Revista Cinema/1990 — 1998/019-CINEMA-anul-XIX-nr-12-1981

~ 
A 
S 
x. 
x 
* 

H 
< 


iei Socialiste 


Revistá a Consiliului 


Cuyliuri si Educa 


t 
ucuresti, decembrie 1981 


` tire, stabilirea distribuţiei sau chiar în fii- 


Nici în 1982 (și nici mai încolo 


nu vom obosi să milităm 
pentru marele deziderat 


al filmului nostru: calitatea! 


ncheind um æ cmematograba ca orice 
reasiă simi sewoe să arunce o privire 
i $i-8 exprimat părerea 
zi Cai mæ important pentru 
vendsctul dat prin apariția — 
1 mă — pri neapariția lui în 
em "umo cronică de întimpinara 
i^ legătură cu fiecare premieră, 
- * mc cuvintul «reușită», nici 
cuvintul eeseca Used părerile criticilor s-au bătut cap 
în cap. Aceste man exagerat de mari «decalaje» care 
nu ma pot È suma de «gust» ar trebui cercetate cu 
aceaşi atene si severitate cu care criticii (nu toți) 
tratează lucrările cineastilor. Avem în urmă un an bogat 
find seama de numărul de premiere românești. Im- 
portanta ciírei de filme lansate pe ecranele țării in acest 
r3<timp a si fost la originea anchetei deschisă de re- 
"»oastrà la inceputul stagiunii, intitulată nu fără 
o anume tendință: «Cantitatea imbucurátoare, Dar ca- 
tatea?» 
ldeea calităţii, obsesia calităţii, revine $i persistă ca 
aproape în toate zonele, indiferent dacă acole se pro- 
duc bunuri materiale sau spirituale. E normal. Cine 
vorbește despre o nouă calitate a vieţii trebuie să exa- 
mineze care sint, din ce se compun, elementele de 
care are nevoie această viață. Ce aer respirăm la pro- 
priu şi le figurat 
În numeroase analize, secretarul general a! partidu- 
tui, tovarășul- Nicolae Ceaușescu, s-a referit pe larg 
la necesitatea de a se trece la o calitate superioară atit 
în producţia bunurilor materiale, cit și în zona creației 
culturale, artistice. În expunerea din 26 noiembrie a.c., 
tovarășul Nicolae 


g 


go 


pene definea cu deosebită 


Cinematografia 


are sacul plin de proiecte serioase. 
Să ne dorim ca ele să se realizeze 
cu exigență si talent 


-} 48 filme ale viitoarei stagiun! 
| sint gata de premieră. a- 
cest număr încercăm să pre- 
zentăm citeva din ele — foto- 
pese — în avanpremieră 
9. lucru la Buftea, în dife- 
" rite faze (prospectii, pregă- 


mări), se află încă alte 15 filme. 
lată-le pe scurt. s 


Vara fierbinte 
a lui August '44 
Scenanut: lie 


T i şi | 


gia Mircea Veroiu. Casa Patru. 

Hie Tănăsache: «Deasupra transeelor 
tuturor stărilor de beligerantá, mai presus 
de bucurie ori nenorocire, în confruntarea 
aspră cu natura sau cu dramele sale existen- 
țiale, omul a aşezat simplu si omeneste 
Viaţa. Această putere prometeică de a 
crede în viață. Trenul şi soarele are drept 
a» această idee veche de cind lumea și nouă 
atita timp cit va exista omul. Mai adaug doar 
că, pentru «argumentarea» unei asemenea 
idei, scenaristul s-a oprit la un anume mo- 
ment, îndată d'ipá 23 August 1944. Era timpul 
cind oamenii aveau mai mult decit oricind 
nevoie de speranță. departe? Să astep- 

cu toată increderea și argumentele lui 
Mircea Veroiu, care se află în filmări la 
Snagov». 


E] 


toluescu 


HE 


» 
in rolurile principale: Maria Ploae, Mircea 

Diaconu, Petre Gheorghiu, Radu Vaida. 

Costel Constantin, Răzvan Vasilescu. 


Noi, acum două secole 


9 Plecarea Vlaşiniior 


dupa romanul omonim. Regia: Mircea Dră- 


viața obşti! păstorilor ardeleni, în timpul 
Mariei Tereza, care voia să desființeze nea- 
mul românesc, să-l amestece cu cele zece 
popoare pe care le domina. Personajul 
principal e chiar obștea, rezistind Impilàri- 
lor, nepărăsindu-și locurile și limba...». 

in distribuție: Emanoil Petrut, Silviu Stăn- 
culescu, Florina Luican, Nae Gh. Mazilu, 
lon Pascu, Luminiţa Vătămănescu (elevă) 
și Dan Bădărău (student l.A.T.C.). 


O istorie mică 
la cumpăna istoriei mari 


Cas 
Sergiu Nicolaescu: «Noaptea de Anu! 
Nou, anul 1943. Undeva, pe malul mării,trei. | 


'sonaje: doi 
'sile principale: loana Pavelescu, Stefan 


limpezime sarcinile creatorilor. «Avem nevoie de pic- 
turi $i sculpturi care să oglindească realitățile vieții, 
nu doar abstracțiuni Avem nevoie de un teatru 
si de o cinematografie cu adevărat revoluționare». 

În lumina acestor imperative devine cu atit mai ne- 
cesară o examinare lucidă şi exigentă a ceea ce lăsăm 
în urmă. De aici pornim mai departe. Dar ce lăsăm în 
urmă? Lăsăm în urmă un an cu un relief destul de spe- 
ciak o cimpie, o largă cîmpie, din care ies citeva virturi, 
de înălțimi diferite, ies brusc fără a fi anunțate de o zonă 
intermediară de coline, de -dealuri. Uneori cimpia a 
coborit sub nivelul apelor imprejmuitoare. 

E de presupus că datorită noilor reglementări (nici 
un autor notat cu calificativul minim nu va mai putea 
lua în primire un nou film o anumită perioadă si doar 
se tie că pină nu demult tocmai acești artizani grăbiţi 
şi nu foarte dotați treceau cu mare viteză din film in 
film); e de presupus că datorită consiliilor caselor de 
filme, organisme ale exigentei din toate punctele de 
vedere; e de presupus că datorită reanimării Comisiei 
Cinematografiei care şi-a pus ca obiectiv respingerea 
mediocrității si promovarea gindirii creatoare cu adevá- 
rat îndrăznețe și novatoare, în anul ce se deschide fil- 
mele noastre vor fi din ce în ce mai aproape de ceea ce 
publicul românesc doreşte de la cinematografia romà- 
neascá. 

Să nu uităm totuşi nici reugitele anului pe.care il 


părăsim acum; nici reușitele «stagiunii *80-'81». Să le ` 


numim pe citeva. Sá le numim cu conștiința că ele nu 
se află toate la aceeași cotă Să amintim deck Croa- 
ziera şi O lacrimă de fată; să nu uităm poezia dulce 
amară din Lumina palidă a durerii, suflul de sinceri- 
tate din Casa dintre cimpuri, ingeniozitatea formulei 


"Himări, la mare» 


Casa 


E nu uzea? 
Scenariul: loa 
na Posteliicu, 


Pornind 


Trei. 


Scenariul: Bujor Nedel- 
covici. Regia: Sergiu Ni- 
a+ Unu. 


În rolu- 


bărbaţi şi o femeie... 


lordache şi Sergiu Nicolaescu. Sper ca 
sfirsitul de an să mă găsească în pline 


O dramă psihologică 
într-o frescă socială 


Scenariul si regia: Mircea 
Daneliuc după o idee din 
nuvela lui Cezar Petrescu «Omul din vis» 


Trei. 
Mircea Daneliue: «Din nuvela lui Cezar 


'40, avind fireste implicatii sociale, morale 
si politice. Filmul are o realitate a sa, care 
în mod transant de real si 
imaginar. Învelişul atracțios al dezbaterii 
are o notă de suspens implicit: lar omul din 
vis apare aievea. Voi începe filmările la 
inceputul primăverii, la lagi, Sărata-Mon- 


oră decit doi din interpreţii rolurilor princi- 
pale: Stefan lordache si Petre Simionescu. 
Vor fi si neprofesionisti». 


de la «Pădurea nebună» 


Scenariul: lon Cantacu- 
zino, Virgil Puicea si Ni- 
colae Corjos, Regia Nicolae Corjos. Casa 


Nicolae Corjos: «Pentru unn, va fi un 
film de dragoste, despre iubirea aprigă, 
voluntară, despre iubirea sinceră şi calmă, 
dar si despre iubirea neințeleasă, dezná- 
dăjduită. Pentru alţii, va fi un film al tor- 
mării unui tinár confruntat cu o existență 
dură. Pentru cititorii romanului «Pădurea 


ca pentru toate aceste virtuale categorii de 


cinematografice din Vinătoarea de vulpi, marea, 
dureroasa frumusețe plastică din Luchian. 

Să constatăm, de asemenea,că aşa-numitele produse 
medii pe care se sprijină fiecare cinematografie — ele 
sint baza pe care se înalță trupul piramidei — filmele 
«medii» deci, sint cam puţine. Geometric avem de-a 
tace, dacă se poate spune așa, cu o piramidă a cărei 
bază e aproape la fel de «ascuțită» ca si vitful, 

Ce trebuie sà nu se mai repete? Ce trebuie evitat? 
Trebuie sá ocolim cauzele care au reprezentat nereu- 
Sita sub diferite forme eșecul previzibil, rateu! prin 
lipsa de substanţă a scenariului, filmele gindite in iuga 
calului sau, dimpotrivă, filmele îndelung, prea indelung 
moşite, peliculele născute moarte, intrucit ex nihilo 
nihil Autorii lor în mod verificat si rásverificat — s-o 
spunem răspicat oricît de greu ne-ar fi— nu posedă 
talent. Ei pot să fie pietoni disciplinafi, vecini săritori, 
musafiri agreabili, gazde generoase, cumpărători civi- 
lizati, dar nu pot să fie autori de film. Dacă au figurat 
pe lista acestei stagiuni nu e desigur numai vina prea 
marei lor persistente. Locuţiunea «bate şi ti se va des- 
chide» trebuie să fie pusă sub semnul întrebării. Unele 
persoane pot bate din greșeală la uși străine. E de dato- 
ria celui de după ușă să le-o spună. Avem toate moti- 
vele să credem că noile structuri vor funcționa bine și 


vor asigura ca în anul care vine în cetatea cinemato- ` 


grafiei să intre doar cei chemaţi, Doar cei dotați. 
Retrospectiva unui an se face întotdeauna în lumina 


perspectivei celui care vine. Sintem convinşi că el va . 


fi un an bun. 
La mulli ani! - 
a j «CINEMA» 


spectatori să fie un film al confruntării dra: 
matice dintre viaţă şi moarte. Pentru mine, 


Sadoveanu din alt unghi 


M MÀ at riu mea e RI ERE 0 WRITERS. 

; Scenariul si regia: 
Stere Gulea. Casa 
Unu. 

Stere Gulea: «Pornind de la nuvela 
cunoscută, un film care să dezvăluie o di- 
mensiune a operei sadoveniene mai putin 
cunoscută chiar si de cititori, nu numai de 
cinefili. Cu trimiteri în mitic, în fantastic si in 
arhaic, o dimensiune prin care Sadoveanu 
se înscrie în familia Eminescu, Blaga, Mir- 
cea Eliade, Filmările încep la Fundata, în 
județul Brașov». 


"Secolul al XVI-lea 
cu suspens si umor 


€ Comoara regelui Oscebal 


Scenariul: Constantin Ciubotaru. Regia: lu- 
lian Mihu. Casa Cinci. 

lulian Mihu: «La sfirșitul secolului al 
XVI-lea, pe vremea cind in Moldova domnea 
Petru Rareș, judele de Haţeg dă de urma 
unui tezaur dacic; se presupune că ar fi a- 
partinut chiar lui Decebal. Ca intotdeauna 
în jurul unei comori, apar imediat profitorii, 
hoţii, oamenii dornici de inavulire. Între a- 


i 


mânesc, se dă firește o luptă, care inseamnà 
si urmáriri, şi întruntări, si suspense si de 
ce nu? umor. Am început filmările de 
interior pe platou la Buftea si exterioarele 
le vom face la Viscri, în zona Braşovului. 
În rolurile principale: Gheorghe Cozorici, 
Violeta Andrei, Julieta e Andrei Fină. 
Jean Lorin Florescu şi Mihai Berechet» 


Trandafiri 
din alte epoci 
Scenariul: Eu- 


Trandafirul galben , 
gen Barbu si 


Nicolae Paul Mihail. Regia: Doru Năstase. 


împreună cu Nicolae Paul Mihail co-scena- 
rist, alături de compozitorul George Grigo- 
riu si mai ales cu Doru Năstase care a dove- 
dit profesionalism excepțional, cred că am 
reuşit un film onorabil în genul său. Tran- 
dafirul galben și Misterele Bucureştiului 
vor continua Drumul oaselor. Filme de 
aventuri — gen foarte gustat de public - 
pe un fundal istoric». 

În distribuţie: Florin Piersic, Marga Barbu, 
Papil Panduru, George Motoi, Dinu lancu- 
lescu, loana Pavelescu, Traian Stănescu, 
Vistrian Roman, lon Dichiseanu și Vasilica 
Tastaman. 


Cînd reporterul trebuie 
să-și răspundă la întrebări 


Cit mai este pină Scenariul: San- 
da Faur. Re- 


già: Gheorghe Turcu. Casa Patru. 
Sanda Faur: «În ce măsură iti poti îngă- 
dui să te amesteci în viața personală — de- 
sigur! — a semenilor tăi, a celor numiti, 
poetic şi patetic «oameni de lingă tine»? 
Şi în ce măsură imixtiunea aceasta, sfatui 
pe care il dai — chiar la cererea expresă si 
ultimativă — se poate dovedi cit de cit util 
si eficient? Eroina filmului Cit mai este 
pină miine este obsedată si apăsată de 
aceste întrebări: «confesoare sentimenta- 
lă» de meserie, semnind o rubrică de dialog 
cu cititorii pe problemele sufletului la o 
revistă pentru femei, ea se vede mereu 
chemată, obligată, somată să calce pe 
proprietățile private ale vieții de familie, 
ale iubirilor pretimpurii sau ale celor prea 
tirzii, ale singurátátilor chinuitoare. Ba chiar 
să şi rezolve — ea, om din afară — probleme 
care par irezolvabile celor ce le trăiesc. 


Am început filmările la Otopeni. Sperăm 
să dăm copia de premieră in martie. in 
distribuție: Florin Zamfirescu, Dana Doga- 
ru, Octavian Cotescu, Dinu Manolache, 
Valeria Sitaru, Sebastian Papaiani, Dan 
Damian, Aurel Cioranu, Amza Pellea, Vic- 
tor Strengaru si Constantin Diplan». 


Reuseste?. Nu reuseste? Greu de spus 
Oricum, ea, gazetăriţa, incearcă. Filmul sa 
dorește o pledoarie pentru non-indiferentà, 
o cerere «in solidaritate umană», o picătură 
de apă vie care să fertilizeze (pe cit se poate) 
solul primeiduit de seceta egoismului și a 
insingurárii. Regizorul, Gheorghe Turcu fa- 
ce în această lună probe filmate cu acton 
pentru stabilirea distribuţiei». 


Alt sat, tot azi, 
dar la alte ore 


Linia 
de forță a actualitátii 
Baloane de curcubeu Scenariul: Fănuş 
Neagu și Vin- 
tilă Ornaru. Regia: losif Demian. Casa Patru. 
losif Demian: «O poveste lirică si de 
o tandră ironie despre împliniri şi neimpli- 
niri sentimentale in viața unor oameni de la 
țară, unde fiecare campanie agricolă e ur- 
mată de o alta, nu e vreme de stat si lucru- 
rile rămin uneori in urmă, nedeslusite. 
Într-o bună zi, gindul se întoarce asupra lor, 
să vadă ce si cum s-a intimplat, mai ales 
cind e vorba de «lucruri» sufletești, de dra- 
guste să spunem sau de... baloane de 
curcubeu. În distribuţie, piná acum o sin- 

gură certitudine: Dorel Vişan». 


Scenariul: Ra- 
du F. Alexan- 
dru. Regia: Dinu Tănase. Casa Unu. 

Radu F. Alexandru: «Acum 11 ani,redac- 
tia de scenarii a înaintat cu cele mai calde 
referințe conducerii de atunci acest sce- 
nariu. În ianuarie '82 vor începe filmările. 
Cineva care a fost martor la tot acest nau- 
fragiu „m-a îmbrățișat și mi-a spus: «Vezi, 
ţi-am spus, s-au schimbat vremurile». l-am 
răspuns: «Sigur, dar e şi meritul nostru că 
am supravieţuit». Sper să mă pot bucura 
a premieră. O să vedem atunci un film de 
strictă actualitate axat pe ideea racordulu: 
dintre realitatea obiectivă a zilelor noast« 
şi cea subiectivă a unora dintre semenii 
noştri, problemă care mi se pare pe cit 
de interesantă pe atit de incitantă și drama- 
tică uneori». 


e La capătul liniei 


Dintr-un foc, cinci 
debuturi 


| e Cinci scheciuri Mia debuturi regizo- 
: : rale, deocamdată in 
Lumea satului, azi, căutarea unui titlu unificator. lată titlul 


fiecăruia dintre ele și autorul sáu: Te- 
ma 13 — Bátrinete (Cornel Diaconu), 
Cartea  privirilor (Horia Constantin), 
Pasi sub ploaie (George Busecan), Fo- 
tografii mișcate (Constantin Păun), Mo- 
bilă stil (Dan Marcoci). Despre fiecare 
dintre aceste mini-filme se poate spune 
că pornește de la o idee incitantă şi că, 
deși scurte, sau poate tocmai de aceea, 
sint foarte greu de povestit în citeva cuvinte. 
Fiind vorba de «un pluton» de debuturi 
după un an în care exact capitolul acesta 
a lipsit din peisajul cinematografic, s-ar 


1 Scenariul: Dumitru 
Buznea. Regia: Geor- 
ge Cornea. Casa Patru 
George Cornea: «Într-un sat din zona 
subcarpatică, problemele agriculturii la zi. 
Un tinăr şef de fermă vrea să demonstreze 
că se poate face treabă acolo unde alții au 
lăsat totul în paragină. Femeii pe care o 
iubește vrea să-i demonstreze că se poate 
aduce oraşul la sat si nu neapărat invers. 


putea ca aici să se afle un «punct fierbinte» 
al viitoarei stagiuni. 


Aparenţele. 
Dar dincolo de ele? 


