dea seama ce e cu ea, era sus pe zid. 

Jean Valjean o apucă, o puse în spinare, îi luă amândouă 
mânuțţele în mâna lui stângă, se culcă pe burtă şi merse de-a 
buşilea de-a lungul zidului până la capăt. Aşa cum îşi 
închipuise, acolo se afla o clădire al cărei acoperiş pleca de la 
înălțimea împrejmuirii de lemn şi cobora până foarte aproape 
de pământ, pe un plan uşor înclinat, care atingea teiul. 

Întâmplarea era fericită, pentru că în partea asta zidul era 
mult mai înalt decât spre stradă. Jean Valjean întrezărea sub 
el pământul, la o mare distanţă. 


Tocmai ajunsese la planul înclinat al acoperişului şi nu se 
despărțise bine de creasta zidului, când o larmă cumplită îi 
vesti sosirea patrulei. Se auzea glasul tunător al lui Javert: 

—  Scotociți fundătura! Strada Droit-Mur e păzită şi 
ulicioara Picpus de asemenea. Îmi pun capul că el e în 
fundătură. 

Soldaţii se repeziră în fundătura Genrot. 

Jean Valjean se lăsă să alunece de-a lungul acoperişului; 
ajunse, ţinând-o mereu pe Cosette, până în dreptul teiului şi 
sări la pământ. Fie de teamă, fie de curaj, Cosette nu scosese o 
vorbă. Avea numai mâinile puțin zdrelite. 


VI - Începutul unei enigme 


Jean Valjean se afla într-un fel de grădină foarte întinsă, de 
o formă neobişnuită, într-una din acele grădini triste, făcute 
parcă să fie privite iarna şi noaptea. Grădina asta de formă 
lunguiaţă avea o alee de plopi înalți în fund, arbori destul de 
stufoşi prin colțuri şi un spaţiu gol în mijloc, unde se afla un 
singur copac foarte mare, apoi vreo câțiva răsuciți şi zbârliți 
ca nişte mărăcini mari, răzoare cu legume, straturi cu pepeni, 
ale căror clopote de sticlă străluceau sub lună, şi un puț 
părăginit. Se găseau ici-colo bănci de piatră, acoperite cu 
muşchi negru. Aleile erau drepte şi mărginite cu arbuşti mici 
şi întunecați. Jumătate din alei erau năpădite de iarbă, iar un 
putregai verzui acoperea restul. 

Jean Valjean avea lângă el clădirea de pe al cărei acoperiş 
coborâse, o grămadă de surcele şi, în spatele surcelelor, stătea 
lipită de perete o statuie de piatră al cărei chip mutilat nu mai 
era decât o mască fără formă, ce apărea neclar în întuneric. 

Clădirea era un fel de ruină în care se puteau deosebi odăi 
dărâmate, dintre care una, plină ochi, părea să fie folosită 
drept magazie. 

Clădirea cea mare din strada Droit-Mur, care făcea colț cu 
strada Picpus, avea două fațade în formă de triunghi ce 


dădeau spre grădină. Aceste fațade erau pe dinăuntru şi mai 
tragice încă decât pe dinafară. Toate ferestrele aveau gratii. Nu 
se zărea acolo nicio lumină. La etajele de sus se aflau streşini 
înaintate, ca la închisori. Una dintre fațadele astea îşi arunca 
umbra, asupra celeilalte şi o lăsa apoi să cadă peste grădină, 
ca un lințoliu negru şi nesfârşit. Nu se mai zărea vreo altă 
casă. Fundul grădinii se pierdea în ceaţă şi în noapte. Cu toate 
astea,  deosebeai într-acolo, nelămurit, ziduri care se 
întretăiau, ca şi cum ar mai fi fost şi alte grădini dincolo, 
precum şi acoperişurile joase de pe strada Polonceau. 

Nu se poate închipui un loc mai sălbatic şi mai singuratic 
decât grădina aceea. Era pustie, ceea ce era uşor de înțeles din 
pricina orei; dar locul nu părea făcut pentru ca să treacă 
cineva pe-acolo, fie şi la amiază. 

Prima grijă a lui Jean Valjean fusese să-şi găsească ghetele 
şi să le încalțe, iar apoi să intre cu Cosette în magazie. Cel 
care evadează nu se socoteşte niciodată îndeajuns de ascuns. 
Fetița, care se gândea mereu la doamna Thenardier, îi 
împărtăşea instinctul de a se adăposti cât mai bine cu 
putinţă. 

Cosette tremura şi se strângea lângă el. Se auzea tropotul 
zgomotos al patrulei care scotocea fundătura şi strada, se 
auzea cum puştile se loveau de pietre, ordinele pe care Javert 
le dădea agenților puşi de el, precum şi sudălmile lui, 
amestecate cu vorbe care nu se înțelegeau deloc. 

După un sfert de ceas, învălmăşeala aceea furtunoasă 
începu să se depărteze. Jean Valjean nici nu mai răsufla. 

Pusese mâna, uşor, pe mâna Cosettei. 

De altfel, singurătatea în care se afla era atât de neaşteptat 
de liniştită, încât gălăgia aceea îngrozitoare, atât de violentă şi 
atât de apropiată, nu o tulburase câtuşi de puţin. Parcă 
zidurile acelea ar fi fost ridicate cu pietrele surde despre care 
vorbeşte Scriptura. 

Deodată, în mijlocul acelei linişti, se ridică un nou zgomot; 
un zgomot ceresc, divin, blând, pe atât de fermecător, pe cât 
fusese celălalt de groaznic. Era un imn care ieşea din beznă, o 


minune de rugă şi armonie în tăcerea întunecată şi 
înfricoşătoare a nopții: voci de femei, dar voci alcătuite 
totodată de glasuri neprihănite de fecioare şi din glasuri 
nevinovate de copii, voci de dincolo de lume, care seamănă cu 
acelea pe care noii-născuţi le mai aud încă, şi cei ce trag să 
moară încep să le audă. Cântecul acesta venea din clădirea 
întunecată care domina grădina. În clipa în care larma 
demonilor se îndepărta, s-ar fi spus că un cor de îngeri se 
apropia în umbră. 

Cosette şi Jean Valjean căzură în genunchi. 

Nu ştiau ce era, nu ştiau unde se găseau, dar simțeau 
amândoi, bărbatul şi copilul, pocăitul şi cel nevinovat, că 
trebuiau să îngenunche. 

Vocile acelea erau şi mai ciudate pentru că nu împiedicau 
clădirea de a părea goală. Era ca un cântec supranatural într- 
o casă nelocuită. 

Pe când vocile acelea cântau, Jean Valjean nu se mai 
gândea la nimic. Nu mai vedea noaptea. Vedea un cer 
albastru. I se părea că simte cum i se deschid acele aripi pe 
care le avem cu toţii înăuntrul nostru. Cântecul se stinse. 
Poate că ţinuse multă vreme. Jean Valjean n-ar fi putut-o 
spune. Ceasurile de extaz nu ţin niciodată mai mult decât o 
clipă. 

Totul se cufundase din nou în tăcere. Nimic nu se mai 
auzea în stradă; nimic în grădină. Se topise atât ceea ce 
amenința, cât şi ceea ce liniştea. Pe creasta zidului, vântul 
bătea în cele câteva buruieni uscate, făcând un zgomot uşor şi 
lugubru. 


VII - Urmarea enigmei 


Vântul nopții începuse să sufle, semn că puteau fi ceasurile 
unu sau două. Biata Cosette nu spunea nimic. Jean Valjean 
socoti că adormise, pentru că se aşezase pe jos, alături, şi-şi 


sprijinise capul de el. Se aplecă şi o privi. Cosette avea ochii 
mari deschişi şi un aer gânditor, care-l duru pe Jean Valjean. 

Încă tremura. 

— Ți-e somn? spuse Jean Valjean. 

— Mi-e foarte frig, îi răspunse ea. După o clipă îl întrebă: Ea 
e tot acolo? 

— Cine? spuse Jean Valjean. 

— Doamna Thenardier. 

Jean Valjean uitase mijlocul de care se slujise ca s-o facă pe 
Cosette să nu scoată o vorbă. 

— Aş! spuse el. A plecat. Nu-ţi mai fie teamă de nimic! 

Fetița suspină, ca şi cum i s-ar fi luat o piatră de pe inimă. 

Pe jos era umed, magazia era deschisă din toate părțile, 
vântul sufla din ce în ce mai rece. Omul îşi scoase redingota şi 
o înveli pe Cosette. 

— Aşa ţi-e mai puţin frig? întrebă el. 

— O, da, tăticule! 

— Bine, aşteaptă-mă o clipă! Mă întorc. 

leşi din ruină şi merse de-a lungul clădirii celei mari, în 
căutarea unui adăpost mai bun. Dădu de uşi, dar erau 
închise. La toate ferestrele de la parter erau zăbrele. 

Îndată ce trecu de colțul interior al clădirii, băgă de seamă 
că se apropia de nişte ferestre boltite de unde văzu venind 
oarecare lumină. Se ridică pe vârful picioarelor şi se uită 
printr-una din ferestre. Toate dădeau într-o sală destul de 
spațioasă, pardosită cu lespezi mari, plină de arcade şi stâlpi, 
unde nu se zăreau decât o licărire slabă şi umbre întunecoase. 
Licărirea venea de la un opaiț aprins într-un colț. Sala era 
pustie şi nu se zărea înăuntrul ei nicio mişcare. Cu toate 
astea, uitându-se mai bine, i se păru că vede pe jos, pe 
pardoseală, ceva care părea acoperit cu un linţoliu şi aducea a 
formă omenească. Era ceva culcat cu faţa în jos, pe piatră, cu 
braţele cruce, nemişcat ca un mort. După un fel de şarpe care 
se târa pe pardoseală, s-ar fi spus că forma asta sinistră avea 
legată de gât o funie. 


Întreaga sală era scăldată în negura locurilor abia 
luminate, care sporeşte groaza. 

Jean Valjean spunea adeseori după aceea că, deşi multe 
privelişti funebre îi trecuseră prin viață, niciodată nu văzuse 
totuşi ceva care să-i îngheţe mai mult sângele în vine, ceva 
mai înspăimântător decât făptura aceea enigmatică, 
îndeplinind nu ştiu ce mister necunoscut în bezna locului 
aceluia. Era groaznic să-ți închipui că acel ceva era poate un 
corp mort. Dar încă şi mai groaznic să te gândeşti că mai era 
poate viu. 

Avu curajul să-şi lipească fruntea de geam, pentru a vedea 
dacă acel ceva avea să se mişte sau nu. Degeaba rămase astfel 
o vreme care i se păru nesfârşită; forma întinsă acolo nu făcea 
nicio mişcare. Deodată însă se simți cuprins de o spaimă 
nemaipomenită şi o luă la fugă. Începu să alerge spre magazie, 
fără a îndrăzni să se uite înapoi. 1 se părea că, de-ar fi întors 
capul, ar fi văzut făptura aceea mergând în urma lui cu paşi 
mari şi dând din mâini. 

Ajunse gâfâind la dărăpănătură. Il se tăiau genunchii, 
sudoarea îi curgea pe spinare. 

Unde se afla? Cine şi-ar fi putut închipui un asemenea 
cavou în mijlocul Parisului? Ce era oare casa aceea ciudată? 
Clădire plină de mistere nocturne, care chema sufletele în 
umbră, cu voci de înger şi, când veneau, le înfățişa deodată 
acea apariție înfiorătoare care le făgăduia să le deschidă 
poarta încântătoare a cerului, dar le deschidea poarta 
groaznică a mormântului! Şi totuşi, asta era o casă ca toate 
casele, cu număr la poartă! Nu visa. Dar avea nevoie să-i 
atingă pietrele cu degetul ca s-o poată crede. 

Răceala nopţii, teama, neliniştea şi emoţiile serii îl copleşiră. 
Frigurile îl cuprinseră şi toate gândurile i se ciocneau în minte 
necontenit. 

Se apropie de Cosette. Dormea. 


VIII - Enigma creşte 


Fetița îşi pusese capul pe o piatră şi adormise. Se aşeză 
lângă ea şi începu s-o privească. Încetul cu încetul, pe măsură 
ce se uita la ea, se liniştea, şi spiritul lui îşi redobândi 
libertatea. 

Înţelegea limpede adevărul care avea să stea de acum încolo 
la temelia vieţii lui, şi anume că atâta vreme cât o va avea 
lângă el, n-are să aibă nevoie de nimic decât pentru ea, şi nici 
frică nu-i va fi de nimic, decât din pricina ei. Nici măcar nu 
simțea că-i e foarte frig, după ce-şi scosese haina ca s-o 
acopere pe Cosette. 

Cu toate astea, cu toată visarea în care căzuse, auzea de la 
o vreme un zgomot ciudat. Parcă cineva ar fi scuturat un 
clopoțel. Zgomotul acesta venea din grădină. Se putea auzi 
limpede, cu toate că era slab. Semăna cu acea muzică vagă pe 
care o fac tălăngile vitelor noaptea la păşune. 

Zgomotul acesta îl făcu pe Jean Valjean să se întoarcă. Se 
uită şi văzu că era cineva în grădină. 

Printre clopotele de sticlă care acopereau pepenii, mergea o 
făptură care semăna cu un om ce se ridica, apleca şi se oprea, 
cu mişcări regulate, ca şi cum ar fi târât sau ar fi aşternut 
ceva pe jos. Făptura asta părea că şchioapătă. 

Jean Valjean tresări scuturat de veşnicul fior al celor 
oropsiți. Totul li se pare duşmănos şi vrednic de bănuială. Se 
feresc de zi pentru că pot fi văzuți, şi de noapte pentru că pot fi 
surprinşi. Adineauri tremura pentru că grădina era pustie, 
acum tremura pentru că era cineva în ea. 

Căzu dintr-o teamă închipuită într-o teamă adevărată; îşi 
spuse că poate Javert şi copoii lui nu plecaseră, că fără- 
îndoială lăsaseră în stradă oameni care să supravegheze, că 
omul acesta, dacă avea să-l găsească în grădină, va cere 
ajutor, va striga şi-l va da pe mâna poliţiei. O luă uşor în braţe 
pe Cosette, care dormea, şi o duse în spatele unui maldăr de 
mobile vechi, scoase din uz, în ungherul cel mai din fund al 
magaziei. Cosette nu se mişcă. 

Se uită de-acolo cu luare-aminte la făptura din pepenărie. 
Era ciudat că zgomotul clopoţelului însoțea toate mişcările 


omului. Când se apropia, se apropia şi zgomotul; când se 
depărta, zgomotul se depărta şi el; dacă făcea o mişcare 
grăbită, un sunet tremurat însoțea mişcarea; când se oprea, 
înceta şi zgomotul. Părea, fără doar şi poate, că clopoţelul 
acela era legat de om. Dar ce putea oare să însemne asta? Ce 
fel de om era acesta de care atârna un clopoțel ca de-un 
berbec sau ca de-un bou? 

Pe când îşi punea întrebările astea, atinse mâinile Cosettei. 
Erau înghețate. 

— Vai. Dumnezeule! spuse el. O chemă cu glasul scăzut: 
Cosette! 

Ea nu deschise ochii. 

O scutură cu putere. 

Nu se trezi. 

— N-o fi murit? se întrebă el şi se ridică deodată, 
cutremurat din creştet până-n tălpi. 

Cele mai îngrozitoare gânduri îi trecură de-a valma prin 
minte. Sunt clipe în care cele mai groaznice presupuneri ne 
cuprind ca o haită de furii şi se năpustesc cu putere peste 
hotarele minţii noastre. Când e vorba de cei pe care îi iubim, 
grija noastră născoceşte toate nebuniile. Îşi aduse aminte că 
somnul sub cerul liber, într-o noapte friguroasă poate ucide. 

Cosette, palidă, zăcea la pământ, la picioarele lui, fără să 
facă o mişcare. 

Îi ascultă răsuflarea. Respira încă, dar răsuflarea ei i se 
părea slabă, gata să se oprească. 

Cum s-o încălzească? Cum s-o trezească? Orice alt gând i 
se şterse din minte. Năuc, dădu buzna afară din 
dărăpănătură. Trebuia neapărat ca, în mai puţin de un sfert 
de ceas, Cosette să fie culcată într-un pat, în fața unui foc. 


IX - Omul cu clopotelul 


Se duse de-a dreptul la omul din grădină. Ținea în mână 
fişicul cu monede de argint, pe care-l purta în buzunarul 


vestei. 

Omul sta cu capul în jos şi nu-l văzu venind. Făcu câţiva 
paşi mai mari, fu lângă el şi-i strigă: 

— O sută de franci! 

Omul avu o tresărire şi ridică ochii. 

— Câştigi o sută de franci, reluă Jean Valjean, dacă mă 
găzduieşti în noaptea asta. 

Luna lumină din plin fața îngrozită a lui Jean Valjean. 

— Ia te uită, dumneata eşti, moş Madeleine! spuse omul. 

Numele acesta, rostit astfel în acest ceas întunecat, în acel 
loc necunoscut şi de un om necunoscut, îl făcu pe Jean 
Valjean să dea înapoi. 

La toate s-ar fi aşteptat, numai la asta nu. Cel care îi 
vorbea era un moşneag adus de spate şi şchiop, îmbrăcat 
aproape ca un ţăran, şi care avea la genunchiul stâng o 
genunchieră de piele, de care atârna un clopot destul de mare. 
Faţa nu i se vedea pentru că era în umbră. 

Omul îşi scoase pălăria din cap şi spuse tremurând: 


— Vai, Doamne! Cum de te găseşti aici, moş Madeleine? Pe 
unde ai intrat, Isuse Hristoase! Parc-ai căzut din cer! Nu e 
nicio îndoială că de-ai să pici odată de undeva, apoi de-acolo ai 
să pici. Şi în ce hal eşti! N-ai cravată, n-ai pălărie, n-ai haină 
pe dumneata. Ştii că cineva care nu te-ar cunoaşte s-ar speria 
de-a binelea? Doamne-Dumnezeule, nu cumva sfinții şi-au 
pierdut minţile? Dar cum ai intrat aici? 

Vorbea pe nerăsuflate. Vorbea cu sfătoşenia celor de la ţară, 
în care nu e nimic neliniştitor. Toate astea fuseseră spuse cu 
un amestec de mare uimire şi de bunătate naivă. 

— Cine eşti dumneata? Şi ce e cu casa asta? întrebă Jean 
Valjean. 

— Ei Doamne, asta e prea de tot? rosti moşneagul. Eu sunt 
acela căruia i-ai dat de lucru aici, şi casa e aceea unde mi-ai 
găsit de lucru. Ce, nu mă mai cunoşti? 

— Nu, spuse Jean Valjean. Dar cum se face că mă cunoşti 
dumneata? 

— Mi-ai scăpat viața, spuse omul. 

Se întoarse; o rază de lumină îi desena profilul şi Jean 
Valjean îl recunoscu pe bătrânul Fauchelevent. 

— Ah, spuse Jean Valjean, dumneata eşti? Da, te cunosc. 

— A dat Dumnezeu! grăi, dojenitor, bătrânul. 

— Ce faci aici? 

— Uite, îmi acopăr pepenii. 

Bătrânul Fauchelevent ţinea într-adevăr în mână, în clipa 
în care îl oprise Jean Valjean, o rogojină de paie pe care tocmai 
o întindea peste pepeni. De un ceas de când era în grădină 
avusese vreme să acopere câteva straturi. Operația asta îl 
silea să facă acele mişcări neobişnuite pe care le văzuse Jean 
Valjean din magazie. 

Urmă: 

— Mi-am spus: cerul e senin, o să îngheţe. Dacă aş pune o 
plăpumioară pe pepeni? Şi, adăugă el, privindu-i pe Jean 
Valjean şi râzând cu poftă, ce naiba, dumneata ar trebui să 
faci la fel! Dar cum de-ai ajuns aici? 


Jean Valjean, văzând că omul acesta îl cunoaşte cel puţin 
sub numele de Madeleine, deveni prudent. Punea întrebare 
după întrebare. Lucru ciudat, rolurile păreau să se fi 
schimbat. El, nepoftitul, era acela care întreba. 

— Şi ce rost are clopoțelul ăsta pe care îl ai la genunchi? 

— Ăsta? răspunse Fauchelevent. E ca să mă ocolească. 

— Cum ca să te ocolească? 

Bătrânul Fauchelevent făcu cu ochiul, cu un aer care nu se 
poate descrie. 

— Vai, Doamne! Dar în casa asta nu sunt decât femei. Şi 
printre ele multe fete tinere. Se pare că aş fi periculos dacă m- 
ar întâlni. Clopoţelul le dă de ştire. Când vin eu, ele pleacă. 

— Ce e casa asta? 

— Ei, ştii bine. 

— Nu, nu ştiu. 

— Doar dumneata mi-ai găsit locul ăsta de grădinar. 

— Spune-mi ca şi cum n-aş şti nimic. 

— Ei bine, află că e mănăstirea Petit-Picpus. 

Jean  Valjean îşi aduse aminte. Întâmplarea, adică 
providența, îl aruncase în mânăstirea din cartierul Saint- 
Antoine, unde bătrânul Fauchelevent, beteag după accidentul 
cu căruța, fusese primit după recomandațţia sa, cu doi ani în 
urmă. Spuse şi el, ca şi când şi-ar fi vorbit sie însuşi: 

— Mânăstirea Petit-Picpus! 

— Dar la urma urmei, urmă Fauchelevent, cum naiba ai 
făcut să intri aici, moş Madeleine? Degeaba eşti un sfânt, că 
eşti şi bărbat, şi bărbaţii nu intră niciodată aici. 

— Şi totuşi eşti şi dumneata aici. 

— Nu sunt decât eu. 

— Cu toate astea, rosti Jean Valjean, trebuie să rămân. 

— Doamne, Dumnezeule! strigă Fauchelevent. 

Jean Valjean se apropie de moşneag şi spuse cu o voce 
gravă: 

— Moş Fauchelevent, ţi-am scăpat viața. 

— Eu mi-am adus aminte cel dintâi, răspunse 
Fauchelevent. 


— Ei bine, poți să faci pentru mine astăzi ceea ce am făcut 
eu pentru dumneata altădată. 

Fauchelevent apucă între mâinile sale bătrâne, zbârcite şi 
tremurătoare, cele două mâini puternice ale lui Jean Valjean 
şi rămase câteva clipe aşa, ca şi cum n-ar fi putut să 
vorbească. În sfârşit, rosti: 

— Vai! Ar fi o binecuvântare cerească dacă aş putea să-ți 
fac şi eu un bine! Eu să-ți scap viața? Domnule primar, cere-i 
ce vrei bătrânului dumitale! 

Moşneagul fu transfigurat de o bucurie înălțătoare. Chipul 
îi strălucea. 

— Ce vrei să fac? urmă el. 

— Am să-ţi explic. Ai o odaie? 

— Am o baracă ferită, acolo, pe după ruina vechii 
mânăstiri, într-un ungher pe care nu-l vede nimeni. Sunt trei 
odăi. 

Baraca era într-adevăr, atât de bine ascunsă în spatele 
dărăpănăturii, şi atât de bine aşezată ca să n-o zărească 
nimeni, încât Jean Valjean nici n-o văzuse. 

— Bine, spuse Jean Valjean. Acum îţi cer două lucruri. 

— Ce anume, domnule primar? 

— Mai întâi, să nu spui nimănui ceea ce ştii despre mine. În 
al doilea rând, să nu cauţi să afli mai mult decât ştii. 

— Cum vrei. Ştiu că nu poți să faci decât fapte cinstite şi că 
ai fost întotdeauna omul lui Dumnezeu. Si-apoi, dumneata m- 
ai trimis aici. Te priveşte. Sunt al dumitale. 

— S-a făcut. Acum vino cu mine. Mergem să luăm copilul. 

— Ah, spuse Fauchelevent. E şi un copil! 

Nu mai adăugă niciun cuvânt şi-l urmă pe Jean Valjean ca 
un câine pe stăpânul lui. Peste mai puţin de o jumătate de 
ceas, Cosette, care se îmbujorase din nou la față la dogoarea 
unui foc bun, dormea în patul bătrânului grădinar. Jean 
Valjean îşi pusese iarăşi cravata şi redingota şi-şi găsise 
pălăria pe care o azvârlise peste zid. În vreme ce Jean Valjean 
îşi îmbrăca haina, Fauchelevent îşi scoase genuncherul cu 


clopoțel, care, prins într-un cui, lângă un coş de paie, 
împodobea acum peretele. 

Cei doi bărbaţi se încălzeau în jurul unei mese pe care 
Fauchelevent pusese o bucată de brânză, pâine neagră, o 
sticlă de vin, două pahare, şi bătrânul îi spunea lui Jean 
Valjean, punându-i mâna pe genunchi: 

— Vai, moş Madeleine! Nu m-ai recunoscut din prima clipă! 
Scapi viața oamenilor şi după aceea îi uiţi! Nu e frumos! Ei îşi 
amintesc de dumneata, iar dumneata eşti un ingrat. 


X — Capitol în care se explică cum Javert 
şi-a pierdut vremea în zadar 


Întâmplările acestea, pe care până acum le-am văzut numai 
dintr-o singură latură, se desfăşuraseră în împrejurările cele 
mai simple. 

În noaptea zilei în care Javert îl arestase pe Jean Valjean la 
căpătâiul Fantinei, acesta evadase din închisoarea municipală 
de la Montreuil-sur-mer, iar poliția bănuise că ocnaşul fugit se 
îndreptase spre Paris. Parisul e un puhoi în care totul se 
pierde; ca într-un vârtej al mării, totul dispare în acest vârtej 
al lumii. Nicio pădure nu-l ascunde pe om mai bine ca 
mulțimea. Fugarii de tot felul o ştiu. Se duc la Paris ca şi cum 
s-ar duce să se dea la fund; sunt unele dări la fund care te 
scapă. O ştie şi poliția, şi de-asta caută la Paris ceea cea 
pierdut în altă parte. Îl caută aici pe fostul primar de la 
Montreuil-sur-mer. Javert fu chemat la Paris, ca să dea 
lămuriri în folosul cercetărilor. Într-adevăr, Javert fu de mare 
ajutor în prinderea lui Jean Valjean. Râvna şi inteligenţa lui 
Javert cu prilejul acesta fură remarcate de Chabouillet, care 
era secretar la prefectură sub contele Angles. Chabouillet, care 
îl mai ajutase de altfel pe Javert, îl nu-mi pe inspectorul de la 
Montreuil-sur-mer în poliția din Paris. Aici, Javert ştia să se 
facă necesar în diferite feluri şi — trebuie s-o spunem, cu toate 


că expresia pe care o vom întrebuința pare neaşteptată pentru 
astfel de servicii — în chip onorabil. 

Nu se mai gândi la Jean Valjean - câinii aceştia, mereu la 
vânătoare, uită de lupul de ieri pentru lupul de azi - până în 
decembrie 1823, când îi căzu în mână un jurnal, lui, care nu 
citea niciodată ziare; dar, ca monarhist, Javert ţinuse să 
cunoască amănuntele intrării triumfale în Bayonne a 
„principelui generalisim”. Abia sfârşise de citit articolul care-l 
interesa, când numele lui Jean Valjean din dosul unei pagini îi 
atrase luarea-aminte. Jurnalul vestea că ocnaşul Jean 
Valjean murise şi publica faptul acesta în termeni atât de 
siguri, încât Javert nu mai avu nicio îndoială. Se mărgini să 
spună: „Acolo-i temnița cea bună”. Apoi zvârli ziarul şi nu se 
mai gândi la asta. 

După câtva timp, prefectura departamentului Seine-et-Oise 
transmise prefecturii poliției din Paris o notă privitoare la 
răpirea unui copil, care se petrecuse la Montfermeil în 
împrejurări deosebite. Nota spunea că o fetiță de vreo şapte- 
opt ani, care fusese încredințată de maică-sa unui hangiu din 
partea locului, fusese furată de un necunoscut; pe fetiță o 
chema Cosette şi era copilul unei femei decăzute, anume 
Fantine, moartă la spital, nu se ştie nici unde, nici când. Nota 
asta trecu pe sub ochii lui Javert şi-l făcu să cadă pe gânduri. 

Numele Fantinei îi era bine cunoscut. Îşi amintea că Jean 
Valjean îl făcuse, pe el, Javert, să bufnească în râs, când i-a 
cerut un răgaz de trei zile ca să plece în căutarea copilului 
individei aceleia. Îşi aduse aminte că Jean Valjean fusese 
arestat la Paris în clipa în care se suia în diligenta de 
Montfermeil. Câteva indicii dăduseră de bănuit pe atunci că se 
suia poate pentru a doua oară în diligența aceea şi că mai 
făcuse în ajun o primă plimbare, dar numai prin împrejurimile 
satului, deoarece în sat nu fusese văzut. Ce căuta în ținutal 
Montfermeil? Nimeni nu putuse ghici. Javert înțelegea abia 
acum. Acolo se găsea fata Fantinei. Jean Valjean se duse s-o 
caute. Dar fata aceea fusese furată de un necunoscut. Cine 
putea fi necunoscutul? Să fi fost Jean Valjean? Dar Jean 


Valjean murise. Fără să spună nimănui nimic, Javert luă 
diligența din fundătura La Planchette şi se duse la 
Montfermeil. 

Se aştepta să găsească acolo lumină, dar nu găsi decât 
întuneric. 

În primele zile cei doi Thenardier fuseseră furioşi şi 
trăncăniseră. Dispariția Ciocârliei făcuse vâlvă în sat. S-au 
născocit la repezeală tot felul de versiuni ale poveştii care până 
la urmă fu aceea a răpirii unui copil. Aşa luă naştere nota 
poliției. Cu toate astea, după ce-i trecu necazul, Thenardier, 
cu instinctul lui fără greş, înțelese foarte repede că nu e 
niciodată folositor să atragi atenţia procurorului general şi că 
plângerile lui cu privire la „răpirea” Cosettei aveau ca prim 
rezultat fixarea ochilor ageri ai justiției asupra lui şi asupra 
multor afaceri tulburi pe care le făcuse. Primul lucru pe care 
bufnițele vor să-l ocolească e să li se aducă o lumânare. Şi, 
mai întâi, cum o să se descurce el în privința celor o mie cinci 
sute de franci pe care-i primise? Aşadar, schimbă macazul, 
astupă gura nevesti-si şi făcu pe miratul când i se mai vorbi 
de „copilul furat”. Nu pricepea nimic; fără îndoială că se 
plânsese în clipa când i se luase atât de repede mititica lui 
dragă, pe care din duioşie ar fi vrut s-o mai ţie vreo două-trei 
zile, dar că „bunicu!/” fetei venise s-o ia, cum era de altfel firesc. 
Spunea „bunicul”, pentru că făcea impresie bună. Sosind la 
Montfermeil, Javert căzu tocmai asupra acestei versiuni. 
„Bunicul” îl făcea să dispară pe Jean Valjean. 

Javert înfipse totuşi câteva întrebări, ca pe nişte sonde, în 
povestirea lui Thenardier: 

— Cine era bunicul şi cum îl chema? 

Thenardier răspunse simplu: 

— E un agricultor bogat. l-am văzut legitimaţia. Mi se pare 
că-l cheamă Guillaume Lambert. 

Lambert e un nume de om cumsecade. Javert se întoarse la 
Paris. 

„Jean Valjean a murit de-a binelea, îşi spuse el, şi eu sunt 
un nătărău.” 


Începu să uite povestea asta, când, prin martie 1824, auzi 
vorbindu-se despre un personaj ciudat, care locuia în parohia 
Saint-Medard şi era poreclit „cerşetorul care dă de pomană”. 
Se spunea că personajul acesta ar fi un rentier, al cărui nume 
nu-l ştia nimeni precis şi care trăia singur, cu o fetiță de opt 
ani, care habar n-avea de nimic, decât că venea de la 
Montfermeil. Montfermeil! Cuvântul acesta se întorcea iar şi 
iar, şi-l făcea pe Javert să ciulească urechea. Un bătrân 
cerşetor în slujba poliţiei, un fost țârcovnic, căruia personajul 
acela îi dădea de pomană, mai adăugă vreo câteva amănunte. 
Rentierul acesta era un sălbatic, nu ieşea niciodată decât 
seara, nu vorbea cu nimeni, numai cu cei săraci uneori, şi nu 
se lăsa domesticit. Purta o redingotă galbenă, groaznică la 
vedere, care făcea câteva milioane, fiindcă era toată căptuşită 
cu bancnote. Hotărât lucru, asta ațâţă curiozitatea lui Javert. 
Ca să-l vadă de aproape pe acest rentier de pomină, şi fără să-l 
sperie, se îmbrăcă într-o bună zi cu zdrențele țârcovnicului şi 
luă locul pe care bătrânul copoi se aşeza în fiecare seară pe 
vine, cântându-şi psalmii pe nas şi spionând printre 
rugăciuni. 

În sfârşit, „individul suspect” veni în fața lui Javert travestit 
în acest chip şi-i dădu de pomană. În clipa aceea, Javert ridică 
fruntea, şi lovitura pe care o primi Jean Valjean părându-i-se 
că-l recunoaşte pe Javert o primi şi Javert, părându-i-se că-l 
recunoaşte pe Jean Valjean. 

Dar întunericul ar fi putut să-l înşele. Moartea lui Jean 
Valjean era oficială; lui Javert îi rămâneau îndoieli, şi încă 
grave; şi atâta vreme cât se îndoia, Javert, omul scrupulos, nu 
punea mâna în gât nimănui. 

Îşi urmări omul până la hardughia Gorbeau şi o făcu să 
vorbească pe bătrână, ceea ce nu era greu. Bătrâna îi 
confirmă povestea despre redingota căptuşită cu milioane şi-i 
istorisi întâmplarea cu hârtia de o mie de franci. O văzuse! O 
pipăise! Javert luă o odaie cu chirie. Chiar în aceeaşi seară se 
şi instală în ea. Se puse să tragă cu urechea la uşa chiriaşului 
misterios, nădăjduind să-i audă glasul, dar Jean Valjean îi 


zărise lumânarea prin gaura cheii şi zădărnicise socoteala 
spionului, păstrând tăcerea. 

A doua zi, Jean Valjean îşi luă tălpăşița. Dar zgomotul 
monedei de cinci franci, pe care o lăsase să cadă, fu simţit de 
bătrână, care, auzind zornăit de bani, îşi închipui că vroia să 
se mute şi se grăbi să-i dea de ştire lui Javert. Noaptea, pe 
când Jean Valjean ieşea din casă, Javert îl aştepta în dosul 
copacilor de pe bulevard, împreună cu doi oameni. 

Javert ceruse întăriri de la prefectură, dar nu spusese 
numele insului pe care nădăjduia să-l prindă. Era taina lui; o 
păstrase din trei pricini: mai întâi, pentru că cea mai mică 
indiscreție putea să-i dea de gândit lui Jean Valjean; apoi, 
pentru că a pune mâna pe un vechi ocnaş evadat şi socotit 
drept mort, pe un condamnat pe care registrele justiției îl 
trecuseră odinioară pentru totdeauna „printre răufăcătorii cei 
mai periculoşi”, era un succes măreț pe care cei vechi din 
poliția pariziană desigur că nu aveau să-l lase unui nou-venit 
ca Javert, şi se temea ca aceştia să nu-i ia ocnaşul; în sfârşit, 
pentru că lui Javert, care era un artist, îi plăcea neprevăzutul. 
Nu putea suferi izbânzi de care îţi baţi joc trâmbițându-le cu 
mult înainte. Îi plăcea să-şi pregătească în umbră 
capodoperele şi să le dea apoi în vileag dintr-odată. 

Javert îl urmărise pe Jean Valjean din copac în copac, apoi 
din colț de stradă în colț de stradă, fără să-l piardă din ochi 
nicio clipă. Tocmai în momentele în care Jean Valjean se 
credea mai în siguranţă, ochiul lui Javert era asupra lui. 

De ce Javert nu-l aresta pe Jean Valjean? Pentru că tot se 
mai îndoia. 

Trebuie să ne amintim că pe vremea aceea poliția nu era 
tocmai de capul ei; o stingherea presa liberă. Câteva arestări 
arbitrare date la iveală de ziare avuseseră răsunet până în cele 
două Camere şi intimidaseră prefectura. Să atentezi la 
libertatea individuală era un fapt grav. Agenţii se temeau să 
nu se înşele; prefectul îi trăgea la răspundere; o greşeală 
însemna destituirea. Îşi închipuie oricine efectul pe care l-ar fi 


făcut la Paris această scurtă notiță reprodusă de douăzeci de 
ziare: 

„Ieri un bunic bătrân cu părul alb, rentier respectabil, care se 
preumbla cu nepoțica lui în vârstă de opt ani, a fost arestat şi 
dus la închisoarea prefecturii sub cuvânt că ar fi un ocnaş 
evadat!” 


Afară de asta, trebuie s-o mai spunem o dată: Javert avea 
scrupulele lui. Sfaturile conştiinţei sale se adăugau la sfaturile 
prefectului; se îndoia cu adevărat. 

Jean Valjean îi întorcea spatele şi mergea prin întuneric. 

Tristețea, neliniştea, tulburarea, copleşeala, această nouă 
nenorocire de a fi silit să fugă noaptea şi să caute un adăpost 
în Paris pentru Cosette şi pentru el, nevoia de a-şi potrivi 
pasul după pasul unui copil - toate astea schimbaseră, chiar 
fără voia lui, înfăţişarea lui Jean Valjean şi îl îmbătrâniseră în 
asemenea măsură, încât poliția însăşi, încarnată în Javert, 
putea să se înşele, şi se înşelă. Neputința de a se apropia de el 
prea mult, haina lui de învățător bătrân venit din emigrație, 
declaraţia lui Thenardier care-l făcea bunic, în sfârşit, 
convingerea tuturor că murise ca ocnaş — se adăugau toate la 
îndoielile lui şi se înghesuiau în mintea lui Javert. 

La un moment dat, îi trecu prin gând să-i ceară să se 
legitimeze. Dar dacă omul acela nu era nici Jean Valjean, şi 
dacă nu era niciun bătrân rentier cinstit şi cumsecade, poate 
că era un găligan amestecat adânc şi iscusit în urzeala 
întunecată a fărădelegilor pariziene, vreun periculos şef de 
bandă, care făcea pomeni pentru a-şi ascunde alte talente, aşa 
cum se obişnuia. Avea spioni, complici, adăposturi unde fără 
îndoială că se refugia. Toate aceste ocoluri pe care le făcea pe 
străzi arătau că nu era un simplu om de treabă. A-l aresta 
prea repede însemna să „tai găina cu ouă de aur”. Ce-l costa 
să aştepte? Javert era sigur că n-avea să-i scape. 

Îşi vedea de drum, aşadar, destul de nedumerit, punându-şi 
sute de întrebări cu privire la acest personaj misterios. 


Abia târziu, în strada Pontoise, datorită luminii puternice a 
unei cârciumi, îl recunoscu fără doar şi poate pe Jean Valjean. 

Sunt în lumea asta două ființe care tresar din adâncuri: 
mama care-şi găseşte copilul şi tigrul care-şi găseşte prada. 
Javert tresări acum din adâncuri. 

După ce-l recunoscu fără putință de îndoială pe Jean 
Valjean, pe ocnaşul temut, îşi aduse aminte că nu erau decât 
trei şi ceru întăriri comisarului de politie din strada Pontoise. 
Când trebuie să apuci un băț cu ţepi îți pui mănuşi. 

Această întârziere, cât şi staționarea la răspântia Rollin, ca 
să se înțeleagă cu poliţiştii, erau cât p-aci să-l facă să-i piardă 
urma. Ghici însă repede că Jean Valjean ar fi vrut să pună 
râul între ei şi vânători. Lăsă capul în jos şi se gândi, ca un 
copoi care pune nasul la pământ, ca să se asigure că era pe 
drumul cel bun. Javert, cu instinctul lui puternic fără greş, 
merse drept spre podul Austerlitz. O întrebare pusă paznicului 
pe pod îl lămuri. „N-ai văzut un om cu o fetiță?” „L-am pus să 
plătească zece centime”, răspunse taxatorul. Javert ajunse pe 
pod tocmai bine pentru a vedea de partea cealaltă a apei pe 
Jean Valjean cu Cosette de mână, trecând printr-un loc 
luminat de lună. Îl văzu apucând pe strada Chemin-Vert- 
Saint-Antoine; se gândi la fundătura Genrot aşezată acolo ca 
o trapă şi la singura ieşire a străzii Droit-Mur, pe ulicioara 
Picpus. Îşi asigură poziţiile înaintate; trimise în grabă, pe un 
drum ocolit, pe unul dintre poliţişti, ca să păzească ieşirea. 
Opri o patrulă care se întorcea la postul Arsenalului şi o puse 
să-l însoțească. În astfel de partide soldaţii sunt „atuuri”. De 
altfel, se ştie că pentru a-i veni de hac unui mistreţ, trebuie să 
fii vânător priceput şi să ai câini mulți. După ce-şi luă toate 
aceste măsuri şi îl simţi pe Jean Valjean prins între fundătura 
Genrot la dreapta, polițistul lui la stânga, şi el, Javert, în 
urmă, trase pe nas tabac. 

Apoi îşi începu jocul. Avu o clipă de încântare drăcească, îşi 
lăsă omul în voie, ştiind că îl are în mână, dar dorind să 
întârzie cât mai mult clipa arestării, fericit să-l simtă prins şi 
să-l vadă liber, învăluindu-l cu privirea, ca păianjenul care 


lasă musca să se zbată şi ca pisica şireată care lasă şoarecele 
să încerce să fugă. Ghearele şi unghiile au senzualitatea lor 
monstruoasă: e frământarea tăcută a animalului prins în 
cleştele lor. Ce poate fi mai plăcut decât această înăbuşire! 

Javert era în culmea fericirii. Ochiurile plasei lui erau 
trainic legate. Era sigur de izbândă; nu avea altceva de făcut 
decât să strângă gheara. 

Întovărăşit cum era, până şi gândul că Jean Valjean ar fi 
putut să se împotrivească era cu neputinţă de admis, oricât de 
energic, de puternic şi de deznădăjduit ar fi fost el. 

Javert înaintă încet, măsurând şi scotocind în drumul său 
prin toate colțurile de stradă, de parcă ar fi fost buzunarele 
unui pungaş. 

Când ajunse în mijlocul pânzei lui de păianjen, musca -— ia- 
o de unde nu-i! 

Îşi poate închipui oricine necazul lui! 

Întrebă sentinela pe care o pusese în dreptul străzilor Droit- 
Mur şi Picpus; polițistul nu se mişcase de la postul lui, dar 
nu-l văzuse trecând pe cel urmărit. 

Se întâmpla uneori ca un cerb să scape, cu toate că haita e 
năpustită asupra lui. În cazul acesta, vânătorii încercaţi nu 
ştiu ce să mai spună. Duvivier, Ligniville şi Desprez rămân cu 
gura  căscată. Într-o astfel de împrejurare nefericită, 
Artonge!*% a strigat: „Nu e un cerb, e un vrăjitor”. 

Javert ar fi strigat şi el la fel. 

Dezamăgirea lui amestecă, o clipă, laolaltă, deznădejde şi 
mânie. 

Cu siguranță că Napoleon a făcut greşeli în războiul din 
Rusia, Alexandru în războiul din Indii, Cezar în războiul din 
Africa, Cirus în războiul din Sciţia şi Javert în campania lui 
împotriva lui Jean Valjean. Poate că a greşit atunci când nu l- 
a recunoscut pe fostul ocnaş din prima clipă. Cea dintâi 
privire aruncată ar fi trebuit să-i ajungă. A făcut rău că nu a 
pus pur şi simplu mâna pe el când erau în hardughie. A făcut 
rău că nu l-a arestat când l-a recunoscut, cu siguranţă, în 
strada Pontoise. A făcut rău când s-a oprit să se sfătuiască cu 


ajutoarele sale la lumina lunii, la răspântia Rolin; sfaturile, 
bineînţeles, sunt folositoare şi e bine să-ți cunoşti şi să pui 
întrebări acelor câini care merită crezare. Dar niciodată nu se 
poate spune că vânătorul a luat prea multe măsuri când 
vânează animale năbădăioase ca lupii şi ocnaşii. Javert, 
ocupându-se prea mult să-i pună câinii pe urme, atrăsese 
luarea aminte a animalului, făcându-l să simtă că e urmărit 
şi punându-l pe fugă. Făcuse rău, mai ales, de îndată ce-i 
dăduse de urmă în dreptul podului Austerlitz, că începuse 
acel joc nemaipomenit şi copilăros cu un astfel de om. Se 
socotise mai puternic decât era şi-şi închipuise că putea să se 
joace cu un leu, ca şi cu un şoarece. Se socotise prea slab 
atunci când crezuse nimerit să-şi mai ia ajutoare. Precauțiune 
fatală şi pierdere de timp preţios. Javert făcuse toate greşelile 
astea, cu toate că era unul dintre spionii cei mai pricepuţi şi 
mai corecți din câți au existat vreodată. Era, în toată puterea 
cuvântului, ceea ce se cheamă în termenii vânătoreşti un 
copoi de rasă. Dar cine poate să fie perfect? 

Marii strategi au şi ei clipele lor de orbire. 

Adesea greşelile mari sunt ca frânghiile groase; făcute dintr- 
o mulțime de fire. Luaţi un cablu fir cu fir, luaţi în parte toate 
micile motive hotărâtoare, le veți da la o parte unul după 
altul, spunând: numai atât? Împletiţi-le, suciţi-le şi vor ieşi 
lucruri uriaşe, şi anume: Atila care şovăie între Marcian în 
răsărit şi Valentinian în apus'*%, Hanibal care întârzie la 
Capua!%%:, Danton care adoarme la Arcis-sur-Aubeit9. 

Oricum ar fi fost, Javert nu-şi pierdu însă capul în clipa în 
care îşi dădu seama că Jean Valjean îi scăpa din mână... Sigur 
că ocnaşul evadat nu putea fi departe; puse paznici, orândui 
curse, vicleşuguri şi cutreieră cartierul toată noaptea. Primul 
lucru pe care-l văzu fu dezordinea felinarului a cărui funie 
fusese tăiată. Semnul acesta preţios îi încurcă însă toate 
cercetările în fundătura Genrot. Sunt în fundătura aceasta 
ziduri destul de joase, care dau în grădini a căror împrejmuire 
ocupă suprafețe necultivate foarte mari. Desigur că Jean 
Valjean fugise pe-acolo. Fapt e că de-ar fi intrat mai adânc în 


fundătura Genrot, şi ar fi căutat să fugă pe-acolo, Jean 
Valjean ar fi fost pierdut. Javert scotoci grădinile şi terenurile 
acelea de parcă ar fi căutat un ac. 

În zorii zilei, lăsă de pază doi oameni isteţi şi se întoarse la 
prefectura poliției, ruşinat ca un copoi care ar fi fost prins de 
un hoț. 


CARTEA A ŞASEA 
PETIT-PICPUS 
I — Uliţa Picpus, Numărul 62 


Acum o jumătate de veac, nimic nu semăna mai bine cu o 
poartă obişnuită ca poarta cu numărul 62 de pe ulița Picpus. 
Poarta era mai tot timpul întredeschisă în felul cel mai 
îmbietor, lăsând vederii două privelişti care n-aveau în ele 
nimic funebru: o curte împrejmuită de ziduri acoperite cu viță, 
şi chipul unui portar care leneveşte. Deasupra zidului din 
fund se zăreau vârfurile unor arbori înalți. 

Când o rază de soare înveselea curtea, şi când portarul era 
înveselit de un pahar cu vin, era greu să treci prin fața 
numărului 62 din ulicioara Picpus fără să-ţi răsară în minte 
un gând vesel. Şi totuşi locul pe care îl întrezăreai era trist. 

Pragul zâmbea, casa se ruga şi plângea. 

Dacă izbuteai, ceea ce nu era deloc lesne, să treci dincolo de 
poartă - lucru aproape cu neputinţă pentru oricine, fiindcă 
exista un „deschide-te, Sesame!”:%%7: pe care trebuia să-l ştii — 
după ce treceai pragul, intrai la dreapta într-o sală mică, de 
unde începeau nişte trepte strânse între doi pereți, şi atât de 
înguste încât nu lăsau loc de trecere decât unei singure 
persoane; dacă nu te speria vopseaua galbenă ca penele 
scatiului şi dunga cafenie, care acopereau scara, şi dacă te 
încumetai s-o urci, coteai o dată, de două ori, ajungând la 


primul etaj pe un coridor unde vopseaua galbenă şi dunga 
cafenie te urmăreau cu o stăruinţă liniştită. Scara şi coridorul 
erau luminate de două frumoase ferestre. Coridorul făcea apoi 
o cotitură şi se întuneca. După colț, mai făceai câțiva paşi şi 
dădeai de o uşă cu atât mai tainică cu cât nu era zăvorâtă. O 
împingeai şi te găseai într-o odăiță pătrată, de vreo şase 
picioare, pardosită cu piatră, spălată, curată, rece, tapetată 
cu floricele verzi de un franc jumătate sulul. Lumina zilei, albă 
şi mată, venea printr-o fereastră mare împărțită în ochiuri 
mici, care era la stânga şi cuprindea toată lărgimea odăii. Te 
uitai şi nu vedeai pe nimeni; ascultai şi nu auzeai nici un pas, 
nici un murmur de voce omenească. Peretele era gol; camera, 
nu era mobilată; n-avea nici măcar un scaun. 

Privind mai bine, zăreai pe perete, în fața uşii, o gaură 
pătrată, fiecare latură măsurând cam un picior, cu zăbrele de 
fier, negre, încrucişate, noduroase, rezistente, alcătuind alte 
pătrate, aproape cât nişte ochiuri de împletitură, mai mici 
decât un deget şi jumătate. Floricelele verzi ale hârtiei de pe 
perete ajungeau liniştite şi în bună rânduială până la 
zăbrelele de fier, fără ca atingerea funebră să le înfricoşeze şi 
să le răvăşească. Dacă am presupune că o ființă vie ar fi fost 
atât de firavă încât să încerce să intre şi să iasă prin această 
gaură pătrată, ar fi împiedicat-o totuşi grilajul. Nu lăsa să 
treacă trupul, în schimb lăsa să treacă privirea, adică sufletul. 
S-ar părea că cineva se gândise şi la asta, deoarece o căptuşise 
cu o fâşie îngustă de tinichea, fixată în perete ceva mai în 
spate şi străpunsă de mii de găuri, mai mărunte decât acelea 
ale unei strecurători. În josul acestei plăci era făcută o 
deschizătură aidoma cu aceea a unei cutii de scrisori. La 
dreapta acestei găuri, zăbrelite atârna şnurul unei sonerii. 

Dacă trăgeai de şnur, suna un clopoțel şi se auzea o voce 
atât de apropiată de tine încât te făcea să tresari. 

— Cine e acolo? întreba vocea. 

Era un glas de femeie, un glas blând, atât de blând încât 
părea lugubru. 


Şi de data aceasta era un cuvânt magic pe care trebuia să-l 
ştii. Dacă nu-l cunoşteai, vocea tăcea şi peretele îşi 
redobândea liniştea, ca şi cum de partea cealaltă ar fi fost 
întunecimea înfricoşătoare a mormântului. 

Dacă rosteai cuvântul, glasul se auzea iar: 

— Intraţi la dreapta. 

Vedeai abia atunci, în fața ferestrei, la dreapta, o uşă cu 
geamuri, vopsită în cenuşiu, deasupra căreia se afla un cadru 
tot cu geam. Apăsai pe clanță, deschideai uşa şi încercai întru 
totul aceeaşi impresie pe care ai fi avut-o dacă ai fi intrat la un 
spectacol, într-o lojă cu gratii, mai înainte ca zăbrelele să fie 
date la o parte şi candelabrul să se aprindă. Te aflai, într- 
adevăr, într-un fel de lojă de teatru în care lumina zilei abia 
pătrundea prin uşa cu geamuri: o încăpere strâmtă, mobilată 
cu două scaune vechi şi cu o rogojină roasă, adevărată lojă, pe 
a cărei margine, îndeajuns de înaltă ca să te poţi rezema, se 
afla o tăbliță neagră, de lemn. Loja era zăbrelită, dar nu cu 
gratii de lemn aurit ca la Operă, ci cu nişte drugi de fier 
groaznici, monstruos împletiți şi fixați în perete prin lipituri 
uriaşe, care semănau cu nişte pumni. 

După câteva minute, privirea începea să se obişnuiască cu 
acea lumină tulbure, de pivniță, şi încerca să străbată grilajul, 
dar nu trecea mai departe decât cu vreo câteva degete. 
Întâlnea bariera unui oblon negru, prins şi întărit cu bârne de 
lemn, vopsite într-un galben de turtă dulce. Oblonul era 
alcătuit din stinghii lungi şi înguste, acoperind toată lărgimea 
grilajului. Era întotdeauna închis. După câteva clipe, se auzea 
o voce care te chema din dosul jaluzelei şi-ţi spunea: 

— Sunt aici, ce vreți de la mine? 

Era vocea ființei iubite; uneori vocea pe care o adorai. Nu 
vedeai pe nimeni. Abia auzeai zgomotul unei răsuflări. Ţi se 
părea că e un glas care îți vorbeşte de dincolo de mormânt. 
Dacă îndeplineai anumite condiţii, ceea ce se întâmpla rar, 
atunci o fâşie îngustă a oblonului ți se deschidea în față şi 
glasul devenea arătare. În spatele grilajului, dincolo de 
perdeaua de lemn, zăreai, atât cât îți îngăduiau zăbrelele, un 


chip din care nu se deosebeau decât gura şi bărbia; restul feței 
era acoperit cu un văl negru. Întrezăreai un văl de călugăriță 
şi o formă abia distinctă, acoperită cu un giulgiu negru. 
Chipul îți vorbea, dar nu te privea şi nu-ți zâmbea niciodată. 

Lumina zilei, care venea din spate, cădea în aşa fel încât 
chipul acela îți apărea alb, iar el te vedea pe tine întunecat. 
Lumina aceasta era un simbol. 

Ochii se cufundau totuşi cu nesaț în deschizătura făcută în 
locul acela închis pentru toate privirile. O lumină tulbure 
învăluia forma aceea înveşmântată în doliu. Privirea 
cuprindea această lumină  nelămurită încercând să 
desluşească ceea ce se afla în jurul arătării. După câtăva 
vreme îți dădeai seama că nu vedeai nimic. Vedeai numai 
noaptea, golul, bezna, o ceață de iarnă, amestecată cu aburi 
de mormânt, un fel de pace înfricoşătoare, o tăcere de unde nu 
venea nimic, nici măcar suspine, o umbră în care nu deosebeai 
nimic, nici măcar fantome. 

Ceea ce vedeai era interiorul unei mânăstiri. Era interiorul 
casei posomorâte şi aspre, numită mânăstirea bernardinelor 
Veşnicei-Închinări. Loja în care te aflai era vorbitorul. 

Primul glas care vorbise era acela al portăresei mânăstirii, 
mereu prezentă, tăcută, nemişcată pe scaunul ei, de cealaltă 
parte a peretelui, aproape de deschizătura pătrată, apărată, 
de grilajul de fier şi de placa cu mii de găuri, ca de o dublă 
vizieră. 

Loja zăbrelită era cufundată în întuneric, fiindcă vorbitorul 
avea numai o fereastră care dădea spre lumea din afară, şi 
nici una spre mânăstire. Ochii profani nu trebuiau să vadă 
nimic din locul acela sfințit. 

Exista totuşi o lumină şi dincolo de bezna aceea: era o viață 
şi în această moarte. Cu toate că mânăstirea aceasta era cea 
mai ascunsă dintre toate vom încerca să pătrundem între 
zidurile ei, făcându-l şi pe cititor să pătrundă, şi să spunem, 
păstrând măsura, unele lucruri pe care povestitorii nu le-au 
văzut niciodată şi prin urmare nici nu le-au spus. 


II - Ordinul călugăresc al lui Martin Verga 


Mânăstirea, care exista cu mulți ani înainte de 1824 în ulița 
Picpus, era o comunitate de bernardine, supusă regulilor lui 
Martin Verga. 

Aşadar, bernardinele acestea nu ţineau de Clairvaux, ca 
bernardinii, ci de Cîteaux, ca benedictinii. Cu alte cuvinte, nu 
erau închinate sfântului Bernard, ci sfântului Benedict. 

Oricine a răsfoit vechile cărți bisericeşti ştie că Martin Verga 
a întemeiat la 1425 o congregație de bernardine-benedictine, 
care-şi aveau centrala ordinului lor la Salamanca, iar 
sucursala la Alcala. 

Congregația aceasta s-a ramificat în toate țările catolice ale 
Europei. 

Aceste ordine religioase, altoite unele pe altele, sunt 
obişnuite în biserica latină. Ca să nu amintim decât ordinul 
sfântului Benedict, despre care e vorba aici, trebuie să spunem 
că acestui ordin, în afară de comunitatea religioasă a lui 
Martin Verga, îi mai sunt afiliate alte patru congregațţii — două 
în Italia: Monte-Casino şi Sfânta Justina din Padova; două în 
Franța: Cluny şi Sfântul Maur — şi nouă ordine: Valombrosa, 
Grammont, celestinii, camaldulii, certozii, smeriţii, olivatorii şi 
silvestrinii, şi, în sfârşit, cistercienii; pentru că însăşi această 
tulpină a altor ordine, nu e decât un lăstar al sfântului 
Benedict. Cistercienii datează de la sfântul Robert, abate de 
Molesme, care a trăit în dioceza Langres la 1098; în schimb, 
diavolul care se retrăsese în deşertul Subiaco (îmbătrânind, 
poate se făcuse schivnic?) a fost gonit din fostul templu al lui 
Apollo, unde se mai afla încă în anul 529 de către sfântul 
Benedict, pe atunci în vârstă de şaptesprezece ani. 

În afară de carmelite care umblă cu picioarele goale, poartă 
o împletitură de nuiele pe piept şi nu stau jos niciodată, 
bernardinele-benedictine ale lui Martin Verga sunt supuse 
legii celei mai aspre din toate. Ele sunt îmbrăcate în negru şi 
poartă un pieptar care, după rânduiala lăsată dinadins de 


sfântul Benedict, urcă până la bărbie. Poartă rochie de postav 
aspru, cu mâneci largi, un văl lung de lână, acel pieptar 
urcând până la bărbie, croit dreptunghiular pe piept, şi o fâşie 
de pânză albă, care le acoperă fruntea până la sprâncene. 
Totul e negru, numai fâşia de pânză e albă. Ucenicele poartă 
aceleaşi haine, însă albe. Cele mai vechi în ordin au pe lângă 
veşmântul obişnuit, un şirag de mătănii atârnat de brâu. 

Bernardinele-benedictine ale lui Martin Verga practică 
veşnica închinare, la fel ca benedictinele sfântului Potir, care 
aveau la începutul acestui veac două case în Paris: una la 
Temple, cealaltă în strada Neuve Sainte-Genevieve. De altfel, 
bernardinele-benedictine de la Petit-Picpus, de care vorbim, 
alcătuiau un ordin cu totul diferit de acela al maicilor 
sfântului Potir, claustrate în strada Neuve Sainte-Genevicve şi 
la Temple. 

Regulile acestor două ordine erau foarte diferite, ca şi felul 
lor de a se îmbrăca. Bernardinele-benedictine de la Petit- 
Picpus purtau un pieptar negru, iar benedictinele sfântului 
Potir din strada Neuve Sainte-Genevieve un pieptar alb, un 
sfânt potir, înalt de vreo trei degete, de argint sau de aramă 
aurită. Maicile de la Petit-Picpus, nu purtau acest sfânt potir. 
Veşnica închinare, deşi comună mânăstirii de la Petit-Picpus, 
ca şi celei de la Temple, îngăduie ca cele două ordine să fie cu 
totul distincte. Între maicile sfântului Potir şi bernardinele lui 
Martin Verga e o asemănare numai în ce priveşte practicile; tot 
aşa cum există o potrivire în ce priveşte cercetarea şi 
preamărirea tainelor, despre copilăria, viața şi moartea lui 
Isus Hristos şi a sfintei Fecioare, între alte două ordine 
deosebite şi uneori duşmane: Oratoriul Italiei, stabilit la 
Florența de către Filip de Neri'*% şi Oratoriul Franţei, 
statornicit la Paris de către Pierre de Berulle. Oratoriul din 
Paris pretindea să aibă întâietatea întrucât Filip de Neri nu 
era decât sfânt, pe când Berulle fusese cardinal. 

Să ne întoarcem la aspra lojă spaniolă a lui Martin Verga. 

Bernardinele-benedictine nu gustă carnea tot anul, postesc 
în postul mare şi în alte multe zile anume orânduite, se 


trezesc din somn de la ora unu după miezul nopții şi rămân 
până la trei dimineața să-şi citească breviarul şi să cânte 
rugăciunile utreniei; se culcă în orice anotimp pe cearşafuri de 
lână netoarsă şi pe paie, nu se scaldă, nu fac foc niciodată, se 
flagelează în fiecare vineri, respectă regula tăcerii, nu-şi 
vorbesc decât în recreaţiile care sunt de altfel foarte scurte, şi 
poartă cămăşi de dimie timp de şase luni, de la 14 septembrie, 
ziua Înălţării Sfintei Cruci, până la Paşti. 

Aceste şase luni înseamnă o îmblânzire a regulii după care 
ar trebui să le poarte tot anul; dar această cămaşă, cu 
neputinţă de îndurat pe căldurile verii, provoca febră şi 
spasmuri nervoase. A trebuit să i se restrângă folosința. Chiar 
cu această îndulcire, la 14 septembrie, când călugărițele îşi 
pun cămaşa suferă de febră vreo trei sau patru zile. Supunere, 
sărăcie, castitate, claustrare - iată legământul lor monahal, 
mult înăsprit de legile mânăstirii. 

Stareța e aleasă pe trei ani de către călugărițele numite 
„maici cu glas”, deoarece au drept de vot în sfatul mânăstirii. 
O stareță nu poate fi realeasă decât de două ori, aşa că cea 
mai lungă domnie a unei stareţe nu trece de nouă ani. 

Ele nu văd niciodată pe preotul care slujeşte; acesta le 
rămâne mereu ascuns după o pânză întinsă, înaltă de şapte 
picioare. Când predicatorul se află în capelă, maicile îşi lasă 
vălul peste față. Ele sunt ţinute să vorbească întotdeauna 
încet, să meargă cu ochii în pământ şi cu capul plecat. Un 
singur bărbat poate să intre în mânăstire: arhiepiscopul 
diocezei. 

Mai e încă unul: grădinarul; dar acesta e un moşneag, şi ca 
să fie totdeauna singur în grădină, maicile ca să-l ocolească, 
sunt vestite de clopoţțelul pe care grădinarul îl poartă la 
genunchi. 

Maicile sunt supuse stareței printr-o ascultare totală şi fără 
murmur. E o supunere canonică în toată uitarea de sine. Ca 
la glasul lui Hristos: ut voci Christi, la cea dintâi mişcare şi la 
primul semn: ad mutum at primum Signum, de îndată, cu 
bucurie, cu râvnă, cu supunere oarbă: prompte, hilariter, 


perseveranter et  caeca obedientia, ca pila în mâna 
muncitorului: quasi limam in manibus fabri, nu pot scrie sau 
citi nimic, fără să le fie îngăduit anume: legere vel scribere non 
addiscerit sine expresa superioris licentia. 

Fiecare din ele îndeplineşte, la rândul ei, ceea ce se numeşte 
o ispăşire. Ispăşirea e rugăciunea pentru toate păcatele, 
pentru toate greşelile, pentru toate abaterile, pentru toate 
pângăririle, pentru toate nedreptăţile, pentru toate crimele 
care se săvârşesc pe pământ. Timp de douăsprezece ceasuri 
fără întrerupere, de la orele patru după-masă până la patru 
dimineața, sau de la patru dimineața până la patru după- 
masă, sora care îndeplineşte ispăşirea stă în genunchi, pe 
piatra goală, înaintea sfântului potir, cu mâinile împreunate 
şi cu funie la gât. Când oboseala ajunge de neîndurat, se culcă 
cu fața la pământ şi cu brațele întinse. Aceasta îi e singura 
uşurare îngăduită. În atitudinea asta se roagă pentru toţi 
păcătoşii lumii. Lucrul acesta e măreț până la sublim. 

Deoarece actul acesta se săvârşeşte în fața unui stâlp în 
vârful căruia arde o lumânare, se spune fără deosebire „a face 
o ispăşire” sau „a sta la stâlp”. Călugăriţele preferă chiar din 
smerenie această ultimă expresie, care cuprinde în ea ideea 
chinului şi a umilinței. 

Ispăşirea e un act care absoarbe tot sufletul. Sora de la 
stâlp nu şi-ar întoarce capul chiar dacă ar fi să cadă trăsnetul 
în spatele ei. 

În fața sfântului potir stă întotdeauna în genunchi o 
călugăriță. Rugăciunea lor ţine un ceas întreg, după care se 
schimbă una pe alta ca sentinelele. Aceasta e veşnica- 
închinare. 

Starețele şi maicile poartă mai totdeauna nume pătrunse 
de-un adânc înţeles, care amintesc nu sfinți şi martiri, ci clipe 
din viața lui Isus Hristos, aşa de pildă maica Nativitei%%;, 
maica Conception'*1%, maica  Presentation't!t, maica 
Passion'*12:. Numele de sfinte nu sunt totuşi oprite. 

Când le priveşti nu le zăreşti decât gura. Toate au dinţii 
galbeni. Niciodată n-a pătruns în mânăstire o perie de dinți. A- 


ți spăla dinţii e un păcat care stă în vârful scării, pe a cărei 
primă treaptă stă scris: pierderea sufletului. 

Ele nu rostesc niciodată cuvintele „a mea” sau „al meu”. N- 
au nimic al lor şi nu trebuie să ţină la nimic. Ele spun despre 
orice lucru „al nostru”; de pildă: vălul nostru, mătăniile 
noastre; dacă ar vorbi vreodată despre cămaşa pe care o 
poartă ar spune „cămaşa noastră”. Uneori se leagă de câte un 
lucru mic, de o carte de rugăciuni, de o relicvă, de o icoană 
sfinţită. Îndată ce-şi dau seama că încep să ţină la orice 
obiect, trebuie să-l dăruiască. Îşi aduc mereu aminte de un 
răspuns pe care sfânta Tereza l-a dat unei doamne din lumea 
mare, care îi spusese în clipa când intrase în ordin: „Îngăduie, 
maică, să trimit să-mi aducă o biblie la care ţin foarte mult”. 
„Ah, ai ceva la care ţii? Atunci locul dumitale nu-i printre noi”. 

Oricăreia dintre ele îi e oprit să se retragă în singurătate 
sau să aibă un colț al ei, „o odaie”. Ele trăiesc în celule 
deschise. Când se întâmpină una pe alta, cea dintâi zice: „Fie 
lăudat şi adorat preasfântul potir al altarului!” Cealaltă 
răspunde: „Pururea!” Aceeaşi ceremonie când una bate la uşa 
celeilalte. Nici nu s-a deschis uşa şi de partea cealaltă se aude 
o voce blândă care spune în grabă: Pururea!” Ca orice lucru 
repetat, el ajunge să fie maşinal, prin obişnuință. Maica de 
afară răspunde uneori „Pururea!” mai înainte ca cealaltă să fi 
avut timp să spună, ceea ce de altfel e destul de lung: „Fie 
lăudat şi adorat preasfântul potir al altarului!” 

Călugărițele vizitandine“1* când intră spun: „Ave 
Maria”!*!+, iar cele la care vin răspund: „Gratia plena”1%. E 
„bună ziua” lor şi e într-adevăr „binecuvântată”. 

La fiecare ceas al zilei clopotul din biserica mânăstirii bate 
încă trei lovituri. La semnalul acesta, stareța, maicile din sfat, 
profesele, conversele, novicele, postulantele întrerup ceea ce 
spun, ceea ce gândesc şi rostesc toate împreună, de pildă dacă 
e ceasul cinci: „La ora cinci şi la oricare ceas al zilei fie lăudat 
şi adorat preasfântul potir al altarului!” Dacă e ceasul opt: „La 
ora opt şi la oricare ceas...” şi aşa mai departe, după ora care 
SA 


Acest obicei, care are drept scop să întrerupă firul 
gândurilor şi să le aducă mereu la Dumnezeu, e înrădăcinat 
în multe comunităţi, numai formula variază. Astfel, la Copilul 
Isus se spune: „La ora aceasta şi la oricare ceas al zilei, iubirea 
pentru Isus să-mi înflăcăreze inima!” 

Benedictinele-bernardine ale lui Martin Verga, claustrate 
acum cincizeci de ani la Petit-Picpus, îşi cântă rugăciunile lor 
ca o psalmodiere gravă de cântec gregorian pur, şi totdeauna 
cu voce plină, cât ține serviciul divin. Oriunde era un asterisc 
în liturghie, fac o pauză şi spun încet: „Isus-Maria-losif”. 
Pentru slujba morţilor iau un ton mult mai jos, până unde 
vocile de femei coboară cu greu. Efectul e impresionant şi 
tragic. 

Maicile de la Petit-Picpus îşi făcuseră un cavou sub altar 
pentru mormântul comunității. „Guvernământu/”, cum spun 
ele, nu îngăduie sicrie în cavou. Aşadar, când mureau, 
trebuiau să fie duse afară din mânăstire. Lucrul acesta le 
întrista şi le înfricoşa ca o încălcare a legii. 

Ca o măruntă consolare, li se dăduse voie să fie 
înmormântate la o oră anumită, într-un colț din cimitirul 
Vaugirard, aflat pe un loc ce aparținuse odinioară comunității 
lor. 

Călugărițele ascultau în fiecare joi liturghia mare, vecernia 
şi toate slujbele, ca duminica. Ele ţineau de asemenea toate 
sărbătorile mai mici, aproape necunoscute laicilor, şi de care 
biserica făcea altădată atâta risipă în Franța şi mai face şi azi, 
în Spania şi Italia. Priveghiurile lor la capelă sunt nesfârşite. 
În ce priveşte numărul şi durata rugăciunilor lor, e de ajuns 
să pomenim vorbele naive ale unei maici: „Rugăciunile 
postulantelor sunt înfricoşătoare, ale novicelor şi mai teribile, 
iar rugăciunile profeselor sunt cele mai grozave”. Călugărițele 
se întrunesc o dată pe săptămână; stareța prezidează, maicile 
din sfat iau parte. Fiecare soră, la rândul ei, îngenunchează pe 
lespede şi se spovedeşte cu glas tare în fața celorlalte, spunând 
greşelile şi păcatele pe care le-a săvârşit în timpul săptămânii. 


Maicile din sfat se strâng după fiecare spovedanie şi împart 
pedepsele în auzul tuturor. 

Afară de spovedania cu glas tare, căreia îi sunt rezervate 
greşelile mai grave, pentru abaterile mărunte există ceea ce ele 
numesc „culpa”. A te învinovăţi înseamnă a te prosterna în 
timpul slujbei cu fața la pământ înaintea stareței, până ce 
aceasta, căreia nu i se spune niciodată altfel decât „maica 
noastră”, o înştiințează pe vinovată, printr-o lovitură scurtă în 
lemnul stranei, că poate să se ridice. Învinovăţirea se face 
pentru orice şi nimica toată. Un pahar spart, un văl sfâşiat, o 
întârziere fără vrere de câteva secunde la o slujbă, o notă falsă 
la biserică sunt de ajuns pentru a te învinovăţi. Învinovăţirea 
se face în mod spontan: culpabila însăşi (cuvântul e aici la 
locul lui în sens etimologic) e aceea care se judecă şi se 
pedepseşte. În zilele de sărbătoare şi duminicile, patru maici 
psalmodiază slujba în fața unei strane mari cu patru locuri. 
Într-o zi, una dintre maicile cântărețe, cântând un psalm care 
începea cu Ecce'!“, în loc de Ecce spuse tare notele acestea 
trei: do, si, sol; se învinovăţi pentru zăpăceala ei cât ţinu toată 
slujba. Ceea ce agrava greşeala era faptul că întreg sfatul 
râsese. Când o călugăriță e chemată la vorbitor, fie ea chiar 
stareța, coboară vălul peste obraz, cum am mai spus, aşa ca 
să nu i se vadă decât gura. 

Numai stareța mânăstirii poate să comunice cu străinii. 
Celelalte nu-şi pot vedea decât rudele apropiate şi nici pe 
acestea decât foarte rar. Dacă, din întâmplare, cineva din 
afară doreşte să vadă o călugăriță pe care a cunoscut-o sau 
iubit-o în viața lumească, are nevoie de adevărate tratative. 
Dacă e o femeie, învoirea îi poate fi acordată, uneori. Maica e 
adusă şi i se vorbeşte printre obloanele care nu se întredeschid 
decât pentru mamă sau pentru o soră. Nu mai e nevoie să 
spunem că această favoare nu este niciodată îngăduită unui 
bărbat. 

Aceasta e rânduiala sfântului Benedict, înăsprită de Martin 
Verga. 


Călugăriţele juruite lui nu sunt niciodată vesele, rumene şi 
fragede, cum sunt adeseori surorile din alte ordine. Sunt 
palide şi grave. Între 1825 şi 1830 trei dintre ele au înnebunit. 


III — Asprimi 


Vreme, de cel puţin doi ani, uneori chiar patru, călugărițele 
sunt postulante; alți patru ani, novice. Legămintele pe toată 
viața nu pot fi rostite decât arareori înainte de douăzeci şi trei 
sau douăzeci şi patru de ani. În ordinul bernardinelor- 
benedictine văduvele nu sunt primite. 

Aceste benedictine se supun, în celulele lor, unor chinuri 
trupeşti nebănuite, despre care nu trebuie să vorbească 
niciodată. 

În ziua când o novice îşi face „profesiunea de credință”, e 
îmbrăcată cât se poate mai frumos, i se pun pe cap trandafiri 
albi, i se perie şi i se încrețeşte părul; apoi se culcă pe pământ, 
acoperită cu un văl mare negru şi i se cântă slujba morților. 
Călugărițele se despart în două şiruri: unele trec pe lângă ea 
spunând cu voce plângătoare: „Sora noastră a murit”, iar cele 
din al doilea şir răspund cu un glas răsunător: „Trăieşte întru 
Isus Hristos”. 

În anii când se petreceau aceste întâmplări, pe lângă 
mânăstire se afla un pension. Un pension de fete de nobili, cele 
mai multe bogate, printre care se deosebeau domnişoarele de 
Saint-Aulaire, de Belissen, şi o englezoaică cu ilustrul nume 
catolic de Talbot. Fetele acestea, educate de maici între patru 
pereţi, creşteau dezgustate de lume şi de plăcerile vieții. Una 
dintre ele spunea într-o zi: „Era destul să văd trotuarul unei 
străzi ca să tremur din cap până-n picioare”. Purtau rochii 
albastre cu o bonetă albă şi un sfânt-duh de argint aurit sau 
de aramă prins pe piept. În zilele de mare sărbătoare, mai cu 
seamă de sfânta Martha, li se îngăduia ca o înaltă favoare şi 
supremă fericire să se îmbrace în călugărițe şi să ia parte la 
slujbele şi rânduielile sfântului Benedict timp de o zi întreagă. 


La început, călugărițele le împrumutau veşmintele lor negre. 
Gestul acesta păru profan şi stareţa îl interzise. Împrumutul 
nu fu îngăduit decât novicelor. Dar travestirile acestea, 
tolerate fără îndoială şi încurajate în mânăstire de un spirit 
tainic de prozelitism, ca să le dea copiilor un prim îndemn să 
îmbrace haina bisericii, erau o reală fericire şi o adevărată 
desfătare pentru eleve. Pur şi simplu se distrau. „Era ceva 
nou: aducea o schimbare.” Gândiri nevinovate ale copilăriei, 
care nu izbutesc să ne facă pe noi, cei care trăim viața 
lumească, să pricepem fericirea de a ține în mână un pămătuf 
şi de a sta în picioare ceasuri întregi cântând, câte patru, în 
fața unei strane. 

Elevele se supuneau tuturor practicilor mânăstirii, dacă nu 
şi austerității ei. Am cunoscut o femeie tânără, întoarsă în 
lume, care după mulți ani de căsătorie nu ajunsese să se 
dezobişnuiască de a spune la repezeală, ori de câte ori cineva îi 
bătea în uşă: „Pururea!” Elevele, ca şi călugărițele, nu-şi 
vedeau părinții decât la vorbitor. Chiar mamele lor nu aveau 
voie să le sărute. lată până unde mergea severitatea în 
privința asta: într-o zi o fată fu vizitată de maică-sa, care 
venise întovărăşită de o surioară a fetei, în vârstă de trei ani. 
Eleva plângea, fiindcă voia să-şi sărute sora. Interzis! Se rugă 
s-o lase pe fetiță să-şi treacă cel puţin mânuța printre zăbrele 
ca să i-o sărute. Dorinţa i-a fost refuzată cu indignare. 


IV — Bucurii 


Fetele acestea au umplut, totuşi, casa aceea gravă cu 
amintiri încântătoare. 

În unele ceasuri, copilăria dădea viață mânăstirii. Suna 
pentru recreație. O uşă se răsucea în țâțâni. Păsările ciripeau: 
Bucuraţi-vă! Vin copiii! O năvală de tinerețe inunda grădina 
tăiată asemeni crucii de pe un giulgiu. Feţe strălucitoare, 
frunți dalbe, ochi nevinovați, plini de lumina veselă a zorilor de 
zi se împrăştiau prin întuneric. După ce încetau psalmii, 


clopotele, soneriile, dangătul, slujbele, izbucnea deodată larma 
fetițelor, mai plăcută decât zumzetul albinelor. Se deschidea 
stupul bucuriei şi fiecare îşi aducea mierea ei. Se jucau, se 
strigau, se strângeau la un loc, alergau; guri cu dinţişori albi, 
frumoşi, pălăvrăgeau prin colțuri; de departe, vălurile 
supravegheau  râsetele, umbrele pândeau razele, dar ce 
însemnătate aveau toate acestea?! Străluceau, râdeau. Cei 
patru pereţi lugubri erau în clipele acelea orbiți de lumină, 
ceva mai albi, datorită bucuriei care se răsfrângea în ei şi 
acelui fermecător vârtej de roiuri. Era o ploaie de trandafiri 
peste un văl de doliu. Fetele făceau tot felul de nebunii sub 
ochii călugărițelor; privirea celor fără de păcat nu stingherea 
nevinovăția. Datorită copiilor exista o oră de prospeţime 
printre atâtea ceasuri severe. Fetițele mici săreau, cele mari 
dansau. În mânăstirea aceea jocul se unea cu cerul. Nimic nu 
era mai încântător şi mai împărătesc decât toate acele tinere 
suflete în floare. Lui Homer i-ar fi plăcut să vină acolo şi să 
râdă împreună cu Perraulti17:; era în grădina aceea neagră 
destulă tinerețe, sănătate, zgomot, strigăte, zăpăceală, 
plăcere, fericire, ca să  descrețească frunțile tuturor 
străbunicilor din epopee şi din poveste, de pe tron şi din colibe, 
de la Hecubai'“!* până la Mama-Mare. 

S-au rostit în casa aceasta, poate mai mult decât oriunde 
într-altă parte, vorbe de-ale copiilor pline de drăgălăşie, care te 
fac totdeauna să râzi cu un râs înduioşat. Aici, între cele 
patru ziduri întunecate, o fetiță de cinci ani a strigat într-o zi: 
„Maică, mi-a spus o mai-mare că nu mai am de stat în 
mânăstire decât nouă ani şi zece luni! Ce fericire!” 

Tot aici s-a petrecut scena aceasta de neuitat: 

O maică din sfat: De ce plângi, fetițo? 

Fetița (de şase ani; plângând în hohote): l-am spus lui Alix 
că ştiu istoria Franţei. Ea zice că n-o ştiu, dar eu o ştiu. 

Alix (cea mare, de nouă ani): Nu! N-o ştie. 

Maica: Cum aşa, fata mea? 

Alix: Mi-a spus să deschid cartea la întâmplare şi să-i pun o 
întrebare din carte, la care ea o să răspundă. 


— Ei, şi? 

— N-a răspuns. 

— Să vedem. Ce ai întrebat-o? 

— Am deschis cartea la întâmplare, aşa cum a vrut ea şi i- 
am pus prima întrebare pe care am găsit-o. 

— Şi care era întrebarea? 

— Era: „Ce-a urmat după aceea?” 

Tot acolo a fost făcută această observaţie, adâncă, cu privire 
la papagalul cam lacom al unei doamne pensionare: 

— Ce drăguţ e! Mănâncă partea de deasupra a tartinei, ca 
un om! 

De pe una dintre lespezile acestei mânăstiri a fost culeasă 
mărturisirea pe care a scris-o de timpuriu, ca să n-o uite, o 
păcătoasă în vârstă de şapte ani: 

— Părinte, sunt vinovată de a fi fost zgârcită. 

— Părinte, sunt vinovată de a fi fost adulteră. 

— Părinte, sunt vinovată dea mă fi uitat după bărbați. 

Pe pajiştea acelei grădini, o gură trandafirie, de şase ani, a 
născocit această poveste, ascultată de ochi albaştri, de la 
patru, la cinci ani: 

— Au fost odată trei cocoşi într-o țară unde erau flori 
multe. Cocoşeii au cules florile şi le-au pus în buzunar. După 
aceea au cules frunzele şi le-au pus în jucăriile lor. Prin partea 
locului erau păduri multe şi un lup, iar lupul din pădure a 
mâncat cocoşeil. 

Un alt poem: 

— Au fost odată un băț şi o spinare... 

— Paiaţa a luat băţul şi a lovit spinarea pisicii. 

— Pisicii nu i-a plăcut: a durut-o. 

— Atunci a venit o cucoană şi a trimis paiaţa la închisoare. 

Tot acolo, o fetiță părăsită, un copil găsit, pe care 
mânăstirea îl creştea din milă, a spus cuvintele acestea 
blânde, dar care te umplu de tristețe. Le auzea pe celelalte 
vorbind despre mamele lor şi şopti în ungherul ei: 

— Când m-am născut eu, mama mea nu era cu mine. 


Era acolo o portăreasă voinică, care forfotea întotdeauna 
grăbită pe săli, cu lanţul de chei la brâu. O chema sora Agata. 
Cele „mari” — care aveau mai mult de zece ani - o porecliseră 
Agatocleit1*;. 

Prânzitorul, o încăpere lungă şi dreptunghiulară, care 
primea lumina zilei pieziş, printr-o galerie cu arcade la 
înălțimea grădinii, era întunecos, umed şi plin cu jivine. Toate 
locurile dimprejur îşi aveau poporul lor de insecte. Fiecare 
dintre cele patru colțuri primise în limbajul fetelor de pension 
câte un nume special şi evocator. Exista astfel colțul 
Păianjenilor, colțul Omizilor, colțul Gândacilor şi colțul 
Greierilor. Colţul Greierilor era lângă bucătărie şi, din pricina 
aceasta, foarte prețuit. Acolo era mai puţin frig decât într-altă 
parte. Numele acestea trecuseră din prânzitor în pension şi 
erau folosite, ca în vechiul colegiu Mazarin, pentru a deosebi 
patru neamuri. Fiecare elevă făcea parte din unul dintre 
aceste patru neamuri, după colțul unde îşi avea locul la orele 
de masă. Într-o zi, arhiepiscopul, pe când îşi făcea vizita 
pastorală, văzu o fetiță frumugşică şi rumenă, cu un păr blond 
încântător, care intra în clasă. Întrebă altă elevă, o brună 
drăguță, cu obrajii rumeni, care se afla lângă el: 

— Cine e fetița asta? 

— E un păianjen, monseniore. 

— Ei! Dar asta? 

— E un greiere. 

— Şi astălaltă? 

— O omidă. 

— Da? Şi dumneata ce eşti? 

— Eu sunt un gândac, monseniore. 

Fiecare casă de acest fel are deprinderile şi curiozităţile ei. 
La începutul veacului nostru, Ecouen'*2%, era unul dintre 
locurile de acest fel, gingaşe şi aspre, unde fetele îşi trăiau 
copilăria într-o umbră aproape împărătească. 

La Ecouen, când pornea în alai procesiunea sfântului Potir, 
se făcea o deosebire între „fecioare” şi „florărese”. Altele se 
numeau  „baldachine” şi „cădelnițe”, purtând panglicile 


baldachinelor, sau cădelnițând în jurul sfântului Potir. Florile 
veneau de drept în sarcina „florăreselor”. Patru „fecioare” 
mergeau în frunte. În dimineaţa acelei zile mari elevele se 
întrebau în dormitor: 

— Care e fecioară? 

Doamna Campan amintea cuvintele unei „micuţe” de şapte 
ani, adresate uneia „mari” de şaisprezece ani, care lua loc în 
frunte procesiunii, în vreme ce ea, mititica, rămânea la coadă: 

— Tu eşti fecioară, eu nu. 


V — Distracţii 


În sala de mâncare, deasupra uşii, era scrisă cu litere mari 
şi negre o rugăciune, numită Tatăl nostru cel alb, şi care avea 
darul să ducă oamenii de-a dreptul în rai: 


„Tatăl nostru mic şi alb pe care Dumnezeu l-a făcut, 
Dumnezeu l-a cuvântat şi Dumnezeu l-a pus în rai. Seara, când 
mă duceam să mă culc văzui trei îngeri culcaţi în patul meu, 
unul la picioare, doi la căpătâi, buna fecioară Maria la mijloc, 
care-mi spuse să mă culc şi să n-am nici o grijă. Bunul 
Dumnezeu mi-e tată, buna fecioară mi-e mamă, cei trei apostoli 
sunt fraţii mei, cele trei fecioare sunt surorile mele. Cu cămaşa 
în care s-a născut Dumnezeu e îmbrăcat trupul meu, crucea 
sfintei Margareta mi-e scrisă pe piept; doamna fecioară porni 
pe câmp, plângând pe Dumnezeu şi îl întâlni pe sfântul loan. 
Domnule sfinte Ioane, de unde vii? Viu de la Ave Salus'%2%. Nu 
ştii dacă bunul Dumnezeu e acolo? E în arborele crucii, 
picioarele îi atârnă, mâinile îi sunt bătute în cuie şi pe cap 
poartă pălărie albă de spini. Cine-o va spune de trei ori seara, 
de trei ori dimineața, va intra în rai.” 


În 1827 rugăciunea aceasta atât de originală dispăruse de 
pe perete, sub trei straturi de var. Astăzi a început să se 
şteargă şi din amintirea acestor fete tinere de altădată, care 
sunt acum femei bătrâne. 


Un crucifix mare, prins în perete, întregea decorul acestei 
săli de mâncare, a cărei singură uşă se deschidea, aşa cum 
am spus, pare-mi-se, spre grădină. Două mese înguste, puse 
fiecare între două bănci de lemn, se întindeau ca două linii 
lungi paralele de la un capăt la celălalt al sufrageriei. Pereţii 
erau albi, mesele erau negre; aceste două culori de doliu sunt 
singurele folosite în interiorul mânăstirilor. Prânzul era 
totdeauna frugal; până şi hrana copiilor era severă. Un singur 
fel de mâncare: carne cu legume sau peşte sărat. Aici se oprea 
tot luxul. Acest fel simplu de mâncare, rezervat fetelor de 
pension, era totuşi o excepţie. Copilele mâncau şi tăceau sub 
paza maicii de serviciu din săptămâna aceea, care, din când în 
când, dacă o muscă zbura şi  bâzâia împotriva 
regulamentului, deschidea şi închidea cu zgomot o carte cu 
scoarțe de lemn. Tăcerea asta era stropită cu Viețile sfinților, 
citate cu glas tare de pe o catedră cu pupitru, aşezată la 
picioarele crucifixului. Citea o elevă mai mare care era de 
serviciu în săptămâna aceea. Din loc în loc, pe masa goală 
stăteau vase de lut smălțuite, în care elevele îşi spălau singure 
paharul de metal şi tacâmurile, aruncând uneori câte un rest 
de zgârci sau de peşte stricat, dar fapta aceasta era pedepsită. 
Oalele de lut se numeau „cercuri de apă”. 

Fetița care tulbura tăcerea făcea o „cruce cu limba”. Unde? 
Pe jos. Lingea pardoseala. Praful, acest sfârşit al tuturor 
bucuriilor, era pus să pedepsească micile petale de trandafiri, 
vinovate de a fi ciripit. 

În mânăstire există o carte care nu a fost tipărită niciodată 
decât „într-un singur exemplar” şi a cărei citire era oprită. E 
regulamentul sfântului Benedict. O taină pe care niciun ochi 
profan nu trebuie s-o pătrundă. Nemo regulas, sen 
constitutiones nostras externis communi cabit*22. 

Fetele din pension izbutiră într-o zi să şterpelească această 
carte şi începură s-o citească cu nesaț. Citirea le-a fost deseori 
întreruptă de teama groaznică de a fi surprinse, care le făcea 
să închidă volumul la repezeală. Din primejdia mare prin care 
trecuseră nu s-au ales decât cu o plăcere îndoielnică. Găsiră 


„mai interesante” numai câteva pagini, pe care nu le-au prea 
înțeles, şi unde era vorba de păcatele băieţilor tineri. 

Se jucau pe o potecă a grădinii, mărginită de câţiva pomi 
fructiferi cam firavi. Cu toată supravegherea strictă şi cu toată 
asprimea pedepselor, fetele izbuteau uneori, când vântul 
scutura copacii, să ridice de pe jos, pe furiş, un măr necopt, o 
caisă stricată sau o pară viermănoasă. Las acum să vorbească 
o scrisoare pe care o am sub ochi, scrisă acum douăzeci şi 
cinci de ani de către o fostă elevă de pension, azi doamna 
ducesă de... una dintre cele mai elegante femei ale Parisului. 
Citez întocmai: 

„Fiecare ascunde para sau mărul cum poate. Când urcăm să 
facem patul, în aşteptarea cinei, le vârâm sub pernă, iar seara 
le mâncăm în pat, şi, când nu se poate altfel, la closet.” 

Era una dintre plăcerile cele mai mari. Odată, în timpul 
unei vizite a arhiepiscopului la mânăstire, una dintre eleve, 
domnişoara Bouchard, care se înrudea cu vestita familie 
Montmorenev, puse rămăşag că-i va cere arhiepiscopului o zi 
de vacanță, ceea ce era nemaiauzit pentru o comunitate atât 
de aspră. Fetele au ținut rămăşagul, dar niciuna dintre ele nu 
credea în el. În sfârşit, sosi momentul când arhiepiscopul 
trecu prin fața elevelor. Domnişoara Bouchard, spre spaima 
nespusă a colegelor ei, ieşi dintre rânduri şi spuse: 
„Monseniore, o zi de vacanţă”. Domnişoara Bouchard era 
înaltă şi rumenă, cu cei mai drăguţi obrăjiori de pe lume. 
Domnul de Gue€len zâmbi şi-i spuse: „Cum fata mea, o zi de 
vacanță? Trei zile, dacă doriți! Vă încuviințez trei zile.” Stareța 
nu putea spune nimic, arhiepiscopul hotărâse. Scandal în 
mânăstire şi bucurie în pension. Puteţi să vă închipuiți ce-a 
urmat! 

Mânăstirea aceasta posomorâtă nu era totuşi destul de bine 
zăvorâtă, pentru ca patimile de dincolo de ziduri, drama şi 
chiar romanul să nu poată pătrunde până la ea. Drept dovadă 
ne vom mărgini să arătăm pe scurt un fapt adevărat şi 
neîndoios, care n-are, de altfel, prin el însuşi nicio legătură cu 


întâmplările pe care le istorisim. Îl amintim numai pentru a 
întregi în mintea cititorului fizionomia mânăstirii. 

În vremea aceea, trăia în mânăstire o făptură misterioasă, 
care nu era călugăriță şi pe care toți o priveau cu mult 
respect: o chema „doamna Albertine”. Nu se ştia nimic despre 
ea, decât că era nebună şi că lumea din afară o socotea 
moartă. Se spunea că toată această poveste ascundea 
anumite socoteli de bani, pentru a înlesni o căsătorie cu zestre 
mare. 

Femeia n-avea mai mult de treizeci de ani, era brună, destul 
de frumoasă, şi privea în gol cu ochi mari şi negri. Vedea ceva? 
Ceilalți se îndoiau. Nu mergea, aluneca; nu vorbea niciodată; 
nimeni nu putea să spună cu siguranță dacă răsuflă. Nările îi 
erau subțiri şi străvezii ca ale unui om care şi-ar fi dat 
sufletul. Când îi atingeai mâna, parcă ai fi atins zăpadă. Avea 
o mlădiere ciudată, de fantomă. Unde intra ea se făcea frig. 
Într-o zi, o soră văzând-o trecând îi spuse alteia: „Unii cred că 
e moartă”. „Poate că şi este”, răspunse cealaltă. 

Se spuneau despre doamna Albertine sute de poveşti. 
Curiozitatea fetelor de pension e fără sfârşit. În capelă era o 
strană numită „ochiul boului”. Doamna Albertine lua parte la 
slujbă în această capelă, care n-avea decât o fereastră rotundă 
ca un ochi de bou. De obicei era singură acolo, pentru că de la 
înălțimea acelei strane putea să-l vadă pe predicator sau pe 
preotul care slujea, ceea ce era interzis călugărițelor. Într-o zi, 
se urcase în amvon un preot tânăr, ducele de Rohan, pair al 
Franței, ofițer de mugşchetari în 1815, pe când se numea 
principe de Lon, şi mort după 1830, ca arhiepiscop de 
Besancon şi cardinal. Domnul de Rohan predica pentru prima 
dată la mânăstirea Petit-Picpus. Doamna Albertine lua parte 
de obicei la predici şi la slujbe cufundată într-o linişte adâncă 
şi într-o totală nemişcare. În ziua aceea, de îndată ce-l zări pe 
domnul de Rohan, se ridică pe jumătate şi spuse tare, în 
liniştea capelei: „Uite! Auguste!” Toată adunarea întoarse 
capul uluită, predicatorul ridică ochii, dar doamna Albertine 
căzu din nou în nemişcarea ei. Pe fața aceea stinsă şi 


înghețată trecuse o clipă un suflu al lumii din afară, o licărire 
de viață, apoi totul se stinsese şi nebuna se întorsese în 
moarte. 

Aceste două cuvinte făcură să trăncănească toate gurile 
care puteau vorbi în mânăstire. Câte se cuprindeau în acel 
„Uite! Auguste!” Câte destăinuiri! Într-adevăr, pe domnul de 
Rohan îl chema Auguste. Nu mai era acum nicio îndoială că 
doamna Albertine venea din lumea aleasă, pentru că îl 
cunoştea pe domnul de Rohan; şi era ea însăşi o persoană sus- 
pusă, de vreme ce vorbea atât de familiar despre un aristocrat, 
şi că între ea şi el fusese o legătură, de rudenie poate, cu 
siguranţă foarte strânsă, pentru că îi ştia numele de botez. 

Două ducese, nespus de grave, doamnele de Choiseul şi de 
Serent, vizitau adeseori comunitatea, unde pătrundeau fără 
îndoială mulțumită privilegiului Magnates mulieresi*2*%, şi 
înspăimântau tot pensionul. Când treceau cele două doamne 
bătrâne, toate fetele tremurau şi plecau ochii. 

Domnul de Rohan era de altfel, fără să ştie, obiectul atenţiei 
fetelor de pension. Tocmai în vremea aceea fusese numit înalt 
vicar al arhiepiscopului de Paris, în aşteptarea episcopatului. 
Obişnuia să vină destul de des pentru a sluji în capela 
călugărițelor de la Petit-Picpus. Niciuna dintre ele nu-l putea 
zări, din pricina perdelei de pânză, dar auzeau vocea lui 
blândă, cam subţire, pe care ajunseră să o recunoască şi să o 
deosebească. Fusese muşchetar, şi se spunea despre el că e 
foarte elegant; că îşi piaptănă cu multă grijă frumosul lui păr 
castaniu, inelat; că purta o cingătoare lată, neagră, minunată, 
şi rasa lui neagră era cea mai bine croită din lume. Dădu 
foarte mult de lucru imaginaţiei acestor fete de şaisprezece 
ani. 


Niciun zgomot din afară nu pătrundea în mânăstire. Numai 
o dată s-a auzit, totuşi, sunetul unui flaut. A fost un 
eveniment, şi fetele care erau atunci în pension şi-l mai 
amintesc încă. Un flaut cânta în vecinătate. Cânta totdeauna 
aceeaşi arie, o arie învechită pentru lumea de azi, Zetulbe a 
mea, vino, stăpâna inimii mele... repetând-o de două sau trei 
ori pe zi. 

Fetele îşi petreceau ore întregi ascultând-o, maicile din sfat 
erau tulburate, gândurile alergau, pedepsele plouau. Flautul 
a cântat câteva luni. Toate fetele erau mai mult sau mai puțin 
îndrăgostite de muzicantul necunoscut. Fiecare visa că e 
Zetulbe. Sunetul flautului venea dinspre strada Droit-Mur; 
fetele ar fi dat orice, ar fi jertfit totul, ar fi încercat totul, ca să- 
Il vadă măcar o clipă, să-l zărească, să-l întrezărească pe 
„tânărul” care cânta atât de fermecător din flaut şi care se 
juca, fără să bănuiască, cu toate acele inimi. Câteva se 
furişară pe o uşă dosnică şi se suiră la etajul al treilea dinspre 
strada Droit-Mur, încercând să se uite prin ferestrele podului. 
Zadarnic. Una a mers până acolo încât şi-a trecut braţul 
deasupra capului, printre gratii, şi a fluturat o batistă albă. 
Alte două fură şi mai îndrăzneţe. Găsiră un mijloc să se cațăre 
până pe un acoperiş, cutezară şi izbutiră în cele din urmă să-l 
vadă pe „tânărul!” acela. Era un bătrân nobil emigrant, orb si 
sărăcit, care cânta din flaut în podul casei ca să-i treacă de 
urât. 


VI - Schitul 


În curtea mânăstirii Petit-Picpus se aflau trei clădiri cu 
totul deosebite: mânăstirea cea mare, unde trăiau 
călugărițele, internatul, unde locuiau elevele, şi, în sfârşit, 
aşa-numitul schit. Schitul acesta era o casă cu grădină, unde 
se adăpostiseră tot felul de călugărite bătrâne din diferite 
ordine, supraviețuitoare ale mânăstirilor distruse de revoluție; 
o îmbinare pestriță de veşminte negre, albe şi cenugşii, din 


toate tagmele religioase şi din toate ramurile posibile: ceea ce 
s-ar putea numi, dacă o asemenea împerechere de cuvinte ar fi 
îngăduită, un fel de mânăstire peticită, ca haina unei paiaţe. 

Încă de pe vremea imperiului li se îngăduise acestor biete 
femei, care umblau răzlețe şi fără rost, pe toate drumurile, să 
se adăpostească aici, sub ocrotirea benedictinelor-bernardine. 
Statul le plătea o mică pensie; călugărițele de la Petit-Picpus le 
primiseră cu dragă inimă. Era o amestecătură ciudată. 
Fiecare urma legea ordinului ei. Uneori li se dădea voie elevelor 
din internat, ca o mare recreație, să vină să le vadă; de aceea, 
tinerele de-atunci au păstrat, între multe altele, amintirea 
maicii Sainte-Basil, a maicii Sainte-Scolastique şi a maicii 
Jacob. 

Una din aceste refugiate se simţea La Petit-Picpus ca la ea 
acasă. Era o călugăriță de la Sainte-Aure, singura din ordinul 
ei care supraviețuia. Fosta mânăstire de călugărițe Sainte- 
Aure stăpânea la începutul secolului al XVIII-lea tocmai 
această casă de la Petit-Picpus, care era acum locaşul 
benedictinelor lui Martin Verga. Maica aceasta cucernică, prea 
nevoiaşă ca să poată purta falnicul veşmânt al ordinului ei, o 
rochie albă cu scapular'*2* stacojiu, îmbrăcase cu ea, plină de 
evlavie, un mic manechin pe care-l arăta cu plăcere tuturor, şi 
pe care, după moarte, l-a lăsat mânăstirii. În 1824 mai trăia 
din ordinul acesta o singură călugăriță. Astăzi n-a mai rămas 
decât o păpuşă. 

În afară de aceste vrednice maici, câteva femei bătrâne din 
lumea mare, cum era doamna Albertine, obținuseră de la 
maica stareță îngăduința de a se retrage la schit. Printre 
acestea se aflau doamna de Beaufort d'Hautpoul şi doamna 
marchiză Dufresne. Mai era una, cunoscută în mânăstire 
numai după zgomotul grozav pe care-l făcea când îşi sufla 
nasul. Elevele îi spuneau doamna Vacarmini. 

Cam pe la 1820 sau 1821, doamna Genlisi*25%, care publica 
pe vremea aceea o culegere periodică fără pretenții, intitulată 
Cutezătorul, ceru să i se dea o cameră în mânăstirea Petit- 
Picpus. 


Era recomandată de domnul duce de Orleans. Stupul, 
fierbea, maicile din sfat tremurau toate; doamna Genlis 
scrisese romane! Dar mărturisise ea însăşi că se leapădă de 
ele; şi de-altminteri intrase în faza cucerniciei celei mai adânci. 
Cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu sprijinul prințului, fu primită. 
Peste şase sau opt luni plecă, susținând că grădina n-avea 
destulă umbră. Călugărițele se arătară încântate. Cu toate că 
era foarte bătrână, mai cânta la harpă, şi încă destul de bine. 

La plecare, lăsase în chilie semnul trecerii sale în acel loc. 
Doamna de Genlis era superstițioasă şi latinistă. Aceste două 
vorbe dau despre ea o imagine destul de exactă. Acum câţiva 
ani se mai puteau vedea lipite de partea dinăuntru a unui 
dulăpior din chilia ei, unde îşi ținea banii şi giuvaierele, aceste 
cinci versuri latineşti, scrise de mâna ei cu cerneală roşie pe o 
bucată de hârtie galbenă, şi care, după părerea ei, aveau darul 
de a-i înspăimânta pe hoţi: 

Imparibus meritis pendent tria corpora ramis: 

Dismas et Gesmas, media est divina potestas; 

Alta petit Dismas, infelix, infima, Gesmas. 

Nos et res nostras conservet summa potestas. 

Hos versus dicas, ne fu furto tuoa perdas.!%2* 


Versurile acestea scrise în latineasca veacului al VI-lea fac 
să se nască întrebarea dacă cei doi tâlhari ai Calvarului se 
numeau, cum se crede îndeobşte, Dimas şi Gestas sau Dismas 
şi Gesmas. Numele acesta din urmă ar putea să zdruncine 
pretenţiile pe care le avea, în veacul trecut, vicontele de 
Gestas, că se trage din acel nemernic tâlhar. 

De altminteri, puterea ce se atribuie acestor versuri e o 
credinţă a tuturor călugărițelor din ordinul ospitalierelor. 

Biserica mânăstirii, construită în aşa fel, încât să despartă, 
ca un adevărat zăgaz, mânăstirea cea mare de internat, era 
fireşte aceeaşi pentru internat, pentru mânăstirea cea mare, şi 
pentru schit. Putea intra şi publicul printr-un fel de uşă de 
spital, care dădea în stradă. Dar totul era astfel orânduit, 
încât niciuna dintre locuitoarele mânăstirii să nu poată vedea 


vreun chip venit din lumea de afară. Închipuiţi-vă o biserică în 
care spaţiul destinat corului ar fi fost apucat de o mână 
uriaşă şi sucit astfel încât să alcătuiască nu o prelungire în 
spatele altarului, ca în bisericile obişnuite, ci un fel de sală 
sau de peşteră întunecoasă în dreapta preotului care slujeşte; 
închipuiți-vă această încăpere închisă cu perdeaua de şapte 
picioare înălțime, despre care am mai vorbit; înghesuiți în 
umbra acestei perdele, în strane de lemn, pe călugărițele din 
cor la stânga, şi pe eleve la dreapta, pe maici şi pe novice în 
fund, şi veţi putea să vă faceţi o idee despre călugărițele de la 
Petit-Picpus care iau parte la slujba religioasă. Văgăuna 
aceasta numită cor era legată cu mânăstirea printr-un 
coridor. Biserica avea ferestrele spre grădină. Când 
călugărițele luau parte la vreo slujbă, unde regulamentul le 
ordona linişte, lumea din biserică nu-şi dădea seama de 
prezența lor, decât după zgomotul pe care-l făceau aşezându- 
se în strane. 


VII — Câteva siluete din umbră 


În timpul celor şase ani dintre 1819 şi 1825, stareță la Petit- 
Picpus era domnişoara de Blemeur, care în călugărie se 
numea maica Innocenta. Se trăgea din familia Margueritei de 
Blemeur, autoarea Vieţii sfinților din Ordinul sfântului 
Benedict. Fusese aleasă stareță a doua oară. Era o femeie de 
vreo şaizeci de ani, scurtă, îndesată, „cântând ca o oală 
spartă”, cum spunea scrisoarea pe care am amintit-o; 
altminteri, o femeie minunată, singura veselă în mânăstire şi, 
de aceea, iubită de toți. 

Maica  Innocenta mergea pe urmele înaintaşei sale, 
Marguerite, o adevărată Dacier'*2* a ordinului. Era cultă, 
învățată, destoinică, pasionată pentru istorie, tobă de latină, 
burduf de greacă, îndopată cu ebraică, semănând mai degrabă 
cu un benedictin decât cu o benedictină. 


Locţiitoarea stareţei era o bătrână călugăriță spaniolă, 
aproape oarbă, maica Cineres. 

Cele mai de seamă dintre maicile din sfat erau: maica 
Sainte-Honorine, casierița; maica Sainte-Gertrude, prima 
maestră a novicelor;, maica Saint-Ange, cea de a doua 
maestră; maica Anonciation, paraclisera; maica Saint- 
Augustin, infirmiera, singura din toată mânăstirea, apoi 
maica Sainte-Mechtilde (domnişoara Drouct), care mai fusese 
la Filles-Dieu şi la cealaltă mânăstire, du Tresor, care se află 
între Gisors şi Magny; maica Saint-Joseph (domnişoara de 
Cogolludo); maica Sainte-Adelaide (domnişoara d'Auverney); 
maica Misericorde (domnişoara de Cifuentes, care n-a putut 
să reziste la asprimile vieții mânăstireşti), maica Compassion 
(domnişoara de la Miltiere, foarte bogată, primită la şaizeci de 
ani, împotriva regulamentului); maica Providence (domnişoara 
de Laudiniere), maica Presentation (domnişoara de Siguenza) 
care a fost stareță în 1847; în sfârşit, maica Saint-Celigne 
(sora sculptorului Cerachi), care a înnebunit; maica Sainte- 
Chantal (domnişoara de Suzon), care de asemenea a 
înnebunit. 

Mai era, printre cele mai frumoase, o fată încântătoare, de 
douăzeci şi trei de ani, născută în insula Bourbon, 
scoborâtoare a cavalerului Roze, pe care în lume o chema 
domnişoara Roze, iar aici i se spunea maica Assomption. 

Maica Sainte-Mechtilde care avea în seama ei cântările şi 
corul se folosea bucuroasă de eleve. Îşi alegea de obicei o 
întreagă gamă, adică şapte eleve între zece şi şaisprezece ani, 
potrivite în glas şi la statură, pe care le punea să cânte în 
picioare aliniate una lângă alta după vârstă, de la cea mai 
mică până la cea mai mare. Se înfățișau vederii asemenea 
unui nai viu al lui Pan'*2* alcătuit din îngeri. 

Dintre surorile celelalte, pe care elevele le iubeau cel mai 
mult, erau sora Sainte-Euphasie, sora Sainte-Marguerite, sora 
Sainte-Marthe, care n-avea mai multă minte ca un copil, şi 
sora Saint-Michel, al cărei nas lung le făcea să râdă. 


Toate femeile astea erau blânde cu copiii. Călugărițele nu 
erau aspre decât cu ele însele. Nu se făcea foc decât la 
internat, iar mâncarea, față de cea din mănăstire, era aici mai 
aleasă. Afară de asta, o mulțime de îngrijiri. Numai că, atunci 
când vreo elevă trecea pe lângă o călugăriță şi încerca să-i 
vorbească, călugărița nu-i răspundea niciodată. 

Această regulă a tăcerii făcuse ca, în toată mănăstirea, 
vorba să nu fie îngăduită făpturilor omeneşti şi să fie trecută 
lucrurilor neînsuflețite. Se auzea când glasul clopotului 
bisericii, când clopoţelul grădinarului. 

Un clopot foarte sonor, aşezat la chilia de lângă poartă şi 
care se auzea în toată casa, vestea prin semnale felurite, ca 
printr-un telegraf acustic, toate faptele vieții materiale ce 
urmau a fi îndeplinite şi chema în vorbitor, după cum era 
nevoie, pe una sau pe alta dintre cele care locuiau în clădire. 
Fiecare persoană şi fiecare lucru avea semnalul său. Pentru 
stareță se suna o dată şi încă o dată; pentru locţiitoarea 
stareței se suna o dată, apoi de două ori. Intrarea în clasă se 
anunța prin şase lovituri urmate de alte cinci, încât elevele nu 
spuneau niciodată că intră în clasă, ci că merg la şase-cinci. 
Patru-patru era clopotul pentru doamna de Genlis. Era auzit 
foarte des. „Dracu-n patru!” spuneau cele mai nemiloase. 
Nouăsprezece lovituri  vesteau un eveniment deosebit: 
deschiderea porții mănăstirii, înfricoşătoarea tăblie de fier, 
acoperită de zăvoare, care nu se clintea din balamale decât în 
fața arhiepiscopului. 

Afară de el şi de grădinar, precum am spus, niciun alt 
bărbat nu intra în mănăstire. Elevele mai vedeau doi: unul era 
duhovnicul, abatele Banes, bătrân şi urât, pe care puteau să-l 
privească din cor, printre gratii; celălalt era profesorul de 
desen, domnul Ansiaux, pe care scrisoarea din care am mai 
reprodus câteva rânduri îl numeşte domnul Anciot şi-l califică 
„un bătrân îngrozitor şi cocoşat”. 

Se vede, aşadar, că toţi bărbaţii erau aleşi cu socoteală. 

Aşa era casa asta ciudată. 


VIII — Post corda, lapides!429) 


După ce i-am schițat figura morală, nu e de prisos să-i 
arătăm în câteva cuvinte şi configurația materială. Cititorul 
şi-a făcut o idee. 

Mânăstirea Petit-Picpus-Saint-Antoine umplea aproape cu 
totul marele trapez cuprins între strada Polonceau, strada 
Droit-Mur, strada Picpus şi fundătura pe care planurile vechi 
o numesc strada Aumarais. Aceste patru străzi înconjurau 
trapezul ăsta ca şanțul unei cetăți. Mânăstirea se compunea 
din câteva clădiri şi o grădină. Privită în întregime, clădirea 
principală era o suprapunere de construcții hibride, care, 
văzute de sus, desenau destul de exact o spânzurătoare 
culcată pe pământ. Braţul cel mare al furcii ocupa întreaga 
porțiune a străzii Droit-Mur dintre stradela Picpus şi strada 
Polonceau; brațul cel mic era alcătuit dintr-o fațadă zăbrelită, 
înaltă, cenuşie şi severă, care dădea spre stradela Picpus; 
poarta cu numărul 62 era la capătul acestui braț. Cam la 
mijlocul acestei fațade, praful şi cenuşa acopereau o poartă 
veche, joasă şi boltită, unde păianjenii îşi ţeseau pânza şi care 
nu se deschidea decât un ceas sau două duminica şi în rarele 
prilejuri când sicriul vreunei călugărițe era scos din 
mânăstire. Aceasta era uşa de intrare a publicului în biserică. 

Cotul furcii îl forma o sală pătrată care slujea drept oficiu şi 
pe care călugărițele o numeau „cămara”. În braţul cel mare se 
aflau chiliile maicilor, ale surorilor, precum şi noviciatul. În 
brațul cel mic — bucătăriile, trapezăria, înconjurată de galeria 
mănăstirii, şi biserica. Între poarta numărul 62 şi colțul 
fundăturii Aumarais se afla internatul, care nu putea fi văzut 
de afară. Restul trapezului îl forma grădina, care era mult mai 
joasă decât nivelul străzii Polonceau, ceea ce făcea ca zidurile 
să fie mult mai înalte în partea dinăuntru ca în cea de afară. 
Grădina, puțin bombată, avea în mijlocul ei, pe vârful unui 
dâmb, un brad frumos, ascuţit şi conic, de la care porneau — 
ca nişte sulițe aşezate în cerc pe un scut - patru alei mari şi, 


grupate două câte două, la încrucişarea celor mari, opt alei 
mici, aşa încât, dacă împrejmuirea ar fi fost circulară, planul 
geometric al aleilor ar fi semănat cu o cruce aşezată peste o 
roată. Aleile, sfârşindu-se toate în zidurile neregulate ale 
grădinii, erau de lungimi inegale. Aleile erau mărginite cu 
tufişuri de coacăze. În fund, un drum mărginit cu plopi înalți 
ducea de la ruinele vechii mânăstiri, care era în colțul străzii 
Droit-Mur, până la clădirea schitului, care se afla în colțul 
ulicioarei Aumarais. În faţa schitului se afla aşa-zisa 
grădiniță. Adăugaţi la acestea o curte unde se întâlneau 
unghiurile clădirilor interioare, ca nişte ziduri de închisoare, 
iar în locul oricărei vecinătăți sau perspective, linia lungă şi 
neagră a acoperişurilor, care marginea cealaltă parte a străzii 
Polonceau -— şi veți putea avea o imagine completă despre ceea 
ce era acum patruzeci şi cinci de ani aşezământul 
bernardinelor de la Petit-Picpus. Acest sfânt aşezământ a fost 
clădit exact pe locul unui „Jeu de Paume”'*5%%, faimos prin 
secolul al XIV-lea până în al XVI-lea şi căruia i se spunea 
„tripoul celor unsprezece mii de draci”. 

Toate aceste străzi, de altminteri, erau dintre cele mai vechi 
ale Parisului. Nume ca Droit-Mur şi Aumarais sunt foarte 
vechi; străzile care le poartă sunt şi mai vechi. Ulicioara 
Aumarais a purtat numele de ulicioara Maugout; strada 
Droit-Mur s-a numit strada des Eglantiers, pentru că 
Dumnezeu a făcut să zâmbească florile înainte ca omul să fi 
cioplit piatrai**1. 


IX — Un secol sub val de călugăriţă 


Deoarece am început să dăm amănunte cu privire la ceea ce 
a fost odinioară mânăstirea Petit-Picpus şi întrucât am 
îndrăznit să deschidem o fereastră spre acest tăcut 
aşezământ, să ne dea voie cititorul să mai facem o mică 
digresiune, străină de cuprinsul acestei cărți, dar 


caracteristică şi folositoare pentru a ne da seama că şi 
mânăstirea are figurile ei originale. 

În schit se afla o centenară, venită de la mânăstirea 
Fontevrault!*32. Înainte de revoluţie făcuse parte din lumea 
mare. Vorbea adesea despre domnul de Miromesnil, ministru 
de justiție sub Ludovic al XVI-lea, şi despre soția preşedintelui 
Duplat, pe care o cunoscuse foarte bine. Era plăcerea şi 
mândria ei să aducă vorba la tot pasul de aceste două nume. 
Povestea adevărate minunăţii despre mânăstirea Fontevrault, 
care era cât un oraş şi avea străzi. 

Vorbea cu un accent picard care înveselea elevele. Îşi înnoia 
în fiecare an jurământul solemn de supunere şi neprihănire şi, 
în clipa când trebuia să facă legământul îi spunea preotului: 
„Monseniorul Saint-Francois l-a încredințat monseniorului 
Saint-Julien, monseniorul  Saint-Julien l-a încredințat 
monseniorului Saint-Eusebe, monseniorul Saint-Eusebe l-a 
încredințat monseniorului Saint-Procope etc., etc., iar acum ţi- 
| încredințez ție, părinte”. Şi elevele râdeau pe înfundate sub 
văluri; încântătoare râsuri scurte şi înăbugşite, care le făceau 
pe maicile din sfat să încrunte din sprâncene. 

Alteori centenara spunea poveşti. Susținea că „în tinerețea 
ei bernardinii nu erau mai prejos decât muşchetarii”. Un secol 
vorbea prin gura ei: secolul al XVIII-lea. Povestea obiceiuri din 
Champagne şi din Bourgogne, despre cele patru vinuri. Înainte 
de revoluție, de câte ori vreun mare personaj, un mareşal al 
Franței, un prinț, un duce şi pair trecea printr-un oraş din 
Bourgogne sau din Champagne, notabilităţile oraşului veneau 
să-l salute şi să-i prezinte patru cupe de argint pline cu patru 
vinuri deosebite. Pe primul pocal se putea citi următoarea 
inscripţie: Vinul maimuței, pe cel de-al doilea: Vinul leului, pe 
cel de-al treilea: Vinul berbecului, iar pe cel de-al patrulea: 
Vinul porcului. Cele patru inscripţii arătau cele patru trepte pe 
care le coboară beţivul: prima beţie, cea care înveseleşte; a 
doua, care întărâtă; a treia, care năuceşte; cea din urmă, în 
sfârşit, care îndobitoceşte. 


Într-un dulap încuiat păstra un obiect misterios, la care 
ținea foarte mult. Regulamentul de la Fontevrault n-o oprea 
să-l aibă. Nu voia să-l arate nimănui. Se încuia - ceea ce 
regulamentul îi da voie — şi se ascundea ori de câte ori voia să- 
l privească. Dacă auzea pe cineva umblând pe coridor, 
închidea cât putea de repede dulapul la loc, cu mâinile ei 
bătrâne. Dacă cineva căuta s-o descoase, cât era de 
vorbăreață, tăcea. Chiar şi cele mai curioase se dădură bătute 
în fața tăcerii ei, ca şi cele mai stăruitoare în fața 
încăpățânării ei. Era un subiect de comentarii pentru oricine 
n-avea ce face ori se plictisea la mânăstire. Ce putea fi oare 
lucrul acela atât de preţios şi secret, comoara centenarei? 
Fără îndoială, vreo carte sfântă? Nişte mătănii rare? Nişte 
moaşte sfinte? Fiecare făcea tot felul de presupuneri. La 
moartea bietei bătrâne dădură năvală toate la dulap, mai 
repede poate decât s-ar fi cuvenit, şi-l descuiară. Găsiră 
obiectul învelit în trei rânduri de cârpe, parc-ar fi fost sfintele 
daruri. Era o farfurie de Faenza, înfățişând nişte amoraşi care 
zburau urmăriți de nişte tineri spițeri înarmaţi cu seringi 
uriaşe. Urmărirea era plină de giumbuşlucuri şi de atitudini 
hazlii. Unul dintre încântătorii amoraşi a şi fost tras în țeapă; 
se zbate, dă din aripioare şi încearcă să-şi ia din nou zborul, 
dar măscăriciul râde cu o figură drăcească. Morala: durerile 
de burtă au biruit amorul! Farfuria aceasta, de altminteri 
foarte curioasă şi care a avut poate cinstea să-l inspire pe 
Moliere, mai exista în septembrie 1845; se afla de vânzare la 
un negustor de vechituri pe bulevardul Beaumarchais. 

Acea bătrână cumsecade nu voia să primească nicio vizită 
din afară, „deoarece, spunea ea, vorbitorul e prea trist”. 


X — Obârşia Veşnicei-Inchinări 
Vorbitorul acesta atât de asemănător cu un mormânt, pe 


care am căutat să vi-l descriem, e cu totul unic şi severitatea 
lui nu se mai întâlneşte în nici o altă mânăstire. 


La mânăstirea din strada du Temple, care de drept 
aparținea unui alt ordin, obloanele negre erau înlocuite cu 
perdele cafenii, iar vorbitorul era un salon cu parchet pe jos, 
ale cărui ferestre se încadrau vesele în borangic alb, şi pe ai 
cărei pereți se aflau tot felul de cadre, portretul unei 
benedictine cu fața descoperită, flori pictate şi chiar capul 
unui turc. 

În grădina mânăstirii din strada du Temple se găsea acel 
castan sălbatic, care trecea drept cel mai frumos şi cel mai 
mare din toată Franța şi care avea printre bunii cetățeni ai 
veacului al XVIII-lea renumele de „părinte al castanilor din 
întregul regat”. 

Am spus că mânăstirea Temple era a benedictinelor 
Veşnicei-Închinări, cu totul deosebite de cele care depindeau 
de Cîteaux. Ordinul acesta, al Veşnicei-Închinări, nu era prea 
vechi şi nu are o existență mai mare de două sute de ani. În 
1649 sfintele daruri au fost de două ori pângărite, la interval 
de câteva zile, în două biserici din Paris, la Saint-Sulpice şi la 
Saint-Jean en Greve, sacrilegiu înfricoşător şi cu totul 
neobişnuit, care a făcut să se înfioare tot oraşul. Părintele 
stareț, mare vicar la Saint-Germain des Pres, ordonă o 
procesiune solemnă a întregului său cler, la care sluji însuşi 
nunțiul papal. Dar două vrednice femei, doamna Curtin, 
marchiză de Boucs, şi contesa de Châteauvieux nu se 
mulțumiră cu această ispăşire. Jignirea adusă „preasfintelor 
daruri din altar”, deşi trecătoare, nu putea fi uitată de cele 
două suflete cucernice şi ele socotiră că nu poate fi 
răscumpărată decât printr-o „închinare veşnică” într-o 
mânăstire de călugărițe. Amândouă, una în 1652, cealaltă în 
1053, dăruiră sume însemnate maicii Catherine de Bar, 
numită maica sfântului Potir, călugăriță benedictină, ca să 
întemeieze, în acest scop pios, o mânăstire a Ordinului 
sfântului Benedict; cea dintâi încuviințare pentru această 
ctitorie fu dată maicii Catherine de Bar de către domnul de 
Metz, abate de Saint-Germain, „cu condiția ca nicio fată să nu 
fie primită dacă nu contribuie cu un venit de trei sute de 


franci, ceea ce face un capital de şase mii de franci”. După 
abatele de Saint-Germain, regele a semnat patenta cuvenită, 
iar în 1654 atât cartea abaţială cât şi patenta regelui fură 
ratificate de curtea de conturi şi de parlament. 

Aceasta e originea şi consacrarea legală a aşezământului 
benedictinelor Veşnicei-Închinări a sfântului Potir din Paris. 
Prima lor mânăstire fu „clădită din temelii” pe strada Cassette, 
din obolul doamnelor de Boucs şi de Châteauvieux. 

Ordinul acesta, după cum se vede, nu era acelaşi cu al 
benedictinelor din Citeaux, ci depindea de abatele de Saint- 
Germain des Pres, aşa cum călugărițele de la Sacre-Coeur 
depind de comandantul iezuiţilor, iar surorile de caritate de 
comandantul lazariştilor. 

Era de asemenea cu totul diferit de bernardinele de la Petit- 
Picpus, al căror locaş vi l-am descris. Prin 1657, papa 
Alexandru al VII-lea a încuviințat printr-o bulă specială ca 
bernardinele de la Petit-Picpus să practice închinarea veşnică, 
întocmai ca benedictinele sfântului Potir. Dar cele două ordine 
au rămas deosebite. 


XI — Sfârşitul mânăstirii Petit-Picpus 


Chiar din primii ani ai restaurației, mânăstirea Petit-Picpus 
începu să decadă, drept urmare a dispariţiei întregului ordin 
care, după secolul al XVIII-lea, piere ca toate ordinele 
religioase. 

Aşezământul din Petit-Picpus se destrăma repede. Prin 1840 
schitul nu mai era, internatul de asemenea. Nu mai existau 
nici bătrânele, nici elevele; primele muriseră, celelalte se 
risipiseră. Volaverunt*5*:. 

Canonul  închinării veşnice e de-o rigiditate care 
înspăimântă; legămintele sunt din ce în ce mai rare, ordinul 
nu mai face recrutări. În 1845 mai intrau, pe ici pe colo, 
câteva maici slujitoare; dar călugărițe pentru cor, deloc. Acum 
patruzeci de ani erau aproape o sută de călugărițe; acum 


cincisprezece ani nu mai rămăseseră decât două zeci şi opt. 
Câte-or mai fi astăzi? În 1847 stareţa era tânără, dovadă că 
cercul alegerii se micşora. Nu împlinise patruzeci de ani. Pe 
măsură ce numărul maicilor scade, ostenelile cresc; slujba 
fiecăreia devine tot mai anevoioasă; se prevedea mai demult 
ziua când nu vor mai fi decât o duzină de umeri suferinzi şi 
încovoiați pentru a duce mai departe povara canoanelor 
sfântului Benedict. Povara e neînduplecată şi rămâne aceeaşi, 
fie că sunt puţine, fie că sunt multe. Era apăsătoare altădată; 
astăzi striveşte. Călugărițele pier cu zile. Pe vremea când 
autorul cărţii de față locuia încă la Paris au murit două. Una 
avea douăzeci şi cinci de ani, cealaltă douăzeci şi trei. Aceasta 
din urmă ar putea spune ca Julia Alpinula'***: „Hic jaceo, vixi 
annos  viginti et tres"*%. Din pricina decăderii în care 
ajunsese, mânăstirea a renunțat de a mai face educația 
fetelor. 

N-am putut trece prin fața acestei clădiri neobişnuite, 
necunoscute, întunecate, fără să intrăm şi fără să luăm cu noi 
pe cei ce ne întovărăşesc şi ne ascultă istorisind - poate spre 
folosul câtorva - trista poveste a lui Jean Valjean. Am pătruns 
în această comunitate plină de piedici învechite, care astăzi 
par totuşi noi. E grădina zăvorâtă. Hortus conclusus. Am 
vorbit despre acest loc ciudat în amănunțime, dar cu respect, 
cel puţin atât cât respectul şi amănuntele se pot împăca. Nu 
pricepem totul, dar nu insultăm nimic. Ne ţinem la aceeaşi 
distanță de osanalele lui Joseph de Maistre, care ajunge să-l 
preamărească pe călău, ca şi de râsul lui Voltaire, care ajunge 
să batjocorească crucea. 

E o greşeală de logică din partea lui Voltaire — în treacăt fie 
zis; fiindcă Voltaire l-ar fi apărat pe Isus aşa cum l-a apărat pe 
Calas!*5%%; iar pentru cei care tăgăduiesc întrupările 
supraomeneşti, ce reprezintă crucea? 

În veacul al XIX-lea, ideea religioasă trece printr-o criză. 
Oamenii se dezvață de anumite credințe şi fac binele având 
grijă ca, dezvăţându-se de un lucru, să înveţe altul. În inima 


omului nu rămâne niciun gol. Se fac dărâmări, şi e bine că se 
fac, dar cu condiția să fie urmate de reclădiri. 

Până una-alta, să cercetăm pe cele care nu mai sunt. E 
nevoie să le cunoaştem, chiar dacă n-ar fi decât pentru a le 
evita. Contrafacerile trecutului dobândesc nume false şi se 
lasă confundate cu viitorul. Strigoiul acesta, care e trecutul, 
obişnuieşte să-şi falsifice paşaportul. Să ne dăm seama de 
capcana care ni se întinde. Să ne ferim. Trecutul are o faţă: 
superstiția; şi o mască: ipocrizia. Să-i arătăm adevărata față 
şi să-i smulgem masca. 

Cât despre mânăstiri, ele alcătuiesc o problemă complexă. O 
problemă a civilizației care le condamnă; o problemă a 
libertăţii care le ocroteşte. 


CARTEA A ŞAPTEA 
O PARANTEZA 


I - Mânăstirea, idee abstractă 


Cartea de față e o dramă al cărei personaj principal e 
infinitul. 

Al doilea e omul. 

Aşadar, întâlnind în drumul nostru o mânăstire, am fost 
nevoiți s-o cercetăm. De ce? Pentru că mânăstirea, pe care o 
întâlnim în Orient ca şi în Occident, în mahomedanism ca şi în 
creştinism, e unul din instrumentele de optică folosite de om 
în scrutarea infinitului. 

Nu e locul să dezvoltăm aici peste măsură anumite idei; cu 
toate astea, păstrând absolut toate rezervele, limitele şi 
indignările, trebuie să mărturisim că, ori de câte ori întâlnim 
în om infinitul, bine ori rău înțeles, ne simţim plini de respect. 
Există în sinagogă, în moschee, în pagodă, în wigwami*?, 
ceva respingător pe care-l urâm. Şi ceva sublim pe care-l 


adorăm. Câtă contemplare a gândirii şi ce vis fără temei: 
umbra lui Dumnezeu plutind peste omenire! 


II —- Mânăstirea, fapt istoric 


Din punctul de vedere al istoriei, al rațiunii şi al adevărului, 
monahismul e condamnat. 

Acolo unde sunt prea numeroase, mânăstirile sunt piedici 
în sânul unei națiuni, aşezăminte care stânjenesc: locuri de 
trândăvie, acolo unde ar trebui să fie locuri de muncă. 
Comunitățile călugăreşti sunt, față de marea comunitate 
socială, ceea ce e vâscul pentru stejar, ceea ce e o bubă pentru 
corpul omenesc. Prosperitatea şi înflorirea lor înseamnă 
sărăcirea ţării. Regimul monahal nu face decât să sleiască 
bărbăţia popoarelor. 

A trecut vremea călugăriei. Mânăstirile au împiedicat 
creşterea civilizației moderne şi sunt vătămătoare pentru 
dezvoltarea ei. Ca instituţie şi ca mijloc de formare a omului, 
mânăstirile sunt de nesuferit în secolul al XIX-lea. Lepra 
monahală a ros aproape până la os două admirabile naţiuni: 
Italia şi Spania - una lumina, cealaltă splendoarea Europei — 
timp de secole; în vremea noastră, aceste două strălucite 
popoare abia încep să se tămăduiască mulțumită sănătoasei 
şi viguroasei igiene a lui 1789. 

Mânăstirea, mai cu seamă vechea mânăstire de femei, aşa 
cum se înfățişa încă în pragul acestui secol în Italia, în 
Austria, în Spania, rămâne una din cele mai întunecate 
realități ale evului mediu. Mânăstirea, mânăstirea aceasta, se 
află la răspântia tuturor grozăviilor. Mânăstirea catolică în 
întregimea ei e plină de razele întunecate ale morții. 

Mânăstirea spaniolă e deosebit de jalnică. Acolo se înalță în 
întuneric, sub bolți înnegurate, sub cupole nedesluşite în 
umbră, altare grele, înalte ca nişte catedrale; acolo atârnă de 
lanţuri, în beznă, imense crucifixe albe; acolo hristoşi de fildeş, 
mari şi goi, se întind pe abanos, mai mult decât însângerați, 


sângerânzi, respingători şi măreţi, cu coatele colțuroase, cu 
rotulele lăsând să se vadă țesătura osului, cu rănile carne vie, 
încununați cu spini de argint, ţintuiţi în cuie de aur, având pe 
frunte sânge în picături de rubine, iar în ochi lacrimi de 
diamante. Diamantele şi rubinele par umede şi fac să plângă, 
jos, în umbră, nişte făpturi în văluri, cu coapsele învinețite de 
cămăşile de păr de capră şi de bicele cu şfichi de alice, cu sânii 
zdrobiți de rogojini, cu genunchii jupuiți de rugăciune; femei 
ce se cred soții ale lui Hristos; stafii care-şi închipuie că sunt 
îngeri. Femeile astea gândesc? Nu. Au voință? Nu. lubesc? Nu. 
Trăiesc? Nu. Nervii lor s-au osificat; oasele lor s-au împietrit. 
Vălul lor e ţesut din întuneric. Răsuflarea lor sub văl seamănă 
cu un fel de tragică respiraţie a morții. Stareța, un vierme! Le 
sfințeşte şi le umple de groază. Neprihănirea înseamnă o 
cruzime. Aşa sunt vechile mânăstiri din Spania. Vizuini ale 
evlaviei fioroase; hrube cu fecioare; lăcaşuri de groază. 

Spania catolică era mai romană decât însăşi Roma. 
Mânăstirea spaniolă era cea mai catolică dintre toate. Se 
simțea în ea Orientul. Arhiepiscopul Kislar - agă al cerului — 
zăvora şi spiona acest serai de suflete păstrate pentru 
Dumnezeu. Călugărița era odaliscă'**; preotul era eunuc. 
Cele mai înflăcărate erau alese în vis şi-l posedau pe Hristos. 
Peste noapte, tânărul acela frumos şi gol cobora de pe cruce şi 
devenea obiectul de extaz al chiliei. Ziduri înalte fereau de 
orice desfătare vie pe sultana mistică, al cărei sultan era cel 
răstignit. O privire din afară însemna infidelitate. 
Înmormântarea de viu ţinea locul unui sac de piele. Ceea ce în 
răsărit era aruncat în mare, în Apus era dat pământului. 

Şi într-o parte şi într-alta erau femei care îşi frângeau 
mâinile; valurile mării erau soarta unora, groapa era soarta 
celorlalte; de o parte cele înecate, de alta cele înmormântate. 
Paralelism monstruos. Astăzi, susținătorii trecutului, 
neputând tăgădui lucrurile acestea, se mulțumesc să 
zâmbească. A ajuns la modă un fel lesnicios şi ciudat de a 
înlătura  destăinuirile istoriei, de a infirma comentariile 
filozofiei, de a lăsa deoparte toate faptele care stânjenesc şi 


toate întunecimile. „Prilej pentru declamare”, spun cei isteți. 
„Vorbe goale!” repetă neghiobii. Jean-Jacques, declamator; 
Diderot, declamator; Voltaire, când vorbeşte de Calas, Labarre 
şi Sirven'*5%:, declamator; nu mai ştiu cine a constatat de 
curând că Tacit era un declamator, că Nero a fost o victimă şi 
că, de bună seamă, ar trebui să ne fie milă de „sărmanul 
Holoferni**%”. 

Cu toate acestea e anevoie să închizi gura faptelor; ele sunt 
îndărătnice. Autorul cărții de față a văzut cu ochii lui, la opt 
leghe de Bruxelles, urme de ev mediu la îndemâna orişicui: la 
mânăstirea din Villers se află groapa temniţelor subterane în 
mijlocul livezii unde fusese curtea mânăstirii, şi pe malul 
râului Dyle patru celule de piatră, jumătate sub pământ, 
jumătate sub apă. Erau aşa-numitele: pacei**1': Fiecare celulă 
mai păstrează o rămăşiţă de uşă de fier, o latrină şi o 
ferestruică zăbrelită, care afară e la două picioare deasupra 
râului, iar înăuntru, la şase picioare deasupra solului. Pe o 
albie lată de patru picioare, râul curge de-a lungul zidului. 
Pământul e totdeauna umed. Cel care locuia în acest in-pace 
avea drept pat pământul umed. Într-una din celule se mai 
vede o bucată de lanț prinsă în perete; într-alta, un fel de cutie 
pătrată, făcută din patru plăci de granit, prea strâmtă ca un 
om să poată dormi în ea, prea joasă ca să poată sta în 
picioare. O ființă omenească era vârâtă acolo, iar pe deasupra 
i se punea o lespede de piatră. Lespedea aceasta a rămas. Se 
poate vedea. Se poate pipăi. Aceste celule in-pace, aceste 
balamale de fier; aceste lanţuri; această ferestruică înaltă, la 
nivelul căreia curge râul; această cutie de piatră acoperită cu 
un capac de granit, ca un mormânt, cu singura deosebire că 
mortul era viu; pământul acesta care e noroi, groapa 
latrinelor, pereţii plini de igrasie - toate acestea sunt „vorbe 
goale”?... 


III — În ce condiţii putem respecta 
trecutul 


Pentru civilizaţie, monahismul, aşa cum exista în Spania şi 
cum există în Tibet, este ca un fel de oftică. Împuţinează 
naşterile. Claustrare; castrare. A pustiit Europa ca un flagel. 
Mai adăugaţi constrângerile cu care se siluia conştiinţa, 
ființele închise în mânăstire fără voia lor, feudalitatea 
sprijinindu-se pe mânăstire, dreptul primului născut 
revărsând în monahism preaplinul familiei, cruzimile despre 
care am vorbit, acele groaznice in-pace, gurile amuţite, minţile 
zăvorâte, atâtea minți nefericite azvârlite în celula 
jurămintelor eterne, călugărirea, înmormântarea sufletelor vii. 
Adăugaţi torturile individuale, înjosirea unor naţiuni întregi, 
Şi, oricine-ați fi, vă veţi cutremura în fața hainei şi-a vălului 
călugăresc, aceste două giulgiuri ale morții născocite de om. 

Cu toate astea, în anumite privinţe şi în anumite locuri, în 
ciuda filozofiei şi în disprețul progresului, mentalitatea 
călugărească dăinuieşte în plin secol al XIX-lea şi o ciudată 
reînviere a ascetismului stârneşte în clipa de față mirarea 
lumii civilizate. Încăpăţânarea instituţiilor învechite de a 
dăinui mai departe e ca şi cum cineva ar voi să ne ungă părul 
cu un parfum mucezit, ne-ar da să mâncăm peşte stricat, ne- 
ar îmbrăca, bărbaţi în toată firea, în haine de copil, e ca şi 
cum noi, cei în viață, ne-am lăsa îmbrăţişaţi cu duioşie de un 
cadavru. 

„Nerecunoscătorilor, spune veşmântul, v-am ocrotit pe 
vreme rea; de ce nu mă mai vreţi?” „Vin din largul mării, 
spune peştele”. „Am fost un trandafir”, spune parfumul. „V-am 
iubit”, spune cadavrul, „V-am civilizat”, spune mânăstirea. 

La toate astea, un singur răspuns: a fost odată! 

A dori prelungirea fără sfârşit a lucrurilor moarte şi 
cârmuirea oamenilor prin îmbălsămare, a da puteri noi 
dogmelor în putrefacție, a polei din nou raclele, a reîmprospăta 
tencuiala mânăstirilor, a sfinți din nou moaştele, a reînvia 
superstițiile, a hrăni iarăşi fanatismul, a pune mânere noi 
sfeşnicelor şi săbiilor, a reînvia monahismul şi militarismul, a 
crede în mântuirea lumii prin înmulțirea păduchilor, a 
impune prezentului trecutul — ni se pare straniu. S-au găsit 


totuşi teoreticieni şi pentru asemenea teorii. Teoreticienii 
ăştia, oameni deştepţi altminteri, au un procedeu foarte 
simplu: pun peste trecut o spoială pe care o numesc orânduire 
socială, drept divin, morală, familie, cinstirea strămoşilor, legi 
vechi, tradiție sfântă, drepturi legitime, religie; şi merg 
strigând: „Luaţi, sunt ale voastre, oameni buni!” E o logică 
bine cunoscută de cei vechi. O practicau preoţii romani care 
preziceau viitorul din măruntaiele animalelor jertfite. Frecau 
cu cretă o juncă neagră şi spuneau: „E albă”. Bos cretatusi**2. 

În ceea ce ne priveşte, respectăm pe alocuri trecutul şi 
suntem îngăduitori totdeauna cu el, cu condiția să se 
recunoască mort. Dacă încearcă să învie, îl atacăm şi ne 
străduim să-l răpunem. 

Superstițiile, bigotismul, fățărniciile preoțeşti, prejudecățile, 
viermii aceştia, aşa viermi cum sunt, se îndărătnicesc să 
trăiască, au dinţi şi gheare de fum şi trebuie să te lupţi cu ei 
piept la piept, să le declari război şi să-l duci fără o clipă de 
răgaz; pentru că destinul l-a osândit pe om să poarte o veşnică 
luptă cu stafiile. E greu să iei de gât năluca şi s-o dobori. 

O mânăstire din Franţa în mijlocul veacului al XIX-lea e o 
adunătură de bufnițe înfruntând lumina. O mânăstire în 
flagrant-delict de ascetism, în mijlocul metropolei de la 1830 şi 
de la 1848, Roma înflorind în mijlocul Parisului, e un 
anacronism. În vremuri obişnuite, ca să desființezi un 
anacronism şi ca să-l faci să piară, e de ajuns să-i pui în față 
calendarul. Dar suntem în vremuri neobişnuite. 

Să luptăm! 

Să luptăm, dar să ştim să deosebim. Însuşirea adevărului 
este că nu face niciodată excese. Ce nevoie ar avea să 
exagereze? Sunt unele lucruri care trebuie nimicite şi altele 
care se cer numai luminate şi cercetate. Câtă putere e într-o 
cercetare binevoitoare şi serioasă! Să nu venim cu flăcări, 
acolo unde lumina e de ajuns. 

Ținând seama, prin urmare, că ne aflăm în secolul al XIX- 
lea, suntem în general împotriva călugăriei ascetice, la orice 
popor, atât în Asia cât şi în Europa, în India ca şi în Turcia. 


Cine spune mânăstiri, spune mlaştină. Putregaiul lor e vădit; 
apa lor stătătoare e nesănătoasă, dospeala lor îmbolnăveşte 
popoarele şi le ofileşte; înmulţirea lor a ajuns o plagă a 
Egiptului... Nu putem să ne gândim fără spaimă la ţările în 
care fachirii, bonzii, santonii, călugării, marabuțţii, talapoinii şi 
dervişii'*** mişună într-un furnicar de păduchi. 

Aşadar, chestiunea religioasă n-a fost încă dezlegată. 
Problema are unele laturi misterioase, aproape înfiorătoare; să 
ne fie îngăduit s-o privim deschis. 


IV —- Mânăstirea din punct de vedere al 
principiilor 


Un număr de oameni se strâng la un loc şi locuiesc 
împreună. În temeiul cărui drept? În temeiul dreptului de 
asociație. 

Se închid la ei acasă. În temeiul cărui drept? În temeiul 
dreptului pe care-l are orice om de a deschide şi închide uşa 
lui. 

Oamenii aceia nu ies din casă. În temeiul cărui drept? În 
temeiul dreptului de a pleca şi de a se întoarce, care cuprinde 
şi dreptul de a sta acasă. 

Acolo în casa lor, ce fac? 

Vorbesc în şoaptă; lasă ochii în jos. Se leapădă de lume, de 
viața oraşului, de plăcerile simțurilor şi de alte bucurii, de 
deşertăciuni, de trufii şi de câştig. Se îmbracă în lână groasă, 
ori în pânză aspră. Niciunul nu e stăpân pe vreun lucru oricât 
de mic. Cel bogat ajunge sărac. Ceea ce are, dăruieşte tuturor. 
Cel care fusese ceea ce numim nobil, gentilom şi senior, e 
deopotrivă cu cel ce fusese țăran. Chilia e la fel pentru toți. 
Toţi se supun tunderii părului în creştet, toți poartă aceeaşi 
haină călugărească, mănâncă aceeaşi pâine neagră, se culcă 
pe aceleaşi paie, mor în aceeaşi cenuşă. Acelaşi sac în spinare, 
aceeaşi funie drept cingătoare. Dacă porunca e să meargă 
desculț, merg desculți. Poate fi printre ei un prinţ; prințul e tot 


o umbră ca şi ceilalți. Nu există titlu. Până şi numele de 
familie au pierit. Nu mai au decât prenume. Toţi se înclină sub 
egalitatea numelui de botez. S-au desfăcut de familia 
trupească şi şi-au întemeiat în mijlocul tagmei lor religioase o 
familie spirituală. Rudele lor sunt omenirea întreagă. Ajută pe 
săraci, îngrijesc pe bolnavi. Îşi spun între ei „frate”. 

Mă opriți şi îmi strigați: „Dar iată mânăstirea ideală!” 

E de ajuns ca mânăstirea să existe pentru a fi nevoit să țin 
seama de ea. 

Aşa se explică pentru ce în cartea precedentă am vorbit 
despre o mânăstire pe un ton respectuos. Lăsând deoparte 
evul mediu, lăsând deoparte Asia, fără a ne ocupa de 
chestiunea istorică şi de cea politică, privind lucrurile din 
punct de vedere pur filozofic, mai presus de nevoile politicii şi 
numai cu condiția ca mânăstirea să fie cu totul de bunăvoie şi 
să nu cuprindă decât consimțăminte - voi privi totdeauna 
comunitatea mânăstirească cu serioasă luare aminte şi, în 
unele privințe, cu respect. Acolo unde există o comunitate, 
există comuna; acolo unde există comuna, există şi dreptul. 
Mânăstirea este un rod al lozincii: Egalitate, Fraternitate! O, 
ce mare e libertatea! Şi ce transfigurare minunată! Libertatea 
e de ajuns ca să preschimbe mânăstirea în republică. 

Să mergem însă mai departe. 

Oamenii aceştia, femeile acestea care trăiesc între cei patru 
pereți, se îmbracă în haină de dimie, sunt egali şi se numesc 
fraţi; e frumos; dar mai fac şi altceva? 

Da. 

Gep 

Privesc întunericul, cad în genunchi şi-şi împreună mâinile. 

Ce înseamnă aceasta? 


V — Rugăciuni 


Sunt oameni care se roagă. 
Cui? 


Lui Dumnezeu. 

Ce înseamnă să te rogi lui Dumnezeu? 

Mai există şi un infinit în afară de noi? lar acest infinit e 
oare unic, imanent, permanent, neapărat substanțial. Fiindcă 
e infinit şi dacă i-ar lipsi materia s-ar mărgini? E neapărat 
inteligent pentru că e infinit şi dacă i-ar lipsi inteligența ar 
avea un sfârşit? Acest infinit trezeşte în noi ideea de esenţă, în 
vreme ce noi nu ne putem atribui decât ideea de existență? Nu 
e cumva, cu alte cuvinte, absolutul al cărui relativ suntem 
Noi? 

Dar dacă există un infinit în afară de noi, nu există un 
infinit şi în noi? Aceste două infinituri (ce plural înfricoşător!) 
nu se suprapun? Cel de-al doilea infinit nu este el oare 
oglinda, răsfrângerea, ecoul, prăpastia deschisă în cercul unui 
alt abis? Acest al doilea infinit are şi el putere de înțelegere? 
Cugetă? lubeşte? Are voință? Dacă cele două infinituri au 
amândouă putere de înțelegere, fiecare dintre ele are o voință 
proprie; există un eu în infinitul de sus, după cum există un 
eu în infinitul de jos. Eul de jos e sufletul; eul de sus e 
Dumnezeu. 

A pune, prin gândire, infinitul de jos în atingere cu infinitul 
de sus — înseamnă a ne ruga. 

Să nu smulgem nimic din sufletul omenesc; a-l împuţina e o 
greşeală. Trebuie transformat. Anumite însuşiri ale minții 
omeneşti sunt îndreptate spre Necunoscut: gândirea, visarea, 
rugăciunea. Necunoscutul e un ocean. Ce este conştiinţa? 
Este busola drumului în Necunoscut. Gândirea, visarea, 
rugăciunea sunt mari radieri misterioase. Să le respectăm. 
Unde merg aceste raze minunate ale sufletului? În umbră; 
prin urmare spre lumină. 

Măreţia democraţiei este de a nu nega şi de a nu renega 
nimic din omenire. Alături de dreptul Omului, sau cel puţin 
aproape de el, e dreptul Sufletului. 

Zdrobirea oricărui fanatism şi respectul adânc față de 
infinit, iată ce urmăreşte legea. Să nu ne mărginim a ne 
închina arborelui creației, contemplând uriaşele lui ramuri 


încărcate de stele. Avem o datorie: să luminăm sufletul 
omului, să apărăm misterul împotriva minunilor, să adorăm 
neînțelesul şi să respingem absurdul, să nu recunoaştem din 
ceea ce nu se poate explica decât ceea ce e necesar, să 
însănătoşim credința, să îndepărtăm superstițiile din calea 
religiei, să-l curățăm de omizi pe Dumnezeu. 


VI - Bunătatea desăvârşită a rugăciunii 


Cât despre felul rugăciunii, toate sunt bune, numai să fie 
sincere. Întoarceți înapoi filele cărţii voastre şi veţi fi în infinit. 

Ştim că există o filozofie care tăgăduieşte infinitul. Există, 
de asemenea, o filozofie, clasificată patologică, şi care 
tăgăduieşte existența soarelui. Filozofia aceasta se numeşte: 
orbire. 

A face dintr-un simț pe care nu-l avem izvorul de 
cunoaştere al adevărului este o frumoasă cutezanţă de orb. 

Sunt ciudate aerele trufaşe, de superioritate şi de 
compătimire, pe care şi le ia această filozofie care bâjbâie față 
de filozofia care-l vede pe Dumnezeu. Ai impresia că auzi o 
cârtiță care strigă: „Mi-e milă de voi când vă aud vorbind 
despre soarele vostru!” 

Ştim că există oameni străluciți şi puternici care nu cred în 
Dumnezeu. Aceştia, la drept vorbind, aduşi din nou pe calea 
adevărului prin propria lor putere, nu sunt nici ei prea siguri 
că sunt necredincioşi; în realitate nu-i altceva decât o 
chestiune de definiție şi, în orice caz, chiar dacă nu cred în 
Dumnezeu, prin faptul însuşi că sunt minţi luminate 
dovedeşte existența lui Dumnezeu. 

Salutăm pe filozof, dar osândim fără milă filozofia lui. 

Să mergem mai departe. 

Tot atât e de admirat uşurinţa cu care unii se mulțumesc 
cu vorbe. O şcoală metafizică din nordi'***, învăluită puţin în 
ceață, şi-a închipuit că revoluționează înțelegerea omenească 
punând în locul cuvântului Putere cuvântul Voinţă. 


În loc de „planta creşte” se zice „planta vrea”; am fi într- 
adevăr mai câştigaţi dacă am adăuga: „Universul vrea!” De ce? 
Pentru că de aici ar reieşi că planta are voinţă, prin urmare 
are un eu; universul vrea, prin urmare are un Dumnezeu. 

Cât despre noi, care, totuşi, spre deosebire de această 
şcoală, nu tăgăduim nimic a priori***, a recunoaşte o voință 
în plantă, cum susțin unii metafizicieni, ni se pare mai greu de 
admis decât a recunoaşte în univers voința pe care ei o 
tăgăduiesc. 

A tăgădui voinţa infinitului, adică existența lui Dumnezeu, 
nu e cu putinţă decât tăgăduind infinitul însuşi. Lucrul acesta 
l-am dovedit. 

Tăgăduirea infinitului duce de-a dreptul la nihilism. Toate 
se reduc la o „creaţie a spiritului”. 

Cu nihilismul nu e cu putință nicio discuție, deoarece 
nihilismul logic se îndoieşte de existența semenului său, după 
cum nu-i sigur nici de existența sa. 

Din punctul lui de vedere, se prea poate ca nici el să nu fie 
pentru sine însuşi decât „o creaţie a spiritului său”. 

Nu-şi dă seama că tot ceea ce a tăgăduit, admite el însuşi în 
întregime, rostind doar acest cuvânt: spirit. 

Într-un cuvânt, nicio cale nu rămâne deschisă cugetării 
într-o filozofie care rezolvă totul cu monosilaba: Nu. 

Acestui „Nu”, n-avem de dat decât un singur răspuns: Da. 

Nihilismul nu duce nicăieri. 

Nu există neant. Nu există zero. Totul este ceva. Nimic nu e 
numai NIMIC. 

Omul se hrăneşte cu afirmații mai mult decât cu pâine. 

A vedea şi a dovedi — nici atâta nu-i de ajuns. Filozofia 
trebuie să fie o energie; silința şi ştiinţa ei trebuie să-l facă pe 
om mai bun. Socrate trebuie să se întrupeze în Adam şi să dea 
naştere lui Marc-Aureliu'***; cu alte cuvinte, să scoată din 
omul fericirii pe omul înțelepciunii. Să schimbe Paradisul în 
Liceuli**7: lui Aristotel. Ştiinţa trebuie să fie un întăritor al 
inimii. Plăcerea? Ce preocupare tristă şi ce râvnă searbădă! Să 
cugeți, iată adevărata biruință a sufletului. Pe oamenii 


însetați să-i duci la izvorul cugetării, să le dai tuturor elixirul 
cunoaşterii lui Dumnezeu, să faci să se înfrățească într-înşii 
conştiinţa cu ştiinţa, să-i faci buni prin această minunată 
contopire, iată datoria filozofiei adevărate. Morala este un 
seceriş de adevăruri. Fapta izvorăşte din cugetare. Absolutul, 
trebuie să aibă un scop practic. Idealul trebuie să fie 
respirabil, satisfăcător şi hrănitor pentru sufletul omului. 
Idealul are dreptul să zică: „Luaţi, mâncaţi, acesta e trupul 
meu; luați şi beţi, acesta e sângele meu!” Înţelepciunea este o 
împărtăşanie sfântă. Numai cu această condiție ea încetează 
de a mai fi o pasiune stearpă pentru ştiinţă, spre a deveni 
mijlocul unic şi cel mai înalt al apropierii dintre oameni, iar 
filozofia a fost înălțată la treapta de religie. 

Filozofia nu trebuie să fie o îngrămădire de etaje clădite pe 
mister, pentru ca s-o poţi privi în voie, fără alt rezultat decât 
acela de a-ţi satisface curiozitatea. 

În ceea ce ne priveşte, amânând dezvoltarea ideii noastre 
pentru un alt prilej, ne mulțumim a spune că nu înțelegem 
nici ca omul să fie punct de plecare şi nici ca progresul să fie 
țelul fără cele două forțe care pun în mişcare lumea: credința 
şi iubirea. 

Progresul e ținta finală. Călăuza e idealul. 

Ce e idealul? E Dumnezeu! 

Ideal, absolut, desăvârşire, infinit — cuvinte întru totul la fel. 


VII — Să fim prevăzători în mustrare 


Istoria şi filozofia au aceleaşi veşnice îndatoriri, care 
totodată sunt şi simple: să-l combată pe Caiafa care a ajuns 
episcop, pe  Draconi'***  impărţitor de dreptate, pe 
Trimalcion'*** legislator, pe Tiberiu împărat; e lămurit, just şi 
limpede, şi nu dă loc la nicio neînțelegere. Dar dreptul de a trăi 
departe de lume, cu toate neajunsurile şi abuzurile lui, trebuie 
să fie înregistrat şi îngăduit. Schivnicia e o problemă a 
sufletului omenesc. 


Atunci când vorbim de mânăstiri —- unde sunt atâtea erori, 
dar şi nevinovăție; atâta rătăcire, dar şi atâta bunăvoință; 
atâta neştiință, dar şi atât devotament; atât chin, dar şi atâta 
mucenicie — trebuie, aproape totdeauna, să spunem şi da şi 
TU; 

O mânăstire este o contrazicere. Are ca scop mântuirea 
sufletului, iar drept mijloc jertfa. Mânăstirea este cel mai mare 
egoism, sfârşind în cea mai desăvârşită uitare de sine. 

A abdica pentru a domni - aceasta pare să fie lozinca 
monahismului. 

În mânăstire omul suferă pentru a se bucura. Trage o poliţă 
asupra morţii. Îndură noaptea pământească în nădejdea 
dobândirii luminii cereşti. În mânăstire iadul reprezintă o 
răscumpărare a drepturilor de moştenire asupra paradisului. 

Cine îmbracă vălul şi rasa de călugărie săvârşeşte o 
sinucidere a cărei răsplată e veşnicia. 

Nu găsim cu cale că pe o asemenea temă ar fi nimerită 
batjocura. Aici toate sunt serioase: binele ca şi răul. 

Omul drept încruntă din sprâncene, dar nu râde 
disprețuitor. Mânia o înțelegem, răutatea nu. 


VIII - Credinţă, lege 


Încă ceva. 

Osândim biserica atunci când e plină de intrigi; disprețuim 
neîmpăcata ei asprime față de cele lumeşti, dar cinstim 
pretutindeni pe omul care gândeşte. 

Ne descoperim înaintea celui care îngenunche şi se roagă. 

Omul are nevoie de o credință. Vai de cel care nu crede în 
NIMIC! 

A cugeta nu înseamnă a trândăvi. Există o muncă văzută 
de toți şi una care nu se vede. 

A visa înseamnă a semăna; a gândi înseamnă a făptui. 
Braţele încrucişate muncesc; mâinile împreunate lucrează. 
Privirea spre cer e o acțiune. 


Thales!*%: a stat patru ani nemișcat: a întemeiat filozofia. 

Pentru noi, schivnicii nu sunt nişte trândăvi, sihaştrii nu 
sunt nişte leneşi. 

A-ţi îndrepta gândul spre marea Umbră e un lucru serios. 

Fără să retractăm nimic din cele ce-am spus mai sus, 
credem că o necontenită cugetare asupra morții prinde bine 
celor în viață. Asupra acestei chestiuni, preotul şi filozoful 
sunt de aceeaşi părere. Va trebui să murim. Starețul 
trapiştilori*5t: e gând în gând cu Horaţiu. 

Să ţii seamă în viață de permanenta prezență a 
mormântului e legea înțeleptului şi legea pustnicului. În 
această privință, pustnicul şi înțeleptul se întâlnesc. 

Există o bunăstare materială, pe care o dorim. Există şi o 
măreție morală, la care ținem. 

Capetele nechibzuite şi pripite spun: „La ce folosesc 
chipurile acestea, încremenite în fața misterului? La ce 
slujesc? Ce fac?” 

Vai! Faţă de întunericul ce ne înconjoară şi ne aşteaptă, 
fără să ştim ce se va alege din noi în împrăştierea cea fără de 
margini, răspundem: „Poate că nu există operă mai sublimă 
decât aceea pe care o fac aceste suflete. Şi adăugăm: nu există 
poate strădanie mai folositoare.” 

E mare nevoie de cei ce se roagă necontenit, pentru cei ce nu 
se roagă niciodată. 

Pentru noi toată problema e să ştim câtă gândire cuprinde 
rugăciunea. 

Leibnizi*52: în rugăciune e ceva măreț! Voltaire închinându- 
se e ceva frumos. Deo erexit Voltaire'*5%. 

Noi suntem pentru religie împotriva religiilor. 

Suntem dintre cei ce cred în zădărnicia slujbelor şi în 
frumusețea minunată a rugăciunii. 

De altfel, în această clipă pe care-o străbatem, şi care din 
fericire nu va lăsa secolului al XIX-lea pecetea ei, în ceasul 
acesta când atâţia oameni stau cu fruntea plecată şi sufletul 
prea puţin înălțat, printre atâtea alte ființe a căror morală e 
plăcerea şi a căror preocupare sunt lucrurile vremelnice şi 


urâte ale materiei, oricine se surghiuneşte ni se pare vrednic 
de respect. Mânăstirea e o renunțare. Sacrificiul fără rost e 
totuşi un sacrificiu. Să preschimbi în datorie o neîimpăcată 
eroare e o faptă care-şi are măreţia ei. 

Privită în sine şi în chip ideal, pentru a rămâne în fața 
adevărului până la cercetarea nepărtinitoare a tuturor 
aspectelor, mânăstirea, mânăstirea de maici mai cu seamă — 
pentru că în societatea noastră femeia suferă cel mai mult şi 
acest surghiun al schitului conţine în ideea ei o protestare — 
mânăstirea de maici are fără îndoială oarecare măreție. 

Această trăire în mânăstire, atât de severă şi de 
posomorâtă, cum am înfățişat-o în câteva trăsături, nu e nici 
viață, fiindcă e lipsită de libertate; nu e nici moarte, fiindcă nu 
e deplină; e locul straniu de unde se zăreşte, ca de pe creasta 
unui munte înalt, de o parte prăpastia în care suntem, de 
cealaltă, prăpastia în care vom fi; e un hotar îngust şi 
înnegurat care desparte două lumi, luminat şi întunecat de 
amândouă deopotrivă, şi unde raza firavă a vieţii se împleteşte 
cu raza nedesluşită a morții; e penumbra mormântului. 

Cât despre noi, care nu credem în ceea ce cred acele femei, 
dar care trăim ca şi ele din credință, nu ne-am putut gândi 
niciodată fără un fel de teamă religioasă şi plină de duioşie, 
fără un fel de milă plină de invidie, la aceste făpturi cucernice, 
îngrozite şi încrezătoare, la aceste suflete umile şi măreţe, care 
îndrăznesc a trăi lângă hotarul misterului, aşteptând - între 
lumea care le e închisă şi cerul care nu li s-a deschis — cu fața 
spre lumina ce nu se vede, având doar mângâierea de a crede 
că ştiu unde se află, năzuind spre prăpastie şi spre 
necunoscut, cu privirea aţintită în bezna  neclintită, 
îngenuncheate, pierdute, încremenite şi înfiorate, pe jumătate 
înălțate de la pământ la anumite ceasuri de suflul venit din 
adâncurile veşniciei. 


CARTEA A OPTA 


CIMITIRELE PUN STĂPÂNIRE PE CEEA 
CE LI SE ADUCE 


I — Unde e vorba de felul în care se intră 
în mânăstire 


Într-o casă ca aceasta, Jean Valjean era - cum spusese 
Fauchelevent — „căzut ca din cer”. 

Sărise peste zidul grădinii din colțul străzii Polonceau. 
Corul de îngeri pe care-l auzise în mijlocul nopţii erau 
călugărițele care cântau utrenia; sala pe care o zărise în 
întuneric era paraclisul; fantoma pe care o văzuse întinsă pe 
jos era o soră care-şi făcea pocăința,; clopoţelul al cărui zgomot 
îl surprinsese atât de straniu era clopoțelul grădinarului, 
prins la genunchiul bătrânului Fauchelevent. 

După ce au culcat-o pe Cosette, Jean Valjean şi 
Fauchelevent, cum am văzut, se ospătară cu o bucată de 
brânză şi cu un sfert de vin, lângă un foc de vreascuri; pe 
urmă, întrucât singurul pat care se afla în baracă fusese dat 
Cosettei, se aruncară fiecare pe câte un maldăr de paie. 
Înainte de a închide ochii, Jean Valjean zise: „O să fiu nevoit 
să rămân aici!” Vorbele acestea i-au umblat toată noaptea 
prin cap lui Fauchelevent. 

La drept vorbind, nici unul dintre ei n-a putut dormi. 
Simţindu-se descoperit şi cu Javert pe urma lui, Jean Valjean 
îşi dădea seama că el şi Cosette ar fi pierduţi dacă s-ar 
întoarce în oraş. De vreme ce vântul rău care se abătuse din 
nou asupra lui îl azvârlise în acest schit, Jean Valjean nu mai 
avea decât un singur gând: să rămână pe loc. Pentru un 
nenorocit în starea jalnică în care se găsea el, mânăstirea era 
în acelaşi timp locul cel mai primejdios şi cel mai sigur. Cel 
mai primejdios, fiindcă niciunui bărbat nu-i era îngăduit să 
pătrundă în acest sfânt lăcaş, şi dacă ar fi fost descoperit, ar fi 
însemnat o vină de netăgăduit; Jean Valjean n-ar fi avut de 


făcut decât un pas de la mânăstire la închisoare; locul cel mai 
sigur, fiindcă, dacă izbutea să fie primit şi să rămână în 
mânăstire, cui i-ar fi venit în gând să-l caute aici? Să 
locuiască într-un loc neîngăduit era singura lui scăpare. 
Fauchelevent, pe de altă parte, îşi frământa şi el creierii. 
Ajunsese să-şi spună că nu mai înțelege nimic. Cum se face că 
domnul Madeleine se găsea acolo, fără să fi fost împiedicat de 
zidurile împrejmuitoare? Zidurile mânăstirilor nu se pot sări. 
Cum de-a ajuns aici cu un copil? Nu se poate trece peste un 
zid atât de înalt cu un copil în braţe. Ce e cu copilul ăsta? De 
unde-or fi venind amândoi? De când era în mânăstire, 
Fauchelevent nu mai auzise nimic despre Montreuil-sur-mer 
şi habar n-avea de cele ce se petrecuseră acolo. Moş Madeleine 
avea o înfăţişare care nu te îndemna să-i pui întrebări, de 
altfel, Fauchelevent îşi spunea: „Cum o să pui întrebări unui 
om sfânt?” Domnul Madeleine îşi păstrase în fața lui toată 
vaza de care se bucurase înainte. Atât numai că, din câteva 
vorbe scăpate de Jean Valjean, grădinarul se crezu îndreptățit 
să presupună că domnul Madeleine dăduse poate faliment din 
pricina vremurilor grele şi era urmărit de creditori; sau era pe 
semne amestecat în vreo chestiune politică, şi se ascundea. Ca 
mulți dintre țăranii noştri din Nord, Fauchelevent rămăsese în 
sinea lui un vechi bonapartist. Ascunzându-se, domnul 
Madeleine îşi alesese ca adăpost mânăstirea, şi dorința de a 
rămâne acolo i se părea firească. Dar ceea ce-l lăsa nelămurit, 
şi lucrul la care Fauchelevent revenea mereu şi-şi bătea capul, 
era că domnul Madeleine se afla acolo având şi fetița cu el. 
Fauchelevent îi vedea, îi pipăia, le vorbea şi nu-şi credea 
ochilor. În bordeiul lui Fauchelevent pătrunsese o taină. 
Fauchelevent dibuia, făcând diferite presupuneri şi n-avea în 
minte decât un singur gând lămurit: „Domnul Madeleine mi-a 
salvat viața”. Acest singur fapt limpede îi era de ajuns şi-l făcu 
să ia o hotărâre. Îşi zise în sinea lui: „Acum e rândul meu. Şi 
adăugă în cugetul său: Domnul Madeleine n-a stat atât de 
mult în cumpănă când a fost vorba să se vâre sub căruţă ca 


să mă scoată de-acolo”. Se hotări deci să-l scape pe domnul 
Madeleine. 

Cu toate astea, îşi mai puse câteva întrebări şi-şi dădu 
singur răspuns: „Gândind la ce-a făcut pentru mine, dacă ar fi 
un hoț, l-aş scăpa? Sigur că da. Dar dacă ar fi un ucigaş, l-aş 
scăpa? Sigur că da. Dar pentru că e un om sfânt, îl voi scăpa? 
Sigur că da”. 

Ca să-l ţină ascuns în mânăstire era însă o problemă grea! 
În faţa acestei încercări aproape himerice, Fauchelevent nu 
dădu înapoi; nefiind decât un biet țăran din Picardia şi 
neavând alt îndreptar moral decât devotamentul, bunăvoința 
şi puţin din acea bătrână viclenie țărănească, pusă de rândul 
acesta în slujba unui gând generos, se hotări să treacă peste 
opreliştile mânăstirii şi peste asprele reguli ale sfântului 
Benedict. Moş Fauchelevent era un bătrân care toată viața 
fusese un egoist şi care, la sfârşitul zilelor sale, şchiop, beteag, 
nemaiavând niciun rost pe lume, îşi făcu o plăcere din a fi 
recunoscător şi, văzând că poate săvârşi o faptă bună, se 
apucă de ea întocmai ca un om care, în clipa morții, ar da 
peste un pahar cu vin bun din care n-a gustat niciodată şi pe 
care l-ar bea cu sete. Am mai putea spune că aerul pe care-l 
respira de câțiva ani în mânăstire îi nimicise vechea 
personalitate şi sfârşise prin a-l face să simtă nevoia unei fapte 
bune, oricare ar fi fost ea. 

Luă, prin urmare, hotărârea de a rămâne credincios 
domnului Madeleine. 

L-am numit mai sus „un biet ţăran din Picardia”. 
Denumirea e potrivită, dar nu e întreagă. La locul unde am 
ajuns cu povestirea de față, e necesar să vorbim puţin despre 
moş Fauchelevent. Era ţăran, dar fusese notar comunal, ceea 
ce adăuga vicleniei sale îndemânarea de a căuta chichițe, iar 
simplităţii sale, puterea de pătrundere. Nereuşind din pricini 
diferite în afacerile sale, ajunsese din notar căruțaş şi salahor. 
Dar, cu toarte înjurăturile şi loviturile de bici pe care trebuia 
să le dea cailor, mai stăruia în el, după cât se pare, o rămăşiţă 
din notarul comunal. Avea oarecare inteligență naturală; nu 


spunea nici „e mulți”, nici „ei face”; ştia să vorbească - lucru 
rar la țară; ceilalți țărani ziceau despre el: „Vorbeşte mai-mai 
ca un domn cu pălărie”. Fauchelevent făcea într-adevăr parte 
dintre cei pe care limbajul obraznic şi uşuratic al ultimului 
veac îi numea „jumătate-burghezi, jumătate-mârlani”, şi pe 
care porecla ce cădea din castel în colibă îi eticheta „o leacă 
țărănoi, o leacă târgoveți; sare şi piper”. Fauchelevent, deşi 
foarte încercat şi istovit de soartă, un fel de suflet îmbătrânit 
şi prăpădit, era totuşi foarte vioi şi binevoitor, însuşiri 
prețioase care-l împiedicau să fie om rău. Cusururile şi viciile 
sale, fiindcă nu fusese lipsit nici de ele, erau de suprafaţă; 
într-un cuvânt, fizionomia lui era dintre cele care plac 
observatorului. Chipul lui bătrân n-avea pe frunte niciuna din 
acele zbârcituri supărătoare care înseamnă răutate sau 
prostie. 

Când se lumină de ziuă, după ce cugetase în fel şi chip, moş 
Fauchelevent deschise ochii şi-l văzu pe domnul Madeleine 
şezând pe grămada lui de paie şi privind-o pe Cosette cum 
dormea. Fauchelevent se ridică în capul oaselor şi îi zise: 

— Acum, fiindcă vă găsiți aici, spuneți-mi: cum veți face ca 
să rămâneți de-a binelea? 

Vorbele acestea zugrăveau toată situația şi-l treziră pe Jean 
Valjean din visare. 

Cei doi bătrâni începură să se sfătuiască. 

— Mai întâi, zise Fauchelevent, nu trebuie să puneţi 
piciorul afară din odaia asta, nici dumneavoastră, nici fata. 
Un pas în grădină şi ne-am ars! 

— Aşa e! 

— Domnule Madeleine, zise din nou Fauchelevent foarte 
trist, una dintre surori e grav bolnavă. Din pricina asta n-o să 
ne prea ia nimeni în seamă. S-ar părea că biata fată trage să 
moară. 1 se fac rugăciunile de patruzeci de ceasuri. Toată 
mânăstirea e-n picioare. Toate se află în treabă. Sora care se 
stinge e sfântă. De fapt, toţi cei de-aici sunt nişte sfinți. 
Singura deosebire dintre ele şi mine este că ele spun: „chilia 
noastră”, iar eu spun: „bordeiul meu”, O să se facă slujbă 


pentru maslu, pe urmă slujba îngropăciunii. Astăzi n-o să ne 
supere nimeni; pentru ce va fi mâine nu mai răspund. 

— Totuşi, spuse Jean Valjean, cocioaba asta e vârâtă într- 
un intrând al zidului, ascunsă între ruine, înconjurată de 
copaci nu poate fi văzută din mânăstire. 

— Şi eu mai spun şi altceva, că nicio călugăriță nu se 
apropie vreodată de ea. 

— Atunci? 

Tonul întrebător al acestui „atunci” însemna: „Mi se pare că 
aş putea să rămân ascuns aici”. La această întrebare 
Fauchelevent răspunse: 

— Mai sunt şi cele mici. 

— Care cele mici? întrebă Jean Valjean. 

Pe când Fauchelevent deschise gura ca să dea lămuriri, se 
auzi un sunet de clopot. 

— A murit călugărița, spuse el. Acesta-i semnalul! 

Şi-i făcu semn lui Jean Valjean să asculte. 

Clopotul sună a doua oară. 

— E semnalul care vesteşte moartea, domnule Madeleine. 
Clopotul va suna aşa la fiecare minut, timp de douăzeci şi 
patru de ceasuri, până ce trupul va fi scos din biserică. Vedeţi? 
Au ieşit să se joace. În timpul recreaţiilor e de ajuns să le 
scape o minge, pentru ca să alerge până aici şi, cu toate că n- 
au voie, caută şi răscolesc peste tot. Sunt nişte draci, îngerii 
ăştia! 

— Care anume? întrebă Jean Valjean. 

— Fetele. V-ar descoperi numaidecât. Ar striga: „la uitaţi- 
vă! Un bărbat!...” Dar azi nu-i nicio primejdie. N-o să li se dea 
recreaţie. Toată ziua or să se facă numai rugăciuni. Auziţi 
clopotul? Aşa cum v-am spus: o lovitură la fiecare minut. 
Semnalul morții. 

— Am înțeles, moş Fauchelevent. Va să zică e şi un internat 
aici. 

Şi Jean Valjean îşi spuse pentru el: „Am găsit şcoala 
potrivită pentru Cosette”. 

Fauchelevent izbucni: 


— La naiba! Fetele sunt fete! Cum ar mai ciripi în jurul 
dumneavoastră! Cum ar mai lua-o la goană! A fi bărbat, în 
mânăstirea asta, e totuna cu a fi atins de ciumă! Vedeţi bine 
că mi-au legat un clopot de picior, ca unei fiare. 

Jean Valjean era din ce în ce mai copleşit de gânduri. 
„Mânăstirea asta ne va salva”, şopti el. Apoi cu glas tare: 

— Da, toată greutatea e să putem rămâne. 

— Nu, zise Fauchelevent, greutatea e să puteți ieşi. 

Jean Valjean simți că-i năvăleşte sângele în inimă. 

— Să putem ieşi? 

— Da, domnule Madeleine, ca să puteți intra aici din nou, 
trebuie mai întâi să ieşiţi. 

Şi după ce lăsă să treacă o lovitură de clopot, Fauchelevent 
adăugă: 

— Nu trebuie să vă găsească aici. Pe unde-aţi venit? Pentru 
mine ați căzut din cer, fiindcă vă cunosc, dar pentru 
călugărițe e neapărată nevoie să intrați pe poartă. 

Deodată se auzi o împletire destul de complicată de sunete 
venind dintr-un alt clopot. 

— A! zise Fauchelevent, sunt chemate maicile din sfat. Se 
duc la adunare. Se ţine totdeauna sfat când moare una din 
ele. Cea de azi a murit când se lumina de ziuă. Aşa se moare 
aici de obicei: când se luminează de ziuă. N-aţi putea să ieşiţi 
pe unde-aţi intrat? Mă rog, iertați-mă că vă întreb, pe unde aţi 
intrat? 


Jean Valjean se îngălbeni. Numai la gândul de a cobori din 
nou în strada aceea îngrozitoare începea să tremure. Să ieşi 
dintr-o pădure plină de tigri şi, odată ajuns afară, să te 
pomeneşti cu un prieten care te sfătuieşte să te întorci înapoi! 
Jean Valjean îşi închipuia că toată poliția răscoleşte 
mahalaua, agenţii stau la pândă, peste tot santinele, braţe 
groaznice întinse ca să-l apuce de guler, poate chiar Javert în 
colț la răspântie. 

— Peste putinţă! zise el. Moş Fauchelevent, să presupunem 
că am căzut din cer cu adevărat! 

— Nu e nevoie să mi-o mai spuneţi. Bunul Dumnezeu v-o fi 
luat de mână ca să vă privească mai de-aproape şi pe urmă v- 
a dat drumul. Numai că voise, de bună seamă, să vă trimită 
într-o mânăstire de călugări şi s-a înşelat. Hait, alt semnal! E 
pentru portar, să se ducă să înştiințeze primăria, ca să 
vorbească cu medicul legist să vină să vadă pe moartă. Toate 
astea fac parte din formalitățile morţii. Maicilor nu le prea 
place vizita asta. Un medic n-are nimic sfânt. Ridică vălul de 
pe faţă, ba câteodată ridică şi altceva. Ce repede l-au anunțat 
pe medic de data asta! Ce poate fi? Micuța dumneavoastră 
doarme mereu. Cum o cheamă? 

— Cosette. 

— E fata dumneavoastră? Îi sunteţi, cum s-ar zice, bunic? 

— Da. 

— Ei n-o să-i fie greu să iasă de aici. Poarta de serviciu dă 
în curte. Bat şi portarul îmi deschide. lau coşul meu în spate, 
cu mititica înăuntru. les. Moş Fauchelevent pleacă cu coşul; 
nimic mai firesc. Să-i spuneți fetei să stea liniştită. O să stea 
sub învelitoarea coşului. O s-o las, atât cât trebuie, la o 
prietenă bătrână, fructăreasă, în strada Chemin-Vert, care e 
surdă şi unde se află şi un pătuț. Am să-i strig portăresei în 
ureche că e o nepoată de-a mea şi s-o ţină până mâine. După 
aceea, mititica o să se-ntoarcă împreună cu dumneavoastră. 
Pentru că o să vă ajut să veniți înapoi. Neapărat. Dar 
dumneavoastră cum o să ieşiţi? 

Jean Valjean dădu din cap. 


— Să nu fiu văzut de nimeni, moş Fauchelevent. Asta-i 
problema. Găseşte un mijloc să mă scoţi ca pe Cosette, într-un 
coş şi sub o țoală. 

Fauchelevent îşi scărpină sfârcul urechii cu degetul mijlociu 
al mâinii stângi, semn de mare încurcătură. 

Un al treilea semnal îl întrerupse. 

— Pleacă medicul legist, zise Fauchelevent. S-a uitat şi a 
spus: „A murit! E-n regulă!” După ce medicul iscăleşte 
paşaportul pentru rai, dricarii trimit sicriul. Dacă e o maică, 
maicile îi pun giulgiul; dacă e o soră, giulgiul i-l pun surorile. 
Eu bat cuiele. Treaba asta face parte din îndatoririle mele de 
grădinar. Orice grădinar e şi puţin gropar. Moarta e aşezată 
într-o încăpere de jos a bisericii, care dă spre stradă şi în care, 
în afară de medicul legist, nu are voie să intre niciun bărbat. 
Pe ciocli şi pe mine nu ne pun în rândul bărbaţilor. Acolo bat 
cuiele la sicriu. Cioclii vin să-l ia şi... mână birjar!... Aşa se 
pleacă în cer. 

Aduc o ladă în care nu e nimic şi o scot cu cineva înăuntru. 
lată ce va să zică o înmormântare. 

De profundis.:25* 

O rază de soare mângâia fața Cosettei, care deschisese 
puţin gura în somn şi părea un înger care bea lumină. Jean 
Valjean nu-şi mai lua ochii de la ea. Nu auzea ce spunea 
Fauchelevent. 

Faptul că nu te ascultă nimeni nu e un motiv să taci. 
Bătrânul grădinar îşi urmă liniştit sporovăiala: 

— Se sapă groapa la cimitirul Vaugirard. Se spune că au să 
închidă cimitirul ăsta Vaugirard. E un cimitir vechi, nu 
cunoaşte regulamentul, n-are uniformă şi o să fie scos la 
pensie. Păcat, că-i la îndemână! Am şi eu un prieten acolo, pe 
moş Mestienne, groparul. Călugărițelor de-aici li se face un 
hatâr; sunt duse la cimitir pe înnoptate. E o ordonanţă a 
prefecturii anume pentru ele. Dar ce de întâmplări de ieri până 
azi! Sora Crucifixion a murit, iar moş Madeleine... 

— E îngropat! zise Jean Valjean, zâmbind cu tristeţe. 

Fauchelevent îi întoarse vorba: 


— La naiba! Dacă ai rămâne aici pentru totdeauna, ar fi 
într-adevăr înmormântare. 

Un al patrulea semnal răsună. Fauchelevent luă repede din 
cui genuncherul cu clopoței şi şi-l potrivi pe genunchi. 

— De data asta e pentru mine. Mă cheamă maica stareță. 
Bine, să strâng mai repede catarama. Domnule Madeleine, să 
nu vă mişcaţi de-aici şi să aşteptaţi! S-a mai întâmplat ceva. 
Dacă vă e foame, aveţi acolo vin, pâine şi brânză. Şi ieşi din 
bordei zicând: Vin! Vin îndată! 

Jean Valjean îl văzu străbătând repede grădina, atât cât 
putea cu piciorul lui beteag, aruncându-şi ochii în treacăt 
spre pepenii lui. 

În mai puţin de zece minute, moş Fauchelevent, al cărui 
clopoțel punea, în drumul lui, călugărițele pe goană, bătea 
încetişor la o uşă şi o voce blândă îi răspundea: „Pururea!” 
adică: „Intră!” 

Era uşa vorbitorului destinat dinadins grădinarului pentru 
nevoile serviciului. Vorbitorul se afla lângă sala unde se țineau 
şedinţele sfatului. Maica stareță stătea pe singurul scaun din 
vorbitor şi îl aştepta pe Fauchelevent. 


II - Fauchelevent în faţa greutăților 


A lua un aer preocupat şi grav e caracteristic, în 
împrejurări grele, pentru unii oameni şi pentru unele 
profesiuni, şi mai cu seamă pentru preoţi şi călugări. În clipa 
în care Fauchelevent intra, această îndoită preocupare era 
întipărită pe figura stareței, care era acea încântătoare şi 
învățată domnişoară de Blemeur, maica Innocente, de obicei 
atât de voioasă. 

Grădinarul o salută cu sfială şi rămase în pragul chiliei. 
Stareța, care învârtea între degete mătăniile, ridică ochii şi 
zise: 

— A, dumneata eşti, moş Fauvent! 

Această prescurtare fusese adoptată de întreaga mânăstire. 


Fauchelevent salută din nou. 

— Moş Fauvent, te-am chemat. 

— lată-mă, cuvioasă maică! 

— Am de vorbit cu dumneata. 

— Şi eu de asemenea, zise Fauchelevent cu o îndrăzneală de 
care se înfricoşa în sufletul lui, am ceva de spus cucernicei 
maici. 

Stareța se uită la el. 

— A, vrei să-mi faci o comunicare? 

— O rugăminte. 

— Ei bine, vorbeşte! 

Unchiaşul Fauchelevent, fostul notar comunal, era dintre 
țăranii aceia cărora nu le lipseşte îndrăzneala. O oarecare 
neştiință mânuită cu îndemânare este o forță; nu te fereşti de 
ea şi te prinde. De peste doi ani de când locuia în mânăstire, 
Fauchelevent reuşise să-şi facă nume bun în comunitate. 
Totdeauna singur, văzându-şi de grădinăritul lui, n-avea 
nimic altceva de făcut decât să ştiricească ce se întâmplă. 
Departe cum era de toate acele femei cu văl care mergeau 
încoace şi-ncolo, nu vedea înaintea lui decât o perindare de 
umbre. Tot cercetându-le şi căutând să le înțeleagă izbutise să 
pună din nou carne omenească pe aceste fantome şi, pentru 
el, moartele acestea trăiau. Era ca un surd a cărui vedere se 
limpezeşte şi ca un orb al cărui auz se ascute. S-a silit să 
deosebească înţelesul fiecărui semnal şi a reuşit; astfel încât 
mânăstirea aceasta ciudată şi tăcută n-avea nimic ascuns 
pentru el; sfinxul îi şoptea la ureche toate tainele lui. 
Fauchelevent, ştiind totul, ascundea totul. Era dibăcia lui. 
Toată mânăstirea îl credea tâmpit. Mare merit în credinţă! 
Maicile din sfat îl prețuiau. Era un om curios, dar mut. Le 
inspira încredere. Afară de aceasta, era ordonat şi nu ieşea 
decât pentru nevoile vădite ale livezii şi ale grădinii de 
zarzavat. Această cumpătare în felul lui de a fi plăcea. Şi nu i- 
a fost uşor să facă pe doi oameni să flecărească: la mânăstire 
pe portar, cunoscând astfel multe amănunte de-ale 
vorbitorului; iar la cimitir pe gropar, aflând ciudăţțeniile 


înmormântării. În felul acesta avea despre călugărițe o îndoită 
cunoştinţă: una a vieții şi alta a morţii. Dar el nu abuza de 
cele aflate. Comunitatea ţinea la el. Bătrân, şchiop, nevăzând 
nimic, poate şi puţin surd, ce de însuşiri! Ar fi fost greu de 
înlocuit. 

În fața cuvioasei stareţe, unchiaşul, cu siguranța unuia 
care se ştie prețuit, începu o poliloghie ca la el, la ţară, destul 
de lungă şi de încurcată. Vorbi mult despre vârsta lui, despre, 
beteşugurile lui, despre povara anilor, numărând îndoit de aci- 
nainte pentru el, despre nevoile mereu sporite ale lucrului, 
despre mărimea grădinii, despre nopţile de veghe, ca ultima, 
spre exemplu, când a trebuit să acopere pepenii cu paie, 
ferindu-i de lumina lunii şi sfârşi prin a ajunge la 
următoarele: că avea un frate (stareţa tresări) — un frate care 
nu mai e tânăr (stareța tresări din nou, dar tresări liniştitor) — 
că, dacă lucrul i s-ar îngădui, acest frate ar putea veni să-i 
ajute şi să locuiască cu el, că e foarte bun grădinar, că 
mânăstirea ar trage multe foloase de pe urma lui, mai multe 
chiar decât ar mai putea aduce el — că, de altfel, dacă fratele 
lui n-ar primi, el, ca mai în vârstă, simțindu-se neputincios şi 
neîndestulător la muncă, cu toată părerea de rău, ar fi nevoit 
să plece, că fratele lui avea o nepoată pe care ar aduce-o cu el, 
şi, care crescută aici în frica lui Dumnezeu poate - cine ştie? — 
într-o bună zi s-ar călugări. 

Când sfârşi vorba, stareța se opri din frământarea 
mătăniilor între degete şi-i spuse: 

— Până diseară o să poţi găsi un drug mare de fier? 

— Pentru ce vă trebuie? 

— Ca pârghie. 

— Da, preacuvioasă maică, răspunse Fauchelevent. 
Stareța, fără să mai rostească o vorbă, se ridică, intră în 
camera de-alături, care era sala sfatului şi unde de bună 
seamă toate maicile „cu glas” se aflau adunate. 

Fauchelevent rămase singur. 


III — Maica Innocente 


Trecuse aproape un sfert de ceas. Stareța se întoarse şi se 
aşeză din nou pe scaun. 

Atât stareța cât şi grădinarul păreau îngânduraţi. Vom 
reda cât mai exact convorbirea dintre ei. 

— Moş Fauvent? 

— Preacucernică maică? 

— Cunoşti capela? 

— Am acolo un colțişor al meu de unde ascult sfânta 
liturghie şi rugăciunile. 

— Dar în strană n-ai stat niciodată, când ai avut de lucru? 

— De vreo două-trei ori. 

— Va trebui să ridici o piatră. 

— Grea? 

— Lespedea pardoselii de lângă altar. 

— Piatra care acoperă cripta? 

— Da. 

— Pentru o treabă ca asta ar trebui doi bărbați. 

— Maica Ascension, care face cât un bărbat, o să-ţi ajute. 

— O femeie nu poate face niciodată cât un bărbat. 

— Nu-ţi putem da decât o femeie ca să-ţi ajute. Face fiecare 
ce poate. Eu nu-l disprețuiesc pe Merlonus Horstius pentru că 
nu ne dă decât trei sute şaizeci şi şapte de epistole de-ale 
sfântului Bernard, pe când dom Mabillon ne dă patru sute 
şaptesprezece. 

— Nici eu. 

— Să fim vrednici a lucra fiecare după puterile noastre. 
Mânăstirea nu e un şantier. 

— lar o femeie nu e un bărbat. Fratele meu e un om voinic. 

— O să ţi se dea şi o pârghie. 

— E singurul soi de cheie care se potriveşte la astfel de 
porți. 

— Piatra are un belciug. 

— O să trec drugul prin el. 


— Lespedea e aşezată în aşa fel încât poate fi întoarsă pe 
muchie. 

— Prea bine, cucernică maică. Am să deschid cripta. 

— Cele patru maici din cor vor fi de față. 

— Şi după ce vom deschide cripta? 

— Va trebui s-o acoperi din nou. 

— Asta-i tot? 

— Nu. 

— Aştept ordinele dumneavoastră, preacucernică maică. 

— Fauvent, avem încredere în dumneata. 

— Sunt pus aici ca să nu mă dau înapoi de la nimic. 

— Şi ca să nu vorbeşti nimic. 

— Da, preacucernică maică. 

— Aşadar, după ce vei deschide cripta... 

— O închid la loc. 

— Dar mai înainte... 

— Mai înainte ce, preacucernică maică? 

— Va trebui să cobori... ceva înăuntru. 

Urmă o scurtă tăcere. Tremurul buzelor stareței părea să 
arate nehotărâre. Apoi stareța spuse: 

— Moş Fauvent! 

— Preacucernică maică? 

— Ştii că azi-dimineaţă a murit o maică. 

— Nu. 

— Cum. N-ai auzit clopotul? 

— Nu s-aude până în fundul grădinii. 

— Adevărat? 

— Abia dacă bag de seamă când mă sunațţi pe mine. 

— A murit când se lumina de ziuă. 

— Şi pe urmă, azi-dimineață vântul nu bătea înspre 
grădină. 

— Maica Crucifixion, o preafericită. 

Stareţa tăcu, buzele i se mişcară câteva clipe, ca şi cum s-ar 
fi rugat în gând, apoi urmă: 

— Acum trei ani, o jansenistă!'*5, doamna de Bethune, s-a 
convertit numai văzând-o pe maica Crucifixion cum se ruga. 


— A, da, acum aud clopotul, preacucernică maică. 

— Maicile au dus-o în camera moartelor, care dă în 
biserică. 

— Ştiu. 

— Afară de dumneata, niciun bărbat nu poate şi nu trebuie 
să intre în odaia aceea. Bagă bine de seamă! Atât ar mai lipsi: 
să intre un bărbat în camera moartelor! 

— Zău că da. 

— Cum? 

— Zău că da. 

— Ce tot spui? 

— Zic: zău că da. 

— Zău că da — ce? 

— Preacurată maică, eu nu zic: „Zău că da — ce”, eu zic: 
„Zău că da!” 

— Nu te-nţeleg. De ce spui „zău că da”? 

— Ca să zic ca dumneavoastră, preacucernică maică. 

— Dar eu n-am spus: „Zău că da”. 

— N-aţi spus, dar am spus-o eu, ca să zic ca 
dumneavoastră. 

În clipa aceea bătu ora nouă. 

— În ceasul al nouălea al dimineţii şi în orice alt ceas, 
lăudate şi slăvite fie preasfintele daruri ale altarului! zise 
stareța. 

— Amin! zise Fauchelevent. 

Ceasul bătuse la timp, retezându-l scurt pe „zău că da 

Altminteri, poate că stareța şi Fauchelevent n-ar mai fi ieşit 
niciodată din încurcătură. 

Fauchelevent îşi şterse fruntea. 

Stareța îngână iarăşi ceva foarte încet, de bună seamă o 
rugăciune, apoi ridică glasul. 

— În viaţă, maica Crucifixion a convertit necredincioşi; 
după moarte o să facă minuni. 

— O să facă! răspunse Fauchelevent, potrivindu-şi vorba 
după a stareței, ca să n-o mai scrântească din nou. 


|? 


— Moş Fauvent, pentru comunitate maica Crucifixion a fost 
o binecuvântare. Desigur, nu-i este dat oricui să moară cum a 
murit cardinalul de Berule slujind sfânta liturghie şi să-şi dea 
sufletul rostind cuvintele: Hanc igitur oblationem'**. Dar, fără 
să aibă parte de atâta fericire, maica Crucifixion a avut o 
moarte binecuvântată. Şi-a păstrat cunoştinţa până în clipa 
cea din urmă. Vorbea când cu noi, când cu îngerii. Ne-a 
împărtăşit ultimele ei dorințe. Dacă dumneata ai avea mai 
multă credință şi dacă ai fi putut să pătrunzi în chilia ei, ți-ar 
fi lecuit piciorul numai atingându-l. Zâmbea. Se vedea că învia 
întru Domnul. În sfârşitul ei se simțea raiul. 

Fauchelevent crezu că ascultă sfârşitul unei predici. 

— Amin, zise el. 

— Moş Fauvent, trebuie să împlinim voia morților. 

Stareța  înşiră câteva boabe pe firul  mătăniilor. 
Fauchelevent tăcea. Apoi continuă: 

— Am întrebat în privința aceasta mai multe feţe bisericeşti 
care ostenesc cu rodnicie întru Domnul, şi au deprinderea 
celor sfinte. 

— Preacucernică maică, dangătul clopotului se aude mult 
mai bine de-aici decât din grădină. 

— De altminteri, e mai mult decât o moartă: e o sfântă. 

— Ca şi dumneavoastră, preacucernică maică. 

— De douăzeci de ani dormea în coşciugul ei, cu învoirea pe 
care i-o dăduse anume sfântul nostru părinte Pius al VII-lea. 

— Cel care l-a încoronat pe împ... Buonaparte. 

Pentru un om isteț ca Fauchelevent, amintirea acestui 
nume era nepotrivită. Din fericire, stareța, cufundată în 
gândurile ei, nu-l auzi. Ea urmă: 

— Moş Fauvent! 

— Preacucernică maică? 

— Sfântul Diodor, arhiepiscopul Capadochiei, a lăsat să se 
scrie pe mormântul său numai acest cuvânt: acarus, care 
înseamnă vierme. Aşa s-a făcut. Este adevărat? 

— Da, preacucernică maică. 


— Preafericitul Mezzocane, starețul de la Aquila, a voit să 
fie îngropat sub o spânzurătoare. Aşa s-a făcut. 

— E-adevărat. 

— Sfântul Terenţiu, episcop de Port, oraş aşezat la vărsarea 
Tibrului în mare, a cerut să i se sape pe piatră semnul care se 
pune la groapa paricizilor, nădăjduind astfel că trecătorii îi vor 
scuipa mormântul. 1 s-a făcut voia. Trebuie să îndeplinim 
dorințele celor morți. 

— De bună seamă. 

— Trupul lui Bernard Guidonis, născut în Franța, lângă 
Roche-Abseille, a fost aşezat, precum hotărâse el şi împotriva 
voinței regelui Castiliei, în biserica dominicanilor din Limoges, 
cu toate că Bernard Guidonis fusese episcop de Tuy în Spania. 
Se putea împotrivi cineva? 

— Nicidecum, preacucernică maică. 

— Faptul este adeverit de Plantavit de la Fosse. Stareța mai 
numără câteva boabe de mătănii. Apoi spuse: Moş Fauvent, 
maica Crucifixion va fi îngropată în coşciugul în care dormea 
de douăzeci de ani. 

— Aşa se cuvine. 

— Va fi o prelungire a somnului ei. 

— Atunci va trebui s-o punem în coşciugul acela? 

— Da. 

— Şi vom lăsa la o parte sicriul pompelor funebre? 

— Chiar aşa. 

— Sunt la ordinele preacucernicei comunități. 

— Cele patru maici din cor te vor ajuta. 

— Ca să bat în cuie sicriul? N-am nevoie de ele. 

— Nu. Să-l cobori. 

— Unde? 

— În criptă. 

— Care criptă? 

— Cripta de sub altar. 

Fauchelevent avu o tresărire. 

— Cripta de sub altar? 

— De sub altar. 


— Dar... 

— Ţi se va da un drug de fier. 

— Da, dar... 

— Vei ridica lespedea trecând drugul prin belciug. 

— Dar... 

— Trebuie să împlinim voia morţilor. Cea din urmă dorință 
a maicii Crucifixion a fost s-o îngropăm în cripta de sub 
altarul capelei, să nu fie aşezată în pământ lumesc, ci să 
rămână şi după moarte acolo unde s-a rugat în timpul vieţii. 
Ne-a cerut; ne-a poruncit acest lucru. 

— Dar e un lucru oprit. 

— Oprit de oameni, dar ordonat de Dumnezeu. 

— Dar dacă se află? 

— Avem încredere în dumneata. 

— O, eu sunt o piatră din zidul dumneavoastră! 

— Sfatul s-a adunat. Maicile din sfat, cărora le-am cerut 
părerea şi care continuă să delibereze, au hotărât ca maica 
Crucifixion să fie îngropată, aşa cum a dorit, în coşciugul ei, 
sub altarul nostru. Închipuie-ți şi dumneata, moş Fauvent, 
dacă se vor săvârşi aici minuni, ce mărire întru Domnul 
pentru comunitate! Minunile răsar din morminte. 

— Preacucernică maică, dar dacă agenţii serviciului de 
salubritate... 

— Sfântul Benedict al II-lea s-a împotrivit lui Constantin 
Pogonat,*5? hotărându-şi singur locul de înmormântare. 

— Totuşi comisarul de poliție... 

— Chonodmaire, unul din cei şapte regi germani care au 
pătruns în Galia în timpul imperiului lui Constantin, a 
recunoscut pe deplin dreptul călugărilor de a fi îngropaţi în 
biserică, sub altar. 

— Dar inspectorul prefecturii... 

— În faţa crucii lumea nu mai înseamnă nimic. Martin, cel 
de-al unsprezecelea general al călugărilor certosani!'**, a dat 
ordinului său următoarea lozincă: Stat crux, dum volvitur 
orbisi%5%:. 


— Amin! zise Fauchelevent, care izbutea în felul acesta să 
iasă din încurcătură ori de câte ori auzea vorbindu-se 
latineşte. 

Cel care a tăcut vreme îndelungată se mulţumeşte cu orice 
ascultători. În ziua când a ieşit din închisoare, copleşit de 
dilemele şi de silogismele frământate acolo, Gymnastorasi*%0: s- 
a oprit în fața primului pom pe care-l întâlni în calea lui, îi 
ținu o cuvântare şi-şi dădu toată silința să-l convingă. 
Stareța, deprinsă cu zăgazurile tăcerii, răzbită de nevoia de a 
da drumul gândurilor care-o năpădeau, se ridică de pe scaun 
şi lăsă să-i țţâşnească vorbele ca năvala unui stăvilar deschis: 

— La dreapta mea îl am pe Benedict, iar la stânga pe 
Bernard. Cine a fost Bernard? A fost cel dintâi stareț de la 
Clairvaux. Fontanes din Burgundia e un ţinut blagoslovit, 
fiindcă l-a văzut născându-se. Pe tatăl lui îl chema Tecelin, iar 
pe maică-sa Alethe. A pornit din Citeaux, ca să ajungă la 
Clairvaux; a fost hirotonisit stareț de către episcopul 
Guillaume de Champeaux din Châlons-sur Saâne; a avut 
şapte sute de ucenici şi a întemeiat o sută şaizeci de 
mânăstiri; a înfrânt pe Abeilard la sinodul din Sens, în 1140, 
şi pe Pierre de Bruysi**, pe discipolul acestuia, Henry, şi un 
alt soi de rătăciți cărora li se spunea „apostolici”; l-a înfruntat 
pe Arnauld din Brescia'**2, l-a răpus pe călugărul Raoul, 
omorâtor al evreilor; a ţinut în frâu, în 1148, sinodul din 
Reims; a făcut să fie osândit Gilbert de la Poreei***%, episcop de 
Poitiers, a făcut să fie osândit Eon de LlEtoilei***, a pus, capăt 
neînțelegerilor dintre prinți; l-a îndrumat pe rege Ludovic cel 
Tânăr“, l-a sfătuit pe papa Eugen al III-lea, a orânduit 
Templul'***, a predicat pentru cruciadă, a făcut în viața sa 
două sute cincizeci de minuni, dintre care treizeci şi nouă într- 
o singură zi. Cine a fost Benedict? A fost patriarhul din Monte- 
Casino; cel de-al doilea ctitor al sfințeniei mânăstireşti; Vasile 
al Apusului'**7:; ordinul pe care l-a întemeiat a dat patruzeci 
de papi, două sute de cardinali, cincizeci de patriarhi, o mie 
şase sute de arhiepiscopi, patru mii şase sute de episcopi, 
patru împărați, douăsprezece împărătese, patruzeci şi şase de 


regi, patruzeci şi una de regine, trei mii şase sute de sfinți 
canonizați, şi dăinuieşte de o mie patru sute de ani. De o parte 
sfântul Bernard, de alta agentul serviciului salubrităţii! De o 
parte sfântul Benedict, de alta inspectorul serviciului 
gunoaielor! Statul, serviciul gunoaielor, pompele funebre, 
regulamentele, administraţia, ştim noi prea bine ce înseamnă 
asta! Primul trecător s-ar revolta văzând cum se poartă cu 
noi. Nu ni se dă voie nici măcar să dăruim țărâna noastră lui 
Isus Hristos!  Salubritatea dumitale e o  născocire 
revoluționară. Dumnezeu subordonat comisarului de poliție — 
iată veacul nostru! Nici un cuvânt, Fauvent! 

Sub duşul acesta, Fauchelevent nu prea se simțea bine. 
Stareţa continuă: 

— Nimeni nu poate pune la îndoială dreptul mânăstirii de a 
hotări asupra înmormântărilor. Numai fanaticii şi rătăciții 
sunt în stare să-l tăgăduiască. Trăim vremuri de groaznică 
tulburare. Nu ştim ceea ce trebuie să cunoaştem şi cunoaştem 
ceea ce nu trebuie ştiut. Suntem josnici şi fără credinţă. Sunt 
oameni în vremea noastră care nu fac nicio deosebire între 
marele sfânt Bernard şi Bernard zis „al săracilor catolici”, un 
oarecare preot, altminteri cumsecade, care a trăit prin veacul 
al XIII-lea. Alții păcătuiesc până-ntr-atât, încât pun eşafodul 
lui Ludovic al XVI-lea alături de crucea lui Isus Hristos. 
Ludovic al XVI-lea n-a fost decât rege. Să ne temem de 
Dumnezeu! Nu mai există nici drept nici nedrept. Cunoaştem 
numele lui Voltaire, dar l-am uitat pe al lui Cesar de Bus'**%. 
Totuşi Cesar de Bus a fost un preafericit, iar Voltaire un 
păcătos. Cardinalul de Perigord'***%, cel din urmă arhiepiscop, 
nu ştia nici măcar că Charles de Gondren i-a urmat lui 
Berrulle. Frangois Bourgoin lui Gondren, Jean Frangois 
Senault lui Bourgoin şi părintele de Sainte-Marthe lui Jean 
Francois Senaulti*7%. Numele părintelui Coton e cunoscut, nu 
pentru că a fost printre cei care au sprijinit întemeierea 
oratoriului, ci pentru că i-a dat prilej regelui hughenot Henric 
al IV-lea să mai născocească o înjurătură!'*71:. Sfântul Francois 
de Sales'*72: plăcea oamenilor din lumea bună fiindcă era 


meşter în a măslui cărțile de joc. Se ridică unii împotriva 
religiei. De ce? Pentru că au existat preoți păcătoşi, pentru că 
Sagittaire, episcop de Gap, era fratele lui Salone, episcop de 
Enbrun, şi pentru că amândoi l-au urmat pe Momol. Ce 
însemnătate au toate acestea? Împiedicatu-l-au pe Martin de 
Toursi*7*: să fie sfânt şi să fi dat jumătate din mantia sa unui 
sărac? Sfinții sunt prigoniţi. Închidem ochii în faţa 
adevărurilor. Ne-am obişnuit cu bezna. Cele mai sălbatice 
animale sunt cele oarbe. Nimeni nu se gândeşte la osânda 
veşnică. O, lume păcătoasă! „În numele regelui”, înseamnă azi 
„in numele revoluţiei”. Nu mai ştim ce datorăm nici celor vii, 
nici celor morţi. E oprit să mori ca un sfânt. Înmormântarea a 
ajuns o chestiune de administraţie. E-ngrozitor! Sfântul Leon 
al Il-lea'*7* a scris anume două scrisori, una lui Pierre Notaire 
şi alta regelui vizigoților, pentru a combate şi a înlătura 
autoritatea exarhului!:*”* şi atotputernicia împăratului în 
toate cele privitoare la morți. Gautier, episcop de Châlons, i-a 
ținut piept în privința aceasta lui Othon, duce de Burgundia. 
Vechea magistratură a respectat aceste drepturi. Altădată ne 
rosteam cuvântul nostru chiar în treburile lumeşti. Starețul 
din Cîteaux, comandantul ordinului, era consilier de drept în 
parlamentul Burgundiei. Facem ce vrem cu morții noştri. 
Însuşi trupul sfântului Benedict nu se află oare în Franţa, la 
mânăstirea din Fleury, căreia i se spune Saint-Benoit-sur- 
Loire, cu toate că ela murit în Italia, la Monte-Casino, într-o 
sâmbătă, în ziua de 21 a lunii martie din anul 543? Toate 
astea nu se pot tăgădui. Mi-e silă de fanatici, îi urăsc pe 
stareți, mi-e scârbă de eretici, dar aş dispreţui şi mai mult pe 
cel care ar susține că n-am dreptate. E de-ajuns să citim pe 
Arnoul Wion, Gabriel Celin, Tritheme, Maurolicus şi pe 
părintele Luc d'Achery'*%. 

Stareța  răsuflă o dată, pe urmă se întoarse spre 
Fauchelevent: 

— Ne-am înțeles, moş Fauvent? 

— Ne-am înțeles, preacucernică maică. 

— Putem să ne bizuim pe dumneata? 


— Voi face tot ce-mi cereți. 

— Prea bine. 

— Sunt preasupusul servitor al mânăstirii. 

— Aşa rămâne. Dumneata o să închizi coşciugul. Surorile 
au să-l ducă în capelă. Se va face slujba morţilor. Pe urmă ne 
vom întoarce în mânăstire. Între orele unsprezece şi miezul 
nopţii o să vii cu drugul de fier. Totul se va petrece în cea mai 
mare taină. În capelă nu vor fi decât cele patru maici din cor, 
maica Ascension şi dumneata. 

— Şi sora de la stâlp. 

— Ea n-o să ridice ochii. 

— Daro să audă. 

— N-o să asculte. De altminteri, ce ştie mânăstirea, lumea 
nu va afla. După o altă clipă de tăcere, stareța urmă: Scoate-ţi 
clopoțelul!, N-are nici un rost ca sora de lângă stâlp să ştie că 
eşti în capelă. 

— Preacucernică maică! 

— Ce mai e, moş Fauvent? 

— Medicul morţilor şi-a făcut vizita? 

— O s-o facă azi la orele patru. S-a sunat clopotul pentru 
chemarea medicului morților. Dar dumneata n-auzi niciun 
semnal? 

— Nu aud decât cel care sună pentru mine. 

— Aşa şi trebuie, moş Fauvent. 

— Preacucernică maică, o să fie nevoie de o pârghie de cel 
puţin şase picioare. 

— De unde s-o iei? 

— Unde sunt gratii se găsesc şi drugi de fier. Ştiu eu un 
morman întreg de fiare vechi în fundul grădinii. 

— Nu uita: cam la trei sferturi de ceas înainte de miezul 
nopții. 

— Preacucernică maică... 

— Ce mai e? 

— Dacă o să mai aveți vreodată treburi grele, să ştiţi că am 
un frate voinic ca un turc! 

— Să lucrezi cât mai iute cu putinţă! 


— Eu nu prea pot merge iute. Sunt beteag. De aceea mi-ar 
fi trebuit un ajutor. Sunt şchiop. 

— A fi şchiop nu-i un neajuns; poate fi chiar o 
binecuvântare. Împăratul Henric al II-lea, care a luptat 
împotriva falsului papă Grigore şi l-a aşezat din nou pe scaun 
pe Benedict al VII-lea, are două nume: cel sfânt şi cel şchiop. 

— E bine să ai două nume, murmură Fauchelevent, care, în 
realitate, era cam tare de urechi. 

— Cred, moş Fauvent, că n-o să fie nevoie de o oră întreagă. 
Nu e prea mult. Să fii lângă sfântul altar cu drugul de fier pe 
la ceasurile unsprezece. Slujba începe la miezul nopţii. Totul 
trebuie să fie gata cu un sfert de ceas mai înainte. 

— Voi face totul ca să dovedesc comunităţii sârguința mea. 
S-a făcut. Am să bat sicriul în cuie. La ora unsprezece fix am 
să fiu la capelă. Vor fi acolo maicile din cor, va fi şi maica 
Ascension. Doi bărbaţi ar isprăvi mai repede. Dar n-are a face! 
O să aduc pârghia. Vom deschide cripta, vom cobori sicriul şi 
vom închide cripta la loc. După care n-o să rămână nici o 
urmă. Autoritățile nu vor bănui nimic. Preacucernică maică, e 
bine aşa? 

— Nu. 

— Dar ce mai e? 

— Mai e sicriul gol. 

Urmară câteva clipe de tăcere. Fauchelevent se gândea. 
Stareța se gândea. 

— Ce ne facem cu sicriul, moş Fauvent? 

— Să-l îngropăm. 

— Gol? 

Altă clipă de tăcere. Fauchelevent făcu cu mâna stângă un 
gest ca pentru a alunga un gând tulburător. 

— Preacucernică maică, am să bat eu însumi în cuie sicriul, 
în odaia de jos a bisericii; nimeni, afară de mine, nu poate 
intra acolo; şi-am să acopăr sicriul cu giulgiul. 

— Da, dar când îl vor aşeza în dric şi când îl vor cobori în 
groapă, cioclii au să-şi dea seama că e gol. 

— Ei, al dr...! exclamă Fauchelevent. 


Stareța porni să-şi facă semnul crucii şi se uită ţintă la 
grădinar: „...acului!” îi rămase acestuia în gât. Se grăbi să 
ticluiască ceva, ca să i se uite înjurătura. 

— Preacucernică maică, o să pun pământ în sicriu. În felul 
acesta o să se creadă că eun om în el. 

— Ai dreptate. Pământ sau om e-acelaşi lucru. Prin urmare, 
o să ai grijă şi de sicriul gol. 

— Puteţi să vă bizuiți pe mine. 

Fața stareței, tulburată şi întunecată până atunci, se 
însenină. Îi făcu lui Fauchelevent semnul cu care de obicei 
superiorul îi îngăduie celui inferior să plece. Fauchelevent 
porni spre uşă. În clipa când era gata să iasă, stareţa ridică 
uşor glasul: 

— Sunt mulțumită de dumneata, moş Fauvent. Mâine, 
după înmormântare, să mi-l aduci pe fratele dumitale şi 
spune-i să vină şi cu fata. 


IV — În care Jean Valjean pare să-l fi citit 
pe Austin Castillejo!477! 


Pasul şchiopului e ca uitătura chiorului: nu ajunge prea 
repede la ţintă. Nu numai atât, dar Fauchelevent se zăpăcise 
de-a binelea. l-a trebuit aproape un sfert de ceas să se 
întoarcă la magherniţa lui din grădină. Cosette se trezise din 
somn. Jean Valjean o aşezase lângă foc. În clipa când intră 
Fauchelevent, Jean Valjean îi arăta pe perete atârnat coşul de 
nuiele al grădinarului, şi-i spunea: 

— la seama la ce-ţi spun, micuța mea Cosette. O să 
trebuiască să plecăm din casa asta, dar o să venim înapoi şi o 
s-o ducem foarte bine. Moşneagul care locuieşte aici o să te 
poarte în spate în coşul acela. O să mă aştepţi la o cucoană. 
Am să vin să te iau. Şi, mai ales dacă nu vrei ca Thenardiera 
să pună iar mâna pe tine, să fii cuminte şi să nu scoţi o vorbă! 

Cosette dădu din cap cu seriozitate. 


La zgomotul pe care-l făcu Fauchelevent împingând uşa, 
Jean Valjean se întoarse: 

— E bine? 

— E-n regulă şi nu prea! zise Fauchelevent. Am voie să vă 
aduc în mânăstire; dar înainte de a intra trebuie să vă scot 
afară. Aici se încurcă treaba. Cu mititica e uşor. 

— O iei cu dumneata? 

— Dar o să tacă? 

— De asta răspund eu. 

— Dar cu dumneata ce facem, domnule Madeleine? Şi, 
după o tăcere plină de îngrijorare, Fauchelevent exclamă: O să 
ieşi, la urma urmei, pe unde ai intrat! 

Jean Valjean se mulțumi să răspundă ca şi întâia dată: 

— Cu neputinţă! 

Fauchelevent, vorbind mai mult pentru el însuşi decât 
pentru Jean Valjean, îngăimă: 

— Mai e ceva care mă frământă. Am spus c-o să pun 
pământ. Dar mă gândesc că pământ în locul unui trup n-o să 
se prea potrivească, n-o să meargă, o să alunece, o să se mişte. 
Oamenii au să bage de seamă. Înţelegeţi, domnule Madeleine, 
autorităţile au să observe. 

Jean Valjean îl privi drept în ochi, crezând că aiurează. 

Fauchelevent continuă: 

— Cum dra... cum o să ieşiţi de aici? Trebuie să ne grăbim, 
pentru că mâine vreau să vă aduc înapoi. Stareța vă aşteaptă. 

Fauchelevent îl lămuri pe Jean Valjean că îngăduința pe 
care o obținuse era răsplata unui serviciu pe care-l făcea 
comunității, că era una din îndatoririle lui să ia parte la 
înmormântări, că el bătea în cuie sicriele şi-l ajuta pe gropar 
la cimitir. Călugărița care murise de dimineaţă ceruse să fie 
aşezată în sicriul care-i slujise drept culcuş şi îngropată în 
cripta de sub altarul capelei. Ordinele poliției se împotriveau, 
dar era vorba de o moartă căreia nu i se putea refuza nimic. 
Stareța şi maicile din sfat se socoteau datoare să împlinească 
dorința răposatei. El, Fauchelevent, o să bată în cuie sicriul, în 
chilie, o să ridice lespedea, şi o s-o coboare pe moartă în criptă. 


Drept răsplată, stareța primea în mânăstire pe fratele lui ca 
grădinar, şi pe nepoata lui ca elevă. Fratele era domnul 
Madeleine, iar nepoată-sa era Cosette. Stareţa îi spusese să 
vină cu fratele lui a doua zi, pe-nserate, după înmormântarea 
sicriului gol în cimitir. Dar cum era să-l aducă pe domnul 
Madeleine  de-afară, dacă domnul Madeleine se afla în 
mânăstire? Asta era prima încurcătură. Şi pe urmă, mai era 
şi altă încurcătură: sicriul gol. 

— Despre ce sicriu gol e vorba? întrebă Jean Valjean. 

— Sicriul administraţiei. 

— Care sicriu, care administraţie? 

— Uite cum e: moare o călugăriță. Vine doctorul 
municipalităţii şi spune: „A murit o călugăriță!” Cârmuirea 
trimite un sicriu. A doua zi trimite un dric şi ciocli care să ia 
sicriul şi să-l ducă la cimitir. Vin cioclii, ridică sicriul şi nu 
găsesc în el nimic. 

— Pune ceva înăuntru. 

— Un mort? Nu-lam. 

— Nu ai. 

— Atunci ce? 

— Un om viu. 

— Pe cine? 

— Pe mine! zise Jean Valjean. 

Fauchelevent, care se aşezase, sări în picioare ca şi cum o 
pocnitoare ar fi făcut explozie sub scaunul lui. 

— Pe dumneavoastră? 

— De ce nu? 

Jean Valjean avea unul din rarele lui zâmbete, care i se 
potriveau ca o rază de lumină pe un cer de iarnă. 

— Ţi-aduci aminte, Fauchelevent, că mi-ai spus: „A murit 
maica Crucifixion!” iar cu am adăugat: „Şi a fost îngropat 
domnul Madeleine”. Aşa o să se întâmple. 

— Ei, asta-i bună! Dumneavoastră glumiți, nu vorbiţi 
serios. 

— Ba foarte serios. Nu trebuie să ies de aici? 

— Fără îndoială. 


— Nu ţi-am spus să găseşti şi pentru mine un coş şi o 
învelitoare? 

— Ei bine? 

— Coşul o să fie de brad, iar învelitoarea o pânză neagră. 

— Mai întâi, că o să fie albă. Călugăriţele sunt îngropate în 
alb. 

— Fie şi pânză albă. 

— Domnule Madeleine, dumneavoastră nu sunteți un om 
ca toți ceilalți. 

Asemenea născociri năstruşnice, născute de închipuirea 
sălbatică a unui fost ocnaş, desprinzând pe Fauchelevent din 
atmosfera paşnică în care trăia şi răvăşindu-i ceea ce numea 
el „mărunta roboteală a mânăstirii”, îi pricinuiau o zăpăceală 
asemănătoare cu a trecătorului care ar vedea o pasăre de 
mare pescuind în apa de ploaie strânsă la marginea 
trotuarului străzii Saint-Denis. 

Jean Valjean continuă: 

— Totul e să ies de aici fără să fiu văzut. Sicriul gol ar fi un 
mijloc. Dar mai întâi, lămureşte-mă cum au să se petreacă 
lucrurile. Unde-i sicriul? 

— Cel gol? 

— Da. 

— E jos, în sala care se cheamă a moartelor. E aşezat pe 
două capre de lemn şi e învelit cu un giulgiu. 

— Ce lungime are sicriul? 

— Şase picioare. 

— Cum e sala moartelor? 

— O încăpere de la parter, cu o fereastră zăbrelită dând 
înspre grădină, şi care se închide pe dinafară cu un oblon Sunt 
două uşi: una care dă spre mânăstire, cealaltă spre biserică. 

— Care biserică? 

— Biserica din stradă; biserica pentru lumea din afară. 

— Ai cheile celor două uşi? 

— Nu. Am numai cheia uşii dinspre mânăstire; cheia uşii 
care dă spre biserică o ţine portarul. 

— Când va deschide portarul uşa aceasta? 


— Numai când vin cioclii să ia sicriul. După ce au scos 
sicriul, încuie uşa din nou. 

— Cine bate în cuie sicriul? 

— Eu. 

— Cine-l înfăşoară în giulgiu? 

— Eu. 

— Le faci pe toate singur? 

— Niciun alt bărbat, afară de medicul poliției, nu poate 
pătrunde în sala moartelor. Stă scris pe perete. 

— La noapte, când toată mânăstirea va dormi, ai putea să 
mă ascunzi în camera aceea? 

— Nu. Dar v-aş putea ascunde într-o odăiță întunecoasă 
care dă în sala moartelor, unde-mi păstrez uneltele de săpat; 
odăița e în grija mea şi cheia o ţin eu. 

— La ce oră va veni mâine dricul să ia sicriul? 

— Cam pe la trei după-amiază. Înmormântarea se face în 
cimitirul Vaugirard, puţin înainte de căderea nopţii. Nu mai 
curând. 

— O să stau ascuns în odăița dumitale cu uneltele toată 
noaptea şi dimineața următoare. Dar ce fac cu mâncarea? O 
să mi se facă foame. 

— O să v-aduc eu cele trebuincioase. 

— Ai putea să vii pe la ora două să mă închizi în sicriu? 

Fauchelevent se dădu înapoi, trosnindu-şi degetele. 

— Dar e cu neputinţă! 

— Ei, asta-i! Să iei un ciocan şi să baţi nişte cuie într-o 
scândură? 

Repetăm că ceea ce i se părea lui Fauchelevent de necrezut, 
pentru Jean Valjean era ceva foarte simplu. Jean Valjean 
trecuse prin situații şi mai grele. Cine a fost închis cunoaşte 
meşteşugul de a se face atât de mic, cât îngăduie spaţiul 
evadării. Prizonierul simte nevoia de a fugi, aşa cum bolnavul 
e supus crizei care-l tămăduieşte sau îl răpune. Evadarea 
înseamnă vindecare. Ce nu face omul ca să se vindece? Să se 
lase închis şi dus într-o ladă, ca un colet, să trăiască mai 
multă vreme într-o cutie, să respire într-un loc lipsit de aer, 


făcând economie de respiraţie ceasuri întregi, să ştie să se 
înăbuşe fără să moară - toate acestea făceau parte din tristele 
îndemânări ale lui Jean Valjean. 

De altfel, viclenia aceasta de ocnaş, a unui sicriu cu un om 
viu într-însul, a fost folosită şi de un împărat. Dacă trebuie să- 
i dăm crezare călugărului Austin Castillejo, acesta a fost 
mijlocul de care s-a folosit Carol Quintul'*7% ca s-o aducă pe 
doamna Plombes în mânăstirea Saint-Just şi pe urmă s-o 
scoată, atunci când, după renunțarea lui la tron, a vrut s-o 
mai vadă pentru cea din urmă oară. 

Fauchelevent, care-şi mai venise în fire, zise: 

— Dar cum ai să faci ca să răsufli? 

— Am să răsuflu. 

— În cutia aia? Numai când mă gândesc, mă înăbuş. 

— Cred că ai un burghiu. O să faci din loc în loc câteva 
găurele în dreptul gurii, iar cuiele o să le baţi fără să apeşi 
prea mult capacul. 

— Bine dar dacă vă vine să tuşiți sau să strănutați? 

— Cine evadează nu tuşeşte şi nu strănută. Şi Jean Valjean 
adăugă: N-am încotro, moş Fauchelevent, ori mă las prins 
aici, ori primesc să fiu scos cu dricul. 

Toată lumea cunoaşte obiceiul pisicilor de a se opri şi de a 
se plimba dintr-o parte în alta, între canaturile unei uşi 
întredeschise. Cine nu i-a spus în gând, văzând-o că nu se 
poate hotări: „Hai, intră o dată!” Sunt unii oameni care, puşi 
deodată în fața unei întâmplări neaşteptate, se arată şovăitori 
şi nehotărâți, gata să fie striviți de soarta care le pecetluieşte 
brusc sfârşitul. Cei ce împing prea departe prevederea, chiar 
dac-ar fi pisici, şi tocmai pentru că sunt pisici, trec uneori prin 
mai multe primejdii decât cei cutezători. Fauchelevent avea 
firea aceasta şovăitoare. Dar sângele rece al lui Jean Valjean îl 
cucerea fără voia lui. 

Îngăimă: 

— La urma urmei, nici nu e chip să facem altfel. 

Jean Valjean continuă: 


— O singură întrebare mă nelinişteşte: ce-o să se petreacă 
la cimitir? 

— Pe mine tocmai asta nu mă îngrijorează, zise 
Fauchelevent. Dacă dumneavoastră sunteți sigur s-o să puteți 
ieşi din sicriu, eu sunt tot atât de sigur c-o să vă scot din 
groapă. Groparul e un beţiv, prieten cu mine, moş Mestienne. 
Un bătrân din alte vremi. Groparul îi vâră pe morți în groapă, 
iar eu îl vâr pe gropar în cofă. Să vă spun cum au să se 
petreacă lucrurile. Vom ajunge acolo pe înserate, cu trei 
sferturi de ceas înainte de a se închide poarta cimitirului. 
Dricul o să meargă până la groapă. Eu am să fiu în urma lui; 
e datoria mea. O să iau în buzunar un ciocan, o daltă şi un 
cleşte. Dricul se opreşte, cioclii înnoadă funia în jurul sicriului 
dumneavoastră şi vă coboară în groapă. Preotul îşi spune 
rugăciunile, se închină, stropeşte cu agheasmă şi o ia din loc. 
Am să rămân singur cu moş Mestienne. V-am spus că mi-e 
prieten. Una din două; ori o să fie beat, ori n-o să fie beat. 
Dacă nu e beat, îi spun: „Hai, să-i tragem o duşcă, cât maie 
deschis la Gutuia veselă”!*72. Îl iau cu mine, îl ameţesc; lui 
moş Mestienne nu-i trebuie prea mult să se îmbete; e 
totdeauna cu chef; ţi-l culc sub masă, îi şterpelesc legitimaţia 
cu care să pot pătrunde din nou în cimitir şi mă întorc, 
singur. Nu mai aveţi de-a face decât cu mine. Dacă e beat, îi 
spun: „Hai, cară-te, lasă că fac eu treaba în locul tău!” 
Mestienne pleacă şi eu vă scot din groapă. 

Jean Valjean întinse mâna, pe care Fauchelevent se grăbi s- 
o strângă cu o mişcătoare prietenie ţărănească. 

— Ne-am înțeles, moş Fauchelevent! Totul o să meargă 
strună! 

„Numai să nu scârțâie struna, gândi Fauchelevent. Ar fi 
ceva teribil!” 


V — Nu-i de ajuns să fii beţiv ca să fii 
nemuritor 


A doua zi, pe la apusul soarelui, trecătorii răzleți de pe 
bulevardul Maine se descopereau la trecerea unui dric de pe 
alte vremuri, împodobit cu capete de mort, cu oase încrucişate 
şi cu frunze închipuind lacrimi. În dric se afla un sicriu 
acoperit cu o pânză albă, peste care se afla o cruce neagră, 
lungă, ce părea ea însăşi o moartă mai înaltă cu brațele 
atârnând. În urma dricului venea o trăsură cernită, în care se 
vedea un preot în odăjdii şi un copil din cor cu o tichie roşie pe 
cap. Doi ciocli în uniformă cenuşie, cu găietane negre, 
mergeau la dreapta şi la stânga dricului. În urmă păşea 
şchiopătând un bătrân în haine de lucrător. Cortegiul se 
îndrepta spre cimitirul Vaugirard. 

Din buzunarul omului şchiop se zărea ieşind coada unui 
ciocan, vârful unei dălți şi cele două braţe ale unei perechi de 
cleşte. 

Cimitirul Vaugirard nu semăna cu celelalte cimitire ale 
Parisului. Îşi ţinea rânduielile lui deosebite, după cum avea 
două porți: una mare şi una mijlocie, cărora bătrânii 
mahalalei, care ţineau la numirile de altădată, le spuneau 
poarta  „călăreţilor” şi „poarta pedeştrilor”. Călugărițele 
bernardine-benedictine  dobândiseră, cum am mai spus, 
dreptul de a fi îngropate într-un colț al lor, la un ceas al 
asfințitului, întrucât odinioară acest teren fusese al 
comunității. Astfel, groparii făceau în cimitir un serviciu de 
seară, în timpul verii, şi unul de noapte, în timpul iernii, fiind 
supuşi unui orar cu totul deosebit. Pe vremea aceea porțile 
cimitirelor din Paris se închideau la apusul soarelui, şi, 
măsura fiind impusă de autoritățile municipale, cimitirul 
Vaugirard trebuia să i se supună ca şi celelalte. Poarta 
călăreților şi poarta pedeştrilor, amândouă zăbrelite, se aflau 
una lângă alta, în vecinătatea unui pavilion construit de 
arhitectul Perronnet şi locuit de portarul cimitirului. Porțile 
zăbrelite se încuiau fără excepţie de îndată ce soarele se lăsa 
în spatele Domului Invalizilor. Dacă vreun gropar întârziat se 
găsea în clipa aceea în cimitir, trebuia să arate, pentru a ieşi, 
legitimaţia eliberată de serviciul pompelor funebre. În oblonul 


ferestrei portarului se afla un fel de cutie de scrisori. Groparul 
îşi arunca legitimațţia în cutie, portarul o auzea căzând, trăgea 
de funie, şi poarta pedeştrilor se deschidea. Dacă groparul n- 
avea legitimaţia la el, îşi spunea numele, iar portarul — 
câteodată culcat şi adormit -— se scula, se ducea să-l 
recunoască şi descuia poarta cu cheia; groparul ieşea, dar 
trebuia să plătească o amendă de cincisprezece franci. 

Cimitirul Vaugirard, cu ciudăţțeniile lui, care încălcau 
regulamentele, stânjenea bunul mers al administraţiei. După 
1830 a fost desființat. I-a luat locul cimitirul Montparnasse, 
zis şi cimitirul de răsărit, moştenind şi faimoasa cârciumă 
care era zid în zid cu cimitirul şi deasupra căreia atârna o 
gutuie zugrăvită pe-o scândură cu firma La gutuia veselă; 
zidul făcea un unghi având o latură spre mesele băutorilor, iar 
alta spre morminte. 

Cimitirul Vaugirard era un adevărat cimitir în paragină. Nu 
mai era la modă. Îl năpădise mucegaiul, florile se ofileau. 
Burghezii nu ţineau să fie îngropați la Vaugirard; mirosea a 
sărăcie. Pere-Lachaise, da! Să fii îngropat la Pere-Lachaise era 
ca şi cum ai fi avut mobilă de mahon. Aşa se cunoştea lumea 
elegantă. Cimitirul Vaugirard era un loc îngrădit, vrednic de 
respect, plantat ca o veche grădină franțuzească, alei drepte, 
merişori, arbori funebri, morminte vechi sub tise bătrâne, 
iarbă foarte înaltă. Serile erau nespus de triste. Cimitirul se 
înfăşură în umbre funebre. 

Soarele nu apusese încă în clipa când dricul cu pânză albă 
şi cruce neagră porni pe drumul către cimitirul Vaugirard. 
Omul care-l urma şchiopătând nu era altul decât 
Fauchelevent. 

Îngroparea maicii Crucifixion în cripta de sub altar, ieşirea 
Cosettei, aducerea lui Jean Valjean în sala moartelor, toate 
astea se făcuseră fără greutăți şi fără să se fi ivit vreo piedică. 

În treacăt fie zis, pentru noi îngroparea maicii Crucifixion 
sub altarul mânăstirii era un lucru cu prisosință vrednic de 
iertare. Sunt asemenea încălcări ale legii care seamănă mai 
mult cu împlinirea unei datorii. Călugărițele o săvârşiseră nu 


numai fără nicio tulburare, dar şi cu toată încuviințarea 
conştiinţei lor. În mânăstire, ceea ce se înțelege prin 
„cârmuire” nu-i altceva decât un amestec din afară în 
autoritatea monahală, amestec totdeauna discutabil. Mai 
presus de toate e canonul bisericesc; cât despre legile lumeşti, 
rămâne de văzut. Oameni buni, faceţi oricâte legi poftiți, dar 
păstrați-le pentru voi! Vama cuvenită stăpânirii nu e decât un 
rest din vama datorată lui Dumnezeu. Principiile sunt mai 
puternice decât principii. 

Fauchelevent şchiopăta foarte mulțumit în urma dricului. 
Cele două uneltiri ale lui, ca două viclenii îngemănate, una cu 
călugărițele, cealaltă cu domnul Madeleine, una în folosul 
mânăstirii, cea de-a doua împotriva ei, îi izbutiseră pe de-a 
întregul. Liniştea hotărâtă a lui Jean Valjean era una dintre 
acele stăpâniri de sine care cuceresc pe alții. Fauchelevent nu 
se mai îndoia de izbândă. Ceea ce mai rămânea de făcut era 
nimica toată, în doi ani îl îmbătase de zece ori pe gropar, pe 
bunul moş Mestienne. Făcea cu el ce voia. Îi impunea voința şi 
bunul său plac. Capul lui moş Mestienne se potrivea după 
căciula lui Fauchelevent. Fauchelevent nu-şi mai făcea nici o 
grijă... 

În clipa când convoiul o apucă pe drumul care ducea spre 
cimitir, Fauchelevent, încântat, se uită la dric şi-şi frecă 
mâinile butucănoase, zicându-şi în şoaptă: 

— Ce mai păcăleală! 

Deodată, dricul se opri; ajunsese la poarta cu zăbrele. 
Trebuia să arate acum autorizaţia de înmormântare. Omul de 
la pompele funebre intrase în vorbă cu portarul cimitirului. În 
timpul acestei târguieli, cu care se pierde totdeauna un minut, 
două, cineva, un necunoscut, veni în urma dricului, lângă 
Fauchelevent. Era un fel de lucrător îmbrăcat intr-o jiletcă cu 
buzunare mari şi cu o cazma la subsuoară. 

Fauchelevent se uită la necunoscut. 

— Cine eşti dumneata? întrebă el. 

Omul răspunse: 

— Groparul. 


Dacă ar putea supraviețui cineva unei lovituri de ghiulea 
primită drept în piept, desigur că ar face mutra pe care o 
făcut-o Fauchelevent. 

— Groparul? 

— Da. 

— Dumneata? 

— Eu. 

— Groparul e moş Mestienne. 

— A fost. 

— Cum, a fost? 

— A murit. 

La orice s-ar fi aşteptat Fauchelevent numai la asta nu: că 
un gropar ar putea să moară. Şi totuşi e-adevărat: mor şi 
groparii. Tot săpând groapa altuia, o pregăteşti şi pe-a ta. 

Fauchelevent rămase năuc. Abia dacă putu să bâiguie: 

— Dar asta nu-i cu putinţă. 

— Ba da. 

— Bine, zise el încetişor, dar gropar e moş Mestienne. 

— Lui Napoleon i-a urmat Ludovic al XVIII-lea. Lui 
Mestienne îi urmează Gribier. Ţăranule, pe mine mă cheamă 
Gribier. 

Galben ca ceara, Fauchelevent îl măsură cu privirea pe 
acest Gribier. 

Era un om înalt, slab, pământiu, cu o înfăţişare funebră. 
Semăna cu un medic care şi-a greşit cariera şi s-a făcut 
gropar. 

Pe Fauchelevent îl pufni râsul. 

— A, ce de pozne se mai pot întâmpla! A murit moş 
Mestienne! Trăiască taica Lenoir! Ştii dumneata cine e taica 
Lenoir? E ulcica cu rubiniu de şase gologani la botul calului! E 
ulcica cu vin de Suresne, al naibii vin! Suresne din cel 
adevărat, de lângă Paris. Şi dumneata eşti un băiat de viaţă, 
nu-i aşa, prietene? O să mergem să bem un pahar împreună. 

Omul răspunse: 

— Eu am învățat carte. Am patru clase. Nu beau niciodată. 


Dricul pornise din nou şi intrase pe aleea principală a 
cimitirului. 

Fauchelevent îşi încetinise pasul. Şchiopăta acum mai mult 
din pricina îngrijorării decât din beteşug. 

Groparul mergea înaintea lui. 

Fauchelevent mai cercetă o dată pe acest Gribier nepoftit. 

Era dintre oamenii aceia care deşi tineri, par bătrâni şi, cu 
toate că par slabi, sunt foarte voinici. 

— Prietene! strigă Fauchelevent. 

Omul se întoarse. 

— Sunt groparul mânăstirii. 

— Suntem colegi, zise omul. 

Fauchelevent, care nu ştia carte, dar era foarte isteţ, 
pricepu că avea de-a face cu un individ primejdios, bun de 
gură. Mormăi: 

— Va să zică moş Mestienne a murit... 

Omul răspunse: 

— De-a binelea! Dumnezeu şi-a cercetat catastiful lui cu 
soroace. Venise rândul lui moş Mestienne. Şi moş Mestienne a 
murit. 

Fauchelevent spuse după el, fără voie: 

— Dumnezeu... 

— Dumnezeu, da! zise omul, autoritar. Părintele cel veşnic 
pentru filozofi; iar pentru iacobini, ființa supremă. 

— Nu vrei să facem cunoştinţă”? bolborosi Fauchelevent. 

— Ne cunoaştem foarte bine: dumneata eşti țăran, iar eu 
sunt parizian. 

— Nu ne putem cunoaşte până n-am băut împreună o 
jpumătăţică. Cine goleşte paharul, îşi uşurează inima. Hai, vino 
să bei cu mine! O asemenea invitaţie nu se refuză. 

— Întâi să ne facem datoria. 

Fauchelevent îşi spuse: „Sunt pierdut!” 

Mai avea câţiva paşi până la poteca ce ducea spre colțul 
călugărițelor. 

Groparul mai spuse: 


— Ţărane, am acasă şapte plozi cărora trebuie să le dau de 
mâncare. Eu n-am voie să beau, ca să aibă ei ce mânca. Şi 
adăugă cu mulțumirea omului serios care ticluieşte o 
cugetare: Foamea lor alungă setea mea. 

Dricul ocolise un grup de chiparoşi, părăsise aleea 
principală, o luase pe una mai mică, intrase pe o potecă 
nepietruită şi se înfundase într-un tufiş, ceea ce însemna că 
ajunseseră foarte aproape de groapă. Fauchelevent îşi 
încetinea pasul, dar nu putea să încetinească şi mersul 
dricului. Din fericire, pământul moale, udat de ploile de iarnă, 
împotmolea roțile şi îngreuia mersul. 

Fauchelevent se apropie din nou de gropar: 

— Ştiu eu un vinişor de Argenteuil, minunat... murmură el. 

— 'Tărane, zise omul, eu n-ar fi trebuit s-ajung gropar. Tata 
a fost portar la Prytaneei'*5. Mă destinase literaturii. Dar i-a 
mers rău. A jucat la bursă şi a pierdut. Am fost silit să renunţ 
la meseria de autor. 

— A, va să zică nu eşti gropar? se grăbi să spună 
Fauchelevent, agățându-se de craca aceasta atât de şubredă. 

— O ocupaţie n-o împiedică pe cealaltă. Cumulez. 

Fauchelevent nu pricepu cuvântul din urmă. 

— Hai să bem! zise el. 

E nevoie să facem o observaţie. Fauchelevent, oricât era de 
îngrijorat, oferea de băut, dar nu prea era lămurit asupra 
unui amănunt: cine avea să plătească? De obicei, 
Fauchelevent propunea, iar moş Mestienne plătea. Situaţia 
schimbată, creată de groparul cel nou, impunea, fără îndoială, 
o invitație la băutură, şi invitaţia trebuia s-o facă, dar 
bătrânul grădinar trecea dinadins sub tăcere - ca altădată 
Rabelais — chestiunea plății. Cât despre el, oricât de neliniştit 
era, Fauchelevent nici gând n-avea să plătească. 

Groparul urmă, cu un zâmbet încrezut: 

— Burta cere mâncare. Am primit să iau locul lui moş 
Mestienne. Când ţi-ai terminat aproape toată învățătura, 
ajungi filozof. Lucrului cu mintea i-am adăugat munca 
braţelor. Am dugheana mea de jălbar în piața din strada 


Sevres. Ştii? Piața Umbrelelor. Toate bucătăresele hanului La 
Crucea Roşie vin la mine. Le ticluiesc bilețele pentru ibovnicii 
lor de la oaste. Dimineaţa scriu răvaşe de dragoste, iar seara 
sap gropi. Aşa e viaţa, măi țţărane! 

Dricul înainta. În culmea neliniştii, Fauchelevent se uita în 
toate părțile. Picături mari de sudoare îi alunecau pe frunte. 

— Totuşi, urmă groparul, nu poţi sluji la doi stăpâni; va 
trebui să aleg între cazma şi condei. Cazmaua îmi strică 
mâinile. 

Dricul se opri. 

Din trăsura cernită cobori copilul din cor, apoi preotul. 

Una din roţile dinainte ale dricului urcase puţin pe o movilă 
de pământ, în dreptul căreia se vedea o groapă deschisă. 

„Ce mai păcăleală!” repetă Fauchelevent buimăcit. 


VI — Între patru scânduri 


Cine era în sicriu se ştie: Jean Valjean. 

Jean Valjean îşi luase toate măsurile ca să nu se înăbuşe în 
sicriu, şi cât de cât, putea să respire. E ciudat cum liniştea 
conştiinţei îți dă şi siguranţa izbânzii. Întreg planul pus la cale 
de Jean Valjean se înfăptuise pas cu pas, încă din ajun. Ca şi 
Fauchelevent, el se bizuia pe moş Mestienne. N-avea nici o 
îndoială în privința sfârşitului. Nu se putea închipui în 
situație mai grea, nu se putea închipui o linişte mai 
desăvârşită. 

Cele patru scânduri ale sicriului cuprind în ele o pace 
înspăimântătoare. Părea că ceva din somnul morților se 
strecura în liniştea lui Jean Valjean. 

Din fundul acestui sicriu putuse urmări, şi urmărea încă, 
toată desfăşurarea dramei înfricoşătoare pe care o juca cu 
moartea. 

Îndată ce Fauchelevent isprăvise de bătut cuiele în 
scândura care acoperea sicriul, Jean Valjean simţi că e ridicat 
şi purtat pe roate. Când zguduirile au devenit mai rare, 


înţelese că dricul trece de pe un drum pietruit pe unul neted, 
adică de pe străzi pe bulevarde. Auzind un zgomot surd, ghici 
că trec podul Austerlitz. La cea dintâi oprire îşi dădu seama că 
intră în cimitir: la a doua oprire îşi spuse: „Aici e groapa”. 

Deodată, simţi că nişte braţe poartă sicriul, apoi o frecătură 
aspră pe scânduri; înțelese că era funia înnodată în jurul 
sicriului pentru a-l cobori în groapă. 

Pe urmă îl cuprinse amețeala. 

De bună seamă cioclii şi groparul înclinaseră prea mult 
sicriul şi-l coborâseră cu capul în jos. Îşi veni în fire, când se 
simți din nou orizontal şi nemişcat. Ajunsese în fundul gropii. 

Simți cum îl pătrunde un val de frig. 

Deasupra lui se auzea un glas rece şi solemn. Deosebi nişte 
cuvinte latineşti, pe care nu le înțelegea, dar se înşirau atât de 
încet, încât le putea prinde unul câte unul: 

— Qui dormiunt în terrae pulvere, evigilabunt; alii în vitam 
aeternam, et alii în opprobrium, ut vident semper. 81 

Un glas de copil rosti: 

— De profundis. 

Glasul cel grav începu iar: 

— Requiem aeternam dona ei, domine.'*52: 

Vocea de copil răspunse: 

— Et lux perpetua luceat ei.i%5% 

Auzi ceva ca zgomotul uşor al unor picături de ploaie pe 
scândura care-l acoperea. Era de bună seamă agheasma. 

Îşi spuse: „Se sfârşeşte îndată. Încă puţină răbdare. Preotul 
o să plece. Fauchelevent o să-l ducă pe Mestienne să-i dea de 
băut. Au să mă lase aici. Pe urmă, Fauchelevent o să se 
întoarcă singur şi o să mă scoată de-aici. Toată treaba asta o 
să dureze o oră”. 

Glasul grav continuă: 

— Reguiescat in pace.i%8* 

Vocea de copil zise: 

— Amen. 

Jean Valjean, cu auzul ațintit, desluşi ceva ca nişte paşi 
care se depărtau. 


„Se duc, îşi spuse el. Am rămas singur”. 

Deodată auzi deasupra capului un zgomot asemenea unei 
lovituri de trăsnet. 

Era o lopată de pământ care cădea pe sicriu. 

Căzu apoi a doua lopată de pământ. 

Una dintre găurile prin care răsufla se astupase. 

Căzu a treia lopată de pământ. 

Apoi a patra. 

Sunt lucruri mai tari decât omul cel mai tare. Jean Valjean 
îşi pierdu cunoştinţa. 


VII — Unde se va afla originea zicalei: 
„Cine are carte, are parte” 


lată ce se petrecuse deasupra sicriului în care se afla Jean 
Valjean. 

După ce dricul se depărtase şi după ce preotul şi copilul din 
cor, urcându-se din nou în trăsură, plecaseră, Fauchelevent, 
care nu-l scăpa din ochi pe gropar, îl văzu aplecându-se şi 
apucându-şi lopata, care era înfiptă drept în movila de 
pământ. 

Fauchelevent luă atunci o hotărâre plină de curaj. 

Se aşeză între groapă şi gropar, îşi încrucişa brațele şi zise: 

— Fac cinste! 

Groparul îl privi mirat şi răspunse: 

— Ce spui, ţărane? 

Fauchelevent zise: 

— Plătesc eu! 

== Cez 

— Vinul. 

— Care vin? 

— De Argenteuil. 

— Unde găseşti Argenteuil? 

— La Gutuia veselă. 

— Du-te dracului! zise groparul. 


Şi zvârli o lopată de pământ peste sicriu. 

Coşciugul răspunse cu un sunet înfundat. Fauchelevent 
simți că-i vine amețeală şi că e gata să cadă el însuşi în 
groapă. 

Cu glasul aproape sugrumat, ca un horcăit, strigă: 

— Prietene, să mergem până nu închide la Gutuia veselă. 

Groparul mai luă o lopată de pământ. Fauchelevent 
continuă: 

— Plătesc eu! ŞI-l apucă pe gropar de braț: Ascultă aici, 
prietene. Sunt groparul mânăstirii şi-am venit să te ajut. 
Treaba asta poate fi făcută şi mai la noapte. Hai întâi să bem 
un păhărel. 

Şi tot vorbind, tot agățându-se de stăruința asta 
deznădăjduită, se gândea cu spaimă: „Şi dacă o să bea, o să 
se-mbete>?” 

— Târgoveţule, zise groparul, dacă ţii morțiş, primesc. O să 
bem. După ce isprăvim de lucru însă; în niciun caz înainte. 

Şi dădu să azvârle pământul din lopată. Fauchelevent îl 
opri. 

— E un Argenteuil pe cinste. 

— Ei, se vede că eşti clopotar! zise groparul. Bing, bang, 
bing, bang! Atâta ştii. Slăbeşte-mă! 

Şi azvârli a doua lopată. 

Fauchelevent ajunsese să nu mai ştie ce spune. 

— Dar hai, omule, să bem! strigă el. Eu plătesc! 

— Să culcăm mai întâi copilul, zise groparul. 

Aruncă a treia lopată. 

Apoi înfipse lopata în pământ şi adăugă: 

— Vezi dumneata, la noapte o să fie frig şi moarta o să 
înceapă să se vaiete, dacă o lăsăm neacoperită. 

În clipa aceea, umplându-şi lopata, groparul se încovoie, iar 
buzunarul hainei sale se deschise puţin. 

Privirea rătăcită a lui Fauchelevent se opri fără voie asupra 
buzunarului. 

Soarele nu asfințise încă de tot, mai era destulă lumină ca 
să se poată vedea ceva alb în fundul acelui buzunar căscat. 


În privirea lui Fauchelevent trecu acea scăpărare pe care-o 
are lumina ochilor unui țăran din Picardia. Îi venise dintr- 
odată un gând. 

Fără ca groparul, care-şi vedea numai de lopata lui cu 
pământ, să simtă ceva, îi vâri pe la spate mâna în buzunar şi 
scoase de acolo, din fund, obiectul acela alb. 

Groparul zvârli în groapă a patra lopată de pământ. 

În clipa când se întorcea s-o încarce pe-a cincea, 
Fauchelevent se uită la el cu o linişte desăvârşită şi-i spuse: 

— la stai niţel, puişorule! Ai cărțulia la dumneata? 

Groparul se opri din lucru. 

— Care cărțulie? 

— Se duce soarele la culcare. 

— Foarte bine; să-şi pună scufia de noapte. 

— O să se încuie poarta cimitirului. 

— Ei şi ce-i cu asta? 

— Ai cărțulia cu dumneata? 

— A, cărțulia mea? zise groparul. 

Şi se scotoci în buzunar. 

După ce isprăvi de scotocit într-un buzunar, se scotoci în 
celălalt. Trecu apoi la jiletcă, se căută într-un buzunăraş, îl 
întoarse pe dos pe celălalt. 

— Nu, n-am legitimaţia la mine. Să ştii că am uitat-o 
acasă. 

— Cincisprezece franci amendă, zise Fauchelevent. 

Groparul se făcu vânăt la față. Cei care din fire au fata 
pământie în loc să se îngălbenească, învinețesc. 

— Doamne, Isuse Hristoase! Am făcut-o fiartă! strigă el. 
Cincisprezece franci amendă! 

— Trei piese de câte cinci franci! zise Fauchelevent. 

Groparul scăpă lopata din mână. 

Îi venise rândul lui Fauchelevent. 

— Lasă, bobocule, nu-ţi pierde firea! zise Fauchelevent. Nu-i 
nevoie să te omori şi să te arunci în groapă. Cincisprezece 
franci sunt cincisprezece franci, adevărat, dar ai putea să nu-i 
plăteşti. Eu sunt vechi pe-aici; dumneata eşti nou. Ştiu toate 


vicleşugurile, toate  chichițele, toate sforăriile şi toate 
şmecheriile. Am să-ți dau un sfat prietenesc. Un lucru e 
lămurit, soarele apune, a coborât până deasupra turlei şi 
peste cinci minute se încuie cimitirul. 

— Aşa e, răspunse groparul. 

— În cinci minute n-o să ai vreme să astupi groapa, care e 
adâncă al dracului, şi n-o să poţi să ieşi şi din cimitir înainte 
de a se închide poarta. 

— Aşa e. 

— Prin urmare, cincisprezece franci amendă. 

— Cincisprezece franci! 

— Ai mai avea însă vreme... Unde stai? 

— La doi paşi de barieră. La un sfert de ceas de-aici. Pe 
strada Vaugirard numărul 87. 

— Dacă îţi iei picioarele la spinare, mai ai vreme să ieşi din 
cimitir. 

— Aşa e. 

— leşi pe poartă, dai fuga până acasă, îţi iei cărțulia, te 
întorci, şi portarul cimitirului îți dă drumul. Dacă ai 
legitimaţia la dumneata, nu mai plăteşti nimic. Şi-ţi îngropi 
mortul. Până atunci, îl păzesc eu să nu fugă. 

— Mi-ai scăpat viaţa, ţărane! 

— Şterge-o! zise Fauchelevent. 

Groparul, plin de recunoştinţă, îi strânse mâna şi o luă la 
goană. 

După ce groparul dispăru după un tufiş, Fauchelevent 
ascultă până ce nu-i mai auzi pasul, pe urmă se aplecă înspre 
groapă şi zise cu jumătate de glas: 

— Domnule Madeleine! 

Niciun răspuns. 

Pe  Fauchelevent îl trecu un fior. Cobori aproape 
rostogolindu-se în groapă, se repezi spre capătul sicriului şi 
strigă: 

— Sunteţi aici? 

Niciun răspuns din sicriu. 


Fauchelevent cu răsuflarea tăiată de emoție puse mâna pe 
daltă şi ciocan şi desprinse capacul. Chipul lui Valjean, palid, 
cu ochii închişi, se ivi la lumina slabă a asfințitului. 

Fauchelevent simţi că i se face părul măciucă; se ridică în 
picioare, apoi căzu cu spatele pe peretele gropii, gata să se 
prăbuşească peste sicriu. Se uită la Jean Valjean. 

Jean Valjean zăcea acolo, galben şi nemişcat. 

Fauchelevent îngăimă cu un glas stins, ca o adiere: 

— E mort? 

Apoi, ridicându-se şi încrucişându-şi braţele atât de tare 
încât îşi izbi umerii cu pumnii strânşi, strigă: 

— Na, uite cum l-am salvat! 

Bietul bătrânel se porni să plângă cu hohote, vorbind 
singur; e o greşeală să ne închipuim că monologul e un lucru 
nefiresc. Frământările adânci se rostesc adesea cu glas tare. 

— Numai Mestienne e de vină. Cine l-a pus pe dobitocul ăla 
să moară? De ce a trebuit să crape aşa, fără măcar să ne dea 
de veste? Numai el e vinovat de moartea domnului Madeleine. 
Moş Madeleine zace în sicriu! Ba e şi îngropat! S-a sfârşit. Ce 
rost au toate astea? Of, Doamne, a murit! Şi cu fetița lui ce-o 
să mă fac? Ce-are să spună fructăreasa? Cum Dumnezeu e cu 
putință să moară aşa, un om ca ăsta? Când mă gândesc cum 
s-a vârât sub căruța mea! Moş Madeleine! Moş Madeleine! La 
naiba! Am spus eu c-o să se înăbuşe. N-a vrut să mă creadă! 
Uită-te acum ce scofală am făcut! A murit un om atât de 
cumsecade; cel mai bun om dintre cei mai buni ai bunului 
Dumnezeu! Dar micuța lui? Nici nu mă mai întorc acasă, aici 
rămân. Am făcut-o fiartă! Ce folos că am albit amândoi, dacă 
am înnebunit la bătrânețe? Dar cum o fi făcut să pătrundă în 
mânăstire? De-acolo se trag toate. Nu se cade să faci 
asemenea lucruri, moş Madeleine! Moş Madeleine! Madeleine! 
Domnule Madeleine! Domnule primar! Nu mă aude! Poftim, 
mai ieşi acum din încurcătură dacă poți. 

Şi începu să-şi smulgă părul. 

Un scârțâit ascuţit se auzi din depărtare, printre copaci. Se 
închidea poarta cimitirului. 


Fauchelevent se aplecă spre Jean Valjean şi, deodată, făcu o 
săritură şi se dădu înapoi, atât cât era cu putință într-o 
groapă. Jean Valjean deschisese ochii şi se uita la el. 

Să vezi cum moare cineva e înfricoşător; să-l vezi cum învie 
e aproape acelaşi lucru. Tulburat de atâtea emoții, 
Fauchelevent rămase împietrit, galben la față, năuc, uitându- 
se la Jean Valjean care-l privea, şi neştiind dacă avea de a face 
cu un om viu sau cu un mort. 

— Adormisem, zise Jean Valjean. 

Şi se ridică în capul oaselor. 

Fauchelevent căzu în genunchi. 

— Doamne, maica domnului! Mi-aţi tras o spaimă! 

Pe urmă se ridică în picioare şi zise: 

— Mulţumesc, moş Madeleine. 

Jean Valjean leşinase. Aerul de-afară l-a trezit. 

Când spaima se risipeşte, îi ia locul bucuria. Lui 
Fauchelevent îi trebui tot atât de mult ca să-şi vină în fire ca 
şi lui Jean Valjean. 

— Prin urmare, n-aţi murit! O, ce minte grozavă aveţi! V- 
am strigat atât până v-aţi trezit! Când v-am văzut cu ochii 
închişi mi-am spus: „Na! S-a înăbuşit.” Puteam să mă 
smintesc de-a binelea, s-ajung nebun de legat. M-ar fi închis 
Bicâtre. Ce mă făceam dacă mureaţți? Dar micuța 
dumneavoastră? Fructăreasa n-ar fi înțeles nimic din toate 
astea. Îi pui copilul în braţe, iar bunicul dă ortul popii! Ce 
întâmplare, Dumnezeule sfinte, ce întâmplare! Bine că sunteți 
viu. Ăsta e lucrul de căpetenie. 

— Mi-e frig, zise Jean Valjean. 

Cuvintele acestea îl readuseră pe Fauchelevent la realitate. 
Nu mai era timp de pierdut. Cu toate că-şi reveniseră în fire, 
cei doi oameni, fără să-şi dea seama, aveau sufletul tulburat 
şi simțeau ceva straniu sub apăsarea atmosferei sinistre a 
locului. 

— S-o ştergem de-aici! zise Fauchelevent. 

Băgă mâna în buzunar şi scoase o ploscă mică de care se 
îngrijise la plecare. 


— Mai întâi să tragem o duşcă! zise el. 

Plosca desăvârşi ceea ce începuse aerul curat. Jean Valjean 
trase o înghițitură de rachiu şi-şi reveni cu totul în simţire. 

leşi din sicriu şi-i ajută lui Fauchelevent să bată capacul la 
loc. 

Trei minute după aceea, erau amândoi afară din groapă. 

Fauchelevent era acum liniştit. Nu se mai grăbea. 

Cimitirul se închisese. Întoarcerea groparului Gribier nu 
mai era de temut. „Bobocul” era la el acasă, ocupat cu 
căutarea legitimațţiei, pe care n-o putea găsi acolo pentru 
simplul motiv că se afla în buzunarul lui Fauchelevent. Fără 
legitimaţie nu mai putea intra în cimitir. 

Fauchelevent apucă lopata, iar Jean Valjean cazmaua şi 
porniră amândoi să îngroape sicriul gol. 

După ce astupară groapa, Fauchelevent îi spuse lui Jean 
Valjean: 

— Acum s-o luăm din loc! Eu duc lopata, dumneavoastră 
luați cazmaua. 

Se-ntuneca. 

Jean Valjean izbuti cu oarecare greutate să se mişte şi să 
umble. Înţepenise în sicriul unde fusese cât pe-aci să ajungă 
un cadavru. Îl cuprinsese răceala morţii între cele patru 
scânduri. Trebuia acum să scoată din oase frigul 
mormântului. 

— Vi-s picioarele amorțţite, zise Fauchelevent. Păcat că ale 
mele sunt ologite! Am lua-o la goană. 

— Las” pe mine! zise Jean Valjean. Patru paşi îmi sunt de 
ajuns ca să-mi dezmorțesc picioarele. 

O luară pe potecile pe care venise dricul. Ajungând în fața 
porții încuiate şi a căsuței, portarului, Fauchelevent, care 
ținea în mână legitimația groparului, o aruncă în cutie; 
portarul trase de funie, poarta se deschise şi ieşiră. 

— Ce minunat merg toate! zise Fauchelevent. Ce idee 
năstruşnică ați avut, moş Madeleine! 

Trecură bariera Vaugirard cu aerul cel mai firesc din lume. 
În preajma unui cimitir, o lopată şi-o cazma sunt ca două 


paşapoarte. 

Strada Vaugirard era pustie. 

— Moş Madeleine, zise Fauchelevent, care se tot uita din 
mers la numărul caselor, dumneavoastră aveți ochi mai buni 
decât mine. Să-mi spuneți, vă rog, unde e numărul 87. 

— E chiar aici, zise Jean Valjean. 

— Nu-i nimeni pe stradă, mai spuse Fauchelevent. Daţi-mi 
cazmaua şi aşteptați-mă două minute! 


Fauchelevent intră la numărul 87, se urcă până sub 
acoperiş, călăuzit de instinctul care mână totdeauna pe sărac 
la pod, şi bătu pe întuneric la uşa unei mansarde. 

— Intră! 

Era glasul lui Gribier. 

Fauchelevent împinse uşa. Locuinţa groparului era ca toate 
locuinţele sărmane, o chițimie fără mobile şi totuşi foarte 
încărcată. O ladă - poate un coşciug -— ţinea loc de scrin; o 
cană ţinea loc de cişmea; o saltea de paie ţinea loc de pat; 
podeaua ţinea locul scaunelor şi-al mesei. Într-un colț, pe-o 
zdreanţă, care fusese altă-dată o bucată de covor, stăteau 
îngrămădiți o puzderie de copii şi o femeie slabă. Tot interiorul 
sărăcăcios purta semnele unei grozave răsturnări. Parcă ar fi 
fost zguduit de un cutremur de pământ „local”. Cratiţele erau 
azvârlite care încotro, boarfele risipite peste tot, ulciorul spart, 
mama plânsă, copiii pesemne bătuţi; erau urmele unei 
percheziții înverşunate şi mânioase. 

Se vedea bine că groparul îşi căutase cu disperare 
legitimațţia şi-şi vărsase focul pentru pierderea ei pe tot ce se 
găsea în odaia răvăşită, de la ulcior până la nevastă. Părea 
deznădăjduit. 

Dar Fauchelevent era prea grăbit să vadă deznodământul 
întâmplării, ca să mai bage de seamă partea asta tristă a 
izbânzii sale. Intră şi spuse: 

— Ți-am adus cazmaua şi lopata. 

Gribier se uită la el buimăcit. 

— Dumneata eşti, ţărane? 

—Mâine dimineață să treci să-ți iei legitimaţia de la 
portarul cimitirului. 

Şi puse lopata şi cazmaua pe podea. 

— Ceva să zică asta? întrebă Gribier. 

— Asta înseamnă că legitimațţia îți căzuse din buzunar şi 
am găsit-o eu pe jos după plecarea dumitale. Am îngropat 
mortul, am astupat groapa, am făcut treaba pe care trebuia s- 
o faci dumneata, portarul o să-ți dea înapoi cărțulia şi că n-ai 
să plăteşti cei cincisprezece franci. Aşa, nenişorule! 


— Îţi mulţumesc, ţărane! spuse Gribier ameţit. Data 
viitoare fac eu cinste. 


VIII — Un interogatoriu trecut cu bine 


Peste un ceas, doi bărbaţi şi un copil se opreau, în plină 
noapte, la casa cu numărul 62 din strada Picpus. Cel mai în 
vârstă dintre bărbaţi ridică ciocanul şi bătu în poartă. 

Erau Fauchelevent, Jean Valjean şi Cosette. 

Cei doi bătrâni se duseră s-o ia pe Cosette de la fructăreasa 
din strada Chemin-Vert, unde o lăsase Fauchelevent în ajun. 

Cosette petrecuse aceste douăzeci şi patru de ore fără să 
priceapă nimic şi tremurând fără să scoată o vorbă. Tremura 
atât de tare, încât nu mai putea nici să plângă. Nu mâncase 
NIMIC şi nici nu dormise. Fructăreasa, o femeie cumsecade, îi 
puse sute de întrebări, fără să primească alt răspuns decât o 
privire îndurerată, mereu aceeaşi. Cosette nu lăsase să-i scape 
nimic din ceea ce auzise şi văzuse de două zile încoace. Îşi 
dădea seama că se întâmpla ceva deosebit. Ştia bine că 
trebuia „să fie cuminte”. Cunoaşte fiecare din noi puterea 
copleşitoare a acestor cuvinte şoptite cu tainic înțeles la 
urechea unui copil speriat: „Să nu scoţi o vorbă!” Frica te face 
mut. Şi nimeni nu ştie să păstreze mai bine un secret decât 
copilul. 

Dar, după trecerea acelor triste douăzeci şi patru de ore, în 
clipa când dădu iarăşi cu ochii de Jean Valjean, fetița scoase 
un țipăt atât de puternic de bucurie, încât orice minte 
înțelegătoare ar fi ghicit că e ţipătul unei ființe salvate din 
adâncul unei prăpăstii. 

Fauchelevent făcea parte din mânăstire şi cunoştea parola. 
Toate porțile se deschiseră. 

Astfel fu dezlegată îndoita şi înspăimântătoarea problemă: a 
ieşi din mânăstire şi a intra în ea. 

Portarul, care primise cuvenitele instrucțiuni, deschise 
portița de serviciu ce dădea din curte în grădină, şi care, acum 


douăzeci de ani, mai putea fi văzută din stradă în zidul din 
fundul curții, drept în fața porții celei mari. Toţi trei au fost 
lăsaţi să intre şi au pătruns în vorbitorul din interiorul 
mânăstirii, unde Fauchelevent primise în ajun ordinele 
stareţe. 

Stareța, cu mătăniile în mână, îi aştepta. O maică din sfat, 
cu vălul pe față, stătea în picioare lângă ea. 

O lumânare sfioasă lumina sau, mai bine zis, încerca să 
lumineze vorbitorul. 

Stareța îi cercetă cu privirea pe Jean Valjean. 

Ochii plecaţi sunt cei care văd mai bine. 

Apoi începură întrebările: 

— Dumneata eşti fratele? 

— Da, preacucernica maică, răspunse Fauchelevent. 

— Cum te cheamă? 

Fauchelevent răspunse: 

— Ultime Fauchelevent. 

Avusese într-adevăr un frate pe care-l chemase Ultime şi 
care murise. 

— De unde eşti? 

Fauchelevent răspunse: 

— Din Picquigny, aproape de Amiens. 

— Câţi ani a1? 

Fauchelevent răspunse: 

— Cincizeci. 

— Ce meserie ai? 

— Grădinar, răspunse Fauchelevent. 

— Eşti bun creştin? 

Fauchelevent răspunse: 

— În familia noastră toţi suntem credincioşi. 

— Fetița e a dumitale? 

Fauchelevent răspunse: 

— Da, preacucernica maică. 

— Eşti tatăl ei? 

Fauchelevent răspunse: 

— Bunic. 


Maica din sfat îi şopti stareţei: 

— Răspunde bine. 

Jean Valjean nu scosese niciun cuvânt. 

Stareța se uită cu băgare de seamă la Cosette şi-i şopti 
maicii din sfat: 

— O să se facă urâtă. 

Cele două maici statură câteva minute de vorbă încet, într- 
un colț al vorbitorului, pe urmă stareţa se întoarse şi zise: 

— Moş Fauvent, ai să mai primeşti un genuncher cu 
clopoțel. Acum o să trebuiască două. 

A doua zi, s-au auzit într-adevăr în grădină doi clopoței, iar 
călugărițele nu se puteau opri să nu privească pe sub văl. Se 
vedeau în fund, pe sub copaci, doi oameni săpând unul alături 
de altul. Fauvent şi încă unul. Era un adevărat eveniment. 
Călugărițele rupseră tăcerea, spunându-şi una alteia: „E-un 
ajutor de grădinar”. 

Maicile din sfat adăugau: „E un frate al lui moş Fauvent”. 

Jean Valjean îşi luase într-adevăr slujba în primire; avea 
genuncher de piele şi clopoțel; de-aici înainte era de-al casei. 
Se numea Ultime Fauchelevent. 

Ceea ce hotărâse, mai presus de toate, primirea lui, fusese 
observaţia stareței cu privire la Cosette: „O să se facă urâtă”. 

Stareţa după ce făcu prevestirea aceasta, îi arătă Cosettei o 
caldă simpatie şi o primi în internat ca elevă săracă. 

Lucrul era cât se poate de firesc. Deşi în mânăstire nu 
există oglindă, femeile îşi cunosc chipul lor; şi nu-i deloc uşor 
să faci călugărițe din fete care se ştiu drăguțe; puterea 
credinței fiind adesea în raport invers cu frumusețea, biserica 
punea speranțe mai mari în cele urâte decât în cele frumoase. 
De-aci simpatia deosebită arătată celor slute. 

Întâmplarea aceasta  sporise autoritatea bătrânului 
Fauchelevent; avusese o întreită izbândă: pe Jean Valjean îl 
salvase şi-i găsise un adăpost; groparul Gribier spunea: „M-a 
scăpat de amendă!”; mânăstirea, mulțumită lui, păstrând 
sicriul maicii Crucifixion sub altar, înfruntase stăpânirea, dar 
mulțumea pe dumnezeu. Rămăsese un sicriu cu un cadavru 


în el la Petit-Picpus, iar un sicriu gol la cimitirul Vaugirard; 
ordinea publică fusese fără îndoială nesocotită, dar nimeni n-a 
băgat de seamă. 

Cât despre mânăstire, recunoştinţa față de Fauchelevent 
era fără margini. Fauchelevent ajunse cel mai vrednic dintre 
slujitori şi cel mai prețuit dintre grădinari. La cea dintâi vizită 
a arhiepiscopului, stareța istorisi înălțimii sale cele 
întâmplate, oarecum spovedindu-se, dar şi lăudându-se. 
Întorcându-se de la mânăstire, arhiepiscopul îi pomeni cu 
satisfacție şi în taină întâmplarea aceasta domnului de Latil, 
duhovnicul fratelui regelui, iar mai târziu arhiepiscop de 
Reims şi cardinal. 

Admiraţia pentru Fauchelevent sporind mereu ajunse până 
la Roma. Ne-a căzut în mână o scrisoare a lui Leon al XII-lea, 
papă pe vremea aceea, către o rudă de-a sa, monsenior la 
nunciatura din Paris, care se numea ca şi el: Della Genga. Se 
puteau citi acolo următoarele rânduri: „Se pare că într-o 
mânăstire din Paris există un grădinar foarte priceput, pe 
nume Fauvent, care e un om al lui Dumnezeu”. 

Nimic din toată faima asta nu ajunse însă până la bordeiul 
lui Fauchelevent; el altoia, plivea şi-şi îngrijea pepenii, ca mai 
înainte, fără să aibă cunoştinţă de renumele şi sfințenia sa. 
Nu-şi dădea seama de celebritatea lui, aşa cum habar n-are 
un bou de Durham sau de Surrey'*5% de apariţia chipului său 
de Illustrated London News“ cu menţiunea: „Bou premiat la 
expoziţia vitelor cornute”. 


IX — In mânăstire 


La mânăstire Cosette tăcea ca şi mai-nainte. 

Cum era şi firesc, Cosette se credea fiica lui Jean Valjean. 
De altminteri, neştiind nimic, nu putea spune nimic şi, orice s- 
ar fi întâmplat, tot n-ar fi spus nimic. Am arătat mai înainte 
că niciun dascăl nu-i învață mai bine pe copii să tacă decât 
nenorocirea. Cosette suferise atât de mult, încât se temea să 
vorbească şi chiar să respire. De câte ori nu căzuse asupra ei 


năpasta numai din pricina unui cuvânt! Abia de când era cu 
Jean Valjean începuse să se mai liniştească. Se obişnui destul 
de uşor cu viața de mânăstire. Îi părea rău numai de 
Catherine, dar n-avea curaj s-o spună. 

Odată, totuşi, i-a mărturisit lui Jean Valjean: „Tată, dacă 
aş fi ştiut, aş fi luat-o cu mine!” 

Ca elevă a mânăstirii, Cosette a trebuit să îmbrace 
uniforma internatului. | se dădu voie lui Jean Valjean să 
păstreze hainele pe care fata nu le mai purta. Erau veşmintele 
de doliu pe care el însuşi i le adusese când a părăsit cârciuma 
soților Thenardier. Nu erau prea mult purtate. Jean Valjean 
puse bine rochițele acestea -— laolaltă cu ciorapii de lână şi cu 
pantofii — presărând peste ele camfor şi alte mirodenii din cele 
care se găsesc din belşug prin mânăstiri - într-un 
geamantănaş de care izbutise să-şi facă rost. Puse 
geamantanul pe un scaun, lângă patul lui, şi ţinea totdeauna 
cheia la el. 

— Tată, îl întrebă într-o zi Cosette, ce ţii tu în cutia asta 
care miroase atât de frumos? 

Moş Fauchelevent, în afară de faima despre care am vorbit 
şi de care el habar n-avea, a fost îndeajuns de răsplătit pentru 
fapta lui bună; mai întâi se simțea fericit că o săvârşise; în al 
doilea rând, avea mult mai puţin de lucru, treaba fiind acum 
împărţită la doi. În sfârşit, pentru că-i plăcea foarte mult să 
tragă tabac pe nas, şi, folosindu-se de prezența domnului 
Madeleine, trăgea de trei ori mai mult decât înainte şi cu mult 
mai multă plăcere, fiindcă tutunul i-l plătea domnul 
Madeleine. 

Călugărițele nu-şi însuşiră numele de Ultime şi-i spuneau 
lui Jean Valjean „celălalt Fauvent”. 

Dacă fetele acestea cucernice ar fi avut ceva din privirea lui 
Javert, ar fi băgat de seamă, în cele din urmă, că ori de câte 
ori era de făcut vreun drum în oraş pentru întreținerea 
grădinii, pleca numai Fauchelevent, cel mai în vârstă, beteagul 
cu picioarele strâmbe, şi niciodată „celălalt”, dar, fie că ochii 
îndreptaţi mereu spre Dumnezeu nu se pricep să spioneze, fie 


că erau mai degrabă preocupate să se pândească bine între 
ele, călugărițele nu dădură nicio atenţie acestui amănunt. 

De altfel, Jean Valjean a făcut foarte bine stând liniştit şi 
rămânând pe loc. Javert a supravegheat cartierul timp de mai 
bine de-o lună. 

Pentru Jean Valjean, mânăstirea era o insulă înconjurată 
de prăpăstii. Lumea lui întreagă se mărginea între patru 
ziduri. Vedea destul cer ca să-şi păstreze seninătatea, iar 
Cosette îi era de ajuns ca să fie fericit. 

Începu din nou o viață cât se poate de plăcută. 

Locuia împreună cu bătrânul Fauchelevent în bordeiul din 
fundul grădinii. Cocioaba asta, clădită din moloz, şi care mai 
exista pe la 1845, avea, cum se ştie, din trei încăperi, toate 
goale, numai pereți. Pe cea mai mare, moş Fauchelevent i-o 
dăduse cu de-a sila domnului Madeleine, căci Jean Valjean 
încercase zadarnic să se împotrivească. Peretele acestei 
încăperi, în afară de cele două cuie în care se atârnau 
genuncherul şi coşul de nuiele, era împodobit cu o hârtie- 
monetă regalistă din '93, prinsă, pe zid deasupra vetrei, şi pe 
care o reproducem aici întocmai. 


Armata catolică. 
În numele Regelui 


BON NEGOCIABIL DE ZECE LIVRE 


Pentru obiecte procurate armatei, rambursabil la 
încheierea păcii 
Seria 3 Nr. 10390 
Ss/ Stofflet 
şi REGALĂ 


Acest asignat din Vandeea fusese prins în ținte pe perete de 
grădinarul de mai-nainte, un fost şuan'**?:, care murise în 
mânăstire şi-al cărui loc îl luase Fauchelevent. 

Jean Valjean lucra zilnic în grădină, dovedindu-se foarte 
folositor. Fusese odinioară ajutor de grădinar şi se întorcea 
bucuros la vechea lui meserie. Vă aduceţi aminte că avea tot 
felul de rețete şi de secrete cu privire la lucrarea pământului. 
Le puse în aplicare. Mai toţi pomii din livadă erau pădureţi; el 
îi altoi, făcându-i să dea roade minunate. 

Cosette avea voie să vină în fiecare zi să petreacă o oră cu el. 
Şi cum surorile erau triste, iar el bun, fetița vedea deosebirea 
şi-l adora. La ora hotărâtă, da fuga spre bordei. Când intra în 
dărăpănătura aceea, parcă aducea cu ea raiul. Jean Valjean 
se înveselea şi simțea că bucuria lui sporeşte cu bucuria pe 
care, la rândul lui, i-o prilejuia Cosettei. Bucuria pe care o 
dăruim altora, departe de a se micşora, ca tot ceea ce se 
răsfrânge, se întoarce spre noi şi mai vie. În orele de recreaţie, 
Jean Valjean se uita de departe la Cosette cum se joacă şi cum 
zburdă şi-i deosebea râsul din râsul celorlalte. 

Fiindcă acum Cosette râdea. 

Chiar şi fața Cosettei se schimbase în oarecare măsură. Nu 
mai era posomorâtă. Râsul e ca soarele: alungă iarna de pe 
chipul oamenilor. 

De altfel, cu toate că nu se făcuse mai frumoasă, Cosette 
devenea însă tot mai încântătoare. Spunea o mulțime de 
cuvinte bine chibzuite cu glasul ei dulce de copil. 

La sfârşitul recreaţiei, când Cosette se întorcea la lecţie, 
Jean Valjean se uita spre ferestrele clasei, iar noaptea se scula 
să se uite la ferestrele dormitorului ei. 

De altminteri, Dumnezeu îşi are căile sale; mânăstirea, ca şi 
Cosette, ajutaseră să mențină şi să desăvârşească în sufletul 
lui Jean Valjean ceea ce sădise episcopul. Nu încape îndoială 
că una din urmările virtuţii e trufia. E între ele o punte făurită 
de diavol. Jean Valjean se afla, poate fără voia lui, foarte 
aproape de a se avânta pe această punte, atunci când 
providența îl azvârlise în mânăstirea Petit-Picpus. Atâta vreme 


cât nu se comparase decât cu episcopul, se socotise nevrednic 
şi rămăsese umil; dar de câtva timp începuse să se compare 
cu oamenii, şi trufia îşi făcea drum. Cine ştie? Poate ar fi 
sfârşit prin a se întoarce cu încetul la ură. 

Mânăstirea îl opri pe acest povârniş. 

Era al doilea loc de captivitate în care ajunsese. În tinereţea 
lui, care însemnase pentru el începutul vieţii, ca şi mai în 
urmă, până de curând, fusese într-altă parte, într-un loc 
cumplit, un loc înspăimântător, ale cărui asprimi se păruseră 
totdeauna că sunt nedreptăţți ale dreptății şi fărădelegi ale 
legii. Acum, după ce scăpase de ocnă, ajunsese în mânăstire; 
şi gândindu-se, cum vă spun, că trăise o parte din viaţa lui în 
ocnă, şi că azi era un spectator al mânăstirii, le asemuia în 
mintea lui cu nelinişte. 

Uneori se oprea din săpat şi aluneca încet pe cărările 
şerpuite ale visării. 

Îşi aducea aminte de foştii lui tovarăşi. Cât erau de 
nenorociți. Se sculau în zorii zilei şi munceau până noaptea 
târziu; abia dacă erau lăsaţi să doarmă; se culcau pe paturi 
de campanie, pe care nu li se dădea voie să aibă saltele mai 
groase de două degete, în încăperi încălzite numai în lunile 
cele mai friguroase ale anului; purtau bluze roşii, îngrozitoare; 
în zilele foarte călduroase li se îngăduia, în mod excepţional, 
să poarte pantaloni de pânză, iar când era ger, să îmbrace o 
vestă de lână; nu li se dădea vin şi nici carne decât atunci 
când se duceau la „munci grele”. Trăiau fără să li se rostească 
numele, purtând nişte simple numere şi preschimbaţi 
oarecum în cifre, cu ochii plecați, cu glasul stins, cu părul 
tuns, ciomăgiţi, ruşinea lumii. 

Gândul lui se întorcea apoi spre făpturile pe care le avea în 
fața ochilor. 

Făpturile astea erau şi ele cu părul tuns, cu ochii plecați, 
cu glasul stins - nu ruşinea lumii, ci batjocura ei; nu cu 
spatele învinețit de ciomag, ci cu umerii zdrobiți de 
autoflagelare. Nici ele nu mai purtau un nume ca ceilalți 
oameni; aveau numai nume călugăreşti. Nu mâncau niciodată 


carne şi nu beau niciodată vin; rămâneau adesea nemâncate 
până seara; nu purtau bluze roşii, ci un fel de giulgiu negru, 
de lână, prea gros pentru vară, prea subțire pentru iarnă, 
neîngăduindu-li-se nici să-l scurteze, nici să-l lungească, 
neavând nici măcar posibilitatea de-a se îmbrăca după 
anotimp cu un veşmânt de pânză sau cu o rochie de lână şi 
purtând şase luni pe an cămăşi de dimie în care se 
înfierbântau până la delir. Nu locuiau în încăperi încălzite 
numai pe gerurile cele mai aspre, ci în chilii unde nu se făcea 
focul niciodată; nu se culcau pe saltele de două degete, ci pe 
paie. În sfârşit, nu erau lăsate nici să doarmă; în fiecare 
noapte, după o zi de trudă, atunci când se odihneau mai bine, 
în clipa când adormeau şi începeau să se încălzească, erau 
silite să se trezească, să se dea jos din pat şi să se ducă să se 
roage într-o capelă înghețată şi întunecoasă, stând cu 
amândoi genunchii pe piatră. 

În anumite zile, când îi venea rândul, fiecare dintre făpturile 
acestea trebuia să stea, timp de douăsprezece ceasuri în şir, 
îngenuncheată pe lespede sau prosternată cu fața la pământ 
şi cu braţele în cruce. 

Cei dintâi erau bărbaţi; acestea erau femei. 

Ce făcuseră bărbaţii aceia? Furaseră, necinstiseră, 
jefuiseră, omorâseră. Erau tâlhari, falsificatori, otrăvitori, 
incendiatori, ucigaşi, paricizi. Ce făcuseră femeile acestea? Nu 
făcuseră nimic. 

De o parte tâlhăria, frauda, înşelăciunea, violența, desfrâul, 
omuciderea, tot felul de pângăriri, toate ticăloşiile; de cealaltă 
parte, un singur lucru: nevinovăția. 

Nevinovăţia desăvârşită, avântată într-o tainică înălțare, 
legată încă de pământ prin virtute, dar făcând parte din cer 
prin sfințenie. 

De o parte, destăinuiri de crime spuse în şoaptă; de alta, 
mărturisirea cu glas tare a păcatelor. Şi ce crime! Şi ce păcate! 

De o parte miasma; de alta o mireasmă ce nu se poate 
descrie. De o parte o ciumă morală, păzită de aproape, ţinută 
sub amenințarea tunului şi mistuindu-şi încet ciumaţii;, de 


alta, o înflăcărare fără prihană a tuturor sufletelor încinse de 
aceeaşi văpaie. Acolo, beznă; aici, umbră; dar o umbră plină 
de lumini şi lumini pline de străluciri. 

Două locaşuri de robie, dar în cel dintâi eliberarea e cu 
putință, pe lângă care mai există şi evadarea. În cel de-al 
doilea, veşnicia; şi drept orice nădejde, la capătul îndepărtat al 
viitorului, acea singură licărire de libertate pe care oamenii o 
numesc moarte. 

În cel dintâi nu eşti legat decât în lanţuri; în celălalt te 
înlănțuie propria ta credinţă. 

Ce se desprindea din cel dintâi? Un blestem uriaş, 
scrâşnetul dinţilor, ura, răutatea deznădăjduită, un strigăt de 
mânie împotriva societății omeneşti, o batjocură îndreptată 
către cer. 

Ce se desprindea din al doilea? Binecuvântarea şi iubirea. 

Şi-n aceste două locuri atât de asemănătoare şi-atât de 
deosebite, două feluri de făpturi atât de diferite se aflau pentru 
acelaşi lucru: ispăşirea. 

Jean Valjean înțelegea ispăşirea celor dintâi: ispăşirea 
propriilor păcate, ispăşirea pentru sine însuşi. Dar n-o 
înțelegea pe-a celorlalte, pe-a făpturilor acestora fără vină şi 
fără pată, şi se întreba cutremurându-se: „Ispăşirea pentru 
ce? Ce fel de ispăşire?”. 

Un glas îi răspundea din adâncul cugetului său: „Ispăşirea 
pentru altul, cea mai înălțătoare dintre mărinimiile omului”. 

Ne ferim să ne spunem aici o părere personală: nu suntem 
decât un povestitor; privim lucrurile cu ochii lui Jean Valjean 
şi tălmăcim gândurile lui. 

Avea în fața lui culmea cea mai înaltă a uitării de sine, care 
e cea mai minunată virtute cu putință; nevinovăția care iartă 
oamenilor păcatele, ispăşindu-le în locul lor; robia şi cazna 
îndurate de bunăvoie, chinul cerut de sufletele fără prihană, 
pentru a-i scuti de suferință pe cei ce-au căzut în păcat; 
iubirea de oameni topindu-se în iubirea pentru Domnul, dar 
păstrându-se totuşi întreagă şi fierbinte; blânde făpturi 


plăpânde, îndurând mizeriile celor pedepsiți şi având pe buze 
zâmbetul celor ce se simt răsplătiți. 

Şi-şi aducea aminte că el cutezase să se plângă. 

În toiul nopţii se scula adesea ca să asculte cântecele de 
recunoştinţă ale acestor făpturi nevinovate copleşite de 
asprimi, şi-i îngheţa sângele în vine, gândindu-se că aceia care 
erau pedepsiți pe drept nu ridicau glasul spre cer ca să 
blesteme, şi că el, păcătosul, amenințase cu pumnul pe 
Domnul. 

Era ceva uimitor, care îl îndemna să mediteze adânc; un fel 
de prevestire pe care i-o şoptea însăşi providenţa; se cățărase 
pe ziduri, sărise împrejmuirile, înfruntase jocul cu moartea, 
urcuşul anevoios şi aspru, toate sforțările pe care le făcuse ca 
să iasă dintr-un loc de ispăşire, le făcuse din nou, ca să 
ajungă într-un altul. Era, oare, un simbol al destinului său? 

Casa aceasta era şi ea tot o închisoare şi semăna în chip 
tragic cu cea din care fugise — şi totuşi de data aceasta nu-i 
mai trecuse niciodată prin minte să fugă. 

Vedea iarăşi gratii, zăvoare, drugi de fier, puse să păzească 
— pe cine? Pe nişte îngeri. 

Zidurile înalte pe care le văzuse împrejurul tigrilor le vedea 
acum în jurul oițelor. 

Era un locaş de ispăşire, nu de pedeapsă, şi cu toate astea 
era şi mai aspru, şi mai întunecat, şi mai neînduplecat decât 
celălalt. Fecioarele acestea erau mai împovărate decât ocnaşii. 
Un vânt rece şi tăios, vântul care-i înghețase tinerețea, 
străbătea groapa zăbrelită şi ferecată a vulturilor; un crivăț 
mai aspru şi mai dureros, sufla în colivia porumbițelor. De ce 
oare? 

Gândindu-se la lucrurile acestea, totul într-însul se 
prăbuşea în fața unei taine pline de măreție. 

Când se adâncea în gânduri, trufia lui se destrăma. Se 
frământa în fel şi chip; se simțea slab şi adesea îl podidea 
plânsul. Tot ce pătrunsese în viața lui de şase luni încoace — 
Cosette, prin dragoste, şi mânăstirea, prin umilință -— îl 
întorceau spre îndemnurile sfinte ale episcopului. 


Câteodată, seara în amurg, când grădina era pustie, 
îngenunchea în mijlocul aleii din preajma capelei, în fața 
ferestrei prin care privea în noaptea sosirii lui, rămânând cu 
ochii îndreptaţi spre locul unde îşi amintea că se prosternase 
în rugăciune  călugărița care-şi  săvârşea  ispăşirea. 
Îngenunchind astfel, se ruga în fața călugăriţei. 

Nu îndrăznea să îngenunche de-a dreptul în fața lui 
Dumnezeu. 

Tot ce-l înconjura: grădina liniştită, mireasma florilor, copiii 
veseli şi gălăgioşi, femeile grave şi simple, mânăstirea tăcută, îl 
pătrundeau pe nesimţite, şi sufletul lui se întregea încet-încet, 
din tăcere ca şi mânăstirea, din parfum ca şi florile, din pace 
ca şi grădina, din simplitate ca şi maicile, din bucurie ca şi 
copiii. Îşi spunea că două lăcaşuri ale Domnului îl 
adăpostiseră pe rând în cele două clipe mai grele ale vieţii sale: 
cel dintâi, atunci când i se închideau toate uşile şi când 
semenii săi îl alungau -— cel de-al doilea, atunci când societatea 
îl urmărea din nou şi când ocna îşi deschidea iarăşi porțile în 
fața lui; fără cel dintâi s-ar fi reîntors la crimă, iar fără cel de- 
al doilea la chin. 

Îşi simţea sufletul copleşit de recunoştinţă şi plin de tot mai 
înaltă iubire. 

Trecură astfel câțiva ani. Cosette creştea. 


Sfârşitul părţii a doua 


> 


kk 


PARTEA A TREIA 
MARIUS 


CARTEA ÎNTÂI 
PARISUL VĂZUT ÎN ATOMUL LUI 
I - Parvulus!488! 


Parisul are un copil şi pădurea o pasăre. Pasărea se cheamă 
vrabie; copilul se numeşte ştrengar. 

Împerecheaţi aceste două noţiuni: una care cuprinde toată 
văpaia vieţii, cealaltă, toată lumina zorilor; atingeţi aceste 
scântei, Parisul şi copilăria, şi va ţâşni o mică făptură — 
Homuncio, ar spune Plauti*%%. 

Această mică făptură e veselă. Nu mănâncă în fiecare zi, 
însă, dacă i se năzare, se duce la teatru în fiecare seară. Nare 
cămaşă pe el, nici ghete în picioare, nici adăpost. E ca păsările 
cerului, care nu cunosc nimic din toate acestea. Are între 
şapte şi treisprezece ani, trăieşte în ceată, bate străzile, 
locuieşte în aer liber, poartă nişte pantaloni vechi (ai lui 
taicăsău), care-i cad peste călcâie, o pălărie veche (a altui 
tată), care-i cade peste urechi, şi o singură bretea de şiret 
galben; aleargă, pândeşte, caută, pierde vremea, trage din 
lulea, înjură ca un birjar, colindă cârciumile, cunoaşte toți 
hoţii, se tutuieşte cu femeile de stradă, vorbeşte graiul 
apaşilor, cântă cântece deşănțate şi nare niciun dram de 
răutate în inimă. Fiindcă poartă în suflet un mărgăritar — 
nevinovăția; şi mărgăritarele nu se topesc în noroi. Cât timp 
omul e copil, Dumnezeu îl vrea nevinovat. 

Dacă ai întreba uriaşul oraş: „Cine-i acesta?” el ţiar 
răspunde: „E copilul meu”. 


II — Câteva semne particulare 


Ştrengarul Parisului este piticul uriaşului. 


Să nu exagerăm, acest heruvim al mocirlei are câteodată o 
cămaşă, dar numai una; are câteodată pantofi, dar fără 
pingele; are câteodată o locuinţă şi ţine la ea fiindcă o găseşte 
acolo pe maicăsa, dar îi place mai mult strada, fiindcă acolo se 
întâlneşte cu libertatea. Îşi are jocurile lui, răutăţile lui, 
hrănite de ura împotriva burghezilor; metaforele lui: a fi mort, 
pe limba lui se zice - să miroşi florile de la rădăcină, meseriile 
lui: să aducă o birjă când trebuie, să coboare scara trăsurilor, 
să ia dijmă pentru a trece pe cineva dintro parte a străzii 
întralta când plouă cu găleata, spunând că face pod, să strige 
proclamațiile autorităţilor în favoarea poporului francez, să 
scotocească printre pietrele străzii; are şi moneda lui, făcută 
din toate bucățile de aramă, rotunjite, care se găsesc pe drum. 
Cursul acestor ciudate monezi, care se numesc zdrenţe, e bine 
supravegheat şi statornic în mica boemă a copiilor. 

În fine, îşi are fauna lui, pe care o cercetează cu 
luareaminte prin toate ungherele; boul lui Dumnezeu, 
păduchele „capdemort”, păianjenul de câmp şi „drăcoaica”, o 
insectă neagră care te ameninţă răsucinduşi codița înarmată 
cu două coarne. Îşi are balaurul lui din poveşti, cu solzi pe 
burtă şi care nu e şopârlă, cu bube pe spinare şi totuşi nu e 
broască, o lighioană care locuieşte în găurile cuptoarelor de 
var sau în canalele părăsite, neagră păroasă, cleioasă, 
târâtoare, când iute, când domoală, şi care nu ţipă, dar te 
priveşte şi e atât de groaznică, încât nimeni na văzuto încă. 
Dihania asta o numeşte „surdul”. A căuta „surzi” printre 
pietre este plăcerea cutezătorilor. O altă plăcere este să salți o 
piatră de caldarâm şi să găseşti corcolaci. Fiecare colțişor al 
Parisului e vestit prin descoperirile interesante pe care le poți 
face acolo. Se găsesc urechelnițe pe şantierul ursulinelori*%%, 
dai de miriapozi la Panthâon“t, se găsesc mormoloci în 
şanțurile de pe Câmpul lui Marte'%2. 

Cât priveşte vorbele de spirit, acest copil le are şi el pe ale 
lui, întocmai ca Talleyrand. Nu este mai puţin cinic, dar e mai 
cinstit. E de o veselie nebănuită. Îi zăpăceşte pe negustori cu 


râsul lui nebun. Gama lui trece cu voioşie de la comedia înaltă 
la farsă. 

Iată o înmormântare. Printre cei carel petrec pe mort e şi un 
medic. 

— Ia te uită, strigă ştrengarul, au început doctorii săşi ducă 
operele la groapă! 

Un altul, din mulțime, e surprins de un bărbat grav, 
împodobit cu ochelari şi ceasornic, care se întoarce spre el 
supărat: 

— Derbedeule, team prins! Miai luat nevasta de mijloc! 

— Nam luat nimic, domnule. Cautămă! 


III — Are haz 


Cu cei câţiva gologani de care face rost întotdeauna, 
homuncio, omulețul, se duce seara la teatru. Cum a trecut de 
pragul fermecat, se schimbă deodată la față. Nu era decât un 
puşti, acum e ştrengarul din Paris. Teatrele sunt ca nişte nave 
răsturnate cu fundul în sus. În acest fund de corabie se 
înghesuie băiatul Parisului. Băiatul Parisului e față de puşti 
ceea ce e fluturele pe lângă larvă; aceeaşi făptură, căreia iau 
crescut aripi şi care pluteşte. E de ajuns să fie acolo, cu 
strălucitoarea lui fericire, cu puterea lui de avânt şi de 
bucurie, să bată din palme cum ar bate din aripi, pentru ca 
acea încăpere strâmtă, răumirositoare, întunecoasă, murdară, 
hidoasă, nesănătoasă, respingătoare, să se preschimbe în 
paradis. 

Daţii unei făpturi tot ce e de prisos şi luaţii tot ce e de 
trebuinţă, şil veți avea pe ştrengar. 

Ştrengarul nu e lipsit de oarecare simț literar. Nare, o 
spunem cu toată părerea de rău cuvenită, gustul clasic. E din 
fire prea puţin academic. Astfel, ca să dăm o pildă, 
popularitatea domnişoarei Mars'***, în publicul acesta mic şi 
furtunos de copii, era înveselită cu o ironie. Ştrengarul o 
numea domnişoara Mironosița. 


Făptura aceasta răcneşte, batjocoreşte, glumeşte, se 
războieşte, e peticită ca un țânc şi zdrențăroasă ca un filosof, 
pescuieşte prin canaluri şi haznale, face haz până şi de 
scârnăvii, răscoleşte cu vorba lui piețele, ustură şi muşcă, 
fluieră şi cântă, aclamă şi înjură, trece de la Aleluia la 
Matanturlurette, îngână toate cântecele, de la De profundis 
până la Facen pat, găseşte fără să caute, ştie ce na învăţat, e 
spartan până la pungăşie, e nebun până la înțelepciune, e liric 
până la murdărie; ar spurca şi Olimpul, se tăvăleşte în 
gunoaie şi iese deacolo acoperit de stele. Ştrengarul Parisului e 
un mic Rabelais*%*. 

Nui plac pantalonii scurți, dacă nau buzunăraş pentru 
ceas. 

Nimic nul miră şi nimic nul sperie. Îşi bate joc de superstiții, 
dezumflă exagerările, zeflemiseşte misterele, scoate limba la 
strigoi, despodobeşte ifosele, caricaturizează declamările epice. 
Nu pentru că ar fi prozaic; nicidecum; dar el înlocuieşte 
viziunea solemnă prin farsa fantasmagorică. Dacă i sar arăta 
Adamastor!'**%, ştrengarul iar zice: „Uite, căpcăunul!” 


IV — Poate fi folositor 


Parisul începe de la gurăcască şi sfârşeşte la ştrengar, două 
făpturi pe care nu le găseşti în niciun alt oraş; să le primeşti 
pe toate fără împotrivire, mulțumindute să le priveşti, sau să 
ai în tine o îndrăzneală nemărginită;, Prudhomme“ şi 
Fouilloux.it97: 

Numai la Paris afli aşa ceva. Întreaga monarhie se 
întemeiază pe gurăcască. Şi toată anarhia fierbe în ştrengar. 

Acest copil firav al mahalalelor Parisului trăieşte şi se 
dezvoltă, aşteaptă şi se deşteaptă în suferință, între realităţile 
sociale şi lucrurile omeneşti, ca un martor care gândeşte. El 
însuşi se crede nepăsător, dar nu e. Priveşte în jurul său, gata 
să facă haz; dar e deopotrivă gata şi la altceva. Oricine aţi fi şi 
oricum vaţi numi: Prejudecată, Abuz, Mârşăvie, Împilare, 


Părtinire, Despotism, Nedreptate, Fanatism, Tiranie, păzițivă 
de ştrengarul acesta! 

Copilul va creşte mare. 

Din ce lut e plămădit? Din cea dintâi mocirlă care sa ivit pe 
lume. Un pumn de tină, o suflare, şi iatăl pe Adam. E de ajuns 
ca Dumnezeu să treacă peaproape. Dumnezeu a trecut 
totdeauna pe lângă ştrengar. Soarta are grijă de făptura 
aceasta. Prin „soartă” înțelegem o leacă de aventură. 
Frământat din pământul acesta mare, al tuturor, acest 
pigmeu neînvățat, analfabet, zăpăcit, mojic, mitocan fiva oare 
un ionian sau un beoțiani**:? Aveţi răbdare, currit rota“*, şi 
spiritul Parisului, acest duh care zămisleşte pe copiii 
întâmplării şi pe oamenii destinului, va face, spre deosebire de 
olarul latin, o amforă dintrun ulcior. 


V - Hotarul lui 


Ştrengarului îi place deopotrivă şi oraşul, şi singurătatea, 
fiindcă e un înţelept. Urbiss amator, ca Fuscus; ruris amator, 
ca Flaccusi5%0;. 

A rătăci visând, adică a hoinări, este pentru filosof o bună 
folosire a timpului; îndeosebi pe un câmp ca acesta cam 
împestrițat, destul de urât, dar tot atât de ciudat şi alcătuit 
din acele două naturi, care înconjură anumite oraşe mari şi 
mai cu seamă Parisul. A cerceta împrejurimile unui oraş 
înseamnă a cerceta o amfibie. Hotarele unde sfârşesc arborii şi 
încep casele, unde iarba încetează şi se arată caldarâmul, 
unde brazdele se opresc şi răsar prăvăliile, unde urmele 
carelor pier şi mijesc patimile, unde murmurul dumnezeiesc 
se stinge şi se înfiripă larma omenească - toate acestea 
stârnesc un interes neobişnuit. 

lată rostul plimbărilor ce par fără nicio ţintă, ale 
visătorului, prin aceste locuri nu prea atrăgătoare, şi pentru 
totdeauna pecetluite de trecător cu vorba: triste. 


Cel ce scrie aceste rânduri a hoinărit multă vreme pe la 
barierele Parisului, izvor de amintiri adânci. larba cosită, 
potecile pietruite, gropile acestea de var şi argilă, monotonia 
aspră a câmpurilor înţelenite şi pline de mărăcini, răsadurile 
celor dintâi zarzavaturi ce se ivesc dintrodată dintrun fund de 
zare, acest amestec de sălbăticie şi aşezări orăşeneşti, locurile 
virane întinse şi pustii unde se aude uruitul tobelor soldățeşti, 
îngânând parcă o bătălie adevărată, deşerturile din timpul 
zilei, bântuite noaptea de ucigaşi, moara deşirată ceşi învârte 
braţele în vânt, rotițele ce scot nisip din cariere, cârciumile de 
la colțurile cimitirelor, farmecul misterios al zidurilor înalte şi 
mohorâte, tăind dintrodată maidanele fără sfârşit, năpădite de 
soare, pline de fluturi — toate acestea îl atrăgeau. 

Aproape nimeni pe lume nu cunoaşte locurile acestea 
ciudate. La Glacicre, La Cunette, groaznicul zid al Grenellei, 
sfârtecat de urmele  ghiulelelor,  Montparnasseul, la 
FosseauxLoups, Aubiers pe malul Marnei, Montsouris, 
Tombelssoire, Pierre Plate de Châtillon, unde se află o 
carieră veche şi părăsită în care nu mai cresc decât ciuperci, şi 
a cărei intrare e astupată cu un chepeng de scânduri 
putrezite. Câmpia Romei exprimă o idee; împrejurimile 
Parisului, altă idee. A nu vedea în tot ce cuprinde orizontul 
nimic altceva decât câmpuri, case sau copaci, înseamnă a nu 
adânci lucrurile. Toate câte se văd sunt gânduri ale lui 
Dumnezeu. Locul unde o câmpie se îmbină cu un oraş este 
întotdeauna îmbibat de nu ştiu ce melancolie pătrunzătoare. 
Natura şi omul îți vorbesc aici deodată. Toată înfăţişarea 
deosebită a acestor locuri iese la iveală. Cel ce a rătăcit, ca noi, 
prin aceste paragini din preajma mahalalelor noastre, pe care 
leam putea nu-mi zările Parisului, a văzut ici şi colo, în locul 
cel mai părăsit, în clipa cea mai neaşteptată, în dosul unei 
uluci şubrede sau la colțul unui zid respingător, cete de copii 
zeomotoşi, palizi, plini de praf şi de noroi, zdrențăroşi, zbârliți, 
jucând rişca şi purtând o coroniță de albăstrele pe cap. Toţi 
sunt copii de oameni săraci. Bulevardul de la marginea 
oraşului este lumea în care trăiesc la largul lor; ale lor sunt 


împrejurimile. Acolo trag veşnic la fit de la şcoală. Acolo cântă 
cu nevinovăție cântece deşucheate. Se bucură de viață. Acolo, 
departe de orice privire, în lumina blândă de mai sau de iunie, 
îngenuncheaţi împrejurul unei gropi făcute în pământ, 
aruncând bilele cu degetul cel mare, sfădinduse pentru o para, 
ei trăiesc fără să dea socoteală nimănui, plecați de acasă, 
lăsaţi în plata Domnului, fericiți; deabia teau zărit şi îşi aduc 
aminte că au o meserie şi că trebuie săşi câştige pâinea. Îţi 
arată, spre vânzare, un ciorap vechi de lână plin de cărăbuşi, 
sau un mănunchi de liliac. Întâlnirea cu aceşti copii ciudaţi 
este una dintre plăcerile fermecătoare şi în acelaşi timp 
sfâşietor de triste ale împrejurimilor Parisului. 

Uneori în ceata băieților sunt şi fetițe — surorile lor? — fete 
măricele, slăbuțe, neastâmpărate, cu mâinile pârlite de soare, 
ca şi cum ar purta mănuşi, cu feţele pistruiate, cu cununi de 
spice de secară şi maci, vesele, sperioase, desculțe. Le vezi 
mâncând cireşe prin lanul de grâu. Cetele astea, luminate 
puternic de soarele cald al amiezii sau abia zărite în umbra 
înserării, dau mult de gândit visătorului, şi toate vedeniile 
acestea se amestecă cu gândurile lui. 

Parisul e centrul, împrejurimile lui sunt circumferința; iată 
întreg pământul, pentru aceşti copii. Niciodată nar luao razna 
mai departe. Nu pot ieşi din atmosfera Parisului, cum nu pot 
peştii să iasă din apă. Pentru ei, la câteva poşte de bariere nu 
mai e nimic. Ivry, Gentilly, Arcueil, Belleville, Aubervilliers, 
Menilmontant, ChoisyleRoi, Billancourt, Meudon, Issy, Vanvre, 
Sevres, Puteaux, Neuilly, Gennevilliers, Colombes, Romainville, 
Chatou, Asnicres, Bougival, Nanterre, Enghien, NoisyleSec, 
Nogent, Gournay, Drancy, Gonesse!5%2: — aici e capătul lumii. 


VI - Puţină istorie 


La epoca, de altfel foarte apropiată de a noastră, când se 
petrec cele povestite aci, nu exista, ca astăzi, un gardist la 
fiecare colț de stradă (o binefacere pe care nu e momentul să o 


discutăm acum), Parisul era plin de copii vagabonzi. 
Statisticile timpului dau un număr mijlociu de două sute 
şaizeci de copii fără adăpost, culeşi de raziile poliției în fiecare 
an de pe terenurile virane, de prin casele în construcție şi de 
sub arcadele podurilor. Întrunul din aceste cuiburi, rămas de 
pomină, sau găsit aşanumitele „rândunele de la podul 
Arcole”'5%. E cel mai răuprevestitor simptom social. Toate 
crimele bărbatului de mai târziu încep cu vagabondajul 
copilului. 

Să facem totuşi pentru Paris o excepţie, care, întro oarecare 
măsură, e întemeiată, chiar dacă ținem seamă de cele 
pomenite mai sus. Pe când în orice alt oraş mare un copil 
vagabond e un om pierdut, pe când aproape pretutindeni 
copilul rămas de capul lui e oarecum osândit şi lăsat pradă 
unei prăbuşiri morale de neînlăturat, care nimiceşte în el 
cinstea şi conştiinţa, copilul Parisului, trebuie so spunem, 
oricât de necioplit şi stricat ar părea, îşi păstrează sufletul 
aproape neîntinat. Un lucru minunat, pe care nu trebuie săl 
uităm, şi pe care îl dovedeşte în chip strălucit admirabila 
bunăcredință a revoluțiilor noastre populare, e că ideile care 
plutesc în atmosfera Parisului sunt întro bună măsură tot 
atât de curate ca şi sarea care se găseşte în apa oceanului. 
Aerul Parisului păstrează sufletul proaspăt. 

Cele spuse aici nu înlătură cu nimic strângerea de inimă pe 
care o simţi de câte ori întâlneşti pe vreunul din aceşti copii în 
jurul cărora parcă vezi cum flutură legăturile de familie 
sfărâmate. În civilizația actuală, atât de nedesăvârşită încă, 
nu-i un lucru prea neobişnuit să vezi familii risipinduse în 
întuneric, nemaiştiind ce li sau făcut copiii şi azvârlinduşi 
inima lor în mijlocul drumului. lată pricina atâtor ursite fără 
noroc. După o zicală anume ticluită, aceasta înseamnă „să fii 
lepădat pe străzile Parisului”. 

În treacăt fie spus, lepădarea copiilor nu era câtuşi de puţin 
împiedicată de fosta monarhie. Oarecare obiceiuri egiptene, 
boeme, în păturile de jos conveneau cercurilor înalte şi intrau 
în socoteala celor puternici. Ura împotriva învățământului 


pentru copiii din popor era o lege. Ce să faci cu „semidocţii”? 
Acesta era cuvântul de ordine. lar copilul vagabond nu e decât 
o consecinţă a copilului neştiutor de carte. 

De altminteri, monarhia când avea uneori nevoie de copii, îi 
lua de pe stradă, ca spuma de pe oală. 

Ludovic al XIVlea, pentru a nu merge mai departe, a vrut cu 
drept cuvânt să creeze o flotă. Ideea era bună. Dar să vedem 
mijloacele. Nu poți avea o flotă dacă navei cu pânze, jucărie a 
vântului, nu-i dai, pentru a o remorca la nevoie, vasul care 
merge încotro îl porţi cu vâsle sau cu aburi. Pe atunci galerele 
erau pentru marină ceea ce este astăzi vaporul. Trebuiau deci 
galere; dar galera nu se mişca decât vâslită de galerieni'5%. De 
aici, aşadar, nevoia de galerieni. Colberti5% punea să i se 
furnizeze de către autorităţile de provincie şi tribunale cât mai 
mulți ocnaşi pentru galere. Magistratura se arăta foarte 
înțelegătoare. Dacă cineva Nu-şi scotea pălăria în fața unui 
alai bisericesc - atitudine de hughenoti5%: — era trimis la 
galere. Trecea pe stradă un copil; era destul să aibă 
cincisprezece ani şi să fie fără adăpost, pentru a fi trimis la 
galere. 

Mare rege! Mare secol! 

Sub Ludovic al XVlea copiii dispăreau din Paris. Îi vâna 
poliția, nu se ştie în ce scopuri tainice. Se vorbea în şoaptă, cu 
groază, despre băile de sânge ale regelui. Barbieri5%: 
pomeneşte cu seninătate de aceste lucruri. Se întâmpla uneori 
ca, în lipsa copiilor fără căpătâi, ofițerii de poliție să ia dintre 
cei ce aveau părinți. Părinţii, deznădăjduiţi, atacau pe poliţişti. 
Tribunalul intervenea şi osândea la spânzurătoare. Pe cine? Pe 
ofițerii de poliție? Nu, pe părinți. 


VII — Ştrengarul parizian şiar avea locul 
în castelele Indiei 


Ştrengarii parizieni alcătuiesc un fel de castă. Sar putea 
spune: nu oricine poate face parte din ea. 


Cuvântul acesta, ştrengars", a fost tipărit întâia oară şi a 
trecut din graiul popular în limba literară în 1834. EI şia făcut 
apariția întro cărticică intitulată Claude Gueux'5%:. Scandalul 
a fost mare. Cuvântul a rămas. 

Respectul pe care şil arată ştrengarii între ei se datoreşte 
unor însuşiri foarte felurite. Noi am cunoscut şi neam 
împrietenit cu unul care era foarte prețuit şi admirat, pentru 
că văzuse un om căzând de pe turnul catedralei NotreDame,; 
un altul, pentru că izbutise să pătrundă în curtea de din dos, 
unde erau depozitate vremelnic statuile Domului Invalizilor şi 
să „şterpelească” ceva plumb din ele; un al treilea, pentru că a 
fost de față când sa răsturnat o diligență; iar altul, pentru că 
a „cunoscut” un soldat care era cât peaci săi crape capul unui 
civil. 

Aşa se explică exclamaţia unui ştrengar parizian, apostrofă 
plină de înțeles, de care cei proşti râd fără so priceapă: 
„Doamne, Dumnezeule! De ce nam şi cu baftă? Când te 
gândeşti că nam ajuns să văd şi eu pe unul căzând de la al 
cincilea!” 

Desigur că e plină de duh vorba ţăranului, care, la 
întrebarea: „Moş Cutare, ţia murit femeia şi era deatâta timp 
bolnavă; de ce nai trimis după doctor?” a răspuns: „Ce vrei, 
domnule, oamenii săraci mor singuri”. Dar dacă resemnarea 
ironică a ţăranului e cuprinsă în această vorbă, apoi de bună 
seamă că anarhia libercugetătoare a ştrengarului de mahala e 
cuprinsă în ceastălaltă: un osândit la moarte îşi ascultă 
duhovnicul în căruța cel duce spre ghilotină; micul parizian 
exclamă: „Uite fricosul! Vorbeşte cu popa!” 

O anumită îndrăzneală față de religie îl înalță pe ştrengar. A 
fi necredincios e lucru de seamă. 

Nu lipsesc de la nicio execuţie. Îşi arată unul altuia 
ghilotina şi râd. Îi dau tot felul de porecle gingaşe; Ciorba rece, 
Morocănoasa, Mama cerului, Ultima înghițitură etc., etc. Pentru 
a nu pierde nimic din spectacol, sar peste ziduri, se cațără pe 
balcoane, se urcă în copaci, încalecă garduri, se agaţă de 
hornuri. Ştrengarul se naşte tinichigiu şi marinar. Un 


acoperiş nul sperie mai mult decât un catarg. Nicio paradă nu 
prețuieşte pentru el, ca cele din Place de la Greve'1%. Samson 
şi abatele Montest!! sunt numele cele mai populare printre 
ştrengari. Îl huiduiesc pe condamnat ca săi dea curaj. Uneori 
îl admiră. Lacenaire'S12:, pe când era copil, văzândul pe 
groaznicul DautunS!* murind cu fruntea sus, a spus vorbele 
acestea care cuprind în ele un întreg viitor: „Îl invidiam!”. 
Ştrengarul na auzit de Voltaire, dar îl cunoaşte pe Papavoine. 
„Politicii” sunt amestecați de el în aceeaşi legendă cu ucigagşii. 
Amintirea celui din urmă veşmânt al fiecărui osândit stăruie 
în mintea lui. Ştie că Tolleron avea o şapcă de fochist, Avril o 
căciuliță de lutru, Louvel o pălărie rotundă, că bătrânul 
Delaporte era chel şi cu capul gol. Castaing era rumen la față 
şi foarte drăguţ. Bories avea o bărbuță romantică şi Jean 
Martin îşi păstrase bretelele, iar Lecouffe se certa cu maicăsa. 
„Nu vă mai ciorovăiţi pentru un coş!”51* le strigă un ştrengar. 
Un altul, ca săl vadă trecând pe Debacker'15, cum era prea 
mic de statură, a zărit un felinar pe chei şi sa cățărat pe el. 
Jandarmul din post încruntă din sprâncene. „Lasămă să mă 
sui, domnule jandarm”, spune ştrengarul. Şi, pentru a 
îmblânzi autoritatea, adăugă: „Nam să cad.” „Puțin îmi pasă 
dacă ai să cazi”, răspunde jandarmul. 

Între ştrengari, un accident care lasă urme trage mult în 
cumpănă. Se bucură de o mare cinste cel care sa tăiat adânc 
„până la os”. 

Pumnul nu e disprețuit pentru a fi respectat. Unul dintre 
lucrurile pe care ştrengarul le spune cu mai multă plăcere 
este: „Hei, să vezi ce muşchi am eu!” Stângacii sunt foarte 
pizmuiți. Şi a te uita cruciş, e un lucru prețuit. 


VIII — În care vom citi un cuvânt 
fermecător al ultimului rege 


Vara, ştrengarul se face broască; iar seara, când se lasă 
întunericul, în dreptul podurilor Austerlitz şi Ienatl*: se 


aruncă de pe şlepurile de cărbuni şi de pe bărcile 
spălătoreselor, cu capul în jos în Sena, săvârşind toate 
încălcările cu putinţă la legile pudoarei şi ale poliției. Gardiştii 
veghează, iar de aci decurg situații de mare dramatism, care 
au dat loc odată unui strigăt frățesc de alarmă de neuitat. 
Strigătul acesta, care şia avut faima lui pe la 1830, e un 
semnal strategic de la ştrengar la ştrengar; el se scandează ca 
un vers din Homer, cu o transcriere aproape tot atât de greu 
de rostit ca şi melopeea eleuziacă'517: a Panateneelor'51%, şi la el 
regăsim Evohâul'51*% antic. latăl: „Păzea, puştilor, păzea, că 
vine sticletele şi e rost de mardeală. Luaţivă bulendrele şi 
spălaţi putina în canal!” 

Uneori gâza asta — el singur îşi spunea aşa — ştie să 
citească; ştie câteodată să şi scrie. Toţi ştiu să mâzgălească. E 
gata săşi însuşească, prin nu ştiu ce tainică învăţătură între 
ei, toate talentele care pot folosi cauzei publice: de la 1815 la 
1830 el imita cloncănitul curcanului, de la 1830 la 1848 
zgâria cu cărbunele pe ziduri o pară. Întro seară de vară, 
LudovicFilip, întorcânduse pe jos la palat, a văzut pe unul, un 
pici cât o şchioapă, care asudase leoarcă tot întinzânduse să 
deseneze cu un tăciune o pară uriaşă pe un stâlp al grilajului 
de la Neuilly'52%. Regele, cu acea simplitate moştenită de la 
Henric al IVlea, veni în ajutorul ştrengarului, sfârşi desenul şi 
dădu copilului un ludovic spunândui: „Şi aici e desenată o 
pară”. Ştrengarul aleargă oriunde aude puţin tărăboi şi nici 
păruiala nu-i displace. Nu-i poate suferi pe „popi”. Întro zi pe 
strada Universităţii, unul din aceşti mici poznaşi dădea cu 
tifla spre poarta de la numărul 69. „Ceai cu poarta?” îl întrebă 
un trecător. Copilul răspunse: „Aici stă un popă”. Întradevăr, 
acolo locuieşte nunțiul papal. Totuşi, oricât ar fi el de 
necredincios, dacă i se dă prilejul să cânte în strană, sar putea 
să primească, şi face slujba cuviincios. Sunt două lucruri carel 
chinuiesc ca pe Tantal, şi pe care le doreşte mereu, fără a 
ajunge vreodată la ele: să răstoarne guvernul şi săşi vadă 
pantalonii cârpiţi. 


Dacă e ştrengar cum se cuvine cunoaşte pe toţi gardiştii din 
Paris şi când întâlneşte vreunul ştie totdeauna cu cine are dea 
face. Îi numără pe degete. Le iscodeşte obiceiurile şi are 
observări speciale pentru fiecare. Citeşte în sufletul poliției ca 
întro carte deschisă. Îţi spune fără să stea pe gânduri şi fără 
să se înşele: „Cutare e vânzător, cutare e al naibii, cutare e 
găligan; cutare e de râs”. (Toate cuvintele acestea: vânzător, al 
naibii, găligan, de râs, au în gura lui un înțeles cu totul 
deosebit). Ăsta îşi închipuie că PontNeuful'521: e moşia lui şi nu 
lăsă lumea să se plimbe pe parapet; ăla are prostul obicei să 
tragă oamenii de urechi, şi aşa mai departe. 


IX — Sufletul de altădată al Galiei 


Era ceva din copilul acesta în Poquelin'522%, fiu al Halelor; în 
Beaumarchais'52% de asemenea. Ştrengăria e o sclipire a 
spiritului galic. Amestecată cu bunulsimţ, îl întăreşte 
câteodată, aşa cum alcoolul dă puteri vinului. Uneori e un 
cusur. Homer e un pisălog, fie; dar tot aşa de bine sar putea 
spune că Voltaire e un ştrengar. Camille Desmoulins'52% era 
un mahalagiu. Championnet'2%, care îşi bătea joc de minuni, 
se ridicase de pe străzile Parisului; de când era deo şchioapă, 
stropise pridvoarele bisericilor SaintJean de Beauvais şi 
SaintEtienne du Mont; rostise destule necuviinţe în fața raclei 
sfintei Genoveva ca să aibă dreptul să se răstească la potirul 
sfântului Ianuarie. 

Ştrengarul Parisului e cuviincios, zeflemist şi obraznic. Are 
dinții stricați, fiindcă e prost hrănit şi pentru că suferă de 
stomac; are ochi frumoşi, pentru că e deştept. Ar urca, sărind 
întrun picior, treptele raiului, în fața lui lehova. E iute de 
picior. Nimic nu-i prea sus pentru el; se joacă în băltoaca 
ulițelor şi lupta de stradă îl face viteaz; obrăznicia lui nu se 
ruşinează nici în fața gloanţelor; era o haimana, acum e un 
erou; ca şi micul teban2*%, scutură pielea leului; toboşarul 
Bara'27: era un ştrengar al Parisului: strigase: „Înainte!” aşa 


cum calul din scriptură spune: „Vah”, şi întro clipă plodul sa 
preschimbat în uriaş. 

Acest copil al mocirlei e şi un copil al idealului. Măsurați 
întinderea de aripi de la Moliere la Bara. 

Întrun cuvânt, ştrengarul petrece fiindcă e nenorocit. 


X - Ecce Paris, ecce homo!528! 


Tot întrun singur cuvânt, ştrengarul de azi al Parisului, ca 
şi graeculus al Romei de altădată, întruchipează poporulcopil 
purtând pe frunte cutele lumii bătrâne. 

Ştrengarul e o binecuvântare pentru naţiune şi în acelaşi 
timp o boală. O boală care trebuie vindecată. Cum? Prin 
lumină. 

Lumina însănătoşeşte. 

Lumina dă putere inimii. 

Toate pornirile sociale generoase pleacă de la ştiinţă, 
literatură, artă, învățătură. Creați oameni, creați oameni! 

Luminaţii, ca să vă încălzească! Mai curând sau mai târziu, 
minunata problemă a învățământului pentru toată lumea se 
va impune cu autoritatea de neînvins a adevărului absolut. 
Şiatunci, cei ce vor cârmui în numele ideii franceze vor trebui 
să aleagă: copiii Franței sau ştrengarii Parisului? Flăcări 
ridicânduse în lumină, sau licurici în întuneric? 

Ştrengarul înfăţişează Parisul, şi Parisul lumea. 

Parisul e un întreg. Parisul e pragul cel mai înalt al 
neamului omenesc. Oraşul acesta uimitor e o reproducere în 
mic a moravurilor moarte şi a moravurilor vii. Cine priveşte 
Parisul poate spune că vede dedesubturile întregii istorii, sub 
un cer semănat cu stele. Parisul are un Capitoliu: Primăria; 
un Partenon: NotreDame; un munte Aventin: cartierul 
SaintAntoine; un Pantheon'2*: Pantheonul; o Cale Sfântă: 
bulevardul Italienilor; o roză a vânturilor: opinia publică; şi 
înlocuieşte denunţul fărădelegilor prin ridicol. Majoul'5%: său 
se numeşte fante; transteverinul'5*1: său e mahalagiul, hamalii 


lui sunt cărătorii din Hale; lazzaronelei5%2: său e pungaşul, 
cockneyul'55%. său poartă numele de filfizon. Tot ce a existat în 
alte părți se găseşte sau sa găsit la Paris. Precupeaţa lui 
Durmarsais!5** se poate lua la întrecere cu zarzavagioaica lui 
Euripidei5%5; discobolul Vejanus'5% trăieşte din nou în 
dănțuitorul pe sârmă Forioso; Therapontigonus Miles'5%?7 ar 
merge la braț cu grenadirul Vadeboncoeur; Damasippe'5S, 
negustorul de vechituri sar simți fericit în dughenele noastre 
cu lucruri de ocazie; Socrate ar fi fost azvârlit la Vincennes'5*%, 
tot aşa cum Agora'5*% ar fi trimis la închisoare pe Diderot5*1; 
Grimond de la Reyniere!5%2: a descoperit muşchiul fript în seu, 
aşa cum Curtillusi5*% născocise ariciul fript. Sub balonul 
arcului de lEtoile reapare trapezul lui Plaut, mâncătorul de 
spade din Poecila!'5**, cunoscut de Apuleu'5*%, înghite săbii pe 
PontNeuf; nepotul lui Rameau5**, şi Curculion'5*” parazitul 
sunt o bună pereche; Ergasile'5*% ar ruga pe Aigrefeuillei5**% săl 
prezinte lui Cambaceres'55%; cei patru tineri eleganţi ai Romei, 
Alcesimarchus, Phoedromus, Diabolus şi Argyrip coboară din 
Courille în diligența lui Labatut; AulusGelius5t: nu zăbovea 
în fața lui Congrio'552: mai mult decât Charles Nodier'S** în 
fața lui Polichinelle; Marton**t nu-i o tigroaică, dar nici 
Pardalisca!'55% nu era un balaur; Pantolabusi55$ mucalitul face 
glume la Cafe Anglais'5*?. pe socoteala lui Nomentanus'55% 
chefliul; Hermogen'5**% tenor pe ChampsElysee'5*% şi Thrasius, 
haimanaua, deghizat în Bobeche'$t, fac chetă; pisălogul care 
te opreşte la Tuileriesi5%2, apucândute de nasturele de la 
haină, te face să repeți după două mii de ani apostrofa lui 
Thesprion: Quis properantem me prehendit pallio?'5% Vinul de 
Suresnesi5$*: parodiază vinul de Alba, paharul plin al lui 
Desaugiers!5S% se întrece cu marea cupă a lui Balatron'5$*; 
PereLachaisei!5$7: licăreşte noaptea pe ploaie cu aceleaşi 
luminițe, ca şi Esquiliilei5S*, şi groapa săracului, cumpărată 
pe cinci ani, face cât coşciugul, luat cu chirie, al sclavului. 
Căutaţi vreun lucru pe care să nul aibă Parisul. Zăcătoarea 
lui Trophuniusi5$* conţine tot ce se găseşte în hârdăul lui 
Mesmer!57%; Ergaphilas?l: reînvie în  Cagliostro*?2;; 


brahmanul  Vasaphanta se încarnează în contele de 
SaintGermain!'57%; cimitirul de la SaintMedard'57* face minuni 
la fel ca şi moscheea Umumie din Damasc. 

Parisul are un Esop care se numeşte Mayeux*”* şi o 
Canide'*7* în domnişoara Lenormand'77. El se cutremură ca 
Delfi în fața realităţilor orbitoare ale viziunii; mişcă mesele 
cum mişcă DodonaS7% trepiedele. Înalță pe tron femeia 
uşoară, aşa cum Roma a ridicato pe curtezană; şi, la urma 
urmei, dacă Ludovic al XVlea e mai rău decât Claudiu'7%, 
Madame du Barry5%% e mai cumsecade decât Messalina. 
Parisul îmbină întro formă de necrezut, care a trăit aievea şi 
pe care am întâlnito, goliciunea greacă, suferința ebraică şi 
gluma gasconă. Amestecă pe Diogene cu lov şi cu Paiaţa; 
îmbracă un spectru în numere vechi din Constituționalul şi nil 
dă pe ChodrucDuclosi58. 

Cu toate că Plutarc'5*2: spune: „Tiranul nu îmbătrâneşte 
niciodată”, Roma sub Sylla, ca şi sub Domiţian'55%, se resemna 
şi punea apă în vin. Tibrul era ca un râu al uitării, dacă 
trebuie să credem lauda cam doctrinară pe care io aducea 
Varus VibiscusS8%: Contra Gracchos Tiberim habemus, Bibere 
Tiberim, id est seditionem oblivisciS585%. Parisul bea un milion 
de litri de apă pe zi, dar aceasta nul împiedică să sune alarma 
şi să tragă clopotele la vreme de primejdie. 

Altminteri, Parisul e băiat bun. Le primeşte pe toate cu 
mărinimie. Când îl ispiteşte Venus, nu face nazuri: Venera sa, 
Callipygei5%*, e hotentotă; Parisul râde şi iartă; urâțenia îl 
înveseleşte, sluțenia îl face să se prăpădească de râs, viciul îl 
distrează; dacă ai haz, poţi să fii şi o secătură; nici fățărnicia, 
cel mai respingător cinism, nul revoltă; e atât de literar, încât 
nu strâmbă din nas în fața lui Don Basilio'5?, şi rugăciunea 
lui Tartuffe'55% nul supără mai mult decât îl speria pe Horaţiu 
„sughițul” lui Priap. Nicio trăsătură a feței lumii nu lipseşte de 
pe chipul Parisului. Balul Mabillei55% nu e dansul polymnian 
de pe Janicul, dar codoaşa de la toaletă nu slăbeşte din ochi 
„fetele”, întocmai cum proxeneta Staphylo o pândea pe fecioara 
Planesium!52%. La Barriere du Combat?! nu e un Coliseu, dar 


luptătorii sunt tot atât de cruzi ca şi când ar sta sub privirile 
lui Cezar. Gazda siriană are mai multă grație decât bătrâna 
Saguet, dar dacă Virgil zăbovea prin cârciumile Romei, David 
d'Angers, Balzac şi Charlet5*2% se ospătau bucuros prin 
bodegile Parisului. Parisul domneşte. Geniile lui strălucesc, 
paiațele trăiesc bine. Adonai**% trece în carul lui cu 
douăsprezece roți de tunete şi fulgere; Silen'5%* îşi face intrarea 
călare pe măgar. Silen e Ramponneau'5%. 

Parisul şi Cosmosul sunt acelaşi lucru. Parisul e Atena, 
Roma, Sybarisi5%*, Ierusalim, Pantin'*%?. Toate civilizațiile şi 
toată barbaria sunt concentrate în el. Parisul ar fi nemulțumit 
fără ghilotină. 

Place de la Greve, cât de cât, e un lucru bun. Ce gust ar 
avea toată petrecerea aceasta fără sfârşit, dacă iar lipsi 
dramul de sare al ghilotinei? Legile noastre au avut această 
înțelepțească grijă şi, datorită lor, cuțitul ghilotinei picură 
sânge peste alaiul carnavalului. 


XI — A glumi, a domni 


Parisul nu cunoaşte margini. 

Niciun oraş na mai împărăţit în chipul acesta, bătânduşi 
joc uneori de cei pe care-i subjugă. „Vreau să vă fiu pe plac, 
atenieni!” exclama Alexandru. 

Parisul creează mai mult decât legea; creează moda. 

Parisul creează mai mult decât moda; creează rutina. 

Parisul poate fi şi neghiob, dacă aşai place; câteodată îşi 
îngăduie acest lux, şi atunci întreg universul e neghiob ca el; 
pe urmă se trezeşte, se freacă la ochi şi spune: „Dar prost am 
mai fost!” şi izbucneşte în râs, în nasul omenirii. 

Un astfel de oraş e o minune! 

Lucru ciudat e că în Paris măreția şi caraghioslâcul pot trăi 
întro atât de bună vecinătate, că această măreție nu e 
stingherită de parodia ei, şi că aceeaşi gură poate sufla astăzi 
în trâmbița judecății din urmă şi mâine din trişcă. 


Parisul are voioşie atotstăpânitoare. Veselia lui e trăsnet, 
iar farsa lui ține în mână un sceptru. Furtunile lui pornesc 
uneori dintro strâmbătură de nas. Izbucnirile lui, zilele lui 
revoluționare, capodoperele lui, minunile lui, epopeele lui 
străbat până la capătul lumii, ca şi năzbâtiile pe care e în 
stare să le facă. 

Râsul lui e o gură de vulcan care se revarsă peste întreg 
pământul. Glumele Parisului sunt scântei. El îşi impune 
deopotrivă popoarelor caricaturile şi idealurile sale; cele mai 
înalte înfăptuiri ale civilizației îi acceptă ironiile şi se 
resemnează ca veşnicia lor să fie ţinta glumelor lui 
deşucheate. E măreț! Trăieşte un minunat 14 iulie care 
liberează lumea: impune tuturor națiunilor jurământul 
revoluționar din sala Jeu de Paume; noaptea de 4 augusti5%%! 
spulberă în trei ore o mie de ani de feudalitate; logica lui 
făureşte brațul voinței tuturor; îmbracă toate formele 
sublimului; lumina sa umple sufletele lui Washington, 
Kosciuszko'5%%, Bolivar!$%:, BatzarisiS01:, Riegoi!5%2:, Bemi!59%, 
Manin!'$%, Lopezi$%, John Brown'$%, GaribaldiiS%. Oriunde 
mijeşte flacăra viitorului e de față; la Boston'$% în 1779, în 
insula Leon'$%: în 1820, la Pesta'S19 în 1848, la Palermo'Sit în 
1860; pretutindeni şopteşte puternicul cuvânt de ordine 
Libertate; la urechea antisclavagiştilor americani strânşi pe 
bacul din Harper's FerryS12% şi la urechea patrioţilor din 
Ancona'!*, adunaţi pe ascuns la Archi, înaintea hanului 
Gozii, la marginea mării; naşte pe Canaris'1*, pe Quiroga'S1%, 
pe Pisacane!*,; răspândeşte în largul lumii tot ce e măreț; 
mergând către ţinta spre care îi mână elanul, Byron moare la 
Missolonghi'S17: şi MazetS1*: moare la Barcelona; se face 
tribună sub picioarele lui Mirabeau şi vulcan sub ale lui 
Robespierre'S1*:, cărțile sale, teatrul său, arta sa, ştiinţa sa, 
literatura sa, filosofia sa sunt cărțile de şcoală ale neamului 
omenesc; a dat omenirii pe Pascal, RegnieriS2%, Corneille, 
Descartes, JeanJacques, Voltaire pentru toate zilele şi pe 
Moliere pentru toate veacurile; gura universului vorbeşte în 
limba lui, iar această limbă e Cuvântul; zămisleşte în toate 


spiritele ideea de progres; doctrinele liberatoare pe care le 
căleşte sunt săbiile generaţiilor viitoare, şi din sufletul 
cugetătorilor şi poeților săi sau făurit de la 1789 încoace eroii 
tuturor popoarelor; dar toate acestea nul împiedică să rămână 
un ştrengar şi, în timp ce schimbă lumea la față prin lumina 
sa, geniul acesta uriaş, pe care îl numim Paris, mâzgăleşte cu 
cărbune nasul lui Bouginier pe zidurile templului lui Teseu'S21: 
şi scrie pe piramide: Credeville hoțul. 

Parisul îşi arată totdeauna colții; când nu mârâie, râde. 

Aşa e Parisul. Fumul hornurilor sale sunt ideile 
universului. Grămadă de noroi şi de pietre, dacă voiţi, dar, mai 
presus de toate, ființă morală. E mai mult decât mare, e 
imens. De ce? Pentru că îndrăzneşte. 

Să îndrăzneşti, acesta e preţul progresului. 

Toate cuceririle mărețe sunt, mai mult sau mai puţin, 
premii de îndrăzneală. Ca să biruiască revoluția na fost 
deajuns ca Montesquieu so  presimtă, Diderot so 
propovăduiască, Beaumarchais so vestească, Condorcet!S22: so 
calculeze, Arouet'*2*: so pregătească, Rousseau so premediteze, 
a fost nevoie ca revoluționarii să îndrăznească. 

Strigătul: Îndrăzneală! e un Fiat Lux. Pentru mersul înainte 
al omenirii e nevoie mereu de mândre lecţii de curaj date de pe 
culmi. Faptele îndrăznețe străfulgeră istoria şi se numără 
printre marile lumini ce călăuzesc omenirea. Lumina zorilor, 
când răsare, îndrăzneşte. Să încerci, să sfidezi, să stăruieşti, 
să fii statornic, săți fii credincios ţie însuți, să te iei la trântă 
cu destinul, să uimeşti dezastrele cu sângele tău rece, să 
înfrunți puterea nedreaptă, să insulți biruința care sa 
îmbătat, să nu-ţi pierzi cumpătul şi să ţii piept - iată pilde de 
care au nevoie popoarele şi lumina care le electrizează. Acelaşi 
fulger năprasnic începe cu facla lui Prometeu şi sfârşeşte cu 
luleaua lui Cambronne. 


XII — Viitorul mocnind în popor 


Poporul parizian, cu toate că e bărbat în toată firea, a 
rămas tot ştrengar; zugrăvind pe copil, zugrăveşti oraşul; de 
aceea am căutat să vedem pe vultur în vrabia aceasta uşoară. 

Firea pariziană, o spunem din nou, se arată mai cu seamă 
la periferie; acolo e sângele curat, acolo îşi dezvăluie chipul cel 
adevărat; acolo poporul munceşte şi suferă, iar suferința şi 
munca sunt cele două fețe ale omului. E un vălmăşag 
nemaipomenit de ființe necunoscute, în care mişună cele mai 
ciudate tipuri, de la hamalul ce trudeşte la Râpee până la 
hingherul de la Montfaucon'$2*. Fex urbis, exclamă Cicero; 
mob, adaugă Burkei'*2% revoltat; pleavă, mulțime, prostime. 
Uşor de spus. Aşa să fie. Ei, şi? Cei dacă sunt desculți? Nu 
ştiu să citească? Cu atât mai rău. Dar săi laşi în părăsire din 
pricina asta? Din restriştea lor cumplită să faci un blestem? 
Oare lumina să nu poată străbate în gloatele acestea? Să ne 
întoarcem la strigătul: Lumină! Să repetăm cu înverşunare: 
Lumină! Lumină! Cine ştie dacă întunericul cel nepătruns nu 
va deveni cristal! Revoluţiile nu sunt schimbări la față? 
Haideţi, înțelepţilor, răspândiţi învățătura, luminaţi, aprindeți 
torțele, gândiţi cu glas tare, vorbiți să se audă până departe, 
alergați voioşi în soare, înfrățițivă cu piețele publice, 
răspândiți vestea cea bună, dăruiți abecedare, proclamați 
drepturile omului, cântaţi Marseiezele, semănaţi entuziasmul! 
Smulgeţi stejarilor ramurile verzi! Faceţi din idee un vârtej! 
Mulțimea aceasta poate fi sublimă. Să învăţăm a ne sluji de 
această uriaşă înflăcărare de principii şi virtuţi care 
scânteiază, izbucneşte şi ne înfioară în anumite clipe! 
Picioarele  desculțe, brațele goale, zdrențele, ignoranța, 
ticăloşia, bezna pot să slujească la cucerirea idealului. 
Cercetaţi poporul şi veți găsi adevărul. Aruncaţi în cuptor 
nisipul netrebnic pe carel călcaţi în picioare, să se topească şi 
să clocotească până se va preschimba în cristal strălucitor şi, 
mulțumită lui, Galileu şi Newton vor putea descoperi stele noi! 


XIII — Micul Gavroche 


La vreo opt sau nouă ani după întâmplările cuprinse în 
partea a doua a acestei povestiri, trecătorii puteau vedea pe 
bulevardul Temple şi în jurul Castelului de apă un băiețel de 
unsprezecedoisprezece ani, care ar fi putut întruchipa destul 
de bine tipul ideal de ştrengar schițat mai sus, dacă, în ciuda 
râsului copilăresc care-i flutura pe buze, inima nu iar fi fost 
întunecată şi pustie. Copilul era îmbrăcat la întâmplare, cu 
nişte pantaloni bărbăteşti pe care nu-i avea de la taicăsău şi o 
bluză de femeie ce nu era a maicăsi. Nu ştiu cine îl îmbrăcase 
în zdrențe, de milă. Cu toate astea, avea şi tată şi mamă. Dar 
tatăsău navea grija lui, iar maicăsa nul iubea. Era unul dintre 
acei copii vrednici de plâns, care au tată şi mamă, şi cu toate 
acestea sunt orfani. 

Băiatul nu se simțea nicăieri mai bine decât pe stradă. 
Pentru el caldarâmul era mai puţin nesimţitor decât inima 
maicăsi. 

Părinţii îl aruncaseră în viață cu un picior în spate. 

Şi el îşi luase zborul. 

Era un băiat vorbăreț, palid, sprinten, dezghețat, glumeţ, 
niţel răutăcios, cu o înfăţişare vioaie şi totuşi bolnăvicioasă. 
Umbla de colo până colo, cânta, juca ţurca, răscolea prin 
noroi, fura câte ceva, dar numai în joacă, întocmai ca pisicile 
şi păsărelele; râdea când îi ziceai ştrengar, se supăra când îl 
făceai golan. Navea culcuş, nici pâine, nici foc, nici dragoste, 
dar era vesel pentru că era liber. 

Când aceste biete făpturi ajung bărbaţi în toată firea, se 
prăvale peste ei piatra de moară a ordinii sociale şi îi 
zdrobeşte; dar, câtă vreme sunt copii, izbutesc să scape, 
pentru că sunt mici. Se ascund ca în gaură de şarpe. 

Totuşi, aşa părăsit cum era acest copil, se întâmpla 
câteodată ca la douătrei luni să spună: „Azi mă duc so văd pe 
mama!”. Atunci lăsa în urmă bulevardul, Circul, Poarta 
SaintMartin, cobora pe chei, trecea podul, ajungea în 
marginea mahalalei la Salpetriere, şi pe urmă, unde? Tocmai 
la acel număr 5052, pe care cititorul îl cunoaşte, la Casa 
Gorbeau. 


Hardughia de la numărul 5052, de obicei goală, purtând 
anunțul „Cameră de închiriat” era pe vremea aceea — lucru rar 
— locuită de mai mulţi inşi, care, de altfel, cum se întâmpla 
totdeauna la Paris, nu aveau nicio legătură unul cu altul şi 
nici nu se cunoşteau între ei. Toţi făceau parte din clasa aceea 
nevoiaşă, care începe cu ultimul micburghez strâmtorat şi se 
întinde din mizerie în mizerie până la cele din urmă trepte ale 
societăţii, la acele două ființe în care se strâng toate 
rămăşiţele civilizației: măturătorul care curăță noroaiele şi 
peticarul care culege zdrențele. „Chiriaşa principală” din 
timpul lui Jean Valjean murise şi fusese înlocuită de una 
aidoma. Nu ştiu ce filosof a spus: „Nu vom duce niciodată lipsă 
de babe”. 

Această bătrână se numea doamna Burgon şi nu avea 
nimic mai de preț în viață decât o dinastie de trei papagali, 
care domniseră pe rând asupra sufletului ei. 