Scenariul: Bujor Ne- 
e Fa! de nisi : : 
Heze dl ielcovici. Regia: Dan 


Pita. Casa Unu. 

Dan Pita: «Confliclu! se declanșează 
între un om realizat din punct de vedere 
social, profesional si material, un om la 
apogeul meseriei, cind totul pare că i se 
deschide, ceea ce ii dă senzaţia că totul 
i se cuvine şi un altul, aparent un om fără 
nimic, un «nimeni», în fond, mult mai puter- 
nic, mai rezistent psihic. Şi mai tinăr. Cel 
realizat vrea să-şi impună realitatea lui...». 


Revine filmul-scheci! 


se va numi filmul scris 
şi regizat de Alexandru 
Tatos la Casa Patru. Sint trei scheciuri: 
Telefonul, Prospectia si Patru palme 
(acesta din urmă fiind gata) al căror 
paranna principal e chiar echipa de filmare. 
ntimplările de pe platou, «vor aduce — 
spune regizorul — fapte de viață revelatoare, 
dar vor încerca să arunce şi d altă lumină 
asupra relaţiei film-realitate». În distribuție: 
Emilia Dobrin, Geo Barton, Constantin 
Vilcu, Mircea Diaconu şi... echipa de fil- 
mare. 


Citeva proiecte 
pentru 
stagiunea'82 -'83 


e Secvente 


istorie si film 


€ Dreptate si şampanie s. Mandatu 


Scenariul: D.R. Popescu. Regia: Alexandru 
(Continuare în pag 6] 


3 


Ce urati filmului românesc 


Sci formidabile si roluri uluitoare. 
Restul lasatid in grija noastră. 


Mircea ALBULESCU 


Ni; regizori mai puţin inchipuifi, niște 
scenariști mai lucizi, pentru că actori foarte 
buni avem. 


Eugen BARBU 


LJ 
p ME filmului românesc in 1982 ceea ce 
im: doresc şi mie: 

— să știu foarte bine ce vreau; 

— ce vreau să fie ceea ce trebuie; 

— ceea ce trebuie să fie ceea ce este 
necesar; , 

— ceea ce este necesar, ráminind mereu 
si mereu, numai adevărul, adevărul expri- 
mat puternic, fără prejudecăţi şi menaja- 
mente $i în haina cea mai potrivită; 

— doresc putere de muncă, de concen- 
trare, putere de a depăși și a învinge ceea 
ce mă împiedică să muncesc, ceea ce mà 
împiedică să sper, ceea ce mă impiedică 


„să trăiesc. : 


Leopoldina BÁLANUTA 


e 
rez cinematografiei noastre în noul an 
să pășească mai aproape de viată și de 
artă iesind la drumul mare al problemelor 
fundamentaie care ne ajung din urmă sau 
ne ies în faţă. 
Îi urez,de asemenea,sá-si gospodărească 
chibzuit resursele, economisind timp şi bani 
și risipind talent și inteligență. 


Radu BELIGAN 
^ e 


|, această împrejurare, în care simt focul 
neliniștea creatoare ale colegilor mei, as 
dorit să nu fiu un comentator «din afară», 
ci direct implicat, ca să pot exprima prin 
limbajul faptelor, nu al vorbelor, ce doresc 
eu filmului românesc în 1982... 


Andrei BLAIER 
e 


F. ca anul 1982 să aducă tuturor oameni 
lor și cineastilor Pace. Fie ca filmele noas- 
tre să poarte în lume în anul care vine şi-n 
toți anii glasul paşnic si generos al poporu- 
lui român. Fie ca anul 1982 să aducă cinema- 
tografiei noastre saltul calitativ pe care și-l 
doreşte. Fie ca noua promoţie de cineasti 
să aducă un nou suflu creaţiei cinematogra- 
lice de la noi. Si filmului românesc, noroc 
în dragoste! 


Elisabeta BOSTAN 


e , 
M. multă înțelepciune, mai mult suflet, 
mai multă șansă. 

Mai multă înțelepciune: să-și drámu- 
iască pelicula, mijloacele tehnice, echip-le 
de filmare pe cele mai valabile puncte de 
plecare (scenarii); 

Mai mult suflet: să aibă curajul să pro- 
moveze subiecte de certă actualitate care 
dezbat marile idei ale societății noastre și 
sufletul să încurajeze căutările creatoare 
care urmăresc ca expresia cinematogra- 
fică să devină tot mai puternică; 

ai multă șansă: să obțină sporul de 
cantitate (din păcate cu aceleaşi resurse 
materiale) fără să piardă din calitate și fără 
să degradeze protesiunea de cineast. 

Cu alte cuvinte, ce-i doresc eu filmului ro- 
mânesc in 1982 este ce-mi doresc și mie. 

Lucian BRATU 
i e 

n primul rind, viață lungă! Cine trăiește 
N ponen să vadă mai multe si să facă mai 
mult... 

În a doilea rind, sănătate! Dacă limul 
nostru nu poate să se vindece atit de, 
rapid, măcar să i se amelioreze anchiloza 
de care suteră «în părțile esențiale», să se 
elibereze de scheme, clisee, rețete, de tot 
ce «merge», «trece fără probleme». Filmele 
noastre sint destinate totuşi oamenilor 
normali (copleşitoarea majoritate a specta- 
torilor), care nu suportă malurile înguste 
ale vechii dogme, și care şi-au cam pierdut 
tradiționalul umor românesc. 

n al treilea rind, memorie. Adică să-și 
amintească în toate împrejurările că este 
artă, chiar si a șaptea, dar totuși artă, si nu 
reclama unor pseudoidei ce mor cu regula- 
ritate în ziua a treia după naștere. Apoi 
să nu uite o clipă că, vrind-nevrind, trăim 
in Europa, în ...1982. lar în artă şi nu numai, 
pină să putem exclama celebra «Europa 
este cu ochii pe noi», trebuie să fim noi cu 
toti ochii pe ga. Nu 


avem un destin aparte. . 


diterit de al altor oameni, ne pindesc ace- 
l-ași primejdii, ne încălzesc aceleaşi spe- 
tante, astfel că izolarea, închistarea, sufi- 
ciența agresivă nu-și au locul. 


În sfirsit, e bine să ne mai amintim că si 
regizorii şi scenariștii au o virstă, o virstă 
biologică si o alta psihică, a maximei pro- 
ductivitáti si că viața este fatal limitată în 
timp; ea face, din păcate, excepție de la 
corolarul lui Ramirez care spune că «totul 
se lungeşte mai mult decit ne-am putea 
închipui». Deci, nu pot asculta la nesfirsit 
șoaptele confidentiale ale «stătuitorilor» 
pasageri prin artă «să mai vedem», «så 
mai așteptăm», «incă nu e momentul»... 
Ar fi bine să nu se mai poată spune nici- 
odată: ce-ar fi făcut X dacă... Pentru că în 
acest seco! umbrit de supraputeri, marea 
şansă a ţărilor mici de a impune durabil 
este materia cenușie. 

În sfirșit, de urat aș mai ura, dar mi-e că... 
Şi pentru că mi-am amintit brusc că şi eu 
sint scenarist, un tînăr scenarist care știe 
cit este de lung drumul piná la Tipperary. 
renunţ să caut rimă potrivită la «a ura», si 
îmi exprim convingerea că anul nou va fi 
cu adevărat nou în toate. Căci, cum se 
spune prin Maramureş, «niciodată n-a fos! 
să nu fie cumva». La multi ani, tuturor 
cunoscuţi $i necunoscuţi, care se'stradu 


primitivă aceluiași capital de energie 


cheltuit la o eruptiune vuleanică, sunt | 


introduse în oras. Unele vor fi repártite 
(repartizate n.n.) pentru scopuri utile 
prin fel de fel de țevi, altele vor mina 
roti, ori alte mașini intercalate, unul își 
va arunca liber apa la cer. Acela e inte- 
leptulx». 

Doresc filmului românesc, care și-a pre- 
lungit adolescenţa, să devină acest izvor 
de artă, liber, exploziv şi tangent la cer. 


lon CARAMITRU 
zs e 


i doresc, pe puncte, asa: 

1. Scenarii bune care să trateze subiecte 
din viața cotidiană, capabile să intereseze 
şi să emotioneze. 

2. Regizori care să nu facă rabat la cali- 
tate şi concesii la distribuție. 

3. Directori de case cu discernămint și 
curajul opiniei. 

4. Mai multe comedii. 

Si, i-as mai dori ca cei care-l iubesc cu 
adevărat să facă totul pentru ca cinemato- 
grafia noastră să oglindeascá, într-adevăr, 
gindurile si aspiraţiile cele mai inalte ale 
oamenilor. 


Paul CĂLINESCU 


Istoria văzută ca un film. filmul văzut ca realitate (scheciul Patru palme 
din filmul Secvenje de Alexandru Tatos.cu Emilia Dobrin) 


iesc ca cinematogratia noastră să fie in pas 
cu lumea ) 


Augustin BUZURA 
e 


F. ca seva sufletului si a minţii poporului 
ce ne-a născut să se adune în noi si noi. 
risipitori, s-o împrăştiem in lume prin filme 
ráscolitoare, demne prin credința omului 
ce iubește omul şi pămintul pe care se-nvir- 
teste. Sá indráznim deci, în anii care vin. 
ca prin prinos de muncă creatoare să pu- 
nem mina pe marea carte a lumii cinemato- 
grafice si în ea, fără tremur, să incepem să 
insemnám $i numele unor filme româneşti. 
O fi prea mult sau peste puteri — nu ştiu — 
știu doar că dorințele oricît ar fi de mar 
merită înaripate. 

La multi ani din un '81 spre mileniul trei, 
si, odatá cu urarea mà gindesc nu numai 
la colegi si publicul spectator, ci si la dum- 
neavoastră întregul colectiv al prestigioasei 
reviste «i ma», mereu așteptată, căutată 
si citită de către cineasti și iubitorii filmului. 


Virgil CALOTESCU 
e 


C. doresc eu filmului românesc în 1982 

i pe mai departe? lată că nu mă pot opri 
să nu citez cu această ocazie festivă o 
cugetare a celui care á introdus gindirea 
şi limba română în circuitul universak Mihai 
Eminescu, Fragmentarium... (Editura stiin 
lificá și enciclopedică 1981). Să zicem cà 
o sută de izvoare pornind de la aceeași 
inălțime din munte datorind poziţia lor 


A 

Di aoresc să-și dezvolte, prin autoutilare, 
un sector făcător de minuni, Nu de trucaje, 
pentru că trucajele sint prat în ochi si ori- 
cum cer peliculă. Sector de minuni! 


Mircea DANELIUC 


Van lungă îi doresc filmului nostru. 
Să trăiască şi să înflorească... În '8 să-și 
lase in sfirsit pantalonii scurți şi să-i im- 
brace pe cei lungi... Cu care sá poată ieși 
în lumea largál... 


losif DEMIAN 
* 


S à se apropie mai hotărit de adevărata 
“istorie proprie si de adevăratele realità!: 
proprii. 1 

Să aibă mai multă incredere in Intimp! 
rile simple, firești, deci credibile, să redes 
copere virtuțile simplităţii. 2 
- Sá se dovedeascá a fi nu rezultatul unor 
rețete comode, ci al gindirii creatoare à 
unor personalităţi regizorale şi scenaristice 
inconfundabile. 

Să se impună prin toate acestea mai pu- 
ternic în conştiinţa spectatorilor țării si a 
spectatarilor lumii. 

Să se înscrie realmente in circhitul inter- 
național. 

Să incerce să demonstreze si să izbu- 


tească prin tot mai multe premiere că filmul 
este artă. 


Nicolae DRAGOȘ 
e 


C. vechi cineast si iubitor al filmului... 
în general, ce-aș putea să urez eu, filmului 
nostru, decit numai bine şi ani prosperi. 
Este, cred, un gind sincer şi patriotic. 


Jean GEORGESCU 
* 


D. à în caz de insucces — vorbesc de 
adevărații artisti — scriitorul, pictorul sau 
muzicianul pot spera într-o recunoaștere 
ulterioară a adevărului lor artistic, o a doua 
viață, mai fericită a operei lor, conferită de 
împrejurări mai generoase, cineastul, de 
regulă, nu-și poate permite o asemenea 
speranță. Opera sa se cere înțeleasă și 
acceptată pe loc. Cunoaștem extrem de 
puține reveniri spectaculoase în istoria 
cinematografiei. De aici, contemporaneita- 
tea necruțătoare a celei de a șaptea artă. 

Urez prietenilor mei cineaști un an drept, 
în care valoarea să fie respectată de toti si 
talentul să fie la el acasă. 


Domokos GEZA 
e f 


5 S, lie mai aproape de adevărul vietii, 


dacà e posibil. 

Sá-si aducă aminte cá este, totuși, un 
spectacol, dacă e posibil. 

1982 să fie un an de răscruce, chiar dacă 
nu e posibil. 


Mire! ILIESIU 
LÀ 


C. comedii muzicale urmate de cinci 


comedii trăsnite. Şi dacă se poate o come- 
die-satiră a moravurilor contemporane. Că 
subiecte, slavă domnului, pe toate drumu- 
rile! Apoi un film-parodie în patru serii — 
să se poate da si la televiziune — în care 
să se reconstituie cu atenţie și bágare de 
seamă toate kitsch-urile din dramaturgia 
de film, luindu-se ca bază producţia na- 
tională din ultimii cinci ani. Într-un cuvint, 
sá-ridem si noi, şi comisiile, si consiliile, 
i spectatorii (nu intimplátor lăsaţi la urmă), 


E Manole MARCUS 
. 


1. “Marele premiu» la un festival inter- 
national important. 
2. Condiții pentru a îndeplini punctul unu. 
3. Un fiim despre care să se spună: 
“Numai românii puteau tacă acest film». 


Nicolae MĂRGINEANU 


e 


D... filmului românesc să se plicti- 
sească de premiile internaţionale pe care 
le vor primi actorii si regizorii în anul viitor. 
îi mai ales doresc să triumfe mai mult ca 
niciodată adevărul si valoarea. 


Mariana MIHUT 


e 

D.s pentru filmul documentar stiinti- 
lic ca anul 1982 să înceapă cu lichidarea să- 
răciei mijloacelor de expresie, a modului 
expeditiv, improvizat chiar, în care se fil- 
mează o secvenţă sau alta Si dacă acestea 
se vor implini, mai doresc ca filmele noastre 
să apară pe ecrane chiar în cursul anului 
1982. 


Aristide MOLDOVAN 
Director al Studioului «AI. Sahia» 


L. innoirea anului, la eterna primenire 
a lucrurilor, urez cineastilor si cinematogra- 
tiei noastre reînnoirea sperantelor de mai 
bine, de suflet mai frumos, de gind mai lim- 
pede, spirit mai îndrăzneț şi mai liber, şi cit 
mai multe bucurii! 

Nu false innoiri, nu zadarnice speranțe, 
nu imaginare îndrăzneli 

Cit mai multă peliculă de calitate! 

Cit mai puţin diletantism în organizarea 
producţiei artistice şi cit mai puţină impro- 


'vizatie în artă! 


Mai puține capcane si mai puţin snobism! 

Dacă va fi posibil spre finele anului '82 
să ne amintim cu plăcere de urările de 
început... 

Şi, în general, cit mai multă fericire 

lar spectatorilor de film le urez că ma 
plăcute ore de proiecţie la cinema și acasă 
la televizor! 


Şi, în general, cit mai multă fericire! 
Mircea MUREȘAN 
€ 


M. putine vorbe si mai mult profesiona- 


lism. 


Sergiu NICOLAESCU 
& 


Fax româneşti de tot felul, gindurilor 
desenate sau jucate, cit mai multe carate. 
lar artiștilor, sănătate, să le poată duce 
pe toate la anul și la multi ani! 
la mai minati, măi! 


Lucia OLTEANU 
Director al Studioului «Animafilm» 


2.0 
OON inteligență și noroc. 
Ada PISTINER 
e 


S. lie apărat, slujit si iubit, în primul rijd 
de noi, creatorii. 


Dan PITA 
e 


L. orele de bilant, oamenii, in general, se 
debarasează de tot ceea ce inseamnă mă- 
runt, meschin, imediat si subiectiv şi, din- 
tr-un instinct al speranţei, devin gravi, me- 
ditativi si drepti în judecátile lor de valoare. 
Scriu în această stare de spirit, după o 
stagiune cu foarte multe premiere romă- 
nesti, din care nu lipsesc citeva creaţii re- 
marcabile şi am ferma convingere că încă 
trei-patru filme gata terminate ce-şi așteaptă 
rindul pentru confruntarea cu publicul în 
viitorul apropiat vor impresiona printr-o 
ținută artistică ce face cinste oricărei cine- 
matografii. Incheiem un an în care s-a 
muncit din greu, cu pasiune, cu devotament. 
Pentru prima oară în istoria studioului 
nostru, planul producţiei naţionale a fost 
îndeplinit la 1 decembrie, demonstrind scep- 
''ticilor si denigratorilor de ocazie că acel 
«se poate mai mult si mai bine» nu e o 
lozincá sforăitoare, ci o formulă de superbă 
frumusețe morală. 
Profit de această ocazie să mulțumesc 
călduros tuturor colaboratorilor cinemato- 
„grafiei si să felicit pe marii anonimi din 
Buftea pentru rezultatele obținute. Multu- 
mesc de asemenea revistei Cinema, care 
în 1981 s-a aplecat cu mai mult interes asu- 
pra studioului, privit ca destin si vocatie. 
Ginduri bune de sănătate si creaţie dura- 
bilă. La mulţi ani! 


: Constantin PIVNICERU 
i Director al Studioului Buftea 


C e-ti doresc eu, ție, scumpă cinemató 
gratie? i 
intii, cred, mai multă înţelepciune in 


pe altele le ținem în loc sau nu le incepem 

şi cu toate acestea avem si filme bune cu 

rezultate bune, ce puse laolaltă cu celelalte, 
fac o sumă rotundă. j 

Mai concret aș dori să se separe activi- 

tăţile, ca fiecare om să fie apreciat si judecat 

după munca lui și nu după cea de ieri, de azi. 

ci după toată activitatea de cineast cite 

filme a făcut, cum au fost apreciate, cun: 

au fost primite de publicul din țară şi de ce! 

din străinătate, dacă filmele făcute de ei 

se caută peste hotare, un fel de box-office 

pe scenarist, pe regizor, etc. să se vadă 

dacă lucrează economic, dacă respectă 

ptanurile etc. Desigur, nu toate filmele au 

aceeaşi complexitate, unele necesită mai 

* multi bani sau mai multă peliculă, ag dori 

pe anul viitor să nu se mai amestece econo- 

miile şi risipa peste toată cinematografia, 

să se Impartá responsabilitatile si recom- 

pensele pe om, pe meritele celui ce face 

economii, ca să-și poată folosi economiile 

la filmul următor, mai complex, să-şi facă 

un fel de capital social pe care să-l ruleze 

imbogățindu-l mereu, altfel poti privi viitorul 

film, si tu creator si tu director, cind ştii cá 

ai dreptul şi increderea pe rezultatul tapte- 

lor anterioare. Dar asta este doar o urare 

de an nou, căci filmele scumpe se atribuie 


Fiimu românesc să fie acceptat pe toate 
meridianele. 