Cei mai calici dintre locatarii acestei cocioabe erau membrii 
unei familii de patru persoane, tatăl, mama şi două fete 
măricele, toți patru cuibăriți în aceeaşi mansardă păcătoasă, 
una din chichineţțele despre care am mai vorbit. 

Această familie nu arăta la prima vedere nimic deosebit 
afară de groaznica ei sărăcie; când închiriaseră odaia, tatăl 
spusese că se numeşte Jondrette. Nu trecuse multă vreme de 
la mutarea lui, care după expresia vrednică de ţinut minte a 
chiriaşei principale fusese „intrarea în casă a lui coategoale” — 
acest Jondrette ia spus femeii care, ca şi cea dinaintea ei, mai 
era şi portăreasă şi mătura şi scările: „Cumătră Cutare, dacă 
din întâmplare vine cineva să întrebe de un polonez, de un 
italian, sau de un spaniol, să ştii că pe mine mă caută”. 

Această familie era şi familia băiețelului zglobiu şi desculț. 
Trecea pragul şi găsea sărăcia, lipsa cumplită şi, ceea ce e mai 
trist, niciun zâmbet; frig în vatră şi îngheț în inimă. Când 
intra îl întrebau: „De unde vii?” El răspundea: „De pe uliţă”. 
Când pleca îl întrebau: „Unde te duci?” El răspundea: „Pe 
uliţă”. lar mama lui îl întreba: „De ceai venit?” 

Copilul trăia lipsit de iubire, ca ierburile serbede care cresc 
în pivnițe. Nu suferea din pricina asta şi nu purta pică 
nimănui. Nu prea ştia cum ar trebui să fie un tată şi o mamă. 
De altfel, maicăsa îşi iubea mai mult fetele. 

Am uitat să spunem că pe bulevardul Temple copilul acesta 
era numit: micul Gavroche. De ce Gavroche? Poate pentru că 
pe tatăl său îl chema Jondrette. 

Schimbarea numelui pare a fi câteodată un instinct al 
familiilor sărace. 

Camera pe care familia Jondrette o închiriase în hardughia 
Gorbeau era ultima, la capătul coridorului. 

Odăița de alături era locuită de un tânăr foarte sărac, 
căruia i se spunea domnul Marius. 

Să spunem cine era acest domn Marius. 


CARTEA A DOUA 
UN MARE BURGHEZ 


I - Nouăzeci de ani şi treizeci şi doi de 
dinţi 


Pe străzile Boucherat, Normandie şi Saintonge mai trăiesc 
şi astăzi câțiva bătrâni care îşi mai aduc aminte de un om 
cumsecade, numit Gillenormand, şi le place din când în când 
să aducă vorba despre el. Acest om de ispravă era bătrân pe 
vremea când erau ei tineri. Amintirea lui, pentru cei ce privesc 
cu o uşoară tristețe furnicarul nelămurit de umbre pe carel 
numim trecut, mai dăinuieşte încă prin străduțele înguste şi 
întortocheate de pe lângă Temple, care sub Ludovic al XIVlea 
purtau numele provinciilor Franței, aşa cum străzile noului 
cartier Tivoli poartă în zilele noastre numele tuturor 
capitalelor Europei, semn, în treacăt fie zis, de vădit progres. 

Gillenormand în 1831 era încă un om plin de viaţă; una din 
acele ființe pe care le privim cu uimire, pentru că au trăit prea 
mult, şi ni se par ciudate, pentru că altădată erau la fel cu 
toată lumea, iar acum nu mai seamănă cu nimeni. Era 
întradevăr un bătrân deosebit, un adevărat om al vremurilor 
trecute, un adevărat, un desăvârşit burghez din secolul al 
XVIIIlea, puţin cam înfumurat, mândrinduse cu vechea lui 
origine burgheză, aşa cum marchizii îşi purtau titlul lor de 
marchizi. 

Trecuse de nouăzeci de ani, se ţinea drept, vorbea tare, 
vedea bine, bea zdravăn, mânca, dormea şi sforăia. Nu-i lipsea 
niciun dinte. Nu purta ochelari decât la citit. Fusese de felul 
lui iubăreţ, dar de vreo zece ani, zicea el, se lăsase, hotărât şi 
dea binelea, de femei. Nar mai fi putut să placă, spunea el, dar 
nu adăuga: sunt prea bătrân, ci: sunt prea sărac. Zicea: „Dacă 
naş fi sărăcit... ehei!” Nu-i rămăsese, în adevăr, decât un venit 
de vreo cincisprezece mii de franci. Visul lui era să 


moştenească o rudă bogată, să aibă o sută de mii de franci 
venit, ca săşi ia o ţiitoare. După cum se vede, nu era dintre 
acei octogenari hodorogiţi, care, ca domnul Voltaire, erau 
totdeauna cu un picior în groapă; nu avea viața lungă a 
hârbului crăpat; unchiaşul acesta vesel fusese totdeauna 
sănătos tun. Vedea lucrurile cam de deasupra, era iute şi se 
înfuria uşor. Se lua la ceartă din orice şi, de cele mai multe 
ori, navea dreptate. Dacă i te împotriveai, ridica bastonul; 
lovea cu el ca pe vremea lui Ludovic al XIVlea. Avea o fată, 
nemăritată, trecută de cincizeci de ani, pe care o snopea în 
bătăi când îl apucau furiile şi pe care ar fi fost în stare so 
croiască şi cu biciul. 1 se părea că e tot un copil de opt ani. Îşi 
pălmuia zdravăn slugile, strigândule: „Târfelor!” Una din 
înjurăturile lui obişnuite era: „Papucii papucilor!” Alteori era 
ciudat de liniştit. Se bărbierea în fiecare zi; venea săl radă un 
bărbier care fusese la balamuc şi care nul putea suferi, fiind 
gelos din pricina soției sale, o frizeriță frumoasă şi uşuratică. 
Gillenormand se minuna singur de priceperea sa în toate şi 
spunea că e foarte iscusit. lată una din vorbele lui de duh: 
„Am, orice sar zice, puţină dibăcie: când mă pişcă un purice, 
pot spune de la care femeie lam luat”. Cuvintele pe care le 
spunea mai des erau: simțirea omului şi natura. El nu da 
acestui din urmă cuvânt înţelesul cuprinzător pe carel are 
astăzi pentru noi. Dar îl întrebuința întrun fel al său, în micile 
lui satire debitate la gura sobei, prin saloane: „Pentru ca 
civilizația să aibă de toate, zicea el, natura îi dă unele 
adaosuri de barbarie distractivă. Europa aduce mostre din 
Asia şi din Africa, dar întrun format redus. Pisica e un tigru de 
salon, şopârla - un crocodil de buzunar. Dansatoarele de la 
Operă sunt nişte sălbatice cu pielea trandafirie. Ele nu 
mănâncă oameni, dar îi ronțăie între dinți. Sau, ca nişte 
vrăjitoare, îi preschimbă în stridii şii înghit. CaraibiiS2* nu 
lasă decât oasele; ele, numai scoica. Acestea sunt moravurile 
noastre. Nu ne mâncăm, numai ne roadem: nu sfâşiem, 
zgâriem.” 


II — La aşa stăpâni, aşa casă 


Bătrânul locuia în cartierul  Marais2?, strada 
FillesduCalvaire nr. 6. Casa era proprietatea lui. Între timp, a 
fost dărâmată şi clădită din nou, numărul a fost şi el 
schimbat, probabil, în aceste revoluții de numerotare prin care 
trec străzile Parisului. Ocupa un apartament vechi şi 
încăpător, la etajul întâi, între stradă şi grădini, acoperit până 
la tavan cu tapiserii de Gobelin şi Beauvais, înfățişând păstori 
şi păstorițe. Înfloriturile de pe tavan şi de pe pereţi se repetau, 
în mic, pe fotolii. Îşi înconjura patul cu un paravan mare, cu 
nouă fețe, lustruit cu lac de Coromandel!S2%. Perdele lungi şi 
largi atârnau la ferestre în falduri mari, minunat drapate. 
Ferestrele, înalte cât nişte uşi, dădeau spre grădină, iar în colț 
o altă fereastră se deschidea la capătul unei scări de vreo 
douăsprezececincisprezece trepte, pe care moşul le cobora şi le 
urca sprinten. Afară de biblioteca de lângă odaia lui de 
culcare, mai avea un salonaş la care ţinea foarte mult, cuib 
drăguţ, îmbrăcat cu un minunat tapet de pai împletit, 
împodobit cu floricele mici şi cu flori de crin, lucrat pe galerele 
lui Ludovic al XIVlea şi comandat ocnaşilor de către domnul 
de Vivonnei'S2* pentru iubita lui. Domnul Gillenormand îl 
moştenise de la o străbună a mamei lui, o femeie amarnică şi 
care trăise o sută de ani. Fusese însurat de două ori. Purtarea 
lui era pe jumătate a unui nobil de la curte, ceea ce nu fusese 
niciodată, pe jumătate a unui magistrat, ceea ce ar fi putut să 
fie. Era vesel şi prietenos când voia. În tinereţe făcuse parte 
dintre oamenii aceia mereu înşelați de neveste şi niciodată de 
iubite, pentru că sunt, în acelaşi timp, cei mai morocănoşi 
bărbați şi cei mai fermecători amanți. Se pricepea la pictură. 
Avea în odaia lui minunatul portret al unui necunoscut, 
zugrăvit de Jordaens!$%% în trăsături mari de penel, cu mii şi 
mii de amănunte, şi care părea totuşi lucrat fără multă 
silință, ca la întâmplare.  Îmbrăcămintea domnului 
Gillenormand nu mai era haina de pe vremea lui Ludovic al 


XVlea, nici măcar cea de pe vremea lui Ludovic al XVllea; era 
cea a tinerilor filfizoni din timpul directoratuluii*:. Până 
atunci se crezuse foarte tânăr şi se ţinuse de modă. Haina lui 
era de postav subțire, cu revere largi, cu o coadă lungă de 
peşte şi cu nasturi mari de oţel. Purta pantaloni strânşi pe 
picior şi pantofi cu cataramă. Ţinea mereu mâinile în buzunar 
şi spunea foarte de sus: „Revoluţia franceză e o adunătură de 
haimanale”. 


III —- LucEsprit 


La vârsta de şaisprezece ani avusese onoarea, întro seară, la 
Operă, să atragă în acelaşi timp privirile a două femei cântate 
de Voltaire, frumoase şi celebre, dar pe atunci cam trecute, 
anume Camargo şi Salle. Prins între două focuri, bătuse eroic 
în retragere spre o mică dansatoare, numită Nahenry, care 
avea şaisprezece ani ca şi el, nebăgată în seamă ca o pisicuţă, 
şi de care sa îndrăgostit. Îşi aducea mereu aminte de ea, 
spunând: „Cât era de frumoasă această 
GuimardGuimardiniGuimardinette, ultima oară când am 
văzuto la Longchamps'S2, cu părul ondulat după ultima 
modă, cu garnituri de peruzele uităte la mine, cu rochia de 
culoarea îmbogățiților şi cu manşonul ei neastâmpărat!” 
Purtase în tinereţea lui o haină de postav englezesc de care 
vorbea mereu şi cu plăcere. „Eram îmbrăcat ca un turc din 
Levantul  levantin”, zicea el. Cunoscândul o dată din 
întâmplare, doamna de BoufflersiS5% spusese: „E un nebun 
fermecător”. Toate numele pe care le vedea ridicânduse în 
politică şi la guvern erau pentru el nedemne şi de rând. Citea 
ziarele: fițuicile cu noutăți, gazetele! cum le spunea el, pufnind 
în râs. „Of! Cineor mai fi şi ăştia? Corbiere! Humann! Casimir 
Perier!!$34 Ăştia miniştri! Cear fi să apară întrun ziar: Domnul 
Gillenormand, ministru! Ar avea haz. Sunt atât de proşti, 
încât sar prinde!” Spunea lucrurilor pe şleau, fără ocol şi nu se 
sfia în fața femeilor. Spunea grosolănii, măscări şi murdării cu 


un aer atât de liniştit şi de firesc, încât părea elegant. Aşa 
erau purtările cam libere ale acelui veac. Trebuie să ținem 
seama că pe vremea când în versuri se vorbea pe ocolite, în 
proză se vorbea fără perdea. Naşul său îi proorocise că va fi un 
om de geniu şi îi dăduse aceste două nume pline de înţeles: 
LucEsprit. 


IV - Spre o sută de ani 


În copilărie fusese premiat de mai multe ori la colegiul din 
Moulins, oraşul unde se născuse, şi cununa io aşezase pe 
frunte însuşi ducele de Nivernais!5%%, pe care îl numea ducele 
de Nevers. Nici Convenţiunea'S*, nici moartea lui Ludovic al 
XVllea, nici Napoleon, nici reîntoarcerea Burbonilor, nimic nu 
putuse şterge amintirea acestei încoronări. Pentru el ducele de 
Nevers era marele om al vremii sale. Ce om de lume 
fermecător, spunea el, şi ce binei şedea marelui senior 
cordonul albastru'$7! În ochii domnului Gillenormand, 
Ecaterina a lla îşi răscumpărase vina împărțirii Poloniei, 
cumpărând cu trei mii de ruble de la Bestujevi*%: secretul 
elixirului de aur. „Elixirul de aur, striga el, tinctura galbenă a 
lui Bestujev, picăturile generalului Lamotte, erau în veacul al 
XVIIIlea la prețul de un galben sticluța de o jumătate de 
unciei!s5%:, marele leac pentru nefericirile dragostei, arma fără 
greş împotriva Venerei. Ludovic al XVlea ia trimis papei două 
sute de sticluţe.” Lai fi înfuriat şi lai fi scos din sărite dacă iai 
fi spus că picăturile de aur nu sunt altceva decât perclorură 
de fier. Domnul Gillenormand era mort după Burboni şi se 
îngrozea gândinduse la 1789. De câte ori avea prilejul povestea 
cum se strecurase în timpul Teroarei şi cum, cu multă veselie 
şi multă istețime, a reuşit să scape cu capul netăiat. Dacă 
vreun tânăr îndrăznea să laude, în fața lui, republica, se 
învinețea de mânie, gata să leşine. Uneori aducea vorba despre 
cei nouăzeci de ani ai săi, zicând: „Trag nădejdea că nu voi mai 


vedea un al doilea „93”. Spunea tuturor că are de gând să 
trăiască o sută de ani. 


V — Basque şi Nicoletta 


Bătrânul avea teoriile lui. Să vă spun una dintre ele: „Când 
un bărbat iubeşte cu patimă femeile, iar nevastăsa e una carel 
lasă rece, urâtă, ursuză, fudulă de drepturile ei de soață 
legitimă, călare pe lege, ba uneori şi geloasă, nu e decât un 
mijloc so scoată la capăt, şi să fie lăsat în pace: săi dea banii 
pe mână. Această renunțare îi aduce libertatea. În felul acesta 
femeia e ocupată, mânuieşte banii cu patimă şi îşi cocleşte 
degetele numărândui, îi muştruluieşte pe țărani, îi ţine în frâu 
pe arendaşi, ține sfat cu avocații, îi sâcâie pe notari, îi 
dăscăleşte pe jălbari, stă pe capul judecătorilor, se ţine de 
procese, face contracte, îşi impune voința în orice învoială, se 
simte stăpână, vinde, cumpără, hotărăşte, porunceşte, 
făgăduieşte, strică afacerile, le face şi le desface, dă, ia şi dă 
iar, rânduieşte şi răscoleşte, strânge şi risipeşte; face prostii, 
fericire deplină numai a ei, şi care o mângâie de toate. În timp 
ce bărbatul o lasă în părăsire, ea are mulțumirea de al sărăci.” 
Îşi pusese teoria în practică, şi aceasta era chiar povestea vieţii 
lui. Soţia lui, cea dea doua, îi gospodărise aşa de bine averea, 
încât atunci când întro bună zi domnul Gillenormand sa 
pomenit văduv, abia îi mai rămăsese cu ce să trăiască, 
rostuinduşi o rentă viageră de cincisprezece mii de franci, din 
care trei sferturi aveau să dispară odată cu el. Nu şovăise în 
fața acestei situații, fiindcă puţin îi păsa dacă lasă ceva după 
moartea lui. Văzuse de altfel că averile sunt şi ele nesigure, că 
deveneau „bunuri naţionale”, de pildă. Văzuse cu ochii lui ce 
se alesese din aşazisa treime şi nu prea avea încredere în 
condica de datorii a statului. „Toate astea sunt şmecherii de 
zaraf' spunea el. Casa din strada FillesduCalvaire, cum am 
mai spus, era proprietatea lui. Avea două slugi: un bărbat şi o 
femeie. Când tocmea o slugă nouă, îi schimba numele. Pe 


bărbat îl boteza după numele provinciei din care venea: 
Nimois, Comtois, Poitevin, Picard. Ultimul lui servitor era un 
om de vreo cincizeci de ani, gras şi şontorog, care suferea de 
năduf şi nu era în stare să fugă nici douăzeci de paşi; pentru 
că era născut la Bayonne, domnul Gillenormand îi spunea 
Basque. Cât despre femei, toate purtau numele de Nicoletta, 
până şi Magnon, despre care se va vorbi mai jos. Întro zi i se 
înfățişă o bucătăreasă ţanțoşă, foarte pricepută şi dintrun 
neam mare de portari. „Cât ceri pe lună?” o întrebă domnul 
Gillenormand. „Treizeci de franci.” „Cum te cheamă?” 
„Olimpia.” „O să primeşti cincizeci şi o să te cheme Nicoletta.” 


VI — In care se va pomeni de Magnon şi 
de cei doi copii aieei 


La domnul Gillenormand durerea se prefăcea în mânie; de 
câte ori avea un necaz era furios. Avea o mulțime de 
prejudecăţi învechite şi îşi îngăduia orice. Unul din lucrurile 
cu care se mândrea în fața lumii şi care alcătuia mulțumirea 
sa lăuntrică era, cum am spus, acela de a fi rămas încă verde 
şi dea trece neapărat drept crai. Spunea că are „un renume 
regesc”. Acest renume îi aducea câteodată plocoane ciudate. 
Întro zi sa pomenit căi vine acasă, întro coşarcă lunguiață, ca 
acelea în care se vând stridiile, un băieţel grăsun, nounăscut, 
țipând de mama focului şi bine înfofolit în scutece, pe care o 
servitoare dată afară cu şase luni mai înainte il punea pe 
seamă. Domnul Gillenormand avea atunci optzeci şi patru de 
ani bătuţi pe muche. Mare larmă şi supărare la cei din jurul 
lui. Pe cine îşi închipuia că păcăleşte ticăloasa asta? Ce 
îndrăzneală! Ce calomnie ticăloasă! Domnul Gillenormand nu 
se supără deloc. 

Măsură din ochi pruncul, cu surâsul unui om măgulit deo 
învinuire nedreaptă, şi spuse în gura mare: „Ei, şi? Cei cu 
asta? Ce sa întâmplat? Staţi cu gura căscată şi vă minunațţi 
ca proştii, nu zău! Domnul duce d'Angouleme'**% copilul din 


flori al maiestăţiisale Carol al IXlea, sa însurat la optzeci şi 
cinci de ani cu o fetişcană de cincisprezece; domnul Virginal, 
marchiz de  Alluye, fratele cardinalului de  Sourdis, 
arhiepiscopul de Bordeaux, a făcut la optzeci şi trei de ani cu 
jupâneasa doamnei Jacquin, nevasta preşedintelui, un băiat, 
un copil din flori, care a ajuns cavaler de Malta şi consilier de 
stat; altul dintre oamenii mari ai veacului nostru, părintele 
Tabaraud, e fiul unui bărbat de optzeci şi şapte de ani. 
Asemenea lucruri se întâmplă în fiecare zi. Dar în Biblie? 
Şiacum vă fac cunoscut că domnişorul ăsta e al meu. Saveţi 
grijă de el! Nu-i vina lui!” Acest fel de a se purta era cam prea 
îngăduitor. Fata aceea pe care o chema Magnon îi mai trimise 
un chilipir şi în anul următor. Era tot băiat. De astă dată 
domnul Gillenormand a închinat steagul. Trimisese mamei 
înapoi amândoi plozii, luânduşi însărcinarea să plătească 
pentru creşterea lor câte optzeci de franci pe lună, dacă va 
făgădui să no mai ia de la capăt. Adăuga: „[in ca mama lor săi 
îngrijească bine. Am să mă duc săi văd din când în când.” 
Ceea ce şi făcu. Avusese un frate preot care timp de treizeci şi 
trei de ani a fost rector al Academiei din Poitiers şi a murit la 
şaptezeci şi nouă de ani. „Lam pierdut de tânăr”, zicea el. 
Fratele acesta, despre care se ştie prea puţin, era un om 
zgârcit şi singuratic, care, preot fiind, se credea dator să dea 
de pomană tuturor săracilor care-i ieşeau în cale, dar nu 
dădea niciodată decât bănuţți mărunți sau gologani ce nu mai 
umblau, găsind astfel mijlocul de a ajunge în iad pe calea 
raiului. Cât despre domnul Gillenormand cel mai în vârstă, nu 
se târguia la pomeni, dădea bucuros şi cu mână largă. Era 
binevoitor, sever, milostiv şi, dacar fi fost bogat, iar fi plăcut, în 
toate, grandoarea. Ținea ca tot ceea cel priveşte pe el să fie 
făcut în stil mare, chiar şi şmecheriile. Întro zi, cu prilejul unei 
moşteniri, fiind jefuit de un om de afaceri în chip vădit şi 
grosolan, a zvârlit vorba aceasta plină de demnitate şi de 
mândrie: „Ptiu, ce murdărie! Mie ruşine de coţcăriile astea. În 
veacul nostru toate au degenerat. Chiar şi pungăşia. Ce 
dracu, nu se fură aşa un om ca mine! Sunt jefuit ca în codru, 


dar prosteşte. Sylvae sint consule dignae!S*1'” Fusese, cum am 
spus, însurat de două ori. Din prima căsătorie avusese o fată 
care rămăsese nemăritată, din cea dea doua încă una, moartă 
la treizeci de ani; aceasta se măritase din dragoste, din 
întâmplare sau din altă pricină, cu un soldat, care se ridicase 
prin meritele sale, servind în armatele republicii şi ale 
imperiului, decorat la Austerlitz şi colonel la Waterloo. „E 
ruşinea familiei mele”, spunea despre el bătrânul burghez. 
Trăgea cu patimă tabac pe nas şi îşi potrivea cu multă 
eleganță, dintro lovitură uşoară cu dosul mâinii, cravata de 
dantelă. Nu prea credea în Dumnezeu. 


VII — Regulă: nu primeşte decât seara 


Acesta era domnul LucEsprit Gillenormand, care nu chelise 
încă şi careşi pieptăna părul, mai mult cărunt decât alb, 
lăsândul să cadă peste urechi, ca nişte urechi de câine. 
Oricum, era totuşi vrednic de respect. 

Se potrivea aidoma veacului al XVIIIlea: uşuratic şi măreț. 

În primii ani ai restauraţiei, domnul Gillenormand, pe 
atunci încă tânăr - în 1814 nu avea decât şaptezeci şi patru 
de ani -— locuise în cartierul SaintGermain pe strada 
Servandoni, lângă biserica SaintSulpice. Nu se mutase în 
cartierul Marais decât odată cu retragerea lui din lume, mult 
după ce împlinise optzeci de ani. 

Părăsind societatea, se închisese în obiceiurile lui. Cel mai 
de seamă, cel din care nul scotea nimeni, era acela de aşi ţine 
uşa zăvorâtă în timpul zilei şi de a nu primi niciodată decât 
seara, oricine ar fi fost musafirul şi pentru orice pricină ar fi 
venit. Îşi lua cina la ora cinci, pe urmă uşa îi era deschisă. Era 
un obicei al vremii lui, şi ţinea la el morțiş: „Ziua e vulgară, 
spunea el, şi nu merită altceva decât să laşi oblonul în nasul 
ei. Oamenii subțiri aprind luminile minţii abia când cerul îşi 
aprinde stelele.” Şi se încuia în casă pentru toată lumea, chiar 
şi pentru rege, dear fi fost. Vechi eleganţe ale vremii sale. 


VIII — Două surori care nu seamănă una 
cu alta 


Despre cele două fiice ale domnului Gillenormand am 
pomenit mai înainte. Erau născute la zece ani una de alta. În 
tinerețe semănaseră foarte puţin între ele, atât la chip, cât şi 
la fire, şi erau cum nu se poate mai puţin surori. Cea mică era 
un suflet fermecător, înclinat spre tot ce e lumină; îi plăceau 
florile, poeziile şi muzica, zburdând parcă întrun văzduh 
însorit, plină de avânt, de gingăşie şi logodită încă din 
copilărie, în închipuire, cu o nelămurită plăsmuire de 
fătfrumos din basme. Cea mare îşi avea şi ea visul ei. Vedea în 
albastrul cerului un furnizor, un mare furnizor de muniții, 
foarte bogat, cel mai nătărău dintre soți, un milion cu față de 
om, sau dacă nu, un prefect; serbările de la prefectură, 
aprodul la uşă cu lanțul la gât, balurile oficiale, cuvântările 
din sala primăriei, mândria de a fi „doamna prefect” - toate 
acestea se roteau în mintea ei ca un vârtej. Aşa rătăceau cele 
două surori, fete tinere, fiecare cu visul ei. Amândouă aveau 
aripi, una de înger, alta de gâscă. 

Nicio năzuinţă nu se îndeplineşte pe deantregul; în lumea 
pâmântească, cel puţin. Niciun rai nu coboară pe pământ în 
zilele noastre. Cea mică se măritase cu omul visurilor ei, dar 
murise. Cea mare nu sa măritat niciodată. 

În clipa când o întâlnim în povestirea noastră e o fată 
bătrână. Plină de virtuți stătute, mironosiță rece, unul din 
nasurile cele mai ascuțite şi una din minţile cele mai tocite ce 
se pot găsi. Un amănunt care spune multe: afară de cercul 
strâmt al familiei, nimeni na ştiut vreodată cum o cheamă pe 
numele ei de botez. I se spunea domnişoara Gillenormand cea 
mare. 

Cât priveşte ipocrizia, întrecea chiar peo englezoaică. Era 
pudoarea dusă la limită. Avea şi o amintire groaznică în viață: 
un bărbat îi văzuse întro zi jartiera. Era, pe zi ce trece, mai 
ruşinoasă când venea vorba de vârsta ei. Corsajul său de 


dantelă era totdeauna prea străveziu şi niciodată nu se urca 
destul de sus. Îngrămădea ace şi copci acolo unde nimeni nu 
se gândea să se uite. Mironosița pune întotdeauna cu atât mai 
multe santinele cu cât e mai puţin amenințată. 

Totuşi — să lămurească cine poate aceste bătrâne taine ale 
nevinovăţiei — se lăsa bucuros îmbrățişată de un ofițer de 
lăncieri, nepotul ei, un anume Theodule. 

Cu tot hatârul făcut acestui lăncier, numele de Mironosiță, 
pe care i lam dat, i se potrivea de minune. 

Domnişoara Gillenormand era un fel de suflet în amurg. 
Pudoarea e jumătate virtute, jumătate viciu. La fățărnicia ei 
se adăuga bigotismul, care merg mânăn mână. Făcea parte 
din Asociaţia Sfintei Fecioare, purta un văl alb la anumite 
sărbători, îngâna anumite rugăciuni, proslăvea „sângele 
sfânt”, se închina la Inima Precistei şi şedea ceasuri întregi cu 
ochii pierduţi în fața unui altar rococoiezuiti**2, întro capelă 
unde nu puteau intra ceilalți credincioşi, şişi lăsa sufletul să 
plutească printre nori străvezii de marmură şi lungi raze de 
lemn poleit. 

Avea o prietenie de biserică: o fată bătrână ca şi ea: 
domnişoara Vaubois, năucă dea binelea, şi față de care 
domnişoara Gillenormand avea plăcerea de a părea un vultur. 
În afară de Agnus Dei şi Ave Maria domnişoara Vaubois nu 
mai ştia decât câteva rețete de dulcețuri. Domnişoara 
Vaubois, desăvârşită în felul ei, întruchipa puritatea 
stupidităţii, fără nicio pată de inteligență pe veşmântul ei de 
hermină. 

Trebuie să spunem că, îmbătrânind,  domnişoara 
Gillenormand mai mult câştigase decât pierduse. Aşa se 
întâmplă cu firile slabe. Nu fusese niciodată rea, cu alte 
cuvinte avea oarecare bunătate; şi apoi, vremea netezeşte 
muchiile, şi fata bătrână se şlefuise ca orice lucru vechi. Era 
tristă, deo tristețe nelămurită, pe care nici ea singură no 
înțelegea. În ființa ei era acea amorţire a unei vieţi sfârşite 
înainte dea fi început. 


Avea în seamă gospodăria tatălui ei. Domnul Gillenormand 
o ţinea lângă el, ca şi monseniorul Bienvenu pe sora lui. Astfel 
de gospodării cu un babalâc şio fată bătrână nu sunt rare şi 
au totdeauna o anumită duioşie: două slăbiciuni ce se sprijină 
una pe alta. 

În afară de această fată bătrână şi moşneag se mai afla în 
casă şi un copil, un băiețel care tremura în fața domnului 
Gillenormand şi nu putea să scoată niciun cuvânt. Domnul 
Gillenormand nu-i vorbea niciodată acestui copil decât cu o 
voce aspră şi uneori cu bastonul ridicat: „Unde eşti, 
domnişorule?”  „Ştrengarule!”  „Puşlama! Vino încoace!” 
„Răspunde, caraghiosule!” „Acum să te văd, netrebnicule!” 
etc., etc. Îl iubea ca pe ochii din cap. Era nepotul lui. Vom avea 
ocazia să ne mai întâlnim cu copilul ăsta. 


CARTEA A TREIA 
BUNICUL ŞI NEPOTUL 


I — Un salon de altadată 


În vremea când locuia pe strada Servandoni, domnul 
Gillenormand era nelipsit din câteva saloane, foarte distinse şi 
foarte aristocratice. Deşi burghez, era totuşi primit în 
societatea nobililor. Socotit de două ori om de duh, întâi prin 
spiritul pe carel avea în adevăr şi apoi prin cel ce i se punea pe 
seamă, era chiar căutat şi sărbătorit. Nu se ducea decât acolo 
unde se simțea superior celorlalți. Sunt oameni care vor cu 
orice preț să aibă trecere şi, oriunde sar afla, să se ţină seama 
de ei. Acolo unde nu pot face pe profeţii, fac pe caraghioşii. 
Domnul Gillenormand nu era dintre aceştia. Marea sa 
autoritate în saloanele regaliste unde se ducea nu-i ştirbea 
nimic din demnitate. Peste tot vorba lui era sfântă. I se 


întâmpla să ţină piept domnului de Bonald'*** sau chiar 
domnului BengyPuyVallee's**. 

Cam prin 1817, îşi petrecea regulat două dupăamieze pe 
săptămână întro casă din vecinătate, în strada Ferou, la 
doamna baroană de T., persoană serioasă şi vrednică de 
respect, al cărei soț fusese ambasador al Franţei la Berlin sub 
Ludovic al XVllea. Baronul de T., care pe când era în viață 
credea cu patimă în spiritism şi extaze magnetice, murise în 
emigrație, în cea mai mare sărăcie, lăsând drept moştenire 
nişte foarte ciudate memorii asupra lui Mesmer şi a hârdăului 
său, în zece volume scrise de mână, legate în marochin roşu şi 
aurite pe margini. Doamna de T. nu le publicase din orgoliu şi 
trăia dintro mică rentă care scăpase ca prin minune. Se ţinea 
departe de curte - lume prea amestecată, zicea ea - întro 
izolare nobilă, mândră şi săracă. Câţiva prieteni se adunau de 
două ori pe săptămână în jurul căminului ei de văduvă şi 
acest lucru făcuse din casa ei un salon regalist desăvârşit. 
Musafirii beau ceai, şi, după cum bătea vântul, a jale sau a 
laudă, scoteau suspine sau strigăte de groază şi indignare 
împotriva  „secolului”, a  Chartei, a buonapartiştilor, a 
bucătarilor de lux care se înjoseau să servească la mesele 
burgheziei, a iacobinismului lui Ludovic al XVllllea şi se 
vorbea în şoaptă de speranțele ce se puneau în prințul 
moştenitor, Carol al Xlea de mai târziu. Făcând un haz 
nespus, ascultau cântecele grosolane în care Napoleon era 
numit Nicolas. Unele ducese, cele mai gingaşe şi mai 
încântătoare femei din lumea bună, râdeau din toată inima 
auzind cuplete ca acestea, adresate „federaţilor”: 


Săți vâri cămaşa în nădragi 
Să nu atârne niciun fald: 
Să nu arăţi că patrioții 

Au arborat drapelul alb. 


Făceau haz de vorbe cu două înțelesuri, care li se păreau 
teribile; de jocuri de cuvinte, pline de venin; de catrene sau 


chiar numai de distihuri; precum cel despre ministrul 
Dessolles, guvern foarte moderat din care făceau parte domnii 
Decazes şi Deserre: 

De vrei să aperi astăzi tronul primejduit, ajungeatât: 

De sol, de casă şi de seră, să te desparți numaidecăt. 


Se  întocmea lista Camerei  Pairilor, o adunare 
înspăimântător de iacobină; se încercau potriviri de nume care 
să dea, de pildă, auritmii ca acestea: Damas, Sabran, Gouvion, 
SaintCyrs*5:. 

Oamenii aceştia vechi maimuțăreau revoluția. Ar fi vrut şi 
ei să trezească ura în suflete, dar în sens invers. Şi ei cântau 
micul lor „Ca ira”!S8%8;: 

O să meargă, dang, dang, 

Buonapartiştii la ştreang. 


Cântecele sunt ca şi ghilotina. Cu aceeaşi nepăsare taie azi 
un cap, mâine altul. Numai numele lor se schimbă. 

În procesul Fualdes!**7, care sa ţinut chiar în vremea aceea, 
la 1816, lumea lua partea lui Bastide şi Jausion, pentru că 
Fualdes era „buonapartist”. Liberalilor li se spunea frați şi 
prieteni. Era cea mai urâtă vorbă de ocară. 

Salonul doamnei de T. avea, întocmai ca unele clopotnițe de 
biserică, doi cocoşi. Unul era domnul Gillenormand, celălalt, 
contele de LamotheValois, despre care se şoptea cu un fel de 
stimă: „Ştii? E Lamothe, cel cu afacerea colierului'*%%”. 
Partidele politice acordă asemenea amnistii foarte ciudate. 

Mai e ceva: în burghezie, situațiile înalte se pot pierde prin 
legături prea uşuratice; trebuie să iei seama pe cine primeşti 
în casă. Tot aşa cum trupul îşi pierde din căldură atunci când 
stă pe lângă altele cuprinse de frig, îți poţi pierde stima 
oamenilor dacă te înconjori de ființe disprețuite. Vechea lume 
bună se socotea deasupra acestei legi, ca şi deasupra tuturor 
celorlalte. Marigny, fratele doamnei de Pompadour, era primit 
la altețasa prințul de Soubise, cu toate că... Ba nu, tocmai de 
aceea! Du Barry, naşul fostei Vaubernier, era binevenit la 


mareşalul de Richelieui'**:. Lumea aceasta e la fel cu Olimpul. 
Mercur ca şi prinţul de Guemene'S%: sunt ca la ei acasă. 
Orice pungaş e primit, numai să fie zeu. 

Contele de Lamothe era în 1815 un moşneag de şaptezeci şi 
cinci de ani, neavând altă însuşire decât înfăţişarea sa tăcută 
şi gravă, chipul său colțuros şi rece, purtarea sa foarte 
politicoasă, haina închisă până la nodul cravatei şi picioarele 
lui lungi, totdeauna încrucişate, vârâte în nişte pantaloni mari 
şi largj, de culoarea cărămizii arse, aceeaşi care îi îmbujora şi 
fața. 

Domnul Lamothe era „cineva” în acel salon, datorită 
„celebrităţii” sale şi, lucru ciudat, tocmai din pricina numelui 
de Valois. 

Cât despre domnul Gillenormand, trecerea sa era pe deplin 
îndreptăţită. Era ascultat fiindcă ştia să se impună. Aşa 
uşuratic cum era, şi fără ca această slăbiciune săi tulbure 
voia bună, avea un fel dea fi impunător, demn, onest şi deo 
semeție burgheză, la care se adăuga şi vârsta lui foarte 
înaintată. Nu oricine împlineşte un veac. Anii sfârşesc prin aţi 
aşeza în jurul capului o cunună vrednică de respect. 

Avea şi vorbe de duh, ca nişte scăpărări din cremene veche. 
Bunăoară, când regele Prusiei, după cel ajutase pe Ludovic al 
XVIlllea săşi recapete tronul, veni săl viziteze, sub numele de 
contele de Ruppin, fu primit de urmaşul lui Ludovic al XIVlea 
cum ai primi pe un marchiz de Brandenburg şi totodată cu 
cea mai delicată obrăznicie. Domnul Gillenormand aprobă 
această atitudine: „Orice rege care nu e regele Franţei, spuse 
el, e un rege de provincie”. Întro zi, auzi următoarea întrebare 
şi următorul răspuns: „La ce a fost condamnat redactorul 
Curierului francez"? „Să fie suspendat.” „Sus e de prisos's51”, 
spuse domnul Gillenormand. Vorbe de felul ăsta fac cuiva o 
situaţie. 

La un tedeum pentru aniversarea întoarcerii Burbonilor, pe 
când trecea domnul de Talleyrand, exclamase: „latăl pe 
excelențasa Necuratul!” 


Domnul Gillenormand venea de obicei întovărăşit de fiica 
sa, acea domnişoară deşirată, care împlinise patruzeci de ani 
şi părea de cincizeci, şi deun băiețel drăgălaş de şapte ani, 
bălai, rumen şi fraged, cu ochii plini de fericire şi încredere, 
care nu intra o dată în salon fără să audă toate glasurile 
bâzâind în jurul lui: „Ce drăguţ e! Păcat de el! Bietul copil!” 
Copilul acesta era cel despre care vam amintit în treacăt 
adineauri. Îi ziceau „bietul copil” pentru că tatăl lui era „un 
tâlhar de pe Loire”. 

Tâlharul de pe Loire era ginerele domnului Gillenormand, 
despre care am vorbit şi pe care domnul Gillenormand îl 
socotea ruşinea familiei. 


II — Unul dintre strigoii roşii ai timpului 


Cine ar fi trecut peatunci prin orăşelul Vernon şi sar fi 
plimbat pe podul monumental care, cum nădăjduim, va fi 
înlocuit în curând cu un oribil pod de fier, ar fi putut vedea, 
dacă şiar fi aruncat privirea de la înălțimea parapetului, un 
bărbat de vreo cincizeci de ani, cu o şapcă de piele pe cap, 
îmbrăcat cu un pantalon şi o haină de postav gros, cenuşiu, 
pe care era cusut un petec gălbui ce fusese cândva panglica 
roşie a Legiunii de onoare, încălțat cu saboțţi, ars de soare, cu 
fața aproape neagră şi cu părul alb, pe frunte cu urma unei 
răni adânci ce se întindea până pe obraz, încovoiat, gârbov, 
îmbătrânit înainte de vreme, plimbânduse mai toată ziua, cu o 
cazma şi un cosor în mână, pe unul din acele peticele de 
pământ împrejmuite cu ziduri, din vecinătatea podului şi care, 
ca un lanţ de terase, tivesc malul stâng al Senei; fermecătoare 
locuri îngrădite, pline de flori, şi pe care leam numi, dacă ar fi 
ceva mai mari, grădini, iar dacar fi mai mici, grădinițe. Fiecare 
avea de o parte râul, de cealaltă o casă. Omul în surtuc şi 
saboți de care am vorbit mai sus locuia pe la 1817 pe fâşia cea 
mai îngustă de pământ şi în casa cea mai sărăcăcioasă dintre 
toate. Trăia acolo retras şi singur, în tăcere şi lipsuri, cu o 


femeie nici tânără, nici bătrână, nici frumoasă, nici urâtă, nici 
țărancă, nici târgoveaţă, carel slujea. Peticul de pământ, pe 
carel numea grădina lui, era vestit în tot oraşul pentru 
frumusețea florilor sale. Florile erau singura lui îndeletnicire. 

Prin muncă şi stăruință, cu băgare de seamă şi multe găleți 
cu apă, izbutise să creeze pe urmele Creatorului, adăugând 
unele dalii şi lalele pe care natura le uitase. Era iscusit; o 
luase înaintea lui SoulangeBadin'$%*2: cu alcătuirea acelor 
movilițe de pământ negru, pentru cultivarea arbuştilor rari şi 
de preț, aduşi din America şi din China. Vara, disdedimineaţă, 
îl puteai zări prin aleile grădiniţei lui, sădind, tunzând, plivind, 
udând, păşind printre flori, cu o înfăţişare blajină şi tristă, 
uneori dus pe gânduri şi stând nemişcat ore întregi, ascultând 
cântecul unei păsărele întrun copac, gunguritul unui copil 
întro casă, cu ochii aţintiți pe vreun firicel de iarbă, pe vreun 
strop de rouă pe care soarele îl preschimba în rubin. Pe masa 
lui foarte săracă era mai mult lapte decât vin. Orice ţânc 
putea face din el ce voia; slujnica adesea îl certa. Era atât de 
sfios, încât părea sălbatic; ieşea rareori în oraş şi nu vedea pe 
nimeni în afară de săracii care-i băteau la uşă şi de preotul 
lui, părintele Mabeuf, un bătrân cumsecade. Dacă însă, 
oamenii de la oraş, sau un străin, oricine ar fi fost el, erau 
doritori săi vadă lalelele şi trandafirii, el le deschidea 
surâzând. Acesta era tâlharul de pe Loire. 

Dacă cineva ar fi citit tot pe atunci memoriile militare, 
biografiile, MonitorulS5* şi buletinele mariiarmate, ar fi fost 
izbit de un nume ce se repeta destul de des în acele pagini: 
Georges Pontmercy. Foarte tânăr, acest George Pontmercy 
fusese soldat în regimentul din Saintonge. Izbucni revoluția. 
Regimentul din Saintonge a făcut parte din armata Rinului. 
Vechile regimente îşi păstraseră numele provinciei lor chiar 
după căderea monarhiei şi abia în 1794 au fost regrupate. 
Pontmercy luptă Ia Spire, la Worms, la Neustadt, Ia Turkheim, 
la Alzey, la Mayence, făcând parte din cei două sute care 
alcătuiau ariergarda lui Houchard. Ţinu piept întregului corp 
de armată al prințului de Hessa, fiind dintre cei doisprezece 


care au rezistat în dosul vechiului meterez de la Andernach şi 
nu se retrase spre grosul armatei decât după ce tunul duşman 
făcu o spărtură de la creasta parapetului până la taluz. Sub 
comanda lui Klber a luptat la Marchinnes şi a luat parte la 
bătălia de la MontPalissel, unde un glonț de puşcă ia sfărâmat 
brațul. Trecu pe urmă la graniţa Italiei şi fu unul din cei 
treizeci de grenadiri care apărară cu Joubert pasul de la 
Tende. Joubert fu făcut, generaladjunct, iar Pontmercy 
sublocotenent. A fost alături de BerthierS5*, în bătaia 
gloanţelor, în ziua aceea de la Lodi, care la făcut pe Bonaparte 
să spună: „Berthier a fost în acelaşi timp tunar, cavalerist şi 
grenadir”. La văzut căzând la Novi pe fostul general Joubert, 
în clipa când acesta, cu sabia afară, striga: „Înainte!” Îmbarcat 
cu compania lui, după cerințele războiului, pe o corabie 
uşoară ce plecase din Genova spre nu ştiu care alt port mic de 
pe coastă, căzu întrun viespar de şapte sau opt vase engleze. 
Comandantul genovez voia să arunce tunurile în mare, să 
ascundă soldaţii între cele două punți şi să se strecoare prin 
întuneric, trecând drept navă de comerț. Pontmercy puse să se 
ridice tricolorul la catarg şi trecu mândru în bătaia tunurilor 
de pe fregatele britanice. Douăzeci de leghe mai departe, din ce 
în ce mai îndrăzneț, atacă şi captură cu vasul său o corabie 
mare de transport engleză, care ducea trupe în Sicilia, ticsită 
de oameni şi de cai. În 1805 făcu parte din acea divizie a lui 
Malher care smulse arhiducelui Ferdinand oraşul Ginzburg. 
În braţele sale căzu la Wettingen, sub o ploaie de gloanţe, 
colonelul Maupetit, rănit de moarte, în fruntea celui deal 
nouălea regiment de dragoni. Se distinsese la Austerlitz în 
timpul acelui marş nemaipomenit executat sub focul 
dușmanului. Când cavaleria gărzii imperiale ruse zdrobi un 
batalion al Regimentului 4 de infanterie, Pontmercy fu dintre 
cei carel răzbunară, nimicindo. Împăratul îi dădu crucea!S5%. 
Pontmercy îi văzu încercuiți, rând pe rând, pe Wurmser în 
Mantua, pe Melas în Alexandria, pe Mack'S** în Ulm. Făcu 
parte din al optulea corp al mariiarmate, comandat de 
Mortier!S5?:, care cuceri Hamburgul. Apoi trecu în Regimentul 


55 de infanterie, care era fostul regiment de Flandra. La Eylau 
se afla în cimitirul în care viteazul căpitan Louis Hugo, 
unchiul autorului acestei cărți, se împotrivise singur, cu 
compania sa de optzeci şi trei de oameni, timp de două ore, 
atacului întregii armate duşmane. Pontmercy a fost unul din 
cei trei luptători care au scăpat cu viață din acest cimitir. A 
luat parte la lupta de la Friedland. Apoi a luptat la Moscova, 
Berezina, Lutzen, Bautzen, Dresda, Wachau, Leipzig şi în 
trecătorile  Gelnhausen'S5%; pe urmă, la  Montmirail, 
ChâteauThierry, Craon, pe malurile Marnei, ale Aisnei şi în 
temuta poziție întărită de la Laon'S%%. La ArnayleDuc, pe când 
era căpitan, a spintecat zece cazaci, ca să scape, nu pe 
generalul său, ci un caporal. A fost ciuruit de gloanţe cu acest 
prilej şi i sau scos douăzeci şi şapte de schije numai din braţul 
stâng. Cu opt zile înainte de capitularea Parisului, făcuse 
schimb cu un camarad şi intrase în cavalerie. Avea ceea ce se 
numea sub vechiul regim o „mână dublă”, adică îndemânarea 
dea mânui ca soldat deopotrivă sabia sau puşca, şi de a 
comanda, ca ofițer, un escadron sau un batalion. Din acest fel 
de îndemânare, desăvârşită prin educaţia militară, au ieşit 
unele trupe speciale ca, de pildă, dragonii, care sunt călăreți şi 
infanterişti totodată. Îl însoţi pe Napoleon în insula Elba. La 
Waterloo era şef de escadron de cuirasieri în brigada Dubois. 
El a fost acela care a luat drapelul batalionului din 
Lunnebourg şi la aruncat la picioarele împăratului. Era plin 
de sânge. Primise, pe când smulgea drapelul, o lovitură de 
sabie în obraz. Plin de mulțumire, împăratul îi strigă: „Le fac 
colonel, te fac baron, te fac ofițer al Legiunii de onoare!” 
Pontmercy răspunse: „Sire, vă mulțumesc din partea văduvei 
mele”. Un ceas mâi târziu, cădea în râpa de la Ohain. Şiacum, 
să spunem cine era acest Georges Pontmercy? Era tâlharul de 
pe Loire. 

Câte ceva din viața lui am povestit şi mainainte. După 
Waterloo, scos, după cum ne amintim, din râpa de la Ohain, 
Pontmercy izbutise să ajungă din urmă armata şi, din 


ambulanţă în ambulanţă, se târâse până la cantonamentul de 
pe Loire. 

Restauraţia la scos la pensie cu solda pe jumătate, pe urmă 
ia hotărât domiciliul la Vernon, adică la pus sub 
supraveghere. Regele Ludovic al XVilllea, anulând toate 
decretele date în timpul celor o sută de zile, nu-i recunoscuse 
nici calitatea de ofițer al Legiunii de onoare, nici gradul de 
colonel, nici titlul de baron. El însă nu se iscălea altfel decât 
colonel baron Pontmercy. Navea decât o singură haină, 
albastră, veche, şi nu ieşea niciodată fără săşi prindă pe ea 
rozeta de ofițer al Legiunii de onoare. Procurorul regelui îi 
pusese în vedere că parchetul e în drept săl urmărească 
pentru „port ilegal de decoraţii”. Când înştiinţarea aceasta îi fu 
adusă la cunoştinţă în chip aproape oficial, Pontmercy 
răspunse cu un zâmbet amar: „Nu ştiu dacă nu mai înțeleg eu 
sau dacă dumneata nu mai vorbeşti franțuzeşte; ceea ce e 
sigur e că nu pricep nimic”. Opt zile în şir, a ieşit după aceea 
cu decorația pe piept. Nimeni na îndrăznit să se atingă de el. 
De douătrei ori ministrul de război şi generalul comandant al 
garnizoanei scrisese pe adresă: Domnului maior Pontmercy. El 
înapoiase scrisorile nedeschise. Tot peatunci, Napoleon, la 
Sfânta Elena, făcea la fel cu scrisorile lui sir Hudson Lowe, 
adresate generalului Bonaparte.  Pontmercy ajunsese, 
îngăduițimi expresia, să scuipe la fel ca şi împăratul său. 

La fel se întâmpla la Roma cu prizonierii cartaginezi care 
refuzau săl salute pe Flaminiusi'*S% şi care păstrau în ei ceva 
din sufletul lui Hannibal. 

Întro dimineaţă îl întâlni pe procurorul regal pe o uliţă din 
Vernon, se duse la el şii spuse: „Domnule procuror regal, mie 
îngăduit să port cicatricea pe obraz?” 

Afară de amărâta lui de jumătate de soldă cuvenită 
gradului de şef de escadron nu avea niciun venit. Luase cu 
chirie la Vernon cea mai mică locuință pe care o putuse găsi. 
Trăia acolo singur, aşa cum am văzut. În timpul imperiului, 
avu răgazul, între două războaie, să se însoare cu domnişoara 
Gillenormand. Bătrânul burghez, jignit în sufletul lui, îşi dădu 


consimțământul oftând şi spuse: „lată la ce sunt constrânse şi 
cele mai bune familii”. În 1815, doamna de Pontmercy, ființă 
aleasă şi vrednică de soțul ei în toate privinţele, murise, lăsând 
un copil. Acest copil ar fi fost bucuria colonelului în 
singurătatea lui; dar bunicul îşi ceruse cu hotărâre nepotul, 
spunând căl va dezmoşteni dacă nu il dă. Spre binele 
copilului, tatăl se învoise, şi, lipsit de zâmbetul lui, începuse 
să iubească florile. De altfel, nici nu voia să mai ştie de nimic. 
Nici nu se împotrivea, nici nu uneltea. Îşi împărțea gândurile 
între lucrurile nevinovate cu care se îndeletnicea acum şi 
faptele mari pe care le săvârşise odinioară. Îşi petrecea timpul 
aşteptând să înflorească o garoafă sau depănânduşi amintirile 
de la Austerlitz. 

Domnul Gillenormand rupsese orice legătură cu ginerele 
lui. Pentru el, colonelul era un „tâlhar”, iar pentru colonel 
socrul său era „un zaharisit”. Domnul Gillenormand nu 
vorbea niciodată de colonel decât ca săşi bată joc de „baronia” 
lui. Smulsese lui Pontmercy făgăduiala de a nu încerca 
niciodată săşi vadă fiul, nici săi vorbească, sub amenințarea 
de a il trimite înapoi, gonit şi dezmoştenit, dacă nu sar ţine de 
cuvânt. Pentru familia Gillenormand, Pontmercy era un 
ciumat. Ei înțelegeau săi crească copilul după placul lor. 
Colonelul greşise poate primind aceste condițiuni, dar se 
supuse în totul, crezând că face bine, de vreme ce se jertfeşte 
numai pe el. Moştenirea bătrânului Gillenormand nu era mare 
lucru, dar a domnişoarei Gillenormand nu era de disprețuit. 
Această mătuşă, rămasă fată bătrână, era foarte bogată de pe 
urma maicăsi, iar fiul surorii ei urma so moştenească. 

Copilul, care se numea Marius, ştia că are un tată, dar 
nimic mai mult. Nimeni nu-i pomenea de el. Totuşi, în lumea 
în care îl ducea bunicusău, şoaptele, privirile şi vorbele cu 
înţeles îi ajunseseră cu timpul la ureche; începuse să înțeleagă 
câte ceva. Şi cum încet, pe nesimţite, ideile şi părerile în 
mijlocul cărora trăia i se strecurau şi lui în suflet, ajunsese să 
nu se mai gândească la tatăl său decât cu ruşine şi cu inima 
strânsă. 


În timp ce copilul creştea, colonelul pleca pe ascuns la Paris, 
la douătrei luni o dată, ca un osândit scăpat din temniță, şi se 
ducea să pândească la SaintSulpice clipa în care domnişoara 
Gillenormand îl ducea pe Marius la liturghie. Acolo, 
tremurând de teamă să nul zărească mătuşa, ascuns după un 
stâlp, nemişcat, îşi privea copilul ţinânduşi răsuflarea. Acestui 
viteaz îi era frică de o fată bătrână. 

De aici pornise prietenia lui cu părintele Mabeuf, preotul din 
Vernon. 

Acest preot de ispravă era fratele unui epitrop de la 
SaintSulpice, carel zărise în mai multe rânduri cum îl sorbea 
din ochi pe copil; îi văzuse cicatricea de pe obraz şi lacrimile 
din ochi. Omul cu înfăţişarea atât de bărbătească şi care 
plângea ca o femeie îl tulburase. Chipul lui îi rămăsese în 
minte. Întro zi, ducânduse la Vernon săşi vadă fratele, întâlni 
pe colonelul Pontmercy pe pod şil recunoscu. Epitropul vorbi 
preotului despre acel om, şi, împreună, căutară un prilej ai 
face colonelului o vizită. Această vizită fu urmată de altele. 
Colonelul, la început foarte tăcut, până la urmă îşi deschise 
inima şi aşa ajunseră preotul şi epitropul să afle toată 
povestea şi pricina pentru care Pontmercy îşi jertfise fericirea 
ca să asigure viitorul odraslei lui. De atunci, preotul îl 
respecta şil iubea, iar colonelul, la rândul său, prinse dragoste 
de el. De altfel, nicio prietenie nu se încheagă mai strâns şi 
mai uşor decât aceea dintre un preot bătrân şi un bătrân 
ostaş, atunci când, din întâmplare, amândoi sunt buni şi 
sinceri. La drept vorbind, fac parte din unul şi acelaşi fel de 
oameni. Soldatul îşi închină viața patriei de pe pământ, 
preotul patriei din cer; altă deosebire nu e. 

De două ori pe an, la 1 ianuarie şi de Sfântul Gheorghe, 
Marius se socotea dator să scrie tatălui său câte o scrisoare 
dictată de mătuşă şi copiată parcă după un formular; era tot 
ce îngăduia domnul Gillenormand; tatăl răspundea cu scrisori 
pline de duioşie, pe care bunicul le vâra în buzunar fără să le 
citească. 


III —- Requiescant!661! 


Salonul doamnei de T. era pentru Marius Pontmercy 
întreaga lume. Era singura fereastră prin care putea să 
privească viața. Întunecată ca un ochi de pivniță, lăsa să 
treacă prin ea mai mult frig decât căldură, mai mult întuneric 
decât soare. Copilul acesta, care fusese numai bucurie şi 
lumină atunci când intrase în lumea aceea ciudată, ajunsese 
în scurtă vreme să fie trist şi — ceea ce era şi mai nepotrivit cu 
vârsta lui — serios. Înconjurat de oamenii aceia impunători şi 
ciudați, privea în jurui cu o uimire gravă. Tot mai numeroase 
erau lucrurile cei sporeau uimirea. În salonul doamnei de T. 
veneau bătrâne doamne nobile, foarte respectabile, care se 
numeau Mathan, No6, Levis (se pronunţă Levi), Cambis (se 
pronunță Cambiz). Aceste chipuri străvechi şi aceste nume 
biblice se amestecau în mintea copilului cu Vechiul 
Testament, pe carel învăța pe de rost, iar când le vedea pe 
toate cum şedeau în jurul focului ce se stingea, abia luminate 
de o lampă acoperită cu un văl verde, cu chipurile lor aspre, 
cu părul cărunt sau alb, cu rochiile lungi din alte vremuri, din 
care nu se mai deosebeau decât culori mohorâte, când le 
auzea cum lăsau să cadă, din când în când, cuvinte 
deopotrivă de aprige şi de măreţe, micul Marius se uita la ele 
cu ochi speriați, crezând că vede nu femei, ci patriarhi şi magi, 
nu ființe adevărate, ci stafii. 

Printre stafiile acestea se aflau şi câţiva preoți, oaspeţi 
obişnuiţi ai vechiului salon, şi câţiva gentilomi; marchizul de 
Sassenay, secretarul doamnei du Berry, vicontele de Valory, 
care sub pseudonimul CharlesAntoine publica ode peo singură 
rimă, prințul de Beauffremont, care, deşi destul de tânăr încă, 
avea părul cărunt şi o soţie drăguță şi plină de duh, ale cărei 
rochii de catifea roşie, foarte decoltate, cu ciucuri de aur, 
speriau întunecimile acestor locuri, marchizul de Coriolis 
d'Espinouse, omul care cunoştea cel mai bine din toată Franţa 


37? 


„politeţea cu măsură”, contele dAmendre, un om de treabă, 


plin de bunăvoință, şi cavalerul de PortdeGuy, stâlp al 
bibliotecii Luvrului, căreia i se zicea „cabinetul regelui”. 
Domnul de PortdeGuy, mai mult îmbătrânit decât bătrân, 
povestea că în 1793, la vârsta de şaisprezece ani, fusese închis 
ca nesupus şi aruncat în lanțuri împreună cu un moşneag de 
optzeci de ani, episcopul de Mirepoix, şi el un nesupus, dar nu 
ca soldat, ci ca preot. Se aflau la Toulon. Corvoada lor era să 
meargă noaptea şi să strângă de pe eşafod capetele şi 
trupurile celor ghilotinaţi peste zi; luau în spate trunchiurile 
acelea însângerate, iar zeghea lor roşie de puşcăriaşi avea în 
dreptul cefei o scoarță de sânge, uscat dimineața şi seara jilav. 
Se spuneau o mulțime de asemenea poveşti tragice în salonul 
doamnei de T.; şi tot blestemândul pe Marati'**2:, ajungeau săl 
aplaude pe Trestailloni*s*. Câţiva deputaţi, cum nu se poate 
mai conformişti, veneau să joace cărți; Thibord din Chalard, 
Lemarchand de Gomicourt şi vestitul zeflemist de dreapta 
CornetDincourt. Judecătorul de Ferrette, cu pantalonii lui 
strânşi pe picior şi picioarele lui subțiri, venea câteodată, în 
trecere, mergând la Talleyrand. Omul acesta fusese tovarăş de 
chefuri al domnului conte d'Artois şi, spre deosebire de Aristot 
cel călărit de Campaspa'**, pusese pe faimoasa Guimard să 
meargăn patru labe, arătând astfel veacurilor un filosof 
răzbunat de un magistrat. Preoţii care veneau aici erau 
abatele Halma, acelaşi căruia domnul Larose, colaboratorul 
său de la Fulgerul îi spunea: „Ei, cine nare azi cincizeci de ani? 
Poate câțiva mucoşi!”, abatele Latourneur, predicatorul 
regelui, abatele Frayssinous, care nu era încă nici conte, nici 
episcop, nici ministru, nici pair şi care purta o sutană veche 
fără nasturi, şi abatele Keravenant, preot la 
SaintGermaindesPres; apoi nunțiul papal, pe atunci 
monseniorul  Macchi, arhiepiscop de Nisibis, mai târziu 
cardinal, cu nasul lui lung şi gânditor, şi un alt monsenior ce 
se intitula abatele Palmieri, confesor particular, unul din cei 
şapte protonotari ai sfântului scaun, canonic al bisericii 
liberiene, apărător al sfinţilor, postulatore di santi, un fel de 
consilier de stat pentru departamentul raiului; în sfârşit, doi 


cardinali, domnul de la  Luzerne şi domnul de 
ClermontTonnerre. Cardinalul de la Luzerne era scriitor, şi 
câțiva ani mai târziu va avea cinstea să iscălească articole în 
Conservatorul, alături de Chateaubriand; domnul de 
ClermontTonnerre era arhiepiscop de Toulouse şi venea adesea 
să petreacă vreo câteva zile la Paris, la nepotul său, marchizul 
de Tonnerre, fost ministru de război şi al marinei. Cardinalul 
de ClermontTonnerre era un bătrânel vesel, căruia i se vedeau 
ciorapii roşii pe sub poalele sutanei; avea două metehne: ura 
pe enciclopedişti şi juca biliard cu patimă; lumea care trecea 
pe vremea aceea în serile de vară pe strada Madame, unde era 
pe atunci casa ClermontTonnerre, se oprea să asculte 
ciocnitul bilelor şi vocea ascuţită a cardinalului strigând 
colegului său din conclav, monseniorul Cottret, episcop in 
partibusiS5 al Carysteei: „Scrie, părinte, încă un carambol!”. 
Cardinalul de ClermontTonnerre fusese adus la doamna de T. 
de prietenul său cel mai apropiat, domnul de Roquelaure, 
fostul episcop de Senlis, şi unul din cei patruzeci'S*%. De 
Roquelaure era bine cunoscut pentru statura sa înaltă şi 
pentru prezența sa regulată la Academie; prin uşa cu geamuri 
a sălii vecine cu biblioteca, unde Academia Franceză îşi ținea 
pe atunci şedinţele, curioşii puteau admira în fiecare joi pe 
fostul episcop de Senlis, stând de obicei în picioare, proaspăt 
pudrat, cu ciorapi violeți şi cu spatele spre uşă, parcă ar fi 
vrut săşi arate mai bine frumosul guler al hainei. Aceşti 
oameni ai bisericii, deşi cei mai mulți erau în aceeaşi măsură 
oameni ai curții, făceau ca salonul doamnei de T. să fie mai 
impunător, iar cinci pairi ai Franței, marchizul de Vibraye, 
marchizul de Talaru, marchizul d'Herbowville, vicontele 
Dambray şi ducele de Valentinois, îi dădeau o înfăţişare şi mai 
aristocratică. Acest duce de Valentinois, cu toate că era prinț 
de Monaco, adică un suveran străin, avea o părere aşa de 
înaltă despre Franţa şi despre instituția pairilor, încât vedea 
totul numai prin prisma lor. El e cel care a spus: „Cardinalii 
sunt pairi ai Franţei şi ai Romei, lorzii sunt pairi ai Franței şi 
ai Angliei”. Dar, pentru că în veacul acesta revoluția trebuie să 


fie peste tot, acest salon feudal era, după cum am spus, 
dominat de un burghez. Cel care domnea acolo era domnul 
Gillenormand. 

Acesta era sâmburele şi miezul societății pariziene „albe”. 
Celebrităţile erau ținute în carantină, chiar când era vorba de 
regalişti. Renumele are totdeauna ceva anarhic. 
Chateaubriand, dacă ar fi intrat în acel salon mic, sar fi 
bucurat de altă primire ca „moş Duchâne”$$. Câţiva 
convertiți pătrundeau totuşi ca toleraţi în această lume 
ortodoxă. Era primit şi contele Beugnot, pentru a fi adus pe 
calea cea bună. Saloanele nobile nu mai seamănă cu cele din 
vremea aceea. Cartierul SaintGermain de azi miroase a 
fățărnicie. Regaliştii de acum sunt, fie zis spre lauda lor, 
demagogi. 

În casa doamnei de T., lumea fiind aleasă, gustul era fin şi 
disprețuitor, sub o înfăţişare de desăvârşită politeţe. Fără voie, 
deprinderile dobândiseră tot felul de rafinamente, care 
întruchipau regimul cel vechi, înmormântat, dar totuşi viu. 
Câteva din aceste deprinderi, mai ales în vorbire, păreau 
ciudate. Cunoscătorii superficiali ar fi luat drept provincial, 
ceea ce nu era decât arhaic. Unei femei i se spunea „doamna 
general”; chiar şi „doamna colonel” nu era ceva neobişnuit. 
Fermecătoarea doamnă de Lon, desigur în amintirea 
duceselor de Longueville şi de Chevreusei'*S%, prefera această 
denumire decât titlul ei de prințesă. Marchiza de Crequy îşi 
spunea şi ea „doamna colonel”. 

Această măruntă lume mare născocise la Tuileries rafinata 
deprindere de a se adresa totdeauna regelui, neoficial, cu 
vorba  „regele” spusă la persoana a treia şi niciodată 
„maiestateavoastră”, titlu „pângărit de uzurpator”. 

Lumea aceasta mică judeca evenimentele şi oamenii. Lua 
vremile noi în zeflemea, ceea ce o scutea de a le înțelege. Îşi 
lămureau uniialtora nedumeririle, luminând pe ceilalți cu 
ceea ce ştiau ei. Mathusalem îl învăța pe Epimenidi***. Surdul 
îl lămurea pe orb. Timpul de la Coblentz'$7% încoace trecuse 
zadarnic. Aşa cum Ludovic al XVIllIlea împlinise prin graţia lui 


Dumnezeu douăzeci şi cinci de ani de domnie, tot aşa şi 
emigraţii erau în drept să se socotească în al douăzeci şi 
cincilea an al adolescenţei lor. 

Totul era armonios; nimic prea viu; vorba abia o şoaptă; 
jurnalul, la fel cu salonul, semăna cu un papirus. Vedeai şi 
oameni tineri, dar şi ei păreau ieşiţi din groapă. Slugile de la 
uşă erau şi ele bătrâne. Lumea aceasta dărăpănată era servită 
de slugi aidoma cu ea. Toate păreau că trăiseră în altă vreme, 
dar se împotriveau mormântului. A conserva, conservare, 
conservator, acestea le erau aproape toate cuvintele. Trebuia 
să miroşi a tămâie. Erau pline de miresme, în adevăr, părerile 
acestei lumi venerabile, dar ideile ei duhneau a naftalină. 
Erau ca nişte moaşte — stăpânii îmbălsămațţi, iar slugile 
împăiate. 

Bătrână marchiză respectabilă, emigrată şi ruinată, care 
nu mai ținea decât o singură servitoare, zicea mereu: „slugile 
mele”. 

Ce se făcea în salonul doamnei de T.? Toţi se sileau să fie 
ultra. 

A fi ultra: cuvântul acesta, deşi sar putea ca ceea ce 
reprezintă să nu fi dispărut cu totul, nu mai are azi niciun 
sens. Săl lămurim: a fi ultra înseamnă a depăşi; a ataca 
sceptrul în numele tronului şi mitra în numele altarului; a lovi 
trăsura pe care o tragi; a da cu copita în oişte; a găsi o vină 
rugului că nu dă destulă căldură pentru a frige pe eretici; a 
învinui pe idol că nu se închină idolilor; a batjocori din prea 
mult respect; a fi mai catolic decât papa, mai regalist decât 
regele şi a găsi că noaptea are prea multă lumină; înseamnă a 
fi nemulțumit de albastru, de zăpadă, de lebădă şi de crin, în 
numele albului; a ține la ceva până la duşmănie, a ține atât de 
mult la un lucru, încât să fii împotriva lui. 

Spiritul acesta ultra domnea mai cu seamă la începutul 
restauraţiei. 

Niciodată în istorie nu sa mai pomenit ceva care să semene 
cu acel sfert de oră ce începe în 1814 şi sfârşeşte pe la 1820 
odată cu venirea domnului de Villelei$7t, omul realist al 


reacţiunii. Aceşti şase ani au fost un moment vesel şi posac, 
luminat ca de strălucirea zorilor şi învăluit în acelaşi timp de 
negurile marilor dezastre, care încetul cu încetul se cufundă 
în trecut, dar care mai cuprind încă zarea. Printre aceste 
umbre şi lumini, o mică lume de oameni noi şi vechi, amărâțţi 
şi ridicoli, tineri şi în acelaşi timp bătrâni, se frecau la ochi 
uluiți; nimic nu seamănă mai mult cu trezirea din somn ca 
întoarcerea acasă; ei priveau îmbufnați spre Franța, şi Franța 
îl privea ironic; străzile erau pline de bufnițe bătrâne de 
marchizi, cu cei întorşi care păreau nişte strigoi, cu „foşti”, 
uimiți de tot ce vedeau, gentilomi nobili şi de treabă, zâmbind 
şi plângând de bucurie că sunt în Franţa, încântați căşi revăd 
țara, nenorociți că Nu-şi mai regăsesc monarhia; vechii nobili 
ai cruciadelor huiduindui pe cei noi ai imperiului, adică pe cei 
care îşi câştigaseră noblețea prin sabie; cei care purtau nume 
înscrise în istorie nu mai înțelegeau istoria; strănepoții 
ostaşilor lui Carol cel Mare îi disprețuiau pe ostaşii lui 
Napoleon. Spadele se înfruntau una pe alta, aşa cum am 
spus: cea de la Fontenoy era o rugină vrednică de luat în râs, 
iar odioasa spadă de la Marengo'*72, nu era decât o sabie ca 
oricare alta. Cea fost MaiDemult nu vrea să ştie de cea fost 
leri. Nu se mai deosebea cei măreț de cei caraghios. Sa găsit 
unul care săi zică lui Napoleon: Scapini'*7*. Lumea aceasta sa 
stins. Nimic, o spunem din nou, na mai rămas din ea. Când, 
din întâmplare, dezgropăm vreun chip deal ei şi încercăm săi 
dăm viață cu gândul, el ne pare straniu, ca şi când ar fi 
dinainte de potop. E adevărat că un potop a înghiţito şi pe ea. 
A pierit în două revoluții. Ideile sunt şi ele ca nişte valuri. Ce 
grabnic acoperă tot ce trebuie să sfarme şi să îngroape, cu 
câtă repeziciune sapă prăpăstii înspăimântătoare! 

lată care era înfăţişarea saloanelor în acele timpuri 
îndepărtate şi nevinovate, când domnul Martainville'S”* avea 
mai mult spirit decât Voltaire. 

Saloanele acestea îşi aveau literatura şi politica lor. 
Credeau în Fi6vâe. Spusele domnului Agier erau lege. Se 
comentau scrierile domnului Colnet!'$7%, anticarul de pe cheiul 


Malaquais. Napoleon era nici mai mult, nici mai puţin decât 
căpcăunul din Corsica. Mai târziu a trebuit să se facă o 
concesie părerilor epocii, aşa încât domnul marchiz de 
Buonaparte, locotenentgeneral al armatelor regelui, a fost 
primit în istorie. 

Aceste saloane nau rămas multă vreme neîntinate. Încă de 
prin 1818 începuseră să scoată capul câţiva doctrinari: semn 
îngrijorător. Erau regalişti, dar parcă îşi cereau iertare că 
sunt. Tocmai ceea ce făcea mândria celor ultra îi cam ruşina 
pe doctrinari. Erau deştepţi; ştiau să tacă; credinţa lor politică 
era scrobită cu destulă prestanţă; trebuiau să izbutească. 
Purtau totdeauna, şi nici nu le venea rău, numai cravată albă 
şi haina îmbumbată până pe sub bărbie. Greşeala, sau poate 
nenorocul partidului doctrinar, a fost că a născocit tinerețea 
bătrână. Făceau pe înțelepţii. Visau să altoiască pe principiul 
absolut şi excesiv o cârmuire moderată. Uneori, cu o rară 
istețime, ridicau în fața liberalismului, care pornea să dărâme, 
un liberalism care voia să păstreze. Îi auzeai spunând: „Fiţi 
îndurători cu regalitatea! A adus destule foloase. Nea dat 
tradiția, evlavia, religia, respectul. Ea reprezintă credința, 
bravura, cavalerismul, iubirea, statornicia. Îmbină, chiar dacă 
o face cu părere de rău, măreția nouă a naţiunii cu măreţia de 
veacuri a monarhiei. Greşeşte când nu înțelege revoluţia, 
imperiul, gloria, libertatea, ideile cele noi, generațiile tinere, 
veacul cel nou. Dar aşa cum greşeşte el față de noi, nu greşim 
oare şi noi câteodată față de el? Revoluţia, ai cărei moştenitori 
suntem, trebuie să aibă înțelegere pentru toate. A lovi în 
regalitate înseamnă lipsă de liberalism. Ce greşeală şi ce 
orbire! Franţa revoluţionară nu respectă Franţa istorică, adică 
Nu-şi respectă mama, nu se respectă pe sine însăşi. După 5 
septembrie, noblețea monarhiei e tratată aşa cum era, după 8 
iulieiS7%, noblețea imperiului. Ei au fost nedrepţi cu vulturul, 
noi suntem nedrepți cu floarea de crin. Mereu avem ceva de 
proscris! E de vreun folos că ştergem aurul de pe coroana lui 
Ludovic al XIVlea, să răzuim blazonul lui Henric al IVlea? 
Râdem de domnul de Vaublanci*77 care ştergea Nurile de pe 


podul lena! Dar ce făcea el atunci? Ceea ce facem şi noi azi. 
Bouvinesi!57% e al nostru, ca şi Marengo. Florile de crin sunt ale 
noastre ca şi NMurile. Sunt bunurile noastre. De ce să le 
micşorăm? Nu trebuie să ne lepădăm de patrie, nici în trecut, 
nici în prezent. De ce să ne ciuntim istoria? De ce să nu iubim 
Franţa în întregul ei?” 

Astfel criticau şi apărau doctrinarii regalismul, dar acesta 
era deopotrivă de nemulțumit când era criticat, şi de furios 
când era apărat. 

Aşanumiţii ultra înseamnă întâia epocă a regalismului. În a 
doua epocă au venit congregațţiile religioase. După elan a venit 
dibăcia. Să încheiem aici schița noastră. 

În cursul acestei povestiri, autorul cărții de față a întâlnit în 
drumul lui clipa aceasta ciudată din istoria contemporană; a 
trebuit să arunce în treacăt o privire asupra ei şi să însemneze 
câte ceva din ciudatele trăsături ale unei lumi astăzi 
necunoscute. Dar a făcuto în treacăt şi fără niciun gând amar 
sau batjocoritor. Amintiri dragi şi pline de evlavie îl leagă de 
acest trecut, în care a trăit şi mama sa. De altfel, trebuie să 
spunem că această lume mică îşi avea şi ea măreţia ei. Putem 
zâmbi gândindune la ea, dar no putem nici uri, nici dispreţui. 
Era Franţa de altădată. 

Marius Pontmercy a făcut, ca toți copiii, oarecare studii. 
Când a ieşit din mâinile mătuşii Gillenormand, bunicul său la 
încredințat unui vrednic profesor, de cea mai curată 
nevinovăție clasică. Acest suflet tânăr, care deabia se 
deschidea, trecu din mâinile unei mironosițe în ale unui 
pedant. Marius îşi făcu liceul şi pe urmă intră la Facultatea de 
drept. Era regalist convins şi cumpătat. Îşi iubea prea puţin 
bunicul, ale cărui glume şi al cărui cinism îl jigneau, şişi 
păstra sufletul închis față de tatăl său. 

Era, de altfel, un băiat înfocat şi totuşi stăpânit, nobil, 
generos, mândru, evlavios, plin de avânt, serios până la 
asprime şi neprihănit până la sălbăticie. 


IV — Sfârşitul tâlharului 


Marius şia terminat studiile clasice odată cu retragerea din 
lume a domnului Gillenormand. Moşneagul îşi luă rămas bun 
de la cartierul SaintGermain şi de la salonul doamnei de T. şi 
se mută în cartierul Marais, în casa din strada 
FillesduCalvaire. Avea drept slugi, afară de portar, pe 
jupâneasa Nicoletta, care o înlocuise pe Magnon, şi pe Basque, 
cel care se îneca şi gâfâia, despre care am mai vorbit. 

În 1827 Marius împlinise șaptesprezece ani. Întro seară, 
întorcânduse acasă, îl văzu pe bunicul său cu o scrisoare în 
mână. 

— Marius, îi spuse domnul Gillenormand, mâine vei pleca la 
Vernon. 

— De ce? întrebă Marius. 

— Ca săl vezi pe tatăl tău. 

Marius începu să tremure. La orice se aşteptase, dar nu se 
gândise niciodată că ar putea veni o zi în care săl cunoască pe 
tatăl său. Nimic nu putea fi pentru el mai neaşteptat, mai 
surprinzător şi, la drept vorbind, mai neplăcut. Depărtarea se 
vedea silită la o apropiere. Nu era mâhnire, era o corvoadă. 

În afară de antipatia politică ce io purta, Marius era 
încredințat că tatăl său, acel „soldăţoi”, cum îi zicea domnul 
Gillenormand în zilele lui bune, nul iubea; despre aceasta nu 
se putea îndoi, pentru căl părăsise, lăsândul pe mâinile altora. 
Nesimţinduse iubit, nu iubea nici el. Nimic mai uşor de 
înţeles, îşi spunea el. 

Fu atât de uimit, încât nu întrebă nimic pe domnul 
Gillenormand. 

Bunicul reluă: 

— Se pare că e bolnav. Te cheamă. lar după o clipă de 
tăcere, adăugă: Dute mâine dimineață. Cred că pleacă la şase, 
de la Cour des Fontaines, o diligență care ajunge seara. lao. 
Sar zice că trebuie să te grăbeşti. 


Apoi mototoli scrisoarea şi o vâri în buzunar. Marius ar fi 
putut pleca chiar în seara aceea şi a doua zi dimineața ar fi 
fost lângă tatăl său. O diligenţă din strada Bouloi făcea pe 
atunci drumul la Rouen în timpul nopții şi trecea prin Vernon. 
Nici domnul Gillenormand, nici Marius, nu sau gândit 
săntrebe. 

A doua zi, pe înserat, Marius sosea la Vernon. Tocmai se 
aprindeau luminile. Întrebă pe primul trecător care-i ieşi în 
cale unde e „casa domnului Pontmercy”. 

Căci în gândul lui era de partea restaurațţiei; nu recunoştea 
nici el că tatăl său ar fi baron şi colonel. 

I se arătă locuinţa. Sună. O femeie veni săi deschidă cu o 
lampă mică în mână. 

— Domnul Pontmercy, spuse Marius. 

Femeia rămase nemişcată. 

— Aici stă? întrebă Marius. 

Femeia făcu semn că da. 

— Aş putea săi vorbesc? 

Femeia făcu semn că nu. 

— Sunt fiul lui, reluă Marius. Mă aşteaptă. 

— Nu vă mai aşteaptă. 

Atunci băgă de seamă că femeia plângea. 

Îi arătă cu degetul uşa unei încăperi scunde. Marius intră. 


În odaia aceasta, luminată de o lumânare de seu, aşezată 
pe cămin, se aflau trei bărbați. Unul în picioare, altul în 
genunchi, iar altul, în cămaşă, întins pe podea. Era colonelul. 
Cu trei zile mai înainte fusese lovit de o congestie cerebrală. La 
începutul bolii, având o presimţire rea, scrisese domnului 
Gillenormand chemânduşi fiul. Boala se înrăutăţise. Chiar în 
seara sosirii lui Marius, bolnavul începuse să aiureze şi cu 
toată împotrivirea servitoarei, se ridicase din pat strigând: „Nu 
vine băiatul! Mă duc săi ies în cale”. 

Apoi ieşise din odaie şi căzuse pe podeaua din anticameră. 
Îşi dăduse sufletul. 

Femeia a chemat doctorul şi preotul. Doctorul sosise prea 
târziu, preotul sosise prea târziu. Fiul sosise şi el prea târziu. 

În lumina slabă a lumânării, pe obrazul colonelului, lungit 
la pământ şi galben ca ceara, se zărea o lacrimă ce se 
prelinsese din ochiul lui mort. 

Ochiul se stinsese, dar lacrima nu se uscase. Lacrima 
aceasta era întârzierea fiului său. 

Marius privi lung la omul acela pe carel vedea pentru prima 
şi ultima oară, la chipul lui bărbătesc, vrednic de respect, la 
ochii deschişi care nu mai priveau, la părul alb, la trupul 
puternic, pe care se zăreau ici şi colo dungi negre, urma unor 
tăieturi de sabie şi un fel de stele roşii care erau găuri lăsate 
de gloanţe. Se uită lung la groaznica cicatrice, care punea pe 
acest chip pecetea vitejiei, pe chipul unde Dumnezeu pusese 
pecetea bunătății. Se gândi că acest om a fost tatăl lui şi că 
murise. Totuşi rămase rece. 

Mâhnirea pe care o simțea era mâhnirea pe care ar fi 
simțito în fața oricărui alt om pe care lar fi văzut întins, mort 
la pământ. 

Jalea, o jale sfâşietoare, domnea în odaia aceea. Slujnica 
bocea întrun colț, preotul se ruga plângând, doctorul îşi 
ştergea ochii, până şi mortul plângea. 

Doctorul, preotul şi femeia, în durerea lor, se uitau la 
Marius fără o vorbă; era un străin. Marius, prea puţin mişcat, 
se simţi stângaci şi ruşinat de purtarea sa; îşi ținea pălăria în 


mână; îi dădu drumul jos, ca să pară că durerea îi luase 
puterea so mai țină. 

În acelaşi timp simțea ca o remuşcare şi se dispreţțuia 
pentru nepăsarea sa. Dar ce era el de vină? Nu-şi iubea 
părintele, iată totul! 

Colonelul nu lăsase nicio avere. Din vânzarea lucrurilor din 
casă abia sau plătit cheltuielile de înmormântare. Servitoarea 
găsi un petic de hârtie pe care il dădu lui Marius. 

Erau aceste cuvinte scrise de mâna colonelului: 


„Pentru fiul meu. Pe câmpul de luptă de la Waterloo 
împăratul ma făcut baron. Deoarece  restaurația îmi 
tăgăduieşte acest titlu pe care lam plătit cu sângele meu, fiul 
meu îl va lua şil va purta. Sunt sigur că va fi demn de el.” 


Pe dos, colonelul adăugase: 

„Tot în lupta de la Waterloo, un sergent mia scăpat viața. 
Omul acesta se numeşte Thenardier. În vremea din urmă mi se 
pare că ținea un han întrun sat din împrejurimile Parisului, la 
Chelles sau la Montfermeil. Dacă fiul meu îl va întâlni 
vreodată, să facă tot ce va putea pentru el.” 


Nu din evlavie pentru tatăl său, ci din acel nelămurit 
respect în fața morții, care stăpâneşte inima oricărui om, 
Marius luă hârtia şi o puse bine. 

De pe urma colonelului nu mai rămase nimic. Domnul 
Gillenormand puse să i se vândă la haine vechi sabia şi 
uniforma. Vecinii îi pustiiră grădina şi îi jefuiră florile rare. 
Celelalte, năpădite de spini şi mărăcini, pieriră. 

Marius nu stătuse decât patruzeci şi opt de ore la Vernon. 
După înmormântare se întorsese la Paris, reluânduşi studiile 
lui de drept, fără să se mai gândească la tatăl său, ca şi cum 
acesta nar fi trăit niciodată. Colonelul fusese îngropat în două 
zile şi uitat în trei. 

Marius purta doliu la pălărie. Atâta tot. 


V — Ca să ajungi revoluţionar e bine să 
mergi la biserică 


Marius păstrase din copilărie deprinderea de a merge la 
biserică. Întro duminică, ducânduse să asculte liturghia de la 
SaintSulpice, în aceeaşi capelă a sfintei fecioare, unde îl ducea 
mătuşa lui când era copil, se oprise mai visător şi mai distrat 
decât de obicei, în dosul unui stâlp şi îngenunchease, fără să 
bage de seamă, pe un scaun îmbrăcat în catifea pe al cărui 
spătar era scris numele acesta: „Domnul Mabeuf, epitrop”. 
Abia începuse slujba, când iată că un bătrân se apropie şii 
spuse lui Marius: 

— Domnule, acesta e locul meu. 

Marius se ridică îndată şi bătrânul îşi luă scaunul. 

După sfârşitul slujbei, Marius rămase îngândurat în 
biserică, la câţiva paşi de el; bătrânul se apropie din nou şii 
spuse: 

— Domnule, vă cer iertare că vam supărat adineauri şi că 
vă supăr şi acum; dar trebuie să vă lămuresc, deoarece cu 
siguranță că maţi luat drept un om cârcotaş... 

— Nu e nevoie, domnule, zise Marius. 

— Ba da, răspunse bătrânul, nu vreau să aveţi o părere rea 
despre mine. Vedeţi dumneavoastră, eu ţin la locul acesta. Mi 
se pare că slujba e mai frumoasă când o ascult de aici. De ce? 
Am să vă spun. În locul acesta am văzut venind, ani dea 
rândul, nelipsit, la douătrei luni o dată, pe un biet părinte tare 
cumsecade, care nu avea niciun alt prilej şi niciun alt mijloc 
săşi vadă copilul, pe care anumite hotărâri ale familiei îl 
împiedicau săl vadă. Stătea aici, la ora când ştia că copilul 
este adus la liturghie. Micuţul nu bănuia că tatăl lui era 
acolo. Părintele îşi privea copilul şi plângea. Bietul om! Îl iubea 
atât de mult! Toate acestea leam văzut cu ochii mei. Locul 
acesta e pentru mine ca şi sfințit; şi mam obişnuit să ascult 
liturghia de aici. Îmi place mai mult decât strana juruită în 
care aş avea dreptul să stau ca epitrop. Am şi cunoscut 


întrucâtva pe acest nefericit. Avea un socru, o mătuşă bogată, 
rude, nu le prea ştiu bine, care amenințau că vor dezmoşteni 
copilul, dacă tatăl lui va încerca săl vadă. Se jertfise pentru ca 
odată şi odată copilul lui să fie bogat şi fericit. Îl despărțiseră 
de el din pricina părerilor politice. Eu înţeleg politica, dar sunt 
unii oameni care nu ştiu unde să se oprească.. Doamne! 
Pentru că un om a luptat la Waterloo nu înseamnă că eo 
fiară; nu desparți pentru atâta lucru pe un copil de tatăl său. 
Era un colonel deal lui Bonaparte. Cred că a murit. Locuia la 
Vernon unde am un frate şi se numea Pontmarie sau 
Montpercy, aşa ceva... Avea o straşnică tăietură de sabie. 

— Pontmercy? spuse Marius pălind. 

— Tocmai! Pontmercy! Laţi cunoscut cumva? 

— Domnule, zise Marius, a fost tatăl meu. 

Bătrânul epitrop strigă, împreunânduşi mâinile: 

— Ah, dumneata eşti copilul? Da, aşa e. Acum trebuie să fie 
om în toată firea. Ei bine, bietul meu copil, poţi să spui că ai 
avut un tată care tea iubit nespus. 

Marius îl luă de braţ pe bătrân şil petrecu până acasă. A 
doua zi spuse domnului Gillenormand: 

— Am pus la cale cu nişte prieteni o partidă de vânătoare. 
Îmi daţi voie să lipsesc vreo trei zile? 

— Patru! îi răspunse bunicul. Petrecere bună! Şi, făcând cu 
ochiul, zise încet către fiicăsa: „Are o drăguță!” 


VI — Ce se întâmplă când te întâlneşti cu 
un epitrop 


Se va vedea ceva mai departe unde sa dus Marius. 

Marius lipsi trei zile; apoi se înapoie la Paris, merse dea 
dreptul la biblioteca Facultăţii de drept şi ceru colecția 
Monitorului. 

Citi Monitorul, toată istoria republicii şi a imperiului, 
Memorialul de la Sfânta Elena, toate memoriile, gazetele, 
buletinele,  proclamaţiile, pe  nerăsuflate. O săptămână 


întreagă lau ţinut frigurile după ce dăduse pentru întâia oară 
peste numele tatălui său în buletinele mariiarmate. Se duse 
să vadă generalii sub ordinele cărora servise Georges 
Pontmercy, între alții pe contele H.i880: 

Epitropul Mabeuf, pe carel revăzuse, îi povesti de traiul de la 
Vernon, locul unde se retrăsese colonelul, de florile lui, de 
singurătatea lui. 

Marius ajunsese să cunoască bine pe omul acesta minunat 
care fusese tatăl său; leu şi miel totodată, măreț şi blând. 

În tot timpul acesta, prins de cercetările sale care-i luau 
fiecare clipă şi fiecare gând, aproape că nu se mai întâlnea cu 
familia Gillenormand. Venea la ora mesei, pe urmă îl căutau, 
dar nul mai găseau. Mătuşa  bombănea. Bătrânul 
Gillenormand zâmbea: „Eh! Se ţine după fete!” Câteodată 
moşneagul adăuga: „Drace! Credeam că e vorba de ceva 
trecător, dar văd că e o pasiune adevărată!” 

Întradevăr, era o pasiune. 

Marius începea săşi iubească părintele cu patimă. 

O schimbare neaşteptată se făcuse în acelaşi timp în ideile 
lui. Fazele acestei schimbări fură numeroase şi sau desfăşurat 
treptat. Credem că este folositor să urmărim pas cu pas aceste 
faze, arătândule pe toate, pentru că ele se regăsesc la mulți 
oameni din vremea noastră. 

Istoria pe care îşi aruncase ochii la înfricoşat. 

A fost mai întâi ca o lumină orbitoare. 

Pentru el republica, imperiul nu fuseseră până atunci decât 
nişte cuvinte hidoase. Republica, o ghilotină, întrun amurg; 
imperiul, o sabie în noapte. Privise acum mai de aproape, şi 
acolo unde se aştepta să găsească numai o beznă înfiorătoare, 
văzu, cu un fel de surprindere nemaisimțită, în care se 
amesteca şi teamă şi bucurie, strălucind aştri ca Mirabeau, 
Vergniaud,  SaintJust, Robespierre, Camil  Desmoulins, 
Danton'S8", şi răsărind un soare, Napoleon. Nu mai ştia pe ce 
lume trăieşte. Se da înapoi orbit de lumină. Puţin câte puţin, 
după cei trecuse prima uimire, se obişnui cu razele ei. Privi 
faptele păstrânduşi cumpătul şi cercetă oamenii fără groază; 


revoluția, imperiul răsăreau luminoase în fața ochilor săi de 
vizionar; două mănunchiuri de oameni şi de întâmplări uriaşe: 
văzu republica în suveranitatea drepturilor cetăţeneşti redate 
mulțimilor; imperiul, în suveranitatea ideii franceze impuse 
Europei; văzu înălțânduse din revoluție mărețul chip al 
poporului şi din imperiu măreaţa figură a Franței. Şişi spuse 
în fundul cugetului său că toate au fost cum trebuiau să fie. 

Ceea ce ochii lui orbiți de lumină nu ajungeau să vadă întro 
înfăţişare a evenimentelor mult prea sumară, nu credem că e 
locul să arătăm aici. Constatăm numai evoluţia în starea lui 
de spirit. Progresele nu se înfăptuiesc dintrodată. Spunând 
acestea, o dată pentru totdeauna, privitor la cele de mai sus şi 
la cele ce urmează, pornim mai departe. 

Marius îşi dădu seama că până atunci nu înţelesese nici 
patria, nici părintele. Nu-şi cunoscuse nici tatăl, nici ţara, şişi 
lăsase de bună voie un fel de ceață pe ochi. Acum vedea bine; 
începea pe de o parte să admire, pe de alta să iubească. 

Inima îi era chinuită de remuşcări şi de păreri de rău şi se 
gândea cu deznădejde că tot ce purta în suflet acum nu mai 
putea împărtăşi decât unui mormânt. O, dacă tatăl său ar fi 
trăit, dacă lar mai fi avut, dacă Dumnezeu, în îndurarea şi 
bunătatea lui, ar fi îngăduit ca tatăl său să mai trăiască, cum 
ar fi alergat la el, cu ce avânt ar fi alergat înaintea lui şi iar fi 
strigat: „Tată, iartămă! Eu sunt! Am aceeaşi inimă ca şi tine! 
Sunt fiul tău!” Cum iar fi sărutat părul alb şi lar fi scăldat în 
lacrimi, cum sar fi uitat la rana lui, cum iar fi strâns mâinile, 
cum iar fi iubit hainele, cum iar fi sărutat picioarele! Ah! De ce 
ia fost dat părintelui acestuia să moară atât de curând, 
înainte de vreme, înainte de a i se face dreptate, înainte de a fi 
fost iubit de copilul său! Inima lui Marius era plină mereu de 
un suspin care spunea: „Vai!” la fiece bătaie. În acelaşi timp 
devenea mai serios, mai grav, mai sigur de credinţele şi de 
gândurile lui. În fiecare clipă luminile noi ale adevărului îi 
întregeau judecata. Parcă ar fi crescut ceva întrînsul. În toată 
ființa lui se simțea acum sporit prin aceste două lucruri noi 
pentru el: părintele şi patria. 


Toate se dezvăluiau acum în faţa lui, ca şi cum ar fi găsit o 
cheie ascunsă; îşi lămurea ceea ce urâse, pătrunse ceea ce 
privise cu groază; desluşea acum limpede înțelesul 
providențial, dumnezeiesc şi omenesc al lucrurilor măreţe, pe 
care învățase să le urască până atunci, şi al oamenilor mari, 
pe care fusese îndemnat săi blesteme. Când se gândea la 
părerile lui dinainte, care nu erau decât cele din ajun şi care 
totuşi îi păreau acum atât de vechi, se înfuria, apoi zâmbea. 

Pe nesimţite, de la reabilitarea tatălui său trecuse în chip 
firesc la reabilitarea lui Napoleon. 

Totuşi, trebuie so spunem, nu fără o oarecare greutate. 

Încă din copilărie, mintea lui fusese îmbuibată cu ideile 
partidului lui 1814 asupra lui Bonaparte. Toate prejudecățile, 
toate interesele şi instinctele restaurației tindeau săl 
desfigureze pe Napoleon. Restauraţia îl ura mai grozav chiar 
decât pe Robespierre. Regaliştii se foloseau cu multă 
îndemânare de istovirea națiunii şi de ura maselor. Bonaparte 
ajunsese un fel de dihanie din basme, şi, ca săl zugrăvească în 
închipuirea poporului, partidul lui 1814 îl înfățişa întro mie de 
chipuri cumplite, începând cu ce era groaznic şi totuşi măreț 
şi sfârşind cu ce era groaznic până la grotesc, de la Tiberiu'S52: 
până la Căpcăunul mâncător de oameni. Astfel, dacă vorbeai 
de Bonaparte, erai liber să plângi cu hohote sau să pufneşti în 
râs, cu condiția ca ura să dea isonul. Marius nu avusese 
niciodată alte păreri despre „omul acela” - cum i se spunea. 
Ele se împletiseră cu dârzenia firii lui. Zăcea în el un omuleț 
încăpățânat carel ura pe Napoleon. 

Citind istoria, cercetândo mai cu seamă din acte şi 
documente, încetul cu încetul, vălul carel acoperea pe 
Napoleon se sfâşiase şi ochii lui Marius putură săl privească în 
voie. El întrezări ceva nemăsurat de mare şi bănui că până 
atunci se înşelase asupra lui Napoleon ca şi asupra tuturor 
celorlalte; în fiecare zi se lămurea mai bine şi începu să urce 
încet, pas cu pas, la început aproape cu părere de rău, apoi 
îmbătat şi parcă purtat de o vrajă neînfrântă, mai întâi 


treptele pline de umbră, apoi cele abia luminate, în sfârşit, pe 
cele înalte şi strălucitoare ale entuziasmului. 

Întro noapte se afla singur în odăița lui de sub acoperiş. La 
flacăra lumânării citea cu coatele pe masă, lângă fereastra 
deschisă. Tot felul de visuri, coborâte parcă din văzduh se 
împleteau cu gândurile lui. Ce spectacol îți oferă noaptea! Auzi 
zgomote înfundate care nu ştii de unde vin, îl vezi pe Jupiter, 
planetă de o mie două sute de ori mai mare decât Pământul, 
scânteind ca focul; azurul e negru; stele strălucesc; e 
minunat. 

Citea buletinele mariiarmate ca nişte ode eroice scrise pe 
câmpul de luptă. Din când în când dădea peste numele tatălui 
său; al împăratului era pretutindeni. Marele imperiu îi 
răsărea înaintea ochilor; simțea un val ce creştea şi i se înălța 
în suflet; îi părea câteodată că tatăl lui trecea pe lângă el ca o 
adiere şii vorbea la ureche; încetul cu încetul, se petrecea în el 
ceva ciudat; i se părea că aude răpăitul tobelor, bubuitul 
tunului, chemarea  trâmbițelor, pasul  cadențat al 
batalioanelor, galopul surd şi îndepărtat al cavaleriei; din când 
în când îşi ridica ochii spre cer şi vedea strălucind în adâncuri 
fără fund constelaţiile uriaşe; apoi îi pleca din nou pe carte şi 
vedea mişcânduse nedesluşit alte lucruri nemăsurat de mari. | 
se strângea inima. Se simțea luat şi purtat departe, 
fremătător şi scuturat de friguri, fără săşi dea seama ce se 
petrece în el şi de care poruncă ascultă; se ridică în picioare, 
întinse amândouă brațele afară pe fereastră, privi ţintă 
întunericul, tăcerea, veşnica nemărginire şi strigă: „Irăiască 
împăratul!” 

Din această clipă, totul se sfârşi. Căpcăunul corsican, 
uzurpatorul, tiranul, monstrul care fusese amantul surorilor 
sale, cabotinul care lua lecţii de la Talma'$%%, otrăvitorul Jaffei, 
tigrul, Buonaparte — toate pieriră şi făcură loc în cugetul său 
unei străluciri  nedesluşite ce lumina dintro înălțime 
ameţitoare palida fantomă a statuii lui Cezar. Pentru 
Pontmercy împăratul fusese căpitanul preaiubit, pe carel 
admiri şi pe carel urmezi cu credință; pentru Marius el era 


acum ceva mai mult. Era ziditorul predestinat al puterii 
franceze, sortită să stăpânească lumea, după cea romană. Era 
arhitectul făcător de minuni, construind pe ruinele unei 
prăbuşiri, păşind pe urma lui Carol cel Mare, a lui Ludovic al 
XIlea, a lui Henric al IVlea, a lui Richelieu, a lui Ludovic al 
XIVlea, a Comitetului salvării publice'S**. A avut desigur 
păcatele lui, greşelile lui şi chiar crima lui, căci a fost om; dar 
a fost împărătesc în greşeală, strălucitor în petele sale, 
puternic în crimă. A fost mai mult decât atât. A fost 
întruchiparea Franţei, cucerind Europa prin spada pe careo 
purta şi lumea prin lumina pe careo răspândea. Marius văzu 
în Bonaparte fantasma orbitoare care se va ridica întotdeauna 
la hotare şi ne va străjui viitorul. Despot, dar dictator; despot 
ieşit dintro republică şi cuprinzând în el o revoluție. Napoleon 
devenise pentru el omulpopor. 

Ca orice nou adept al unei religii, se îmbătase de propria lui 
convertire. Se avânta prea mult şi mergea prea departe. Aşa 
era firea lui; odată ajuns pe povârniş, îi era aproape cu 
neputinţă să se înfrâneze. Fanatismul sabiei îl cucerea, 
îngemănânduse în cugetul lui cu ideea de care era înflăcărat. 
Nu-şi da seama că, pe lângă geniu, el admira forţa. În multe 
privințe începea să se înşele şi altfel. Le înțelegea pe toate. 
Exista un fel de a te întâlni cu eroarea, mergând în căutarea 
adevărului. Avea un fel de bunăcredință năvalnică ce 
amesteca totul dea valma. Pe calea cea nouă pe care apucase, 
judecând greşelile vechiului regim şi măsurând gloria lui 
Napoleon, trecea cu vederea împrejurările uşurătoare. 

Oricum ar fi fost, făcuse un pas nemăsurat de mare. Acolo 
unde odinioară văzuse prăbuşirea monarhiei, acum vedea 
înălțarea Franţei. Îşi schimbase punctul de vedere. Ce fusese 
pentru el apusul era acum răsăritul. Luase un alt drum. 

Toate prefacerile acestea adânci se împlineau în sufletul lui 
fără ca familia săşi dea seama. 

După ce, printro străduință bine ascunsă, îşi lepădase 
vechea sa piele de credincios al Burbonilor şi de ultra, după ce 
se lepădase de aristocrație, de clericalism şi de regalism, când 


fu dea binelea revoluționar, adânc democrat şi aproape 
republican, se duse la un vapor de pe cheiul Orfevres şişi 
comandă o sută de cărți de vizită cu numele: Baronul Marius 
Pontmercy. 

Era o urmare foarte întemeiată a schimbării ce se petrecuse 
în el şi care se datora întru totul tatălui său. Numai că, 
necunoscând pe nimeni şi neavând la ce uşă săşi lase cărțile 
de vizită, le vâri pe toate în buzunar. 

Printro altă urmare firească, pe măsură ce se apropia de 
tatăl său, de amintirea lui şi de toate cele pentru care 
colonelul luptase vreme de douăzeci şi cinci de ani, Marius se 
îndepărta de bunicul său. După cum am mai spus, încă 
demult toanele domnului Gillenormand nu-i plăceau deloc. Îi 
despărțeau toate nepotrivirile dintre un tânăr serios şi un 
bătrân uşuratic. Veselia lui Geronte jigneşte şi scoate din fire 
tristețea lui Werther'S5%. Atât timp cât împărtăşeau aceleaşi 
păreri politice şi aceleaşi idei, acestea durau o punte între 
Marius şi domnul Gillenormand. Când puntea se prăbuşi, se 
căscă prăpastia. Mai presus de toate, Marius simțea o revoltă 
nespusă împotriva domnului Gillenormand la gândul că 
dintro pricină atât de neghioabă îl smulsese fără milă de lângă 
colonel, lăsând astfel pe tată fără copil şi pe copil fără tată. 

Din dragoste pentru tatăl său începu aproape săl urască pe 
bunic. Niciunul din aceste gânduri, cum am spuso, nu i se 
arătau la față. Atâta numai că era din ce în ce mai reținut, la 
masă vorbea puţin, iar în casă se arăta rar. Când mătuşa lui 
îl dojenea, era foarte blând şi spunea că era ocupat cu studiile, 
cursurile, examenele, conferințele ş.a.m.d. Bunicul rămase 
neclintit la părerea lui fără greş: „E îndrăgostit! Cunosc!” 

Marius lipsea din când în când de acasă. 

— Unde se tot duce? întreba mătuşa. 

Întruna din aceste călătorii, totdeauna foarte scurte, se 
duse la Montfermeil pentru a împlini dorința tatălui său şil 
căutase pe fostul sergent de la Waterloo, pe hangiul 
Thenardier. Thenardier dăduse faliment, hanul se închisese şi 


nimeni nu mai ştia nimic despre hangiu. În timpul acestei 
cercetări, Marius lipsise patru zile de acasă. 

— Hotărât, nu e în mințile lui! conchise bunicul. 

Li se păruse că purta pe piept, sub cămaşă, ceva legat de 
gât cu o panglică neagră. 


VII — O fustă oarecare 


Am pomenit de un lăncier. 

Era un strănepot al domnului Gillenormand din partea 
tatălui său şi ducea viața de garnizoană departe de familie şi 
de orice cămin. Locotenentul  Theodule  Gillenormand 
îndeplinea toate condiţiile cerute pentru a fi ceea ce se cheamă 
un ofițer chipeş. Avea un mijloc de domnişoară, un fel vitejesc 
de aşi târi sabia şi purta mustața răsucită. Venea foarte rar la 
Paris; atât de rar, încât Marius nul văzuse niciodată. Cei doi 
veri nu se cunoşteau decât din nume. Theodule, credem că am 
mai spuso, era slăbiciunea domnişoarei Gillenormand, carel 
prefera, fiindcă nul vedea. Când nu vezi pe cineva, poți să crezi 
că e desăvârşit. 

Întro dimineață, domnişoara Gillenormandceamare se 
întorsese acasă tulburată, atât cât firea ei de nepăsătoare 
putea să io îngăduie. Marius ceruse din nou voie bunicului 
său să facă o scurtă călătorie, adăugând: „Cred că voi pleca 
chiar în seara asta”. „Dute, răspunsese bunicul şi adăugase 
pentru sine, ridicând a uimire sprâncenele: lar doarme 
întraltă parte!” Domnişoara Gillenormand urcase în camera ei 
foarte intrigată şi aruncase de pe scară acest semn de 
exclamare: „E prea mult!” şi acest semn de întrebare: „Unde so 
fi ducând?” Bănuia o aventură amoroasă mai mult sau mai 
puţin îngăduită; umbra unei femei, o întâlnire de dragoste, o 
taină — şi nu-i displăcea săşi vâre nasul. Descoperirea oricărui 
mister are farmecul noutății, unui scandal, şi ființele curate 
nu  disprețuiesc această distracție. Sufletele bisericoase 


nutresc în ascunzişurile lor o anumită curiozitate pentru 
lucrurile neîngăduite. 

Era deci pradă unei pofte nedesluşite de a cunoaşte secretul 
unei aventuri amoroase. 

Pentru a lupta cu această curiozitate, care o îndepărta de 
îndeletnicirile ei, recursese la un talent de al său şi începuse 
să lucreze fir cu fir una din acele broderii de pe vremea 
împăratului şi a restauraţiei, unde sunt multe roți de 
cabrioletă; lucru posomorât, lucrătoare ursuză. Stătea de 
câteva ore nemişcată pe scaun când se deschise uşa. 
Domnişoara Gillenormand ridică ochii; locotenentul Theodule 
se afla în fața ei şi o saluta milităreşte. Scoase un strigăt de 
fericire. Oricât ai fi de bătrână, de ruşinoasă, de bisericoasă şi 
de mătuşă, tot îți place să vezi intrând un ofițer la tine în 
odaie. 

— Tu aici, Theodule? întrebă ea. 

— În treacăt, mătuşică. 

— Atunci sărutămă! 

— Poftim, făcu Theodule. 

Şi o sărută. Mătuşa Gillenormand se duse spre scrin şil 
deschise. 

— Stai la noi cel puţin o săptămână? 

— Mătuşă, plec diseară. 

— Nu se poate. 

— Precis. 

— Te rog rămâi, Theodule puiule! 

— Inima ar spune da, dar datoria nu. Povestea e simplă. 
Schimb garnizoana. Eram la Melun şi mă trimit la Gaillon. Ca 
să plec din vechea garnizoană la cea nouă a trebuit să trec 
prin Paris. Miam spus: ia să mă duc so văd pe mătuşămea. 

— Iată pentru osteneala ta. 

Domnişoara Gillenormand îi puse în mână zece ludovici de 
aur. 

— Vrei să spui pentru bucuria mea, dragă mătuşica. 

Theodule o sărută a doua oară şi domnişoara Gillenormand 
avu plăcerea săşi simtă gâtul zgâriat de fireturile uniformei. 


— Te duci călare cu regimentul? întrebă ea. 

— Nu, mătuşică. Am ţinut să te văd. Am o permisiune 
specială. Calul mil duce ordonanța. Eu plec cu diligența. Şi, 
fiindcă veni vorba, aş vrea să te întreb. 

— Ce anume? 

— Vărul meu, Marius Pontmercy, pleacă şi el? 

— De unde ştii? întrebă mătuşa nemaiputând de 
curiozitate. 

— Îndată ce am ajuns la Paris, mam dus sămi rețin un loc. 

— Şi? 

— Un călător venise înaintea mea şi reținuse un loc pe 
imperială. Am văzut pe foaie numele lui. 

— Ce nume? 

— Marius Pontmercy. 

— Stricatul! strigă mătuşa. A, vărul tău nu e un băiat 
cuminte ca tine. O noapte întreagă în diligentă! 

— Ca şi mine. 

— Dar tu din datorie, el din destrăbălare. 

— Ei, drace! 

I se întâmplă domnişoarei Gillenormandceamare ceva cu 
totul neaşteptat: avu o idee. Dacar fi fost bărbat, sar fi lovit cu 
palma peste frunte. Îl întrebă pe Theodule: 

— Ştii că vărul tău nu te cunoaşte? 

— Eu lam văzut, dar el na binevoit să mă bage în seamă. 

— A, aşadar, o să călătoriți împreună? 

— El pe imperială, eu înăuntru. 

— Unde merge diligenta? 

— La Andelys. 

— Va să zică acolo se duce Marius? 

— Dacă no să se oprească cumva în drum, ca mine. Eu mă 
dau jos la Vernon, ca să iau legătura cu Gaillon. Nu cunosc 
drumul lui Marius. 

— Marius! Ce nume urât! Cineo fi avut ideea săi pună 
numele Marius? Pe tine cel puţin te cheamă Thâodule. 

— Miar plăcea mai mult să mă cheme Alfred, spuse ofițerul. 

— Ascultă, Theodule! 


— Ascult, mătuşă. 

— la bine seama! 

— lau. 

— Bine de tot. 

— De tot. 

— Ei bine, de la o vreme Marius lipseşte cam des. 

— Ei, drăcie! 

— Călătoreşte întruna. 

— Vai! Vai! 

— Nu doarme acasă. 

— 010! 

— Am vrea să ştim care e pricina. 

Theodule răspunse cu liniştea unei statui: 

— O fustă oarecare! Şi cu acel râs în doi peri care arata 
siguranța celui care vorbeşte, adăugă: O fetişcană! 

— Desigur! exclamă mătuşa, care crezu căl aude vorbind pe 
domnul Gillenormand şi simţi cum o convingere nestrămutată 
țâşneşte din cuvântul fetişcană, rostit aproape în acelaşi fel de 
unchiul cel bătrân, ca şi de nepotul cel tânăr. Fămi o plăcere, 
reluă ea. Urmăreştel puţin pe Marius. Nu te cunoaşte şi o săți 
fie uşor. Fiindcă e o fată la mijloc, încearcă so vezi. O să ne 
scrii despre ce e vorba. Asta o săl distreze pe bunic. 

Lui Theodule nu-i plăceau asemenea urmăriri;, dar era 
foarte mişcat de cei zece ludovici de aur şi credea că vor fi 
urmați şi de alții. Primi însărcinarea şi spuse: 

— Cum vrei dumneata, mătuşă. Şi adăugă în sinea lui: 
„latămă acum şi guvernantă”. 

Domnişoara Gillenormand îl îmbrățişă. 

— Theodule, tu nai face asemenea prostii. Tu te supui 
disciplinei, eşti robul regulamentului, eşti omul exactităţii şi al 
datoriei; tu nu ţiai părăsi familia pentru o fustă oarecare. 

Lăncierul făcu aceeaşi mutra satisfăcută pe care ar fi făcuto 
probabil şi Cartouche'S*“ dacă ar fi fost lăudat pentru cinstea 
lui. 

În seara care urmă după această convorbire, Marius se 
urcă în diligență fără a bănui că e supravegheat. 


Cât despre supraveghetor, primul lucru pe care la făcut, a 
fost să adoarmă. Somnul îi fu adânc şi conştiincios. Argus a 
sforăit toată noaptea. 

Când se făcu ziuă, conducătorul diligenţei strigă: 

— Vernon, stația Vernon! Călătorii pentru Vernon! 

Şi locotenentul Theodule se deşteptă. 

— Bun, mormăi el pe jumătate adormit, aici cobor. 

Pe urmă, memoria limpezinduise încetul cu încetul, se trezi 
dea binelea şi se gândi la mătuşa lui, la cei zece ludovici şi la 
raportul pe care se însărcinase săl facă despre faptele şi 
destrăbălările lui Marius. Gândul acesta îl făcu să râdă. 

„Poate că nici nu mai e în diligenţă, îşi zise, în timp ceşi 
încheia nasturii de la tunica uniformei de mică ţinută. So fi 
oprit la Poissy, ori la Triel, dacă nu so fi dat jos la Meulan; so fi 
coborât la Mantes, sau poate la Rolleboise, sau so fi dus până 
la Pacy, putând so ia la stânga spre Evreux sau la dreapta 
spre LarocheGuyon. Ținete după el, mătuşă! Ce naiba o săi 
scriu bătrânei?” 

În clipa aceea o pereche de pantaloni negri care coborau de 
pe imperială se arătară la geamul diligenței. 

„O fi Marius?” se întrebă locotenentul. 

Era el. 

Jos, lângă trăsură, o ţărăncuţă, vârâtă printre cai şi vizitii, 
întindea flori călătorilor. 

— Flori pentru cuconițele dumneavoastră. 

Marius se apropie de florăreasă şi cumpără cele mai 
frumoase flori pe care le avea în coş. 

„Deocamdată, îşi spuse Theodule sărind din trăsură, iată 
un amănunt care îmi ațâță curiozitatea. Cui naiba îi duce 
florile? Trebuie să fie o femeie. Un buchet atât de frumos nu 
poate să fie decât pentru o femeie frumoasă. Aş vrea so văd şi 
eu.” 

Şi nu numai pentru îndeplinirea însărcinării primite, ci şi 
din curiozitate personală, începu săl urmărească pe Marius, 
ca un copoi care vânează pe socoteala lui. Marius nu luă 


seama la Theodule. Femeile elegante coborau din diligență; nu 
se uita la ele. Parcă nu vedea nimic împrejurul lui. 

„Cât e de îndrăgostit!” se gândi Theodule. 

Marius se îndreptă spre biserică. 

„De minune! îşi zise Thâodule. Biserică! Asta e! Întâlnirile de 
dragoste stropite cu nițică agheazmă sunt cele mai bune. 
Nimic nu e mai delicios decât o ocheadă care trece pe 
deasupra lui Dumnezeu.” 

Ajuns la biserică, Marius nu intră înăuntru, ci o luă pe la 
spatele ei, pierzânduse întrunul din ungherele zidurilor din 
dosul altarului. 

„Se întâlnesc afară, îşi spuse Theodule. Să vedem fetişcana 

Şi înaintă în vârful picioarelor spre ungherul unde 
dispăruse Marius. 

Ajuns acolo, se opri buimăcit. 

Marius, cu fruntea în mâini, îngenunchease în iarbă pe un 
mormânt peste care împrăştie toate florile. La căpătâiul 
mormântului, în dreptul unei movile de pământ se afla o cruce 
de lemn negru, pe care scria cu  literealbe numele: 
COLONELUL BARON PONTMERCY. Îl auzea pe Marius cum 
plânge în hohote. Iubita era un mormânt. 


|? 


VIII - Marmura împotriva granitului 


Aici venise Marius când lipsise întâia oară din Paris. De aci 
venea de câte ori domnul Gillenormand spunea: „Na dormit 
acasă”. 

Locotenentul Theodule îşi pierdu cu totul cumpătul când 
văzu că e vorba de un mormânt. Simţi ceva neplăcut şi ciudat, 
de care nu putea săşi dea seama şi care se amesteca cu 
respectul pentru un mormânt, şi cu respectul pentru un 
colonel. Se retrase, lăsândul singur pe Marius în cimitir, şi 
execută această retragere ca un soldat disciplinat. Moartea i 
se arăta cu epoleți şi era gata so salute milităreşte. Neştiind ce 
săi scrie mătuşăsi, se hotări să nu-i mai scrie de fel; şi, de 


bună seamă, nar fi ieşit nimic din descoperirea făcută de 
Theodule asupra dragostelor lui Marius, dacă printro potrivire 
tainică, ce se întâlneşte foarte des în viață, întâmplarea de la 
Vernon nar fi avut aproape îndată o urmare la Paris. Marius 
se întoarse de la Vernon a treia zi; disdedimineaţță ajunse 
acasă la bunicusău, obosit de cele două nopți petrecute în 
diligență şi, simțind nevoia să alunge oboseala nesomnului 
înotând, se urcă repede în odaia lui, stătu numai cât îi trebui 
ca săşi lepede haina de drum şi panglica neagră de la gât, şi se 
duse la baie. 

Domnul  Gillenormand, sculat disdedimineaţă, ca toţi 
bătrânii sănătoşi, îl auzi întorcânduse. Se grăbi să urce, cât 
putu de repede, cu picioarele lui bătrâne, scara mansardei în 
care locuia Marius. Voia săl îmbrăţişeze şi, în vreme cel 
îmbrățişa, săl descoase de unde venea. 

Dar tânărului îi trebuise mai puţină vreme să coboare decât 
ia trebuit bătrânului să urce, şi, când domnul Gillenormand 
intră în mansardă, Marius nu mai era. 

Patul era nedesfăcut şi pe el se vedeau aruncate fără grijă 
haina şi panglica neagră. 

— Asta îmi place! spuse domnul Gillenormand. 

Şi după o clipă intră în salon, unde se afla domnişoara 
Gillenormand lucrând la roţile ei de cabrioletă. 

Intrarea fu triumfală. 

Domnul Gillenormand ţinea întro mână redingota, în 
cealaltă panglica de la gât, strigând: 

— Victorie! Vom descoperi taina. Vom cunoaşte adevărul 
adevărat. Vom afla isprăvile acestui prefăcut. Plutim în plin 
roman! Uite şi portretul. 

Întradevăr, de panglică atârna o cutiuță de piele neagră 
care aducea cu un medalion. 

Bătrânul luă cutia şio privi câtva timp, fără so deschidă, cu 
acea plăcere încântată şi mânioasă totodată, pe care ar aveao 
un biet flămând pe sub nasul căruia ar trece nişte minunate 
bucate pentru alții. 


— Fără îndoială, zic, aici e un portret. Mă pricep eu! E un 
talisman care se poartă lângă inimă. Nişte nătărăi! Cine ştie 
ce slută! Tinerii de azi au gusturi atât de îndoielnice. 

— Ei, şi dumneata, tată, zise fata bătrână. 

Cutia se deschidea apăsând pe un resort. Nu găsiră 
înăuntru nimic altceva decât o hârtie împăturită cu grijă. 

— De la aceeaşi către acelaşi, spuse domnul Gillenormand 
pufnind în râs. Ştiu eu ce ştiu. Un bilet de dragoste. 

— Hai săl citim! spuse mătuşa. 

Şişi puse ochelarii. Deschiseră şi citiră următoarele: 

„Pentru fiul meu. Pe câmpul de luptă de la Waterloo 
împăratul ma făcut baron. Deoarece  restaurația îmi 
tăgăduieşte acest titlu pe care lam plătit cu sângele meu, fiul 
meu îl va lua şil va purta. Sunt sigur că va fi demn de el”. 


Sentimentul pe carel avură tatăl şi fiica nu se poate descrie. 

Se simțiră înghețaţi ca de respiraţia unui cadavru. Nu 
schimbară o vorbă. Numai domnul Gillenormand spuse în 
şoaptă, ca şi cum ar fi vorbit cu sine: 

— E scrisul soldățoiului ăluia! 

Mătuşa se uită la hârtie, o întoarse pe toate fețele, pe urmă 
o puse din nou în cutie. 

Tocmai atunci căzu dintrun buzunar al redingotei un 
pachet dreptunghiular,  înfăşurat în hârtie albastră. 
Domnişoara Gillenormand îl ridică şi desfăcu hârtia albastră. 
Erau cele o sută de cărți de vizită ale lui Marius. Îi dădu una 
domnului Gillenormand, care citi: Baronul Marius Pontmercy. 
Bătrânul sună. Nicoletta veni. Domnul Gillenormand luă 
panglica, cutia şi redingota, le aruncă pe toate în mijlocul 
salonului şi spuse: 

— la zdrenţele astea! 

Trecu un ceas lung în cea mai mare linişte. 

Bătrânul şi fata bătrână se aşezară unul cu spatele la altul. 
Fiecare se gândea de bună seamă la acelaşi lucru. După ce 
trecu acest ceas, mătuşa Gillenormand zise: 

— Frumos! 


Nu mult după aceea se întoarse şi Marius. Înainte dea păşi 
pragul salonului, îl zări pe bunicusău, care ținea în mână o 
carte de vizită dea lui şi care, când îl văzu strigă la el, 
strivindul cu trufia lui burgheză şi batjocoritoare: 

— la te uită! ia te uită, ia te uită! Eşti baron acum. 
Felicitările mele! Censeamnă asta? 

Marius se roşi puţin şi răspunse: 

— Înseamnă că sunt fiul tatălui meu! 

Domnul Gillenormand se opri din râs şi spuse aspru: 

— Tatăl tău sunt eu. 

— Tatămeu, răspunse Marius cu ochii în jos şi cu o 
înfăţişare severă, a fost un om modest şi viteaz, care a slujit în 
chip glorios republica şi Franța, un om mare în cea mai 
măreaţă istorie pe care au făcuto cândva oamenii. A fost un 
om care a trăit un sfert de veac pe câmpul de bătaie, ziua sub 
gloanţe şi ghiulele, noaptea în zăpadă, în noroi, în ploaie, un 
om care a cucerit două steaguri, care a fost rănit de douăzeci 
de ori, care a murit uitat şi părăsit şi care na avut decât un 
singur cusur, acela dea fi iubit doi ingrați: țara şi pe mine. 

Era mai mult decât putea saudă domnul Gillenormand. La 
cuvântul „republică”, el se ridică, sau, mai bine zis, sări în 
picioare. Fiecare cuvânt pe carel rostea Marius îmbujora 
obrazul bătrânului regalist asemenea unor foale care suflă în 
cărbuni aprinşi. Din întunecat cum era se făcu roşu, din roşu 
— purpuriu, şi din purpuriu - ca flacăra. 

— Marius! strigă el. Copil blestemat! Nu ştiu cea fost tatăl 
tău. Nu vreau să ştiu. Habar nam. Ceea ce ştiu e că aceşti 
oameni nau fost niciodată altceva decât nişte mizerabili, nişte 
golani, nişte ucigaşi, nişte revoluționari, nişte hoţi. Am spus 
toți, toți, toți! Nu cunosc niciunul; am spus toți! Ai auzit, 
Marius? la seama bine, eşti tot atât de baron cât e şi papucul 
meu! Toţi sunt nişte bandiți care lau slujit pe Robespierre, 
nişte tâlhari care lau slujit pe Buonaparte! Toţi nişte trădători 
careau vândut, lau vândut pe regele lor legitim, toți nişte laşi 
careau fugit din fața prusacilor şi a englezilor la Waterloo. lată 


ce ştiu. Dacă şi domnul tatăl tău e printre ei, nam cunoştinţă. 
Îmi pare rău, cuatât mai rău! Sluga dumitale! 

De data asta parcă Marius ar fi fost jeraticul, şi domnul 
Gillenormand foalele. Marius tremura tot, nu ştia ce să facă, 
îşi simţea fruntea încinsă de flăcări. Era ca un preot care vede 
sfânta împărtăşanie aruncată în vânt, ca un fachir ce vede un 
necredincios scuipând pe idolul lui. Nu se putea ca astfel de 
vorbe să fie rostite în fața lui şi să rămână nepedepsite. Dar ce 
să facă? Tatăl său fusese călcat în picioare în fața sa, şi de 
cine? De bunicul său. Cum era săl răzbune pe unul, fără săl 
jiegnească pe celălalt? Nu era chip săşi insulte bunicul, dar nici 
să Nu-şi răzbune tatăl nu se putea. De o parte era un 
mormânt sfânt, de altă parte părul alb. Câteva clipe se simți 
ca un om beat ce se clatină şin capul căruia joacă un vârtej. 
Ridică ochii, îşi privi ţintă bunicul şi strigă cu voce tunătoare: 

— Jos Burbonii şi porcul de Ludovic al XVIIIlea! 

Ludovic al XVIlllea murise de patru ani, dar puţin îi păsa. 

Din stacojiu cum era, bătrânul se făcu deodată mai alb 
decât îi era părul din cap. Se întoarse spre un bust al ducelui 
de Berry!'S%7:, care se afla pe cămin, şi se înclină adânc, cu un 
fel de măreție ciudată. Apoi trecu de două ori încet şi în tăcere 
dea lungul odăii, de la cămin la fereastră şi de la fereastră la 
cămin, făcând să scârțâie parchetul sub picioarele lui, ca un 
om de piatră care ar umbla. A doua oară se plecă spre fiica sa, 
care fusese de față la această ciocnire şi stătea încremenită în 
loc, ca o oaie bătrână, şii spuse surâzând, cu un zâmbet 
aproape liniştit: 

— Un baron ca domnul şi un burghez ca mine nu pot sta 
sub acelaşi acoperiş. Apoi deodată, ridicânduse, palid, 
tremurând, teribil, cu fruntea mărită parcă de răsfrângerea 
înspăimântătoare a mâniei, întinse brațul spre Marius şii 
strigă: leşi afară! 

Marius părăsi casa. 

A doua zi, domnul Gillenormand spuse fiicei sale: 

— Veţi trimite acestui băutor de sânge câte şase sute de 
franci la fiecare şase luni şi să nu mai aud niciodată 


vorbinduse despre el. 

Şi ca săşi verse focul cel mistuia, vreme de trei luni şi mai 
bine îi spuse fiicei sale dumneavoastră. 

Marius, pe de altă parte, ieşise tot atât de furios. O 
împrejurare despre care trebuie să vorbim îi mărise şi mai 
mult îndârjirea. Totdeauna se ivesc asemenea mici întâmplări 
menite să încurce şi mai tare dramele de familie, îndârjirea 
creşte, cu toate că vina rămâne aceeaşi. Luând la repezeală 
„Zdrenţele” lui Marius ca să i le ducă în odaie, aşa cum 
poruncise bunicul, Nicoletta scăpase, fără să bage de seamă, 
pe scara întunecoasă de la mansardă, medalionul de piele 
neagră în care era peticul de hârtie scris de colonel. Nici 
hârtia, nici medalionul nu sau mai găsit. 

Marius era încredinţat că „domnul Gillenormand” — din ziua 
aceea nu-i mai spuse altfel - aruncase în foc „testamentul 
tatălui său”. Ştia pe dinafară cele câteva rânduri scrise de 
colonel şi prin urmare nu pierduse nimic. Dar scrisul, hârtia, 
aceste moaşte sfinte, erau însăşi inima lui. Ce au făcut cu ele? 

Marius plecase fără să spună unde se duce şi fără să ştie 
unde merge, cu 30 de franci în buzunar, cu ceasul şi câteva 
rufe întrun sac de călătorie. Se urcase întro trăsură de piață 
luată cu ora şi se îndreptase, la întâmplare, spre Cartierul 
latin. 

Ce se va întâmpla cu Marius? 


CARTEA A PATRA 
PRIETENII A.B.C.ULUI 


I — Un grup care ar fi putut să intre în 
istorie 


Epoca aceea, calmă în aparenţă, era străbătută de un fior 
revoluționar abia simţit. In văzduh pluteau adieri pornite din 


adâncurile lui '89 şi '92. Tineretul se afla tocmai în perioada 
aceea când, să ni se îngăduie cuvântul, năpârleşte. Oamenii se 
schimbau, aproape fără săşi dea seama, prin însăşi trecerea 
timpului. Minutarul care se mişcă pe cadran, se mişcă şi în 
suflete. Fiecare făcea înainte pasul pe care îl avea de făcut. 
Ilegaliştii deveneau liberali, liberalii deveneau democrați. 

Era ca un flux încărcat de mii de refluxuri. Fluxul are darul 
să amestece apele; aşa se explică unele contopiri foarte ciudate 
de idei; lumea iubea în acelaşi timp şi pe Napoleon şi 
libertatea. Noi facem aici istorie. Acestea erau amăgirile 
timpului de atunci. Părerile trec prin felurite faze. Regalismul 
voltairean, o varietate bizară, a avut o pereche nu mai puţin 
ciudată: liberalismul bonapartist. 

Erau şi alte tabere care cugetau mai serios. Unele adânceau 
principiile, altele prețuiau dreptul. Se pasionau pentru 
absolut, întrezărind realizări nesfârşite; absolutul, prin însăşi 
rigiditatea lui, împinge cugetele spre largul zării şi le face să 
plutească în nemărginire. Nimic nu poate zămisli visul mai 
bine decât doctrina. Şi nimic nu poate zămisli viitorul mai bine 
decât visul. Utopia de azi va fi mâine carne şi oase. 

Părerile înaintate aveau îndoite temeiuri. Un început de 
mister amenința „ordinea stabilită”, care era vicleană şi 
suspectă. Un semn cât se poate de revoluționar. Gândul 
ascuns al guvernului şi cel al poporului se întâlnesc în 
încercarea de a se săpa unii pe alţii. Pregătirea răzvrătirilor dă 
un răspuns premeditării loviturilor de stat. 

Pe atunci nu existau încă în Franţa organizaţii vaste şi 
subversive de felul TugenbunduluiS** german sau al 
carbonarismului italian'$%*%. Ici şi colo existau totuşi nuclee 
ascunse care îşi întindeau mai departe ramificațţiile lor. 

„Coucourge” începuse să se închege la Aix. La Paris, între 
alte asociaţii de acest fel, se născuse societatea Prietenii 
A.B.C.ului. 

Ce erau Prietenii A.B.C.ului? În aparență, o societate 
pentru educaţia copiilor; în realitate, pentru ridicarea 
bărbaților în putere. 


Îşi ziceau Prietenii A.B.C.ului. „Abeceul”!5%, adică începutul 
învățăturii, era poporul neştiutor. Prietenii lui se străduiau săl 
lumineze. Un joc de cuvinte care nu e de luat în râs. Jocurile 
de cuvinte sunt uneori foarte serioase în politică; dovadă: 
Castratus ad castra, care a făcut din NarsesS!' un general de 
armată; dovadă: Barbari et BarberiniS*2; dovadă: Fueros y 
Fuegos'$%; dovadă: Tu es Petrus et super hanc petram'**, şi 
atâtea altele. 

Prietenii A.B.C.ului erau puţini. Era o societate secretă încă 
în faşă, am spune un fel de clan, dacă un clan ar putea sfârşi 
prin a da eroi. Se adunau la Paris în două locuri: lângă Hale, 
întro cârciumă numită Corint, despre care vom vorbi mai 
târziu, şi lângă Pantheon, întro cafenea mică din piața 
SaintMichel, numită cafeneaua Musain, azi dărâmată. Cel 
dintâi din aceste locuri de întâlnire se afla în apropiata 
vecinătate a muncitorilor, cel deal doilea - a studenților. 

Întrunirile obişnuite ale Prietenilor A.B.C.ului se ţineau 
întro sală, din dosul cafenelei Musain. Sala amintită, destul de 
departe de cafenea şi legată de ea printrun coridor foarte lung, 
avea două ferestre şi o ieşire aproape secretă, pe o scară care 
dădea în stradela Gres. Obişnuiţii acestor întâlniri fumau, 
beau, jucau cărți şi glumeau. Se vorbea cu voce tare despre 
toate, iar despre anumite lucruri, în şoaptă. Pe perete era 
atârnată o hartă veche a Franței din timpul republicii, semn 
îndestulător pentru a trezi bănuielile unui agent de poliție. Cei 
mai mulți dintre Prietenii A.B.C.ului erau studenți care se 
înțelegeau minunat cu muncitorii. lată numele celor mai 
însemnați, care întro anumită măsură au intrat în istorie: 
Enjolras, Combeferre, Jean Prouvaire, Feuilly, Courfeyrac, 
Bahorel, Lesgle sau Laigle, Joly, Grantaire. 

Tinerii aceştia erau atât de buni prieteni între ei, încât 
alcătuiau un fel de familie. Toţi, afară de Laigle, erau din 
sudul Franței. 

Grupul lor era vrednic de luat în seamă. Astăzi a pierit în 
adâncurile nepătrunse ale trecutului. Dar, ajungând la acest 
moment al dramei, poate că nu e de prisos să îndreptăm o 


rază de lumină asupra acestor tinere frunți, mai înainte, ca 
cititorul să le vadă scufundânduse în noaptea unor întâmplări 
tragice. 

Enjolras, pe care lam pomenit cel dintâi — pentru ce, se va 
vedea mai târziu - era bogat şi singur la părinți. 

Enjolras era un tânăr fermecător, în stare uneori să fie 
fioros. Era frumos ca un înger. Un Antinous'*%! sălbatic. Ai fi 
spus văzândui privirea gânditoare că străbătuse odată, în altă 
viaţă, apocalipsul revoluţiei. Îi păstra amintirea, ca şi cum ar 
fi fost de față. Cunoştea în cele mai mici amănunte fapta cea 
mare. Fire de războinic şi de mare pontif, foarte ciudată la un 
tânăr. Oficia şi lupta totodată; în clipa de față era soldat al 
democrației; pe deasupra frământărilor timpului său, preot 
iluminat al idealului. Avea privirea adâncă, pleoapele puţin 
roşii, buza de jos groasă şi uşor disprețuitoare, fruntea înaltă. 
Ca şi alții de la sfârşitul acelui veac şi începutul acestuia din 
urmă, care sau făcut vestiți de timpuriu, era parcă prea tânăr, 
de o tinereţe proaspătă, de fată, cu toată paloarea cei acoperea 
uneori fața. Era bărbat, dar părea încă un copil. Cei douăzeci 
şi doi de ani ai săi păreau abia şaptesprezece. Era grav, şi 
părea că nu ştie că pe pământ se află şi o ființă numită femeie. 
Nu avea decât o patimă: dreptatea; numai un gând: să 
răstoarne orice piedică iar sta în cale. Pe muntele Aventin ar fi 
fost Gracchusi*%*, pe vremea Convenţiunii - SaintJust. 
Trandafirii deabia îi vedea; primăvara no băga în seamă; nu 
auzea păsările cântând: sânul gol al Evadneei nu lar fi mişcat 
mai mult decât pe Aristogiton; pentru el, ca şi pentru 
Hermodius'*%7, florile nu erau bune decât să acopere spada. 
Punea asprime în bucuriile lui. Tot ce nu era republică îl făcea 
să plece feciorelnic ochii. Era îndrăgostitul de marmură al 
Libertăţii. Vorba lui aprigă şi inspirată avea freamătul unui 
imn. 

Deschidea aripile pe neaşteptate. Vai de fata care ar fi 
cutezat să se apropie de el! Dacă vreo lucrătoare veselă din 
piața Cambrai sau din strada SaintJeandeBeauvais, văzândui 
chipul de licean, gâtul de paj, genele blonde şi lungi, ochii 


albaştri, pletele cu cârlionţii în vânt, obrajii rumeni, buzele 
proaspete, dinții minunați, ar fi poftit la acest răsărit de soare 
şi ar fi venit săşi încerce puterea frumuseţii asupra lui 
Enjolras, o privire neaşteptată şi aspră iar fi arătat deodată 
prăpastia dintre ei şi ar fi învăţato să nu confunde îngerul 
curtenitor al lui Beaumarchais cu năprasnicul heruvim al lui 
EzechieliS%8. 

Alături de Enjolras, care era logicianul revoluției, 
Combeferre era filosoful ei. Deosebirea între logica revoluției şi 
filosofia ei este că logica poate duce la război, pe când filosofia 
nu poate ajunge decât la pace. Combeferre îl întregea pe 
Enjolras şii îndrepta greşelile. Nu ţintea atât de sus, dar 
privirea lui era mai cuprinzătoare. Voia să toarne în sufletele 
oamenilor principiile mari ale ideilor umanitare; zicea: 
revoluție, dar civilizaţie. Şi în jurul muntelui prăpăstios el 
desfăşura larg cerul albastru. De aceea, în toate părerile lui 
Combeferre se găsea ceva mai uşor de înțeles şi de îndeplinit. 
Alături de Combeferre aerul revoluției era mai uşor de respirat 
decât lângă Enjolras. După Enjolras revoluția purcedea din 
dreptul divin, iar după Combeferre din dreptul natural. Cel 
dintâi se apropia de Robespierre, cel deal doilea se alătura lui 
Condorcet. Combeferre trăia, mai mult decât Enjolras, viața 
omului de toate zilele. Dacă lear fi fost dat acestor doi tineri să 
intre în istorie, unul ar fi fost cel drept, celălalt cel înțelept; 
Enjolras avea mai multă bărbăție, Combeferre mai multă 
omenie. Vir (bărbat) şi homo (om) - acesta era mica deosebire 
dintre ei. Combeferre era blând, după cum Enjolras era aspru, 
amândoi din neprihănire sufletească. Îi plăcea cuvântul 
cetățean dar mai mult cuvântul om. Bucuros ar fi spus 
hombreis*, ca spaniolii. Citea de toate: mergea la teatru; 
urma prelegerile publice; învăţa de la Arago!7%: despre 
polarizarea luminii, îl încântase o lecție a lui Geoffroy 
SaintHilairei7%: care explicase îndoita funcţiune a arterei 
carotide externe şi a celei interne, una din ele hrănind fața, 
cealaltă creierul; se ţinea la curent; urmărea ştiinţa pas cu 
pas; punea fațăn față pe SaintSimon cu Fourieri!7%; dezlega 


hieroglife; spărgea pietrele pe care le găsea şi făcea geologie; 
desena din memorie un fluture bombyx'7%; semnala greşelile 
de limbă din Dicţionarul Academiei, studia pe Puysâgur şi 
Deleuze'?%*; nu proclama nicio certitudine, nici măcar 
minunile; nu tăgăduia nimic, nici măcar strigoii, frunzărea 
colecția Monitorului, cugeta. Declara că viitorul e în mâna 
învăţătorilor, şi tot ceea ce privea educaţia îi da de gândit. Voia 
ca societatea să lucreze neîncetat la ridicarea nivelului 
intelectual şi moral, la răspândirea ştiinţei, la punerea în 
circulație a ideilor şi la dezvoltarea spiritului celor tineri şi se 
temea ca nu cumva lipsa de metodă şi sărăcia patrimoniului 
literar, mărginit la cele douătrei veacuri aşazise clasice, cu 
prejudecățile scolastice şi rutina, să nu facă din liceele noastre 
un fel de crescătorii artificiale de stridii. Era savant, purist, 
precis, avea cunoştinţe tehnice în toate domeniile, muncea cu 
sârguinţă şi era în acelaşi timp „un visător de himere”, cum 
spuneau prietenii săi. 

Credea în toate visurile: drumul de fier, înlăturarea durerii 
în operaţiile chirurgicale, fixarea imaginii în camera obscură, 
telegraful electric, cârma balonului. Aşa după cum nu îl 
înspăimântau nici zidurile de cetate, pe care superstiţiile, 
prejudecățile şi despotismul le ridicau în fața omenirii. Era 
dintre cei ce cred că până la urmă ştiinţa va învinge. Enjolras 
era un şef; Combeferre, o călăuză. Ai fi vrut să lupţi alături de 
cel dintâi şi să porneşti la drum cu celălalt. Nu că nar fi fost şi 
Combeferre în stare să lupte; era gata oricând să se ia de piept 
cu orice piedică şi so atace cu toată puterea lui vijelioasă. Iar fi 
plăcut însă mai mult să ajute omenirii la împlinirea destinelor 
ei, puțin câte puţin, prin învăţarea adevărurilor eterne, prin 
promulgarea legilor pozitive; şi, între două feluri de lumini, ar 
fi ales mai curând pe cea care străluceşte decât pe cea care 
arde. Un foc poate lumina ca aurora, e adevărat, dar de ce să 
naştepți să se facă ziuă? Vulcanul luminează, dar şi mai bine 
luminează zorile. Combeferre ar fi ales mai degrabă 
neprihănirea frumosului decât vâlvătaia sublimului. O lumină 
învăluită de fum, un progres înfăptuit prin violență nu 


mulțumea decât pe jumătate sufletul lui blând şi cumpătat. 
Goana oarbă a unui popor spre adevăr, un nou '93 îl 
înspăimântau; totuşi, lâncezeala îl mâhnea şi mai mult, 
simțind în ea putreziciunea şi moartea; la drept vorbind, îi 
plăcea mai degrabă spuma izvorului curat, decât miasmele 
mlaştinii; şuvoiul limpede al râului, decât apa stătută a 
smârcurilor;, cascada Niagara mai mult decât lacul 
Montfaucon. Pe scurt, nu voia nici zăbava, dar nici graba. În 
timp ce furtunoşii lui prieteni, îndrăgostiți donchijoteşti ai 
absolutului, doreau din suflet şi aşteptau minunatele 
întâmplări ale revoluției, Combeferre înclina să lase în voie 
progresul, progresul cel bun, mai puţin clocotitor poate, dar 
curat; metodic, dar fără pată; răbdător şi liniştit, dar 
imperturbabil. Combeferre sar fi rugat în genunchi pentru ca 
viitorul ce se apropia să fie fără păcat şi să nu tulbure cu 
nimic marea revoluție virtuoasă a popoarelor. „Binele trebuie 
să fie nevinovat”, spunea el neîncetat. Întradevăr, dacă în 
măreția ei, revoluția priveşte țintă spre un ideal strălucitor şi 
se avântă către el printre fulgere, cu gheare de foc şi de sânge, 
frumusețea progresului este aceea de a fi nespălat; între 
Washington şi Danton e aceeaşi deosebire, ca între un înger cu 
aripi de lebădă şi un înger cu aripi de vultur. 

Jean Prouvaire era, putem spune, şi mai blând decât 
Combeferre. El se numea Jehan, după un gust nevinovat al 
vremii aceleia, gust ce se îmbina cu mişcarea puternică şi 
adâncă din care izvorâse şi studiul atât de necesar al evului 
mediu. Jean Prouvaire era îndrăgostit, avea o floare întro 
glastră pe care o îngrijea, cânta din flaut, făcea versuri, iubea 
poporul, îl durea soarta femeii, plângea de mila copilului; avea 
aceeaşi încredere în viitor ca şi în Dumnezeu şi mustra 
revoluția că tăiase un cap regesc, capul lui Andre Chenier'79%. 
Avea un glas de obicei fraged şi dintrodată bărbătesc. Era un 
cărturar, un erudit, aproape un orientalist. Mai presus de 
toate era bun şi, lucru uşor de înțeles pentru cine ştie cât de 
aproape e bunătatea de măreție, în poezie îi plăceau elanurile 
spre nemărginire. Ştia italiana, latina, greaca şi ebraica; se 


folosea de ele ca să citească numai patru poeţi: pe Dante, pe 
luvenal!7%', pe Eschyl şi Isaia. În franțuzeşte citea mai 
bucuros pe Corneille decât pe Racine şi prefera pe Agrippa 
d'Aubigne€!7%: lui Corneille. Hoinărea pe câmpul plin de ovăz 
sălbatic şi de albăstrele şi urmărea norii de pe cer aproape tot 
aşa cum urmărea întâmplările politice. Sufletul lui avea două 
atitudini: una față de om, alta față de Dumnezeu. Învăţa sau 
cugeta. Toată ziua era preocupat de problemele sociale: 
salariul, capitalul, creditul, căsătoria, religia, libertatea de a 
gândi, libertatea de a iubi, educația, pedeapsa, mizeria, 
dreptul de asociaţie, proprietatea, producţia şi repartizarea 
bunurilor; întrebările care acoperă cu întuneric furnicarul 
omenesc; iar seara se uita la stele, lumea imensă a spațiilor 
cereşti. Ca şi Enjolras, era bogat şi singur la părinți. Vorbea 
cu blândeţe, punea capul în pământ, pleca ochii, zâmbea 
încurcat, se îmbrăca prost, se mişca stângaci, se roşea din 
nimic, era foarte sfios; altminteri, plin de curaj. 

Feuilly lucra evantaiuri, era orfan de tată şi de mamă, 
câştigând anevoie trei franci pe zi şi neavând decât un gând: 
să dezrobească lumea. Mai avea şi o altă grijă; să învețe; 
învățătura era pentru el tot un mijloc de a se dezrobi! Învăţase 
singur să scrie şi să citească; tot ce ştia învățase singur. 
Feuilly era mărinimos. Îmbrăţişarea lui nu cunoştea margini. 
Orfanul acesta înfiase întreaga omenire. Lipsit de mamă, îşi 
închinase gândurile patriei. Nu voia să rămână pe pământ un 
om fără ţară. Cu marea putere de pătrundere caracteristică 
omului din popor, descoperise ceea ce numim noi astăzi 
principiul naționalităților. Învăţase istoria dinadins ca să aibă 
temeiuri de răzvrătire. În acest cerc de tineri utopişti, 
îngrijorați mai ales de soarta Franţei, el înfățişa ceea ce era 
dincolo de hotare. Specialitatea lui era Grecia, Polonia, 
Ungaria, România, Italia. Pomenea mereu aceste nume de 
țări, şi unde se potrivea, şi unde nu, cu stăruința cuvenită 
cauzelor drepte. Turcia stăpână pe Tesalia şi pe Creta, Rusia 
stăpână pe Varşovia, Austria stăpână pe Veneţia - acestea îl 
scoteau din sărite. Dintre toate, lovitura cea mai mare, de la 


1772, îl făcea să se revolte. Nu există elocvență mai 
convingătoare decât aceea a adevărului rostit cu indignare. 
Feuilly era un orator de felul acesta. Nu mai isprăvea cu data 
mârşavă: 1772; cu acel popor nobil şi viteaz ucis prin trădare, 
cu acea crimă în trei, cu acea capcană nemaipomenită, care a 
slujit de atunci ca model pentru sfâşierea şi desființarea atâtor 
state, atâtor naţiuni nobile, jefuite, ca să spunem aşa, de actul 
lor de naştere. Toate atentatele sociale din epoca noastră se 
trag de la împărțirea Poloniei. Sfâşierea Poloniei, iată teorema 
ale cărei corolare sunt toate crimele politice deacum. Se 
împlineşte aproape un veac, de când na fost tiran, nici 
trădător care să nu fi vizat, omologat, contrasemnat şi parafat 
ne varietur'% împărțirea Poloniei. 

În dosarul trădărilor moderne, aceasta e cea dintâi. 
Congresul de la Viena a copiat această crimă înainte de ao 
săvârşi pe a sa. 1772 a dat semnalul vânătoarei de oameni; 
1815 a adus cu sine împărțirea prăzii. 

Aşa sunau de obicei cuvântările lui Feuilly. Lucrătorul 
sărac luase sub ocrotirea lui dreptatea şi dreptatea îl 
răsplătea înălțândul. Întradevăr, dreptatea trăieşte în veşnicie. 
Varşovia nu poate fi a țarilor, aşa cum Veneţia nu poate fi a 
nemților. Degeaba îşi pun în joc regii iscusința şi onoarea lor. 
Mai curând sau mai târziu, patria înecată se ridică şi iese pe 
deasupra. Grecia e iarăşi Grecia, Italia e mereu Italia. 
Contestaţia pe care dreptul o ridică împotriva stării de fapt nu 
se şterge niciodată, nu se prescrie niciodată. Furtul în dauna 
unui popor nu se prescrie. Aceste escrocherii sfruntate nau 
niciun viitor. Nu se şterge pecetea unei națiuni aşa cum ştergi 
prețul de pe o batistă. 

Courfeyrac avea un tată care se numea domnul de 
Courfeyrac. Una din ideile greşite ale burgheziei din timpul 
restaurației era aceea de a crede în particula nobleței. Această 
minusculă prepoziție nare nicio însemnătate. Dar burghezii 
din vremea Minervei”% prețuiau aşa de mult pe bietul de, 
încât te simțeai obligat săl laşi deoparte. Domnul de Chauvelin 
îşi zicea domnul Chauvelin, domnul de Caumartin - domnul 


Caumartin, domnul de Constant de Rebecque - Benjamin 
Constant, domnul de Lafayette —- domnul Lafayette!710:. 
Courfeyrac nu voise să rămână nici el mai prejos şi se nu-mi 
scurt: Courfeyrac. 

Am putea, în ceea ce priveşte pe Courfeyrac, să ne oprim 
aici şi să ne mărginim a adăuga: Courfeyrac, vezi Tholomyes. 

Courfeyrac avea întradevăr această vervă a tinerilor care 
sar putea nu-mi drăceasca frumusețe a minții. 

Mai târziu dispare, ca drăgălăşenia unei pisicuţe, iar toată 
această zveltețe se sfârşeşte pe două picioare la burghez şi pe 
patru labe la motan. 

Generaţiile care trec prin şcoli, tinerii recruți care se perindă 
unii după alții îşi trec din mână în mână, quasi cursorestit, 
acest fel de spirit aproape acelaşi totdeauna, aşa că, precum 
spuneam, primul venit care lar fi ascultat în 1828 pe 
Courfeyrac ar fi crezut căl aude pe Tholomyes în 1817. Numai 
că acest Courfeyrac era un băiat de treabă. În ciuda 
asemănărilor minţii, deosebirea între Tholomyes şi el era 
mare. Omul ascuns în fiecare din ei era cu totul altul la cel 
dintâi, decât la cel din urmă. În Tholomyes era un procuror, în 
Courfeyrac, un cavaler medieval. 

Enjolras era şeful, Combeferre călăuza, Courfeyrac era 
miezul, focarul. Ceilalţi răspândeau mai multă lumină, el da 
mai multă căldură; e drept că avea toate însuşirile unui focar; 
rotunjimea şi radiaţia. 

Bahorel luase parte la mişcarea sângeroasă din iunie 1822, 
cu prilejul înmormântării tânărului Lallemand'712. 

Bahorel era un băiat plin de voie bună, dar cam 
destrăbălat, cumsecade, mână spartă, darnic până la risipă, 
vorbăreț până la elocinţă, îndrăzneț până la obrăznicie, un om 
cum nu se poate mai bun; cu jiletca bătătoare la ochi şi cu 
idei roşii ca focul; mare scandalagiu, nimic nu-i plăcea mai 
mult decât cearta, afară numai de răscoală; şi nimic nu-i 
plăcea mai mult ca o răscoală, afară numai de o revoluţie; 
totdeauna gata să spargă un geam, să scoată pietrele din 


caldarâmul străzii, să dărâme un guvern, ca să vadă ce 
urmare ar avea. 

Era student de unsprezece ani. Frunzărea dreptul, dar nul 
învăța. Îşi luase drept deviză: niciodată avocat, şi drept blazon 
o măsuţă de noapte în care întrezărea toca în patru colțuri'?71*%. 
De câte ori trecea prin fața Facultăţii de drept, ceea ce i se 
întâmpla rar, îşi încheia redingota, căci paltonul nu apăruse 
încă, şi se deda la unele precauţțiuni igienice. Spunea despre 
portalul facultăţii: „Ce moşneag frumos!” lar despre decanul 
ei, domnul Delvincourt: „Ce monument!” Cursurile erau 
pentru el subiect de cântece, iar profesorii prilej de caricaturi. 
Cheltuia, ca să nu stea degeaba, o sumă destul de frumuşică: 
vreo trei mii de franci. Părinţii lui erau ţărani pe care-i 
deprinsese săşi respecte feciorul. 

Spunea despre ei: „Sunt ţărani, nu-s burghezi; vezi, de 
aceea sunt deştepţi”. 

Bahorel, având anumite toane, era clientul mai multor 
cafenele. Toţi ceilalți îşi aveau localul lor; el nu. Hoinărea. A 
rătăci e omenesc; a hoinări e parizian. Bahorel, minte 
pătrunzătoare, era un gânditor mai adânc decât părea. 

Făcea legătura între Prietenii A.B.C.ului şi alte grupuri, ce 
abia începuseră să se lege, dar care aveau mai târziu să se 
închege. 

În soborul acesta de capete tinere era şi unul pleşuv. 

Marchizul d'Avaray, pe care Ludovic al XVIlllea îl făcuse 
duce, pentru căl ajutase să se urce întro trăsură de piaţă în 
ziua când a emigrat, povestea că în 1814, la întoarcerea sa în 
Franța, pe când regele cobora la Calais, un om ia întins o 
jalbă: „Ce ceri?” îl întrebă regele. „Sire, o stație de diligenţă.” 
„Cum te cheamă?” „L'Aigle”i71*. Regele se încruntă, se uită la 
iscălitura de pe jalbă şi văzu numele scris astfel: Lesgle. 
Această ortografie prea puţin bonapartistă mişcă pe rege, care 
începu să zâmbească. „Sire, spuse din nou omul cu jalba, un 
străbunic al meu a fost argat la câini şi i sa spus 
Lesgueules'715%. Din această poreclă mia ieşit numele. Eu mă 
numesc Lesgueules, prescurtat Lesgle şi din greşeală L'Aigle.” 


Regele încetă să zâmbească. Mai târziu dădu omului staţia de 
diligență de la Meaux, dinadins sau din greşeală. 

Pleşuvul grupului A.B.C. era fiul acestui Lesgle sau Legle şi 
iscălea Laigle (de Meaux)?*. Ca să scurteze, camarazii îi 
ziceau Bossuet. 

Bossuet era un băiat vesel şi fără noroc. Specialitatea lui 
era să nu izbutească în nimic. În schimb, făcea haz de toate. 
La douăzeci şi cinci de ani era chel. Tatăl său reuşise să se 
pricopsească cu o casă şi un petec de pământ; dar fiul nu 
avusese altceva mai bun de făcut decât să piardă întro 
întreprindere fără noroc şi casa şi pământul. Nu-i rămăsese 
nimic. Era citit, era deştept, dar nu izbutea în nimic. Toate îi 
ieşeau anapoda, în toate se înşela, tot ce clădea se dărâma 
peste el. Dacă spărgea lemne, îşi tăia un deget. Dacă avea o 
iubită, afla în curând că fata mai are un prieten. În fiece clipă i 
se întâmpla un necaz; de aceea era vesel. Spunea: „Locuiesc 
sub un acoperiş de olane care cad”. Nu se mira niciodată, căci 
la rău se aştepta oricând, rămânea senin în fața nenorocului, 
iar când soarta îi juca vreo festă, râdea ca unul ce ştie de 
glumă. Era sărac, dar sacul cu hazuri era totdeauna plin. 
Ajungea repede la ultimul gologan, dar niciodată la ultimul 
hohot de râs. Când necazul îi păşea pragul, îl saluta ca pe o 
veche cunoştinţă; se întâlnea cu necazul şi îl bătea pe burtă; 
cu soarta rea era aşa de bun prieten, încât îi spunea pe nume: 
„Bună ziua, Piazărea!” 

Această prigoană a destinului îl făcuse isteț. Scotea bani şi 
din piatră seacă. Navea lețcaie, dar găsea totdeauna câțiva 
franci când i se năzărea să facă „cheltuieli nesăbuite”. Întro 
noapte merse până acolo încât mâncă „o sută de franci” la o 
masă cu o pupăză flecară, ceea ce îl făcu să spună în toiul 
chefului: „Fată de cinci galbeni, ia tragemi cizmele!” 

Bossuet se îndrepta încet spre cariera de avocat. Învăța 
dreptul în felul lui Bahorel. Bossuet nu prea avea locuinţă; 
uneori navea chiar deloc. Se oploşea când la unul, când la 
altul, de cele mai multe ori la Joly. Joly urma medicina. Era 
cu doi ani mai tânăr decât Bossuet. 


Joly era tânărul bolnav închipuit. Studiul medicinii îl făcuse 
să fie mai mult bolnav decât medic. La douăzeci şi trei de ani 
avea toate bolile şişi petrecea viața cercetânduşi limba în 
oglindă. Spunea că omul se magnetizează ca un ac, şi în 
camera unde dormea îşi punea patul cu capul la miazăzi şi cu 
picioarele la miazănoapte, pentru ca circulaţia să nu-i fie 
stingherită în timpul nopţii de marele curent magnetic al 
globului pământesc. 

Când era furtună, îşi pipăia pulsul. Altminteri, era cel mai 
vesel dintre toți. Toate aceste nepotriviri - tânăr, maniac, 
plăpând şi vesel - se împăcau bine între ele şi dădeau o 
făptură plăcută şi originală, căreia camarazii îi ziceau: Jolllly. 
„Îţi poţi lua zborul pe patru aripi”717, îi spunea Jean 
Prouvaire. 

Joly avea obiceiul să miroasă cu nasul mânerul bastonului 
— semnul unei minţi pătrunzătoare. 

Aceşti tineri, atât de deosebiți şi despre care la urma urmei 
nar trebui să vorbim decât cu seriozitate, aveau toți aceeaşi 
credință: progresul. 

Toţi coborau direct din revoluția franceză. Până şi cei mai 
uşuratici rosteau cu evlavie data de '89. Părinţii lor, fireşte, 
erau sau fuseseră constituționalişti, regalişti, doctrinari; dar 
lor ce le păsa? Acel talmeşbalmeş dinaintea lor nu-i privea; ei 
erau tineri; în vinele lor curgea sângele curat al principiilor 
revoluției. Ei se declarau fără nicio rezervă pentru dreptul 
inalterabil şi datoria absolută. 

Ucenici sau inițiați, ei plămădeau pe ascuns un ideal al lor. 


Printre toate aceste inimi pătimaşe şi toți aceşti credincioşi 
ai unei convingeri, se afla şi un sceptic. Cum de se pripăşise 
acolo? Prin juxtapunere. Scepticul se numea Grantaire şi 
iscălea de obicei prin acest rebus: R71*%. Grantaire era un om 
care se ferea să aibă o credinţă. Era, de altfel, unul dintre 
tinerii care învățase mai mult în timpul anilor lor universitari 
la Paris. Ştia că la cafeneaua Lemblin se găsea cea mai bună 
cafea şi că la cafeneaua Voltaire se află cel mai bun biliard; că 
la Ermitage, pe bulevardul Maine, erau plăcinte gustoase şi 
fete vesele; pui la grătar la mătuşa Saguct; că cei mai buni 
țipari în sos de vin sunt la bariera Cunette şi un vinişor alb de 
soi la bariera Combat. Cunoştea toate locurile unde se găseau 
lucruri bune. Era meşter mare în lupta cu picioarele, cunoştea 
câteva dansuri şi mânuia cu îndemânare bastonul. Pe 
deasupra, straşnic băutor. Era peste măsură de urât. Ilrma 
Boissy, cea mai drăguță pantofăreasă din vremea aceea, 
înfuriată pe urâţenia lui, dăduse această sentință: „Grantaire 
ăsta e de nesuferit”. Dar el era atât de îngâmfat, încât nimic 
nul atingea. Se uita ţintă şi galeş la toate femeile, cu aerul că 
spune: „dacaş vrea” şi căuta săi facă pe tovarăşii lui să creadă 
că avea căutare. 

Cuvintele acestea: dreptul poporului, drepturile omului, 
contractul social, revoluția franceză, republica, democraţia, 
umanitatea, civilizația, religia, progresul - nu însemnau 
aproape nimic pentru Grantaire. Zâmbea când le auzea. 
Scepticismul, această putreziciune a cugetării, nu-i lăsase 
nicio idee teafără în minte. Trăia zeflemisind. Axioma lui era: 
„Nu există decât o singură certitudine: paharul meu, când e 
plin”. Râdea de toate credințele partidelor; râdea de fratesău 
ca şi de taicăsău; de Robespierre cel tânăr ca şi de Loizerolles. 
I719; Ceau câştigat dacă au murit?” zicea el. Despre crucea pe 
care a fost răstignit Isus spunea: „lată o spânzurătoare care 
şia făcut datoria”. Muieratic, jucător de cărți, chefliu, deseori 
beat, cânta mereu, spre neplăcerea tinerilor visători, aria: 
Trăiască Henric al IVlea; Ne plac fetele şi vinul cel bun. 


De altfel, acest sceptic avea şi el un Dumnezeu. Dumnezeul 
lui nu era o idee, o credință, o artă, o ştiinţă; era un om: 
Enjolras. Grantaire îl iubea; se uita la el ca la soare. Acest om 
care se îndoia de toate, acest om anarhic — de cine oare se 
legase din toată această falangă de spirite absolute? De cel 
mai absolut dintre ei. Prin ce anume îl subjugase Enjolras? 
Prin ideile lui? Nu; prin caracterul lui. Acest fenomen se 
observă foarte des. Un sceptic care se alipeşte unui credincios 
e un lucru firesc, ca legea culorilor complementare. Ne atrage 
tocmai ceea ce ne lipseşte. Nimeni nu iubeşte mai mult lumina 
decât orbul. O pitică se prăpădeşte după  falnicul 
tamburmajor. Broscoiul e mereu cu ochii la cer. De ce? Ca să 
vadă pasărea zburând. Lui Grantaire, în care se cuibărise 
îndoiala, îi plăcea să vadă cum clocoteşte credința în Enjolras. 
Avea nevoie de Enjolras. Fără săşi dea bine seama şi fără să 
încerce săşi lămurească de ce, firea lui curată, sănătoasă, 
tare, dreaptă, aspră, nevinovată îl fermeca. Admira din 
instinct tot ce era opus firii lui. Ideile lui lipsite de vlagă, 
şovăielnice, destrămate, bolnave, pocite se agățau de Enjolras 
ca de o şiră a spinării. Slăbiciunea lui morală se sprijinea pe 
tăria aceasta. Grantaire lângă Enjolras se simțea iarăşi 
cineva. Erau, de altfel, în el însuşi două firi ce păreau că nu 
pot sta împreună. Era batjocoritor şi totodată prietenos. 
Nepăsător şi totodată iubitor. Spiritul său nu avea nevoie de 
credință, dar inima lui nu putea trăi fără prietenie. Adâncă 
nepotrivire, căci dragostea e o credință. Aşa era firea lui. Sunt 
oameni născuţi parcă anume pentru a fi cealaltă parte a 
medaliei. Aceştia sunt Pollux, Patrocle, Nisus, Eudamidas, 
Ephestion, Pechmâja.!729 

Ei nu trăiesc decât sprijininduse pe altul. Numele lor e 
partea a doua şi nu se scrie decât cu conjuncția „şi” dinainte, 
viața lor nu e a lor. E cealaltă față a unui destin care e al 
altuia. Grantaire era unul dintre aceşti oameni. Era cealaltă 
față a lui Enjolras. Sar putea spune că astfel de înrudiri încep 
cu alfabetul. În şiragul literelor, O şi P sunt nedespărţite. Poţi 
spune cum vrei, O şi Psau Oreste şi Pylade”721. 


Grantaire, adevărată umbră a lui Enjolras, se aciuase în 
cercul acestor tineri. Acolo trăia, numai în mijlocul lor se 
simțea bine şi se ţinea de ei ca scaiul. Cea mai mare bucurie a 
lui era săi vadă cu ochii împăienjeniți de vin, în jurul lui, săi 
simtă trăind. lar ceilalți îl îngăduiau printre ei din pricina 
veseliei lui. 

Enjolras, credinciosul, îl dispreţțuia pe sceptic, iar Enjolras, 
cumpătatul, îl disprețuia pe beţivan. Îl privea cu o milă 
disprețuitoare. Grantaire era un Pylade respins. Mereu 
bruftuit de Enjolras, repezit cu asprime şi mereu izgonit, se 
întorcea mereu la el şi spunea privindul: „Frumoasă 
marmură!” 


II — Discursul funebru al lui Bossuet 
pentru Blondeau 


Întro dupăamiază care avea, după cum se va vedea, o 
oarecare legătură cu întâmplările povestite mai sus, Laigle de 
Meaux stătea rezemat leneş de uşa cafenelei Musain. Părea o 
cariatidă în concediu; nu sprijinea decât propria ei visare. Se 
uita la Piaţa SaintMichel. Visătorii stau rezemați ca şi cum ar 
fi, aşa zicând, culcaţi deanpicioarelea. Laigle de Meaux se 
gândea fără tristețe la o mică neplăcere care i se întâmplase 
cu două zile înainte la facultate şi care îi schimba oarecum 
planurile personale de viitor, şi aşa destul de nelămurite. 

Visarea lui na împiedicat trecerea unei cabriolete şi nici pe 
visător so vadă trecând. Laigle de Meaux, ai cărui ochi 
rătăceau în neştire, văzu prin negurile acestei visări un 
vehicul cu două roți ce străbătea piața la pas, nehotărât 
parcă. Ce urmărea cabrioleta? De ce mergea la pas? Laigle se 
uită la ea. Lângă vizitiu stătea un bărbat tânăr şi la picioarele 
tânărului un sac de călătorie, foarte încăpător. Pe stofa 
sacului era cusut un bilet, pe care scria cu litere mari negre: 
Marius Pontmercy. 

Citind acest nume, Laigle tresări: 


— Domnul Pontmercy! 

La strigătul acesta, cabrioleta se opri. 

Tânărul, care părea şi el cufundat în gânduri, ridică ochii: 

— Poftim? 

— Dumneata eşti domnul Marius Pontmercy? 

— Da, eu. 

— Te căutam, rosti Laigle de Meaux. 

— Cum aşa? întrebă Marius, căci el era. Venea de la 
bunicul său şi se afla în fața unui chip pe care nul văzuse 
niciodată. Eu nu te cunosc. 

— Nici eu nu te cunosc, răspunse Laigle. 

Marius crezu că avea dea face cu un mucalit, care a pus la 
cale o farsă în plină stradă. Şi tocmai în clipa aceea nu-i ardea 
de glumă. Încruntă sprâncenele. Laigle de Meaux, netulburat, 
urmă: 

— Ai fost alaltăieri la facultate? 

— Poate. 

— Ba e sigur. 

— Eşti student? îl întrebă Marius. 

— Da, domnule. Ca şi dumneata. Am intrat alaltăieri, din 
întâmplare, la curs. Ştii, câteodată ne trece prin cap şi o 
asemenea năzbâtie. Profesorul tocmai făcea apelul. Ştii şi 
dumneata ce ridicoli sunt! La a treia absenţă te şterg din 
catalog. Înseamnă că se duc pe gârlă şaizeci de franci. 

Marius începuse săl asculte. Laigle urmă: 

— Blondeau făcea apelul. Îl cunoşti pe Blondeau?... Are 
nasul foarte subțire şi ascuţit; adulmecă cu mare poftă orice 
absență. A început ca un şmecher cu litera P. Nici nul 
ascultam, fiindcă nu-i litera mea. Mergea bine. Niciunul na 
fost tăiat. Îmi spuneam în sinea mea: „Blondeau, iubitule, azi 
nai să execuți dintre noi pe niciunul”. Deodată, Blondeau a 
strigat: „Marius Pontmercy”. Na răspuns nimeni. Blondeau, 
mirosind a victimă, a repetat şi mai tare: „Marius Pontmercy”, 
şi a apucat condeiul. Domnul meu, am şi eu nițică inimă. 
Miam spus repede: „Uite un băiat de treabă care are să fie 
şters din catalog. Atenţie! E un om de viață, care nu e 


punctual. Nu e un elev bun. Nu e un tocilar, nu e un student 
care studiază, nu e un pui cu caş la gură, sârguincios, tare în 
ştiinţe, litere, teologie şi filosofie, nu e un prostănac dichisit. E 
un preacinstit leneş, care hoinăreşte, care bate drumurile, se 
ține după fetițeporumbiţe şi care poate în clipa asta e chiar la 
iubita mea. Săl salvăm! Moarte lui Blondeau!” În clipa aceea, 
Blondeau îşi înmuie în cerneală pana neagră de atâta 
mâzgălit. Îşi plimbă ochii sălbatici pe deasupra auditoriului şi 
strigă pentru a treia oară: „Marius Pontmercy!” Am răspuns: 
„Prezent!” Aşa se face că dumneata nai fost şters din catalog. 

— Domnule!... rosti Marius. 

— În schimb am fost şters eu, adăugă Laigle de Meaux. 

— Nu pricep, zise Marius. 

Laigle urmă: 

— E foarte simplu. Eram destul de aproape de catedră, ca 
să răspund, şi de uşă, ca so şterg. Profesorul se uită ţintă la 
mine. Şi deodată Blondeau, care trebuie să fie nasul deştept 
despre care vorbeşte Boileau, a sărit la litera L. Asta e litera 
mea. Sunt din Meaux şi mă cheamă Lesgle. 

— V'aigle, îl întrerupse Marius. Ce nume frumos! 

— Domnule, când Blondeau a ajuns la numele meu frumos 
şi a strigat: „Lesgle!” am răspuns: „Prezent! Atunci Blondeau 
ma privit cu blândețea tigrului, a zâmbit şi mia spus: „Dacă 
eşti Pontmercy, nu poți să fii Laigle”. Fraza era lipsită de 
bunăvoință față de dumneata, dar pentru mine mortală. A zis 
şi ma şters. 

— Domnule, sunt dezolat... strigă Marius. 

— Înainte de toate, îl întrerupse Laigle, vreau săl 
îmbălsămez pe Blondeau cu câteva fraze bine simţite. Îl 
socotesc mort. Moartea nar adăuga prea mult la slăbiciunea, 
gălbejeala, înțepeneala şi duhoarea lui. Îi spun: „Erudimini qui 
judicatis terram.'722: Aci zace Blondeau, Blondeau Nasdeştept, 
Blondeau Nasica, boul disciplinei, bos disciplinae, dulăul 
regulamentului, arhanghelul care a fost în viața lui drept, 
corect, precis, ţeapăn, cinstit şi pocit. Dumnezeu la şters pre 
el, precum ma şters şi el pe mine.” 


Marius reluă: 

— Sunt foarte mâhnit... 

— Tinere, spuse Laigle de Meaux, să te înveți minte. Pe viitor 
să fii punctual. 

— Îţi cer iertare de o mie de ori. 

— Să nu te mai expui, ca din pricina dumitale să fie dat 
afară aproapele dumitale. 

— Sunt disperat. 

Laigle izbucni în râs. 

— Eu sunt încântat. Era cât peaci să ajung avocat. Acum 
am scăpat. Renunţ la gloria baroului. Nam să mai apăr 
văduvele şi nam să mai asupresc pe orfani. Sa terminat cu 
toga şi cu stagiul! Am obținut să fiu şters, şi această fericire o 
datorez dumitale, domnule Pontmercy. Doresc săţi fac în chip 
solemn o vizită de mulțumire. Unde locuieşti? 

— În cabrioleta asta, spuse Marius. 

— Semn de bogăție, urmă Laigle liniştit. Te felicit. Ai o 
locuință de nouă mii de franci pe an. 

În clipa aceea, Courfeyrac ieşi din cafenea. Marius zâmbi cu 
tristeţe. 

— Mă aflu de două ceasuri în locuinţa asta şi aş vrea să ies 
din ea. Dar aşa e povestea, nu ştiu încotro să mă duc. 

— Domnule, zise Courfeyrac, hai la mine! 

— Dacă aş avea o locuință mi sar cuveni întâietatea, zise 
Laigle. 

— Taci, Bossuet! urmă Courfeyrac. 

— Bossuet, zise Marius. Parcă te chema Laigle. 

— De Meaux, răspunse Laigle. În metaforă: Bossuet. 

Courfeyrac se urcă în cabrioletă. 

— Birjar! rosti el. La hotelul Porte SaintJacques! 

În aceeaşi seară. Marius era instalat întro odaie a hotelului 
Porte SaintJacques, alături de Courfeyrac. 


III — Uimirile lui Marius 


În câteva zile, Marius se împrieteni cu Courfeyrac. Tinereţea 
e epoca sudurilor repezi şi a cicatrizărilor imediate. Marius 
răsuflă în voie lângă Courfeyrac, ceea ce era un lucru nou 
pentru el. Courfeyrac nu-i puse întrebări. Nici nu-i trecu prin 
gând aşa ceva. La vârsta asta chipurile omeneşti se 
mărturisesc de la început. Nu mai e nevoie de cuvinte. Se 
poate spune despre câte un om tânăr că are un chip vorbăreț. 
Tinerii se privesc şi se cunosc. 

Cu toate acestea, întro dimineaţă, Courfeyrac îi puse pe 
neaşteptate următoarea întrebare: 

— Ia spune, ai opinii politice? 

— Ei, astai! zise Marius aproape jignit. 

— Ce eşti? 

— Democratbonapartist. 

— Culoarea cenuşie a şoricelului liniştit, spuse Courfeyrac. 

A doua zi, Courfeyrac îl duse pe Marius la cafeneaua 
Musain. Apoi îi şopti la ureche zâmbind: „Trebuie să te 
introduc în revoluție”. Şil duse în sala Prietenilor A.B.C.ului. Îl 
prezentă tovarăşilor, rostind cu jumătate de glas doar un 
cuvânt, pe care Marius nul pricepu: un ucenic. 

Marius căzuse întrun viespar de inteligențe. De altfel, deşi 
era tăcut şi grav, nu era nici mai puțin avântat, nici mai puţin 
înarmat decât ceilalți. 

Marius fusese până atunci un singuratic, înclinat spre 
monolog sau spre convorbiri cu sine însuşi, şi din obişnuință 
şi dintro înclinare a firii, aşa că la început fu speriat de roiul 
acela de tineri din jurul lui. Toate aceste inițiative felurite îl 
atrăgeau spre ele şil hărțuiau. Frumoasa frământare a acelor 
gânduri dezlănțuite, neliniştite îi încurca ideile. Câteodată era 
atât de tulburat, se depărta atât de mult de propriile lui idei, 
încât îi era greu să le mai găsească. Auzea vorbinduse întrun 
chip neaşteptat despre filosofie, artă, istorie şi religie. 
Întrevedea aspecte ciudate şi, cum nu ştia să privească în 
perspectivă, i se părea că are haosul în față. Când se lepădase 
de părerile bunicului său pentru a îmbrățişa părerile lui 
taicăsău se socotise ajuns la un liman. Acum începea să 


bănuiască, plin de nelinişte şi fără curajul de a şio mărturisi 
pe față, că era încă departe de el. Unghiul sub care privea 
lucrurile începea să se deplaseze. O anumită şovăială îi 
tulbura orizonturile minţii. Ciudată zvârcolire interioară! Era 
aproape o suferință. 

Părea că pentru tinerii aceştia nu existau „lucruri 
consacrate”. Asupra tuturor chestiunilor Marius auzea un 
limbaj ciudat, care îi stânjenea spiritul încă sfios. Dacă un afiş 
de teatru înfățişa titlul unei tragedii din vechiul repertoriu, 
numit clasic, Bahorel striga: „Jos cu tragedia lăudată de 
burghez!” şi Marius îl auzea pe Combeferre răspunzândui: 

— Greşeşti, Bahorel. Burgheziei îi place tragedia, şi în 
privința asta trebuie săi dăm pace. Tragedia cu perucă are 
rațiunea ei dea fi, şi eu nu fac parte dintre aceia care-i 
tăgăduiesc dreptul la viaţă în numele lui Eschyl. În natură se 
află schițe neterminate, în creaţie parodii gata făcute. Un cioc 
care nu e cioc, nişte aripi care nu sunt aripi, nişte înotătoare 
de peşte care nu sunt înotătoare de peşte, nişte labe care nu 
sunt labe şi un măcăit dureros, care te face să râzi - iată rața! 
Şi, de vreme ce pasărea din ogradă există alături de pasărea 
zburătoare, nu văd de ce nar exista şi tragedia clasică alături 
de cea antică. 

Altă dată întâmplarea îl făcu pe Marius să treacă pe strada 
JeanJacques Rousseau, între Enjolras şi Courfeyrac, care îl 
ținea de braţ. 

— Ia aminte, îi spuse Courfeyrac, asta e strada Plâtriere, 
numită azi JeanJacques Rousseau din pricina unei perechi 
ciudate care locuia pe aci acum şaizeci de ani. Erau Jean 
Jacques şi Therese. Din când în când, în casa lor se ivea un 
copil. Therese îl năştea, JeanJacques îl lepăda pe pragul 
vreunei case străine. 

Enjolras îl certă pe Courfeyrac. 

— În faţa lui JeanJacques, tăcere! Eu îl admir. Şia părăsit 
copiii, fie, dar a înfiat poporul. 

Niciunul dintre aceşti tineri nu rostea cuvântul: împăratul. 
Numai Jean Prouvaire spunea câteodată: Napoleon; toți 


ceilalți ziceau: Bonaparte. Enjolras pronunța: Buonaparte. 
Marius era mirat. Initium sapientiae'72%. 


IV — Sala din fund a cafenelei Musain 


Una dintre convorbirile acestea, convorbiri la care Marius 
lua totdeauna parte şi în care se şi amesteca uneori, a fost o 
adevărată zguduitură pentru mintea lui. 

Lucrurile se petreceau în sala din fund a cafenelei Musain. 
În seara aceea erau de față aproape toți Prietenii A.B.C.ului. 
Lampa cea mare era sărbătoreşte aprinsă. Se vorbea de una şi 
de alta, zgomotos, dar fără patimă. Toţi ţineau cuvântări la 
întâmplare, afară de Enjolras şi de Marius, care tăceau. 
Convorbirile între prieteni sunt câteodată clocotitoare, dar 
paşnice. Era mai degrabă un joc, o învălmăşeală, decât o 
conversație. Unii aruncau cuvintele, alții le prindeau. Se 
vorbea din toate părțile. 

În sala din fund nu era primită nicio femeie, afară de 
Luison, fata care spăla vasele la cafenea şi care trecea din 
când în când de la spălător la „laborator”. 

Grantaire, beat dea binelea, îi asurzea pe toți cei din colțul 
unde se făcuse stăpân. Spunea lucruri cuminţi şi smintite, le 
urla mai bine zis: 

— Mie sete! Muritorilor, am un vis: butoiul deo tonă din 
Heidelbergi!72* să fie lovit de apoplexie şi eu să fac parte din 
duzina de lipitori care i se va pune. Vreau să beau. Să uit 
viața. Viața e născocirea urâtă a nu ştiu cui. Nici nu ţine 
mult, nici nu face multe parale. Te istoveşti, ca să trăieşti. 
Viața e un decor cu prea puţine schimbări. Fericirea e o 
cercevea veche, zugrăvită pe o singură parte. Ecleziastul a 
spus „Totul e deşertăciune”. Eu gândesc la fel cu omul ăsta de 
treabă, care poate nici na existat. Nimicul na vrut să umble în 
pielea goală şi sa îmbrăcat cu deşertăciunea. O deşertăciune, 
înveşmântare a oricui nimic în cuvinte mari! Bucătăria e 
laborator; dansatorul - profesor; saltimbancul - atlet; 


meşterul zidar - arhitect; boxerul - pugilist; farmacistul — 
chimist; peruchierul — artist; jocheul — sportman, iar gândacul 
de bucătărie e un pterigibranchius. Deşertăciunea are două 
fețe; pe o parte e nerozia, un negru care poartă mărgele, iar pe 
alta prostia, filosoful în zdrenţele lui. Compătimesc pe unul, 
râd de celălalt. Ceea ce numim onoruri şi demnități, sau chiar 
onoare şi demnitate, sunt un aliaj ieftin. Regii îşi fac jucării 
din orgoliul omenesc. Caligula şia înaintat calul consul. Carol 
al Illea a făcut dintro pulpă de bou un cavaler!72*%. Şi acum 
mai împăunaţivă între consulul Incitatus'72% şi baronul 
Roastbeef?727:. Nici valoarea în sine a oamenilor nu e mai 
vrednică de cinste. Ascultaţi lauda pe care io aduce vecinul 
vecinului! Albul pe alb e fioros. Dacă ar vorbi crinul, cear mai 
încondeiao pe porumbiţă! O bigotă care bârfeşte o cucernică e 
mai veninoasă decât o năpârcă sau un scorpion. Păcat că sunt 
un om fără cultură, pentru că altfel vaş cita o mulțime de 
pilde. Eu sunt un necioplit, dar am avut totdeauna duh. Când 
eram elevul lui Gros'72%, în loc să mâzgălesc pânzeturi îmi 
petreceam timpul furând mere. Cuvântul rapin, adică pictor, 
vine de la rapină, adică tâlhărie. Aşa sunt eu, dar nici voi 
ăştilalți nu sunteţi mai breji. Îmi bat joc de perfecţiile, de 
însuşirile şi grozăvia voastră. Orice însuşire se preface în 
cusur. Omul strângător e aproape un zgeârcit; cel darnic, un 
risipitor; curajosul, un îngâmfat; cine spune cucernic, spune 
habotnic. Virtutea are tot atâtea vicii câte găuri avea haina lui 
Diogene. Pe cine admiraţi: pe ucigaş sau pe cel ucis? Pe 
Brutus sau pe Cezar? În general, oamenii sunt de partea 
ucigaşului. Trăiască Brutus! A ucis! Asta să fie virtutea? 
Virtute? Fie, dar e şi nebunie. Oamenii ăştia mari au pete 
ciudate. Brutus, care la omorât pe Cezar, era îndrăgostit de 
statuia unui băiețel. Statuia fusese făcută de sculptorul grec 
Strongylion, care sculptase şi acel chip de amazoană numită 
PicioareFrumoase, sau Eucnemos, pe care Neron o lua cu el în 
călătorie. Acest Strongylion na lăsat decât două statui, prin 
care la legat pe Brutus de Neron. Brutus a fost îndrăgostit de 
una, Neron de cealaltă. Întreaga istorie e o înşirare de vorbe 


goale. Un veac îl maimuțăreşte pe celălalt. Lupta de la 
Marengo e o copie a bătăliei de la Pydna?2%. Tolbiacul lui 
Clovis'75% şi Austerlitzul lui Napoleon seamănă între ele ca 
două picături de sânge. Eu nu pun mare preț pe victorii. A 
învinge e un lucru fără noimă; toată gloria este să convingi. 
Încercaţi şi voi să dovediţi ceva! Vă mulțumiți să biruiți — ce 
mediocritate! — să cuceriți — ce mizerie! Vai, ce deşertăciune şi 
laşitate pretutindeni! Totul se pleacă în fața succesului, până 
şi gramatica. Si volet ususl: spune Horaţiu. lată de ce 
disprețuiesc neamul omenesc. Vreţi să ne coborâm de la întreg 
la parte? Vreţi să încep să admir popoarele - şi care popor 
anume, vă rog? Grecii? Atenienii, parizienii de odinioară, lau 
ucis pe Phocion!732 un fel de Coligny, şii măguleau pe tirani 
atât de mult, încât Anacephor spunea despre Pisistrate!73%: 
„Udul lui atrage albinele”. Omul cel mai însemnat al Greciei 
timp de cincizeci de ani a fost grămăticul Philetas, care era 
atât de scund şi de firav, încât trebuia săşi ferece sandalele ca 
să nul ia vântul. Pe cea mai mare piață din Corint se afla o 
statuie sculptată de Silanion, despre care aminteşte Pliniu'75*, 
şi carel reprezintă pe Epistat. Cea făcut Epistat? A născocit 
piedica pusă cu piciorul. Asta spune tot despre Grecia şi 
despre glorie. Să trecem la alții: să admir Anglia? Să admir 
Franța? Franța? De ce? Din pricina Parisului? Vam spus ce 
părere am despre Atena. Anglia? De ce? Din pricina Londrei? 
Urăsc Cartagina. Şi pe urmă Londra, metropola luxului, e 
capitala mizeriei. Numai în parohia CharingCross mor de 
foame în fiecare an o sută de oameni. Acesta e Albionul. În 
schimb, am văzut o englezoaică dansând cu o cunună de 
trandafiri pe cap şi cu ochelari albaştri. Ruşine Angliei! Şi de 
ce, dacă nul admir pe John Bull, săl admir pe fratele 
Jonathan!75%? Nu-mi prea place mie fratele ăsta, care ţine 
sclavi. Dacă dai la o parte times is money? ce mai rămâne 
din Marea Britanie? Dă la o parte cotton is King?3?, ce mai 
rămâne din America? Germania e limfa, Italia e fierea. Să mă 
prăpădesc în fața Rusiei? Voltaire o admira. Dar el mai admira 
şi China. Recunosc că Rusia are frumuseţile ei, între altele un 


despotism puternic, dar mie milă de despoţi. Au o sănătate 
delicată. Un Alexis decapitat, un Petru înjunghiat, un Pavel 
sugrumat, alt Pavel strivit cu cizma'“%%, mai mulți Ivani 
strânşi de gât, câțiva Nicolae şi Vasile otrăviţi, toate acestea 
sunt dovezi că palatul țarilor Rusiei e grozav de nesănătos. 
Unii gânditori admiră popoarele civilizate pentru un amănunt: 
războiul. Războiul însă, războiul aşazis civilizat, adună la un 
loc toate felurile de tâlhărie, de la jaful „trabucarilor” din 
strâmtorile munţilor  Jaxa, până la  furtişagurile 
indienilorcomanşi din Trecătoarea Primejdiei. Ei! o sămi 
răspundeți, Europa e ceva mai mult decât Asia. Sunt şi eu de 
părere că Asia e multă farsă, dar nu prea văd de ce râdeți de 
marele Lama'73%, voi, popoare occidentale, care aţi amestecat 
în moda şi în eleganța voastră toate spurcăciunile măreţe, de 
la cămaşa murdară a reginei Isabela!'7*% până la scaunul cu 
țucal al prințului moştenitor francez. Domnilor de pe acest 
pământ, scot limba la voi! La Bruxelles se bea mai multă bere 
ca oriunde, la Stokholm cea mai multă drojdie, la Madrid 
ciocolată, la Amsterdam rachiu de ienupăr, la Londra vin, la 
Constantinopol cafea, la Paris absint. lată câteva cunoştinţe 
folositoare. Tot Parisul e mai tare. La Paris până şi peticarii 
trăiesc la largul lor. Lui Diogene iar fi plăcut tot atât de mult 
să fie peticar în piața Maubert cât filosof la Pireu. Mai aflați 
ceva: cârciumile peticarilor se numesc bibine?*1' de gunoieri. 
Cele mai cunoscute sunt Strachina şi Abatorul. O, 
cârciumioare, crâşmulițe, bodegi, spelunci, cafenele, beciuri şi 
baruri, taverne şi bibine, caravanseraiuri de califi, vă iau de 
mărturie, sunt un rafinat; mănânc la Richard cu doi franci 
masa, am nevoie de covoare persane ca so rostogolesc pe 
Cleopatra, goală! Unde e Cleopatra? Ah, tu eşti, Louison! 
Bună ziua! 

Aşa se revărsa în cuvinte Grantaire, beat mort, în colțul lui 
din sala din fund a cafenelei Musain, „agăţând” în trecere pe 
fata care spăla vasele. Bossuet întindea mâna şi încerca săl 
facă să tacă, dar Grantaire îşi lua avânt şi pornea şi mai 
vijelios: 


— Aigle de Meaux, jos laba! Nu-mi faci nicio impresie, cu 
aerul ăsta de Hippocrat care refuză  vechiturile lui 
Artaxerxes!74%2'. Nu te mai osteni să mă linişteşti! De altfel, 
sunt trist. Ce vreți să vă spun? Omul e rău, omul e slut. 
Fluturele este o creaţie izbutită, omul nu. E un dobitoc, pe 
care Dumnezeu la greşit. Mulțimea e o colecție de urâțenii. 
Primul om pe care îl întâlneşti e un ticălos. Cuvântul muiere 
rimează cu fiere. Da, am spleen, amestecat cu melancolie, cu 
nostalgie, cu ipohondrie şi mie necaz, turbez, casc, mă 
plictisesc, mie urât şi sufăr de stenahorie. Să se ducă dracului 
şi Dumnezeu! 

— Tăcere, Rmare, rosti Bossuet, care discuta o chestiune de 
drept cu cei de lângă el şi se împotmolise întro frază din argoul 
juridic ce se sfârşea aşa: ...cât despre mine, deşi sunt numai 
întro măsură legist şi mai mult procuroramator, susțin totuşi 
că, după obiceiul pământului, în Normandia, în ziua de Sfinţii 
Arhangheli, în fiecare an, trebuia să se plătească seniorului 
un echivalent, afară de cazul când intervenea dreptul altuia, 
de către oricine, şi de unul fiecare, de proprietari şi de 
moştenitori, şi aceasta pentru toate emfiteozele proprietății 
ereditare, contractele domeniale, contractele de arendă şi 
ipotecare... 

„Ecouri, nimfe plângătoare...” fredona Grantaire. 

Alături de Grantaire o foaie de hârtie, o călimară şi o pană 
între două păhărele, pe o masă tăcută, închipuiau decorul 
unui început de vodevil. Doi inşi, cu capetele aproape lipite 
unul de altul, dezbăteau în şoaptă o problemă gravă. 

— Să căutăm mai întâi numele. După ceai găsit numele, 
găseşti subiectul. 

— Adevărat. Tu dictează. Eu scriu. 

— Domnul Dorimon. 

— Rentier? 

— Sigur. 

— Fata lui, Celestine. 

— „tine! Pe urmă? 

— Colonelul Sainval. 


— Sainval e învechit. Eu aş zice Valsin. 

Alături de candidaţii la vodevil, alt grup care vorbea şi el în 
şoaptă, ocrotit de larma din odaie, discuta despre un duel. Un 
bătrân de treizeci de ani sfătuia pe un tânăr de optsprezece 
ani şil lămurea cu ce fel de adversar avea dea face. 

— Bagă de seamă. E o „sabie” bună. Felul lui de luptă e 
deschis. Atacă precis, nu face fandări de prisos, are pumn 
sigur, e ager, fulgerător, se apără strâns, ripostează 
matematic şi, dracu săl ia, mai e şi stângaci! 

În colțul opus lui Grantaire, Joly şi Bahorel jucau domino şi 
vorbeau despre dragoste. 

— Eşti fericit, spunea Joly. Ai o iubită, care râde tot timpul. 

— E o greşeală din partea ei, răspundea Bahorel. O iubită 
nu trebuie să râdă; e o slăbiciune care îți dă curaj so înşeli. 
Veselia ei îți taie orice remuşcare. Pe una tristă, nu te înduri 
so faci să sufere. 

— Ingratule, ce lucru minunat e o femeie care ştie să râdă! 
Să nu vă certați niciodată. 

— Am făcut la început o înţelegere. Când am încheiat mica 
noastră sfântăalianță, am prevăzut pentru fiecare dintre noi 
anumite hotare pe care nu trebuie să le trecem. Partea 
crivățului e a cantonului Vaud, ce e din partea vântului de 
miazăzi, al cantonului Gex'7*%. Iată garanţia păcii. 

— Pacea e o fericire care se poate mistui. 

— Şi tu, Joly, unde ai ajuns cu cearta cu don'şoara... ştii de 
cine vorbesc, nu? 

— Îmi face nazuri cu o stăruință cruntă. 

— Ar trebui să se poarte mai duios cu un îndrăgostit atât 
de firav. 

— Vai! 

— În locul tău iaş întoarce spatele. 

— Uşor de spus. 

— Şi de făcut. No cheamă Musichetta? 

— Da. Ah, dragă Bahorel, e o frumuseţe de fată, nespus de 
poetică, cu picioare mici, cu mâini mici, bine îmbrăcată, albă, 
durdulie, cu ochi de ghicitoare în cafea. Sunt nebun după ea! 


— Atunci, dragul meu, trebuie să încerci săi placi, să fii 
elegant şi să îndoi frumos genunchii. Cumpărăţi de la Staub 
nişte pantaloni de postav. O săți vină bine. 

— La ce preţ! strigă Grantaire. 

În al treilea colț se discuta despre poezie. Mitologia păgână 
se certa cu mitologia creştină. Era vorba despre Olimp, pe care 
Jean Prouvaire îl apăra cu o pasiune romantică. Jean 
Prouvaire era sfios numai în stare de repaos. Dar, cum îşi lua 
avânt, izbucnea; un fel de dispoziție veselă îi mărea 
entuziasmul; era în acelaşi timp glumeţ şi liric. 

— Să nu-i jignim pe zei! spunea el. Poate că zeii nau apus 
încă. Poate că Jupiter na murit. Voi spuneți că zeii nu sunt 
decât închipuiri ale visului. Ei bine, chiar în natură, aşa cum 
se înfăţişează ea azi, după ce visurile au dispărut, întâlneşti 
toate vechile mituri păgâne. Un nume care seamănă cu o 
cetate, ca de pildă Vignemale!?**, e pentru mine podoaba de pe 
capul Cybelei!'?*%. Nimeni încă nu mia dovedit că Pan nu vine 
noaptea să sufle în tulpină goală a sălciilor, astupândule pe 
rând găurile cu degetele. Şi am fost totdeauna convins că 
lo!7*%: nu era străină de cascada UdulVacii. 

În ultimul colţ se vorbea despre politică. Criticau 
Charta!7*7. Combeferre o apăra molatic. Courfeyrac o ataca 
energic. Pe masă se afla un exemplar nefericit al faimoasei 
CharteTouqgquet.  Courfeyrac o apucase şi o scutura, 
amestecând argumentele cu foşnetele hârtiei. 

— Mai întâi, nu vreau regi. Nu vreau, chiar dacă ar fi vorba 
numai dea face economie: un rege e un parazit. Nu există regi 
pe degeaba. Ascultațimă pe mine regii costă prea mult. La 
moartea lui Francois I datoria publică a Franței reprezenta 
capitalul unei rente de treizeci de mii de franci. La moartea lui 
Ludovic al XIVlea era de două miliarde şase sute de milioane 
de mărci (a douăzeci şi opt de livre marca), ceea ce ar fi 
însemnat în 1760, după Desmarets”**, patru miliarde cinci 
sute de milioane, iar azi douăsprezece miliarde. Al doilea, să 
mă ierte Combeferre, o Chartă e un prost surogat de 
civilizație. Ce greşit e să vrei să uşurezi prefacerile, să netezeşti 


trecerea, să domoleşti zguduirile, să vrei să faci ca o națiune 
să treacă pe nesimţite de la monarhie la democraţie prin 
punerea în practică a ficțiunilor constituționale. Câte pretexte 
vrednice de dispreţ! Nu! Nu! Să nu luminăm niciodată poporul 
cu opaițe în loc de soare, în pivnița constituțională principiile 
tânjesc şi pălesc. Nu vreau falsificări. Nu vreau compromisuri. 
Nu vreau concesiuni pornite de la rege pentru popor. În toate 
„concesiunile” astea există un articol 14. Lângă mâna care dă, 
se întinde gheara care ia înapoi. Resping cu hotărâre Charta 
voastră. O Chartă e o mască, ascunde o minciună. Un popor 
care acceptă o Chartă, abdică. Dreptul nu e drept decât atunci 
când e întreg. Nu! Nicio Chartă! 

Era iarnă. În sobă ardeau două buturugi. Ispita era atât de 
mare, încât Courfeyrac nu se putu stăpâni, mototoli biata 
CharteTouqgquet şi o aruncă în foc. Hârtia arse cu flacără. 
Combeferre privi înțelepțeşte cum se mistuia capodopera lui 
Ludovic al XVIIIlea şi se mulțumi să spună: 

— Charta metamorfozată în flacără! 

Sarcasmele, glumele, jocurile de cuvinte, acea însugşire 
caracteristic franceză care se numeşte vioiciune, acea însuşire 
caracteristic engleză care se numeşte humour, bunul şi prostul 
gust, dreapta şi strâmba judecată, replicile nebuneşti şi iuți ca 
fulgerul, se ridicau şi se încrucişau de la un capăt la celălalt al 
sălii, ca un bombardament vesel pe deasupra capetelor. 


V - Orizontul se lărgeşte 


Ciocnirile între mințile celor tineri au o trăsătură minunată: 
niciodată nu le poţi prevedea scânteia, nici ghici fulgerarea. 
Ceo să țâşnească peste câteva clipe? Nu poți să ştii. Hohotul 
de râs porneşte uneori din duioşie. Seriozitatea se iveşte 
deodată în mijlocul nebuniilor. Impulsurile pornesc de la 
primul cuvânt rostit. Verva fiecăruia nu e îngrădită de nimeni. 
O glumă e de ajuns să facă loc neprevăzutului. Convorbirile 
au cotituri neaşteptate, care schimbă dintrodată perspectiva. 


Călăuza acestor convorbiri e întâmplarea. Un gând grav 
răsărea uneori în chip ciudat din ciocnirea cuvintelor, 
străbătând vălmăşagul gândurilor care se ciocneau zăngănind 
între Grantaire, Bahorel, Prouvaire, Combeferre şi Courfeyrac. 

Cum a răsărit fraza aceasta în mijlocul dialogului? Cum 
dea răsunat singură în atenţia tuturor? Nimeni nu ştie. În 
plină zarvă, Bossuet sfârşi aşa o frază, pe care io aruncă lui 
Combeferre: 

— 18 iunie 1815, Waterloo... 

La numele Waterloo, Marius, aşezat la masă în fața unui 
pahar cu apă, îşi ridică fața sprijinită în palme şi privi ţintă la 
cei cel înconjurau. 

— Doamne, strigă Courfeyrac (pe vremea aceea nu se mai 
spunea: „la naiba!”) cifra asta, 18, e ciudată şi mă izbeşte. E 
numărul fatal al lui Bonaparte. Gândiţivă mai întâi la Ludovic 
al XVIIllea, apoi la 18 Brumar, şi aveţi în față toată soarta 
omului cu această particularitate grăitoare că sfârşitul 
urmăreşte, pas cu pas, începutul. 

Enjolras, care nu spusese o vorbă, rupse tăcerea şii spuse 
lui Courfeyrac: 

— Vrei să spui: ispăşirea venind în urma crimei. 

Cuvântul crimă era mai mult decât putea îndura Marius, 
tulburat peste măsură de evocarea neaşteptată a 
Waterlooului. 

Se ridică, păşi încet spre peretele unde era întinsă harta 
Franței, puse degetul pe un chenar care înconjura o insulă şi 
zise: 

— Corsica. O mică insulă, care a făcut mărirea Franţei. 

Sala fu parcă străbătută de un şuvoi de aer înghețat. Toţi 
ridicară capul. Simţeau că va începe ceva. 

Bahorel, care vorbea cu Bossuct, era gata săşi umfle 
pieptul, întro atitudine care îi plăcea, dar se răzgândi, ca să 
asculte. 

Enjolras, care privea cu ochii lui albaştri în gol, fără să 
țintească pe nimeni anume, răspunse, fără să se uite la 
Marius: 


— Franța nare nevoie de nicio Corsică pentru a fi mare. 
Franţa e mare pentru că e Franța. Quia nominor leo'7*%. 

Marius navea de gând să dea înapoi. Se întoarse către 
Enjolras şi vocea lui izbucni cu o vibraţie care îi venea parcă 
din adâncurile ființei. 

— Să mă ferească Dumnezeu să vreau micşorarea Franţei! 
Dar a o face una cu Napoleon nu înseamnă a o scădea. Da, 
aşa e! Sunt nouvenit printre voi, dar mărturisesc că mă 
uimiți. Unde ne aflăm? Cine suntem noi? Cine sunteți voi? 
Cine sunt eu? Să ne lămurim în privința împăratului. Vă aud 
spunândui Buonaparte, subliniindul pe u ca regaliştii. Să ştiţi 
că bunicul îi zice şi mai rău: Buonapartâ!75! Vă credeam 
tineri. Unde e entuziasmul vostru? Ceaţi făcut cu el? Pe cine 
admiraţi dacă nu pe împărat? Ce vă trebuie mai mult? Dacă 
nu vreți un om atât de mare, ce fel de oameni mai vreți? Avea 
totul. Era desăvârşit. În creierul lui erau toate însuşirile 
omeneşti ridicate la cub. Făcea legi ca Justinian'75*, poruncea 
ca Cezar, cuvintele lui uneau strălucirea lui Pascal cu 
fulgerele lui Tacit, crea istoria şi o scria, buletinele lui sunt 
Iliada, împletea matematica lui Newton cu metafora lui 
Mahomet, lăsa în Orient în urma lui cuvinte mari ca nişte 
piramide; la Tilsit!7%2 ia învățat pe împărați cum să se poarte 
împărăteşte, la Academia de Ştiinţe ştia săi răspundă lui 
Laplace'5%, în Consiliul de stat îi ţinea piept lui Merlin'?5%, 
însuflețea geometria unuia şi procedura celuilalt, era un om 
de lege ca procurorii şi cititor în stele ca astronomii. Lăsând să 
ardă, ca Cromwell, numai o lumânare din două, se ducea la 
Piața Temple să se tocmească pentru un canaf de perdea. 
Vedea tot, ştia tot, ceea ce nul împiedica să râdă din toată 
inima lângă leagănul fiului său; şi, deodată, Europa 
înspăimântată îşi aţintea auzul, armate porneau în marş, 
coloane de artilerie duduiau, poduri de vase se aşterneau 
peste fluvii, nori de cavalerie galopau în furtună, pretutindeni 
strigăte, trâmbițe, tronuri, case se cutremurau, hotarele 
împăraţilor se mişcau pe hartă, se auzea zgomotul unui paloş 
uriaş scos din teacă, şi atunci îl vedeai pe el în picioare, la 


orizont, cu un fulger în mână şi cu ochii învăpăiați, 
desfăcânduşi aripile în mijlocul tunetelor; marea armată şi 
vechea gardă. Era arhanghelul războiului. 

Toţi tăceau şi Enjolras plecă fruntea. Tăcerea pare 
totdeauna o consimţire sau o renunțare la împotrivire. 
Marius, aproape pe nerăsuflate, urmă şi mai înflăcărat: 

— Prieteni, să fim drepți! Ce destin minunat pentru un 
popor să fie imperiul unui asemenea împărat, mai ales când 
poporul acesta e Franţa şi când la geniul ei se adaugă geniul 
acestui om! Să te arăţi şi să domneşti, să înaintezi şi să 
învingi, toate capitalele săți fie popasuri, să faci din grenadierii 
tăi regi, să decretezi soarta dinastiilor, să schimbi fața Europei 
în pas de atac, să se simtă, atunci când amenințţi, că ai pus 
mâna pe sabia lui Dumnezeu, să urmezi întrun singur om pe 
Hannibal, pe Cezar şi pe Carol cel Mare, să fii poporul aceluia 
care țţiaduce în fiece zori de zi vestea strălucită a unei bătălii 
câştigate, săți fie ceas deşteptător tunul Invalizilor, să arunci 
către abisuri de lumină cuvinte minunate care vor pâlpâi în 
veci: Marengo, Arcole, Austerlitz, Jena, Wagram! Să faci în 
fiecare clipă să înflorească pe culmea veacurilor constelațiile 
victoriilor, să faci imperiul francez deopotrivă cu imperiul 
roman, să fii marea națiune şi să dai naştere marii armate, 
săți trimiți legiunile să zboare peste întreg pământul, aşa cum 
un munte îşi trimite pretutindeni vulturii, să învingi, să 
stăpâneşti, să trăsneşti, să fii în Europa un popor încununat 
de glorie, să faci să răsune o fanfară de titani dea lungul 
istoriei, să cucereşti lumea de două ori, biruindo şi uimindo, 
da! E sublim! Există ceva mai mare? 

— A fi liber! rosti Combeferre. 

De data asta, Marius plecă fruntea. Cuvântul acesta simplu 
şi rece străbătu ca o lamă de oţel avântul lui epic şi simțea 
cum însuflețirea i se stinge. Când ridică ochii, Combeferre nu 
mai era acolo. Plecase, mulțumit pesemne, de răspunsul pe 
carel dăduse spontan, şi toți îl urmaseră, afară de Enjolras. 
Sala se golise. Enjolras, rămas singur cu Marius, îl privea. 
Totuşi, Marius, care îşi mai adunase gândurile, nu se socotea 


bătut. Mai rămăsese în el un clocot care sar fi cheltuit, fără 
îndoială, în silogisme dezlănțuite împotriva lui Enjolras, când 
auziră pe cineva care cânta coborând scara; era Combeferre şi 
iată ce cânta: 


Dacă Cezar miar fi dat 
Slava lui de seamă, 

Ca în schimb să mă despart 
De bătrânami mamă, 


Împăratului iaş spune: 

— „Toate câtemi dai sunt bune, 
Dar eu nu vreau să primesc 
Slava ta de seamă, 

Că mai mult o îndrăgesc 

Pe bătrânami mamă”. 


Accentul duios şi sălbatic cu care Combeferre cânta 
versurile astea le dădea un fel de măreție ciudată. Marius pe 
gânduri, cu ochii pierduţi, repetă aproape în neştire: „Mama?” 

În clipa aceea simţi mâna lui Enjolras pe umăr: 

— Cetăţene, îi spuse Enjolras, mama mea e republica. 


VI — Res Angusta!755) 


Seara aceea îl zgudui adânc pe Marius şi îi lăsă sufletul 
înnegurat şi trist. Îndura ceea ce îndură poate pământul când 
îl despică fierul, primind în sânul lui sămânţa grâului. În clipa 
aceea brazda tăiată nu simte decât rana; fiorul vieții şi 
bucuria rodului vin mult mai târziu. 

Marius era întunecat. Abia îşi clădise o credinţă; trebuia 
acum so dărâme? Îşi spunea lui însuşi că nu; se îndemna să 
nu se îndoiască şi începu să aibă îndoieli fără să vrea. E greu 
de îndurat să fii prins între două religii: una pe care nai 
părăsito, şi alta pe care încă nai îmbrățişato. Amurgurile 
astea nu le plac decât acelora care au suflete de lilieci. Marius 


era curat şi avea nevoie de lumină adevărată. Umbra îndoielii 
îi făcea rău. Oricât de mult ar fi dorit să rămână pe loc şi să se 
mulțumească numai cu atât, era constrâns să înainteze, să 
cerceteze, să gândească, să meargă mai departe. Unde avea 
săl ducă acest drum? Se temea, după ce umblase atâta cale să 
se apropie de taicăsău, să nu facă acum alți paşi care săl 
depărteze de el. Pe măsură ce gândea mai mult, se simțea mai 
rău. În jurul lui se căsca o prăpastie. Nu era de aceeaşi părere 
nici cu bunicusău, nici cu prietenii. Era prea temerar pentru 
cel dintâi şi prea înapoiat pentru ceilalți. Se văzu izolat de 
două ori, îndepărtat şi de bătrâni şi de tineret. Nu se mai duse 
la cafeneaua Musain. 

Conştiinţa îi era atât de tulburată, încât nu se mai gândea 
la latura serioasă a existenței. Dar realităţile vieții nu îngăduie 
să fie uitate. Au venit pe neaşteptate peste el şi iau dat brânci. 

Întro dimineaţă, stăpânul hotelului intră în odaia lui 
Marius şii spuse: 

— Domnul Courfeyrac mia spus că răspunde pentru 
dumneata. 

— Da. 

— Dar aş avea nevoie de bani. 

— Roagăl pe Courfeyrac să vină să vorbească cu mine, 
spuse Marius. 

Courfeyrac intră, şi hotelierul ieşi. Marius îi povesti, ceea ce 
nu gândise încă săi spună, că era aproape singur pe lume, 
fiindcă navea părinți. 

— Ceai să te faci? întrebă Courfeyrac. 

— Nu ştiu, răspunse Marius. 

— Cum ai so scoţi la capăt? 

— Habar nam. 

— Ai bani? 

— Cincisprezece franci. 

— Vrei să te împrumut? 

— Nici nu mă gândesc. 

— Ai haine? 

— Iatăle! 


— Ai bijuterii? 

— Un ceas. 

— De argint? 

— De aur. Uitel! 

— Cunosc eu un negustor de haine vechi care ţiar cumpăra 
redingota şi o pereche de pantaloni. 

— Bine. 

— No săţi mai rămână decât o singură pereche de 
pantaloni, o vestă, o pălărie şi o haină. 

— Şi ghetele. 

— Cum? Nu vrei să umbli desculț? Ce lux! 

— O sămi ajungă. 

— Cunosc un ceasornicar care o săți cumpere ceasul. 

— Bine. 

— Nu, nu e bine. Pe urmă ceai să faci? 

— Tot ce se va putea. Orice treabă cinstită. 

— Ştii englezeşte? 

— Nu. 

— Ştii nemţeşte? 

— Nu. 

— Răul! 

— De ce? 

— Pentru că un prieten al meu, librar, editează o 
enciclopedie, pentru care ai fi putut traduce articole englezeşti 
sau nemțeşti. Plăteşte prost, dar ai avea din ce trăi. 

— Am să învăţ englezeşte şi nemțeşte. 

— Şi până atunci? 

— Până atunci am sămi mănânc hainele şi ceasul. 

Au chemat pe negustorul de haine vechi, care ia cumpărat 
boarfele pe douăzeci de franci. Se duseră la ceasornicar. Au 
vândut ceasul pe patruzeci şi cinci de franci. 

— Nu-i prea rău, îi spunea Marius lui Courfeyrac, pe când 
se întorcea la hotel. Dacă adăugăm şi cei cincisprezece franci 
ai mei, fac în total optzeci de franci. 

— Şi datoria la hotel? întrebă Courfeyrac. 

— Na, o uitasem! zise Marius. 


— Ei, la naiba! spuse Courfeyrac. Ai să mănânci de cinci 
franci cât timp ai să înveți englezeşte şi de alți cinci cât ai să 
înveți nemțeşte. Adică ai să înghiţi repede o vorbire străină şi 
foarte încet o piesă de cinci franci. 

În vremea asta, mătuşa Gillenormand, care la o nevoie mare 
era destul de cumsecade, dăduse de urma lui Marius. Întro 
dimineață, când Marius se întorcea de la şcoală, găsi o 
scrisoare de la mătuşa lui şi şase sute de franci în aur, întro 
cutie sigilată. 

Marius îi trimise înapoi cei treizeci de galbeni, odată cu o 
scrisoare respectuoasă, în care spunea că are mijloace de trai 
şi că se poate întreține singur. În clipa aceea mai avea trei 
franci. 

Mătuşa nu-i spuse nimic bunicului despre acest refuz, de 
teamă să nul supere şi mai tare. De altfel, nu spusese el că nu 
mai vrea să audă niciodată de fiara asta? 

Marius plecă din hotelul de la Porte SaintJacques, fiindcă 
nu mai voia să facă datorii. 


CARTEA A CINCEA 
BINEFACERILE SĂRĂCIEI 


I - Marius în luptă cu nevoile 


Viaţa începu să fie grea pentru Marius. Nu fusese de ajuns 
căşi mâncase hainele şi ceasul. Acum se hrănea cu ceea ce se 
numeşte răbdări prăjite. E un lucru groaznic, care înseamnă 
zile fără pâine, nopţi fără somn, ceasuri de seară fără 
lumânare, vatră fără foc, săptămâni întregi fără lucru, viitor 
fără nădejde, haine rupte în coate, o pălărie veche de care râd 
fetele, uşa pe care o găseşti încuiată pentru că nai plătit 
chiria, obrăznicia portarului şi a birtaşului, batjocura 
vecinilor, tot felul de umilințe, demnitatea înăbuşită, 


acceptarea oricărui fel de muncă, dezgust, amărăciune, 
descurajare. Marius se deprinse să le înghită pe toate şi află că 
sunt adesea singurele lucruri cu care te hrăneşti. În clipa 
aceea, când omul are nevoie de mândrie, pentru că are nevoie 
de dragoste, el se simțea luat în râs, fiindcă era prost 
îmbrăcat, şi caraghios, fiindcă era sărac. La vârsta la care 
tinerețea îşi umple inima cu o semeție împărătească, el îşi 
pleca adesea privirea spre ghetele lui rupte şi cunoştea 
nedreptele ofense şi ruşinea umilitoare a mizeriei. Minunată şi 
grozavă încercare, din care cei slabi ies ticăloşi, şi cei tari 
sublimi. Un creuzet în care soarta aruncă pe om de câte ori 
vrea să aibă o puşlama sau un semizeu! 

Pentru că în luptele mărunte se săvârşesc o mulțime de 
fapte mari. Sunt puteri, încăpățânate şi necunoscute care se 
luptă în umbră, pas cu pas, cu năvala de neînlăturat a 
nevoilor şi a mârşăviilor. Victoria nobilă şi tainică, pe care no 
vede nicio privire, pe care no răsplăteşte niciun renume şi no 
salută nicio fanfară. Viața, nenorocirea, singurătatea, 
părăsirea, sărăcia sunt câmpuri de bătaie careşi au eroii lor, 
eroi necunoscuți, mai mari uneori decât eroii celebri. 

În felul acesta se zămislesc firile puternice şi tari. Mizeria, 
aproape totdeauna vitregă, e câteodată mamă adevărată, 
sărăcia dă naştere puterii sufletului şi a minţii; deznădejdea e 
doica mândriei; nenorocirea e un lapte bun pentru cei 
mărinimoşi. 

Marius trăi o vreme în care mătura pe coridor, cumpăra 
brânză de cinci parale de la precupeaţă şi aştepta să se 
întunece ca să se strecoare la brutar şi să cumpere o pâine pe 
careo ducea pe ascuns, ca şi cum ar fi furato, în mansarda lui. 
Se furişa câteodată la măcelăria din colț, printre bucătăresele 
batjocoritoare carel îmbrânceau, un tânăr stângaci, cu nişte 
cărți sub braț, sfios şi plin de mânie totodată, care intra 
scoțânduşi pălăria, cu fruntea brobonată de sudoare, saluta 
plecat pe măcelăreasa uimită, îl saluta şi pe băiatul care o 
ajuta, cerea o costiță de berbec, plătea pe ea şase sau şapte 
cenți, o învelea în hârtie, o punea sub braț între două cărți şi 


pleca. Era Marius. Trebuia să trăiască trei zile din costița 
aceea, pe care şio frigea singur. 

Mânca în prima zi carnea, a doua zi grăsimea, a treia zi 
rodea osul. 

Mătuşa Gillenormand mai încercase de câteva ori săl ajute, 
trimițândui şaizeci de pistoli. De fiecare dată, Marius îi 
înapoie, adăugând că navea nevoie de nimic. 

Purta încă doliu după taicăsău, când se petrecuse în el 
revoluția de care am pomenit. De atunci el Nu-şi mai lepădase 
hainele cernite. Dar hainele se lepădară de el. Veni ziua în care 
nu mai avu haine. Numai pantalonii mai rezistau încă. Ce era 
de făcut? Courfeyrac, căruia îi făcuse unele servicii, îi dădu o 
haină veche. Marius plăti treizeci de cenți unui portar ca să io 
întoarcă pe dos şi avu o haină nouă. Dar haina era verde. Din 
pricina asta Marius nu mai ieşi decât după ce se însera. 
Atunci haina părea neagră. Vrând să fie totdeauna cernit, se 
înveşmânta cu întuneric. 

Între timp reuşi să se facă avocat. Lumea socotea că 
locuieşte în odaia lui Courfeyrac, odaie curățică, în care câteva 
cărți de drept, amestecate şi completate cu nişte romane 
desperecheate, alcătuiau cuvenita bibliotecă. Îşi primea 
scrisorile la Courfeyrac. 

Când Marius ajunse avocat, îl înştiință pe bunicusău 
printro scrisoare rece, dar plină de supunere şi respect. 
Domnul Gillenormand apucă scrisoarea tremurând, o citi şi o 
aruncă ruptă în patru la coş. Peste două sau trei zile, 
domnişoara Gillenormand îl auzi pe taicăsău vorbind singur 
în odaia lui. Asta i se întâmpla de câte ori era foarte tulburat. 
Trase cu urechea; bătrânul zicea: „Dacă nai fi un dobitoc, ai 
şti că nu se poate să fii şi baron şi avocat în acelaşi timp”. 


II — Marius în sărăcie 


Se întâmplă cu sărăcia cum se întâmplă cu toate. Ajungi 
până la urmă so suporţi. Cu vremea se aşază şi se încheagă. 


Omul vegetează, adică se dezvoltă întro măsură nedesăvârşită, 
dar îndestulătoare ca să poată trăi. lată cum se înjghebase 
existența lui Marius Pontmercy: 

leşise din strâmtoarea cea mai mare; vadul se lărgise puţin 
în fața lui. Prin curaj, muncă, stăruință şi voinţă ajunsese să 
câştige cam şapte sute de franci pe an. Învăţase nemţeşte şi 
englezeşte. Datorită lui Courfeyrac, care îl pusese în legătură 
cu prietenul său, librarul, Marius îndeplinea la editura 
literară rolul modest de om bun la toate. Făcea prospecte, 
traducea articole din ziare, adnota ediții, alcătuia biografii etc. 
Câştigul lui curat, una peste alta, era de şapte sute de franci. 
Trăia din ei. Nu rău. Cum? O vom spune. 

Marius avea în casa Gorbeau, pentru treizeci de franci pe 
an, o odăiță fără sobă, care trecea drept birou şi unde nu avea 
decât mobilierul strict necesar. Mobilierul era al lui. Dădea trei 
franci pe lună chiriaşei principale, o bătrână, ca săi măture 
odăița şi săi aducă în fiecare dimineață puţină apă caldă, un 
ou proaspăt şi pâine de un cent. Pâinea şi oul îi erau toată 
masa. Prânzul costa între doi şi patru cenți, după cum ouăle 
erau mai scumpe sau mai ieftine. La ora şase după amiază se 
ducea să cineze la Rousseau, pe strada SaintJacques, peste 
drum de Basset, negustorul de stampe din colțul străzii 
Mathurinelor. Suprimase supa. Lua o porție de mâncare cu 
carne de şapte cenți şi un desert de trei cenți. Pentru alți trei 
avea pâine cât poftea. În loc de vin bea apă. Când plătea la 
casă, unde stătea, impunătoare, doamna Rousseau, pe 
vremea aceea tot grasă, dar încă fragedă, dădea un cent 
băiatului, şi doamna Rousseau îi zâmbea. Apoi pleca. În 
schimbul a şaisprezece cenți se alegea cu un zâmbet şi o cină. 

Restaurantul Rousseau, unde se goleau atât de puţine sticle 
de vin şi atât de multe carafe cu apă, era mai mult un 
calmant decât un restaurant. Azi nu mai există. Stăpânul 
avea o poreclă frumoasă: i se spunea Rousseau acvaticul. 
Aşadar, un prânz de patru cenți, o cină de şaisprezece: hrana 
îl costa un franc pe zi, adică trei sute şaizeci şi cinci pe an. Mai 
puneţi treizeci de franci chiria, treizeci şi şase bătrânei şi încă 


vreo câteva mici cheltuieli pe deasupra; cu patru sute cincizeci 
de franci Marius era hrănit, slujit şi avea şi o locuinţă. 
Îmbrăcămintea îl costa o sută de franci, albiturile cincizeci, 
spălatul alți cincizeci. Totul nu trecea de şase sute cincizeci de 
franci. Îi mai rămâneau cincizeci. Era bogat. La nevoie 
împrumuta zece franci unui prieten; Courfeyrac putuse să se 
împrumute de la el cu şaizeci de franci. Cât despre încălzit, 
fiindcă navea sobă, Marius „simplificase” lucrurile. 

Oricum, Marius avea două perechi de haine: unele vechi „de 
purtare”, altele noi, „de sărbătoare”. Şi unele şi altele erau 
negre. Navea decât trei cămăşi, una pe el, alta în dulap, a treia 
la spălătoreasă. Şi le înnoia pe măsură ce se uzau. De obicei 
erau cârpite, ceea ce îl făcea săşi încheie nasturii hainei până 
la gât. 

Ca Marius să ajungă la o asemenea situaţie înfloritoare a 
trebuit să treacă ani. Ani grei: unii anevoie de străbătut, alții 
de urcat. Marius nu se dăduse biruit niciodată. Îndurase toate 
lipsurile; făcuse orice, afară de datorii. Se fălea că nu 
îndatorase niciodată vreo para nimănui. Pentru el orice 
datorie era începutul unei robii. Îşi spunea că un creditor e 
mai rău decât un stăpân; pentru că un stăpân e stăpân 
numai pe ființa ta, pe când un creditor îți stăpâneşte 
demnitatea şi poate să ţio pălmuiască. Decât să se 
împrumute, mai bine ajuna, şi ajunase adesea. Ştiind că 
extremitățile se atrag şi, dacă nu iei seama, sărăcia poate 
duce la josnicie, veghea cu grijă asupra mândriei lui. Un gest 
sau un cuvânt care iar fi părut în alte împrejurări o dovadă de 
respect, i se părea o umilință şi le înlătura. Nu se avânta prea 
mult niciodată, ca să nu fie silit să dea înapoi. Era sfios până 
la asprime. 

În orice încercare se simţea îndemnat, şi câteodată chiar 
împins, de o putere tainică ce era în el. Sufletul ajută trupul şi 
uneori, îl ridică de la pământ. E singura pasăre care îşi poartă 
colivia cu ea. 

În inima lui Marius, alături de numele tatălui lui, mai era 
întipărit un nume: Thenardier. Marius, care avea o fire 


entuziastă şi gravă, îl înconjura cu un fel de nimb pe omul 
căruia, după cum credea el, tatăl său îi datorase viața; era 
sergentul viteaz care îl salvase pe colonel în mijlocul 
ghiulelelor şi gloanţelor de la Waterloo. Nu despărțea niciodată 
amintirea acestui om de amintirea tatălui său, ci le înfrățea în 
evlavia lui. Era un fel de templu în care altarul cel mare era 
închinat colonelului, şi altarul cel mic lui Thenardier. Când se 
gândea cât de lovit şi de zdrobit de nenorocire era Thenardier, 
recunoştinţa lui plină de duioşie sporea şi mai mult. Marius 
aflase de la Montfermeil de ruina şi falimentul nefericitului 
hangiu. De atunci făcuse sforțări necontenite săi dea de urmă 
şi săl găsească în prăpastia întunecoasă a mizeriei în care 
pierise. Marius străbătuse tot ţinutul, fusese la Chelles, la 
Bondy, la Gournay, la Nogent, la Lagny. Se încăpățânase timp 
de trei ani, cheltuind cu călătoriile acestea puţinii bani pe 
care-i economisise. Nimeni nu-i putuse da veşti despre 
Thenardier. Îl socoteau plecat în străinătate. Creditorii îl 
căutaseră şi ei, cu mai puţină dragoste decât Marius, dar cu 
tot atâta înverşunare, şi nu putuseră pune mâna pe el. 
Marius se învinovăţea, aproape îi era ciudă pe el însuşi, pentru 
că nu izbutise în cercetările lui. Era singura datorie pe care io 
lăsase colonelul, şi Marius îşi făcea o cinste so plătească. 
„Cum, se gândea el, când tata zăcea între viață şi moarte pe 
câmpul de bătaie, Thenardier a putut să ajungă până la el 
prin fum şi prin gloanţe şi săl care pe umerii lui, el care nu-i 
datora tatii nimic, şi eu, care îi datorez atâta lui Thenardier, 
nul pot găsi în întunericul în care trage să moară, ca, la 
rândul meu, săl aduc la viaţă! Trebuie săl găsesc!” Şi, 
întradevăr, Marius şiar fi jertfit unul din braţe ca să dea de 
urma lui Thenardier, viața întreagă ca săl scoată din mizerie. 
Cel mai scump şi cel mai minunat vis al lui Marius era săl 
vadă pe Thenardier, săi facă un bine şi săi spună: „Dumneata 
nu mă cunoşti, dar eu te cunosc. latămă, fă ce vrei eu mine!” 


III — Marius a crescut 


În vremea aceea Marius avea douăzeci de ani. Trecuseră trei 
ani de când îşi părăsise bunicul. Rămăseseră şi unul şi altul 
pe poziţiile lor, fără să încerce să se apropie sau să se mai 
vadă. La ce bun să se mai vadă? Ca să se ia la harță? Care din 
doi lar fi convins de dreptatea lui, pe celălalt? Marius era vasul 
de aramă, moş Gillenormand vasul de fier. 

Trebuie să spunem că Marius se înşela în privința inimii 
bunicului său. Îşi închipuia că domnul Gillenormand nu la 
iubit niciodată, că acest om scurt la vorbă, zâmbitor şi tăios, 
care înjura, striga, făcea gălăgie şi ridica bastonul, nu avea 
pentru el decât cel mult afecțiunea uşoară, şi severă în acelaşi 
timp, a unui Geronte de comedie. Marius greşea. Sunt unii 
părinți care Nu-şi iubesc copiii, dar nu e pe lume bunic care să 
nu se prăpădească după nepoţii lui. În realitate, am mai 
spuso, domnul Gillenormand îl adora pe Marius. Îl adora în 
felul lui, bodogănindul şi pălmuindul chiar. lar când copilul 
plecă, simți un gol negru în inimă. Ceru să nu i se mai 
vorbească de el, dar îi părea rău în sinea lui că e ascultat. La 
început nădăjdui că bonapartistul, iacobinul, teroristul, 
septembristul are să se întoarcă. Trecură însă săptămâni, 
trecură luni, trecură ani şi ucigaşul nu se mai întoarse, spre 
deznădejdea domnului Gillenormand. „Nu puteam să nul 
alung, îşi spunea bunicul şi se întreba: Oare aş mai face la fel 
şi a doua oară, dacă aş avea prilejul?” Orgoliul lui răspundea 
pe loc: „Da”. Dar capul lui bătrân, care se clătina tăcut, 
răspundea cu tristețe: „Nu!” Câteodată se simțea foarte trist. 
Marius îi lipsea. Bătrânii au nevoie de dragoste, ca de soare. 
Au nevoie de căldură. Oricât era el de tare, plecarea lui Marius 
schimbase ceva în el. Pentru nimic în lume nar fi făcut un pas 
ca să se apropie de „puşlamaua” aceea, dar suferea. Nu 
întreba niciodată nimic, dar se gândea mereu la cel izgonit. 
Trăia în Marius din ce în ce mai singuratic. Era tot voios şi 
aprig ca odinioară, dar veselia lui avea în ea asprime şi 
zbucium, ca şi cum ar fi ascuns durere şi furie, şi ieşirile lui se 
sfârşeau totdeauna întrun fel de toropeală blândă şi tristă. 


Spunea câteodată: „Ah, dacă sar întoarce, ce palmă grozavă 
iaş trage!” 

Mătuşa gândea prea puţin ca să iubească mult. Marius nu 
mai era pentru ea decât un fel de umbră depărtată şi tulbure. 
Începuse săi pese mai puţin de el decât de pisica şi de 
papagalul pe care desigur căi avea. 

Durerea neştiută a bătrânului Gillenormand era cu atât 
mai mare cu cât o păstra pentru el şi nu lăsa să io ghicească 
nimeni. Amărăciunea lui semăna cu acele cuptoare inventate 
de curând, care îşi ard şi fumul. Se întâmpla câteodată ca 
vreun binevoitor neîndemânatic săi vorbească despre Marius şi 
săl întrebe: „Ce face sau ce mai ştiţi despre nepotul 
dumneavoastră?” Bătrânul burghez răspundea, suspinând, 
dacă era trist, sau scuturânduşi manşetele cu un bobârnac, 
dacă voia să pară vesel: „Domnul baron de Pontmercy face pe 
avocatul, pe undeva prin țară”. 

Pe când bătrânul se căia, lui Marius îi părea bine de tot ce 
făcuse. Nenorocirea îl înseninase, pentru că avea inimă bună. 
Se gândea la domnul Gillenormand cu duioşie, dar nu mai 
voia să primească nimic de la omul care fusese rău cu tatăl lui. 
Era o răstălmăcire mai blândă a revoltei lui dintâi. Şi se 
socotea fericit că suferise şi că suferă încă. O făcea pentru 
taicăsău. Asprimea vieții pe care o trăia îl mulțumea şi îi 
plăcea. Îşi spunea aproape cu bucurie că nu era mare lucru, 
că era un fel de ispăşire, că, dacă nar fi fost aşa, ar fi fost 
pedepsit întraltfel, mai târziu, pentru nepăsarea lui vinovată 
față de tatăl său, față de un asemenea tată! Că nar fi fost 
drept ca taicăsău să fi îndurat toată suferința, iar el — nimic. 
De altfel, ce însemnau munca şi lipsurile lui pe lângă viața 
eroică a colonelului? Că în sfârşit, singurul fel de a se apropia 
de tatăl lui şi de ai semăna era să lupte cu sărăcia, aşa cum el 
luptase ca un viteaz cu duşmanul. Aceasta voia, fără îndoială, 
să spună şi colonelul prin cuvintele „va fi vrednic”, pe care 
Marius nu le mai purta la piept, pentru că hârtia scrisă de 
mâna colonelului pierise, dar le purta în inima lui. 


Şi apoi, în ziua în care bunicul lui îl alungase fusese un 
copil; acum era bărbat în toată firea. O simțea. Sărăcia - o 
spunem iar — îi priise. Sărăcia tinereţii, atunci când ajunge la 
liman, are meritul de a mâna voința către luptă şi sufletul 
către năzuințe înalte. Sărăcia despoaie viața materială şi 
arată în toată urâţenia ei, dând avânturi nemărginite către 
viața ideală. Un tânăr bogat are zeci de distracţii strălucitoare 
sau grosolane: alergările de cai, vânătoarea, câinii, tutunul, 
jocurile de noroc, ospețele şi celelalte; toate îndeletniciri în 
paguba elanurilor mari şi duioase ale sufletului. Tânărul 
sărac se trudeşte pentru pâine şi mănâncă; după ce a mâncat 
nu-i mai rămâne decât să viseze. Se duce la spectacole 
gratuite lăsate de Dumnezeu, se uită la cer, priveşte spaţiul, 
stelele, florile, copiii, omenirea în mijlocul căreia suferă, 
creațiunea în care străluceşte şi ființa lui. Priveşte atât de 
mult omenirea, încât vede sufletul, priveşte atât de mult 
creațiunea, încât îl vede pe Dumnezeu. Visează şi se simte 
mare. Visează mai departe şi se simte bun. Trece de la 
egoismul omului care suferă la mila pentru alţii a omului care 
gândeşte. Un sentiment minunat înfloreşte în el; uitarea de 
sine şi iubirea pentru toţi ceilalți. Gândinduse la bucuriile 
nenumărate pe care natura le dă, le împarte, le risipeşte 
sufletelor deschise, şi le refuză sufletelor închise, începe săl 
plângă el, bogatul în gânduri, pe bogatul în bani. Pe măsură 
ce lumina îi pătrunde în suflet, ura îi părăseşte inima. De 
altfel, e oare nenorocit? Nu. Sărăcia unui om tânăr nu e 
niciodată nefericită. Orice băiat tânăr, oricât ar fi de sărac, are 
să fie totdeauna pizmuit de un împărat bătrân, pentru 
sănătatea, puterea, mersul lui vioi, ochii lui strălucitori, 
sângele lui fierbinte, părul lui negru, obrajii lui fragezi, buzele 
lui trandafirii, dinţii lui albi şi răsuflarea lui proaspătă. În 
fiecare dimineaţă porneşte săşi agonisească pâinea şi, pe când 
îşi câştigă pâinea cu mâinile, ţinuta lui câştigă în mândrie, 
mintea lui se îmbogăţeşte. După ce şia sfârşit lucrul, se 
întoarce la extazul minunat, la contemplare, la bucurii. 
Trăieşte cu picioarele înglodate în necazuri, în piedici, pe 


drumuri, prin mărăcini, câteodată în mlaştini, dar cu fruntea 
în lumină. E hotărât, e senin, blând, liniştit, atent, serios, 
mulțumit cu puţin, binevoitor. Îi mulţumeşte lui Dumnezeu 
că ia dat aceste două bogății pe care mulți bogaţi nu le au: 
munca, mulțumită căreia e liber, şi gândirea, mulțumită 
căreia e demn. 

lată ce se petrecea în Marius. Ca să spunem adevărul 
adevărat, devenise poate cam prea visător. Din ziua în care 
ajunsese săşi câştige oarecum viața, se oprise pe loc, găsind că 
e bine să fie sărac, scurta timpul sorocit lucrului, ca să 
gândească. Petrecea câteodată zile întregi visând, cufundat şi 
absorbit ca un vizionar în plăcerile mute ale extazului şi ale 
mulțumirii lăuntrice. Aceasta era problema vieţii pentru el: să 
lucreze la o muncă materială cât putea mai puţin, ca să 
lucreze la o muncă abstractă cât mai mult cu putinţă. Cu alte 
cuvinte, să dea vieţii reale numai câteva ceasuri şi să arunce 
restul în infinit. Închipuinduşi că nu-i lipseşte nimic, Nu-şi 
dădea seama că gândirea astfel înțeleasă e una din înfățişările 
lenii; că se mulțumise să potolească primele cerinţe ale vieţii şi 
că se odihnea prea devreme. 

Fără îndoială că nu era decât o stare trecătoare pentru o 
fire energică şi generoasă ca a lui, şi că Marius avea să se 
trezească la prima ciocnire cu greutățile de neînlăturat ale 
soartei. 

Până atunci, deşi era avocat, nici măcar nu pledase, aşa 
cum credea domnul Gillenormand. Visarea îl îndepărtase de 
bara tribunalului. Ce plictiseală să ai dea face cu notarii, să 
baţi sălile judecătoriilor, să cauţi procese! De ce? Nu vedea 
pentru ce şiar fi schimbat mijlocul de trai. Librăria aceea 
zeârcită şi modestă îi punea la îndemână o muncă sigură, o 
muncă uşoară, care, după cum am mai spus, îi ajungea. 

Unul dintre librarii pentru care lucra, domnul Magimel, 
dacă nu mă înşel, îi propusese să vină să locuiască la el, săi 
dea o odaie bună, oferindui de lucru regulat şi plătindul o mie 
cinci sute de franci anual. O locuinţă bună! O mie cinci sute 
de franci! Foarte bine! Dar să renunţe la libertate! Să fie un 


funcţionar! Un fel de literat cu simbrie! În gândul lui, Marius 
socotea că situaţia asta ar fi mai bună şi mai rea în acelaşi 
timp, pentru că ar trăi mai bine, dar şiar pierde demnitatea. 
Schimba o nenorocire desăvârşită şi frumoasă cu o 
constrângere urâtă şi ridicolă. Ca un orb care ar fi devenit 
chior. Refuză. 

Marius trăia singuratic. Nu intrase în grupul prezidat de 
Enjolras, pentru căi plăcea să rămână în afară de lume şi 
pentru că fusese prea îngrozit de la început. Rămăseseră buni 
camarazi. Erau gata să se ajute unul pe altul în orice chip, 
dacă ar fi fost nevoie. Nimic mai mult. Marius avea doi 
prieteni: unul tânăr, pe Courfeyrac, şi altul bătrân, pe domnul 
Mabeuf. Cel bătrân îl atrăgea mai mult. Mai întâi pentru că îi 
datora adânca prefacere ce se îndeplinise în el, pentru că prin 
el îşi cunoscuse şi îşi iubise tatăl. „Mia ridicat vălul de pe 
ochi”, spunea el. 

Întâlnirea cu acest epitrop de biserică fusese fără îndoială 
hotărâtoare pentru el. 

Domnul Mabeuf nu fusese în toată împrejurarea aceasta 
decât agentul paşnic şi neştiutor al providenței, îl luminase pe 
Marius din întâmplare, fără săşi dea seama, ca o făclie pe care 
ar purtao cineva. El fusese însă făclia, nu acel cineva. 

Cât despre revoluția politică din conştiinţa lui Marius, 
domnul Mabeuf nu era în stare nici so priceapă, nici so 
dorească, nici so îndrume. 

Să spunem câteva cuvinte despre domnul Mabeuf, pentru 
că îl vom întâlni şi mai târziu. 


IV — Domnul Mabeuf 


În ziua în care domnul Mabeuf îi spunea lui Marius: 
„Bineînţeles că nam nimic împotriva opiniilor politice”, lăsa să 
se vadă adevăratul lui fel de a gândi. Privea toate părerile 
politice cu aceeaşi nepăsare şi le împărtăşea pe toate, fără 
deosebire, ca să fie lăsat în pace, aşa cum grecii numeau 
furiile'75% „frumoasele, bunele, fermecătoarele” eumenide'57. 
Convingerea politică a domnului Mabeuf era să iubească 
pătimaş plantele şi mai ales cărțile. Avea ca toată lumea de pe 
atunci o terminaţie în ist, fără de care nimeni nar fi putut trăi; 
nu era nici regalist, nici bonapartist, nici chartist, nici 
orleanist, nici anarhist; era botanist. Nu pricepea cum pot 
oamenii săşi piardă vremea şi să se urască din pricina unor 
nerozii, ca, de pildă, Charta, democraţia, legitimitatea, 
republica, monarhia etc., când se aflau pe lume atâtea feluri 
de muşchi, de ierburi şi de arbuşti care puteau fi priviți în 
voie, atâtea cărți mari şi mici care puteau fi răsfoite. Se ferea 
să fie un om nefolositor; faptul că avea cărți, îi plăcea să 
citească şi că era botanist, nul împiedica să fie şi grădinar. 
Cunoscândul pe Pontmercy, se născuse între ei o simpatie 
reciprocă, pentru că el avea grijă de fructe aşa cum colonelul 
avea grijă de flori. Domnul Mabeuf izbutise să producă pere 
tot atât de gustoase ca perele SaintGermain. Se pare că una 
din încercările lui nea dat corcoduşele de toamnă, astăzi 
renumite, tot atât de parfumate ca şi corcoduşele de vară. Se 
ducea la liturghie mai mult din cumințenie decât din 
cucernicie. Se mai ducea şi pentru căi plăceau chipurile 
oamenilor, dar nu putea suferi zgomotul, aşa că numai la 
biserică îi găsea tăcuţi, adunaţi laolaltă. Alesese slujba de 
epitrop pentru că trebuia să aibă şi el o funcţiune publică. De 
altfel, nu izbutise niciodată să iubească o femeie ca pe o ceapă 
de lalea şi pe niciun bărbat ca o tipăritură a elzevirilor 
olandezi!75%. Trecuse de mult de şaizeci de ani, când cineva îl 
întrebă o dată: „Nu teai însurat niciodată?”. „Am uitat”, 
răspundea el. Când se întâmpla câteodată - cui nu i se 
întâmplă? - să spună: „Ei, dacă aş fi bogat!” no făcea, ca 
domnul Gillenormand, uitânduse la o fată frumoasă, ci la o 


carte veche. Trăia singur, cu o îngrijitoare bătrână, avea 
puțină podagră şi, când dormea, degetele lui bătrâne, 
înţepenite de reumatism, se încârligau printre creţțurile 
cearşafului. Publicase o carte: Flora din împrejurimile 
Cauteretzului, cu planşe colorate, destul de preţuită, ale cărei 
gravuri în aramă le păstrase, vânzând numai copiile. De două 
sau trei ori pe zi suna cineva la uşa casei lui din strada 
Meziere pentru asta. Câştiga, astfel, vreo două mii de franci pe 
an. Era aproape toată averea lui. Cu toate că era sărac, 
avusese darul să strângă, cu multă răbdare şi cu sacrificii, o 
colecție prețioasă de exemplare rare de toate genurile. Nu ieşea 
niciodată fără o carte sub braț, şi se întorcea adesea cu două. 
Locuinţa lui era alcătuită din patru odăi şi o grădiniţă. 
Singurele podoabe ale acestor încăperi erau nişte ierbare 
înrămate şi câteva gravuri ale vechilor meşteri. Vederea unei 
săbii sau a unei puşti îl îngheţa. Nu se apropiase în viața lui 
de un tun, nici chiar la Palatul Invalizilor. Avea un stomac 
destul de sănătos, un frate preot, părul alb, niciun dinte în 
gură sau împotriva cuiva, un tremur uşor în tot trupul, 
accent picard, un râs copilăresc, se speria uşor şi semăna cu 
un berbec bătrân. Navea decât un prieten printre cei vii, un 
librar bătrân de la Porte SaintJacques, pe carel chema Royal. 
Visa să împământenească indigoul în Franța. 

Slujnica lui era şi ea un specimen de nevinovăție. Bătrânica 
aceea cumsecade mai era şi fecioară. Sultan, motanul ei, care 
ar fi putut miorlăi Miserere de Allegri'?5*% la Capela Sixtină, îi 
umpluse inima şii ajungea pentru câtă pasiune zăcea în ea. 
Visurile ei nu ajunseseră niciodată până la bărbat. Nu 
depăşiseră pisica. Avea, ca motanul ei, mustăți. Era mândră 
de un singur lucru: de bonetele ei totdeauna albe. Duminica, 
după liturghie, îşi petrecea timpul numărânduşi rufăria din 
casă şi întinzând pe pat stofe de rochii, pe care le cumpăra şi 
pe care nu le dădea niciodată la cusut. Ştia să citească. 
Domnul Mabeuf o poreclise maica Plutarc. 

Domnul Mabeusf îl îndrăgise pe Marius, pentru că era tânăr 
şi blând, pentru că îi încălzea bătrânețile, fără săi înspăimânte 


sfiala. Tinereţea, când se întâlneşte cu blândețea, le pare 
bătrânilor un soare fără vânt. Când Marius se sătura de glorie 
militară, de praf de puşcă, de marşuri şi contramarşuri, de 
toate bătăliile grozave în care tatăl său dăduse şi primise 
lovituri de sabie nemaipomenite, se ducea la domnul Mabeuf, 
şi domnul Mabeuf îi vorbea despre eroul privit ca grădinar. 

Către 1830, fratele său, preotul, murise, şi, curând după 
aceea, toată zarea se întunecase pentru domnul Mabeuf, ca la 
venirea nopții. Falimentul unui notar îl păgubi cu suma de 
zece mii de franci, tot avutul fratelui său şi al lui propriu. 
Revoluţia din iulie pricinui o criză în librării. Când timpurile 
sunt grele, primul lucru care nu se mai vinde e o Floră. Flora 
împrejurimilor  Cauteretz-ului nu avea căutare. Treceau 
săptămâni întregi fără să se arate un cumpărător. Câteodată, 
domnul Mabeuf tresărea când se auzea soneria. „Domnule, îi 
spunea maica Plutarc cu tristețe, a venit sacagiul cu apa.” 

În sfârşit, întro zi, domnul Mabeuf se mută din strada 
Meziere, părăsi funcția de epitrop, renunţă la biserica 
SaintSulpice, vându o parte, nu din cărți, ci din stampe, la 
care ținea mai puţin, şi se duse să locuiască întro căsuţă din 
bulevardul Montparnasse. Dar nici acolo nu stătu mai mult de 
trei luni, din două pricini: mai întâi, chiria parterului şi a 
grădinii era de trei sute de franci, şi el nu îndrăznea să 
cheltuiască mai mult de două sute pentru locuinţă; al doilea, 
era vecin cu poligonul de tir Fatou şi auzea toată ziua 
împuşcături, pe care nu le putea îndura. Îşi luă Flora, plăcile 
de aramă, ierbarele, albumele şi cărțile şi se statornici lângă 
Salpetriere, întrun fel de colibă din satul Austerlitz, unde avea 
trei odăi, o grădină cu fântână, împrejmuită cu gard, şi plătea 
o chirie de cincizeci de franci pe an. Odată cu mutarea îşi 
vându aproape toate mobilele. În ziua în care intră în noua 
locuinţă fu foarte vesel, bătu el singur cuiele ca săşi atârne 
gravurile şi rafturile cu ierbare, restul zilei săpă în grădină, şi 
seara, când văzu că maica Plutarec părea mâhnită şi 
îngândurată, o bătu pe umăr şii spuse zâmbind: „Ce ne pasă? 
Avem indigo!” 


Numai doi musafiri, librarul de la Porte SaintJacques şi 
Marius, erau primiți în coliba de la Austerlitz, nume 
răsunător care, la drept vorbind, nu-i plăcea defel. 

De altfel, după cum am mai spuso, minţile absorbite de 
înțelepciune sau de nebunie, sau de amândouă deodată, după 
cum se întâmplă destul de des, se lasă foarte greu pătrunse de 
întâmplările vieţii. Propria lor soartă le e străină. Din 
asemenea concentrare rezultă un fel de pasivitate, care, dacă e 
chibzuită, seamănă cu filosofia. Te ofileşti, cobori, te dărâmi, 
te surpi chiar, fără săți dai seama. E adevărat că totdeauna la 
sfârşit te trezeşti, dar e prea târziu. Până atunci pari a fi un 
neutru în jocul dintre fericirea şi nenorocirea ta. Tu eşti miza 
însăşi în acest joc, dar priveşti partida cu nepăsare. 

Domnul Mabeuf rămăsese senin; senin ca un copil, dar şi ca 
un înțelept, în mijlocul negurii care se țesea în jurul lui, pe 
când nădejdile i se stingeau una după alta. Felul lui de a 
vedea lucrurile avea mersul unei pendule. Când îl înflăcăra o 
iluzie, mergea mereu înainte, chiar după ce iluzia pierise. Un 
ceasornic nu se opreşte chiar din clipa în care iai pierdut 
cheia. 

Domnul Mabeuf avea plăceri nevinovate, puţin costisitoare 
şi neaşteptate. 1 le punea la îndemână cea mai neînsemnată 
întâmplare. Întro zi, maica Plutarc citea un roman întrun 
ungher. Citea tare, pentru că i se părea că înțelege mai bine. 
Când citeşti cu glas tare îți arăţi ţie însuţi că citeşti. Sunt unii 
oameni care citesc astfel şi care parcă îşi dau lor înşişi 
cuvântul de onoare că citesc. 

Maica Plutarc citea cu energie un roman. Domnul Mabeuf o 
auzea fără so asculte. 

Citind, maica Plutarc ajunse la această frază (era vorba de 
un ofițer de dragoni şi de o femeie frumoasă): „... Frumoasa se 
îmbufnă şi dragonul...” 

Aci se întrerupse ca săşi şteargă ochelarii. 

— Budha şi Dragonul'75%, repetă încet domnul Mabeuf. Da e 
adevărat, era un balaur care arunca flăcări pe gură din fundul 
peşterii lui şi pârjolea cerul. Dihania, care avea gheare de 


tigru, mai aprinsese şi câteva stele. Budha sa dus în vizuina 
lui şi a izbutit săl domesticească. Maica Plutarc citeşte o carte 
bună. E cea mai frumoasă legendă. 

Domnul Mabeuf căzu întro visare încântătoare. 


V — Sărăcia, soră bună cu mizeria 


Lui Marius îi plăcea acest bătrân nevinovat, care se vedea 
înghițit încetul cu încetul de sărăcie, şi care ajungea, puţin 
câte puţin, să se mire, dar nu încă să se întristeze. Marius se 
întâlnea cu prietenul Courfeyrac, dar de căutat îl căuta pe 
domnul Mabeuf. Destul de rar, totuşi: cel mult o dată sau de 
două ori pe lună. 

Lui Marius îi plăcea să facă singur lungi plimbări pe 
bulevardele mărginaşe, pe Champs de Mars sau pe aleile mai 
puţin umblate ale grădinii Luxembourg. Îşi petrecea uneori o 
jumătate de zi privind grădina unui zarzavagiu, răzoarele cu 
salată, găinile ce scurmau în bălegar şi calul care învârtea 
roata puțului. Trecătorii îl priveau cu mirare; unii găseau că 
are o înfăţişare sinistră, care dă de bănuit. Dar nu era decât 
un tânăr sărac, care visa fără nicio ţintă. 

Întruna din aceste plimbări descoperise casa Gorbeau şi, 
ispitit de faptul că era singuratică şi ieftină, se mută acolo. Nu 
era cunoscut decât sub numele de domnul Marius. Câţiva 
foşti generali, sau foşti camarazi ai tatălui său, cunoscândul, 
îl poftiră la ei. Marius nu-i refuză. I se dădea prilejul să 
vorbească de taicăsău. Se ducea astfel, din când în când, la 
contele Pajol, la generalii Bellavesne şi Fririon, la Invalizi. 
Acolo se făcea muzică şi se dansa. În asemenea seri, Marius îşi 
punea hainele noi. Nu se ducea însă la aceste serate şi baluri 
decât în zilele când era ger de crăpau pietrele, fiindcă neavând 
cu ce săşi plătească o trăsură nu voia să ajungă altfel decât 
cu ghetele lustruite lună. 

Îşi spunea uneori, dar fără amărăciune: „Aşa sunt oamenii: 
întrun salon poți să fii oricât de mânjit, dar nu pe pantofi. Nu 


ți se cere, ca să fii bine primit, decât un singur lucru fără pată: 
conştiinţa? Nu, ghetele.” 

Toate patimile, afară de cele ale inimii, se risipesc în visare. 
Aşa se potolise şi neastâmpărul politic al lui Marius. Ajutase 
la aceasta şi revoluţia din 1830, care, mulțumindul, îi adusese 
alinare. Rămăsese acelaşi, dar nu se mai mânia. Îşi păstra 
aceleaşi păreri, dar mai domolite. La drept vorbind, nu mai 
avea păreri ci simpatii. Din ce partid făcea parte? Din acela al 
umanităţii. Din umanitate, îşi alegea Franța; dintro naţiune, 
alegea poporul; dintrun popor, alegea femeia. Spre femeie se 
îndrepta mai ales mila lui. La el ideea precumpănea asupra 
faptului, poetul asupra eroului şi admira mai degrabă o carte, 
ca a lui Job bunăoară, decât un eveniment, cum ar fi 
Marengo. Şi apoi, când, după o zi de meditaţie, se întorcea 
seara dea lungul bulevardelor, când zărea printre ramurile 
copacilor spaţiul nesfârşit, sclipirile fără nume, nemărginirea, 
umbra, taina, i se părea mult prea neînsemnat tot ce e numai 
omenesc. 

Credea că a ajuns, şi poate că şi ajunsese, la adevărul vieţii 
şi filosofiei omeneşti, şi acum nu mai privea decât cerul, 
singurul pe care adevărul îl poate vedea din adâncul fântânii 
lhuii7S1. 

Aceasta nul împiedica săşi înmulțească planurile, socotelile, 
idealurile şi proiectele de viitor. Un ochi care ar fi privit 
înlăuntrul lui Marius, în starea lui de visare, ar fi fost uluit de 
atâta curăţenie sufletească. Întradevăr, dacă lear fi dat ochilor 
noştri adevăraţi să vadă în conştiinţa altuia, am putea judeca 
mai sigur pe cineva după ce visează decât după ceea ce 
gândeşte. În gândire există voinţă; în visare, nu. Visul, care e 
spontan, ia şi păstrează, chiar în ceea ce e uriaş şi ideal, 
chipul nostru sufletesc: nimic nu iese mai dea dreptul şi mai 
sincer din adâncul sufletului nostru decât năzuințele 
necugetate şi nemăsurate spre frumuseţile destinului. În 
aceste năzuințe, mai mult decât în ideile ticluite, raționale şi 
rânduite, poţi găsi caracterul adevărat al fiecărui om. 


Himerele seamănă cu noi înşine mai mult ca orice. Fiecare 
visează necunoscutul şi imposibilul în felul său. 

Pe la mijlocul anului 1831, bătrâna care-i făcea curățenie în 
casă lui Marius îi povesti că vecinii săi, nenorocita familie 
Jondrette, aveau să fie dați afară. Marius, care stătea foarte 
puţin pe acasă, nici nu prea ştia dacă are sau nu vecini. 

— De ce îi dă afară? întrebă el. 

— Pentru că Nu-şi plătesc chiria. Sunt datori două rate. 

— Şi cât au de plătit? 

— Douăzeci de franci, spuse bătrână. 

Marius avea treizeci de franci puşi deoparte, întrun sertar. 

— Poftim, îi spuse el bătrânei. Uite douăzeci şi cinci de 
franci. Plăteşte pentru bieţii oameni, dăle şi lor cinci franci, 
dar nu le spune că sunt de la mine. 


VI - Înlocuitorul 


Întâmplarea a făcut ca regimentul din care făcea parte 
locotenentul Theodule să vină în garnizoană la Paris. Faptul 
acesta îi prilejui mătuşii Gillenormand o altă idee. Prima oară 
îşi pusese în gând săl supravegheze pe Marius cu ajutorul lui 
Theodule; acum urzea ca săl înlocuiască pe Marius prin 
Theodule. 

Era un plan bun să găsească un alt Marius, dacă bunicul 
ar fi avut cât de puţin nevoie să vadă în casă un chip tânăr, 
pentru că ruinelor le plac uneori razele dimineții. „O să fie, îşi 
spuse ea, o simplă erată, aşa cum văd prin cărți: „Marius, 
citiți Theodule”. 

Copilul unui nepot de frate, tot un fel de nepot îţi e: în lipsa 
unui avocat e bun şi un lăncier. 

Întro dimineaţă, pe când domnul Gillenormand citea un 
ziar de felul Cotidianului?52, fiicăsa intră şi, fiind vorba despre 
o slăbiciune a ei, îi spuse cu glasul cel mai blând: 

— Tată, Theodule va veni acum de dimineaţă la dumneata 
să te vadă. 


— Cinei ăsta, Theodule? 

— Nepotul dumitale. 

— Aha! făcu bunicul. 

Apoi continuă să citească ziarul şi nu se mai gândi la 
nepotul său, care era un Thâodule oarecare. Peste puţin timp 
începu să se supere, ceea ce i se întâmpla aproape ori de câte 
ori citea. „Foaia” pe care o ţinea în mână, regalistă de altfel, se 
înțelege de la sine, vestea pentru a doua zi, fără niciun ocol, 
una dintre acele mici întâmplări zilnice ale Parisului de 
atunci: elevii facultăților de drept şi de medicină urmau să se 
întrunească la ora prânzului în fața Pantheonului, ca să 
discute asupra uneia din problemele zilei: despre artileria 
gărzii naţionale şi despre o neînțelegere dintre Ministerul de 
Război şi „miliția cetățenească”, cu privire la tunurile 
adăpostite în curtea Luvrului. Studenţii trebuiau să „discute” 
în această privință. Nu-i trebuia mult domnului Gillenormand 
ca săi sară țandăra. 

Se gândi la Marius care era student şi avea să meargă, 
poate, ca şi ceilalți să „discute” la prânz în fața Pantheonului. 

Tocmai când se gândea la aceste lucruri supărătoare, intră, 
adus de domnişoara Gillenormand, locotenentul Theodule, 
îmbrăcat civil, lucru dibaci din partea lui. Lăncierul îşi făcuse 
următoarea socoteală: şmecherul ăsta bătrân nu şio fi depus 
tot capitalul în schimbul unei rente viagere: merită să te 
îmbraci nemțeşte din când în când pentru el. 

Domnişoara Gillenormand îi spuse cu voce tare tatălui ei: 

— 'Theodule, nepotul dumitale. Şi încet, locotenentului: Să 
ai grijă să aprobi tot ce spune. 

După asta plecă. 

Locotenentul, care nu prea era obişnuit cu astfel de întâlniri 
venerabile, bolborosi cu oarecare sfială: „Bună ziua unchiule!”. 
Şi făcu un salut amestecat, alcătuit din schițarea involuntară 
şi mecanică a salutului militar şi finalul unui salut civil. 

— Ah! Dumneata eşti; bine, ia loc, spuse bătrânul. 

Rosti vorbele acestea aproape fără să se gândească şi 
numaidecât uită cu totul de lăncier. 


Theodule se aşeză şi domnul Gillenormand se ridică. 

Domnul Gillenormand începu să umble în lung şin lat. 

Cu mâinile în buzunar, vorbind tare şi frecânduşi cu 
degetele lui bătrâne şi neastâmpărate cele două ceasornice din 
buzunarele vestei. 

— O adunătură de mucoşi! Dumnealor se întrunesc în 
piața Panthâonului! Vai de capul meu! Nişte puşti, care până 
mai ieri sugeau la doică! Dacă iai strânge de nas, ar țâşni 
lapte! Şi ăştia vor „discuta” mâine la prânz! Încotro mergem! 
Încotro mergem! Hotărât lucru, mergem spre prăpastie. Aici 
neau adus descamisadosii?75%. Artileria cetățenească! Să 
discute asupra artileriei cetăţeneşti. Se duc să trăncănească 
sub cerul liber despre petardele gărzii naţionale! Şi acolo cu 
cine au să se mai întâlnească? Uite unde duce iacobinismul! 
Pun rămăşag pe orice, pe un milion, că nu vor fi acolo decât 
pungaşi recidivişti, ocnaşi eliberați. Republicanii şi ocnaşii se 
au între ei ca frații. Carnot întreba: „Unde vrei să mă duc, 
trădătorule?” Fouche€ răspundea: „Oriunde vrei, 
dobitocule!”7**. Uite ce sunt republicanii. 

— Aşa e, răspunse Theodule. 

Domnul Gillenormand îşi întoarse nițeluş capul, îl văzu pe 
Theodule şi urmă: 

— Şi când te gândeşti că puşlamaua aia a avut neobrăzarea 
să se facă, mă rog, carbonaro! De ceai plecat din casa mea? Ca 
să te duci să te faci republican! Scârţ! Înainte de toate poporul 
nu vrea republica dumitale, no vrea, are bunsimţ, ştie bine că 
regi au fost întotdeauna şi că vor fi întotdeauna, ştie bine că, 
la urma urmei, poporul nu e decât popor, puţin îi pasă de 
republică, idiotule! E o patimă dezgustătoare! Să te 
îndrăgosteşti de Tata Duchesne, să faci ochi dulci ghilotinei, să 
cânți romanțe din chitară sub balconul lui '93 — îți vine săi 
scuipi pe toţi tinerii ăştia, atât sunt de dobitoci! Toţi sunt la 
fel! Na scăpat unul! E destul să respire aerul străzii, ca săşi 
piardă uzul rațiunii. Veacul al XlXlea e o otravă. Orice 
puşlama îşi lasă săi crească o barbă de ţap, crede că e cineva, 
şi pe bătrânii lui părinţi îi pune în cui. Asta înseamnă să fii 


republican, să fii romantic. Ce e aia romantic? Te rog să faci 
bine sămi spui ce înseamnă romantic! Sunt toate nebuniile la 
un loc! Acum un an, însemna Hernani.75 Auzi dumneata, 
Hernani! Antiteze, grozăvii, care nici măcar nu sunt scrise pe 
franțuzeşte! Şi pe urmă au mai pus şi tunuri în curtea 
Luvrului. Uite, până unde au mers tâlharii vremii noastre. 

— Ai dreptate, unchiule! spuse Theodule. 

Domnul Gillenormand începu iar: 

— Tunuri în curtea muzeului! La ce bun? Ce ai cu mine, 
tunule? Vrei să tragi în Apollo din Belvedere? Ce are a face 
încărcătura de pulbere cu Venus de Medicis? Ah, tinerii din 
ziua de azi sunt toți nişte potlogari! Ce mare lucru e Benjamin 
Constant al lor?! Şi cei care nu sunt netrebnici, sunt nătărăi. 
Fac tot ce pot ca să se urâțească, sunt prost îmbrăcaţi, le e 
frică de muieri; pe lângă fuste parcă cerşesc de se prăpădesc 
femeile de râs; pe cinstea mea, ai spune că le e ruşine şi de 
dragoste. Sunt pociţi, iar pe deasupra, mai sunt şi proşti, 
maimuțăresc jocurile de cuvinte ale lui Tiercelin şi Potier'75%, 
au haine ca nişte saci, veste de grăjdari, cămăşi de pânză 
proasta, pantaloni de pănură, cizme de toval şi cum sunt pe 
dinafară aşa sunt şi pe dinăuntru. Ai putea cu vorbele lor să le 
pingeleşti ghetele rupte. Şi toată droaia asta de tineri mai are 
şi păreri politice. Ar trebui să li se interzică de a avea păreri 
politice. Fabrică sisteme, refac societatea, surpă monarhia, 
doboară toate legile, pun podul în locul pivniţei şi pe portarul 
meu în locul regelui, zdruncină Europa din temelii, zidesc din 
nou lumea şi, cât despre dragoste, se uită cu coada ochiului la 
picioarele spălătoreselor când se suie în căruţă! Ah! Marius! 
Golanule! Auzi, să meargă el să urle întro piaţă publică! Să 
discute, să dezbată, să ia măsuri! Astea se numesc pe limba 
lor „măsuri”, vezi Doamne! Până şi dezordinea se bagatelizează 
şi se preface în gugumănie. Am văzut haosul, acum văd 
harababura. Nişte şcolari să se consfătuiască cu privire la 
garda naţională, aşa ceva nai să vezi nici la ogibevaşi şi la 
cadodașşi!7$7'! Sălbaticii umblă în pielea goală, cu căpățâna 
împopoţonată cu un pămătuf de rachetă!7%, cu o ghioagă în 


labă, dar nu sunt atât de dobitoci ca bacalaureaţii ăştia. 
Plevuşcă de doi bani găleata! Dumnealor fac pe pricepuţii şi pe 
stăpânii! Se sfătuiesc şişi pun mintea la bătaie! Astai sfârşitul 
lumii. E fără doar şi poate sfârşitul acestui nenorocit glob 
pământesc. Îi mai trebuie un ultim sughiț. Îl scoate Franţa. 
Discutaţi, caraghioşilor! Şi aşa o să se întâmple atâta vreme 
cât au să citească gazete pe sub arcadele Odeonului; costă 
numai un gologan şi bunul lor simț, şi inteligența, şi inima, şi 
sufletul, şi mintea lor pe deasupra. Se întorc acasă şi o dau 
naibii de familie. Toate ziarele sunt ciumate; toate, chiar şi 
Drapelul alb! În definitiv, Martainville a fost iacobin. Ah! 
Doamne sfinte! Poţi să te lauzi că lai scos din sărite pe 
bunicutău! 

— Fără îndoială, spuse Thâodule. Şi profitând de faptul că 
domnul Gillenormand se oprise ca să răsufle, lăncierul adăugă 
solemn: Nar trebui să existe alt jurnal decât Monitorul şi altă 
carte decât Anuarul militar. 

Domnul Gillenormand urmă: 

— Ca şi Sieyes'7% al lor! Un regicid care a ajuns senator! 
Întotdeauna  sfârşesc aşa! Îşi scot ochii tutuinduse 
cetățeneşte, ca să ajungă săşi spună „domnule conte”. 
Domnul conte deo şchiopă, al ucigaşilor din septembrie! 
Filosoful Sieyes! E drept că nam făcut niciodată mai mult haz 
de filosofiile unor astfel de filosofi, ca de ochelarii măscăriciului 
de pe Tivoli! lam văzut întro zi pe senatori trecând pe cheiul 
Malaquais în mantii de catifea violetă, presărată cu albine de 
aur şi cu pălării ca pe timpul lui Henric al IVlea. Erau hidoşi. 
Parcă erau maimuțe la curtea târgului. Cetăţeni, vă declar că 
progresul vostru e o nebunie, că umanitatea voastră e un vis, 
că revoluția voastră e o crimă, că republica voastră e un 
monstru, că tânără voastră fecioară Franța iese dintrun 
bordel, şi vo spun cu deplină convingere tuturora, oricine ați fi, 
publicişti, economişti, legişti, chiar deați fi mai pricepuţi în ale 
libertăţii, egalității şi fraternității decât cuțitul ghilotinei! So 
ştiţi de la mine, domnilor! 

— Aşa e! strigă locotenentul. Nici nu se poate mai adevărat. 


Domnul Gillenormand se opri în mijlocul unui gest, se 
întoarse, îl privi pe lăncierul Theodule drept în ochi şii spuse: 
— Eşti un dobitoc. 


CARTEA A ŞASEA 
ÎNTÂLNIREA A DOUĂ STELE 


I - Porecla, un mod de formare a numelor 
de familie 


Marius era în vremea aceea un tânăr frumos, de statură 
potrivită, cu părul foarte negru şi des, cu fruntea înaltă şi 
gânditoare, cu nările deschise şi pătimaşe, cu aerul sincer şi 
potolit, cu un nu ştiu ce măreț, visător şi nevinovat pe chip. 
Profilul lui, ale cărui trăsături erau rotunjite fără moliciune, 
avea acea blândețe germană ce a pătruns în înfăţişarea 
franceză prin Alsacia şi Lorena şi acea totală lipsă de unghiuri 
ascuţite, care-i făcea pe sicambri?7% aşa de uşor de 
recunoscut printre romani şi care deosebeşte rasa leonină de 
cea acvilină. Era în acel anotimp al vieţii când mintea 
oamenilor care cugetă e alcătuită, aproape în aceeaşi măsură, 
din adâncime şi naivitate. Întro împrejurare gravă avea tot cei 
trebuia ca să fie nerod, dar, dacă mai întorcea o dată cheia, 
putea fi sublim. Felul lui dea fi era potolit, rece, politicos, 
închis. Pentru că avea o gură fermecătoare, cu buzele cele mai 
roşii şi dinţii cei mai albi din lume, zâmbetul lui îmblânzea tot 
ce era aspru în înfăţişarea lui. În unele clipe, se năştea un 
contrast ciudat între fruntea lui curată şi zâmbetul lui 
voluptos. Avea ochi mici, dar privirea cuprinzătoare. 

În vremea sărăciei celei mai negre, băgase de seamă că 
fetele întorceau capul după el, dar el fugea sau se ascundea, 
cu moartea în suflet. Îşi închipuia căl priveau din pricina 


hainelor lui vechi şi că râdeau de el; adevărul e căl priveau 
fiindcă era plăcut la vedere şi rămâneau visândul. 

Această neînțelegere mută dintre el şi trecătoarele pline de 
farmec îl sălbăticise. Nu alese niciuna, fiindcă fugea de toate. 
Trăi astfel vreme îndelungată - prosteşte, spunea Courfeyrac. 

Courfeyrac îi spunea: 

— Nu te mai trudi să fii respectabil! (Se tutuiau: toate 
prieteniile tinereşti alunecă spre acest fel de intimitate). Îţi dau 
un sfat, dragul meu. Nu mai citi atâtea cărți şi uităte mai 
mult la fetişcane! Au şi năzdrăvanele astea ceva bun în ele, 
măi Marius! Tot fugind şi ruşinândute, ai să te tâmpeşti. 

Alteori, Courfeyrac, întâlnindul, spunea: 

— Bună ziua, părinte! 

De câte ori Courfeyrac îi ţinea un astfel de logos, Marius 
ocolea, timp de opt zile, cu mai multă înverşunare femeile de 
toate vârstele, iar pe deasupra îl ocolea şi pe Courfeyrac. 

Existau totuşi în lume două femei pe care Marius nu le 
ocolea şi de care nu se păzea. În realitate ar fi fost foarte mirat 
dacă iar fi spus că sunt femei. Una era bătrâna cu păr în 
barbă, care-i curăța odaia, şi carel făcea pe Courfeyrac să 
spună: „De când servitoarea lui şia lăsat barbă, Marius a 
început să se radă”. Cealaltă era un fel de fetiță pe care o 
vedea foarte des şi la care nu se uita niciodată. 

De mai bine de un an, Marius zărea pe o alee pustie a 
grădinii Luxembourg, dea lungul Pepinierei, un bărbat şi o 
fetiță; stând mai totdeauna unul lângă altul pe aceeaşi bancă 
la capătul cel mai singuratic al aleii dinspre strada Vestului. 
De fiecare dată când întâmplarea, care se amestecă în 
plimbările visătorilor, îl ducea pe Marius pe aleea aceasta - şi 
asta se întâmpla aproape în fiecare zi — îi întâlnea din nou pe 
cei doi. Bărbatul putea să aibă vreo şaizeci de ani, părea serios 
şi trist. Întreaga lui făptură avea acea înfăţişare robustă şi 
totuşi obosită a oamenilor obişnuiţi cu războaiele şi care au 
lepădat uniforma. Dacă ar fi purtat vreo decorație, Marius ar fi 
spus: „E un fost ofițer”; părea un om de treabă, dar nu puteai 
intra în vorbă cu el, iar el nu privea în ochii nimănui. Purta 


pantaloni şi redingotă albastră şi o pălărie cu marginile late 
care păreau întotdeauna noi, o cravată neagră şi o cămaşă de 
quaker'?77!, adică albă ca zăpada, dar din pânză groasă. O 
femeie de stradă, care trecea întro zi pe lângă el. Spuse: „Uite 
un văduv curăţel!” Avea părul foarte cărunt. 

Fata carel întovărăşea venea să se aşeze lângă el, pe banca 
pe care parcă o adoptaseră amândoi; părea să aibă 
treisprezece sau paisprezece ani, era atât de slabă, încât părea 
urâtă, stângace, neînsemnată, dar făgăduia să aibă poate 
cândva ochi destul de frumoşi. Numai că privea totdeauna 
drept înainte, cu o siguranță neplăcută. Era îmbrăcată 
bătrâneşte şi copilăreşte totodată, ca fetele în pension la 
călugărițe; purta o rochie prost croită de merinos aspru şi 
negru. Părea să fie un tată cu fiica lui. 

Marius îl privi cu luareaminte, vreo două sau trei zile, pe 
omul acela bătrân, care nu era încă un moşneag, şi pe fetița 
aceea, care nu era încă împlinită, apoi nu le mai dădu nicio 
atenţie. În ceea ce îl privea pe el, sar fi zis că nici nul văzuseră. 
Vorbeau amândoi, liniștiți şi nepăsători. Fata sporovăia 
întruna, veselă. Bătrânul vorbea puțin şi, din când în când, îşi 
pleca asupra fetei ochii plini de dragoste părintească nespus 
de gingaşă. 

Marius, cu o regularitate mecanică, luase obiceiul de a se 
plimba pe aleea aceea. Îi întâlnea întotdeauna. 

lată cum se petreceau lucrurile. 

Marius sosea de cele mai multe ori pe la capătul dimpotrivă 
al aleii. O străbătea în toată lungimea, trecea prin fața băncii 
pe care stăteau bătrânul cu fata, se întorcea până la capătul 
de unde venise şi apoi începea din nou. În plimbarea lui făcea 
acest dutevino de cinci sau şase ori, la plimbare venea de cinci 
sau şase ori pe săptămână, dar nu ajunsese să se salute cu 
cei de pe bancă. Necunoscutul acela şi fata, poate tocmai 
fiindcă păreau a ocoli orice privire, atrăseseră atenţia câtorva 
studenți, care se plimbau din când în când în lungul şi în latul 
Pepinierei, cei silitori venind de la cursuri, iar ceilalți de la 
partidele de biliard. Courfeyrac, care era printre aceştia din 


urmă se uitase la ei câtăva vreme, dar, găsind că fata e urâtă, 
se dăduse repede şi grijuliu la o parte. Fugise ca un parti772: 
aruncândule o poreclă. Impresionat numai de rochia copilei şi 
de părul bătrânului o numise pe fată domnişoara Lanoire şi pe 
tată, domnul Leblanc?*, aşa încât, fiindcă nimeni nu-i 
cunoştea şi nu le ştia numele, porecla se schimbase în nume. 
Studenţii, spuneau: „Ah, domnul Leblanc stă pe bancă! şi 
Marius la fel cu ceilalți găsise că e mai simplu săl numească 
pe domnul acela necunoscut: Leblanc. 

Pentru uşurinţa povestirii, vom face şi noi la fel şi vom 
spune domnul Leblanc. 

Marius îi văzu în primul an aproape zilnic, la aceeaşi oră. 
Bătrânul părea plăcut, dar fata era destul de posacă. 


II — Lux facta est!(774) 


În cel deal doilea an, adică tocmai în acel punct al povestirii 
la care a ajuns cititorul, sa întâmplat ca Marius săşi 
întrerupă, fără să ştie el însuşi prea bine de ce, obiceiul de a se 
plimba prin grădina Luxemburgului, şi trecură aproape şase 
luni fără să mai pună piciorul pe aleea aceea. În sfârşit, întro 
bună zi, se întoarse; era întro dimineață senină de vară. 
Marius era vesel, aşa cum e oricine când vremea e frumoasă. | 
se părea că poartă în inimă tot versul păsărilor pe care le 
auzea şi toate frânturile de cer albastru pe care le zărea 
printre frunzele copacilor. 

Se duse dea dreptul la „aleea lui” şi, când ajunse la capăt, 
zări pe aceeaşi bancă perechea binecunoscută. Numai că, 
apropiinduse, bărbatul era tot acela, dar i se păru că fata e 
alta. Făptura pe care o vedea acum era înaltă şi frumoasă şi 
avea formele cele mai încântătoare pe care le are femeia în 
clipa când încă se mai îmbină cu cele mai naive gingăşii ale 
copilului; clipă trecătoare şi nevinovată, pe care nu pot so 
tălmăcească decât vorbele acestea: cincisprezece ani. Avea un 
minunat păr castaniu, cu ape aurii, o frunte care părea de 


marmură, obraji făcuţi parcă din petale de un trandafir palid, 
tulburător de albi, o gură minunată, din care vorba ieşea ca 
un cântec, şi zâmbetul ca o lumină, un cap pe care Rafael i lar 
fi dat Mariei, aşezat pe un gât pe care Jean Goujon'? i lar fi 
dat Venerei. Şi, ca nimic să nu-i lipsească acestui chip 
încântător, nasul ei nu era frumos, era drăguţ; nici drept, nici 
încovoiat, nici italian, nici grec; nasul ei era parizian, adică 
spiritual, fin, neregulat şi pur, nasul acela care-i necăjeşte pe 
pictori şi farmecă pe poeți. 

Când Marius trecu pe lângă ea, nu putu săi vadă ochii, cu 
pleoapele lăsate. Nu-i zări decât genele lungi castanii, pline de 
umbră şi de sfială. 

Sfiala no împiedica pe frumoasa copilă să zâmbească, 
ascultând pe bărbatul cu păr alb care îi vorbea, şi nimic nu 
era mai răpitor ca zâmbetul acela fraged, cu ochii plecați. 

În prima clipă, Marius crezu că era o altă fată a aceluiaşi 
părinte, desigur soră cu cea dintâi, dar când plimbarea lui, 
totdeauna aceeaşi, îl aduse a doua oară prin fața băncii şi 
când se uită la ea cu luareaminte, îşi dădu seama că era 
aceeaşi. În şase luni fetița se făcuse fată; iată toată taina. 
Nimic mai obişnuit ca schimbarea aceasta. Vine o clipă în care 
fetele înfloresc cât ai clipi din ochi şi dintrodată se prefac în 
trandafiri. leri leai lăsat copii, azi te neliniştesc. 

Fata nu numai că crescuse, dar se desăvârşise. Aşa cum în 
aprilie ajung trei zile pentru ca unii arbori să se umple de flori, 
ei îi ajunseseră şase luni ca să se înveşmânte în frumuseţe. 
Aprilie al ei sosise. 

Se întâmplă uneori să vezi oameni care, din săraci şi 
meschini, parcă se deşteaptă şi trec deodată de la strâmtoare 
la fast, cheltuiesc în dreapta şin stânga şi ajung dintrodată 
strălucitori, risipitori şi măreţi. Totul depinde de un venit pe 
care lau încasat; sa împlinit ieri o scadenţă în folosul lor. Aşa 
şi fata; îşi încasase câştigul pe şase luni. 

Nu mai era eleva de pension cu pălărie de pluş, cu rochie de 
lână merinos, cu încălțăminte şcolărească şi cu, mâini roşii; 
odată cu frumusețea ei i se născuse şi gustul; era o 


domnişoară bine îmbrăcată, de o eleganță simplă şi bogată, 
fără a fi căutată. Purta o rochie de damasc negru, o pelerină 
din aceeaşi stofă şi o pălărie de mătase albă. Mănuşile albe îi 
subliniau gingăşia mâinilor, care se jucau cu mânerul de 
fildeş chinezesc al unei umbrele, şi încălțămintea de mătase îi 
desena piciorul mic. Îmbrăcămintea ei răspândea o mireasmă 
fragedă şi pătrunzătoare. 

Bărbatul era acelaşi. 

Când Marius se apropie de ea pentru a doua oară, fata îşi 
ridică ochii. Erau de un albastru ceresc şi adânc, iar în acest 
azur voalat nu se deosebea încă decât privirea unui copil. Se 
uită la Marius fără săl bage în seamă, ca şi cum sar fi uitat la 
un țânc care ar fi alergat pe sub sicomori, sau la vasul de 
marmură ce umbrea banca, iar Marius îşi urmă şi el 
plimbarea, gândindusse la altceva. 

Mai trecu de vreo patru sau cinci ori pe lângă banca pe care 
stătea fata, fără săşi întoarcă ochii spre ea. 

În zilele următoare veni iar, ca de obicei, la Luxembourg; îi 
găsi, ca de obicei, tot aci pe „tatăl cu fata”, dar nu le mai dădu 
atenție. Nu se gândea la fată acum când se făcuse frumoasă, 
după cum nu se gândise la ea nici când era urâtă. Trecea însă 
întotdeauna foarte aproape de banca pe care stătea ea, pentru 
că aşa se obişnuise. 


III — Joc de lumină al primăverii 


Întro zi, aerul era încropit, Luxembourgul plin de umbră şi 
de soare, cerul limpede, ca şi cum îngerii lar fi spălat de 
dimineaţă, şi păsărelele ciripeau prin desişul castanilor. 
Marius îşi deschisese naturii tot sufletul, nu se gândea la 
nimic, trăia, respira; trecu pe lângă banca obişnuită, fata 
ridică ochii la el şi privirile li se întâlniră. Cea fost de data asta 
în privirea fetei? Marius nar fi putut spune. Nu era nimic şi 
era totul. Fu o fulgerare ciudată. Ea îşi plecă ochii, şi el îşi 
văzu de drum. 


Ceea ce zărise adineauri nu erau ochii nevinovați şi limpezi 
ai unui copil, ci o prăpastie plină de taine, care se deschisese 
pe jumătate şi se, închisese repede la loc. 

Vine o zi în care orice fată se uită în felul acesta. Vai de cel 
ce se află în calea ochilor ei! 

Această întâi privire a unui suflet care nu se cunoaşte încă 
e ca zorile pe cer. E deşteptarea a ceva strălucitor şi 
necunoscut. Nimic nar putea să redea farmecul primejdios al 
acestei licăriri neaşteptate, care luminează nedesluşit şi fără 
de veste negurile minunate, şi care e făcută din toată 
nevinovăția de astăzi şi din toată patima de mâine. E un fel de 
tandrețe nehotărâtă, care se descoperă la întâmplare şi 
aşteaptă. E o capcană pe care nevinovăția o întinde fără vrere 
şi în care prinde inima, fără să ştie şi fără să vrea. Fecioara 
priveşte cu ochi de femeie. 

Acolo unde cade privirea aceasta se naşte aproape 
totdeauna o visare adâncă. Toate nevinovăţiile şi toate 
patimile se strâng în raza cerească şi fatală, care, mai mult 
decât cea mai iscusită ocheadă a unei cochete, are puterea 
magică de a face să înflorească, deodată, în fundul unui suflet, 
floarea aceea ascunsă plină de miresme şi veninuri, care se 
cheamă iubire. 

Seara, intrând în vizuina lui, Marius îşi aruncă privirea 
asupra veșmintelor de pe el şi pentru întâia oară îşi dădu 
seama de necuviința şi neghiobia nemaiauzită pe care le făcea 
ducânduse să se plimbe la Luxembourg cu hainele lui 
murdare „de toate zilele”, cu o pălărie cu panglica ruptă, cu 
nişte bocanci de căruțaş, cu pantaloni negri, roşi la genunchi, 
şi cu un surtuc negru, lustruit în coate. 


IV — Începutul unei boli grele 


A doua zi, la ora obişnuită, Marius îşi scoase din dulap 
haina cea nouă, pantalonii noi, pălăria nouă şi ghetele noi; se 


îmbrăcă cu ele, îşi puse mănuşile, lux de zile mari, şi plecă la 
Luxembourg. 

Pe drum îl întâlni pe Courfeyrac şi se făcu că nul vede. 
Ajungând acasă, Courfeyrac le spuse prietenilor lui: „Am 
întâlnit pălăria nouă şi hainele cele noi ale lui Marius, cu 
Marius în ele. Se ducea, fără îndoială, la vreun examen. Avea 
un aer atât de tâmpit!” 

Când ajunse la Luxembourg, Marius dădu ocol bazinului şi 
privi lebedele, apoi rămase multă vreme să contemple o statuie 
cu capul înnegrit de mucegai şi căreia îi lipsea un şold. Lângă 
bazin stătea un burghez burtos de vreo patruzeci de ani, care 
ținea de mână un copilaş de cinci ani şii spunea: „Băiete, să 
ştii de la mine, tot cei prea mult nu-i sănătos. Ținete departe 
de despotism ca şi de anarhie”. Marius îl ascultă pe burghez, 
apoi mai făcu o dată ocolul bazinului. Se îndreptă în sfârşit pe 
„aleea lui”, încet, ca şi cum iar fi părut rău. Sar fi spus că era 
deopotrivă de îndemnat şi de împiedicat să se îndrepte 
întracolo. Nu-şi dădea însă seama şi credea că face la fel ca în 
fiecare zi. 

leşind pe alee, zări la capătul celălalt, pe „banca lor”, pe 
domnul Leblanc cu fata lui. Îşi încheie haina până sus, o 
netezi bine ca să nu facă vreo cută, aruncă o privire 
mulțumită asupra reflexelor lucioase ale pantalonilor şi se 
îndreptă spre bancă. Mergea ca la atac, plin de o dorință de 
cucerire. Spun, cu alte cuvinte, că se ducea spre banca aceea, 
cum aş spune că Hannibal înainta asupra Romei. 

De altfel, toate aceste mişcări erau mecanice şi el Nu-şi 
întrerupsese nicio clipă şirul gândurilor. Se gândea în clipa 
aceea că Manualul de bacalaureat era o carte proastă şi că 
fusese redactată cu siguranță de nişte nătărăi, deoarece erau 
analizate acolo drept capodopere ale minţii omeneşti trei 
tragedii de Racine şi o singură comedie de Moliere. O ureche îi 
țiuia. Pe când se apropia de bancă, îşi potrivea cutele hainei şi 
privirile i se aținteau asupra fetei. 1 se părea că fata aceea 
umple tot capătul aleii cu o licărire palidă şi albastră. 


Pe măsură ce se apropia, pasul i se încetinea. Ajuns la 
oarecare depărtare de bancă, cu mult înainte de capătul aleii, 
se opri, şi fără să ştie de ce, se întoarse din drum. Nici măcar 
nu se gândise să nu meargă până la capăt. Fata abia putuse 
săl zărească de departe şi să vadă cât era de chipeş cu hainele 
lui cele noi. Marius se ținea drept, ca să pară arătos, dacă lar 
privi cineva din spate. 

Ajunse la capătul celălalt, apoi se întoarse, şi de data 
aceasta se apropie ceva mai mult de bancă. Când se află la 
câțiva paşi, nu se simți în stare să meargă mai departe şi 
şovăi. 1 se păruse că fata îşi întorsese ochii spre el. Făcu o 
sforțare bărbătească şi hotărâtă, îşi stăpâni şovăiala şi merse 
înainte. Peste câteva clipe, trecea prin fața băncii drept şi sigur 
de el, roşu până la creştet, fără să îndrăznească să arunce 
vreo privire nici în dreapta, nici în stânga, cu mâna la piept, ca 
un bărbat de stat. În clipa când trecu pe sub gura de foc ce 
pândea din locul acela, simţi o bătaie de inimă înfricoşătoare. 
Fata purta, ca şi în ajun, rochia de damasc şi pălăria de 
mătase. Marius auzi o voce minunată care era desigur „vocea 
ei”. Vorbea liniştit. Era foarte frumoasă. Marius simțea acest 
lucru, deşi nu căuta so privească. „Oricum, gândea el, nu sar 
putea să naibă oarecare stimă şi considerație pentru mine, 
dacă ar şti că sunt adevăratul autor al disertației despre 
Marcos Obregon de la Ronda, pe care domnul Francois de 
Neufchâteau a dato drept a lui, în fruntea unui Gil Blas pe 
care la editat”.!778 

Trecu de bancă, merse până la marginea aleii, care era 
foarte aproape, se întoarse înapoi şi mai trecu o dată prin fața 
fetei celei frumoase. De data aceasta era tare palid. De altfel 
simțea ceva foarte neplăcut. Se depărtă de bancă şi de fată şi, 
cu spatele la ea, închipuinduşi căl priveşte, începu să se 
poticnească. 

Nu mai încercă să se apropie de bancă, se opri pe la mijlocul 
aleii şi făcu ce nu făcea niciodată, se aşeză, aruncând priviri în 
dreapta şin stânga şi gândinduse, în strâmbăturile cele mai 
nebănuite ale minţii, că la urma urmei ar fi greu ca o ființă, 


căreia el îi admira pălăria şi rochia neagră, să rămână 
nepăsătoare față de pantalonii lui bine călcaţi şi surtucul lui 
cel nou. 

După un sfert de ceas se ridică, parcă ar fi vrut din nou să 
se îndrepte spre banca pe care o înconjura parcă un nimb. Cu 
toate astea, rămase în picioare nemişcat. Pentru prima oară, 
de cincisprezece luni încoace, se gândi că domnul care venea 
zilnic în grădină împreună cu fiicăsa îl băgase de seamă fără 
îndoială şi că găsea poate stăruința lui cam ciudată. 

Tot pentru prima oară simți că nu e cuviincios săi dea 
necunoscutului acestuia, fie chiar şi în ascunsul gândurilor 
lui, numele născocit de: domnul Leblanc. 

Stătu astfel câteva minute, cu capul plecat, desenând pe 
nisip cu bastonul pe care îl ţinea în mână. 

Apoi se întoarse deodată cu spatele spre banca domnului 
Leblanc şi a fiicei acestuia şi o luă spre casă. 

În ziua aceea uită să mănânce. Nu-şi dădu seama decât 
seara, la ceasurile opt, şi, fiindcă era prea târziu ca să se mai 
ducă în strada SaintJacques, îşi spuse: „Nui nimic!” şi mâncă 
o bucată de pâine. Nu se culcă decât după ceşi perie hainele şi 
le împături cu grijă. 


V — Tot felul de trăsnete cad pe capul 
taţei Bougon 


A doua zi, țaţa Bougoni!777: —- aşa o numea Courfeyrac pe 
bătrâna portăreasă, locatară principală, femeie de serviciu a 
hardughiei Gorbeau, căreia îi zicea în realitate doamna 
Burgon, după cum am văzut, dar acest mucalit de Courfeyrac 
nu respecta nimic - tața Bourgon băgă de seamă cu uimire că 
domnul Marius ieşea tot cu hainele lui cele noi. 

Marius se întoarse la Luxembourg, dar nu trecu mai 
departe de banca lui obişnuită de la mijlocul aleii. Se aşeză, ca 
în ajun, privind de departe şi zărind desluşit pălăria albă, 
rochia neagră şi mai ales licărirea albastră. Nu se clinti şi nu 


se întoarse acasă decât la închiderea porților Luxembourgului. 
Nu-i văzuse pe domnul Leblanc şi pe fiicăsa plecând. Îşi spuse 
că ieşiseră din grădină pe poarta dinspre strada Vestului. Mai 
târziu, după vreo câteva săptămâni, când se gândi la cele 
întâmplate, nu putu săşi amintească cu niciun chip unde 
luase masa în seara aceea. 

A doua zi, ţața Bougon rămase ca trăsnită: pentru a treia 
oară, Marius ieşea tot cu hainele noi. 

— Trei zile la rând, rosti ea. 

Încercă săl urmărească, dar Marius mergea repede şi cu 
paşi mari; un hipopotam pusese la cale urmărirea unei 
căprioare. În două minute îl pierdu din ochi şi se întoarse 
acasă gâfâind, furioasă şi înăbuşită de astmă. „Poftim, ce rost 
are, mormăi ea, săți pui hainele bune în fiecare zi şi să faci 
lumea să alerge după tine!” 

Marius se ducea la Luxembourg. 

Fata era acolo cu domnul Leblanc. Marius se apropie cât 
putu mai mult prefăcânduse că citeşte o carte, dar rămase 
totuşi foarte departe. Se întoarse apoi la banca lui, unde 
rămase vreo patru ceasuri privind la vrăbiile care ţopăiau pe 
alee ca şi cum şiar fi bătut joc de el. 

Se scurseră astfel vreo cincisprezece zile. Marius se ducea la 
Luxembourg, dar nu ca să se plimbe, ci ca să se aşeze pe 
aceeaşi bancă, fără să ştie de ce. O dată aşezat, nu se mai 
clintea. Îşi punea în fiecare dimineață hainele noi, se 
ascundea, şi a doua zi o lua de la capăt. 

Fata era fără îndoială minunat de frumoasă. Singura critică 
pe care puteai să io aduci era nepotrivirea dintre privirea tristă 
şi zâmbetul vesel, ceea cei dădea un aer oarecum rătăcit şi 
făcea ca în anumite clipe chipul acela blând să devină ciudat, 
fără a înceta totuşi de a fi încântător. 


VI — Prizonier! 


Întruna din ultimele zile ale celei de a doua săptămâni, 
Marius şedea, ca de obicei, pe banca sa şi ţinea în mână o 
carte deschisă; de două ore nu mai întorsese nicio filă. 
Deodată tresări. Se petrecea un lucru neobişnuit la capătul 
aleii. Domnul Leblanc şi cu fiicăsa se sculaseră de pe bancă, 
fata luase brațul tatălui şi amândoi se îndreptau încet spre 
mijlocul aleii, unde se afla Marius. Marius închise cartea, apoi 
o deschise din nou şi se sili să citească. Tremura. Nimbul se 
îndrepta spre el. „Ah! Doamne! no să mai am timp să iau o 
atitudine potrivită.” Omul cu părul alb şi tânăra fată se 
apropiau. l se păru că ţine un veac şi nu trecuse decât o clipă. 
„Ceo fi căutând pe aci? se întrebă el. Cum? Ea are să treacă 
prin locul acesta! Picioarele ei vor atinge nisipul aleii, la doi 
paşi de mine!” Era tulburat, ar fi vrut să fie foarte frumos, ar fi 
vrut să aibă pe piept crucea Legiunii de onoare. Auzea cum se 
apropie zgomotul domol şi măsurat al paşilor lor. Îşi închipuia 
că domnul Leblanc îi aruncă o privire mânioasă. „Oare o sămi 
vorbească?” se întrebă el. Îşi lăsă capul în jos; când îl ridică 
din nou, erau lângă el. 

Fata trecu şil privi în tăcere, îl privi ţintă, cu un aer duios şi 
visător, carel făcu pe Marius să se înfioare din cap pânăn 
picioare. I se păru căl mustră că a zăbovit atât să se apropie 
de ea şii spune: „lată, am venit eu!” 

Marius rămase înmărmurit în fata ochilor ei plini de lumină 
şi de nemărginire. 

Îşi simțea creierul de jeratic. Ea se îndreptase spre el, ce 
bucurie! Şi apoi, cum la privit! | se păru mai frumoasă decât o 
văzuse vreodată. Frumoasă, de o frumuseţe totodată feminină 
şi îngerească, o frumusețe desăvârşită, care ar fi inspirat pe 
Petrarca şi în fața căreia Dante ar fi îngenuncheat. 1 se părea 
că pluteşte în albastrul cerului. În acelaşi timp se simţea 
foarte ruşinat, privinduşi încălțămintea prăfuită. 

Era sigur că şi ea îi văzuse pantofii. 

O urmări cu ochii până ce pieri. Apoi începu să se plimbe ca 
un bezmetic prin Luxembourg. Din când în când, râdea singur 
şi vorbea cu glas tare. Privea atât de visător spre dădacele 


copiilor, încât fiecare din ele ar fi putut să creadă că sa 
îndrăgostit de ea. 

leşi din Luxembourg nădăjduind so regăsească pe stradă. 

Sub arcadele Odeonului îl întâlni pe Courfeyrac şii spuse: 
„Vino să cinezi cu mine”. Merseră împreună la Rousseau şi 
cheltuiră şase franci. Marius mâncă cu poftă, ca un căpcăun. 
Dăduse şase gologani chelnerului. La desert îi spuse lui 
Courfeyrac: „Ai citit gazeta? Audry de Puyraveau'77* a ținut 
un discurs admirabil!” 

Era îndrăgostit nebuneşte. 

După cină, îi spuse lui Courfeyrac: „le invit la teatru”. 
Merseră împreună la Porte SaintMartin ca săl vadă pe 
Frederik!?77*: în L'auberge des Andrets. Marius petrecu de 
minune. 

În acelaşi timp, se sălbătici parcă şi mai mult. La ieşirea din 
teatru nici nu se uită la jartiera unei modiste care sărea peste 
băltoace şi i se făcu scârbă când Courfeyrac spuse: „Miar face 
mare plăcere so trec în colecția mea!” 

Pentru a doua zi, Courfeyrac îl poftise la prânz la cafeneaua 
Voltaire. Marius se duse şi mâncă şi mai mult decât în ajun. 
Era gânditor şi foarte vesel. 

Sar fi spus că prindea orice prilej ca să râdă cu hohote. 
Îmbrăţişă cu dragoste un provincial oarecare, care-i fusese 
prezentat. În jurul mesei se făcuse un cerc de studenți, 
vorbinduse despre neroziile ce se spun la Sorbona de la 
catedră şi pe care statul le plăteşte atât de scump, apoi veni 
vorba despre greşelile şi lipsurile dicționarelor şi prozodiilor lui 
Quicherat!7%%. Marius întrerupse discuția ca să strige: 

— Cu toate astea, e foarte plăcut să ai o decorație! 

— Ba e ridicol, îi spuse încet Courfeyrac lui Jean Prouvaire. 

— Dimpotrivă, răspunse Jean Prouvaire, e foarte serios. 

Era serios, întradevăr. Marius se afla în acel ceas dintâi, 
plin de violenţa şi de încântarea cu care încep pasiunile mari. 

O singură privire făcuse toate acestea. Când pui fitilul, 
incendiul e gata să izbucnească; nimic nu-i mai simplu: o 
privire e ca o scânteie. 


Era limpede. Marius iubea o femeie. Soarta lui intra în 
necunoscut. 

Privirea femeilor seamănă cu acele maşinării, liniştite în 
aparenţă dar înspăimântătoare. Treci pe lângă ele în fiecare zi, 
bun şi nevătămat, fără nicio bănuială. Vine o clipă când uiţi 
chiar că se mai găsesc la locul lor. Te duci şi vii, vorbeşti, 
visezi, râzi. Deodată te simți prins. Sa sfârşit! Roţile teau 
prins; privirea te învăluie. Teai agăţat, nici tu nu ştii cum, 
lăsând să fluture gândurile tale răzlețe, întro clipă de 
nebăgare de seamă. Eşti pierdut. Nu mai ai nicio scăpare. O 
înlănțuire de forțe tainice pune stăpânire pe tine. Te zbațţi în 
zadar. Niciun ajutor omenesc nu mai e cu putință. Ai să cazi 
din roți în roți, din spaimă în spaimă, din chin în chin, tu, 
mintea ta, averea ta, viitorul tău, sufletul tău; şi, după cum 
vei fi în puterea unei ființe viclene sau a unei inimi nobile, nu 
vei scăpa din această maşină înspăimântătoare decât 
desfigurat de ruşine sau transfigurat de pasiune. 


VII — Aventurile literei „U” lăsată în voia 
presupunerilor 


Singurătatea, desprinderea de toate ale lumii, existența 
independentă, mândria, dragostea de natură, lipsa unei 
activități zilnice productive, viața în sine, frământările tainice 
ale curățeniei trupeşti, admiraţia în fața creaţiunii, toate îl 
pregătiseră pe Marius pentru această stăpânire care se 
numeşte patima dragostei. Cultul pe carel purta tatălui său 
ajunsese, încetul cu încetul, o religie şi, ca orice religie, i se 
cuibărise în fundul sufletului. Îi trebuia ceva mai aproape de 
simțirea lui. Şi veni dragostea. 

Trecu o lună întreagă în timpul căreia Marius se duse zilnic 
la Luxembourg. Când sosea ora, nimic nul mai putea ţine pe 
loc. „E de serviciu”, spunea Courfeyrac. Marius trăia întro 
încântare. Era sigur că fata îl privea. 


Ajunsese îndrăzneț şi se apropia de bancă. Totuşi nu mai 
trecea pe dinaintea ei, supunânduse în acelaşi timp 
instinctului de sfială şi instinctului de prevedere al 
îndrăgostiților. Socotea că e bine să nu atragă „atenţia 
tatălui”. Îşi potrivea opririle îndărătul arborilor şi al statuilor, 
cu un machiavelism adânc, în aşa fel ca să se lase văzut cât 
mai mult de tânăra fată şi cât mai puţin cu putință de 
domnul cel bătrân. Uneori rămânea nemişcat timp de o 
jumătate de oră în umbra unui Leonida sau a unui Spartacus 
oarecare, ținând în mână o carte pe deasupra căreia ochii lui, 
ridicânduse încet, căutau pe frumoasa fată, şi ea, din partei, 
îşi întorcea spre el profilul încântător cu un surâs nedesluşit. 
În timp ce vorbea în chipul cel mai firesc şi mai liniştit din 
lume cu omul cu părul alb, ea îşi îndrepta asupra lui Marius 
toată visarea din ochii ei feciorelnici şi pătimaşi. Era şiretenia 
străveche, pe care Eva a ştiuto încă din prima zi a lumii, şi pe 
care orice femeie o ştie încă din prima zi a vieţii sale. Gura fetei 
răspundea unuia, iar privirea răspundea celuilalt. 

Trebuie să credem, totuşi, că domnul Leblanc începuse să 
bănuiască ceva, căci adesea, când sosea Marius, se ridica de 
pe bancă şi se plimba încoace şi încolo. Părăsise locul lor 
obişnuit şi alesese, la celălalt capăt al aleii, banca vecină cu 
statuia Gladiatorului, ca şi cum ar fi vrut să vadă dacă 
Marius îi va urmări şi acolo. Marius nu pricepu şi făcu 
această greşeală. „Tatăl” începu să nu mai fie punctual şi no 
mai lua zilnic pe „fiica lui”. Uneori venea singur şi atunci 
Marius pleca. Altă greşeală. 

Marius nu se mai ferea de aceste semne. Din faza sfielii 
trecuse — progres firesc şi de neînlăturat -— în faza imprudențţei. 
Dragostea lui creştea. Îşi visa iubita în toate nopțile. Apoi îi 
mai venise o fericire neaşteptată, ca uleiul peste foc, care îl 
lega şi mai tare la ochi. Întro seară, pe înnoptate, găsise o 
batistă pe banca de pe care „Leblanc şi fiica sa” se ridicaseră. 
O batistă simplă şi fără broderie, dar albă şi fină, care i se 
păru că răspândeşte un parfum nemaisimţit. O ridică cu 
înfrigurare. Batista era brodată cu inițialele U.F. Marius nu 


cunoştea nimic despre frumoasa copilă: nici familia, nici 
numele, nici locuinţa; aceste două litere erau primul amănunt 
pe carel afla despre ea, inițialele scumpe inimii lui pe care el 
începu de îndată săsi clădească închipuirile. U era desigur 
prenumele. „Ursula! se gândi el, ce nume fermecător.” Sărută 
batista, o mirosi, şio puse pe inimă, pe trup în timpul zilei iar 
noaptea, ca să adoarmă, îşi acoperi buzele cu ea. 

— Îi simt tot sufletul! strigă el. 

Batista era a domnului bătrân, care, pur şi simplu, o 
pierduse. 

În zilele care urmară acestei descoperiri, Marius nu se mai 
arătă în Luxembourg decât sărutând batista şi apăsânduşio 
pe inimă. Frumoasa copilă nu pricepea nimic şi io arăta prin 
semne discrete. 

— Câtă nevinovăție! spunea Marius. 


VIII - Chiar şi invalizii pot fi fericiţi 


Fiindcă am rostit cuvântul nevinovăție şi fiindcă nu 
ascundem nimic, trebuie să spunem că o dată, oricât de 
încântătoare era „Ursula” lui, ia dat totuşi un motiv de 
amărăciune foarte serios. Era întruna din zilele acelea în care 
fata îl hotăra pe domnul Leblanc să părăsească banca şi să se 
plimbe pe alee. Un vânticel vioi de iunie legăna vârfurile 
platanilor. Tatăl şi fiica trecuseră la braț prin fața băncii lui 
Marius. În urma lor, Marius se ridicase şii urmărea cu 
privirea, aşa cum se cuvine când ţie sufletul tulburat de 
dragoste. 

Deodată o adiere de vânt, mai poznaşă decât celelalte şi 
pesemne aleasă ca săi împlinească primăverii rosturile, suflă 
dinspre Pepinieră, se abătu peste alee, învălui fata întrun fior, 
încântător, vrednic de nimfele lui Virgiliu şi de faunii lui 
Teocrit, şii ridică rochia -— rochia ei mai sacră decât mantia lui 
Isis —- aproape până la înălțimea jartierei. Un picior minunat 
ieşi la iveală. Marius îl văzu. Fu mâniat şi furios. 


Fata îşi trase repede rochia în jos cu o mişcare speriată, dar 
el rămase totuşi revoltat. „E adevărat, se afla singur pe alee. 
Sar fi putut totuşi să mai fie cineva de față! Dacă a fost 
cineva? E cu putință un asemenea gest? Ceea ce a făcut, e 
îngrozitor.” Vai! biata copilă nu făcuse nimic; nu era decât un 
singur vinovat; dar Marius, în care mijea desluşit acel 
Bartholo ce zace în orice Chârubin?8t, era hotărât 
nemulțumit şi gelos până şi de umbra lui. 

Întradevăr, aşa se trezeşte şi prinde rădăcini în inima 
omenească, fără niciun drept, urâcioasă şi plină de ciudăţenii, 
gelozia pătimaşă a cărnii. De altminteri, lăsând la o parte 
gelozia, nu simţise nicio plăcere văzând piciorul ei minunat; 
ciorapul alb al oricărei femei iar fi plăcut mai mult. 

Când „Ursula sa”, după ce ajunsese la capătul aleii, se 
înapoia cu domnul Leblanc şi trecu prin fața băncii pe care 
Marius se aşezase din nou, Marius îi aruncă o privire ursuză 
şi fioroasă. Fata avu o mică tresărire întovărăşită de o ridicare 
a sprâncenelor, care însemna: „Ce sa întâmplat?” 

Aceasta a fost prima lor „neînţelegere”. 

Abia isprăvi Marius săi facă această mustrare din ochi, 
când cineva străbătu aleea. Era un invalid adus din umeri, 
foarte zbârcit şi cu părul foarte alb, întro uniformă din timpul 
lui Ludovic al XVlea, purtând pe piept mica decorație ovală de 
postav roşu cu spadele încrucişate, crucea Sfântului Ludovic, 
şi fluturând o mânecă fără braţ înăuntru. Omul avea bărbia 
de argint şi un picior de lemn. Lui Marius i se păru înfăţişarea 
lui foarte mulțumită. 1 se păru chiar că bătrânul cinic, pe 
când şchiopăta alături de el, îi făcuse cu ochiul prieteneşte şi 
vesel, ca şi cum o întâmplare iar fi făcut să se înțeleagă şi să 
guste laolaltă un noroc neaşteptat. Ce anume îl putea face să 
fie atât de mulțumit pe acest hârb al lui Marte? Ce legătură 
putea să fie între acest picior de lemn şi celălalt? Marius era în 
culmea geloziei. „Poate că a fost de față! îşi spuse el. Poate că a 
văzut!” Şi îi venea săl ucidă pe invalid. 

Timpul însă netezeşte tot. Această mânie a lui Marius 
împotriva „Ursulei”, oricât de îndreptăţită ar fi fost, trecu. 


Până la urmă o iertă, deşi destul de greu; trei zile ia purtat 
pică. În vremea asta, şi tocmai din pricina asta, patima lui 
crescuse până la nebunie. 


IX - Eclipsa 


Am văzut cum Marius descoperise, sau crezuse că 
descoperă, că Ea se numeşte Ursula. Pofta vine iubind. Era 
ceva să ştie că o cheamă Ursula; dar era puţin. Vreme de trei 
sau patru săptămâni Marius trăise din această fericire. Apoi a 
vrut să afle unde locuieşte fata. 

Făcuse o primă greşeală: căzuse în capcana cu banca 
Gladiatorului. Mai făcuse şi a doua: părăsea grădina când 
domnul Leblanc venea singur. O făcu şi pe a treia, cea mai 
mare din toate: o urmări pe „Ursula”. 

Fata locuia pe strada Ouest, în partea cea mai puţin 
umblată a străzii, întro casă nouă, cu trei caturi, cu o 
înfăţişare modestă. 

Începând din acea clipă, Marius, pe lângă fericirea de a o 
vedea în Luxembourg, avu o fericire nouă: aceea de a o urmări 
până acasă. 

Foamea lui sporea. Ştia cum o cheamă, îi ştia cel puţin 
numele încântător, adevărat nume de femeie. Ştia unde 
locuieşte; vru să ştie şi cine era. 

Întro seară, după cei urmărise până acasă şii văzuse 
intrând pe poartă, intră şi el în urma lor şi. Spuse cu 
îndrăzneală portarului: 

— Sa întors acasă domnul de la etajul întâi? 

— Nu, răspunse portarul, domnul de la al treilea. 

Făcuse încă un pas. Acest succes îl încurajă pe Marius. 

— Apartamentul cu ferestrele la stradă? întrebă el. 

— Auzi vorbă! răspunse portarul. Toate apartamentele au 
ferestrele la stradă. 

— Şi cu ce se ocupă acest domn? reluă Marius. 


— E rentier, domnule. Un foarte bun om, care, deşi nu-i 
prea bogat, îi ajută pe cei nenorociți. 

— Cum îl cheamă? întrebă iarăşi Marius. 

Portarul ridică fruntea şi spuse: 

— Nu cumva domnul e de la poliție? 

Marius plecă destul de ruşinat, dar foarte încântat. Ştia din 
ce în ce mai multe. 

„Bine, gândi el. Ştiu că se numeşte Ursula, că este fiica 
unui rentier şi că locuieşte în strada Ouest, la etajul al 
treilea.” 

A doua zi, domnul Leblanc şi fiica sa nu rămaseră decât 
scurtă vreme în Luxembourg; plecară înainte de a se însera. 
Marius îi urmări până în strada Ouest cum îi era obiceiul. 
Ajungând la poartă, domnul Leblanc o lăsă pe fiica sa să 
treacă întâi, apoi, înainte de a păşi pragul, se opri, se întoarse 
şil privi ţintă pe Marius. 

A treia zi nu mai veniră la Luxembourg. Marius îi aşteptă 
zadarnic toată ziua. 

La căderea nopţii, se duse în strada Ouest şi văzu lumină la 
ferestrele de la etajul al treilea. Se plimbă pe sub ferestre până 
când se stinse lumina. 

În ziua următoare, nimeni nu veni la Luxembourg. Marius 
aşteptă toată ziua, apoi se duse să facă de strajă sub ferestre. 
Stătea aşa, până la zece seara. Cina o lua pe apucate. 
Frigurile îl hrănesc pe bolnav şi dragostea pe îndrăgostit. 

În felul acesta trecură opt zile. Domnul Leblanc şi fiica sa 
nu se mai arătau la Luxembourg. Marius făcea presupuneri 
triste; în timpul zilei nu îndrăznea să pândească la poartă, se 
mulțumea să meargă pe înnoptate şi să privească îndelung 
lumina roşietică a geamurilor. Din când în când, zărea prin ele 
umbre şi inimai bătea nebuneşte. 

În a opta zi, când ajunse sub ferestre, nu mai era lumină. 
„Uite! spuse el, nau aprins încă. Totuşi, e întuneric. Să fi 
ieşit?” Aşteptă până la zece. Până la miezul nopţii. Până la 
unu noaptea. Nicio lumină nu se aprinse la ferestrele etajului 
al treilea şi nimeni nu se înapoie acasă. Plecă foarte amărât. 


A doua zi — căci nu mai trăia decât de la o zi la alta - a doua 
zi nu găsi pe nimeni la Luxembourg; era de aşteptat; pe 
înnoptate se duse la locuință. Nicio lumină la ferestre; 
obloanele erau închise; tot etajul al treilea era în întuneric. 
Marius bătu la poartă, intră şii spuse portarului: 

— Domnul de la al treilea... 

— Sa mutat, răspunse portarul. 

Marius se clătină şi spuse încet: 

— Dar de când*? 

— De ieri. 

— Unde locuieşte acum? 

— Nu ştiu. 

— Nu şia lăsat noua adresă? 

— Nu. Şi portarul, ridicând capul, îl recunoscu pe Marius. 
Aha, dumneata erai! spuse el. Aşadar, tot de la poliție eşti! 


CARTEA A ŞAPTEA 
PATRONMINETTE 
I — Minele şi minerii 


Toate societățile omeneşti au ceea ce se numeşte în teatru 
al treilea subsol. Adâncurile societăţii sunt  răscolite 
pretutindeni, când în bine, când în rău. Lucrurile acestea se 
suprapun. Există galerii superioare şi galerii inferioare. Acest 
subsol întunecat, care uneori se prăbuşeşte sub civilizaţie şi 
pe care nepăsarea noastră îl calcă în picioare, are şi el un sus 
şi un jos. În secolul trecut, Enciclopedia era o mină'82 aflată 
aproape sub cerul liber. Întunericul, acest zămislitor mohorât 
al creştinismului primitiv, nu aştepta decât un prilej ca să 
izbucnească sub Cezari şi să înece în lumină neamul omenesc. 
Căci în întunericul sfânt se află ascunsă lumina latentă. 
Vulcanii sunt plini de o umbră în stare să azvârle flăcări. 


Orice lavă este întuneric la început. Catacombele în care sa 
slujit prima liturghie nu erau numai pivnițele Romei, ci 
subteranele lumii întregi. 

Dedesubtul alcătuirii sociale, această minune dărăpănată, 
se află săpături de toate soiurile. Este mina religioasă, mina 
filosofică, mina politică, mina economică, mina revoluționară. 
Unul sapă cu ideile, altul cu cifrele şi altul cu mânia. Oamenii 
se cheamă şişi răspund dintro catacombă întralta. 

Utopiile îşi fac drum pe sub pământ în aceste galerii. Se 
ramifică în toate direcțiile; uneori se întâlnesc şi se înfrățesc. 
JeanJacques împrumută târnăcopul său lui Diogene, care-i 
dă în schimb felinarul. Uneori se războiesc. Calvin se încaieră 
cu Socin'75%. Dar nimic nu poate opri sau întrerupe avântul 
către ţintă al tuturor acestor energii şi marea activitate 
simultană care se zbate, urcă, coboară şi se ridică din nou în 
aceste întunecimi înlocuind cu încetul ce este sus şi ce este 
Jos, şi ce este în afară cu ce este înăuntru; nemărginit furnicar 
necunoscut. Societatea abia îşi dă seama de această răscolire 
care-i lasă liniştită suprafaţa, dar îi schimbă măruntaiele. 
Câte galerii subterane, tot atâtea munci felurite, tot atâtea 
soiuri de zăcăminte date la iveală. Ce iese din toate aceste 
răscoliri adânci? Viitorul. 

Cu cât te cufunzi mai mult, cu atât muncitorii sunt mai 
tainici. Munca este bună până la treapta pe care filosoful 
social ştie so recunoască; dincolo de acea treaptă e îndoielnică 
şi învălmăşită; mai jos devine înfricoşătoare. La o anumită 
adâncime săpăturile nu mai pot fi pătrunse de spiritul 
civilizației; limita până la care omul poate respira e depăşită, 
iar dincolo de ea sar putea să se ivească monştri. 

Scara care coboară e ciudată; fiecare treaptă corespunde 
unui etaj unde filosofia se poate instala şi unde întâlneşti câte 
unul din acei lucrători, uneori minunați, alteori hidoşi. Sub 
loan Huss?5% se află Luther, sub Luther, — Descartes, sub 
Descartes - Voltaire, sub Voltaire — Condorcet, sub Condorcet 
- Robespierre, sub Robespierre - Marat, sub Marat — 
Babeuf7%%. Şi aşa mereu mai departe; mai jos, întrun amestec 


confuz, la hotarul care desparte nelămuritul de nevăzut, se 
zăresc alți oameni întunecaţi, care poate nici nu există încă. 
Cei de ieri sunt stafii, cei de mâine sunt larve. Ochiul minții îi 
zăreşte nedesluşit. Plămădeala embrionară a viitorului e una 
din viziunile filosofului. O lume haotică în stare de făt 
nenăscut. Ce plăsmuire uluitoare! SaintSimon, Owen, Fourier 
se află şi ei acolo, în galerii lăturalnice. 

Cu toate că un lanț dumnezeiesc, ascuns vederii noastre îi 
leagă laolaltă, fără ştirea lor, pe toţi aceşti pionieri subterani, 
care aproape întotdeauna se cred izolați şi totuşi nu sunt, 
muncile lor sunt desigur foarte felurite şi lumina unora nu se 
potriveşte cu flacăra altora. Unii sunt asemeni îngerilor, alții 
tragici. Cu toate acestea, oricare ar fi contrastul, toți aceşti 
muncitori, de la cel mai de sus până la cel mai de jos, de la cel 
mai înțelept până la cel mai nebun, au o asemănare, şi 
anume: dezinteresarea. Marat se uită pe sine, la fel ca Isus. Ei 
se dau la o parte, uită de ei înşişi, nu se mai gândesc la ei. Ei 
văd altceva decât ființa lor. Fiecare priveşte întrun fel şi 
privirea aceasta caută absolutul. Cel dintâi poartă în ochi 
cerul; celălalt, oricât ar fi de nepătruns, are sub pleoape 
lumina palidă a infinitului. Cel care are acest semn: privirea 
înstelată, trebuie venerat, orice ar face. Ochiul întunecat e 
celălalt semn. Cu el începe răul. Staţi pe gânduri şi tremurați 
în fața celui care nu priveşte niciunde. Ordinea socială îşi are 
săpătorii ei întunecațţi. 

Este un punct unde coborârea în adânc înseamnă 
înmormântare şi unde lumina se stinge. 

Dedesubtul tuturor acestor mine, dedesubtul tuturor 
galeriilor, dedesubtul întregului sistem  nemărginit de 
ramificație subterană a progresului, mai jos decât Marat, 
decât Babeuf, mai jos, mult mai jos şi fără nicio legătură cu 
etajele superioare, se află ultima galerie. Loc de groază. Pe 
acesta lam numit al treilea subsol. E groapa întunericului, 
temnița orbilor. Inferi. 

E calea spre abisuri. 


II — La fund 


Acolo, uitarea de sine piere. Diavolul se înfiripează 
nelămurit; fiecare pentru el. Eul fără ochi urlă, caută, dibuie 
şi roade. În acest hău este Ugolino'78% social. 


Puțin le pasă acestor umbre înspăimântătoare, care se 
învârtesc în groapă, jumătate animale, jumătate năluci, de 
progresul universal, a cărui idee şi nume nici nu le cunosc; 
fiecare nu are decât grija de a se îndestula pe sine. Ele sunt 
aproape inconştiente, şi înlăuntrul lor este un fel de negură 
care le înfioară. Au două mame, amândouă vitrege: neştiința 
şi mizeria. Au o călăuză: nevoia; şi pentru toate formele de 
îndestulare: pofta. Sunt lacome cu brutalitate, adică fioroase, 
nu în felul tiranului, ci în al tigrului. Aceste larve trec de la 
suferințe la crimă; urmare firească, zămislire ameţitoare, 
logică, a umbrei. Ceea ce se târăşte în al treilea subsol social 
nu mai este dorința îinăbuşită de absolut, ci protestul 
materiei. Omul ajunge balaur. Porneşte de la foame şi sete şi 
ajunge Satana. Din această hrubă iese Lacenaire. 

Sa putut vedea adineauri, în cartea a patra, unul din 
despărțămintele de sus ale minei, din marea galerie politică, 
revoluționară şi filosofică. Acolo, spuneam noi, totul este nobil, 
curat, serios, cinstit. Acolo, desigur, unii se pot înşela şi chiar 
se înşală, dar greşeala implică atâta curaj, încât ajunge 
vrednică de respect. Întreaga muncă ce se face acolo are un 
nume: Progresul. 

lar acum să ne aruncăm ochii în alte adâncuri ale groazei. 

Dedesubtul societăţii, o spunem iar, se află prăpastia fără 
fund a răului şi va rămâne acolo până în ziua când neştiința 
va fi împrăştiată. Această hrubă este aşezată sub celelalte şi 
este duşmanul lor. Este ura care nu cruță nimic. Hruba asta 
Nu-şi are filosofii ei; pumnalul ei na ascuţit niciodată o pană. 
Noaptea sa nu are nicio legătură cu funinginea măreață a 
călimării. Niciodată degetele de beznă care se încleştează sub 
această boltă înăbuşitoare nau răsfoit o carte şi nici nau 
desfăcut un ziar. Pentru Cartouche!787%, Babeuf nu-i decât un 
exploatator; Marat, pentru Schienderhannes!7%%, este un 
aristocrat. Acest subsol are ca ţintă prăbuşirea totală. 

Totală. Împreună cu galeriile superioare, pe care le urăşte. 
În furnicarea sa hidoasă, el nu sfredeleşte numai ordinea 
socială actuală, ci sapă filosofia, ştiinţa, dreptul, gândirea 


omenească; el sapă civilizaţia, revoluția, progresul. Pe scurt, el 
se numeşte furt, prostituție, tâlhărie şi omor. El este bezna şi 
vrea haosul. Bolta lui e făcută din neştiință. 

Galeriile celelalte, de sus, nau decât un scop: so facă să 
dispară. Către aceasta tind filosofia şi progresul, prin toate 
mijloacele lor, prin îmbunătăţirea realităților ca şi prin 
contemplarea absolutului.  Distrugeţi galeria subterană: 
Neştiința, şi veţi distruge cârtița: Crima. 

Umanitatea înseamnă egalizare. Toţi oamenii sunt făcuți 
din acelaşi lut. Nu-i nicio deosebire, cel puţin aici pe pământ, 
în ursita lor. Aceeaşi umbră înainte de a se naşte, aceeaşi 
carne în timpul vieții, aceeaşi țărână după... Dar neştiința 
amestecată în aluatul omenesc îl înnegreşte. Această 
întunecime de netămăduit pătrunde în adâncul omului şi 
acolo devine: Răul. 


III — Babet, Gueulemer, Claquesous şi 
Montparnasse 


Un cuartet de tâlhari, Claquesous, Gueulemer, Babet şi 
Montparnasse, stăpânea între 1830 şi 1835 al treilea subsol al 
Parisului. 

Gueulemer era un Hercule decăzut. Hruba lui era canalul 
de la ArcheMarion. Avea 1 metru şi 90, piept de stâncă, bicepşi 
de bronz, răsuflarea ca dintro peşteră, trunchi de uriaş şi cap 
de pasăre. Credeai că vezi pe Hercule Farnese!7%% îmbrăcat în 
pantaloni de dril şi jiletcă de catifea de bumbac. Gueulemer, 
clădit atât de sculptural, ar fi putut supune monştrii; i se 
păruse mai simplu să fie el însuşi unul dintre ei. Fruntea 
îngustă, tâmplele largi, sub patruzeci de ani şi totuşi cu laba 
gâştei în colțul ochilor, părul aspru şi scurt, obrazul păros, o 
barbă de mistreţ, iată omul! Muşchii lui cereau muncă, dar 
tâmpenia lui o respingea. Era o putere mare şi trândavă. Era 
ucigaş din lenevie. Lumea îl socotea creol. Se pare că fusese 


printre oamenii mareşalului Brune?%%, pe când era hamal la 
Avignon, în 1815. După stagiul acesta, se făcuse bandit. 

Făptura străvezie a lui Babet contrasta cu muntele de 
carne care era Gueulemer. Babet era firav şi învățat. Era 
transparent, dar de nepătruns. Puteai să vezi prin oasele lui, 
dar nu-i citeai nimic în ochi. Se da drept chimist. Fusese 
măscărici la Bobeche şi paiață la Bobino. Jucase în vodeviluri 
la SaintMichel'£. Era un om chibzuit, vorbea frumos, zâmbea 
cu înțeles şişi sublinia gesturile. Meseria lui era să vândă sub 
cerul liber busturi de gips şi portretele „şefului statului”. Afară 
de asta, mai scotea şi măsele. Arătase monştri pe la bâlciuri şi 
avusese o baracă cu trâmbiţă şi afişul următor: „Babet artist 
dentist membru al academiilor, face experiențe fizice asupra 
metalelor şi metaloizilor, scoate măselele, extrage colțurile pe 
care leau lăsat confrații săi. Tariful: o măsea, un franc şi 
cincizeci. Profitați de ocazie.” (Acest „Profitaţi de ocazie” 
însemna: scoatețivă cât mai multe.) Fusese însurat şi avusese 
copii, dar nu mai ştia ce se întâmplase nici cu nevasta şi nici 
cu copiii lui. Îi pierduse cum ai pierde o batistă. Ca o deosebită 
excepție în lumea întunericului din care făcea parte, Babet 
citea jurnale. Întro zi, pe vremea când îşi avea încă familia cu 
el, în baraca lui pe roate, citise în Le Messager că o femeie a 
născut un copil sănătos cu cap de vițel: „Asta noroc! strigă el. 
Nevestimi nu iar trece prin minte sămi facă un asemenea 
plod.” 

De atunci a părăsit totul ca săi „vie de hac Parisului”. Era 
vorba lui. 

Ce era Claquesous? Era însăşi noaptea. Ca să se arate, 
aştepta mai întâi să se întunece cerul. Seara ieşea dintro 
văgăună în care se înapoia înaintea zorilor. Unde se afla 
această văgăună? Nimeni nu ştia. Chiar în bezna cea mai 
adâncă, nu vorbea tovarăşilor săi decât întorcânduse cu 
spatele la ei. Îl chema, oare, Claquesous? Nu. El spunea: „Mă 
numesc Deloc”. Dacă se aprindea o lumânare, îşi punea 
masca. Era ventriloc. Babet spunea: „Clagquesous e un 
curățitor de latrine cu două voci”. Claquesous era nedeslugşit, 


rătăcitor, fioros. Nici nu erai sigur că are un nume, deoarece 
Claquesous era o poreclă; nu erai sigur că are un glas, pentru 
că vorbea mai mult din burtă decât din gură; nu erai sigur că 
are un chip, pentru că nimeni nul văzuse decât mascat. 
Dispărea ca o arătare şi apărea ca şi cum ar fi ieşit din 
pământ. 

Montparnasse era o ființă lugubră. Montparnasse era un 
copil; nici douăzeci de ani, un chip drăguţ, buzele ca cireaşa, 
părul negru, frumos; avea lumina primăverii în priviri; avea 
toate viciile şi râvnea la toate crimele. Fiecare fărădelege 
săvârşită îi deschidea pofta pentru o alta şi mai mare. Era 
ştrengarul ajuns puşlama şi puşlamaua ajunsă tâlhar. Era 
drăgălaş ca o femeie, gingaş, voinic, molatic, crud. Purta 
pălăria cu marginea ridicată în stânga, de unde răsărea un 
smoc de păr, după moda din 1829. 

Trăia din tâlhării. Redingota îi era foarte bine croită, dar 
jerpelită. Montparnasse era un chip din jurnalele de modă, 
înjosit de mizerie şi săvârşind crime. Pricina tuturor 
nelegiuirilor pe care le săvârşea acest tânăr era dorința de a fi 
bine îmbrăcat. Prima lucrătoare drăguță care îi spusese: „Eşti 
frumos”, îi aruncase o pată de umbră în inimă şi făcuse din 
acel Abel un Cain. 

Simţinduse frumos, voise să fie şi elegant; or, cea dintâi 
eleganţă e trândăvia; trândăvia omului sărac înseamnă crimă. 
Puţine haimanale erau atât de temute ca Montparnasse. La 
optsprezece ani avea câteva cadavre pe conştiinţă. În umbra 
acestui ticălos zăceau mulți trecători cu braţele întinse şi fața 
întro băltoacă de sânge. 

Cu părul pomădat şi creț, strâns în talie, cu şolduri de 
femeie, cu bustul unui ofițer prusac, însoțit de şoaptele de 
admiraţie ale fetelor de pe bulevard, cu cravata iscusit 
înnodată, cu arma la buzunar şi tu o floare la butonieră — 
astfel arăta acest filfizon al mormântului. 


IV — Alcătuirea bandei 


Toţi aceşti patru bandiți laolaltă închipuiau un fel de 
Proteu!'7%2:, şerpuind printre poliţişti şi silinduse să scape de 
privirile iscoditoare ale lui Vidocq „sub felurite întrupări: 
arbore, flacără, fântână”, împrumutânduşi între ei numele şi 
iscusințele, ascunzânduse în propria lor umbră, tainiță şi 
adăpost unii pentru alții, lepădânduşi identitatea cum ai 
scoate un nas pus la bal mascat, uneori contopinduse 
întratâta că nu mai era decât unul singur, alteori 
înmulținduse astfel că însuşi CocoLacour!7%: îi socotea o 
puzderie. 

Aceşti patru oameni nu erau patru oameni: ci un fel de 
tâlhar misterios cu patru capete, care lucra în mare asupra 
Parisului; erau un polip monstruos al răului, aşezat în 
străfundul societății. 

Datorită răspândirii lor şi reţelei ascunse de legături, Babet, 
Gueulemer, Claquesous şi Montparnasse aveau întreprinderea 
generală a pândelor şi capcanelor din departamentul Senei. Ei 
dădeau trecătorilor lovituri de stat de derbedei. Cei care se 
pricepeau să născocească idei de soiul acesta, oamenii cu 
imaginație întunecată, li se adresau lor pentru a le înfăptui; li 
se dădea celor patru ticăloşi textul şi ei se însărcinau să joace 
piesa. Lucrau după scenariu. Erau întotdeauna în măsură să 
pună la îndemână personalul potrivit pentru toate atentatele 
unde era nevoie să mai pună umărul cineva, şi care puteau 
aduce destui bani. 

Dacă se căutau braţe pentru o crimă, ei închiriau făptaşii. 
Aveau la dispoziţie o trupă de actori ai întunericului pentru 
toate tragediile din caverne. 

De obicei se întruneau la căderea nopții, oră când se 
trezeau din somn, pe maidanele din vecinătatea Salpeâtrierei, şi 
acolo tăinuiau. Aveau înaintea lor douăsprezece ore negre şi le 
hotărau întrebuinţarea. 

PatronMinette se numea, în circulația subpământeană, 
tovărăşia acestor patru oameni. În ciudata limbă populară 
veche, care se pierde cu fiecare zi, PatronMinette înseamnă 
„disdedimineață, astfel cum Entre chien et loup înseamnă 


„seara”. Această denumire, PatronMinette, venea pesemne de la 
ora când se isprăveau treburile lor, zorile fiind clipa când 
fantomele se risipesc şi bandiții se despart. Cei patru inşi erau 
cunoscuți sub această poreclă. 

Când preşedintele curții cu juri sa dus săl vadă pe 
Lacenaire în temniță, la întrebat despre o fărădelege pe care 
Lacenaire o tăgăduia: „Cine a  săvârşito?” întreabă 
preşedintele. Lacenaire a dat acest răspuns, de neînțeles 
pentru magistrat, dar limpede pentru poliție: „Poate că 
PatronMinette”. 

Poţi ghici uneori o piesă după numele personajelor, tot 
astfel aproape că poţi cântări o bandă după catalogul 
bandiților. Cum aceste nume mai trăiesc încă în memoria 
unora, iată lista tovarăşilor de căpetenie ai lui PatronMinette: 

Panchaud, zis Primăvăraticul, zis Alică, 

Brujon (era o dinastie a Brujonilor; nu ne vom răbda să nu 
spunem un cuvânt şi despre ea), 

Boulatruelle, cantonierul pe care lam zărit cândva, 

Laveuve, 

Finistere, 

Homere Hogu, negru, 

Mardisoir, 

Depeche, 

Fauntleroy, zis Florăreasa, 

Glorieux, ocnaş eliberat, 

Barrecarosse, zis domnul Dupont, 

LesplanadeduSud, 

Poussagrive, 

Kruideniers, zis Bizarro, 

Mangedentelle, 

Lespiedsenl'air, 

DemiLiard, zis DeuxMilliards etc., etc. 

Am mai lăsat câţiva la o parte şi nu dintre cei mai răi. 
Aceste nume au chipurile lor. Ele se potriveau nu numai unor 
ființe, ci unor specii întregi. Fiecare din aceste nume 


corespunde unui soi din acele ciuperci monstruoase care cresc 
în subterana civilizaţiei. 

Fiinţele acestea, careşi arătau arareori chipul, nu erau 
dintre cele pe care le vezi trecând pe stradă. În timpul zilei, 
osteniți de cruzimile de peste noapte, se culcau când în 
varnițe, când în cartierele părăsite din Montmartre sau din 
Montrouge'**, uneori în canale. Se îngropau. 

Ceau devenit aceşti oameni? Ei există încă. Au existat 
întotdeauna. Horaţiu îi pomeneşte: Ambubaiarum collegia, 
pharmacopolae,  mendicii, mimae'?*, şi atâta timp cât 
societatea va rămâne ceea ce este astăzi, vor fi şi ei ceea ce 
sunt. 

Sub bolțile întunecate ale hrubei lor, renasc mereu din 
scursorile sociale. Se întorc strigoi, mereu aceiaşi; atât că nu 
mai poartă aceleaşi nume şi nu mai sunt în aceeaşi piele. 
Chiar când indivizii au fost stârpiţi, tribul trăieşte încă. 

Au întotdeauna aceleaşi însuşiri. De la trântor până la 
vagabond, rasa se păstrează curată. Adulmecă pungile şi 
ceasornicele de buzunare. Aurul şi argintul au pentru cei 
miros. Sunt pe lume burghezi lesne crezători, despre care sar 
putea spune că au o înfăţişare de victime. Oamenii aceştia 
urmăresc cu răbdare asemenea burghezi. Când trece un 
străin sau un provincial, tresar ca păianjenul. 

Când îi întâlneşti sau îi zăreşti, către miezul nopţii, pe o 
stradă pustie, sunt îngrozitori. Nu seamănă a oameni, ci a 
năluci plăsmuite din neguri vii; sar spune că în mod obişnuit 
se fac una cu întunericul, că nu se deosebesc de el, că umbra 
este sufletul lor şi că sau desprins atunci din noapte, ca să 
trăiască doar câteva clipe de viață monstruoasă. 

Ce trebuie să facem pentru a stârpi aceste larve? Lumină. 
Lumină în valuri. Niciun liliac nu se poate împotrivi zorilor. 
Luminaţi adâncurile societăţii! 


CARTEA A OPTA 


SĂRACUL CEL PĂCĂTOS 


I —- Marius, căutând o fetiţă cu pălărie, 
găseşte un om cu şapcă 


A trecut vara, şi apoi şi toamna; a venit iarna. 

Nici domnul Leblanc şi nici tânără fată nu sau mai întors la 
Luxembourg. Marius nu mai avea decât un gând: să vadă iar 
chipul acela duios şi plin de farmec. Îl căuta mereu şi 
pretutindeni, dar nul afla nicăieri. Nu mai era Marius, 
visătorul entuziast, omul hotărât, înflăcărat şi puternic, 
îndrăznețul care înfrunta soarta, mintea care făurea planuri 
de viitor unul după altul, firea tânără, plină de visuri, de 
mândrie, de idei şi de voință; era doar un câine rătăcit. Se 
cufundă întro tristețe adâncă. Totul se sfârşise. Munca îl 
dezgusta, plimbarea îl obosea, singurătatea îl plictisea. Natura 
nemărginită, atât de bogată altădată de forme, de lumini, de 
glasuri, de pilde, de făgăduințe, orizonturi şi învățăminte, era 
acum un deşert înaintea lui. 

I se părea că totul pierise. 

Nu înceta de a gândi, căci nu putea altfel, dar gândurile nul 
mai mulțumeau. La toate îndemnurile pe care i le şopteau ele, 
Marius răspundea în sinea lui: „La ce bun?” Îşi făcea sute de 
mustrări: „De ce am urmărito? Eram atât de fericit numai so 
pot vedea! Ea mă privea; ce puteam dori mai mult? Părea că 
mă iubeşte. Nu-i destul? Ce mai voiam? Mai mult decât atât 
nu se poate. Am fost un nesocotit. A mea e vina” etc., etc. La 
început, Courfeyrac, căruia Marius nu i se spovedea niciodată, 
pentru că aşa era firea lui, dar care ghicea aproape tot, pentru 
că aşa era şi el făcut, îl felicitase că e îndrăgostit, ceea ce, de 
altfel, îl umplea de uimire; mai pe urmă, văzândul pe Marius 
copleşit de tristeţe, îi spuse în sfârşit: „Văd că nai fost decât un 
dobitoc. Haide, vino la Chaumiere!” 

Odată, încrezător în soarele frumos de septembrie, Marius 
sa lăsat dus de Courfeyrac, Bossuect şi Grantaire la balul de la 


Sceaux'7% nădăjduind - ce vis! — că poate o va regăsi acolo. 
Bineînţeles că numai pe aceea pe care o căuta na găsito. „Aici 
totuşi poţi să regăseşti toate femeile pierdute”, mormăia 
Grantaire pentru sine. Marius îşi lăsă prietenii la bal şi se 
întoarse acasă pe jos, singur prin noapte, ostenit, înfrigurat, 
cu ochii tulburi şi trişti, chinuit de zgomotul şi praful stârnit 
de trăsurile pline cu lumea ce se înapoia cântând de la serbare 
şi trecea pe lângă el, care, în mâhnirea lui căuta să se 
învioreze respirând miresmele tari ale nucilor din marginea 
drumului. 

Trăia din ce în ce mai singur, năuc, copleşit, pradă cu totul 
chinului lăuntric, zbătânduse în durerea sa ca lupul în 
capcană şi căutând pretutindeni, mistuit de dragoste, ființa pe 
care no mai găsea nicăieri. 

Altă dată i se întâmplă ceva cu totul ciudat. Se întâlnise pe 
una din străduțele din vecinătatea bulevardului Invalizilor cu 
un om îmbrăcat ca lucrător, ce purta o şapcă cu cozoroc lung, 
de sub care ieşeau afară câteva şuvițe de păr foarte albe. 
Marius fu izbit de frumuseţea acestui păr alb şi se uită cu 
luareaminte la omul care mergea încet şi parcă adâncit în 
gânduri dureroase. Lucru ciudat, i se păru că recunoaşte pe 
domnul Leblanc. Era acelaşi păr, acelaşi profil, atât cât se 
putea vedea de sub şapcă, aceeaşi înfăţişare, doar ceva mai 
tristă. Dar de ce hainele acestea de lucrător? Ce însemna 
asta? Careo fi rostul acestei deghizări? Marius fu foarte mirat. 
Când se dezmetici, primul său gând fu să urmărească pe omul 
acela; cine ştie dacă nu era, în sfârşit, pe urma pe care o 
căuta! În orice caz, trebuia săl revadă de aproape şi să 
lămurească misterul. Dar gândul acesta îi venise prea târziu 
şi omul dispăruse. Apucase pe una din străduţțele lăturalnice 
şi Marius îi pierdu urma. Această întâlnire îl nelinişti câteva 
zile apoi i se şterse din minte. „La urma urmei, îşi spuse el, 
poate că na fost decât o asemănare. ” 


II — Descoperire 


Marius locuia tot în casa Gorbeau. Nu mai lua seama la 
nimic şi la nimeni. 

În vremea aceea nu mai erau în casă alți locatari decât el şi 
familia Jondrette, pentru care plătise cândva chiria, fără ca 
măcar să fi stat de vorbă vreodată cu tatăl, cu mama sau cu 
fetele. Ceilalţi chiriaşi se mutaseră, muriseră, sau fuseseră 
dați afară pentru neplată. 

Întruna din zilele iernii aceleia soarele se arătase puțin 
dupăamiază, dar era în 2 februarie, ziua Întâmpinării 
Domnului, al cărei soare înşelător, premergător unui frig de 
şase săptămâni, ia inspirat lui Mathieu Laensbergi!797: aceste 
două versuri rămase cu drept cuvânt celebre: 

De bine ce străluceşte 

Ursun bârlog se ghemuieşte. 


Marius tocmai ieşise din bârlogul său. Se lăsa noaptea. Era 
ora cinci, fiindcă începuse din nou să cineze; vai! pasiunile 
ideale îşi au şi ele slăbiciunea lor. 

Tocmai trecea pragul uşii pe care ţțața Bougon îl mătura 
chiar în clipa aceea, rostind acest monolog vrednic de ţinut 
minte: „Mai e ceva ieftin în ziua de azi? Toate sunt scumpe. 
Numai necazui ieftin; necazul îl ai peo nimica toată!” 

Marius se îndreptă cu paşii înceţi pe bulevard către barieră, 
ca să ajungă în strada SaintJacques. Mergea dus pe gânduri 
cu capul plecat înainte. 

Deodată se simţi lovit cu cotul prin ceață; se întoarse şi 
văzu două fete în zdrenţe, una înaltă şi subțire, cealaltă ceva 
mai măruntă, care treceau repede, gâfâind, înspăimântate, 
părând că vor să fugă; veneau spre el, nul văzuseră şil 
atinseseră în treacăt. Pe întuneric Marius zări chipurile lor 
pământii, părul despletit şi zbârlit, bonetele murdare, rochiile 
zdrenţuite şi picioarele goale. În timp ce alergau, vorbeau între 
ele. Cea mai înaltă spunea în şoaptă: „Au venit sticleții. Erau 
să mă înhațe.” Cealaltă îi răspunse: „lam văzut şi eu. Daia am 
tulito!” 


Marius înțelese din acest argou jalnic, că jandarmii sau 
sergenţii de stradă erau să le prindă pe aceste două copile şi 
că ele izbutiseră să fugă. 

Se pierduseră printre arborii de pe bulevard, ca o pată albă 
care se mistuie în întuneric. 

Marius se opri o clipă. 

Când săşi urmeze drumul, zări pe jos, la picioarele lui, un 
pachet cenuşiu. Se aplecă şil ridică. Era un soi de plic care 
părea plin de hârtii. 

— Se vede, murmură el, că lau pierdut acele nenorocite... 

Se întoarse din drum şi strigă după ele, dar degeaba; se 
gândi că fetele se vor fi depărtat, aşa că puse pachetul în 
buzunar şi se duse să cineze. 

Ceva mai departe, văzu pe o alee a străzii Mouffetard un 
sicriu de copil, învelit cu o pânză neagră, aşezat pe trei scaune 
şi luminat de o lumânare. Cele două fete de adineauri îi veniră 
iarăşi în minte. 