Toti scriitorii-scenaristi si toti regizorii 
să se autodepáseascá. 
Producătorii să iubească regizorii. 


Geo SAIZESCU 


n 

ce mă ge nu mà laud. 
dar nu prea Imi explic de ce un scenariu 
aprobat în luna iulie '81, un film de desen 
animat de lung metraj cu omuletul pe care 
chiar și duşmanii mei îl laudă, nu Isi găseşte 
tocul în producția de filme românești. As 
dori ca pe '82, să mă ajute norocul să-l fac. 


lon POPESCU GOPO 


= 


I. fiecare an dorim oamenilor fericire și 
totdeauna o au, dorim oamenilor pace şi-n ` 
locul ei... dorim oamenilor bucurii și se mai 
întîmplă ca oamenii să se şi bucure. Nu 
putem dori semenilor ceea ce au. De aceea 
de multe ori ne dorim imposibilul, pentru că 
numai el te obligă la luptă să dobindesti mă- 
car părți din întregul dorit. Ce-i: pot dori 
cinematografiei altceva decit luptă si stie 
ea foarte bine la ce luptă mă refer, filme care 
să ne doară cu adevărat, să ne bucure cu 
adevărat. să ne facă să ridem cu adevărat. 
Descretirea fruntilor însemnind în ziele 
noastre un act de profund eroism. 


A da sfaturi la început de an unei cine- 
matografii e ca si cum a-i vrea să incartiru- 
'ești o întreagă artă (a şaptea!) sub propriu! 
tău cord. 

inseamnă să ceri un profil care mai mult 
e al tău decit al ei. Înseamnă a te imbirtosa 
întru sfătoșenie ca un moş Crăciun cu 
barba pină ta Giurgiu. Înseamnă să nu-i 
cunoşti pe cineaști, înseamnă a nu avea 
încredere în talentul lor. Înseamnă a te punc 
pre tine în faţă si a uita că e vorba despre 
o artă care are şi ea ca orice artă ináltimil: 
şi umbrele ei. 

inseamnă a nesocoti cá cinematogralia 
are și buget de care e depinzátoare ca sin- 
gura artă ce presupune — nu la figurat 


Si revistei «Cinema» li doresc un gind 
bun si pentru toate gindurile ei bune. 


Petre SĂLCUDEANU 


Íntii a fost Drumul oaselor. Apoi Trandafirul galben. În curînd, Misterek 

Bucureştiului. Scenariul Eugen Barbu. Nicolae Paul Mihail, regia Doru 

Năstase. Trei filme. dar si trei posibile episoade ale aceluiaşi «film de 
aventuri pe fundal istoric» (Cu Marga Barbu și Vistrian Roman) 


S. devină FILM pe care să-l recunoască 
LUMEA. 


ajutorul tehnicii, înnobilind tehnica, făcînd 
de fapt, din tehnică și artă. 


A da sfaturi e ușor, mai ales cind spui cà Dinu SĂRARU 
nu tine nimeni cont de ele, cind speri prin 

ele să-ţi mai pui sub tălpi o tălpică bună 
spre încoronarea propriei ambiţii de Slinx, 
de propovăduitor al adevărului și-al viitoru- 
lui. Aşa că e mai bine să avem pur și simplu 
încredere în cinematografia română, în mi- 
nunaţii ei actori, în talentați ei regizori şi 
scenografi, în hulitii ei cronicari! 


D. creatorilor si tuturor lucrătorilor 
din domeniul producţiei de filme să ne 
onorăm -mai bine datoria față de poporul 
nostru, realizind opere cinematogratice re- 
volutionare la nivel calitativ superior ideo- 
logic şi artistic, să ridicám cu mai multă 
cutezanţă şi talent creația noastră cinema- 
tografică la nivelul confruntărilor artistice 
si de idei contemporane. 


Cum probabil se va aprecia de minţi 
strimte că fug: de întrebare ca să fac si eu 
tată de cărturar cu şapte citate în dinți la 
oraa spusă dură, să arunc măcar unul pe 

e.. 


Ei bine, fiindcă tot am pomenit de un 
stinx ce mi s-a părut ridicol, să amintesc 
totuşi de inscripția de pe oracolul de la 
Delphi: «Cunoaşte-te pe tine însuţi». 


Doresc lucrătorilor din domeniul retelei 
cinematografice noi realizări în transfor- 
marea spectacolului cinematografic intr-o 
puternică manifestare politică şi culturală, 
plină de satisfacţii estetice şi recreative, 
care să fie în folosul şi gustul tuturor 


categoriilor de spectatori, 


Cum şi domnul Socrate n-a ocolit aceste 
cuvinte, cum evolutia lor a lăsat urme teri- 
bile prin culturile lumii, domnul Polonius 
pus mai tirziu de Shakespeare sau obligat 
să spună, a spus cá mai presus de orice tre- 
buie să-ţi fii credincios ţie însuţi — zicem 
si noi către a șaptea artă română, la început 
de an 1982: 

Cunoaşte-te pre tine si fii mai presus de 
orice credincioasá Domniei Tale. 


D.R. POPESCU 


Doresc ca filmul românesc să tie ma 
prezent pe marile şi micile ecrane ale lumii 
pentru a oglindi mai bine vrednicia si munca 
pașnică a poporului nostru, dorința sa de 
prietenie, colaborare sí pace între toate 
popoarele lumii. 


-Un an rău trivialitátii şi demagogiei super- 


Doresc activului din toate domeniile cine- 
matografiei noi succese, prosperitate şi 
fericire. 

La multi ani! 


Marin STANCIU 
Director General al 
Centralei Romániafilm 


| sciattate în privința propriei productii. 
Constienfa apartenenţei la cultură. O mai 
mare înțelegere a nevoii intime a publicului 
de a fi sufletește purificat si înnobilat de 
contactul cu arta adevărată. 


Savei STIOPUL 


U.. cinematografiei noastre în primul 
rind peliculă. 


Alexandru TATOS 
* 


Ca ce i-as dori şi copilului meu. Si, 
dacă se poate, o singură moașă. 


Dinu TĂNASE 


C. producător și ca spectator onest, 
doresc creatorilor din cinematografie să 
lupte împotriva inerțiilor, fără a accepta 
nici un compromis, pentru cucerirea inte- 
grală a demnității filmului românesc — 
și, în special, a celui «de actualitate» — de 
a paun cu luciditate si curaj lumea în care 
trăim. 


Marin THEODORESCU 
e 

C. doresc? Dreptul la existență. 
Malvina URSIANU 


D esc filmului românesc, despre care 
„place să credem că s-a maturizat, să se 
tespecte mai mult pe sine în anul ce vine 
și să-şi. ceară cu demnitate drepturile. 
Să-și comande «hainele» la cele mai bune 
case de mode, să înțeleagă în sensul acesta 
economia — eventual să-și amintească o 
vorbă inteleaptá care spune: «Sint prea 
sărac ca să-i cumpăr lucruri ieftine». Îi mai 
doresc să țină pasul sau măcar să încerce 
să“ ţină cu celelalte cinematografii, dacă 
nu cu toate, cel puțin cu cele apropiate. 

Şi-i doresc din tot sufletul să devină 
competitiv pe arena internațională. 


Tora VASILESCU 


m" vin urările, bilanturi fericite, statistici 
pomádate cu speranţe, amabilităţile, vor- 
bele uzate de gratuitate și întreaga recuzită 
a Anului Nou. Le-a sunat ceasul... Da.. 
Pentru mine acest moment de stingere a 
prezentului, trecerea aceasta în trecut a 
unei părți din noi, mă nelinisteste. Un an 
nou obligă la o clipă de luciditate. Ce se va 
intimpla cu mine, cu gindurile mele, cu 
názuinjele, cu nepriceperea, cu spaima 
din mine în acest nou necunoscut? Dar 
nu pentru asta m-aţi invitat să scriu citeva 
rindu de Anul Nou... Ştiu... Ştiu foarte 
bine... deci... 

Ce doresc eu filmului românesc şi crea- 
torilor lui? Publicului? 

Un an demn, în care arta filmului să aibă 
curajul de a gindi, un an matur în care 
ideile să «irige» concepția regizorilor nostri. 

Un nou an fără lașităţi şi oportunism, 
fără mediocritate și prostie... 

Un an al bunului gust încărcat de forță 
creatoare, de expresivitate, de valoare... 
mai ales de valoare. 

Un an în care artiştii şă rămină Artisti şi 
filmul să devină Artă... În care publicul să 
fie frămintat de sensurile si semnificaţiile 
unei povestiri cinematografice si în care 
să aibă tăria «să fluiere» ridicolul stupid 
al inculturii. 

Un an în care filmul românesc să nu 
mai fie întimplător si în care chestionarea 
adincá a omului si a lumii, a problemelor 
reale să capete statutul de «actualitate». 


ficialului şi mistificárii. 

Un an adevărat pentru Adevăr si fecund 
pentru meditație. 

Un an cu peliculă pentru tilme si cu res- 
pect pentru idei. z 

Un an sánátos si gindit pentru viitor. 


Alexa VISARION 


Jele de pînă acum, pentru singurul motiv că 
ele pot aparține oricăruia dintre ele: sin! 
s «de epocă» şi «de actualitate»,şi ude 
wventuri»,şi «de divertisment». Dar unul 
“ntre ele este mai ales «de avertisment» 


S-a găsit o bombă Este titlul şi 


punctul de ple 
nastro care al primului. S-a gásit dar nimeni nu 

- “cunoaște cá i-ar aparține si toti se luptă 
(Urmare dir pag. IRA o ntru obținerea ei. Mai e cazul să spunem 
' e un film antirázboinic? Sau că el va fi 
ealizat de lon Popescu Gopo? Filmul 
,e află în proiectele Casei Cinci. 


€ Homo sapiens 


Tatos. Casa Patru. Un orășel de provincie 
din anii 1920—1921; momentul afirmării co- 
ştiinţei revoluţionare a clasei muncitoare, 
climatul istoric al creării Partidului Comu- 
nist Român. 


Același regizor 
Casa Patru. Cu- 


e Să mori rănit din dragoste de viață 


Un film dedicat celei de-a 60-a aniversări 
a primei organizaţii revoluţionare de tineret 
din România. Anghel Mora și Bose Ovidiu 
Pastina (scenariul) şi Bose Ovidiu Pastina 
(regia). Două debuturi. Casa Patru. 


e Purpura Grivitei 
R Scenariul: Eugen 


Barbu. Regia: Doru Năstase. Casa Unu. 


Scenariul: Titus Popovici. Re- 
gia: Mircea Mureşan. Casa Patru 


- e Pe malul sting al Dunării albastre 


Scenariul si regia: Malvina Ursianu. Casa 
Unu. O poveste din vara lui '44. 


Omagiu lui Nicolae 
Titulescu 


Două tiime despre Nicolae Titulescu, 
tribunul păcii, cel care timp de 20 de ani 
a ocupat un loc important nu numai în ac- 
tivitatea politico-diplomatică a României, 
ci a lumii. Primul va fi un lung metraj artistic. 
Cel de-al doilea este «un film documentar 
artistic de montaj» (în regia lui Pompiliu 
Gilmeanu) şi se va numi Un om trăind în 
viitor. 


Filme despre azi 


noscutul omulet cu floarea isi adună desti- 
nul într-un film de mai largă respiraţie — 
lungmetraj — arátindu-ne si tot ce stiam 
despre el din 1957 de cind a luat Marele 
premiu la Cannes, dar si multe lucruri noi 
(Gopo sapiens!) 


Nu s-ar putea spune, în concluzie, cá 
cinematografia n-are sacul plin de proiecte. 
Un detaliu, Stiaţi că la Buftea... se fac tilme 
si în noaptea de Revelion? La atitea proiecte 
cu atit mai binevenită urarea: La multe 
iiime bune! 


Rubrica «Panoramic românesc» 
este realizată de 
Roxana PANĂ 


Scenari 


ul: Tudor Bă- 


Scenariul: Crista- 
€ De dragul tău Anca Sii Nicotag.. Re. 


în avanpremieră: Destine romantice 
ran. Regia: Haralam- 


bie Boroș. Casa Cinci. În distribuție: Eftimie Popovici, Imola Gaspar, Nicolae 
Dinică, Stefan Mihăilescu-Brăila, Lucia Boga, Tamara Crețulescu, Constantin 


gia: Cristiana Nicolae. Casa Cinci. Eroina 
principală, Anca are 12 ani... 


PETEPENEID:- 
nu. Regia: losif Demian. Casa Patru. Sub ulu 
aparență polițistă o poveste din actualitate o «pag ontemporanā», cel puțin un alineat 
(nu același lucru se putea spune și despre dru de film cu Lucia Boga, Fiorin Tănase si Sorin Medeleni) spec 
O lacrimă de fată?) - to 


Ln EERO 0 E E PD CR Ie ED COR ARE a a 
Pornind de la literatură 


în avanpremieră: Destinația Mahmudia 


e Năpasta 
dru Boiangiu. Regia Al&xandru Boiangiu. Casa Trei 

În distribuție: Eusebiu Ştefănescu, Enik " Szilagyi, Cornel Revent, Paul Lavric, 
Nicolae Praida, Bogdan Stanoevici, Lucian lancu, Eugenia Bosinceanu. 

Alexandru Boiangiu: «Nu există destine blocate. Fiecare poartă in sine forta nece- 
sară de a depăşi impactul cu obstacole, cu ghinioanele de tot felul. Personajul principal: 
un pilot, care datorită unei boli, nu mai poate zbura pe supersonice...» 
grafie: Eusebiu Ştefănescu, Cornei Revent, Nicolae Praida, Gheorghe m i 
Simonca si Eniko Szilagyi) prev Serea potrivi 


Diplan, Cristina Deleanu, Florin Tănase, Dana Mladin, Horatiu Mălăele, Dem că prin instituirea în domeniul cinematogra 
Rădulescu. iei a un Iructuri complexe de reglemen 

Haralambie Boros: «O iubire care s-a stins si alta care inc u uros inte nd ROT 
pentru afirmare prof dar 


film care 


Scenariut Doru Da- C 
vidovici si Alexan- 


(dupá lon Luca Caragia- 
le. Scenariul si regia: 
Alexa Visarion. Casa Patru. 


e imposibila iubire (după «intru- 
sul» de Marin 
Preda). Scenariul si regia: Constantin Va- 


eni. Casa Patru. 


(In fot 


Scenariul: Augustin 
Buzura şi Mircea Da- 
neliuc. Regia: Mircea Daneliuc. Casa Unu.. 


e Vocile nopții 


Semne bune și la capitolul 
«divertisment» 


Scenariul: Vin- 
tilă Corbu, Eu- 
gen Burada, Sergiu Nicolaescu. Regia: 
Sergiu Nicolaescu. Casa Cinci. 


Nea Mărin şi fantomele 


9 Buletin de Bucureşti O comedie din 
viața studenti- 
lor. Scenariul: Francisc Munteanu. Regia: 
Virgil Calotescu. Casa Patru. 


Continuarea 
filmelor de a- 
venturi scrise de Eugen Barbu și Nicolae 
Paul Mihail, în regia lui Doru Năstase 
(Casa Cinci):Drumul oaselor și Tranda- 
firul galben. 


€ Misterele Bucureștiului 


RAE) 


Filmul de anticipație 


Singurele încercări de pînă acum le-au 
lăcut lon Popescu Gopo in Comedia fan- 
tasticá si Mircea Veroiu în Hyperion. Lor 
li se va alátura: 


Scenariul: Gheorghe Săsăr- 
man. Regia: Tudor Mărăscu. 
Casa Unu. Un film în care personajul 
principal este... creierul unui om. 


Două proiecte de anvergură 


Am lăsat cu bună știință la urmă două i:l- EO d a $ | 


e Himera 


'me, greu de încadrat în vreunul din capito- 
6 


rică ar fi 
in dat 
im propui: 
ună credint 
e lecti 
llitáti ale u 
1 e ilo 
n noua f 
: ndr 
ă actio 
tă si m: 
mi pai 
| 
atin 1 
n bmân 
| C 
? neo! 
ru evi ial 
e tutura 


c-in 
ialoare «i 
m 
lat rfec 
nin : 
|, în ri 
structură 
> t 
ino oleg 
re intransi. 
ed vi 
ormu 
ismele deli: 
evident: 
- 1 
'an d-h 
mpune a fi 
hiar mai 
n à 
e di lei 
ománesc 
re tuale 
ü pri 
factorilo: 
A [ 
T 
e (Cep 
onaliti 
nel 
mi 


dc 


omi 
tr 


— a a 


O şansă a filmului nostru: tineretul 


Nu e prea comod să scrii 

| despre un asemenea Festi- 

} val. Ce ton să adopti? Blin- 

delea nu seamáná cu nein- 

crederea? Franchefea nu ris- 

că să fie receptatica brutali- 

tate? Brutalitatea nu dáunea- 

ză sensibilitátilor în creștere din sera care 
e I. A.T.C-ul? Dar «noi nu sintem deloc 
într-o será!», exclamă la o masă rotundă 
un student-operator, ca răspuns la o intre- 
bare (frecventă), privind aşa numitul soc al 
producției, resimţit de proaspeţii absolvenți 
cind ies în arenă Adică imediat după re- 
partiție. Repartiția functionind ca o barieră 
de foc ce desparte în vecii vecilor sera de 
arenă. Că între cele două medii există diie- 
rente de temperatură şi de cod al maniere- 
lor elegante, nu poate nega nimeni. Acest 
Festival al filmului I.A. T.C. e important 
tocmai pentru rolul sáu de mediator. EI in- 
seamnă o ieşire în lume, el atenuează o 
citime din viitorul soc, acea citime privind 
contactul cu publicul, la care se adaugă si 
antrenamentul de a-ţi supune opera arbitra- 
jului unui juriu «străin». Octavian Cotescu 
rectorul L.A.T.C.-ului, pune punctul pe i: 
«Pentru o şcoală a talentului scenic şi 
nu mai puțin pentru o școală a viitorilor 
cineaști, dialogul cu spectatorii e ne- 
îndoieinic, o cerință vitală a acţiunii 
noastre didactice. Din simple exercitii 
de examen, filmele studenților regizori, 


dezbateri. Mărtur 

siunii, ele vorbesc desp şi 
aspirațiile unor noi promoții de cineaști» 
Cum apar căutările şi aspirațiile după cîteva 
zile de vizionări? 


t Două semne distinctive: 


Dacă filmele realizate în anii mici (I si 1I) 
se prezintă pachet, distanțele dintre ele 
liind (cu două-trei excepţii) neglijabile, in 
schimb filmele din «anii mari», se distan- 
tează spectaculos, nu se mai lasă tratate 
«la pachet». Ce s-a intimplat? S-a produs 
(cind si unde s-a produs) ijinduitul salt 
«de la gramatică la expresia individuală»? 
(expresia individuală neavind, lireste, în 
această fază, nimic năucitor de original, ea 
semănind deocamdată mai mult cu o opliu- 
ari, personală pentru um anume tip de cine- 
ma). 