„Sărmanele mame! gândi el. Există totuşi un lucru mai trist 
decât săți vezi copiii murind: e săi vezi călcând pe un drum 
greşit.” 

Apoi, aceste umbre care dăduseră forme felurite tristeţii lui 
îi fugiră din minte şi se cufundă din nou în gândurile lui de 
totdeauna. Îi veneau din nou în minte cele şase luni de 
dragoste şi de fericire sub cerul liber şi în plină lumină, printre 
arborii frumoşi ai Luxembourgului. 

„Cât de întunecată a ajuns viața mea! îşi spunea el. Văd şi 
acum fete tinere. Numai atât că altădată îmi păreau îngeri, şi 
astăzi îmi par nişte strigoi.” 


III - Quadrifrons!798! 


Seara, pe când se dezbrăca pregătinduse de culcare, găsi în 
buzunarul hainei pachetul pe care îl ridicase pe bulevard. Îl şi 
uitase. Se gândi că ar fi bine săl deschidă şi că, dacă 
întradevăr era al lor, poate că găsea în el adresa acelor fete, 


sau în orice caz lămuririle necesare ca săl poată înapoia 
persoanei carel pierduse. 

Desfăcu plicul, care nu era sigilat, şi cuprindea patru 
scrisori, de asemenea nesigilate. Adresele erau scrise. Prima 
scrisoare era adresată: 

„DomnieiSale Doamnei Marchize de Grucheray, în piața de 
peste drum de Camera Deputaţilor, nr...” 

Marius îşi spuse că poate va găsi lămuririle pe care le căuta 
şi de altminteri, de vreme ce scrisoarea nu era închisă, părea 
că poate fi citită de oricine. latăi cuprinsul: 

„Doamnă Marchiză, 

Darul îndurării şi al milei este ceea ce uneşte mai strâns 
societatea. Lăsaţi să se vadă sentimentele dumneavoastră 
creştineşti şi aruncați o privire îndurătoare asupra acestui 
nenorocit espafiol, victimă a sincerității şi dragostei pentru 
cauza sfântă a legitimităţii, pe care a plătito cu sângele său, 
căreia ia sacrificat averea toată, ca să apere această cauză, şi 
astăzi se găseşte în cea mai mare mizerie. El nu se îndoieşte 
că onorabila dumneavoastră persoană va acorda un ajutor ca 
să salveze o viață foarte grea pentru un ostaş bine educat şi 
onorabil, acoperit de răni. Mă bizui dinainte pe omenia care vă 
însuflețeşte şi pe interesul ce Doamna Marchiză îl poartă unei 
națiuni atât de nenorocite. Rugămintea lor nu va fi zadarnică, 
şi recunoştinţa lor va păstra amintirea dumneavoastră 
încântătoare. 

Cu sentimentele mele de respect cu care am cinstea să fiu, 

Doamnă, 

Don Alvarez, căpitan espariol de cavalerie, 

regalist, refugiat în Franța, care se află în drum către patria 
sa 

şi nu are mijloc ca săşi continue călătoria”. 


Semnătura nu era urmată de nicio adresă. 
Marius nădăjdui să găsească adresa în a doua scrisoare 
care avea ca titlu: 


„DomnieiSale, Doamnei Contese de Montvernet, str. Casette 
nr. 9”. 
lată ce citi Marius în ea: 


„Doamnă contesă, 

Sunt o mamă nenorocită cu o familie de şase copii, din care 
cel mic abia împlini opt luni. Bolnavă de la ultima născare, ma 
lăsat bărbatu de cinci luni, nam niciun sprijin pe lume, în cea 
mai mare mizerie. Cu nădejdea în doamna contesă, am onoare 
doamnă, cu adânc respect, 

Femeie Balizard 


Marius trecu la a treia scrisoare care, ca şi celelalte, era o 
cerere de ajutor, şi citi: 

„Domnul Pabourgeot, alegător, negustor de galanterie cu 
ridicata, str. SaintDenis, în colțul străzii aux Fers”. 


„Îmi îngădui să vă adresez această scrisoare pentru a vă 
ruga sămi acordați cinstea prețioasă a bunătăţii dv., şi să vă 
interesați de un literat care a prezentat o dramă Comediei 
Franceze. Subiectul ei este istoric şi acțiunea se petrece în 
Auvergne pe timpul imperiului. Cred că stilul este natural, 
concis şi demn de laudă. În patru locuri sunt cuplete de cântat. 
Comicul, seriosul, neprevăzutul se amestecă cu caracterele 
variate şi cu o undă de romantism răspândită uşor peste toată 
intriga, ce se desfăşoară misterios şi înaintează prin peripeții 
surprinzătoare către un deznodământ cu câteva lovituri de 
teatru de mare răsunet. 

Scopul meu principal este să satisfac dorința care 
însuflețeşte tot mai mult pe omul din veacul nostru, cu alte 
cuvinte MODA, această vârtelniță capricioasă şi ciudată ce se 
schimbă mai cu fiecare vânt. 

Cu toate aceste calități, mă tem ca gelozia, egoismul 
autorilor favorizați, să nu reuşească să mă ţină departe de 
teatru, căci ştiu care sunt amărăciunile din care se adapă 
noiiveniți. 


Domnule Pabourgeot, reputația dv., justificată, de protector 
iluminat al literaților, îmi dă curajul să vă trimit pe fiica mea, 
care vă va expune situația noastră nenorocită, lipsită de pâine 
şi de foc în acest toi de iarnă. Rugămintea de a primi ca un 
omagiu dorința mea de a vă închina această dramă, ca şi toate 
celelalte pe care le voi mai scrie, este dovadă că năzuiesc la 
cinstea de a mă adăposti sub scutul dv. şi a împodobi scrierile 
mele cu numele dv. Dacă binevoiţi a mă onora cu un dar cât de 
umil, voi începe de îndată să fac o poemă pentru a vă plăti 
prinosul meu de recunoştinţă. Această poemă pe care voi 
încerca so alcătuiesc cât mai desăvârşit cu putință, vă va fi 
trimisă dv. înainte de a fi adăugată la începutul dramei şi 
recitată pe scenă. 

Omagiile mele cele mai respectuoase. 

Domnului şi doamnei Pabourgeot. 


Genjflot, literat 
P.S. Mă mulțumesc şi cu doi franci. 


Scuzațimă că trimit pe fiica mea şi nu mă prezint eu însumi, 
dar starea jalnică a îmbrăcămintei mele nu-mi îngăduie, vai, să 
pot ieşi din casă.” 


Marius deschise în sfârşit a patra scrisoare. Avea adresa: 
Preamilostivului Domn de la Biserica 
SaintJacquesduHautPas 


Ea cuprindea următoarele câteva rânduri: 

„Preamilostive Domn mărinimos, 

Dacă binevoiți să întovărăşiți pe fiica mea, veţi vedea o 
nenorocire îngrozitoare şi vă voi prezenta certificatele mele. 

La vederea acestor scripte, sufletul dv. mărinimos va fi 
mişcat de un sentiment de mare îndurare, căci adevărații 
filosofi încearcă întotdeauna emoții puternice. 

Veţi recunoaşte, binefăcătorule, că trebuie să resimtă cineva 
cea mai grea lipsă şi este foarte dureros ca, pentru a primi o 


oarecare uşurare, să fie nevoit a obține o certificare a 
autorităților asupra sărăciei sale, ca şi cum nar fi liber nici 
măcar să sufere şi să moară de foame aşteptând ca mizeria lui 
să fie uşurată. Destinul este prea fatal pentru unii şi prea 
darnic sau prea ocrotitor pentru alții. 

Aştept venirea sau milostenia dv., dacă veți binevoi a o face, 
şi vă rog să primiţi sentimentele respectuoase cu care mă simt 
cinstit să fiu, 

Omul cu adevărat mărinimos, 

sluga voastră prea umilă şi plecată 


P. Fabantou, artist dramatic” 


După ce citi aceste patru scrisori, Marius rămase tot atât de 
nelămurit ca şi înainte. 

În primul rând, niciunul din cei care semnau Nu-şi dădea 
adresa. Apoi, ele păreau să vină de la patru inşi deosebiți: don 
Alvarez, femeia Balizard, poetul Genflot şi artistul dramatic 
Fabantou; dar ciudățenia acestor scrisori era că toate patru 
fuseseră scrise de aceeaşi mână. Sar fi putut crede că veneau 
de la aceeaşi persoană. 

Ceea ce făcea presupunerea mai temeinică era că hârtia — 
grosolană şi îngălbenită - era aceeaşi la toate patru, acelaşi şi 
mirosul de tutun şi, cu toate că în chip vădit se încercase să se 
schimbe stilul, aceleaşi greşeli de ortografie se repetau cu 
multă linişte, şi literatul Genflot greşea la fel ca şi căpitanul 
spaniol. 

Era o osteneală zadarnică a pătrunde acest mic mister. 
Dacă nar fi găsit întâmplător scrisorile, totul ar fi semănat a 
păcăleală. Marius era prea abătut pentru ca să poată gusta o 
glumă a întâmplării şi să se prindă în jocul la care ulița părea 
căl pofteşte. I se părea că se joacă dea babaoarba cu aceste 
patru scrisori, care făceau haz pe seama lui. 

De altfel, nimic nu dovedea că scrisorile aparţin fetelor pe 
care Marius le întâlnise pe bulevard. La urma urmelor nu 
erau decât nişte hârtii fără nicio valoare. 


Marius le puse din nou în plic, le aruncă întrun colț şi se 
culcă. 

Pe la orele şapte dimineaţa - tocmai se sculase, luase o 
gustare şi se pregătea să se apuce de lucru - auzi nişte bătăi 
uşoare în uşă. 

Cum era un tânăr sărac, nu încuia uşa decât rar, când 
avea de lucru ceva grabnic. Altfel, chiar când lipsea de acasă, 
îşi lăsa cheia în broască. „Au să te calce hoţii”, îl făcea atent 
țața Bougon. „Ce sămi ia?” îi răspundea nepăsător Marius. 
Fapt este că totuşi întro zi i se furase o pereche de ghete vechi, 
spre marea bucurie a țaţei Bougon. 

Bătăile în uşă se repetară, foarte încet, ca şi prima dată. 

— Intră, spuse Marius. 

Uşa se deschise. 

— Ce doreşti, doamnă Bougon? urmă Marius fără săşi 
ridice ochii de pe cărțile şi manuscrisele pe care le avea pe 
masă. 

O voce, care nu era a doamnei Bougon, răspunse: 

— lertațimă, domnule... 

Era o voce înăbuşită, frântă, sugrumată, destrămată, o voce 
de moşneag, răguşită de rachiu şi basamac. 

Marius se întoarse repede şi văzu o fată tânără. 


IV — O floare în mocirlă 


O fată tânără şedea în dreptul uşii întredeschise. 
Ferestruica prin care lumina pătrundea în odaie se afla tocmai 
în dreptul uşii şii răspândea pe chip o lumină palidă. Era o 
făptură slabă, plăpândă, uscăţivă; peste goliciuneai înfiorată 
şi înghețată nu avea decât cămaşa şi o fustă. Drept 
cingătoare, o sfoară, părul de asemenea strâns cu o sfoară, 
umerii ascuțiți ieşind afară din cămaşă, o paloare blondă şi 
limfatică,  claviculele  pământii, mâinile roşii, gura 
întredeschisă cu colțurile căzute în jos, câţiva dinţi lipsă, ochii 
tulburi, îndrăzneți, cu căutătură grosolană, formele unei fetițe 


rău făcute şi privirea unei femei bătrâne şi stricate; cincizeci 
de ani amestecați cu cincisprezece. Una din făpturile care sunt 
în acelaşi timp plăpânde şi îngrozitoare şi care-i fac să se 
cutremure pe cei pe care nu-i înduioşează. 

Marius se ridicase şi privea încremenit la ființa aceasta 
asemănătoare vedeniilor ce ne apar în vis. 

Ceea ce era sfâşietor, mai cu seamă, era că fata aceea nu 
venise pe lume ca să fie urâtă. În frageda copilărie trebuie să fi 
fost chiar frumoasă. Farmecul vârstei mai lupta încă 
împotriva bătrâneţii groaznice adusă timpuriu de sărăcie şi 
desfrâu. Pe obrazul acela de şaisprezece ani murea o rămăşiţă 
de frumusețe, ca soarele palid ce se stinge sub norii 
amenințători ai unei dimineți de iarnă. 

Chipul acesta nu-i era cu desăvârşire necunoscut lui 
Marius; îşi amintea săl mai fi văzut undeva. 

— Ce doriţi, domnişoară? întrebă el. 

Fata răspunse cu glasul ei de puşcăriaş beat: 

— Am o scrisoare pentru dumneata, domnule Marius. 

Îi spusese lui Marius pe nume; nu era îndoială că pe el îl 
căuta; dar cine era această fată? Cum dei ştia numele? 

Fără să mai aştepte să fie poftită, ea intră. Intră cu 
hotărâre, uitânduse prin odaie şi la patul desfăcut cu o 
îndrăzneală careţi strângea inima. Era în picioarele goale. Prin 
găurile mari ale fustei i se vedeau pulpele lungi şi genunchii 
slabi. Tremura. 

Ținea în mână o scrisoare pe care io întinse lui Marius. 

Pe când deschidea scrisoarea, Marius băgă de seamă că 
pecetea de ceară nemăsurat de mare, cu care fusese sigilată, 
era încă moale. Vestea nu-i venea pesemne de departe. Citi: 


„ Vecine binevoitor, tinere! 

Am aflat bunăvoința pe care miai arătato plătindumi chiria 
acum şase luni. Fii binecuvântat tinere. Fiica mea mai mare îţi 
va spune că, de două zile, am rămas patru oameni fără o 
bucăţică de pâine şi soția mea este bolnavă. Dacă nu mă înşel 
în aşteptările mele, cred că pot spera că inima dv. miloasă se 


va înduioşa de această nenorocire şi are să vă biruiască 
dorința de ami veni întrajutor cu o mică milostenie. 

Rămân cu considerația distinsă datorită binefăcătorilor 
umanităţii, 


Jondrett. 


P. S. Fuca mea aşteaptă poruncile dumneavoastră, scumpe 
domnule Marius.” 


Această scrisoare, căzută în mijlocul acelei întâmplări de 
neînțeles care îl preocupa de cu seară pe Marius, venea ca o 
luminiță întro pivniță. Totul fu lămurit dintrodată. 

Scrisoarea pornea din acelaşi loc de unde plecaseră şi 
celelalte patru. Era acelaşi scris, acelaşi stil, aceeaşi ortografie, 
aceeaşi hârtie, acelaşi miros de tutun. 

Erau cinci răvaşe, cinci poveşti, cinci nume, cinci semnături 
şi un singur semnatar. Căpitanul spaniol don Alvarez, 
Balizard, mama nenorocită, poetul dramatic Genflot, bătrânul 
actor Fabantou se numeau toți patru Jondrette, presupunând 
că Jondrette însuşi se numea Jondrette. 

Cu toate că Marius locuia de foarte multă vreme în 
mansardă, nu avusese, după cum am mai spus, decât rare 
prilejuri săi zărească pe neînsemnații lui vecini. Gândurile lui 
călătoreau pe alte meleaguri, şi unde ţie gândul, ţie şi privirea! 
Desigur că se întâlnise de mai multe ori cu membrii familiei 
Jondrette pe sală sau pe scară, dar nu-i văzuse altfel decât ca 
pe nişte umbre; luase atât de puţin aminte la ele, încât, cu o 
seară înainte, fără să le recunoască, se izbise pe bulevard de 
fetele Jondrette, căci desigur ele fuseseră, şi, cu mare greutate, 
cea care intrase acum în cameră, trezise în el, pe lângă 
dezgust şi milă, o slabă amintire că ar mai fi întâlnito undeva. 

Acum vedea lămurit totul. Înţelegea că meseria vecinului 
său Jondrette, în disperarea sa, era să exploateze mila celor 
inimoşi, ale căror adrese le afla, şi că scria, sub un nume de 
împrumut, celor pe care-i socotea bogați şi miloşi, scrisori pe 


care i le duceau fetele pe riscul lor, căci acest părinte ajunsese 
săşi pună la bătaie până şi fetele; juca o partidă împotriva 
soartei şi le punea drept miză. Marius înţelese, judecând după 
fuga lor şi după mahalagismele pe care le auzise, că 
nenorocitele mai aveau şi alte meserii urâte. Înţelegea că din 
toată mizeria aceea se plămădiseră, în mijlocul societății 
omeneşti, aşa cum e făcută, două ființe nenorocite, care nu 
erau nici copii, nici fete, nici femei, ci un soi de monştri fără 
ruşine, dar în fond nevinovați, creați de sărăcie. 

Făpturi nefericite, fără nume, fără vârstă, fără sex, pentru 
care binele şi răul nu se mai deosebesc, şi care, când li sa dus 
copilăria, nu mai au nimic pe lume, nici libertate, nici virtute, 
nici răspundere. Suflete înflorite ieri şi veştejite astăzi, 
asemeni florilor căzute în stradă, pe care le mânjesc toate 
noroaiele, aşteptând să le zdrobească o roată. 

Pe când Marius o urmărea cu o privire mirată şi dureroasă, 
fata se plimba prin mansardă încoace şi încolo cu o 
îndrăzneală de necrezut. Se învârtea fără să se gândească la 
goliciunea ei. Din când în când cămaşa desfăcută şi ruptă îi 
aluneca până aproape de brâu. Muta scaunele, mişca din loc 
obiectele de toaletă puse pe scrin, punea mâna pe veșmintele 
lui Marius, scotocea prin toate colțurile. 

— Ia uite, exclamă ea, ai şi oglindă! 

Îngâna, ca şi când ar fi fost singură, crâmpeie din cântece, 
refrene deşucheate pe care vocea ei gâtuită şi răguşită le făcea 
jalnice. Sub această îndrăzneală se ghicea, totuşi, o nelinişte 
şi o umilință. Îndrăzneala neruşinată este o formă a ruşinării. 

Era nespus de trist so vezi zbenguinduse şi, ca să spun aşa, 
zburdând prin cameră cu mişcările unei păsări speriate de 
prea multă lumină sau care şia frânt aripa. Se simţea că, dacă 
ar fi primit altă educaţie şi ar fi avut altă soartă, zburdălnicia 
acestei fete zglobii ar fi fost gingaşă şi plină de farmec. 
Niciodată între animale ființa născută să fie porumbiţță nu se 
face bufniță. Aceasta nu se întâmplă decât cu oamenii. 

Marius, cufundat în gânduri, o lăsă în voie. 

Ea se apropie de masă. 


— Ah! grăi ea surprinsă. Uite cărți! Un fulger trecu prin 
ochii ei lipsiți de viață. Urmă cu mândria care exprima 
fericirea de a se lăuda cu ceva, fericire pe care o simte orice 
ființă omenească: Şi eu ştiu să citesc. Apucă iute cartea 
deschisă pe masă şi citi destul de curgător: 

„... Generalul Baudin primi ordinul să cucerească, cu cinci 
batalioane din brigada sa, castelul Hougomont, situat în 
mijlocul câmpiei Waterloo...” Se opri. Ah! Waterloo! Ştiu! A fost 
o bătălie, odinioară. A fost şi tata acolo. Tata a fost militar. Noi 
suntem foarte bonapartişti la noi acasă. Waterloo a fost contra 
englezilor. Lăsă cartea, luă o pana şi strigă: Ştiu să şi scriu! 
Înmuie pana în cerneală şi se întoarse spre Marius: Vrei să 
vezi? Uite, am să scriu ceva, ca să vezi. 

Înainte ca Marius sapuce săi răspundă, scrise pe o foaie de 
hârtie albă care se afla în mijlocul mesei: „Vin sticleții”. 

Apoi, aruncând pana: 

— Nu sunt greşeli. Poţi să te uiţi. Sora mea şi cu mine am 
primit o creştere bună. Nam fost întotdeauna ca azi. Nu eram 
făcute... Deodată se opri, îşi pironi ochii stinşi asupra lui 
Marius şi izbucni în râs, exclamând cu o intonațţie care 
cuprindea şi spaimă şi cinism: Eh! 

Şi începu să îngâne pe o arie veselă cuvintele acestea: 

Mieste foame, tată, 

Nam nicio bucată. 

Mieste frig, mâicuţă, 

Nam nicio hăinuță. 

Tremură, Lolo! 

Suspină, Jacquot! 


Cum isprăvi cupletul strigă: 

— Mergi câteodată la teatru, domnule Marius? Eu mă duc. 
Am un frate mai mic care e prieten cu artiştii şi câteodată îmi 
dă bilete. Ca săţi spun drept, nu-mi place la galerie. Stai rău, 
te simţi prost. Uneori e lume de rând; mai e şi lume care 
miroase urât. Apoi se uită la Marius, luă un aer ciudat şii 
spuse: Ştii, domnule Marius, că eşti un băiat foarte frumos? 


Şi în acelaşi timp le veni amândurora acelaşi gând, care pe 
ea o făcu să surâdă şi pe el să se înroşească. 

Se apropie de el şii puse mâna pe umăr: 

— Dumneata nici nu te uiţi la mine, dar eu te cunosc, 
domnule Marius. Te întâlnesc aici, pe scară, şi când mă plimb 
te mai văd uneori intrând la unul care-i spune moş Mabeuf şi 
locuieşte spre Austerlitz. Îţi stă foarte bine cu părul zbârlit. 

Vocea ei se străduia să fie gingaşă, dar nu izbutea decât să 
fie foarte înceată. O parte din cuvinte se pierdeau în drumul 
dintre gâtlej şi buze, ca pe un pian căruia îi lipsesc câteva 
clape. 

Marius se dădu încet înapoi. 

— Domnişoară, grăi el cu seriozitatea sa rece, am aici un 
pachet care cred că e al dumneavoastră. Daţimi voie să vil 
înapoiez. 

Şii întinse plicul care cuprindea cele patru scrisori. 

Fata bătu din palme surprinsă şi strigă: 

— Vai cât leam căutat! Peste tot... Apoi luă iute pachetul şi 
desfăcu plicul, murmurând: O! Doamne, ce lam mai căutat, 
sorămea şi cu mine! Şi dumneavoastră laţi găsit! Pe bulevard, 
nu-i aşa”? Pe bulevard trebuie să fi fost! Ştii, nea căzut când 
am fugit. Prostia a făcuto puştanca de sorămea. Când neam 
întors acasă, nu lam mai găsit. Ca să nu mâncăm bătaie — 
pentru că naduce niciun folos, dar niciun folos, deloc - iam 
spus tatii că am dus scrisorile unde trebuia şi că persoanele 
neau răspuns: nix. Uite, bietele scrisori! Şi cum deai ştiut că 
sunt ale mele? A, da, după scris! Aşadar, de dumneata neam 
lovit în trecere ieri seara. Nu se vedea! Am întrebato pe 
sorămea: „Crezi că era un domn?” şi ea mia răspuns: „Da, era 
un domn”. 

Între timp, ea desfăcuse cererea adresată „Domnului 
binefăcător de la biserica SaintJacquesduHautPas”. 

— Uite, reluă ea, astai pentru moşul care merge la 
liturghie. Ar fi tocmai timpul. Am să io duc. O să ne dea poate 
cu ce să prânzim. Apoi începu din nou să râdă şi adăugă: Ştiţi 
ceo să însemne daco să prânzim astăzi? O să luăm prânzul 


nostru de alaltăieri, cina de alaltăieri seara, prânzul şi cina de 
ieri, toate deodată întro zi. Aşa, zău! Dacă nu vă place, naveți 
decât să crăpațţi, câinilor! 

Cuvintele acestea îi amintiră lui Marius pricina pentru care 
nenorocita venise la el. Scotoci în buzunarul hainei dar nu 
găsi nimic.. 

Fata vorbea mai departe, ca şi cum nu şiar fi dat seama că 
Marius era acolo. 

— Uneori plec seara. Câteodată nici nu mă mai întorc. 
Înainte de a ne muta aici, iarna trecută locuiam sub poduri. 
Ne înghesuiam unul întraltul ca să nu înghețăm. Surioara 
mea plângea. Cât de tristă e apa! Când îmi trecea prin minte 
să mă înec, spuneam: „Nu, e prea rece!” Plec singură de câte 
ori vreau, dorm uneori prin şanţuri. Ştii, noaptea, când merg 
pe bulevard, văd pomii ca pe nişte furci, văd casele negre şi 
mari, ca turlele de la NotreDame, îmi închipui că pereţii albi 
sunt un râu şimi spun: „Uite, acolo e apă!” Stelele sunt ca 
nişte lampioane mărunte, ai zice că fumegă şi că vântul le 
stinge; sunt zăpăcită, parcă miar tropoti cai în urechi; cu 
toate că e noapte, aud flaşnete, şi războaie de țesut, şi mai 
ştiu eu ce încă? Mi se pare că cineva zvârle cu pietre în mine, o 
iau la goană, fără sămi dau seama încotro, ameţțesc, 
amețesc... Vezi lucruri foarte fistichii când nai mâncat. 

ŞiI privi cu un aer rătăcit. 

După ceşi scormoni până în fund buzunarele, Marius izbuti 
să adune cinci franci şi optzeci. Era toată averea în clipa 
aceea. 

„E cina mea de azi, se gândi el. Mâine, vom vedea.” Îşi opri 
optzeci de centime şii dădu fetei restul de cinci franci. 

Ea luă moneda. 

— Bravo! se lumină ea. A răsărit soarele. Şi, ca şi cum acest 
soare ar fi avut puterea de a topi în creierul ei torente de 
argou, urmă: Cinci franci! Ce mai bumaşcă! Cu mutra regelui! 
Ce saftea în chichineața asta! E mişto! Eşti un tip clasa întâi! 
Ai o labă de la mine! Bafta pârliților! Doua zile de pileală şi 
haleală, şi ciorbă de burtă! O să crăpăm pe rupte! apoi îşi 


trase cămaşa pe umeri, îi făcu o plecăciune adâncă lui Marius, 
un semn familiar cu mâna şi se îndreptă către uşă spunând: 
Bună ziua, domnule. E în regulă. Mă duc săl găsesc pe 
moşulică al meu. În trecere, zări pe scrin o coajă de pâine 
uscată care mucezea în praf, se repezi şi muşcă din ea 
mormăind: E bună! E tare! Îmi rup dinţii! 

ŞI ieşi. 


V — O ferestruică a providenţței 


Marius trăia de cinci ani în sărăcie, în lipsuri şi nevoi; îşi 
dădu seama însă că nu cunoscuse încă adevărata mizerie. O 
vedea abia acum. Era larva asta care trecuse pe dinaintea lui. 
Fiindcă, întradevăr, cine na văzut decât mizeria bărbatului na 
văzut nimic; trebuie să vadă mizeria femeii; cine na văzut 
decât mizeria femeii na văzut nimic; trebuie să vadă mizeria 
copilului. 

Bărbatul ajuns la disperare ajunge în acelaşi timp şi la cele 
din urmă arme de luptă. Vai de făpturile fără apărare din 
jurul lui! Munca, salariul, pâinea, căldura, curajul, 
bunăvoința, pe toate le pierde deodată. Afară, lumina zilei 
parcă se stinge; înăuntru, se stinge lumina sufletului; în 
întunericul acesta bărbatul rămâne cu slăbiciunea femeii şi a 
copilului şii afundă cu îndârjire în ticăloşii. 

În clipa aceea, toate grozăviile sunt cu putință. Deznădejdea 
împrejmuită de garduri şubrede, care dau toate spre viciu ori 
spre crimă. Sănătatea, tinerețea, cinstea, sfintele şi 
neîmblânzitele sfieli, ale trupului proaspăt încă, inima, 
virginitatea, pudoarea, această epidermă a sufletului, sunt 
mânuite cu mârşăvie în goana după bani, unde sentâlnesc cu 
ruşinea şi sempacă lesne cu ea. Tată, mamă, copii, frați, 
surori, femei, fete se strâng ca în compoziția unui minereu şi 
împărtăşesc  promiscuitatea întunecată a sexelor, a 
înrudirilor, a vârstelor, a ticăloşiilor, a nevinovăţiilor. Rezemați 
unii de alții se înghesuie în lăcaşul hâd al ursitei lor, 


uitânduse jalnic unii la alții. O, nefericiții! Cât sunt de palizi! 
Ce frig trebuie să le fie! 

Parcar trăi pe o planetă mult mai depărtată de soare decât 
pământul care ne încălzeşte pe noi. 

Fata aceea a fost pentru Marius un fel de trimis al 
întunericului. 

Ia dezvăluit partea cea mai urâtă a nopții. 

Marius îşi făcu oarecum o vină din pornirea lui către visare 
şi dragoste, carel împiedicase până atunci să arunce o privire 
asupra vecinilor săi. Plătindule chiria, făcuse un gest 
instinctiv, pe care lar fi făcut oricine; el, Marius, însă, ar fi 
trebuit să facă ceva mai mult. Uite! nul despărțea decât un 
perete de ființele acestea oropsite de soartă, care trăiau 
bâjbâind în întuneric, scoase din rândurile oamenilor, în 
vecinătatea lui; el era oarecum ultima verigă care le mai ținea 
legate de neamul omenesc; îi auzea respirând sau mai degrabă 
horcăind lângă el, şi nu băgase de seamă! În fiece zi, în fiece 
clipă îi auzea prin perete, umblând, plecând, venind, vorbind, 
şi el nici măcar nu apleca urechea săi asculte! În cuvintele lor 
răsunau gemete, dar el nu le lua în seamă; era cu gândul 
aiurea, la închipuiri, la visuri ce nu se puteau împlini, la iubiri 
imaginare, la nebunii; şin vremea aceasta, nişte făpturi 
omeneşti, frați deai săi întru Hristos, frați deai săi din popor, 
se stingeau la doi paşi de el, se stingeau fără rost! El însuşi era 
o parte a nefericirii lor şi leo sporea. Pentru că, dacă ei ar fi 
avut un altfel de vecin, un vecin nu cu capul în nori, ci cu 
picioarele pe pământ, un om obişnuit şi milostiv, fireşte că 
sărăcia lear fi fost băgată în seamă, semnalele lor de pierzanie 
ar fi fost zărite şi poate de multă vreme ar fi fost ajutați şi 
salvați!  Păreau, fără îndoială, foarte stricați, foarte 
destrăbălați, foarte păcătoşi, şi chiar vrednici de tot disprețul, 
dar puţini sunt cei ce cad fără să se întineze; de altminteri, de 
la un punct anumit oropsiții şi nemernicii se amestecă şi se 
contopesc întrun singur cuvânt, în cuvântul fatal: mizerabilii. 
A cui e vina? Şi, pe urmă, mila nu trebuie să fie oare cu atât 
mai mare, cu cât prăbuşirea e mai cumplită? 


În vreme ceşi făcea aceste mustrări - căci Marius, ca orice 
suflet cu adevărat cinstit, era el însuşi propriul său 
îndrumător şi se dojenea mai mult decât se cuvenea - privea 
peretele carel despărțea de familia Jondrette, ca şi cum 
privirea lui plină de compătimire ar fi putut să străbată 
dincolo şi săi mângâie pe aceşti nefericiți. Peretele era făcut 
dintrun strat subțire de tencuială, susținut de şipci şi grinzi, 
şi prin care, cum am arătat, se putea auzi foarte desluşit 
larma de glasuri şi cuvinte. Trebuia să fie cineva un visător ca 
Marius ca să nu fi băgat în seamă aşa ceva. Niciun fel de tapet 
nu era lipit pe perete, nici în partea familiei Jondrette, nici în 
partea lui Marius, astfel că toată urâţenia construcției ieşea la 
iveală. Aproape fără săşi dea seama, Marius cercetă cu 
deamănuntul peretele (câteodată visul cercetează, observă şi 
pătrunde ca gândirea). Deodată se ridică: în partea de sus, 
lângă tavan, zărise o gaură triunghiulară, făcută de trei şipci 
care lăsau un gol între ele. Tencuiala care o astupa căzuse şi, 
urcândute pe scrin, puteai să priveşti prin deschizătura aceea 
în odăița familiei Jondrette. Mila are dreptul şi trebuie să fie 
curioasă. Gaura semăna a ferestruică. Ai voie să priveşti 
nenorocirea pe furiş ca săi poţi veni în ajutor. „la să vedem cei 
cu oamenii aceştia şi cum trăiesc”, gândi Marius. 

Se sui pe scrin, îşi lipi ochiul de crăpătură şi privi. 


VI — Fiara în vizuina ei 


Oraşele, ca şi pădurile, au văgăunile lor, unde se ascunde 
tot ce au mai ticălos şi mai de temut. Dar pe când ceea ce se 
ascunde în oraşe este fioros, dezgustător şi mărunt, adică 
urât, ceea ce se ascunde în păduri e fioros, sălbatic şi măreț, 
adică frumos. Sunt vizuini şi vizuini: cele ale fiarelor sunt de 
preferat celor ale oamenilor. Cavernele preţuiesc mai mult 
decât cocioabele. 

Ceea ce vedea Marius era o înspăimântătoare magherniță. 


Marius era sărac şi odaia lui sărăcăcioasă; dar, aşa cum 
sărăciai era nobilă, mansarda lui era curată. Maghernița în 
careşi adâncea privirea în clipa aceea era ticăloasă, murdară, 
plină de miasme, infectă, întunecoasă, respingătoare. Drept 
orice mobilă, un scaun de paie, o masă şchioapă, nişte blide 
vechi, iar în două colțuri, două paturi păcătoase ce nu pot fi 
descrise; drept orice lumină, o fereastră tăiată în acoperiş, cu 
patru ochiuri, plină de pânze de păianjen. Prin ferestruică 
pătrundea tocmai atâta lumină câtă îi trebuia unui chip de 
om ca să pară un chip de stafie. Pereţii aveau o înfăţişare 
leproasă, erau plini de zgârieturi şi de cicatrice, ca un obraz 
desfigurat deo boală cumplită; dea lungul lor mustea o 
umezeală dezgustătoare. Se zăreau pe ei desene neruşinate 
mâzgălite cu cărbune. 

Odaia în care locuia Marius era pardosită cu cărămizi 
crăpate; cealaltă navea nici lespezi, nici duşumele; călcai dea 
dreptul pe molozul de cine ştie când al magherniţței, care 
ajunsese negru sub picioare. Pe această podea zgrunțuroasă, 
în care praful pătrunsese adânc şi pe care mătura no atinsese 
niciodată, se amestecau, la voia întâmplării, constelații 
ciudate de pantofi vechi, de ghete scâlciate şi de zdrențe, 
groaznice; camera avea şi cămin; închiriat şi el cu patruzeci de 
franci pe lună. În vatră se aflau de toate: o maşină mică de 
gătit, nişte scânduri rupte, nişte zdrențe atârnate în cui, o 
colivie, cenuşă şi chiar niţel foc. Doi tăciuni fumegau trist. 

Ceea ce făcea mansarda şi mai groaznică era mărimea ei. 
Avea ieşituri, unghiuri, scobituri întunecate, goluri sub 
acoperiş, golfuri şi capuri. Avea colțuri de nepătruns, unde ţi 
se părea că trebuie să se îngrămădească păianjeni mari cât 
pumnul, gândaci lați cât talpa piciorului şi poate chiar cine 
ştie ce făpturi omeneşti monstruoase. 

Unul dintre paturi se afla lângă uşă; celălalt lângă 
fereastră. Amândouă se sprijineau cu un capăt de vatră şi 
stăteau cu fața spre Marius. Întrun ungher de lângă 
deschizătura prin care se uita Marius era atârnată pe perete, 
întro ramă neagră de lemn, o gravură colorată, dedesubtul 


căreia sta scris cu litere mari: VISUL. Gravura înfățişa o 
femeie adormită cu un copil pe genunchi, adormit şi el; întrun 
nor, un vultur cu o coroană în cioc; femeia în somn îndepărta 
coroana de pe capul copilului; în fund, Napoleon, în slavă, se 
reazemă dee coloană albastrăînchis, cu capitelul galben, 
împodobită cu această inscripţie: 
MARINGO 
AUSTERLITS 
Iena 
Wagramme 
Elot 


Sub această gravură, pe jos, sprijininduse cu o muche de 
perete, se afla un fel de paravan de lemn mai mult lung decât 
lat. Părea un tablou întors, un şasiu mâzgălit pe partea 
cealaltă sau vreo tăblie desprinsă de pe un zid şi uitată acolo, 
aşteptând să fie pusă la loc. 

Lângă masa pe care Marius zărea un condei, cerneală şi 
hârtie, şedea un bărbat de vreo şaizeci de ani, mic, de statură, 
slab, pământiu, speriat, cu un cap şiret, crud şi neliniştit, un 
ticălos respingător. 

Dacă Lavater'?7*% iar fi văzut chipul, ar fi recunoscut în el un 
vultur contopit cu un procuror; pasărea de pradă şi omul 
chichițelor judecătoreşti urâținduse şi întreginduse unul pe 
altul, omul chichițelor făcând de ruşine pasărea de pradă, 
pasărea de pradă făcândul respingător pe omul chichițelor. 

Omul avea o barbă mare, căruntă. Purta o cămaşă de 
femeie, prin care i se vedeau pieptul păros şi braţele goale, 
acoperite cu păr cărunt. Sub cămaşă se vedeau nişte 
pantaloni murdari de noroi şi nişte cizme din care-i ieşeau 
degetele picioarelor. 

Ţinea o pipă între dinți şi fuma. Pâine nu mai era în 
cocioabă, dar tutun se găsea. 

Scria pesemne nişte scrisori de felul celor pe care le citise 
Marius. 


Pe un colț al mesei se zărea un volum vechi, roşietic, 
desperecheat, de formatul cunoscut al cabinetelor de lectură 
de altădată, în 12, arătând că e vorba de un roman. 

Pe copertă se afla titlul următor, tipărit cu litere mari şi 
groase: 

DUMNEZEU, REGELE, ONOAREA ŞI FEMEILE 
de DUCRAYDUMINIL 
1814 


Pe când scria, omul vorbea cu glas tare şi Marius auzea ce 
spunea: 

— Şi când te gândeşti că nu există egalitate nici măcar 
după moarte! Uitaţivă la PereLachaise! Cei mari, bogațţii, sunt 
în partea de sus, pe aleea cu salcâmi, care e pietruită. Pot să 
vină acolo cu trăsura. Cei mici, nevoiaşii, nenorociţii, de! sunt 
îngropaţi în vale, unde noroiul îți ajunge până la genunchi, în 
gropi, în umezeală. Sunt băgaţi acolo ca să putrezească mai 
repede. Nu te poţi duce să le faci o vizită fără să te afunzi în 
glod. Aici se opri, bătu cu pumnul în masă şi adăugă, 
scrâşnind din dinţi: A! Lumea! Mâncaoaş friptă! 

O femeie grasă, care putea să aibă tot atât de bine patruzeci 
de ani ca şi o sută, stătea ghemuită, în picioarele goale, lângă 
cămin. 

Nu purta nici ea decât o cămaşă şi o fustă de flanelă, 
peticită cu rămăşiţe de stofă veche. Un şorț de pânză groasă 
ascundea jumătate din fustă. Deşi încovoiată şi zgribulită, 
femeia părea să fie foarte înaltă. Era un fel de namilă pe lângă 
bărbatul ei. Avea un păr groaznic, de un blond roşcat, 
încărunțit, pe carel scutura din când în când cu uriaşele ei 
mâini unsuroase, cu unghii turtite. 

Pe jos, lângă ea, se afla deschis un volum de acelaşi format 
ca şi celălalt, pesemne din acelaşi roman. 

Pe un pat, Marius desluşi o fetiță deşirată, foarte palidă, 
stând aproape despuiată, cu picioarele spânzurând în gol, cu 
aerul că nici nascultă, nici nu vede, nici nu trăieşte. 

Era, fărăndoială, sora cea mică a celei ce venise la el. 


Părea de unsprezece sau doisprezece ani, dar, cercetândo 
mai atent, îți dădeai seama că trebuie să aibă cel puţin 
cincisprezece. Era fetița care strigase în seara trecută pe 
bulevard: „Am tulito! tulito! tulito!” 

Era una din acele făpturi plăpânde, care rămân multă 
vreme înapoiate, ca dintrodată să crească uimitor. Aceste 
triste răsaduri omeneşti sunt rodul sărăciei. Fiinţe fără 
copilărie şi fără adolescență. La cincisprezece ani par de 
doisprezece; la şaisprezece, par de douăzeci. Astăzi sunt fetițe, 
mâine sunt femei. Sar spune că o iau la goană prin viaţă ca să 
sfârşească mai repede. 

În clipa aceea, făptura aceea părea un copil. 

Încolo, nu se vedea în toată încăperea niciun obiect care să 
facă dovada vreunei îndeletniciri oarecare; niciun gherghef, 
nicio vârtelniță, nicio sculă. Întrun colț nişte fiare vechi cu o 
înfăţişare îndoielnică. Totul arăta trândăvia întunecată care 
vine după deznădejde şi prevesteşte agonia. 

Marius privi câtăva vreme această încăpere jalnică, mai 
înfricoşătoare decât adâncul unui mormânt, fiindcă aici se 
simțea totuşi prezența sufletului omenesc şi zvâcnirea vieţii. 

Mansarda, beciul, văgăuna prin care se târăsc unii săraci 
pe sub temeliile edificiului social nu sunt chiar un mormânt, 
sunt anticamera lui; dar, întocmai ca bogațţii care îşi arată tot 
ce au mai de preț în palatul lor la intrare, sar părea că 
moartea, care e peaproape, îşi desfăşoară mizeria cea mai 
mare în acest vestibul. 

Omul tăcuse; femeia nu scotea o vorbă; fata părea că nu 
mai răsuflă. Se auzea scârțâitul penei pe hârtie. 

Omul bombănea, fără a se opri din scris: 

— Ticăloşie! ticăloşie! totui ticăloşie! 

Această variantă a sentinței lui Solomon îi smulse femeii un 
suspin. 

— Linişteştete, puişorule! zise ea. Nu-ţi face inimă rea, 
iubitule! Eşti prea drăguţ că le scrii tuturor indivizilor ăstora, 
bărbăţele! 


În mizerie, trupurile senghemuiesc unele întraltele, ca şi 
cum lear fi frig, inimile însă se înstrăinează. Pe cât se pare, 
femeia asta îşi iubise odată bărbatul cu toată dragostea de 
care era în stare; pesemne însă că mustrările zilnice ce şi le 
făceau unul altuia din pricina groaznicei mizerii în care se 
zbăteau cu toții stinseseră şi în ea orice sentiment. Nu mai 
păstrase pentru bărbatul ei decât cenuşa afecțiunii de 
odinioară. Totuşi vorbele de dezmierdare, cum se întâmplă 
adesea, supraviețuiseră. Îi spunea: „lubitule, puişorule, 
bărbățele etc.” numai din gură; inima tăcea. 

Omul începuse să scrie iar. 


VII — Strategie şi tactică 


Tulburat peste măsură, Marius era gata să coboare din 
observatorul său improvizat, când un zgomot îi atrase 
luareaaminte şil făcu să rămână pe loc. 

Uşa mansardei se deschise brusc, şin pragul ei se ivi fata 
cea mare. Era încălțată cu nişte pantofi mari, bărbăteşti, şi 
stropită de noroi până la gleznele roşii; purta o pelerină veche, 
peticită, pe care Marius nu io văzuse cu un ceas mai înainte, 
fiindcă, pesemne, o lăsase la uşă, ca să trezească mai multă 
milă, iar la plecare şio luase din nou. Intră, trase uşa după ea, 
stătu o clipă să răsufle gâfâind de oboseală, apoi strigă cu 
toată bucuria izbânzii în glas: 

— Vine! 

Tatăl ridică ochii, femeia întoarse capul; sora cea mică nici 
nu se urni. 

— Cine? întrebă tatăl. 

— Domnul acela! 

— Filantropul? 

— Da. 

— De la biserica SaintJacques? 

— Da. 

— Bătrânul? 


— Da. 

— Şi o să vină? 

— En urma mea. 

— Eşti sigură? 

— Sunt sigură. 

— Nu zău! Vine? 

— Vine cu birja. 

— Cu birja. E Rotschildi8%%! 

Tatăl se ridică. 

— Cum se face că eşti atât de sigură? Dacă vine cu birja, 
cum deai ajuns înaintea lui? lai dat măcar adresa? lai spus 
limpede: ultima uşă din fundul sălii, pe dreapta? Nu cumva să 
greşească adresa! Lai găsit la biserică? A citit scrisoarea mea? 
Cea spus? 

— Stai, stai! zise fata. Grozav îți mai merge gura, moşulică! 
Ascultă: am intrat în biserică; era la locul lui obişnuit; iam 
făcut o plecăciune şi iam dat scrisoarea. A citito şi mia spus: 
„Unde staţi, copila mea?” lam răspuns: „Vă conduc eu, 
domnule”. Mia zis: „Nu; dămi adresa voastră; fiica mea are de 
făcut nişte cumpărături; am să iau o trăsură, şi o să ajung la 
voi odată cu dumneata.” lam dat adresa. Când iam spus casa, 
a părut mirat şia stat o clipă pe gânduri; apoi a spus: „Bine, 
am să vin”. După slujbă, lam văzut ieşind din biserică cu 
fiicăsa şi urcânduse întro birjă. lam spus limpede: „Ultima uşă 
din fundul sălii, pe dreapta”. 

— Şi ce te face să crezi co să vină? 

Am văzut birja apucândo pe strada PetitBanquier. Am 
alergat întrun suflet. 

— De unde ştii căi aceeaşi birjă? 

— Ei, astai! Mam uitat la număr. 

— Ce număr avea”? 

— 440. 

— Bravo! Eşti o fată deşteaptă. 

Fata se uită cu sfială la taicăsău şi, arătânduşi pantofii, îşi 
spuse: 


— Oi fi eu fată deşteaptă, dar să ştii că nu mă mai încalț cu 
pantofii ăştia; nu mai vreau săi port, mai întâi fiindcă nam 
chef să mă îmbolnăvesc; apoi e vorba şi de curățenie. Nu ştiu 
ceva mai sâcâitor decât tălpile astea care mustesc şi fac 
pleosc! pleosc! întruna. Mai bine merg desculță. 

— Ai dreptate, răspunse tatăl cu o blândeţe care nu se 
potrivea cu felul aspru de a vorbi al fetei. Dar nu tear fi lăsat 
să intri în biserici; săracii trebuie să poarte încălțăminte. La 
Dumnezeu nu te poţi duce cu picioarele goale, adăugă el cu 
amărăciune. Reveni apoi la ceea cel interesa: Şi eşti sigură, ai? 
Eşti sigură că vine? 

— Era la câţiva paşi în urma mea, zise ea. 

Omul se ridică. Faţa parcă îi se luminase. 

— Nevastă! strigă el. Nauzi? Vine filantropul. Stinge focul! 

Încremenită, femeia nu se clinti din loc. 

Cu sprinteneala unui saltimbanc, tatăl apucă o oală spartă 
de pe vatră şi aruncă apă peste tăciuni. 

Pe urmă îi spuse fetei celei mari: 

— Tu desfundă scaunul. 

Fata nu pricepu. 

Înşfăcă el scaunul şi, cu o lovitură de picior, îl desfundă. 
Piciorul trecuse prin împletitura de paie. 

Scoţând piciorul, o întrebă pe fiicăsa: 

— E frig afară? 

— E foarte frig. Ninge. 

Tatăl se întoarse spre copila cea mică de pe patul de lângă 
fereastră şii strigă cu glas tunător: 

— Hai, iute! Jos din pat, puturoaso! Stai de pomană toată 
ziua! Sparge un geam! 

Fata se dădu jos din pat, tremurând. 

— Sparge un geam! porunci el din nou. 

Copila stătea uluită. 

— Nauzi? repetă tatăl. iam spus să spargi un geam! 

Cu un fel de supunere plină de groază, fata se înălță pe 
vârful picioarelor şi dădu cu pumnul întrun geam. Sticla se 
sfărâmă şi căzu cu un zgomot asurzitor. 


— Bun! spuse tatăl. 

Era încruntat şi aspru. Cerceta cu privirea toate colțişoarele 
mansardei. 

Părea un general careşi face ultimele pregătiri cu o clipă 
înainte de a începe bătălia. 

Mama, care nu scosese încă niciun cuvânt, se sculă şi 
întrebă cu un glas domol şi tainic, părând că se căzneşte să 
vorbească: 

— Ceai de gând să faci, iubitule? 

— Tu treci în pat! răspunse omul. 

Tonul nu îngăduia discuţie. Mama se supuse şi se trânti 
greoaie pe unul dintre paturi. 

În clipa aceea se auzi un scâncet venind dintrun colț al 
odăii. 

— Ce sa întâmplat? strigă tatăl. 

Fără să iasă din ungherul în care se ghemuise, fata cea 
mică îşi arătă pumnul însângerat. Se rănise spărgând geamul; 
se dusese lângă patul maicăsi şi plângea pe înfundate. 

De rândul ăsta mama se ridică şi începu să ţipe: 

— Poftim ce tâmpenii faci! Sa tăiat spărgânduți ţie geamul! 

— Cu atât mai bine! zise omul. Prevăzusem şi asta. 

— Cum, cu atât mai bine? se miră femeia. 

— Linişte! răspunse tatăl. Suprim libertatea presei! Sfâşiind 
apoi cămaşa femeiască cu care era îmbrăcat, făcu o fâşie de 
pânză cu care înfăşură repede mâna însângerată a micuţei. 

După aceea, se uită cu mulțumire la cămaşa sfâşiată. 

— Şi cămaşa en regulă. Toate astea fac impresie. 

Un vânt rece sufla prin fereastră şi intra în odaie. Negura de 
afară pătrundea şi ea, întinzânduse ca o scamă alburie, 
destrămată parcă deo mână nevăzută. Prin fereastra spartă se 
vedea cum ninge. Frigul, prevestit în ajun de soarele 
Întâmpinării Domnului, sosise cu adevărat. 

Tatăl aruncă o privire de jur împrejur pentru a se încredința 
că nu uitase nimic. Luă o lopată veche şi presără cenuşă peste 
tăciunii uzi, ca săi ascundă cu totul. Pe urmă, sculânduse şi 
rezemânduse de vatră, spuse: 


— Acum putem săl primim pe filantrop. 


VIII - O rază de lumină 


Fata cea mare se apropie şi puse mâna pe mâna tatălui 
său. 

— Ia uite ce frig mie! se plânse ea. 

— Nu-i nimic! Mie mie şi mai frig! îi răspunse scurt 
bătrânul. 

Mama strigă furioasă: 

— De când te ştiu ai fost mai grozav decât alţii! Chiar şi la 
rele! 

— Tacăţi gura! 

Şi se uită în aşa chip la ea, încât mama amulți. 

În mansarda murdară domni o clipă de tăcere. Fiica cea 
mare îşi curăță nepăsătoare marginea pelerinei; sora cea mică 
scâncea pe înfundate; mama îi luă capul în mâini, o sărută şii 
spuse în şoaptă: 

— Odorul meu, te rog, no să fie nimic, nu mai plânge, îl 
superi pe taicătău. 

— Nu, nu! strigă tatăl. Dimpotrivă! plângi! plângi! E mai 
bine aşa! Întorcânduse apoi spre cea mare: Ei, văd că nu 
sarată nimeni! Dar dacă nu mai vine? Am stins focul, am 
stricat scaunul, miam rupt cămaşa şiam spart geamul 
degeaba. 

— Şiai rănit fata! mormăi mama. 

— Ei, drăcie! Ştii căi frig al dracului în mansarda asta 
afurisită! exclamă tatăl. Dacă nu vine individul? Păi da! se 
lasă aşteptat. Îşi spune: „Foarte bine! să maştepte! nau altceva 
de făcut!” O! cât îi urăsc şi ce chef aş avea săi strâng de gât, cu 
bucurie, cu avânt, cu mulțumire, pe bogaţii ăştia! Pe toți 
bogațţii, pe aşazişii oameni milostivi, care fac pe credincioşii, 
care se duc la biserică, se iau după popi, după predici, după 
sutane şi care, socotinduse mai presus decât noi, vin să ne 
umilească şi să ne aducă haine, cum spun ei, nişte țoale care 


nu fac două parale, şi pâine! Nu, eu nu vreau aşa ceva, 
ticăloşilor! Bani! „A, nu, bani niciodată! spun ei, pentru că vă 
duceți săi beți, pentru că sunteți bețivi şi leneşi!” Da ei? Ei ce 
sunt, mă rog, şi ceau fost pe vremea lor? Nişte hoţi! Altfel nu 
sar fi putut îmbogăţi. O! societatea ar trebui luată de guler şi 
aruncată cât colo! Sar sfărâma cu totul, poate, dar cel puțin 
nar mai avea nimeni nimic şi tot ar fi un câştig!... Da ceo fi 
făcând nătărăul tău de binefăcător? Mai vine? Pesemne co fi 
uitat adresa, dobitocul. Pun rămăşag că vita asta bătrână... 

În clipa aceea se auzi o uşoară bătaie în uşă; omul se repezi 
şi o deschise, strigând, în vreme ce făcea o plecăciune adâncă, 
cu un zâmbet mieros pe buze: 

— Intraţi, domnule! Binevoiţi şi intrați, preamilostive 
binefăcător, împreună cu încântătoarea dumneavoastră 
domnişoară. 

Un bărbat în vârstă şio fată tânăra se iviră în pragul 
mansardei. 

Marius nu se clintise de la locul lui. Ceea ce simţi în clipa 
aceea nu se poate descrie. 

Era Ea! 

Cel cea iubit vreodată cunoaşte toate strălucitoarele 
înțelesuri pe care le cuprind cele două litere ale cuvântului: 
Ea. 

Întradevăr, era ea. Marius abia o putea zări prin ceața 
luminoasă ce i se lăsase deodată pe ochi. Era gingaşa făptură 
care dispăruse, steaua care lucise pentru el şase luni, erau 
ochii ei, gura, chipul acela frumos care se depărtase deodată şi 
îl lăsase în întuneric. Arătarea pierise şiacum se ivea din nou. 

Reapărea în umbra aceea, în mansarda aceea, în cocioaba 
aceea păcătoasă, în grozăvia aceea! 

Marius tremura pierdut. Ei, da! Ea era. Zvâcnirile inimii îi 
împăienjeneau vederea. Era gata săl podidească plânsul. 
Cum? o revedea în sfârşit după ceo căutase atât de mult? 1 se 
părea căşi pierduse sufletul şi că la găsit. 

Era neschimbată - poate puţin cam palidă; fața ei delicată 
se încadra întro pălărie de catifea liliachie, trupul ei se 


ascundea întro haină îmblănită de atlaz negru. De sub rochiai 
lungă se vedeau picioarele strânse în pantofi de mătase. 

Era însoțită de domnul Leblanc. 

Făcuse câţiva paşi în odaie şi pusese pe masă un pachet 
destul de mare. 

Fata cea mare a soților Jondrette se trăsese în dosul uşii şi 
se uita posomorâtă la pălăria de catifea, la haina de mătase, 
la acest chip încântător şi fericit. 


IX — Jondrette e gata să plângă 


Maghernița era atât de întunecoasă, încât cei ce veneau de 
afară puteau crede că pătrund întrun gârlici de pivniţă. 
Noiiveniți înaintară deci cu oarecare şovăială, desluşind 
anevoie nişte forme nelămurite în jurul lor, în vreme ce ei erau 
văzuți şi cercetaţi cu deamănuntul de privirile deprinse cu 
întunericul ale celor din încăpere. 

Domnul Leblanc se apropie cu privirea lui blândă şi tristă 
şii spuse bătrânului Jondrette: 

— Domnule, în pachetul ăsta veţi găsi câteva lucruri 
trebuincioase, ciorapi şi pături de lână. 

—  Cerescul nostru  binefăcător ne copleşeşte! spuse 
Jondrette, ploconinduse până la pământ. 

Pe urmă aplecânduse la urechea fiicei celei mari, pe când 
musafirii cercetau încăperea jalnică, adăugă numaidecât în 
şoaptă: 

— E1? ce spuneam eu? Cârpe? Bani, ioc! Toţi sunt la fel! A! 
da, cum era iscălită scrisoarea către nătărăul ăsta bătrân? 

— Fabantou, îi şopti fata. 

— Artistul dramatic. Bun! 

Prevederea lui Jondrette na fost rea, deoarece chiar în clipa 
aceea domnul Leblanc se întoarse spre el şii spuse cu aerul 
unuia care Nu-şi aduce aminte numele: 

— Văd că sunteţi vrednic de plâns, domnule... 

— Fabantou, adăugă repede Jondrette. 


— Domnule Fabantou; aşa e, da, miaduc aminte. 


Jondrette crezu ca sosit clipa săl înduioşeze pe „filantrop”. 
Exclamă cu un glas care amintea totodată îngâmfarea 
scamatorului şi umilința cerşetorului la drumul mare: 

— Elevul lui Talma, domnule! Sunt elevul lui Talma! Pe 
vremuri mia zâmbit norocul. Acum e rândul mizeriei. lată, 
binefăcătorule, navem nici pâine, nici foc; copilaşii mei, 
sărmanii, stau în frig! Singurul scaun pe carel am e 
desfundat! Un geam spart! Pe vreme de iarnă! Nevastămea, în 
pat, bolnavă! 

— Biata femeie! spuse domnul Leblanc. 

— Micuța, rănită! adăugă Jondrette. 

Copila, impresionată de sosirea străinilor, începuse să se 
uite la „domnişoara” şi încetase să mai plângă. 

— Plângi, nauzi? strigă Jondrette. 

În acelaşi timp o strânse de mâna rănită. Toate astea cu o 
îndemânare de scamator. 

Mititica începu să urle. 

Tânăra încântătoare, pe care Marius o numea în inima lui 
„Ursula”, se apropie îndată: 

— Biata micuță! zise ea. 

—  Uitaţivă, frumoasă domnişoară, urmă Jondrette, la 
mâna ei însângerată! A avut un accident pe când lucra la o 
maşină, ca să câştige şase gologani pe zi. O să fie poate nevoie 
să i se taie brațul. 

— Adevărat! zise bătrânul domn îngrijorat. 

Fetița luând în serios aceste cuvinte, începu să plângă cu 
hohote. 

— Vai, da, binefăcătorule! răspunse tatăl. 

De câteva clipe, Jondrette se uita la „filantrop” întrun chip 
foarte ciudat. Pe când vorbea, părea căl cercetează cu băgare 
de seamă, ca şi cum ar fi căutat săşi aducă aminte ceva. 
Deodată, folosinduse de clipa când noiiveniți o întrebau pe 
fetiță ce e cu mâna ei rănită, se apropie de nevastăsa, care 
stătea în pat cu o mutră copleşită şi năucă, şii spuse repede, 
în şoaptă: 


— Uităte bine la omul ăsta! Pe urmă, întorcânduse spre 
domnul Leblanc, se văită mai departe: lată, domnule! nam 
altceva să îmbrac decât o cămaşă dea nevestimi. Şi e ruptă 
toată! În toiul iernii!... Nu pot ieşi din casă, fiindcă nam haină. 
Dacaş avea măcar o haină, maş duce so caut pe domnişoara 
Mars, care mă cunoaşte şi care ţine foarte mult la mine. Oare 
tot în strada TourdesDames stă? Nu ştiţi cumva, domnule? 
Am jucat împreună în provincie. Am împărțit laurii succesului 
cu ea. Celimene miar veni în ajutor, domnule. Elmira iar da 
ajutor lui Belizarie. Dar aşa, nimic! Să nam niciun ban în 
casă! Mie nevasta bolnavă şi nam o leţcaie! Mie fata greu 
rănită şi nam un gologan! Nevastămea suferă de năduf! Din 
pricina vârstei, dar şi din pricina stării ei nervoase; iar trebui 
îngrijiri; şi fiicei mele la fel! Dar medicul? Farmacistul? De 
unde săi plătesc? Nam o para, domnule! lată în ce hal au 
ajuns artele!  Înţelegeţi, fermecătoare domnişoară, şi 
dumneavoastră, darnicul meu ocrotitor, înțelegeți suferința 
mea, dumneavoastră, care trăiţi numai în virtute şin bunătate 
şi care umpleți de miresme biserica în care biata mea copilă vă 
zăreşte în fiecare zi când vine să se roage?... Fiindcă eu îmi 
cresc fetele în frica lui Dumnezeu, domnule. Nam vrut să le las 
să facă teatru. Ah! Împielițatele! Să le prind numai că se 
apucă de blestemăţii! Eu nu glumesc! Le trântesc tot felul de 
predici despre onoare, despre morală şi despre virtute! 
Întrebaţile! Trebuie să meargă pe drumul drept. Au un 
părinte. Nu sunt ca nenorocitele care la început nau pe nimeni 
şi la urmă sunt ale tuturora. Din domnişoara Nimeni ajung 
domnişoara Toatălumea. Firar să fie! Aşa ceva nu se poate 
întâmpla în familia Fabantou! Înţeleg să le dau o creştere 
aleasă, să fie cinstite şi politicoase şi să creadă în Dumnezeu, 
la naiba! Ei bine, domnule, prea stimatul meu domn, ştiţi 
ceare să se întâmple mâine? Mâine e 4 februarie, ziua fatală, 
ultimul termen pe care mi la dat proprietarul; dacă nu-i 
plătesc până diseară, atunci fiica mea cea mare, cu, 
nevastămea, cu boala ei, fetița mea rănită, vom fi toți patru 
fără adăpost, pe ploaie, în zăpadă. Aceasta este situația, 


domnule. Datorez patru rate chiria pe un an! Adică şaizeci de 
franci. 

Jondrette minţea. Patru rate nar fi făcut decât patruzeci de 
franci şi el nu putea să fie dator pe patru trimestre, fiindcă nu 
trecuseră nici şase luni de când îi plătise Marius două. 

Domnul Leblanc scoase cinci franci din buzunar şii puse pe 
masă. 

Jondrette avu vreme să mormăie la urechea fetei celei mari: 

— Nemernicul! Ce vrea să fac cu cinci franci ai lui? Nu-mi 
plăteşte nici măcar scaunul şi geamul! Cică să mai faci 
cheltuieli!... 

Între timp, domnul Leblanc îşi scoase redingota lui mare, 
cafenie, pe care o purta peste redingota albastră şi o azvârlise 
pe spătarul scaunului. 

— Domnule Fabantou, zise el, nam decât cinci franci la 
mine, dar o duc pe fiicămea acasă şi mă înapoiez. Astăseară 
trebuie să plătiți, nu-i aşa? 

Faţa lui Jondrette luă o expresie ciudată. Răspunse repede: 

— Da, preastimate domn. La ceasurile opt trebuie să fiu la 
proprietar. 

— Am să fiu aici la ceasurile şase şiam să vă aduc cei 
şaizeci de franci. 

—  Binefăcătorul meu! exclamă Jondrette copleşit. Şi 
adăugă în şoaptă: Nevastă, uităte bine la el! 

Domnul Leblanc o luă din nou de braț pe frumoasa fată şi 
porni spre uşă. 

— Pe diseară, prieteni! zise el. 

— La ora şase? întrebă Jondrette. 

— La şase precis. 

În clipa aceea, fata cea mare zări pardesiul rămas pe scaun. 

— Domnule, grăi ea, vaţi uitat redingota. 

Jondrette îi aruncă fetei o privire fulgerătoare, însoţită deo 
straşnică ridicare din umeri. 

Domnul Leblanc se întoarse şi răspunse zâmbind: 

— Nam uitato; am lăsato. 


— O! Bunul meu ocrotitor! continuă Jondrette. Augustul 
meu binefăcător, mă podidesc lacrimile! Îngăduiţimi să vă 
conduc până la trăsura dumneavoastră. 

— Dacă ieşiţi, puneţivă pardesiul, spuse domnul Leblanc. E 
foarte frig afară. 

Jondrette nu se lăsă rugat de două ori şi îmbrăcă repede 
redingota cafenie. 

leşiră toţi trei. Jondrette mergea înaintea celor doi străini. 


X - Tariful cabrioletelor de piaţă e doi 
franci ora 


Lui Marius nu-i scăpase niciun amănunt din toată această 
scenă şi totuşi, la drept vorbind, nu văzuse nimic. Privirea îi 
rămăsese aţintită asupra fetei; inima lui, ca să zicem aşa, o 
cuprinsese, o învăluise toată, chiar de la primii ei paşi în 
mansardă. Cât a stat acolo, Marius a trăit acele clipe de extaz 
care fac să dispară restul lumii şi fixează sufletul asupra unui 
singur punct. Nu la o fată se uita el, ci la lumina aceea cu 
haină de mătase şi cu pălărie de catifea. Dacă steaua Sirius ar 
fi intrat în odaie, el nar fi rămas uluit. 

Pe când fata dezlega pachetul, dezlega hainele şi păturile, 
vorbind cu blândețe mamei bolnave şi cu duioşie fetei rănite, el 
îi pândea toate mişcările şi încerca săi asculte cuvintele, îi 
cunoştea ochii, fruntea, frumusețea, statura, mersul, dar nu-i 
cunoştea sunetul glasului. I se păruse o dată, la Luxembourg, 
că prinsese câteva cuvinte, dar nu era sigur. Ar fi dat zece ani 
din viață so audă, să poată duce cu el ceva din muzica aceea. 
Dar totul se pierdea în văicărelile şi izbucnirile gălăgioase ale 
lui Jondrette, ceea ce făcea ca încântarea lui Marius să fie 
amestecată cu mânie. O sorbea din ochi. Nu-i venea să creadă 
că zărea întradevăr făptura cerească a fetei în mijlocul acestor 
ființe respingătoare, în mansarda aceea groaznică. ]| se părea 
că vede pasărea paradisului printre broaşte râioase. 


Când o văzu că pleacă, nu mai avu decât un singur gând: 
so urmărească, să se țină după ea, să no mai scape din ochi 
până nu va afla unde locuieşte, ca să no mai piardă după cea 
regăsito ca prin minune. Sări jos de pe scrin şişi luă pălăria. În 
clipa când punea mâna pe zăvorul uşii şi era gata să iasă, un 
gând îl făcu să stea pe loc. Coridorul era lung, scara dreaptă; 
Jondrette vorbă lungă; fără îndoială, domnul Leblanc nu se 
urcase încă în trăsură; dacar întoarce capul pe coridor, pe 
scară sau în prag şi lar vedea pe el, pe Marius, în casa asta, 
desigur că sar nelinişti şi că ar căuta cu orice preț săi scape 
din nou; şi încă o dată sar sfârşi totul. Ce să facă? Să aştepte 
puţin? Dar dacă mai zăboveşte, trăsura ar putea să plece. 
Marius era nehotărât. În sfârşit se încumetă şi ieşi din odaie. 

Nu mai era nimeni pe coridor. Dădu fuga la scară. Nici pe 
scară nimeni. Cobori repede şi ajunse în bulevard tocmai la 
vreme ca să mai poată vedea o birjă cotind după colțul străzii 
PetitBanquier şi îndreptânduse spre oraş. 

Marius se repezi în urma trăsurii. Ajuns la colțul 
bulevardului, zări din nou birja coborând repede pe strada 
Mouffetard; se depărtase, însă, prea mult, şi nu era chip so 
mai ajungă; ce să facă? Să fugă după ea? Era cu neputinţă; de 
altfel, cineva care ar fi alergat cât îl ţineau picioarele pe urmele 
trăsurii ar fi fost de bună seamă zărit şi tatăl lar fi 
recunoscut. În clipa aceea - întâmplare neaşteptată şi 
minunată - Marius văzu trecând pe bulevard o cabrioletă de 
piață, goală; şi nu avea altceva de făcut decât să urce în 
cabrioletă şi să urmărească birja. Era un mijloc sigur, folositor 
şi neprimejdios. 

Marius îi făcu semn birjarului să oprească şii spuse: 

— Cu ora! 

Marius era fără cravată; purta haina lui veche de lucru, 
fără nasturi, iar cămaşa îi era ruptă la piept. 

Birjarul opri, clipi din ochi şi întinse spre Marius mâna 
stângă, frecânduşi uşor arătătorul de degetul cel mare. 

— Ce este? zise Marius. 

— Plata înainte! mormăi birjarul. 


Marius îşi aminti că navea la el decât optzeci de centime. 

— Cât? întrebă el. 

— Doi franci. 

— Plătesc la întoarcere. 

Drept răspuns birjarul începu să fluiere o arie la modă şi 
dădu bici cailor. 

Marius se uita buimac cum se depărtează cabrioleta. 
Fiindcă îi lipsea un franc şi douăzeci de centime, îşi pierdea 
bucuria, fericirea, dragostea! Se prăbuşea din nou în 
întuneric. Începuse să vadă, iar acum orbea din nou. Se 
gândea cu amărăciune şi, trebuie so spunem, cu părere de 
rău, la cei cinci franci pe care-i dăduse de dimineață netfericitei 
aceleia. Dacar fi avut cei cinci franci, ar fi fost salvat, ar fi 
renăscut, ar fi ieşit din ceaţă şi din întuneric, ar fi scăpat de 
singurătate, de plictiseală, de văduvie; ar fi înnodat iarăşi firul 
negru al ursitei sale cu acel frumos fir de aur care plutise prin 
fața ochilor săi şi se rupsese încă o dată. Se întoarse 
deznădăjduit în maghernița lui. 

Ar fi putut săşi spună că domnul Leblanc făgăduise să se 
întoarcă în aceeaşi seară şi că de rândul acesta navea decât să 
ia toate măsurile ca săl poată urmări; dar, fiind adâncit în 
gândurile lui nu prea dăduse ascultare celor ce vorbiseră în 
mansardă. 

În clipa când era gata să urce scara, zări pe partea cealaltă 
a bulevardului, în dreptul zidului pustiu care da în strada 
Barricre des Gobelins, pe Jondrette, înfăşurat în pardesiul 
„filantropului”, stând de vorbă cu unul din indivizii aceia cu 
înfăţişare suspectă, cunoscuți sub numele de „haimanale de 
barieră”; oameni cu mutre îndoielnice şi ale căror vorbe dau de 
bănuit, ascunzând gânduri mârşave, şi care de obicei dorm 
ziua, ceea ce lasă a se presupune că lucrează noaptea. 

Cei doi inşi, stând de vorbă nemişcaţi sub ninsoarea ce 
cădea în vârtejuri, alcătuiau un grup pe care orice sergent de 
stradă lar fi băgat în seamă, dar pe care Marius abia îl 
observă. 


Cu toate acestea, oricât de cufundat era în gândurile lui 
chinuitoare, nu se putu împiedica să vadă că vagabondul cu 
care vorbea Jondrette semăna cu un oarecare Panchaud, zis 
Printanier, zis Bigrenaille, pe care il arătase odată Courfeyrac 
şi care trecea în mahala drept o haimana de noapte foarte 
primejdioasă. Aţi mai întâlnit în cartea precedentă numele 
acestui individ. 

Acest Panchaud, zis Printanier, zis Bigrenaille, a apărut mai 
târziu în câteva procese criminale şi a ajuns de atunci un 
răufăcător vestit. Pe atunci nu era însă decât un ticălos 
oarecare. Astăzi e legendar printre tâlhari şi ucigaşi. Pe la 
sfârşitul regimului trecut, făcea şcoală. Iar seara, la căderea 
nopţii, la ceasul când deținuții se adunau şi şopteau între ei, 
se vorbea despre el în groapa cu lei'%%: a închisorii La Force. 
Sub camera de gardă, chiar în locul pe unde trecea canalul 
latrinelor, care a servit nemaipomenitei evadări, ziuan amiaza 
mare, a treizeci de deţinuţi, în 1843, se putea ceti deasupra 
lespezii acestor latrine numele lui Panchaud, săpat de el cu 
îndrăzneală pe zidul închisorii, cu prilejul uneia din încercările 
lui de evadare. În 1832 poliţia îl urmărea de aproape, dar el 
Nu-şi făcuse încă adevăratul lui debut. 


XI — Mizeria îşi oferă serviciile ei 
suferinţei 


Marius urcă cu paşi rari scara magherniței; în clipa când 
era gata să intre în chilia lui, zări pe sală, în urmăi, pe fata 
cea mare a lui Jondrette, care venea după el. No mai putea 
suferi pe fata asta; la ea erau cei cinci franci ai lui; era prea 
târziu ca săi mai ceară îndărăt; cabrioleta plecase; iar birja 
era departe. De altminteri, fata nici nu iar fi dat banii înapoi. 
lar ca so întrebe unde locuiesc persoanele care veniseră 
adineauri era de prisos; se vedea bine că nici ea nu ştia, de 
vreme ce scrisoarea semnată Fabantou era adresată: 
„Preamilostivului domn din biserica SaintJacquesduHautPas”. 


Marius intră în odaie şi împinse uşa după el. 

Uşa nu se închise: se întoarse şi văzu o mână care o ţinea 
întredeschisă. 

— Ce este? întrebă el. Cinei acolo? 

Era fata lui Jondrette. 

— Dumneata eşti? zise Marius aproape cu asprime. Tot 
dumneata? Ce mai vrei? 

Fata nu răspunse; părea îngândurată. Nu mai avea 
îndrăzneala din dimineața aceea. Nu intrase înăuntru, ci 
rămăsese în umbra coridorului; Marius o zărea prin uşa 
întredeschisă. 

— Nu vrei să răspunzi? Ce mai vrei cu mine? 

Îşi îndreptă spre el ochii ei stinşi, în care părea că licăreşte o 
lumină nedesluşită şii spuse: 

— Pari trist, domnule Marius. Ce ai? 

— Eu? întrebă Marius. 

— Da, dumneata. 

— Nam nimic! 

— Ba da! 

— Banu! 

— Eu îți spun că da! 

— Lasămăn pace! 

Marius împinse uşa din nou; ea o ţinu ca şi mai înainte. 

— Ascultă, zise ea, eşti nedrept. Cu toate că nu eşti bogat, 
ai fost bun cu mine azidimineaţă. Fii şiacum la fel. Miai dat 
sămi cumpăr de mâncare; spunemi acum, ce ai? Eşti necăjit; 
se vede. Naş vrea să fii amărât. Ceaş putea să fac? Aş putea 
săți vin în ajutor? Foloseştemă! Nu vreau săți cunosc tainele. 
Nu-i nevoie să mi le spui. Dar aş putea, la urma urmei, săți 
fiu de folos. Aş putea să te ajut şi pe dumneata cum îl ajut şi 
pe tata. Eu îi duc scrisorile, mă duc prin case, cercetez din uşă 
în uşă, îi găsesc o adresă sau urmăresc pe câte cineva. Mă 
pricep. Ei bine, poți sămi spui ce ai pe inimă; mă duc să 
vorbesc cu respectivii; câteodată e de ajuns să vorbeşti cu cine 
trebuie ca să se lămurească lucrurile şi totul en regulă. Aş 
putea săți fiu de folos, încearcă! 


Lui Marius îi trecu prin minte o idee. Când eşti gata să te 
îneci, te agăti şi deo biată frunză... 

Se apropie de fată. 

— Ascultă, îi spuse el, tu lai adus... 

Eal întrerupse co sclipire de bucurie în ochi. 

— O! da! tutuieştemă! Îmi place mai mult aşa. 

— Ascultă, zise el, tu lai adus aici pe domnul acela bătrân 
împreună cu fiica lui? 

— Da. 

— Le cunoşti adresa? 

— Nu. 

— Aflămio! 

Din posomorâtă cum era, privirea fetei se însenină; din 
senină se întunecă. 

— Asta vrei? întrebă ea. 

— Da. 

— Îi cunoşti? 

— Nu. 

— Va să zică, urmă ea numaidecât, no cunoşti, dar vrei so 
cunoşti. 

Cuvântul îi devenit o avea ceva plin de înțeles şi amar. 

— În sfârşit, eşti în stare? zise Marius. 

— Săţi aflu adresa frumoasei domnişoare? 

În cuvintele „frumoasei domnişoare” era iarăşi o nuanță 
carel supăra pe Marius. Spuse: 

— În sfârşit, totunai; adresa tatălui şia fetei. Adresa lor! 

Eal privi drept în ochi. 

— Şi ceo sămi dai? 

— Tot ce vrei. 

— Tot ce vreau? 

— Da. 

— O să ai adresa. 

Fata lăsă capul în jos. Pe urmă, cu o mişcare repezită, trase 
uşa care se închise. 

Marius rămase singur. 


Se trânti pe un scaun cu capul şi cu coatele pe pat, copleşit 
de gânduri pe care nu şi le putea ţine în frâu ca şi cum ar fi 
fost cuprins de ameţeală. Tot ce se petrecuse de azidimineaţă, 
apariția îngerului, dispariția lui, tot ceea cei spusese ființa 
asta, o licărire de speranţă plutind întro nădejde fără margini 
îi răvăşiseră mintea cu totul. 

Deodată, se simți smuls cu putere din visarea lui. 

Auzi glasul tare şi aspru al lui Jondrette rostind nişte 
cuvinte care aveau pentru el un interes ciudat. 

— Îţi spun că sunt sigur că lam recunoscut. 

Despre cine vorbea Jondrette? Pe cinel recunoscuse? Pe 
domnul Leblanc? Pe tatăl „Ursulei” lui? Cum? Jondrette îl 
cunoştea? Marius era pe cale să primească astfel, pe 
neaşteptate, toate deslugşirile fără de care viața i se părea lui 
însuşi întunecată? Va afla în sfârşit de cine este îndrăgostit, 
cine era fata aceea? Cine era tatăl ei? Negura atât de deasă 
carel învăluia era gata să se risipească? Se va sfâşia vălul? O! 
cerule! 

Se urcă, mai bine zis se repezi pe scrin şişi luă din nou locul 
lângă ferestruica din perete. 

Vedea iar înăuntrul mansardei familiei Jondrette. 


XII —- Cum a fost întrebuințată moneda de 
cinci franci a domnului Leblanc 


Nimic nu se schimbase în înfăţişarea familiei, în afară de 
faptul că femeia şi fetele scoseseră lucrurile din pachet şi se 
îmbrăcaseră cu ciorapi şi cu hăinuţe de lână. Două pături noi 
erau azvârlite pe cele două paturi. Jondrette se întorsese de 
câteva minute. Gâfâia încă de oboseală. Fetele lui stăteau pe 
jos, pe lângă vatră; cea mai mare lega cu o cârpă mâna celei 
mici. Nevastăsa se prăbuşise parcă pe patul de lângă foc, cu o 
mutră uluită. Jondrette umbla de colo până colo prin 
mansardă, cu paşi mari. Avea o căutătură cu totul ciudată. 


Femeia, care părea sfioasă şi prostită în fața bărbatului ei, 
îndrăzni să spună: 

— Cum? Întradevăr? Eşti sigur? 

— Sigur! Au trecut opt ani, dar îl recunosc! O! Îl recunosc! 
Lam recunoscut îndată! Cum? Ţie nu ţia sărit în ochi? 

— Nu. 

— Dar ţiam spus: „Uităte bine la omul ăsta!”. Statura, 
chipul lui puţin îmbătrânit; sunt unii oameni care nu ştiu 
cum fac că nu îmbătrânesc; glasul lui... E mai bine îmbrăcat; 
atâta tot. A! vrăjitor bătrân, miai căzut în labă! Se opri şi 
spuse fetelor: Voi cărațivă! E ciudat că nu ţia sărit în ochi... 

Fetele se ridicară supuse. 

Mama îngăimă: 

— Cu mâna ei sângerată? 

— O săi facă bine aerul! zise Jondrette. Ştergeţio! Se vedea 
bine că nu era un om dintre aceia cărora nu le poţi spune: nu. 
Cele două fete ieşiră. 

Când să treacă pragul, tatăl o apucă pe cea mare şii spuse, 
apăsând pe cuvinte: 

— Să fiți aici la ora cinci. Nu mai târziu. Amândouă. O să 
am nevoie de voi. 

Marius îşi ascuţi auzul. 

Rămas singur cu nevastăsa, Jondrette începu din nou să se 
plimbe prin odaie şi făcu de câteva ori ocolul ei în tăcere. Apoi 
stătu câteva clipe săşi bage în pantaloni poalele cămăşii 
femeieşti pe careo purta. 

Deodată, se întoarse spre nevastăsa, îşi încrucişă braţele şi 
strigă: 

— Şi vrei săți mai spun ceva? Domnişoara... 

— Ei, ce e cu domnişoara? întrebă femeia. 

Marius nu se putea îndoi: despre ea era vorba. Asculta cu 
mare încordare. Era numai urechi. 

Dar Jondrette se aplecase şii vorbise femeii în şoaptă. Pe 
urmă se ridică şi încheie cu glas tare: 

— Ea e! 

— Asta? spuse femeia. 


— Asta! răspunse bărbatul. 

E cu neputinţă de spus ce cuprindea cuvântul „asta?” al 
mamei. Mirare, furie, ură, amestecate şi contopite întro 
intonație monstruoasă. Au fost de ajuns câteva cuvinte, fără 
îndoială, numele, pe care bărbatul ei i la şoptit la ureche, 
pentru ca namila aceea de femeie adormită să se trezească şi 
din respingătoare să ajungă fioroasă. 

— Nu se poate! strigă ea. Când mă gândesc că fetele mele 
merg cu picioarele goale şi nau o rochie pe ele! Cum? haină de 
atlaz îmblănită, pălărie de catifea, pantofi, de toate! Astea fac 
peste două sute de franci! Ai zice căi o cucoană! Nu! te înşeli! 
Mai întâi, cealaltă era o ciumă, pe când asta narată deloc rău: 
nu poate fi aceeaşi. 

— Îţi spun că e ea. O să vezi! 

La afirmaţia atât de hotărâtă a bărbatului, femeia îşi ridică 
fața ei fălcoasă de blondăroşcovană şi se uită spre tavan cu o 
expresie sălbatică. În clipa aceea i se păru lui Marius mai 
primejdioasă chiar decât bărbatul ei. O scroafă cu privire de 
tigroaică. 

— Cum, grăi ea, scârba asta de domnişorică, asta care se 
uita la fetele mele cu milă, să fie chiar golanca aia? laş da un 
picior în burtă să mă pomenească! 

Sări jos din pat şi rămase o clipă în picioare, cu părul vâlvoi, 
cu nările umflate, cu gura căscată, cu pumnii încleştați şi 
zvârliți înapoi. Apoi se prăbuşi din nou pe pat. Bărbatul 
umbla încoace şi încolo, fără so bage în seamă. 

După câteva clipe de tăcere, se apropie de ea şi i se propti în 
față, cu braţele încrucişate, cum făcuse cu o clipă mainainte. 

— Şi vrei săți mai spun ceva? 

— Ce? întrebă ea. 

Răspunse scurt şi în şoaptă: 

— Că am dat lovitura. 

Femeia se uită la el cu o privire care spunea: „Nu cumva 
bărbatumeu şia pierdut minţile?” 

El continuă: 


— Mii de draci! Mam săturat de când tot fac pe enoriaşul în 
parohia lui moridefoamecândaifoc şi 
moridefrigcândaicemânca. Sunt sătul pânăn gât de mizerie. 
Eu duc greul pentru toți! Nu-mi arde de glumă, nu mai are 
niciun haz săi dau aşanainte! Gata cu păcălelile, Doamne 
sfinte! Gata cu giumbuşlucurile, Dumnezeule veşnic! Vreau să 
mănânc pe săturate, vreau să beau pânămi potolesc setea! Să 
mă îndop, să dorm, să lenevesc! Vreau sămi vină şi mie ceasul! 
Ei, da! înainte dea mă curăța vreau să fiu şi eu niţel milionar! 
Făcu înconjurul mansardei şi adăugă: Ca alții... 

— Ce vrei să spui? 

El dădu din cap, clipi din ochi şi ridică glasul ca un 
scamator de bâlci gata să facă o demonstraţie în plină stradă: 

— Ce vreau să spun? Ascultă! 

— Ssst! mormăi femeia lui Jondrette. Nu vorbi aşa tare, 
dacă sunt lucruri care nu trebuie auzite! 

— Aidade! La cine te gândeşti? La vecin? Lam văzut ieşind 
adineauri. De altminteri, aude vreodată ceva nătărăul ăsta? 
Îți spun că lam văzut plecând. 

Ca din instinct, Jondrette cobori totuşi glasul, dar nu de 
ajuns pentru ca Marius să nu poată auzi ce spune. Din 
întâmplare, spre norocul lui, zăpada căzută înăbuşea vuietul 
trăsurilor de pe bulevard aşa că putea prinde fiecare cuvânt 
din această convorbire. 

lată ce auzi: 

— Ascultă, am pus mâna pe nabab! E ca şi prins. Sa făcut! 
Totui pus la cale. Am stat de vorbă cu oamenii mei. Bătrânul o 
să vină diseară la şase, sămi aducă cei şaizeci de franci, 
canalia! Ai auzit cum îi trânteam la gogoşi? Şaizeci de franci, 
proprietarul, 4 februarie, care nici măcar nu e termenul de 
plată. Aiurea! O să vină prin urmare la ora şase. E ora când 
vecinul e dus la masă. Mătuşa Bougon spală vasele prin oraş. 
Nu-i nimeni acasă. Vecinul nu se întoarce niciodată înainte de 
11. Fetele au să stea de pază. Tu o să ne ajuţi. Elo să se 
execute. 

— Şi dacă nu se execută? întrebă femeia. 


Jondrette făcu un gest înfiorător şi zise: 

— Îl executăm noi! 

Şi pufni râsul. 

Era întâia oară când Marius îl vedea râzând. Un râs rece şi 
dulceag, care te înfiora. 

Jondrette deschise un dulap din peretele de lângă vatră şi 
scoase de acolo o şapcă veche, pe care şio puse pe cap, după ce 
şio şterse cu mâneca. 

— Acum o iau din loc, continuă el. Trebuie să mai stau de 
vorbă cu câțiva deai noştri. Băieți buni. O să vezi cum o să 
meargă treaba. Lipsesc foarte puţin; dăm o lovitură straşnică; 
rămâi acasă. Cu mâinile în buzunarele pantalonilor, stătu o 
clipă pe gânduri, apoi exclamă: Ştii că e totuşi un mare noroc 
că nu ma recunoscut? Dacă mă recunoştea şi el pe mine, nu 
mai venea. Îl scăpăm din mână. Barba ma salvat! Bărbuţa 
mea romantică, cioculețul meu drăguţ şi poetic! 

ŞiI pufni din nou râsul. 

Se duse la fereastră. Zăpada cădea mereu, brăzdând 
cenuşiul cerului. 

— Ce vreme păcătoasă! mormăi el. Apoi, înfăşurânduse în 
redingotă: E cam largă zdreanța asta. Dar nu-i nimic! 
Straşnică idee a avut ticălosul bătrân că mia lăsato! Naş fi 
avut cu ce ieşi şiam fi dat chix şi de rândul ăsta! Când te 
gândeşti de ce atârnă uneori totul!... 

Şi, trăgânduşi şapca pe ochi, ieşi. 

Abia făcuse câţiva paşi şi uşa se deschise din nou; profilul 
său spălăcit şi isteţ se ivi din nou în prag. 

— Uitasem, adăugă el. Să umpli soba cu cărbuni. 

Şi azvârli femeii moneda de cinci franci pe care io dăduse 
„filantropu!”. 

— Să umplu soba cu cărbuni? întrebă femeia. 

— Da. 

— Câte coşuri să iau? 

— Două pline. 

— Asta face un franc şi jumătate. Cu ce rămâne cumpăr 
mâncare. 


— Ba nicidecum! 

— De ce? 

— Nu da gata toţi banii. 

— De ce? 

— Fiindcă mai trebuie să cumpăr şi eu ceva. 

— Ce anume? 

— Ceva. 

— Cât îţi trebuie? 

— E vreun negustor de fierărie peaici? 

— Pe strada Mouffetard. 

— A, da! La colțul străzii; cunosc dugheana. 

— Spunemi, cât îți trebuie pentru ce ai de cumpărat? 

— Vreo trei franci. 

— Nu mai rămâne mare lucru pentru mâncare. 

— Astăzi nu ne arde de mâncare. Avem ceva mai bun de 
făcut. 

— Prea bine, odorul meu. 

Pe când nevastăsa rostea aceste cuvinte, Jondrette închise 
din nou uşa şi, de rândul ăsta, Marius îi auzi paşii 
depărtânduse pe coridorul magherniţei şi coborând în grabă 
scara. 

În clipa aceea bătu ceasul unu la SaintMedard. 


XIII — Solus cum solo, in loco remoto, 
non cogitabuntur orare Pater Noster!802) 


Cu toate că Marius era un visător, el avea, cum am arătat, 
o fire hotărâtă şi energică. Deprinderea de a se reculege în 
singurătate îi sporise înțelegerea şi compătimirea, dar îi 
slăbise poate însuşirea de a se mânia. Îi lăsase totuşi neatins 
sentimentul indignării; avea bunătatea unui brahman şi 
severitatea unui judecător; îi era milă deo broască, dar era în 
stare să strivească o viperă. Şi privirile lui tocmai în cuibul 
unor vipere se afundaseră; avea sub ochi o vizuină de monştri. 

— Trebuie săi zdrobesc pe aceşti mizerabili! zise el. 


Niciuna din tainele pe care nădăjduia să le dezlege nu 
fusese limpezită; dimpotrivă, parcă toate se încâlciseră mai 
mult; nu aflase nimic limpede despre frumoasa copilă din 
Luxembourg şi despre omul pe care el îl numea domnul 
Leblanc, afară doar de faptul că Jondrette îl cunoştea. Din 
cuvintele greu de pătruns care fuseseră rostite nu întrezărea 
decât un singur lucru: că se punea la cale o capcană, încă 
nelămurită, dar îngrozitoare; căi pândea pe amândoi o mare 
primejdie: pe ea - poate; pe tatăl ei — sigur; că trebuia săi 
scape; că trebuia să zădărnicească uneltirile josnice ale 
familiei Jondrette şi să sfâşie pânza urzită de aceşti păianjeni. 

Se uită o clipă la Jondretta. Scosese dintrun colț o sobă 
veche de tuci şi cotrobăia prin mormanul de fiare vechi. 

Se dădu jos de pe scrin cât putu mai încet, având grijă să 
nu facă niciun zgomot. 

În spaima lui față de ceea ce se uneltea şin groaza pe care io 
insuflaseră vecinii, încerca un fel de bucurie la gândul că va 
avea prilejul să scape dintro mare primejdie pe ființa iubită. 

Dar ce să facă? Să le dea de ştire celor amenințați? Unde săi 
găsească? Nu le cunoştea adresa. Se mai arătaseră o clipă în 
fața ochilor lui, ca să se cufunde iarăşi în labirintul de 
nepătruns al Parisului. Săl aştepte pe domnul Leblanc la uşă, 
la ceasurile şase seara, în clipa când va sosi, şi săi spună căi 
se întinde o cursă? Dar Jondrette şi oamenii lui lar vedea 
stând la pândă: strada era pustie, ar fi mai tari decât el, ar 
izbuti săl înhațe sau săl gonească, iar cel pe care Marius voia 
săl scape ar fi pierdut. Era ora unu; pânda fusese pusă la cale 
pentru ceasurile şase. Marius mai avea cinci ceasuri înaintea 
lui. 

Îşi puse o haină mai bună, îşi înnodă un fular la gât, îşi luă 
pălăria şi ieşi, fără să facă mai mult zgomot decât dacar fi 
călcat pe un covor de muşchi cu picioarele goale. 

De altfel Jondretta mai cotrobăia prin mormanul de fier 
vechi. 

O dată ieşit din casă, Marius o luă pe strada PetitBanquier. 


Se afla pe la mijlocul străzii, lângă un zid foarte scund, care 
putea fi sărit prin unele locuri şi care mărginea un maidan; 
mergea încet, muncit de gânduri; zăpada îi amuţțea paşii; 
deodată auzi nişte glasuri foarte aproape de el. Întoarse capul. 
Strada era pustie, nu vedea pe nimeni; era ziuan amiaza 
mare; şi cu toate astea auzea desluşit nişte voci. 

Se uită pe deasupra zidului pe lângă care trecea. 

Doi oameni şedeau în zăpadă, cu spatele la zid şi vorbinduşi 
în şoaptă. 

Mutrele lor îi erau străine. Unul dintre ei, îmbrăcat cu 
bluză, purta barbă, iar celălalt era pletos şi zdrenţuit. 

Cel cu barbă purta un fes grecesc; celălalt era în capul gol şi 
avea părul nins de zăpadă. 

Aruncând o privire peste zid, Marius putu să asculte. 

Cel cu plete îi dădea cu cotul celuilalt şii spunea: 

— Cu PatronMinette mergem la sigur. 

— Crezi? zise bărbosul. 

Pletosul adăugă: 

— Punem mâna fiecare pe câteun cearşaf de cinci sutare; şi 
în cel mai rău caz, ne învârtim de cincişase ani; zece cel mult! 

Celălalt răspunse cu oarecare nehotărâre, scărpinânduse 
sub fes: 

— Asta aşa e. Nam ce zice. 

— Ascultămă pe mine: mergem la sigur, zise pletosul... 
Trăsurica Babacului o să fie la scară. 

Pe urmă începură să vorbească despre o melodramă pe care 
o văzuseră în ajun la Gaâte8%%. 

Marius porni mai departe. 

Se părea că discuția neînțeleasă a celor doi indivizi, pitiți 
atât de ciudat după zidul acela şi ghemuiţi în zăpadă, nu era 
poate fără oarecare legătură cu planurile mârşave ale lui 
Jondrette. Asta trebuia să fie „lovitura”. 

Se îndreptă spre mahalaua SaintMarceau şi la cea dintâi 
prăvălie pe careo întâlni în drum întrebă unde se află un 
comisariat de poliție. 

I se spuse: „Strada Pontoise, la nr. 14. 


Marius porni întracolo. 

Trecând pe lângă o brutărie, cumpără o franzeluță de zece 
bani şi o mâncă, gândinduse că no să mai cineze în seara 
aceea. 

Pe drum îi mulțumea lui Dumnezeu în gând. Îşi spuse că, 
dacă nu iar fi dat de dimineață cei cinci franci fetei lui 
Jondrette, ar fi urmărit birja domnului Leblanc şi, astfel, nar 
mai fi aflat de uneltirile familiei Jondrette şi nar mai fi putut 
împiedica cele puse la cale; domnul Leblanc ar fi fost pierdut şi 
de bună seamă şi fiica lui odată cu el. 


XIV - În care un poliţist dă doua pistoale 
unui avocat 


Ajungând la nr. 14 de pe strada Pontoise, se urcă la etajul 
întâi şi întrebă de comisarul circumscripției. 

— Domnul comisar lipseşte, îi răspunse unul dintre 
oamenii de serviciu. Dar îi ţine locul un inspector. Doriţi săi 
vorbiți? E ceva urgent? 

— Da, răspunse Marius. 

Omul de serviciu îl pofti în biroul comisarului. Rezemat deo 
sobă, un bărbat înalt stătea în picioare în dosul unui grilaj. 
Cu mâinile amândouă îşi ridica pulpanele unei mantale largi, 
cu trei rânduri de gulere. O față pătrată, o gură subţire şi 
energică, favoriți deşi, încărunțiți, foarte zbârliți, o privire 
sfredelitoare. Sar fi putut spune despre privirea lui nu numai 
că e pătrunzătoare, ci răscoleşte. 

Omul nu părea mai puţin fioros şi mai puţin de temut decât 
Jondrette; uneori ție tot aşa de frică de un dulău careți iese în 
cale ca de un lup. 

— Ce doriți? îi spuse el lui Marius, fără să adauge 
„domnule”. 

— Dumneavoastră sunteţi domnul comisar? 

— Lipseşte, îi ţin locul. 

— E vorba de ceva foarte secret. 


— Atunci vorbiți. 

— Ceva foarte urgent. 

— Atunci dații drumul repede. 

Omul acela nepăsător şi răstit avea darul să te înspăimânte 
şi să te liniştească totodată. Inspira şi teamă, şi încredere. 
Marius îi povesti totul. Că o persoană pe care el no cunoştea 
decât din vedere urma să fie atrasă chiar în aceeaşi seară întro 
cursă; că el, Marius Pontmercy, avocat, locuind întro încăpere 
de alături de cuibul bandiţilor, auzise prin perete tot ce se 
uneltise; că ticălosul care plănuise lovitura era un oarecare 
Jondrette; că are, pesemne, drept complici nişte vagabonzi, 
printre alții şi pe un anume Panchaud, zise Printanier, zise 
Bigrenaille; că fetele lui Jondrette au să stea la pândă; că 
navea cum săi dea de veste celui amenințat, întrucât nu ştia 
cum îl cheamă; şi în sfârşit, că totul urmează să se petreacă 
pe la ceasurile şase seara, în punctul cel mai puțin umblat al 
bulevardului de l'H6pital, în casa cu nr. 5052. 

Auzind de acest număr, inspectorul ridică ochii şi zise cu 
răceală: 

— Prin urmare în odaia din fundul coridorului? 

—  Întocmai! zise Marius şi adăugă: Cunoaşteţi cumva 
casa? 

Inspectorul tăcu o clipă, apoi, încălzinduşi picioarele la gura 
sobei, răspunse: 

— Poate că da. Apoi adăugă printre dinţi, vorbind mai mult 
cu propria lui cravată decât cu Marius: Aici trebuie săşi fi 
vârât coada PatronMinette. 

Cuvântul acesta îi atrase atenția lui Marius. 

— PatronMinette! zise el. Am auzit întradevăr rostinduse 
acest nume. 

Şii repetă inspectorului convorbirea dintre omul cu plete şi 
omul cu barbă, ghemuiţi în zăpadă după zidul din strada 
PetitBanquier. 

Inspectorul mormăi: 

— Al cu plete trebuie să fie Brujon, iar bărbosul trebuie să 
fie DemiLiard, zis şi DeuxMilliards. Îşi plecase din nou ochii şi 


se gândea. Cât despre Babacul, bănuiesc cine e. Na! miam ars 
mantaua. Totdeauna se face prea mult foc în sobele astea 
blestemate. La nr. 5052. Fosta casă Gorbeau. Apoi se uită la 
Marius: Nu iați văzut decât pe bărbos şi pe cel cu plete? 

— Şi pe Panchaud. 

— Naţți văzut vreun domnişor sclivisit dând târcoale 
peacolo? 

— Nu. 

— Nici pe unul înalt şi gros, mătăhălos şi greoi, care 
semăna cu elefantul din Grădina Botanică? 

— Nu. 

— Nici peun şmecher cu mutră de fost saltimbanc? 

— Nu. 

— Peal patrulea, nul vede nimeni, nici chiar aghiotanţii, 
ucenicii şi complicii lui. Aşa că nu-i de mirare că nu lați zărit. 

— Nu! zise Marius. Dar cines toţi ăştia? 

Inspectorul răspunse: 

— De altminteri, ăsta nu-i ceasul lor. Tăcu din nou, apoi 
spuse: 5052! Cunosc dărăpănătura aia. Nu-i cu putinţă să ne 
ascundem înăuntru fără ca actorii să bage de seamă; ar fi în 
stare să amâne spectacolul. Sunt atât de modeşti! Publicul îi 
stinghereşte. Nu se poate! Vreau săi aud cântând şi săi fac să 
joace. Sfârşinduşi monologul, se întoarse spre Marius şil 
întrebă, uitânduse ţintă la dânsul: Var fi frică? 

— De cine? 

— De indivizii ăştia? 

— Nu mai mult decât de dumneavoastră! răspunse cu 
asprime Marius, care începuse să bage de seamă că polițistul 
nu-i spusese încă „domnule”. 

Inspectorul se uită şi mai atent la Marius şi adăugă cu un 
fel de gravitate prefăcută: 

— Vorbiţi ca un om de curaj şi ca un om cinstit. Curajul nu 
se sperie de crimă; cinstea nu se sperie de autoritate. 

Marius îl întrerupse: 

— Bine! Dar ceaveţi de gând să faceţi? 

Inspectorul se mărgini săi răspundă: 


— Locatarii acestei case au chei ca să deschidă când se 
întorc noaptea acasă. Trebuie să aveți şi dumneavoastră una. 

— Da, zise Marius. 

— O aveţi la dumneavoastră? 

— Da. 

— Da? Daţimio mie, zise inspectorul. 

Marius scoase cheia din vestă, io dădu inspectorului şi 
spuse: 

— Dacă vreţi să mă ascultați, veniți cu forțe suficiente. 

Inspectorul îi aruncă lui Marius privirea pe care iar fi 
aruncato Voltaire unui academician din provincie care iar fi 
propus o rimă; îşi vâri dintro mişcare mâinile uriaşe în 
buzunarele foarte mari ale mantalei şi scoase două pistoale 
mici de oţel, din acelea care se poartă în buzunar. ] le întinse 
lui Marius, spunând repede şi hotărât: 

— Luaţi pistoalele şi întoarceţivă acasă. Ascundeţivă în 
odaia dumneavoastră, aşa încât să vă creadă plecat. Sunt 
încărcate. Fiecare cu câte două gloanţe. Staţi la pândă; eo 
gaură în perete, aşa miaţi spus. Au să vină indivizii. Lăsaţii 
puțin în pace. Când veţi vedea că gluma se îngroaşe şi ca sosit 
clipa săi punem capăt, trageţi un foc de pistol. Nu prea 
devreme. Restul mă priveşte. Un foc de pistol în vânt, în tavan, 
oriunde. Dar mai ales, repet, nu prea curând. Aşteptaţi un 
început de înfăptuire: sunteți avocat; ştiţi ce înseamnă. 

Marius luă pistoalele şi le vâri în buzunarul hainei. 

— Prea se văd buzunarele umflate; bate la ochi, zise 
inspectorul. Puneţile mai degrabă în buzunarele de la piept. 

Marius ascunse pistoalele în buzunarele de la piept. 

— Şiacum, adăugă inspectorul, nu mai avem nicio clipă de 
pierdut. Cât e ceasul? Două şi jumătate. La ora şapte ați 
spus? 

— La şase, răspunse Marius. 

— Am vreme, spuse inspectorul. Dar numai cât îmi trebuie. 
Nu uitaţi nimic din ce vam spus. Poc! Un foc de pistol. 

— Naveţi nicio grijă! îl asigură Marius. 


Şi pe când Marius punea mâna pe clanță ca să iasă, 
inspectorul îi strigă: 

— Şi dacă între timp aveţi nevoie de mine, veniţi aici sau 
trimiteţimi o vorbă. Întrebaţi de inspectorul Javert. 


XV — Jondrette îşi face târguielile 


Peste câteva clipe, pe la ceasurile trei, Courfeyrac trecea 
întâmplător pe strada Mouffetard împreună cu Bossuet. 
Ninsoarea se întețea şi acoperea totul. Bossuet tocmai îi 
spunea lui Courfeyrac: 

— Când vezi cum cad fulgii de zăpadă, ai zice că cerul e 
bântuit de o molimă de fluturi albi. 

Deodată, Bossuet îl zări pe Marius pe stradă îndreptânduse 
spre barieră. Avea un aer ciudat. 

— Ia te uită! exclamă Bossuet. Uitel pe Marius! 

— Lam văzut, zise Courfeyrac. Lasăl în pace. 

— De ce? 

— Are treabă. 

— Ce fel de treabă? 

— Nu vezi ce mutră are? 

— Ce mutră? 

— Pare că urmăreşte pe cineva. 

— Aşa e, recunoscu Bossuet. 

— Ia uite ce ochi are! adăugă Courfeyrac. 

— Dar pe cine naiba o fi urmărind? 

— Vreo gagicăuşuricăfloricicămititică. E amorezat. 

— Bine! făcu Bossuet. Dar nu văd pe stradă nicio gagică şi 
nicio mititică. Nu-i la mijloc o femeie. 

Courfeyrac se uită bine şi exclamă: 

— Urmăreşte un bărbat! 

Un bărbat cu şapcă, căruia i se zărea barba căruntă, deşi 
nu era văzut decât din spate, mergea întradevăr la vreo 
douăzeci de paşi înaintea lui Marius. 


Purta o redingotă nouă, care-i era cam mare, şi nişte 
pantaloni întrun hal fără de hal, peticiți şi plini de noroi. 

Pe Bossuet îl pufni râsul. 

— Cineo fi omul ăsta? 

— Ăsta? se miră Courfeyrac. E un poet. Numai pe poeţi poţi 
săi vezi umblând cu pantaloni de negustor de piei de cloşcă şi 
cu redingote de pairi ai Franței. 

— la să vedem unde se duce Marius, propuse Bossuet, 
şincotro o apucă individul... Săi urmărim. Vrei? 

— Bossuet! strigă Courfeyrac. Înţeleptule! Ce dobitoc eşti! 
Să urmăreşti pe unul care urmăreşte pe un altul! 

Sentoarseră din drum. 

Marius îl zărise în adevăr pe Jondrette trecând pe strada 
Mouffetard şi se luase după el. 

Jondrette mergea înainte, fără săi treacă prin cap că cineva 
îl urmăreşte de aproape. 

Când ieşi în strada Mouffetard, Marius îl văzu intrând 
întruna din cele mai groaznice maghernițe de pe strada 
Gracieuse; stătu acolo cam un sfert de oră, apoi se întoarse pe 
strada Mouffetard. Se opri la un negustor de fierărie care se 
afla atunci la colțul străzii PierreLombard, iar peste câteva 
minute Marius îl zări ieşind din dugheană şi ținând în mână o 
daltă cu mâner de lemn nevopsit, pe care o ascunse sub 
redingotă. În dreptul străzii PetitGentilly, o luă la stânga şi 
porni repede pe strada PetitBanquier. Amurgea. Ninsoarea, 
care contenise o clipă, se porni iar. Marius se ascunse după 
colțul străzii PetitBanquier, care era pustie, ca de obicei, şi nul 
mai urmări pe Jondrette. Făcu foarte bine, deoarece Jondrette, 
ajungând în dreptul zidului unde Marius îi auzise stând de 
vorbă pe bărbos şi pe cel cu plete, se întoarse, se încredință că 
nul urmărea şi nul vedea nimeni, apoi sări zidul şi dispăru. 

Locul viran pe carel îngrădea acest zid dădea întro curte 
dosnică a unui individ deocheat, care închiria pe vremuri 
trăsuri. Dăduse faliment, dar mai avea în şopron câteva 
hodoroage. 


Marius îşi spuse că cel mai cuminte lucru era să se 
folosească de lipsa lui Jondrette ca să se întoarcă acasă; de 
altfel, era târziu; țața Bougon avea obiceiul ca în fiecare seară, 
când pleca să spele vase prin oraş, să încuie uşa casei, care 
rămânea încuiată toată noaptea; Marius dăduse cheia lui 
inspectorului de poliție; trebuia prin urmare să se grăbească. 

Se întunecase, era aproape de căderea nopții; în zare şi pe 
bolta cerului nu se mai vedea decât un singur punct luminat 
de soare: luna. 

Se înălța roşie în spatele cupolei celei mici de la Salpâtriere. 

Marius ajunse repede la nr. 5052. Uşa era încă deschisă. 
Urcă scara în vârful picioarelor şi se strecură dea lungul 
coridorului pânăn odaia lui. Vaduceţi aminte că acest coridor 
era mărginit de o parte şi de alta de mansarde, care în clipa de 
față erau toate goale şi de închiriat. Taţța Bougon lăsa de 
obicei uşile deschise. Trecând pe dinaintea uneia dintre ele, lui 
Marius i se păru că zăreşte întruna din odăile nelocuite 
capetele a patru bărbați, care stăteau nemişcaţi şi pe care 
abiai lumina un rest de lumină ce pătrundea printro 
ferestruică. Marius nu căută săi vadă, deoarece nu voia să fie 
văzut. Izbuti să ajungă în odaia lui fără să fie observat şi fără 
să facă zgomot. În clipa următoare o auzi pe țața Bougon 
plecând şi încuind uşa casei. 


XVI -— In care vom regăsi un cântec pe o 
arie englezească, la modă în 1832 


Marius se aşeză pe pat. Era cam pe la cinci şi jumătate. Nul 
mai despărțea decât o jumătate de oră de ceea ce avea să se 
întâmple. Auzea cum îi bate inima, ca tictacul unui ceasornic 
pe întuneric. Se gândea la îndoitul marş care se desfăşura în 
clipa aceea în beznă; pe de o parte înainta crima, pe de alta se 
apropia justiția. Nu-i era frică, dar nu se putea gândi fără o 
oarecare tulburare la cele ce vor urma. Ca tuturor acelora 
care trec pe neaşteptate printro aventură uluitoare, ziua aceea 


i se părea un vis, şi ca să nu se creadă chinuit de vreo vedenie 
urâtă, simţea nevoia să pipăie în buzunare oţelul rece al celor 
două pistoale. 

Nu mai ningea; luna, din ce în ce mai luminoasă, se 
desprindea din pâclă, iar lumina ei, îngemănată cu luciul alb 
al zăpezii de curând aşternute, dădea încăperii o înfăţişare de 
amurg. 

În mansarda familiei Jondrette era lumină. Marius vedea 
prin gaura din perete sclipind o flacără roşiatică, ce i se părea 
însângerată. 

Era limpede că lumina aceasta nu putea veni de la o 
lumânare. De altfel, în odaia familiei Jondrette nu se auzea 
niciun zgomot, nu se mişca nimeni, nu vorbea nimeni, nicio 
suflare, tăcere adâncă, de gheaţă; dacă nar fi fost lumina 
aceea, odaia ar fi semănat cu un mormânt. 

Marius îşi scoase încet ghetele şi le împinse sub pat. 

Trecură câteva clipe. Marius auzi deschizânduse uşa de jos; 
un pas grăbit şi greoi urcă scara şi străbătu coridorul; cineva 
apăsă cu zgomot clanța mansardei. Jondrette se întorcea 
acasă. 

Numaidecât după aceea se auziră mai multe glasuri. Toată 
familia era în mansardă. Tăcuseră cât lipsise stăpânul, ca puii 
de lup în lipsa lupului. 

— Eu sunt! zise el. 

— Bună seara, tăicuțule! chelălăiră fetele. 

— Ce veste? întrebă mama. 

— Totul merge strună! răspunse Jondrette dar miau 
înghețat al dracului picioarele. Aşa, foarte bine că teai 
îmbrăcat. O să fie nevoie să inspiri încredere. 

— Sunt gata de plecare. 

— Nai să uiţi nimic din ce ţiam spus? Ai să faci totul 
întocmai? 

— Fii fără grijă! 

— Vezi că... zise Jondrette, dar Nu-şi sfârşi fraza. 

Marius îl auzi punând ceva greu pe masă; pesemne dalta pe 
careo cumpărase. 


— Aha! zise Jondrette. Aţi mâncat. 

— Da, aveam trei cartofi şi sare. Am profitat de foc şi iam 
copt. 

— Bine, dădu din cap Jondrette. Mâine vă iau cu mine la 
masă. O să mâncăm rață friptă şi alte bunătăţi. O să vă 
ospătați regeşte dacor ieşi toate cum trebuie. Apoi, coborând 
glasul, adăugă: Capcana e pregătită. Cotoii stau la pândă. 
Cobori şi mai mult glasul şi spuse: Pune asta în foc. 

Marius auzi zgomotul cărbunilor loviți cu un cleşte sau cu 
vreun vătrai. Jondrette continuă: 

— Ai uns balamalele uşii ca să nu scârțâie? 

— Da, răspunse femeia. 

— Cât e ceasul? 

— Aproape şase. A bătut cinci şi jumătate la SaintMedard. 

— Drace! exclamă Jondrette. Fetele trebuie să se ducă să 
stea la pândă, ia veniți încoa şi ascultați! 

Urmară nişte şoapte. 

Glasul lui Jondrette se auzi din nou: 

— Doamna Bougon a plecat? 

— Da, zise mama. 

— Eşti sigură că nu-i nimeni la vecin? 

— Nu sa mai întors de azidimineaţă şi ştii prea bine că e ora 
când se duce la masă. 

— Eşti sigură? 

— Sigură. 

— La urma urmei, grăi Jondrette, nu strică să se ducă 
cineva să vadă dacă sa întors. Fetițo, ia lumânarea şi dute 
până acolo! 

Marius se lăsă pe brânci şi se strecură fără zgomot sub pat. 

Abia se pitulase şi zări o lumină prin crăpăturile uşii. 

— Tăticule! strigă o voce. A plecat. 

Recunoscu glasul fetei celei mari. 

— Ai intrat în odaie? întrebă tatăl. 

— Nu! răspunse fata. Dar de vreme ce cheia e lângă uşă 
înseamnă că a plecat. 

Tatăl strigă: 


— Intră totuşi! 

Uşa se deschise şi Marius o văzu intrând pe fata cea mare a 
lui Jondrette, cu o lumânare în mână. Arăta tot ca şi 
dimineața, ba încă şi mai îngrozitoare din pricina luminii 
aceleia. 

Se duse dea dreptul la pat. Marius trecu printro clipă de 
mare spaimă; lângă pat se afla însă o oglindă prinsă pe perete; 
spre această oglindă se îndreptase fata. Se ridică în vârful 
picioarelor şi se privi în oglindă. Alături se auzi zdrăngănitul 
unor obiecte de metal răscolite. 

Îşi netezi părul cu palma şincepu săşi surâdăn oglindă, 
fredonând cu vocea ei spartă, ca ieşită din mormânt. 

Tinu iubirea noastră o săptămânăntreagă, 

Dar clipele de vrajă ce repedeau pierit! 

Atât, opt zile numai, când mieşti atât de dragă! 

Ar trebui iubirea să țină nesfârşit 

O, nesfârşit să țină, să țină nesfârşit. 


În vremea asta, Marius tremura. 1 se părea cu neputinţă ca 
ea să nu-i audă răsuflarea. 

Fata se duse la fereastră şi se uită afară, vorbind tare de 
parcă nu era în toate mințile. 

— Cât e de urât Parisul când îşi pune cămaşa albă! zise ea. 

Se întoarse în fața oglinzii şi începu din nou să se 
schimonosească, privinduse pe rând din față şi din profil. 

— Ei, ce tot faci acolo? strigă tatăl. 

— Mă uit pe sub pat şi pe sub mobile, răspunse ea, 
continuând săşi potrivească părul. Nu-i nimeni. 

— Dobitoaco! răcni tatăl. Fătencoa! Să nu pierdem vremea! 

— Vin! Vin numaidecât! îi strigă ea. Nai vreme nici săti tragi 
sufletul în şandramaua asta! 

Şi începu să cânte din nou: 

Mergând acum spre slavă mă laşi cu dorul meu, 

Dar inima mea tristă te vansoți mereu. 


Mai aruncă o privire în oglindă şi ieşi, închizând uşa. 


Pesteo clipă, Marius auzi pe coridor lipăitul celor două fete 
desculțe şi glasul lui Jondrette care striga: 

— Fiţi cu multă băgare de seamă! Una la barieră, cealaltă 
în colțul străzii PetitBanquier. Nu pierdeţi o clipă din ochi uşa 
casei şi, de îndată ce zăriți ceva, daţi fuga până aici întrun 
suflet! Luaţi cheia de la intrare. 

Fata cea mare bombăni: 

— Să stăm la pândă desculțe, în zăpadă!... 

— Mâine o să aveţi botine de mătase neagră, ca aripile 
văzduhului, spuse tatăl. 

Coborâră şi peste câteva clipe se auzi izbinduse uşa de jos, 
care se închidea, arătând că ieşiseră. 

În casă nu se mai aflau decât Marius, soții Jondrette şi 
poate doar făpturile acelea misterioase pe care Marius le zărise 
în amurg după uşa mansardei nelocuite. 


XVII - Cum a fost întrebuințată moneda 
de cinci franci a lui Marius 


Marius socoti că sosise clipa să treacă din nou la postul său 
de observație. Cât ai clipi din ochi, cu toată vioiciunea vârstei 
lui, fu lângă gaura din perete. 

Privi. 

Locuinţa familiei Jondrette avea o înfăţişare ciudată, şi 
Marius înțelese de unde venea lumina neobişnuită pe careo 
văzuse. Întrun sfeşnic coclit ardea o lumânare, dar de fapt nu 
lumina încăperea. 

Toată mansarda era parcă scăldată de flăcările unui foc 
care ardea întro sobă destul de mare, de tablă, băgată în vatră 
şi plină de cărbuni aprinşi: era soba pe careo pregătise de 
dimineață Jondretta. Cărbunii dogoreau, soba era încinsă şi, 
în pâlpâirea flăcărilor albastre, se putea desluşi, în mijlocul 
jeraticului, forma roşie a dălții cumpărate de Jondrette pe 
strada PierreLombard. Întrun colț, lângă uşă, se vedeau două 
mormane, dintre care unul părea de fiare vechi şi celălalt o 


movilă de frânghii, pregătite parcă întrun anumit scop. Cuiva, 
care nar fi bănuit nimic din ce se punea la cale, toate acestea 
sar fi părut sau foarte ciudate, sau foarte fireşti. Mansarda 
astfel luminată semăna mai mult cu o fierărie decât cu o 
gaură de iad, dar Jondrette, în lumina aceea, părea mai mult 
un diavol decât un fierar. 

Dogoarea jeraticului era atât de puternică, încât lumânarea 
de pe masă se topea în partea dinspre sobă şi se mistuia 
pieziş. Pe vatră se afla un felinar orb de aramă veche, vrednic 
de Diogene preschimbat în şef de bandă. 

Soba, aşezată chiar în vatră, printre tăciunii aproape stinşi, 
îşi trimitea fumul pe coş şi nu răspândea miros. 

Razele lunii, pătrunzând prin cele patru ochiuri ale 
ferestrei, îşi aşterneau lumina lor albă în mansarda roşiatică 
şi învăpăiată; pentru sufletul poetic al lui Marius, visător 
chiar în clipa acțiunii, erau ca un semn al cerului trimis 
printre visele urâte ale pământului. 

Aerul rece care se strecura prin geamul spart făcea să se 
împrăştie mirosul de cărbune şi să nu se bage de seamă soba. 

Vizuina familiei Jondrette era, dacă vă aduceţi aminte ceam 
spus despre hardughia Gorbeau, minunat aleasă spre a sluji 
ca loc pentru o faptă mârşavă şi întunecată şi ca adăpost 
pentru o crimă. Era încăperea cea mai dosnică a casei celei 
mai singuratice de pe bulevardul cel mai pustiu al Parisului. 
Dacă nar fi existat capcana, ea ar fi fost născocită aici. 

O casă întreagă şi o mulțime de încăperi nelocuite 
despărțeau mansarda de bulevard, iar singura fereastră pe 
care o avea dădea spre nişte locuri virane, împrejmuite cu 
ziduri şi garduri. 

Jondrette îşi aprinsese luleaua, se aşezase pe scaunul 
desfundat şi fuma. Nevastăsa îi vorbea în şoaptă. 

Dacă Marius ar fi fost Courfeyrac, adică un om care face 
haz în orice împrejurare a vieţii, lar fi pufnit râsul văzândo pe 
Jondretta. Purta o pălărie neagră cu pene, asemănătoare cu 
pălăriile heralzilor din cortegiul încoronării lui Carol al Xlea, 
un şal foarte mare cu pătrăţele pestrițe peste fusta de flanelă 


şi pantofii bărbăteşti pe care-i azvârlise cu dispreț fiicăsa în 
aceeaşi dimineaţă. Asta era găteala carel făcuse pe Jondrette 
să exclame: „Aşa! Foarte bine că teai îmbrăcat. Trebuie să 
inspiri încredere!” 

Cât despre Jondrette, el nu lepădase redingota nouă şi cam 
largă pentru el, pe care io dăduse domnul Leblanc, iar în 
îmbrăcămintea lui era mereu aceeaşi nepotrivire între 
redingotă şi pantaloni care întruchipa pentru Courfeyrac 
idealul poetului. 

Deodată, Jondrette ridică glasul: 

— Stai! Uite la ce mam gândit. Din pricina vremii, o să vină 
cu birja. Aprinde felinarul, ial cu tine şi coboară. Să stai în 
dosul uşii de jos. Când auzi că sa oprit trăsura, deschizi 
numaidecât; el o să se urce, îi luminezi scara şi coridorul şi în 
clipa când o intra, cobori din nou, repede, plăteşti birjarului şi 
dai drumul trăsurii. 

— Şi bani de unde? întrebă femeia. 

Jondrette se scotoci în buzunarul pantalonului şii dădu 
cinci franci. 

— Cei asta? strigă ea. 

Jondrette răspunse cu demnitate. 

— E pataca pe care nea dato vecinul azidimineaţă. Şi 
adăugă: Ştii ceva? Near trebui două scaune. 

— De ce? 

— Ca să stea jos. 

Pe Marius îl trecu un fior prin şira spinării, auzindo pe 
Jondretta dând acest răspuns liniştit: 

— Drace! Mă duc să le iau peale vecinului. 

Şi, co mişcare grăbită, deschise uşa mansardei şi ieşi pe 
coridor. 

Marius nu mai avea timpul să coboare de pe scrin, să 
ajungă la pat şi să se ascundă dedesubt. 

— Ia lumânarea! spuse Jondrette. 

— Nu, răspunse ea. Mar încurca; trebuie să aduc scaunele. 
E lună. 


Marius auzi cum mâna greoaie a femeii căuta, pipăind, 
cheia pe întuneric. Uşa se deschise. Rămase locului, uluit şi 
încremenit de spaimă. 

Jondretta intră. 

Fereastra mansardei lăsa să treacă o rază de lună printre 
două fâşii mari de umbră. Una din aceste fâşii de întuneric 
acoperea în întregime peretele unde se afla Marius, în aşa fel 
că nu putea fi văzut. 

Jondretta ridică ochii, nul zări pe Marius, luă cele două 
scaune, singurele care se găseau în odaie, şi ieşi, trântind uşa 
cu zgomot în urma ei. 

Se întoarse în mansardă. 

— lată cele două scaune! 

— Ţine felinarul! zise soțul. Coboară repede! 

Ea se supuse fără vorbă şi Jondrette rămase singur. 

Aşeză cele două scaune de o parte şi de alta a mesei, răsuci 
dalta în jeratic, puse în fața vetrei un paravan vechi care 
ascundea soba, pe urmă se duse în colțul unde se afla 
grămada de frânghii şi se ghemui lângă ele, privindule cu 
luareaminte. Marius îşi dădu seama că ceea ce crezuse el că e 
un morman de frânghii era o scară de frânghie, foarte bine 
făcută, cu trepte de lemn şi cu două cârlige pentru agăţat. 

Scara asta şi câteva unelte mari, adevărate măciuci de fier, 
care erau vârâte în maldărul de fiare vechi îngrămădite după 
uşă, nu se aflau de dimineață în mansarda familiei Jondrette, 
ci fuseseră aduse desigur în cursul dupăamiezii, pe când 
Marius lipsea de acasă. 

„Unelte de fierar!” gândi Marius. 

Dacă Marius ar fi fost mai priceput în această materie ar fi 
recunoscut printre sculele pe care le luase drept ale fierarului 
anumite instrumente, cu care se putea tăia sau despica: cele 
două soiuri de unelte sinistre pe care tâlharii le numesc 
muititele şi cosoraşe. 

Vatra, masa şi cele două scaune se aflau chiar în fața lui 
Marius. Soba fusese ascunsă, şi încăperea nu mai era 
luminată decât de lumânare. Cel mai mărunt ciob de pe masă 


sau de pe vatră făcea o umbră enormă! O cană de apă cu 
gâtul spart umbrea jumătate de perete. În odaie domnea o 
linişte sinistră şi amenințătoare. Se simțea că dintro clipă 
întralta se va întâmpla ceva înspăimântător. 

Jondrette uitase de pipă, care se stinsese — dovadă serioasă 
că era muncit de gânduri — şi se aşezase din nou. Lumina 
slabă a lumânării scotea în relief trăsăturile ascuțite şi 
fioroase ale chipului său. Îşi încrunta sprâncenele şi gesticula 
brusc cu mâna dreaptă, ca şi cum ar fi răspuns celor din 
urmă recomandări ale unui întunecat monolog lăuntric. Pe 
când stătea astfel în taină de vorbă cu el însuşi, trase repede 
sertarul mesei, scoase un cuţit mare de bucătărie şii încercă 
tăişul pe unghie. După aceea, puse la loc cuțitul şi închise 
sertarul. 

Marius, la rândul său, scoase pistolul din buzunarul din 
dreapta şi trase cocoşul. 

Pistolul, încărcânduse, făcu un zgomot scurt şi ascuţit. 

Jondrette tresări şi se ridică pe jumătate de pe scaun: 

— Cinei acolo? strigă el. 

Marius îşi opri răsuflarea; Jondrette ascultă o clipă, apoi 
începu să râdă: 

— Sunt un dobitoc! Trosneşte lemnăria. 

Marius rămase cu pistolul în mână. 


XVIII — Cele două scaune ale lui Marius 
stau faţăn faţă 


Deodată, sunetul îndepărtat şi melancolic al unui clopot 
făcu să zbârnâie geamurile. Bătea ora şase la SaintMedard. 

Jondrette însoți fiecare bătaie cu o clătinare din cap. La a 
şasea lovitură, strânse mucul lumânării între degete. 

Apoi începu să se plimbe prin odaie, ascultă pe coridor, se 
plimbă iar şi ascultă din nou. 

— Numai dear veni! mormăi el şi se aşeză iar pe scaun. 

Abia se aşezase când se deschise uşa. 


O deschise Jondretta, care rămăsese pe coridor cu fața 
schimonosită de un grozav zâmbet prietenos, pe care felinarul 
orb îl lumina de jos în sus. 

— Intraţi, vă rog, domnule! zise ea. 

— Poftiți, binefăcătorule! repetă Jondrette, ridicânduse 
numaidecât. 

Domnul Leblanc intră. 

Era atât de senin, încât inspira un deosebit respect. 

Puse pe masă patru ludovici. 

— Domnule Fabantou, zise el, iată pentru chiria şi pentru 
nevoile dumneavoastră mai urgente. Vom vedea după aceea. 

— Dumnezeu să vă răsplătească, preamilostivul meu 
binefăcător! zise Jondrette. Şi apropiinduse repede de 
nevastăsa: Dă drumul trăsurii! 

Femeia ieşi pe furiş, în timp ce soțul ei se ploconea întruna, 
poftindul pe domnul Leblanc să ia loc. Peste câteva clipe, ea se 
întoarse şii şopti lui Jondrette: 

— Sa făcut! 

Zăpada, care căzuse fără întrerupere de dimineaţă, era atât 
de groasă, încât birja nu se auzise nici la sosire şi nici la 
plecare. 

Între timp, domnul Leblanc se aşezase. 

Jondrette luă loc pe scaunul celălalt, în fața domnului 
Leblanc. 

Şiacum, pentru ca cititorul să înțeleagă scena ce va urma, e 
rugat săşi închipuie o noapte friguroasă, locurile pustii de la 
Salpetricre acoperite de zăpadă şi albe sub razele lunii ca nişte 
giulgiuri uriaşe, lumina tainică a felinarelor care împurpura 
ici şi colo bulevardele acestea sinistre şi şirurile nesfârşite de 
ulmi întunecațţi; la un sfert de leghe de jur împrejur, nici urmă 
de trecător, casa Gorbeau plutind în cea mai adâncă tăcere, în 
groază şi în beznă; iar în hardughia aceea, în mijlocul 
singurătăţii şi al nopții, vasta mansardă a familiei Jondrette, 
luminată numai deo lumânare, înăuntrul ei doi oameni 
şezând la o masă, domnul Leblanc liniştit, Jondrette rânjind 
fioros, Jondretta ca o lupoaică, întrun colț, iar dincolo de 


perete, în picioare, nevăzut, fără săi scape un cuvânt, fără să 
piardă o mişcare, Marius, cu ochii la pândă şi cu pistolul în 
mână. 

Marius nu încerca decât un simțământ de scârbă şi 
nicidecum de teamă. Strângea mânerul pistolului şi era 
liniştit. „Îl voi opri pe ticălos când voi vrea”, îşi spunea el. 

Ştia că poliția se află pe aproape, la pândă, aşteptând 
semnalul hotărât, gata săi sarăn ajutor. Nădăjduia, de 
altminteri, că întâlnirea năprasnică dintre Jondrette şi 
domnul Leblanc va arunca o rază de lumină în tot ceea cel 
interesa. 


XIX - Când răscoleşti mocirla 


Domnul Leblanc abia se aşezase şişi îndreptă privirea spre 
paturile goale. 

— Cum îi merge fetiţei rănite? întrebă el. 

— Rău! răspunse Jondrette, cu un zâmbet de mâhnire şi 
recunoştinţă. Foarte rău, preastimate domn. Sorăsa cea mare 
a duso la spital ca so panseze. O să le vedeți; sentorc îndată. 

— Doamna Fabantou mi se pare că se simte mai bine, 
spuse domnul  Leblanc, aruncând o privire spre 
îmbrăcămintea caraghioasă a Jondrettei, care, stând între el 
şi uşă, ca şi cum ar fi păzit ieşirea, se uita la el amenințătoare 
şi aproape gata de luptă. 

— E pe moarte! zise Jondrette. Dar ce să vă spun, domnule? 
Femeia asta areatâta curaj!... Nu-i femeie, e o vită de povară! 

Jondretta, măgulită de compliment, protestă cu mofturi de 
monstru alintat: 

— Eşti totdeauna prea bun cu mine, domnule Jondrette! 

— Jondrette! spuse domnul Leblanc. Credeam că vă numiţi 
Fabantou! 

— Fabantou, zis Jondrette! răspunse repede soțul. E 
numele meu de artist! Şi făcândui femeii un gest din umeri, pe 
care domnul Leblanc nul văzu, urmă pe un ton umflat şi 


drăgăstos: Ah! neam înțeles totdeauna de minune, biata mea 
soțioară şi cu mine! Ce ne făceam altfel? Suntem atât de 
nenorociți, preastimate domn! Vrem să muncim şi nu găsim 
de lucru! Avem tragere de inimă şi stăm degeaba! Nu ştiu ce 
face stăpânirea, dar, pe cinstea mea, domnule, nu sunt un 
iacobin fanatic, nu-s un răzvrătit, nu-i vreau răul, dar dacaş fi 
eu ministru, pe ce am mai sfânt, lucrurile ar merge altfel. lată, 
de pildă, am vrut ca fetele mele să înveţe legătoria. Veţi spune: 
„Cum? O meserie?” Da, o meserie! un meşteşug oarecare! un 
mijloc de trai! Ce decădere, milostive domn! Ce degradare, 
când ai fost cineva! Vai! Nu nea mai rămas nimic din 
vremurile noastre fericite! Nimic decât un singur lucru, un 
tablou la care ţin, dar de care maş despărți totuşi, pentru că 
trebuie să trăim! Da, da, trebuie să trăim! 

Pe când Jondrette vorbea cu o lipsă de şir înşelătoare, care 
nu schimba însă nimic din expresia calculată şi pătrunzătoare 
a înfățişării lui, Marius ridică ochii şi zări în fundul odăii pe 
cineva pe care nul văzuse până atunci. Era un individ care 
intrase atât de încet încât nici nu se auzise uşa scârțâind. 
Avea o vestă de flanelă viorie, veche, uzată, pătată, ruptă, 
sfârtecată şi plină de găuri, nişte pantaloni largi de catifea, 
saboți în picioare, nu purta cămaşă, avea gâtul gol, brațele 
goale, tatuate, fața mânjită cu chinoros'*%*. Se aşezase tăcut, 
cu brațele încrucişate, pe patul cel mai apropiat, şi avândo pe 
Jondretta în faţă, abia dacă putea fi văzut. 

Prin acel instinct magnetic care te face să simți când eşti 
privit, domnul Leblanc se întoarse aproape odată cu Marius. 
Nu-şi putu stăpâni o mişcare de uimire, care nu-i scăpă lui 
Jondrette. 

— A! da, exclamă Jondrette, încheinduşi haina cu un aer 
mulțumit, vă uitaţi la redingota dumneavoastră! Îmi vine 
foarte bine! Pe cinstea mea! Îmi stă de minune! 

— Cinei omul acesta? întrebă domnul Leblanc. 

— Ăsta? spuse Jondrette. E un vecin. Nu vă sinchisiţi de el. 

Vecinul avea o înfăţişare ciudată. Totuşi, în cartierul 
SaintMarceau sunt o mulțime de fabrici de produse chimice. 


Mulţi dintre muncitorii din uzine pot avea chipul înnegrit. De 
altfel, din toată purtarea domnului Leblanc se vedea că are o 
încredere sinceră şi nezdruncinată. El continuă: 

— Ce spuneațţi, vă rog, domnule Fabantou? 

— Ziceam, domnule şi scump protector, urmă Jondrette, 
sprijininduse cu coatele pe masă şi uitânduse la domnul 
Leblanc cu nişte ochi sfredelitori şi duioşi, foarte asemeni 
ochilor unui şarpe boa, ziceam că am un tablou de vânzare. 

Un zgomot uşor se auzi la uşă. Intrase încă un bărbat şi se 
aşezase pe pat, în spatele Jondrettei. Ca şi celălalt, avea 
braţele goale şi o mască de cerneală sau de funingine. 

Cu toate că individul se furişase în odaie, domnul Leblanc îl 
zări. 

— Nu luaţi seama! zise Jondrette. Sunt deai casei. 
Spuneam, aşadar, că mia mai rămas un tablou, un tablou de 
preţ... latăl, domnule, priviți! 

Se ridică, se duse la peretele de care era rezemată tăblia de 
lemn, despre care am mai vorbit, şi o întoarse cu fața, lăsândo 
tot la perete. Era în adevăr ceva care semăna cu un tablou şi 
pe care lumânarea îl lumina prea puţin. Marius nu putu să 
desluşească nimic, întrucât Jondrette se aşezase între el şi 
tablou; întrezărea doar o mâzgăleală grosolană şi un fel de 
personaj principal, colorat în tonalitățile crude şi ţipătoare ale 
pânzelor de bâlci şi ale picturilor de paravan. 

— Ce e asta? întrebă domnul Leblanc. 

— O pictură de maestru, un tablou de mare valoare! Ţin la 
el ca la fetele mele; îmi trezeşte atâtea amintiri!... Vam spus, 
însă, şi nu-mi iau vorba înapoi: sunt atât de nenorocit, încât 
sunt nevoit să mă despart de el. 

Fie din întâmplare, fie din pricină că începuse să fie 
neliniștit, domnul Leblanc, pe când cerceta cu deamănuntul 
tabloul, îşi îndreptă din nou privirea spre fundul odăii. Se 
aflau acum acolo patru bărbaţi, trei pe pat şi unul în picioare 
în dreptul uşii, toți patru cu braţele goale, nemişcațţi, cu fețele 
mânjite cu chinoros. Unul dintre cei ce şedeau pe pat se 
rezema de perete, cu ochii închişi, părând că doarme. Era 


bătrân; părul lui alb, răvăşit peste chipui mânjit cu negreală, 
era înfiorător. 

Ceilalți doi păreau tineri; unul bărbos, celălalt purta plete. 
Niciunul nu era încălțat cu pantofi; cei ce nu purtau saboțţi 
erau în picioarele goale. 

Jondrette băgă de seamă că privirea domnului Leblanc nu 
se mai dezlipea de indivizii ăştia. 

— Sunt nişte prieteni, nişte vecini, îl lămuri el. Sunt mânjiți 
pe față fiindcă lucrează cu cărbuni. Sunt sobari Nu luați 
seama la ei, binefăcătorule! Cumpărațimi tabloul! Fievă milă 
de mizeria mea! Nam să vă cer mult pe el. Cât credeţi că face? 

— Dar bine, zise domnul Leblanc, privindul pe Jondrette 
drept în ochi, ca unul care nu se lasă înşelat, astai o firmă de 
cârciumă; face cel mult trei franci. 

Jondrette răspunse cu blândețe: 

— Aveţi portofelul la dumneavoastră? Maş mulțumi cu o 
mie de taleri. 

Domnul Leblanc se ridică în picioare, se rezemă de perete 
şişi roti repede privirea prin odaie. Jondrette era la stânga lui, 
spre fereastră, iar nevastăsa şi cei patru indivizi se aflau la 
dreapta lui, spre uşă. Cei patru bărbaţi stăteau neclintiţi, 
parcă nici nu lar fi văzut; Jondrette începu din nou să 
vorbească pe un ton plângăreț, cu privirea atât de ştearsă şi 
cu o intonațţie atât de jalnică, încât domnul Leblanc ar fi putut 
crede că are în față pur şi simplu un om înnebunit de mizerie. 

— Dacă nu-mi cumpăraţi tabloul, preamilostive domn, se 
tânguia Jondrette, nu mai am nicio scăpare, nu-mi rămâne 
decât să mă înec. Când mă gândesc cam vrut ca fetele mele să 
înveţe legătoria de lux, legatul cutiilor pentru cadouri! Near 
trebui o masă cu spetează, ca să nu cadă uneltele, o sobă 
construită anume, un vas cu trei despărțituri pentru toate 
felurile de clei de care avem nevoie; pentru lemn, pentru hârtie 
sau pentru stofe, un cuțit pentru tăiat cartonul, un tipar 
pentru potrivitul lui, un ciocan pentru bătutul țintelor, nişte 
pensule şi mai ştiu eu ce naiba! Şi toate astea pentru ca să 
câştige douăzeci de bani pe zi! Să muncească paisprezece ore! 


Şi fiecare cutie trece de treisprezece ori prin mâinile 
lucrătoarei! Şi muiatul hârtiei! Şi să nu se păteze nimic! şi 
cleiul să stea cald! La naiba! vă spun: douăzeci de bani pe zi! 
cum vreți să poată trăi cineva? 

În timp ce vorbea, Jondrette nu se uita la domnul Leblanc, 
în schimb acesta nul slăbea din ochi. Privirea domnului 
Leblanc era aţțintită asupra lui Jondrette, iar privirea lui 
Jondrette asupra uşii. Atenţia încordată a lui Marius trecea de 
la unul la altul. Domnul Leblanc părea că se întreabă: „Şio fi 
pierdut mințile?” Jondrette repetă de câteva ori, cu tot felul de 
mlădieri în glas, tărăgănate şi rugătoare: „Numi rămâne 
altceva de făcut decât să mă înec! Acum câteva zile am 
coborât cu gândul ăsta trei trepte la podul Austerlitz!” 

Deodată, privirea lui ştearsă fu străbătută deo fulgerare 
groaznică; omulețul acela se ridică şi deveni înfricoşător; făcu 
un pas spre domnul Leblanc şii strigă cu glas tunător: 

— Dar nu-i vorba acum de asta! Mă recunoşti? 


XX - Capcana 


Uşa mansardei se deschisese brusc, lăsând să se vadă trei 
indivizi cu bluze de pânză albastră, cu măşti negre de hârtie 
pe față. Cel din frunte era slab şi avea în mână o bâtă lungă, 
ghintuită. Cel deal doilea, un fel de uriaş, ţinea de mijlocul 
cozii, cu fierul în jos, o bardă cu care se ucid boii. Cel deal 
treilea, un bărbat îndesat, mai puţin slab decât primul şi mai 
puţin voinic decât al doilea, ţinea în pumn o cheie cât toate 
zilele, şterpelită de la cine ştie ce poartă de închisoare. 

Pesemne că Jondrette aşteptase sosirea acestor inşi. Un 
dialog grăbit începu între el şi omul cel slab, cu bâta. 

— E totun regulă? întrebă Jondrette. 

— Da, răspunse slăbănogul. 

— Dar undei Montparnasse? 

— Juneleprim sa oprit să stea de vorbă cu fiicăta. 

— Care? 

— Cea mare. 

— E o birjă jos? 

— Da. 

— Sau pus caii la brişcă? 

— Sau pus. 

— Doi cai buni? 

— Foarte buni. 

— Aşteaptă la locul undeam spus eu? 

— Da. 

— Bine, zise Jondrette. 

Domnul Leblanc pălise. Se uita la tot ce se petrecea în jurul 
său, în magherniță, ca un om careşi dă seama undea nimerit; 
privirea lui cerceta rând pe rând pe toţi cei cel înconjurau, îşi 
întorcea capul în toate părțile, cu o încetineală în care era 
atenţie şi uimire, dar nimic din înfăţişarea lui nu arăta căi e 
frică. Îşi făcuse din masă o poziţie de apărare; şi omul acesta, 
care cu o clipă mai înainte părea numai un bătrânel 
cumsecade, se schimbă deodată întrun fel de atlet şi puse 
pumnui puternic pe spătarul scaunului cu un gest neaşteptat 
şi ameninţător. 


Bătrânul, atât de hotărât şi de viteaz în fața unei asemenea 
primejdii, părea a fi dintre oamenii care sunt curajoşi, aşa 
cum sunt şi buni: firesc şi fără sforțare. Tatăl femeii pe care o 
iubim nu-i un străin pentru noi. Marius se simți mândru de 
necunoscutul acesta. 

Trei dintre indivizii cu brațele goale, despre care Jondrette 
spusese: „Sunt sobari!” luaseră din mormanul de fiare vechi, 
unul - nişte foarfeci mari pentru tăiatul metalelor, altul - un 
drug de fier care slujea drept pârghie, cel deal treilea - un 
ciocan, şi se aşezaseră în dreptul uşii, fără să scoată o vorbă. 
Bătrânul rămăsese pe pat şi deschisese doar ochii. Jondretta 
se aşezase lângă el. 

Marius socoti că peste câteva secunde va trebui să intervină 
şi ridică mâna dreaptă spre tavan, în direcția coridorului, gata 
să tragă un foc de pistol. 

Jondrette, după ce isprăvi de vorbit cu individul cu bâta, se 
întoarse iarăşi spre domnul Leblanc şi repetă întrebarea, 
întovărăşindo cu râsul lui răguşit, potolit şi groaznic: 

— Aşadar nu mă recunoşti? 

Domnul Leblanc îl privi drept în ochi şii răspunse: 

— Nu. 

Atunci Jondrette se îndreptă spre masă, se aplecă pe 
deasupra lumânării şi încrucişânduşi braţele îşi apropie capul 
lui fălcos şi sălbatic de chipul liniştit al domnului Leblanc, 
fără ca acesta să se dea înapoi şi, în atitudinea asta de fiară 
gata să sfâşie, răcni: 

— Nu mă cheamă Fabantou şi nu mă cheamă nici 
Jondrette; mă numesc Thenardier! Sunt hangiul din 
Montfermeil! Auzi? Thenardier! Acum mă recunoşti? 

O roşeață abia văzută se ivi pe obrajii domnului Leblanc. 
Răspunse fără să ridice sau săi tremure glasul, cu liniştea sa 
firească. 

— Nu, nici acum. 

Marius nu auzi răspunsul. Cine lar fi privit în clipa aceea, 
în întuneric, ar fi băgat de seamă că e năuc, buimac şi ca 
trăsnit. În clipa când Jondrette spusese: „Mă numesc 


Thenardier”, Marius fusese străbătut de un fior prin tot trupul 
şi se rezemase de perete, ca şi cum ar fi simţit în inimă tăişul 
rece al unei spade. Apoi braţul lui drept, care era gata să dea 
semnalul, alunecase încet în jos, iar când Jondrette repetase: 
„Auzi? Thenardier!”- mâna lipsită de vlagă a lui Marius era cât 
peaci să dea drumul pistolului. 

Mărturisind cine era, Jondrette, nul tulburase câtuşi de 
puţin pe domnul Leblanc, dar îl răscolise adânc pe Marius. 
Numele de Thenardier, pe care domnul Leblanc părea că nul 
cunoaşte, Marius îl ştia. Aduceţivă aminte ce însemna numele 
acesta pentru el! Numele pomenit în testamentul tatălui său, 
şi pe care îl purta săpat în inimă; îl păstra în gândurile lui cele 
mai ascunse, în adâncul memoriei sale, cu această poruncă 
sfântă: „Un oarecare Thenardier mia scăpat viața. Dacă fiul 
meu îl va întâlni, săi facă tot binele care-i va sta în putință”. 
Numele acesta, vă amintiți, îl păstra cu sfințenie în sufletul 
lui, alăturândul cu evlavie de numele tatălui său. Cum? Astfel 
arăta Thenardier, hangiul din Montfermeil pe carel căutase 
zadarnic atât amar de vreme? Îl găsise, în sfârşit; dar cum! 
Salvatorul tatălui său era un tâlhar! Omul căruia Marius 
ardea de dorința de a i se jertfi era un monstru! Cel carel 
scăpase de la moarte pe colonelul Pontmercy era pe cale să 
săvârşească o faptă a cărei formă Marius no desluşea încă 
limpede, dar care semăna cu un asasinat! Şi împotriva cui, 
Dumnezeule sfinte? Ce fatalitate! Ce amară ironie a soartei! 
Tatăl lui îi poruncea din fundul mormântului săi facă lui 
Thenardier tot binele care-i va sta în putinţă, şi de patru ani 
Marius navea alt gând decât să plătească datoria părintelui 
său, iar în clipa când era gata să dea pe mâna justiției un 
ucigaş în toiul crimei, destinul îi striga: E Thenardier! Pe omul 
care salvase pe tatăl său prin ploaia de gloanţe, pe câmpia 
eroică de la Waterloo, era gata săl răsplătească trimițândul la 
ghilotină! Îşi făgăduise că, dacăl va întâlni vreodată pe 
Thenardier, nul va întâmpina decât azvârlinduise la picioare; îl 
întâlnise în adevăr, dar ca săl dea pe mâna călăului! Tatăl lui 
îi spunea: „Ajutăl pe Thenardier!” şi el răspundea glasului 


acestuia scump şi sfânt nimicindul pe Thenardier. Săi dea 
tatălui său, în mormânt, acest spectacol: omul care, 
primejduinduşi viața, îl smulsese din ghearele morții, executat 
în Piața SaintJacques mulțumită fiului său, acestui Marius 
căruia tocmai il încredințase? Şi ce bătaie de joc să fi purtat la 
piept atâta vreme ultimele dorinţe ale tatălui, scrise de mâna 
lui, pentru a face, în chip îngrozitor, cu totul dimpotrivă! Pe de 
altă parte, gândea, să fie martor la o ticăloşie şi să no 
împiedice? Cum? Să osândească victima şi săl cruțe pe 
asasin? Poţi fi socotit dator să porți recunoştinţă unui astfel 
de nemernic? Toate gândurile pe care şi le făurise Marius de 
patru ani încoace erau străbătute de la un capăt la altul de 
lovitura neaşteptată. Se cutremură. Totul atârna de el. Ținea 
în mână, fără ştirea lor, soarta făpturilor care se frământau 
acolo, sub ochii săi. Dacă trăgea focul de pistol, domnul 
Leblanc scăpa, şi Thenardier era pierdut; dacă nu trăgea, 
cădea jertfă domnul Leblanc şi - cine ştie? — scăpa 
„Thenardier”. Săl arunce pe unul în prăpastie ori săl lase pe 
celălalt să se prăbuşească? Ar avea remuşcări şi întrun caz şi 
întraltul. Ce să facă? Ce hotărâre să ia? Să nesocotească 
amintirile cărora trebuia neapărat să li se supună, să treacă 
peste atâtea legăminte luate față de el însuşi, peste datoria cea 
mai sfântă, peste scrisul cel mai respectat? Să treacă peste 
testamentul tatălui său, ori să lase să se săvârşească o crimă? 
I se părea co aude când pe „Ursula lui” rugândul fierbinte 
pentru tatăl ei, când pe colonel dândui în grijă pe Thenardier. 
Simţea căşi pierde mințile. Şi navea nici măcar vreme să se 
gândească, atât de repede şi de sălbatic se desfăşura scena din 
fața ochilor săi. Un vârtej pe care se crezuse stăpân îl ducea 
cu el. Era cât peaci să leşine. 

În vremea asta, Thenardier, căruia nu-i vom mai spune 
altfel de aci înainte, se plimba încoace şi încolo prin fața mesei, 
ca ieşit din minţi şi cuprins de o bucurie nestăpânită. 

Apucă lumânarea cu violență şio puse pe marginea 
căminului, trântindo atât de tare, încât flacăra era cât peaci 
să se stingă, iar seul topit împroşcă peretele. 


Se întoarse apoi cu o mutră îngrozitoare spre domnul 
Leblanc şi răcni: 

— Teai curățat! Eşti pierdut! Te tai bucățele! Te mănânc 
fript! Şi începu din nou să umble prin odaie, în culmea furiei. 
A! strigă el. Team regăsit, în sfârşit, domnule filantrop, 
domnule milionar jerpelit! domnule care dăruieşti păpuşi! 
nătărău bătrân! Aşa? Nu mă recunoşti, ai? Nai venit la 
Montfermeil, la hanul meu, acum opt ani, în 1823, în noaptea 
de Crăciun? Nai luato dumneata de la mine pe fetița Fantinei, 
pe Ciocârlia? Nu purtai o pelerină galbenă? Nu! Şi nu aveai un 
pachet cu nişte zdrențe în mână, aşa cum ai venit şi 
azidimineaţă la mine? Spune şi tu, nevastă! E năravul lui, se 
pare, saducă pachete cu ciorapi de lână prin casele oamenilor. 
Bătrân milos, de! Eşti cumva negustor de ciorapi, domnule 
milionar? Împărţi săracilor ceţi rămâne de la tarabă, 
preacucernice? Mare panglicar mai eşti! A, nu mă recunoşti? 
Ei bine, eu te recunosc! Team recunoscut îndată ce ţiai vârât 
botul aici! A! o să vezi până la urmă că nu-i prea frumos să te 
bagi prin casele oamenilor, pe cuvânt că sunt hanuri; cu haine 
jerpelite, cu mutră de om sărac, care aşteaptă să i se dea de 
pomană, să înşele oamenii, să facă pe generosul, să le iei 
mijlocul lor de trai, săi ameninţi prin pădure şi să te socoți 
împăcat când, după ce sau ruinat, vii să le aduci o redingotă 
lăbărțată şi două pături păcătoase de spital. Ticălos bătrân! 
Hoţ de copii! 

Se opri şi păru că stă o clipă de vorbă cu el însuşi. Ai fi spus 
că furia i se potoleşte ca apele Ronului în vreo groapă; pe 
urmă, ca şi cum ar fi sfârşit cu glas tare ceea ce începuse săşi 
spună în şoaptă, dădu cu pumnul în masă şi strigă: 

— Cu mutra lui spăşită! Şi, răstinduse la domnul Leblanc: 
Drace! iai bătut joc de mine! Tu eşti pricina tuturor 
nenorocirilor mele! Ai luat pentru o mie cinci sute de franci o 
fată pe care o creşteam, care era de bună seamă a unor 
oameni bogați, caremi adusese bani frumuşei şi de pe urma 
căreia aş fi avut cu ce să trăiesc toată viaţa! O fată care mar fi 
despăgubit de tot ceam pierdut în spelunca aia blestemată 


unde sencingeau chiolhanuri drăceşti şi unde miam irosit ca 
un nătărău tot ce agonisisem. O! aş vrea ca tot vinul care a 
fost băut la mine să se facă otravă pentru cei ce lau băut. În 
sfârşit, asta e! Spune, nu-i aşa că mai crezut un dobitoc când 
ai plecat cu Ciocârlia? În pădure erai cu bâta în mână! Erai 
mai tare! Astăzi sunt eu mai tare. Îmi iau revanşa. Eşti 
curățat, moşule! Mia venit şi mie rândul să râd! Râd din toată 
inima! A căzut în capcană, dumnealui! lam spus că am fost 
actor, că mă cheamă Fabantou, că am jucat teatru cu 
domnişoara Mars, cu domnişoara Muche, că proprietarul îmi 
cere săi plătesc chiria mâine, 4 februarie, şi nici nu ştie că 
termenul de plată e 8 ianuarie, nu 4 februarie. Mare tâmpit! 
Şimi aduce patru monede păcătoase! Canalia! Nu sa îndurerat 
sămi dea măcar o sută de franci. Şi cum se lăsa dus de 
neroziile mele! Mă umfla râsul. Îmi spuneam: „Nătărăule! Te 
am în labă! Îţi ling eu mâinile în dimineaţa asta, da diseară 
am săți ronțăi inima!” 

Thenardier se opri. Gâfâia. Pieptui îngust sufla ca nişte 
foale... Privirea lui era plină de fericirea josnică a omului slab, 
crud şi laş, care poate în sfârşit săl doboare pe cel de care ia 
fost teamă şi săl jignească după ce la linguşit; bucuria 
piticului când pune călcâiul pe capul lui Goliat; bucuria 
şacalului când sfâşie un taur bolnav, destul de prăpădit ca să 
nu se mai poată apăra şi destul de viu ca să mai poată suferi. 

Domnul Leblanc nul întrerupse, dar îi spuse în clipa când 
se făcu linişte: 

— Nu ştiu ce vrei să spui. Te înşeli. Sunt un om sărac, 
nicidecum milionar. Nu te cunosc. Mă iei drept altcineva. 

— A! mârâi Thenardier. Gogoşi! Îi dai mereu zor cu gluma 
asta! Încerci so scalzi, dragul meu! Aşa? Nu-ţi mai aduci 
aminte? Nu ştii cine sunt? 

— lertațimă, domnule, răspunse domnul Leblanc cu o 
bunăvoință în glas care suna ciudat şi autoritar întro 
asemenea clipă, dar văd că sunteţi un bandit. 

Cine na băgat de seamă că ființele mârşave se supără 
lesne? Monştrii sunt supărăcioşi. Auzind cuvântul „bandit”, 


nevasta lui Thenardier sări de pe pat, iar Thenardier înşfăcă 
scaunul, gata săl sfărâme în mâini. 

— Nu te mişca! îi strigă femeii, şi, întorcânduse spre 
domnul  Leblanc: Bandit! Da, ştiu că dumneavoastră, 
bogătaşii, ne numiți aşa. Da, eadevărat! Am dat faliment, stau 
ascuns, nam pâine, nam un ban, sunt un bandit! De trei zile 
nam mâncat; sunt un bandit! A! Dumneavoastră nu vă e frig 
la picioare; aveți pantofi de lux, aveţi haine vătuite ca 
arhiepiscopii, staţi la etajul întâi în case cu portar, mâncaţi 
trufe, mâncaţi sparanghel a patruzeci de franci legătura în 
ianuarie şi mazăre boabe; vă ghiftuiți; iar când vreţi să ştiţi 
dacă e frig, vă uitaţi în gazetă ca să vedeți cât arată 
termometrul inginerului  Chevalieri8%:. Cât despre noi, 
termometrele suntem noi înşine. Navem nevoie să ne ducem pe 
chei, la colțul turnului Orologiului, ca să vedem câte grade 
sunt afară; simțim că ni se încheagă sângele în vine şi că ne 
îngheață inima de frig şi spunem: „Nu există Dumnezeu!” lar 
dumneavoastră veniți în peşterile noastre, da, în peşterile 
noastre, ca să ne faceți bandiți! Dar noi o să vă dăm gata, 
mititeilor! O să vă păpăm! Domnule milionar, află dumneata 
că am fost şi eu cândva un om ca toți oamenii, plăteam 
impozite, eram alegător, sunt un cetățean cum poate 
dumneata nu eşti. Aici, Thenardier făcu un pas spre indivizii 
de lângă uşă şi adăugă, cutremurânduse: Şi când mă gândesc 
că are cutezanţa să vină sămi vorbească de parcar vorbi cun 
cârpaci! Apoi adresânduse domnului Leblanc cu o înflăcărare 
crescândă: Şi mai află, domnule filantrop, că nu sunt un 
individ suspect! Nu sunt un om al cărui nume nu se cunoaşte 
şi care răpeşte copiii de prin casele oamenilor. Sunt un fost 
ostaş francez; ar fi trebuit să fiu decorat! Am fost la Waterloo! 
Am salvat în timpul luptei pe un general pe carel chema 
contele de nu ştiu cum. Mia spus numele lui, dar afurisita lui 
de voce era atât de stinsă, încât nici nu lam auzit. Nam auzit 
decât: „Mulțumesc!...” Aş fi fost mai bucuros sămi spună cum 
îl cheamă decât sămi mulțumească. Asta mar fi ajutat să dau 
de urma lui. Tabloul ăsta pe carel vedeţi şi care a fost pictat de 


David la Bruquesellesi**%, ştii pe cine înfăţişează? Pe mine. 
David a vrut să imortalizeze fapta mare de arme. Îl duc pe 
general în spate şi mă strecor printre gloanţe. lată povestea! 
Domnul general ăsta nu făcuse niciodată nimic pentru mine; 
nu era mai bun decât alţii! Totuşi, eu iam scăpat viaţa, 
punândo în primejdie pea mea şi am rămas cu buzunarele 
doldora de certificate! Sunt un ostaş de la Waterloo, mii de 
draci!... Şiacum, după ceam avut bunătatea săți spun toate 
astea, să isprăvim; am nevoie de bani, am nevoie de bani 
mulți, am nevoie, de foarte mulți bani; altminteri, pe legea 
mea! te curăţ!... 

Marius  izbutise săşi stăpânească întrucâtva clocotul 
lăuntric şi asculta. Ultima putință de îndoială se risipise. Era, 
fără doar şi poate, acel Thenardier despre care se vorbea în 
testament. Marius se cutremură la auzul învinovăţirii de 
nerecunoştință adusă tatălui său şi pe care el era gata so 
îndreptățească întrun chip atât de neaşteptat. Frământarea 
lui spori. De altminteri, în toate cuvintele pe care le rostea 
Thenardier, în tonul, în gestul, în privirea lui din care țâşneau 
flăcări la fiecare vorbă, în izbucnirile lui de om rău, care le 
denunța pe toate, în amestecul ăsta de fanfaronadă şi josnicie, 
de îngâmfare şi de micime sufletească, de turbare şi de prostie, 
în învălmăşagul plângerilor adevărate şi al simțămintelor 
prefăcute, în neruşinarea acestui ticălos care gusta cu nesaț 
voluptatea violenţei, în dezvăluirea sfruntată a întregii 
urâțenii a unui suflet, în răscolirea tuturor suferințelor 
îmbinate cu toate urile — în toate acestea era ceva respingător 
ca răul însuşi şi zguduitor ca adevărul. 

Cititorul a ghicit desigur că tabloul de maestru, pictura lui 
David propusă spre cumpărare domnului Leblanc, nu era 
decât firma cârciumii lui Thenardier, zugrăvită, vaduceți 
aminte, de el însuşi, singura epavă pe care o păstrase din 
naufragiul de la Montfermeil. 

Deoarece Thenardier nu mai stătea în fața ei, Marius putu 
acum să vadă lucrarea şi, întradevăr, recunoscu în 
mâzgălitura aceea o bătălie, zarea învăluită în fum şi un om 


ducând în cârcă pe un altul. Era grupul alcătuit de 
Thenardier şi Pontmercy; sergentul salvator şi colonelul salvat. 
Marius simți căi vine amețeală; tabloul acesta parcăl aducea 
din nou la viață pe tatăl său; nu mai avea în fața ochilor firma 
cârciumii din Montfermeil, ci o înviere; înaintea lui se 
deschidea un mormânt şi se înălța o fantomă; Marius simţea 
sângele zvâcnindui în tâmple, auzea tunul de la Waterloo; 
tatăl lui, însângerat, pictat nedesluşit pe tabla aceea sinistră, 
îl umplea de spaimă şi i se părea că forma nelămurită de pe 
mâzgălitură se uita ţintă la el. 

După ceşi recăpătă răsuflarea, Thenardier îşi îndreptă spre 
domnul Leblanc ochii lui injectați de sânge şii spuse încet şi 
scurt: 

— Ceai de spus înainte dea te trimite la plimbare? 

Domnul Leblanc tăcea. Şin tăcerea aceasta, un glas răguşit 
slobozi în coridor o glumă sinistră: 

— Dacaveţi de crăpat lemne, sunt aici! 

Omul cu securea făcea haz. 

În aceeaşi clipă, în fața uşii se ivi un cap uriaş şi zbârlit, 
pământiu, rânjind îngrozitor şi arătânduşi nu dinții, ci colții. 

Era chipul omului cu securea. 

— De ce ţiai scos masca? răcni Thenardier furios. 

— Ca să pot să râd, răspunse acela. 

De câteva clipe, domnul Leblanc părea că urmăreşte şi 
supraveghează toate mişcările lui Thenardier, care, orbit şi 
ameţit de propriai turbare, umbla încoace şi încolo prin 
vizuină, ştiind că uşa era păzită, că era înarmat şi ţinea în 
mână un om dezarmat şi că sunt nouă contra unu, dacă am 
socotio pe femeia lui numai cât un singur bărbat. Dojenindul 
pe omul cu securea se întorsese cu spatele la domnul Leblanc. 

Folosinduse de clipa asta, domnul Leblanc împinse scaunul 
cu piciorul şi masa cu pumnul şi, dintro săritură, cu o 
sprinteneală uimitoare, înainte ca Thenardier să fi avut vreme 
să se întoarcă, ajunse la fereastră. Întro clipă o deschise, se 
urcă pe ea şio încălecă. Era pe jumătate afară, când şase brațe 
zdravene îl înşfăcară şil traseră cu putere înapoi. Se năpustiră 


asupra lui cei trei „sobari”. În acelaşi timp, Thenardier îl 
înhățase de păr. 

La tărăboiul care se iscase, dădură năvală şi ceilalți bandiți 
care se aflau pe coridor. Bătrânul întins pe pat, şi care părea 
ameţit de băutură, se dădu jos şi se apropie clătinânduse, cu 
un ciocan de cantonier în mână. 

Unul dintre „sobari”, a cărui față mânjită era luminată de 
lumânare şi în care Marius, cu toată negreala, îl recunoscu pe 
Panchaud, zis Printanier, zis Bigrenaille, ridică deasupra 
capului domnului Leblanc un fel de ghioagă, un drug de fier 
cu două măciulii de plumb la cele două capete. 

Marius nu se mai putu stăpâni: „Tată, îşi spuse el în gând, 
iartămă!” şi căută cu degetul cocoşul pistolului. Era gata să 
tragă, când îl auzi pe Thenardier strigând: 

— Nu vatingeţi de el! 

Încercarea deznădăjduită a victimei, departe de al îndârji pe 
Thenardier, îl potolise. Erau doi oameni întrînsul:, unul crunt, 
altul foarte chibzuit. Pânăn clipa aceea, în beţia izbânzii, în 
fața prăzii doborâte şi nemişcate, precumpănise omul lipsit de 
îndurare; când victima începu să se zbată şi păru că vrea să 
lupte, omul chibzuit se trezi în el şi puse stăpânire pe situație. 

— Nu vatingeţi de el! repetă dânsul. 

Şi, fără să bănuiască, avu un prim succes, oprind focul de 
pistol care era gata să pornească, paralizândul pe Marius, 
care nu mai avea niciun motiv să se grăbească şi care, în fața 
acestei schimbări, nu vedea niciun neajuns dacă mai aştepta. 
Cine ştie dacă nu se va întâmpla ceva care săl scoată din 
groaznica cumpănă de al lăsa să piară pe tatăl Ursulei sau de 
al nimici pe salvatorul colonelului. 

O luptă titanică se încinsese. Cu a lovitură de pumn în 
coşul pieptului, domnul Leblanc îl rostogolise pe bătrân în 
mijlocul odăii, apoi, numai cu dosul palmei, culcase la pământ 
alți doi atacatori şii pironise pe amândoi sub genunchi; 
ticăloşii horcăiau sub apăsarea asta ca sub un bolovan de 
granit; dar ceilalți patru îl apucaseră pe viteazul bătrân de 
braţe şi de ceafă şil ghemuiseră peste cei doi „sobari” doborâți. 


Astfel, biruindui pe unii, dar răpus de ceilalți, strivindui pe cei 
de dedesubt, dar înăbuşit de cei de deasupra, opintinduse 
zadarnic împotriva celor ce se grămădeau peste el, domnul 
Leblanc nu se mai vedea de sub grupul groaznic al bandiţilor, 
ca un mistreț încolțit deo haită de dulăi şi de copoi care urlă. 

Izbutiră săl trântească pe patul cel mai apropiat de 
fereastră şil ţintuiră locului. Thenardiera Nu-şi mai scotea 
mâna din părul lui. 

— Tu nu te băga! zise Thenardier. O săţi rupi şalul. 

Thenardiera se supuse, cum se supune lupoaica lupului, 
mârâind. 

— Voi, adăugă Thenardier, scotociţii. 

Domnul Leblanc părea că nu mai are de gând să se 
împotrivească, Îl scotociră. Navea la el decât o pungă de piele 
cu şase franci în ea şi batista. 

Thenardier băgă batista în buzunarul lui. 

— Cum? Nare portofel? întrebă el. 

— Nici ceas! răspunse unul dintre „sobari”. 

— Nam ce zice! mormăi cu glas de ventriloc individul 
mascat care ţinea cheia cea mare în mână. E zdravăn moşu!” 

Thenardier se duse în colțul de lângă uşă şi luă de acolo un 
maldăr de frânghii pe carel aruncă celorlalți. 

— Legaţil de piciorul patului! zise el. 

Şi văzând că bătrânul, care fusese lungit în mijlocul odăii 
de lovitura de pumn a domnului Leblanc, nu se mai mişcă: 

— Ce? Boulatruelle a murit? întrebă el.. 

— Nu, răspunse Bigrenaille. E beat! 

— Aruncaţil întrun colţ! zise Thenardier. 

Doi dintre „sobari” îl împinseră cu piciorul pe beţiv lângă 
mormanul de fiare vechi. 

— Babet, de ceai adus atâția? îi şopti Thenardier celui cu 
bâta. Nu era nevoie. 

— Ce vrei? răspunse omul cu bâta. Au ţinut să vina cu 
toţii. E sezon mort. Nu prea e de lucru. 

Patul pe care fusese trântit domnul Leblanc părea să fie un 
fost pat de spital, aşezat pe patru butuci grosolani de lemn 


abia cojit. Domnul Leblanc nu se împotrivi. Tâlharii îl legară 
zdravăn, în picioare, de unul din butucii patului, cât mai 
departe de fereastră şi cât mai aproape de vatră. 

După ce strânseră şi cel din urmă nod, Thenardier luă un 
scaun şi se aşeză aproape în fața domnului Leblanc. 
Thenardier era cu totul schimbat; în câteva clipe trecuse de la 
violența cea mai nestăpânită la blândețea domoală şi vicleană. 
Marius abia putea recunoaşte în acest zâmbet de om 
îndatoritor şi cuviincios gura aproape bestială care cu o clipă 
înainte spumega; urmărea uluit schimbarea asta fantastică şi 
neliniştitoare şi trecea prin tulburarea pe carear simţio cineva 
care ar vedea un tigru schimbânduse în avocat. 

— Domnule... spuse Thenardier. Şi făcândule semn 
tâlharilor carel mai ţineau pe domnul Leblanc să se 
îndepărteze: Staţi puţin deoparte şi lăsaţțimă să vorbesc cu 
domnul! 

Se retraseră cu toţii spre uşă. Thenardier urmă: 

— Aţi făcut rău, domnule, încercând să săriți pe fereastră. 
Aţi fi putut să vă rupeţi un picior. Acum, dacă îngăduiți, vom 
sta de vorbă în linişte. Mai întâi, trebuie să vă împărtăşesc 
constatarea pe caream făcuto, că nați scos încă niciun strigăt. 

Thenardier avea dreptate; amănuntul era adevărat, cu toate 
că Marius, în tulburarea lui, nul băgase în seamă. Domnul 
Leblanc rostise doar câteva cuvinte, fără să ridice glasul şi, 
chiar în încăierarea de lângă fereastră, cu cei şase tâlhari, 
păstrase cea mai adâncă şi cea mai ciudată tăcere. Thenardier 
urmă: 

— O! Doamne! dacațţi fi strigat: „Săriţi, hoţii!” nu mi sar fi 
părut deloc nefiresc. „Săriți, mă omoară!” aşa se strigă de 
obicei în asemenea ocazii; şi, în ceea ce mă priveşte, naş fi 
luato în nume de rău. E foarte firesc să facem niţel tărăboi 
când ne trezim în mijlocul unor peroane care nu prea inspiră 
încredere. Aţi fi putut so faceți; nimeni nu var fi împiedicat. 
Nici măcar nu vam fi pus căluş în gură. Şiam să vă spun de 
ce: pentru că odaia asta e foarte bine ascunsă. Nare altă 
însuşire, dar pe aceasta o are. E ca o pivniță. Dacar exploda o 


|? 


bombă aici, corpul de gardă cel mai apropiat ar crede că e 
sforăitul unui om beat. Aici tunul ar face: bum! Iar tunetul: 
puf! E o locuinţă plăcută. Dar, în sfârşit, dumneavoastră nați 
țipat; e mai bine aşa; vă felicit şiam să vă spun ceam înțeles eu 
dintrasta: scumpe domn, când țipăm, cine dă năvală? Poliția. 
lar după poliție? Justiția. Ei bine, dumneavoastră nați țipat; 
ceea ce înseamnă că nici dumneavoastră nu ţineţi saveți dea 
face cu justiția şi cu poliția, cum nu ţinem nici noi. Înseamnă 
— şi de mult mă gândesc la lucrul ăsta - că aveţi vreun interes 
să ascundeţi ceva. Aşadar, neam putea înțelege. 

Pe când vorbea astfel, cu privirea aţintită asupra domnului 
Leblanc, Thenardier părea că se străduieşte săşi înfigă săgețile 
ascuțite care-i țâşneau din ochi pânăn conştiinţa prizonierului 
său. De altfel, vorba lui, plină de o îndrăzneală stăpânită şi 
vicleană, era măsurată şi aproape aleasă; şin ticălosul ăsta, 
care adineauri nu era decât un tâlhar, ieşea acum la iveală 
„omul care se pregătise să se facă preot”. 

Trebuie să spunem că tăcerea pe careo păstrase prizonierul, 
acest simț al prevederii care mergea până la uitarea de sine, 
tăria aceasta dea se împotrivi celui mai firesc îndemn, acela 
dea scoate un strigăt, toate acestea din clipa în care i se 
atrăsese atenţia asupra lor, îl tulburau pe Marius şil umpleau 
de o uimire dureroasă. 

Observaţia atât de întemeiată a lui Thenardier îngroşa şi 
mai mult pentru Marius ceața plină de taine în care se 
ascundea făptura aceea gravă şi ciudată, căreia Courfeyrac îi 
zvârlise porecla de „domnul Leblanc”. Dar, oricine ar fi fost, 
aşa legat cu frânghii, înconjurat de călăi, intrat pe jumătate, 
ca să zicem aşa, întro groapă care se căsca din ce în ce mai 
adânc sub el, în fața mâniei, ca şin fața blândeții lui 
Thenardier, omul acesta rămăsese nepăsător; şi Marius nu 
putea, întro clipă atât de grozavă, să nu admire fața aceea 
melancolică, atât de semeaţă. 

Era, fireşte, o ființă care nu ştia cei frica şi censeamnă a fi 
deznădăjduit. Un om în stare să stăpânească încercarea 
situațiilor disperate. Oricât de nemăsurată era primejdia, 


oricât de neînlăturat era deznodământul, nu se vedea în 
atitudinea lui nimic din agonia înecatului careşi holbează 
ochii îngroziți sub apă. 

Thenardier se ridică şi, în chipul cel mai firesc, se apropie de 
cămin, dădu la o parte paravanul, îl rezemă de patul de lângă 
el şi lăsă să se vadă soba plină de jăratic, în mijlocul căruia 
prizonierul putu să zărească desluşit dalta încinsă până la alb 
şi străbătută din loc în loc de steluțe stacojii. 

Apoi Thenardier veni şi se aşeză din nou lângă domnul 
Leblanc. 

— Cum spuneam, urmă el, ne putem înțelege. Ne putem 
învoi prieteneşte. Am făcut rău că mam înfuriat adineauri; nu 
ştiu unde mia fost capul: am cam trecut măsura; am spus tot 
felul de lucruri nelalocul lor. De pildă, pentru că sunteți 
milionar, vam spus că am nevoie de bani, de mulți bani, de 
foarte mulți bani. Asta nar fi deloc drept. Doamne! Oricât ați fi 
de bogat, aveţi şi dumneavoastră greutăți; cine nu are? Nam 
de gând să vă aduc la sapă de lemn; la urma urmei, nu sunt 
un băutor de sânge. Nu sunt dintre cei care, pentru că sunt 
stăpâni pe situaţie, o folosesc ca să se facă de râs. Uite, las să 
treacă de la mine şi fac la rândul meu un sacrificiu. Nam 
nevoie decât de două sute de mii de franci. 

Domnul Leblanc nu scoase o vorbă. 

Thenardier continuă: 

— Vedeţi că am lăsato mult mai ieftin. Nu ştiu ce avere 
aveți, dar ştiu că nu vă uitaţi la bani; şi un binefăcător ca 
dumneavoastră poate lesne să dea două sute de mii de franci 
unui tată de familie fără noroc. Fără îndoială, şi 
dumneavoastră sunteți un om cu judecată şi nu vați închipuit 
că miaş fi dat atâta osteneală câtă miam dat pe ziua de azi şi 
că aş fi pus la cale afacerea de astăseară, care după părerea 
domnilor de față e o treabă bine chibzuită, ca să ajung să vă 
cer cu ce să beau un kil de vin bun şi să mănânc o friptură de 
vițel la un restaurant de clasa întâi. Dar două sute de mii de 
franci merită osteneala. În clipa când veţi scoate din buzunar 
suma asta de nimic, vă încredinţez că totul sa sfârşit şi că nu 


trebuie să vă mai temeți nici măcar deun bobârnac. O sămi 
spuneţi: „Dar nam două sute de mii de franci la mine”. O! nu-s 
lipsit de înţelegere. Nu vă cer aşa ceva. Vă cer un singur lucru: 
să aveți bunătatea să scrieți ceam să vă dictez eu. Aici, 
Thenardier se opri, apoi adăugă, apăsând pe fiecare cuvânt şi 
arătând cu un zâmbet spre sobă: Vă previn, no să cred că nu 
ştiţi să scrieți. 

Un mare inchizitor ar fi putut invidia acest zâmbet. 

Thenardier împinse masa foarte aproape de domnul 
Leblanc, luă călimara, un condei şio foaie de hârtie din 
sertarul pe carel lăsă întredeschis şin care lucea cuțitul lung 
şi ascuțit. Puse foaia de hârtie în fața domnului Leblanc. 

— Scrieţi! zise el. 

Prizonierul deschise în sfârşit gura. 

— Cum vrei să scriu? Sunt legat. 

— E adevărat; iertațimă! zise Thenardier. Aveţi dreptate. Şi 
întorcânduse spre Bigrenaille: dezleagăi domnului braţul 
drept! 

Panchaud, zis Printanier, zis Bigrenaille, se supuse poruncii 
lui Thenardier. Când prizonierul putu să mişte mâna, 
Thenardier înmuie condeiul în cerneală şi îl întinse. 

— Ţineţi seama, domnule, că sunteţi în puterea noastră, la 
cheremul nostru, cu totul la cheremul nostru, că nicio putere 
omenească nu vă poate scăpa deaici şi că am fi întradevăr 
mâhniți dacă neațţi sili să recurgem la violență. Nu vă cunosc 
nici numele, nici adresa, dar vă previn că veți rămâne legat 
până la întoarcerea persoanei care are sarcina să ducă 
scrisoarea pe careo veţi scrie. Şiacum, scrieți! 

— Ce anume? întrebă prizonierul. 

— Vă dictez. 

Domnul Leblanc luă condeiul. 

— Thenardier începu să dicteze: 

— „Copila mea...” 

Prizonierul tresări şi ridică ochii spre Thenardier. 

— Puneți: „Scumpa mea copil, zise Thenardier. 

Domnul Leblanc se supuse. 


Thenardier urmă: 

— „Vino numaidecât'... Se opri: O tutuiţi, nu-i aşa? 

— Pe cine? întrebă domnul Leblanc. 

— Astai bună! zise Thenardier. Pe mititica. Pe Ciocârlia. 

Domnul Leblanc răspunse fără cea mai mică tulburare: 

— Nunţeleg ce vrei să spui. 

— Daţii drumul mai departe, zise Thenardier, şincepu din 
nou să dicteze: „Vino numaidecât. Am neapărată nevoie de 
tine. Persoana careți va înmâna biletul acesta este însărcinată 
să te aducă la mine. Te aştept. Vino cu toată încrederea.” 

Domnul Leblanc scrisese totul. Thenardier reveni: 

— A! ştergeţi: „Vino cu toată încrederea”. Asta ar faceo să 
bănuiască ceva necurat la mijloc şi să se îndoiască. 

Domnul Leblanc şterse cele patru cuvinte. 

— Şiacum, urmă Thenardier, iscăliți! Cum vă numiți? 

Prizonierul lăsă condeiul din mână şi întrebă: 

— Pentru cine e scrisoarea asta? 

— Ştiţi prea bine! răspunse Thenardier. Pentru mititica. 
Vam mai spus. 

Se vedea bine că Thenardier se ferea să pomenească numele 
fetei despre care era vorba. Îi spunea „Ciocârlia”, îi spunea 
„mititica”, dar numele nu il rostea. Prevedere de om cu 
socoteală, careşi păstrează taina față de complicii săi. 
Spunândule numele, ar fi însemnat să le vândă pe degeaba tot 
„pontu!” şi să le destăinuiască mai mult decât aveau nevoie să 
ştie. 

Repetă: 

— Iscăliți. Cum vă numiți? 

— Urbain Fabre, zise prizonierul. 

Cu o mişcare de pisică, Thenardier îşi vâri repede mâna în 
buzunar şi scoase batista luată de la domnul Leblanc. Căută 
monograma şio apropie de lumânare. 

— U.F. Aşa e! Urbain Fabre. Ei bine, iscăliți: U.F... 

Prizonierul se iscăli. 

— Deoarece e nevoie de amândouă mâinile pentru a îndoi 
scrisoarea, dațio încoace so îndoiesc eu. 


După ce făcu cum a spus, Thenardier urmă: 

—  Puneți adresa!  Domnişoarei Fabre, acasă la 
dumneavoastră... Ştiu, nu staţi prea departe deaici, pe lângă 
SaintJacquesduHautPas, pentru că acolo vă duceți zilnic la 
liturghie; dar nu ştiu pe ce stradă. Văd că vă daţi seama de 
situaţia în care vă aflați. Întrucât naţi minţit în ceea ce 
priveşte numele, desigur că no să mințiți nici în privința 
adresei. Scrieţio chiar dumneavoastră. 

Prizonierul stătu o clipă pe gânduri, apoi luă condeiul şi 
scrise: „Domnişoarei Fabre, la domnul Urbain Fabre, strada 
SaintDominiqued'Enfer nr. 17. 

Thenardier puse mâna pe scrisoare cu un fior nestăpânit. 

— Nevastă! strigă el. 

Thenardiera tresări. 

— lată scrisoarea! Ştii ceai de făcut. Jos aşteaptă o birjă. 
Pleacă numaidecât şintoarcete repede! Şi adresânduse omului 
cu securea: Tu, pentru că ţiai scos masca, însoțeşteo pe 
doamna! Urcăte în spate! Ştii undeai lăsat brişcă? 

— Da, răspunse omul. 

Şi, lăsânduşi securea întrun colț, porni după Thenardiera. 

După ce ieşiră, Thenardier îşi scoase capul pe uşa 
întredeschisă şi strigă pe coridor: 

— Ai grijă să nu pierzi scrisoarea! Gândeştete că ai la tine 
două sute de mii de franci. 

Glasul răguşit al Thenardierei răspunse: 

— Fii liniştit! Am puso în sân. 

Nu trecuse niciun minut şi se auziră pocnetele unui bici, 
care se îndepărtară şi se stinseră numaidecât. 

— Bun! mormăi Thenardier. Au luato din loc. În trei sferturi 
de oră, cucoana o să fie înapoi, la galop! 

Îşi trase un scaun lângă vatră şi se aşeză, încrucişânduşi 
braţele şi întinzânduşi cizmele pline de noroi spre sobă. 

— Mie frig la picioare, spuse el. 

Cu Thenardier şi cu prizonierul nu mai rămăseseră în 
magherniță decât cinci bandiți. Sub măştile lor sau sub 
chinorosul care le acoperea fața şi care făcea din ei nişte 


cărbunari, nişte arapi sau nişte diavoli, după cum păreau în 
ochii celor îngroziți, indivizii aceştia aveau nişte mutre țepene 
şi posace şi se vedea că sunt pe cale să săvârşească o crimă 
aşa cum ar face orice altă treabă: liniştiți, fără ură şi fără 
milă, ba chiar cu un fel de plictiseală. Stăteau întrun colț, 
înghesuiți ca nişte fiare, şi nu scoteau o vorbă. Thenardier îşi 
încălzea picioarele. Prizonierul se cufundase iarăşi în tăcerea 
lui. O linişte apăsătoare se lăsase acum după vălmăşagul 
sălbatic care răscolise mansarda cu câteva clipe mai înainte. 

Lumânarea, în jurul căreia se formase o ciupercă mare de 
seu, abia de mai lumina vasta şi sinistra magherniță; jeraticul 
se mai potolise şi toate acele capete fioroase azvârleau pe 
pereți şi pe tavan nişte umbre hâde. 

Nu se mai auzea alt zgomot decât răsuflarea liniştită a 
bătrânului beat care dormea. 

Cuprins deo îngrijorare care sporea din ce în ce, Marius 
aştepta. Enigma era mai de nepătruns decât oricând. Cinei 
„Mititica” pe care Thenardier o numise Ciocârlia? Să fie 
„Ursula” lui? Prizonierul nu păruse câtuşi de puţin tulburat 
auzind cuvântul Ciocârlia şi răspunsese cu aerul cel mai firesc 
din lume: „Nu ştiu ce vrei să spui!” Pe de altă parte cele două 
litere U.F. fuseseră lămurite; însemnau Urbain Fabre, iar 
Ursula nu se mai numea Ursula. Marius vedea foarte limpede 
acest lucru. Un fel de vrajă groaznică îl ţintuia pe locul acela, 
de unde urmărea şi cuprindea toată scena. Stătea acolo, 
aproape fără să mai poată gândi sau face vreo mişcare, năucit 
parcă de ticăloşiile la care fusese de față. Aştepta, nădăjduind 
că se va petrece totuşi ceva, orice, neputând săşi mai adune 
gândurile şi neştiind ce hotărâre să ia. 

„În orice caz, îşi spuse el, tot am să aflu dacă Ciocârlia e ea, 
de vreme ce Thenardiera o so aducă aici. Atunci se va sfârşi 
totul; îmi voi da viața şi sângele dacă va fi nevoie, dar o voi 
scăpa! Nimic no să mă mai poată opri.” 

Trecu astfel aproape o jumătate de ceas. Thenardier părea 
cufundat în gânduri întunecate; prizonierul stătea nemişcat. 
Cu toate astea, de câteva clipe lui Marius i se părea că aude 


din când în când un zgomot uşor şi înăbuşit care venea 
dinspre prizonier. 

Deodată, Thenardier se răsti la prizonier: 

— Domnule Fabre, ascultați: vreau să vă mai spun ceva. 

Aceste câteva cuvinte păreau să fie începutul unei lămuriri. 
Marius ciuli urechile. Thenardier urmă: 

— Nevastămea trebuie să se înapoieze. Nu vă pierdeţi 
răbdarea! Îmi închipui că Ciocârlia e întradevăr fiica 
dumneavoastră şi socotesc cât se poate de firesc să nu voiți so 
pierdeţi. lată: nevastămea se duce so caute cu scrisoarea 
dumneavoastră. lam spus nevestimi să se îmbrace aşa cum 
ați văzut, fiica dumneavoastră are so urmeze fără împotrivire. 
Amândouă au să urce în birjă, cu tovarăşul meu la spate. 
Undeva, dincolo de barieră, îi aşteaptă o brişcă trasă de doi cai 
buni. Fiica dumneavoastră se va da jos din birjă. Tovarăşul 
meu o să se urce cu dânsa în brişcă, iar nevastămea o să 
sentoarcă şio să ne spună: „Sa făcut!” Cât despre domnişoara 
dumneavoastră, no să i se întâmple nimic; brişca o so ducă 
întrun loc unde o să stea liniştită şi, îndată cemi veţi fi dat 
mărunțişul acela de două sute de mii de franci, o să vă fie 
adusă înapoi. Dacă puneţi să mă aresteze, omul meu o săi 
facă de petrecanie Ciocârliei. Asta e! 

Prizonierul nu rosti niciun cuvânt. După un răstimp 
Thenardier continuă: 

— Cum vedeţi, e foarte simplu. Nu se va întâmpla nimic din 
ceea ce nu doriți să se întâmple. Vam spus cum stau lucrurile. 
Vă previn ca să ştiţi. Se opri. Prizonierul nu răspunse nimic şi 
Thenardier adăugă: Îndată ce nevastămea se va întoarce şimi 
va spune: „Ciocârlia a plecat!” vă dăm drumul şi sunteţi liber 
să vă duceți şi să vă culcaţi acasă. Precum vedeţi, nam avut 
gânduri rele. 

Prin mintea lui Marius trecură cele mai groaznice 
închipuiri. Cum? Nau so aducă aci pe fata pe care o răpeau? 
Unul dintre bestiile astea o va duce altundeva? Unde?... Şi 
dacă era ea? Nu mai încape îndoială că e ea. Marius simți că 
inimai încetează să mai bată. Ce să facă? Să tragă focul de 


pistol? Dar omul acela fioros cu securea, care acum e cu fata, 
tot va scăpa de urmărire; şi Marius se gândi la vorbele lui 
Thenardier, al căror tâlc sângeros era vădit: „Dacă puneţi să 
mă aresteze, omul meu are săi facă de petrecanie Ciocârliei”. 

De data asta, nu numai testamentul colonelului îl 
împiedica să se amestece, ci însăşi dragostea sa şi primejdia în 
care se afla ființa iubită. 

Situaţia îngrozitoare care ţinea de mai bine de o oră îşi 
schimba înfăţişarea în fiecare clipă. Marius avu destulă putere 
săşi muncească gândul cu cele mai cumplite presupuneri, 
căutând să se agațe de o nădejde, dar nu găsea niciuna. 
Frământarea din mintea lui nu se potrivea deloc cu tăcerea 
jalnică din vizuină. 

În mijlocul acestei tăceri se auzi deschizânduse uşa de la 
scară, apoi închizânduse la loc. 

Prizonierul făcu o mişcare în legăturile sale. 

— Santors nevastămea, anunţă Thenardier. 

Abia apucase să spună aceste vorbe, că Thenardiera se şi 
năpusti în odaie, roşie la față, gâfâind, abia trăgânduşi 
sufletul, cu ochii injectaţi şincepu să strige, bătânduse cu 
amândouă mâinile deodată peste şale: 

— Adresă falsă! 

Banditul pe carel luase cu ea se ivi în spatele ei şi se duse 
săşi ia din nou securea. 

— Adresă falsă? repetă Thenardier. 

Femeia continuă: 

— Nimeni! În strada SaintDominique, la nr. 17, nu există 
niciun domn Urbain Fabre! Na auzit nimeni de el. Se opri 
înăbuşinduse, apoi urmă: Domnule Thenardier, babalâcul nea 
tras pe sfoară! Eşti prea bun; vezi? Eu, în locul tău, iaş fi tăiat 
gura în patru de la început şi dacar fi făcut pe nebunul, laş fi 
prăjit de viu! ar fi fost nevoit să spună unde e fata şi undeşi 
ține biştarii! Uite ceaş fi făcut eu! Binea zis cinea zis că 
bărbaţii sunt mai nătângi decât femeile! Nr. 17! Nimeni! O 
poartă mare! Niciun domn Fabre pe strada SaintDominique! 
Să goneşti caii, să dai bacşiş birjarului şi totul degeaba! Am 


stat de vorbă cu portarul şi cu portăreasa, o femeie frumoasă 
şi voinică: habar nau de Urbain Fabre! 

Marius respiră uşurat. Ea, Ursula sau Ciocârlia, cea pe 
care nu mai ştia cum so numească, scăpase. 

Pe când nevastăsa, înverşunată, ţipa în gura mare, 
Thenardier se aşezase pe masă; rămase astfel câteva clipe fără 
să scoată o vorbă, legănânduşi piciorul drept, care atârna, şi 
uitânduse la sobă, năpădit de cele mai negre gânduri. 

În sfârşit, pe un ton potolit, dar plin de cruzime, îi spuse 
prizonierului: 

— Adresă falsă, ai? Ce socoteală ţiai făcut? 

— Să câştig timp! strigă prizonierul cu un glas tunător. 

Şin aceeaşi clipă îşi scutură legăturile: erau tăiate! 

Prizonierul nu mai era legat de pat decât de un singur 
picior. 

Mai înainte ca cei şapte bărbați săşi fi venit în fire şi să se fi 
năpustit asupra lui, el se aplecase spre vatră, întinse mâna 
spre sobă, apoi se ridică; şiacum Thenardier, Thenardiera şi 
bandiții, îngrămădiți de spaimă tocmai în fundul mansardei, îl 
priveau năuci cum, aproape liber şi stăpân pe mişcările sale, 
înspăimântător la vedere, ridică deasupra capului dalta 
înroşită, din care se răsfrângea o lumină sinistră. 

Ancheta judiciară, care a urmat loviturii pusă la cale în 
casa Gorbeau, a constatat că un gologan mare de zece 
centime, tăiat şi lucrat întrun anumit fel, a fost găsit în 
mansardă cu prilejul descinderii pe care poliția a făcuto după 
aceea; moneda asta era una din acele minuni de îndemânare 
pe care răbdarea ocnaşilor le făureşte pe întuneric şi pentru 
întuneric, minuni ce nu sunt altceva decât unelte de evadare. 
Produsele acestea groaznice şi gingaşe ale unei iscusințe 
neobişnuite sunt în arta giuvaergiei ceea ce metaforele 
argoului sunt în poezie. Există în ocnă artişti ca Benvenuto 
Cellini'%%?, aşa cum există în limbă poeți ca VilloniS%:. 
Nefericitul care vrea să fie liber izbuteşte câteodată ca, fără 
unelte, ci numai cu un briceag, cu o lamă de cuţit vechi, să 
taie o monedă în două felii subțiri, să le scobească fără să se 


atingă de semnele monetare şi să facă un ghint pe muchea 
monezii în aşa fel încât cele două felii ale banului să se 
unească din nou. E o cutie care se închide şi se deschide după 
nevoie. În această minusculă cutie se ascunde un arc de 
ceasornic; iar arcul acesta de ceasornic, mânuit cu dibăcie, 
retează frânghii groase şi drugi de fier. Sar crede că nefericitul 
ocnaş nu are la el decât bănuţul ăsta; da de unde! are 
libertatea. La percheziţiile făcute mai târziu de către poliție în 
magherniță a fost găsită o asemenea monedă, desfăcută în 
două, sub patul de lângă fereastră. Sa mai găsit de asemenea 
şi un mic ferăstrău de oţel albastru, care putea fi ascuns în 
monedă. Pesemne că în clipa când bandiții lau scotocit pe 
prizonier, avea această monedă, pe care a izbutit so păstreze, 
în mână, iar mai târziu, având mâna dreaptă liberă, a 
desfăcuto şi sa slujit de ferăstrău ca să taie frânghiile cu care 
fusese legat, ceea ce ar putea să lămurească zgomotul uşor şi 
mişcările abia simţite pe care le băgase de seamă Marius. 

Nevoind să se aplece, ca să nu se trădeze, Nu-şi tăiase 
legăturile de la piciorul stâng. 

Bandiţii îşi reveniseră din zăpăceala lor. 

— Nai nicio grijă! îl linişti Bigrenaille pe Thenardier. Mai e 
legat deun picior şi no so ia din loc. Răspund eu. Laba e legată 
de mine. 

Intre timp, prizonierul ridică glasul: 

— Sunteţi nişte ticăloşi, dar viața mea nu prețuieşte aşa de 
mult. lar dacă vă închipuiţi co să mă faceţi să scriu ce nu 
vreau să scriu, ori să spun ce nu vreau să spun... îşi suflecă 
mâneca brațului stâng şi adăugă: lată!... 

În aceeaşi clipă îşi întinse braţul şi îşi înfipse în carne dalta 
înroşită al cărei mâner de lemn îl ţinea în mâna lui dreaptă. 

Se auzi sfârâitul cărnii arse şi mirosul groaznic al camerelor 
de tortură se răspândi în magherniță. Marius se clătină 
cuprins de groază; până şi tâlharii se înfiorară; chipul 
ciudatului bătrân abia se încruntă şi, pe când fierul roşu intra 
din ce în ce mai adânc în rana fumegândă, el, neclintit, 
aproape măreț, îşi ațintea asupra lui Thenardier privirea lui 


blajină, fără ură, în care suferința se pierdea întro seninătate 
înălțătoare. 

La oamenii aleşi zvârcolirile trupului şi ale simţurilor în 
prada durerii fizice scot la iveală sufletul, îl dau pe față, aşa 
cum răscoalele soldățimii îl silesc pe căpitan să se arate aşa 
cum e€. 

— Nemernicilor, zise el, să nu vă temeți de mine mai mult 
decât mă tem eu de voi! 

Şi smulgânduşi dalta din rană, o aruncă pe fereastra care 
rămăsese deschisă; teribila unealtă înroşită pieri în noapte, 
învârtinduse, şi căzu departe, stingânduse în zăpadă. 

Prizonierul adăugă: 

— Faceţi cu mine ce poftiți. 

Era dezarmat. 

— Înşfăcaţil! porunci Thenardier. 

Doi dintre tâlhari puseră mâna pe umărul lui, iar omul 
mascat cu glas de ventriloc i se propti în față, gata săi sfarme 
capul cu o lovitură de cheie, la cea mai mică mişcare. 

În acelaşi timp, Marius auzi jos, lângă perete, dar atât de 
aproape încât nu-i putea vedea pe cei ce vorbeau, aceste 
cuvinte schimbate în şoaptă: 

— Nu-i decât un singur lucru de făcut. 

— Săl înjunghiem! 

— Asta e! 

Erau bărbatul şi nevasta care se sfătuiau. 

Thenardier se îndreptă cu paşi rari spre masă, deschise 
sertarul şi scoase cuțitul. 

Marius strângea mânerul pistolului în mână. Înfricoşată 
nehotărâre! De un ceas răsunau în conştiinţa sa două glasuri: 
unul îi spunea să respecte testamentul tatălui său, celălalt îi 
striga săl ajute pe prizonier. Aceste două glasuri nu conteneau 
nicio clipă lupta lor, carel făcea să sufere îngrozitor. Până în 
clipa aceea tot mai păstrase o slabă nădejde că va găsi un 
mijloc ca să împace amândouă aceste datorii; dar nu găsise 
nimic. Primejdia creştea însă din ce în ce; marginea aşteptării 


fusese depăşită; la câțiva paşi de prizonier, Thenardier stătea 
cu cuțitul în mână. 

Buimăcit, Marius îşi roti privirea în jurui — cel din urmă 
semn instinctiv al deznădejdii. 

Deodată tresări. 

La picioarele lui, pe masă, o rază de lună lumina puternic şi 
părea căi arată o foaie de hârtie. Pe această foaie de hârtie citi 
rândul următor, scris cu litere mari chiar în dimineața aceea 
de fata cea mare a Thenardierilor: „Vin sticleții”. 

Un gând, o rază de lumină trecu prin mintea lui Marius; era 
ceea ce trebuia, dezlegarea groaznicei probleme carel chinuia; 
săl cruţe pe asasin şi să salveze victima. Îngenunche pe scrin, 
întinse brațul, apucă bucata de hârtie, desfăcu încet o fărâmă 
de tencuială din perete, o înfăşură în hârtie şi aruncă totul 
prin crăpătură, în mijlocul odăii. 

Era şi vremea. Thenardier îşi înfrânsese ultimele temeri sau 
ultimele şovăieli şi se apropia de prizonier. 

— A căzut ceva! strigă Thenardiera. 

— Ce? întrebă bărbatul. 

Femeia se repezise şi ridicase bucăţica de moloz înfăşurată 
în hârtie. O dădu soțului ei. 

— Pe undea venit? întrebă Thenardier. 

— Astai bună! zise femeia. Pe unde vrei să fi venit? Pe 
fereastră. 

— Am văzuto şi eu căzând, întări Bigrenaille. 

Thenardier desfăcu repede hârtia şio apropie de lumânare. 

— Drace! E scrisul Eponinei. 

Îi făcu semn femeii, care se apropie numaidecât, şii arătă 
rândul scris pe foaia de hârtie, apoi adăugă cu glas înăbuşit: 

— Repede! scara! să lăsăm şoriciul în cursă şi să ne 
cărăbănim! 

— Fără săi tăiem gâtul individului? 

— Navem vreme. 

— Pe undeo luăm? întrebă Bigrenaille. 

— Pe fereastră, răspunse Thenardier. Dacă Ponina a 
aruncat piatra pe fereastră înseamnă că de partea asta casa 


nu e împresurată. 

Mascatul cu glas de ventriloc puse jos cheia lui uriaşă, 
ridică mâinile în sus, deschizând şi închizând repede de trei ori 
pumnii, fără să scoată o vorbă. Parcă ar fi fost un semnal de 
alarmă pe o corabie. Tâlharii carel ţineau pe prizonier îi 
dădură drumul; cât ai clipi, scara de frânghie fu lăsată dincolo 
de fereastră şi prinsă zdravăn de pervaz cu cele două cârlige de 
fier: 

Prizonierul nu lua seamă la cele ce se petreceau în jurul 
său. Părea că se gândeşte sau se roagă. 

Îndată ce scara fu prinsă, Thenardier strigă: 

— Hai, cucoană! 

Şi se repezi la fereastră. 

Dar în clipa când o încălecă, Bigrenaille îl înhăţă cu putere 
de guler: 

— A, nu, nu aşa, caraghios bătrân! După noi! 

— După noi! urlară tâlharii. 

—  Copilării! bolborosi Thenardier. Pierdem vremea de 
pomană. Copoii sunt pe urmele noastre. 

— Bine, zise unul dintre tâlhari, dacăi aşa, să tragem la 
sorți cine să treacă mai întâi. 

Thenardier strigă: 

— Aţi înnebunit? Vaţi pierdut minţile? Sunteţi o ceată de 
nătărăi! Să mai zăbovim, nu-i aşa? Să tragem la sorți, ai? În 
ce mână e nasturele? Cine trage chibritul cel mai scurt? Să ne 
scriem numele! Să le punem întro căciulă?... 

— Să vă dau pălăria mea? strigă un glas din pragul uşii. 

Sentoarseră cu toţii. Era Javert. 

Îşi ţinea pălăria în mână şio întindea zâmbind. 


XXI — Ar trebui arestate mai întâi 
victimele 


Pe înserate, Javert pusese oameni de pază, iar el se 
ascunsese în dosul copacilor din strada BarrieredesGobelins, 


care se afla în fața casei Gorbeau, de partea cealaltă a 
bulevardului. Îşi desfăcuse mai întâi „turbinca” să vâre în ea 
pe cele două fete care primiseră sarcina de a sta de veghe în 
jurul hardughiei. Dar no găsise decât pe Azelma. Eponine nu 
se afla la postul ei; dispăruse şi na mai putut pune mâna pe 
ea. După aceea, Javert sa aşezat la pândă, aşteptând saudă 
semnalul hotărât. Plecarea şi întoarcerea birjei îl puseseră pe 
gânduri. În cele din urmă, îşi pierdu răbdarea şi, „sigur că dă 
peste un cuib de tâlhari”, convins că se afla „intro zodie bună”, 
deoarece recunoscuse pe câțiva dintre bandiții care intraseră, 
se hotărâse în cele din urmă să intre fără să mai aştepte focul 
de pistol. 

Vă aduceți aminte că avea cheia de la Marius. 

Ajunsese tocmai la timp. 

Tâlharii, înspăimântați, se repeziră la armele pe care le 
lepădaseră prin colțuri în clipa când voiau să fugă. În mai 
puţin de o secundă, cei şapte oameni, înfricoşați la vedere, se 
aşezară în poziție de apărare, unul cu securea altul cu cheia, 
altul cu bâta, ceilalți cu foarfeci, cleşte şi ciocan, Thenardier 
cu cuțitul în mână. Thenardiera înşfăca un pietroi care se afla 
lângă fereastră şi care slujea fetelor drept scăunel. 

Javert îşi puse pălăria pe cap şi făcu doi paşi în odaie, cu 
braţele încrucişate, cu bastonul sub braţ, cu sabia în teacă. 

— Staţi pe loc! zise el. No să ieşiţi pe fereastră, o să ieşiţi pe 
uşă. E mai sănătos. Sunteţi şapte; noi suntem cincisprezece. 
Nu face să ne înşfăcăm de guler, ca bădăranii. Să ne purtăm 
cuviincios! 

Bigrenaille scoase un pistol pe carel ţinea ascuns sub bluză 
şi il dădu lui Thenardier, spunândui la ureche: 

— E Javert. Eu nam curajul să trag în omul ăsta. Tu 
tencumeți? 

— Ba bine că nu, răspunse Thenardier. 

— Atunci trage! 

Thenardier luă pistolul şil ochi pe Javert. Javert, care se afla 
la trei paşi, îl privi drept în ochi, mărgininduse să spună: 

— Nu trage! Nai să mă nimereşti. 


Thenardier apăsă pe trăgaci. Nul nimeri. 

— Nu ţiam spus? zise Javert. 

Bigrenaille aruncă măciuca la picioarele lui Javert: 

— Eşti împăratul diavolilor! Mă predau! 

— Dar voi? întrebă Javert. 

— Ceilalți răspunseră în cor: 

— ŞI noi. 

Javert urmă liniştit: 

— Aşa da, aşai frumos! Cum vă spuneam: să ne purtăm 
CUvIiincios! 

— Nu vă cer decât un singur lucru, spuse Bigrenaille, să mi 
se dea tutun cât oi sta la secret. 

— Sa făcut! zise Javert. Şi întorcânduse, strigă celor din 
spatele lui: Acum puteţi intra! 

Un grup de sergenţi de stradă, cu săbiile scoase, şi de 
agenți, înarmaţi cu măciuci şi vergi de fier, năvăliră la 
chemarea lui Javert. Tâlharii fură legaţi. Mulțimea aceea de 
oameni, abia luminată de flacăra unei luminări, umplea 
vizuina de umbre. 

— Cătugşe tuturora! strigă Javert. 

— Apropiaţivă, dacă vă dă mâna! răcni un glas care nu era 
de bărbat, dar pe care nimeni nu lar fi luat drept glas de 
femeie. 

Thenardiera se retrăsese lângă fereastră şi dăduse drumul 
acestui răget. 

Sergențţii de stradă şi agenţii se dădură înapoi. 

Eaşi lepădase şalul şişi păstrase pălăria; Thenardier, 
ghemuit în spatele ei, aproape că nu se mai vedea de sub şalul 
căzut. Acoperindul cu trupul ei, femeia ridică bolovanul cu 
amândouă mâinile deasupra capului, legănândul ca o namilă 
uriaşă gata să prăvălească o stâncă. 

— Păzea! strigă ea. 

Toţi se retraseră spre coridor. Un gol mare se făcu în 
mijlocul mansardei. 

Thenardiera aruncă o privire bandiţilor, care se lăsaseră 
legați fedeleş, şi şopti cu glas gâtuit şi răguşit: 


— Fricoşilor! 

Javert zâmbi şi înaintă spre Thenardiera, care nul slăbea 
din ochi. 

— Nu te apropia! Carăte, răcni ea, ori te sfărâm! 

— Ce mai grenadier! zise Javert. Mătuşă, vei fi având tu 
barbă ca bărbaţii, dar eu am gheare ca femeile. 

Şi se apropie tot mai mult de ea. 

Thenardiera,  despletită, înspăimântătoare, îşi depărtă 
picioarele, se lăsă pe spate şi azvârli cu disperare bolovanul, 
țintind capul lui Javert. Javert se aplecă şi bolovanul trecu pe 
deasupra țintei. Izbi peretele din fund, dărâmând o bucată 
mare de tencuială şi se întoarse, rostogolinduse din colț în colț 
prin maghernița aproape goală, la picioarele lui Javert. 

În aceeaşi clipă, Javert se apropie de perechea Thenardier. 
Una din mâinile lui puternice se abătu pe umărul femeii, 
cealaltă pe capul bărbatului. 

— Cătugşele! răcni el. 

Poliţiştii se năpustiră din nou şin câteva clipe porunca lui 
Javert fu executată. 

Thenardiera, zdrobită, se uită la mâinile ei încătuşate şi la 
cele ale soțului. Se prăbuşi la pământ şi începu să se vaiete: 

— Fetele mele! 

— Sunt la răcoare! zise Javert. 

Între timp, agenţii dădură peste beţivul adormit după uşă 
şil scuturau. Acesta se trezi bombănind: 

— Gata, Jondrette? 

— Da, răspunse Javert. 

Cei şase tâlhari legaţi fedeleş stăteau în picioare; îşi 
păstraseră de altfel chipurile lor de strigoi: trei mânjiți cu 
chinoros şi trei mascaţi. 

— Păstraţivă măgşţtile! spuse Javert. 

Şi trecândui în revistă cu privirea lui Frederic al Illea la 
parada de la Potsdam, spuse celor trei „sobari”: 

— Bună ziua, Bigrenaille! Bună ziua, Brujon! Bună ziua, 
DouăMiliarde! Pe urmă, întorcânduse spre cei trei mascaţi, îi 
spuse omului cu securea: Bună ziua, Gueulemer! Şi celui cu 


măciuca: Bună ziua, Babet! Şi  ventrilocului: Noroc, 
Claquesous! 

În clipa aceea, îl zări pe prizonierul bandiţilor, care, de la 
intrarea poliţiştilor, nu scosese nicio vorbă şi stătea cu capul 
în jos. 

— Dezlegaţil pe domnul! zise Javert. Şi să nu iasă nimeni! 

Spunând acestea, se aşeză ca un stăpân la masa pe care se 
mai aflau încă lumânarea şi călimara, scoase o hârtie din 
buzunar şişi începu redactarea procesuluiverbal. 

Abia scrisese primele rânduri, obişnuitele formule legale, şi 
ridicând privirea zise : 

— Să se apropie domnul pe care lau legat dumnealor. 

Agenţii se uitară de jurimprejur. 

— Ei, zise Javert, unde e? 

Prizonierul bandiților domnul Leblanc, domnul Urbain 
Fabre, tatăl Ursulei sau al Ciocârliei, dispăruse. 

Uşa era păzită, dar fereastra nu. De îndată ce sa văzut 
dezlegat şi pe când Javert întocmea procesulverbal, sa folosit 
de tulburare, de zgomot, de îmbulzeală, de întuneric şi, întro 
clipă când atenţia nu era aţintită asupra lui, sia făcut vânt pe 
fereastră. 

Un agent alergă la fereastră şi privi. Nu se vedea nimeni. 

Scara de frânghie se legăna încă. 

— Drace! exclamă Javert printre dinţi. Ăsta trebuie să fi fost 
cel mai prețios dintre toți. 


XXII - Copilul care ţipa întrun capitol 
anterior 


A doua zi după cele petrecute în casa de pe bulevardul de 
l'H6pital, un băiat care părea că vine dinspre podul Austerlitz 
se îndrepta pe aleea din dreapta spre bariera Fontainebleau. 
Se înnoptase. Piciul era galben la față, slab, îmbrăcat în 
zdrenţe, cu pantaloni de pânză în luna februarie şi cânta cât îl 
ținea gura. 


La colțul străzii PetitBanquier o bătrână  cocârjată 
scormonea un morman de gunoaie la lumina felinarului; 
băiatul o lovi în treacăt, apoi se trase înapoi strigând: 

— Ia te uită! Şi eu care credeam că e ditamai câinele! Rosti 
cuvintele astea umflânduse dinadins, întrun fel care sar putea 
exprima foarte bine în scris prin litere mari: DITAMAI câinele! 

Bătrână se ridică furioasă. 

— 'Țânc neruşinat! mormăi ea. Dacă nu stăteam aplecată, 
îți dădeam un picior undeva! 

Copilul era departe. 

— Cuţucuţu! zise el. Văd că nu mam înşelat. 

Turbând de mânie, bătrâna se ridică în picioare şi razele 
roşietice ale felinarului îi luminară în întregime fața pământie, 
osoasă şi plină de zbârcituri, care se împreunau în colțul 
gurii. Trupul i se pierdea în întuneric şi nu i se vedea decât 
capul. Parcar fi fost masca Mizeriei omeneşti, desprinsă din 
noapte de o luminiță. Copilul se uită la ea. 

— Doamna, spuse el, nu-i felul de frumuseţe care mie pe 
plac. 

Îşi văzu de drum şi începu să cânte din nou: 

Regele Copităgrea 

Iar pleca la vânătoare; 

La vânat de corbi pleca... 


După aceste trei versuri se opri. Ajunse în fața numărului 
50-52 şi, găsind uşa încuiată, începu să lovească în ea cu 
picioarele; bătăi răsunătoare şi vitejeşti, care arătau mai 
degrabă că purta ghete bărbăteşti decât că avea picioare de 
copil. 

Între timp, aceeaşi bătrână pe careo întâlnise la colțul 
străzii PetitBanquier venea în goană în urma lui, strigând şi 
făcând semne deznădăjduite. 

— Ce e asta? Ce sa întâmplat? Dumnezeule sfinte! Sparge 
uşa! Dărâmă casa! 

Loviturile de picior nu mai conteneau. 

Bătrână făcea spume la gură. 


— Aşa se intră întro casă? 

Deodată se opri, recunoscândul pe ştrengar. 

— Ce? Iar diavolul ăsta împielițat? 

— Ia te uită... băbuţa! o recunoscu şi băiatul. Bună ziua, 
Bougon! Am venit sămi văd strămoşii. 

Bătrână răspunse cu o strâmbătură căznită, mărturie 
grăitoare a urii născute din slăbiciune şi din urâţenie, care din 
păcate, se pierdu în întuneric: 

— Nu-i nimeni aici, nătărăule! 

— Astai bună! zise copilul. Dar undei tata? 

— La Forcei8%:. 

— Drace!... Şi mama? 

— La SaintLazarei819. 

— Şi surorile? 

— La Madelonette1t.. 

Băiatul se scărpină după ureche, se uită la ţțaţța Bougon şi 
oftă cu necaz: 

— Uf 

Apoi se răsuci pe călcâie şin clipa următoare bătrâna, 
rămasă în pragul uşii, îl auzi cântând cu glasul lui limpede şi 
tânăr, pierzânduse pe sub ulmii întunecați, înfioraţi de vântul 
iernii: 

Regele Copităgrea 

Iar pleca la vânătoare, 

La vânat de corbi pleca 

Sus pe cataligi călare. 

Cine pe sub ele trece 

Îi dă lui un ban de zece. 


Sfârşitul părţii a treia 


> 


heh 


PARTEA A PATRA 
IDILA DIN STRADA PLUMET ŞI 
EPOPEEA DIN STRADA SAINT- 
DENIS 


CARTEA ÎNTÂI 
CÂTEVA PAGINI DE ISTORIE 


I — Croială bună 


Anii 1831 şi 1832, strâns legaţi de revoluţia din iulie, sunt 
unii dintre cei mai surprinzători şi mai ciudați din istorie. 
Aceşti doi ani se înalță ca două culmi între anii dinaintea lor şi 
cei care i-au urmat. Au o măreție revoluționară şi cuprind în 
ei adâncimi de prăpastie. Masele sociale, temeliile civilizaţiei, 
grupul solid de interese suprapuse şi aderente, umbrele de 
veacuri ale străvechilor întocmiri franceze, toate apar şi dispar 
în fiecare clipă printre norii grei de furtună ai sistemelor, 
patimilor şi teoriilor. Aceste apariții şi dispariţii pot fi numite 
şi mişcare şi împotrivire. Printre ele se vede strălucind 
adevărul, adică lumina sufletului omenesc. 

Epoca aceasta remarcabilă e azi destul de bine hotărnicită 
şi destul de departe de noi, ca să-i putem desprinde de pe 
acum trăsăturile principale. 

Vom încerca s-o facem. 

Restauraţia a fost una dintre acele faze intermediare, greu 
de definit, pline de osteneli, de vuiet, de murmure, de 
adormire, de frământări, care nu sunt altceva decât o etapă în 
mergerea înainte a unei mari națiuni. Epocile acestea sunt 
ciudate şi înşală pe oamenii politici care vor să se folosească de 


ele. La început, națiunea nu cere decât odihnă; oamenilor le e 
sete de pace; au o singură ambiţie; să se restrângă. Cu alte 
cuvinte, să aibă linişte. S-au perindat, slavă Domnului, 
destule evenimente mari, destul neprevăzut, destule aventuri 
îndrăzneţe şi destui oameni de seamă. Lumea e sătulă. L-ar 
da bucuros pe Cezar în schimbul lui Prusiasi8512: şi pe Napoleon 
în schimbul regelui din Yvetoti51*%. „Ce rege mic şi cumsecade a 
fost!” Au pornit la drum în zori; ziua cea lungă şi grea e pe 
sfârşite; au făcut un drum întâi cu Mirabeau, apoi cu 
Robespierre, al treilea cu Bonaparte; sunt istoviți. Fiecare ar 
vrea să se culce în patul lui. 

Devotamentele au ostenit, vitejiile au îmbătrânit, ambițiile 
sunt sătule, averile rotunjite, toate caută, cer, se roagă, 
cerşesc un adăpost. Îl au. Au pace, linişte, huzur. Sunt 
mulțumite. Între timp, anumite fapte ies la lumină, se arată şi 
bat la uşă. Faptele acestea sunt zămislite de revoluţie şi de 
războaie; există, trăiesc, au dreptul de a se aşeza în mijlocul 
societății, şi se aşază. Faptele acestea sunt, de obicei, sergenții 
şi furierii care pregătesc încartiruirea principiilor. 

Şi iată ce apare în fața filosofilor politici: în vreme ce 
oamenii obosiţi cer odihnă, faptele săvârşite cer garanții. 
Garanţiile sunt pentru fapte ceea ce e odihna pentru oameni. 
Atâta cerea Stuarțţilor Anglia după moartea Protectorului*, 
atâta cerea Burbonilor Franța, după căderea imperiului. 

Garanţiile sunt o necesitate a vremurilor. Trebuie date. 
Prinții le „acordă”, dar, de fapt, sunt impuse de însăşi puterea 
lucrurilor. Adevăr adânc şi bine de ştiut, pe care Stuarţii nu |- 
au bănuit în 1662 şi pe care Burbonii nu l-au întrezărit nici 
măcar în 1814. 

Familia predestinată, care s-a întors în Franța după 
prăbuşirea lui Napoleon, a avut primejdioasa naivitate de a 
crede că într-adevăr dădea ceva, şi putea lua înapoi ceea ce 
dăduse; că dinastia Burbonilor avea de partea ei „dreptul 
divin”, iar Franța n-avea nimic, că dreptul politic acordat în 
Chartă de Ludovic al XVIII-lea era o ramură din acel „drept 
divin”, ruptă de casa de Burbon şi dăruită cu bunăvoință 


poporului, până în ziua când i-o veni regelui chef s-o ia înapoi. 
Şi totuşi, casa de Burbon ar fi putut simţi, judecând după 
neplăcerea cu care îl dăduse, că darul nu purcede de la ea. 

În secolul al XIX-lea s-a făcut arțăgoasă: se întuneca la față 
de câte ori se bucura națiunea. Ca să ne servim de un cuvânt 
grosolan, adică popular şi adevărat, strâmba din nas. 

Poporul a priceput. 

Casa de Burbon se crezu puternică pentru că imperiul 
dispăruse din fața ei ca un decor de teatru. Nu-şi dădu seama 
că şi ea fusese adusă în acelaşi chip. Nu-şi dădu seama că se 
afla în aceeaşi mână care-l înlăturase şi pe Napoleon. 

Crezu că are rădăcini, pentru că înfățişa trecutul, dar 
trecutul era Franța. Rădăcinile societății franceze nu se aflau 
în Burboni, ci în națiune. Rădăcinile acestea nevăzute şi vii nu 
constituiau dreptul unei familii, ci istoria unui popor. Ele se 
aflau pretutindeni, numai sub tron nu. 

Casa de Burbon era pentru Franța veriga strălucită şi 
sângerată a istoriei sale; nu mai era însă elementul principal 
al destinului ei şi temelia necesară politicii ei. Franţa se putea 
lipsi de Burboni. Se lipsise de ei vreme de douăzeci şi doi de 
ani. Intervenise o întrerupere. Ei nu se gândeau la asta. Şi 
cum ar fi făcut-o, când ei îşi închipuiau că Ludovic al XVII-lea 
domnea la 9 thermidor, că Ludovic al XVIII-lea era regele 
Franței în ziua bătăliei de la Marengo? Niciodată, de la 
începuturile istoriei, prinții nu mai fuseseră atât de orbi în 
fața faptelor şi a câtimei de autoritate divină pe care faptele o 
cuprind şi o pecetluiesc. Niciodată această pretenţie afişată pe 
pământ, care se numeşte dreptul regilor, nu tăgăduise în 
asemenea măsură dreptul care porneşte mai de sus. 

E greşeala cea mare, care a făcut ca această familie să pună 
mâna din nou pe garanţiile „acordate” în 1814, pe care le 
numea concesii. Ce lucru întristător! Ei numeau concesii 
cuceririle noastre; drepturile noastre le numeau încălcări. 

Restauraţia, când i se păru că-i venise ceasul, se socoti 
biruitoare asupra lui Napoleon şi înrădăcinată în țară. Se 
crezu, adică, tare şi adâncă, şi, hotărându-se să intre în 


acțiune, dădu lovitura. Se ridică într-o zi în fața Franței şi 
ascuțindu-şi glasul, tăgădui dreptul colectiv şi dreptul 
individual, suveranitatea naţiunii, libertatea cetățeanului. Cu 
alte cuvinte, tăgădui națiunii ceea ce o făcea naţiune şi 
cetățeanului ceea ce îl făcea cetățean. 

Acesta e punctul de plecare al actelor vestite care se numesc 
ordonanţele din iulie. 

Restauraţia căzu. 

Căzu pe bună dreptate. Trebuie să spunem totuşi că nu 
fusese vrăjmaşă tuturor formelor de progres. Se înfăptuiseră şi 
lucruri mari pe lângă ea. 

Națiunea se deprinsese sub restauraţie cu discuţiile 
liniştite, ceea ce îi lipsise republicii, şi cu măreţia în vreme de 
pace, ceea ce îi lipsise imperiului. Franța liberă şi puternică 
fusese un spectacol plin de îndemn pentru celelalte popoare 
ale Europei. Sub Robespierre revoluția avusese cuvânt. Sub 
Bonaparte vorbise tunul. Abia sub Ludovic al XVIII-lea şi sub 
Carol al X-lea i se dădu şi inteligenței cuvântul. Furtuna 
încetă, făclia se aprinse din nou. Pe culmile senine se văzu din 
nou pâlpâind lumina curată a spiritului. Privelişte măreaţă, 
folositoare şi plină de farmec. Timp de cincisprezece ani s-au 
văzut lucrând în pace, la lumina zilei, marile principii, atât de 
vechi pentru gânditor, atât de noi pentru omul de stat: 
egalitatea în fața legilor, libertatea conştiinţei, libertatea 
cuvântului, libertatea presei, putinţa pentru toţi cei înzestrați 
de a ajunge în toate funcțiile publice. Aşa a fost până în 1830. 
Bourbonii au fost o unealtă a civilizației care s-a sfărâmat în 
mâinile providenței. 


Căderea Burbonilor a fost plină de măreție, dar nu datorită 
lor, ci datorită naţiunii. Ei au părăsit tronul cu gravitate, dar 
fără autoritate. Coborârea lor în întuneric n-a fost una dintre 
acele dispariții solemne, care lasă o îndurerată emoție în 
istorie. N-a fost nici liniştea de mormânt a lui Carol I'81%, nici 
țipătul de vultur al lui Napoleon. Au plecat, atâta tot. Au 
depus coroana, dar n-au păstrat aureola. Au fost demni, dar 
n-au fost eroici. N-au fost măreți pe măsura nefericirii lor. 
Carol al X-lea, în timpul călătoriei la Cherbourg“, punând 
să se taie o masă rotundă ca să aibă, cum se cuvine patru 
laturi, a părut mai îngrijorat de primejdia în care se afla 
eticheta, decât de căderea monarhiei!t17. Nimicnicia aceasta i- 
a întristat pe oamenii credincioşi care îi iubeau şi pe oamenii 
serioşi care le cinsteau trecutul. Poporul a fost minunat. 
Națiunea, atacată cu arma în mână, într-o dimineaţă, de un 
fel de răzmeriță regală, se simți atât de puternică, încât nici 
măcar nu se înfurie. Se apără, se stăpâni, rândui lucrurile la 
locul lor, cârmuirea în matca legii, trimise pe Burboni în 
surghiun, şi se opri. 

Îl luă pe bătrânul rege Carol al X-lea de sub baldachinul 
care îl adăpostise pe Ludovic al XIV-lea şi-l aşeză binişor pe 
podea. Nu se atinse de persoanele regale decât cu părere de 
rău şi cu multă luare-aminte. Franța învingătoare, îmbătată 
de biruința ei, Franţa întreagă şi nu un om sau câţiva oameni, 
păru că-şi aduce aminte şi rosteşte în fața lumii întregi, după 
ziua baricadelor, cuvintele înțelepte ale lui Guillaume du 
Vairi81%: „E uşor pentru cei deprinşi să se bucure de ocrotirea 
celor mari şi să sară ca o pasăre din ramură în ramură, de la 
o stare jalnică la una înfloritoare, să se arate îndrăzneți 
împotrivindu-se prințului lor, când soarta i se arată acestuia 
vrăjmaşă; pentru mine însă soarta regilor mei va fi totdeauna 
vrednică de cinste, mai ales în nenorocire”. 

Burbonii plecară înconjurați de respect, dar nu de păreri de 
rău. Aşa cum am mai spus-o, nenorocirea lor a fost mai mare 
decât ei. Umbra lor s-a topit în zare. 


Revoluţia din iulie şi-a făcut numaidecât prieteni şi 
vrăjmaşi în întreaga lume. Unii o îmbrăţişară cu entuziasm şi 
bucurie, alții îi întoarseră spatele, fiecare după firea lui. În 
prima clipă, principii Europei, bufnițe surprinse de lumina 
zorilor, închiseră ochii, jigniți şi uluiți, apoi îi deschiseră iar, 
ca să amenințe. Spaimă lesne de priceput, furie care se iartă. 
Revoluţia asta ciudată se mărginise la o singură lovitură. Nu 
făcuse regalității învinse nici măcar cinstea de a o privi ca pe o 
duşmană şi de a-i tăia ca capul. Revoluţia din iulie păcătuia 
în fața guvernelor despotice, totdeauna doritoare ca libertatea 
să se defăimeze singură, pentru faptul că fusese uriaşă şi 
rămăsese blajină. De altfel, nu se încercă şi nu se puse la cale 
nimic împotriva ei. Cei mai nemulțumiți, cei mai înverşunați, 
cei mai neliniştiți o salutară. Faţă de întâmplările acestea, în 
care simțim amestecul unei puteri care lucrează pe deasupra 
capetelor oamenilor, suntem cuprinşi de un respect misterios, 
oricât am fi de egoişti şi de răzbunători. 

Revoluţia din iulie e triumful dreptului asupra stării de 
fapt. Minunat lucru! Dreptul doborând starea de fapt. De aici 
provine strălucirea revoluției de la 1830 şi totodată blândețea 
ei. Dreptul care învinge n-are câtuşi de puţin nevoie să fie 
violent. 

Dreptul înseamnă ceea ce e nepărtinitor, şi adevărat. 

Dreptul rămâne veşnic, frumos şi neprihănit. Faptul chiar 
cel necesar în aparenţă, chiar cel mai bine primit de 
contemporani, dacă nu există decât ca fapt şi nu cuprinde 
decât foarte puţin drept, sau deloc, e sortit să ajungă cu 
timpul diform, spurcat, monstruos chiar. Dacă vrei să vezi cât 
de urât poate ajunge o stare de fapt peste veacuri, uită-te la 
Machiavel'51*. Machiavel nu e un geniu rău, niciun diavol, 
niciun scriitor laş şi ticălos. El întruchipează starea de fapt. 
Nu e numai faptul italian, e faptul european, faptul veacului 
al XVI-lea. În fața ideii morale a veacului al XIX-lea pare hâd, 
după cum şi este. Lupta între drept şi starea de fapt durează 
de la începuturile societății. Munca înțelepţilor e să pună 
capăt duelului, să contopească ideea pură cu realitatea 


omenească, să facă să pătrundă într-un fel paşnic dreptul în 
fapt şi faptul în drept. 


II — Cusătură proastă 


Dar altfel lucrează cei înţelepţi şi altfel cei dibaci. 

Revoluţia din 1830 se oprise repede. 

Când o revoluție s-a înecat la mal, dibacii îşi împart prada. 

Dibacii, în veacul nostru, s-au calificat singuri ca oameni de 
stat, în aşa chip, încât expresia „om de stat” a ajuns un 
cuvânt de argou. Să nu se uite că acolo unde nu e decât 
dibăcie e neapărat şi micime. 

Când zici dibaci, zici mediocru. 

Tot aşa, a spune: oameni de stat, înseamnă uneori: 
trădători. 

Dacă ar fi să-i crezi pe dibaci, deci, revoluții ca aceea din 
iulie sunt ca nişte artere tăiate. Trebuie cusute repede. 
Dreptul, când e proclamat prea pompos, se clatină. Aşa că, cei 
care l-au afirmat simt nevoia să întărească statul. După ce ai 
asigurat libertatea, trebuie să te gândeşti la putere. Aici 
înțelepţii nu se despart încă de cei dibaci, dar încep să aibă 
îndoieli. Puterea, fie. Dar, mai întâi, ce e puterea? Şi apoi, de 
unde vine? 

Cei dibaci se fac că nu aud murmurul nemulțumirii şi-şi 
urmează urzelile. 

După aceşti oameni politici, meşteri în a pune masca 
necesității peste ficțiunile care le sunt de folos, numai lor, cea 
dintâi nevoie a unui popor după revoluție, când acest popor 
face parte dintr-un continent monarhic, este să-şi facă rost de 
o dinastie. Ei spun că în acest chip vine, după revoluție, pacea, 
adică răgazul pentru a-şi tămădui rănile şi a-şi repara casa. 
Dinastia doseşte schelele şi ascunde ambulanța. 

Dar nu e totdeauna uşor să faci rost de o dinastie. 

La nevoie, oricare om de geniu sau oricare om norocos poate 
fi rege. Pentru cel dintâi caz, iată-l pe Bonaparte, şi pentru al 


doilea, pe Iturbide'82%. 

Dar nu poți face o dinastie din orice familie luată la 
întâmplare. 

Numele trebuie să aibă o anumită vechime, şi urma lăsată 
de veacuri nu se poate improviza. 

Dacă, făcând bine înţeles toate rezervele, judeci lucrurile din 
punctul de vedere al oamenilor de stat, te întrebi: care sunt 
calitățile regelui ivit după o revoluție? Poate fi, şi e bine să fie, 
revoluționar, adică să fi luat parte el însuşi la acea revoluție, 
trebuie să fi fost amestecat în ea, să fi fost compromis sau să- 
şi fi făcut un renume, să fi pus mâna pe secure sau să fi 
mânuit sabia. 

Care sunt calitățile unei dinastii? Trebuie să fie națională, 
adică revoluționară cu adevărat, nu numai prin actele 
săvârşite, ci prin ideile pe care şi le-a însuşit. Trebuie să fie 
alcătuită din trecut şi să fie istorică, să fie alcătuită din viitor 
şi să fie iubită. 

Toate astea ne fac să înțelegem de ce primele revoluţii se 
mulțumesc să găsească un om, pe Cromwell sau pe Napoleon, 
şi pentru ce următoarele vor neapărat să găsească o familie, 
casa de Brunswick sau casa de Orleans2t. 

Casele regale se aseamănă cu acei smochini din India ale 
căror ramuri se apleacă până la pământ şi prind rădăcini, 
devenind fiecare la rândul ei un smochin. Fiecare ramură 
poate deveni o dinastie. Cu o singură condiţie: să se aplece 
până la popor. 

Aceasta e teoria dibacilor. 

lată deci marea artă: să izbuteşti ca un succes să aibă 
puţin rezonanța unei catastrofe, ca să tremure şi cei care 
profită de el, să presari frică sub pasul fiecăruia, să lungeşti 
trecerea de la o stare la alta, încetinind progresul, să umbreşti 
zorile, să îmblânzeşti şi să retezi asperitățile entuziasmului, să 
tai unghiurile şi unghiile, să vătuieşti triumful, să 
îmbrobodeşti dreptul, să înveleşti poporul uriaş în flanelă şi 
să-l culci repede, să-l pui la regim fiindcă e prea sănătos, să-l 
tratezi pe Hercule ca pe un convalescent, să prefaci 


evenimentul în expedient, să dai spiritelor însetate de ideal 
nectarul lui îndoit cu ceai de tei, să iei măsuri împotriva unei 
izbânzi prea mari, să pui revoluției un abajur. 

Anul 1830 a pus în practică această teorie, pe care Anglia o 
aplicase în 1688822] 

1830 e o revoluţie care s-a oprit la jumătatea drumului. O 
jumătate de progres; o dreptate aproximativă. Dar logica nu 
cunoaşte aproximativul, aşa cum soarele ignoră lumânarea. 

Cine opreşte revoluțiile la jumătatea drumului? 

Burghezia. 

De ce? 

Pentru că burghezia înseamnă interesul ajuns la 
îndeplinire. leri era pofta, azi e îndestularea, mâine va fi 
ghiftuiala. 

Fenomenul din 1814, după Napoleon, s-a repetat în 1830, 
după Carol al X-lea. 

Burghezul e omul care are vreme să stea pe scaun. Dar 
când vrei să te aşezi prea curând, poți să stânjeneşti neamul 
omenesc din mers. Aceasta a fost adesea greşeala burgheziei. 
Dar starea la care tindea, după zdruncinarea din 1830, 
această parte a naţiunii numită burghezie, nu era inerția care 
se împleteşte cu nepăsarea, cu trândăvia, în care se cuprinde 
şi puţină ruşine, nu era nici somnul care presupune o uitare 
de o clipă, prielnică visurilor. Era o etapă. 

Etapa e un cuvânt cu un îndoit înțeles, ciudat şi aproape 
contradictoriu: trupă în marş, deci mişcare; oprire, adică 
repaos. 

Etapa e refacerea puterilor, e odihna înarmată şi trează. E 
faptul împlinit care aşază santinele şi stă de pază. Etapa 
presupune luptă ieri şi luptă mâine. 

E răgazul dintre 1830 şi 1848. 

Ceea ce numim aici luptă se poate nu-mi şi progres. 

Burghezia avea deci nevoie, ca şi bărbaţii de stat de un 
Oare-Cine care să  întruchipeze ideea de etapă. O 
individualitate mixtă, care să însemne revoluție şi să însemne 


stabilitate; care să întărească, cu alte cuvinte, prezentul, 
împăcând într-o contabilitate echilibrată trecutul cu viitorul. 

Omul era găsit „de-a gata”. Se numea Ludovic-Filip 
d'Orleans. 

Cei 221 îl făcură rege pe Ludovic-Filip'*2*%. Lafayettei52% se 
însărcină cu ungerea lui. L-a poreclit: „cea mai bună dintre 
republici”. Primăria din Paris a înlocuit catedrala din 
Reimsi825. 

Această înlocuire a tronului întreg cu o jumătate de tron fu 
„opera anului 1830”. 

Când dibacii îşi isprăviră treaba lor, se văzu şi greşeala 
nemăsurată a soluţiei pe care o găsiseră. Toate acestea n- 
aveau nimic a face cu dreptul absolut. Dreptul absolut a 
strigat: Protestez! Apoi, lucru de temut, s-a ascuns în 
întuneric. 


III — Ludovic-Filip 


Revoluţiile au braţul cumplit şi mâna norocoasă. Lovesc 
unde trebuie şi aleg bine. Chiar când sunt nedesăvârşite, 
corcite şi înjumătăţite, reduse la starea de revoluții minore, ca 
revoluția din 1830, ele au totuşi de la Dumnezeu destulă 
pătrundere ca să nu nimerească pe-alături. Eclipsa lor nu e o 
abdicare. 

Să nu le lăudăm, totuşi, prea mult. Se înşală şi revoluțiile 
uneori; s-au văzut greşeli grave. 

Să ne întoarcem la 1830. 1830, cu toate că a luat un drum 
greşit, a avut noroc. În aşezarea numită „ordine” după 
revoluția retezată scurt, regele era mai de preț decât 
regalitatea. Ludovic-Filip era un om deosebit. 

Se trăgea dintr-un părinteis*: căruia istoria îi va acorda, 
fără îndoială, circumstanțe atenuante; era un om tot atât de 
vrednic de stimă pe cât tatăl său fusese vrednic de ocară; era 
virtuos atât în treburile sale particulare, cât şi în câteva 
treburi publice, se arăta grijuliu faţă de sănătatea, de averea, 


de făptura şi de afacerile lui. Cunoştea prețul unei clipe, dar 
nu totdeauna prețul unui an. Era cumpătat, senin, liniştit, 
răbdător; om cumsecade şi prinț cumsecade. Trăia cu nevasta 
lui, avea în palat lachei însărcinați să arate patul lui conjugal 
burghezilor, tradiție devenită din nou utilă unui alcov legitim, 
după atâtea dări în vileag nelegitime ale ramurii mai mari a 
familiei. Nu numai că ştia toate limbile Europei şi, ceea ce e 
mai rar limbajul tuturor intereselor, dar le şi vorbea. Era un 
minunat reprezentant al clasei mijlocii, dar depăşind-o, era în 
toate chipurile mai mare decât ea. Avea o minte atât de 
limpede, încât, preţuind sângele pe care-l moştenea, se bizuia 
mai mult pe valoarea lui personală şi, când era vorba de casa 
lui, lucru ciudat, se declara Orleans şi nu Burbon. Se socotea 
cel dintâi prinţ de sânge atâta vreme cât nu fusese decât alteță 
serenisimă, dar a ajuns un burghez adevărat în ziua în care fu 
făcut rege. Era vorbăreţ în lume şi laconic în intimitate. Cu 
faimă de om zgârcit, dar nedovedită, era în realitate unul 
dintre acei oameni strângători, care ştiu să fie risipitori când e 
vorba de o toană sau de o îndatorire a lor. Cultivat, dar fără să 
fie sprijinitor al culturii. Gentilom, dar nu cavaler. Simplu, 
liniştit şi puternic. Adorat de familia şi de casa lui. Un vorbitor 
care cucerea. Om de stat lipsit de elan, rece din fire, stăpânit 
de interesul imediat, ocupându-se totdeauna de ce era mai 
grabnic, nefiind în stare să poarte nici ură, nici recunoştinţă, 
uzând fără milă de oamenii de seamă cu înlăturarea celor 
mediocri, dibaci când era vorba să îndemne majoritățile 
parlamentare să  strivească  unanimităţile tăinuite ce 
murmură înăbuşit sub tronuri. Era expansiv, câteodată 
imprudent în expansiunile lui, dar foarte iscusit până şi în 
imprudență. Bogat în  expediente, chipuri şi măşti; 
înspăimânta Franţa cu Europa şi Europa cu Franţa. Îşi iubea 
fără îndoială ţara, dar dădea întâietate propriei lui familii. 
Prețuia mai mult guvernarea decât autoritatea şi autoritatea 
mai mult decât demnitatea, pornire care are un cusur: în 
goana după succese, admite viclenia şi nu disprețuieşte 
josnicia; dar are şi un folos: acela de a feri politica de lovituri 


violente, statul de accidente şi societatea de catastrofe, era 
migălos, corect, vigilent, atent, pătrunzător, neobosit. 
Câteodată se contrazicea, se dezmințea. A fost îndrăzneț față 
de Austria la Ancona, încăpățânat față de Anglia în Spania, a 
bombardat Anversul şi l-a plătit pe Pritchardi2?. Cânta 
Marseieza cu convingere. Nu se lăsa cuprins de tristețe, de 
oboseală, de frumos sau de ideal, de generozități îndrăznețe, 
de utopii, de himere, de mânie, trufie sau teamă. Era un om 
curajos în toate. A fost general la Valmy şi soldat la 
Jemmapes'82%. Scăpase cu viață în opt atentate şi era mereu 
zâmbitor. Viteaz ca un grenadier şi curajos ca un gânditor. 
Neliniştit numai în fața posibilității unei zguduiri europene şi 
nepregătit pentru o mare aventură politică. Gata totdeauna 
să-şi primejduiască viața, dar niciodată opera. Îşi ascundea 
totdeauna voința sub înfăţişarea unei firi influențabile, ca să 
fie ascultat mai degrabă ca minte luminată decât ca rege. 
Avea spirit de observaţie, dar era lipsit de simţ profetic. Puțin 
atent față de spiritele alese, dar priceput la oameni, simțea 
nevoia să vadă ca să poată judeca. Avea un bun-simț sigur şi 
pătrunzător, o înțelepciune practică, darul vorbirii, o memorie 
nemaipomenită, de care se folosea necontenit, singura lui 
asemănare cu Cezar, Alexandru şi Napoleon. Cunoştea fapte, 
amănunte, date, nume proprii. Habar n-avea de năzuințele, de 
patimile, de geniul felurit al poporului, de îndemnurile lui 
lăuntrice, de frământările ascunse şi întunecate ale sufletelor, 
în sfârşit, de toate cele care s-ar putea nu-mi forțele nevăzute 
ale conştiinţei. Era acceptat de toți cei ce se aflau în frunte, 
dar nu şi de Franța celor mulți. Se descurca pentru că era 
iscusit. Guverna prea mult şi nu domnea destul. Era propriul 
său prim-ministru. Se pricepea de minune să facă din faptele 
mărunte o piedică în calea marilor idei. Amesteca o adevărată 
însuşire creatoare de civilizație, de ordine şi de organizare, cu 
un oarecare spirit de procedură birocratică şi de şicană. A fost 
ctitorul şi procurorul unei dinastii. Avea ceva din Carol cel 
Mare şi ceva de avocat. În sfârşit, o figură mare şi originală, 
un prinț care a ştiut să fie puternic împotriva tuturor 


îndoielilor Franţei şi a geloziei Europei. Ludovic-Filip ar fi fost 
aşezat printre oamenii de seamă ai veacului său şi printre 
cârmuitorii cei mai străluciți din istorie, dacă ar fi iubit cât de 
puţin gloria şi ar fi simţit tot atât de bine ce e mare, cum a 
simţit, ce e de folos. 

Ludovic-Filip fusese un bărbat frumos, şi îmbătrânit 
rămăsese grațios. N-a fost totdeauna pe gustul naţiunii, dar a 
plăcut totdeauna mulțimii. Plăcea. Fusese înzestrat cu acest 
dar şi avea farmec. Era lipsit de măreție. Nu purta coroană, 
deşi era rege; nici păr alb, deşi era bătrân. Înfățişarea lui 
amintea de vechiul regim şi viața lui obişnuită, de cel nou, 
alcătuind laolaltă un amestec de nobleţe şi de burghezie care 
se potrivea cu anul 1830. Ludovic-Filip era o punte de trecere 
pe treptele unui tron. Păstrase rostirea cuvintelor şi ortografia 
veche, pe care le punea în slujba părerilor moderne. lubea 
Polonia şi Ungaria, dar scria les polonois şi rostea les 
hongraisi852%:. 

Purta, uniforma gărzii naţionale, asemenea lui Carol al X- 
lea şi cordonul Legiunii de onoare, ca Napoleon. 

Se ducea rar la biserică, deloc la vânătoare, niciodată la 
Operă. Această latură a firii lui făcea parte din popularitatea 
lui burgheză. Nu avea Curte, ieşea la plimbare cu o umbrelă 
sub braț, şi umbrela asta a făcut parte mult timp din aureola 
lui. Era puţin zidar, puţin grădinar şi puţin doctor. S-a 
priceput să lase sânge unui curier care căzuse de pe cal. 
Ludovic-Filip nu pleca fără lanţetă, cum nu pleca Henric al III- 
lea fără pumnal. Ilegaliştii râdeau de acest rege caraghios, 
primul care a vărsat sânge ca să vindece. Trebuie să facem o 
deosebire între imputările pe care i le-a făcut istoria: cele care 
privesc regalitatea, cele care privesc domnia şi cele care-l 
privesc pe rege însuşi. Sunt trei coloane care dau fiecare un 
total deosebit. Înăbuşirea dreptului democratic; coborârea 
progresului pe planul al doilea; reprimarea sălbatică a 
protestelor străzii, trecerea răzmeriței prin foc şi sabie, 
măcelul din strada Transnonaini'5%%, consiliile de război, 
acapararea ţării reale de către ţara legală, guvernul care făcea 


parte dreaptă cu cei trei sute de mii de privilegiați — iată 
faptele regalității; guvernul e răspunzător de refuzul dat 
Belgieii831:, de cucerirea prea aspră a Algeriei, ca şi a Indiei de 
către englezi, mai mult cu barbarie decât cu civilizație, de 
călcarea cuvântului față de Abd-el-Kader832, de Blaye; de 
cumpărarea lui Deutzi55% şi despăgubirea lui Pritchard. 

Vina regelui e politica de familie care a trecut înaintea celei 
naționale. Scăzându-se toate acestea din socoteală, povara 
regelui descreşte. 

lată marea lui vină; a fost şovăitor în numele Franței. De 
unde vine această greşeală? 

S-o spunem. 

Ludovic-Filip a fost un rege prea mult părinte; tatăl unei 
familii, care vrea să clocească o dinastie, se teme de orice şi nu 
vrea să fie stingherit. Aşa se explică atâtea sfiiciuni exagerate, 
sfieli nemăsurate, nepotrivite cu un popor care în tradiția lui 
cetățenească are un 14 iulie, iar în tradiția lui militară 
Austerlitzul. 

De altfel, dacă lăsăm la o parte îndatoririle publice care 
trebuie împlinite înainte de orice, familia lui Ludovic-Filip 
merita dragostea pe care părintele ei i-o purta. Era minunată, 
plină de virtuți şi de talente. Una dintre fetele lui Ludovic-Filip, 
Marie d'Orleans, trecuse numele neamului ei printre artişti, 
aşa cum Charles d'Orleans îl înscrisese pe-al său printre poeți. 
Îşi prefăcuse sufletul într-o marmură pe care o botezase 
Jeanne d'Arc. Doi dintre fiii lui Ludovic-Filip îi smulseră lui 
Metternich'85*. această demagogică laudă: „Sunt nişte tineri 
cum se văd rar şi nişte prinți cum nu se mai văd alții”. 

lată adevărul asupra lui Ludovic-Filip, adevărul din care n- 
am ascuns nimic şi n-am îngroşat nimic. 

Norocul lui Ludovic-Filip, în 1830, a fost să fie prinţul 
„Egalitate”'855%, să cuprindă în el contradicţiile revoluţiei şi ale 
restauraţiei, să aibă trăsătura neliniştitoare a 
revoluționarului care se face cuminte când guvernează. Niciun 
om nu s-a adaptat vreodată mai desăvârşit la împrejurări. 
Omul şi împrejurările s-au contopit, şi întruparea s-a realizat. 


Ludovic-Filip e încarnarea lui 1830. Mai avea de partea lui şi 
alte argumente: exilul. Fusese proscris, pribeag, sărac. Trăise 
din munca lui. Acest om, stăpân al celor mai mari domenii din 
Franța, vânduse în Elveţia un cal al său bătrân, ca să aibă ce 
mânca. Dăduse lecţii de matematică la Reichenau, în vreme ce 
sora lui, Adelaida, cosea şi broda. Burghezia se înflăcărează 
când întovărăşeşte chipul unui rege cu asemenea amintiri. 
Dărâmase cu mâinile lui ultima cuşcă de fier de la Mont- 
Saint-Michel'5**%, clădită de Ludovic al XI-lea şi folosită de 
Ludovic al XV-lea. Era camaradul lui Dumouriez8*?. şi 
prietenul lui Lafayette. Făcuse parte din clubului iacobinilor, 
Mirabeau îl bătuse pe umăr, Danton îi spusese: „Tinere!” În 
'93, la douăzeci şi patru de ani, când era numai domnul de 
Chartres, asistase din umbra unei loji a Convenţiunii la 
procesul lui Ludovic al XVI-lea, atât de bine numit: „bietul 
tiran”. Fusese martor la clarviziunea oarbă a revoluţiei, care a 
zdrobit regalitatea în rege şi pe rege odată cu regalitatea, fără 
să mai ţină seama de om; la furtuna uriaşă a adunării- 
tribunal; la furia publică punându-i lui Capet8*% întrebări la 
care nu ştia să răspundă; la înspăimântătoarea clătinare a 
capului regal sub furtuna aceea întunecată; văzuse în ce 
măsură fuseseră nevinovaţi în această catastrofă şi cei care 
osândeau ca şi cel care era osândit; fusese de față la toate 
aceste fapte ameţitoare, văzuse veacurile înfățişându-se la 
tribuna Convenţiunii. Văzuse în spatele lui Ludovic al XVI-lea, 
nefericitul care era făcut răspunzător, ridicându-se în umbră 
acuzatul cel mare: monarhia. Îi rămăsese în inimă o spaimă 
smerită față de această uriaşă justiție a poporului, aproape 
tot atât de impersonală ca judecata lui Dumnezeu. 

Revoluţia lăsase în el o urmă de neşters. Amintirea lui 
purta pecetea vie a acelor ani, clipă cu clipă. Într-o zi, în faţa 
unui martor de al cărui cuvânt nu ne putem îndoi, a restabilit 
din memorie toată litera A din apelul alfabetic al Adunării 
Constituante. 

Ludovic-Filip a fost un rege fără ascunzişuri. Legile din 
septembrie sunt limpezi. Deşi ştia că lumina nu e prielnică 


privilegiilor, şi-a lăsat tronul în lumină. Istoria va ţine seama 
de această lealitate. 

Ludovic-Filip, ca toți oamenii care au părăsit scena, e 
judecat azi de conştiinţa umană. Procesul lui e însă numai la 
prima instanţă. 

N-a sunat pentru el încă ceasul în care istoria vorbeşte cu 
glasul ei liber şi respectat. N-a venit încă clipa rostirii unei 
judecăţi definitive asupra acestui rege. Asprul şi celebrul 
istoric Louis Blanc şi-a îmblânzit şi el, de curând, primul 
verdict.!832: 

Ludovic-Filip a fost ales de cei 221 şi de 1830, adică deo 
jumătate de parlament şi de o jumătate de revoluție. Oricum, 
el nu poate fi judecat aici, decât cu anumite rezerve, din 
punctul de vedere înalt din care priveşte filosofia principiul 
democratic absolut. În ochii absolutului totul e uzurpare, în 
afară de dreptul omului, mai întâi, şi de dreptul poporului, în 
al doilea rând. Dar ceea ce putem spune azi, după ce am făcut 
toate rezervele, e că, oricum ar fi privit Ludovic-Filip, luat în el 
însuşi şi din punctul de vedere al bunătăţii omeneşti, va 
rămâne, ca să ne slujim de graiul vechi al bătrânei istorii, 
unul dintre cei mai buni principi care s-au urcat pe tron. 

Ce vină are el? Tronul. Despărţiţi-l pe Ludovic-Filip de rege, 
va rămâne omul. Şi omul e bun. Câteodată e atât de bun, 
încât devine minunat. Uneori, în mijlocul celor mai apăsătoare 
griji, după o zi de luptă împotriva diplomaţiei întregului 
continent, se întorcea seara în apartamentul lui, şi acolo ce 
credeți că făcea? Covârşit de oboseală, toropit de somn, lua un 
dosar şi-şi petrecea toată noaptea revizuind un proces 
criminal, socotind că, dacă însemna ceva să țină piept Europei 
întregi, era o faptă şi mai însemnată să smulgă un om 
călăului. Se încăpățâna împotriva ministrului de justiție, 
lupta să smulgă din mâna procurorilor generali (pe care îi 
numea „flecarii legii”) arma ghilotinei. Masa lui de lucru era 
acoperită cu vrafuri de dosare. Le cerceta pe toate. I se părea 
îngrozitor să lase întâmplării nenorocitele capete osândite. 
Într-o zi îi spunea aceluiaşi martor de care am vorbit mai 


înainte: „Astă-noapte am câştigat şapte”. În timpul primilor 
ani ai domniei lui, pedeapsa cu moartea a fost ca şi abolita şi 
ridicarea din nou a eşafodului s-a făcut împotriva voinței 
regelui. Piața la Greve pierind odată cu ramura cea mare a 
familiei regale, s-a instituit o alta, burgheză, la bariera Saint- 
Jacquesi*. „Oamenii practici” au simţit nevoia unei ghilotine 
cvasi-legitime. Aceasta a fost una dintre victoriile lui Casimir 
Perieri**1, care reprezenta vederile înguste ale burgheziei, 
asupra lui Ludovic-Filip, care reprezenta latura ei liberală. 
Ludovic-Filip l-a adnotat cu mâna lui pe Beccaria*2. După 
bomba lui Fieschi€**, a exclamat: „Ce păcat că n-am fost 
rănit! Aş fi putut să-l graţiez!” Altă dată a scris, făcând aluzie 
la rezistența miniştrilor lui, în legătură cu un osândit politic 
care a fost una dintre cele mai sângeroase figuri ale timpului 
nostru: „l-am acordat graţierea, nu-mi rămâne decât s-o 
obțin”. Ludovic-Filip era blând ca Ludovic al IX-lea şi bun ca 
Henric al IV-lea. 

Iar noi zicem că în istorie, unde bunătatea e o perlă rară, cel 
bun trebuie să treacă înaintea celui care a fost mare. 

Deoarece Ludovic-Filip a fost judecat cu asprime de unii, 
fără cruțare, poate, de alţii, este firesc ca un om care l-a 
cunoscut, el însuşi o umbră astăzi, să vină să-şi depună 
mărturia în fața istoriei. Această mărturie e fără îndoială şi 
înainte de toate nepărtinitoare. Un epitaf scris de mâna unui 
mort e sincer. O umbră poate aduce mângâiere altei umbre. 
Când împarţi cu cineva întunericul aceleiaşi nopţi, ai dreptul 
să-l şi lauzi. Nu se va putea spune vreodată despre două 
morminte din exil, că unul dintre ele l-a linguşit pe celălalt. 


IV — Crăpături sub temelie 


În clipa în care drama pe care o povestim pătrundea 
adâncul unuia din norii tragici care acoperă începutul 
domniei lui Ludovic-Filip, nu puteam lăsa nimic îndoielnic, şi 
trebuia ca această carte să vină cu o lămurire asupra regelui. 


Ludovic-Filip îşi însuşise autoritatea regală fără violenţă, 
fără vreo acțiune directă săvârşită de el, ci mulțumită unei 
întorsături revoluționare, fără îndoială deosebită de țelul 
adevărat al revoluției şi în care el, ducele de Orleans, nu 
avusese nicio inițiativă personală. Se născuse prinț şi se 
credea ales rege. Nu smulsese el singur această împuternicire. 
N-o luase. Îi fusese oferită şi o primise, convins — din greşeală 
desigur, dar convins - că darul era făcut pe bună dreptate şi 
că datoria lui îi poruncea să-l primească. De aici, cârmuirea 
întemeiată pe bună-credinţă. O spunem cinstit, Ludovic-Filip 
domnind cu bună-credinţă, încrâncenarea dezlănțuită de 
luptele sociale nu poate fi pusă nici în sarcina regelui, nici 
într-a democraţiei. O ciocnire de principii seamănă cu o 
ciocnire de elemente. Oceanul apără apa, furtuna apără aerul. 
Regele apără regalitatea, democraţia apără poporul. Relativul, 
care e monarhia, se împotriveşte absolutului, care e republica. 
Societatea sângerează în acest conflict, dar suferința de azi va 
fi salvarea ei de mâine. Şi, oricum ar fi, cei care luptă între ei 
nu pot fi disprețuiți. Fără îndoială că una dintre cele două 
tabere se înşală. Dreptatea nu e asemenea colosului din 
Rodos, aşezată pe amândouă malurile deodată, cu un picior în 
republică şi celălalt în monarhie. Ea e indivizibilă, se sprijină 
pe un singur țărm. 

Să încheiem această expunere. 

Regimul de la 1830 a avut de la început o viaţă grea. Abia 
născut, a doua zi trebui să lupte. 

Abia înscăunat, regimul din iulie, atât de nou, atât de puţin 
rezistent, era hărțuit din toate părțile. 

Împotrivirea se născu de a doua zi. Poate că se născuse 
chiar în ajun, şi creştea din lună în lună; ascunsă la început, 
ieşi tot mai mult la iveală. 

Revoluţia din iulie, rău primită de regi peste hotarele 
Franței, cum am mai spus, fusese felurit interpretată în 
Franţa. 

Dumnezeu arată oamenilor vrerile lui, vădindu-le în 
evenimente, texte obscure, scrise într-o limbă misterioasă. 


Oamenii încearcă să le tălmăcească. Traduceri grăbite, 
incorecte, pline de greşeli, de lipsuri şi de contraziceri. Foarte 
puțini pricep limba divină. Cei mai pătrunzători, cei mai 
potoliți, cei mai adânci, descifrează încet, şi când ajung la 
capătul textului lor, lucrarea e săvârşită în acelaşi timp. Pe 
piața publică au şi apărut douăzeci de traduceri. Din fiecare 
traducere se naşte un partid, şi din fiecare contrazicere un 
grup de răzvrătiți. Fiecare partid crede că numai el are textul 
adevărat, fiecare bisericuţă crede că stăpâneşte lumina. 

Adesea, puterea însăşi e numai o gaşcă. 

În fiecare revoluţie sunt şi oameni care înoată împotriva 
valurilor. Sunt partidele vechi. 

Partidele vechi, care sunt legate de tradiții prin graţia lui 
Dumnezeu, socotesc că revoluțiile nu sunt altceva decât o 
urmare a dreptului la revoltă, şi ai dreptul la rândul tău să te 
revolți împotriva lor. Revoluţia, fiind o împlinire normală, 
cuprinde în ea propria ei legitimitate, pângărită câteodată de 
falşii revoluționari, dar care stăruie chiar mânjită, şi 
supravieţuieşte chiar însângerată. Revoluţiile nu se nasc 
dintr-un accident, ci din necesitate. O revoluţie e o întoarcere 
de la nefiresc la real. Este pentru că trebuie să fie. 

Şi totuşi vechile partide legitimiste au atacat revoluţia din 
1830 cu toată violența care ţâşneşte dintr-o falsă judecată. 
Greşelile sunt proiectile excelente. Ei loveau cu iscusința 
revoluția acolo unde era slabă, unde avea o ruptură în zale, în 
lipsa ei de logică. Atacau revoluţia în regalitatea ei şi strigau: 
„Pentru ce are nevoie revoluția de rege?” Orbii aceştia, 
câteodată ochesc bine. 

Republicanii scoteau acelaşi strigăt, dar, venind de la cei, 
strigătul era logic. Ceea ce era orbire la legitimişti era 
clarviziune la democrați. Anul 1830 înşelase poporul. 
Democraţia, furioasă, îl mustra. 

Regimul din iulie se zbătea, atacat deopotrivă în numele 
trecutului şi al viitorului. El reprezenta clipa de față, 
războindu-se, de o parte, cu veacurile monarhice, de alta, cu 
dreptul veşnic. 


Nu numai atât, dar față de străinătate, 1830, nemaifiind 
revoluție şi devenind monarhie, trebuia să se ţină la pas cu 
Europa. Trebuia să păstreze pacea, altă greutate. O armonie 
pe care vrei s-o realizezi împotriva logicii e adesea mai 
dăunătoare, decât un război. Din conflictul acesta surd, 
mereu înăbuşit, dar mereu ameninţător, s-a născut pacea 
armată, acest expedient costisitor al civilizație suspecte ei 
însăşi. 

Regalitatea din iulie se smucea în şleauri, cu toate că avea 
înhămate la ea guvernele Europei. Metternich i-ar fi pus 
bucuros zăbală. Împinsă de progres în Franța, împingea 
înainte monarhiile Europei, rămase pe loc. Era remorcată şi 
remorca la rândul ei. 

Între timp, în interior bântuiau, înlănțuite între ele, atâtea 
probleme sociale: sărăcia, proletariatul, salariile, educaţia, 
pedepsele, prostituţia, soarta femeii, bogăţia, mizeria, 
producția, consumația, repartiția, schimbul, moneda, creditul, 
dreptul capitalului, dreptul muncii. Grozavă povară! 

În afară de partidele politice propriu-zise se mai desemna şi 
o altă mişcare. Fierberii democratice îi răspundea fierberea 
filosofică. Elita se simţea tulburată ca şi mulțimea; în alt chip, 
dar nimic mai mult. 

Gânditorii meditau, pe când pământul, adică poporul 
străbătut de curente revoluționare, tremura zguduit de nu 
ştiu ce vagi smucituri nervoase. Gânditorii, unii izolați, 
întruniți în familii, aproape în frăţii, răscoleau problemele 
sociale în linişte, dar adânc, ca nişte mineri neclintiți, care îşi 
săpau galeriile în profunzimile unui vulcan, abia stingherit de 
zguduiri surde şi de întrevăzute focuri pâlpâitoare. 

Liniştea aceasta nu era spectacolul cel mai puţin frumos al 
acestei epoci zbuciumate. 

Aceşti oameni lăsau chestiunea drepturilor în seama 
partidelor politice. Ei se ocupau de problema fericirii. Voiau să 
dobândească de la societate bunăstarea omului. 

Ridicau problemele materiale - problema agricolă, 
industrială şi comercială - aproape la demnitatea unei religii. 


În civilizaţie, aşa cum se întocmeşte ea, puţin de către 
Dumnezeu şi mult de către om, interesele se combină, se 
împletesc şi se contopesc în aşa chip, încât formează o 
adevărată stâncă, după o lege dinamică, studiată cu multă 
răbdare de economişti, aceşti geologi ai politicii. 

Oamenii aceştia care se grupau sub diferite denumiri, dar 
care pot fi numiți toţi cu titlul general de socialişti, căutau să 
străpungă stânca şi să facă să țâşnească din ea apa vie a 
fericirii omeneşti. 

Lucrările lor îmbrăţişau totul, de la problema eşafodului 
până la aceea a războiului. Adăugau la dreptul omului, 
proclamat de revoluția franceză, dreptul femeii şi al copilului. 

E uşor de înţeles pentru ce, din diferite motive, nu tratăm 
aici în adâncime, şi din punct de vedere teoretic, problemele 
ridicate de socialism. Ne mărginim să le indicăm. 

Toate problemele pe care şi le puneau socialiştii, lăsând la o 
parte viziunile cosmogonice, visarea şi misticismul, pot fi 
reduse la două probleme principale: 

Prima problemă: a produce bogăţia. 

A doua problemă: a o distribui. 

Prima problemă cuprinde pe aceea a muncii. 

A doua e, de fapt, problema salariilor. 

În prima problemă e vorba de folosirea energiilor. 

În cea de-a doua, de distribuţia bunurilor. 

Dintr-o bună folosire a energiilor rezultă puterea publică. 

Dintr-o bună distribuție a bunurilor rezultă fericirea 
individuală. 

O bună distribuţie nu înseamnă o distribuție egală, ci una 
echitabilă. Prima egalitate se întemeiază pe echitate. 

Prosperitatea socială rezultă din această îmbinare: puterea 
publică în afară, fericirea individului înăuntru. 

Prosperitatea socială înseamnă omul fericit, cetățeanul 
liber, națiunea mare. 

Anglia rezolvă prima din aceste două probleme. Ea ştie 
minunat să creeze bogății, dar le împarte prost. E o soluție 
desăvârşită numai pe o latură, care duce în chip fatal la două 


extreme: belşug monstruos şi mizerie monstruoasă. Unii, cei 
puțini, au toate bucuriile, alții, adică poporul, toate lipsurile. 
Privilegiul, monopolul, favorurile, feudalitatea folosesc munca 
însăşi. Situaţie falsă şi primejdioasă, care aşază puterea 
publică pe mizeria celor mulți şi care întemeiază măreția 
statului pe suferințele individului. Măreţie rău alcătuită, în 
care se împletesc toate elementele materiale şi în care nu intră 
niciun element moral. 

Amândouă problemele, pentru a fi bine rezolvate, trebuie 
rezolvate laolaltă. Amândouă soluțiile trebuie să fie contopite 
într-una singură. 

Rezolvaţi numai prima problemă şi veți fi Veneţia, veţi fi 
Anglia. Veţi avea o putere artificială ca Veneţia, sau o putere 
materială ca Anglia. Veţi fi un bogat rău. Veţi pieri prin 
mersul lucrurilor, cum a murit Veneţia, sau printr-un 
faliment, cum va cădea Anglia, şi lumea vă va lăsa să cădeţi şi 
să muriți, pentru că lumea lasă să cadă şi să moară tot ceea 
ce nu e decât egoism, tot ceea ce nu reprezintă o virtute sau o 
idee pentru neamul omenesc. 

E de la sine înţeles că prin cuvintele Veneţia şi Anglia nu 
desemnăm popoarele, ci construcțiile sociale, oligarhiile 
suprapuse națiunilor, şi nu înseşi naţiunile. Naţiunile se 
bucură totdeauna de respectul şi de simpatia noastră. 
Veneţia, ca popor, va renaşte. Anglia, ca aristocrație, va cădea, 
dar Anglia ca naţiune e nemuritoare. 

Acestea fiind spuse, să mergem mai departe. 

Rezolvaţi cele două probleme, încurajaţi-l pe bogat şi 
ocrotiți-l pe sărac, suprimaţi mizeria, puneţi capăt exploatării 
nedrepte a celui sărac de către bogat, puneţi frâu geloziei celui 
care e încă pe drum faţă de cel care a ajuns la capăt, potriviți 
matematic şi frățeşte salariul după muncă, adăugați 
învățământul gratuit şi obligatoriu al copilului, faceţi din 
ştiinţă temelia bărbăţiei, dezvoltați inteligențele punând 
braţele la muncă, fiți în acelaşi timp un popor puternic şi o 
familie de oameni fericiți, democratizați proprietatea nu 
desființând-o, ci universalizând-o aşa ca fiecare cetățean, fără 


excepție, să fie proprietar, lucru mai uşor decât se crede; în 
două cuvinte, învățați să produceţți bogăţia şi s-o distribuiţi, şi 
veți avea laolaltă măreţia materială şi măreția morală. Atunci 
veți fi vrednici să vă numiţi Franţa. 

lată ce spunea socialismul, în afară de câteva secte căzute 
în rătăcire. lată ce căuta în fapte, ce plămădea în suflete. 

Admirabile eforturi! Sfinte încercări! 

Pe Ludovic-Filip îl preocupau în mod dureros toate aceste 
doctrine şi teorii: necesitatea neobişnuită pentru un om de 
stat de a ţine seamă de filosofi; adevărurile nedesluşite încă, pe 
care le întrevedea: politica nouă care trebuia creată, în acord 
cu lumea veche, dar fără prea multe nepotriviri cu idealul 
revoluționar, situaţie în care trebuia să-l întrebuințeze pe 
Lafayette ca să-l apere pe Polignac**; intuiţia progresului 
care se simte în răscoală; credința lui în revoluţie. Poate că 
ajunsese la o resemnare născută din acceptarea vagă a unui 
drept definitiv superior; îl preocupa voința de a nu se înstrăina 
de propria lui rasă, spiritul lui de familie, respectul lui sincer 
pentru popor, propria lui cinste. Câteodată, aşa puternic şi 
curajos cum era, se simțea împovărat de greutatea de a fi rege. 

Simţea sub picioarele lui o primejdioasă destrămare, care 
nu era totuşi o năruire totală, pentru că Franţa era Franța 
mai mult decât oricând. 

Grămezi de nori negri acopereau zarea. O umbră ciudată. 
Din ce în ce mai aproape, se întindea peste oameni, peste 
lucruri, peste idei, umbră care se năştea din mânie şi din 
sisteme. Tot ceea ce fusese înăbuşit în grabă se mişca şi se 
frământa. Câteodată, conştiinţa omului cinstit avea nevoie să 
respire adânc, atâta apăsare era în aerul în care sofismele se 
amestecau cu adevărurile. Sufletele tremurau în această 
tulburătoare nelinişte socială ca frunzele în apropierea 
furtunii. Tensiunea electrică era atât de mare, încât câteodată, 
primul venit, un necunoscut, scăpăra lumină. Pe urmă cădea 
iarăşi întunericul nopţii. Din când în când, câte un bubuit 
surd şi adânc te făcea să pricepi câte trăsnete purtau în ei 
norii. 


Trecuseră numai douăzeci de luni de la revoluția din iulie, 
şi anul 1832 începuse plin de ameninţări şi de inevitabil. La 
freamătul întunecat al ideilor se adăuga clocotul întunecat al 
evenimentelor; poporul era în cumplită sărăcie; muncitorii 
fără pâine; ultimul prinț Conde€ dispăruse în întunerici8%:; 
Bruxellesul alungase dinastia de Nassau'**, aşa cum Parisul 
îi alungase pe Burboni. Belgia se oferise unui prinț francez şi 
se dăduse unui prinț englez; Nicolae, țarul rus ne ura; doi 
diavoli din sud erau în spatele nostru; Ferdinand din Spania şi 
Miguel din Portugalia; în Italia pământul se cutremura, 
Metternich întindea mâna asupra Bolognei; Franța încolțea 
Austria la Ancona'8*7, în nord se auzea un ciocan sinistru care 
închidea din nou Polonia în sicriul ei'8*%; din întreaga Europă 
priviri furioase erau ațintite asupra Franţei; Anglia era o 
aliată îndoielnică, gata să dea brânci celui care s-ar fi clătinat 
şi să se arunce asupra celui care ar fi căzut: pairii se 
ascundeau în spatele lui Beccaria ca să refuze legii patru 
capetei5%%. florile de crin erau rase de pe trăsura regelui; 
crucea smulsă de pe Notre-Dame; Lafayette disprețuit; Laffitte 
ruinat!85%, Benjamin Constant mort în mizerie; Casimir Perier 
răpus de povara cârmuirii. Molima politică şi molima socială 
izbucniseră în acelaşi timp în cele două capitale ale regatului, 
una oraşul gândirii, cealaltă oraşul muncii; la Paris războiul 
civil, la Lyon războiul servil51:, aceeaşi lumină de pârjol în 
amândouă cetățile. O lumină roşie de crater pe fruntea 
poporului. Sudul fanatizat, vestul în fierbere, ducesa de Berry 
încercând să răscoale Vandeea; comploturi, conspirații, 
răzmerițe, holeră, adăugau la vuietul sumbru al ideilor, 
tumultul sumbru al evenimentelor. 


V - Fapte din care izvorăşte istoria şi pe 
care istoria nu le cunoaşte 


Toate se înrăutățiseră către sfârşitul lui aprilie. Neliniştea 
devenea clocot. Din anul 1830 se iviseră ici şi colo mici 


răscoale locale înăbugşite repede, dar gata să se aprindă din 
nou: semne ale unei fierberi mocnite. Se pregătea în umbră 
ceva groaznic. Se zăreau liniile nedesluşite şi rău luminate ale 
unei revoluții cu putință. Franța privea spre Paris. Parisul 
privea spre cartierul Saint-Antoine. 

Cartierul Saint-Antoine, încins pe tăcute, începea să fiarbă. 

Cârciumile din strada Charonne erau încruntate şi 
furtunoase. 

Era pusă în discuţie pur şi simplu soarta guvernului. Se 
discuta în public dacă trebuie să se înceapă lupta. În odăiţele 
din dosul prăvăliilor, lucrătorii erau puşi să jure că la primul 
strigăt de alarmă vor ieşi în stradă şi „vor lupta fără să ţină 
socoteală de numărul duşmanilor”. După ce se legau prin 
jurământ, un vorbitor din fundul cârciumii „işi limpezea 
glasul" şi spunea; „Ai înțeles? Ai jurat!” Câteodată se suiau la 
primul etaj, într-o odaie zăvorâtă, şi acolo se petreceau scene 
aproape masonice. Depuneau jurământ inițiatului că-l vor 
sluji ca pe un părinte. Aceasta era formula. 

În încăperi scunde se citeau broşuri „subversive”. „Clevetesc 
împotriva stăpânirii”, spune un raport secret din vremea 
aceea. Se auzeau cuvinte ca acestea; „Nu ştim cine sunt şefii. 
Noi ăştialalți nu vom afla ziua decât cu două ceasuri înainte”. 
Un lucrător spunea: „Suntem trei sute, punem fiecare câte 
cincizeci de centime şi strângem o sută cincizeci de franci, să 
fabricăm gloanţe şi pulbere”. Altul spunea; „Nu trebuie şase 
luni, nu-i nevoie nici de două; în mai puţin de cincisprezece 
zile o să fim pe aceeaşi treaptă cu guvernul. Putem să le ţinem 
piept cât douăzeci şi cinci de mii de oameni”. Altul spunea: 
„Nu dorm toată noaptea, ca să fac cartuşe”. 

Din când în când, oameni „imbrăcaţi ca burghezii, cu haine 
frumoase” veneau „făcând pe grozavii”, păreau că poruncesc, 
strângeau mâna fruntaşilor şi plecau. Niciodată nu stăteau 
mai mult de zece minute. Schimbau în şoaptă cuvinte cu 
înțeles: „Complotul e copt, treaba e gata”. Toţi bâzâiau acelaşi 
lucru, ca să întrebuințăm expresia cuiva care a fost de faţă. 
Exaltarea ajunsese atât de mare, încât într-o zi un lucrător 


|? 


strigă în mijlocul cârciumii: „N-avem arme!” Unul dintre 
tovarăşii lui răspunse: „Nu-i nimic; au soldaţii!” parodiind, 
fără să ştie, proclamația lui Bonaparte în fața armatei Italiei. 
„Când aveau să-şi comunice secrete, spune un raport, se 
întâlneau în altă parte”. Nu pricepem ce mai puteau ascunde, 
după ce spuneau câte spuneau. 

Întrunirile erau de obicei periodice. La unele nu luau parte 
decât opt sau zece, totdeauna aceiaşi. La altele intra cine voia 
şi sala era atât de ticsită, încât oamenii trebuiau să stea în 
picioare. Unii veneau din entuziasm şi patimă, alții pentru că 
le era în drum când se duceau lucru. În cârciumile astea se 
aflau, în vremea revoluției, şi femei patriote care-i sărutau pe 
Noii-veniți. 

Alte fapte pline de înţeles vorbeau limpede. 

Un om intra într-o cârciumă, bea şi ieşea zicând: 
„Cârciumare, socoteala o să ţi-o plătească revoluţia”. 

Agenţii revoluționari erau aleşi într-o cârciumă din strada 
Charonne. Voturile se strângeau într-o şapcă. 

Lucrătorii se mai adunau la un maestru de scrimă de pe 
strada Cotte. Pe perete era o panoplie în care se aflau spade de 
lemn, bastoane şi florete. Într-o zi s-au scos bumbii din 
vârfurile floretelor. Un muncitor zicea „Suntem douăzeci şi 
cinci, dar eu nu sunt pus la socoteală, pentru că sunt socotit 
drept o maşină”. Maşina asta a fost mai târziu Quenisseti852:. 

Faptele care se pregăteau căpătau încet un fel de 
notorietate ciudată. O femeie care-si mătura pragul îi spunea 
alteia: „De mai multă vreme se lucrează de zor la făcutul 
cartuşelor”. Proclamaţiile adresate gărzilor naţionale ale 
ministerelor erau citite în mijlocul străzii. Una dintre ele era 
semnată: Burtot, negustor de vinuri. 

Într-o zi, la uşa unui cârciumar din piaţa Lenoir, un bărbat 
care purta o barbă ca o salbă şi avea un accent italienesc se 
sui pe un pietroi şi citi în gura mare un manifest ciudat, care 
părea alcătuit de-o putere ocultă. În jurul lui se strânseseră 
grupuri de oameni care aplaudau. Pasajele care răscoleau cel 
mai mult mulțimea au fost adunate şi notate: „Ideile noastre 


sunt interzise, proclamațiile noastre sunt rupte, cei care le 
afişează sunt pândiți şi azvârliți în închisori...” „Catastrofa 
care a distrus industria bumbacului ne-a convins şi pe noi, 
oamenii paşnici”. „Viitorul popoarelor se zămisleşte în 
rândurile noastre, ale celor necunoscuţi.” „lată, spunem 
lucrurilor pe nume: acțiune sau reacțiune, revoluție sau 
contrarevoluţie? În epoca noastră nimeni nu mai crede nici în 
inerție, nici în nemişcare. Pentru popor sau împotriva 
poporului? lată întrebarea! Alta nu el...” „În ziua când nu vă 
vom mai fi pe plac, tăiați-ne capul, dar până atunci ajutați-ne 
să mergem...” 

Toate acestea — ziua în amiaza mare. 

Alte întâmplări, încă şi mai cutezătoare, erau suspecte 
poporului tocmai din pricina îndrăznelii lor. La 4 aprilie 1832, 
un trecător se sui pe un bolovan din colțul străzii Sainte- 
Marguerite şi strigă: „Sunt babuvist!” Dar sub Babeuf poporul 
îl bănuia pe Gisquet'85%. 

Trecătorul spuse între altele: 

— Jos proprietatea! Opoziția de stânga e laşă şi trădătoare. 
Când vrea să aibă dreptate, predică revoluția. E democrată ca 
să nu mănânce bătaie şi regalistă ca să nu lupte. Republicanii 
sunt fățarnici. Cetăţeni muncitori, nu vă încredeți în 
republicani! 

— Tăcere, cetățene spion! strigă un muncitor. 

Strigătul acesta puse capăt discursului. 

Se petrecură incidente ciudate. 

Pe înserat, un muncitor s-a întâlnit aproape de canal cu un 
„bărbat bine îmbrăcat”, care îl întrebă: „Unde te duci, 
cetățene?” „Domnule, îi răspundea muncitorul, n-am cinstea 
să vă cunosc.” „Eu te cunosc foarte bine.” Şi bărbatul adăuga: 
„Nu te teme! Sunt agentul comitetului. Eşti bănuit că n-ai fi 
prea sigur. Să ştii că dacă destănui ceva suntem cu ochii pe 
tine.” Strângea apoi mâna muncitorului şi pleca spunând: „O 
să ne mai vedem în curând”. 

Poliția, la pândă, auzea nu numai în cârciumi, dar şi pe 
stradă dialoguri suspecte. 


— Fă tot ce poţi să te primească cât mai repede, îi spunea 
un țesător unui tâmplar. 

— De ce? 

— În curând o să înceapă focul. 

Doi trecători în zdrenţe schimbau între ei aceste cuvinte, 
vrednice de luat în seamă, pline de o răzvrătire grosolană, 
vădită: 

— Cine cârmuieşte ţara? 

— Ei, cine? Domnul Philippe. 

— Da de unde! Burghezia. 

Se înşală cine crede că dăm cuvântului jacherieS*t un 
înțeles urât. Ţăranii erau săraci. Şi cei cărora le e foame au 
dreptate. 

Altă dată auzeai vorbind doi trecători. Unul îi spunea 
celuilalt: 

— Avem un plan bun de atac. 

Dintr-o conversaţie intimă între patru oameni care şedeau 
pe vine într-un şanţ, la răscrucea barierei Trâne, nu puteai 
prinde decât vorbele astea: 

— O să facem tot ce s-o putea ca „dumnealui” să nu se mai 
plimbe prin Paris. 

— Care dumnealui? Ameninţare plină de taine. 

„Şefii principali”, cum se spunea în mahala, se ţineau 
deoparte. Se credea că se întâlnesc, ca să se sfătuiască, într-o 
cârciumă aproape de Saint-Eustache. Un anume Aug — şeful 
societății de ocrotire a croitorilor, din strada Mondâtour — 
trecea drept intermediarul principal dintre şefi şi foburgul 
Saint-Antoine. De altfel, şefii aceştia au fost totdeauna 
învăluiţi în foarte multă taină şi niciun fapt sigur n-a putut să 
dezmintă mândria ciudată a acestui răspuns dat mai târziu 
de un acuzat curții pairilor: 

— Cine era şeful vostru? 

— N-am cunoscut şi n-am recunoscut niciunul. 

Deocamdată nu erau decât vorbe străvezii, dar vagi; 
câteodată vorbe goale, frânturi, vorbe de clacă. Dar se mai 
iveau şi alte semne. Un tâmplar care bătea nişte scânduri 


într-un gard pe strada Reuilly, în jurul unui loc pe care se 
ridica o casă, găsi pe locul acela o bucata dintr-o scrisoare 
ruptă pe care se mai puteau citi cuvintele acestea: 

„... Comitetul trebuie să ia măsuri ca să împiedice recrutarea 
în secțiile diferitelor societăți...” 

ŞI în post-scriptum: 

„Am aflat că în strada Faubourg Poissonniere, nr. 5 bis, 
există la un armurier cinci sau şase mii de puşti. Secţiunea nu 
posedă arme.” 

Tâmplarul îşi pierdu cumpătul şi arătă hârtia vecinului lui, 
dar găsi, la câţiva paşi mai departe, altă hârtie, ruptă şi ea, şi 
mai plină de înţeles, pe care o vom reproduce aici aşa cum era, 
pentru înțelesul istoric al acestor documente ciudate: 


2 AC 


E 
Învăţaţi lista pe dinafară. 
Pe urmă rupeți-o. Cei admişi vor face la fel după ce le veți 
transmite ordinele. 
Salutare şi frăţie 
Î. 
u og a! fe 


Persoanele care au cunoscut atunci taina acestei hârtii 
găsite au aflat abia mai târziu subințelesul celor patru 
majuscule: guinturioni, centurioni, decurioni şi eclerori, şi 
tâlcul literelor u og a! fe, care însemnau 15 aprilie 1832. Sub 
fiecare majusculă erau scrise nume urmate de indicații foarte 
caracteristice. De pildă: „Q. Bannerel, 8 puşti, 83 cartuşe. Om 
sigur”. „C. Boubiere, 1 pistol, 40 cartuşe”. „D. Rollet, 1 floretă, 


1 pistol. 1 livră pulbere.” „E. Tessier, 1 sabie, 1 raniță... Om de 
cuvânt.” „Terreur, 8 puşti. Viteaz.” 

În sfârşit, tâmplarul găsi în aceeaşi curte o a treia hârtie, pe 
care era scrisă, cu creionul, dar citeţ, lista asta enigmatică: 

Unitate. Blanchard. Arbre-Sec. 6 

Barra. Soize. Salle-au-Comte. 

Kosciusko. Aubry măcelarul? 

J.J.R. 

Caius Gracchus. 

Drept de revizie. Dufond. Cuptor. 

Căderea girondinilor. Derbac. Maubuee. 

Washington. Pinson. 1 pist. 86 cart. 

Marseieză. 

Suveranit. poporului. Michel. Quincampoix. 

Sabre. 

Hoche. 

Marceau. Platon. Arbre-Sec. 

Varşovia. Tilly, vânzătorul Popularului. 


Burghezul onest, în mâinile căruia a rămas lista aceasta, î- 
a cunoscut semnificația. Se pare că ea cuprindea 
nomenclatura completă a secțiilor celui de-al patrulea sector 
al Societăţii drepturilor omului5*:, cu numele şi adresele şefilor 
de secții. Astăzi, când toate aceste întâmplări rămase în 
umbră nu mai sunt decât istorie, o putem publica. Trebuie să 
spunem, însă, că această hârtie a fost găsită înainte de a se fi 
înființat Societatea drepturilor omului. Poate că era numai 
schița ei. 

Totuşi, faptele concrete începeau să iasă la iveală după 
cuvintele rostite şi cele scrise. 

În strada Popincourt s-au găsit în sertarul unui scrin, la un 
negustor de vechituri, şapte foi de hârtie cenuşie, toate 
împăturite la fel, în patru. În fiecare din foi se aflau alte 
douăzeci şi şase de pătrăţele din aceeaşi hârtie cenuşie, 
îndoită în formă de cartuş, şi un cartonaş pe care: scria: 

SULUL PCL ci tt aaa 12 uncii 


Pucioasă............... 2 uncii 
Cărbune............... 2 uncii şi jumătate 


TA NOL ea ba i ps aa 2 uncii 


Procesul-verbal de confiscare constată că sertarul 
răspândea un miros pătrunzător de pulbere. 

Un zidar, care se întorcea acasă după ce-şi isprăvise ziua de 
muncă, uită un pacheţel pe o bancă, lângă podul Austerlitz. 
Pachetul fu dus la corpul de gardă. Se găsiră în el două 
dialoguri tipărite, semnate LahautiereS5*%, un cântec cu titlul: 
Muncitori, uniţi-vă! şi o cutie de tinichea plină de cartuşe. 

Un muncitor, bând un pahar cu un tovarăş, se plânse că-i e 
prea cald, şi când celălalt întinse mâna să-l pipăie, dădu de un 
pistol sub vestă. 

Într-un şanţ de pe bulevard, între cimitirul Pere-Lachaise şi 
bariera Trâne, în locul cel mai pustiu, nişte copii care se jucau 
găsiră sub un maldăr de talaş şi tărâţe un sac în care se aflau 
un tipar de gloanțe, o presă de lemn pentru cartuşe, un taler 
de lemn mânjit de pulbere de vânătoare şi o strachină mică de 
tuci, în care se deosebeau urme vădite de plumb topit. 

Nişte agenţi de poliție care intrară pe neaşteptate, la ora 
cinci dimineața, la un oarecare Pardon, care făcu parte mai 
târziu din secția Barricade-Merry şi fu ucis în răscoala din 
aprilie 1834, îl găsiră în picioare lângă pat, cu mâinile pline de 
cartuşe pe care tocmai le umplea. 

La ceasul la care muncitorii se odihnesc, doi oameni 
fuseseră văzuți întâlnindu-se între bariera Picpus şi bariera 
Charenton, pe o străduță mărginaşă, între două ziduri, lângă 
un cârciumar care avea un „joc de Siam”87 în fața uşii. Unul 
scotea de sub cămaşă un pistol şi i-l întindea celuilalt. În clipa 
când voia să i-l dea, băgă de seamă că năduşeala de pe pieptul 
lui umezise niţel pulberea. Deschise pistolul şi-i mai adăugă 
puţină pulbere pe lângă aceea care se găsea în fundul ţevii. 
Apoi se despărțiră. Un anume Gallais, ucis mai târziu în 
strada Beaubourg, în ciocnirea din aprilie, se lăuda că are la el 


şapte sute de cartuşe şi douăzeci şi patru de cremene pentru 
puşcă. 

Guvernul primi într-o zi vestea că în anumite cartiere se 
împărțiseră arme şi două sute de mii de cartuşe. Peste o 
săptămână fură împărţite alte treizeci de mii de cartuşe. 
Lucru ciudat, poliția nu putu găsi niciunul. O scrisoare 
interceptată spunea: „Nu e departe ziua în care optzeci de mii 
de patrioţi se vor aduna sub arme în patru ore”. 

Toată fierberea aceasta era fățişă şi, s-ar putea spune, 
mocnită. Răscoala de neînlăturat îşi pregătea furtuna în 
linişte, sub ochii stăpânirii. Frământarea aceasta subterană, 
dar de pe acum lesne de bănuit, avea toate ciudățeniile. 
Burghezii, de pildă, stăteau de vorbă cu lucrătorii despre ceea 
ce se pregătea. Se spunea: „Ce se mai aude cu răscoala?” pe 
tonul pe care s-ar fi spus: „Ce mai face nevasta dumitale?” 

Un negustor de mobile din strada Moreau întreba: „Ei, pe 
când atacul?” 

Alt negustor spunea: „Atacul se va da în curând. Ştiu eu. 
Acum o lună erați cincisprezece mii acum sunteți douăzeci şi 
cinci de mii.” Îşi oferea puşca lui, iar un alt vecin voia să vândă 
un pistol cu şapte franci. 

Febra revoluționară creştea. Se întinsese în toate ungherele 
Parisului şi ale Franţei. Pulsa pretutindeni. Reţeaua 
societăților secrete începea să se întindă asupra ţării, ca 
membranele care iau naştere din anumite inflamații şi se 
formează în corpul omenesc. Din Asociaţia Prietenii poporului, 
care era în acelaşi timp şi publică şi secretă, se născuse 
Societatea drepturilor omului, care îşi data astfel ordinele de zi: 
Pluvi6se, al 40-lea an al erei republicane*. Ea avea să 
supraviețuiască hotărârii curţii cu juri ce-i pronunţase 
dizolvarea şi nu şovăia să-şi boteze secțiunile cu aceste nume 
pline de înţeles: 

Sulițele. 

Clopotul. 

Tunul de alarmă. 

Boneta frigiană. 


21 ianuarie. 
Zdrenţăroşii. 
Hoinarii. 
Înainte, marş! 
Robespierre. 
Niveau. 

Ca ira'85% 


Societatea drepturilor omului inițiase Societatea acțiunii. Cei 
care nu mai aveau răbdare se desprindeau de matcă şi o luau 
înainte. Alte asociaţii încercau să recruteze membri din sânul 
marilor societăți-mume. Secționarii se plângeau că sunt traşi 
în toate părțile. Aşa erau: Societatea galică şi Comitetul 
organizator al municipalităților. Aşa erau asociaţiile pentru 
libertatea presei, pentru libertatea individuală, pentru 
insurecția poporului, împotriva impozitelor indirecte. Mai erau 
apoi: Societatea muncitorilor egalitari, care se împărțea în trei 
fracțiuni: egalitarii, comuniştii şi reformiştii. Mai era apoi 
Armata Bastiliei, un fel de cohortă organizată milităreşte: 
patru oameni comandați de un caporal, zece de un sergent, 
douăzeci de un sublocotenent şi patruzeci de un locotenent. 
Niciodată nu se cunoşteau între ei mai mult de cinci oameni. 
Era o creație în care prevederea se îmbina cu curajul şi care 
părea însuflețită de geniul Veneţiei. Comitetul central, care era 
în fruntea ei, avea două braţe: Societatea de acțiune şi Armata 
Bastiliei. O asociaţie legitimistă, Cavalerii fidelității, s-a 
strecurat şi ea printre aceste afiliații republicane. Fu 
demascată şi respinsă. 

Societăţile pariziene se ramificau în oraşele principale. Lyon, 
Lille, Nantes şi Marsilia îşi aveau şi ele Societatea drepturilor 
omului, Cărbunarii şi Oamenii liberi ai lor. La Aix exista o 
societate revoluționară care se numea Cougourde. Am mai 
pomenit despre ea. 

La Paris, cartierul Saint-Marceau nu era mai puțin în 
fierbere decât cartierul Saint-Antoine, şi nici şcolile nu erau 
mai puțin frământate decât cartierele. Studenţii se adunau 


într-o cafenea din strada Saint-Hyacinthe şi în cârciuma 
Şapte biliarde din strada Mathurins-Saint-Jacques. Societatea 
Prietenii A.B.C-ului, afiliată mutualiştilor din Angers şi 
Cougourdei din Aix, se aduna, după cum am văzut, în 
cafeneaua Musain. Tinerii aceştia se mai întâlneau, cum am 
mai spus, într-un birt numit Corint, de pe lângă strada 
Mond&tour. Întâlnirile acestea erau secrete. Altele erau însă 
fățişe şi se poate vedea până unde mergeau cu îndrăzneala din 
această frântură de interogatoriu luat mai târziu într-un 
proces: „Unde se ţinea asta?” „În strada la Paix.” „La cine?” „În 
stradă”. „Ce secțiune era acolo?” „Una singură”. „Care>” 
„Secţia Manuel”. „Cine era şef>” „Eu.” „Eşti prea tânăr ca să fi 
luat singur greaua răspundere de a ataca guvernul. De unde 
îți veneau instrucțiile?”. „De la comitetul central.” 

Armata era minată ca şi populaţia, cum au dovedit-o mai 
târziu mişcările de la Bâford, de la Luneville şi de la Epinal'850. 
Se conta pe regimentul cincizeci şi doi, pe al cincilea, al 
optulea, al treizeci şi şaptelea şi pe al douăzecilea de infanterie 
uşoară. În Bourgogne şi în celelalte oraşe din sud se sădea 
arborele libertăţii, care era un stâlp cu o tichie roşie în vârf. 

Aceasta era situaţia. 

În cartierul Saint-Antoine, mai mult decât în oricare altul, 
această situație era foarte serioasă. Acolo era punctul sensibil. 
Acest cartier vechi, populat ca un furnicar, harnic, curajos şi 
neastâmpărat ca un stup, fremăta, în aşteptare, de dorința 
unei ciocniri. Munca nu se întrerupea, dar totul era plin de 
freamăt. Înfăţişarea lui aspră şi întunecată nu se poate 
descrie. Sunt aci disperări sfâşietoare ascunse sub un acoperiş 
de mansardă. Dar există şi inteligențe arzătoare şi alese. E 
totdeauna primejdios, ca extremele să se atingă; mai ales când 
acestea sunt disperarea şi inteligența. 

Cartierul  Saint-Antoine mai avea şi alte pricini de 
tulburare, pentru că resimțea rând pe rând toate consecințele 
crizelor politice: crize comerciale, falimente, greve, şomaj. În 
vreme de revoluție mizeria este efect şi cauză în acelaşi timp. 
Dă o lovitură şi o primeşte înapoi. Populaţia aceasta, plină de 


o virtute mândră, de înfrigurare, gata oricând să pună mâna 
pe armă, gata să facă explozie, nervoasă, adâncă, minată, nu 
părea decât să aştepte o scânteie. De câte ori plutesc la orizont 
scântei purtate de curentul evenimentelor, nu te poţi opri să 
nu te gândeşti la cartierul Saint-Antoine şi la întâmplarea 
plină de primejdii care a aşezat la porțile Parisului pulberăria 
aceasta de suferinţe şi idei. 

Cârciumile din cartierul Saint-Antoine, despre care am 
vorbit de mai multe ori în această schiță, au o notorietate 
istorică. Când vremurile sunt tulburi, oamenii se amețesc în 
ele mai mult cu vorbe decât cu vin. Circulă de la una la alta 
un fel de spirit profetic şi un suflu de viitor care umple inimile 
şi înalță sufletele. Cârciumile din mahalaua Saint-Antoine 
seamănă cu cele de pe muntele Aventin, clădite peste peştera 
SibylleiS*t: şi care comunicau cu suflul sacru din adânc, 
cârciumi în care mesele erau un soi de trepiede şi unde se bea 
ceea ce Ennius'8*2: numea vinul sibyllinisS*. 

Mahalaua Saint-Antoine e un rezervor de forțe populare. 
Cutremurul revoluționar deschide acolo crăpături prin care 
curge suveranitatea poporului. Aceasta poate face şi rău, se 
poate înşela ca oricare alta, dar îşi păstrează măreţia ei chiar 
când greşeşte drumul. 

În anul '93, fie că era ziua fanatismului, fie că era a 
entuziasmului, după ideea care bântuia şi care era bună sau 
rea, porneau din cartierul Saint-Antoine când legiuni 
sălbatice, când cete eroice. 

Să ne lămurim asupra cuvântului sălbatic. Ce voiau acei 
oameni zbârliți, care se aruncau asupra bătrânului Paris 
tulburat, zdrențăroşi, urlând, sălbatici, cu măciuca ridicată, 
cu sulița în vânt? Voiau sfârşitul asupririlor, sfârşitul tiraniei, 
sfârşitul paloşului, muncă pentru om, învăţătură pentru 
copil, blândețe socială pentru femeie, libertate, egalitate, 
fraternitate, pâine pentru toţi, cunoştinţe pentru toți, 
prefacerea lumii în rai, progres. Şi cereau acest lucru sfânt, 
bun, dulce - progresul —- scoşi din răbdări, îl cereau 


înspăimântători, pe jumătate goi, cu măciuca în mână, 
urlând. Da, erau sălbatici, dar erau sălbaticii civilizaţiei. 

Proclamau cu furie dreptul. Voiau să silească neamul 
omenesc să realizeze raiul, fie chiar prin cutremur şi spaimă. 
Păreau sălbatici şi erau mântuitori. Cereau lumină şi purtau 
masca nopții. 

Față-n față cu aceşti oameni sălbatici, o recunoaştem, şi 
înspăimântători chiar, dar sălbatici şi înspăimântători pentru 
a cere binele, se află alți oameni, zâmbitori, plini de broderii, 
de aurării, de panglici şi decoraţii, cu ciorapi de mătase, cu 
pene albe, cu mănuşi galbene, cu pantofi de lac, care, rezemați 
de o masă de catifea, alături de un cămin de marmură, 
stăruie cu gingăşie pentru păstrarea trecutului, a evului 
mediu, a dreptului divin, a fanatismului, a ignoranței, a 
sclaviei, a pedepsei cu moartea, a războiului - oameni care 
glorifică cu jumătate glas şi cu politețe sabia, rugul şi 
eşafodul. Cât despre noi, dacă am fi siliți să optăm între 
barbarii civilizației şi civilizații barbariei, am alege barbarii. 


VI - Enjolras şi locotenenţii lui 


Cam prin vremea aceea, Enjolras făcu un fel de 
recensământ secret în vederea evenimentelor apropiate. 

Țineau toți sfat în cafeneaua Musain. 

Enjolras rosti, presărându-şi cuvintele cu câteva metafore 
pe jumătate enigmatice, dar pline de tâlc: 

— Se cuvine să ştim în ce punct ne aflăm şi pe cine ne 
putem bizui. Dacă vrem luptători, trebuie să-i pregătim. Să 
avem cu ce lovi. E necesar. Cei care merg pe un drum sunt 
mai lesne luați în coarne de boi, dacă trece vreo cireadă pe 
acolo, decât dacă nu trece. Să ne numărăm! Câţi suntem? Să 
nu amânăm pe mâine. Revoluţionarii trebuie să fie totdeauna 
grăbiţi. Progresul n-are vreme de pierdut. Să ne temem de 
neprevăzut. Să nu ne lăsăm luaţi pe neaşteptate. Trebuie să 
controlăm toate cusăturile pe care le-am făcut până acum şi 


să vedem dacă ţin. Azi trebuie să cercetăm această problemă 
până în adâncul ei. Courfeyrac, tu vezi de politehnicieni! Azi, 
miercuri, e ziua lor liberă. Feuilly, ia în seama ta pe cei de la 
Glaciere. Combeferre mi-a făgăduit să se ducă prin cartierul 
Picpus; e acolo un minunat furnicar omenesc. Bahorel va 
cerceta cartierul Estrapade. Prouvaire, vezi că masonii s-au 
domolit! Să ne aduci noutăți despre loja din strada Grenelle- 
Saint-Honorâ! Joly se va duce la clinica lui Dupuytren'5** şi va 
lua pulsul şcolii de medicină. Bossuet are să dea o raită la 
palatul de justiție, să stea de vorbă cu stagiarii. Eu mă 
însărcinez cu Cougourde. 

— În felul acesta s-a pus totul la punct! spuse Courfeyrac. 

— Nu. 

— Ce mai e? 

— Un lucru foarte însemnat. 

— Care anume? întrebă Combeferre. 

— Bariera Maine, răspunse Enjolras. Tăcu o clipă adâncit 
în gânduri, apoi rosti iar: La bariera Maine sunt pietrari, 
zugravi, lucrători în atelierele de sculptură. E o familie 
entuziastă, dar care se dezumflă repede. Nu ştiu ce se 
întâmplă cu ei de o bucată de vreme. Se gândesc la altceva. S- 
au potolit. Îşi pierd vremea jucând domino. Ar trebui acum, 
repede, să li se vorbească hotărât. Se întâlnesc la Richefeu. Pot 
fi găsiți acolo între douăsprezece şi unu, la prânz. Trebuie să 
sufle cineva în cenuşa aceea. Mă bizuisem pentru treaba asta 
pe zăpăcitul de Marius, care ar fi bun la ceva, dar nu mai vine. 
Îmi trebuie cineva pentru bariera Maine. Nu mai am pe 
nimeni. 

— Sunt şi eu aici, rosti Grantaire. 

— Tu? 

— Eu. 

— Tu să-i îndoctrinezi pe republicani! Tu să încălzeşti, în 
numele principiilor, inimile care s-au răcit? 

— De ce nu? 

— Poţi tu să fii bun la ceva? 


— Am şi eu, într-un chip nelămurit, un ideal, spuse 
Grantaire. 

— Tu nu crezi în Nimic. 

— Cred în tine. 

— Grantaire, vrei să-mi faci un serviciu? 

— Oricare. Dacă vrei, îți lustruiesc şi ghetele. 

— Atunci nu te amesteca în treburile noastre. Bea-ţi în 
linişte absintul! 

— Enjolras, eşti un nerecunoscător. 

— Eşti tu omul care s-ar putea duce la bariera Maine? Ai fi 
tu în stare de aşa ceva? 

— Sunt în stare să cobor toată strada Gres, să străbat piața 
Saint-Michel, să intru pe strada Monsieur-le-Prince, s-o apuc 
pe strada Vaugirard, să trec de Carmes, s-o cotesc pe strada 
d'Assas, să ajung în strada Cherche-Middi, să las în urmă 
consiliul de război, s-o iau de-a lungul străzii Vieilles Tuileries, 
să trec bulevardul, să mă îndrept pe şoseaua Maine, dincolo de 
barieră şi să intru la Richefeu. Sunt în stare. Pantofii mei sunt 
în stare. 

— Îi cunoşti pe cei de la Richefeu? 

— Nu prea mult. Ne tutuim. 

— Ce-ai să le spui? 


— Ei, pe dracu, am să le vorbesc despre Robespierre, despre 
Danton, despre principiile revoluţiei. 

— Tu? 

— Eu. Sunt un nedreptăţit. Eu, când mă pun pe treabă 
sunt grozav! L-am citit pe Prudhomme, cunosc Contractul 
social8*%, ştiu pe dinafară Constituţia din anul II8$%. 
„Libertatea fiecărui cetățean se sfârşeşte acolo unde începe 
libertatea altui cetățean.” Crezi că sunt un dobitoc? Am acasă 
într-un sertar un asignatis$7: vechi. La naiba! Drepturile 
omului.  Suveranitatea poporului. Sunt chiar puţin 
hebertistisS*. Pot să trăncănesc şase ore, cu ceasul în mână, 
nişte lucruri minunate. 

— Fii serios! îi spuse Enjolras. 

— Sunt fioros! răspunse Grantaire. 

Enjolras stătu pe gânduri câteva clipe şi făcu un gest de om 
care s-a hotărât. 

— Grantaire, rosti el grav, primesc să te pun la încercare. Te 
vei duce la bariera Maine. 

Grantaire locuia într-o odaie mobilată, alături de cafeneaua 
Musain. leşi şi se întoarse după cinci minute. Se dusese acasă 
ca să îmbrace o vestă ă la Robespierre. 

— Roşu! spuse el intrând şi uitându-se ţintă la Enjolras. Îşi 
apăsă pe piept reverele stacojii ale vestei cu o mână energică. 
Apoi se apropie de Enjolras şi-i şopti la ureche: Fii pe pace! 

Îşi înfundă pălăria pe cap cu hotărâre şi plecă. 

Peste un sfert de ceas, odăița din spatele cafenelei Musain 
era pustie. Toţi Prietenii A.B.C.-ului plecaseră care încotro, la 
treaba lor. Enjolras, care îşi luase pe seamă Cougourde, ieşi cel 
din urmă. 

Cei de la Cougourde din Aix care se aflau la Paris se 
întâlneau pe atunci în câmpia Issy, într-una din numeroasele 
cariere părăsite de la marginea Parisului. 

Apropiindu-se de locul de întâlnire, Enjolras trecu în revistă 
situația. Gravitatea evenimentelor era limpede pentru el. Când 
faptele, simptome ale unei boli sociale latente, se urnesc cu 
greutate, cea mai măruntă încurcătură le poate opri şi 


încurca. De acest fenomen depind prăbuşirile sau renaşterile. 
Enjolras întrevedea sub vălurile întunecate ale viitorului o 
geană de lumină. Cine ştie? Poate că se apropia clipa. Ce 
minunată privelişte: poporul restabilind dreptul! Revoluţia 
plină de măreție punând din nou stăpânire pe Franţa şi 
spunând lumii: „Urmarea pe mâine!” Enjolras era mulțumit. 
Cuptorul se încingea. Chiar în clipa aceea avea oamenii lui 
hotărâți în tot Parisul. Urmărea cu mintea lui acel curent 
electric scăpărător, care dădea foc pretutindeni, alcătuit din 
elocvența filosofică şi pătrunzătoare a lui Combeferre, 
entuziasmul cosmopolit al lui Feuilly, verva lui Courfeyrac, 
râsul lui Bahorel, melancolia lui Jean Prouvaire, ştiinţa lui 
Joly şi sarcasmul lui Bossuet. Toţi erau la lucru. Fără 
îndoială că rezultatul avea să fie pe măsura acestei sforțări. 
Totul mergea bine. Apoi se gândi la Grantaire. „În definitiv, îşi 
zise el, n-ar fi un mare ocol să trec pe la bariera Maine. Dacă 
m-aş duce până la Richefeu? Să văd puţin ce face Grantaire şi 
unde a ajuns.” 

Când Enjolras intră în cârciuma plină de fum a lui 
Richefeu, clopotnița de la Vaugirard bătea ora unu. Împinse 
uşa, intră, încrucişă braţele lăsând uşa să se închidă singură 
în spatele său şi privi sala plină de mese, de oameni şi de fum. 

În pâcla aceea răsuna un glas întrerupt cu vioiciune de un 
altul. Grantaire vorbea cu un potrivnic. Era aşezat în fața 
altcuiva, la o masă de marmură Sainte-Anne, presărată cu 
tărâţe şi piese de domino şi bătea cu pumnul în masă. lată ce 
auzi Enjolras: 

— Şase la amândouă capetele. 

— Patru. 

— Porcule! N-am. 

— S-a isprăvit cu tine. Doi. 

— Şase. 

— Trei. 

— Unu. 

— Am pus. 

— Patru. 


— Vai de capul tău! 

— Joacă! 

— Am greşit! 

— Bravo ţie! 

— Cincisprezece! 

— Încă şapte. 

— Adică douăzeci şi doi. (Pierdut în visuri.) Douăzeci şi doi! 

— Nu te aşteptai la dubla de şase. Dacă o puneam de la 
început, se schimba tot jocul. 

— Doi. 

— Unu. 

— Unu? Aha! Ei, uite cinci! 

— N-am. 

— Al pus, nu? 

— Da. 

— Alb. 

— Ce noroc are! Ah! ai un noroc! (Visare adâncă.) 

— Doi! 

— Unu. 

— Nici cinci, nici unu. E de rău! 

— Domino! 

— Ei, drăcia dracului! 


CARTEA A DOUA 
EPONINE 
I - Câmpul ciocârliei 


Marius fusese de față la deznodământul neaşteptat al 
loviturii pe urmele căreia îl pusese pe Javert. Dar numaidecât 
după ce Javert părăsise clădirea, încărcându-şi prada în trei 
trăsuri, Marius se strecurase şi el afară din casă. Era ora 
nouă seara. Marius se duse la Courfeyrac. Courfeyrac nu mai 


era paşnicul locuitor al Cartierului latin. Se mutase „din 
motive politice”, în strada Verrerie, unul dintre cartierele, în 
care, pe vremea aceea, îşi alesese răscoala clubul ei. Marius îi 
spuse lui Courfeyrac: „Am venit să dorm la tine”. Courfeyrac 
scoase o saltea din cele două de pe patul lui, o întinse pe podea 
şi spuse „Poftim”. 

A doua zi, la ora şapte dimineaţa, Marius se întoarse la 
fosta lui locuinţă, plăti chiria şi tot ce-i datora țaței Bougon, 
îşi încărcă într-un cărucior cărțile, patul, masa, scrinul şi cele 
două scaune şi plecă fără să lase nicio adresă, atât de repede, 
încât atunci când veni Javert înainte de prânz să-l întrebe 
despre întâmplările din ajun, o găsi numai pe ţața Bougon, 
care îi răspunse: „S-a mutat!” 

Doamna Bougon era convinsă că Marius fusese puţin 
complice cu hoţii prinşi peste noapte. „Cine ar fi crezut? se 
văita ea portăreselor din mahala. Un băiat cuminte ca o fată!” 

Marius se hotărâse din două motive să se mute atât de 
repede. Primul era că se îngrozise de această casă în care 
văzuse de aproape şi cu toată respingătoarea şi hâda ei 
întruchipare acea pocitanie socială, mai înspăimântătoare 
decât bogătaşul rău: pe săracul rău. În al doilea rând, nu voia 
să ia parte la procesul care probabil avea să urmeze şi să fie 
nevoit să depună mărturie împotriva lui Thenardier. 

Javert socoti că tânărul al cărui nume nu-l mai ținea minte 
se temuse şi fugise, sau poate nici nu se întorsese acasă în 
momentul loviturii. Făcu câteva sforțări să-l găsească, dar nu 
dădu de el. 

Trecu o lună, apoi încă una, Marius locuia tot la 
Courfeyrac. Aflase de la un avocat stagiar, un obişnuit al Sălii 
Paşilor Pierduţi, că Thenardier era la secret. În fiecare luni, 
Marius încredința la grefa închisorii La Force cinci franci 
pentru Thenardier. 

Cum n-avea bani împrumuta cei cinci franci de la 
Courfeyrac. Împrumuta bani pentru prima oară în viața lui. 
Aceşti cinci franci săptămânali erau o taină de nedezlegat 
pentru Courfeyrac, care îi dădea, şi pentru Thenardier, care îi 


primea. „La cine s-or fi ducând banii ăştia?” se gândea 
Courfeyrac. „De unde mi-or fi venind?” se întreba Thenardier. 

Marius era amărât. Totul intrase din nou în întuneric. Nu 
mai vedea nimic înaintea lui. Viaţa i se cufundase iar în acea 
taină în care rătăcea pe dibuite. Revăzuse de aproape, pentru 
o clipă, fata pe care o iubea, bătrânul care părea a-i fi tată, 
ființele necunoscute care erau singurul lui ţel şi singura lui 
nădejde în această lume, şi, în clipa în care crezuse că le-a 
regăsit, un vânt rău spulberase aceste umbre. Din lovitura 
atât de crâncenă nu țâşnise nicio scânteie de certitudine şi de 
adevăr. Nu putea face nicio presupunere. Nu cunoştea nici 
măcar numele pe care crezuse că-l aflase. Fără îndoială că nu 
era Ursula. Ciocârlia era o poreclă. Şi ce putea crede despre 
bătrân? Oare într-adevăr se ascundea de poliție? Marius îşi 
aduse aminte de lucrătorul cu părul alb pe care-l întâlnise pe 
lângă Domul Invalizilor. Acum i se părea cu putinţă ca acel 
muncitor şi domnul Leblanc să fie unul şi acelaşi. Atunci se 
deghiza? Omul acesta avea trăsături eroice şi trăsături 
îndoielnice. De ce nu strigase după ajutor? De ce fugise? Era 
sau nu tatăl fetei? În sfârşit, era într-adevăr omul pe care 
Thenardier crezuse că-l recunoaşte? Thenardier se putuse 
înşela. Atâtea probleme fără dezlegare! Totuşi, toate acestea 
nu umbreau farmecul îngeresc al fetei din Luxembourg. Ce 
deznădejde sfâşietoare! Marius purta o patimă în inimă, şi 
ochii lui erau plini de negura nopţii. Era împins, era atras şi 
nu se putea clinti. Totul se spulberase, afară de dragoste. Dar 
pierduse instinctul şi străfulgerările neprevăzute ale iubirii. De 
obicei, flacăra aceasta care ne arde, ne şi luminează puţin şi 
aruncă în jurul nostru câte o licărire binevenită. Marius nu 
mai auzea sfaturile abia şoptite ale dragostei. Nu-şi spunea 
niciodată: „Dacă m-aş duce s-o caut? Dacă aş încerca?” Cea 
pe care n-o mai putea nu-mi Ursula trebuia să se afle undeva. 
Niciun semn nu-i arăta însă lui Marius încotro să-şi îndrepte 
cercetările. Toată viața lui se rezuma la o nesiguranță 
absolută, într-o pâclă de nepătruns. Dorea necontenit s-o 
revadă, dar pierduse orice nădejde. 


Şi, ca şi cum atât n-ar fi fost de ajuns, căzuse din nou în 
mizerie. Îi simțea aproape respiraţia îngheţată, şi o simţea 
urmărindu-l. Trecuse mult de când, în pofida acestui 
zbucium, încetase de a mai lucra — şi nimic nu e mai 
primejdios decât întreruperea muncii. Pierzi un obicei. Un 
obicei e uşor de lepădat, dar greu de reluat. 

O fărâmă de visare e bună, ca un narcotic în doză mică. 
Potoleşte înfrigurarea inteligenței care se frământă şi dă 
naştere unui abur blajin şi proaspăt, care îndulceşte 
contururile prea aspre ale gândirii pure, umple golurile şi 
intervalurile şi netezeşte ascuțişurile ideilor. Dar prea multă 
visare te cufundă şi te îneacă. Vai de gânditorul care se lasă să 
cadă pe de-a întregul din cugetare în visare. Îşi închipuie că se 
va ridica lesne şi-şi spune că e cam acelaşi lucru. Greşeală! 

Gândirea e munca inteligenţei, visarea e voluptatea ei. A 
înlocui gândirea cu visarea înseamnă a confunda hrana cu 
otrava. 

Să ne aducem aminte că aşa începuse Marius. Venise peste 
el patima, şi-l cufundase în himere fără ţintă şi fără temei. Nu 
mai pleca de acasă decât ca să se ducă să viseze în alt loc. 
Naştere înceată. Adânc zbuciumat şi stătător. Pe măsură ce 
munca descreştea, creşteau nevoile. 

E o lege. Omul în stare de visare e risipitor şi moale. Mintea 
lenevită nu mai poate ţine frânele vieţii. În felul acesta de a 
trăi e şi bine şi rău, pentru că, dacă moliciunea e rău 
îndrumătoare, generozitatea e sănătoasă şi bună. Dar omul 
sărac, generos şi nobil care nu munceşte e pierdut. Izvoarele 
seacă şi nevoile se revarsă. 

E un povârniş fără cruţare, pe care alunecă cei mai cinstiți 
şi cei mai tari, ca şi cei mai slabi sau mai vicioşi. 

El duce la una din două: la sinucidere sau la crimă. 

leşind mereu din casă ca să te duci să visezi, vine ziua în 
care te duci să te arunci în apă. 

Din prea multă visare ies oameni ca Escousse sau ca 
Lebras'882:. 


Marius cobora acest povârniş cu paşi înceţi, cu ochii ațintiți 
asupra unei ființe pe care n-o vedea. Ceea ce scriem aici pare 
ciudat, dar e totuşi adevărat. Amintirea unei ființe dispărute 
se aprinde în bezna inimii. Cu cât a pierit mai mult, cu atât 
străluceşte mai tare. Sufletul deznădăjduit şi întunecat vede 
această lumină în zarea lui. E o stea a nopții dinăuntru. 
Marius nu se gândea decât la ea. Nu mai cugeta la altceva. 
Simţțea nelămurit că hainele lui cele vechi ajunseseră de 
nepurtat şi că cele noi se învechiseră, că i se zdrențuiau 
cămăşile, că i se rodea pălăria, că i se toceau ghetele, că i se 
irosea viața, şi-şi spunea: „Dacă aş putea cel puţin s-o văd 
înainte de a muri!” 

Un singur gând îi aducea alinare: că ea îl iubise, că privirea 
ei i-o spusese, că ea nu-i cunoştea numele, dar îi cunoştea 
sufletul şi că poate acolo unde se afla, oricare ar fi fost acel loc 
de taină, îl iubea încă. Cine ştie dacă nu se gândea şi ea la el 
aşa cum se gândea el la ea? Câteodată, în acele ceasuri 
neînțelese prin care trece orice inimă de îndrăgostit, în care n- 
ar avea decât pricini de durere şi totuşi se simte tresărind de o 
bucurie nelămurită, îşi spunea: „Gândurile ei m-au găsit! Şi 
pe urmă adăuga: Poate că şi gândurile mele ajung până la ea!” 

Aceste iluzii, pe care peste o clipă le alunga, izbuteau totuşi 
să-i lumineze sufletul cu o rază care semăna uneori cu 
speranța. Din vreme în vreme mai ales în acel ceas al serii care 
îi întristează mai adânc pe visători, însemna într-un caiet, pe 
care nu mai scria altceva, tot ce era mai curat, mai 
impersonal, mai ideal din visurile cu care dragostea îi umplea 
mintea. Numea asta: „a-i scrie ei”. 

Nu trebuie să credem că-şi pierduse mințile. Dimpotrivă. 
Nu-l părăsise decât voința de a munci şi de a se mişca hotărât 
către o ţintă anumită, dar era mai limpede şi mai drept decât 
oricând. Marius vedea sub o lumină clară şi reală, deşi 
ciudată, tot ce se petrecea sub ochii lui, chiar oamenii şi 
faptele cele mai neînsemnate. Spunea despre ei cuvântul cel 
mai potrivit, cu un fel de cinstită descurajare şi de 


dezinteresare nevinovată. Judecata lui, desprinsă de orice 
nădejde, se înălța deasupra lucrurilor şi plutea. 

În starea aceasta de spirit nimic nu-i scăpa, nimic nu-l 
înşela, şi descoperea în fiecare clipă fondul vieţii, al umanității 
şi al destinului. Fericit e chiar în mijlocul spaimelor cel căruia 
Dumnezeu i-a dat un suflet vrednic de dragoste şi de 
nefericire. Cel care n-a văzut lumea şi inima oamenilor sub 
această îndoită lumină n-a văzut nimic adevărat şi nu ştie 
NIMIC. 

Sufletul care iubeşte şi care suferă trăieşte o stare sublimă. 

Zilele se scurgeau şi nu se întâmpla nimic nou. Il se părea 
numai că spațiul întunecat pe care îl mai avea de străbătut, 
se micşora în fiecare clipă. I se părea că a şi început să 
zărească desluşit marginea prăpastiei fără fund. „Cum, îşi 
spunea el, n-am s-o mai văd de acum înainte?” 

După ce urci strada Saint-Jacques, laşi deoparte bariera şi 
mergi o bucată de vreme la stânga, pe vechiul bulevard 
interior, ajungi în strada Sante, apoi la Glaciere şi, cu puţin 
înainte de a ajunge la pârâul Gobelins, dai de un fel de câmp 
care e, în lungul şi monotonul brâu de bulevarde ce încing 
Parisul, singurul loc în care Ruysdael'57% ar fi fost ispitit să se 
aşeze. 

E acolo acel nu ştiu ce plin de graţie, un tăpşan verde 
străbătut de funii întinse pe care se usucă nişte zdrențe la 
vânt, o fermă veche de zarzavagii, clădită din timpul lui 
Ludovic al XIII-lea, cu un acoperiş mare, ciudat, străpuns de 
mansarde, cu garduri dărăpănate, un ochi de apă între plopi, 
femei, râsete, glasuri. În zare, Pantheonul, copacul Surdo- 
Muţilor, turnul negru al mânăstirii Val-de-Grâce, îndesat, 
bizar, amuzant, măreț, şi, în fund de tot, severa culme pătrată 
a turnurilor catedralei Notre-Dame. 

Fiindcă locul merită să fie văzut, nu vine nimeni să-l vadă. 
Abia de trec pe acolo, la câte un sfert de ceas, o cotigă sau un 
cărăuş. 

O dată, în plimbările lui singuratice, Marius ajunse pe 
locurile acestea, aproape de apă. În ziua aceea se afla pe 


bulevard, ceva rar, un trecător. Marius, mişcat oarecum de 
farmecul aproape sălbatic al priveliştii, îl întrebă pe trecător: 
„Cum se numeşte locul acesta?” 

Trecătorul îi răspunse: „E câmpul Ciocârliei”. Şi adăugă: 
„Aici a ucis-o Ulbach pe păstorița din Ivry”. 

Dar după cuvântul „Ciocârlie”, Marius nu mai auzi nimic. 
Un cuvânt e destul ca să producă în starea de visare o 
cristalizare fulgerătoare. Toată gândirea se condensează brusc 
în jurul unei idei şi mintea nu mai e în stare de altă percepţie. 
Ciocârlia era numele cu care, în adâncurile melancoliei lui 
Marius, o înlocuise pe Ursula. „Uite, îşi spuse el, cufundat în 
starea aceea de uimire, proprie acestor tainice convorbiri cu 
tine însuți, ăsta e câmpul ei! Aici am să aflu unde locuieşte.” 

Era un gând lipsit de sens, dar nu i se putea împotrivi. 

Şi veni în fiecare zi în câmpul Ciocârliei. 


II — Cum se nasc crimele în cloaca 
închisorilor 


Victoria lui Javert în şandramaua Gorbeau păruse 
întreagă, dar nu fusese. În primul rând, Javert nu pusese 
mâna pe prizonier, aşa cum ţintise el. Ucisul care fuge e mai 
suspect decât ucigaşul; e de presupus că acest personaj, care 
era o pradă atât de prețioasă pentru tâlhari, n-ar fi fost mai 
puţin interesantă pentru poliție. În al doilea rând, 
Montparnasse îi scăpase lui Javert. Trebuia să aştepte alt 
prilej pentru a pune mâna pe acest „cavaler al diavolului”. 

Într-adevăr, Montparnasse, când o întâlnise pe Eponine, 
care stătea la pândă sub copacii bulevardului, o luase cu el, 
mai bucuros să fie Nemorin'*7!: cu fata decât Schinderhannes 
cu tatăl. Îi prinsese bine. Era liber. Pe Eponine, însă, Javert o 
înhăţase din nou. Slabă compensație! Eponine se dusese după 
Azelma la închisoarea Madelonnettes. 

În sfârşit, pe drumul de la şandramaua Gorbeau până la 
închisoarea La Force, unul dintre principalii arestați, 


Claquesous, dispăruse. Nu se ştia cum se întâmplase. Agenţii 
şi sergenţii „nu pricepeau nimic”, se preschimbase în abur, 
alunecase din cătuşe, se strecurase prin crăpăturile trăsurii 
hodorogite şi fugise; nu puteau spune altceva decât că atunci 
când ajunseră la închisoare Clagquesous nu mai era. Nu putea 
fi la mijloc decât vrăjitorie sau mâna poliției. Claquesous se 
topise în întuneric ca un fulg de zăpadă în apă? Fusese o 
înțelegere ascunsă între el şi agenţi? Omul acesta făcea parte 
în acelaşi timp din lumea tulbure a fărădelegii şi a legii? Se 
afla totodată în miezul nelegiuirii şi al pedepsei? Sfinxul 
acesta avea labele dinainte înfundate în crimă şi pe cele 
dinapoi în autoritate? Javert nu înghițea astfel de amestecuri 
şi s-ar fi zbârlit înaintea unui asemenea târg. Brigada lui însă 
cuprindea şi alți inspectori, poate mai ştiutori decât el în 
tainele prefecturii, cu toate că erau sub ordinele lui, iar 
Claquesous era un nelegiuit atât de mare, încât ar fi putut să 
fie un foarte bun agent. Cârdăşia cu ascunzişurile nopţii e 
prielnică pentru tâlhari, dar şi mai folositoare pentru poliție. 
lar şmecheri cu două fețe sunt destui. Orice ar fi fost la mijloc, 
Claquesous era un vânat pierdut. Javert părea mai mult 
furios decât mirat. 

Javert nu se prăpădea cu firea că-l pierduse pe Marius, 
„nătărăul acela de avocat pe care pesemne îl apucase frica”, şi 
căruia îi uitase numele. Un avocat e uşor de găsit. Dar cel 
puţin era avocat? 

Începură cercetările. 

Judecătorul de instrucție crezuse că e bine să nu trimită la 
secret pe unul din membrii bandei Patron-Minette, sperând că-l 
va putea face să ciripească. Era vorba de Brujon, omul cu 
chică din strada Petit-Banquier. Fusele lăsat liber în curtea 
Charlemagne, sub privirile neadormite al supravegherii. 

Numele de Brujon face parte din amintirile închisorii La 
Force. În curtea hâdă, numită Bâtiment-Neuf872', căreia 
administraţia îi spune curtea Saint-Bernard, iar hoţii au 
botezat-o Groapa Leilor, pe zidul plin de jupuieli şi de 
pecingine, lângă o poartă veche de fier ruginit, care duce la 


fosta capelă a palatului ducal La Force, azi dormitor de 
tâlhari, se vedea, până mai acum vreo doisprezece ani, un fel 
de creneluri cioplite grosolan cu un cui în piatră, sub care se 
afla o semnătură: 

BRUJON 1811 


Acel Brujon din 1811 era tatăl celui din 1832. 

Brujon-fiul care fusese abia zărit în timpul descinderii din 
hardughia Gorbeau era un vlăjgan foarte şiret şi foarte dibaci, 
cu toată înfăţişarea lui aiurită şi plângăreaţă. Judecătorul de 
instrucție îi dăduse drumul tocmai din pricină că părea un 
năuc şi de aceea îl socoteau mai folositor în curtea 
Charlemagne, decât în celula secretă. 

Tâlharii nu se astâmpără când sunt în mâinile justiției. Nu 
se sperie ei de un asemenea fleac. Când eşti arestat pentru 
crimă nimic nu te împiedică să cloceşti o altă crimă. 

Sunt ca artiştii care au un tablou expus la Salon şi 
lucrează în atelierul lor la o nouă operă. 

Brujon părea uluit de închisoare. Stătea câteodată ceasuri 
întregi în curtea Charlemagne, în picioare, lângă ferestruica 
bucătăriei, cu ochii ațintiţi, ca un tâmpit, asupra listei soioase 
de prețuri a cantinei, care începea cu: usturoi, 62 de cenți, şi 
se încheia cu: o țigară, 5 cenți. Tremura din zori până seara, 
clănțănea din dinţi, spunea că are friguri şi întreba mereu 
dacă era liber vreun pat în cele douăzeci şi opt din sala celor 
bolnavi. 

Şi deodată, în a doua jumătate a lunii februarie 1832, se 
află că Brujon, adormitul ăsta, însărcinase pe curierii 
închisorii cu trei comisioane diferite, nu pe numele lui, ci pe 
numele a trei dintre tovarăşii lui, treabă care îl costase doi 
franci şi cincizeci de centime, adică o cheltuială uriaşă, care 
atrage atenţia brigadierului închisorii. 

Se  făcură cercetări şi, când se examină tariful 
comisioanelor, atârnat la vorbitorul deținuților, se află că 
banii aceia fuseseră cheltuiţi aşa: trei comisioane - unul la 
Pantheon, 50 de cenți; unul la Val-de-Grâce, 75 de cenți; unul 


la bariera Grenelle, 1 franc şi 25 de cenți. Ultima era suma cea 
mai ridicată de pe tarif. Or tocmai la Pantheon, la Val-de- 
Grâce şi la bariera Grenelle se aflau locuinţele celor trei 
haimanale temute la mahala, Kruideniers zis şi Bizzaro, 
Glorieux, ocnaş eliberat, şi Barre-Carrosse, asupra cărora, 
datorită acestei împrejurări, poliția îşi îndreptă din nou 
privirea. Se credea că şi ei lucrau în legătură cu Patron- 
Minette, banda din care fuseseră arestaţi doi şefi: Babet şi 
Gueulemer. Se bănuia că ceea ce le trimisese Brujon, nu pe 
adresa casei lor, ci prin nişte indivizi care aşteptau în stradă, 
trebuie să fi cuprins vreo înştiinţare privitoare la punerea la 
cale a unui atac banditesc. Mai erau şi alte indicii. Cele trei 
haimanale au fost arestate şi se credea că s-a dat de urma 
uneltirii lui Brujon. 

Cam peste o săptămână după ce fuseseră luate aceste 
măsuri, într-o noapte, supraveghetorul de serviciu, care 
inspecta dormitorul de jos din Bâtiment-Neuf, văzu, tocmai în 
clipa în care îşi punea jetonul în cutie - supraveghetorii erau 
datori să bage din ceas în ceas câte un jeton în cutiile țintuite 
pe uşile dormitoarelor, ca să poată fi controlaţi dacă şi-au 
făcut datoria - văzu, aşadar, prin ferestruica dormitorului 
cum Brujon, aşezat în capul oaselor în pat, scria ceva la 
lumina opaițului din perete. Gardianul intră în dormitor. 
Brujon fu băgat pentru o luna la carceră, dar nimeni nu putu 
găsi ceea ce scrisese. Poliția n-a aflat mai mult. 

E sigur însă că a doua zi „un poştalion” fu aruncat din 
curtea Charlemagne în Groapa Leilor, pe deasupra clădirii cu 
cinci etaje care despărțea cele două curți. 

Deţinuţii numesc „poştalion” un cocoloş de pâine rotunjit cu 
dibăcie pe care îl trimit „în Irlanda”, adică pe deasupra 
acoperişurilor închisorii, dintr-o curte în alta. Etimologia e 
următoarea: pe deasupra Angliei, de la o ţară la alta, „în 
Irlanda” deci. Cocoloşul acesta cade în curte. Cel care dă peste 
el îl desface şi găseşte în el un bilet adresat unui deținut din 
curte. Dacă e găsit de un alt deținut, el dă biletul celui căruia 
e adresat. Dacă îl găseşte un gardian sau unul din puşcăriaşii 


vânduți în taină, care în temniță sunt numiți „ciripitori” şi în 
ocne „vulpi”, biletul e dus la cancelarie şi predat poliției. 

De data asta poştalionul ajunse la ţintă, cu toate că cel 
căruia îi era adresat se afla în clipa aceea la „separeu”. 
Destinatarul era tocmai Babet, unul din cei patru capi ai 
bandei Patron-Minette. 

Poştalionul cuprindea o hârtiuţă făcută sul pe care erau 
scrise numai două rânduri: 

„Babet, s-ar putea da o lovitură în strada Plumet. E un grilaj 
în fața unei grădini.” 

Aceasta scrisese Brujon în noaptea aceea. 

Cu toate că gardienii au căutat şi au răscolit peste tot, 
Babet găsi mijlocul să trimită biletul de la închisoarea La 
Force la Salpeâtriere, la o „bună prietenă”, care era închisă 
acolo. Fata aceasta înşelând paza gardienilor trimise biletul la 
rândul ei altei fete, pe care o chema Magnon, urmărită şi ea de 
poliție, dar încă în libertate. Această Magnon - cu al cărei 
nume cititorul s-a mai întâlnit, avea anumite legături cu 
familia Thenardier, legături despre care vom vorbi mai târziu — 
putea să se ducă s-o vadă pe Eponine şi să facă legătura între 
Salpetriere şi Madelonettes. 

Tocmai atunci Eponine şi Azelma fură eliberate, din lipsă de 
dovezi împotriva lor, după instrucţia procesului lui 
Thenardier. 

Când Eponine ieşi, Magnon, care pândea la poarta închisorii 
Madelonettes, dădu biletul lui Brujon către Babet şi o 
însărcină să descurce lucrurile. 

Eponine se duse în strada Plumet, găsi grilajul şi grădina, 
se uită la casă, spionă, pândi, şi peste câteva zile îi duse lui 
Magnon, care locuia în strada Clocheperce, un pesmet, pe care 
Magnon, la rândul ei, i-l dădu ibovnicei lui Babet, la 
Salpetriere. Un pesmet e un simbol şi înseamnă în vocabularul 
secret al închisorilor: nu-i nimic de făcut. 

Peste o săptămână, când Babet şi Brujon se încrucişară în 
curtea închisorii La Force, unul ducându-se şi celălalt venind 


de la „instrucţie”, Brujon întrebă: „Ce-i cu strada P>” „Pesmet”, 
răspunse Babet. 

Astfel a avortat fetusul acestei crime, zămislită de Brujon în 
închisoare. 

Avortul avu însă urmări cu totul străine de planul lui 
Brujon. Le veţi vedea. 

Adesea, când crezi că înnozi un fir, legi un altul. 


III — Tata Mabeuf are vedenii 


Marius nu se mai ducea nicăieri, dar se mai întâlnea 
câteodată cu tata Mabeuf. 

Pe când Marius cobora încet acele trepte triste, adevărate 
trepte de pivniță, ce duc în locuința întunecoasă de unde auzi 
pasul fericiților care trec deasupra capului tău - domnul 
Mabeuf cobora şi el. 

Flora din Cauteretz nu se mai vindea deloc. Experienţa cu 
indigoul nu izbutise în grădinița din strada Austerlitz, care n- 
avea destul soare. Domnul Mabeuf nu putea cultiva decât 
anumite plante rare, care aveau nevoie de umezeală şi de 
umbră. Totuşi, nu descuraja. Obţinuse o bucăţică de loc în 
Jardin des Plantes*7%, bine expusă la soare, ca să facă „pe 
socoteala lui” experiențe cu indigoul. În acest scop îşi pusese 
la Muntele de pietate gravurile de aramă ale Florei lui. Îşi 
redusese prânzul la două ouă, dintre care îi lăsa unul 
slujnicei, pe care n-o mai plătise de un an şi trei luni. Adesea 
nu mânca decât la prânz. Nu mai râdea cu râsul lui 
copilăresc, se făcuse ursuz, nu mai primea musafiri. Făcuse 
bine Marius că nu se mai gândise să vină pe la el. Câteodată, 
când bătrânul se îndrepta spre Jardin des Plantes, se întâlnea 
cu Marius pe bulevard. Nu-şi vorbeau, îşi făceau numai semn 
din cap cu tristețe. Sărăcia desface legăturile de prietenie. 
Sfâşietor lucru! Doi prieteni de odinioară devin doi trecători. 

Librarul Royol murise. Domnul Mabeuf nu mai ştia decât de 
cărțile, de grădina şi de indigoul lui. Aceste trei lucruri 


întruchipau pentru el fericirea, plăcerea şi nădejdea. Îi 
ajungeau pentru a trăi. Îşi spunea: „Când o să izbutesc cu 
mingile mele albastre şi o să fiu bogat, o să-mi scot plăcile de 
aramă de la Muntele de pietate, o să-mi fac Flora celebră, ca 
scamatorii de bâlci, cu toba mare şi reclamă la gazete, şi o să- 
mi cumpăr, ştiu eu de unde, un exemplar din Arta de a naviga 
a lui Pierre de Medine, cu gravuri în text, ediția din 1559”. În 
aşteptare, muncea toată ziua pe stratul de indigo, şi seara se 
întorcea să-şi stropească grădina şi să citească cărți. Domnul 
Mabeuf era pe-atunci aproape de optzeci de ani. Într-o seară 
avu o vedenie ciudată. 

Se întorsese acasă încă pe lumină. Mătugşa Plutarque, care 
se îmbolnăvea des, zăcea în pat. Bătrânul s-a mulțumit la 
cină cu un os pe care a mai găsit un pic de carne şi cu o 
bucată de pâine uitată pe masa din bucătărie; apoi s-a aşezat 
pe un pietroi care ținea loc de bancă în grădină. 

Alături de bancă se înălța, ca în toate grădinile vechi, un fel 
de chioşc din bârne şi scânduri, dărăpănat, coteţ de iepuri jos 
şi pod pentru fructe sus. În coteț nu erau iepuri, dar în pod se 
mai aflau câteva mere rămase de astă-iarnă. 

Domnul Mabeuf începu să frunzărească şi să citească cu 
ochelarii pe nas, două cărți care îl interesau, ba chiar îl 
pasionau, lucru mai grav la vârsta lui. Sfiala lui firească îl 
făcea să fie oarecum superstițios. Prima carte era faimosul 
tratat al preşedintelui  Delancre: Despre  nestatornicia 
diavolilor, celălalt era in-quarto al lui Mutor de Rubaudiere: 
Despre diavolii de la Vauvert şi spiriduşii din Bievre. A doua 
carte îl interesa cu atât mai mult cu cât grădina lui fusese 
cercetată pe vremuri de spiriduşi. Amurgul începuse să 
albească bolta cerului şi să înnegrească fața pământului. În 
vreme ce citea, domnul Mabeuf privea pe deasupra cărții la 
plantele lui şi mai ales la un rododendron minunat, care era 
una din mângâierile lui. Trecuseră patru zile de arşiță, de vânt 
şi de soare, fără o picătură de ploaie. Tulpinile se încovoiau, 
bobocii tânjeau, frunzele cădeau, toate cereau să fie stropite. 
Mai ales rododendronul era trist. Pentru moş Mabeuf plantele 


au suflet. Bătrânul muncise toată ziua la răzorul lui de 
indigo, era sfârşit de oboseală, dar se ridică, îşi lăsă cărțile pe 
bancă, şi se duse cu paşi şovăitori, frânt în două, la fântână. 
Când puse mâna pe lanţ, nu putu să-l tragă îndeajuns ca să-l 
desprindă din cui. Atunci ridică o privire plină de spaimă spre 
cerul care se acoperea de stele. 

Seara avea acea seninătate care copleşeşte durerile omului 
cu un fel de bucurie tristă, cu gust de veşnicie. Noaptea 
făgăduia să fie tot atât de uscată pe cât fusese şi ziua. 

„Pretutindeni stele! gândi bătrânul. Nicio urmă de nor! 
Niciun strop de apă!” 

Şi capul lui, care se ridicase o clipă, îi căzu iar în piept. 

Îl mai înălță o dată către cer şi şopti: 

— O lacrimă de rouă! Cerule, fie-ți milă! 

Mai încercă o dată să desprindă lanțul fântânii, dar nu 
izbuti. 

În clipa aceea parcă desluşi o voce care şoptea: 

— Moş Mabeuf, vrei să-ți stropesc eu grădina? 

Şi auzi în tufiş un zgomot ca de sălbăticiune care se 
strecoară şi văzu ieşind din desiş o fată lungă şi uscată, care 
se înălță în fața lui şi-l privi cutezător. Părea mai curând o 
umbră care se năştea în amurg decât o ființă omenească. 

Înainte ca moş Mabeuf, care se speria lesne şi încremenea 
uşor, să poată rosti o silabă, făptura aceea care se mişca în 
întuneric cu o repeziciune ciudată, desprinse lanţul, coborâse 
şi scosese găleata, umpluse stropitoarea. Bătrânul vedea 
arătarea aceea, desculță şi cu o fustă zdrenţuită, alergând 
printre straturi şi împărțind viaţă în jurul ei. Foşnetul 
stropitoarei peste frunze umplu inima bătrânului Mabeuf de 
încântare. | se părea că rododendronul zâmbea fericit. 

După ce goli prima găleată, fata mai scoase una, apoi oa 
treia. Stropi toată grădina. 

Aşa cum mergea pe potecile pe care umbra ei părea neagră, 
fluturându-şi peste brațele osoase şalul zdrenţuit, semăna cu 
un liliac. 


După ce isprăvi stropitul, moş Mabeuf se apropie de ea cu 
lacrimile în ochi şi îi puse mâna pe frunte: 

— Dumnezeu are să te binecuvânteze, spuse el. Eşti un 
înger, pentru că ai grijă de flori. 

— Nu, răspunse ea, sunt un diavol, dar puţin îmi pasă. 

Bătrânul, fără să-i aştepte şi fără să-i audă răspunsul, 
strigă: 

— Cu păcat că sunt atât de nenorocit şi de sărac, că nu pot 
să fac nimic pentru dumneata! 

— Ba poți face ceva, spuse ea. 

— Ce? 

— Să-mi spui unde stă domnul Marius. 

Bătrânul nu pricepu: 

— Care domn Marius? 

Îşi ridică privirea tulbure şi păru să caute ceva uitat. 

— Un domn, tânăr care venea aici pe vremuri. 

Domnul Mabeuf îşi răscoli amintirea. 

— A! da! strigă el. Ştiu ce vrei să spui. Stai puţin! Domnul 
Marius... baronul Marius Pontmercy, sigur! Locuieşte... ba nu, 
nu mai locuieşte... Uite că nu ştiu. Vorbind se aplecă să 
îndrepte o ramură a rododendronului. Stai, că mi-am adus 
aminte. Trece foarte des pe bulevard şi se îndreaptă spre 
Glaciere. Pe strada Croulebarbe. Spre câmpul Ciocârliei. Du-te 
pe acolo! Nu e greu să-l întâlneşti. 

Când domnul Mabeuf îşi îndreptă spinarea, în fața lui nu se 
mai afla nimeni. Fata pierise. Fără îndoială că îi fu puţin frică. 

— Zău, dacă grădina n-ar fi stropită, aş crede că a fost o 
stafie. 

Peste un ceas, după ce se culcă, îşi aduse aminte, şi, 
adormind îşi spuse în acea clipă tulbure, în care gândul — la fel 
ca pasărea măiastră care se schimbă în peşte ca să străbată 
marea -— se preface în vis, ca să străbată somnul: 

„Semăna destul cu ceea ce povesteşte Rubaudiere despre 
spiriduşi. O fi fost un spiriduş>” 


IV — Vedenia lui Marius 


Câteva zile după vizita pe care „spiriduşul” i-o făcuse lui 
moş Mabeusf, într-o dimineaţă - zi în care Marius împrumuta 
cei cinci franci de la Courfeyrac pentru Thenardier - Marius 
băgase banii în buzunar şi, înainte de a pleca la închisoare, se 
dusese „să ia puţin aer”, cu nădejdea că la întoarcere avea să-i 
vină mai uşor să lucreze. Totdeauna făcea la fel. Cum se 
deştepta, se aşeza în fața unei cărți şi a unei foi de hârtie, ca 
să scrie. | se dăduse să traducă în franțuzeşte o polemică între 
nişte nemți: faimoasa controversa dintre Gans şi Savigny'87%. Îl 
lua când pe Savigny, când pe Gans, citea două-trei rânduri, 
încerca să pună pe hârtie altul... nu putea, vedea o stea între 
el şi hârtie şi se ridica de pe scaun spunând: 

— Am să ies puțin. Să-mi fac poftă de lucru. 

Şi se ducea pe câmpul Ciocârliei. 

Acolo vedea mai mult decât oricând steaua şi mai puțin 
decât oriunde pe Gans şi Savigny. 

Se întorcea acasă, se aşeza din nou la birou şi nu izbutea. 
Nu putea să înnoade niciunul din firele rupte în mintea lui. 
Atunci îşi spunea: „Mâine n-am să mai ies din casă. Dacă ies, 
nu pot să lucrez”. Dar ieşea în fiecare zi. 

Stătea mai mult pe câmpul Ciocârliei decât în casa lui 
Courfeyrac. Adevărata lui adresă era: bulevardul Sante, la al 
şaptelea copac, după colțul străzii Croulebarbe. 

În dimineaţa aceea părăsise al şaptelea copac şi se aşezase 
pe podul râului Gobelins. Soarele vesel străbătea frunzişul 
proaspăt, des şi luminos. 

Se gândea la „ea”. Visarea lui, preschimbată în mustrare, se 
întorcea asupra lui. Se gândea cu durere la lenea care îl 
copleşea ca o paralizie a sufletului şi la bezna ce sporea în 
fiecare clipă în jurul lui, o noapte atât de deasă, încât nu se 
mai vedea soarele. 

Nu mai avea nici măcar puterea de a deznădăjdui, cuprins 
cum era de aceste grele gânduri nedesluşite care nu erau nici 


măcar un monolog. Orice acţiune se destrămase în el. Cuprins 
de această melancolie moleşitoare, simțea totuşi cum 
pătrundea până la el senzațiile din afară. Stând aşa pe 
marginea podului, auzea în spatele lui, sub el, pe amândouă 
malurile râului, cum spălătoresele din Gobelins băteau rufele; 
auzea deasupra capului păsărelele cântând şi ciripind în ulmi. 
De o parte zgomotul libertăţii, a lipsei fericite de griji, al 
răgazului înaripat; de altă parte, zgomotul muncii. Amândouă 
erau voioase, ceea ce-l făcu să viseze adânc, să cugete chiar. 

Deodată, în toiul visării sale triste, auzi o voce cunoscută 
care i se adresă: 

— Uite-l! Na! 

Ridică ochii şi recunoscu pe fata aceea nenorocită care 
venise într-o dimineaţă la el, pe Eponine, cea mai mare dintre 
fiicele lui Thenardier. Acum îi cunoştea numele. Lucru ciudat, 
părea şi mai săracă, dar şi mai frumoasă; doi paşi înainte pe 
care s-ar fi spus că nu-i mai putea face. Atinsese o îndoită 
culme către lumină şi către o cumplită mizerie. Era desculță şi 
în zdrențe, ca în ziua în care intrase cu atâta hotărâre în 
odaia lui, dar boarfele erau mai vechi cu două luni, găurile 
erau şi mai mari, zdrențele şi mai soioase. Avea aceeaşi voce 
răguşită, aceeaşi frunte arsă de soare şi încrețită, aceeaşi 
privire înaripată, rătăcită şi şovăielnică. Mai mult decât 
altădată, chipul ei avea o tresărire de spaimă, o umbră de 
mâhnire şi jale pe care i le dăduse mizeria, iar închisoarea i le 
înteţise. 

Părul îi era plin de paie, nu ca al Ofeliei, care şi-a pierdut 
mințile pentru că s-a molipsit de nebunia lui Hamlet, ci 
pentru că dormise în podul unui grajd. 

Şi cu toate acestea era frumoasă. O, tinereţe, ce luceafăr 
eşti! 

Se oprise în fața lui Marius, cu obrazul ei palid luminat de 
puţină bucurie, de ceva care semăna a zâmbet. 

Câtva timp păru că nu poate vorbi. 

— Uite că te-ntâlnesc! rosti ea în sfârşit. Moş Mabeuf avea 
dreptate când mi-a spus de bulevardul ăsta! Vai, cât te-am 


căutat! Dac-ai şti! Ştii că am fost la răcoare? Cincisprezece 
zile! Mi-au dat drumul! Fiindcă nu mi-au găsit nimic şi că n- 
am încă vârsta să ştiu ce fac. Îmi mai lipsesc două luni. Of, 
cum te-am căutat! De şase săptămâni. Va să zică nu mai stai 
acolo. 

— Nu, zise Marius. 

— Aha, pricep. Din pricina chestiei. Tărăboaiele astea sunt 
nesuferite. Te-ai mutat. la te uită! De ce porți pălărie aşa de 
veche? Un tânăr ca dumneata trebuie să aibă haine frumoase. 
Ştii, domnule Marius, moş Mabeuf îți spune baronul Marius şi 
nu mai ştiu cum. Nu-i aşa că nu eşti baron? Baronii sunt 
hodorogi, se duc la Luxembourg în fața castelului, unde bate 
soarele, dau cinci parale şi citesc Cotidianul. Am dus eu o dată 
o scrisoare la un baron care arăta aşa. Avea peste o sută de 
ani. la spune, unde locuieşti acum? 

Marius nu răspunse. 

— Ah, urmă ea, ţi-e cămaşa puţin ruptă. Trebuie să ţi-o 
cos. Apoi se întunecă treptat şi adăugă: Parcă nu ţi-ar părea 
bine că mă vezi. 

Marius tăcea. Fata tăcu şi ea o clipă, apoi vorbi din nou: 

— Ei. Dacă aş vrea, te-aş face eu să arăţi mai vesel. 

— Cum? întrebă Marius. Ce vrei dumneata să spui? 

— Ah, pe vremuri îmi spuneai tu! 

— Ei, ce vrei tu să spui? 

Fata îşi muşcă buzele; părea că şovăie, ca şi cum în ea s-ar 
fi dat o luptă. În sfârşit, se hotări: 

— Hai, mi-e totuna! Pari trist şi eu vreau să fii vesel. 
Făgăduieşte-mi numai că ai să râzi. Vreau să te văd că râzi şi 
că spui: „Bun! E straşnică fata asta!” Bietul domn Marius! Ții 
minte, mi-ai spus că ai să-mi dai tot ce-oi vrea... 

— Da! Hai, vorbeşte! 

Ea îl privi ţintă, în ochi şi spuse: 

— Am adresa. 

Marius se îngălbeni. Tot sângele i se adună în inimă. 

— Ce adresă? 


— Adresa pe care mi-ai cerut-o. Şi adăugă, ca şi cum i-ar fi 
venit greu să spună: Adresa... ştii. 

— Da... îngână Marius. 

— A domnişoarei... 

Când rosti acest cuvânt, suspină din adânc. 

Marius sări de pe parapetul pe care stătea şi o luă de mâini 
cu aprindere. 

— Da? Hai! Du-mă la ea! Spune-mi! Cere-mi tot ce vrei! 
Unde stă? 

— Vino cu mine! răspunse ea. Nu ştiu bine strada şi 
numărul. E departe de aici, dar cunosc casa şi am să te duc. 

Fata îşi trase mâna şi vorbi mai departe, cu un glas care ar 
fi pus pe gânduri un observator, dar care nici nu-l atinse pe 
Marius, beat şi uluit de fericire. 

— Ah! Ce mulțumit eşti! 

O umbră trecu peste fruntea lui Marius. O apucă pe 
Eponine de braţ: 

— Jură-mi un lucru! 

— Să jur? rosti ea. Ce înseamnă asta? la te uită, vrei să 
jur? 

ŞI râse. 

— Taică-tău! Făgăduieşte-mi Eponine, jură-mi că n-ai să 
spui nimic tatălui tău! 

Ea se întoarse uimită către el. 

— Eponine! De unde ştii că mă cheamă Eponine? 

— Făgăduieşte-mi ce te-am rugat! 

Dar ea părea că nu-l aude. 

— Ce drăguţ! Mi-ai spus Eponine! 

Marius o apucă de amândouă braţele: 

— Răspunde-mi odată, pentru Dumnezeu! Ascultă, jura-mi 
că n-ai să spui tatălui tău adresa pe care o ştii! 

— Tatii? rosti ea. A, da, tata! Fii liniştit! E la secret. Ce-mi 
pasă mie de tata? 

— Dar nu-mi făgăduieşti? strigă Marius. 

— Ah! lasă-mă, izbucni ea în râs, ce mă scuturi aşa? Bine, 
bine îți făgăduiesc. Ti-o jur! Ce-mi pasă mie? N-am sa-i spun 


tatii adresa. E bine? Asta vrei? 

— Şi nimănui. 

— Nimănui. 

— Acum, rosti Marius, du-mă la ea! 

— Numaidecât? 

— Numaidecât. 

— Vino! Ah, ce fericit e! şopti ea. 

Fata se opri după câţiva paşi. 

— Domnule Marius, mergi prea aproape de mine; Lasă-mă 
să merg înainte şi vino în urma mea, ca şi cum nu m-ai 
cunoaşte. Un domn ca dumneata nu trebuie să fie văzut cu o 
femeie ca mine. 

Nicio limbă din lume n-ar putea spune câte cuprindea 
cuvântul „femeie”, rostit de această fetiță. 

Fata mai făcu zece paşi şi se opri iar. Marius o ajunse din 
urmă. Ea îi vorbi pieziş, fără să se întoarcă spre el: 

— Da ştii că mi-ai făgăduit ceva? 

Marius se scotoci în buzunar. Nu avea decât cei cinci franci 
sortiți lui Thenardier. Îi puse în mână Eponinei. 

Ea răsfiră degetele, lăsă banul să cadă şi spuse mohorâtă: 

— Nu vreau banii dumitale! 


CARTEA A TREIA 
CASA DIN STRADA PLUMET 


I — Casa tainelor 


Către jumătatea veacului trecut, un preşedinte ai 
parlamentului din Paris, care avea o iubită şi o ferea de ochii 
lumii — pentru că în vremea aceea nobilii îşi arătau iubitele, 
iar burghezii şi le ascundeau -— îi clădi „o căsuță” în cartierul 
Saint-Germain, pe strada pustie Blomet, numită azi strada 
Plumet, nu departe de locul numit atunci Bătălia animalelor. 


Locuinţa era alcătuită dintr-un pavilion cu un singur cat: 
două odăi la parter, două la etaj, o bucătărie jos, un salonaş 
sus, un pod sub acoperiş şi o grădină mare în fața casei, 
închisă spre stradă cu un grilaj. Grădina avea aproape un 
pogon. Atât vedeau trecătorii; dar în dosul casei se mai afla o 
curte mică, şi în fundul curții o căsuță scundă, cu pivniţă şi 
două odăi deasupra unde puteau, la nevoie, să fie ascunşi o 
doică şi un copil. Căsuţa comunica pe din dos, printr-o poartă 
care se deschidea numai dacă îi ştiai secretul, cu o potecă 
lungă, îngustă, pietruită, cotită, neacoperită, strecurată între 
două ziduri înalte, ascunsă cu măiestrie şi pierdută între 
gardurile grădinilor şi zarzavageriilor cărora le dădea ocol, ca 
să ajungă la altă poartă tăinuită, la o depărtare de o jumătate 
de kilometru, în altă mahala, la capătul singuratic al străzii 
Babylone. 

Domnul preşedinte intra pe acolo, aşa încât chiar cei care l- 
ar fi spionat şi urmărit şi şi-ar fi dat seama că se ducea pe 
furiş în fiecare zi, undeva, tot n-ar fi putut bănui că a intra pe 
o poartă în strada Babylone înseamnă a te duce în strada 
Blomet. Magistratul dibaci se pricepuse să cumpere câteva 
fâşii de pământ, ca să-şi croiască drum spre casa tainică, pe 
locul lui propriu, fără să poată fi controlat de nimeni. Mai 
târziu vânduse parcele mici din pământul care mărginea 
poteca, pentru grădini şi zarzavaturi; noii proprietari credeau 
că au, de o parte şi de alta, în fața lor, un zid despărțitor, şi nu 
bănuiau existența acestei panglici lungi, pietruite, care 
şerpuia între cele două ziduri, printre straturi şi livezi. Numai 
păsărelele vedeau această trecere ciudată, şi desigur că 
pitulicile şi pițigoii din veacul trecut ciripiseră destule pe 
socoteala domnului preşedinte. 

Pavilionul, zidit din piatră în stil Mansart?%, cu pereții 
căptuşiți cu lemn şi mobilat în gen Watteau'7*, încărcat pe 
dinăuntru, simplu pe din afară, înconjurat de trei straturi de 
flori, avea ceva discret, cochet şi solemn, aşa cum îi stă bine 
unui capriciu al amorului şi al magistraturii. 


Această casă cu poteca ei, care azi au pierit, existau încă 
acum cincisprezece ani. În '93 un căldărar cumpărase casa ca 
s-o dărâme, dar nu putu s-o plătească în întregime, şi 
națiunea îl declară în stare de faliment, aşa că până la urmă 
casa l-a dărâmat pe căldărar. De atunci, clădirea rămase 
nelocuită şi începuse să se dărăpăne încet, ca orice locuință 
căreia prezența omului nu-i mai dă viaţă. 

Rămăsese mobilată la fel ca odinioară, era mereu de 
vânzare sau de închiriat, şi cele zece-douăsprezece persoane, 
câte trec pe an pe strada Plumet, citeau zilnic avizul acesta pe 
o tablă îngălbenită şi ştearsă, agățată de grilaj încă din anul 
1810. 

Către sfârşitul restaurațţiei, aceiaşi trecători puteau să 
constate că anunţul pierise, ba, mai mult, că obloanele de la 
etaj erau deschise. Casa era într-adevăr locuită. La ferestre se 
zăreau „perdeluţe”, semn că în casă se afla o femeie. 

În luna octombrie 1829, un bărbat între două vârste venise 
şi închiriase casa aşa cum se găsea, împreună cu căsuţa din 
fund şi cu lunga cărare care ajungea în strada Babylone. 
Dresese şi broaştele secrete ale celor două porți ale cărării. 
Casa, cum am mai spus, mai era încă mobilată cu vechile 
mobile ale preşedintelui. Noul chiriaş făcuse câteva reparaţii, 
acoperise câteva lipsuri, pietruise curtea pe unde erau câteva 
gropi, schimbase podelele de cărămidă, pusese trepte la scară, 
scânduri la parchet şi geamuri la ferestre, şi se mutase acolo 
cu o fată tânără şi o servitoare în vârstă, instalându-se cam pe 
tăcute, ca un om care n-ar intra, ci s-ar strecura în casa lui. 
Vecinii n-au putut să clevetească, pentru că nu erau. 

Chiriaşul acesta era Jean Valjean, fata era Cosette. Slujnica 
se numea Toussaint, o fată pe care Jean Valjean o scăpase din 
spital şi de mizerie; era bătrână, provincială şi bâlbâită, trei 
însuşiri care îl hotărâseră pe Jean Valjean s-o ia cu el. 
Cititorul fără îndoială că l-a recunoscut pe Jean Valjean în tot 
ce s-a povestit până acum, poate mai repede chiar decât 
Thenardier. 


De ce părăsise Jean Valjean mânăstirea Petit-Picpus? Ce se 
petrecuse? 

Nu se petrecuse nimic. 

Cititorul îşi aduce aminte că Jean Valjean trăia fericit la 
mânăstire, atât de fericit încât conştiinţa lui începuse să se 
tulbure. O vedea pe Cosette zilnic, îşi dădea seama cum 
simțământul de părinte se naşte şi creşte în el din ce în ce mai 
mult, o ocrotea pe fată cu tot sufletul lui, îşi spunea că ea lui, 
că nimeni şi nimic nu-l va putea despărți de ea, că aşa va fi în 
veşnicie, că, fără îndoială, Cosette se va călugări pentru că în 
fiecare zi era împinsă cu blândeţe spre această hotărâre, că 
mânăstirea va rămâne şi pentru ea, ca şi pentru el, întregul 
univers, că el va îmbătrâni acolo, iar ea va creşte, că ea va 
îmbătrâni, iar el va muri, şi că, în sfârşit, nădejde 
încântătoare, vor rămâne pentru totdeauna împreună. 
Gândind aşa, începu să aibă totuşi unele îndoieli. Se întreba 
dacă toată fericirea aceasta era într-adevăr a lui, dacă nu era 
alcătuită din fericirea altuia, din fericirea acestui copil pe care 
el, om bătrân, şi-o însuşea, i-o fura. Oare nu săvârşea cu 
adevărat un furt? Îşi spunea că fata avea dreptul să cunoască 
viața înainte de a renunța la ea, că a-i reteza dinainte şi fără 
a-i cere părerea toate bucuriile, sub cuvânt că voia s-o 
ferească de toate încercările, a se folosi de neştiința ei şi de 
izolarea în care trăia, ca s-o facă să se nască în ea o vocație 
nefirească, însemna să schimbe natura unei făpturi 
pământeşti şi să-l mintă pe Dumnezeu. Cine ştie dacă într-o zi 
Cosette nu-l va uri când îşi va da seama, şi-i va părea rău că 
s-a călugărit. Ultimul gând, aproape egoist şi mai puţin eroic 
decât celelalte, îi era nesuferit. Se hotări deci să părăsească 
mânăstirea. 

Se hotări, dându-şi seama cu părere de rău că trebuie s-o 
facă. Piedici nu existau. Cei cinci ani petrecuţi între zidurile 
mânăstirii, în care timp, şi el şi fata dispăruseră pentru lumea 
din afară, îi înlăturaseră şi îi risipiseră toate temerile. Putea să 
se întoarcă liniştit printre oameni. Îmbătrânise şi toate se 
schimbaseră. Cine-l va mai recunoaşte? Şi chiar dacă ar fi 


altfel, primejdia nu era decât pentru el, şi n-avea dreptul s-o 
osândească pe Cosette la călugărie, pentru că el fusese 
condamnat la ocnă. De altfel, ce înseamnă primejdia în fața 
datoriei? În sfârşit, nimic nu-l împiedica să fie prudent şi să-şi 
ia toate măsurile de prevedere. Educaţia Cosettei era aproape 
de sfârşitul ei. Nu-i mai lipsea nimic. 

După ce se hotări, aşteptă prilejul, care se ivi şi el. Bătrânul 
Fauchelevent muri. 

Jean Valjean ceru o audienţă la maica stareță şi-i spuse că, 
prin moartea fratelui lui, căpătase o mică moştenire care îi 
îngăduia să trăiască pe viitor fără să mai muncească, că 
părăsea slujba la mânăstire şi-şi lua fata cu el. Dar de vreme 
ce Cosette nu rămânea să se călugărească şi nu era drept să fi 
fost educată pe degeaba, o ruga supus pe maica stareță să 
primească pentru comunitate suma de cinci mii de franci, 
pentru cei cinci ani cât fata fusese ţinută în pensionul 
mânăstirii. 

Aşa ieşi Jean Valjean din mânăstirea Veşnicei Închinări. 

La plecare îşi luă singur sub braţ cufăraşul cel mic, a cărui 
cheie o purta mereu la el; nu vru să-l încredințeze hamalului. 
Cufăraşul acesta trezise curiozitatea Cosettei, pentru că 
răspândea o mireasmă tare. 

Jean Valjean nu se mai despărţi niciodată de el. Îl păstra 
totdeauna în odaia lui. Când se muta era primul şi câteodată 
singurul lucru pe care-l lua. Cosette râdea, botezase 
cufăraşul: inseparabilul, şi spunea că e geloasă pe el. 

Jean Valjean nu ieşi totuşi în lume fără o teamă adânc 
simțită. 

Descoperi casa din strada Plumet şi se cuibări în ea. 
Numele lui era acum Ultime Fauchelevent. 

În acelaşi timp, mai închirie două apartamente la Paris, 
socotind că astfel va atrage mai puţin atenţia decât dacă ar 
locui într-un singur cartier, şi ca să poată lipsi, la nevoie, când 
ar fi avut motive de nelinişte; în sfârşit, ca să nu mai dea peste 
o altă încurcătură, ca aceea din care îi scăpase lui Javert ca 
prin minune. Aceste două locuințe erau  prăpădite, 


sărăcăcioase, în două mahalale foarte depărtate una de alta, 
una pe strada Ouest, alta pe strada Homme-Arme. 

Se ducea din când în când să locuiască împreună cu 
Cosette o lună, şase săptămâni, când în una, când în cealaltă, 
fără s-o ia şi pe Toussaint cu el. Se folosea de serviciile 
portarului şi se dădea drept un rentier din apropierea 
Parisului, care închiriase o casă unde să tragă când venea în 
oraş. Acest om nespus de cinstit avea trei locuinţe în Paris, ca 
să scape de poliție. 


II — Jean Valjean în Garda Naţională 


În realitate, cea mai mare parte din viața lui se desfăşură în 
strada Plumet şi şi-o orânduise astfel: 

Cosette locuia în pavilion împreună cu servitoarea. Al ei era 
dormitorul cel mare cu pereţii pictaţi, salonaşul împodobit cu 
zugrăveli aurite, salonul preşedintelui, mobilat cu tapițerii şi 
fotolii uriaşe. A ei era grădina. Jean Valjean pusese în odaia 
Cosettei un pat cu baldachin de damasc vechi în trei culori, un 
covor persan, vechi, frumos, cumpărat în strada Figuier-Saint- 
Paul de la bătrâna Gaucher; şi ca să îndulcească severitatea 
acestor vechituri impozante, risipise pretutindeni mobile mici 
vesele şi grațioase de fată tânără: o etajeră, o bibliotecă, cărți 
legate şi aurite, hârtie de scris, o mapă, o masă de lucru 
încrustată cu sidef, o cutie de argint aurit, o toaletă de 
porțelan japonez. La ferestrele primului cat pusese draperii 
lungi de damasc roşu brodat în trei culori, ca şi baldachinul 
patului. La parter erau perdele brodate. În timpul iernii, 
căsuţa Cosettei era în întregime încălzită. Jean Valjean locuia 
în căsuţa portarului din fundul curții. Aşternuse o saltea pe 
un pat de chingi, o masă de lemn dat la rindea, două scaune 
de paie, o cană de apă din faianţă, câteva cărți pe o poliţă, 
scumpul lui cufăraş într-un colț, şi nu făcea foc niciodată. Lua 
masa cu Cosette şi totdeauna se afla pe masă o pâine neagră 
pentru el. Când o angajase pe Toussaint, îi spusese: 


„Domnişoara e stăpână casei”. „Şi dumneata, domnule?” 
întrebase Toussaint uluită: „Eu sunt mai mult decât stăpânul, 
sunt tatăl ei.” 

Cosette învățase gospodăria la mânăstire şi ţinea socoteala 
cheltuielilor lor foarte modeste. În fiecare zi Jean Valjean o lua 
pe Cosette de braț şi o scotea la plimbare. O ducea la 
Luxembourg, pe aleile cele mai puţin umblate, şi în toate 
duminicile la liturghie la Saint-Jacques-du-Haut-Pas, pentru 
că era departe. Fiindcă mahalaua era foarte săracă, dădea 
mult de pomană, şi toți nenorociţii se strângeau în jurul lui la 
biserică; aşa se făcuse că primise scrisoarea lui Thenardier: 
„Preamilostivului Domn de la biserica Saint-Jacques-du-Haut- 
Pas”. O ducea bucuros pe Cosette la săraci şi la bolnavi. 
Niciun om străin nu intra în casa din strada Plumet. 
Toussaint făcea târguielile, Jean Valjean se ducea să umple 
găleata la o gură de apă din apropiere, pe bulevard. Lemnele şi 
vinul le păstra într-un fel de hrubă, jumătate sub pământ, cu 
pereţi de stâncă, alături de poarta dinspre strada Babylone, 
care îi servise odinioară de peşteră domnului preşedinte, 
pentru că pe vremea „nebuniilor” şi a „căsuţelor”*?77: nu se 
putea dragoste fără peşteră. 

La poarta secretă de pe strada Babylone se afla o cutie 
pentru gazete şi scrisori. Dar cum cei trei locuitori ai 
pavilionului din strada Plumet nu primeau nici ziare, nici 
scrisori, cutia, pe vremuri mijlocitoarea şi duhovnicul unui 
judecător craidon, nu mai folosea decât la primirea avizurilor 
perceptorului şi a ordinelor de chemare la gardă. Fiindcă 
domnul Fauchelevent, rentier, făcea parte din garda națională. 
Nu putuse scăpa de arcanul recensământului din 1831. 
Cercetările autorităților municipale făcute în acea epocă se 
opriseră pe pragul mânăstirii Petit-Picpus, nor sfânt şi de 
nepătruns, din care Jean Valjean ieşise cucernic în ochii 
primăriei şi prin urmare vrednic de a face parte din gardă. 

De trei-patru ori pe an, Jean Valjean îşi îmbrăca uniforma 
şi făcea de strajă, de altfel cu plăcere. Era pentru el o 
deghizare corectă, care îl amesteca cu toată lumea, lăsându-l, 


totuşi, singuratic. Jean Valjean împlinise şaizeci de ani, vârstă 
la care, după lege, ar fi putut fi scutit, dar nu părea mai 
bătrân de cincizeci. De altfel nici n-ar fi ţinut să se sustragă 
ordinelor sergentului-major şi să-i facă greutăți contelui de 
Lobau'7%. Nu avea stare civilă, îşi ascundea numele, îşi 
ascundea identitatea, îşi ascundea vârsta, le ascundea pe 
toate. Dar, cum am mai spus-o, intrase cu bunăvoință în 
garda națională. Nu avea altă ambiţie decât să semene cu 
oricare alt contribuabil. Omul acesta avea un ideal: să fie în 
singurătate un înger şi între oameni un burghez. 

Să reținem totuşi un amănunt. Când ieşea la plimbare cu 
Cosette, Jean Valjean se îmbrăca aşa cum îl ştim, şi părea un 
ofițer la pensie. Când pleca singur, mai totdeauna seara, 
purta o haină şi nişte pantaloni de lucrător şi-şi trăgea şapca 
până peste ochi. Era la mijloc prevedere sau umilință? 
Amândouă deodată. Cosette se deprinsese cu latura 
enigmatică a vieţii ei şi nici nu mai băga de seamă ciudățeniile 
tatălui său. Toussaint îl iubea şi-l respecta pe Jean Valjean, şi 
tot ce făcea el i se părea bine făcut. Într-o zi, măcelarul, care-l 
zărise pe Jean Valjean, îi spuse: „E un caraghios!” Ea îi 
răspunse „E un sf-sfânt!” 

Şi Jean Valjean, şi Cosette, şi Toussaint intrau şi ieşeau 
totdeauna prin poarta din strada Babylone. Era greu să 
ghiceşti că locuiau în strada Plumet, dacă nu-i zăreai prin 
grilajul grădinii. Grilajul însă era veşnic închis. Jean Valjean 
nu îngrijea grădina, anume ca să nu atragă atenţia. 

Poate că aici se înşela. 


III — Foliis ac frondibus!879) 


Grădina casei din strada Plumet lăsată în paragină de 
aproape o jumătate de veac, era neînegrijită şi fermecătoare. 
Acum patruzeci de ani, trecătorii se opreau în stradă s-o 
privească, fără să bănuiască tainele care se ascundeau sub 
desişurile ei verzi şi proaspete. Câţi visători nu şi-au lăsat sub 


desişurile ei verzi şi proaspete privirea şi gândul să pătrundă, 
cercetătoare, printre gratiile străvechi de fier ale porții închise 
cu lacăt, răsucită, strâmbă, prinsă între doi stâlpi de piatră, 
verzi de muşchi, încoronată atât de bizar cu un fronton de 
arabescuri indescifrabile. 

Într-un colț se afla o bancă de piatră, pe alocuri câteva 
statui năpădite de mucegai, câteva bolți părăginite care 
putrezeau lângă zid. Nu mai erau nici alei, nici straturi. 
Pretutindeni, bălării. Se sfârşise grădinăritul; se reîntorsese 
natura. Buruienile năpădeau peste tot, umplând cu o bucurie 
nemărginită acea biată palmă de pământ. Mixandrele înflorite 
erau o sărbătoare. Nimic nu oprea în loc sfântul avânt al vieţii 
spre lumină. Toate creşteau nestânjenite, ca în vremile dintâi. 
Copacii se aplecaseră spre mărăcini, mărăcinii se ridicaseră 
spre copaci, plantele se cățăraseră, ramurile se înclinaseră, tot 
ceea ce se târăşte pe pământ se întâlnise cu ceea ce creşte în 
aer, ceea ce flutură în vânt se aplecase spre ceea ce şerpuie în 
muşchi. Trunchiurile, ramurile, frunzele, fibrele, tufele, 
cârceii, curpenii, spinii se împletiseră, amestecați, cununați, 
contopiți. Vegetaţia, într-o îmbrăţțişare strânsă şi adâncă, 
celebrase şi împlinise acolo, sub ochiul mulțumit al 
creatorului, pe întinderea aceea de aproape un pogon, 
misterul sfânt al frăţiei, simbol al frăției omeneşti. Grădina nu 
mai era o grădină, era un desiş uriaş, adică ceva de 
nepătruns, ca o pădure, populat, ca un oraş, fremătător, ca 
un cuib, umbros, ca o catedrală, înmiresmat, ca un buchet, 
singuratic, ca un mormânt, viu ca mulțimea. 

În Floreal'5% tufişul acesta uriaş, crescând ca la el acasă în 
dosul grilajului, între cele patru ziduri, era o parte din 
frământarea ascunsă a germinației universale, tresărea la 
răsăritul soarelui aproape ca o vietate care aspiră efluviile 
iubirii cosmice şi simte cum se urcă şi clocoteşte seva 
primăverii; îşi scutură în vânt coama verde, minunată, 
semănând pe pământul jilav, pe statuile roase, pe terasa 
năruită a pavilionului şi până şi pe pavajul străzii pustii stele 


de flori, perle de rouă, rodnicie, frumusețe, viață, bucurie, 
miresme. 

În miezul zilei se ascundeau în el mii de fluturi albi, şi 
priveliştea acestui vârtej de fulgi în umbră, a acestei zăpezi vii 
a verii era dumnezeiască. Acolo, în umbra veselă a verdeții, o 
mulțime de voci nevinovate îi vorbeau sufletului în şoaptă şi 
tot ce uita să spună ciripitul întregea zumzetul. Seara, un 
abur de visare se desprindea din grădină şi o învăluia. O 
acoperea un giulgiu de ceață, o tristețe calmă, cerească. 
Mirosul îmbătător al caprifoiului şi al volburei se înălța de 
pretutindeni, ca o otravă dulce şi pătrunzătoare. Se auzea 
ultima chemare a scorțărelului şi a codobaturii, care 
adormeau în rămuriş. Se simțea intimitatea sfântă dintre 
pasăre şi copac. Ziua, aripile înveselesc frunzele; noaptea, 
frunzele ocrotesc aripile. 

larna, desişul era negru, ud, zbârcit, tremurător şi lăsa 
puţin să se întrevadă casa. În locul florilor pe ramuri şi ai 
stropilor de rouă pe flori, se vedeau panglicile de argint ale 
melcilor fără casă pe covorul rece şi des al frunzelor galbene. 
Dar, oricum, sub orice înfăţişare, în orice anotimp, primăvara, 
iarna, vara, toamna, ungherul acesta era plin de melancolie, 
contemplaţie, singurătate, libertate: omul lipsea şi Dumnezeu 
era de față. Vechiul gard de fier ruginit părea că spune: 
„Grădina aceasta e a mea”. 

În zadar o înconjurau străzile Parisului, palatele minunate 
şi clasice din strada Varennes la doi paşi, Domul Invalizilor 
alături, Camera deputaţilor nu prea departe, în zadar se 
plimbau, luxoase, trăsurile de gală de pe strada Bourgogne şi 
de pe strada Saint-Dominique; în zadar se încrucişau, la 
răspântia apropiată, omnibusele galbene, cafenii, albe, roşii; 
pustiul domnea în strada Plumet. Moartea foştilor proprietari, 
revoluția, prăbuşirea vechilor averi, delăsarea, uitarea, 
patruzeci de ani de părăsire şi de tăcere, fuseseră de ajuns 
pentru a aduce din nou în acest loc norocos feriga, cucuta, 
lumânărica, coada şoricelului, degetarița, ierburile înalte, 
plantele mari, cu frunze late şi crețe, împânzite într-un verde 


deschis, şopârlele, cărăbuşii, gâzele neliniştite şi iuți; pentru a 
scoate din adâncurile pământului, între aceste patru ziduri, 
nu ştiu ce măreție sălbatică şi aprigă a naturii, care răstoarnă 
planurile mărunte ale omului şi se răspândeşte întreagă 
oriunde biruie - în furnică sau în vultur - aşa cum se 
dezlănțuie în grădinița aceasta din Paris cu tot atâta putere şi 
măreție ca într-o pădure virgină din Lumea Nouă. 

Nimic nu e neînsemnat. Oricine se lasă pătruns de puterea 
adâncă a naturii o ştie. Cu toate că filosofiei nu i-e dată nicio 
mulțumire absolută, şi nu poate mărgini cauza aşa cum nu 
poate limita efectul, visătorul cade totuşi nemărginit în fața 
acestor descompuneri de forțe care ajung la unitate. 

Totul lucrează pentru tot. 

Algebra se aplică norilor: iradiaţiile stelelor îi sunt de folos 
trandafirului. Niciun gânditor n-ar îndrăzni să spună că 
mireasma răsurii e de prisos constelațiilor. Cine poate calcula 
traiectoria unei molecule? Ştim noi dacă plăsmuirea lumilor 
nu e determinată de căderea firelor de nisip? Cine cunoaşte 
fluxul şi refluxul reciproc al infinitului mare şi al infinitului 
mic, răsunetul cauzelor în abisul ființei şi noianul creațiunii? 
Şi un vierme are rostul lui. Ceea ce e mare e mic, ceea ce e mic 
e mare. Totul e în echilibru în ceea ce e necesar. 
Înspăimântătoare viziune pentru gândirea omenească. Între 
ființe şi lucruri există relații care țin de miracol. Totul are preț 
în acest tot nemărginit care porneşte de la soare şi ajunge la 
gâză. Avem nevoie unii de alții. Lumina, nu duce în azur 
miresmele pământeşti fără să ştie ce face cu ele. Noaptea 
împarte esențe stelare florilor adormite. Toate păsările care 
zboară au legat de gheruţțe firul infinitului. Germinaţia 
sporeşte cu naşterea unui meteor şi cu lovitura de cioc a 
rândunicii care sparge oul; ea determină în acelaşi timp 
naşterea unei râme şi venirea pe lume a lui Socrate. 

Microscopul începe acolo unde sfârşeşte telescopul. Care din 
două vede mai departe? Alegeţi! Mucegaiul e o constelație de 
flori. O nebuloasă e un furnicar de stele. Aceeaşi conviețuire, 
poate şi mai uimitoare, a problemelor gândirii şi a fenomenelor 


materiei. Elementele şi ideile se amestecă, se contopesc, se 
împerechează, se înmulțesc unele prin altele, ca să împingă 
lumea materială şi lumea morală spre aceeaşi lumină. 
Fenomenul e veşnic aplecat asupra lui însuşi. În vastele 
schimbări cosmice viața universală circulă pretutindeni în 
cantități necunoscute, rostogolind totul în misterul nevăzut al 
efluviilor, folosind tot, nepierzând visul niciunui somn, 
semănând ici o mică vietate, fărâmițând acolo un astru, 
oscilând şi şerpuind, făcând din lumină o putere şi din gândire 
un element, risipită şi indivizibilă, dizolvând tot, afară de acest 
punct geometric: eul; aducând totul la sufletul-atom, înflorind 
totul în Dumnezeu, împletind toate activităţile, de la cea mai 
înaltă până la cea mai neînsemnată, în obscuritatea unui 
mecanism ameţitor, subordonând - cine ştie? poate numai 
prin identitatea legii — trecerea cometei pe firmament, unei 
rotiri a infuzorului într-o picătură de apă. Maşină alcătuită 
din spirit. Angrenaj uriaş, al cărui prim motor e musculița şi 
ultimă roată e zodiacul! 


IV — Graţiile se schimbă 


Părea că grădina aceasta, creată odinioară ca să ascundă 
taine dezmățate, se schimbase şi devenise potrivită pentru a 
ascunde taine fără de prihană. Nu mai avea nici bălți de 
verdeață, nici pajişti, nici umbrare, nici peşteri. Avea o 
minunată întunecime despletită, care cădea ca un val de 
pretutindeni. Paphos: se preschimbase în rai. Un fel de 
remuşcare însănătoşise ascunzişul acesta. Buchetiera aceasta 
îşi oferea florile sufletului. Această grădină cochetă, pe 
vremuri deocheată, reintrase în fericire şi pudoare. Un 
preşedinte asistat de un grădinar, un omuleț care credea că-l 
continuă pe Lamoignon şi alt omuleț care credea că-l continuă 
pe Lentre'8%2: o schimonosiseră, o pregătiseră pentru aventuri 
galante; natura şi-o luase înapoi, o umpluse de umbră, o 
rânduise pentru dragoste. 


În singurătatea aceasta se afla şi o inimă care era în 
aşteptare. Dragostea n-avea decât să se arate. Se afla acolo un 
templu de verdeață, de ierburi, de muşchi, de suspine, de 
păsărele, de întunecimi moi, de ramuri clătinate şi un suflet 
alcătuit din blândețe, din credință, din nevinovăție, din 
nădejde, din aspirații şi iluzii. 

Când Cosette ieşise din mânăstire era încă o copilă. Trecuse 
puțin peste paisprezece ani şi intrase în „vârsta ingrată”. Am 
mai spus-o: în afară de ochi, părea mai curând urâțică decât 
drăguță. Nu avea nicio trăsătură supărătoare, dar era 
stângace şi slabă, sfioasă şi, în acelaşi timp, cutezătoare; în 
sfârşit, o fetiță care crescuse mare. 

Educaţia ei era sfârşită. Adică învățase religia, mai cu 
seamă cucernicia. Apoi „istoria”, adică ceea ce se numea aşa la 
mânăstire, geografia, gramatica, participiile, regii Franţei, 
puţină muzică, să deseneze un nas etc., dar despre celelalte 
lucruri nu ştia nimic, ceea ce era totodată fermecător şi 
primejdios. Sufletul unei fete tinere nu trebuie lăsat neştiutor. 
Mai târziu se nasc în el imagini prea vii şi prea neaşteptate, ca 
într-o odaie întunecoasă. El trebuie să fie luminat pe încetul, 
cu discreție, mai mult cu reflexul realității decât cu strălucirea 
ei directă şi tare. Penumbră utilă, gingaşă dar severă, care 
risipeşte temerile copilăreşti şi împiedică prăbuşirile. Numai 
instinctul matern, intuiție minunată în care intră amintirile 
fecioarei şi experiența femeii, ştie cum şi cu ce mijloace să 
alunge treptat această penumbră. Nimic nu înlocuieşte acest 
instinct. Toate călugărițele din lume nu fac cât o mamă, când 
e vorba de călăuzirea sufletului unei fete tinere. 

Cosette n-avusese mamă. N-avusese decât multe mame, la 
plural. 

Iar Jean Valjean, oricâtă dragoste şi oricâtă grijă ar fi avut, 
nu era decât un om bătrân care nu ştia nimic. 

Şi câtă ştiinţă trebuie ca să poți lupta împotriva acestei 
mari neştiințe care se numeşte nevinovăție, în opera de 
educaţie, în îndeletnicirea aceasta grea care e pregătirea femeii 
pentru viaţă! 


Mânăstirea pregăteşte o fată pentru patimă mai mult decât 
orice pe lume. Ea sileşte gândurile să se întoarcă spre 
necunoscut. Inima adunată în ea însăşi se adânceşte, 
neputându-se revărsa, nici cheltui: de aci pornesc viziunile, 
presupunerile, bănuielile, romanele schițate, aventurile dorite, 
plăsmuirile, clădirile ridicate în întregime în bezna lăuntrică, 
unghere întunecate şi tainice în care patimile îşi găsesc 
numaidecât cuib, de cum au putut trece dincolo de gratii. 
Mânăstirea e o apăsare care ar trebui să dureze toată viața ca 
să poată învinge inima omenească. 

leşind din mânăstire, Cosette nu putea întâlni nimic mai 
blând şi mai primejdios decât casa din strada Plumet. Era o 
continuare a singurătăţii, îmbinată cu începutul libertăţii. O 
grădină închisă, dar o natură puternică, bogată, voluptuoasă 
şi înmiresmată. Aceleaşi vise ca la mânăstire, dar posibilitatea 
de a zări bărbați tineri. Tot gratii, dar înspre stradă. 

Şi cu toate astea, o mai spunem o dată, când Cosette 
ajunse aici era încă un copil. Jean Valjean îi dărui grădina 
aceea părăsită. „Fă ce vrei cu ea!” îi spunea el. Cosette se 
bucura. Răscolea toate tufişurile şi toate pietrele, ca să caute 
gâze. Aşteptând să viseze, se juca. Îi plăcea grădina cu 
gângăniile care furnicau în iarbă, sub picioarele ei, aşteptând 
s-o iubească pentru stelele pe care avea să le vadă printre 
ramuri, deasupra capului. 

Şi apoi îl iubea pe taică-său, adică pe Jean Valjean, din tot 
sufletul, cu o patimă naivă, filială, care făcea ca bătrânul să-i 
fie un tovarăş dorit şi fermecător. Ne aducem aminte că 
domnul Madeleine citea mult, Jean Valjean continuase. 
Ajunsese să vorbească frumos. Avea bogăția ascunsă şi 
elocvența unei inteligențe umile şi adevărate, care s-a cultivat 
singură. Îi rămăsese numai atâta asprime cât era nevoie ca să 
nu fie de o bunătate plicticoasă. Avea o gândire aspră şi o 
inimă blajină. Când se plimbau singuri prin Luxembourg, îi 
lămurea îndelung lucrurile, aducându-şi aminte tot ce citise, 
tot ce suferise. Cosette îl asculta şi ochii ei rătăceau pierduţi. 


Gândurile Cosettei se mulțumeau cu acest om simplu, aşa 
cum jocurile ei se mulțumeau cu grădina aceea sălbatică. 
După ce alergase după fluturi, venea la el abia răsuflând şi-i 
spunea: „Vai, cât am fugit!” El o săruta pe frunte. 

Cosette îl adora. Se ţinea toată ziua de el. Fericirea era 
acolo unde era Jean Valjean. Deoarece Jean Valjean nu locuia 
nici în pavilion, nici în grădină, Cosettei îi plăcea mai mult în 
curtea pietruită din dosul casei, decât între flori; în odăița cu 
scaune de paie, decât în marele salon tapisat, plin de fotolii 
moi. Jean Valjean îi spunea câteodată, zâmbind, fericit că 
fusese deranjat: „Acum du-te la tine acasă! Lasă-mă puţin 
singur!” 

Ea îl certa drăgăstos, cu acele mustrări atât de 
înduioşătoare când pornesc de la o fiică: 

— Tată, mi-e frig la dumneata. De ce nu pui aici un covor şi 
o sobă? 

— Fetiță dragă, pe lume sunt atâţia oameni care merită 
mai mult decât mine şi n-au nici măcar un acoperiş deasupra 
capului! 

— Atunci eu de ce am foc şi tot ce trebuie? 

— Pentru că eşti femeie şi copil. 

— Ei, şi? Bărbațţilor trebuie să le fie frig şi s-o ducă rău? 

— Unora dintre ei. 

— Bine, atunci am să vin aici atât de des, încât va trebui să 
faci foc. 

Şi-i mai spunea: 

— Tată, de ce mănânci pâine atât de proastă? 

— Uite-aşa, fetițo! 

— Atunci, dacă mănânci dumneata am să mănânc şi eu. 

Şi Jean Valjean mânca pâine albă, ca să nu mănânce 
Cosette pâine neagră. 

Cosette îşi aducea aminte foarte tulbure de copilăria ei. Se 
ruga seara şi dimineața pentru mama ei, pe care n-o 
cunoscuse. Soții Thenardier îi rămăseseră în minte ca două 
hâde arătări de vis. Îşi aducea aminte că fusese „într-o zi, 
noaptea”, să aducă apă dintr-o pădure. Credea că aceasta se 


petrecuse foarte departe de Paris. I se părea că-şi începuse 
viața în fundul unei prăpăstii şi că Jean Valjean o scosese din 
ea. Copilăria ei îi părea un timp în care fusese înconjurată de 
urechelnițe, de păianjeni şi de şerpi. Seara, când se gândea la 
acestea, înainte de-a adormi, cum nu prea era sigură că Jean 
Valjean îi era tată, îşi închipuia că sufletul maică-si trecuse în 
omul acesta şi venise să trăiască lângă ea. 

Când Jean Valjean se odihnea, ea îşi lipea obrazul de capul 
lui alb şi lăcrima încet, spunându-şi: „Omul acesta e poate 
mama mea!” 

Cossette, oricât ar fi de ciudat s-o spunem, în nevinovăția ei 
de fată crescută la mânăstire (virginitatea, de altfel, nu poate 
înțelege în niciun chip maternitatea), începuse să creadă că 
poate nici n-avusese mamă. Nici nu cunoştea numele acestei 
mame. Jean Valjean tăcea de câte ori îl întreba cum o 
chemase pe mama ei. Dacă întreba de două ori, zâmbea. O 
dată fata stărui şi zâmbetul se sfârşi într-o lacrimă. 

Tăcerea lui Jean Valjean o ascundea pe Fantine după un 
văl de întuneric. 

O făcea din prudență? Din respect? Din teama de a 
încredința acest nume unei amintiri străine? 

Cât timp Cosette fusese mică, Jean Valjean îi vorbise 
bucuros despre maică-sa. Când crescu, îi fu peste puteri. 1 se 
părea că nu mai avea curajul. Din pricina Cosettei? Din 
pricina Fantinei? Simţea o teamă pioasă la gândul că ar putea 
să strecoare umbra aceasta în gândurile Cosettei şi să 
amestece moartea, ca pe un al treilea, în soarta lor. Cu cât îi 
era mai sfântă această umbră, cu atât îi era mai frică de ea. 
Se gândea la Fantine şi se simțea copleşit de tăcere. Zărea 
parcă în întuneric ceva care semăna cu un deget ridicat la 
buze. Toată pudoarea pe care o avusese cândva Fantine, şi 
care în timpul vieţii o părăsise, se întorsese oare după moarte 
s-o învăluie, să vegheze, răzvrătită asupra liniştii acestei 
moarte şi s-o păzească aprig în mormântul ei? Îi simţea oare 
şi Jean Valjean apăsarea fără să-şi dea seama? Noi, care 
credem în moarte, nu suntem dintre cei care înlătură această 


explicație plină de taine. De aici venea imposibilitatea de a 
rosti acest nume Fantine, chiar pentru Cosette. 

Într-o zi, Cosette spuse: 

— Tată, astă-noapte am văzut-o pe mama în vis. Avea două 
aripi mari. În viața mama trebuie să fi fost aproape, o sfântă. 

— Prin suferință, răspunse Jean Valjean. 

Altminteri Jean Valjean era fericit. 

Când Cosette ieşea cu el, se rezema de braţul lui mândră, 
fericită, cu inima liniştită. Jean Valjean se simțea copleşit de 
bucurie în fața acestor dovezi de dragoste care îl cuprindeau 
numai pe el şi nu mai avea nevoie de nimic altceva. Bietul om 
tresărea cuprins de o fericire îngerească. Îşi spunea, îmbătat, 
că va ţine aşa toată viața. Se gândea că nu suferise destul ca 
să merite o fericire atât de minunată şi-i mulțumea lui 
Dumnezeu în adâncul sufletului că îngăduise să fie iubit, el, 
păcătosul, de această făptură nevinovată. 


V — Trandafirul îşi dă seama ce e o armă 
de luptă 


Într-o zi Cosette se uită din întâmplare în oglindă şi-şi 
spuse: „la te uită!” I se părea că e aproape frumoasă. Se 
tulbură în chip ciudat. Până atunci nu se gândise niciodată la 
chipul ei. Se vedea în oglindă, dar nu se privea. 1 se spusese 
adesea că e urâtă. Numai Jean Valjean zicea încetişor: „Ba nu! 
Nu!” Oricum, Cosette se socotise totdeauna urâtă şi crescuse 
cu ideea asta, cu resemnarea uşuratică a copilăriei. Şi iată că 
deodată oglinda îi spunea ca şi Jean Valjean: „Ba nu!” Nu 
putu dormi noaptea. „Dacă aş fi frumoasă? se gândea ea. Ce 
nostim ar fi să fiu frumoasă!” Îşi aducea aminte de unele 
dintre colegele ei, despre a căror frumuseţe se vorbea în 
mânăstire, şi-şi spunea: „Cum? Să fiu şi eu ca domnişoara 
Cutare?” A doua zi se privi din nou, dar nu din întâmplare, şi 
se îndoi: „Unde-mi erau minţile? Sunt urâtă!” Dormise rău, 
avea cearcăne la ochi şi era palidă. Nu se bucurase prea mult 


în ajun, când se crezuse frumoasă, dar se întristă acum, când 
nu mai putea crede. Nu se mai privi deloc, şi timp de 
cincisprezece zile încercă să se pieptene cu spatele la oglindă. 

Seara, după cină, broda de obicei în salon sau cosea aşa 
cum învățase la mânăstire, şi Jean Valjean citea lângă ea. O 
dată ridică ochii de pe lucru şi o surprinse neliniştea cu care o 
privea tatăl ei. 

Altă dată, pe stradă, i se păru că cineva pe care nu-l vedea 
spusese în spatele ei: „Frumuşică femeie, dar prost 
îmbrăcată”. „Ei, se gândise ea, nu-i vorba de mine, eu sunt 
bine îmbrăcată şi urâtă. ” Purta pe atunci pălărie de pluş şi 
rochie de lână. 

Într-o zi, în sfârşit, pe când se afla în grădină, o auzi pe 
bătrâna Toussaint spunând: „Domnule, ați băgat de seamă ce 
frumoasă se face domnişoara?” Cosette nu auzi ce răspunsese 
taică-său, dar cuvintele bătrânei o zguduiră. Fugi din grădină, 
se sui în odaia ei, alergă la oglindă, după ce nu se mai privise 
de trei luni, şi scoase un strigăt. Rămăsese uluită de ea însăşi. 

Era frumoasă şi plină de graţie. Nu se putea reține să nu fie 
de părerea lui Toussaint şi a oglinzii. Trupul i se împlinise, 
pielea i se albise, părul căpătase luciu, o strălucire 
necunoscută se aprinsese în ochii ei albaştri. Conştiinţa 
frumuseții sale îi apăru întreagă într-o clipă, ca o lumină 
mare care se revarsă. Ceilalți îşi dăduseră seama, Toussaint o 
spusese; fără îndoială că trecătorul vorbise despre ea. Cobori 
iar în grădină, crezându-se regină, părându-i-se că păsările 
cântă, deşi era iarnă, că cerul era aurit, că soarele strălucea 
în copaci, florile în tufişuri. Era tulburată, nebună, pierdută 
într-o încântare fără margini. 

Jean Valjean simţea şi el o strângere de inimă adâncă şi 
nelămurită. 

Într-adevăr, contempla şi el, cu spaimă, de câtva timp 
frumusețea care se ivea tot mai strălucitoare pe chipul dulce 
al Cosettei. Zori zâmbitoare pentru ceilalți, triste pentru el. 

Cosette se făcuse frumoasă cu mult înainte de a-şi da 
seama. Dar lumina neaşteptată, care se înălța încet şi 


învăluia treptat întreaga făptură a fetei, rănise încă din prima 
zi pleoapele întunecate ale lui Jean Valjean. Simţi că se 
petrece o schimbare în viața lui fericită, atât de fericită, încât 
se temea ca o împrejurare nouă să nu-i strice această fericire. 
Omul acesta, care trecuse prin toate suferințele, care sângera 
încă zdrobit de destinul său, care fusese aproape rău şi 
ajunsese aproape sfânt, care, după ce târâse lanţul în ocnă, 
târa acum lanțul nevăzut dar apăsător al unei infamii 
nedefinite, omul acesta, pe care legea îl urmărea încă şi care 
putea în fiecare clipă să fie prins şi azvârlit din umbra virtuții 
lui în lumina crudă a disprețului public, omul acesta primea 
tot, ierta tot, îngăduia tot, binecuvânta tot, îndura tot şi nu 
cerea providenței, oamenilor, legii, societăţii, naturii, lumii, 
decât un singur lucru: dragostea Cosettei! 

Să-l iubească mereu! Dumnezeu să nu împiedice sufletul 
acestui copil să vină către el, să rămână al lui. În dragostea 
Cosettei găsea vindecare, odihnă, pace, mulțumire, răsplată şi 
biruință. Era iubit de Cosette şi-i era de ajuns, nu cerea mai 
mult. Dacă ar fi fost întrebat: „Mai vrei ceva?” ar fi răspuns: 
„Nu”. Dacă Dumnezeu i-ar fi spus: „Vrei în schimb cerul?” ar fi 
răspuns: „M-aş simți păgubit”. 

Tot ceea ce atingea, fie şi la suprafață, această stare de 
lucruri îl făcea să tremure, ca un început de schimbare. Nu 
ştiuse niciodată bine ce înseamnă frumusețea unei femei. 
Pricepea din instinct că trebuie să fie ceva minunat. 

Privea înspăimântat, din adâncurile urâţeniei lui, ale 
bătrâneţii, ale nefericirii, ale singurătăţii silite, ale umilinței 
lui, spre această frumusețe care înflorea lângă el din ce în ce 
mai luminoasă şi biruitoare, pe fruntea nevinovată şi de temut 
a fetei. 

Primele semne se iviră fără întârziere. 

A doua zi după ce Cosette îşi spusese: „Fără îndoială că 
sunt frumoasă”, începu să se gândească la îmbrăcăminte. Îşi 
aduse aminte de cuvintele trecătorului: „Frumoasă, dar prost 
îmbrăcată” - glas de oracol care trecuse pe lângă ea şi se 
stinsese, după ce îi lăsase în inimă unul dintre cei doi germeni 


care umplu mai târziu întreaga ființă a femeii: cochetăria. 
Celălalt e dragostea. 

În clipa în care se ştiu frumoasă, sufletul de femeie se 
deşteptă în ea. Începu să urască rochia de lână şi să se 
ruşineze de pălăria de pluş. Taică-său nu-i refuzase niciodată 
nimic. Învăţă numaidecât toată arta care stă în alegerea unei 
pălării, a unei rochii, a măntăluței, a pantofilor, a 
mânecuţelor, a stofei care se potriveşte, a culorii care vine 
bine, acel gust fin care face din femeia pariziană ceva atât de 
fermecător, atât de adânc şi de primejdios. Expresia „e o femeie 
îmbătătoare” a fost născocită pentru parizience. 

În mai puţin de o lună, micuța Cosette ajunse, în pustiul 
din strada Babylone, nu numai una din femeile cele mai 
drăguţe, ceea ce nu e puțin, ci dintre cele mai bine îmbrăcate 
din Paris, ceea ce e mult mai mult. Ar fi vrut să-l mai 
întâlnească pe trecătorul acela, ca să vadă ce avea să mai 
spună, ca „să-i arate ea lui!” Era, într-adevăr, încântătoare 
întru totul şi ştia să deosebească de minune o pălărie de la 
Gerard de o pălărie de la Herbaut. 

Jean Valjean privea cu spaimă pieirea sa. El, care simțea că 
nu poate decât să se târască, cel mult să umble, vedea cum îi 
cresc aripi Cosettei. 

De altfel, o femeie care s-ar fi uitat puţin la îmbrăcămintea 
Cosettei şi-ar fi dat seama că n-are mamă. Cosette nu lua în 
seamă anumite reguli bine stabilite. O mamă, de pildă, i-ar fi 
spus că o fată tânără nu se îmbracă în rochie de damasc. 

Prima dată când Cosette ieşi în rochie, cu pelerină de 
damasc negru şi cu pălărie de crep alb, îl luă de braț pe Jean 
Valjean veselă, luminoasă, îmbujorată, mândră, strălucitoare 
şi-l întrebă: „Tată, cum îţi par?” Jean Valjean răspunse cu un 
glas care părea amar de invidie: „Încântătoare!” La plimbare se 
purtă ca de obicei. Când se întoarseră acasă, o întrebă pe 
Cosette: 

— N-ai să-ţi mai pui niciodată rochia şi pălăria... ştii tu 
care? 


Aceasta se petrecea în odaia Cosettei. Cosette se întoarse 
spre cuierul din dulap, de care îşi agățase hainele ei de şcoală. 

— Zdrenţele astea?! Tată, ce vrei să mai fac cu ele? Nu, nu 
mai pun asemenea orori. Cu scufia asta pe cap parcă sunt o 
nebună! 

Jean Valjean oftă adânc. 

Din clipa aceea băgă de seamă că aceeaşi Cosette, care 
altădată cerea totdeauna să rămână acasă, spunând: „lată, 
mă simt mai bine aici cu tine”, acum voia mereu să iasă la 
plimbare. „La ce foloseşte să ai o mutră drăguță şi o 
îmbrăcăminte încântătoare dacă nu le arăţi nimănui?” 

Mai băgă de seamă că pe Cosette n-o mai trăgea inima să 
vină în curticica din spatele casei. Acum stătea mai mult în 
grădină şi se plimba bucuroasă în fața grilajului. Jean 
Valjean, posac, nici nu călca în grădină. Rămăsese în curtea 
din fund, ca şi câinele curții. 

Cosette, de când ştia că e frumoasă, pierdu graţia pe care o 
avea pe când n-o bănuia încă. E o grație fermecătoare, pentru 
că frumusețea luminată de nevinovăție, e fără cusur, şi nimic 
nu e mai gingaş decât o ființă nevinovată şi strălucitoare care 
păşeşte ţinând în mână cheia unui rai, fără s-o ştie. Dar 
grația nevinovată pe care o pierdu fu înlocuită de un farmec 
gânditor şi grav. Întreaga ei făptură, pătrunsă de bucuriile 
tinereții, de nevinovăție şi de frumusețe, răspândea o 
minunată melancolie. 

În epoca aceea o văzuse din nou Marius în Luxembourg, 
după o absenţă de şase luni. 


VI — Bătălia începe 


Cosette, în umbra în care trăia, era sortită, ca şi Marius, să 
fie cuprinsă de flacăra iubirii. Destinul, cu răbdarea sa tainică 
şi de neînlăturat, apropia una de alta aceste două făpturi 
încărcate şi dornice de furtunile clocotitoare ale patimii; aceste 
două suflete care purtau dragostea aşa cum doi nori poartă 


trăsnetul, şi care trebuiau să se întâlnească şi să se 
contopească într-o privire, ca norii într-un fulger. 

În romanele de dragoste s-a vorbit atât de mult despre 
privire, încât a ajuns să fie disprețuită. Azi abia mai 
îndrăzneşti să spui că doi oameni s-au iubit pentru că s-au 
privit. Şi totuşi aşa se iubesc oamenii, şi numai aşa. Ce 
rămâne nu e decât ceea ce rămâne. Nimic nu e mai adevărat 
decât ciocnirea dintre două suflete când schimbă această 
scânteie. 

În clipa în care Cosette, fără să-şi dea seama, îi aruncă lui 
Marius acea privire care îl tulbură adânc, el nu bănui că şi 
privirea lui o tulburase pe Cosette. 

Îi făcuse şi el acelaşi rău şi acelaşi bine. 

Ea îl privea de mult şi cerceta, aşa cum văd şi cercetează 
fetele, uitându-se în altă parte. Marius o găsea încă pe Cosette 
urâtă, pe când Cosette îl şi socotea pe Marius frumos. Dar, 
pentru că n-o lua în seamă, băiatul acesta îi era indiferent. 
Totuşi, nu se putu opri să nu-şi spună că avea păr frumos, 
ochi frumoşi, dinți frumoşi, un glas frumos, când îl auzea 
vorbind cu colegii lui, că nu se ţinea destul de drept când 
umbla - dacă e vorba să-i găseşti neapărat un cusur - totuşi 
cu o anumită grație, care era numai a lui, că nu părea prost, 
că toată făptura lui era aleasă; blajină, simplă şi mândră, că, 
în sfârşit, părea sărac, dar nu un înfrânt. 

În ziua în care ochii lor se întâlniră şi îşi spuseră deodată 
primele lucruri nelămurite şi de nerostit pe care le îngână 
ochii, Cosette la început nu înțelese. Se întoarse gânditoare 
acasă, în strada Ouest, unde Jean Valjean venise, după 
obiceiul lui, să petreacă şase săptămâni. A doua zi, când se 
trezi, se gândi la tânărul acela necunoscut atâta timp 
nepăsător şi glacial, care părea că acum o ia în seamă şinui 
se păru de fel că această atenţie i-ar fi făcut plăcere. Mai 
curând era puțin mânioasă pe omul acesta dispreţuitor şi 
frumos. Se răzvrătea împotriva lui. | se părea că avea să se 
răzbune o dată, şi se bucura copilăreşte. Se ştia frumoasă şi 
simțea nelămurit că avea o armă. Femeile se joacă uneori cu 


frumusețea lor, aşa cum copiii se joacă cu bricegele. Şi se 
rănesc cu ea. 

Cititorul îşi aduce aminte de şovăielile lui Marius, de 
tulburarea lui, de temerile lui. Rămânea pe bancă şi nu se 
apropia. Asta o înciuda pe Cosette. Într-o zi ea îi spuse lui 
Jean Valjean: 

— Tată, hai să ne plimbăm până colo. 

Văzând că Marius nu venea spre ea, se duse ea la el. În 
asemenea împrejurări toate femeile se aseamănă cu Mahomet. 
Lucru ciudat, primul semn al iubirii adevărate la un bărbat 
tânăr e sfiala şi la o fată e îndrăzneala. E de mirare, şi totuşi 
nimic nu e mai firesc. Cele două sexe încearcă să se apropie şi 
îmbracă unul însuşirile celuilalt. 

În ziua aceea privirea Cosettei îl înnebuni pe Marius, 
privirea lui Marius o tulbură pe Cosette. Marius se depărtă 
plin de încredere, pe când Cosette se depărta neliniştită. Din 
ziua aceea se iubiră. 

Cosette simţi, înainte de orice, o tristețe nedesluşită şi 
adâncă. 1 se păru că sufletul i se întunecase într-o singură zi. 
Nu şi-l mai recunoştea. Albul din sufletul fetelor tinere 
seamănă cu zăpada, e un amestec de răceală şi veselie. Se 
topeşte la soarele dragostei. 

Cosette nu ştia ce-i dragostea. Nu auzise niciodată 
rostindu-se acest cuvânt în înțelesul lui pământesc. Pe cărțile 
de muzică profană care intrau în mânăstire cuvântul amor 
fusese înlocuit cu ulcior şi pridvor. „Cele mari” încercau să 
dezlege ghicitorile: „Ah! Ce dulce e ulciorul!”, sau „Pridvorul nu 
cunoaşte milă!”. Cosette însă ieşise prea copil din mânăstire şi 
nu se ocupase prea mult de „pridvor”. Nu ştia ce nume să dea 
la ceea ce simțea acum. Dar a nu cunoaşte numele bolii nu 
înseamnă a fi mai puţin bolnav. 

lubea cu şi mai multă patimă, pentru că iubea fără să-şi 
dea seama. Nu ştia dacă era bine sau rău, prielnic sau 
primejdios, trebuincios sau vătămător, veşnic sau trecător, 
îngăduit sau oprit. lubea. S-ar fi mirat dacă i s-ar fi spus: „Nu 
dormi? Dar nu-i voie! Nu mănânci? Foarte rău! Te înăbuşi şi- 


ți bate inima? Nu trebuie! Te roşeşti şi te îngălbeneşti când un 
anumit domn îmbrăcat în negru se iveşte la capătul unei 
anumite alei verzi? E îngrozitor!” N-ar fi priceput şi ar fi 
răspuns: „Cum să fiu eu vinovată de un lucru în care nu pot 
nimic şi pe care nu-l înțeleg?” 

Se întâmplase că dragostea care o întâmpinase era tocmai 
cea care se potrivea de minune cu starea ei sufletească. Era 
un fel de adorație de departe, o contemplare mută, o 
îndumnezeire a necunoscutului. Adolescenţa se ivea în fața 
adolescenţei, visul nopților devenea roman şi rămânea vis, 
umbra dorită era în sfârşit reală, făcută trup, încă fără nume, 
fără greş, fără pată, fără dorinţe şi fără cusur. Într-un cuvânt 
iubitul depărtat şi rămas în lumea idealului, o himeră care 
îimbrăcase o formă. Oricare altă întâlnire mai reală şi mai 
apropiată ar fi înspăimântat-o pe Cosette aşa cum era pe 
jumătate cufundată în cețurile tulburi ale mânăstirii. Avea, 
amestecate, toate temerile copilului şi toate spaimele 
călugăriței. Aerul mânăstirii, de care se îmbibase vreme de 
cinci ani, se risipea cu încetul şi făcea ca totul să pară nesigur 
în jurul ei. În starea în care se afla, nu-i trebuia un iubit, ci o 
viziune. Începu sa-l adore pe Marius ca pe ceva fermecător, 
luminos, nefiresc. 

Îi zâmbea deschis, pentru că nevinovăția fără margini 
atinge cochetăria nemărginită. 

Aştepta zilnic, cu nerăbdare, ora plimbării; îl găsea pe 
Marius, se simțea nespus de fericită şi credea cu sinceritate că 
îşi mărturiseşte toate gândurile, spunându-i lui Jean Valjean: 

— Ce minunată grădină e Luxembourgul! 

Marius şi Cosette erau învăluiți în taină unul pentru 
celălalt. Nu-şi vorbeau, nu se salutau, nu se cunoşteau; se 
vedeau şi trăiau mulțumită faptului că se priveau, ca stelele 
din cer, despărțite de milioane de leghe. 

Cosette devenea, încetul cu încetul, femeie şi înflorea 
frumoasă şi îndrăgostită, cu conştiinţa frumuseţii ei şi cu 
neştiința dragostei. Şi pe deasupra cochetă, din nevinovăție. 


VII - O tristeţe mai adâncă decât alta 


Orice împrejurare îşi are instinctul ei. Bătrână, veşnica 
mamă, natura, îl vestea în tăcere pe Jean Valjean de prezența 
lui Marius. Jean Valjean tresărea în adâncul ființei sale. Nu 
vedea nimic, nu ştia nimic şi, totuşi, cerceta cu atenție 
încăpățânată întunericul în care se afla, ca şi cum ar fi simțit 
că de o parte se năştea, de altă parte se năruia ceva. Marius, 
din instinct şi el, ocrotit de aceeaşi mamă, natura, făcea tot ce 
putea ca să se ascundă de tatăl iubitei sale. Totuşi, Jean 
Valjean îl zărea câteodată. Purtările lui Marius nu mai erau 
fireşti. Avea anumite prudențe suspecte şi îndrăzneli stângace. 
Nu se mai apropia de ei ca odinioară. Se aşeza mai departe şi 
rămânea în extaz. Avea o carte şi se prefăcea că citeşte. De ce 
se prefăcea? Altădată venea cu hainele vechi, acum se îmbrăca 
totdeauna cu haina cea nouă. Nu se putea spune sigur că nu- 
şi încrețea părul, avea o privire ciudată, purta mănuşi. Pe 
scurt, Jean Valjean nu-l putea suferi. 

Cosette nu lăsa să se ghicească nimic. Fără să-şi dea bine 
seama de ce, simţea că era ceva care trebuia ascuns. 

Jean Valjean găsea o potrivire între gustul pentru găteală, 
care îi venise Cosettei, şi hainele noi pe care şi le punea zilnic 
necunoscutul. Poate că era o întâmplare, sigur că era numai 
atât, dar o întâmplare plină de ameninţări. 

Niciodată nu-i vorbise Cosettei despre necunoscutul acesta. 

Într-o zi, însă, nu se mai putu stăpâni şi, cu deznădejdea 
nelămurită a omului care încearcă să-şi măsoare adâncimea 
nenorocirii, îi spuse: 

— Ce închipuit pare băiatul ăsta! 

Cu un an înainte, Cosette, fetiță nepăsătoare, ar fi răspuns: 
„Ba nu, e fermecător!” Peste zece ani, cu inima plină de 
dragoste pentru Marius, ar fi răspuns: „Ai dreptate! E 
închipuit şi nesuferit!” În clipa aceea a vieţii şi a inimii ei, se 
mărgini să răspundă cu o linişte nemaipomenită: 

— Băiatul ăsta? 


Ca şi cum l-ar fi văzut pentru prima oară în viaţa ei. 

„Sunt un nătărău! se gândi Jean Valjean. Nici nu-l băgase 
de seamă, şi eu i-l arăt.” 

O, naivitate a bătrânilor! Înţelepciune a copiilor! 

Mai este o lege a acestor ani fragezi, plini de suferinţă şi de 
griji, a luptelor vii dintre prima iubire şi primele piedici: fata 
nu se lasă prinsă în nicio capcană, bărbatul cade în toate. 
Jean Valjean începuse o luptă surdă împotriva lui Marius, 
care, cu prostia sublimă a patimei şi a vârstei lui, nu ghici. 
Jean Valjean îi întinse o mulțime de lațuri: schimbă ora, 
schimbă banca, îşi uită batista, veni singur la Luxembourg. 
Marius, cu ochii închişi, se prinse în toate. Răspunse cu 
nevinovăție: da, la toate semnele de întrebare aşezate de Jean 
Valjean în calea lui. Cosette însă rămânea închisă în 
nepăsarea ei prefăcută şi în liniştea ei netulburată, aşa că 
Jean Valjean ajunse la această concluzie: nerodul ăsta e 
îndrăgostit nebun de Cosette şi ea habar n-are de existența 
lui. 

Şi totuşi inima îi tremura îndurerată. Clipa în care Cosette 
avea să iubească putea să sune oricând. Nu încep toate prin 
nepăsare? 

O singură dată Cosette făcu o greşeală şi-l sperie. Se 
ridicase de pe banca pe care stătuseră trei ceasuri, şi când să 
plece acasă ea spuse: „Aşa de repede?” 

Jean Valjean nu întrerupse plimbările la Luxembourg, 
pentru că nu voia să facă nimic neobişnuit şi mai ales să 
atragă atenția Cosettei, dar în timpul ceasurilor acelora atât 
de încântătoare pentru cei doi îndrăgostiți, pe când Cosette îşi 
trimitea zâmbetul lui Marius, îmbătat, care nu mai vedea 
altceva pe lume decât chipul ei iubit, Jean Valjean aţintea 
asupra lui nişte ochi scânteietori şi cumpliți. El, care crezuse 
că nu mai e în stare de niciun sentiment duşmănos, avea clipe 
în care, când Marius era pe aproape, se credea iarăşi sălbatic 
şi crud şi simțea cum se răscoală împotriva bărbatului 
acestuia, străfundurile sufletului lui în care sălăşluise pe 


vremuri atâta furie. | se părea că se deschideau în el din nou 
cratere necunoscute. 

Cum! Omul acela era mereu acolo! Ce căuta? Venea să dea 
târcoale, să adulmece, să cerceteze, să încerce! Venea să 
spună: „Ei, şi de ce nu?” Venea să stea la pândă în jurul vieţii 
lui, a lui Jean Valjean! În jurul fericirii lui, ca s-o ia şi să fugă 
cu ea! 

Jean Valjean adăuga: „Da, asta e! Ce caută? O aventură! Ce 
vrea? Un fleac de dragoste! Un capriciu! Şi eu! Cum?! Am fost 
mai întâi cel mai ticălos dintre oameni, pe urmă cel mai 
nenorocit, am trăit şaizeci de ani îngenuncheat, am suferit cât 
am putut suferi, am îmbătrânit fără să fi fost vreodată tânăr, 
am trăit fără familie, fără părinți, fără prieteni, fără femeie, 
fără copii, mi-am lăsat sângele pe toate pietrele, pe toţi spinii, 
peste tot locul, de-a lungul tuturor zidurilor; am fost blând, cu 
toate că alții au fost cu mine nemiloşi, am fost bun, cu toate 
că au fost răi, m-am făcut, totuşi, om cinstit, m-am pocăit de 
tot răul pe care l-am făcut, şi am iertat tot răul care mi s-a 
făcut, şi în clipa când sunt răsplătit, în clipa când s-a isprăvit 
cu suferinţele, în clipa în care îmi ajung țelul, când am ceea ce 
vreau, bunul pe care l-am plătit, l-am câştigat, se duce, piere, 
o pierd pe Cosette, îmi pierd viaţa, bucuria, sufletul, pentru că 
i-a venit poftă unui nătărău să se plimbe prin Luxembourg!” 

Atunci ochii lui se umpleau de o limpezime lugubră, 
teribilă. Nu mai era un om care se uită la alt om, un duşman 
care se uită la un duşman. Era un dulău care a zărit un hoț. 

Se ştie ce-a urmat. Marius se purtă mai departe ca un om 
fără minte. Într-o zi o urmări pe Cosette în strada Ouest. 
Altădată vorbi cu portarul. Portarul vorbi şi el şi-i spuse lui 
Jean Valjean: „Domnule, cine-o fi tânărul prea curios, care v-a 
căutat?” 

A doua zi Jean Valjean îi aruncă lui Marius privirea pe care 
acesta o observă în sfârşit. Peste opt zile Jean Valjean se 
mută. Jură să nu mai pună piciorul nici în Luxembourg, nici 
în strada Ouest. Se întoarse în strada Plumet. 


Cosette nu se plânse, nu spuse nimic, nu întrebă, nu 
încercă să afle care era pricina. Era în perioada în care te temi 
să nu fii ghicit şi să nu te trădezi. Jean Valjean nu avea 
experiența acestor suferințe, singurele fermecătoare şi 
singurele pe care nu le cunoscuse. De aceea nu pricepu 
însemnătatea gravă a tăcerii Cosettei. Băgă de seamă numai 
că era tristă şi se întunecă şi el. Era, de o parte şi de alta, în 
luptă, aceeaşi lipsă de experienţă. 

O dată făcu o încercare. O întrebă pe Cosette: 

— Vrei să mergem la Luxembourg? 

O rază lumină chipul palid al Cosettei. 

— Da, spuse ea. 

Şi se duseră. Trecuseră trei luni. Marius nu mai venea. 
Marius nu era acolo. 

A doua zi, Jean Valjean o întrebă pe Cosette: 

— Vrei să mergem la Luxembourg? 

Ea răspunse cu glasul plin de blândețe şi de mâhnire: 

— Nu. 

Jean Valjean fu izbit de această mâhnire şi mâhnit de 
această blândeţe. 

Ce se petrecea în acest suflet atât de tânăr şi de pe acum 
atât de nepătruns? Ce era pe cale să se împlinească în el? Ce 
se întâmpla cu sufletul Cosettei? Câteodată, în loc să se culce, 
Jean Valjean rămânea cu capul în mâini, lângă aşternutul lui, 
nopţi întregi, întrebându-se: „Ce se petrece în mintea 
Cosettei?” Şi se gândea la lucrurile pe care le putea gândi ea. 

Ah, ce priviri dureroase îndrepta în clipele acelea către 
mânăstire, acea culme preacurată, acel lăcaş al îngerilor, acel 
ghețar inaccesibil al virtuţii! Cum contempla cu o încântare 
deznădăjduită acea grădină a mânăstirii, plină de flori 
necunoscute, de fecioare zăvorâte între ziduri, unde toate 
miresmele şi toate sufletele suiau drept spre cer! Cât iubea 
raiul acela, pierdut acum pentru totdeauna din care ieşise de 
bunăvoie şi coborâse nebuneşte! Cât regreta abnegațţia şi 
nebunia de a fi scos-o din nou în lume pe Cosette, el, biet erou 


al sacrificiului, zdrobit şi trântit la pământ de propriul lui 
devotament! Şi îşi spunea: „Ce-am făcut?” 

Dar Cosette nu întrezărea nimic din toate acestea. Nici 
îmbufnarea, nici asprimea. Jean Valjean avea totdeauna 
acelaşi chip senin şi bun. Purtarea lui era mai caldă şi mai 
părintească decât oricând. Numai blândețea lui mai adâncă 
decât altădată putea să fie un semn că e mai puțin vesel. 

De altminteri, şi Cosette tânjea. Suferea de lipsa lui Marius, 
aşa cum se bucurase de prezenţa lui, în chip ciudat, fără să-şi 
dea seama. Când Jean Valjean n-o mai ducea la plimbările 
obişnuite, un instinct de femeie îi şoptise nelămurit în fundul 
inimii că nu trebuia să pară că ţine la Luxembourg şi că, dacă 
se arăta nepăsătoare, taică-său avea s-o mai ducă. Dar 
treceau zile, săptămâni, luni. Jean Valjean acceptase în tăcere 
consimțământul mut al Cosettei. Ei îi părea acum rău, dar 
era prea târziu. În ziua în care se întoarse la Luxembourg, 
Marius nu mai era acolo. Dispăruse deci! Totul se isprăvise! Ce 
putea să facă? Avea să-l mai întâlnească vreodată? Simţea că 
i se strânge inima, că nimic nu i-o mai poate înviora. Nu mai 
ştia dacă e iarnă sau vară, soare sau ploaie, dacă păsărelele 
cântau, dacă era vremea daliilor sau a părăluțelor, dacă 
Luxembourgul era mai încântător decât Tuileriile, dacă 
albiturile pe care le aduce spălătoreasă erau prea scrobite sau 
nu îndeajuns, dacă Toussaint făcuse bine sau rău „piața”, şi 
rămânea covârşită, pierdută, atentă la un singur gând, cu 
ochii rătăciţi şi ficşi, ca atunci când priveşti în întuneric pata 
neagră şi adâncă în care s-a mistuit o vedenie. 

Nici ea nu-l lăsa pe Jean Valjean să vadă nimic altceva 
decât că e palidă. Îl privea cu aceeaşi blândețe. 

Paloarea ei îl chinuia pe Jean Valjean. Câteodată o întreba: 

— Ce ai? 

Ea răspundea: 

— N-am nimic. Şi, după o clipă de tăcere, ghicind că şi el 
era trist, urma: Dar dumneata, tată, ai ceva? 

— Eu? Nimic, spunea el. 


Aceste două ființe, care se iubiseră numai una pe cealaltă 
cu o dragoste atât de mişcătoare şi care trăiseră atâta timp 
una pentru alta, sufereau acum alături una din pricina alteia, 
fără să şi-o spună, fără vrăjmăgşie, zâmbind. 


VIII — Cătuşele 


Cel mai nenorocit dintre cei doi era Jean Valjean. Tinereţea, 
chiar în mijlocul mâhnirilor are o lumină a ei. 

Câteodată Jean Valjean suferea atât, încât se purta ca un 
copil. Durerea scoate totdeauna la iveală latura copilăroasă 
din om. Simţea din ce în ce mai mult că o pierduse pe Cosette. 
Ar fi vrut să lupte, s-o rețină, să-i trezească entuziasmul într- 
un fel, prin ceva neaşteptat, strălucitor. Aceste idei copilăreşti, 
cum am spus, şi în acelaşi timp senile îi dădură, prin chiar 
copilăria lor, o noțiune destul de justă despre influența pe care 
o au fireturile şi epoleţii asupra imaginaţiei fetelor tinere. 
Văzuse o dată trecând pe stradă, călare, un general în 
uniformă de gală, pe contele Coutard, comandantul Parisului. 
Îl invidie pe acest om împodobit cu aur. Îşi spuse: „Ce fericire 
să poți îmbrăca o astfel de uniformă! Dacă m-ar vedea Cosette 
aşa, fără îndoială că ar fi uluită; când aş trece de braț cu ea, 
prin fața Tuileriilor, soldații i-ar da onorul şi ar fi destul 
pentru Cosette, ca să nu-i mai alunece ochii după bărbați 
tineri.” 

Ceva neaşteptat şi zguduitor veni să se adauge gândurilor 
lui triste. 

În viaţa singuratecă pe care o ducea de când locuiau în 
strada Plumet prinseseră un obicei: dimineața plecau la 
plimbare să vadă răsăritul soarelui, bucurie dulce, potrivită 
celor care părăsesc viața, ca şi celor care o încep. 

Pentru cei care iubesc singurătatea, plimbările din zorii zilei 
sunt tot atât de plăcute ca şi cele de noapte; cele din zori au 
însă ceva mai mult: veselia naturii. Străzile sunt pustii şi 
păsările cântă. Cosette, păsărică şi ea, se scula bucuros dis- 


de-dimineaţă. Pregăteau din ajun excursiile acestea. El le 
plănuia, ea le primea. Le rânduia minuţios, de parc-ar fi fost 
vorba de un complot; ieşeau înainte de ivirea zorilor. Cosette 
se bucura de fiecare amănunt. Tinereţii îi place tot ce e 
neobişnuit şi nevinovat. 

Pe Jean Valjean îl atrăgeau, după cum se ştie, plimbările 
prin locuri puțin umblate, singuratice, părăsite. Pe vremea 
aceea, dincolo de barierele Parisului se întindeau câmpii 
sărace, aproape una cu oraşul, pe care creştea vara un grâu 
pipernicit, şi care toamna, după strângerea recoltei, semănau 
mai puţin cu o mirişte decât cu un loc pârjolit. Jean Valjean le 
colinda cu multă plăcere. Nici Cosette nu se plictisea. Pentru 
el însemna singurătate, pentru ea -— libertate. Cosette devenea 
din nou copil, putea să alerge, aproape să se joace, îşi scotea 
pălăria, o punea pe genunchii lui Jean Valjean şi culegea 
mănunchiuri de flori. Se uita la fluturii de pe flori, dar nu-i 
prindea. Deodată cu dragostea se naşte bunătatea, duioşia şi 
fata care are un ideal fremătător şi gingaş, e plină de milă 
pentru aripile fluturelui. Împletea coroane de maci pe care şi le 
punea pe cap; străbătute şi pătrunse de soare, arzând în 
flăcări, încununau cu jeratic chipul ei trandafiriu. 

Păstraseră obiceiul acestor plimbări matinale, chiar după ce 
viața lor începuse să fie umbrită de tristețe. 

Aşadar, într-o dimineață de octombrie, ademeniți de 
minunatele zile senine ale acelei toamne a anului 1831, 
plecaseră de acasă şi, la ivirea primelor pâlpâiri de lumină, se 
găseau lângă bariera Maine. Soarele nu răsărise încă; se 
deşteptau zorile. Clipă încântătoare şi sălbatică! Câteva stele 
mai clipeau ici şi colo pe cerul palid şi adânc, pământul era 
negru, cerul alb; un fior trecea prin ierburi; de pretutindeni se 
ridica acea înfiorare plină de taină a răsăritului. O ciocârlie, 
care părea că se strecoară printre stele, cânta ameţitor de sus, 
şi s-ar fi zis că imnul acesta, închinat de un grăunte viu 
infinitului dădea linişte nemărginirii. Spre răsărit, Val-de- 
Grâce îşi profila masa întunecată pe zarea strălucitoare ca 


oţelul. Luminoasă, Venus se înălța din spatele domului, ca un 
suflet care îşi ia zborul dintr-un lăcaş întunecat. 

Pace şi linişte pretutindeni. Drumul pustiu. Departe, pe 
poteci, câțiva muncitori, abia întrezăriți, se duceau la lucru. 

Jean Valjean se aşezase pe un drum lăturalnic, pe nişte 
bârne puse la poarta unui şantier. Se uita în lungul 
drumului, cu spatele la răsărit. Uitase de soarele care avea să 
se ridice. Era muncit de gânduri adânci, gânduri care cer 
concentrare minţii, care orbesc până şi privirea, de parcă omul 
ar fi închis între patru ziduri. Există meditații pe care le-am 
putea nu-mi verticale. Când te afunzi în adâncul lor, e nevoie 
de timp ca să te întorci pe pământ. Jean Valjean coborâse 
într-o asemenea visare. Se gândea la Cosette, la fericirea care 
ar fi fost cu putință dacă un străin nu s-ar fi aşezat între ei 
doi, la lumina cu care ea îi umplea viața, lumină care era 
respirația sufletului său. În visul acesta era aproape fericit. 
Cosette în picioare, lângă el, se uita la norii care începeau să 
se îmbrace în răsfrângeri trandafirii. 

Deodată, Cosette strigă: 

— Tată, parcă ar veni cineva dintr-acolo. 

Jean Valjean ridică ochii. 

Cosette avea dreptate. 

Şoseaua care duce la fosta barieră Maine prelungeşte 
strada Sevres, face un unghi drept cu bulevardul interior. La 
răscrucea dintre şosea şi bulevard se auzea un zgomot 
neobişnuit la acea oră şi se zărea o învălmăşeală ciudată. O 
umbră lipsită de formă venea de pe bulevard şi intra pe şosea. 
Creştea, părea că se mişcă în ordine şi era totuşi fremătătoare 
şi zburlită. Putea să fie o căruţă, dar nu i vedea încărcătura. 
Se zăreau cai, roţi, se auzeau strigăte, plesnituri de bici. Apoi 
imaginea se limpezi treptat, cu toate că rămânea înecată în 
întuneric. Era într-adevăr o căruţă care intrase de pe bulevard 
pe drum şi se îndrepta spre bariera lângă care se afla Jean 
Valjean. După ea venea a doua, cu aceeaşi înfăţişare, apoi a 
treia, a patra. Şapte căruţe veneau una după alta. 


Capul cailor atingea spatele căruțelor. Pe aceste căruțe se 
zbuciumau umbre omeneşti. În întuneric se vedeau scânteieri 
ca de săbii scoase din teacă, se auzea un zăngănit ca de 
lanţuri clătinate. Se apropiau, vocile creşteau, şi totul părea 
uriaş, ca ieşit dintr-o peşteră a viselor. 

Când fu aproape, arătarea luă o formă şi se desluşi dincolo 
de copaci, palidă ca orice arătare. Pâlcul se albi. Ziua, care se 
ridica treptat, arunca o lumină ştearsă peste furnicarul acesta 
nepământesc şi viu, fețele siluetelor deveniseră fețe de cadavre 
şi iată ce era: 

Şapte căruţe mergeau în şir pe drum. Primele şase aveau o 
formă ciudată, semănau cu carele pe care se încarcă butoaie. 
Erau un fel de scări culcate pe două roți care aveau la capătul 
din față nişte tărgi; la fiecare căruță sau, mai bine zis, la 
fiecare scară trăgeau patru cai. Pe scările acestea erau târâți 
nişte ciorchini ciudați de oameni. Abia îi deosebeai în zarea de 
lumină care se făcuse. În fiecare car erau douăzeci şi patru de 
inşi, câte doisprezece pe o parte, spate-n spate, cu fața la 
trecători, cu picioarele spânzurate în gol. Aveau în spate ceva 
care zornăia şi era un lanț, la gât ceva care strălucea şi era o 
zgardă de fier. Fiecare avea zgarda lui, dar lanţul era unul 
singur pentru toți, încât dacă aceşti douăzeci şi patru de 
oameni ar fi trebuit să coboare din car şi să meargă pe jos, ar 
fi alcătuit o unitate de nedespărțit şi ar fi trebuit să 
şerpuiască pe pământ ca o urechelniță, cu lanţul drept şiră a 
spinării. În partea din față şi în capătul carului stăteau în 
picioare doi oameni, înarmaţi cu puşti, cu piciorul lăsat greu 
pe capătul lanţului. Zgărzile erau pătrate. A şaptea căruță, un 
furgon uriaş cu loitre, descoperită, pe patru roți şi purtat de 
şase cai, era încărcată cu căldări de fier, cu oale de tuci, cu 
plite şi cu lanţuri care se ciocneau cu zgomot; printre ele 
zăceau câțiva oameni legaţi fedeleş şi culcaţți, care păreau 
bolnavi. Furgonul acesta, cu loitre rare, era căptuşit cu 
zăbrele uzate care parcă slujiseră odinioară la schingiuiri. 

Căruţele mergeau prin mijlocul străzii; de o parte şi de alta 
înaintau un şir dublu de gardieni cu o înfăţişare 


respingătoare, purtând pe cap tricornuri ca soldații 
directoratului, gardieni jerpeliți, jegosi, îmbrăcaţi în uniforme 
de invalizi şi cu pantaloni de ciocli, cenugşii şi albaştri, aproape 
sfâşiați, cu epoleţi roşii, cu curele galbene, cu biciuşti, cu 
puşti, cu bastoane. Un fel de soldați-haimanale. Zbirii aceştia 
păreau a înfățişa în acelaşi timp josnicia cerşetorului cu 
dârzenia călăului. Cel care părea şeful lor avea în mână un 
bici de surugiu. Amănuntele acestea, şterse de umbra zorilor, 
se lămureau pe măsură ce creştea lumina. În fruntea şi la 
coada convoiului mergeau jandarmi călări, încruntaţi, cu 
sabia scoasă. 

Cortegiul era atât de lung, încât în clipa în care prima 
căruță ajunse la barieră, ultima abia coti de pe bulevard. 

O mulțime de oameni, ieşiţi de nu se ştie unde şi adunați 
cât ai clipi din ochi, cum se întâmplă des la Paris, se 
îngrămădeau de amândouă părțile drumului şi priveau. În 
ulițele lăturalnice se auzeau strigătele unor oameni care se 
chemau şi saboții zarzavagiilor care alergau să caşte gura şi 
ei. 

Oamenii îngrămădiți în care se lăsau hurducați în tăcere. 
Erau vineți de răcoarea dimineţii. Toţi aveau pantaloni de 
pânză şi picioarele goale în saboți. Restul îmbrăcămintei lor 
era lăsat la fantezia mizeriei. Boarfele lor erau bălțate şi hâde. 
Nimic nu e mai îngrozitor decât costumul de paiaţă al 
zdrenţelor. Pălării desfundate, şepci smolite, scufii de lână 
pocite, haine negre, rupte în coate, alături de bluze proletare. 
Unii aveau pălării femeieşti. Alţii îşi puseseră un coş în cap. 
Printre zdrențe se vedeau piepturi păroase, tatuaje care 
închipuiau templul dragostei, inimi în flăcări, amoraşi. Se 
vedeau pecingini, pete roşii, bube urâte. Doi sau trei aveau, 
prinse de scândurile de pe fundul carului, funii de paie, 
atârnând ca nişte scări de şa, pe care îşi sprijineau picioarele. 
Unul dintre ei ducea mereu la gură ceva ca o piatră neagră şi 
părea că muşcă din ea; era o bucată de pâine. Nu se zăreau 
decât ochi uscați, stinşi sau luminaţi de o lumină rea. Trupa 
de escortă bombănea. Încătuşaţii nici nu suflau. Din când în 


când se auzea o lovitură de băț peste spinare sau peste cap. 
Câţiva din oamenii aceia căscau. Zdrenţele de pe ei erau 
îngrozitoare, picioarele le atârnau, umerii li se zgâlțâiau, se 
loveau cap în cap. Fiarele zăngăneau, privirile ardeau sălbatic, 
pumnii se strângeau sau se deschideau fără vlagă, ca nişte 
mâini de morți. În urma convoiului, o ceată de copii râdea. 

Şirul de care era înfiorător. Mâine, sau poate peste un ceas, 
putea să vină un ropot de ploaie, după el altul, şi trecând prin 
acele veşminte hărtănite, să ude oamenii până la piele, şi 
neavând cum se usca, vor îngheţa de-a binelea; o dată 
înghețaţi, n-aveau să se mai încălzească; pantalonii lor de 
pânză aveau să li se lipească de piele; biciul nu-i va putea opri 
să clănțăne din dinţi. Aşa, legaţi cu lanţul de gât, cum erau, şi 
cu picioarele atârnate, nu puteai să nu te înfiori văzând acele 
făpturi omeneşti încătuşate astfel, nepăsătoare sub ceața rece 
a toamnei, pradă ploii, vântului, tuturor toanelor văzduhului, 
ca nişte copaci sau ca nişte pietre. 

Loviturile de băț nu-i cruțau nici pe bolnavii care zăceau 
legați cu funii, neclintiţi, în carul al şaptelea, şi care păreau 
aruncați acolo ca nişte saci încărcați cu mizerie. 

Şi deodată răsări soarele. Uriaşa lumină din răsărit ţâşni, şi 
parcă dădu foc tuturor acestor capete sălbatice. Limbile se 
dezlegară. Un incendiu de rânjete, de înjurături şi de cântece 
făcu explozie. Lumina bogată, orizontală a răsăritului tăie în 
două întregul şir, desluşind capetele şi piepturile, lăsând 
picioarele şi roţile în întuneric. Pe chipuri se iviră gânduri. 
Clipa aceea era înspăimântătoare. Păreau diavoli cărora le 
căzuse masca, suflete de fiară goale-goluţe. Mulțimea aceea, 
chiar luminată, rămase întunecată. Unii, veseli, țineau în 
gură câte un cotor de pană prin care suflau păduchii asupra 
mulțimii şi mai ales asupra femeilor. Zorile desenau şi mai 
adânc cu umbre profilurile jalnice ale acestor ființe: niciuna 
nu rămăsese nepocită de mizerie. Priveliştea era atât de 
îngrozitoare încât lumina soarelui parcă se schimba în 
strălucire de fulger. Primul car cânta în gura mare, cu o 
veselie bezmetică, un potpuriu de Desaugiers8*%, foarte 


cunoscut atunci, Vestala. Pomii fremătau trist. Pe poteci, 
burghezii ascultau cu o bucurie tâmpă măscările cântate de 
nişte strigoi. 

În cortegiul acesta, ca într-un haos, erau adunate toate 
disperările. Figuri amintind unghiul facial al tuturor 
animalelor, de bătrâni, de adolescenţi, cranii goale, bărbii 
cenuşii, monstruozități cinice, resemnări pline de ură, rânjete 
sălbatice, atitudini neomeneşti, râturi cu şepci, chipuri care 
semănau a fete cu bucle la tâmple, capete copilăreşti şi de 
aceea şi mai îngrozitoare; fețe supte, de schelete vii. În primul 
car se afla un negru care poate că fusese rob şi putea să 
compare lanțurile. Ruşinea trecuse peste toate aceste frunți, 
înjosindu-le la fel; în gradul de decădere la care ajunseseră, 
toți fuseseră transformați până în adâncul lor. Neştiinţa 
devenită abrutizare era egală cu inteligența schimbată în 
disperare. Nu se putea face nicio alegere între oamenii aceştia 
care păreau elita noroiului. Era limpede că acel care rânduise 
această procesiune respingătoare nu-i clasase. Fuseseră legaţi 
şi împerecheaţi la întâmplare, pesemne că într-o dezordine 
alfabetică, şi încărcaţi în care. Totuşi, grozăviile, chiar când 
sunt adunate la un loc, ajung la un rezultat comun. 
Nenorocirile laolaltă fac un total. Din fiecare lanț ieşea un 
acelaşi suflet şi fiecare car avea fizionomia lui. Lângă cel care 
cânta era unul care urla. Al treilea cerşea, altul scrâşnea din 
dinţi, altul amenința trecătorii, altul blestema pe Dumnezeu. 
Cel din urmă era tăcut ca un mormânt. Dante ar fi văzut în 
ele cele şapte cercuri ale infernului pornite la drum. 

Marş al osândiţilor la infern în drumul lor spre chinuri, nu 
în carul uriaş, scânteietor al apocalipsului, ci, mai grozav 
încă, în căruța gemoniilor*. 

Unul dintre gardieni, care avea un cârlig de fier în vârful 
bastonului, se făcea câteodată că răscoleşte maldărul de gunoi 
omenesc. O babă din mulțime îi arăta cu degetul unui băiețel 
de cinci ani şi-i spunea: „Hoţomanule, ia aminte!” 

Cum cântecele şi blestemele creşteau, cel care părea a fi 
căpitanul escortei plesni din bici, şi, la semnalul acesta lui, o 


ploaie de lovituri înfricoşătoare, surdă şi oarbă, căzu ca o 
grindină peste cele şapte care. Răcnete şi strigăte furioase 
țâşneau din rândurile celor loviți. Copiii, adunaţi ca un roi de 
muşte pe o rană, se înveseliră şi mai tare. 

Ochii lui Jean Valjean erau înspăimântători. Nu mai erau 
ochi omeneşti, erau apa aceea adâncă şi sticloasă care 
înlocuieşte privirea celor nenorociți, nesimțitoare, parcă, la 
realitate, în care pâlpâie flacăra spaimelor şi a prăpădului. El 
nu privea un spectacol, trăia o vedenie. Vru să se ridice, să 
fugă, să scape. Nu putu să se clintească. Câteodată priveliştile 
te prind şi te ţin. Rămase țintuit locului, împietrit, prostit, 
cuprins de o groază nespusă şi întrebându-se ce însemna 
această prigoană de dincolo de lume, şi de unde ieşea acel iad 
care îl urmărea. Duse mâna la frunte, gest obişnuit celor care 
îşi amintesc dintr-odată de ceva. Îşi aduse aminte că acela era 
drumul obişnuit, care făcea acest ocol ca să se împiedice 
întâlnirea cu cortegiul regal, mergând spre Fontainebleau'855 
şi că acum treizeci şi cinci de ani trecuse şi el pe la bariera 
asta. 

Cosette era şi ea tot atât de speriată, dar în alt chip. Nu 
pricepea. 1 se tăiase răsuflarea. Ceea ce vedea nu i se părea cu 
putinţă. În sfârşit, strigă: 

— Tată, cine e în căruțele astea? 

Jean Valjean răspunse: 

— Ocnaşi. 

— Unde-i duc? 

— La muncă silnică. 

În clipa aceea ploaia de ciomege se abătu şi mai zeloasă; se 
mai amestecară şi lovituri cu latul săbiei;, părea că bâtele şi 
bicele turbaseră. Ocnaşii plecau spinările; o supunere 
dezgustătoare se născu din tortura aceea şi toți tăcură, cu 
priviri de lupi înlănțuiți. Cosette tremura din tot trupul. 
Întrebă iar: 

— Tată, ăştia mai sunt oameni? 

— Câteodată, răspunse nenorocitul. 


Era, de bună seamă, „lanţul” care, pornit înainte de ivirea 
zorilor din Bicâtre'8%*, o apuca pe şoseaua Mans, ca să 
ocolească  Fontainebleau-ul unde se afla regele. Ocolul 
prelungea îngrozitoarea călătorie cu trei-patru zile, dar era 
nevoie de ea pentru a cruța privirile regeşti de vederea unor 
schingiuiri. 

Jean Valjean se întoarse acasă frânt. Asemenea întâlniri 
sunt adevărate lovituri, şi amintirea pe care o lasă seamănă 
cu aceea a unui cutremur. 

Mergând spre casă cu Cosette, Jean Valjean nici nu auzise 
că îi mai pusese şi alte întrebări în legătură cu ceea ce 
văzuseră. Poate că era prea pătruns de amărăciune ca că-i 
mai audă cuvintele şi să-i răspundă. Abia seara, când Cosette 
îl părăsi ca să se ducă la culcare, o auzi şoptind încet, ca 
pentru ea însăşi: „O, Doamne! cred că dacă aş întâlni vreodată 
unul dintre oamenii aceia, aş muri numai văzându-l de 
aproape”. 

Din fericire, se întâmplă că a doua zi după întâlnirea aceea 
tragică să aibă loc serbări la Paris, în cinstea nu mai ştiu cărei 
solemnități oficiale: defilare la Champs-de-Mars, lupte navale 
pe Sena, teatru la Champs-Elysees, focuri de artificii la Etoile 
şi pretutindeni iluminaţie. Jean Valjean, călcând peste 
obiceiurile lui, o duse pe Cosette la aceste spectacole, ca s-o 
facă să uite amintirea din ajun şi să şteargă prin clocotul vesel 
al întregului Paris imaginea îngrozitoare care trecuse prin fața 
ochilor ei. Defilarea cu care se deschidea serbarea făcea să 
pară firească orice uniformă. Jean Valjean şi-o îmbrăcă pe 
aceea a gărzii naţionale cu simțământul nelămurit că se pune 
la adăpost. De altfel, se părea că-şi atinsese ţinta plimbării. 
Cosette, care voia totdeauna să facă pe plac tatălui ei şi 
pentru care, de altfel, orice spectacol era nou, primi cu 
bunăvoința uşoară şi uşuratică a tinereții această distracție şi 
nu strâmbă din nas în fața cazanului cu veselie, care eo 
serbare publică. Jean Valjean crezu că izbutise şi că nu mai 
rămăsese nicio urmă din priveliştea aceea hâdă. 


Peste câteva zile, într-o dimineață însorită, se aflau 
amândoi pe terasa dinspre grădină. Jean Valjean trecuse peste 
obiceiul lui şi Cosette, pe care tristețea o ţinea de un timp 
închisă în odaie, ieşise şi ea. Cosette, într-un halat de casă — şi 
ce bine le stă fetelor tinere lipsa de găteală a primelor ceasuri 
de dimineaţă, când par stele învelite în nori! — în picioare, cu 
capul în lumină, rumenă pentru că dormise bine, rupea 
petalele unei părăluțe, pe când bătrânul, înduioşat, se uita la 
ea cu blândețe. Cosette nu cunoştea încântătoarea legendă: 
„Mă iubeşte, mult, la nebunie..” Cine ar fi putut s-o învețe? Se 
juca cu floarea din instinct, cu nevinovăție, fără să-i dea prin 
gând că a desfoia o părăluță însemna a smulge petala unei 
inimi. Dacă ar mai fi a patra grație: Melancolia, zâmbitoare, 
Cosette ar fi semănat cu ea. Jean Valjean privea fermecat la 
degetele ei mici jucându-se cu floarea, şi uită totul, luminat de 
strălucirea pe care o avea copila în clipa aceea. Un prigor 
ciripea în tufişul de alături. Norii albi se alungau pe cer cu 
vioiciune, parcă fericiți că sunt în libertate. Cosette rupea mai 
departe, atentă, una câte una, petalele florii. Părea că se 
gândeşte la ceva. Trebuie să fi fost un gând fermecător. 
Deodată, întoarse capul peste umăr, cu încetineala gingaşă a 
unei lebede, şi întrebă: 

— Tată, ce e aceea: muncă silnică? 


CARTEA A PATRA 


AJUTORUL DE JOS POATE FI AJUTORUL 
DE SUS 


I —- Răni pe dinafară, vindecare pe 
dinăuntru 


Viaţa lor se întuneca treptat. 


Le mai rămăsese o singură distracție, care fusese altădată 
fericire: să ducă pâine celor cărora le era foame şi veşminte 
celor cărora le era frig. În vizitele acestea la săraci, în care 
Cosette îl întovărăşea adesea pe Jean Valjean, mai găseau 
frânturi din vechea lor duioşie. Câteodată, când avuseseră o zi 
bună, când alinaseră multe nenorociri, încălziseră şi 
învioraseră mulți copilaşi, seara Cosette era puţin mai veselă. 
În vremea aceea vizitaseră mansarda lui Jondrette. 

A doua zi după acea aventură, Jean Valjean se arătă de 
dimineaţă, în pavilion, liniştit ca de obicei, dar cu o rană mare 
la braţul stâng, umflată, infectată, care părea o arsura pe care 
o explică într-un fel oarecare. Rana nu-l lăsă să iasă din casă 
aproape o lună. Avea temperatură. Nu vru să fie văzut de 
niciun medic. Când Cosette îl ruga, el îi răspundea: „Cheamă 
doctorul de câini”. Cosette îl pansa dimineaţa şi seara, cu un 
aer plin de blândeţe şi cu bucuria îngerească de a-i putea fi de 
folos. Jean Valjean se simțea iar fericit, temerile şi neliniştile i 
se risipeau, şi o privea pe Cosette, spunându-şi: „Ah, ce rană 
bună! Ce durere binecuvântată!” 

Cosette, de când îl ştia pe taică-său bolnav, părăsise 
pavilionul şi prinsese iar gust de căsuţa din fund şi de 
curticică. Îşi petrecea aproape tot timpul lângă Jean Valjean 
şi-i citea cărțile pe care le dorea, de obicei cărți de călătorii; 
Jean Valjean renăştea. Fericirea învia în el cu o strălucire 
nespusă. Luxembourgul, tânărul hoinar necunoscut, răceala 
Cosettei, toate aceste umbre se ştergeau din sufletul lui. 
Începuse să-şi spună: „Toate acestea sunt închipuiri! Sunt un 
bătrân nebun!” 

Era atât de fericit, încât îngrozitoarea întâlnire cu familia 
Thenardier în maghernița falsului Jondrette, atât de 
neaşteptată pentru el, trecuse fără să-l atingă. Izbutise să 
scape, i se pierduse urma, ce-i mai păsa? Când se gândea la 
nenorociții aceia, le plângea de milă. Acum erau în închisoare, 
nu mai puteau face vreun rău: ce familie jalnică şi nenorocită! 

Cosette nu mai pomenise despre vedenia hâdă de la bariera 
Maine. 


La mânăstire, sora Sainte-Mathilde o învățase pe Cosette 
puţină muzică. Cosette avea vocea unei pitulice care ar fi avut 
suflet şi, câteodată, seara, în căsuţa umilă a rănitului, cânta 
cântece triste care îl înveseleau pe Jean Valjean. 

Veni primăvara. Grădina era atât de minunată în acest 
anotimp, încât, într-o bună zi, Jean Valjean îi spuse Cosettei: 

— Nu te mai duci în grădină? Aş vrea să te mai plimbi. 

— Cum vrei, tată, îi răspunse Cosette. 

Ca să-l asculte pe taică-său, începu să se plimbe iar în 
grădină, aproape totdeauna singură, pentru că, după cum am 
mai spus, Jean Valjean nu venea acolo mai niciodată, de 
teamă să nu fie zărit prin grilaj. 

Rana lui Jean Valjean le schimbase numai o vreme 
gândurile. 

Când Cosette văzu că taică-său avea mai puţine dureri, că 
se vindeca şi părea fericit, fu cuprinsă de o mulțumire de care 
nici ea nu-şi dădu seama, atât îi veni de încet şi de firesc. Era 
în luna martie, zilele creşteau, iarna pleca; iarna ia totdeauna 
cu ea o parte din tristeţile noastre. Apoi veni aprilie, zorile 
verii, proaspăt ca toate zorile, vesel ca toate copilăriile, 
plângând câteodată ca orice nou-născut. În luna aceasta firea 
are luciri fermecătoare, care trec din cer, din nori, din copaci, 
din livezi şi din flori în inima omului. 

Cosette era prea tânără ca să n-o pătrundă bucuria lui 
aprilie, care îi semăna. Amărăciunea o părăsea pe nesimţite, 
fără să prindă nici ea de veste. Primăvara se face lumină în 
sufletele triste, aşa cum se face într-o pivniță la amiază. 
Cosette nu mai era atât de mâhnită. Se înseninase fără să 
prindă de veste. Dimineaţa pe la oarele zece, după ce mâncau, 
când izbutea să-şi ducă tatăl în grădină pentru un sfert de 
ceas şi îl plimba la soare în fața terasei, sprijinindu-i braţul 
bolnav, nici nu-şi dădea seama că râdea în fiece clipă şi că era 
fericită. 

Jean Valjean, îmbătat o vedea din nou rumenă şi 
proaspătă. 


— Ah, ce rană bună! repeta el în şoaptă, şi îi era 
recunoscător lui Thenardier. 

După ce i se vindecă rana, îşi reluă plimbările singuratice în 
amurg. 

Ar fi însă o greşeală să credem că te poţi plimba singur prin 
părțile nelocuite ale Parisului fără să dai de vreo întâmplare 
neaşteptată. 


II — Mătuşa Plutarque poate explica o 
întâmplare fără să se încurce 


Într-o seară Gavroche nu mâncase. Îşi aduse aminte că nu 
mâncase nici în ajun. Nu-i prea venea la-ndemână. Se hotări 
să încerce să cineze. Începu să hoinărească dincolo de 
Salpetriere, prin locuri mai pustii; pe acolo poţi da de vreun 
chilipir. Unde nu e nimeni, poți găsi ceva! Ajunsese într-o 
mahala care îi păru a fi satul Austerlitzi887:. 

O dată, când mai rătăcise pe aici, văzuse o grădină prin 
care umblau un bătrân şi o bătrână şi în care se afla şi un 
măr bunicel. Lângă pom mai era şi un pod pentru fructe, mai 
mult deschis, din care puteai şterpeli un măr. Un mărnu eo 
cină, un măr e viața. Ceea ce îl pierduse pe Adam putea să-l 
mântuie pe Gavroche. Grădina dădea spre o uliţă singuratică, 
nepietruită, mărginită de mărăcini şi de care o despărțea un 
gard. 

Gavroche se îndreptă spre grădina aceea. Găsi străduța, 
recunoscu mărul, cercetă din ochi podul cu fructe, măsură 
gardul. Un gard poate fi înlăturat. Veni seara; pe uliţă nu 
trecea nicio pisică, ceasul era prielnic. Gavroche dădu să sară 
gardul, apoi se opri. Cineva vorbea în grădină. Se uită prin 
crăpăturile ulucilor. 

La doi paşi de el, de cealaltă parte, lângă gard, tocmai unde 
avea el de gând să sară, se afla o piatră culcată care ţinea loc 
de bancă şi pe bancă stătea bătrânul pe care-l mai văzuse în 


grădină. În fața lui stătea bătrâna, în picioare. Bătrâna 
bombănea. Gavroche nu era discret; ascultă. 

— Domnule Mabeuf! spunea bătrâna. 

„Mabeuf! se gândi Gavroche. Ce nume caraghios 

Bătrânul nu se clinti. Bătrâna repetă: 

— Domnule Mabeuf! 

Bătrânul, fără să-şi ia ochii din pământ, se hotări să 
răspundă: 

— Ce e, mătuşă Plutarque? 

„Mătuşa Plutarque! Alt nume caraghios!” gândi Gavroche. 

Mătuşa Plutarque continuă şi bătrânul trebui s-o asculte. 

— Proprietarul e nemulțumit. 

— De ce? 

— Îi datorăm trei rate. 

— Peste trei luni o să-i datorăm patru. 

— Spune că are să te dea afară, să dormi pe maidan. 

— Am să mă duc. 

— Zarzavagioaica cere să-i plătim. Nu ne mai dă zarzavat. 
Cu ce-o să te mai încălzeşti la iarnă? N-o să avem lemne. 

— La soare. 

— Măcelarul nu ne mai dă pe datorie. 

— Cu atât mai bine. Nu-mi prieşte carnea, n-o pot mistui. 

— ŞI ce-o să mâncăm? 

— Pâine. 

— Brutarul ne cere banii înainte, zice că nu ne mai dă 
pâine fără bani. 

— Bine. 

— Ce-ai să mănânci? 

— Mere din grădină. 

— Dar bine, domnule, nu se poate trăi fără bani. 

— N-am. 

Bătrâna plecă şi moşneagul rămase singur. Începuse să se 
gândească. Gavroche se gândea şi el. Era aproape întuneric. 

Primul rezultat al cugetărilor lui Gavroche fu că în loc să 
sară gardul, se ghemui sub el. Ramurile tufişului se desfăceau 
puţin deasupra pământului. 


|? 


|? 


„la te uită, îşi spuse Gavroche în gândul lui, un culcuş!” şi 
se cuibări în el. Stătea aproape lipit de spatele băncii lui moş 
Mabeuf. Îl auzea pe bătrân respirând. 

Şi încercă să doarmă în loc să mănânce. 

Somn de pisică, cu pleoapele închise pe jumătate. Aţipise, 
dar sta la pândă. 

Lumina cerului în amurg albea pământul şi străduța se 
desena ca o linie palidă între două şiruri de tufişuri 
întunecate. Deodată, două umbre se iviră pe fâşia asta 
albicioasă. Una mergea înainte, alta în urmă, la oarecare 
depărtare. 

— Uite doi inşi, mormăi Gavroche. 

Prima umbră părea un burghez în vârstă, adus de spate şi 
gânditor, îmbrăcat foarte simplu, care mergea încet ca toți 
bătrânii şi privea stelele serii. 

A doua era dreaptă, sigură de ea, subţire. Îşi măsura paşii 
după cealaltă. Se simțea însă, după încetineala voită a 
mersului, că era sprintenă şi vioaie. Silueta aceasta avea pe 
lângă ceva sălbatic şi tulburător, întreaga înfăţişare a unui 
„filfizon” de pe vremea aceea. Purta o pălărie de o formă 
frumoasă, o redingotă neagră, bine tăiată, pesemne dintr-o 
stofă bună, strânsă pe talie. Ţinea capul în sus, cu graţie plină 
de putere, şi i se zărea, sub pălărie, profilul palid de adolescent 
cu un trandafir în gură: era Montparnasse. 

Despre celălalt n-ar fi putut spune decât că era un 
moşneag. Gavroche se puse numaidecât la pândă. 

Unul dintre cei doi trecători îi pusese gând rău celuilalt, 
fără îndoială. Gavroche, de la locul lui, putea să vadă ce avea 
să urmeze. Culcuşul se prefăcuse în ascunzătoare. 
Montparnasse la vânat, la ceasul acela, la locul acela, era 
primejdios. Gavroche simțea cum i se răscolesc măruntaiele 
lui de copil de mila bătrânului. 

Ce să facă? Să se amestece? Un neputincios să ajute pe 
altul? Montparnasse ar fi avut de ce râde! Gavroche îşi dădea 
seama că bătrânul şi cu el ar fi fost numai două îmbucături 
pentru acel primejdios bandit de optsprezece ani. 


Pe când Gavroche cugeta, atacul se săvârşi deodată, 
îngrozitor. Atacul unui tigru asupra unui asin, atacul unui 
păianjen asupra unei muşte. Montparnasse aruncă 
trandafirul pe neaşteptate, sări asupra bătrânului, îl apucă de 
beregată, îl încleştă, îl încolăci tot, şi Gavroche îşi înghiți 
strigătul. Peste o clipă unul era sub celălalt, horcăind, 
zbătându-se cu un genunchi de piatră pe piept. Numai că nu 
se întâmplase aşa cum se aşteptase Gavroche. Montparnasse 
era la pământ, bătrânul era deasupra lui. 

Toate astea se petreceau la câțiva paşi de Gavroche. 

Bătrânul primise lovitura şi o dăduse înapoi, dar o dăduse 
atât de grozav, încât într-o clipă cel care atacase şi-a schimbat 
locul cu cel atacat. 

„Straşnic invalid”se gândi Gavroche. 

Nu se putu împiedica să nu bată din palme. Aplauzele lui 
însă se pierdură degeaba, nu ajunseră la cei doi încăierați 
absorbiți şi asurziți unul de celălalt, cu răsuflarea amestecată 
în luptă. 

Se făcu tăcere. Montparnasse nu se mai zbătu, şi Gavroche 
se întrebă: „O fi murit?” 

Bătrânul nu rostise un cuvânt şi nu scoase un țipăt. Se 
ridică, şi Gavroche îl auzi spunându-i lui Montparnasse: 

— Scoală-te! 

Montparnasse se strânse de pe jos, dar bătrânul îl ținea 
încă zdravăn. Montparnasse avea aerul umilit şi înfuriat al 
unui lup înhățat de un miel. 

Gavroche asculta şi se uita; ar fi vrut să aibă mai mulți ochi 
şi mai multe urechi. Se distra de minune. 

Încordarea lui conştiincioasă de spectator îşi primi răsplata. 
Putu prinde în zbor dialogul acesta, căruia întunericul îi 
dădea nu ştiu ce accent tragic. Bătrânul întreba şi 
Montparnasse răspundea: 

— Câţi ani a1? 

— Nouăsprezece. 

— Eşti puternic şi sănătos. De ce nu munceşti? 

— Mă plictiseşte. 


— Ce meserie ai? 

— Trândăvia. 

— Vorbeşte serios! Nu se poate face ceva pentru tine? Ce-ai 
vrea să fii? 

— Hoţ. 

Tăcere. Bătrânul părea adâncit în gânduri. Stătea nemișcat 
şi nu-i dădea drumul lui Montparnasse. 

Din vreme în vreme, tânărul bandit, puternic şi sprinten, 
avea câte o tresărire de animal prins în laț. Dădea un brânci, 
încerca să pună o piedică, îşi răsucea cu deznădejde brațul, 
încerca să scape. Bătrânul părea că nici nu bagă de seamă, îi 
ținea amândouă braţele cu o singură mână, cu nepăsarea 
atotstăpânitoare a unei puteri nemăsurate. 

Visarea bătrânului ținu câtva timp, apoi îl privi ţintă pe 
Montparnasse, ridică încet glasul şi rosti, în întuneric, un fel 
de cuvântare solemnă, din care Gavroche nu pierdu un 
cuvânt. 


— Băiete, intri din lene în viața cea mai plină de greutăți. 
Ah, spui că eşti trândav, atunci pregăteşte-te de muncă! Ai 
văzut maşina aceea înspăimântătoare care se cheamă 
laminor? Fereşte-te de ea, e vicleană şi crudă. Dacă-ţi prinde 
pulpana hainei, te înghite de tot. Maşina asta e trândăvia. 
Opreşte-te cât mai e vreme şi mântuieşte-te! Altfel s-a isprăvit, 
peste puţin timp ai să fii prins şi strivit. După aceea nu mai e 
nimic de sperat. Leneşule, trudeşte-te! Fără odihnă. Se-abate 
asupra ta mâna de fier, necruțătoare, a muncii. Nu vrei să-ți 
câştigi viața, să ai o sarcină, să împlineşti o datorie. Te 
plictiseşti să fii la fel cu toți ceilalți. Bine, atunci să fii altfel. 
Munca e o lege. Cine n-o primeşte, socotind-o plictiseală, o 
îndură mai târziu ca pe o tortură. Nu vrei să fii muncitor, ai 
să fii rob. Munca te lasă, să-i scapi, ca să te înhaţțe mai bine. 
Nu vrei să-i fii prieten, ai să-i fii sclav. Nu vrei să cunoşti 
oboseala cinstită a oamenilor, ai să ai parte de sudoarea 
osândiților. Când alții vor cânta, tu ai să horcăi. Ai să vezi pe 
oamenii ceilalți lucrând, de departe, de sub pământ, şi-are să 
ți se pară că se odihnesc. Plugarul, secerătorul, marinarul, 
fierarul au să-ți apară în lumină ca nişte fericiți în rai. Ce 
strălucire răspândeşte nicovala! Ce bucurie să mâni plugul, să 
legi un snop! Ce sărbătoare să vâsleşti într-o barcă, în vânt, în 
libertate! Iar tu, leneşule, sapă, târăşte-te, rostogoleşte-te, 
umblă! Trage la jug, eşti o vită de povară între celelalte vite 
înhămate în iad. A, ținta ta era să nu faci nimic? Ei bine, n-ai 
să mai poţi trăi nicio săptămână, nicio zi, niciun ceas în care 
să nu fii zdrobit de trudă. Tot ce vei face va fi pătruns de 
groază. Fiecare clipă trăită are să-ți încordeze vinele 
muşchilor, gata să plesnească. Ceea ce pentru alții e ca un 
fulg va fi pentru tine ca o stâncă. Cele mai simple lucruri vor fi 
prăpăstioase. Viaţa se va face hâdă în jurul tău. Îţi va fi greu 
să răsufli, să mergi. Plămânii au să-ți pară grei de sute de 
kilograme. Are să-ți pară o problemă de nedezlegat să te mişti 
dintr-un loc în altul. Orice om care vrea să iasă la aer împinge 
uşa şi gata. Tu, dacă ai să vrei să ieşi, va trebui să găureşti 
zidul. Ce face oricine când vrea să iasă în stradă? Doboară 


scara. Tu ai să-ţi rupi cearşafurile de pe pat, ai să împleteşti, 
bucăţică cu bucăţică, o funie, şi să ieşi pe geam, ai să te agăţi 
de firul ăsta peste o prăpastie noaptea, pe furtună, pe ploaie, 
pe vijelie, şi, dacă funia o să fie prea scurtă, n-ai să poţi cobori, 
va trebui să cazi. Să cazi la întâmplare, în adânc, de la 
înălțime, peste ce? Peste ceea ce e jos, peste necunoscut. Sau 
ai să te caţări prin hornul sobei, chiar de-ar fi să te arzi, sau 
pe ţevile privatei, chiar de-ar fi să te îneci. Nu-ţi mai vorbesc 
despre găurile pe care trebuie să le ascunzi, despre pietrele pe 
care trebuie să le ridici şi să le pui la loc de douăzeci de ori pe 
zi, despre molozul pe care trebuie să-l doseşti în saltea. Stă în 
fața ta o broască. Burghezul are în buzunar o cheie făcută de 
un lăcătuş. Tu, dacă vrei s-o deschizi, trebuie să faci o 
capodoperă înspăimântătoare. Să iei o piesă de zece cenți, s-o 
tai în două lame cu unelte pe care ai să le născoceşti tot tu, te 
priveşte cum, apoi să scobeşti interiorul acestor lame, având 
grijă să nu le strici suprafața, şi să le faci pe margine un canal 
dințat, aşa ca să se potrivească una pe alta ca un capac peste 
o oală. Puse aşa, una peste alta, nimeni n-are să bănuiască 
nimic. Supraveghetorii care au să te pândească au să creadă 
că e un gologan. Ce-ai să pui în cutia asta? O fărâmiţă de oţel. 
Un resort de ceasornic pe care l-ai zimțat şi din care ai făcut 
un ferăstrău. Cu ferăstrăul acesta, lung cât un ac şi ascuns 
într-un ban, va trebui să tai resortul broaştei, limba 
zăvorului, toarta lacătului, drugul de la fereastră şi cătuşele 
de la picior. După ca vei fi săvârşit capodopera aceasta, după 
ce vei fi înfăptuit atâtea isprăvi, minuni de artă, de dibăcie, de 
îndemânare, de răbdare, ştii care-ţi va fi răsplata dacă se va 
afla că eşti autorul lor? Carcera. lată viitorul! Lene, plăcere, ce 
prăpăstii! Ştii că a nu voi să faci nimic e o hotărâre 
nenorocită? A fi leneş înseamnă a trăi pe spinarea societății. A 
fi nefolositor, adică păgubitor, te duce drept la mizerie. Vai de 
cel care vrea să fie parazit! Va fi gunoi! Nu-ţi place să 
munceşti? N-ai decât un gând: sa bei bine, să mănânci bine, 
să dormi bine! Ai să bei apă stătută, ai să mănânci pâine 
neagră, ai să dormi pe o scândură cu lanțuri prinse de 


picioare şi noaptea ai să le simţi răceala pe carnea ta. Ai să le 
fărâmi, ai să fugi. Bine. Ai să te târăşti pe burtă prin mărăcini 
şi ai să mănânci buruieni ca fiarele din pădure. Au să te 
prindă iar. Şi atunci ai să-ți petreci viața într-o groapă 
adâncă, prins cu lanţuri de perete, ai să pipăi ca să-ţi găseşti 
ulciorul cu apă, ai să rozi o bucată de pâine groaznică, pe care 
nici câinii n-ar atinge-o, şi ai să mănânci fasolea pe care au 
mâncat-o, înaintea ta, viermii. Ai să fii un gândac de pivniţă. 
Ah! Ai milă de tine însuți, copil nenorocit, care acum mai 
puţin de douăzeci de ani erai încă la doică şi mai ai încă o 
mamă. Te rog, ascultă-mă! Vrei stofă scumpă, pantofi de lac, 
vrei să-ți încrețeşti părul, să ţi-l ungi cu ulei parfumat, să 
placi femeilor, să fii frumuşel. Ai să fii ras în cap, ai să porți 
zeghe roşie şi saboți de lemn. Vrei inel pe deget. Ai să ai zgardă 
de fier la gât. Şi dacă o să te uiţi după o femeie, un ciomag pe 
spinare! Ai să intri la douăzeci de ani, ca să ieşi la cincizeci. Ai 
să intri în iad tânăr, rumen, proaspăt, cu ochii strălucitori şi 
cu dinții albi, cu păr des, de flăcăiandru, şi ai să ieşi frânt, 
cocoşat, zbârcit, ştirb, respingător, cu părul alb. Ah, băiete 
dragă, o iei pe un drum greşit, lenea te povățuieşte prost! 
Hoţia e cea mai grea muncă. Crede-mă! Nu te apuca de treaba 
asta încurcată care se cheamă trândăvia. Nu e uşor să fii 
ticălos, e mai lesne să fii om de treabă. Acum du-te şi 
gândeşte-te la cuvintele mele. Ia stai! Ce voiai de la mine? 
Punga? Ia-o! 

Şi bătrânul îi dădu drumul lui Montparnasse şi-i puse 
punga cu bani în mâini. Montparnasse o cântări o clipă, apoi o 
strecură uşor în buzunarul din spate al redingotei, cu aceeaşi 
grijă cu care ar fi umblat dacă ar fi furat-o. 

După asta, bătrânul îi întoarse spatele şi îşi urmă liniştit 
plimbarea. 

— Nătărăul! şopti Montparnasse. 

Cititorul a ghicit, fără îndoială, cine era bătrânul. 

Montparnasse, uluit, îl privea pierind în întuneric. Această 
contemplare i-a fost fatală. 

Pe când bătrânul se depărta. Gavroche se apropia. 


Gavroche se asigurase cu o privire piezişă că domnul 
Mabeuf, adormit poate, se mai afla încă pe bancă. Ştrengarul 
ieşise din tufiş şi se târâse în umbră, în spatele lui 
Montparnasse, care stătea nemişcat, şi, fără să fie văzut sau 
auzit, ştrengarul îşi strecură binişor mâna în buzunarul 
redingotei de stofă fină, neagră, şi apucă punga. Apoi îşi trase 
mâna înapoi, începu iar să se târască şi pieri ca o şopârlă în 
întuneric. Montparnasse care n-avea de ce să se păzească şi 
care cugeta pentru prima oară în viaţa lui nu băgă de seamă 
nimic. Gavroche, când ajunse la locul unde se afla moş 
Mabeuf, azvârli punga peste gard şi o luă la sănătoasa. 

Punga căzu pe piciorul lui moş Mabeuf. Lovitura îl deşteptă. 
Se aplecă, ridică punga, nu pricepu nimic şi o deschise. Era o 
pungă cu două despărțituri: într-una erau câţiva gologani, în 
cealaltă şase napoleoni. 

Domnul Mabeuf, foarte tulburat, duse punga femeii de 
serviciu. 

— Ne-a picat din cer! zise mătuşa Plutarque. 


CARTEA A CINCEA 


AL CĂREI SFÂRŞIT NU SEAMĂNĂ CU 
ÎNCEPUTUL 


I — Singurătatea şi uniformele 


Durerea Cosettei, care fusese atât de sfâşietoare şi atât de 
vie cu patru-cinci luni mai înainte, acum, fără ştirea ei intrase 
în convalescență. Natura, primăvara, tinerețea, dragostea 
pentru taică-său, veselia păsărelelor şi a florilor strecurau în 
fiecare zi, pe încetul picătură cu picătură, în inima ei tânără şi 
feciorelnică, ceva care semăna cu uitarea. Focul se stingea 
oare de tot? Sau era numai acoperit cu un strat de cenuşă? 


Adevărul e că aproape nu mai simţea niciun punct dureros şi 
arzător. 

Într-o zi îşi aminti deodată de Marius: „la te uită, îşi spuse 
ea, nu mă mai gândesc la el!” 

În aceeaşi săptămână văzu trecând prin faţa gardului de 
fier al grădinii un ofițer de lăncieri foarte frumos, subțire în 
talie, cu o uniformă încântătoare, cu obraji de fată, cu sabia 
sub braț, cu mustața pomădată, cu chipul lăcuit. Avea părul 
blond, ochii albaştri, puţin bulbucaţi, fața rotundă, 
înfumurată, obraznică şi frumuşică. Era întru totul contrariul 
lui Marius. Mergea cu ţigara în gură. Cosette se gândi că 
ofițerul acesta făcea parte, fără îndoială, din regimentul 
încazarmat în strada Babylone. 

Îl văzu trecând şi a doua zi. Se uita să vadă cât era ceasul. 

Din clipa aceea îl văzu trecând aproape zilnic. Era numai o 
întâmplare? 

Camarazii ofițerului băgară de seamă că în grădina aceea 
„neîngrijită”, în dosul grilajului vechi, rococo, se afla 
totdeauna o fată drăgălaşă la ora la care trecea pe acolo, 
chipeşul locotenent, pe care cititorul îl cunoaşte şi care se 
numea Theodule Gillenormand. 

— Uite, uite! spuneau ei, cine e fetița care îţi face ochi 
dulci? 

— Am eu timp să mă uit la toate fetele care se uită la mine? 
le răspundea lăncierul. 

Acestea se petreceau tocmai în vremea în care Marius se 
cufunda încet în agonie şi-şi spunea: „Dacă cel puţin aş putea- 
o vedea înainte de a muri!” 

Dacă dorința lui s-ar fi împlinit, dacă ar fi văzut-o în clipa 
aceea uitându-se după lăncier, n-ar fi putut rosti un cuvânt şi 
ar fi murit de durere. 

A cui era vina? A nimănui. 

Marius avea una din firile acelea care se adâncesc în durere 
şi-şi fac culcuş în ea. Cosette era dintre acei care se afundă şi 
ies deasupra. 


Cosette trecu printr-o încercare primejdioasă, trecerea de 
neînlăturat a visării femeieşti lăsate în voia ei, în care inima 
unei fete singuratice e asemenea cârceilor unei vițe, care se 
agaţă la întâmplare, ori de capitelul unei coloane, ori de 
stâlpul unei cârciumi. Încercare scurtă şi hotărâtoare, greu de 
trecut pentru orice orfană, fie că e bogată sau săracă, pentru 
că bogăţia nu te fereşte să faci o alegere greşită. Poţi să faci o 
alegere greşită. Poţi să faci un măritiş rău în societatea bună. 
Adevărata nepotrivire între soţi, e cea a sufletelor. Aşa cum un 
tânăr necunoscut, fără nume mare, fără origine nobilă, fără 
avere, e un capitel de marmură care sprijină un templu de 
sentimente şi idei generoase, tot aşa cutare om din lumea 
bună, mulțumit de el şi bogat, care are cizme lustruite şi 
cuvinte poleite, dacă priveşti nu pe dinafară, ci înlăuntrul lui, 
dacă îi cântăreşti însuşirile sortite femeii, vezi că nu e decât 
un prostănac, zbuciumat de patimi brutale, neruşinate, 
vicioase: un stâlp de cârciumă. 

Ce se petrecea în sufletul Cosettei? Patimă liniştită sau 
adormită; dragoste care plutea, nelămurită; ceva care era 
limpede, strălucitor, şi tulbure pe măsură ce coborai în adânc, 
până în întuneric. Chipul ofițerului cel frumos se oglindea la 
suprafață. Dar la fund, la fund de tot, era o amintire? Poate. 
Cosette nu ştia. 

Atunci veni o întâmplare ciudată. 


II — Temerile Cosettei 


În prima jumătate a lui aprilie, Jean Valjean făcu o 
călătorie. 

Ştim că aceasta i se întâmpla din când în când, la 
răstimpuri. Lipsea o zi, două, cel mult trei. Unde se ducea? 
Nimeni nu ştia, nici chiar Cosette. O singură dată, la o plecare 
a lui, îl întovărăşise în trăsură până la colțul unei fundături, 
pe a cărei tăbliță scria: Fundătura La Planchette. El coborâse 
acolo, şi trăsura o adusese pe Cosette înapoi, în strada 


Babylone. Jean Valjean făcea călătoriile astea de obicei când 
nu mai avea bani în casă. 

Aşadar, Jean Valjean lipsea. Spusese: „Mă întorc peste trei 
zile”. 

Seara, Cosette era singură în salon. Ca să-i treacă 
plictiseala, deschisese pianul şi începuse să cânte, 
acompaniindu-se, partea corului din Euryanthe'58:: Vânătorii 
rătăciți în pădure, care e poate cea mai frumoasă bucată 
muzicală. Când isprăvi, rămase pe gânduri. 

Deodată i se păru că cineva umblă prin grădină. Nu putea fi 
taică-său, care lipsea de acasă. Nu putea fi Toussaint fiindcă 
se culcase. Era ora zece seara. 

Se duse lângă oblonul închis şi îşi lipi urechea de el. 1 se 
păru că aude un pas de bărbat, care mergea încetişor. 

Se sui repede la etaj, în odaia ei, ridică puţin oblonul şi se 
uită în grădină. Era lună plină. Se vedea ca ziua. 

Na era nimeni. 

Deschise fereastra. Grădina era cu desăvârşire liniştită, şi 
strada atât cât se vedea, era pustie ca de obicei. 

Cosette se gândi că fusese o părere. Îşi închipuise numai că 
aude un zgomot. Era o halucinație stârnită, poate, de corul 
acela de Weber, întunecat şi minunat, care deschide în fața 
sufletului adâncimi înspăimântătoare, care tremură înaintea 
ochilor ca o pădure ameţitoare în care se aud trosnind crengile 
moarte sub paşii neliniştiți ai vânătorilor întrezăriți în amurg. 

Gândurile ei luară altă cale. 

De altfel, Cosette nu era fricoasă din fire. În vinele ei curgea 
sânge de ţigancă şi de vagabond desculț. Era mai curând 
ciocârlie decât porumbiță. Avea un suflet sălbatic şi curajos. 

A doua zi, mai devreme, pe când se îngâna ziua cu noaptea, 
Cosette se plimba prin grădină. Cufundată în gânduri tulburi 
cum era, i se păru că aude un zgomot asemănător celui din 
ajun, ca şi cum cineva ar fi mers pe sub copaci, nu departe de 
ea, în întuneric; dar îşi spuse că foşnetul a două ramuri, care 
se clatină de vânt seamănă foarte mult cu umbletul paşilor în 
iarbă, şi nu luă aminte... De altfel nu vedea nimic. 


leşi din „desiş”. Ca să ajungă la treptele casei, trebuia să 
străbată o pajişte mică, verde. Când Cosette ieşi dintre copaci, 
luna care se ridicase în spatele ei îi aruncă umbra pe pajişte. 

Cosette se opri înlemnită. 

Lângă umbra ei, luna desena limpede pe iarbă altă umbră 
nespus de înfricoşătoare, o umbră care avea o pălărie rotundă. 

Părea umbra unui bărbat care ar fi stat în picioare la 
marginea desişului, cu câţiva paşi în urma Cosettei. 

O clipă nu putu nici să vorbească, nici să strige, nici să 
cheme, nici să mişte, nici să se întoarcă. 

În sfârşit, îşi adună tot curajul şi se întoarse cu hotărâre. 

Nu era nimeni. 

Privi pe pământ. Umbra pierise. 

Intră iar în desiş, răscoli cu curaj toate ungherele, se duse 
până la grilaj şi nu găsi nimic. 

Simţea că-i îngheaţă sângele În vine. Era o nouă vedenie? 
Cum, două zile la rând? Hai, fie o arătare, dar două? Mai 
neliniştitor era faptul că umbra, fără îndoială, nu era o stafie. 
Stafiile nu poartă pălării rotunde. 

Jean Valjean se întoarse a doua zi. Cosette îi povesti ceea ce 
i se păruse că auzise şi văzuse. Se aştepta ca taică-său s-o 
liniştească, credea că taică-său avea să ridice din umeri şi să-i 
spună: „Eşti o zăpăcită mică!” 

Jean Valjean căzu pe gânduri. 

— Cred că nu-i nimic, îi spuse el. 

O părăsi sub un pretext oarecare şi se duse în grădină, 
unde îl văzu cercetând grilajul cu multă atenţie. 

Peste noapte se trezi. De data asta era sigură că aude paşi 
sub fereastra ei, lângă scări. Alergă şi deschise ferestruica. În 
grădină se afla într-adevăr un om care ținea în mână un 
baston gros. În clipa în care vru să strige, luna lumină profilul 
omului. Era taică-său. 

Se culcă la loc, spunându-şi: „Va să zică şi el e îngrijorat!” 

Jean Valjean petrecu în grădină noaptea aceea şi încă două 
nopți în şir. Cosette îl văzu prin ferestruica din oblon. 


A treia noapte, luna, în descreştere, răsări mai târziu. Era 
poate ora unu când auzi un hohot de râs şi vocea tatălui ei 
care o striga: 

— Cosette! 

Sări din pat, îşi puse halatul şi deschise fereastra. 

Taică-său era jos, pe pajişte: 

— Te-am trezit ca să te liniştesc, spuse el. Uite stafia ta cu 
pălărie rotundă! 

Şi-i arătă pe iarbă o umbră desenată de lună, care semăna 
destul de bine cu silueta unui bărbat cu pălărie rotundă. Era 
umbra aruncată de un horn de tuci, cu capac, care se ridica 
deasupra unui acoperiş vecin. 

Cosette râse şi ea: toate presupunerile ei lugubre se 
împrăştiară şi, a doua zi, luând gustarea de dimineaţă alături 
de tatăl său, făcu haz amintindu-şi de grădina sinistră, în 
care se plimbau umbre de hornuri. 

Jean Valjean se linişti de-a binelea. Cosette nu se uită nici 
ea cu prea multă luare-aminte, ca să-şi dea seama dacă 
hornul se afla în direcţia în care i se păruse ei că văzuse 
umbra şi dacă luna se afla în acelaşi punct al cerului. Nu se 
întrebă cât de ciudat era hornul acela care, când fusese prins 
asupra faptului, se retrăsese să nu i se mai vadă umbra — 
pentru că umbra pierise când se întorsese Cosette - şi atunci 
ea fusese sigură de ce văzuse. 

Cosette se însenină cu desăvârşire. Fu mulțumită cu 
explicaţia aceea şi-i ieşi din minte gândul că cineva ar fi putut 
umbla seara şi noaptea prin grădină. 

Cu toate acestea, peste câteva zile se ivi o altă întâmplare. 


III — Toussaint are părerile ei 


În grădină, aproape de gardul de fier dinspre stradă, se afla, 
ascunsă de privirile curioşilor, într-o boltă de verdeață, o 
bancă de piatră pe care un trecător putea s-o atingă 
strecurându-şi brațul printre gratii. 


Într-o seară, tot în aprilie, Jean Valjean plecase de acasă. 
Cosette se aşezase pe banca aceea, după asfinţitul soarelui. 
Vântul începuse să bată mai tare prin copaci. Cosette se 
gândea. O tristeţe fără noimă o biruia încet, tristețea aceea de 
neînvins pe care ţi-o dă seara şi care vine, poate, cine ştie, din 
taina unui mormânt întredeschis la acel ceas. 

Poate că şi Fantine era în umbra aceea. 

Cosette se ridică, dădu încet ocol grădinii, călcând prin 
iarba plină de rouă şi spunându-şi, în acel soi de 
somnambulism melancolic în care era cufundată: „Seara, aici, 
în grădină, ar trebui să porți saboți. Altfel poţi răci.” 

Şi se îndreptă iar spre bancă. 

În clipa în care vru să se aşeze văzu pe locul pe care îl 
părăsise adineauri o piatră destul de mare, care nu fusese 
acolo cu o clipă mai înainte. 

Cosette se uită la piatră, întrebându-se ce însemna asta. 
Deodată îşi dădu seama că piatra n-a putut veni singură pe 
bancă: o pusese acolo cineva, un braț trecuse prin gratii, şi 
gândul acesta o înspăimântă. De data asta îi fu frică de-a 
binelea. Nu mai era nicio îndoială, piatra era acolo. N-o atinse, 
fugi fără să se uite în urma ei, se ascunse în casă, închise 
numaidecât obloanele cu drugul şi puse zăvorul la uşa 
dinspre terasă. O întrebă pe Toussaint: 

— Tata s-a întors? 

— Încă nu, domnişoară. 

(Am spus o dată pentru totdeauna că Toussaint era 
bâlbâită. Să ni se îngăduie să n-o mai accentuăm. Nu ne place 
notația muzicală a acestei infirmităţi.) 

Jean Valjean, căruia îi plăcea să cugete şi să se plimbe, se 
întorcea adesea târziu de tot. 

— Toussaint, mai adăugă Cosette, ai dumneata grijă să 
închizi bine obloanele care dau spre grădină, să le prinzi în 
drugi şi să vâri bine cuiul de fier în inelul zăvorului, da? 

— Fiţi liniştită, domnişoară! 

Cosette ştia că Toussaint avea grijă să încuie în fiecare 
seară, dar nu se putu împiedica să nu adauge: 


— Tare e pustiu aici! 

— Asta e adevărat! spuse Toussaint. Ar putea să te omoare 
careva fără să ai timp să zici: au! Şi domnul, care nu doarme 
în casă!... Dar să nu vă temeţi domnişoară, ferec ferestrele ca 
pe nişte cetăți. Două femei singure! Să mori de frică, nu alta! 
la închipuie-ţi! Să vezi noaptea nişte bărbaţi care intră în 
odaie şi-ţi spun: „Să nu scoţi o vorbă!” şi încep să-ți taie 
beregata. Şi, vezi, nu e că mori, toată lumea moare, ştii bine 
că tot o să mori odată, da e grozav să pună mâna pe tine 
oamenii ăia! Şi pe urmă nu cred că au cuțite care taie bine! Of, 
Doamne! 

— Taci! rosti Cosette. Închide tot, zăvoreşte! 

Cosette,  înspăimântată de  melodrama  născocită de 
Toussaint şi poate de amintirea vedeniilor de săptămâna 
trecută, care-i veneau iar în minte, nu îndrăzni să-i spună: 
„Du-te de vezi ce piatră au pus pe bancă!” temându-se că prin 
uşa dinspre grădină puteau intra „indivizi”. Închise cu grijă 
toate uşile şi toate ferestrele, o puse pe Toussaint să cerceteze 
toată casa, din pivniță până în pod, se încuie în odaia cei, 
trăgând zăvorul, se uită sub pat, se culcă şi dormi rău. Toată 
noaptea visă piatra aceea care se făcuse mare cât un munte şi 
plină de peşteri. 

Când răsări soarele - răsăritul soarelui ne face să râdem de 
spaimele nopții, şi râsul e totdeauna la fel de puternic ca 
spaima pe care am tras-o - când răsări soarele, Cosette, 
deşteptându-se, îşi socoti spaima un vis rău şi-şi spuse: „Ce 
mi-a trecut prin cap? A fost la fel cu paşii pe care mi s-a părut 
că i-am auzit săptămâna trecută, noaptea, în grădină! Ca 
umbra hornului! Cum? M-am făcut fricoasă? 

Soarele, care străbătea roşu-aprins printre crăpăturile 
oblonului preschimbând în purpură perdelele de damasc, o 
linişti atât de bine, încât totul se topi în mintea ei, până şi 
piatra. 

„N-a fost nicio piatră pe bancă, aşa cum n-a fost niciun 
bărbat cu pălărie rotundă în grădină. Am visat eu.” 


Se îmbrăcă, cobori în grădină, alergă la bancă şi simţi că o 
scaldă o sudoare rece. Piatra era acolo. 

Dar asta ţinu doar o clipă. Spaima din timpul nopţii se 
schimbă în curiozitate. 

„Ei hai să văd!” 

Ridică piatra, care era destul de mare. Sub ea se afla ceva 
care semăna a scrisoare. 

Era un plic alb, Cosette îl luă. N-avea nici adresă, nici 
pecete. Plicul, deşi nelipit, nu era însă gol. Înăuntru se aflau 
nişte hârtii. Cosette le cercetă, nu cu spaimă, nici din 
curiozitate. Începea să fie neliniştită. 

Scoase afară din plic tot conţinutul lui: era un caiețel cu 
pagini numerotate, pe care se aflau câteva rânduri scrise 
„destul de drăguţ şi foarte delicat”, gândi Cossette. 

Fata căuta un nume, nu-l găsi. O iscălitură, nu era. Cui 
era adresat? Pesemne că ei, de vreme ce o mână pusese plicul 
pe banca ei. De la cine venea? Fu cuprinsă de un farmec de 
nedescris, încercă să-şi întoarcă ochii pe foile care-i tremurau 
în mână, privi cerul, strada, salcâmii scăldaţi în lumină, 
porumbeii care zburau pe un acoperiş vecin, apoi privirea i se 
întoarse repede asupra manuscrisului. Şi gândi că trebuie să 
ştie ce se afla în el. 

lată ce citi: 


IV - O inimă sub piatră 


Dragostea e reducerea lumii întregi la o singură ființă, 
preamărirea unei singure făpturi până la îndumnezeire. 


Dragostea e închinăciunea pe care îngerii o fac stelelor. 
Ce trist e sufletul când e trist din dragoste! 


Ce gol înseamnă lipsa ființei care umple ea singură întreaga 
lume! Ah, ce adevărat e că ființa iubită devine Dumnezeul 
Dumnezeu ar putea fi gelos, dacă tatăl ceresc n-ar fi făcut 
dinadins întreaga fire pentru suflet, şi sufletul pentru dragoste! 


Un zâmbet zărit sub o pălărie de crep alb cu panglici 
albastre e destul pentru ca sufletul să pătrundă în palatul 
viselor. 


Dumnezeu e în fiecare lucru, dar toate îl ascund. Lucrurile 
sunt cufundate în noapte, ființele sunt opace. A iubi o ființă 
înseamnă a o face străvezie. 

Anumite gânduri sunt rugăciuni. Sunt clipe în care, oricum ar 
sta trupul, sufletul e în genunchi. 

Îndrăgostiţii despărțiți înşală absența prin mii de închipuiri, 
care totuşi au realitatea lor. Sunt împiedicaţi de a se vedea, 
nu-şi pot scrie, dar găsesc o mulțime de mijloace tainice de a-şi 
vorbi. Îşi trimit cântecul păsărilor, mireasma florilor, râsul 
copiilor, lumina soarelui, suspinele vântului, razele stelelor, 
întreaga fire. De ce nu? Toate înfăptuirile lui Dumnezeu sunt 
făcute ca să slujească dragostea. Dragostea e destul de 
puternică pentru a încărca întreaga natură cu mesajele ei. 

O, primăvară, tu eşti scrisoarea pe care i-o scriu ei! 


Viitorul e încă şi mai mult al inimilor decât al minții. 
Dragostea e singurul lucru care poate umple eternitatea. 
Infinitului îi trebuie ceea ce nu se isprăveşte niciodată. 


Dragostea e sufletul însuşi. E de aceeaşi natură. Dragostea 
e o scânteie divină ca şi sufletul, şi tot ca el e incoruptibilă, 
indivizibilă, nepieritoare. E un punct de foc, în noi, nemuritor şi 
infinit, pe care nimic nu-l poate mărgini şi nimic nu-l poate 


atinge. Il simți arzând până în măduva oaselor şi-l vezi 
strălucind până în adâncurile cerului. 


O, dragoste! adorație! voluptate a două gânduri care se 
înțeleg, a două inimi care se dăruiesc, a două priviri care se 
pătrund! Fericire, veni-vei şi la mine! Plimbări în doi, în 
singurătate! Zile binecuvântate şi strălucitoare! 


Visez uneori că, din când în când, clipe din viața îngerilor se 
desprind şi vin aici, pe pământ, şi se amestecă în destinul 


oamenilor. 


Dumnezeu nu poate dărui fericirii celor care se iubesc decât 
o durată fără capăt. După o viață de dragoste, o eternitate de 
dragoste, da, e o întregire. Dar nici lui Dumnezeu nu-i e cu 
putință să facă ceva mai mare decât fericirea desăvârşită pe 
care o dă sufletului iubirea. Dumnezeu e împlinirea în cer. 
Dragostea e împlinirea omului. 


Priveşti o stea pentru că e luminoasă şi pentru că e de 
nepătruns. Dar lângă tine se află o strălucire mai dulce şi o 
taină mai mare: femeia. 

Noi toți, oricare am fi, avem în noi un izvor dătător de viață. 
În clipa când îl pierdem, ne lipseşte aerul, ne înăbuşim. Murim. 
E grozav să mori din lipsă de iubire. E o sugrumare a 
sufletului. 


Când dragostea a strâns laolaltă şi a contopit două ființe 
într-o unitate sfântă şi îngerească, aceste ființe au găsit taina 
vieții. Nu sunt decât cele două tulpini ale aceluiaşi destin; sunt 
două aripi ale unui singur suflet. A iubi înseamnă a pluti. 


În ziua în care o femeie care trece prin fața ta răspândeşte 
lumină în mers, eşti pierdut, iubeşti. Nu mai ai de făcut altceva 
decât să te gândeşti atât de neclintit la ea, încât s-o sileşti să 
se gândească la tine. 


Ceea ce începe dragostea nu poate fi încheiat decât de 
Dumnezeu. 


Adevărata dragoste e nemângâiată sau se încântă pentru o 
mănuşă pierdută, pentru o batistă găsită şi are nevoie de 
veşnicie pentru devotamentul şi nădejdile ei. E alcătuită în 
acelaşi timp din infinitul mare şi din infinitul mic. 

Dacă eşti piatră, fii magnet; dacă eşti plantă, fii simţire, 
dacă eşti om, fii iubire. 


Dragostei nu-i ajunge nimic. Dacă are fericirea, vrea raiul. 
Dacă are raiul, vrea tot cerul. 


O, voi cei care iubiţi, toate se cuprind în dragoste; să ştiţi să 
le găsiți. Iubirea are, ca şi cerul, contemplarea, şi ceva mai 
mult decât cerul: plăcerea. 


„Mai vine la Luxembourg?” „Nu, domnule.” „În biserica 
aceasta ascultă liturghia?” „Nu mai vine.” „Mai stă în casa 
asta?” „S-a mutat.” „ Unde?” „N-a spus.” 

Ce lucru cumplit, să nu ştii unde locuieşte sufletul tău! 


Dragostea are copilăriile ei, celelalte patimi au micimile lor. 
Ruşine patimilor care micşorează omul! Cinste celor care-l fac 
copil! 


Ce lucru ciudat! Sunt în întuneric. O ființă a plecat luând 
cerul cu ea. 


Ah, să fii culcat alături de ea în acelaşi mormânt, mână. în 
mână, şi, din când în când, în întuneric, să ne mângâiem încet 
un deget. Veşnicia mea s-ar mulțumi cu atât. 


Voi cei care suferiți pentru că iubiţi, iubiți încă şi mai mult. A 
muri de dragoste înseamnă a trăi în ea. 


Iubiţi! O întunecată transfigurare înstelată e amestecată în 
această tortură. Agonia îşi are extazul ei. 
O, bucurie a păsărilor! Cântă pentru că au un cuib. 


Dragostea e respirația cerească a aerului din rai. 


Inimi adânci, spirite înțelepte, luaţi viața aşa cum a făcut-o 
Dumnezeu! E o încercare îndelungată, o pregătire neînțeleasă 
pentru un destin necunoscut. Destinul acesta, cel adevărat, 
începe la om odată cu prima treaptă înăuntrul mormântului. 
Atunci se iveşte ceva în fața ochilor şi începe să se zărească 


veşnicia. Gândiţi-vă la cuvântul acesta: veşnicie. Cei vii văd 
durata. Numai morții văd veşnicia. Până atunci iubiți şi suferiți, 
nădăjduiți şi gândiţi. 

Vai de cel care n-a iubit decât trupul, forme, aparențe. 
Moartea îi va lua totul. Încercaţi să iubiţi suflete, le veţi regăsi 
trupul. 


Am întâlnit pe stradă un tânăr foarte sărac care iubea. Avea 
o pălărie veche, haine roase, coatele găurite. Ghetele îi erau 
pline de apă şi inima îi era plină de stele. 


Ce lucru minunat să fii iubit! Nu există decât un singur lucru 
mai minunat: să iubeşti! Inima, trecând prin iubire, devine 
eroică. Nu mai e alcătuită decât din puritate. Nu se mai 
reazemă decât pe ceea ce e mare şi înalt. În ea nu poate încolți 
niciun gând nevrednic, cum nu pot creşte urzici pe un ghețar. 
Sufletul înalt şi senin, neatins de patimi şi emoții josnice, care 
domină viața şi umbrele lumii acesteia, nebuniile, minciunile, 
urile, vanitățile, mizeriile, locuieşte în albastrul cerului şi nu 
mai simte decât zguduirile adânci şi subterane ale destinului, 
aşa cum culmea munților simte cutremurele de pământ. 


Soarele s-ar stinge dacă n-ar mai iubi nimeni. 


V — Cosette după scrisoare 


Pe când citea, Cosette se lăsa furată încet-încet de gânduri. 
În clipa când ridică privirea de pe ultimul rând al caietului, 
ofițerul cel frumos - era ora lui — trecu ţanțoş prin fața 
grilajului. Cosette îl găsi respingător. 

Începu să se uite din nou la caiet. „E un scris încântător”, 
gândi Cosette; de aceeaşi mână, dar cu cerneli deosebite, când 
foarte închise, când spălăcite, ca atunci când turnăm apă în 
călimară, şi, prin urmare, din zile diferite. Cineva îşi 
mărturiseşte toate gândurile, suspin cu suspin, fără şir, fără 
alegere, fără ţintă, la întâmplare. Cosette nu mai citise 


niciodată ceva asemănător. Manuscrisul, lumină vie pe un 
fundal de umbre, i se părea un sanctuar cu porțile 
întredeschise. Fiecare dintre rândurile acelea misterioase 
strălucea puternic în ochii ei şi-i umplea inima cu o bucurie 
ciudată. În educaţia pe care o primise, i se vorbise mereu 
despre suflet şi niciodată despre dragoste, ca şi cum s-ar 
putea vorbi despre jeratic fără să pomenim de flacără. 
Manuscrisul de cincisprezece pagini îi destăinuia pe 
neaşteptate şi cu încetul ce înseamnă dragostea, suferința, 
soarta, viața, veşnicia, începutul, sfârşitul. Parcă s-ar fi 
deschis o mână şi i-ar fi aruncat dintr-odată un pumn de raze. 
În aceste câteva rânduri descoperea o fire pătimaşă, 
înflăcărată, mărinimoasă, cinstită, o voință dârză, o suferință 
fără margini şi o nădejde nețărmurită, o inimă mâhnită şi un 
ideal nețărmurit. Ce putea să însemne manuscrisul acela? 
Era o scrisoare. O scrisoare fără adresă, fără nume, fără dată, 
fără iscălitură, grăbită şi avântată, enigmă alcătuită din 
adevăruri, solie şi dragoste menită să fie purtată de un înger şi 
citită de o fecioară, întâlnire dată dincolo de marginile 
pământului, răvaş de iubire al unei năluci către o închipuire. 

Era un absent liniştit şi abătut, care părea gata să-şi caute 
scăpare în moarte şi care-i împărtăşea celei care îi lipsea, 
taina destinului, rostul vieții, dragostea. Cel care scrisese 
toate acestea era cu un picior în groapă şi cu ochii spre cer. 
Rândurile aşternute unul după altul pe hârtie erau ceea ce s- 
ar putea nu-mi fărâme de suflet. 

Şi de la cine puteau veni paginile acestea? Cine să le fi 
scris? Cosette nu stătu nicio clipă la îndoială. Un singur om: 

EI! 

Se făcuse iar lumină în mintea ei. Totul se înfiripase din 
nou. Simţea o bucurie nespusă şi-o tulburare adâncă. 

El îi scria; era acolo; mâna lui se strecurase printre 
zăbrelele grilajului. În vreme ce ea îl uita, el o regăsise. Dar îl 
uitase oare? Nu! Nicidecum! Fusese nebună, închipuindu-şi 
măcar o clipă lucrul ăsta. Îl iubise mereu, îl adorase 
totdeauna. Jarul fusese acoperit şi mocnise câtăva vreme, dar 


îşi dădea seama acum că nu făcuse altceva sa ardă mai în 
adânc, iar acum flăcările izbucneau din nou şi o cuprindeau 
în întregime. Caietul era ca o scânteie desprinsă din sufletul 
lui şi strecurată într-al ei; simțea că focul se aprinde iarăşi. 
Fiecare cuvânt al manuscrisului o mişca adânc „O! da, spunea 
ea, îmi aduc aminte de toate! Le-am citit în ochii lui!” 

Isprăvise de citit pentru a treia oară manuscrisul, când 
locotenentul Theodule trecu din nou prin fața grilajului, 
zornăindu-şi pintenii. Cosette se văzu silită să ridice capul. Îl 
găsi anost, nătâng, prost, inutil, înfumurat, dezgustător, 
obraznic şi slut. Ofiţerul socoti că trebuie să-i zâmbească! Ea 
întoarse capul ruşinată şi mânioasă. Ar fi avut poftă să-i 
arunce cu ceva în cap. 

O luă la fugă, intră în casă şi se încuie în odaia ei ca să mai 
citească o dată manuscrisul, să-l înveţe pe dinafară şi să dea 
frâu liber gândurilor. După ce isprăvi de citit îl sărută şi îl vâri 
în sân. 

Se sfârşise. Cosette se întorsese la marea ei dragoste 
îngerească. Genunea raiului i se deschidea iarăşi în față. 

Toată ziua Cosette trăi ca într-un fel de amețeală. Nu se 
putea gândi la nimic; gândurile îi erau destrămate ca firele 
unui scul încâlcit; nu izbutea să le descurce; în starea de 
tulburare în care se afla, nici ea singură nu-şi dădea seama ce 
aştepta. Nu se încumeta să-şi făgăduiască nimic, dar nici nu 
voia să-şi refuze nimic. Emoţia i se citea pe față, în vreme ce 
trupul îi era scuturat de fiori. Din când în când, i se părea că 
visează; îşi spunea: „Să fie oare adevărat?” şi începea să pipăie 
caietul drag la piept; îl apăsa pe inimă, îi simțea colțurile 
pătrunzându-i în carne şi, dacă Jean Valjean ar fi zărit-o în 
clipa aceea, s-ar fi cutremurat în fața acestei bucurii 
înflăcărate şi necunoscute care-i țţâşnea de sub pleoape. „O, 
da! îşi spunea ea, el e! El mi-a trimis scrisoarea!” 

Era încredințată că o adusese o mână de înger, o voință de 
sus. 

O, minuni ale dragostei! O, visuri! Acea voință de sus, acea 
mână de înger era un cocoloş de pâine ca acela aruncat de un 


hoț altui hoț, din curtea Charlemagne înspre Groapa Leilor, pe 
deasupra acoperişului închisorii La Force. 


VI — Bătrânii sunt făcuţi ca să plece când 
trebuie 


Pe înserate, Jean Valjean ieşi: Cosette se îmbrăcă. Îşi potrivi 
părul cum îi şedea mai bine; îşi puse o rochie în al cărui 
decolteu foarfeca intrase ceva mai mult decât ar fi trebuit, 
lăsând prin această tăietură să se zărească gâtul întreg, lucru 
care era, după cum spun fetele, „cam necuviincios”. Nu era 
câtuşi de puţin necuviincios: era mai drăguţ decât altfel. Se 
gătise astfel fără să ştie bine de ce. 

Avea de gând să iasă? Nu. 

Aştepta pe cineva? Nu. 

În amurg cobori în grădină. Toussaint avea treabă în 
bucătăria care dădea spre curtea din fund. 

Porni pe sub crengi, depărtând din când în când cu mâna pe 
cele care erau foarte aplecate. 

Ajunse la bancă. 

Piatra mai era acolo. 

Se aşeză şi atinse cu mâna ei albă, catifelată, piatra, ca şi 
cum ar fi vrut s-o mângâie şi să-i mulțumească. 

Deodată avu impresia nelămurită pe care o încercăm chiar 
fără să vedem nimic, când cineva se află în spatele nostru. 

Întoarse capul şi sări în picioare. 

EI era. 

Cu capul gol. Părea palid şi slăbit. Hainele negre abia i se 
desluşeau. Amurgul îi făcea şi mai palidă fruntea frumoasă şi- 
i învăluia ochii în întuneric. Sub vălul unei negrăite seninătăți 
avea ceva din lumea morții şi a nopții. Faţa îi era luminată de 
ultimele licăriri ale zilei care se stingea şi de gândurile unui 
suflet care-şi lua zborul. 

Nu părea nălucă, dar nici om nu era. 

Pălăria şi-o azvârlise la câţiva paşi în tufiş. 


Cosette, aproape să-şi piardă cunoştinţa, nu scoase niciun 
țipăt. Se dădea încet înapoi, deoarece se simțea atrasă. El 
rămase nemişcat. În adierea plină de taină şi de tristeţe care o 
învăluia, ea simți privirea ochilor pe care nu-i vedea. 

Dându-se mereu înapoi, Cosette se lovi de un copac şi se 
rezemă de el. Daca n-ar fi fost copacul, ar fi căzut. 

Atunci îi auzi glasul, pe care nu i-l auzise niciodată cu 
adevărat, abia plutind deasupra foşnetului frunzelor şi 
şoptind: 

— Iartă-mă ca sunt aici! Mi-e inima plină; nu mai puteam 
trăi aşa; de aceea am venit. Ai citit ce ţi-am lăsat pe bancă? 
Mă mai ţii puţin minte? Să nu-ţi fie frică de mine! E mult de 
atunci; îți mai aminteşti ziua când te-ai uitat la mine? În 
Luxembourg, lângă statuia gladiatorului. Şi zilele când ai 
trecut prin fața mea? La 16 iunie şi la 2 iulie. E-aproape un 
an. Nu te-am mai văzut de mult. Am întrebat-o pe femeia care 
închiriază scaunele şi mi-a spus că nu te-a mai văzut. Locuiai 
pe strada Ouest, la al treilea, în față, într-o casă nouă. Vezi că 
ştiu? Te urmăream. Ce-aş fi putut face? Pe urmă ai dispărut. 
Mi s-a părut că te-am zărit trecând într-o zi, pe când citeam 
gazetele, sub arcadele Odeonului. Am alergat. Dar nu. Era 
cineva care avea o pălărie ca a dumitale. Noaptea vin aici. Să 
nu-ți fie teamă; nu mă vede nimeni. Vin să-ți privesc de 
aproape ferestrele. Merg foarte încet, ca să nu bagi de seamă; 
poate că ţi-ar fi frică. Într-o seară eram în spatele dumitale; te- 
ai întors şi am luat-o la fugă. O dată te-am auzit cântând. Am 
fost atât de fericit! Îţi pare rău că te ascult când cânţi? N-are 
de ce să-ți pară rău. Nu-i aşa? Vezi bine că eşti îngerul meu; 
lasă-mă să vin din când în când. Cred că am să mor. Dac-ai 
şti!... Te ador! lartă-mă că-ţi vorbesc aşa! Nu mai ştiu ce spun. 
Poate că te supăr. Te supăr oare? 

— O, mamă! zise ea. 

Şi se prăbuşi aproape în nesimţire. 

O prinse; ea nu se putea ţine pe picioare; o luă în braţe, o 
strânse cu putere fără să-şi dea prea bine seama ce face. O 
sprijini, clătinându-se şi el. Era buimac; ca şi cum capul i-ar fi 


fost plin de fum; ochii îi sclipeau; nu-şi mai putea aduna 
gândurile; i se părea că se află în fața unui altar şi că 
săvârşeşte o profanare. Nu încerca nici cea mai mică dorință 
pentru femeia încântătoare al cărui trup îl simțea lângă 
pieptul lui. Era amețţit de dragoste. 

Ea îi luă mâna şi i-o puse pe inimă. El simţi filele de hârtie 
care se aflau acolo. Îngăimă: 

— Mă iubeşti? 

Ea răspunse cu un glas atât de scăzut, încât părea o adiere 
care abia se auzea: 

— Taci! O ştii prea bine! 

Şi-şi lipi fața îmbujorată de pieptul tânărului plin de 
mândrie, vrăjit. El căzu pe bancă, iar ea - lângă el. Nu mai 
ştiau ce să-şi spună. Stelele începură să strălucească. 

Cum s-au întâlnit buzele lor? De ce cântă pasărea, de ce se 
topeşte zăpada, de ce înfloreşte trandafirul, de ce învie natura 
în luna mai, de ce luminează zorile dincolo de arborii 
întunecațţi, pe culmea înfiorată a colinelor? 

Un sărut; atât. 

Tresăriră amândoi şi se priviră pe întuneric cu ochi 
învăpăiați. 

Nu simțeau nici răcoarea nopții, nici răceala pietrei, nici 
umezeala pământului, nici iarba jilavă; se uitau unul la altul, 
şi inima le era plină. Stăteau mână-n mână, fără să-şi dea 
seama. 

Cosettei nici prin gând nu-i trecea să-l întrebe pe unde 
intrase şi cum ajunsese în grădină. 1 se părea atât de firesc că 
era acolo! 

Din când în când, Marius atingea cu genunchiul lui 
genunchiul Cosettei şi amândoi se înfiorau. 

La răstimpuri, Cosette îngăima câte un cuvânt. Sufletul îi 
tremura pe buze ca un strop de rouă pe o floare. 

Încet-încet, începură să vorbească. Mărturisirile urmară 
tăcerii care îşi ajunge sieşi. Deasupra lor noaptea se întindea 
senină şi strălucitoare. Cele două făpturi, neprihănite ca 
îngerii, îşi spuseră totul: visurile, întâmplările, bucuriile, 


iluziile, slăbiciunile, deznădejdea lor când încetaseră de-a se 
mai vedea. Îşi împărtăşiră cu o intimitate ideală pe care nimic 
n-ar mai fi putut-o spori, tot ce aveau mai ascuns şi mai 
tainic. Îşi povestiră, cu încredere deplină în iluzii, tot ceea ce 
dragostea, tinerețea şi urmele de copilărie pe care le mai 
păstrau, aduceau în minte. Cele două inimi se revărsară una 
într-alta în aşa fel, încât după un ceas tânărul avea sufletul 
fetei, iar fata avea sufletul tânărului. 

Se contopiseră, se fermecaseră, se ameţiseră. 

După ce sfârşiră, după ce-şi spuseră totul, ea-şi culcă 
fruntea pe umărul lui şi-l întrebă: 

— Cum te cheamă? 

— Mă cheamă Marius, zise el. Dar pe tine? 

— Pe mine mă cheamă Cosette. 


CARTEA A ŞASEA 
GAVROCHE 


I - O poznă a vântului ştrengar 


După 1823, în vreme ce cârciuma din Montfermeil se năruia 
şi se împotmolea tot mai mult, nu în prăpastia unui faliment, 
ci în mlaştina datoriilor mărunte, soții Thenardier mai 
avuseseră doi copii, băieți amândoi. Cu totul cinci: două fete şi 
trei băieți. Cam mult. 

Thenardiera se descotorosise de cei din urmă, chiar de când 
erau mici, cu o bucurie ciudată. 

Se descotorosise - iată cuvântul. Nu exista în această femeie 
decât o frântură din poruncile firii; o lipsă care de altminteri se 
întâlneşte destul de des. Întocmai ca mareşala de la Mothe- 
Houdancourti5%*, Thenardiera nu era mamă decât pentru 
fiicele ei. Dragostea ei maternă se oprea aici. Ura împotriva 
neamului omenesc începea de la băieții ei. Față de aceştia 


arăta o răutate fără margini, ca o prăpastie fără fund. Pe cel 
mare, cum am văzut, nu-l putea suferi; pe ceilalți doi îi ura de 
moarte. De ce? Ilac-aşa! Motivul cel mai groaznic şi răspunsul 
care nu suferă nicio discuţie e acesta „lac-aşa! Nu-mi trebuie o 
liotă de copii”, spunea această mamă. 

Vom vedea cum au izbutit Thenardierii să scape de ultimii 
doi copii ai lor, ba chiar să tragă şi foloase din această 
ticăloşie. 

Femeia Magnon, despre care am vorbit mai înainte, izbutise 
să-l facă pe bătrânul Gillenormand s-o ajute în creşterea celor 
doi copii pe care-i avea. Locuia pe cheiul Celestins, la colțul 
străvechii străzi Petit-Musc, care a făcut tot ce i-a stat în 
putinţă să-şi schimbe în nume bun răul ei renume. Vă aduceți 
aminte de marea epidemie de anghina difterică de-acum 
treizeci şi cinci de ani, care a pustiit mahalalele de pe 
marginea Senei, în Paris, şi de care ştiinţa s-a folosit ca să 
experimenteze pe-o scară întinsă eficacitatea tratamentului cu 
piatră acră, pe care o înlocuieşte astăzi cu atâta folos tinctura 
de iod. În timpul acestei epidemii Magnona îşi pierdu în 
aceeaşi zi amândoi băieții, pe unul dimineața, pe celălalt 
seara, la o vârstă destul de fragedă. A fost o grea lovitură. 
Copiii erau foarte prețioşi pentru mama lor; ei reprezentau 
optzeci de franci pe lună. Aceşti optzeci de franci erau plătiți 
cu foarte mare punctualitate, în numele domnului 
Gillenormand, de către încasatorul veniturilor sale, domnul 
Barge, portărel pensionar, din strada Roi-de-Sicile. Odată cu 
moartea copiilor, părinţii lor pierduseră şi renta. Magnona 
căută un mijloc ca să iasă din încurcătură. În întunecata 
masonerie a păcatului din care făcea parte, toţi ştiu totul, toți 
păstrează secretul şi se ajută unul pe altul. Magnona avea 
nevoie de doi copii; Thenardiera avea doi. Tot băieți şi de 
aceeaşi vârstă. Socoteală bună pentru una, afacere bună 
pentru cealaltă. Micii Thenardieri ajunseră micii Magnoni. 
Magnona se mută de pe cheiul Câlestins în strada 
Clocheperce. La Paris identitatea unui individ se pierde pe 
drum, de la o stradă la alta. 


Oficiul de stare civilă nefiind înştiințat, nu interveni, şi 
substituirea se făcu în chipul cel mai simplu din lume. 

Numai că Thenardier ceru, pentru împrumutarea copiilor, 
zece franci pe lună, pe care Magnon îi făgădui, ba chiar îi plăti. 
Se-nţelege de la sine că domnul Gillenormand îşi împlinea mai 
departe făgăduiala. Venea la fiecare şase luni să vadă copilaşii 
şi nu băgă de seamă schimbarea care se făcuse. „Ce bine 
seamănă cu dumneavoastră, domnule!” îi spunea Magnona. 

Thenardier, pentru care transformările erau o nimica toată, 
se folosi de prilejul ăsta ca să devină Jondrette. 

Cele două fete ale lui şi Gavroche abia avuseseră vreme să 
bage de seamă că mai aveau doi frățiori. La o anumită treaptă 
a mizeriei, te cuprinde un fel de nepăsare de mormânt şi vezi 
ființele ca pe nişte viermi. Rudele cele mai apropiate îți par 
adesea forme nedesluşite ale umbrei, abia desprinse din fondul 
întunecat al vieții şi pierdute iar în nevăzut. 

În seara zilei în care îi predase Magnonei pe cei doi micuţi, 
deplin hotărâtă să se despartă pentru totdeauna de «i, 
Thenardiera avusese, ori se prefăcuse că are, o remuşcare. Îi 
spusese soțului ei: „Cum să ne părăsim astfel copiii?” 
Thenardier, plin de demnitate şi netulburat, îi potoli 
remuşcarea cu aceste cuvinte: „Jean-Jacques Rousseau a 
făcut la fel — şi mai mult decât atât!” De la remuşcare mama 
trecu la nelinişte: „Dar dac-o s-avem încurcături cu poliția? 
Ceea ce am făcut noi o fi îngăduit, domnule Thenardier>” 
Thenardier răspunse: „Orice e îngăduit! N-o să se vadă decât 
partea frumoasă. Şi-apoi nimănui n-o să-i treacă prin gând să 
se intereseze de nişte copii care n-au nicio lăscaie!” 

Magnona era o ucigaşă elegantă. Îi plăcea să se îmbrace 
bine. Împărțea locuința, mobilată pretenţios şi grosolan, cu o 
hoaţță foarte isteață, englezoaică franțuzită. Englezoaica, 
împământenită la Paris, cunoscută prin legăturile ei cu lumea 
celor foarte bogaţi şi cu colecțiile de medalii-şi diamante ale 
domnişoarei Mars, a ajuns mai târziu vestită în analele 
justiţiei. I se spunea mam zel Miss. 


Cei doi țânci lăsați în seama Magnonei n-avură de ce să se 
plângă. Având în vedere că aduceau optzeci de franci, erau 
îngrijiţi ca tot ce e exploatat; nu erau îmbrăcaţi prost şi nu 
erau rău hrăniţi, erau trataţi aproape ca nişte „domnişori” şi 
le mergea mai bine cu mama vitregă decât cu cea adevărată. 
Magnona făcea pe „cucoana” şi nu vorbea urât în fața lor. 

Trecură astfel câțiva ani. Thenardier le prevestea un viitor 
fericit. Într-o zi îi spuse Magnonei, care venise să-i plătească 
cei zece franci lunari: „Tatăl lor ar trebui să le dea o educaţie!” 

Pe neaşteptate, bieții copii, până atunci destul de ocrotiţi, 
chiar prin soarta lor păcătoasă, fură zvârliți în viață şi nevoiți 
s-o ia în piept. 

Arestarea în grup a unor răufăcători, ca aceea din 
mansarda Jondrette, urmată, fireşte, de percheziții şi de 
întemnițări, e o adevărată nenorocire pentru această drojdie a 
societății care trăieşte în marginea vieții sociale. O asemenea 
întâmplare neplăcută atrage totdeauna după sine tot felul de 
prăbuşiri în mijlocul acelei lumi întunecate. Catastrofa lui 
Thenardier aduse şi catastrofa Magnonei. 

Într-o zi, la puţină vreme după ce Magnona îi dăduse 
Eponinei biletul cu privire la strada Plumet, poliția făcu o 
descindere neaşteptată pe strada Clocheperce; Magnona fu 
arestată împreună cu mam zel Miss şi toată casa suspectată 
căzu în laţ. Cei doi băiețaşi se jucau într-o curte din fund şi 
habar n-avură de razie. Când se întoarseră acasă, găsiră uşa 
încuiată şi casa goală. Un cârpaci, care locuia într-o 
magherniță din față, îi chemă şi le dădu un bilet pe care 
„mama lor” îl lăsase pentru ei. Pe bilet se afla o adresă: 
„Domnul Barge, încasator, strada Roi-de-Sicile, nr. 8”. Omul 
din magherniță le spuse: „Nu mai locuiţi aici. Duceţi-vă la 
adresă. E foarte aproape. Prima stradă la stânga. O să vi s- 
arate drumul după biletul ăsta.” Cei doi copii plecară, cel 
mare ducându-l pe cel mic şi ţinând în mână biletul cu 
adresa. Îi era frig, iar degetele lui amorţite strângeau slab şi 
abia mai puteau ţine biletul. La cotitura străzii Clocheperce 


vântul i-l smulse şi, cum se întuneca, copilul nu-l mai putu 
găsi. 
Şi începură să rătăcească la întâmplare pe străzi. 


II — În care micul Gavroche trage foloase 
de pe urma lui Napoleon Cel Mare 


Primăvara la Paris e străbătută adesea de vânturi aspre şi 
tăioase, care nu te fac propriu-zis să îngheți, ci să degeri; 
vânturile astea, care întunecă zilele cele mai frumoase, sunt 
întocmai ca acele răbufneli de aer rece care pătrund într-o 
încăpere încălzită printr-o fereastră spartă sau printr-o uşă 
rău închisă. Ţi se pare că poarta mohorâtă a iernii a rămas 
întredeschisă şi că răzbeşte vântul prin ea. În primăvara 
anului 1832, epocă în care a izbucnit cea dintâi mare epidemie 
a acestui secol în Europa, vânturile erau mai reci şi mai 
cumplite decât oricând. Rămăsese întredeschisă o poartă şi 
mai înghețată, aceea a iernii; poarta mormântului. În 
vânturile care suflau se simțea duhoarea holerei. 

Din punct de vedere meteorologic, vânturile acestea reci 
aveau particularitatea de a fi însoțite de puternice descărcări 
electrice. În epoca aceea au izbucnit furtuni foarte dese, 
însoțite de fulgere şi de tunete. 

Într-o seară, pe când vântul sufla cu putere, încât părea că 
se întorsese iarna, iar burghezii îşi puseseră din nou 
paltoanele, micul Gavroche, dârdâind, dar tot voios sub 
zdrenţele lui, stătea înfipt şi parcă în admiraţie în fața 
prăvăliei unui bărbier de lângă Orme-Saint-Gervais. Era 
împodobit cu un şal femeiesc de lână, luat nu se ştie de unde, 
şi din care îşi făcuse fular. Gavroche părea că admiră grozav o 
mireasă de ceară, decolorată şi împodobită cu flori de lămâiță, 
care se răsucea dincolo de geam între două lămpi, arătându-şi 
zâmbetul trecătorilor: de fapt, însă, el iscodea prăvălia ca să 
vadă dacă n-ar putea „şterpeli” din vitrină vreun calup de 
săpun, pe care să-l vândă după aceea unui „coafor” de la 


marginea oraşului. Izbutea adesea să mănânce de pe urma 
unui asemenea calup... El numea felul acesta de-a „lucra”, 
pentru care avea oarecare talent, „a-i bărbieri pe bărbieri”. 

Pe când admira mireasa şi cântărea din ochi calupul de 
săpun, mormăia printre dinți: „Marţi! Nu marți. Marți să fi 
fost? Mi se pare că marți. Da, marți!” 

Nu s-a aflat niciodată ce voia să spună. 

Dacă monologul se referea cumva la ultima dată când 
mâncase, atunci trecuseră trei zile, deoarece era vineri. 

În prăvălia încălzită de-o sobă bună, bărbierul rădea un 
client şi din când în când trăgea cu coada ochiului spre 
inamic, spre băiatul rebegit şi obraznic, cu mâinile în 
buzunare, dar cu gândul, desigur, la vreo potlogărie. 

Pe când Gavroche se uita la mireasă, la vitrină şi la bucățile 
de „Windsor-soap”, doi copii de staturi diferite, destul de curat 
îmbrăcaţi, mai mici decât el, părând unul de şapte, celălalt de 
cinci ani, apăsară cu sfială pe clanța uşii şi intrară în prăvălie, 
cerând pesemne de pomană, cu un murmur tânguitor, care 
aducea mai degrabă a scâncet decât a rugăminte. Vorbeau 
amândoi deodată şi nu se putea înţelege ce spun fiindcă glasul 
celui mic era întretăiat de suspine, iar celui mare îi 
clănțăneau dinţii de frig. Bărbierul se întoarse cu o mutră 
mânioasă, cu briciul în mână, şi, îmbrâncindu-l pe cel mare 
cu mâna stângă, iar pe cel mic cu genunchiul, îi dădu pe 
amândoi afară şi închise uşa spunând: 

— Auzi, domle, să ne facă să-nghețăm şi alta nu! 

Cei doi copii porniră mai departe plângând. Între timp se 
înnorase; începuse să plouă. Gavroche se luă după ei şi-i opri: 

— Cei cu voi puştilor? 

— N-avem unde să dormim, răspunse cel mare. 

— Asta-i tot? zise Gavroche. Mare lucru! Se poate să 
plângeți pentru atât? Ce nătăfleți! Şi, în superioritatea lui 
zeflemitoare, luându-şi un aer de autoritate înduioşată, de 
ocrotitor blajin, adăugă: Țâncilor, veniți cu mine! 

— Bine, domnule, zise cel mare. 


Şi cei doi copii porniră în spatele lui ca în urma unui 
arhiepiscop. Nu mai plângeau. 

Gavroche o luă pe strada Saint-Antoine spre Bastilia. 

Pe când mergeau astfel, Gavroche aruncă o privire 
mânioasă şi retrospectivă spre dugheana bărbierului. 

— N-are pic de inimă frizerul ăsta! bombăni el. E un 
maimuţoi! 

O fată, văzându-i cum mergeau în şir, cu Gavroche în 
frunte, izbucni într-un râs zgomotos. Râsul era o lipsă de 
respect față de grupul celor trei. 

— Bună ziua, domnişoară Omnibus! îi spuse Gavroche. O 
clipă după aceea, aducându-şi aminte de bărbier, adăugă: M- 
am înşelat în privința dobitocului: nu-i un maimuţoi, e un 
şarpe. Am să caut un lăcătuş, bărbierule, şi-am să-ți agăț 
nişte clopoței la coadă! 

Bărbierul îl ațâțase şi-l făcuse bătăios. Sărind peste o 
băltoacă, se agăță de-o portăreasă bărboasă, cu o mătură în 
mână, gata parcă să se întâlnească cu Faust pe muntele 
vrăjitoarelor. 

— Doamna a ieşit la călărie? întrebă el. 

Apoi, sărind, stropi cu noroi cizmele lustruite ale unui 
trecător. 

— Nătărăule! strigă furios trecătorul. 

Gavroche îşi scoase nasul din fular: 

— Aveţi vreo plângere de făcut? 

— Da, împotriva ta! spuse trecătorul. 

— S-a închis ghişeul! i-o întoarse Gavroche. Nu se mai 
primesc reclamaţii. 

Între timp, urcând strada, zări sub poarta unui gang, o fată 
de vreo treisprezece sau paisprezece ani înghețată şi cerşind, 
într-o rochie atât de scurtă încât i se vedeau genunchii. 
Mititica începuse să fie prea mare pentru îmbrăcămintea ei. 
Când creşti, se întâmplă asemenea neajunsuri. Rochia 
rămâne prea scurtă tocmai când goliciunea ajunge 
necuviincioasă. 


— Biata fată! exclamă Gavroche. N-are nici măcar 
pantaloni. Na, ţine cel puţin asta! 

Şi desfăcându-şi fularul de lână de la gât, îl zvârli pe umerii 
slabi şi vineţi ai cerşetoarei; şi fularul deveni din nou şal. 

Fetița se uită la el uimită şi primi fularul fără să scoată o 
vorbă. La o anumită treaptă de suferință, nevoiaşul, în 
buimăceala lui, nu mai geme când îl doare ceva şi nu mai 
mulţumeşte când i se face vreun bine. 

— Brr! se scutură Gavroche, tremurând mai rău decât 
sfântul Martin, care cel puţin îşi păstrase jumătate din manta. 

La acest „brr!” ploaia înteţită se dezlănţui cu furie. Cerurile 
duşmănoase pedepsesc faptele bune. 

— Na! exclamă Gavroche. Ce înseamnă asta? lar plouă? 
Dumnezeule sfinte, dacă-i dai zor tot aşa, m-ai pierdut de 
muşteriu! Şi porni mai departe. Oricum adăugă el trăgând cu 
coada ochiului spre cerşetoarea care se ghemuia în şal. Ştiu 
că p-asta am înţolit-o! Şi uitându-se spre nori: V-am făcut 
figura! 

Cei doi copii veneau în urma lui. 

Trecând prin fața unui geam acoperit cu o rețea de sârmă 
care arăta că acolo e o brutărie, fiindcă pâinea, ca şi aurul se 
aşază în dosul gratiilor de fier, Gavroche se întoarse: 

— Ei, puştilor, am mâncat noi ceva azi? 

— Domnule, răspunse băiatul cel mare, n-am mâncat de 
azi-dimineaţă. 

— N-aveţi prin urmare, nici tată, nici mamă? urmă 
Gavroche cu măreție. 

— lertați-mă domnule, avem şi tată şi mamă, dar nu ştim 
unde sunt. 

— Uneori, e mai bine decât să ştii, îi lămuri Gavroche, care 
era un cugetător. 

— De două ceasuri umblăm aşa, urmă băiatul cel mare. 
Căutăm ceva de mâncare pe la colțurile străzilor, dar nu 
găsim nimic. 

— Ştiu, zise Gavroche. Câinii mănâncă tot. 

După o pauză adăugă: 


— Ah, ne-am pierdut părinții. Nu mai ştim ce s-a întâmplat 
cu ei. Nu se poate, băieți. E o mare gugumănie să laşi să se 
rătăcească aşa nişte oameni mari. Trebuie totuşi să halim 
ceva. 

Altminteri, nu le puse nicio întrebare. Ce poate fi mai 
simplu decât să nu ai casă? 

Cel mai mare dintre cei doi puşti, întors aproape cu totul la 
nepăsarea firească a copilăriei, strigă deodată: 

— Şi când mă gândesc că mama ne spusese c-o să ne ducă 
să luăm salcie sfințită în duminica floriilor! 

— Aiurea! zise Gavroche. 

— Mama, adăugă băiatul cel mare, e o cucoană care stă cu 
mam'zel Miss. 

— Scârţ! exclamă Gavroche. 

Între timp se oprise şi-ncepuse să se pipăie şi să se 
scotocească prin toate cutele zdrențelor lui. 

În cele din urmă îşi înălță capul cu un aer care voia să pară 
mulțumit, dar care era triumfător. 

— Puştilor, potoliți-vă! Avem cu ce benchetui toți trei. 

Şi scoase dintr-un buzunar un gologan. 

Fără să le dea răgaz puştilor să se mire, îi împinse pe 
amândoi înaintea lui în brutărie, puse gologanul pe tejghea şi 
comandă: 

— Băiete! Pâine de un gologan! 

Brutarul, patronul însuşi, luă o pâine şi-un cuţit. 

— Trei felii, băiete! adăugă cu demnitate Gavroche. Suntem 
trei. 

Şi băgând de seamă că brutarul, după ce se uitase la cei 
trei mugşterii, luase o pâine neagră, îşi vâri adânc degetul în 
nas, însoțindu-l de o răsuflare atât de puternică, parc-ar fi 
avut pe vârful degetului priza de tabac al lui Frederic cel 
Marei'5*%, şi-i azvârli brutarului de la obraz această apostrofă 
furioasă: 

— Ce-i iş'cea? 

Acelora dintre cititorii noştri care ar fi ispitiți să vadă în 
întrebarea adresată de Gavroche brutarului vreun cuvânt 


rusesc sau polonez, ori vreunul din strigătele sălbatice pe care 
yowaii şi botocuzii”!: şi le aruncă de pe un mal pe altul al 
fluviilor, prin pustietăţi, le vom spune că e o expresie foarte 
cunoscută pe care o întrebuințează zilnic (ei, cititorii) şi care 
ține locul întrebării: „Ce-i aici?” 

— Ei, ce să fie? Pâine! Pâine foarte bună, de calitatea a 
doua. 

— Vrei să spui pâine neagră, zise Gavroche liniştit şi cu 
adânc dispreț. Pâine albă, băiete! Franzelă! Fac cinste! 

Brutarul nu-şi putu stăpâni zâmbetul şi, pe când tăia 
pâinea, albă, se uită la el cu un aer compătimitor, care-l 
supără pe Gavroche. 

— Ia ascultă, băiete, ce ne tot măsori aşa? 

Aşezaţi toţi trei cap la cap, abia ar fi măsurat un stânjen. 

Isprăvind de tăiat pâinea, brutarul îşi încasă gologanul, şi 
Gavroche se adresă celor doi copii: 

— Potoliți-vă ramazanul! 

Băieţaşii se uitară la el nedumeriți. 

Gavroche începu să râdă: 

— A! Aşa e! Voi nu ştiţi încă ce-nseamnă asta. Sunteţi mici. 
Şi adăugă: Mâncaţi! 

Şi întinse fiecăruia câte o bucată de pâine. 

Spunându-şi că cel mai mare, pe care-l socotea mai vrednic 
să stea de vorbă cu el, merita o încurajare deosebită, şi că 
trebuia îndemnat să lase la o parte orice sfială, pentru a-şi 
potoli foamea, adăugă întinzându-i bucata cea mai mare: 

— Na, umple-ți maţul! 

Bucata cea mai mică o opri pentru el. 

Bieţii copii erau lihniți de foame, ca şi Gavroche. Înfulecând 
pe nemestecate pâinea, încurcau locul în prăvălie iar brutarul, 
cu care încheiaseră socotelile, se uita la ei chiorâş. 

— S-o luăm din loc! se hotări în sfârşit, Gavroche. 

Porniră din nou spre Bastilia. 

Trecând prin faţa vitrinelor luminate, băiatul cel mai mic se 
oprea din când în când să se uite la un ceas de tinichea, legat 
la gâtul lui cu o sfoară. 


|? 


„Hotărât, e un nătărău fără pereche!” îşi spuse Gavroche. 

Pe urmă, îngândurat, bombăni printre dinţi: 

— Eu, dac-aş avea plozi, i-aş îngriji mai bine. 

Când isprăviră de mâncat bucata de pâine, ajungând la 
colțul întunecatei străzi Ballets, în fundul căreia se zăreşte 
ferestruica îngustă şi duşmănoasă a închisorii La Force, 
cineva spuse: 

— A, tu eşti, Gavroche? 

— A, tu eşti, Montparnasse?! exclamă Gavroche. 

Un bărbat îl oprise pe băiat, şi bărbatul nu era altcineva 
decât Montparnasse deghizat, cu ochelari albaştri. Gavroche îl 
recunoscu. 

— Şmechere! zise Gavroche. Ai o manta ca o cataplasmă de 
muştar şi ochelari albaştri de doctor. Pe onoarea mea, ştii că 
eşti fercheş? 

— Sst! şuieră Montparnasse. Mai încet! 

Şi-l trase repede pe Gavroche din lumina vitrinelor. 

Cei doi puşti îi urmară instinctiv, ținându-se de mână. 
Când ajunseră sub bolta întunecată a unei porți, la adăpost 
de priviri şi de ploaie, Montparnasse întrebă: 

— Ştii unde mă duc? 

— La mânăstirea de pe Muntele Părerilor-de-Rău, adică la 
eşafod, zise Gavroche. 

— Caraghiosule! Şi Montparnasse urmă: Mă duc să-l caut 
pe Babet. 

— A, zise Gavroche, o cheamă Babet?! 

Montparnasse cobori glasul: 

— Nu o, ci îl cheamă Babet. 

— A! Babet! 

— Da, Babet. 

— Credeam că e la răcoare. 

— A luat-o din loc, răspunse Montparnasse. 

Şi-i povesti la repezeală băiatului că în dimineaţa aceleiaşi 
zile Babet, fiind mutat la Conciergerie, evadase, apucând-o la 
stânga, în loc s-o apuce la dreapta pe „coridorul instrucției”. 

Gavroche îi admiră iscusința. 


— Mare şmecher! zise el. 

Montparnasse mai adăugă unele amănunte în legătură cu 
evadarea lui Babet şi sfârşi spunând: 

— A! Asta nu-i tot! 

Gavroche, ascultându-l, apucă bastonul pe care-l ţinea în 
mână Montparnasse; trase fără voie de partea de sus şi scoase 
la iveală tăişul unui pumnal. 

— Aha! grăi el, împingând repede pumnalul la loc. Ai luat 
cu tine jandarmul îmbrăcat civil. 

Montparnasse făcu cu ochiul. 

— Drace! zise Gavroche. Nu cumva ai de gând să te încaieri 
cu sticleții? 

— Nu se ştie, rosti Montparnasse nepăsător. E întotdeauna 
bine să ai un acla tine. 

Gavroche stărui: 

— Ce-ai de gând să faci în noaptea asta? 

Montparnasse îşi luă din nou un aer grav şi spuse înghițind 
silabele: 

— 'şte chestii. Şi schimbând numaidecât vorba: Ştii? 

— Ce? 

— O chestie de-acum câteva zile. Închipuie-ţi: întâlnesc un 
cetățean care îmi face cadou o predică şi punga lui; le bag pe- 
amândouă în buzunar, şi peste o clipă mă scotocesc şi nu mai 
găsesc nimic. 

— Numai predica! zise Gavroche. 

— Dar, tu, îl întrebă Montparnasse, încotro ai întins-o? 

Gavroche îi arătă pe cei doi protejați ai săi şi spuse: 

— Mă duc să culc copiii. 

— Să-i culci? Unde? 

— La mine. 

— Unde, la tine? 

— La mine. 

— Ai locuinţă? 

— Da, am. 

— Şi unde locuieşti? 

— În elefant, îl lămuri Gavroche. 


Montparnasse, deşi de obicei nu se prea mira, nu-şi putu 
opri o exclamație: 

— În elefant?! 

— Ei da, în elefant! zise Gavroche. Zexe! 

E încă un cuvânt în limba pe care nimeni n-o scrie, dar pe 
care o vorbeşte toată lumea. Zexe înseamnă: „Vorba vine”. 

Răspunsul cu tâlc al băiatului îl readuse pe Montparnasse 
la linişte şi la bun-simț. Păru că revenise la sentimente mai 
bune față de locuinţa lui Gavroche. 

— Înţeleg! zise el. În elefant... E bine acolo? 

— Foarte bine! exclamă Gavroche. E într-adevăr minunat! 
Nu suflă vântul ca pe sub pod. 

— Şi cum intri în el? 

— Mă priveşte. 

— Are vreo spărtură? întrebă Montparnasse. 

— Vezi bine! Da să nu sufli o vorbă. Între picioarele 
dinainte. Copoii n-au văzut-o! 

— Şi te cațări acolo sus? Da, înțeleg. 

— O mică manevră, cric-crac, şi s-a făcut, eşti singur 
înăuntru. După o pauză, Gavroche adăugă: Pentru puii mei o 
să fac rost de o scară. 

Montparnasse începu să râdă. 

— Unde naiba i-ai găsit pe țâncii ăştia? 

Gavroche răspunse simplu: 

— Mii-a dăruit un bărbier. 

Între timp, Montparnasse căzuse pe gânduri. 

— M-ai recunoscut numaidecât? şopti el. 

Scoase apoi din buzunar două obiecte mici, care nu erau 
decât două cotoare de pene, învelite în bumbac. Îşi băgă câte 
una în fiecare nară şi nasul lui căpătă altă formă. 

— Asta te schimbă, zise Gavroche. Eşti mai puţin urât. Ar 
trebui să rămâi aşa. 

Montparnasse era băiat frumos, dar Gavroche căuta să-l ia 
peste picior. 

— Fără glume, spuse Montparnasse, cum mă găseşti? 


De data asta şi glasul îi era schimbat. Într-o clipă 
Montparnasse se făcuse de nerecunoscut. 

— Haide, exclamă Gavroche, fă-l pe Porrichinele:892'! 

Cei doi copilaşi, care până atunci nu ascultau ce se spunea, 
fiind ocupați şi ei să-şi vâre degetele în nas se apropiară la 
auzul acestui nume şi-l priviră pe Montparnasse cu un 
început de bucurie şi admiraţie. 

Din păcate, însă, Montparnasse era îngrijorat. 

Puse mâna pe umărul lui Gavroche şi-i zise, subliniind 
fiecare cuvânt: 

— Ascultă ce-ţi spun, băiete... dac-aş avea cu mine dogul, 
daga şi diga-diga, ţi-aş duce pentru juma” de franc, cotiga... 

Această frază ciudată făcu asupra băiatului un efect 
neaşteptat. Se întoarse repede, îşi plimbă cu mare atenţie ochii 
mici şi strălucitori de jur împrejur şi zări, la câţiva paşi, un 
sergent de stradă care se îndepărta. Gavroche lăsă să-i scape 
un: „Ah, înțeleg!” şi grăi strângând mâna prietenului său: 

— Bună seara! Mă duc cu plozii la elefantul meu. Dacă ai 
nevoie de mine vreodată, noaptea, mă poți găsi acolo. Locuiesc 
la etajul întâi. Portar nu există. Întreabă de domnul Gavroche. 

— Bine, răspunse Montparnasse. 

Şi se despărțiră, Montparnasse luând-o spre Piaţa Greve, iar 
Gavroche spre Bastilia. Ţâncul de cinci ani, târât de frate-său, 
pe care-l trăgea Gavroche, întoarse câteva ori capul să-l vadă 
pe „Porrichinelle” depărtându-se. 

Fraza neînțeleasă prin care Montparnasse îl înştiințase pe 
Gavroche de prezența gardistului nu avea decât semnificația 
asonanţței dig, repetată de mai multe ori, în felurite chipuri. 
Silaba dig când nu e pronunţată singură, ci amestecată cu 
măiestrie printre cuvintele unei fraze înseamnă: Băgați de 
seamă, nu se poate vorbi! Era, de altfel, în fraza lui 
Montparnasse o frumuseţe literară care îi scăpă lui Gavroche: 
dogul, daga şi diga-diga, e expresie a argoului de la Temple, 
care înseamnă: câinele meu, cuțitul meu şi femeia mea, 
întrebuințate de paiațele şi măscăricii din bâlciurile marelui 
veac în care Moliere scria şi Calloti8%% desena. 


Acum douăzeci de ani se mai putea vedea încă în piața 
Bastiliei, în colțul de sud-est, lângă gura canalului săpat în 
fostul şanţ al închisorii-cetate, un monument ciudat, astăzi 
şters din amintirea parizienilor, care merita să lase unele 
urme, căci era gândul unui „membru al Institutului, generalul 
comandant al armatei din Egipt”. 89% 


Spuneam „monument”, deşi nu era decât o machetă; dar 
macheta aceasta, schiță măreață, cadavru impunător al unei 
idei napoleoniene, pe care câteva furtuni succesive o 
îndepărtaseră treptat de noi, ajunsese istorică şi căpătase un 
caracter definitiv, contrastând cu aspectul ei provizoriu. Era 
un elefant înalt de patruzeci de picioare, construit din 
scânduri şi zidărie, purtând în spate un turn cât o casă, pe, 
care un zugrav oarecare îl vopsise odinioară cu verde şi care 
era acum înnegrit de vânturi, de ploi şi de timp. În acest 
ungher pustiu şi descoperit al pieței, fruntea vastă a namilei, 
trompa şi dinţii, turnul, şoldurile uriaşe, cele patru picioare 
asemănătoare cu patru coloane, alcătuiau în noapte, sub 
cerul înstelat, o figură fantastică şi înfricoşătoare. Nimeni nu 
ştia ce înseamnă. Era un fel de simbol al forței populare. 
Întunecat, nemăsurat. Era un fel de stafie puternică, făcând 
de strajă în văzul tuturor lângă spectrul nevăzut al Bastiliei. 

Puţini străini vizitau acest edificiu, iar trecătorul nu-i dădea 
nicio atenţie. De altfel, începuse să se ruineze; ipsosul, care se 
desprinsese de pe el cu fiecare anotimp, săpa plăgi hidoase pe 
suprafața lui. „Edilii”%%% cum se spune în limbaj elegant, îl 
uitaseră încă din 1814. Stătea acolo în colțul lui, trist, bolnav, 
gata să se prăbuşească, înconjurat de un gard putred, 
pângărit în fiecare clipă de birjarii beţi. Pântecele îi era brăzdat 
de crăpături o scândură îi ieşea pe lângă coadă, iar între cele 
patru picioare iarba creştea înaltă. Cum nivelul pieţei se 
ridicase de treizeci de ani în jurul lui, prin acea mişcare 
înceată şi continuă care înalță pe nesimţite solul marilor oraşe 
elefantul rămăsese într-o adâncitură, ceea ce făcea să pară că 
pământul se scufundă sub el. Era o arătare diformă 
respingătoare şi măreaţă în acelaşi timp; slută în ochii 
burghezului, plină de melancolie pentru cugetător semăna cu 
un gunoi care trebuie măturat, şi cu un rege care aşteaptă să 
fie decapitat. 

După cum am mai spus, noaptea, înfăţişarea i se schimba. 
Noaptea este adevăratul mediu a tot ce e umbră. 


Odată cu amurgul, bătrânul elefant se schimba la față şi 
căpăta o ţinută liniştită şi de temut în nemăsurata seninătate 
a întunericului. 

Pentru că aparținea trecutului, făcea oarecum parte din 
noapte; întunecimea se potrivea măreției sale. 

Acest monument puternic, masiv, greoi, aspru, posomorât, 
aproape pocit, dar fără îndoială maiestuos şi înzestrat cu o 
gravitate semeață şi sălbatică a pierit pentru a lăsa să 
domnească în pace acea sobă uriaşă, împodobită cu burlanul 
ei, care a înlocuit întunecata fortăreață cu nouă turnuri, aşa 
cum burghezia înlocuieşte feudalitatea. E foarte firesc ca o 
sobă să simbolizeze o epocă a cărei putere stă într-o oală cu 
vapori. Această epocă va trece. A şi trecut aproape. Lumea 
începe să înțeleagă că, dacă există forță într-un cazan cu 
abur, nu există putere decât într-un creier. Cu alte cuvinte, 
ceea ce mişcă, ceea ce mână lumea nu sunt locomotivele, ci 
ideile. Înhămaţi locomotivele la idei, dacă vreţi, dar nu 
confundați calul cu călărețul! 

Oricum ar fi ca să ne întoarcem în Piața Bastiliei — 
arhitectul elefantului izbutise să facă ceva măreț din ipsos, pe 
când arhitectul burlanului a reuşit să facă ceva meschin din 
bronz. 

Acest burlan, botezat atât de sonor „Coloana din iulie”E&, 
acest monument neizbutit al unei revoluții avortate, era încă 
învăluit, în 1832, într-o uriaşă cămaşă de schelărie, pe care, 
întrucât ne priveşte, o regretăm, şi cu gard înalt de scânduri, 
care făcea ca elefantul să pară şi mai singuratic. 

Spre acest colț al pieței, abia luminat de un felinar 
îndepărtat, îşi conduse Gavroche „țâncii” lui. 

Fie-ne îngăduită o mică paranteză, pentru a vă reaminti că 
cele spuse aparțin numai şi numai realității şi că, acum 
douăzeci de ani, tribunalele corecționale au avut de judecat, 
sub inculparea de vagabondaj şi de distrugere a unui 
monument public, un copil care fusese găsit dormind în 
pântecele elefantului din Piaţa Bastiliei. 

După această paranteză, să continuăm. 


Ajungând lângă colos, Gavroche înțelese efectul pe care-l 
poate produce un lucru infinit de mare asupra unor ființe 
infinit de mici şi zise: 

— Nu vă speriaţi copii! 

Intră apoi printr-o spărtură a gardului în împrejmuirea 
monumentului şi-i ajută şi pe copii să sară înăuntru. Puțin 
cam speriați, cei doi copii îl urmau pe Gavroche fără să spună 
un cuvânt, încredințându-şi soarta acestui Noroc jerpelit, care 
le dăduse pâine şi le făgăduise adăpost. 

Lângă gard se afla culcată o scară, care servea în timpul 
zilei lucrătorilor de pe şantierul vecin. Gavroche o ridică cu o 
putere nebănuită şi o sprijini de unul din picioarele de 
dinainte ale elefantului. Pe locul unde se rezema capătul de 
sus al scării se zărea o gaură mare, neagră, în pântecele 
colosului. 

Gavroche arătă oaspeţilor scara şi gaura, şi le spuse: 

— Urcațţi şi intrați! 

Cei doi copii se priviră înfiorați. 

— Vi-i frică, puştilor? întrebă Gavroche. Şi adăugă: Uitaţi- 
vă! 

Luă apoi în braţe piciorul zgrunţuros al elefantului şi, cât ai 
bate din palme, fără să se mai slujească de scară, ajunse la 
deschizătură. Intră în ea ca o şopârlă care se strecoară într-o 
crăpătură, pătrunse înăuntru şi, după o clipă, cei doi copii 
văzură ivindu-se o pată alburie, nedesluşită - capul palid al 
lui Gavroche în buza găurii întunecate. 

— Ei, strigă el, intrați şi voi, ţâncilor! O să vedeţi ce bine e 
aici! Haide, urcă-te tu! îl îndemnă pe cel mare. Adă mâna! 

Micuţii îşi dădură cu cotul. Băiețandrul îi cam speria, dar 
totodată îi şi încuraja. Ploaia se înteţise şi, în cele din urmă, 
cel mare îşi luă inima în dinți. Uitându-se la fratele lui care se 
urca şi văzându-se singur între labele uriaşe ale animalului, 
cel mic dădu să plângă, dar nu îndrăzni. 

Cel mare suia, clătinându-se, treptele scării. În acest timp, 
Gavroche îl îndemna prin tot felul de interjecţii ca un profesor 
de scrimă pe elevii lui, sau ca unul care-şi mână catârii: 


— Nu-ţi fie teamă! Aşa! Nu te lăsa! Pune piciorul colo! Dă- 
mi mâna! Voiniceşte! 

Când copilul ajunse aproape de el, Gavroche îl prinse 
deodată cu putere de braț şi-l trase la el. 

— Gata! 

Copilul intrase în deschizătură. 

— Aşa, acum aşteptaţi-mă! zise Gavroche. Până atunci: 
luaţi loc, domnule! 

Şi ieşind din deschizătură aşa cum intrase, se lăsă să 
alunece cu sprinteneala unei maimuțe pe piciorul elefantului, 
căzând în picioare pe iarbă. Îl luă apoi pe ţâncul de cinci ani în 
braţe, îl aşeză în mijlocul scării şi începu să urce în urma lui, 
strigând celui mare: 

— Eu îl împing de la spate, tu trage-l spre tine! 

Într-o clipă, micuțul fu urcat, împins, târât, tras şi vârât în 
deschizătură, fără să aibă timp să se dumirească. Gavroche 
intră după ei, împinse cu piciorul scara, lăsând-o să cadă în 
iarbă şi strigă, bătând din palme: 

— S-a făcut! Trăiască generalul Lafayette! După această 
izbucnire, adăugă: Copii, sunteți la mine acasă. 

Gavroche era într-adevăr acasă la el. 

O, utilitate neaşteptată a lucrului inutil! Îndurare a 
lucrurilor mari! Mărinimie a uriaşilor! Acest monument 
gigantic, care întruchipase un gând al împăratului, devenise 
cocioaba unui ştrengar. Plodul fusese primit şi adăpostit de un 
colos. Burghezii gătiți în haine de duminică, trecând prin fața 
elefantului de la Bastilia, spuneau voioşi, aruncându-i o 
privire disprețuitoare din ochii lor bulbucaţi: „La ce-o fi 
folosind?” Folosea ca să scape de frig, de chiciură, de grindină, 
de ploaie, să apere de vântul iernii, să ferească de dormitul în 
noroi, care dă friguri, şi de dormitul în zăpadă, care 
pricinuieşte moartea, să pună la adăpost o mică făptură fără 
tată, fără mamă, fără pâine, fără îmbrăcăminte, fără un 
acoperiş. Folosea ca să adune de pe drumuri un nevinovat 
respins de societate. Folosea la micşorarea vinovăției obşteşti. 
Era o vizuină deschisă pentru aceia cărora li se închiseseră 


toate uşile. Se părea că răpănoasa, străvechea namilă, uitată 
şi putredă, plină de noduri, mucegai şi plăgi, gata să cadă, 
viermănoasă, părăsită, osândită, acest cerşetor uriaş, cerând 
zadarnic pomana unei priviri binevoitoare în mijlocul unei 
răspântii a fost cuprins de milă pentru celălalt cerşetor, 
pentru sărmanul pigmeu care umblă desculț, fără adăpost, 
suflând în pumni, îmbrăcat în zdrențe, hrănindu-se din ce 
aruncă alții la gunoi. lată la ce folosea elefantul de la Bastilia. 
Această idee a lui Napoleon, disprețuită de oameni, fusese 
luată de Dumnezeu în seama lui. Ceea ce n-ar fi fost decât 
măreț devenise divin. Ca să înfăptuiască ceea ce îşi pusese în 
gând, împăratului i-ar fi trebuit porfir, aramă, fier, aur sau 
marmură; lui Dumnezeu îi era de ajuns putreda înjghebare de 
scânduri, de căpriori şi răni de tencuială. Împăratul avusese 
un vis de geniu; în elefantul titanic, cu armătură de fier, 
nemaipomenit, cu trompa în sus şi turnul în spate, 
împroşcând în toate părţile, în jurul lui, jocuri de apă, vesele şi 
înviorătoare voia să întruchipeze poporul; dar Dumnezeu 
făcuse ceva mai măreț: adăpostise în el un copil. 

Gaura pe care intrase Gavroche era o spărtură care aproape 
nu se vedea de afară, fiind ascunsă, după cum am spus, sub 
pântecele elefantului şi atât de strâmtă, încât numai pisicile şi 
plozii puteau trece prin ea. 

— Mai întâi şi-ntâi, zise Gavroche, să lăsăm vorbă 
portarului că nu suntem acasă. Şi cufundându-se în întuneric 
fără şovăială, ca unul care-şi cunoaşte locuința, luă o 
scândură şi astupă gaura. 

Gavroche se cufundă iar în întuneric. Copiii auziră sfârâitul 
chibritului cufundat în sticluța cu fosfor. Chibritul chimic nu 
exista încă; bricheta Fumade reprezenta în vremea aceea 
progresul. 

O lumină neaşteptată îi făcu să clipească din ochi; 
Gavroche aprinse un capăt de feştilă muiată în răşină, căruia 
i se spune „şobolan de pivniță”. Şobolanul de pivniţă, care mai 
mult fumega decât lumina, făcea să se vadă nedesluşit 
înăuntrul elefantului. 


Cei doi oaspeţi ai lui Gavroche priviră împrejurul lor şi 
simțiră ceva cam la fel cu unul care ar fi fost închis în butoiul 
cel mare de la Heidelberg? sau, mai bine zis, cu ceea ce va fi 
simţit lona în pântecele biblic al balenei'5%:. Se pomeniseră în 
hăul unui schelet gigantic. Sus, o grindă lungă şi înnegrită, 
din care se desfăceau din loc în loc vine arcuite, închipuiau 
şira spinării şi coastele; ţurțuri de tencuială atârnau de ea ca 
nişte măruntaie, şi, dintr-o parte până în cealaltă, pânze 
întinse de păianjen alcătuiau draperii prăfuite. Ici şi colo, prin 
colțuri, se vedeau nişte pete negricioase, care păreau vii şi care 
se mişcau repede, cu zvâcniri bruşte şi speriate. 

Surpăturile căzute de sus, din spinarea elefantului, 
umpluseră copaia pântecului, pe care se putea merge ca pe o 
duşumea. 

Cel mic se vâri în fratele lui şi spuse cu jumătate glas: 

— E întuneric. 

Cuvântul acesta îl făcu pe Gavroche să izbucnească. 

Înfăţişarea încremenită a celor doi plozi îl silea să-i scuture 
puţin: 

— Ce-aţi zgâit aşa ochii? ţipă el. Ce, ne jucăm? Faceţi 
nazuri? Nu cumva ați vrea palatul Tuileriilori5%:? Ce, sunteţi 
proşti? Să ştiţi că n-aveţi de-a face cu un fleț! Ce, sunteți 
coborâți cu hârzobul din cer? 

Nu strică puţin frecuş la spaimă. E-ntăritor. Copiii se 
apropiară de Gavroche. 

Gavroche, înduioşat părinteşte de atâta încredere, trecu de 
la „acru la dulce” şi vorbind celui mai mic dintre ei, rosti ocara 
cu un glas de mângâiere: 

— Prostuțule, întuneric e afară, nu aici; afară plouă, aici nu 
plouă; afară e frig, aici nu e nicio adiere de vânt; afară e 
înghesuială, aici nu e nimeni; afară nu e lună. Aici e 
lumânarea mea. Ei, fir-ar al naibii! 

Cei doi copii începură să privească apartamentul cu mai 
puțină spaimă, dar Gavroche nu le dădu răgaz să-l admire 
mult timp: 

— Repede! zise el. 


Şi îi împinse spre ceea ce suntem prea fericiți să putem nu- 
mi fundul încăperii. 

Acolo era patul lui. 

Patul lui Gavroche era întreg; adică o saltea, o învelitoare şi 
un alcov cu perdele. 

Salteaua era o rogojină, învelitoarea o pătură destul de lată, 
de lână groasă, fumurie, foarte călduroasă şi aproape nouă, 
iar alcovul iată ce era: 

Trei prăjini destul de lungi, înfipte şi întărite în molozul de 
pe burta elefantului, două în față, una în spate, cu capetele de 
sus legate cu o sfoară, în aşa fel încât să formeze toate trei, un 
mănunchi piramidal. Pe acest mănunchi de prăjini fusese 
întinsă o pânză de sârmă, artistic aşezată şi fixată pe prăjini 
cu ajutorul unor legături tot de sârmă, aşa că le acoperea în 
întregime. Un şir de pietre grele fixa de jur împrejur poalele 
pânzei de sârmă de podea, aşa încât nimic să nu se poată 
strecura pe sub ele. Această împletitură de sârmă nu era 
decât un grilaj de aramă din acelea cu care se îmbracă cuştile 
menajeriilor. Patul lui Gavroche se afla sub cortul de sârmă ca 
într-o cuşcă. Toată înjghebarea semăna cu un cort de 
eschimos. 

Împletitura de sârmă ţinea loc de perdele. 

Gavroche dădu puţin la o parte pietrele care ţineau grilajul 
în faţă, şi cele două părți ale împletiturii, care se petreceau 
una peste alta, se desfăcură. 

— Plozilor, pe brânci! porunci Gavroche. 

Îşi băgă cu grijă oaspeţii în cuşcă, apoi intră şi el după ei, 
târându-se, puse din nou pietrele şi închise iarăşi ermetic 
deschizătura. 

Se întinseră toţi trei pe rogojină. 

Oricât de mici erau, niciunul dintre ei n-ar fi putut sta în 
picioare în „alcov”. Gavroche ţinea „şobolanul de pivniță” în 
mână. 

— Şi acum, continuă el, soileală! S-a zis cu candelabrul! 

— Domnule, întrebă cel mai mare dintre frați pe Gavroche, 
arătând grilajul de sârmă, ce e asta? 


— Asta, îl lămuri Gavroche serios, e pentru şobolani. Hai, 
soiliți! Cu toate acestea, se crezu dator să adauge câteva 
cuvinte pentru învățătura acestor ființe de vârstă crudă, şi 
urmă: E nişte chestii din Grădina Botanică. E pentru animale 
sălbatice. E o magazie plină cu d-alde-astea. Sari un zid, te 
cațări pe o fereastră şi te strecori pe sub o uşă, atât. Şi ai d- 
astea câte vrei. 

În timp ce vorbea, acoperi cu un colț al păturii pe cel mic, 
care şopti: 

— Oh, ce bine e! ce cald! 

Gavroche se uită lung la pătură, cu mulțumire. 

— E tot de la Grădina Botanică. Am luat-o de la maimuțe. 
Şi arătând celui mai mare rogojina pe care se afla întins, 
rogojină foarte groasă şi minunat lucrată, adăugă: Asta era la 
o girafă. După o tăcere, continuă: Animalele aveau de toate. 
Le-am luat. Şi nu s-au supărat. Le-am spus: „E pentru 
elefant”. Mai tăcu un răstimp, apoi spuse : Sari peste zid şi 
puțin îți pasă de stăpânire. Asta e! 

Cei doi copii se uitau cu respect, cu teamă şi uimire la 
această ființă plină de curaj şi iscusinţă, fără adăpost, singură 
pe lume, plăpândă ca ei, totodată oropsită şi atotputernică, şi 
care li se părea fără seamăn pe lume, cu chipul acela alcătuit 
din toate strâmbăturile unui bătrân saltimbanc, amestecate 
cu zâmbetul cel mai naiv şi mai încântător. 

— Domnule, zise sfios cel mai în vârstă, va să zică nu vă e 
frică de poliţişti? 

Gavroche se mulțumi să răspundă: 

— Mă, plodule, nu se zice poliţişti, se zice sticleți! 

Cel mic avea ochii deschişi, dar nici nu crâcnea. Cum se afla 
la marginea rogojinii, cel mai mare fiind la mijloc, Gavroche îi 
băgă pe sub coaste marginea păturii, ca o mamă, şi-i înălță 
rogojina sub cap cu nişte boarfe vechi, aşa încât plodul să aibă 
o pernă. Pe urmă se întoarse către cel mai în vârstă: 

— Ei? Nu-i frumuşel aici? 

— 0. Da! răspunse acesta şi se uită la Gavroche care avea 
aerul unui înger mântuitor. 


Cei doi copilaşi uzi leoarcă, simțeau că încep să se 
încălzească. 

— A, da, continuă Gavroche, şi pentru ce plângeaţi? Şi 
arătându-l pe cel mic fratelui său: Un mucos ca ăsta, hai mai 
Zic şi eu; dar un om mare ca tine să plângă, ce nerozie! Parcă 
erai un vițel! 

— Doamne, zise copilul, dar n-aveam casă unde să ne 
ducem. 

— Piciule, reluă Gavroche, nu se zice casă, se zice cotineaţă. 

— Şi pe urmă ne era frică singuri, aşa, noaptea... 

— Nu se zice noaptea, se zice oarba. 

— Mulţumesc, domnule, spuse copilul. 

— Ascultă, începu din nou Gavroche, nu trebuie să mai 
scânciți de-acum încolo după nimic. O să am eu grijă de voi. 
Ai să vezi ce bine o să fie. Vara mergem la Glaciere cu Navet, 
un prieten al meu, ne scăldăm lângă gară, alergăm în pielea 
goală pe mal în fața podului Austerlitz; asta le înnebuneşte pe 
spălătorese. Ţipă, ocărăsc; dacă ai şti ce hazoase sunt! O să ne 
ducem să vedem omul-schelet. Trăieşte. La Champs-Elys6e. E 
slab ca o zi de post. Şi pe urmă am să vă duc la teatru. Am să 
vă duc la Frederick-Lemaiître:9%:. Am bilete, îi cunosc pe actori, 
am şi jucat într-o piesă. Eram nişte mogâldețe atâtica; 
alergam pe sub o pânză care făcea valuri ca marea. Am să vă 
bag actori pe voi la teatrul meu. O să mergem să vedem 
sălbaticii. Nu sunt sălbatici adevăraţi. Au pe ei tricouri 
subțiri, trandafirii, care fac cute, şi li se văd coatele cârpite cu 
aţă albă. După aceea o să ne ducem la Operă. Intrăm cu 
„claca”. „Claca” la Operă e de clasa-ntâi. N-o să mă bag eu în 
„clacă” la teatrele mici de pe bulevard. La Operă, ce crezi, sunt 
şi d-ăia care plătesc douăzeci de bani, nişte găgăuți. Li se zice 
ciurucuri. Şi pe urmă o să ne ducem să vedem cum joacă 
ghilotina. Am să vă arăt călăul. Stă în strada Marais. Domnul 
Samson. Are şi cutie de scrisori la poartă. A, e distracție mare! 

În clipa aceea un strop de ceară căzu pe degetele lui 
Gavroche şi-l aduse la realitate. 


— Ei, drăcie cu pălărie! exclamă el, iacătă că se termină 
feştila! Băgaţi de seamă! Nu pot trece la cheltuială mai mult 
de un ban pe lună pentru luminat. Când te culci trebuie să 
dormi. N-avem timp să citim romane de-ale domnului Paul de 
Kocki'9%:. Şi unde mai pui că lumina s-ar putea vedea prin 
crăpăturile porții, şi-atât le-ar trebui sticleților! 

— Şi pe urmă, spuse sfios cel mai în vârstă, singurul care se 
încumeta să-i vorbească lui Gavroche şi să-i răspundă, ar 
putea să cadă vreo scânteie pe paie: să avem grijă să nu dăm 
foc casei. 

— Nu se zice să nu dăm foc casei, îl lămuri Gavroche. Se 
zice să nu pârpălim cotineața. 

Furtuna se întețea. Printre rostogolirile tunetului se auzea 
răpăitul ploii pe spinarea elefantului. 

— l-am tras chiulul ploii! zise Gavroche. Îmi place să ascult 
cum toarnă cu găleata pe picioarele casei. Iarna e o dobitoacă, 
îşi pierde marfa, se căzneşte degeaba, nu ne poate uda, şi asta 
îl face să bombăne pe bătrânul sacagiu din nori. 

Aluzia aceasta la tunet, ale cărei consecințe Gavroche, ca 
un filozof al secolului al XIX-lea ce era, le primea dinainte cu 
larghețe, fu urmată de un fulger uriaş, atât de orbitor, încât o 
fărâmă din el pătrunse prin crăpătura burţii elefantului. 
Aproape în acelaşi timp tunetul bubui cumplit. Cei doi, copii 
scoaseră un țipăt şi se ridicară atât de repede, încât dădură la 
o parte sârma împletită; dar Gavroche se întoarse spre ei cu 
mutra lui plină de îndrăzneală şi, profitând de lovitura 
tunetului, izbucni în râs. 

— Uşurel, copii! Să nu dărâmăm edificiul. Aşa tunet mai zic 
şi eu! Asta nu e imitație de fulger! Bravo! Doamne, pe cinstea 
mea, mai-mai ca la Ambigu!9%2! 

După aceste cuvinte, Gavroche potrivi din nou sârma 
împletită, îi ridică încetişor pe amândoi copiii pe căpătâiul 
patului, le apăsă genunchii făcându-i să se întindă bine şi 
spuse: 

— Fiindcă bunul Dumnezeu îşi aprinde lumânarea, pot să 
suflu într-a mea. Copii, trebuie să dormiți, omuleții mei! E 


foarte rău dacă nu dormiți. Asta face să vă duhnească 
culoarul sau, cum se zice în lumea bună, să vă pută gura. 
Ghemuiţi-vă bine în scutece! Sting. Gata? 

— Da, şopti cel mai în vârstă. E bine! Parc-aş avea puf sub 
cap. 

— Nu se zice cap, îl corectă iar Gavroche, se zice devlă. 

Copiii se strânseră unul în altul. Gavroche îi aşeză mai bine 
pe rogojină şi le potrivi învelitoarea până la urechi, apoi repetă 
pentru a treia oară îndemnul în limba lui hieratică: 

— Hait, bila pe cinci! 

Şi suflă în opaiț. 

Abia stinsese lumina şi un tremur ciudat începu să clatine 
împletitura de sârmă sub care se culcaseră cei trei copii. O 
mulțime de frecături înăbugşite scoteau un sunet metalic, ca şi 
cum gheare şi dinți scrâşneau pe firul de aramă. Şi totul era 
însoțit de fel de fel de chițăituri. 

Micuţul de cinci ani, auzind această zarvă deasupra 
capului său, îngheță de spaimă, dădu cu cotul fratelui mai 
mare. Dar fratele mai mare „soilea” de mult, aşa cum 
poruncise Gavroche. Atunci, micuțul, nemaiputând de frică, 
îşi luă inima-n dinţi şi-l întrebă pe Gavroche, încet de tot, cu 
sufletul la gură: 

— Domnule... 

— Hei? făcu Gavroche, care tocmai închisese pleoapele. 

— Ce-i asta? 

— Şobolani, răspunse Gavroche. 

Şi îşi puse din nou capul pe rogojină. 

Şobolanii, care într-adevăr mişunau cu miile în cheresteaua 
elefantului, şi care erau acele pete vii negricioase, despre care 
am vorbit, fuseseră ţinuţi la distanță de flacăra lumânării, 
atâta vreme cât ardea, dar de îndată ce vizuina, o adevărată 
cetate a lor, se cufundase iar în beznă, simțind în preajma lor 
ceea ce marele povestitor Perrault numeşte „carne fragedă”, se 
cățăraseră până sus, unde se apucară să roadă ochiurile 
sârmei, ca şi cum ar fi vrut să găurească acele zale 
nemaivăzute. 


Micuţul nu putea să adoarmă. 

— Domnule... reluă el. 

— Ei? făcu Gavroche. 

— Ce e aia şobolani? 

— Şoareci. 

Explicaţia linişti puţin pe copilaş. Văzuse în viața lui şoareci 
albi şi nu-i fusese frică de ei. Totuşi, mai ridică o dată glasul: 

— Domnule... 

— Ei? făcu din nou Gavroche. 

— De ce n-aveţi o pisică? 

— Am avut una, răspunse Gavroche, am adus una, dar mi- 
au mâncat-o. 

Aceasta a doua explicaţie strică tot ceea ce făcuse prima, şi 
micuțul începu iar să tremure. Dialogul dintre el şi Gavroche 
porni din nou pentru a patra oară. 

— Domnule... 

— Ei? 

— Cine a mâncat pisica? 

— Şobolanii. 

— Şoarecii? 

— Da, şoarecii. 

Copilul uimit de aceşti şoareci care mănâncă pisici, urmă: 

— Domnule, o să ne mănânce şi pe noi şoarecii? 

— Tii, pe dracul! exclamă Gavroche. 

Groaza copilului era la culme. Dar Gavroche adăugă: 

— N-ai teamă! Nu pot intra. Şi pe urmă sunt eu aici! Na, ia- 
mă de mână! Taci din gură şi culcă-te! 

Gavroche, în acelaşi timp, dădu mâna micuțului pe 
deasupra fratelui său. Copilul o strâns-e la piept şi se simți 
întărit. Curajul şi puterea se pricep să comunice aşa în taină. 
Liniştea se lăsase iarăşi peste ei, zgomotul glasurilor speriase 
şi alungase şobolanii; în zadar se mai întoarseră după câteva 
clipe făcând o zarvă grozavă, că cei trei prichindei, cufundați 
în somn, nu mai auzeau Nimic. 

Ceasurile de noapte se scurgeau. Întunericul învăluia 
nemăsurata Piaţă a Bastiliei, un vânt de iarnă, încărcat de 


picurii ploii, sufla cu răbufniri, patrulele se strecurau pe sub 
porți, cercetând aleile, grădinile, colțurile întunecoase şi 
umblând după vagabonzii nopţii, treceau fără habar prin fața 
elefantului; namila, înmărmurită pe picioarele-i enorme, cu 
ochii deschişi în întuneric, părea că visează mulțumită de 
fapta bună ce făcuse, ferind de ger şi de oameni pe cei trei bieți 
copii adormiți. 

Cititorul e bine să-şi amintească, pentru a înțelege ceea ce 
va urma, că pe atunci corpul de gardă al Bastiliei se afla la 
cealaltă margine a pieţei şi santinelele nu puteau nici să audă, 
nici să zărească ceea ce se petrecea lângă elefant. 

Când ultimul ceas din noapte, înainte de ivirea zorilor, era 
pe sfârşite, un om ieşi în fugă din strada Saint-Antoine, 
străbătu piaţa, ocoli împrejmuirea „Coloanei din iulie” şi se 
strecură printre uluci până sub pântecul elefantului. Dacă o 
lumină oarecare ar fi căzut pe el, s-ar fi ghicit după cât era de 
ud că petrecuse noaptea în ploaie. Ajuns sub elefant, scoase 
un țipăt ciudat, care nu făcea parte din nicio limbă omenească 
şi pe care numai un papagal l-ar putea scoate. Repetă de două 
ori acest țipăt, a cărui transcriere de mai jos nu ne poate da 
decât o slabă idee asupra lui: 

— Kirikikiu! 

La al doilea țipăt, un glas limpede, vesel şi tineresc răspunse 
din burta elefantului: 

— Da. 

Aproape numaidecât scândura care astupa gura fu dată la 
o parte şi lăsă liberă trecerea unui băiat, care cobori unul din 
picioarele elefantului şi căzu binişor lângă omul care strigase. 
Era Gavroche. lar omul - Montparnasse. 

Cât despre strigătul „kirikikiu” era fără îndoială ceea ce 
copilul voia să spună prin: „Întreabă de domnul Gavroche”. 

Auzindu-l, Gavroche se deşteptase tresărind, se târâse afară 
din „alcov”, desfăcând puţin grilajul de sârmă, pe care îl 
potrivise din nou cu mare grijă, pe urmă deschisese chepengul 
şi coborâse. 


Omul şi copilul se recunoscură în tăcere, pe întuneric. 
Montparnasse spuse numai atât: 

— Avem nevoie de tine. Vino să ne dai o mână de ajutor! 

Ştrengarul nu mai ceru nicio altă lămurire. 

— Hai! zise el. 

Şi amândoi se îndreptară spre strada Saint-Antoine, de 
unde venise Montparnasse, strecurându-se iute prin lungul şir 
de căruţe ale zarzavagiilor, care la acel ceas coborau spre hale. 

Zarzavagiii, ghemuiţi în căruţe, printre saltele şi legume, pe 
jumătate adormiţi, cu gulerele ridicate peste urechi sub 
revărsarea ploii nemiloase, nu catadicsiră să arunce nici 
măcar o privire asupra ciudaților trecători. 


III — Peripeţiile evadării 


lată ce se întâmplase chiar în noaptea aceea la închisoarea 
La Force. 

Babet, Brujon, Gueulemer şi Thenardier, deşi Thenardier se 
afla la secret, puseseră la cale o evadare. Babet o şi înfăptuise 
chiar în ziua aceea pe a lui, cum s-a văzut din cele povestite de 
Montparnasse lui Gavroche. 

Montparnasse trebuia să-i ajute de afară. 

Brujon, petrecând o lună într-o celulă de pedeapsă avusese 
timpul, în primul rând, să împletească o funie şi, în al doilea 
rând, să clocească un plan. Altădată, acest loc de ispăşire 
aspră, în care regulamentul închisorii lăsa pe osândit numai 
cu el însuşi, era alcătuit din patru păreți de piatră, o 
pardoseală de lespezi, un pat de campanie, un ochi rotund cu 
gratii, o uşă căptuşită cu fier, şi se numea „carceră”; dar 
carcera fiind socotită prea groaznică, astăzi are o uşă de fier, 
un ochi de geam cu gratii, un pat de campanie, o pardoseală 
de lespezi, un tavan de piatră, patru pereţi de piatră, şi se 
numeşte o celulă de pedeapsă. E şi luminată, oarecum, spre 
prânz. Neajunsul acestor încăperi, cărora, după cum se vede, 


nu le mai spune carcere, este că lasă să gândească nişte ființe 
care ar trebui puse să muncească. 

Brujon gândise, deci, şi ieşise din celula de pedeapsă cu o 
funie. Fiindcă i se dusese vestea în închisoarea Charlemagne 
ca foarte primejdios, fu mutat la Bâtiment-Neuf. Primul lucru 
pe care-l găsi la Bâtiment-Neuf fu Gueulemer, al doilea, un 
cui; Gueulemer, adică crima, un cui, adică libertatea. 

Brujon, despre care va fi timpul să ne facem o idee 
completă, cu toate că părea să aibă o fire gingaşă şi o 
nostalgie adânc premeditată, era un vlăjgan politicos, isteț şi 
hoț, cu privirea mângâioasă şi zâmbetul crunt. Privirea era 
voită; zâmbetul îi zugrăvea firea. Îşi îndreptase cele dintâi 
studii în arta hoţiei asupra acoperişurilor;, făcuse mari 
progrese în industria răpitorilor de tablă de pe case, care 
jefuiesc acoperişurile şi dezlipesc burlanele prin metoda zisă a 
prapurului. 

Ceea ce făcuse momentul potrivit pentru o încercare de 
evadare era împrejurarea că tinichigiii chiar atunci reparau şi 
aşezau din nou acoperişul închisorii. Închisoarea Saint- 
Bernard nu mai era despărțită în niciun loc de Charlemagne şi 
de Saint-Louis. S-au instalat, deci, pe deasupra lor tot felul de 
scări şi schelării; cu alte cuvinte, tot atâtea trepte şi punți de 
scăpare. 

Bâtiment-Neuf, care era tot ce poate fi pe lume mai coşcovit 
şi şubred, poate fi socotit punctul slab al închisorii. Zidurile îi 
erau atât de roase de silitră, încât se ivise nevoia ca bolțile 
dormitoarelor să fie căptuşite cu scânduri de lemn, pentru ca 
pietrele desprinse din tavan să nu mai cadă în paturi. Cu 
toată această vechime, se făcea greşeala că tocmai în 
Bâtiment-Neuf să fie aduşi cei mai primejdioşi deținuți, 
„procesele mari”, cum se zice pe limba închisorilor. 

Bâtiment-Neuf cuprindea patru dormitoare aşezate unul 
deasupra celuilalt şi o mansardă numită: „La aer curat”. Un 
horn gros de sobă, rămas pesemne de la vreo fostă bucătărie a 
ducilor de La Force, străbătea cele patru caturi, tăia în două 


toate dormitoarele prin care trecea ca un fel de stâlp turtit şi 
apoi străpungea acoperişul. 

Gueulemer şi Brujon se aflau în acelaşi dormitor. Din 
prevedere fuseseră puşi la etajul de jos. Întâmplarea făcuse ca 
paturile lor să fie aşezate cu căpătâiul spre hornul sobei. 

Thenardier se afla chiar deasupra capului lor, în mansarda 
numită: „La aer curat”. 

Trecătorul care se opreşte în strada Culture-Sainte- 
Catherine, după cazarma pompierilor, în fața porţii de intrare 
a băilor, zăreşte o curte încărcată de flori şi de arbuşti în 
hârdaie, în fundul căreia se ridică, cu două aripi, un fel de 
pavilion rotund, mic, alb, înveselit de obloane verzi, vis bucolic 
al lui Jean-Jacques. Nu sunt nici zece ani de când deasupra 
acestui pavilion se înălța un zid negru, uriaş, coşcovit şi gol, 
de care se rezema pavilionul. Era zidul de pe care se făcea 
paza închisorii La Force. 

Zidul acesta, din spatele turnului, era Milton zărit îndărătul 
lui Berquini90%. 

Dincolo de zid, mai înalt decât zidul şi mai negru decât el, 
se vedea un acoperiş. Era acoperişul Clădirii-Noi. Avea patru 
ochiuri de mansardă, cu o armătură de drugi de fier: ferestrele 
de la „Aer curat”. Un coş străpungea acoperişul: acelaşi coş 
trecea prin dormitoare. 

„Aer curat”, mansarda Clădirii-Noi, avea înfăţişarea unei 
săli mari, închisă cu grătare triple şi cu uşi căptuşite cu tablă, 
țintuite cu cuie uriaşe. Când intrai prin partea de nord, aveai 
la stânga cele patru lucarne'**, şi la dreapta, față-n faţă cu 
lucarnele acestea, patru  cuşti pătrate, destul de 
cuprinzătoare, depărtate una de alta, despărțite prin culoare 
strâmte construite din zid de o înălțime de om, şi mai sus, 
până la acoperiş, din drugi de fier. 

Thenardier se afla la secret într-una din aceste cuşti în 
noaptea de 3 februarie. Niciodată nu s-a putut descoperi cum, 
prin ce mijlociri tainice, izbutise să facă rost şi să ascundă o 
sticlă din vinul născocit zice-se, de Desrues, în care e 


amestecat un narcotic, vin pe care banda „Adormitorilor” l-a 
făcut faimos. 

În multe închisori se află funcţionari necinstiţi, jumătate 
temniceri, jumătate hoţi, care ajută pe evadați, care vând 
poliției ascunzişurile unde sunt primiți şi care învârtesc 
treburile închisorii după plac. 

Chiar în noaptea când Gavroche adunase de pe drumuri pe 
cei doi copii vagabonzi, Brujon şi Gueulemer, care ştiau că 
Babet evadase de dimineață şi îi aştepta în stradă ca şi 
Montparnasse, se sculară binişor şi începură să găurească cu 
cuiul găsit de Brujon hornul de la căpătâiul paturilor lor. 
Molozul cădea pe patul lui Brujon, aşa că nimeni nu-l auzea. 
Răpăitul ploii, amestecat cu tunete, zguduia uşile din țâţâni şi 
făcea în cuprinsul închisorii un zgomot înspăimântător, dar 
binevenit. Câţiva dintre deținuți, care se treziseră, se 
prefăcură că adorm din nou, lăsându-i pe Gueulemer şi 
Brujon să-şi vadă de treabă. Brujon era îndemânatic, iar 
Gueulemer puternic. Până să ajungă zgomotul la urechile 
paznicului care dormea în celula a cărei fereastră dădea spre 
dormitor, găuriseră zidul, străbătuseră soba pe dinăuntru 
până sus, rupseseră grătarul care închidea gura burlanului, 
şi temuțţii bandiți erau pe acoperiş. Ploaia şi vântul se 
întețeau, acoperişul era lunecos. 

— Ce oarbă bună pentru putină! (Ce noapte bună pentru 
evadare!) zise Brujon. 

O prăpastie largă numai de câţiva metri, dar adâncă de 
aproape treizeci îi despărțea de zidul de pază. Vedeau lucind în 
întuneric, în fundul prăpastiei, ţeava puştii unui paznic. 
Legară de drugii pe care-i strâmbaseră un capăt al funiei 
împletite de Brujon în celulă, azvârliră celălalt capăt pe 
deasupra zidului de pază, săriră dintr-odată prăpastia, se 
apucară cu amândouă mâinile de căpriorul zidului, pe care-l 
încălecară, alunecară unul după altul, de-a lungul funiei, pe 
un acoperiş mic, lipit de casa băilor, traseră funia, trecură 
peste zid în curtea băilor, o străbătură, forțară ferestruica 


portarului de care atârna cordonul clopoţelului, traseră de el, 
deschiseră astfel poarta şi se aflară în stradă. 

Nu trecuseră nici trei sferturi de ceas de când se ridicaseră 
din paturile lor, pe întuneric, cu cuiul în mână şi cu planul în 
cap. 

Puțin după aceea îi şi găsiră pe Babet şi pe Montparnasse, 
care dădeau târcoale prin împrejurimi. 

Când o trăseseră la ei, funia se rupsese, aşa că un capăt 
rămase legat de gratiile hornului pe acoperiş. Nu păţiseră 
nimic, atâta doar că îşi jupuiseră mâinile. 

În acea noapte, fără să se poată lămuri prin ce mijloace, 
Thenardier fusese înştiințat, aşa că nu dormea. 

Cam la un ceas după miezul nopţii, cum era foarte 
întuneric, el zări trecând pe acoperiş, în ploaie şi vânt, prin 
dreptul lucarnei din fața celulei lui, două umbre. Una se opri o 
clipă în ochiul lucarnei. Era Brujon, Thenardier îl recunoscu şi 
înțelese totul. Atât îi fu de ajuns. 

Cunoscut ca tâlhar, gata de orice şi deţinut în prevenție 
pentru vina de-a fi întins noaptea o capcană cu scopuri 
ucigaşe, Thenardier era păzit îndeaproape. Un paznic, 
schimbat din două în două ceasuri, se plimba cu puşca 
încărcată prin fața celulei lui. „Aerul curat”, mansarda, era 
luminată de o lampă aprinsă în perete. Deţinutului i se 
puseseră la picioare fiare grele de cincizeci de livre. În fiecare 
zi, la orele patru după prânz, un paznic urmat de doi câini — 
ceea ce se mai făcea încă în vremea aceea — intra în celula lui, 
îi lăsa lângă pat o pâine neagră de două livre, un ulcior de apă 
şi o strachină de zeamă în care înotau câteva boabe de fasole, 
îi cerceta fiarele şi încerca zăbrelele. Omul cu câinii venea şi în 
timpul nopţii de două ori.. 

Thenardier dobândise învoiala să aibă la el un fel de cârlig 
de fier cu care-şi înțepenea pâinea într-o crăpătura a zidului 
„ca s-o ferească - zicea el - de şobolani”. Fiind păzit 
îndeaproape, cârligul lui nu supăra pe nimeni. Cu toate 
acestea, unii îşi amintiră mai târziu că un paznic spusese: „Ar 
fi mai bine să i se dea un cârlig de lemn. 


La ora două dinspre dimineaţă se schimbă paznicul, care 
era un soldat vechi, şi în locul lui veni un recrut. Câteva clipe 
după aceea, omul cu câinii îşi făcu datoria şi plecă fără să fi 
băgat de seamă ceva, în afară de prea marea tinereţe şi 
„mutra de ţăran” a acestui „boboc”. După două ceasuri, la 
orele patru, când recrutul trebuia să fie schimbat, îl găsiră 
adormit şi căzut la pământ ca un bolovan lângă celula lui 
Thenardier. Cât despre Thenardier, nu mai era acolo. Fiarele 
rupte zăceau azvârlite pe jos. Se vedea o spărtură în tavanul 
celulei şi deasupra o altă spărtură în acoperiş. O scândură de 
la pat fusese smulsă şi fără îndoială luată, fiindcă nu se mai 
găsi. Mai dădură în celulă peste o sticlă pe jumătate goală, 
care conţinea restul de narcotic cu care fusese adormit 
soldatul. Baioneta acestuia lipsea. 

Când se descoperi totul, nimeni nu crezu că ar mai putea 
pune mâna pe el. Adevărul era că Thenardier scăpase din 
Bâtiment-Neuf, dar se găsea încă în mare primejdie. Evadarea 
lui nu era fapt împlinit. 

Ajungând pe acoperişul închisorii, găsise acolo, atârnând de 
drugii grătarului de deasupra hornului, capătul funiei lui 
Brujon, dar crâmpeiul fiind prea scurt, nu putuse fugi peste 
zidul de pază, aşa cum făcuseră Brujon şi Gueulemer. 

Când coteşti din strada Ballets în strada Roi-de-Sicile, dai 
numaidecât, la dreapta, peste o fundătură murdară. Acolo, în 
secolul trecut se afla o casă din care n-a mai rămas decât 
peretele din fund, adevărată ruină, ridicat până la înălțimea 
catului al treilea al clădirilor vecine. Ruina se poate 
recunoaşte după două ferestre mari, pătrate, pe care le mai 
are încă; cea de la mijloc, mai apropiată de foişorul din 
dreapta, e astupată de-a curmezişul cu o bârnă putredă şi 
potrivită să slujească şi de proptea. Prin aceste ferestre se 
distingea altădată un zid înalt şi lugubru, care era o porțiune 
a împrejmuirii drumului de pază al închisorii La Force. Golul 
lăsat în stradă de casa dărâmată e acoperit pe jumătate cu un 
gard de uluci putrede, proptit de cinci stâlpi de piatră. Pe locul 
acesta închis se ascunde o mică baracă rezemată de ruina 


rămasa în picioare. Gardul are o poartă care acum câțiva ani 
nu era închisă decât cu un ivăr. 

Pe creasta acestei ruine ajunsese Thenardier puţin după 
orele trei noaptea. 

Cum ajunsese acolo? Nu s-a putut niciodată explica şi nici 
înţelege. Fulgerele îl vor fi ajutat, dar l-au şi împiedicat. S-o fi 
folosit de scările şi schelăria tinichigiilor ca să ajungă din 
acoperiş în acoperiş, din împrejmuire în împrejmuire, dintr-o 
parte în alta, până pe clădirile din curtea Charlemagne şi apoi 
pe acelea din curtea Saint-Louis, pe zidul de pază, şi de acolo 
în cocioaba din strada Roi-de-Sicile? Dar pe acest parcurs 
erau mari spații goale, de netrecut. Pusese scândura de la pat 
ca o punte de pe acoperişul de la „Aer curat” până pe zidul 
paznicilor? Se târâse pe burtă pe marginea acelui zid, jur 
împrejurul închisorii, până în cocioabă? Dar zidul de pază al 
închisorii La Force avea creasta crenelată în chipul cel mai 
neprielnic, urca şi scobora, se lăsa în jos de tot la cazarma 
pompierilor, se înălța din nou la casa băilor, era întretăiat de 
construcții, nu se ridica la aceeaşi înălțime înspre casa 
Lamoignon ca înspre strada Pavee, avea pretutindeni 
coborâşuri şi unghiuri drepte, şi apoi santinelele ar fi văzut 
silueta întunecată a fugarului; aşa că drumul străbătut de 
Thenardier rămâne aproape inexplicabil. În amândouă felurile, 
fuga era cu neputinţă. Iluminat de acea înspăimântătoare sete 
de libertate, care preface prăpăstiile în şanţuri, grilajele de fier 
în împletituri de răchită, un schilod în atlet, un anchilozat în 
pasăre, tâmpenia în instinct, instinctul în inteligență şi 
inteligența în geniu, Thenardier născocise şi înjghebase la 
repezeală un al treilea fel de evadare? Nu s-a aflat niciodată 
NIMIC. 

Minunile unei evadări nu se pot şti totdeauna. Omul care 
fuge din închisoare, repetăm, e un inspirat; e ceva de stea şi de 
fulger în tainica lucire a fugii; năzuința spre libertate nu e mai 
puţin surprinzătoare decât zborul către sublim; se spune de 
câte un hoț evadat: „Cum a putut să sară peste un acoperiş?” 


în acelaşi fel cum se spune de Corneille: „Unde a găsit el acel: 
«Quiil mourăt»(99%>2” 

Oricum, scăldat în sudori, ud de ploaie, cu veşmintele 
sfâşiate, cu mâinile julite, cu coatele însângerate şi genunchii 
zdreliți, Thenardier ajunsese pe ceea ce copiii numesc, în 
graiul lor figurat, tăişul zidului ruinat, pe care se culcase cât 
era de lung, şi acolo îl lăsaseră puterile. Un povârniş drept, la 
înălțimea celui de-al treilea cat, îl despărțea de pavajul străzii. 

Funia pe care o avea era prea scurtă. Aştepta acolo sus, 
palid, istovit, fără nicio speranţă, ocrotit încă de întuneric, 
zicându-şi că nu mai e mult până la ziuă, înspăimântat de 
gândul că va auzi peste câteva minute orologiul din apropiere, 
de la Saint-Paul, bătând ora patru, ceas la care trebuie să se 
facă schimbul santinelei, şi că o vor găsi adormită sub 
acoperişul spart; privea cu groază la adâncimea teribilă, la 
lumina felinarelor, la pavajul ud şi negru, acel pavaj dorit şi 
înspăimântător care însemna şi moartea şi libertatea. 

Se întreba dacă cei trei complici ai săi de evadare izbutiseră, 
dacă îl auziseră şi dacă aveau să-i vină în ajutor. Asculta. În 
afară de patrulă, nimeni nu trecuse pe stradă de când se afla 
acolo. Aproape toate căruțele zarzavagiilor din Montreuil, din 
Charonne, din Vincennes şi Bercy trec spre hală prin 
strada Saint-Antoine. 

Orologiul bătu patru. Thenardier tresări. După câteva clipe 
izbucni în închisoare zarva speriată şi nedesluşită care 
urmează după descoperirea unei evadări. Ajungeau până la 
urechile lui zgomotul uşilor trântite, scrâşnetul din ţâțâni al 
grilajelor, larma corpului de gardă, strigătele răguşite ale 
temnicerilor, izbitura paturilor de puşcă pe pavajul curților. 
Prin ferestrele zăbrelite ale dormitoarelor se vedeau lumini 
urcând şi coborând, o torță alerga pe creştetul Clădirii-Noi. 
Pompierii de la cazarma vecină fuseseră chemaţi. Căştile lor, 
pe care torţa le lumina prin ploaie, se mişcau într-un du-te- 
vino pe acoperişuri. În acelaşi timp, Thânardier zărea dinspre 
Bastilia o dungă palidă albind lugubru marginea cerului. El se 
afla pe coama unui zid lat de două palme, întins în ploaie între 


prăpăstii, la dreapta şi la stânga, neputându-se clinti, ameţit 
de spaima unei căderi posibile şi de grozăvia unei arestări 
sigure, iar mintea, ca limba unui clopot, i se zbătea între cele 
două gânduri: „Dacă voi cădea, mor dacă rămân, voi fi prins”. 

În acest zbucium cumplit, cu toate că strada era încă 
întunecată, văzu deodată un om care se furişa de-a lungul 
zidurilor şi care, venind dinspre strada Pavâe se oprise în 
fundătura deasupra căreia Thenardier era parcă atârnat. 
Acest om fu ajuns din urmă de un altul, care mergea cu 
aceeaşi grijă, apoi de al treilea, apoi de al patrulea. Când se 
adunară toţi la un loc, unul dintre ei ridică clanța porții din 
gardul de uluci şi intrară cu toţii în curtea în care era baraca. 
Se aflau chiar sub Thenardier. De bună seamă că oamenii 
aceştia aleseseră fundătura aceea ca să poată vorbi fără să fie 
văzuți nici de trecători şi nici de santinela care păzeşte 
ferestruica din poarta închisorii La Force, la câţiva paşi de 
acolo. Trebuie să spunem, însă, că ploaia silea santinela să 
stea în gheretă. Thenardier, neputând să le desluşească fețele, 
îşi ciuli urechile la vorba lor, cu încordarea deznădăjduită a 
nenorocitului care se simte pierdut. 

Lui Thenardier îi trecu pe dinaintea ochilor ceva care 
aducea o speranţă; vorbeau în argou. 

Primul zicea foarte încet, dar desluşit: 

— Să ne cărăbănim! Ce paştem acilea? 

Al doilea răspunse: 

— Băltăgeşte de stinge saltul măscărişului!?07:. O să treacă 
sticleţii, e colo o liftă cu cange; aicişea ne împachetează. 

Numai cuvintele acilea şi aicişea, care amândouă înseamnă 
aici, luminară mintea lui Thenardier. După acilea îl recunoscu 
pe Brujon, care era o haimana de bariere, iar după aicişea pe 
Babet, care între alte multe meserii, avusese şi pe aceea de 
vânzător pe picior în cartierul Temple. 

Argoul străvechi al marelui secol nu se mai vorbeşte decât 
la Temple, şi Babet era chiar singurul care îl mai vorbea curat. 
Fără aicişea, Thenardier nu l-ar fi recunoscut, fiindcă îşi 
schimbase glasul cu totul. 


Acum intervenise şi al treilea: 

— Nu e mare grabă, să mai aşteptăm puţin. De unde ştim 
că n-are nevoie de noi? 

După aceste vorbe, care nu erau decât franțuzeşti, 
Thenardier recunoscu pe Montparnasse, care înțelegea toate 
argourile, dar găsea că e mai elegant să nu vorbească 
niciunul. 

Cât despre al patrulea, acesta tăcea, dar umerii lui lați îl 
dădeau de gol. Thenardier nu şovăi. Era Gueulemer. 

Brujon răspunse aproape răstit, dar tot cu glas scăzut: 

— Ce tot dai cu papagalul? Tapiţerul n-a putut face rost de 
putină. Nu cunoaşte meşteşugul, asta e! Să-şi odgonească 
ghiocul, să-şi secere steagurile ca să tupileze o împleteală, să 
pună buline în groasă, să-i ardă un hârțog, să tupileze 
caruble, să-şi secere tarii, să clatine împleteala în jos, să se 
şteargă, să se cerşetorească, trebuie să fie căpos pentru aşa 
ceva. N-a putut paşa, nu ştie să vulpuiască!!90% 

Babet adăugă, tot în acelaşi înțelept argou clasic pe care îl 
vorbeau Poulailler şi Cartouehe şi care este, pe lângă argoul 
îndrăzneț, nou, colorat şi riscat de care se folosea Brujon, ceea 
ce este limba lui Racine pe lângă limba lui Andre Chenier: 

— Tapiţerul tău, o fi fost făcut castană pe scară. Trebuie să 
fie dat; şi el e cârlan. S-o fi lăsat jos în ham de vreun globan 
sau chiar de vrun bidiviu, care i-o fi pus căpăstru. Ciuleşte 
bleaga, Montparnasse auzi imvuiala aia în colegiu? Ai văzut 
toate stelele alea? A căzut, asta e! O să înghită douăzeci de 
lungi. Nu mi-e piftie, nu sunt un piftios, asta se glăveşte, dar 
noi să ne spăloim puţin că altfel o s-o înghițim. Nu te ardeia, 
vino cu noi, hai să sugem împreună o borțoasă!!902 

— Nu se lasă prietenii la ananghie, mormăi Montparnasse. 

— Eu îţi vrăjesc că e bolnav! reluă Brujon. La ceasul care 
croncăne, tapițerul nu plăteşte o chioară. Nu mai avem nimic 
de vulpuit. Să ne topim. Mi se tot pare că un sticlete m-a şi 
prins în greblă.219% 

Montparnasse nu se mai împotrivea decât foarte slab; fapt 
este că aceşti patru oameni, devotați ca toți bandiții, care nu 


se părăsesc niciodată unii pe alţii, dăduseră târcoale toată 
noaptea închisorii La Force, cu toată primejdia, în speranța de 
a vedea pe Thenardier arătându-se pe culmea unui zid. Dar 
noaptea care se făcea tot mai aprigă - era o ploaie de parcă 
turna cu găleata şi care pustiise toate străzile — frigul care îi 
răzbise, hainele ude, încălțămintea ruptă, zgomotul 
neliniştitor care se dezlănțuise în închisoare, orele care 
treceau, patrulele pe care le întâlneau, nădejdea care îi 
părăsea, teama care îi cuprinsese, toate acestea îi îndemnau 
să se retragă. Montparnasse însuşi, care era oarecum ginerele 
lui Thenardier, o lăsase mai moale. O clipă, două să mai fi 
trecut, şi-ar fi fost plecaţi. Thenardier gâfâia sus pe zid ca 
naufragiații Meduzei pe pluta lor, văzând corabia cum se 
pierde în zare. 

Nu îndrăzni să-i strige; chemarea auzită de cine ştie cine ar 
fi stricat totul, dar îi trecu prin minte un gând, ultimul gând, 
o lumină: luă din buzunar capătul de funie al lui Brujon, pe 
care îl deznodase de pe zăbrelele coşului Clădirii-Noi şi îl 
aruncă pe locul închis cu uluci. 

Funia căzu la picioarele lor. 

— O văduvă!“1t' exclamă Babet. 

— Împleteala mea! constată Brujon. 

— Hangiul e sus, zise Montparnasse. 

Ridicară ochii. Thenardier îşi lungi niţel gâtul în jos. 

— Repede! şopti Montparnasse. Ai capătul celălalt al funiei, 
Brujon? 

— Da. 

— Înnoadă amândouă capetele! O să i-o aruncăm. O s-o 
prindă de zid şi o să coboare. 

Thenardier îşi luă inima în dinți şi spuse cu voce ceva mai 
tare: 

— Sunt înghețat. 

— Te dezghețăm noi. 

— Nu mai mă pot mişca. 

— Dă-ţi drumul să aluneci, că te prindem noi. 

— Mi-au degerat mâinile. 


— Leagă, funia de zid. 

— N-o să pot. 

— Trebuie să se urce unul din noi, zise Montparnasse. 

— Trei etaje! se miră Brujon. 

Un horn vechi de tencuială, care slujise la o sobă din 
baracă, se urca de-a lungul zidului şi ajungea aproape până 
la locul unde se găsea Thenardier. Acest coş, foarte coşcovit şi 
crăpat, s-a surpat mai târziu, dar i se văd încă urmele. Era 
foarte îngust. 

— S-ar putea urca pe-aici, arătă Montparnasse. 

— Pe hornu! ăsta? izbucni Babet. Un urs'12:? Niciodată! Ar 
trebui un mânze!*. 

— Ar trebui un plod, reluă Brujon. 

— Unde să găsim un ţânţar? obiectă Gueulemer. 

— Aşteptaţi, zise Montparnasse. Am eu o chestie. 

Întredeschise binişor poarta gardului de uluci, se încredință 
că nimeni nu trecea pe stradă, ieşi cu grijă, închise din nou 
poarta în urma lui şi plecă alergând înspre Bastilia. 

Se scurseră şapte-opt minute, pentru Thenardier şapte-opt 
mii de secole; Babet, Brujon şi Gueulemer aşteptau cu dinții 
încleştați. Poarta se deschise din nou, în sfârşit, şi 
Montparnasse, gâfâind apăru cu Gavroche de mână! Strada 
era tot pustie din pricina ploii. 

Gavroche intră în curte şi se uită la mutrele acestea de 
bandiți cu mare linişte. Apa i se scurgea din păr. Gueulemer 
se îndreptă spre el cu vorbele: 

— Puştiule, eşti bărbat? 

Gavroche ridică din umeri şi răspunse: 

— Un plod ca mine e un urs, şi urşii ca voi sunt plozi! 

— Bine scuipă mânzul! exclamă Babet. 

— Plodul păpuşesc nu e vulpuit din puf băltăgit*1*, adăugă 
Brujon. 

— De ce aveţi nevoie? îi întrebă Gavroche. 

Montparnasse răspunse: 

— Să te caţeri prin hornul ăsta. 

— Cu văduva asta, continuă Babet. 


— Şi să fereci împleteala'1%, adăugă Brujon. 

— Până pe suitul suişului, reluă Babet. 

— La plopul vârnei*1*, lămuri Brujon. 

— Şi pe urmă? zise Gavroche. 

— Atât, rosti Gueulemer. 

Ştrengarul cercetă funia, hornul, zidul, ferestrele şi făcu din 
buze un zgomot dispreţuitor, care nu se poate exprima în 
cuvinte, dar care înseamnă: 

— Fleac! 

— Sus e un om pe care îl salvezi, reluă Montparnasse. 

— Ce zici? întrebă Brujon. 

— Fleţ mai eşti! răspunse copilul ca şi cum întrebarea i se 
părea prostească, şi îşi scoase încălțămintea. 

Gueulemer apucă pe Gavroche de braț, îl sui pe acoperişul 
barăcii, ale cărei scânduri putrede se lăsară în jos sub 
greutatea pugştiului, şi îi dădu funia pe care Brujon, o 
înnodase în lipsa lui Montparnasse. Ştrengarul se îndreptă 
spre hornul în care îi era uşor să intre, fiindcă lângă acoperiş 
avea o spărtură largă. În clipa când fu să urce, Thenardier, 
care vedea că i se apropie scăparea şi viața, se aplecă peste 
marginea zidului; cea dintâi lucire a zorilor îi înălbea fruntea 
scăldată în sudoare, umerii obrajilor gălbejiți, nasul ascuţit şi 
sălbatic, barba căruntă zbârlită. Gavroche îl recunoscu. 

— Ia te uită! exclamă el. E tata!... Eh, n-are a face! 

Şi apucând funia în dinţi, începu hotărât urcuşul. Ajunse 
pe creasta şandramalei, încălecă pe zidul vechi ca pe o şa şi 
înnodă funia de crucea de sus a ferestrei. 

În clipa următoare, Thenardier se afla în stradă. 

De cum atinse pavajul, de cum se simți în afară de orice 
primejdie, nu mai fu nici istovit, nici îngheţat, nici nu mai 
tremura; împrejurările groaznice prin care abia trecuse se 
risipiră ca un fum, întreaga lui minte fioroasă şi iscoditoare se 
trezi din nou, lucidă şi liberă, gata s-o ia singură înainte. lată 
care fu primul lui cuvânt: 

— Şi acum, pe cine avem de mâncat? 


N-are niciun rost să mai tălmăcim înţelesul unui cuvânt 
atât de înspăimântător de limpede, care înseamnă totodată a 
ucide, a asasina, a jefui. A mânca, pe-adevăratul înţeles: a 
înfuleca. 

— Să ne dăm după un colț, propuse Brujon. Să isprăvim în 
doi timpi şi trei mişcări şi să ne despărțim, numaidecât. Era o 
trebşoară de făcut în strada Plumet, o stradă pustie, o casă 
singuratică, o grădină cu grilaj şubred şi numai femei. 

— Bun! De ce nu? întrebă Thenardier. 

— Zâna ta?17, Eponine, a fost să vadă chestia, răspunse 
Babet. 

— Şi i-a adus lui Magnon un pesmet, adăugă Gueulemer. 
Nimic de vulpuit acolo. 

— Zâna nu e o fleață, zise Thenardier. Totuşi, ar mai trebui 
să vedem. 

— Da, da, spuse Brujon, e de văzut. 

În tot acest timp, niciunul nu-l mai băga în seamă pe 
Gavroche, care, cât ţinu convorbirea, stătuse pe una din 
pietrele gardului; aşteptă câteva clipe ca tată-său să se 
întoarcă spre el, apoi se încălță şi zise: 

— S-a sfârşit? Mai aveți nevoie de mine, bătrânilor? Aţi 
scăpat de încurcătură. Am şters-o! Mă duc să-mi deştept 
plozii. 

Şi plecă. 

Cei cinci oameni ieşiră unul câte unul de după gard. 

După ce Gavroche pierise la colțul străzii Ballets, Babet îl 
luă pe Thenardier deoparte. 

— Ai văzut mânzul? îl întrebă el. 

— Ce mânz? 

— Mânzul care s-a cățărat pe zid şi ţi-a adus împleteala. 

— Nu prea. 

— Ei bine, nu ştiu ce să zic, dar mi se pare că e fiu-tău. 

— Ei, aş! exclamă Thenardier. Crezi? 

Şi plecă. 


CARTEA A ŞAPTEA 
ARGOUL 
I — Originile 


Pigrita?1%: e un cuvânt îngrozitor. 

Dă naştere unei lumi, pegra, adică hoțţia, şi unui iad, 
pegrana, adică foamea. 

lată cum trândăvia e mamă. 

Are un fecior, furtişagul, şi o fiică, foamea. 

În ce limbă vine asta? În argou. 

Dar ce e argoul? E un neam şi o vorbire totodată. 

Când, acum treizeci şi patru de ani, povestitorul acestor 
triste şi întunecate întâmplări înfățişa în mijlocul unei 
scrieri'21*: având acelaşi scop ca şi aceasta, un hoţ care vorbea 
argou, lumea s-a mirat şi a prins să strige: „Ce? Cum? Argou? 
Dar argoul este înspăimântător! E limba puşcăriaşilor, a 
ocnelor, a închisorilor, a tot ceea ce societatea are de lepădat!” 

Niciodată n-am înţeles acest fel de critici. 

După aceea, doi mari romancieri, dintre care unul e un 
cunoscător profund al sufletului omenesc, iar celălalt un 
neînfricat prieten al poporului, Balzac şi Eugene Sue, punând 
pe bandiți să vorbească în adevărata lor limbă, aşa cum 
făcuse în 1828 autorul cărţii Ultima zi a unui osândit?2%, s-au 
ridicat aceleaşi protestări. S-a spus încă o dată: „Ce vor 
scriitorii cu această revoltătoare limbă vulgară? Argoul e de 
nesuferit! Argoul te înfioară.” 

Cine zice nu? Fără îndoială. 

Când e vorba să-ți dai seama de adâncimea unei răni, a 
unei prăpăstii sau a unei societăți, de când este o vină să 
mergi cât mai departe, să cobori cât mai adânc? Am crezut 
întotdeauna că lucrul acesta e câteodată o faptă de curaj, sau 
cel puţin o acţiune simplă şi folositoare, vrednică de atenția 
binevoitoare pe care o merită datoria consimţită şi adusă la 


îndeplinire. De ce să nu cercetezi totul, să nu studiezi totul, să 
te opreşti la mijlocul drumului? Sonda trebuie să se oprească, 
nu sondorul. 

Bineînțeles, a cobori până la străfundurile întocmirii 
sociale, ca să ajungi acolo unde se sfârşeşte pământul şi 
începe mocirla; a răscoli aceste valuri vâscoase, a urmări, a 
strânge şi a zvârli viu pe mal acest grai respingător, de pe care 
curg la lumina zilei şiroaie de noroi, un vocabular scârbos, în 
care fiecare cuvânt pare un inel scârnav al unui monstru al 
nămolului şi al întunecimilor - nu e o sarcină nici ispititoare 
şi nici uşoară. Nimic nu-i mai înfiorător decât să priveşti în 
toată goliciunea, la lumina gândirii, furnicarul 
înspăimântător al argoului. E ca o cumplită sălbăticiune a 
nopții, smulsă din vizuina ei. Îţi pare un groaznic mărăciniş 
viu şi zbârlit, care tresare, se mişcă, se frământă, îşi cere 
înapoi întunericul, ameninţă şi te înfruntă. Cutare cuvânt 
seamănă cu o gheară, altul cu un ochi scurs şi sângerând, 
câte-o frază pare că te muşcă, asemeni foarfecelor unui crab. 
Totul trăieşte cu vitalitatea hâdă a lucrurilor orânduite în 
neorânduială. 

Şi pe urmă, de când groaza e o piedică pentru cel care vrea 
să afle adevărul? De când boala alungă pe medic? Îşi închipuie 
cineva un naturalist care ar refuza să studieze vipera, liliacul, 
scorpionul, scolopendra şi păianjenul  cap-de-mort, 
aruncându-le din nou în întuneric cu vorbele: „Oh! Ce urâte 
sunt!” Cugetătorul care ar întoarce spatele argoului ar 
semăna cu chirurgul care ar întoarce spatele unui ulcer sau 
unui neg. Ar fi ca un filolog care ar şovăi să examineze o formă 
a vorbirii, ca un filosof care ar şovăi să scruteze o înfăţişare a 
sufletului omenesc. Căci trebuie să spunem limpede celor care 
nu ştiu lucrul acesta: argoul este şi un fenomen literar şi un 
rezultat social. Ce este, la drept vorbind, argoul? Argoul este 
graiul mizeriei. 

Aici ne putem opri; a generaliza faptul, înseamnă câteodată 
a-l micşora; n-am greşi dacă am spune că toate mizeriile, 
toate profesiunile, aproape toate treptele ierarhiei sociale şi 


toate formele inteligenței îşi au argoul lor. Negustorul, care 
zice: „Avem un Montpellier în depozit şi o partidă de Marsilia, 
calitate bună”; agentul de schimb, care zice: „Report, primă, 
cont curent”; jucătorul de cărți care zice: „Plus potul! Perechi 
de popi!”; portărelul din insulele Normande, care zice: 
„Deţinătorul, limitându-se la bunul lui nu poate revendica 
fructele în timpul sechestrului succesoral al imobilelor 
renunțătorului”; vodevilistul, care zice: „Am făcut fiasco!”!221:; 
artistul de teatru, care zice: „l-am pus cârlige”922;; filosoful, 
care zice: „Triplicitate fenomenală”; vânătorul, care zice: „Uite- 
|, nu  e"1%2%:  frenologul“2*, care zice: „Amativitate, 
combativitate, secretivitate”; infanteristul, care zice: „Gagica 
mea”!%25;, călărețul, care zice: „Bidiviul meu”%2*,; maestrul de 
scrimă, care zice: „Terţă, cvartă, fandaţi!”; tipograful, care zice: 
„Dă-mi o perie de pe şpalt”*27; toţi — tipograf, maestru de 
scrimă, călăreț, infanterist, frenolog, vânător, filosof, artist de 
teatru, vodevilist, portărel, jucător de cărți, agent de schimb şi 
negustor - toți vorbesc argou. Pictorul, care zice: „Natură 
moartă”; notarul, care zice: „Trepăduşul meu”; bărbierul, care 
zice: „Contra, doriți?”; cizmarul, care zice: „Să vă pun 
sprâncene” -— toți vorbesc argou. La nevoie, dacă vrei neapărat 
toate diferitele feluri de a spune dreapta şi stânga, plugarul: 
„Hăis şi cea”; marinarul: „Babord şi tribord”; maşinistul 
teatrului: „Spre curte şi spre grădină”'92%, paracliserul: „Lângă 
strană şi lângă amvon” — toate, sunt un fel de limbaj în argou. 
Există argoul sclifositelor, după cum a existat argoul 
prețioaselor'?2*%. Palatul Rambouillet se mărginea puţintel cu 
Curtea Minunilor'?5%. Există şi un argou al duceselor, dovadă 
această frază dintr-un bilet dulce al unei mari cucoane şi 
foarte frumoase femei din timpul restaurației: „Veţi găsi la 
aceste bârfeli o multimotivație pentru a mă face să mă 
eschivez”. Cifrurile diplomatice sunt un fel de limbaj: 
cancelaria pontificală, spunând douăzeci şi şase în loc de 
Roma, grkzintgzyal în loc de expediţie, şi abfxustgrnogrkru tu 
XI pentru a desemna pe ducele de Modena, vorbeşte în argou. 
Medicii din evul mediu, care, ca să spună morcov, ridiche şi 


nap, spuneau:  Opoponach,  perfroschinum,  reptitalmus, 
dracatholicum angelorum, postmegorum, vorbeau în argou. 
Fabricantul de zahăr, care zice: Melasă, cubic, tos, zaț, 
lumps'*1', melis amestecat, obişnuit, ars, placă**2, acest 
industriaş cumsecade vorbeşte în argou. O anumită şcoală 
critică de acum douăzeci de ani, care zicea: Jumătate din 
Shakespeare constă numai în jocuri de cuvinte şi calambururi, 
vorbea în argou. Poetul şi artistul, care, cu un simț profund, 
vor califica pe domnul Montmorency** „un burghez”, fiindcă 
nu se pricepe la poezie şi sculptură, vorbesc argoul. 
Academicianul clasic, care numeşte florile — Flora, fructele — 
Pomona, marea - Neptun, dragostea - Cupidon, frumuseţea — 
mreji, un cal - un Pegas, cocardă albă sau tricoloră — 
trandafirul zeiţei Belona, pălăria în trei colțuri — triunghiul lui 
Marte'5*, acest academician clasic vorbeşte în argou. Algebra, 
medicina, botanica, fiecare îşi are argoul ei. Limba care se 
foloseşte în marină, acest admirabil grai al mării, atât de 
cuprinzător şi de pitoresc, pe care l-au vorbit Jean Bart, 
Duquesne, Suffren şi Duperre'5%, şi în care se amestecă 
scrâşnetul catargurilor, zbârnâitul pâlniilor de „porta-voce”, 
larma luptei piept la piept pe o corabie cucerită, legănarea 
vasului, vântul, furtuna, tunul, e un adevărat argou eroic şi 
impunător, care, față de sălbaticul argou al hoţilor, e ca leul 
faţă de şacal. 

Fără îndoială. Dar, orice s-ar spune, felul acesta de a 
înţelege argoul înseamnă o generalizare pe care n-o va aproba 
toată lumea. Cât despre noi, vom păstra cuvântului vechiul 
lui înțeles, precis, mărginit şi hotărât, restrângând argoul la 
argou. Argoul adevărat, argoul prin excelență, dacă aceste 
două cuvinte pot merge împreună, străvechiul argou, care a 
fost un regat, nu e altceva, o repetăm, decât vorbirea urâtă, 
frământată, vicleană, trădătoare, veninoasă, crudă, suspectă, 
josnică, profundă, fatală a mizeriei. Dincolo de toate înjosirile 
şi toate nenorocirile se înfiripă o ultimă mizerie, care se 
răzvrăteşte, hotărâtă să înceapă lupta împotriva tuturor 
oamenilor fericiți şi a drepturilor ce domnesc în lume; în 


această luptă  înspăimântătoare, când vicleană, când 
cumplită, bolnavă şi fioroasă în acelaşi timp, mizeria atacă 
orânduirea socială cu înțepătura de ac a viciului şi cu lovitura 
de măciucă a crimei. 

Pentru nevoile acestui război, a născocit o limbă de luptă: 
argoul. 

A face să plutească şi a menţine deasupra prăpastiei, 
deasupra uitării, fie numai şi un fragment dintr-un grai 
oarecare - grai pe care omul l-a vorbit şi care altminteri s-ar 
pierde - a păstra, adică, unul din elementele, bune sau rele, 
care alcătuiesc şi întregesc o civilizație, înseamnă a înmulți 
datele observaţiei sociale, a sluji însăşi civilizația. Acest 
serviciu l-a făcut Plaut'9%%, vrând-nevrând, când a pus doi 
soldaţi cartaginezi să vorbească în limba feniciană; l-a făcut şi 
Moliere, lăsând atâtea personaje să vorbească în limba 
levantină sau în graiuri populare. Ajungând aici, criticile se 
întețesc: feniciana, de minune! levantina, bravo! chiar graiurile 
populare merg, sunt limbi care au aparținut unor popoare sau 
unor provincii - dar argoul? La ce bun să păstrăm argoul? La 
ce bun să-l scoatem deasupra valurilor? 

La aceasta nu răspundem decât cu un cuvânt. Dacă, 
bineînţeles, limba pe care a vorbit-o un popor sau o provincie e 
vrednică de interes, cu atât mai vrednică de atenţie şi de 
studiu e limba pe care a vorbit-o o anumită mizerie. 

În Franța de pildă, de mai bine de patru sute de ani, a 
vorbit-o nu numai o anumită mizerie, ci toată mizeria cu 
putinţă, mizeria omenească. 

Şi-apoi, stăruim să spunem că a studia diformitățile şi 
infirmităţile sociale, a le scoate la iveală pentru a fi vindecate, 
nu e câtuşi de puţin un lucru în fața căruia să-ți fie permis să 
alegi. Istoriograful obiceiurilor şi al ideilor nu are o misiune 
mai uşoară decât istoriograful evenimentelor. Acesta din urmă 
priveşte suprafața civilizaţiei, luptele dintre tronuri, naşterea 
prinților, căsătoriile regilor, bătăliile, adunările, faptele marilor 
oameni de stat, revoluțiile în lumina zilei, toată partea din 
afară; celălalt istoriograf priveşte înăuntru, adâncul, poporul 


care munceşte, care suferă şi care aşteaptă, femeia 
împovărată, copilul care moare cu zile, luptele surde dintre 
oameni, cruzimile necunoscute, prejudecățile, orânduielile 
nedrepte, consecinţele ascunse ale legii, prefacerile tainice ale 
sufletelor, tresăririle nelămurite ale mulțimilor, flămânzii, 
desculții, golanii, dezmoşteniţii, orfanii, nenorociții şi ticăloşii, 
toata viermuiala rătăcitoare a întunericului. Trebuie să se 
scufunde cu inima plină de milă dar şi de asprime, ca un frate 
şi ca un judecător, până la cazematele de nepătruns în care se 
târăsc de-a valma cei care sângerează şi cei care lovesc, cei 
care plâng şi cei care blestemă, cei care postesc şi cei care 
înfulecă, cei care îndură răul şi cei care-l fac. Aceşti 
istoriografi ai inimilor şi ai sufletelor au ei, oare, sarcini mai 
mici decât istoriografii faptelor văzute? Oare Dante Alighieri să 
fi avut mai puține lucruri de spus decât Machiavel? 
Dedesubtul civilizației, mai adânc şi mai întunecat, e, oare, 
mai puţin însemnat decât ceea ce se petrece la suprafață? Ce 
cunoşti din munte dacă nu intri în adâncul peşterii? 

Vom spune, de altfel în treacăt: din cele arătate mai sus s- 
ar putea presupune, între cele două categorii de istoriografi, o 
deosebire esenţială, care nu există în mintea noastră. Nimeni 
nu poate fi un bun istoric al vieții adevărate a popoarelor - al 
vieții obşteşti care se desfăşoară în văzul tuturor, dacă nu este 
în acelaşi timp, într-o oarecare măsură, istoricul vieții lor 
ascunse şi adânci; nimeni nu e un bun istoric al celor 
dinăuntru dacă nu ştie să fie, la nevoie, istoric al celor din 
afară. Istoria moravurilor şi a ideilor se împleteşte cu aceea a 
evenimentelor, şi invers. Sunt două feluri de fapte deosebite, 
care corespund, care se înlănțuie totdeauna şi adesea se 
determină reciproc. Toate liniile mari, pe care providența le 
trage deasupra unei națiuni, au paralelele lor întunecate, dar 
desluşite în adânc, şi toate zvârcolirile adâncului provoacă 
frământare la suprafață. Adevărata istorie fiind amestecată în 
tot, istoriograful adevărat se amestecă în tot. 

Omul nu este un cerc cu un singur centru; e o elipsă cu 
două focare: faptele şi ideile. 


Argoul nu este altceva decât un vestiar în care limba, 
urmărind să facă o faptă rea, se travesteşte, îmbrăcând 
cuvinte-măşti şi metafore zdrențuite. 

Şi ajunge, în felul acesta, groaznică. 

Abia mai poate fi recunoscută. Mai e ea, oare, limba 
franceză? lat-o gata să se arate pe scenă, să dea răspuns 
crimei, potrivită tuturor treburilor din  catastiful 
blestemăţiilor. Nu merge, ci şontâcăie, şchiopătând în cârja 
Curţii Minunilor; iar cârja aceasta se poate schimba în 
măciucă; e limba derbedeilor; toate stafiile omeneşti o ajută să 
se îmbrace şi o sulemenesc; se târăşte şi se ridică, aşa cum 
face orice reptilă. E în stare să împlinească toate rolurile, 
şarlatanii o fac  echivocă, otrăvitorii o  înveninează, 
incendiatorii o negresc cu funingine; ucigaşii o boiesc cu roşu. 

Când voi, oameni cum se cade, trageţi cu urechea la uşile 
societății, prindeţi dialogul celor de afară. Auziţi întrebări şi 
răspunsuri. Ascultaţi fără să înțelegeţți un murmur hidos, 
aducând a vorbire omenească, dar mai aproape de urlet decât 
de cuvânt. E argoul. Cuvintele sunt pocite, pecetluite de nu 
ştiu ce bestialitate nemaivăzută. Parcă ar vorbi hidrele. 


Sunt vorbe de neînțeles care vin din întuneric. Scrâşnetele şi 
şoaptele măresc umbra prin enigma lor. E întunecime în 
nenorocire, e şi mai mare întunecime în miezul crimei; beznele 
acestea contopite alcătuiesc argoul. Întuneric în văzduh, 
întuneric în fapte, întuneric în glasuri. Grai înspăimântător de 
broască râioasă; într-un necontenit du-te-vino, ţopăie, se 
târăşte plină de bale şi se mişcă înfiorător într-o ceață cenuşie 
fără margini, plămădită din ploaie, din noapte, din foame, din 
viciu, din minciună, din nedreptate, din goliciune, din 
înecăciune şi din iarnă, în sfârşit e lumina nenorociţilor. 

Fie-ne milă de osândiți! Vai, cine suntem noi, noi înşine? 
Cine sunt eu, care vorbesc? Cine sunteți voi, care mă 
ascultați? De unde venim? Şi este, oare, aşa de sigur că n-am 
săvârşit nicio faptă înainte de-a ne fi născut? Pământul cam 
seamănă cu o temniță. Cine ştie dacă omul nu-i un recidivist 
al justiției divine? 

Priviţi viața de aproape! E făcută astfel, încât se simte 
pretutindeni osânda. 

Eşti ceea ce se cheamă un om fericit? Dar tristeţea e hrana 
ta de toate zilele! Fiecare zi îşi are marea ei suferință sau 
neliniştea ei măruntă. leri tremurai pentru sănătatea cuiva 
drag, azi ţi-e teamă de-a ta; mâine vei avea o grijă bănească, 
poimâine vei înfrunta ocara unui calomniator, răspoimâine vei 
suferi de nenorocirea unui prieten; pe urmă va fi vremea rea, 
se va sparge ceva sau se va pierde; apoi, o plăcere pe care 
conştiinţa şi măduva spinării ţi-o impută; altă dată nu-ţi plac 
treburile publice. Fără să mai punem la socoteală suferințele 
inimii. Şi aşa mai departe. Un nor se risipeşte, altul se adună. 
Abia o zi dintr-o sută dacă e plină de veselie şi de soare. Şi tu 
încă faci parte dintre puţinii oameni fericiți! Cât despre ceilalți, 
asupra lor domneşte o noapte veşnică. 

Singura împărţire a oamenilor rămâne aceasta: luminaţi şi 
întunecați. Singura țintă: să micşorăm numărul întunecaților 
şi să  sporim numărul celorlalți. De aceea strigăm: 
Învăţământ! Ştiinţă! A învăţa pe altul să citească înseamnă să 
aprinzi focul; orice literă silabisită scânteiază. 


De altfel, cine zice lumină nu zice numaidecât bucurie. 
Lumina poate fi izvor de suferință: când e prea multă, arde. 
Flacăra e primejdia aripilor. A arde fără a te opri din zbor, iată 
minunea geniului! 

Când veţi cunoaşte şi când veţi iubi, veți suferi de 
asemenea. Ziua răsare plângând. Luminaţii plâng chiar dacă 
ar plânge numai pentru cei întunecațţi. 


II — Rădăcinile 


Argoul este limba întunecaților. 

În fața acestui dialect plin de enigme, întinat şi răzvrătit 
totodată, cugetătorul se înduioşează până în cele mai 
nebănuite adâncimi ale sufletului, iar sociologul e îndemnat la 
meditaţiile cele mai zguduitoare. Argoul poartă cu el un 
blestem. Fiecare silabă e pecetluită cu semnul unei osândiri. 
Cuvintele limbii poporului apar în argou schimonosite şi 
chircite ca sub fierul roşu al călăului. Unele parcă fumegă 
încă. Adesea, câte o frază pare a fi umărul înfierat al vreunui 
tâlhar, dezgolit fără veste. Ideea aproape că refuză să se lase 
exprimată de aceste cuvinte îmbătrânite în rele. Metafora, în 
argou, este câteodată atât de sfruntată, încât simţi că a stat 
în cătuşe. 

Cu toate acestea, şi tocmai de aceea, ciudata limbă îşi are 
locul ei în marele şi nepărtinitorul cazier, unde stau alături 
paraua ruginită şi medalia de aur, şi care se numeşte 
literatură. Argoul, fie că vrem, fie că nu, îşi are sintaxa şi 
poezia lui. E o limbă. Dacă, după sluţenia anumitor cuvinte, 
se recunoaşte că a fost rumegată de Mandrin'%7, se simte, 
însă, în strălucirea anumitor metonimii, că şi Villon a vorbit-o. 
Mais au sont les neiges d'antan?*5% Este un vers din argou. 
Antan — ante annum -— este un cuvânt din argoul Thunes'% şi 
înseamnă anul trecut, cu un sens mai larg: altădată. Se mai 
putea citi acum treizeci şi cinci de ani, în epoca plecării cetei 
de ocnaşi din 1827, într-una din carcerele din Bicâtre, această 


zicală zgeâriată cu cuiul pe zid de un „rege” din Thunes, 
condamnat la galere: Les debs d'antan trimaient siempre pour 
la pierre du Cobsre. Asta înseamnă: Regii de altădată se 
duceau totdeauna să fie unşi. În mintea acelui „rege”, 
ungerea, încoronarea, era ocna. 

Cuvântul decarade, care exprimă plecarea în galop a unei 
trăsuri grele, este pus pe seama lui Villon, şi vrednic de el. 
Acest cuvânt, care îți sugerează scăpărarea copitelor pe 
caldarâm, rezumă într-o onomatopee magistrală întregul vers 
admirabil al lui La Fontaine: 

Six forts chevaux tiraient au coche:2*9.. 


Din punct de vedere pur literar, puţine studii ar fi mai 
ispititoare şi mai fecunde decât cel al argoului. Este o întreagă 
limbă în limbă, un fel de excrescență bolnăvicioasă, un altoi 
nesănătos care a dat naştere unei vegetații, un parazit, care 
şi-a înfipt rădăcinile în străvechiul trunchi galic şi al cărui 
frunziş sinistru se târâie pe o întreagă parte a limbii. E ceea ce 
am putea nu-mi primul aspect, aspectul vulgar al argoului. 
Dar pentru cei care studiază limba aşa cum trebuie studiată, 
adică aşa cum geologii studiază pământul, argoul apare ca o 
adevărată aluviune. După cum sapi mai mult sau mai puţin 
adânc, găseşti în argou dedesubtul vechii limbi franceze 
populare, provensala, spaniola, o fărâmă de italiană, de 
levantină, adică limba porturilor Mediteranei, engleza şi 
germana, romana, în cele trei varietăți: romano-franceză, 
romano-italiană, şi romano-romană, latină, în sfârşit, basca şi 
celtica. Formaţie profundă şi ciudată. Edificiu subpământean, 
zidit în devălmăşie de toți mizerabilii. Toate rasele blestemate 
şi-au lăsat urma, fiecare suferință a pus o lespede, fiecare 
inimă o pietricică. O mulțime de suflete păcătoase, josnice şi 
răzvrătite, care au străbătut viața şi s-au dus să se mistuie în 
veşnicie, se regăsesc aproape întregi în argou, se pot încă 
desluşi în forma unui cuvânt monstruos. 

Spaniola? Vechiul argou gotic e plin. lată: boffete (palmă), 
care vine de la bofeton; vantane (fereastră) mai târziu 


vanterne, care vine de la vantana; gat (pisică) de la gato; acite 
(ulei), care vine de la aceyte. Italiana? lată: spade (spadă), 
care vine de la spada; carvel (vas plutitor) care vine de la 
caravella. Engleza? lată: bichot (episcop) care vine de la 
bishop; raille (spion), care vine de la rascal, rascalion (pungaş); 
pilche (cutie), care vine de la pilcher (teacă). Germana? lată: 
caleur, Kellner (chelner); hers (stăpânul), de la Herzog (duce). 
Latina? lată: frangir, de la frangere (a sparge); affurer, de la fur 
(a fura); cadene, de la catena (lanţ). Există un cuvânt care 
apare în toate limbile europene cu un fel de putere şi de 
autoritate tainică: cuvântul magnus. Scoţia a făcut din el pe 
mac al ei, care desemnează pe şeful clanului, Mac-Farlane, 
Mac-Callumore, marele Farlane, marele Callumore (e totuşi de 
observat că mac în celtică înseamnă fecior). Argoul a făcut din 
acest cuvânt meck şi mai târziu meg, adică Dumnezeu. În ce 
priveşte basca, iată gahisto, diavolul, care vine de la gaiztoa, 
rău; sorgabon, noapte bună, care vine de la gabon, bună 
seara. Celtica? Iată: blavin, batista, care vine de la blavet, apă 
țâşnitoare; menesa, muiere, care vine de la meinec, plin de 
pietre; barant, râu, de la baranton, fântână; goffeur, lăcătuş, 
de la goff, fierar; gheduza, moartea, care vine de la guenn-du, 
albă-neagră. Voiţi şi istorie? Argoul zice malteze în loc de 
monete, amintind banii vechi de argint care circulau pe 
galerele Maltei. 

În afară de originile filologice arătate mai sus, argoul are 
alte rădăcini, şi mai fireşti, care ies, ca să zicem aşa, din însuşi 
sufletul omului. 

Mai întâi născocirea directă a cuvintelor. Aici e taina 
limbilor. A zugrăvi cu ajutorul cuvintelor care - nu se ştie nici 
cum, nici de ce — au culoarea lor. Acesta e fondul primitiv al 
oricărui limbaj omenesc, ceea ce am putea nu-mi granitul. 
Argoul foieşte de cuvinte de acest fel, cuvinte imediate, create 
în întregime, nu se ştie unde, nici de cine, fără etimologii, fără 
analogii, fără derivate, cuvinte singuratice, barbare, câteodată 
hâde care au uneori o putere ciudată de expresie şi care 
trăiesc. Călăul, le taule; pădurea, le sabri; frica, fuga, taf; 


lacheul, le larbin; generalul, prefectul, ministrul, pharos; 
dracul, le rabouin. Nimic nu este mai ciudat decât aceste 
cuvinte, care în acelaşi timp ascund şi artă. Unele, ca le 
rabouin, sunt în acelaşi timp groteşti şi înspăimântătoare, 
dând o impresie de strâmbătură ciclopeeană. 

În al doilea rând, metafora. Caracteristica unei limbi care 
vrea să spună tot şi să ascundă tot este bogăția de imagini. 
Metafora este o enigmă în care se ascunde hoțul care încearcă 
o lovitură, deținutul care pune la cale o evadare. Niciun grai 
nu este mai metaforic decât argoul. Devisser le coco, a suci 
gâtul; tortiller, a mânca, etre gerbe, a fi judecat; un rat, un hoţ 
de pâine; il lansquine, plouă, veche imagine uluitoare, care-şi 
poartă oarecum data naşterii cu sine, asemănând lungile 
şiruri piezişe ale ploii cu sulițele dese şi aplecate ale lăncierilor 
(lansquenets) şi care cuprinde într-un singur cuvânt 
metonimia populară: il pleut des hallebardes (plouă cu 
baltage, adică cu găleata). Uneori, pe măsură ce argoul trece 
de la prima epocă la a doua, unele cuvinte părăsesc starea 
sălbatică, şi primitivă, luând înțelesul metaforic. Dracul 
încetează de a mai fi le rabouin şi devine le boulanger 
(brutarul), cel care bagă în cuptor. E mai cu haz, dar mai 
puțin măreț; ceva cum ar fi Racine după Corneille, Euripide 
după Eschyl. Anumite fraze argotice, care țin de amândouă 
epocile şi au în acelaşi timp o înfăţişare barbară şi metaforică, 
par nişte fantasmagorii. Les sorgueurs vont solliciler des gails 
a la lune (haimanalele vor fura cai la noapte). Ne trece pe 
dinaintea ochilor ca un pâlc de umbre. Se vede ceva 
nedesluşit. 

În al treilea rând, mai e un mijloc neîngăduit. Argoul 
trăieşte pe seama limbii. Se foloseşte de ea după plac, scoate 
din ea ce-i trebuie, la întâmplare, şi se mărgineşte adesea, 
când se iveşte nevoia, s-o strice în pripă şi brutal. Câteodată, 
din cuvinte zilnice, pocite şi amestecate cu altele în adevăr 
argotice, născocesc zicale pitoreşti în care se simte împletirea 
creației directe cu metafora: Le cab jaspine, je marronne que la 
roulotte de Pantin trime dans le sabri (câinele latră, cred că 


trece prin pădure diligența de Paris). Le dab est sinve, la 
dabuge est merloussiere, la fee est bative (burghezul e nerod, 
burghezia e şireată, fata e nostimă). De cele mai multe ori, ca 
să nu-i amăgească pe ascultători, argoul se mărgineşte să 
adauge tuturor cuvintelor limbii, fără deosebire, un fel de 
coadă mârşavă, o terminațţie în aile, în orgue, în iergue sau în 
uche. Astfel, Vouziergue trovaille bonorgue ce gigotmuche? — 
adică Trovezvous ce gigot bon? (Îţi pare bună friptura asta?) 
Fraza aceasta a adresat-o Cartouche unui temnicer ca să afle 
dacă suma de bani propusă în schimbul evadării îi convenea. 
Tot aşa terminația în mar, adăugată de curând. 

Argoul fiind graiul stricăciunii se alterează repede. De altfel, 
căutând mereu să se ferească, îndată ce se simte înțeles, se 
preschimbă. Spre deosebire de orice altă buruiană, lumina 
zilei îl ucide. Aşa că e neîncetat pe cale de descompunere şi 
recompunere, proces petrecut pe întuneric şi în grabă. 
Străbate în zece ani un drum mai lung decât cel parcurs de 
limbă în zece secole. Astfel le larton (pâinea) devine le lartif; le 
guil (calul) devine le gave; la fertanche (paiele) - la fertille; le 
momignard (băiatul) — le momacque; — les figues (ţoalele) — les 
frusques; la chique (biserica) — l'egrugeoir, le colabre (gâtul) — le 
colas. Dracul este mai întâi gahisto, apoi le rabouin, după 
aceea le boulanger (brutarul); le pretre (preotul) este la 
ratichon, apoi le sanglier (mistrețul); le poignard (pumnalul) 
este le vingt-deux (douăzeci şi doi), pe urmă le surin (mărul 
nealtoit) şi apoi le lingre (cuțitul); poliţiştii se numesc railles, 
apoi roussins, după aceea rousses (roşcaţi), pe urmă 
marchands de lacets (negustori de şireturi), pe urmă coqueurs 
(delatori), în sfârşit cognes (bătăuşii), călăul este le taule, apoi 
Charlot, pe urmă l'atigeur (cel care te stâlceşte); după aceea le 
becquillard (cel cu cârje). În secolul al XVII-lea, a se bate se 
zicea se donner du tabac (a trage tutun), în secolul al XIX-lea 
însă se chiquer la queule (a-şi muta fălcile). Între aceste două 
extreme s-au perindat alte douăzeci de zicale. Lui Lacenaire i 
s-ar părea că vechea noastră cunoştinţă, Cartouche, vorbeşte 


ebraica. Toate cuvintele acestei limbi sunt într-o veşnică 
goană, ca şi oamenii care le rostesc. 

Cu toate acestea, din când în când şi chiar din cauza 
acestei mişcări, vechiul argou iese din nou la iveală şi se 
înnoieşte. Îşi are reşedinţele sale unde se menţine. Cartierul 
Temple păstra argoul secolului al XVII-lea; Bicâtre, când era 
închisoare, păstra argoul din Thunes. Se mai putea auzi 
terminația anche, a bătrânilor din Thunes. Boyanches-tu (bois- 
tu? — bei?), il croyanche [il croit — crede). Totuşi mişcarea 
neîntreruptă rămâne legea lui. 

Dacă filosoful ajunge să ţină pe loc o clipă această limbă 
care se evaporă fără încetare, pentru a o observa, el cade în 
meditații dureroase, dar şi folositoare. Niciun studiu nu este 
mai bogat în rezultate şi în învățăminte. Nu există metaforă, 
etimologie a argoului, care să nu cuprindă o lecţie. Printre 
asemenea oameni, battre (a bate) înseamnă feindre (a se 
preface); puterea lor este şiretenia. 

Pentru ei, ideea de om nu se desparte de aceea de umbră. 
Noaptea se zice sorgue; om - orgue. Omul este un derivat al 
Nopții. 

S-au obişnuit să privească societatea ca un mediu care îi 
ucide, ca o forță de neînlăturat, şi vorbesc despre libertatea lor 
ca despre sănătate. Un om arestat este un om bolnav, unul 
osândit este un mort. 

Ceea ce este mai groaznic pentru cei întemnițați, între patru 
pereţi de piatră e un fel de castitate îngheţată; el numeşte 
carcera castus. În acest loc funebru, viața de dincolo de ziduri 
apare totdeauna sub cea mai veselă înfăţişare. Prizonierul are 
lanţuri la picioare; credeţi poate că el se gândeşte că omul 
umblă cu picioarele? Nu, el crede că omul dansează cu 
picioarele; astfel, când ajunge să-şi taie cu ferăstrăul lanţurile, 
cea dintâi idee a lui este că de acum poate dansa, şi numeşte 
ferestrăul bastringue (cârciumă). Un nume este un centru, 
asimilaţie profundă. Banditul are două capete, unul 
cumpăneşte faptele şi toată viaţa îl conduce, iar altul îl are pe 
umeri în ziua morții, capul care îl învață cum să moară îl 


numeşte la sorbonne (sorbona), iar capul care ispăşeşte - la 
tronche (buturuga). Când un om nu mai are decât zdrenţe pe 
trup şi vicii în suflet, când a ajuns la amândouă degradările, 
materială şi morală, pe care le exprimă cu un singur cuvânt: 
gueux (golan), e copt pentru crimă; este ca un jungher ascuţit 
cum trebuie; are două tăişuri: suferința şi răutatea; aşa că în 
argou nu se zice un golan, ci un reguise (dat la ascuţit). Ce 
este puşcăria? Un rug blestemat, un iad. Condamnatul se 
numeşte un fagot (buştean). În sfârşit, cum numesc 
răufăcătorii ocna? Le college (colegiu). Un întreg sistem 
penitenciar poate ieşi din acest singur cuvânt. 

Hoţul are şi el carnea lui de tun, ceea ce-i poate fura oricine, 
dumneavoastră, eu, orice trecător: le pantre (Pan - lumea 
întreagă). 

Vrea cineva să ştie unde au încolțit cele mai multe cântece 
de ocnă, acele refrene numite în vocabular special lirlonfa? 
Ascultaţi: 

Châteletul din Paris avea o pivniță cuprinzătoare. Această 
pivniță era la doi-trei metri sub nivelul Senei. N-avea nici 
fereastră, nici ventilaţie, o singură deschizătură: uşa; oamenii 
puteau să intre în ea, dar nu şi aerul. Această pivniţă avea 
drept tavan o boltă de piatră, şi drept pardoseală o palmă de 
noroi. Fusese pietruită cu lespezi, dar, din pricina infiltrării 
apelor, lespezile crăpaseră şi se fărâmițaseră. La o înălțime de 
doi-trei metri de la pământ, o grindă lungă, masivă străbătea 
această subterană dintr-o parte în alta; din loc în loc atârnau 
de grindă lanţuri de câte un metru lungime, la capătul cărora 
se aflau zgărzile de fier pentru osândiți. În această pivniță 
erau băgaţi condamnații la galere înainte de a-i porni la 
Toulon. Erau împinşi sub grinda aceea, unde îi aştepta pe 
fiecare în întuneric zgarda de osândit. Lanţurile, ca nişte braţe 
spânzurate, iar zgărzile ca nişte mâini deschise, îi apucau pe 
aceşti nenorociți de gât. Erau legaţi şi părăsiți acolo. Lanţul 
fiind prea scurt, ei nu se puteau culca. Rămâneau nemişcați 
în această pivniță, în noapte, sub grindă, aproape spânzurați, 
siliți la sforțări nemaiauzite ca să ajungă la pâine şi la ulciorul 


de apă, cu bolta pe creştet, cu noroiul până peste glezne, cu 
excrementele scurgându-li-se pe pulpe, rupţi de oboseală, 
îndoindu-se de mijloc şi de genunchi, agățându-se cu mâinile 
de lanţ ca să se odihnească, neputând dormi decât în picioare 
şi trezindu-se în fiecare clipă din pricina cătuşelor care îi 
strângeau de gât; unii nu se mai deşteptau deloc. Ca să 
mănânce, îşi ridicau pâinea care li se arunca în noroi cu 
călcâiul unui picior de-a lungul fluierului celuilalt, până la 
mâini. Cât timp erau părăsiți aşa? O lună, două, câteodată 
chiar şase; unul a rămas un an întreg. Era sala de aşteptare a 
galerelor. Oamenii erau aruncaţi acolo chiar pentru un iepure 
furat regelui. Dar ce făceau ei în acest iad-mormânt? Ceea ce 
se poate face într-un mormânt: trăgeau să moară; şi ceea ce se 
poate face în iad: cântau. Când nu mai e nicio nădejde, 
cântecul rămâne. În apele Maltei, când se apropia câte o 
galeră, se auzea cântecul înainte de plescăitul lopeţilor. Bietul 
braconier Survincent, care trecuse prin pivnița-închisoare de 
la Châtelet zicea: „Numai râmele m-au ţinut în viață”. 
Inutilitate a poeziei. La ce foloseşte râma? În această pivniță s- 
au născut aproape toate cântecele în argou. Din această 
temniță a Marelui Châtelet din Paris iese melancolicul refren 
al galerei lui Montgomery: Timaloumisaine, timaloumison. Cele 
mai multe din aceste cântece sunt jalnice; câteva sunt vesele, 
unul e duios: 
Acilea este teatrul 
Micului săgetător2*. 


Este vorba de Zeul-arcaş, de Cupidon. Orice aţi face, nu veți 
nimici acest veşnic imbold al inimii omeneşti: iubirea. 

Lumea aceasta sumbră ştie să păstreze secretul. Secretul 
este bunul tuturor. Secretul pentru aceşti nenorociţi e 
unitatea care slujeşte de temelie unirii. A da în vileag secretul 
înseamnă a smulge fiecărui membru al acestei sălbatice 
comunități ceva din ea însăşi. A denunța, în energica limbă 
argotică, se zice: manger le morceau (a mânca bucata). Ca şi 


cum denunţătorul ar trage pentru el câte puţin din seva 
tuturor şi s-ar hrăni cu o bucată din carnea fiecăruia. 

Cum se zice a primi o palmă? Metafora banală răspunde: 
C'est voir trente-six chandelles'*2. (a vedea stele verzi). Dar 
argoul intervine şi schimbă chandelle în camouffle. Limbajul 
obişnuit dă acelaşi înțeles cuvintelor soufflet (palmă) şi 
camouflet (înjosire). Astfel, printr-un fel da pătrundere de jos 
în sus, metafora, această traiectorie incalculabilă, ajută să se 
urce din grotă la academie; iar Poulailler zicând: „Îmi aprind 
lumânarea”, adică: „Mă mănâncă palma”, îndeamnă pe 
Voltaire să scrie: „Langleviel La Baumelle merită o sută de 
lumânări ”, adică o sută de scatoalce. 

Răscolind argoul descoperi la fiecare pas un lucru nou. 
Studiile şi aprofundarea acestui ciudat grai duc la punctul 
necunoscut de întretăiere al societății legale cu societatea 
blestemată. 

Argoul e cuvântul care a ajuns ocnaş. 

Te cuprinde spaima când te gândeşti că sufletul omului 
poate fi împins atât de jos, poate fi târât şi legat fedeleş de 
întunecatele puteri ale fatalității şi înlănțuit prin nu se ştie ce 
verigi, în această prăpastie! 

O, sărmană minte a celor oropsiți! 

Vai! Nimeni nu va sări în ajutorul sufletului omenesc în 
această beznă? Soarta lui este oare să aştepte în veci de veci 
gândul eliberator, uriaşul călăreț al pegaşilor şi al cailor 
năzdrăvani, să aştepte într-una pe luptătorul strălucitor, care 
coboară înaripat din înaltul cerului, pe cavalerul însorit al 
viitorului? Va chema zadarnic în ajutor sulița de lumină a 
idealului? E osândit să asculte cum se ridică blestemul 
înspăimântător, în noaptea de genuni a Răului şi să întrevadă 
din ce în ce mai aproape, în mocirla hâdă, acel chip încruntat, 
draconic, fălcile băloase şi acea unduire şerpuitoare de gheare, 
de umflături şi de inele? Va rămâne sufletul acesta mereu aici, 
mereu fără lumină, fără nădejde, pradă acelei apropieri 
înfricoşătoare, adulmecat din umbră de un monstru, dârdâind 
de frică, cu părul vâlvoi, frângându-şi mâinile, pe veşnicie 


înlănţuit de stânca nopţii, tristă Andromedă'*** albă şi goală 
în întuneric. 


III — Argoul care plânge şi argoul care 
râde 


Aşa după cum se vede, întregul argou, argoul de acum 
patru sute de ani ca şi argoul de astăzi, e îmbibat de un 
întunecat înțeles simbolic, care dă tuturor cuvintelor când o 
înfăţişare jalnică, când una amenințătoare. Se simte la fiecare 
pas vechea tristețe sălbatică a acelor cerşetori ai Curții 
Minunilor, care îşi încercau norocul la jocuri de cărți 
cunoscute numai de ei, dintre care câteva ni s-au păstrat. 
Optul de treflă, de pildă, înfățişa un copac mare având opt 
uriaşe foi de trifoi, un fel de întrupare fantastică a pădurii. La 
rădăcina copacului se vedea un foc, la care trei iepuri frigeau 
un vânător la frigare, iar în fund pe un alt foc, era o oală 
fumegândă, din care ieşea capul ogarului. Nimic mai înfiorător 
decât asemenea răzbunări pictate pe cărțile de joc, în fața 
rugurilor unde erau fripți contrabandiştii şi a cazanului unde 
fierbeau falsificatorii de bani. Felurite forme pe care le lua 
gândirea în regatul argoului, cântecul însuşi, gluma şi 
amenințarea, toate aveau acest caracter neputincios şi frânt. 
Toate aceste cântece, dintre care unele au fost culese, erau 
umile şi tânguitoare până la lacrimi. Hoţul e numit bietul hoț 
şi e totdeauna iepurele care se ascunde, şoarecele care fuge, 
pasărea care zboară. Abia cere ce-i trebuie, se mărgineşte să 
suspine, unul din gemetele lui a ajuns până la noi: „Je 
n'entrave que le dail comment meck, le daron des orgues, peut 
atiger se mâmes et ses momignarăds et les locher criblant sans 
&tre agite lui-meme***”. Oropsitul, ori de câte ori are răgaz să 
gândească, se face mic în fața legii şi plăpând față de societate, 
se face una cu pământul, roagă, imploră îndurare, pentru că 
se ştie nevinovat. 


Către mijlocul veacului trecut s-a produs o schimbare. 
Cântecele de închisori, refrenele hoţeşti căpătară, ca să zicem 
aşa, o îndrăzneală obraznică şi plină de veselie. Tânguitorul 
malure fu înlocuit cu larifla. În mai toate cântecele de galeră, 
de temniță şi de ocnă din veacul al XVIII-lea se află o veselie 
drăcească şi stranie. Răsună în ele acest refren strident şi 
săltăreț, luminat parcă de o strălucire fosforescentă, care pare 
cântat în pădure de fluierul unui spiriduş: 

Mirlabibi surlababo. 

Mirliton ribonribette 

Surlababi mirlababo 

Mirliton ribonribo. 


Aşa se cânta, în timp ce un om era strâns de gât într-o 
pivniță sau într-un desiş de pădure. 

E un semn îngrijorător, de boală. În veacul al XVIII-lea 
vechea melancolie a acestei categorii omeneşti posomorâte se 
risipeşte; ea începe să râdă. Îşi bate joc de marele barosan, 
adică de rege. Ludovic al XV-lea, de pildă, regele Franţei, e 
numit marchizul-paiaţă. Hoţii sunt în această epocă aproape 
veseli. Din inima acestor oropsiţi iese un fel de lumină, ca şi 
cum conştiinţa li s-ar fi uşurat. Aceste biete triburi ale 
întunericului nu au numai îndrăzneala disperată a faptelor, o 
au şi pe aceea nepăsătoare a gândului. Semn că-şi pierd 
sentimentul criminalității lor, simțind un sprijin nelămurit 
până şi printre gânditori şi visători. Semn că furtul şi jaful 
încep să se strecoare în doctrine şi sofisme, aşa că urâțenia li 
se împuţinează oarecum, trecând-o în mare măsură asupra 
sofismelor şi a doctrinelor. Semn, în sfârşit, dacă nu intervine 
o întorsătură neaşteptată, că ceva miraculos va izbucni în 
curând. 

Să ne oprim o clipă. Pe cine acuzăm în rândurile de mai 
sus? Secolul al XVIII-lea? Filosofia lui? Bineînţeles că nu. 
Opera secolului al XVIII-lea este sănătoasă şi folositoare. În 
cuprinsul lui sunt patru sfinte legiuni: enciclopediştii cu 
Diderot în frunte, fiziocraţii cu Turgot'*%, filosofii cu Voltaire 


şi utopiştii cu Rousseau. Lor le datorăm nemăsurata înaintare 
spre lumină a umanităţii. Sunt cele patru avangărzi ale 
neamului omenesc în mers spre cele patru puncte cardinale 
ale progresului. Diderot spre frumos, Turgot spre util, Voltaire 
spre adevăr şi Rousseau spre dreptate. Dar alături de filosofi şi 
mai jos decât ei, se află sofiştii, ca nişte bălării otrăvitoare 
amestecate în vegetația sănătoasă, cucută într-o pădure 
virgină. În timp ce călăul ardea pe treptele palatului de justiție 
marile cărți liberatoare ale veacului, scriitori azi uitaţi 
tipăreau, cu învoirea regelui, fel de fel de scrieri cu o ciudată 
putere de descompunere, pe care nenorociţii le citeau pe 
nerăsuflate. Un amănunt ciudat: unele din aceste publicații, 
patronate adeseori de un principe, se regăsesc în Biblioteca 
secretă. Faptele acestea, adânci dar neştiute, treceau fără să 
fie luate în seamă. Primejdia izvorăşte câteodată din 
necunoaşterea ei. E necunoscută fiindcă e subterană. Dintre 
toți aceşti scriitori cel care a săpat poate cea mai nesănătoasă 
galerie în sufletul mulțimilor este Restif de la Bretonne**. 
Această frământare, a Europei întregi, făcu în Germania, 
ravagii mai mari decât oriunde. În Germania, într-o anumită 
perioadă, pe care Schiller o rezumă în frumoasa lui dramă 
Hoţii, furtul şi jaful se ridicau împotriva proprietăţii şi muncii, 
îşi însuşeau anumite idei de bază, adevărate la prima vedere, 
şi false la o cercetare mai adâncă, juste în aparenţă, absurde 
în realitate, se înfăşurau în aceste idei, se pierdeau aşa-zicând 
în ele, îşi dădeau un nume abstract, treceau în starea de teorie 
şi circulau astfel printre oamenii muncitori, obidiți şi cinstiți, 
fără ştirea  chimiştilor  neprevăzători care  pregătiseră 
amestecul, fără voia mulțimilor care îl primeau. Ori de câte ori 
se petrece un asemenea fapt, urmările sunt îngrijorătoare. 
Suferința zămisleşte mânia, în timp ce lumea bogată nu vrea 
să vadă, sau doarme, ceea ce e totuna cu a închide ochii; ura 
lumii nenorocite îşi aprinde facla de la câte un suflet amărât 
sau strâmb, care visează într-un colț şi apoi începe să 
cerceteze societatea. Înfiorător lucru e ura care iscodeşte! 


Astfel se dezlănţuie, când le vin în ajutor vremuri 
nenorocite, acele înspăimântătoare cutremure care odinioară 
se numeau jacherii, față de care frământările politice sunt 
jocuri de copii; acele frământări nu mai sunt lupta obiditului 
împotriva  asupritorului, ci răscoala sărăciei împotriva 
bunului trai. Şi totul se prăbuşeşte. 

Răscoalele ţărăneşti sunt cutremure ale poporului. 
Revoluţia franceză, această faptă uriaşă şi cinstită, a pus 
capăt primejdiei de neînlăturat care ar fi putut să amenințe 
aproape întreaga Europă la sfârşitul secolului al XVIII-lea. 

Revoluția franceză, care nu-i decât un ideal înarmat cu 
sabie, se ridică şi, cu aceeaşi bruscă mişcare, închide uşa 
răului şi o deschide pe a binelui. 

Ea dezleagă problema, consfințeşte adevărul, împrăştie 
duhoarea, însănătoşeşte veacul, încoronează poporul. 

Se poate zice că a creat omul a doua oară, dându-i un al 
doilea suflet: dreptul. 

Secolul al XIX-lea moşteneşte opera revoluţiei şi se bucură 
de ea, iar azi catastrofa socială de care am vorbit mai sus a 
devenit pur şi simplu cu neputinţă. E orb cine o priveşte! E 
netot cel care se teme de ea! Revoluţia a fost vaccinul 
răscoalelor ţărăneşti. 

Mulțumită revoluţiei, condiţiile sociale s-au schimbat. 
Sângele nostru a fost curăţit de bolile feudale şi monarhice. 
Nicio urmă de ev mediu nu se mai află în Constituţia noastră. 
A trecut vremea când înspăimântătoarele furnicare de 
dedesubt izbucneau, când se simțea sub tălpi goana nevăzută 
a unui zgomot surd, când apăreau la suprafața civilizației un 
fel de muşuroaie de cârtițe, când pământul crăpa, când bolțile 
peşterilor se deschideau şi când se vedeau ieşind deodată din 
pământ capete monstruoase. 

Simţul revoluţionar e un simţ moral. Înrădăcinându-se 
sentimentul dreptului, se dezvoltă sentimentul datoriei. După 
minunata definiție a lui Robespierre, legea tuturor e libertatea, 
care se sfârşeşte acolo unde începe libertatea altuia. De la 89, 
poporul întreg creşte în fiecare ins care se ridică; oricare om 


sărac câştigând un drept îşi are raza lui de lumină, orice 
ghiorăie-maţe simte că întruchipează demnitatea Franţei; 
mândria cetățeanului e o armură a sufletului lui; cine e liber e 
cinstit, cine votează domneşte. lată cum se explică 
incoruptibilitatea, stingerea poftelor urâte, ochii plecaţi eroic 
în fața ispitelor, însănătoşirea revoluţionară e limpede în zilele 
de dezrobire — 14 iulie, 10 august — când nu mai există pleavă. 
Cel dintâi strigăt al mulțimilor luminate şi tot mai numeroase 
este: moarte hoţilor! Progresul e un om onest; idealul şi 
absolutul nu se îndeletnicesc cu şterpeleala. Ce oameni 
însoțeau furgoanele care în 1848 duceau bogăţiile din Tuilerii? 
Adunătorii de zdrenţe din cartierul Saint-Antoine. Zdrenţele 
au păzit visteria. Virtutea le-a dat acestor golani măreție. În 
acele furgoane, în cuferele abia închise, unele chiar crăpate, se 
afla, printre scrinurile care străluceau de-ţi luau ochii, însăşi 
vechea coroană a Franţei, bătută în diamante, înstelată cu 
marele rubin al regalității şi cu diamantul uriaş în valoare de 
treizeci de milioane. Golanii păzeau, desculți, această 
comoară. 

Aşadar, nu vor mai fi răscoale ţărăneşti. Mi se rupe inima 
de politicienii dibaci. Vechea teamă şi-a făcut ultimul efect şi 
de azi înainte nu va mai putea fi întrebuințată în politică. 
Marele resort al spectrului roşu s-a stricat. Toată lumea o ştie. 
Sperietoarea nu mai sperie. Păsările s-au obişnuit cu parul 
îmbrăcat în zdrențe, vrăbiile se aşază în vârful lui, iar 
burghezii râd. 


IV — Cele două datorii: a veghea şi a spera 


Aşadar, a dispărut orice primejdie socială? Bineînţeles că 
nu. S-a sfârşit cu răscoalele ţărăneşti. Societatea poate fi 
liniştită dinspre partea asta, sângele nu i se va mai ridica la 
cap; dar trebuie să se îngrijească de felul cum respiră. Nu mai 
are de ce să se teamă de apoplexie, dar oftica e la un pas. 
Oftica societăţii se numeşte mizerie. 


Moartea vine uneori ca un trăsnet, dar te şi poate roade 
treptat, încetul cu încetul. Să nu obosim niciodată spunând că 
a ne gândi, înainte de toate, la mulțimile dezmoştenite şi 
îndurerate, a le uşura, a le primeni aerul, a le lumina, a le 
iubi, a le lărgi orizontul până la măreție, a le împărtăşi 
învăţătura sub toate formele, a le da pilda muncii, niciodată 
pe aceea a trândăviei, a micşora greutatea sarcinii fiecăruia 
întărind ideea scopului comun, a mărgini sărăcia fără a 
înlătura bogăţia, a crea necuprinse câmpuri de activitate 
publică şi populară, a avea ca Briareu'%*7 o sută de mâini 
întinse în toate părțile celor obidiți şi slabi, a întrebuința 
puterea colectivă în vederea marii datorii de a deschide ateliere 
de muncă pentru toate braţele, şcoli pentru toate aptitudinile 
şi laboratoare pentru toate mințile, a urca salariile, a micşora 
truda, a cumpăni activul şi pasivul, cu alte cuvinte a potrivi 
satisfacerea după sforțare şi îndestularea după nevoie, într-un 
cuvânt, a pune orânduirea socială să răspândească, în folosul 
celor ce suferă şi a celor neştiutori, mai multă lumină şi mai 
multă bunăstare, înseamnă, să nu uite sufletele generoase, 
cea dintâi dintre datoriile frățeşti, şi înseamnă, s-o ştie inimile 
egoiste, cea dintâi dintre necesitățile politice. 

Şi acestea toate, trebuie s-o spunem, nu sunt mai mult 
decât un început. Munca nu poate să fie o lege, fără să fie un 
drept. lată adevărata problemă. 

Nu stăruim, fiindcă nu este locul. 

Dacă natura se numeşte providență, societatea trebuie să 
se numească prevedere. 

Creşterea intelectuală şi morală nu este mai puţin necesară 
decât bunăstarea materială. A şti este o nevoie vitală, a gândi 
este o necesitate, adevărul este hrană ca şi pâinea. O minte 
nehrănită cu ştiinţă şi cu înțelepciune slăbeşte. Să ne fie milă 
de mințile înfometate cum ne e milă de trupurile nehrănite. 
Dacă există ceva mai sfâşietor decât un trup care se 
prăpădeşte de lipsă de pâine, e un suflet care se stinge din 
lipsă de lumină. 


Progresul întreg se îndreaptă către rezolvarea acestei 
probleme. Într-o bună zi lumea va rămâne uimită. Odată cu 
ridicarea neamului omenesc straturile adânci vor ieşi în chip 
firesc din zona deznădejdii. Ştergerea mizeriei se va realiza 
printr-o simplă ridicare de nivel. 

Am greşi dacă ne-am îndoi de puterea acestei soluții 
binecuvântate. 

Trecutul, recunoaştem, e încă foarte puternic în ceasul de 
față. Se întremează din nou. Această reîntinerire a unui 
cadavru e surprinzătoare. lată-l că umblă de colo-colo. Pare a 
fi un învingător; mortul acesta, un cuceritor. Soseşte cu 
şleahta lui, cu superstițiile, cu sabia lui, cu despotismul şi 
steagul lui; ignoranța; de câtva timp încoace a câştigat zece 
bătălii. Înaintează, ameninţă, se veseleşte, e la porţile cetăţii. 
Cât despre noi, să nu deznădăjduim. Să vindem câmpul unde 
Hannibal şi-a instalat tabăra. 

Nouă, care credem, de ce ne poate fi teamă? 

Ideile noastre nu se mai întorc, aşa cum nu se mai întorc 
apele fluviilor. 

lar cei care resping viitorul să se gândească bine. Spunând 
nu progresului, ei nu condamnă viitorul, ci se osândesc pe ei 
înşişi. Îşi dau singuri o boală grea; se inoculează cu trecutul. 
Nu există decât un fel de a respinge ziua de mâine: a muri. 

Noi vrem să vină cât mai târziu cu putință moartea 
trupului, niciodată cea a sufletului. 

Da, enigma îşi va spune cuvântul, sfinxul va vorbi, 
problema va fi rezolvată. Da, poporul pe care veacul al XVIII- 
lea l-a schițat, va fi desăvârşit de al XIX-lea. Numai un idiot s- 
ar putea îndoi de asta. Naşterea aşteptată, naşterea 
apropiată, a bunăstării universale e un fapt neînlăturat. 

Forțe obşteşti uriaşe hotărăsc faptele oamenilor şi le aduc 
pe toate într-un timp anumit la starea lor logică, adică la 
echilibru, la dreptate. Omenirea naşte o putere alcătuită din 
pământ şi cer, această putere o cârmuieşte; această forță e 
făcătoare de minuni; creează tot atât de lesne marile 
evenimente ca şi minunatul deznodământ al lor. Ajutată de 


ştiinţă, care vine de la om, şi de întâmplări, care vin din altă 
parte, nu se teme de contradicţiile ce se ivesc în punerea 
problemelor care par celor mulți cu neputinţă de rezolvat. 
Această forță tot atât de pricepută să pună la cale 
descoperirea unei soluții din ciocnirea ideilor, ca şi o 
învăţătură din ciocnirea faptelor, şi ne putem aştepta la orice 
de la această tainică putere a progresului, care, într-o bună zi, 
pune față-n față răsăritul şi apusul într-un mormânt, 
făcându-i pe imamii'*% mahomedani să stea de vorbă cu 
Bonaparte înăuntrul marii piramide. 

Până atunci, niciun popas, nicio şovăială, nicio oprire în 
măreața mergere-înainte a minților. Filosofia socială e în 
esență ştiinţă şi pace. Ea are ca scop şi trebuie să aibă ca 
rezultat să facă să înceteze  vrăjmăşiile, studiind 
antagonismele societății. Cercetează, pătrunde, analizează, 
apoi reuşeşte. Procedează pe cale de reducere, gonind ura de 
pretutindeni. 

S-a văzut de multe ori ca o societate să se prăbuşească sub 
furtuna care se stârneşte asupra oamenilor; istoria e plină de 
naufragii de popoare şi imperii: într-o bună zi, uraganul 
necunoscut, vine şi ia cu el moravuri, legi, religii. Civilizaţia 
Indiei, a Chaldeii, a Persiei, a Asiriei, a Egiptului au dispărut 
una după alta. De ce? Nu ştim. Care sunt cauzele acestor 
dezastre? Nu le cunoaştem. Aceste societăți ar fi putut fi 
salvate? Au pierit din pricina lor însele? S-au încăpățânat în 
cine ştie ce viciu fatal care le-a dat pierzării? Câtă sinucidere 
se cuprinde în această moarte groaznică a unei naţiuni, a unei 
rase? lată întrebări fără răspuns. Întunericul acoperă 
civilizațiile osândite. Intrase apa în ele din toate părțile fiindcă 
se scufundaseră; nu putem spune nimic mai mult; şi cu un fel 
de spaimă privim în fundul acelei mări care se cheamă 
trecutul, peste talazurile uriaşe, veacurile, imense corăbii, 
Babilon, Ninive, Tars, Teba, Roma, cum se scufundă sub 
suflarea groaznică a tuturor viitorilor întunecimii. Întunecimi 
acolo, lumină însă aici. Nu cunoaştem bolile civilizaţiilor 
străvechi, cunoaştem însă beteşugurile civilizației noastre. 


Avem dreptul de a arunca lumina asupra ei; îi contemplăm 
frumusețile şi îi dezgolim urâţeniile. Pătrundem acolo unde o 
doare şi o dată ce am dat de suferință, cunoaşterea cauzei 
duce la descoperirea leacului. Civilizaţia noastră, creaţie a 
douăzeci de veacuri, e în acelaşi timp un monstru şi o minune; 
merită truda de a fi salvată. Şi va fi. E mare lucru a o uşura; a 
o lumina; e şi mai mult. Toate cercetările filosofiei sociale 
moderne trebuie să se întâlnească în acest scop. Gânditorul de 
azi are marea datorie de a-şi apleca urechea pe inima 
civilizației. 

Mai spunem o dată: ascultarea inimii ei îți dă curaj; şi e 
vremea să sfârşim aceste câteva pagini, antract arid al unei 
dureroase drame, stăruind asupra încrederii cu care privim 
viitorul. 

Dincolo de moralitatea socială, se simte nemurirea omenirii. 
Dacă se ivesc ici şi colo urâte răni şi pecingini, ca nişte cratere 
şi arsuri de pucioasă făcute de un vulcan care izbucneşte şi îşi 
aruncă puroiul, nu înseamnă că piere însuşi globul 
pământesc. Bolile poporului nu omoară omul. 

Şi totuşi, cei care îşi fac observaţiile lor asupra clinicii 
sociale mai dau uneori din cap a îndoială. Cei mai puternici şi 
cei mai duioşi, cei mai raţionali dintre oameni au ceasurile lor 
de slăbiciune. 

Veni-va oare viitorul? Aproape că am putea să ne punem 
această întrebare, când vedem în jurul nostru atâta beznă 
înfiorătoare. Cruntă înfruntare a egoiştilor cu nenorociţii. 
Partea celor egoişti sunt prejudecățile, creşterea în neştiința 
despre lume a odraslelor bogate, pofta care amețeşte ca o 
beţie, un prisos de belşug care zăpăceşte, teama de a suferi, 
care la câţiva merge până la scârba față de cei ce suferă, 
plăcerea neînduplecată, eul atât de umflat încât înăbuşă 
sufletul; iar oropsiților le e lăsată foamea, pizma, ura de a 
vedea pe ceilalți cum huzuresc, adâncul zbucium al 
instinctelor omeneşti către îndestulare, negura care năpădeşte 
inimile, tristețea, nevoia, fatalitatea, neştiința simplă şi 
impură. 


Va trebui, totuşi, să continuăm a ridica ochii la cer? 
Punctul luminos pe care-l zărim acolo sus nu se va stinge? E 
îngrozitor să vezi idealul pierdut astfel în adâncimi, singuratic, 
abia întrezărit, strălucitor, dar înconjurat de toate acele 
uriaşe amenințări negre, îngrămădite monstruos în jurul lui; 
şi cu toate acestea, nu e mai primejduit ca o stea între fălcile 
norilor. 


CARTEA A OPTA 
ÎNCÂNTĂRI ŞI DEZNĂDEJDI 
I — În plină lumină 


Cititorul a înţeles că Eponine, recunoscând prin grilaj pe 
locuitoarea din strada Plumet, unde o trimisese Magnon, îi 
îndepărtase mai întâi pe bandiți, pe urmă îi slujise drept 
călăuză lui Marius, care, după câteva zile de extaz în fața 
grilajului, târât de puterea care împinge fierul către magnet şi 
pe îndrăgostit către pietrele din care e zidită casa iubitei, 
intrase în sfârşit în grădina Cosettei, ca Romeo în grădina 
Juliettei. Îi venise mult mai uşor decât lui Romeo; Romeo 
fusese nevoit să sară un zid, pe când Marius n-a trebuit decât 
să dea puţin la o parte un drug al grilajului slăbit, care se 
mişca în alveola lui ruginită ca dinții unui moşneag, aşa că 
trecu lesne. 

Cum nu era niciodată nimeni pe stradă, iar Marius nu intra 
în grădină decât noaptea, nu era primejdie să fie văzut. 

Din acel ceas binecuvântat şi sfânt, în care o sărutare logodi 
aceste două suflete, Marius veni aci în fiecare seară. Dacă în 
acel ceas al vieţii ei, Cosette s-ar fi îndrăgostit de un bărbat 
necinstit şi desfrânat, ar fi fost pierdută; sunt pe lume 
asemenea firi, generoase, care uită de ele însele; Cosette era 
dintre acestea. Una din însuşirile minunate ale femeii e aceea 


de a se dărui. Dragostea, când atinge înălțimea la care devine 
atotstăpânitoare, se însoţeşte cu un fel de sfântă orbire a 
pudoarei. Dar câte primejdii vă pândesc, o, suflete neprihănite! 
Adesea ne daţi sufletul vostru iar noi luăm numai trupul. 
Sufletul vă rămâne şi îl priviți în taină, fremătând. lubirea nu 
se opreşte la jumătate drum: sau te pierde, sau te mântuie. 
Întreaga soartă omenească e cuprinsă în această dilemă care 
înseamnă mântuire sau pierzanie şi pe care nicio fatalitate n-o 
pune mai neînduplecat decât iubirea. Iubirea e viața sau e 
moartea. Leagăn, dar şi sicriu... Aceeaşi simțire spune da şi 
nu în inima omenească. Din tot ceea ce a făcut Dumnezeu, 
inima omenească răspândeşte cea mai mare lumină şi, vai! cel 
mai adânc întuneric. 

Dar Dumnezeu a vrut ca iubirea peste care a dat Cosette să 
fie o iubire mântuitoare. 

Atât cât ţinu luna mai a anului 1832, în fiecare noapte, în 
grădina sălbatică, sub un desiş din zi în zi mai îmbătător, 
veniră două ființe alcătuite din curăţenie şi nevinovăție, pline 
de o fericire cerească, ființe mai înrudite cu arhanghelii decât 
cu oamenii, cinstite, neprihănite, strălucitoare în beţia 
dragostei lor, răspândind lumină în întunericul nopții. 
Cosettei i se părea că Marius purta pe frunte o coroană, iar 
pentru Marius, Cosette avea un nimb. Se atingeau, se priveau, 
se prindeau de mâini, se strângeau unul lângă altul, dar era 
un hotar, pe care nu-l treceau niciodată. Nu fiindcă l-ar fi 
respectat, ci fiindcă nici nu-l cunoşteau. Marius simțea o 
stavilă: nevinovăția Cosettei, iar Cosette simțea un reazim: 
cinstea lui Marius. Primul sărut fusese şi ultimul. De atunci 
Marius nu se încumetase decât să-i atingă cu buzele mâinile 
sau şalul, sau o buclă de păr. Cosette era pentru el o 
mireasmă şi nu o femeie. O respira. Ea nu-i refuza nimic, iar 
el nu cerea nimic. Cosette era fericită, iar Marius mulțumit. 
Trăiau în acea stare de încântare care s-ar putea nu-mi 
extazul unui suflet; acea nespusă îmbrăţțişare a două 
neprihăniri în ideal; două lebede întâlnindu-se pe Muntele 
Fecioarei. 


La acel ceas al dragostei, când simţurile uită să vorbească 
sub atotputernicia fericirii, Marius, curatul şi seraficul 
Marius, ar fi fost mai curând în stare să intre la o femeie de 
stradă decât să ridice rochia Cosettei până la gleznă. O dată, 
sub lumina lunii, Cosette se aplecă să culeagă o floare şi bluza 
i se întredeschise la piept, lăsând să i se vadă puţin sânul. 
Marius întoarse capul. 

Ce se întâmpla între aceste două ființe? Nimic. Se adorau. 

Noaptea, când se aflau împreună, grădina părea un loc viu 
şi sfânt. Toate florile se desfăceau în jurul lor, trimițându-le 
parfumul; ei îşi deschideau sufletele şi le risipeau pe flori. 
Vegetaţia îmbelşugată şi puternică tresărea plină de sevă şi de 
beţie în jurul acestor doi nevinovați, iar ei îşi spuneau vorbe de 
dragoste care înfiorau copacii. 

Ce fel de vorbe erau acestea? Şoapte. Nimic mai mult. Dar 
era de ajuns să tulbure şi să mişte toată natura. Putere 
purtătoare de farmece, pe care am înțelege-o greu citind într-o 
carte asemenea convorbiri, făcute anume ca să fie luate de 
vânt şi risipite ca un fum pe sub frunzişuri. Scoateţi din 
murmurul a doi iubiți melodia care porneşte din suflet, 
acompaniindu-i ca o liră, şi va rămâne numai o umbră; veți 
zice: cum, numai atât? Ei, da, copilării, lucruri pe care le-au 
mai spus şi alții, râsete pentru nimica toată, mofturi, nerozii, 
tot ceea ce e mai sublim şi mai profund pe lume! Singurele 
lucruri care merită să fie spuse şi ascultate! 

Cine n-a auzit niciodată asemenea copilării, asemenea 
nimicuri, cine nu le-a rostit niciodată e un dobitoc şi un om 
rău. 

Cosette îi spunea lui Marius: 

— Tu ştii?... 

(Începuseră în aceste şoapte, în nevinovăția lor cerească, să- 
şi spună pe nume şi tu, fără, să-şi dea seama cum ajunseseră 
la asta.) 

— Ştii? Numele meu este Eufrasia. 

— Eufrasia? Ba nu, te cheamă Cosette. 


— Oh! Cosette e un nume de rând, care mi-a fost dat când 
eram mică. Numele meu adevărat e Eufrasia. Nu-ţi place 
numele acesta: Eufrasia? 

— Ba da... Dar Cosette nu e de rând. 

— Îţi place mai mult decât Eufrasia? 

— Ei... da. 

— Atunci îmi place şi mie mai mult. Ai dreptate, e drăguţ: 
Cosette. Spune-mi Cosette! 

Şi surâsul cu care întovărăşea aceste cuvinte prefăcea 
întregul dialog într-o idilă vrednică de grădinile raiului. 

Altă dată, îl privea ţintă şi izbucnea: 

— Domnule, eşti frumos, eşti încântător, eşti plin de duh, 
nu eşti prost deloc, eşti cu mult mai învățat decât mine, dar 
mă prind că nu poți spune ca mine cuvântul te iubesc! 

Şi Marius, în al şaptelea cer, credea că aude un vers cântat 
de o stea. 

Sau, altă dată, Cosette îi dădea o pălmuţă pentru ca-l 
auzise tuşind şi îi spunea: 

— Nu tuşi, domnule! La mine în casă nu e voie să tuşească 
nimeni fără încuviințarea mea. E foarte urât să tuşeşti şi să 
mă bagi la griji. Vreau să fii sănătos, pentru că, dacă te-ai 
îmbolnăvi, aş fi foarte nenorocită. Ce m-aş face? 

Era pur şi simplu dumnezeiesc. 

O dată Marius îi spuse Cosettei: 

— Închipuie-ți că am crezut o bună bucată de vreme că te 
cheamă Ursula. 

Povestea aceasta i-a făcut să râdă toată seara. 

În mijlocul unei alte convorbiri, i se întâmpla să 
izbucnească: 

— Oh, într-o zi, în grădina Luxembourg, mi-a venit să 
sucesc gâtul unui invalid! 

Dar se opri deodată şi nu merse mai departe. Ar fi trebuit 
să-i vorbească Cosettei de jartiera ei, ceea ce îi era cu 
neputinţă. Era o vecinătate necunoscută, carnea, față de care 
uriaşa lui dragoste fără prihană da înapoi cu un fel de spaimă 
sfântă. 


Aşa îşi închipuia Marius viața cu Cosette, fără nimic 
altceva: să vină în fiecare seară în strada Plumet, să dea la o 
parte vechiul drug binevoitor de la grilajul preşedintelui, să se 
aşeze unul lângă altul pe banca aceea, să privească printre 
arbori  licăririle nopţii care se lăsa, să-şi aşeze cuta 
pantalonului lângă marginea largă a rochiei Cosettei, să-i 
mângâie unghia degetului mare, să-i zică tu, să miroase unul 
după altul aceeaşi floare, într-una, la nesfârşit. În acest timp, 
norii treceau deasupra capului lor. De câte ori adie vântul, ia 
cu el mai multe vise omeneşti decât nori de pe cer. 

Nu se poate spune că această iubire curată, aproape 
sălbatică, era lipsită cu totul de orice curtenie amoroasă. „A 
face complimente iubitei” este cel dintâi chip de a o mângâia, o 
jumătate de îndrăzneală care dibuie. Complimentul este ca un 
sărut printr-un voal. Voluptatea îşi strecoară dulcele ei vârf de 
ac, şi se ascunde. În faţa voluptăţii inima face un pas înapoi, 
ca să iubească mai puternic. Alintările lui Marius, pline de 
visuri, erau, dacă putem spune, limpezi ca azurul. Păsările 
care zboară sus, pe lângă îngeri, trebuie să audă asemenea 
vorbe. În ele se împletea totuşi şi viaţa, şi umanitatea, şi toată 
câtimea de real de care Marius era în stare. Ceea ce se spune 
în umbră e un preludiu la ceea ce se va spune în alcov: o nouă 
revărsare lirică, amestec de odă şi sonet, gingaşe hiperbole ale 
gânguritului de porumbei, toate rafinamentele iubirii strânse 
mănunchi şi răspândind o mireasmă cerească, suavă, ca un 
ciripit negrăit al inimilor. 

— O, şoptea Marius, ce frumoasă eşti! Nici nu îndrăznesc să 
mă uit la tine! Te contemplu. Eşti o graţie. Nu ştiu ce vrajă mă 
cuprinde... Tivul rochiei tale de sub care se zăreşte vârful 
pantofului, mă tulbură. Şi apoi, ce lumină uimitoare e în 
gândurile tale! Vorbeşti atât de cuminte. Câteodată mi se pare 
că eşti un vis. Vorbeşti, te ascult şi mă încânțţi! O, Cosette! Ce 
ciudat şi ce minunat e; sunt nebun de-a binelea! Eşti 
fermecătoare, domnişoară! Îţi privesc picioruşele la microscop 
şi sufletul cu ocheanul stelelor... 

Şi Cosette răspundea: 


— Te iubesc din ce în ce mai mult; astă-seară mai mult 
decât azi-dimineaţă. 

Întrebările şi răspunsurile se încrucişau la întâmplare în 
dialogul lor, cădeau, mergeau la înțelegere asupra dragostei, 
ca figurinele care cad mereu în picioare. 

Toată  făptura  Cosettei era naivitate, nevinovăție, 
transparenţă, alb, candoare, strălucire. S-ar fi putut spune 
despre Cosette că e un cer limpede. Răspândea o prospețime 
de aprilie şi de zori de zi. În ochii ei era rouă. Cosette era o 
întrupare a luminii aurorei în chip de femeie. 

Era firesc ca Marius, iubind-o, s-o admire. Dar adevărul 
este că mica elevă de pension, abia ieşită de la mânăstire, 
vorbea cu o pătrundere deosebită şi rostea câteodată tot felul 
de cuvinte delicate şi pline de adevăr. Ciripitul ei se prefăcea în 
vorbire aleasă. Nu se înşela asupra niciunui lucru şi vedea 
just. Femeia simte şi vorbeşte cu fragedul instinct al inimii, 
care nu greşeşte. Nimeni nu ştie să spună ca o femeie lucruri 
gingaşe şi adânci. Gingăşie şi adâncime - iată femeia, iată 
cerul! 

În această fericire deplină aveau în fiecare clipă lacrimi în 
ochi. O gâză strivită, o pană căzută dintr-un cuib, o crenguță 
de răsură ruptă, totul îi înduioşa, şi fericirea lor, uşor 
învăluită de melancolie, părea că nu cere altceva decât să 
plângă. Cel mai netăgăduit semn de dragoste e o înduioşare 
câteodată de neîndurat. 

Apoi - schimbările neaşteptate sunt jocul de fulgere al 
dragostei — râdeau din toată inima cu o nepăsare încântătoare 
şi atât de firească, încât păreau uneori doi băieți. Totuşi, chiar 
fără ştirea inimilor neprihănite, natura nu se lasă uitată şi e 
oriunde de față. E mereu prezentă cu ţinta ei brutală şi 
sublimă, şi, oricare ar fi nevinovăția sufletelor, simți, în 
perechea cea mai pudică, adorabila şi tainica nuanţă care 
deosebeşte doi îndrăgostiți de doi prieteni. 

Se adorau. 

Ceea ce este veşnic şi neschimbător nu se pierde. 
Îndrăgostiţii se iubesc, râd, se încruntă în glumă unul la altul, 


îşi împletesc degetele mâinilor, se tutuiesc, dar toate acestea 
nu pun stavilă veşniciei. Îndrăgostiţii se ascund în taina 
amurgului, în umbră, odată cu păsările, cu trandafirii, ei se 
farmecă unul pe altul în întuneric, cu inimile oglindite în ochi, 
murmură, şoptesc, în vreme ce imensele legănări de astre 
umplu nemărginirea. 