Un alt semn distinctiv: între «a îi bine 
tăcut» şi «a fi adevărat», balanța trage 
vizibil spre adevărat. Tehnica goală si exer- 
citiile de stil nu prea interesează. interesea- 
ză calitatea conținutului și subtilitatea ob- 
servatiel. Filmele viitorilor noştri tineri 
cineasti par să emane convingerea că ne- 
vralgiile cinematografiei noastre tin nu atit 
de «angajamentul stilistic», cît de cel tema- 
tic, nu atit de scriitură, cit de idee. 


Un raff-panoramic pentru spectatorii care 
nu au habar despre ce e vorba în aceste 
!ilme de examen: ce înseamnă meseria de 
«ascador? (Strălucirea umbrei) ce in- 
seamná o Vreme a fanfarei?, cum se 
reflectá excentricitátile si ororile planetei la 


Între 
seră si arenă — 
un festival al celor 
mai tineri cineasti 
aflați acum 
în zbor de probă 


nive chinologic? (Oamenilos!), care ar 


putea fi Cele mai frumoase zile din viata 


mea — printre tapinari, în Maramureș, 
unde nu ești considerat bărbat dacă nu ai 
tăiat un brad, care poate fi textul şi sub- 
textul «eroismului cotidian»? (Eroii nu sint 
fotogenici), ce înseamnă să cresti la Casa 
copilului si să aștepți, să aştepţi (Un balon 
pentru Adrian), ce înseamnă să tii bolnav 
într-un spital si să aștepți Vizita, cum se 
prezintă Radiografia unei aparent simple 
decolări?, care ar fi punctul de intersecţie 
între tinerețe, condiția de campion $i sin- 
gurătate? (Deșteptarea), cum se reflectă 
«condiția umană» în perimetrul unui spital 
de psihiatrie? (Latitudine nordică, longi- 
tudine estică), care pot fi dimensiunile și 


Un chip pe care ne-am bucura 
să-l revedem /Ecaterina Nazare, 
Premiul de interpretare feminină) 


_ Palmaresul festivalului 


Marele Premiu — Ciné-vérité, regia Laurenţiu Damian 
Premiul special a juriului — Anamaria Beligan, pentru calitatea filmelor: sn 
umbra lunii», «Latitudine nordică, longitudine estică», «She 


ask me not io 


go» - 


Premiul pentru regie — 35 mm — Ovidiu Bose Pastina, pentru «Arta apărării indi- 


viduale» 
Premiul pentru regie — 16 mm — Mihai Diaconescu, pentru «Și omul e o pasăre» 
Premiul pentru imagine — 3$ mm — ex aequo Valeriu Câmpan, pentru imaginea 
Š filmului. «În -umbra lunii», Dragoş Pirvulescu si 
Dumitrescu, pentru imaginea filmului «Ciné-vérité» 
Premiul pentru imagine — 16 mm — Ex aequo — Valeriu Câmpan, pentru imagi- 
i nea filmului «latitudine nordică, longitudine estică», Adrian 
Velicescu, pentru imaginea filmului «/nterioare». 
Premiul pentru interpretare feminină — Ecaterina Nazare, pentru rolul din «Ciné 


vérité» 
Premiul pentru interpretare masculină — Florin Călinescu, pentru rolul din «Aria |. 
apărării individuale» 
Premiul pentru film didactic — «Pregătire pentru pic-nic», regia Laurenţiu Damian 
Mentiune specială pentru regie-35 mm — Doina Maximilian și Ovidiu Drăgă 
nescu pentru «A fost odată un moș și-o babă» 
Mentiune film 16 mm — «Vizita», regia Nicolae Caranfil 


Me ne pentru 


$5 mm — «Timp liber», regia Branislav Gruzina 


Mentiune specială pentru imagine — Vlad Păunescu pentru imaginea filmului 


«Grindul» 
Mentiune pentru interpretare feminină — Magda Catone, pentru rolul din «Ciné- 


vérité. 


 treia? (Papagalul, Tragic 


jocurile unui ideal, fie el zborul (Si omul. 


e o pasăre), cum se vede lumea de la înălti- 
mea unei macarale? (Omul de pe macara), 
care sint splendorile și mizeriile virstei a 
u de uzură, 
Dezrădăcinarea, Umbra), cum se poate 
cehoviza de la 5 la 7? (Pe drezină), cum se 
prezintă si cum se explică o «criză existen- 
tialá» aparent inexplicabilă? (Timp liber). 
cum se face că în materie de «viață senti- 
mentală» orice reconstituire e imposibilă? 
(Jocul), cum se poate interfera birocraţia 
cu fantasticul? (Vacuum), ce poate páti 
în Capitală o tinără provincială care n-a 
citit «Scufita roşie»? (Nopate roz), etc. etc. 


De toate pentru toti 


In unele tilme te frapeazá prospetimea 
privirii. în altele te trapează maturitatea cu 
care e exersată meseria. În altele te frapeazà 
perfecțiunea -cu care au asimilat (att de 


. devreme!)  binecunoscutele  şabloane.. 


Grandilocventá, melodramatism, acelaşi 
soare strălucind prin acelaşi frunzis, ace- 
leaşi personaje ártificiale pînă în-virtul un- 
ghiilor si pină în măduva , aceleași 
situaţii (neintentionat) absurde, aceleași 
false probleme, aceleași dialoguri pe care 
le-am mai auzit de sute de ori: «Să trăieşti, 
nea Matei! — Ce faci, mă băiete?» 

Despre cele mai importante filme ale 
Festivalului — Ciné-verité, Arta apărării 
individuale, În umbra lunii — s-a scris pe 
larg (v. Cinema nr. 8/81). De remarcat 
doar cà ele rezistă cu brio si la a cincea 
My ba ceea ce, vorba cintecului, «şi-asta 
e ceva» 


Trel posibile vedete 


Festivalul a scos în evidenţă si trei tineri 
actori deosebiți. Să-i propunem nominal 
pentru o exploatare urgentă şi nemiloasă: 

Ecaterina Nazare — reportera din Ciné- 
verite, amestec de neastimpăr si fragilitate; 
joc tensionat, inteligent, glas deosebit, 
trece impecabil de la interpretarea dezinvol- 
turii în exercițiul tuncțiuni (intrebind la 
microfon «Sinteţi o femeie fericitá?», sau 
abordindu-l pe tovarășul director Ridiche, 
sau dialogind «Ce înseamnă pentru dv, o 


| garoaíá?» — Pentru mine o garoată in- 


seamnă o floare!»), pină la simptomele 
angoasel profesionale (Merge? Nu merge?) 
si plnà la.sufocantul final («Vom vorbi 
despre fericirel») 
rin Călinescu — aliaj de rafinament 
şi forţă, interpretul unui ospátar la Capitol, 
din Arta apărării individuale, invitat să 
«joace-n film» pentru că are «o fatá specia- 
lá», exersind noaptea în fata oglinzii de la 
baie (Romeo!, îl strigă nevasta; Mă lasil, 
strecoară el printre dinţi, umflindu-si bicep- 
sii, scrutindu-şi în oglindă, în vederea glo- 
riei, fata specială O față cu care ne vom 
lamiliariza în curind, ca telespectatori ce 
sintem, pentru că Florin Călinescu joacă 
unul din rolurile principale în viitorul serial 
Lumini și um 
Magda Catone — haz și tonus în canti- 
tāti si calități rar întiinite. Joacă «o lată 
ca oricare», tunsă băieteşte, îndesată, cin- 
tind. $i dansind «Patricia» la pijama, in că- 
min, cu lalele, sau ghemuită in pat, relatind 
bosumflatá la microfon cum i-a zis el «că 
nu mai sintem prieteni, cá stie el cine sint 


eu». s 


După douăzeci de anl 


Citiţi palmaresul Festivalului. El înscrie 
citeva nume pe care (după ce le vezi pro- 
ductiile) nu trebuie să ai prea mult fler ca 
să pariezi liniștit Laurenţiu Damian, O- 
vidiu Bose Paștina, Anamaria Beligan, 
Valeriu Câmpan, Dragoș Pirvulescu, 
Adrian Velicescu.. Nu ne putem dori 
decit ca peste douăzeci de ani (fix), vreun 
istoric de film să descopere scandalizat 
că din palmares lipseşte «marele nostru 
X», care a trecut prin festival neobservat, 
cu un filmuleţ intrat şi el, odată cu o celebră 
filmografie, în istoria cinematografului mon- 
dial. Asa privind lucrurile, Festivalul e 
mai mult al timpului viitor decit al prezen- 
tului. Un festival al tuturor posibilităților: 
speranţe intacte, polite în alb, pașapoarte 
pentru eternitate. Urmează «bariera de toc». 
Urmează «in arenăl». Urmează o şansă 
pentru fiecare?... Cert este că o nouă cine- 
generaţie e gata de start. Tinerii cineasti ai 
anilor '80 există. Să le urăm, cum se cade, 
«La mulți ani», și mai ales să le urám de- 
but! g 


Eugenia VODĂ 


„Filmul nc 


— Stimate Titus Popovici, 
sinteti un scriitor sedus de 


rist fascinat de literatură — 

filmul românesc vă dat 

reazá o cotă parte însem- 

nată din succesul national 
si international al unor ecranizări de 
prestigiu ca «Pădurea spinzuratilor», 
«Moara cu noroc», «lon» — dar și un 
om de cinema lipsit de prejudecata ge- 
nurilor, un implicat în toată viata fib 
mului românesc. Poate că tema noas- 
tră —raportul film-literaturá — vi se pare, 
să nu-i spunem săracă, să-i spunem li- 
mitativ: 


— Nici măcar. Neimportantă pentru soar- 
ta filmului românesc si irelevantá pentru 
starea lui actuală. Prilej — să nu fie cu 
supărare — de vorbe «adinci», de sentințe 
pline de spirit. Realitatea este că majori- 
tatea scriitorilor români care au «scris 
film», au considerat aceasta fie o derogare 
de la destinul lor artistic, fie un «passe- 
temps», fie un mijloc de rotunjire a buge- 
tului, fie au cedat rugümintilor unui regi- 
zor amic etc., etc. Nu sint în dispoziție 
să fac confesiuni: dar mi se pare semnifi- 
cativ că, după ce am scris, pare-mi-se, 
peste 30 de scenarii, mai direct mai indirect 
mi se reproșează acest lucru, sugerin- 
du-mi-se să «revin pe calea cea bună». 
Deci: a scrie o nuvelă, chiar mai slábutá, 
este un act de cultură. A scrie un scena- 
riu, baza unui film de răsunet... ei, bine,. 
asta aparține sub sau para-culturii. Preju- 
decăţi, vei zice. E drept, dar rezultatul te- 
nacităţii lor e că discutăm în abstracto 
despre raportul literatură-film şi nu despre 
raportul necesar, tără de care filmul rom&- 
nesc, în etapa actuală, nu-şi va di i 
zborul său jos: rapo literat-regizor. 
momentul actual (pînă la apariţia cineasti- 
lor «totali», dar a căror siluetă nici la ori- 
zont nu se zărește), numai o dăruire lără 
rezerve a 'scriitorului (asta însemnind prin- 
tre altele şi înțelegerea faptului cá scena- 
riul e un gen aparte, cu legile lui, cu liber- 
tátile lui, cu servituțile lui, că dialogul ti- 
părit e una 9i dialogul în film alta; că există 
o tehnică în scenariu de-a sugera atmosie 
ră, monolog interior, că în general înainte 
de intrarea în platou sint necesare săptă- 
mini și luni de colaborare aproape zilnică 
cu regizorul, de «pritocire» a fiecărei sce- 
ne, de căutare de sensuri, de semnificații 
pină şi într-un traveling; că e nevoie ca 
fiecare, pe rind, să se transforme în advo- 
catus diaboli, să găsească pe rind toate 
obiecțiile ce se pot aduce unei scene, 
unei replici, unei mişcări... e destul?) alt- 
fel se va perpetua mentalitatea «ei și ce 
dacă-mi pun semnătura pe un film me- 
diocru? Peste o săptămină apare alt film, 
se uită... în schimb, romanul meu, piesa 
mea...» Şi atunci, din ce în ce mai des, 
cu rezultate discutabile, regizorii îşi scriu 
ei Insisi scenariile (dacă ar avea și talent, 
vocație literară n-ar fi nimic...). Sau avind 
în vedere că trebuie (de ce trebuie neapă 
rat, eu nu-mi dau seama) să facem 35 de 
filme si în perspectivă 60. Dar nimeni nu 
ne spune cite scenarii bune există la ca- 
sele de filme! Am umblat destul prin lume, 
m-am interesat, pot să-ți spun că orice 
casă serioasă are în portofoliul ei cel puțin 
de trei-patru ori mai multe scenarii bune, 
discutate si răsdiscutate, căci si în alte 
părți se discută, atita că efectiv si elicient. 
Orice casă de filme care se respectă (căci 
dacă nu se respectă, dă faliment si 
P.D.6.-ul nu mai manevrează milioane şi 
artisti, ci mătură străzi) are un spaţiu pre- 
văzut pentru posibila introducere imediată 
în producție a unui scenariu apărut pe 
neastentate. Si asta repede, să nu o ia Ina- 
inte alt producător. La noi, se uită sau se 
neglijează un principiu elementar: se fac 
atitea filme într-un an, cite scenarii bune 
avem! Mai bine zece filme remarcabile, 
dect 35 de mediocritáti, săli goale a doua 
2i de la premieră, nici o prezenţă în marile 
competiții internationale și ne mulțumim 
cu cronicile de complezentá ale confrati- 
lor critici, care din delicateţe... din patrio- 
tism rău înțeles, din lehamite consem- 
nează «apariția unei noi producții a casei 
de filme nr. 3 sau 1 sau 5...» Ne lipsește o 
viziune de ansamblu a ceea ce trebuie să 
lie cinematografia. Una de stat, cum e cea 
românească și care, ipso facto, este deci 
expresia concretă a unei politici culturale. 
Care şi ea reprezintă un sector dintr-o 
strategie globală, de perspectivă... În mo- 
mentul de față (9i de multi ani), singurel 


obiective de care se tine — cit de cit — 
seama, sint unele aniversári. (De obicei, 
lilmele apar dupá ce evenimentul sau per- 
sonalitatea aniversatá a fácut loc altei ani- 
versári sau altei personalitáti..) Si pentru 


-cá evenimentul sau personalitatea apare. 


în luminile actualitátii, se mai intimplàá si 
o «actualizare» fortatá, rápind filmului si 
bruma de interes artistic ce-o mai putea 
avea. Asa mi-a fost dat sá vád, in singurá- 
tatea unor sáli, regi ai antichitátii noastre, 
vorbind de «neamestecul in treburile in- 
terne şi avantajul reciproc», proclamind 
sfîrşitul orînduirii sclavagiste, ca și cum 
orinduirile sociale ar fi expresia unor voințe 
individuale şi nu a unor raporturi de pro- 
ductie.. Am văzut filme care, imbrátisind 
epoci istorice pline de dramatism, sint mai 
slabe, mai lipsite de curajul adevárului, 
decit articole din «Magazinul istoric», care, 
articole, nu costá zeci de milioane... O vi- 
ziune de ansamblu, de perspectivă, presu- 
pune să știi si ce vrea publicul. Să inte- 
legi că,pe lingă dorinţa de a-şi vedea epoca, 
pe sine însuși, preocupările, gindurile, aspi- 
rațiile, deceptiile sale, omul contemporan 
de pildă, mai vrea să se si amuze, că risul 
(o, risul acela eliberator care infráteste o 
sală întreagă... si cit de rar îl auzim!) cá 
buna dispoziţie sint adjuvante ale măririi 
producției. (Eu am făcut citeva asemenea 
filme, cele cu Ardelenii care au avut suc- 
ces, au fost văzute de zeci de milioane, 
s-au vindut în toată lumea, au spus — în- 
drăznesc să zic — cite ceva despre natura 
sufletească a românului, într-o formă agrea- 
bilă și populară.) Ei bine, am fost și sint 
tratat, mai ales de o jună cronicară, ca şi 
cum aș fi făcut filme pornografice... Nu-mi 
rămine decit să laud o asemenea intransi- 
gentá si să mă întilnesc, în această laudă, 
cu Erasmus, care a scris o Laus Stulti- 
tiae. Prejudecáti, izvorite din semidoctism 
artágos. Or cultura română — si iată, iárá 
voia mea separ, ca o rezervă mintală secretă, 
cinematografia de ideea de cultură natio- 
nală — s-a debarasat de prejudecăţi, do- 
vadă sint operele numeroase de primă 
mină, durabile ce s-au realizat în poezie, 
proză, dramaturgie. 

— Aţi nimerit în «ghimpele» raportu- 
lui film-literaturá. Amindouá se creează 
în același timp, în același spatiu geo- 
grafic, în același climat material si spi- 
ritual. Dar în timp ce filmul de actua- 
litate, bun, curajos, adevărat, apare ca 
excepție, romanul de actualitate bun, 
curajos, adevărat există ca regulă De 
ce? 