II — Beţia fericirii depline 


Trăiau ca purtaţi pe valuri, năuciți de fericire. Nici nu 
băgaseră de seamă că holera bântuia în Paris tocmai în acea 
lună. Îşi făcuseră cele mai multe mărturisiri cu putință, dar 
nu merseseră mult mai departe de numele lor. Marius spusese 
Cosettei că era orfan, că se numea Marius Pontmercy, că era 
avocat, că trăia din ceea ce scria pentru librari, că tatăl său 
fusese colonel, că fusese un erou şi că el, Marius, se certase cu 
bunicu-său, care era bogat. Îi spusese oarecum şi că era 
baron, dar Cosette nu s-a arătat prea mirată. Marius baron? 
Nu înțelesese. Nu ştia ce însemna cuvântul. Marius era 
Marius. În ceea ce o privea pe ea, îi mărturisise că fusese 
crescută în mânăstirea Petit-Picpus, că mama sa murise, ca şi 
a lui, că tatăl său se numea domnul Fauchelevent, că era 
foarte bun, că-i ajuta pe sărmani, dar că şi el era sărman, şi 
că se lipsea de orice numai să nu-i lipsească ei nimic. 

Lucru de neînțeles; în acel fel de simfonie în care trăia 
Marius de când o vedea pe Cosette, trecutul, chiar cel mai 
apropiat, ajunsese pentru el atât de nedesluşit şi depărtat, 
încât ceea ce îi povestea Cosette îi era de ajuns. Nu se gândise 
să-i povestească nici despre întâmplarea petrecută într-o 
noapte în mansarda Thenardierilor, nici despre arsura cu 
dalta, nici despre felul ciudat de a se purta şi fuga neînțeleasă 
a tatălui ei. 

Marius uitase totul pentru moment; seara nu-şi mai 
amintea nici ceea ce făcuse de dimineaţă, nici unde mâncase 
la prânz, nici cu cine vorbise; urechile îi vuiau de cântece care 


nu-l mai lăsau să audă niciun alt gând şi nu trăia decât în 
ceasurile când o vedea pe Cosette. Atunci, aflându-se în cer, 
era firesc să uite pământul. Amândoi lâncezeau sub greutatea 
abia simțită a desfătărilor imateriale. Aşa trăiesc lunaticii 
aceştia pe care-i numim îndrăgostiți. 

Vai! Cine n-a trecut prin toate acestea? Pentru ce vine 
ceasul care ne scoate din acest azur şi de ce se mai 
prelungeşte viața după aceea? 

A iubi aproape că ţine loc de a gândi. lubirea este o 
înflăcărată uitare a tot ce te înconjoară. Să nu cerem, aşadar, 
pasiunii logică. Nu poate fi o asemenea desăvârşită înlănțuire 
în inima omenească, cum nu poate fi o figură geometrică 
desăvârşită în mecanica cerească. Pentru Cosette şi Marius 
nimic nu mai ființa în afară de Marius şi Cosette. Universul 
dimprejurul lor se prăbuşise într-un abis fără fund. Trăiau o 
clipă de aur. Nimic înainte, nimic înapoi. Lui Marius abia dacă 
îi trecea prin minte că iubita lui avea un tată. Mintea lui era 
cufundată în uitarea extazului. Despre ce vorbeau aceşti 
îndrăgostiți? Am spus: despre flori, despre rândunele, despre 
apusul soarelui, despre răsăritul lunii, tot lucruri de 
însemnătate! Îşi spuseseră de toate, afară de tot. Pentru 
îndrăgostiți totul este tocmai nimicul. Tatăl ei, cele ce se 
petrecuseră, maghernița, bandiții şi acea fioroasă întâmplare, 
la ce bun? Şi era oare aşa de sigur că acel vis urât existase cu 
adevărat? Erau împreună, se iubeau, nimic altceva nu mai 
exista pe lume. Pesemne că pentru a ajunge în rai e nevoie să 
fi trecut prin chinurile iadului şi să le fi uitat. Ai văzut cumva 
diavoli? Există aşa ceva? Ai tremurat? Ai suferit? Nu mai ştii 
nimic. Totul e învăluit într-o ceață trandafirie. 

Aceste două ființe, oricât de împotriva firii ar părea lucrul 
acesta, trăiau o viață înălțătoare, între nadir şi zenit, între om 
şi înger, deasupra noroiului, dedesubtul eternului, în nori; 
abia existând în carne şi oase, numai suflet, numai extaz, din 
creştet până în tălpi, prea adânciţi în altă lume ca să mai fie 
cu picioarele pe pământ, prea încărcați, totuşi, de umanitate, 
ca să se topească în azur, în suspensie, ca nişte atomi care îşi 


aşteaptă precipitatul; ca şi cum s-ar fi găsit dincolo de destin, 
necunoscând făgaşul zilei de ieri, de azi, de mâine; uimiţi, 
vrăjiți, uşori; câteodată atât de desprinşi de toate, încât se 
puteau pierde în infinit; aproape pregătiți pentru zborul etern. 

Dormeau cu ochii deschişi în această legănare. O, somn 
adânc, realități copleşite de ideal! 

Adesea, oricât de frumoasă era Cosette, Marius închidea 
ochii în fața ei. Când închizi ochii, vezi sufletul mai bine decât 
oricând. 

Marius şi Cosette nu se întrebau unde îi va duce o astfel de 
viață; simțeau că au şi ajuns unde doreau. Ce pretenție 
neînțeleasă au oamenii ca iubirea să ducă neapărat undeva! 


III — Incepe să se întunece 


Jean Valjean nu bănuia nimic. 

Cosette mai puţin visătoare decât Marius, era veselă, şi atât 
îi ajungea lui Jean Valjean ca să fie fericit. Gândurile Cosettei, 
preocupările ei duioase, prezența lui Marius, care îi umplea 
sufletul, nu pătau cu nimic puritatea neasemuită a frumoasei 
ei frunți caste şi surâzătoare. Era la vârsta când fecioara îşi 
poartă dragostea, cum îngerul îşi poartă crinul. Valjean era 
liniştit. Şi apoi, când doi îndrăgostiți se înțeleg, lucrurile merg 
totdeauna de minune, şi un al treilea, oricine ar fi el, care le-ar 
tulbura dragostea, e ţinut într-o desăvârşită neştiință, prin 
acele mici viclenii, mereu aceleaşi, ale tuturor îndrăgostiţilor. 
Aşa că niciodată Cosette nu-i spunea „nu” lui Jean Valjean. 
Voia să se plimbe? Da, tăticule. Voia să stea acasă? Foarte 
bine. Voia să-şi petreacă seara lângă Cosette? Era încântată. 
Şi fiindcă Jean Valjean se ducea la culcare totdeauna la 
ceasurile zece, Marius nu venea în grădină seara decât după 
ce o auzea din stradă pe Cosette deschizând uşa cu geamul 
dinspre curte. Se înțelege de la sine că ziua nimeni nu-l 
întâlnea pe Marius. Jean Valjean nici nu-şi închipuia că 


Marius există. O singură dată numai, într-o dimineaţă, i s-a 
întâmplat să-i spună Cossettei: 

„Uite cât var ai pe spate!” Seara trecută, Marius, într-un 
elan de dragoste, o cuprinsese pe Cosette lângă un zid. 

Bătrâna Toussaint, care se culca devreme, nu aştepta decât 
să doarmă, după ce-şi isprăvea treaba, şi nu ştia nimic, ca şi 
Valjean. 

Niciodată Marius nu punea piciorul în casă. Când era cu 
Cosette, se ascundea sub o boltă de lângă scara casei, ca să 
nu poată fi văzuţi, nici auziți din stradă, şi se aşezau acolo, 
mulțumindu-se adesea să-şi strângă mâinile de douăzeci de 
ori pe minut, privind în tăcere ramurile pomilor. În acele clipe, 
de-ar fi căzut trăsnetul la treizeci de paşi de ei, şi tot n-ar fi 
băgat de seamă, atât de cufundaţi erau unul în visarea 
celuilalt. Nevinovăţii pline de limpezime. Ceasuri fără prihană, 
aproape toate la fel. Acest fel de iubire e ca o împletire de 
petale de crin şi pene de porumbei. 

Între ei şi stradă se afla toată grădina; de câte ori Marius 
intra sau ieşea, îndrepta cu grijă drugul grilajului, ca să nu se 
vadă nicio urmă. 

Pleca de obicei spre miezul nopţii şi se întorcea la 
Courfeyrac. Courfeyrac îi spunea lui Bahorel: 

— Ce zici de asta? Marius a început să vină acasă pe la unu 
noaptea. 

Bahorel răspundea: 

— Ce să-i faci? Orice seminarist are capsa lui. 

Câteodată Courteyrac încrucişa brațele, lua o înfăţişare 
serioasă şi-i spunea lui Marius: 

— Ai cam luat-o razna, tinere! 

Courfeyrac, om practic, nu vedea cu ochi buni pe chipul lui 
Marius strălucirea unui paradis fantastic, nu prea era 
obişnuit cu pasiunile inedite; se îngrijora şi câteodată îl soma 
pe Marius să se trezească la realitate. 

Într-o dimineaţă îi făcu această mustrare: 

— Dragul meu, îmi faci impresia că te afli în lună, în țara 
visurilor, ţinutul iluziei, cu capitala Balon de Săpun. Hai, fii 


băiat de treabă! Cum o cheamă? 

Dar nimic „nu-l putea face să vorbească” pe Marius. Mai 
degrabă i-ai fi smuls unghiile decât vreuna din cele două 
silabe care alcătuiau minunatul nume: Cosette. Adevărata 
dragoste e luminoasă ca zorile şi tăcută ca mormântul. Numai 
că lui Courfeyrac i se părea ceva schimbat în Marius: tăcerea 
lui era plină de strălucire. 

Cât ţinu dulcea lună mai, Marius şi Cosette cunoscură 
aceste nemăsurate fericiri: 

Să se certe şi să-şi spună „dumneata”, numai şi numai ca 
să-şi spună pe urmă „tu” cu şi mai multă plăcere. 

Să-şi vorbească îndelung, şi cu cele mai neînsemnate 
amănunte, despre oameni care nu-i interesau defel, o dovadă 
mai mult că în această încântătoare melodie care se numeşte 
dragoste textul nu înseamnă mai nimic. 

Marius, s-o asculte pe Cosette vorbind de rochii. 

Cosette, să-l asculte pe Marius vorbind despre politică. 

Să audă, genunchi lângă genunchi, cum huruiau trăsurile 
pe strada Babylone. 

Să se uite la aceeaşi stea în văzduh sau la acelaşi licurici în 
iarbă. 

Să tacă împreună, plăcere cu mult mai mare decât să-şi 
vorbească. 

Etc. etc. 

Cu toate astea, îi pândeau multe încurcături. 

Într-o seară, Marius se îndrepta spre locul întâlnirii prin 
bulevardul Invalizilor; mergea de obicei cu capul în jos; tocmai 
când să cotească pe strada Plumet, auzi lângă el: 

— Bună seara, domnule Marius. 

Ridică ochii şi o recunoscu pe Eponine. 

I se păru ciudat. Nu se mai gândise niciodată la fata asta, 
din ziua când îl adusese în strada Plumet; n-o mai văzuse 
deloc şi o uitase cu totul. Nu putea decât să-i fie recunoscător, 
îi datora fericirea lui de acum şi totuşi se simțea stânjenit 
întâlnind-o. 


E o greşeală să se creadă că iubirea, când e fericită şi 
curată, îl ridică pe om la o treaptă de desăvârşire; îl duce pur 
şi simplu, după cum am văzut, la uitare. Îndrăgostitul uită să 
fie rău, dar uită şi să fie bun. Recunoştinţa, datoria, amintirile 
esențiale şi tulburătoare pier. 

În orice alt timp, Marius s-ar fi purtat cu totul altfel față de 
Eponine. Absorbit de Cosette, nici nu-şi dăduse seama destul 
de limpede că această Eponine se numea Eponine Thenardier 
şi purta un nume înscris în testamentul tatălui său, nume 
căruia, cu câteva luni mai înainte, i s-ar fi devotat cu 
aprindere. Îl arătăm pe Marius aşa cum era. Până şi tatăl lui i 
se ştersese oarecum din suflet din pricina orbitoarei lumini a 
acestei iubiri. 

Răspunse cam stânjenit: 

— Ah, dumneata erai, Eponine? 

— De ce îmi spui „dumneata”? Ţi-am făcut vreun rău? 

— Nu, răspunse el. 

Desigur că n-avea nimic împotriva ei. Ba, dimpotrivă. 
Simţea însă că acum, când îi spunea „tu” Cosettei, nu mai 
putea să-i spună decât „dumneata” Eponinei. 

Marius tăcu. Ea izbucni: 

— Spune-mi... 

Apoi se opri. Se părea că această făptură atât de 
nepăsătoare şi îndrăzneață altădată nu mai găsea cuvintele. 
Încercă să zâmbească, dar nu izbuti. Urmă: 

— Atunci?... 

Apoi tăcu iar şi rămase cu ochii plecaţi. 

— Bună seara, domnule Marius! spuse ea pe neaşteptate şi 
plecă. 


IV — Cab huruie în engleză şi latră în 
argou!950; 


A doua zi era 3 iunie, 3 iunie 1832, dată pe care trebuie s-o 
însemnăm din pricina evenimentelor grave care în această 


epocă pluteau deasupra Parisului ca nişte nori negri. Marius, 
la căderea nopții, mergând pe acelaşi drum ca în ajun, cu 
inima plină de aceleaşi gânduri vrăjite, o zări între copacii 
bulevardului pe Eponine, care venea spre el. Două zile la rând 
era prea mult. Se întoarse iute, părăsi bulevardul, schimbă 
drumul şi ajunse în strada Plumet prin strada Monsieur. 

Eponine, zărindu-l, se hotări să-l urmărească până în 
strada Plumet, ceea ce nu mai făcuse până atunci. Se 
mulțumise numai să-l privească trecând pe bulevard, fără să 
caute să-l întâlnească. Numai în ajun încercase să-i 
vorbească. 

Aşadar Eponine îl urmări, fără ca Marius să bage de seamă. 
Îl văzu dând la o parte drugul grilajului şi strecurându-se în 
grădină. 

„Uite, îşi zise ea, intră în casă 

Se apropie de grilaj, pipăi drugii unul după altul şi găsi 
uşor pe cel mişcat din loc de Marius. 

Mormăi cu vocea scăzută, cu un accent lugubru: 

— Asta nu, Lisette!951] 

Se aşeză pe marginea de piatră a grilajului, alături de drug, 
ca şi cum l-ar fi păzit. Era locul unde grilajul se învecina cu 
zidul de alături. În acel ungher întunecat Eponine dispărea 
de-a binelea. 

Rămase aşa mai mult de un ceas, fără să se mişte şi fără să 
răsufle, muncită de gânduri. 

Către ceasurile zece seara, unul dintre cei doi sau trei 
trecători obişnuiţi de pe strada Plumet, un bătrân cetățean 
întârziat, care se grăbea prin acest loc pustiu şi deocheat, 
mergând de-a lungul grădinii şi ajungând la colțul pe care 
grilajul îl făcea cu zidul, auzi o voce înăbuşită şi 
amenințătoare spunând: 

— Nu mă mai mir că vine seară de seară! 

Trecătorul îşi plimbă ochii de jur împrejur, nu văzu pe 
nimeni, nu îndrăzni să se uite în ungherul întunecat şi i se 
făcu frică. Grăbi pasul. 


|? 


Avu dreptate să se grăbească, căci după câteva clipe, şase 
bărbaţi care mergeau răzleţi, la oarecare distanță unul de 
altul, de-a lungul zidurilor, şi pe care i-ai fi putut lua drept o 
patrulă de noapte, intrară în strada Plumet. 

Cel care ajunse întâi la grilajul grădinii se opri şi-i aşteptă 
pe ceilalți. După o clipă se adunară toţi şase la un loc. 

Oamenii aceştia începură să şuşotească. 

— Aicişa, spuse unul dintre ei. 

— E vreun cab în grădină? întrebă altul. 

— Nu ştiu. În orice caz, am adus o găluşcă pe care o să i-o 
dăm s-o halească. 

— Ai chit ca să frânguim vânterna?'952 

— Da. 

— Grilajul e rebegit, reluă al cincilea, care avea o voce de 
ventrilog. 

— Cu atât mai bine! zise al doilea care vorbise. N-o să strige 
cine ştie ce la funberec'*5* şi n-o să fie greu de secerat. 

Cel de-al şaselea, care încă nu scosese nicio vorbă, începu 
să cerceteze grilajul, cum făcuse şi Eponine cu un ceas mai 
devreme, apucând fiecare drug şi clătinându-l încetişor. 
Ajunse astfel la drugul pe care Marius îl desprinsese. Când să 
pună mâna pe el, o altă mână ieşi deodată din întuneric şi-i 
înşfăca brațul. Se simți lovit în coşul pieptului, împins înapoi, 
şi o voce răguşită îi spuse fără să țipe: 

— E un cab în curte. 

În acelaşi timp văzu o fată palidă stând în picioare în fața 
lui. 

Omul avu o tresărire, ca totdeauna în fața neaşteptatului. 
Se zbârli; nimic nu e mai înspăimântător la vedere decât 
fiarele sălbatice cuprinse de spaimă; înfăţişarea lor îngrozită te 
îngrozeşte. Se dădu înapoi şi bâlbâi: 

— Cine e pațachina asta? 

— Fie-ta! 

Într-adevăr, stăteau faţă în față, Eponine şi Thenardier. 

Când apăruse Eponine, ceilalți cinci, adică Clagquesous, 
Gueulemer, Babet, Montparnasse şi Brujon, se apropiaseră 


fără zgomot, fără grabă, fără să spună un cuvânt, cu 
încetineala sinistră proprie acestor oameni ai nopții. 

În mâinile lor se zăreau nişte unelte hâde. Gueulemer avea 
un cleşte încovoiat, din acelea pe care haimanalele le numesc 
„basma”. 

— Ia te uită! Ce faci aici? Ce-ai cu noi? Eşti nebună? ţipă 
Thenardier, atât cât poate cineva să ţipe vorbind totuşi în 
şoaptă. Ce nu ne dai pace să lucrăm? 


Eponine începu să râdă şi îi sări de gât. 

— Sunt aici, tăticule, fiindcă sunt. Ce, nu mai e voie acum 
să şezi pe pietre? Dumneata n-ar trebui să fii aici. Ce cauţi 
aici dacă e un pesmet? I-am spus şi lui Magnon. Nu-i nimic de 
făcut. Hai, sărută-mă tăticule! E mult de când nu te-am 
văzut! Va să zică nu mai eşti la răcoare? 

Thenardier încercă să se descurce din braţele Eponinei şi 
mormăi: 

— Gata, m-ai sărutat. Da, sunt afară, nu mai sunt la 
răcoare. Acu du-te! 

Dar Eponine nu-şi desfăcea mâinile de după gâtul lui şi îşi 
dubla mângâierile: 

— Tăticule, cum ai făcut? Trebuie să fii tare iscusit, dacă ai 
putut ieşi de acolo. Povesteşte-mi! Şi mama? Unde e mama? 
Spune-mi ce mai e cu mama? 

Thenardier răspunse: 

— Ei bine, nu ştiu, lasă-mă, hai, du-te! 

— Tocmai că nu vreau să mă duc! zise Eponine, 
fandosindu-se ca un copil răsfățat. Mă goneşti, după ce că nu 
te-am văzut de patru luni şi de abia am avut timp să te sărut. 

Şi se agăţă din nou de gâtul lui. 

— Ei, ce de nerozii! zise Babet. 

— Să ne grăbim, zise Gueulemer. Poa” să treacă sticleţii! 

Glasul ventrilogului îngână ritmat: 

„Nu suntem în postul mare 

Să ne pupăm de iertare!” 


Eponine se întoarse către ceilalți cinci bandiți: 

— A, domnul Brujon! Bună ziua, domnule Babet! Bună 
ziua, domnule Clagquesous! Nu mă mai recunoşti, domnule 
Gueulemer? Ce mai faci, Montparnasse? 

— Ba da, cum să nu te cunoască? zise Thenardier. Dar 
bună ziua, bună seara, ia-ţi tălpăşița! Lasă-ne-n pace! 

— E ceasul vulpilor, nu al pupezelor, spuse Montparnasse. 

— Vezi bine că avem de vulpuit p-acilea, adăugă Babet. 

Eponine apucă mâna lui Montparnasse. 


— la seama să nu te tai, am un cosor în palmă. 

— Dragă Montparnasse, răspunse mieros Eponine, trebuie 
să ai încredere în oameni. Oi fi semănând şi eu niţel cu tata. 
Domnule Babet, domnule Gueulemer, nu m-ați trimis să 
cercetez ce-i pe aici? 

Eponine nu mai vorbea argou. De când îl cunoscuse pe 
Marius, nu putea să sufere, limba asta îngrozitoare. Strânse 
în mica ei mână, osoasă şi uscată ca mâna unui schelet, 
degetele mari, aspre ale lui Gueulemer şi urmă: 

— Ştiţi voi că nu sunt proastă. De obicei credeţi ce spun. V- 
am fost de folos în împrejurări grele. Ei, am aflat eu tot, vă 
puneţi pielea la bătaie degeaba, mă înțelegeţi! Vă jur că nu e 
nimic de făcut în casa asta. 

— Sunt nişte femei singure, zise Gueulemer. 

— Nu. S-au mutat. 

— Da lumânările nu s-au mutat! rosti Babet. 

Si-i arătă Eponinei, printre vârfurile copacilor, o lumină 
care se plimba prin mansarda casei. Era Toussaint, care nu se 
culcase încă şi întindea rufele la uscat. 

Eponine încercă o ultimă sforțare. 

— Ei, zise ea, sunt nişte oameni foarte săraci; în cocioaba 
asta nu găsiți para chioară. 

— Du-te dracului! strigă Thenardier. După ce-om răsturna- 
o cu fundu-n sus, o să-ți spunem ce e înăuntru, dacă sunt 
bumăşti, rotițe sau tinichelei'S5*. 

Şi-o împinse la o parte ca să treacă. 

— Drăguţule, domnule Montparnasse, zise Eponine, te rog, 
dumneata, care eşti cumsecade, nu intra! 

— la seama că ai să te tai! răspunse Montparnasse. 

Thenardier urmă cu tonul hotărât: 

— l-aţi valea, îngeraşule, şi lasă bărbaţii să-şi vază de 
treburi! 

Eponine dădu drumul mâinii lui Montparnasse, pe care o 
apucase iarăşi, şi zise: 

— Va să zică vreţi să intraţi în casa asta? 

— Niţel! spuse ventrilogul rânjind. 


Atunci ea se aşeză cu spatele la grilaj, cu fața la cei şase 
bărbați înarmați până-n dinţi, cărora noaptea le da o 
înfăţişare de diavoli, şi zise cu o voce hotărâtă şi groasă: 

— Dacă e aşa, atunci nu vreau eu! 

Se opriră toți uimiți. Numai ventrilogul continua să 
rânjească. 

Fata spuse din nou: 

— Prieteni, ascultați-mă bine! Nu e ce vă trebuie. Acum 
vorbesc eu. Mai întâi, dacă intraţi în grădină, dacă vă atingeţi 
de grilajul ăsta, eu ţip, bat la toate uşile, deştept lumea, chem 
sergenţii de stradă, vă dau pe mâna poliției. 

— E în stare! spuse încet Thenardier lui Brujon şi 
ventrilogului. 

Ea dădu din cap şi adăugă: 

— Începând cu tata. 

Thenardier se apropie.. 

— Mai departe, drăguțule! zise ea. 

El se retrase, mormăind între dinţi: 

— Dar ce dracu are? Şi adăugă: Căţea! 

Eponine începu să râdă într-un chip groaznic: 

— Fie, dar n-o să intraţi! Nu sunt pui de câine, sunt pui de 
lup. Sunteţi şase, dar nu-mi pasă! Sunteţi bărbați. Ei bine, eu 
sunt femeie! Nu mi-e frică de voi, poftim! Vă spun că n-o să 
intrați în casă, fiindcă n-am eu chef. Dacă vă apropiaţi, latru. 
V-am spus, cabul sunt eu. Puțin îmi pasă de voi! Vedeţi-vă de 
drum, mă plictisiți! Duceţi-vă unde vreți, dar nu aici, aici nu 
vă las! Voi puteți să dați cu cuțitul, că eu dau cu picioarele, 
mi-e totuna, poftiți! 

Înaintă un pas către bandiți; era înspăimântătoare. Începu 
iar să râdă: 

— La naiba! Nu mi-e frică. La vară o să-mi fie foame, la 
iarnă o să-mi fie frig. Ce caraghioşi sunt nătărăii ăştia de 
bărbați dacă îşi închipuie că înfricoşează o fată! Frică, de ce? 
Ei, aş, mor de frică! Fiindcă aveţi nişte otrepe de muieri care 
intră sub pat când vă răstiți la ele, aşa credeți? Mie nu mi-e 
frică de nimic! Îşi aţinti privirea asupra lui Thenardier şi zise: 


Nici chiar de dumneata! Apoi continuă plimbându-şi asupra 
bandiților pupilele sângerii de stafie: Ce-mi pasă mie dacă o să 
mă adune mâine de pe caldarâmul străzii Plumet, omorâtă de 
tată-meu cu bâta, sau dacă o să fiu găsită peste un an între 
gratiile de la Saint-Cloud, sau în insula Lebedelor, printre 
dopuri putrede şi câini înecaţi! 

Trebui să se oprească; o apucă o tuse seacă, răsuflarea îi 
ieşea ca un horcăit din pieptul îngust şi slab. 

Continuă apoi: 

— N-am decât să strig, şi vine cineva, ehe! Sunteţi şase, eu 
sunt lumea întreagă! 

Thenardier făcu un pas spre ea. 

— Nu te apropia! strigă ea. 

El se opri şi zise cu blândeţe: 

— Bine, nu. Nu m-apropii, da nu vorbi atât de tare. Fata 
mea, vrei să ne împiedici să lucrăm? Trebuie să ne câştigăm 
viața. Nu mai ai niciun pic de dragoste pentru tat-tu? 

— Mă plictisiţi! zise Eponine. 

— Dar trebuie să trăim, să mâncăm... 

— Crăpaţi! 

Apoi se aşeză pe postamentul grilajului, îngânând cântecul: 

„Tristă amintire, 

Chipul meu plăcut, 

Glezna mea subţire, 

Anii ce-au trecut”. 


Sta cu coatele rezemate pe genunchi, cu bărbia în palme şi- 
şi legăna piciorul cu un aer nepăsător. Rochia ruptă lăsa să i 
se vadă umerii slabi. Felinarul vecin îi lumina profilul. Era 
uluitor de hotărâtă. 

Cei şase tâlhari, zăpăciți şi supăraţi că sunt ţinuţi locului 
de o fată, se retraseră în întuneric şi se sfătuiră, ridicând din 
umeri, umiliți şi furioşi. 

Ea îi privea potolită şi sălbatică. 

— Are ea, zise Babet, o pricină. Să fie îndrăgostită de câine? 
Păcat că ne scapă pontul. Două femei, un bătrân care cloceşte 


în fundul curții, perdele bune la ferestre. Bătrânul trebuie să 
fie vreun perciunat. Bună treabă! 

— Atunci intrați voi, izbucni Montparnasse, şi vedeți-vă de 
treabă! Rămân eu cu fata, şi dacă mişcă... 

Făcu să sclipească la lumina felinarului cuțitul pe care-l 
ținea în mână. 

Thenardier tăcea mâlc şi părea gata să facă ce se va hotărî. 

Brujon, care era niţel profet şi care, după cum se ştie, 
„dăduse pontul”, nu scoase încă niciun cuvânt. Părea 
gânditor. Era cunoscut că nu dădea îndărăt de la nimic şi se 
ştia că într-o zi jefuise, numai şi numai de dragul primejdiei, 
un post de sergenţi de stradă. Între altele, făcea versuri şi 
cântece, ceea ce îi dădea un mare prestigiu. Babet îl întrebă: 

— Tu nu spui nimic, Brujon? 

Brujon tăcu o clipă, dădu din cap în felurite chipuri şi se 
hotări în sfârşit să deschidă gura: 

— Uite, am întâlnit azi-dimineață două vrăbii care se 
băteau; astă-seară m-am ciocnit de o femeie cârcotaşă. Semn 
rău! Hai să ne cărăm! 

Plecară. 

La plecare, Montparnasse şopti: 

— Ei, dacă ați fi fost de părere, aş fi strâns-o de gât. 

Babet îi răspunse: 

— Eu nu. Nu mă ating de femei. 

La colțul străzii se opriră şi schimbară cu glas scăzut aceste 
vorbe neînțelese: 

— Unde ne culcăm astă-seară? 

— Sub PantiniS*%. 

— Aila tine cheia de la grilaj, Thenardier? 

— Cred şi eu! 

Eponine, care nu-i părăsea din ochi, îi văzu întorcându-se 
pe drumul pe care veniseră. Se ridică în picioare şi începu să 
se furişeze în urma lor, de-a lungul zidurilor. Se ţinu astfel 
după ei până în bulevard. Acolo îi văzu cum se despart şi se 
afundă în întunericul în care păreau că se topesc. 


V — Faptele nopţii 


După plecarea bandiţilor, strada Plumet îşi recăpătă 
liniştita ei înfăţişare nocturnă. Pădurea nu s-ar fi mirat de cele 
întâmplate în stradă. Codrii, crângurile, desişurile, crengile de 
nepătruns, ierburile uriaşe viețuiesc într-un adânc de umbre; 
furnicarul sălbăticiunilor zăreşte pe neaşteptate năluci ale 
nevăzutului; lumea mai prejos de om desluşeşte prin ceață 
lumea de dincolo de om; lucrurile necunoscute de noi, cei vii, 
se cufundă aici în întuneric. Natura zbârlită şi sălbatică se 
înspăimântă de unele apropieri în care i se pare că simte 
supranaturalul. Puterile întunericului se cunosc între ele şi 
stau într-o cumpănă tainică. Dinţii şi unghiile se tem de 
lumea de dincolo de simțuri. Bestialitatea care se adapă cu 
sânge, poftele lacome şi nesătule în căutarea prăzii, instinctele 
înarmate cu gheare şi cu fălci, care nu au ca început şi ca 
țintă decât pântecul, privesc şi adulmecă cu nelinişte stafia 
nepăsătoare, cutreierând în giulgiul ei, dreapta şi străvezia 
rochie fâlfâitoare, şi părând că trăieşte un fel de viață 
groaznică a morții. Aceste ființe brutale, care nu sunt decât 
materie, sunt stăpânite de o teamă nelămurită ca nu cumva 
să dea peste nesfârşita întunecime strânsă într-o ființă 
necunoscută. Un chip negru care taie drumul opreşte în loc 
orice fiară sălbatică. Ceea ce iese din cimitir înfricoşează şi 
descumpăneşte ceea ce iese din peşteră; ferocității îi e teamă 
de sinistru; lupii dau îndărăt în fața unui strigoi. 


VI — Marius coboară pe pământ şi îşi dă 
adresa Cosettei 


În timp ce o căţea cu chip omenesc stătea de pază lângă 
grilaj şi cei şase bandiți dădeau înapoi în fața unei fete, Marius 
era lângă Cosette. Niciodată cerul nu fusese mai înstelat şi 
mai încântător, copacii mai fremătători, mireasma ierburilor 
mai pătrunzătoare; niciodată păsările nu adormiseră în 


frunzişuri cu un ciripit mai dulce; niciodată armoniile 
seninătății universale nu răspunseseră mai potrivit muzicii 
lăuntrice a iubirii; niciodată Marius nu fusese mai îndrăgostit, 
mai fericit, mai fermecat. Dar o găsise pe Cosette tristă. 
Cosette plânsese. Avea ochii roşii. 

Era cel dintâi nor în acel vis minunat. 

Primul cuvânt al lui Marius a fost: 

— Ce ai? 

Ea răspunse: 

— Iată... S-a aşezat pe banca de lângă scară şi, în timp ce el 
se apropia tremurând, a continuat: Tata mi-a spus azi 
dimineață să mă pregătesc de drum, să fiu gata; pentru că are 
treburi şi poate o să plecăm. 

Marius se înfioră din creştet până-n tălpi. 

Când omul e la sfârşitul vieţii, a muri înseamnă a pleca; 
dacă e la început, a pleca înseamnă a muri. 

De şase săptămâni, Marius, încetul cu încetul, pe nesimţite, 
în fiecare zi mai mult punea stăpânire pe Cosette. Stăpânire 
cu totul ideală, dar adâncă. Cum am mai arătat o dată, în cea 
dintâi dragoste luăm sufletul cu mult înainte de trup, mai 
târziu, luăm trupul cu mult înainte de a lua sufletul, şi 
câteodată nu luăm sufletul deloc; cei de soiul lui Faublas'95% 
sau Prudhomme adaugă: fiindcă sufletul nu există; dar 
sarcasmul acesta este, din fericire, o necuviință mincinoasă. 
Marius o stăpânea pe Cosette, aşa cum stăpânesc sufletele, 
dar o învăluia cu toată iubirea lui şi o păzea cu gelozie, cu o 
neînchipuită credință. Îi stăpânea zâmbetul, suflarea, 
mireasma, strălucirea adâncă a ochilor ei albaştri, dulceața 
pielii când îi atingea mâna, încântătorul semn de la gât şi 
toate gândurile. Îşi făgăduiseră să nu doarmă niciodată fără 
să se viseze unul pe altul, şi se ţinură de cuvânt. Stăpânea, 
aşadar, toate visele Cosettei. Privea fără încetare şi atingea 
câteodată cu răsuflarea zulufii de pe ceafa ei, şi îşi zicea că nu 
există niciun firicel acolo care să nu fie al lui, al lui Marius. 
Privea îndelung şi îi adora îmbrăcămintea, panglicile, 
mănuşile, mânecile, pantofii cu tocul înalt, ca pe nişte obiecte 


sfinte al căror stăpân era el. Se gândea că e stăpânul 
drăgălaşilor ei piepteni de baga pe care-i purta în păr şi îşi 
zicea cu gângureala nedesluşită şi tainică a voluptăţii care 
mijea, că nu există cordon de rochie, fir de ciorap şi cută a 
rochiei, să nu fie ale lui. Lângă Cosette se simțea lângă bunul, 
lângă lucrul, lângă stăpânul şi robul său. Se părea că-şi 
contopiseră atâta sufletele, încât, dacă ar fi vrut să şi le ia 
înapoi, le-ar fi fost cu neputinţă să le recunoască. „E al meu”. 
„Nu, e al meu”. „Şi eu îți spun că te înşeli. Sunt eu.” „Ceea ce 
crezi că eşti tu, sunt eu.” Marius făcea parte din Cosette, şi 
Cosette făcea parte din Marius. Marius o simțea pe Cosette 
trăind în el. A o stăpâni pe Cosette era totuna cu a respira. În 
mijlocul acestei credințe, al acestei îmbătări, al acestei 
posesiuni  feciorelnice, minunate şi totale, tulburând 
încrederea acestei stăpâniri, căzură deodată cuvintele: „Vom 
pleca”. Şi vocea aspră a realităţii îi striga: „Cosette nu-i a ta!” 

Marius se trezi. De şase săptămâni Marius trăia, după cum 
am spus, în afară de viață; dar cuvântul acesta „a pleca”, îl 
aduse înapoi cu brutalitate. 

Rămase mut. Cosette simţi numai că mâna lui era 
înghețată. 

Îi zise la rândul ei: 

— Ce ai? 

El răspunse atât de încet, încât Cosette abia îl auzi: 

— N-am înțeles ce-ai zis. 

Ea reluă: 

— Azi-dimineaţă tata mi-a spus să-mi pregătesc toate 
lucrurile şi să fiu gata, că îmi va da rufăria lui s-o pun într-un 
cufăr, că trebuie să pornească într-o călătorie, că vom pleca şi 
că ne-ar trebui un cufăr mare pentru mine şi unul mic pentru 
el. Să pregătesc totul într-o săptămână, pentru că poate vom 
pleca în Anglia. 

— Dar e îngrozitor! izbucni Marius. 

Fără nicio îndoială, în acel moment, pentru mintea lui 
Marius, niciun abuz de putere, nicio lovitură, nicio grozăvie a 
celor mai cumpliți tirani, nicio faptă a lui Busiris, a lui Tiberiu 


sau a lui Henric al VIII-lea'*? nu întrecea în cruzime pe 
aceasta. Domnul Fauchelevent o ia pe fiica sa în Anglia, 
pentru că are treburi acolo. 

Întrebă cu o voce slabă: 

— Şi când vei pleca? 

— N-a spus când. 

— Şi când te vei întoarce? 

— N-a spus când. 

Marius se ridică în picioare şi zise cu răceală: 

— Şi ai să pleci, Cosette? 

Cosette îşi întoarse spre el frumoşii ochi plini da spaimă şi 
răspunse cu o privire rătăcită: 

— Unde? 

— În Anglia. Dumneata vei pleca? 

— Pentru ce îmi zici „dumneata?” 

— Te întreb dacă vei pleca? 

— Ce vrei să fac? zise ea împreunându-şi mâinile. 

— Aşadar vei pleca? 

— Dacă tatăl meu pleacă... 

— Va să zică vei pleca? 

Cosette apucă mâna lui Marius şi o strânse fără să 
răspundă. 

— Bine, zise Marius. Atunci voi pleca şi eu în altă parte. 

Cosette mai mult simţi înțelesul acestor vorbe decât le 
înțelese. Se îngălbeni încet, chipul i se făcu alb în întuneric. 
Bâlbâi: 

— Ce vrei să spui? 

Marius o privi, apoi îşi înălță încet privirile la cer şi 
răspunse: 

— Nimic. 

Când îşi cobori pleoapele, o văzu pe Cosette surâzându-i. 
Zâmbetul femeii iubite are o lumină care se vede noaptea. 

— Ce proşti suntem! Marius, mi-a venit o idee! 

— Ce? 

— Pleacă şi tu odată cu noi. Am să-ţi spun unde. Vino după 
mine unde voi fi. 


Marius era acum cu totul şi cu totul treaz. Se întorsese la 
realitate. Izbucni: 

— Să plec cu tine? Eşti nebună? Dar mi-ar trebui bani şi n- 
am o lăscaie. Cum să plec în Anglia? Datorez până acum, nu 
ştiu, mai bine de zece ludovici lui Courfeyrac, un prieten pe 
care nu-l cunoşti. N-am decât o pălărie veche, care nu face trei 
franci, un rând de haine fără niciun nasture, cămaşa mi-e 
ruptă, sunt ros în coate şi-mi intră apă în ghete. De şase 
săptămâni nici nu mă mai gândesc la toate astea şi nu ţi-am 
spus. Cosette, sunt un nemernic. Nu mă vezi decât noaptea şi 
îmi dai dragostea ta; dacă m-ai vedea ziua, m-ai lua drept un 
cerşetor şi mi-ai da de pomană. Să plec în Anglia! Dar n-am 
nici cu ce să-mi plătesc paşaportul! 

Şi se izbi într-un copac din apropiere, cât era de lung, cu 
brațele deasupra capului; se lovi cu fruntea de scoarță, fără să 
simtă lemnul care-i zgâria pielea, nici frigurile care-i zvâcneau 
în tâmple, nemişcat şi gata să cadă, ca o statuie a deznădejdii. 

Stătu multă vreme aşa. Când te cufunzi în asemenea 
prăpăstii, ai rămâne o veşnicie în ele. În sfârşit, se întoarse. 
Auzea în spatele lui un zgomot uşor, înăbuşit, domol şi trist. 

Cosette suspina. 

Plângea de mai bine de două ceasuri lângă Marius, care 
stătea dus pe gânduri. 

Veni lângă ea, căzu în genunchi şi, aplecându-se încet, îi 
luă vârful piciorului, care ieşea de sub marginea rochiei, şi îl 
sărută. 

Ea, tăcută, îi îngădui s-o facă. Sunt clipe în care femeia 
primeşte, ca o zeitate mohorâtă şi resemnată, închinarea 
dragostei. 

— Nu plânge! zise el. 

Ea şopti: 

— Poate că eu am să plec şi tu n-ai să poți veni. 

Marius urmă: 

— Mă iubeşti? 

Ea îi răspunse suspinând acel cuvânt rupt din rai, care nu e 
niciodată mai încântător decât atunci când e şoptit printre 


lacrimi: 

— Te ador! 

Cu un glas nespus de mângâietor, el urmă: 

— Nu plânge! Spune, vrei să faci asta pentru mine, să nu 
plângi? 

— Dar tu mă iubeşti? zise ea. 

EI îi luă mâna. 

— Cosette, niciodată nu mi-am dat cuvântul de cinste 
nimănui, pentru că mi-e frică de cuvântul meu de cinste, îl 
simt pe tata lângă mine. Ei bine, îți dau cuvântul meu de 
cinste cel mai sfânt, că dacă pleci, eu voi muri! 

În glasul cu care rosti aceste cuvinte era o tristeţe atât de 
solemnă şi de liniştită, încât Cosette tremură. Simțţi fiorul pe 
care îl dă un cuvânt întunecat ca noaptea şi adevărat. 
Înspăimântată, încetă să plângă. 

— Acum ascultă! zise el. Să nu mă aştepţi mâine. 

— De ce? 

— Nu m-aştepta decât poimâine. 

— Oh, de ce? 

— Vei vedea. 

— Să nu te văd o zi! Dar e cu neputinţă! 

— Să jertfim o zi ca să câştigăm o viaţă. Şi Marius adăugă 
cu jumătate de glas, ca pentru sine: 

— E un om care nu-şi schimbă obiceiurile şi n-a primit pe 
nimeni niciodată decât seara. 

— De cine vorbeşti? întrebă Cosette. 

— Eu? N-am spus nimic. 

— Atunci la ce te gândeşti? 

— Aşteaptă până poimâine. Vrei? 

— Da, răspunse Cosette. 

Ea îi luă capul în amândouă mâinile, înălțându-se pe vârful 
picioarelor ca să-l ajungă, şi căută să-i citească nădejdile în 
ochi. 

Marius rosti: 

— Mă gândesc că trebuie să-mi cunoşti adresa. Cine ştie ce 
se poate întâmpla. Stau la un prieten numit Courfeyrac, 


strada Verrerie, numărul 16. 

Căută prin buzunare, scoase un briceag şi zgârie cu vârful 
lui în tencuiala zidului: 16, strada Verrerie. 

Cosette începuse din nou să-l privească în ochi. 

— Spune-mi la ce te gândeşti. Marius, tu te gândeşti la 
ceva. Spune-mi, la ce? Oh! Spune-mi la ce te gândeşti, ca să 
pot dormi bine la noapte. 

— Uite la ce mă gândesc: că e cu neputinţă ca Dumnezeu 
să vrea să ne despartă. Aşteaptă-mă poimâine! 

— Şi până atunci ce să fac? zise Cosette. Tu pleci de-acasă, 
te duci, vii... ce fericiți sunt bărbaţii! Eu o să rămân singură. 
Oh, ce tristă am să fiu! Ce vrei să faci mâine-seară? Spune! 

— Voi face o încercare. 

— Dacă e aşa, eu mă voi ruga lui Dumnezeu şi mă voi 
gândi la tine tot timpul, ca să izbuteşti. Nu te mai întreb, 
fiindcă nu vrei. Eşti stăpânul meu! Îmi voi petrece seara de 
mâine cântând muzica aceea din Euryanthe, care îți place ţie 
şi pe care ai ascultat-o într-o seară sub fereastra mea. Dar 
poimâine să vii devreme. Te voi aştepta la căderea nopţii, la 
nouă, nu mai târziu, bagă de seamă! Doamne, ce trist e când 
zilele sunt lungi! Auzi? Când va bate de nouă voi fi în grădină. 

— Şi eu. 

Şi fără să spună ceva, deşi duşi de acelaşi gând, străbătuţi 
de acel curent electric care îi leagă neîntrerupt pe îndrăgostiți, 
beți amândoi de dragoste până şi în suferinţă, căzură unul în 
brațele celuilalt, fără să bage de seamă că buzele li se 
împreunaseră, în timp ce privirile lor înălțate, pline de fericire 
şi de lacrimi se ridicau spre stele. 

Când Marius plecă, strada era goală. Aceasta se întâmpla 
chiar în clipa în care Eponine îi urmărea pe bandiți pe 
bulevard. În timp ce Marius visa cu capul rezemat de copac, îi 
trecuse o idee prin minte, o idee, vai! pe care el însuşi o socotea 
nebunească şi cu neputinţă de realizat. Luase o hotărâre 
mare. 


VII - O inimă bătrână şi o inimă tânără 
faţă-n faţă 


Bunicul Gillenormand avea în vremea aceea nouăzeci şi 
unu de ani împliniți. Locuia tot cu domnişoara Gillenormand 
în strada Filles-du-Calvaire nr. 6, în vechea lui casă. Era, cum 
ne amintim, unul dintre acei bătrâni ai antichităţii care 
aşteaptă moartea cu semeţie, pe care vârsta îi împovărează 
fără să-i încovoaie şi pe care nicio suferință nu-i doboară. 

Totuşi, de câtva timp, fiică-sa spunea: „Tata începe să se 
stingă”. Într-adevăr, nu mai pălmuia servitoarele, nu mai 
lovea cu bastonul atât de voiniceşte în balustrada scării, când 
Basque întârzia să-i deschidă. Revoluţia din iulie îl scosese 
prea puţin din fire, timp de şase luni. Văzuse aproape cu 
linişte această împerechere de cuvinte în Monitor: D. Humblot- 
Conte, pair al Franţei. 

În realitate, bătrânul era foarte trist. Nu şovăia, nu se 
dădea bătut, fiindcă nu se potrivea nici cu ființa lui fizică, nici 
cu cea morală, dar simțea că slăbeşte înăuntrul lui. De patru 
ani îl aştepta pe Marius neînduplecat - e chiar cuvântul 
potrivit - îl aştepta cu convingerea că într-o zi sau alta 
ştrengarul va bate la uşă; e drept că în unele ceasuri triste i se 
întâmpla să-şi spună că dacă Marius mai întârzie... Nu 
moartea îi era de nesuferit, ci gândul că poate nu avea să-l 
mai vadă pe Marius. În mintea lui, până atunci, nu trecuse 
niciodată gândul că n-avea să-l mai vadă, dar acum ideea 
despărțirii începea să-i dea târcoale şi îl îngheţa. Despărțirea, 
aşa cum se întâmplă totdeauna cu sentimentele fireşti şi 
adevărate, îi mărise dragostea de bunic pentru copilul rău, 
care plecase. În nopţile de decembrie, când frigul ajunge la 
zece grade sub zero, oamenii se gândesc mereu la soare. 
Domnul Gillenormand nu se credea în stare, sau poate era 
incapabil să facă el, ca bunic, pasul de apropiere înspre 
nepotul său. „Mai degrabă crăp!” îşi zicea el. Nu-şi găsea nicio 


vină, dar se gândea la Marius cu o înduioşare adâncă şi cu 
muta disperare a unui bătrânel care e pe ducă. 

Dinţii începuseră să-i cadă, ceea ce îi sporea tristețea. 

Domnul Gillenormand, fără să şi-o mărturisească, căci s-ar 
fi înfuriat şi i-ar fi fost ruşine, nu iubise niciodată vreo femeie 
cum îl iubea pe Marius. 

Aşezase în odaia lui, la capătul patului, un portret vechi, pe 
care să-l poată vedea în orice clipă a deşteptării din somn; era 
portretul celeilalte fiice a lui, doamna Pontmercy, care murise 
la optsprezece ani. Privea necontenit acest portret. Într-o zi, pe 
când se uita la el, i se întâmplă să spună: 

— Cred că-i seamănă. 

—  Surorii mele? întrebă domnişoara Gillenormand. 
Bineînţeles că îi seamănă. 

Bătrânul adăugă: 

— Şi lui îi seamănă. 

Odată, cum sta aşezat cu genunchii strânşi şi cu ochii 
aproape închişi, abătut, fiică-sa îndrăzni să spună: 

— Tată, eşti tot atât de supărat?... 

Dar se opri, neîndrăznind să meargă mai departe. 

— Pe cine? întrebă el. 

— Pe bietul Marius. 

Îşi înălță capul îmbătrânit, îşi puse pumnul slab şi zbârcit 
pe masă şi strigă cu glasul cel mai mânios şi mai răsunător: 

— Bietul Marius, spui? Domnul ăsta e un caraghios, un 
derbedeu, un orgolios nerecunoscător, fără inimă, fără suflet, 
un trufaş, un om rău! 

Şi îşi întoarse fața, ca fiică-sa să nu-l vadă că lăcrimează. 

A treia zi întrerupse o tăcere care ţinea de patru ceasuri, ca 
să-i spună deodată fiică-si: 

— Am avut onoarea s-o rog pe domnişoara Gillenormand să 
nu-mi vorbească niciodată despre asta. 

Mătuşa Gillenormand renunță la orice încercare şi puse 
acest diagnostic adânc: „Tata n-a prea iubit-o pe sora mea de 
când a făcut prostia. Se înțelege că nu-l poate suferi pe 
Marius.” 


„De când a făcut prostia”, înseamnă de când se măritase cu 
colonelul. 

De altfel, după cum s-a putut presupune, domnişoara 
Gillenormand nu izbutise în încercarea ei de a-l înlocui pe 
Marius cu preferatul ei, ofițerul de lăncieri. Înlocuitorul, 
Theodule, a pierdut şi el partida. Domnul Gillenormand nu 
primise această substituire. Golul inimii nu se astupă cu un 
dop. Theodule, dinspre partea lui, cu toate că adulmeca 
moştenirea, disprețuia corvoada de a se face plăcut. 
Moşneagul îl plictisea pe lăncier, iar lăncierul îl enerva pe 
moşneag. Locotenentul Theodule era vesel, fără îndoială, dar 
flecar; uşuratic, însă vulgar; iubitor de petreceri, dar necioplit; 
e adevărat, avea mai multe amante, şi iarăşi e adevărat că 
vorbea mult de ele, dar le vorbea numai de rău. Toate calitățile 
lui aveau câte un cusur. Domnul Gillenormand era sătul 
ascultându-l cum îşi povesteşte succesele ieftine pe care le 
culegea în jurul cazărmii din strada Babylone. Şi apoi 
locotenentul Gillenormand venea câteodată în uniformă, cu 
cocarda tricoloră, ceea ce îl făcea de-a dreptul nesuferit., 
Bunicul Gillenormand spusese în cele din urmă fiicei sale: „M- 
am săturat de Theodule! Primeşte-l tu, dacă vrei. Mie nu-mi 
plac războinicii în timp de pace. Nu ştiu dacă nu cumva îmi 
plac mai mult duelgiii decât un târâie sabie. Zăngănitul 
săbiilor în timpul luptei este, la urma urmei, mai puțin 
supărător decât târâitul tecilor pe caldarâm. Şi-apoi, să-ți 
umpli pieptul făcând pe grozavul, să-ți strângi mijlocul ca o 
muieruşcă, să porți corset sub platoşă înseamnă să fii de două 
ori caraghios. Dacă eşti un om întreg, te ţii tot atât de departe 
de fanfaronadă ca şi de dulcegării. Nici leu-paraleu, nici fante. 
Păstrează-ţi-l pe Theodule!” 

Degeaba îi zicea fiică-sa: „E totuşi nepotul dumitale”. 
Domnul Gillenormand, care se simțea bunic până-n vârful 
unghiilor, nu era unchi deloc. Fiindcă era inteligent şi 
compara, Theodule nu fusese bun decât să-l facă să-l regrete 
şi mai mult pe Marius. 


Într-o seară de vară, în ziua de 4 iunie, ceea ce nu-l 
împiedicase pe bunicul Gillenormand să facă un foc straşnic în 
vatră, o trimisese la culcare pe fiică-sa, care cosea într-o odaie 
de-alături. Era singur în odaia lui tapetată cu scene pastorale 
şi pusese picioarele pe grătarul vetrei, acoperit pe jumătate de 
paravanul lui de coromandel cu nouă fețe, ţinând coatele pe 
masa pe care ardeau două lumânări sub un abajur verde, 
înfundat în jilțul bine căptuşit, cu o carte în mână, dar fără să 
citească. Era îmbrăcat după modelul unui incroyable5* şi 
semăna cu un portret străvechi al lui Garat?%%. Astfel 
costumat ar fi făcut să se țină lumea după el pe stradă, dar 
fiică-sa îl înfăşură totdeauna când ieşea în oraş cu o uriaşă 
haină episcopală de mătase căptuşită, care îi ascundea 
îmbrăcămintea. Nu-şi punea halatul decât atunci când se 
culca sau e scula. 

„Te îmbătrâneşte”, zicea el. 

Bunicul Gillenormand se gândea la Marius cu dragoste şi 
cu amărăciune, dar, ca de obicei, amărăciunea era mai mare. 
Iubirea lui înăcrită se prefăcea totdeauna în furie şi începea să 
clocotească. Ajunsese pe treapta unde omul caută să se 
împace cu sine şi să-şi primească de bunăvoie chinul. Căuta 
să se convingă că nu există niciun motiv ca Marius să se 
întoarcă; pentru că, dacă ar fi fost să vină, ar fi făcut-o până 
acum; că trebuia să renunţe la gândul acesta. Încerca să se 
obişnuiască cu ideea că se isprăvise şi că va muri fără să-l mai 
vadă pe „acest domn”. Dar întreaga sa fire se răzvrătea; 
dragostea de părinte nu se poate împăca cu renunțarea. „Cum 
adică, se întrebă el, ca un dureros refren, să nu se mai 
întoarcă niciodată?” Capul pleşuv îi căzuse pe piept şi se uita 
tulburat la cenuşa căminului, cu o privire dureroasă şi 
supărată. 

Tocmai când era mai adâncit în visare, bătrânul lui servitor, 
Basque, intră şi întrebă: 

— Domnul poate să-l primească pe domnul Marius? 

Bătrânul se sculă în capul oaselor, palid ca un cadavru care 
s-ar ridica străbătut de un curent galvanic. Tot sângele i se 


îngrămădise la inimă. Îngăimă: 

— Cum, domnul Marius?! 

— Nu ştiu, răspunse Basque, înfricoşat şi uluit de 
înfăţişarea stăpânului, nu l-am văzut, Nicolette mi-a spus 
adineauri: „E un tânăr, spune că-i domnul Marius”. 

Bunicul Gillenormand bâlbâi, cu voce înceată: 

— Să intre! 

Şi rămase în aceeaşi atitudine, cu capul tremurător, cu 
privirea aţintită spre uşă. Uşa se deschise din nou. Un tânăr 
intră. Era Marius. 

Marius se opri mai întâi la uşă, ca şi cum arfiaşteptat săi 
se spună să intre. Îmbrăcămintea aproape zdrenţuită nu se 
vedea în întunericul pe care-l făcea abajurul. Nu i se deosebea 
decât chipul liniştit şi serios, dar ciudat de trist. 

Bunicul Gillenormand, zăpăcit de uimire şi de bucurie, nu 
zări câteva clipe decât o lumină, de parcă ar fi avut o vedenie. 
Era gata să leşine; desluşea chipul lui Marius printr-o ceață 
strălucitoare. Era el, în adevăr, era Marius! 

În sfârşit, după patru ani! Îl cuprinse pe de-a-ntregul dintr- 
o singură privire. 1 se păru frumos, nobil, distins, bărbat 
împlinit în toată legea, cu o atitudine cuviincioasă şi cu o 
înfăţişare fermecătoare. Îi veni să deschidă braţele, să-l cheme, 
să se repeadă înaintea lui; simți că se topesc măruntaiele în el 
de atâta încântare, că vorbele de dragoste îl înăbuşe şi i se 
revarsă din piept; în sfârşit, toată această iubire ieşi la lumină 
şi îi ajunse pe buze. Şi printr-o răbufnire care ţinea de firea lui 
plină de contraste, deveni aspru. Spuse deodată: 

— Ce cauţi aici? 

Marius răspunse stânjenit: 

— Domnule... 

Domnul Gillenormand ar fi vrut ca Marius să i se arunce la 
piept. Se simți nemulțumit şi de Marius, şi de el însuşi. Simți 
că el era aspru şi că Marius era rece. Pentru bietul moşneag 
era o durere nesuferită şi supărătoare să se simtă atât de plin 
de iubire şi de slăbiciune şi să nu poată fi decât dur. 


Amărăciunea îl cuprinse din nou. Îl întrerupse pe Marius cu 
un glas morocănos: 

— Atunci, de ce-ai venit?... 

Acest atunci însemna: „... dacă nu vii să mă săruți”. Marius 
îşi privi bunicul, căruia paloarea îi dădea un chip de 
marmură: 

— Domnule... 

Bătrânul reluă cu o voce severă: 

— Vii să-mi ceri iertare? Ţi-ai recunoscut greşeala? 

Credea că îl aduce pe Marius pe calea cea bună şi că 
„copilul” se va îndupleca. Marius se înfioră. 1 se cerea să-şi 
renege părintele. Plecă ochii şi răspunse: 

— Nu, domnule. 

— Atunci, izbucni năprasnic bătrânul, cu o durere 
sfâşietoare şi plină de mânie, ce vrei de la mine? 

Marius îşi împreună mâinile, înaintă un pas şi spuse cu o 
voce tremurătoare: 

— Domnule fie-ți milă de mine! 

Cuvintele acestea îl înverşunară pe domnul Gillenormand: 
dacă ar fi fost spuse mai înainte, l-ar fi înduioşat, dar veneau 
prea târziu. Bunicul se ridică, se sprijinea în baston cu 
amândouă mâinile, buzele îi erau albe, fruntea i se clătina, 
dar statura lui înaltă îl domina pe Marius, care stătea cu 
fruntea plecată. 

— Să-mi fie milă de dumneata, domnule?! Un băiețandru 
care cere milă de la un bătrân de nouăzeci şi unu de ani! 
Dumneata intri în viață şi eu ies; dumneata te duci la 
spectacole, la baluri, la cafenea, joci biliard, eşti deştept, placi 
femeilor, băiat drăguţ; eu stau acasă în mijlocul verii cu nasu- 
n gura vetrei; ai toate bogăţiile de pe pământ; eu am toate 
neajunsurile bătrâneţii, beteşuguri şi singurătate. Ai toți dinții 
în gură, stomac bun, ochiul ager, putere, poftă, sănătate, 
veselie, o pădure de păr negru; eu nu mai am nici măcar păr 
alb, mi-au căzut dinţii, picioarele mă lasă, memoria mă 
părăseşte, încurc mereu numele celor trei străzi, Charlot, 
Chaume şi Saint-Claude, iată unde am ajuns! Dumneata ai 


înainte viitorul plin de soare, eu încep să nu mai văd nimic, 
atât de mult m-am cufundat în noapte; eşti îndrăgostit, 
bineînțeles; pe mine nu mă mai iubeşte nimeni pe lume; şi 
dumneata îmi ceri mie milă! Păcat că Moliere a uitat să scrie 
scena aceasta! Dacă aşa se glumeşte la voi, la palatul de 
justiție, domnilor avocaţi, vă felicit din toată inima! Aveţi haz! 
Şi nonagenarul urmă cu glas mâniat şi grav: Ei, ce vrei de la 
mine? 

— Domnule, zise Marius, ştiu că te supără prezența mea, 
dar am venit să-ți cer un singur lucru, şi apoi plec 
numaidecât. 

— Eşti un prost, zise bătrânul. Cine îți spune să pleci? 

Astfel traducea vorbele duioase pe care le avea în fundul 
inimii: „Dar cere-mi iertare! Aruncă-te la pieptul meu!” 
Domnul Gillenormand simțea că Marius îl va părăsi peste 
câteva clipe, că primirea lui rea îl respingea, că îl gonea cu 
asprimea lui; îşi spunea toate acestea şi durerea îi creştea tot 
mai mult; dar cum durerea i se schimba îndată în mânie, 
străşnicia lui creştea. Ar fi vrut ca Marius să înțeleagă. Urmă 
iar: 

— Cum? Te-ai purtat rău cu mine, bunicul dumitale; mi-ai 
părăsit casa să te duci nu ştiu unde, ţi-ai întristat mătuşa, te- 
ai dus, se înțelege, să trăieşti o viață mai uşoară, de crai, de 
unul singur, să faci pe filfizonul, să vii acasă la orice oră, să 
petreci; nu mi-ai dat niciun semn de viață, ai făcut datorii, 
fără să-mi ceri cel puţin să ţi le plătesc, ai ajuns, chefliu şi 
scandalagiu, şi după patru ani vii la mine şi nu găseşti altceva 
să-mi spui? 

Acest fel nestăpânit de a-şi îndemna nepotul la duioşie nu-l 
făcu pe Marius să vorbească. Domnul Gillenormand îşi 
încrucişă braţele, un gest al lui deosebit de poruncitor, şi 
strigă la Marius, plin de amărăciune: 

— Să isprăvim! Zici că ai venit să-mi ceri ceva? Hai spune! 
Ce-mi ceri? Vorbeşte! 

— Domnule, zise Marius cu privirea unui om care simte că 
e pe cale să cadă într-o prăpastie, vin să-ți cer voie să mă 


căsătoresc. 

Domnul Gillenormand sună. Basque întredeschise uşa. 

— Cheamă pe fiică-mea! 

După o clipă, uşa se deschise din nou, şi domnişoara 
Gillenormand se ivi în prag, dar nu intră. Marius sta în 
picioare, mut, cu brațele căzute, cu o înfăţişare de ucigaş. 
Domnul Gillenormand umbla de colo-colo, în lungul şi în latul 
odăii. Se întoarse spre fiică-sa şi îi zise: 

— Nimic, e domnul Marius. Spune-i bună ziua. Domnul 
vrea să se căsătorească. Atâta tot. Du-te! 

Glasul hotărât şi răguşit al bătrânului dovedea că mânia 
lui ajunsese la culme. Mătugşa se uită uluită la Marius, păru 
că abia îl recunoaşte, nu scoase niciun cuvânt şi pieri la 
suflarea furtunoasă a tatălui ei mai repede decât un pai luat 
de vijelie. 

În acest timp, bunicul Gillenormand se rezemase cu spatele 
de vatră. 

— Să te căsătoreşti la douăzeci şi unu de ani! Bine ai 
potrivit-o! Nu ţi-a mai rămas decât să-mi ceri învoirea! O 
formalitate. Ia loc, domnule! Ei, de când n-am mai avut 
onoarea să te văd, ați avut o revoluţie. lacobinii au învins. 
Trebuie să fii mulțumit. Eşti republican şi totodată baron? 
Dumneata le împaci pe una cu alta. Republica e un fel de sos 
al baroniei. Ai vreo decorație din iulie? Ai dat o mână de ajutor 
la cucerirea Luvrului? Acolo, pe aproape, în strada Saint- 
Antoine, față-n față cu strada Nonaindicres se află o ghiulea 
înfiptă în zidul casei, la etajul trei, sub care e o inscripție: 28 
iulie 1830. Du-te de-o vezi! E frumos. A, prietenii dumitale fac 
lucruri foarte nostime. Bine că mi-am adus aminte, nu se 
zideşte o fântână în locul statuii domnului duce de Berry? Va 
să zică vrei să te căsătoreşti? Cu cine? Se poate, fără 
indiscreție, să te-ntreb cu cine? Se opri o clipă şi, mai înainte 
ca Marius să aibă timpul să răspundă, adăugă mânios: Ei, ai 
vreun rost? O situaţie statornică? Ce câştigi cu meseria 
dumitale de avocat? 


— Nimic, spuse Marius, cu un fel de hotărâre şi îndârjire 
sălbatică. 

— Nimic? N-ai decât cele o mie două sute de livre de la 
mine? 

Marius nu răspunse. Domnul Gillenormand continuă: 

— Atunci, înţeleg, fata e bogată. 

— Ca şi mine. 

— Cum, fără zestre? 

— Fără. 

— Nici speranţe? 

— Nu cred. 

— O sărăcie! Şi ce e tată-său? 

— Nu ştiu. 

— ŞI cum se numeşte? 

— Domnişoara Fauchelevent'981. 

— Fauche, ce? 

— Fauchelevent. 

— Ptiu! făcu bătrânul. 

— Domnule! izbucni Marius. 

Domnul Gillenormand îl întrerupse cu tonul unui om care 
vorbeşte cu sine însuşi: 

— Va să zică douăzeci şi unu de ani, nicio situaţie, o mie 
două sute de livre pe an; doamna baroană Pontmercy va pleca 
la piață să cumpere de doi cenți pătrunjel de la zarzavagiu. 

— Domnule, reluă Marius tulburat peste fire, văzând cum i 
se spulberă ultima nădejde, te rog, te conjur, în numele 
cerului, cu mâinile împreunate, domnule, îți cad la picioare, 
dă-mi voie să mă căsătoresc cu ea! 

Bătrânul izbucni într-un hohot de râs strident şi lugubru, 
tuşind şi vorbind în acelaşi timp: 

— Ha! Ha! Ce ţi-ai zis! Drace! Mă duc să-l caut pe hodorogu 
ăla, pe căzătura aia. Păcat că nu am douăzeci şi cinci de ani. 
Cum i-aş mai trânti o somaţie respectuoasă, cum m-aş mai 
lipsi de el! Ei, dar orice-ar fi, îi voi spune: Bătrân tâmpit, să fii 
prea fericit că mă vezi, mi-a venit pofta să mă însor cu 
domnişoara cutare, fiica domnului cutare, eu n-am pantofi, ea 


> 


n-are cămaşă, dar vorba e că mi-a venit aşa, să-mi arunc în 
gârlă cariera, viitorul, tinerețea, viața, mi s-a făcut să mă 
scufund în mizerie cu o femeie de gât, aşa vreau, trebuie să 
consimţi! Şi fosila va consimţi. Bine, băiete, cum vrei, leagă-ţi 
piatra de gât, însoară-te cu Pousselevent, cu Coupeleventi9%2: a 
ta... Niciodată, domnule, niciodată! 

— Tată! 

— Niciodată! 

După glasul cu care fusese azvârlit acest „niciodată”, 
Marius pierdu orice nădejde. Străbătu odaia cu paşi înceţi, cu 
capul în pământ, şovăind, semănând mai curând cu un om 
care moare decât cu unul care pleacă. Domnul Gillenormand 
îl urmărea din ochi, şi, în clipa când uşa se deschise şi Marius 
fu gata să iasă, făcu patru paşi cu acea vioiciune senilă a 
bătrânilor poruncitori şi răsfățaţi, îl apucă pe Marius de guler, 
îl aduse din nou cu forța în odaie, îi făcu vânt într-un jeţ şi îi 
zise: 

— Spune-mi tot! 

Numai vorba „tată”, care îi scăpase lui Marius, pricinuise 
această întorsătură. 

Marius îl privea rătăcit. Obrazul frământat al domnului 
Gillenormand nu mai exprima decât o nedesluşită şi aspră 
bunătate. Bunicul luase locul strămoşului. 

— Hai, vorbeşte, povesteşte-mi amorurile tale, trăncăneşte, 
spune tot! Drace! Proşti mai sunt tinerii! 

— Tată... reluă Marius. 

Chipul bătrânului străluci întreg de o lumină negrăită. 

— Da, aşa! Spune-mi tată, şi vei vedea! 

Era acum ceva atât de bun, de blând, de deschis şi de 
părintesc în această asprime, încât Marius, trecând pe 
neaşteptate de la descurajare la speranţă, se simți zăpăcit şi 
uluit. Era aşezat lângă masă, flacăra lumânărilor dădea în 
vileag starea jalnică a hainelor lui, la care bunicul 
Gillenormand privea cu mirare. 

— Ei bine, tată... zise Marius. 


— Care va să zică, îl întrerupse domnul Gillenormand, n-ai 
cu adevărat niciun ban? Eşti îmbrăcat ca un derbedeu. 

Scotoci într-un sertar şi scoase de acolo o pungă pe care o 
puse pe masă. 

— Uite. la o sută de ludovici, cumpără-ți o pălărie! 

— Tată, urmă Marius, dragă tată, dacă ai şti cât o iubesc! 
Nici nu-ţi închipui, am văzut-o pentru prima oară în grădina 
Luxembourg. Venea cu tatăl ei. La început nu ne prea luam în 
seamă: pe urmă, nu ştiu cum s-a făcut, m-am îndrăgostit de 
ea. Oh, cât de nenorocit m-am simţit câtva timp! În sfârşit, 
acum o văd în fiecare zi, la ea acasă, tatăl ei nu ştie nimic, 
închipuie-ţi că vor pleca; ne vedem în grădină, seara; tatăl ei 
vrea s-o ia cu el în Anglia, şi mi-am zis: voi căuta să-l văd pe 
bunicul şi să-i istorisesc totul. Mai întâi o să înnebunesc, o să 
mor, mă voi îmbolnăvi, mă voi arunca în apă. Trebuie 
neapărat să mă căsătoresc cu ea, pentru că altfel îmi voi 
pierde minţile. În sfârşit, iată adevărul întreg, nu cred să fi 
uitat ceva. Locuieşte într-o grădină cu grilaj, în strada Plumet. 
Spre Invalizi. 

Bunicul Gillenormand se aşezase fericit lângă Marius. 
Ascultându-l şi îmbătându-se de glasul lui, se delecta în 
acelaşi timp cu o lungă priză de tabac. Auzind de strada 
Plumet, îşi întrerupse trasul pe nas şi restul de tabac îi căzu 
pe genunchi. 

— Strada Plumet! Zici, strada Plumet! la stai puţin! Nu e 
pe-acolo o cazarmă? Da. Da, asta e. Vărul tău, Theodule, mi-a 
vorbit de ea. Lăncierul, ofițerul. O fetiță, iubitule, o fetiță! Zău, 
pe strada Plumet. Altădată-i zicea strada Blomet. Uite că-mi 
aduc aminte! Am mai auzit vorbindu-se de fetița de la grilajul 
din strada Plumet, dintr-o grădină. O adevărată Pamela'95%. N- 
ai gust prost. S-ar părea că e curățică. Fie vorba între noi, 
cred că nătăflețul de lăncier i-a cam făcut curte. Nu ştiu până 
unde au mers lucrurile. Dar n-are-a face. De altfel, nu trebuie 
să-l crezi. Se laudă. Marius! e bine ca un bărbat ca tine să fie 
îndrăgostit. La vârsta ta se şi cuvine. Îmi placi mai mult 
amorezat decât revoluționar. Îmi placi mai mult înflăcărat de 


o fustă, de douăzeci de fuste, zău, decât de domnul 
Robespierre. Recunosc că mie cel puțin, dintre sans- 
culottes'***, nu mi-au plăcut decât femeile. Fetele nostime, 
sunt fete nostime, ce naiba! Nimic de zis. Cât despre mititica, 
zici că te primeşte fără ştirea tatălui ei. E bine. Am făcut şi eu 
asemenea isprăvi. Nu numai una. Ştii? N-o lua razna, nu da 
buzna-n tragedie, nu trebuie să ajungi numaidecât la 
căsătorie şi la domnul primar cu eşarfă! Eşti doar un prostuț 
de băiat deştept. Eşti plin de bun-simţ. Alunecă, muritorule, 
nu te însura! Caută pe bunicul, care de fapt e un om de treabă 
şi mai are oricând fişicuri de ludovici în vreun sertar uitat; 
spune-i: Bunicule, uite ce se întâmplă. Şi bunicul zice: E 
foarte simplu. Tinereţea trebuie să petreacă, şi bătrânețea să 
se stingă. Am fost şi eu tânăr, vei fi şi tu bătrân. Bine, băiete, 
să-l înveţi şi tu la fel pe nepotul tău. la două sute de pistoli. 
Pune-te pe petreceri, dă-i drumul! E tot ce ai mai bun de făcut! 
Foarte bine! Aşa trebuie să meargă treaba. Nu te însori, dar n- 
are-a face! Nimic nu te împiedică... Mă înțelegi!... 

Marius, împietrit şi fără a mai fi în stare să rostească un 
cuvânt, clătină din cap că nu. 

Bătrânul izbucni în râs, îi făcu un semn cu pleoapa lui 
zbârcită, îl plesni cu palma peste genunchi, îl privi drept în 
ochi, misterios şi zâmbitor, şi îi zise cu cea mai drăgăstoasă 
ridicare din umeri: 

— Nătărăule, trăieşte cu ea! 

Marius se îngălbeni. Nu înțelesese nimic din tot ceea ce îi 
spusese bunicu-său. Sporovăiala despre strada Blomet, despre 
Pamela, despre cazarmă, lăncier, trecuse prin mintea lui 
Marius ca o fantasmagorie. Nimic din toate acestea nu putea 
să aibă vreo legătură cu Cosette, care era un crin. Bătrânul 
bătea câmpii. Dar aiurarea asta sfârşise cu un cuvânt pe care 
Marius îl înțelesese şi care era o jignire de moarte pentru 
Cosette. Vorba: „Trăieşte cu ea” intră în inima tânărului 
cinstit ca o sabie. 

Se ridică, îşi culese pălăria de jos şi se îndreptă spre uşă cu 
pas sigur şi hotărât. Ajuns acolo, se întoarse, se înclină adânc 


în fața bunicului său, înălță capul şi rosti: 

— Acum cinci ani l-ai jignit pe tata. Azi o insulți pe nevastă- 
mea. Nu-ţi mai cer nimic, domnule! Adio! 

Bunicul Gillenormand, uluit, deschise gura, întinse braţele, 
încercă să se ridice, dar n-apucă să rostească niciun cuvânt şi 
uşa se închise din nou; Marius pierise. 

Bătrânul rămase câteva clipe nemişcat şi ca trăsnit, fără să 
poată vorbi, nici respira, ca şi cum un nod cât pumnul i s-ar fi 
pus în gât. În sfârşit, se smulse din jeţ, alergă la uşă, atât cât 
se poate alerga la nouăzeci şi unu de ani, o deschise şi ţipă: 

— Ajutor! Ajutor! 

Fiică-sa se ivi, apoi ieşiră servitorii. El începu iar cu un 
horcăit dureros: 

— Fuga după el, prinde-ţi-l! Ce i-am făcut? E nebun, se 
duce. Ah, Dumnezeule! Ah, Dumnezeule! De data asta n-o să 
se mai întoarcă! 

Se duse la fereastra dinspre stradă, o deschise cu mâinile 
lui bătrâne şi tremurătoare, se aplecă mai mult decât cu 
jumătatea trupului în afară, în timp ce Basque şi Nicolette îl 
trăgeau înapoi, şi ţipă: 

— Marius! Marius! Marius! Marius! 

Dar Marius nu mai putea să-l audă; tocmai în clipa aceea 
cotea pe strada Saint-Louis. Bătrânul îşi cuprinse capul cu 
amândouă mâinile de două-trei ori, cu o expresie de spaimă, 
dădu îndărăt clătinându-se şi căzu într-un jeț, fără puls, fără 
glas, fără lacrimi, tremurând din cap şi muşcându-şi buzele, 
cu o înfăţişare năucă, cu ochii şi inima pline de o deznădejde 
adâncă şi întunecată, care semăna cu noaptea. 


CARTEA A NOUA 
UNDE SE DUC? 


I — Jean Valjean 


În aceeaşi zi, către ceasurile patru după masă, Jean Valjean 
stătea singur pe marginea unuia dintre cele mai singuratice 
taluzuri de pe Champs-de-Mars. Fie din prudenţă, fie din 
dorința de a se reculege, fie pur şi simplu în urma unei 
schimbări nesimţite a obiceiurilor lui, ceea ce se întâmplă 
încetul cu încetul în viața oricui, ieşea acum destul de rar cu 
Cosette. Purta o vestă de muncitor, pantaloni de pânză 
cenuşie şi o şapcă cu cozoroc lung, care îi ascundea obrazul. 
Era acum liniştit şi fără griji în ceea ce o priveşte pe Cosette; 
teama şi tulburarea lui se risipiseră; de o săptămână sau 
două îl încercau altfel de nelinişti. Într-o zi, plimbându-se pe 
bulevard, îl zărise pe Thenardier; Thenardier nu-l recunoscuse, 
aşa cum era deghizat; dar de atunci Jean Valjean îl văzuse de 
multe ori şi avea convingerea că Thenardier dădea târcoale 
prin cartier. Era de ajuns ca să-l facă să ia o mare hotărâre. 
Dimpreună cu Thenardier veneau toate amenințările. 

De altfel, nici Parisul nu era liniştit; tulburările politice 
deveneau primejdioase pentru cei care aveau ceva de ascuns, 
pentru că poliția se arăta foarte activă şi bănuitoare. Căutând 
să descopere câte un om ca Pâpin sau Morey**%, putea foarte 
bine să dea peste unul ca Jean Valjean. 

Toate astea îl îngrijorau. 

În sfârşit, un fapt neînțeles, care îl izbise de curând şi 
stăruia în mintea lui, îl tulburase şi mai mult. În dimineaţa 
aceleiaşi zile, fiind singurul treaz în casă şi plimbându-se prin 
grădină, înainte ca la camera Cosettei să se fi deschis 
obloanele, zărise aceste câteva cuvinte săpate în zid, pesemne 
cu un cui: 16, strada Verrerie. 

Se vedea că scrisul era proaspăt, zgârieturile erau albe în 
vechiul mortar înnegrit, o tufă de urzici, jos, lângă zid, era 
presărată cu un praf mărunt de var proaspăt. Probabil că 
acele cuvinte fuseseră scrise în timpul nopții. Ce era? O 
adresă? Un semnal pentru cineva? O înştiinţare pentru el? În 
orice caz, era limpede că grădina fusese călcată şi că 
pătrunseseră în ea necunoscuţi. Îşi aminti de întâmplările 
ciudate care îi mai tulburaseră o dată casa. Mintea începu să- 


i lucreze pe această urzeală. Se feri să spună ceva Cosettei 
despre cele câteva cuvinte scrise cu cuiul pe zid, de teamă să 
n-o sperie. Socotind şi cumpănind totul, Jean Valjean se 
hotări să părăsească Parisul şi chiar Franţa, şi să treacă în 
Anglia. O înştiințase pe Cosette... Până într-o săptămână voia 
să fie plecat. Se aşezase pe taluzul de pe Champs-de-Mars, 
depănând tot felul de gânduri: Thenardier, poliția, acele 
cuvinte ciudate scrise pe zid, călătoria şi greutatea de a-şi face 
rost de un paşaport. 

În mijlocul acestor griji, observă, după o umbră aruncată de 
soare, că cineva se oprise pe creasta taluzului, chiar în spatele 
lui. Era să se întoarcă, dar tocmai atunci o hârtie împăturită 
în patru îi căzu pe genunchi, ca şi cum o mână i-ar fi dat 
drumul deasupra capului său. Luă hârtia, o desfăcu şi citi pe 
ea un cuvânt scris cu creionul, cu litere mari: MUTĂ-TE! 

Jean Valjean se ridică deodată; nu mai era nimeni în 
apropiere. Cercetă în jurul lui şi zări o făptură mai mare decât 
un copil, mai mică decât un bărbat, cu o bluză cenuşie şi cu 
pantaloni de catifea de bumbac, culoarea nisipului, care sărea 
parapetul şi îşi da drumul să alunece în şanțul de pe Champs- 
de-Mars. 

Jean Valjean se întoarse numaidecât acasă, foarte 
îngândurat. 


II — Marius 


Marius plecase nespus de mâhnit de la domnul 
Gillenormand. Intrase în casa lui cu o nădejde foarte 
îndoielnică, ieşea cu o deznădejde nemăsurată. De altfel, cei 
care au studiat tinerețea inimii omeneşti vor înțelege că 
lăncierul, ofițerul, nerodul, vărul Theodule nu lăsase nicio 
umbră în sufletul lui. Nici cea mai mică. Un poet dramatic ar 
putea în aparență să scoată unele încurcături din 
destăinuirea făcută pe neaşteptate nepotului de către bunic. 
Dar ceea ce ar câştiga drama ar pierde adevărul. Marius era la 


vârsta la care nu crezi în rău. Mai târziu vine vârsta la care 
nu vezi decât răul. Bănuielile sunt ca nişte zbârcituri. Prima 
tinerețe nu le are. Ceea ce îl răscoleşte pe Othello nu-l atinge 
pe Candid. S-o bănuiască pe Cosette! Marius ar fi făcut mai 
degrabă o mie de crime. 

Porni pe străzi, singura mângâiere a celor care suferă. Nu se 
gândi la niciun lucru de care şi-ar fi putut aduce aminte mai 
târziu. La ceasurile două de dimineață se întoarse la 
Courfeyrac şi se aruncă îmbrăcat în pat. Soarele era sus când 
căzu în somnul greu şi îngrozitor, care lasă totuşi gândurile 
să-ți cutreiere mintea. Când se deşteptă, îi văzu în odaie pe 
Courfeyrac, Enjolras, Feuilly şi Combeferre, în picioare, cu 
pălăria pe cap, gata să plece şi foarte grăbiţi. 

Courfeyrac îi zise: 

— Nu vii la înmormântarea generalului Lamarque? 

I se păru că Courfeyrac vorbea chinezeşte. 

Plecă şi el câtva timp după ei. Vâri în buzunar pistoalele pe 
care i le încredințase Javert, când cu întâmplarea de la 3 
februarie, şi care rămăseseră la el. Pistoalele erau încărcate. 
Ar fi greu de spus ce gând ascuns avea în minte luându-le cu 
el: 

Toată ziua rătăci fără să ştie pe unde; ploua din când în 
când, dar el nici nu băgă de seamă; îşi cumpără pentru prânz 
o chiflă de un ban de la un brutar, o vâri în buzunar şi uită de 
ea. Poate că făcu şi o baie în Sena, fără să-şi dea seama. Sunt 
clipe în care parcă porți sub creştet o flacără care te arde. 
Marius se afla într-o asemenea clipă. Nu mai nădăjduia nimic, 
nu se mai temea de nimic; de ieri până azi ajunsese aici. 
Aştepta seara cu o nerăbdare înfrigurată, nu mai avea decât o 
singură idee limpede; că la ceasurile nouă o va vedea pe 
Cosette. Această ultimă fericire era acum tot viitorul lui; apoi, 
întunericul. Din când în când, mergând pe bulevardele pustii, i 
se părea că aude în Paris zgomote ciudate. Scotea capul afară 
din visarea lui şi-şi zicea: „Oare se încaieră?” 

Când veni noaptea, se afla în strada Plumet, exact la orele 
nouă, aşa cum îi făgăduise Cosettei. Când se apropie de grilaj, 


uită totul. De patruzeci şi opt de ore n-o văzuse pe Cosette; o 
va vedea din nou, aşa că orice alt gând se şterse şi nu mai 
simți decât o bucurie adâncă şi covârşitoare. Aceste clipe în 
care trăieşti veacuri întregi au ceva înălțător şi minunat; în 
clipa când trec îţi umplu în întregime sufletul. 

Marius mişcă drugul din loc şi năvăli în grădină. Cosette nu 
era în locul unde îl aştepta de obicei. Străbătu tufişul şi intră 
în fundătura de lângă scară. „Mă aşteaptă acolo ”, îşi zise el. 
Dar Cosette nu era nici acolo. Ridică ochii şi văzu că obloanele 
de la ferestre erau închise. Cercetă toată grădina. Grădina era 
pustie. Se întoarse apoi lângă casă şi, nebun de dragoste, beat, 
înspăimântat, scos din fire de durere şi de nelinişte, bătu la 
obloane ca un stăpân care vine acasă la o oră târzie. Bătu, 
mai bătu o dată, cu riscul de a vedea fereastra deschizându-se 
şi chipul întunecat al tatălui ivindu-se ca să întrebe: „Ce 
doreşti?” Ar fi fost nimica toată pe lângă ceea ce bănuia. După 
ce bătu, ridică vocea şi o chemă pe Cosette. 

„Cosette! strigă el. Cosette!” repetă poruncitor. Niciun 
răspuns. Nimic de făcut. Nimeni în grădină, nimeni în casă. 

Marius se uită deznădăjduit la această casă lugubră, tot 
atât de neagră, tot atât de liniştită, dar mai goală decât un 
mormânt. Privi banca de piatră pe care petrecuse atâtea 
ceasuri încântătoare lângă Cosette. Atunci se aşeză pe treptele 
din fața casei cu inima plină de durere şi de hotărâre, îşi 
binecuvântă dragostea în adâncul sufletului şi îşi zise, că de 
vreme ce Cosette plecase, nu-i mai rămânea decât să moară. 

Deodată auzi o voce care părea că vine din stradă şi strigă 
printre copaci: 

— Domnule Marius! 

Se ridică. 

— Ce e? zise el. 

— Domnule Marius, acolo eşti? 

— Da. 

— Domnule Marius, reluă vocea, prietenii dumneavoastră, 
vă aşteaptă la baricada din strada Chanvrerie. 


Această voce nu-i era cu totul necunoscută. Semăna cu 
vocea răguşită şi aspră a Eponinei. Marius alergă la grilaj, 
dădu la o parte drugul care se mişca, băgă capul pe acolo şi 
văzu pe cineva care părea un băiețandru pierzându-se în 
goană mare în întuneric. 


III — Domnul Mabeuf 


Punga lui Jean Valjean nu-i fu de folos domnului Mabeuf. 
Domnul Mabeuf cu biata lui seriozitate copilărească şi 
vrednică de cinste, nu primise acest dar al stelelor; nu 
înțelegea prefacerea aştrilor în galbeni. Nu bănuise că ceea ce 
îi cădea din cer venea de la Gavroche. Dusese punga la 
comisariatul de poliție al cartierului, ca un obiect pierdut, 
lăsat de găsitor la dispoziția păgubaşului. De data aceasta, 
punga se pierdu de-a binelea. Se înțelege de la sine că nimeni 
n-a venit s-o reclame şi nici domnului Mabeuf nu-i fu de folos. 
Iar domnul Mabeuf continua să se prăbuşească. 

Experiențele cu indigoul nu izbutiseră mai bine la Jardin 
des Plantes decât în grădina lui de la Austerlitz. Anul trecut 
nu datora decât slujnicei; acum datora şi chiria. Muntele de 
pietate, după ce trecuseră treisprezece luni, vânduse toate 
plăcile de aramă ale Florei lui. Cine ştie ce căldărar făcuse 
cratițe din ele. După pierderea lor, cum nu mai putu să 
completeze nici măcar exemplarele desperecheate pe care le 
mai păstra încă, dăduse planşele şi textul pe nimica toată, 
una peste alta, unui anticar. Nimic nu-i mai rămăsese din 
opera întregii sale vieţi. Începu să mănânce banii din această 
vânzare. Când văzu că se risipesc şi ultimele lui mijloace de 
trai, renunţă la grădină, o lăsă în paragină. Se lipsise de mult, 
de foarte mult timp de cele două ouă şi de bucățica de carne 
pe care o mânca din când în când. Acum se hrănea numai cu 
pâine şi cartofi. Îşi vânduse cele din urmă mobile, apoi tot ceea 
ce avea de prisos din rufăria de pat, din îmbrăcăminte şi 
pături, iar la urmă ierbarele şi stampele; mai avea numai 


cărţi, acele cărți la care ținea mai mult ca la orice, printre care 
multe de o neobişnuită raritate, între altele: Les Quadrins 
historiques de la Bible, ediția din 1560; La concordance des 
Bibles de Pierre de Besse!%7:; Les Marguerites de la 
Marguerite'S*: de Jean de la Haye cu o dedicație către regina 
Navarei; cartea La charge et dignite de l'ambassadeur?*: de 
seniorul de Villiers Hotman; un Florilegium rabbinicum*?* din 
1644; un Tibul'7t: din 1567, cu această splendidă inscripţie: 
„Venetiis in aedibus Manutianis”; în sfârşit un Diogene Laerţiu 
tipărit la Lyon în 1644%2, în care se găseau faimoasele 
variante ale manuscrisului 411, veacul al XIII-lea, de la 
Vatican, precum şi acelea ale celor două manuscrise din 
Veneţia, 393 şi 394, atât de rodnic cercetate de Henri 
Estienne7%, şi toate fragmentele în dialect doric, care nu se 
găsesc decât în celebrul manuscris din veacul al XII-lea al 
Bibliotecii din Napoli. Domnul Mabeuf nu făcea niciodată foc 
în odaia lui şi se culca de cum se întuneca, ca să nu aprindă 
lumânarea. 

I se părea că nu mai avea vecini; toți îl ocoleau când ieşea 
din casă; băgase şi el de seamă. 

Când un copil e în mizerie, mama se zbate pentru el; când 
un tânăr e în mizerie, o fată suferă pentru el; numai mizeria 
unui bătrân nu interesează pe nimeni. Dintre toate 
nenorocirile e cea mai rece. Cu toate acestea, bătrânul Mabeuf 
nu-şi pierduse de tot seninătatea de copil. Ochii i se mai 
aprindeau atunci când îi pleca asupra cărților lui şi zâmbea 
când se uita la Diogene Laerţiu, exemplar unic. Dulapul lui cu 
geamuri era singura mobilă pe care o păstrase, în afară de cele 
strict necesare. 

Într-o zi, mătuşa Plutarque îi spuse: 

— N-am cu ce să cumpăr mâncare pentru prânz. 

Mâncare se numea o pâine şi patru-cinci cartofi. 

— Nu poți lua pe datorie? făcu domnul Mabeuf. 

— Ştii bine că nu-mi dă. 

Domnul Mabeuf deschise biblioteca, îşi privi îndelung 
cărțile, una după alta, aşa cum şi-ar privi un tată copiii 


înainte de a alege pe care trebuie să-l ucidă, apoi luă deodată 
una, o puse sub braț, şi plecă. Se întoarse peste două ceasuri, 
nemaiavând nimic la subsuoară şi puse treizeci de cenți pe 
masă, zicând: 

— Du-te şi cumpără de mâncare. 

Din clipa aceea, mătuşa Plutarque văzu lăsându-se pe 
chipul nevinovat al moşneagului un văl întunecat, care nu se 
mai ridică. 

A doua zi, a treia zi, în toate zilele, trebui s-o ia de la capăt. 
Domnul Mabeuf pleca cu câte o carte şi se întorcea cu un ban 
de argint. Anticarii, văzându-l silit să vândă, îi cumpărau cu 
douăzeci de cenți ceea ce el plătise cu douăzeci de franci. 
Câteodată erau chiar aceeaşi. Carte cu carte, i se duse toată 
biblioteca. Îşi spunea uneori: „Am totuşi optzeci de ani”, ca şi 
cum ar fi avut cine ştie ce nădejde ascunsă de a ajunge la 
sfârşitul zilelor lui, înainte de a ajunge să sfârşească de 
vândut toate cărțile. Tristețea i se mărea; totuşi avu o dată o 
bucurie. Plecă de acasă cu un Robert Estienne'7*, pe care îl 
vându cu treizeci şi cinci de cenți pe cheiul Malaquais, şi se 
întoarse cu un Aldo'?%, pe care îl cumpărase cu patruzeci de 
cenți de pe strada Gres. „Am rămas dator cinci cenți”, spuse el 
fericit mătuşii Plutarque. În ziua aceea nu mâncă. 

Era membru al Societăţii de horticultură. Societatea 
cunoştea sărăcia lui. Preşedintele veni să-l vadă, îi făgădui să 
vorbească despre el ministrului agriculturii şi comerțului, şi 
vorbi. „Da cum să nu! izbucni ministrul. Cred şi eu! Un bătrân 
om de ştiinţă! Un botanist! Un om cumsecade! Trebuie să 
facem ceva pentru el!” A doua zi domnul Mabeuf primi o 
invitație la masă de la ministru. Tremurând de bucurie, îi 
arătă scrisoarea mătuşii Plutarque. „Suntem salvaţi! zise el. 
În ziua hotărâtă se duse la ministru. Băgă de seamă că 
cravata lui boțită, haina lui veche, cadrilată, pantofii lustruiți 
cu albuş de ou îi uimeau pe portari. Nimeni nu-i vorbi, nici 
chiar ministrul. Către ceasurile zece seara, cum aştepta 
mereu un cuvânt, o auzi pe nevasta ministrului, o femeie 
frumoasă, cu gâtul gol, de care nu îndrăznise să se apropie, 


întrebând: „Cine e domnul acela bătrân?” Se întoarse acasă pe 
jos, la miezul nopţii, pe o ploaie grozavă. Vânduse un 
Elzevir!97* ca să-şi plătească trăsura la dus. 

În fiecare seară, înainte de culcare, avea obiceiul să citească 
două-trei pagini din Diogene Laerţiu. Ştia destul de bine 
greceşte ca să se bucure de subințelesurile textului. Acum nu 
mai avea altă bucurie. Se scurseră câteva săptămâni. Apoi, 
deodată, mătuşa Plutarque se îmbolnăvi. Există ceva mai trist 
decât să n-ai cu ce cumpăra pâine de la brutar: să n-ai cu ce 
cumpăra doctorii de la farmacie, într-o seară, medicul îi 
prescrisese o rețetă foarte scumpă. Şi apoi, boala se agrava, 
era nevoie de cineva care să vegheze bolnava. Domnul Mabeuf 
deschise biblioteca: nu mai era nimic pe rafturi. Zburase şi cea 
din urmă carte. Nu-i mai rămăsese decât Diogene Laerţiu. 

A doua zi, în zori, se aşeză în grădină pe piatra culcată şi, 
pe deasupra gardului viu, putu fi văzut toată dimineaţa, 
nemişcat, cu fruntea plecată, privind în neştire la straturile lui 
veştejite. Ploua din când în când, dar bătrânul nu părea că-şi 
dă seama. După-amiază izbucniră nişte zgomote nemaiauzite 
în Paris. Împuşcături sau strigătele unei mulțimi. 

Bătrânul Mabeuf ridică fruntea. Zări un grădinar care 
trecea pe acolo şi-l întrebă: 

— Ce e asta? 

Grădinarul, cu cazmaua pe umăr, răspunse cu glasul cel 
mai liniştit: 

— E răscoală. 

— Cum răscoală? 

— Da, se bat. 

— De ce se bat? 

— Ei, Doamne! zise grădinarul. 

— În ce parte? stărui domnul Mabeuf. 

— Înspre Arsenal. 

Bătrânul Mabeuf se întoarse acasă, îşi luă pălăria, căută, 
fără să-şi dea seama, o carte, ca s-o ia la subsuoară, şi, 
nemaigăsind niciuna, spuse: „A da!” şi plecă năuc. 


CARTEA A ZECEA 
5 IUNIE 1832 


I - Problema privită la suprafaţă 


Din ce se înfiripă o răscoală? Din nimic şi din orice. Dintr- 
un fluid electric care se scurge puţin câte puțin, dintr-o 
flacără izbucnită fără veste, dintr-o forță care rătăceşte, dintr- 
o suflare care trece. Această suflare întâlneşte capete care 
gândesc, minţi care visează, suflete care suferă, patimi care 
ard, mizerii care urlă strigătoare la cer, şi duce totul pe aripile 
ei. 

Unde? 

La întâmplare. De-a lungul şi de-a latul țării, peste legi, 
peste belşugul şi neobrăzarea celorlalți. 

Convingerile jignite, entuziasmul înăcrit, indignarea trezită, 
instinctele de luptă înăbuşite, înflăcăratele îndrăzneli ale 
tinereții, orbirea generoasă, curiozitatea, dorința de 
schimbare, setea de ceva nou, plăcerea de a vedea afişul unui 
alt spectacol şi aceea de a auzi semnalul ridicării cortinei; 
urile nedesluşite, pizma, dezamăgirea, orice vanitate care se 
crede nedreptăţită de soartă; nemulțumirile, visurile goale, 
ambițiile stăvilite, nădejdea că printr-o năruire se va deschide 
poarta, în sfârşit, jos de tot, mizeria, acel noroi care ia foc — 
iată din ce se alcătuieşte răscoala. 

Tot ce e mai mare şi tot ce e mai mărunt, ființele care 
rătăcesc dincolo de orânduirile oamenilor, aşteptând un prilej 
prielnic, boemii, oamenii fără căpătâi, haimanalele de la 
răspântii, cei care dorm noaptea sub ziduri dărâmate, fără alt 
acoperiş decât cerul înnourat şi rece, cei care zi de zi îşi caută 
pâinea la întâmplare, nu în muncă, necunoscuţi, oameni ai 
mizeriei şi ai nimănui, cei goi, cei desculți — toți aceştia aparțin 
răscoalei. 


Oricine poartă în suflet o revoltă ascunsă împotriva unei 
fapte a statului, a vieții sau a soartei, e vecin bun cu răscoala, 
şi de îndată ce o simte se înfioară şi se lasă luat de vârtej. 

Răscoala e un fel de ciclon uriaş al atmosferei sociale, care 
se iscă pe neaşteptate, în anumite condiții de temperatură, şi 
care, în rotirea lui, se urcă, aleargă, tună, rupe, culcă la 
pământ, sfărâmă, dărâmă, smulge din rădăcini, târând după 
el firile puternice, ca şi cele şovăielnice, pe omul tare, ca şi pe 
cel slab de înger, trunchiul de copac şi firul de pai. 

Vai de cel pe care-l ia cu ea, ca şi pe cel pe care-l loveşte! Îi 
sfărâmă unul de altul. 

Răzvrătirea transmite celor pe care îi prinde nu ştiu ce 
putere neobişnuită. Primul-venit îşi simte sufletul plin de forța 
evenimentelor; îşi face proiectile din orice. Dintr-o cărămidă 
face o ghiulea, şi dintr-un hamal un general. 

Dacă trebuie să-i credem pe anumiți profeţi ai politicii 
perfide, puţină răscoală în interesul însuşi al cârmuirii e chiar 
de dorit. Sistemul e acesta: o răscoală întăreşte guvernele pe 
care nu le răstoarnă. Pune armata la încercare; strânge 
rândurile burgheziei;  încordează musculatura poliţiei. 
Îngăduie să se pipăie tăria osaturii sociale. Este o gimnastică, 
aproape un exercițiu de igienă. Puterea se simte mai bine 
după o răscoală, ca şi bolnavul după o fricțiune. 

Acum treizeci de ani, răscoala era privită din alt punct de 
vedere. Există pentru orice lucru o teorie, care se proclamă ea 
însăşi a „bunului-simț”; Philinte împotriva lui Alceste'277; o 
punte de trecere între adevăr şi minciună; explicaţii, mustrări, 
atenuări  consimţite cu  trufie, amestec de scuze şi 
dezaprobare, socotindu-se înțelepciune, ceea ce nu e adesea 
decât pedanterie. De-aici a ieşit o întreagă şcoală politică, aşa- 
numita linie de mijloc. Între apa rece şi cea fierbinte e partidul 
apei călduţe. Această şcoală, cu falsa ei adâncime de gândire, 
în realitate superficială, cercetând efectele fără a se ridica 
până la cauză, combate de la înălțimea unei jumătăţi de 
ştiinţă mişcările de stradă. 


lată ce ne învaţă şcoala asta: „Răscoalele care au complicat 
actul de la 1830 au răpit acestui mare eveniment o parte din 
puritatea sa. Revoluţia din iulie fusese o frumoasă furtună 
populară, urmată numaidecât de un cer senin. Mişcările de 
stradă au făcut ca orizontul să arate din nou înnegurat, au 
făcut ca acea revoluție, atât de vrednică de luare-aminte, la 
început, prin umanitatea ei, să degenereze în zâzanie. În 
revoluția din iulie, ca de altfel în orice progres ieşit din 
zgeuduiri repezi, fuseseră şi fracturi ascunse; răscoala le-a 
făcut dureroase. S-a putut spune: „Ah! Un os frânt”. După 
revoluția din iulie nu se simțea decât uşurare; după răscoala 
care a urmat s-a simțit prăpădul. Orice răscoală închide 
prăvăliile, sperie negoțul, stârneşte panica la bursă, întrerupe 
schimburile, pune piedici afacerilor, grăbeşte falimentele; 
aduce lipsă de bani, nelinişte în averile particulare, zdruncină 
creditul public, dezorganizează industria, fiindcă se retrag 
capitalurile, munca nu-şi mai găseşte răsplata cuvenită, 
pretutindeni teamă; contralovituri în toate oraşele. Prăbuşire 
în prăpastie. S-a socotit că prima zi a răscoalei a costat 
Franța douăzeci de milioane, a doua - patruzeci, a treia — 
şaizeci. O mişcare de trei zile a costat o sută douăzeci de 
milioane, adică, privind doar rezultatul financiar, e echivalat 
cu un dezastru, cu un naufragiu sau cu o bătălie pierdută, 
care ar fi nimicit o flotă de şaizeci de vase mari de război. 


Fără îndoială, din punct de vedere istoric, răscoalele şi-au 
avut frumusețea lor. Luptele de stradă nu sunt mai puţin 
mărețe nici mai puţin eroice decât războiul din hăţțişuri; într- 
unul e sufletul pădurii, în celălalt e inima oraşelor. Răscoalele 
au luminat în roşu, dar în chip strălucit, trăsăturile cele mai 
originale ale firii pariziene: dărnicia, devotamentul, veselia 
furtunoasă în desfăşurarea lor, studenții au dovedit că vitejia 
e o însuşire a inteligenţei; garda națională s-a arătat neclintit 
de credincioasă, au ieşit la iveală bivuacuri de negustori, au 
apărut fortărețele de  ştrengari, s-a vădit  nepăsarea 
trecătorilor în fața morţii. Şcolile se războiau cu legiunile. La 
urma urmei, între luptători nu era decât o deosebire de vârstă; 
erau de aceeaşi viță; aceiaşi oameni stoici, care la douăzeci de 
ani mor pentru ideile lor, la patruzeci de ani - pentru familie. 
Armata, totdeauna cu inima întristată în războaiele civile, 
răspundea cu prudenţă la îndrăzneală. Răscoalele, scoțând la 
iveală vitejia poporului, au făcut educaţia curajului burghez. 

Toate bune. Dar acestea merită atâta sânge vărsat? Şi, pe 
lângă sângele vărsat, adăugaţi şi viitorul întunecat, progresul 
primejduit, neliniştea printre cei mai buni; liberalii cinstiți îşi 
pierd nădejdea, absolutismul străin se bucură de rănile pe 
care revoluția şi le face singură; învinşii de la 1830 triumfă şi 
zic: Am avut dreptate!” Adăugaţi la acesta Parisul mărit, 
poate, dar Franţa cu siguranță micşorată. Pentru a mărturisi 
adevărul întreg, ţineţi seama şi de măcelurile care au necinstit 
prea adeseori biruința ordinii sălbăticite asupra libertăţii 
înnebunite. Prin urmare, răscoalele au fost o nenorocire. 

Aşa vorbeşte această aproximativă înțelepciune, cu care 
burghezia, acest aproximativ popor, se mulţumeşte atât de 
bucuros. În ce ne priveşte, noi nu primim acest cuvânt prea 
larg şi deci prea uşor de întrebuințat: răscoalele. 

Noi facem deosebire între o mişcare populară şi altă mişcare 
populară. Nu ne întrebăm dacă o răscoală costă cât o bătălie. 
Mai întâi, de ce o bătălie? Aici se ridică problema războiului. 
Oare războiul e mai puţin un flagel decât e răscoala o 
calamitate? Şi apoi, toate răscoalele sunt calamităţi? Dar 


dacă 14 iulie ar fi costat o sută douăzeci de milioane? 
Înscăunarea lui Filip al V-lea pe tronul Spaniei a costat 
Franţa două miliarde!%7%. Chiar la acelaşi preț, preferăm pe 14 
iulie. De altfel, noi respingem aceste cifre care par a fi 
argumente şi nu sunt decât vorbe goale. Judecând o răscoală, 
noi o cercetăm ca atare. În tot ce susţine teoria doctrinară 
expusă mai sus nu e vorba decât de efect; noi căutăm cauza. 
Să precizăm. 


II — Miezul problemei 


Sunt răscoale şi sunt revoluţii: două mânii, una nedreaptă, 
cealaltă dreaptă. În statele democrate, singurele întemeiate pe 
justiție, se întâmplă uneori ca cei puţini să răstoarne pe cei 
mulți. Atunci aceştia se ridică şi, pentru apărarea necesară a 
drepturilor lor, pot merge până la a pune mâna pe arme. În 
toate problemele care ţin de suveranitatea colectivă, lupta 
celor mulți împotriva unei fracțiuni e revoluție, a unei 
fracțiuni contra celor mulți e răscoală. După cum în palatul 
Tuileriilor se adăposteşte regele sau Convenţiunea, el e atacat 
cu drept sau fără drept. Acelaşi tun îndreptat asupra mulțimii 
e neîndreptăţit la 10 august, şi îndreptăţit la 14 vendemiaire. 
Aparenţele sunt asemănătoare, fondul e deosebit. Elveţienii 
apără minciuna, Bonaparte adevărul7%. Ceea ce a făcut votul 
poporului în libertatea şi suveranitatea sa, strada nu poate 
desface. Tot aşa şi în problemele de pură civilizație; instinctul 
maselor, ieri clarvăzător, mâine poate fi tulbure. Aceeaşi furie 
e îndreptăţită împotriva lui Terray'9% şi nesocotită împotriva 
lui  Turgot. Distrugerea maşinilor, jefuirea magaziilor, 
smulgerea şinelor, dărâmarea docurilor, rătăcirile mulțimilor, 
refuzul poporului de a recunoaşte progresul, Ramus ucis de 
şcolari!?5!, Rousseau gonit cu pietre din Elveţia'9%2: înseamnă 
răscoală. Israelul contra lui Moise*5%, Atena împotriva lui 
Focion'*5*, Roma contra lui Scipio'55 înseamnă răscoală: 
Parisul contra Bastiliei e revoluţie. Soldaţii împotriva lui 


Alexandru'5%, marinarii contra lui Cristofor Columb, 
aceeaşi răscoală. O răscoală nelegiuită, de ce? Pentru că 
Alexandru face cu sabia pentru Asia ceea ce Cristofor Columb 
face cu busola pentru America. Alexandru, ca şi Columb, 
descoperă o lume. Darul acesta, al unei lumi, adus civilizaţiei, 
înseamnă atât de multă lumină, încât orice acţiune potrivnică 
e vinovată. Uneori poporul îşi calcă singur credința față de 
sine însuşi. Mulțimea trădează poporul. Ce poate fi mai 
ciudat, de pildă, decât acea lungă, sângeroasă protestare a 
contrabandiştilor de sare, legitimă revoltă cronică, şi care, în 
clipa hotărâtoare, în ziua izbăvirii, în ceasul victoriei 
poporului, trece de partea tronului, se preface în lupta 
chouanilor'?5, şi din revoltă împotriva regelui se preschimbă 
în răscoală pentru el. Întunecate isprăvi ale neştiinței! 
Contrabandistul de sare, abia scăpat din spânzurătoarea 
regelui, cu un crâmpei de funie încă de gât, îşi prinde funda 
albă la piept. Strigătul de „Jos monopolul sării!” dă naştere la 
„Trăiască regele!” Ucigaşii din noaptea Sfântului Bartolomeu, 
cei din septembrie'?5, măcelurile din Avignon, asasinii lui 
Coligny “1, cei ai doamnei de Lamballe*%2, ai lui Brune, 
partizanii spanioli?**%, „verzii”, cadeneţii”*, tovarăşii lui 
Jehu'2%%, cavalerii brasardei'?%%, iată răscoala. Vendeea e o 
mare răscoală catolică. 

Zgomotul pe care îl stârneşte dreptul în mişcare se 
recunoaşte; şi el nu iese totdeauna din cutremurul maselor 
răscolite; sunt furii turbate, sunt clopote sparte; nu orice 
clopot de alarmă e de bronz. Imboldul patimilor şi al neştiinței 
e altceva decât saltul progresului. Ridicaţi-vă, fie, dar pentru a 
vă înălța. Arătaţi-mi încotro mergeţi. Revoluţia nu merge 
decât înainte. Orice altă răzvrătire e rea, orice pas înapoi al 
silniciei e o răzvrătire. A merge înapoi e un act săvârşit 
împotriva omenirii. Revoluţia e accesul de mânie al 
adevărului; răscolite de revoluţie, pietrele de pe stradă scapără 
scânteia dreptăţii. Ele nu lasă răzvrătirii decât noroiul de pe 
ele. Danton împotriva lui Ludovic al XVI-lea e revoluție; Hebert 
contra lui Danton e răscoală!9%. 


De aici reiese că, în anumite împrejurări, după cum a spus 
Lafayette, revoluția poate fi cea mai sfântă datorie, răscoala 
poate fi un atentat cu cele mai grele urmări. 

Mai este oarecare deosebire între ele şi în ceea ce priveşte 
căldura lor. Revoluţia e adeseori un vulcan, răscoala e prea de 
multe ori un foc de paie. Răscoala ia naştere câteodată, 
precum am mai spus-o, între cei de la putere. Polignac e un 
răzvrătit'*%,; Camille Desmoulins un conducător. 

Uneori revoluția e o reînvierei29%. 

Dezlegarea tuturor problemelor prin votul universal e un 
fapt absolut modern, după cum toată istoria dinaintea lui, de 
patru mii de ani încoace, e plină de încălcarea dreptului şi de 
suferința popoarelor: fiecare epocă istorică aduce cu sine 
protestarea de care e în stare. 

Sub Cezari nu se putea face o revoluție, dar, scria luvenal, 
Facit indignatio înlocuieşte pe Grahi'1%%:. Sub Cezari trăieşte 
surghiunitul de la Syene!%!: şi tot pe atunci autorul 
Analelor!%%2:. Nu mai vorbim de marele exilat de la Patmos'1%% 
care şi el copleşeşte lumea reală cu un protest în numele lumii 
ideale, făcând din viziunea lui o satiră uriaşă şi aruncând 
asupra Romei-Ninive, asupra Romei-Babilon, asupra Romei- 
Sodoma'1%*! răsfrângerea flăcărilor Apocalipsului. 

Sfântul loan, pe stânca sa, e Sfinxul pe soclul lui. Se poate 
să nu-l înțelegem, e un evreu şi vorbeşte în ebraică; dar omul 
care a scris Analele e un latin; mai mult chiar, e un roman. 

După cum Neronii domnesc în felul lor întunecat, tot astfel 
trebuie zugrăviți. Lucrul săvârşit numai cu stiletul gravorului 
ar fi prea palid; trebuie să torni pe placa de aramă o proză 
concentrată, care muşcă. 

Despoţii îşi au partea lor în opera gânditorilor. Cuvântul 
încătuşat e un cuvânt cumplit. Scriitorul îşi cercetează de 
două ori şi de trei ori scrisul când un stăpân impune 
poporului tăcerea. Din această tăcere se desprinde o pornire 
misterioasă, care se strecoară şi se întăreşte, ca bronzul, prin 
puterea gândirii. Asuprirea în istorie dă naştere la stilul concis 


al istoricului. Tăria de granit a oricărei fraze celebre nu e 
altceva decât apăsarea tiraniei. 

Tirania constrânge pe scriitor să-şi scurteze frontul şi 
aceasta înseamnă o creştere a forței. Elocvenţa lui Cicero, de- 
abia simțită de Verres, ar luci ca tăişul asupra lui 
Caligula'1%%%:. Cu cât o frază e mai scurtă, cu atât lovitura e 
mai puternică. Gândirea lui Tacit e ca un braț încordat. 

Onestitatea unei inimi mari, care luptă pentru adevăr şi 
dreptate, loveşte fără cruțare. 

În treacăt fie zis, trebuie să observăm că Tacit, din punct de 
vedere istoric, nu coincide cu Cezar. Lui îi sunt rezervaţi 
oameni ca Tiberiu. Cezar şi Tacit sunt două fenomene 
succesive a căror întâlnire a fost evitată în chip misterios de 
acel care, în punerea în scenă a veacurilor, orânduieşte 
intrările şi ieşirile. Cezar este mare; Tacit la fel. Dumnezeu 
cruță pe aceşti doi oameni mari şi nu-i aruncă unul împotriva 
altuia. 

Dătătorul de dreptate, lovindu-l pe Cezar, ar putea lovi prea 
tare şi ar putea fi nedrept. Dumnezeu nu vrea. Marile războaie 
din Africa şi din Spania, nimicirea piraţilor din Cilicia, 
civilizarea Galiei, a Britaniei şi a Germaniei, toată această 
glorie ar putea ierta Rubiconuli!1%8. E un fel de cruțare a 
dreptăţii dumnezeieşti care şovăie să asmuţă pe năprasnicul 
istoric asupra uzurpatorului strălucit, scutindu-l pe Cezar de 
Tacit!1%7! şi acordând astfel geniului circumstanţe uşurătoare. 

Negreşit că despotismul rămâne despotism chiar sub un 
despot de geniu. Corupţia există şi sub tiranii străluciți, dar 
ciuma morală e mult mai hâdă sub tiranii ticăloşi. Sub 
domniile acestea niciun văl nu mai acoperă neruşinarea, şi 
bunii pilduitori, ca Tacit şi luvenal, pălmuiesc cu mai mult 
folos, în fața omenirii întregi, mârşăvia lor fără seamăn. 

Roma miroase mai urât sub Vitelliusi1%8: decât sub Sulla. 
Sub Claudiu şi sub Domițian josnicia e pe măsura urâțeniei 
tiranuluii1%%:. Mişelia sclavilor izvorăşte din aceea a tiranului; 
o miasmă se ridică din aceste suflete clocite în care se 
răsfrânge stăpânul; puterea obştească e scârnavă; inimile 


sunt mici, conştiințele se târăsc, sufletele sunt ploşnițe. Aşa e 
sub Caracalla'!%1%, aşa e sub Commodusi0t:, aşa e sub 
Heliogabal!02. În timp ce sub Cezar nu iese din senatul 
roman decât duhoarea cuibului de acvilă. 

Aşa se explică apariţia, ce pare târzie, a unui Tacit şi a unui 
Iuvenal;, cel chemat se iveşte numai când îi sună ceasul. 

Dar luvenal, ca şi Tacit, ca şi Isaiia'1%*%, în timpurile biblice, 
ca şi Dante în evul mediu, reprezintă omul; răzvrătirea şi 
revoluția înfăţişează mulțimea, care o dată e vinovată, altă 
dată are dreptate. 

De cele mai multe ori răscoala se iscă dintr-un fapt 
material, pe când insurecția e totdeauna un fenomen moral. 
Răscoala e Massaniello, insurecția e Spartacus'191*. Insurecția 
e vecină cu gândirea, răscoala cu stomacul. Gasteri1915 se 
supără; dar e sigur că Gaster nu greşeşte întotdeauna. Când e 
vorba de foamete, răscoala, de pildă cea din Buzanqais!91* are 
un punct de plecare adevărat, patetic şi drept. Totuşi, ea 
rămâne răscoală. De ce? Pentru că având dreptate în fond, a 
greşit în formă. Fiindcă, deşi avea dreptul de partea ei, a fost 
sălbatică; deşi puternică, a fost violentă şi a lovit la 
întâmplare. A mers ca elefantul orb care zdrobeşte. A lăsat în 
urma ei cadavre de bătrâni, de femei şi de copii; a vărsat fără 
să ştie pentru ce, sângele celor nevinovaţi şi al celor inofensivi. 
A hrăni poporul e o ţintă nobilă. A-l măcelări e un mijloc rău. 

Toate protestările cu arma în mână, chiar cele mai legitime, 
chiar 10 august, chiar 14 iulie, încep prin aceleaşi tulburări. 
Înainte de a se desprinde dreptul, pe valuri e tumult şi e 
spumă. La început insurecția e răscoală, întocmai cum fluviul 
e puhoi. De obicei răscoala se varsă în oceanul revoluției. 
Uneori, totuşi, pornită din munții înalți care domină orizontul 
moral: justiția, înțelepciunea, rațiunea şi dreptul; plămădită 
din cea mai curată zăpadă a idealului; după un îndelung 
coborâş din stâncă în stâncă; după ce a răsfrânt cerul şi 
limpezimea lui; după ce s-a lărgit, sporit de sutele-i de 
afluenți, în măreţul curs al triumfului, insurecția se pierde 


deodată în cine ştie ce băltoacă burgheză, ca Rinul într-o 
mlaştină. 

Toate acestea ţin de trecut. Viitorul e altul. Votul universal 
are această minunată putere de a dizolva răscoala în 
principiul ei şi, votând pentru revoluție, de a-i lua arma din 
mână. Dispariţia războaielor, celor de stradă ca şi a celor duse 
de granițe -— iată inevitabilul progres. Oricum ar fi ziua de 
astăzi, ziua de mâine e pacea. 

De altfel, revoluţie, răscoală, prin ce anume se deosebeşte 
cea dintâi de cea de-a doua? Burghezul, la drept vorbind, îşi 
dă prea puţin seama de aceste nuanțe. Pentru el totul e 
răzvrătire, rebeliune pur şi simplu, revolta dulăului împotriva 
stăpânului, încercarea de a muşca, ce trebuie pedepsită cu 
lanţul şi cu cuşca; e lătrat, hămăit până în ziua când acel cap 
de câine, dintr-odată mărit, începe să aducă parcă, nedesluşit, 
în întuneric, cu un cap de leu. 

În acel moment burghezul strigă: „Trăiască poporul 

Acum, ca încheiere, ce înseamnă pentru istorie mişcarea din 
iunie 1832? E o răzvrătire? E o insurecție? 

Este o insurecție. 

S-ar putea ca în punerea în scenă a acestui eveniment 
îngrozitor să întrebuințăm câteodată cuvântul răscoală, dar 
numai pentru a califica faptele de la suprafață, păstrând 
totdeauna deosebirea între forma - răscoală şi fondul — 
insurecție. Mişcarea din 1832 a avut în izbucnirea ei 
neaşteptată şi în stingerea ei lugubră atâta măreție, încât 
chiar acei care nu văd în ea decât o răscoală, vorbesc despre 
ea cu respect, considerând-o ca pe o rămăşiţă a lui 1830. 
Minţile aprinse, spun ei, nu se potolesc într-o singură zi. O 
revoluție nu se înăbuşă dintr-odată. Ea are totdeauna, fără 
doar şi poate, câteva unduiri înainte de a se întoarce în starea 
ei de linişte, întocmai ca un munte ce coboară spre câmpie. Nu 
există Alpi fără Jura nici Pirinei fără Asturii. 

Această criză patetică a istoriei contemporane, pe care 
parizienii o numesc „epoca răscoalelor”, este fără îndoială o 
oră caracteristică printre cele mai furtunoase ale acestui veac. 


|? 


Un ultim cuvânt înainte de a începe povestirea. 

Faptele care vor fi arătate fac parte din acea realitate 
dramatică şi vie pe care istoria o trece cu vederea câteodată, 
din lipsă de timp sau de spațiu. Dar tocmai aci, şi stăruim 
asupra acestui lucru, tocmai aci este viața, zbuciumul, 
freamătul omenesc. Micile amănunte, credem că am mai spus- 
O, alcătuiesc, ca să zicem aşa, frunzişul marilor evenimente şi 
ele se pierd în depărtarea răscoalelor istoriei. Epoca numită „a 
mişcărilor de stradă” e plină de amănunte de acest fel. Nici 
cercetările judecătoreşti, din alte motive decât istoria, nu au 
dat totul în vileag şi poate nici nu au mers destul de adânc. 
Vom scoate la lumină deci, printre faptele cunoscute şi 
publicate, unele care au rămas neştiute; fapte peste care a 
trecut uitarea unora, moartea altora. Cea mai mare parte 
dintre actorii acestei gigantice drame au dispărut; ei au intrat 
în tăcere chiar de a doua zi; dar despre cele ce vom povesti noi 
putem spune: le-am văzut. Vom schimba unele nume, căci 
istoria povesteşte, nu denunţă, dar vom zugrăvi lucrurile 
adevărate. În această carte nu vom putea arăta decât o parte 
şi un episod, desigur mai puţin cunoscute, din zilele de 5 şi 6 
iunie 1832; dar vom face în aşa fel ca cititorul să întrevadă, 
sub vălul întunecat pe oare îl vom ridica, adevărata înfăţişare 
a acestei cumplite întâmplări obşteşti. 


III — O înmormântare: prilej de a renaşte 


În primăvara anului 1832, cu toate că de trei luni holera 
înghețase sufletele şi aruncase asupra frământării lor un 
lințoliu de posomorâtă şi aparentă linişte, Parisul era demult 
pregătit pentru o zguduire puternică. După cum am spus, 
marele oraş semăna cu o gură de tun; când e încărcată ajunge 
o scânteie şi lovitura porneşte. În iunie 1832 această scânteie 
a fost moartea generalului Lamarquei1917:. 

Lamarque era un om al faptelor care se bucura de mare 
faimă. Rând pe rând, sub imperiu şi sub restauraţie, făcuse 


dovada celor două vitejii necesare celor două epoci: vitejia pe 
câmpul de luptă şi vitejia la tribună. Era tot atât de elocvent 
pe cât fusese de curajos; în cuvântul lui se simțea ascuţişul 
săbiei. Foy, înaintaşul lui, după ce se dovedise un comandant 
strălucit, era acum un strălucit apărător al libertăţii. Îşi avea 
locul între stânga şi extrema stângă, iubit de popor deoarece 
credea în izbânda nădejdilor lui şi iubit de mulțime pentru că 
slujise bine pe împărat. Era, împreună cu conții Gerard şi 
Drouet'191*, unul dintre mareşalii in petto ai lui Napoleon. 
Tratatele din 1815 îl indignau ca o jignire personală. Îl ura pe 
Wellington - o ură fățişă care plăcea mulțimii — şi de 
şaptesprezece ani, abia luând în seamă tot ce se mai 
întâmplase între timp, păstrase cu mândrie tristețea 
înfrângerii de la Waterloo. În agonia sa, în ceasul din urmă, a 
strâns la piept o sabie ce-i fusese dăruită de ofițerii celor „o 
sută de zile”. Napoleon murise spunând cuvântul armată, 
Lamarque, cuvântul patrie. 

Moartea sa, care era de aşteptat, era temută de popor ca o 
pierdere şi de guvern ca un prilej de tulburare. Moartea 
aceasta a fost cu adevărat un doliu. Ca tot ce e amar, doliul 
poate duce la revoltă. Ceea ce s-a şi întâmplat. 

În ajunul şi în dimineaţa zilei de 5 iunie, hotărâtă pentru 
înmormântarea lui Lamarque, cartierul Saint-Antoine, pe 
unde trebuia să treacă convoiul, luă o înfăţişare 
îngrijorătoare. Această, rețea gălăgioasă de străzi s-a umplut 
de murmure înăbuşite. Oamenii se înarmau cum puteau. 
Tâmplarii îşi luau bancaizenul'!91* din atelier pentru „a sparge 
uşile”. Unul dintre ei îşi făcuse un pumnal dintr-un cârlig de 
la maşina de ţesut ciorapi, rupându-i vârful şi ascuţindu-i 
mânerul. Altul, înfrigurat la gândul de a se bate, se culca 
îmbrăcat de trei zile. Un dulgher numit Lombier întâlni pe un 
tovarăş, care îl întrebă: „Unde te duci?” „Ce să fac, nu am 
arme.” „Ei, şi?” „Mă duc la şantier să-mi iau compasul.” „Ce să 
faci cu el?” „Nu ştiu”, îi răspunse Lombier. Un anume 
Jaqueline, om dintr-o bucată, întâmpina pe orice lucrător care 
trecea şi-i spunea: „Hai cu mine!” îl cinstea cu un pahar de vin 


şi-l întreba: „Ai de lucru?” „Nu”. „Du-te la Filspierre, între 
bariera Montreuil şi bariera Charonne; acolo o să găseşti de 
lucru.” La Filspierre se găseau gloanțe şi arme. Câţiva şefi 
cunoscuţi „făceau pe poştaşii”, adică alergau de la unul la 
altul pentru a-şi strânge oamenii. La Barthâlemy, lângă 
bariera Tr6ne, la Capel, la Petit Chapeau, muşterii de prin 
cârciumi se întâmpinau cu chipuri îngrijorate. Îi auzeai 
vorbind între ei: „Unde ţi-e pistolul?” „Sub bluză. Dar al tău?” 
„Sub cămaşă.” În strada Traversiere, în faţa atelierului 
Roland, şi în curtea Casei-Arse, în fața atelierului de scule al 
lui Bernier, oamenii se strângeau câte doi-trei şi şuşoteau. Cel 
mai aprins dintre ei era un anume Mavot, care nu sta 
niciodată mai mult de o săptămână într-un atelier, fiind 
mereu dat afară de patron, pentru că „toată ziua trebuia să te 
cerți cu el”. Mavot fu ucis a doua zi pe baricada din strada 
Menilmontant. Pretot, sortit să moară şi el în luptă, îl însoțea 
pe Mavot, şi la întrebarea: „Ce doreşti?” răspundea: 
„Insurecţia”. Muncitorii strânşi în colțul străzii Bercy aşteptau 
pe un anume Lemarin, agent revoluționar pentru cartierul 
Saint-Marceau. Cuvântul de ordine se rostea aproape în gura 
mare. 

Aşadar, la 5 iunie, pe o zi schimbătoare, cu ploaie şi cu 
soare, alaiul de înmormântare al generalului Lamarque 
străbătu Parisul cu onorurile militare cuvenite, întrucâtva 
sporite, ca măsură de prevedere. Două batalioane cu doliu la 
tobe, puştile cu ţeava în jos, zece mii de oameni din garda 
națională cu sabia la şold, bateriile de artilerie ale gărzii 
naționale urmau sicriul. Dricul era tras de tineri. După ei 
veneau ofițerii de la Invalizi, purtând ramuri de laur. Apoi 
urma o mulțime nenumărată, neliniştită, ciudată, membrii 
diferitelor secții ale Prietenilor poporului. Şcoala de drept, 
Şcoala de medicină, refugiaţi din toate ţările, drapele spaniole, 
italieneşti, nemțeşti, poloneze, drapele tricolore orizontale, 
toate steagurile cu putință, copii fluturând ramuri verzi, 
pietrari şi dulgheri care erau tocmai atunci în grevă, tipografi 
cu tichiile lor de hârtie, mergând doi câte doi, trei câte trei, 


scoțând strigăte, agitând aproape toți bastoane, unii dintre ei 
săbii, fără ordine dar cu acelaşi suflet, aci gloată, aci coloană. 
Plutoanele îşi alegeau şefii, un bărbat, înarmat cu două 
pistoale în văzul tuturor, părea că trece în revistă pe ceilalți, 
ale căror rânduri se dădeau la o parte dinaintea lui. Pe aleile 
bulevardelor, pe crengile copacilor, pe balcoane, la ferestre, pe 
acoperişurile caselor, un furnicar de bărbați, femei, copiii; 
ochii tuturora erau plini de teamă. O mulțime înarmată 
trecea, o mulțime înspăimântată privea. 

La rândul său, guvernul era cu ochii în patru. Privea cu 
mâna pe sabie. În piaţa Ludovic al XV-lea aşteptau gata să 
pornească, patru escadroane de carabinieri călări, cu 
trâmbițaşi în frunte, cu cartuşierele pline şi cu puştile 
încărcate: în Cartierul Latin şi în jurul Grădinii Botanice, 
garda oraşului înşirată pe străzi, la hala de vinuri un 
escadron de dragoni, în piața Greve jumătate din Regimentul 
12 cavalerie uşoară, cealaltă jumătate în piața Bastiliei, 
Regimentul 6 de dragoni la Celestins, iar curtea Luvrului plină 
de artilerie. Restul trupelor era consemnat în cazărmi, fără să 
mai punem la socoteală regimentele din împrejurimile 
Parisului. Guvernul neliniştit ţinea suspendate deasupra 
mulțimii amenințătoare armele a douăzeci şi patru de mii de 
soldaţi în oraş şi treizeci de mii în împrejurimi. 

Fel de fel de zvonuri se răspândeau prin mulțimea care 
alcătuia cortegiul. Se vorbea de uneltirile regaliştilor, se vorbea 
de ducele de Reichstadt, pe care Dumnezeu îl sortise morții 
tocmai în clipa când mulțimea se gândea să-l facă 
împărati1%2%. Un personaj rămas necunoscut împrăştia vestea 
că la ora hotărâtă doi meşteri trecuți de partea poporului vor 
deschide porţile unei fabrici de arme. Peste capetele 
descoperite ale celor mai mulți dintre cei de față trecea un val 
de entuziasm amestecat cu o mare tristețe, în această 
mulțime zguduită de emoţii violente, dar nobile, se vedeau ici- 
colo adevărate chipuri de răufăcători şi mutre mârşave care 
spuneau: „Să jefuim!” Anumite frământări răscolesc fundul 


smârcurilor şi ridică la fața apelor nori întregi de noroi. Un 
fenomen care nu e necunoscut sunt polițiile „bine organizate”. 

Cortegiul înainta cu o încetineală plină de încordare dinspre 
casa răposatului, de-a lungul bulevardelor, spre piața 
Bastiliei. De câteva ori ploaia se năpusti asupra pământului, 
dar mulțimea nu se sinchisea. Câteva incidente: sicriul purtat 
în jurul coloanei Vendâme'1%21:, pietrele aruncate în ducele de 
Fitz-James'1%22, zărit într-un balcon cu pălăria pe cap; cocoşul 
galic smuls de la un steag popular şi târât în noroi; un 
gardian rănit de o lovitură de sabie la poarta Saint- 
Martini1%8*; un ofițer din Regimentul 12 cavalerie uşoară 
spunând în gura mare: „Sunt republican”, Şcoala politehnică 
apărând pe neaşteptate în cortegiu cu toate că fusese 
consemnată, strigătele de „Trăiască Şcoala politehnică, 
trăiască republica!” - acestea toate însoțiră parcursul 
convoiului. În piaţa Bastiliei, şirurile lungi şi amenințătoare 
de curioşi, care coborau din cartierul Saint-Antoine, se 
alăturară cortegiului, şi o fierbere cumplită cuprinse 
mulțimea. Cineva auzi pe un băiat spunând altuia: „Îl vezi pe 
cel cu barbişon roşu? El o să ne spună când trebuie să 
tragem”. Se pare că acelaşi barbişon roşu a fost întâlnit mai 
târziu având acelaşi rol cu prilejul altei răzvrătiri: afacerea 
Quenisseti192%/ 

Dricul depăşi piața Bastiliei, o luă de-a lungul canalului, 
trecu podul cel mic şi ajunse pe esplanada podului Austerlitz. 
Acolo se opri. În această clipă, mulțimea privită de sus ar fi 
oferit înfăţişarea unei comete al cărei cap s-ar fi aflat pe 
esplanadă şi a cărei coadă, desfăşurată pe cheiul Bourdon, ar 
fi acoperit piața Bastiliei şi s-ar fi prelungit pe bulevard până 
la poarta Saint-Martin. Se făcu un cerc în jurul dricului. 
Gloata uriaşă tăcu. Lafayette vorbi şi îşi luă rămas bun de la 
Lamarque. A fost o clipă mişcătoare şi plină de măreție; toate 
capetele se descoperiră, toate inimile băteau. Deodată, un om 
călare, îmbrăcat în negru, îşi făcu loc şi ajunse în mijlocul 
grupului, în mână cu un steag roşu, alții spun cu o suliță care 


avea în vârf o bonetă roşie. Lafayette întoarse capul. 
Exelmans'1%25 părăsi cortegiul. 

Acest steag roşu dezlănţui o furtună şi pieri în ea. Din 
bulevardul Bourdon şi până la podul Austerlitz mulțimea fu 
zguduită de unul din acele vuiete care semănau cu urletul 
mării. Două strigăte uluitoare se ridicară: „Lamarque la 
Pantheon!” „Lafayette la primărie!” Câţiva tineri, în aclamațiile 
mulțimii, se înhămară să tragă pe Lamarque în dric peste 
podul Austerlitz şi pe Lafayette într-o trăsură pe cheiul 
Morland. 

În mulţimea care-l înconjura şi-l aclama pe Lafayette se afla 
şi un neamț, numit Ludwig Snyder, ajuns deodată celebru şi 
care a murit în vârstă de o sută de ani. Neamţul luase parte la 
războiul din 1776, luptase la Trenton sub comanda lui 
Washington şi la Brandy-wine'1%2* sub a lui Lafayette. 

Între timp, pe malul stâng, cavaleria municipală se pusese 
în mişcare şi venea să stăvilească podul, în vreme ce pe malul 
drept dragonii ieşiră din Celestins şi se desfăşurară de-a 
lungul cheiului Morland. Poporul care-l târa pe Lafayette îi 
zări deodată la cotul cheiului şi strigă: „Dragonii!” Dragonii 
înaintau la pas, în tăcere, cu pistoalele în tocuri, cu săbiile în 
teacă, cu carabina la umăr, cu un aer de aşteptare 
încruntată. 

La doua sute de paşi de podul cel mic se opriră. Trăsura în 
care se găsea Lafayette îi ajunsese din urmă. Deschiseră 
rândurile, lăsară să treacă trăsura, apoi le strânseră din nou. 
Dragonii şi mulțimea se aflau acum față în față. Femeile 
fugeau înspăimântate. 

Ce s-a întâmplat în această clipă nenorocită? Nimeni n-ar 
şti să spună. Sunt clipe întunecate în care doi nori se 
întâlnesc şi se amestecă. Unii povestesc că dinspre Arsenal s- 
ar fi auzit o fanfară sunând atacul; alții spun că un copil a dat 
o lovitură de pumnal unui dragon. Fapt este că deodată 
porniră trei împuşcături; cea dintâi ucise pe şeful de escadron 
Cholet, a doua pe o bătrână surdă din strada Contrescarpe, 
care tocmai închidea fereastra, a treia pârli epoletul unui 


ofițer. O femeie strigă: „Nu începeţi prea devreme!” Şi deodată, 
din partea opusă cheiului Morland se revărsă în galop, cu 
sabia scoasă, un escadron de dragoni ce rămăsese în cazarmă 
şi care, trecând prin strada Bassompierre şi pe bulevardul 
Bourdon, mătură totul în calea lui. 

Într-o asemenea situație nu mai e nimic de făcut: furtuna 
se dezlănţuie, plouă cu pietre, focul armelor izbucneşte; unii 
se repeziră la mal, trecură brațul cel mic al Senei, astăzi 
acoperit; şantierele din insula Louviers, această întinsă 
cetățuie naturală, se umplură de combatanți; smulgeau parii, 
trăgeau cu pistolul, ridicau prima baricadă; tinerii zvârliți 
înapoi trecură în goană dricul peste podul Austerlitz şi 
atacară garda municipală; carabinierii sosiră în fugă, dragonii 
loveau cu sabia, mulțimea s-a împrăştiat în toate părțile şi un 
vuiet de război zbură spre cele patru unghiuri ale Parisului; de 
pretutindeni izbucnea strigătul: „La arme!” Toţi alergau, se 
poticneau, fugeau. 

Mânia ațâţa răscoala cum vântul ațâţă focul. 


IV — Furtuni de altădată 


Nimic nu e mai uluitor decât întâiul vălmăşag al răscoalei. 
Se dezlănțuie de la început cu toată puterea pretutindeni, 
dintr-odată. Era de prevăzut? Da. Era pregătită? Nu. De unde 
a răsărit? Din pământ. De unde a căzut? Din cer. Uneori 
insurecția e premeditată ca un complot; alteori izbucneşte pe 
nepregătite.  Primul-venit puse stăpânire pe revărsarea 
mulțimii şi o mână unde vrea. În începutul plin de spaimă se 
amestecă un fel de veselie năprasnică. Mai întâi izbucnesc 
strigătele, prăvăliile se închid, tarabele negustorilor se fac 
nevăzute; apoi focuri de armă răzlețe; oamenii fug, paturile de 
puşcă izbesc în porțile boltite; auzi prin curți servitoarele 
râzând şi spunând: „O să fie alai mare!” 

Nu trecuse niciun sfert de oră, şi iată ce se petrecea aproape 
în aceeaşi clipă în douăzeci de locuri deosebite ale Parisului. 


Pe strada Sainte-Croix-de-la-Bretonnerie vreo douăzeci de 
tineri, purtând barbă şi plete intrară într-o cârciumioară şi 
ieşiră îndată cu un drapel tricolor, învelit într-un crep negru; 
în fruntea lor trei oameni înarmaţi; unul cu o sabie, altul cu o 
puşcă, al treilea cu o suliță. 

Pe strada Nonaindicres, un burghez bine îmbrăcat, rotofei şi 
chel, cu un glas puternic, cu o frunte înaltă, cu barba neagră 
şi cu mustața zbârlită, împărțea gloanţe trecătorilor în văzul 
tuturor. 

Pe strada Saint-Pierre-Montmartre oameni cu brațul gol 
plimbau încoace şi încolo un steag negru, pe care se puteau 
citi, scrise cu litere albe, cuvintele: Republica sau moartea! Pe 
strada Jeuneurs, pe străzile Cadran, Montorgueil, Mandar se 
iveau pâlcuri-pâlcuri, fluturând drapele pe care era scris cu 
litere de aur cuvântul Secție, însoţit de un număr. Unul dintre 
aceste drapele era roşu şi albastru, cu o foarte subţire dungă 
albă la mijloc. 

În bulevardul Saint-Martin mulțimea jefuia o fabrică de 
arme şi în străzile Beaubourg, Michel-le-Comte şi Temple 
prăvăliile armurierilor. În câteva minute miile de mâini ale 
mulțimii apucară şi luară cu ele două sute treizeci de puşti, 
aproape toate cu câte două ţevi, şaizeci şi patru de săbii, 
optzeci şi trei de pistoale. Ca să fie cât mai mulți purtători de 
armă, unul lua puşca, altul baioneta. 

Peste drum de cheiul Greve, tineri înarmați cu flinte intrau 
în casele femeilor ca să tragă de acolo. Unul din ei avea o flintă 
cu amnar. Sunau, intrau şi începeau să umple cartuşe. Una 
din aceste femei povestea: „Eu nu ştiam ce sunt alea cartuşe. 
Am aflat-o de la bărbatu-meu.” 

În strada Vieilles-Haudriettes un grup de oameni spărsese o 
prăvălie de antichităţi, luând iatagane şi arme turceşti. În 
strada Perle zăcea cadavrul unui zidar ucis de gloanțe. 

Apoi, pe malul drept, pe malul stâng, pe cheiuri, pe 
bulevarde, în Cartierul Latin, în cartierul Halelor, oameni 
gâfâind, muncitori, studenți, membrii diferitelor secții citeau 
manifeste, strigau: „La arme!”, sfărâmau felinarele, deshămau 


caii de la trăsuri, scoteau pietrele caldarâmului, spărgeau 
porțile caselor, scoteau arborii din rădăcină, scotoceau prin 
pivnițe, rostogoleau butoaiele, grămădeau pavele, cărămizi, 
mobile, scânduri, ridicau baricade. 

Îi sileau pe burghezi să-i ajute. Intrau prin case şi sileau 
femeile să le dea sabia şi puşca soților absenţi, apoi scriau cu 
creta pe uşă: Armele au fost predate. Câte unii iscăleau cu 
numele lor adeverinţa de primire a pugştilor şi a săbiei şi 
spuneau: „lrimiteți după ele mâine la primărie”. Erau 
dezarmate pe străzi santinelele răzlețe şi gărzile naţionale în 
drum spre primărie. Ofiţerilor li se smulgeau epoleţii. În 
strada Cimetiere-Saint-Nicolas un ofițer din garda națională, 
urmărit de un grup înarmat cu bastoane şi florete, se ascunse 
cu mare greutate într-o casă, de unde nu putu ieşi decât pe 
întuneric şi cu haine schimbate. 

În cartierul Saint-Jacques studenţii ieşeau roiuri-roiuri din 
căminurile lor şi o luau pe strada Saint-Hyacinthe în sus, la 
cafeneaua Progresul, sau coborau la cafeneaua Şapte Biliarde 
din strada Mathurins. Acolo, dinaintea uşilor, erau alți tineri, 
suiți pe scările cafenelei, şi împărțeau arme. Jefuiau şantierul 
din strada Transnonain pentru a ridica baricade. Numai într- 
un singur loc burghezii opuneau rezistență, în strada Saint- 
Avoye, colț cu Simon-le-Franc, unde s-au apucat să dărâme ei 
înşişi baricada. Şi într-un singur punct răzvrătiții au dat 
îndărăt; au părăsit o baricadă neterminată, în strada Temple, 
după ce trăseseră asupra unui detaşament al gărzii naţionale, 
şi s-au refugiat prin strada Corderie. Detaşamentul culese de 
pe baricadă un steag roşu, un pachet de cartuşe şi trei sute de 
gloanţe de pistol. Soldații sfâşiară steagul şi-şi agățară câte o 
fâşie în vârful baionetei. 

Toate cele povestite de noi aici, pe-ndelete şi pe rând, se 
petreceau în acelaşi timp în toate colțurile oraşului, în 
mijlocul unui vuiet uriaş, ca nişte fulgere nenumărate, într-o 
singură bubuitură de tunet. 

În mai puţin de un ceas, au răsărit ca din pământ numai în 
cartierul Halelor, douăzeci şi şapte de baricade. 


Drept în mijloc se afla faimoasa casă cu numărul 50, care a 
fost cetatea muncitorului Jeanne şi a celor o sută şase 
tovarăşi ai săi. Casa, mărginită într-o parte de baricada ce da 
spre Saint-Merry şi de cealaltă de baricada dinspre strada 
Maubuee, domina trei străzi - strada Arcis, strada Saint- 
Martin şi strada Aubry-le-Boucher — cărora le făcea față. Două 
baricade în formă de echer treceau una din strada Montorgueil 
în strada Grande-Truanderie şi cealaltă din strada Geoffroy- 
Langevin în strada Saint-Avoye. Nu mai vorbim de 
nenumăratele baricade din alte douăzeci de cartiere ale 
Parisului, în Marais, pe dealul Sainte-Genevieve; una în strada 
Menilmontant, unde se vedea o poartă smulsă din țâțâni; o 
alta lângă podul cel mic de la H6tel-Dieu, făcută dintr-o 
trăsură deshămată, la trei sute de paşi de prefectura poliției. 

Pe baricada din strada Menttriers un bărbat bine îmbrăcat 
împărțea bani muncitorilor. La baricada din strada Grenetat 
un călăreț se ivi şi întinse celui care părea să fie şeful 
baricadei un sul ce semăna a fişic de bani. „lată, spuse el, 
pentru acoperirea cheltuielilor, a vinului şi a celorlalte”. Un 
tânăr blond, fără cravată, alerga de la o baricadă la alta 
purtând cuvântul de ordine. Un altul, cu sabia scoasă, cu o 
tichie albastră pe cap, aşeza santinele. Înăuntrul baricadelor, 
cârciumile şi odăile de jos ale portarilor erau transformate în 
corpuri de gardă. De altfel, răscoala se călăuzea după cele mai 
înalte principii de tactică militară. Erau alese cu mare dibăcie 
străzi strâmte, inegale, întortocheate, pline de unghere şi 
cotituri; mai cu seamă împrejurimile Halelor, cu o rețea de 
străzi mai încâlcită decât o pădure. Se spunea că Societatea 
Prietenii Poporului luase comanda insurecției în cartierul 
Saint-Avoye. S-a găsit asupra unui om ucis în strada Ponceau 
un plan al Parisului. 

Ceea ce îndruma într-adevăr răscoala era un fel de furie 
nestăpânită care plutea pretutindeni în aer. Răscoala ridicase 
dintr-odată baricadele cu o mână, pe când cu cealaltă 
cuprinsese aproape toate posturile garnizoanei. În mai puţin 
de trei ore, ca o dâră de praf de puşcă ce ia foc, răzvrătiții 


năvăliseră şi ocupaseră pe malul drept Arsenalul, primăria din 
piața Regală, tot cartierul Marais, fabrica de arme Popincourt, 
la Galiole, le Château-dEau, toate străzile din apropierea 
Halelor; iar pe malul stâng, cazarma Veteranilor, Sainte- 
Pelagie, piața Maibert, pulberăria de la Deux-Moulins, toate 
barierele. La ora cinci după-amiază erau stăpâni pe piața 
Bastiliei, pe Lingerie, pe Blancs-Manteaux; patrulele lor 
ajunseseră în piața Victoire şi amenințau banca şi cazarma 
Petits-Peres, palatul poştelor. O treime din Paris se răsculase. 

Lupta luase pretutindeni proporţii uriaşe, iar după 
dezarmarea soldaţilor, perchezițiile domiciliare şi jefuirea 
magazinelor de arme, bătălia începută cu pietre urma acum 
cu împuşcături. 

Pe la şase seara pasajul Saumon devenise câmp de bătaie. 
La un capăt erau răsculații, la celălalt armata. Se trăgea de la 
un grilaj la altul. Un observator, un visător, autorul acestei 
cărţi, care se dusese să privească vulcanul de aproape, se găsi 
în pasaj prins între cele două focuri. Ca să se apere de gloanţe 
nu avea la îndemână decât grosimea jumătățţilor de coloane 
care despart prăvăliile între ele; stătu aproape o jumătate de 
oră în această situație destul de primejdioasă. 

Între timp a sunat adunarea: gărzile naţionale se îmbrăcau 
şi se înarmau în grabă, legiunile ieşeau din primării, 
regimentele ieşeau din cazărmi. În fața pasajului Ancre un 
toboşar a fost străpuns de o lovitură de pumnal, un altul, în 
strada Cygne, fu asaltat de vreo treizeci de tineri, care-i 
sparseră toba şi-i luară sabia. Altul fu ucis în strada Grenier- 
Saint-Lazare. În strada Michel-le-Comte trei ofițeri căzură 
morți, unul după altul. Câţiva oameni din garda municipală, 
răniți în strada Lombards, dăduseră înapoi. 

În fața curţii Batave un detaşament din garda naţională 
găsise un steag roşu cu următoarea inscripție: Revoluţia 
republicană, nr. 127. Era într-adevăr o revoluție? 

Răscoala îşi făcuse din centrul Parisului un fel de cetate 
încâlcită, întortocheată, uriaşă. 


Acolo era focarul, acolo era, fără îndoială temeiul. Toate 
celelalte nu erau decât hărțuieli. Şi dovadă că acolo avea să se 
hotărască totul era tocmai faptul că în acest loc lupta nu 
începuse încă. În câteva regimente soldaţii se arătau 
nehotărâţi, ceea ce sporea necunoscutul îngrozitor al acestei 
frământări. Ei îşi aminteau de ovaţiile cu care poporul, în iulie 
1830, salutase neamestecul Regimentului 53 infanterie. Doi 
oameni hotărâți şi încercaţi în marile războaie, mareşalul 
Lobau şi generalul Bugeaud, comandau. Patrule numeroase 
alcătuite din batalioane de infanterie, încadrate în companii 
întregi din garda naţională, în frunte cu câte un comisar de 
poliție cu eşarfa pe piept, plecau în recunoaştere prin străzile 
răsculate. Răsculaţii îşi puneau şi ei santinele la răspântii şi 
trimiteau cu îndrăzneală patrule dincolo de baricade. 
Amândouă părțile se pândeau una pe alta. Având o armată 
întreagă la îndemână, guvernul şovăia; se înnopta şi începea 
să se audă clopotul de la Saint-Merry'1%27:. Ministrul de război 
de atunci, mareşalul Soult, care fusese la Austerlitz, privea 
posomorât la tot ce se întâmplă. 

Aceşti bătrâni lupi-de-mare deprinşi cu manevre ordonate şi 
neavând alt ajutor şi călăuză decât tactica, această busolă a 
bătăliilor, sunt cu totul dezorientați în fața furtunii 
clocotitoare care se cheamă mânia poporului. Vântul 
revoluționar nu se poate mânui. Gărzile naționale din 
împrejurimi soseau în grabă şi neorânduială. Un batalion din 
Regimentul 12 de infanterie uşoară venea în pas alergător din 
Saint-Denis; Regimentul 14 infanterie sosea din Courbevoie; 
tunurile coborau de la Vincennes. 

La Tuilerii domnea singurătatea. Ludovic-Filip era plin de 
seninătate. 


V — Originalitatea Parisului 


În ultimii doi ani, după cum spuneam, Parisul văzuse 
destule răscoale. De obicei, în afară de cartierele răzvrătite, 


nimic nu e atât de ciudat de potolit ca înfăţişarea Parisului în 
vreme de răscoală - Parisul are atâtea treburi, încât nu se 
tulbură pentru atâta lucru. Numai oraşele mari pot oferi 
asemenea privelişti. În aceste cetăți uriaşe pot încăpea în 
acelaşi timp şi războiul civil, şi o linişte neînțeleasă şi stranie. 
De obicei, când începe răscoala, când se aude toba sunând 
adunarea, mobilizarea, micul negustor se mărgineşte să 
spună: 

„Mi se pare că s-au cam încăierat pe strada Saint-Martin”. 

Sau: 

„În cartierul Saint-Antoine”. 

Adesea adaugă cu nepăsare: 

„Pe undeva, pe-acolo”. 

Mai târziu, când începe larma cumplită şi sfâşietoare a 
împuşcăturilor şi a salvelor de foc, negustorul zice: „Se 
îngroaşe gluma, care va să zică. Se îngroaşă gluma.” 

În clipa următoare, dacă răscoala se apropie şi se întinde 
până la el, îşi închide în grabă prăvălia şi tot atât de repede îşi 
îmbracă uniforma, adică îşi pune marfa le adăpost, iar viaţa în 
primejdie. 

Oamenii se împuşcă pe la colțuri de străzi, prin ulicioare, 
prin fundături; baricadele sunt cucerite, pierdute şi cucerite 
din nou; sângele curge, focul mitraliilor ciuruie fațadele 
caselor, gloanțele ucid pe cetăţeni în paturile lor, străzile sunt 
pline de cadavre. lar pe o stradă vecină se aude ciocănitul 
bilelor de biliard în cafenele. 

La doi paşi pe străzile prinse în viitoarea luptei flecarii 
vorbesc şi râd. Teatrele îşi deschid porțile şi joacă vodeviluri. 
Trăsurile circulă, trecătorii se duc să ia masa în oraş; uneori 
chiar în cartierul unde se dă lupta. În 1831, împuşcăturile s- 
au oprit pe o stradă ca să treacă o nuntă. 

În timpul răscoalei din 12 mai 1839, în strada Saint-Martin, 
un moşneag infirm, împingând un cărucior acoperit cu o 
pânză tricoloră, ducea sticle pline cu băutură, de la baricadă 
la trupă şi de la trupă la baricadă, servind nepărtinitor pahare 
cu răcoritoare când stăpânirii, când anarhiei. 


Nimic nu pare mai ciudat; dar e caracterul specific al 
mişcărilor de stradă din Paris, şi el nu mai poate fi găsit în 
nicio altă capitală. Pentru aceasta e nevoie de două lucruri: de 
măreția Parisului şi de veselia lui. Şi nu se găsesc laolaltă 
decât în oraşul lui Voltaire şi al lui Napoleon. 

De data aceasta totuşi, în încăierarea din 5 iunie 1832, 
marele oraş simţi ceva care era poate mai tare decât el. Îi fu 
frică. Peste tot, în cartierele cele mai îndepărtate şi cele mai 
„neutre”, uşile, ferestrele şi obloanele caselor rămâneau 
închise în plină zi. Cei curajoşi puseseră mâna pe arme, cei 
fricoşi se  ascunseseră. Trecătorul nepăsător şi grăbit 
dispăruse. Multe străzi erau pustii cum sunt de obicei la 
patru dimineaţa. Amănunte îngrijorătoare treceau din gură în 
gură şi se răspândeau veşti groaznice. Că erau stăpâni pe 
Bancă; că numai în mânăstirea Saint-Merry, erau şase sute, 
adăpostiți în biserică şi baricadaţi; că regimentele de infanterie 
şovăiau, că Armand Carrel se dusese să-l vadă pe mareşalul 
Clauseli19% şi că mareşalul spusese: „Să aveți mai întâi un 
regiment”; că Lafayette era bolnav, dar le spusese totuşi: „Sunt 
al vostru. O să vă urmez peste tot unde veţi putea aşeza un 
scaun ”; că trebuie să fii cu ochii în patru; că la noapte cete 
răzlețe vor jefui casele singuratice din colțurile pustii ale 
Parisului (aici se vedea imaginația poliției, această Anne 
Radcliffei192:, amestecată în treburile guvernului); că o baterie 
fusese aşezată în strada Aubry-le-Boucher; că Lobau şi 
Bugeaud puneau la cale atacul şi că la miezul nopţii, sau cel 
mai târziu în zorii zilei, patru coloane se vor îndrepta în 
acelaşi timp asupra focarului răscoalei — cea dintâi venind din 
piața Bastiliei, a doua de la Porte-Saint-Martin, a treia din 
piața Greve, a patra de la Hale — dar că s-ar putea ca trupele 
să evacueze Parisul, şi să se retragă la Champs-de-Mars; că 
nu se putea şti ce se va întâmpla, dar că de astă-dată, fără 
îndoială, era vorba de ceva serios. Unii erau îngrijoraţi de 
şovăielile mareşalului Soult. „De ce întârzie să atace»” „Se 
vede bine că stă în cumpănă.” Leul bătrân părea că adulmecă 
în această umbră o fiară necunoscută. 


Se făcu seară. Teatrele nu se mai deschiseră; patrulele 
cutreierau oraşul, cu o înfăţişare cruntă, operau şi scotoceau 
pe trecători; arestau pe suspecți. Până la ora nouă fuseseră 
ridicați mai bine de opt sute de inşi. Prefectura poliției era 
ticsită, închisoarea palatului de justiție ticsită, închisoarea La 
Force ticsită. La închisoarea palatului de justiție, mai cu 
seamă în gangul cel lung şi subteran, numit strada Paris, 
zăceau pe paie împrăştiate o mulțime de prizonieri, pe care 
omul de la Lyon, Lagrange'19%%, îi îmbărbăta plin de curaj. 
Paiele frământate de mulțimea de oameni, făceau un zgomot 
de parcă ar fi plouat cu găleata. În alte părți deținuții 
dormeau sub cerul liber, unii peste alții, în curţile închisorilor. 
Peste tot domnea teama, şi un fel de tremur de spaimă puţin 
obişnuită la Paris. 

Lumea se baricada în case; soțiile şi mamele oftau 
îngrijorate; nu auzeai decât: „Of, Doamne! Încă nu s-a întors!” 
De-abia se desluşea în depărtare, din când în când, câte un 
huruit de trăsură. Din pragul uşilor oamenii ascultau ecoul 
vuietelor, strigătele, zgomotele surde şi nedesluşite, şi 
spuneau: „E cavaleria”, sau: „Sunt chesoane; trec în galop”. Se 
auzeau trompetele, tobele, împuşcăturile şi mai cu seamă 
jalnicul clopot de la Saint-Merry. Toţi aşteptau să bubuie 
tunul. Oamenii răsăreau înarmaţi, pe la colțurile străzilor şi 
dispăreau strigând: „Intraţi în casă!” Şi lumea se grăbea să-şi 
zăvorască porțile. Pretutindeni plutea întrebarea: „Cum o să 
se sfârşească?” Din clipă în clipă, cu cât se lăsa noaptea, 
Parisul se înroşea mai cumplit de vâlvătaia uriaşă a răscoalei. 


CARTEA A UNSPREZECEA 


ATOMUL FRATERNIZEAZĂ CU 
URAGANUL 


I — Câteva lămuriri asupra originilor 
poeziei lui Gavroche. Inrâurirea unui 
academician asupra acestei poezii 


În clipa când răzmerița, dezlănțuită de ciocnirea poporului 
cu armata în fața Arsenalului, sili să se retragă mulțimea care 
mergea după dric şi care apăsa în tot lungul bulevardelor, 
asupra capului convoiului, se iscă o  învălmăşeală 
înspăimântătoare. Mulțimea se cutremură, rândurile se 
rupseră, toți o luară la goană, se risipiră - unii cu strigăte de 
luptă, alții galbeni de groază. Fluviul cel mare care acoperea 
bulevardele se despică într-o clipă, se revărsă în dreapta şi-n 
stânga, şi se răspândi în şuvoaie pe două sute de străzi 
deodată ca apele scăpate din stăvilar. În vremea aceasta, un 
copil zdrențăros, care cobora strada Menilmontant ținând în 
mână o ramură înflorită de bobițel pe care o culesese de la 
Belleville, zări în geamul unui negustor de vechituri un pistol 
mare, din cele pe care le poartă călăreţii la oblânc. Aruncând 
ramura înflorită pe jos strigă: 

— Mătuşă Cum-îţi-zice, îți iau chestia asta! 

Şi o şterse cu pistolul. 

Peste două minute, un val de cetățeni înspăimântați, care 
fugeau pe strada Amelot şi pe strada Basse, se întâlni cu un 
copil care cânta, învârtind pistolul: 

„Noaptea cine vede? cine? 

Ziua văd cu toţii bine; 

C-o scrisoare ticluită 

Pe burghez îl arzi pe plită; 

Bat mătănii fac o mie, 

Mă lovişi în pălărie!” 


Era micul Gavroche care pornise la război. 

Pe bulevard băgă de seamă că pistolul nu avea cocoş. 

Cine era autorul acelui cuplet, care îi servea să ţie cadența? 
Cine scrisese celelalte cântece, pe care le cânta bucuros în 


diferite ocazii! Nu ştim. Poate chiar el. De altfel, Gavroche 
cunoştea toate refrenele populare mai răspândite, la care 
adăuga ciripitul lui. 

Spiriduş şi ştrengar făcea un potpuriu din vocile naturii şi 
ale Parisului. Îmbina repertoriul păsărilor cu al atelierelor. 
Cunoştea câţiva ucenici ai vopselei, tagmă vecină cu a sa. 
Fusese, după cât se pare, trei luni de zile ucenic de tipografie. 
Într-o zi făcuse un comision pentru domnul Baour-Lormian, 
unul dintre cei Patruzecii19%1:. Gavroche era un ştrengar de 
litere. 

De altfel, nici nu i-ar fi trecut prin minte lui Gavroche că în 
noaptea aceea urâtă şi ploioasă, în care găzduise pe cei doi 
copilaşi în elefant, ţinuse loc de providenţă chiar fraților săi. 
Pentru frați seara, pentru tatăl său dimineața. Aşa îşi 
petrecuse noaptea. Plecând în zori din strada Ballets, se 
înapoiase în goană la elefant, scosese cu îndemânare din burta 
lui pe cei doi puşti, împărţise cu ei un prânz de care făcuse 
rost; pe urmă plecase, lăsându-i în grija străzii, maica cea 
bună, care în mare măsură îl crescuse şi pe el. La despărțire le 
dăduse întâlnire seara în acelaşi loc, şi drept rămas bun le 
ținuse această cuvântare: „O iau din loc, adică o tulesc, sau, 
aşa cum se zice la curte, am spălat putina. Puştilor, dacă nu 
vă găsiți tăticu” şi mămica, întoarceți-vă aici diseară! Vă dau 
eu haleală şi vă culc”. Cei doi copilaşi, culeşi de vreun sergent 
de stradă, vârâți la arest, furaţi de vreun saltimbanc, sau 
numai rătăciți în labirintul nesfârşit de străzi al Parisului, nu 
mai veniseră înapoi. Străfundurile societăţii de azi sunt pline 
de asemenea urme pierdute. Gavroche nu-i mai văzuse; zece 
sau douăsprezece săptămâni trecuseră din noaptea aceea. De 
multe ori i se întâmplase să se scarpine-n cap şi să întrebe: 
„Unde ciorile mi-or fi umblând cei doi copilaşi>?” 

Între timp, ajunsese, cu pistolul în mână, în strada Pont- 
aux-Choux. Băgă de seamă că pe toată strada nu mai era 
deschisă decât o prăvălie şi, lucru vrednic de luat în seamă, o 
plăcintărie. Un prilej căzut din cer, să mănânce plăcintă cu 
mere înainte de a păşi în necunoscut. Gavroche se opri, îşi 


pipăi coastele, scotoci prin buzunarele vestei, le întoarse pe 
cele de la pantaloni, dar negăsind nimic, nici măcar un 
gologan, începu să strige: „Ajutor!” 

E foarte dureros când trebuie să te lipseşti de bucăţica din 
urmă. 

Totuşi Gavroche îşi continuă drumul; peste două minute 
era în strada Saint-Louis. Străbătând strada Parc Royal, simți 
nevoia să se despăgubească de plăcinta la care nu putuse 
ajunge şi îşi dărui plăcerea nemăsurată de a rupe ziua în 
amiaza mare afişele de teatru. 

Ceva mai departe, văzând un grup de oameni rotofei, care 
după părerea lui trebuie să fi fost nişte proprietari, ridică din 
umeri şi scuipă la întâmplare, drept în fața lui acest dumicat 
de fiere filosofică: 

— Graşi mai sunt rentierii ăştia! Se îndoapă zdravăn. Se 
lăfăiesc în mâncăruri bune. Întreabă-i ce fac cu banii. Habar 
n-au. Îi mănâncă, ce să facă! Cât le încape în burtă. 


II — Gavroche la drum 


Să ai în mână un pistol fără cocoş, să-l învârteşti în mijlocul 
străzii e o slujbă atât de însemnată, încât Gavroche simțea 
cum îi creşte însuflețirea la fiecare pas. Striga printre 
crâmpeie din Marseieza pe care o cânta: 

— Merge bine! Mă doare al naibii laba stângă, mi-am 
scrântit reumatismul, dar sunt mulțumit, cetăţeni! Să se țină 
burghezii, am să le strănut în față nişte cuplete incendiare! Ce 
sunt agenţii? Nişte cocoşi caraghioşi. Cucurigu! S-avem tot 
respectul față de cocoşi! La o adică, mi-ar prinde bine unul 
pentru pistol! Vin de pe bulevard, prieteni! Acolo se îngroaşă 
gluma. Dă în clocot: fierbe înăbuşit. E vremea să luăm spuma 
de pe fiertură, înainte, băieți! Un sânge spurcat să curgă pe 
ogoare! Viața mea o jertfesc pentru patrie şi n-o să-mi mai văd 
țiitoarea! Gata fata, ga-ta! Plata! Nu-i nimic, trăiască veselia! 
Să ne luptăm, ce ciorile! M-am săturat de tiranie! 


În clipa aceea, calul unui lăncier din garda naţională care 
trecea se prăbuşi; Gavroche îşi puse pistolul pe caldarâm, 
sculă omul de jos şi îi dădu ajutor să-şi ridice calul. După 
aceea, luându-şi pistolul, porni iar la drum. 

Strada Thorigny era numai tăcere şi linişte. Calmul acesta, 
obişnuit cartierului Marais, se deosebea izbitor de vuietul 
dimprejur. Patru cumetre stăteau de vorbă în pragul unei uşi. 
Scoţia are un terțet de vrăjitoarei1%2, Parisul are cuartete de 
cumetre, şi tot aşa de lugubru ar suna „Vei fi rege” aruncat lui 
Bonaparte la răspântia Baudoyer, ca şi profeția făcută lui 
Macbeth în hăţişul de la Armuyr'1%*. Ar fi acelaşi croncănit. 

Cumetrele din strada Thorigny vorbeau de treburile lor. 
Erau trei portărese şi o peticăreasă cu coşul şi cârligul ei. 

Aşa cum stăteau câteşipatru, în picioare, păreau aşezate la 
cele patru colțuri ale bătrâneţii, care sunt: istovirea, 
decăderea, neputinţa şi tristețea. 

Peticăreasa stătea smerită. În lumea aceasta bătută de 
vânturi, peticăreasa se ploconeşte, portăreasa ocroteşte. De 
ce? Din pricina gunoiului de la marginea trotuarului, care 
poate fi cum vor portăresele, îmbelşugat sau sărăcuţ, după 
silința celei care îl strânge grămadă. Chiar şi în mătură poate 
fi bunătate. 

Peticăreasa era ca un coş de recunoştinţă şi surâdea -— ce 
mai surâs! — celor trei portărese. 

Vorbeau cam aşa: 

— Va să zică, pisica dumitale e tot aşa de rea? 

— Doamne, ştii că pisicile sunt din fire duşmancele câinilor. 
Aşa se plâng câinii. 

— Şi oamenii la fel. 

— Cu toate astea, de la pisică nu iei purici. 

— N-am ce zice, câinii sunt mai primejdioşi. Mi-aduc 
aminte că într-un an se înmulțiseră aşa de grozav, că s-a scris 
şi la gazetă. Pe vremea aceea erau la Tuilerii nişte berbeci 
mari, care trăgeau căruciorul regelui Romei. Vă aduceți 
aminte de regele Romei? 

— Eu ţineam la ducele de Bordeaux. 


— Eu l-am apucat pe Ludovic al XVII-lea'!%*. Mai mult îmi 
place Ludovic al XVII-lea. 

— Se scumpeşte carnea, madam Patagon! 

— Ce să mai vorbim! Măcelăria e o adevărată pacoste. O 
nenorocire. Numai bucurii pe capul nostru! 

Se amestecă în vorbă şi peticăreasa: 

— Doamnelor, nu merge negustoria deloc. Grămezile de 
gunoi, să le plângi de milă. Nimeni nu mai aruncă nimic. 
Toată lumea mănâncă tot. 

— Las' că sunt alții şi mai săraci decât dumneata, cumătră 
Vargouleme. 

— Asta aşa e răspunse peticăreasa cu respect. Eu am o 
stare. 

Se făcu o mică tăcere, apoi peticăreasa din nevoia care zace 
în inima omului de-a se lăuda, adăugă: 

— Dimineaţa când vin acasă, îmi puric coşul şi aleg. Odaia 
se umple de grămezi. Pun zdrenţele într-un coş, cocenii într-o 
găleată, rufăria în dulap, bucăţile de stofă în scrin, hârtiile 
mototolite în colțul de la fereastră, lucrurile de mâncat în 
strachină, bucăţile de sticlă în sobă, papucii după uşă şi 
oasele sub pat. 

Gavroche care se oprise în spatele lor asculta. 

— Ce v-aţi apucat, babelor, să vorbiţi politică? 

O ploaie de ocări îl întâmpină, şi toate patru îl huiduiră 
deodată: 

— Uită-te la el, ticălosul! 

— Ce mai pui de golan! 

— Ce-o avea în mâna ciuntă? Un pistol? 

— Nu poate trăi până nu răstoarnă guvernul! 

Gavroche disprețuitor, se mărgini, drept orice răzbunare, 
să-şi ridice vârful nasului cu degetul mare, deschizându-şi 
palma întreagă. Peticăreasa se răsti: 

— Desculţule! 

Aceea care răspundea la numele de madam Patagon, bătu 
din palme cu zgomot: 


— Să ştii că are să se întâmple o nenorocire! Pe băietanul 
cu bărbuţă de alături, îl vedeam trecând în fiecare dimineață 
la braț cu o fetişcană cu boneţică roz; l-am văzut şi azi; trecea 
cu o puşcă. Madam Bacheux zicea că săptămâna trecută a 
fost o revoluție la... la... la... unde a dus mutul iapa... la 
Pontoise. Şi-acum, uită-te la licheaua asta blestemată, cu 
pistolul lui! Am auzit că la Celestins e plin de tunuri. Cum vrei 
s-o mai scoată la capăt stăpânirea cu haimanalele astea care 
nu ştiu ce să mai născocească ca să tulbure lumea, tocmai 
acum când abia începusem să ne liniştim după toate 
nenorocirile prin care-a trecut, Dumnezeule bun, biata regină, 
pe care am văzut-o dusă în căruţă spre ghilotină. Şi să vezi, că 
iar o să se scumpească tutunul. E o ticăloşie! O să mă duc să 
văd cum îţi taie şi ție capul, tâlharule! 

— Nu te mai smiorcăi, bătrânico! spuse Gavroche. Şterge-ţi 
contrabasul. 

Şi trecu mai departe. 

Când ajunse în strada Pavee îşi aduse aminte de 
peticăreasă şi vorbi cu sine însuşi: 

— Rău faci că înjuri pe revoluționari, lele Ladă-de-gunoi! 
Pistolul care-l vezi vrea binele tău. O să aduni în coş mai 
multe lucruri bune de mâncat. 

Deodată auzi un zgomot îndărătul lui; era portăreasa 
Patagon, care se luase după el şi care, de departe, îi arăta 
pumnul strigând: 

— Eşti un copil lepădat! 

— Puțin îmi pasă! Absolut! 

Puțin mai târziu trecea prin fața palatului Lamoignon. 
Acolo dădu un strigăt de chemare: 

— Hai la bătălie! 

Şi deodată se întristă. Îşi privi pistolul cu un fel de 
mustrare, de parcă ar fi vrut să-l înduplece. 

— Eu pornesc, îi zise, şi tu, ba! 

Un câine te poate face să uiţi de cocoş. Un cățelandru jigărit 
trecu strada. Gavroche se înduioşă. 


— Cuţule dragă, se vede că ai înghiţit un butoi, de ţi se văd 
cercurile. 
Apoi se îndreptă spre Orme-Saint-Gervais. 


III — Îndreptăţita mânie a unui bărbier 


Onorabilul bărbier care gonise pe cei doi copii, ocrotiți de 
Gavroche în primitorul pântec al elefantului, se afla în 
prăvălie, îndeletnicindu-se cu bărbieritul unui bătrân soldat 
legionar, care servise pe timpul imperiului. Stăteau de vorbă. 
Bineînţeles că bărbierul vorbise veteranului despre răscoală, 
apoi despre generalul Lamarque, iar de la Lamarque au trecut 
la împărat. Aşa începu între ei o convorbire de la bărbier la 
soldat, pe care Prudhomme, dacă ar fi fost de față, ar mai fi 
împodobit-o cu ceva floricele şi i-ar fi pus titlul: Dialogul 
briciului cu sabia. 

— Domnule, întrebă bărbierul, cum călărea împăratul? 

— Prost. Nu ştia să cadă de pe cal. De aceea nici nu cădea 
niciodată. 

— Avea cai frumoşi? Trebuie să fi avut cai frumoşi. 

— În ziua în care mi-a dat crucea, m-am uitat la calul lui. 
Era o iapă bună de fugă, albă toată. Avea urechile foarte 
depărtate, greabănul vânjos, un cap gingaş, ţintat cu o steluță 
neagră, gâtul foarte lung, genunchii bine legaţi, coastele 
arcuite, umerii piezişi, crupa vânjoasă, ceva mai înaltă de 
cincisprezece palme. 

— Frumos cal! spuse bărbierul. 

— Era calul majestăţii-sale. 

Bărbierul simţi că după acest cuvânt se cuvenea o clipă de 
tăcere. Se opri şi apoi începu iar: 

— Împăratul n-a fost rănit decât o singură dată, nu-i aşa, 
domnule? 

Bătrânul ostaş răspunse cu glasul liniştit şi sigur al aceluia 
care a fost de față. 


— În călcâi. La Ratisbonne. Niciodată nu l-am văzut atât de 
frumos îmbrăcat ca în ziua aceea. Era curat ca un ban de 
argint. 

— Dar dumneata, domnule veteran, îmi închipui că ai fost 
de multe ori rănit? 

— Eu? exclamă soldatul. Oh! Nu mare lucru. La Marengo 
am primit două lovituri de sabie în ceafă, un glonț în braţul 
drept la Austerlitz, altul în şoldul stâng la lena; la Friediand 
m-a împuns o baionetă colea, la Moscova şapte sau opt lănci, 
cam peste tot, la Lutzen o schijă de obuz mi-a sfărâmat un 
deget... Ah! Şi pe urmă la Waterloo m-am ales cu ditamai 
glonțul în coapsă. Atâta tot. 

— Ce frumos e să mori pe câmpul de luptă! rosti bărbierul 
cu un accent demn de Pindar. Eu, pe cuvântul meu, decât să 
crăp pe un pat nenorocit, de boală, încetul cu încetul, câte 
puțin în fiecare zi, cu leacuri, cu oblojeli, cu seringi şi cu 
doctorii aş vrea mai bine să-mi intre în burtă o ghiulea de tun. 

— N-ai gust prost! zise ostaşul. 

Abia isprăvise vorba, când un zăngănit asurzitor zgudui 
toată frizeria. Un geam al vitrinei se înstelă deodată. 

Bărbierul îngălbeni. 

— Doamne, strigă el, a şi intrat una! 

— Ce anume? 

— O ghiulea de tun. 

—  Uite-o! zise ostaşul şi ridică de jos ceva care se 
rostogolea. 

Era o piatră. 

Bărbierul alergă la geamul spart şi-l văzu pe Gavroche care 
fugea cât îl ţineau picioarele spre piața Saint-Jean. Trecând 
prin fața prăvăliei bărbierului, Gavroche, căruia îi stătea pe 
inimă purtarea acestuia față de cei doi țânci, nu putuse să 
reziste plăcerii de a-i da bună ziua şi zvârli o piatră în geam. 

— Vezi, urlă bărbierul, care din galben devenise vânăt, face 
rău numai ca să facă rău. Ce-are cu mine ştrengarul ăsta? 


IV — Copilul se miră de bătrân 


În vremea aceasta, Gavroche ajungând în piața Saint-Jean 
unde soldații din post fuseseră dezarmațţi, se unise cu o ceată 
condusă de Enjolras, Courfeyrac, Combeferre şi Feuilly. Erau 
oarecum înarmați. Bahorel şi Jean Prouvaire îi regăsiseră, 
întregind grupul. Enjolras avea o puşcă de vânătoare cu două 
focuri Combeferre, una de-a gărzilor naţionale, purtând un 
număr de legiune, iar la brâu două pistoale, care se vedeau 
sub haina descheiată. Jean Prouvaire, o flintă veche de 
cavalerie. Bahorel, o carabină. Courfeyrac învârtea un baston 
cu şişul scos din teacă. Feuilly, cu o sabie în mână, mergea 
înainte şi striga: „Trăiască Polonia!193%”, 

Veneau dinspre cheiul Morland, fără cravate, fără pălării, 
gâfâind, uzi de ploaie, cu fulgere în ochi. Gavroche îi 
întâmpină liniştit. 

— Încotro mergem? 

— Hai! spuse Courfeyrac. 

În spatele lui Feuilly mergea, sau mai curând sălta Bahorel, 
ca un peşte în apele răscoalei. Avea o vestă stacojie şi arunca 
vorbe din acelea care zăpăcesc. Vesta lui sperie pe un trecător, 
care strigă pierdut de emoție: 

— Uite roşii! 

— Roşul, roşii! i-o întoarse Bahorel. Caraghioasă frică, 
cetățene! În ce mă priveşte, nu tremur în faţa unui mac, şi 
scufița roşie nu mă sperie deloc. Crede-mă, cetățene, să lăsăm 
frica de roşu pe seama dobitoacelor cu coarne! 

Zări un colţ de zid pe care era lipită cea mai paşnică foaie de 
hârtie din lume, o încuviințare de a mânca ouă, o dezlegare de 
post a arhiepiscopului de Paris, adresată turmei sale de 
credincioşi. 

Bahorel strigă: 

— Turmă, un fel politicos de a zice gâşte!i1938 

Şi smulse de pe zid hârtia. 


Gavroche fu cucerit. Din acea clipă, Gavroche începu să-l 
studieze pe Bahorel. 

— Bahorel, îi atrase atenția Enjolras, nu faci bine! Ar fi 
trebuit să laşi în pace dezlegarea arhiepiscopului; nu cu ea 
avem treabă noi. Îţi cheltuieşti mânia degeaba. Păstrează-ţi 
încărcătura. Afară din rând nu trebuie să tragi nici cu arma, 
nici cu mintea. 

— Fiecare în felul lui, Enjolras, îi răspunse Bahorel. Proza 
asta episcopală nu-mi place deloc; eu vreau să mănânc ouă 
fără să cer dezlegarea bisericii. Tu eşti de felul tău şi rece, şi 
fierbinte; eu fac haz. De altfel, nu vreau să mă cheltuiesc, îmi 
iau numai avânt. Am sfâşiat scrisoarea arhiepiscopului, 
Herclei19%57%! ca să-mi ascut colții. 

Cuvântul acesta, Hercle, îl izbi pe Gavroche. El căuta toate 
prilejurile să se instruiască şi începu să-l stimeze pe 
sfâşietorul acesta de afişe. Îl întrebă: 

— Ce înseamnă Hercle? 

— Înseamnă să fie al dracului, pe latineşte. 

Bahorel recunoscu în clipa aceea la o fereastră pe un tânăr 
palid cu barbă neagră, care îi privea trecând; era de bună 
seamă un prieten de la A.B.C. şi îi strigă: 

— Repede, cartuşe! Para bellumi195%. 

— Frumos bărbat, n-am ce zice! a întărit Gavroche care 
acum înţelegea latineşte. 

Îi întovărăşea o ceată zgomotoasă: studenți, artişti, tineri 
înscrişi în Cugurda'!19%* din Aix, lucrători, hamali din port 
înarmaţi cu bastoane şi baionete, unii ca şi Combeferre, cu 
pistoale vârâte în pantaloni. Un unchiaş care părea foarte 
bătrân mergea şi el cu ceata. N-avea nicio armă şi se grăbea 
să nu rămână în urmă, cu toate că părea dus pe gânduri. 
Gavroche îl zări. 

— Cine e ăsta? îl întrebă pe Courfeyrac. 

— Un bătrân. 

Era domnul Mabeuf. 


V — Unchiaşul 


Să spunem ce se întâmplase. 

Enjolras şi prietenii lui se aflau pe bulevardul Bourdon, 
lângă magazia de grâu, când dragonii porniseră şarja. 

Enjolras, Courfeyrac şi Combeferre erau dintre cei care o 
luaseră pe strada Bassompierre, strigând: „La baricade!” Pe 
strada Lesdiguicres întâlniseră un bătrân care mergea agale. 

Îi izbise că moşneagul mergea pe două cărări, de parcă ar fi 
fost beat. Mai ţinea şi pălăria în mână, cu toate că plouase 
toată dimineaţa; chiar la acea oră ploua destul de tare. 
Courfeyrac îl recunoscuse pe moş Mabeuf. Îl cunoştea pentru 
că adesea îl întovărăşise pe Marius până la poarta casei lui. 
Ştiind cât de liniştite şi mai mult decât sfioase erau obiceiurile 
acestui epitrop bătrân, iubitor de cărți, şi uimit că-l vede în 
mijlocul zarvei aceleia, la doi paşi de şarja cavaleriei, aproape 
între focuri, cu capul gol în ploaie, şi plimbându-se printre 
gloanţe, se apropie de el; răzvrătitul de douăzeci şi cinci de ani 
şi unchiaşul de optzeci vorbiră între ei aşa: 

— Domnule Mabeuf, duceţi-vă acasă! 

— De ce? 

— O să fie tărăboi mare. 

— Bine. 

— Lovituri de sabie, împuşcături, domnule Mabeuf. 

— Bine. 

— Lovituri de tun. 

— Bine. Şi voi unde vă duceți? 

— Ne ducem să punem la pământ guvernul. 

— Bine. 

Şi se luă după el. De atunci nu mai scoase nicio vorbă. 
Pasul lui se înviorase dintr-odată; lucrătorii veniseră să-l 
sprijine de braț, el făcuse semn că n-are nevoie. Mergea 
aproape în fruntea coloanei, cu pasul omului care înaintează 
şi cu chipul omului care doarme. 

— Straşnic bătrânel! şopteau studenții. 


Se zvonise printre cei din ceată că era un bătrân 
revoluționar din timpul Convenţiunii, unul dintre cei care 
votaseră moartea regelui. 

O luaseră prin strada Verrerie. Gavroche mergea în frunte, 
cântând cât îl ţinea gura cântecul acesta care făcea din el un 
fel de trâmbițaş: 


„Priveşte luna cum se-arată. 

Când mergem la pădure-odată? 

Charlot, întreabă pe-o Charlottă. 

Tu, tu, tu, 

Hai la Chatou! 

Eu am un Dumnezeu, un rege, o firfirică şi-o ciubotă. 


Voind să facă chef cu rouă, 

În iarbă două vrăbii, două, 

Din zori s-au pus să bea din botă. 

Zizi Zi; 

Hai la Passy! 

Eu am un Dumnezeu, un rege, o firfirică şi-o ciubotă. 


De lupii ăştia nătăfleţi. 

Şi care sunt atât de beți, 

Un tigru râde într-o grotă. 

Don, don, don, 

Hai la Meudon! 

Eu am un Dumnezeu, un rege, o firfirică şi o ciubotă. 


Vor să se-nchine şi să-njure. 

Când o să mergem în pădure? 

Charlot întreabă pe-o Charlottă. 

Tin, tin, tin, 

Hai la Pantin! 

Eu am un Dumnezeu, un rege, o firfirică şi-o ciubotă.” 


Se îndreptau spre Saint-Merry. 


VI — Recruţi 


Ceata se îngroşa la fiecare pas. Aproape de strada Billets li 
se alătură un bărbat înalt, cărunt. Courfeyrac, Enjolras şi 
Combeferre observaseră înfăţişarea lui aspră şi îndrăzneață, 
dar niciunul dintre ei nu-l cunoştea. Gavroche, care se ţinea 
de cântat, de fluierat, de zbârnâit, mergând înainte şi bătând 
în obloanele prăvăliilor cu mânerul pistolului lui fără cocoş, 
nici nu-l luă în seamă. 

În strada Verrerie trecură din întâmplare prin fața casei lui 
Courfeyrac. 

— Se potriveşte de minune! zise Courfeyrac. Mi-am uitat 
punga şi am rămas fără pălărie. 

Părăsi ceata şi urcă scările în goana mare. Găsi punga şi o 
pălărie veche. Luă şi o lădiță pătrată destul de mare, cam cât 
un geamantan, care era ascunsă printre rufele murdare. Pe 
când alerga pe scări în jos, portăreasa îl strigă. 

— Domnule de Courfeyrac! 

— Chelăreasă, cum te cheamă? răspunse Courfeyrac. 

Portăreasa rămase cu gura căscată. 

— Dar ştiţi prea bine că sunt portăreasă şi îmi zice mama 
Veuvain. 

— Ei bine, dacă mai spui o dată domnule de Courfeyrac, îţi 
spun şi eu mama de Veuvain. Acum spune, ce e? Ce s-a 
întâmplat? 

— Vrea cineva să vă vorbească. 

— Cine? 

— Nu ştiu. 

— Unde-i? 

— În odaia mea. 

— Să-l ia dracu! rosti Courfeyrac. 

— Dar vă aşteaptă să vă întoarceţi de mai bine de un ceas, 
zise portăreasa. 

Între timp, un soi de lucrător, tânăr, slab, galben la față, 
mărunțţel, pistruiat, purtând o bluză ruptă şi nişte pantaloni 
de catifea peticiți, semănând mai mult a fată îmbrăcată 
băiețeşte decât a bărbat, ieşi din odaia portăresei şi-l întrebă 


pe Courfeyrac cu un glas care, ce să spun, nu era deloc un 
glas de fată: 

— Domnul Marius, vă rog? 

— Nu e acasă. 

— Se întoarce astă-seară? 

— Habar n-am! Şi Courfeyrac adăugă: Cât despre mine, nu 
mă întorc. Tânărul se uită ţintă la el şi-l întrebă: 

— De ce? 

— D-aia! 

— Dar unde vă duceţi? 

— Ce-ţi pasă? 

— Nu vreți să vă duc eu cufăraşul? 

— Mă duc pe baricade. 

— Vreți să merg şi eu cu dumneavoastră? 

— Dacă vrei! răspunse Courfeyrac. Strada e liberă. Pietrele 
caldarâmului sunt ale tuturor. 

Se depărtă, alergând să-şi ajungă prietenii. Când îi ajunse, 
dădu cufăraşul unuia dintre ei să-l ducă. Abia după mai mult 
de un sfert de oră băgă de seamă că tânărul îl urmase în 
adevăr. Mulțimea nu merge totdeauna unde vrea. Am mai 
spus că merge încotro o poartă vântul. Trecură de Saint-Merry 
şi se pomeniră, fără să-şi dea seama cum, în strada Saint- 
Denis. 


CARTEA A DOUĂSPREZECEA 
CORINTUL 


I — Istoria corintului de la întemeierea lui 


Parizienii care trec astăzi dinspre Hale, pe strada 
Rambuteau, zăresc pe dreapta, în faţa străzii Mondetour, o 
prăvălie de coşuri împletite, iar deasupra prăvăliei drept firmă, 


un paner având forma împăratului Napoleon cel Mare, cu 
inscripția: 

„Napoleon este făcut 

în întregime din nuiele”, 

nu bănuiesc scenele îngrozitoare pe care le-a văzut locul 
acesta acum treizeci de ani. 

Acolo era strada Chanvrerie, care pe vremuri se scria 
Chanverrerie, şi vestita cârciumă Corint. 

Vă aduceţi aminte tot ce am spus despre baricada ridicată 
în acest loc, şi pe care n-a întrecut-o decât baricada Saint- 
Merry. Asupra baricadei din strada Chanvrerie, rămasă azi în 
noaptea uitării, vom încerca să aruncăm puţină lumină. 

Să ni se îngăduie să întrebuințăm, pentru claritatea 
povestirii, mijlocul simplu, folosit de noi altădată pentru 
Waterloo. Cei care ar voi să-şi închipuie într-un fel destul de 
exact grupurile de case care se ridicau pe atunci pe lângă 
unghiul nord-estic al Halelor Parisului, lângă Saint-Eustache, 
unde este astăzi intrarea străzii Rambuteau, n-au decât să-şi 
închipuie un N care ar atinge cu vârful său strada Saint-Denis 
şi cu baza Halele, cele două picioare verticale fiind străzile 
Grande-Truanderie şi Chanvrerie, iar strada Petite-Truanderie 
linia lui transversală. Vechea stradă Mondetour tăia aceste 
trei linii făcând cele mai întortocheate colțuri. Aşa încât 
încâlcirea de labirint a acestor patru străzi izbutea să adune 
pe o suprafață de o sută de stânjeni pătrați între Hale şi 
strada Saint-Denis pe de o parte, între strada Cygne şi strada 
Precheurs pe de altă parte, şapte grupuri de case ciudat 
întocmite, de felurite mărimi, aşezate strâmb şi la întâmplare, 
despărțite între ele întocmai ca blocurile de piatră ale unui 
şantier, prin nişte crestături înguste. 

Am spus crestături înguste, căci nu puteam da o definiție 
mai potrivită acestor ulicioare întunecoase, înghesuite, 
întortocheate, mărginite de hardughii înalte de opt caturi. 
Aceste dărăpănături erau atât de şubrede, încât pe străzile 
Chanvrerie şi Petite-Truanderie fațadele erau susținute de 
grinzi aşezate între case. Ulița era strâmbă şi băltoacele de 


apă, largi. Trecătorul mergea pe un caldarâm veşnic ud; 
trecând pe lângă dughene care semănau a pivnițe, pe lângă 
stâlpi mari de piatră prinşi în cercuri de fier, pe lângă grămezi 
întregi de gunoaie, pe lângă porți de trecere ferecate cu zăbrele 
uriaşe străvechi. Pe toate acestea le-a nimicit strada 
Rambuteau. 

Numele acesta, Mondâtour'!%%, zugrăveşte de minune 
şerpuirea tuturor acestor ulicioare. Puțin mai departe făceau 
o adevărată piruetă în strada Pirouette, care dă în strada 
Mondetour.  leşind din strada Saint-Denis în strada 
Chanvrerie, trecătorul o vedea îngustându-se din ce în ce în 
fața lui, ca şi cum ar fi intrat într-o pâlnie. La capătul străzii, 
care era foarte scurtă, găsea trecerea închisă înspre Hale 
printr-un şir înalt de case şi s-ar fi crezut într-o fundătură, 
dacă n-ar fi văzut la dreapta şi la stânga două şleauri 
adâncite şi întunecoase prin care se putea ieşi. Era strada 
Mondetour, care la un capăt răzbea în ulița Precheurs, iar la 
celălalt în strada Cygne şi Petite-Truanderie. La capătul 
acestui fel de fundătură, la cotitura şleaului din dreapta, se 
vedea o casă mai puţin înaltă decât celelalte, cu un ieşind care 
înainta în stradă. 

În această casă, numai cu două caturi, ființa de vreo trei 
sute de ani o cârciumă veselă şi faimoasă. Această cârciumă 
aducea un zvon de voioşie chiar în locul despre care bătrânul 
Theâophile:191: spusese în aceste două versuri: 

„Aici se leagănă scheletul 

Unui ibovnic spânzurat.” 


Vadul fiind bun, cârciumarii se perindau din tată-n fiu. 

Pe timpul lui Mathurin Regnier, această cârciumă se 
numea Pot-aux-Roses'1%2 şi, cum pe atunci rebusurile erau la 
modă, avea drept firmă un stâlp vopsit trandafiriui19%%. Acum 
un veac, respectabilul Natoire, unul dintre maeştrii 
fantasticului, disprețuiți astăzi de o şcoală înțepenită în 
tipicuri, şi care chefuise de câteva ori în această cârciumă 
chiar la masa unde se îmbătase Râgnier, zugrăvise din 


recunoştinţă pe stâlpul trandafiriu un ciorchine de struguri de 
Corint. Cârciumarul foarte încântat schimbase firma şi pusese 
să se scrie sub chiorchine aceste cuvinte aurite: LA 
STRUGURELE DE CORINT. De-aici numele de Corint. Nimic 
mai natural pentru beţivi decât prescurtările. Elipsa este 
zigzagul frazei. Corint detronase pe Pot-aux-Roses. Ultimul 
vlăstar al acestei dinastii de cârciumari, tata Hucheloup, 
necunoscându-i nici măcar tradiția, puse să vopsească stâlpul 
în albastru. 

Jos, o sală unde era tejgheaua; sus, la etajul întâi, o sală 
unde era biliardul; o scară de lemn răsucită urca prin tavan; 
era vin pe mese, fum pe pereţi, lumânări aprinse în plină zi, 
aşa arăta cârciuma. O scară având chepengul în sala de jos 
ducea la pivniță. La etajul al doilea era locuința familiei 
Hucheloup. Suiai o scară fără balustradă, la care ajungeai 
printr-o uşă ascunsă într-un perete din sala cea mare de la 
primul etaj. Sub acoperiş, două poduri mansardate, cuiburi 
pentru servitoare. Încăperea de jos era împărţită în două, sala 
cu tejgheaua şi bucătăria. 

Tata Hucheloup se născuse poate chimist, în realitate însă 
era bucătar. În cârciuma lui nu numai se bea, se şi mânca. 
Hucheloup născocise un fel de mâncare minunată care nu se 
găsea decât la el: crapi umpluți, pe care el îi numea carpes au 
gras. Se mânca la lumina unor lumânări de seu şi a unei 
lămpi cu ulei de pe vremea lui Ludovic al XVI-lea, pe nişte 
mese pe care era bătută în cuie, în loc de față de masă, o 
bucată de muşama. Veneau muşterii de departe. Într-o zi, 
Hucheloup găsise cu cale să aducă la cunoştinţa trecătorilor 
„specialitatea” sa. Vârâse o pensulă într-o oală cu vopsea 
neagră şi, deoarece îşi avea ortografia lui, după cum şi 
bucătăria,  improvizase pe perete această inscripție 
atrăgătoare: 

CARPES HOGRAS 


Într-o iarnă, ploile şi lapovița apucaseră să şteargă litera S, 
cu care se sfârşea primul cuvânt, şi G, cu care începea cel de 


al doilea, şi astfel rămăsese: 
CARPE HO RASI19%% 


Cu ajutorul timpului şi al ploii, un modest afiş de birt 
devenise un sfat înțelept. 

Aşa se întâmplase că Hucheloup, neştiind franțuzeşte, 
ştiuse latineşte, că scosese din bucătărie filosofie şi, vrând să-l 
distrugă pe Carâme!19%%, se pusese pe aceeaşi treaptă cu 
Horaţiui1%*. Şi, ce e mai surprinzător, că voia să spună: 
„Intraţi în cârciumă la mine!” 

Nimic din toate acestea nu mai există astăzi. Labirintul 
Mondetour a fost tăiat şi larg deschis în 1847 şi probabil că nu 
mai există în momentul de față. Strada Chanvrerie şi Corint 
au fost îngropate sub caldarâmul străzii Rambuteau. 

După cum am mai spus, Corint era unul dintre locurile de 
întâlnire, dacă nu de întrunire, ale lui Courfeyrac şi ale 
prietenilor lui. Grantaire descoperise cârciuma Corint. Intrase 
pentru carpe ho ras şi se întorsese pentru carpes gras. La 
Corint se bea, se mânca, se striga în gura mare; plăteai puţin, 
plăteai greu sau nu plăteai deloc, erai totdeauna binevenit. 
Tata Hucheloup era un om cumsecade. 

Hucheloup, om cumsecade, după cum am spus, era un 
birtaş cu mustăți; varietate hazlie. Era întotdeauna încruntat, 
parcă ar fi vrut să-şi sperie muşteriii, îi bombănea pe cei care 
intrau, de parc-ar fi fost mai dispus să le caute pricină decât 
să le servească supa. Şi totuşi, o spunem încă o dată, erai 
totdeauna binevenit. Această ciudăţenie făcuse vad prăvăliei şi 
îi aducea mult tineret care spunea: „Hai să-l vezi tunând şi 
fulgerând pe tata Hucheloup!” Fusese maestru de scrimă. 
Izbucnea în râs pe neaşteptate. Glas gros înseamnă om de 
treabă. Avea un fond comic sub o înfăţişare tragică. Se 
mulțumea să te sperie, ca tabacherele în formă de pistol. 
Bubuitura lor e un strănut. 

Avea de nevastă pe mama Hucheloup, o femeie cu barbă, 
foarte urâtă. 


Pe la 1830, bătrânul Hucheloup muri. Odată cu el s-a dus 
şi secretul crapilor umpluți. Văduva lui nemângâiată a ţinut 
mai departe cârciuma. Dar mâncarea era din ce în ce mai 
proastă şi cu timpul ajunsese să nu te mai poți atinge de ea; 
iar vinul, care totdeauna lăsase de dorit, era oțet curat. 
Courfeyrac şi prietenii lui se mai duceau totuşi la Corint - de 
milă, cum zicea Bossuet. 

Văduva Hucheloup gâfâia şi era cumplit de grasă şi avea 
apucături de ţărancă. Datorită felului de a le rosti, vorbele, ei 
păreau mai puțin neroade. Avea un fel de a spune lucrurile, 
care adăuga un sos picant amintirilor din primăvara vieții ei 
trăită la ţară. Fusese odinioară plăcerea ei, zicea, să asculte 
„cum cântă bot-groşii prin răsuri”. 

Sala de la etaj, „restaurantul”, era o încăpere mare şi largă, 
în care se îngrămădeau de-a valma taburete, scăunaşe, 
scaune, bănci, mese şi un biliard vechi şi şchiop. Te urcai pe o 
scară răsucită care dădea într-un colț al sălii, pătrunzând 
printr-o deschizătură pătrată, asemenea unui tambuchii19*7 
de corabie. 

Sala aceasta, luminată de o singură fereastră îngustă şi de 
o lampă cu ulei, în permanență aprinsă, era o adevărată 
cocioabă. Toate mobilele cu patru picioare se clătinau de parcă 
ar fi avut numai trei. Pereţii văruiți nu aveau altă podoabă 
decât acest catren făcut în cinstea doamnei Hucheloup: 

La zece paşi te miră, la doi, te îngrozeşte, 

Pe nasul ei gigantic un neg se lăfăieşte, 

Să nu ţi-l sufle-n față ţi-e teamă la tot pasul, 

Şi că-ntr-o zi în gură îi va cădea tot nasul”. 


Versurile erau scrise pe perete cu cărbune. 

Madam Hucheloup, care semăna foarte bine cu portretul de 
mai sus, umbla încoace şi încolo, de dimineață până seara, în 
fața acestui catren, cu o linişte netulburată. Două slujnice, 
Matelote şi Gibelotte, cărora niciodată nu li s-a spus altfel, 
ajutau pe madam Hucheloup să aşeze pe mese ulcelele de vin 
şi feluritele ciorbe, care se serveau muşteriilor flămânzi în 


strachină de lut. Matelote, mătăhăloasă, rotundă, roşcovană 
şi gălăgioasă, fostă sultană favorită a răposatului Hucheloup, 
era urâtă, mai urâtă decât orice balaur din mitologie. Totuşi, 
dat fiind că slujnica se ţinea într-una pe lângă stăpână, 
alături de madam Hucheloup era mai puţin urâtă. Gibelotte, 
înaltă, plăpândă, albă, de o albeaţă limfatică, cu cearcăne la 
ochi, cu pleoapele căzute, totdeauna sleită de puteri şi istovită 
suferind de ceea ce s-ar putea nu-mi oboseală cronică, 
sculându-se cea dintâi, culcându-se cea din urmă, slujea pe 
toată lumea, chiar şi pe cealaltă slujnică, în tăcere şi cu 
blândețe, surâzând în osteneala ei cu un vag zâmbet adormit. 

Înainte de a intra în restaurant, citeai pe uşă, scris cu 
creta, versul acesta de Courfeyrac: 

„Petrece dacă poţi şi mănâncă dacă ai curaj.” 


II — Veselie premergătoare 


Laigle de Meaux, după cum se ştie, locuia mai mult la Joly 
decât în altă parte. Avea o locuință cum are pasărea o cracă. 
Amândoi prietenii trăiau împreună, dormeau împreună. Toate 
le aveau pe din două, şi într-o oarecare măsură chiar şi pe 
Musichette. Erau ceea ce la călugării pelerini se chema bini. În 
dimineața de 5 iunie se duseră să prânzească la Corint. Joly 
răcise cumsecade şi avea un guturai straşnic, pe care 
începuse să-l împartă cu Laigle. Laigle purta o haină 
răpănoasă, iar Joly era bine îmbrăcat. 

Era aproape nouă dimineața când deschiseră uşa 
Corintului. 

Se urcară la etaj. 

Îi primiră Matelote şi Gibelotte. 

— Stridii, brânză şi şuncă! ceru Laigle. 

Şi se aşezară la masă. 

În cârciuma goală nu erau decât ei doi. 

Gibelotte, recunoscând pe Joly şi pe Laigle, puse o sticlă de 
vin pe masă. 


Pe când erau la primele stridii, în gârliciul scării se ivi un 
cap, apoi se auzi un glas: 

— Treceam pe-aici. Am simțit din stradă un miros minunat 
de brânză de Brie. Şi iată-mă! 

Era Grantaire. 

Grantaire luă un scăunel şi se aşeză la masă. 

Gibelotte, văzându-l pe Grantaire, puse încă două sticle de 
vin pe masă. 

Se făcură trei. 

— O să bei tu două sticle? întrebă Laigle pe Grantaire. 

— Oricine se pricepe la una ca asta; numai tu eşti un 
nevinovat, îi răspunse Grantaire. N-am mai văzut bărbat să se 
sperie de două sticle. 

Ceilalți începuseră cu mâncarea. Grantaire începu cu 
băutura. O jumătate de sticlă alunecă pe gât la repezeală. 

— Ai gaură în burtă? continuă Laigle. 

— Parcă tu n-ai una în cot! zise Grantaire. Şi, după ce-şi 
goli paharul, adăugă: Ei, Laigle, tu, omul discursurilor 
funebre, ţi-e haina ponosită. 

— Te cred, răspunse Laigle, ducem casă bună haina mea şi 
cu mine. S-a dat după toate năravurile mele, nu mă supără 
cu nimic, e turnată pe diformitățile mele, e plină de gentilețe în 
toate mişcările mele, nu o simt decât numai fiindcă îmi ţine 
cald. Hainele vechi sunt ca şi prietenii vechi. 

— Adevărat! strigă Joly intrând în vorbă. O haină veche e 
un prieten vechi. 

— Mai ales, zise Grantaire, pentru cineva care are guturai. 

— Grantaire, întrebă Laigle. Vii de pe bulevard? 

— Nu. 

— Joly şi cu mine am văzut trecând capul coloanei. 

— E o privelişte minunată, spuse Joly. 

— Ce liniştită e strada asta! grăi Laigle. Cine şi-ar putea 
închipui că Parisul e răsturnat cu dosul în sus? Cum se 
cunoaşte că pe vremuri erau numai mânăstiri pe-aici. Lista 
lor au făcut-o du Breul, Sauval şi părintele Lebeuf. Era de jur- 
împrejur un adevărat furnicar! Şi încălțați, şi descălțați, şi 


tunşi, şi bărboşi, cenugşii, albi, negri franciscani, minimi, 
capucini, carmeliți, augustini mici, augustini mari, augustini 
vechi... Mişunau. 

— Să nu mai vorbim de călugări, întrerupse Grantaire că- 
mi vine să mă scarpin. Apoi strigă. „Ptiu! Înghiţii o stridie 
stricată. lar o să m-apuce ipohondria. Stridiile sunt stricate, 
chelnerițele sunt urâte. Urăsc specia umană. Treceam 
adineauri pe strada Richelieu, prin fața bibliotecii publice. 
Grămada asta de capace de stridii, căreia i se spune bibliotecă, 
mă dezgustă să mai gândesc Ce de hârtie! Câtă cerneală, câte 
mâzgălituri! Ce de file scrise! Care e mârlanul care a spus că 
omul e un biped fără pene'1%%%? Pene de gâscă! Apoi am 
întâlnit o fată pe care o cunosc, frumoasă ca primăvara, 
vrednică să i se zică Floreal'!%*%, încântată, plutind în nori, 
fericită, în al şaptelea cer, ticăloasa, pentru că ieri un bancher 
dezgustător, ciupit de vărsat a binevoit s-o dorească. Vai, 
femeia pândeşte pe zaraful bogat ca şi pe junele sclivisit; 
pisicile vânează şi şoareci şi păsărele. N-au trecut nici două 
luni de când dumneaei şedea cuminte într-o mansardă 
potrivind copci de aramă la chiotoarele corsetelor. Ei, ce ziceți 
de asta? Cosea, avea un pat cu chingi, visa lângă un ghiveci 
cu flori, era mulțumită. Acum iat-o  banchereasă. 
Transformarea s-a făcut astă-noapte. Am întâlnit-o pe victimă 
azi-dimineață; nu-şi mai încăpea în piele de bucurie. Ceea ce 
mi se pare îngrozitor e că ticăloasa era tot atât de frumoasă 
astăzi ca şi ieri. Bancherul nu i se vedea pe față. Trandafirii se 
deosebesc de femei, în bine sau în rău, prin aceea că pe ei 
urmele de omizi se văd. Vai! Nu există moralitate pe pământ, 
iau ca mărturie mirtul, simbol al dragostei, laurul, simbol al 
războiului, măslinul, acest prostănac simbol al păcii, mărul, 
cu al cărui sâmbure era să se înece Adam, şi smochinul, 
strămoşul fustelor. Cât despre drept, vrei să ştii ce este 
dreptul? Galii râvnesc cetatea Clusium, Roma o ocroteşte şi îi 
întreabă: ce rău le-a făcut Clusium? Brennus răspunde: „Răul 
pe care vi l-a făcut vouă Alba, răul pe care vi l-au făcut ecvii, 
Fidena, volscii şi sabiniii1%5%. Ei erau vecinii voştri. Clusienii ne 


sunt nouă vecini. Avem despre vecinătate aceeaşi părere ca şi 
voi. Voi aţi răpit Alba, noi luăm Clusium.” Roma zice: „N-o să 
luaţi Clusium”. Şi Brennus luă Roma. Apoi strigă: „Vae 
victis!” (Vai de cei învinşi!) Asta e dreptul! Ah! Câte animale de 
pradă sunt pe lume! Ce de vulturi! Mi se înfioară pielea! 

Întinse lui Joly paharul, pe care acesta i-l umplu; bău şi 
vorbi mai departe, aproape fără să fi fost întrerupt de paharul 
cu vin, pe care nimeni nu-l luă în seamă, nici chiar el: 

— Brennus care ia Roma e un vultur. Bancherul care ia o 
lucrătoare uşurică e şi el un vultur. Tot atâta neruşinare şi la 
unul şi la altul. Aşadar, să nu mai credem în nimic! Nu există 
decât un adevăr: să bei! Oricare ar fi părerea voastră, că 
sunteți pentru cocoşul slab, cum e cantonul Uri, sau pentru 
cocoşul cel gras, cum e cantonul Glarisi1%51, n-are a face, beţi! 
Îmi vorbiţi de bulevard, de cortegiu et cetera. Ce? O să mai fie 
o revoluție? Mă mir de atâta sărăcie de mijloace din partea 
bunului Dumnezeu. Trebuie să ungă tot mereu jgheabul vechi 
pe care alunecă evenimentele. S-a împiedicat? Nu mai merge? 
Repede, o revoluție. Bunul Dumnezeu are mereu mâinile 
murdare de unsoarea asta urâcioasă. În locul lui aş lua-o mai 
simplu, n-aş mai zăbovi să schimb roțile maşinii zi şi noapte, 
aş mânca mai voiniceşte neamul omenesc, aş împleti de-a 
rândul faptele, fără să rup firul, n-aş lăsa nimic pe mâine şi 
nici măcar nu mi-aş bate capul prea mult să creez modele noi. 
Ceea ce voi numiți progres e pus în mişcare de două motoare: 
oamenii şi întâmplările. Dar şi mai trist e că din când în când 
se simte nevoie de ceva excepţional. Pentru evenimente, ca şi 
pentru oameni, formele obişnuite nu-s de ajuns. Printre 
oameni e nevoie de genii, printre evenimente de revoluții. 
Marile accidente sunt legea şi ordinea lucrurilor, alcătuirea 
lumii nu se poate lipsi de ele. Văzând apariția cometelor, eşti 
ispitit să crezi că însuşi cerul are nevoie de actori în 
reprezentaţie. În clipa când te aştepţi mai puţin, Dumnezeu 
afişează un meteor pe zidul firmamentului. Apare câte o stea 
ciudată, scoasă în evidență de o coadă uriaşă. Şi iată ce-l 
ucide pe Cezar. Brutus îi dă o lovitură de cuţit şi Dumnezeu 


una de cometă. Hait, iată o aureolă boreală, iată o revoluţie, 
iată un om mare: '93 cu litere groase, Napoleon ca vedetă şi 
cometa din 1811 în fruntea distribuţiei. Ah! Ce afiş frumos, 
albastru, înstelat de văpăi neaşteptate! Bum! Bum! Spectacol 
extraordinar! Holbaţi ochii şi priviţi, voi, gură-cască! Toate 
sunt cu părul vâlvoi, astrul ca şi drama. Doamne, 
Dumnezeule, e prea mult şi nu e de ajuns! Mijloacele acestea 
luate din excepţional par măreața dărnicie şi sunt sărăcie. 
Dragii mei providența e pe drojdie. Revoluţia? Ce dovedeşte 
revoluția? Că Dumnezeu e la ananghie. El pune la cale o 
lovitură de stat pentru că există o ruptură între prezent şi 
viitor, şi el, Dumnezeu, n-a putut s-o scoată la capăt. Scurt, 
am început să am îndoieli despre bogăţia lui Iehova. Când văd 
atâta lipsă sus şi jos, atâta calicie, zgârcenie murdară, atâta 
restriște în cer şi pe pământ, de la păsărica ce n-are un bob de 
mei, până la mine, care n-am o sută de mii de franci venit; 
când mă uit la soarta omenirii, care e atât de hărțuită şi la 
soarta regalității, căreia i s-a apropiat funia!1%2 de par, 
dovadă că prinţul Conde s-a spânzurati1%8; când văd iarna 
care nu e altceva decât o spărtură în zenit, pe unde suflă 
vântul, când văd atâtea zdrenţe chiar în purpura cu totul 
nouă a dimineții pe vârfurile dealurilor, când văd picăturile de 
rouă, aceste mărgăritare false, când văd promoroaca, imitație 
de diamant, când văd omenirea descusută şi evenimentele 
cârpăcite, atâtea pete în soare, şi atâtea găuri în lună, când 
văd peste tot atâta mizerie, îmi vine a crede că Dumnezeu nu e 
bogat. Încearcă şi el s-o scoată la capăt, adevărat, dar simt că 
e strâmtorat... Face o revoluție aşa cum dă un bal negustorul 
cu tejgheaua goală. Nu trebuie să judecăm pe zei după 
aparenţe. Sub poleiala cerului întrezăresc un univers sărac. În 
creația lumii e ceva falimentar. De aceea sunt un nemulțumit. 
lată, suntem în ziua de 5 iunie. S-a înnoptat aproape. De azi 
dimineață aştept să se facă ziuă. Nu s-a făcut şi m-aş prinde 
că nici n-o să se facă astăzi. Neglijenţă de băiat de prăvălie 
prost plătit. Da, totul e rău întocmit. Nicio încheietură nu se 
potriveşte cu alta, lumea e veche, s-a scorojit de tot; eu trec le 


partea opoziției. Toate merg de-a-ndoaselea, universul are 
toane. Aşa e şi eu copiii: cei care vor să aibă nu-i au; cei care 
nu-i vor îi au. În încheiere, sunt mâhnit şi furios. Pe lângă 
toate, şi chelbosul ăsta de Laigle de Meaux îmi face rău când 
mă uit la el. Mă simt umilit la gândul că sunt de aceeaşi 
vârstă cu chelia lui. De altfel, eu critic, nu insult. Universul 
este aşa cum este. Vorbesc fără gând rău şi numai ca să fiu cu 
conştiinţa împăcată. Primiţi, veşnice părinte, asigurarea 
deosebitei mele considerațiuni. Ah! Pe toți sfinții Olimpului şi 
pe toţi zeii paradisului! nu eram făcut să fiu parizian, adică să 
fiu veşnic aruncat dintr-o rachetă într-alta, din grupul 
haimanalelor în cel al zurbagiilor. Eram făcut să fiu turc, să 
mă uit toată ziua la femeiuşti orientale dansând acele 
delicioase dansuri egiptene, neruşinate ca visele unui om 
cucernic, sau ale unui ţăran din Beauce!%, sau ale unui 
nobil din Veneţia, înconjurat de nobile doamne, sau ale unui 
prințişor german, care aduce confederației germane o 
jumătate de soldat, şi care-şi petrece timpul liber uscându-şi 
ciorapii pe gard, adică pe hotarul său. lată destinul pentru 
care am fost eu făcut. Da! Turc. Am zis şi nu-mi iau vorba 
înapoi. Nu înțeleg de ce turcii sunt rău văzuţi de obicei. 
Mahomet are şi el partea lui bună: cinste lui, inventator al 
haremului plin de cadâne şi al paradisului plin de odalisce. Să 
nu insultăm mahomedanismul singura religie împodobită cu o 
poiată!1%55%. Aşa fiind vă îndemn să bem. Pământul e o prostie 
mare. Şi se pare că nătărăii ăştia vor să se mai şi bată, să se 
pocească, să se căsăpească în mijlocul verii, în luna lui 
cireşar, când s-ar putea duce la braț cu o făptură a firii să 
miroasă pe câmp uriaşa ceaşcă de ceai a fânului cosit. Nu 
zău, se fac prea multe nerozii! Un felinar ruginit şi stricat pe 
care l-am văzut adineauri la un negustor de vechituri îmi 
sugerează o idee: Ar fi vremea să luminăm omenirea. Da, iată- 
mă iarăşi trist! Ce înseamnă să înghiți strâmb o stridie şi o 
revoluție! Sunt iarăşi jalnic Ce groaznică e lumea noastră 
bătrână! Ne căznim, ne urâm, ne târâm, ne omorâm şi ne 
obişnuim cu toate! 


Şi Grantaire, după acest acces de elocvență, avu şi unul, 
binemeritat, de tuse. 

— Fiindcă veni vorba de revoluție, zise Joly, se pare că 
Marius e într-adevăr îndrăgostit. 

— Se ştie de cine? 

— Nu. 

— Nu? 

— Nu, ţi-am spus! 

— Dragostea lui Marius! strigă Grantaire. Am înţeles. 
Marius e ceața şi sunt sigur că a întâlnit un abur. Marius e 
viță de poet. Cine zice poet, zice nebun. Tymbracus Apollo'1958. 
Marius şi Maria lui, sau Marieta sau Mimi a lui - ce 
îndrăgostiți caraghioşi trebuie să fie! Îmi cam dau seama cum 
stau lucrurile. Sunt atât de fericiți, încât uită să se mai 
sărute! Nevinovaţi pe pământ, îmbrăţişându-se în cer. Nişte 
suflete cu simțuri. Se culcă împreună între stele! 

Pe când Grantaire începea a doua sticlă şi poate şi a doua 
predică, prin gaura pătrată a scării se ivi un băiat mai mic de 
zece ani, zdrențăros, pipernicit, galben, cu un botişor ascuţit, 
cu ochi vioi, cu o claie de păr, ud de ploaie şi foarte mulțumit. 
Fără să stea pe gânduri, copilul, alegând din cei trei — cu toate 
că nu cunoştea pe nimeni — pe Laigle de Meaux, îl întrebă: 

— Dumneata eşti domnul Bossuet? 

— Mi se mai zice şi aşa, răspunse Laigle. Ce ai cu mine? 

— Iată ce e! Unul înalt şi blond mi-a spus pe bulevard: 
„Cunogşti pe bătrâna Hucheloup>” Eu i-am zis: „Da, din strada 
Chanvrerie, văduva moşului”. El mi-a zis: „O să găseşti acolo 
pe domnul Bossuet, să-i spui din partea mea A.B.C.”. E vorba 
de o păcăleală, nu-i aşa? Mi-a dat cincizeci de bani. 

— Joly, împrumută-mi cincizeci de bani! zise Laigle. Şi 
întorcându-se spre Grantaire: Grantaire, împrumută-mi 
cincizeci de bani! 

Aşa se făcu un franc, pe care Laigle îl dădu copilului. 

— Mulţumesc, domnule! zise băieţelul. 

— Cum te cheamă? 

— Navet, prietenul lui Gavroche. 


— Rămâi cu noi, zise Laigle. 

— Stai să mănânci cu noi, îl îndemnă Grantaire. 

Copilul răspunse: 

— Nu pot. Fac parte din cortegiu. Eu sunt ăla care strigă: 
„Jos Polignac!” 

Şi trăgându-şi mult îndărăt piciorul, ceea ce era semnul 
celui mai respectuos salut, plecă. 

După ce plecă băiatul, Grantaire luă cuvântul. 

— Ăsta e adevăratul ştrengar. Sunt multe şi diferite soiuri 
de ştrengari: ştrengarul notar, numit trepăduş, ştrengarul 
ospătar, numit picolo, ştrengarul brutar, numit mitron, 
ştrengarul lacheu, numit groom, ştrengarul marinar numit 
mus, ştrengarul soldat numit copil de trupă, ştrengarul pictor, 
numit  măzgălici, ştrengarul negustor, numit Jjarcalete, 
ştrengarul curtean, numit puşti şi ştrengarul rege, numit 
delfin. Ştrengarul Dumnezeu se numeşte prunc. 

Între timp, Laigle se gândea; spuse cu jumătate voce: 

— A.B.C., înseamnă înmormântarea lui Lamarque. 

— Blondul înalt care-ţi trimite veste, zise Grantaire, e 
Enjolras. 

— Mergem? întrebă Bossuet. 

— Plouă, răspunse Joly. Am jurat să intru în foc, nu în apă! 
Nu vreau să capăt un guturai. 

— Eu rămân aici, hotări Grantaire. Decât un dric, mai bine 
o masă. 

— Prin urmare, rămânem, întări Laigle. Atunci hai să bem! 
De altfel, putem lipsi de la înmormântare fără să lipsim de la 
răscoală. 

— Ah! La răscoală merg şi eu! strigă Joly. 

Laigle îşi frecă mâinile. 

— lată că putem să dregem puţin revoluția din 1830. 
Adevărul e că strânge oleacă poporul pe la subsuori. 

— Pe mine nu mă prea interesează revoluția voastră, zise 
Grantaire. Eu nu urăsc guvernul. E o coroană vătuită cu o 
scufie de bumbac. E un sceptru care se termină cu o umbrelă. 
Mi-a venit în gând că pe ploaia asta Ludovic-Filip va putea să 


dea regalității două întrebuinţări: capătul-sceptru să-l întindă 
împotriva poporului, şi capătul-umbrelă să-l deschidă 
împotriva ploii. 

Sala era întunecoasă. Încetul cu încetul, norii grei goniră 
lumina zilei. În cârciumă nu era nimeni; nici pe stradă. Toată 
lumea se dusese „să urmărească mersul evenimentelor”. 

— E amiază sau e miezul nopţii? strigă Bossuet. Nu se vede 
nimic, Gibelotte adu lumină! 

Grantaire, trist, bea. 

— Enjolras mă dispreţuieşte, murmură el. Enjolras şi-a zis: 
„Joly e bolnav, Grantaire e beat”. lar pe Navet l-a trimis la 
Bossuet. Dacă ar fi venit să mă ia, l-aş fi urmat. Cu atât mai 
rău pentru Enjolras! N-o să mă duc la înmormântarea lui. 

Odată luată această hotărâre, Bossuet, Joly şi Grantaire nu 
se mai urniră din cârciumă. Pe la două după amiază, masa la 
care şedeau era plină de sticle goale. Pe masă ardeau două 
lumânări, una într-un sfeşnic de alamă coclită, alta în gâtul 
unei carafe ciobite. Grantaire îi antrenase pe Bossuet şi Joly la 
băutură, Bossuet şi Joly îl întorseseră pe Grantaire la veselie. 

Cât despre Grantaire, încă de la amiază depăşise măsura 
vinului, izvor sărac în visuri. În faţa adevăratului beţiv, vinul 
se bucură numai de un succes de stimă. Există şi în materie 
de beție magie albă şi magie neagră. Vinul e numai magie 
albă. Grantaire era un băutor de vinuri cutezător. Departe de 
a-l opri, prăpastia unei beţii cumplite deschisă înaintea lui îl 
atrăgea. Lăsase la o parte sticlele şi luase în mână stacana. 
Stacana e prăpastia. Neavând la îndemână nici opium, nici 
haşiş, şi vrând să-şi umple mintea cu amurg, căutase să le 
înlocuiască cu un înfiorător amestec de rachiu, de bere tare şi 
de absint, care produce letargii de-a dreptul îngrozitoare. 
Plumbul din suflete e făcut din aburii acestor trei băuturi, 
bere, rachiu şi absint. Sunt trei întunecimi în care se îneacă 
fluturele ceresc, şi dintr-o ceață fumurie nelămurită, 
închegată în chip de aripă de liliac, se plăsmuiesc trei furii 
mute, visul rău, noaptea şi moartea, care zboară alene pe 
deasupra sufletului adormit. 


Grantaire nu ajunsese încă nici pe departe în această stare 
lugubră. Era nemaipomenit de vesel, iar Bossuet şi Joly îi 
dădeau replica. Felului său ciudat de a accentua cuvintele şi 
ideile, Grantaire îi mai adăuga şi divagaţia gesturilor. Cu 
brațul frânt în unghi şi cu cravata desfăcută, proptindu-şi cu 
demnitate pumnul stâng pe genunchi, călare pe un scăunel şi 
cu paharul plin în mâna dreaptă, arunca Matelotei, 
servitoarea cea grasă, aceste îndemnuri solemne: 

— Să se deschidă porțile palatului! Toată lumea să intre în 
Academia Franceză şi să îmbrățişeze pe doamna Hucheloup! 
Să bem! Şi întorcându-se spre mama Hucheloup, adăugă: 
Femeie străveche şi consacrată prin folosință, apropie-te să te 
contemplu! 

Şi Joly striga: 

— Matelote şi Gibelotte, nu-i mai daţi de băut lui Grantaire! 
Mănâncă banii cu lingura. De azi-dimineață a risipit 
nebuneşte doi franci şi nouăzeci şi cinci de cenți. 

Şi Grantaire începea iar: 

— Cine a scos din cui stelele fără voia mea şi le-a pus pe 
masă în chip de lumânări? 

Bossuct, beat turtă, îşi păstrase liniştea. 

Se aşezase pe marginea ferestrei deschise, cu spatele în 
bătaia ploii de afară, şi-i privea pe cei doi prieteni. Deodată 
auzi îndărătul lui zarvă, paşi grăbiţi şi strigăte: „La arme!” Se 
întoarse şi zări în strada Saint-Denis, la capătul străzii 
Chanvrerie, pe Enjolras, care trecea cu arma în mână, pe 
Gavroche cu spada, pe Jean Prouvaire cu flinta, pe Combeferre 
cu puşca, pe Bahorel cu o carabină lungă şi toată mulțimea 
înarmată şi înfuriată care-i urma. 

Strada Chanvrerie nu era mai lungă decât o bătaie de 
puşcă. Bossuet îşi duse mâinile pâlnie la gură şi strigă: 

— Courfeyrac! Hei, Courfeyrac! 

Courfeyrac auzi chemarea, îl zări pe Bossuet şi făcu câţiva 
paşi în strada Chanvrerie, strigând: „Ce vrei?” care se 
încrucişă cu: „Unde te duci?” 

— Să fac o baricadă, răspunse Courfeyrac. 


— Atunci aici! Locul e bun! Fă-o aici! 

— Ai dreptate, Aigle! strigă Courfeyrac. 

Şi la un semn al lui Courfeyrac, mulțimea se repezi în 
strada Chanvrerie. 


III — Se lasă noaptea asupra lui Grantaire 


Într-adevăr, locul se potrivea de minune: strada era larg 
deschisă la intrare, apoi, îngustându-se, se înfunda, 
sugrumată de Corint, iar strada Mondâtour fiind uşor de 
închis la dreapta şi la stânga, niciun atac nu se putea da 
decât prin strada Saint-Denis, adică numai din față, şi 
complet descoperit. Bossuet, beat turtă, avusese ochiul lui 
Hannibal pe nemâncate. 

La năvala mulțimii, spaima cuprinse toată strada. N-a 
rămas niciun trecător care să n-o fi luat la sănătoasa. Într-o 
clipă, în fund, la dreapta, la stânga, prăvălioarele, atelierele, 
porțile gangurilor, ferestrele, jaluzelele, mansardele, obloanele 
de toate mărimile se închiseră începând de la parter până la 
acoperişuri. O bătrână înspăimântată îşi proptise o saltea la 
fereastră, cu două prăjini de rufe, ca să mai ia puterea 
gloanțelor. Numai porțile şi uşile cârciumii rămaseră deschise, 
din pricina binecuvântată că mulțimea dăduse buzna 
înăuntru. 

— Vai, Doamne! vai, Doamne! suspina doamna Hucheloup. 

Bossuet coborâse în întâmpinarea lui Courfeyrac. 

Joly, care se dusese la fereastră, strigă: 

— Courfeyrac, trebuia să-ți iei o umbrelă, ai să răceşti! 

Între timp, în câteva minute, fuseseră smulşi douăzeci de 
drugi de fier din fațada de zăbrele a cârciumii şi zece stânjeni 
pătraţi de piatră din caldarâmul străzii; în treacăt, Gavroche 
şi Bahorel puseseră mâna pe căruţa unui fabricant de var, un 
anume Anceau, şi o răsturnaseră. În căruță, erau trei butoaie 
pline de var, pe care le aşezară sub grămezile de pietre. 
Enjolras ridicase chepengul de la pivniță, şi toate butoaiele 


goale ale văduvei Hucheloup se rostogoliră lângă cele cu var. 
Feuilly, cu degetele lui deprinse să coloreze lamele gingaşe ale 
evantaielor, grămădise lângă butii şi căruță, ca să le sprijine, 
două grămezi de bolovani. Erau pietre culese cine ştie de unde. 
Bârnele fuseseră smulse din fața unei case învecinate şi 
culcate pe butoaie. Când Bossuet şi Courfeyrac se întoarseră, 
jumătate de stradă se şi închisese cu un meterez mai înalt 
decât înălțimea omului. Nimic nu se poate asemăna cu mâna 
poporului când e vorba să clădească din ceea ce dărâmă. 

Matelote şi Gibelotte se amestecaseră printre lucrători, 
Gibelotte, moleşită ca totdeauna, ajuta la baricadă, umblând 
de colo-colo, şi cărând moloz. Servea pietrele de caldarâm cum 
ar fi servit vinul, cu acelaşi aer somnoros. 

Un omnibus cu doi cai trecu pe la capătul străzii. 

Bossuet sări peste caldarâm, opri vehiculul, îi dădu jos pe 
călători, ajutând „doamnele” să coboare, trimise la plimbare 
pe conductor şi se întoarse cu omnibusul, trăgând caii de 
dârlogi. 

— Omnibusurile, spuse el, nu trec prin fața Corintului. Non 
licet omnibus adire Corinthumi195*:. 

O clipă mai târziu, caii deshămațţi plecau la întâmplare pe 
strada  Mondâtour şi omnibusul răsturnat pe o coastă 
completa barajul străzii. 

Madam Hucheloup, buimăcită, se refugiase la etajul întâi. 
Avea privirea rătăcită şi se uita în jurul ei fără să vadă, 
strigând pe şoptite. Răcnetele ei înspăimântate nu îndrăzneau 
să-i iasă din gâtlej: 

— E sfârşitul lumii, murmura ea. 

Joly depuse o sărutare pe gâtul gros, roşu şi zbârcit al 
doamnei Hucheloup şi-i spuse lui Grantaire: 

— Dragul meu, întotdeauna am socotit gâtul unei femei ca 
ceva nespus de gingaş. 

Dar  Grantaire atingea cele mai înalte culmi ale 
ditirambei!1%%. Întorcându-se Matelote la etaj, Grantaire o 
prinse de mijloc în dreptul ferestrei şi râse cu hohote. 


— Matelote e urâtă! striga el. Matelote e un vis al urâţeniei! 
Matelote e o himeră! lată care e taina naşterii ei: un 
Pygmalion!1%5% gotic, care împodobea jgheaburile catedralelor 
cu capete de hidră se îndrăgosti într-o bună zi. Se rugă 
fierbinte de zeul Amor s-o însuflețească, şi aşa se născu 
Matelote. Priviţi-o, cetățeni! Are părul de culoarea cromatului 
de plumb, ca şi iubita lui Tizian!1980, şi e fată bună! Răspund 
eu că se va bate bine. În orice fată bună zace un erou! Cât 
despre madam Hucheloup e o bătrână vitează. Uitaţi-vă ce 
mai mustăți are. Le-a moştenit de la bărbatul ei. O adevărată 
femeie-husar! Are să se bată şi ea. Ele două vor băga 
mahalaua-n sperieți. Camarazi, vom răsturna guvernul, 
adevăr zic vouă, aşa cum e adevărat că între acidul margaric 
şi cel formic sunt încă alți cincisprezece acizi intermediari! De 
altfel, mie mi-e totuna Domnilor, tatăl meu nu mă putea 
suferi pentru că nu mă pricepeam la matematică. Nu mă 
pricep decât la dragoste şi libertate. Eu sunt Grantaire, băiat 
bun! Pentru că n-am avut niciodată bani, nu m-am obişnuit 
cu ei. De aceea nici nu le-am dus lipsa vreodată, dar dacă aş fi 
fost bogat, n-ar mai fi fost săraci; aţi fi văzut voi! Ei, dacă 
inimile bune ar avea şi pungile doldora, ce bine-ar merge 
toate! Mi-l închipui pe Isus cu averea lui Rotschildi19%1:. Ce 
mult bine ar face? Sărută-mă Matelote! Eşti plină de voluptate 
şi sfioasă! Obrajii tăi cheamă un sărut de soră şi buzele cer 
sărutarea unui iubit! 

— Taci, bolobocule! îl întrerupse Courfeyrac. 

Grantaire continuă: 

— Sunt capituli19%2: şi membru premiat al Academiei din 
Tuluza. 

Enjolras, care sta cu puşca în mână, în picioare pe creasta 
meterezului, îşi ridică frumosu-i chip serios şi aspru. Enjolras 
avea în el ceva spartan şi puritan totodată. Murise la 
Thermopile cu Leonida!9%5%: şi dăduse foc Droghedei cu 
Cromwelli198*. 

— Grantaire, strigă el, du-te şi te culcă în altă parte. În 
beţia luptei nu e loc pentru beţivi. Nu dezonora baricada! 


Acest cuvânt mânios avu un efect ciudat asupra lui 
Grantaire. Ai fi zis că cineva îi aruncase un pahar cu apă rece 
în obraz. Părea că s-a trezit deodată. Se aşeză, se sprijini de o 
masă lângă fereastră, privi pe Enjolras cu o nespusă duioşie şi 
îi spuse: 

— Eu cred în tine. 

— Pleacă! 

— Lasă-mă să dorm aici! 

— Du-te şi dormi în altă parte! strigă Enjolras. 

Dar Grantaire, privindu-l mereu cu ochii lui galeşi şi 
tulburi, răspunse: 

— Lasă-mă să dorm aici, aşteptând moartea. 

Enjolras se uită la el cu o privire dispreţuitoare. 

— Grantaire, tu nu eşti în stare să crezi, să gândeşti, să 
trăieşti şi să mori. 

Grantaire răspunse cu glasul serios: 

— Al să mă vezi! 

Mai bâlbâi câteva cuvinte neînțelese, apoi capul îi căzu greoi 
pe masă şi, cum se întâmplă de obicei în a doua parte a beţiei, 
spre care Enjolras îl împinsese cu asprime, adormi cât ai bate 
din palme. 


IV — Incercare de a aduce mângâiere 
văduvei Hucheloup 


La vederea baricadei, Bahorel strigă încântat: 

— Iată strada cu gâtul gol! Ce bine-i stă! 

Tot devastând câte puţin cârciuma, Courfeyrac încerca în 
acelaşi timp s-o mângâie pe văduva cârciumăreasă. 

— Doamnă Hucheloup, nu te plângeai dumneata mai zilele 
trecute că ți s-a încheiat un proces-verbal de contravenţie 
pentru că Gibelotte a scuturat un covoraş pe fereastră? 

— Da, bunule domn Courfeyrac. Dar vai, Dumnezeule! Vrei 
să-mi vâri şi masa în grozăvia dumitale? Şi tot ca şi pentru 
covoraş, guvernul m-a mai altoit cu o amendă de o sută de 


franci pentru un ghiveci cu flori căzut de la mansardă în 
stradă. Spune, nu-i o adevărată batjocură? 

— Lasă, doamnă Hucheloup, te răzbunăm noi! 

Văduva Hucheloup nu părea să priceapă prea bine ce-o să 
câştige din acest fel de despăgubire. 

Era răzbunată la fel ca femeia arabă din poveste, care, 
pălmuită de soţ, s-a dus să se plângă tatălui ei ca s-o răzbune 
şi i-a spus: „lată, trebuie să plăteşti soțului meu jignirea cu 
aceeaşi monedă”. Tatăl o întrebă: „Pe care obraz te-a 
pălmuit?” „Pe cel stâng, tată.” El îi dădu o palmă pe cel drept 
şi îi spuse: „Te-am răzbunat. Acum du-te şi spune bărbatului 
tău că, deoarece el mi-a pălmuit fata eu i-am pălmuit soția”. 

Ploaia încetase. Sosiseră noi recruți. Luptătorii aduseseră 
pe sub haine un butoiaş cu praf de puşcă, un coş cu sticle de 
vitriol, două sau trei torţe de carbaval'19% şi o coşarcă plină 
cu lampioane „rămase de la sărbătoarea regelui”, sărbătoare 
care avusese loc la 1 mai. Se vorbea că aceste muniții veneau 
din partea unui băcan din cartierul Saint-Antoine, pe care-l 
chema Pepin. Singurul felinar din strada Chanvrerie, lanterna 
din Saint-Denis, precum şi toate lanternele din străzile 
învecinate: Mondâtour, Cygne, Precheurs, la Grande şi la 
Petite-Traunderie, fură sparte. 

Enjolras, Combeferre şi Courfeyrac aveau grijă de toate. Se 
ridicau în acelaşi timp două baricade, amândouă rezemate pe 
clădirea cârciumii Corint şi făcând un unghi; cea mai mare 
închidea strada Chanvrerie, cealaltă strada  Mondâtour, 
dinspre strada Cygne. Această din urmă baricadă, foarte 
îngustă, nu era construită decât din butoaie şi pietre din 
pavaje. Baricada era apărată de cincizeci de muncitori, dintre 
care vreo treizeci înarmați cu puşti, reprezentând un 
împrumut forțat din prăvălia unui armurier. 

Nimic mai ciudat şi mai pestriț decât mulțimea aceasta. 
Unul purta un veston, o sabie de cavalerie şi două pistoale de 
cavalerie; altul era în jiletcă, purtând o pălărie rotundă şi o 
ploscă cu pulbere atârnată la şold; un al treilea era căptuşit în 
chip de zale cu nouă foi de mucava şi înarmat cu o sulă de 


şelar. Era unul care striga: „Să-i nimicim până la unul şi să 
murim cu baioneta în mână!” Omul n-avea însă baionetă. Un 
altul îşi încinsese peste redingotă un centiron cu diagonală şi 
o raniță de guard național, a cărei învelitoare era împodobită 
cu următoarea inscripție cusută cu lână roşie: Ordinea 
publică. O mulțime de puşti purtau numere de legiuni: cei mai 
mulți n-aveau nici pălărie, nici cravată, aveau braţele goale şi 
ici-colo câteva sulițe. Veţi mai şti că erau de toate vârstele, cu 
înfățişări de tot felul, băieţi tineri, gălbejiți şi pirpirii, lucrători 
din porturi, cu pielea bronzată, şi alții. Toţi se grăbeau şi, 
ajutându-se unul pe altul, vorbeau de sorții de izbândă ce i-ar 
putea avea, vorbeau că pe la trei dimineața le vor veni 
ajutoare, că erau siguri că se pot bizui pe nu ştiu care 
regiment, că Parisul ar fi gata să se răscoale. Vorbe cumplite, 
în care se amesteca un fel de voie bună. Ai fi zis că sunt frați. 
Nu-şi ştiau numele. Frumusețea marilor primejdii stă în aceea 
că pune în lumină înfrățirea între necunoscuți. 

La bucătărie se aprinsese focul şi într-un tipar de gloanţe se 
topeau linguri, furculițe, toate tacâmurile şi vasele de cositor 
ale cârciumii. lar în timpul acesta se şi bea. Capsele şi alicele 
stăteau risipite pe mese la un loc cu paharele de vin. În sala de 
biliard, madam Hucheloup, Matelote şi Gibelotte, schimbate 
de spaimă fiecare într-alt fel, una îndobitocită, alta gâfâind, 
cealaltă trezită de-a binelea, rupeau cârpe şi făceau scame; 
trei răsculați le ajutau, nişte vlăjgani cu părul mare, bărboşi 
şi mustăcioşi, care destrămau pânza cu degete de lenjereasă şi 
le făceau pe cele trei femei să tremure. 

Omul înalt, pe care-l văzuse Courfeyrac, Combeferre şi 
Enjolras în clipa când se apropiau de mulțime la colțul străzii 
Billettes, lucra la baricada cea mică. Dând o mână de ajutor, 
Gavroche lucra la cea mare. Cât despre tânărul care-l 
aşteptase pe Courfeyrac acasă şi întrebase de domnul Marius, 
se făcuse nevăzut când cu răsturnarea omnibusului. 
Gavroche, fericit de parcă avea aripi, îşi luase sarcina să-i 
înveselească pe toţi. Se ducea, venea, se urca, cobora, fremăta 
strălucea. Părea pus acolo pentru încurajarea tuturor. Avea el 


un imbold? Da, negreşit, mizeria lui. Avea aripi? Da, ale 
veseliei lui. Gavroche era un vârtej. Îl vedeai şi îl auzeai peste 
tot, mereu îl auzeai. Umplea locul, aflându-se pretutindeni în 
acelaşi timp. Era un fel de omniprezență aproape supărătoare, 
nu-ți dădea răgaz să te opreşti. Uriaşa baricadă îl simțea în 
spinarea ei. Stânjenea pe gură-cască, îmboldea pe leneşi, 
înviora pe cei osteniți, scotea din răbdări pe cei care cădeau pe 
gânduri, pe unii îi înveselea, pe alții îi îndemna, pe alții îi 
înfuria, pe toţi îi punea în mişcare, înțepa pe un student, 
muşca pe un muncitor, se aşeza, se oprea, pornea din nou, 
zburătăcea pe deasupra zgomotului şi sforțărilor, sărea de la 
unii la alții şi-i sâcâia ca o muscă pe toți cei înhămațţi la 
această uriaşă diligenţă a revoluțieii1968;. 

Era o mişcare neîntreruptă în braţele lui mici şi strigăte 
neîntrerupte în plămânii lui plăpânzi. 

— Haideţi! Mai multe pavele, mai multe butoaie, mai multe 
chestii dintr-alea! Unde mai sunt? Un coş de moloz, să-mi 
astupaţi gura! E prea mică baricada voastră; trebuie înălțată! 
Puneţi de toate, băgaţi de toate, vârâţți de toate! Dărâmaţi 
casa! O baricadă e ca ceaiul maicii Gibou. Uite, acolo e o uşă 
cu geamuri! 

Un lucrător a strigat: 

— O uşă cu geamuri! Ce vrei să facem cu o uşă cu geamuri, 
ageamiule? 

— Geamgiu eşti dumneata! i-o întoarse Gavroche. O uşă cu 
geamuri la o baricadă e un lucru minunat. Nu împiedică să fie 
atacată, dar stânjeneşte când e vorba să fie luată. N-aţi 
şterpelit niciodată mere trecând peste un zid împănat pe 
creastă cu funduri de sticle sparte? O uşă cu gemuri taie 
bătăturile gărzii naţionale când o vrea să se caţere pe 
baricadă. Vezi bine! Sticla e înşelătoare. Ei, tovarăşi nu prea 
aveți mintea ageră! 

Gavroche era furios pe pistolul lui fără cocoş. Trecea de la 
unul la altul cerând: 

— O puşcă, vreau o puşcă! De ce nu-mi dați o puşcă? 

— Puşcă îţi trebuie ţie? îl luă peste picior Combeferre. 


— Ia uite! i-o întoarse Gavroche. Şi de ce nu? N-am avut 
una în 1830, când ne-am răfuit cu Carol al X-lea? 

Enjolras dădu din umeri. 

— Când vom avea destule pentru bărbaţi o să dăm şi 
copiilor. 

Gavroche se întoarse mândru şi-i răspunse: 

— Dacă te omoară înaintea mea, o iau pe-a ta. 

— Puştiule! zâmbi Enjolras. 

Un filfizon rătăcit care căsca gura în colțul străzii, îi făcu să 
schimbe vorba. 

Gavroche strigă: 

— Hai cu noi tinere! Ce? Noi nu facem nimic pentru 
țărişoara asta? 

Filfizonul o luă la fugă. 


V — Pregătirile 


Ziarele timpului s-au înşelat spunând că baricada din 
strada Chanvrerie - această cetate aproape inexpugnabilă, 
cum o numeau ele — ajungea la înălțimea primului etaj. 
Adevărul e că nu era mai înaltă de şase sau şapte picioare Era 
clădită însă în aşa fel încât luptătorii puteau, după cum 
voiau, fie să se ascundă după ea, fie să supravegheze de sus 
închiderea sau chiar să-i încalece creasta cu ajutorul unui 
împătrit rând de pavele aşezate unele peste altele, ca nişte 
trepte în partea dinăuntru. În afară, fațada baricadei, 
alcătuită din grămezi de pietre şi din butoaie legate între ele 
cu grinzi şi scânduri vârâte printre roţile căruţței lui Anceau şi 
ale omnibusului răsturnat, avea o înfăţişare zbârlită şi părea 
de nepătruns. Între zidul caselor şi capătul baricadei cel mai 
îndepărtat de cârciumă fusese lăsată o trecere largă de-un lat 
de om, loc de ieşire. Oiştea omnibusului era ridicată drept în 
sus şi înțepenită cu funii; un steag roşu, prins în vârful ei, 
flutura pe baricadă. 


Mica baricadă Mondetour, ascunsă în dosul cârciumii, nu 
se vedea. Cele două baricade alcătuiau o adevărată redută. 

Enjolras şi Courfeyrac socotiseră că nu mai era nevoie să 
baricadeze şi celălalt capăt al străzii Mondetour, care avea o 
ieşire spre Hale, prin strada Precheurs, voind de bună seamă 
să păstreze cât de cât o legătură cu cei din afară şi temându- 
se prea puţin să fie atacați prin primejdioasa şi anevoioasa 
ulicioară Precheurs. 

Lăsând la o parte această ieşire, care în stilul strategic al lui 
Polardi1%*: s-ar fi numit şanţ de legătură, şi ţinând seama de 
trecerea îngustă lăsată pe strada Chanvrerie, interiorul 
baricadei, în care cârciuma semăna cu un adevărat pinten, 
avea forma unui patrulater neregulat, închis din toate părțile. 
Între baricadă şi casele înalte din fundul străzii erau cam 
douăzeci de paşi, aşa încât se putea spune că baricada se 
rezema pe aceste case locuite, dar ferecate de sus până jos. 
Toată munca aceasta s-a îndeplinit fără greutate în mai puţin 
de o oră, şi fără ca vreunul din acei oameni îndrăzneți să fi 
văzut ivindu-se un chipiu sau o baionetă. Burghezii, puţini la 
număr, care se mai încumetau să treacă în acele momente ale 
răscoalei prin strada Saint-Denis, îşi aruncau ochii în lungul 
străzii Chanvrerie, zăreau baricada şi iuțeau pasul. 

Când cele două baricade fură gata şi drapelul înălțat, 
oamenii scoaseră din cârciumă o masă, şi Courfeyrac se urcă 
deasupra. Enjolras aduse cufăraşul pătrat şi Courfeyrac îl 
deschise. Cufăraşul era plin de cartuşe. Când văzură 
cartuşele, un fior trecu printre cei mai curajoşi şi o clipă se 
făcu tăcere. 

Courfeyrac împărți cartuşele surâzând. 

Fiecare primi câte treizeci. Mulţi aveau pulbere şi 
începuseră să mai facă altele cu gloanţele pe care le topeau. 
Cât despre butoiaşul cu praf de puşcă, fu aşezat pe o masă, 
lângă uşă, la păstrare. 

Semnalul de adunare, care străbătea tot Parisul şi care nu 
contenea, sfârşise prin a nu mai fi decât un zgomot monoton 
căruia nu-i mai dădea nimeni atenţie. Zgomotul acesta se 


auzea când mai îndepărtat, când mai apropiat, cu ondulări 
lugubre. 

Astfel pregătiți, încărcară toți puştile şi carabinele, fără 
grabă, cu o gravitate solemnă. Enjolras se duse să aşeze trei 
santinele dincolo de baricade: una în strada Chanvrerie, a 
doua în strada Preâcheurs, a treia în colțul străzii Petite- 
Truanderie. 

Apoi, după ce au ridicat baricadele, au hotărât posturile. Şi- 
au încărcat puştile şi au pus santinelele la locul lor, oamenii 
aceştia au rămas singuri pe străzile temute, pe unde nimeni 
nu mai trecea; şi înconjurați de casele mute, moarte parcă, 
unde nu se mai simțea nicio mişcare omenească, învăluiți în 
umbrele din ce în ce mai mari ale amurgului care se aşternea, 
în mijlocul unui întuneric şi al unei tăceri care avea un nu 
ştiu ce tragic şi înspăimântător, şi prin care se simțea ceva 
înaintând, izolaţi, înarmaţi, hotărâți, liniștiți, aşteptară. 


VI — În aşteptare 


Ce-au făcut în acele ceasuri de aşteptare? Trebuie s-o 
spunem, pentru că e o pagină de istorie. 

Pe când bărbaţii făceau cartuşe şi femeile scamă, pe când pe 
o plită fumega o tingire mare plină cu plumb topit şi cositor 
destinat tiparului de gloanţe, pe când pe baricadă vegheau 
santinele cu arma în mână, iar Enjolras, neclintit, păzea 
santinelele, Combeferre, Courfeyrac, Jean Prouvaire, Feuilly, 
Bossuet, Joly, Bahorel şi încă vreo câţiva s-au căutat unii pe 
alții şi s-au adunat ca în cele mai liniştite vremuri ale 
taifasurilor lor studenţeşti; într-un colț al cârciumii, 
transformată în cazemată, la doi paşi de reduta ridicată de ei, 
cu armele încărcate şi cu capsa pusă, rezemate de spătarul 
scaunelor, tinerii aceştia frumoşi, în pragul orei supreme, 
începură a spune versuri de dragoste. 

Ce versuri? lată-le. 


„Îți mai aduci aminte de zâmbitoarea viaţă, 


De anii noştri tineri ca pomii înfloriți, 
Când ascultând fierbinte de-a inimii povaţă, 
N-aveam decât o grijă: să fim îndrăgostiți? 


Când vârsta mea-mpreună cu vârsta ta întreagă 
Nu dau la adunare nici patruzeci de ani, 

De se-arăta chiar iarna în casa noastră dragă, 
Credeam că-i primăvara cu umbra de castani! 


O, zilele frumoase! cu Manuel cuminte, 

Şi c-un Paris puternic şi vesel ca un zeu, 
Cu Foy, cel care-ntr-una ne fulgera-nainte, 
Şi cu agrafa-aceea ce mă-nțepa mereu 


Toţi te priveau în juru-mi sub farmecul uimirii, 
Când la Prado vreodată puteam mânca şi noi. 
Mi se părea că până şi-n urmă trandafirii 

Îşi întorceau spre tine învoaltele lor foi. 


O, cât e de frumoasă! şopteau atunci în pripă. 
Şi ce frumos miroase, cu părul ei în vânt! 
Sub pelerină are pesemne o aripă 

Ce pare că n-aşteaptă decât să-şi ia avânt. 


Când unul lângă altul, pe ulița bătrână, 
Noi rătăceam adesea, în legănat sfios, 
Ar fi putut oricine să spună că se-ngână 
Aprilie şăgalnic cu maiul cel frumos. 


Stam fericiţi în casă, cu uşa încuiată, 
Muşcând cu lăcomie din bunul fruct oprit, 
Iar gura mea o vorbă dacă-ți şoptea, îndată 
A ta îi da răspunsul atât de mult dorit. 


Sorbonna era locul fermecător în care 
Te adoram din noapte şi până-n zori, deplin; 
Iar hărțile iubirii găseau o aplicare 


În dragostele noastre pe un ținut latin. 


O, pieţele iubite, Maubert, Dauphine, o casă 
Scăldată-n soare proaspăt şi cu ferestre mici! 
Când îţi trăgeai ciorapul pe un picior de rasă 
Vedeam o stea în umbră, sau poate-un licurici. 


Eu am citit pe Platon, pe Lamennais, dar iată 
Că tu cu mult mai bine dumnezeiescul rai 
Îmi demonstrai că este, dar nu ca învățată, 
Ci doar prin floarea mică pe care-o dăruiai. 


Ti-eram supus în toate şi tu supusă-n toate... 
O! casă aurită în care te vedeam, 

Umblând doar în cămaşă şi rezemată-n coate, 
Privindu-ţi tinerețea în ciobul unui geam! 


Şi cine poate-acuma să nu-şi aducă-aminte 

De timpurile-acelea c-un cer mereu senin, 

De panglici, flori, mătase, de-acele dulci cuvinte 
Cu care-amorul nostru venea cu sacul plin! 


Grădina noastră toată: ghiveciul cu laleaua, 
Acopereai fereastra în grabă c-un jupon; 

Iar ceaşca de argilă care era luleaua 

Ti-o prezentam drept ceaşcă de porțelan nipon. 


Și-atâtea mari necazuri de care-am râs cât nouă, 
Manşonul ars şi blana pierdută de la gât, 

Când am vândut portretul lui Shakespeare, cel drag nouă, 
Ca să uităm, o seară, de tot ce-a fost urât. 


Eu îți cerşeam într-una, iar tu erai miloasă, 
Îți sărutam pe fugă un cald şi fraged braţ, 
Divina Comedie ne folosea drept masă 

La suta de castane mâncate cu nesaţ. 


Când pentru-ntâia oară, în mica mea odaie, 
Ti-am smuls o sărutare din gura ta de foc, 
Tu ai plecat zbârlită şi toată o văpaie, 

Eu, palid şi cucernic, am stat uimit pe loc. 


Îți mai aduci aminte de-atăta fericire, 
De şalurile-acelea ajunse cârpe-acum? 
O, lacrimile noastre de vis şi de iubire 
Au luat şi ele astăzi al veşniciei drum...” 

Ceasul serii, locul şi acele amintiri care reînviau icoana din 
tinerețe, câteva stele care străluceau sfioase pe cer, liniştea de 
moarte a străzilor pustii, apropierea de neînlăturat a marii 
aventuri ce se pregătea, dădea un farmec nespus versurilor 
murmurate în amurg, cu glasul pe jumătate, de Jean 
Prouvaire, care, cum am spus, era un poet delicat. 

Între-timp, în baricada cea mică se aprinsese un lampion, 
iar în cea mare o făclie de ceară, cum sunt cele care luminează 
drumul trăsurilor încărcate cu oameni mascaţi, mergând spre 
Courtille, în seara de lăsata secului. Făcliile acestea, după 
cum am văzut, veneau din cartierul Saint-Antoine. 

Făclia fusese aşezată într-un fel de colivie înjghebată din 
pavele şi închisă de trei părți, ca să fie la adăpost de vânt şi 
îndreptată în aşa fel ca toată lumina să cadă pe drapel. Strada 
şi baricada rămâneau cufundate în întuneric şi nu se vedea 
decât drapelul roşu, luminat puternic ca de-o uriaşă lanternă 
ascunsă. 

Această lumină răsfrângea asupra steagului roşu reflexe de 
purpură înfiorătoare. 


VII —- Omul recrutat în strada Billettes 


Se făcuse noapte de-a binelea, dar încă nu se întâmplase 
nimic. Nu se auzeau decât zgomote nelămurite şi din când în 
când, împuşcături rare, slabe şi îndepărtate. Acest răgaz care 


se prelungea era un semn că guvernul nu se grăbea şi îşi 
aduna forțele. Cei cincizeci de oameni aşteptau şaizeci de mii. 

Enjolras se simţi stăpânit de acel neastâmpăr care cuprinde 
totdeauna sufletele tari în preajma unor evenimente de temut. 
Se duse să-l caute pe Gavroche, care, în sala de jos, la lumina 
slabă a două lumânări aşezate din prevedere pe tejghea, ca să 
ferească pulberea risipită pe mese, începuse să umple cartuşe. 
Cele două lumânări nu aruncau nicio rază în afară şi 
răsculații avuseseră grijă, de altfel, să nu aprindă lumina nici 
în caturile de sus. 

Gavroche era foarte preocupat în acele clipe. Dar nu numai 
de cartuşele lui. 

Omul din strada Billettes intrase în sala de jos şi se dusese 
să se aşeze la masa cea mai puţin luminată. 1 se dăduse o 
puşcă model mare, pe care o ţinea între picioare. Gavroche, 
absorbit până atunci de o mulțime de lucruri „distractive”, nu 
apucase să-i vadă fața. 

Când intrase, Gavroche l-a urmărit fără să vrea cu privirea, 
admirându-i puşca, apoi, deodată, când omul se aşeză, 
băiatul se ridică. Cel ce l-ar fi pândit până în acea clipă l-ar fi 
văzut pe omul acesta uitându-se cu o ciudată luare-aminte 
peste tot, la baricadă, la grupul de răsculați; dar de când a 
pătruns în sală părea cuprins de gânduri, şi nu mai vedea 
nimic din ce se întâmplă. Băiatul se apropie de acest personaj 
îngândurat şi începu a-i da târcoale, în vârful picioarelor, cum 
umbli pe lângă cineva pe care te temi să nu-l trezeşti. În 
acelaşi timp, pe chipul lui copilăresc, aşa de obraznic şi de 
cuminte totodată, aşa de uşuratic şi aşa de serios, aşa de vesel 
şi aşa de întristător, se perindau, ca pe faţa unui om bătrân, 
toate acele strâmbături care înseamnă! „Ei drăcie! Nu se 
poate! Am orbul găinilor! Visez! Nu cumva e?... Nu, nu e! Ba 
da! Ba nu!” Gavroche se legăna pe călcâie, îşi strângea pumnii 
în buzunare, îşi mişca gâtul ca o pasăre, îşi punea la grea 
încercare buza lui de jos, răsfrângând-o cât putea mai tare. 
Era uimit, nesigur, nu-şi putea crede ochilor, era convins, era 
orbit. Avea mutra unui vătaf de eunuci, care la târgul de 


sclave ar fi găsit o Veneră printre grăsane şi avea aerul unui 
amator de artă în clipa când ar fi descoperit un tablou de 
Rafael într-o grămadă de mâzgălituri. Toate rotițele sufletului 
lui se puseseră în mişcare: instinctul care adulmecă şi 
inteligența care tălmăceşte. Era evident că lui Gavroche i se 
întâmplă ceva deosebit. 

Era cu totul furat de aceste preocupări, când Enjolras se 
apropie de el. 

— Tu eşti mititel, zise Enjolras, n-au să te vadă. leşi din 
baricadă, strecoară-te de-a lungul caselor, ia-o pe străzi cam 
peste tot şi întoarce-te să-mi spui ce se petrece! 

Gavroche se înălță din şale. 

— Va să zică tot sunt buni la ceva şi cei mici! Slavă 
Domnului! Mă duc. Până atunci, încredeți-vă în cei mici şi 
feriți-vă de cei mari!... 

Şi Gavroche, ridicând capul şi coborând glasul, adăugă, 
făcând un semn spre omul din strada Billettes: 

— Îl vezi pe ăla mare de-acolo? 

— Ei, şi? 

— E un spion. 

— Eşti sigur? 

— Nu sunt nici cincisprezece zile de când m-a ridicat de 
urechi de pe marginea podului Royal, unde mă dusesem să 
stau la aer. 

Enjolras părăsi în grabă pe ştrengar şi şopti, foarte încet, 
câteva cuvinte unui lucrător de pe cheiul vinurilor, care se afla 
acolo. Lucrătorul ieşi din sală şi se înapoie aproape 
numaidecât, însoțit de alți trei. Fără să întreprindă nimic ce ar 
fi putut trezi vreo îngrijorare, cei patru bărbaţi, patru hamali 
lați în spate, se postară în dosul mesei la care şedea rezemat 
omul din strada Billettes. Se vedea că erau gata să sară 
asupra lui. 

După ce luă aceste măsuri, Enjolras se apropie de el şi-l 
întrebă: 

— Cine eşti dumneata? 


La întrebarea aceasta neaşteptată, omul tresări, îşi adânci 
privirea până în fundul ochilor senini ai lui Enjolras şi păru 
că-i ghiceşte gândul. Surâse, cu surâsul cel mai disprețuitor, 
mai energic şi mai hotărât de pe lume, şi îi răspunse de sus, 
cu gravitate. 

— Am înţeles despre ce e vorba. Ei, da, aşa e! 

— Eşti spion? 

— Sunt agentul autorității. 

— Te cheamă? 

— Javert. 

Enjolras făcu semn celor patru oameni. Într-o clipă, înainte 
ca Javert să fi apucat să se întoarcă, fu luat de ceafă, pus la 
pământ, legat cobză şi scotocit prin buzunare. 

S-a găsit la el un carton rotund lipit între două geamuri, 
având pe o parte gravată stema Franţei, cu această inscripţie: 
Supraveghere şi control, şi pe cealaltă menţiunea: JAVERT, 
inspector de poliție, vârsta 52 de ani, cu semnătura 
prefectului de poliție de atunci, domnul Gisquet. 

Mai avea asupra lui un ceasornic şi o pungă în care erau 
câteva monede de aur. Îi lăsară ceasul şi punga. Pipăind în 
fundul buzunăraşului, unde-şi ţinea ceasul, au găsit-o hârtie 
într-un plic, pe care Enjolras o desfăcu şi unde citi aceste cinci 
rânduri scrise chiar de mâna prefectului de poliție: 

„Îndată ce-şi va fi îndeplinit misiunea sa politică, inspectorul 
Javert se va încredința, printr-o supraveghere specială, dacă 
într-adevăr răufăcătorii cutreieră malul drept al Senei pe lângă 
podul lena”. 

După ce-l scotociră cu de-amănuntul, îl ridicară în picioare, 
îl legară cu braţele la spate, în mijlocul sălii de jos, de faimosul 
stâlp care dăduse numele lui cârciumii. 

Gavroche, care fusese de față la toată întâmplarea aceasta 
şi îşi dăduse aprobarea mişcând tăcut din cap, se apropie de 
Javert şi îi spuse: 

— Şoarecele a prins pisica. 

Totul se făcuse aşa de repede, încât se şi isprăvise până să- 
şi dea seama cei din jurul cârciumii. Javert nu scoase niciun 


strigăt. Văzându-l pe Javert legat de stâlp, Courfeyrac, 
Bossuet, Joly, Combeferre şi oamenii risipiţi prin cele două 
baricade veniră în goană. 

Javert, cu spatele la stâlp, şi legat în frânghii atât de strâns, 
încât nu putea face nicio mişcare, îşi înălță capul cu 
seninătatea îndrăzneață a omului care nu a mințit niciodată. 

— E un spion, zise, Enjolras. Şi întorcându-se spre Javert: 
Vei fi împuşcat cu două minute înainte de căderea baricadei. 

Javert întrebă, cu glasul cel mai poruncitor cu putinţă: 

— De ce nu îndată? 

— Facem economie de pulbere. 

— E destul un cuţit. 

— Spionule, zise frumosul Enjolras, noi suntem judecători, 
nu ucigaşi. Apoi chemă pe Gavroche: Tu du-te la treaba ta. Fă 
ce ţi-am spus! 

— Mă duc, strigă Gavroche. Şi, oprindu-se în clipa când să 
plece: Să nu uit! Să-mi daţi puşca lui! Şi adăugă: Vă las 
cântărețul, eu îi iau fluierul. 

Băiatul salută milităreşte şi trecu voios prin despicătura 
baricadei celei mari. 


VIII — Câteva semne de întrebare cu 
privire la numitul Le Cabuc, care poate 
că nu se numea aşa 


Tragica descriere nu ar fi întreagă, iar cititorul nu ar vedea 
în adevărata lor lumină aceste mari clipe de zămislire a unei 
zguduiri sociale la început revoluţionar, între frământări 
sufleteşti şi încordări de voință, dacă n-am pomeni în schița 
aşternută aici, din fuga condeiului, un incident străbătut de o 
groază epică şi de o măreție sălbatică, care s-a produs aproape 
îndată după plecarea lui Gavroche. 

Vom aminti un lucru ştiut: mulțimea se strânge laolaltă 
aşa cum creşte un bulgăre de zăpadă rostogolit pe o vale 
ninsă, târând în vălmăşagul ei tot alte şi alte cete zgomotoase 


de oameni. Aceşti oameni nu se întreabă niciodată unii pe alții 
de unde vin şi unde se duc. Printre trecătorii care se 
alăturaseră grupului condus de Enjolras, Combeferre şi 
Courfeyrac, se afla unul îmbrăcat cu o bluză de hamal, roasă 
la umeri, care da din mâini şi făcea gălăgie mai rău ca un 
chefliu pornit pe gâlceavă. Acest om, numit sau supranumit 
Le Cabuc, cu desăvârşire necunoscut chiar celor care 
pretindeau că-l cunosc, beat sau prefăcându-se numai, se 
aşezase cu alți câțiva inşi la o masă, pe care o scoseseră afară 
din cârciumă. În timp ce îndemna la băutură pe cei care se 
mai împotriveau, acest Cabuc părea că cercetează cu luare- 
aminte casa cea mare din fundul baricadei, care cu cele cinci 
etaje ale ei domina tot cartierul, făcând fața străzii Saint- 
Denis. 

Deodată necunoscutul strigă: 

— Ştiţi ce, tovarăşi! De aici, din casa asta, ar fi nimerit să 
tragem. Dacă ne aşezăm la ferestre, nici dracu n-o să mai 
poată înainta de-a lungul străzii. 

— Da, dar casa e închisă, obiectă unul dintre băutori. 

— Să batem la uşă. 

— Nu ni se va deschide. 

— Atunci să spargem uşa. 

Le Cabuc dădu fuga spre poarta casei şi bătu în ea cu 
ciocanul. Dar poarta nu se deschise. Bătu a doua oară, nu 
răspunse nimeni. O a treia lovitura rămase tot fără ecou. 

— Nu e nimeni aici? strigă Le Cabuc. 

Nicio mişcare. 

Atunci luă o puşcă şi începu să izbească puternic cu patul. 
Era o poartă veche, boltită, joasă, îngustă, ferecată, trainică, 
toată în stejar şi căptuşită înăuntru cu tablă groasă şi cu o 
armătură de fier; adevărată poartă de cetate. Loviturile 
zguduiră casa, dar poarta rămase neclintită. 

S-ar fi părut, totuşi, că locatarii se treziseră, căci o 
ferestruică pătrată de al treilea etaj se lumină şi se deschise. 
În cadrul ei apăru o lumânare aprinsă şi capul speriat al unui 
om cu părul cărunt. 


Era portarul. 

Bătăile în poartă încetară. 

— Ce doriţi, domnilor? întrebă portarul. 

— Deschide! strigă Le Caduc. 

— Nu se poate, domnilor! 

— Deschide, îţi spun! 

— Cu neputinţă, domnilor! 

Le Cabuc ridică arma şi ţinti spre portar. Dar din pricina 
depărtării şi a întunericului cerberul nu-l văzu. 

— Deschizi ori ba? 

— Nu, domnilor! 

— Nu? 

— Nu, dragilor... 

Portarul nu sfârşi vorba. Glonţul porni şi intrându-i pe sub 
bărbie îi ieşi prin ceafă. Bătrânul se prăbuşi fără să scoată un 
suspin. Lumânarea căzu şi se stinse. Nu se mai vedea decât 
un cap nemişcat atârnând pe marginea ferestrei şi o fâşie de 
fum albicios care se ridica spre acoperiş. 

— Aşa! făcu Le Cabuc, lăsând să cadă patul pugştii cu 
zgomot pe pavaj. 

Dar nu pronunţă bine acest cuvânt, când simţi, pe umăr 
apăsându-l o mână grea ca o gheară de vultur. Un glas 
poruncitor îi strigă: 

— În genunchi! 

Ucigaşul se întoarse brusc şi văzu în fața lui obrazul palid 
şi hotărât al lui Enjolras. 


La zgomotul detunăturii, Enjolras sosise în grabă, ținând 
pistolul în mâna dreaptă. Stânga şi-o înfipse în gulerul lui Le 
Cabuc, prinzând între degete bluza, cămaşa şi breteaua 
derbedeului. 

— În genunchi! repetă el. 

Şi cu un gest poruncitor, plăpândul tânăr de douăzeci de 
ani îl sili pe hamalul noduros şi voinic să se plece ca o trestie 
şi apoi să îngenunche în noroi. Le Cabuc încercă să se 
împotrivească; dar mâna tânărului părea că avea o putere 
supraomenească. 

Palid, cu gâtul gol, cu părul răvăşit şi cu obrazul lui de fată, 
Enjolras avea în acea clipă ceva din măreția zeiței Themis'196%. 
Nările dilatate şi ochii plecaţi dădeau profilului său grec 
tiparul mâniei şi în acelaşi timp al castității care, după cei 
vechi, era întruchiparea dreptăţii însăşi. 

Întreaga baricadă alergase şi se aşezase în jur la oarecare 
distanță, simțind că orice cuvânt e de prisos în fața celor ce se 
vor întâmpla. 

Învins, Le Cabuc nu mai încerca să se zbată şi tremura din 
toate  mădularele. Enjolras îi dădu drumul şi scoase 
ceasornicul. 

— Reculege-te! zise el. Roagă-te sau gândeşte-te! Nu mai ai 
decât un minut! 

— Iertare! murmură ucigaşul; apoi plecă fruntea şi îngăimă 
câteva jurăminte fără şir. 

Enjolras râmase cu privirile aţintite pe acele ceasornicului. 
Lăsă să treacă un minut, băgă ceasul în buzunarul de la 
vestă, apoi îl luă de păr pe Le Cabuc, care se zvârcolea urlând 
la picioarele sale, şi îi apropie revolverul de ureche. Mulţi din 
oamenii aceia îndrăzneți care intraseră liniştiți în cea mai 
năprasnică aventură, întoarseră capul. 

Se auzi o detunătură; asasinul căzu pe pavaj cu fruntea 
înainte, iar Enjolras se ridică şi îşi roti privirea hotărâtă şi 
severă. 

Apoi împinse cadavrul cu piciorul şi zise: 

— Zvârliţi-l de-aci! 


Trei oameni ridicară trupul nemernicului, scuturat încă de 
ultimele pâlpâiri de viață, şi îl aruncară pe deasupra 
baricadei, în ulicioara Mondetour. 

Enjolras râmase pe gânduri. Cine ştie ce adânc întuneric 
umbrea tragica lui seninătate! 

Deodată glasul lui răsună din nou. Se făcu tăcere. 

— Cetăţeni! zise el. Ceea ce a făcut acest om e groaznic, iar 
ceea ce am făcut eu nu e mai puţin înspăimântător. El a ucis. 
Şi-am fost nevoit să-l ucid şi eu pe el. Nu s-a putut să n-o fac, 
căci revoluţia trebuie să aibă o disciplină. În aceste clipe, 
uciderea unui om e o crimă mai mult ca oricând. Ne aflăm sub 
faldurile revoluției. Suntem preoți ai republicii, sacrificați ai 
datoriei, şi lupta noastră nu trebuie să fie pângărită de 
nimeni. Am judecat şi am osândit la moarte pe acest om. La 
rândul meu, constrâns să fac ceea ce am făcut, m-am judecat 
eu însumi şi veți vedea îndată la ce m-am condamnat. 

Cei ce ascultau tresăriră. 

— Vom împărtăşi soarta ta! strigă Combeferre. 

— Fie! reluă Enjolras. Încă un cuvânt. Executând pe acest 
om m-am supus nevoii. Nevoia însă este un monstru al vechii 
lumi. Nevoia se numeşte fatalitate. Dar legea progresului 
spune că monştrii vor dispărea în fața îngerilor şi că 
fatalitatea se va spulbera în fața fraternității. Nu e bine ales 
momentul pentru a rosti cuvântul iubire. Dar mi-e totuna; îl 
rostesc şi îl preamăresc. Iubire, al tău e viitorul! Moarte, mă 
slujesc de tine, dar te urăsc! Cetăţeni, în viitor nu va fi nici 
întuneric, nici fulgere, nici sălbatica neştiință, nici răzbunări 
sângeroase. Nu vor mai fi nici diavoli şi nici arhangheli. 
Nimeni nu va mai fi ucis, pământul va străluci de lumină, iar 
omenirea va iubi. Va suna ceasul, cetățeni, când totul va fi 
înţelegere, armonie, lumină, bucurie şi viață. Ceasul acesta va 
veni! Şi pentru ca să vină, ne vom da viața. 

Enjolras tăcu. Buzele sale de fecioară se strânseră. Rămase 
câtva timp în picioare, într-o nemişcare de statuie, pe locul 
unde vărsase sânge omenesc. Privirea lui neclintită făcuse să 
amuţească glasurile celor din jur. 


Jean Prouvaire şi Combeferre îşi strângeau mâinile în tăcere 
şi, sprijinindu-se unul de altul, în unghiul baricadei, priveau 
cu admiraţie şi cu oarecare compătimire pe acest tânăr grav, 
călău şi preot, limpede cum e cleştarul şi neclintit ca o stâncă. 

Putem adăuga de altfel, că mai târziu, când, după cele 
petrecute, cadavrele au fost duse la morgă şi cercetate cu de- 
amănuntul, în buzunarul lui Le Cabuc s-a găsit o legitimațţie 
de agent de poliție. Autorul acestei cărți a avut în mână, în 
1848, raportul special, datat: anul 1832, adresat în această 
privință prefectului de poliție. 

Să mai spunem că după un zvon ciudat, dar pare-se 
întemeiat, Le Cabuc nu era altul decât Claguesous. Fapt e că 
după moartea lui Le Cabuc nu s-a mai vorbit niciodată de 
Claquesous. El nu a lăsat după dispariția sa nicio urmă; 
parcă intrase în pământ. Viaţa îi fusese întunecată, iar 
sfârşitul i s-a pierdut în noapte. 

Ceata răsculaților era încă adânc mişcată de această 
judecată tragică, atât de repede hotărâtă şi atât de grabnic 
îndeplinită, când Courfeyrac zări din nou pe baricadă pe 
tânărul care de dimineaţă întrebase de Marius. 

Băiatul acesta, având o înfăţişare îndrăzneață şi 
nepăsătoare, venise în toiul nopţii pentru a intra în rândul 
răsculaților. 


CARTEA A TREISPREZECEA 
MARIUS INTRĂ ÎN UMBRĂ 


I —- Din strada Plumet până în cartierul 
Saint-Denis 
Glasul care, în amurg, îl chemase la baricada din strada 


Chanvrerie, i se păruse lui Marius însuşi glasul destinului. 
Voia să moară, prilejul se ivea. Bătea la poarta mormântului, 


o mână din umbră îi întindea cheia. Aceste lugubre căi care se 
deschid în întuneric în fața deznădejdii sunt ispititoare. 
Marius dădu la o parte grilajul care îl lăsase de atâtea ori să 
treacă, ieşi din grădină şi zise: „Haidem!” 

Nebun de durere, fără un gând călăuzitor în mintea lui 
pustiită, incapabil să mai aştepte ceva de la soartă, după cele 
două luni petrecute în beţia tinereții şi a iubirii, copleşit 
totodată de toate închipuirile deznădejdii, Marius nu mai avea 
decât o dorință: un cât mai grabnic sfârşit. 

Începu să meargă repede. Era înarmat cu pistoalele pe care 
i le dăduse Javert. 

În furnicarul străzilor îl pierduse din ochi pe tânărul pe care 
crezuse o clipă că-l zărise. 

leşind din strada Plumet prin bulevard, străbătu Esplanada 
şi podul Invalizilor, şoseaua Champs-Elys6es, apoi piaţa 
Ludovic al XV-lea şi pătrunse în strada Rivoli. Aici magazinele 
erau deschise, iar sub arcade erau aprinse lămpile de gaz. 
Femeile îşi făceau cumpărăturile prin prăvălii; lumea lua 
înghețată la cafeneaua Laiter şi mânca prăjituri la cofetăria 
engleză. Câteva diligențe porneau în galop de la H6tel des 
Princes şi de la H6tel Meurice. 

Marius trecu prin pasajul Delorme şi ieşi în strada Saint- 
Honore. Aici prăvăliile fuseseră închise; negustorii stăteau de 
vorbă în fața uşilor întredeschise, trecătorii îşi vedeau de 
drum, felinarele se aprinseră şi, începând cu primul etaj, 
lumina ardea la toate ferestrele ca de obicei. În piaţa Palais- 
Royal zări câteva trupe de cavalerie. 

Marius o luă de-a lungul străzii Saint-Honore. Pe măsură 
ce se depărta de Palais-Royal ferestrele luminate erau tot mai 
rare, prăvăliile îşi trăseseră obloanele şi nimeni nu mai stătea 
de vorbă în prag. Trecătorii alcătuiau o mulțime în care nu 
vedeai pe nimeni vorbind, dar din rândurile ei se ridica un 
vuiet surd şi adânc. 

Spre fântâna de la Arbre-Sec se alcătuiseră „cete”, un fel de 
grupuri nemişcate şi încruntate, care în forfoteala străzii 
semănau cu nişte pietre în albia unei ape curgătoare. 


La intrarea străzii Prouvaires mulțimea nu mai înainta. Era 
un bloc neclintit, greu de mişcat, puternic şi dens, aproape de 
nepătruns, de oameni care, îndesați unii în alţii, vorbeau pe 
şoptite. Aproape că nu se mai vedeau haine negre şi pălării 
rotunde, numai straie ţărăneşti, bluze de lucrători, şepci, 
capete zbârlite şi pământii. Această mulțime tălăzuia 
nedesluşit în pâcla deasă a nopții. Şoapta ei se desluşea 
răguşit ca un foşnet. Cu toate că nimeni nu înainta, se auzea 
un tropot surd de paşi în noroi. Dincolo de această mulțime 
încleştată, în strada Roule, în strada Prouvaires şi în 
prelungirea străzii Saint-Honore, nu mai era nicio fereastră 
luminată. Se zăreau, pierzându-se tot mai adânc în aceste 
străzi, şirurile singuratice şi descrescânde ale felinarelor. 

Felinarele din vremea aceea semănau cu nişte stele mari 
roşii, spânzurate de sfoară, şi aruncau pe caldarâm umbre 
care aveau forma unui păianjen uriaş. Străzile însă nu erau 
pustii. Se vedeau puşti aşezate în piramidă, sclipiri de 
baionete şi trupe în bivuac. Niciun trecător curios nu depăşea 
această margine. Acolo înceta circulația. Acolo se sfârşeau 
valurile mulțimii şi începea armata. Marius avea în suflet 
hotărârea omului care şi-a pierdut orice nădejde. Fusese 
chemat şi trebuia să se ducă. Izbuti să treacă prin mulțime şi 
prin bivuacul trupelor, se strecură printre patrule şi ocoli 
santinelele. Făcu un ocol, ajunse în strada Bethisy şi se 
îndreptă spre Hale. În colțul străzii Bourdonnais nu se mai 
vedea nicio lanternă. 

După ce trecuse de hotarul mulțimii şi depăşise zona 
armatei, se găsea acum într-un loc înspăimântător. Niciun 
trecător, niciun soldat, nicio lumină. Nimeni... Singurătate, 
tăcere, noapte, un fel de frig care te cuprindea... Să intre într-o 
stradă era ca şi cum ar fi coborât într-o pivniță. 

Marius continuă să înainteze. 

Făcu câţiva paşi. Cineva trecu în goană pe lângă el. Era un 
bărbat? O femeie? Erau mai mulți? N-ar fi putut să spună. 
Fantoma trecuse şi pierise în noapte. 


Din ocol în ocol ajunse într-o uliţă, pe care o luă drept ulița 
Olarilor. Cam pe la jumătatea ei dădu de un obstacol. Întinse 
mâinile. Era o căruță răsturnată. Intră cu piciorul în nişte 
băltoace, gropi şi pietre de pavaj îngrămădite sau risipite. Era 
o baricadă începută şi părăsită. Marius escaladă mormanul de 
pietre şi trecu de cealaltă parte. Îşi continuă drumul mergând 
pe lângă trotuare şi călăuzindu-se după zidurile caselor. Puțin 
mai departe de baricadă i se păru că zăreşte în fața lui o 
umbră albă. Apropiindu-se, umbra începu să capete formă. 
Erau doi cai albi — cai de la omnibusul deshămat dimineața de 
Bossuect — care rătăciseră la întâmplare din stradă în stradă şi 
sfârşiseră prin a se opri în locul acela, cu răbdarea aceea 
trudnică a vitelor care nu înțeleg faptele omului, aşa după 
cum omul nu le înțelege pe cele mai presus de el. 

Marius trecu de cei doi cai. În clipa când dădea într-o stradă 
care i se părea că este strada Contrat-Social, un glonț de 
puşcă venit cine ştie de unde, străpungând întunericul la 
întâmplare, şuieră pe lângă el şi găuri, drept deasupra capului 
său, farfuria de alamă atârnată în fața dughenei unui bărbier. 
Se mai vedea încă, în 1845, pe strada Contrat-Social, în colțul 
stâlpilor de la Hale, talgerul acesta găurit. 

Acel foc de armă mai fusese încă un semn de viață. După 
aceea nu mai întâlni nimic. 

Drumul pe care mergea îi păru o coborâre pe trepte negre, 
Marius nu pregetă, totuşi, de a merge înainte. 


II — Parisul noaptea, văzut din zbor 


Cineva care, în clipele acelea, ar fi plutit deasupra Parisului, 
cu aripi de liliac sau de bufniță, ar fi avut în fața ochilor o 
privelişte întunecată. 

Vechiul cartier al Halelor, un fel de oraş în oraş, străbătut 
de străzile Saint-Denis şi Saint-Martin, cu mii de ulicioare 
încrucişate, şi din care răsculații îşi făcuseră reduta şi 
fortăreaţa lor, i-ar fi apărut, în întregul lui ca o groapă neagră 


şi enormă, săpată în mijlocul Parisului. În locul acela, privirea 
i s-ar fi afundat într-o prăpastie. Din pricina felinarelor sparte 
şi a ferestrelor închise, încetase orice licărire de viață, orice 
zgomot, orice mişcare. Nevăzuta poliție a revoltei veghea 
pretutindeni şi menținea ordinea, adică noaptea. Să îneci 
micul număr într-un vast întuneric, să înmulțeşti fiece 
luptător prin toate posibilitățile pe care le oferă acest 
întuneric, e tactica necesară insurecției. La căderea nopții, 
orice fereastră la care se aprindea o lumină primise un glonț. 
Lumina fusese stinsă, câteodată locatarul ucis. În chipul 
acesta, nimeni nu mişca. lar pe străzi, un fel de groază 
tainică. 

Nu se zăreau nici lungile şiruri de ferestre şi etaje, nici 
arhitectura dantelată a coşurilor şi a acoperişurilor, nici 
răsfrângerile nelămurite lucind pe caldarâmul ud şi noroios. 
Ochiul care ar fi privit de sus această îngrămădire de umbră 
ar fi întrezărit poate, ici şi colo, din loc în loc, lumini 
nedesluşite, făcând să iasă în evidenţă linii frânte, ciudate, 
profilul unor construcții curioase, ceva ce s-ar asemui unor 
făclii rătăcitoare prin ruine. Erau baricadele. Restul alcătuia 
un lac imens de bezne, cețos, apăsător, funebru, deasupra 
căruia se înălțau siluetele nemişcate şi lugubre, turnul Saint- 
Jacques, biserica Saint-Merry şi alte două sau trei din acele 
mari edificii, din care oamenii fac uriaşi şi din care noaptea 
face fantome. 

În jurul acestui labirint pustiu şi neliniştitor, prin cartierele 
unde circulația pariziană nu era suprimată şi unde tot mai 
licăreau câteva felinare, observatorul aerian ar fi putut prinde 
scânteierea metalică a săbiilor şi baionetelor, huruiala surdă a 
artileriei şi forfota batalioanelor tăcute îngroşându-se din clipă 
în clipă, brâu năprasnic care se strângea şi se încheia încet în 
jurul răscoalei. 

Cartierul împresurat nu mai era decât un fel de peşteră 
monstruoasă. Totul părea adormit sau nemişcat şi, precum 
am spus, străzile ce duceau acolo erau numai beznă. 


O beznă sălbatică, plină de capcane, de primejdii 
necunoscute şi de temut, unde nu puteai pătrunde fără să te 
îngrozeşti şi să stai fără să te cuprindă spaima, unde cei ce 
intrau se înfiorau dinaintea celor ce îi aşteptau, unde cei ce 
aşteptau tresăreau dinaintea celor ce urmau să vină. 
Luptători nevăzuţi ascunşi la fiecare colț de stradă, guri 
lacome, ale mormântului pândind în întunericul nopţii. Totul 
era sfârşit. Pe aceste locuri nu mai puteai nădăjdui altă 
lumină decât fulgerele armelor de foc, decât ivirea neîncetată 
şi fără de veste a morţii. Unde? Când? Cum? Nu se ştia, dar 
era sigur şi de neînlăturat. Acolo, în acel loc hotărât pentru 
luptă, guvernul şi insurecția, garda naţională şi societăţile 
populare, burghezia şi răscoala, veneau să se înfrunte. Pentru 
unii, ca şi pentru ceilalți, una şi aceeaşi necesitate. Biruința 
sau moartea era singura ieşire cu putinţă. Situaţia era atât de 
încordată şi apăsarea întunericului atât de puternică, încât 
până şi cei mai sfioşi se simțeau plini de hotărâre, iar cei 
îndrăzneți plini de spaimă. 

De altfel în amândouă taberele aceeaşi furie, aceeaşi 
înverşunare, aceeaşi hotărâre. Pentru unii a înainta însemna 
a muri, şi nimeni nu se gândea să dea înapoia. Pentru alții a 
rămâne pe loc însemna a muri, şi nimeni nu se gândea să 
fugă. Era neapărat necesar ca până a doua zi totul să ia 
sfârşit, ca izbânda să fie sau de o parte sau de alta, ca 
răscoala să fie o revoluţie sau să rămână o încăierare. 
Guvernul înțelegea acest lucru, ca şi partidele. Cel mai 
mărunt burghez o simțea şi el. De aici pornea acel gând de 
groază care se amesteca în întunericul de nepătruns al acestui 
cartier, unde trebuia să se hotărască totul. De aici pornea şi 
acea îngrijorare şi mai mare din jurul acestei tăceri din care 
avea să iasă o catastrofă. Nu se auzea decât un singur 
zgomot, un zgomot sfâşietor ca un horcăit, amenințător ca un 
blestem: clopotul de la Saint-Merry. Nimic nu era mai 
înfiorător decât vaietul prelung al acestui clopot pierdut, 
deznădăjduit, care se tânguia în întuneric. 


Şi cum se întâmplă adeseori, natura părea că era de acord 
cu ceea ce oamenii puneau la cale. Nimic nu stânjenea 
armoniile aducătoare de nenorociri ale acestui concert. Stelele 
dispăruseră. Nori grei acopereau tot orizontul în faldurile lor 
triste. Era un cer negru deasupra acestor străzi moarte, de 
parcă un zăbranic uriaş se desfăşura peste acest uriaş 
mormânt. 

În vreme ce o bătălie, încă politică, se pregătea pe acest loc, 
care văzuse şi în trecut atâtea evenimente revoluţionare; în 
vreme ce tineretul, asociaţiile secrete, şcolile, în numele ideilor, 
şi clasa de mijloc în numele intereselor, se apropiau pentru a 
se ciocni, a se încleşta, şi a se trânti la pământ; în timp ce 
fiecare dorea şi chema ceasul cel din urmă şi hotărâtor al 
crizei, în depărtare şi dincolo de acest cartier blestemat, în 
adâncul hrubelor de nepătruns ale acestui bătrân Paris 
mizerabil, care dispărea sub strălucirea Parisului fericit şi 
bogat, se auzea, urlând înăbuşit glasul ca din adâncuri al 
poporului. 

Glas înspăimântător şi sfânt, în care se îmbină răcnetul 
fiarei şi cuvântul lui Dumnezeu, glasul care îngrozeşte pe cei 
slabi şi dă de veste celor înţelepţi, glasul care vine deopotrivă, 
de jos, ca răcnetul leului, şi de sus, ca bubuitul tunetului. 


III — Pe marginea prăpastiei 


Marius ajunse la Hale. 

Aici totul era şi mai liniştit, şi mai întunecos, şi mai 
nemişcat decât în străzile vecine. S-ar fi zis că pacea înghețată 
a mormântului ieşise din pământ şi se răspândise sub cer. 

O pată roşie se desena în acest fond negru pe acoperişul 
înalt al caselor care mărginea strada Chanvrerie dinspre 
Saint-Eustache. Era lumina răsfrântă a făcliei care ardea în 
baricada din strada Corint. Marius se îndreptase spre această 
pată roşiatică. Licărirea ei îl dusese până la Marche-aux- 
Poirees, de unde se zărea capătul întunecat al străzii 


Precheurs. Mereu înainte. Santinela răsculaților, care pândea 
la celălalt capăt, nu-l văzu. Simţea că-i aproape de ceea ce 
căuta şi mergea în vârful picioarelor. Ajunse astfel la colțul 
străzii Mondetour, acel crâmpei de stradă care era, după cum 
ne amintim, singura legătură de trecere păstrată de Enjolras 
cu lumea din afară. În colțul ultimei case, în stânga, întinse 
capul şi privi spre străduța Mondâtour. Puțin mai departe de 
unghiul pe care-l făcea ulicioara cu strada Chanvrerie, 
aruncând o largă fâşie de întuneric pe locul ce-l cuprindea şi 
pe el, zări o licărire de lumină pe caldarâm, care venea cam 
dinspre cârciumă, mai îndărăt o lanternă care pâlpâia într-un 
fel de zidărie neisprăvită şi oameni stând ghemuiţi, cu puştile 
pe genunchi. Toate acestea la vreo zece stânjeni de el. Era 
interiorul baricadei. 

Casele care mărgineau strada dinspre dreapta ascundeau 
restul cârciumii, baricada cea mare şi drapelul. 

Marius nu mai avea decât un pas de făcut. 

Nefericitul tânăr se aşeză pe o piatră, îşi încrucişă braţele şi 
se gândi la tatăl său. 

Se gândi la viteazul colonel Pontmercy, acel soldat mândru, 
care păzise, sub republică, hotarele Franţei şi atinsese, sub 
împărat, granița Asiei; care văzuse Genova, Alexandria, 
Milanul, Torino, Madridul, Viena, Dresda, Berlinul, Moscova; 
care lăsase pe toate câmpurile de biruinţă ale Europei picături 
din acelaşi sânge care curgea şi în vinele lui; care albise 
înainte de vreme în disciplină şi ierarhie; care îşi trăise viața 
cu sabia încinsă, cu epoleţții pe umăr, cu cocarda înnegrită de 
pulbere, cu fruntea încruntată sub cască, prin corturi, în 
tabere, în bivuac, în ambulanțe, şi care, după douăzeci de ani, 
se reîntorsese din marile războaie cu obrazul crestat, cu fața 
zâmbitoare, simplă, liniştită, admirabilă, nevinovat ca un 
copil, după ce făcuse totul pentru Franța şi nimic împotriva ei. 

Îşi zise că venise şi ziua lui, că ceasul lui sunase în sfârşit, 
că după tatăl său îi venise şi lui rândul să fie viteaz, 
întreprinzător, îndrăzneţ, să înainteze sub ploaie de gloanțe, 
să întâmpine cu pieptul baionetele, să-şi verse sângele, să 


înfrunte pe duşman, să stea în fața morții, să meargă la 
rându-i şi el la război, să coboare pe câmpul de bătaie, că 
acest câmp de bătaie pe care avea să coboare era strada, şi că 
acest război la care avea să ia parte era războiul civil. Văzu 
războiul civil deschis ca o prăpastie în fața lui şi simţi că în 
această prăpastie îşi va găsi moartea. 

Gândul acesta îl înfiora. 

Îşi aduse aminte de sabia tatălui său, pe care bunicul o 
vânduse unui negustor de vechituri şi la care se gândea cu 
atâta părere de rău. Îşi zise că bine făcuse această vitează şi 
curată sabie fugind de el şi pierzându-se mânioasă, în 
întuneric; că, dacă fugise astfel, o făcuse pentru că era o sabie 
fermecată care prevăzuse viitorul şi presimțise răscoala: 
războiul prin  noroaiele străzilor, războiul pietrelor, al 
împuşcăturilor prin ochiuri de pivniță, al loviturilor date şi 
primite pe la spate; pentru că venind de la Marengo la 
Friedland, nu voia să lupte în strada Chanvrerie, pentru că nu 
mai voia să fie pentru el ceea ce fusese pentru tatăl lui. Îşi zise 
că dacă această sabie ar fi fost aici, dacă, ridicând-o de la 
căpătâiul tatălui său mort, ar fi îndrăznit s-o ia şi s-o poarte 
în această luptă de noapte între francezi, la o răspântie, 
desigur că i-ar fi ars mâinile şi s-ar fi învăpăiat deodată în fața 
lui, ca sabia de foc a arhanghelului, îşi zise că se socotea 
fericit că nu o mai avea, că o pierduse fără urme, că era bine, 
că era drept aşa, că bunicul său, care o vânduse, fusese 
adevăratul păzitor al gloriei tatălui său; că mai bine să fi fost 
strigată la licitaţie, vândută la vechituri, aruncată la fier 
vechi, decât să facă să sângereze trupul patriei. 

Şi Marius se porni pe un plâns amar. 

Era îngrozitor. Dar ce să facă? Nu putea trăi fără Cosette. 
De vreme ce Cosette plecase, el trebuia să moară. Nu-i dăduse 
cuvântul lui de onoare că va muri? Ea plecase, cu toate că ştia 
aceasta. Ea voise ca Marius să moară. Era limpede că nu-l 
mai iubea, de vreme ce plecase, fără să-i dea de ştire, fără un 
cuvânt, fără o scrisoare, cu toate că îi ştia adresa. Şi apoi 
cum? Să fi venit până aci şi să dea înapoi? Să se fi apropiat de 


primejdie şi să fugă? Să fi venit să se uite la baricadă şi să se 
dea la o parte tremurând şi spunând: sunt sătul. Am văzut şi 
mi-e destul; e un război civil şi-mi văd de drum. Să-şi 
părăsească prietenii care îl aşteptau, care aveau poate nevoie 
de el, prietenii lui care erau o mână de oameni în fața unei 
armate? Să păcătuiască în acelaşi timp împotriva dragostei, a 
prieteniei, a cuvântului dat? Să-şi scuze mişelia prin 
patriotism? Era cu neputinţă, şi dacă fantoma tatălui său s- 
ar fi ivit în întuneric, şi l-ar fi văzut dând înapoi, l-ar fi lovit cu 
latul sabiei şi i-ar fi strigat; „Mergi înainte, mişelule!” 

În prada acestui vălmăşag de gânduri, îşi lăsă capul în jos. 

Deodată însă îşi înălță fruntea. Era ca şi cum s-ar fi aprins 
o lumină în mintea lui. Gândirea lui deveni larg 
cuprinzătoare, ca a celor care se află pe pragul mormântului. 
Apropierea morții te face să vezi adevărul. Viziunea faptelor la 
care avea să ia parte nu i se mai părea jalnică, ci măreaţă. 
Lupta de stradă se preschimbă deodată, prin nu se ştie ce 
zbucium lăturalnic, în fața ochilor minţii sale. Tot zbuciumul 
întrebărilor tumultoase ale visării lui îi cotropi sufletul din 
plin, dar fără să-l tulbure. Şi nu lăsă niciuna fără răspuns. 
Oare de ce s-ar indigna tatăl său? Nu sunt şi împrejurări când 
răscoala se ridică până la înălțimea datoriei? Cu ce l-ar 
micşora pe fiul colonelului Pontmercy lupta la care e gata să 
ia parte? Nu mai era vorba de Montmirail sau de 
Champauberti!%%. Era altceva. Nu mai era vorba de un 
pământ sfânt, ci de o idee sfântă. Patria plânge, fie! dar 
omenirea aplaudă. Să fie adevărat, de altfel, că patria plânge? 
Franța sângerează, dar libertatea zâmbeşte; şi în fața 
zâmbetului libertăţii, Franţa îşi uită durerile. Şi privind 
lucrurile şi mai sus, ce se poate spune despre războiul civil? 
Războiul civil? Ce înseamnă război civil? Există vreun război 
între străini? Au nu e fiecare luptă între oameni o luptă între 
frați? Războiul nu se poate califica decât prin scop. Nu există 
decât război nedrept şi război drept. Până în ziua când marea 
înțelegere între oameni va fi încheiată, războiul care înseamnă 
sforțarea viitorului grăbind trecutul care întârzie, poate fi 


necesar. Ce i se poate imputa acestui război? Războiul nu 
devine o ruşine, spada nu devine un pumnal decât atunci 
când asasinează dreptul, progresul, rațiunea, civilizaţia, 
adevărul. Atunci, fie că e vorba de război civil sau de război 
împotriva străinului, e nedrept şi se cheamă crimă. În afară de 
acest lucru sfânt: dreptatea, pentru ce o formă de război ar 
disprețui pe alta? Cu ce drept spada lui Washington ar renega 
sulița lui Camille Desmoulins? Leonida împotriva străinului, 
Timoleoni'1%7% împotriva tiranului. Care e mai mare? Unul e 
apărătorul, celălalt e liberatorul. Să veştejim, fără a ţine 
seamă de scop, orice acțiune înarmată în interiorul cetăţii? 
Atunci să socotim ca o ticăloşie fapta unui Brutus, a unui 
Marcellius, a unui Arnold de Blankenheim, a unui Coligny? 
Război de hăţişuri, război de stradă? De ce nu? E războiul lui 
Ambiorixi1%7, al lui Artevelde:1%2, al lui Marnix!1%*%, al lui 
Pelage'1%7%. Dar Ambiorix lupta împotriva Romei, Artevelde 
împotriva Franţei, Marnix împotriva Spaniei, Pelage împotriva 
Maurilor; toți împotriva străinilor. Ei bine, monarhia este 
străinul; asuprirea este străinul; dreptul divin este străinul. 
Despotismul violează frontiera morală, după cum invazia 
violează frontiera geografică. A goni pe tiran sau a goni pe 
englez este, în ambele cazuri, a libera teritoriul. Vine ceasul 
când a protesta nu mai e de ajuns. După gândire trebuie să 
urmeze fapta. Forța vie desăvârşeşte ceea ce a schițat ideea; 
Prometeu înlănțuit începe, Aristogiton sfârşeşte. Enciclopedia 
luminează sufletele. 

10 august le electrizează. După Eschyl, Thrasybul!97%, 
după Diderot, Danton. Mulţimile înclină să-şi primească 
stăpânul. Masele suflă prea des de nepăsare. O mulțime se 
integrează cu uşurinţă în supunere. Trebuie să pui mulțimile 
în mişcare, să le îmboldeşti; trebuie să tratezi cu asprime 
oamenii, chiar în avantajul propriei lor eliberări; ochii lor 
trebuie să fie străfulgeraţți de adevăr, să li se dăruie lumina cu 
o mână care nu pregetă. Trebuie să fie ei înşişi întrucâtva 
cutremurați de propria lor izbăvire - orbiți de lumină, se 
trezesc. Să sune clopote de alarmă, să se dezlănțuie războaie! 


Trebuie să se ridice marii luptători şi să lumineze popoarele 
prin îndrăzneala lor; să zgâlțâie această tristă omenire 
învăluită de întunericul dreptului divin, de gloria 
împărătească, de forță, de fanatism, de puterea iresponsabilă 
şi de maiestățile absolutiste; gloata îndobitocită care stă să 
privească, în scăpătata lor splendoare, aceste întunecate 
biruinţe ale nopții. Jos tiranul! Care? De cine vorbiți? Numiţi 
tiran pe Ludovic-Filip? Nu. Şi nici pe Ludovic al XVI-lea. 
Amândoi sunt ceea ce istoria obişnuieşte să numească regi 
buni; dar principiile nu se fărâmițează, logica adevărului e 
rectilinie; adevărul nu urmăreşte să placă. Nicio concesie, deci. 
Orice încălcare a drepturilor omului trebuie să fie înfrântă. 
Dreptul divin există şi în Ludovic al XVI-lea, există, fiindcă e 
Burbon, şi în Ludovic-Filip. Amândoi reprezintă într-o 
oarecare măsură confiscarea dreptului şi, pentru a înlătura de 
pretutindeni uzurparea, trebuie să fie combătuți. Franța e 
întotdeauna ceea ce începe. Când în Franța stăpânul se 
prăbuşeşte, el cade peste tot. Aceasta înseamnă a restabili 
adevărul social, a restitui libertăţii tronul ei, a reda poporul 
poporului, a reda omului suveranitatea, a reaşeza coroane pe 
creştetul Franţei, a restaura în deplinătatea lor rațiunea şi 
echitatea, a nimici orice sâmbure de învrăjbire, redând 
fiecăruia propria sa ființă, a sfărâmă piedicile pe care 
regalitatea le pune în calea atotcuprinzătoarei înțelegeri 
universale, a pune din nou neamul omenesc la înălțimea 
dreptului său - ce cauză poate fi mai dreaptă şi, prin urmare, 
ce război poate fi mai mare? Sunt războaie care făuresc pacea. 
O fortăreață uriaşă de prejudecăţi, de privilegii, de superstiții, 
de minciuni, de jecmăniri, de abuzuri, de violențe, de 
nedreptăţi, de întuneric stă încă în picioare pe lume, cu 
turnurile ei de ură. Trebuie s-o dărâmăm. Trebuie să 
dărâmăm această cetate monstruoasă. A învinge la Austerlitz 
e mult, a lua Bastilia e o faptă uriaşă. Nu e nimeni care să nu 
fi observat asupra lui însuşi că sufletul — şi în aceasta constă 
minunea unității sale întregită de omniprezență - are 
însuşirea ciudată de a păstra o judecată aproape rece în 


situațiile cele mai grele, şi se întâmplă adesea ca patima 
întristătoare şi deznădejdea adâncă, chiar în orele de tragică şi 
întunecată frământare, când omul stă de vorbă cu sine însuşi, 
să dezvolte şi să discute fel de fel de teze şi subiecte. Logica şi 
zbuciumul se amestecă necontenit, iar firul silogismului 
pluteşte fără să se rupă în furtuna lugubră a gândirii. Aceasta 
era starea de spirit a lui Marius. 

Astfel gândind, copleşit dar hotărât, şovăind totuşi şi, într- 
un cuvânt, fremătând în fața întâmplărilor la care avea să ia 
parte, privirea sa rătăcea prin lăuntrul baricadei. Răsculații 
vorbeau cu voce înceată, fără să facă vreo mişcare, şi fiecare 
simțea acea cvasităcere care marchează ultima fază a 
aşteptării. Deasupra lor, la o ferestruică de la etajul trei, 
Marius zări un fel de martor sau de spectator care i se părea 
ciudat de atent. Era portarul ucis de Le Cabuc. Privit de jos, 
sub răsfrângerea luminii pornite din făclia înfiptă în 
mormanul de bolovani, capul acesta se vedea nedesluşit. 
Nimic mai straniu în bătaia razelor palide, şovăitoare, decât 
această față galbenă, nemişcată, sfâşiată, cu părul zbârlit, cu 
ochii holbaţi, încremeniți şi cu gura căscată, aplecată spre 
stradă şi părând că priveşte totul cu o curiozitate încordată. 
Ai fi zis că mortul se uită la cei ce aveau să moară. O lungă 
dâră de sânge scurs din creştetul lui se prelingea răsfirându- 
se în şuvițe subțiri, roşiatice, de la ferestruică până la 
înălțimea primului etaj, unde se oprea. 


CARTEA A PAISPREZECEA 
MĂREȚIA DISPERĂRII 
I —- Drapelul: Primul Act 


Nimic nu se întâmplase încă. La Saint-Merry sunase, ora 
zece. Enjolras şi Combeferre se postaseră cu carabinele în 


mâini, aproape de curmătura baricadei celei mari. Nu-şi 
vorbeau; ascultau cu încordare, căutând să prindă chiar cel 
mai surd şi depărtat zgomot de paşi. 

Deodată, în mijlocul acestei linişti de mormânt, o voce 
limpede, tânără, veselă, care părea că vine dinspre strada 
Saint-Denis, începu să cânte desluşit un fel de parodie 
glumeață pe vechea arie populară La lumina lunii, această 
poezie terminată printr-un fel de strigăt semănând cu 
cântecul cocoşului: 

„Nasul meu e-n lacrimi, 

Tu, Bugeaud, de-ai vrea, 

Să-mi trimiţi jandarmii 

Să le spun ceva: 

Îmbrăcată puica 

Pe cap cu covrigu”, 

Uite bariera, 

Cucu-cucurigu!” 


Îşi strânseră mâna. 

— E Gavroche, zise Enjolras. 

— Ne dă de ştire, adăugă Combeferre. 

Un tropot de paşi grăbiţi, tulbură liniştea străzii pustii. O 
ființă mai sprintenă ca o paiață se cațără pe deasupra 
omnibusului şi Gavroche sări gâfâind în baricadă. 

— Daţi-mi puşca, zise el şi adăugă: Vin! 

Un fior electric străbătu toată baricada Apoi se auzi 
mişcarea înfrigurată a mâinilor care-şi luau puştile. 

— Vrei carabina mea? întrebă Enjolras pe Gavroche. 

— Vreau puşca cea mare, răspunse Gavroche. 

Şi luă puşca lui Javert. 

Două santinele se retrăseseră şi se întorseseră odată cu 
Gavroche. Era santinela de la capătul străzii şi cea de la 
Petite-Truanderie. Santinela din ulicioara Precheurs rămăsese 
la postul său, ceea ce însemna că dinspre poduri şi Hale nu se 
apropia nimeni. Strada Chanvrerie, din care abia se vedeau 
câteva pavele la lumina proiectată asupra drapelului, părea în 


ochii răsculaților ca o uriaşă poartă boltită şi neagră, 
întredeschisă într-un nor de fum. 

Fiecare îşi luă poziția de luptă. 

Patruzeci şi trei de răsculați, printre care Enjolras, 
Combeferre, Courfeyrac, Bossuet, Joly, Bahorel şi Gavroche, 
stăteau îngenuncheaţi în baricada cea mare. Cu capul la 
înălțimea  meterezului, cu ţevile puştilor şi carabinelor 
sprijinite pe parapetul de piatră, ca de crenelurile unei cetăți, 
atenți, tăcuți, gata să tragă. Şase dintre ei, comandaţi de 
Feuilly, se postaseră, cu puşca la ochi, la ferestrele celor două 
etaje ale Corintului. 

Mai trecură câteva clipe, apoi un zgomot de paşi măsurați, 
numeroşi, grei, se auzi desluşit dinspre strada Saint-Leu. 
Zgomotul acesta, mai întâi slab, pe urmă tot mai apăsat, mai 
sonor, mai puternic, se apropia încet, fără opriri şi întreruperi, 
cu o stăruinţă liniştită şi amenințătoare. Nu se mai auzea 
altceva. Ai fi zis că se aud deopotrivă şi tăcerea, şi zgomotul 
paşilor statuii Comandorului lui Don Juan de Moliere, dar 
acest pas de piatră avea ceva uriaş şi fără de număr, 
deşteptând laolaltă ideea unei mulțimi şi a unui strigoi. Parcă 
ar fi pornit în marş cumplita statuie a Legiunii. Acest pas se 
apropie, se apropie tot mai mult, apoi se opri. Părea că se 
aude, la capătul străzii, suflarea unei mulțimi. Nu se zărea 
nimic, totuşi se desluşea tot mai în fund, în întunericul gros, o 
puzderie de fire metalice, subțiri ca nişte ace şi aproape de 
nevăzut, care se agitau ca acele rețele de scânteieri care nu se 
pot descrie şi pe care în clipa când adormi le urmăreşti pe sub 
pleoapele închise, în prima ceață a somnului. Erau baionetele 
şi ţevile armelor sub lumina şovăitoare a razelor depărtate ale 
făcliei. 

Se făcu tăcere, ca şi cum şi de o parte şi de alta toată lumea 
ar fi fost în aşteptare. Deodată, însă din fundul întunericului, 
un glas, cu atât mai sinistru cu cât nu vedeai pe nimeni şi-ţi 
părea că însuşi întunericul vorbeşte, se auzi: 

— Cine-i acolo? 

În acelaşi timp armele zăngăniră amenințător. 


Enjolras răspunse mândru: 

— Revoluţia franceză! 

— Foc! răsună glasul. 

Un fulger înroşi fațadele locuinţelor, ca şi cum uşa unui 
cuptor s-ar fi deschis şi s-ar fi închis deodată. 

O detunătură îngrozitoare se auzi pe baricadă. Steagul roşu 
căzu. Descărcătura fusese atât de năprasnică, încât retezase 
prăjina drapelului, cu alte cuvinte capătul oiştii omnibusului. 
Gloanţele care ricoşaseră de pe ciubucurile caselor pătrunseră 
în baricade şi răniră câțiva oameni. 

Impresia pricinuită de această primă salvă îngheţțase pe toți 
oamenii. Atacul era brutal şi pusese pe gânduri până şi pe cei 
mai curajoşi. Era vădit că aveau de-a face cu cel puţin un 
regiment. 

— Camarazi! strigă Courfeyrac. Să nu irosim pulberea. Să 
nu răspundem decât atunci când vor intra în stradă. 

— Dar mai înainte de toate, spuse Enjolras, să ridicăm 
steagul! 

Şi ridică drapelul care căzuse la picioarele sale. 

Din depărtare se auzea zgomotul metalic al vergelelor în 
ţevile armelor. Soldaţii guvernului îşi încărcau puştile din nou. 

Enjolras întrebă iar: 

— Cine are curajul? Cine înfige din nou steagul pe 
baricadă? 

Nu răspunse nimeni. A urca pe baricadă tocmai în clipa 
când armele erau îndreptate asupra ei, însemna moarte 
sigură. Omul cel mai viteaz şovăie să se osândească singur. 

Enjolras, el însuşi, se înfioră. Apoi repetă: 

— Nu se prezintă nimeni? 


II - Drapelul: Actul doi 


De la sosirea la Corint şi în timpul cât se construia 
baricada, nimeni nu se mai gândise la moş Mabeuf, deşi 
acesta nu părăsise mica trupă. El intrase în cârciumă şi se 


aşezase după tejghea. Acolo se lăsase în prada unei adevărate 
prăbuşiri lăuntrice. Părea că nu mai vedea şi nu mai auzea 
nimic. De câteva ori, Courfeyrac şi ceilalți îi dăduseră de ştire 
că se apropie primejdia şi-l îndemnaseră să se pună la 
adăpost. Dar el rămăsese nepăsător. Chiar când nimeni nu-i 
adresa un cuvânt, buzele sale se mişcau ca şi cum ar fi voit să 
răspundă, dar de îndată ce-i vorbea cineva, ele rămâneau 
nemişcate, iar privirea i se ațintea în gol, moartă, fără 
expresie. Cu câteva ore înainte de atacul baricadei, 
încremenise într-o poziție din care n-a mai ieşit: pumnii 
sprijiniți pe genunchi şi capul puţin înclinat înainte, ca şi cum 
ar fi privit într-o prăpastie. Nimic nu l-a putut scoate din 
starea aceasta. Gândul lui nu părea să fie la baricadă. Când 
fiecare îşi luase postul în primire, în sala de jos nu mai 
rămăseseră decât Javert, legat de stâlp, un muncitor cu sabia 
scoasă păzindu-l pe Javert, şi Mabeuf. În clipa atacului, când 
se auzise detunătura, zguduitura fizică îl zdruncinase şi, ca 
deşteptat din somn, se ridicase deodată, străbătuse sala şi, pe 
când Enjolras îşi repeta chemarea: „Nimeni nu se prezintă?” 
bătrânul se ivi în pragul cârciumii. 

Prezenţa lui îi cutremură pe cei de față. Se ridică un strigăt: 

— E votantul! E convenționaluli!%$! E reprezentantul 
poporului! 

EI, pesemne, nu auzea. 

Se duse drept la Enjolras şi, în vreme ce răzvrătiţii, cu o 
tainică teamă, se dădeau la o parte din fața lui, îi smulse 
drapelul din mână. Enjolras, încremenit, dăduse un pas 
înapoi. Apoi, fără ca cineva să îndrăznească a-l opri sau a-l 
ajuta, bătrânul de optzeci de ani, cu capul tremurând, cu 
mersul sigur, începu să urce încet scara de pietre ridicată în 
baricadă. Era ceva aşa de întunecat şi de înălțător, încât toți 
cei din jurul lui strigară: „Descoperiţi-vă!” Cu fiecare treaptă 
pe care o urca era mai înspăimântător: părul lui alb, fața 
zbârcită, fruntea largă, pleşuvă şi plină de crețuri, ochii 
adânciţți în orbite, gura deschisă parcă de uimire, braţele lui 
slabe ridicând drapelul roşu se iveau din umbră, mărite de 


lumina însângerată a torței: părea spectrul marii revoluții de 
la '93 ieşind din pământ, cu steagul Teroarei în mână. 

lar când ajunse sus, pe ultima treaptă, când această 
cumplită fantomă se înălță, clătinându-se, pe maldărul de 
dărâmături, în fața celor o mie două sute de puşti din umbră, 
în fața însăşi a morții, ca şi când el ar fi fost mai tare decât ea, 
întreaga baricadă luă, în întuneric, o înfăţişare supranaturală 
şi măreaţă. 

Se făcu tăcere ca înaintea unei minuni. 

În mijlocul acestei tăceri, bătrânul flutură drapelul roşu şi 
strigă: 

— Trăiască revoluția! Trăiască republica! Fraternitate! 
egalitate! şi moartea! 

Cei din baricadă auziră o şoaptă înceată şi repezită ca 
murmurul unui preot când spune o rugăciune în pripă. Era, 
pesemne, comisarul de poliție, care făcea somațiile legale la 
celălalt capăt al străzii: 

Apoi aceeaşi voce răsunătoare care strigase: „Cine-i acolo?” 
strigă: 

— Înapoi! 

Domnul Mabeuf, palid, cu privirea rătăcită, cu ochii 
luminaţi de flăcările lugubre ale nebuniei, ridică drapelul 
deasupra capului şi strigă încă o dată: 

— Trăiască republica! 

— Foc! comandă vocea. 

O a doua salvă, ca de mitralie, se abătu asupra baricadei. 

Bătrânul căzu în genunchi, apoi se ridică scăpă drapelul 
din mână şi căzu înapoi, pe spate, pe caldarâm, ca o 
scândură, întins cu braţele în cruce. 

Sângele i se scurse în şuvoaie. Faţa lui bătrână, palidă şi 
tristă părea că priveşte la cer. 

Cuprinşi de una din acele emoţii care sunt mai presus de 
om şi îl fac să uite chiar să se apere, răsculații se apropiară de 
cadavru cu o spaimă plină de respect. 

— Ce oameni, regicizii ăştia! spuse Enjolras. 

Courfeyrac se plecă la urechea lui: 


— Fie vorba între noi, fiindcă nu vreau să stric entuziasmul 
celorlalți, dar omul ăsta nu era deloc un regicid. L-am 
cunoscut. Se numea moş Mabeuf. Nu ştiu ce-a avut azi. Dar 
era un prostănac cumsecade. Uită-te la capul lui! 

— Cap de prostănac şi inimă de Brutus, răspunse Enjolras. 
Apoi ridică vocea: Cetăţeni! Acesta e exemplul pe care bătrânii 
îl dau celor tineri. Noi şovăiam, el a îndrăznit. Noi dam înapoi, 
el a mers înainte! lată învățătura pe care o dau cei ce tremură 
de bătrâneţe celor care tremură de frică. Bătrânul acesta e 
mare în fața patriei. El a avut o viață lungă şi o moarte 
strălucită. Să adăpostim cadavrul; fiecare dintre noi să apere 
pe bătrânul acesta mort, ca şi cum ar apăra viaţa tatălui său 
şi prezența lui în mijlocul nostru să facă baricada de 
necucerit! 

Un murmur de încuviințare, posomorât şi hotărât urmă 
acestor cuvinte. 

Enjolras se plecă, luă între mâini capul bătrânului şi, 
sălbatic, îl sărută pe frunte, apoi, desfăcându-i brațele şi 
umblând cu acest mort cu o duioasă băgare de seamă ca şi 
când s-ar fi temut să nu-i facă vreun rău, îi scoase haina, 
arătă tuturor celor de față găurile ei însângerate şi spuse: 

— Iată drapelul nostru! 


III — Gavroche ar fi făcut mai bine să 
primească carabina lui Enjolras 


Aruncară peste taica Mabeuf un şal lung şi negru al 
văduvei Hucheloup. Şase oameni făcură o targă din puştile 
lor, întinseră cadavrul pe ea, îl duseră, cu capetele descoperite, 
în pas rar şi solemn, în sala de jos şi-l puseră pe masa cea 
mare. 

Oamenii aceştia, cu totul absorbiți de pioasa lor faptă, nu 
se mai gândeau la primejdia în care se aflau. 

Când trecură cu cadavrul pe lângă Javert, rămas nepăsător 
ca până acum, Enjolras zise spionului: 


— Îţi vine rândul şi ţie. 

În timpul acesta, micului Gavroche, care singur nu-şi 
părăsise postul şi rămase de veghe, i se păru că vede nişte 
oameni apropiindu-se pe furiş de baricadă. El strigă deodată: 

— Băgaţi de seamă! 

Courfeyrac, Enjolras, Jean Prouvaire, Combeferre, Joly, 
Bahorel, Bossuet ieşiră în goană din cârciumă. Era prea 
târziu. Deasupra baricadei se vedeau unduind în rânduri 
strânse baionete ce scânteiau la lumină. Ostaşi din garda 
municipală, înalți la statură, pătrundeau, unii sărind peste 
omnibus, ceilalți prin deschizătură, împingând înaintea lor pe 
băiat, care da înapoi, dar nu fugea. Momentul era critic. Era 
prima clipă de temut a revărsării, când fluviul se ridică la 
nivelul digului şi când apa începe să se strecoare prin 
crăpături. Un minut încă, şi baricada era luată. Bahorel se 
năpusti asupra celui dintâi soldat din gardă care intra şi, 
punându-i carabina în piept, îl ucise dintr-o lovitură; cel de-al 
doilea soldat îl ucise pe Bahorel cu o lovitură de baionetă. Un 
altul îl trântise la pământ pe Courfeyrac, care striga: „Ajutor!” 
Cel mai înalt dintre toţi, un fel de uriaş, se îndreptă spre 
Gavroche cu baioneta întinsă. Băiatul luă în braţele lui mici 
puşca cea mare a lui Javert, ochi cu hotărâre în uriaş şi trase. 
Dar puşca nu luă foc. Javert nu şi-o încărcase. Soldatul 
izbucni în râs şi ridică baioneta asupra copilului. Înainte ca 
baioneta să-l fi atins pe Gavroche, puşca scăpă din mâinile 
soldatului; un glonț îl lovise drept în frunte şi căzu pe spate. 
Un al doilea glonț îl lovi în piept pe celălalt soldat, care-l 
atacase pe Courfeyrac, şi-l trânti la pământ. 

Trăsese Marius în clipa când intrase în baricada. 


IV - Butoiul cu pulbere 


Marius ascuns în cotul străzii Mondâtour, fusese de față la 
începuturile luptei, nehotărât şi înfiorat. Totuşi, nu se putuse 
împotrivi multă vreme acelei ispite misterioase şi 


atotputernice, pe care am putea-o nu-mi chemarea prăpastiei. 
În faţa primejdiei ce se apropia, în fața morţii de taină 
întunecată a domnului Mabeuf, în fața lui Bahorel ucis, a lui 
Courfeyrac strigând „Ajutor”, în fața  viteazului copil 
amenințat, în fața prietenilor săi, care trebuiau ajutaţi sau 
răzbunațţi, nu mai stătuse pe gânduri şi se aruncase în luptă 
cu pistoalele în mâini. Cu prima lovitură îl salvase pe 
Gavroche, cu cea de a doua îl eliberase pe Courfeyrac. 

La zgomotul împuşcăturilor, la strigătele soldaților răniți, 
asediatorii se aruncaseră pe întărituri, pe al cărei vârf se vedea 
acum ceva mai mult de jumătatea trupelor. Erau mulți la 
număr, soldați din garda municipală, soldaţi de infanterie, 
soldați din garda naţională, toţi cu puştile în mâini. 
Stăpâneau mai mult de două treimi din baricadă, dar nu 
săreau înăuntrul ei, ca şi când ar fi stat în cumpănă, 
temându-se de vreo capcană. Priveau în baricada întunecată 
cum ai privi într-o vizuină de lei. Flacăra torței nu lumina 
decât baionetele, chipiurile şi partea de sus a fețelor neliniştite 
şi întărâtate. 

Marius nu mai avea arme, îşi aruncase pistoalele 
descărcate, dar zărise în sala de jos, lângă uşă, butoiaşul cu 
pulbere. 

Pe când se întorcea pe jumătate, uitându-se într-acolo, un 
soldat îl luă la ochi. În clipa în care se pregătea să tragă, o 
mână se lipi de capătul țevii şi o astupă. Era tânărul lucrător 
cu pantaloni de catifea. Glonţul porni, străpunse mâna, şi 
poate şi pe lucrător, căci el căzu. Dar nu-l atinse pe Marius. 
Toate acestea se petreceau în mijlocul fumăriei şi mai degrabă 
erau întrezărite decât văzute. Marius, care intra în sala de jos, 
abia băgă de seamă ce se întâmplase. Zărise totuşi nelămurit, 
țeava de puşcă îndreptată spre el şi mâna care o astupase; 
auzise împuşcătura. 

Dar în clipe ca acelea, tot ceea ce vezi pâlpâie, tremură şi 
dispare iar. Nimic nu e în stare să te oprească. Te simți împins 
tot mai mult spre haos şi totul e învăluit în neguri. 


Răsculaţii, surprinşi, dar nu înspăimântați, se regrupaseră. 
Enjolras strigase: „Staţi, nu trageţi la întâmplare!” Într- 
adevăr, în prima clipă de zăpăceală s-ar fi putut răni unii pe 
alții. Cei mai mulți se urcaseră la fereastra primului etaj şi la 
mansarde, de unde dominau pe asediatori. Cei mai hotărâți, 
ca Enjolras, Courfeyrac, Jean Prouvaire şi Combeferre, se 
lipiseră îndârjiți cu spatele de casele din fund şi, fără nicio 
adăpostire, făceau față rândurilor de soldați şi de oameni din 
gardă care invadaseră baricada. 

Toate acestea se petrecuseră fără grabă, cu acea gravitate 
stranie şi amenințătoare de dinaintea luptei. 

Amândouă părțile se luau la ochi, cu puştile aproape piept 
la piept; erau atât de aproape unii de alţii, încât şi-ar fi putut 
vorbi fără să ridice glasul. În clipa când prima scânteie era 
gata să scapere, un ofițer cu apărătoare de oţel la gât şi cu 
epoleți mari îşi întinse sabia şi spuse: 

— Jos armele! 

— Foc! zise Enjolras. 

Cele două detunături izbucniră în acelaşi timp şi totul se 
învălui în fum. 

Un fum acru şi înăbuşitor, în ceața căruia se târau cu 
gemete slabe şi surde muribunzi şi răniți. 

Când fumul se risipi, au apărut de amândouă părțile 
combatanții cu şirurile rărite, dar pe acelaşi loc, încărcându-şi 
în tăcere armele, din nou. 

Deodată se auzi o voce tunătoare, care striga: 

— Fugiţi, sau arunc baricada în aer! 

Toate capetele se întoarseră spre partea de unde venise acel 
strigăt. 

Marius intrase în sala de jos, luase butoiaşul cu pulbere, 
apoi folosindu-se de fum şi de ceața întunecată care umplea 
baricada, se strecurase de-a lungul ei până la grămada de 
pietre în care era înfiptă torța. O smulse de la locul ei, aşeză 
acolo o grămadă de pavele sub butoiaş, care se desfundase 
imediat, cu un fel de supunere cumplită. Marius le săvârşise 
pe toate cât ai clipi din ochi; iar acum toată lumea, ostaşi din 


garda națională, din cea municipală, ofițeri, soldați, grămădiți 
la celălalt capăt al baricadei, se uitau încremeniţi la el, cum, 
cu piciorul pe pietre, cu torța în mână, cu fața smeadă 
luminată de o hotărâre neînduplecată, înclina flacăra torței 
spre mormanul de temut în care se vedea butoiaşul de pulbere 
spart şi strigă cuvintele înspăimântătoare: 

— Fugiţi, sau arunc baricada în aer! 

Chipul lui Marius pe baricadă, după acela al bătrânului 
octogenar, era viziunea tinerei revoluții, după apariţia celei de 
altădată. 

— Arunci în aer baricada, zise un sergent, şi pe tine 
impreună cu ea. 

Marius răspunse: 

— Şi pe mine cu ea! 

Şi apropie facla de butoiaşul cu pulbere. 

Dar pe meterez nu mai era nimeni. Asediatorii, părăsindu-şi 
morții şi răniții, se retraseră, unii peste alții şi-n dezordine, 
spre capătul străzii, unde se pierdură din nou în întuneric. 
Fugiră până la unul. Baricada era eliberată. 


V — Sfârşitul versurilor lui Jean Prouvaire 


Cu toţii se adunară în jurul lui Marius. Courfeyrac se 
aruncă de gâtul lui. 

— lată-te! 

— Ce noroc! exclamă Combeferre. 

— Ai venit la vreme! făcu Bossuect. 

— Fără tine aş fi fost mort, reluă Courfeyrac. 

— Fără dumneavoastră aş fi păţit-o! adăugă Gavroche. 

Marius întrebă: 

— Unde e şeful? 

— Şeful eşti tu, spuse Enjolras. 

Toată ziua capul lui Marius fusese o vatră de jăratec, acum 
era un vârtej. Vârtejul acesta care îl cuprinsese i se părea că 
vine din afară şi îl poartă fără voia sa. I se părea că se 


depărtase cu totul de viață. Cele două luni atât de luminoase, 
pline de bucurie şi dragoste, şi care se sfârşeau în acea 
prăpastie îngrozitoare, pierderea Cosettei, baricada, domnul 
Mabeuf murind pentru republică, faptul ca ajunsese şef de 
răsculați, toate i se păreau un vis urât. Trebuia să facă o 
sforțare pentru a-şi aminti că ceea ce-l înconjura era aievea. 
Marius trăise încă prea puţin pentru a putea şti că nimic nu e 
mai aproape să ţi se întâmple decât ceea ce ţi se pare cu 
neputinţă, şi că ceea ce trebuie să prevezi totdeauna e tocmai 
neprevăzutul. Era de față la propria lui dramă ca la o piesă pe 
care n-o înțelegea. 

În ceața care îi învăluia mintea, nu-l recunoscu pe Javert. 
Legat de stâlp, Javert, în tot timpul atacului nici nu clipise din 
ochi şi se uita la revolta ce clocotea în jurul lui cu resemnarea 
unui martir şi cu măreţia unui judecător. Marius nici nu-l 
văzu. 

Între timp, asediatorii încetaseră orice mişcare. Se auzeau 
umblând şi forfotind la capătul străzii, dar nu mai înaintau, 
fie că aşteptau ordine, fie că aşteptau întăriri, înainte de a 
năvăli din nou asupra acelei redute de necucerit. Răzvrătiții 
puseseră santinele, şi câţiva dintre ei, studenți în medicină, se 
grăbiseră să panseze pe răniți. 

Fuseseră scoase afară din cârciumă toate mesele, 
rămânând numai două: una pentru scamă şi cartuşe şi alta 
pe care zăcea Mabeuf; răsculații le folosiseră la baricadă şi le 
înlocuiseră, în sala de jos, cu saltelele din paturile văduvei 
Hucheloup şi ale celor două servitoare. Pe aceste saltele fură 
întinşi răniții. Cât despre cele trei sărmane făpturi omeneşti 
care locuiau la Corint, nimeni nu ştia ce se întâmplase cu ele. 
Până la sfârşit le găsiră ascunse în pivniță. 

O emoție cumplită sfâşiase inimile tuturor şi întunecase 
bucuria baricadei eliberate. 

Se făcu apelul. Unul dintre răzvrătiți lipsea. Şi cine? Unul 
dintre cei mai dragi, unul dintre cei mai viteji: Jean Prouvaire. 
Îl căutară printre răniţi, nu era. Îl căutară printre morţi, nu 


era. Sigur că fusese făcut prizonier. Courfeyrac îi spuse lui 
Enjolras: 

— L-au prins pe prietenul nostru. Dar şi noi avem în mâna 
noastră pe un agent al lor. Ții să moară acest spion? 

— Da, răspunse Enjolras, dar țin mai mult să-l scap cu 
viață pe Jean Prouvaire. 

Aceasta se petrece în sala de jos, lângă stâlpul lui Javert. 

— Ei bine, reluă Combeferre, îmi pun batista în vârful 
bastonului şi mă duc, în solie, să le ofer pe omul lor în 
schimbul omului nostru. 

— Ascultă! îl făcu atent Enjolras, punându-i mâna pe braț. 

La capătul străzii se auzea un zăngănit de arme, plin de 
înțeles. 

Se auzi o voce bărbătească strigând: 

— Trăiască Franţa! Trăiască viitorul! 

Recunoscură vocea lui Jean Prouvaire. 

Sclipi un fulger şi se auzi o detunătură. 

Se făcu din nou tăcere. 

— L-au ucis! strigă Combeferre. 

Enjolras îl privi pe Javert şi-i spuse: 

— În clipa aceasta prietenii tăi te-au împuşcat. 


VI —- Agonia morţii după agonia vieţii 


O caracteristică a acestui fel de război e că atacul 
baricadelor se dă totdeauna din față şi că, de obicei, 
asediatorii se feresc să întoarcă poziţiile, fie că se tem de trupe 
ascunse la pândă, fie că nu se încumetă să se aventureze pe 
străzi întortocheate. Toată atenţia răzvrătiților s-a îndreptat 
spre baricada cea mare, care, fireşte, era punctul cel mereu 
amenințat şi unde, fără greş, trebuia să reînceapă lupta. 
Marius cu toate acestea, se gândi şi la baricada cea mică şi se 
duse acolo. Era pustie şi păzită doar de lampionul care se 
clătina între pietrele caldarâmului. De altfel în ulicioara 


Mondetour, ca şi la răspântiile la Petite-Truanderie şi Cygne 
domnea cea mai adâncă linişte. 

Tocmai când Marius, după ce-şi făcuse inspecția, se 
pregătea să plece, îşi auzi numele rostit de o voce slabă în 
întuneric. 

— Domnule Marius! 

Tresări, căci recunoscu glasul care îl chemase cu două ore 
mai înainte prin grilajul din strada Plumet. 

Glasul acesta nu mai era acum decât o suflare. 

Privi în jurul său şi nu mai văzu pe nimeni. 

Marius crezu, că se înşelase şi că era numai o părere 
născocită de mintea lui printre realitățile uluitoare ce se 
ciocneau în jurul său. Făcu un pas ca să iasă din înfundătura 
retrasă, unde era baricada. 

— Domnule Marius! repetă glasul. 

De astă dată nu se mai putea îndoi, auzise limpede: se uită 
şi nu văzu Nimic. 

— La picioarele dumneavoastră, zise glasul. 

El se aplecă şi văzu în întuneric o formă omenească 
târându-se spre el. Se târa pe caldarâm şi vorbea. 

La lumina slabă a lampionului putu desluşi o bluză, un 
pantalon rupt de catifea groasă, picioarele goale şi ceva ce 
semăna cu o baltă de sânge. 

Marius întrezări o față palidă care se ridica spre el. 

— Nu mă recunoşti? 

— Nu. 

— Eponine. 

Marius se plecă repede. Era în adevăr acea copilă 
nenorocită, îmbrăcată în haine bărbăteşti. 

— Cum ai ajuns aici? Ce faci acolo? 

— Mor, îi spuse ea. 

Sunt cuvinte şi întâmplări care trezesc şi pe cei mai 
copleşiți. Marius strigă ca tresărind din somn: 

— Eşti rănită! Stai puţin, să te duc în sală. Să te panseze. E 
grav? Cum să te iau ca să nu-ți fac rău? Unde te doare? 


Ajutor! Doamne, Dumnezeule! Ce căutai aici? Şi încercă să-şi 
treacă braţul sub ea ca s-o ridice. 

Ridicând-o, îi atinse mâna. 

Ea dădu un strigăt slab. 

— Te-a durut? întrebă Marius. 

— Puțin. 

— Nu ţi-am atins decât mâna. 

Ea îşi ridică mâna spre ochii lui, şi Marius văzu în mijlocul 
palmei o gaură neagră. 

— Dar ce ai la mână? spuse el. 

— E străpunsă. 

— Străpunsă? 

— Da. 

— De ce? 

— De un glonț. 

— Cum? 

— N-ai văzut o puşcă îndreptându-se spre 
dumneavoastră? 

— Da, şi o mână care i-a astupat ţeava. 

— Eu eram. 

Marius se cutremură. 

— Ce nebunie! Biata copilă! Dar cu atât mai bine. Dacă nu- 
i decât asta, nu-i nimic. Lasă-mă să te duc pe pat. O să te 
panseze, n-ai să mori dintr-un glonţ în palmă. 

Ea şopti: 

— Glonţul a trecut prin palmă, dar mi-a ieşit prin spate. 
Degeaba mă luaţi de aci. O să vă spun cum mă puteți pansa 
mai bine ca un doctor. Aşezaţi-vă lângă mine, pe piatra asta. 

El îi dădu ascultare; ea îşi puse capul pe genunchii lui 
Marius şi, fără să-l privească, zise: 

— O, ce bine! Ce bine mă simt! Uite! Nu mă mai doare! Tăcu 
o clipă, apoi îşi întoarse anevoie fața şi se uită la Marius. Ştiţi 
ceva, domnule Marius? De câte ori intraţi în grădina aceea, eu 
sufeream puțin... era o prostie, de vreme ce eu vă arătasem 
casa, şi apoi, la urma urmei, trebuia să-mi spun că un tânăr 
ca dumneavoastră... Tăcu o clipă şi, trecând peste şirul 


întunecat al gândurilor care se desfăşurau în mintea ei, reluă 
cu un surâs sfâşietor: Sunt urâtă, nu-i aşa? Apoi urmă: Vă 
dați seama, sunteţi pierdut! Nimeni n-are să mai poată ieşi 
din baricadă. Eu v-am adus aici, şi iată... O să muriți. Nu-mi 
pare rău. Şi totuşi, când am văzut că vă lua la ochi, am pus 
mâna pe gura ţevii. Ce caraghios! Voiam să mor înaintea 
dumneavoastră! Când m-a lovit glonțul, m-am târât până aici, 
nu m-au văzut, nu m-au ridicat. Vă aşteptam şi-mi spuneam: 
„Nu mai vine odată?” Oh, dacă aţi şti! Îmi muşcam buza. Mă 
durea aşa de tare... Acum mi-e bine. Vă aduceţi aminte de 
ziua când am intrat în camera dumneavoastră şi când m-am 
privit în oglindă? Şi de ziua când v-am întâlnit pe bulevard 
lângă spălătorese? Cum cântau păsărelele! Nu e mult de- 
atunci. Mi-aţi dat cinci franci. Eu v-am spus: „N-am nevoie de 
banii dumneavoastră”. Aţi ridicat cel puţin banii de pe jos? Nu 
sunteți bogat. Nu m-am gândit să vă spun să-i ridicați. Era o 
zi cu soare, nu era frig. Vă amintiţi, domnule Marius? Oh, 
sunt fericită! Toată lumea o să moară. 

Avea un aer rătăcit, grav şi sfâşietor. Bluza ruptă îi dezvelea 
pieptul gol. Vorbind, îşi apăsa mâna străpunsă pe piept, unde 
era o altă gaură din care țâşnea din când în când un val de 
sânge, cum țâşneşte vinul dintr-o vrană deschisă. 

Marius se uita la această ființă nenorocită cu o compătimire 
adâncă. 

— Oh, reluă ea deodată, iar începe! Mă înăbuş! 

Îşi apucă bluza şi şi-o muşcă; picioarele i se întindeau 
țepene pe pavaj. 

În clipa aceasta, glasul de cocoşel al micului Gavroche 
răsună în baricadă. Copilul se urcase pe o masă pentru a-şi 
încărca puşca şi cânta vesel cântecul aşa de popular pe- 
atunci: 

„Cum îl văd pe Lafayette, 

Ca jandarm viteaz repet: 

Hai să fugim! Hai să fugim! Hai să fugim! 


Eponine îşi săltă capul şi ascultă; apoi şopti: 


— El e! Şi întorcându-se spre Marius: Fratele meu e-acolo. 
Nu trebuie să mă vadă. Are să mă certe. 

— Fratele dumitale? întrebă Marius, care se gândea cu 
toată amărăciunea şi durerea inimii sale la obligațiile față de 
Thenardier, pe care tatăl său i le lăsase moştenire. Cine e 
fratele dumitale? 

— Băiatul. 

— Cel care cântă? 

— Da. 

Marius făcu o mişcare. 

— Oh! Nu plecaţi! se rugă ea. N-o să mai dureze. 

Cu picioarele întinse pe pavaj, se ridicase aproape pe 
jumătate, dar glasul îi era slab şi întretăiat de sughițuri. Din 
când în când era întrerupt de un horcăit. Îşi apropia cât putea 
mai mult fața de a lui Marius. Adăugă cu o expresie ciudată: 

— Ascultaţi. Nu vreau să fac o glumă. Am în buzunar o 
scrisoare pentru dumneavoastră. De ieri. Mi se spusese să o 
pun la poştă. Am păstrat-o. Nu voiam să ajungă la 
dumneavoastră. Dar nu vreau să-mi purtați pică, în curând o 
să ne revedem. O să ne revedem, nu-i aşa? lată scrisoarea! 

Apucă cu înfrigurare mâna lui Marius cu mâna cei 
străpunsă, dar părea că nu mai simte durerea. Puse mâna lui 
Marius în buzunarul bluzei ei. Marius simți acolo, într-adevăr, 
o hârtie. 

— Luaţi-o! spuse ea. 

Marius luă scrisoarea. 

Ea făcu un semn de mulțumire. 

— Acum, pentru osteneala mea, făgăduiți-mi... 

Şi se opri. 

— Ce? întrebă Marius. 

— Făgăduiţi-mi! 

— Îţi făgăduiesc! 

— Făgăduiți-mi să mă sărutaţi pe frunte după ce voi muri. 
O să simt. 

Îşi lăsă din nou capul să-i cadă pe genunchii lui Marius şi 
pleoapele i se închiseră. Marius crezu că bietul ei suflet o 


părăsise. Eponine zăcea nemişcată. Deodată, în clipa când 
Marius o socotea adormită pentru vecie, deschise încet ochii în 
care se oglindea adâncul întunecat al morţii şi spuse cu un 
glas a cărui blândeţe părea că vine din altă lume: 

— Şi-apoi, domnule Marius, cred că eram puţin 
îndrăgostită de dumneavoastră. 

Mai încercă o dată să surâdă şi îşi dădu sufletul. 


VII — Gavroche priceput calculator al 
distanțelor 


Marius îşi ţinu făgăduiala. Sărută fruntea aceea învinețită 
sub broboanele de sudoare rece. Nu era o trădare față de 
Cosette. Era un rămas bun îngândurat şi blând față de un 
suflet fără noroc. 

Tresărise fără voie, luând scrisoarea pe care i-o dăduse 
Eponine. Presimţise o întâmplare neobişnuită. Era nerăbdător 
s-o afle. Aşa e făcută inima omenească. Nefericita copilă abia 
închisese ochii şi Marius se şi gândea să desfacă scrisoarea şi 
s-o citească. O aşeză uşor pe Eponine din nou pe pământ şi se 
depărtă. Ceva îi spunea că nu trebuia să citească scrisoarea în 
fața acelui trup neînsuflețit. Se apropie de o lumânare din sala 
de jos. Era un bilețel îndoit şi pecetluit cu grija plină de 
gingăşie a femeilor. Adresa era scrisă de o femeie şi suna: 


„Domniei-sale domnului Marius Pontmercy, 
la domnul Courfeyrac, strada Verrerie, nr. 16”. 
Desfăcu pecetea şi citi: 


„Scumpul meu, vai! tata vrea să plecăm numaidecât. 
Astă-seară vom fi în strada l'Homme-Arme, nr. 7. 
Peste opt zile vom la Londra. 

Cosette. 4 iunie.” 


Atât de nevinovată era dragostea aceasta, încât Marius nici 
nu cunoştea scrisul Cosettei. 

Cele întâmplate pot fi spuse în câteva cuvinte. Eponine le 
făcuse pe toate. După seara de 3 iunie, îşi pusese în gând 
două lucruri: să zădărnicească urzelile tatălui său şi ale 
bandiților asupra casei din strada Plumet şi să-l despartă pe 
Marius de Cosette. 

Schimbase zdrenţele de pe ea cu primul derbedeu întâlnit, 
căruia i se păru lucru de haz să se îmbrace femeieşte în timp 
ce Eponine se deghiza în bărbat. Ea fusese aceea care-i dăduse 
lui Jean Valjean pe Champs-de-Mars, sfatul şi îndemnul: 
„Mută-te!”. Jean Valjean se întorsese într-adevăr acasă şi 
spusese  Cosettei: „Plecăm astă-seară şi ne ducem cu 
Toussaint în strada l'Homme-Arme. Săptămâna viitoare vom fi 
la Londra.” Cosette, doborâtă de această lovitură neaşteptată, 
îi scrisese în grabă câteva rânduri lui Marius. Dar cum să 
ducă scrisoarea la poştă? Ea nu ieşea niciodată singură, şi 
Toussaint, surprinsă de o astfel de însărcinare, ar fi arătat cu 
siguranță scrisoarea domnului Fauchelevent. În neliniştea 
aceasta Cosette o zărise prin grilaj pe Eponine în haine 
bărbăteşti, care dădea târcoale grădinii. Cosette îl chemase pe 
„tânărul lucrător”, îi dăduse cinci franci, spunându-i: „Du 
numaidecât scrisoarea aceasta la adresa ei”. Eponine pusese 
scrisoarea în buzunar. A doua zi, în ziua de 5 iunie, se dusese 
la Courfeyrac să întrebe de Marius nu pentru a-i da 
scrisoarea, ci - lucru pe care orice inimă geloasă şi 
îndrăgostită l-ar înţelege — „numai aşa de curiozitate”. Acolo îl 
aşteptase pe Marius, sau cel puţin pe Courfeyrac, tot numai 
„aşa”. Când Courfeyrac îi spusese: „Ne ducem la baricade”, un 
gând îi trecuse prin minte. Să se arunce în moartea aceea cum 
s-ar fi aruncat în oricare alta şi să-l împingă în ea şi pe 
Marius. Îl urmase pe Courfeyrac, văzuse locul unde se ridica 
baricada şi, încredințată - deoarece Marius nu primise nicio 
înştiinţare, iar ea oprise scrisoarea - că la căderea nopţii el va 
veni la întâlnirea din fiecare seară, se dusese în strada Plumet, 
îl aşteptase acolo pe Marius şi îi trimisese în numele 


prietenilor lui acea chemare care, socotea ea, trebuia să-l ducă 
la baricadă. Ea se bizuia pe deznădejdea lui Marius când n-o 
va mai găsi pe Cosette şi nu se înşela. 

Apoi se întoarse şi ea în strada Chanvrerie. Am văzut ce 
făcuse acolo. Murise cu bucuria aceea tragică a inimilor 
geloase, care târăsc în moartea lor ființa iubită, spunând: 
„Nimeni nu-l va avea!” 

Marius acoperi cu sărutări scrisoarea Cosettei. Îl iubea deci! 
O clipă se gândi că nu mai trebuia să moară. Apoi îşi spuse. 
„Ea pleacă. Tatăl ei o duce în Anglia, şi bunicul meu e 
împotriva căsătoriei noastre. Soarta nu s-a schimbat cu 
nimic.” Visătorii ca Marius sunt supuşi acestor descurajări 
supreme, care duc la hotărâri deznădăjduite. Povara vieţii e 
neîndurătoare, moartea e mai uşoară. Atunci se gândi că îi 
mai rămân două datorii de îndeplinit: s-o înştiințeze pe 
Cosette despre moartea lui, trimițându-i un ultim rămas bun, 
şi să-l salveze de la prăbuşirea de neînlăturat, care se 
pregătea, pe acest biet copil, fratele Eponinei şi fiul lui 
Thenardier. Avea la el un carnet, acelaşi în care aşternuse 
atâtea gânduri de dragoste pentru Cosette. Desprinse din el o 
foaie şi scrise cu creionul aceste câteva rânduri: 

„Căsătoria noastră era cu neputinţă. Am cerut bunicului meu 
încuviințarea şi el a refuzat. Eu sunt sărac şi tu la fel. Am 
alergat acasă la tine şi nu te-am mai găsit. Ştii cuvântul pe 
care ţi-l dădusem. Îl ţin. Mor. Te iubesc. Când vei citi aceste 
rânduri, sufletul meu se va întoarce lângă tine şi-ţi va zâmbi.” 


Neavând cu ce pecetlui scrisoarea, se mulțumi s-o îndoaie 
în patru şi puse această adresă: 


„Domnişoarei Cosette Fauchelevent, 
la dl. Fauchelevent, strada l'Homme-Arme, nr. 7”. 


După ce împături scrisoarea, rămase o clipă pe gânduri, îşi 
scoase din nou carnetul, îl deschise şi scrise cu acelaşi creion, 
pe prima pagină, aceste patru rânduri: 


„Mă numesc Marius Pontmercy. 

Duceţi-mi cadavrul la bunicul meu, domnul Gillenormand, 
strada Filles-du-Calvaire nr. 6, 

cartierul Marais.” 


Puse carnetul la loc, în buzunarul hainei, apoi chemă pe 
Gavroche. La glasul lui băiatul veni în fugă, cu faţa lui veselă 
şi credincioasă. 

— Vrei să-mi faci un bine? 

— Orice, spuse Gavroche. Doamne, Dumnezeule, fără 
dumneavoastră eram pierdut! 

— Vezi scrisoarea asta? 

— Da. 

— Ia-o! leşi îndată din baricadă (Gavroche, neliniştit începu 
să se scarpine pe după ureche) şi mâine dimineaţă o duci la 
adresa ei, domnişoarei Cosette la domnul Fauchelevent, 
strada lHomme-Arme, nr. 7. 

Viteazul copil răspunse: 

— Bine, dar până atunci vor lua baricada şi eu nu voi fi 
aici. 

— Baricada nu va fi atacată, după cum se vede, decât în 
zorii zilei şi nu va putea să cadă decât cel mult mâine la 
amiază. 

Asediatorii dăduseră într-adevăr un nou răgaz baricadei. 

Era la mijloc una din acele pauze care intervin adesea în 
luptele de noapte, urmate totdeauna de o înverşunare sporită. 

— Ei bine, făcu Gavroche, dacă m-aş duce să duc scrisoarea 
dumneavoastră mâine dimineață? 

— Va fi prea târziu. Baricada poate că va fi blocată, toate 
străzile vor fi păzite şi nu vei putea ieşi. Du-te numaidecât! 

Gavroche nu găsi niciun răspuns; sta pe loc, nehotărât şi 
scărpinându-se trist după ureche. Deodată, cu una din 
mişcările lui de ființă zburătoare, luă scrisoarea: 

— Bine! spuse el. 

Şi plecă alergând prin ulicioara Mondetour. 


Lui Gavroche îi venise deodată un gând care îl şi hotărî, dar 
pe care nu-l spusese, de teamă că Marius să nu se 
împotrivească. 

lată gândul acesta: 

„Abia e miezul nopţii, strada l!Homme-Arme nu e departe, 
mă duc să duc scrisoarea de îndată şi am să fiu înapoi la 
vreme”. 


CARTEA A CINSPREZECEA 
STRADA L'HOMME-ARME 


I — Sugativa trădătoare 


Ce înseamnă zvârcolirile unui oraş pe lângă răzvrătirile 
unui suflet? Omul e mai adânc decât poporul. În acea clipă, 
Jean Valjean era pradă unei revolte înspăimântătoare. Se 
deschideau din nou într-însul prăpăstii fără fund. Tremura şi 
el ca şi Parisul, în pragul unei răscoale uriaşe şi întunecate. 
Câteva ore fuseseră de ajuns. Soarta şi conştiinţa lui se 
învăluiseră dintr-odată în întuneric. Despre el, ca şi despre 
Paris, se putea spune: Două puteri stau faţă-n față. Îngerul 
alb şi îngerul negru se vor lua la trântă pe puntea de peste 
prăpastie. Care din ei îl va prăvăli pe celălalt? Cine va învinge? 

În ajunul aceleiaşi zile de 5 iunie, Jean Valjean, însoţit de 
Cosette şi de Toussaint, se mutase în strada l!Homme-Arme. O 
întâmplare neprevăzută îl aştepta acolo. 

Cosette nu părăsise strada Plumet fără o oarecare 
împotrivire. Pentru prima oară de când trăiau unul lângă 
altul voința Cosettei şi voința lui Jean Valjean fuseseră 
deosebite: chiar dacă nu se ciocniseră, avuseseră altă țintă. De 
o parte împotrivirea față de o propunere, de cealaltă hotărâre 
nestrămutată. Sfatul neaşteptat: „Mută-te”, aruncat de un 
necunoscut lui Jean Valjean, îl speriase până într-atât încât îl 
făcuse neînduplecat. Se credea descoperit şi urmărit. Cosette a 
fost nevoită să se supună. 

Amândoi sosiseră în strada lHomme-Arme fără să-şi 
descleşteze dinţii şi fără să-şi spună un cuvânt, adâncit fiecare 
în grijile sale proprii. Jean Valjean atât de neliniştit, încât nu 
vedea tristețea Cosettei, Cosette atât de tristă, încât nu vedea 
neliniştea lui Jean Valjean. 

Jean Valjean luase cu ei pe Toussaint, ceea ce nu mai 
făcuse niciodată în călătoriile de până atunci. Se gândise că ar 
fi fost cu putință să nu se mai întoarcă în strada Plumet şi nu 
putea nici s-o lase pe Toussaint singură, nici să-i dezvăluie 
taina lui. De altfel, o simţea credincioasă şi sigură. De la slugă 
la stăpân trădarea începe prin curiozitate. lar Toussaint, ca şi 
cum ar fi fost sortită să fie slujnica lui Jean Valjean, nu era 
curioasă. Ea spunea gângăvind şi în graiul ei de țărancă din 
Barneville: „Eu sunt în fel şi fel; trebăluiesc ce-mi dă, nu mă 


amestec în tărâțe...” (Aşa sunt eu; îmi fac treaba mea; celelalte 
nu mă privesc). 

Cu prilejul acestei plecări din strada Plumet — care semăna 
cu o fugă - Jean Valjean nu luase nimic altceva decât micul 
cufăraş cu arome, botezat de Cosette inseparabilul. Cuferele ar 
fi trebuit duse de hamali, şi hamalii înseamnă martori. 

Trimiseseră după o trăsură la poarta din strada Babylone şi 
plecaseră. 

Cu mare greutate îi dăduse Jean Valjean lui Toussaint 
învoirea de a împacheta puţină rufărie, câteva haine şi unele 
lucruri de toaletă. Cosette nu-şi luase decât hârtia de scris şi 
mapa cu hârtie sugativă. 

Pentru a spori taina acestei plecări, Jean Valjean făcuse în 
aşa fel încât să nu părăsească pavilionul din strada Plumet 
decât în amurg, ceea ce dăduse Cosettei răgaz ca să scrie 
biletul către Marius. Când ajunseră în strada l!Homme-Armeâ 
se înnoptase de tot. 

Se culcaseră în tăcere. 

Locuinţa din strada l!Homme-Arme, într-o curte din fund, la 
etajul al doilea, era alcătuită din două camere de culcare, o 
sufragerie şi o bucătărie alăturată sufrageriei, cu o cămăruță 
de scânduri deasupra, în care se afla un pat de campanie 
pentru Toussaint. 

Sufrageria era totodată anticameră şi despărțea cele două 
odăi de dormit. Apartamentul era înzestrat cu toate lucrurile 
de trebuinţă. 

Aşa e firea omului: se potoleşte aproape tot atât de 
nebuneşte după cum se alarmează. Abia se văzu Jean Valjean 
în strada l'Homme-Arme, că îngrijorarea începu a se potoli şi, 
încet-încet, se risipi. Sunt unele lucruri care te îmbie la odihnă 
şi au o înrâurire oarecum mecanică asupra sufletului. O 
stradă obscură, oameni paşnici. Jean Valjean simți că se 
molipseşte de liniştea acestei ulicioare a vechiului Paris, atât 
de strâmtă încât e închisă pentru trăsuri printr-o grindă pusă 
pe doi stâlpi de-a curmezişul; mută şi surdă în mijlocul 
oraşului zgomotos, întunecoasă în plină zi, paşnică şi ferită de 


frământările lumii, între cele două şiruri de case înalte, vechi 
de o sută de ani şi care tac ca nişte bătrâne ce sunt. În 
această stradă dăinuia parcă o uitare încremenită. Jean 
Valjean răsuflă uşurat. Cum mai putea fi găsit aici? 

Prima lui grijă fu să-şi pună inseparabilul lângă el. 

Dormi bine. Noaptea te sfătuieşte; putem adăuga: noaptea 
te linişteşte. A doua zi dimineața se deşteptă aproape vesel. 
Sufrageria urâtă, mobilată cu o masă veche, rotundă, cu un 
bufet scund, deasupra căruia atârna o oglindă înclinată, cu 
un fotoliu ciuruit de carii şi câteva scaune pline cu pachetele 
lui Toussaint, i se păru plină de farmec. Într-unul din acele 
pachete se zărea printr-o ruptură a hârtiei, uniforma de guard 
național a lui Jean Valjean. 

Cosette ceruse lui Toussaint să-i aducă o supă în camera ei 
şi nu apăru decât seara. 

Către ora cinci, Toussaint, care umbla de colo până colo, 
găsindu-şi felurite treburi prin mica ei gospodărie, aşezase pe 
masa din sufragerie o friptură rece de pasăre, la care Cosette, 
din respect pentru tatăl ei, binevoise să se uite. 

După aceea Cosette, născocind o durere de cap îndărătnică, 
spusese bună seara lui Jean Valjean şi se închisese în camera 
ei de dormit. Jean Valjean mâncase cu poftă o aripă de pui, 
înseninându-se treptat. Stătea cu coatele sprijinite de masă şi 
simțea cum liniştea pune tot mai mult stăpânire pe el. 

În timpul acestei mese cumpătate, i se păru că auzise, în 
două-trei rânduri, glasul gângav al lui Toussaint, care îi 
spunea: „Domnule, e zarvă mare, în Paris se lasă cu 
răzmeriță”. Dar, adâncit în tot felul de gânduri care-l 
frământau, n-o luase în seamă. La drept vorbind, nici n-o 
auzise. 

Se ridică şi începu să se plimbe de la fereastră la uşă şi de la 
uşă la fereastră, din ce în ce mai împăcat. 

Pe măsură ce se liniştea, îi răsărea din nou în minte grija 
lui de căpetenie, Cosette. Nu doar că l-ar fi îngrijorat acea 
migrenă, o mică criză de nervi, nazuri de fată tânără, un nor 
trecător care se risipeşte grabnic, într-o zi sau două; dar se 


gândea la viitor şi, ca de obicei, se gândea cu duioşie. La urma 
urmei, nu vedea nicio piedică pentru ca viața lor fericită să-şi 
reia cursul. Sunt ceasuri când toate par cu neputinţă, alteori 
totul pare uşor. Jean Valjean era într-unul din aceste ceasuri 
bune. Ele vin de obicei după cele rele, ca ziua după noapte, 
prin acea lege de succesiune şi contrast care este însuşi fondul 
naturii şi pe care cei cu o judecată grăbită o numesc antiteză. 
În strada liniştită în care se adăpostise, Jean Valjean se 
desprindea de tot ceea ce îl neliniştise în timpul din urmă. 
Tocmai pentru că văzuse atâta întuneric, începuse să 
zărească acum puţin cer albastru. Faptul că părăsise strada 
Plumet fără încurcături şi piedici era un pas bun înainte. 
Poate că ar fi înțelept să părăsească țara, chiar pentru câteva 
luni, şi să plece la Londra. Ei bine, vor pleca. A fi în Franța, a fi 
în Anglia, îi era totuna, numai s-o aibă pe Cosette lângă el. 
Cosette era țara lui. Cosette era de ajuns pentru fericirea lui. 
Gândul că el poate nu era de ajuns pentru fericirea Cosettei, 
gândul acesta, care altădată îi pricinuise zbucium şi nesomn, 
nici nu-i mai trecea prin minte. Pierduse cu totul conştiinţa 
durerilor lui trecute şi se afla într-o stare de optimism deplin. 
Fiindcă era lângă el, Cosette i se părea a lui; o iluzie optică pe 
care toată lumea a încercat-o. Acum pregătea în gând, cu tot 
felul de înlesniri posibile plecarea în Anglia împreună cu 
Cosette şi, în depărtările visului, îşi vedea fericirea reclădindu- 
se oriunde. 

În timp ce se plimba domol, de la un capăt la altul al 
camerei, privirea lui întâlni deodată un lucru ciudat. 

Zări în fața lui, în oglinda înclinată care atârna deasupra 
bufetului, şi citi limpede aceste patru rânduri: 

„Scumpul meu, vai! tata vrea să plecăm numaidecăt. 

Astă-seară vom în strada l'Homme-Arme, nr. 7. 

Peste opt zile vom la Londra. 

Cosette. 4 iunie.” 


Jean Valjean se opri cu privirea rătăcită. 


Cosette pusese la sosire mapa de scris pe bufet, în fața 
oglinzii şi, stăpânită de liniştea ei dureroasă, o uitase acolo, 
fără să-şi dea seama că o lăsase deschisă tocmai la pagina pe 
care apăsase pe sugativă, pentru a le usca, cele patru rânduri 
scrise de ea şi încredințate tânărului lucrător ce trecea pe 
strada Plumet. Scrisul ei se întipărise pe sugativă. Oglinda 
răsfrângea rândurile scrise. 

Era ceea ce în geometrie se numeşte imagine simetrică; 
astfel încât scrisul inversat pe sugativă se răsfrângea în 
oglindă îndreptat, înfățişându-se în starea lui de la început; 
Jean Valjean avea în fața ochilor biletul scris în ajun de 
Cosette lui Marius. 

Era simplu şi fulgerător. 

Jean Valjean se apropie de oglindă. Reciti cele patru 
rânduri, dar nu-şi crezu ochilor. Era ca şi când ele ar fi apărut 
în lumina de fulger. O halucinație. Un lucru absurd. Nu se 
putea. 

Puțin câte puţin, mintea i se limpezi. Se uită la mapa 
Cosettei şi se trezi la realitate. Luă sugativa şi spuse: „Aici e 
tot secretul”. Cercetă cu înfrigurare cele patru rânduri 
întipărite pe sugativă; răsturnarea literelor făcea din ele o 
mâzgălitură ciudată şi nu le găsi niciun înţeles. Îşi spuse: 
„Scrisul acesta nu înseamnă nimic, nu scrie nimic”. Şi răsuflă 
adânc, cu o uşurare nespusă. Cine nu a avut astfel de bucurii 
neroade în clipele lui de chin? Sufletul nu se lasă pradă 
deznădejdii înainte de a fi epuizat toate iluziile. Ținea sugativa 
în mână şi o privea îndelung, cu o fericire prostească, aproape 
gata să râdă de halucinaţia care îl amăgise. Deodată privirea îi 
căzu din nou pe oglindă şi încă o dată avu aceeaşi vedenie. 
Cele patru rânduri se desenau acolo cu o claritate 
neînduplecată. De astă dată nu mai era un miraj. Revenirea 
acelei vedenii era o realitate, era ceva care se putea pipăi, era 
scrisul îndreptat în oglindă. Înţelese. 

Jean Valjean se clătină, scăpă sugativa din mână şi se 
prăbuşi în fotoliul de lângă bufet, cu capul în piept, cu privirea 
sticloasă, rătăcit. Îşi spuse că nu mai rămânea nicio îndoială 


şi că lumina lumii se întunecase pentru totdeauna; acele 
cuvinte le scrisese Cosette cuiva. Atunci îşi auzi sufletul 
sălbăticit din nou, scoțând din umbră un răcnet. Încercaţi să 
smulgeți leului câinele pe care îl ține în peştera lui. 

Lucru ciudat şi trist; în clipa aceea Marius nu avea încă 
scrisoarea Cosettei; hazardul trădător i-o adusese lui Jean 
Valjean înainte de a o înmâna lui Marius. 

Până în ziua aceea Jean Valjean nu fusese doborât de 
suferință. Fusese pus la încercări îngrozitoare. Nicio lovitură a 
nenorocului nu-l cruțase; sălbăticia soartei, înarmată cu toate 
răzbunările şi tot disprețul societăţii, pusese stăpânire şi se 
îndârjise împotriva lui. Dar nimic nu-l făcuse să dea înapoi 
sau să îngenuncheze. Îndurase, ori de câte ori a trebuit, orice 
violenţă, îşi jertfise drepturile lui de om cucerite prin luptă, îşi 
dăruise libertatea, îşi riscase viața, pierduse totul, suferise 
totul şi rămăsese dezinteresat şi stoic în aşa măsură, încât în 
unele clipe l-ai fi putut crede străin de el însuşi, ca un martir. 
Conştiinţța sa, călită în toate asalturile posibile ale 
nenorocirilor, putea să pară pentru totdeauna de neînvins. Ei 
bine, dacă cineva ar fi privit în sufletul lui, ar fi fost silit să 
recunoască adevărul: de data aceasta îşi pierduse curajul. 

Din toate chinurile la care fusese supus în lunga mucenicie 
la care îl osândise ursita, acesta era cel mai de temut. 
Niciodată nu fusese strâns într-un asemenea cleşte, încerca 
tulburarea tainică a tuturor simțţirilor care dormeau în el. 
Simţi zvâcnirea unei fibre necunoscute. Vai, încercarea cea de 
pe urmă, mai bine spus singura încercare adevărată, e 
pierderea ființei iubite! 

Jean Valjean, bietul bătrân, n-o iubea desigur pe Cosette 
altfel decât un tată; dar cum am arătat mai sus, în golul vieții 
lui, această iubire părintească cuprinsese toate iubirile; o 
iubea pe Cosette ca pe copilul său, o iubea ca pe o mamă şi o 
iubea ca pe o soră. Cum nu avusese niciodată o amantă nici 
soție, şi cum natura e un creditor care nu îngăduie niciun 
protest, acest sentiment, cel mai tare dintre toate, era 
amestecat cu celelalte, nelămurit, neştiut, fără prihană din 


pricina neprihănitei lui orbiri, nevinovat, ceresc, îngeresc, 
dumnezeiesc; mai mult un instinct decât un sentiment, mai 
mult un farmec decât un instinct, nesimțit şi nevăzut, dar 
adevărat — iubirea căreia nu i se spune decât astfel, făcea şi ea 
parte din nemărginita şi duioasa lui dragoste pentru Cosette, 
precum filonul de aur face parte din munte, întunecat şi 
neatins de mâna omului. 

Să ne amintim de această stare sufletească de care am mai 
vorbit. Nicio căsătorie nu era cu putinţă între ei; nici măcar 
aceea a sufletelor, şi totuşi e sigur că ursita îi însoţise. În 
afară de Cosette, adică în afară de un copil, Jean Valjean nu 
cunoscuse în lunga sa viață nimic din ceea ce poate fi iubit. 
Patimile şi iubirile care se perindă una după alta nu izvodiseră 
în el acele nuanţe de verde care se suprapun, verdele fraged 
peste verdele întunecat, sumbru ca pe frunzele plantelor de 
iarnă şi din sufletele bărbaților trecuţi de cincizeci de ani. 

Într-un cuvânt, şi am spus-o nu numai o dată, toată 
această contopire lăuntrică, tot acest vălmăşag de simţiri a 
cărui urmare era o înaltă virtute, făceau din Jean Valjean un 
părinte pentru Cosette. Părinte neobişnuit, întruchipat din 
bunicul, din fratele şi din soțul care se contopeau în Jean 
Valjean; părinte care era şi mamă, părinte care o iubea pe 
Cosette, care o adora, părinte pentru care acest copil era 
lumina, căminul, familia, patria şi raiul. 

De aceea, când văzu că totul se sfârşise cu adevărat, că o 
pierdea pe Cosette, că îi scăpa din mâini, că nu mai era decât 
un nor, decât un talaz; când avu în fața ochilor adevărul 
zdrobitor şi de netăgăduit, că un altul e alesul inimii ei, altul 
este dorința vieţii ei, când nu mai putu pune nimic la îndoială, 
îşi zise: „Are un iubit, eu nu-i sunt decât tatăl! Eu nu mai 
sunt pe lume!” Când nu mai putu să se îndoiască, când îşi 
spuse: „Va pleca de la mine!”, durerea pe care o simţi trecu 
peste puterile sale. Să fi făcut tot ce făcuse ca să ajungă aici! 
Şi la ce? Pentru nimic! Atunci, după cum am spus-o, avu din 
creştet până-n tălpi o cutremurare de revoltă. Simţi până şi în 


fiecare fir de păr, uriaşa trezire a egoismului şi toată ființa lui 
fu numai un urlet în abisurile sufletului. 

Sunt unele prăbugşiri lăuntrice. O convingere deznădăjduită 
nu pătrunde în inima omului fără a înlătura şi fărâma unele 
temelii adânci, care sunt uneori omul însuşi. Durerea, când 
ajunge la culme, este o destrămare a tuturor forțelor 
conştiinţei. Acestea sunt răspântii primejdioase. Puţini dintre 
noi ies din ele asemenea lor înşişi şi neclintiți față de datoria 
lor. Când limita suferinței e depăşită, virtutea cea mai 
statornică îşi pierde cumpătul. Jean Valjean reluă sugativa şi 
se convinse încă o dată; rămase aplecat şi ca împietrit, cu 
privirea aţintită asupra celor patru rânduri neîndurătoare; şi 
în el se lăsă o negură atât de deasă, încât îi păru că sufletul i 
se surpă din temelii. 

Cercetă această descoperire peste învolburarea gândurilor, 
cu acea linişte aparentă şi înspăimântătoare, care a ajuns 
până la nemişcarea statuii. 

Măsură pasul groaznic pe care soarta sa îl făcuse fără ca el 
să bănuiască; îşi aminti de temerile din vara trecută, risipite 
atât de uşuratic; recunoscu prăpastia; era aceeaşi, numai că 
Jean Valjean nu se mai afla pe margine, ci în adâncul ei. 

Lucru cumplit şi uimitor: se prăbuşise fără să-şi dea seama. 
Toată lumina vieţii lui pierise, pe când credea că vede mereu 
soarele. 

Instinctul său înţelese îndată. Apropie anumite întâmplări, 
anumite date, anumite îmbujorări şi anumite palori ale 
Cosettei şi îşi spuse: „EI e”. Darul de a ghici al deznădejdii e un 
fel de arc misterios care nu-şi greşeşte niciodată ţinta. De la 
prima sa bănuială puse ochii pe Marius. Nu-i cunoştea 
numele, dar găsi îndată omul. Îi apăru limpede în fundul 
necruțătoarei evocări a amintirii, plimbărețul necunoscut din 
grădina Luxembourg, acel ticălos căutător de iubiri uşoare, 
acel pierde-vară romanțţios, nătărăul, mişelul acela, căci este o 
mişelie să vii să faci ochi dulci fetelor care au lângă ele un tată 
care le iubeşte. 


După ce se încredință că în miezul acestei situații era 
tânărul acela şi că totul venea de la el, iată că Jean Valjean, 
omul renăscut, omul care se trudise atâta să-şi lumineze 
sufletul, omul care făcuse atâtea sforțări pentru a topi toată 
viața, toată mizeria şi toată nenorocirea în dragoste, privi în el 
însuşi şi zări acolo un strigoi: Ura. 

Durerile mari sunt istovitore. Îţi taie curajul de a trăi. Omul 
în sufletul căruia se cuibăreşte suferința simte că ceva îl 
părăseşte. În tinereţe ivirea ei e tristă, mai târziu e 
înspăimântătoare. Vai! Dacă atunci când sângele e fierbinte, 
când părul e negru, când capul stă drept pe umeri ca flacăra 
pe faclă, când fuiorul soartei e încă aproape întreg, când 
inima, plină de dragoste pătimaşă, are încă bătăi cărora li se 
poate răspunde, când omului îi mai e dat răgazul de a-şi 
îndrepta greşelile, când toate femeile îl înconjoară, şi toate 
zâmbetele, şi tot viitorul, când toată zarea e deschisă şi 
puterea vieţii întreagă, dacă şi atunci deznădejdea e un lucru 
îngrozitor, ce poate fi la bătrânețe, când anii se grămădesc din 
ce în ce mai searbezi, în ceasul de amurg, când încep să se 
zărească stelele mormântului! 

În timp ce sta dus pe gânduri, intră Toussaint. Jean Valjean 
se ridică şi o întrebă: 

— În ce parte e? Ştii? 

Toussaint, încremenită, nu-i putu răspunde decât: 

— Poftim? 

Jean Valjean continuă: 

— Nu mi-ai spus adineauri că se bat? 

— Ah! Da, domnule, răspunse Toussaint. Spre Saint-Merry. 

Există un fel de mişcare automată, pornită fără ştirea 
noastră din străfundul cel mai adânc al gândurilor noastre. 
Sub îndemnul unei astfel de puteri, fără îndoială, de care abia 
îşi dădea seama, Jean Valjean se afla după cinci minute în 
stradă. 

Cu capul gol, se aşezase pe stâlpul din poarta casei sale. 
Părea că ascultă. 

Se înnoptase. 


II — Ştrengarul, duşman al luminilor 


Câtă vreme trecu astfel? Care au fost fluxurile şi refluxurile 
acestei tragice meditații? 

Îşi veni în fire? Rămase copleşit sub povară? Să fi fost 
lovitura atât de grea, încât îl zdrobise cu totul? Se putea încă 
ridica şi găsi un punct de sprijin în conştiinţa lui? Poate că 
nici el n-ar fi putut-o spune. 

Strada era pustie. Câţiva cetățeni îngrijoraţi, care se 
întorceau în grabă acasă, abia îl zăriră. Fiecare îşi poartă grija 
lui în vremuri de restrişte. Lampagiul de noapte veni ca de 
obicei să aprindă felinarul din fața porții cu nr. 7 şi plecă. Cine 
l-ar fi privit pe Jean Valjean în umbra aceasta ar fi jurat ca 
nu-i om viu. Stătea acolo, aşezat pe piatra de la poartă, 
încremenit în deznădejde, ca o arătare de gheață. Se auzea 
clopotul de alarmă şi zgomote nedesluşite ca de furtună. La 
zbuciumul clopotului şi la vuietul răscoalei se adăugă sunetul 
ornicului de la Saint-Paul, care bătu de unsprezece ori, grav, 
fără să se grăbească. Căci clopotul de alarmă e omul: ceasul e 
Dumnezeu. Trecerea vremii îl lăsa rece pe Jean Valjean; 
rămase nemişcat. Deodată, aproape în aceeaşi clipă, o 
detunătură scurtă răsună dinspre Hale; o a doua urmă şi mai 
puternică. Era pesemne atacul asupra baricadei din strada 
Chanvrerie care, după cum am văzut, fusese respins de 
Marius. La auzul acestor îndoite salve, a căror furie părea 
sporită în încremenirea nopţii, Jean Valjean tresări; se ridică, 
întorcându-se înspre partea de unde venea zgomotul; apoi se 
prăbuşi din nou lângă stâlp, îşi încrucişă brațele şi capul îi 
căzu iarăşi încet pe piept. 

Şi din nou începu a tăinui cu sine însuşi. 

Deodată ridică ochii. Cineva trecea pe stradă. Auzi paşi în 
apropiere şi, la lumina felinarului care străjuia partea străzii 
dinspre arhive, zări o față palidă, tânără şi plină da voioşie. 

Era Gavroche, care ajunsese în strada l!Homme-Arme. 


Băieţelul privea pe sus şi părea să caute ceva. Îl vedea bine 
pe Jean Valjean, dar nu-l lua în seamă. 

După ce se uită o vreme în sus, îşi îndreptă privirile cu 
atenție în jos; ridicându-se în vârful picioarelor, începu să 
pipăie uşile şi ferestrele de jos ale caselor; toate erau închise, 
încuiate, ferecate. După ce a cercetat cinci sau şase fațade 
baricadate astfel, ştrengarul dădu din umeri şi intră în vorbă 
cu sine însuşi cam în felul acesta: 

— Drace! 

Apoi începu din nou să privească pe sus. 

Jean Valjean care, cu o clipă mai înainte, în starea 
sufletească în care se afla, n-ar fi vorbit, nici n-ar fi răspuns 
măcar nimănui, se simți împins să vorbească acestui copil. 

— Puştiule, zise el, ce ai? 

— Am că mi-i foame, răspunse tăios Gavroche şi adăugă: 
Puşti eşti dumneata! 

Jean Valjean vâri mâna în buzunarul vestei şi scoase o 
piesă de cinci franci. 

Dar Gavroche, care era un neam de codobatură şi care 
trecea repede de la un gest la altul, ridicase o piatră de jos. 
Zărise felinarul. 

— Ia te uită! Pe aici aveţi încă felinare! Nu sunteți în regulă, 
dragii mei! Asta se cheamă dezordine. la să le spargem! 

Şi aruncă piatra în felinarul al cărui geam căzu cu un 
zgomot atât de mare, încât câţiva cetățeni, ghemuiţi după 
perdele în casa din față, strigară: „S-a întors '93/ 

Felinarul se clătină şi se stinse. 

Strada se întunecă deodată. 

— Aşa, uliţă bătrână, făcu Gavroche, pune-ţi scufia de 
noapte! Şi întorcându-se spre Jean Valjean: Cum îi ziceți 
monumentului ăluia uriaş pe care-l aveţi colo, la capătul 
străzii? Sunt Arhivele, nu? Coloanele ălea barosane, dacă le- 
am mototoli niţel, ce mai baricadă am face din ele! 

Jean Valjean se apropie de Gavroche. 

— Sărmanul de el, zise cu vocea pe jumătate, vorbind 
pentru sine, îi e foame! 


Şi îi puse în mână piesa de cinci franci. 

Gavroche ridică nasul, mirat de mărimea acelui gologan: se 
uită la el pe întuneric şi strălucirea lui îi luă ochii. Cunoştea 
piesele de cinci franci numai din auzite; se bucurau de o mare 
faimă; fu încântat să vadă una de aproape şi exclamă: 

— la să vedem pataca! Câteva clipe se uită la ea ca vrăjit, 
apoi, întorcându-se spre Jean Valjean, îi întinse moneda şi îi 
spuse cu demnitate: Burghezule, prefer să sparg felinare. 
Luaţi-vă pataca înapoi! Pe mine nu mă cumpără nimeni. O fi 
având ea cinci gheare, dar pe mine nu mă zgârie. 

— Ai mamă? întrebă Jean Valjean. 

Gavroche răspunse: 

— Poate mai mult ca dumneavoastră. 

— Ei bine, spuse Jean Valjean, păstrează banul pentru 
maica-ta. 

Gavroche se simți înduioşat. De altfel, tocmai băgase de 
seamă că omul care îi vorbea era cu capul gol, şi aceasta îi 
inspirase încredere. 

— Adevărat? spuse el. Nu mi-l daţi ca să nu mai sparg 
felinarele? 

— Sparge câte vrei. 

— Sunteţi un om cumsecade, zise Gavroche. Şi puse piesa 
de cinci franci într-unul din buzunare. Încrederea lui 
crescând, adăugă: Sunteţi de pe strada asta? 

— Da, de ce? 

— Aţi putea să-mi arătaţi unde e numărul şapte? 

— Ce ai cu numărul şapte? 

Aici copilul se opri, temându-se că a spus prea mult; îşi 
înfipse cu putere degetele în păr şi se mulțumi să răspundă: 

— Aşa! 

Un gând trecu prin mintea lui Jean Valjean. Neliniştea are 
sclipiri de felul acesta. El spuse copilului: 

— Tu îmi aduci scrisoarea pe care o aştept? 

— Dumneavoastră! zise Gavroche. Dumneavoastră nu 
sunteți femeie. 

— Scrisoarea este pentru domnişoara Cosette, nu-i aşa? 


— Cosette... mormăi Gavroche. Da, cred că e chiar numele 
ăsta caraghios. 

— Ei bine, spuse Jean Valjean, eu trebuie să-i predau 
scrisoarea. Dă-mi-o! 

— Atunci trebuie să ştiţi că sunt trimis de la baricadă? 

— Fără îndoială, zise Jean Valjean. 

Gavroche îşi vâri mâna în fundul celuilalt buzunar al său şi 
scoase din el o hârtie împăturită în patru. 

Apoi salută milităreşte. 

—  Onorul la depeşă! spuse el. Vine de la guvernul 
provizoriu. 

— Dă-o încoace! zise Jean Valjean: 

Gavroche ţinea scrisoarea ridicată deasupra capului. 

— Să nu vă închipuiți că e vorba de un bileţel dulce. E 
pentru o femeie, dar e pentru popor. Noi ne batem şi 
respectăm femeile. Noi nu suntem ca cei din lumea mare, 
unde domnişorii trimit răvaşe dulci puicuţelor. 

— Dă-mi-o! 

— Într-adevăr, păreţi un om cumsecade. 

— Dă-mi-o repede! 

— Poftiți! Şi dădu scrisoarea lui Jean Valjean. Şi grăbiți-vă, 
domnule Cutare, pentru că domnişoara Cutărică aşteaptă. 

Gavroche fu încântat de spiritul pe care îl făcuse. Jean 
Valjean întrebă: 

— La Saint-Merry trebuie să duc răspunsul? 

— Ai face o boroboaţă din cele mai mari! strigă Gavroche. 
Scrisoarea vine de la baricada din strada Chanvrerie şi eu mă 
întorc acolo. Bună seara, cetățene! 

După ce spuse acestea, Gavroche plecă, sau mai bine zis îşi 
reluă zborul său de păsărică scăpată din colivie spre locul de 
unde venise. Se scufundă iarăşi în întuneric, ca şi când ar fi 
făcut o gaură în el, cu iuțeala unui proiectil; ulița lHomme- 
Arme fu din nou tăcută şi pustie; cât ai clipi din ochi, copilul 
acesta ciudat, plămădit din umbră şi vis, intrase în negura 
acestor şiruri de case întunecate şi se pierduse ca fumul în 
noapte. L-ai fi putut crede risipit şi împrăştiat, dacă peste 


câteva clipe un zgomot răsunător de geamuri sparte şi 
bufnetul straşnic al unui felinar prăbuşindu-se pe pavaj n-ar 
fi trezit din nou, dintr-odată pe burghezii mânioşi. Gavroche 
trecea pe strada Chaume. 


III — În vreme ce Cosette şi Toussaint 
dorm 


Jean Valjean se întoarse în casă cu scrisoarea lui Marius. 

Urcă scara pe dibuite, bucuros de întuneric, ca bufnița care 
îşi ţine prada, deschise şi închise încet uşa camerei sale, 
ascultă dacă nu se aude vreun zgomot, se încredință că, după 
cât se părea, Cosette şi Toussaint dormeau. Mâna îi tremura 
atât de tare, încât trebui să strice trei sau patru bețe până să 
aprindă bricheta Fumade; ceea ce făcuse el era un fel de furt. 
În sfârşit, aprinse lumânarea, se aşeză cu coatele rezemate de 
masă, deschise hârtia şi citi. 

Când eşti foarte tulburat nu citeşti, chinuieşti hârtia pe 
care o ţii în mână, o sugrumi ca pe o victimă, o mototoleşti, îți 
înfigi în ea unghiile mâniei sau bucuriei tale; te repezi la 
sfârşitul ei, sari la început; mintea ţi-e cuprinsă de friguri, 
înțelege una peste alta cam despre ce e vorba, prinde o parte şi 
tot restul îl pierde. În biletul lui Marius către Cosette, Jean 
Valjean nu văzu decât aceste cuvinte: 

„+... Mor. Când vei citi acestea, sufletul meu va fi lângă tine.” 


În faţa acestor două rânduri, avu o clipă de ameţeală 
groaznică; rămase un moment ca zdrobit de prefacerea ce se 
ivea în tulburarea lui. Se uita la biletul lui Marius, uluit, 
amețit; avea în fața ochilor lucrul acesta minunat, moartea 
ființei pe care o ura. 

Scoase un groaznic strigăt lăuntric de bucurie. Aşadar, se 
sfârşise. Deznodământul sosea mai repede decât ar fi îndrăznit 
el să nădăjduiască. Fiinţa care se aşezase în calea destinului 
său dispărea. Pleca singur, liber, din propria sa voință. Fără 


ca el, Jean Valjean să fi făcut ceva pentru asta, fără să se fi 
făcut vinovat cu nimic, omul „acela” avea să moară. Poate că 
şi murise. Înfrigurat, începu să socotească. Nu, nu a murit 
încă. Era vădit că scrisoarea a fost scrisă ca să fie citită de 
Cosette a doua zi de dimineață; după cele două salve ce s-au 
auzit între orele unsprezece şi miezul nopții n-a mai urmat 
nimic; baricada nu va fi atacată decât în zorii zilei; dar n-are a 
face, din moment ce „omul acela” e amestecat în viitoarea 
răscoalei e pierdut; e prins în vârtej, fără scăpare. Jean 
Valjean se credea mântuit. O să fie deci iarăşi singur cu 
Cosette. Vrăjmaşul dispărea; viitorul începea din nou. N-avea 
decât să păstreze biletul în buzunar. Cosette nu va şti 
niciodată ce s-a întâmplat cu „omul acela”. „Ajunge să laşi 
lucrurile să se împlinească. Nu poate scăpa. Dacă nu a murit 
încă, e sigur că va muri. Ce fericire!” 

După ce-şi spuse toate acestea, se întunecă din nou. 

Cobori şi-l trezi pe portar. 

Cam după o oră, Jean Valjean ieşea pe poartă, în uniformă 
de guard național şi înarmat. Portarul îi găsise cu uşurinţă 
prin vecini cu ce să-şi completeze echipamentul. Avea o puşcă 
încărcată şi o cartuşieră plină. Se îndreptă spre Hale. 


IV — Excesele de zel ale lui Gavroche 


În timpul acesta, lui Gavroche i se întâmplase ceva 
neobişnuit. 

După ce spărsese, cu toată conştiinciozitatea, felinarul din 
strada Chaume, Gavroche o luă pe strada Vieilles-Haudriettes 
şi, nevăzând „ţipenie de om”, găsi prilejul bun ca să intoneze 
toate cântecele pe care le ştia. Pasul lui, în loc să se 
încetinească prin cântec, se iuțea în ritmul lui. Şi începu să 
semene de-a lungul caselor adormite sau înspăimântate 
aceste cuplete incendiare: 


„Bârfea pe-aleile umbroase 
O pasăre pe Atala: 


C-ar fi plecat un rus cu ea. 
O, unde-s fetele frumoase? 
Lon la. 


Spui vorbe, Pierrot, geloase, 
Fiindcă-alaltăieri Mila, 

În geam bătându-mi mă striga. 
O, unde-s fetele frumoase? 
Lon la. 


Stricatele sunt grațioase, 
Otrava lor ce mâ-mbăta 
L-au amețit şi pe Orfila. 

O, unde-s fetele frumoase? 
Lon la. 


Vreau dragostele năzuroase 
Pe Agnes şi pe Pamela, 

Pe Lise ce s-a aprins şi ea, 
O, unde-s fetele frumoase? 
Lon la. 


Văzându-ți haina de mătase, 
Tot sufletu-mi, o, Zeila, 

În cutele ei se pierdea. 

O, unde-s fetele frumoase? 
Lon la. 


Amorul cu mâini luminoase 
Îți pune flori în păr, Lola, 
În locul lui m-aş blestema. 
O, unde-s fetele frumoase? 
Lon la. 


Privea-n oglinda cea lucioasă, 
Când o zării pe Jeana mea, 
Și-acum mi-e inima la ea. 


O, unde-s fetele frumoase? 
Lon la. 


În serile misterioase 

Cu stelele vorbeam aşa: 
Priviţi şi voi la Stela mea: 
O, unde-s fetele frumoase? 
Lon la.” 


Gavroche cânta cu mimică şi gesturi. Gestul e punctul de 
sprijin al refrenului. Chipul său, nesecat repertoriu de măşti, 
se schimonosea făcând strâmbături mai ciudate şi mai 
zbuciumate decât găurile unei rufe zdrenţuite în bătaia unui 
vânt turbat. Din nenorocire, fiind singur şi pe întuneric, nici n- 
au fost văzute, nici nu se puteau vedea. Sunt şi astfel de 
bogății pierdute. 

Deodată se opri. 

— Să întrerupem romanța, spuse el. 

Ochii lui de pisică descoperiseră în fundătura unei porți 
mari ceea ce în pictură se numeşte o compoziție, adică o ființă 
şi un lucru: lucrul era un cărucior, iar ființa era un 
auvergnat!19%77: care dormea în el. 

Braţele căruciorului se sprijineau de pavaj, şi capul 
auvergnatului pe marginea căruciorului. Trupul i se ghemuia 
pe acest plan înclinat, şi picioarele îi atingeau pământul. 

Gavroche, cu experiența sa în ce priveşte lucrurile acestei 
lumi, recunoscu în el un beţiv. 

Era vreun comisionar din colț, care băuse prea mult şi care 
dormea prea bine. 

„lată la ce sunt de folos nopţile de vară, se gândi Gavroche. 
Auvergnatul doarme în căruciorul lui. Luăm căruciorul 
pentru republică şi lăsăm pe auvergnat monarhiei”. 

Un gând năstruşnic îi fulgeră prin minte: 

„Căruciorului i-ar sta foarte bine pe baricada noastră 

Auvergnatul sforăia. 


|? 


Gavroche trase încetişor căruciorul înapoi şi pe auvergnat 
înainte, adică pe picioare; şi după o clipă, auvergenatul 
netulburat se odihnea de-a dreptul pe pavaj. 

Căruciorul căzuse în mâinile lui Gavroche. 

Obişnuit să întâmpine în orice fel neprevăzutul, ştrengarul 
avea întotdeauna asupra lui tot ce-i trebuia. Căută într-unul 
din buzunare şi scoase un petic de hârtie, apoi un capăt de 
creion roşu, şterpelit de la vreun dulgher şi scrise: 

„Republica franceză, 

Primit căruciorul.” 

Şi iscăli: Gavroche. 


Puse hârtia în buzunarul vestei de catifea a auvergnatului, 
care sforăia înainte, apucă hulubele cu amândouă mâinile şi 
plecă spre Hale, împingând înaintea lui, în galop, căruciorul, 
cu o larmă asurzitoare. 

Primejdia era serioasă. La Imprimeria regală se afla un post 
de santinelă. Gavroche neglijase acest amănunt, postul era 
ocupat de guarzii naţionali aduşi de la periferie. Căprăria 
începuse să se trezească neliniştită şi capetele se ridicau pe 
paturile de campanie. Două felinare sparte unul după altul, 
cântecul intonat în gura mare erau prea mult pentru nişte 
străzi atât de fricoase, care se culcă odată cu asfințitul şi care 
suflă în lumânări devreme. De un ceas, ştrengarul făcea în 
acest cartier gălăgia unei musculițe într-o sticlă. Sergentul 
asculta. Aştepta. Era un om prevăzător. 

Huruitul turbat al căruciorului întrecu măsura aşteptării 
şi-l hotări pe sergent să încerce o recunoaştere. 

— Trebuie să fie o ceată întreagă! spuse el. Să înaintăm cu 
băgare de seamă. 

Era limpede că hidra anarhiei ieşise din ascunzătoarea ei şi- 
şi făcea de cap prin cartier. 

Şi sergentul îndrăzni să iasă din post cu paşi înăbuşiți. 

Deodată, Gavroche, împingând căruciorul, în clipa când era 
gata să iasă din strada Vieilles-Haudriettes, se pomeni față în 
față cu o uniformă, un chipiu, un pampon şi o puşcă. 


Pentru a doua oară, se opri. 

— Uite, zise Gavroche, ea e! Salut, ordine publică! 

Mirările lui Gavroche erau scurte şi se lămureau repede. 

— Unde te duci, pungaşule? strigă sergentul. 

— Cetăţene, zise Gavroche, eu încă nu ţi-am zis burghez. 
De ce mă insulți? 

— Unde te duci, caraghiosule? 

— Domnule, reluă Gavroche, poate că ieri ai fost un om de 
duh, dar ai fost destituit azi-dimineaţă. 

— Te întreb unde te duci, derbedeule? 

Gavroche i-o întoarse: 

— Ce drăguţ vorbeşti. Drept să-ți spun, nimeni nu ţi-ar da 
vârsta pe care o ai. Ar trebui să-ți vinzi părul cu o sută de 
franci firul. Ai face rost de cinci sute de franci. 

— Unde te duci? Unde te duci? Unde te duci, banditule? 

Gavroche nu se lăsă intimidat: 

— Ce vorbe urâte! Prima oară când ţi s-o da să sugi, să te 
şteargă mai bine la gură! 

Sergentul îndreptă baioneta spre el. 

— Nu-mi spui odată unde te duci, ticălosule? 

— Domnule general, zise Gavroche, mă duc să caut 
doctorul pentru soția mea, care e în durerile facerii. 

— La arme! strigă sergentul. 

Să te salvezi tocmai prin ceea ce te-a pierdut, iată 
meşteşugul oamenilor tari! Dintr-o ochire, Gavroche îşi dădu 
seama de situație. Căruciorul îl pusese în primejdie, 
căruciorul trebuia să-l apere. 

În clipa când sergentul era gata să se năpustească asupra 
lui Gavroche, căruciorul, preschimbat în proiectil şi aruncat 
cu toată puterea, se rostogolea cu furie, şi sergentul, lovit 
drept în pântece, cădea pe spate în şanţ, în timp ce puşca se 
descărca în aer. 

La strigătul sergentului, oamenii din post ieşiră grămadă; 
împuşcătura stârni o salvă generală, la întâmplare; oamenii 
încărcări armele din nou şi începură iarăşi. 


Tragerea aceasta de-a baba-oarba ţinu un sfert de oră şi 
sparse câteva ochiuri de geam. 

Între timp, Gavroche, care se întorsese din drum, fugind cât 
îl ţineau picioarele, se opri la cinci-şase străzi mai departe şi 
se aşeză gâfâind sub stâlpul de la colțul Enfants-Rouges. 

Ciuli urechile. 

După ce răsuflă puţin, se întoarse înspre partea unde 
împuşcăturile continuau cu furie, îşi ridică mâna stângă la 
înălțimea nasului şi şi-o avântă de trei ori înainte, pe când cu 
dreapta se lovea în ţeasta capului, mai sus de ceafă; gest 
atotcuprinzător în care ştrengarul din Paris a concentrat 
ironia franceză, gest fără îndoială priincios, deoarece dăinuie 
de o jumătate de veac. 

Veselia aceasta fu tulburată de o cugetare amară: 

„Da, îşi zise el, eu pufnesc, mă strâmb de râs nu mai pot de 
bucurie, dar mă rătăcesc şi va trebui să fac un ocol. Numai 
de-aş ajunge la timp la baricadă!” 

Şi o luă iarăşi la goană. 

„Ei, unde rămăsesem?” se întrebă el alergând. Şi începu din 
nou să-şi cânte cântecul, pierzându-se repede în furnicarul 
străzilor, în vreme ce cântecul lui se auzea din ce în ce mai 
slab, în întuneric: 


„Mai sunt Bastilii ticăloase, 
Dar mâine tot se va schimba 
În ordinea de astăzi rea. 

O, unde-s fetele frumoase? 
Lon la. 


Nu-mi plac popicele băţoase, 
Și lumea veche va cădea 
Când va intra o bilă-n ea. 

O, unde-s fetele frumoase? 
Lon la. 


O, bun popor cu cârji gheboase, 


Să spargem Luvru-n care, da, 
Monarhia se-nzorzona. 

O, unde-s fetele frumoase? 
Lon la. 


Am rupt zăbrele şi mai groase; 
Azi Carol cel al zecelea 

Se simte rău şi va zbura. 

O, unde-s fetele frumoase? 
Lon la.” 


Fapta de armă a postului de pază n-a rămas fără urmări. 
Căruciorul a fost cucerit şi beţivul făcut prizonier. Cel dintâi 
fu vârât în depozit şi cel de-al doilea fu, mai târziu, urmărit 
puţin de consiliul de război pentru complicitate. Ministerul 
public de atunci dădu dovadă, în această împrejurare, de zelul 
său neobosit întru apărarea societății. 

Isprava lui Gavroche, rămasă în tradiția cartierului Temple, 
e una din cele mai groaznice povestiri ale bătrânilor burghezi 
din Marais, şi în amintirea lor poartă numele: Atacul nocturn 
asupra postului de la Imprimeria regală. 


Sfârşitul părţii a patra 


heh 


PARTEA A CINCEA 
JEAN VALJEAN 


CARTEA ÎNTÂI 


RĂZBOIUL ÎNTRE PATRU ZIDURI 


1 — Între Caribda mahalalei Saint-Antoine 
şi Scilla mahalalei Temple!1078! 


Cele două baricade mai vrednice de amintit, despre care un 
observator al bolilor sociale ar putea să vorbească, nu aparțin 
epocii în care se petrece acțiunea acestei cărți. Aceste 
baricade, amândouă simboluri sub aspecte diferite, ale unor 
întâmplări înfricoşătoare, au ieşit ca din pământ în timpul 
răzmeriței nefericite din iunie 1848, adică a celei mai mari 
lupte de stradă din câte a cunoscut vreodată istoria. 

Se întâmplă uneori ca, împotriva principiilor, împotriva 
libertăţii, a egalității şi a fraternității, împotriva chiar a 
votului universal şi a guvernului prin şi pentru popor, 
golănimea, această mare disperată, să protesteze din 
străfundurile zbuciumului ei, ale descurajărilor, ale lipsurilor, 
ale frigurilor, ale deznădejdilor, ale duhorilor, ale neştiinței şi 
ale întunericului ce o bântuie, şi gloata să deschidă focul 
împotriva poporului. 

Derbedeii atacă dreptul comun; ochlocraţia'!%7*: se ridică 
împotriva demosuluii1989:. 

Asemenea zile sunt grozave, pentru că şi în nebunie există 
totdeauna o anumită parte de dreptate, pentru că în acest 
duel există şi o parte de sinucidere; cuvintele care vor să fie de 
ocară, ca: derbedei, golănime, ochlocraţie, gloată, mărturisesc, 
vai! e mai degrabă greşeala privilegiaților decât a 
dezmoşteniţilor. 

În ce ne priveşte, noi nu rostim niciodată aceste cuvinte fără 
durere şi fără respect, pentru că atunci când filosofia 
adânceşte faptele pe care le exprimă, găseşte adesea, alături 
de mizerie, multă măreție. Atena era o ochlocraţie; Olanda a 
fost făurită de golănime'1%1; mulțimea a salvat nu o dată 
Roma; şi gloata l-a urmat pe Hristos. 


Nu există gânditor care să nu fi contemplat uneori măreţiile 
din străfunduri. 

Fără îndoială că sfântul leronimi%2 s-a gândit la 
golănimea aceasta şi la toți aceşti bieți oameni, la vagabonzii 
şi nenorociţii din care s-au ridicat apostolii şi martirii, când a 
rostit cuvintele pline de înțeles: Fex urbis, lex orbis.i1983; 

Disperarea acestei mulțimi care suferă şi sângerează, 
violențele ei nesăbuite împotriva principiilor care-i sunt însăşi 
viața, toate faptele sale săvârşite împotriva legilor, constituie 
lovituri de stat populare şi trebuie înăbuşite. Omul cinstit se 
devotează mulțimii şi tocmai din dragoste pentru ea, o 
combate. Dar cu câtă înțelegere o iartă, în timp ce-i ţine piept! 
Cât de mult o slăveşte, în timp ce-i stă împotrivă! lată unul 
din rarele momente în care, făcând ceea ce trebuie să faci, 
simți o pornire care-ţi tulbură convingerile şi aproape că te 
sfătuieşte să nu mergi mai departe; stăruieşti pentru că 
trebuie, dar conştiinţa împăcată e tristă şi îndeplinirea 
datoriei se împleteşte cu o strângere de inimă. 

lunie 1848 a fost, ne grăbim s-o spunem, un eveniment 
deosebit şi aproape cu neputinţă de categorisit în filosofia 
istoriei. Trebuie să lăsăm la o parte tot ce am spus în trecut, 
când e vorba de această răscoală extraordinară, în care s-a 
simțit sfânta nelinişte a muncii care-şi cere drepturile. A 
trebuit să fie combătută, aşa cum se cuvenea, de vreme ce 
răscoala ataca însăşi republica. Dar, de fapt, ce a însemnat 
acel iunie 1848? O răzvrătire a poporului împotriva lui 
însuşii108%. 

Când nu pierzi din vedere subiectul, nu te abate din drum 
nicio digresiune. Aşadar, fie-ne îngăduit să oprim o clipă 
atenția cititorului asupra celor două baricade, cu totul 
excepţionale, despre care am pomenit şi care au caracterizat 
această răscoală. Una astupa intrarea în cartierul Saint- 
Antoine, cealaltă împiedica apropierea de cartierul Temple; 
niciodată nu le vor uita cei în fața cărora s-au înălțat aceste 
două înfiorătoare capodopere ale războiului civil, sub cerul 
albastru, strălucitor, al lui iunie. 


Baricada Saint-Antoine era uriaşă; înaltă de trei caturi şi 
lată de şapte sute de picioare'1%%, închidea de la un capăt la 
altul răscrucea prin care se intra în cartier, adică trei străzi; 
brăzdată de şanţuri, de săpături, dantelată, crestată, 
crenelată de o despicătură uriaşă, susținută de movile de 
pământ, care erau şi ele bastioane, cu capete care ieşeau în 
afară ici-colo, proptită solid de cele două ieşinduri ale caselor 
din cartier, baricada apărea ca o culme ridicată de ciclopi!198%, 
în fundul faimoasei piețe care a văzut ziua de 14 iulie. Pe 
străzile din spatele acestei baricade principale se ridicau, una 
peste alta, înaintând, alte nouăsprezece baricade. Era destul 
să le vezi, ca să simţi nesfârşita suferință, agonia foburgului în 
acel ultim ceas când deznădejdea se prăbuşeşte în catastrofă. 
Din ce era făcută baricada? Din prăbuşirea a trei case cu şase 
etaje, dărâmate dinadins, cum pretindeau unii. Din minunea 
săvârşită de toate mâinile, spuneau alții. Avea înfăţişarea 
jalnică a tuturor construcțiilor urii: era o ruină. Ai fi putut 
întreba: cine a clădit aşa ceva? Dar ai fi putut întreba tot atât 
de bine: cine a distrus-o? Clocotul improvizase. lată! Poarta 
asta! grilajul ăsta! streaşina asta! pervazul ăsta! plita asta 
sfărâmată! oala asta hârbuită! Daţi tot! Azvârliți tot! 
Împingeţi, rostogoliți, săpaţi, decimațţi, răsturnaţi, surpaţi tot! 
Se însoțeau aici pavajul, piatra de construcție, grinda, drugul 
de fier, peticul, geamurile scoase din cercevele, scaunele 
desfundate, căpățânile de varză, cârpele şi blestemele. Era 
ceva măreț şi totodată meschin. Un talmeş-balmeş care 
parodia adâncul. Masa materiei lângă atom; pereți smulşi şi 
străchini sparte; toate cioburile îşi dădeau mâna 
amenințătoare: Sisif îşi aruncase stânca!1%7, iar lovi1988, 
hârbul. Într-un cuvânt: înfiorător! Era Acropola!1%% golanilor. 
Povârnişul era împiedicat de căruţe răsturnate; un cărucior 
întins de-a curmezişul, cu osia spre cer, părea o cicatrice pe 
această fațadă chinuită, un omnibus împins în glumă cu 
umărul până în vârful grămezii, ca şi cum arhitecții acestei 
sălbăticii ar fi vrut să adauge spectacolului înspăimântător o 
notă ştrengărească; îşi întindea oiştea fără hamuri spre nu 


ştiu ce cai ai văzduhului. Această grămadă uriaşă, această 
aluviune a răscoalei părea Ossa peste Pelion'19%: a tuturor 
revoluțiilor; '93 peste '89, 9 termidor peste 10 august, 18 
brumar peste 21 ianuarie, vendemiar peste prerial'1%1:, 1848 
peste 1830. Piața merita osteneala, şi baricada aceasta era 
demnă să apară chiar pe locul unde fusese dărâmată Bastilia. 
Dacă oceanul şi-ar face diguri, aşa şi le-ar construi. Pe 
această îngrămădeală diformă era întipărită furia valului. 
Care val? Mulțimea. Ai fi crezut că e un vuiet împietrit, sau că 
auzi, pe deasupra acestei baricade, zumzetul albinelor uriaşe 
şi întunecate ale progresului, în roi dezlănțuit, ca şi cum acolo 
le-ar fi fost stupul. Era un mărăciniş uriaş> O bacanală? O 
fortăreață? Părea că ar fi construit-o în goană un vârtej. În 
această redută era ceva de cloacă, şi în această dezordine ceva 
olimpian. Puteai să vezi, în acest vălmăşag bezmetic, grinzi de 
acoperișuri, frânturi de mansardă cu tapetele lor, cercevele de 
ferestre înfipte în dărâmături cu geamurile neatinse aşteptând 
tunul, vetre scoase din loc, dulapuri, mese, bănci, o 
harababură care urla, şi mii de rămăşiţe ale sărăciei, gunoaie 
pe care le-ar azvârli şi un cerşetor, care aveau în ele ceva de 
furie şi de neant. Ai fi spus că sunt zdrențele unui popor, 
zdrenţe de lemn, de fier, de bronz, de piatră, şi că mahalaua 
Saint-Antoine le-ar fi aruncat acolo, la porţile ei, azvârlindu-le 
cu o lovitură de târn uriaşă şi ridicând o baricadă din propria 
ei mizerie. Bolovani ca nişte buturugi, lanţuri smulse, stâlpi 
cu umeri răsfrânți ieşind din dărâmături, adăugau acestui 
edificiu al anarhiei întunecata imagine a vechilor chinuri 
îndurate de popor. Baricada Saint-Antoine făcea din orice o 
armă; adunase tot ce poate să arunce un război civil în capul 
societății; nu era o luptă, ci ultimul strigăt al deznădejdii. 
Carabinele care apărau această redută, printre câteva 
espingolei1%2, erau încărcate cu cioburi de faianță, oscioare, 
nasturi de haină, până şi rotițe de la picioarele unor noptiere, 
proiectile primejdioase fiindcă erau de aramă. Baricada 
aceasta era smintită; uneori, când se ridica să înfrunte 
puterea armatei, forfotea şi bubuia; arunca până la cer un 


zgomot care nu poate fi redat în cuvinte; se încorona cu o 
grămadă de capete arzătoare; se umplea ca un furnicar; avea 
o creastă spinoasă de puşti, săbii, ciomege, securi, sulițe şi 
baionete; un uriaş drapel roşu flutura cu plesnet în vânt; 
dinăuntrul ei se auzeau strigăte de comandă, cântece de atac, 
răpăituri de tobă, plânsete de femei şi hohotele de râs 
întunecat ale flămânzilor. Era nemăsurată şi vie; şi, ca din 
spinarea unui animal electrizat, ieşeau din ea vâlvătăi de 
fulger. Duhul revoluției acoperi cu norii lui creştetul baricadei 
pe care vuia glasul poporului, asemănător cu acela al lui 
Dumnezeu; o măreție ciudată se desprindea din acest uriaş 
coş de moloz. Era un maldăr de gunoi şi totodată era muntele 
Sinai. 

Aşa cum am arătat mai sus, baricada se ridicase să lupte în 
numele revoluției. Dar ce lovea? Revoluţia. Baricada aceasta, 
care însemna voia întâmplării, dezordinea, tulburarea, 
neînțelegerea, necunoscutul, avea în fața ei adunarea 
constituantă, suveranitatea poporului, votul universal, 
națiunea, republica: era Carmagnola'1%*. care sfida Marseieza. 

Sfidare nesăbuită, dar eroică, fiindcă acest bătrân cartier al 
Parisului e un erou. 

Cartierul şi reduta lui se ajutau împreună. Cartierul se 
rezema pe redută, reduta se bizuia pe cartier. Uriaşa baricadă 
se întindea ca un mal stâncos, de care se sfărâmase strategia 
generalilor Africiii199%. Văgăunile, ridicăturile, umflăturile, 
cocoaşele ei se strâmbau, ca să spunem aşa, şi rânjeau pe sub 
fum. Mitralia se pierdea în această masă lipsită de formă, 
obuzele se înfundau în învălmăşeală, se scufundau, se 
pierdeau; ghiulelele nu izbuteau să treacă decât prin găuri; la 
ce bun să tragi cu tunul în haos? Iar regimentele, obişnuite cu 
cele mai fioroase privelişti ale războiului priveau cu ochi 
neliniştiți la acest soi de redută-fiară, zbârlită ca un porc 
mistreţ şi uriaşă cât un munte. 

La un sfert de leghe mai departe, în colțul străzii Temple, 
care dă în bulevard aproape de Castelul de apă, dacă 
îndrăzneai să-ți arunci ochii dincolo de vitrina magazinului 


Dallemagne, zăreai peste strada pe care urca malul 
Bellevillei19%% în vârf de tot, un zid ciudat ridicându-se până la 
etajul al doilea al fațadelor, un fel de trăsura de unire între 
casele din dreapta şi cele din stânga, ca şi cum strada şi-ar fi 
îndoit singură zidul ei cel mai înalt, ca să se înfunde dintr- 
odată. Zidul acesta era ridicat din pietre desprinse din 
caldarâm. Era drept, corect, neted, perpendicular, nivelat cu 
echerul, tras cu sfoara, aliniat cu firul de plumb. Îi lipsea, fără 
îndoială, cimentul, dar, ca la unele ziduri romane, acest 
amănunt nu-i tulbura rigida arhitectură. Îi ghiceai grosimea 
după înălțime. Cornişa era matematic paralelă cu soclul. Din 
loc în loc, distingeai pe suprafața lui cenuşie crăpături 
aproape nevăzute, ca nişte fire negre de aţă. Aceste crăpături 
erau despărțite unele de altele prin spaţii egale. Strada era 
pustie cât vedeai cu ochii. Toate ferestrele şi toate porţile erau 
închise, iar în fund se ridica acest uriaş, care păzea strada; zid 
nemişcat şi liniştit; nu vedeai pe nimeni, nu auzeai venind 
niciun strigăt, niciun zgomot, nicio suflare. Un mormânt. 

Strălucirea soarelui de iunie scălda în lumină această 
privelişte cumplită. 

Era baricada mahalalei Temple. 

Dar cum ajungeai în locul acela şi zăreai baricada, oricât ai 
fi fost de îndrăzneț, era cu neputinţă să nu rămâi pe gânduri 
în fața acestei apariţii tulburătoare. Era ceva perfect ajustat, 
încheiat, bine legat, rectiliniu, simetric şi funebru. O împletire 
de ştiinţă şi beznă. Simţeai că marele căpitan al acestei 
baricade era ori un geometru, ori un strigoi. Te uitai la ea şi 
vorbeai în şoaptă. 

Din când în când, dacă îndrăznea cineva - vreun soldat, 
vreun ofițer sau vreun reprezentant al poporului — să treacă pe 
acel drum singuratic, se auzea un fluierat ascuţit şi slab, şi 
trecătorul cădea rănit ori mort, iar dacă scăpa teafăr, glonțul, 
alteori un proiectil biscaian'19%: nimerea într-un oblon tras, 
între două pietre de construcție, sau în tencuiala unui zid. 
Căci oamenii baricadei îşi făcuseră două tunuri mici din două 
trunchiuri de ţeavă de fontă, astupate la un capăt cu câlți şi 


cu lut. Nu risipeau darnic praful de puşcă. Mai toate 
proiectilele îşi atingeau ţinta. Ici-colo zăceau câteva cadavre, şi 
pe pavaj bălți de sânge. Mi-aduc aminte de un fluture alb, care 
zbura încoace şi încolo pe stradă. Vara nu voia să abdice. 

În împrejurimi gangurile caselor erau înțesate de răniți. 

Te simțeai ochit de cineva pe care nu-l vedeai şi simțeai că 
toată lungimea străzii era o ţintă. 

Îngrămădiţi îndărătul povârnişului pe care podul boltit al 
canalului îl face la intrarea în mahalaua Temple, soldaţii 
coloanei de atac observau, gravi şi reculeşi, această redută 
lugubră, această încremenire, această nepăsare de unde venea 
moartea. Unii dintre ei se târau pe burtă până în sus de cotul 
podului, având grijă să nu li se vadă chipiul. 

Viteazul colonel Monteynard admira baricada şi se înfiora. 
„Ce bine-i clădită! spunea el unui deputat. Nicio piatră nu iese 
mai în afară decât alta. Parcă e de porțelan”. În acel moment, 
un glonţ îi sfărâmă decorația de pe piept şi colonelul căzu. 

— Laşii! spuneau unii. Să se arate odată! Să-i vedem! Nu 
îndrăznesc! Se ascund! 

Baricada mahalalei Temple, apărată de optzeci de oameni, 
atacată de zece mii, rezistă trei zile. În cea de-a patra se 
procedă ca la Zaacea şi la Constantine!1%7, se străpunseră 
casele, soldații se urcară pe acoperişuri, şi baricada fu luată. 
Niciunul din cei optzeci de „laşi” nu se gândi să fugă; fură 
ucişi cu toţii, afară de şeful lor, Barthelemy, despre care vom 
vorbi îndată. 

Baricada Saint-Antoine era lăcaşul lunetelor; baricada 
Temple era însăşi tăcerea. Diferenţa între aceste două redute 
era de la cumplit la înfiorător. Una părea un bot de fiară; 
cealaltă, o mască. 

Admițând că răscoala uriaşă şi întunecată din iunie a fost 
alcătuită din mânie şi dintr-o pornire de neînțeles, simțeai că 
în prima baricadă sălăşluieşte balaurul, iar îndărătul celei de- 
a doua, sfinxul. 

Aceste două întărituri au fost ridicate de doi oameni şi 
anume Cournet şi Barthelemy. Cournet făcuse baricada 


Saint-Antoine. Barthelemy, pe cea de la Temple. Fiecare din ele 
era imaginea celui ce-o ridicase. 

Cournet era un bărbat înalt, cu umeri largi, roşu la față, cu 
pumnul puternic, cu inima îndrăzneață, cinstit la suflet, cu 
privirea sinceră şi tulburătoare. Activ, energic, iute la mânie, 
furtunos, era cel mai inimos dintre oameni şi cel mai temut 
dintre luptători. Războiul, luptele, încăierările erau însuşi 
aerul pe care îl respira şi îl înveselea. Fusese ofițer de marină 
şi, după gesturi, după voce, ghiceai că venea de pe ocean şi că 
ieşea din furtună; ducea mai departe vijelia, în luptă. Dacă |- 
am asemui cu un geniu, Cournet ar avea în el ceva din 
Danton, aşa cum, asemuit cu un zeu, Danton ar avea în el 
ceva din Hercule. 

Barthelemy, slab, şubred, palid, tăcut, era un fel de 
băiețandru întunecat, care, pălmuit odată de un gardian, îl 
pândise, îi ieşise înainte şi-l omorâse. Astfel, la şaptesprezece 
ani fusese trimis la ocnă. leşise de acolo şi ridicase baricada. 

Mai târziu, printr-o ciudăţenie a soartei, la Londra, proscrişi 
şi unul şi celălalt, Barthelemy îl ucise pe Cournet. A fost un 
duel tragic. După puţin timp, prins în vârtejul uneia dintre 
acele misterioase aventuri în care e amestecată şi patima, 
prăbuşiri în care justiția franceză găseşte circumstanţe 
uşurătoare, iar cea engleză n-are altă măsură decât moartea, 
Barthelemy fu spânzurat. Mohorâta orânduire socială e 
construită în aşa fel încât, datorită unui deznodământ al 
faptelor şi mulțumită întunecării morale, acel nenorocit în 
care exista fără doar şi poate o inteligență limpede, poate chiar 
o inteligență mare, a trebuit să înceapă cu ocna în Franța şi 
să sfârşească cu spânzurătoarea în Anglia. 

În orice împrejurare, Barthelemy nu arbora decât un singur 
drapel: drapelul negru. 


II —- Ce poţi face într-o prăpastie decât să 
stai de vorba? 


În învăţătura subterană a răscoalei, şaisprezece ani 
înseamnă mult şi iunie 1848 ştie mai multe decât iunie 1832. 
Dar baricada din strada Chanvrerie, deşi numai o schiță, un 
embrion, față de cele două baricade uriaşe despre care am 
pomenit, era totuşi de temut în acel moment. 

Răsculaţii, sub privegherea lui Enjolras, pentru că Marius 
nu mai ştia pe ce lume se află, se folosiseră de întunericul 
nopții. Baricada nu numai că fusese reparată, ci şi mărită. O 
înălțaseră cu două picioare. Drugii de fier, înfipți în pavajul 
străzii, păreau lănci în cumpănire. Tot felul de sfărâmături, 
adăugate şi aduse din toate părțile, complicau împletitura ei 
exterioară. Reduta fusese prefăcută cu multă iscusință în zid 
pe dinăuntru şi în desiş țepos pe dinafară. 

Scara de piatră, pe care te puteai sui pe baricadă ca pe un 
zid de cetate, fusese de asemenea întregită. 

Răsculaţii avuseseră grijă şi de gospodăria baricadei. Sala 
cea joasă fusese descurcată, bucătăria fusese terminată, 
pulberea de puşcă strânsă de pe jos şi de pe mese, gloanțele 
fuseseră topite, se umpluseră cartuşe, se făcuseră scaune, se 
împărțiseră armele luate de la duşman, se curăţise interiorul 
redutei, se strânseseră cioburile, se căraseră cadavrele. 

Morţii fuseseră puşi grămadă pe strada Mondttour, care era 
încă în mâinile răsculaților. Pavajul a rămas multă vreme 
roşu în locul acela. Printre morţi erau patru inşi din garda 
națională a suburbiei. Enjolras dădu ordin să li se pună 
deoparte uniformele. 

Enjolras îşi sfătuise oamenii să doarmă două ceasuri. Un 
sfat de-al lui Enjolras era ordin. Cu toate astea, numai vreo 
trei-patru profitară de el. Feuilly folosi cele două ore pentru a 
săpa o inscripţie pe zidul din fața cârciumii: 

TRĂIASCĂ POPOARELE! 


Aceste două cuvinte, zgâriate cu un cui în piatră, se mai 
puteau citi pe acel zid în 1848. 

Cele trei femei se folosiseră de răgazul nopţii ca să dispară, 
ceea ce îi făcea pe răsculați să respire mai în voie. 


Femeile găsiseră mijlocul să se adăpostească într-o casă 
învecinată. 

Cea mai mare parte din răniți puteau şi voiau încă să lupte. 
Pe un aşternut făcut dintr-o saltea şi două grămezi de paie în 
bucătăria ambulanţei se aflau atunci cinci oameni grav răniți, 
dintre care doi din garda municipală. Cei din garda 
municipală fură pansaţi mai întâi. 

Nu mai rămaseră în sala cea joasă decât Mabeuf, sub 
giulgiul lui negru, şi Javert, legat de stâlp. 

— E sala morților, spuse Enjolras. 

Aşa cum stăteau înăuntrul acelei încăperi abia luminate în 
fund de o candelă, masa mortuară ca o linie orizontală 
îndărătul stâlpului, Javert în picioare, iar Mabeuf culcat, 
desenau un fel de cruce mare, nelămurită. 

Oiştea omnibusului, deşi scurtată de împuşcături, era încă 
în picioare, şi-ai fi putut agăța de ea un steag. 

Enjolras, care avea acea calitate a conducătorilor de a face 
întotdeauna ceea ce spun, atârnă de prăjină haina găurită şi 
însângerată a bătrânului ucis. 

Nu mai era chip să mănânce. N-aveau nici pâine, nici carne. 
Cei cincizeci de oameni ai baricadei, de şaisprezece ceasuri de 
când erau acolo, isprăviseră repede slabele provizii ale 
cârciumii. La un moment dat, orice baricadă care rezistă se 
preschimbă fără scăpare în pluta Meduzei. Trebuiră să 
întâmpine foamea cu resemnare. Era în primele ceasuri ale 
acelei zile spartane de 6 iunie, când, în baricada Saint-Merry, 
muncitorul Jeanne, înconjurat de răsculații care cereau pâine, 
strigă tuturor: „La ce bun? Acum e ora trei. Peste un ceas vom 
fi morți cu toții!” 

Pentru că nu mai aveau ce să mănânce, Enjolras îi opri să 
bea. Interzise vinul şi drămui rachiul. 

Găsiseră în pivniţă vreo cincisprezece sticle pline, astupate 
cu ceară. Enjolras şi Combeferre le cercetară. Pe când urca, 
Combeferre spuse: „E din vechile rezerve ale lui Hucheloup, 
care a fost mai întâi băcan”. „Irebuie să fie un vin bun, 
observă Bossuet. Norocul nostru, că Grantaire doarme. Dacă 


ar fi pe picioare, n-am salva noi sticlele astea cu una, cu 
două”. În ciuda murmurelor, Enjolras nu le dădu voie să se 
atingă de cele cincisprezece sticle şi, pentru ca nimeni să nu 
cuteze, şi să fie oarecum sfințite, le puse sub masa pe care 
zăcea bătrânul Mabeuf. 

Pe la orele două noaptea se numărară. Mai rămăseseră 
treizeci şi şaptei19%85. 

Începea să mijească de ziuă. Stinseră torța şi o puseră la loc 
în firida ei de piatră. Interiorul baricadei, un fel de curticică 
furată străzii, era înecat în beznă şi semăna, în acea 
nelămurită teamă a zorilor, cu puntea unei corăbii părăsite în 
voia valurilor. Luptătorii se mişcau încoace şi încolo, ca nişte 
umbre negre. Deasupra acestui înfricoşător cuib de întuneric, 
etajele caselor mute se schițau vinete: sus de tot, păleau 
hornurile. Cerul avea acea nuanţă fermecătoare, care e poate 
alb, poate albastru. Zburau păsări, ciripind a fericire. Casa 
înaltă care servea de fundal baricadei, întoarsă cum era spre 
răsărit, avea pe acoperiş un reflex trandafiriu. La ferestruica 
celui de-al treilea cat, vântul dimineţii flutura părul cărunt de 
pe capul mortului. 

— Sunt încântat că am stins torța, îi spunea Courfeyrac lui 
Feuilly. Flacăra ei răsucită de vânt mă sâcâia. Îmi făcea 
impresia că-i e frică. Lumina torțelor seamănă cu 
înțelepciunea laşilor: luminează rău pentru că tremură. 

Zorii trezeau minţile, aşa cum deşteptau din somn 
păsărelele; toți stăteau de vorbă. 

Joly, văzând o pisică plimbându-se mereu de-a lungul unui 
jgheab, scoase o cugetare filosofică. 

— Ce e pisica? strigă el. Un corectiv. După ce l-a făcut pe 
şoarece, bunul Dumnezeu a spus: „Uite, am făcut o prostie!” 
Şi a plămădit pisica. Pisica este erata şoarecelui. Şoarecele şi 
apoi pisica sunt şpaltul revăzut şi corectat al creaţiunii. 

Combeferre, înconjurat de studenți şi de muncitori, vorbea 
despre cei morți, de Jean Prouvaire, de Bahorel, de Mabeuf, 
chiar de Cabuc şi de neînduplecata mâhnire a lui Enjolras. 
Spunea: 


— Harmonius şi Aristogiton, Brutus, Chereas, Stephanus, 
Cromwell, Charlotte Corday, Sand, toţi au avut, după isprava 
lori19*%, o clipă de spaimă. Inima noastră e atât de sensibilă şi 
viața omenească atât de misterioasă, încât, chiar într-o crimă 
cetățenească, chiar în săvârşirea unei crime liberatoare, dacă 
aşa ceva există, remuşcarea de a fi răpus un om întrece 
bucuria de a fi slujit umanitatea. 

Şi iată că meandrele vorbelor luară o altă cale o clipă mai 
târziu, când versurile lui Jean Prouvaire schimbară subiectul, 
şi Combeferre a început să compare între ei pe traducătorii 
Georgicelor, pe Raux cu Cournand, pe Cournand cu Delille, 
amintind pasajele traduse de  Malfilâtrei1%:, mai ales 
minunata moarte a lui Cezar; şi prin acest cuvânt, Cezar, 
conversaţia se întoarse la Brutus. 

— Cezar, spunea Combeferre, a căzut pe drept cuvânt. 
Cicero a fost sever cu Cezar, şi a avut dreptate. O astfel de 
asprime nu este o diatribă't19. Când Zoil îl insultă pe Homer, 
când Maecvius îl insultă pe Virgiliu, când Vise îl insultă pe 
Moliere, când Pope îl insultă pe Shakespeare, când Freron'119%2 
îl insultă pe Voltaire, se adevereşte vechea lege a invidiei şi a 
urii; geniile atrag injurii, oamenii mari sunt mai mult sau mai 
puţin huiduiți. Dar Zoil şi Cicero nu sunt acelaşi lucru. Cicero 
e un făuritor de dreptate prin gândire, aşa cum Brutus e un 
făuritor de dreptate cu spada. Eu o înfierez pe cea din urmă, 
spada; antichitatea însă o îngăduia. Cezar, care a violat 
Rubiconul şi a împărțit, ca şi cum ar fi fost ale lui, demnitățile 
care veneau de la popor, Cezar, care nu se ridica în picioare 
când intrau senatorii, făcea, aşa cum spune Eutropiui119%, 
lucruri regeşti şi aproape tiranice: regia ac pene tyrannica. A 
fost un om mare; cu atât mai rău, sau cu atât mai bine; lecţia 
e mai înaltă. Cele douăzeci şi trei de răni ale lui mă mişcă mai 
puţin decât scuipatul de pe fruntea lui Hristos. Cezar e 
înjunghiat de senatori; Hristos e pălmuit de servitori. Cu cât 
ocara e mai mare, cu atât simți mai mult divinitatea. 

Bossuet, care îi domina pe vorbitori din vârful unei grămezi 
de pietre, strigă, cu carabina în mână: 


— O, Cydathenaecum! O, Myrrhinus! O, Probalinthus! O, 
haruri ale Aeantidei!i11%% Ah! cine mă va face să pot rosti 
versurile lui Homer, ca un grec din Laurium sau din 
Edapteoni1195:| 


III —- Lumină şi întunecare 


Enjolras plecase în recunoaştere. leşise prin strada 
Mondetour, furişându-se de-a lungul caselor. 

Trebuie să spunem că răsculații erau plini de nădejde. Felul 
în care respinseseră atacul de noapte îi îndemna să 
disprețuiască de mai înainte atacul din zori de zi. Îl aşteptau 
zâmbind. Nu se îndoiau de izbânda lor, aşa cum nu se îndoiau 
de cauza lor. De altfel, erau încredințaţi că avea să le vină 
ajutoare. Se bizuiau pe ele. Cu uşurinţa profetică şi 
biruitoare, care e una din forțele luptătorului francez, ei 
împărțeau ziua care începea în trei faze neîndoielnice: la şase 
dimineața un regiment „care a fost lucrat” va da înapoi; la 
amiază va izbucni răscoala întregului Paris; la asfinţitul 
soarelui, revoluția. 

Se auzea clopotul de alarmă de la Saint-Merry, care nu 
încetase nicio clipă din ajun; era o dovadă că cealaltă 
baricadă, cea mare, a lui Jeanne, rezista mai departe. 

Toate speranţele acestea treceau de la un grup la altul, într- 
un fel de murmur vesel şi amenințător, care semăna cu 
zumzetul de război al unui stup de albine. 

Enjolras se întoarse. Se înapoia din posomorâta lui 
preumblare vulturească în întunecimea de afară. Ascultă o 
clipă toată această bucurie, cu braţele încrucişate, cu o mână 
la gură. Apoi, proaspăt şi îmbujorat în lumina crescândă a 
dimineții, spuse: 

— Toată armata Parisului e în luptă. O treime a ei apasă 
asupra baricadei în care vă aflați. Pe deasupra mai e garda 
națională. Am văzut chipiurile celui de-al cincilea regiment de 
linie şi steguleţele legiunii a şasea. Într-o oră veţi fi atacați. În 


ce priveşte poporul, a clocotit ieri; dar în dimineața asta nu se 
clinteşte! Nu-i nimic de aşteptat, nimic de nădăjduit. Niciun 
cartier şi niciun regiment. Suntem părăsiți! 

Vorbele acestea căzură asupra zumzetului grupelor şi 
avură acelaşi efect pe care îl are prima picătură a furtunii 
asupra roiului. Amuţiră cu toţii. Fu un moment de spaimă 
nespusă, în care ai fi putut auzi moartea plutind. 

Clipa aceasta fu scurtă. 

Din colțul cel mai întunecat al grupelor de luptători un glas 
strigă lui Enjolras: 

— Fie! Să ridicăm baricada la o înălțime de douăzeci de 
picioare şi să rămânem aici. Cetăţeni, să murim pe baricadă 
cu toții! Să arătăm că nici atunci când poporul părăseşte pe 
republicani, republicanii nu părăsesc poporul! 

Cuvintele acestea culegeau gândul tuturor din norul greu al 
îngrijorării individuale. Fură primite cu un strigăt de 
entuziasm. 

Nu s-a ştiut niciodată numele celui care a vorbit astfel: era 
un muncitor, neştiut, necunoscut, uitat, un erou care trece; 
un mare anonim amestecat ca totdeauna în crizele omeneşti, 
în genezele sociale şi care, după ce la un moment dat a rostit 
într-o formă supremă cuvântul hotărâtor, după ce a 
reprezentat o clipă, cât ai clipi din ochi, poporul şi pe 
Dumnezeu, s-a pierdut în beznă. 

Această hotărâre nestrămutată se potrivea atât de bine cu 
atmosfera zilei de 6 iunie 1832, încât, aproape la aceeaşi oră, 
în baricada Saint-Merry, răsculații scoteau acest strigăt 
rămas istoric şi consemnat în dezbaterile procesului care a 
urmat: „Fie că ne vin în ajutor, fie că nu ne vin, e totuna. Ne 
vom lăsa ucişi până la unul!” 

Aşa cum se vede, cele două baricade, deşi izolate în spațiu, 
aveau, totuşi o legătură între ele. 


IV - Cinci mai puţin, unul mai mult 


După ce acel necunoscut, care hotărâse „să moară pe 
baricadă cu toţii”, sfârşise de vorbit şi rostise ceea ce era în 
sufletul tuturor, din toate gurile ieşi un strigăt ciudat de 
mulțumit şi înspăimântător, cu un înțeles funebru şi cu un 
accent de biruință. 

— Trăiască moartea! Rămânem aici toţi! 


— De ce toți? întrebă Enjolras. 

— Toţi! Toţi! 

Enjolras vorbi din nou: 

— Poziția e bună, baricada e zdravănă. Ajung treizeci de 
oameni. De ce să jertfim patruzeci? 

Ei îi răspunseră: 

— Pentru că niciunul n-o să vrea să plece. 

— Cetăţeni, strigă Enjolras, şi vocea lui vibra aproape 
mânioasă, republica nu e atât de bogată în oameni încât să-i 
cheltuim fără folos. Gloria uşoară e o risipă. Dacă datoria le 
cere unora să plece, să-şi îndeplinească această datorie ca pe 
oricare alta. 

Enjolras, omul-principiu, avea asupra coreligionarilor săi 
acea atotputernicie care se desprinde din absolut. Totuşi, 
oricât de mare era atotputernicia lui, se auziră murmure. 

Şef până în vârful unghiilor, văzând că ceilalți şovăie, el 
stărui. Începu cu autoritate: 

— Cei care se tem că rămânem numai treizeci, s-o spună! 

Murmurele se înteţiră: 

— De altfel, observă o voce dintr-un grup, e uşor să vorbeşti 
de plecare. Baricada e încercuită. 

— Nu dinspre Hale, spuse Enjolras. Strada Mondetour e 
liberă, şi prin strada Precheurs se poate ajunge în piața 
Innocents. 

— Şi acolo, urmă o altă voce din grup, te înhaţă. Nimereşti 
drept într-un post de pază al liniei sau al suburbiei. O să vadă 
trecând pe unul cu bluză şi şapcă. „Mă, de unde vii tu? Nu 
cumva de la baricadă? Şi-o să se uite la mâinile tale. Miroşi a 
praf de puşcă? Împuşcaţi-l!” 

Fără să răspundă, Enjolras atinse umărul lui Combeferre, 
şi amândoi intrară în sala cea scundă. 

leşiră după o clipă. Enjolras întindea cu amândouă mâinile 
cele patru uniforme pe care le pusese deoparte. Combeferre îl 
urma, ducând centurile şi chipiurile. 

— Cu uniforma asta, spuse Enjolras, te-amesteci printre 
rânduri şi scapi. Oricum, uite, pentru patru oameni. 


Şi aruncă pe pământul golit de pavaj cele patru uniforme. 

Nimeni nu se clinti. Combeferre luă cuvântul: 

— Haideţi! spuse el. Trebuie să vă fie puţin milă. Ştiţi voi 
despre ce e vorba? E vorba de femei. lată! Sunt femei, da sau 
nu? Copii, da sau nu? Mame care împing leagănele cu piciorul 
şi care au în jurul lor o droaie de copii, da sau nu? Cine dintre 
noi n-a văzut niciodată sânul unei femei care alăptează, să 
ridice mâna. Aşa! Vreţi să vă lăsați ucişi, nici eu nu vreau 
altceva, eu, care vă vorbesc, numai că nu doresc să simt în 
jurul meu stafiile femeilor frângându-şi mâinile. Vreţi să 
muriți, fie, dar nu-i faceți şi pe alții să moară! Sinucideri ca 
aceea care se va săvârşi aici sunt sublime, dar sinuciderea are 
o margine şi de îndată ce se întinde, asupra celor din jurul 
vostru, se preschimbă în asasinat. Gândiţi-vă la capetele mici, 
bălaie, şi la părul cărunt. Ascultaţi! Acum câteva minute, 
Enjolras mi-a spus că a văzut în colțul străzii Cygne o 
fereastră luminată, o candelă la o biată fereastră de la al 
cincilea etaj şi, în dreptul geamului, umbra tremurătoare a 
capului unei femei bătrâne, care părea să-şi fi petrecut 
noaptea acolo, aşteptând. Era poate mama unuia dintre voi. 
Ei bine, fiul acelei femei să plece, să se grăbească să se ducă şi 
să-i spună maică-si: „lată-mă, mamă!” Să n-aibă nicio grijă, o 
să ne descurcăm şi fără el. Când îi susții cu munca ta pe cei 
din jur, n-ai dreptul să te sacrifici pe tine, sacrificându-i pe ai 
tăi. Asta ar însemna să-ți renegi familia. Şi cei care au fete, 
care au surori! Vă gândiţi voi? Lăsaţi să vă ucidă! lată-vă 
morți! Foarte bine, şi mâine? Fete tinere care n-au ce mânca — 
e îngrozitor! Un bărbat mai cerşeşte, o femeie mai vinde ceva. 
Dar aceste făpturi încântătoare, atât de gingaşe, atât de 
blânde, cu bonete de flori, care cântă, flecăresc, umplu casa cu 
lumină, aceste făpturi care sunt ca o mireasmă vie, care 
dovedesc că îngerii din ceruri există prin nevinovăția 
fecioarelor de pe pământ, Jeana, Liza sau Mimi, ființe 
minunate, cinstite, care sunt binecuvântarea şi mândria 
voastră, vai, Dumnezeule, să se sfârşească de foame! Ce vreţi 
să vă mai spun? Există un negoț de carne omenească şi 


mâinile voastre de umbre tremurătoare n-o să le împiedice să 
se vândă. Gândiţi-vă la stradă, la trotuarul plin de trecători, la 
prăvăliile prin fața cărora femeile trec încoace şi încolo, 
decoltate şi întinate. Şi ele au fost odată neprihănite. Cei care 
au surori să se gândească la ele. Mizeria, prostituţia, sergenții 
de stradă, Saint-Lazarel1%, iată în ce au să cadă fetele 
acestea gingaşe şi frumoase, fragile minuni de sfială, de 
bunătate şi de frumusețe, mai proaspete decât liliacul de mai. 
A! v-aţi lăsat ucişi! A! nu mai sunteți! Foarte bine: aţi vrut să 
scăpați poporul de regalitate şi v-aţi dat fetele pe mâna poliţiei. 
Prieteni, luaţi seama, fie-vă milă! Femeile, nenorocitele de 
femei, nimeni nu se gândeşte la ele! Ne bizuim pe aceea că nu 
li s-a dat învățătura noastră, a bărbaţilor, le împiedicăm să 
citească, le împiedicăm să cugete, le împiedicăm să facă 
politică; le veţi împiedica oare, diseară, să meargă la morgă şi 
să vă recunoască cadavrele? La naiba! cei ce au familie trebuie 
să fie oameni de înţeles, să ne strângă mâna, să plece şi să ne 
lase să ne vedem singuri de treabă. Ştiu bine că-ți trebuie 
curaj ca să pleci, că e greu, dar, cu cât e mai greu, cu atât 
meritul e mai mare. Voi ce spuneți? Am o puşcă, sunt pe 
baricadă, ce-o fi o fi, rămân! Ce-o fi o fi, spuneți voi la 
repezeală. Prieteni, există un mâine. Mâine voi nu veți mai fi, 
dar familiile voastre vor continua să fie. Şi câte suferințe! Uite, 
un copilaş frumos, sănătos, cu obrajii ca nişte mere, care 
gângureşte, ţipă, trăncăneşte, râde, pe care, când îl săruți, îl 
simți fraged, ei bine, ştiţi voi ce se întâmplă cu el când îl 
părăsiți? Am văzut eu unul, mic de tot, cam atât de înăltuț. 
Taică-său murise. Nişte oameni sărmani îl luaseră de milă, 
dar n-aveau nici ei destulă pâine. Copilului îi era mereu 
foame. Era iarna. Nu plângea. Îl vedeai ducându-se lângă soba 
cu horn de lut, în care focul nu ardea niciodată. Copilaşul 
desprindea cu degețelele lui câte puțin pământ de pe vatră şi-l 
mânca. Avea răsuflarea răguşită, fața vânătă, picioarele moi şi 
pântecele umflat. Nu spunea nimic. Îi vorbeai şi nu-ţi 
răspundea. A murit. L-au adus să moară la ospiciul Necker, 
unde l-am văzut şi eu. Eram intern acolo. Acum, dacă sunt 


printre voi taţi, a căror fericire e să se plimbe duminica ținând 
în mâna lor puternică mânuţa copilului lor, să-şi închipuie 
fiecare dintre ei că acel copilaş a fost al lor. Mi-aduc aminte, 
bietul ţânc, parcă-l văd când l-au pus în pielea goală pe masa 
de disecție, avea coastele ieşite pe sub piele, ca mormintele pe 
sub iarbă într-un cimitir. l-au găsit un fel de noroi în stomac. 
Printre dinţi avea cenuşă. Haide, să ne cercetăm cugetele şi să 
ne sfătuim cu inima noastră: Statisticile spun că dintre copiii 
părăsiți cincizeci şi cinci la sută mor. Repet: e vorba de femei, 
de mame, de fete tinere, de prunci. Cine vă vorbeşte despre 
voi? Se ştie bine cine sunteți; se ştie bine că sunteți cu toți 
viteji, pentru Dumnezeu! Se ştie bine că sufletele voastre sunt 
pline de bucuria şi de mândria de a vă da viaţa pentru marea 
noastră cauză; se ştie bine că vă simţiţi aleşi pentru o moarte 
folositoare şi măreaţă, şi că fiecare dintre voi vrea partea lui de 
glorie. Foarte bine. Numai că nu sunteți singuri pe lume. Mai 
sunt şi alții la care trebuie să vă gândiţi. Nu trebuie să fim 
egoişti! 

Toţi îşi plecară capetele îngândurați. 

Ciudate sunt contradicţiile sufletului omenesc în clipele lui 
cele mai sublime! Combeferre, care vorbea astfel, nu era orfan. 
Îşi aducea aminte de mamele celorlalți şi o uita pe a lui. 
Mergea la moarte. Era „egoist”. 

Marius, flămând, zbuciumat, desprins, rând pe rând, de 
orice speranţă, naufragiat pe malurile întunecoase ale durerii, 
copleşit de emoţii puternice şi simțind că se apropie sfârşitul, 
se adâncise din ce în ce mai mult în acea încremenire 
halucinată, care precede totdeauna ora din urmă, acceptată 
de bunăvoie. 

Un fiziolog ar fi putut studia asupra lui simptomele în 
creştere ale acelei cufundări în sine, pline de înfrigurare, 
cunoscută şi clasată de ştiinţă, şi care este pentru suferință 
ceea ce este voluptatea pentru plăcere. Deznădejdea îşi are 
extazul ei. lată unde ajunsese Marius. Lua parte la tot ce se 
petrecea ca orice privitor; după cum am spus, lucrurile care se 
petreceau în jurul lui îi păreau îndepărtate; desluşea întregul, 


dar nu-şi dădea seama de amănunte. Pe cei ce treceau încoace 
şi încolo îi vedea ca într-o străfulgerare. Îi auzea vorbind ca 
din fundul unei prăpăstii. 

Totuşi, scena aceasta îl mişcă. Era în ea o emoție care-l 
străpunse şi îl trezi. Nu mai avea decât un singur gând; să 
moară - şi nu voia să se gândească la altceva; dar, în starea 
aceasta de întunecată rătăcire, îi veni în minte că, atunci când 
te pierzi pe tine însuți nimic nu te opreşte să scapi pe un altul. 

Ridică vocea: 

— Enjolras şi Combeferre au dreptate, spuse el. Să nu 
facem jertfe inutile! Mă alătur lor, şi trebuie să ne grăbim. 
Combeferre v-a spus lucruri convingătoare. Sunt printre voi 
unii care au familie, mame, surori, neveste, copii. Să iasă din 
rânduri! 

Nimeni nu se clinti. 

— Bărbaţii însuraţi şi capii de familie afară din rânduri! 
repetă Marius. 

Avea o mare autoritate. Enjolras era şeful baricadei, dar 
Marius fusese cel care o salvase. 

— Vă ordon! strigă Enjolras. 

— Vă rog! spuse Marius. 

Atunci, zguduiți de vorbele lui Combeferre, răscoliți de 
ordinul lui Enjolras, mişcaţi de rugămintea lui Marius, eroii 
începură să se denunțe unii pe alții: „Aşa e! spunea unul mai 
tânăr, altuia mai copt. Eşti tată de familie. Du-te!” „Ba mai 
degrabă tu, îi răspunse celălalt, ai două surori pe care le 
întreții.” Şi începu o luptă aprigă. Se întreceau care pe care să 
nu se lase dați afară din mormânt. 

— Să ne grăbim, spuse Courfeyrac. Într-un sfert de oră va fi 
prea târziu. 

— Cetăţeni, urmă Enjolras, aici e republică şi domneşte 
votul universal. Arătaţi-i voi pe aceia care trebuie să plece. 

Îl ascultară. După câteva minute, cinci inşi, arătaţi de toţi 
ceilalți, ieşeau din rânduri. 

— Sunt cinci! strigă Marius. 

Nu erau decât patru uniforme. 


— Foarte bine, răspunseră cei cinci. Unul dintre noi va 
rămâne. 

Se întreceau acum care să rămână şi care să găsească 
motive pentru ca ceilalți să plece. Cearta generoasă începu din 
nou: „Ai o nevastă care te iubeşte.” „Tu ai o mamă bătrână.” 
„Nu mai ai părinţi, dar ce-au să se facă cei trei frățiori ai tăi?” 
„Tu eşti tatăl a cinci copii.” „Tu ai tot dreptul să trăieşti, ai 
şaptesprezece ani. E prea devreme.” 

Marile baricade revoluționare au fost locul de întâlnire al 
eroismului. Lucrurile cele mai greu de închipuit deveneau aici 
simple. Oamenii aceştia nu se minunau unii de alții. 

— Hai, repede! repeta Courfeyrac. 

Unii îi strigară, din rânduri, lui Marius: 

— Numeşte dumneata pe cel care trebuie să rămână! 

— Da, spuseră cei cinci. Alege! Te ascultăm! 

Marius nu credea să mai poată avea emoţii. Cu toate 
acestea, la gândul că trebuie să aleagă un om pentru a-l da 
morții, tot sângele îi năvălise spre inimă. Dacă ar fi fost cu 
putinţă, ar fi pălit şi mai tare. 

Înaintă spre cei cinci care-i zâmbeau, şi fiecare, cu ochii 
plini de acea licărire care în adâncurile istoriei străluceşte 
asupra Termopilelor, îi striga: 

— Eul Eu! Eu! 

Şi Marius numără prosteşte; erau mereu tot cinci! Apoi 
privirea i se lăsă în jos, spre cele patru uniforme. 

În clipa aceea, ca din văzduh, o a cincea uniformă căzu 
peste cele patru. 

Cel de-al cincilea om era salvat. 

Marius ridică ochii şi-l recunoscu pe domnul Fauchelevent. 

Jean Valjean intrase în baricadă. 

Fie că aflase locul, fie din instinct, fie din întâmplare, 
intrase prin ulicioara Mondetour. Mulțumită uniformei sale de 
guard naţional trecuse cu uşurinţă. 

Paza pusă de răsculați pe strada Mondâtour nu dăduse 
semnalul de alarmă pentru un simplu soldat al gărzii 
naţionale. Îl lăsase să o ia pe stradă, spunându-şi: „Poate că e 


o înălțime, sau, în cel mai rău caz, un prizonier”. Clipa era 
prea gravă pentru ca santinela să se sustragă de la datorie şi 
să părăsească postul său de observaţie. 

În clipa în care Jean Valjean pătrunsese în redută nu-l 
zărise nimeni, toate privirile fiind aţintite asupra celor cinci 
aleşi şi spre cele patru uniforme. Jean Valjean, însă, văzuse şi 
auzise, şi în linişte îşi scoase hainele, aruncându-le peste 
grămada celorlalte. 

Emoțţia fu de nedescris. 

— Cine e omul acesta? întrebă Bossuet. 

— E un om care-i salvează pe ceilalți, răspunse Combeferre. 

Marius adăugă cu o voce gravă: 

— Îl cunosc. 

Această garanţie le ajungea tuturor. 

Enjolras se întoarse spre Jean Valjean. 

— Bine-ai venit, cetățene! Şi adăugă: Ştii că aşteptăm 
moartea... 

Fără să răspundă, Jean Valjean îl ajută pe răsculat să-şi 
îmbrace uniforma. 


V — Ce se vede din vârful baricadei 


Situaţia tuturor în acel ceas hotărâtor şi în acel loc fără 
scăpare culmina în necuprinsa melancolie a lui Enjolras. 

Enjolras avea într-însul plenitudinea revoluției: totuşi îi 
lipsea ceva, atât cât poate absolutului să-i lipsească. Avea, 
prea mult din Saint-Just şi nu destul din Anacharsis 
Cloots'119%7:; totuşi, în societatea Prietenii A.B.C.-ului suferise o 
oarecare influență a ideilor lui Combeferre; de câtva timp 
părăsea încetul cu încetul forma strânsă a dogmei şi se lăsa 
dus de vederile largi ale progresului; ajunse să accepte, ca pe o 
evoluție definitivă şi măreaţă, transformarea marii republici 
franceze într-o imensă republică umană. Cât despre mijloacele 
imediate, fiindcă evenimentele se desfăşurau sub semnul 
violenţei, le voia violente; nu admitea nicio abatere; făcea parte 


din acea şcoală epică şi de temut, pe care o rezumă cuvintele: 
o mie şapte sute nouăzeci şi trei. 

Enjolras stătea în picioare pe scara de piatră, rezemat în 
țeava carabinei. Se gândea; tresărea, ca şi cum ar fi trecut pe 
lângă el duhuri; locurile unde sălăşluieşte moartea te prefac 
uneori în profet. În ochii lui, care priveau adânc, apăreau un 
fel de scânteieri mocnite. Deodată îşi ridică fruntea şi părul lui 
blond se revărsă pe spate ca pletele îngerului de pe 
întunecatul car al stelelor, ca o coamă de leu înspăimântat, ca 
o aureolă strălucitoare. Enjolras strigă: 

— Cetăţeni, vă închipuiţi voi viitorul? Străzile oraşelor 
scăldate în lumină, ramuri înverzite pe praguri, naţiunile 
înfrățite, oamenii drepți, bătrânii binecuvântând copiii, 
trecutul iubind prezentul, gânditorii având deplină libertate, 
credincioşii deplină egalitate, cerul drept religie, Dumnezeu 
preot el însuşi, conştiinţa umană - altar; nu va mai exista 
ura, atelierul se va înfrăți cu şcoala, faima publică va fi şi 
pedeapsă şi răsplată; muncă pentru toţi, drepturi pentru toți, 
pace pentru toți; nu se va mai vărsa sânge, nu vor mai fi 
războaie, mamele vor fi fericite! Primul pas e stăpânirea 
materiei; al doilea -— realizarea idealului. Gândiţi-vă la cele ce 
au fost împlinite de progres până acum. Odinioară primele 
rase omeneşti vedeau cu groază trecându-le prin fața ochilor 
hidra care sufla peste ape, balaurul care scotea limbi de foc, 
zmeul, monstru al văzduhurilor, care zbura cu aripi de vultur 
şi cu gheare de tigru; lighioane înspăimântătoare care 
stăpâneau pe om. Cu toate acestea, omul le-a întins capcane, 
sfintele curse ale inteligenţei, şi a pus până la urmă mâna pe 
monştri. Am supus hidra: e vaporul de astăzi, am supus 
balaurul şi l-am numit locomotivă; suntem pe cale să-l 
supunem şi pe zmeu, îl avem chiar în mână, şi-i zicem balon. 
În ziua în care această operă vrednică de Prometeu va fi 
sfârşită, şi când omul va înhăma pentru totdeauna la carul 
voinței sale tripla himeră antică — hidra, balaurul şi zmeul — el 
va stăpâni apa, focul şi văzduhul şi va fi pentru restul 
creațiunii însuflețite ceea ce erau zeitățile odinioară pentru el 


însuşi. Curaj, şi înainte! Încotro mergem, cetățeni? Spre 
ştiinţa care cârmuieşte, spre forța lucrurilor care e singura 
forță publică, spre legea naturală, a cărei sancțiune şi 
penalitate sălăşluiesc în ea însăşi şi sunt consfințite de 
evidență; spre zorii adevărului, care sunt asemeni zorilor 
dimineţii. Mergem spre uniunea popoarelor; mergem spre 
unitatea omului. Nu vor mai fi închipuiri; nu vor mai fi 
paraziți. Ceea ce e adevărat va domni peste ceea ce este real, 
iată scopul. Temeliile civilizației se vor întinde până în 
creştetul Europei, şi mai târziu, până în inima continentelor, 
ca într-o Mare Adunare a inteligenței. S-a mai văzut o dată 
ceva asemănător. Amficţioniilei19% se întruneau de două ori 
pe an: o dată la Delfi, lăcaşul zeilor, a doua oară la Termopile, 
lăcaşul eroilor. Europa va avea amficționiile ei; globul 
pământesc va avea amficționiile lui. Franța poartă acest viitor 
sublim în coapsele ei. lată ce va ieşi din plămada veacului al 
XIX-lea. Ceea ce a fost schițat de Grecia, e vrednic de a fi 
isprăvit de Franța. Ascultă-mă, tu, Feuilly, brav muncitor, om 
din popor, om al tuturor popoarelor! Slavă ţie! Tu vezi limpede 
vremurile care au să vină, tu ai dreptate. N-ai avut tată, nici 
mamă, Feuilly! Ţi-ai luat ca mamă adoptivă omenirea, şi ca 
tată, dreptul. Ai să mori aici, adică ai să învingi. Cetăţeni, 
orice s-ar întâmpla astăzi, prin înfrângerea sau prin victoria 
noastră noi vom înfăptui o revoluție! Şi, aşa cum incendiile 
luminează un oraş întreg, revoluțiile luminează umanitatea. 
Ce fel de revoluție vom face? Am spus-o: revoluția Adevărului. 
Din punct de vedere politic, nu există decât un singur 
principiu: atotputernicia omului asupra lui însuşi. Această 
atotputernicie a eului asupra lui însuşi se cheamă Libertate. 
Acolo unde se asociază mai multe atotputernicii de felul 
acesta începe statul. Dar într-o astfel de asociere nimeni nu 
abdică de la nimic. Fiecare atotputernicie cedează o parte din 
ea însăşi pentru a forma dreptul comun. Cantitatea rămâne 
aceeaşi pentru toți. Această identitate de concesii pe care le 
face fiecare se cheamă Egalitate. Dreptul comun nu este 
altceva decât ocrotirea tuturor, revărsându-se asupra 


dreptului fiecăruia. Această ocrotire a tuturor asupra 
fiecăruia se cheamă Fraternitate. Punctul de intersecție al 
tuturor acestor suveranități care se strâng laolaltă se cheamă 
Societate. Această intersecție fiind un punct de unire, e în 
acelaşi timp un nod. lată ceea ce numim legătură socială. Unii 
dintre noi o numesc contract social; e acelaşi lucru, deoarece 
cuvântul contract este etimologic format din ideea de legătură. 
Să ne înțelegem asupra egalității căci, dacă libertatea este 
vârful, egalitatea este baza. Egalitatea, cetățeni, nu este ca o 
vegetaţie crescută la aceeaşi înălțime, nu este o societate 
făcută din fire lungi de iarbă şi din stejari pitici; din invidii 
învecinate pornind să se mutileze unele pe altele, din punct de 
vedere ăl fiecăruia luat în parte. Înseamnă posibilităţi egale 
pentru toate aptitudinile; din punct de vedere politic, vot egal, 
iar în ce priveşte religia, egalitate de drepturi pentru toate 
conştiințele. Egalitatea are un singur organ: învățământul 
gratuit şi obligatoriu. Trebuie să se înceapă prin dreptul la 
alfabet. Şcoala primară să fie impusă tuturor, şcoala 
secundară să fie deschisă tuturor, iată legea. Din şcoli identice 
iese o societate egală. Da, învățământ! Lumină! Lumină! Totul 
izvorăşte din lumină şi se întoarce în lumină! Cetăţeni, secolul 
al XIX-lea e mare, dar al XX-lea va fi fericit! Atunci nimic nu 
va semăna cu vechea poveste; oamenii nu se vor mai teme, ca 
astăzi, de cuceriri, de invazii, de uzurpări, de rivalități între 
națiuni înarmate, de întreruperea civilizației care să atârne de 
o căsătorie între regi, de apariţia tiraniilor ereditare, de o 
împărţire a popoarelor făcută la cine ştie ce congres, de 
dezmembrări pricinuite de căderea unei dinastii, de luptă a 
două dintre religii care se ciocnesc piept în piept ca doi berbeci 
întunecați, pe puntea infinitului; oamenii nu se vor teme de 
foamete, de exploatare, de prostituția pricinuită de deznădejde, 
de mizeria datorită şomajului, de eşafod şi de sabie, de 
războaie şi de toate tâlhăriile pe care întâmplarea le săvârşeşte 
în codrul evenimentelor. S-ar putea spune că nici nu vor mai fi 
evenimente. Toţi vor fi fericiți. Specia umană îşi va îndeplini 
legile sale, după cum globul pământesc şi le îndeplineşte pe ale 


lui; se va restabili armonia între astru şi suflet. Sufletul va 
gravita în jurul adevărului, ca astrul în jurul luminii. Prieteni, 
ceasul în care vă vorbesc e un ceas întunecat; dar aşa sunt 
socotelile grozave ale viitorului. Fiecare revoluție e un bir. O, 
neamul omenesc va fi salvat, ridicat şi mângâiat! I-o spunem 
noi, de pe această baricadă. De unde va izbucni chemarea 
dragostei dacă nu de pe culmile jertfei? O, fraţilor, aci e locul 
de întâlnire al celor ce gândesc şi al celor ce suferă: baricada 
noastră nu-i făcută nici din piatră, nici din grinzi, nici din fier; 
e făcută din două grămezi: una de idei şi alta de suferințe. 
Suferința se întâlneşte aici cu idealul. Ziua îmbrățişează 
noaptea şi-i spune: voi muri împreună cu tine şi tu vei renaşte 
dimpreună cu mine. Credinţa se naşte din îmbrăţțişarea 
tuturor deznădejdilor. Aici suferințele îşi aduc agonia iar 
ideile, nemurirea. Agonia şi nemurirea se vor contopi şi vor 
plămădi moartea noastră. Fraţilor, cel ce moare aici, moare în 
strălucirea viitorului, şi mormântul în care intrăm e scăldat în 
razele dimineţii. 

Enjolras se întrerupse, dar nu tăcu; buzele lui continuau să 
se mişte, ca şi cum şi-ar fi vorbit lui însuşi, ceea ce-i făcu pe 
ceilalți, care erau atenţi şi căutau să-l audă mai departe, să-l 
privească. Nu-l aplaudară, dar şoaptele ţinură multă vreme. 
Cuvântul e suflare, şi freamătul gândului seamănă cu al 
frunzelor. 


VI - Marius rătăcit, Javert laconic 


Să arătăm ce se petrecea în mintea lui Marius. 

Amintiţi-vă de ceea ce era în sufletul lui. Spuneam că totul 
nu mai era pentru el decât vedenie. Judecata i se tulburase. 
Stăruim în a spune că Marius era umbrit de marile aripi 
întunecate ce se desfac asupra celor care trag să moară. Se 
simțea intrat în mormânt. 1 se părea că se află de cealaltă 
parte a zidului şi nu mai vedea fețele celor în viață decât cu 
ochi de mort. 


Cum ajunsese acolo domnul Fauchelevent? De ce venise? 
Ce voia să facă? Marius nu-şi puse niciuna din aceste 
întrebări. De altfel, fiindcă disperarea unuia cuprinde adeseori 
şi pe ceilalți, lui Marius i se părea firesc ca toată lumea să 
moară. 

Dar se gândi la Cosette cu o strângere de inimă. 

În ce-l priveşte pe domnul Fauchelevent, acesta nici nu-i 
vorbi, nici nu-l privi şi păru că nu aude când Marius ridică 
glasul pentru a spune: „Îl cunosc”. 

Pe Marius această atitudine a domnului Fauchelevent îl 
alină şi, dacă am putea folosi acest cuvânt pentru astfel de 
stări sufleteşti, am spune că-i plăcu. Simţise totdeauna că nu- 
i va fi cu putință să-i vorbească acestui om enigmatic, care i se 
părea în acelaşi timp echivoc şi impunător. Trecuse multă 
vreme de când nu-l mai văzuse, ceea ce, pentru firea sfioasă şi 
reținută a lui Marius, era încă o pricină care sporea această 
piedică. 

Cei cinci oameni care fuseseră aleşi să părăsească baricada 
plecaseră prin ulicioara Mondetour; semănau leit cu gărzile 
naţionale. Unul dintre ei mergea plângând. Înainte de plecare 
îi îmbrățişaseră pe cei ce rămâneau. 

După plecarea celor cinci oameni dăruiți vieţii, Enjolras se 
gândi la cel osândit la moarte. Intră în sala scundă. Legat de 
stâlp, Javert sta pe gânduri. 

— Ai vreo dorință? îl întrebă Enjolras. 

— Când mă veţi ucide? răspunse Javert. 

— Aşteaptă. În momentul acesta avem nevoie de toate 
cartuşele. 

— Atunci daţi-mi ceva de băut, spuse Javert. 

Enjolras îi întinse un pahar cu apă şi, fiindcă Javert era 
legat îl ajută să bea. 

— Asta-i tot? întrebă Enjolras. 

— Mă simt prost la stâlp. N-aţi fost prea drăguțţi lăsându- 
mă să-mi petrec noaptea aici. Legaţi-mă cum vreţi, dar ați 
putea să mă culcați pe o masă, ca pe celălalt. 

Şi-i arătă cu o mişcare din cap cadavrul lui Mabeuf. 


Ne amintim că în fundul sălii se afla o masă mare şi lungă, 
pe care fuseseră topite gloanţele şi umplute cartuşele. Fiindcă 
pulberea fusese întrebuințată şi cartuşele împărţite, masa era 
liberă. 

La ordinul lui Enjolras, patru răsculați îl dezlegară pe 
Javert. În timp ce-i desfăceau legăturile, al cincilea îi ţinea o 
baionetă proptită în piept. Îi lăsară mâinile legate la spate şi îi 
strânseră picioarele cu o curea de bici, subțire şi trainică, ce-i 
îngăduia să facă paşi mici de-o jumătate de metru, ca al celor 
care merg la eşafod. Îl duseră aşa până la masa din fundul 
sălii, pe care îl întinseră, şi-l legară strâns, de-a curmezişul 
trupului. 

Pentru mai multă siguranţă, deşi felul cum îl legaseră făcea 
cu neputinţă orice evadare, mai adăugaseră un fel de legături, 
numite în închisori hamuri, şi care, înnodate de o frânghie 
fixată în jurul gâtului, se bifurcau de la ceafă pe burtă şi, 
după ce treceau printre picioare, cuprindeau şi mâinile. 

În vreme ce-l cetluiau pe Javert, un bărbat îl privea din prag 
cu o atenţie ciudată. Umbra pe care o arunca acest om îl făcu 
pe Javert să întoarcă fruntea. Ridică ochii şi îl recunoscu pe 
Jean Valjean. Nici măcar nu tresări. Lăsă pleoapele în jos cu 
mândrie şi se mărgini să spună: „Fireşte!” 


VII — Situaţia se înrăutățeşte 


Ziua creştea văzând cu ochii, dar nicio fereastră nu se 
deschidea şi nicio uşă; erau zorile, nu deşteptarea. Capătul 
străzii Chanvrerie, opus baricadei, fusese, după cum am spus, 
evacuat de trupe; părea liber şi se deschidea în fața 
trecătorilor cu o linişte înfiorătoare. Strada Saint-Denis era 
mută ca sfinxul din Tebai119%. Nicio vietate la răspântiile pe 
care le înălbea o rază de soare. Nimic mai cumplit decât 
lumina străzilor pustii. 

Nu vedeai nimic, dar auzeai. La o oarecare depărtare se 
mişca ceva misterios. Nu mai era nicio îndoială că se apropia 


clipa hotărâtoare. Ca în seara din ajun, santinelele se 
retraseră, de data aceasta toate. 

Baricada era mai puternică decât la primul atac. De la 
plecarea celor cinci, răsculații o înălțaseră şi mai mult. 

După sfatul santinelei care observase regiunea Halelor, 
Enjolras, de teama unui atac neaşteptat prin spate, luă o 
hotărâre gravă. Puse să se baricadeze culoarul strâmt al 
străduței Mondetour, care până atunci rămăsese liber. 
Scoaseră pietrele de pe stradă de-a lungul câtorva case şi, în 
felul acesta, baricada, zidită pe patru străzi, strada 
Chanvrerie în față, străzile Cygne şi Petite-Truanderie la 
stânga, şi strada Mondâtour la dreapta, era într-adevăr 
aproape de necucerit; dar luptătorii erau acum închişi în ea. 
Avea trei laturi, dar nicio ieşire. „Fortăreaţă şi cursă de 
şoareci”, spuse Courfeyrac râzând. 

Enjolras grămădi lângă uşa cârciumii vreo treizeci de 
bolovani „de rezervă”, cum spunea Bossuet. 

Tăcerea era acum atât de adâncă în partea de unde trebuia 
să vină atacul, încât Enjolras aşeză din nou pe fiecare la 
postul lui de luptă. 

I se dădu fiecăruia o raţie de rachiu. 

Nimic mai ciudat decât o baricadă care se pregăteşte să 
înfrunte asaltul. Toţi îşi aleg locul, ca la un spectacol, se 
cuibăresc, se proptesc, se reazemă. Unii îşi fac strapontine din 
bolovani. Te supără colțul unui zid, te dai la o parte; te ajută 
un perete fortificat, te adăposteşti în spatele lui. Stângacii 
sunt preţioşi; iau locurile care nu sunt la îndemâna altora. 
Mulţi preferă să lupte stând jos. Vor să şadă în voie, ca să 
ucidă, şi confortabil ca să moară. 

În dureroasele lupte din iunie 1848, unul dintre răsculați, 
un straşnic trăgător care lupta de pe terasa unui acoperiş, 
adusese cu el un jilț Voltaire, în care şi-a găsit moartea 
străpuns de o lovitură de mitralie. 

Îndată ce comandantul a poruncit aşezarea în ordine de 
bătaie, toate mişcările dezordonate încetează; s-a sfârşit 
forfoteala de la unii la alţii, grupurile şi discuţiile în doi. 


Nimeni nu se mai izolează de ceilalți; tot ce se găseşte în 
mințile oamenilor se adună şi se preschimbă în aşteptarea 
asaltului. Înaintea primejdiei baricada e un haos; în primejdie 
e disciplină. Primejdia menţine ordinea. 

Din clipa în care Enjolras îşi luă carabina cu două focuri şi 
se aşeză în dreptul unui crenel pe care şi-l alesese, toți ceilalți 
amuţiră. De-a lungul zidului de bolovani se auzi un țăcănit 
uşor, nedesluşit, mici zgomote surde. Se încărcau puştile. 

De altfel, oamenii erau mai mândri şi mai siguri decât 
oricând; prinosul de sacrificiu întăreşte; nu mai nădăjduiau, 
erau disperaţi. Disperarea e ultima armă, care uneori aduce 
victoria, aşa a spus Virgiliu. Mijloacele supreme ies din 
hotărârile supreme. Câteodată, când te îmbarci în moarte 
scapi de naufragiu şi capacul sicriului e o scândură 
salvatoare. 

Ca în seara trecută, atenția tuturor era îndreptată, 
pironită, am putea spune, spre capătul de stradă care acum 
era luminat desluşit. 

Aşteptarea nu fu lungă. Freamătul începu din nou, limpede, 
dinspre strada Saint-Leu, dar nu semăna cu acela al primului 
atac. Un zăngănit de lanţuri, murmurul neliniştitor al unei 
mulțimi de oameni, un clinchet de aramă săltând pe pietrele 
caldarâmului, un fel de huruit solemn şi prelung, vesteau 
apropierea unor arme sinistre. Tresăriră rărunchii străzilor 
vechi şi liniştite, croite şi clădite pentru o rodnică circulaţie a 
bunurilor şi a ideilor, nu pentru ca să fie străbătute de roțile 
crunte ale războiului. Privirea luptătorilor, aţintită spre 
capătul străzii, deveni sălbatică. 

Se ivi un tun. 

Artileriştii împingeau din urmă gura de foc pusă în poziție 
de tragere. Scutul dinainte fusese detaşat; doi tunari 
sprijineau afetul, patru erau la roți, iar alții veneau înapoia lor 
cu chesonul. Se vedea cum fumegă fitilul aprins. 

— Foc! strigă Enjolras. 

Toată baricada trase şi se auzi o detunătură înfricoşătoare; 
un val de fum acoperi şi făcu să dispară tunul şi soldaţii care 


îl purtau; după câteva secunde norul se risipi şi apărură din 
nou; servanții apropiau tunul, încet, în fața baricadei, în 
ordine şi fără să se grăbească. Nu fusese niciunul lovit. Apoi 
şeful de tun, apăsând culasa pentru a înălța tirul, începu să 
îndrepte ţeava spre ţintă cu gravitatea unui astronom care îşi 
potriveşte luneta. 

— Bravo, tunarilor! strigă Bossuet. 

Şi toată baricada bătu din palme. 

Peste o clipă, aşezat drept în mijlocul drumului, călare pe 
rigolă, tunul era pus în poziție de tragere. O gură uriaşă 
stătea căscată asupra baricadei. 

— Aşa da! spuse Courfeyrac! Vine dihania! Întâi un 
bobârnac şi pe urmă ghiontul! Armata întinde spre noi 
coşcogeamite labă. Baricada o să fie zgâlțâită serios. Puştile te 
pipăie, tunul îţi dă brânci. 

— E o piesă de opt, model nou, de bronz, adăugă 
Combeferre. Tunurile acestea au un cusur: dacă la o sută de 
părți aramă se toarnă mai mult de zece părți cositor, pot să 
explodeze. Prisosul de cositor le micşorează rezistența. Rămân 
în țeava de bronz, de-a lungul luminii, goluri şi scobituri care- 
o slăbesc. Pentru a se ocoli această primejdie şi pentru a se 
spori încărcătura ar trebui poate să se revină la procedeul 
veacului al XIV-lea, adică la strângerea pe dinafară a piesei cu 
o serie de cercuri de oțel nesudate, de la culasă şi până la 
mijlocul tunului. Până una-alta înlături cusurul aşa cum 
poți; ajungi să-ţi dai seama unde sunt golurile şi scobiturile în 
lumina tunului cu ajutorul unei „pisici”. Un instrument mai 
bun e steaua mobilă a lui Gribeauvali2119. 

— În veacul al XVI-lea, observă Bossuet, tunurile erau 
ghintuite. 

— Da, răspunse Combeferre, e un mijloc prin care se 
măreşte forța balistică, dar se micşorează precizia tirului. Nu 
numai atât, dar în tirul la mică distanţă traiectoria n-are 
precizia necesară, parabola e exagerată, drumul proiectilului 
nu e destul de rectiliniu ca să poată lovi ţintele apropiate, ceea 
ce e una din necesitățile luptei, a căror importanţă creşte 


odată cu apropierea inamicului şi cu cadența tirului. Acest 
cusur de tensiune a curbei proiectilului la tunurile ghintuite 
din veacul al XVI-lea era pricinuit de încărcătura prea slabă; 
pentru astfel de piese, încărcătura slabă e impusă de 
necesitățile balisticii, de rezistența afetului, de pildă. Pe scurt, 
tunul, acest tiran, nu poate tot ce-ar vrea. Forța e uneori o 
slăbiciune. Un obuz nu face decât şase sute de leghe pe oră; 
lumina face şaptezeci de mii de leghe pe secundă. E 
superioritatea lui Hristos asupra lui Napoleon. 

— Încărcaţi armele! spuse Enjolras. 

Ce avea să se întâmple cu întăriturile baricadei sub lovitura 
tunului? Va izbuti obuzul să facă o spărtură? Aceasta era 
întrebarea. În timp ce răsculații îşi încărcau din nou armele, 
artileriştii încărcau tunul. 

Înăuntrul redutei domnea o îngrijorare adâncă. 

Ghiuleaua porni, detunătura răsună. 

— Prezent! strigă un glas vesel. 

În timp ce obuzul se îndrepta spre baricadă, Gavroche se 
năpusti înăuntrul ei. 

Venea dinspre strada Cygne; trecuse cu uşurinţă peste 
baricada mai mică ce se afla față în față cu răscrucea de la 
Petite Traunderie. 

Sosirea lui Gavroche avu mai mult succes decât obuzul. 

Obuzul se pierduse în şanțul dărâmăturilor. Sfărâmase o 
roată de omnibus şi prefăcuse în țăndări vechea căruță 
Anceau. Baricada izbucni în râs. 

— Continuațţi! le strigă Bossuet artileriştilor. 


VIII — Artileriştii trebuie luaţi în serios 


Îl înconjurară cu toţii pe Gavroche. 

Dar nici n-avu vreme să înceapă a povesti, şi Marius, 
tremurând, îl trase deoparte. 

— Ce cauţi aici? 

— Ei! spuse copilul. Dar dumneata? 


Şi-l privi ţintă pe Marius, cu binecunoscuta lui semeţie. 
Mândria curată din sufletul său făcea ca ochii să-i pară mai 
mari. 

Marius urmă pe un ton aspru: 

— Cine ţi-a spus să te întorci? Mi-ai dus cel puţin 
scrisoarea la adresă? 

Gavroche avea oarecare remuşcări în privința scrisorii. În 
graba lui de a se întoarce la baricadă, s-ar putea spune că mai 
degrabă se descotorosise de ea, decât o dusese la destinaţie. 
Era silit să-şi mărturisească singur că o încredințase cam 
lesne unui necunoscut căruia nici măcar nu-i văzuse fața. E 
adevărat că omul acela era cu capul gol, dar dacă totuşi... Pe 
scurt, îşi făcea mustrări şi se temea de mustrările lui Marius. 
Ca să iasă din încurcătură, adoptă procedeul cel mai simplu: 
minţi cu neruşinare. 

— Cetăţene, am dat scrisoarea portarului. Doamna dormea. 
Când se va deştepta va primi scrisoarea. 

Trimițând acea scrisoare, Marius urmărea două scopuri: 
să-şi ia rămas bun de la Cosette şi să-l scape pe Gavroche. 
Trebuia să se mulțumească cu jumătate. 

Deodată, însă, făcu o legătură între trimiterea scrisorii şi 
prezența domnului Fauchelevent înăuntrul baricadei. I-l arătă 
pe Fauchelevent lui Gavroche: 

— Îl cunoşti pe omul acesta? 

— Nu, spuse Gavroche. 

Într-adevăr, după cum am arătat, Gavroche nu-l văzuse pe 
Jean Valjean decât în umbra nopții. 

Bănuielile dureroase şi tulburi care se înfiripaseră în 
mintea lui Marius se risipiră. Ce ştia el despre părerile 
domnului Fauchelevent? Poate că era republican. Altminteri 
nu se amesteca în luptă. 

Între timp, Gavroche ajunsese la celălalt capăt al baricadei, 
strigând: „Puşca mea!” 

Courfeyrac i-o dădu. 

Gavroche îşi preveni „tovarăşii”, cum îi numea el, că 
baricada era blocată. Se strecurase cu mare greutate. Un 


batalion de linie, grupat la Petite-Traunderie, ţinea sub 
observaţie aripa dinspre strada Cygne. În partea opusă, garda 
municipală ocupa strada Precheurs. În faţă, se afla grosul 
armatei. 

După ce dădu raportul, Gavroche adăugă: 

— Vă autorizez să le trageţi o chelfăneală zdravănă! 

În vremea aceasta, Enjolras, cu urechea aţintită, pândea la 
crenelul său. 

Asediatorii, nu prea încântați de lovitura de tun, n-o mai 
repetară. 

O companie de artilerie de linie venise să ocupe extremitatea 
străzii, îndărătul tunului. Soldaţii scoteau pavajul de pe drum 
şi construiau din pietre un fel de zid scund, o ridicătură care 
n-avea mai mult de treizeci de centimetri înălțime şi se afla 
față în față cu baricada. În colțul din stânga al acestei 
ridicături se vedea capul coloanei unui batalion din 
împrejurimi, masat în strada Saint-Denis. 

Enjolras, la pândă, păru că distinge zgomotul caracteristic 
pe care îl fac cutiile cu pulbere când sunt scoase din chesoane 
şi văzu pe şeful de tun schimbând linia de ochire şi înclinând 
uşor ţeava tunului spre stânga. Apoi tunarii începură să 
încarce piesa. Şeful apucă el însuşi şomoiogul aprins şi-l 
apropie de țeavă. 

— Aplecaţi capetele, lipiţi-vă de perete! strigă Enjolras. În 
genunchi, de-a lungul baricadei! 

Răsculaţii, care erau împărțiți în fața cârciumii şi îşi 
părăsiseră posturile de luptă la sosirea lui Gavroche, se 
năpustiră unii peste alții spre baricadă; dar înainte ca ordinul 
lui Enjolras să fi fost executat, descărcătura izbucni cu 
răgetul înfricoşător al mitraliei. Încărcătura, care fusese 
îndreptată asupra muchiei redutei, ricoşase pe zid şi lăsase 
doi morți şi trei răniți. 

Dacă tirul continua, baricada nu putea să mai reziste. 
Mitralia o străpungea. 

Se auzi un murmur de îngrijorare. 


— Să încercăm să împiedicăm a doua lovitură, spuse 
Enjolras. 

Şi, aplecându-şi carabina, îl ochi pe şeful de tun care, în 
clipa aceea, stătea aplecat asupra culasei, rectificând şi fixând 
definitiv linia de ochire. 

Şeful de tun era un sergent chipeş, foarte tânăr, cu fața 
blândă, cu un aer inteligent, potrivit cu această grozavă armă 
a viitorului, care când va deveni desăvârşită, va trebui să 
ucidă până la urmă însuşi războiul. 

Combeferre, în picioare lângă Enjolras, se uita la tânărul 
sergent. 

— Păcat! spuse Combeferre. Ce dezgustătoare sunt 
măcelurile! Ei, când nu mai vor fi regi, nu vor mai fi nici 
războaie! Enjolras, tu îl ocheşti pe soldatul ăsta şi nici nu te 
uiţi la el. Închipuie-ţi că e un băiat încântător şi de ispravă; se 
vede că e un om care gândeşte, tinerii din artilerie sunt foarte 
instruiți, are un tată, o mamă, o familie, poate că e 
îndrăgostit, are cel mult douăzeci şi cinci de ani, ţi-ar putea fi 
frate. 

— Îmi şi este, spuse Enjolras. 

— Da, reluă Combeferre, e şi al meu. Ei bine, să nu-l 
ucidem. 

— Lasă-mă! Ce trebuie, trebuie! 

Şi o lacrimă alunecă încet pe obrazul de marmură al lui 
Enjolras. 

În acelaşi timp apăsă pe trăgaciul carabinei. Glonţul 
fulgeră. Artileristul se învârti de două ori în loc, cu brațele 
întinse înainte şi cu capul ridicat, ca şi cum ar fi vrut să 
aspire aerul, apoi căzu într-o rână, peste tun, şi rămase acolo, 
nemişcat. I se vedea spinarea în mijlocul căreia se scurgea un 
val de sânge. Glonţul îi străbătuse pieptul dintr-o parte într- 
alta. Murise. 

Trebuiră să-l ducă de acolo şi să-l înlocuiască. Răsculațţii 
mai câştigară câteva minute. 


IX —- Folosul unui vechi talent de 
braconier şi al împuşcăturii fără greş care 
a influenţat asupra condamnării din 1796 


Înăuntrul baricadei se ţinea sfat. Tirul tunului avea să 
înceapă din nou. Cu asemenea mitralie nu le mai rămânea 
niciun sfert de oră. Trebuia să găsească un mijloc de apărare 
împotriva schijelor. 

— Să aşezăm o saltea! ordonă Enjolras. 

— N-avem, spuse Combeferre. Am pus răniții pe ele. 

Jean Valjean, care stătea deoparte, pe o piatră, lângă 
cârciumă, cu puşca între genunchi, nu luase parte până 
atunci la cele ce se întâmplau. Părea că nici nu-i aude pe 
răsculații care spuneau în jurul lui: „Uite o armă care nu-i 
bună la nimic!” 

La ordinul dat de Enjolras se ridică. 

Ne amintim că la folosirea întăririlor din strada Chanvrerie 
o bătrână îşi pusese salteaua la fereastră ca să se ferească de 
gloanţe. Fereastra aceasta era a unui pod, pe acoperişul unei 
case cu şase etaje, situată puțin în afară de baricadă. 
Salteaua, pusă în lungul ei şi proptită pe două prăjini de rufe, 
era susținută de două frânghii care de departe păreau nişte 
sforicele, prinse în cuie bătute în pervazurile mansardei. 
Frânghiile se proiectau pe cer ca nişte fire de păr. 

— Poate cineva să-mi împrumute o carabină cu două 
focuri? întrebă Jean Valjean. 

Enjolras, care şi-o încărcase pe a lui, i-o întinse. 

Jean Valjean ochi mansarda şi trase. 

Una dintre cele două frânghii se rupse. 

Salteaua nu mai atârna decât de un fir. 

Jean Valjean trase a doua oară. A doua frânghie biciui 
geamul mansardei. Salteaua alunecă printre cele două prăjini 
şi căzu în stradă. 

Baricada bătu din palme. 

Toate vocile strigară: 


— Uite o saltea! 

— Da, spuse Combeferre, cine se duce s-o ia? 

Într-adevăr, salteaua căzuse în afara baricadei, între 
asediați şi asediatori. Moartea sergentului de tunari îndârjise 
trupa, iar soldații se culcaseră pe burtă în spatele şirului de 
pietre pe care-l ridicaseră. Ca să răzbune tăcerea silită a 
tunului care amuţise, deschiseseră focul împotriva baricadei, 
aşteptând să se întregească numărul servanțţilor. Răsculațţii, 
ca să-şi  economisească  muniţiile, nu  răspundeau 
împuşcăturilor. Gloanţele se opreau în zidul baricadei; dar în 
stradă, unde se înteţea tirul, era un infern. 

Jean Valjean ieşi prin deschizătură, pătrunse în stradă, 
străbătu prin ploaia de gloanţe, ajunse la saltea, o luă, o puse 
în spinare şi se întoarse la baricadă. 

Aşeză el însuşi salteaua la deschizătură. O lipi de perete în 
aşa fel încât artileriştii să n-o vadă. 

După ce isprăvi, aşteptară lovitura de tun. 

Ea nu întârzie. Tunul îşi vărsă, mugind, încărcătura de 
plumbi. De data asta nu mai ricoşă, se opri în saltea. 
Obţinuseră efectul aşteptat. Baricada scăpase teafără. 

— Cetăţene, spuse Enjolras lui Jean Valjean, republica îţi 
mulţumeşte. 

Bossuet râdea cuprins de admiraţie. 

— E imoral, strigă el, ca o saltea să aibă atâta putere! E 
victoria lucrului care se îndoaie asupra celui care trăsneşte. 
N-are a face! Slavă saltelei care închide gura tunului! 


X - Zori 


În clipa aceea Cosette se trezea. 

Odaia ei era strâmtă, curată, retrasă, cu o fereastră înaltă 
care dădea spre răsărit, în curtea din fund a casei. 

Cosette habar n-avea de cele ce se petreceau în Paris. Nu 
fusese în oraş în ajun, şi apucase să intre în odaia ei când 
Toussaint spusese: „Se pare că e zarvă mare!” 


Cosette dormise numai câteva ceasuri, dar dormise. Visase 
frumos, poate şi datorită faptului că pătucul ei era alb. Se 
făcea că Marius se ivise în fața ei, în lumină. Se trezi cu 
soarele în ochi, făcând-o să creadă la început că visul 
continuă. 

leşind din vis, primul ei gând fu vesel. Cosette se simți 
liniştită. Ca şi Jean Valjean cu câteva ceasuri mai înainte, 
trecea prin acea limpezire a sufletului care nu vrea cu niciun 
chip nenorocirea. Începu să nădăjduiască din toate puterile, 
fără să ştie de ce. Apoi i se strânse inima. De trei zile nu-l mai 
văzuse pe Marius. Îşi spuse că primise, desigur, scrisoarea ei, 
că ştia unde se află şi că era destul de dibaci ca printr-un 
mijloc oarecare să ajungă la ea. Fără îndoială chiar astăzi, 
poate chiar în dimineața aceea. Se făcuse ziuă de-a binelea; 
pentru că razele de lumină pătrundeau în odaie pieziş, crezu 
că e foarte devreme şi că trebuie totuşi să se scoale, ca să-l 
întâmpine pe Marius. 

Simţea că nu putea trăi fără Marius, că atât era de ajuns şi 
că Marius avea să vină. Nicio îndoială nu era cu putinţă. Toate 
erau sigure. Suferise destul în timpul celor trei zile. Trei zile 
fără Marius i se păreau o nedreptate strigătoare la cer. Acum, 
după ce trecuse prin această încercare, Marius avea să vină, 
şi-i va aduce o veste bună. Aşa e tinereţea; îşi strânge repede 
ochii; găseşte că durerea e un lucru inutil şi nu se-mpacă cu 
ea. Tinerețea e zâmbetul viitorului în fața unui necunoscut, 
care e însuşi viitorul, şi e firesc să fie fericită. S-ar spune că 
răsuflarea îi e făcută din speranţă. 

Cosette nu izbutise să-şi amintească ce-i spusese Marius 
despre această absenţă, care nu trebuia să ţină decât o zi; şi 
nici ce explicaţie dăduse. Toţi am băgat de seamă cu câtă 
dibăcie aleargă să se ascundă o monedă care cade pe jos şi cu 
câtă artă ştie să se facă negăsită. Sunt unele gânduri care ne 
joacă acelaşi renghi; se ghemuiesc într-un ungher al 
creierului, şi gata, sunt pierdute; şi memoria nu mai poate 
pune mâna pe ele. Cosette se necăjea oarecum de mica 
sforțare zadarnică pe care o făcea ca să-şi aducă aminte. Îşi 


spunea că e foarte urât din partea ei şi că e cât se poate de 
vinovată că a uitat cuvintele rostite de Marius. 

Se dădu jos din pat şi-şi curăţi sufletul şi trupul, făcându-şi 
rugăciunea şi spălându-se. 

La nevoie, cititorul poate fi introdus într-o cameră nuptială, 
dar nu în aceea a unei fecioare. Abia dacă ar îndrăzni-o 
versurile; proza nu se cuvine s-o facă. 

Este interiorul unei flori încă nedesfăcute, curăţenia care 
stă în umbră, celula intimă a unui crin închis, care nu trebuie 
văzută de om atâta vreme cât n-a văzut-o încă soarele. Femeia 
în mugure e sfântă. Patul nevinovat care se desface, goliciunea 
ferită, căreia îi e frică de ea însăşi, piciorul alb care se 
adăposteşte în pantof, pieptul care se acoperă în fața oglinzii, 
ca şi cum oglinda ar avea ochi, cămaşa care se grăbeşte să 
ascundă umerii să nu-i vadă o mobilă care trosneşte sau o 
trăsură care trece, cordoanele înnodate, agrafele prinse, 
şireturile trase, tresăririle, fiorii repezi de frig sau de sfială, 
teama încântătoare a mişcărilor, neliniştea aproape înaripată 
acolo unde nu e nimic de temut, fiecare cută a veşmântului, 
tot atât de încântătoare ca norii dimineții, nimic din acestea 
nu se cuvine a fi istorisit: e destul că le pomenim. 

Privirea unui bărbat trebuie să fie mai cucernică în fața 
unei fecioare care se ridică din pat decât în fața unei stele care 
se ridică pe cer. Putința de a ajunge la ea trebuie să se 
preschimbe în şi mai mult respect. Puful piersicii, bruma 
prunei, cristalul pe care îl răsfrânge zăpada, aripa prăfuită a 
fluturilor, toate sunt grosolane pe lângă fecioara care nici 
măcar nu ştie că e feciorelnică. O fată e o licărire de vis, nu 
încă o statuie. Alcovul ei stă ascuns în penumbra idealului. 
Atingerea indiscretă a privirii brutalizează această penumbră 
uşoară. A privi înseamnă a pângări. 

Aşadar, nu vom arăta nimic din toată această suavă 
dezordine care era deşteptarea Cosettei. 

O poveste orientală spune că trandafirul a fost făcut de 
Dumnezeu alb, dar că Adam l-a privit în clipa când se 
desfăcea şi că de ruşine s-a făcut rumen. Noi suntem dintre 


aceia care amuţesc în fața fecioarelor şi a florilor pentru că le 
găsesc vrednice de slavă. 

Cosette se îmbrăcă destul de repede, se pieptănă, ceea ce 
era foarte lesne pe vremea aceea, când femeile nu-şi umflau 
buclele şi bandourile cu perniţe şi butoiaşe şi nu-şi puneau 
crinoline în păr. Deschise fereastra şi-şi plimbă privirile în 
jurul ei, nădăjduind să descopere o bucată de stradă, un colț 
de casă sau de trotuar şi să-l pândească pe Marius. Dar nu se 
vedea nimic. Curtea din dos era înconjurată de ziduri înalte, 
ce nu lăsau să se vadă decât câteva grădini. Cosette hotări că 
grădinile acestea sunt respingătoare şi pentru prima oară în 
viața ei găsi că florile sunt urâte. Cea mai neînsemnată 
părticică din şanțul străzii merita mai mult să fie privită. Se 
hotări să privească spre cer, ca şi cum s-ar fi gândit că Marius 
putea veni şi de acolo. 

Pe neaşteptate izbucni în plâns. Nu dintr-o nestatornicie 
sufletească, dar pentru că nădejdile ei erau întretăiate de 
suferință. Simţi nelămurit o groaznică îndoială. E adevărat că 
lucrurile se simt în aer. Îşi spuse că nu era sigură de nimic, că 
ochii care nu se văd se uită; iar ideea că Marius i-ar putea 
pica din cer îi apăru nu încântătoare, ci înfiorătoare. 

Apoi, pentru că aşa se întâmplă cu norii aceştia, îşi găsi iar 
liniştea şi nădejdea, şi un fel de zâmbet neştiutor, dar plin de 
încredere în Dumnezeu. 

În casă toată lumea dormea încă. Domnea o linişte de 
provincie. Niciun oblon nu fusese deschis. Odăița portarului 
era închisă. Toussaint nu se sculase, şi Cosette socoti fireşte 
că taică-său dormea. Fără îndoială că suferise mult şi că 
suferea încă, dacă ajunsese să-şi spună că taică-său fusese 
rău; se bizuia, însă, pe Marius. Eclipsa unei astfel de lumini 
era cu neputinţă. Se rugă. Auzea din când în când, la o 
oarecare depărtare, un fel de zguduiri surde şi îşi spunea: „E 
ciudat că porțile se deschid şi se închid aşa de devreme”. Erau 
tunurile care trăgeau în baricadă. 

La câteva picioare sub fereastra Cosettei, în vechea cornişă 
înnegrită a zidului, era un cuib de rândunele; marginea 


cuibului ieşea puţin în afara cornişei, în aşa fel încât puteai 
privi de sus în acel mic rai. Înăuntru era mama, care îşi 
desfăcea aripile în evantai asupra puilor; tatăl zbura, pleca, se 
întorcea, aducând în cioc hrană şi sărutări. Zorile aureau 
acest colț fericit, marea poruncă: „Înmulţiţi-vă!” se împlinea 
acolo, surâzătoare şi măreaţă, şi această taină suavă se 
desăvârşea în taina dimineţii. Cosette, cu părul în soare, cu 
sufletul plin de visuri, luminată lăuntric de dragoste şi pe 
dinafară de auroră, se aplecă maşinal şi, aproape fără a-şi 
mărturisi că în acelaşi timp se gândea la Marius, începu să 
privească păsărelele, familia, bărbatul şi femeia, mama şi 
copiii cu acea adâncă tulburare pe care o pricinuieşte un cuib 
unei fecioare. 


XI - O împuşcătură care nu dă greş, dar 
care nu ucide pe nimeni 


Focul  asediatorilor continua. Gloanţele alternau cu 
mitralia, dar fără prea multe stricăciuni. Suferea numai 
partea de sus a fațadei cârciumii Corint, ferestruica de la 
primul etaj şi mansardele de pe acoperiş, ciuruite de gloanţe 
şevrotine şi biscaienel1t, îşi pierdeau înfăţişarea încetul cu 
încetul. Luptătorii care se aşezaseră acolo, fură nevoiți să se 
retragă. De altfel, aceasta este una dintre tacticile atacului 
baricadelor; sunt hărțuite îndelung, ca să se epuizeze 
munițiile răsculaților, când aceştia fac greşeala să răspundă. 
Când se vede, după împuşcăturile din ce în ce mai rare, că nu 
mai au nici gloanțe, nici pulbere, porneşte asaltul. Enjolras nu 
căzuse în cursă; baricada nu răspundea la împuşcături. 

La fiecare foc al plutonului, Gavroche îşi umfla obrazul cu 
limba, în semn de dispreț. 

— Foarte bine, spunea el, rupeți pânza, că tot ne trebuie 
scame. 

Courfeyrac lua la rost mitralia, pentru efectul ei atât de 
slab, şi-i spunea tunului: 


— Scuipi din ce în ce mai împrăştiat, jupâne! 

În luptă devii curios ca la bal. Pesemne că tăcerea redutei 
începea să-i neliniştească pe asediatori, să-i facă să se teamă 
de cine ştie ce surprindere şi să simtă nevoia de a vedea 
limpede prin acea grămadă de pietroaie, să vrea să afle ce se 
întâmplă îndărătul acelui zid nepăsător care primea loviturile 
fără să răspundă. Răsculaţii zăriră, deodată, o cască ce 
strălucea în soare pe un acoperiş învecinat. Un pompier stătea 
rezemat de un horn înalt şi părea că face de santinelă. Privea 
drept înăuntrul baricadei. 

— Uite un supraveghetor care ne stânjeneşte! spuse 
Enjolras. Jean Valjean îi înapoiase lui Enjolras carabina, dar 
avea la el puşca. 

Fără să spună o vorbă, ţinti pompierul şi peste o clipită 
casca lovită de glonț căzu cu zgomot în stradă. Înfricoşat, 
soldatul se grăbi să se facă nevăzut. 

Un al doilea observator îi luă locul. De data asta era un 
ofițer. Jean Valjean, care-şi încărcase din nou puşca, îl ochi şi 
pe noul-venit şi trimise casca ofițerului după aceea a 
soldatului. Ofițerul nu stărui şi se retrase foarte repede. De 
data asta avertismentul fu înțeles. Nu se mai ivi nimeni pe 
acoperiş; asediatorii renunțară să mai spioneze baricada. 

— De ce nu l-ai ucis pe ofițer? îl întrebă Bossuet pe Jean 
Valjean. 

Jean Valjean nu răspunse. 


XII — Dezordinea - Apărătoare a ordinii 


Bossucet şopti la urechea lui Combeferre: 
— Nu mi-a răspuns la întrebare. 
— E un om care face binele cu focuri de puşcă, spuse 
Combeferre. 
Cei ce-şi mai aduc aminte de această epocă îndepărtată ştiu 
că garda naţională din împrejurimile Parisului a fost 
potrivnică răscoalelor. Ea a fost deosebit de înverşunată şi 


activă în iunie 1832. Orice cârciumar din Pantin, din Vertus 
sau Cunettei!112: al cărui „loca!” îşi pierdea muşteriii din 
pricina răscoalei, se preschimba în leu, văzându-şi sala de 
dans goală, şi se ducea la moarte pentru a călca ordinea 
reprezentată printr-o tejghea cu clondir. În epoca aceea, 
burgheză şi eroică totodată, în fața ideilor care-şi aveau 
apărătorii lor, interesele îşi aveau şi ele stegarii. Caracterul 
prozaic al ţinutei nu ştirbea cu nimic măreția faptelor. 
Micşorarea unui fişic de taleri îi făcea pe bancheri să cânte 
Marseieza. Omul îşi vărsa liric sângele pentru tarabă, iar 
prăvălia, acest diminutiv al patriei, era apărată cu entuziasm 
lacedemonian'111%. 

Fondul acestor întâmplări era, de altfel, foarte serios. 
Elementele sociale intrau în luptă în aşteptarea zilei în care 
aveau să intre în echilibru. 

Un alt semn al acestei epoci era anarhia amestecată cu 
guvernamentalismul (numele barbar al partidului ordinei). 
Lumea voia ordine, dar îi lipsea disciplina. Toba bătea pe 
neaşteptate, la comanda cutărui sau cutărui colonel al gărzii 
naționale, căruia aşa i se năzărise; cutare căpitan mergea să 
lupte după inspiraţie, iar cutare soldat al gărzii naţionale se 
bătea pentru „idee” şi pe socoteala lui. În clipele de criză, „la 
zile mari”, fiecare asculta nu atât de sfaturile ce porneau de la 
şefi, cât de instinctele proprii. Armata ordinii avea adevărați 
luptători de guerilă: unii cu spada, ca Fannicot, alții cu 
condeiul, ca Henri FonfredeLi1*. 

Civilizaţia, reprezentată, din păcate, pe atunci, mai degrabă 
printr-o cârdăşie de interese decât printr-un grup de idei, era, 
sau se credea, în primejdie; scotea strigăte de alarmă, şi 
oricine se socotea răspunzător să o apere, îi dădea ajutor şi o 
ocrotea după capul lui; primul-venit lua asupra-şi salvarea 
societății. 

Zelul mergea uneori până la exterminare. Cutare pluton al 
gărzilor naționale se constituia cu de la sine putere în consiliu 
de război, judeca şi executa în cinci minute un răsculat 
prizonier. O improvizație de felul acesta l-a ucis pe Jean 


Prouvaire. Niciun partid n-are dreptul să impute celorlalte 
sălbatica lege a lui Lynch'115, deoarece e aplicată atât în 
republicile Americii, cât şi în monarhiile Europei. Legea lui 
Lynch se mai complica şi cu alte greşeli. Într-o zi de răscoală, 
un poet tânăr, anume Paul-Aime Garnier, a fost fugărit până 
în piața Regală cu baioneta în coastă, şi nu scăpă decât 
adăpostindu-se sub gangul de la numărul 6. Lumea striga: 
„lată încă un saint-simonist!” şi voia să-l ucidă. În realitate 
poetul avea sub braţ un volum din memoriile ducelui de Saint- 
SimoniL118. 

Un soldat din garda naţională citise pe carte cuvântul 
Saint-Simon şi strigase: „La moarte!” 

La 6 iunie 1832, o companie a gărzii naţionale din 
împrejurimile Parisului, comandată de căpitanul Fannicot, 
pomenit mai sus, se lăsă nimicită, din fantezie şi fiindcă aşa 
avea poftă, în strada Chanvrerie. Faptul, oricât de curios ar 
părea, a fost constatat de instrucția judiciară deschisă în 
urma răscoalei din 1832. Căpitanul Fannicot, burghez 
nerăbdător şi îndrăzneț, un fel de condotier al ordinii, unul 
dintre aceia pe care i-am caracterizat „guvernamentalist” 
fanatic şi nesupus, n-a putut să reziste ispitei de a deschide 
focul înainte de a fi nevoie şi nici ambiţiei de a lua baricada 
singur, adică el şi compania lui. Scos din fire de apariția 
succesivă a drapelului roşu şi a unei haine vechi pe care o luă 
drept drapel negru, îi acuza sus şi tare pe generalii şi şefii de 
unitate care se aflau în consiliu şi nu se gândeau că a sosit 
momentul asaltului decisiv, lăsând, după expresia vestită a 
unuia dintre ei, ca „răscoala să fiarbă în zeama ei”. Cât despre 
el, găsind că baricada e „coaptă” şi că tot ce e copt trebuie să 
cadă, făcu încercarea. 

Comanda nişte oameni tot atât de hotărâți ca şi el, „nişte 
turbați”, după cum a spus-o un martor. Compania lui, aceeaşi 
care-l împuşcase pe poetul Jean Prouvaire, era prima din 
batalionul aşezat la cotitura străzii. În clipa în care nimeni nu 
se aştepta, căpitanul îşi aruncă oamenii asupra baricadei. 
Această mişcare, executată cu mai mult zel decât strategie, 


costă scump compania lui Fannicot. Înainte de a fi străbătut 
două treimi din stradă, fu întâmpinată de o şarjă a baricadei. 
Patru dintre cei mai curajoşi care alergau în frunte, fură răniți 
chiar la picioarele redutei şi îndrăzneața gloată a gărzilor 
naționale, alcătuită din oameni foarte viteji, dar cărora le 
lipsea priceperea militară, fu nevoită să se retragă după 
oarecare şovăire, lăsând cincisprezece cadavre pe caldarâm. 
Această clipă de şovăire dădu timp răsculaților să-şi încarce 
armele şi o a doua şarjă ucigătoare surprinse compania mai 
înainte de a fi putut ajunge la cotitura străzii, să se 
adăpostească. Fu prinsă pentru o clipă între două focuri, 
primind în piept şi salva tunului în baterie, care, neavând alt 
ordin, nu-şi încetase tragerea. Întreprinzătorul şi imprudentul 
Fannicot fu unul dintre cei ucişi de mitralie. Fu doborât de 
tun, adică de ordine. 

Atacul acesta, mai degrabă turbat decât serios, îl scoase din 
fire pe Enjolras. „Dobitocii! spuse el. Îşi ucid oamenii şi ne 
consumă muniţiile pe degeaba.” 

Enjolras vorbea ca un vechi general de răsculați ce era. 
Răscoala şi represiunea nu luptă cu arme egale. Răscoala, 
care se cheltuieşte repede, n-are de tras decât un număr de 
lovituri şi nu dispune decât de un număr limitat de 
combatanți. O cartuşieră goală şi un om mort nu se 
înlocuiesc. Represiunea, având de partea ei armata, nu-şi 
numără oamenii, şi stăpână pe Vincennes? nu-şi numără 
împuşcăturile. Represiunea are atâtea regimente, câți oameni 
are baricada, şi atâtea arsenale câte cartuşiere au răsculații. 
De aceea asemenea ciocniri sunt lupta unuia împotriva a o 
sută şi se sfârşesc întotdeauna prin zdrobirea baricadelor; 
afară numai dacă revoluția, izbucnind pe neaşteptate, nu 
azvârle în cumpănă paloşul de foc al arhanghelilor. Se 
întâmplă şi aşa. Atunci totul se ridică în picioare, pavajul 
străzilor începe să fiarbă, redutele populare se înmulțesc. 
Parisul tresaltă atotstăpânitor, quid divinum1*. se iveşte, un 
10 august pluteşte în aer, un 209 iulie la fel, o lumină uluitoare 


țâşneşte, botul căscat al forței dă înapoi şi armata, leul, vede 
în faţa ei, în picioare, liniştit, profetul, adică Franța. 


XIII — Licăriri trecătoare 


În haosul simțămintelor şi pasiunilor care apără o baricadă 
se găsesc de toate: vitejie, tinerețe, datorie de onoare, 
entuziasm, ideal, convingere, înverşunarea jocului de noroc, şi 
mai ales nădejdi mereu înnoite. 

Una dintre aceste licăriri, unul dintre aceste freamăte de 
speranță străbătu deodată, în clipa cea mai neaşteptată, 
baricada Chanvrerie. 

— Ascultaţi, strigă deodată Enjolras, care stătea mereu la 
pândă, mi se pare că Parisul se deşteaptă! 

În dimineața de 6 iunie, răscoala cunoscu, în adevăr, 
pentru o oră sau două, o oarecare înviorare. Încăpățânarea 
clopotului de alarmă de la Saint-Merry însufleți unele 
încercări. Pe străzile Porier şi Gravilliers fură înjghebate câteva 
baricade. În fața porţii Saint-Martin un tânăr înarmat cu o 
carabină atacă un escadron de cavalerie. Singur în plină 
stradă, puse un genunchi în pământ, arma la umăr, trase, 
ucise pe şeful escadronului şi se întoarse zicând: „lată unul 
care nu ne va mai face niciun rău!” Fu spintecat cu săbiile. În 
strada Saint-Denis o femeie trăgea asupra gărzii municipale, 
din spatele unui stor lăsat. La fiecare împuşcătură se vedea 
cum tremură benzile storului. În strada Cossonnerie fu 
arestat un copil de paisprezece ani cu buzunarele pline de 
cartuşe. Mai multe posturi fură atacate. La intrarea străzii 
Bertin-Poirâe, focuri de armă puternice şi neprevăzute 
întâmpinară un regiment de cuirasieri în fruntea căruia 
mergea generalul Cavaignac de Baragnet11*. Pe strada 
Planche-Mibray fură azvârlite de pe acoperişuri asupra trupei 
cioburi de farfurii şi unelte de gospodărie; semn rău; când i se 
dădu raportul mareşalului Soult, bătrânul locotenent al lui 
Napoleon, căzu pe gânduri, amintindu-şi cuvintele rostite de 


Sucheti112% la Saragossa: „Când babele ne varsă oale de 
noapte în cap înseamnă că suntem pierduţi.” 

Simptomele generale care se manifestau în clipa în care 
răscoala se credea localizată, febra mâniei care lua din nou 
cuvântul, scânteile care zburau ici şi colo pe deasupra acelor 
mase grele de combustibil care se numesc cartierele Parisului, 
toate acestea la un loc îi neliniştiră pe comandanții militari. Ei 
se grăbiră să stingă aceste începuturi de incendiu. Amânară, 
până la înăbuşirea pâlpâirilor mai mici, atacul baricadelor 
Maubuse, Chanvrerie şi Saint-Merry, ca să nu mai aibă de 
furcă decât cu ele şi să le poată nimici dintr-odată. Pe străzile 
în fierbere fură aruncate coloane care le măturară pe cele 
mari, le cercetară cu de-amănuntul pe cele mici, în dreapta şi- 
n stânga, când încet şi cu grijă, când în pas alergător de atac. 
Armata spărgea porţile caselor de unde se trăsese; în acelaşi 
timp,  cavaleriştii împrăştiau grupele de pe bulevarde. 
Represiunea nu se făcu fără larma şi zgomotul asurzitor 
propriu ciocnirilor dintre armată şi popor. lată ce auzea 
Enjolras în intervalele dintre canonadă şi împuşcături. Văzuse 
apoi în capul străzii trecând tărgi cu răniți şi-i spusese lui 
Courfeyrac: „Răniţii aceştia nu-s dintre ai noştri”. 

Speranţa ţinu puţin; licărirea se stinse repede. În mai puţin 
de o jumătate ceas, ceea ce era în aer se potoli ca un fulger 
fără trăsnet, şi răsculații simțiră cum le cade în cap mantaua 
de plumb pe care nepăsarea poporului o arunca asupra 
îndârjiților părăsiți. 

Mişcarea mulțimii, care părea că se schițase oarecum, se 
stinse, iar atenţia ministrului de război şi strategia generalilor 
se putea concentra acum asupra celor trei sau patru baricade 
rămase în picioare. 

Soarele se ridica în zare. 

Un răsculat se adresă lui Enjolras: 

— Mi-e foame. O să murim aşa, pe nemâncate? 

Enjolras, rezemat mai departe de crenelul său, fără să 
slăbească din ochi capătul străzii, făcu din cap un semn de 
încuviințare. 


XIV - În care se va citi numele iubitei lui 
Enjolras 


Courfeyrac, care stătea pe o piatră lângă Enjolras, 
batjocorea mai departe tunul şi, de câte ori trecea cu zgomotul 
lui monstruos, norul întunecat al proiectilelor numite mitralie, 
îl întâmpina zeflemitor: 

— Îţi spargi pieptul, mă bădăranule, îmi pare rău de tine, 
faci gălăgie de pomană. Ăsta nu e tunet. Asta e tuse. 

Cei din jurul lui râdeau. 

Courfeyrac şi Bossuet, a căror dispoziţie vitejească creştea 
odată cu primejdia înlocuiau, ca doamna Scarron, hrana prin 
gelumei121 şi, fiindcă le lipsea vinul, turnau tuturor veselie. 

— Enjolras e admirabil, spunea Bossuet. Îndrăzneala lui 
mă minunează. Trăieşte singur, de aceea e puţin cam trist; 
Enjolras se plânge de gloria lui, care-l leagă de văduvie. Noi 
ăştialalți, avem, de bine de rău, câte o iubită, care ne 
înnebuneşte, adică ne face să fim curajoşi. Când eşti 
îndrăgostit ca un tigru, nu e mare lucru să te baţi ca un leu. E 
şi asta un fel de a ne răzbuna de renghiurile pe care ni le joacă 
puicuţele noastre. Roland s-a dus la moarte ca s-o întărâte pe 
Angelicai1122:, Toate vitejiile ne vin de la femei. Un bărbat fără 
femeie e ca un pistol fără cocoş; femeia îl pune pe bărbat în 
mişcare. Ei bine, Enjolras n-are nicio iubită. Nu e îndrăgostit, 
şi totuşi găseşte mijlocul de a fi întreprinzător. E 
nemaipomenit să fii rece ca gheața şi îndrăzneţ ca focul. 

Enjolras părea că nu ascultă, dar, dacă cineva ar fi fost 
alături de el l-ar fi auzit şoptind cu jumătate de glas: „Patria”. 

Bossuet mai râdea încă în clipa în care Courfeyrac strigă: 

— Ceva nou! Şi luându-şi o voce de portărel care vesteşte, 
adaugă: Mă cheamă piesa de opt! 

Într-adevăr un personaj nou intrase în scenă. 

Era a doua gură de foc. 

Artileriştii făcură la repezeală o manevră forțată şi puseră 
această a doua piesă în baterie, alături de cea dintâi. 


Acest lucru indica deznodământul. 

După câteva clipe, ambele piese, bine servite, trăgeau din 
plin în redută; focul puternic al trupelor de linie susținea 
artileria. 

Se mai auzea o canonadă la o oarecare distanță. În timp ce 
amândouă piesele se înverşunau asupra redutei din strada 
Chanvrerie, alte două guri de foc, aşezate una în strada Saint- 
Denis şi alta în strada Aubray-le-Boucher, ciuruiau baricada 
Saint-Merry. 

Cele patru tunuri îşi răspundeau ca un ecou groaznic. 

Câinii întunecați ai războiului lătrau unii la alții. 

Cele două piese care băteau acum în baricada din strada 
Chanvrerie, trăgeau —- una cu mitralie şi cealaltă cu ghiulele. 

Piesa care trăgea cu ghiulele era ridicată ceva mai sus, cu 
tirul calculat în aşa fel încât ghiuleaua lovea spinarea 
baricadei în marginea ei extremă, îi dobora creasta şi-i 
zdrobea pietrele, care cădeau peste răsculați în sfărâmături de 
mitralie. 

Procedeul acesta de tir avea drept scop să-i gonească pe 
luptători de pe creştetul redutei şi să-i silească să se retragă în 
interiorul ei; asta însemna că se pregătea asaltul. 


După ce luptătorii aveau să fie izgoniți din vârful baricadei 
cu ajutorul ghiulelelor şi de la ferestrele cârciumii cu ajutorul 
mitraliei, coloanele de atac aveau să poată intra în stradă fără 
a fi ochite, poate chiar fără a fi observate, să treacă dintr- 
odată peste redută, ca în seara trecută, şi, cine ştie, poate 
chiar s-o ia prin surprindere. 

— Trebuie neapărat să potolim aceste piese supărătoare, 
spuse Enjolras, şi strigă: Foc asupra artileriştilor! 

Erau gata cu toţii. Baricada care tăcea de atâta vreme 
deschise pătimaş focul; şapte sau opt descărcături se 
succedară şi, după câteva minute, se putu zări tulbure, prin 
pâcla străbătută de flăcări, că două treimi din artilerişti erau 
la pământ, sub roţile tunurilor. Cei rămaşi în picioare serveau 
mai departe piesele cu o linişte aspră, dar focul se încetinise. 

— Uite că merge bine, îi spuse Bossuet lui Enjolras. Am 
avut noroc. 

Enjolras ridică fruntea şi răspunse: 

— Încă un sfert de ceas de noroc de ăsta şi n-o să mai avem 
nici zece cartuşe în baricadă. 

Se pare că Gavroche auzi cuvintele acestea. 


XV - Gavroche afară 


Courfeyrac zări deodată pe cineva la poalele baricadei, 
afară, în stradă, sub gloanţe. 

Gavroche luase din cârciumă un coş pentru sticle, ieşise din 
deschizătură şi se  îndeletnicea în linişte cu golirea 
cartuşierelor guarzilor naţionali, ucişi sub povârnişul redutei, 
în coşul cu care venise. 

— Ce faci acolo? întrebă Courfeyrac. 

Gavroche ridică nasul: 

— Cetăţene, îmi umplu coşul. 

— Tu nu vezi mitralia? 

— Plouă foarte bine! Ei, şi? răspunse Gavroche. 

Courfeyrac strigă: 


— Înapoi! 

— Numaidecât, zise Gavroche. 

Şi, dintr-o săritură, fu în stradă. 

Ne amintim cum compania Fannicot, retrăgându-se lăsase 
în urma ei o dâră de cadavre. 

Vreo douăzeci de morți zăceau ici şi colo pe caldarâm pe 
toată lungimea străzii. Asta însemna pentru Gavroche vreo 
douăzeci de cartuşiere. lar pentru baricadă, o provizie de 
cartuşe. 

În stradă fumul era ca o pâclă. Cine a văzut vreodată un 
nor coborât într-o trecătoare de munte între două culmi 
repezi, îşi poate închipui fumul adunat, şi îngroşat parcă, de 
cele două rânduri întunecate de case. Suia încet şi se înnoia 
mereu, pricinuind o întunecare treptată, care făcea să 
pălească lumina soarelui. Cei ce luptau abia dacă se zăreau 
unii pe alții de la un capăt la altul al străzii, de altfel foarte 
scurtă. 

Pâcla asta, poate că voită şi calculată de şefii care trebuiau 
să conducă asaltul baricadei, îl ajuta pe Gavroche. 

Sub faldurile acestui văl de fum, mulțumită faptului că era 
mic de statură, putu să înainteze până departe, în stradă, fără 
să fie văzut. Goli primele şapte sau opt cadavre fără prea mare 
primejdie. 

Se târa pe burtă, alerga în patru labe, lua coşul în dinți; se 
sucea, aluneca, unduia, şerpuia de la un mort la altul şi golea 
ranița sau cartuşiera aşa cum o maimuţă ar fi desfăcut o 
nucă. 

Cei de la baricadă, de care Gavroche era încă destul de 
aproape, nu îndrăzneau să-l cheme înapoi, de frică să nu 
atragă atenția asupra lui. Pe cadavrul unui caporal găsi un 
corn de pulbere. 

— Bun când ţi-e sete, spuse el vârându-l în buzunar. 

Tot mergând înainte, ajunse în locul unde fumul 
împuşcăturilor devenea străveziu. 

Trăgătorii de linie, înşiruiți şi la pândă îndărătul ridicăturii 
lor de pietriş, şi trăgătorii din flancuri, masați la colțul străzii, 


îşi arătară deodată unii altora ceva care se mişca prin fum. 

În clipa în care Gavroche descotorosea de cartuşe un 
sergent ce zăcea lângă o piatră, cadavrul fu lovit de un glonţ. 

— Fir-ar să fie! spuse Gavroche. Uite că-mi omoară morții! 

Un al doilea glonț scânteie pe pietriş, alături de el. Un al 
treilea îi răsturnă coşul. 

Gavroche se uită şi văzu că veneau din flanc. 

Se ridică drept în picioare, cu părul în vânt, cu mâinile în 
şolduri, cu privirea aţintită asupra guarzilor naţionali care 
trăgeau, şi începu să cânte: 


„De eşti urât la Nanterre, 
De vină e chiar Voltaire, 
De eşti prost la Palaiseau, 
De vină e doar Rousseau.” 


Îşi ridică apoi coşul de pe jos şi, fără să piardă vreunul, îşi 
puse înapoi toate cartuşele care-i căzuseră, apoi se îndreptă 
spre cei care trăgeau şi se apucă să golească o altă cartuşieră. 
Acolo, nici al patrulea glonţ nu-l putu nimeri. Gavroche cântă 
iar: 


„Dacă azi nu-s rentier, 

De vină e doar Voltaire, 
Dacă mă iau toți cu huo, 
De vină e doar Rousseau.” 


Un al cincilea glonț nu izbuti să scoată din el decât un al 
treilea cuplet: 


„Sunt voios la caracter, 
De vină e doar Voltaire, 
Nu sunt îmbrăcat mişto, 
De vină e doar Rousseau.” 


ŞI asta merse aşa câtva timp. 


Priveliştea era înfiorătoare şi plină de farmec. Gavroche, 
ținta, îi necăjea pe ţintaşi. Părea că petrece grozav. Era ca o 
vrabie care ar ciuguli vânătorii. Răspundea cu un cuplet 
fiecărei descărcări de armă. Îl ocheau într-una şi dădeau greş 
de fiecare dată. Gărzile naţionale şi soldații râdeau ochindu-l. 
El se culca la pământ, apoi se ridica, se ascundea în dosul 
unei porți, ţâşnea, pierea, se ivea iar, fugea, se întorcea, 
răspundea mitraliei cu tifla şi fără încetare, prăda cartuşe, 
golea cartuşiere şi-şi umplea coşul. Răsculațţii, gâfâind de 
frică, îl urmăreau cu ochii. Baricada tremura; el cânta. Nu era 
un copil, nu era un bărbat: era un spiriduş ştrengar. Ai fi spus 
că e piticul de nevătămat al încăierării. Gloanţele alergau 
după el, dar el era mai iute decât ele. Juca nu ştiu ce joc 
groaznic de-a v-aţi ascunselea cu moartea; de câte ori se 
apropia de el fața rânjită a morţii, copilul îi dădea un 
bobârnac. 

Totuşi, un glonț mai bine ţintit sau mai ticălos decât 
celelalte îl atinse până la urmă pe copilul acesta năstruşnic. Îl 
văzură pe Gavroche clătinându-se, apoi căzând. Toată 
baricada scoase un strigăt: dar în pigmeul acesta era ceva de 
Anteu'1!12*%; ştrengarul când atingea caldarâmul era ca uriaşul 
când atingea pământul; Gavroche căzuse numai ca să se 
ridice mai bine. Rămase în capul oaselor; o dâră lungă de 
sânge îi brăzda obrazul. Ridică mâinile în sus, privi în partea 
de unde venise glonțul şi începu să cânte: 


„De-am căzut, nu-i un mister, 
De vină e doar Voltaire, 
Am dat cu nasul de...” 


Nu isprăvi. Al doilea glonț al aceluiaşi puşcaş îl opri scurt. 


De data asta căzu cu fața la pământ şi nu mai mişcă. Un 
suflet mare îşi luase zborul. 


XVI - Cum din frate poţi ajunge tată 


Chiar în clipa aceea, în grădina Luxembourgului - căci 
privirea dramei trebuie să pătrundă pretutindeni — doi copii se 
țineau de mână. Unul putea să aibă vreo şapte ani, iar 
celălalt, cinci. Pentru că îi udase ploaia, mergeau pe aleile 
însorite; cel mare îl conducea pe cel mic; erau zdrențăroşi, 
palizi; păreau nişte păsări sălbatice. Cel mic spunea: „Tare mi- 
e foame”. Cel mare, ajuns întrucâtva protector, îl ducea pe 
fratele lui de mâna stângă, iar în cea dreaptă ţinea un bețigaş. 

Erau singuri în grădină. Grădina era pustie, cu porţile 
închise, ca măsură polițienească, din pricina răscoalei. Trupele 
care-şi făcuseră tabăra acolo ieşiseră la luptă. 

Cum de erau copiii aceştia acolo? Scăpaseră din vreun post 
militar slab supravegheat? Poate că prin împrejurimi, la 
bariera Enfer sau pe esplanadele Observatorului'!12* sau la 
răspântia vecină, dominată de frontonul pe care scrie: 
Invenerunt parvulum pannis involutum'i12%, se afla vreo baracă 
de saltimbanci de unde fugiseră; poate să fi înşelat în ajun, pe 
seară, ochiul paznicilor grădinii la ora închiderii şi să fi 
petrecut noaptea într-unul din chioşcurile în care se citesc 
ziare? Fapt e că erau rătăcitori şi că păreau liberi. Să fii şi să 
pari liber înseamnă să fii pierdut. Aşa şi era: copiii aceştia 
erau pierduţi. 

Erau tocmai copiii pentru care Gavroche fusese îngrijorat şi 
de care cititorul îşi aminteşte. Copiii soților Thenardier, 
găzduiți de Magnon, puşi în seama domnului Gillenormand, şi 
acum - frunze căzute de pe toate aceste ramuri fără rădăcini 
şi rostogolite pe jos de vânt. 

Veşmintele lor, care fuseseră curate pe când stăteau la 
Magnon şi care serviseră de prospecte față de domnul 
Gillenormand, erau acum nişte zdrenţe. 

Făpturile acestea aparțineau de acum încolo statisticii 
„copiilor pierduţi”, pe care poliția îi constată, îi adună, îi 
rătăceşte şi-i regăseşte pe caldarâmul Parisului. 

Trebuie să fie o zi tulbure ca aceasta, pentru ca nefericiții să 
se afle în grădina Luxembourgului. Dacă supraveghetorii ar fi 
văzut aceste lepădături, le-ar fi gonit. Copiii săraci nu au voie 


în grădinile publice; cu toate astea lumea ar trebui să se 
gândească: sunt copii şi au dreptul la flori. 

Aceştia se aflau acolo mulțumită porților închise. Erau 
contravenienți. Se strecuraseră în grădină şi rămăseseră 
acolo. Porţile închise nu dau concediu  paznicilor, 
supravegherea e datoare să continue, dar ea se înmoaie şi se 
odihneşte; paznicii, tulburaţi şi ei de încordarea generală şi 
preocupați mai mult de ce se întâmpla afară decât înăuntru, 
nu se mai uitară în grădină şi nu-i văzură pe cei doi delicvenți. 

În ajun, şi chiar în dimineaţa aceea, plouase. Dar în iunie 
ropotele de ploaie nu mai sunt luate în seamă. Abia dacă mai 
vezi, după furtună, că ziua aceea frumoasă, bălaie, a plâns. 
Vara, pământul se usucă repede de lacrimi, ca obrajii unui 
copil. 

În acel moment al solstițiului, lumina amiezii e 
pătrunzătoare. Cuprinde totul. Se lipeşte şi se suprapune pe 
suprafața pământului, ca şi cum ar vrea să-l sugă. S-ar spune 
că soarelui i-e sete. Un ropot e un pahar cu apă; ploaia e 
băută la iuțeală. Dimineaţa toate erau ude, iar după-amiază 
toate sunt prăfoase. 

Nimic mai încântător decât verdeața spălată de ploaie şi 
ştearsă de soare; e o prospeţime caldă. Grădinile şi câmpiile, 
când au apă la rădăcină şi soare în flori, se schimbă în 
cădelnițe cu tămâie şi înalță toate miresmele deodată. Totul 
râde, cântă, se dăruie. Te simţi uşor ameţit. Primăvara e un 
rai trecător; soarele îl ajută pe om să aibă răbdare. 

Sunt unele făpturi care nu cer mai mult; ființe care, dacă 
au albastrul cerului spun că e destul; visători care, absorbiți 
în nemărginire sorb din contemplarea naturii nepăsare față de 
bine şi rău, contemplatori ai cosmosului, care atunci când pot 
să viseze sub copaci se smulg cu încântare de la tot ce e 
omenesc, care nu pricep că alții se preocupă de foamea unora, 
de setea altora, de goliciunea celui sărac în vreme de iarnă, de 
spătucul cocârjit al unui copilaş limfatic, de patul tare, de 
mansarda, de celula şi de zdrenţele fetelor zgribulite de frig; 
spirite liniştite şi îngrozitoare, nemilos de satisfăcute. Lucru 


ciudat, nemărginirea le ajunge. Ei nu cunosc marea nevoie a 
omului de mărginitul care îngăduie îmbrățişările. Ei nu se 
gândesc la mărginitul care face cu putinţă progresul, această 
muncă sublimă. Le scapă indefinitul, născut din amestecul 
divin al nemărginitului cu mărginitul. Le e de ajuns să stea 
față în față cu nesfârşitul, ca să zâmbească. Niciodată 
bucurie, întotdeauna extaz. Viaţa lor constă în a se cufunda 
mereu. Pentru ei istoria omenirii nu e decât un plan 
îmbucătăţit; la ea nu intră întregul; adevăratul întreg rămâne 
în afară; la ce bun să se ocupe de un om care nu-i decât un 
amănunt? Omul suferă, se prea poate; dar ia uitaţi-vă că se 
ridică Aldebaran'!12*! O mamă nu are lapte, îi moare copilaşul 
abia născut; nu vreau să ştiu. Dar ia uitaţi-vă la steaua 
minunată pe care o face inima trunchiului de brad retezat 
când îl priveşti atent la microscop! Poţi s-o compari cu cea mai 
frumoasă dantelă. Aceşti gânditori uită să iubească. 
Constelaţiile îi preocupă atât de mult, încât uită să se întoarcă 
spre copilaşul care plânge. Dumnezeu le umbreşte sufletul. El 
formează o familie de spirite mici şi mari. Aşa erau Horaţiu şi 
Goethe, poate şi La Fontaine; egoişti măreți ai nemărginirii, 
spectatori liniștiți ai durerii, care, dacă e frumos afară, nu-l 
văd pe Neron; cărora soarele le ascunde rugul; care ar privi 
cum cineva e ghilotinat ca să găsească în scena asta efecte de 
lumină; care nu aud nici ţipetele, nici suspinele, nici horcăitul, 
nici clopotul de alarmă, pentru care totul e bine pentru că 
există luna mai, care se vor declara mulțumiți atâta vreme cât 
vor fi deasupra capului lor nori de purpură şi aur, şi care sunt 
sortiți să fie fericiți atât timp cât nu vor dispare strălucirea 
stelelor şi cântatul păsărilor. 

Oamenii aceştia sunt nişte fericiți întunecați. Ei nu 
bănuiesc că sunt de plâns. Şi fără îndoială că sunt. Cine nu 
plânge, nu vede. Trebuie să-i admirăm şi să-i plângem aşa 
cum am plânge şi am admira o făptură care ar fi în acelaşi 
timp noapte şi zi, care sub sprâncene nu ar avea ochi şi care 
în mijlocul frunțţii ar avea o stea. 


După unii, nepăsarea acestor gânduri ar fi o filosofie 
superioară. Fie, dar în această superioritate este şi infirmitate. 
Poţi fi nemuritor, dar şchiop; ca dovadă, Vulcan. Poţi fi mai 
mult decât om şi mai puţin. Nedesăvârşitul uriaş se află în 
natură. Cine poate şti dacă soarele nu e orb? 

Dar atunci cui să te încredințezi? Solemquis dicere falsum 
audeat?112*: Ar putea oare să se înşele chiar unele genii, unii 
oameni preaîinalți, oameni-luceferi? Ceea ce se află acolo sus, 
în vârf, în creştet, la zenit, ceea ce ne trimite aici, pe pământ, 
atâta lumină, ar putea oare vedea strâmt, sau strâmb, sau 
deloc? Nu e deznădăjduitor? Nu. Dar atunci ce este deasupra 
soarelui? Dumnezeirea. 

În ziua de 6 iunie 1832, la ceasurile unsprezece dimineaţa, 
singuratica şi pustia grădină a  Luxembourgului era 
încântătoare. Careurile de arbori şi straturile de flori îşi 
trimiteau, în lumină, miresme şi strălucire. Crengile, nebune 
în limpezimea amiezii, păreau că vor să se îmbrățişeze. Din 
sicomori venea ciripit de pitulice, vrăbiile triumfau, 
ciocănitoarele se cățărau de-a lungul castanilor, lovind încet 
cu ciocul în scorburile scoarței. Straturile se supuneau 
domniei legitime a crinilor; parfumul cel mai nobil e acel care 
se desprinde din tot ce este alb. Respirai parfumul piperat al 
garoafelor. Bătrânele ciori ale Mariei de Medicisi112% se iubeau 
prin copacii înalți. Soarele aurea, împurpura şi aprindea 
lalelele, care nu sunt altceva decât toate varietățile flăcării 
prefăcută în flori. În jurul straturilor de lalele se învârteau 
albinele, ca nişte scântei ale acestor flori-flăcări. Totul era 
gingăşie şi veselie, chiar şi ploaia care se apropia; această 
repetare, de care trebuiau să se bucure lăcrămioarele şi 
caprifoiul, nu avea nimic neliniştitor;, rândunelele te 
amenințau grațios cu zborul lor jos. Tot ce se afla acolo tindea 
spre fericire; viața mirosea frumos; din toată natura se 
desprindea nevinovăție, siguranţă, atenţie, paternitate, 
mângâiere, zori. Gândurile care coborau din cer erau blânde 
ca o mânuţă de copil pe care o săruți. 


Sub copaci, statuile goale şi albe aveau veşminte de umbră 
străbătute de lumină; zeitățile erau zdrențuite de soare; de 
toate părţile le atârnau raze. În jurul bazinului celui mare 
pământul era iar uscat, aproape ars. Vântul ridica ici-colo 
mici vârtejuri de pulbere. Câteva frunze galbene, rămase din 
toamna trecută, alergau unele după altele, vesele, părând că 
se zbenguie. 

Risipa de lumină avea ceva liniştitor. Se revărsa viață, sevă, 
căldură, efluvii; simțeai îndărătul creaţiunii cât de uriaş îi e 
izvorul; în toată această suflare pătrunsă de iubire, în acest 
du-te-vino de  răsfrângeri de lumină şi reflexe, în 
nemaipomenita risipă de raze, în curgerea continuă de aur 
fluid simțeai dărnicia nemărginitului; iar înapoia frumuseţii, 
ca înapoia unei perdele de flăcări, îl zăreai pe Dumnezeu, acest 
milionar în stele. 

Datorită nisipului, nu se vedea niciun strop de noroi; 
datorită ploii, nu era niciun fir de cenuşă. Buchetele fuseseră 
toate spălate; toate catifelele, toate mătăsurile, toate lacurile, 
tot aurul, tot ce iese din pământ în formă de floare, era fără 
prihană. Toată această măreție era curată. Marea tăcere a 
naturii fericite umplea grădina. Tăcere cerească, în armonie cu 
mii de muzici, cu ciripitul cuiburilor, cu zumzetul roiurilor, cu 
freamătul vântului. Armonia anotimpului se împlinea într-un 
tot gingaş; intrările şi ieşirile primăverii aveau loc în ordinea 
voită; când se isprăvea liliacul începea iasomia; câteva flori 
erau întârziate, câteva insecte se născuseră timpuriu; 
avangarda fluturilor roşii de iunie fraterniza cu ariargarda 
fluturilor albi de mai. Plantele îşi schimbau pielea. Vântul 
uşor vălurea desişul bogat al castanilor. Era minunat. Un 
veteran din cazarma vecină, care privea printre zăbrelele 
gardului, spunea: „lată primăvara prezentând arma şi în mare 
ținută”. 

Toată natura prânzea; creațiunea era la masă; era ceasul; 
marea față de masă albastră era pusă pe cer şi marea față de 
masă verde, pe pământ. Soarele lumina din plin. Dumnezeu 
servea prânzul universal. Fiecare făptură îşi avea hrana ei. 


Hulubii găseau sămânță de cânepă, vrabia găsea grăunțele de 
mei, sticletele găsea rocoțel, prigoria găsea viermişori, albina 
găsea flori, musca - infuzorii, şi vrabia — muşte. Se mâncau 
nițeluş unele pe altele, şi aici e taina binelui amestecat cu 
răul, dar nicio vietate nu avea stomacul gol. 

Cei doi copii părăsiți ajunseseră în apropierea marelui bazin 
şi, tulburaţi întrucâtva de lumină, încercau să se ascundă, 
împinşi de instinctul celui sărac sau slab în fața măreției, fie 
ea şi impersonală; se aşezară în dosul barăcii lebedelor. 

Ici-colo, din timp în timp, când bătea vântul, se auzeau 
nelămurit țipete, vuiet, un fel de horcăieli zgomotoase, care nu 
erau altceva decât împuşcăturile, şi nişte lovituri înfundate, 
care erau loviturile de tun. Înspre Hale, pe deasupra 
acoperişurilor, se vedea fum. Un clopot, care părea să cheme, 
bătea în depărtare. 

Copiii aceştia păreau că nu aud zgomotele. Cel mic repeta 
din timp în timp cu jumătate de glas: „Mi-e foame!” 

Aproape în acelaşi timp o pereche de oameni se apropie de 
bazinul cel mare. Era un bărbat de vreo cincizeci de ani, care 
ducea de mână un omuleţ de şase ani. Fără îndoială, tatăl şi 
fiul. Omuleţul de şase ani ținea în mână un cozonăcel. 

Pe vremea aceea, unele case din vecinătate, din strada 
Madame şi din strada Enfer, aveau câte o cheie a grădinii 
Luxembourgului de care profitau locatarii când poarta era 
închisă. Această îngăduinţă a fost suprimată mai târziu. Tatăl 
şi fiul ieşeau desigur dintr-una din acele case. 

Cei doi sărmani se uitară cum se apropia „domnul” şi se 
ascunseseră şi mai mult. 

Era un burghez. Poate acelaşi pe care Marius îl auzise 
cândva, prin ceața iubirii care-l ardea, sfătuindu-şi băiatul 
lângă acelaşi mare bazin „să se ferească de excese”. Părea 
politicos şi mândru, şi avea o gură care zâmbea mereu, pentru 
că stătea mereu căscată. Acest zâmbet mecanic, peste fălci 
cam mari, acoperite de prea puţină piele, arată mai degrabă 
dinţii decât sufletul. Copilul cu cozonăcelul din care muşcase 
şi pe care nu-l mai isprăvea, părea sătul. Fiindcă era 


răzmeriță, băiatul purta uniforma gărzii naţionale. Tatăl 
rămăsese îmbrăcat ca un burghez, din prudenţă. 

Tatăl şi fiul se opriră lângă bazinul pe care se jucau două 
lebede. Burghezul părea că are o admiraţie specială pentru 
lebede. Le şi semăna, pentru că mergea ca ele. 

În clipa aceea lebedele înotau, ceea ce este însuşirea lor 
principală, şi erau foarte frumoase. 

Dacă cei doi micuți ar fi ascultat şi ar fi fost destul de mari 
ca să înțeleagă, ar fi putut culege cuvintele unui om serios. 
Tatăl spunea fiului: 

— Omul înțelept se mulţumeşte cu puţin. Uită-te la mine, 
fiule! Nu-mi place pompa. Nu port niciodată haine împodobite 
cu aur şi cu pietre scumpe; las strălucirea asta falsă sufletelor 
lipsite de cumpătare. 

Strigătele adânci care veneau dinspre Hale izbucniră în 
clipa aceea cu zvon îndoit de clopot şi zarvă. 

— Ce e asta? întrebă copilul. 

— Saturnalet12*%, răspunse tatăl. 

Deodată îi zări pe cei doi copilaşi zdrențăroşi, nemişcaţi în 
dosul căsuţei verzi a lebedelor: 

— lată începutul! spuse el. Şi după o clipă de tăcere 
adăugă: În grădina asta pătrunde anarhia. 

În acest timp, copilul muşcă din cozonăcel, scuipă ce 
muşcase şi deodată începu să plângă. 

— De ce plângi? îl întrebă taică-său. 

— Nu mai mi-e foame, spuse copilul. 

Zâmbetul tatălui se lărgi. 

— Nu e nevoie să-ţi fie foame ca să mănânci o prăjitură. 

— Prăjitura asta nu-mi place. E veche. 

— N-o mai vrei? 

— Nu. 

Tatăl îi arătă lebedele. 

— Arunc-o acestor palmipede. 

Copilul nu se hotăra. Nu mai voia prăjitura, dar nici nu se- 
ndura s-o dea. 

— Fii uman! urmă tatăl. Trebuie să-ţi fie milă de animale. 


Şi luând prăjitura din mâna băiatului, o aruncă în bazin. 

Prăjitura căzu destul de aproape de margine. 

Lebedele erau departe, în mijlocul bazinului, ocupate cu o 
pradă oarecare. Nu-l văzuseră nici pe burghez şi nici 
cozonăcelul. 

Burghezul, simțind că prăjitura putea să se piardă; mişcat 
de acest naufragiu zadarnic, începu să facă fel şi chip de 
gesturi şi atrase, în sfârşit atenţia lebedelor. 

Acestea zăriră ceva care plutea, înaintară spre mal ca nişte 
corăbii ce sunt şi se îndreptară încet spre cozonăcel, cu acea 
măreție ferice care se potriveşte atât de bine unor animale 
albe. 

— Lebedele pricep semnelei113%, spuse burghezul bucuros că 
face un spirit. 

În acea clipă vuietul îndepărtat se înteți din nou, pe 
neaşteptate. Dar de data asta fu grozav. Sunt unele adieri de 
vânt care vorbesc mai desluşit decât altele. Aceea care bătea 
atunci aduse cu ea, limpede, răpăituri de tobă, strigăte, 
împuşcăturile plutoanelor şi răspunsurile înspăimântătoare 
ale clopotului de alarmă şi ale tunului. Şi, în acelaşi timp, un 
nor negru acoperi dintr-odată soarele. Lebedele nu ajunseseră 
încă la cozonăcel. 

— Hai acasă! spuse tatăl. Atacă Tuileriile. Apucă din nou 
mâna băiatului şi apoi urmă: De la Tuilerii la Luxembourg e 
tocmai distanța care desparte regalitatea de nobilime; adică 
nu e mult. Are să plouă cu gloanțe — privi norul — şi poate că 
are să vină şi ploaie; se mai amestecă şi cerul; ramura 
cadetăi1151: e condamnată. Să ne întoarcem acasă repede! 

— Aş vrea să văd cum mănâncă lebedele cozonăcelul, spuse 
copilul. 

— Asta ar fi o nechibzuinţă, îi răspunse tatăl. 

Şi-l luă cu el pe micuțul burghez. 

Băiatul, căruia îi părea rău după lebede, întoarse capul 
spre bazin, până ce un pâlc de copaci îl ascunse. 

În vremea asta, cei doi mici vagabonzi se apropiaseră odată 
cu lebedele de cozonăcelul care plutea pe apă. Cel mic se uită 


la prăjitură, iar cel mai mare, la burghezul care se depărta. 
Tatăl şi fiul pătrunseră în labirintul aleilor care duc spre 
marea scară a desişului dinspre strada Madame. 

De îndată ce nu-i mai zări, cel mare se trânti pe burtă cu 
vioiciune, pe marginea rotunjită a bazinului, şi, ţinându-se cu 
mâna stângă de ea, se aplecă deasupra apei, gata să cadă 
înăuntru, şi întinse cu mâna dreaptă bețigaşul spre prăjitură. 
Lebedele, văzând duşmanul, se grăbiră şi, grăbindu-se, făcură 
o mişcare cu pieptul, care-i folosi micului pescar; apa, 
despicându-se în fața lebedelor, unul dintre acele valuri moi, 
concentrice împinse uşor cozonăcelul spre beţigaşul copilului. 
Tocmai când soseau lebedele, beţigaşul atingea prăjitura. 
Copilul repezi bețigaşul, îl trase la el, sperie lebedele, apucă 
prăjitura şi se ridică. Era udă; dar lor le era şi foame şi sete. 
Cel mare împărți cozonăcelul în două; într-o bucată mare şi 
alta, mică; o opri pe cea mică, i-o dădu pe cea mare frățiorului 
său şi-i spuse: 

— Dă-i drumu” pe gât! 


XVII — Mortuus pater filium moriturum 
expectat!1132) 


Marius sărise afară din baricadă. Combeferre îl urmase. Era 
însă prea târziu. Gavroche murise. Combeferre aduse coşul cu 
cartuşe; Marius aduse copilul. 

„Vai, îşi spunea el, acum fac pentru fiu ceea ce a făcut tatăl 
lui pentru tata!” Numai că Thenardier îl adusese pe taică-său 
viu; el îl aducea pe copil mort. 

Când Marius intră în redută cu Gavroche pe braţe, avea, ca 
şi copilul, fața plină de sânge. 

În clipa în care se aplecase să-l ridice pe Gavroche, un glonţ 
îi atinsese capul, dar nu băgase de seamă. 

Courfeyrac îşi desfăcu cravata şi-i bandajă fruntea. Îl 
puseră pe Gavroche pe aceeaşi masă pe care era întins Mabeuf 


şi acoperiră amândouă trupurile cu şalul negru. Era destul de 
mare pentru bătrân şi pentru copil. 

Combeferre împărți cartuşele din coşul pe care îl adusese. 

În total cincisprezece focuri pentru fiecare. 

Jean Valjean stătea mereu în acelaşi loc, nemişcat, pe 
piatra lui. 

Când Combeferre îi aduse cartuşele, clătină din cap. 

— N-am mai întâlnit un om atât de ciudat, îi spuse 
Combeferre, încet, lui Enjolras. Găseşte mijlocul de a fi în 
baricadă şi de a nu se bate. 

— Ceea ce nu-l împiedică s-o apere, răspunse Enjolras. 

— Eroismul are originalii lui, adăugă Combeferre. 

Şi Courfeyrac, care auzise, adăugă: 

— E de alt soi decât moş Mabeuf. 

Trebuie să ținem seama că focul care izbea în baricadă nu-i 
tulbura mai deloc interiorul. Cei care n-au trecut niciodată 
prin vârtejurile acestui fel de război, nu-şi pot închipui 
ciudatele momente de linişte care se împletesc cu zvârcolirile. 
Oamenii se învârtesc încoace şi încolo, trăncănesc, glumesc, 
stau degeaba. Un cunoscut al meu l-a auzit pe unul dintre 
luptători spunând, în mijlocul împuşcăturilor: „Suntem ca la 
un chef între băieți”. Reduta din strada Chanvrerie, o mai 
spunem o dată, părea foarte liniştită pe dinăuntru. Toate 
peripețţiile şi fazele fuseseră sau erau pe cale de a fi epuizate. 
Poziţia ei din primejdioasă devenise amenințătoare şi din 
amenințătoare avea să devină, poate, disperată. Pe măsură ce 
situația se întuneca, lumina eroismului înroşea tot mai mult 
baricada. Enjolras o domina grav, cu atitudinea unui tânăr 
spartan care-şi închina spada goală în fața geniului întunecat 
Epidotas115%, 

Combeferre, cu şorțul dinainte, pansa răniții; Bossuet şi 
Feuilly făceau cartuşe cu ajutorul cornului de pulbere pe care- 
l luase Gavroche de la un caporal mort; şi Bossuet îi spunea 
lui Feuilly: „Vom lua în curând diligenta spre o altă planetă”. 
Courfeyrac, pe cele câteva pietre pe care şi le păstrase lângă 
Enjolras, îşi potrivea şi îşi rânduia un întreg arsenal, un 


bastonaş cu şiş, a puşcă, două pistoale de oblânc şi un pistol 
mic de buzunar, cu grija unei fete care pune ordine în micul ei 
arsenal de toaletă. Jean Valjean, mut, privea zidul-din fața lui. 
Un muncitor îşi lega pe cap, cu o sforicică, o pălărie mare de 
pai a mătuşii Hucheloup, „ca să-l apere de insolație”, spunea 
el. Tinerii din Cougourde d'Aix sporovăiau vesel între ei, ca şi 
cum s-ar fi grăbit să mai vorbească pentru ultima dată în 
dialectul lor. Joly, care luase din cui oglinda văduvei 
Hucheloup, îşi cerceta limba. Câţiva luptători, care 
descoperiseră într-un sertar câteva bucăţi de pâine aproape 
mucedă, le mâncau cu lăcomie. Marius era neliniştit de ce 
avea să-i spună taică-său. 


XVIII - Vulturul a ajuns pradă 


Să stăruim asupra unui fapt psihologic, specific baricadelor. 
Nu trebuie să trecem cu vederea nimic din ceea ce 
caracterizează aceste surprinzătoare lupte de stradă. 

Oricum ar fi ciudata linişte interioară despre care am 
vorbit, baricada rămâne totuşi pentru cei dinăuntru o vedenie 
haotică. 

Într-un război civil este ceva apocaliptic, pâcla 
necunoscutului e amestecată cu o strălucire sălbatică; 
revoluțiile sunt ca un sfinx, şi cine a trecut printr-o baricadă 
crede că a fost pradă unui vis. 

Am arătat, în legătură cu Marius, ce simțea el în locurile 
acelea, iar urmările le vom vedea; e mai mult, dar şi mai puţin 
decât viața. După ce ai ieşit dintr-o baricadă, nu mai ştii ce ai 
văzut acolo. Ai fost grozav, dar nu-ţi dai seama. Ai fost 
înconjurat de gânduri războinice care aveau chipuri omeneşti; 
ai avut capul cufundat în lumina viitorului. Erau acolo 
cadavre culcate şi stafii în picioare. Ceasurile erau nesfârşite 
şi păreau ceasuri ale veşniciei. Ai trăit în moarte. Treceau 
umbre. Ce erau? Ai văzut mâini pătate de sânge; era un 
zgomot înfricoşător, dar şi o linişte groaznică; guri căscate 


care strigau şi alte guri căscate care tăceau,; erai în fum, poate 
în noapte. Crezi că ai atins sudoarea înfiorătoare a 
adâncurilor necunoscute; te uiţi la ceva roşu care ţi-a rămas 
sub unghii. Nu-ţi mai aduci aminte. 

Dar să ne întoarcem în strada Chanvrerie. 

Deodată, între două focuri, se auzi în depărtare sunetul 
unui orologiu care bătea orele. 

— E amiază, spuse Combeferre. 

Nu sfârşise de bătut douăsprezece, când Enjolras sări în 
picioare şi scoase, din vârful baricadei, acest strigăt răsunător: 

— Căraţi pietre în casă! Puneţi-le pe pervazul ferestrei şi 
mansardelor! Jumătate din oameni la puşti şi cealaltă 
jumătate la pietre! Nicio clipă de pierdut! 

La capătul străzii se ivise, în ordine de bătaie, un pluton de 
pompieri cu securea pe umăr. 

Nu putea fi decât capul unei coloane; dar al cărei coloane? 
Fireşte, al unei coloane de atac; pompierii însărcinaţi să 
dărâme o baricadă merg totdeauna inaintea soldaților 
însărcinați s-o ia cu asalt. 

Fără îndoială că se apropiau de clipa pe care domnul de 
Clermont-Tonnerre'15* o numea în 1822 „lovitura cea mare”. 

Ordinul lui Enjolras fu îndeplinit cu graba precisă specifică 
corăbiilor şi baricadelor, singurele două câmpuri de bătaie din 
care fuga nu e cu putință. În mai puţin de un minut, două 
treimi din pietrele pe care Enjolras le îngrămădise la poarta 
cârciumii Corint fură suite la primul etaj şi în pod şi, înainte 
de a trece al doilea minut, pietrele astea, puse artistic una 
peste alta, astupau până la jumătate fereastra de la primul 
cat şi ferestruicile mansardelor. Câteva spaţii, potrivite cu 
grijă de Feuilly, principalul constructor, puteau lăsa să treacă 
prin ele ţevile puştilor. Această întărire a ferestrelor putu să se 
facă cu atât mai uşor cu cât tragerea cu mitralie încetase. 
Cele două tunuri trăgeau acum cu ghiulele împotriva 
centrului barajului, ca să facă o gaură şi, dacă ar fi fost cu 
putință, o spărtură largă pentru asalt. 


Când pietrele sortite apărării supreme fură la locurile lor, 
Enjolras urcă la etaj sticlele pe care le pusese sub masa pe 
care se afla Mabeuf. 

— Cine o să le bea? întrebă Bossuet. 

— Ei, răspunse Enjolras. 

Apoi fereastra de jos fu baricadată, iar drugii de fier, cu care 
se fereca pe dinăuntru uşa cârciumii, noaptea, fură puşi la 
îndemână. 

Fortăreaţa era desăvârşită. Baricada era zidul fortificat, iar 
cârciuma era turnul de apărare. 

Cu pietrele care mai rămăseseră astupară spărtura. 

Apărătorii unei baricade sunt totdeauna siliți să-şi 
economisească muniţiile, şi asediatorii o ştiu. De aceea 
asediatorii îşi fac pregătirile cu o încetineală supărătoare, se 
expun înainte de vreme, mai mult în aparență decât în 
realitate, şi-şi văd de treabă în tihnă. Pregătirile de atac se fac 
totdeauna cu o încetineală metodică, după care vine trăsnetul. 

Această încetineală îi îngădui lui Enjolras să revadă totul şi 
să pună totul la punct. Simţea că, devreme ce asemenea 
oameni aveau să moară, moartea lor trebuie să fie o 
capodoperă. 

Îi spuse lui Marius: 

— Noi suntem cei doi şefi. Eu voi da ultimele ordine 
înăuntru. Tu rămâi afară şi observă. 

Marius se aşeză în observaţie pe creasta baricadei. 

Enjolras bătu în cuie uşa bucătăriei, care, după cum ne 
amintim, era ambulanța. 

— Să nu-i atingă nimeni pe răniți, spuse el. 

Dădu ultimele ordine în sala scundă — repede, dar liniştit. 

Feuilly asculta şi răspundea în numele tuturor: 

— La primul etaj să aveţi pregătite securile, ca să tăiem 
scara. Le avem? 

— Da, răspunse Feuilly. 

— Câte? 

— Două securi şi o bardă. 


— Bine. Suntem douăzeci şi şase de luptători. Câte puşti 
avem”? 

— Treizeci şi patru. 

— Opt în plus. Puştile astea să fie încărcate la fel ca 
celelalte, şi puse la îndemână. La centiron săbiile şi pistoalele. 
Douăzeci de oameni la baricadă. Şase ascunşi la mansarde şi 
la fereastra de la primul cat, ca să deschidă focul asupra 
dușmanului, prin spaţiile lăsate între pietre. Nimeni să nu 
rămână cu mâinile în sân. Acum, peste o clipă, când toba va 
suna atacul, cei douăzeci de jos să se repeadă la baricadă. Cei 
ce vor ajunge primii vor avea locurile cele mai bune. 

După ce dădu aceste dispoziţii, se întoarse spre Javert şi-i 
spuse: 

— Nu te uit. Şi punând un pistol pe masă, adăugă: 

— Ultimul care va ieşi de-aici va zbura creierii acestui 
spion. 

— Aici? întrebă o voce. 

— Nu. Să nu amestecăm acest cadavru cu ale noastre. Se 
poate trece peste baricada cea mică, în strada Mondetour. Nu 
are decât patru picioare lățime. Omul e legat cobză. Va fi dus 
acolo şi executat. 

În clipa aceea era cineva şi mai nepăsător decât Enjolras: 
Javert. 

Atunci se ivi Jean Valjean. 

Se amestecase în grupul răsculaților. leşi dintre rânduri şi-i 
spuse lui Enjolras: 

— Dumneata eşti comandantul? 

— Da. 

— Mi-ai mulțumit acum câteva minute. 

— În numele republicii. Baricada a fost salvată de doi 
oameni: de Marius Pontmercy şi de dumneata. 

— Crezi că merit vreo răsplată? 

— Fireşte. 

— Atunci, cer una. 

— Anume. 

— Să zbor eu însumi creierii acestui om. 


Javert ridică fruntea, îl văzu pe Jean Valjean, făcu o 
mişcare uşoară şi spuse: 

— E drept să fie aşa. 

Enjolras începuse să-şi încarce carabina; îşi plimbă privirile 
în jurul lui. 

— N-are nimeni nimic de zis? Apoi se întoarse spre Jean 
Valjean. Ia-l pe spion! 

Fără să mai aştepte, Jean Valjean puse stăpânire pe Javert, 
aşezându-se pe marginea mesei. Luă pistolul şi un clinchet 
slab vesti că-l încărcase. 

Aproape în aceeaşi clipă se auzi sunetul trompetelor. 

— Alarmă! strigă Marius din vârful baricadei. 

Javert începu să râdă, cu acel râs fără zgomot care îi era 
caracteristic, şi, privindu-i ţintă pe răsculați, le spuse: 

— Nu vă merge mai bine decât mie. 

— Afară cu toții! strigă Enjolras. 

Răsculaţii se repeziră într-un iureş şi, în timp ce ieşeau, 
primiră în spate cuvintele acestea ale lui Javert: 

— Pe curând! 


XIX — Jean Valjean se răzbună 


Rămas singur cu Javert, Jean Valjean desfăcu frânghia cu 
care era legat prizonierul şi de piciorul mesei. Apoi îi făcu 
semn să se ridice. 

Javert se supuse, cu un zâmbet ce nu se poate rosti în 
cuvinte, zâmbet plin de trufia autorităţii înlănțuite. Jean 
Valjean îl apucă de funii, aşa cum ai apuca de căpăstru un 
animal de jug şi, trăgându-l după el, ieşi din cârciumă încet, 
pentru că Javert, legat la picioare, nu putea face decât paşi 
foarte mici. 

Jean Valjean avea pistolul în mână. 

Trecură astfel peste trapezul interior al baricadei. 
Răsculaţii, preocupaţi de atacul de neînlăturat, le întorceau 
spatele. 


Jean Valjean îl făcu pe Javert, care era legat cobză, să 
escaladeze micul meterez din strada Mondetour cu oarecare 
greutate, dar fără să-l slăbească nicio clipă. 

După ce trecură peste această piedică, se aflară numai ei 
doi pe ulicioară. Nimeni nu-i mai vedea. Colțul caselor îi 
ascundea de privirea răsculaților. Cadavrele scoase din 
baricadă zăceau la câţiva paşi, ca o movilă îngrozitoare. 

În maldărul de morţi se putea deosebi o față vânătă, un păr 
desfăcut, o mână străpunsă şi un piept de femeie pe jumătate 
gol. Era Eponine. 

Javert se uită pieziş la moartă şi spuse cu o voce scăzută, 
foarte liniştit: 

— Pe fata asta mi se pare că o cunosc. 

Apoi se întoarse către Jean Valjean. 

Jean Valjean îşi puse pistolul sub braț şi-şi aţinti asupra lui 
Javert privirea care nu mai avea nevoie de vorbe, pentru a 
spune: „Javert, eu sunt”. 

— Răzbună-te! răspunse Javert. 

Jean Valjean scoase un cuțit din buzunar şi îl deschise. 

— Un cuțit! rosti Javert. Ai dreptate. Asta ţi se potriveşte 
mai bine. 

Jean Valjean tăie hamul pe care Javert îl avea de gât, îi tăie 
frânghiile pe care le avea la încheieturile mâinilor, apoi se 
aplecă, îi tăie sfoara pe care o avea la picioare şi, ridicându-se, 
îi spuse: 

— Eşti liber! 

Nu era uşor să-l uimeşti pe Javert. Cu toate acestea, oricât 
de stăpân era pe sine, se emoționă. Rămase cu gura căscată, 
nemişcat. 

Jean Valjean urmă: 

— Nu cred că am să mai ies de aici. Totuşi, dacă din 
întâmplare ies, să ştii că locuiesc sub numele de Fauchelevent 
în strada lHomme-Arme, la numărul 7. 

Javert se zbârli ca un tigru. Întredeschise gura strâmbă şi 
şopti între dinți: 

— la seama! 


— Pleacă! spuse Jean Valjean. 

— Cum ai spus? întrebă Javert. Fauchelevent, strada 
l'Homme-Arme? 

— Numărul 7. 

Javert repetă cu jumătate glas. 

— Numărul 7. 

Îşi încheie redingota, îşi înțepeni iar umerii, milităreşte, se 
întoarse în loc, încrucişă brațele, ţinându-şi bărbia într-o 
mână, şi porni spre Hale. Jean Valjean îl urmărea cu privirea. 
După câţiva paşi, Javert se întoarse şi-i strigă lui Jean 
Valjean: 

— Mă scoţi din sărite, dumneata! Mai bine ucide-mă! 

Javert nu-şi dădea seama că nu-l mai tutuia pe Jean 
Valjean: 

— Pleacă! spuse Jean Valjean. 

Javert se îndepărtă cu paşi înceţi. Peste o clipă cotea pe 
strada Precheurs. 

După ce Javert pieri, Jean Valjean trase un foc în aer. 

Apoi se întoarse la baricadă şi spuse: 

— S-a făcut! 

Între timp iată ce se întâmplase: 

Ocupat mai mult cu ce era afară decât înăuntru, Marius 
nu-l privise până atunci cu atenţie pe spionul legat cobză din 
fundul sălii scunde. 

Când îl văzu, în lumina zilei, trecând baricada ca să se ducă 
la moarte, îl recunoscu. O amintire bruscă îi veni în minte. Îşi 
aminti de inspectorul din strada Pontoise şi de cele două 
pistoale pe care i le dăduse şi de care se slujise, el, Marius, 
chiar în această baricadă; dar nu-şi aduse aminte numai 
chipul lui, ci şi numele. 

Amintirea aceasta era totuşi încețoşată şi tulbure, ca toate 
gândurile lui. Nu făcea o afirmaţie, îşi punea numai o 
întrebare: „Nu e oare inspectorul de poliție care mi-a spus că-l 
cheamă Javert>” 

Poate că mai era timp să vină în ajutorul acestui om. Dar 
trebuia mai întâi să ştie dacă era într-adevăr Javert. 


Marius îl strigă pe Enjolras, care se postase la celălalt capăt 
al baricadei: 

— Enjolras! 

— ee? 

— Cum îl cheamă pe omul acesta? 

— Pe care? 

— Agentul de poliție. Nu ştii cum îl cheamă? 

— Fireşte că da. Ne-a spus-o. 

— Cum îl cheamă? 

— Javert. 

Marius se ridică. 

În clipa aceea auzi detunătura pistolului. Jean Valjean 
apăru şi strigă: „S-a făcut!” Un fior de gheaţă străbătu inima 
lui Marius. 


XX - Morţii au dreptate şi cei vii nu se 
înşală 


Agonia baricadei avea să înceapă. 

Totul lua parte la măreţia tragică a acestei clipe supreme; 
mii de zgomote, tainice în aer, suflul maselor înarmate, puse 
în mişcare pe străzile care nu se vedeau, galopul mereu 
întrerupt al cavaleriei, zdruncinarea greoaie a artileriei în 
mişcare, focurile susținute şi canonadele care se încrucişau în 
labirintul Parisului, fumul bătăliei care suia, aurit, pe 
deasupra acoperişurilor, câte un țipăt îndepărtat, nedesluşit, 
înspăimântător, amenințări care veneau de pretutindeni, 
clopotul de alarmă de la Saint-Merry, care semăna acum cu 
un suspin, anotimpul blând, strălucirea cerului plin de soare 
şi de nori, frumusețea zilei şi îngrozitoarea tăcere a caselor. 

Într-adevăr, încă din ajun, cele două rânduri de case ale 
străzii Chanvrerie se preschimbaseră în două ziduri fioroase; 
porți închise, ferestre închise, obloane închise. 

În vremurile acelea, atât de deosebite de ale noastre, când 
venea clipa în care poporul voia să sfârşească cu o situație 


care ținuse prea mult, cu o Chartă acordată sau cu o ţară 
legată, când mânia generală îmbiba atmosfera, când oraşul 
consimțea să se scoată caldarâmul străzilor, când răscoala 
făcea burghezia să zâmbească şoptindu-i la ureche cuvântul 
ei de ordine, atunci locuitorii pătrunşi de răscoală, ca să zicem 
aşa, erau ajutoarele celor ce luptau, iar casa fraterniza cu 
fortăreața improvizată, care se bizuia pe ea. Dar când situația 
nu era coaptă, când răscoala nu era încă consimțită, când 
masele nu voiau să-şi însuşească mişcarea, atunci se isprăvea 
cu luptătorii, oraşul se preschimba în deşert în jurul revoltei, 
sufletele înghețau, adăposturile se ferecau şi strada se 
preschimba într-o trecătoare ce ajuta armatei să ia baricada. 
Nu poți face ca un popor să meargă prin surprindere mai 
repede decât vrea. Vai de cel care încearcă să-l silească s-o 
facă! Un popor nu se lasă dus. În asemenea împrejurări lasă 
răscoala în voia soartei. Răsculații devin ciumațţi. O casă e un 
povârniş râpos, o poartă e un refuz, o fațadă e un zid. Zidul 
vede, aude, dar nu vrea. Ar putea să se deschidă şi să te scape. 
Nu. Acest zid e un judecător. Te priveşte şi te osândeşte. Ce 
lucru întunecat e o casă închisă! Pare moartă, deşi e vie. Viaţa 
ei pare suspendată, şi totuşi continuă. De douăzeci şi patru de 
ore n-a ieşit nimeni din ea, dar nimeni nu lipseşte dinăuntru. 
În interiorul acestei stânci oamenii umblă; se culcă, se scoală: 
sunt în familie; beau şi mănâncă; le e frică, lucru groaznic! 
Frica scuză această grozavă lipsă de ospitalitate; 
circumstanța ei atenuantă e spaima. Uneori chiar, s-a văzut 
şi asta, frica se schimbă în patimă; spaima se poate schimba 
în furie, ca prudența în turbare; de unde şi zicala atât de 
adâncă: „Turbaţii aceia de moderați”. Sunt unele vâlvătăi de 
spaimă supremă din care iese, ca un fum mohorât, mânia. „Ce 
vor oamenii aceştia? Nu sunt niciodată mulțumiți. Îi 
compromit pe cei liniștiți. Ca şi cum n-am fi sătui de revoluții 
de-astea! Ce caută aici? Să se descurce singuri! Cu atât mai 
rău pentru ei. E din vina lor. N-au decât ceea ce merită. Nu ne 
priveşte pe noi. la te uită la biata noastră stradă, e ciuruită de 
gloanţe! O ceată de golani. Nu deschideţi uşa!” Şi casa ia o 


înfăţişare de mormânt. Răsculatul trage să moară în fața 
acestei uşi; vede cum se apropie mitralia şi săbiile scoase din 
teacă, ştie că dacă strigă e auzit, dar că nu va veni nimeni; 
sunt aici ziduri care l-ar putea apăra, sunt aici oameni care l- 
ar putea scăpa, şi zidurile acestea au urechi de carne, şi 
oamenii aceştia au măruntaie de piatră. 

Pe cine să acuze? 

Pe nimeni şi pe toată lumea. 

Vremurile neisprăvite în care trăiau. 

Întotdeauna utopia se schimbă în răscoală pe riscul ei, şi 
din protest filosofic devine protest armat, din Minerva, 
Pallas'1155. Utopia care n-are răbdare şi se preschimbă în 
răscoală ştie ce o aşteaptă; vine totdeauna prea devreme. 
Atunci se resemnează şi primeşte cu stoicism prăbuşirea în 
locul triumfului. Îi slujeşte pe cei ce o reneagă fără să se 
plângă, şi chiar dezvinovăţindu-i, iar generozitatea ei constă în 
a primi să renunţe. E neclintită în fața piedicilor şi blândă în 
fața nerecunoştinței. 

Dar e oare vorba de nerecunoştința”? 

Da, din punct de vedere al speciei umane. 

Nu, din punct de vedere al individului. 

Progresul este caracteristic omului. Viața speciei umane, în 
general, se cheamă progres. Păşirea izolată a omenirii se 
numeşte progres. Progresul merge. El face marea călătorie, 
omenească şi pământească, spre ceresc şi divin; îşi are 
popasurile lui, în care îşi adună turma întârziată; îşi are 
opririle, când meditează în prezența unui minunat 
Cannani'1!15%. oarecare, ce-i dezvăluie deodată orizontul; îşi are 
nopțile lui, când doarme; şi una dintre cele mai dureroase 
nelinişti al gânditorului se naşte atunci când sufletul 
omenesc, acoperit de umbră, pipăie în întuneric progresul care 
doarme, fără să-l poată trezi. 

„Poate că Dumnezeu a murit”, îi spunea într-o zi Gerard de 
Nerval!113%7: celui ce scrie aceste rânduri, confundând progresul 
cu Dumnezeu şi luând întreruperea mişcării drept moartea 
ființei supreme. 


Cel ce deznădăjduieşte se înşală. Progresul se trezeşte fără 
doar şi poate şi, la urma urmei, s-ar putea spune chiar că şi 
prin somn a mers pentru că a crescut. Când îl vezi din nou în 
picioare, îl găseşti mai înalt. Progresul, ca un fluviu, nu poate 
fi veşnic liniştit; nu ridicați zăgazuri, nu prăvăliți stânci în 
drumul lui; obstacolul face să spumege apa şi să fiarbă 
omenirea. De aici vin tulburările, dar, după ce ele trec, se vede 
că de fapt s-a mers totuşi o bucată de drum. Până ce ordinea, 
care nu e altceva decât pacea universală, va fi instaurată, 
până ce armonia şi unitatea vor domni, progresul va avea 
revoluțiile drept etape. 

Ce este progresul? Am spus-o. Este viața permanentă a 
popoarelor. 

Se întâmplă însă, uneori, ca viața indivizilor la un moment 
dat să se împotrivească vieţii eterne, a speciei umane. 

Să o mărturisim fără amărăciune, individul îşi are interesul 
său limpede şi are dreptul să-l susțină, fără să păgubească pe 
altul, şi să-l apere. Prezentul are cantitatea lui scuzabilă de 
egoism; clipa de față are drepturile ei şi nu e datoare să se 
sacrifice necontenit viitorului. Generaţia care trece acum, la 
rândul ei, pe pământ, nu e silită să-şi scurteze trecerea pentru 
generațiile — de altfel, egale cu ea — ce vor veni mai târziu. 
„Exist, murmură acel cineva care se cheamă Toţi. Sunt tânăr 
şi sunt îndrăgostit, sunt bătrân şi vreau să mă odihnesc, sunt 
tată de familie, muncesc, îmi merge bine, fac afaceri bune, am 
case de închiriat, am bani la bancă, sunt fericit, am nevastă şi 
copii, toate îmi plac, vreau să trăiesc, lăsaţi-mă în pace!” Din 
pricina asta se lasă uneori o răceală cumplită peste mărețele 
avangărzi ale omenirii. 

De altfel, să ne înțelegem, utopia iese din sfera ei 
strălucitoare atunci când se schimbă în război. Ea, adevărul 
de mâine, împrumută de la minciuna de ieri procedeele 
bătăliei. Ea, care e viitorul, acționează la fel cu trecutul. Ea, 
ideea pură, devine cale de fapt. Îşi complică eroismul cu o 
violență de care se cuvine să fie răspunzătoare; violență 
întâmplătoare şi expedient, contrară principiilor, şi pentru 


care este, în chip fatal, pedepsită. Utopia devenită răscoală 
luptă cu codul militar în mână; împuşcă pe spioni, execută pe 
trădători, suprimă ființe vii şi le azvârle în bezne necunoscute. 
Se slujeşte de moarte, ceea ce e grav. Se pare că utopia nu mai 
crede în lumina ei, forța ei de nebiruit, de neclintit. Ea izbeşte 
cu spada. Dar nicio spadă nu e simplă. Orice sabie are două 
tăişuri, cine răneşte cu unul se răneşte cu celălalt. 

Cu această rezervă şi cu toată asprimea, ne este însă cu 
neputinţă să nu-i admirăm pe glorioşii luptători ai viitorului, 
pe cei ce propovăduiesc utopia, fie că izbutesc sau nu. Chiar 
înfrânți sunt vrednici de slavă, şi poate că învinşi au şi mai 
multă măreție. Victoria, când aduce cu sine progresul, merită 
laudele poporului; o înfrângere eroică merită, în schimb, 
compătimirea lui. Una e măreaţă, cealaltă e sublimă. Nouă, 
care preferăm martiriul succesului, John Brown ni se pare 
mai mare decât Washington, şi Pisacane!15% mai mare decât 
Garibaldi. 

Trebuie neapărat ca cineva să ţină cu învinşii. 

Lumea e nedreaptă cu aceşti mari experimentatori ai 
viitorului atunci când nu izbutesc. 

Revoluţionarii sunt acuzaţi că seamănă spaima. Orice 
baricadă pare un atentat. Teoriile lor sunt înfierate, scopul lor 
este bănuit, lumea se teme de intențiile lor, şi conştiinţa lor 
este pusă la îndoială. Sunt mustrări că ridică, construiesc şi 
îngrămădesc, împotriva stării sociale care e la putere, o 
grămadă de lipsuri, de dureri, de nedreptăţi, de uri, de 
deznădejdi şi că smulge din străfunduri blocuri de beznă 
pentru a se fereca îndărătul lor şi a lupta. Li se strigă: 
„Stricaţi pardoseala iadului!” Ei ar putea răspunde: „Tocmai 
de-asta baricada noastră e făcută din intenții bune”. 

Desigur, cea mai bună soluţie este cea pacifică. În definitiv, 
să ne înțelegem, când vezi piatra te gândeşti la ursi1%* şi 
societatea e neliniştită tocmai din pricina acestei bunăvoinţe. 
Dar mântuirea societății depinde de ea însăşi; noi apelăm 
tocmai la bunăvoința ei. Niciun leac violent nu este necesar. 


Să se cerceteze răul prieteneşte, să se constate şi să se vindece. 
lată ce-i propunem. 

Oricum ar fi, chiar învinşi, mai ales învinşi, sunt măreți 
oamenii care, în toate colțurile lumii, cu ochiul aţintit asupra 
Franței, luptă pentru țelul cel mare cu acea logică de 
nezdruncinat a idealului; care îşi dăruiesc viața pentru 
progres. Când le bate ceasul, intră în mormânt cu aceeaşi 
dezinteresare cu care un actor şi-ar da replica. Ei primesc şi 
lupta deznădăjduită şi dispariția stoică, pentru a împinge 
măreața mişcare umană începută la 14 iulie 1789 spre 
minunatele şi supremele ei rezultate universale. 

De altfel, trebuie să adăugăm această distincțiune la cele pe 
care le-am făcut în alt capitol: există răzvrătiri acceptate, care 
se numesc revoluții, şi revoluții respinse, care se numesc 
mişcări. O răscoală care izbucneşte este o idee care îşi dă 
examenul în fața poporului. Dacă poporul lasă să cadă bila 
neagră, ideea este un fruct uscat, răscoala este numai o 
încăierare. 

Popoarele nu intră în război la orice somaţie şi ori de câte 
ori o vrea utopia. Popoarele nu au totdeauna şi la orice oră 
temperament de eroi şi de martiri. 

Pentru că cei ce se devotează o fac pentru un ideal şi numai 
pentru un ideal, şi asta e frumos. O răscoală este un 
entuziasm. Entuziasmul poate să se mânie: de aici se ajunge 
la arme. Dar orice răscoală care ţinteşte într-un guvern sau 
într-un regim năzuieşte la mai mult. Aşa, de pildă, şi stăruim 
asupra acestui fapt, capii răscoalei din 1832, şi mai ales tinerii 
entuziaşti din strada Chanvrerie nu luptau chiar împotriva lui 
Ludovic-Filip. Cea mai mare parte dintre ei, vorbind cu inima 
deschisă, recunoşteau calitățile acestui rege, care era la 
jumătatea drumului dintre monarhie şi revoluție; nimeni nu-l 
ura. Dar ei atacau în Ludovic-Filip ramura cadetă de drept 
divin, aşa cum în Carol al X-lea atacaseră ramura vârstnică,; 
iar în Franța, prin răsturnarea regalității, voiau să răstoarne, 
am arătat-o, jefuirea omului de către om şi privilegiul asupra 
dreptului în lumea întreagă. Parisul fără rege aduce după sine 


lumea fără despoți. Aşa judecau ei. Scopul lor era, desigur 
îndepărtat, poate nelămurit şi poate că slăbea în fața 
efortului; era, însă, mare. 

Aşa stau lucrurile. Unii se sacrifică pentru astfel de viziuni, 
care, pentru cei sacrificați, sunt aproape întotdeauna iluzii, 
dar iluzii de care e legată toată siguranța omenească. 
Răsculaţii poetizează şi poleiesc răscoala. Se aruncă în aceste 
fapte tragice îmbătaţi de ce au să facă. Cine ştie? Poate că vor 
izbuti. Sunt în minoritate; au împotriva lor o armată întreagă: 
dar apără dreptul, legea naturală, suveranitatea, care nu 
cunoaşte renunțare a fiecăruia asupra lui însuşi, justiția, 
adevărul şi la nevoie mor ca cei trei sute de spartani. Nu se 
gândesc la Don Quijote ci la Leonida. Merg înainte şi, odată 
porniţi nu dau înapoi; se aruncă cu gâtul încordat, 
nădăjduind o victorie nemaipomenită, revoluția desăvârşită, 
progresul repus în libertate, măreţia speciei umane, eliberarea 
universală şi, în cel mai rău caz, Termopilele. 

Lupta pentru progres este uneori pierdută şi am spus 
pentru ce. Mulțimea este potrivnică exerciţiilor cavalereşti. 

De altfel, să nu uităm, mai există interesele prea puţin 
prietene cu idealul şi cu sentimentalul. Uneori stomacul 
paralizează inima. 

Măreţia şi frumusețea Franței constau în faptul că Franţa e 
mai puțin pântecoasă decât alte popoare: îşi strânge cureaua 
mai uşor. E prima care se trezeşte şi ultima care se culcă. 
Merge în frunte. E cea care caută. 

Asta se datorează faptului că e artistă. 

Idealul nu este altceva decât punctul culminant al logicii, 
aşa cum frumosul nu este altceva decât culmea adevărului. 
Popoarele artiste sunt totodată popoare înțelepte. A iubi 
frumosul înseamnă a vrea lumina. Din această pricină făclia 
Europei, adică civilizația, a fost purtată mai întâi de Grecia, 
care a trecut-o Italiei, care, la rândul ei, a trecut-o Franţei. 
Divine popoare pioniere! Vitae lampada tradunt.:11%9: 

Poezia unui popor este fermentul progresului său, ceea ce e 
admirabil. Cantitatea de civilizație se măsoară după 


cantitatea de imaginaţie. Numai un popor civilizator trebuie 
să rămână un popor viril. Corintul! da; Sybaris:11*%2%, nu. 
Cel care se feminizează decade. Nu trebuie să fii nici diletant, 
nici virtuos; trebuie să fii artist. În materie de civilizaţie nu 
trebuie să rafinezi, ci să mergi către sublim. Numai cu 
condiția asta se poate da neamului omenesc tiparul idealului. 

Idealul modern are tipul său propriu în artă şi mijloacele lui 
în ştiinţă. Numai prin ştiinţă se va realiza viziunea superioară 
a poeţilor: frumosul social. Raiul va fi refăcut prin A+B. În 
stadiul în care a ajuns civilizația, preciziunea este unul din 
elementele necesare ale frumosului, şi sentimentul artistic nu 
numai că este servit, dar şi completat prin ştiinţă; visul 
trebuie să calculeze Arta, care este cuceritorul, trebuie să aibă 
ca punct de plecare Ştiinţa, care este avangarda. Principalul 
este soliditatea schelăriei. Spiritul modern este geniul Greciei, 
al cărui vehicul este geniul Indiei; este Alexandru călare pe 
elefant. 

Rasele împietrite în dogme sau demoralizate de câştig nu 
pot sta la conducerea civilizaţiei. Îngenuncherea înaintea 
idolului sau a banului atrofiază muşchii ambulatorii şi voința 
în acțiune.  Contemplaţia sau  negustoria micşorează 
strălucirea unui popor, îi scad orizontul scăzându-i nivelul şi-i 
retrag înțelegerea în acelaşi timp umană şi divină a scopului 
universal, care creează naţiunile misionare. Babilonul nu are 
ideal. Cartagina nu are ideal. Atena şi Roma au şi păstrează, 
chiar de-a lungul nopţii grele a veacurilor, aureole de 
civilizație. 

Franța are aceeaşi calitate de popor ca Grecia şi Italia. Este 
ateniană prin frumos şi romană prin măreție. Şi mai e şi 
bună. Se dăruieşte. Este gata să se devoteze şi să se jertfească 
mai des decât alte popoare. Numai că acest elan uneori o 
cuprinde, alteori o părăseşte. Şi aici e marea primejdie pentru 
cel ce aleargă când ea nu vrea decât să umble, sau care umblă 
când ea vrea să se oprească. Franţa are căderile ei repetate în 
materialism şi, în unele clipe, idei care se pun în calea acestui 
creier sublim, care nu au nimic comun cu măreția franceză şi 


sunt mari cât Missouri sau Carolina de Sudi1*%. Ce e de 
făcut? Uriaşa se joacă de-a pitica; uriaşa Franță face nazuri 
de țânc. 

N-ai ce-i face. Popoarele, ca şi astrele, au dreptul la eclipsă. 
Toate bune, numai să se întoarcă lumina, iar eclipsa să nu 
degenereze în noapte. Zorile şi învierea sunt sinonime. Ivirea 
luminii este identică cu persistenţa eului. 

Să privim aceste fapte în linişte. Moartea pe baricadă sau 
mormântul în exil sunt pentru devotament un lucru 
acceptabil. Adevăratul nume al  devotamentului este 
dezinteresarea. Fie, cei părăsiți să se lase părăsiți, exilații să 
se lase exilați, noi să ne mărginim să rugăm popoarele mari să 
nu dea prea mult înapoi atunci când dau. Nu trebuie ca, sub 
pretext de întoarcere la rațiune, să se alunece prea mult pe 
povârniş. 

Materia există, clipa există, interesele există, pântecele 
există, dar nu trebuie ca burta să fie singura înțelepciune. 
Viaţa din clipa asta îşi are dreptul ei, fără doar şi poate, dar 
viața permanentă şi-l are pe al ei. Vai! Faptul că te-ai urcat nu 
te împiedică să cazi. Lucrul acesta se vede în istorie mai des 
decât am vrea. O naţiune e vestită; ea gustă din ideal, apoi 
muşcă din noroi şi zice că e bun; şi dacă o întrebi cum de-l 
înlocuieşte pe Socrate cu Falstaffii1%%, îți răspunde: „Pentru că 
îmi plac oamenii de stat”. 

Încă un cuvânt înainte de a ne întoarce la încăierare. 

O bătălie ca aceea pe care o istorisim acum nu e altceva 
decât o zvârcolire spre ideal. Progresul oprit în loc e bolnăvicios 
şi are asemenea epilepsii tragice. A trebuit să întâlnim în 
drumul nostru această boală a progresului, care e războiul 
civil. E una din fazele fatale, act şi antract totodată, ale acestei 
drame care se învârteşte în jurul unui comandament social şi 
al cărui nume adevărat este „Progresul”. 

Progresul! 

Acest strigăt pe care-l scoatem adesea cuprinde gândul 
nostru întreg; şi în punctul dramei la care am ajuns, deoarece 
ideea pe care o conţine are de trecut prin mai multe încercări, 


nu este poate îngăduit, dacă nu să ridicăm vălul, cel puţin să-l 
lăsăm să-l străbată o licărire. 

Cartea pe care cititorul o are acum sub ochi reprezintă, de 
la un capăt la altul, în totalitate şi în amănunt, oricare ar fi 
întreruperile şi scăderile ei, drumul de la rău spre bine, de la 
nedreptate la dreptate, de la fals la adevărat, de la noapte la zi, 
de la poftă la conştiinţă, de la putreziciune la viață, de la 
bestialitate la datorie, de la iad la cer, de la nimic la 
Dumnezeu. Punctul de plecare: materia; capătul: sufletul. La 
început balaurul, la sfârşit îngerul. 


XXI — Eroii 


Deodată toba anunţă asaltul. 

Atacul fu ca o furtună. În ajun, pe întuneric, se apropiaseră 
de baricadă ca şarpele boa. Acum, în plină zi, pe strada 
aceasta largă, orice surpriză era fără îndoială cu neputinţă; de 
altfel, forța fusese dezvăluită, tunul începuse să tragă, armata 
se năpusti asupra baricadei. Furia se schimbase acum în 
dibăcie. O puternică coloană de infanterie de linie, tăiată la 
intervale egale de gărzile naţionale şi municipale pedestre, 
susținută de mari mulțimi, pe care le auzeai fără să le vezi, 
năvăli pe stradă în pas alergător, bătând toba, sunând din 
goarnă, cu baionetele sus, cu geniştii în frunte şi, nepăsătoare 
de proiectile, ajunse drept în fața baricadei, cu greutatea unei 
bârne de aramă repezită într-un zid.. 

Zidul rezistă bine. 

Răsculații deschiseră năvalnic focul. Baricada asaltată 
părea că are o coamă de fulgere. Asaltul fu atât de sălbatic, 
încât baricada fu o clipă inundată de atacanţi; dar se scutură 
de soldați aşa cum leul se scutură de câini şi nu se lasă 
cuprinsă de către asediatori decât ca o stâncă de spumă, 
pentru a apărea după o clipă prăpăstioasă, întunecată, 
uriaşă. 


Coloana, silită să se retragă, rămase masată în stradă, 
descoperită, dar grozavă, şi răspunse redutei prin focuri de 
armă înfricoşătoare. Cine a văzut focuri de artificii îşi 
aminteşte de jerba pe care o face o încrucişare de scânteieri şi 
care se numeşte buchet. Să-şi închipuie acest buchet, nu 
vertical, ci orizontal, având în vârful fiecărei dâre de foc câte 
un glonţ, o şevrotină sau un biscaian şi purtând moartea în 
ciorchinele lui de trăsnete. Baricada era dedesubtul lui. 

Hotărârea era aceeaşi de amândouă părțile. Vitejia era 
aproape barbară şi se îmbina cu un fel de cruzime eroică ce 
începea cu jertfa de sine. În epoca aceea un guard naţional se 
bătea cu un zuav. Trupa voia să sfârşească; răscoala voia să 
lupte. Acceptarea agoniei în plină tinereţe şi în plină sănătate 
face din curaj o beţie. În această încăierare fiecare avea 
măreția ceasului suprem. Strada se acoperi cu cadavre. 

Baricada îl avea la un capăt pe Enjolras şi la celălalt pe 
Marius. Enjolras care era căpetenia baricadei se păstra pentru 
mai târziu şi se adăpostea; trei soldaţi căzură unul după altul 
sub crenelul său, fără măcar să-l fi văzut; Marius lupta 
descoperit. Făcea din el însuşi o ţintă. leşea cu mai bine de 
jumătate din trup de după vârful redutei. Nu există un 
risipitor mai mare decât un avar care îşi face de cap; nu e om 
mai înfricoşător în acțiune decât un visător. Marius era 
nemaipomenit şi gânditor. Se lupta ca într-un vis. Ar fi spus 
că e o vedenie care trage cu puşca. 

Cartuşele asediaților erau pe sfârşite; dar nu şi ironiile lor 
usturătoare. În acest vârtej al morţii în care se aflau, le ardea 
de râs. 

Courfeyrac era cu capul gol. 

— Unde ţi-e pălăria? întrebă Bossuet. 

Courfeyrac răspunse: 

— Au tras cu tunul în ea! 

Sau vorbeau lucruri grave. 

— Poate cineva să-i înțeleagă, striga Feuilly, cu 
amărăciune, pe oamenii aceştia (şi da nume, nume cunoscute, 
chiar vestite, unele din vechea armată), care ne-au făgăduit că 


vor veni cu noi, ne-au jurat să ne ajute, şi-au dat cuvântul lor 
de cinste, generali de-ai noştri, şi care ne părăsesc! 

Combeferre se mulțumea să răspundă cu zâmbet grav: 

— Sunt oameni care respectă regulile onoarei, aşa cum 
respecţi stelele, hăt, de departe. 

Interiorul baricadei era atât de semănat cu cartuşe 
sfărâmate, de parcă ar fi fost nins. 

Asediatorii arau numeroşi; răsculații aveau o poziție bună. 
Se aflau în vârful unui zid şi-i fulgerau din plin pe soldaţii care 
se împleticeau printre morți şi răniți şi se izbeau de un 
povârniş. Baricada asta, construită cum era, minunat 
întărită, era într-adevăr una din acele poziţii în care un pumn 
de oameni ţin în loc o legiune. Cu toate acestea, coloana de 
atac, mereu sporită, mărindu-se la număr sub ploaia de 
gloanţe, se apropia neînduplecată, şi iată că, încetul cu 
încetul, pas cu pas, dar cu siguranță, armata strângea 
baricada aşa cum strânge şurubul teascul. 

Asalturile urmară unul după altul. Groaza creştea din ce în 
ce mai mult. Atunci izbucni pe grămada aceea de pietre, din 
strada Chanvrerie, o luptă vrednică de zidurile Troiei. Oamenii 
aceştia palizi, zdrențăroşi, istoviți, care nu mâncaseră de 
douăzeci şi patru de ore, care nu dormiseră, care nu mai 
aveau decât vreo câteva gloanțe de tras, care îşi pipăiau 
buzunarele în care nu mai erau cartuşe, mai toți răniți, care 
aveau capul sau brațul bandajat cu o rufă înroşită sau 
pământie, iar hainele pline de găuri pe unde curgea sângele, 
care erau abia înarmaţi, cu puşti proaste şi cu săbii vechi 
ciuntite, se preschimbaseră în titani. Baricada fu înconjurată, 
asaltată, escaladată de zeci de ori, dar nu putu fi luată. 

Pentru a-şi face cineva o idee despre această luptă ar trebui 
să-şi închipuie că un mănunchi de găteje uriaşe luase foc, şi 
că priveşte acest incendiu. Nu era o luptă, era interiorul unui 
cuptor; din gurile lor ieşea foc şi pară; fețele lor erau 
extraordinare, forma omenească părea acolo cu neputinţă; 
luptătorii ardeau în flăcări şi era îngrozitor să vezi cum se 
mişcau în fumul roşu salamandrele acelea ale încăierării. Nu 


mai zugrăvim scenele succesive şi simultane ale acelui măcel 
măreț. Numai epopeea are dreptul să umple douăsprezece mii 
de versuri cu o bătălie. 

Ai fi spus că este iadul brahmanismului, cea mai 
înfricoşătoare dintre cele şaptesprezece prăpăstii, pe care 
Veda'11* îl numeşte „Pădurea săbiilor”. 

Luptau corp la corp, pas cu pas, cu pistoalele, cu săbiile, cu 
pumnii, de departe, de aproape, de sus, de jos, de pretutindeni, 
de pe acoperişul casei, de la ferestrele cârciumii, de la 
ferestruicile pivniței, unde se strecuraseră câţiva. Erau unu 
contra şaizeci. Fațada Corintului, pe jumătate prăbuşită, era 
hidoasă. Fereastra tatuată de gloanţe îşi pierduse geamurile şi 
cercevelele şi nu mai era decât o gaură fără formă, astupată 
de-a valma cu pietre. Bossucet fu ucis; Feuilly fu ucis; 
Courfeyrac fu ucis; Joly fu ucis; Combeferre, străpuns de trei 
lovituri de baionetă, în piept, în clipa în care ridică un luptător 
rănit, abia avu vreme să-şi întoarcă privirile spre cer, şi-şi 
dădu sufletul. 

Marius lupta mereu, atât de ciuruit de răni, mai ales la cap, 
încât fața lui nu se mai vedea sub sânge, de parcă şi-ar fi 
acoperit-o cu o batistă roşie. 

Numai Enjolras nu era atins. Când nu mai avu armă, 
începu să întindă mâna în dreapta şi în stânga, şi câte un 
răsculat îi dădea un tăiş oarecare. Nu-i rămăsese decât o 
frântură, avusese patru săbii, una mai mult decât Francisc | 
la Marignani1**. 


Homer spune: „Diomede îl gâtuie pe Axyle, fiul lui 
Teuthranis, care locuia cu fericita Arisba; Euryale, fiul 
Mecisteei, îl răpune pe Dresos, pe Ophelitios, pe Esep şi pe acel 
Pedasus, pe care naiada Abarbarea l-a avut cu desăvârşitul 
Bucolin; Ulyse îl doboară pe Pidyte din Percosa; Antiloc, pe 
Abler; Polypaetes, pe Astyal; Polydams, pe Otos din Cyllene, şi 
Teucer pe Aretaon. Meganthios moare sub loviturile de suliță 
ale lui Euripyle. Agamemnon, regele eroilor, îl face una cu 
pământul pe Elatos, cel născut în oraşul râpos pe care îl 
scaldă zgomotosul râu Satnois."117 În vechile noastre balade 
eroice, Esplandian îl atacă pe uriaşul marchiz Swantibore cu o 
suliță de foc, iar acesta se apără strivindu-l pe cavaler sub 
turnurile pe care le smulge din pământ. Vechile noastre fresce 
murale ni-i arată pe cei doi duci de Bretania şi de Bourbon cu 
arme, armuri şi chimvale, în război, călare, întâlnindu-se cu 
securea în mână, cu măşti de fier, cu încălțăminte de fier, cu 
mănuşi de fier, unul înveşmântat în hermină, celălalt învăluit 
în albastru; Bretanul cu un leu între cele două coarne ale 
coroanei sale. Bourbonul împodobit cu o monstruoasă floare 
de crin la vizieră. Dar ca să fii falnic nu e numaidecât nevoie 
să porți, ca Yvon, casca ducală, să ai în mână, ca Esplandian, 
o flacără vie, sau să fi adus din Egipt, ca Phyles, tatăl lui 
Polydamas, o armură solidă dăruită de regele Eupheti11%%; este 
destul să-ți dai viața pentru o convingere sau din loialitate. 
Luaţi soldățelul naiv până mai ieri, ţăran din Beauce sau din 
Limousin, care dă târcoale, cu săbiuța la şold, îngrijitoarelor 
de copii din grădina Luxembourgului, şi studentul tânăr, 
palid, aplecat asupra unei piese de anatomie sau asupra unei 
cărți, adolescent blond care îşi tunde barba cu foarfecele, 
insuflați-le spiritul datoriei, puneți-i față în față la răspântia 
Boucherat sau în fundătura Planche-Mibray, aşa ca unul să 
lupte pentru steag, celălalt pentru un ideal, dar ca amândoi să 
creadă că luptă pentru patrie; lupta va fi uriaşă, iar umbra pe 
care soldatul şi studentul încăierați o vor arunca pe marele 
câmp de luptă epic al omenirii va fi la fel de mare ca umbra pe 


care o lasă Megaryon, regele Liciei, cea plină de tigri, când se 
bate corp la corp cu marele Ajax'11*%, egalul zeilor. 


XXII — Pas cu pas 


Când nu mai existară alți conducători în viaţă afară de 
Enjolras şi Marius la cele două capete ale baricadei, centrul, 
pe care îl susținuseră atâta vreme Courfeyrac, Joly, Bossuet, 
Feuilly şi Combeferre, slăbi. Tunul, fără a face o spărtură 
practicabilă, despicase destul mijlocul redutei; aici, vârful 
zidului dispăruse sub ghiulele şi se prăvălise; sfărâmăturile, 
care căzuseră când înăuntru, când afară, îngrămădiseră de 
cele două părți ale barajului două povârnişuri, unul dincoace 
de el, altul dincolo. 

Povârnişul din afară punea la îndemână atacanților un plan 
înclinat. 

Un asalt suprem fu încercat pe acest povârniş, şi izbuti. 
Mulțimea purtătoare de baionete, pornită în pas năvalnic, sosi 
de nestăvilit, şi fruntea deasă a coloanei de luptă se ivi prin 
fum, în vârful povârnişului. De data aceasta se sfârşise. 
Grupul răsculaților care apăra centrul dădu înapoi în 
dezordine. 

În clipa aceea întunecata dragoste de viață se trezi în unii 
dintre ei. Ochiţi de aproape de această pădure de puşti, mulți 
nu voiră să moară. Sunt clipe în care instinctul de conservare 
începe să urle, şi animalul se iveşte în om. Erau lipiți de casa 
cea înaltă cu şase etaje, care forma fundul baricadei. Casa 
aceasta putea fi scăparea. Era baricadată, preschimbată într- 
un singur zid de sus până jos. Mai înainte ca trupa de linie să 
fi ajuns în interiorul redutei, o uşă s-ar mai fi putut încă 
deschide şi închide, o singură clipită numai, şi uşa acestei 
case întredeschisă brusc şi închisă repede la loc, ar fi însemnat 
viaţa pentru aceşti disperaţi. Îndărătul casei erau străzile, 
fuga, drumul deschis. Începură să bată în uşă cu patul puştii 
şi cu picioarele, strigând, implorând, împreunând mâinile. 


Nimeni nu le deschise. De la ferestruica etajului al treilea îi 
privea capul de mort. 

Dar Enjolras, Marius şi încă alți şapte sau opt, adunaţi în 
jurul lor, se aruncaseră în foc şi îi apărau pe ceilalți. Enjolras 
le strigase soldaților: „Nu înaintați!” şi ucisese un ofițer, care 
nu-i ascultase ordinul. Se afla acum în curticica interioară a 
redutei, cu spatele la casa Corint, cu sabia într-o mână, cu 
carabina în cealaltă, ținând deschisă uşa cârciumii prin care 
oprea asediatorii să treacă. Le striga celor disperaţi: „Nu e 
decât o singură uşă deschisă. Asta!” Şi acoperindu-i cu trupul 
său, făcând față numai el singur unui batalion, îi ajuta să 
treacă prin spatele lui. Toţi se îmbulziră. Enjolras, făcând cu 
carabina de care se slujea ca de un ciomag ceea ce specialiştii 
în mânuirea ciomegelor numesc „vârtejul”, dobori baionetele 
din jurul şi din fața lui şi intră cel de pe urmă; fu o clipă 
îngrozitoare, în care soldaţii voiau să pătrundă înăuntru, iar 
răsculații voiau să închidă. Uşa fu închisă cu o violență atât 
de mare, încât, atunci când se îmbucă în cadrul ei lăsă să se 
vadă, tăiate şi lipite de pervaz, cele cinci degete ale unui soldat 
care se încleştase de ea cu tot dinadinsul. 

Marius rămăsese afară. Un glonț îi spărsese clavicula; îşi 
dădu seama că leşină şi cade. În clipa aceea, cu ochii închişi, 
simți cum îl apucă o mână puternică, şi leşinul în care căzu 
abia îi lăsă timpul să-şi spună, amestecând gândul cu 
amintirea supremă a Cosettei: „Sunt prizonier. Voi fi 
împuşcat.” 

Enjolras,  nevăzându-l pe Marius printre cei ce se 
refugiaseră, crezu acelaşi lucru. Erau însă în clipa în care 
fiecare nu are vreme să se gândească decât la propria sa 
moarte. Enjolras puse drugul în dreptul uşii, o zăvori şi o 
închise de două ori cu cheia şi cu lacătul, în vreme ce de afară 
băteau în ea, cu furie, soldații cu patul puştii, geniştii cu 
securile. Asediatorii se adunaseră în jurul uşii. Începea acum 
asediul cârciumii. 

Soldații, trebuie s-o spunem, erau plini de mânie. 


Moartea sergentului de artilerie îi scosese din fire şi apoi, 
ceea ce era şi mai grav, li se spusese, în cele câteva ore care 
precedaseră atacul, că răsculații îi mutilau pe prizonieri şi că 
în cârciumă se află cadavrul unui soldat fără cap. Acest fel de 
zvonuri fatale sunt nelipsite în războaiele civile şi un 
asemenea zvon fals pricinui mai târziu catastrofa din strada 
Transnonain. 

După ce baricadă uşa, Enjolras le spuse celorlalți: 

— Să ne vindem scump pielea! 

Se apropie apoi de masa pe care erau întinşi Mabeuf şi 
Gavroche. Sub pânza neagră se vedeau formele drepte şi 
țepene, una mare, alta mică, şi cele două fețe se desenau uşor 
sub cutele reci ale linţoliului. O mână ieşea de sub giulgiu şi 
atârna în jos. Era mâna bătrânului. Enjolras se plecă şi 
sărută mâna vrednică de cinste, aşa cum în ajun îi sărutase 
fruntea. 

Erau singurele sărutări pe care le dăduse în viața lui. 

Să povestim pe scurt. Baricada se luptase ca o poartă a 
Tebei, iar cârciuma se luptă ca o casă din Saragossa. Astfel de 
rezistențe sunt crunte. Nicio îndurare. Niciun sol de la o 
tabără la alta. Toţi vor să moară, cu condiția să ucidă. Când 
Suchet spune: „Capitulaţi!”, Palafoxi115%, îi răspunde: „După 
lupta cu tunul, lupta cu cuțitul”. Nimic nu lipsi de la asaltul 
cârciumii Hucheloup: nici pietrele care plouau de la fereastră 
şi de pe acoperiş în capul asediatorilor, scoțându-i pe soldați 
din fire, zdrobindu-i groaznic, nici împuşcăturile din pivniță şi 
mansarde, nici furia atacului, nici înverşunarea apărării şi 
nici, în cele din urmă, când uşa cedă, nebunia dezlănțuită a 
exterminării.  Asediatorii se  năpustiră în cârciumă, 
împiedicându-se de scândurile uşii forțate şi date la pământ, 
şi nu găsiră pe nimeni. Scara în spirală, retezată cu lovituri de 
secure, zăcea în mijlocul sălii scunde. Câţiva răniți îşi dădeau 
sufletul. Cei care nu fuseseră încă ucişi se aflau la primul cat, 
şi acolo, prin gaura tavanului, pe unde pătrundea înainte 
scara, izbucni un foc îngrozitor. Erau cele din urmă cartuşe. 
După ce fură trase, după ce oamenii aceştia în agonie nu mai 


avură nici pulbere şi nici gloanţe, luară, fiecare, în mână, 
două din sticlele puse deoparte de Enjolras, şi despre care am 
vorbit, şi ţinură piept asaltului cu aceste măciuci înfiorător de 
fragile. Erau sticle de apă tare. Povestim aceste detalii sumbre 
ale măcelului aşa cum au fost. Cel asediat, vai! îşi face arme 
din orice. Focurile care ardeau pe ape nu l-au dezonorat pe 
Arhimede'151:, iar smoala clocotită nu l-a necinstit pe 
Bayardi!152:, Orice război e făcut din groază şi n-ai de ales. 
Focurile de armă ale asediatorilor, deşi stânjenite şi venind de 
jos în sus, erau totuşi ucigătoare. Marginea găurii din tavan 
fu repede înconjurată de capete moarte, din care curgeau dâre 
lungi şi aburinde. Zgomotul era de nedescris; un fum îmbâcsit 
şi fierbinte întuneca bătălia. Nu există cuvinte pentru a 
zugrăvi groaza care ajunge la acest punct, în lupta infernală 
ce se dădea nu mai existau oameni. Nu mai erau nici uriaşi 
care luptau împotriva coloşilor. Semăna mai mult cu Milton şi 
cu Dante decât cu Homeri!15%. Demonii atacau şi li se 
împotriveau stafiile. 
Era un eroism monstruos. 


XXIII — Oreste flămând şi Pilade beat 


În cele din urmă vreo douăzeci de asediatori, soldaţi, guarzi 
naționali, guarzi municipali de-a valma, cățărându-se unul pe 
altul, ajutându-se de scheletul scării, aninându-se de ziduri, 
agățându-se de tavan, sfâşiați chiar pe marginea trapei, cei 
mai mulți cu chipul desfigurat de răni în această ascensiune 
înspăimântătoare, orbiți de sânge, furioşi, sălbăticiți, se 
năpustiră în sala de la primul etaj. Acolo nu mai era decât un 
singur om în picioare: Enjolras. Fără cartuşe, fără spadă, 
nemaiavând în mână decât ţeava carabinei cu care zdrobise 
țeasta unuia dintre cei ce intraseră. Pusese masa biliardului 
între asediatori şi el, se dăduse înapoi până în colțul sălii şi 
acolo, cu privirea semeaţță, cu capul sus, cu acea frântură de 


armă în mână, era încă destul de tulburător pentru a face gol 
în jurul lui. Un strigăt se ridică: 

— Uite şeful! El l-a ucis pe artilerist. Pentru că şi-a ales 
locul, să stea acolo. Să rămână acolo. Să-l împuşcăm pe loc! 

— Împuşcaţi-mă! zise Enjolras. 

Şi, aruncând bucata fărâmată de carabină, îşi încrucişă 
braţele şi-şi înfățişă pieptul. 

Îndrăzneala de a muri frumos îi mişcă întotdeauna pe 
oameni. Îndată ce Enjolras îşi încrucişă brațele, primindu-şi 
sfârşitul, în sală încetă larma bătăliei, şi haosul se preschimbă 
brusc într-un fel de solemnitate de mormânt. Părea că măreţia 
amenințătoare a lui Enjolras, nemişcat şi dezarmat, atârnă 
greu deasupra tumultului, că tânărul acesta, singurul care 
nu avea nicio rană, care era mândru, însângerat, încântător, 
nepăsător, de parcă ar fi fost invulnerabil, constrânge 
adunătura aceea sinistră să-l ucidă cu respect. Frumuseţea 
lui, pe care o sporea în clipa aceea mândria lui, era minunată, 
şi, ca şi cum n-ar fi putut fi ostenit, după cum nu era nici 
rănit, după acele înspăimântătoare douăzeci şi patru de 
ceasuri care se scurseseră, Enjolras era rumen şi proaspăt. 
Poate că despre el spunea mai târziu un martor, în fața 
consiliului de război: „Era un răsculat căruia am auzit că-i 
spuneau Apollon”. Un soldat din garda naţională, care îl ochea 
pe Enjolras, lăsă arma jos, spunând: „Mi se pare că aş 
împuşca o floare”. 

În colțul opus lui Enjolras, doisprezece oameni formară un 
pluton şi-şi pregătiră puştile în tăcere. 

Apoi un sergent strigă: 

— La umăr! 

Un ofițer îi opri: 

— Aşteptaţi! Şi adresându-se lui Enjolras: Vrei să te leg la 
ochi? 

— Nu. 

— Dumneata eşti acela care l-a ucis pe sergentul de 
artilerie? 

— Da. 


Grantaire se trezise de câteva clipe. 

Cititorul îşi aminteşte că Grantaire dormea încă din ajun în 
sala de sus a cârciumii, aşezat pe un scaun şi; prăbuşit peste 
o masă. 

Realiza vechea metaforă cu toată puterea ei: era beat mort. 
Hidosul filtru de absint-stout-alcool îl făcuse să cadă în 
letargie. Îi lăsaseră masa pe care se rezema, pentru că era 
mică şi nu putea fi de folos baricadei. Rămăsese mai departe 
în această poziție, cu pieptul îndoit peste masă, cu capul 
culcat pe braţe, împresurat de pahare, halbe şi sticle. Dormea 
somnul zdrobitor al ursului amorțit şi al lipitorii sătule. Nimic 
nu-l tulburase; nici împuşcăturile, nici ghiulelele, nici mitralia 
care pătrundea prin fereastră în sala unde se afla, nici vuietul 
grozav al asaltului. Din când în când, îi răspundea numai 
tunului cu câte un sforăit. Părea că aşteaptă acolo să vină un 
glonţ şi să-l cruţe de osteneala de a se trezi. În jurul lui zăceau 
mai multe cadavre şi, la prima vedere, nimic nu-l deosebea de 
aceia care dormeau somnul adânc al morții. 

Nu zgomotul îl trezeşte pe un om beat, ci liniştea. Această 
ciudățenie a fost observată de multe ori. Amorțeala în care 
căzuse Grantaire era sporită de surparea din jurul lui; 
prăbuşirea îl legăna. În schimb, întreruperea larmei, în faţa 
lui, fu o puternică lovitură pentru acel somn adânc. Într- 
adevăr, efectul e acela al unei trăsuri care se opreşte brusc. 
Cei ce dorm se deşteaptă. Grantaire sări în sus, întinse 
braţele, se şterse la ochi, privi, căscă şi înțelese. 

Beţia care sfârşeşte seamănă cu o perdea care se destramă. 
Vezi în bloc şi dintr-o singură privire tot ce-ţi ascunde ea. 
Totul se înfăţişează dintr-odată memoriei; şi omul beat, care 
nu ştie nimic din cele ce se petrec de douăzeci şi patru de ore 
încoace, nici n-a apucat să-şi deschidă pleoapele bine şi 
pricepe tot. Ideile îi revin cu o bruscă luciditate; beţia se 
împrăştie ca o pâclă care orbea creierul, se răsfiră şi face loc 
obsesiei clare şi precise a realității. Soldaţii, cu ochii pe 
Enjolras, nici nu-l zăriră măcar pe Grantaire, care stătea 
deoparte, într-un colț, ascuns parcă îndărătul biliardului. 


|? 


Sergentul se pregătea să repete ordinul: „La umăr!”, când 
deodată, auziră o voce puternică care striga lângă ei: 

— Trăiască Republica! Şi eu sunt cu ea! 

Grantaire se ridicase. 

Marea strălucire a luptei de la care lipsise, la care nu luase 
parte, apăru în privirea înfocată a beţivului transfigurat. 

Repetă: „Trăiască Republica!” străbătu sala cu paşi siguri şi 
se aşeză în fața puştilor, alături de Enjolras. 

—  Sfârşiți cu doi dintr-o împuşcătură! spuse el. Şi 
întorcându-se cu blândeţe spre Enjolras, îi spuse: Îmi dai voie? 

Enjolras îi strânse mâna, zâmbind. 

Nici nu zâmbise bine, că şi izbucni detunătura. 

Enjolras, străpuns de opt gloanţe, rămase proptit de perete, 
ca şi cum gloanţele l-ar fi țintuit acolo. Îşi aplecă fruntea 
numai. 

Fulgerat, Grantaire căzu la picioarele lui. 

Peste câteva clipe, soldații îi măturară pe ultimii răsculați, 
adăpostiți în partea de sus a casei. Trăgeau în pod prin nişte 
zăbrele de lemn. Se luptau sub acoperiş. Trupurile erau 
azvârlite pe ferestre, unele încă vii. Doi călăreţi, care încercau 
să ridice omnibusul sfărâmat, fură ucişi cu focuri de carabină 
trase din mansarde. Un om în bluză fu azvârlit jos cu o 
lovitură de baionetă în burtă; acum horcăia pe pământ. Un 
soldat şi un răsculat se rostogoleau împreună pe povârnişul 
de ţiglă al acoperişului şi, nevrând să-şi dea drumul unul 
altuia, cădeau înlănțuiţi într-o îmbrăţişare sălbatică. O luptă 
la fel, în pivniță. Strigăte, focuri de armă, zdrobire de picioare, 
sălbatică. Apoi tăcere. Baricada era luată. 

Soldaţii începură să caute prin casele din jur şi să-i 
urmărească pe fugari. 


XXIV — Prizonier 


Marius era într-adevăr prizonier. Prizonierul lui Jean 
Valjean. Mâna care îl apucase de la spate, în clipa căderii, şi 


pe care o simțise pe când îşi pierdea cunoştinţa era aceea a lui 
Jean Valjean. 

Jean Valjean nu luase parte la luptă într-alt fel decât 
punându-se în primejdie. Fără el, în acea fază ultimă a 
agoniei, nimeni nu s-ar fi gândit la răniți. Datorită lui, care 
era mereu prezent în mijlocul măcelului, ca o providenţă, cei 
care cădeau erau ridicați, transportaţi în sala cea scundă şi 
pansaţi. În interval, repara baricada. Dar nu făcu cu mâinile 
lui nimic care ar fi putut semăna cu o lovitură, cu un atac, 
sau chiar cu o apărare personală. Tăcea şi sărea în ajutor. De 
altfel, se alesese numai cu câteva zgârieturi. Gloanţele îl 
ocoliseră. Dacă sinuciderea ar fi făcut parte din ceea ce îşi 
dorise în clipa când intrase în acel mormânt, atunci nu 
izbutise în această privință. Dar ne îndoim că s-ar fi gândit la 
sinucidere, pentru că e un act nereligios. 

În ceața deasă a luptei, Jean Valjean părea că nu-l vede pe 
Marius, de fapt, nu-l slăbise din ochi. Când Marius fu doborât 
la pământ de un glonț, Jean Valjean ţâşni cu agerimea unui 
tigru, se năpusti asupra lui ca asupra unei prăzi şi îl luă cu 
el. 

În clipa aceea, vârtejul atacului era atât de năprasnic 
concentrat asupra lui Enjolras şi asupra uşii cârciumii, încât 
nimeni nu-l văzuse pe Jean Valjean când îl luase în braţe pe 
Marius, străbătuse cu el unghiul desfundat al baricadei şi 
pierise îndărătul colțului casei Corint. 

Cititorul îşi aminteşte că acest colț făcea un fel de intrând 
în stradă şi ferea de gloanţe, de mitralie şi de priviri o palmă de 
loc. Uneori într-un incendiu, scapă de foc o odaie, şi în mările 
cele mai furtunoase, dincolo de un promontoriu sau la capătul 
unei strâmtori între stânci, găseşti un colţişor liniştit. În 
această cotitură a trapezului interior al baricadei îşi dăduse 
duhul Eponine. 

Acolo se opri Jean Valjean, îl lăsă pe Marius să alunece pe 
pământ, se lipi de zid şi privi în jurul lui. 

Situaţia era îngrozitoare. 


Deocamdată, pentru vreo două sau trei minute, această 
fâşie de zid mai constituia încă un adăpost; dar cum să iasă 
din acest măcel? Îşi amintea cât de înspăimântat fusese cu opt 
ani în urmă, pe strada Polonceau, şi în ce fel izbutise să scape; 
atunci fusese greu, azi era cu neputinţă. Avea în fața lui 
această casă neîndurată şi surdă, cu şase etaje, care nu părea 
locuită decât de omul mort aplecat la fereastră; la dreapta 
avea baricada destul de scundă care închidea strada Petite- 
Truanderie; acest obstacol părea uşor de trecut, dar dincolo de 
creasta lui se vedea un şir de vârfuri de baionete. Era trupa de 
linie postată dincolo de baricadă, la pândă. Fără doar şi poate 
că a trece baricada însemna a căuta cu lumânarea gloanțele 
plutonului şi că orice cap care ar fi depăşit înălțimea zidului 
de pietre ar fi servit drept țintă pentru şaizeci de puşti. La 
stânga lui se afla câmpul de luptă. Dincolo de colțul casei se 
afla moartea. 

Ce era de făcut? 

Numai o pasăre ar fi putut scăpa de acolo. 

Şi trebuia să se hotărască pe loc, să găsească un mijloc, să 
ia o hotărâre. Ceilalţi se băteau la câţiva paşi de el; din 
fericire, toți se înverşunau asupra unui singur punct, asupra 
uşii cârciumii; dar dacă unui soldat, unuia singur, i-ar fi 
trecut prin minte să ocolească casa sau să atace prin flanc, 
totul ar fi fost sfârşit. 

Jean Valjean privi casa din fața lui, privi baricada de 
alături, apoi privi în jos, cu furia celui încolțit, năuc, ca şi cum 
ar fi vrut să facă o gaură în pământ cu ochii. 

Privind aşa, ceva greu de definit într-o astfel de agonie se 
desenă, se înfiripă la picioarele lui, ca şi cum privirea ar fi 
putut face să răsară din pământ lucrul dorit. Zări la câţiva 
paşi de el, la poalele micului baraj, atât de nemilos păzit şi 
pândit din afară, sub grămada de pietre care îl ascundeau în 
parte, un grătar de fier culcat la acelaşi nivel cu pământul. 
Acest grătar, făcut din bare groase transversale, avea vreo 
şaizeci de centimetri pătrați. Rama de pietre cubice care îl 
susținea fusese smulsă şi grilajul era aproape desprins. 


Printre drugi se întrezărea o deschizătură întunecoasă care 
semăna cu hornul unei vetre sau cu cilindrul unei cisterne. 
Jean Valjean se repezi la grătar. Vechea lui artă de a evada îi 
veni în minte ca o fulgerare. Ca în delir, cu forța unui uriaş, 
cu repeziciunea unui vultur, dădu la o parte pietrele, ridică 
grătarul, îl luă pe Marius pe umeri, țeapăn ca un mort, şi 
ajutându-se cu coatele şi cu genunchii, cobori cu această 
greutate în spinare în puțul din fericire puţin adânc, lăsă să-i 
cadă deasupra capului greaua trapă de fier, peste care pietrele 
mişcate din loc se rostogoliră din nou, şi ajunse cu piciorul pe 
o suprafaţă pietruită, la trei metri sub pământ. Făcu toate 
astea în câteva minute. 

Jean Valjean se afla, cu Marius, care era tot leşinat, într-un 
fel de coridor lung, subteran. 

Aici, pace adâncă, linişte desăvârşită, noapte. 

Avu din nou impresia de altădată, când din stradă nimerise 
într-o mânăstire. Numai că de data aceasta nu o ducea cu 
sine pe Cosette, ci pe Marius. 

Acum abia de se auzea deasupra lui, ca un murmur 
nedesluşit, uriaşul zbucium al cârciumii luate cu asalt. 


CARTEA A DOUA 
INTESTINUL LEVIATONULUI!1154; 


I —- Pământul sărăcit de mare 


Parisul azvârle în apă douăzeci şi cinci milioane pe an. Nu e 
o metaforă. Cum şi în ce fel? Zi şi noapte. În ce scop? Fără 
niciun scop. Cu ce gând? Fără să se gândească. Pentru ce? 
Pentru nimic. Cu ajutorul cărui organ? Cu ajutorul 
intestinului lui. Care este acest intestin? Canalul. 

Douăzeci şi cinci de milioane este cea mai modestă dintre 
cifrele aproximative pe care le dau evaluările ştiinţei de 


specialitate. 

După multe dibuieli, ştiinţa ştie astăzi că îngrăşământul cel 
mai rodnic şi mai folositor este îngrăşământul omenesc. Spre 
ruşinea noastră, chinezii o ştiau de mai înainte. „Niciun ţăran 
chinez, ne-o spune Eckebergi115, nu se duce la oraş fără să 
aducă, la cele două capete ale cobiliței lui de bambus, două 
căldări pline cu ceea ce noi numim scârnăvie”. Datorită 
îngrăşământului omenesc, pământul Chinei este astăzi tot 
atât de tânăr ca pe vremea lui Avram. Recolta de grâu în 
China dă de o sută douăzeci de ori sămânța care a fost pusă 
în pământ. Niciun guano'!15* nu se poate compara în 
fertilitate cu materiile descompuse ale unei capitale. Un oraş 
mare este cel mai grozav băligar. Dacă s-ar întrebuința oraşul 
pentru îngrăşarea ogoarelor, izbânda ar fi deplină. Dacă aurul 
nostru e băligar, în schimb băligarul nostru e aur. 

Dar ce se face cu acest aur-băligar? E aruncat în prăpăstii. 

Convoaie de corăbii sunt trimise cu mari cheltuieli pentru a 
recolta de la Polul Sud baliga petreluluii!157 şi a pinguinilor, 
iar nesfârşitul izvor de bogăţie pe care-l avem la îndemână este 
trimis în mare. Dacă tot îngrăşământul omenesc şi animal, pe 
care lumea îl pierde, ar fi dat înapoi pământului, în loc de a fi 
azvârlit în apă, ar fi de ajuns pentru a hrăni lumea întreagă. 

Ştiţi ce sunt maldărele de murdărie de la marginea 
drumului, cotigele cu gunoaie care huruie noaptea pe străzi, 
groaznicele butoaie ale edilității, scurgerile puturoase de 
murdărie subterană, pe care ni le ascunde pavajul străzii? 
Sunt câmpii înflorite, iarbă verde, merişor, cimbru, salvie, 
sunt vânat, vite, muget satisfăcut de vaci seara, fân bine 
mirositor, grâu aurit, pâine pe masa voastră, sânge cald în 
vinele voastre, sunt sănătate, bucurie, viață. Aşa vrea 
creațiunea plină de mister, care e pe pământ transformare şi 
în ceruri transfigurare. Daţi-le înapoi marelui creuzet; din ele 
va ieşi belşugul vostru. Hrana câmpiilor e hrana oamenilor. 

Sunteţi liberi să risipiţi această bogăţie şi să mă găsiți 
caraghios pe deasupra. Asta ar fi capodopera neştiinţei 
voastre. 


Statisticile au calculat că numai Franţa face în fiecare an 
un vărsământ de o jumătate de miliard Atlanticului prin gura 
fluviilor ei. Notaţi bine, cu aceste cinci sute de milioane s-ar 
plăti un sfert din cheltuielile bugetului. Asta e iscusința 
omului, care vrea mai bucuros să arunce cinci sute de 
milioane pe gârlă. Însăşi măduva poporului e dusă, picătură 
cu picătură, de ticăloasa scurgere a canalelor noastre, în 
fluvii, şi de uriaşa scurgere a fluviilor în ocean. Fiecare icnire a 
haznalelor noastre ne costă o mie de franci. De aici, două 
rezultate: pământul sărăcit şi apa împuţită. Din brazdă iese 
foamea, şi din fluvii, boala. 

Se ştie, de pildă, că în clipa de față Tamisa otrăveşte Londra. 

În ce priveşte Parisul, a fost nevoie să se mute în ultima 
vreme cele mai multe din gurile de scurgere în aval. Dincolo de 
cel din urmă pod. 

Ar ajunge un aparat cu două tuburi, înzestrat cu supape şi 
ecluze aspiratoare şi respingătoare, un sistem de drenaj 
elementar, simplu ca plămânul omului, şi care funcționează, 
de altfel, în multe localități din Anglia, pentru a aduce în 
oraşele noastre apa curată din câmpii şi pentru a trimite 
câmpiilor apa bogată a oraşelor. Acest du-te-vino uşor, cel mai 
simplu de pe lume, ne-ar păstra cele cinci sute de milioane pe 
care le aruncăm. Dar lumea se gândeşte la altceva. 

Procedeul actual face răul vrând să facă binele. Intenţia este 
bună, dar rezultatul e trist. Se crede că se curăță oraşul, dar 
se stinge populaţia. Un canal este o neînțelegere. Când 
drenajul, cu dubla lui funcţiune, va înlocui peste tot canalul 
care spală sărăcind şi va da înapoi ceea ce ia, când el se va 
combina cu datele unei noi economii sociale, produsul 
pământului va fi înzecit şi problema mizeriei va fi simțitor 
atenuată. Adăugați suprimarea parazitismelor şi problema va 
fi rezolvată. 

Până atunci, bogăţia publică se duce pe gârlă şi păgubim. 
Pagubă, acesta e cuvântul potrivit. Europa se ruinează prin 
epuizare. 


Cât despre Franța, am arătat care este cifra. lar dacă 
Parisul cuprinde a douăzeci şi cincea parte din populația 
totală a Franţei şi dacă îngrăşământul parizian este cel mai 
bogat dintre toate, atunci evaluăm, la mai puţin decât ar 
trebui, partea Parisului la douăzeci şi cinci de milioane, din 
jumătate de miliard pe care Franţa o pierde în fiecare an. 
Aceste douăzeci şi cinci de milioane, dacă ar fi întrebuințate 
pentru asistența socială şi pentru sărbători, ar creşte măreţia 
Parisului. Oraşul însă le cheltuieşte în haznale, în asemenea 
măsură, încât s-ar putea spune că marea risipă a Parisului, 
petrecania lui de pomină, sminteala lui ă la Beaujoni15%, 
orgia lui, revărsarea lui de aur din plin, fastul lui, măreţia lui 
nu sunt altceva decât canalele lui. 

Orbiţi de o proastă economie politică, înecăm, lăsăm să se 
ducă de râpă şi să se piardă în adâncuri bunăstarea tuturor. 
Ar trebui să existe plase de Saint-Cloudi!15% pentru averea 
publică. 

Din punct de vedere economic, faptul poate fi rezumat 
astfel: Parisul este un sac cu fundul spart. Parisul, cetate 
model, tipar al capitalelor bine rânduite, pe care fiecare popor 
se străduieşte să-l copieze, metropolă a idealului, patrie 
augustă a inițiativei, a imboldului şi a experienţei, centru şi 
lăcaş al minţilor luminate, acest oraş-naţiune, stup al 
viitorului, amestec minunat de Babilon şi de Corint, din 
punctul de vedere de la care am pornit, ar face pe un ţăran din 
Fo-Kian să ridice din umeri. 

Imitaţi Parisul şi vă veţi ruina. 

De altfel, Parisul imită el însuşi, această risipă străveche şi 
nesinchisită. 

Aceste dobitocii surprinzătoare nu sunt noi; nu e vorba deo 
prostie tinerească. Cei vechi procedau la fel ca modernii. 
„Haznalele Romei, spune Liebig, au supt toată bunăstarea 
ţăranului roman”. Roma a stors Italia şi, după ce a turnat 
Italia în haznaua ei, a răsturnat în ea Sicilia, apoi Sardinia, 
apoi Africa. Haznaua Romei a înghițit lumea. Haznaua 


aceasta voia să soarbă cetatea şi universul; Urbi et orbi. Oraş 
veşnic, hazna fără fund. 

Roma este o pildă pentru asemenea lucruri, ca şi pentru 
altele. 

Această pildă este urmată de Paris, cu toată prostia 
caracteristică oraşelor pline de duh. 

Pentru nevoile operaţiunii pe care am explicat-o, Parisul are 
sub el un alt Paris; un Paris al canalelor, cu străzile, 
răspântiile, piețele, fundăturile, arterele şi circulația lui, 
făcută din murdărie, dar din murdărie fără formă omenească. 

Nu trebuie să măgulim pe nimeni, nici chiar un mare popor; 
acolo unde se află tot, mârşăvia stă alături de sublim; iar 
Parisul cuprinde în el Atena, oraşul luminii, cuprinde Tyrul, 
oraşul puterii, Sparta, oraşul virtuţii, Ninive, oraşul minune, 
dar mai cuprinde în el şi Luteţia, oraşul de noroi. 

De altfel, şi aici găsim pecetea puterii lui, şi uriaşa hazna a 
Parisului realizează, printre monumente, acelaşi ideal ciudat 
pe care l-au realizat în omenire câțiva oameni ca Machiavel, 
Bacon'11%: şi Mirabeau: josnicia măreaţă. 

Dacă privirea i-ar putea cuprinde întinderea, subsolul 
Parisului ar avea înfăţişarea unui uriaş madrepori$!:. Un 
burete nu are mai multe găuri şi coridoare decât bulgărele de 
pământ cu o circumferință de şase leghe, pe care se odihneşte 
străvechiul mare oraş. Fără a mai vorbi de catacombe, care 
sunt o pivniță separată, fără a mai vorbi de încâlcita 
împletitură a conductelor de gaz, fără a mai socoti vastul 
sistem de tuburi al distribuţiei de apă potabilă, care se 
sfârşeşte cu fântânile; numai canalele, ele singure, alcătuiesc 
sub cele două maluri o uriaşă rețea întunecată; un labirint 
căruia înclinarea îi serveşte drept fir conducător. 

Acolo, în ceața umedă, se iveşte şobolanul care pare a fi 
fătat de pântecele Parisului. 


II — Istoria veche a canalului 


Închipuiţi-vă că Parisul ar fi ridicat ca un copac şi că 
rețeaua subterană a canalelor, văzută de sus, ar desena pe 
cele două țărmuri un fel de ramură mare, altoită pe fluviu. Pe 
malul drept, canalul de centură ar fi trunchiul acestei ramuri, 
conductele secundare ar fi ramurile, şi fundăturile ar fi 
rămurelele. 

Imaginea aceasta este sumară şi numai pe jumătate exactă; 
deoarece unghiul drept, care este unghiul obişnuit acestui fel 
de ramificații subterane, se găseşte foarte rar în lumea 
vegetală. 

Veţi putea avea o imagine asemănătoare a acestui ciudat 
plan geometric, dacă vă închipuiți că aţi vedea culcat pe un 
fund întunecat un alfabet oriental, bizar, în dezordine, ale 
cărui litere diforme ar fi sudate unele de altele, când la colțuri, 
când la extremități, într-un talmeş-balmeş aparent şi, la 
prima vedere, întâmplător. 

Haznalele şi canalurile jucau un mare rol în evul mediu, în 
Imperiul de Răsărit şi în bătrânul Orient. Acolo se ivea ciuma, 
acolo mureau despoții. Mulțimile priveau cu un fel de spaimă 
religioasă  culcuşurile astea ale putreziciunii, leagăne 
monstruoase ale morții. Groapa păduchilor din Benares nu 
este mai puţin ameţitoare decât groapa cu lei din Babilon'2182. 
După spusele cărților rabinice, Teglath-Phalasar21** nu jura 
decât pe haznaua din Ninive. Jean de Leyda't!** scotea din 
canalurile de la Munster falsa lui lună, şi Mokannai1$%, 
confratele lui oriental, profet ascuns al Korassanului, scotea 
falsul lui soare din puţul-hazna din Kekhscheb. 

Istoria oamenilor se oglindeşte în istoria haznalelor. 
Gemoniilei11** spuneau povestea Romei. Vechile canale ale 
Parisului au fost ceva nemaipomenit. Au servit de mormânt şi 
de azil. Crima, inteligența, protestul social, libertatea de 
conştiinţă, gândirea, furtul, tot ceea ce era urmărit sau e încă 
de legile omeneşti s-a ascuns în această gaură: bătăugşii 
veacului al XIV-lea, pungaşii veacului al XV-lea, hughenoții 
celui de-al XVI-lea, iluminaţii lui Morin'11$%7 în secolul al XVII- 
lea, tâlharii amestecați printre revoluționari în al XVIII-lea. De 


aici ieşea, acum o sută de ani, pumnalul nocturn, aici se 
strecura hoțul care se simțea încolțit; pădurea are peşterile ei, 
Parisul îşi are canalul. Vagabonzii, această picareriat188: 
galică, luau canalul drept o sucursală a Curţii 
Miracolelori!1**, şi seara, batjocoritoare şi feroce, intrau sub 
canalul Maubuece ca într-un culcuş. 

Era firesc ca cei care „lucrau” zilnic în fundătura Vide- 
Gousset sau pe strada Coupe-Gorgei1179% să aibă ca domiciliu 
de noapte puntea de la Chemin-Vert sau de la Hurepoix. De 
aici, un furnicar de amintiri. Coridoarele aceste singuratice 
sunt bântuite de tot felul de strigoi; peste tot putreziciune şi 
duhori, ici-colo câte o ferestruică, în care, dinăuntru, Villon 
stă de vorbă cu Rabelais de afară. 

În Parisul de altădată, canalul era locul de întâlnire al 
tuturor istovirilor şi încercărilor. Economia politică vede în el o 
descompunere, iar filosofia socială, o drojdie. 

Canalul este conştiinţa oraşului. Totul se îndreaptă spre el, 
totul se confruntă în el. În acest loc livid e întuneric, în schimb 
nu sunt taine. Fiecare lucru îşi are adevărata lui înfăţişare 
sau cel puţin înfăţişarea lui definitivă. Maldărul de murdării 
are calitatea de a nu spune minciuni. Aici se adăposteşte 
naivitatea. Găseşti aici masca lui Basileit17!, dar i se văd 
cartonul şi sforile, dedesubtul şi exteriorul, şi e zugrăvită cu 
un noroi cinstit. Alături stă nasul fals al lui Scapin'1172:. Toate 
murdăriile civilizației, după ce au ieşit din circulație, cad în 
această groapă a adevărurilor, în care ajunge până la urmă 
uriaşa alunecare socială. Dar dacă adevărurile se scufundă, 
aici, în schimb, sunt puse la vedere. Acest talmeş-balmeş este 
o spovedanie. Aici s-a isprăvit cu falsele aparenţțe, adăugirile 
de prisos nu mai sunt cu putință, murdăria îşi scoate cămaşa, 
goliciunea e desăvârşită, iluziile şi vedeniile se împrăştie, nu 
mai rămâne decât ceea ce e în adevăr, cu trista înfăţişare a 
celor ce se sfârşesc. Realitate şi dispariție. Colo, un fund de 
sticlă trădează beţia, un mâner de coş îți vorbeşte de 
gospodărie; aici un cocean de măr care avea păreri literare e 
din nou un cocean de măr şi atât. Efigia unui gologan se 


acoperă fățiş cu un strat verde-cenuşiu, scuipatul lui Caiafa 
se întâlneşte cu vărsătura lui Falstaffi17%, galbenul ieşit din 
tripou se izbeşte de cuiul de care atârnă frânghia 
spânzuratului, fetusul vânăt se rostogoleşte înfăşurat în 
paietele care au dănțuit la Operă în ultima zi a carnavalului, o 
tocă de magistrat, după ce a judecat atâţia oameni, se întinde 
lângă o zdreanţă care a fost odată fusta Margotonei'117*, aici e 
mai mult decât înfrățire, toate se bat pe burtă. Tot ce se 
sulemenea altădată, aici se mâzgăleşte. Ultimul văl este 
smuls. Canalul e cinic. Spune tot. 

Această sinceritate a murdăriei ne place, odihneşte sufletul. 
Când ţi-ai petrecut vremea îndurând pe pământ spectacolul 
ifoselor pe care ţi-l dă rațiunea de stat, jurământul, 
înțelepciunea politică, dreptatea omenească,  robele 
incoruptibile, te simți uşurat când intri într-un canal şi vezi 
pleava care se împacă bine. 

În acelaşi timp e şi o învățătură. Am spus mai înainte că 
istoria trece prin canale. Nopțile sfântului Bartolomeu se 
filtrează picătură cu picătură printre pietrei!17%. Marile 
asasinate publice, măcelurile politice şi religioase străbat 
această subterană a civilizației şi îşi împing cadavrele în ea. 
Pentru privirea unui visător, toți criminalii istoriei sunt aici, în 
această penumbră hâdă, în genunchi, cu o fâşie din propriul 
lor linţoliu drept şorț, ştergând lugubru cu buretele faptele lor. 
Ludovic al XI-lea e aici cu Tristant17*, Francisc | cu 
Duprati1177:, Carol al IX-lea cu maică-sat17%, Richelieu cu 
Ludovic al XIII-lea, Louvois, Letellieri117%, Hebert, şi 
Maillardi11%, sunt toţi, zgâriind pietrele şi încercând să facă să 
piară urma celor săvârşite de ei. Sub bolți se aude foşnetul 
măturii nălucilor ăstora. Respiri mirosul putred, puternic al 
catastrofelor sociale. Prin colțuri vezi sclipiri roşietice. Acolo 
curge o apă groaznică, în care s-au spălat mâini însângerate. 

Observatorul social trebuie să pătrundă aceste umbre. Fac 
parte din laboratorul lui. Filosofia este microscopul gândirii. 
Toate vor să fugă de ea, dar ei nu-i scapă nimic. E zadarnic să 
te codeşti. Ce latură a ta arăţi atunci când te codeşti? Latura 


ruşinoasă. Filosofia urmăreşte răul cu privirea ei cinstită şi 
nu-i îngăduie să se refugieze în neant. Ea ştie să vadă totul în 
lucrurile care pier, în lucrurile care se micşorează şi se sting. 
Ea reconstituie purpura dintr-o zdreanţă, şi femeia după 
îmbrăcăminte. Reface un oraş cu ajutorul haznalei;, cu 
ajutorul noroiului reface moravurile. Dintr-un ciob deduce o 
amforă sau un ulcior. Ea recunoaşte diferența care separă 
evreimea din Judengasse de aceea din ghetto11! după urma 
unei unghii pe un pergament. Ea regăseşte în ceea ce a rămas 
ceea ce a fost: binele, rău, falsul, adevărul, pata de sânge 
dintr-un palat, pata de cerneală dintr-o peşteră, picătura de 
seu dintr-un lupanar, încercările suferite, tentaţiile binevenite, 
orgiile scurse, racile cu care s-au ales caracterele care s-au 
înjosit, urma prostituţiei în sufletele pe care grosolănia le-a 
făcut apte pentru ea şi urma braţului Messalinei pe haina 
hamalilor Romei'11852 


III — Bruneseau 


În evul mediu canalul Parisului era legendar. În veacul al 
XVI-lea Henric al II-lea încercă un sondaj, care nu izbuti. 
Mercier'115% certifică că, acum mai puţin de o sută de ani, 
cloaca era părăsită în voia ei. 

Aşa era vechiul Paris, lăsat pradă certurilor, nehotărârilor 
şi dibuirilor. A fost multă vreme destul de tont. Mai târziu, 
1789 a arătat cum se înțelepțesc oraşele. Dar, în vremurile 
bune de altădată, capitala avea prea puţin cap; nu ştia să se 
descurce nici moral, nici material, şi nici să măture murdăria, 
aşa cum nu ştia să măture abuzurile. 

Totul era o piedică, totul era o problemă. Canalul, de pildă, 
se împotrivea oricărui plan. Nu izbuteai să te orientezi în ale 
edilității, aşa cum nu te mai înțelegeai în oraş; sus, totul de 
neînțeles, jos, de nedescurcat; sub învălmăşeala limbilor sta 
încurcătura pivnițelor;, Dedal îl dubla pe Babeli15*. 


Uneori, canalul Parisului începea şi el să se reverse, ca şi 
cum Nilul acesta trecut cu vederea s-ar fi înfuriat dintr-odată. 
Lucru dezgustător, canalul inunda străzile. Uneori acest 
stomac al civilizației digera prost, cloaca se revărsa în gâtlejul 
oraşului şi Parisul simțea gustul noroiului lui. Canalul 
semăna cu remuşcările, ceea ce era un bine, un avertisment, 
foarte rău privit de altfel; oraşul era revoltat de îndrăzneala 
noroiului şi nu îngăduia ca murdăria să se întoarcă de unde 
pornise. Goniţi-o mai bine! 

Inundaţia din 1802 este una din amintirile încă vii în 
mintea parizienilor care au optzeci de ani. Murdăria s-a 
răspândit în cruce, în piața Victoriei, unde se află statuia lui 
Ludovic al XIV-lea; a intrat în strada Saint-Honore prin cele 
două guri de canal din Champs-Elys6es, pe strada Saint- 
Florentin prin canalul Saint-Florentin, pe strada Pierre-ăâ- 
Poisson prin canalul Sonnerie, pe strada Popincourt prin 
canalul Chemin-Vert, pe strada Roquette prin canalul din 
strada Lappe; a acoperit pietrişul străzii Champs-Elys6es până 
la o înălțime de treizeci şi cinci de centimetri; şi la amiază a 
pătruns prin gura Senei, care îşi îndeplinea funcțiunea în sens 
invers, în străzile Mazzarin, Echaude şi Marais, unde s-a oprit 
la o sută nouă metri, la câțiva paşi de casa unde locuise 
Racine, respectându-l pe poetul din veacul al XVII-lea mai 
mult decât pe rege. Noroiul atinse culmea înălțimii pe strada 
Saint-Pierre, unde se ridică la trei picioare deasupra gurilor de 
jgheab, şi culmea întinderii pe strada Saint-Sabin, unde se 
revărsă pe o lungime de două sute treizeci şi opt de metri. 

La începutul acestui veac, canalul Parisului era încă un loc 
misterios. Noroiul nu poate avea niciodată un renume bun; 
aici, încă, faima lui proastă mergea până la groază. Parisul 
ştia în chip nedesluşit că are sub el o pivniță grozavă. Se 
vorbea de ea ca despre acea monstruoasă mlaştină a Tebei, 
unde furnicau scolopendre de cincisprezece picioare lungime şi 
în care s-ar fi putut îmbăia Behemoti!1%%. Cizmele mari ale 
celor care se ocupau cu întreținerea canalului nu cutezau să 
treacă niciodată dincolo de anumite puncte bine cunoscute. 


Nu trecuseră de mult vremurile în care cotigile nămolarilor, 
din vârful cărora Saint-Foix fraterniza cu marchizul de 
Crequii115, erau descărcate pur şi simplu în canal. Curăţirea 
lor era încredințată ploilor, care mai mult le înfundau decât le 
măturau. Roma încă lăsa o oarecare poezie cloacei şi o numea 
Gemonie; Parisul o insulta pe a lui şi-i spunea Gaura 
Puturoasă. Ştiinţa şi superstiția erau de acord în privința 
scârbei. Gaura Puturoasă respingea igiena şi legenda. Moine 
Bourruiti*?. a răsărit de sub bolta împuţită a canalului 
Mouffetard; cadavrele marmuseţilori1*% au fost azvârlite în 
canalul Barillerie; Fagon'!1**% pusese puternica febră malignă 
din 1685 pe seama marii deschizături a canalului Marais, care 
a rămas neacoperit în strada Saint-Louis, cam în fața firmei 
Mesagerul galant, până în 1833. Gura de canal din strada 
Mortellerie era vestită prin ciuma care ieşea dinăuntru; strada 
aceasta nenorocită, cu grilajul ei de fier cu vârfuri ascuțite, 
asemenea unui şirag de dinţi, era ca o gură de balaur care 
sufla iadul asupra oamenilor. Imaginaţia populară presăra 
întunecata beznă pariziană cu nu ştiu ce amestec hidos de 
infinit. Canalul era fără fund. Canalul era barathrumul'190. 
Ideea de a explora aceste regiuni leproase nici că trecea prin 
minte poliției. Cine ar fi îndrăznit să pună la încercare 
necunoscutul, să arunce o sondă în această beznă, să 
pornească la descoperirea acestui abis? Era înfricoşător. Şi 
totuşi cineva se oferi s-o facă. Cloaca îşi avu un Cristofor 
Columb. 

Într-o zi, în 1805, cu prilejul uneia din acele rare treceri ale 
împăratului prin Paris, ministrul de interne, un Decres sau 
Creteti191: oarecare, veni să fie de față la toaleta stăpânului 
său. În Carousseli!1%' se auzea cum se târau săbiile tuturor 
acelor soldați extraordinari ai marii republici şi ai marelui 
imperiu; eroii se înghesuiau la uşa lui Napoleon; oameni de pe 
Rin, Escaut, Adige şi Nil; camarazi ai lui Joubert, Desaix, 
Marceau, Hoche, Kleber; aerostieri119% de la Fleurusii19%, 
grenadieri din Maienţa, pontonieri din Genua, husari pe care-i 
priviseră piramidele, artilerişti pe care-i stropise cu noroi 


obuzul lui Junot, cuirasieri care luaseră cu asalt flota 
ancorată în Zuidersee; unii îl urmaseră pe Napoleon pe podul 
de la Lodi, alţii îl întovărăşiseră pe Murat în tranşeele de la 
Mantua, alţii trecuseră de Lannes pe drumul povârnit spre 
Montebello. Toată armata de atunci era acolo, în curtea 
Tuileriilor, reprezentată printr-o grupă sau un pluton şi 
păzind odihna lui Napoleon; era epoca minunată în care 
Marea Armată avea îndărătul ei Marengoul şi înaintea ei 
Austerlitzul. „Sire, îi spuse ministrul de interne lui Napoleon, 
am văzut ieri pe omul cel mai cutezător al imperiului vostru”. 
„Cine e acest om, întrebă repede împăratul, şi ce-a făcut?” 
„Vrea să facă un lucru, sire...” „Ce anume?” „Să cerceteze 
canalele Parisului”. 
Omul acesta exista, îl chema Bruneseau. 


IV — Amănunte necunoscute 


Cercetarea a avut loc. A fost o campanie îndrăzneață; o 
bătălie nocturnă împotriva ciumei şi a asfixiei. În acelaşi timp 
a fost o călătorie de descoperiri. 

Unul dintre supraviețuitorii acestei explorări, un muncitor 
deştept, foarte tânăr pe vremea aceea, mai povestea încă, 
acum vreo câţiva ani, unele amănunte curioase pe care 
Bruneseau crezuse că e mai bine să le treacă sub tăcere în 
raportul său adresat prefectului de poliție, ca nepotrivite cu 
stilul administrativ. Procedeele de dezinfectare erau pe vremea 
aceea foarte înapoiate. Abia trecuse Bruneseau de primele 
articulaţii ale rețelei subpământene, că opt din douăzeci de 
muncitori refuzară să meargă mai departe. Operația era gata; 
cercetarea presupunea curaj, trebuia să se curețe şi în acelaşi 
timp să se măsoare; să se noteze intrările de apă, să se 
numere grilajele şi gurile, să se cerceteze în amănunt 
ramificaţiile, să se indice curentele pe puncte de partaj, să se 
identifice cartierele respective ale diverselor bazine, să se 
sondeze canalele mici legate de canalul principal, să se 


măsoare înălțimea interioară a fiecărui coridor şi lărgimea lui 
atât la începutul boltelor, cât şi la temelia lor, în sfârşit, să se 
determine coordonatele nivelării în dreptul fiecărei intrări de 
apă, fie de la baza canalului, fie de la suprafața străzii. Se 
înainta cu greu. Adesea, scările pentru coborât intrau aproape 
un metru în nămol. Lanternele mureau în mijlocul miasmelor. 
Din când în când, era scos afară câte un muncitor leşinat. În 
unele locuri, o prăpastie. Pământul se înfundase, lespezile 
alunecaseră, canalul se preschimbase în puț fără fund; nu 
mai dădeai de loc solid; la un moment dat un om se cufundă 
brusc; fu tras înapoi cu mare greutate. După sfatul lui 
Fourcroyi11%:, din distanță în distanță, în locurile destul de 
curățate se aprindeau lumini în colivii mari, pline cu câlți 
îmbibaţi în răşină. Peretele, în unele locuri, era acoperit cu 
bureți diformi ca nişte tumori; până şi piatra părea bolnavă în 
locul acesta înăbuşitor. 

În exploatarea sa, Bruneseau porni din amont în aval. La 
bifurcarea conductelor de apă din Grand-Hurleur descifră pe o 
piatră ieşită în afară data anului 1550; această piatră arăta 
limita la care se oprise Philibert Delorme'!1*%, însărcinat de 
Henric al II-lea să cerceteze regiunea subpământeană a 
Parisului. Piatra aceasta era pecetea veacului al XVI-lea pe 
canal. Bruneseau regăsi partea lucrată în veacul al XVII-lea 
din conducta de la Ponceau şi din strada Vieille-du-Temple, 
boltite între 1600 şi 1650, şi partea din veacul al XVIII-lea în 
secțiunea de apus a canalului colector, închisă şi boltită în 
1740. Aceste două bolți, mai ales cea mai puțin veche, cea din 
1740, erau mai crăpate şi în stare mai proastă decât zidăria 
canalului de centură, care data din 1412, epocă în care pârâul 
cu apă curgătoare de la Menilmontant fusese ridicat la rangul 
de mare canal al Parisului, avansare analogă aceleia a unui 
țăran care ar deveni prim valet al regelui; ceva în felul lui 
Gros-Jean preschimbat în Lebeli1197:. 

Ici-colo, mai ales sub palatul de justiţie, li se părură că 
descoperă firidele vechilor temnițe, săpate chiar în canal. Un 
hidos in pace1. Într-una dintre celule atârna un lanţ de fier. 


Celulele acestea fură zidite toate. Se mai găsiră unele lucruri 
ciudate, între altele scheletul unui urangutan dispărut din 
Jardin des Plantes în 1800, dispariţie care a fost probabil în 
legătură cu faimoasa şi netăgăduita apariție a diavolului în 
strada Bernardins în ultimul an al veacului al XVIII-lea. 
Bietul diavol a sfârşit prin a se îneca în canal. 

Sub lungul coridor circular care dă în Arche-Marion 
cunoscătorii admirară un coş de negustor de vechituri, foarte 
bine păstrat. Peste tot, nămolul, pe care muncitorii ajunseseră 
să-l mânuiască cu pricepere, era plin de obiecte prețioase, de 
bijuterii de aur şi argint, de pietre scumpe, de monede. Un 
uriaş care ar fi strecurat această cloacă ar fi avut în sita lui 
bogăţia veacurilor. La bifurcarea celor două branşamente din 
strada Temple şi din strada Saint-Avoye se găsi o ciudată 
medalie hughenotă, de aramă, având pe una din părţi un porc 
cu pălărie de cardinal şi pe cealaltă un lup cu tiară pe cap. 

Întâlnirea cea mai neaşteptată avu loc la intrarea în canalul 
cel mare. Intrarea aceasta fusese închisă odinioară cu un 
grilaj din care nu mai rămăseseră decât țâțânile. De una 
dintre aceste țâțâni atârnă un fel de zdreanţă fără nicio formă, 
murdară, care desigur că se agățase acolo în trecere, fâlfâia în 
umbră şi se destrăma mai departe. Bruneseau apropie 
lanterna şi o cercetă. Era dintr-o țesătură de in foarte fină, şi 
la unul din colțurile mai puţin roase se putea desluşi urma 
unei coroane heraldice, brodată deasupra a şapte litere: 
LAVBESP. Coroana era de marchiz şi cele şapte litere 
însemnau Laubespine. Se constată că aveau în fața ochilor o 
bucată din lințoliul lui Marat. Marat, în tinereţea lui, fusese 
îndrăgostit, pe vremea când făcea parte din casa contelui 
d'Artois, în calitate de medic al grajdurilor. Din dragostea lui, 
recunoscută de istorici, pentru o doamnă din lumea mare, îi 
rămăsese cearşaful acesta de pat, epavă sau amintire. La 
moartea lui nu găsiră altă pânză fină la el acasă şi fu îngropat 
cu ea. Câteva femei bătrâne îl înfăşurară pe tragicul Prieten al 
poporului în cearşaful dragostei de altădată. 


Bruneseau trecu mai departe. Lăsară zdreanța aceasta 
unde era; nu o smulseră. Din dispreţ sau din respect? Marat le 
merita pe amândouă. Şi apoi, soarta îşi lăsase destul urma pe 
ea ca să mai îndrăznească cineva s-o atingă. De altfel, se 
cuvine ca lucrurile ce aparțin mormântului să fie lăsate în 
locul pe care şi l-au ales. În sfârşit, rămăşița era ciudată. O 
marchiză dormise într-însa; Marat putrezise în ea; străbătuse 
Pantheonul pentru a da de şobolanii canalului. Pânza asta de 
pat, ale cărei cute ar îi fost desenate odinioară cu plăcere de 
Watteau, era acum vrednică de privirea fixă a lui Dante. 

Vizitarea întregii regiuni subpământene ţinu şapte ani, de 
la 1805 la 1812. În drumul său, Bruneseau arăta, călăuzea, 
ducea la bun sfârşit lucrări însemnate; în 1808 cobori temelia 
de la Ponceau, croi peste tot linii noi, şi duse canalul, în 1809, 
sub strada Saint-Denis, până la fântâna Innocents; în 1810, 
sub strada Froidmanteau şi sub Salpâtriere; în 1811, sub 
strada Neuve-des-Petits-Peres, sub strada Mail, sub strada 
Echarpe, sub Piaţa Royale; în 1812, sub strada la Paix şi sub 
şoseaua d'Antin. În acelaşi timp, dezinfectă şi asană toată 
rețeaua. Începând din al doilea an, Bruneseau fu ajutat de 
ginerele său, Nargaud. 

În felul acesta, la începutul acestui veac, societatea de pe 
atunci îşi curăți dedesubturile şi făcu toaleta canalului. 
Aceasta a însemnat o curăţire adevărată. 

Aşa, era, văzut, retrospectiv, vechiul canal al Parisului; 
încolăcit, crăpat, cu pietre lipsă, plesnit, întretăiat de mlaştini, 
zdruncinat de cotituri ciudate, urcând şi coborând fără nicio 
noimă, puturos, sălbatic, fioros, cufundat în întuneric, cu 
cicatrice pe lespezi şi cu răni pe pereți, îngrozitor. Ramificații 
în toate direcţiile, încrucişări de tranşee, branşamente, 
întretăieri, stele ca în tranşee, fundături, bolți acoperite cu 
silitră, bălți infecte, scurgeri împuţite pe pereţi, picături care 
cădeau din tavan, beznă; nimic mai groaznic decât această 
veche  criptă-hazna, aparat digestiv babilonian, peşteră, 
groapă, abis străpuns de străzi, muşuroi titanic în care minţii 


i se pare că vede prin umbră, în murdăria care a fost altădată 
strălucire, uriaşa cârtiță oarbă care este trecutul. 
Aşa arăta, o repetăm, canalul de altădată. 


V — Progresul actual 


Astăzi canalul este curat, rece, drept, corect. Aproape 
realizează idealul a ceea ce se înțelege în Anglia prin 
„respectabil”. E îngrijit şi cenuşiu; liniar şi, ai putea spune, 
pus la punct. Seamănă cu un negustor care a ajuns consilier 
de stat. Nu mai e cufundat în beznă. Noroiul se poartă 
cuviincios. La prima vedere l-ai lua drept unul dintre acele 
coridoare subpământene atât de obişnuite în vechime şi atât 
de folositoare monarhilor şi principilor când voiau să fugă, în 
vremurile de altădată, când „poporul îi iubea pe regi”. Canalul 
de astăzi este un canal frumos; stilul lui e curat; clasicul 
alexandrin rectiliniu, care, gonit din poezie, pare să se fi 
refugiat în arhitectură, s-ar putea spune că s-a amestecat cu 
toate pietrele acestei lungi bolți întunecate şi alburii; fiecare 
gură de vărsare a apei e o arcadă; strada Rivoli se continuă în 
cloacă. De altfel, dacă linia geometrică este undeva, la locul ei, 
e desigur în tranşeea cu murdării a unui mare oraş. Aici totul 
este în funcție de drumul cel mai scurt. Canalul a luat astăzi 
un fel de înfăţişare oficială. Chiar rapoartele de poliție, al căror 
obiect este câteodată, sunt respectuoase față de el. Cuvintele 
care îl caracterizează în limbajul administrativ sunt 
credincioase şi demne. Ceea ce se numea altădată un mațţ se 
cheamă acum galerie; ce era altădată o gaură se cheamă 
acum deschizătură. Villon nu şi-ar mai recunoaşte antica 
ascunzătoare. Reţeaua aceasta de pivnițe are mai departe 
populaţia ei străveche de rozătoare, mai numeroasă ca 
oricând; uneori un şobolan veteran îndrăzneşte să-şi scoată 
capul prin fereastra canalului şi se uită la parizieni; 
spurcăciunile acestea se domesticesc şi ele, încântate de 
palatul lor subpământean. Cloaca nu mai are nimic din 


grozăvia ei dintru început. Ploaia, care murdărea altădată 
canalul, astăzi îl spală. Totuşi, să nu vă bizuiţi pe asta. E încă 
plin de duhori. E mai degrabă ipocrit decât nevinovat. 
Zadarnic se străduiesc prefectura poliției şi comisia de 
salubritate. În ciuda tuturor procedeelor de asanare, canalul 
răspândeşte un vag miros suspect, ca Tartuffe după 
spovedanie. 

Să ne înțelegem. La urma urmei, curăţenia este un omagiu 
pe care canalul îl adresează civilizației şi, după cum, din 
punctul acesta de vedere, conştiinţa lui Tartuffe e un progres 
față de staulul lui Augiasi11%%, fără îndoială, canalul Parisului 
a fost îmbunătățit. 

Dar e mai mult decât un progres; e o schimbare. Între 
vechiul canal şi cel de astăzi s-a întâmplat o revoluție. Cine a 
făcut-o? 

Bruneseau, omul pe care toată lumea îl uită şi despre care 
am vorbit. 


VI - Progresul viitor 


Săparea canalului de scurgere al Parisului n-a fost treabă 
uşoară. Ultimele zece veacuri au lucrat la el fără a-l putea 
isprăvi, după cum n-au putut isprăvi Parisul. Într-adevăr, 
canalul răspunde ca un ecou creşterii Parisului. E ca o 
caracatiță afurisită cu mii de braţe care creşte în pământ pe 
măsură ce oraşul se întinde deasupra. Ori de câte ori oraşul 
taie o stradă, canalul întinde un braț. Vechea monarhie nu 
construise decât douăzeci şi trei de mii de metri de canal; 
aceasta era situația Parisului la 1 ianuarie 1806. Începând de 
la acea dată, despre care vom vorbi în curând, lucrarea a fost 
reluată şi continuată în chip folositor şi energic; Napoleon a 
construit - cifrele sunt ciudate - patru mii opt sute patru 
metri; Ludovic al XVIII-lea, cinci mii şapte sute nouă; Carol al 
X-lea, zece mii opt sute treizeci şi şase; Ludovic-Filip, optzeci 
de mii douăzeci; republica din 1848, douăzeci şi trei de mii trei 


sute optzeci şi unu; actualul regim, şaptezeci de mii cinci sute; 
cu totul în clipa de față, două sute douăzeci şi şase de mii şase 
sute zece metri; şaizeci de leghe de canaluri de scurgere; 
măruntaie enorme ale Parisului. Ramificaţie întunecată 
mereu în lucru; construcție necunoscută şi imensă. 

După cum se vede, labirintul subpământean al Parisului 
este azi mai mult decât înzecitul a ceea ce era la începutul 
secolului. Anevoie ne putem închipui câtă stăruință şi sforțări 
au trebuit pentru a aduce această cloacă la starea de relativă 
desăvârşire în care se află astăzi. Cu mare greutate au izbutit 
vechea administrație monarhică şi, în ultimii zece ani ai 
veacului al XVIII-lea, primăria revoluţionară, să sape cele cinci 
leghe de canaluri de scurgere care existau înainte de 1806. Tot 
soiul de piedici opreau în loc această lucrare, unele pricinuite 
de felul solului, altele ivite chiar din prejudecățile populației 
muncitoare a Parisului. Parisul e ridicat pe un strat peste 
măsură de îndărătnic la cazma, la târnăcop, la sondă, la 
mâna omenească. Nimic mai greu de străpuns şi de pătruns 
ca această întocmire geologică peste care se suprapune 
minunata întocmire istorică numită Paris; de îndată ce sub o 
formă oarecare, munca porneşte şi se aventurează în această 
pătură de aluviuni, forțele subpământene ce se opun apar din 
belşug. E vorba de argilele lichide, de izvoarele neastâmpărate, 
de rocile tari, de acele nămoluri moi şi adânci pe care ştiinţa 
de specialitate le numeşte muştaruri. Târnăcopul răzbeşte 
greu prin straturile calcaroase întretăiate de fâşii de humă 
foarte subțiri şi de pături chistoase ale căror foi sunt 
încrustate cu cochiliile stridiilor ce trăiau în oceanele de 
odinioară. Câteodată, un pârâiaş sparge bolta începută şi se 
revarsă asupra muncitorilor; sau un şuvoi de marnă țâşneşte 
şi se prăvale cu furia unei cataracte, sfărâmând ca pe nişte 
bucăți de sticlă cele mai groase grinzi de susținere. Nu demult, 
când a trebuit să se sape canalul colector la Villette pe sub 
canalul Saint-Martin, fără ca să se întrerupă navigația şi fără 
ca acest canal să fie golit, s-a produs o spărtură în albia lui, şi 
apa a năvălit dintr-odată în şantierul subteran, depăşind 


capacitatea de absorbție a pompelor; a trebuit ca un 
scafandru să caute spărtura produsă în deschizătura strâmtă 
a marelui bazin şi s-o astupe cu mare greutate. Prin alte părți, 
în apropierea Senei şi chiar destul de departe de fluviu ca, de 
pildă, la Belleville, la Grande-Rue, în pasajul Luniecre, întâlnim 
nisipuri fără fund în care te împotmoleşti şi în care un om se 
poate scufunda văzând cu ochii. Adăugaţi asfixia produsă de 
miasme, îngropările în surpături, prăbuşirile neaşteptate. 
Adăugați tifosul de care muncitorii sunt cuprinşi încetul cu 
încetul. În zilele noastre, după ce a săpat galeria de la Clichy, 
cu o ridicătură pentru a susține o conductă principală cu apă 
de la Ourcqg, lucrare executată într-un şanţ, la zece metri 
adâncime, după ce a boltit pârâul Bievre de la bulevardul 
l'H6pital până la Sena, după o serie de surpături, cu ajutorul 
unor săpături, adeseori fără rezultat, şi al unor lucrări de 
zăgăzuire, după ce a construit linia de canale de scurgere de la 
bariera Blanche la calea Aubervilliers, în decurs de patru luni, 
zi şi noapte, la o adâncime de unsprezece metri, pentru a 
apăra Parisul de apele torențiale din Montmartre şi pentru a 
crea o scurgere acestei bălți fluviale de nouă hectare, care 
stagna în apropierea barierei Martyrs, şi, lucru nemaivăzut 
încă, după ce a executat sub pământ un canal de scurgere în 
strada Barre-du-Bec, fără să sape un şanţ, la şase metri 
adâncime, conductorul Monnot a murit. După ce a boltit trei 
mii de metri de canaluri în toate punctele oraşului, din strada 
Traversiere-Saint-Antoine, până în strada lOurcine; după ce a 
degajat de inundațiile fluviale răspântia Censier Mouffetard 
prin branşamentul Arbalete; după ce a construit canalul 
Saint-Georges pe temelii de piatră şi beton în nisipuri 
curgătoare; după ce a condus înfricoşătoarea scoborâre de 
temelie a  stăvilarului  branşamentului  Notre-Dame-de- 
Nazareth, inginerul Duleau a murit. Nu există buletine pentru 
astfel de acte de curaj, oricum mai folositoare ca măcelurile 
prosteşti de pe câmpurile de luptă. 

În 1832 canalele Parisului erau departe de ceea ce sunt 
astăzi. Bruneseau dăduse imboldul, a trebuit însă ca holera 


să determine vasta construcție care s-a efectuat de atunci 
încoace. E surprinzător să spunem, de pildă, că în 1821 o 
parte din canalul de centură, zis Marele Canal, stagna încă 
tocmai ca la Veneţia, sub cerul liber, în strada Gourdes. Abia 
în 1823 a găsit oraşul Paris în caseta lui cele două sute şaizeci 
şi şase de mii optzeci de franci şi şase centime necesare pentru 
acoperirea acestei ruşini. Cele trei puțuri absorbante de la 
Combat, de la Cunette şi de la Saint-Mand, cu jgheaburile lor 
de scurgere, cu aparatele, cu șanțurile lor colectoare şi cu 
branşamentele lor purificatoare, nu datează decât din 1836. 
Reţeaua de canale mărunte a Parisului a fost cu totul dublată 
şi, aşa cum am mai spus, mai mult decât înzecită de un sfert 
de veac încoace. 

Acum treizeci de ani, pe vremea răscoalei din 5 şi 6 iunie, 
mai exista încă în multe locuri vechiul canal aproape în 
întregime. Un foarte mare număr de străzi, astăzi bombate, 
erau pe atunci şosele cu rigole. Se vedeau foarte adesea, la 
marginile de pantă spre care duceau povârnişurile unor străzi 
sau ale unor răspântii nişte mari grătare pătrate cu zăbrele 
groase, a căror fierărie strălucea de frecuşul paşilor mulțimii, 
periculoasă şi alunecoasă pentru trăsuri şi care poate să 
nenorocească caii. Limbajul oficial la poduri şi şosele dădea 
acestor margini de pantă şi acestor grătare denumirea 
expresivă de cassis'12%%. În 1832, într-o mulțime de străzi, pe 
strada Etoile, pe strada Saint-Louis, pe strada Temple, pe 
strada Vieille-du-Temple, pe strada Notre-Dame-de-Nazareth, 
pe strada Folie-Mericourt, pe cheiul Fleurs, pe strada Petit- 
Musc, pe strada Normandie, pe strada Pont-au-Biches, pe 
strada Marais, în mahalaua Saint-Marais, pe strada Notre- 
Dame-des-Victoires, în cartierul Montmartre, pe strada 
Grange-Batelicre, pe Champs-Elys6es, pe strada Iacob, pe 
strada Tournon, bătrâna cloacă gotică îşi mai arăta încă cinic 
gurile ei. Erau nişte leneşe căscături enorme de piatră, 
câteodată înconjurate cu stâlpi, cu o  neruşinare 
monumentală. 


În 1806 Parisul mai era încă aproape la cifra constatată în 
mai 1663: cinci mii trei sute douăzeci şi opt toazei1291 de 
canal. După Bruneseau, la 1 ianuarie 1832 erau patruzeci de 
mii trei sute de metri. Din 1806 până în 1831 s-au construit 
anual, în medie, şapte sute cincizeci de metri; de atunci s-au 
construit în fiecare an opt şi chiar zece mii de metri de galerii, 
din zidărie de materiale mărunte prinse în var hidraulic, pe 
temelie de beton. La două sute de franci metrul, cele şaizeci de 
leghe de canale de scurgere ale Parisului de astăzi reprezintă 
patruzeci şi opt de milioane. 

În afara progresului economic pe care l-am indicat, 
probleme grave de igienă obştească se leagă de această 
chestiune nemăsurat de mare: canalul Parisului. 

Parisul se află între două pături; o pătură de apă şi o 
pătură de aer. Pătura de apă, zăcând la o destul de mare 
adâncime sub pământ, însă cercetată până acum cu două 
foraje, este străbătută de un strat de gresie verde situat între 
creta şi calcarul jurasic; acest strat poate fi reprezentat printr- 
un disc cu raza de douăzeci şi cinci de leghe; o mulțime de 
râuri şi de pâraie se preling în el; într-un pahar de apă din 
fântâna de la Grenelle bem Sena, Marna, Yonne, Oise, Aisne, 
Cher, Vienne şi Loire. Pătura de apă este salubră, ea vine mai 
întâi din cer şi apoi din pământ; pătura de aer este 
nesănătoasă, ea vine din canal. Toate miasmele cloacei se 
amestecă în respiraţia oraşului; de aci mirosul acela urât. S-a 
constatat ştiinţific că aerul captat deasupra unei gunoişti este 
mai curat decât aerul captat deasupra Parisului. Într-un timp 
dat, cu ajutorul progresului, perfecționându-se mecanismele 
şi făcându-se lumină, se va întrebuința pătura de apă pentru 
curățirea păturii de aer, adică la spălarea canalului. Se ştie că 
prin spălarea canalului înțelegem: noroiul să fie înapoiat 
pământului, gunoiul să fie reîntors solului şi îngrăşămintele 
câmpiilor. Prin acest simplu fapt se va produce pentru 
întreaga comunitate socială o micşorare a mizeriei şi o 
creştere a sănătăţii. În ceasul de față bolile Parisului se întind 


pe o rază de cincizeci de leghe în jurul Luvrului, considerat ca 
centru al acestei roți pestilențiale. 

S-ar putea zice că, de zece veacuri, cloaca este boala 
Parisului. Canalul de scurgere este viciul pe care oraşul îl are 
în sânge. Instinctul popular nu s-a înşelat niciodată asupra 
acestui lucru. Meseria de curățitor de canale era altădată tot 
atât de periculoasă şi poate tot atât de dezgustătoare în ochii 
poporului ca şi meseria de hingher, atât de multă vreme 
tratată cu scârbă şi lăsată în seama călăului. Un zidar 
trebuia gras plătit pentru a-l hotări să dispară în aceste 
adâncuri; se spunea proverbial: „A cobori în canal înseamnă a 
intra în groapă”; şi tot felul de legende hidoase, după cum am 
mai spus, acopereau de spaimă acest colosal jgheab de 
scurgere; temut receptacol de lături, care poartă urmele 
revoluțiilor globului, ca şi ale revoluțiilor oamenilor, şi în care 
se găsesc rămăşiţele tuturor cataclismelor, de la scoicile 
potopului până la zdreanţa lui Marat. 


CARTEA A TREIA 
ÎNTRE SUFLET ŞI MOCIRLĂ 


I — Cloaca şi surprizele ei 


Jean Valjean se afla în canalul Parisului. 

Încă o asemănare a Parisului cu marea. Ca şi în ocean, cel 
ce se scufundă poate să dispară în el. 

Trecerea aceasta de la o stare la alta era nemaipomenită. 
Deşi în mijlocul oraşului, Jean Valjean ieşise din oraş; şi cât ai 
clipi din ochi, numai cât ai ridica un capac şi l-ai pune la loc, 
trecuse din plină lumină în întuneric complet, din mijlocul 
zilei în miezul nopții, de la vuietul asurzitor la linişte, din 
vârtejul tunetelor în încremenirea mormântului şi, printr-o 


întâmplare mai fericită decât cea din strada Polonceau, din 
primejdia cea mai mare în cea mai desăvârşită siguranţă. 

Să cazi pe neaşteptate într-o pivniță, să te faci nevăzut în 
temnița subterană a Parisului, să părăseşti strada unde te 
pândeşte moartea peste tot ca să intri într-un fel de mormânt 
unde te aşteaptă viața, era ceva puţin obişnuit. Câtva timp 
rămase ca năucit, ascultând cu uimire. Capcana salvării se 
deschisese deodată sub el. Bunătatea cerească pusese mâna 
pe el oarecum prin surprindere. Minunate viclenii ale 
providenței! Numai că rănitul nu mişca deloc şi Jean Valjean 
nu ştia dacă cel pe care îl ducea cu el în această groapă era 
viu sau mort. 


Cea dintâi senzaţie a lui fu aceea de orbire. Deodată nu mai 
văzu nimic. | se păru de asemenea că într-o clipă asurzise. Nu 
mai auzea nimic. Năvalnica furtună a morții, ce se dezlănțuise 
deasupra capului lui, nu ajungea până la el, cum am spus, 
din pricina stratului de pământ care îl despărțea de ea, decât 
aşa, ca un zgomot stins şi nedesluşit, ca un vuiet surd într-o 
prăpastie. Simţea că are ceva tare sub picioare, nimic mai 
mult; dar era de ajuns. Întinse un braţ, apoi pe celălalt şi de 
amândouă părțile atinse peretele; îşi dădu seama că galeria 
era îngustă; alunecă şi îşi dădu seama că piatra pe care călca 
era udă. Temându-se de o gaură, de o groapă pentru lături, de 
vreo surpătură, întinse cu luare-aminte un picior; îşi dădu 
seama că pavajul se prelungea. O duhoare respingătoare îl 
înştiință de locul unde se afla. 

După câteva clipe nu mai era orb. Puţină lumină se 
strecura prin deschizătura prin care se strecurase el şi ochii i 
se deprinseseră în această pivniță. Începu a desluşi câte ceva. 
Culoarul în care intrase, ca în pământ - niciun alt cuvânt nu 
e atât de potrivit -— era zidit în spatele lui. Era una din acele 
înfundături pe care limbajul de specialitate le numeşte 
branşamente. Înaintea lui se ridica un alt zid, un zid de 
întuneric. Lumina deschizăturii se pierdea la zece sau 
doisprezece paşi de locul unde se afla Jean Valjean, făcând o 
pată alburie numai pe o lungime de câțiva metri din peretele 
umed al canalului. Mai departe, întunecimea era grea şi 
deasă; părea îngrozitor să pătrunzi în ea; s-ar fi spus că te 
înghite. Se putea totuşi trece prin acest perete de întuneric şi 
trebuia s-o facă. Trebuia chiar să se grăbească. Jean Valjean 
se gândi că grătarul zărit de el sub pietrele de caldarâm putea 
fi văzut şi de soldați şi că totul atârna de această întâmplare. 
Şi ei puteau cobori în puţul acesta şi-l puteau cerceta. Nu era 
nicio clipă de pierdut. Pe Marius îl aşezase pe pământ; îl culese 
de pe jos - acesta e cuvântul potrivit -— îl luă din nou în spinare 
şi porni. Intră hotărât în beznă. 

Adevărul este că ei nu scăpaseră încă de primejdie, cum 
credea Jean Valjean. Primejdii de alt soi, dar tot atât de mari, 


îi pândeau poate. După vârtejul năprasnic al luptei, hruba 
miasmelor şi a capcanelor; după haos, cloaca. Jean Valjean 
căzuse dintr-un cerc al infernului în altul. 

După ce făcu cincizeci de paşi, trebui să se oprească. Se 
punea o întrebare. Culoarul se sfârşea într-o altă galerie, pe 
care o întâlnea de-a curmezişul. Acolo se deschideau două 
drumuri. Pe care să apuce? S-o ia la stânga sau la dreapta? 
Cum să se orienteze în acest negru labirint? Labirintul acesta, 
după cum am spus-o, are un fir: panta lui. Urmându-i panta, 
ajungi la râu. 

Jean Valjean înţelese îndată acest lucru. 

Îşi spuse că se afla pesemne în canalul halelor; că dacă ar 
lua-o la stânga şi ar urma panta, ar ajunge în mai puțin de 
un sfert de oră la vreo gură pe Sena între Pont-de-Change şi 
Pont-Neuf, s-ar arăta deci ziua-n amiaza mare în locul cel mai 
umblat al Parisului. Ar ajunge poate la gura de canal al 
vreunei răspântii. Uimirea trecătorilor, văzând cum ies din 
pământ, de sub picioarele lor, doi oameni plini de sânge. Ivirea 
sergenților de stradă, alarma corpului de gardă vecin. Ar fi fost 
arestat înainte de-a ieşi. Mai bine să se afunde în labirint, să 
aibă încredere în întunericul acesta, iar cât despre ieşire, să se 
lase în voia soartei. 

Urcă panta înapoi şi o luă la dreapta. 

După ce trecu de colțul galeriei, lumina depărtată a 
ferestruicii pieri, perdeaua de întuneric se lăsă iar peste el şi 
orbi din nou. Înaintă, totuşi, cât putu mai repede. Braţele lui 
Marius erau petrecute în jurul gâtului său, iar picioarele lui îi 
atârnau în spate. Cu o mână ţinea brațele lui Marius, cu 
cealaltă pipăia peretele. Obrazul lui Marius îl atingea pe al 
său şi însângerat cum era, se lipea de el. Simţea curgând pe el 
şi pătrunzându-l sub haine un pârâiaş călduţ care venea de la 
Marius. Totuşi, căldura umedă pe care o simțea la urechea lui 
care se atingea de gura rănitului, însemna răsuflare, deci 
viață. Culoarul pe care mergea acum Jean Valjean era mai 
puţin îngust decât cel dintâi. Jean Valjean înainta destul de 
greu. Ploile din ajun nu se scurseseră încă şi făceau un mic 


şuvoi în mijlocul canalului, aşa încât era silit să meargă lipit 
de perete ca să nu intre cu picioarele în apă. Mergea astfel în 
beznă. Semăna cu făpturile nopţii pipăind în invizibil, pierdut 
sub pământ, în vinele întunericului. 

Cu toate acestea, fie că nişte guri de canal îndepărtate 
trimiteau puţină lumină ce plutea în această ceață deasă, fie 
că ochii i se deprinseseră cu întunericul, începu să vadă din 
nou desluşit şi să-şi dea seama când de zidul pe care îl 
atingea, când de bolta pe sub care trecea. Pupila se măreşte 
noaptea şi ajunge să întrezărească puţină lumină, după cum 
sufletul se măreşte în nenorocire şi ajunge să dea acolo peste 
Dumnezeu. 

Era greu să-şi găsească drumul. 

Reţeaua canalelor răsfrânge, ca să zicem aşa, rețeaua 
suprapusă a străzilor. În Parisul de atunci erau două mii 
două sute de străzi. Închipuiţi-vă, sub ele, pădurea de ramuri 
de întuneric care se numeşte canalul. Totalitatea canalelor 
aflate la acea epocă, puse cap la cap, ar fi dat o lungime de 
unsprezece leghe. Am spus mai sus că rețeaua actuală, 
mulțumită activității deosebite a ultimilor treizeci de ani, nu 
are mai puţin de şaizeci de leghe. Jean Valjean mai întâi se 
înşelă. Crezu că se află sub strada Saint-Denis şi, spre 
nenorocul lui, nu era acolo. Sub strada Saint-Denis se găseşte 
un vechi canal de piatră, de pe vremea lui Ludovic al XIII-lea, 
care duce drept la canalul colector numit Marele Canal, 
făcând un singur cot, spre dreapta, în partea vechii Curți a 
Miracolelor şi având o singură ramificare, canalul Saint- 
Martin, cu cele patru braţe ale sale ce se întretaie în cruce. 
Dar galeria de la Petite-Truanderie, a cărei intrare era lângă 
cârciuma Corint nu a dat niciodată în subterana străzii Saint- 
Denis; ea ajungea la canalul Montmartre, şi pe el apucase 
Jean Valjean. Şi aici te puteai pierde la tot pasul. Canalul 
Montmartre e unul din cele mai întortocheate canale ale vechii 
rețele. Din fericire, Jean Valjean lăsase în urma sa canalul 
Halelor, al cărui plan geometric semăna cu o pădure de 
catarge încâlcite între ele; dar avea să întâlnească încă multe 


lucruri care să-l pună în încurcătură şi destule colțuri de 
stradă - căci străzi sunt şi acelea — aveau să-i iasă în cale ca 
nişte puncte de întrebare în întuneric; în primul rând, la 
stânga lui, largul canal Plâtriere, un fel de joc chinezesc, 
întinzându-se cu vălmăşagul său haotic, de T-uri şi Z-uri pe 
sub palatul poştelor şi sub rotonda halei de grâne până la 
Sena, unde se sfârşeşte în formă de Y; în al doilea rând, la 
dreapta sa, coridorul adus al străzii Cadran cu cei trei dinți ai 
săi care sunt tot atâtea înfundături; în al treilea, la stânga sa, 
ramificația Mail, despărțită chiar de la intrare într-un fel de 
furcă şi ajungând din zigzag în ziezag la marea criptă e 
scurgere a Luvrului, trunchiată şi despicată în toate părțile; în 
sfârşit, la dreapta, culoarul-fundătură al străzii Jeuneurs, 
fără a mai socoti unele mici încăperi înşirate ici şi colo, toate 
acestea înainte de a ajunge la canalul de centură, care, 
singur, îl putea duce la vreo ieşire destul de îndepărtată ca să 
fie sigură. 

Dacă Jean Valjean ar fi ştiut ceva din ceea ce povestim noi 
aici, şi-ar fi dat repede seama, numai pipăind peretele, că nu 
se afla în galeria subterană a străzii Saint-Denis. În locul 
vechii pietre de construcție, în locul arhitecturii de altădată, 
trufaşă şi regească până şi în canal, cu temelia şi podeaua de 
granit şi tencuială de var gras, care costa opt sute de livre 
stânjenul, ar fi simțit sub degete ieftinătatea vremurilor de 
acum, expedientul economic, piatra proastă cu baie de mortar 
hidraulic peste baza de beton, care costă două sute de franci 
metrul, zidăria burgheză numită „cu materiale ieftine”; dar el 
nu ştia nimic din toate acestea. 

Mergea drept înainte, cu neliniştea în suflet, însă calm, fără 
să vadă nimic, fără să ştie nimic, la voia întâmplării, adică în 
mâna providenței. 

Încet-încet, trebuie s-o spunem, un fel de groază punea 
stăpânire pe el. Întunericul care îl învăluia îi intra în suflet. 
Mergea în necunoscut. De acest apeduct al cloacei trebuia să 
te temi; încrucişările lui te ameţesc. E înfiorător lucru să te 
simți prins în acest Paris al beznei. Jean Valjean era silit să-şi 


găsească, să-şi inventeze aproape, drumul fără să-l vadă. În 
necunoscutul acesta, fiecare pas pe care îndrăznea să-l facă, 
putea fi cel din urmă. Cum va ieşi de aici? Va găsi o ieşire? O 
va găsi la timp? Acest uriaş burete subteran cu firide de piatră 
se va lăsa pătruns şi străpuns? Va întâlni vreun neaşteptat 
nod de întuneric? Va ajunge la un loc dincolo de care va putea 
trece? Marius va muri din pricina hemoragiei, iar el va muri de 
foame? Vor pieri aici amândoi şi vor ajunge două schelete într- 
un colț al acestei bezne? Nu ştia nimic. Îşi punea toate aceste 
întrebări dar nu-şi putea răspunde. Măruntaiele Parisului 
sunt o prăpastie. Ca şi profetul, se afla în pântecele 
dihaniei!1292;. 

Deodată, rămase uimit. Când se aştepta mai puţin, 
mergând mereu în linie dreaptă, băgă de seamă că nu mai 
urcă. Apa îi uda călcâiele în loc să-i vină peste vârful 
picioarelor. Canalul cobora acum. De ce? Va ajunge pe 
neaşteptate la Sena? Primejdia era mare dar ar fi fost şi mai 
mare dacă s-ar fi întors din drum. Aşa că merse înainte. 

Nu mergea spre Sena. Spinarea pe care o face solul 
Parisului pe malul drept îşi varsă apele de o parte în Sena şi 
de cealaltă în Marele Canal. Muchea de pe care se face această 
împărţire a apelor închipuie o linie foarte întortocheată. 
Punctul cel mai înalt, care e punctul de despărţire al 
scurgerilor, e în canalul Saint-Avoye, dincolo de strada Michel- 
le-Comte, în canalul Luvrului, lângă bulevarde, şi în canalul 
Montmartre, lângă Hale. În acest punct ajunsese Jean 
Valjean. Se îndrepta spre canalul de centură: era pe drumul 
cel bun. Dar el n-avea de unde să ştie. 

De câte ori întâlnea câte o ramificaţie, îi pipăia colțurile, şi 
dacă deschiderea ce-i ieşise în cale era mai strâmtă decât 
coridorul în care se găsea, nu intra în ea, ci îşi urma drumul 
mai departe, socotind pe bună dreptate că orice drum mai 
îngust trebuie să ajungă la o înfundătură şi nu putea decât 
să-l îndepărteze de ţintă, adică de ieşire. El se feri astfel de 
împătrita cursă întinsă de cele patru labirinturi pe care le-am 
enumerat. 


De la o vreme, îşi dădu seama că ieşise de sub Parisul 
împietrit de răscoală, unde baricadele opriseră circulația, şi că 
se întorcea sub Parisul viu şi normal. Auzi deodată deasupra 
capului un zgomot ca de tunet, depărtat dar continuu. Erau 
roţile trăsurilor. 

Mergea de aproape o jumătate de oră, cel puţin după 
socoteala ce şi-o făcea în minte, şi nu se gândise încă să se 
odihnească. Schimbase numai mâna care-l ținea pe Marius. 
Întunericul era mai adânc ca oricând, dar adâncimea aceasta 
îl liniştea. 

Deodată, îşi văzu umbra înaintea sa. Se profila pe o lumină 
roşie slabă, nedesluşită, care înroşea puțin podeaua de la 
picioarele lui şi bolta de deasupra capului şi care aluneca la 
dreapta şi la stânga sa pe cei doi pereţi lipicioşi ai coridorului. 
Uimit se întoarse. 

În spatele lui, în partea de coridor prin care trecuse, la o 
depărtare ce i se păru nesfârşită, strălucea, brăzda întunericul 
un fel de astru îngrozitor, care părea că-l priveşte. 

Întunecata stea a poliției răsărea în canal. 

Înapoia acestei stele se mişcau, nelămurit, opt sau zece 
umbre negre, drepte, nedesluşite, îngrozitoare. 


II — Lămurire 


În ziua de 6 iunie fusese ordonată o razie a canalelor, de 
teama ca ele să nu fi fost luate drept adăpost de către învinşi; 
şi prefectul Gisquet trebui să cerceteze Parisul cel nevăzut, în 
timp ce generalul Bugeaud mătura Parisul vizibil; aceste două 
lucrări strâns unite cereau o îndoită strategie a forței publice, 
reprezentată sus de armată şi jos de poliție. Trei plutoane de 
agenți şi de canalagii răscoliră rețeaua subterană a Parisului: 
primul - malul drept, al doilea — malul stâng şi al treilea — la 
Cite. 

Agenţii erau înarmați cu carabine, cu măciuci, cu săbii şi 
pumnale. 


Ceea ce îndreptau ei acum spre Jean Valjean era lanterna 
patrulei de pe malul drept. 

Patrula aceasta tocmai sfârşise de cercetat galeria curbă şi 
cele trei fundături de sub strada Cadran. În timp ce-şi purtau 
felinarul prin ungherele lor, Jean Valjean dăduse în drumul 
lui peste intrarea galeriei, văzuse că e mai strâmtă decât 
coridorul principal şi nu intrase în ea. Trecuse mai departe. 
Oamenilor poliției li se păru, ieşind din galeria Cadran, că aud 
un zgomot de paşi înspre canalul de centură. Erau în adevăr 
paşii lui Jean Valjean. Sergentul şef al rondului îşi ridicase 
lanterna şi toţi îşi îndreptaseră privirile spre locul de unde, din 
negură, venise zgomotul. 

Pentru Jean Valjean fu o clipă care nu se putea descrie. 

Din fericire, pe când el vedea bine lanterna, lanterna îl vedea 
prost pe el. Ea era lumina şi el era umbra. Era foarte departe 
şi topit în întunericul ce stăpânea locul. 

Se lipi de perete şi se opri. 

De altfel, nu-şi da seama de ceea ce se mişca acolo, în 
spatele lui. Lipsa de somn, de hrană, emoţiile îl făceau să aibă 
vedenii. Vedea o văpaie şi în jurul ei nişte stafii. Ce era? Nu 
înțelegea. 

Jean Valjean oprindu-se, zgomotul încetase. 

Oamenii poliției ascultau şi nu auzeau nimic, priveau şi nu 
vedeau nimic. Se sfătuiră. 

Pe vremea aceea, în acest punct al canalului Montmartre 
era un fel de răspântie aşa-zisă „de serviciu”, care a fost 
desființată de atunci, din pricina micului lac interior pe care îl 
făcea acolo puhoiul apelor de ploaie care năvăleau în timpul 
furtunilor mari. Oamenii care făceau rondul se adunară în 
această răspântie. 

Jean Valjean văzu cum stafiile se adună roată. Capetele 
acelea de zăvozi se apropiară şi începură a vorbi pe şoptite. 

Încheierea la care ajunse acest sfat, ţinut de câinii de pază, 
fu că se înşelaseră, că nu se auzise niciun zgomot, că nu era 
nimeni, că zadarnic ar fi pornit pe canalul de centură, că ar fi 
numai pierdere de timp, dar că trebuiau să se grăbească să 


meargă spre Saint-Mery, că dacă era ceva de făcut, de 
descoperit vreun bousingot'12%%, în cartierul acela trebuia 
căutat. 

Din când în când, partidele îşi înnoiesc vorbele de ocară 
învechite. În 1832 cuvântul „bousingot” făcea trecerea de la 
cuvântul „iacobin”, care se învechise, şi cuvântul „demagog”, 
pe vremea aceea aproape neîntrebuințat şi care a slujit 
minunat de atunci încoace. 

Sergentul dădu ordin să se pornească la stânga spre 
povârnişul Senei. Dacă le-ar fi venit în minte să se împartă în 
două patrule şi să meargă în amândouă părțile, Jean Valjean 
ar fi fost prins. Atârnase de acest fir. Pesemne că instrucțiunile 
prefecturii, prevăzând cazul unei lupte cu un număr mare de 
răsculați, interzicea risipirea oamenilor din pluton. Plutonul 
porni din nou, lăsând pe Jean Valjean în urma lui. Din toată 
această mişcare, Jean Valjean nu prinse decât eclipsa 
lanternei, care se întoarse dintr-odată. Înainte de a pleca, 
pentru ca poliția să aibă conştiinţa împăcată, sergentul îşi 
descărcă puşca spre partea pe care o părăseau, către Jean 
Valjean. Detunătura se rostogoli în criptă, din ecou în ecou, ca 
o bolboroseală a acestui intestin uriaş. O bucată de tencuială 
care căzu în apă, făcând-o să unduiască la câţiva paşi de Jean 
Valjean îi dădu de ştire că glonțul nimerise bolta deasupra 
capului său. 

Paşi măsuraţi şi rari răsunară câtva timp pe pavajul 
canalului, din ce în ce mai stins, pe măsură ce se depărtau,; 
grupul de umbre negre se afundă în beznă, o lumină se clătină 
şi pluti, înroşind slab creştetul bolţii, descrescu şi apoi pieri. 
Liniştea adâncă se lăsă din nou, întunericul fu iarăşi de 
nepătruns, vederea şi auzul nu mai desluşeau nimic în beznă, 
şi Jean Valjean, neîndrăznind încă să se mişte rămase mult 
timp lipit de perete cu auzul ațintit, cu ochii mari deschişi, 
privind cum piere patrula de stafii. 


III - Omul „Filat” 


Trebuie să recunoaştem poliției de atunci această însuşire 
că, şi în cele mai grele împrejurări ale vieții publice, îşi 
împlinea, fără să se clintească, datoria de supraveghere a 
căilor publice. O răscoală nu era pentru ea un pretext de a 
lăsa frâu liber răufăcătorilor şi de a nu mai avea grija 
societății, sub cuvânt că guvernul se afla în primejdie. Slujba 
de toate zilele se făcea, ca de obicei, printre celelalte 
însărcinări neprevăzute, fără a fi stingherită de ele. În timpul 
unui eveniment politic, ale cărui urmări nu se puteau 
prevedea, sub amenințarea unei revoluții, un agent, fără a se 
lăsa sustras de răscoală şi de baricadă, „fila” un hoţ. 

Tocmai un lucru de acest fel se petrecea în după-amiaza 
zilei de 6 iunie, la marginea Senei, pe povârnişul malului 
drept, ceva mai departe de podul Invalizilor. 

Astăzi nu mai există acolo niciun povârniş. Înfățişarea 
locurilor s-a schimbat. 

Pe povârnişul acesta, doi oameni, la o anumită distanță 
unul de altul, păreau că se pândesc, fiecare ferindu-se de 
celălalt. Cel care mergea înainte încerca să se depărteze, cel 
care venea în urmă încerca să se apropie. 

Era ca o partidă de şah ce se juca de departe şi în tăcere. 
Niciunul, nici altul nu păreau că se grăbesc, amândoi 
mergeau încet, ca şi când fiecare s-ar fi temut să nu 
mărească, prin prea mare grabă, pasul partenerului său. 

S-ar fi spus că e o poftă care urmăreşte, o pradă, fără să 
pară că o face anume. Prada era vicleană şi se apăra. 