— Există și, mai grav, functionează o 
concepție primitivă, falsă, potrivit căreia 
ceea ce e scris și tipărit pe hirtie se adre- 
sează unei «elite», în timp ce la film merge... 
o subelită (?) care nu pricepe, care s-ar 
putea să-şi piardă convingerile ideologice 
sau filozofice, vázind pe ecran ceea ce 
citește acasă. Prejudecatá împotriva evi- 
dentei, reacționară în esenţă, deoarece 
ignoră revoluția culturală petrecută în Româ- 
nia, în special de la Congresul al IX-lea, 
nu are încredere în forța adevărului, într-un 
cuvint, izvorăşte din binecunoscuta panică 
a birocratului, de a nu greşi cumva, de a 
nu-şi periclita mult adoratul scaun. Se 
poate face un repros criticii noastre, de 
film dar si literare, care are impresia cá 
fantasmele dogmatismului au decedat, desi 
ele functioneazá bine-mersi in practica 
selectării şi aprobării E drept, după ce 
filmul a scăpat din aceste furci (dar cite 
scapă) nu mai asistăm la «demascări» 
spectaculoase ca în anii de tristă amintire. 
Şi una din formele cele mai tenace ale 
acestui tip de «gindire» dogmatic-prudentă 
se materializează in această concepție, 
care ascunde un fel de dispreț nemărturi- 
sit față de public, cum că romanul sau 
piesa de teatru (e drept și la teatru mai cu 
greutate, dar totuşi) sint una — aici, da! 
putem spune adevăruri mari, zguduitoare, 
putem fi sinceri, personali — iar filmul e 
altceva... Or, mie mi-a devenit demult foarte 
limpede că,dacă astăzi spiritualitatea româ- 
nă contemporană are o șansă de-a se face 
cunoscută în lume, acest lucru se poate 
întîmpla mai degrabă, în primul rînd, prin 
film. Din nefericire, un roman, chiar ge- 
nial, ca să-și facă un drum într-o lume în 
care apar milioane de cărţi zilnic, presu- 
pune concomitenţa unor șanse: traducere 
(bună, deci girată de o personalitate; care 
de obicei pretinde sume fabuloase); lan- 
sare: alte sume care, de obicei, sint de 
trei-patru ori mai mari decit prețul de cost 
al cărţii; organizarea (vezi finantarea) unui 


Cite filme să facem ? 
Să facem atitea filme cîte scenarii bune avem! 


Mi se pare semnificativ că, după ce am scris peste 
30 de scenarii, mi se reproşează cumva acest lucru 


sugerîndu-mi-se 


„„Și totuși sint mai încrezător. 


În ultima vreme am reușit să redám viață 


«să revin pe calea cea bună»... 


Y 


unor structuri. 
Ele nu pot asigura opere de geniu, 
dar pot să înlăture frînele din calea unui film bun 


serviciu de presă... etc., etc. Or, filmul se 
bucură, încă, de şansa şi loteria marilor 
testivaluri. Succesul unui film poate atrage 
atenţia asupra unei culturi... Asupra une: 
cărţi, cind e vorba de o ecranizare. Direct, 
exploziv, asa cum se lansează vedetele 
mari, pină ieri necunoscute. 


— Atunci de ce credeti că nu folosim 
filmul cel puțin astfel: ca rampă de 
lansare a ideilor conținute într-o operă 
literară? 


— Cine «nu folosim»? Eu? Dumneata?... 


— Aveţi dreptate, impersonalul se po- 
triveşte mai bine. De ce nu «se folo- 


organizaţi o discuţie cu factorii de răspun- 
dere de la Consiliul Culturii pină la direc- 
torii caselor de filme, pe tema: «Poate, 
are dreptul filmul să aducă în fata milioa- 
nelor de spectatori, ceea ce documentele 
de partid spun cu desăvirșit curaj, cu totală 
încredere în poporul român, ceea ce ope- 
rele remarcabile ale literaturii întăt'sează 
de asemenea?» Discutia poate ii, iructuos 
completată cu părerile spectatorilor, criti- 
cilor... Ar fi un bun prilej — sociologic — 
de a vedea cum arată prejudecățile și unde 
sălășluiesc ele. 

— Aţi observat, sint convinsă, in ulti- 
ma vreme, se practicá din ce in ce mai 
des un tip de ecranizare, in care litera- 
tura este doar suportul unor idei, ori- 
cînd actuale, fără frontiere de timp. În 
special tinerii se simt atrași spre o ase 
menea abordare a literaturii. Cum o pri- 
viti? Pentru că a devenit aproape un 
fenomen. 

— Formula este și interesantă şi posi- 
bilă şi, în unele cazuri, viabilă. Dacă dis- 
cutăm însă fenomenul, sursa lui este inexis- 
tenfa creaţiei originale puternice, masive, ` 


în domeniul scenariului. Este — hai să-i 
spunem pe nume! — retugiul unor creatori, 
uneori foarte talentaţi, într-o zonă care le 
dă sentimentul siguranţei. Încerc să văd 
si lata neluminată a lunii: apariţia concep- 
ției potrivit căreia o operă literară este, 
vorba poetului, «mărul de lingă drum», 
cine trece ia și rupe, adică ideea neteri- 
cită, ca orice absolutizare, că numai înde- 
părtindu-te (negind-o, în esenţă) de opera 
literară ce ţi-a fost «pretext», ţi-ai dat mă- 
sura de regizor și creator. Ceea ce este, 
în aceeaşi măsură, fals ca şi tirirea oarbă 
şi neinspirată în tăgașul procedeelor spe- 
citice literaturii. A «ilustrării» scoláresti- 
corecte. Deci formula de care vorbim mi 
se pare fertilă, ea presupunind însă res- 
pectarea spiritului operei de la care se 
pornește. Nici o cultură care se respectă 
nu va admite denaturarea de tip anarhist 
a patrimoniului său spiritual, numai pen- 
tru a ceda dorinței de originalitate cu orice 
preţ sau de scandal cu orice pret a unor 
regizori. Care, în realitate, sint foarte puţin 
siguri pe ei înșişi, în forul lor intim, din 
moment ce recurg la asemenea voluptáti 
ale torpilării. 


— Am convenit că soarta literaturii 
este cu mult mai fericită decit a filmu- 
lui, că există romane de actualitate, 
bune și curajoase. Ce șanse credeți că 
există ca ele să devină filme bune și 
curajoase? 

, — Avem, într-adevăr, citeva romane 
absolut remarcabile — nu vreau să citez 
nici unul, ca să nu nedreptátesc altele — 
unele de o adincime si un curaj, pe care 
puține din romanele scrise în țările socia- 
liste din jur, le posedă. Opere literare sin- 
'cere, care dovedesc tăria sistemului nos- 
tru socialist, pentru că numai un sistem 
foarte puternic receptează privirea critică; 
romane care, desigur, ar merita să devină 
opere cinematografice. Aici ar fi însă două 
lucruri de clarificat. Primul ar fi depășirea 


stru in '82? Ei bine, da, speranţele noastre 


se pot întemeia pe o bază obiectivă“ 


acelei viziuni false asupra puterii de inte- 
legere a publicului, ceea ce ar însemna, 
de fapt, dislocarea prejudecátii potrivit că- 
reia există un public de elită pentru lite- 
ratură și unul de subelitá pentru film. lar 
al doilea tine de meserie pur și simplu: 
cum se poate asigura transpunerea operei 
literare — care are totuşi legile ei — într-un 
gen care are si el legile lui. De obicei, 
dacă autorul romanului îşi face singur sce- 
nariul, în afara de cazul în care el este şi 
om de cinema (ceea ce e caz rar), el va 
rămîne prizonierul tipului său de viziune, 
bazat pe cuvint, pe magia cuvintului. Ar ti 
posibilă existența unui grup de scenariști 
de profesie (un asemenea grup a existat 
la începuturile cinematografiei, timp de 
opt luni, din inițiativa unui tovarăș entu- 
ziast; neexistind forme organizatorice, ne-a 
încadrat pe posturi libere: eu eram peru- 
chier-sef..) care să stie cum, dintr-un ro- 
man bun, se poate face un film bun. Pe 
vremuri, la Hollywood, erau angajaţi scrii- 
tori importanți. Ştiai că Scott Fitzgerald, 
de pildă, a lucrat la transpunerea romanu- 
lui «Pe aripile vintului?» Se mai întimplă — 
asta în afara raportului literatură-film — să 
apară, fie în cadrul unor concursuri, fie 
primite direct de la neprofesionişti, sce- 
narii care conţin idei excelente de film, 
dar... mai au o cale lungă de străbătut, 
pină a merita intrarea în producţie. Cine 
să le facă? Ne plingem la infinit de modul 
fals în care se vorbeşte în filmul românesc, 
Cum să pronunţe actorul natural o frază 
care sună absolut nenatural? Scenariul 
este în primul rînd construcție. O parti- 
tură. Ştii doar cá Fellini lucrează 6-7 ani 
la un scenariu. lar filmele lui au prospeti- 
mea tulburătoare a unei aparente improvi- 
zaţii. În fine, vorbe. Ce spațiu se acordă 
scenariului de film în cursurile de la IATC? 
Citi dintre cei ce «scriu» filme au citit (să 
nu zic «studiat», ar părea depreciativ) unul, 
două, zece scenarii ale unor filme clasice? 
Şi să lăsăm alte întrebări să-şi doarmă som- 
nul. E drept că Goya zicea: «Somnul ra- 
țiunii naşte monştri»... În cinematografie 
doar filme plate, false, pe care publicul le 
sancţionează a doua zi, prin săli pustii, 
locuri bune pentru Intilnirea-indrágostitilor 
cînd afară plouă... 


— Tabloul cinematografiei noastre, 
așa cum l-aţi «pictat», nu e deloc roz. 
Credeţi cá putem spera într-o imblin- 
zire a culorilor? 

— Dacă am fi stat de vorbă acum două 
luni, aş fi fost mai aspru, deci mai sceptic. 
Acum sint însă mai încrezător, deoarece 
în ultima vreme am reușit să redăm viață 
unor structuri care, dacă nu pot asigura 
apariţia unor opere de geniu, oricum pot 
să înlăture frinele din calea unui film bun. 
E vorba de comisia cinematografiei din 
cadrul Consiliului Culturii şi Educaţiei So- 
cialiste, care a început să lucreze efectiv, 
cu puteri de decizie. Ea există demult. La 
începuturi a fost un factor de impuls. (Eu 
îi datorez intrarea în producţie a «Puterii» 
şi «Adevărului» — ceea ce, altfel...) Pe 
urmă, şi-a pierdut vigoarea, răminind să 
funcționeze pe hirtie. Fenomenul e mai 
general: susţin că în România anilor '80-'90, 
avem absolut toate structurile sociale și 
profesionale în care să se poată exercita 
o adevărată viață democratică, fără de 
care nu poate exista progres în nici un do- 
meniu. Dar, uneori, ele, aceste structuri, 
rămin la nivelul formei fără fond, o mai 
veche racilă a devenirii noastre. Acum, 
această comisie (pe care eu aș lărgi-o, 
cooptind cițiva oameni ai muncii cu ade- 
vărat iubitori de film) funcţionează și 
această discutare «la lumină» a filmului, 
din momentul în care scenariul a îmbrăcat 
o formă, hai să-i zicem definitivă — detini- 
tiv nu e nimic — și pină la forma finită, fit- 
mul la patru benzi, de către oameni de 
profesie, împreună cu oameni de decizie, 
îmi dă speranţe într-o soartă mai bună a 
filmului nostru. Deci, cum se zice, totul 
depinde de noi. Nu mai putem arunca vina 
pe factori obscuri. În ceea ce mă priveşte, 
dacă tot nu reuşesc să mă eliberez de 
această veche iubire, filmul, voi face — 
cum se zice — totul ca nici o operă de 
reală valoare să nu fie intirziatá, să nu aibă 
o soartă nefericită. Şi este profesiunea de 
credinţă a tuturor celor ce facem parte din 
această comisie. Ceea ce, cred eu, că nu 
e puțin. 


Interviu realizat de 
Eva SÎRBU 


nd 28 


He 


Adina Popa, Traian Stánescu s 


Anul cinematografic in discut 


. 1981-1982: 0 nouă calitate in filme inseam 


nt exclamatii pe 
e. Frecv 


ir T 


cuprinşi de sentimentu 
la eventualele discutii de 
&, ocazională. 


Publicul, o ecuatie 
cu mai multe necunoscute 


Pentru a depăşi aceste bariere, am ținut 
mai întii ca discutarea anului cinemalo- 
grafic de către spectatori — pe care ne-am 
propus-o în acest număr al revistei — să 
nu se producă prin corespondență. 


Spectatorii! Publicul! 
are le au 


m adesea în mediile ncast 
rii | e 


varietate a criticii, ca o zonă în care critica 
are graniță comună cu sociologia şi cu 
politica culturală. Cum critica înseamnă 
diferenţiere si clarificare, am întreprins 
mvestigaţia în mai multe trepte, urmărind 
developarea mai multor ipostaze succe- 
sive ale publicului. De unde și suita celor 
5 topuri pe care le inserăm alăturat. Ele 
s-au născut din convingerea că nu o foto- 
grafie fixă, ci numai o radiografie dina- 


Sondajele revistei «Cinema» la: 
Clubul muncitoresc C.F.R. Timişoara, 
Casa de cultură a tineretului din lași, 

Casa de cultură a studenților din București 


In imposibilitate de a cuprinde intregul 
public, am renunţat la ambiția de a vorbi 
global în numele lui și am ales o anumită 
categorie a sa, categoria proximă a cine- 
amatorilor si cinefililor, a frecventatorilor 
caselor de cultură. Cu alte cuvinte, primu! 
cerc de spectatori care înconjoară o vir- 
tuală şcoală de artă, mediul prin care va- 
lorile şi căutările ei se pot difuza în in- 
treaga masă a publicului. Respectiv, son- 
dalele si discuţiile noastre au avut loc la 
Clubul muncitoresc C.F.R. Timișoara, la 
Casa de cultură a tineretului din laşi si la 
Casa de cultură a studenţilor din Bucu- 
resti. Fără a mai face caz de alte rigori 
metodologice pe care le-am avut în vedere, 
precizăm cà am vrut, din capul locului, alt- 
ceva deck un reportaj cu declaraţii si alt- 
ceva decit o dare de seamă statistică. Am 
considerat aceste sondaje si discuţii ca o 


în avanpremieră: Orgolii 


și regia: Manole Marcus. Ca 
Manole Marcu Dir n 


Victor Rebengiuc, Cri 


Victor Rebengiuc s 


IS GEO af 
(În fotografie 


micà poale sá ne edifice asupra straturi- 
lor mai adinci ale preferințelor publicului, 
asupra sanselor de evoluţie a gustului si 
apelentei pentru o artă autentică, pentru 


“prâdusul cultural de calitate. 


133 din citeva mii de «subiecți» 


Grupurile cercetate, în cele trei puncte 
sus-numite, am ţinut să tie destul de cu 
prinzătoare şi în acelaşi timp nu prea, 
pentru ca investigația să poată fi com- 
pletă și omogenă în limita unor colective 
accesibile unui singur agent-cercetător. 
Respectiv: 45 la Clubul muncitoresc C.F.R. 
Timişoara, 90 la Casa de cultură a tinere- 
tului din lași, 43 la Casa de cultură a stu- 
dentilor din Bucureşti. Spre a nu influenta 
disproporționat rezultatele, cele 90 de ches- 


Augustin Buzura 


na Deleanu, Silviu Stănculescu, Mirela Gorea, 
Mircea Albulescu. 
Cristina Deleanu) 


tionare de la laşi au fost prelucrate în sen- 
sul reducerii la media a 45 de răspunsuri, 
în asa fel inci participarea la calcul a 
celor trei grupuri este relativ egalá, intr-un 
total de 133 de «subiecti». 

Distribuite in primul moment al intilni- 
rilor, pentru ca realizatorul testului să nu 
influențeze răspunsurile, chestionarele 
completate au fost totalizate, în prezența 
noastră, cu un supliment de scrupul al 
obiectivităţii, de către comisii formate din 
«subiecţii» înşişi, conduse — la Timişoara, 
de un cunoscut cineamator, ing. Vasile 
Moise, la lași, de un alt cineclubist de 
notorietate, Cristian Ostafi, iar la Bucureşti 
de protesorul Mircea Dumitrescu, de la 
Cabinetul metodic al Casei de cultură. 
Mulţumim încă o dată colaboratorilor nos- 
tri. nu fără a extinde această gratitudine 
"tă de directorul clubului timișorean. ton 
Tánase şi instructorii cinecluburilor de la 
casele de cultură din lași și București 
respectiv Alun Moza si Emilian Urse 
animatori ai unor cercuri de cultură cire- 
matogratică de proportiile unor sule si 
chiar mii de frecventatori. 


3 întrebări despre 38 de tiime 
ale unul an de 14 luni 


Chestionarele conțineau trei rugánunti: 


Topul frecventei în întreaga tară 
după numărul biletelor vindute. 
(Deci: «cele mai vizionate filme») 


. Pruncul, petrolul şi ardelenu 

. Capcana mercenarilor 
Burebista = 

. Dumbrava minunată 

Fata morgana 

Duelul 

lancu Jianu zapciul 

. lancu Jianu haiducul " 
. Santaj i 
. Alo, alerizeazá străbunica” 


fof Noo RON 


-~ 
S 


1. indicarea filmelor vizionate, dintr-o 
listă de 35 de premiere româneşti, înşiruite 
cronologic, din septembrie 1980 pină în 
noiembrie 1981; gs 

2. menţionarea filmelor socotite cele mai 
bune $i 

3. numirea celor considerate cele mai 
slabe. 

Dar iată explicația mai aplicată a celor 
5 topuri. 

Topul |, al celor mai frecventate filme 
românești din acest an, după numărul 
biletelor vindute la casă sau prin difuzori, 
este luat ca un simplu punct de reper, 
extras cu anticipație din statisticile Cen- 
tralei Romániafilm. EI nu contine cifre, in 
virtutea normelor confidenfialitátii, dar se 
bazează riguros pe numărul de intrări la 
cinematografele în cauză, raportat centra- 
jei pină la 1 noiembrie 1981. 

Topul i, al frecvenței cineamatorilor 
şi cinefililor la filmele anului, este realizat 
după indicațiile celor 133 de «subiecti» 
cercetaţi de noi, privind filmele pe care ei 
declară sau își amintesc a le fi văzut, din 
lista celor 36. 

Topurile satisfactiei — îl gi IV — sint 
sì ele realizate la două nivele. Topul IV ia 
in considerație numărul de menţiuni po- 
zitive din chestionarele restituite și defi- 
neste pe această bază o primă variantă a 
preferințelor calitative ale audienței. EI pre- 
zintă însă un dezavantaj pentru filmele 
care, din diferite motive, au fost mai puțin 
vizionate. Din această cauză, am recurs la 
un al doilea top al satisiacţiei, topul IV, 
care are în vedere procentajul de men- 
tiuni pozitive în raport cu numărul de spec- 
lator care au văzut filmul în cauză. E gra- 
dul de satisfacție văzut mai îndeaproape, 
de unde și unele moditicări in ordinea pre- 


Topul V, al insatislac(iel, nu are nevoie 
de explicaţii preliminare. Si acum să cer- 
cetăm rezultatele concretizate în cele cinci 
tablouri, 

Vom începe prin a compara cele două 
topuri ale frecvenţei. 