Distanţa dintre dihorul urmărit şi copoiul care-l urmărea 
rămânea mereu aceeaşi. Cel care încerca să scape era 
slăbănog şi avea o față gălbejită; cel care încerca să-l prindă 
era un vlăjgan înalt, cu o înfăţişare aspră, şi o întâlnire cu el 
trebuie să fi fost de temut. 

Cel dintâi, simțindu-se mai slab, se ferea de cel de-al doilea, 
dar se ferea cu furie; cine l-ar fi putut privi ar fi văzut în ochii 
lui vrăjmăşia întunecată a fugii şi toată ameninţarea care e 
cuprinsă în teamă. 


Malul era pustiu; nici urmă de trecător; nici măcar vreun 
luntraş sau hamal în şlepurile legate la mal ici şi colo. 

Aceşti doi oameni nu puteau fi văzuţi bine decât de pe 
cheiul din față, şi, pentru cine i-ar fi privit de la această 
depărtare, omul care mergea înainte ar fi avut înfăţişarea unei 
ființe  zbârcite,  zdrențăroase, prefăcute şi  neliniştite, 
tremurând într-o bluză de lucrător ruptă, iar celălalt, al unei 
făpturi impunătoare şi oficiale, purtând redingota stăpânirii, 
încheiată până în gât. 

Cititorul ar recunoaşte, poate, pe aceşti doi oameni dacă i- 
ar vedea mai îndeaproape. 

Care era ţinta celui din urmă? 

Pesemne să izbutească a-l îmbrăca pe cel dintâi în haine 
mai călduroase. 

Când un om care poartă hainele statului urmăreşte pe unul 
în zdrenţe, vrea să facă şi din el un om îmbrăcat în hainele 
statului. Deosebirea stă numai în culoare. E lucru de cinste să 
fii îmbrăcat în albastru; să fii îmbrăcat în roşu e neplăcut... 

Există o purpură a săracului. 

Se vede că cel dintâi dorea să scape de o neplăcere şi de o 
purpură de acest fel. 

Dacă celălalt îl lăsa să meargă înaintea lui şi nu punea încă 
mâna pe el, o făcea, după cât se pare, cu nădejdea de a-l vedea 
ajungând la vreo întâlnire cu tâlc şi la vreo gaşcă întreagă 
bună de înhăţat. Această lucrare gingaşă se numeşte „filare”. 

Ceea ce ne întăreşte bănuiala este faptul că omul cu haina 
încheiată până la gât, zărind de pe povârniş o birjă goală ce 
trecea pe chei, făcu semn birjarului: birjarul înțelese; îşi dădu 
seama, fără doar şi poate, cu cine are de-a face, întoarse şi se 
luă la pas, de pe înălțimea cheiului, după cei doi oameni. 
Acest lucru nu fu văzut de insul suspect şi zdrențăros, care 
mergea înainte. 

Birja huruia de-a lungul şirului de copaci de pe Champs- 
Elys6es. Se vedea trecând, pe deasupra parapetului, bustul 
birjarului, cu biciul în mână. 


Una din instrucțiunile secrete, date de poliție agenţilor săi, 
cuprinde acest articol: „A se avea totdeauna la îndemână o 
trăsură de piaţă, pentru orice împrejurare”. 

Manevrând, fiecare de partea lui, cu o strategie desăvârşită, 
cei doi oameni se apropiau de o pantă ce cobora de pe chei 
până la apă şi care îngăduia birjarilor care veneau dinspre 
Passy să-şi adape caii la râu. Pentru simetrie, panta aceasta a 
fost desființată, şi de atunci încoace caii crapă de sete, dar 
ochiul se desfată. Oricine s-ar fi aşteptat ca omul cu bluză de 
lucrător să se urce pe rampa aceasta, pentru a încerca să 
scape de Champs-Elysâes, loc împodobit cu copaci, dar în 
schimb foarte cercetat de agenţii poliției, şi unde celălalt ar fi 
avut cu uşurinţă ajutor. 

Acest punct al cheiului e foarte aproape de casa adusă de la 
Moret la Paris în 1824 de către colonelul Brack, aşa-numită 
casa lui Francisc [!12%. Un corp de gardă se afla şi el aproape 
de tot. 

Spre marea uimire a celui ce pândea, omul urmărit nu o 
luă pe rampa adăpătoarei. El înaintă mai departe pe povârniş, 
de-a lungul cheiului. 

Poziția sa devenea vădit primejdioasă. 

Dacă nu cumva voia să se arunce în Sena, ce avea să facă? 

De-acum înainte nu mai avea niciun mijloc de a se urca pe 
chei, nicio altă rampă şi nici vreo scară; şi se aflau aproape de 
tot de locul unde Sena coteşte spre podul Iena, şi unde 
povârnişul, din ce în ce mai îngust, se sfârşeşte într-o limbă 
subțire, pierzându-se sub apă. Acolo se va pomeni prins între 
parapet la dreapta, râu la stânga şi în față, iar înapoia sa, la 
un pas, autoritatea. 

E adevărat că acest capăt al povârnişului era ascuns de o 
movilă înaltă de şase, şapte picioare, provenind din vreo 
dărâmare oarecare. Spera cumva omul acesta să se pituleze 
cu folos după grămada de moloz pe care n-avea decât s-o 
ocolească? Ar fi fost o încercare copilărească. Sigur că nici nu 
se gândea la asta. Naivitatea hoţilor nu merge până acolo. 


Grămada de dărâmături forma la marginea apei un fel de 
înălțime, care se prelungea cu o limbă de pământ până la 
parapetul cheiului. 

Omul urmărit ajunse la această colină mică şi trecu după 
ea, aşa că celălalt nu-l mai văzu. 

Urmăritorul, pentru că nu vedea, nu era nici el văzut; se 
folosi de acest lucru pentru a lăsa deoparte orice prefăcătorie 
şi începu să meargă foarte repede. În câteva clipe ajunse la 
grămada de dărâmături şi o ocoli. Se opri uimit. Omul pe care 
îl vâna nu mai era acolo. 

Omul cu bluză dispăruse fără urmă. 

Dincolo de mormanul de moloz, povârnişul malului nu mai 
avea decât o lungime de vreo treizeci de paşi, apoi se scufunda 
în apa care lovea în zidul cheiului. 

Fugarul n-ar fi putut nici să se arunce în Sena, nici să sară 
peste parapet, fără a fi văzut de cel care îl urmărea. Ce se 
făcuse cu el? 

Omul cu redingota încheiată sub bărbie merse până la 
capătul povârnişului şi rămase acolo o clipă pe gânduri, cu 
pumnii strânşi, cu ochi iscoditori. Deodată se lovi peste frunte. 
Văzuse, în locul unde se sfârşea pământul şi începea apa, un 
grilaj de fier lat şi scund, boltit, cu o broască zdravănă şi trei 
balamale trainice. Acest grilaj, un fel de poartă străpunsă în 
partea de jos a cheiului, se deschidea atât în apă, cât şi pe 
povârniş. Un pârâiaş negricios se vărsa în Sena. Dincolo de 
drugii grei şi ruginiți ai grilajului se zărea un fel de coridor 
boltit şi întunecos. 

Omul încrucişă braţele şi privi grilajul cu mustrare. Privirea 
aceasta nefiind de ajuns, încercă să-l împingă; îl zgudui dar el 
rămase neclintit. Pesemne că fusese deschis de curând, cu 
toate că nu se auzise niciun zgomot, lucru ciudat la un grilaj 
atât de ruginit. Dar era sigur că fusese închis la loc. Însemna 
deci că cel dinaintea căruia se deschisese această poartă avea 
nu un cârlig, ci o cheie. 

Acest lucru limpede ca ziua, lumină dintr-odată mintea 
omului care se ostenea să clatine grilajul şi îi smulse o 


exclamație indignată: 

— Asta e culmea! O cheie de-a stăpânirii! Apoi, liniştindu-se 
îndată, cuprinse o lume întreagă de gânduri lăuntrice într-o 
năvală de monosilabe accentuate aproape în batjocură: Ei! ei! 
ei! ei! 

După aceea, nădăjduind ceva, fie să vadă pe omul dispărut 
ieşind, fie să vadă pe alţii intrând, se puse la pândă în dosul 
grămezii de moloz, cu furia răbdătoare a copoiului. 

La rândul ei, birja care îşi potrivea pasul după mersul lui, 
se opri şi ea sus, lângă parapet. Birjarul, prevăzând o oprire 
lungă, vâri botul cailor în sacul cu ovăz umed la fund, atât de 
cunoscut parizienilor, cărora - fie spus în treacăt — stăpânirea 
li-l pune şi lor uneori. Puţinii trecători de pe podul Ilena 
întorceau capul înainte de a se depărta pentru a privi o clipă 
aceste două amănunte neclintite ale priveliştii: omul pe 
povârnişul malului, birja pe chei. 


IV — Şi el îşi poartă crucea 


Jean Valjean pornise din nou şi nu se mai oprise. 

Drumul era din ce în ce mai greu. Nivelul bolților nu e peste 
tot la fel; înălțimea lor medie e de circa cinci picioare şi şase 
degete'12%: şi a fost socotită după înălțimea unui om. Jean 
Valjean era nevoit să se aplece pentru a nu-l izbi pe Marius de 
boltă; la fiecare clipă trebuia să se îndoaie, apoi să se ridice, să 
pipăie mereu peretele. Pietrele jilave şi pavajul lipicios erau 
proaste puncte de sprijin, fie pentru mână fie pentru picior. Se 
poticnea în gunoiul groaznic al oraşului. Lumina întreruptă a 
deschizăturilor nu se arăta decât foarte rar şi era atât de 
slabă, încât strălucirea puternică a soarelui părea abia o rază 
de lună. Încolo, totul era ceață, duhoare, întunecime de 
nestrăbătut, noapte. 

Lui Jean Valjean îi era foame şi sete; mai cu seamă sete; şi 
acolo era, ca la mare, un loc plin de apă din care nu poți bea. 
Puterea sa, care era, după cum ştim, uimitoare şi foarte puţin 


scăzută cu vârsta, datorită vieţii sale curate şi cumpătate, 
începea totuşi să slăbească. Oboseala îl ajungea, şi puterea în 
descreştere făcea să crească greutatea poverii. Marius, mort 
poate, atârna cum atârnă trupurile neînsuflețite. Jean Valjean 
îl sprijinea în aşa fel, încât pieptul să-i fie slobod şi respirația 
să se poată face cât mai bine cu putinţă. Simţea şobolanii care 
îi alunecau repede printre picioare. Unul dintre ei se sperie 
atât de tare, încât îl muşcă. Prin capacele gurilor de canal îi 
venea din când în când câte o boare de aer proaspăt, care îl 
înviora. 

Era, poate, ora trei după-amiază când ajunse la canalul de 
centură. 

În primul rând fu mirat de lărgimea aceasta neaşteptată. Se 
găsi deodată într-o galerie căreia nu-i mai putea atinge cei doi 
pereţi dacă întindea amândouă brațele, şi sub o boltă pe care 
capul său nu o mai ajungea. Marele Canal are într-adevăr o 
lărgime de opt picioare şi o înălțime de şapte. 

În punctul unde canalul Montmartre ajunge la Marele 
Canal, alte două galerii subterane, cea a străzii Provence şi a 
Abatorului, vin şi ele să facă o răspântie. Între aceste patru 
drumuri o minte mai puţin ageră ar fi stat la îndoială. Jean 
Valjean apucă pe cel mai larg, adică pe canalul de centură. 
Dar aici se punea iar întrebarea: să coboare sau să urce? EI se 
gândi că situația nu mai suferă întârziere şi că trebuie, cu 
orice risc, să ajungă acuma la Sena. Cu alte cuvinte, să 
coboare. O luă spre stânga şi bine făcu. Căci ar fi o greşeală să 
se creadă că, aşa cum îi arată numele, canalul de centură e 
într-adevăr centura subterană a Parisului de pe malul drept, 
şi că are două ieşiri, una spre Bercy, cealaltă spre Passy. 
Marele Canal, care, trebuie să ne amintim, nu e decât vechiul 
pârâu Menilmontant, ajunge, dacă o iei în susul lui, la o 
fundătură, adică la vechiul punct de plecare, care a fost 
izvorul lui, de la poalele colinei Menilmontant. El nu are nicio 
legătură directă cu ramificația care adună apele Parisului, 
începând cu cartierul Popincourt, şi care se varsă în Sena prin 
canalul Amelot, mai sus de vechea insulă Louviers. Această 


ramificaţie, care întregeşte canalul colector, e despărțită de el, 
chiar sub strada Menilmontant, printr-o construcție ce 
hotărniceşte locul de despărţire a apelor, în sus sau în jos. 
Dacă Jean Valjean ar fi luat-o pe galerie în sus, ar fi ajuns, 
după mii de sforțări, sfârşit de oboseală, aproape mort în 
întuneric, la un zid. Ar fi fost pierdut. 

La nevoie, întorcându-se puţin înapoi şi intrând în coridorul 
Filles-du-Calvaire, cu condiţia să nu fi şovăit la laba de gâscă 
subterană a răspântiei Boucherat, luând-o pe coridorul Saint- 
Louis, apoi la stânga pe canalul Saint-Gilles, pe urmă cotind 
la dreapta şi lăsând în urmă galeria Saint-Sebastien, ar fi 
putut ajunge la canalul Amelot, şi de acolo, dacă nu s-ar fi 
rătăcit într-un fel de F de sub Bastilia, ar fi ajuns la ieşirea pe 
Sena, lângă Arsenal. Pentru asta ar fi trebuit să cunoască în 
amănunt, în toate ramificaţiile şi în toate deschiderile lui, 
buretele uriaş al canalului. Dar, trebuie să stăruim asupra 
acestui lucru, el nu ştia nimic despre înspăimântătoarea rețea 
de drumuri pe care o străbătea şi, dacă l-ar fi întrebat cineva 
unde se afla, ar fi răspuns: în întuneric. 

Instinctul îi sluji bine. Într-adevăr, singura scăpare cu 
putință era să coboare. 

Lasă la dreapta cele două coridoare care se despart în formă 
de gheară sub strada Laffitte şi strada Saint-Georges şi 
coridorul lung şi bifurcat al şoselei d'Antin. 

După ce trecu de un afluent, care era pesemne ramificația 
Madeleinei, se opri. Era foarte obosit. Pe o ferestruică destul de 
largă, probabil gura de canal din strada Anjou, venea o 
lumină aproape vie. Jean Valjean, cu mişcările blajine ale 
unui frate pentru fratele său rănit, îl aşeză pe Marius pe 
marginea canalului. Chipul însângerat ai lui Marius părea, în 
lumina albă a ferestruicii, ca în fundul unui mormânt. Avea 
ochii închişi, şuvițele de păr lipite de tâmple ca nişte pensule 
uscate în vopsea roşie, mâinile atârnând fără viață, brațele şi 
picioarele reci, sânge închegat la colțul buzelor. Un cheag de 
sânge se strânsese în nodul cravatei;, cămaşa intra în răni, 
postavul hainei zgâria tăieturile largi făcute în carne vie. 


Jean Valjean, dându-i la o parte, cu vârful degetelor, haina, 
îi puse mâna pe piept; inima bătea încă. Îşi sfâşie cămaşa, legă 
rănile cât putu mai bine şi opri sângele care curgea; apoi, 
aplecându-se în acest semiîntuneric asupra lui Marius, care 
zăcea tot fără cunoştinţă şi aproape fără suflare, îl privi cu o 
ură nespusă. 

Dând la o parte hainele lui Marius, găsise în buzunare două 
lucruri: pâine uitată din ajun şi carnetul lui Marius. Mâncă 
pâinea şi deschise carnetul. Pe prima pagină găsi cele patru 
rânduri scrise de Marius. Ne amintim: 


„Mă numesc Marius Pontmercy. 

Duceţi-mi cadavrul la bunicul meu, domnul Gillenormand, 
strada Filles-du-Calvaire nr. 6, 

cartierul Marais.” 


Jean Valjean citi, la lumina ferestruicii, aceste patru 
rânduri şi rămase o clipă dus pe gânduri, repetând încet: 
„Strada Filles-du-Calvaire, numărul 6, domnul Gillenormand. 
Puse carnetul la loc, în buzunarul lui Marius. Mâncase, 
puterea îi revenise; îl luă iar pe Marius în cârcă, îi sprijini cu 
grijă capul pe umărul său drept şi porni să coboare canalul. 

Marele Canal, care urmează povârnişul văii Menilmontant, 
are o lungime de aproape două leghe. Pe o bună parte din 
parcursul său e pavat. 

Făclia aceasta cu numele străzilor Parisului, cu ajutorul 
căreia noi luminăm pentru cititor drumul pe sub pământ al 
lui Jean Valjean, el nu o avea. Nimic nu-i spunea nici ce parte 
a oraşului străbătea, nici drumul făcut. Numai slăbirea 
treptată a petelor de lumină pe care le întâlnea din când în 
când, îi arăta că soarele se culca şi că lumina se va stinge în 
curând; din huruitul trăsurilor deasupra capului, care se 
auzea din ce în ce mai rar şi apoi încetă aproape cu totul, el 
înțelese că nu se mai afla sub centrul Parisului şi că se 
apropia de vreun cartier singuratic, în vecinătatea 
bulevardelor exterioare sau a cheiurilor de la marginea 


oraşului. Acolo unde sunt mai puţine case şi mai puţine 
străzi, canalul are mai puţine guri de lumină. Întunericul se 
îngroşa în jurul lui Jean Valjean. El înainta însă mereu, 
pipăind în beznă. 

Bezna aceasta se făcu deodată înspăimântătoare. 


V — Nisipul, ca şi femeia, e viclean 


Simţi că intra în apă şi că sub picioare nu mai avea pavaj, 
ci nămol. 

Se întâmplă uneori, pe anumite coaste ale Bretaniei sau ale 
Scoției, ca un om, un călător sau un pescar, mergând în 
timpul refluxului pe nisipul mării, departe de țărm, să-şi dea 
seama deodată că de câteva clipe merge cu oarecare greutate. 
Plaja parcă ar fi smoală sub picioarele sale; talpa se lipeşte de 
ea; nu mai e nisip, ci clei. Locul e cu desăvârşire uscat, dar la 
fiecare pas pe care îl faci, îndată ce ridici piciorul, urma lăsată 
de el se umple de apă. Ochiul de altfel, nu a observat nicio 
schimbare; plaja nemărginită e netedă şi liniştită; nisipul are 
aceeaşi înfăţişare peste tot, nimic nu deosebeşte pământul 
sănătos de cel care nu mai e; norişorul vesel al puricilor de 
mare sare zgomotos pe picioarele trecătorului. Omul îşi 
urmează drumul, merge drept înainte, o ia spre uscat, 
încearcă să se apropie de coastă. Nu e neliniştit. De ce ar fi 
neliniştit? Numai că simte ceva, ca şi cum greutatea 
picioarelor i-ar creşte cu fiecare pas pe care îl face. Pe 
neaşteptate, se scufundă. Se scufundă de două-trei degete. Cu 
siguranţă că nu se află pe drumul bun. Se opreşte pentru a se 
orienta. Deodată priveşte spre picioare. Picioarele i-au 
dispărut. Nisipul i le acoperă. Îşi scoate picioarele din nisip, 
vrea să se întoarcă din drum, porneşte înapoi; se scufundă şi 
mai adânc. Nisipul îi ajunge la gleznă, se smulge din el, se 
aruncă spre stânga, nisipul îi vine la pulpe, se aruncă spre 
dreapta, nisipul îi vine la genunchi. Atunci îşi dă seama 
cuprins de o spaimă nespusă, că a intrat în nisipul mişcător şi 


că se află în locul acela groaznic unde nici omul nu poate 
merge, nici peştele nu poate înota. Îşi azvârle povara, dacă 
poartă vreuna, aşa cum o corabie în primejdie îşi aruncă, în 
valuri, încărcătura; e prea târziu, nisipul i-a trecut de 
genunchi. 

Strigă, face semn cu pălăria sau cu batista; nisipul îl soarbe 
din ce în ce mai mult; dacă plaja e pustie, dacă uscatul e prea 
departe, dacă bancul de nisip are faimă prea rea, e osândit să 
se înece în acest nisip. E condamnat la acea îngropare 
cumplită, înceată, sigură, neîndurătoare, cu neputinţă de 
întârziat sau de grăbit, ce ţine ore întregi, ce nu se mai 
sfârşeşte, ce te prinde în picioare, liber şi sănătos, ce te trage 
în jos, te trage tot mai mult la fiecare sforțare pe care o încerci, 
la fiecare strigăt pe care îl scoţi, ce pare că vrea să-ți 
pedepsească împotrivirea printr-o îmbrăţțişare şi mai strânsă, 
şi-l face pe bietul om să se întoarcă încet în pământ, dându-i 
răgaz să privească zarea, copacii, câmpurile verzi, fumurile 
satelor din câmpie, pânzele corăbiilor de pe mare, păsările care 
zboară şi cântă, soarele, cerul. Înecul în nisip e mormântul 
care se preface maree şi în care se ridică din străfundul 
pământului spre un om în viață. Fiecare minut e un cioclu 
necruţător. Nenorocitul încearcă să se aşeze, să se culce, să se 
târască; orice mişcare pe care o face îl înmormântează; se 
ridică, se scufundă; se simte înghițit, urlă, se roagă, strigă 
spre cer, îşi frânge mâinile, e desperat. lată-l în nisip până la 
pântece; nisipul îi ajunge la piept; nu mai e decât un trunchi. 
Ridică mâinile, scoate gemete cumplite, zgârie nisipul cu 
unghiile, vrea să se ţină de această cenuşă, se sprijină în coate 
pentru a se smulge din învelişul acesta moale, plânge cu 
hohote; nisipul urcă. Nisipul îi ajunge la umeri, la gât, numai 
fața i se mai vede acum. Gura strigă, nisipul i-o umple; tăcere. 
Ochii încă mai privesc, nisipul îi închide; noapte. Apoi fruntea 
descreşte, câteva şuvițe flutură pe deasupra nisipului; o mână 
iese, găurind fața plajei, se mişcă, se zbate şi se face nevăzută. 
Groaznică pieire a unui om. 


Uneori se împotmoleşte călărețul cu cal cu tot, alteori se 
împotmoleşte căruțaşul cu căruța; totul se scufundă sub 
nisip. E alt soi de naufragiu decât în apă. Uscatul îl îneacă pe 
om. Uscatul, pătruns de ocean, se face capcană. Se arată ca o 
câmpie şi se deschide ca un val. Adâncul are asemenea 
perfidii. 

O astfel de întâmplare funebră, posibilă oricând pe cutare 
sau cutare plajă, era posibilă de asemenea acum treizeci de 
ani şi în canalul Parisului. 

Înaintea marilor lucrări începute în 1833, reţeaua 
subterană a Parisului era supusă prăbugşirilor neaşteptate. 

Apa se infiltra în anumite straturi de dedesubt mai 
sfărâmicioase; fie că era de piatră, ca în canalele vechi, fie că 
era de var hidraulic pe beton, ca fundul în galeriile cele noi, 
nemaiavând niciun punct de sprijin se lăsa. O cută într-un 
planşeu de acest fel e o spărtură; spărtura înseamnă 
surparea. Fundul se prăbuşea pe o lungime oarecare. Această 
crăpătură, gura unei prăpăstii de nămol, se numea în 
limbajul de specialitate fontis. Ce este un fontis? E nisipul 
mişcător al ţărmurilor de mare întâlnit deodată sub pământ; e 
plaja muntelui  Saint-Michel într-un canal. Pământul 
îmbuibat de apă e parcă topit; toate moleculele sale sunt în 
suspensie într-un mediu moale; nu e nici uscat, nici apă. 
Adâncimea, uneori, e foarte mare. Nimic mai cumplit decât să 
dai peste el în drum. Dacă predomină apa, moartea vine 
repede, apa te înghite dintr-odată; dacă predomină pământul, 
moartea e lentă, nisipul te înghite pe-ncetul. 

Îşi poate cineva închipui o astfel de moarte? Dacă înecul în 
nisip e groaznic pe o plajă de mare, ce poate fi în cloacă? În 
locul aerului liber, ziua, pe lumină, în locul zorilor limpezi, al 
vuietului nemărginit, în locul norilor plutitori din care plouă 
belşugul, în locul bărcilor zărite în depărtare, în locul nădejdii 
sub felurite chipuri, al drumeţilor întâmplători, al ajutorului 
cu putință până în ultima clipă, în locul tuturor acestora, să 
fii orb şi surd sub o boltă neagră, înlăuntrul unui mormânt 
gata făcut, să te aştepte moartea în nămol, sub un capac, 


înăbuşirea înceată în murdărie, o cutie de piatră în care 
asfixia îşi deschide gheara în noroi şi te strânge de gât; 
duhoarea amestecată cu horcăitul; nămolul în locul nisipului, 
hidrogenul sulfurat în locul uraganului, murdăria în locul 
oceanului! Şi să strigi, să scrâşneşti din dinţi, să te zvârcoleşti, 
să te zbațţi, să-ți dai sufletul, având deasupra capului oraşul, 
care habar n-are de toate astea. 

Groaza de a muri astfel e de nedescris. Moartea îşi 
răscumpără uneori cruzimea printr-un fel de măreție 
cumplită. Pe rug sau într-un naufragiu poți fi mare; în 
mijlocul flăcărilor, ca şi în mijlocul valurilor, semeţia e cu 
putinţă; te înalți pierind în ele. Aici, însă, nimic din toate 
acestea. Moartea e murdară. E umilitor să-ți dai sufletul. Cele 
din urmă privelişti ce-ţi plutesc înaintea ochilor sunt josnice. 
Noroiul e sinonim cu ocara. E meschin, urât, ruşinos. Să mori 
într-un butoi cu vin, ca Clarence!2% fie! Dar în groapa cu 
lături, ca d'Escoubleau'12%, e îngrozitor. E dezgustător să te 
zbaţi acolo; în timp ce-ţi dai sufletul, te bălăceşti. E atât de 
întuneric, încât ar putea fi iadul, şi atâta noroi, încât ar putea 
să nu fie decât o mocirlă, iar cel ce trage să moară nu ştie 
dacă va ajunge strigoi sau broască. 

Oriunde în altă parte mormântul e groaznic; aici e 
respingător. 

Adâncimea, lungimea şi grosimea fontisurilor era felurită, 
după starea mai mult sau mai puţin proastă a subsolului. 
Uneori un fontis avea o adâncime de trei sau patru picioare, 
alteori de opt sau zece, şi câteodată era fără fund. Nămolul era 
aici sleit, dincolo aproape lichid, în fontisul Luniere i-ar fi 
trebuit unui om o zi ca să piară, pe când mocirla Phelippeaux 
l-ar fi înghiţit în circa cinci minute. Nămolul te ţine mai mult 
sau mai puţin, cum e de vârtos. Un copil scapă acolo unde un 
om mare piere. Prima lege a salvării e să te dezbari de orice fel 
de povară. Orice canalagiu care simțea suindu-se pământul 
sub el, îşi arunca mai întâi sacul cu unelte, sau coşul, sau 
vasul pentru ciment. 


Fontisurile aveau felurite cauze: pământul fărâmicios, vreo 
prăbuşire la o adâncime pe care nu o putea ajunge omul, 
ploile repezi de vară, apele ce se scurg neîncetat în timpul 
iernii, ploile mărunte şi de lungă durată. Câteodată, greutatea 
caselor dimprejur, clădite pe vreun teren din calcar şi argilă 
sau numai din nisip, se lăsa pe bolțile galeriilor subterane şi le 
făcea să se năruie, ori se întâmpla ca pavajul să crape şi să se 
desfacă sub apăsarea aceasta zdrobitoare.  Lăsarea 
Pantheonului a astupat în acest fel, acum o sută de ani, o 
parte din pivnițele de pe dealul Sainte-Genevieve. Când un 
canal se dărâma sub greutatea caselor, stricăciunea se arăta 
sus, în stradă, printr-un fel de crăpături, ca dinţii de 
ferestrău, în pavaj, spărtura aceasta şerpuia pe toată 
lungimea bolții crăpate şi atunci, cum răul era la vedere el 
putea fi numaidecât lecuit. Dar se întâmplă altădată ca 
stricăciunea dinăuntru să nu se arate prin nicio rană în afară. 
Şi atunci, vai de canalagii! Intrând fără grijă în canalul 
surpat, puteau pieri acolo. Condicile vechi vorbesc de câțiva 
săpători de canale îngropați în astfel de fontisuri. Ele dau mai 
multe nume; între altele, cel al canalagiului care s-a 
scufundat într-o surpătură sub gura din strada Careme- 
Prenant, un anume Blaise Poutrain; Blaise Poutrain era 
fratele lui Nicolas Poutrain, care a fost cel din urmă gropar al 
cimitirului zis Cripta Nevinovaţilor, din 1765, dată la care pieri 
acest cimitir. 

A mai fost şi tânărul şi chipeşul viconte d'Escoubleau, 
despre care am vorbit, unul dintre eroii asediului oraşului 
Lerida, unde asaltul s-a dat în ciorapi de mătase, cu muzica în 
frunte. D'Escoubleau, surprins într-o noapte la verişoara sa, 
ducesa de Sourdis, se înecă într-o surpătură a canalului 
Beautreillis, unde se ascunsese ca să scape de duce. Când i se 
povesti moartea aceasta, doamna de Sourdis ceru să i se dea 
flaconul ei de săruri şi, tot trăgând pe nas, uită să mai plângă. 
În astfel de împrejurări nu poate fi iubire care să dăinuiască; 
cloaca o stinge. Hero refuză sa spele cadavrul lui Leandru. 
Thisbe îşi astupă nasul şi zice: „Puah”! în fața lui Pyram'129%. 


VI — Fontisul 


Jean Valjean se afla în fața unui fontis. 

Surpări de acest fel se întâmplau adesea pe atunci în 
straturile de pământ de sub Champs-Elysees, straturi care din 
pricina fluidității prea mari îngreunau mersul lucrărilor 
hidraulice şi primejduiau construcțiile subterane. Această 
fluiditate întrece chiar lipsa de consistenţă a nisipurilor de sub 
cartierul Saint-Georges, care n-a putut fi învinsă decât prin 
temelii de beton, şi pe cea a straturilor argiloase, infectate de 
tot felul de emanații, din cartierul Martyrs, atât de moi, încât 
trecerea pe sub galeria Martyrs nu s-a putut face decât cu 
ajutorul unui tub de fontă. În 1836, când vechiul canal de 
piatră, în care-l vedem intrând acum pe Jean Valjean, a fost 
dărâmat pentru a fi reclădit, nisipul mişcător, din care e 
alcătuit stratul de sub Champs-Elysces până la Sena a 
împiedicat atât de mult lucrarea, încât ea a ținut aproape şase 
luni, stârnind indignarea locuitorilor şi mai cu seamă a 
locuitorilor cu palate şi caleşti. Lucrările au fost mai mult 
decât grele, au fost primejdioase. E adevărat că ploile au ţinut 
şi ele patru luni şi jumătate şi Sena a crescut de trei ori în 
acest timp. 

Fontisul întâlnit de Jean Valjean fusese pricinuit de ploaia 
repede din ajun. O scufundare a fundului slab sprijinit de 
nisipul de sub el, făcuse ca apa de ploaie să pătrundă în canal. 
Infiltrația odată făcută urmase surparea. Pavajul desfundat 
intrase în nămol. Pe ce distanță? Cine ar fi putut spune? 
Bezna era acolo mai adâncă decât oriunde în altă parte. Era o 
gaură de noroi într-o peşteră de întuneric. 

Jean Valjean simţi că pavajul îi fuge de sub picioare. Intră 
în nămol. Deasupra era apă; pe fund noroi. Trebuia să treacă. 
Să se întoarcă din drum era cu neputinţă. Marius era pe 
moarte şi Jean Valjean sleit de puteri. De altfel, unde să se 
ducă? Jean Valjean înaintă. La primii paşi surpătura nici nu 
păru prea adâncă. Dar, cu cât înainta, cu atât picioarele i se 


scufundau. Curând, noroiul îi ajunse până la pulpe şi apa îi 
trecu de genunchi. Mergea ridicându-l cu amândouă brațele 
pe Marius, cât putea mai sus deasupra apei. Acum noroiul îi 
venea până la genunchi şi apa până la brâu. Nu mai putea da 
înapoi. Se scufunda din ce în ce mai mult. Nămolul, destul de 
vârtos pentru greutatea unui om, nu putea, fără îndoială, să 
țină doi. Şi Marius şi Jean Valjean ar fi putut scăpa, fiecare în 
parte. Jean Valjean înainta mereu, sprijinind muribundul care 
era poate un cadavru. 

Apa îi ajunsese până la subsuori; simţea că se duce la fund, 
abia se mai putea mişca în adâncimea mlaştinii în care se 
afla. Grosimea noroiului care îl ținea era în acelaşi timp şi o 
piedică.  Sprijinindu-l mereu pe Marius, cu o sforțare 
nemaipomenită, înainta; dar se scufunda. Îi rămăsese numai 
capul afară din apă şi braţele care-l ridicau pe Marius. În 
picturile vechi, care zugrăvesc potopul, se vede o mamă 
ridicându-şi astfel pruncul. 

Se scufundă mai adânc, dădu capul pe spate ca să se 
ferească de apă şi să poată răsufla; cine l-ar fi putut vedea în 
bezna aceea ar fi crezut că vede o mască plutind în întuneric; 
nedesluşit, zărea deasupra lui atârnând fața vânătă a lui 
Marius; făcu o sforțare deznădăjduită, îşi aruncă piciorul 
înainte; piciorul se izbi de ceva tare. Un punct de sprijin. Era şi 
vremea. 

Se ridică, se suci şi se prinse cu un fel de furie de acest 
punct de sprijin. | se părea că e prima treaptă a unei scări ce 
urcă din nou spre viață. 

Punctul acesta de sprijin întâlnit în noroi, în clipa din urmă, 
era începutul celeilalte pante a pavajului, pantă care se lăsase 
fără să se năruie şi care, sub apă, se îndoise ca o scândură 
dintr-o singură bucată. Pavajele bine construite fac o boltă şi 
sunt uneori foarte trainice. Această parte a pavajului, 
acoperită de apă, dar tare, era o adevărată rampă şi, odată 
ajuns pe rampa aceasta, erai scăpat. Jean Valjean se urcă pe 
acest povârniş şi ajunse de cealaltă parte a surpăturii. 


leşind din apă, se izbi de o piatră şi căzu în genunchi. Găsi 
că era drept şi rămase astfel câteva clipe, cu sufletul şi cu 
gândul la Dumnezeu. 

Se ridică tremurând, înghețat, respingător, încovoiat sub 
greutatea muribundului pe care îl târa, cu noroiul şiroind pe 
el, cu sufletul plin de o lumină ciudată. 


VII — Uneori te împotmoleşti chiar la mal 


Porni iar la drum. 

De altfel, dacă nu-şi lăsase viaţa în fontis, părea că-şi lăsase 
acolo puterea. Sforțarea aceasta din urmă îl sleise. Era atât de 
obosit, încât la fiecare trei paşi era silit să se oprească, să 
răsufle, sprijinindu-se de perete. O dată trebui să se aşeze pe 
jos ca să schimbe poziția lui Marius şi crezu că acolo va 
rămâne. Dar dacă puterea îi era sleită, energia îi era încă 
întreagă. Se ridică iarăşi. 

Merse cu deznădejde, aproape repede; făcu astfel vreo sută 
de paşi fără să ridice capul, aproape fără să răsufle, şi deodată 
se lovi de perete. Ajunsese la un cot al canalului şi, 
rezemându-se în el cu capul plecat, dăduse de zid. Ridică ochii 
şi la capătul subteranei, în fund, în fața lui, departe, foarte 
departe, zări o lumină. De astă dată nu mai era lumina 
înspăimântătoare, era lumina cea bună şi albă. Era lumina de 
ZI. 

Jean Valjean vedea ieşirea. 

Un suflet blestemat, care din mijlocul flăcărilor ar zări 
deodată poarta de ieşire a iadului, ar simți ceea ce simțea 
Jean Valjean. Ar zbura din răsputeri cu cioturile aripilor arse 
spre poarta de lumină. Jean Valjean nu mai simți oboseală, 
nu mai simți greutatea lui Marius, îşi regăsi pulpele de oţel; 
mai mult alerga decât mergea. Cu cât se apropia, ieşirea se 
vedea din ce în ce mai bine. Era o arcadă boltită, mai joasă 
decât bolta canalului care se lăsa pe nesimţite şi mai puţin 
lată decât galeria care îşi apropia şi ea pereţii odată cu bolta 


care cobora. Tunelul se sfârşea în formă de pâlnie; îngustare 
greşită, asemănătoare porților de temniță, potrivite cu o 
închisoare nu cu un canal, şi care a fost îndreptată de atunci 
încoace. 

Jean Valjean ajunse la ieşire. 

Acolo se opri. 

Era ieşirea, dar nu se putea ieşi. 

Arcada era închisă cu un grilaj puternic şi grilajul, care 
după înfăţişare se mişca rar în țâțânile lui ruginite, era prins 
în pervazul de piatră cu o broască zdravănă, roşie de rugină, 
care părea o cărămidă uriaşă. Se vedea gaura cheii şi zăvorul 
puternic vârât adânc în scoaba lui de fier. Cheia se vedea că e 
întoarsă de două ori. Era una din acele broaşte de cetate, de 
care era plin Parisul de altădată. 

Dincolo de grilaj, aer, lumină, râul, poteca de pe mal foarte 
îngustă, dar de ajuns de lată ca să poți pleca. Mai departe 
cheiurile, Parisul, abisul acesta unde te poţi ascunde atât de 
uşor, zarea largă, libertatea. La dreapta, în josul apei, se vedea 
podul Iena, la stânga, în susul ei, podul Invalizilor; locul ar fi 
fost prielnic să aştepţi acolo noaptea şi apoi să evadezi. Era 
unul din locurile cele mai pustii ale Parisului: malul din fața 
lui Gros-Caillou. Muştele intrau şi ieşeau printre drugii 
grilajului. 

Putea fi ora opt şi jumătate seara. Se întuneca. 

Jean Valjean îl întinse pe Marius de-a lungul peretelui de 
partea uscată a pavajului, apoi se duse la grilaj şi-şi încleştă 
pumnii de drugii de fier. Îi zgudui din răsputeri, dar fără să-l 
clintească. Grilajul nu se mişcă. Jean Valjean încercă drugii 
unul după altul, nădăjduind să poată smulge vreunul mai 
şubred şi să-şi facă din el o pârghie ca să ridice poarta sau să 
fărâme broasca. Niciun drug nu se clinti. Nici dinții unui tigru 
nu sunt mai trainici în alveolele lor. Fără pârghie nu putea 
face nimic, piedica era de neînvins. Niciun mijloc de a deschide 
poarta. 

Trebuia, aşadar, să-şi aştepte aci sfârşitul? Ce era de făcut? 
Ce avea să se întâmple? Nu mai avea putere să se întoarcă, să 


înceapă din nou drumul înspăimântător pe care îl făcuse. De 
altfel, cum ar fi străbătut iarăşi mocirla de unde abia scăpase 
ca prin minune? Şi după mocirlă, nu era oare rondul poliției 
de care cu siguranță nu putea scăpa de două ori? Şi apoi, 
unde să se ducă? Încotro s-o ia? Urmând panta, nu-şi putea 
atinge ţinta. Chiar dacă ar ajunge la altă ieşire, ar găsi-o 
închisă cu vreun capac, sau cu vreun grilaj. De bună seamă, 
toate ieşirile erau încuiate în felul acesta. Întâmplarea făcuse 
să fie descuiat grilajul prin care intrase, dar toate celelalte 
guri ale canalului erau, fără îndoială, închise. Nu izbutise 
decât să evadeze într-o temniţă. 

Se sfârşise. Tot ce făcuse Jean Valjean era zadarnic. Toată 
lupta lui istovitoare se încheia printr-o înfrângere. Dumnezeu 
nu voia să-l mântuie. 

Erau prinşi, şi unul şi altul, în întuneric şi nemărginita 
pânză a morții, şi Jean Valjean simţea cum aleargă păianjenul 
înspăimântător pe firele negre ce tremurau în beznă. 

Se întoarse cu spatele la grilaj şi căzu pe pavaj, lângă 
Marius, care era tot în nesimţire; cu capul între genunchi, 
părea mai curând prăbuşit la pământ decât aşezat. 

Nicio ieşire. Era picătura cea din urmă a suferinţei lui. 

La cine se gândea în clipa aceasta de adâncă deznădejde? 
Nici la el însuşi, nici la Marius. Se gândea la Cosette. 


VIII —- O bucată de haină sfâşiată 


În nenorocirea aceasta, o mână i se puse pe umăr şi un glas 
îi spusese în şoaptă: 

— Pe din două! 

Era cineva în noaptea aceasta? Nimic nu seamănă mai 
mult cu visul decât deznădejdea. Jean Valjean crezu că 
visează. Nu auzise niciun zgomot de paşi. Era cu putință? 
Ridică ochii. 

În fața lui se afla un bărbat. 


Acest bărbat purta o bluză de lucrător; avea picioarele 
goale; în mâna stângă îşi ținea pantofii; se vedea că îi scosese 
ca să poată ajunge la Jean Valjean fără a fi auzit. 

Jean Valjean nu avu nicio clipă de îndoială. Oricât de 
neaşteptată ar fi fost întâmplarea, omul acesta îi era 
cunoscut. Era Thenardier. Deşi sărise din somn, ca să spunem 
aşa, Jean Valjean, obişnuit cu spaima, deprins cu loviturile 
neaşteptate la care trebuie să răspunzi repede, nu-şi pierdu 
cumpătul. De altfel, starea în care se afla nu se mai putea 
înrăutăți, o anumită treaptă a deznădejdii nu mai poate fi 
depăşită şi nici măcar Thenardier nu putea face mai neagră 
noaptea aceasta. 

Urmă o clipă de aşteptare. 

Thenardier, ridicându-şi mâna dreaptă la înălțimea frunții, 
îşi făcu din ea streaşină ochilor, apoi clipi încruntând din 
sprâncene, clipi mărunt, strânse din buze, ca un om care îşi 
încordează toată atenția ca să recunoască pe altul. Nu izbuti 
deloc. Jean Valjean, după cum am spus, se afla cu spatele la 
lumină şi era, de altfel, atât de schimbat, atât de plin de noroi 
şi de sânge, încât şi în plină zi ar fi fost de nerecunoscut. 
Dimpotrivă, Thenardier, cu fața spre lumina ce venea prin 
grilaj, lumină de pivniță e adevărat, dar, oricât de slabă, 
destul de limpede, sări îndată cum spune o metaforă banală 
dar puternică, în ochii lui Jean Valjean. Această inegalitate de 
poziții era de ajuns pentru a-i asigura oarecum întâietatea lui 
Jean Valjean în lupta ascunsă ce avea să se încingă între cei 
doi oameni şi între cele două situaţii. Ciocnirea avea loc între 
Jean Valjean cu masca pe față şi Thenardier cu fața 
descoperită. Jean Valjean înțelese numaidecât că Thenardier 
nu-l recunoscuse. Se uitară o clipă lung unul la altul, 
măsurându-se în umbră. Thenardier rupse cel dintâi tăcerea: 

— Cum ai să faci ca să ieşi? 

Jean Valjean nu răspunse. 

Thenardier urmă: 

— Broasca asta nu se poate forța. Şi trebuie totuşi să pleci 
de aici. 


— Adevărat, zise Jean Valjean. 

— Atunci, pe din două. 

— Ce vrei să spui? 

— Tu l-ai ucis; treaba ta. Eu am cheia. Thenardier arătă cu 
degetul spre Marius. Apoi urmă: Nu te cunosc, dar vreau să te 
ajut. Trebuie să fii de-ai noştri. 

Jean Valjean începu să înțeleagă. Thenardier îl lua drept un 
ucigaş. 

Thenardier urmă: 

— Ascultă, prietene. Nu l-ai omorât tu p-ăsta fără să-l 
scotoceşti prin buzunare. Dă-mi partea mea. Eu îţi deschid 
poarta. Şi scoțând pe jumătate o cheie mare de sub bluza 
ferfeniță, adăugă: Vrei să vezi cum e făcută cheia raiului'1292? 
Uite! 

Jean Valjean „rămase ca prostul” — cuvântul e al bătrânului 
Corneille - până într-atât nu-i venea să-şi creadă ochilor. Era 
providența sub o înfăţişare dezgustătoare, îngerul păzitor 
ieşind din pământ cu chipul lui Thenardier. 

Thenardier îşi vâri mâna într-un buzunar mare ascuns sub 
bluză, scoase din el o frânghie şi o întinse lui Jean Valjean. 

— "Ţine, zise el, îţi dau şi frânghie pe deasupra. 

— Ce să fac cu frânghia? 

— Îţi trebuie şi un bolovan dar ai să-l găseşti afară. E colo 
un morman întreg de moloz. 

— Ce să fac cu bolovanul? 

— Dobitocule, ai să-ţi arunci doar parizianul!21% în râu. 
Pentru asta îți trebuie o piatră şi o frânghie, altfel iese 
deasupra. 

Jean Valjean luă frânghia. Nu e om care să nu fi primit în 
viață ceva, aşa, fără să se gândească. 

Thenardier pocni din degete, cum faci când îţi vine deodată 
în minte ceva neaşteptat: 

— Ascultă, prietene, cum ai făcut să ieşi de-acolo, din 
surpătură? Eu n-am îndrăznit să intru în ea. Tii! Da urât 
miroşi! După o clipă adăugă: Eu te tot întreb, dar bine faci că 
nu-mi răspunzi. Te pregăteşti pentru afurisitul de minut din 


fața judecătorului de instrucție. Şi pe urmă, dacă nu vorbeşti 
deloc, nu eşti în primejdie să vorbeşti prea tare. N-are a face, 
dacă nu-ţi văd mutra şi nu-ţi ştiu numele, să nu crezi că nu 
ştiu cine eşti şi ce vrei. Am fumat noi de-astea. L-ai cam 
şifonat pe domnişorul ăsta; acum ai vrea să-l pui la păstrare. 
Ai nevoie de râu, cel mai bun ascunziş pentru toate prostiile. 
Te scot eu din încurcătură. Îmi place să dau o mână de ajutor 
unui băiat bun la ananghie. 

Tot dându-i dreptate lui Jean Valjean că tace, se vedea că ar 
fi vrut să-l facă să vorbească. Îl împinse de umăr, încercând 
să-l vadă dintr-o parte, şi exclamă fără a ridica totuşi glasul 
mai mult decât până atunci: 

— Fiindcă veni vorba de surpătură, mare dobitoc ai fost! De 
ce nu l-ai aruncat acolo? 

Jean Valjean tăcea mereu. 

Thenardier urmă ridicându-şi până la gâtlej zdreanţa care-i 
ținea loc de cravată, gest ce măreşte ifosul unui om cu 
greutate: 

— La drept vorbind, a fost poate mai cuminte aşa. 
Lucrătorii care au să vină mâine să astupe gaura ar fi dat cu 
siguranță peste parizianul tău uitat acolo şi, fir cu fir, dintr- 
una într-alta, ţi s-ar fi putut lua urma şi s-ar fi ajuns până la 
tine. A trecut cineva prin canal. Cine? Pe unde a ieşit? A fost 
văzut ieşind? Poliția e dibace. Canalul e o caiafă, te vinde. O 
descoperire ca asta e lucru rar, atrage atenţia, puţini folosesc 
canalul pentru afacerile lor, pe când râul e al tuturor. Râul e 
mormântul adevărat. Peste o lună ţi-l pescuieşte la Saint- 
Cloud. Ei, şi? Un stârv, acolo! Cine l-a ucis? Parisul. Şi justiția 
nici măcar nu deschide anchetă. Ai făcut bine. 

Cu cât Thenardier era mai vorbăreţ cu atât Jean Valjean 
era mai tăcut. Thenardier îl scutură iarăşi de umăr: 

— Acum să încheiem târgul. Să împărțim! Tu mi-ai văzut 
cheia, să-ți văd şi eu banii. 

Thenardier avea o înfăţişare rătăcită, sălbatică, în doi peri, 
amenințătoare şi totuşi prietenoasă. 


Un lucru era ciudat: purtarea lui nu era firească; nu avea 
aerul că se simte chiar la largul lui; fără a părea că tăinuieşte 
ceva, vorbea încet; din când în când îşi ducea degetul la buze 
şi şoptea: „St”! Era greu de ghicit de ce. Nu erau decât ei doi. 
Jean Valjean se gândi că alți tâlhari erau ascunşi poate în 
vreun ungher şi că Thenardier n-ar fi vrut deloc să împartă cu 
ei. 

Thenardier zise iar: 

— Să isprăvim! Cât avea cetățeanul prin buzunare? 

Jean Valjean se scotoci. 

Ne amintim că obişnuia să aibă totdeauna bani la el. Viața 
grea (în care orice mijloc e bun ca să scapi din încurcătură) la 
care fusese osândit îl silise să facă din asta o lege. Acum, 
totuşi, fusese luat pe nepregătite. Îmbrăcându-se în seara din 
ajun cu uniforma de guard naţional, uitase, muncit de 
gândurile lui întunecate, să-şi ia portofelul. N-avea decât 
puțin mărunțţiş în buzunarul de la vestă. Erau cam treizeci de 
franci. Îşi întoarse pe dos buzunarul plin de noroi şi înşiră pe 
marginea pavajului o monedă de aur, două piese de cinci 
franci şi cinci sau şase gologani de câte zece centime. 

Thenardier îşi răsfrânse buza de jos şi-şi suci gâtul cu 
înțeles: 

— L-ai omorât cam ieftin, zise el. 

Începu să pipăie fără nicio sfială buzunarele lui Jean 
Valjean şi pe ale lui Marius. Jean Valjean, cu grijă, mai cu 
seamă, să rămână cu spatele la lumină, nu se împotrivea. 
Umblând cu haina lui Marius, Thenardier, cu o îndemânare de 
scamator, găsi mijlocul să smulgă din ea, fără ca Jean Valjean 
să bage de seamă, un petic pe care îl ascunse sub bluză, 
gândindu-se probabil că bucata asta de stofă i-ar putea folosi 
mai târziu să recunoască pe cel ucis şi pe ucigaş. De altfel, 
afară de cei treizeci de franci, nu mai găsi nimic altceva: 

— Adevărat, spuse el, amândoi la un loc nu aveţi decât atât. 

Şi uitându-şi vorba „pe din două”, luă tot. 

Stătu puţin la îndoială în fața gologanilor. După ce se 
gândi, îi luă şi pe ăştia, bombănind: 


— Oricum! Să faci de petrecanie omului, aşa, pentru o 
nimica toată! Apoi scoase din nou cheia de sub bluză. Acum, 
prietene, trebuie să ieşi. Aici e ca la bâlci, plăteşti la ieşire. Ai 
plătit, ieşi. 

Şi începu să râdă. 

Dând cu cheia aceasta ajutor unui necunoscut şi făcând să 
iasă pe poartă pe un altul decât el, n-avea oare decât gândul 
curat şi dezinteresat de a scăpa un ucigaş> Suntem 
îndreptățiți să ne îndoim. 

Thenardier îl ajută pe Jean Valjean să-l ia din nou pe 
Marius în spinare, apoi se îndreptă, în vârful picioarelor lui 
desculțe, spre grilaj, făcând lui Jean Valjean semn să-l 
urmeze, se uită afară, puse degetul pe buze şi rămase câteva 
clipe parcă nehotărât; după ce-şi sfârşi cercetarea, vâri cheia 
în broască. Zăvorul lunecă şi poarta se deschise. Nici nu 
trosni, nici nu scârțâi. Treaba se făcu foarte uşor. Se cunoştea 
că grilajul şi balamalele astea, unse cu grijă, se deschideau 
mai des decât şi-ar fi închipuit cineva. Lipsa aceasta de 
zgomot era înfiorătoare; simțeai cum se strecoară pe furiş, 
cum intră şi ies pe tăcute oamenii nopții şi auzeai paşii de 
fiară ai crimei. Canalul era, se vedea bine, părtaşul vreunei 
bande misterioase. Grilajul acesta tăcut era o gazdă de hoţi. 

Thenardier întredeschise poarta, atât numai cât să treacă 
Jean Valjean, închise grilajul la loc, întoarse de două ori cheia 
în broască şi se scufundă iarăşi în întuneric, nefăcând mai 
mult zgomot decât o adiere uşoară. Părea că merge pe tălpi 
catifelate de tigru. După o clipă, această providență hâdă 
pierise iarăşi în întuneric. 

Jean Valjean era afară. 


IX - Marius luat drept mort de unul care 
se pricepe la d-astea 


Dădu încet drumul lui Marius pe poteca de la poalele 
malului. 


Erau afară! 

Miasmele, întunericul, groaza se aflau în spatele lui. Aerul 
curat, sănătos, proaspăt şi înviorător pe care-l poţi respira în 
voie, se revărsa asupra lui. Peste tot în jurul lui, tăcere; 
tăcerea fermecătoare a soarelui asfințit în plin senin. Amurgul 
se lăsase, venise noaptea, marea eliberatoare, prietena tuturor 
celor ce au nevoie de un văl de întuneric ca să se poată 
dezbăra de chinuri. Cerul se dăruia pretutindeni ca o pace 
nemărginită. Râul îi ungea la picioare cu zgomotul unui 
sărut. Se auzea dialogul aerian al cuiburilor ce-şi spuneau 
„bună seara” în ulmii de pe Champs-Elysees. Câteva stele, 
înțepând uşor albastrul şters al cerului, văzute doar de cei 
deprinşi să viseze, de abia se zăreau ca nişte puncte 
scânteietoare pe întinsul nesfârşit. Seara desfăşura deasupra 
capului lui Jean Valjean toată liniştea necuprinsului. 

Era ora aceea nehotărâtă şi minunată, care nu-ți spune nici 
da, nici nu. Se făcuse destul de întuneric ca să te poţi pierde la 
o mică depărtare şi era încă lumină destulă ca să te poți 
recunoaşte de aproape. 

Câteva clipe, Jean Valjean fu cu totul covârşit de această 
seninătate măreață şi mângâietoare. Sunt pe lume clipe de 
uitare ca acestea; suferința nu se mai ţine scai de cel 
nenorocit; totul se şterge din minte; pacea se lasă ca noaptea 
peste cel ce visează, şi în amurgul plin de, raze, la fel cu cerul 
care se luminează, sufletul se umple de stele. Jean Valjean nu 
se putea împiedica să ridice ochii spre umbra întinsă şi 
străvezie de deasupra lui; îngândurat, plin de extaz şi 
rugăciune se cufundă în marea tăcere a cerului veşnic. Apoi, 
ca şi cum simțământul unei datorii i s-ar fi deşteptat în suflet, 
se plecă repede spre Marius şi, luând apă în pumni, îi aruncă 
cu grijă câteva picături pe față. Pleoapele lui Marius rămaseră 
închise; totuşi gura, întredeschisă, respira. Jean Valjean se 
pregătea să-şi vâre încă o dată mâna în apa râului, când 
deodată simți un fel de nelinişte, ca atunci când ai pe cineva, 
fără să-l vezi, în spatele tău. 


Am mai vorbit în altă parte de această impresie pe care o 
cunoaşte oricine. 

Se întoarse. 

Ca şi adineauri, cineva era, într-adevăr, în spatele lui. Un 
bărbat înalt, îmbrăcat într-o redingotă lungă, cu brațele 
încrucişate, ţinând în mâna dreaptă un baston cu măciulie de 
plumb, sta în picioare la câţiva paşi în spatele lui Jean 
Valjean, care era ghemuit lângă Marius. 

Era, în întuneric, un fel de vedenie. Unui om sărac cu duhul 
i-ar fi fost frică de ea din pricina amurgului; unui om chibzuit, 
din pricina măciucii. 

Jean Valjean îl recunoscu pe Javert. 

Cititorul a ghicit, fără îndoială, că cel ce îl urmărea pe 
Thenardier nu era altul decât Javert. Acesta, după ieşirea lui 
neaşteptată din baricadă, se dusese la prefectura poliției; într- 
o scurtă audiență raportase verbal prefectului în persoană, 
apoi îşi reluase neîntârziat serviciul, care era, ne aducem 
aminte de nota găsită asupra lui, o anumită supraveghere a 
malului drept până la Champs-Elys6es, punct care, de câtva 
timp, ţinea încordată atenția poliției. Acolo îl zărise pe 
Thenardier şi se luase după el. Ce a urmat se ştie. 

Înţelegem, de asemenea, că grilajul deschis cu atâta 
bunăvoință înaintea lui Jean Valjean era o dovadă de dibăcie 
din partea lui Thenardier. Thenardier îşi da seama că Javert 
era tot acolo; omul pândit are un simţ care nu-l înşală; 
trebuia să arunce copoiului un os. Un ucigaş, ce noroc! Era 
jertfa menită focului şi care nu poate fi cruțată. Thenardier 
trimițându-l afară pe Jean Valjean în locul lui, da poliției o 
pradă, o făcea să-i piardă urma, să-l uite din pricina unei 
isprăvi mai mari, îl răsplătea pe Javert pentru aşteptarea sa, 
ceea ce măguleşte totdeauna un spion, câştiga treizeci de 
franci şi socotea că el însuşi va putea scăpa cu ajutorul 
acestei noi întâmplări. 

Jean Valjean căzuse din lac în puț. 

Aceste două întâlniri una după alta, după Thenardier, 
Javert, nu erau uşor de suportat. 


Javert nu-l recunoscu pe Jean Valjean, care, cum am spus, 
nu mai semăna cu el însuşi. Rămase cu brațele încrucişate, 
cu o mişcare nesimțită strânse mai bine măciuca în mână şi 
zise scurt şi liniştit: 

— Cine eşti dumneata? 

— Eu. 

— Cine, eu? 

— Jean Valjean. 

Javert îşi luă măciuca între dinți, îndoi genunchii, se 
aplecă, îşi puse amândouă mâinile puternice pe umerii lui 
Jean Valjean, îi prinse ca într-un cleşte, se uită bine la el şi îl 
recunoscu. Feţele lor aproape se atingeau. Privirea lui Javert 
era înspăimântătoare. 

Jean Valjean rămase nemişcat sub strânsoarea lui Javert, 
ca un leu ce s-ar împăca cu gheara unui linx. 

— Inspectore Javert, spuse el, ai pus mâna pe mine! De 
altfel, de azi dimineață mă socotesc prizonierul dumitale. Nu 
ţi-am dat adresa mea ca să încerc să fug. la-mă! Numai 
îngăduie-mi un lucru. 

Javert părea că nu aude. Se uita cu ochii ţintă la Jean 
Valjean. Bărbia lui încrețită îi ridica buzele spre nas, ceea ce 
era un semn că îl stăpâneau gânduri crâncene. În sfârşit, 
dădu drumul lui Jean Valjean, se ridică dintr-odată, apucă 
iarăşi strâns în mână măciuca şi, ca într-un vis, şoptit mai 
mult decât vorbind, îl întrebă: 

— Ce faci dumneata aici şi ce e cu omul ăsta? 

Nici acum nu-l tutuia pe Jean Valjean. 

Jean Valjean răspunse, şi sunetul glasului său păru că îl 
trezeşte din somn pe Javert: 

— Tocmai de el voiam să-ți vorbesc. Fă cu mine ce vrei, dar 
ajută-mă întâi să-l ducem acasă. Atâta îţi cer. 

Chipul lui Javert se zgârci, cum i se întâmpla de câte ori 
cineva părea că îl crede în stare să îngăduie ceva. Totuşi nu 
spuse nu. 

Se aplecă din nou, scoase din buzunar o batistă pe care o 
muie în apă şi şterse fruntea însângerată a lui Marius. 


— Omul ăsta a fost la baricadă, zise el cu vocea pe 
jumătate, vorbind ca pentru sine. E cel căruia îi spuneau 
Marius. 

Spion de mâna întâi, care privise, ascultase, auzise şi 
prinsese totul, pe când credea că îl aşteaptă moartea; care 
pândise chiar în agonie şi care îşi făcuse însemnările, cu cotul 
pe prima treaptă a mormântului... 

Apucă mâna lui Marius şi-i cercetă pulsul. 

— E rănit, zise Jean Valjean. 

— E mort, spuse Javert. 

Jean Valjean răspunse: 

— Nu, încă nu. 

— L-ai adus aici de la baricadă? întrebă Javert. 

Trebuia să fi fost foarte adâncit în gândurile lui ca să nu 
stăruie asupra acestei dramatice salvări prin canal şi nici să 
bage de seamă tăcerea lui Jean Valjean, după întrebarea sa. 

Jean Valjean, la rândul său, părea că nu are decât un 
singur gând. Reluă: 

— Locuieşte în cartierul Marais, strada Filles-du-Calvaire, 
la bunicul său... Nu mai ştiu cum îl cheamă. 

Jean Valjean scotoci în haină, scoase carnetul, îl deschise la 
pagina scrisă cu creionul de Marius şi îl întinse lui Javert. 

Plutea în aer încă destulă lumină ca să se poată citi, Javert, 
de altfel, avea în ochi fosforescența felină a păsărilor de 
noapte. El desluşi cele câteva rânduri scrise de Marius şi 
mormăi: 

— Gillenormand, strada Filles-du-Galvaire, numărul 6. 
Apoi strigă: Birjar! 

Ne-aducem aminte de trăsura care aştepta acolo, pentru 
orice întâmplare. 

Javert luă la el carnetul lui Marius. 

După o clipă, trăsura coborâtă pe rampa adăpătoare se afla 
lângă apă. Marius era culcat pe bancheta din fund, şi Javert 
se aşeză lângă Jean Valjean pe bancheta din față. 

Cum închiseră uşa, trăsura se depărtă repede, luând-o pe 
chei, înspre Bastilia. 


Părăsiră cheiul şi o luară pe străzi. Birjarul, o umbră 
neagră pe capră, îşi biciuia caii slabi. În trăsură, o tăcere de 
gheață. Marius, nemişcat, cu trupul rezemat de colțul din 
fund, cu capul în piept, cu brațele atârnând şi picioarele 
țepene, părea că nu aşteaptă decât sicriul; Jean Valjean părea 
plămădit din întuneric, şi Javert din piatră; şi în trăsura 
aceasta înecată în beznă şi care ori de câte ori trecea prin fața 
unui felinar era scăldată într-o lumină pală de fulger 
întrerupt, întâmplarea adunase şi pusese parcă față în față, 
într-un chip înfiorător, cele trei încremeniri tragice: cadavrul, 
spectrul şi statuia. 


X -— Intoarcerea fiului risipitor cu viaţa sa 


La fiecare hurducătură de caldarâm, o picătură de sânge 
cădea din părul lui Marius. 

Se făcuse noapte de-a binelea, când trăsura ajunse la 
numărul 6 pe strada Filles-du-Calvaire. 

Javert cobori cel dintâi, se asigură dintr-o ochire de 
numărul de deasupra porții şi, ridicând ciocanul greu de fier, 
împodobit, după moda veche, cu un satir şi un țap ce stau 
față în față, lovi cu putere. Un canat se întredeschise şi Javert 
îl împinse. Portarul scoase capul pe jumătate, căscând, abia 
trezit din somn, cu o lumânare în mână. 

Toată casa dormea. În cartierul Marais lumea se culcă 
devreme, mai cu seamă în zilele de răzmeriță. Acest cartier 
bătrân şi cumsecade, înspăimântat de revoluţie, se 
adăposteşte în somn, aşa cum fac copiii care îşi ascund repede 
capul sub plapumă când îl aud venind pe bau-bau. 

Între timp, Jean Valjean şi birjarul bătrân îl scoteau pe 
Marius din trăsură, Jean Valjean ţinându-l de subsuori şi 
birjarul de sub genunchi. Pe când îl duceau astfel, Jean 
Valjean îşi strecură mâna sub hainele sfâşiate, îi pipăi pieptul 
şi se asigură că inima bătea încă. Bătea chiar ceva mai 


tărişor, ca şi când mişcarea trăsurii ar fi pricinuit oarecum 
reîntoarcerea la viaţă. 

Javert se adresă portarului cu tonul ce se cuvine să-l aibă 
stăpânirea când vorbeşte către portarul unui răsculat. 

— Locuieşte aici cineva care se numeşte Gillenormand? 

— Da. Aici. Ce aveţi cu el? 

— Îi aducem fiul înapoi. 

— Fiul? zise portarul, năuc. 

— E mort. 

Jean Valjean, care mergea, zdrențuit şi murdar, după 
Javert, şi la care portarul se uita cu un amestec de scârbă şi 
teamă, îi făcu din cap semn că nu. 

Portarul păru că n-a înțeles nici vorba lui Javert, nici 
semnul lui Jean Valjean. Javert urmă: 

— A fost pe baricadă, şi uite-l acum. 

— Pe baricadă! exclamă portarul. 

— Şi-a căutat singur moartea. Du-te şi scoală-l pe taică- 
său. 

Portarul nu se mişca. 

— Hai, du-te! reluă Javert. Şi adăugă: Mâine o să aveţi o 
înmormântare. 

Pentru Javert întâmplările obişnuite pe drumurile publice 
erau împărțite pe categorii, ceea ce este începutul prevederii şi 
al supravegherii, şi orice întâmplare cu putință îşi avea 
compartimentul ei. Faptele ce se puteau întâmpla erau 
aşezate oarecum în sertare, de unde ieşeau după împrejurare, 
în cantități felurite: pe stradă era zarvă, răscoală, carnaval, 
înmormântare. 

Portarul se mărgini să-l trezească din somn pe Basque. 
Basque o trezi pe Nicolette; Nicolette trezi pe mătuşa 
Gillenormand. Cât despre bunic, îl lăsară să doarmă, socotind 
că tot va afla prea devreme pentru el. 

Îl urcară pe Marius la primul etaj, fără, de altfel, ca cineva 
din celelalte părți ale casei să prindă de veste, îl aşezară pe o 
canapea veche în sălița de lângă camera domnului 
Gillenormand, şi, în timp ce Basque se ducea să caute un 


doctor şi Nicolette deschidea dulapurile cu rufărie, Jean 
Valjean simți că Javert îi atinge umărul, înțelese şi cobori 
urmat de paşii lui Javert, care venea după el. 

Portarul îi privi plecând cum îi privise sosind, înspăimântat 
şi pe jumătate adormit. 

Se urcară din nou în trăsură, şi vizitiul se urcă şi el pe 
capră. 

— Inspectore Javert, zise Valjean, îngăduie-mi încă un 
lucru. 

— Ce? întrebă aspru Javert. 

— Lasă-mă să trec o clipă pe-acasă. Pe urmă fă cu mine ce 
vrei. 

Javert rămase tăcut câteva secunde, cu bărbia vârâtă în 
gulerul redingotei, apoi cobori geamul din față. 

— Birjar, spuse el, strada l!Homme-Arme, numărul 7. 


XI — Se cutremură tăriile 


Tot drumul nu mai scoaseră o vorbă. 

Ce voia Jean Valjean? Să sfârşească ce începuse; să dea de 
veste Cosettei, să-i spună unde era Marius, sa-i dea, poate, 
vreo altă lămurire folositoare, să ia, dacă s-ar fi putut, cele din 
urmă hotărâri. Cât despre el, despre ceea ce îl privea personal, 
totul se sfârşise, Javert îl prinsese şi el nu se împotrivea: într-o 
împrejurare ca asta altul s-ar fi gândit poate, în treacăt, la 
frânghia pe care i-o dăduse Thenardier şi la zăbrelele primei 
temnițe în care ar intra; dar, de când cu episcopul, sufletul lui 
Jean Valjean, stăruim asupra acestui lucru, era stăpânit de o 
adâncă sfială evlavioasă în fața oricărei crime, fie ea chiar 
asupra lui însuşi. 

Sinuciderea, această tainică silnicie îndreptată asupra 
necunoscutului şi care putea cuprinde într-o anumită măsură 
moartea sufletului, era ceva cu neputinţă pentru Jean 
Valjean. 


La începutul străzii !Homme-Arme trăsura se opri, strada 
fiind prea strâmtă pentru trăsuri. Javert şi Jean Valjean 
coborâră. Birjarul arătă smerit „domnului inspector” că 
îmbrăcămintea din catifea de Utrecht a trăsurii sale era toată 
pătată de sângele omului ucis şi de noroiul ucigaşului. Asta 
înțelesese el. Adăugă că i se cuvine o despăgubire. Totodată 
scoțându-şi din buzunar livretul, rugă pe domnul inspector să 
aibă bunătatea să-i scrie în el „o mică dovadă, cum şi ce fel”. 

Javert dădu la o parte livretul pe care i-l întindea birjarul şi 
zise: 

— Cât vrei cu totul şi pentru cursă şi pentru aşteptare? 

— Sunt şapte ceasuri şi un sfert şi catifeaua mea era nouă 
de tot. Optzeci de franci, domnule inspector. 

Javert scoase din buzunar patru napoleoni şi dădu drumul 
birjarului. 

Jean Valjean îşi închipui că Javert avea de gând să-l ducă 
pe jos la postul Blancs-Manteausx sau la cel de la Arhive, care 
amândouă sunt foarte aproape. O porniră pe stradă. Ca de 
obicei, era pustiu. Javert mergea după Jean Valjean. Ajunseră 
la numărul 7. Jean Valjean bătu. Uşa se deschise. 

— Bine, zise Javert. Urcă-te! Cu o expresie ciudată pe față 
şi ca şi când i-ar fi fost greu să vorbească astfel, adăugă: Te 
aştept aici. 

Jean Valjean se uită la Javert. Acest fel de a se purta nu-i 
era obişnuit. Totuşi, hotărât cum era să se predea şi să 
sfârşească odată, pe Jean Valjean nu-l putea mira prea mult 
acest fel de încredere dispreţuitoare pe care i-o arăta acum 
Javert, încrederea pisicii care acordă şoarecelui o libertate pe 
măsura ghearei ei. 

Împinse uşa, intră în casă, strigă portarului, care se culcase 
şi care-i deschisese trăgând cordonul din pat: „Eu sunt! şi 
urcă scara. 

Ajuns la primul etaj, se opri. Orice calvar îşi are popasurile 
lui. Fereastra scării era deschisă. Ca în multe case vechi, 
scara se lumina printr-o fereastră cu vedere la stradă. 


Felinarul străzii, aşezat tocmai în faţă, arunca astfel puţină 
lumină pe trepte, economisind luminatul ei. 

Ca să respire, sau fără să-şi dea seama, Jean Valjean 
scoase capul pe această fereastră. Se aplecă spre stradă. 
Scurtă cum e, felinarul o lumina de la un capăt la altul. Jean 
Valjean rămase năuc; nu mai era nimeni. 

Javert plecase. 


XII — Bunicul 


Basque şi portarul îl duseseră în salon pe Marius, care 
zăcea tot nemişcat, pe canapeaua unde îl aşezaseră la sosire. 
Medicul chemat alergase în goană. Mătuşa Gillenormand se 
sculase. 

Mătuşa Gillenormand umbla încoace şi încolo, 
înspăimântată, frângându-şi mâinile şi fără a fi în stare să 
facă altceva decât să spună într-una: „Doamne, cum e cu 
putință?” Din când în când adăuga: „O să se umple tot de 
sânge!” După ce prima spaimă trecu, oarecare înțelegere a 
situației pătrunse până la mintea ei, făcând-o să exclame: 
„Trebuia să sfârşească aşa!” Nu merse însă până la: „Am spus- 
o eu!” cum se obişnuia în astfel de împrejurări. 

La porunca medicului, un pat de campanie fusese aşezat 
lângă canapea. Medicul îl cercetă pe Marius şi, după ce văzu 
că pulsul bătea, că bolnavul nu avea nicio rană adâncă la 
piept şi că sângele de la colțul buzelor se scursese din nări, îl 
întinse pe pat, fără pernă, cu capul la acelaşi nivel cu trupul şi 
chiar ceva mai jos, gol până la brâu, ca să poată respira mai 
uşor. Domnişoara Gillenormand văzând că-l dezbrăcă pe 
Marius, ieşi din odaie. Se duse în camera ei şi începu să-şi 
înşire rugăciunile. Nicio leziune internă nu atinsese trunchiul; 
un glonț, oprit de portofel, îşi schimbase drumul şi trecuse pe 
lângă coaste, pricinuind o rană groaznică la vedere, dar nu 
prea adâncă, şi, deci, neprimejdioasă. Drumul lung pe sub 
pământ ajutase şi el la ieşirea claviculei rupte de la locul ei şi 


asta era ceva îngrijorător. Braţele îi erau pline de tăieturi de 
sabie. Niciuna nu îi sluțise însă fața. Dar țeasta îi era parcă 
brăzdată; cum erau oare rănile astea de la cap? Se opreau la 
piele? Ajunseseră la țeastă? Nu se putea spune încă nimic. Un 
simptom grav era faptul că ele pricinuiseră leşinul, şi din 
leşinuri de acestea nu te trezeşti totdeauna. Pierderea de 
sânge îl sleise şi ea. De la brâu în jos, trupul îi fusese apărat 
de baricadă. 

Basque şi Nicolette sfâşiau rufe şi pregăteau bandaje. 
Nicolette le cosea şi Basque le înfăşură. Cum nu aveau la 
îndemână scamă, doctorul oprise deocamdată sângele din răni 
cu bucățile de bumbac. Lângă pat, pe o masă pe care era cutia 
de instrumente deschisă, ardeau trei lumânări. Medicul spălă 
cu apă rece fața şi părul lui Marius. O găleată întreagă se 
înroşi într-o clipă. Portarul, cu lumânarea în mână, lumina. 

Medicul părea adâncit în gânduri negre. Din când în când, 
făcea din cap semn că nu, ca şi când ar fi răspuns la vreo 
întrebare ce şi-ar fi pus-o singur. Semn rău pentru bolnav 
aceste tainice convorbiri ale medicului cu el însuşi. 

În clipa în care medicul îi ştergea fața şi îi atingea uşor cu 
degetele, pleoapele închise, o uşă se deschise în fundul 
salonului şi o arătare înaltă şi palidă se ivi. 

Era bunicul. 

De două zile, răscoala neliniştise, supărase şi tulburase pe 
domnul Gillenormand. Nu putuse dormi toată noaptea din 
ajun şi avusese friguri toată ziua. Seara se culcase foarte 
devreme, poruncind să se zăvorască toată casa şi de oboseală 
ațipise. 

Bătrânii au somnul uşor; camera domnului Gillenormand 
era lângă salon şi, cu toată grija de a nu-l trezi, zgomotul îl 
deşteptase. Foarte mirat de dunga de lumină de la uşa sa, se 
dăduse jos din pat şi venise bâjbâind. 

Sta uimit în pragul uşii întredeschise, cu o mână pe clanţă, 
cu capul tremurând şi puţin aplecat înainte, cu trupul strâns 
într-un halat alb, drept şi fără cute, ca un giulgiu; părea o 
stafie ce priveşte într-un mormânt. 


Zări patul şi pe saltea pe tânărul însângerat, galben ca 
ceara, cu ochii închişi şi gura deschisă, cu buzele vinete, gol 
până la brâu şi plin de răni purpurii, nemișcat sub lumină. 

Bunicul se înfioră din cap până în picioare, aşa cum se mai 
poate înfiora un trup uscat. Albul ochilor lui, îngălbenit de 
bătrânețe, căpătă un fel de luciu sticlos, faţa îi luă într-o clipă 
forma colțuroasă şi pământie a unei hârci de schelet, brațele îi 
căzură şi rămaseră atârnate ca şi cum un arc s-ar fi rupt în 
ele; îşi arătă uimirea răşchirând degetele mâinilor lui bătrâne 
şi tremurătoare, genunchii i se îndoiră, lăsând să se vadă, prin 
deschizătura halatului, bietele lui picioare goale, pline de peri 
albi şi şopti: 

— Marius! 

— Domnule, zise Basque, l-au adus pe domnişorul. A fost la 
baricadă şi... 

— A murit! strigă bătrânul cu o voce înspăimântătoare. Ah! 
Tâlharul! Apoi, ca înviat din morți, bătrânul acesta de o sută 
de ani, se înălță deodată, drept ca un tânăr. Domnule, zise el, 
dumneata eşti medicul. Spune-mi întâi un lucru. A murit, nu- 
1 aşa? 

Doctorul, în culmea neliniştii, tăcu. 

Domnul Gillenormand îşi frânse mâinile, izbucnind într-un 
hohot de râs înfiorător: 

— A murit! A murit! S-a dus să moară pe baricade! Din ură 
pentru mine! Ca să mă lovească pe mine a făcut asta! Ah! 
Vampirul! Aşa se întoarce! Nenorocirea vieții mele! A murit! 

Se duse la fereastră, o deschise în lături ca şi când s-ar fi 
înăbuşit, şi, în picioare, în fața întunericului, începu să 
vorbească nopții din stradă. 

— Străpuns de gloanțe, tăiat cu sabia, gâtuit, ucis, 
sfârtecat, făcut bucăţi! Uitaţi-vă la el, ticălosul! Ştia bine că-l 
aştept, că îi pregătisem odaia şi că la căpătâiul patului îmi 
pusesem portretul lui de când era copil mititel. Ştia bine că n- 
avea decât să se întoarcă, că de ani întregi îl chemam şi că 
seara şedeam lângă foc, cu mâinile pe genunchi, neputând să 
fac nimic, prostit! Ştiai bine că n-aveai decât să vii acasă şi să 


spui: „Eu sunt”, şi ai fi fost stăpânul casei; şi că aş fi ascultat 
de tine, că ai fi făcut ce vrei din bunicu-tău ăsta, bătrân şi 
zaharisit! Ştiai bine, şi ai spus: „Nu, e regalist, n-am să mă 
duc!” Şi din răutate te-ai dus să mori pe baricade. Ca să te 
răzbuni de ce-ţi spusesem despre domnul duce de Berry! Asta 
e mişelie! Culcă-te şi dormi liniştit dacă poţi! A murit! lată ce 
mă aştepta la sculare! 

Medicul, care începea să fie îngrijorat şi pentru celălalt, îl 
lăsă o clipă pe Marius, se apropie de domnul Gillenormand şi îl 
apucă de braț. Bunicul se întoarse, se uită la el cu ochi ce 
păreau mai mari şi injectaţi, şi îi spuse cu nepăsare: 

— Domnule, îți mulțumesc. Sunt liniştit, sunt un bărbat, 
am văzut moartea lui Ludovic al XVI-lea, împrejurările grele 
nu mă doboară. Un lucru e îngrozitor: când te gândeşti că tot 
răul îl fac jurnalele voastre. Veţi fi având voi mulți care să 
scrie, să vorbească, avocaţi, oratori, tribune, discuţii, progres, 
lumină, drepturile omului, libertatea presei, dar iată cum vin 
copiii acasă. Ah! Marius! E cumplit! Ucis! Mort înaintea mea! 
O baricadă! Ah, tâlharul! Doctore, locuieşti pe-aproape, mi se 
pare! Te cunosc bine. De la fereastră îţi văd trăsurica trecând. 
Ascultă, să nu crezi că sunt supărat. Nu te poţi supăra pe un 
mort. Ar fi o prostie. E un copil pe care eu l-am crescut. Eram 
bătrân de mult când el era încă mic de tot. Se juca în grădina 
Tuileriilor cu lopăţica şi cu scăunaşul lui şi, ca să nu 
bombăne paznicii, astupam cu bastonul, una după alta, 
găurile pe care le făcea în pământ cu lopăţica lui. Într-o zi a 
strigat: „Jos Ludovic al XVIII-lea!” şi a fugit. Nu e vina mea. 
Era rumen şi bălai. Maică-sa e moartă. Ai băgat de seamă că 
toți copiii mici sunt bălai? De ce? E fiul unuia din tâlharii 
aceia din Loire. Dar copiii nu sunt vinovați de mişeliile 
părinților. Mi-aduc aminte de el când era numai atâta. Nu 
izbutea să spună pe „d”. Vorba lui era aşa de dulce şi de 
neînțeleasă, ai fi crezut că e o păsărică. Mi-aduc aminte că 
odată, în fața statuii lui Hercule din Farnese'1211, toată lumea 
se strânsese să-l vadă şi să se minuneze, aşa era de frumos 
acest copil. Avea un cap de parcă era zugrăvit. Îmi îngroşam 


glasul, îl speriam cu bastonul, dar ştia bine că era în glumă. 
Dimineaţa, când intra la mine în odaie, ce e drept bombăneam 
cu, dar mi se părea că intră soarele. De puştii ăştia nu te poţi 
feri. Te prind, pun stăpânire pe tine, nu-ți mai dau drumul. 
Adevărul e că nu era pe lume copil mai drăguţ decât el. Şi 
acum ce zici de toți aceşti Lafayette, Benjamin Constant şi 
Tirecuir de Corcelles'1212-ii voştri, care mi-l ucid? Aşa ceva nu- 
i de îndurat! 

Se apropie de Marius, care zăcea tot palid şi nemişcat, şi de 
medic care se întorsese lângă el, şi începu a-şi frânge mâinile. 
Buzele palide ale bătrânului se mişcau în neştire, scoțând, ca 
o suflare slabă în agonie, cuvinte nedesluşite ce abia se 
auzeau: 

— Ah! Inimă de piatră! Ah! Clubistule! Ah! Nelegiuitule! Ah! 
Septembristule! 

Dojana înceată făcută de un muribund unui cadavru. 

Puțin câte puţin, cum orice izbucnire lăuntrică trebuie să-şi 
facă loc în afară, şirul cuvintelor prindea iar înțeles, dar 
bunicul părea că nu mai are putere în glas; vocea lui era atât 
de înăbuşită şi de stinsă, de parca ar fi venit de pe cealaltă 
margine a unei prăpăstii. 

— Acum mi-e totuna, am să mor şi eu. Când te gândeşti că 
nu e fetişcană din Paris care n-ar fi fost gata să-l fericească pe 
ticălosul ăsta! Un ticălos care, în loc să petreacă şi să se 
bucure de viață, s-a dus, ca un dobitoc, să se bată şi să fie 
împuşcat! Şi pentru cine? Pentru ce? Pentru republică! În loc 
să se ducă să dănțuiască la Chaumiere'121*%, cum se cuvine 
tineretului! Degeaba ai douăzeci de ani! Republica, ce mai 
prostie gogonată! Vai de voi, biete mame! Mai faceţi băieți 
frumoşi! Gata, a murit! Or să treacă două sicrie pe sub poarta 
cea mare. Pentru ochii frumoşi ai generalului Lamarque te-ai 
ferchezuit aşa? Cu ce te fermecase acest general Lamarque? 
Un lăudăros! Un flecar! Să fii ucis pentru un mort! Să nu 
înnebuneşti! Gândiţi-vă! La douăzeci de ani! Şi fără să 
întoarcă măcar capul să vadă de nu lasă ceva în urma lui! 
Uite acum că bieţii bătrâni trebuie să moară singuri. Crapă în 


colțul tău, bufniță ce eşti! Ei, la urma urmei, cu atât mai bine, 
asta nădăjduiam şi eu, o să mă omoare dintr-odată. Sunt prea 
bătrân, am o sută de ani, am o sută de mii de ani, de mult am 
dreptul să fiu mort. De astă dată s-a făcut. S-a sfârşit, ce 
fericire! La ce să-i mai dați să miroase amoniac şi toată 
mulțimea aceea de doctorii? Îţi pierzi vremea, medic tâmpit! 
Haideţi, a murit, a murit de-a binelea! Mă pricep eu la asta, 
pentru că şi eu sunt mort! Nu a făcut el lucrul pe jumătate. 
Da, vremurile astea sunt nemernice, nemernice, nemernice, 
asta cred eu despre voi, despre ideile, despre blestemele, despre 
învățătorii voştri, despre profeţii, despre doctorii voştri, despre 
ticăloşii voştri de scriitori, despre afurisiții voştri de filosofi şi 
despre toate revoluțiile care înspăimântă de şaizeci de ani 
încoace stolurile de corbi de la Tuilerii! Şi fiindcă ai fost fără 
milă şi te-ai dus să te ucidă aşa, nici n-o să-mi pese de 
moartea ta, auzi tu, ucigaşule? 

În această clipă, Marius ridică încet pleoapele şi privirea lui, 
tulbure încă şi buimăcită după somnul acela de moarte, se 
opri asupra domnului Gillenormand. 

— Marius! strigă bătrânul. Marius! Marius, micuțul meu! 
Copilul meu, fiul meu iubit! Deschizi ochii, te uiţi la mine, 
trăieşti, îţi mulțumesc! 

Şi căzu în nesimţire. 


CARTEA A PATRA 
JAVERT O IA RAZNA 


I — Javert o ia razna 


Javert se depărtase încet de strada l'Homme-Arme . 
Mergea cu capul plecat, pentru prima oară în viața lui, şi, 
tot pentru prima oară în viaţa lui, cu mâinile la spate. 


Din cele două înfăţişări ale lui Napoleon, Javert nu luase 
până atunci decât pe cea care întruchipează hotărârea, 
braţele încrucişate pe piept; cea care arăta nesiguranța, 
mâinile la spate, îi era necunoscută. Acum se făcuse în el o 
schimbare: întreaga sa ființă, domoală şi întunecată, era plină 
de nelinişte. 

O luă înainte pe străzile tăcute. 

Avea o anumită ţintă, totuşi. Tăie pe drumul cel mai scurt 
spre Sena, ajunse la cheiul Ormes, o luă de-a lungul lui, trecu 
de Piața Greve şi se opri la oarecare depărtare de postul din 
Piața Châtelet, la colțul podului Notre-Dame. Acolo, între 
podul Notre-Dame şi podul Change, pe de o parte, şi pe de altă 
parte între cheiul Megisserie şi cheiul Florilor, Sena formează 
un fel de lac pătrat, străbătut de un curent repede. 

Marinarii se tem de locul acesta. Nimic mai primejdios decât 
acest curent, gâtuit pe atunci şi întărâtat de piloții morii de la 
pod, moară azi dărâmată. Cele două poduri, atât de apropiate 
unul de altul, măresc pericolul; apa se repede cu putere pe 
sub bolțile lor, se rostogoleşte în valuri mari, se adună, se 
strânge acolo, se opinteşte în stâlpii podurilor ca şi când ar 
vrea să-i smulgă cu groase odgoane lichide. Cine cade aici nu 
mai iese deasupra; cei mai buni înotători se îneacă. 

Javert îşi sprijini coatele pe parapetul podului şi, cu bărbia 
în mâini, cu unghiile înfipte în favoriţii stufoşi, se adânci în 
gânduri. 

Ceva nou, o răsturnare, o prăbuşire se petrecuse în sufletul 
lui; trebuia să se cerceteze. 

Javert suferea groaznic. 

De câteva ore sufletul lui nu mai era cristalin. Era tulburat; 
creierul acesta, atât de limpede în orbirea sa, îşi pierduse 
transparența; în cristalul acesta se ivise un nor. Javert simțea 
că, în conştiinţa sa, datoria nu mai era una singură, şi acest 
lucru nu şi-l putea ascunde. Când întâlnise în chip atât de 
neaşteptat, pe malul Senei, pe Jean Valjean, fusese în el ceva 
şi din lupul care îşi înhaţă din nou prada, şi din câinele care 
îşi găseşte stăpânul. 


Acum vedea în fața lui două drumuri, la fel de drepte 
amândouă, dar vedea două, şi asta îl înspăimânta, pe el, care 
nu cunoscuse în viața sa, niciodată, decât o linie dreaptă. Şi, 
spaimă sfâşietoare, aceste două drumuri erau potrivnice. Una 
din aceste linii drepte o înlătura pe cealaltă. Care din 
amândouă linii era cea adevărată? 

Starea asta nu se putea lămuri în cuvinte. 

Să datorezi viața unui răufăcător, să recunoşti această 
datorie şi s-o plăteşti, să fii, împotriva voinţei tale, pe acelaşi 
picior cu un om certat cu legea şi să-i răsplăteşti un bine tot 
cu un bine; să-l laşi să-ți spună: „Duc-te”, şi la rândul tău să-i 
spui şi tu: „Eşti liber”, să sacrifici datoria, această obligaţie 
obştească, unor motive personale şi să simți în aceste motive 
personale ceva de asemenea obştesc şi poate mai înalt; să 
trădezi societatea ca să rămâi credincios conştiinţei tale; 
faptul că toate aceste absurdităţi să se împlinească şi să se 
strângă asupra capului lui, îl doborâse pe Javert. 

Un lucru îl uimise: că Jean Valjean îl iertase, dar îl 
înmărmurea faptul că el, Javert, îl iertase pe Jean Valjean. 

Ce se petrecea în el? Se căuta şi nu se mai găsea. 

Ce era de făcut acum? Să-l denunțe pe Jean Valjean era 
rău, să-l lase liber pe Jean Valjean era tot atât de rău. În 
primul caz, omul legii cădea mai jos decât omul din temniță, 
în cel de-al doilea, un ocnaş se ridica mai sus decât legea şi o 
călca în picioare. În amândouă împrejurările, el, Javert, era 
dezonorat. Orice hotărâre ar fi putut lua ar fi fost o decădere. 
Soarta are unele căi ce se opresc la o margine cu neputinţă de 
trecut; dincolo de ele viața dă în prăpastie. Javert se afla pe 
una din aceste margini, printre alte griji, era şi aceea că 
trebuia să cugete. Puterea cu care aceste emoții se înfruntau îl 
silea la asta. Gândea, lucru neobişnuit pentru el şi foarte 
dureros. 

Gândirea cuprinde întotdeauna o câtime de răzvrătire 
lăuntrică. Îl scotea din fire să simtă în el lucrul acesta. 

Să se gândească la orice altceva în afară de cercul strâmt al 
îndatoririlor lui ar fi fost pentru el, oricând, un lucru fără folos 


şi obositor; să se gândească însă la ziua care se scursese era 
un chin. După astfel de zguduiri, trebuia totuşi, să privească 
în conştiinţa sa şi să-şi dea socoteală sie însuşi. 

Ceea ce făcuse, îi dădea fiori. El, Javert, găsise cu cale să 
hotărască, împotriva tuturor regulamentelor poliției, 
împotriva orânduirii sociale şi judecătoreşti, împotriva codului 
întreg, o punere în libertate; i se păruse că aşa e mai bine 
pentru el însuşi, în locul interesului public pusese interesul 
său propriu; nu era acesta un lucru incalificabil? De câte ori 
se gândea la această faptă cumplită pe care o săvârşea, 
tremura din cap până-n picioare. 

Ce hotărâre să ia? Nu-i rămânea decât un singur mijloc de 
scăpare; să se întoarcă grabnic în strada l!Homme-Arme şi să-l 
bage în temniță pe Jean Valjean. Era limpede că asta trebuia 
să facă. Dar nu putea... 

Ceva îl oprea s-o facă. 

Ceva? Ce? Mai există oare pe lume şi altceva decât 
tribunalele, sentințele executorii, poliția şi autoritatea? Javert 
era buimăcit. 

Un condamnat la galere de care să nu te poţi atinge! Un 
ocnaş pe care justiția să nu poată pune mâna! Şi toate acestea 
datorită lui, lui Javert. 

Nu era oare înspăimântător ca Javert, omul făcut să 
pedepsească şi Jean Valjean, omul făcut să sufere pedeapsa, 
ca aceşti doi oameni, care aparțineau amândoi legii, sa se 
ridice deasupra legii? 

— Cum? Să se petreacă astfel de grozăvii şi nimeni sa nu fie 
pedepsit! Jean Valjean, mai tare decât toată ordinea socială, 
să fie liber, şi el, Javert, să mănânce mai departe pâinea 
guvernului! 

Gândurile lui deveneau din ce în ce mai cumplite. Printre 
aceste gânduri şi-ar fi putut găsi o vină şi cu privire la 
răsculatul dus acasă, în strada Filles-du-Calvaire; dar la asta 
nu se gândea. Vina mai mică se pierdea în cea mai mare. De 
altfel, răsculatul acela era, să vedea bine, un mort, şi, din 
punct de vedere al legii, moartea stinge urmărirea. 


Jean Valjean era povara ce-i sta pe suflet. 

Jean Valjean îl buimăcea. Toate adevărurile netăgăduite, 
care fuseseră un reazem pentru întreaga sa viață, se năruiau 
în fața acestui om. Mărinimia lui Jean Valjean față de el, 
Javert, îl copleşea. Alte fapte, care îi veneau în minte, şi pe 
care altădată le socotise drept minciuni şi prostii, i se înfățişau 
acum ca adevărate. Domnul Madeleine se ridica în spatele lui 
Jean Valjean şi cele două figuri se suprapuneau, nemaifăcând 
decât una singură şi vrednică de respect. Javert simțea că 
ceva îngrozitor îi pătrunde în suflet: admiraţia pentru un 
ocnaş. Respect față de un condamnat la galere, oare e cu 
putință? Se cutremura, dar nu putea scăpa. Se zbătea în 
zadar; trebuia să-şi mărturisească în fundul sufletului 
măreția acestuia mizerabil. Asta era cumplit. 

Un răufăcător care să facă bine, un ocnaş milostiv, blând, 
gata să-şi ajute aproapele, iertător, răsplătind răul prin bine, 
ura prin iertare, punând mila în locul răzbunării, primind mai 
curând pieirea sa decât pe aceea a duşmanului, scăpând din 
primejdie pe cel ce-l lovise, îngenuncheat pe culmea virtuții, 
mai aproape de înger decât de om! Javert era silit să 
recunoască existența unui astfel de monstru. 

Asta nu mai putea dăinui. 

Desigur, şi stăruim asupra acestui lucru, el nu se lăsase 
înfrânt fără luptă de acest monstru, de acest înger nemernic, 
de acest erou respingător, care îl scotea din fire aproape în 
aceeaşi măsură în care îl şi uimea. De zeci de ori, pe când se 
afla în trăsură față-n față cu Jean Valjean, tigrul legii răcnise 
în el. De zeci de ori fusese ispitit să se arunce asupra lui Jean 
Valjean, să-l înhațe, să-l sfâşie, adică să-l aresteze. Ce-ar fi 
fost mai simplu, într-adevăr, decât să strige primei santinele 
prin fața căreia treceau: „lată un condamnat evadat!”, decât 
să cheme jandarmii şi să le spună: „Unul pentru voi!”, apoi să 
plece, să-l lase acolo pe blestematul acela, să nu mai vrea să 
ştie de nimic şi să nu se mai amestece. Omul acesta e 
prizonierul legii pentru vecie; legea va face din el ce va voi ea. 
Se poate ceva mai drept? Javert îşi spusese toate acestea, voise 


să treacă peste piedica din sufletul lui, să facă ceva, să pună 
mâna pe el, şi, atunci ca şi acum, nu putuse; şi de câte ori 
ridicase mâna spre gulerul lui Jean Valjean, ea îi căzuse 
mereu ca sub o greutate uriaşă, şi în fundul sufletului auzise 
un glas ciudat, care îi striga: „Bravo! Dă-ţi mântuitorul pe 
seama călăului! Pune apoi să-ţi aducă ligheanul lui Pilat din 
Pont, să-ţi speli ghearele!” 

În cele din urmă, gândul i se întorcea iar la el însuşi şi, 
lângă Jean Valjean înălțat, se vedea pe sine înjosit. Un ocnaş 
era binefăcătorul lui! 

Dar şi el e de vină; de ce încuviințase acestui om să-l lase să 
trăiască? Avea dreptul, în baricadă, să fie ucis. Ar fi trebuit să 
facă uz de acest drept. Să fi chemat pe ceilalți răsculați în 
ajutor împotriva lui Jean Valjean, să-i fi silit să-l împugşte, ar fi 
fost mai bine. 

Chinul cel mai mare era că-i pierise credința. Se simțea 
dezrădăcinat. Codul nu mai era decât un ciot în mâna sa. 
Avea de-a face cu unele îndoieli necunoscute lui. 

În sufletul lui se ivise ceva nou şi neaşteptat, cu totul 
deosebit de litera legii, singura lui măsură de până atunci. Să 
rămână cinstit, cu cinstea de până atunci, nu mai era de 
ajuns. Un şir întreg de întâmplări neaşteptate se iviseră 
deodată şi puseseră stăpânire pe el. O lume cu totul nouă 
apărea în fața sufletului lui; binefacerea primită şi răsplătită, 
devotamentul, compătimirea, îngăduința, lupta între milă şi 
străşnicie, prețuirea omului, nicio condamnare definitivă, nicio 
osândă veşnică, ivirea unei lacrimi în ochii legii, un fel de 
justiție a lui Dumnezeu, care merge împotriva justiției 
oamenilor. Zărea în întuneric înspăimântătorul răsărit al 
unui soare moral, necunoscut. Soarele acesta îl îngrozea şi îl 
orbea. Se simțea ca o bufniță silită a privi cu ochii unui 
vultur. 

Îşi spunea că era deci adevărat, că existau şi abateri că 
autoritatea îşi poate pierde şi ea cumpătul, că regula putea 
amuți în fața unui fapt, că nu totul poate fi cuprins în textul 
codului, că trebuia să te supui neprevăzutului, că virtutea 


unui ocnaş putea întinde o cursă virtuții unui funcționar, 
monstruosul putea fi divin, soarta avea capcane din acestea, şi 
se gândea cu deznădejde că nici el nu fusese scutit de 
surprize. 

Vrând-nevrând, recunoștea că există în lume bunătate. 
Ocnaşul acela fusese bun. Şi el însuşi, lucru nemaipomenit, 
fusese şi el bun acum. Deci se stricase. 

Se socotea laş. Îi era groază de el. 

Idealul lui Javert nu era să fie uman, să fie mare, să fie 
sublim, ci să fie fără pată. 

ŞI greşise. 

Cum de ajunsese aici? Cum se întâmplaseră toate astea? 
Nici el n-ar fi putut-o spune. Îşi lua capul între mâini, dar în 
zadar; nu izbutea să se lămurească. 

Desigur, avusese totdeauna de gând să-l redea pe Jean 
Valjean legii, al cărei captiv era, şi al cărei rob era el, Javert. 
Nicio singură clipă nu-şi mărturisise, câtă vreme îl avusese în 
mână, că i-ar trece prin minte să-l lase să plece. Oarecum fără 
voia lui, mâna i se deschisese şi-i dăduse drumul. 

Tot felul de lucruri noi şi neînțelese se iveau înaintea ochilor 
lui. Îşi punea întrebări şi îşi da răspunsuri, şi aceste 
răspunsuri îl înfricoşau. Se întreba: „Ocnaşul ăsta, 
nenorocitul ăsta, pe care l-am urmărit până la prigoană, şi 
care m-a avut sub călcâiul lui, şi care se putea răzbuna, şi 
care trebuia să o facă atât de ciudă cât şi pentru liniştea lui, 
ce a făcut lăsându-mi viața şi iertându-mă? Şi-a făcut 
datoria? Nu. Ceva mai mult. Şi eu, iertându-l, la rândul meu, 
ce am făcut? Mi-am făcut datoria? Nu. Ceva mai mult. Poate 
fi, aşadar, ceva deasupra datoriei?” Aici se înspăimântă. 
Cumpăna i se dezechilibra. Un talger cădea în prăpastie, 
celălalt se urca în ceruri. Şi spaima lui Javert era tot atât de 
mare din pricina Celui-de-Sus ca şi a celui de jos. Fără să fie 
câtuşi de puțin ceea ce se cheamă voltairean, sau filosof, sau 
necredincios, dimpotrivă, respectuos din fire față de biserica 
statornicită, ea nu era pentru el decât o frântură măreaţă a 
întocmirii sociale; ordinea era credința sa, şi îi era de ajuns; de 


când ajunsese bărbat şi funcționar, îşi punea în poliție 
aproape toată evlavia, şi întrebuințăm aici cuvintele fără cea 
mai mică ironie şi în cel mai serios înțeles al lor, el era, cum 
spuneam, spion, aşa cum altul ar fi fost preot. Avea un 
superior, pe domnul Gisquet; până în ziua aceea nu se 
gândise niciodată la celălalt superior, la Dumnezeu. 

Pe acest şef nou îl simțise deodată şi se zăpăcise. 

Era încurcat de această prezență neaşteptată; nu ştia cum 
să se poarte cu superiorul acesta, el, care ştia bine că 
inferiorul e dator să se plece totdeauna, că nu trebuie nici să 
se arate nesupus, nici să cârtească, nici să discute, şi că față 
de un superior care îi dă prea mult de gândit nu e alt mijloc 
decât să demisioneze. 

Dar cum să-ți înaintezi demisia lui Dumnezeu? 

Orice ar fi fost, se întorcea mereu acolo; pentru el, un lucru 
era mai presus de orice; săvârşise o infracțiune îngrozitoare, 
închisese ochii asupra unui recidivist, condamnat care 
evadase. Dăduse drumul unui condamnat la galere. Furase 
legilor pe un om care era al lor. El făcuse lucrul acesta. Nu se 
mai înțelegea pe sine. Nu mai era sigur de-a fi el însuşi. Nu 
vedea nici pricina faptei sale, simțea doar amețeala de a o fi 
făcut. Până în clipa aceea trăise din credința oarbă care dă 
naştere cinstei posomorâte. Credința aceasta îl părăsea, şi 
odată cu ea şi cinstea aceea. Tot ce crezuse se risipea. 
Adevăruri de care voia să scape îl urmăreau fără milă. De 
acum înainte trebuia să fie alt om. Simţea durerea ciudată a 
unei conştiinţe operate pe neaşteptate de albeață. Vedea ceva 
de care-i era silă. Se simţea golit, nefolositor, desprins de viața 
lui trecută, dat afară, topit. Autoritatea murise în el. Nu mai 
avea nicio rațiune de a exista. 

Groaznică stare! 

Să fii stâncă şi să te îndoieşti! Să fii statuia pedepsei 
turnata dintr-o bucată în tiparul legii şi să descoperi deodată 
că ai în pieptul tău de bronz ceva neascultător şi fără noimă, 
ce seamănă oarecum cu o inimă! Să ajungi sa plăteşti binele 
cu bine, cu toate că până atunci ai socotit binele acela drept 


rău, să fii câine de pază şi să te guduri! Să fii gheaţă şi să te 
topeşti! Să fii cleşte şi să te prefaci în mână! Să simți deodată 
că ai degete care se deschid! Să dai drumul, ce lucru 
înspăimântător! 

Omul-proiectil care nu mai ştie drumul şi dă înapoi! 

Să fii silit să recunoşti: că cel ce nu greşeşte niciodată poate 
greşi, că în credinţă poate fi rătăcire, că nu s-a spus încă totul 
atunci când a vorbit legea, că societatea nu e desăvârşită, că 
autoritatea se poate clătina, că şi ceea ce e neclintit poate fi 
zdruncinat, că judecătorii sunt oameni, că legea se poate 
înşela, că tribunalele sunt supuse greşelii! Să vezi o crăpătură 
pe uriaşul geam albastru al bolţii cereşti! 

Ceea ce se petrecea în Javert era „Fampoux -ul unei 
conştiinţe prea rigidei121*%, abaterea din drum a unui suflet, 
zdrobirea unei onestități pornite fără oprire în linie dreaptă şi 
frângându-se în fața dumnezeirii. Acest lucru era, desigur, 
ciudat. Ca fochistul ordinii, ca mecanicul autorităţii, călare pe 
calul orb al drumului de fier, să fie scos din şa de o rază de 
lumină! Ceea ce e drept nestrămutat, fără cusur, geometric, 
pasiv, desăvârşit, să se poată mlădia! Până şi pentru 
locomotivă să fie un drum al Damascului!121%| 

Înţelegea oare Javert pe Dumnezeul acesta, care dăinuise 
întotdeauna în sufletul omului, care e conştiinţa lui adevărată 
împotriva celei greşite, care păzeşte scânteia să nu se stingă şi 
porunceşte razei să-şi amintească de soare - îndemn 
sufletului de a recunoaşte adevăratul absolut când se 
ciocneşte cu absolutul fictiv; omenia nepieritoare, inima fără 
de moarte a omului; această prefacere măreață, cea mai 
frumoasă poate din toate minunile noastre lăuntrice? O 
pătrundere? Îşi da Javert seama de ea? Desigur că nu. Dar 
sub povara acestui lucru de neînțeles, dar de netăgăduit, 
simțea cum îi plesneşte capul. 

Era mai mult îngenuncheat decât înălțat de această 
minune. | se supunea disperat. În toate acestea el nu vedea 
decât neputinţa de a mai trăi. ] se părea că de-aici înainte nu 
va mai putea nici măcar să-şi tragă sufletul. Nu se putea 


deprinde să aibă veşnic deasupra capului necunoscutul 
acesta. 

Până acum tot ce era deasupra lui fusese pentru el ca o 
întindere netedă, simplă, limpede; nimic necunoscut, 
întunecat; nimic din ce n-ar fi fost hotărât, bine întocmit, 
înlănțuit, precis, exact, circumscris, mărginit, închis, prevăzut 
dinainte; autoritatea era ceva neted, fără lunecuşuri în fața 
cărora să te prindă amețeala. Javert nu văzuse niciodată ceva 
necunoscut decât privind în jos. Neorânduiala, întâmplările 
neaşteptate, căscarea dezordonată a haosului, alunecarea 
oricând cu putinţă într-o prăpastie, astea sunt lucruri pentru 
lumea de jos, pentru răzvrătiți, pentru răi şi mizerabili. Acum 
Javert se prăbuşea pe spate, şi spaima îl cuprindea deodată în 
fața acestei vedenii de necrezut; o prăpastie deasupra lui. 

Cum? Să te simţi surpat pe de-a-ntregul, să fii buimăcit cu 
desăvârşire! În ce să mai ai încredere? Toate lucrurile de care 
erai convins, se năruiau. 

— Cum? Un mizerabil mărinimos să poată găsi o spărtură 
în platoşa societății! Cum? Un cinstit slujitor al legii se putea 
găsi deodată prins între două crime, crima de a lăsa să-i scape 
un om şi crima de a-l aresta? În consemnul dat de stat 
funcţionarului nu era totul sigur! Şi datoria te putea pune în 
încurcătură. Cum oare? Acestea toate erau adevărate? 
Adevărat era că un vechi tâlhar copleşit de nenumărate 
osânde se putea ridica iarăşi, pentru ca până la urmă să aibă 
dreptate? Se putea crede aşa ceva? Aşadar, sunt împrejurări 
în care legea este nevoită să dea înapoi în fața crimei 
transfigurate, bâlbâind scuze? 

Da, toate erau în adevăr aşa! Javert le vedea! Javert le 
pipăia! Şi nu numai că nu le putea tăgădui, ci lua chiar parte 
la ele. Acestea erau realități. Era groaznic ca faptele reale să se 
poată sluți până într-atât. 

Dacă faptele şi-ar face datoria, s-ar mărgini să fie dovezile 
legii; faptele sunt trimise de Dumnezeu. Oare acum anarhia 
avea să coboare din cer? 


Astfel, şi în exagerarea spaimei, şi în amăgirea pricinuită de 
deznădejdea lui, tot ce i-ar fi putut micşora şi îndrepta 
impresia se ştergea, iar societatea, şi neamul omenesc, şi 
universul întreg se mărgineau de acum înainte pentru el la 
câteva linii ce formau un desen simplu şi respingător; astfel, 
de pildă, pedeapsa, lucrul judecat, forța legală, hotărârile 
curților suverane, magistratura, guvernul, prevenţia şi 
represiunea, înțelepciunea oficială, infailibilitatea legală, 
principiul autorităţii, toate dogmele pe care se sprijină 
siguranța politică şi civilă, suveranitatea, justiția, logica 
decurgând din cod, absolutul social, adevărul politic, toate 
acestea, mormane de dărâmături, haos! El însuşi, Javert, 
păzitorul ordinii, incoruptibilitatea în slujba poliției, dulăul 
providenţial al societății, învins şi pus la pământ, şi deasupra 
acestei ruine un om în picioare, cu boneta verde pe cap şi cu 
aureolă pe frunte! lată la ce zdruncinare ajunsese, iată 
vedenia înspăimântătoare pe care o avea în suflet! 

Toate acestea pot fi îndurate? Nu! 

Stare mai cumplită nu se poate închipui. Numai în două 
feluri se putea ieşi din ea. Una, să se ducă hotărât la Jean 
Valjean, să-i dea ocnei înapoi ocnaşul. Cealaltă... 

Javert se depărtă de parapet şi, cu capul sus de astă dată, 
se îndreptă cu paşi siguri spre postul însemnat cu un felinar, 
la unul din colțurile Pieței Châtelet. 

Ajuns acolo, zări pe geam un gardian şi intră. Numai după 
felul cum deschid uşa unui post de pază, oamenii poliției se 
recunosc între ei. Javert îşi spuse numele, îşi arătă legitimaţia 
şi se aşeză la masa pe care ardea o lumânare. Pe masă se 
aflau o pană, o călimară de plumb şi hârtie pregătită pentru 
procese-verbale întâmplătoare şi pentru rapoartele rondurilor 
de noapte. 

Masa aceasta, totdeauna cu un scaun de paie lângă ea, eo 
adevărată instituție; o găseşti în toate posturile de poliție; 
neschimbată, ea e împodobită cu o farfurioară de lemn plină 
cu rumeguş şi alta de carton cu buline roşii, şi reprezintă 
etajul de jos al stilului oficial. La ea începe literatura statului. 


Javert luă tocul, o foaie de hârtie şi începu să scrie. lată ce 
scrise: 


„Câteva observaţii pentru bunul mers al serviciului. 

Întâi: rog pe domnul prefect să citească. 

Al doilea: deținuții care vin de la instrucție îşi scot 
încălțămintea şi rămân cu picioarele goale pe piatră, în timp ce 
sunt scotociţi. Unii dintre ei tuşesc când se întorc la închisoare. 
Aceasta aduce cheltuieli de infirmerie. 

Al treilea: urmărirea e bună când se face cu schimburi de 
agenți, din loc în loc, dar ar trebui ca, în cazurile importante, 
cel puțin doi agenţi să nu se piardă din ochi unul pe altul, un 
agent nu-şi mai îndeplineşte serviciul cum trebuie, celălalt să-l 
supravegheze şi să-l înlocuiască. 

Al patrulea: e de neînțeles de ce regulamentul special al 
închisorii Madelonnettes interzice deținuților să aibă un scaun, 
chiar plătindu-l. 

Al cincilea: la Madelonnettes nu sunt decât două zăbrele la 
cantină, ceea ce îngăduie deținuților să poată atinge mâna 
cantinierei. 

Al şaselea: deținuții, numiţi lătrători, care cheamă la vorbitor 
pe ceilalți, iau câte zece bani pentru a le striga desluşit 
numele. E un furt. 

Al şaptelea: în atelierul de țesătorie se opresc deţinuţilor 
câte cincizeci de cenți pentru fiecare fir neregulat; acesta e un 
abuz al antreprenorului, deoarece calitatea pânzei e aceeaşi. 

Al optulea: e neplăcut că vizitatorii închisorii La Force sunt 
nevoiți să treacă prin curtea copiilor ca să ajungă la vorbitorul 
Sfânta Maria Egipteanca. 

Al nouălea: e sigur că în fiecare zi jandarmii sunt auziți 
povestind în curtea prefecturii interogatorii luate preveniţilor de 
câtre magistrați. Un jandarm, care ar trebui să fie ca un sfânt, 
când repetă cele auzite în cabinetul de instrucţie, e un semn de 
gravă dezordine. 

Al zecelea: doamna Henry e o femeie cumsecade; cantina ei 
e foarte curată; dar nu e bine ca o femeie să ţie localul acolo 


unde agenţii serviciului secret pândesc pe răufăcători. Acest 
lucru e mai prejos de Conciergeria:121*: unei mari civilizaţii. ” 


Javert scrise aceste rânduri cu cel mai îngrijit şi mai corect 
scris al său, neuitând nicio virgulă şi făcând să scârțâie 
zdravăn hârtia sub pană. Sub ultimul rând se iscăli: 


„JAVERT, 

Inspector clasa 1 

La postul din Piaţa Châtelet. 

7 iunie 1832, aproximativ ora 1 după miezul nopții.” 


Uscă cerneala, împături hârtia ca pe o scrisoare, o închise, 
scrise pe dos: „Notă pentru administrație”, o lăsă pe masă şi 
ieşi din post. Uşa cu geamuri şi zăbrele se închise în urma lui. 

Trecu din nou de-a curmezişul Pieței Châtelet, ajunse pe 
chei şi se întoarse cu o precizie de automat tocmai în locul pe 
care îl părăsise cu un sfert de oră mai înainte; îşi puse din nou 
coatele pe marginea parapetului, luând aceeaşi poziție pe 
aceeaşi piatră. Părea că nici nu s-ar fi clintit de acolo. 

Întuneric de nepătruns. Era clipa înfiorătoare de după 
miezul nopţii. Un tavan de nori ascundea stelele. Cerul nu era 
decât o negură sinistră. La casele de pe Cite nu se mai vedea 
nicio singură lumină, niciun trecător; cât cuprindeai cu ochii, 
jur împrejur, străzile, cheiurile erau pustii. Notre-Dame şi 
turnurile Palatului de justiție păreau un desen în întuneric. 
Un felinar arunca o lumină roşietică pe parapetul cheiului. 
Umbrele podurilor se alungeau în ceață unele îndărătul 
celorlalte. Ploile sporiseră apele râului. 

Javert înclină capul şi privi. Totul era negru. Nu se desluşea 
nimic. Se auzea apa spumegând, dar râul nu se vedea. Câte o 
clipă, în adâncul ameţitor se ivea o licărire care şerpuia 
nesigur, pentru că apa are puterea, în noaptea cea mai 
neagră, să prindă, nici nu ştii de unde, o rază de lumină şi s-o 
prefacă în şopârlă. Licărirea pierea şi totul devenea din nou 
nedesluşit. 


Părea că acolo se cască un hău nemărginit. Ce era dedesubt 
nu era apă, ci prăpastie. Zidul cheiului, abrupt, nedesluşit, 
plutind în aburi, repede ascuns, se înfățişa ca o râpă a 
nesfârşirii. 

Nu se vedea nimic, dar se simțea răceala duşmănoasă a 
apei şi mirosul searbăd al pietrelor ude. O răsuflare sălbatică 
se ridica din hăul acela. Apele umflate ale râului, mai mult 
ghicite decât văzute, şoapta şi zbuciumul valurilor, mărimea 
înfiorătoare a arcadelor podului, căderea închipuită în golul 
acela întunecat, toată această beznă era plină de groază. 

Javert rămase câteva clipe nemişcat, uitându-se la gura de 
întuneric; privea în gol cu ochii țintă, parcă ar fi luat seama la 
ceva. Apa vâjâia. Deodată, îşi scoase pălăria şi o puse pe 
marginea parapetului. După o clipă, o umbră înaltă şi neagră, 
pe care un trecător întârziat ar fi putut-o lua drept o stafie, se 
ivi în picioare, pe parapet, se aplecă spre apă, apoi se înălță 
iarăşi şi căzu, dreaptă, în întuneric; se auzi un plescăit 
înfundat şi noaptea singură fu martoră la cele din urmă 
zvârcoliri ale acelei forme întunecate, pierite în apă. 


CARTEA A CINCEA 
NEPOTUL ŞI BUNICUL 


I — In care vedem din nou copacul cu 
plasture de zinc 


Câtăva vreme după întâmplările pe care le-am povestit, 
jupân Boulatruelle trecu printr-o puternică emoție. 

Jupân Boulatruelle e cantonierul acela din Montfermeil care 
a mai fost întâlnit în treacăt în părțile întunecate ale acestei 
cărți. 

Cititorul îşi aminteşte, poate, că acest Boulatruelle se 
îndeletnicea cu lucruri diferite şi nu prea curate. Spărgea 


pietre şi păgubea călătorii de pe drumul mare. Lucrător de 
terasamente şi hoț, avea şi el un vis: credea în comorile 
îngropate în pădurea Montfermeil. Nădăjduia să găsească într- 
o zi, în pământ, bani îngropaţi la rădăcina unui copac. Până 
atunci îi căuta cu plăcere prin buzunarele trecătorilor. 

Totuşi, deocamdată era prudent. Abia scăpase de primejdie. 
După cum ştim, fusese şi el ridicat odată cu ceilalți tâlhari din 
cocioaba lui Jondrette. Uneori şi viciul poate fi bun la ceva: 
beţia îl salvase. Nu s-a putut limpezi niciodată chestiunea 
dacă el se afla acolo ca hoț sau ca păgubaş. O ordonanţă de 
neurmărire, întemeiată pe starea de beţie constatată în seara 
cursei pregătite, îl pusese în libertate. Luase iar calea 
codrului. Se întorsese la drumul lui dintre Gagny şi Lagny, să 
lucreze sub supravegherea administrativă la pietruirea şoselei 
pe seama statului, cam plouat, foarte îngândurat, puţin 
dezamăgit de hoție, care era cât pe-aci să-l piardă, dar 
îndreptându-se cu şi mai multă duioşie către vinul care îl 
scăpase de primejdie. 

Cât despre emoția puternică prin care trecu puțină vreme 
după întoarcerea sa sub acoperişul de iarbă al bordeiului lui 
de cantonier, iat-o: 

Într-o dimineaţă, ieşind ca de obicei la lucru şi poate şi la 
pândă, puţin înainte de a se crăpa de ziuă, Boulatruelle zări 
printre crengi un om pe care nu-l văzu decât din spate, dar a 
cărui înfăţişare, de departe şi în lumina slabă a zorilor, nu-i 
era cu totul necunoscută. Beţiv cum era, Boulatruelle avea 
totuşi o memorie bună şi limpede, armă de apărare negreşit 
trebuincioasă pentru oricine e puțin certat cu legile. 

„Unde dracu l-am mai văzut eu pe ăsta?” se întrebă el. 

Dar nu-şi putu răspunde nimic decât că-l asemuia cu 
cineva de care parcă şi-ar aduce aminte. 

Boulatruelle, în afară de identitatea pe care nu i-o putu 
stabili, făcu însă anumite socoteli şi aprecieri în legătură cu 
acest om. Nu era de pe acolo. Abia sosise. Pe jos, se vedea bine. 
Niciun vehicul public nu trece la ora aceea pe la Montfermeil. 
Mersese pe jos toată noaptea. De unde venea? Nu de departe. 


Căci nu avea nici traistă, nici pachet. Desigur de la Paris. Ce 
căuta în pădure? Ce căuta la ora aceea? De ce venise? 

Boulatruelle se gândi la comoară. Tot căznindu-se să-şi 
aducă aminte, i se păru că mai avusese el o astfel de 
tulburare, cu câțiva ani mai înainte, iscată de un bărbat care 
ar putea fi chiar acesta. 

Tot gândindu-se, plecase capul în pământ, sub povara chiar 
a acestor gânduri, lucru firesc, dar nu prea dibaci. Când îl 
ridică, nu mai era nimeni. Omul pierise în pădure şi în ceaţă. 

„Să fiu al dracului, zise Boulatruelle, dacă nu o să-i dau eu 
de urmă. Am să găsesc eu parohia acestui enoriaş. Hoinarul 
ăsta din zorii zilei e cam deocheat, am să văd eu ce-i cu el. În 
pădurea mea n-are nimeni secrete pe care să nu le ştiu şi eu. 
Îşi luă hârleţul, care era foarte ascuţit. Iată, bombăni el, ceva 
bun, cu care poţi scotoci pământul şi omul.” 

Şi cum legi un fir de altul, luând, pe cât putea, drumul pe 
care trebuie să-l fi urmat celălalt, porni prin desiş. 

După ce făcu vreo sută de paşi, zorile care începeau a se ivi 
îi veniră în ajutor. Urme de tălpi lăsate ici şi colo în nisip, 
ierburi călcate în picioare, buruieni strivite, care se ridicau cu 
o gingaşă încetineală, ca braţele unei femei frumoase ce se 
întinde când se trezeşte din somn, îi arătară calea. La început 
o urmă, apoi o pierdu. Timpul trecea. Pătrunse mai adânc în 
pădure şi ajunse pe un fel de înălțime. Ascultând un vânător 
pornit dis-de-dimineaţă, ce trecea pe o potecă în depărtare şi 
fluiera aria lui Guillery1217, îi veni în gând să se urce într-un 
copac. Deşi bătrân, era încă sprinten. Se afla lângă un fag 
înalt, vrednic de Tityr'121%, ca şi de Boulatruelle. Se urcă în el 
cât putu mai sus. 

Ideea fusese bună. Cercetând pustietatea în partea unde 
pădurea e încâlcită şi sălbatică, Boulatruelle îl zări deodată pe 
cel căutat. 

Dar abia îl zărise, când îl şi pierdu iarăşi. 

Omul intră, sau mai curând se strecură, într-o poiană 
destul de îndepărtată, ascunsă de nişte copaci mari, dar pe 
care Boulatruelle o cunoştea foarte bine, pentru că văzuse 


acolo, lângă un morman de pietroaie, un castan bolnav, 
pansat cu un plasture de zinc, bătut în cuie pe scoarță. Era 
poiana căreia altădată îi ziceau Pământul lui Blaru. 
Mormanul de pietre adus cine ştie pentru ce, care se afla acolo 
acum treizeci de ani, este fără îndoială şi astăzi tot în acelaşi 
loc. Nimic n-are o viață atât de lungă ca un morman de 
pietroaie, poate numai un gard de scânduri. E ceva provizoriu. 
Un motiv mai mult ca să dăinuiască. 

Boulatruelle, în graba bucuriei lui, se lăsă să cadă mai 
mult decât cobori din copac. Aflase culcuşul, mai rămăsese 
numai să pună mâna pe fiară. Pesemne că acolo era faimoasa 
comoară visată. 

Nu era treabă uşoară să ajungi la poiană. Pe cărările 
bătute, care te sâcâie cu miile lor de cotituri, i-ar fi trebuit un 
sfert de ceas şi mai bine. De-a dreptul, prin desişul care acolo 
e foarte încâlcit şi plin de spini ce se agaţă de tine, avea nevoie 
de mai mult de jumătate de oră. Boulatruelle făcu greşeala să 
nu înțeleagă asta. Avu încredere în linia dreaptă; iluzie optică 
vrednică de respect, dar care duce pe mulți la pierzanie. 
Desişul, oricât era el de încâlcit, îi păru calea cea mai bună. 

„S-o luăm pe strada Rivoli a lupilor”, zise el. 

Boulatruelle, deprins să meargă pieziş, greşi de astă dată şi 
merse drept. Se aruncă, plin de hotărâre, în lupta cu 
mărăcinii. 

Până să răzbată printre ilice, urzici, răsuri, păducei, 
mărăcini şi spini foarte arțăgoşi, avu mult de furcă. Fu zgâriat 
zdravăn. La poalele râpei găsi o apă pe care trebui s-o treacă. 
După patruzeci de minute ajunse, în sfârşit, la poiana Blaru, 
năduşit, ud leoarcă, abia răsuflând, însângerat şi furios. 

În poiană nimeni. 

Boulatruelle alergă la mormanul de pietre. Era la locul lui. 
Nu fusese mişcat din loc. Cât despre om, pierise în pădure. 
Fugise. Unde? Încotro? În ce desiş? Cu neputinţă de ghicit. 

Şi, lucru sfâşietor, îndărătul mormanului de pietroaie, în 
fața copacului cu placa de zinc, se vedea pământ proaspăt 
răscolit, un hârleț uitat sau lăsat şi o groapă. 


Groapa era goală. 
„Tâlharule!” strigă Boulatruelle, ridicând pumnii spre zare. 


II — leşit din războiul civil, Marius se 
pregăteşte pentru cel de-acasă 


Marius zăcu multă vreme între viață şi moarte. Timp de 
câteva săptămâni avu febră cu delir şi destul de grave 
simptome cerebrale, pricinuite mai mult de zguduirile suferite 
decât de rănile de la cap. 

Nopți întregi repetă numele Cosettei cu acea cumplită 
limbuţie pricinuită de febră şi cu întunecata încăpățânare a 
agoniei. Întinderea anumitor leziuni era o primejdie de temut, 
pentru că supuraţia plăgilor mai mari se poate totdeauna 
resorbi şi, prin urmare, poate să-l ucidă pe bolnav sub 
înrâurirea unor anumite stări atmosferice; la orice schimbare 
a vremii, la cea mai mică furtună, medicul era îngrijorat. „Mai 
cu seamă nicio emoție pentru rănit”, spunea mereu. 
Pansamentele erau complicate şi grele, fixarea aparatelor şi 
feşelor prin plasture aglutinant nefiind încă născocită pe- 
atunci. Nicolette prăpădi pentru scamă un cearşaf „mare cât 
tavanul”, după cum spunea ea. Loţiunile clorurate şi nitratul 
de argint izbutiră destul de greu să înlăture cangrena. În tot 
timpul primejdiei, domnul Gillenormand, deznădăjduit la 
căpătâiul nepotului său, fu ca şi Marius: între viață şi moarte. 
În fiecare zi şi uneori de două ori pe zi, un domn cu părul alb, 
foarte bine îmbrăcat, după descrierea amănunțită a 
portarului, venea să afle veşti despre bolnav şi lăsa un pachet 
mare de scamă pentru pansamente. 

În ziua de 7 septembrie, în sfârşit, patru luni după noaptea 
dureroasă în care îl aduseseră, pe moarte, în casa bunicului 
său, medicul declară că era salvat. Marius intră în 
convalescență. Trebui totuşi să mai stea încă două luni întins 
pe un şezlong, din pricina neajunsurilor produse de fractura 
claviculei. Totdeauna există o ultimă rană care nu vrea să se 


închidă şi care, spre deznădejdea bolnavului, face ca 
pansamentele să nu se mai sfârşească. 

De altfel, această boală lungă şi această lungă 
convalescență îl scăpară de urmărire. În Franța nu există 
mânie, fie şi publică, pe care şase luni să nu o stingă. 
Răscoalele, în actuala stare a societăţii, sunt atât de mult 
greşeala lumii întregi, încât sunt urmate de o anumită nevoie 
de a închide ochii. 

Să adăugăm că acea nemaipomenită ordonanță Gisquet, 
care-i silea pe medici să-i denunțe pe răniți, indignase în 
asemenea măsură opinia publică, şi nu numai opinia publică, 
ci şi pe rege în primul rând, încât răniții fură acoperiţi şi 
ocrotiți de această indignare; şi în afară de cei care fuseseră 
făcuţi prizonieri chiar în timpul luptei, consiliile de război nu 
mai îndrăzniră să supere pe niciunul. 

Îl lăsară deci pe Marius în pace. 

Domnul Gillenormand trecu mai întâi prin toate spaimele şi 
apoi prin toate fericirile. Cu mare greutate îl împiedicară să-şi 
petreacă toate nopţile lângă rănit; puse să i se aducă fotoliul 
mare lângă patul lui Marius; vru ca fiica sa să ia pentru 
comprese şi feşi cea mai frumoasă rufărie a casei. Domnişoara 
Gillenormand, ca o femeie înțeleaptă şi vârstnică, găsi mijlocul 
să cruțe rufăria frumoasă, lăsând pe bunic a creadă că e 
ascultat. Domnul Gillenormand nici nu vru să audă când 
încercă să-i explice că pentru scamă e mai bună pânză groasă 
decât batistul şi pânza veche decât cea nouă. Sta de față de 
câte ori se schimbau pansamentele, în timp ce domnişoara 
Gillenormand, ruşinată, ieşea din odaie. Când medicul tăia 
cărnurile moarte cu foarfeca, zicea: „Ai! ai!” Nimic nu era mai 
înduioşător decât să-l vezi întinzând rănitului o ceaşcă cu 
ceai, cu mâna lui tremurând uşor de bătrâneţe. Îl copleşea pe 
doctor cu întrebările, fără să-şi dea seama că erau mereu 
aceleaşi. 

În ziua în care medicul îi dădu vestea că Marius e în afară 
de orice primejdie, bătrânul aiură de bucurie. Dădu portarului 
trei galbeni bacşiş. Seara, intrând în camera sa, dansă o 


gavotă, pocnindu-şi degetele ca nişte castaniete, şi cântă un 
cântec pe care îl transcriem: 


Jeanne e născută la Fougere, un sat 
De păstorițe, cuib adevărat; 

Privesc cu drag veşmintele-i uşoare, 
Tulburătoare. 


Dragoste, trăieşti acum în ea; 

Tu faci să aibă azi privirea grea, 
Tu faci să aibă printre grele gene 
Căutături viclene! 


Mi-e dragă Jeanne şi de-asta eu o cânt 
Mai mult ca orişicine pe pământ. 

Mi-e dragă Jeanne cu sânul ei cel tare 
De fată mare. 


Apoi se aşeză în genunchi pe un scaun, şi Basque, uitându- 
se la el prin crăpătura uşii, spuse că era sigur că se ruga. 
Până atunci nu crezuse în Dumnezeu. 

Cu cât Marius se întrema, bunicul parcă îşi ieşea din minți 
de bucurie. Făcea o mulțime de isprăvi care de care mai 
şugubeţe, urca şi cobora scările fără să ştie de ce. O vecină, 
drăguță de altfel, rămase încremenită când primi într-o 
dimineață un buchet mare de flori; i-l trimitea domnul 
Gillenormand. Soţul îi făcu o scenă de gelozie. Domnul 
Gillenormand încerca s-o ia pe Nicolette pe genunchi. Lui 
Marius îi spunea: „Domnule baron”. Striga: „lrăiască 
republica!” 

În fiecare clipă întreba pe medic: „Nu-i aşa că nu maie 
niciun pericol?” Se uita la Marius cu ochii unei bunicuțe. 
Când mânca, îl pierdea din ochi. Nu mai voia să ştie de el 
însuşi, el nu mai însemna nimic. Marius era stăpânul casei, 
bucuria lui cuprindea o renunțare, domnul Gillenormand era 
nepotul nepotului său. 


În voioşia lui părea un copil, cel mai respectabil dintre copii. 
De teamă să nu-l obosească sau să-l supere pe convalescent, 
se aşeza în spatele lui când voia să-i zâmbească. Era 
mulțumit, vesel, încântat, fermecător, întinerit. Părul alb îi 
sporea cu o blajină măreție lumina veselă de pe față. Când 
gingăşia se amestecă cu zbârciturile, e fermecătoare. Se 
revarsă un fel de auroră în bătrâneţea asta plină de voie bună. 

Cât despre Marius, în timp ce se lăsa pansat şi îngrijit, nu 
avea decât un singur gând: Cosette. 

De când scăpase de febră şi delir nu-i mai rostea numele, şi 
ai fi putut crede că nu se mai gândea la ea. Tăcea tocmai 
pentru că sufletul lui era acolo. 

Nu ştia ce se făcuse Cosette: toată întâmplarea din strada 
Chanvrerie era ca un nor în amintirea lui, umbre nedesluşite 
îi pluteau în minte: Eponine, Gavroche, Mabeuf, Thenardier, 
toți prietenii săi înecați în fumul groaznic al baricadei; 
trecerea ciudată a domnului Fauchelevent în această 
aventură sângeroasă i se părea o enigmă într-o furtună, nu 
mai înțelegea nimic din ce se întâmplase cu el însuşi, nu ştia 
nici cum, nici cine îl salvase şi nu era nimeni în jurul lui care 
să ştie; tot ce putuseră să-i spună e că fusese adus în strada 
Filles-du-Calvaire, noaptea, într-o trăsură; trecutul, prezentul 
şi viitorul nu mai erau în el decât pâcla unei amintiri 
nedesluşite, dar în negura aceasta exista un punct 
neschimbat, o schiță limpede şi lămurită, ceva tare ca 
granitul, o hotărâre, o voință: s-o regăsească pe Cosette. 
Pentru el, viața însemna Cosette; în inima lui îşi făgăduise că 
nu o va primi pe una fără alta, şi era neclintit în hotărârea sa 
de a cere de la oricine ar vrea să-l silească să trăiască — de la 
bunicul său, de la soartă, de la iad - să-i dea înapoi raiul 
pierdut. 

Nu-şi ascundea piedicile. 

Să subliniem aici un amănunt. Marius nu fusese deloc 
câştigat şi nici prea înduioşat de toată această grijă şi 
dragoste a bunicului său. Mai întâi nici nu o cunoştea în toate 
tainele ei; apoi în mintea lui de bolnav, tulburată poate încă de 


febră, se temea de toate aceste alintări, ca de un lucru ciudat 
şi nou, menit numai să-l îmblânzească. Şi rămânea rece. 
Bunicul îşi cheltuia în zadar bietul lui surâs de bătrân. 
Marius îşi spunea că toate merg bine atâta vreme cât el, 
Marius, nu spunea nimic şi-i lăsa să facă ce vor; dacă ar fi 
însă vorba de Cosette, bunicul ar lua o altă înfăţişare şi 
adevăratul lui gând s-ar da pe față. Atunci ar începe lupta 
grea; ar izbucni din nou neînțelegerile şi toate piedicile la un 
loc. Fauchelevent, Coupelevent, bogăţia, sărăcia, mizeria, 
piatra de gât, viitorul. Împotrivire aspră; în încheiere: refuz. 
Marius se încorda dinainte. 

Şi pe urmă, pe măsură ce prindea puteri, amintirea 
nedreptăților de mai înainte, rănile vechi ale sufletului său se 
redeschideau; se gândea iar la trecut, colonelul Pontmercy se 
ridica iar între domnul Gillenormand şi el, şi Marius îşi 
spunea că nu putea nădăjdui într-o bunătate adevărată de la 
cineva care fusese atât de aspru şi nedrept cu tatăl său. Şi, 
odată cu sănătatea, îi revenea şi un fel de duritate împotriva 
bunicului său. Bătrânul suferea în tăcere. 

Domnul Gillenormand, fără să arate nimic de altfel, băgase 
de seamă că, de când se întorsese acasă şi îşi venise în fire, 
Marius nu-i spusese „tată” nici măcar o dată. Nu-i spunea nici 
„domnule”, e adevărat, dar găsea mijlocul, printr-un anumit 
fel de a vorbi, să nu spună niciuna, nici alta. 

Era vădit că se apropia criza. 

Cum se întâmplă aproape totdeauna în astfel de 
împrejurări, Marius, pentru a-şi încerca puterea, se luă la 
harță înainte de a începe lupta. Asta se numeşte a sonda 
terenul. Se întâmplă că într-o dimineaţă, în legătură cu în ziar 
ce-i căzuse în mână, domnul Gillenormand vorbi cam 
batjocoritor despre Convenţiune şi aruncă un cuvânt de ocară 
lui Danton, Saint-Just şi Robespierre, ca din partea unui 
regalist. „Oamenii de la '93 au fost nişte giganţi”, zise Marius 
sever. Bătrânul tăcu şi nu mai scoase o vorbă toată ziua. 

Marius, care avea totdeauna în minte pe bunicul 
neînduplecat al copilăriei sale, văzu în tăcerea asta o mânie 


mare înăbuşită, prevăzu o luptă înverşunată şi în fundul 
sufletului îşi întări pregătirile de război. 

Luă hotărârea ca, în caz de refuz, să-şi smulgă 
pansamentele, să-şi scoată din loc clavicula, să-şi 
zgândărească rănile ce-i mai rămăseseră şi să nu mai 
primească niciun fel de hrană. Rănile erau muniţiile lui. S-o 
dobândească pe Cosette sau să moară. 

Aşteptă clipa potrivită cu răbdarea vicleană o bolnavului. 

Această clipă sosi. 


III — Marius atacă 


Într-o zi, pe când fiica sa orânduia sticluţele şi ceştile pe 
marmura scrinului, domnul Gillenormand sta aplecat asupra 
lui Marius şi îi spunea plin de dragoste: 

— Vezi, dragă Marius, eu în locul tău acum aş mânca mai 
bine carne decât peşte. Un peşte fript e o mâncare cum nu se 
poate mai bună pentru un început de convalescență, dar ca să 
pui un bolnav pe picioare trebuie un cotlet zdravăn. 

Marius îşi adună puterile pe care şi le recăpătase aproape în 
întregime şi, ridicându-se în capul oaselor, îşi propti pe cearşaf 
pumnii strânşi, îşi privi bunicul drept în ochi, luă o înfăţişare 
fioroasă şi zise: 

— Asta mă face să-ţi spun un lucru. 

— Care? 

— Că vreau să mă însor. 

— Lucrul e prevăzut, zise bunicul. 

Şi izbucni în râs. 

— Cum, prevăzut? 

— Da, e prevăzut. Fetița va fi a ta. 

Marius uimit şi copleşit de o bucurie neaşteptată, tremura 
tot. 

Domnul Gillenormand urmă: 


— Da, a ta să fie fetița aceea drăgălaşă! Vine în fiecare zi 
sub înfăţişarea unui domn bătrân să afle veşti despre tine. De 
când ai căzut rănit, îşi petrece tot timpul plângând şi făcând 
scamă. Am iscodit eu. Locuieşte în strada lHomme-Arme, 
numărul 7. Ah! Aici am ajuns! Ah! O vrei! Ei bine, o să fie a ta! 
Aşa îți trebuie. Pregătiseşi un mic complot. Îţi ziseşi: o să-i 
spun verde bunicului, acestei momâi de pe vremea regenței şi 
directoratului, acestui fante de altădată, acestui Dorante 
ajuns Geronte!21*:; şi el a fost uşuratic, şi-a avut şi el 
midinetele şi Cosettele lui; şi el a zburat, şi el a avut aripi şi a 
gustat, din merindea primăverii; va trebui să-şi aducă aminte. 
O să vedem noi. Care pe care! Ah! lei taurul de coarne. Bine. 
Eu îți ofer un cotlet şi tu îmi răspunzi: „Bine că mi-ai adus 
aminte, vreau să mă însor”. Aşa tranziție zic şi eu! Ah! Te 
aşteptai la scandal! Nu ştiai că sunt un laş bătrân. Ei, acum 
ce mai spui? Ţi-e necaz! Nu te aşteptai ca bunicul să fie mai 
prost decât tine; ţi-ai uitat discursul pe care trebuia să mi-l 
ţii, domnule avocat, şi asta te sâcâie. Hai, strigă, urlă, n-ai 
decât! Fac ce vrei tu. Ai amuţit de tot, nătărăule! Ascultă! Am 
iscodit şi eu, sunt şiret. E încântătoare, e cuminte, nu e 
adevărată istoria cu lăncierul, a făcut mormane întregi de 
scamă, e o comoară, te adoră. Dacă ai fi murit, am fi fost trei; 
sicriul ei l-ar fi întovărăşit pe al meu. Mi-a venit în gând, cum 
te-ai făcut mai bine, să ţi-o aduc pur şi simplu la căpătâi, dar 
numai în romane se aduc aşa, deodată, fetele tinere lângă 
patul unor răniți frumoşi care le plac. Asta nu se face. Ce-ar fi 
spus mătuşa ta? Mai toată vremea erai gol, băiete. Întreab-o 
pe Nicolette, care nu te-a părăsit o clipă, dacă se putea să fie o 
femeie aici. Şi apoi, ce-ar fi spus medicul? O fată frumoasă nu 
te vindecă de friguri. În sfârşit, bine, să nu mai vorbim de asta, 
am zis, s-a făcut, s-a hotărât, ia-o! Uite, asta e răutatea mea! 
Vezi, am văzut că nu mă iubeşti şi atunci mi-am spus: Ce-aş 
putea face pentru ca dobitocul ăsta să mă iubească? Uite, am 
pe micuța mea Cosette la îndemână, o să i-o dau, atunci va 
trebui să mă iubească puţin sau să spună de ce nu mă 
iubeşte. Ah! Credeai că bătrânul o să tune şi o să fulgere, o să- 


şi îngroaşe glasul, o să strige „nu” şi o să ridice bastonul 
asupra acestor zori de fericire! Deloc. Fie şi Cosette, fie şi 
dragoste! Nici nu vreau altceva. Domnule, binevoiți a vă 
însura. Fii fericit, iubitul meu copil! 

Odată spuse acestea, bătrânul izbucni în plâns. 

Luă capul lui Marius, îl strânse cu amândouă brațele la 
pieptul lui bătrân. Şi amândoi începură să plângă. Aceasta e 
una din formele celei mai mari fericiri. 

— Tată! strigă Marius. 

— Ah! atunci mă iubeşti! zise bătrânul. 

Fu o clipă de nedescris. Se înăbuşeau şi nu puteau vorbi. 

În sfârşit, bătrânul gângăvi: 

— Hai, şi-a dat drumul! Mi-a spus „tată”. 

Marius îşi trase capul din braţele bunicului şi zise încet: 

— Dar, tată, acum dacă m-am făcut bine, cred că aş putea 
s-o văd. 

— Am prevăzut şi asta, o s-o vezi mâine. 

— Tată! 

— Ce? 

— De ce nu astăzi? 

— Hai şi astăzi. Fie şi astăzi! Mi-ai spus „tată” de trei ori. 
Face. Am eu grijă. O să ţi-o aducem! Lucrul a fost prevăzut, îţi 
spun. A şi fost pus în versuri. E sfârşitul elegiei Tânărul bolnav 
de Andre Chenier'122%, de Andre Chenier căruia tâlh... giganţii 
de la '93 i-au tăiat beregata. 

Domnului Gillenormand i se păru că Marius încruntă uşor 
din sprâncene, dar, de fapt, trebuie s-o spunem, Marius nici 
nu-l mai asculta, plutind în extaz, cu gândul mai mult la 
Cosette decât la 1793. Bunicul, tremurând de teamă fiindcă 
pomenise de Andre Chenier într-un moment atât de nepotrivit, 
reluă în grabă: 

— Vezi, „i-au tăiat beregata”, nu e chiar cuvântul potrivit. 
Fapt e că marile genii revoluţionare, care nu erau oameni răi — 
asta nu se poate tăgădui - care erau eroi ai naibii, găseau că 
Andre Chenier îi cam stânjenea şi de-asta l-au ghilo... adică, 
aceşti oameni mari l-au rugat în ziua de 7 thermidor, în 


interesul salvării publice, pe Andre Chenier să binevoiască a se 
duce... 

Domnul Gillenormand, gâtuit de propria sa frază, nu mai 
putu urma; neputând nici s-o sfârşească, nici s-o înghită, pe 
când fiica sa îi potrivea lui Marius perna la spate, zăpăcit de 
atâtea emoţii, bătrânul se năpusti, cu graba pe care i-o mai 
îngăduia vârsta, afară din odaia de culcare, trânti uşa în 
urma lui şi, roşu ca racul, înecându-se, spumegând, cu ochii 
ieşiţi din orbite, dădu peste Basque cel de treabă, care lustruia 
cizmele în vestibul. Îl luă de guler, şi-i strigă în față mânios: 

— Mii de draci, tâlharii aceia l-au asasinat! 

— Pe cine, domnule? 

— Pe Andre Chenier! 

— Da, domnule, zise Basque speriat. 


IV — În cele din urmă, domnişoara 
Gillenormand nu ia în nume de rău că 
domnul Fauchelevent a venit cu ceva la 
subsuoară 


Cosette şi Marius se revăzură. 

Ce a fost întrevederea lor nu mai spunem. 

Sunt lucruri pe care nu trebuie să încerci a le zugrăvi; 
soarele de pildă. 

Întreaga familie, cu Basque şi Nicolette, era strânsă în 
odaia lui Marius când intră Cosette. 

Se ivi în prag, înconjurată parcă de un nimb. 

Tocmai în acea clipă bunicul se pregătea să-şi şteargă 
nasul; rămase încremenit, cu el în batistă, şi uitându-se la 
Cosette pe deasupra batistei: 

— Răpitoare! exclamă el. 

Apoi îşi suflă nasul cu zgomot. 

Cosette era îmbătată, încântată, înspăimântată, într-al 
nouălea cer. Era speriată, atât cât poți fi speriat de fericire. 


Abia putea vorbi, se înroşea, se îngălbenea, ar fi vrut să se 
arunce în brațele lui Marius şi nu îndrăznea. Era ruşinată să- 
şi arate iubirea în fața tuturor. Oamenii sunt fără milă față de 
îndrăgostiții fericiți. Stau lângă ei tocmai când aceştia ar dori 
mai mult să fie singuri, când n-au deloc nevoie de alții. 

Odată cu Cosette şi în urma ei intrase un bărbat cu părul 
alb. Grav, surâzând totuşi, dar cu un surâs vag şi sfâşietor. 
Era „domnul Fauchelevent”; era Jean Valjean. 

— Era „foarte bine îmbrăcat”, cum spusese portarul, din 
cap până în picioare, în haine negre noi şi cravată albă. 

Nici nu i-ar fi trecut prin minte portarului că burghezul 
acesta îngrijit, vreun notar pesemne, era  cioclul 
înspăimântător, care răsărise la poarta lui, în noaptea de 7 
iunie, în zdrențe, slut, plin de glod, cu ochii rătăciţi, cu fața 
mânjită de sânge şi noroi, ţinând de subsuori pe Marius 
leşinat; cu toate astea, nasul lui de portar simţise ceva. Când 
domnul Fauchelevent sosise cu Cosette, portarul nu se putuse 
împiedica să şoptească în taină soției sale: „Nu ştiu de ce tot 
mi se pare că am mai văzut chipul ăsta!” 

În camera lui Marius, domnul Fauchelevent sta la o parte, 
lângă uşă. Avea la subsuoară un pachet învelit în hârtie şi 
care semăna cu un volum in-octavo. Hârtia era verzuie şi 
părea mucegăită. 

— Totdeauna umblă domnul ăsta aşa, cu cărți la 
subsuoară? o întrebă încet, pe Nicolette, domnişoara 
Gillenormand, care nu era deloc iubitoare de cărți. 

— Ce vrei, răspunse tot aşa domnul Gillenormand, care o 
auzise, e un învățat. Şi dacă? Ce e el de vină? Domnul 
Boulardi'1221, pe care l-am cunoscut, nu ieşea nici el niciodată 
fără o carte şi totdeauna strângea la piept câte o hârțoagă 
veche... Şi salutând zise tare: Domnul Trauchelevent... 

Bătrânul Gillenormand nu o făcu într-adins, dar neatenția 
la numele proprii era la el un fel de-a fi aristocrat. 

— Domnule Tranchelevent, am onoarea a vă cere mâna 
domnişoarei pentru nepotul meu, domnul baron Marius 
Pontmercy. 


Domnul „Tranchelevent” se înclină. 

— S-a făcut! zise bunicul. 

Apoi, întorcându-se spre Marius şi Cosette, şi 
binecuvântându-i cu amândouă brațele întinse, exclamă: 

— Acum aveți voie să vă iubiți! 

Nu aşteptară să li se spună de două ori. Nu le mai păsa de 
nimic. Gunguritul începu. Îşi vorbeau încet. Marius cu coatele 
sprijinite pe braţele fotoliului pe care era întins, Cosette în 
picioare lângă el. 

— Oh, Doamne! şoptea Cosette. Te văd iarăşi. Eşti chiar tu! 
Chiar dumneata! Să te duci să lupți aşa! Pentru ce? E 
îngrozitor! Timp de patru luni am fost ca moartă. Oh! Rău ai 
fost că te-ai dus la bătălia aceea! Ce-ţi făcusem? Te iert, dar n- 
ai să mai faci. Şi adineauri, când au venit să ne cheme, am 
crezut că o să mor, dar de bucurie. Am fost atât de mâhnită! 
Nici n-am mai stat să mă îmbrac, trebuie să fiu de speriat. Ce- 
au să zică ai tăi dacă mă văd cu gulerul mototolit? Dar 
vorbeşte şi tu! Mă laşi să vorbesc singură. Stăm tot în strada 
l'Homme-Arme. Se pare că rana de la umăr a fost ceva 
groaznic. Mi-au spus că puteai vâri pumnul în ea. Şi că-ți 
tăiau carnea cu foarfecele. Îngrozitor! Am plâns până n-am 
mai putut! E de neînțeles cum poți să suferi atâta! Bunicul 
tău pare foarte bun. Nu te mişca, nu te sprijini în cot, ia 
seama, o să te doară. Oh! Ce fericită sunt! Aşadar, s-a sfârşit 
cu nenorocirile! Sunt o proastă. Voiam să-ți spun atâtea 
lucruri şi-acum le-am uitat pe toate. Mă mai iubeşti? Locuim 
în strada l'Homme-Armeâ. Fără grădină. Toată vremea am 
făcut scamă; uite, domnule, vezi; din vina dumitale am o 
bătătură la deget. 

— Înger! spunea Marius. 

„Înger” e singurul cuvânt din limbaj care nu se uzează. 
Oricare altul nu ar rezista nemilosului abuz pe care îl fac cu el 
îndrăgostiți. 

Apoi, cum mai erau şi alții de față, se întrerupseră şi nu 
mai spuseră niciun cuvânt, mărginindu-se să-şi atingă 
mâinile cu sfială. 


Domnul Gillenormand se întoarse către toți ceilalți care mai 
erau în odaie şi strigă: 

— Hai, vorbiţi tare, voi ăştilalți! Faceţi zgomot între culise! 
Haideţi, puţină gălăgie, ce dracu! Să poată vorbi în linişte 
copiii ăştia. Şi apropiindu-se de Marius şi Cosette, le spuse 
încet de tot: Tutuiţi-vă. Nu vă sfiiți. 

Mătuşa Gillenormand asista năucită la această năvală de 
lumină în casa ei bătrânească. Uimirea ei nu era arțăgoasă. 
Nu se uita deloc la ei cu ochii mânioşi pizmaşi, ai bufniței care 
priveşte doi porumbei. Era privirea prostită a unei biete fete 
nevinovate, de cincizeci şi şapte de ani; era viața trăită în 
zadar, privind la acea biruinţă care era dragostea. 

— Domnişoară Gillenormand, îi spuse tatăl ei, ţi-am spus 
eu că aşa o să ţi se întâmple. Tăcu o clipă şi adăugă: Priveşte 
la fericirea celorlalți! Apoi, întorcându-se spre Cosette: Ce 
drăguță e! Ce drăguță e! E ca un tablou de Greuze. Şi toate 
astea au să fie numai ale tale, ştrengarule! Ah! Ticălosule, 
mare noroc ai cu mine! Fii fericit, dacă aş avea cu 
cincisprezece ani mai puţin, ne-am bate în duel pentru ea. 
Uite, sunt îndrăgostit de dumneata, domnişoară. E firesc. E 
dreptul dumitale. Ah! Ce mai nuntă o să fie! Parohia noastră e 
Saint-Denis du Saint-Sacrement, dar o să obțin dispensă ca să 
vă căsătoriți la Saint-Paul. Biserica e mai arătoasă. E ridicată 
de iezuiți. E mai cochetă. E față-n față cu fântâna cardinalului 
de Biragne. Capodopera arhitecturii iezuite e la Namur. Se 
cheamă Saint-Loup'1222. Când o să fiți căsătoriţi, să vă duceți 
acolo. Merită să faceți drumul ăsta. Domnişoară, sunt cu totul 
de partea dumitale, vreau ca fetele să se mărite, de asta sunt 
făcute. Este o oarecare sfântă Ecaterina, pe care aş vrea să o 
văd veşnic cu capul gol'122%. Să rămâi fată e frumos, dar e 
rece. Biblia spune: „Înmulţiţi-vă”. Pentru a mântui poporul e 
nevoie de Jeanne d'Arc dar pentru a înmulți poporul e nevoie 
de maica Barză. Măritaţi-vă, deci, frumoaselor! În adevăr, nu 
văd la ce bun să rămâi fată! Ştiu eu că la biserică ai o capelă 
anume, că poţi face parte din Frăția fecioarei; dar dă-o încolo, 
un bărbat drăguţ, cumsecade, şi după un an, un copilaş bălai 


şi dolofan care să sugă voiniceşte, cu picioruşele numai 
pernuţe de grăsime şi care să-ți frământe sânul cu lăbuţele lui 
trandafirii, râzând ca zorile dimineţii, face mai mult decât să 
ţii o lumânare aprinsă la vecernie şi să cânți Turris 
Eburnea122*%,! 

Bunicul se răsuci pe călcâiele lui de nouăzeci de ani şi 
începu din nou vorba, ca un resort proaspăt întors: 

— Și stăvilind visarea ce-a curs tulburător 

E-adevărat, Alcippe, că în curând te-nsori 71225 

Îmi adusei aminte! 

— Ce, tată? 

— Nu aveai tu un prieten bun? 

— Da, Courfeyrac. 

— Ce ecu el? 

— A murit. 

— Asta-i bine. 

Se aşeză lângă ei, o sili şi pe Cosette să şadă şi le luă 
mâinile în mâinile lui zbârcite. 

— E încântătoare mititica asta! E o minune această 
Cosette! E o fetiță foarte mică şi totodată o doamnă mare. Nu 
va fi decât baroană, e o decădere; e născută marchiză. Ce mai 
gene are! Băgaţi-vă bine în cap, copii, cu voi e adevărul. lubiți- 
vă! Până la prostie. Iubirea e prostia oamenilor şi duhul lui 
Dumnezeu. Adoraţi-vă! Numai, adăugă el întunecându-se 
deodată, ce nenorocire! Abia acum mă gândesc. Mai mult de 
jumătate din averea mea e în rentă viageră; cât voi trăi eu, o 
să meargă, dar după moartea mea, peste vreo douăzeci de ani, 
ah! sărmanii mei copii, nu veți avea niciun ban! Mâinile 
dumneavoastră frumoase şi albe, doamnă baroană, vor face 
diavolului cinstea să-l tragă de coadă. 

Se auzi atunci un glas adânc şi liniştit, care spuse: 

— Domnişoara Euphrasie Fauchelevent are şase sute de mii 
de franci. 

Era glasul lui Jean Valjean. 

Nu scosese încă niciun cuvânt. Părea că toată lumea îl 
uitase şi el stătea în picioare, nemişcat, în spatele tuturor 


oamenilor acestora fericiți. 

— Cine e această domnişoară Euphrasie? întrebă uluit 
bunicul. 

— Eu sunt, răspunse Cosette. 

— Şase sute de mii de franci! reluă domnul Gillenormand. 

— Mai puţin paisprezece sau cincisprezece mii de franci, 
poate, zise Jean Valjean. 

Şi puse pe masă pachetul pe care mătuşa Gillenormand îl 
luase drept o carte. 

Jean Valjean îl dezveli;, era un teanc de bancnote. Fură 
desfăcute şi numărate. Erau cinci sute de bilete de câte o mie 
de franci şi o sută şaizeci şi opt de câte cinci sute. Cu totul 
cinci sute optzeci şi patru de mii de franci. 

— Bună carte, zise domnul Gillenormand. 

— Cinci sute optzeci şi patru de mii de franci! şopti mătuşa. 

— Asta schimbă multe lucruri, nu-i aşa, domnişoară 
Gillenormand? reluă bătrânul. Diavolul ăsta de Marius a 
descoperit în copacul cu visuri o fetişcană milionară! Să mai 
aveți încredere în dragostele băieţilor! Studenţii găsesc 
studente de şase sute de mii de franci. Cherubin lucrează mai 
bine decât Rotschild. 

— Cinci sute optzeci şi patru de mii de franci! repeta cu 
jumătate de glas domnişoara Gillenormand. Cinci sute optzeci 
şi patru! Poţi spune şase sute de mii de franci! 

Cât despre Marius şi Cosette, ei se uitau unul la altul; 
aproape nici nu băgară de seamă acest amănunt. 


V — Depuneţi-vă banii mai bine în pădure 
decât la notar 


S-a înțeles, nici vorbă, fără să mai fie nevoie de multe 
desluşiri că după afacerea Champmathieu, mulțumită primei 
evadări de câteva zile, Jean Valjean putuse veni la Paris să-şi 
retragă la timp de la Laffitte suma câştigată de el sub numele 
de domnul Madeleine, la Montreuil-sur-Mer; şi că, temându-se 


să nu fie prins din nou -— ceea cei s-a şi întâmplat, într-adevăr, 
după puţină vreme — ascunsese şi îngropase această sumă în 
pădurea Montfermeil, în locul zis Pământul lui Blaru. Suma, 
şase sute treizeci de mii de franci, toată în bancnote, nu ocupa 
mult loc şi încăpea într-o cutie; numai că, pentru a feri cutia 
de umezeală, el o pusese într-un cufăraş de stejar plin cu talaj 
de castan. În acelaşi cufăraş îşi pusese şi cealaltă comoară, 
sfeşnicele episcopului. Ne amintim că, evadând de la 
Montreuil-sur-Mer, le luase cu el. Bărbatul zărit într-o seară 
pentru întâia oară de Boulatruelle fusese Jean Valjean. Mai 
târziu, de câte ori avea nevoie de bani, Jean Valjean venea să 
şi-i ia din poiana Blaru. Asta era pricina plecărilor de care am 
vorbit. Undeva, în buruieni, într-o ascunzătoare cunoscută 
numai de el, avea un târnăcop. Când îl văzu pe Marius intrat 
în convalescență, simțind că se apropie ceasul când banii 
aceştia ar putea fi de folos, se dusese să-i ia; Boulatruelle îl 
văzuse iar în pădure, de astă dată însă dimineața, nu seara. 
Târnăcopul rămase moştenire lui Boulatruelle. 

Suma întreagă era de cinci sute optzeci şi patru de mii cinci 
sute de franci. Jean Valjean puse cele cinci sute la o parte 
pentru el. „Pe urmă, vom mai vedea”, se gândi el. Diferenţa 
între această sumă şi cele şase sute treizeci de mii de franci 
scoşi de la Laffitte reprezenta cheltuiala pe zece ani, de la 1823 
la 1833. Cei cinci ani de mânăstire nu costaseră decât cinci 
mii de franci. 

Jean Valjean puse cele două sfeşnice pe cămin, unde 
străluceau spre marea bucurie a Toussaintei. 

De altfel, Jean Valjean se ştia scăpat de Javert. Auzise 
povestindu-se, şi faptul fusese verificat şi de el în Monitor, 
unde se publicase că un inspector de poliție cu numele Javert 
fusese găsit înecat sub o luntre de spălătoreasă între podul 
Change şi Pont-Neuf, şi că un bilet lăsat de acest om, de altfel 
fără cusur şi foarte prețuit de şefii săi, făcea să se creadă că 
este vorba de un acces de alienație mintală şi de o sinucidere. 
„De fapt, se gândi Jean Valjean, sigur că era nebun, dacă 
atunci când mă avea în mână mi-a dat drumul.” 


VI — Cei doi bătrâni fac totul, fiecare în 
felul lui, pentru fericirea Cosettei 


Se făcură toate pregătirile pentru căsătorie. Medicul 
întrebat, fu de părere că ea ar putea avea loc în februarie. 
Erau în decembrie. Se scurseră câteva încântătoare 
săptămâni de fericire deplină. Bunicul nu era nici el mai puţin 
fericit. Şedea câte un sfert de ceas în contemplaţie în fața 
Cosettei. 

— Minunată fată! exclamă el. Şi pare atât de blândă şi 
bună. Fără îndoială, drăguța de ea, e fata cea mai 
fermecătoare pe care am văzut-o vreodată. Mai târziu va avea 
virtuți de mireasmă de toporaşi. E gingăşia însăşi. Cu o astfel 
de ființă nu poți duce decât o viață de nobil. Marius, băiete, 
eşti baron, eşti bogat, te rog din suflet nu face pe avocăţelul! 

Cosette şi Marius trecuseră deodată din mormânt în 
paradis. Trecerea se făcuse fără pregătire, şi ei ar fi fost năuciți 
dacă n-ar fi fost în culmea fericirii. 

—  Înţelegi ceva din toate astea? o întreba Marius pe 
Cosette. 

— Nu, răspundea Cosette, dar mi se pare că Dumnezeu se 
uită spre noi. 

Jean Valjean făcu totul, netezi totul, împăcă şi uşură totul. 
Se îndrepta spre fericirea Cosettei cu tot atâta grabă şi, s-ar fi 
zis, cu tot atâta bucurie ca şi Cosette însăşi. 

Cum fusese primar, ştiu să ducă la bun sfârşit o chestiune 
gingaşă pe care numai el o cunoştea: starea civilă a Cosettei. 
Să dea pe față originea ei, cine ştie? Asta ar fi împiedicat poate 
căsătoria. O scoase pe Cosette din toate încurcăturile. Îi 
născoci o familie de morți, mijloc sigur să nu aibă vreo 
reclamaţie. Cosette era tot ce mai rămânea dintr-o familie 
stinsă; Cosette nu era fiica lui, ci fiica unui alt Fauchelevent. 
Doi frați Fauchelevent fuseseră grădinari la mânăstirea Petit- 
Picpus. Se duseră la mânăstire; acolo aflară cele mai bune 
informații şi mărturiile cele mai sigure; bietele călugărițe, nu 


prea în măsură şi nici prea doritoare să scormonească o 
chestiune de paternitate, negândindu-se la nimic rău, nu 
ştiuseră niciodată bine care din cei doi Fauchelevent era tatăl 
Cosettei. Ele spuseră tot ce li se ceru şi o spuseră cu toată 
inima. Se întocmi un act de notorietate. Cosette deveni 
înaintea legii domnişoara Euphrasie Fauchelevent. Fu 
declarată orfană de tată şi de mamă. Jean Valjean făcu aşa ca 
să fie numit, sub numele de Fauchelevent, tutore al Cosettei, 
cu domnul Gillenormand ca tutore supleant. 

Cât despre cei cinci sute optzeci şi patru de mii de franci, 
aceştia erau un legat făcut Cosettei de către o persoană 
moartă, care dorea să rămână necunoscută. Legatul fusese la 
început de cinci sute nouăzeci şi patru de mii de franci, dar 
zece mii fuseseră cheltuiţi pentru educaţia domnişoarei 
Euphrasie, din care cinci mii plătiți chiar la mânăstire. 
Legatul, depus în mâna unei terțe persoane, trebuie să fie 
remis Cosettei la majoratul ei, sau în clipa căsătoriei. Toată 
această orânduială nu avea niciun cusur, după cum se vede, 
mai cu seamă când era sprijinită de mai bine de o jumătate de 
milion. Ar mai fi fost, ici şi colo, câte o ciudăţenie, dar ele nu 
fură văzute; unul din cei interesați avea ochii legați de 
dragoste, ceilalți, de cele şase sute de mii de franci. 

Cosette află că nu era fiica bătrânului căruia atâta vreme îi 
spusese „tată”. El nu era decât o rudă; un alt Fauchelevent 
era tatăl ei adevărat. Oricând, altădată, ar fi mâhnit-o adânc. 
Dar în ceasurile de nespusă fericire pe care le trăia nu fu decât 
o umbră, o uşoară întunecare; sufletul ei era stăpânit de o 
bucurie atât de mare, încât norul trecu repede. Îl avea pe 
Marius. Tânărul se ivise, bătrânul se da la o parte. Aşa e viața. 

Şi apoi, Cosette era de mult deprinsă să vadă lucruri 
neînțelese în jurul ei; orice ființă care a avut o copilărie plină 
de taine e gata totdeauna să renunţe la anumite lucruri. 

Ea îi spunea totuşi, şi mai departe „tată” lui Jean Valjean. 

Cosette, într-al nouălea cer, era entuziasmată de tata 
Gillenormand. E adevărat că el o copleşea cu daruri şi 
madrigaluri. În timp ce Jean Valjean dădea Cosettei o situaţie 


normală în societate şi o stare civilă inatacabilă, domnul 
Gillenormand se îngrijea de darurile de nuntă. Nimic nu-i 
făcea mai multă plăcere decât să se arate măreț şi darnic. 
Dăduse Cosettei o rochie de dantelă de Binche, pe care o 
moştenise şi el de la bunica lui. „Moda se întoarce, spunea el, 
lucrurile vechi fac furori, femeile tinere din vremea bătrâneții 
mele se îmbracă aşa cum se îmbrăcau femeile bătrâne în 
copilăria mea.” 

Îşi golea uriaşele şi pântecoasele scrinuri de lac de 
Coromandel'122*% care nu fuseseră deschise de mulţi ani de zile. 
„la să le mai spovedim pe cocoanele astea bătrâne, să vedem ce 
mai ascund”. Trăgea cu zgomot sertarele încărcate, pline cu 
rochiile tuturor soțiilor, ale tuturor amantelor şi ale tuturor 
bunicelor şi străbunicelor lui. Mătăsuri chinezeşti, stofe de 
Damasc, moaruri pictate, rochii înflorate din mătase, de 
Tours, batiste din India brodate cu fir de aur ce se poate spăla, 
bucăţi întregi de mătăsuri cu două fețe, dantelă de Genes şi 
d'Alencon, garnituri întregi de giuvaeruri vechi, bomboniere de 
fildeş împodobite cu bătălii minuscule, găteli, panglici, toate le 
dăruia Cosettei. Uimită şi fericită în fața lor, plină de dragoste 
pentru Marius şi neştiind cum să-şi arate recunoştinţa față de 
domnul  Gillenormand, Cosette, îmbrăcată în catifea de 
mătase, visa la o fericire fără margini. Coşul cu darurile de 
nuntă îi părea purtat de îngeri. Sufletul ei se înălța în 
albastrul cerului pe aripi de dantelă de Malines. 

Încântarea îndrăgostiților nu o egala decât pe aceea a 
bunicului. 

Parcă răsunau fanfarele în strada Filles-du-Calvaire. În 
fiecare dimineaţă alte nimicuri de preţ, daruri de-ale bunicului 
pentru Cosette. Toate podoabele cu putință se răsfirau 
minunate în jurul ei. 

Într-o zi, Marius, căruia chiar în plină fericire îi plăcea să 
vorbească de lucruri serioase, zise, în legătură cu o întâmplare 
oarecare: 

— Oamenii revoluției sunt atât de mari, încât au de pe 
acuma prestigiul veacurilor, ca şi Caton'1227 sau Focion'122%, şi 


fiecare din ei pare un suflet antic. 

— Antic! Moar antic! exclamă bătrânul. Îţi mulțumesc 
Marius. E tocmai ce căutam. 

Şi a doua zi o minunată rochie de moar antic de culoarea 
ceaiului se afla în coşul cu daruri al Cosettei. 

Bunicul scotea din aceste găteli o întreagă înţelepciune. 

— E bună dragostea, dar mai e nevoie şi de-alde astea. 
Fericirii îi trebuie şi lucruri de prisos. Fericirea e numai 
necesarul. Mai pune pe deasupra şi cât mai mult prisos. Inima 
lui şi un palat pe deasupra! Inima lui şi bogăţiile Luvrului. 
Inima ei, şi pe lângă ea, havuzurile de la Versailles. Daţi-mi o 
păstoriță şi căutaţi să fie ducesă. Daţi-mi-o pe Philisi122% 
încununată cu albăstrele, dar să aibă şi o sută de mii de livre 
venit. Desfăşuraţi-mi o pastorală cât vezi cu ochii, pe sub o 
colonadă de marmură. Primesc pastorala şi pe deasupra şi 
minunăția de marmură şi aur. Fericirea goală, seamănă cu 
pâinea goală. Mănânci, dar nu te ospătezi. Vreau lucruri de 
prisos, inutile, extravagante, mai multe decât trebuie, din cele 
ce nu folosesc la nimic. Mi-aduc aminte că în catedrala de la 
Strasbourg am văzut un orologiu înalt cât o casă cu trei 
caturi care arăta ora, care avea bunătatea să arate ora, dar 
care nu părea făcut pentru asta, şi care, după ce suna de 
amiază, sau de miezul nopţii - ora dragostei, sau orice altă 
oră veți vrea -— îți da luna şi stelele, pământul şi marea, 
păsările şi peştii, Phebus şi Phebe, şi un şir lung de lucruri 
care ieşeau dintr-o firidă, şi pe cei doisprezece apostoli, şi pe 
împăratul Carol Quintul, şi pe Eponina, şi pe Sabinus'123%, şi o 
armată întreagă de omuleţi auriți, care pe deasupra mai 
cântau şi din trâmbiță. Fără să mai vorbesc de încântătoarele 
arii pe care clopotele lui le împrăştie în aer, în orice clipă şi 
fără să ştii de ce. Un urâcios cadran gol, care nu-ţi spune 
decât ora, e totuna cu el? Eu sunt de părerea orologiului celui 
mare de la Strasbourg şi îl prefer cucului din Pădurea Neagră. 

Domnul Gillenormand bătea câmpii mai cu seamă când era 
vorba de nuntă, şi toate scenele pictate pe panourile veacului 
al XVIII-lea se învălmăşeau în ditirambii lui. 


— Voi nu cunoaşteţi arta de a sărbători. Voi nu ştiţi, azi, să 
organizați o zi de bucurie. Secolul al XIX-lea, al vostru, e fără 
vlagă. Îi lipseşte excesul. Nu ştie ce înseamnă a fi bogat, a fi 
nobil. În toate e tuns ca în palmă. „Starea a treia”123t a 
voastră e fără gust, fără culoare, fără miros şi fără formă. 
Visul burghezelor voastre e să-şi instaleze, cum spun ele, un 
salonaş drăguţ, proaspăt mobilat în palisandru şi creton. Loc! 
Loc! Domnul Zgârcilă se însoară cu domnişoara Zgârie- 
Brânză! Bogăţie şi strălucire! Au lipit un galben pe o 
lumânare! Asta e vremea noastră. Aş vrea să fug la capătul 
pământului. Ah! Am spus eu că totul e pierdut, încă din 1787, 
când i-am văzut pe ducele de Rohan, prinţ de Lon, duce de 
Chabot, duce de Montbazon, marchiz de Soubise, viconte de 
Thouars, pair al Franței, ducându-se la Longchamps"2%2 în 
trăsurica aceea cu două locuri! Astea au dat roade. În veacul 
ăsta faceţi afaceri, jucaţi la bursă, câştigaţi bani şi sunteți 
zgârciți. Vă îngrijiţi, vă instruiți pe dinafară, sunteți scoşi ca 
din cutie, spălați, săpuniţi, răzuiţți, raşi, pieptănațţi, ceruiţi, 
neteziți, frecați, periaţi, curăţaţi pe dinafară fără cusur, lucioşi 
ca o piatră de râu, discreţi, curăței şi totodată, pe cinstea mea, 
în fundul conştiinţei aveţi băligar şi murdărie, de se sperie şi o 
văcăriță care îşi şterge nasul cu degetele. Pentru vremea de 
acum eu aş alege deviza: „Curăţenie murdară!” Marius, nu te 
supăra, dă-mi voie să vorbesc, nu spun nimic rău de popor, 
cum vezi, mi-e gura plină de el, de poporul tău, dar dă-mi voie 
să mă răfuiesc puţin cu burghezia. Cu ai mei. Pe cine ţi-e mai 
drag îl pedepseşti mai aspru. Şi acum o spun de-a dreptul. 
Faceți voi astăzi nunți, dar nu mai ştiţi să nuntiți! Ah! Aşa e, 
îmi pare rău după obiceiurile de altădată. După tot. Eleganţa, 
cavalerismul, purtările curtenitoare şi pline de gingăşie, luxul 
ce-ţi încânta ochii, pe care-l făcea oricine, muzica nelipsită de 
la petrecerea de nuntă, sus simfonie, jos bătăi de tobă, 
dansurile, fețele vesele din jurul mesei, madrigalurile bine 
aduse, cântecele, focurile de artificii, râsul din toată inima, 
diavolul şi tămbălăul lui, nodurile mari de panglică. Îmi pare 
rău după jartiera miresei. Jartiera miresei e vară bună cu 


cingătoarea Venerei. De ce s-a purtat războiul troian? Pentru 
jartiera Elenei. De ce s-au bătut? De ce divinul Diomede 
sfărâmă pe capul lui Merioneu casca de bronz cu zece vârfuri? 
De ce Ahile şi Hector se înțeapă cu sulițele? Pentru că Elena |- 
a lăsat pe Paris să-i fure jartiera. Cu jartiera Cosettei, Homer 
ar face o Iliadă. Ar pune în poemul său şi un flecar bătrân ca 
mine, şi i-ar da numele de Nestor. În vremurile de altădată, 
dragii mei, în vremurile bune de altădată ştia lumea să facă o 
nuntă; întâi un contract bun şi apoi un chef zdravăn. Cum 
ieşea notarul, intra bucătarul. Dar, ce vrei, stomacul e o fiară 
simpatică ce-şi cere dreptul ei, care vrea să petreacă şi ea. Se 
mânca bine şi la masă aveai o vecină frumoasă, care nu-şi 
ascundea decât pe jumătate sânii sub rochia decoltată! Oh! se 
râdea în gura mare şi ce veselă era toată lumea pe vremea 
aceea! Tineretul era un mănunchi de flori; orice tânăr se 
sfârşea cu un fir de liliac sau un buchet de trandafiri; chiar 
de-ai fi fost războinic, erai şi păstor; şi dacă din întâmplare 
erai căpitan de dragoni, făceai aşa ca să te cheme Florian. 
Ţineai să fii frumos. Îţi brodai hainele, ţi le împodobeai cu 
roşu. Un burghez părea o floare, un marchiz - o piatră 
scumpă. Nu-ţi legai pantalonii pe sub talpă, nu aveai cizme. 
Erai fercheş, lustruit, moarat, aurit, învârtindu-te într-un 
picior, drăgălaş, cochet, ceea ce nu te împiedica să porţi sabia 
la şold. Pasărea colibri, cu cioc şi gheare. Era timpul Indiilor 
galantei1253:. Veacul acela era gingaş şi strălucit totodată; şi, 
pe cinstea mea, se petrecea bine! Astăzi suntem serioşi. 
Burghezul e zgârcit, soţia lui face pe mironosița, veacul nostru 
n-are noroc. Cele trei grațţii ar fi gonite pentru că sunt prea 
dezbrăcate. Vai vouă, ascundeți frumusețea ca pe o urâţenie! 
De la revoluţie încoace, toată lumea poartă pantaloni, chiar şi 
baletistele. Până şi o dansatoare de teatru trebuie să fie gravă; 
dansurile voastre sunt doctrinare. Trebuie să ai o înfăţişare 
măreaţă. Te simți prost dacă nu-ţi înfunzi bărbia în cravată. 
Idealul unui ştrengar de douăzeci de ani, care se însoară, e să 
semene cu domnul Royer-Collard!25*. Şi ştiţi unde ajungeţi cu 
măreția asta? Ajungeţi să fiți mici. Aflaţi un lucru: bucuria nu 


e numai veselă, e mare. Fiți, dar, îndrăgostiți şi veseli, la 
dracu! Însuraţi-vă, când vă însuraţi, cu înfrigurare, şi 
buimăceala, şi gălăgia, şi vălmăşagul fericirii! Gravitatea la 
biserică, fie! Dar cum s-a sfârşit slujba, la naiba! În jurul 
miresei, ar trebui să pornească val-vârtej un vis. O nuntă 
trebuie să fie regească şi plină de himere; ea trebuie să-şi 
plimbe ceremonia de la catedrala din Reims la pagoda de la 
Chanteloup'125%. Mi-e silă de o nuntă calică! Pe toți dracii! 
Urcaţi-vă în Olimp cel puţin în ziua aceea! Simţiţi-vă zei! Ah! 
Aţi putea fi duhuri ale văzduhului, ale veseliei, ați putea fi ca 
ostaşii cu platoşă de argint ai lui Alexandru cel Marei'123%; voi 
sunteți nişte netrebnici! Dragii mei, orice mire trebuie să fie 
prinţul Aldobrandini'!257. Profitaţi de această clipă fără 
pereche a vieţii, pentru a zbura în înaltul cerului cu lebedele şi 
cu vulturii, chiar dacă a doua zi ați cădea în burghezia 
broaştelor. Nu vă tocmiți când e vorba de nuntă, nu fiți 
zeârciți cu strălucirea ei, nu vă uitaţi la un gologan în ziua 
celei mai mari bucurii. Nunta nu e căsnicia. Oh! Dacă aş face 
după capul meu, ar fi foarte frumos. S-ar auzi viori în copaci. 
lată programul meu: albastru ca cerul şi argint. Aş aduce la 
petrecere driadele şi nereidele. Nunta Amphitritei, un nor 
trandafiriu, nimfe frumos pieptănate şi goale, un academician 
oferind stihuri zeiței, un car tras de monştri marini. 

Triton sălta-nainte scoțând din scoica tare 

Vrăjite cânturi care vrăjeau pe orişicare! '125: 

Un asemenea program de serbare, zic şi eu; sau nu mă 
pricep deloc să fiu al naibii! 

În vreme ce bunicul, în plin avânt liric, se asculta pe sine, 
Cosette şi Marius se îmbătau uitându-se nestingheriți unul la 
altul. 

Mătuşa Gillenormand privea toate acestea cu liniştea ei 
netulburată. De cinci, şase luni trecuse prin destule emoţii: 
Marius întors acasă, Marius mort, apoi viu, împăcarea cu 
Marius, Marius logodit, Marius căsătorindu-se cu o fată 
săracă, Marius luând o milionară. Cei şase sute de mii de 
franci fuseseră cea din urmă surpriză. Apoi nepăsarea de 


fetiță nevinovată îi cuprinse iar sufletul. Se ducea regulat la 
biserică, înşira ziua mătănii, îşi citea cu sfințenie cartea de 
rugăciuni, şoptea mereu Ave Maria într-un colț al casei, pe 
când într-altul se şoptea I love you'12% şi, nedesluşit, Marius 
şi Cosette îi păreau ca două umbre. Umbra era ea. 

Există o anumită stare de ascetism fără vlagă, în care 
sufletul căzut în amorţire, străin de ceea ce s-ar putea nu-mi 
dorință de a trăi, nu simte, în afară de vreun cutremur de 
pământ sau de vreun prăpăd oarecare, niciuna din 
frământările omeneşti, nici pe cele plăcute, nici pe cele 
neplăcute. „Evlavia aceasta, spunea Gillenormand-tatăl fiicei 
sale, seamănă cu guturaiul. Tu nu simţi nimic din viață. Nici 
mirosul urât, dar nici pe cel frumos. ” 

De altfel, cele şase sute de mii de franci puseseră capăt 
îndoielilor bătrânei domnişoare. Tatăl ei avea obiceiul să ţină 
atât de puţin seama de dânsa, încât nici nu o întrebase când 
fusese vorba de consimțământul la căsătoria lui Marius. 
Trecuse repede la fapte, aşa cum îi era felul, neavând, tiran 
prefăcut în sclav, decât un gând: să-l mulțumească pe Marius. 
Cât despre mătuşă nici nu se gândea că era şi ea pe lume, că 
ar fi putut avea o părere, şi, oricât era ea de oiță, acest lucru o 
jignise. Oarecum mâhnită în fundul sufletului, dar arătând 
nepăsătoare, îşi spunea: „Iata hotărăşte căsătoria, fără mine; 
eu voi hotărî moştenirea fără el”. Într-adevăr, ea era bogată şi 
el nu. Îşi păstrase, deci dreptul de a hotări asupra acestui 
lucru. Se vede că dacă Marius ar fi luat o fată săracă, sărac l- 
ar fi lăsat şi ea! Cu atât mai rău pentru domnul nepotul meu! 
Ia o calică, calic să fie şi el! Dar jumătatea de milion a Cosettei 
îi plăcu mătuşii şi-şi schimbă gândurile față de această 
pereche de îndrăgostiți. Datora consideraţie sumei de şase 
sute de mii de franci, şi era vădit că nu putea face altfel decât 
să-şi lase averea acestor tineri, de vreme ce ei nu mai aveau 
nevoie de ea. 

Se hotări ca tânăra pereche să locuiască la bunic. Domnul 
Gillenormand ţinu morțiş să le dea odaia lui, cea mai 
frumoasă din toată casa. „Asta mă întinereşte, spuse el. E o 


veche dorință a mea. De când voiam eu să petrec în camera 
mea!” El mobilă camera cu o mulțime de bibelouri galante. 
Puse să fie tapisată cu o stofă nemaipomenită pe care o avea 
în bucată şi pe care o credea de Utrecht, fond de mătase aurie 
cu flori de catifea. „Cu stofă de asta, spunea el, era îmbrăcat 
patul ducesei d'Anville la Roche-Guyoni12%%”. Pe cămin puse o 
statuetă de Saxa care îşi ținea un manşon pe pântecele gol. 

Biblioteca domnului Gillenormand se prefăcu în cabinet de 
avocat al lui Marius, pentru că, dacă ne amintim, 
regulamentul baroului cerea un cabinet. 


VII — Urmările visului amestecate cu 
fericirea 


Îndrăgostiţii se vedeau în toate zilele. Cosette venea cu 
domnul Fauchelevent. „S-a întors lumea pe dos, spunea 
domnişoara Gillenormand, ca logodnica să vie aşa, acasă la 
logodnic, ca să i se facă curte.” Dar convalescenţa lui Marius îi 
obişnuise astfel, şi fotoliile din strada Filles-du-Calvaire, mai 
bune pentru convorbirile în doi decât scaunele de paie din 
strada lHomme-Arme, făcuseră ca acest obicei să prindă 
rădăcini. Marius şi domnul Fauchelevent se vedeau, dar nu-şi 
vorbeau. Părea că sunt înţeleşi. Orice fată tânără are nevoie de 
un însoțitor. Cosette nu ar fi putut veni fără domnul 
Fauchelevent. Pentru Marius, domnul Fauchelevent era o 
condiție a Cosettei. O primea. Dezbătând în treacăt şi fără să 
le adâncească unele probleme politice în ce priveşte 
îmbunătăţirea generală a stării tuturor, ajungeau să-şi spună 
ceva mai mult decât „da” sau „nu”. O dată, în legătură cu 
învățământul pe care Marius îl voia gratuit şi obligatoriu, 
înmulțit sub toate formele, la îndemâna tuturor ca aerul şi 
soarele, într-un cuvânt, acordat poporului întreg, ei fură de 
aceeaşi părere şi aproape că statură de vorbă. 

Marius băgă de seamă, cu acest prilej, că domnul 
Fauchelevent ştia să vorbească şi că folosea chiar cuvinte 


alese. Îi lipsea totuşi ceva: Domnul Fauchelevent avea şi ceva 
mai puțin decât un om din lumea bună şi ceva mai mult. 

În mintea lui, şi numai pentru el, Marius îl înconjura cu tot 
felul de întrebări mute pe acest domn Fauchelevent, care era 
față de el numai binevoitor şi rece. Din când în când, se îndoia 
de propriile lui amintiri. În gândurile lui era un gol, un punct 
întunecat, o prăpastie săpată de patru luni de agonie. Multe 
lucruri se pierduseră în ea. Ajunsese să se întrebe dacă într- 
adevăr îl văzuse în baricadă pe domnul Fauchelevent, un om 
atât de serios şi de liniştit. 

Acesta nu era de altfel singurul punct de întrebare pe care 
apariţiile şi dispariţiile trecutului să-l fi lăsat în sufletul lui. 
Nu trebuie să credem că scăpase de toate obsesiile amintirii, 
care ne silesc, chiar fericiți, chiar mulțumiți, să privim cu 
melancolie înapoi. Capul ce nu se întoarce spre zările şterse 
nu cuprinde nici gânduri, nici iubire. Din când în când, 
Marius îşi îngropa obrazul în palme, şi, trecutul vijelios şi 
nelămurit trecea prin mintea lui aproape întunecată. Revedea 
pe Mabeuf căzând, îl auzea pe Gavroche cântând sub ploaia de 
gloanţe, simţea sub buzele lui fruntea rece a Eponinei. 
Enjolras, Courfeyrac, Jean Prouvaire, Combeferre, Bossuet, 
Grantaire, toți prietenii săi se înălțau înaintea lui, apoi se 
risipeau. Toate aceste ființe scumpe, îndurerate, viteze, 
fermecătoare sau tragice erau oare numai vis? Trăiseră într- 
adevăr? Răscoala rostogolise totul în fumul ei. Aceste mari 
epoci de înfrigurare îşi au şi visele lor mari. Marius se întreba, 
se cerceta, toate aceste realități dispărute îl ameţeau. Unde 
erau cu toții? Se putea ca totul să fie mort? O prăbuşire în 
beznă îi înghițise pe toți în afară de el. Totul i se părea 
dispărut ca după o cortină de teatru. Există asemenea cortine 
ce se lasă în viață. Dumnezeu trece la actul următor. 

Şi el însuşi, era el omul de altădată? EI, săracul, era bogat; 
el, părăsitul, avea o familie; el, deznădăjduitul, o lua în 
căsătorie pe Cosette. 1 se păru că trecuse printr-un mormânt, 
că intrase acolo negru şi ieşise alb. Ceilalți rămăseseră în acel 
mormânt. În unele clipe, toate aceste ființe din trecut se 


întorceau, erau de față, se strângeau în jurul lui şi îi 
întunecau sufletul; atunci se gândea la Cosette şi se însenina; 
fericirea aceasta îi ajungea ca să şteargă amintirea catastrofei. 

Domnul Fauchelevent avea şi el parcă un loc între ființele 
acestea dispărute. Lui Marius nu-i venea să creadă că 
Fauchelevent din baricadă, e acelaşi Fauchelevent care, în 
carne şi oase, şedea atât de grav lângă Cosette. Cel dintâi era 
pesemne unul din acele vise rele, aduse şi luate înapoi de 
ceasurile lui de delir. De altfel, firile lor fiind la fel de tari, nicio 
întrebare nu era cu putință de la Marius către domnul 
Fauchelevent. Nici nu i-ar fi trecut prin minte una ca asta, am 
vorbit şi altădată de acest amănunt caracteristic. 

Nu e un lucru atât de rar ca doi inşi care au o taină 
împreună să pară învoiți a nu schimba o vorbă despre ca. 

Numai o singură dată Marius făcu o încercare. Aduse vorba 
despre strada Chanvrerie şi, întorcându-se spre domnul 
Fauchelevent, îi spuse: 

— Aţi auzit de strada asta? 

— Care stradă? 

— Strada Chanvrerie. 

— N-am auzit de numele acestei străzi, răspunse cu cel mai 
firesc ton din lume domnul Fauchelevent. 

Răspunsul, care se referea la numele străzii şi nu la strada 
însăşi, îi păru lui Marius mai concludent decât era. 

„Cu siguranţă, gândi el, am visat. Am avut o halucinație. 
Era cineva care semăna cu el. Domnul Fauchelevent n-a fost 
acolo.” 


VIII - Doi oameni cu neputinţă de găsit 


Starea de încântare în care se găsea Marius, oricât ar fi fost 
ea de mare, nu-i goni deloc din minte celelalte preocupări. 

În timp ce se pregătea căsătoria şi în aşteptarea zilei 
hotărâte, puse să se facă cercetări amănunțite şi grele în 
trecut. 


El datora în mai multe părți recunoştinţă pentru tatăl său 
şi pentru el însuşi. 

Era vorba de Thenardier; era vorba de necunoscutul care îl 
adusese pe el, Marius, acasă la domnul Gillenormand. 

Marius ţinea să regăsească pe aceşti doi oameni, 
neînțelegând să se însoare, să fie fericit şi să-i uite, temându- 
se că aceste datorii de recunoştinţă neplătite să nu-i 
urmărească viața atât de luminoasă de acum înainte. Nu 
putea să lase în urma lui toate aceste datorii în aşteptare şi 
ținea ca înainte de a păşi voios în viitor să aibă o descărcare 
din partea trecutului. 

Thenardier putea fi un tâlhar, asta nu schimba deloc faptul 
că îl scăpase de la moarte pe colonelul Pontmercy. Thenardier 
era un bandit pentru toată lumea, în afară de Marius. 

Şi Marius, necunoscând adevărata întâmplare de pe câmpul 
de luptă de la Waterloo, nu cunoştea faptul că tatăl său era 
față de Thenardier în situaţia ciudată de a-i datora viața fără 
să-i datoreze recunoştinţă. 

Niciunul de feluriții agenţi pe care Marius îi însărcinase cu 
cercetările, nu izbuti să găsească urma lui Thenardier. Ea se 
ştersese cu desăvârşire. Soția lui Thenardier murise în 
închisoare, în timpul instrucției procesului; Thenardier şi fiica 
sa Azelma, singurii doi care mai rămăseseră din jalnicul grup, 
se scufundaseră iarăşi în întuneric. Tainiţele adânci ale lumii 
îl înghițiseră pe tăcute. Nu se mai vedea pe deasupra nici 
măcar  freamătul, tremurul acela, întunecatele cercuri 
concentrice care vestesc că ceva a căzut acolo şi că în acel loc 
poţi arunca sonda. 

Thenardiera fiind moartă, Boulatruelle scos din cauză, 
Claquesous dispărut, principalii acuzați fugiți din închisoare, 
procesul cursei întinse în Casa Gorbeau nu mai prezenta 
niciun interes. Faptul rămăsese destul de nelămurit. Jurații 
trebuiră să se mulțumească cu doi acuzați din mâna a doua, 
Panchaud zis Printanier, zis Bigrenaille şi Demi-Liard, zis 
Deux Milliards, care fuseseră condamnați pentru că erau de 
față, la zece ani de galere. Munca silnică pe viață fusese 


pronunțată în contumacie împotriva complicilor evadați. 
Thenardier ca şef şi instigator fusese condamnat, şi el în 
contumacie, la moarte. Această condamnare îşi arunca 
lumina sinistră asupra numelui lui, îngropat ca o lumânare 
lângă un sicriu. 

De altfel, condamnarea însăşi, scufundându-l pe Thenardier 
în cele mai depărtate adâncuri, mărea şi ea întunericul ce-l 
învăluia. 

Cât despre celălalt, necunoscutul care îl salvase pe Marius, 
cercetările avură la început oarecare rezultat, apoi se 
împotmoliră. Izbutiră să regăsească trăsura care-l adusese pe 
Marius în strada Filles-du-Calvaire, în seara de 6 iunie. 
Birjarul declară că în ziua de 6 iunie, din ordinul unui agent 
de poliție „staţionase” de la ora trei după amiază, până s-a 
înnoptat, pe cheiul Champs-Elys6es, deasupra ieşirii din 
Marele Canal; că pe la ora nouă seara grilajul canalului care 
dă pe malul apei se deschisese; că un bărbat ieşise de acolo, 
ducând în spate pe altul ce părea mort; că agentul care sta la 
pândă în acest loc arestase pe bărbatul viu şi pusese mâna pe 
cel mort; că din ordinul agentului, el birjarul, luase pe „toată 
lumea” în trăsură; că s-au dus mai întâi în strada Filles-du- 
Calvaire, că au lăsat acolo pe mort; că bărbatul mort era 
domnul Marius şi că el, birjarul, îl recunoştea foarte bine, cu 
toate că „de astă dată” dânsul era viu; că apoi se urcaseră din 
nou în trăsură; că el dăduse bici cailor; că la câțiva paşi de 
poarta Arhivelor i se spusese să oprească; că acolo, în mijlocul 
străzii, fusese plătit; că cei doi se dăduseră jos şi agentul îl 
luase pe celălalt bărbat; că altceva nu mai ştia nimic; că era 
foarte întuneric. 

Marius, după cum am spus, nu-şi aducea aminte de nimic. 
Îşi amintea numai că fusese înşfăcat pe la spate de o mână 
puternică în clipa în care se prăvălea cu fața în sus, pe 
baricadă; apoi totul se ştergea pentru el. Nu-şi venise în fire 
decât acasă la domnul Gillenormand. 

Făcea tot felul de presupuneri. 


De propria sa identitate nu se putea îndoi. Cum se făcuse 
totuşi că, fiind căzut în strada Chanvrerie, fusese ridicat de 
agentul de poliție de pe malul Senei, lângă podul Invalizilor? 
Cineva îl dusese din cartierul Halelor la Champs-Elysees. Şi 
cum? Prin canal. Nemaiauzit devotament! 

Cineva? Cine? 

Acesta era omul pe care îl căuta Marius. 

Despre acest om care era salvatorul lui nu afla nimic; nicio 
urmă; nici cea mai mică urmă. 

Marius, cu toate că ar fi trebuit să se ferească pe cât putea, 
merse cu cercetările până şi la prefectura poliției. Nici acolo, 
informațiile luate nu duseră la nicio lămurire. Prefectura ştia 
mai puţin decât birjarul. Nu i se adusese la cunoştinţă nicio 
arestare făcută în ziua de 6 iunie la grilajul Marelui Canal. Nu 
se primise niciun raport al vreunui agent asupra acestui fapt, 
care la prefectură era privit ca o născocire. Birjarul era socotit 
autorul ei. Un birjar care vrea un bacşiş e în stare de orice, să 
dea chiar şi dovezi de imaginaţie. Faptul totuşi era sigur, şi 
Marius nu se putea îndoi de el decât dacă s-ar fi îndoit de 
propria sa identitate, după cum am spus. 

Totul era de neînțeles în această ciudată taină. 

Omul, omul acela misterios pe care birjarul îl văzuse ieşind 
pe poarta de fier a Marelui Canal, cu Marius leşinat în 
spinare, şi pe care agentul de poliție ce sta la pândă îl 
arestase, surprinzându-l în flagrant delict de salvare a unui 
răsculat, ce se făcuse cu el? Ce se făcuse cu agentul însuşi? 
De ce agentul acela păstrase tăcerea? Omul izbutise oare să 
scape? Îl mituise pe agent? De ce nu da niciun semn de viață 
lui Marius, care îi datora totul? Dezinteresarea nu era mai 
puțin minunată decât devotamentul. De ce nu se da pe față 
omul acela? Era poate mai presus de orice răsplată, dar 
nimeni nu e mai presus da recunoştinţă. Murise? Ce fel de om 
era? Cum arăta la față? Nimeni nu putea spune. Birjarul 
răspundea: „Era foarte întuneric”. Basque şi Nicolette, 
zăpăciți, nu se uitaseră decât la tânărul lor stăpân scăldat în 
sânge. Portarul, care cu sfeşnicul lui luminase sosirea tragică 


a lui Marius, era singurul care-l băgase de seamă pe omul de 
care e vorba, şi iată semnalmentele pe care le da: „Omul acela 
era groaznic”. 

Cu nădejdea că îi vor fi de folos în cercetările sale, Marius 
porunci ca îmbrăcămintea plină de sânge pe care o purta când 
îl aduseseră acasă la bunic, să fie păstrată. 

Uitându-se bine la haină, văzură că o parte din poală era 
sfâşiată într-un fel ciudat. Lipsea o bucată. 

Într-o seară, Marius vorbea în fața Cosettei şi a lui Jean 
Valjean de toată această întâmplare de neînțeles, de 
nenumăratele informaţii pe care le luase şi de osteneala lui de 
prisos. Figura neclintită a „domnului Fauchelevent” îl făcea 
să-şi piardă răbdarea. Strigă cu o pornire în care tremura 
aproape mânia: 

— Omul acela, oricine ar fi el, a fost minunat. Ştiţi, 
domnule, ce a făcut? A intervenit în ajutor ca un arhanghel. A 
trebuit să se arunce în mijlocul luptei, să mă răpească, să 
deschidă canalul, să mă târască până acolo, să mă ducă în 
braţe! A trebuit să facă mai mult de o leghe şi jumătate în 
groaznice galerii pe sub pământ, îndoit, încovoiat, în întuneric, 
în murdărie, mai mult de o leghe şi jumătate, domnule, cu un 
cadavru în spate! Şi cu ce scop? Cu unicul scop de a salva acel 
cadavru. Şi cadavrul acela eram eu. Şi-a spus: „Poate mai este 
în el o scânteie de viață; o să mi-o pun pe a mea în joc pentru 
scânteia asta netrebnică!” Şi viaţa lui nu o dată şi-a pus-o în 
joc, ci de douăzeci de ori! Fiecare pas era o primejdie. Dovadă 
că, ieşind din canal, a şi fost arestat. Ştiţi, domnule, că toate 
acestea le-a făcut acest om? Şi nicio răsplată de aşteptat. Ce 
eram eu? Un răsculat. Ce eram? Un învins. Oh! Dacă cele şase 
sute de mii de franci ai Cosettei ar fi ai mei... 

— Ai dumneavoastră sunt, îl întrerupse Jean Valjean. 

— Ei bine, reluă Marius, i-aş da pe toți ca să-l găsesc pe 
omul acela! 

Jean Valjean tăcu. 


CARTEA A ŞASEA 
NOAPTEA ALBĂ 
I — 16 februarie 1833 


Noaptea de 16 spre 17 februarie 1833 a fost o noapte 
binecuvântată. Deasupra întunericului ei s-au deschis 
cerurile. A fost noaptea de nuntă a lui Marius şi a Cosettei. 

Ziua fusese şi ea minunată. 

N-a fost sărbătoarea de azur visată de bunic, o feerie cu un 
stol de heruvimi şi cupidoni deasupra capului mirilor, o nuntă 
s-o aşezi ca podoabă deasupra uşii, dar a fost ceva gingaş şi 
plin de voie bună. 

Moda pentru nunţi era în 1833 alta decât cea de azi. Franța 
nu împrumutase încă, din Anglia, suprema delicateţe de a-ţi 
răpi soţia, de a fugi cu ea îndată după ieşirea din biserică, de a 
te ascunde ruşinat de fericire, de a împăca gesturile unui falit 
fraudulos cu bucuria de Cântarea cântărilor. Nu se înțelesese 
încă, pe atunci, cât de cast, ales şi decent este să-ți zdruncini 
paradisul în poştalion, să-ţi însoțeşti taina cu pocnete de bici, 
să-ți iei drept pat de nuntă patul unui han şi să laşi în urma 
ta, în culcuşul banal, plătit cu atâta pe noapte, cea mai sfântă 
din amintirile vieții, de față cu vizitiul de la diligență şi cu 
slujnica hanului. 

În această a doua jumătate a secolului al XIX-lea în care ne 
aflăm, primarul cu eşarfa lui, preotul cu patrafirul, legea şi 
Dumnezeu nu mai sunt de ajuns; mai e nevoie încă şi de 
surugiul de la Longjumeau: haina albastră cu revere roşii, 
nasturi în chip de clopoței şi brasardă pe mânecă, pantaloni 
de piele verde, înjurături pentru caii normanzi cu coada 
înnodată, galoane false şi pălărie de muşama, plete pudrate, 
un bici straşnic şi cizme groase. Franța nu împinge încă 
eleganța până acolo încât să abată asupra diligenței mirilor o 
grindină de pantofi vechi şi papuci scâlciați, aşa cum face 


nobilimea engleză în amintirea lui Churchill!2*% ajuns 
Marlborough sau Malbrouck, atacat în ziua nunţii de furia 
unei mătuşi, care-i adusese noroc. Papucii şi pantofii vechi nu 
fac la noi încă parte din ceremonia nupțială; dar, răbdare, 
bunul-gust răspândindu-se mereu, vom ajunge şi acolo. 

În 1833, ca acum o sută de ani, nunta nu se făcea în goana 
mare. 

În vremea aceea, lucru ciudat, lumea îşi închipuia că o 
nuntă este o sărbătoare intimă şi socială, că un ospăț 
bătrânesc nu strică o ceremonie de familie, că veselia, chiar 
peste măsură, nu face niciun rău fericirii dacă e cinstită, şi că, 
în sfârşit, obiceiul de a începe în casă contopirea celor două 
destine care vor da naştere unei familii şi de a pune de la 
început camera nupţială drept martor al căsniciei, e lucru bun 
şi vrednic de respect. 

Şi aveau neruşinarea de a face nunta acasă. 

Nunta se făcu deci, după acest obicei din trecut, la domnul 
Gillenormand. 

Oricât de firească şi obişnuită ar fi această procedură a 
căsniciei, afişarea strigărilor, întocmirea actelor, primăria, 
biserica, aduc totdeauna unele încurcături. Nu putură fi gata 
înainte de 16 februarie. 

ŞI _ acum  însemnăm un amănunt, numai pentru 
mulțumirea de a fi exacți. Se întâmplă ca 16 februarie să cadă 
în ziua de lăsata secului. Pregetau, se codeau, mai cu seamă 
mătuşa Gillenormand. 

— E lăsata secului! exclamă bunicul. Cu atât mai bine. 
Există un proverb care spune: 

„În carnaval de vă-nsuraţi, 

Nu veți avea copii ingrați.” 

Trecem peste asta, 16 să fie! Marius, tu vrei să amâni? 

— Sigur că nu! răspunse îndrăgostitul. 

— Să ne cununăm, făcu bunicul. 

Nunta avu loc deci în ziua de 16, cu toată veselia publică. 

Ploua în ziua aceea, dar se găseşte totdeauna pe cer un 
colțişor albastru în slujba fericirii, pe care cei ce se iubesc îl 


văd chiar dacă toată suflarea ar fi sub o umbrelă de ploaie. 

În ajun, Jean Valjean încredinţase lui Marius, de faţă fiind 
şi domnul Gillenormand, cele cinci sute optzeci şi patru de mii 
de franci. 

Căsătoria făcându-se sub regimul comunităţii, formalitățile 
fuseseră simple. 

Toussaint nu-i mai era de acum înainte de niciun folos lui 
Jean Valjean; ea trecuse moştenire Cosettei, care o ridicase la 
rangul de fată-n casă. 

Cât despre Jean Valjean, în casa Gillenormand se afla o 
cameră frumoasă, pregătită anume pentru el, şi Cosette îi 
spusese cu atâta rugăminte în glas: „lată, te rog”, încât îi 
smulsese aproape făgăduiala să vină s-o locuiască. 

Câteva zile înainte de ziua hotărâtă pentru căsătorie, Jean 
Valjean suferise un accident: îşi strivise puţin degetul mare de 
la mâna dreaptă. Nu era mare lucru; nu lăsase pe nimeni să 
se îngrijească de asta, nici să-l panseze, nici măcar să se uite, 
nici chiar pe Cosette. Fusese totuşi silit să se lege la mână şi 
să poarte brațul într-o eşarifă, aşa că nu putu semna nimic. 
Domnul Gillenormand, ca tutore supleant al Cosettei, îl 
înlocuise. 

Nu vom duce pe cititor nici la primărie, nici la biserică. Nu 
te ţii după doi îndrăgostiți chiar până acolo şi obiceiul e să 
întorci spatele romanului de îndată ce-şi prinde buchetul de 
mire la butonieră. Ne vom mărgini, să povestim o întâmplare, 
care, de altfel, trecuse fără să fie băgată în seamă de nuntaşi 
şi care avu loc în drumul din strada Filles-du-Calvaire la 
biserica Saint-Paul. 

Se pava din nou pe-atunci capătul dinspre nord al străzii 
Saint-Louis. Trecerea era oprită începând din strada Parc- 
Royal. Trăsurile alaiului de nuntă nu puteau ajunge la Saint- 
Paul de-a dreptul. Trebuia schimbat drumul şi cel mai uşor 
era să cotească pe bulevard. Unul dintre invitați aminti celor 
de față că e ziua de lăsata secului şi că acolo va fi mare 
îmbulzeală de trăsuri. „De ce?” întrebă domnul Gillenormand. 
„Din pricina măştilor.” „Minunat! zise bunicul. Pe acolo să 


mergem. Tinerii noştri se căsătoresc, intră în viața serioasă. 
Nu le strică să facă puţină mascaradă.” 

O luară pe bulevard. În prima caleaşcă se aflau Cosette şi 
mătuşa Gillenormand, domnul Gillenormand şi Jean Valjean. 
Marius, despărțit încă de logodnica lui, aşa cum era obiceiul, 
nu venea decât în cea de-a doua. leşind din strada Filles-du- 
Calvaire, alaiul intră în şirul lung de trăsuri care formau 
lanțul fără sfârşit de la Madeleine la Bastilia şi de la Bastilia la 
Madeleine. 

Bulevardul era plin de măşti. Cu toate că ploua din când în 
când, Paiaţele, Pantalon şi Gille nu se lăsau deloc. În iarna 
voioasă a anului 1833 Parisul se deghizase în Veneţia. Acum 
nu mai vedem zile de lăsata secului ca pe-atunci. Totul fiind 
azi un mare carnaval, carnavalul nu mai există. 

Aleile laterale erau înţesate de trecători şi ferestrele de 
curioşi. Marginea teraselor ce încunună peristilul teatrelor era 
plină de spectatori. În afară de măşti, lumea privea şi defilarea 
obişnuită de lăsata secului ca şi la Longchamps, a tot felul de 
trăsuri, cupeuri, birje, harabale, brişti, cabriolete, toate 
mergând ca pe şine, în ordine, strâns una după alta, aşa cum 
cereau dispoziţiile poliției. Oricine se afla în aceste vehicule era 
totodată spectator şi spectacol. Sergenţii de stradă aveau grijă 
ca aceste două nesfârşite şiruri paralele, care se mişcau în 
sens contrariu, să circule pe marginile bulevardului pe lângă 
trotuar, veghind ca nimic să nu împiedice dublul curent al 
râurilor de trăsuri, care curgeau unul în sus, altul în jos, unul 
spre şoseaua d'Antin, celălalt spre cartierul Saint-Antoine. 
Trăsurile blazonate ale pairilor Franței şi ale ambasadorilor 
treceau încoace şi încolo slobod pe mijlocul şoselei. Unele 
cortegii măreţe şi vesele, mai cu seamă cel al Boului Gras, se 
bucurau de acelaşi privilegiu. În această veselie a Parisului, 
Anglia îşi pocnea şi ea biciul; diligența lordului Seymouri2*2, 
hărțuită de o poreclă populară, trecea cu mare zgomot. 

În şirul dublu, de-a lungul căruia guarzii municipali 
alergau ca nişte câini pe lângă oi, cinstitele caleşti de familie 
pline cu mătuşi şi bunici, înfățişau la portierele lor grupuri 


fragede de copii travestiți. Pierot de şapte ani şi Pierette de 
şase, drăgălaşe ființe micuţe, simțind că fac parte, în mod 
oficial, din această veselie  obştească, pătrunşi de 
însemnătatea arlechinadei lor, având o gravitate de slujbaşi. 

Din când în când se întâmpla câte o încurcătură undeva în 
alaiul de vehicule şi unul sau altul din şirurile laterale se 
oprea până când nodul se desfăcea; o singură trăsură care nu 
putea înainta era de ajuns pentru a opri şirul întreg. Pe urmă 
pornea iar. 

Trăsurile nuntaşilor erau în şiragul ce curgea spre Bastilia, 
de-a lungul părţii drepte a bulevardului. În dreptul străzii 
Pont-aux-Choux avu loc o oprire. Aproape în aceeaşi clipă, pe 
cealaltă parte, şirul ce mergea spre Madeleine se opri şi el. În 
şirul acela se afla în acest punct o trăsură cu măşti. 

Trăsurile acestea sau mai bine zis încărcăturile acestea de 
măşti sunt bine cunoscute parizienilor. Dacă ele ar lipsi de 
lăsata secului sau la jumătatea postului, ar stârni bănuieli şi 
s-ar spune: „Aici mocneşte ceva. Se vede că o să cadă 
guvernul.” O mulțime de Casandre, de Arlechini şi de 
Colombine, hurducaţi pe deasupra capetelor trecătorilor, toți 
caraghioşii cu putinţă, de la turc la sălbatic, herculi ţinând în 
brațe marchize, precupeţe ce-ar fi făcut pe Rabelais să-şi 
astupe urechile, după cum menadele făceau pe Aristofan să-şi 
plece ochii!12%%, peruci de cânepă, tricouri trandafirii, pălării de 
filfizon, ochelari de măscărici, tricornul prostănacului de 
Janot sâcâit de un fluture, strigăte aruncate trecătorilor, 
mâini în şolduri, gesturi îndrăzneţe, umeri goi, fețe mascate, 
neruşinare dezlănțuită; un vălmăşag de obrăznicii dus la 
plimbare de un vizitiu cu flori drept pălărie: iată ce este 
această instituţie. 

Grecia avea nevoie de carul lui Thespis, Franţa are nevoie de 
trăsura lui Vadel2%%. 

Orice lucru poate fi maimuţărit, chiar şi parodia. 
Saturnalele, această schimonosire a frumuseţii antice, ajung, 
din exagerare în exagerare, la sărbătoarea de lăsata secului; şi 
bacantele, altădată încununate cu ramuri şi frunze de viță, 


scăldate în soare, arătându-şi sânii de marmură, pe jumătate 
goale ca zeițele, azi prăpădite sub zdreanţa udă a norodului, 
au ajuns să se numească paiaţe de carnaval. 

Tradiția trăsurilor cu măşti izvorăşte din cele mai vechi 
timpuri ale monarhiei. În conturile lui Ludovic al XI-lea sunt 
alocate  administratorului palatului „douăzeci de sous 
tournoisi12*% pentru trei harabale cu mascarade la răspântii”. 
În zilele noastre, grămezile acestea zgomotoase de ființe fără 
căpătâi sunt purtate de obicei de vreun poştalion vechi, sus pe 
imperială, ori ceata asta vijelioasă se încarcă în vreun landou 
de închiriat, cu amândouă coşurile lăsate. Sunt câte douăzeci 
într-o trăsură cu şase locuri. Stau pe capră, pe scăunaş, pe 
speteze, pe oişte. Călăresc până şi pe felinarele trăsurii. În 
picioare, culcațţi, stând jos, cu picioarele strânse sau atârnate. 
Femeile se aşază pe genunchii bărbaţilor. Piramida asta de 
smintiți se vede din depărtare peste furnicarul de capete. 
Aceste trăsuri încărcate sunt ca nişte munți de voie bună în 
mijlocul mulțimii. Toată satira lui Colle, Panard şi Piron'12%* 
țâşneşte de-aici, îmbogăţită de argou. De acolo de sus se 
scuipă asupra gloatei de jos catehismul precupeţelor din hale. 
Trăsura aceasta, devenită  nemăsurat de mare prin 
încărcătura ei, seamănă cu o cucerire. În față tămbălău, în 
spate  harababură. Zbiară, cântă, urlă, izbucnesc, se 
zvârcolesc de fericire; veselia răcneşte, batjocura scânteiază, 
voioşia se desfăşoară ca o purpură; două mârțoage trag farsa 
preschimbată în apoteoză; e carul de triumf al râsului. 

Râs prea cinic pentru a fi sincer. Şi într-adevăr, acest râs dă 
de bănuit. Râsul acesta împlineşte o sarcină. Are misiunea să 
dovedească parizienilor existența carnavalului. 

Trăsurile acestea deşănțate, în care simţi nu ştiu ce lucruri 
ascunse, dau de gândit unui filosof. Aici e amestecat şi 
guvernul. Pipăi cu degetul acolo o apropiere tainică între 
oamenii publici şi femeile publice. 

E lucru trist, fără îndoială, ca mârşăviile adunate să se 
preschimbe în veselie; să încerci a câştiga poporul punând 
josnicia peste necinste; spionajul să fie sprijin prostituţiei, să 


înveselească gloata înfruntând-o; mulțimii să-i placă să vadă 
trecând pe cele patru roți ale unei trăsuri această groaznică 
grămadă vie, zdreanță strălucitoare. Jumătate gunoi, 
jumătate lumină, care latră şi cântă; să baţi din palme în fața 
acestei glorii făcută din toate neruşinările; serbarea să nu fie 
pentru mulțimi serbare, dacă poliția nu-şi plimbă printre ele 
această hidră cu douăzeci de capete a veseliei. Dar ce e de 
făcut? Aceste căruțe de gunoi, împodobite cu panglici şi cu 
flori, sunt înjurate şi iertate de râsul public. Râsul fiecăruia e 
părtaş al dezmățului tuturor. Sunt anumite serbări 
vătămătoare care coboară poporul şi fac din el gloata de jos. Şi 
gloata de jos, ca şi tiranii, are nevoie de bufoni. Regele îl are pe 
Roquelaure'12*7:, poporul are paiaţa. Parisul e marele oraş 
înnebunit, ieşit din minţi, când nu e marea cetate a 
idealurilor. Carnavalul face aici parte din politică. Parisul, 
trebuie s-o recunoaştem, asistă bucuros la spectacolul pe care 
i-l dă mârşăvia. El nu cere stăpânilor lui - atunci când are 
stăpân - decât un singur lucru: „Sulemeniți-mi noroiul!” 
Roma era la fel. Ea îl iubea pe Nero. Nero a fost un titanic 
personaj de carnaval. 

Întâmplarea făcu, după cum am spus, ca unul din aceşti 
urâţi ciorchini de femei şi bărbaţi, cu măştile pe față, plimbaţi 
într-o caleaşcă mare, să se oprească în stânga bulevardului, 
pe când cortegiul de nuntă se oprea pe dreapta. De pe o 
margine a bulevardului, trăsura în care erau măştile văzu în 
fața ei trăsura în care se afla mireasa. 

— Uite, zise o mască, o nuntă! 

— O nuntă de păcăleală, răspunse altă mască. Noi suntem 
cea adevărată. 

Prea departe pentru a se lega de nuntă, temându-se de 
altfel de dojana sergențţilor, cele două măşti îşi îndreptară 
privirile în altă parte. 

După o clipă, căruţa plină de oameni mascaţi avu mult de 
furcă din pricina mulțimii, care începuse a-i huidui, ceea ce 
nu era decât o alinare pentru mascaradă. Şi cele două măşti, 
care tocmai vorbiseră, trebuiră, împreună cu ceilalți, să 


înfrunte pe toată lumea, abia găsind în limbajul halelor 
destule împroşcături ca să poată răspunde loviturilor 
năprasnice ce ieşeau din gura poporului. Între măşti şi 
mulțime avu loc un înspăimântător schimb de metafore. 

Între timp, alte două măşti, din aceeaşi trăsură, un spaniol 
cu nasul mare, cu o înfăţişare bătrânicioasă şi cu o uriaşă 
pereche de mustăți negre, şi o precupeaţă slabă şi foarte 
tânără, cu o mască de catifea neagră pe ochi, băgaseră de 
seamă şi ele alaiul de nuntă şi, în vreme ce mascații ceilalți şi 
trecătorii se înjurau, începură a vorbi în şoaptă. Cuvintele lor 
tainice erau acoperite de larmă şi se pierdeau în ea. 

Răpăielile de ploaie udaseră trăsura larg deschisă: vântul de 
februarie nu e un vânt cald; răspunzând spaniolului, 
precupeaţța decoltată tremura de frig, râdea şi tuşea. 

lată dialogul: 

— Ascultă! 

— Ce-i taică? 

— Vezi pe moşneagul ăla? 

— Care moşneag? 

— Colo, în prima droagă de nuntă, înspre noi. 

— Cel cu brațul înfăşurat într-o legătură neagră? 

— Da. 

— Ei? 

— Sunt sigur că-l cunosc. 

— Ah! 

— Să-mi tai gâtul şi să nu-mi zici pe nume dacă nu-l 
cunosc eu pe parizianul ăsta. 

— Azi toți parizienii-s la fel. 

— Poţi s-o vezi pe mireasă, dacă te pleci? 

— Nu. 

— Nici pe mire? 

— Nu e niciun mire în trăsura asta. 

— Ei! 

— Doar dacă o fi celălalt moşneag. 

— Apleacă-te şi încearcă s-o vezi pe mireasă. 

— Nu pot. 


— Nu-i nimic, pe moşneagul care are laba oblojită îl cunosc 
sigur. 

— Şi ce dacă-l cunoşti? 

— Nu se ştie. Câteodată... 

— Mie puţin îmi pasă de moşnegi. 

— Îl cunosc! 

— N-ai decât! 

— Ce dracu caută la nuntă? 

— Noi ce căutăm aici? 

— De unde vine nunta asta? 

— Ştiu eu? 

— Ascultă! 

— Ce? 

— Ar trebui să faci un lucru. 

— Ce anume? 

— Să cobori din trăsura noastră şi să urmăreşti nunta aia. 

— De ce? 

— Să vezi unde merge şi ce-i cu ea. Grăbeşte-te, coboară, dă 
fuga, fetițo, că eşti tânără! 

— Nu mă pot da jos din trăsură. 

— De ce? 

— Sunt închiriată. 

— Ah! Drace! 

— Sunt datoare poliţiei o zi, în fason de precupeaţță. 

— Aşa e. 

— Dacă mă dau jos, cel dintâi inspector care mă vede mă 
arestează. Ştii bine. 

— Da, ştiu. 

— Azi sunt cumpărată de guvern. 

— N-are a face! Bătrânul ăla mă zeândără. 

— Te zgândără bătrânii? Doar nu eşti fată mare! 

— E în prima trăsură. 

— Ei, şi? 

— În trăsura miresei. 

— Şi dacă? 

— Asta înseamnă că el e tatăl. 


— Şi ce-mi pasă mie? 

— Îţi spun că el e tatăl. 

— Nu e numai el tată. 

— Ascultă. 

== Cop 

— Eu nu pot ieşi decât mascat. Aici sunt ascuns, nu se ştie 
unde sunt. Dar mâine nu mai sunt măşti. E miercurea 
păresimilor!12%:. Risc să mă aresteze. Trebuie să mă vâr iar în 
gaură. Tu eşti de capul tău. 

— Nu prea. 

— În orice caz; mai mult ca mine. 

— ŞI ce vrei? 

— Trebuie să încerci să afli unde s-a dus nunta asta. 

— Unde merge? 

— Da. 

— Asta ştiu. 

— Ei, unde merge? 

— La Cadran-Bleu. 

— Mai întâi, asta nu-i pe-aici. 

— Ei, atunci la Râpee. 

— E prea departe. 

— E slobodă să meargă unde vrea. Nunţile sunt libere. 

— Nu-i vorba de asta. Îţi spun că trebuie să încerci să afli 
ce-i cu nunta asta la care ia parte bătrânul şi unde stă. 

— Mai mult nu vrei? Asta-i bine. Ce uşor e să găseşti după 
opt zile, o nuntă care a trecut prin Paris în ziua de lăsata 
secului. Un ac în carul cu fân! Se poate aşa ceva?! 

— N-are a face, trebuie să încerci. Auzi, Azelma? 


Cele două şiruri îşi reluară, pe cele două margini ale 
bulevardului, mişcarea lor în sens invers, şi trăsura cu măşti 
se depărtă de cea a miresei. 


II — Jean Valjean cu braţul mereu 
bandajat 


A-şi înfăptui visul! Cui îi este dat aşa ceva? Pentru asta 
trebuie ca în cer să aibă loc alegeri; fără să ştim, suntem cu 
toții candidați şi îngerii votează. Cosette şi Marius fuseseră 
aleşi. 

Cosette la primărie şi în biserică, era luminoasă şi 
înduioşătoare. O îmbrăcase Toussaint, ajutată de Nicolette. 

Cosette purta, peste o fustă de tafta albă, rochia ei de 
dantelă de Binche, un văl de dantelă englezească, un şirag de 
perle scumpe şi o cunună de flori de lămâiță; toate erau albe şi 
în albul acesta, ea strălucea. Nevinovăţia gingaşă creştea şi se 
schimba în lumină. Ai fi spus că e fecioară pe cale de a se 
preface în zeiță. 

Părul frumos al lui Marius era strălucitor şi miresmat; sub 
desimea buclelor, ici şi colo, se zăreau dungi albicioase, 
cicatricele rănilor primite pe baricadă. 

Bunicul semeț, cu capul sus, amestecând mai mult decât 
oricând în îmbrăcămintea şi purtarea lui toate gusturile 
vremii lui Barras, o ducea de braţ pe Cosette. 

Înlocuia pe Jean Valjean, care, din pricina braţului 
bandajat, nu putea să dea mâna miresei. 

Jean Valjean, îmbrăcat în negru, mergea după ei şi zâmbea. 

— Domnule Fauchelevent, îi spunea bunicul, iată o zi 
minunată! Votez pentru sfârşitul tuturor întristărilor şi al 
durerilor! De azi înainte nu mai trebuie să existe întristare 
nicăieri! Zău aşa! Decretez bucuria! Răul n-are drept să existe. 
E într-adevăr ruşinos pentru seninul cerului că mai sunt 
oameni nenorociți. Răul nu vine de la om, care, în fond, e bun. 
Toate nenorocirile omeneşti au ca reşedinţă şi ca guvern 


central iadul, cu alte cuvinte Tuileriile diavolului. Bun, iată că 
acum rostesc cuvinte demagogice! Cât despre mine, nu mai 
am păreri politice; să fie toți oamenii bogaţi, adică veseli, la 
asta mă mărginesc eu. 

După încheierea ceremoniilor, după ce rostiseră în fața 
primarului şi în fața preotului toate „da”-urile cu putință, 
după ce îşi schimbaseră verighetele, după ce stătuseră în 
genunchi, cot la cot, sub baldachinul de moar alb în fumul 
cădelniței, porniră ținându-se de mână, admiraţi şi invidiaţi de 
toată lumea, Marius îmbrăcat în negru, iar ea în alb, precedați 
de uşierul cu epoleţi de colonel, care bocănea cu halebarda pe 
lespezile bisericii, printre două rânduri de privitori fermecați, 
şi, ajunşi în fața bisericii, între uşile deschise la perete, gata să 
se suie iarăşi în trăsură, Cosette tot nu putea încă să-şi 
creadă ochilor. Se uita la Marius, se uita la lume, se uita la 
cer; parcă-i era teamă să nu se trezească. Înfățişarea ei uimită 
şi neliniştită o făcea şi mai încântătoare. Ca să se întoarcă 
acasă, urcară amândoi în aceeaşi trăsură, Marius lângă 
Cosette; domnul Gillenormand şi Jean Valjean stăteau în fața 
lor. Mătuşa Gillenormand rămăsese pe al doilea plan şi era în 
trăsura a doua. „Copiii mei, spunea bunicul, iată-vă «domnule 
baron» şi «doamnă baroană», cu o rentă de treizeci de mii de 
livre pe an”. Şi Cosette, aplecându-se toată înspre Marius, îi 
mângâie urechea cu aceste şoapte îngereşti: „Va să zică e 
adevărat. Mă numesc Marius. Sunt doamna Tu”. 

Cele două făpturi străluceau. Erau în clipa adevărată şi 
unică, la orbitorul punct de întretăiere al tinereţii depline şi 
bucuria deplină. Înfăptuiau versul lui Jean Prouvaire; 
amândoi, la un loc, nu aveau patruzeci de ani. Era căsătoria 
purificată; aceşti doi copii erau doi crini. Nu se priveau, se 
sorbeau din ochi. Cosette îl zărea pe Marius într-un nimb; 
Marius o zărea pe Cosette pe un altar. Şi pe acest altar, şi în 
acest nimb, în cele două apoteoze contopite, se vedea, departe, 
dincolo de un nor pentru Cosette, într-o înflăcărare pentru 
Marius, acel lucru ideal şi totodată real, întâlnirea sărutului 
cu visul, alcovul. 


Tot chinul pe care-l suferiseră li se părea îmbătător. Le 
părea că suferințele, insomniile, lacrimile, temerile, spaimele, 
deznădejdile, prefăcute în desfătări şi raze, făceau mai 
încântător ceasul care se apropia; şi că tristețile erau tot 
atâtea slujnice care ajutau bucuriei să se înveşmânteze. Ce 
bun lucru să fi suferit! Nenorocirea le lumina norocul. Lunga 
agonie a dragostei lor se sfârşea cu o înălțare la cer. 

Era în aceste două suflete aceeaşi vrajă, amestecată cu 
voluptate la Marius şi cu sfială la Cosette. Îşi spuneau în 
şoaptă: „Vom merge să mai vedem grădinița noastră din 
strada Plumet”. Faldurile rochiei Cosettei se aflau pe 
genunchii lui Marius. 

O zi ca asta e un amestec nespus de vis şi adevăr. Mai ai 
timp înaintea ta ca să ghiceşti. E o plăcere de negrăit în ziua 
asta să te afli la amiază şi să te gândeşti la miezul nopții. 
Fericirea acestor două inimi se revărsa asupra lumii 
dimprejur şi înviora trecătorii. 

Lumea se oprea în strada Saint-Antoine în fața bisericii 
Saint-Paul ca să vadă prin geamul trăsurii cum tremură 
florile de lămâiţă de pe fruntea Cosettei. 

Apoi se înapoiară în strada Filles-du-Calvaire, acasă. 
Marius, alături de Cosette, urcă, triumfător şi strălucit, scara 
pe care fusese cărat aproape muribund. Sărăcimea, 
îngrămădită la poartă, îşi împărțea pungile cu bani şi îi 
binecuvânta. Pretutindeni se aflau flori. Casa nu era mai 
puțin îmbălsămată decât biserica; după tămâie, trandafiri. Li 
se părea că aud glasuri cântând în infinit; îl aveau pe 
Dumnezeu în inimă; soarta li se arăta ca o boltă înstelată; 
vedeau deasupra capetelor lor o lumină de răsărit. Deodată, 
orologiul sună. Marius primi fermecătorul braţ gol al Cosettei 
şi acele lucruri trandafirii care se zăreau nedesluşit prin 
dantelele corsajului ei, şi Cosette, văzând privirea lui Marius, 
se roşi până în albul ochilor. 

Mulţi prieteni vechi ai familiei Gillenormand fuseseră poftiți; 
toţi se înghesuiau în jurul Cosettei; care mai de care voia să-i 
spună „doamnă baroană”. 


Ofițerul Theodule Gillenormand, căpitan acum, venise de la 
Chartres, unde îşi avea garnizoana, ca să ia parte la nunta 
vărului său Pontmercy. Cosette nu-l mai recunoscu. 

La rândul lui, ofițerul, obişnuit să placă femeilor, nu-şi 
aminti de Cosette mai mult decât de oricare alta. 

„Câtă dreptate am avut să nu cred în povestea aceea cu 
lăncierul!” îşi spunea în sine bunicul Gillenormand. 

Cosette nu fusese niciodată mai drăgăstoasă cu Jean 
Valjean. Era la unison cu bunicul Gillenormand; în timp ce el 
îşi prefăcea bucuria în aforisme şi maxime, ea răspândea 
dragostea şi bunătatea ca o mireasmă. Fericirea vrea ca toată 
lumea să fie fericită. 

Vorbind cu Jean Valjean, Cosette găsea din nou mlădierile 
de glas de pe când era fetiță. Îl mângâia cu zâmbetul ei. 

În sufragerie fusese orânduit un ospăț. 

O lumină strălucitoare este podoaba cea mai potrivită a 
unei mari bucurii. Fericiții nu pot suferi ceața şi întunecimea. 
Nu vor să fie mohorâți. Noaptea, da; întunecimile nu. Dacă nu 
e soare, trebuie făcut unul. 

Sufrageria era un clocot de veselie. La mijloc, deasupra 
mesei albe şi strălucitoare atârna un policandru venețian cu 
ciucuri de cristal, cu tot felul de păsări colorate, albastre, 
violete, roşii, verzi, cocoțate în mijlocul lumânărilor; 
împrejurul policandrului sfeşnice cu mai multe braţe, iar pe 
pereți aplice cu oglinzi, cu trei şi cinci braţe; oglinzi, cristaluri, 
sticlărie, veselă, porțelanuri, faianţe, olărie, argintărie, totul 
era strălucire şi voie bună. Golurile dintre candelabre erau 
umplute cu buchete, în aşa fel încât unde nu se găsea o 
lumină era o floare. 

În anticameră trei viori şi un flaut, cântau în surdină 
cuartete de Haydn. 

Jean Valjean se aşezase pe un scaun în salon, în spatele 
uşii, al cărui canat se deschidea spre el gata să-l acopere. Cu 
câteva clipe mai înainte ca lumea să se aşeze la masă, Cosette, 
într-o pornire ştrengărească, îi făcu o închinăciune adâncă, 


întinzându-şi cu amândouă mâinile rochia de mireasă şi, cu o 
privire duioasă şi poznaşă, îl întrebă: 

— Tată, eşti mulțumit? 

— Da, zise Jean Valjean, sunt mulțumit. 

— Atunci, de ce nu râzi? 

Jean Valjean începu să râdă. 

După câteva clipe, Basque vesti că se serveşte masa. 

Oaspeţii, în frunte cu domnul Gillenormand, care o ţinea de 
braț pe Cosette, intrară în sala de mâncare şi se răspândiră, 
după orânduirea hotărâtă, împrejurul mesei. 

La dreapta şi la stânga miresei se vedeau două jilțuri: 
primul pentru domnul Gillenormand, iar al doilea pentru Jean 
Valjean. Domnul Gillenormand se aşeză. Jilțul celălalt rămase 
gol. 

Toţi îl căutau din ochi pe domnul Fauchelevent. 

Nu mai era acolo. 

Domnul Gillenormand întrebă tare pe Basque: 

— Nu ştii unde e domnul Fauchelevent? 

— Domnule, răspunse Basque, tocmai voiam să vă spun. 
Domnul Fauchelevent m-a rugat să vă comunic că îl cam 
doare mâna bolnavă şi că nu va putea lua masa cu domnul 
baron şi doamna baroană. Că roagă să fie iertat, va veni 
mâine dimineață. Chiar acum a plecat. 

Jilțul gol răci o clipă revărsarea de bucurie a ospățului de 
nuntă. Dar dacă domnul Fauchelevent era lipsă, domnul 
Gillenormand era acolo, şi bunicul strălucea cât doi. 

Fu de părere că domnul Fauchelevent face foarte bine să se 
culce devreme dacă se simte rău dar că n-are decât „o zgaibă”. 
Această declaraţie fu de ajuns. De altfel ce înseamnă un 
colțişor întunecat într-un adevărat puhoi de veselie? Cosette şi 
Marius se aflau într-una din acele clipe egoiste şi 
binecuvântate în care omul n-are altă însuşire decât că simte 
fericirea. Şi apoi domnul Gillenormand avu o idee. „Zău, jilțul 
ăsta e gol. Stai tu, Marius. Cu toate că s-ar cuveni să stai 
lângă mătuşa ta, ea o să-ţi îngăduie. Jilțul ăsta e pentru tine. 
E legal şi e drăguţ. Fortunatus lângă Fortunata'!12%%.” Toată 


lumea aplaudă. Marius se aşeză lângă Cosette pe locul lui 
Jean Valjean, şi lucrurile se întoarseră în aşa fel încât Cosette, 
care era la început tristă de lipsa lui Jean Valjean, ajunse să 
se simtă chiar mulțumită. De vreme ce înlocuitorul era 
Marius, Cosette n-ar mai fi regretat nici pe Dumnezeu. Îşi 
puse gingaşul ei picioruş încălțat în satin alb pe piciorul lui 
Marius. 

Jilțul nemaifiind gol, domnul Fauchelevent fu uitat şi nimic 
nu lipsi. Peste câteva minute, masa întreagă râdea; de la un 
capăt la altul, cu toată verva uitării. 

La desert, domnul Gillenormand, în picioare, cu un pahar 
de şampanie în mână, plin numai pe jumătate, pentru ca 
tremurul celor nouăzeci şi doi de ani să nu-l facă să se verse, 
bău în sănătatea tinerilor căsătoriți. 

— Nu scăpaţi de două predici, izbucni el. Ați auzit-o azi- 
dimineață pe a preotului, astă-seară o veți auzi pe a 
bunicului. Ascultaţi! Am să vă dau un sfat: iubiți-vă. N-o iau 
pe ocolite, merg drept la ţintă: fiți fericiți! Nu există în toată 
lumea alte făpturi mai înțelepte decât turturelele. Filosofii 
spun: „Fiți cumpătaţi în plăceri!” Eu spun: „Daţi frâu liber 
bucuriilor! lubiţi-vă ca nişte diavoli! Dezlănțuiți-vă.” Filosofii 
bat câmpii. Le-aş băga pe gât filosofia. Pot fi prea multe 
miresme, prea mulți boboci de trandafir întredeschişi, prea 
multe privighetori cântătoare, prea multă frunză verde, prea 
mult răsărit de soare în viață? Se poate ca doi inşi să se prea 
iubească? Să-şi placă unul altuia prea mult? la seama, 
Estelle, eşti prea încântătoare! Ia seama, Nemorini125%, eşti 
prea frumos! Ce neghiobie! Cum se poate ca cineva să se 
încânte prea mult, să se mângâie prea mult, să se farmece 
prea mult? Poate fi cineva prea viu? Prea fericit? Cumpătaţi-vă 
bucuriile! Phiii! Jos filosofii! Înţelepciunea e chiot de veselie. 
Chiuiți de veselie, să chiuim de veselie! Suntem fericiți fiindcă 
suntem buni, sau suntem buni fiindcă suntem fericiți? Sancy- 
ul!251: se cheamă Sancy pentru că a fost al lui Harley de 
Sancyi'1252, sau pentru că atârnă o sută şase carate? Nu ştiu; 
viața e plină de astfel de întrebări; totul este să ai Sancy-ul şi 


fericirea. Să fim fericiți fără să ne punem beţțe-n roate. Să 
ascultăm orbeşte de soare. Ce e soarele? E dragostea. Cine zice 
dragoste, zice femeie. Ah! ah ! lată o putere deplină, femeia! 
Întrebaţi pe demagogul de Marius dacă nu e robul acestei mici 
tirane de Cosette. Şi încă de bună voie, mişelul! Femeia! Nu 
există un Robespierre care să i se împotrivească până la capăt. 
Femeia domneşte. Nu mai sunt regalist decât în privința 
acestei regalități. Ce este Adam? E regatul Evei. Nu există un 
1789 pentru Eva. A fost odată un sceptru regal încununat cu 
o floare de crin, a fost şi sceptrul imperial încununat cu globul 
pământesc, a existat sceptrul de fier al lui Carol cel Mare, sau 
sceptrul de aur al lui Ludovic cel Mare, revoluția le-a răsucit 
cu două degete ca pe nişte paie; s-a isprăvit, s-a dus, e la 
pământ, nu mai există sceptru; dar faceți-mi mie revoluții 
împotriva acestei batistuțe parfumate! Aş vrea să vă văd! 
Încercaţi! De ce e atât de tare? Pentru că e podoabă femeiască. 
Noi eram veacul al XVIII-lea. Şi eram tot atât de proşti ca şi 
voi. Să nu vă închipuiți că ați schimbat mare lucru în lume, 
dacă în loc de „bubă neagră” spuneţi cholera-morbus şi dacă 
dansul provensal se cheamă la voi spanioleşte caciucia. De 
fapt femeile vor fi totdeauna iubite. Vă desfid să vă puteţi lipsi 
de ele! Diavolițele acestea sunt îngerii noştri. Da, iubirea, 
femeia, sărutările, alcătuiesc o verigă din care vă desfid să 
ieşiţi şi, întrucât mă priveşte, ce-aş mai vrea iarăşi să mă mai 
întorc înapoi! Care dintre voi a văzut, răsărind din nesfârşit, 
potolind totul sub ea, privind valurile ca o femeie, steaua 
Venus, marea cochetă a adâncurilor? Celimena oceanului? 
Oceanul e un Alcesti125% necioplit. Ei bine, bodogăne zadarnic, 
Venus răsare, trebuie să zâmbească şi el. Această brută se 
supune. Suntem cu toţii la fel. Mâine, furtună, trăsnete, 
spume până la cer. Se iveşte o femeie, răsare o stea; pe brânci! 
Acum şase luni Marius sa bătea; azi se însoară. Bine 
orânduit. Da, Marius, da, Cosette, aveți dreptate. Trăiți 
cutezător, unul pentru altul! Giugiuliţi-vă, faceți-ne să 
plesnim de necaz că nu putem face la fel; adoraţi-vă, ciuguliți 
toate firişoarele de fericire de pe pământ şi pregătiți-vă cu ele 


un cuib de viață! Zău, a iubi, a fi iubit — ce minune să fie omul 
tânăr! Să nu vă închipuiți că voi aţi născocit ceva. Şi eu am 
visat, m-am gândit, am suspinat; şi eu am avut un suflet ca 
lumina lunii. Dragostea e un copil de şase mii de ani. 
Dragostea are dreptul la o lungă barbă albă. Matusalem e un 
puşti pe lângă Cupidon. De şaizeci de veacuri, bărbatul şi 
femeia se descurcă în viaţă iubindu-se. Diavolul, care e şiret, a 
început să-l urască pe bărbat; bărbatul, care e şi mai şiret, a 
început să iubească femeia. În felul acesta, şi-a făcut singur 
cu mult mai bine decât voia diavolul să-i facă rău. Omul a 
găsit această şiretenie odată cu raiul pământesc. Prieteni, 
descoperirea e veche, dar e cu totul nouă. Folosiți-vă de ea! Fiți 
Daphnis şi Chloe, aşteptând să fiți Philemon şi Baucis!125%. 
Faceţi în aşa fel încât atunci când sunteţi unul lângă altul să 
nu vă lipsească nimic: Cosette să fie soarele pentru Marius, iar 
Marius, să fie lumea întreagă pentru Cosette. Cosette, 
zâmbetul bărbatului tău să fie pentru tine vreme bună; 
Marius, ploaia să fie lacrimile nevestei tale şi niciodată să nu 
plouă în căsnicia voastră. Aţi tras la loterie numărul 
câştigător, dragostea în taina cununiei; aveţi lozul cel mare, 
păstrați-l, încuiaţi-l, nu-l risipiţi, iubiți-vă şi puţin să vă pese 
de rest! Credeţi în ce vă spun eu. Asta înseamnă bun-simț. 
Bunul-simț nu poate minți. Fiţi unul pentru altul o religie. 
Fiecare are felul lui de a adora pe Dumnezeu. Drace! Cel mai 
nimerit fel de a-l adora pe Dumnezeu este să-ți iubeşti 
nevasta. Te iubesc, iată catehismul meu. Cine iubeşte e 
ortodox. Henric al IV-lea înjura amestecând sfințenia cu 
crăpelnița şi beţia. Pe toți dracii! Nu mă împac cu înjurătura 
asta. Femeia nu e cuprinsă în ea. Mă miră din partea lui 
Henric al IV-lea. Prieteni, trăiască femeia! După cât se spune, 
sunt bătrân; e uimitor cât mă simt de gata să întineresc. Aş 
vrea să mă duc s-ascult cimpoiul în pădure. Când îi văd pe 
copiii ăştia care izbutesc să fie frumoşi şi mulțumiți, mă 
îmbăt. Dacă m-ar vrea cineva, m-aş însura la iuțeală. E cu 
neputinţă să ne închipuim că Dumnezeu ne-a făcut pentru 
altceva decât: să iubim, să gângurim, să ne înfrumusețăm, să 


fim porumbei, să fim cocoşi, să ciugulim dragostea de 
dimineață până seara, să ne oglindim în ochii femeiuştii 
noastre, să fim mândri, să fim biruitori, să ne umflăm în pene. 
lată rostul vieţii! lată, fără supărare, ceea ce gândeam noi 
ăştia, în vremea noastră, când noi eram cei tineri. Ah, mii de 
draci! Ce de femei fermecătoare pe atunci, ce de mutrişoare, ce 
de codane! Prăpăd făceam! Aşadar, iubiți-vă! Dacă n-ar fi 
dragostea, nu văd de fel la ce-ar mai folosi primăvara; cât 
despre mine, aş ruga pe bunul Dumnezeu să strângă toate 
frumusețile pe care ni le arată, să le ia înapoi şi să pună din 
nou în coşul lui păsările, florile şi fetele drăguțe. Copii, primiți 
binecuvântarea unui bătrân cumsecade! 

Petrecerea fu vie, veselă, plăcută. Voioşia deplină a 
bunicului dădu tonul întregii sărbători şi fiecare căuta să fie 
la isonul acestei călduri a nonagenarului. Se dansă puţin, se 
râse mult, fu o nuntă cum se cuvine. Putea fi poftit moş 
Odinioară. De altfel, el şi venise în persoana bunicului 
Gillenormand. 

Fu mult zgomot, apoi linişte. 

Tinerii căsătoriți se făcură nevăzuți. 

Puțin după miezul nopţii, casa Gillenormand deveni un 
templu. 

Ne oprim aici. Pe pragul nopţii de nuntă veghează un înger 
zâmbitor cu degetul pe buze. 

În faţa acestui sanctuar în care are loc celebrarea dragostei, 
sufletul începe să viseze. 

Trebuie să fie lumină deasupra acestor case. Bucuria pe 
care o cuprind trebuie să se strecoare printre pietrele zidurilor 
ca o licărire şi să brăzdeze nedesluşit în întuneric. E cu 
neputinţă ca această sărbătoare sfântă şi firească să nu 
trimită o strălucire cerească în nesfârşit. Dragostea este 
cuptorul încins la roşu în care bărbatul şi femeia se contopesc, 
ca din contopirea lor să iasă o singură ființă, ființa întreită, 
ființa finală, trinitatea umană. Această zămislire a două ființe 
într-una trebuie să fie o emoție a nopţii. Iubitul este preot; 
fecioara răpită se înspăimântă. Ceva din această bucurie 


merge la Dumnezeu. Unde e adevărata cununie, adică unde e 
dragoste, e şi ideal. Un pas de nuntă e ca o fărâmă de auroră 
în noapte. Dacă unui ochi pământesc i-ar fi dat să zărească 
vedeniile de spaimă şi încântare ale vieții de deasupra noastră, 
ar zări pesemne chipurile nopții, făpturi necunoscute şi 
înaripate, umbrele albastre ale nevăzutului, mulțime de 
capete întunecate, aplecându-se cu încântare peste casa 
luminată, binecuvântând-o, arătându-şi unii altora fecioara 
soție, uşor speriați, şi oglindind pe fețele lor dumnezeieşti 
fericirea umană. Dacă, în acest ceas suprem, soții orbiți de 
voluptate şi crezându-se singuri ar asculta, ar auzi în odaia 
lor un foşnet de aripi nedesluşit. Fericirea desăvârşită cere 
chezăşia îngerilor. Acest mic alcov întunecat are drept acoperiş 
cerul. Când două guri, sfințite prin dragoste, se apropie ca să 
zămislească, e cu neputinţă ca deasupra acestei sărutări de 
negrăit să nu tresară ceva în nemărginita taină a stelelor. 

Fericirile acestea sunt singurele adevărate. Nicio bucurie în 
afară de aceste bucurii. Dragostea este extazul unic. Restul 
întreg plânge. 

A iubi sau a fi iubit, ajunge. Nu mai cereţi nimic. Niciun alt 
mărgăritar nu mai e de găsit în cutele întunecate ale vieții. 
Iubirea este o împlinire. 


III —- Nedespărţitul 


Ce se întâmplase cu Jean Valjean? 

Numaidecât după ce râsese la porunca drăgălaşă a 
Cosettei, cum nimeni nu se mai uita la el, Jean Valjean se 
ridicase şi pe nevăzute, ieşise în anticameră. În aceeaşi 
încăpere intrase, acum opt luni, plin de noroi, de sânge şi praf, 
aducându-l pe nepot bunicului. Vechea căptuşeală de lemn a 
pereţilor era împodobită cu ghirlande de frunze şi flori; 
muzicanții şedeau pe divanul pe care îl pusese pe Marius. 
Basque, îmbrăcat în negru, cu pantaloni scurți, cu ciorapi şi 
mănuşi albe, aşeza coronițe de trandafiri împrejurul fiecărui 


fel de mâncare ce trebuia servit. Jean Valjean îi arătase braţul 
bandajat, îl însărcinase să lămurească lipsa lui şi plecase. 

Ferestrele sufrageriei dădeau în stradă. Jean Valjean 
rămase câteva clipe, nemişcat în întuneric, sub aceste ferestre 
strălucitoare. Asculta. Zgomotele amestecate ale petrecerii 
ajungeau până la el. Auzea glasul tare şi impunător al 
bunicului, viorile, clinchetul farfuriilor şi a paharelor, hohotele 
de râs, şi deosebea, în toată această larmă veselă, glasul dulce 
şi voios al Cosettei. 

Părăsi strada Filles-du-Calvaire şi se întoarse în strada 
l'Homme-Arme. 

O luă pe strada Saint-Louis, strada Culture-Sainte- 
Catherine şi Blancs-Manteaux-; era ceva mai lungă, dar era 
drumul pe care, de trei luni, îl făcea de obicei în fiecare zi din 
strada lHomme-Arme până în strada Filles-du-Calvaire, cu 
Cosette, ocolind întâlnirile nedorite şi noroaiele străzii Vieille- 
du-Temple. 

Drumul acesta pe unde trecuse Cosette înlătura pentru el 
orice altă cale. 

Jean Valjean se întoarse acasă. Aprinse lumânarea şi se sui 
în odaia lui. Casa era goală. Până şi Toussaint lipsea. Pasul 
lui Jean Valjean răsuna în odăi mai tare decât oricând. Toate 
dulapurile erau deschise. Intră în odaia Cosettei. Pe pat nu 
mai erau cearşafuri. Perna de dril, fără față şi fără dantele, era 
pusă pe cuverturile împăturite la capătul saltelei, căreia i se 
vedea pânza şi pe care nimeni nu avea să se mai culce. Toate 
micile lucruri femeieşti la care ţinea Cosette fuseseră luate; nu 
rămăseseră decât mobilele mari şi cei patru pereți. Patul 
Toussaintei era şi el desfăcut. Un singur pat era făcut şi parcă 
aştepta pe cineva: al lui Jean Valjean. 

Jean Valjean se uită la pereţi, închise uşile câtorva dulapuri 
şi rătăci dintr-o odaie într-alta. 

Apoi se opri în odaia lui şi puse lumânarea pe o masă. Îşi 
scoase brațul din eşarfă şi se sluji de mâna dreaptă ca şi cum 
nu l-ar fi durut deloc. 


Se apropie de pat şi ochii i se opriră — din întâmplare? cu tot 
dinadinsul? - pe „Nedespărţitul”, pe care fusese geloasă 
Cosette, pe cufăraşul de care nu se despărțea niciodată. În 
ziua de 4 iunie, sosind în strada l!Homme-Arme, îl pusese pe o 
măsuțţă lângă căpătâiul lui. Se duse repede la măsuţă, scoase 
din buzunar o cheiță şi deschise cufăraşul. 

Scoase încet din el hainele cu care, acum zece ani, Cosette 
plecase de la Montfermeil; mai întâi rochița neagra, pe urmă 
broboada neagră, pe urmă pantofii mari şi solizi de copil, pe 
care Cosette aproape că i-ar fi putut purta încă, atât de mic îi 
rămăsese piciorul, pe urmă ilicul de barhet gros, pe urmă 
fusta tricotată, pe urmă şorțul cu buzunare, pe urmă ciorapii 
de lână. Aceşti ciorapi, în care rămăsese încă, atât de 
drăgălaş, forma unui picioruş, nu erau mai lungi decât mâna 
lui Jean Valjean. Toate erau negre. El îi adusese aceste 
veşminte la Montfermeil. Pe măsură ce le scotea din lădiță, le 
aşeza pe pat. Îşi amintea. Era iarnă, o lună de decembrie 
foarte friguroasă, ea tremura pe jumătate goală în nişte 
zdrenţe, cu bietele ei picioruşe, înroşite de frig în saboți. EI, 
Jean Valjean, o făcuse să lase zdrenţele ca să îmbrace hainele 
astea cernite. Mamă-sa trebuie să fi fost mulțumită în 
mormânt, văzându-şi fata că poartă doliu şi mai cu seamă 
văzând-o că e îmbrăcată şi că îi e cald. Se gândea la pădurea 
aceea din Montfermeil; o străbătuseră împreună, el şi Cosette; 
se gândea la cum era timpul, la copacii fără frunze, la pădurea 
fără păsări, la cerul fără soare; oricum era încântător. Aşeză 
hăinuţele pe pat, broboada lângă fustă, ciorapii lângă pantofi, 
ilicul alături de rochie, şi le privi pe rând. Nu era mai înaltă 
decât atâtica, ţinea păpuşa mare în brațe, îşi pusese ludovicul 
de aur în buzunarul şorțului, râdea, mergeau amândoi 
ținându-se de mână, nu-l vedea decât pe el pe lume. 

Şi deodată venerabilul lui cap alb căzu pe pat, bătrâna lui 
inimă îndelung răbdătoare se sfărâmă, chipul i se cufundă în 
veşmintele Cosettei şi dacă cineva ar fi urcat în clipa aceea ar 
fi auzit nişte sughițuri de plâns sfâşietoare. 


IV — Immortale jecur(1255) 


Vechea luptă înfricoşătoare, pe care am văzut-o de mai 
multe ori, începu iar. 

Iacob nu s-a luptat cu îngerul decât o singură noapte. Vai, 
de câte ori l-am văzut pe Jean Valjean luându-se de piept pe 
întuneric cu propria-i conştiinţă, luptând nebuneşte împotriva 
ei! Luptă nemaipomenită! În anumite clipe îţi alunecă piciorul; 
în altele, se prăbuşeşte pământul sub tine. De câte ori această 
conştiinţă care dorea cu înverşunare binele îl strânsese ca un 
cleşte şi îl copleşise! De câte ori adevărul, neînduplecat, nu-i 
pusese genunchiul în piept! De câte ori, doborât de lumină, 
nu-i ceruse el iertare! De câte ori această lumină neîndurată, 
aprinsă în el şi asupra lui de episcop, nu-i deschisese ochii cu 
sila, când el ar fi vrut să fie orb? De câte ori nu se ridicase iar 
în luptă, înlănțuit de stâncă, rezemat de sofism, târât în 
țărână, când deasupra conştiinţei, când sub ea! De câte ori, 
după un compromis, după câte o judecată falsă şi 
părtinitoare, pornită din egoism, nu-şi auzise conştiinţa 
mâniată strigându-i în ureche: „Îmi pui piedică, ticălosule!” De 
câte ori gândirea lui nespusă nu horcăise zbătându-se sub 
evidența datoriei! Împotrivire față de Dumnezeu. Sudori de 
moarte. Câte răni tainice, pe care numai el le simțea 
sângerând! Câte lovituri în biata lui viață! De câte ori nu se 
ridicase  însângerat, zdrobit, sfărâmat, luminat, cu 
deznădejdea în inimă, cu seninătatea în suflet, şi, înfrânt, se 
simțea biruitor. Şi după ce îl dezghiocase, îl chinuise şi îl 
sfârtecase, conştiinţa, în picioare deasupra lui, 
înspăimântătoare, luminoasă, liniştită, îi spunea: „Acum 
mergi în pace!” 

Dar la sfârşitul unei lupte atât de cumplite, ce pace de 
mormânt, vai! 

Totuşi în acea noapte Jean Valjean simţi că va da ultima 
bătălie. 


O întrebare i se înfățişa, sfâşietoare. Nu toate ursitele sunt 
drepte, nu se desfăşoară toate în linie dreaptă în faţa celui 
predestinat; au opriri, stavile, cotituri neştiute, răspântii 
neliniştitoare, care deschid mai multe căi. Jean Valjean se 
oprise în clipa asta la cea mai primejdioasă răspântie a lui. 

Ajunsese la cea mai însemnată încrucişare a binelui cu 
răul. O avea sub ochi, această neagră întretăiere. Şi de data 
asta, cum i se mai întâmplase şi în alte împrejurări dureroase, 
i se deschideau înainte două drumuri: unui ispititor, altul 
groaznic. 

Pe care s-apuce? 

Cel care îngrozea îi era arătat de tainicul deget pe care îl 
zărim cu toţii de fiecare dată când ne pironim privirile în 
întuneric. 

Jean Valjean avea încă o dată de ales între limanul grozav 
şi capcana zâmbitoare. 

Este oare ceva adevărat? Sufletul se poate vindeca; soarta, 
nu. Ce lucru înspăimântător e o soartă fără leac! lată 
întrebarea care i se punea: 

În ce fel avea să se poarte Jean Valjean cu fericirea Cosettei 
şi a lui Marius? El voise, el făcuse această fericire; şi-o 
înfipsese singur în măruntaie şi, în ceasul acesta, privind-o, 
putea să aibă mulțumirea pe care ar avea-o un armurier care, 
trăgându-şi din piept cuțitul, aburind încă, ar recunoaşte pe 
el marca fabricii lui. 

Cosette îl avea pe Marius, Marius era stăpânul Cosettei. 
Aveau totul, chiar şi bogăţie. Asta era opera lui. 

Dar el, Jean Valjean, atâta timp cât trăia, cât era acolo, ce 
avea de făcut cu această fericire? Avea să pătrundă cu sila în 
această fericire? Să se poarte cu ea ca şi cum ar fi a lui? Fără 
îndoială, Cosette era a altuia; dar el, Jean Valjean, va opri din 
tot ce este al Cosettei ceea ce ar putea opri? Va rămâne acel 
tată, abia zărit, dar respectat, care fusese până atunci? Se va 
strecura liniştit în casa Cosettei? Va aduce el, fără să spună 
un cuvânt, trecutul lui în acest viitor? Se va înfățişa acolo ca 
şi cum ar avea dreptul şi se va aşeza învăluit în întuneric în 


acest cămin luminos? Va lua, zâmbitor, mâinile acestor 
nevinovaţi în mâinile lui cumplite? Va pune pe liniştitele 
grătare ale vetrelor din saloanele Gillenormand picioarele lui 
care au târât după ele umbra stigematizantă a legii? 

Va încerca să împartă norocul cu Cosette şi Marius? Va 
aduna şi mai mult întuneric pe fruntea lui şi nori pe a lor? Îşi 
va aşeza nenorocirea lângă cele două fericiri? Va tăcea mai 
departe? Mai pe scurt, fi-va el lângă aceste două fiinţe fericite, 
făptura fără grai, pecetluită de destin? 

Trebuie să fii obişnuit cu soarta, cu neprevăzutul ei, ca să 
îndrăzneşti să ridici ochii când anumite întrebări ţi se pun în 
toată groaznica lor goliciune. Binele şi răul se află după acest 
greu semn de întrebare. Ce vei face? întrebă sfinxul. 

Jean Valjean avea obişnuința încercării. Se uita țintă la 
sfinx. 

Cerceta în toate chipurile nemiloasa problemă. 

Cosette, existența asta încântătoare, era pentru el pluta 
acestui naufragiu. Ce era de făcut? Să se agaţe sau să-i dea 
drumul? 

Dacă s-ar agăța, s-ar ridica din prăbuşire, ar ieşi la soare, 
şi-ar stoarce hainele şi părul de apă amară, ar fi mântuit, ar 
trăi. 

Să-i dea drumul? 

Atunci prăpastia. 

Se sfătuia dureros cu gândul lui. Sau, mai bine zis, se lupta 
cu el; se năpustea, furios, înlăuntrul lui însuşi, când 
împotriva voinţei, când împotriva convingerii. 

Pentru Jean Valjean fu o fericire că putu plânge. Asta îl mai 
limpezi. Totuşi, începutul fu sălbatic. În el se dezlănțui o 
furtună mai cumplită decât aceea care altădată îl împinsese 
spre Arras. Trecutul se aşeza față în față cu prezentul: se uita 
la unul, se uita la celălalt şi plângea cu suspine. De îndată ce 
stavila lacrimilor fu ridicată, deznădăjduitul se zvârcoli de 
durere. 

Se simțea înlănțuit. 


Vai, încăierarea pe viață şi pe moarte între egoism şi 
datorie, când dăm aşa înapoi, pas cu pas, din fața idealului 
nostru de neschimbat, rătăciți, înverşunațţi, disperaţi de a bate 
în retragere, apărând fiecare bucăţică de teren, sperând într-o 
scăpare cu putință, căutând o ieşire. Ce neaşteptată şi 
grozavă piedică, în care te simţi încolțit din toate părțile! 

Să simți umbra sfântă care ţi se împotriveşte. 

Ce obsesie este nevăzutul neînduplecat! 

Nimeni n-a isprăvit niciodată conflictele cu conştiinţa. 
Resemnează-te Brutus; resemnează-te, Caton! Conştiinţa e 
fără fund, fiind Dumnezeu. Arunci în acest puț munca vieții 
tale întregi, îți arunci norocul, îți arunci bogăția, îţi arunci 
izbânda, îți arunci libertatea sau patria, îți arunci sănătatea, 
îți arunci odihna, îți arunci bucuria. Şi mai mult, şi mai mult, 
şi mai mult! Goleşte vasul! Apleacă urna! Ca să închei, trebuie 
să-ți arunci inima. 

Există undeva în ceața vechilor iaduri un butoi care nu se 
mai umple. 

Nu poate fi iertat cel ce nu mai vrea în cele din urmă? 
Inepuizabilul poate avea vreun drept? Oare lanţurile fără 
capăt nu sunt peste puterea omenească? Cine, aşadar, ar 
învinovăți pe Sisif şi pe Jean Valjean dacă ar spune: „Destul!”? 

Supunerea materiei este mărginită prin uzură; oare 
supunerea sufletului nu are o margine? Dacă mişcarea 
perpetuă este cu neputinţă, se poate cere un devotament 
perpetuu”? 

Primul pas nu înseamnă nimic; ultimul e greu. Ce 
înseamnă afacerea Champmathieu pe lângă căsătoria Cosettei 
şi tot ceea ce vine după ea? Ce înseamnă a te întoarce la ocnă 
pe lângă a intră în neant? 

Oh, prima treaptă a coborâşului, cât eşti de întunecată! Oh, 
treaptă următoare, cât eşti de neagră! 

Cum să nu-ţi întorci fața de la ea de data asta? 

Martiriul este o sublimare, sublimare corosivă. E o caznă 
care sfințeşte. Poţi s-o rabzi în primul ceas; te aşezi pe tronul 
de fier înroşit, îţi pui pe frunte coroana de fier înroşit, primeşti 


globul de fier înroşit, iei sceptrul de fier înroşit, dar trebuie să 
mai îmbraci şi mantaua de flăcări, şi nu vine clipa în care 
ticăloasa de carne se răzvrăteşte şi dai înapoi în faţa torturii? 

În sfârşit, Jean Valjean, copleşit, se linişti. 

Cumpăni, gândi, cercetă jocurile tainicei balanţe de lumină 
şi întuneric. 

Să-i silească pe aceşti doi copii strălucitori să primească 
trecutul lui, sau să-şi sufere singur neiertătoarea pieire! 

De o parte sacrificiul Cosettei, pe de altă parte numai al lui. 

La ce soluție se opri? Ce hotărâre luă? Care fu în cugetul 
lui, răspunsul cel din urmă la întrebările neînduplecate ale 
soartei? Ce uşă se hotări să deschidă? Ce latură a vieţii lui 
închise şi osândite? Între aceste râpe fără fund care îl 
înconjurau, pe care o alese? Ce nenorocire primi? Căreia 
dintre prăpăstii îi făcuse semn cu capul? 

Visarea lui buimăcitoare ținu toată noaptea. 

Rămase acolo până la ziuă în aceeaşi atitudine, frânt în 
două pe pat, prăbuşit sub uriaşa greutate a soartei! Strivit 
poate, vai! cu pumnii strânşi, cu brațele întinse, ca un 
răstignit coborât de pe cruce şi aruncat cu fața pe pământ. 
Stătu douăsprezece ceasuri, cele douăsprezece ceasuri ale 
unei nopți de iarnă, îngheţat, fără să ridice capul şi fără să 
rostească un cuvânt. Era nemişcat ca un stârv, în timp ce 
gândul i se rostogolea pe pământ şi zbura, când ca o hidră, 
când ca un vultur. Dacă l-ar fi văzut cineva aşa nemișcat, ar fi 
zis că e un om mort; tresărea deodată, din când în când, şi 
gura lui, lipită de veşmintele Cosettei, le săruta; numai atunci 
se vedea că e viu. 

Se vedea? Cine vedea? De vreme ce Jean Valjean era singur 
şi nu era nimeni acolo? 

Îl vedea acel cineva din întuneric. 


CARTEA A ŞAPTEA 


ULTIMA SORBITURĂ DIN POTIR(1256! 


I — Al şaptelea cerc şi al nouălea cer 


Ziua următoare nunţii e o zi de singurătate. Se respectă 
reculegerea fericiților. Li se respectă oarecum şi somnul 
prelungit. Zăpăceala vizitelor şi felicitărilor nu începe decât 
mai târziu. În dimineaţa zilei de 17 februarie, puţin după ora 
prânzului, Basque cu şervetul şi puful subsuoară, ocupat cu 
„curăţenia anticamerei”, auzi o uşoară bătaie în uşă. Nu 
sunase nimeni, ceea ce e discret pentru o zi ca asta. Basque 
deschise şi-l văzu pe domnul Fauchelevent. Îl pofti în salonul 
încă răvăşit şi claie peste grămadă, care părea câmpul de 
bătălie al bucuriilor din ajun. 

— Doamne, domnule - spuse Basque — ne-am trezit târziu. 

— Stăpânul dumitale s-a sculat? întrebă Jean Valjean. 

— Cum mai merge brațul domnului? răspunse Basque. 

— Mai bine. Stăpânul dumitale s-a sculat? 

— Care? Vechiul sau noul? 

— Domnul Pontmercy. 

— Domnul baron? zise Basque, îndreptându-se din mijloc. 

Cine e baron, e mai ales pentru servitorii lui. Se răsfrânge şi 
asupra lor ceva; titlul îi împroaşcă oarecum cu ar spune un 
filosof, şi asta îi măguleşte. Marius, în treacăt fie zis, 
republican activ, aşa cum se dovedise, era acum baron fără 
voie. Din pricina acestui titlu se făcuse în familie o mică 
revoluție; acum, domnul Gillenormand ţinea la titlu şi Marius 
voia să scape de el. Dar colonelul Pontmercy scrisese: „Fiul 
meu îmi va purta titlul!” Şi Marius asculta. lar Cosette, în 
care începuse să se arate femeia, era încântată să fie baroană. 

— Domnul baron? repetă Basque. Mă duc să văd. Îi voi 
spune că a sosit domnul Fauchelevent. 

— Nu, nu-i spune că sunt eu. Spune-i că îl caută cineva să- 
i vorbească între patru ochi şi nu-i spune niciun nume. 

— Daaa?! făcu Basque. 


— Vreau să-i fac o surpriză. 

— Da! rosti Basque, spunându-şi sieşi acest al doilea „da” 
ca pe o explicaţie la primul. 

Şi plecă. 

Jean Valjean rămase singur. 

Salonul, după cum am spus mai adineauri, era în mare 
neorânduială. Se părea că, dacă cineva ar fi ascultat mai bine, 
ar fi putut auzi încă larma nedesluşită a nunţii. Pe parchet 
erau tot felul de flori căzute din ghirlande şi din pieptănături. 
Lumânările arse până jos adăugaseră la cristalele 
policandrelor un fel de stalactite de ceară. Nicio mobilă nu era 
la locul ei. Prin colțuri, câte trei sau patru jilțuri trase unul 
lângă altul, în cerc, păreau a continua o conversație. Totul era 
vesel. În petrecerile încheiate mai dăinuie încă un fel de graţie. 
Se vede fosta fericire. Pe scaunele acestea, risipite care încotro, 
printre aceste flori care se veştejesc sub luminile acestea 
stinse, a fost veselie. Policandrului îi urmase însă soarele care 
pătrundea plin de voie bună în salon. 

Trecură câteva minute. Jean Valjean sta nemişcat pe locul 
pe care îl lăsase Basque. Era foarte palid. Ochii îi erau 
cercănați şi atât de cufundaţi în orbite, din pricina 
nesomnului, încât aproape nu se mai vedeau. Haina lui 
neagră avea cutele obosite ale unui veşmânt care n-a fost scos 
peste noapte. Coatele îi erau albite de scama pe care o lasă pe 
postav frecarea cu o pânză. Jean Valjean privea la picioarele 
lui fereastra desenată pe parchet de soare. 

La uşă se auzi un zgomot; ridică ochii. 

Marius intră cu capul sus, zâmbitor, cu nu ştiu ce lumină 
pe față, cu fruntea senină şi privirea biruitoare. Nici el nu 
dormise. 

— Dumneata eşti, tată! izbucni el când îl zări pe Jean 
Valjean. Şi prostul de Basque care făcea pe misteriosul! Ai 
venit însă prea devreme. Nu e decât douăsprezece şi jumătate. 
Cosette doarme. 

Cuvântul „tată”, spus de Marius domnului Fauchelevent, 
însemna cea mai mare fericire. După cum se ştie, fusese 


totdeauna între ei un gol, o anumită răceală şi stânjenire, o 
gheață care trebuia spartă sau topită. Marius era atât de 
îmbătat de fericire, încât golul se umpluse, gheaţa se topea şi 
domnul Fauchelevent era pentru el, ca şi pentru Cosette, un 
părinte. 

Vorbi mai departe; vorbele se revărsau din el, aşa cum se 
întâmplă când eşti în culmea fericirii. 

— Ce mulțumit sunt că te văd! Dacă ai şti cât ne-ai lipsit 
ieri! Bună ziua, tată. Cum te mai simţi cu mâna? Mai bine, 
nu? Şi, mulțumit de răspunsul bun pe care şi-l da singur, 
urmă: Noi doi am vorbit foarte mult de dumneata. Cosette te 
iubeşte atât! Să nu uiţi că ai o odaie la noi. Nici nu mai vrem 
să ştim de strada lHomme-Arme. Nu mai vrem să ştim de 
nimic. Cum ai putut să stai într-o stradă ca aia, bolnavă, 
mohorâtă, înfundată, friguroasă, strâmtă? Ai să vii să te 
stabileşti la noi. Şi chiar de azi. Sau, dacă nu, ai să ai de-a 
face cu Cosette. Vrea sa ne ducă pe toți de nas, să ştii. Ai 
văzut unde e odaia dumitale, e lângă a noastră; dă înspre 
grădină. 1 s-a dres broasca stricată, patul e aşternut, e gata, 
n-ai decât să vii. Cosette ţi-a pus lângă pat un jilț moale, de 
demult, e catifea de Utrecht, căruia i-a spus: „Deschide-i 
braţele”. În fiecare primăvară, în salcâmii din faţa ferestrelor 
dumitale vine o privighetoare. În două luni va fi aici. Vei avea 
cuibul ei la dreapta şi pe al nostru la stânga. Noaptea va 
cânta ea, iar ziua va vorbi Cosette. Odaia e plină de soare. 
Cosette îți va rândui cărțile, Călătoria căpitanului Cook şi pe 
cealaltă, a lui Vancouver, şi tot ce e al dumitale. Mi se pare că 
ai un cufăraş mic la care ţii; am spus să fie aşezat la loc de 
cinste. L-ai cucerit pe bunicul, vă potriviți. Vom trăi împreună. 
Ştii să joci whist? O să-l fericeşti pe bunicul dacă ştii whist. Ai 
să te plimbi cu Cosette în zilele când eu sunt la tribunal, ai s-o 
iei de braţ ca odinioară, ştii, în Luxembourg. Suntem foarte 
hotărâți să fim cu totul şi cu totul fericiți. Şi vei fi fericit şi 
dumneata de fericirea noastră, auzi, tată? A, da! Azi mănânci 
cu noi! 


— Domnule, zise Jean Valjean, am să-ţi spun ceva. Eu sunt 
un fost ocnaş. 

Limita sunetelor ascuţite perceptibile poate fi depăşită, în 
aceeaşi măsură, de spirit ca şi de ureche. Cuvintele: „Eu sunt 
un fost ocnaş”, ieşind din gura domnului Fauchelevent şi 
pătrunzând în urechile lui Marius, ajungeau dincolo de tot 
ceea ce este cu putință. Marius nu înţelese. 

I se păru numai că i s-a spus ceva, dar ce anume, nu ştia. 
Rămase cu gura căscată. 

Abia atunci văzu că omul cu care vorbea era îngrozitor. 
Spre marea lui uimire, nu văzuse până în clipa asta acea 
paloare grozavă. 

Jean Valjean îşi deznoda legătura neagră de după gât care 
îi ţinea brațul, îşi desfăcu bandajul de pe mână, rămase cu 
degetul mare gol şi i-l arătă lui Marius. 

— N-am nimic la mână, zise el. 

Marius se uită la degetul mare al lui Jean Valjean. 

— Şi n-am avut niciodată nimic. 

Nu se vedea într-adevăr nici urmă de rană. 

Jean Valjean urmă: 

— Ar fi trebuit să nu fiu de față la căsătoria voastră. Am 
lipsit cât am putut de mult. Am născocit această rană ca să 
nu fac un fals, ca să nu fie lovite de nulitate formalitățile 
căsătoriei, ca să fiu scutit de a iscăli. 

Marius se bâlbâi: 

— Ce înseamnă asta? 

— Asta înseamnă, răspunse Jean Valjean, că am fost la 
ocnă. 

— Înnebunesc! izbucni Marius înspăimântat. 

— Domnule Pontmercy, zise Jean Valjean, am fost 
nouăsprezece ani la ocnă. Pentru furt. Pe urmă om fost 
osândit pe viață. Pentru furt. Ca recidivist. În momentul de 
față sunt fugit de sub osândă. 

Zadarnic dădu Marius înapoi în fața adevărului, zadarnic 
nu crezu, se împotrivi evidenţei, trebui să se supună, începu 
să înțeleagă şi, cum se întâmplă totdeauna în asemenea 


împrejurări, înțelese mai mult decât trebuia. Un fulger 
lăuntric înfricoşător îl înfioră tot; un gând care îl făcu să 
tremure îi trecu prin minte. Întrevăzu în viitor, pentru sine 
chiar, o soartă urâtă. 

— Spune tot, spune tot! strigă el. Eşti tatăl Cosettei? 

Şi se dădu doi paşi înapoi cu o mişcare de nespusă groază. 

Jean Valjean îşi ridică fruntea cu atâta măreție, încât păru 
că se înalță până în tavan. 

— Trebuie să mă crezi, domnule, deşi jurământul nostru, al 
unora ca alde noi, nu e primit în justiţie... Se opri; apoi, cu un 
fel de autoritate întunecată şi puternică, adăugă, rostind rar 
şi apăsat pe fiecare silabă: ...Ai să mă crezi. Eu, tatăl Cosettei! 
Nu, în fața lui Dumnezeu! Domnule baron Pontmercy, eu sunt 
un ţăran din Faverolles. Îmi câştigam pâinea tunzând pomi. 
Numele meu nu e Fauchelevent, numele meu este Jean 
Valjean. Nu sunt rudă cu Cosette. Linişteşte-te! 

Marius îngăimă: 

— Cine mi-o dovedeşte? 

— Eu, de vreme ce ţi-o spun. 

Marius se uită bine la omul acesta. Era înfricoşător, dar 
liniştit. O asemenea linişte nu putea zămisli o minciună. 
Sinceritatea e rece ca gheața. Simţea adevărul în această 
răceală de mormânt. 

— Te cred, zise Marius. 

Jean Valjean dădu din cap, în semn că a luat cunoştinţă, şi 
urmă: 

— Ce sunt eu pentru Cosette? Un trecător. Acum zece ani 
nici nu ştiam că există. O iubesc, adevărat. Nu se poate să nu 
iubeşti copiii pe care tu, bătrân fiind, i-ai cunoscut mici. 
Bătrânii se simt bunici pentru toți copiii. Poţi, pare-mi-se, să 
presupui că am şi eu ceva ce s-ar putea nu-mi inimă. Era 
orfană. lată pentru ce am început s-o iubesc. Copiii sunt atât 
de slabi, încât primul venit, chiar un om ca mine, îi poate 
ocroti. Mi-am făcut această datorie față de Cosette. Nu cred că 
un lucru atât de mic se poate nu-mi o faptă bună; dar dacă e 
în adevăr o faptă bună, atunci închipuie-ţi că am făcut-o. Ţine 


seama de această circumstanță uşurătoare. Azi Cosette 
părăseşte viața mea, drumurile noastre se despart. De azi 
înainte eu nu mai pot face nimic pentru ea. Este doamna 
Pontmercy. Soarta i s-a schimbat. Şi Cosette câştigă din acest 
schimb. Toate sunt aşa cum trebuie. Cât despre cei şase sute 
de mii de franci, dumneata nu vorbeşti de ei, dar eu o iau 
înaintea gândului dumitale, sunt depuşi la bancă. Cum s-a 
făcut că au ajuns în mâinile mele? Ce interesează? Îi restitui. 
Nu mi se poate cere nimic. Completez restituirea spunându-mi 
numele adevărat. Şi asta mă priveşte numai pe mine. Ţin eu, 
să ştii cine sunt. 

Şi Jean Valjean îl privi pe Marius în ochi. 

Marius simți înăuntrul lui o învălmăşeală fără şir. Vântul 
soartei suflă câteodată aşa, şi ridică asemenea talazuri în 
sufletul nostru. 

Fiecare din noi a avut clipe de tulburare în care totul se 
împrăştie în sufletul nostru; spunem lucrurile care ne vin pe 
limbă şi care nu sunt totdeauna tocmai acelea pe care trebui 
să le spunem. Unele descoperiri neaşteptate nu pot fi îndurate 
şi te amețesc ca o băutură otrăvită. Marius era atât de năucit 
de situația nouă care i se arăta, încât era gata să vorbească 
cu acest om, de parcă s-ar fi supărat că-i făcuse o asemenea 
mărturisire. 

— Da, în sfârşit, izbucni el, de ce îmi spui mie treaba asta? 
Cine te sileşte? Puteai să-ţi ţii taina pentru dumneata. Nu eşti 
denunțat, nici urmărit, nici încolțit. Trebuie să ai un motiv ca 
să faci de bunăvoie o mărturisire ca asta. Spune totul! E la 
mijloc altceva. Cu ce gând faci mărturisirea asta? Ce te 
îndeamnă? 

— Ce mă îndeamnă? răspunse Jean Valjean cu un glas atât 
de scăzut şi de înăbuşit, încât s-ar fi zis că-şi vorbeşte mai 
mult lui însuşi decât lui Marius. Ce îndeamnă, în adevăr, pe 
acest ocnaş să vină şi să spună: Sunt un ocnaş? Ei bine, da! 
Îndemnul este de neînțeles. E cinstea lui. lată, nenorocirea 
mea e un fir pe care îl am aici, în inimă şi care mă ţine legat. 
Firele acestea sunt tari mai ales la bătrâni. Viaţa întreagă se 


destramă jur împrejur; numai ele nu se rup. Dacă aş fi putut 
să smulg acest fir, să-l rup, să desfac nodul sau să-l tai, să fug 
undeva departe, aş fi scăpat. Dacă aş fi plecat; sunt destule 
poştalioane în strada Boluoy; voi sunteţi fericiți, eu mă duc. 
Am încercat să rup firul, am tras de el, nu s-a rupt, trebuia 
să-mi smulg inima odată cu el. Atunci, mi-am zis: Nu pot trăi 
altundeva decât aici. Trebuie să rămân. Ei da, ai dreptate, 
sunt un dobitoc, de ce să nu rămân, şi atâta tot? Îmi daţi o 
odaie în casă, doamna Pontmercy mă iubeşte mult. Ea spune 
acestui jilț: „Deschide-ţi braţele”, bunicul dumitale e foarte 
mulțumit să stăm împreună, mă potrivesc cu el, vom locui cu 
toţii laolaltă, vom mânca la un loc, voi merge la braț cu 
Cosette... adică cu doamna Pontmercy, iartă-mă, obişnuința, 
vom trăi sub acelaşi acoperământ, la aceeaşi masă, la acelaşi 
foc, în fața aceluiaşi cămin iarna, la aceleaşi plimbări vara; 
asta e voia bună, asta e fericirea, asta e tot. Vom trăi în 
familie. În familie! 

La acest cuvânt, Jean Valjean se făcu sălbatic. Încrucişă 
braţele, se uită la duşumeaua de sub picioarele lui ca şi cum 
ar fi dorit să despice în ea o prăpastie şi glasul i se făcu 
deodată tunător: 

— În familie! Nu. Nu fac parte din nicio familie. Nu fac parte 
dintr-a voastră. Nu fac parte din familia oamenilor. Acolo unde 
lumea se simte la ea acasă, eu sunt de prisos. Există familii, 
dar nu pentru mine. Eu sunt un nefericit, sunt pe de lături. 
Avut-am eu părinți? Aproape că mă îndoiesc. În ziua în care 
am măritat-o pe fata asta, s-a sfârşit. Am văzut-o fericită, 
alături de bărbatul pe care îl iubeşte, de un bătrânel 
cumsecade, am văzut o căsnicie între doi îngeri, o casă plină 
de toate bucuriile, am văzut că e bine şi mi-am zis: Tu nu 
intra! E adevărat că puteam să mint, să vă înşel pe toți, să 
rămân domnul Fauchelevent. Câtă vreme a trebuit să mint 
pentru ea, am minţit; dar acuma ar fi pentru mine, şi nu 
trebuie. Era de ajuns să tac, e adevărat, şi totul ar fi mers mai 
departe. Mă întrebi ce mă sileşte să vorbesc? O nimica toată: 
conştiinţa. Ar fi fost uşor să tac. Mi-am petrecut noaptea 


încercând să mă conving că e uşor; mă spovedesc dumitale, şi 
ceea ce îți spun e atât de extraordinar, încât ai dreptate; da, 
da, mi-am petrecut noaptea justificându-mă, găsind cele mai 
bune motive, am făcut tot ce am putut, crede-mă! Dar sunt 
două lucruri cărora n-am avut ce să le fac; n-am putut rupe 
firul care mă ţine legat de inimă, țintuit, înlănțuit aici, şi nici 
nu l-am putut face să tacă pe acel cineva care îmi vorbeşte, în 
şoaptă când sunt singur. De aceea am venit să-ți mărturisesc 
totul în dimineața asta. Tot, sau aproape tot. Sunt şi lucruri 
de prisos care nu mă privesc decât pe mine; le păstrez, aşadar, 
pentru mine. Acum ştii tot ce e mai însemnat. Mi-am luat deci 
taina şi ţi-am adus-o. Am spintecat-o sub ochii dumitale. N-a 
fost hotărâre uşoară. M-am zbătut toată noaptea. Ah, poate 
crezi că nu mi-am spus că asta nu e ca afacerea 
Champmathieu, că ascunzându-mi numele nu făceam 
nimănui rău, că numele de Fauchelevent îmi fusese dat de 
Fauchelevent însuşi ca recunoştinţă pentru un serviciu pe 
care i-l făcusem, că puteam să-l păstrez, şi că aş fi fericit în 
această odaie pe care mi-o daţi, că n-aş supăra pe nimeni cu 
nimic, că aş sta în colțişorul meu, şi că, în timp ce dumneata 
ai avea-o pe Cosette, eu aş avea gândul că trăiesc în aceeaşi 
casă cu ea. Fiecare şi-ar fi avut fericirea cuvenită. Dacă aş fi 
fost mai departe domnul Fauchelevent, toate ar fi mers bine. 
Totul, afară de sufletul meu. Eram înconjurat de bucurie, 
numai în străfundul sufletului meu era întuneric. Nu e destul 
să fii fericit, trebuie să fii şi mulțumit. Aş fi rămas domnul 
Fauchelevent, mi-aş fi ascuns adevăratul chip, aş fi avut o 
taină față de înflorirea voastră, aş fi fost întunecat în mijlocul 
luminii voastre, aş fi adus ocna în casa voastră pe tăcute, m- 
aş fi aşezat la masă cu gândul că, dacă ați şti cine sunt m-aţi 
alunga, m-aş fi lăsat slujit de servitori care, dacă ar fi ştiut, şi- 
ar fi zis: „Ce grozăvie!” V-aş fi atins cu cotul de care aveți 
dreptul să vă feriți, v-aş fi furat strângerile de mână. Ar fi 
trebuit să vă împărțiți respectul între un păr alb vrednic de 
cinste şi un păr alb pângărit; în cele mai intime ceasuri ale 
voastre, când toate inimile s-ar fi crezut deschise până în fund 


unele față de altele, când am fi fost toți patru laolaltă, bunicul 
vostru, voi doi şi cu mine, ar fi fost între noi un necunoscut. Aş 
fi fost alături de voi toată viața voastră, având ca singură grijă 
să nu ridic niciodată lespedea care închide taina mea grozavă, 
şi în chipul ăsta eu, un mort, m-aş fi băgat între voi, oameni 
vii. Pe ea aş fi osândit-o pe viaţă să fie fata mea. Dumneata, 
Cosette şi cu mine am fi fost trei capete sub aceeaşi tichie de 
ocnaş! Nu te înfiori? Sunt cel mai zdrobit dintre oameni; aş fi 
fost cel mai nelegiuit. Şi fărădelegea asta aş fi săvârşit-o zilnic! 
Şi minciuna aş fi repetat-o zilnic! Şi pâcla asta aş fi avut-o pe 
față în toate zilele. V-aş fi molipsit zilnic de pângărirea mea; 
zilnic, pe voi, scumpii mei, pe voi, copiii mei, pe voi, nevinovații 
mei! Nu e nimic să taci! E lesne să-ți ţii gura? Nu, nu e lesne. 
Există o tăcere care minte. Şi minciuna mea, şi înşelătoria 
mea, şi ticăloşia mea şi laşitatea mea, şi trădarea mea, şi 
fărădelegea mea le-aş fi sorbit strop cu strop, le-aş fi scuipat şi 
le-aş fi băut din nou, aş fi sfârşit la miezul nopții şi aş fi 
început din nou dimineața, aş fi minţit spunând şi „bună 
ziua” şi „bună seara”, şi aş fi dormit pe minciună, aş fi 
mâncat-o cu pâine şi m-aş fi uitat în ochii Cosettei, şi aş fi 
răspuns la zâmbetul îngerului cu zâmbetul osânditului, şi aş 
fi fost un ticălos mârşav! Şi pentru ce? Ca să fiu fericit? Am eu 
dreptul să fiu fericit? Sunt în afară de viaţă, domnule! 

Jean Valjean se opri. Marius asculta. Asemenea înlănțuiri 
de gânduri şi frământări nu pot fi întrerupte. Jean Valjean 
vorbi iar încet, dar glasul nu-i mai era înăbuşit, ci grozav: 

— Mă întrebi de ce vorbesc? Nu sunt nici denunţat, nici 
urmărit, nici încolțit, cum spuneai dumneata. Ba da, sunt 
denunțat! Ba da, sunt urmărit! Ba da, sunt încolțit! De cine? 
De mine! Eu singur îmi stăvilesc drumul şi mă târăsc, şi mă 
împing, şi mă arestez, şi mă execut, şi când eşti propriul tău 
prizonier nu mai scapi. Şi apucându-şi haina cu mâinile, o 
trase spre Marius: Uită-te la mâna asta, continuă el. Nu crezi 
că ţine gulerul în aşa fel încât n-o să-i mai dea drumul? 
Conştiinţa însă ține şi mai bine. Dacă vrei să fii fericit, 
domnule, trebuie să nu înţelegi ce e datoria; de îndată ce ai 


înțeles-o, e neînduplecată. S-ar zice că pedepseşte pe cine o 
înțelege; dar nu, ea te răsplăteşte, pentru că te aruncă într-un 
iad în care îl simți alături de tine pe Dumnezeu. Abia ţi-ai 
smuls şi sfârtecat măruntaiele, că te-ai şi împăcat cu tine 
însuți. Şi cu un glas sfâşietor, adăugă: Domnule Pontmercy, 
pare de necrezut, dar sunt un om cinstit. Înjosindu-mă în 
ochii dumitale mă înalț într-ai mei. Mi s-a mai întâmplat o 
dată, dar a fost mai puţin dureros; a fost o nimica toată. Da, 
sunt un om cinstit. Şi n-aş mai fi fost dacă, din greşeala mea, 
ai fi continuat să mă stimezi; acum când mă dispreţuieşti, 
sunt cinstit. Mă apasă această fatalitate: neputând niciodată 
decât să fur consideraţia ce mi se arată, consideraţia asta mă 
umileşte şi mă striveşte lăuntric; ca să mă respect, trebuie să 
fiu disprețuit. Numai aşa mă pot ridica. Sunt un osândit care 
ascultă de conştiinţa lui. Ştiu că ceea ce spun e ciudat. Dar ce 
vrei să fac? Asta e! M-am legat de mai multe ori față de mine 
însumi; şi rămân legat. Sunt unele întâlniri care ne leagă, 
sunt unele întâmplări care implică îndatoriri. Vezi, domnule 
Pontmercy, mi s-au întâmplat multe. 

Jean Valjean mai tăcu puţin, înghițindu-şi saliva cu greu, 
ca şi cum vorbele îi lăsaseră un gust amar, şi urmă: 

— Când duci în spinare o asemenea grozăvie, nu ai dreptul 
să o împărți cu alţii fără ca ei s-o ştie, nu ai dreptul să-i 
molipseşti de ciumă, nu ai dreptul să-i faci să alunece în 
prăpastie fără ca ei să bage de seamă, nu ai dreptul să laşi să 
fluture peste ei bluza ta roşie, nu ai dreptul să încurci în 
ascuns fericirea altuia cu mizeria ta. E dezgustător să te 
atingi de cei sănătoşi, pe întuneric, cu ulcerul tău nevăzut. 
Degeaba mi-a împrumutat Fauchelevent numele lui, nu am 
dreptul să mă servesc de el; el a putut să mi-l dea, dar eu n- 
am putut să-l iau. Un nume este un om. După cum vezi, 
domnule, cu toate că sunt țăran, am citit câte ceva, am gândit 
câte ceva şi îmi cam dau seama de viață. După cum vezi, 
vorbesc binişor. Mi-am făcut o educaţie, a mea... da, cine 
şterpeleşte un nume şi se acoperă cu el, e necinstit. Simple 
litere din alfabet, dar şi ele se fură ca banii şi ceasul. Să fiu o 


semnătură falsă în carne şi oase, să fiu o cheie falsă 
însuflețită, să intru în casa unor oameni cinstiți cu iarba 
fiarelor, să nu mai privesc niciodată drept, ci să mă uit pe 
furiş, să fiu mârşav în sufletul meu, nu! nu! nu! Mai bine să 
suferi, să sângerezi, să plângi, să-ți jupoi pielea de pe trup cu 
propriile tale unghii, să-ți petreci nopţile zvârcolindu-te de 
teamă, să-ți mugşti trupul şi sufletul. lată pentru ce îți spun 
toate acestea! Cu inima deschisă, cum ai spus dumneata. 
Răsuflă greu şi aruncă un ultim cuvânt. Altădată ca să 
trăiesc, am furat o pâine; azi, ca să trăiesc, nu vreau să fur un 
nume. 

— Ca să trăieşti! întrerupse Marius. N-ai nevoie de numele 
acesta ca să trăieşti? 

— Ştiu eu ce vreau să spun, răspunse Jean Valjean 
ridicând şi lăsând capul încet de mai multe ori la rând. 

Urmă o tăcere. Tăceau amândoi, fiecare înecat într-un 
noian de gânduri. Marius se aşezase lângă o masă şi îşi 
sprijinea bărbia în palmă. Jean Valjean umbla încoace şi 
încolo. Se opri în fața unei oglinzi şi rămase nemişcat. Apoi, ca 
şi cum ar fi răspuns unui gând lăuntric, zise privind oglinda 
în care nu se vedea: 

— Pe când acum mă simt uşurat. 

Începu iar să meargă şi ajunse la celălalt capăt al 
salonului. În clipa când se întoarse, băgă de seamă că Marius 
îl privea cum umblă. Atunci îi spuse cu glas ciudat: 

— Îmi târăsc puţin piciorul. Acum înţelegi de ce. Apoi se 
întoarse cu totul spre Marius. Şi acum, domnule, închipuie-ţi 
ceva: n-am spus nimic, am rămas domnul Fauchelevent, mi- 
am luat locul aici, sunt de-ai casei, sunt în odaia mea, am fost 
la gustarea de dimineaţă, în papuci, seara ne ducem toţi trei 
la un spectacol, o însoțesc pe doamna Pontmercy la Tuilerii şi 
în Piața Royale, suntem împreună, mă credeți semenul vostru; 
într-o bună zi, sunt aici, sunteţi aici, stăm de vorbă, râdem şi 
deodată auziți o voce strigând: Jean Valjean! Şi iată că mâna 
înspăimântătoare a poliției iese din întuneric şi îmi smulge 
deodată masca! 


Tăcu încă o dată. Marius se ridicase tremurând. Jean 
Valjean reluă: 

— Ce spui despre asta? 

Tăcerea lui Marius îi răspunse. 

Jean Valjean urmă: 

— Vezi bine că am dreptate să nu tac. Fii fericit, rămâi în 
înaltul cerului, fii îngerul unui înger, rămâi în lumină, 
mulțumindu-te cu atât, şi nu te îngrijora de felul în care un 
biet osândit se apucă să-şi sfâşie pieptul şi să-şi facă datoria; 
ai în fața dumitale un mizerabil, domnule! 

Marius străbătu încet salonul şi, când fu lângă Jean 
Valjean, îi întinse mâna. Dar Marius trebui singur să-i ia 
mâna care nu se mişca. Jean Valjean nu se împotrivi, şi lui 
Marius i se păru că strânge o mână de marmură. 

— Bunicul meu are mulţi prieteni, zise Marius. Îţi voi obţine 
iertarea. 

— E-n zadar, răspunse Jean Valjean. Sunt crezut mort, e 
destul. Morţii nu sunt ţinuţi sub supraveghere. Trebuie numai 
să putrezească în linişte. Moartea e acelaşi lucru ca iertarea. 
Şi, desfăcându-şi mâna din mâna lui Marius, adăugă cu un fel 
de mândrie neînduplecată: De altfel, îndeplinirea datoriei este 
prietena mea şi nu am nevoie decât de o singură iertare, de 
iertarea conştiinţei mele. 

În aceeaşi clipă, la capătul celălalt al salonului, uşa se 
deschise şi chipul Cosettei se ivi în deschizătură. Nu i se vedea 
decât fețişoara drăgălaşă, era fermecător de nepieptănată, 
avea pleoapele încă pline de somn. Făcu mişcarea unei păsări 
care îşi scoate capul din cuib, îşi privi mai întâi bărbatul, apoi 
pe Jean Valjean şi le strigă râzând, cu un zâmbet de floare: 

— Mă prind că vorbiţi politică. Ce prostie, în loc să staţi cu 
mine! 

Jean Valjean tresări. 

— Cosette!... îngăimă Marius. 

Şi se opri. Parcă erau doi vinovați. 

Cosette, strălucitoare, continua să-i privească pe amândoi, 
unul după altul. Prin ochii ei treceau lumini de rai. 


— V-am prins în flagrant delict, zise Cosette. Am auzit prin 
uşă pe tata Fauchelevent spunând: „Conştiinţa... datoria...” 
Asta nu e decât politică. Nu vreau. Nu trebuie să vorbiți 
politică chiar de a doua zi. Nu se cade! 

— Te înşeli, Cosette! răspunse Marius. Vorbim despre 
afaceri. Vorbim de cel mai bun plasament ce se poate găsi 
pentru cei şase sute de mii de franci ai tăi... 

— Nu e numai atât, întrerupse Cosette. Vin şi eu. Vreţi? 

Şi, trecând pragul intră în salon. Era îmbrăcată cu o rochie 
de casă albă şi lungă cu mii de cute şi cu mâneci largi, care 
pornea de la gât şi-i cădea până la călcâie. Numai în cerurile 
de aur ale vechilor tablouri gotice sunt asemenea veşminte 
îngereşti, fermecătoare. 

Se privi din cap până în picioare într-o oglindă mare, apoi 
izbucni, cu un glas plin de încântare: 

— A fost odată un rege şi o regină. Ah, cât sunt de 
mulțumită! Spunând aceste cuvinte, făcu o plecăciune în fata 
lui Marius şi a lui Jean Valjean. Uite, am să mă aşez lângă voi 
pe un jilț; peste jumătate de oră mâncăm; n-aveţi decât să 
vorbiți ce vreți, ştiu că bărbații trebuie să vorbească, am să fiu 
foarte cuminte. 

Marius îi luă brațul şi îi spuse cu dragoste: 

— Vorbim despre afaceri. 

— Bine că mi-am adus aminte, răspunse Cosette. Când am 
deschis fereastra odăii mele, am văzut o mulțime de paiaţeiI257 
în grădină. Păsărele nu măşti. Azi e miercurea păresimilor; 
dar nu e şi pentru păsări. 

— Ti-am spus că vorbim despre afaceri. Du-te, micuță 
Cosette, lasă-ne o clipă! vorbim de cifre. Te-ar plictisi. 

— Ai o cravată foarte drăguță în dimineața asta, Marius. 
Eşti foarte elegant, domnule. Nu, n-o să mă plictisească. 

— Te asigur că o să te plictisească. 

— Nu, dacă sunteți voi. N-o să vă înțeleg, dar vă ascult. 
Când asculți vocile iubite, nu e nevoie să înţelegi cuvintele. Nu 
vreau decât să fim împreună. Rămân cu voi, şi gata! 

— Draga mea Cosette! Nu se poate! 


— Nu se poate?! 

— Da. 

— Aşa? reluă Cosette. V-aş fi spus câteva noutăți. V-aş fi 
spus că bunicul doarme încă, că mătuşa e la liturghie, că soba 
din odaia tatei Fauchelevent scoate fum, că Nicolette a chemat 
un coşar, că Toussaint şi Nicolette s-au certat, că Nicolette 
râde de bâlbâiala Toussaintei. Dacă e aşa, nu veți afla nimic. 
A, nu se poate? Atunci şi eu, domnule, ai să vezi că spun şi eu: 
„Nu se poate”: Cine va fi în pierdere? Te rog, Marius dragă, 
lasă-mă aici cu voi doi! 

— Îţi jur că trebuie să fim singuri. 

— Bine, dar ce, eu parcă sunt cineva. 

Jean Valjean nu rostea niciun cuvânt. Cosette se întoarse 
către el. 

— Mai întâi, tată, vreau să vii să mă săruți. Ce stai aşa, 
fără să spui nimic, în loc să fii de partea mea? Ce fel de tată 
am eu? Vezi bine că sunt foarte nenorocită în căsnicie. 
Bărbatu-meu mă bate. Hai, sărută-mă numaidecât! 

Jean Valjean se apropie. 

Cosette se întoarse spre Marius. 

— Pe dumneata nu pot să te sufăr, îi spuse ea. Apoi întinse 
fruntea spre Jean Valjean. 

Jean Valjean înaintă un pas spre ea. 

Cosette se trase un pas îndărăt. 

— Tată, eşti palid. Nu cumva te supără brațul? 

— S-a vindecat, răspunse Jean Valjean. 

— Poate n-ai dormit bine? 

— Nu. 

— Nu cumva eşti trist? 

— Nu. 

— Sărută-mă. Dacă eşti sănătos, dacă dormi bine, dacă eşti 
mulțumit, nu te cert. 

Şi din nou îi întinse fruntea. 

Jean Valjean sărută fruntea aceea pe care juca o rază 
cerească. 

— Zâmbeşte! 


Jean Valjean se supuse. Surâse însă ca o stafie. 

— Acum apără-mă împotriva bărbatului meu. 

— Cosette!... zise Marius. 

— Supără-te, tată! Spune-i că trebuie să rămân. Puteţi 
foarte bine vorbi şi în fața mea. Credeţi, prin urmare că sunt 
foarte proastă. E uimitor ceea ce îmi spuneți; afaceri, să pui 
banii la o bancă, mare lucru! Bărbaţii fac pe misterioşii pentru 
nimica toată. Vreau să rămân. Sunt foarte drăguță în 
dimineața asta. Uită-te la mine, Marius! 

Se uită la Marius cu o încântătoare ridicare din umeri, cu 
un fel de îmbufnare drăgălaşă. Un fel de fulger trecu prin 
aceste două ființe. N-avea nicio însemnătate că mai era cineva 
de față. 

— Te iubesc! spuse Marius. 

— Te ador! răspunse Cosette. 

Şi se îmbrățişară fără să se poată opri. 

— Acum, reluă Cosette, îndreptând o cută la rochia de casă 
şi cu o mutrişoară biruitoare, acum rămân. 

— Asta nu, răspunse Marius, cu glas rugător. Avem ceva de 
sfârşit. 

— Tot nu? 

Marius rosti cu gravitate: 

— Crede-mă, Cosette, că nu se poate. 

— A, iei vocea dumitale de bărbat, domnule. Bun, am 
plecat. Dumneata, tată, nu m-ai sprijinit. Domnule soț, 
domnule tată, sunteți nişte tirani! Mă duc să-i spun şi 
bunicului. Dacă vă închipuiți că am să mai vin înapoi, să vă 
fac temenele, vă înşelaţi. Sunt destul de mândră. Acum vă 
aştept eu. O să vedeţi cum o să vă plictisiți fără mine. Am 
plecat, aşa vă trebuie! 

ŞI ieşi. 

După două clipe, uşa se deschise din nou, obrajii ei 
proaspeţi şi trandafirii se strecurară încă o dată între 
canaturile uşii şi Cosette le strigă: 

— Sunt foarte supărată. 

Uşa se închise iar şi iar se făcu întuneric. 


Totul fu ca o rază de soare rătăcită, care, fără să ştie, 
străbătuse deodată noaptea. 

Marius se încredință că uşa fusese bine închisă. 

— Biata Cosette! şopti el. Când va afla... 

La acest cuvânt, Jean Valjean tremură din toate 
mădularele. Se uită ţintă la Marius, cu o privire rătăcită. 

— Cosette! Da, da, e adevărat, ai să-i spui tot Cosettei. E 
drept. Uite, nici nu mă gândesc la asta. Suntem în stare de un 
anumit lucru şi nu suntem de altul. Domnule, te rog, te 
implor, domnule, jură-mi pe ce ai mai sfânt, că nu-i vei spune 
nimic. Nu e destul că ştii dumneata? Eu am putut spune tot 
nesilit de nimeni, aş fi spus universului, lumii întregi, îmi era 
totuna. Dar ea nu ştie ce e asta, ar înspăimânta-o. Un ocnaş! 
Ar trebui să-i explici, să-i spui: „E un om care a fost osândit la 
muncă silnică”. A văzut cândva trecând un şir de condamnați. 
Oh, Dumnezeule! 

Se prăbugşi într-un jilț şi îşi ascunse fața în mâini. Nu se 
auzea nimic, dar se ghicea că plânge după tresăririle umerilor. 
Era un plâns tăcut, un plâns îngrozitor. 

Suspinul e un fel de înăbugşire. Fu cuprins de un tremur 
nemaipomenit; se lăsă pe spătarul jilțului ca şi cum ar fi vrut 
să respire, cu braţele atârnând în jos şi Marius îi văzu fața 
scăldată în lacrimi şi îl auzi şoptind atât de încet, încât glasul 
părea că porneşte dintr-o adâncime fără fund: 

— Oh, aş vrea să mor! 

— Fii liniştit! spuse Marius. Îţi voi păstra taina numai 
pentru mine. 

Şi mai puțin înduioşat decât ar fi trebuit, dar silit de un 
ceas să se obişnuiască cu ceva neaşteptat şi îngrozitor, văzând 
cum treptat-treptat domnul Fauchelevent e înlocuit sub ochii 
lui de ocnaş, cuprins încetul cu încetul de această realitate 
înfiorătoare şi adus de desfăşurarea firească a lucrurilor să 
simtă distanța care se aşezase între acest om şi el, Marius 
adăugă: 

— Mi-e cu neputinţă să nu-ţi spun un cuvânt despre suma 
pe care mi-ai dat-o cu atâta încredere şi cinste. E o faptă 


corectă. Se cuvine să primeşti pentru ea o răsplată. Fixează 
suma dumneata însuți şi se va plăti. Nu te teme să ceri oricât 
de mult. 

— Îţi mulțumesc, domnule, răspunse Jean Valjean cu 
blândețe. Rămase o clipă pe gânduri, trecându-şi în neştire 
vârful arătătorului peste unghia degetului mare, apoi glăsui: 
Totul este aproape sfârşit. Îmi mai rămâne un lucru... 

— Care? 

Jean Valjean şovăi pentru ultima oară şi cu glas stins, 
aproape fără răsuflare, bâlbâi mai mult decât spuse: 

— Acum când ştii, dumneata care eşti stăpân, crezi că nu 
trebuie s-o mai văd pe Cosette? 

— Cred că ar fi mai bine, răspunse rece Marius. 

— N-am s-o mai văd, şopti Jean Valjean. 

Şi se îndreptă spre uşă. 


Puse mâna pe clanţă, uşa se întredeschise. Jean Valjean o 
deschise atât cât să poată trece, rămase o clipă nemişcat, apoi 
o închise din nou şi se întoarse spre Marius. 

Nu mai era palid, era galben ca ceara. Nu mai avea lacrimi 
în ochi, ci un fel de flacără tragică. 

Vocea îi era din nou ciudat de liniştită. 

— Uite, domnule, zise el, dacă îngădui, voi veni s-o văd. Să 
ştii că doresc mult. Dacă n-aş fi ţinut s-o văd pe Cosette, nu 
ți-aş fi făcut mărturisirea pe care ţi-am făcut-o, aş fi plecat; 
dar vrând să rămân unde este Cosette, şi să continuu s-o văd, 
a trebuit să-ți spun cinstit totul. Pricepi ce vreau să spun, nu-i 
aşa? E un lucru care se înțelege. Vezi dumneata, sunt mai 
bine de nouă ani de când o am lângă mine. Am locuit întâi în 
dărăpănătura aia din bulevard, apoi la mânăstire, apoi lângă 
Luxembourg. Acolo ai văzut-o dumneata întâia oară. Îţi 
aminteşti de pălăria ei de catifea albastră? Am fost pe urmă în 
cartierul Invalizilor, unde aveam un grilaj şi o grădină. Strada 
Plumet. Locuiam într-o curticică dosnică, de unde o ascultam 
cântând la pian. Asta e viața mea. Nu ne despărțeam 
niciodată. Asta a ţinut nouă ani şi câteva luni. Eram ca şi 
tatăl ei, iar ea era copilul meu. Nu ştiu dacă mă înţelegi 
domnule Pontmercy, dar ar fi greu să plec acum, să n-o mai 
văd, să nu mai vorbesc cu ea, să nu mai am nimic. Dacă nu- 
mi iei în nume de rău, voi veni din când în când s-o văd pe 
Cosette. Nu voi veni prea des. Şi nu voi sta mult. Ai putea 
spune să fiu primit în odăița aceea mică de la parter. Aş intra 
şi pe uşa din dos, a servitorilor, dacă nu s-ar mira nimeni. E 
mai bine, cred, să intru pe unde intră toată lumea. Domnule, 
în adevăr, aş mai vrea s-o văd puţin pe Cosette. Cât vei vrea 
dumneata de rar. Pune-te în locul meu! Atât mai am. Şi apoi 
trebuie să băgăm de seamă. Daca n-aş mai veni deloc, ar bate 
la ochi, ar părea ciudat. De pildă, uite ce pot face, am să vin 
seara, când începe să se înnopteze. 

— Ai să vii în fiecare seară, zise Marius şi Cosette are să te 
aştepte. 

— Eşti bun, domnule, rosti Jean Valjean. 


Marius îl salută pe Jean Valjean, fericirea duse deznădejdea 
până la uşă şi cei doi bărbați se despărțţiră. 


II — Tainele pe care le poate cuprinde o 
destăinuire 


Marius era foarte tulburat. 

Răceala pe care o simţise totdeauna față de omul lângă care 
o vedea pe Cosette i se lămurise acum. Făptura asta avea ceva 
enigmatic, pe care îl simțea instinctiv. Această enigmă era cea 
mai urâtă dintre ruşini, era ocna. Domnul Fauchelevent era 
osânditul Jean Valjean. 

Descoperirea bruscă a unei asemenea taine în mijlocul 
fericirii lui, semăna cu găsirea unui scorpion într-un cuib de 
turturele. 

Fericirea lui Marius şi a Cosettei era supusă de azi înainte 
la această vecinătate? Era un fapt împlinit? Acceptarea 
omului acestuia făcea parte din căsătoria încheiată? Nu mai 
era nimic de făcut? 

Marius se căsătorise şi cu osânditul? 

Zadarnic te-ai încununat cu lumină şi bucurie, zadarnic ai 
gustat ceasul de purpură al vieţii, dragostea fericită, astfel de 
zguduiri ar sili să tremure chiar un arhanghel în extazul lui, 
chiar un semizeu în gloria lui. 

Aşa cum se întâmplă totdeauna în astfel de schimbări 
neaşteptate, Marius se întreba dacă nu greşise el însuşi cu 
ceva. Ar fi trebuit să bănuiască ceva? Să fie mai prudent? Se 
zăpăcise fără să vrea? Poate că da, puţin. Se azvârlise, fără sa 
aibă grijă de ce se petrecea în jurul lui, în această aventură de 
dragoste care dusese la căsătoria cu Cosette? Băgă de seamă — 
aşa cum bagi de seamă treptat, uitânduc-te la tine însuți — că 
viața ne schimbă încetul cu încetul, că latura himerică şi 
vizionară a naturii lui, ca o ceață lăuntrică proprie multor 
ființe omeneşti, creşte când se află pe culmile patimii şi ale 
durerii, schimbă temperatura sufletului şi năpădeşte ființa 


omenească întreagă, înecând în beznă conştiinţa. Am arătat 
de mai multe ori acest element caracteristic al personalității 
lui Marius. Îşi amintea că, îmbătat de dragoste în strada 
Plumet, în timpul celor şase sau şapte săptămâni de extaz, 
nu-i spusese nimic Cosettei despre drama neînțeleasă din 
cocioaba Gorbeau, în care victima se încăpățânase atât de 
ciudat să tacă în timpul luptei şi să evadeze apoi. Cum s-a 
făcut că nu-i spusese Cosettei niciun cuvânt despre treaba 
asta? Faptul era totuşi atât de apropiat şi de înspăimântător! 
Cum se făcuse că nu-i pomenise nici numele Thenardierilor şi 
mai ales de ziua în care o întâlnise pe Eponine? Acum îi era 
greu să-şi lămurească tăcerea lui de atunci. Totuşi îşi da 
seama de toate. Îşi amintea de zăpăceala lui, de ameţeala pe 
care i-o da Cosette, de dragostea care sorbea tot, de acea 
contopire şi înălțare a amândurora spre ideal şi îşi amintea 
poate şi de câtimea imperceptibilă de rațiune care se amesteca 
în starea aceea violentă şi încântătoare a sufletului, de 
instinctul ceţos şi înăbuşit care-l împingea să ascundă şi să 
şteargă în amintire acea aventură înfricoşătoare, de a cărei 
atingere se temea, în care nu voia să aibă niciun rol, de care se 
ferea şi în care el nu putea fi nici povestitor, nici martor, fără 
să acuze. De altfel, aceste câteva săptămâni fuseseră un 
fulger; nu avuseseră timp de altceva decât de dragoste. În 
sfârşit, socotind, răsturnând şi cercetând totul, dacă i-ar fi 
povestit Cosettei despre capcana Gorbeau, dacă i-ar fi spus 
numele Thenardierilor, chiar dacă el ar fi descoperit că Jean 
Valjean este un ocnaş, care ar fi fost urmările? Toate acestea 1- 
ar fi schimbat pe el, pe Marius, ar fi schimbat-o pe ea, pe 
Cosette? Ar fi dat îndărăt? Ar fi iubit-o mai puţin? N-ar mai fi 
luat-o în căsătorie? Nu. Ar fi schimbat asta ceva în ceea ce se 
întâmplase? Nu. Nimic deci de regretat, nimic de imputat sieşi. 
Totul era cum trebuie. Există un Dumnezeu al acestor 
îmbătaţi pe care îi numim îndrăgostiți. Marius urmase orbeşte 
drumul pe care l-ar fi ales şi văzând. Dragostea îl legase la 
ochi ca să-l ducă unde? În rai. 
Dar acest rai era de azi înainte vecin cu iadul. 


Vechea răceală a lui Marius pentru omul acesta, pentru 
acest  Fauchelevent devenit Jean Valjean, era acum 
amestecată cu groază. 

Trebuie să spunem însă că în această groază se afla şi 
oarecare milă şi chiar o anumită surprindere. 

Hoţul ăsta, hoţul ăsta recidivist, dăduse înapoi banii. Şi ce 
sumă? Şase sute de mii de franci. El singur ştia despre ei. 
Putea să-i păstreze, îi restituise pe toți. Apoi îşi destăinuise el 
însuşi situația. Nimic nu-l silea s-o facă. Dacă se ştia acum 
cine era, se ştia prin el. În mărturisirea lui era mai mult decât 
acceptarea unei umilințe, era acceptarea primejdiei. Pentru un 
condamnat o mască nu e o mască, ci un adăpost. El dăduse 
cu piciorul acestui adăpost. Un nume fals înseamnă 
siguranţă; el azvârlise acest nume fals. Putea el, ocnaşul, să se 
ascundă pentru totdeauna într-o familie cinstită? Se 
împotrivise acestei ispite. Şi din ce pricină? Din scrupul de 
conştiinţă. O mărturisise el însuşi cu glasul convingător al 
adevărului. La urma urmei, oricine ar fi fost acest Jean 
Valjean, era fără îndoială o conştiinţă care se deştepta. 
Începuse în el o tainică dorință de răscumpărare, şi, după 
cum se vedea, scrupulul era stăpân de mult pe acest om. 
Asemenea criterii despre ce e drept şi bine nu sunt proprii 
firilor de rând. Deşteptarea conştiinţei este măreția sufletului. 

Jean Valjean era sincer. Această sinceritate, vădită, 
pipăibilă, de netăgăduit, evidentă prin însăşi durerea pe care i- 
o pricinuia, făcea ca informațiile să nu mai folosească la nimic 
şi ca tot ceea ce spunea omul acesta să capete autoritate. 
Pentru Marius se întâmplă o răsturnare ciudată de situații. 
Ce  răspândea domnul Fauchelevent?  Neîncrederea. Ce 
răspândea Jean Valjean? Încrederea. 

Marius, alcătui, cufundat în gânduri, bilanțul tainic al 
acestui Jean Valjean, constată activul, constată pasivul şi 
încercă să ajungă la cumpănirea lor. Dar totul era ca o 
furtună. Marius, încercând să-şi facă o părere limpede despre 
omul acesta, şi urmărind ca să zicem aşa, pe Jean Valjean 


până în fundul gândirii lui, îl pierdea din vedere din nou, ca 
într-o ceață nedesluşită. 

Banii dați înapoi cu cinste, mărturisirea deschisă, erau o 
notă bună. Erau ca un luminiş într-un nor negru, chiar dacă 
norul se întuneca iar. 

Oricât de tulburi erau amintirile lui Marius, tot mai păstra 
o umbră din ceea ce se petrecuse. 

Ce era în adevăr, aventura din podul Jondrette? Pentru ce, 
la sosirea poliției, acel om, în loc să se plângă, fugise? Acum 
Marius găsea răspuns. Pentru că omul era un recidivist fugit 
de sub osândă. 

Altă întrebare: Pentru ce acest om venise în baricadă? Abia 
acum revedea Marius, îşi amintea limpede ce fusese: amintirea 
ieşise la iveală în emoţiile acestea ca scrisul cu cerneală 
simpatică la foc. Venise în baricadă. Dar nu ca să lupte. Ce 
venise să facă acolo? La această întrebare răspundea vedenia 
care se ridica în fața lui: Javert. Marius îşi amintea acum 
foarte bine grozavul chip al lui Jean Valjean care îl târa afară 
din baricadă pe Javert, legat burduf, şi auzea încă de după 
colțul străduței Mondetour groaznicul pocnet de pistol. Era, 
pesemne, o ură veche între spion şi ocnaş. Se stânjeneau unul 
pe altul. Jean Valjean se urcase pe baricadă ca să se răzbune. 
Sosise însă prea târziu. Ştia probabil că Javert e prizonier. 
Vendeta corsicană a pătruns în anumite străfunduri ale 
societății, unde s-a statornicit ca lege; e atât de simplă, încât 
nu uimeşte nici sufletele pe jumătate întoarse către bine; şi 
sufletele acestea sunt astfel făcute, încât un criminal pe cale 
să se pocăiască poate fi scrupulos față de furt, dar nu față de 
răzbunare. Jean Valjean îl ucisese pe Javert. Cel puţin, se 
pare că aşa fusese. 

În sfârşit o ultimă întrebare, dar asta fără răspuns. Marius 
o simțea ca pe un cleşte. Cum se făcuse că viaţa lui Jean 
Valjean se învecinase atât de mult cu a Cosettei? Ce însemna 
acest joc de neînțeles al soartei, care pusese laolaltă acest copil 
cu un asemenea om? Există, aşadar, şi lanţuri pentru doi, 
făurite în cer? Şi lui Dumnezeu îi place să împerecheze îngerul 


cu demonul? Crima şi nevinovăția pot, aşadar, să fie tovarăşe 
de locuinţă în ocna tainică a mizeriei? În această perindare de 
osândiți care este soarta omenească două frunţi pot trece una 
lângă alta, una neştiutoare, alta înfricoşată, una scăldată în 
lumina dumnezeiască a zorilor, alta veştejită pentru 
totdeauna de licărirea unui fulger veşnic? Cine a putut hotări 
o astfel de împerechere neînțeleasă? În ce fel, datorită cărei 
minuni s-a putut înfiripa conviețuirea acestui înger cu 
bătrânul ocnaş? Cine a putut lega mielul de lup şi, lucru mai 
de neînțeles, pe lup de miel? Pentru că lupul îl iubea pe miel, 
pentru că ființa sălbatică o adora pe ființa slabă, pentru că 
timp de nouă ani, îngerul se sprijinise de monstru. Copilăria şi 
adolescența Cosettei, naşterea ei, creşterea ei feciorelnică către 
viață şi soare fuseseră ocrotite de un devotament hâd. Aici 
întrebările se desfăceau în mii de alte întrebări neînţelese. În 
adâncul prăpăstiilor se deschideau alte prăpăstii, şi Marius nu 
se mai putea apleca asupra lui Jean Valjean fără să 
ameţească. Cine era acest om? O prăpastie? 

Bătrânele simboluri ale genezei sunt veşnice; în societatea 
omenească, aşa cum este ea, până în ziua când o lumină mai 
puternică o va preface, există totdeauna doi oameni, unul 
deasupra tinei şi altul dedesubtul ei; cel care urmează binele 
este Abel; cel care urmează răul este Cain. Dar acest Cain 
duios cine e? Ce este cu tâlharul acesta pierdut în adorația 
unei fecioare, veghind asupra ei, crescând-o, păzind-o, făcând- 
o o făptură demnă şi înfăşurând-o, el, cel lipsit de curățenie, 
de puritate? Ce înseamnă această mocirlă care cinstise 
nevinovăția fără s-o păteze? Cine era acest Jean Valjean care 
făcuse educaţia Cosettei? Ce era cu acest chip al negurii care 
n-avea decât o singură grijă: să ferească de orice umbră şi de 
orice nor răsăritul unui luceafăr. 

Aceasta era taina lui Jean Valjean; aceasta era taina lui 
Dumnezeu. 

În faţa îndoitei taine, Marius da înapoi. Una îl liniştea puţin 
în privința celeilalte. Dumnezeu era în întâmplarea aceasta tot 
atât de vădit ca Jean Valjean. Dumnezeu îşi are uneltele lui. 


Se slujeşte de unealta care vrea. Nu e răspunzător în fața 
omului. Cunoaştem noi felul de a lucra a lui Dumnezeu? Jean 
Valjean se ostenise pentru creşterea Cosettei;, cât de cât, el 
făurise acest suflet. Era de netăgăduit. Da, şi apoi? Făurarul 
era groaznic, dar lucrul lui era minunat. Dumnezeu face 
minuni după bunul lui plac. O zidise pe încântătoarea Cosette 
şi îl întrebuințase ca zidar pe Jean Valjean. Îi plăcuse să-şi 
aleagă un colaborator ciudat. Putem noi să-l tragem la 
răspundere? Pentru întâia oară băligarul ajută primăvara să 
nască trandafirul? 

Marius îşi răspundea singur la întrebări şi se simțea 
mulțumit de răspunsuri. În toate împrejurările pe care le-am 
arătat, nu îndrăznise să-l constrângă pe Jean Valjean, fără 
să-şi mărturisească lui însuşi că nu îndrăznea. 

O adora pe Cosette, era a lui, Cosette era minunat de 
curată. Asta îi ajungea. De ce altă lămurire era nevoie? 
Cosette era o lumină. Lumina mai are nevoie să fie luminată? 
Avea tot; ce-şi putea dori? Totul nu e destul? Chestiunile 
personale ale lui Jean Valjean nu-l priveau. Aplecându-se 
peste umbra fatală a acestui om, se agăța de declarația 
solemnă a nefericitului: „Nu sunt niciun fel de rudă cu 
Cosette. Acum zece ani nici nu ştiam că există.” 

Jean Valjean era un trecător. El singur o spusese. Va să 
zică, era în trecere. Oricine ar fi fost el, rolul i se încheiase. De 
acum încolo Marius avea să îndeplinească poruncile 
providenței pe lângă Cosette. Cosette se născuse numai ca să- 
şi găsească în azur semenul, iubitul, soţul, bărbatul ceresc. 
Luându-şi zborul, Cosette, înaripată şi strălucind, îşi lăsa jos, 
pe pământ, crisalida goală şi hâdă, pe Jean Valjean. 

Cu orice gânduri se va fi muncit Marius, se întorcea mereu 
la un fel de groază față de Jean Valjean. Poate o groază sfântă, 
pentru că, aşa cum am spus, simțea un quid divinumi125% în 
acest om. Dar, orice ar fi făcut şi oricât ar fi căutat să justifice 
situația, trebuia mereu să ajungă aici: era un ocnaş; cu alte 
cuvinte, ființa care, pe scară socială, n-are loc, pentru că se 
află sub cea din urmă treaptă. După omul cel mai josnic vine 


şi ocnaşul. Ocnaşul nu mai e semenul celor vii. Legea l-a 
dezbrăcat de toată câtimea de omenie pe care o poate smulge 
unui om. În chestiunile penale, Marius, deşi democrat, 
rămăsese la o concepție neînduplecată, şi păstra despre cei 
loviți de lege toate ideile legii. Trebuie să spunem că nu 
progresase în toate privințele. Nu ajunsese să deosebească 
între ceea ce e scris de om şi ceea ce e scris de Dumnezeu, 
între lege şi drept. Nu cercetase şi nu cântărise deloc dreptul 
pe care şi-l ia omul de a dispune de irevocabil şi de ireparabil. 
Nu era revoltat de cuvântul „pedeapsă”. 1 se părea firesc ca 
anumite încălcări ale legii să fie urmate de pedepse veşnice şi 
înțelegea osânda socială ca pe un mijloc de civilizare. Aşa 
judeca acum, deşi avea poate să progreseze mai târziu, 
datorită firii lui bune şi substanţei lui alcătuite din progres 
latent. 

Având această concepție, Jean Valjean îi păru hidos şi 
respingător. Era un blestemat. Era un ocnaş. Cuvântul acesta 
suna pentru el ca o trâmbiţă a judecății; şi, după ce-l măsură 
îndelung pe Jean Valjean, îşi întoarse privirea de la el. Vade 
retroli1259; 

Trebuie să recunoaştem şi să stăruim asupra faptului că 
Marius, întrebându-l mereu pe Jean Valjean până ce acesta îi 
spusese: „Mă spovedesc dumitale”, nu-i pusese totuşi două 
sau trei întrebări hotărâtoare. Nu că nu-i veniseră în minte, 
dar îi era teamă de ele. Podul Jondrette? Baricada? Javert? 
Cine ştie până unde ar fi mers mărturisirile lui? Jean Valjean 
nu părea a fi un om care da înapoi şi cine ştie dacă Marius, 
după ce l-ar fi îndemnat să vorbească, n-ar fi vrut apoi să-l 
oprească? În anumite împrejurări hotărâtoare nu ni s-a 
întâmplat fiecăruia, după ce am pus o întrebare să ne 
astupăm urechile ca să n-auzim răspunsul? Mai ales când 
iubim, avem asemenea laşități. Nu e lucru înțelept să 
cercetăm prea adânc situațiile încurcate, mai cu seamă când o 
parte organică a propriei noastre vieţi se amestecă strâns în 
ele. Din lămuririle deznădăjduite ale lui Jean Valjean putea 
izvori o lumină înspăimântătoare, dar cine ştie dacă ea nu s- 


ar fi răsfrânt şi asupra Cosettei? Cine ştie dacă nu rămăsese 
un fel de licărire blestemată şi pe fruntea îngerului? 
Scânteierile fulgerului tot trăsnet se cheamă. Fatalitatea are 
asemenea legături care fac ca însăşi nevinovăția să se îmbibe 
de crimă prin puterea acelei legi întunecate a reflexelor 
colorante. Cele mai curate chipuri pot să păstreze pentru 
totdeauna răsfrângerea unei vecinătăți dezgustătoare. Pe 
drept sau pe nedrept, lui Marius îi fusese frică. Aflase şi aşa 
prea multe. Căuta mai curând să se amețească decât să se 
lumineze. Înnebunit, o lua pe Cosette în braţe, închizând ochii 
în privința lui Jean Valjean! 

Omul acesta era o noapte, o noapte vie şi grozavă. Cum să 
cutezi să-i cercetezi adâncul? E înspăimântător să pui 
întrebări întunericului. Cine ştie ce ţi-ar putea răspunde. 
Zorile ar putea fi mânjite pentru totdeauna. 

În această stare sufletească, Marius se simțea năucit şi 
sfâşiat la gândul că omul acesta avea să se mai apropie în 
oarecare măsură de Cosette. Aproape se învinuia că nu pusese 
întrebările temute, în fața cărora dăduse înapoi şi din care ar 
fi putut ţâşni o hotărâre neînduplecată şi nestrămutată. Se 
socotea prea bun, prea blând, chiar prea slab. Slăbiciunea îl 
împinsese la o îngăduință neprevăzătoare. Se lăsase înduioşat. 
Greşise. Ar fi trebuit, pur şi simplu, să-l gonească pe Jean 
Valjean. Jean Valjean era pierdut. Trebuia să-i întoarcă 
spatele şi să-şi descotorosească familia de el. Era supărat pe el 
însuşi, supărat pe repeziciunea acestui vârtej de emoţii care îl 
asurzise, îl orbise şi îl luase cu ea. Era nemulțumit de el 
însuşi. 

Ce era de făcut acum? Vizitele lui Jean Valjean îl scârbeau 
adânc. De ce să vină acest om în casa lui? Ce căuta aici? 
După această întrebare rămânea năuc, nu voia să 
scormonească mai departe, nu voia să se cerceteze pe el 
însuşi. Făgăduise, avusese slăbiciunea să făgăduiască; Jean 
Valjean luase în serios făgăduiala lui; trebuie să ne ţinem de 
cuvânt chiar față de un ocnaş şi mai cu seamă față de un 
ocnaş. Totuşi, cea dintâi datorie a lui era față de Cosette. În 


cele din urmă, o silă mai puternică decât orice pusese 
stăpânire pe el. 

Marius rostogolea nedesluşit tot vălmăşagul de gânduri în 
mintea lui, sărind de la unul la altul, frământat de toate. De 
aci, o tulburare fără margini. Nu-i veni uşor să-şi ascundă 
tulburarea față de Cosette, dar dragostea e un har, şi Marius 
izbuti. 

De altfel, îi puse Cosettei fără un scop vădit, fel de fel de 
întrebări; ea, nevinovată, aşa cum un porumbel e alb, nu 
bănui nimic. Îi vorbi de copilăria şi de tinerețea «i, 
convingându-se din ce în ce mai mult că ocnaşul acesta fusese 
față de Cosette atât de bun, de părintesc şi de respectabil, cât 
poate fi un om bun. Tot ceea ce bănuise şi întrevăzuse Marius 
era adevărat. Urzica asta înfiorătoare iubise şi ocrotise un 
crin. 


CARTEA A OPTA 
ÎN ASFINȚIT 
I — Odaia de jos 


A doua zi, când începuse să se întunece, Jean Valjean bătea 
la poarta casei Gillenormand. Îl primi Basque. Basque se află 
în curte într-un anumit loc, ca şi cum îi s-ar fi poruncit să stea 
acolo. Se întâmplă câteodată ca stăpânul să-i spună 
servitorului: „Vezi când vine domnul cutare”. 

Basque, fără să aştepte ca Jean Valjean să ajungă la el, îi 
adresă cuvântul: 

— Domnul baron mi-a spus să-l întreb pe domnul dacă vrea 
să urce sau să rămână jos? 

— Să rămân jos, răspunse Jean Valjean. 

Basque, de altfel foarte respectuos, deschise uşa odăii 
scunde şi zise: 


— Mă duc s-o înştiințez pe doamna. 

Încăperea în care Jean Valjean intră era odaia de la parter, 
cu ferestrele spre stradă, boltită şi umedă, slujind uneori de 
cămară pentru provizii, pardosită cu lespezi de piatră roşie şi 
luminată prost de o singură fereastră cu zăbrele de fier. 

Odaia nu era din cele prea des cercetate de smocul de pene, 
de perie şi de mătură. Praful era aici netulburat. Nu se 
organizase nicio urmărire a păianjenilor. O pânză minunată, 
întinsă bine, foarte murdară, împodobită cu muşte moarte, se 
răsfăța pe un geam al ferestrei. Mică şi scundă, odaia era 
mobilată cu o mulțime de sticle goale îngrămădite într-un colț. 
Zidul, văruit în gălbui, se jupuia în petice mari. În fund era o 
vatră cu lemnul vopsit negru, cu pervaz îngust. Focul era 
aprins, ceea ce arăta că se ţinuse seama de răspunsul lui Jean 
Valjean: „Să rămân jos”. 

Două jilțuri erau aşezate în cele două colțuri ale vetrei. 
Între jilțuri era întinsă, în chip de covor, o carpetă veche, 
căreia i se vedea mai mult urzeala decât lâna. 

Odaia era luminată numai de focul din vatră, şi de amurgul 
ce pătrundea prin fereastră. 

Jean Valjean era obosit. Nu mâncase şi nu dormise de 
câteva zile. Se prăbuşi într-un jilț. 

Basque se înapoie, puse pe vatră o lumânare aprinsă şi 
plecă. Jean Valjean, cu capul plecat, cu bărbia în piept, nu-l 
văzu pe Basque, nici lumânarea. 

Deodată, se ridică tresărind. Cosette se afla în spatele lui. 

N-o văzuse intrând, dar o simţise. 

Se întoarse. O privi îndelung. Era încântător de frumoasă. 
Dar ceea ce voia să vadă el, cu privirea lui pătrunzătoare, nu 
era frumusețea, ci sufletul. 

— Vai, tată, izbucni Cosette, ce ţi-a trecut prin cap! Ştiam 
că eşti ciudat, dar niciodată nu m-aş fi aşteptat la aşa ceva. 
Marius îmi spune că dumneata ai vrut să te primesc aici. 

— Da, eu. 

— Mă aşteptam la răspunsul ăsta. Ţine-te bine! Te 
înştiințez că am să-ţi fac o scenă. Să începem cu începutul. 


Tată, sărută-mă! 

Şi-i întinse obrazul. 

Jean Valjean rămase nemişcat. 

— Nici nu te mişti. Văd. Stai ca un vinovat. Dar mi-e 
totuna, te iert. Isus Hristos a zis: „Întoarce şi obrazul celălalt.” 
lată-l! 

Şi-i întoarse obrazul celălalt. 

Jean Valjean nu se mişcă din loc. Se părea că picioarele îi 
sunt ţintuite în pardoseala de piatră. 

— Va să zică e ceva serios, spuse Cosette. Ce ţi-am făcut? 
Sunt supărată pe dumneata. Eşti dator să mă împaci. lei 
masa cu noi. 

— Am mâncat. 

— Nu e adevărat. Am să-l pun pe domnul Gillenormand să 
te certe. Bunicii sunt făcuți să dojenească părinții. Hai, vino 
cu mine în salon! Acum! 

— Cu neputinţă. 

Cosette simți deodată că începe să-şi piardă curajul. Încetă 
să poruncească şi trecu la întrebări: 

— Dar de ce? Ai ales odaia cea mai urâtă din casă. Aici e 
groaznic. 

— Ştii... Jean Valjean se răzgândi. Ştiţi, doamnă, sunt un 
om cam curios, am toanele mele. 

Cosette îşi lovi pălmuţele una de alta. 

— Doamnă!... ştiţi... iată încă ceva nou! Ce înseamnă asta? 

Jean Valjean îi zâmbi în felul acela neliniştitor în care se 
refugia câteodată: 

— Aţi dorit să fiți doamnă. Sunteţi. 

— Dar nu pentru dumneata, tată. 

— Nu-mi mai spuneţi tată. 

— Dar cum? 

— Spuneţi-mi domnule Jean, sau, dacă vreţi, Jean. 

— Nu mai eşti tată? Nu mai sunt Cosette? Domnul Jean? 
Ce înseamnă toate astea? Astea sunt adevărate revoluții; dar 
ce s-a întâmplat? Ia te uită niţel drept în ochii mei! Şi nu vrei 


să stai la noi! Şi nu vrei să intri în camera mea! Ce ţi-am 
făcut? Ce ţi-am făcut? Trebuie să se fi întâmplat ceva. 

— Nimic. 

— Atunci? 

— Totul este ca de obicei. 

— De ce îți schimbi numele? 

— Dumneavoastră vi l-aţi schimbat cu totul. Mai zâmbi o 
dată în acelaşi fel şi adăugă: Fiindcă dumneavoastră sunteți 
doamna Pontmercy, pot şi eu foarte bine să fiu domnul Jean. 

— Nu înţeleg nimic. Ce prostie! Voi cere voie bărbatului meu 
ca dumneata să fii domnul Jean. Sper că nu va fi de părerea 
asta. Mă mâhneşti adânc. Bine, toane, toane, dar nu trebuie 
s-o faci să sufere pe Cosette. Nu e bine. Dumneata, care eşti 
bun, n-ai dreptul să fii răutăcios. 

El nu răspunse. 

Cosette îi luă pe neaşteptate amândouă mâinile şi, cu o 
mişcare nestăpânită, le ridică spre obraji şi le strânse pe 
grumajii ei, gest de adâncă dragoste. 

— Oh, îi spuse ea, fii bun! Şi urmă: Uite ce înţeleg eu prin a 
fi bun: să fii drăguţ, să vii să locuieşti aici, să ne începem iar 
minunatele noastre plimbări, sunt păsări şi pe-aici ca în 
strada Plumet, să trăieşti laolaltă cu noi să părăseşti vizuina 
aia din strada lHomme-Arme, să nu ne mai dai şarade de 
dezlegat, să fii ca toată lumea, să mănânci cu noi şi la prânz, 
să fii tatăl meu. 

EI îşi desprinse mâinile. 

— Nu mai aveți nevoie de tată, aveţi bărbat. 

Cosette se răsti: 

— N-am nevoie de tată! Nici nu ştiu ce să mai răspund la 
lucrurile astea fără niciun rost. 

— Dacă Toussaint ar fi aici, urmă Jean Valjean ca un om 
care ar căuta un sprijin în puterea altuia şi care s-ar agăța de 
toate ramurile, ar recunoaşte cea dintâi că eu am avut 
totdeauna felul meu de a fi. Nu e nimic nou. Totdeauna mi-a 
plăcut ungherul meu întunecat. 


— Dar aici e frig. Nu e lumină. E cumplit să vrei să fii 
domnul Jean. Nu vreau să-mi spui „dumneata”. 

— Adineauri, venind încoace, răspunse Jean Valjean, am 
văzut în strada Saint-Louis o mobilă. La un ebenisti125:. Dacă 
aş fi o femeie drăguță, mi-aş cumpăra mobila aceea. E o 
toaletă foarte frumoasă, în stilul de azi. | se zice lemn de 
trandafir, cred. E încrustat. Are o oglindă destul de mare, are 
şi sertare. E drăguţ. 

— Uf, urs posac! răspunse Cosette. 

Şi cu o drăgălăşenie fără seamăn, strângând din dinți 
țuguindu-şi buzele, suflă către Jean Valjean. Era o grație 
imitând o pisică. 

— Sunt furioasă, urmă ea. De ieri m-aţi înnebunit toți. Mor 
de ciudă! Şi nu înțeleg. Dumneata nu mă aperi împotriva lui 
Marius. Marius nu mă sprijină împotriva dumitale. Sunt 
absolut singură. Rânduiesc o odaie cât se poate de drăguţ. 
Dacă aş fi putut să-l aduc în ea pe bunul Dumnezeu, l-aş fi 
adus. Mi se lasă odaia plocon. Locatarul îmi dă faliment. Îi 
poruncesc Nicolettei o cină cum trebuie. „N-avem nevoie de 
cina dumneavoastră, doamnă.” Şi tatăl meu Fauchelevent 
vrea să-i spun domnul Jean şi să-l primesc în pivniță asta 
înfiorătoare, uitată şi mucedă, în care zidurile au barbă, şi 
unde, în loc de cristale, sunt sticle golite, iar drept perdele 
pânze de păianjeni! Eşti ciudat, ştiu eu, e felul dumitale, dar 
se cădea să laşi răgaz unor oameni care se căsătoresc. Nu 
trebuia să începi să fii ciudat chiar numaidecât. Va să zică ai 
să fii foarte mulțumit în nesuferita stradă l!Homme-Arme. Eu 
eram disperată acolo! Ce-ai cu mine? Mă faci să sufăr foarte 
mult. Uf! Şi, deodată, serioasă, privi nemişcată spre Jean 
Valjean şi adăugă: Atunci eşti supărat pe mine fiindcă sunt 
fericită? 

Naivitatea, fără să ştie, pătrunde câteodată foarte adânc. 
Această întrebare, simplă pentru Cosette, era adâncă pentru 
Jean Valjean. Cosette voia să zgârie, dar sfâşia. 

Jean Valjean se îngălbeni. Stătu o clipă tăcut, apoi, 
vorbindu-şi lui însuşi, şopti eu un glas schimbat, de 


nerecunoscut: 

— Fericirea ei, asta a fost ţinta vieții, mele. Acuma 
Dumnezeu poate să-mi semneze plecarea. Cosette tu eşti 
fericită; eu mi-am trăit traiul. 

— Ah, mi-ai spus tu! izbucni Cosette. 

Şi îi sări de gât. 

Jean Valjean, ca scos din minţi, o strânse la piept, pierdut. | 
se păru chiar că o ia înapoi. 

— Mulţumesc, tată! îi spuse Cosette. 

Slăbiciunea asta sfâşie inima lui Jean Valjean. Se trase 
uşor din braţele Cosettei şi îşi luă pălăria. 

— Bine, dar?... zise Cosette. 

Jean Valjean răspunse: 

— Te las, doamnă, eşti aşteptată. Şi, de pe pragul uşii 
adăugă: Ți-am spus tu. Spune bărbatului dumitale că asta nu 
se va mai întâmplă. lertaţi-mă! 

Jean Valjean ieşi, lăsând-o pe Cosette buimăcită de acest 
ciudat bun rămas. 


II — Alţi paşi înapoi 


În ziua următoare, Jean Valjean veni iar la aceeaşi oră. 

Cosette nu-l întreba nimic, nu se mai mira, nu mai spuse 
că îi e frig, nu mai vorbi de salon; se feri să zică „tată” sau 
„domnule Jean”. Îl lăsă să-i spună „dumneata”. Îl lăsă să-i 
spună „doamnă”. Părea însă mai puțin veselă. Ar fi fost tristă, 
dacă ar fi fost în stare să se întristeze. 

Avusese pesemne cu Marius una dintre acele convorbiri în 
care bărbatul iubit spune ce vrea, nu lămureşte nimic, şi 
femeia iubită e mulțumită. Curiozitatea îndrăgostiților nu 
merge prea departe dincolo de dragostea lor. 

Odaia de jos fusese oarecum curăţită. Basque scosese 
sticlele şi Nicolette pânzele de păianjen. 

Zilele următoare îl aduseră mereu pe Jean Valjean la 
aceeaşi oră. Veni în fiecare zi, luând drept sfinte vorbele lui 


Marius. Marius făcu în aşa fel ca să nu fie acasă când venea 
Jean Valjean. Toată casa se deprinsese cu noul fel de purtare 
al domnului Fauchelevent. Toussaint îi dădu şi ea o mână de 
ajutor. „Domnul a fost totdeauna aşa”, repeta ea. Bunicul 
hotări: „E un original!” Şi nimeni nu mai spuse nimic. De 
altfel, la nouăzeci de ani nu mai sunt cu putință niciun fel de 
legături, ci numai întâlniri; orice nou-venit te stânjeneşte. Nu 
mai e loc pentru alte obişnuințe noi. Fie el domnul 
Fauchelevent sau domnul Tranchelevent, bunicul 
Gillenormand era foarte bucuros să fie scutit de „domnul 
ăsta”. El adăugă: „Nimic mai obişnuit decât un original de 
ăsta. Face tot felul de năzdrăvănii. Fără niciun motiv. 
Marchizul de Canaples era şi mai rău. Cumpărase un palat, 
ca să locuiască în pod. Oamenii au purtări ciudate.” 

Nimeni nu întrevăzu taina cumplită. Cine, de altfel, ar fi 
putut ghici aşa ceva? Există unele mlaştini asemănătoare prin 
India; apa lor pare nemaipomenită, de neînțeles, înfiorată fără 
vânt şi frământată acolo unde ar trebui să fie liniştită. Te uiţi 
la clocotele fără pricină de deasupra; nu vezi hidra care se 
târăşte pe fund. Mulţi oameni au în ei o urâţțenie tainică, un 
rău pe care îl hrănesc, un balaur care îi roade, o deznădejde 
care locuieşte în noaptea lor lăuntrică. Un astfel de om 
seamănă cu oricare altul, se duce, vine. Nimeni nu ştie că are 
în suflet o înspăimântătoare durere parazită, cu mii de colți, 
care trăieşte în nenorocitul acesta şi îl ucide. Nimeni nu ştie că 
acest om este o prăpastie. E ca o mlaştină stătătoare, dar fără 
fund. Din când în când, deasupra ei se petrece o tulburare de 
neînțeles. Se iveşte ca o cută tainică, apoi piere şi iar apare; o 
bulă de aer se ridică şi plesneşte. E o nimica toată, dar e 
îngrozitor. E răsuflarea dihaniei necunoscute. Să vii la ceasul 
la care alţii pleacă, să te furişezi când alții se arată, să 
păstrezi în orice împrejurare ceea ce s-ar putea nu-mi un 
veşmânt de culoarea zidului, să cauţi cărările singuratice, 
străzi pustii, să nu iei parte la convorbiri, să ocoleşti mulțimea 
şi serbările, să trăieşti ca un nevoiaş deşi pari un om cu stare, 
să-ți ai, deşi bogat, cheia în buzunar şi lumânarea la portar, 


să intri pe uşa de serviciu, să urci pe scara din dos, toate 
aceste ciudățenii neinsemnate, cute, bule de aer, valuri 
trecătoare de deasupra, vin adesea dintr-un fund înfricoşător. 

Mai multe săptămâni trecură astfel. O viață nouă puse 
stăpânire încetul cu încetul pe Cosette, şi anume cunoştinţele 
pe care le aduce căsătoria, vizitele, grija casei, distracţiile, 
treburile acestea mari. Plăcerile Cosettei nu costau mult; se 
mărgineau la una singură: să fie lângă Marius. Să iasă cu el, 
să stea cu el — asta era marea îndeletnicire a vieții ei. Era o 
bucurie mereu reînnoită pentru ei să iasă la braț, la soare, în 
plină stradă, fără să se ascundă, în fața lumii întregi, numai 
ei doi. Cosette avu o neplăcere. Toussaint nu se putu înţelege 
cu Nicolette şi plecă, pentru că apropierea între cele două fete 
bătrâne nu fu cu putinţă. Bunicul era sănătos; Marius pleda 
când şi când câte un proces; mătuşa Gillenormand ducea 
lângă tânăra căsnicie un trai paşnic şi retras care o 
mulțumea. Jean Valjean venea în fiecare zi. 

După ce pierise tutuirea, acel „dumneata”, „doamnă”, 
„domnule Jean”, toate îl făcuseră altul pentru Cosette. Grija 
pe care şi-o luase singur s-o îndepărteze de el, îşi atingea 
scopul. Ea era din ce în ce mai veselă şi mai puţin 
drăgăstoasă. Totuşi, îl iubea tot atât de mult şi el o simţea. 
Într-o zi, ea îi spuse deodată: „Erai tatăl meu, nu mai eşti, erai 
unchiul meu, nu mai îmi eşti nici unchi, erai domnul 
Fauchelevent, eşti Jean. Atunci cine eşti? Nu-mi plac toate 
astea. Dacă nu te-aş şti atât de bun, mi-ar fi frică de 
dumneata.” 

Locuia tot în strada l!Homme-Arme, neputându-se hotări să 
se depărteze de cartierul în care sta Cosette. 

La început zăbovea numai câteva clipe cu Cosette şi apoi 
pleca. 

Încet-încet, începu să facă vizite mai lungi. Parcă s-ar fi 
folosit de faptul că zilele se măreau; venea mai devreme şi 
pleca mai târziu. 

Într-o zi, Cosette îi spuse fără să ia seama: „Tată”. Un fulger 
de bucurie lumină bătrânul chip întunecat al lui Jean 


Valjean. Dar o corectă: „Spune-mi Jean.” „Ah! da răspunse ea 
cu un hohot de râs, domnule Jean.” 

„Aşa!” rosti el. Şi îşi întoarse capul, ca să nu-l vadă 
ştergându-şi ochii. 


III — Îşi aduc aminte de grădina din 
strada Plumet 


Îi spusese „tată” pentru cea din urmă oară. După această 
ultimă licărire, totul se stinse. Nicio apropiere, niciun „bună 
ziua” întovărăşit de o sărutare, niciodată cuvântul acela atât 
de răscolitor şi dulce: „Tată!” La cererea lui şi cu voia lui 
fusese alungat rând pe rând din toate fericirile; şi nenorocirea 
era că, după ce-o pierduse pe Cosette întreagă într-o zi, 
trebuia acum s-o mai piardă o dată bucăţică cu bucăţică. 

Ochiul se obişnuieşte în cele din urmă cu lumina din beci. Îi 
ajungea s-o vadă pe Cosette o dată pe zi. Toată viaţa i se 
aduna în acest ceas. Se aşeza lângă ea în tăcere sau îi vorbea 
de anii de demult, de copilăria ei, de călugărițe, de micile ei 
prietene de altădată. 

Într-o după-amiază, era una din primele zile de april, destul 
de cald, dar încă răcoroasă, în care soarele străluceşte vesel şi 
grădinile care înconjurau ferestrele lui Marius şi ale Cosettei 
trăiau bucuria redeşteptării, răsura era pe cale să înflorească, 
podoaba mixandrelor se întindea pe zidurile vechi, gura-leului 
căsca trandafirie printre crăpăturile pietrelor, prin iarba 
încântătoare începuseră să se arate părăluțe şi gălbenele, 
fluturii albi ai anului îşi încercau zborul, vântul, cântăreț al 
nunții veşnice, îşi arunca prin copaci cele dintâi sunete ale 
acelei mari simfonii a zorilor, pe care vechii poeți o numeau 
înnoirea. În acea după-amiază Marius îi spuse Cosettei: 
„Ziceam că o să ne ducem să mai vedem grădina din strada 
Plumet. Haide! Să nu fim nerecunoscători!” Şi îşi luară zborul 
ca două rândunele în primăvară. Grădina din strada Plumet li 
se păru un răsărit de soare. Simţeau de pe-acum ca un fel de 


primăvară a dragostei lor rămasă în urmă-le. Casa din strada 
Plumet, fiind închiriată, era încă a Cosettei. Ajunseră în 
grădina şi în casa aceea. Se regăsiră aici şi uitară de toate. 

Seara, la ora obişnuită, Jean Valjean veni în strada Filles- 
du-Calvaire. „Doamna a plecat cu domnul şi nu s-a întors 
încă”, îi spuse Basque. Se aşeză fără un cuvânt şi aşteptă un 
ceas. Cosette tot nu se întoarse. Înclină fruntea şi plecă. 

Cosette era atât de ameţită de plimbarea aceea în „grădina 
lor” şi atât de veselă că „trăise o zi întreagă în trecutul ei”, 
încât, a doua zi, nu vorbi decât de asta. Nu băgă de seamă că 
nici nu-l văzuse pe Jean Valjean în ajun. 

— Cum v-aţi dus acolo? o întrebă Jean Valjean. 

— Pe jos. 

— Şi cum v-aţi întors? 

— Cu o trăsură. 

De câtva timp, Jean Valjean băgase de seamă că tânăra 
pereche ducea o viaţă retrasă. Îl cam necăjea viaţa asta. 
Economia lui Marius era aspră şi cuvântul acesta avea pentru 
Jean Valjean un înțeles absolut. Cuteză să întrebe: 

— De ce n-aveţi o trăsură a voastră? Un cupeu frumos nu 
v-ar costa decât cinci sute de franci pe lună. Sunteţi bogaţi. 

— Nu ştiu, răspunse Cosette. 

— Tot aşa şi cu Toussaint, care a plecat, reluă Jean 
Valjean. N-aţi luat pe nimeni în loc. De ce? 

— Nicolette ne-ajunge. 

— Bine, dar ai nevoie de o fată în casă. 

— Nu-l am pe Marius? 

— Ar trebui să ai o casă a dumitale, servitori, o trăsură, o 
lojă la teatru. Nu e nimic mai frumos pentru dumneata. De ce 
să nu profiți de faptul că eşti bogată. Bogăția sporeşte 
fericirea. 

Cosette nu răspunse nimic. 

Vizitele lui Jean Valjean nu se scurtau. Dimpotrivă. Când 
inima omului alunecă nu se mai poate opri. 

Când Jean Valjean voia să-şi prelungească vizita fără să se 
bage de seamă cât e ceasul, îl lăuda pe Marius; spunea că e 


frumos, nobil, curajos, plin de duh, bun, că vorbeşte bine. 
Cosette îi întregea spusele. Jean Valjean începea din nou. Şi 
nu mai isprăveau. Marius, cuvântul acesta era nesecat; cele 
şase litere ale lui cuprindeau volume întregi. În felul acesta, 
Jean Valjean izbutea să rămână mai multă vreme. Era atât de 
bine s-o vadă pe Cosette, să uite totul lângă ea! Era ca un 
balsam pe rănile lui. Se întâmplă de mai multe ori ca Basque 
să vină de câte două ori şi să spună: „Domnul Gillenormand 
mă trimite să amintesc doamnei baroane că masa e gata”. 

În acele zile, Jean Valjean se întorcea la el acasă dus pe 
gânduri. 

Era, oare, ceva adevărat în comparaţie cu crisalida, care îi 
venise în minte lui Marius? Era el, Jean Valjean, într-adevăr o 
crisalidă care se încăpățâna şi care venea să facă vizite 
fluturelui lui? 

Într-o zi rămase mult mai mult decât de obicei. A doua zi 
băgă de seamă că focul nu era făcut în vatră. „la te uită! gândi 
el. Nu e foc.” Şi dădu singur această explicație: „E firesc. 
Suntem doar în aprilie. Nu mai e frig.” 

— Doamne! ce frig e aici! izbucni Cosette intrând. 

— Nicidecum, zise Jean Valjean. 

— Atunci, dumneata i-ai spus lui Basque să nu facă foc? 

— Da. Ne apropiem de luna mai. 

— Bine, dar se face focul până în iunie. În pivniţa asta e 
nevoie de foc tot anul. 

— Am crezut că nu mai trebuie foc. 

— Asta e iar o idee de-a dumitale. 

În ziua următoare era iar foc. Dar cele două jilțuri fuseseră 
aşezate la celălalt capăt al odăii, lângă uşă. „Ce-o fi 
însemnând asta?” gândi Jean Valjean. 

Luă jilțurile şi le puse la locul lor obişnuit, lângă vatră. 

Focul, aprins din nou, îl încurajă totuşi. Stătu de vorbă mai 
mult decât de obicei. Tocmai când se ridică să plece, Cosette îi 
zise: 

— Bărbatul meu mi-a spus ieri ceva de neînțeles. 

— Ce anume? 


— Mi-a spus aşa: „Cosette, avem o rentă de treizeci de mii 
de livre. Cele douăzeci şi şapte pe care le ai tu şi cele trei de la 
bunicul.” Am răspuns: „Adică treizeci”. El a urmat: „Ai avea 
curajul să trăim cu cele trei mii?” Am răspuns: „Da, chiar cu 
nimic. Numai să fiu cu tine.” Şi apoi am întrebat: „Dar de ce 
îmi spui asta?” Mi-a răspuns: „Ca să ştiu!” 

Jean Valjean nu scoase o vorbă. Cosette aştepta pesemne de 
la el vreo lămurire; el o ascultă, cu o linişte posomorâtă. Se 
întoarse în strada l'Homme-Arme; era atât de cufundat în 
gânduri, încât greşi uşa şi, în loc să intre în casa lui, intră în 
casa vecină. Abia după ce urcase aproape două etaje îşi dădu 
seama de greşeală şi cobori. 

Mintea îi era chinuită de presupuneri. Era limpede că 
Marius avea îndoieli despre originea celor şase sute de mii de 
franci, că le bănuia un izvor necurat, că, cine ştie? Poate chiar 
descoperise că banii veneau de la el, Jean Valjean, că şovăia în 
fața acestei averi suspecte, că-i era silă s-o primească şi voia 
mai bucuros să rămână săraci, decât să fie bogaţi datorită 
acestei bogății îndoielnice. 

De altfel, Jean Valjean începea nelămurit să se simtă dat 
afară. 

A doua zi, intrând în odaia de jos, avu un fel de tresărire. 
Jilțurile nu mai erau acolo. Nu era nici măcar un scaun. 

— Ei, asta e! izbucni Cosette intrând. Lipsesc jilțurile. Unde 
să fie? 

— Nu mai sunt aici, răspunse Jean Valjean. 

— Asta e bună! 

Jean Valjean îngăimă: 

— Eu i-am spus lui Basque să le ia. 

— Pentru ce? 

— Azi n-am să stau decât câteva minute. 

— Dacă stai puţin, nu trebuie totuşi să stai în picioare. 

— Cred că Basque avea nevoie de fotolii în salon. 

— Pentru ce? 

— Poate că aveţi musafiri deseară. 

— N-avem pe nimeni.. 


Jean Valjean nu mai putu spune niciun cuvânt. 

Cosette ridică din umeri. 

— Să spui să ia fotoliile! Acum câteva zile ai spus să nu se 
mai facă foc. Ce om ciudat eşti! 

— Adio! şopti Jean Valjean. 

Nu spuse: „Adio, Cosette”. Dar n-avu nici puterea să spună: 
„Adio, doamnă”. 

leşi zdrobit. 

De data asta, înțelesese. 

A doua zi nu mai veni. Cosette nu-şi dădu seama decât 
seara. 

— Ia te uită, zise ea, domnul Jean n-a venit azi. 

Simţi o uşoară strângere de inimă, dar aproape nici nu-şi 
dădu seama, pentru că Marius o sărută numaidecât. Nu veni 
nici ziua cealaltă. 

Cosette nu luă seama, îşi petrecu seara şi dormi toată 
noaptea ca de obicei, şi nu se gândi la asta decât când se trezi 
din somn. Era atât de fericită! O trimise repede pe Nicolette la 
domnul Jean să afle dacă nu cumva e bolnav şi pentru ce 
anume nu venise în ajun. Nicolette aduse răspunsul domnului 
Jean. Nu era bolnav deloc. Era ocupat. Va veni în curând. Cât 
va putea mai curând. Avea să facă de altfel o scurtă călătorie. 
Doamna trebuie să-şi aducă aminte că era obiceiul său să 
facă din când în când câte o călătorie. Să nu-şi facă nimeni 
nicio grijă. Să nu se gândească nimeni la el. 

Ducându-se la domnul Jean, Nicolette îi repetase aidoma 
cuvintele stăpânei ei. Că doamna o trimisese să afle „pentru ce 
domnul Jean nu venise în ajun”. „Da, sunt două zile de când 
n-am venit”, zise Jean Valjean cu blândeţe. 

Dar vorbele lui trecură nebăgate în seamă de Nicolette, care 
nu le aduse la cunoştinţa Cosettei. 


IV — Atracţie şi stăpânire 


În cele din urmă luni ale primăverii şi în primele luni ale 
verii lui 1833, rarii trecători de pe Marais, negustorii din 
prăvălii şi acei gură-cască de pe la porți vedeau un bătrân 
îmbrăcat cuviincios, în negru, care în fiecare zi, cam la acelaşi 
ceas, când se însera, ieşea din strada lHomme-Arme, de pe 
lângă răspântia cu strada Sainte-Croix-de-la-Bretonnerie, 
trecea pe lângă Blancs-Manteaux, ajungea în strada Culture- 
Sainte-Catherine şi, odată în strada Echarpe, o lua la stânga 
şi intra în strada Saint-Louis. 

Apoi mergea cu paşi rari, cu capul întins înainte, fără să 
vadă nimic, fără să audă nimic, cu privirea aţintită asupra 
unui punct mereu acelaşi, care lui se părea înstelat şi care nu 
era decât colțul străzii Filles-du-Calvaire. Cu cât se apropia 
mai mult de acest colț de stradă, cu atât mai mult i se 
luminau privirile; un fel de bucurie i se aprindea în ochi ca un 
răsărit de soare lăuntric. Părea şi înduioşat, buzele i se 
mişcau în neştire, ca şi cum ar fi vorbit cu cineva nevăzut, 
zâmbea uşor şi înainta cât putea mai încet. S-ar fi zis că, 
dorind să ajungă mai curând, se temea totuşi de clipa în care 
avea să se apropie. 

Când nu mai erau decât câteva case între el şi strada care 
părea că-l atrage, pasul i se încetinea într-atât, încât s-ar fi 
putut crede, câteodată, că s-a oprit locului. Tremurul capului 
şi fixitatea privirii lui te făceau să te gândeşti la acul busolei 
care caută polul. Dar oricât ar fi vrut el să-si tărăgăneze clipa 
sosirii, trebuia totuşi să ajungă odată; în sfârşit, dădea de 
strada  Filles-du-Calvaire; atunci se oprea, tremura, îşi 
strecura capul cu un fel de sfială tulbure după colțul ultimei 
case şi privea de-a lungul străzii acesteia; atunci privirea lui 
tragică devenea asemănătoare cu uimirea pe care ţi-o 
pricinuieşte o minune, cu reflexele unui rai neîngăduit. Apoi o 
lacrimă, care se strânsese încetul cu încetul în colțul 
pleoapelor, destul de mare ca să se rostogolească, îi aluneca pe 
obraji şi i se oprea câteodată pe buze. Bătrânul îi simțea 
gustul amar. Sta aşa câteva minute împietrit. Pe urmă se 


întorcea pe acelaşi drum, cu acelaşi pas, şi, pe măsură ce se 
depărta, privirile i se stingeau. 

Încet-încet, acest bătrân conteni să se mai ducă în colțul 
străzii Filles-du-Calvaire; se oprea la jumătatea drumului, în 
strada Saint-Louis, câteodată mai departe, alteori mai 
aproape. Într-o zi rămase în colţul străzii Culture-Sainte- 
Catherine şi privi de departe strada Filles-du-Calvaire. Apoi 
dădu din cap, tăcut, de la dreapta la stânga, ca şi cum ar fi 
renunțat la ceva, şi luă calea întoarsă. 

Peste puţin timp nu mai veni nici măcar până în strada 
Saint-Louis. Ajungea până în strada Pavee, îşi scutura fruntea 
şi se înapoia; apoi nu se duse mai departe e strada Trois- 
Pavillons. Şi apoi nu mai trecu de Blancs-Manteaux. S-ar fi 
putut crede că e o pendulă neîntoarsă, ale cărei oscilări se 
scurtează înainte de a se opri. 

În fiecare zi ieşea din casă la aceeaşi oră, făcea acelaşi 
drum, dar nu-l mai isprăvea, şi, poate fără să-şi dea seama, îl 
scurta mereu. Tot chipul lui mărturisea o singură idee: „La ce 
bun?” Ochii îi erau stinşi, fără strălucire. Lacrimile îi secaseră; 
nu i se mai adunau în colțul pleoapelor; ochii lui gânditori 
erau uscați. Capul bătrânului era mereu întins înainte; bărbia 
i se mişca din când în când; zbârciturile grumazului său slab 
îți făceau rău. Câteodată, pe vreme rea, ţinea sub braț o 
umbrelă pe care n-o deschidea. Cumetrele din cartier ziceau: 
„Nu e-n toate minţile”. Copiii se ţineau râzând după el. 


CARTEA A NOUA 
ULTIMA NOAPTE, ULTIMA DIMINEAȚĂ 


I — Milă pentru nenorociţi, dar îngăduinţă 
pentru fericiţi 


Ce lucru grozav e să fii fericit! Ce uşor ne mulțumim numai 
cu atât! Cum credem că nu ne mai trebuie nimic! Când 
stăpânim ţinta înşelătoare a vieţii, fericirea, uităm adevărata 
țintă, datoria! 

Trebuie să spunem, totuşi, că n-am fi drepți dacă l-am 
învinui pe Marius. 

După cum am mai spus-o odată, Marius, înainte de 
căsătoria lui, nu-i pusese nicio întrebare domnului 
Fauchelevent, şi de atunci se temuse să-i pună vreuna lui 
Jean Valjean. Îi păruse rău de făgăduiala pe care o făcuse 
pripit. Îşi spusese de multe ori că greşise cedând în faţa 
deznădejdii. Se mărginise să-l îndepărteze încetul cu încetul pe 
Jean Valjean din casa lui şi să-l şteargă cât mai mult cu 
putință din mintea Cosettei. Se aşezase mereu între Cosette şi 
Jean Valjean, fiind sigur că în acest fel ea nu-l va mai vedea şi 
nu se va mai gândi la el. Nu arunca asupra lui numai o 
umbră, ci îl îngropa cu totul în întuneric. 

Marius făcea ceea ce credea că e necesar şi drept. Socotea că 
pentru îndepărtarea lui Jean Valjean, fără brutalitate dar şi 
fără slăbiciune, are pricini serioase, care s-au şi văzut, şi altele 
încă ce se vor vedea mai târziu. Întâlnind din întâmplare, într- 
un proces pe care îl pledase, pe un fost funcționar al casei 
Laffitte, căpătase, fără să le caute, informaţii tainice pe care, 
într-adevăr, nu le putuse cerceta amănunţit, din respect 
pentru secretul care făgăduise să-l țină şi ca să-l cruțe pe 
Jean Valjean în situația primejdioasă în care se afla. Credea, 
chiar în această clipă, că are o mare datorie de împlinit, şi 
anume să înapoieze cei şase sute de mii de franci aceluia pe 
care îl căuta în chipul cel mai tainic cu putinţă. Până atunci 
se ferea să se atingă de acei bani. 

Cosette nu ştia nimic despre toate tainele astea; dar am fi 
prea aspri s-o osândim şi pe ea. 

Între ea şi Marius exista o atracţie puternică, care o făcea 
să îndeplinească, instinctiv şi automat, tot ce dorea Marius. 
Simţea, în ceea ce-l privea pe „domnul Jean”, o anumită vrere 
a lui Marius, şi ea se supunea acestei vreri. Bărbatul ei nu 


trebuia să-i spună nimic: ea simțea îndemnul nedesluşit, dar 
neîndoielnic, al gândurilor lui nerostite, şi asculta orbeşte. 
Supunerea ei consta în a nu-şi aminti ceea ce uita Marius. Nu 
trebuia să facă pentru asta nicio sforțare. Fără să ştie ea 
însăşi de ce şi fără să avem de ce s-o învinuim pentru asta, 
sufletul îi devenise până într-atât una cu al bărbatului ei, 
încât ceea ce era umbrit în gândul lui Marius se întuneca într- 
al ei. 

Să nu mergem, totuşi, prea departe; în privința lui Jean 
Valjean, uitarea şi umbrirea erau superficiale. Ea era mai 
mult zăpăcită decât uitucă. De fapt, ţinea mult la cel căruia îi 
spusese atâta vreme „tată”. Dar îşi iubea mai mult bărbatul. 
Asta descumpănise oarecum balanţa inimii ei, aplecată într-o 
singură parte. 

Se întâmplă ca uneori Cosette să vorbească de Jean Valjean 
şi să se mire. Atunci Marius o liniştea: „Cred că a plecat. N-a 
spus că trebuie să plece într-o călătorie?” „E adevărat, gândea 
Cosette. Avea obiceiul să dispară din când în când. Dar nu 
pentru atâta vreme”. De două sau de trei ori o trimise pe 
Nicolette în strada l!Homme-Arme să afle dacă domnul Jean se 
întorsese din călătorie. Jean Valjean îi trimise vorbă că nu. 

Cosette se mulțumi cu acest răspuns, pentru că nu mai 
avea pe lume nevoie decât de Marius. 

Trebuie să mai spunem că, la rândul lor, Marius şi Cosette 
lipsiseră şi ei. Plecaseră la Vernon. Marius o dusese pe Cosette 
la mormântul tatălui său. 

Marius, încetul cu încetul, o furase pe Cosette lui Jean 
Valjean. Cosette nu se împotrivise. 

De altfel, ceea ce se numeşte cu prea multă asprime, în 
anumite împrejurări, nerecunoştința copiilor, nu e totdeauna 
un lucru atât de vinovat cât se crede. E nerecunoştința 
naturii. Natura, după cum am spus altundeva „priveşte 
înainte”. Natura împarte ființele vii astfel: cei ce vin şi cei ce 
pleacă. Cei ce pleacă privesc spre întuneric; cei ce vin, spre 
lumină. De aci îndepărtarea aceea care pentru bătrâni e 
fatală, iar pentru tineri involuntară. Această îndepărtare, mai 


întâi nesimțită, creşte din ce în ce, ca orice despărțire a 
crengilor. Ramurile, fără să se rupă de trunchi, se depărtează 
între ele. Nu e vina lor. Tinereţea merge unde e bucurie, la 
serbări, sub lumini puternice, către iubiri. Bătrânețea merge 
spre sfârşit. Nu se pierd din vedere, dar nu se mai 
îmbrățişează. Oamenii tineri simt răcirea vieţii, bătrânii 
răceala mormântului. Să nu-i învinuim pe aceşti bieți copii. 


II — Ultimele pâlpâiri ale opaiţului fără 
ulei 


Jean Valjean cobori într-o seară, făcu trei paşi în stradă, se 
aşeză pe o piatră, pe aceeaşi piatră pe care Gavroche în 
noaptea de 5 spre 6 iunie îl găsise pe gânduri; stătu acolo 
câteva minute, pe urmă urcă înapoi. Era ultima oscilație a 
pendulului. A doua zi nu mai ieşi din casă. A treia zi nici nu se 
mai dădu jos din pat. 

Portăreasa, care îi pregătea masa modestă, câteva foi de 
varză sau câţiva cartofi cu nițică slănină, se uită la farfuria de 
lut şi se miră: 

— Dar, omule, n-ai mâncat nici ieri, sărac de dumneata! 

— Ba am mâncat, răspunse Jean Valjean. 

— Farfuria e plină. 

— Uită-te la cana cu apă! E goală. 

— Înseamnă că ai băut, nu că ai mâncat. 

— Bine, dar dacă nu mi-a fost foame decât de apă? 

— Asta se cheamă sete, şi când bei fără să mănânci se 
cheamă febră. 

— O să mănânc mâine. 

— Sau la Sfântu-Aşteaptă. De ce nu azi? Ce vorbă-i asta: 
„O să mănânc mâine”? Să nu te atingi măcar de mâncare! 
Verdeţurile mele erau aşa de gustoase! 

Jean Valjean luă mâna bătrânicii. 

— Îţi făgăduiesc că am să le mănânc, îi spuse el blând. 

— Nu sunt mulțumită de dumneata, răspunse portăreasa. 


Jean Valjean nu vedea nicio ființă omenească în afară de 
femeia asta cumsecade. Sunt în Paris străzi pe care nu trece 
nimeni şi case în care nu intră picior de om. El locuia pe una 
din aceste străzi şi într-una din aceste case. Pe vremea când 
mai ieşea încă, cumpărase cu câţiva gologani, de la un 
căldărar, un crucifix mic de aramă, pe care îl agățase de un 
cui în fața patului. E totdeauna bine să ai în fața ochilor 
răstignirea. 

Trecu o săptămână fără ca Jean Valjean să facă un pas din 
odaie. Sta mereu culcat. Portăreasa îi spuse bărbatului ei: 

— Bietul om de sus nu se mai scoală, nu mai mănâncă, nu 
cred s-o mai ducă mult. Supărări, asta e! N-o să-mi scoată 
nimeni din cap că fata lui s-a măritat prost. 

Portarul răspunse cu un glas autoritar de soț: 

— Dacă e bogat, să cheme un doctor. Dacă nu e bogat să 
nu cheme. Dacă nu cheamă doctor, o să moară. 

— Şi dacă cheamă? 

— Tot o să moară, spuse portarul. 

Portăreasa începu să plivească cu o gioarsă de cuțit iarba 
crescută în ceea ce numea ea pavajul ei, şi, pe când o smulgea, 
mormăia: 

— Păcat! Un bătrân atât de curăţel! E alb ca un pui de 
găină. 

Zări în capătul străzii un doctor din cartier care tocmai 
trecea şi se hotări să-l roage să urce o clipă. 

— E la al doilea, îi spuse ea. Intraţi înăuntru! Fiindcă bietul 
om nu se mai mişcă din patul lui, cheia e mereu în uşă. 

Doctorul îl văzu pe Jean Valjean şi îi vorbi. Când cobori 
portăreasa îl întrebă: 

— Ce zici, doctore? 

— Bolnavul dumitale e foarte bolnav. 

— Ce are? 

— Pe toate şi nimic. E un om care, după cum arată, pare să 
fi pierdut pe cineva scump. E o boală de care se moare. 

— Ce v-a spus? 

— Mi-a spus că se simte bine. 


— Mai treci pe aici, doctore? 
— Da, răspunse el. Dar ar trebui să mai treacă şi altcineva. 


III — Un fulg a ajuns o povară pentru cel 
ce ridica în mâini căruţa lui 
Fauchelevent 


Într-o seară, lui Jean Valjean îi fu greu să se ridice într-un 
cot; îşi apucă mâna şi nu-şi găsi pulsul; răsuflarea îi era 
scurtă şi se oprea din când în când; îşi dădu seama că e atât 
de slab cum nu fusese încă niciodată. Atunci, determinat 
pesemne de o grijă mai puternică decât orice, făcu o sforțare, 
se ridică în capul oaselor şi se îmbrăcă. Îşi luă vechile lui 
haine de muncitor. Cum nu mai ieşea din casă, se întorsese la 
aceste haine şi le prefera altora. Pe când se îmbrăca, trebui să 
se oprească de mai multe ori până să-şi bage brațele în 
mâneci, fruntea i se acoperi de sudoare. 

De când era singur, îşi pusese patul pe sală, ca să locuiască 
cât mai puțin cu putinţă în apartamentul pustiu. Deschise 
cufăraşul şi scoase din el lucrurile Cosettei. 

Sfeşnicele episcopului erau la locul lor, pe cămin. Luă din 
sertar două lumânări de ceară şi le puse în sfeşnice. Apoi, cu 
toate că era încă în toiul zilei — era doar vară — le aprinse. Se 
văd câteodată făclii aprinse în miezul zilei, în odăile în care 
zace un mort. 

Fiecare pas făcut de la o mobilă la alta îl istovea şi era silit 
să se aşeze. Nu era acea oboseală obişnuită care cheltuieşte 
puterile pentru a le înnoi; era rămăşița ultimelor mişcări cu 
putință; era viaţa sleită, ce se scurge picătură cu picătură în 
sforțări copleşitoare, care nu vor mai putea fi făcute niciodată. 

Se nărui pe un scaun, aflat tocmai în fața acelei oglinzi, 
fatală pentru el, providenţială pentru Marius, în care citise pe 
sugativă scrisul pe dos al Cosettei. Se văzu în acea oglindă şi 
nu se recunoscu. Avea optzeci de ani; înainte de nunta lui 
Marius i s-ar fi dat cu greu cincizeci; anul acesta cântărise cât 


treizeci. Pe fruntea lui nu se aflau zbârciturile bătrânețţii, ci 
semnul tainic al morţii. Simţeai pe ea urma ghearei nemiloase. 
Obrajii îi căzuseră; pielea lor era de culoarea aceea care te face 
să crezi că peste ea s-a aşternut pământul; colțurile gurii i se 
lăsaseră ca în masca pe care cei vechi o sculptau pe morminte; 
privea în gol cu ochii plini de mustrare; ai fi zis că este una 
dintre acele mari făpturi tragice care se plâng de cineva. 

Se găsea în starea care e treapta cea din urmă a prăbuşirii, 
stare în care durerea nu se mai revarsă; e, ca să spunem aşa, 
împietrită; pe suflet stă parcă un fel de cheag de deznădejde. 

Se înnoptase. Târi anevoie o masă şi jilțul cel vechi lângă 
cămin şi puse pe masă un condei, cerneală şi hârtie. Apoi 
simți că i se face rău. Când îşi veni în fire, îi era sete. 
Neputând să ridice cana cu apă, o aplecă din greu spre gura 
lui şi bău o înghițitură. 

Se întoarse spre pat şi, tot aşezat, fiindcă nu putea sta în 
picioare, se uită lung la rochița neagră şi la toate acele lucruri 
dragi. 

Contemplările astea ţin ceasuri întregi, care totuşi par 
minute. Deodată, îl trecu un fior, simți că îl cuprinde frigul. Se 
rezemă cu coatele pe masa luminată de lumânările din 
sfeşnicele episcopului şi luă pana. 

Fiindcă nici pana şi nici cerneala nu mai fuseseră 
întrebuințate de mult, vârtul penei era îndoit şi cerneala 
uscată; trebui să se ridice şi să pună în cerneală câteva 
picături de apă, ceea ce nu putu face fără să se oprească şi se 
aşeze de două sau de trei ori, şi fu silit să scrie cu pana 
întoarsă. Din când în când, îşi ştergea fruntea. 

Mâna îi tremura. Scrise încet câteva rânduri, pe care vi le 
înfățişăm: 


„Cosette, te binecuvântez. Am să-ți lămuresc. Bărbatul tău a 
avut dreptate să-mi dea a înţelege că trebuie să plec; totuşi se 
strecoară şi o fărâmă de greşeală în ceea ce a crezut el, dar a 
avut dreptate. E un om minunat. lubeşte-l mult şi după ce am 
să mor eu. Domnule Pontmercy, iubeşte-o mereu pe copila mea 


scumpă. Cosette, se va găsi hârtia asta, iată ce vreau să-ți 
spun, ai sa vezi cifrele, dacă am putere să mai mi le aduc 
aminte, ascultă bine, banii sunt ai tăi pe bună dreptate. lată 
cum stau lucrurile: jeul alb vine din Norvegia, jeul negru din 
Anglia, iar pietrele negre din Germania. Jeul e mai uşor, mai 
preţios, mai scump. În Franța se pot face imitații ca şi în 
Germania. E nevoie de o mică nicovală de câțiva centimetri 
pătrați şi de o lampă cu spirt pentru muiat ceara. Ceara se 
făcea altădată din răşină şi din negru de fum şi costa patru 
franci o livră. Mi-a venit în minte s-o fac din clei lucios şi din 
terebentină, nu mă costa decât un franc şi jumătate şi era mult 
mai bună. Cataramele se fac dintr-o sticlă violetă lipită cu 
ceară pe o rețea mică de metal negru. Sticla trebuie să fie 
violetă pentru byuteriile de metal negru şi neagră pentru 
biyuteriile de aur. Sunt foarte căutate în Spania. E țara jeului...” 


Aici se întrerupse, pana îi căzu din mână şi fu zguduit de 
un suspin deznădăjduit, care îi venea din adâncul ființei; 
bietul om îşi prinse capul în mâini şi se gândi: 

„Oh! izbucni în el însuşi (strigătele jalnice pe care le auzea 
numai Dumnezeu), s-a sfârşit. N-o voi mai vedea. A trecut 
pentru mine ca un zâmbet. Mă va înghiți noaptea fără s-o mai 
văd! Oh! numai un minut, o clipă, să-i aud glasul, să-i ating 
rochia, s-o privesc, pe ea, îngerul meu şi pe urmă să mor! Nu e 
nimic că mor, grozăvia este că mor fără s-o văd. Poate că mi-ar 
zâmbi, mi-ar spune o vorbă. Ar face asta vreun rău cuiva? Dar 
nu, s-a sfârşit pentru totdeauna! lată-mă cu totul singur. 
Doamne! Doamne! nu o voi mai vedea!” 

În această clipă cineva bătu la uşă. 


IV — O sticlă de cerneală care nu-i bună 
de nimic 
În aceeaşi zi, sau, mai bine zis, în aceeaşi seară, tocmai 


când Marius se ridica de la masă şi se retrăgea în biroul lui 
pentru a studia un dosar, Basque îi înmână o scrisoare, 


spunându-i: „Persoana care a scris scrisoarea e în 
anticameră”. 

Cosette îşi luase bunicul de braț şi făcea o plimbare în 
grădină. 

Câteodată, o scrisoare poate, ca şi un om, să arate urât. E 
destul să vezi o hârtie proastă, împăturită neîngrijit, ca o 
scrisoare să nu-ţi placă. Scrisoarea adusă de Basque era aşa. 

Marius o luă. Mirosea a tutun. Nimic nu trezeşte aducerea 
aminte mai bine decât mirosul. Marius recunoscu tutunul. Se 
uită la adresă: „Domniei sale Domnului baron Pommerci. 
Acasă la Dumnealui” Recunoscând tutunul, recunoscu şi 
scrisul. S-ar zice că uimirea te fulgera. Marius se simți 
luminat de un asemenea fulger. 

Mirosul, ajutător tainic al aducerii-aminte, răscolise în el o 
întreagă lume. Era chiar hârtia, felul de a o îndoi, cerneala 
apoasă, scrisul acela cunoscut şi mai cu seamă era tutunul 
acela. Văzu maghernița Jondrette. 

Astfel, printr-un ciudat joc al întâmplării, una dintre cele 
două căi pe care le căutase atât de mult, aceea pentru care 
chiar în vremea din urmă făcuse atâtea sforțări şi pe care o 
credea pierdută în vecii vecilor i se arăta de la sine. 

Desfăcu nerăbdător scrisoarea şi citi: 


„Domnule Baron, 

Dacă Cel-de-Sus mi-ar fi dat asemenea talenturi, aş fi putut 
să fiu Baronul Thenard, membru al institutului (academic de 
Ştiinţe), dar nu sunt. Port numai acelaşi nume ca el, şi poate că 
o să am norocul ca amintirea asta să mă recomande Escelenţii 
Voastre. Binefacerea cu care mă veți cinsti va fi reciprocă. Sunt 
în stăpânirea unui secret despre un individ. Individul vă 
priveşte. Ţin secretul la dispozițiunea Dumneavoastră dorind 
ca să am onoarea să fiu de folosință. Vă voi da mijlocul de a 
alunga din onorabila Dumneavoastră familie pe individ, care 
nu stă cu drept în ea, Doamna Baroană fiind născută din neam 
mare. Altarul virtuţii n-ar putea să stea la un loc mai mult cu 
crima, fără să abdice. 


Aştept în antişambru ordinili Domnului Baron 
cu respect” 
Scrisoarea era semnată: „Thenard”. 


Iscălitura nu era falsă. Era numai puţin prescurtată. De 
altfel, stilul umflat şi ortografia întregeau destăinuirea. 
Certificatul de origine era complet. Nicio îndoială nu era cu 
putinţă. 

Marius fu cuprins de o emoție puternica. După o tresărire 
neaşteptată, simți o adiere de fericire. Dacă ar mai fi găsit 
acum şi pe celălalt om, pe cel pe care-l căuta, pe cel care-l 
salvase chiar pe el, pe Marius, atunci n-ar mai fi dorit nimic. 

Deschise un sertar al biroului său, luă din el câteva 
bancnote, le băgă în buzunar, închise din nou biroul şi sună. 
Basque întredeschise uşa. 

— Să intre! zise Marius. 

Basque anunţă: 

— Domnul Thenard. 

Un bărbat intră. 

Alt lucru neaşteptat pentru Marius. Bărbatul care intrase îi 
era cu totul necunoscut. 

Omul acesta, bătrân de altfel, avea nasul mare, bărbia în 
piept, ochelari verzi, cu abajur dublu de mătase tot verde peste 
ochi, părul netezit şi lins pe frunte chiar până lângă 
sprâncene, ca o perucă de vizitiu englez, din high life. Avea 
părul cărunt. Era îmbrăcat în negru de sus până jos, cu nişte 
haine cam roase, dar curate; un mănunchi de brelocuri care îi 
ieşeau din buzunarul mic te făcea să crezi că are şi un ceas. 
Ținea în mână o pălărie veche. Mergea încovoiat şi spinarea lui 
plecată se cocoşa şi mai tare în plecăciuni. 

Te izbea de la început faptul că îmbrăcămintea acestui 
personaj, prea largă, deşi era încheiată cu grijă, nu părea 
făcută pentru el. 

Aici e nevoie de o scurtă digresiune. 

Pe vremea aceea, trăia la Paris, într-o locuință veche şi 
dărăpănată, pe strada Beautreillis, lângă Arsenal, un evreu 


iscusit, care se îndeletnicea să prefacă ticăloşii în oameni 
cumsecade. Nu pentru multă vreme, fiindcă ar fi fost cam greu 
pentru ticăloşi. Schimbarea se făcea văzând cu ochii, pentru o 
zi sau două, cu un franc şi cincizeci de centime pe zi, printr- 
un costum cât mai asemănător cu al oamenilor de treabă. Cel 
care închiria hainele se numea Transformatorul; pungaşii 
parizieni îl botezaseră aşa şi nu-i cunoşteau alt nume. Avea o 
garderobă destul de bogată. Zdrenţele cu care îşi gătea 
clientela erau aproape bunişoare. Avea tot felul de specialități 
şi categorii; de fiecare cui al prăvăliei lui atârna, veche şi 
răpănoasă, o anumită condiție socială; ici costumul de 
magistrat, colo nişte veşminte preoțeşti, într-un colț o 
îmbrăcăminte de bancher sau de militar în retragere, 
altundeva straiele unui om de litere şi mai departe costumul 
unui om politic. Făptura asta era costumatorul uriaşei drame 
pe care o joacă derbedeii la Paris. Vizuina lui era culisa din 
care ieşea furtul şi în care se întorcea escrocheria. Un ticălos 
jerpelit venea în această garderobă, dădea un franc şi cincizeci 
de centime, îşi alegea după rolul pe care voia să-l joace în ziua 
aceea, haina ce i se potrivea şi, coborând scara, ticălosul era 
cineva. A doua zi, boarfele erau aduse fără greş înapoi şi 
Transformatorul, care încredința hoților tot ce avea, nu era 
furat niciodată. Hainele acestea aveau un cusur; nu veneau 
bine; nefiind croite pentru cei care le purtau, erau strâmte 
pentru unii şi largi pentru alţii, nu se potriveau nimănui. 
Orice pungaş, care era mai mic sau mai mare decât oamenii 
mijlocii, nu se simțea bine în costumele Transformatorului. 
Trebuia să nu fie nici prea gras, nici prea slab. 
Transformatorul nu avusese în vedere decât oameni obişnuiţi. 
Luase măsura omului după făptura celui dintâi golan care-i 
ieşise în cale şi care nu e nici gros, nici subțire, nici mare, nici 
mic. De aci şi unele ajustări, câteodată mai anevoioase, cu 
care ajutoarele Transformatorului se descurcau cum puteau. 
Cu atât mai rău pentru cei neobişnuiţi! Haina omului de stat, 
de pildă, neagră de sus până jos, şi deci fără cusur, ar fi fost 
prea mare pentru Pitt şi prea strâmtă pentru Castelcicala'1281:. 


Ținuta de „om de stat” era arătată precum urmează, în 
catalogul Transformatorului: copiem întocmai: „Haină de 
postav negru, pantaloni de lână neagră, vestă de mătase, 
ghete şi rufărie”. lar pe margine: „Fost ambasador” şi o notă 
pe care de asemenea, o transcriem: „Într-o cutie deosebită, o 
perucă bine frizată, ochelari verzi, brelocuri şi două cotoare de 
pene lungi de o şchioapă, înfăşurate în bumbac”. Totul era 
pentru omul de stat, fost ambasador. Costumul întreg era, 
dacă se poate spune aşa, obosit; cusăturile se înălbiseră, un 
fel de cheotoare se întredeschidea la un cot; hainei îi mai lipsea 
un nasture la piept, dar asta nu era decât un amănunt; mâna 
omului de stat trebuind să fie mereu ţinută sub haină pe 
inimă, avea rostul să acopere lipsa nasturelui. 


Dacă Marius ar fi fost unul din obişnuiţii instituţiilor oculte 
ale Parisului, ar fi recunoscut numaidecât pe trupul 
vizitatorului adus de Basque, haina omului de stat 
împrumutată la „Dă-mi-o pe-asta” a Transformatorului. 

Dezamăgirea lui Marius, văzând că intră alt om decât cel 
aşteptat, se prefăcu în nenoroc pentru noul-venit. Îl cercetă cu 
privirea din creştet până-n tălpi, în timp ce personajul se 
înclina peste măsură, şi-l întrebă scurt: 

— Ce doriți? 

Omul răspunse cu un rânjet dulceag despre care numai 
surâsul mângâietor al unui crocodil ar da o idee: 

— Mi se pare cu neputinţă să nu mai fi avut cinstea să văd 
pe domnul baron în societate. Cred că l-am mai întâlnit acum 
câțiva ani, la doamna principesă Bagration şi în saloanele 
senioriei sale vicontelui Dambray'12%2, pair al Franţei. 

Pungaşii folosesc totdeauna tactica de a se preface că au 
recunoscut pe cineva pe care nu-l cunosc. 

Marius urmărea cu luare-aminte felul de a vorbi al acestui 
om. Îi pândea accentul şi gesturile, dar dezamăgirea îi creştea: 
omul avea o rostire fornăită, cu totul deosebită de glasul 
ascuțit şi tăios la care se aştepta. Era cu totul nedumerit. 

— Nu cunosc, zise, nici pe doamna Bagration, nici pe 
domnul Dambray. N-am pus în viața mea piciorul nici în casa 
unuia, nici în a celuilalt. 

Era un răspuns morocănos. Dar tot atât de mironosit ca 
mai înainte, personajul stărui: 

— Atunci trebuie să-l fi văzut pe domnul la Chateaubriand! 
Îl cunosc bine pe Chateaubriand. E foarte gentil. Câteodată 
îmi spunea: „Ihenard, amice dragă... nu vrei să bei cu mine 
un pahar cu vin?” 

Fruntea lui Marius se făcu din ce în ce mai aspră: 

— Niciodată n-am avut onoarea să fiu primit de domnul 
Chateaubriand. Pe scurt, ce doriți? 

Cu cât glasul se făcea mai răstit, cu atât omul se ploconea 
mai adânc. 


— Domnule baron, binevoiţi să mă ascultați. În America, 
într-o țară de pe lângă Panama, e un sat care se numeşte 
Joya. Satul acesta este alcătuit dintr-o singură casă. O casă 
mare, pătrată, cu trei etaje, făcută din cărămizi uscate la 
soare, şi cu fiecare latură a pătratului lungă de cinci sute de 
paşi; fiecare etaj e mai mic cu patru metri decât etajul de 
dedesubtul lui, în aşa fel încât să aibă în față o terasă care 
înconjoară clădirea. În mijloc are o curte interioară unde se 
află proviziile şi muniţiile; n-are ferestre, are numai ochiuri de 
meterez; n-are uşi, are numai scări, scări de urcat de jos la 
prima terasă, altele de la prima la terasa a doua şi tot aşa de 
la terasa a doua la a treia are iarăşi scări de coborât în curtea 
interioară; n-are uşi la odăi, numai trape, tot aşa n-are trepte 
la odăi, ci numai scări cu funii, seara se închid trapele, se 
ridică scările, se întind prin ochiurile de meterez țevi de flinte 
şi carabine; nu e chip de intrat, ziua e casă, noaptea cetățuie; 
are opt sute de locuitori; aşa arată acest sat. De ce atâtea 
socoteli? Pentru că ţinutul e primejdios; e plin de antropofagi. 
Atunci de ce stau acolo de ce s-au dus acolo? Fiindcă ţara e 
minunată, acolo se găseşte aur. 

— Unde vrei să ajungi? întrerupse Marius, care trecea de la 
dezamăgire la nerăbdare. 

— Uite la ce, domnule baron. Sunt un fost diplomat obosit. 
Vechea civilizație m-a prăpădit. Vreau să fac o încercare între 
sălbatici. 

— Ei, şi? 

— Domnule baron, egoismul este legea lumii. Tăranca 
proletară care munceşte cu ziua întoarce capul când trece 
poştalionul, ţăranca proprietară care îşi munceşte pământul 
ei, nu şi-l întoarce. Câinele săracului latră după bogat, câinele 
bogatului latră la sărac. Fiecare pentru el. Interesul iată ţinta 
oamenilor! Aurul, iată magnetul! 

— Ei şi? Încheierea? 

— Aş vrea să mă stabilesc la Joya. Suntem trei inşi. Eu, 
nevasta şi domnişoara mea, o fată care e foarte frumoasă. 
Călătoria e lungă şi costă mult. Îmi trebuie ceva bani. 


— Şi ce mă priveşte asta pe mine? întrebă Marius. 

Necunoscutul îşi lungi gâtul peste guler, cu o mişcare de 
vultur, şi răspunse zâmbind şi mai tare: 

— Oare domnul baron n-a citit scrisoarea mea? 

Asta era cam adevărat. Dar fapt este că înțelesul epistolei 
alunecase peste Marius. Văzuse mai mult scrisul decât citise 
scrisoarea. Abia îşi mai amintea de ea. De câteva clipe atenția 
lui mergea în altă parte. Observase acest amănunt: nevasta şi 
fata mea. Se uita la necunoscut cu un ochi pătrunzător. Un 
judecător de instrucție n-ar fi privit mai stăruitor. Aproape că- 
| pândea. Se mărgini să-i răspundă: 

— Dați-mi lămuriri! 

Necunoscutul îşi înfipse amândouă mâinile în buzunăraşele 
vestei, ridică fruntea fără să-şi îndrepte şi şira spinării, dar 
străpungându-l la rândul lui pe Marius cu privirea verde a 
ochelarilor lui. 

— Fie, domnule baron! Vă dau lămuriri. Am să vă vând un 
secret. 

— Un secret? 

— Un secret. 

— Care mă priveşte? 

— Oarecum. 

— Care e secretul? 

Marius, ascultându-l, îl cerceta din ce în ce mai mult. 

— Încep pe gratis, spune necunoscutul. Veţi vedea că sunt 
interesant. 

— Vorbiţi! 

— Domnule baron, adăpostiţi un hoţ şi un ucigaş. 

Marius tresări. 

— În casa mea? Nu! spuse el. 

Necunoscutul îşi şterse pălăria cu cotul şi urmă fără să se 
tulbure: 

— Ucigaş şi hoț. Băgaţi de seamă, domnule baron, că nu 
vorbesc aici de fapte vechi, uitate, răsuflate, care pot fi şterse 
de lege prin prescripţie şi de Dumnezeu prin pocăință. Vorbesc 
de fapte proaspete, fapte prezente, fapte necunoscute încă de 


justiţie în clipa de față. Merg mai departe. Acest om v-a furat 
încrederea, s-a strecurat aproape în familia dumneavoastră 
sub un nume fals. Vă voi spune adevăratul lui nume, şi vi-l 
spun pe gratis. 

— Ascult. 

— Se numeşte Jean Valjean. 

— Ştiu. 

— Vă voi spune, tot pe gratis, cine este. 

— Vorbiţi! 

— E un fost ocnaş. 

— Ştiu. 

— Ştiţi numai de când am avut onoarea să vi-o spun eu. 

— Nu, ştiam de mai înainte. 

Glasul rece al lui Marius, acel „ştiu”, repetat, laconismul lui 
ursuz, răscoliră în necunoscut nu ştiu ce mânie înăbuşită. Îi 
aruncă pe furiş lui Marius o uitătură furioasă, pe care şi-o 
stinse numaidecât. Oricât de iute, privirea era dintre acelea pe 
care le recunoşti dacă le-ai mai văzut o dată; aşa că nu-i 
scăpă lui Marius. Anumite flăcări nu se pot aprinde decât în 
anumite suflete; ochiul, fereastra gândului, ia foc; ochelarii nu 
ascund nimic; un geam nu poate ascunde iadul. 

Necunoscutul urmă, zâmbind: 

— Eu nu-mi îngădui să-l dezmint pe domnul baron. Dar, 
oricum vedeți că sunt bine informat. Acum, ceea ce am să vă 
aduc la cunoştinţă nu ştiu decât eu. Şi interesează averea 
doamnei baroane. E un secret extraordinar. Îl am de vânzare. 
Vi-l propun mai întâi dumneavoastră. Ieftin, douăzeci de mii 
de franci. 

— Ştiu şi secretul acela, aşa cum le ştiu şi pe celelalte; 
spuse Marius. 

Personajul simți nevoia să scadă ceva din preț: 

— Domnule baron, daţi zece mii şi spun tot. 

— Îţi spun încă o dată că nu am nimic nou de aflat de la 
dumneata. Ştiu ce vrei să-mi spui. 

Prin ochii necunoscutului mai trecu un fulger. EI strigă: 


— Trebuie totuşi să mănânc pe ziua de azi. E un secret 
extraordinar, vă repet. Domnule baron, voi vorbi. Vorbesc. 
Daţi-mi douăzeci de franci. 

Marius îl privi neclintit. 

— Cunosc secretul dumitale extraordinar, aşa cum 
cunoşteam numele lui Jean Valjean, aşa cum cunosc numele 
dumitale. 

— Numele meu? 

— Da. 

— Nici nu e greu, domnule baron. Am avut onoarea să vi-l 
scriu şi să vi-l spun eu: Thenard. 

— „„.dier. 

— Hai? 

— Thenardier. 

— Cine-i ăsta? 

Când e în primejdie, ariciul se zbârleşte, cărăbuşul face pe 
mortul, vechea gardă se aşază în careu; acest om începu să 
râdă. 

Apoi îşi scutură cu un bobârnac un firicel de praf pe 
mâneca hainei. 

Marius continuă: 

— Tot dumneata eşti şi muncitorul Jondrette, comedianul 
Fabantou, poetul Genflot, spaniolul Don Alvares şi femeia 
Balizard. 

— Femeia cum? 

— Şi ai mai ținut şi o cârciumă în Montfermeil. 

— Cârciumă! Niciodată. 

— Şi îți spun că dumneata eşti Thenardier. 

— Nu e adevărat. 

— Şi că eşti un ticălos. Ţine! 

Şi Marius, scoțând din buzunar o bancnotă, i-o azvârli în 
obraz. 

— Mulţumesc! lertaţi! cinci sute! domnule baron! şi omul 
răscolit, salutând, apucă hârtia şi se uită la ea cercetător. 
Cinci sute! reluă el uimit. Şi bâigui cu glasul tăiat: O bumaşcă 


serioasă. Apoi deodată: Ei bine, fie! izbucni el. Atunci, hai să 
fim la largul nostru! 

Şi cu o iuțeală de maimuţă, dându-şi părul peste cap, 
smulgându-şi ochelarii, scoțându-şi din nas şi ascunzând 
cotoarele de pene de care a fost vorba mai adineauri şi care de 
altfel s-au mai văzut şi în altă pagină a acestei cărți, îşi scoase 
masca cum şi-ar fi scos pălăria. 

Ochii i se aprinseră; fruntea strâmbă, brăzdată, cucuiată pe 
alocurea, îngrozitor de încreţită în partea de sus, ieşi la iveală, 
nasul i se făcu iar ascuţit ca un cioc; profilul crud şi tăios al 
omului rapace se arată din nou. 

— Domnul baron e un om şi jumătate, spuse el cu un glas 
limpede, din care pierise orice fornăit. Sunt chiar Thenardier. 

Îşi îndreptă spatele încovoiat. 

Thenardier, fiindcă într-adevăr el era, era ciudat de 
surprins; ar fi fost chiar tulburat, dacă ar fi putut. Venise să 
stârnească uimire, şi uimitul era el. Umilinţța aceasta i se 
plătea cu cinci sute de franci şi la urma urmei, o primea; dar îl 
năucise cu totul. 

Vedea pentru întâia oară pe acest baron Pontmercy şi 
totuşi, cu toată deghizarea, acest baron îl recunoştea şi îl 
cunoştea încă bine. Şi nu numai că acest baron ştia tot despre 
Thenardier, dar părea că ştie tot despre Jean Valjean. Cine 
este acest tânăr aproape imberb, atât de rece şi de darnic, care 
ştia numele oamenilor, care ştia toate numele lor, care le 
deschidea punga, care îi lua la trei păzeşte pe pungaşi, ca un 
judecător, şi care îi plătea ca un nătărău? 

Thenardier, după cum ne amintim, cu toate că fusese vecin 
cu Marius, nu-l văzuse niciodată, ceea ce la Paris se întâmplă 
des. Le auzea altădată parcă pe fetele lui vorbind de un tânăr 
foarte sărac, numit Marius, care locuia în aceeaşi casă. îi 
scrisese, fără să-l cunoască, scrisoarea de care ştim. Nicio 
apropiere nu era cu putință în mintea lui între acel Marius şi 
baronul Pontmercy. 

Cât despre numele de Pontmercy, ne amintim că, pe câmpul 
de bătaie de la Waterloo, nu auzise din el decât ultimele două 


silabe, aceleaşi pentru care el avusese totdeauna firescul 
dispreț datorat cuvântului ce nu înseamnă decât un simplu 
„mulțumesc”. 

Dar, mulțumită fiicei sale Azelma, pe care o pusese în 
urmărirea tinerilor căsătoriți de la 16 februarie, şi apoi prin 
cercetările lui personale, ajunsese să afle o mulțime de lucruri 
şi din adâncul vizuinii lui, izbutise să pună mâna pe multe fire 
tainice. Descoperise cu multă trudă sau ghicise cu multă 
chibzuială cine era omul pe care îl întâlnise într-o anumită zi 
în Marele Canal. De la om ajunsese uşor la nume. Ştia că 
doamna baroană Pontmercy era Cosette. Dar în privința asta 
socotea că trebuie să fie discret. Cine era Cosette? Nici el 
însuşi nu ştia exact. Bănuia el, fireşte că era poate copil din 
flori. Povestea Fantinei i se păruse totdeauna deocheată, dar la 
ce bun să vorbească de ea? Să ceară plată ca să tacă? Avea 
sau credea că are de vândut ceva mai bun decât asta. Şi, după 
cât se vedea, venind să-i facă baronului Pontmercy această 
destăinuire fără nicio dovadă: „Nevasta dumneavoastră e un 
copil din flori”, n-ar fi izbutit decât să atragă piciorul soțului 
în spatele informatorului. 

În gândul lui Thenardier convorbirea cu Marius nu începuse 
încă. Trebuise să dea îndărăt, să-şi schimbe strategia, să 
părăsească o poziție, să caute altă cale de atac. Dar nimic 
esențial nu se pierduse, şi pe deasupra avea şi cinci sute de 
franci în buzunar. De altfel, avea ceva hotărâtor de spus şi se 
simțea tare chiar împotriva acestui baron Pontmercy, atât de 
straşnic informat şi atât de bine înarmat. Pentru oameni de 
felul lui Thenardier orice dialog este o luptă. Care era situația 
lui în aceea care era pe cale s-o înceapă? Nu ştia cu cine 
vorbeşte, dar ştia despre ce vorbeşte. În gând îşi trecu repede 
în revistă forțele, şi după ce spuse: „Sunt Thenardier”, aşteptă. 

Marius rămăsese pe gânduri. În sfârşit, îl avea în mână, 
aşadar, pe Thenardier. Omul ăsta, pe care dorise atât de mult 
să-l găsească iarăşi, era în fața lui. Sta în puterea lui prin 
urmare să respecte recomandațţia colonelului Pontmercy. Se 
simțea umilit că eroul datora ceva banditului, şi că polița 


trasă din adâncul mormântului de tatăl lui pe numele lui 
Marius era până acum protestată. 

I se părea de asemenea, în situația lui atât de încurcată 
față de Thenardier, că ar fi fost minutul potrivit să-l răzbune 
pe colonel de nenorocirea de a fi fost salvat de un asemenea 
mişel. Oricum era mulțumit. În sfârşit, va putea să scape 
umbra colonelului de acest creditor nevrednic şi totodată i se 
părea că va scoate memoria tatălui său din închisoarea 
datornicilor. 

Pe lângă această datorie, mai avea una, să lămurească dacă 
s-ar fi putut, obârşia averii Cosettei. Se părea că se ivise 
prilejul. Poate că Thenardier ştia. Ar putea fi de folos să 
cerceteze adâncurile acestui om. Începu cu asta. 

Thenardier ascunsese „bumaşca serioasă” în buzunăraşul 
vestei şi se uita la Marius cu o blândețe aproape duioasă. 

Marius rupse tăcerea. 

— Thenardier, ţi-am spus cum te numeşti. Cât despre 
secretul dumitale, adică ceea ce țineai să-mi destăinuieşti, vrei 
acum să ţi-l spun eu? Am şi eu informațiile mele. Vei vedea că 
ştiu despre asta mai mult decât dumneata. Jean Valjean, 
după cum ai spus, e un asasin şi un hoț. E un hoț, pentru că 
a prădat un manufacturier bogat şi l-a ruinat pe domnul 
Madeleine. E un ucigaş, pentru că l-a ucis pe agentul de poliție 
Javert. 

— Nu înţeleg, domnule baron, zise Thenardier. 

— Mă voi face înţeles. Ascultă! Într-o plasă din Pas-de- 
Calais trăia prin 1882 un om care avusese oarecare 
încurcături cu justiția şi care, sub numele de domnul 
Madeleine, se ridicase din nou şi se restabilise. Acest om 
ajunsese, în toată puterea cuvântului, un om drept cu 
industria lui, o fabrică de sticlărie neagră, îmbogăţise un 
întreg oraş. Cât despre averea lui personală, crescuse şi ea 
frumos, dar numai ca o urmare şi oarecum din întâmplare. 
Era tatăl adoptiv al săracilor. Întemeia spitale, deschidea şcoli, 
vizita bolnavii, înzestra fetele, ajuta văduvele, înfia orfanii; era 
un fel de tutore al ținutului. Refuzase Legiunea de onoare, 


fusese numit primar. Un ocnaş liberat cunoştea taina unei 
condamnări suferite cândva de acest om; îl denunţă şi domnul 
Madeleine fu arestat; profitând de această arestare, fostul 
ocnaş veni la Paris şi făcu să i se înmâneze de către bancherul 
Laffitte — ştiu lucrurile chiar de la casier - cu ajutorul unei 
semnături false, suma de mai bine de jumătate de milion, care 
aparținea domnului Madeleine. Acest ocnaş care l-a jefuit pe 
demnul Madeleine este Jean Valjean. Cât despre celălalt fapt, 
iar nu poţi să-mi spui nimic nou. Jean Valjean l-a omorât pe 
agentul Javert; l-a omorât cu un glonţ de pistol. Eu care îţi 
vorbesc, eram de faţă. 

Thenardier îi aruncă lui Marius acea căutătură 
disprețuitoare a omului înfrânt care pune iarăşi mâna pe 
victorie şi care, într-o singură clipă, recâştigă întreg terenul 
pierdut. Dar zâmbetul i se întoarse numaidecât, biruința 
inferiorului asupra celui care-i e superior trebuie să fie 
blajină, şi Thenardier se mărgini să-i spună lui Marius:. 

— Domnule baron, suntem pe un drum greşit. 

Şi îşi sublinie fraza făcând cu mănunchiul de brelocuri o 
morişcă plină de tâlc. 

— Cum, întrebă Marius, o tăgădui? Astea sunt fapte. 

— Sunt basme. Încrederea cu care domnul baron mă 
onorează, mă obligă să-i vorbesc aşa. Adevărul şi dreptatea 
înainte de orice. Nu-mi place să văd lume învinovăţită pe 
nedrept. Domnule baron, Jean Valjean nu l-a jefuit pe domnul 
Madeleine şi Jean Valjean nu l-a omorât pe Javert. 

— Asta e bună! Cum adică? 

— Pentru două motive. 

— Care? Vorbeşte! 

— Primul motiv: nu l-a jefuit pe domnul Madeleine, fiindcă 
Jean Valjean este chiar domnul Madeleine. 

— Ce poveşti sunt astea? 

— Şi al doilea motiv: nu l-a ucis pe Javert, având în vedere 
că cel care l-a omorât pe Javert e Javert însuşi. 

— Ce vrei să spui? 

— Că Javert s-a sinucis. 


— Dovedeşte! Dovedeşte! strigă Marius ca scos din fire. 

Thenardier îşi reluă fraza scandând-o ca pe un vers antic: 

— Agen-tul-de-poli-ţie-Ja-vert-a-fost-găsit-înecat-sub-un- 
vapor-în-Port-au-Change. 

— Bine, dar dovedeşte! 

Thenardier scoase din buzunar un plic de hârtie cenuşie, în 
care părea că se află nişte foi împăturite, de diverse mărimi. 

— Am dosarul meu, spuse el liniştit. Şi adăugă: Domnule 
baron, am vrut, în interesul dumneavoastră, să-l cunosc bine 
pe Jean Valjean al meu. Repet Jean Valjean şi domnul 
Madeleine sunt aceeaşi persoană, şi repet: Javert n-a avut alt 
asasin decât pe Javert, şi dacă vorbesc, înseamnă că am 
dovezi. Nu dovezi scrise, scrisul e suspect, scrisul e complice, ci 
dovezi tipărite. 

Vorbind, Thenardier trăgea din plic două numere de ziare 
îngălbenite, veştede şi îmbibate puternic de tutun. Unul din 
cele două jurnale, rupt la toate colțurile, bucăţi aproape, 
părea mult mai vechi decât celălalt. 

— Două fapte, două dovezi, zise Thenardier. 

Şi întinse către Marius jurnalele desfăcute. 

Cititorul cunoaşte aceste două ziare. Unul, cel mai vechi un 
număr din Drapelul alb cu data de 25 iulie 1823, al cărui 
cuprins s-a văzut în partea a doua din această carte, stabilea 
identitatea dintre domnul Madeleine şi Jean Valjean. Celălalt, 
un Monitor, cu data de 15 iunie 1832, constata sinuciderea lui 
Javert, adăugând că, dintr-un raport verbal al lui Javert către 
prefect rezultă că, fiind luat prizonier pe baricada din strada 
Chanvrerie, scăpase cu viață prin mărinimia unui răsculat, 
care, ținându-l sub amenințarea pistolului, în loc să-i zboare 
creierii, trăsese în aer. 

Marius citi. Era limpede, dată neindoielnică, probă de 
neînlăturat, pentru că cele două ziare nu fuseseră tipărite 
anume ca să se dea crezare spuselor lui Thenardier; 
însemnarea din Monitor era chiar un comunicat administrativ 
al Prefecturii poliției. Marius nu se mai putea îndoi. 
Informaţiile luate de la casier erau false şi el însuşi se înşelase. 


Jean Valjean, înălțat pe neaşteptate, ieşea din pâclă. Marius 
nu izbuti să-şi oprească un strigăt de bucurie: 

— Foarte bine, dar atunci nenorocitul acesta e un om 
minunat! Toată averea era în adevăr a lui! E Madeleine, 
providența unui ţinut întreg! E Jean Valjean, salvatorul lui 
Javert! E un erou! E un sfânt! 

— Nu e nici sfânt şi nici erou, zise Thenardier. E un ucigaş 
şi un hoț. Şi adăugă cu glasul omului care începe să simtă că 
a dobândit oarecare autoritate: Să ne potolim. 

Cuvintele hoț şi asasin, pe care Marius le credea înlăturate 
cu desăvârşire şi care se iveau iar, căzură asupra lui ca o 
ploaie de gheaţă. 

— Iarăşi?! zise el. 

— În vecii vecilor, răspunse Thenardier. Jean Valjean nu l-a 
jefuit pe Madeleine, dar e un hoţ; şi nu l-a ucis pe Javert, dar e 
un ucigaş. 

— Vrei să vorbeşti, reluă Marius, despre acel nenorocit furt 
de acum patruzeci de ani, ispăşit după cum reiese chiar din 
ziarele dumitale, printr-o viaţă de pocăință, de renunțare şi de 
virtute? 

— De asasinat şi jaf, domnule baron. Şi repet că vorbesc de 
fapte actuale. Ce am să vă destăinuiesc eu e cu totul şi cu 
totul necunoscut. E ceva nou. Şi poate că în asta o să găsiţi şi 
originea averii date atât de dibaci de Jean Valjean doamnei 
baroane. Zic dibaci, deoarece nu e uşor, cu ajutorul unei 
donații de felul ăsta, să te strecori într-o casă onorabilă, a 
cărei bunăstare vrei s-o împărtăşeşti, să-ți acoperi 
fărădelegea, să te bucuri de bunurile jefuite, să-ți îngropi 
numele şi să-ţi creezi o familie. 

— Aici aş putea să te întrerup, observă Marius, dar mergi 
mai departe. 

— Domnule baron, am să vă spun totul, lăsând răsplata la 
mărinimia dumneavoastră. Secretul ăsta merită aur greu. Îmi 
veți spune: „De ce nu te-ai adresat lui Jean Valjean?” Dintr-o 
socoteală foarte simplă: ştiu că el s-a despuiat de tot ce avea, 
în folosul dumneavoastră, şi găsesc că socoteala e iscusită; 


aşa că nu mai are nicio lescaie. Mi-ar fi arătat mâinile goale, 
şi, fiindcă am nevoie de o sumă oarecare pentru călătoria mea 
la Joya, vă prefer pe dumneavoastră, care aveți totul, lui, care 
n-are nimic. Sunt cam obosit, dați-mi voie să mă aşez. Marius 
se aşeză şi îi făcu semn să aşeze şi el. 

Thenardier se scufundă într-un scaun capitonat, luă iar 
cele două jurnale, le băgă din nou în plic şi bodogăni, 
ciocănind cu unghia Drapelul alb: 

— Mi-a dat multă bătaie de cap până ce mi-am făcut rost 
de el. 

După asta puse picior peste picior şi se lăsă pe spate, ca un 
om sigur de spusele lui, apoi intră în materie, cu gravitate şi 
apăsând pe fiecare cuvânt: 

— Domnule baron, la 6 iunie 1832, acum un an chiar în 
ziua răscoalei, se afla un om în Marele Canal colector al 
Parisului, cam acolo unde canalul se varsă în Sena, între 
podul Invalizilor şi podul Iena. 

Marius îşi apropie repede scaunul de al lui Thenardier. 
Thenardier băgă de seamă mişcarea şi urmă, cu încetineala 
oratorului care îşi stăpâneşte ascultătorii şi care simte cum 
inima adversarului bate la auzul cuvintelor lui: 

— Omul acesta, silit să se ascundă, pentru motive de altfel 
străine de politică, îşi făcuse în canal o locuinţă a cărei cheie o 
avea numai el. Era, repet, la 6 iunie; să fi fost ora opt seara. 
Omul auzi un zgomot în canal. Uimit se ghemui şi pândi. Era 
un zgomot de paşi, cineva mergea prin întuneric, venea spre el. 
Gratiile care închideau gura canalului nu erau departe. 
Curios lucru, în canal mai era un om. Puţina lumină care 
venea dinspre gura canalului îi îngădui să-l recunoască pe 
noul-venit şi să vadă că acest om duce ceva în spinare. Mergea 
încovoiat. Cel care mergea încovoiat era un fost ocnaş şi ceea 
ce ducea pe umeri era un cadavru. Flagrant delict de asasinat, 
fără îndoială. Cât despre jaf, se înțelege de la sine: nimeni nu 
omoară un om pe gratis. Acest ocnaş se pregătea să arunce 
cadavrul în Sena. Un fapt de ţinut minte: înainte de a ajunge 
la gratiile de ieşire, ocnaşul, care venea de departe din susul 


canalului, dăduse bineînţeles peste O spărtură 
înspăimântătoare, în care ar fi putut să arunce cadavrul; dar, 
chiar de a doua zi, curăţitorii de canale, lucrând la surpătură, 
ar fi găsit stârvul, ceea ce nu-i convenea ucigaşului. Mai 
bucuros străbătuse surpătura cu povara lui în spate; 
sforțările lui trebuie să fi fost grozave şi ar fi putut să-l coste 
viața; nici nu înţeleg cum a mai ieşit viu de acolo. 

Scaunul lui Marius se mai apropie o dată. Thenardier se 
folosi de asta ca să respire adânc, şi urmă: 

— Domnule baron, un canal nu este Champ-de-Mars. Nu ai 
acolo de niciunele, n-ai nici măcar loc. Dacă se află în el doi 
oameni, trebuie să se întâlnească. Ceea ce s-a şi întâmplat. 
Locatarul şi trecătorul fură siliți să-şi spună ziua bună, spre 
părerea de rău atât a unuia cât şi a altuia. Trecătorul spuse 
locatarului: „Vezi ce duc în spate, trebuie să ies de aici, cheia e 
la tine, dă-mi-o”. Ocnaşul era un bărbat de o putere 
înspăimântătoare. Nu se putea să nu-i faci pe plac. Totuşi, cel 
care avea cheia se mai tocmi niţel, numai ca să câştige timp. 
Se uită la mort, dar nu putu să vadă nimic, afară de faptul că 
era tânăr, bine îmbrăcat, cu înfăţişare de om bogat şi plin de 
sânge de nu-l puteai recunoaşte. Stând mereu de vorbă, găsi 
mijlocul să sfâşie şi să rupă pe la spate un petic din haina 
celui ucis, fără ca ucigaşul să bage de seamă. Ca o dovadă, 
înțelegeţi; un mijloc de a da iarăşi de urma celor întâmplate şi 
de-a face pe criminal să-şi recunoască crima. Băgă dovada în 
buzunar. Apoi deschise gratiile, scoase afară pe cel cu povara 
pe umeri, închise la loc gratiile şi pieri, neavând deloc poftă să 
mai fie amestecat în restul întâmplării şi mai cu seamă 
nevrând să fie de față când ucigaşul avea să arunce mortul în 
râu. Înţelegeţi acum. Cel care ducea cadavrul în spinare e 
Jean Valjean; cel care avea cheia, vă vorbeşte dumneavoastră 
acum; şi peticul de haină... 

Thenardier îşi isprăvi fraza, scoțând din buzunar şi ţinând 
în dreptul ochilor, cu amândouă mâinile, între degetele mari şi 
arătătoare, o fâşie de postav negru plină de pete întunecate. 


Marius se ridicase în picioare, palid, abia răsuflând, cu ochii 
țintă la peticul negru, şi, fără să rostească un cuvânt, fără să- 
şi ia privirea de la această zdreanță, mergea de-a-ndăratelea 
spre zid şi cu mâna dreaptă întinsă pe la spate căuta, pipăind 
pe perete, o cheie care era în broasca unui dulap, lângă cămin. 
Găsi cheia, deschise uşița şi băgă mâna fără să se uite şi fără 
ca ochii lui înspăimântați să se dezlipească de pe cârpa pe 
care o ţinea întinsă Thenardier. 

În vremea asta, Thenardier urma: 

— Domnule baron, am cele mai temeinice motive să cred că 
tânărul ucis era un străin bogat, atras de Jean Valjean într-o 
cursă, şi că avea la el o sumă foarte însemnată. 

— Tânărul acela eram eu şi haina, iat-o! strigă Marius şi 
aruncă pe parchet o haină neagră veche şi plină de sânge. 

Apoi smulgând peticul din mâinile lui Thenardier, se aplecă 
peste haină şi apropie peticul sfâşiat de pulpana zdrențuită. 
Ruptura se potrivea de minune şi bucata ruptă întregea 
haina. 

Thenardier era împietrit. Se gândi: „M-a făcut praf!” 

Marius se ridică fremătând, deznădăjduit, fericit. 

Se scotoci prin buzunare şi se apropie înfuriat de 
Thenardier, arătându-i şi proptindu-i aproape în obraz 
pumnul lui plin de hârtii de câte cinci sute şi o mie de franci. 

— Eşti un ticălos! Eşti un mincinos, un defăimător, un 
mârşav! Ai venit să-l învinuieşti pe omul acesta şi l-ai 
justificat; voiai să-l nimiceşti şi n-ai izbutit decât să-l 
proslăveşti. Dumneata eşti hoțul! Dumneata eşti ucigaşul! Te- 
am văzut Thenardier Jondrette, în vizuina din bulevardul 
H6pital. Ştiu despre dumneata destule ca să te trimit la ocnă 
şi chiar mai departe dacă aş vrea. Uite ia o mie de franci, 
nelegiuitule! 

Şi-i azvârli lui Thenardier o hârtie de o mie de franci. 

— Ah! Jondrette Thenardier, pungaş netrebnic! Asta să-ţi fie 
lecţie, vânzător de taine, negustoraş de mistere, răscolitor de 
bezne, ticălosule! Ţine încă cinci sute de franci şi ieşi afară! Te 
ocroteşte Waterloo! 


— Waterloo! bâlbâi Thenardier, vârând în buzunar şi hârtia 
de cinci sute şi pe cea de o mie. 

— Da, ucigaşule! Ai scăpat acolo viaţa unui colonel. 

— A unui general, zise Thenardier, ridicând capul. 

— A unui colonel! reluă Marius cu mânie. N-aş da o lăscaie 
pentru un general. Şi ai venit aici să mai pui la cale alte 
ticăloşii! Ai săvârşit toate crimele cu putință! Pleacă! Să nu te 
mai văd! Fii fericit, e tot ce-ţi doresc. Ah, fiară! lată încă trei 
mii de franci. la-i! Poți să pleci chiar de mâine în America, 
împreună cu fata; fiindcă nevasta ţi-a murit, mincinos 
neobrăzat! Voi fi de față la plecarea dumitale tâlharule, şi am 
să-ți mai dau atunci douăzeci de mii de franci. Du-te să te 
spânzure aiurea! 

— Domnule baron, răspunse Thenardier, salutând până la 
pământ, recunoştinţă veşnică! 

Şi Thenardier ieşi nemaiputând să înțeleagă nimic, năucit şi 
încântat de această dulce strivire sub saci de aur şi de acest 
trăsnet care cădea pe el acoperindu-l cu bancnote. 

Era într-adevăr trăsnit, dar totodată şi mulțumit; şi ar fi 
fost foarte supărat dacă ar fi avut un paratrăsnet împotriva 
acestui trăsnet. 

Să isprăvim odată cu omul acesta. Două zile după 
întâmplările de care vorbim, Thenardier, ajutat de Marius, 
plecă în America, sub un nume fals, împreună cu fiica lui 
Azelma, şi având asupra lui o poliţă de douăzeci de mii de 
franci plătibilă la New York. Murdăria morală a lui 
Thenardier, acest burghez nerealizat, era fără leac; a fost în 
America ceea ce fusese şi în Europa. Contactul cu un om rău 
ajunge ca o faptă bună să intre în descompunere şi să nască o 
faptă rea. Cu banii lui Marius, Thenardier se făcu negustor de 
sclavi. 

De îndată ce Thenardier ieşi, Marius alergă în grădină, unde 
Cosette se plimba încă. 

— Cosette, Cosette! strigă el. Vino! Vino repede! Să plecăm! 
Basque, o trăsură! Cosette, vino! Ah! Doamne! El mi-a salvat 
viața! Să nu mai pierdem nicio clipă! la-ţi un şal! 


Cosette îl crezu nebun, dar îl ascultă. 

El nici nu mai respira, îşi punea mâna pe inimă ca să-i 
astâmpere bătăile. Se plimba încoace şi încolo cu paşi mari şi 
o săruta pe Cosette: 

— Ah! Cossette! Sunt un nenorocit! zicea el. 

Marius îşi ieşise din minţi. Începea să desluşească în acest 
Jean Valjean o personalitate măreaţă şi întunecată. Întrezărea 
o virtute nemaipomenită, puternică şi blândă, umilă totuşi în 
măreția ei. Marius era orbit de această minune. Nu-şi dădea 
seama de ce vedea, dar era ceva uriaş. 

Trăsura veni într-o clipă. Marius o ajută pe Cosette să se 
suie şi sări şi el. 

— Birjar, zise el, strada lHomme-Arme, numărul 7. 

Trăsura porni. 

— Ah, ce fericire! zise Cosette. Strada l!Homme-Arme! Nici 
nu mai îndrăzneam să vorbesc de asta. O să-l vedem pe 
domnul Jean. 

— Pe tatăl tău, Cosette E tatăl tău mai mult decât oricând. 
Cosette încep să ghicesc. Mi-ai spus că niciodată n-ai primit 
scrisoarea pe care ţi-am trimis-o prin Gavroche. Trebuie să fi 
căzut în mâinile lui. Cosette, el s-a urcat pe baricadă ca să mă 
salveze. Şi pentru că are nevoie să fie un înger, a mai salvat în 
treacăt şi pe alţii: l-a salvat pe Javert. M-a scos din prăpastia 
aceea ca să mă dea ţie. M-a dus în spinare prin canalul acela 
îngrozitor. Ah, sunt nerecunoscător, sunt un monstru! 
Cosette, după ce a fost providența ta, a fost şi a mea. 
Închipuie-ţi că în hazna era o surpătură înspăimântătoare, în 
care omul putea să se înece de o sută de ori, să se înece în 
mocirlă. Cosette m-a luat în spate ca s-o străbat. Eu eram 
leşinat, nu vedeam nimic, nu auzeam nimic, nu puteam şti 
nimic despre propria mea pățanie. O să-l aducem înapoi, o să-l 
luăm cu noi, vrea-nu-vrea, şi n-are să ne mai părăsească. 
Numai să-l găsim acasă! Numai să fie acasă! Cât îmi va mai fi 
dat să trăiesc am să-l cinstesc. Da, asta trebuie să fie, vezi tu, 
Cosette? Lui trebuie să-i fi dat Gavroche scrisoarea mea. Totul 
e limpede. Înţelegi? 


Cosette nu înțelegea însă niciun cuvânt. 
— Ai dreptate, rosti ea. 
In vremea asta trăsura gonea mereu. 


V — O noapte prin care străbate 
strălucirea zilei 


Când auzi o bătaie în uşă, Jean Valjean se întoarse. 

— Intră, rosti el cu glas slab. 

Uşa se deschise. Marius şi Cosette se iviră. 

Cosette dădu buzna în odaie. 

Marius rămase în prag, în picioare, rezemat de pervazul 
uşii. 

— Cosette! zise Jean Valjean, şi se îndreptă în scaun, cu 
braţele deschise şi tremurătoare, rătăcit, palid ca o arătare, cu 
o bucurie nemăsurată în priviri. 

Cosette, înecată de emoție, căzu la pieptul lui Jean Valjean. 

— Tată! strigă ea. 

Jean Valjean, răscolit, bâigui: 

— Cosette! ea! dumneata, doamnă! tu eşti? Ah, Doamne! Şi, 
strâns în brațele Cosettei, strigă: Tu eşti! Eşti aici! Aşadar mă 
ierți? 

Coborându-şi pleoapele ca să-şi poată opri lacrimile, Marius 
înaintă un pas şi cu buzele tremurânde, cu gura încleştată ca 
să-şi stăpânească hohotul de plâns, şopti: 

— Tată! 

— Şi dumneata mă ierţi! zise Jean Valjean. 

Marius nu putu găsi niciun cuvânt, şi Jean Valjean 
adăugă: 

— Mulţumesc. 

Cosette îşi smulse şalul şi îşi aruncă pălăria pe pat. 

— Mă stingheresc, zise ea. 

Şi, aşezându-se pe genunchii bătrânului, îi dădu la o parte 
părul alb cu o mişcare minunat de duioasă şi îl sărută pe 
frunte. 


Jean Valjean, pierdut se lăsă în voia ei. 

Cosette, care nu înțelegea nimic desluşit, îl mângâia şi mai 
mult, ca şi cum ar fi vrut să plătească ea datoria lui Marius. 

— Ce proşti sunt oamenii! Credeam că n-am s-o mai văd. 
Închipuie-ţi, domnule Pontmercy, că în clipa în care aţi intrat, 
tocmai spuneam: „S-a isprăvit. Uite rochița ei, sunt un 
nenorocit, n-o voi mai vedea pe Cosette”; îmi spuneam asta 
chiar când urcați scara. Ce prost eram! Uite cum se prosteşte 
omul! Asta fiindcă uităm pe bunul Dumnezeu. Bunul 
Dumnezeu zice: „Te crezi părăsit, prostănacule! Nu, nu, asta 
n-are să se întâmple. Ei, e acolo un biet om care are nevoie de 
un înger.” Şi îngerul vine; şi bietul om o vede iar pe Cosette a 
lui, pe Cosette a lui cea mică! Ah, cât eram de nenorocit! O 
clipă nu mai putu rosti niciun cuvânt, apoi urmă: Aveam 
nevoie într-adevăr s-o văd pe Cosette, câte puţin, din când în 
când. Inima are şi ea nevoie de osciorul ei de ros. Dar simțeam 
bine că sunt de prisos. Căutam să fiu înțelegător: „N-au nevoie 
de tine, stai în ungherul tău, n-ai dreptul să fii tot mereu între 
ei”. Ah! Dumnezeule binecuvântat, o văd iarăşi! Ştii tu, 
Cosette, că bărbatul tău e foarte frumos? Ah, ce drăguţ guler 
brodat ai! Aşa mai zic şi eu! Îmi place desenul ăsta. Nu e aşa 
că bărbatul tău l-a ales? Şi ţi-ar mai trebui nişte şaluri. 
Domnule Pontmercy, dă-mi voie să-i spun „tu”. Nu-i voi mai 
spune aşa multă vreme. 

Cosette îl întrerupse: 

— Cât ai fost de rău că ne-ai lăsat cum ne-ai lăsat! Unde-ai 
fost? De ce-ai lipsit atât de mult? Altădată călătoriile dumitale 
nu țineau mai mult de trei-patru zile. O trimiteam pe Nicolette 
şi mi se răspundea mereu: „E plecat”. Când te-ai întors? De ce 
nu ne-ai dat de veste? Ştii că eşti foarte schimbat? Ah, ce tată 
rău eşti! Ai fost bolnav şi noi nici n-am ştiut! Uite Marius, ia-i 
mâna să vezi cât e de rece! 

— Va să zică, iată-vă! Domnule Pontmercy, iartă-mă! repetă 
Jean Valjean. 

La acest cuvânt, pe care Jean Valjean îl mai spusese o dată, 
tot ceea ce umplea inima lui Marius se revărsă; el izbucni: 


— Cosette, auzi? Auzi unde a ajuns! Îmi cere iertare. Ştii tu, 
Cossette, ce a făcut el pentru mine? Mi-a salvat viața. Mai mult 
încă. Mi te-a dat pe tine. Şi după ce m-a salvat, şi după ce mi 
te-a dat pe tine, Cosette, ştii ce a făcut cu el însuşi? S-a jertfit. 
Uite ce fel de om e. Şi mie, nerecunoscătorul, mie uitucul, mie 
nemilosul, mie vinovatul, mie îmi spune el: Mulţumesc! 
Cosette, dacă mi-aş petrece toată viața la picioarele acestui 
om, şi tot ar fi prea puţin. Baricada, canalul, iadul cela, 
cloaca, toate le-a străbătut pentru mine, pentru tine, Cosette! 
M-a dus cu el, trecând prin toate soiurile de moarte, pe care le 
înlătura din calea mea şi le primea pentru el însuşi. Are toate 
curajurile, toate virtuțile, toate eroismele, toate sfințeniile! 
Cosette, omul acesta e un înger! 

— Ssst! Ssst! spuse încet Jean Valjean. De ce mai vorbeşti 
de toate astea. 

— Dar dumneata, strigă Marius cu o mânie în care se 
împletea veneraţia, de ce nu mi-ai spus tot! E şi greşeala 
dumitale. Scapi oamenii de la moarte şi nu le-o spui! Mai 
mult; sub cuvânt că te dai pe față, te defăimezi singur. E 
îngrozitor! 

— Am spus adevărul, răspunse Jean Valjean. 

— Nu, adevărul este adevărul întreg şi n-ai spus adevărul 
întreg. De ce să nu spui că dumneata ai fost domnul 
Madeleine? De ce să nu spui că l-ai salvat pe Javert? De ce să 
nu spui că eu îți datorez viața? 

— Pentru că gândeam ca şi dumneata. Socoteam că ai 
dreptate. Trebuia să plec. Dacă ai fi ştiut de istoria aceea cu 
canalul, m-ai fi oprit lângă dumneata. Aşa că a trebuit să tac. 
Dacă aş fi vorbit, asta ar fi încurcat totul. 

— Ce să încurce? Pe cine? reluă Marius. Crezi oare că ai să 
rămâi aici? Te luăm cu noi. Ah, Doamne, când mă gândesc că 
toate le-am făcut la întâmplare. Te luăm cu noi. Faci parte din 
noi înşine. Eşti tatăl ei şi-al meu. N-ai să mai petreci nicio zi în 
casa asta groaznică. Să nu-ţi închipui că mâine ai să mai fi 
aici. 


— Mâine, zise Jean Valjean, n-am să mai fiu aici, dar n-am 
să fiu nici acasă la voi. 

— Ce vrei să spui? întrebă Marius. Aha, s-a isprăvit cu 
călătoriile. N-o să ne mai părăseşti. Eşti al nostru. Nu-ţi mai 
dăm drumul. 

— De data asta niciodată, adăugă Cosette. Am venit cu o 
trăsură. Te răpesc. Dacă trebuie, te iau cu forța. Şi, râzând, se 
prefăcu că îl ridică pe bătrân în braţe. Odaia dumitale, acasă 
la noi, te aşteaptă mereu. Dacă ai şti ce frumoasă e acum 
grădina! Azaleele cresc de minune. Aleile sunt aşternute cu 
nisip de râu, amestecat peste tot cu scoici mici, violete. Ai să 
mănânci din căpşunile mele. Le stropesc chiar eu. Şi să nu 
mai aud „doamnă”, să nu mai aud „domnule Jean”, suntem în 
republică, toată lumea îşi spune „tu”, nu e aşa, Marius? S-a 
schimbat programul. Dacă ai şti, tată, ce supărare am avut. O 
prigorie îşi făcuse cuibul într-o gaură a zidului şi o afurisită 
de pisică mi-a mâncat-o. Biata mea prigorie, mică şi dulce; 
venea la geam şi se uita la mine! Am plâns. Aş fi omorât 
pisica! Dar acum nimeni nu mai plânge. Toată lumea râde, 
toată lumea e fericită! Ai să mergi cu noi. Ce mulțumit o să fie 
bunicul! Ai să ai bucăţica dumitale de grădină, ai s-o îngrijeşti 
şi vom vedea dacă şi căpşunile dumitale vor fi atât de 
frumoase ca ale mele. Şi apoi, am să fac tot ce vrei, şi 
dumneata ai să mi te supui. 

Jean Valjean o asculta fără s-o audă. Auzea mai degrabă 
cântecul glasului ei decât înţelesul cuvintelor; una din acele 
lacrimi grele, care sunt mărgăritarele întunecate ale 
sufletului, se adună încet în ochii lui. 

Şopti: 

— Dovadă că Dumnezeu e bun este că a venit ea. 

— Tată! zise Cosette. 

Jean Valjean urmă: 

— Adevărat că ar fi minunat să trăim laolaltă. Copacii lor 
sunt plini de păsărele. M-aş plimba cu Cosette. E atât de bine 
să faci parte dintre oamenii care trăiesc, care îşi dau bună 
ziua, care se strigă prin grădină, care se văd dis-de-dimineaţă. 


Am îngriji fiecare un colțişor din grădină. Ea mi-ar da să 
mănânc căpşuni, eu aş lăsa-o să culeagă trandafirii mei. Ar fi 
minunat. Numai că... Se întrerupse şi spuse blând: Păcat! 

Lacrima nu căzu, se opri şi Jean Valjean o înlocui cu un 
zâmbet. 

Cosette luă amândouă mâinile bătrânului între ale ei. 

— Doamne, zise ea, mâinile dumitale sunt mai reci decât 
adineauri. Eşti bolnav? Ce te doare? 

— Eu? Nu! răspunse Jean Valjean. Mă simt foarte bine. 
Numai că... 

Se opri. 

— Numai că?... 

— Am să mor foarte curând. 

Marius şi Cosette se înfiorară. 

— Să mori?! strigă Marius. 

— Da, dar nu-i nimic, zise Jean Valjean. Respiră adânc, 
zâmbi şi rosti iar: Cosette, spuneai ceva, continuă, mai 
vorbeşte, va să zică prigoria ta, mititica, a murit. Vorbeşte, să- 
ți aud glasul! 

Marius împietrit, se uita la bătrân. 

Cosette scoase un țipăt sfâşietor: 

— Tată! Tăticul meu, ai să trăieşti, ai să trăieşti, vreau să 
trăieşti, înţelegi? 

Jean Valjean ridică ochii spre ea cu adorațţie. 

— Eh, da, apără-mă de moarte! Cine ştie? Poate că am să te 
ascult. Eram gata să mor, chiar când ați venit voi. Asta m-a 
oprit, mi s-a părut că mă nasc a doua oară. 

— Dar eşti plin de putere şi de viaţă! strigă Marius. Aşa îţi 
închipui dumneata că moare un om? Ai suferit, n-ai să mai 
suferi. Eu îţi cer iertare, şi încă în genunchi! Ai să trăieşti, ai 
să trăieşti cu noi, şi ai să trăieşti mult. Te luăm cu noi. 
Suntem doi şi nu vom avea de azi înainte decât un singur 
gând: fericirea dumitale! 

— Vezi bine, reluă Cosette plângând. Marius spune că n-ai 
să mori. 

Jean Valjean zâmbea mereu. 


— Şi dacă mă vei lua cu dumneata, domnule Pontmercy, vei 
face din mine altceva decât ceea ce sunt? Nu, Dumnezeu s-a 
gândit ca dumneata şi ca mine, şi nu-şi schimbă părerea; e 
bine să mor. Moartea e o socoteală înțeleaptă. Dumnezeu ştie 
mai bine decât noi ce ne trebuie. Să fiți fericiți, domnul 
Pontmercy s-o păstreze pe Cosette; tinereţea să se cunune cu 
zorile; în jurul vostru, dragii mei copii, să fie numai flori de 
liliac şi privighetori, viața să fie o pajişte frumoasă plină de 
soare, toate încântările cerului să vă umple sufletul, iar cu, 
care acum nu mai sunt bun de nimic, să mor, fiindcă toate 
acestea sunt mai bine întocmite. Să fim cuminţi! Nu mai e 
nimic de făcut, simt că totul s-a sfârşit. Acum un ceas am 
leşinat. Şi astă-noapte am băut toată cana cu apă de colo. Ce 
bun e bărbatul tău, Cosette! E mai bine cu el decât cu mine. 

La uşă se auzi un zgomot. Venea doctorul. 

— Bună ziua şi rămas bun, doctore! zise Jean Valjean. lată 
şi bieții mei copii! 

Marius se apropie de doctor. 

Îi spuse un singur cuvânt: „Domnule?...” dar în felul de a-l 
rosti se cuprindea o întreagă întrebare. 

Doctorul răspunse la întrebare cu o privire plină de înţeles. 

— Fiindcă lucrurile nu ne plac nouă, nu avem voie să fim 
nedrepți față de Dumnezeu, zise Jean Valjean. 

Se făcu tăcere. Toţi aveau inima strânsă. 

Jean Valjean se întoarse spre Cosette. Începu s-o privească 
îndelung, ca şi cum ar fi vrut să ia ceva din ea pentru veşnicie. 
Din adâncul plin de întuneric în care pogorâse de pe acum, 
mai putea să privească plin de extaz spre Cosette. Strălucirea 
chipului ei blând ilumina obrazul lui de ceară. Mormântul 
poate avea strălucirea lui. 

Doctorul îi luă pulsul. 

— Ah, de dumneavoastră avea nevoie! şopti el uitându-se la 
Marius şi la Cosette. Şi aplecându-se la urechea lui Marius, 
adăugă foarte încet: Prea târziu. 

Jean Valjean, aproape fără să-şi ia ochii de la Cosette, se 
uită la Marius şi la doctor cu seninătate. Din gura lui ieşiră cu 


greu aceste cuvinte: 

— Nu e nimic să mori; e groaznic să nu trăieşti. 

Deodată se ridică. Aceste pâlpâiri de putere sunt câteodată 
chiar semnul agoniei. Se îndreptă cu un pas sigur către 
perete, îi dădu la o parte pe Marius şi pe medic care voia să-l 
ajute, luă de pe zid, dintr-un cui, crucifixul de aramă, se 
întoarse şi se aşeză din nou cu sprinteneala omului deplin 
sănătos, şi zise cu voce tare, punând crucifixul pe masă: 

— Acesta e marele martir. 

Apoi pieptul i se scufundă, capul i se clătină ca şi cum l-ar 
fi şi cuprins amețeala mormântului şi mâinile lui, aşezate pe 
genunchi, începură să scurme cu unghiile postavul 
pantalonilor. 

Cosette îl sprijinea ţinându-l de umeri, suspina şi încerca 
să-i vorbească fără a izbuti. Printre vorbele amestecate cu 
acea gângăveală tristă care întovărăşeşte lacrimile se 
desluşea: 

— Tata, nu ne părăsi! Se poate oare să te regăsim numai ca 
să te pierdem? 

S-ar putea spune că agonia şerpuieşte: se duce, vine, 
înaintează spre groapă şi se întoarce la viață. Moartea dibuie 
până să se înfăptuiască. 

După această jumătate de sincopă, Jean Valjean prinse din 
nou puteri, îşi scutură fruntea de umbre şi deveni din nou 
aproape pe deplin lucid. Luă în mână un capăt al mânecii 
Cosettei şi îl sărută. 

— Îşi revine, doctore, îşi revine! strigă Marius. 

— Ce buni sunteţi voi amândoi! zise Jean Valjean. Am să vă 
spun ce m-a făcut să sufăr. Ceea ce m-a făcut să sufăr, 
domnule Pontmercy, a fost că n-ai vrut să te atingi de bani. 
Banii aceştia sunt de drept ai nevestei dumitale. Am să vă 
lămuresc, copii, chiar de aceea sunt mulțumit că vă văd. Jeul 
negru vine din Anglia. Jeul alb vine din Norvegia. Am scris tot 
pe hârtia asta, pe care o s-o citiți. Cât despre brățări, am 
născocit înlocuirea inelelor de tablă lipită cu inele de tablă 
încovoiată numai. E mai drăguţ, mai bun şi mai ieftin. Înţelegi 


ce bani se pot câştiga cu ele. Averea Cosettei e prin urmare pe 
drept a ei. Vă spun amănuntele astea ca să aveţi inima 
uşoară. 

Portăreasa venise sus şi ea, şi privea prin uşa întredeschisă. 
Doctorul îi făcu semn să plece, dar n-o putu opri la timp pe 
această femeie de treabă şi plină de zel să nu-i strige 
muribundului: 

— Să chem preotul? 

— Am unul, răspunse Jean Valjean. 

Şi cu degetul, păru că arată ceva deasupra capului, unde s- 
ar fi zis că vede pe cineva. 

E foarte cu putinţă ca episcopul să fi fost într-adevăr de față 
la această agonie. 

Cosette îi strecură uşor o pernă sub şale. 

Jean Valjean urmă: 

— Domnule Pontmercy, nu-ţi fie teamă, te rog. Cele şase 
sute de mii de franci sunt într-adevăr ale Cosettei. Dacă n-o să 
vă bucuraţi de ei, înseamnă că mi-am pierdut viaţa în zadar. 
Ajunsesem să facem minunat de bine acele podoabe de sticlă. 
Rivalizam cu ceea ce se cheamă bijuteriile berlineze. Însă sticla 
neagră din Germania nu se poate imita. Una mare, care are în 
ea o mie două sute de bobiţe foarte fine tăiate, nu costă decât 
trei franci. 

Când ne moare o ființă scumpă, o privim cu nişte ochi care 
se agaţă de ea şi care ar vrea s-o oprească. Amândoi, Cosette 
de mână cu Marius, muţi de spaimă, neştiind ce să spună 
morții, deznădăjduiți şi tremurând, stăteau în picioare în fața 
lui. 

Jean Valjean se stingea văzând cu ochii. Puterile îi scădeau; 
se apropia de zarea cea întunecată. Răsuflarea îi era 
întretăiată; din când în când, un horcăit uşor i-o întrerupea. 
Îşi mişca anevoie mâna, picioarele îi înțepeniseră şi în vreme ce 
neputința mădularelor şi vlăguirea trupului se făceau tot mai 
vădite, întreaga măreție a sufletului lui se înălța şi i se 
desfăşura pe frunte. Lumina lumii necunoscute i se şi vedea în 
ochi. 


Chipul i se îngălbenea şi în acelaşi timp zâmbea. Nu mai 
era însuflețit de viață, ci de altceva. Răsuflarea slăbea din ce în 
ce, ochii îi erau tot mai mari. Era ca un trup neînsuflețit, care 
simţeai că are aripi. 

Îi făcu semn Cosettei să se apropie, apoi lui Marius; era fără 
nicio îndoială ultima clipă a celui din urmă ceas, şi el începu 
să le vorbească încet, cu o voce atât de slabă, de parcă venea 
de departe; se păru că între ei şi el începuse să se ridice un zid. 

— Apropie-te, apropiaţi-vă amândoi! Vă iubesc mult. Ah, ce 
bine e să mori aşa! Şi tu mă iubeşti, Cosette, fata mea. Am 
ştiut eu bine că ai ţinut totdeauna la bătrânul tău! Ce 
drăguță eşti că mi-ai pus perna la spate! O să mă plângi 
puțin, nu-i aşa? Nu prea mult însă. Nu vreau să suferi mult. 
Voi trebuie să petreceţi, dragii mei! Am uitat să vă spun: cu 
cataramele fără ac se câştigă mai mult decât cu toate celelalte 
la un loc. Pachetul de douăsprezece duzini costa zece franci şi 
se vindea cu şaizeci. Era o afacere bună. Nu trebuie să te miri 
de cei şase sute de mii de franci, domnule Pontmercy. Sunt 
bani cinstiți. Puteţi fi bogați, fără gânduri negre. Trebuie să 
aveți o trăsură, din când în când o lojă la teatru, toalete 
frumoase de bal, draga mea Cosette, şi apoi să dați ospeţe 
prietenilor, să fiți foarte fericiți. Adineauri îi scriam Cosettei. O 
să găsească ea scrisoarea. Ei îi las cele două sfeşnice de pe 
cămin. Sunt de argint; dar pentru mine sunt de aur, sunt de 
diamant; sfințesc lumânările pe care le pui în ele. Nu ştiu dacă 
cel care mi le-a dat e mulțumit de mine acolo sus. Am făcut ce 
am putut. Copiii mei, să nu uitaţi că sunt un om sărman. 
Îngropaţi-mă în cel dintâi petic de pământ pe care îl veţi vedea 
şi puneți-mi la cap o piatră ca semn. Asta e voința mea. lar pe 
piatră niciun nume. Dacă Cosette va veni din când în când 
câte puţin, o să-mi facă plăcere. Şi dumneata, domnule 
Pontmercy. Trebuie să mărturisesc că nu te-am iubit 
întotdeauna; să mă ierți. Acum, ea şi dumneata sunteți o 
singură ființă pentru mine. Îţi sunt foarte recunoscător. Simt 
că o faci fericită pe Cosette. Dacă ai şti, domnule Pontmercy, 
frumoşii ei obraji trandafirii erau bucuria mea; cum o vedeam 


puțin trasă la față, mă întristam. E în scrinul acela o hârtie de 
cinci sute de franci. Nu m-am atins de ei. E pentru săraci. 
Cosette, uite rochia ta, acolo, pe pat! O mai ţii minte? N-au 
trecut decât zece ani de atunci. Ce iute trece timpul! Am fost 
foarte fericiți. S-a sfârşit! Copiii mei, nu plângeţi, nu plec prea 
departe. Am să vă văd de acolo unde mă duc. N-aveţi decât să 
vă uitaţi noaptea, o să mă vedeți zâmbind. Cosette, îți mai 
aduci aminte de Montfermeil? Erai în pădure şi ţi-era frică; îţi 
aduci aminte când am apucat toarta găleții cu apă? A fost 
întâia oară când ţi-am atins mânuţa, sărăcuța de ea! Era atât 
de rece! Ah, pe vremea aceea aveai mâinile roşii, domnişoară. 
Acum le ai foarte albe. Şi păpuşa cea mare! Îţi aminteşti? O 
botezaseşi Catherine. Îţi părea rău că n-ai luat-o la mânăstire. 
De câte ori m-ai făcut să râd, îngeraşul meu drag! Când 
ploua, puneai fire de paie pe şiroaiele de apă şi te uitai cum se 
duc. Într-o zi ţi-am adus o rachetă de nuieluşe şi o minge cu 
pene galbene, albastre şi verzi. Tu ai uitat-o. Erai foarte 
zglobie când erai mică. Te jucai. Îţi puneai la urechi cercei de 
cireşi. Toate au trecut! Toate sunt umbre: şi pădurile prin care 
am trecut cu copilul, şi copacii printre care ne-am plimbat, şi 
mânăstirile în care ne-am ascuns, şi jocurile, şi râsetele 
sănătoase ale copilăriei. Îmi închipuiam că toate sunt ale 
mele. Asta a fost prostia mea. Thenardierii ăştia au fost răi. 
Dar trebuie să-i iertăm. Cosette, a venit clipa să-ți spun 
numele mamei tale. Se numea Fantine. Ţine minte numele 
acesta; Fantine. Să îngenunchezi de câte ori îl vei rosti. A 
suferit mult. A avut parte de tot atâta nenorocire câtă fericire 
ai tu. Astea sunt voile lui Dumnezeu. El e în cer, ne vede pe 
toţi de acolo şi ştie ce face printre marile lui stele. Am să mă 
duc, dragii mei. lubiți-vă mult şi mereu! Un singur lucru e de 
preț pe lume: iubirea între oameni. Poate că o să vă gândiţi 
câteodată la bietul bătrân care a murit aici. O, draga mea 
Cosette! Nu sunt vinovat că nu te-am văzut în ultimul timp. Şi 
mie mi se rupea inima. Veneam până la colțul străzii tale; 
lumea care mă vedea trecând trebuie să-şi fi făcut despre mine 
o părere foarte ciudată; eram ca nebun; o dată am ieşit fără 


pălărie. Copiii mei, uite că nu mai văd limpede, mai aveam 
multe de spus, dar e totuna. Gândiţi-vă puţin la mine. Sunteţi 
nişte ființe binecuvântate. Nu ştiu ce am, parcă văd o lumină. 
Mai apropiaţi-vă puţin. Mor fericit. Aplecaţi capetele voastre 
dragi, ca să-mi pun mâinile pe ele. 

Cosette şi Marius căzură în genunchi pierduţi, înăbuşiți de 
lacrimi, prinzând fiecare câte o mână a lui Jean Valjean. 
Mâinile astea sfinte nu mai mişcau. 

Era răsturnat pe spate, luminat de cele două sfeşnice; 
chipul alb privea spre cer; îi lăsa pe Cosette şi Marius să-i 
acopere mâinile cu sărutări; murise. 

Era o noapte fără stele şi foarte întunecată. Fără îndoială, 
un înger uriaş sta undeva nevăzut, în picioare, cu aripile 
desfăcute, în aşteptarea sunetului. 


VI - Iarba ascunde şi ploaia şterge 


În cimitirul P&re-Lachaise, aproape de groapa comună, 
departe de cartierul elegant al acestui oraş de morminte, 
departe de toate acele morminte înzorzonate care desfăşoară 
în fața veşniciei moda hâdă a morţii, într-un colț pustiu, lângă 
un zid crăpat, sub o tisă pe care urcă o iederă, printre smocuri 
de pir şi de muşchi, e o piatră. Această piatră nu e mai scutită 
decât cealaltă de rugina vremii, de mucegăire, de ciuperci şi de 
găinațul păsărilor. Ploaia a înverzit-o, vântul a înnegrit-o. Nu 
e pe lângă ea nicio potecă, şi lumii nu-i place să meargă până 
acolo, fiindcă iarba e înaltă şi udă numaidecât picioarele. 
Când e puţin soare, vin şopârlele pe ea. Jur împrejur foşnesc 
bălăriile. Primăvara pitulicile cântă în copaci. Această piatră 
nu are pe ea nicio însemnare. Nu s-a gândit nimeni, tăind-o, 
decât la mărimea unui mormânt şi n-a vrut nimeni decât s-o 
facă destul de lungă şi destul de îngustă ca să acopere un om. 

Nu e scris pe ea niciun nume. Dar acum foarte mulți ani, o 
mână a scris cu creionul patru versuri, care încetul cu încetul 


s-au şters din pricina ploilor şi a prafului, şi care poate că azi 
au pierit de tot: 


Azi doarme. Deşi traiul i-a fost prea chinuit 
Trăia. Când al său înger plecă, el a murit. 
Această întâmplare s-a petrecut fireşte, 

Aşa cum vine noaptea când ziua se sfârşeşte. 


Scrisoare către domnul Daelli, 
editor al traducerii în limba italiană a 
Mizerabililor, la Milano 


Hauteville-House, 18 octombrie 1862. 


Domnule, ai dreptate când spui că Mizerabilii e o carte 
scrisă pentru toate popoarele. Nu ştiu dacă va fi citită de toate, 
dar eu am scris-o pentru toate. Se adresează Angliei cât şi 
Spaniei, Italiei cât şi Franţei, Germaniei cât şi Irlandei, 
republicilor care au sclavi cât şi imperiilor care au şerbi. 
Problemele sociale depăşesc granițele.  Plăgile neamului 
omenesc, aceste plăgi uriaşe care acoperă globul, nu se opresc 
la liniile albastre şi roşii, desenate pe harta pământului! 

Oriunde omul zace în necunoaştere şi disperare, oriunde 
femeia se vinde pentru pâine, oriunde copilul suferă pentru că 
n-are o carte care să-l învețe şi un cămin în care să se 
încălzească, Mizerabilii bate la uşă şi spune: „Deschideţi-mi, 
vin pentru voi”. 

În perioada de civilizaţie în care ne aflăm acum, perioadă 
destul de întunecată de altfel, „mizerabilul” se numeşte omul. 
El trage să moară în orice climat s-ar afla şi geme în toate 
limbile. 

Italia voastră nu e mai teafără decât Franța noastră, Italia 
voastră poartă pe chipul ei semnul tuturor mizeriilor. Oare 
tâlhăria, forma furioasă a sărăciei, nu locuieşte în munții 
voştri? Puţine națiuni sunt roase atât de adânc ca Italia de acel 
ulcer al mânăstirilor pe care am încercat să-l pătrund. Cu toate 


că aveți Roma, Milano, Neapole, Palermo, Torino, Florența, 
Siena, Pisa, Mantua, Bologna, Ferrara, Genova, Veneţia, o 
istorie eroică, ruine sublime, monumente măreţe, oraşe 
minunate, sunteți ca şi noi nişte săraci. Sunteţi acoperiți de 
minunăţii şi de putregai. Fără îndoială că soarele Italiei n-are 
pereche, dar vai! albastrul cerului nu împiedică pe om să fie 
îmbrăcat în zdrențe! 

Aveţi, ca şi noi, prejudecăţi, superstiții, tiranii, fanatisme, 
legi oarbe care sprijină moravurile înapoiate. Nu gustați 
prezentul şi trecutul fără să retrăiţi izul trecutului. Aveţi un 
barbar: călugărul, şi un sălbatic: lazzaronele. Problema socială 
e aceeaşi la voi, ca şi la noi. La voi se moare de foame ceva 
mai puțin şi se moare de friguri ceva mai mult. Igiena voastră 
socială nu e cu mult mai bună decât a noastră. Întunericul, 
protestant în Anglia, e catolic în Italia. Numele se deosebesc, 
dar il vescovo, din Italia e identic cu bishopul:125: din Anglia. 
Amândoi înseamnă întunecime, aproape de aceeaşi calitate. E 
acelaşi lucru să tălmăceşti prost Biblia sau să înţelegi prost 
Evanghelia. 

Trebuie să mai stărui? Trebuie să mergem mai adânc cu 
acest paralelism lugubru? Nu aveţi săraci? Uitaţi-vă jos! Nu 
aveți paraziți? Uitaţi-vă sus! Nu se leagănă şi în fața voastră, 
ca şi în fața noastră, această balanță hidoasă, ale cărei 
talgere, sărăcia şi parazitismul, îşi fac un dureros echilibru? 

Unde este armata voastră de profesori, singura armată pe 
care o recunoaşte civilizația? Aveţi şcoli gratuite şi obligatorii? 
În patria lui Dante şi a lui Michel-Angelo ştie toată lumea să 
citească? Cazărmile voastre au devenit şcoli model? Au nu 
aveți ca şi noi un buget de război gras şi un buget de 
învățământ ridicol? Au nu există şi la voi acea ascultare pasivă 
care se schimbă atât de repede în pierderea personalității? Au 
nu aveți un militarism care merge până acolo încât împinge 
ostaşii să tragă asupra lui Garibaldi, adică asupra onoarei vii a 
Italiei? Să verificăm ordinea voastră socială, s-o luăm de la 
punctul în care se află, aşa cum e, să-i vedem păcatele, să 
vedem femeia şi copilul. Gradul de civilizație se măsoară după 
cantitatea de protecţie care înconjoară aceste două ființe slabe. 


Oare, la Neapole, prostituția e mai puțin sfâşietoare decât la 
Paris? Cât adevăr iese din legile voastre şi câtă dreptate în 
tribunalele voastre? Aveţi oare norocul de a nu cunoaşte tâlcul 
acestor cuvinte întunecate: urmărirea unei crime în numele 
societăţii, înfierare legală, ocnă, eşafod, călău, pedeapsă cu 
moartea! Italieni, la voi, ca şi la noi, Beccaria e mort. Farinacci 
trăieşte12*, Să vedem care sunt principiile statului nostru. 
Aveţi o stăpânire care înțelege identitatea dintre politică şi 
morală? Aţi ajuns să amnistiaţi eroii! Şi în Franța s-a făcut 
ceva asemănător. Să ne trecem în revistă mizeriile, fiecare să- 
şi aducă vraful sunteți tot atât de bogați ca şi noi. Suferiţi ca şi 
noi, sub două blesteme: blestemul religios, rostit de preoți, şi 
blestemul social, hotărât de judecător. O, mare popor al Italiei, 
eşti aidoma cu marele popor al Franţei! O, fraților, sunteți, ca şi 
noi, nişte „mizerabili”. 

Nici voi nu vedeţi mai limpede, din fundul întunericului în 
care staţi ca şi noi, porțile luminoase şi depărtate ale raiului. 
Numai preoții se înşală. Aceste sfinte porți nu se află în urma, 
ci în fața noastră. 

Rezum. Cartea aceasta, Mizerabilii, e oglinda voastră în 
măsura în care e a noastră. Înţeleg că împotriva ei se ridică 
anumiți oameni şi anumite caste. Oglinzile, fiindcă spun 
adevărul, sunt urâte. Asta nu le împiedică să fie folositoare. 

Eu am scris pentru toți, pătruns de o mare dragoste pentru 
tara mea, dar fără să mă preocup de Franța mai mult decât de 
alt popor. Pe măsură ce înaintez în viață mă simplific şi devin 
din ce în ce mai mult patriot al umanității. De altfel, aceasta e 
tendința vremii noastre şi legea supremă a revoluției franceze. 
Cărţile, ca să răspundă creşterii necontenite a civilizației, 
trebuie să înceteze de a fi exclusiv franceze, italiene, germane, 
spaniole, engleze, şi să devină europene, mai mult încă, 
umane. 

De aici se iveşte o nouă logică a artei şi anumite necesități 
de compoziţie care modifică totul, până şi condiţiile altădată 
strâmte ale gustului şi ale limbii, care trebuie să se lărgească 
şi ele, ca toate celelalte. 


În Franța, anumiţi critici m-au mustrat, spre bucuria mea, că 
aş fi în afară de ceea ce numesc ei gustul francez. Aş vrea să 
merit acest elogiu. Fac şi eu ce pot, sufăr de suferința 
universală şi încerc s-o uşurez, n-am decăt puterile şubrede ale 
unui om şi strig tuturor: Ajutaţi-mă! 

Iată, domnule, ce m-a provocat scrisoarea dumitale să spun! 
O spun pentru dumneata şi pentru țara dumitale. Am stăruit 
atât din pricina unei fraze din scrisoarea dumitale: „Mulţi 
italieni spun: cartea Mizerabilii e o carte franceză. Nu ne 
priveşte pe noi. S-o citească francezii ca pe o istorie, noi o citim 
ca pe un roman.” Vai, o repet, mizeria e treaba noastră, a 
tuturor, fie italieni, fie francezi. De când istoria scrie şi filosofia 
meditează, mizeria e veşmântul neamului omenesc. A venit 
momentul să smulgem zdreanța asta groaznică a trecutului şi 
să învelim mădularele goale ale Omului-Popor în haina de 
purpură a aurorei. 

Dacă această scrisoare îți pare potrivită pentru a lumina 
câteva spirite şi a risipi câteva prejudecăţi, o poți publica. Te 
rog să primeşti încă o dată asigurarea celor mai alese 
sentimente ale mele. 


VICTOR HUGO 


“D. Aluzie la dictatura montaniardă din timpul revoluției burgheze din Franța 
(1793-1794), când fracțiunea condusă de Robespierre şi Saint-Just ia o serie de 
măsuri antifeudale şi chiar anticapitaliste menite a desăvârşi revoluția 
burghezo-democratică. Lovitura de stat din iulie 1794, înfăptuită de elementele 
moderate şi reacționare din marea burghezie franceză, a pus capăt acestei culmi 
a revoluției numite de ei „teroare”. 

12. Binevenit. 

(3) Călugăr din ordinul catolic al franciscanilor, întemeiat la începutul 
secolului al XIII-lea de italianul Francisc din Assisi; propovăduia mila față de 
animale. 

'4! Misionari ai congregației sfântului Lazăr. 

(5, Magazii publice organizate în timpul revoluţiei din 1789, unde se păstrau 
rezerve de grâne pentru anii secetoşi. 

!$. Consiliul celor cinci sute constituia Camera deputaţilor sub Directoriu 
(1795-1799), regim republican instituit de marea burghezie franceză pentru 
lichidarea revoluției după răsturnarea dictaturii lui Robespierre. Lovitura de stat 
a lui Napoleon Bonaparte din 18 Brumar (noiembrie 1799) a pus capăt 
Directoriului, înlocuit cu o dictatură mai prielnică intereselor marii burghezii. 

“2 Titlul membrilor ereditari ai Camerei înalte din vremea monarhiei cenzitare 
în Franța (1815-1848), în perioada restaurației Burbonilor (1815-1830), 
demnitatea se acorda numai aristocraților credincioşi dinastiei. 

18 Scriitor politic francez (1754-1821), teoretician reacționar al monarhiei zise 
„de drept divin”, duşman al revoluţiei de la 1789. 

19. Jurist italian (1737-1784), a răspândit în patria sa ideile iluminiştilor 
francezi. În cartea Despre crime şi pedepse a cerut desființarea pedepsei cu 
moartea. 

410; Pedeapsă. 

«LI, Cărţi de propagandă religioasă publicate de episcopii pentru a servi drept 
manuale şcolare de religie: un catehism definea, sub formă de întrebări şi 
răspunsuri, principalele dogme. 

112) Istoric evreu din secolul 1. 

113; Autor al unei traduceri în limba greacă a Vechiului Testament (secolul al II- 
lea). 

114%. Naturalist francez din secolul al XVII-lea. 

(15 Studiul plantelor după clasificarea propusă de Linne€ (vezi nota urm.) nu 
empiric cum se făcea mai înainte. 

116; potanist francez din secolul al XVIII-lea, care a combătut clasificarea 
plantelor propusă de Linne€, cunoscut naturalist suedez (1707-1778), care a 
stabilit clasificarea plantelor după structura florilor. 

117 Dacă Dumnezeu nu păzeşte casa, zadarnic veghează păzitorii (lat.). 

118) Prescurtare din lat. te deum laudamus (pe tine, Doamne, te lăudăm), 
cântare bisericească de mulțumire. 

119. Autor dramatic şi romancier francez de pe vremea revoluţiei burgheze şi a 
primului imperiu, ale cărui scrieri sunt pline de vervă populară. 

120). pilozof materialist francez din secolul al XVIII-lea. 

121). Rilozof sceptic din Grecia antică (secolul al IV-lea î.e.n). 


122). pilozof materialist englez (1588-1679). 

123; pilozof materialist francez, secretar al lui Diderot, şi colaborator la 
Enciclopedie. 

(24. pizician englez din sec. al XVIII-lea. După o teorie neştiinţifică a lui, 
materia anorganică în anumite condițiuni (prin fermentație) poate genera 
organisme vii - nişte corpi în formă de ţipari. 

(25! să se facă lumină! (lat.). Aluzie la legenda biblică a creației divine. 

128! scriitor latin din secolele II-III, apologet al creştinismului. 

27: La un pahar de vin (lat.). 

128) Literal, în antichitate: templul tuturor zeilor; la francezi, monument în 
care se păstrează resturile unor oameni de seamă (Voltaire, Rousseau); aici: într- 
un sens larg de mausoleu, mormânt. 

129) Rege al Asiriei (secolul al IX-lea î.e.n.), tipul monarhului desfrânat. 

130) Călugăr din secolul al XVII-lea, renumit prin simplitatea moravurilor sale. 

81 Om politic din Roma antică, apărător al republicii împotriva lui Iuliu 
Cezar. După înfrângerea de la Thapsus, s-a refugiat la Utica, lângă Cartagina, 
unde s-a sinucis. 

182), După legendă, cel dintâi discipol al lui Isus, ucis pentru credinţa lui. 

133! Bpisod din romanul mitologic Aventurile lui Telemac, fiul lui Ulise de Fenelon 
(1699), în care se arată că Minerva, zeița înțelepciunii în mitologia antică, l-a 
însoțit pe Telemac în peregrinările sale, sub chipul bătrânului Mentor. 

15%. Membru al Convențiunii Naţionale din timpul Revoluţiei Franceze. 

135 piul lui Ludovic al XVI-lea, dispărut în condiții misterioase după 
executarea părinţilor săi. Regaliştii, duşmani ai revoluției burgheze, l-au socotit 
rege „legitim” după moartea tatălui său. 

136) Celebru bandit parizian, tras pe roată în 1721. 

W87) Lăsaţi copiii...(lat.) 

138) După legenda evanghelică, criminal contemporan cu Isus, eliberat din 
închisoare în cinstea paştelui evreiesc, fariseii preferând ca el să fie salvat de la 
moarte pentru a obține de la Ponţiu Pilat condamnarea lui Isus. 

139; Numele a doi regi ai Iudeii. Lui Irod, zise cel Mare, evangheliile îi atribuie 
uciderea pruncilor din Bethleem; Irod Antipas, fiul lui, ar fi avut - după legenda 
biblică - un rol activ în crucificarea lui Isus. 

140). sunt un vierme (lat.). 

Ei Deputat în Convenţiunea Naţională, trimis la Nantes cu puteri 
discreționare pentru a lua măsuri împotriva revoltei vandeene, i-a nimicit pe 
contrarevoluționari. 

442) Mareşal sub Ludovic al XIV-lea; a participat la persecuțiile împotriva 
protestanților. 

143: Acuzator public al Tribunalului revoluționar în 1792-1794. 

144 Guvernator civil al Languedocului; intendat sub Ludovic al XIV-lea; a 
instituit teroarea împotriva comisarzilor, ţărani calvinişti revoltați în munții 
Ceveni. 

(45) Luptător în vremea revoluției burgheze din Franța. A participat la luarea 
Bastiliei. 


!48: Guvernator al Burgundiei pe vremea războaielor religioase din Franța 
(secolul al XVI-lea). Persecutor crunt al protestanților, a fost unul din sfetnicii 
Caterinei de Medicis care au îndemnat-o la măcelul calviniştilor din noaptea 
Sfântului Bartholomeu (1572). 

147. poreclă a lui Jacques Hibert (după titlul ziarului său Le Pere Duchesne), 
iacobin, unul dintre revoluționarii cei mai consecvenți. 

148) jezuit, confesor al lui Ludovic al XIV-lea, pe care l-a îndemnat la persecuții 
religioase. 

449) Revoluționar din Provansa, renumit pentru severitatea cu care reprima 
comploturile regaliste. 

159% Ministru de război al lui Ludovic al XIV-lea, cunoscut prin cruzimile sale; 
organizatorul persecuțiilor crunte împotriva, calviniştilor. 

(51 Aluzie la o legendă mitologică, după care Tantal, rege al Lydiei, fusese 
condamnat de zei să sufere în infern de foame şi sete, fără a şi le putea potoli, 
fiindcă apa şi fructele spre care îşi întindea mâinile se retrăgeau la apropierea 
lor. 

!52: Un unchi al lui Napoleon I, care l-a folosit ca diplomat şi l-a făcut 
arhiepiscop de Lyon. 

153! Ultramontan, catolic partizan el subordonării bisericii din Franța autorității 
papei chiar în chestiunile laice, administrative; galicanii sunt partizanii 
independenţei administrative a bisericii catolice din Franța. 

(5%. Cele „o sută de zile”, au început cu sosirea lui Napoleon în Franța din 
insula Elba, locul primului său exil. Debarcarea a avut loc între Cannes şi 
Frejus, pe coasta provansală (martie 1815). 

!55). Cele trei flori de crin, emblemă a Burbonilor. 

156; Episcop francez (1567-1622), autorul unei cărți de propagandă catolică, 
Introducere în cucernicie, foarte citită în prima jumătate a secolului al XVII-lea. 

157 Adunarea cardinalilor catolici care alege un nou papă. 

(58) Tiridate, rege al Armeniei şi aliat al romanilor (secolul al III-lea), a devenit 
eroul unei tragedii a lui Campistron, autor dramatic francez de la sfârşitul 
secolului al XVII-lea. La Victor Hugo numele lui este adesea folosit ca simbol al 
epigonilor fără talent. A fost într-adevăr un imitator servil, în stil mai ales, al lui 
Corneille şi Racine. 

159; krou al cărții lui Henry Monnier, Memoriile lui Joseph Prudhomme -— tipul 
burghezului mărginit şi mulțumit de sine. 

160; Clovn din timpul restaurațţiei, celebru prin urâţenia lui. 

!S1 împărat roman (41-54). 

162; Cuvintele cu care începe simbolul credinței. 

153. pentru că a iubit mult (lat.). 

154 Împărat roman din dinastia Antoninilor (sec. II), tip de suveran literat şi 
filozof. A lăsat nişte Cugetări de inspirație stoică. 

158) Nu-şi lua, adică, aere de profet, de inspirat, de făcător de minuni. Lui Ilie, 
profet evreu, Vechiul Testament îi atribuie diverse minuni, printre care despicarea 
apelor Iordanului cu mantia lui făcută vălătuc. 

166; Mic afluent al Dunării, în Austria, în contrast cu un fluviu uriaş ca Nilul. 


(87) Personaj legendar căruia i se atribuie Legea lui Manu, expunere a religiei 
brahmane din India. 

168; Golf pe coasta mediteraneană a Franței, unde a debarcat Napoleon la 1 
martie 1815, când s-a înapoiat din insula Elba. 

169; Les guides (ghizi, călăuze), era un corp de elită din armata lui Napoleon. 


170; General al imperiului, neclintit în credința sa față de Napoleon; l-a urmat 
în insula Elba, apoi în insula Sfânta Elena. 

71 Mamifer rozător din Alpi, de mărimea unui iepure. 

(72) Expresie dialectală din Alpii francezi, însemnând: tâlhar. 

173 Aluzie la un naufragiu din 1816. Supravieţuitori au fost salvați abia după 
douăsprezece zile, aproape morți de foame şi sete. 

17%. jată-l pe Jean (fr.) 

175 Boală infecțioasă care poate a se declare la lăuze când nu s-au respectat, 
în timpul naşterii, prescripţiile igienei. 

176 Luna a opta (de la 20 aprilie la 19 mai) în calendarul republican. 

72 Muncitor condamnat la închisoare, pe la 1830, pentru că, împins de foame, 
a furat o pâine. Hugo a transformat faptul în nuvelă (publicată în 1834), prima 
schiță a poveştii lui Jean Valjean. 

178: Nume dat în derâdere călugărilor din ordinul St. Jean de Dieu, care se 
ocupă de învățământ. 

(79; Coloană având forma unui corp omenesc. 

180), Sculptor francez (1622-1694). 

'81 Plantă mediteraneană din familia cruciferelor, cu frunzele în formă de 
lingură. 

182! în felul acesta reacţiunea feudală a restaurației arăta că socoteşte 
neavenite revoluția şi imperiul. 

183) Literat cu activitate modestă din primul sfert al secolului al XIX-lea, 
traducător în versuri albe al multor drame de Shakespeare. 

84 Panglică lată aşezată ca o diagonală pe piept, drept ornament al unor 
costume de ceremonie, adesea ca susținătoare a unor decorații. 

!85 piul contelui d'Artois, viitorul rege Carol al X-lea; în 1823 a comandat 
expediția din Spania pentru înăbuşirea mişcării burghezo-liberale. 

186 Pellegrini, cîntăreţ, Bigottini, dansatoare la opera din Paris (primul sfert al 
secolului al XIX-lea). 

187). Pottier, Odry, actori comici din prima jumătate a sec. al XIX-lea. 

188: Doamna Saqui, Forioso — acrobaţi de pe vremea restaurației. 

'892 Unul din şefii răscoalei regaliştilor parizieni împotriva Convenţiunii 
thermidoriene, răscoală zdrobită de Napoleon. Restauraţia l-a răsplătit cu un 
scaun de deputat. 

190; Conspiratori bonapartişti din primii ani ai restaurațţiei. 

9. Om politic francez (17541838), ministru de externe în timpul 
directoratului, consulatului şi imperiului. 

192; Om de încredere al lui Ludovic al XVIII-lea. 


193; parc din Paris în care se înalță din 1889 Turnul Eiffel. 1 s-a zis Câmpul lui 
Marte, zeul războiului, fiindcă în secolul al XVIII-lea servea drept teren de 


exerciții militare. În timpul revoluţiei burgheze şi al imperiului era rezervat 
marilor adunări şi serbări populare. 

194% Emblemele primului imperiu (1804-1814). 

(95) Champs de Mai (Adunare câmpenească din mai). În epoca feudală seniorii 
îşi convocau anual, în luna mai, vasalii spre a le face cunoscute obligaţiile 
pentru anul următor; în timpul celor o sută de zile, Napoleon convoacă la o 
adunare corpul legislativ şi notabilitățile capitalei spre a le face cunoscută noua 
Constituţie caracterizată prin concesii liberale. 

198. Librar şi editor din Paris; a retipărit sub restauraţție operele filozofilor 
materialişti francezi din secolul al XVIII-lea şi îndeosebi pe cele ale lui Voltaire; a 
fost persecutat pentru ideile sale liberale. 

197; Tabacheră în formă de cărțulie pe care scria „la Charte”, constituția 
retrogradă acordată Franței de Ludovic al XVIII-lea în 1815; mijloc de 
propagandă regalistă din primii ani ai restaurațţiei. 

198) Chaumareix, comandantul vasului Meduza, naufragiat în 1816 din pricina 
incapacității lui; a fost degradat şi condamnat la închisoare, fiindcă a dat dovadă 
şi de laşitate, părăsind corabia înaintea echipajului. Naufragiul Meduzei a 
inspirat pictorului Gericault un tablou celebru: Pluta Meduzei. 

199; Ofiţer în armata lui Napoleon, care după Waterloo se angajează instructor 
în Egipt, devine colaborator apropiat al lui Ibrahim-Paşa şi organizator al 
armatei egiptene. Islamizat, este cunoscut sub numele de Soliman-Paşa. 

4100; Ruinele termelor (băilor) zise ale lui Iulian Apostatul, împărat roman, 
rămăşiţele dintr-un palat imperial. 

(101), Locuinţă seniorială din Paris (Cartierul latin), construită în stil gotic, în 
secolul al XV-lea, pentru folosința abațţilor de Cluny. 

4102; Autoare de romane exotico-sentimentale (1778-1828). 


1103; Aventurier care se dădea drept Ludovic al XVII-lea: condamnat la muncă 
silnică în 1818. 


110%. procuror general la Paris pe timpul restaurațţiei, renumit prin cruzimea cu 
care înăbuşea orice mişcare antimonarhică. 


(105; Avocat, mai târziu procuror; în această calitate a susținut acuzaţiile 
regimului reacționar al restaurației împotriva cunoscutului pamfletar Paul Louis 
Courier care denunța reacţiunea feudalo-catolică de pe vremea aceea. 


(106; scriitor preromantic francez (1782-1826), cu pronunţate tendințe 
reacționare, de refugiu în trecut şi de exaltare şovină. 


1107; Romancier francez lipsit de talent, prolix şi grandilocvent, de la începutul 
secolului al XIX-lea. 


4108; scriitoare franceză din timpul lui Napoleon I, autoare de neînsemnate 
romane sentimentale. 

1109) patronul unui circ din Paris, cunoscut mai înainte ca acrobat şi clovn. 

4110), Compozitor italian prețuit în Franța, unde şi-a petrecut o bună parte din 
viață. 

(11) Scriitor francez de mâna a doua (1780-1831), care manifesta zgomotos, în 
versuri şi în proză, opinii ultraregaliste. 

1112; Numele unei reviste satirice (1814-1815), Piticul galben. 


1113) A] doilea fiu al viitorului rege Carol al X-lea; asasinat la 13 februarie 1820 
de către lucrătorul Louvel, drept răspuns la teroarea albă a restaurațţiei. 


“1%. Cunoscută scriitoare franceză cu tendinţe liberal-burgheze, persecutată 
de Napoleon. 


(115) Actriţă la Comedia Franceză din prima jumătate a secolului al XIX-lea. 

4116) Constituţionalul, unul dintre cele mai citite ziare ale opoziției burgheze față 
de regimul restaurației. 

1117) pictor celebru pe vremea revoluției şi a imperiului; şef al şcolii „clasice”; 
deputat în Convenţiunea Naţională şi regizor al festivităților republicane, a 
lucrat mai târziu pentru Napoleon. 

1118). Autor dramatic şi fabulist francez (1760-1834). 


4119; Deputat în Convenţiunea Naţională şi membru în Comitetul salvării 
publice, organizator al victoriilor republicane împotriva invadatorilor prusaci şi 
austrieci. Exilat de restaurație ca regicid. 

4120; Mareşal al lui Napoleon, a avut un rol de seamă în victoria de la 
Austerlitz. 


(121 pilozoful francez Ren€ Descartes (1596-1650) s-a exilat voluntar în 
Olanda, unde a găsit un climat mai favorabil libertății de gândire. 


4122), Regicizii sau  votanţii: deputaţii care în ianuarie 1793 votaseră 
condamnarea la moarte a lui Ludovic al XVI-lea erau numiți „regicizi”, ucigaşi de 
rege, de către reacţiunea feudală. Duşmanii sau aliații: ocupanții englezi, prusaci, 
austrieci şi ruşi, care sprijineau, în 1815 şi în anii următori, restauraţia 
Burbonilor; bonapartiştii îi considerau duşmani. Buonaparte: regaliştii afectau să 
numească astfel pe Napoleon, cu pronunțarea corsicană a numelui său de 
familie. 

(123) Constituție promulgată în 1815 de Ludovic al XVIII-lea cu un minimum de 
concesii liberalismului burghez. A fost în vigoare, cu unele modificări, din 1830 
până în 1848. 

1124) Reînviat (lat.), fiindcă statuia lui Henric al IV-lea, înălțată pe Pont-Neuf, la 
Paris, fusese doborâtă în timpul revoluției burgheze, dar repusă pe soclu de 
restaurație. 

(125). publicist ultraregalist din timpul restaurației Burbonilor. 

1126; politician din timpul restaurațţiei; deputat ultraregalist, apoi prefect; nu 
lua niciodată cuvântul în Cameră şi vota totdeauna cu guvernul. 

(127) Titlul de Monsieur se dădea în Franța fratelui mai mic al regelui. 

4128) Conspiraţie urzită în 1818 de cei mai mulți deputați ultraregalişti, printre 
care cei numiți de V. Hugo. Era îndreptată împotriva lui Decaze, primul 
ministru, socotit prea indulgent față de bonapartiştii şi liberalii burghezi. 

4129; Grupare secretă conspirativă a burgheziei liberale şi deferită justiției în 
cursul anului 1817. 

1130; pelaverderie, om politic de pe vremea restaurației. Trogoff, feudal breton 
care servise în timpul emigrației în armata austriacă; intim al contelui d'Artois, 
era cunoscut sub restaurație ca agitator reacționar. 

31 Ministru al poliției, apoi preşedinte al Consiliului de miniştri sub Ludovic 
al XVIII-lea. Guvernând după indicațiile regelui, a căutat un drum de mijloc între 
liberali şi ultraregalişti. 

1132). Actor de tragedie în timpul imperiului şi al restaurației. 


4133) Actor francez de mare talent, admirat de Napoleon şi deci subapreciat de 
presa recționară a restaurațţiei. 


1134). Critic literar al ziarului Journal des Debats, adversar al romantismului 
(1777-1850). 

1135 Autor dramatic şi critic literar pe vremea restauraţiei, colaborator la 
Journal des Debats (1760-1828). 

(136) scriitor francez, autor de povestiri exotice (1780-1844); unul dintre 
promotorii romantismului. 

1137) piul lui Napoleon I, care n-a domnit niciodată, nicăieri. 

1138) Viitorul rege Ludovic-Filip (1830-1848). 

1139; Palat din Paris. A adăpostit multă vreme pe invalizii din războaie. În 1840 
rămăşiţele lui Napoleon I, aduse de la Sfânta Elena, au fost depuse sub cupola 
acestui palat. 

4140) politicienii ultraregalişti, nemulțumiți de primul ministru, ducele de 
Richelieu, pe care-l socoteau prea moderat; cereau dezlănțuirea terorii albe. 

1141) Actor şi autor dramatic (1769-1828), ale cărui comedii de intrigă reflectă 
moravurile din timpul imperiului şi restaurației. 

1142. Om politic din timpul restaurației, militant al opoziției burghezo-liberale 
față de teroarea albă. 

1143; profesor la Facultatea de drept din Paris; foarte popular printre studenți 
în timpul restaurației pentru convingerile sale liberale. 

(144) General al imperiului, raliat regimului restaurației, care l-a numit 
senator  inamovabil (pair), trecutul său nu inspira însă încrederea 
ultraregaliştilor. 

(145). Critic cu vederi strâmte al revistei literare Le Loces francais şi poet 
mediocru (1791-1820), premiat totuşi de Academia franceză fiindcă tămâia în 
versuri pe puternicii zilei, începând cu Ludovic al XVIII-lea. 

1146; Jjeme quand Loyson vole, on sent qu'il des pattes. (L'oison - boboc de gâscă; 
joc de cuvinte intraductibil). 

(147) Vale din munții Jura, multă vreme disputată între Franţa şi Elveţia; din 
1815 fusese cedată oficial Elveţiei, dar rămăsese ocupată de francezi, ceea ce 
provoca dese fricțiuni diplomatice. 

4148! Socialist utopic francez de seamă (1760-1825). 

4149; Geometru şi baron al imperiului; l-a însoțit pe Napoleon în Egipt. 

4150). poet elegiac de pe vremea imperiului, precursor al lui Lamartine. 

(151, Sculptor francez, devenit celebru sub Ludovic-Filip; a sculptat, printre 
altele, frontonul Pantheonului, busturile lui Balzac şi V. Hugo. 

(152) profesor la seminarul catolic St. Sulpice din Paris (1176-1847). 

(153) Apate, care sub restaurație era unul din ideologii ofensivei clericale 
împotriva revoluţiei burgheze şi materialismului mecanicist din secolul al XVIII- 
lea. Sub Ludovic-Filip va deveni teoretician al socialismului utopic creştin. 

(154. Ministru de interne în timpul restauraţiei, deşi fusese prefect sub 
Napoleon. Tip de renegat, servind cu zel reacţiunea, a epurat Institutul Franţei, 
de unde a exclus, printre alții, şi pe marele pictor David; locurile goale le-a 
încredințat unor nobili întorşi din emigrație, fără niciun merit literar sau 
ştiinţific. A desființat, de asemenea, pentru un timp, Politehnica, focar de idei 
liberale. 

(1585) Cartier care grupa pe atunci aristocrația pariziană a vechiului regim. 





4156), Aripă a palatului Tuilleriilor, locuință a ducelui de Berry sub restaurație 
şi loc de adunare a ultraregaliştilor. 

(157) Chirurg celebru pe vremea restaurației. 

4158), Medic şi profesor la Facultatea de medicină pe vremea restaurațţiei. 

(159 Cunoscut geolog şi paleontolog francez (1769-1832). 

4160; Om politic din timpul restaurațţiei, militant al opoziţiei burgheze pe 
vremea directoratului (1797); senator al imperiului. Sub restauraţie s-a ocupat 
numai de agronomie şi literatură. 

«161; Filantrop şi agronom francez (1737-1813) care a preconizat cultura 
cartofului (pomme de terre) în Franța. 

(162; preot din Lorena, care a aderat la revoluția din 1789; deputat în 
Constituantă şi în Convenţiunea Naţională; episcop al departamentului Loir-et- 
Cher după organizarea bisericii constituționale; persecutat sub restaurație 
pentru convingerile sale liberale şi republicane. 

4163; Moralist şi om politic francez (1763-1845). Pe vremea restauraţiei a fost 
şeful  „doctrinarilor” liberali moderați, dorind colaborarea cu un monarh 
constituțional. 


1164. General prusac. Sosirea trupelor sale pe câmpul de bătălie de la Waterloo 
în momentul cel mai critic al operaţiilor a asigurat victoria împotriva lui 
Napoleon. 

(165) victorii ale armatelor lui Napoleon în Belgia, cu câteva zile înainte de 
dezastrul de la Waterloo. 

4166) Potriviți-vă hainele înainte de a ieşi (engl.). 

(167; para scoțian legendar (secolul al III-lea). Sub numele lui, un poet englez 
din secolul al XVIII-lea, MacPherson, a publicat o culegere de poeme (1760), care 
s-au bucurat vreme de un secol de un succes deosebit în Europa apuseană. 

1168; Comandantul suprem al armatei engleze în bătălia de la Waterloo; mai 
târziu, om politic şi prin ministru al Angliei. 

4169 pisc din Alpii elveţieni, de peste 4000 m înălțime; zăpada sa veşnică, 
simbol al inocențţei, i-a atras numele care în lb. germ. înseamnă: Fecioara. 

(170). Adică în mediile studenţeşti din Paris. (Cartierul latin al Universităţii este 
dominat de colina Sainte-Genevieve.) 

(175. Teatru parizian, în apropierea Comediei Franceze, specializat în piese 
uşoare. 

1172) Saint-Cloud, localitate situată pe Sena, la vest de Paris; a fost până la 
apariția căilor ferate unul din locurile favorite de plimbare ale locuitorilor 
capitalei Franţei, principala sa atracție fiind parcul unui vechi castel distrus în 
1871. Uşurinţa deplasărilor, mulțumită mijloacelor moderne de locomoţie, a 
permis parizienilor să se ducă mai departe, la Fecamp, de pildă, plajă la Marea 
Mânecii, foarte la modă acum un veac. 

(173 Aluzie la un proces criminal celebru din 1823; tânărul medic, Edmeâ 
Castaing otrăvise într-un han din Saint-Cloud pe un prieten care-i cunoştea o 
escrocherie. Criminalul a fost executat în acelaşi an. 

(174 Lanternă magică, proiectând figuri pe un ecran. 

(178) Divinităţi din mitologia greacă (Aglae, Thalia şi Eufrosina), întruchipând 
frumusețea şi seducția feminină. 

(176) Album care conținea portrete de femei frumoase. 


477), Jurişti, pe atunci profesori la Facultatea de drept din Paris. 

(178) pantaloni strâmți sus şi largi jos. 

(179), După moda bărbătească de atunci, linia pantalonilor se obținea printr-o 
bandă de cauciuc sau de fire metalice de-a latul scobiturilor tălpii (fr.: sous-pied) 

4180), Personaj mitologic: nimfă din Sicilia, iubită de ciclopul Polifem, care o 
urmărea cu perseverenţă şi de care ea fuge pentru că-l iubea pe păstorul Acis. 

«181 Personaj din mitologia greacă, deseori reprezentat de arta clasică franceză 
în pictură şi sculptură, până şi ca ornamente de fațadă (mascarons) sub forma 
unei figuri de femeie înconjurată cu ciorchini de struguri, aluzie la iubitul ei 
Dionysos (Bacchus). Luată aici ca tip de bacantă senzuală. 

4182) Cincisprezece august (fr.). 

1183) Numele străzii principale din Marsilia. 

118% Juno, soția lui Iupiter în mitologia antică. În Egina, insulă din sudul 
Aticei, s-au descoperit, în 1811, mai multe statui de zeități cu forme atletice, 
viguroase, opere ale unei şcoli de sculptură anterioară celei ateniene, clasice. 

(185) Sculptor francez (1677-1746). A lucrat la împodobirea palatelor şi 
parcului din Versailles. 

4186) Psyche, fată de o frumusețe rară, care în mitologia greacă simboliza 
dragostea nevinovată, feciorelnică, în contrast cu iubirea senzuală patronată de 
Venus-Afrodita. „Mirarea nevinovată” este o aluzie la un tablou de Gerard, pictor 
din şcoala lui David. Acest tablou Amor şi Psyche înfăţişează o frumoasă Psyche, 
a cărei figură exprimă înfiorarea primei îmbrățişări. 

(187) Preoteasă a Vestei, zeița focului la romani. După legendă, vestalele 
păzitoare ale focului sacru din templul acelei zeițe erau obligate să păstreze o 
castitate absolută. 

4188) Împăratul german Frederic 1 de Hohenstaufen (sec. XII), poreclit de 
italieni Barbarosa (Barbă roşie), mort în timpul cruciadei a III-a. 

1189; Adică de o statuie a zeiței Diana (Artemis), patroană a vânătorilor. 

4190, Iconum, oraş antic în centrul Asiei Mici (Turcia de astăzi). 

491; A trage la fit se spune în franțuzeşte „a face şcoala tufişurilor”: de aici, 
jocul de cuvinte. 

1192; Tablou celebru al pictorului francez Watteau (1684-1721), cel mai de 
seamă reprezentant al stilului rococo în pictura secolului al XVIII-lea. 

1193; pictor francez din secolul al XVIII-lea, care a pictat cu predilecție scene 
galante, petreceri câmpeneşti cu personaje idealizate etc. 

119%. Romancier francez de la începutul secolului al XVII-lea, autorul unui 
roman pastoral în cinci volume: Astrea. 

(198) Preoți la vechii gali. 

4196; Personajul principal în comedia cu acelaşi titlu a lui Alain-Ren6-Lesage 
(secolul al XVIII-lea) - tip de parvenit de pe urma speculațiilor financiare 
necinstite. 

(197; Cardinal şi om politic francez (secolul al XVIII-lea). În tinereţe a scris 
versuri galante, ceea ce i-a atras protecţia doamnei de Pompadour. 

(198 pictor francez din secolul al XVIII-lea: a pictat scene sentimentale din 
viața burgheziei şi portrete feminine dulcege. 


1199; sunt din Badajos / Dragostea mă cheamă / Tot sufletul meu / E în ochii 
mei / Când tu îmi arăţi / Picioruşele tale (span.). 

1200) în pâlciuri, construcție ca un pod, cu suişuri şi coborâşuri bruşte, pe care 
alunecă un vagonet. 

1201; Sculptură în marmură de Guillaume Coustou (sfârşitul secolului al XVII- 
lea), destinată a împodobi grajdurile castelului din Marly. Lucrarea a fost 
aşezată mai târziu în Champs-Elysees. 

1202) A doua domnie a lui Napoleon I, între întoarcerea din insula Elba şi 
abdicarea după înfrângerea de la Waterloo (martie-iunie 1815). 


1203) Tatăl nostru de la Gand era Ludovic al XVIII-lea, care, abia instaurat rege, 
după prima abdicare a lui Napoleon (1814), fusese izgonit la înapoierea acestuia 
din insula Elba şi se refugiase la Gand, oraş în Belgia. 


1204. La 10 august 1792 masele pariziene răsculate, sub conducerea 
iacobinilor, au răsturnat monarhia, ceea ce a permis, câteva săptămâni mai 
târziu, proclamarea republicii. 

1205 Unul din conducătorii iacobinilor între 1789-1794; devenit 
contrarevoluționar, a fost judecat şi ghilotinat în aprilie 1794. 

1206; strada Greneta din centrul Parisului era pe atunci strâmtă şi deci uşor de 
barat prin baricade, cum s-a şi întâmplat în 1792 şi în 1848. 

1207; Aluzie la un episod din istoria romană; în 321 î.e.n. armatele romane 
înfrânte de samniţi, un popor din Abruzii actuali, au fost silite, în semn de 
umilință, să treacă pe sub un arc de furci, simbol al sclaviei. 

1208) Cântec revoluționar de la 1789. 

1209; Cu sensul de depresie. 

4210; Autor al unui Almanah al mâncăcioşilor, foarte apreciat la sfârşitul 
secolului al XVIII-lea în cercurile aristocratice. 

(211) Deviza lui Talleyrand era: „Fără exces de zel!” 


1212; în limba franceză, mon calme (calmul meu) şi Montcalm, numele 
personajului arătat mai departe, se pronunţă identic. 

(213) Personaj legendar din mitologia greacă, rege al Thebei. Erou al tragediei 
lui Eschyl Cei şapte contra Thebei. 

(214) Regină a Egiptului antic (secolul I î.e.n.). 

(215) victoria navală a lui Octavian împotriva lui Antoniu şi a Cleopatrei (31 
î.e.n.) după care Octavian a rămas stăpân al Romei. 

1216) Personaj mitologic: unul dintre argonauțţi. Legenda spune că era înțelept 
şi avea darul profeţiei. 

(217) Trebuie să fie o măsură în toate (Horaţiu, Satire). 

4218) Găâtlejul pedepseşte pe Gulax (lat.), tip de mâncăcios din comedia populară 
latină. 

1219; Sfârşit (lat.). 

1220; însărcinat cu instruirea crimelor comise asupra unor rude apropiate. 

1221 Consul — apoi dictator roman (secolul I î.e.n.). „Hotărârea eroică” a lui este 
renunțarea la puterea dictatorială. 

1222; pilozof creştin din secolele II-III. S-a retras în Palestina spre a evita 
persecuțiile romane împotriva creştinilor din Alexandria (Egipt). 

1223; Acum, Bacchus, te voi cânta pe tine! (lat.). 


122%. Motiv de război (lat.). 

(225) Auzie la o legendă romană după care Romulus, întemeietor al Romei, ar fi 
pornit o expediție împotriva sabinilor, populaţie dintre Latium şi Umbria, pentru 
a le răpi femeile, câţiva ani după aceea, sabinii au venit înarmaţi ca să le reia, 
însă sabinele, devenite soţii ale romanilor, s-au aşezat cu copiii lor între cele 
două armate şi au evitat ciocnirea. 

1226 este vorba de Wilhelm Cuceritorul, ducele Normandiei, care a cucerit 
Anglia (1066), după care a distribuit luptătorilor din armata sa fiefurile nobililor 
anglo-saxoni căzuţi în luptă sau alungați; soțiile acestora ar fi făcut parte din 
această răsplată. 

(227) Joc de cuvinte bazat pe dublul sens al verbului enlever (a răpi): cel propriu 
şi cel figurat (a fermeca); succesele politice şi militare ale lui Iuliu Cezar i-au 
atras simpatia concetățenelor sale. 

1228) Împărat al Imperiului roman de răsărit (secolul al VI-lea). Din ordinul lui 
au fost compilate monumentele de drept roman intitulate Digesta, Institutele şi 
Nevelele. 

1229; Celebru cântăreț de operă din secolul trecut. 

1230), Georgicele, poeme ale lui Virgiliu Maro, poet latin din vremea lui August 
(secolul I e.n.), cântă muncile câmpului şi plăcerile vieţii rurale. 

1231; Odeon, teatru din Paris, în Cartierul latin, sub ale cărui galerii cu arcade 
se găsesc numeroase librării; celebru loc de întâlnire al studenților. 

1232) Cupletist şi vodevilist aplaudat sub imperiu. 

1233) Berquin, autor de idile şi romanțe dulcege pentru tineret (1750-1791). 

1234, Berchoux, ziarist şi poet francez (1765-1839). 

(235) Munofis, Thygelion — patroni de ospătării în antichitate (Egipt şi Grecia). 

1236; Curtezană de lux în Grecia antică. 

1237) Nu există nimic nou sub soare (lat.). 

1238) Dragostea e aceeaşi la toți (Vergiliu, Georgice). 

1239), Carabin, student în medicină. Carabine, prietena lui; nume comune 
folosite simbolic. 

1240; kroina romanului cu acelaşi titlu al abatelui Prevost; tipul femeii 
nestatornice. 

I241; parodie a unei strofe din Consolarea către Duperier, poem de Fr. de 
Malherbe. 

1242; Este invocat aici prin antifrază deoarece stilul său solemn nu admitea 
expresii familiare. 

1243; Celebru bancher din timpul imperiului şi al monarhiei censitare, prim- 
ministru în 1830. 

124% Ajuzie la un celebru avocat francez din secolul al XVIII-lea, cunoscut prin 
promptitudinea cu care sesiza pricinile cele mai încurcate şi prin repeziciunea 
cu care îşi întocmea pledoariile şi câştiga procesele. 

(2485) proina unei romanțe spaniole din romanul Călugărul al scriitorului englez 
Lewis, tradus în limba franceză în 1797. 

1246) o scăpare din vedere a lui V. Hugo. Din vara anului 1817, când are loc 
„păcăleala”, până în primăvara anului 1819, când Fantine ajunge la hanul din 
Montfermeil, sunt aproape doi ani, nu zece luni. 


1247). O altă scăpare din vedere a lui V. Hugo. Născută după vara anului 1817, 
Cosette, în primăvara anului 1819 avea aproximativ un an şi jumătate. Aceeaşi 
scăpare din vedere se perpetuează şi în restul romanului. 

1248: Doamnele de Barthelemy-Hadot şi Bournon-Malarme - scriitoare obscure 
din secolul al XVIII-lea, autoare de romane de aventuri şi de dragoste. 

1249; Romancier francez din vremea revoluției şi a imperiului, foarte citit de 
masele populare pentru realismul şi verva lui. 

1250) Una dintre cele trei furii din mitologia greacă; prin extensiune, femeie rea. 

1251) Eroina romanului realist cu acelaşi titlu de scriitorul englez Richardson 
(secolul al XVIII-lea); tip de fată sentimentală, victimă a naivităţii sale. 

(252) Eponine este numele unei eroine galice, soția unui răsculat împotriva 
stăpânirii romane, victimă a iubirii conjugale. Gulnare e un nume germanic, 
Azelma e un nume scoţian din poemele lui Ossian. Toate trei numele, întâlnite în 
romanele vremii, arată gustul pentru patronimele bizare, istorice, dominant pe 
timpul revoluției şi al imperiului. 

1253; Romancier francez, foarte apreciat în timpul revoluţiei şi al imperiului. 
Romanul său Alexe sau căsuţa din codru s-a bucurat de succes şi în țara noastră 
la începutul secolului trecut. 

1254 O varietate de antracit, tare şi sticlos, folosit la fabricarea mărgelelor şi 
altor podoabe. 

(258) Regiune muntoasă din nordul Spaniei. 


!25€! Bandit celebru în Franța, în prima jumătate a secolului trecut. Oferindu- 
şi mai târziu serviciile poliției, a devenit un şef de brigadă exemplar, spaimă a 
hoţilor, despre ale căror moravuri şi argou a scris o carte. 


(257) Tagme călugăreşti catolice: jocul de cuvinte constă în sensul nou pe care 
îl căpătase termenul „iacobin” după revoluția burgheză din Franța: nu mai 
însemna călugăr dominican, ci membru al clubului iacobinilor, revoluționari 
intransigenți, numiți astfel fiindcă sediul lor principal era instalat la Paris într-o 
fostă mânăstire a iacobinilor. 


1258) Hristos ne-a mântuit (lat.). 
1259 Orăşel din Lorena, luat aici ca simbol al micilor centre provinciale. 
i: Figurine din metal sau os care se atârnau de lanţul ceasornicelor. 


1261; post revoluționar, profesor la Facultatea de drept din Paris sub imperiu, 
care la cursuri compensa ştiinţa sa mediocră cu glume şi anecdote. 


1262; General spaniol trimis să lupte împotriva răsculaților din America de Sud. 


1263; Medic francez (1781-1826). A descoperit şi răspândit metoda auscultației 
pentru bolile interne. 


1264! paranteza îi aparține lui Jean Valjean (n.a.). 

1265: Muza tragediei la grecii antici. 

1266! Clerici, slujitori ai templului la vechii evrei, aparținând tribului Levi. 

1267) Tirada lui Theramene, din actul V al Fedrei lui Racine, descrie monstrul 
marin care l-a ucis pe tânărul Hippolit. 


1268! îl neg pe Dumnezeu (fr.). 
1269; Jean cricul (fr.). 
1270) rravaux forces publics — muncă forțată de utilitate publică. 


(271 Ziar ultraregalist din vremea restaurațţiei; drapelul alb cu flori de crin al 
Burbonilor înlocuise atunci tricolorul revoluției şi al imperiului. 

(272), Arhitect-peisagist din secolul al XVII-lea. A amenajat, între altele, parcul 
palatului din Versailles. 

1273) Infanterişti de elită (în armata franceză dinainte de 1870). 

(274) pdict dat în 1598 de regele Franței Henric al IV-lea prin care se acorda 
protestanților libertatea cultului, în afară de Paris şi alte câteva centre mari. 
Edictul a fost revocat în 1685 de Ludovic al XIV-lea la cererile insistente ale 
iezuiţilor. Sute de mii de protestanți (calvinişti) au părăsit atunci Franța, 
refugiindu-se în Anglia, Olanda, Elveţia şi Prusia. 

1275; Localitate de pe coasta mediteraneană a Egiptului, în fața căreia flota 
engleză a nimicit la 1 august 1798 flota franceză care-l transportase pe Napoleon 
Bonaparte şi armata sa expediționară la gurile Nilului. Victorie a lui Napoleon 
asupra turcilor (1799). 

1276; Aluzie la jefuirea Babilonului, oraş în Mesopotamia, una din capitalele 
imperiului persan, cucerit de Alexandru, regele Macedoniei, în 331 î.e.n. 

(277; Ajuzie la dictatura de scurtă durată a lui Iuliu Cezar (secolul I î.e.n.). 

(278 Referire la distrugerea lerusalimului de către Titus, fiul împăratului 
roman Vespasian, în anul 70. 

1279; Acel ceva obscur (lat.). 

1280; Mareşal al imperiului. A luat parte şi s-a distins în mai toate campaniile 
lui Napoleon. Trecut de partea Burbonilor în 1814, i-a părăsit în anul următor cu 
o bună parte din trupe uşurând restabilirea imperiului. După înfrângerea de la 
Waterloo s-a refugiat în Elveţia, dar a fost prins, judecat şi condamnat la moarte. 

1281; Cartuşieră portabilă sub forma unei diagonale de piele pe piept. 

1282 pictor italian (1615-1673), renumit prin coloritul intens şi variat al 
pânzelor sale. 

1283; General francez, creatorul unor tipuri perfecționate de tunuri de care s-a 
servit Napoleon. 

128% Acel ceva obscur, acel ceva divin (lat.). 

1285). pictor flamand (1634-1690). A pictat cu predilecție scene de război. 

1286) scriitor militar francez din secolul al XVIII-lea. A scris, între altele, un 
comentariu la Istoria universală a istoricului grec Polibiu (secolul al II-lea î.e.n.). 

(287) Scriitor militar francez (1810-1865), prieten cu Victor Hugo, exilat ca şi el 
în 1848, după lovitura de stat a lui Ludovic-Napoleon Bonaparte. Este cunoscut 
mai ales prin cartea sa Bătălia de la Waterloo, principalul izvor al lui Hugo 
pentru partea întâi din partea a doua a romanului de față. 

1288) Localităţi din Spania în care s-au dat lupte între englezii comandaţi de 
Wellington, şi trupele de ocupație ale lui Napoleon. 

1289) Râde Cezar, va plânge Pompeius (lat.). 

1290; Aruncător de fulgere (lat.). 

1291; Secretar al lui Napoleon în exilul de pe insula Elba şi pe timpul celor sută 
de zile. A scris nişte Memorii pentru a servi la istoria vieții particulare a lui 
Napoleon. 

1292) Ofiţer în armata imperială şi aghiotant al lui Napoleon între 1811-1814; a 
fost înaintat la gradul de general în timpul celor o sută de zile şi a luat parte la 


lupta de la Waterloo; a publicat în 1817 o descriere a acestei bătălii de care se 
foloseşte şi Victor Hugo în opera de față. 

1293; Cu rugină ca o râie (lat.). 

129%) jată inscripția: DOM / Aici a fost strivit / Într-un ceas rău / Sub o căruță 
/ Domnul Bernard / De Brye, negustor / Din Bruxelles (neciteț) / Februarie 
1637. 

(295) Localitate în nordul Franței (Picardia); victorie a lui Eduard al III-lea, 
regele Angliei, împotriva lui Filip al Vl-lea de Valois, regele Franţei, la începutul 
Războiului de o sută de ani (1346). 

1296; Oraş din Franţa (reg. Poitou), victorie a englezilor împotriva francezilor în 
Războiul de o sută de ani (1356). 

(297. Localitate din Flandra franceză; victorie a ducelui de Marlborough 
împotriva francezilor în Războiul de succesiune la tronul Spaniei (1703). 

1298). Sat din Belgia; victorie a englezilor comandați de Marlborough împotriva 
francezilor, în acelaşi Război de succesiune la tronul Spaniei (1706). 

1299; Localitate unde Napoleon a repurtat victoria asupra austriecilor în cursul 
celei de a doua campanii din Italia de Nord (14 iunie 1800). 

1300; Localitate din nordul Franței; în bătălia care a avut loc la 25 octombrie 
1415 (Războiul de o sută de ani), armata engleză a infrânt o armată franceză 
compusă din cavalerie feudală, superioară numericeşte. 

1801; Mareşal al imperiului şi cumnat al lui Napoleon. Engels l-a numit „cel 
mai strălucit dintre ofițerii de cavalerie ai lui Napoleon”. 

4302), Scoţieni. 

1303), Ținut din centrul Scoției simbolizând pentru scoțieni întreaga patrie. 

130%. Murind, grecii îşi aminteau de Argos, cetate din Peloponez, simbol al 
patriei prin vechimea ei. 

(305 Mercenari germani din armata engleză, originari din Hanovra, care în 
secolul al XVIII-lea aparținuse regilor Angliei. 

1306; Textual: Splendid (n.a.). 

1307; Comandant militar francez. În timpul revoluției din 1789 a alcătuit în 
Renania o armată formată din nobili francezi emigranţi luptând împotriva 
Franţei revoluționare. Sub restaurațţie a fost comandantul infanteriei. 

1308; Wellington, comandantul trupelor britanice la Waterloo, era supranumit 
astfel pentru energia şi tenacitatea lui. 

1309 General prusac, care a sosit primul, la Waterloo, în flancul drept al oastei 
lui Napoleon, provocând deruta acesteia. 

1810; Unul din mareşalii lui Napoleon, care la Waterloo a avut comanda 
cavaleriei de rezervă, cu sarcina de a urmări pe prusacii lui Blăcher, înfrânți cu 
câteva zile în urmă la Ligny. Blucher însă izbuti să se desprindă din urmărire, 
îşi regrupa forțele şi apăru pe câmpul de bătaie de la Waterloo pentru a ajuta pe 
englezi în momentul cel mai critic pentru ei. În timpul acesta, Grouchy se ţinea 
departe de bătălie. În declaraţiile culese la Sfânta Elena de secretarul său, Las 
Cazes, Napoleon aruncă vina înfrângerii de la Waterloo asupra lui Grouchy. 

1811) Soldat din armata regală engleză. 

1312) (Jean-Baptiste) alt mareşal din armata lui Napoleon; îşi va relua 
activitatea sub Ludovic-Filip şi va fi atunci guvernator general al Algeriei. 

1813) Cavalerişti din armata prusacă. 


(819, Aşa a fost scris (lat.). 

(318 Generali din statul-major al lui Napoleon la Waterloo; ultimul este 
cunoscut prin credința păstrată împăratului, pe care l-a urmat în insula Elba şi 
în insula Sfânta Elena. 

1316) să-l completezi pe Leonida cu Rabelais — să închei narațiunea unei jertfe 
sublime cu un hohot de râs sarcastic. Leonida, rege al Spartei (490-480 î.e.n.) 
eroul de la Termopile, pe care l-a apărat contra perşilor şi unde a murit eroic. 
Francois Rabelais (1494-1558), mare scriitor umanist francez, care, în povestirile 
Gargantua şi Pantagruel a satirizat societatea monarho-feudală a vremii. 

1817 General francez din timpul revoluţiei de la 1789. A luat parte la expediţia 
lui Napoleon în Egipt şi a urmat acestuia la comanda trupelor de acolo. 

1818) Cât prețuieşte ducele? (lat.). 

1819) „O bătălie terminată, o zi sfârşită, măsuri greşite care au fost îndreptate, 
izbânzi mai mari asigurate pentru a doua zi, totul fu pierdut din pricina unei clipe de 
panică năprasnică”. (Napoleon: Însemnări de la Sfânta Elena.) (n. a.). 

1320). Jomini, Miffling, Charras — scriitori militari din prima jumătate a secolului 
al XIX-lea, care au studiat şi descris bătălia de la Waterloo. 

1321 Calculator francez din secolul al XVII-lea, autorul unei Cărţi a socotelilor 
gata făcute, conținând în special tabele de dobânzi. Mai târziu numele lui a 
devenit substantiv comun. 

1322) Generali austrieci sau în serviciul Austriei, învinşi de Napoleon în nordul 
Italiei. 

1323; Ministru englez în cabinetul Castelereagh, cunoscut pentru ura sa față de 
Revoluţia Franceză. 

1324) în 1688, o revoltă a populației londoneze a izgonit dinastia Stuarților, care 
tindea spre absolutism, şi a înlocuit-o cu alta, olandeză, de Nassau-Orania care 
s-a legat să respecte constituţia Regatului-Unit. Această schimbare de dinastie 
este departe de a fi avut însemnătatea revoluției burgheze din Franţa, cum 
spune V. Hugo. Revoluţia burgheză din Anglia avusese loc mai înainte (1640- 
1619). 

1325; Bătălia de la Inkermann (1854) din timpul războiului Crimeii. 

1326; Comandant al trupelor engleze în războiul Crimeii, mort în timpul 
asediului Sevastopolului (1855). 

1327). pe câmpiile de la Filippe (Macedonia), în anul 42 î.e.n., Octavian şi 
Antoniu i-au învins pe duşmanii lor politici, Brutus şi Caius, apărători ai 
libertăţilor republicane. Martor al acestei bătălii a fost poetul Horaţiu, nu 
Virgiliu. 

1328). Statu quo ante (lat.), starea de dinainte; formulă a politicii conservatoare. 

1329) p vorba de cumnatul lui Napoleon, Joachim Murat, care în adolescenţă a 
fost rândaş la cai. 

1330; p vorba de Charles Bernadotte, mareşal al imperiului, primit la curtea 
regelui Suediei, Carol al XIII-lea, căruia îi va urma la tron sub numele de Carol 
al XIV-lea. 

1331). Ajuzie la cele două campanii în Italia de Nord ale lui Napoleon. 

1332) £ vorba de Ludovic al XVIII-lea, obez, gutos şi dominat, între alţii, de 
duhovnicul său, Elyseu. 

1333; în înţelesul: a pierdut puterea. 


133%. Denumirea dată regelui Franţei Henric al IV-lea (1589— 1610) originar 
din regiunea Bâarn. 

13385) Castel din împrejurimile Londrei, în care englezii l-au găzduit pe Ludovic 
al XVIII-lea înainte de a-l înscăuna rege al Franței. Acesta lucra la o măsuță 
uşoară de brad pe care o putea deplasa uşor; obezitatea lui nu-i permitea să 
lucreze la un birou. 

1336; Localitate unde, în 1214, trupele franceze au învins armatele unei coaliții 
puternice conduse de împăratul german Otto al IV-lea. 

1337) Localitate din Belgia în care francezii au obținut o victorie în 1745 
împotriva englezilor. 

1338). semnul regalității. 

1339 Unul din şefii bandelor de monarhişti, care în 1815 s-au dedat la 
represalii sălbatice împotriva bonapartiştilor şi a foştilor revoluționari dintre anii 
1789-1799 (teroarea albă). 

1340; pe fapt: nec pluribus impar (lat.) — nu inegal cu mai mulţi (subînţeles: 
aştri); deci: „întocmai ca un soare” — deviza excesiv de orgolioasă a regelui 
Ludovic al XIV-lea. 

1841) Arc de triumf la Paris, între Luvru şi Tuilerii, înălțat în timpul lui 
Napoleon. 

1342) Ultimul descendent al familiei prinților de Bourbon-Cond6; răpit de poliția 
lui Napoleon, pe teritoriul Germaniei, a fost împuşcat la Vincennes, lângă Paris, 
după o judecată sumară (decembrie 1804), era una din căpeteniile opoziţiei 
regaliste a emigranților nobili. 

1343) Reşedinţa împăraților austrieci la Viena. 

134%, p vorba de fiul lui Napoleon I şi al Mariei-Luiza. 

1845) Aprilie jalnic: considerată ca aducătoare de nenorociri şi de moarte, fiindcă 
este luna când se prăpădeau tuberculoşii. Victor Hugo extinde epitetul la întreg 
anul 1815, începutui teroarei albe a restaurației. 

13546; Articolul 14 al Chartei constituționale din 1815 garanta libertatea de 
conştiinţă, dar proclama catolicismul religie de stat, ceea ce anula garanția 
libertăţii de gândire. 

1347 Denumirea unui han şi a unei localități, locul unde se afla statul-major al 
lui Napoleon în timpul bătăliei de la Waterloo. 

1348) General englez, guvernatorul insulei Sfânta Elena în timpul exilului lui 
Napoleon. 

1349. Om politic ultraregalist din timpul restauraţiei, autor de virulente 
pamflete antibonapartiste. 

(350), Congresul de la Viena (1814-1815) a fixat noile frontiere ale statelor 
europene după înfrângerea lui Napoleon. 

(351), „Astfel lucraţi voi, dar nu pentru voi” (lat.). Începutul unui vers atribuit 
lui Virgiliu. 

1352). Sat în Piemont (nord-vestul Italiei) în care armatele franceze au repurtat 
în 1544 o victorie împotriva trupelor lui Carol Quintul. 

1853) Mareşal al lui Ludovic al XIV-lea, învingător în multe bătălii din Războiul 
de treizeci de ani. 

135%. Aluzie la distrugerea sistematică a tuturor aşezărilor omeneşti din 
această regiune a Rinului mijlociu în 1689, la începutul războiului Ligii de la 


Augsburg, coaliție împotriva lui Ludovic al XIV-lea. Confuzie din partea lui Victor 
Hugo: Turenne era mort atunci de 14 ani; responsabilul acestei acțiuni atroce 
este Louvois, ministrul de război. 

1355) Generali francezi din timpul revoluţiei, cunoscuți prin disciplina de fier pe 
care o impuneau soldaților. S-au distins în campaniile duse contra răscoalelor 
puse la cale de nobilime şi în Renania împotriva austro-prusacilor. 

1356) Localitate unde şi-a petrecut Voltaire ultimii douăzeci de ani din viață. 

1857) Preşedintele cabinetului francez între 1821 şi 1828; om de încredere al lui 
Carol al X-lea şi al ultraregaliştilor; a luat cele mai reacționare măsuri dictate de 
clica feudalo-clericală. 

(358) 9 plantă tropicală. 

1359. O monedă valorând câțiva franci. 

1360; Sapă pământul şi-n groapă-ntunecoasă ascunde comori. Bani, arginți, 
pietre, cadavre, spectre şi nimic... (lat.). 

1361) Gânditor materialist englez din secolul al XII-lea, care, condamnând 
scolastica medievală, a chemat la studierea pe cale experimentală a naturii. 

1362; Rege al Franței (1330-1422). 

1363; este vorba de ocuparea Spaniei de către armata franceză, ocupaţie 
hotărâtă în 1823 la congresul Sfintei Alianțe. Trupele franceze ale restaurației, 
comandate de ducele d'Angouleme, au înăbuşit în Spania o mişcare burghezo- 
liberală, care începea să ia proporţii, neliniştind reacţiunea europeană. 
Rezistenţa burgheziei spaniole a fost slabă. Francezii au fost bine primiți de 
către nobilime şi cler. 

1369; Rege al Sardiniei şi al Piemontului (1831-1849). A încercat să elibereze 
Lombardia şi Veneţia de sub stăpânirea austriacă, dar a fost învins. În interior a 
înăbuşit mişcarea republicană a „Italiei tinere”. În 1823, pe când era numai 
moştenitor al tronului şi se numea prinț de Carignan, a luat parte ca voluntar la 
expediția ducelui d'Angouleme în Spania. 

(365) Drapelul alb cu flori de crin aurii era drapelul emigranților monarhişti din 
timpul Revoluţiei Franceze; drapelul tricolor era cel al revoluţionarilor, adoptat şi 
de Napoleon. Până la cucerirea malului stâng al Rinului de către armatele 
revoluționare, centrul emigranților reacționari era oraşul Coblentz pe Rin. 

1366) port al portului Cadix din Spania, cucerit în 1823 de agresorii francezi 
comandați de ducele d'Angouleme. 

(367), Apărătorul eroic al Saragosei, oraş spaniol pe Ebro, în timpul ocupaţiei 
franceze (1809). 

1368; Guvernator al Moscovei în timpul războiului de apărare a patriei, dus de 
poporul rus împotriva năvălitorilor francezi din 1812. 

1369; General spaniol, unul din conducătorii mişcării burghezo-liberale din 
Spania. Nu a opus rezistență serioasă francezilor în 1823. 

(370), Regele-sadea. Autorul se referă la Ferdinand al VII-lea de Bourbon, al 
cărui absolutism a fost restabilit în 1823 de către trupele intervenționiste 
franceze. 

1871; Arbore din Antile, care secretă o sevă veninoasă, despre care se crede, 
fără temei, că pricinuieşte moartea celor care dorm la umbra lui. 

(372; Amiral olandez din secolul al XVII-lea, mort în bătălia navală împotriva 
flotei franceze în fața portului Siracuza din Sicilia (1676). 


1373) partea corăbiei care se înfundă în apă. 

1374 Latura din stânga a unei corăbii privită de la pupă spre provă. (Pupa — 
spate; prova - față.) 

1375), perestruică pe flancul unei corăbii. 

1376) Latura din dreapta a unei corăbii privită de la pupă spre provă. 

1377), poet francez din secolul al XVIII-lea, care avea o figură dizgrațioasă. 

1378) Adept al filozofilor iluminişti francezi din secolul al XVIII-lea. A denuntat 
cruzimile şi abuzurile clerului catolic în colonii într-o carte care s-a bucurat de o 
largă răspândire: Istoria filozofică şi politică a colonizărilor şi comerțului europenilor 
în cele două Indii. 

1379) poet liric francez din secolul al XVIII-lea. 

1380; Lagăr înjghebat în America, sub restauraţie, pentru bonapartiştii liberali. 

1881) Orăşel la sud-est de Paris, pe Sena. 

1382) Azil de bătrâne şi spital de boli nervoase în sud-estul Parisului (malul 
stâng al Senei), întemeiat în secolul al XVII-lea în localul unei foste pulberării. 

1383) prim-ministru englez în timpul domniei lui Napoleon, inițiatorul celor mai 
multe din coalițiile îndreptate împotriva Franţei. 

1384 Impozitul pe uşi şi pe ferestre era o dare proporțională cu numărul 
deschizăturilor dintr-o locuinţă. 

1885) Impozit suplimentar pe venituri din comerț. 

1386) veche monedă franceză de argint valorând 6 franci-aur. 

1387; Aluzie la fabula Le corbeau et le renard (Corbul şi vulpea) a marelui 
fabulist francez. 

1388) Ultima favorită a lui Ludovic al XV-lea, ghilotinată în timpul Revoluţiei 
Franceze. 

1389; Hrăpăreţț, acaparator (fr.). 

1390; Localitate din sudul Parisului, pe vremuri fortăreață şi închisoare. 

1391; servitor într-un han din împrejurimile Parisului. În 1827 şi-a ucis 
logodnica, căreia i se spunea „păstorița din Ivry”. 

1392; până în 1830 execuțiile capitale aveau loc în plin centrul Parisului, în 
Piața Greve din fața Primăriei. După aceea, ghilotina a fost mutată la bariera 
Saint-Jacques, una din întăriturile dinspre sud ale Parisului. 

1393; Strada oalelor. 

1394; Colegiu înființat la mijlocul secolului al XVII-lea. În secolul al XVII-lea, 
Colegiul celor patru națiuni adăpostea studenți bursieri din cele patru provincii 
anexate: Flandra, Alsacia, Roussillon şi Piemont. 

1395; Numele unei străzi din Paris. Între această stradă şi bulevardul Italienilor 
se înalță clădirea Operei Comice. 

1396. Una din congregaţiile ordinului franciscan, care îşi avea centrul în 
cartierul Picpus din Paris. 

1397). La marginea Parisului căile de acces erau pe atunci închise cu porți sau 
bariere. Sub regimul feudal „sergenţii” erau soldaţii de poliție însărcinați să 
execute sentințe. 

1398) vechi sat din nord-estul Parisului, cuprins mai târziu, în secolul al XIX- 
lea, în raza acestuia. 


(399), Copacul Cracoviei, un castan din grădina Palais-Royale - fostul palat al lui 
Richelieu - numit astfel în secolul al XVIII-lea, în semn de simpatie a parizienilor 
față de Polonia împărțită. 

4400; La Prudenţă, La înțelepciune (fr.). 

1201 închisoare pe insula Cite de pe Sena. 

1492) veche măsură franceză, egală cu 0,3248 m. 

1403). Duvivier, Ligniville, Desprez, Artonge — vânători vestiți din prima jumătate a 
secolului al XIX-lea. Autori de tratate cinegetice. 

140%. Marcian, Valentinian al III-lea — împărați romani la mijlocul secolului al V- 
lea; primul, al Imperiului de răsărit; celălalt, al Imperiului de apus. Atila, 
căpetenia hunilor instalaţi în câmpia panonică, amenința ambele imperii şi mai 
ales pe cel de apus, dar Valentinian al III-lea, după înfrângerea hunilor în 
câmpiile catalanice, obţinu bunăvoința lui Atila, făgăduindu-i drept soţie pe sora 
sa, Honorina. 

(405; După victoriile din nordul Italiei şi din Etruria, Hanibal ocoli Roma şi se 
îndreptă spre regiunea oraşului Neapole, unde cuceri cetatea Capua; iernă acolo 
ducând cu trupele sale o viață de petreceri; în acest timp romanii se întăreau şi 
se pregăteau să atace Cartagina. 

1406; pe timpul dictaturii iacobine, Danton, devenit contrarevoluționar, a stat 
mai mult la Arcis-sur-Aube, unde-şi cumpărase proprietăți, dezinteresându-se de 
primejdiile care amenințau Franța şi dezaprobând măsurile Comitetului salvării 
publice împotriva duşmanilor republicii. 

1407) pormulă magică din povestea arabă Ali-Baba şi cei patruzeci de hoţi (1001 
de nopți) prin care hoţii şi, după dânşii, Ali-Baba făceau să se mişte lespedea de 
la intrarea unei peşteri cu bogății. 

1408) preot florentin din secolul al XVI-lea, care a înființat ordinul catolic al 
oratorienilor, introdus şi în Franța la începutul secolului următor de către 
cardinalul Pierre de Berulle. 

4409, Naşterea Domnului. 

1410; Zămislirea. 

1411; Intrarea în biserică. 

1412 Patimile Domnului. 

1413) Maici care aparțin ordinului vizitării. 

4414) Bucură-te, Maria. 

(415) binecuvântată. 

i418) jată. 

(417) scriitor francez din secolul al XVII-lea, cunoscut pentru povestirile sale 
Motanul încălțat, Scufiţa roşie, Cenuşăreasa, Prichindel ş.a. 

4418) Personaj legendar din Iliada lui Homer. 

1419) Personaj din istoria antică, tiran al Siracuzei. Aici joc de cuvinte: Agatocle 
(pron. Agatocle) pronunţat la fel ca Agathe aux clefs (Agata cu chei). 

1420; Localitate la nord de Paris; posedă un frumos castel din timpul Renaşterii; 
în secolul al XIX-lea se instalase într-însul un institut de fete, condus de 
călugărițe catolice; doamna Campan era directoarea pensionului. 

1421; vecernie, slujbă de seară. 

1422 Nimeni nu va divulga străinilor regulile şi regulamentul nostru (lat.). 


1423; Doamne nobile. 

t424 Pătrățel sau romb de postav purtat pe umăr de unele ordine călugăreşti 
catolice. 

1425; Romancieră de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, educatoarea viitorului 
rege Ludovic-Filip. 

1426! Trei trupuri cu merite neegale atârnă pe cruci: / Dismas şi Gesmas, dar 
la mijloc divinul stăpân; / Dismas se avântă în sus, iar nefericitul Gesmas se 
lasă în jos / Cel-de-Sus să ne aibă în pază pe noi şi avuţia noastră. / Repetă 
versurile acestea, să nu ţi se fure lucrurile tale. 

(427 Ana Dacier (1651-1720); o femeie care i-a uimit pe contemporani prin 
profunda cunoaştere a limbilor clasice, din care a făcut tălmaciri foarte 
apreciate. 

4428) Personaj mitologic: zeitate pastorală, înfăţişată întotdeauna de vechii 
greci cu un nai. 

4429; După ce (am vorbit) despre suflete, (să vorbim) despre pietre (în original în 
limba latină). 

1430; Loc anume pentru un joc cu mingea şi cu o rachetă scurtă. 

4431), Droit-Mur, în franceză, „zidul drept”, construit din piatră; eglantier înseamă 
„măcieş”. 

1432) Celebră mânăstire de călugărițe, fondată în secolul al XI-lea în localitatea 
Fontevrault, pe valea Loarei. 

1433) Şi-au luat zborul (lat.). 

143%. Julia Alpinula, a cărei piatră de mormânt poartă inscripţia Hic jaceo, vixi 
annos viginti et tres, a fost o tânără din aristocrația romana. 

(435) sunt îngropată aici. Am trăit douăzeci şi trei de ani (lat.). 

1436; Protestant din Toulouse (secolul al XVIII-lea), învinovăţit pe nedrept că şi- 
a ucis fiul trecut la catolicism şi executat în 1762. Voltaire i-a luat apărarea şi a 
demascat cu mult curaj fanatismul religios care împinsese la condamnarea 
bătrânului. Mulțumită campaniei sale perseverente, Calas a fost reabilitat 
(1765). 

(437) Colibă a pieilor roşii din America de Nord. 

1438) La mahomedani, femeie de harem, din care i se interzicea să iasă. 

1439 Labarre şi Sirven - victime ale fanatismului religios din secolul al XVIII- 
lea, apărate şi reabilitate de Voltaire. (Pentru Calas, vezi nota de mai sus.). 

1440) General al lui Nabucodonosor, care a fost deosebit de crud cu evreii; ucis 
în somn de Judita, spre a-şi răzbuna poporul asuprit. 

1241; Celule subterane pentru osândiții pe viaţă. 

1242 Boul vopsit în alb cu creta (lat.), expresie împrumutată de la luvenal 
(SatiraX). 

1443) Pustnici, călugări şi preoți ai altor religii decât cea creştină. Fachiri: asceți 
musulmani din Pakistan şi India; bonzi preoți budişti la chinezi; santoni, dervişi: 
călugări musulmani; marabuți: pustnici musulmani din Africa de Nord (Magreb); 
talapoini: preoți budişti din Siam (Tailanda). 

1444) Aluzie la şcoala filozofului idealist german Arthur Schopenhauer (1788— 
1860), care în lucrarea sa principală Lumea ca voință şi reprezentare consideră că 


esența lumii este voința universală, concepută ca o voință oarbă, iraţională, 
absurdă. 


(445 înainte de experiență, înainte de practică. Afirmația apriorică este o 
afirmație bazată numai pe speculațiile abstracte ale rațiunii „pure” şi care nu se 
sprijină pe experienţă şi practică. 

1246; Împărat roman şi filozof stoic (secolul al II-lea). 

(447) Locul unde filozoful grec Aristotel (secolul al IV-lea î.e.n.) îşi aduna 
discipolii. 

(448) Legislator atenian din antichitate. Legile sale erau de o severitate 
excesivă. 

1449) Personaj din romanul Satyricon al scriitorului latin Petroniu: bogătaş care 
dă un banchet fastuos, om cinic şi corupt. 

1450) pilozof materialist din Grecia antică (secolele VII-VI î.e.n.). 

(451 Călugări dintr-un ordin monahal catolic din Franța, întemeiat în secolul 
al XVII-lea, cu un regulament deosebit de sever, dominat de obsesia morții. 

1452) pilozof idealist german (1646—1716), care s-a străduit să împace biserica 
catolică şi protestantă. 

1453) voltaire a înălțat-o lui Dumnezeu (lat.). 

1454) prescurtare a începutului psalmului 129, zis al Penitenţei: De profundis 
clamavi... (Strigat-am din adâncuri), psalmul exprimă căința şi se cântă la 
catolici în cursul înmormântării. 

4455) o adeptă a lui Jansenius, episcop olandez (1585—1638), care a formulat o 
doctrină ce tinde la limitarea liberului arbitru şi a predestinării. 

1456) jaţă darul - cuvinte din messa catolică. 

1457) primul a fost papă, celălalt împărat bizantin - ambii în secolul al VI- lea. 

(458) Călugări dintr-un cin catolic subordonat benedictinilor, înființat la 
sfârşitul secolului al XI-lea în Burgundia franceză. 

(459 Crucea rămâne, în timp ce lumea trece (lat.). 

1460) Retor grec din perioada alexandrină. 

i461; provansal din secolele XI-XII, precursor al reformei religioase, predica 
reîntoarcerea la creştinismul primitiv, condamnând clericalismul şi 
monarhismul. A fost ars pe rug în 1126 ca eretic. 

1462; Reformator religios şi politic italian din secolul al XII-lea. A provocat o 
revolta la Roma împotriva papei, dar a fost înfrânt şi ucis. 

1463) Teolog scolastic francez din secolul al XII-lea, condamnat de către 
Conciliul din Reims, prezidat de papa Eugen al III-lea. 

146%, Reformator religios breton din secolul al XII-lea. Învățătura sa, pronunţat 
anticlericală, a dus la condamnarea lui de către Conciliul din Reims. 

(465) Altă denumire a lui Ludovic al VIl-lea, rege al Franţei de la 1137 la 1180. 

1466; p vorba de ordinul templierilor, înființat în 1118 în Palestina, alcătuit mai 
ales din francezi; era monahal şi militar totodată. Misiunea sa era să apere 
Palestina de arabi. După recucerirea Ierusalimului de către arabi (sfârşitul 
secolului al XII-lea) s-a retras în Franța, unde poseda bogății imense. 

je tii Benedict, creatorul ordinului călugăresc catolic, al benedictinilor, a 
îndeplinit în biserica apuseană un rol asemănător cu al lui Vasile, zis cel Mare, 


episcop de Cesaria (Asia Mică, secolul al IV-lea), în biserica creştină din răsărit, 
unde se numără printre fondatorii vieții monahale. 

1468; peudal francez din secolul al XVI-lea, care după o viată agitată s-a 
călugărit. A înființat, în scopuri de propagandă catolică, ordinul „Fraţilor 
doctrinei creştine”. 

1469; Cardinalul de Perigord, numit Alexandre de Talleyrand-Perigord, rudă a 
cunoscutului ministru de externe al lui Napoleon. A fost arhiepistop al Parisului 
pe vremea restaurațţiei. 

1470; Gondren, Bourgoin, Senault etc. - superiori ai ordinului oratorienilor, din 
Franţa (secolul al XVII-lea) după cardinalul de Berulle. 

1471; pierre Coton, iezuit francez (1564—1626), confesorul lui Henric al IV-lea şi 
al lui Ludovic al XIII-lea. Se spune că, mustrându-l într-o zi pe Henric al IV-lea 
pentru că, ori de câte ori voia să înjure, exclama: „Jarnidieu!” (Je renie Dieu), îi 
propuse să înlocuiască această exclamaţie cu „Jarnicoton!” (Je renie Coton). 
Adică, în loc de: „Il tăgăduiesc pe dumnezeu!”, „Il tăgăduiesc pe Coton!”. Varianta 
plăcu regelui şi înjurătura ajunse la modă. 

(472), Episcop francez din secolele XVI-XVII. 

1473). prelat gallo-roman din secolul al IV-lea, cunoscut pentru actele sale de 
caritate. 

(474) Papă la sfârşitul secolului al VII-lea; exarhul (locţiitorul împăratului 
combătut) este cel din Ravena, care administra pe atunci posesiunile bizantine 
din Italia: vizigoții, popor germanic, înființaseră un regat în Spania. 

(475) Împuternicitul pentru Italia şi Africa al împăraţilor din Bizanţ. 

(476) Teologi benedictini din ultima perioadă a evului mediu. 

(477) Călugăr spaniol, biograf al lui Carol Quintul (secolul al XVI-lea). 

(478) Rege al Spaniei şi împărat al Germaniei (1500—1558). 

1479 Au bon coing: joc de cuvinte între coin (colț, colțişor) şi coing (gutuic). 

1480; Prytanee de la Fleche, şcoală militară pentru fiii de nobili, instalată într- 
un vechi castel al lui Henric al IV-lea. 

I481; Cei ce dorm în țărâna pământului se vor deştepta; unii pentru viața 
veşnică, iar ceilalți pentru osânda veşnică; să se țină minte totdeauna (lat.). 

1482) pace veşnică dăruieşte-i, Doamne (lat.). 

1483) Şi lumina veşnică să strălucească în ea (lat.). 

148%, să se odihnească în pace (lat.). 

(4885) Regiuni din Anglia, renumite pentru vitele lor. 

1486) Ştiri ilustrate din Londra, revistă engleză de reportaje şi ilustrații. 

!457. Nume dat răzvrătiților contrarevoluționari din provinciile Vandeea şi 
Bretania în 1793-1799. 

1488; Diminutivul cuvântului latin parvus, înseamnă foarte mic. 

1489; Autor comic latin din secolul IIIII î.e.n. Numeroasele personaje populare 
din piesele sale vorbesc limba latină a maselor; homuncio însemnând omuleț. 

1490) pensionul din Cartierul latin al acestui ordin călugăresc a fost dărâmat pe 
vremea restaurației pentru a face loc unor locuinţe. 

14921. Monument din Paris (Cartierul latin), clădit în a doua jumătate a 
secolului al XVIIIlea pe locul vechii biserici Sfânta Genoveva. Revoluția burgheză 


la transformat în lăcaş al gloriilor naționale, înmormântând acolo pe Voltaire şi 
Rousseau. 

1492) vast teren din apusul Parisului, rezervat în secolul al XVIIIlea exerciţiilor 
militare. Ulterior a fost transformat în parc. În tinereţea lui Victor Hugo era încă 
separat prin şanţuri de restul oraşului. 

(493) Actriță franceză din prima jumătate a secolului al XIXlea. 

1494) scriitor clasic francez din timpul Renaşterii. Romanul său Gargantua şi 
Pantagruel ascunde, sub glume şi episoade bufone de factură populară, o critică 
socială ascuţită, îndreptată mai ales împotriva nobilimii feudale şi a bisericii 
catolice. 

(495) Personaj fabulos din poemul epic Os Lusiadas (Portughezii) al poetului 
portughez Luis de Camâes (1525-1580). 

1496), Personaj creat de H. Monnier (Memoriile lui J. Prudhomme, 1857) şi devenit 
repede popular. Întruchipează prostia şi îngâmfarea micului burghez parizian 
care se acomodează cu orice regim, ba îl şi justifică în chip ridicul prin fraze 
goale, debitate solemn. 

1497) peudal din secolul al XVIlea, celebru prin aventurile sale galante şi 
vânătoreşti. A scris şi un tratat de vânătoare, La Venerie... (1560), retipărit 
adesea până pe vremea lui Victor Hugo, care vede în autor un tip de om cu 
inițiative îndrăzneţe. 

1198; Grecii vechi, pe drept ori pe nedrept, râdeau de cei din Beoţia că sunt 
proşti. 

1499; senvârte roata (lat.) 

1500; Ajuzie la o epistolă a poetului latin Horaţiu (I, 10). Flaccus este poetul 
însuşi (Quintus Horatius Flaccus) care elogiază plăcerile vieţii de la țară (ruris 
amator); spre deosebire de el, celălalt personaj, Fuscus, preamăreşte avantajele 
vieții orăşeneşti. 

I501; Cartiere populare din sudul Parisului, cuprinse în zona oraşului abia 
între 1830-1850. 

1502) Localităţi din jurul Parisului, unele, ca Belleville şi Menilmontant, 
cuprinse încă de pe la 1840 în raza oraşului. 

1503), pod din Paris peste Sena. Poartă numele uneia din victoriile lui Napoleon 
asupra austriecilor în timpul primei campanii din Italia (1796). 

1504) Răufăcători osândiți să vâslească la galere. 

1505 Ministru de finanţe — câtva timp şi al marinei - sub Ludovic al XIVlea. 

1506; Calvinist, protestant; aceşti aşazişi  „eretici” față de biserica 
romanocatolică erau crunt persecutați sub Ludovic al XIVlea. 





1507; Avocat parizian din secolul al XVIlllea. A notat zi cu zi, întrun Jurnal 
istoric şi anecdotic, evenimentele şi comentariile publice din timpul domniei lui 
Ludovic al XVlea. 

1508. Gavroche. 


1509), povestire de Victor Hugo, o primă schiță a Mizerabililor, în care scriitorul 
denunță asprimea pedepselor dictate de legile societăţii burgheze atunci când se 
aduce vreo „atingere” proprietății private; se ridică împotriva regimului neomenos 
din închisorile timpului. 

1510; Nume purtat până în 1830 de Piaţa Primăriei din Paris, rezervată pentru 
execuții. 

(511, Călăul şi duhovnicul condamnaților la moarte în timpul restaurațţiei. 


1512) palsificator şi criminal din vremea tinereții lui Victor Hugo, executat în 
1836. Aparținea unei familii burgheze din Lyon. Debutase în literatură prin 
versuri şi vodeviluri; a scris de asemenea articole de presă. lată de ce procesul 
lui a stârnrlt mare vâlvă la Paris. 


15183) Criminal executat la Lyon, în primii ani ai restaurației. 

1514) Coşul în care cădea capul celui ghilotinat. 

1515 Papavoine, Tolleron, Avril, Louvel, Delaporte, Bories, Castaing, Jean 
Martin, Lecouffe, Debacker - criminali sau escroci celebri în prima jumătate a 
secolului trecut. 

1516; poduri din partea de răsărit a Parisului. Apa Senei fiind socotită acolo mai 
curată, numeroase spălătorese se îngrămădeau odinioară între cele două poduri 
pentru aşi limpezi rufele. 

(517 La Eleusis (nordvestul Atenei) se află un templu al lui Ceres, unde se 
oficiau misterele vestite în toată Grecia. 


(518) serbări ateniene în cinstea zeiței Minerva. 


(519), Strigăt al bacantelor în cinstea lui Dionisos (Bachus), zeul vinului la 
grecii antici, în timpul bachanalelor din toamnă, sărbătoarea culesului viilor. 


1520) Oraş în nordvestul Parisului, unde se află un castel din secolul al 
XVIIIllea. Para desenată de un copil pe unul din stâlpii porții castelului 
reprezenta caricatura figurii de obez a regelui. 


1521. primul pod de piatră din Paris, construit pe la 1600. Multă vreme pe acest 
pod spaţios se îngrămădeau saltimbanci şi negustori ambulanți, atraşi de marea 
afluență de acolo. 

1522; Numele de familie al lui Moliere, născut în 1622 în cartierul Halelor din 
centrul Parisului. 

(523; Autor dramatic francez (1732-1799), Figaro, eroul principalelor sale 
comedii (Bărbierul din Sevilla şi Nunta lui Figaro), are îndrăzneala şi spiritul critic 
caracteristice maselor populare din Paris 


1524 Orator şi ziarist din timpul revoluției burgheze din Franța. Pe vremea 
dictaturii iacobine a fost amestecat în complotul contrarevoluționar al lui 
Danton. 


(525). General francez în timpul revoluţiei franceze. Însărcinat de directoriu, în 
1799, să transforme regatul Neapolului în „republică partenopeană”, a luat unele 
măsuri împotriva clerului catolic şi a demascat propaganda obscurantistă, ca 
cea privitoare la potirul cu sângele sfântului Ianuarie, patronul oraşului Neapole. 


1526; Herakles (Hercules) numit astfel fiindcă era fiul lui Zeus (Jupiter) şi al 
Alemanei, soţia lui Amfitrion, strateg al tebanilor; „scutură pielea leului” - aluzie 
la prima vitejie a lui Herakles: uciderea leului din Nemeea. 

(527), Copil de trupă în timpul revoluţiei din Franţa. În 1793 a însoţit una din 
armatele care operau împotriva rebelilor contrarevoluționari din Vandeea. Căzut 
în mâinile acestora şi somat să strige „Trăiască regele!”, a preferat să moară 
eroic strigând „Trăiască republica!” 

1528) „lată Parisul, iată omul” - după cunoscuta locuţiune latină „Ecce homo”, 
folosită pentru a se anunța pe sine sau a anunța pe cineva. 

1529) Capitoliu, Pantheon, Aventin etc. — monumente sau cartiere din Roma 
antică. Pe colina Capitoliului se afla templul lui Jupiter, unde erau încoronați 
comandanții de oaste triumfători. Pantheonul era un templu consacrat tuturor 
zeilor. Pe colina Aventinului sa retras plebea romană în timpul luptelor duse 
împotriva patricienilor. 

1530; Cuvânt spaniol care desemnează pe omul din popor cu pretenţii de 
eleganță. 

1531. Locuitorul de dincolo de Tibru. 

1532; Denumirea lumpenproletariatului napolitan. 

1533) Termen englezesc care înseamnă argou vorbit în împrejurimile Londrei şi, 
prin extensiune, tânăr care afectează din snobism să vorbească argou. 

1534) Autor purist de studii şi tratate de gramatică (secolul al XVIIIlea). 

1535) ra chiar mama lui Euripide, căruia i sa imputat adesea, în aristocrația 
ateniană, originea lui populară. 

1536) Personaj dintro comedie a scriitorului latin Plaut. Discobol — aruncător cu 
discul; atlet profesionist foarte apreciat în antichitate. 

1537) soldat vesel în comediile scriitorului latin Plaut. 

(538) Personaj dintro satiră a lui Horaţiu, tipul amatorului do vechituri 
cumpărate fără discernământ. 

1539) pste vorba de castelul din această localitate situată în sudestul Parisului. 
Reşedinţă regală în evul mediu, devenise în secolele XVII—XVIII închisoare 
pentru deținuți politici. 

1540; Piața publică din vechea Atenă, loc de adunare a poporului în vederea 
unui plebiscit (mai ales când i se cerea să voteze pentru sau contra exilării ori 
condamnării vreunui personaj politic). 

1541; Cunoscut filozof materialist francez din secolul al XVIIIlea, director al 
Enciclopediei, a fost închis în donjonul din Vincennes în 1749 în urma publicării 
clandestine a lucrării Scrisoare asupra orbilor. 

(542) Gastronom francez din secolul al XVIIIlea; a trăit pânăn vremea tinereții 
lui Hugo. 

1543; Mâncău rafinat care se străduieşte să creeze feluri noi de mâncare (vezi 
Horaţiu, Satire, II, 8). 

1544). portic în Atena veche sub care se întruneau adepţii filozofiei stoice; loc de 
întrunire, de asemenea, al scamatorilor şi saltimbancilor. 

(5285) Poligraf latin din secolul al Illea. 


(546), Nepotul compozitorului JeanPhilippe Rameau (secolul al XVIIIlea). Diderot 
ia asigurat nemurirea, notând conversațiile avute cu el în scrierea Nepotul lui 
Rameau, în care personajul apare ca un parazit cinic şi amoral. 


(547) Tip de parazit, întradevăr, din comedia cu acelaşi titlu a scriitorului latin 
Plaut. 


(548) Tip de împricinat din comedia greacă şi latină. 

1549). procesoman din timpul revoluţiei şi al imperiului. 

1550) Jurist francez în timpul revoluției franceze şi al dictaturii napoleoniene. A 
fost deputat în Convenţiunea Naţională, apoi principal redactor al codului civil 
şi, în sfârşit, „arhicancelar” al imperiului. 

(551 prudit latin din secolul al Illea. 

(552), Personaj comic (bucătar) din comedia lui Plaut, Aulularia. 

1553) Lterat şi erudit francez din prima jumătate a secolului trecut. 


1554. Derivat de la numele Martine: individualizare a femeilor de moravuri 
uşoare. 

!555! pemeie de moravuri uşoare din comedia Casina; numele ei înseamnă în 
greceşte, „bălțata”. 

(556) Tipul palavragiului glumeț (vezi Horaţiu, Satire, 1, 8). 

1557) Cunoscută cafenea din Paris. 

(558) Tipul omului careşi risipeşte averea în chefuri (vezi Horaţiu, Satire, I, 1). 

1589) Cântăreț vestit din Roma antică (vezi Horatiu, Satire, I, 3). 

1560; Numele unui cunoscut cartier din Paris. Cântăreţi şi instrumentişti 
ambulanți organizau acolo, încă din secolul al XVIlIlea, scurte concerte pentru 
distracţia publicului. 

!561; pseudonimul de circ al unui clovn celebru din Paris pe vremea 
restaurației, care organiza spectacole în parcuri sau bâlciuri. 

(562) Grădină publică în Paris. 

1563) Cine mă tine de togă când mă grăbesc? (lat.). 

(564 Localitate din vestul Parisului. Până pe la mijlocul secolului trecut, 
dealurile sale erau acoperite cu vii, care produceau un vin de calitate mediocră. 

(565), Cupletist şi autor de farse din timpul primului imperiu şi al restaurațţiei, 
care trecea drept mare chefliu. 

1568. Unul din participanţii la banchetele lui Maecena, renumit prin 
capacitatea lui de ingurgitare (vezi Horaţiu, Satire, II, 8). 

(567) Cimitir din răsăritul Parisului, amenajat pe o colină. 

1568; Cartier din Roma antică locuit de plebei. 

(569), Personaj din mitologia grecă; i se atribuie construirea unui templu 
subteran în Beoţia, căutat de amatorii de oracole; emanațţiile acelei hrube îi 
adormeau şi aparițiile din visele lor erau interpretate drept prevestiri divine. 

1570) Medic german din secolul al XVIlllea, autorul teoriei magnetismului 
animal. Incerca să vindece bolile nervoase prin hipnoză. Un hârdău cu apă în 
fundul căruia se afla sticlă pisată şi pilitură de fier era aparatul principal al 
terapeuticii sale. 

1571: Nume elocvent în limba greacă veche: însemna „iubitor de muncă”; a fost 
dat ironic unui tip de escroc din comedia greacă. 

1572; Aventurier italian din secolul al XVIlllea. A trăit multă vreme la Paris şi 
era foarte prețuit în aristocrația franceză a vremii pentru leacurile sale 
miraculoase. Sub pretext de ocultism, sa dedat la multe intrigi şi escrocherii. 


1573). Aventurier care şia făcut, în mijlocul secolului al XVIIIlea, apariția pe la 
toate curțile suveranilor timpului, lăudânduse că posedă un elixir de prelungire 
a vieţii. 

1574) Cimitir din sudul Parisului, care în secolul al XVIlllea a devenit un loc de 
pelerinaj pentru bigoți, de când fusese înmormântat acolo diaconul Paris. Se 
pretindea că mormântul acestuia vindecă în mod miraculos. 

1575, Tipul burghezului mărginit şi şovin în publicistica liberală a monarhiei 
din iulie (1830-1848). Caricaturile îl reprezentau ghebos, întocmai ca pe Esop, 
fabulistul grec. 

1576) Vrăjitoare menționată de Horaţiu în (Epode III, 8). 

1577; Ghicitoare vizitată de doamnele din „inalta societate” pe vremea 
restaurației. 

(578) Delfi, Dodona - localităţi cu temple celebre din Grecia antică, unde se 
dădeau oracole. 

1579; Împărat roman (4154). Valeria Messalina a fost prima lui soţie, repudiată 
din pricina vieţii scandaloase pe care o ducea. 

1580) Burgheză de origine, a căpătat titlul de contesă de la Ludovic al XVlea, a 
cărei ultimă favorită a fost. 

(581 Aventurier francez din prima jumătate a secolului al XIXlea. Pe timpul 
tinereții lui Victor Hugo era văzut zilnic pe bulevardele şi în grădinile publice din 
centrul Parisului în haine excentrice, de unde porecla de „Diogene modern”. 

1582) Istoric şi moralist grec din secolul 1. 

1583) Tirani din Roma antică. Lucius Cornelius Sulla, şef al partidului 
aristocratic, a fost dictator câţiva ani în prima jumătate a secolului I î.e.n. 
Domițian, împărat roman (8196), a instituit o cruntă tiranie în ultimii ani ai 
domniei şi a murit asasinat. 

(584) Agitator roman, adversar al legilor agrare propuse de fraţii Grachi; 
printrun joc de cuvinte sinistru propunea ca Tiberius Grachus să fie aruncat în 
Tibru (a doua jumătate a secolului al Illea î.€.n.). 

(5885) Împotriva Grachilor avem Tibrul. Să bei din Tibru înseamnă să uiţi de 
răscoală (lat.). 

1586). Celebra statuie antică a zeiței iubirii Venera; Venera sa... e hotentotă — se 
mulţumeşte şi cu o negresă. 

(587) Personaj din comediile lui Beaumarchais Bărbierul din Sevilla şi Nunta lui 
Figaro, intrigant şi mai ales venal. 

1588 groul comediei de Moliăre purtând acelaşi titlu (1664); încarnează 
ipocrizia religioasă. 

1589) Local de dans şi teatru de varieteuri din Paris pe vremea monarhiei din 
iulie şi a imperiului al doilea. 

(590, Staphylo şi Planesium - personaje din Plaut; prima este o ademenitoare 
de minore, cealaltă victima ei. 

15921; Bariera dinspre oraşul Clichy, în nordul Parisului, azi cartier al oraşului; 
în 1814, garda lui Napoleon a dat acolo ultima bătălie, înainte de cedarea 
capitalei în mâinile trupelor aliate, venite săl detroneze pe Napoleon. 

1592; Marele scriitor francez Balzac era bun prieten cu sculptorul David 
d'Angers şi cu desenatorul Nicolas Charlet, autor de tablouri cu subiecte militare 
din vremea imperiului. 


(593), Stăpân, în limba ebraică veche; nume dat lui Isus de primii lui discipoli 
evrei. 

(594 Divinitate a vechilor frigieni din Asia Mică; mitologia greacă la 
transformat în părinte adoptiv al lui Dionisos, zeul vinului; era reprezentat 
călare pe un asin. 

1595; Patronul unui cunoscut cabaret din Paris cu firma La Halba mare (a doua 
jumătate a secolului al XVIIIlea); tip de chefliu; a condus şi un teatru de păpuşi. 

1596! Colonie greacă din Italia de sud, distrusă la sfârşitul secolului al Vllea 
î.e.n. Locuitorii acestei cetăți erau renumiți pentru moliciunea şi lipsa lor de 
moralitate. 

(597) Orăşel din sudestul Parisului. În argoul răufăcătorilor din secolul al 
XIXlea Pantin însemna Parisul însuşi. 

1598) Constituanta a votat atunci desființarea regimului feudal (1789). 

1599. prou al rezistenței naționale poloneze împotriva celei de a doua împărțiri 
a țării (1794). 

1500; pliberatorul celei mai mari părți a Americii de Sud de sub jugul 
colonialist al Spaniei (secolul al XIXlea). 

1501; Unul din eroii războiului de independenţă al Greciei (1821-1829). 

1602; Conducătorul insurecției democratice spaniole din 1823 împotriva tiraniei 
lui Ferdinand al VIllea. 

1803) General maghiar, comandant al armatelor revoluționare în 1848. 

1804 Conducătorul rezistenței venețienilor împotriva dominației austriece. 

1605; Dintre numeroasele personalități politice spaniole cu acest nume, Victor 
Hugo sa gândit desigur la Ioachim Lopez, unul din capii mişcării liberale din 
1820-1823. 

1606) Luptător pentru desființarea sclavagismului în S.U.A. 

1607; General şi politician italian (1807-1882). Considerat unul dintre „părinţii” 
națiunii. 

1608; Oraş din S.U.A. În secolul al XVIlllea, de aici sa dat semnalul revoltei 
împotriva Angliei (1773, nu 1779 cum notează Victor Hugo). 

1609; insulă din Oceanul Atlantic, aproape de coasta de sudvest a Spaniei; acolo 
se află portul Cadix, centru al revoluționarilor burghezi spanioli. 

1810; Aluzie la reformele democratice decretate de dieta maghiară din Pesta în 
martie 1848: desființarea iobăgiei şi a regimului feudal şi proclamarea egalității 
cetăţeneşti. 

(S11; Aluzie la unul din principalele episoade eroice ale unificării Italiei: 
cucerirea oraşului Palermo, la 6 iunie 1860, de către cei o mie de patrioți ai lui 
Garibaldi. 

1612; Episod al tulburărilor care au precedat războiul de secesiune din S.U.A; 
în 1859, un grup puternic de partizani ai desființării sclavagismului au atacat 
statul Virginia, condus de mari proprietari de sclavi negri. 

1613; Patrioți din Ancona (oraş italian pe coasta Adriaticii) sau organizat în 
1849 spre a rezista atacurilor, apoi asediului unei armate austriece de 
represiune. 

!$14%; Unul din conducătorii militari în războiul de independență al Greciei 
(1821-1829). 


!$18. General spaniol, partizan al regimului constituțional (prima jumătate a 
secolului al XIXlea). 

1616; patriot şi luptător italian pentru unificarea țării sale (prima jumătate a 
secolului al XIXlea). 

(617), Oraş din Grecia, principală cetate a luptătorilor greci în războiul de 
independenţă (1821-1829). 

1618; patriot catalan, ucis în timpul unei revolte împotriva dominației spaniole 
(1832), urmărită îndeaproape de presa franceză a vremii. Catalonia este o 
provincie din nordestul Spaniei, la sud de Pirinei. 

(819 Aluzie la acțiunile celor doi revoluționari francezi. În primii ani ai 
revoluției burgheze, cuvântul lui Mirabeau în Adunarea Constituantă a avut 
adeseori răsunet în masele populare. Robespierre a transformat Parisul în 
vulcan la 10 august 1792, când poporul a răsturnat monarhia, şi la 1 iunie 1793, 
pentru izgonirea fracțiunii girondine din Convenţiunea Națională. 

1620; poet satiric francez de la începutul secolului al XVIllea. 

(621) Templul lui Teseu se află în Atena; Teseu a fost un rege legendar al acelei 
cetăţi; i se atribuie mai multe fapte vitejeşti, printre care uciderea minotaurului 
în labirintul din insula Creta (mitologie). 

1622 Matematician şi filozof francez din a doua jumătate a secolului al XVIIIlea, 
discipol al enciclopediştilor 

1623; Adevăratul nume al lui Voltaire. 

162%, în tinerețea lui Hugo, Montfaucon era un imens maidan cu murdării şi 
bălti pestilenţiale. 

(625. Om politic şi publicist reacţionar englez din a doua jumătate a secolului 
al XVIIIlea. 

1626; Triburi primitive, antropofage, astăzi dispărute, care au locuit în Insulele 
Antile şi în nordul Venezuelei. 

1627; în secolul al XVIllea - cartierul nobilimii; în secolul al XViIlllea a devenit 
burghez. 

1628; Regiune din India renumită în secolul al XVIIIlea pentru obiectele de artă 
orientală ce se aduceau de acolo. 

1529; Comandant al flotei din Mediterană sub Ludovic al XIVlea. Era şi 
comandantul galerelor pe careşi ispăşeau pedepsele condamnațţii la munca 
silnică. 

1630; Celebru pictor olandez din secolul al XVIllea. 

1531; perioadă din istoria Franţei ((1795-1799). Puterea executivă era exercitată 
de un comitet format din cinci directori. A luat sfârşit la 18 brumar prin lovitura 
de stat a lui Napoleon Bonaparte. 

1632; Hipodrom din Paris. 

1633; Una din elegantele aristocrației franceze din ajunul revoluției de la 1789. 

(634; Miniştri din primii ani ai domniei lui LudovicFilip. 

(635) Diplomat şi bibliofil francez din secolul al XVIIIlea. 

1636) A treia adunare legislativă a revoluției burgheze din Franța; a proclamat 
şi consolidat regimul republican şi a organizat apărarea tării împotriva 
intervenției militare străine. 

(637) Panglică lată servind de insignă unei înalte decorații. 


1538; Contele Alexei Petrovici BestujevRiumin. cancelar al imperiului țarist în 
secolul al XVIIIlea, celebru pe atunci prin mai multe dizgraţii şi exiluri, urmate 
de spectaculoase reintrări în favoare. 

1539; Măsură egală cu 30,50 grame. 

1640; (1573-1650) Sa căsătorit a doua oară, în 1644, cu Franqoise de Narbonne, 
deci la vârsta de 71 de ani, nu 85; soția sa avea atunci 23 de ani, nu 15. 

1641). pădurile să fie demne de un consul (lat.). 

1642; în stilul arhitectural rococo, caracterizat printrun exces de ornamentații 
aurite; a fost la modă în secolele al XVIllea şi al XVIIIlea în bisericile clădite de 
călugării iezuiți. 

1543 publicist francez reacționar, apărător al regimului feudal în timpul 
revoluţiei burgheze şi al dictaturii napoleoniene. Lucrarea sa Teoria puterii politice 
şi religioase în societatea civilă (1796) era, pe vremea restauraţiei, baza ideologică 
a ultraregaliştilor. 

(544) Deputat ultraregalist din vremea restaurației. 

1645 Oameni politici din timpul restaurațţiei. 

1646; Cântec popular pe vremea revoluției franceze. 

(547) Magistrat francez, asasinat de ultraregalişti în timpul teroarei albe din 
primii ani ai restaurațţiei (1817). Bastide şi Jausion sunt asasinii lui Fualdes. 

1648 Unul din scandalurile publice din „lumea mare” care au compromis curtea 
lui Ludovic al XVllea şi nobilimea în ajunul revoluției. O escroacă, zisă contesa 
de la Mothe, la convins pe cardinalul de Rohan să cumpere pentru Maria 
Antoaneta un colier pe un preţ fabulos, asigurânduşi în felul acesta favorurile 
reginei. Cardinalul a predat colierul noaptea, unei femei voalate, pe care 
escroaca a dato drept Maria Antoaneta. Cum bijuteria nu fusese achitată în 
întregime, bijutierii au reclamat cazul autorităților şi scandalul a izbucnit, 
opinia publică bănuind că primitoarea fusese întradevăr regina. 

1649; Nepot al cardinalului; personaj important la curtea lui Ludovic al XVlea. 

1650; Mare feudal francez din secolul al XVIIIlea. 

1651; Joc de cuvinte: suspendu - dat afară; pendu — spânzurat. 

(552! Naturalist francez din prima jumătate a secolului al XIXlea; a contribuit 
la sporirea colecţiilor Grădinii Botanice (Jardin des Plantes). 

(553; Ziarul oficial al imperiului; publica buletine şi amănunțite reportaje 
militare. 

1554 Houchard, Kleber, Joubert, Berthier — generali francezi care sau distins în 
timpul războaielor revoluției burgheze şi mai ales în războaiele napoleoniene. 

(655). Crucea Legiunii de onoare. 

1656; Wiirmser, Melas, Mack — generali austrieci învinşi de Napoleon. 

(657), Mareşal al imperiului care sa distins în campania din 1805 împotriva 
Prusiei. Mai târziu, Napoleon la însărcinat cu ocuparea oraşelor hanseatice din 
Germania de Nord, spre a împiedica comerțul englez cu Europa centrală. 

(6884 Lutzen, Bautzen, Dresda, Wachau, Leipzig, Gelnbausen - bătălii din 
campania anului 1813, când, după dezastrul din Rusia, aliaţii au urmărit pas cu 
pas trupele franceze în retragere. 

(659 victorii fără consecințe ale lui Napoleon în 1814, când aliații 
pătrunseseră în Franţa şi înaintau spre Paris. 


1660; Consul roman din timpul celui deal doilea război punic (secolul al Illea 
i.e.n.). 


1561; Requiescant in pace (lat.), la înmormântările catolice: odihnească în pace. 


1562; Unul dintre cei mai neînfricați iacobini. În ziarul său Prietenul poporului şi 
în discursurile sale din Convenţiunea Naţională a denunțat curajos şi 
consecvent foate tertipurile reacţiunii. A fost asasinit în iulie 1793 de o regalistă: 
Charlotte Corday. 


(663; seful unei bande regaliste; în perioada teroarei albe, de la începutul 
restaurațţiei, a prădat şi ucis numeroşi foşti iacobini şi bonapartişti. 

1664; Aluzie la o legendă din antichitate repovestită în versuri de Henri d'Andeli 
(secolul al XIIIlea), după care filozoful grec Aristotel, educatorul lui Alexandru cel 
Mare, regele Macedoniei, încercase săl îndepărteze pe suveran de farmecele unei 
indiene, Campaspa. La instigaţia lui Alexandru, aceasta îl seduse însă şi pe 
filozof, şil înrobi până întratâta, încât consimți săi servească drept cal, mergând 
în patru labe, cu frâul în gură. 

1865; 7, partibus  infidelium, adică în „părţile necredincioşilor”: în toate 
episcopatele desființate de arabi şi de turci în Orientul apropiat, papii de la 
Roma au continuat să numească titulari, cu funcții onorifice, bineînțeles; aceştia 
sunt episcopi in partibus. 

1566; Numărul membrilor Academiei Franceze. 

1667; Le pere Duchene — titlul unui ziar din timpul revoluţiei, scris şi editat de 
Hebert. 

1868; pemei din aristocrația feudală a secolului al XVII-lea, celebre pentru 
spiritul lor de aventură. 

169 athusalem, personaj biblic, unul din patriarhii izraeliți renumiți prin 
lungimea vieţii lor; aici este luat drept simbol al bătrâneţii, rămăşiţă a unei 
generații de mult trecute. Epimenid, filozof legendar din Grecia antică, despre 
care se spunea că ar fi dormit peste o jumătate de veac întro peşteră. Aici, 
simbol al emigraților nobili din timpul revoluţiei burgheze, care se înapoiau în 
Franța după 22-25 de ani petrecuţi în străinătate. 

(670), Localitate din Germania; în timpul revoluției din Franța a fost centrul 
politic al emigraţilor feudali, care puneau la cale de acolo intervenţii armate 
împotriva republicii. 

(571) Şeful ultraregaliştilor francezi sub restaurație. 

15872) La Fontenoy, sat din Belgia, mareşalul Mauriciu de Saxa a învins, în 
1745, trupele angloolandeze. A fost ultima mare bătălie câştigată de armatele 
franceze sub regimul monarhofeudal. Marengo este localitatea unde Napoleon ia 
învins pe austrieci în timpul celei de a doua campanii din Italia (1800). 

(673) Personaj din comedia italiană, tip de valet inteligent şi descurcăreț, 
devenit popular în Franța mai ales prin comedia lui Moliere, Vicleniile lui Scapin. 

(674) Ziarist din timpul restaurației, directorul ziarului regalist Le Drapeau 
blanc (Drapelul alb). Se alăturase Burbonilor după căderea lui Napoleon, pe carel 
slujise mai înainte. 

(675) Ziarişti şi scriitori reacționari din vremea restaurației. 

(676) Date din istoria restaurației Burbonilor: la 8 Iulie 1815, când Ludovic al 
XVIIIlea sa înapoiat pentru a doua oara în Franța, dupa înfrângerea lui Napoleon 
la Waterloo, sa dezlănțuit teroarea albă împotriva bonapartiştiior; când, la 5 


septembrie 1816, acelaşi Ludovic al XVIlllea a dizolvat prima Cameră a noului 
regim, speriat de excesele reacţiunii acestei adunări compuse aproape exclusiv 
din ultraregalişti, sa inaugurat o scurtă perioadă de liberalism, în timpul 
guvernului Decazes, în spiritul conciliatoriu al doctrinarilor evocaţi de V. Hugo. 

(677), Ultraregalist fanatic din timpul restaurațţiei, după cel servise pe Napoleon. 
A fost ministru de interne îndată după a doua restauraţie (1815), în care calitate 
a ordonat ştergerea inițialei N (Napoleon) de pe monumentele Parisului. 

(678) Localitate unde, în 1214, regele Franţei Filip al Illea August a învins 
armatele unei coaliţii îndreptate împotriva sa de împăratul german Otto al IVlea 
şi contele Ferrand al Flandrei. Victoria sa datorat mai ales trupelor trimise 
regelui de catre municipalităţile libere din Franța. 


(679; Document important asupra lui Napoleon şi a timpului său. Cuprinde 
comentariile şi confidențele lui Napoleon asupra vieții şi faptelor sale, 
înregistrate de istoricul Emmanuel de Las Cazes, care la însoțit pe împărat în 
insula Sfânta Elena. 

1680; Contele H. este chiar tatăl autorului: LeopoldSigisbert Hugo, fost ofițer în 
armata lui Napoleon. A participat la multe campanii, mai ales la cele împotriva 
Spaniei revoltate. 

(81; Oratori şi oameni politici din timpul revoluţiei. Vergniaud a fost în 
primele nouă luni ale Convenţiunii Naţionale liderul partidului girondinilor, care 
susținea interesele marii burghezii. Louis de SaintJust, unul din partizanii cei 
mai credincioşi ai lui Robespierre; membru al Comitetului salvării publice în 
timpul dictaturii iacobine (1793-94). A organizat apărarea frontierei Rinului 
împotriva armatelor austroprusace şi a inspirat decretele din martie 1794, care 
prevedeau extinderea micii proprietăți la toți cetățenii francezi, prin împărțirea 
tuturor averilor mari. A pierit sub ghilotină odată cu Robespierre (1794. 

1582; A] doilea împărat roman (prima jumătate a secolului 1), tip de tiran 
sângeros. 

1583; Actor foarte admirat pe vremea lul Napoleon. Excela în tragediile clasice. 
Aşazisele lecţii de ţinută şi dicțiune pe care le da împăratului sunt o legendă. 

(684) Organ suprem al puterii executive în timpul Convenţiunii Naţionale, a 
treia adunare revoluționară (1793-1795). Însuflețit de Robespierre şi SaintJust, 
comitetul a salvat atunci Franța prin măsurile energice luate împotriva 
reacţiunii din interior, precum şi împotriva duşmanilor care amenințau 
frontierele, din exterior. 

1588) Primul, personaj din comedia clasică franceză, tipul bătrânulul zănatic; 
celălalt, eroul romanului Suferințele tânărului Werther de Goethe (1774), tipul 
tânărului sentimental. 

1586; Bandit parizian tras pe roată în 1721. 

(687) AJ doilea fiu al contelui d'Artois (regele Carol al Xlea în 1824); a fost 
asasinat în 1820 de un meseriaş, Louvel, fapt pentru care era considerat martir 
în cercurile ultraregaliste. 

1688) „Liga virtuţii”, organizație secretă prusacă, alcătuită din reprezentanți ai 
nobilimii liberale şi ai intelectualității burgheze. A fost constituită în 1808 
pentru a lupta împotriva lui Napoleon. 

1889; Carbonarii, membrii unei organizații secrete revoluționare, care a existat 
în Italia în prima treime a secolului al XIX-lea. Ţelul ei principal era eliberarea 
națională a Italiei, mai întâi de sub jugul francez şi ulterior de sub cel austriac, 


precum şi lichidarea instituţiilor feudale absolutiste din micile state italiene şi 
unificarea Italiei. 

1690; A BC. în franțuzeşte e pronunţat ca şi abaisse: înjosit, aplecat. 

1691; Unul din comandanții de oşti ai împăratului Justinian (prima jumătate a 
secolului al Vllea); a recucerit o parte din Italia ocupată de ostrogoți. Era eunuc. 
Castratus ad castra, joc de cuvinte care se făcea la Roma pe seama generalului 
bizantin, înseamnă „un castrat în fruntea unei tabere”. 

1692; pamilie italiană (florentină) din secolele XVI—XVII;, unii din membrii ei au 
devenit cardinali, iar Maffeo Barberini, papă. 


1693) primul termen înseamnă în limba spaniolă culegeri de jurisprudențe şi de 
hrisoave regale care acordau privilegii oraşelor şi provinciilor: fuegos înseamnă 
focuri. Victor Hugo apropie cele două cuvinte, sugerând că asemenea arhive 
monarhofeudale sunt destinate focului. 


1594 verset din Evanghelia lui Matei: „Tu eşti Petre şi pe această piatră voi zidi 
biserica mea” (lat.). 

(6985) Tip de frumusețe bărbătească la romanii din ultimele secole ale 
imperiului, după numele unui sclav grec al împăratului Adrian, devenit favorit al 
acestuia. 


1696; Caius Sempronius Gracchus şi fratele său Tiberius luptaseră în calitate 
de tribuni să obţină o reformă agrară în favoarea plebei romane. Nau izbutit, 
fiindcă aristocrația sclavagistă şia aparat cu înverşunare latifundiile şi a pus la 
cale uciderea celor doi tineri. Caius, asediat pe colina Aventinulul din Roma, a 
pus pe unul din partizanii săi săl omoare spre a nu cădea în mâinile Senatului 
(123 î.e.n.]. 

1697; Aluzii la un episod din istoria vechii Atene: Hermodius şi Aristogiton au 
urzit o conspirație împotriva lui Hipparc şi Hippias, tirani ai cetăţii. Au izbutit 
săl ucidă numai pe primul şi au fost executați. Ambii conjuraţi erau tineri 
austeri, preocupați numai de recâştigarea libertăţii patriei lor (a doua jumătate a 
secolului al Vllea î.e.n.). Evadneea era o eroină din ciclul teban al legendelor 
greceşti vechi, renumită pentru frumuseţea ei. Sa aruncat pe rugul soțului ei, 
Kapaneos, la moartea acestuia. 

1698; Unul din profeții izraeliți (secolul al VIlea î.e.n.). După legenda biblică, ar 
fi prorocit sfârşitul robiei babiloniene. „Îngerul curtenitor al lui Beaumarchais” 
este pajul Cherubin din Nunta lui Figaro, care, în afară de nume, nu avea nimic 
comun cu heruvimii răzbunători de păcate din viziunile lui Ezechiel. 

1699; omule. 


1700). Astronom şi fizician francez din prima jumătate a secolului trecut. A făcut 
parte din guvernul revoluționar burghez de la 1848 ca ministru de război şi 
marină. 

1701. Naturalist francez din prima jumătate a secolului al XIXlea. În cursurile 
şi cărțile sale a susținut ideea unității organice a vertebratelor. A creat 
embriologia. 

(702), Reprezentanţi de frunte ai socialismului utopic francez (prima jumătate a 
secolului al XIXlea). 


1703; Fluturele a cărui omidă este viermele de mătase. 


!704%. Armand de Puysegur, fost ofițer, sa ocupat de magnetism şi 
somnambulism; a scris mai multe volume în apărarea ideilor lui Mesmer. Joseph 


Deleuze, naturalist din timpul restauraţiei. A publicat, între altele, un catalog al 
colecțiilor Muzeului de istorie naturală din Paris. 


(7085) poetul francez Andre Chenier a fost ghilotinat în 1794 pentru atitudinea 
lui contrarevoluționară. Cea mai mare parte a operei lui (idile, epistole, 
fragmente de poeme) a apărut postum, în 1819. 


(706), poet satiric latin din a doua jumătate a secolului I. A biciuit, cu o 
deosebită virulentă, viciile aristocrației romane din timpul său. 


(707; poet francez din a doua jumătate a secolului al XVllea, unul din 
conducătorii protestanților în timpul războaielor religioase. Principala sa operă, 
poemul Tragicele, este un aspru rechizitoriu făcut bisericii catolice. 


(708) Ca să nu fie nimic schimbat (lat.). 


(709 Este vorba de revista La Minerve frangaise din vremea restaurațţiei, 
hebdomadar politic al burgheziei liberale publicat de Benjamin Constant. 


(710; Conducători ai partidului liberal în timpul restaurațţiei. 

(711, Ca nişte alergători (lat.). 

(712) victimă a terorii dezlănțuite în Franța de ultraregalişti; înmormântarea 
lui a prilejuit o manifestare a burgheziei liberale împotriva restaurațţiei. 

(713) Toca în patru colțuri este purtată de magistraţii tribunalelor franceze. 

(14 vulturul. 

(715) poturile. 

(716) L'Aigle de Meaux — vulturul din Meaux; aşa i se spunea lui Bossuet. 

(717) Litera L se pronunţă ca şi cuvântul aile — aripă. 

(718 Grantaire (Grand R) — R mare. 

A (719 post administrator al Arsenalului din Paris în ultimii ani ai monarhiei. 
Intemnițat, împreună cu fiul său, în timpul dictaturii iacobine, auzi că fiul său 
este chemat spre a fi ghilotinat; cum acesta dormea, se prezentă în locui şii 
salvă viața, întrucât faptul sa petrecut cu două zile înaintea căderii lui 
Robespierre. Fratele mai tânăr al lui Robespierre a ţinut săl întovărăşească şi la 
moarte (1794). 

(720; prieteni credincioşi ai unor personaje ilustre, sau iluştri ei înşişi prin 
prietenia lor credincioasă. 

(721 Pylade, prieten al lui Oreste, fiul lui Agamemnon, în mitologia greacă. 

(722) Luaţi aminte, voi care hotărâți soarta pământului (lat). 

1723) începutul înţelepciunii (lat.). 

1724. în oraşul Heidelberg din Germania (regiunea Baden, pe Rin) un 
prințelector din secolul al XVIlllea, mare amator de vinuri, pusese să se 
construiască un butoi uriaş, de 566 400 litri, V. Hugo admirase butoiul în 1838, 
în pivnița castelului acelui prinț, cu prilejul primei sale călătorii pe valea 
Rinului. 

(725; Este vorba de Carol al Illea Stuart, regele Angliei (1660-1685), mare 
petrecăreţ. Roastbeeful făcut cavaler este o glumă de banchet care i se atribuie. 

1726; Numele calului numit consul de către Caligula; nea fost transmis de 
istoricii romani Tacit şi Suetoniu. 

(727; Denumirea engleză a fripturii din pulpă de vacă. 

(728) pictor militar francez din vremea imperiului şi a restaurațţiei. 


(729 A avut loc la 168 î.e.n. Consulul roman Paulus Aemilius a zdrobit acolo 
armatele ultimului rege al Macedoniei, Perseus. 

1730; pătălia câştigată la sfârşitul secolului al Vlea de Clovis, căpetenie a 
francilor salieni, stabiliți în Galia de Nord, împotriva alamanilor, popor germanic 
din regiunea Rinului. 

(731 Dacă aşa vrea obiceiul (lat.). 

(732). General şi om politic atenian din secolul al IVlea î.e.n. Na crezut că 
Grecia va putea rezista regelui Filip al Macedoniei. Displăcând atenienilor din 
cauza atitudinii sale disprețuitoare față de popor, a fost condamnat la moarte 
sub un pretext puţin întemeiat. Coligny, cu carel compară Victor Hugo, este 
amiralul Gaspard de Coligny, unul din conducătorii protestanților francezi din 
secolul al XVIlea, asasinat în noaptea Sfântului Bartolomeu (1572). 

1733) Tiran al Atenei în secolul al Vlea î.e.n. Detestat de masele populare, era 
linguşit de nobilii din clica lui. 

1734) Pliniu, zis „cel Tânăr”, a trăit la Roma în secolele III. A lăsat o serie de 
Scrisori, documente asupra vieţii şi moravurilor din antichitatea sclavagistă. 

1735; personificare a latifundiarilor şi a afaceriştilor americani. Sclavajul 
negrilor fusese desființat (formal, cel puțin) pe timpul războiului de secesiune, 
tocmai când Victor Hugo termina Mizerabilii. 

(736) Timpul e bani (engl.). 

1737 Bumbacul e rege (engl.). 

1738: Alexis decapitat — fiul lui Petru cel Mare, care a murit în închisoare, dar 
nu decapitat. Petre înjunghiat — Petru al Illlea, asasinat din ordinul Ecaterinei a 
Ila, soția sa (1672). Pavel strivit cu cizma - ţarul Pavel I, ucis pe când dormea 
(1801) de un grup de conjurați, cu ştirea fiului său, Alexandru |. 

1739) Marele Lama, sau DalaiLama, şeful bisericii budiste din Tibet. 

1740) Aluzie la o legendă din timpul războiului de independentă al Ţărilor de Jos 
(secolul al XVlea) pentru scuturarea jugului spaniol; arhiducesa Isabela, fiica lui 
Filip al Illea, regele Spaniei, a jurat să Nu-şi schimbe cămaşa câtă vreme oraşul 
Ostanda, asediat de trupe comandate de soțul ei, nu va fi cucerit. Fusese 
asigurată că cetatea va capitula peste câteva zile. Asediaţii au rezistat însă trei 
ani. 

(741), Speluncă, tavernă (fr.). 

(742) Legendă din antichitate care onorează patriotismul şi dezinteresarea 
medicului Hippocrat: regele Persiei, Artaxerxes, trimisese săl cheme spre a lecui 
o epidemie din armata sa, oferindui avuţii fabuloase; Hippocrat refuză, 
răspunzând că nu poate servi pe duşmanii patriei sale şi că „vechiturile” care i 
se ofereau nul interesează. 

1743; Cantonul Vaud se află în Elveţia de apus, cu capitala Lausanne, cantonul 
Gex este în Franța, de partea cealaltă a munților Jura. 

(7a4 Ghețar din Pirineii centrali. 

(7485) Zeiță din mitologia greacă, veche personificare a forțelor naturii, mamă a 
lui Zeus; statuile din templele ei o reprezentau cu o coroană asemănătoare 
zidurilor unei cetăți. 

(746), Personaj mitologic, fată iubită de Zeus şi preschimbată de el în juncă; de 
aici jocul de cuvinte cu „cascada Pissevache” (vache,fr.: vacă). 


(747 Este vorba de constituția reacționară din 1814, dată de Ludovic al 
XVIIIlea. 

(748 Controlor general al finanțelor (ministru) în ultimii ani ai domniei lui 
Ludovic al XIVlea. 

1749) Pentru că mă numesc leu (lat.). 

1750). Accentuând pe e final, pentru italienizarea numelui. 

(751, Împărat al Imperiului roman de răsărit (527-565). Sub domnia lui, 
juristul Tribonian a adunat şi ordonat în coduri vechile legiuiri romane. Victor 
Hugo îl compară cu Napoleon I, fiindcă sub domnia acestuia sa redactat şi 
promulgat legislația Franței burgheze. 

1752) Localitate din U.R.S.S., pe atunci în Prusia Orientală, aşezată pe fluviul 
Niemen; aici în 1807 sau întâlnit Napoleon şi Alexandru I, ţarul Rusiei, spre a 
semna pacea care punea capăt coaliției a IVa. 

1753; Matematician şi astronom francez. Celebru mai ales prin teoria 
cosmogonică (asupra modului cum a luat naştere sistemul solar), care poartă 
numele său. 

(754, Jurisconsult; a colaborat la codurile noii legislații burgheze de atunci. 
Consiliul de stat înființat prin constituţia anului VIII (1799), după luarea puterii 
de către Napoleon, era compus din jurişti însărcinați cu redactarea proiectelor de 
legi, la inițiativa primului consul. 

(755) sărăcie (lat.). 

(756) Divinităţi ale infernului în mitologia grecoromană. 

1757) jertătoarele (în limba greacă). 

(758 Dinastie de tipografi olandezi din secolul al XVillea, renumiţi pentru 
calitățile artistice ale cărților tipărite în atelierul lor. 

(759), Compozitor italian de muzică religioasă (1587-1652). 

(760; în frantuzeşte „se îmbufnă” se spune: bouda, iar dragon înseamnă: „ofițer 
de dragoni!” şi „balaur”. 

1761: Un mit grecesc închipuia adevărul ca pe o zeitate ascunsă în adâncul 
unui puț. 

(762) Ziar ultraregalist din timpul restaurației. 

1763). Golanii (span). 

1764 Schimbul de cuvinte tari între Carnot şi Fouche se explică astfel: în 1815, 
după Waterloo, Fouche, fost ministru al poliției sub Napoleon, după ce fusese 
membru al Convenţiunii, îşi renegase trecutul şii servea pe Burboni; dimpotrivă, 
Lazare Carnot, fost membru al Comitetului salvării publice, în care calitate 
organizase armatele republicii şi asigurase victoriile împotriva austroprusacilor 
din 1793-94, refuzase în 1804, ca membru al tribunalului, să aprobe 
proclamarea imperiului. Napoleon îl ţinuse deci la distanță. Numai în zilele grele 
din 1814 făcu din nou apel la dânsul, iar pe timpul celor „o sută de zile” îl 
numise ministru de interne. După Waterloo, Burbonii lau exilat ca „regicid”; cu 
acest prilej sa petrecut scena evocată de personajul Gillenormand. 

(768) Tragedie romantică de Victor Hugo, a cărei premieră a avut loc la Comedia 
Franceză în februarie 1830. 


1766) Autori de vodeviluri. 
1767) Triburi de pieiroşii din America de Nord. 


1768; volant de raquette: joc prin care o bucată de plută împodobită cu pene e 
azvârlită cu racheta. 

1769 Abate francez, care în 1789 a jucat un rol însemnat în revoluție. A 
participat în 1799 la lovitura de stat a lui Napoleon şi a deținut în noul regim 
demnitatea de „al doilea consul ”. Mai târziu, Napoleon la făcut senator al 
imperiului. 

(770), vechi popor germanic din valea Rinului, supus de romani; sau contopit 
mai târziu în masa francilor. 

'ZZI. Membru al unei secte protestante din Anglia, înființată în secolul al 
XVIllea. Quakerii purtau toţi un anteriu negru, rufărie grosolană şi pălării cu 
boruri largi; erau persecutați fiindcă nu recunoşteau nici o autoritate; de aceea 
au emigrat în masă în coloniile din America de Nord, contribuind în secolul al 
XVIIIlea la eliberarea acestora. 

(772), Parţii, popor străvechi scit, nu erau niciodată aşa de primejdioşi ca atunci 
când, prefăcânduse că fug, aruncau peste umăr săgeți în duşmanii care-i 
urmăreau. 

1773). Lanoire (fr.) — cea neagră; Leblanc (fr.) — cel alb 

(774) Şi se făcu lumină (lat.), citat din Scriptură. 

1775). Sculptor francez din secolul al XVIlea. A lăsat statui de divinități feminine 
din mitologia grecoromană, cărora lea dat forme suple şi delicate (Diana cu 
căprioara, de pildă, de la Luvru, descrisă de Al. I. Odobescu în 
Pseudocynegetikos) . 

1776; Marcos de Obregon este un roman picaresc spaniol (1618) de Vicente 
Martinez Espinel, lucrare cu caracter autobiografic, povestind viața de aventuri a 
autorului. NicolasLouis Francois, zis de Neufchâteau, fusese ministru de interne 
în timpul directoratului (1798). Se ocupase mai înainte şi sa ocupat şi după 
aceea de literatură şi de lucrări de erudiție. Sub restaurație apărea romanticilor 
ca un întârziat. Gil Blas, roman de aventuri şi de moravuri de AlainRen€ Lesage, 
publicat între 1715 şi 1735. 

1777. Mormăială (fr.). 

(778) Industriaş şi om politic francez din timpul monarhiei cenzitare. Deputat 
sub restaurație, a făcut o opoziție crâncenă regimului reacționar de atunci şi 
îndemnat la revoluţie în iulie 1830. 

(779) prederik Lemaitre, actor celebru care a creat în L'auberge des Andrets tipul 
atât de popular al lui Robert Macaire, un ocnaş evadat, un răzvrătit împotriva 
societății burgheze. 

1780) prudit filolog francez din secolul trecut. 

(781) Personaje din comediile lui Beaumarchais (secolul al XVIIIlea): primul în 
Bărbierul din Sevilla, este tipul bătrânului gelos; celălalt, în Nunta lui Figaro, 
încarnează adolescența naivă, plină de spontaneitate sinceră în exprimarea 
sentimentelor. 

AL: Enciclopedia, dicţionarul ştiinţelor şi artelor, publicat de Diderot şi 
D'Alembert, era o „mină” fiindcă submina baza regimului feudal, combătând 
catolicismul, intoleranța, absolutismul şi exploatarea feudală. 

1783 Calvin, reformator religios francez; biserica protestantă înființată de el 
(Franța, Elveţia, Scoția, Olanda, Ungaria) simplifica cultul şi ierarhia 
preoțească. Socin, reformator religios italian, respingea treimea din teologia 
creştină. 


1784) Reformator religios ceh din secolele XIV—XV. 

(785) jacobin. Unul dintre reprezentanţii de frunte ai comunismului utopic. A 
încercat să organizeze un complot împotriva directoriului, pentru a relua şi 
continua revoluţia socială, dar a fost arestat şi executat (1797). 

(786), Ugolino, tiranul Pisei, pe care potrivnicii săi lau închis întrun turn 
împreună cu copiii lui, să moară de foame. Dante îl înfăţişează, în Infern, rozând 
craniul călăului său. 

1787). Celebru bandit parizian. 

(788) Celebru bandit german, care opera prin regiunea renană în anii 
directoriului şi consulatului; prins şi executat în 1803. 

(789) Celebră statuie de marmură din antichitatea greacă, operă a sculptorului 
atenian Glycon, azi întrun muzeu din Neapole, înfăţişează pe eroul legendar grec 
Heracle  (latineşte: Hercules) personificare a forței. A aparținut familiei 
aristocrate Farnese din Roma. 

(790; Mareşal francez, care sa distins în timpul războaielor revoluției. 

1791; Orăşel de provincie în Lorena. Ca în toate garnizoanele din nord şi est, se 
perindau pe acolo adesea trupe ambulante, care reprezentau piese uşoare pentru 
distracţia militarilor. 

(792) Zeitate marină cu mai multe chipuri. 

(793) Vidoca şi CocoLacour — poliţişti din timpul monarhiei censitare (1815- 
1848). Primul, fost bandit, împăcat cu poliţia, a lăsat memorii interesante şi o 
carte despre Hoţii, moravurile şi limba lor (1837). 

(794), Primul, cartier din nordul Parisului, pe pantele colinei cu acelaşi nume. 
Celălalt, orăşel aşezat imediat la sud de Paris. Altădată se exploatau cariere de 
piatra în jurul lor. 

(7985) Colegii de flautişti, şarlatani, cerşetori, comedianți (lat.). 

1798; La Sceaux, orăşel din sudul Parisului, exista, în prima jumătate a 
secolului al XIXlea, un parc cu distracții variate în jurul unui vast local de dans. 

(7927), Autorul unui Almanah, zis din Liege, după oraşul unde a apărut mai întâi 
(secolul al XVIllea). Numeroase retipăriri lau popularizat până în secolul al 
XIXlea. 

(798). Cu patru frunți (lat.). 

1799; pilozof elvețian din secolul al XVIIIlea, creatorul „fiziognomoniei”, teorie 
după care trăsăturile feței sunt indicii sigure ale caracterului. 

1800; pste primul bancher cu acest nume, stabilit la Paris; încă de pe atunci 
averea lui era legendară. 

1801; Locul din temnițe în care se adunau deţinuţii cei mai fioroşi şi mai 
decăzuți. 

1802; Când doi oameni stau de vorbă pe furiş, nimeni Nu-şi va închipui că spun 
Tatăl nostru (lat.). 

1803; Numele unui teatru din Paris. 

(804) Negru de fum. 

1808) pizician francez din prima jumătate a secolului al XIXlea; a perfecționat 
diferite instrumente de optică şi fizică. 

1806; Cunoscut pictor francez, care a creat principalele sale opere în ajunul şi 
în timpul revoluţiei burgheze, precum şi sub dictatura lui Napoleon Bonaparte. 


Şef al „şcolii clasice”, dispreţuia coloritul şi se îngrijea mai ales de puritatea 
desenului. Ilacobin activ pe vremea revoluției, a fost ales deputat în Convenţiune 
şi a votat pentru moartea lui Ludovic al XVllea. Restauraţia la exilat ca „regicid”, 
trăinduşi ultimii zece ani ai vieţii la Bruxelles. 

1807) vestit artist italian, sculptor, gravor şi giuvaergiu din secolul al XVIlea. 

1808; Cunoscut poet francez de la mijlocul secolului al XVlea. 

1809) închisoare pentru bărbați. 

1810; închisoare pentru femei. 

1811; Casă de corecție pentru minori. 

(812) Regele Bitiniei, stat din Asia Mică, creat în urma fărâmițării imperiului 
lui Alexandru cel Mare. A domnit în prima jumătate a secolului al II-lea î.e.n. 
Servil față de romani, a consimţit să le predea pe Hannibal, refugiat la curtea 
lui. Generalul cartaginez s-a sinucis însă mai înainte. Victor Hugo pune în 
contrast curajul lui Iulius Cezar cu poltroneria şi lipsa de caracter ale lui 
Prusias. 

1813; vvetot este un orăşel din Normandia, ai cărui stăpâni feudali nu erau în 
evul mediu vasalii nimănui, situație unică pe acea vreme printre posesorii de 
fiefuri. În consecință, seniorii din Yvetot şi-au luat titlul de „regi”, cu un regat 
mărginit la un târguşor şi o moşie. S-a creat astfel figura legendară a „regelui 
din Yvetot” - om blajin, fără putere, pe care alţii îl duc de nas. 

1814; Cromwell, conducătorul revoluției burgheze din Anglia (secolul al XVII- 
lea). 

(818) Regele Angliei, executat în 1649, în timpul revoluţiei burgheze din Anglia. 

1816; Izgonit din Franța prin revoluţia de la 1830, regele Carol al X-lea s-a 
refugiat în Anglia prin portul Cherbourg de la Marea Mânecii. 

1817; gticheta curții impunea ca regele să stea în capul mesei, ceea ce făcea ca 
mesele rotunde să nu poată fi folosite. 

(818) Magistrat şi om politic francez din timpul războaielor religioase, al 
domniei lui Henric al IV-lea şi al regentei Mariei de Medicis. Orator vestit, du 
Vair a pregătit prin discursurile sale recunoaşterea lui Henric al IV-lea ca rege 
al Franţei. Avea reputația unui om integru şi devotat intereselor publice. 

1819; scriitor şi gânditor politic italian (1469-1527), unul dintre ideologii 
burgheziei în ascensiune. Cartea sa Principele - în care expune principiile 
guvernării unui stat monarhic - codifică lipsa de bună-credinţă şi de scrupule în 
relațiile internaționale, astfel cum le practicau micii suverani italieni de pe 
atunci. 

1820; Dictator mexican de la sfârşitul Războiului de independenţă al ţării sale. 
În 1821 s-a proclamat împărat al Mexicului, dar după un an a fost răsturnat. 

'821 Brunswick, în limba germană Braunschweig, este numele unei case 
princiare germane din care se trăgea regele George I al Angliei (1714-1727). 
Orleans, ramură a dinastiei Burbonilor din Franța, coborâtoare dintr-un frate al 
lui Ludovic al XIII-lea (1610-1643). A fost chemată să domnească abia în 1830, 
cu Ludovic-Filip, după alungarea lui Carol al X-lea. Sensul frazei lui V. Hugo 
este că a doua revoluție (burgheză) este mai puţin radicală decât prima, astfel 
încât nu mai proclamă decăderea unei dinastii, ci o înlocuieşte cu alta, înrudită. 

1822) Aşa-zisa revoluție din 1688 din Anglia a fost de fapt o simplă schimbare de 
dinastie. Revoluţia din 1830, din Franța, executată de masele populare, care au 
izgonit pe Carol al X-lea, a adus profituri numai burgheziei, care nu a mai 


împărţit puterea cu resturile nobilimii feudale, ca pe timpul restauraţiei. 
Burghezia a trecut la reprimarea mişcărilor populare. 


1823) în martie 1830, 221 de deputați din opoziția burghezo-liberală a Camerei 
au semnat o adresă de protest, redactată de Guizot, prin care se ridicau 
împotriva unui discurs amenințător al lui Carol al X-lea. Această rezistentă 
fățişă împotriva unui regim reacționar a provocat în țară o mare agitaţie, care a 
culminat cu revoluția din iulie a acelui an, urmată de înscăunarea lui Ludovic- 
Filip 

182% Marchizul Lafayette, nobil cu oarecare idei înaintate, participant la 
războiul de independenţă al Statelor Unite şi aderent al revoluției burgheze din 
Franța, înainte de faza iacobină, a acesteia. După revoluția din 1830 a fost 
numit comandant al Gărzii Naţionale şi a patronat alegerea lui Ludovic-Filip. 
Câteva luni mai târziu, însă, intră în conflict cu guvernul Lafitte, din pricina 
modificării Constituţiei, rămasă prea puțin democrată după părerea lui 
Lafayette. Ales deputat, face opoziție guvernului până la moartea sa, în 1834. 

1825) Ajuzie la împrejurările care au pregătit proclamarea lui Ludovic-Filip ca 
rege: numit locotenent-general (regent), acesta se duse la Primăria din Paris 
împreună cu Lafayette şi ieşi în balcon spre a fi ovaționat de mulțimea care 
umplea piața. Acele aclamații ale unei infime minorităţi burgheze au fost socotite 
ca echivalente unui plebiscit, unei consacrări populare, după cum, până la Carol 
al X-lea inclusiv, regii Franței primeau consacrarea religioasă în Catedrala din 
Reims. 

1826; Philippe d'Orlans, vărul regelui Ludovic al XVI-lea, a cărui moarte a 
votat-o, ca membru al Convenţiunii. Cei mai mulți deputați şi-au explicat votul; 
el a spus: „Moartea, fără fraze!”. 

(827), Episoade care ilustrează ezitările şi inconsecvențele lui Ludovic-Filip în 
materie de politică externă: În 1832 trupele franceze au ocupat oraşul italian 
Ancona, pentru a opri înaintarea austriecilor în acea regiune. Între 1833 şi 1839, 
Spania a fost devastată de un război civil, dezlănțuit de Don Carlos, fratele 
defunctului rege Ferdinand al VIII-lea, care urmărea să ocupe tronul prin 
înlăturarea nepoatei sale, Isabella a II-a. Acest război a prilejuit amestecul 
puterilor străine în treburile Spaniei; regele Franţei susținea elementele 
progresiste din jurul Isabellei a Il-a. Bombardarea portului belgian Anvers de 
către artileria franceză a avut loc în 1832, când independența Belgiei mai era 
contestată de olandezi. Aceştia stăpâneau Anversul, de unde au fost izgoniți cu 
ajutorul trupelor franceze. Pritchard era un farmacist englez stabilit în insula 
Tahiti din Oceania. Când francezii ocupară acea insulă, Pritchard îndemnă pe 
băştinaşi la revoltă. Arestarea farmacistului de către coloniştii francezi (1844) a 
provocat un serios incident diplomatic între Franța şi Anglia. Ludovic-Filip şi 
Guizot, prim-ministrul de atunci, au cedat şi au plătit lui Pritchard o 
indemnizație, spre nemulțumirea opiniei burgheze din Franța. 

1828; pătăliile câştigate de armatele franceze în timpul revoluției împotriva 
austro-prusacilor, care se pregăteau să invadeze Franța spre a restabili regimul 
feudal absolutist. Lupta de la Valmy (septembrie 1792) le-a tăiat drumul 
Parisului; cea de la Jemmapes, localitate din Belgia, a asigurat trupelor 
revoluționare franceze prima cucerire a acestei ţări, pe atunci posesiune 
austriacă (noiembrie 1792). Ludovic-Filip, pe atunci duce de Chartres, a 
participat în rândul armatei revoluţionare la ambele bătălii. 


1829; pormă veche, în loc de les polonais şi les hongrois. 


1830; în timpul răscoalei din 1834, sub pretext că dintr-o casă de pe acea stradă 
s-a tras asupra trupelor trimise să reprime mişcarea, toți locuitorii acelui imobil 
au fost executați. 

1831) în februarie 1831, Belgia, devenită de curând independentă, fu proclamată 
regat şi coroana noului stat fu oferită ducelui de Nemours, unul din fiii lui 
Ludovic-Filip. Acesta însă se opuse ca fiul său să devină rege al Belgiei. 

1832) Căpetenie a arabilor şi berberilor din Algeria, care a organizat rezistența 
împotriva invaziei franceze sub domnia lui Ludovic-Filip 

1833). Ducesa de Berry, nora lui Carol al X-lea, încercând în 1832 să răscoale 
Vandeea împotriva lui Ludovic-Filip, fu prinsă şi închisă în localitatea Blaye. 
Planurile ducesei fuseseră vândute lui Thiers, ministru de interne pe atunci, de 
către omul ei de încredere, Deutz. 

1834) Cancelar al Austriei în prima jumătate a secolului al XIX-lea; a negociat 
căsătoria lui Napoleon cu Maria-Luiza, a jucat un rol de seamă la Congresul de 
la Viena (1815) şi a organizat Sfânta Alianță a suveranilor reacționari împotriva 
mişcărilor progresiste din Europa. A fost izgonit de la putere în 1848, în urma 
revoluției din Viena 

(8385) Filip d'Orleans, tatăl regelui Ludovic-Filip, îmbogăţit prin manufacturile 
sale de bumbac, aderase la revoluţia burgheză din 1789 şi îşi schimbase numele 
princiar în acela de Philippe-Egalite. 

'836; în insula Mont-Saint-Michel din fundul golfului Saint-Malo se afla o 
închisoare pentru deținuți politici. Regimul penitenciarului era foarte aspru în 
celulele lui strâmte ca nişte cuşti, amintind pe cele ale regelui Ludovic al XI-lea 
din castelul de la Loches. 

1837 General şi om politic. A comandat una din armatele care operau împotriva 
austro-prusacilor la Valmy şi Jemmapes. Anul următor, izgonit de austrieci din 
Belgia, este destituit de Convenţiunea Naţională şi chemat la Paris pentru 
raport. Îşi trădează atunci patria şi trece la duşmani, devenind un 
contrarevoluționar activ. 

1838; Nume de familie dat de Convenţiunea Naţională lui Ludovic al XVI-lea 
după detronare. Era numele strămoşului său Hugo Capet, proclamat rege al 
Franţei în 987. 

'839 Louis Blanc, avocat şi om politic (1811-1882), membru al guvernului 
provizoriu din februarie 1848. Socialist utopic mic-burghez. În Istoria celor zece 
ani (1830-1840), Louis Blanc condamnase cu asprime regimul lui Ludovic-Filip; 
în exil însă, scriind Istoria revoluției, şi-a „temperat” aprecierile. 

1840; punct din sudul Parisului unde, după 1830, se făceau execuțiile capitale. 

1841; Bancher şi om politic francez din timpul restauraţiei şi al monarhiei din 
iulie. 

1842) pilozof şi criminalist italian, al cărui tratat asupra delictelor a îmblânzit 
codul penal. 

1843) nventatorul unei maşini infernale, cu care a încercat un atentat la viața 
lui Ludovic-Filip. 

1844 Nobil francez emigrat pe vremea revoluției. Pe vremea restaurației s-a 
manifestat ca unul dintre cei mai reacţionari ultraregalişti. Preşedinte al 
consiliului de miniştri în 1829, Polignac a grăbit izbucnirea revoluției din iulie 
1830 prin ordonanţele cu care suprimase unele libertăți esențiale. 


(845), Louis-Henri-Joseph de Bourbon-Cond6, ultimul prinț din această familie, 
înrudită cu dinastia Burbonilor, s-a sinucis într-o noapte, puţin timp după 
revoluția din 1830. 

1846) Tratatul de la Viena (1815) unise Belgia şi Olanda într-un singur stat, sub 
dinastia de Orania-Nassau. Prin insurecția din 1830, Belgia s-a separat de 
Olanda şi s-a proclamat stat independent. 

1847). prin pacea de la Viena (1815) Austria a reanexat Lombardia şi Veneţia. 
Când Metternich a trimis trupe să ocupe oraşul revoltat Bologna, în statul papal 
(1832), Ludovic-Filip a ripostat prin ocuparea portului Ancona din Adriatica sub 
pretextul apărării teritoriilor papei. 

1848 Răscoala poloneză din 1830 a fost înăbuşită în sânge de țarul Nicolae |. 

1849) în decembrie 1830, Camera pairilor, epurată de elementele de extremă 
dreapta din timpul restaurațţiei, a judecat pe Polignac şi pe trei din miniştrii 
cabinetului din 1829-1830, puşi sub acuzația de a fi atentat la libertăţile 
publice. Masele populare cereau condamnarea lor la moarte. Apărătorii 
acuzaților invocau tezele juristului italian Cesare Beccaria (secolul al XVIII-lea), 
al cărui Tratat despre delicte şi pedepse a impus principiul adaptării pedepselor 
la gravitatea delictelor sau crimelor, contribuind totodată la îmblânzirea 
penalităților. Pairii au condamnat pe „cei patru” la închisoare pe viață. După 
câțiva ani, însă, condamnațţii au fost amnistiați. Mari manifestații de mase au 
înfierat această „blândeţe”, vecină cu complicitatea, şi Ludovic-Filip s-a temut de 
o nouă revoluție. 

1850; Bancherul Jacques Laffitte, preşedintele consiliului de miniştri în 1830- 
1831, într-o perioadă când regimul lui Ludovic-Filip era încă nestatornicit, a 
avansat guvernului mai multe milioane din fondurile băncii sale, fapt care l-a 
ruinat. 

(851; Ajuzie la răscoala mătăsarilor din Lyon, în noiembrie-decembrie 1831; 
război „servil”, fiindcă muncitorii răsculați împotriva patronilor lucrau în mici 
ateliere şi erau considerați drept servitori. 

(852) Revoluționar blanquist francez care va fi semnalat în insurecțiile 
pariziene din 1832 şi 1839. 

1853; Mare bogătaş, fost prefect al politiei Parisului în timpul monarhiei din 
iulie. A participat activ la reprimarea mişcărilor muncitoreşti. Acuzat în două 
rânduri că ar fi delapidat banii statului, a fost salvat de Justiţie. 

(854) Jacqueries (jacherii), nume dat în Franța feudală răscoalelor ţărăneşti; 
după Jacques Bonhomme, tipul ţăranului sărac. 

(858) Asociaţie secretă în timpul lui Ludovic-Filip, înființată în 1832. Era 
condusă de burghezi republicani, dar admitea printre membrii ei şi muncitori. 
Era organizată după modelul Carboneriei italiene şi a contribuit la mobilizarea 
cadrelor în vederea răscoalelor din 1832 şi 1834. 

1856; Comunist premarxist de nuanţă babuvistă din timpul lui Ludovic-Filip. A 
scris un Catehism de reformă socială (1839) şi alte broşuri de propagandă, prin 
care a întreținut spiritul revoluționar în muncitorimea pariziană. 

1857; varietate a jocului de popice, la care, în loc de bilă, jucătorii se servesc de 
un disc. 

1858; pluviose era numele unei luni din calendarul revoluționar (1792), 
corespunzătoare lunii februarie. Răsculații din 1832 intenționau să impună din 


nou acel calendar şi numărau anii de la proclamarea primei republici, cea a 
iacobinilor. 


1859 Numele unui cântec revoluționar francez. 

1860; Oraşe din estul Franței în care s-au produs mişcări populare la vestea 
insurecțiilor din Lyon şi Paris. La Lunâville câțiva subofițeri au fost pe punctul 
de a răscula un regiment de cavalerie, atrăgându-şi simpatia soldaților prin 
lozinca „Trăiască republica!” (1834). 

1861; preoteasă din antichitate. 

1862) poet latin (210-169 î.€.n.). 

1863; Care dădea darul de a proroci. 

1864) Celebru chirurg francez din prima jumătate a secolului al XIX-lea. 

(865; Operă a lui Jean-Jacques Rousseau (1762), care combătea ideea 
reacționară a originii divine a monarhiei. Cartea preconiza monarhia 
constituțională şi justifica revoluția burgheză. 

1866) A fost elaborată şi votată de Convenţiunea Naţională în iunie 1793, după 
ce iacobinii au înlăturat din adunare pe girondini, reprezentanţi ai intereselor 
marii burghezii. A fost cea mai democratică din constituțiile Franței: afirma 
drepturile cetățenilor la muncă, asistență şi învățătură, proclama întâietatea 
Adunării Naţionale față de guvern şi recunoştea dreptul poporului la revoltă în 
cazul călcării Constituţiei de către guvern. Această Constituţie n-a fost însă 
aplicată din pricina reacţiunii termidoriene, care a readus la putere marea 
burghezie (1794). 

!867; pancnotă emisă în 1789, a cărei valoare era garantată cu bunurile 
naționale. 

1868) rrebert, unul dintre conducătorii iacobinilor de stânga în timpul revoluției 
burgheze din Franţa, ziarist. Ghilotinat în 24 martie 1794. După moartea lui, 
iacobinii de stânga şi-au luat numele de hebertişti. 

1869) Tineri scriitori francezi care s-au sinucis împreună în 1832, descurajați 
de insuccesul unei tragedii compuse în colaborare. 

1870). pictor olandez din secolul al XVII-lea. Peisajele sale reprezintă în general 
mori de vânt, canale şi corăbii, diguri şi poldere (porţiune de pământ smuls 
mării), toate sub un cer cenuşiu. 

1871 prou al unei idile de Florian (Estelle şi Nemorin, 1788). Nemorin este luat 
aici drept tipul tânărului sentimental, în contrast cu Schinderhannes, fioros 
bandit german din vremea lui Napoleon. 

1872) Clădire nouă. 

1873 Gradina botanică şi zoologica din Paris. 

1874 Jurişti germani din prima jumătate a secolului trecut. Cel de al doilea 
reprezenta, în dreptul german, reacţiunea feudală, combătută de liberalul Gans. 
Teoriile ale lui Savigny au fost denunțate mai târziu şi de Marx. 

1875) Stilul clasic francez în arhitectură, cel al Palatului invalizilor din Paris şi 
al Palatului regal din Versailles, construite în a doua jumătate a secolului al 
XVII-lea de Jules Hardouin-Mansart. Se caracteriza printr-o ornamentație 
împrumutată arhitecturii greco-romane şi printr-o înfăţişare monumentală, dar 
rece. 

1876), pictorul francez Watteau (secolul al XVIII-lea) a creat un stil original: 
pânzele sale înfăţişează, într-o atmosferă convențională de vis, galanteria 


aristocrației trândave a vremii, ocupată cu baluri şi serbări câmpenegşti. 

1877). polies et petites maisons - căsuțe de ţară clădite de aristocrații din timpul 
ultimilor Ludovici, înainte de revoluție, pentru petreceri. 

1878) Georges Mouton, mareşal-conte de Lobau, unul din generalii lui Napoleon 
I, deveniți colaboratori ai lui Ludovic-Filip. Sub monarhia din iulie a deținut un 
comandament superior în garda națională, pavăza burgheziei în contra 
muncitorimii pariziene, şi a organizat înăbuşirea insurecției populare din iunie 
1832, evocată de Victor Hugo. 

1879) printre foi şi frunze (lat.). 

1880; Luna a opta (de la 20 aprilie la 19 mai) în calendarul republican. 

1881; Oraş din Cipru, celebru în antichitate pentru cultul lui Venus, zeița 
iubirii. 

1882; Guillaume de Lamoignon a fost, sub Ludovic al XIV-lea, prim-preşedinte al 
Parlamentului din Paris, curtea de justiție cea mai înaltă a regatului. Arhitectul 
peisagist Lendtre a desenat, între altele, planul parcului castelului din 
Versailles. 

1883) vodevilist francez din timpul imperiului şi al restaurațţiei. Victor Hugo 
citează opereta sa comică Vestala, parodie a operei italiene cu acelaşi titlu de 
Spontini. 

188%. Scară a Capitoliului din Roma de pe care erau aruncate în Tibru trupurile 
condamnaților. 

1885) Castel istoric la sud de Paris, în mijlocul oraşului şi al pădurii cu acelaşi 
nume. 

1886) Localitate din sudul Parisului, unde se afla o fortăreață care servea, pe 
timpul monarhiei absolute, şi de închisoare politică. Orăşelul este cunoscut şi 
prin azilul său de alienați. Pentru parizieni, „unul scăpat de la Bicetre”, 
înseamnă un nebun. În tinerețea lui Victor Hugo, în citadela din Bicâtre se 
închideau condamnațţii de drept comun, înainte de trimiterea lor la muncă 
silnică. 

1887) Ospiciul şi spitalul de alienați La Salpâtriere din Paris se află şi astăzi în 
cartierul, mărginaş pe atunci, numit Austerlitz, după victoria lui Napoleon 
împotriva austriecilor 

1888) Operă a compozitorului german Weber (1786-1826). 

1889; Soţia mareşalului cu acest nume (sec. al XVII-lea) care şi-a silit fiii 
„cadeți” (al doilea şi al treilea născut) să îmbrace haina călugărească, spre a 
spori, cu partea lor de moştenire, zestrea fetelor. 

1890; se spune că regele Prusiei Frederic cel Mare (1700-1786) era mare amator 
de tabac. 

1891). Triburi sălbatice din America; Yowaii în S.UA. de azi, ceilalți în Brazilia. 

1892 Personaj din comedia populară italiană, tipul beţivului scandalagiu care 
spune tuturor adevărul în față. 

1893). pictor şi gravor francez din prima jumătate a secolului al XVII-lea, unul 
dintre marii realişti ai artei franceze. 

1894 Napoleon. 

1895) Consiliul municipal al Parisului. 


1896: Monument înălțat pe locul unde se ridica altădată Bastilia, în primii ani 
ai domniei lui Ludovic-Filip, în cinstea celor care şi-au dat viața în revoluția din 


1830. 

1897; putoi colosal (2.360 hectolitri) aflat în pivnița unui castel din oraşul 
german Heidelberg, situat într-o regiune viticolă. 

1898) După legenda biblică, prorocul Ilona, aruncat în mare în timpul unei 
furtuni, a fost înghiţit de o balenă, în al cărei pântece a stat trei zile. 

1899; Atunci palatul regal. Acest monument de artă, clădit în secolul al XVI-lea, 
în stilul renaşterii franceze, a fost distrus în 1871 de bombardamentele armatei 
lui Thiers, care asedia Parisul Comunei. 


1900; Celebru actor francez din secolul trecut. 


1901. Autor francez de ieftine romane frivole din prima jumătate a secolului 
trecut. 


1902; Teatru din Paris. Organiza spectacole fastuoase de feerii şi melodrame, cu 
jocuri de lumini obținute prin focuri de artificii. 


1903; Contrastul dintre cele două clădiri este subliniat comparativ prin 
contrastul celor doi scriitori. Unul, Milton, poet englez din secolul al XVII-lea, 
grav şi evlavios, autorul poemului biblic Paradisul pierdut, celălalt, poet francez 
din secolul al XVIII-lea, autor de elegii sentimentale. 

1904). perestre mici de mansardă sau de pod. 


1908; Replică dramatică din tragedia Horaţiu de Corneille. Tatăl celor trei 
Horaţi, primind ştirea că şi ultimul său fiu a fugit din fața curiaţilor, întrebat ce- 
ar fi voit să facă fiul împotriva a trei duşmani, a răspuns: „Qu il mourut!”(Să fi 
murit !) 

1906) Localități din estul Pariului, într-o regiune legumicolă care alimenta 
capitala. 

1907; plouă cu găleata. 


1908; Ce ne tot spui acolo? Hangiul n-a putut să evadeze. Nu cunoaşte 
meşteşugul, asta e! Să-şi sfâşie cămaşa şi să-şi taie cearşaful ca să facă o funie, 
să găurească uşa, să-şi fabrice acte de identitate false, chei de asemenea false, 
să-şi reteze fiarele, să dea drumul funiei în jos, să se ascundă, să se schimbe, 
trebuie să fii isteț pentru aşa ceva. N-a putut bătrânul, nu ştie să lucreze! 


1909; Hangiul tău o fi fost prins asupra faptului. Trebuie să fii şiret. E doar un 
ucenic. S-o fi lăsat dus de vreun copoi sau chiar de vreun polițist adevărat, care 
i-o fi întins vreo cursă. Ascultă, Montparnasse, auzi strigătele de la închisoare? 
Ai văzut toate lumânările alea? A fost prins, asta e! O să scape cu douăzeci de 
ani de puşcărie. Nu mi-e frică, nu sunt un fricos, e lucru ştiut, dar nu mai e 
nimic de făcut, trebuie s-o luăm din loc, altfel o pățim. Nu-ţi face sânge rău, vino 
cu noi, hai să dăm pe gât împreună o sticlă de vin! 

1910) Îți spun eu că l-au prins! În momentul de față, hangiul nu mai face doi 
bani. N-avem nici o putere. Degeaba stăm aici. Mereu am senzația că un sergent 
de stradă a şi pus mâna pe mine! 


1911: O funie. 
1912; Un om. 


1913; Un copil. 

191%. Mucosul ăsta parizian nu e făcut din paie plouate. 

(918) să legi frânghia sus. 

1916; La pervazul ferestrei. 

1917). pata ta. 

1918) în limba latină: „lene". Etimologia lui Victor Hugo este însă fantezistă; 
cuvântul francez la pegre - bandiții, escrocii, prostituatele - nu reprezintă 
termenul latin, ci provensalul pego (smoală, lipici; metaforic: hoț). 

1919; Ultima zi a unui osândit 

1920; Această lucrare a lui Victor Hugo, apărută în 1829, este o pledoarie 
împotriva pedepsei cu moartea. 

1921; piesa n-a avut succes. 

1922) pfecte de comedie. 

1923; Iepurele (ba aici, ba acolo). 

192%. Medic specialist în bolile de alienaţie mintală furioasă. 

1925) Puşca mea. 

1926: Calul meu. 

1927). O corectură. 

1928) Culisele din stânga şi culisele din dreapta. 

1929) pemeile afectate, pretenţioase, numite aşa în secolele XVII-XVIII. 

1930; Celebrul H6tel de Rambouillet din Paris — în care, până în 1648, marchiza 
de Rambouillet primea societatea aristocratică a vremii, alături de o seamă de 
scriitori burghezi în slujba nobilimii şi a monarhiei absolute — se înălța între 
Luvru şi Hale. Dincolo de Hale se afla Curtea Miracolelor, cartier sordid. 

1981) Bucăţi de zahăr de calitate inferioară. 

1932) Turte de zahăr. 

1933; Mare feudal, a simpatizat, scurtă vreme, cu revoluţia burgheză. Devenit 
reacționar şi bigot, a emigrat şi s-a alăturat Burbonilor. 

1934), Flora, Pomona, Neptun, Belona, Marte — zeițe şi zei din mitologia latină. 
Belona era zeița războiului; pălăria în trei colturi era „a lui Marte” fiindcă o 
purtau la început (secolul al XVIII-lea) militarii. 

1935), Amirali francezi din timpul monarhiei absolute. 

1936; în comediile scriitorului latin Plaut (secolele III-II î.e.n.) apar adesea 
personaje populare, vorbind argou roman. 

1937) Bandit şi contrabandist francez din prima jumătate a secolului al XVIII- 
lea. 

1938! Dar unde sunt zăpezile de altădată? (Vers din Frangois Villon) 

1939; Argoul din Tunis, cunoscut pe vremea expediției regelui Ludovic al IX-lea 
împotriva Tunisului. 

1940). sase cai puternici trăgeau o diligență. 

1941 Versuri în argou de la începutul secolului al XVIII-lea, despre care se 
spunea că s-ar fi cântat la „o petrecere de nuntă” a celebrului bandit Cartouche. 

1942; Textual — a vedea treizeci şi şase de lumânări. 


1943) Personaj mitologic: fata oferită ca pradă unui monstru marin. Legenda 
spune că Perseu, văzând-o legată de o stâncă şi fermecat de frumuseţea cei, a 


ucis monstrul, a eliberat-o şi a luat-e de soție. 

1944. Nu înțeleg cum dumnezeu, părintele oamenilor, poate să-şi chinuiască 
copiii şi nepoții şi să-i audă țipând, fără să fie chinuit(tulburat; agite - în 
original) el însuşi. 

1945). Reprezentant al fiziocraților, prima şcoală de economişti burghezi (secolul 
al XVIII-lea), care cereau libertatea comerțului şi industriei, mai ales libera 
circulație a produselor agricole. Ca ministru al finanțelor şi economiei, Turgot a 
inițiat o serie de reforme burgheze, anulate apoi de reacţiunea feudală. 

1946; Romancier francez din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Fiu de 
țăran, în opera lui se întâlnesc pagini de un remarcabil realism asupra 
moravurilor Parisului din ajunul revoluţiei. În Nopțile Parisului, exprimă 
sentimente democratice şi zugrăveşte pe iacobini în culori pline de simpatie. 

1947. Monstru în mitologia greacă. 

1948). Imam, teolog musulman. 

1949; Centre ale unor vechi civilizaţii, azi dispărute, în Orientul Apropiat. 

1950) în englezeşte cab e prescurtarea lui gabriolet;, în argoul francez înseamnă 
câine. 

1951) Lisette, personaj foarte popular din cântecele lul Beranger. 

(952) A sparge geamul cu ajutorul unui plasture de chit, care, lipit de geam, 
reține cioburile şi zgomotul. 

1953) N-o să scârțâie sub pilă. 

(954) Franci, gologani sau mărunțiş. 

1955) paris. 

1956; Tip de tânăr desfrânat, eroul romanului de mare succes: Iubirile 
cavalerului de Faublas (1787-1790) de Louvet de Couvray. 

(957), Primul, un personaj legendar, pomenit de mitul eroului grec Heracle: 
sacrifica pe altarele zeilor săi pe orice străin care pătrundea în Egipt, unde 
legenda spune că domnea acest despot sângeros. Ceilalţi doi sunt personaje 
istorice. Tiberiu — împărat roman (secolul I î.e.n.); Henric al VIII-lea, rege al Angliei 
în prima jumătate a secolului al XVI-lea, a guvernat ca un monarh absolut; a 
condamnat la moarte pe două dintre cele şase soții ale sale. 

1958 Un burghez al cărui nume însuşi îi arăta originea modestă (humble - 
umil), numit membru al Camerei nobililor sub Ludovic-Filip. 

1959) Les incroyables: tineretul reacționar, extravagant ca îmbrăcăminte şi 
vorbire, din timpul directoratului (1795-1799). 

1960; primul director al Băncii Franței înființată de Napoleon 1. 

1961; Fauchelevent, textual: coseşte-vânt. 

1962; pousselevent, Coupelevent: Împinge vântul, Taie vântul. 

1963; Eroina romanului Pamela de Richardson, scriitor englez din secolul al 
XVIII-lea. Fată de condițiune modestă, Pamela trăieşte într-un mediu mic- 
burghez, supravegheată îndeaproape şi nemilos exploatată. 

1964; Sans-culottes, poreclă dată de aristocrați revoluționarilor de la 1789, care 
purtau pantaloni lungi în locul pantalonului până la genunchi (culottes). Textual: 
sans-culottes - fără pantaloni. 

1965. Un mic negustor şi un muncitor din Paris, care au luat parte la insurecția 
din 1832, după ce luptaseră în zilele din iulie 1830. Implicaţi în atentatul 


neizbutit asupra lui Ludovic-Filip (1836), au fost executați. 

1966; Ouadrin era o monetă măruntă din secolul al XVI-lea, a patra parte dintr- 
o para. Cartea cu titlul de mai sus era o repovestire a Bibliei sub formă de 
„medalioane”, scurte prezentări ale personajelor. A avut multe ediții chiar şi în 
secolul următor. 

1967). pierre de Besse, confesorul regelui Ludovic al XIII-lea (prima jumătate a 
secolului al XVII-lea). Cartea menţionată pretindea să dovedească „concordanța 
Evangheliilor” între ele şi a datelor de acolo cu cele istorice, strădanie infirmată 
de istoria ştiinţifică a creştinismului. 

1968; Culegere de versuri dedicată reginei Margareta de Navarra, femeie 
instruită, unanim admirată pentru spiritul şi cultura ei. 

1969; primul tratat francez de diplomaţie, operă a unui scriitor politic de la 
sfârşitul secolului al XVI-lea. 

1970) Antologie rabinică (lat.), culegere de sentințe morale luate din scrierile 
teologilor evrei din evul mediu. 

(971; Adică o ediție a operelor lui Tibul, tipărită în 1567, la Veneţia, în 
tipografia lui Aldo Manuccio. Indicaţia latină in aedibus Manutianis înseamnă 
„editat de Manuccio”. Această celebră editură şi tipografie a difuzat în ediţii 
elegante cele mai de seamă opere ale antichităţii greco-latine. Tibul este un 
elegiac latin de la sfârşitul secolului I î.e.n. 

1972) pste vorba de cartea Vieţile filozofilor, scrisă de eruditul grec Diogene din 
Laerţia (Cilicia, Asia Mică) în secolul al III-lea î.e.n. Opera aceasta este deosebit 
de utilă, deoarece ne informează asupra unui mare număr de filozofi greci, 
materialişti îndeosebi, ale căror scrieri n-au ajuns până la noi. 

1973: Mare umanist francez, a editat Vieţile filozofilor de Diogene Laerţiu în 
1570. 

1974, Umanist şi tipograf parizian din secolul al XVI-lea, tatăl lui Henri 
Estienne. A editat pentru întâia oară, după manuscrise, operele istoricilor greci 
Dionis din Halicarnas şi Dio Cassius. 

1975; Adică o carte din secolul al XV-lea sau al XVI-lea, tipărită luxos, în 
atelierul familiei lui Aldo Manuccio. 

1976: Adică o tipăritură din oficinele Elzevirilor, familie de tipografi olandezi, al 
căror atelier principal era la Amsterdam (secolele XVI-XVII). 

1977) Personaje din comedia Mizantropul (1666) de Moliere. Lui Alceste, om 
sincer, căutător al adevărului i se opune Philinte, omul saloanelor, partizan al 
minciunilor convenţionale şi al complezențelor utile. 

1978). Acest Filip era unul din nepoții lui Ludovic al XIV-lea. Prin testamentul 
său, Carol al II-lea l-a lăsat moştenitor. Avea însă drept contracandidat pe 
arhiducele german Carol (viitorul împărat Carol al VI-lea); această rivalitate a 
dezlănțuit războiul de succesiune la tronul Spaniei (1702-1713), care a secătuit 
Franța. 

1979). Aluzie la două evenimente din timpul revoluţiei din Franța; la 10 august 
1792, când masele populare conduse de iacobini au atacat Tuileriile, garda 
elveţiană a lui Ludovic al XVI-lea a tras în mulțime; în vendemiaire (lună a 
calendarului revoluționar: octombrie 1795), reacţiunea aristocratică şi regalistă, 
încurajată de alungarea iacobinilor de la putere, a încercat o lovitură de stat 
împotriva Convenţiunii Naţionale, încercare zdrobita de artileria lui Napoleon 
Bonaparte, pe atunci general de brigadă. 


1980) Apatele Joseph Terray, ministru de finanţe în ultimii ani ai domniei lui 
Ludovic al XV-lea (1770-1774). Măsurile luate de el, şi mai ales creşterea 
impozitelor şi reducerea rentelor de stat, i-au atras ura burgheziei şi a maselor 
populare, mai ales că plana asupra lui bănuiala de a fi fost amestecat în „pactul 
foametei”, o uriaşă speculă asupra grâului, care a înfometat populaţia săracă în 
1773, 


1981) prudit din secolul al XVI-lea, Pierre de la Ramee, zis Ramus, gânditor şi 
filolog. Combătea scolastica medievală şi proclama întâietatea rațiunii omeneşti 
asupra tradiţiei bisericeşti. Detestat de profesorii de la Sorbona - Facultatea de 
teologie a Universității din Paris — pentru aceste idei înaintate, Ramus a fost ucis 
în noaptea Sfântului Bartolomeu (1572) la instigaţia duşmanilor săi. 


1982) Acest trist episod din viața lui Rousseau a avut loc în Elveţia, unde 
scriitorul se refugiase în 1762, pentru a evita închisoarea, în urma publicării la 
Amsterdam a operelor sale Emi şi Contractul Social. Deismul expus în cartea a 
IV-a din Emi nefiind pe placul unui pastor, acesta ațâță populaţia locală 
împotriva marelui gânditor, a cărui locuinţă fu atacată cu pietre în noaptea de 6 
şi 7 septembrie 1765. 


1983). După legenda Vechiului Testament, Moise, conducând pe evrei din robia 
egipteană în Palestina, s-a oprit mai mulți ani în peninsula Sinai. În deserturile 
de acolo hrana şi apa lipseau, ceea ce i-a făcut pe evrei să murmure în repetate 
rânduri împotriva lui Moise 


1984 General şi orator atenian. Acuzat pe nedrept de trădare, a fost condamnat 
să bea cucută în anul 317 î.e.n. 


1985) După bătălia de la Zama (202 î.e.n.), care a pus capăt celui de al II-lea 
război punic, Scipio a fost acuzat pe nedrept că şi-a însuşit o parte din 
despăgubirile de război la care Cartagina era obligată prin tratatul de pace. 
Învingătorul lui Hannibal a fost silit atunci să ia drumul exilului. 

1986), Când, în 325 î.e.n., Alexandru cel Mare, după înfrângerea lui Porus şi 
cucerirea văii Indului, voi să înainteze spre răsărit, pe valea Gangelui, soldații 
săi refuzară să-l urmeze, speriați de necunoscutul ce li se deschidea în față. 

1987) în expediția sa, Columb a avut de înfruntat o răscoală a marinarilor săi, 
care se temeau să nu ajungă... la capătul lumii. 

1988; Chouani (citeşte şuani), ţărani bretoni fanatizați de preoți şi împinşi la 
răscoală împotriva Convenţiei Naţionale, pe vremea revoluției burgheze din 
Franța. 

1989) La începutul lui septembrie 1792, nu mult după detronarea lui Ludovic al 
XVI-lea, când austro-prusacii amenințau Parisul, masele populare au executat 
vreo mie de reacţionari, care umpleau închisorile. 

1990), Înapoierea Burbonilor în Franţa, după înfrângerea definitivă a lui 
Napoleon la Waterloo (1815), a fost însoţită de o cumplită teroare albă, 
dezlănțuită împotriva foştilor revoluționari şi bonapartişti. La Avignon a fost 
astfel asasinat mareşalul Guillaume Brune, erou al războaielor primei republici 
împotriva coaliției suveranilor reacționari. 

1991; Prima victimă a masacrului din noaptea Sfântului Bartolomeu. 

1992) Prințesa de Lamballe, prietenă a reginei Maria-Antoneta, a fost ucisă în 
septembrie 1792, la Paris, de răsculați. 

1993; Corp de soldați spanioli, partizani ai francezilor, format de Napoleon 
îndată după ocuparea Spaniei (1806); prin extensiune, soldați din bandele unui 


regim reacționar trimis să asuprească poporul. 
1994). verzii, cadeneții — numele unor formații reacționare teroriste din 1815. 
19985) Formațiuni militare regaliste din sudul Franţei, apărute îndată după 


căderea lui Robespierre (iulie 1794); mulţi iacobini au căzut victime ale acestor 
bande. 


1996) Trupă regalistă formată din nobili emigraţi, debarcată la Bordeaux în 
1814, în vreme ce Napoleon bătea în retragere în fața trupelor aliate pătrunse în 
Franța pe la nord-est. 


1997. Danton s-a pronunțat hotărât în procesul lui Ludovic al XVI-lea pentru 
moartea acestuia. El reprezenta pe atunci burghezia împotriva monarhiei 
feudale. Victor Hugo, luând partea lui Danton, nu cunoştea documente 
descoperite de atunci încoace, din care reiese că Danton devenise în 1794 
contrarevoluționar. 


1998 Paradoxul lui Victor Hugo vrea să zică următoarele: prin ordonanțele 
reacționare din iulie1830 acest feudal se răzvrătise împotriva poporului. 


1999; Joc de cuvinte: insurrection, resurrection. 


41000; pe vremea imperiului roman elocvenţa politică fiind înăbuşită, nu mai 
puteau apărea tribuni democrați ca frații Titus şi Tiberius Gracchus. Acum nu 
rămânea decât satira pentru a biciui moravurile. Este ceea ce a întreprins poetul 
latin Iuvenal (secolul I-II) în satirele sale violente împotriva viciilor aristocrației 
romane. În Satira I rezumă poetica prin emistihul facit indignatio versum 
(indignarea este suficientă ca să-ți inspire versuri). 


11001; £ vorba tot de poetul satiric luvenal, care, sub pretextul unei misiuni 
militare, a fost trimis Ia Syene, pe Nilul mijlociu. 


41002; în Anale istoricul roman Tacit ia atitudine hotărâtă împotriva 
despotismului Cezarilor. 

11003; pste vorba de evanghelistul loan, exilat în insula grecească Patmos de 
către autoritățile romane, sub domnia lui Domițian. Acolo, apostolul ar fi avut, 
chipurile, o viziune, pe care o povesteşte în Apocalipsul său, scriere obscură, 
plină de metafore şi simboluri, în care este condamnată societatea vremii, 
cufundată în păcate, şi se fac preziceri asupra soartei viitoare a lumii. 

41004 Mari metropole din antichitate, celebre prin luxul şi desfrânarea lor, cu 
care Apocalipsul evanghelistului loan compară Roma imperială; Ninive a fost 
capitala imperiului asirian; Babilon - a Caldeei; ambele au avut existență 
istorică. După legenda biblică, Sodoma ar fi fost un oraş nu departe de Marea 
Moartă, distrus de un foc ceresc, drept pedeapsă pentru depravarea locuitorilor 
săi. 

11005; Verres, proconsul al Siciliei (secolul I î.e.n.), pe care a jefuit-o îngrozitor. 
Jafurile sale au fost date la iveală de Cicero într-o serie de discursuri care au 
atras condamnarea vinovatului. Caligula, al treilea împărat roman (37-41), ar fi 
fost cu totul insensibil la oratoria lui Cicero, fiind smintit. 

41006; Adică activitatea pozitivă, realizările politice măreţe ale lui Iuliu Cezar 
fac să i se ierte dictatura inaugurată odată cu trecerea ilegală a râului Rubicon. 

41007; pacă Tacit ar fi trăit cu un secol mai devreme, ar fi condamnat, scriind 
istoria timpului său, lovitura de stat a lui Iuliu Cezar, precum şi dictatura 
acestuia. 

e, Împărat roman, care a domnit numai câteva luni, în anul 69, înainte de 
înscăunarea lui Vespasian. Era crud şi cinic. I se atribuie o frază feroce: 


„Cadavrul unui duşman miroase totdeauna frumos” 

41009; „Urâţenia tiranului” înseamnă hidoşenia morală. 

41010), Împărat roman de la începutul secolului al III-lea, fiul lui Septimius 
Sever; a lăsat un renume trist în istorie pentru cruzimile lui. A ucis chiar pe 
propriul său frate, Geta. 

41011; Împărat roman de la sfârşitul secolului al II-lea, fiul lui Marcus Aurelius; 
renumit prin crime şi acte de demenţă. 


41012; Împărat roman (secolul al II-lea şi al III-lea) sub a cărui domnie tiranică 
a înflorit linguşirea şi delațiunea. 

41013; prorocul evreu Isaiia (secolul al VIII-lea î.e.n.) şi-a scris profeţiile într-un 
stil plin de imagini, valorificate de procedee retorice. 


(1014; Massaniello a conclus răscoala populară din Napoli (1647) împotriva 
dominației spaniole. A fost lipsită de baza socială largă pe care o avusese 
insurecția sclavilor din republica romană, condusă de gladiatorul trac Spartacus 
(71 î.e.n.). 


(1015; Acest cuvânt înseamnă „stomac” în limba latină. La Victor Hugo 
simbolizează răscoalele populare provocate de foame. 


(1016). Orăşel din Franţa. În timpul restauraţiei, locuitorii sai s-au împotrivit 
pretențiilor marelui proprietar local de a impune unele redevențe feudale, 
desființate de revoluţia din 1789. 

1017 Maximilian Lamarque, general al imperiului şi deputat cu tendințe 
liberale, era foarte popular. Mort la începutul lui iunie 1832, înmormântarea lui 
a luat proporțiile unei mari manifestații ale opoziţiei republicane, sprijinită de 
masele muncitoreşti, şi s-a transformat în insurecția descrisă de Victor Hugo. 

(1018; Generalii Foy, Gerard şi Drouet d'Erion se distinseseră în ultimele 
războaie ale imperiului şi luptaseră la Waterloo. Napoleon se gândea să-i 
înainteze mareşali (in petto înseamnă în limba latină „în piept”, adică „în cuget”). 

41019; Linie de metal, drug de fier, rangă mică. 

41020; piul lui Napoleon 1 şi al Mariei-Luiza a murit de tuberculoză la 22 iulie 
1832, deci la o lună şi jumătate după insurecția pariziană. 

41021; Coloana, înălțată în 1810, se numea atunci „coloana Austerlitz”, fiindcă 
basoreliefurile ei metalice fuseseră fabricate din tunurile austriece capturate în 
acea bătălie (1805). Deasupra coloanei se afla o statuie a lui Napoleon, doborâtă 
la începutul restaurațţiei, repusă în timpul monarhiei din iulie. Comuna din Paris 
a doborât la pământ acest simbol al militarismului francez, dar republica a III-a 
a reaşezat coloana pe soclul ei. Cortegiul generalului Lamarque nu putea ocoli 
acest altar al bonapartismului. 


11022; Aristocrat francez, coborâtor dintr-un bastard al lui lacob al II-lea 
Stuart, regele Angliei, afişa ideile cele mai reacționare. 


11023) punct din centrul Parisului, numit astfel fiindcă la origine a fost un arc 
de triumf, înălțat în 1674 de municipalitatea pariziană în amintirea cuceririi 
provinciei Franche-Comt€. 

11024. Numele sub care guvernul lui Ludovic-Filip a încercat să bagatelizeze 
una din răscoalele muncitoreşti din timpul acela. 

(1025; General al lui Napoleon. Exilat în timpul restaurațţiei, a căpătat din nou 
comandamente superioare sub Ludovic-Filip. Lamarque îi fusese camarad de 
arme. 


41026; Lupte din timpul războiului de independență al Statelor Unite din 
America. Lafayette, voluntar în armata insurgenților, a participat la această din 
urmă luptă. 

(1027; Mânăstirea Saint-Merry din centrul Parisului a fost principalul centru de 
rezistentă al răsculaților din 1832. Aceştia, baricadați înăuntru, au sunat 
clopotul în tot timpul luptelor. 

11028; pamfletar de un deosebit talent, Armand Carrel era unul din cei mai de 
seamă conducători ai partidului republican sub Ludovic-Filip. Bertrand Clausel, 
fost ofițer al lui Napoleon, deținea sub Ludovic-Filip un comandament în armată. 
Făcuse opoziție în Cameră lui Polignac şi trecea drept democrat. 

41029; scriitoare engleză din secolul al XVIII-lea, autoarea unor romane de 
groază. 

ji Republican şi socialist utopic, unul din organizatorii răscoalei 
muncitoreşti din Lyon (1837), ceea ce i-a atras o condamnare de douăzeci de ani 
închisoare. Eliberat în timpul revoluţiei de la 1848, Lagrange este, puțin după 
aceea, ales deputat în Constituantă, unde îl cunoaşte pe Victor Hugo. Ludovic 
Bonaparte îl exilează după lovitura de stat din 12 decembrie 1851. Moare în exil, 
în Olanda. 

41031) Acesta era numărul membrilor Academiei Franceze. 

11032; Ajuzie la scena vrăjitoarelor din Macbeth de Shakespeare. 

11033) Aluzie la aceeaşi scenă din Macbeth de Shakespeare, în care vrăjitoarele 
prezic eroului dramei domnia Scoției şi-i trezesc ambiția. 

11034 | udovic al XVII-lea era fiul lui Ludovic al XVI-lea şi al Mariei-Antoaneta, 
mort în închisoarea Temple din Paris. Ducele de Bordeaux era fiul postum al 
ducelui de Berry. 

Da Strigătul afirma solidaritatea răsculaților francezi din 1832 cu cei ai 
Poloniei din 1830. 

11036; Ouailles - oi, credincioşi: vie — gâscă. Joc de cuvinte. 

41037; Denumirea lui Hercules în Plaut şi Terentius. 

41038), Pregăteşte-te de război (lat.). Expresie pe care francezii o pronunţă astfel 
încât bellum se aude bel homme - bărbat frumos. 

11039; Cuvântul înseamnă „tărtăcuță” în limba provensală; era, pe atunci, o 
asociație revoluţionară din sud-estul Franţei. 

41040; p&tour — înconjur. 

«1041, Theophile de Viau (secolul al XVII-lea), numit „bătrânul” spre a-l deosebi 
de Theophile Gautier, contemporan şi prieten cu Victor Hugo. Versurile citate nu 
aparțin însă lui Theophile de Viau, ci discipolului acestuia, Girard de St. Amant 
(poemul Singurătatea). 

41042). Pot-aux-Roses — ghiveci cu trandafiri. 

11043) poteau rose — stâlp trandafiriu. 

11044) Nu lăsa să treacă orele (lat.). 

(1045) pucătar vestit din secolul al XIX-lea. 

11046; poetul latin scrisese: Carpe diem (nu lăsa să treacă ziua). 

(1047; Deschizătură prin care, de pe puntea unei corăbii, se pătrunde în cală. 

41048) Joc de cuvinte: sans plume — fără pană, fără condei. 


41049; Numele unei luni în calendarul republican din 1792, luna florilor 
(corespunde în parte lui aprilie). 

(1050; Cetăți, personaje şi populaţii din Italia mijlocie, în primele timpuri ale 
istoriei Romei. Clusium era o cetate din Etruria, asediată de gali la începutul 
secolului al IV-lea î.e.n. Romanii i-au dat ajutor şi au izgonit pe năvălitori. 
Aceştia se înapoiară însă după un an şt cuceriră Roma, prădând-o groaznic şi 
înapoindu-se cu o pradă bogată în patria lor (câmpia Padului). Brennus însemna 
în limba galilor „conducător de oaste”. Este vorba aici de brenul care a cucerit 
Roma în 390 şi i-a impus condiții grele pentru a consimţți să se retragă. Ecvii, 
volscii şi sabinii sunt urmele unor vechi triburi înrudite cu romanii. Volscii 
locuiau chiar în Latium; ceilalți, mai la nord, în Apeninii mijlocii. Au fost cu toții 
supuşi de romani în secolul al V-lea î.e.n. Alba era capitala albanilor, tribul latin 
care a avut întâietatea în Latium înaintea romanilor; au fost supuşi de regele 
Tullus Hostilius. Fidena era o cetate sabină la nord de Roma, supusă - după 
legendă - de însuşi Romulus. 

(1051) Ajuzie la neînțelegerile religioase din Elveţia în secolul al XVI-lea. În 
cantonul Uri se ţinea încă postul catolic; în Glaris, în schimb, nu se mai ținea, 
odată cu primirea fără rezerve a reformei lui Zwingli. 


41052) Joc de cuvinte: qui montre la corde - care îşi arată coarda, şi la corde du 
pendu -— funia spânzuratului. 


(1053; pste vorba de ultimul prinț Conde, tatăl ducelui d'Enghien, executat din 
ordinul lui Napoleon în 1804. Bătrânul s-a spânzurat în 1832. 

ji Câmpie din Franța de nord. 

(1055) Joc de cuvinte: poulailler — poiată; une poule — o femeie uşoară. 

(1056) Joc de cuvinte întemeiat pe o interpretare glumeaţă a epitetului latin al 
zeului Apollo: avoir le timbre un peu fele înseamnă, în limba franceză „a fi cam 
într-o parte”. 

(1057; Nu se cade oricui să ajungă până la Corint.” Expresie în limba latină cu 
înțelesul de stăvilire a pretențiilor celor nechemaţi. Joc de cuvinte: omnibus — 
tuturor (lat.). 


(1058) poem liric dedicat zeului Dionysos. Prin extensiune, elogiu exagerat adus 
unei persoane. 

(1059; Sculptor grec care - după legendă - s-a îndrăgostit de statuia Galateii, 
propria sa operă, şi a luat-o de soție după ce a fost însuflețită de Venus-Afrodita. 


41060; Mare pictor venețian din vremea Renaşterii (1477-1576), la V. Hugo, 
aluzie la portretul unei tinere cu parul castaniu deschis pictat de el şi cunoscută 
sub numele de „logodnica pictorului “. 


11061; Bancher francez din prima jumătate a secolului al XIX-lea, supranumit 
„bancherul regilor şi regele bancherilor”, a cărui avere trecea drept fabuloasă. A 
finanțat în mai multe rânduri guvernele monarhiei din iulie. 

41062; Nume vechi al consilierilor comunali din Tuluza. 


41063; Ca unul dintre cei trei sute de spartani care au pierit împreună cu regele 
lor, Leonida, apărând trecătoarea Thermopile din munţii Tesaliei, împotriva 
armatei persane a lui Xerxes (480 î.e.n.). 


41064; Comparaţia evocă un episod sălbatic din campania de înăbuşire a 
răscoalei irlandeze în timpul revoluției burgheze din Anglia. Cromwell, luând cu 
asalt cetatea Drogheda din Irlanda (1649), a ordonat nimicirea garnizoanei odată 
cu populaţia oraşului, sub pretext că irlandezii sunt catolici. 


(1065; Materie inflamabilă cu bază de cărbune. 

(1066; Ajuzie la fabula lui La Fontaine: Diligenţa şi musca. 

(1067) scriitor militar francez din secolul al XVIII-lea. 

41068; Zeița justiției în mitologia greacă. 

41069). Ultimele victorii ale lui Napoleon 1 (februarie 1814) împotriva aliaților, 
care pătrunseseră în Franța de nord. 

La Personaj din istoria Greciei antice. A comandat armata care a eliberat 
Siracuza (Sicilia) de tiranii săi, lăsând amintirea unui democrat convins, 
scrupulos în respectarea legalității. 

“1071 Căpetenie a partidului național şi popular din Galia pe timpul lui Cezar. 
În anul 53 î.e.n. a răsculat împreună cu Induciomar cele mai multe triburi galice 
din nord, abia supuse. 

(1072), Căpetenie a răsculaților burghezi din Gand (Belgia) împotriva contelui de 
Flandra. 

41073) Nobil belgian din secolul al XVI-lea, calvinist şi agent diplomatic al lui 
Wilhelm de Orania în timpul răscoalei Ţărilor de Jos împotriva dominaţiei 
spaniole. Prins în două rânduri de spanioli, n-a trădat interesele poporului său. 
A luptat şi cu pana împotriva spaniolilor, scriind pamflete politice, în care le 
demasca intoleranța şi cruzimea. 

(1074. suveran vizigot al unei regiuni din nordul Spaniei, care a dat semnalul 
luptei de recucerire a Peninsulei Iberice ocupată de arabi (secolul al VIII-lea). 

(1075; prometeu înlănţuit, tragedie de Eschyl; conţine tirade însuflețite împotriva 
tiraniei. Aristogiton, martir al libertăţii în Atena antică (secolul al VI-lea î.e.n.). 
Thrasybul a trăit la Atena un secol şi jumătate mai târziu, când „cei 30 de tirani” 
(un grup de aristocrați ajunşi cu forța la putere) persecutau partidul popular. 
Thrasybul a strâns o armată şi i-a gonit, restabilind astfel regimul democratic. 

(1076) Adică: fost membru al Convenţiunii din 1792, care a votat moartea lui 
Ludovic al XVI-lea. 

(1077) Locuitor din provincia Auvergne. 

11078; scilla şi Caribda - stâncă şi vârtej din strâmtoarea Messinei, între Italia 
şi Sicilia; navigatorii din antichitate, pe corăbiile lor mici, se temeau deopotrivă 
de aceste două piedici şi ziceau că, dacă scapi de una, cazi negreşit victimă 
celeilalte; de aici expresia „din Scilla în Caribda” (din lac în puț). 

41079; pormă de guvernare în care puterea este exercitată de gloată (din limba 
greacă: ochlos — gloată şi cratos — putere). 

41080), Popor (greaca veche). 

“1081 Simplu joc de cuvinte care trimite la punctul de plecare al răscoalei 
Ţărilor-de-Jos spaniole împotriva lui Filip al II-lea. În 1566 un grup de nobili şi 
burghezi din Flandra şi Olanda s-au întrunit la Breda şi au hotărât să lupte 
pentru înlăturarea inchiziției spaniole. Puțin după aceea, o delegaţie s-a 
prezentat regentei Margareta de Parma, sora lui Filip al II-lea. Un curtean al 
acestuia îi trată obraznic pe postulanți drept gueux (calici, golani). Răsculații 
adoptară această insultă ca o denumire cu care se mândreau. 

41082) scriitor creştin din secolul al IV-lea. 

a Drojdia cetății, legea lumii (lat.). 

41084; 1» iunie 1848, de fapt, masele muncitoreşti pariziene au luat armele 
împotriva burgheziei. 


11985) veche măsură franceză, echivalentă cu 0.3248 m. 

11086) Care, prin proporțiile ei, pare a fi opera unor ciclopi; aceştia erau, după 
legenda mitologică, nişte uriaşi. 

jet Personaj mitologic, condamnat de zei să împingă în infern o stâncă care 
se rostogolea fără încetare înapoi. Stânca lui Sisif simbolizează o muncă grea şi 
neproductivă. 

as Personaj biblic menționat de Vechiul Testament: un bogătaş arab, bun 
credincios al lui lehova. Legenda spune că acesta l-a sărăcit ca să-l încerce, 
îmbolnăvindu-l totodată de lepră. 

E Cetățuia mai multor oraşe din antichitatea greco-romană, clădită pe o 
înălțime centrală. Celebră a fost aceea din Atena pe care se ridicau templele 
numite Partenon şi Erehteion, giuvaiere ale arhitecturii ionice. 


41090; Ossa şi Pelion, munți în Tesalia. Mitologia spune că uriaşii, răsculându- 
se împotriva lui Jupiter, au pus muntele Ossa peste Pelion. Expresia e folosită 
când e vorba de greutăți şi sforțări inutile. 


41091. Date importante, cotituri în mersul revoluţiei din Franța; în 1789 a 
izbucnit revoluția; anul 1793 a adus dictatura iacobină, pregătită de răsturnarea 
monarhiei la 10 august 1792; la 9 termidor grupul reacționar al Convenţiunii a 
smuls puterea din mâinile lui Robespierre; vandemiar şi prerial sunt încercări de 
răsturnare a Convenţiunii termidoriene, care pregătea directoratul (1795-1799) — 
una regalistă, cealaltă populară, numite astfel, ca şi termidor şi brumar, după 
lunile calendarului republican; directoratul a fost desființat prin lovitura de stat 
de la 18 brumar (1799) a lui Napoleon. 


41092; Puşcă veche, scurtă, numită şi tromblon. 


41093; Cântec revoluționar din 1792, care evoca desființarea monarhiei. Prin 
cupletele ei antimonarhice, a fost mai populară decât Marseieza lui Rouget de 
lIsle. Sub Ludovic-Filip masele populare manifestau dispreţ față de Marseieza, 
devenită imn al monarhiei burgheze. 

41094) Generalii de care burghezia franceză s-a servit pentru a înăbuşi în sânge 
insurecția muncitorească din iunie 1848, se făcuseră cunoscuți în expedițiile 
colonialiste pentru cucerirea Algeriei. Astfel, Cavaignac fusese guvernator al noii 
colonii, iar Lamoriciere avusese acolo un înalt comandament. 

(1095; Temple, Castelul de apă, Belleville - puncte din Paris în jurul cărora s- 
au dat lupte aprige în iunie 1848. Sunt situate în est, în cartiere muncitoreşti. 


41096), Glonţ de calibru mare, tras de o puşcă de meterez sau de un tun. 

Iar, Localități din Algeria, apărate cu îndârjire de arabi în rezistența lor față 
de coloniştii francezi. Constantine a căzut în 1837, în urma unui lung asediu, iar 
Zaacea în 1849. 

11098; Este vorba de o eroare a autorului: găsiseră, probabil, cincizeci de sticle 
şi cincisprezece, aşa cum apare în textul original. 


41099) Aceste „isprăvi” ale lor sunt uciderile unor tirani sau ale unor personaje 
politice. (Asupra lui Harmodius şi Aristogiton, Brutus, Cromwell şi Charlotte 
Corday, vezi explicaţiile anterioare.) Casius Chereas, tribun din garda pretoriană 
romană, l-a ucis pe împăratul nebun Caligula (anul 41), încercând apoi să 
restabilească republica. Karl Sand, student german, l-a ucis, în 1829, pe 
scriitorul reacționar Kotzebue, agent al Sfintei Alianțe. Fapta lui, evocată de 
Puşkin în poemul Pumnalul, a fost socotită ca un avertisment dat reacţiunii 
monarho-feudale de după căderea lui Napoleon |. 


41.100; Raux, Cournand, Delille, Malfiâtre — traducători, adaptatori sau imitatori 
francezi (secolul al XVIII-lea) ai poemului agricol Georgicele, una din operele de 
seamă ale poetului latin Vergiliu. Delille şi Malfilâtre sunt socotiți astăzi printre 
poeţii minori ai vremii lor. Jacques Delille (1738-1813) a publicat traducerea 
Georgicelor în 1770. Malfilâtre (1733-1767), tradusese anterior din acel poem 
numai câteva fragmente. 


41101). pamflet violent. 

11102). Zoil, Maevius, Vise, Pope, Freron -— critici răuvoitori, veninoşi, care au 
atacat opere şi autori de seamă. 

11103; Istoric roman din mijlocul secolului al IV-lea al erei noastre; a lăsat un 
breviar (prescurtare) al istoriei romane. 


(1104; porme latine ale numelor unor localități situate în diferite puncte ale 
Aticii. 

(1105) Regiuni din Grecia antică, renumite pentru minele lor de metale 
prețioase. 

41106; j/chisoare din Paris destinată femeilor delicvente. 

(1107; praza trebuie înțeleasă astfel: Enjolras era un doctrinar prea rigid şi nu 
avea destul spirit internaţionalist, ca Anacharsis Cloots, revoluţionar din 
extrema stângă iacobină, ghilotinat în 1794 împreună cu Hebert. 

41108 Adunări în Grecia antică la care toate popoarele Greciei îşi trimiteau 
delegații pentru a discuta probleme de interes comun. 


41109; Monstru din mitologia greacă despre care legenda spune că stătea la 
intrarea în cetatea Teba (Grecia centrală) şi oprea călătorii punându-le întrebări 
grele: când nu primea răspunsuri satisfăcătoare îşi sfâşia interlocutorii 
intimidaţi de privirile lui fixe şi tăcerea lui amenințătoare. 

41110; Instrument cu ajutorul căruia se verificau dimensiunile, forma şi 
ghinturile din ţevile armelor de foc. 

LI; Gloanţe sferice cu care se încărcau puştile pe vremea aceea; primele 
erau nişte alice mari folosite mai ales la vânătoarea de căprioare; celelalte, de 
dimensiunea unei bile, se întrebuințau la război. 


AZ, Localităţi din jurul Parisului. 

41113). Adică spartan; spartanii din Peloponezul Greciei vechi erau vestiți pentru 
spiritul lor de sacrificiu. 

(1114 Ziarist liberal din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Conducea ziarul 
Tribuna din Bordeaux, foaie prin care făcea o opoziție curajoasă regimului 
restaurației. După revoluția din iulie 1830 a devenit omul monarhiei burgheze a 
lui Ludovic-Filip. 

(115; Adică linşajul, uciderea fără judecată. Lynch, judecător din coloniile 
engleze ale Americii de Nord (secolul al XVII-lea) care a sugerat concetățenilor 
săi această metodă barbară folosită şi azi de către rasiştii din S.U.A. împotriva 
negrilor. 

(1116; Curtean al lui Ludovic al XIV-lea şi demnitar al regenței lui Filip de 
Orleans (1675-1755). A lăsat nişte voluminoase memorii, scrise cu pasiune de 
feudal, dar interesante prin stilul şi procedeele lor artistice; memorialistul excela 
îndeosebi în arta portretelor. Marele socialist utopic Henri de Saint-Simon (1760-— 
1825) aparţine altei ramuri ale aceleiaşi familii şi începe să fie cunoscut abia 
sub monarhia din iulie, când saint-simoniştii, discipolii săi, îi propagă ideile. 


Pentru că exprimase principiul că numai cei ce muncesc şi produc în mod real 
au dreptul să trăiască în societate, burghezia îl anatemiza şi-l socotea subversiv. 


(1117) în fortăreața cu acest nume din estul Parisului se aflau bogate depozite 
de muniții, produse ale arsenalului din acelaşi loc. 

11118 Ceva divin, o forță supranaturală (lat.). 

(1119) ste vorba de unchiul călăului muncitorimii din Paris (1848), Jacques- 
Marie Cavaignac, fost general al lui Napoleon, apoi slujitor credincios al 
Burbonilor, care l-au făcut baron de Baragne şi inspector general al cavaleriei. 


(1120; Generalul Suchet, înaintat mareşal în timpul campaniei napoleoniene 
împotriva poporului spaniol; armata pe care o comanda participase la luarea, 
prin lupte de stradă, a Saragossei; spaniolii n-au cedat oraşul (1809) decât casă 
cu casă, pricinuind mari pierderi ocupanților francezi. 


(1121; prangoise d'Aubigne, viitoarea soție morganatică a lui Ludovic al XIV-lea, 
sub numele de marchiza de Maintenon, fusese măritată în tinereţe cu poetul 
Paul Scarron, țintuit în pat de un reumatism deformant. Menajul ducea mari 
lipsuri şi totuşi casa soților Scarron era foarte frecventată în anii 1650-1660, 
oaspeţii fiind atraşi nu de banchete, ci de spiritele fine şi buna dispoziție a 
gazdelor. Ceva mai mult, obişnuiții casei aduceau ei înşişi băutură şi mâncare la 
acele sindrofii. 

(1122) Aluzie la un episod din poemul eroicomic Orlando Furioso de Ludovico 
Ariosto, poet al renaşterii italiene. Vestitul cavaler din epoca franceză medievală 
(Roland) devine aici nebun furios din cauza dragostei pentru o cochetă, Angelica. 

41123; Personaj mitologic: un uriaş, care de câte ori atingea pământul dobândea 
forțe noi. A fost învins de Hercule, care l-a ridicat în braţe şi apoi l-a doborât. 

11124; puncte din sudul Parisului. 

(1125) pi au găsit o foarte mică bucată de pâine ascunsă (lat.). 

41126; Stea din constelația Taurului, care răspândeşte o vie lumină roşietică. 

(1127) Cine îndrăzneşte să spună că soarele este înşelător? (lat.). 

41128) Aceste păsări au o viată foarte lungă, ceea ce a făcut să se creadă că 
unele viețuiau tocmai de pe vremea când s-a clădit palatul Luxembourg şi când 
s-a amenajat parcul cu acelaşi nume, la începutul secolului al XVII-lea, pentru 
Maria de Medicis, văduva lui Henric al IV-lea. 

41129) în antichitate, sărbători desfrânate în cinstea zeului Saturn. 

41130; Joc de cuvinte: în limba francezi, cygne (lebădă) şi signe (semn) sunt 
omonime. 

a Descendenții dintr-un colateral mai tânăr; aici este vorba de dinastia 
Bourbon-Orlans care domnea atunci în persoana lui Ludovic-Filip, ramura 
principală a Bourbonilor, linia directă fiind cea detronată în 1830 cu Carol al X- 
lea. 

41132) Tatăl mort îşi aşteaptă fiul muribund (lat.). 

111383). prou spartan (Grecia antică), devenit un obiect de cult pentru războinici. 

(1134 Ducele Gaspard de Clermont-Tonnerre, ultraregalist din timpul 
restaurației şi ministru al marinei în 1822, când reacţiunea monarho-catolică 
pregătea o serie de lovituri împotriva opoziției liberale din Cameră şi împotriva 
libertăţilor cetăţeneşti. 

(1135; Cele două aspecte ale aceleiaşi zeițe din mitologia greco-romană: 
înțelepciunea şi războiul. Minerva este numele latin al zeiței greceşti Pallas 


Atena. 


(1136; pământul făgăduinţei; În Vechiul Testament, Palestina este adesea 
numită astfel. 

41137). poet romantic francez (1808-1855). De la inspiraţia patriotică şi populară 
din tinereţe a trecut treptat la o poezie a disperării, ermetică şi mistică, pe 
placul simboliştilor, care au văzut în el un precursor. 

41138) Revoluționar italian din prima jumătate a secolului trecut, partizan al 
lui Mazzini dar cu idei sociale mai înaintate decât ale altor făuritori ai unităţii 
italiene din 1860. A fost ucis pe când încerca să răscoale masele populare din 
Regatul celor două Sicilii împotriva Burbonilor. (Pentru ceilalți, vezi notele 
anterioare). 

11139; Auzie la fabula lui La Fontaine Ursul şi grădinarul, în care morala e: mai 
bine un duşman deştept, decât un prieten prost. 

11140) poartă făclia vieții (lat.). 

(141; Una din cele mai bogate cetăți din Grecia veche, în Peloponez; a 
întemeiat numeroase colonii, mai ales în sudul Italiei şi a construit monumente 
de artă remarcabile, mai cu seamă temple. 

41142; Colonie greacă din sudul Italiei, celebră pentru viața inactivă, molatică, 
a locuitorilor ei; distrusă la sfârşitul secolului al VI-lea al erei noastre. 


11143; State din S.U.A. 


41144) Adică spiritualitate (Socrate) cu preocupările vulgar-materiale, plăcerile 
trupeşti, care-l caracterizează pe Falstaff, erou shakespeareian din piesele Henric 
al IV-lea şi Nevestele vesele din Windsor. 


(1145; serie de cărți sfinte indiene în limba sanscrită cuprinzând imnuri şi 
formule religioase brahmane: numele lor colectiv înseamnă „ştiință”; cele mai 
vechi au fost scrise acum circa 3.200 de ani. 


11146; pătălie din 1515, lângă Milano. Regele Franţei a participat efectiv la 
luptă şi i-a învins pe mercenarii elveţieni care apărau ducatul Milan, teritoriu 
vasal imperiului german, pierdut cu doi ani mai înainte de Ludovic al XII-lea. 

41147). Actele de eroism evocate de Victor Hugo sunt povestite în Iliada. 


Ie, Personaje din romanele cavalereşti din secolul al XVI-lea cărora li se 
atribuiau isprăvi neverosimile. Cele mai multe dintre ele aparțin romanului 
Vitejiile lui Esplandian, fiul lui Amadis (1510), de autorul spaniol Garcia Rodriguez 
de Montalvo, răspândit în Franța prin traduceri. Cervantes îl citează printre 
romanele de aventuri care au exaltat imaginaţia lui Don Quijote. 


(1149 Ajuzie la un episod din poemul homeric Iliada. Ajax a fost unul din 
războinicii greci cei mai temuţți. Megaryon lupta ca aliat al troienilor. 


(1150; Jose de Palafox, general, comandant spaniol de partizani; a apărat eroic 
Saragossa în 1809 împotriva francezilor. Mai târziu duce de Saragossa. 

4151 Arhimede, marele savant grec din Siracuza (Sicilia), ucis de un soldat 
roman cu prilejul cuceririi cetăţii (212 î.e.n.), incendia corăbiile duşmane cu 
ajutorul unor oglinzi care reflectau în pânze razele soarelui concentrate. 


(1152) pierre de Terrail, senior de Bayard, devenit legendar prin vitejia sa în 
expedițiile regilor Franței în Italia (sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul 
secolului al XVI-lea). Folosea şi el, după mijloacele militare medievale, smoala 
clocotită împotriva asediatorilor de castele, cărora li se turna de sus lichidul 
vâscos şi fierbinte. 


41153; Adică lupta devenise hidoasă, ca zvârcolirile osândiţilor din infern, 
descrise în Divina Commedia a lui Dante Alighieri, sau în Paradisul pierdut, de 
John Milton (poet englez - 1608-1674); nu mai avea măreţia eroică a 
încăierărilor dintre eroii celebri ai lui Homer, în Iliada. 

11154; Monstru despre care pomeneşte Biblia. 


(1155; Călător german în Extremul Orient de la începutul secolului al XIX-lea, 
despre care V. Hugo a aflat citind o broşură intitulată: Statistică a canalelor 
Parisului, apărută pe vremea exilului său în insulele Anglo-Normande. l-a 
împrumutat date şi idei expuse în acest capitol. 


11156: Îngrăşământ compus din excremente de pasăre. 
(1157) pasăre de mare, palmipedă. 


(1158; pinanciar francez din secolul al XVIII-lea, vestit prin risipa şi prin viața 
de desfrâu pe care o ducea; se îmbogățise speculând asupra grâului în anii de 
foamete. Spre a i se uita fărădelegile, a fondat la Paris un spital care îi poartă şi 
azi numele. 


(1159; La Saint-Cloud, oraş aşezat pe Sena, în imediata apropiere a Parisului, 
se află plase pentru oprirea cadavrelor sinucigaşilor prin înecare. 

41160; pacon (1561-1626), cancelar al Angliei sub Iacob I Stuart. Ca filozof are 
meritul de a fi părintele materialismului englez şi în general, al ştiinţelor 
experimentale din epoca modernă. Ca om politic, însă, a fost atât de venal, încât 
parlamentul, sub presiunea opiniei publice, a fost silit să-l demită. 

41161) Celenterat (coral). 


41162; prima aluzie evocă marele centru de pelerinaj brahman şi mahomedan 
din centrul Indiei de nord; călătorii europeni din secolul al XIX-lea îi admirau 
numeroasele pagode şi moschee, dar insistau totodată asupra murdăriei mulțimii 
de fachiri şi pelerini. După legenda biblică, în timpul captivității babiloniene a 
evreilor, profetul Daniel a fost aruncat de două ori în groapa cu lei din Babilon, 
fiindcă demascase tertipurile şi înşelătoriile curtenilor şi preoților păgâni. 

41.163; Rege asirian din secolul al VIII-lea î.e.n. 

(1164; Mistic şi reformator religios olandez din prima jumătate a secolului al 
XVI-lea. A condus grupul anabaptist din Munster (Westfalia), unde a încercat să 
înființeze, în 1533, o republică egalitară, având în vedere apropiatul „sfârşit al 
lumii”. 

(1165) sef arab de sectă islamică din a doua jumătate a secolului al VIII-lea. 
Korassanul este o regiune din nord-estul Iranului. 


41166; Gemoniile erau, în antichitate, scările care coborau pe partea nord- 
vestică a colinei Capitolin; acolo erau expuse cadavrele celor ce fuseseră supuşi 
chinurilor, mai înainte de a fi aruncaţi în Tibru. 

41167; Mistic persecutat de biserica catolică; a pierit ars pe rug în 1663. Câţiva 
discipoli fanatici („iluminații lui Morin”) i-au mai propovăduit şi după moarte 
ideile despre apropiatul sfârşit al lumii. 

41168 Termen spaniol care înseamnă „golănimea”;, un picaro era un 
lumpenproletar trăind din expediente şi călătorind într-una spre a i se pierde 
urma. 

(1169; Mahala din vechiul Paris în care se adunau tot felul de nenorociți 
infirmi. 


41170; în româneşte: Vide-Gousset - Goleşte-Punga şi Coupe-Gorge - Taie- 
Beregata. 

(171, Personaj din Bărbierul din Sevilla al lui Beaumarchais: masca îi era 
morală, dar haina-i respectabilă de maestru de muzică ascundea un ipocrit 
venal. 


41172) Tip de valet isteţț din comedia clasică italiană şi franceză, care înveselea 
publicul nu numai prin verva sa, ci şi printr-un nas enorm. 


(1173) După legenda biblică arhiereul Caiafa l-ar fi scuipat pe Isus când acesta 
a fost adus în fața lui spre judecată. Falstaff, personaj din Nevestele vesele din 
Windsor de Shakespeare, avea grețuri şi vomitări, atât din pricina abuzului de 
băutură şi mâncare, cât şi în urma unei băi în Tamisa, într-un coş cu rufe 
murdare, consecință a aventurilor sale. 


417% Nume generic pentru fetele de la țară devenite slujnice la Paris 
(Margoton este derivat de la Margot, Margareta). 

(1175) Adică sângele vărsat în măceluri, ca acel al calviniştilor din noaptea de 
24 august 1572, se scurge în canale. 


41176; Om de încredere al lui Ludovic al XI-lea, şef al politiei sale; a fost 
instrumentul măsurilor aspre ale stăpânului său împotriva feudalilor rebeli (a 
doua jumătate a secolului al XV-lea). 


(1177; Cancelar al Franţei sub Francisc I; a lucrat cu mult zel pentru întărirea 
absolutismului, strângând totodată şi o avere fabuloasă prin vânzarea la mezat a 
tuturor slujbelor de stat. 

(1178) pste vorba de Catherine de Medicis, regentă în timpul minorității lui 
Carol al IX-lea şi inspiratoare a politicii anticalviniste a Curţii, care a dus la 
masacrul din noaptea Sfântului Bartolomeu (1572). 

11179; Letellier, ministru de război la începutul domniei lui Ludovic al XIV-lea, 
a fost tatăl marchizului de Louvois, care i-a urmat în aceeaşi demnitate. 


41.180), Revoluționari de la 1789. (Despre Hebert vezi notele anterioare.) Maillard 
a luat parte la asaltul Bastiliei; a fost unul din conducătorii maselor pariziene 
care au readus familia regală din Versailles la Paris şi, în sfârşit, unul din 
judecătorii populari care au condamnat în septembrie 1792, pe nobilii şi preoții 
întemnițați pentru intrigile lor reacționare. 


(1181). în oraşele germane existau până în secolul al XVIII-lea o Judengasse, 
stradă centrală locuită de evreii bogaţi, şi un ghetto, cartier mărginaş, în care 
era silită să se înghesuie în cocioabe evreimea de rând. 

41182). Ajuzie la un pasaj dintr-o satiră a poetului latin luvenal, care-o acuză pe 
Messalina, prima soție a împăratului Claudiu, de a se fi prostituat noaptea, 
deghizată, în lupanarele frecventate de hamali. 

41183) Scriitor francez(1740-1814), autor al unui Tablou al Parisului, descriere 
prolixă a oraşului sub toate aspectele lui la sfârşitul secolului al XVIII-lea, dar 
prețios ca document. 


41184. Dedal, personaj mitologic, constructorul labirintului din Creta, palat cu 
un mare număr de camere în care Minos, rege legendar al insulei, închisese 
minotaurul. Babel, turnul uriaş pe care - după legenda biblică - oamenii l-ar fi 
construit în urma potopului spre a se adăposti înăuntru în caz că apele ar creşte 
din nou. 


(1185; Animal biblic monstruos, privit ca un simbol al diavolului. 


41186; Ambele personaje erau cunoscute în mijlocul secolului al XVIII-lea prin 
excentricitatea lor. Saint-Foix, autor de romane şi comedii, temut duelgiu. 
Celălalt, petrecăreţ vestit, era ultimul vlăstar al unei vechi familii feudale. 

(1187) pantomă (demon) din folclorul parizian. 

(1188) sfetnicii burghezi ai regelui Carol al VI-lea (sfârşitul secolului al XIV- 
lea), administratori capabili, numiți astfel din gelozie de partidul marilor feudali 
care le disputa puterea. Când Carol al VI-lea fu atins de alienație mintală, 
unchiul său, ducele Filip de Burgundia, îl domină complet şi-i alungă pe 
marmuseți, dintre care unii fură ucişi. 

41189) Autorul unui istoric asupra Parisului. 

41.190), Prăpastie în care atenienii îşi aruncau criminalii. 

je Miniştri ai lui Napoleon |. 


41192) Arc de triumf situat în piața cu acelaşi nume din Paris, unde până la 
1871 se afla Palatul Tuileries. 


41193; Soldaţi însărcinați cu manevra aerostatelor militare. 

41194) în această localitate din Belgia, generalul revoluționar francez Jourdan a 
învins o armată austriacă folosind pentru prima oară în istorie baloane pentru a 
supraveghea mişcările trupelor duşmane. 

(1195; Chimist din timpul revoluției şi al imperiului; a contribuit la organizarea 
apărării republicii de către Comitetul salvării publice şi la organizarea unui 
învăţământ nou. 

41196; Arhitect francez din secolul al XVI-lea, constructorul palatului Tuileriilor 
din Paris. 

(1197) înseamnă camerist prostănac şi grosolan transformat în valet stilat. 

(1198. pormulă latinească prin care inchiziția spaniolă denumea carcerele 
subterane în care erau închişi până la moarte unii condamnați; la origine a fost 
o formulă care se sculpta pe lespezile mormintelor primilor creştini. 


41199), Rege legendar din Grecia antică; staulele lui cu trei mii de boi nu 
fuseseră curățate de zeci de ani; Heracles le-a spălat abătând peste ele apele 
râurilor Alfeu şi Peneu. De atunci se zice: „a curăţți staulele (grajdurile) lui 
Augias” de câte ori o întreprindere pare peste puterile omeneşti şi totuşi un om 
cu inteligență şi perseverenţă izbuteşte să o ducă la bun sfârşit. 

41200; Trimitere forțată la unul dintre înțelesurile verbului casser. a fractura 
un os, picioare, mâini, etc. 

41201). veche măsură de lungime echivalentă cu 1,949 m. 

41202) Ajuzie la legenda biblică a profetului Ilona, aruncat în mare în timpul 
unei călătorii şi înghițit de o balenă, în pântecele căreia ar fi stat trei zile. 

41203) Tânăr romantic (după numele pălăriei ce se purta la acea epocă). 

41204 Moret, orăşel la sud de Fontainebleau. Localitatea poseda în secolul 
trecut multe case din secolele al XV-lea şi al XVI-lea, foarte admirate în perioada 
romantică împreună cu tot ce era medieval. Se răspândise chiar moda pe atunci 
ca acele case să fie cumpărate, dărâmate şi reconstruite întocmai la Paris. 

(1205; pieg (picior), măsură veche de 0,3248 m. Împărţită în 12 pouces (degete). 

(1206; Aluzie la un fapt din războiul celor două roze (a doua jumătate a 
secolului al XV-lea): ducele George de Clarence, fratele regelui, acuzat de trădare 
față de acesta, fu condamnat la moarte, dar i se acordă alegerea supliciului. 
Osânditul obţinu să fie înecat într-un butoi cu vin. 


41207; Autorul însuşi relatează puțin mai departe amănuntele acestui sfârşit 
tragic. 

41208; zzero şi Leandru, Thisbe şi Pyram — perechi de îndrăgostiți din literatura 
greacă şi latină. 

41209) în original: la clef des champs. Prendre la clef des champs - a o şterge, a 
fugi. 

41210; în original pantre (burghez sau om onest - numai bun de a fi fraierit, 
jefuit sau asasinat). Traducătorii îi dau înțelesul de pantinois — parizian. 

(1211) Statuie din parcul Tuilerii din Paris, o copie după o operă celebră a 
sculpturii greceşti, dăltuită în marmură de atenianul Glicon. 


41212), Tirecuy de  Corcelles (1768-1843) - om politic francez, căruia 
Gillenormand îi schimonoseşte numele intenționat. 


(1213) Local de petrecere vestit din cartierul Montparnasse (Paris). 


11214; înseamnă falimentul, dezastrul acelei conştiinţe. Fampoux este o mică 
localitate din Franța, unde în 1846 s-a întâmplat o teribilă catastrofă de cale 
ferată, devenită proverbială. 


(1215; Aluzie la un pasaj din Biblie: lui Pavel, care era centurion roman, i se 
arătă Isus Hristos în drumul său spre Damasc. 

41216) jnchisoarea din interiorul palatului de justiţie. 

(1217; Cântec popular francez din secolul al XVIII-lea. 

(1218; Tityr, păstor din ecloga I a lui Vergiliu; cu nume comun „un tityr” 
înseamnă un visător, un sentimental, îndrăgostit de viaţa tihnită de la ţară. La 
Vergiliu îşi deapănă gândurile aşezat sub un fag impunător. 

41219 prim-amorez devenit moşneag; nume de personaje din comedia clasică 
franceză. 


41220). poet francez (1762-1794), autor de elegii şi idile, mort pe eşafod în timpul 
revoluției. 


11221) Savant şi bibliofil cunoscut la Paris pe timpul revoluţiei şi al imperiului. 
A adunat o bibliotecă de 300.000 de volume. 


(1222) Biserica Saint-Loup din Namur (Belgia) este unul din lăcaşurile iezuite 
cele mai încărcate de decoruri, îndeosebi basoreliefuri în marmură policromă; 
datează din secolul al XVII-lea. 


(1223. Aluzie la expresia coiffer Sainte-Catherine - a face un bonet sfintei 
Ecaterina (patroana fecioarelor), adică a rămâne nemăritată. 

11224 Turnul eburnean sau de fildeş (lat.); începutul unui verset din slujba 
bisericească de seară la catolici. 


(1225; parodia primelor două versuri din Satira a X-a, contra femeilor, a lui 
Boileau: „Ainsi, bornant le cours de tes râvasseries, / Alcippe, il est donc vrai, 
dans peu tu te maries?" 

Gillenormand recită o versiune proprie a primului vers, care era de fapt: 
„Enfin, bornant le cours de tes galanteries”. 

41226) Adică de pe coasta orientală a Indiei, unde se lucrau astfel de lădițe din 
lemn preţios, frumos împodobite cu încrustări de sidef şi metal. 

asi, Personaj din istoria romană cunoscut pentru calitățile lui morale şi prin 
lupta lui pentru salvarea republicii romane amenințată de dictatura lui Cezar; s- 
a sinucis la Utica (Tunisia de azi), în 46 î.e.n. când şi-a dat seama că orice luptă 
împotriva lui Cezar este zadarnică. 





11228; Om de stat atenian (secolul al IV-lea), unul din organizatorii rezistenței 
împotriva ambițiilor regelui Filip al Macedoniei. Apreciat pentru cinstea şi 
dezinteresarea lui. A fost silit de duşmani să se sinucidă la o vârstă înaintată 
(317 î.e.n.). 

(1229; Numele obişnuit al păstorițelor elegante şi cochete din poezia galantă 
franceză a secolelor XVII-XVIII, numele acesta, luat din limba greacă veche, 
înseamnă „iubită”. 

41230) în timpul domniei împăratului roman Vespasian (secolul I]), doi gali 
romanizați, Sabinus şi Civilis, ridicară armele împotriva Romei. Răscoala fu 
înfrântă şi Sabinus silit să se ascundă într-o hrubă, unde putu trăi mai mulți 
ani mulțumită devotamentului soției sale, Eponina. Trădaţi şi prinşi, Eponina îl 
insultă pe împărat, pentru a fi condamnată la moarte împreună cu soțul ei. A 
rămas în literatură ca un exemplu de iubire conjugală. 

__ Burghezia şi masele populare, adică tot ce nu era nobilime sau cler, 
după împărțirea oficială în clase sociale în orânduirea feudală din Franța. 

La Hipodrom din Paris. 

41233; Operă-balet de Jean-Philippe Rameau, compozitor francez din secolul al 
XVIII-lea. 


41234) pilozof şi om politic francez (1763-1845); în timpul restaurației a fost 
ideologul partidului burghez liberal, care organiza rezistența împotriva reacţiunii 
monarho-clericale. 

41235! În această mică localitate de pe valea Loarei, ducele de Choiseul, fost 
prim-ministru al lui Ludovic al XV-lea, poseda un domeniu şi un castel. Cum 
orientalismul era la moda în timpul luptelor dintre Franța şi Anglia pentru 
stăpânirea Indiei, Choiseul a pus să se construiască în parcul castelului său o 
impunătoare pagodă brahmană, păstrată până azi şi adesea vizitată de turişti. 

11236; plita gărzii personale a celebrului rege al Macedoniei. 

(1237) Celebru în secolul al XVIII-lea prin eleganta şi fastul său. 

(1238; parodie a unui pasaj din poemul L'Arion de Saint-Amant (secolul al XVII- 
lea). 

11239; e iubesc (eng.). 


41240), Soţia amiralului d'Anville (secolul al XVIII-lea) moştenise castelul din La 
Roche-Guyon şi îl amenajase somptuos cu gobelinuri pe pereți, mobile de artă şi 
tablouri ale celor mai mari pictori din acea vreme. 

(1241; John Churchill, comandantul armatei engleze care a operat în Ţările de 
Jos şi în nordul Franței împotriva lui Ludovic al XIV-lea, în timpul războiului de 
succesiune la tronul Spaniei (secolul al XVIII-lea), favoarea reginei Ana îl 
ridicase la rangul de duce de Marlborough. 

41242) 1 ordul Henry de Seymour, reprezentant al nobilimii engleze, tip de dandy 
elegant şi risipitor, făcea dese călătorii la Paris în timpul monarhiei din iulie. 
Era poreclit de parizieni Milord lArsouille (lordul petrecăreţ), cu toate că 
adevăratul Milord lArsouille a fost un francez contemporan cu Seymour, Charles 
de La Battut , pe numele său. 


(1243; Autorul comic atenian Aristofan (secolul al V-lea î.e.n.) biciuia 
moravurile vremii sale cu o desăvârşită sinceritate, spunând tuturor faptelor 
ruşinoase pe nume. Totuşi, menadele, adică bacantele, când se îmbătau în 
timpul sărbătorilor dionisiace, îl întreceau cu vocabularul lor mai mult decât 
liber. 


asi Thespis este creatorul tragediei antice greceşti (secolul al VI-lea î.e.n.). 
Autorul şi actorii săi (corul şi un protagonist) organizau, cum ne asigură Horaţiu, 
reprezentații în diferite cetăți greceşti, cu prilejul sărbătorilor dionisiace, şi se 
deplasau dintr-un oraş într-altul într-un car mare, devenit legendar. Jean- 
Joseph Vade este un scriitor francez din prima jumătate a secolului al XVIII-lea; 
a compus poeme şi piese de teatru în „stil poasard”, adică în franceza populară a 
vremii, însuflețite de un umor sănătos şi de o veselie comunicativă. Era văzut 
adesea în trăsură, fiindcă, în calitatea lui de controlor al impozitului pe venit, se 
deplasa în tot Parisul, ba chiar în provincie. Apropierea între cele două vehicule 
este întemeiată pe veselia dionisiacelor greceşti, asemănătoare cu buna 
dispoziție legendară a chefliului Vade. 

(1245; veche monetă franceză, egală cu doisprezece dinari. 


11246), Poeți mărunți din secolul al XVIII-lea, renumiți atunci prin versurile lor 
spirituale şi epigrame muşcătoare. 

(1247; pste vorba de Henric al IV-lea şi de tovarăşul său de arme, mareşalul 
baron Antoine de Roquelaure, gascon şiret, devenit indispensabil la curte prin 
bufoneriile sale. 

11248) prima miercuri după lăsata secului. 

11249; pericitul lângă Fericita. 

(1250; gstelle şi Nemorin - personajele unei pastorale de Florian (fabulist 
francez din secolul al XVIII-lea), considerate multă vreme ca tipice pentru 
dragostea simplă, nevinovată, în mijlocul naturii. 

(1251; Diamant vestit din tezaurul coroanei Franţei. 

(1252; partizan credincios al regelui Franței Henric al IV-lea. Fiind mare 
bogătaş, a cumpărat şi introdus în Franța un diamant enorm, care de atunci îi 
poartă numele. După ce a mai schimbat câţiva stăpâni, diamantul a intrat în 
tezaurul regilor Franței, unde a rămas până la revoluția din 1789. 

11253; Personaje principale din Mizantropul lui Moliere. Alcest, iubitor de 
adevăr, critic sincer şi neînduplecat al societății din vremea sa, avea nenorocirea 
să fie îndrăgostit de Celimena, care îşi bătea joc de dânsul. 

(1254 primii sunt eroii romanului idilic cu acest titlu, opera lui Longus, 
fermecătoare povestire a dragostei dintre doi adolescenți. Despre legenda lui 
Philemon şi Baucis ne informează o „metamorfoză” a poetului latin Ovidiu: erau 
doi soți din Frigia care stârniseră admiraţia zeilor prin iubirea lor şi ospitalitatea 
pe care o acordau drumeților. 

(1255! jnimă nemuritoare (lat.). 

(1256; Aluzie la ruga lui Isus Hristos în grădina măslinilor, înainte de 
crucificare: „Tată, dacă tu o vrei, îndepărtează de mine acest potir. Facă-se voia 
ta şi nu a mea.” 

(1257) în franțuzeşte: pierrot (paiață) denumire pentru vrăbii; în text, joc de 
cuvinte. Pierrot — paiață din comedie şi circ. 

(1258) Ceva dumnezeiesc (lat.). 

41259) înapoi! (lat.). 

__ Tâmplar de lux. 

(1261 William Pitt al II-lea, prim-ministru al Angliei în timpul revoluției 
franceze şi începutul dictaturii napoleoniene, era slab şi uscat. Dimpotrivă, 


diplomatul napolitan Fabricio Rufio, principe de Castelcicala, era foarte 
corpolent. 

Lasa, Principesa Bagration, văduva principelui gruzin Petru Bagration. General 
din armata ţarului Alexandru I. După Congresul de la Viena (1815), soţia sa 
venea adesea la Paris. Vicontele Dambray, mare bogătaş din timpul restaurațţiei, 
al cărui salon era frecventat de tineretul aristocrat al vremii. 

11263 Amândouă cuvintele înseamnă episcop. 

41264 Nume de jurişti folosite simbolic: spiritul de umanitate în materie penală 
— pentru delicte politice mai ales — este mort; în schimb, domneşte tendința de a 
înăspri pedepsele judiciare.