Primul dintre ele, înscriind filmele după 
numărul de bilete înregistrate în statisticile 
rețelei cinematografice de pe întreaga țară, 
situează în frunte filmele de gen, filmele 
de epocă, filmele de acţiune, incepind cu 
Pruncul, petrolul și ardelenii şi Capcana 


mercenarilor. Acest clasament confirmă 
rezultatele anchetelor globale care suge- 
rează un fel de predestinare a publicului 
nostru pentru un singur tip de filme. În 
listă apare o unică si modestă excepție, 
printr-un titlu strecurat între Dumbrava 
minunată si Duelul, titlu incitant, ce-i 
drept, prin el însușit: Fata morgana. in- 
teresant și surprinzător este că acest unic 
film de actualitate, cu tentă dramatică, e 
singurul din lista încasărilor maxime care 
iși păstrează exact același loc 5 si în topul II, 
al frecvenţei cineamatorilor și cinefililor. 
Comparind cele două topuri ale frecvenței, 
observăm că toate celelalte filme din topul 
biletelor coboară, pierd citeva trepte sau 
chiar dispar de pe primele 10 locuri, în 
topul cinefililor. Pruncul, petrolul şi ar- 
delenii coboară un loc, Capcana merce- 
narilor — 2, Burebista — 14, Dumbrava 
minunată — 26 s.a.m.d. Există totuşi si 
ici o excepţie, care nu e alta decit a unei 
-omedii de actualitate, Alo, aterizează 
străbunica. Aceasta profită parcă de de- 
gringolada în care intră filmele de gen si de 
epocă, urcind de pe locul 10 din topul | pe 
locul 7 din topul 1l. 

Filmele care își fac apariţia în cadrul pri- 
melor zece locuri din ordinea frecvenței 
cinefililor, inlocuindu-le pe cele dispărute, 
sint în general filme de actualitate, de dez- 


Topul frecvenţei 
cineamatorilor și cinefililor 
chestionati 
(133 «subiecti». 36 filme. Citi «su- 
biecti» au vázut aceste filme?) 


. Croaziera — 83 

. Pruncul, petrolul si ardeleni: —- /6 
Ștefan Luchian— 70 

Capcana mercenarilor — 69 

Fala morgana— 67 

Ana şi ,hojul— 62 

Alo, aterizează străbunica— 61 
Duelul — 53 

Vinăloarea de vulpi — 49 

O lacrimă de fatá — 47 


Zeeman = 


. lancu Jianu zapciul — 39 

. Punga cu libelule — 39 

. Santaj — 38 

. Janeu Jianu haiducul — 37 

. Castelul din Carpali — 35 

. Lumina palidă a durerii — 35 
. Burebista— 34 


. Probleme personale— 31, sub un 
sfert din total : 

. Casa dintre cimpuri— 20 

. Convoiul — 19 

. Detasamentul «Concordia» — 19 

. Zbor planat — 19 

. Am o idee— 18 

. Dragostea mea călătoare — 17 

. Munţii in flăcări— 16 


. Labirintul— 13, sub o zecime din 
total 
Campionii — 12 
La răscrucea marilor furtuni — 12 
Ancheta — 10 

Dumbrava minunată— 10 

Stele de iarnă— 10 

Fiul munţilor— 9 

Tridentu! nu răspunde— 9 
Cintec pentru fiul meu—6 
Spectacolul spectacolelor — 6 
Porţile dimine(ii— 5 


Post scriptum. /ntrucit la data sonda- 
jului nu rulaseră in toate cele trei loca- 
litáli, n-au intrat in raza noastră vizuală 
filmele: Întoarcere la dragostea din- 
ti, Învingătorul sj Mondo umano. 


batere, eseistice, experimentale: Croazie- 
ra, Ana și «hoțul», Vinătoare de vulpi, 
O lacrimă de fată În acest curent ascen- 
dent, excepţia care confirmă regula e un 
fim de epocă Stefan Luchian se insta- 
ieazá pe locul trei și va rámine în fruntea 
topurilor următoare, ca și cum ar vrea să 
razbune toate prăbușşirile filmelor de gen 


cineamatorilor 


cinefililor 


nă si o nouă calitate a publicului 


care vor continua, după cum vom vedea, 
în topurile satisfactiei. 


Filmele de artă si dezbatere 
în avans. Modest, dar avans 


Situaţia se schimbă în fruntea suitei a 
doua de titluri, față de prima, dar nu prea 
mult. După cum indică cifrele, cinefilii văd 
şi ei, în număr mare, filmele de gen, de 
acţiune, doresc să fie informaţi în privința” 
performanțelor acestei zone. De aceea pri- 
ma dintre respectivele producţii la care 
merg aparține unui regizor consacrat în 
filmul de artă Dan Pita cu Pruncul, pe- 
troiui şi ardelenii. Gestul de a intra la 
cinematograf e dictat însă şi de autorita- 
tea profesionistului exersat în efectele spec- 
taculare Capcana mercenarilor şi Due- 
tul de Sergiu Nicolaescu nu coboară nici 
ele prea mult, răminind deocamdată în ca- 
drul primelor zece locuri. 

Pe de altă parte, afirmarea filmelor de 
artă şi de dezbatere e departe de a apărea 
categorică, dacă observăm caracterul ete- 
rogen al listei şi poziţia ingrată în care se 
află Lumina palidă a durerii, Casa din- 
tre cîmpuri şi altele. Numai Croaziera lui 
Mircea Daneliuc izbutește saltul pe primul 
loc, dar decalajul e minim fati de cele 


LLL ,* 


Topul satisfactiei 
după numărul mentiunilor pozitive. 
(Criteriul «am văzut» intilneste cri- 
teriul «mi-a plăcut») 


Croaziera — 62 


morgana 
Vinătoarea de vulpi— 17 

Ana si „hoțul“—16 

O lacrimă de fatá— 16 
Capcana mercenarilor — 13 
Lumina palidă a durerii — 11 
Probleme personale — 10 

. Alo, aterizează străbunica — 8 


. Duelul — 7 

. Pruncul, petrolul si ardelenii — 7 
. lancu Jianu haiducul— 6 

. Casa dintre cimpuri — 5 


1. 
2. 
3. 
4. 
5. 
6. 
7. 
8. 
9. 


următoare. Dacă mai adăugăm, din fişele 
de lucru, informaţia suplimentară cá in- 
suşi acest salt se datorează exclusiv Bucu- 
reștiului (la Timişoara $i lagi, Croaziera 
era doar pe locul trei în frecvenţa cineti- 
litor chestionafi) vom afla si explicația 
acestei performanțe izolate: în săptămina 
care a precedat ancheta în Bucureşti, Croa- 
ziera a fost reluată în difuzare, la cinema- 
tograful de premieră Scala. O favoare sin- 
gulară făcută unui film de artă si de dezba- 
tere care, după cum se vede, a solicitat 
atenţia cinefililor. Fapt de reținut, în cazul 
în care ne interesează efectiv promovarea 
calităţii. și educația publicului. Avem mo- 
live să presupunem că, dacă procedeul 
s-ar fi repetat cu toate filmele de artă ale 
anului, altul ar fi fost rezultatul frecventei 
cineamatorilor sí cinefililor. Fără a mai 
vorbi de influența pe care ar avea-o o re- 
fea stabilă a cinematografelor de artă, 
pentru care unii distribuitori continuă să 
creadă că nu avem un public suficient de 
numeros. 


Un scor detavorabii: 1 din 4 spectatori 
au văzut aceste filme 


În acest sens, topul îi, al frecvenţei cine- 
fililor, pe care i reproducem integral, im- 
pune $i alte constatări. Acestea prezintă 
interes nu numai pentru o categorie sau 
alta de pelicule, ci pentru ansambiul pro- 
ductiel nationale, în raport cu audiența pe 
care ea reușește sau nu să și-o ciştige. 

Astfel, cercetind partea superioară a 
listei, constatăm că numai cinci filme din 
36 au fost văzute de mai mult de jumă- 
tate din totalul celor 133 de- subiecţi. În 
schimb, la extremitatea inferioară, 11 filme 
au fost frecventate de mai puţin de o ze- 
cime din cei chestionaţi, iar un total de 

: aproape 20 de pelicule n-au întrunit nici 
un sfert din audiența virtuală. În medie, 


după datele noastre, un film din această 


perioadă a fost văzut de 31 şi ignorat de 
102 spectatori activi. 

Ce anume ar putea să vină mai fericil 
în intimpinarea interesului publicului, sà 
sporească atit frecvența, cit şi satisfacția 
sa, adică eficiența operei culturale, educ a- 
tive, estetice, pe care o Intreprindem? Ni 
se pare că suita celor cinci tablouri alàtu- 
rate contine citeva sugestii utile, ca râs- 
puns la această întrebare. 


! 
sálile de proie 


Pentru aceasta trebuie să trecem de la 
topurile frecvenţei la cele ale satisfacţie: 
și insatisfactieL E o curiozitate care ne te 
mem că-i incearcă mai rar pe cei care in 
registrează cu interes cozile la casele de 
bilete, dar cunosc in mai mică măsură ce 
gindeşte publicul după ce părăsește săli 
de proiecţie. 

Punind alături topul IL, al frecvenței cine 
fililor şi topul IIl al satisfactiei după numă- 
rul de mențiuni pozitive de pe chestiona- 
rele desc g remarcám cá Pruncul, pe- 
froiul şi ardelenii şi Duelul «retrogra- 
dează» de pe primele zece locuri, fiind in 
schimb «promovate» Lumina palidă a du- 
verii şi Probleme personale. E un schimb 


Iv 


Topul satisfacției 
după raportul dintre mentiunile 
pozitive şi numărul de spectatori 
(La 100 plătitori, citi sint recu- 
noscátori?) 


. Croaziera — 73", 

, Ştefan Luchian — 50%, 

. Fata morgana — 38%, 

. O lacrimă de fatà — 33%, 

. Vinătoarea de vulpi — 33%, 

. Probleme personale — 32%, 

. Lumina palidă a durerii— 31", 
. Ana şi «hoțul — 25%, 

. Casa dintre cimpuri— 25%, 

. Capcana mercenarilor — 18", 


in favoarea unei manifestări de stil şi, res 
pectiv, a unei angajári problematice. Ten- 
dinţă confirmată şi de lenta ascensiune a 
pe locul 19 pe 


topul îi la Iti, deşi Támin in limita celor 10 
locuri fruntage, poziţiile mai multor filme 
se schimbă in mod semnificativ. Faţă de 
topul frecvenţei cinefililor, în cel al satis 
factiei după numărul de mențiuni pozitiv: 
Vinătoarea de vulpi și O lacrimă de fai. 
urcă cu cinci şi respectiv cu patru locu 
în timp ce Capcana mercenarilor și Alo 
aterizează străbunica coboară cite ti: 
locuri. Odată in plus, au ciştig de cau: 
filmele problematice, eseistice, experimen 
tale şi pierd teren producţiile de gen, spec- 
taculare. 

Începe astfel să devină evident că cine- 
filii care nu-şi interzic deliciile filmului de 
aventuri, ale filmului cu suspense si im- 
pu$cáturi, ale filmului exotic $i de epocă, 
au o opinie critică față de calitatea produ- 
selor numeroase oferite de studiourile 
noastre in aceste specii. Din contra, ei sint 
dispuşi să acorde un credit mai generos 
filmelor de actualitate, indeosebi acelora 
in care simt mărturia $i angajarea ideatică 
a unei personalităţi artistice. 


Mai multe şanse pentru filmele 


«cu probleme» si invers pentru 
cele fără... 


Mergem acum mai departe, la topul IV, 
al sati după procentajul mențiuni- 
lor pozitive, raportat la numărul de intrări 
la filmele respective. De data aceasta sin- 
tem mai indiscreţi în a afia ce opinează 
spectatorii care ies din sălile de cinema, 
nu ne mulțumim doar să numărăm apre- 
cierile favorabile, ci luăm in considerație 
şi tăcerea- sau obiecțiile celorlalți. Acest 
top etalează o anume stabilitate la etajul 
superior, dar în cea mai mare parte a sa 
prelungește mutaţiile semnalate anterior. 
Continuă ascensiunea tilmeior ae arta si 
problematice: O lacrimă de fată, de pe 
locul 6 pe 4, Lumina palidă a durerii de 


producţii s-au mulțumit doar cu adeziunea 
unei treimi a publicului sau cu mai puţin, 
de cele mai multe ori cu mult mai puțin. 

Dar poate cel mai mult ar trebui sá in- 
trige compararea primului top cu cel de-al 
patrulea. Din cele zece filme evidenţiate 
prin numărul de bilete, numai două apar in 


Publicul nu este numai cifra plătitorilor de bilete. 
Dincolo de publicul statistic, 
există un public viu, în plină metamorfoză, 
divers (uneori contradictoriu). 
El se impune cercetării noastre 


pe 8 pe 7, Probleme personale de pe 9 
pe 6. Si asistăm la o nouă promovare in 
esalonul fruntaș: Casa dintre cimpuri. 

În schimb, se precipită în jos Capcana 
mercenarilor, pierzind trei locuri; cu toate 
bunele sale intenții, nici Ana și «hoțul» nu 
mai rezistă competiţiei, coborind de ase- 
menea 3 trepte, în timp ce Alo, aterizează 
străbunica dispare de pe primele 10 locuri. 


Numai un film din 36 întruneşte 
adeziunea majorității spectatorilor săi 


Ca şi performanţele frecvenţei, cele ale 
satisfactiei sint de natură mai degrabă să 


v 


Topul insatisfactiei 
(la 133 «subiecti») 


1. Alo, aierzeazà strabunica — 22 
2. Pruncul, petrolul şi ardelenii — 18 
3. Punga cu libelule — 15 


4. Castelul din Carpa(i — 12 
5. Duelul — 12 

6. Fata morgana — 12 

7. Am o idee— 9 

8. Capcana mercenarilor — 9 
9. Şantaj— 8 

10. Croaziera — 7 


neliniştească, dacă luăm in seamă ansam- 
blul. 


Dincolo de dinamica neindoielnic re- 
velatoare a diferitelor categorii de filme, 
față cu evoluția preferințelor publicului, 
coeficientul de satisfactie este scăzut. 


Un singur film din 36 a îndreptățit aştep- 
tările unei părți covirgitoare din propriii săi 
spectatori: Croaziera de Mircea Daneliuc, 
cu 62 din 83. 


Cel de-al doilea, Stefan Luchian de 
Nicolae Mărgineanu. si-a împărțit pu- 
blicul exact în două, în timp ce celelalte 


Tre. Cu Vasile Mi 

Felicia Popică, Stela 

lulia Boroş $: Maria Junghet 
Lucian Bratu: «Angela... va fa 


(Oraşul văzut de sus $i Drum în 


Dorina Lazăr, 


gine Dorina Lazăr 


în avanpremieră: Angela merge mai departe : 


„ Cornelia Rădulesc 
Hăulică, Cătălina Murgea, Tudor Heică, Valentin 


m 


ordinea ultimă a preferințelor calitative. 
lată, deci, o incitatie la discuţie pentru 
i. recordurilor de «spectatori sta- 
istici». 


De unde vine confuzia 


Nu e însă mai puţin adevărat că ordi- 
nea din topul IV continuă să fie nu numai 
discutabilă, ci şi oarecum confuză. Sintem 
încă departe de o scară reală a valorilor. 
Unele explicaţii le-am încercat prezentind 
ascensiunea singulară a Croazierei şi con- 
statind absența unui sistem adecvat de 
difuzare pentru toate filmele de artă. Re- 
ceptivitatea virtuală a publicului față de 
astfel de filme, demonstrată pină la acest 
punct, se loveşte de o anumită limită, pe 
care n-o poate depăși prin propriile forte, 
fără un cadru organizat în acest sens. Ast- 
fel, cinefilii lasă O lacrimă de fată, Lu- 
mina palidă a durerii și Casa dintre 
cimpuri în partea a doua a listei şi maxi- 
mum de efort pe care îl pot tace, în aceste 
condiţii, se produce într-un plan general- 
cultural $i tematico-imagistic: ei promo- 
Rc p ry 


in 

acesta nu e însă chiar atit de bizar pe cit 
ar putea să pară. Nimic mai firesc decit 
apariția unui film pe locul 10 al aprecieri- 
lor pozitive (Alo, aterizează străbunica, 
cu 8 mențiuni) şi reapariția sa pe primul 
loc al insatisfacţiilor (cu 22 menţiuni). Ver- 
dictul publicului e limpede. Confuzia, dacă 
există una, vine din faptul cá atit de puţini 
concurenți s-au angajat în cursa calității, 
incit un film apreciat doar de 8 spectatori 
din 133 a putut la un moment dat intra în 
prima treime a producţiilor anului. Dacă 
alte pelicule reușesc să surclaseze lucrări 
socotite de critică superioare, trebuie avu- 
tă în vedere întimplarea, despre care une- 
ori ni s-a vorbit la cele trei intilniri. De pil- 
dă, o proiecţie recentă la o casă de cultură, 
datorată tematicii filmului sau calității de 
debutant a regizorului, fără a mai vorbi de 
influența unei pledoarii fierbinti, din partea 
Valerian SAVA 

(Continuare in pag. 17) 


Eva Sirbu. Re 
Lucian Bratu. Cas 
Dorina Păunescu 
Uritescu 


elélalte două tiime espre 


imbrà) 


Douăsprezece luni din douăsprezece și aproape seară de seară, 
toată lumea își dă cu părerea despre actori. 

Măcar o dată pe an se cuvine să-și spună și actorii părerea despre 
spectatori. Nu chiar toti, ci doar douăzeci si trei din cei mai iubiţi 
mărturisesc, în paginile de faţă, ce cred despre si ce simt pentru 
publicul lor. 


Cred în public, pentru că în ultima instanță 
publicul e cel care măsoară temperatura 
exactă a unui film. Cred mai ales în publicul 
tinăr. Tinerii iubesc filmul românesc, să 


nu-i lăsăm să aștepte prea mult... Un public 
paradoxal, în acelaşi timp generos si exi- 
gent. 


Nicolae ALBANI 


Si publicul trebuie să aibă talent 


Oare ce-aș putea spune eu despre Măria- 
sa Publicul care să nu fie de bine? Am eu 
oare dreptul să mă pling după ce filmele in 
care am jucat au avut succes, au fost vizio- 
nate de milioane de spectatori si după ce 
am ieșit de două ori (la un sondaj al revistei 
«Cinema») cea mai populară actriță de 
film? Si in teatru joc cu săli arhipline — 
am norocul ăsta — în comedii la care publi- 
cul ride, se bucură si ne aplaudă. Mă pot 
oare plinge de el? 

E adevărat că sint seri în care publicul 
e mai inert, e mai greu de cucerit si atunci 
te superi pe el, dar, inzecind eforturile, 
taci tot ce poti pentru a-l cuceri. Poate să 
pară ciudat, dar eu susţin că şi publicul tre- 


Datoria lui? 


buie să aibă talent — și noi românii avem 
un public talentat — vreau să spun că el 
trebuie să meargă alături de tine, să aibă 
umor, să fie sensibil şi disponibil. Noi fără 
public nu putem trăi. El ne stimulează 
seară de seară, ne face, odată urcați pe 
scenă, să uităm propriile probleme. Chiar 
dacă se întimplă uneori să ne dezamăgim 
reciproc. Dar fără modestie trebuie să 
spunem că nici publicului nostru nu i-ar fi 
ușor fără actorii pe care-i iubește. Viaţa i 
s-ar părea mai searbădă, mai tristă, mai 
fără rost. Sintem la fel ca îndrăgostiți: 
ne iubim, deci ne certăm, ne împăcăm, și 


iar ne iubim... 
Marga BARBU 


Să fie sincer 


Publicul trebuie să fie sincer și cinstit în 
aprecierile pe care le face asupra muncii 
noastre — care îi este dedicată în întregime 
— şi să nu se lase influenţat în părerile lui 
de nimeni și nimic, pentru că, în general, 


părerile lui sint juste si oricit de diferite ar ii 
ele de cele din jur, adevărul este întotdeauna 
de partea lui. 


Tamara BUCIUCEANU 


în avanpremieră: Femeia din Ursa Mare IRA n 


Adrian Petringenaru. C 


Visan, Emanoil Petrut, lana Criciunescu Petru Felezeu. 


Adrian Petringenaru: «Ve 


De repetat 


e Florina Cercel, Dorel 


fint Mare 


(În imagine: Florina Cercel şi Petru Felezeu) 


Dacă virstele profesiei mele sint anotim- 
puri, atunci publicul este marea: primăvara 
mă cheamă, vara mă rásfatá, toamna mă 


Ceea ce mi se pare extraordinar la publi- 
cul nostru este neliniștea lui continuă. 
Inteleg prin aceasta și starea lui de extaz, 
dar şi aceea de indiferenţă; 

— nevoia lui de a fi generos, dar si nevoia 
lui de a fi necruţător; 

— puterea lui de a fi judecător suprem, 
dar și modestia lui de a recunoaște că nu 
stie totul; 

— refuzul lui de a i se explica totul, dar și 
candoarea lui de a asculta cuminte, pinà 
la capăt, toate explicaţiile; 

— orgoliul lui de a răspunde singur la 
intrebările care i se lasă deschise, dar şi 
răbdarea cu care primește răspunsurile 
tormulate înaintea întrebărilor. Nu putem 
plăti această neliniște a publicului decit cu 
propria noastră neliniște. În ce mă priveşte, 
am față de public o imensă spaimă de a nu 
greşi. Simt că în spaţiul protesiei mele, 
pentru o dată, «omul» (nu) trebuie să fie 
«supus greselii». 


Dar cine poate exista fără el? 


Am față de public o mare spaimă de a nu gresi 


tine pe țărm și iarna mă alungă. 
Si totuşi, cum o caut... 


lon BESOIU 


Cindva, un mare fotbalist — Constantin — 
unul din aceia care stăpinea jocul dar avea 
și geniul jocului, o libertate fizică dar şi o 
mare subtilitate (da) a plăcerii de a juca 
si cu mintea, ajunsese să fie obiectul sublim 
al nevoii de generozitate şi de iubire a publi- 
cului. Cunostea si trăia gloria ca pe un 
mod firesc de a exista, într-o împăcare 
definitivă cu soarta lui de purtător cu trudă 
a propriei sale celebrităţi. Si iată o dată, o 
singură dată, «idolul» a greşit. Undeva, 
prin Japonia, a comis îngrozitoarea eroare 
care in termeni fotbalistici se cheamă «a 
rata o lovitură de la 11 metri». Am fost de față 
la prima lui apariţie după aceea, cînd publi- 
cul — acelaşi public — s-a constituit într-un 
moment al necrutárii si al neiertării, în fata 
căruia bucuriile uitate brusc făceau loc 
dezamăgirii și revoltei. 

Oare de ce eu, atunci, am simţit nevoia 
să-l conduc piná acasă?.. 

Octavian COTESCU 


Eu am nevoie de el 


E destul de delicat să vorbesti despre 
spectatori; e ca si cum ţi-ai spune părerea 
despre un musafir căruia îi ești extrem de 
îndatorat și nu-i cunoşti gusturile. Vreau 
să spun că acest personaj de toate virstele, 
fără chip, repetat la nesfirsit în toate sălile 
de spectacol, se ocupă în mod curent cu 
critica, de orice fel, izbutind să fie la fel de 
subiectiv ca şi spectatorul de profesie care 


ar fi criticul. lată ce povară ingrozitoare pen-. 


tru noi, care, subiectivi în aceeași măsură 
cu subiectivismul celorlalţi, devenim spec- 
tatorul criticii. Din fericire nu are nici o 
importanţă atita vreme cit nu prea ne intere- 
sează ce cred criticii, iar multi dintre noi, 
neagreati de spectator, sint folosiţi foarte 
des. Acest merit se datoreste in primul caz 
lipsei de seriozitate a criticii, si în al doilea, 
inexistenţei unor sisteme reale de relaţie 
și atitudine între noi si spectator, care de 


Există un public de film și un public 
de teatru, există un public de concert 
si de expoziţii, chiar dacă parte din ei frec- 
ventează toate genurile de spectacol. Ca 
actor de teatru și film simți foarte bine dife- 
renta între spectatorul din sala de spectacol 
şi cel din sala de cinematograf. În timp ce 
la teatru ai publicul în faţă seară de seară, 
îi simţi respiraţia, pulsul, emoția, reacția, 
îi primeşti aplauzele care te încarcă, te 
stimulează să dai mai mult, mai mult, într-o 
relaţie de reciprocitate formidabilă, la film 
nu-ți poti da seama ce anume și cit, tre- 
zesti in spectator, pentru că nu ai contact 
direct cu el decit în seara premierei, cind de 
iapt, nici nu ai de-a face cu spectatorul de 
liecare zi, ci cu un spectator «de sărbă- 


Ar trebui să cerem mai mult unii de la alt 


multe ori, venind nepregátit la intilnire, 
este supus gustului indoielnic şi deci celui- 
lalt subiectivism, cel al creatorului. Ce se 
poate face deci într-o asemenea situaţie, 
mai ales cînd nici o sală nu te fluieră, roşiile 
nu se mai folosesc în teatru; noi jucăm, ei 
pleacă acasă şi cînd se dau jos din tramvai 
ne-au şi uitat — poate din instinct de con- 
servare. Eu unul nici nu sint supărat, asa 
trebuie să fie, nici nu-mi ridic existenţa mai 
sus decit merită, nu pretind omenirii decit 
o clipă de atenţie, ca o terapie necesară, 
de aceea am încredere în musafirul cel 
mofturos, pentru că undeva în fundul încre- 
derii mele în viață, știu că şi el are nevoie 
de mine, şi-i face plăcere să exist, așa cum 
eu exist și muncesc doar pentru a dărui 
o clipă de plăcere. 


Mircea DIACONU 


toare». Așa încit e normal să cred mai mult 
in spectatorul de teatru care este partene- 
rul nostru de tiecare seară, pe care il cu- 
nosc, îl ştiu, îl simt şi nu-mi doresc să iie 
alttel decit este. Aş dori în schimb ca spec- 
tatorul de film să tie mai exigent, să încerce 
să pătrundă mai adînc în arta filmului, să nu 
se mai mulțumească atit de uşor cu lucruri 
cáldute. Gásesc că gustul publicului de 
film se află sub nivelul mediu, și asta mi se 
pare foarte trist. Poate ar trebui să tacem 
ceva mai mult si unii și alţii. Să cerem, 
poate, mai mult unii de la alţii. De pildă, 
publicul să ne ceară filme «de artă» iar noi 
chiar să le facem. 


Carmen GALIN 


De multe ori după spectacol, mi se în- 
timplă să cobor în scenă să văd ce-i «pe-a- 
colo». Masinistii string decorul, se adună 
recuzita, electricienii sting luminile, pom- 
pierii supraveghează. Si e o linişte nefi- 
rească; parcă mai puternică decit în timpul 
spectacolului. Seamănă cu o plecare, cu o 


pregătire de plecare în altă parte, către , 


ceva ce te neliniştește. Sala goală, mai greu 
de ghicit acum pentru că e intuneric, e încă 
parcă populată de, cum să-i zic eu, de 
«duhul» celor ce au fost partenerii noștri 
in acea seară, cei ce alcătuiesc publicul. 

Aceeași senzaţie o am și cind rămin într-o 
sală de cinematograt după proiecţie. Mai 


simt încă prezenţa celor ce au respirat 
odată cu mine. 

Mie mi se pare ceva firesc, pentru că 
aceste fenomene, teatru și film, n-ar exista, 
dacă «acel duh» si acele respiraţii n-ar fi in 
permanenţă lingă noi, «creatorii de iluzii». 

Duhul lor si respirația lor ne' dau viaţă 
şi acea plecare, acea pregătire de plecare 
în aită parte de care vorbeam, nu e de fapt 
decit ziua de miine cind ne vom reintilni — 
noi pe scindurá sau pe pinză și dumnealui, 
publicul, în hăul negru și neliniştitor din 
fata noastră. 


Stefan IORDACHE 


El este prietenul,dar şi adversarul nostru 


Apa vie sau apa moartă a creaţiilor noastre 


Publicul seamănă uneori cu o amoebă 
uriaşă care stă parcă să te absoarbă, să te 
înghită, pe care nu ştii de unde s-o apuci 
ca s-o aşezi în forma pe care i-ai pregătit-o 
tu; alteori, ca zmeul din poveste care-și 
trimite buzduganul să-l vestească, publicul 
isi trimite zumzetul după cortină, si tu, 
biet actor, stai să tragi cu urechea, încercînd 
să-l ghicesti, să afli ce adversar ai în sală, 
căci publicul îţi este în acelaşi timp si 
partener si adversar. De multe ori începe 


prin a-ți fi ostil, sau măcar circumspect, 
şi tu te lupti, te lupti din răsputeri — avînd 
aerul cá nu o faci — să- scuturi, să-i strigi: 
«Uite-mă,am apărut şi eu pe lume, vreau să 
mă iubeşti, să mă cauti, să mă recunosti, 
să devin un bun al tău». Publicul este și 
generos, şi ingrat,te poate accepta foarte 
repede, dar tot att de repede se leapădă 
de tine, te poate iubi sau uri. 
Totul este să nu-i fi indiferent 


Dorina LAZĂR 


Nici snob, dar nici necivilizat 


Nu cred în filmul fără public, dar contest 
filmul făcut pentru orice fel de public, 
Nu-mi place publicul snob, dar detest pu- 
blicul necivilizat. Mă simt agresat și de unul 
şi de altul. Voi continua să cred cu obsti- 


1. Mai conştient, mai lucid si mai expert 
în materie decit toti experţii nostri in gen. 

2. Mai competent decit ne așteptăm, cu 
mult mai responsabil decit o casă de filme, 
de pildă, căci el refuză întotdeauna din prin- 
cipiu şi din capul locului-un film prost. 

3. Foarte cinstit cu sine și cu alţii, obiectiv 
si drept, generos si modest prin structură ca 
un creator autentic. 

4. Are şi el exponenti ai ingratitudinii, 
dar niciodată atitia incit să-l și definească. 
Creatorii care fac prea mult caz de aceasta 
îşi dezvoltă peste măsură instinctul de 
apărare a unor «opere» proprii, care de fapt 
n-au fost acceptate. De aceea publicul nu 
cred că merită să fie ignorat sau disprețuit 
doar pentru că îşi dă întotdeauna... «arama 
pe față». Aşa e el, cu reacţie spontană! 
Nu iartă şi nu crutá pe nimeni. Aplaudă 


nație în spectatorul de bun simi si instruit. 
Ca să-l iubesc pe Eminescu, mama, care 
era învățătoare, întii şi întii m-a invátal să 
scriu si să citesc. 

Ovidiu luliu MOLDOVAN 


sau fluieră. Acceptă sau refuză. Are, de 
fapt, atitudine. Cu cit mai unanimă cu atit 
mai puternică. Ca într-o revoluţie! 

În aceasta constă tocmai forța opiniei 
publice, care face să se nască peste noapte 
scenariști, regizori, cei mai autentici inter- 
preti, curente literare ori mode artistice, 
stilul unei epoci, gustul, nevoia reală de 
artă. Publicul nu-i un produs al artelor, 
ci întotdeauna invers. Orgoliul acesta sau 
simpla confuzie a zdruncinat conştiinţe 
destule! (puterea de influențare a artei 
fiind cu totul altceva). 

Supravietuirea în cultură, în artă, e o 
șansă nu chiar la îndemina oricui. Şi aceas- 
ta cu atit mai mult cu cit vorbim mereu des- 
pre o democraţie a culturii si o cultură a 
democrației. 

George MOTOI 


Cel mai sincer partener: publicul tînăr 


Nu se poate vorbi despre public în gene- 
ral, se poate vorbi însă despre nivelul de 
civilizaţie, de trai, de educaţie, de cultură 
al unui popor si în funcţie de asta, se poate 
spune că publicul este important şi chiar 
determinant pentru artă, în cazul nostru 
pentru reprezentatia de artă care este spec- 
tacolul de teatru sau film. Din experienţă, 
din cît am cutreierat lumea ca actriță si nu 
ca turistă, publicul cel mai bun mi se pare 
a fi cel format din tineri. Sint vii, nealterati 


de dogme, de prejudecăţi, sint foarte drepti 
si sinceri. Dacă ceva nu le place,au curajul 
si libertatea interioară de a părăsi o sală. 
Mi se pare o atitudine dreaptă, fățisă. 
Dacă ar fi să folosim locuri comune de 
tipul: fără dialogul cu publicul noi, actorii. 
nu existăm, atunci dialogul cu publicul 
tinár este singurul care mă interesează. 
Pentru că este, într-adevăr, un dialog. 


Gina PATRICHI 


Acea jumătate fără de care arta nu e întreagă 


— Spectatorii, enigmatică necunoscută 
introdusă în alambicata ecuație a actului 
artistic care face atit de pasionantă si 
pliná de neprevázut rezolvarea acestei stra- 
nii ecuații. 

— Spectatorii, aceastá vietate apocalip- 
ticá, cu mii de ochi, cu mii de inimi, care bat 
la unison, cu zeci de mii de ginduri si senti- 
mente, care-și duce efemera existenţă in 
intunericul suprarealist al sálilor de spec- 
tacol, hránindu-se cu idei si sorbind lacom 
luminile rampei. 

— Spectatorii, mii de prieteni pe care-i 
simţi foarte apropiaţi, dar pe care probabil 
n-ai să-i cunoşti niciodată, pentru că, din 
pudoare şi modestie sau poate datorită 
unei rafinate înţelegeri a jocului, preferă 
anonimatul. 


— Spectatorii, a căror capacitate de inte- 
legere reprezintă pentru noi, actorii, o 
stachetá pe care ne-o dorim din ce in ce mai 
ridicată, dar pe care nu cred că este bine 
s-o sărim prea des, spectatorii reprezintă, 
de fapt, acea dorită si mult căutată jumătate 
fără de care filmul sau teatrul nu poate fi 
niciodată întreg. În sfirşit, spectatorii 
sint fraţii ffostri dragi, pentru care ne stră- 
duim atit să le infrumusetàm existen- 
ta, conştienţi fiind că, la urma urmelor, noi, 
toti oamenii, nu sintem nimic altceva decit 
nişte umil și extaziati spectatori ai marelui 
spectacol care se cheamă viaţa. 


Amza PELLEA 


Fiecare actor are publicul său. Acela pe 
care-l cultivă, pe care îl curtează. pe care 
se sprijină şi pe care, în general, îl merită. 
Eu n-am făcut nimic special pentru «publi- 
cul meu», dar singura mea grijă este să-l 
păstrez, evitind minciuna, falsele ipostaze, 
contrafacerea. Publicul, spre deosebire de 
critică, nu este prea îngăduitor şi nici prea 


diplomat. În ce mă priveşte, prefer specta- 
torului de cinema pe cel de teatru sau de 
televiziune. Pe cel îmbrăcat în haine de 
seară sau în halat şi papuci celui care stă 
îmbrăcat în palton si-si pierde, invariabil, 
mănușile la cinema. 


irina PETRESCU 


Dacă sculptorul simte nevoia să cio- 
plească piatra sau lemnul, le ciopleste; 
dacă scriitorul simte nevoia să scrie, scrie; 
dacă pictorul simte nevoia să picteze, pic- 
tează. Confirmarea le-o poate aduce pre- 
zentul sau, cum de foarte multe ori s-a 
întimplat, viitorul. Şi, de fapt, așezarea 
în patrimoniul de valori artistice al omenirii 
vine mai ales în timp, odată cu cernerea lui. 
Cred că singur actorul este cel dăruit tota! 
prin arta sa publicului. Actorul creează 
pentru public si. prin public. Publicul este 


cariatida templului sáu artistic. Este apa vie 
pe care o aşteaptă eroul basmului nostru 
popular, care, deși a depus în luptă tot ce 
avea mai bun în el, toată iubirea, simtirea, 
energia şi credinţa lui, nu izbutește decit 
cu această picătură de apă vie, decisivă 
întru victorie. Publicul este apa vie sau apa 
moartă a creaţiilor noastre actoricești. De 
aceea fiecare spectacol, iiecare rol, este 
un imn pe care i-l închinăm. _ 


Emanoil PETRUT 


Publicul să pretindă de la noi chiar imposibilul 


Eu socotesc că tot ceea ce se face indi- 
ferent că e film, teatru, pictură, muzică, 
circ se face pentru public. Cred că toti se 
gindesc — nu știu dacă în timpul repetifiilor 
sau în timpul muncii, dar în ultimă instanță 
toti se gîndesc la cei care privesc, care văd 
şi apreciază ceea ce au făcut ei. Publicul e 
judecătorul, El este şi avocatul, el este si 
instanţa și, tot el dă și verdictul. Există un 
actor care să nu fie fericit cind e oprit pe 
stradă sau la intrarea teatrului sau oriunde 
în lumea asta de către un spectator sau o 
familie, sau un copil care-i spune: «Mi-a 
plăcut». Sau: «M-ati convins». Sau «M-aţi 
emoţionat». Sau: «Am plins». Sau: «Am 
ris de mi s-au sfirtecat fălcile». Sau: «Ce 
bine aţi fost acolo şi ce păcat cá de data 
asta n-aţi mai putut să faceţi la fel». Aaa! 
Știu ce-o să ziceti. Că la teatru, la film si la 
fotbal se pricepe toatá lumea. Foarte bine! 
Se pricep pentru cá îi interesează. Pentru 
că se duc. Pentru că gustă, compară, cin- 
tăresc. E o vorbă, am auzit-o și eu că există 
public talentat și netalentat Se poate. Dar 
cum naiba să-i înghesui pe toti talentatii 
într-o singură seară? Că dacă sint talentaţi, 
atunci se produce o întilnire între actorii de 
pe scená-sau de pe ecran și publicul din 
sală si din Intilnirea asta iese ceva sublim. 
Condiţia este ca si actorii şi realizatorii să 
tie talentați. Dar trebuie neapărat să subli- 
niez că publicul nostru, al românilor, este 
talentat. Că sint săli în care-și fac loc multi, 
mai avizaţi sau mai neavizati care, vorba 
lui Toma Caragiu cînd juca în «Take, lanke 


Contez pe inteligența acestui prieten 
anonim, tandru si sever, prinţul aplauzelor, 
căruia îi sîntem toată viața devotați vasali. 
Pe inteligenţă, calitatea lui cea mai impor- 
tantă din punctul meu de vedere, sora mai 


pe platouri: Trenul și soarele 


Îi sintem toată viaţa devotați vasali 


si Cadir» pe undeva pe la o casă de cultură: 
«După un act şi jumătate, un spectator a zis: 
hai, măi fraţilor, că ati vorbit destul! la mai 
trageţi si o cintare...», asta-i cu totul alt- 
ceva. Pentru asta ne muncim, pentru asta 
ne dăm tot sufletul, pentru asta cultivăm 
masele ca să vină, să deosebească un con- 
cert de muzică uşoară de o dramă de Ibsen 
şi un spectacol de varietăţi de o seară de. 

m? 


: poezie românească clasică sau conte 


poraná. 

Dar finalul trebuie să fie cu... speranţă. 
Noi dorim ca publicul nostru să ne urmă- 
rească, să ne judece, să pretindă de la noi 
chiar imposibilul. Noi dorim să-i dăm ce-i 
mai bun. Dar si el, asa minunat cum este, 
să ne facă să simţim acea sublimă undă 
care pleacă numai si numai din sufletul lor 
şi. ne ajută să zburăm sau măcar să ne 
păstrăm aripile întinse, albe si puternice. 


Florin PIERSIC 


P.S. Nu ştiu de ce mi-am amintit un banc: 
Vine unul la circ. Am un număr colosal — 
zice. Mă bágali intr-un tun, Imi daţi o vioară 
şi un arcuş, mă aruncaţi sub cupolă, fac trei 
volle prin aer, cad în picioare si cint Sonata a 
doua de Beethoven. La care comisia zice: 
«lásali-ne, sintem obosiţi de ale noa: ^». 
Bref,- omul face numărul, zboară, cade in 
picioare, cîntă la vioară sonata de Beethoven, 
toți înnebuniţi, afară de secretarul literar, 
care zice: «E bun dom'le... e bun... Dar nu-i 
ca Oistrah»... 


exactă a emotivităţii. Nimic nu mă inspài- 
mintă mai mult decit blazarea lui eventuală. 
În rest există un public și pentru mine, 
înseamnă că si eu exist! Pentru el. 


Adrian PINTEA 


O zi cit un an. O zi 
din august '44. Într-o 


gară, în infernul gloantelor si al exploziilor, o femeie aduce pe lume un copil. În 
film i se spune simplu: «Femeia». Pentru Maria Ploae, interpreta lui, un rol generos 
şi complex. Scenariul: Ilie Tănăsache. Regia: Mircea Veroiu. Casa patru. 


T 


...Publicul, raţiunea de a exista... 


«Publicul este asa cum ni-l facem noi. 
cei ce slujim arta, $i nu numai noi. Cum 
este școala, cum este educaţia, cum este 
cartea, cum este pictura, cum este muzica, 
cum este teatrul, cum este filmul tot asa 


este şi publicul. Cred că a sosit timpul să 
fim convinşi că numai acesta este adevărul 
despre public. 


Mitică POPESCU 


Publicul este partenerul nostru direct şi 
cel mai important, pentru că, indiierent de 
forma în care se împlineşte ea, arta este 
comunicare. În ce mă privește, nu împart 
publicul în «pregătit sau nepregătit din 
punctul de vedere intelectual» ci sensibil 
sau mai puțin sensibil inclinat spre medi- 
tatie sau spre relaxare cu orice pret, intro- 
vertit sau extravertit. Publicul dornic de 
amuzament, de relaxare, se pare că este 
mai numeros. De aceea poate că drumul 
artei mele a fost mai greu — ea se adresează 
categoriei minoritare care este publicul 
meditativ, introvertit, cald, generos. Si cred 
că acest public este mai ușor de găsit în 
-sălile de teatru şi pentru că acolo contactul 
şi comunicarea sint directe, deci puterea 
de a influența a actorului — și a spectatoru- 
lui asupra actorului — este mai mare. Sint 
seri în care, realmente soarta unui spectacol 
depinde de public. De cK de pregătit, cit de 
bucuros să se Intiineascá cu tine, a venit el 
în acea seară. intilnirea cu publicul de film 
este diferită, pentru că ea nu se consumă 
imediat ci se istoricizează, ca să spun așa, 
se aşază în timp. Publicul care te-a văzut 
odată te-a plăcut, iți devine si ifi rámine 
fidel. Este publicul tău. Actorul care do- 
reşte să aibă mai mult decit atit, adică «un 


Socot că publicul de azi poate alege sin 


Publicul... Cred că a ajuns o persoană 
destul de matură, care, singură, poate a- 
precia calitatea artistică a filmelor. Inter- 
mediarii, cei ce-şi imaginează că-l! pot sub- 
stitui sau «ocroti» ca pe un copil nestiutor, 
nearătindu-i imagini socotite de si, ne- 


Publicul—o componentă a spectacolului 


Că publicul constituie o parte compo- 
nentă, indispensabilă a spectacolului, încă 
de la apariţia lui, este o evidenţă ce nu mai 
are nevoie de comentarii. O întrebare care 
s-ar putea pune ar fi totuşi dacă de-a lungul 
secolelor publicul s-a diferențiat odată cu 
diferenţierea tot mai crescindá a genurilor 
de spectacol, sau avem de-a face doar cu o 
diferență de comportament a aceluiasi pu 
blic de la caz la caz; deci dacă unii mer- 


v! sı regia Malvina Ursianu À 
£ George Motoi Gina Patrichi, 
Emanoil Petrut, Daniel Tomescu, Val. 
Paraschiv, Maria Rotaru, Lucia Mureşan, 
Valentin-Plàtàreanu, Eugenia Bosincea- 
nu, Eusebiu Stefánescu, Costel Constan- 
tin Cornel Revent. 
Malvina Ursianu sAn 


mat 
ne Gina Patrichi George 


Motoi intr-o pauză de filmare) 


public larg», este obligat ia concesii şi páre 
rea mea este că un actor nu trebuie să tacă 
concesii. Publicul este un factor determi- 
nant al meseriei noastre,cu condiția ca el să 
știe să vadă şi să selectioneze din ceea ce 
vede, valoarea. Noi, actorii, sintem obligaţi 
să ajutăm publicul să discearnă, oferindu-i 
cu incápátinare, cu abnegatie, nu doar ce-i 
este la îndemină si pe gustul imediat, dar 
$i lucruri mai puţin comode, care poate îl 
stinjenesc la început, dar în timp îi sint de 
folos. Sintem datori chiar să riscăm să fim 
părăsiţi, deşi eu nu cred într-un public 
care-și părăsește actorii, nu cred In infideli- 
tatea lui. Este adevărat, e! poate să schimbe 
pe moment centrul de interes sau atenţie, 
se poate lăsa cucerit de o noutate, dar dacă 
te-a iubit îţi rămine fidel. lar dacă sintem 
părăsiţi totuşi, nu publicul este de vină, 
ci noi, pentru că publicul începe în noi. Dacă 
noi sintem în stare să-i ținem mereu intere- 
sul treaz, dacă noi ne păstrăm prospetimea 
sufletească, publicul va răspunde cu ace- 
eași măsură. Un actor care se rutinează, isi 
rutinează automat și publicul. Existăm pe 
principiul vaselor comunicante. 


Sitvia POPOVICI 


demne, impudice, dure, sau mai ştiu eu 
cum, greşesc! Socot că publicul de azi 
poate alege singur și că va putea pricepe 
«De ce trag clopotele, Mitică? 


Victor REBENGIUC 


geau la teatru şi alţii la luptele cu gladia- 
tori, sau dacă unii şi aceiaşi aveau dispo- 
nibilitatea acestei translaţii de gust. Cu 
scurgerea anilor, lucrurile nu se limpe- 
zesc, ci se complică. Căci este, aproape 
cert, că astázi,o parte din cei ce merg la 
iilarmonică se duc la teatru, și mai mult: 
la cinema, si aproape toti, dacă nu toti, 
privesc televizorul. Si totuși de fiecare dală 
el, «Publicul», pare altul. 

Dacă instrumentistul, cintáretul, baleri- 
nul, actorul de teatru sau sportivul îi pot 
controla reacţiile, í le pot determina de 
cele mai multe ori, î pot sesiza calitatea, 
creatorul celei de a şaptea arte este lipsit, 
în mare măsură de acest atu. Este greu de 
imaginat un regizor, un operator, un actor 
etc. urmărind zi de zi, spectacol de specta- 
col, cinema de cinema, reacția publicului in 
fata creaţiei sale. În acest caz să fie oare 
coada la bilete sau lipsa ei, instrumentul 
cu care creatorul de film poate controla 
pulsul publicului? Să fie oare un film fără 
încasări, neapărat un film prost şi invers? 
Dacă nu, şi am convingerea că nu este 
răspunsul la această întrebare, înseamnă 
că nu doar în sînul cinematografiei noastre 
lucrurile merg tocmai cum ar trebui, ci și 
in cel al «Máriei Sale Publicul». 

O parte a publicului nostru își închipuie 
că odată cu cumpărarea biletului, cu pre- 
zența si eventual cu aplauzele, datoria sa 
de spectator a fost îndeplinită. Drept e că 
e mult si atit. Afluenta crescindă a publicu- 
cului în sălile de spectacole, de orice gen, 
fiind o bucurie pentru noi. Dar, ne simţim 
pe deplin răsplătiți, de acea parte a publicu- 
lui ce nu considerá spectacolul doar ca un 
prilej de distracție si destindere, ci şi unul 
de îmbogăţire spirituală. Pentru că dacă 
publicul este o parte componentă a «Spec- 
tacolului» şi dacă noi ne străduim să facem 
«Spectacolul» din ce In ce mai bun, atunci. 

Cu speranța intimă că de data asta pro- 
verbul «Mărul putred îl strică pe cel bun», 
își va găsi excepția, le multumesc tuturor 

Alexandru REPAN 


Nu publicul trebuie cîştigat 
ci bătălia pe care un spectacol o declanșează 


Spectatorul? Un partener implicat în 
arta spectacolului, spectacol înțeles ca 
mod de comunicare umană si implicit, 
de cunoaștere. «Unitatea socială cea mai 
măruntă nu e omul ci doi oameni. În viață 
ne construim reciproc» — Bertold Brecht. 
Spectacol-spectatori — cei doi poli ai 
procesului de comunicare. Între ei fluxul 
informational este continuu, modelabil. 
Spectatorul primeste mesajul transfigurat 
artistic, îl decodificá si răspunde. Modali- 
tatea sa de răspuns este potrivită gradului 
său de cultură, temperamentului, experien- 
tei sociale, datelor de viaţă. Felul sáu de 
recepţie şi reacție este, pentru creatorul 
de artă, o întărire a semnalului emis. O 
validare a creaţiei sale. Aşadar, spectatorul 
deține în cadrul acestui proces de comuni- 
care-cunoaştere un rol formativ pentru 
creator, influențează şi poate îmbogăţi de- 
săvirşirea actului artistic, îl stimulează dar 


in cua 
avanpremiera: 


Un echipaj 
pentru 
Singapore 


Scer loan 
Grigorescu s: Nicu 
Stan. Regia Nicu 
Stan, C 5 
Gheorghe Cozorici 
Florin Zamfirescu, 
Mariana Mihut, Vic- 
tor Rebengiuc, 
Gheorghe Visu, 
Stefan Sileanu. Ra 
du Panamarenco, 
Jean Constantin, 
lon Besoiu, Dumi- 
tru Palade, Radu 
Gheorghe si lancu 
Lucian 

Nicu Stan: «Exis- 


raderie 


Filmul este (sau ar trebui să fie) un «drog», 
atit pentru cei ce Il fac, cit si mai ales pentru 
cei cărora li se oferă sensibilităţii spiritului, 
îi cheamă si îi formează (mulțimea). 


Filmul este făcut pentru mulțime şi nu 
poate trăi fără ea. Din păcate, la noi, acest 
«drog» se mai vinde doar cu metrul, în 
magazine numite «Arta», «Patria», «Lu- 
mina» sau «Timpuri noi», dupá ce a fost 
măsurat si scurtat cu centimetrul, astfel cá 
majoritatea realizărilor sint departe de as- 
teptárile «consumatorilor». 


Facem tot mai multe filme pe an (si vom 
face si mai multe) foarte frumos, ele sint 
utile. Dar cînd vom înţelege oare cá utilul 
în cinematografie (in artă în general) n-are 
nici o legătură cu utilul din comerţ. Se zice 
că destinul artei (al lilmului în speţă) este 
nu numai în tuncţie de evoluția sau involutia 
sa, de cadrul social etc..., ci si de atitudinea 
celor care o (sau îl) receptează. Niciodată 
un spectator nu va zice: «má duc !a film 
să mă cultiv» şi nici nu va zice la ieşire: 
«sint mai deştept», desi în drumul spre 
casă, în tramvai sau în altă parte va incepe 
«să-şi dea cu părerea» şi aceste «păreri» 
sint tocmai «partea nevăzută» a ceea ce 
SE VEDE 

În partea publicului, cinematografia noas- 
tră pierde teren. Nu mă refer la acei specta- 


il poate si sancţiona. Privit astfel, spectato- 
rul este pentru noi nu numai beneficiarul 
actului de creaţie, ci şi pártasul înfăptuirii 
lui latură vie, dinamică, in permanentă cres- 
tere $i educaţie ei însuși. Exigenfa estetică 
a spectatorului, luciditatea lui critică nu 
anulează creația, nu ofilește taina «actului 
teatral». Artistul este chemat si în asta stă, 
poate, harul său: să unească, să transforme 
emoția in atitudine,să o ridice spre semnifi- 
catie, spre esenţă. Actori găsesc în specta- 
tor aliatul multor temerităţi. Ochii acestuia 
aprobă ceea ce uneori e riscant de mărturi- 
sit, sprijină argumentele unui adevăr poate 
neconvenabil, poate neacceptat. Consen- 
sul unei săli nu reprezintă însă totdeauna 
semnul valorii creaţiei artistice. Nu publi- 
cul trebuie ciștigat ci bătălia pe care un 
text, un spectacol, o declanşează. 


Valeria SECIU 


tori care agreează numai filmul ce li obligă 
să gindească si nici la cei pe care «noutatea» 
îi derutează si o vor neapărat Invesmintatá 
în «vechituri», ci la mulțimea (formată în 
general din tineri şi nu numai din tineri). 
Trag cu putere si răspundere un semnal de 
alarmă că din cauza dopării spectatorului 
mereu cu pelicule «scheme de viață morali- 
zatoare», proaste, publicul începe să refuze 
filmele (cele citeva) de calitate, nu prin 
reacţii zgomotoase ci pur și simplu prin 
ignorare. Filmele noastre sint urmărite (da- 
că sint) doar la televizor (ce mai rămine). 
Ce bizar şi straniu sim(ámint, cind într-o 
sală de cinematograf, publicul se amuză 
ta fel si la o capodoperă şi la o nerozie. Ce 
bizar şi straniu sentiment pentru un artist 
(dacă se vrea) cînd asistă la o reprezentaţie 
cu un film în care «a jucat» si are impresia 
că a greşit uşa. E o problemă de gust (veţi 
spune dumneavoastră) să nu ne hazardăm; 
căci gustul se află dincolo de linia imprevizi- 
bilului. Sá încheiem cu Inceputuk cinema- 
tograful nostru îşi are publicul pe care şi-l 
merită 


Dore! VIȘAN 


Anchetă izală 
de Eva SIRBU 


Maria 


Mirabela 


Foarte bine a procedat lon 
Popescu Gopo, renuntind sa 
inscrie pe genericul acestui 
cadou pentru pomul de iarná 
orice trimitere la lon Crean- 
gà Nick «dupà o idee de», 
nici «inspirat de», nimic. În 
timpul lucrului — care am aflat la confe- 
rinta de presă că a durat doi ani — au- 
torul declarase că prezentul film Maria 
Mirabela, intitulat la un moment dat Fata 
bună, fata rea, porneşte de la basmul lui 
Creangă, «Fata babei si fata mosneagu- 
lui». Chiar acum, în convorbiri private sau 
publice, el invocă aceeași filiatie — Ştii 
ce reprezintă broscuta? — Nu, răspunzi 
cu toată sinceritatea. — Broscuta este 
fintina din poveste! Apoi, cu un zimbet 
misterios care e numai al lui, îţi dă de in- 
feles cá mai sint si alte corespondențe 
ascunse. Personal sau accelerat cu locuri 
rezervate, cum ar întoarce vorba Fănuş 


Neagu, apreciez însă mai mult discreția 


genericului si, pînă la un studiu mai amplu, 
rămin la impresia că acest film are cali- 
tatea, foarte potrivită unei producţii pentru 
revelionul capiilor, de a nu te obliga să 
cauţi chei secrete, de a nu îi deloc erme- 
tic. lar dacă sugerează prin el însuşi vreo 
trimitere, prima care s-ar impune n-ar fi 
spre mitologii complicate, ci către datele 
autorului însuși, către filmografia incepu- 
turilor lui Gopo, dinainte de Scurtă — 
pe şi anume: Ráfolul neascultător, Al- 

bina și porumbelul si mai ales, Doi 
iepuraşi şi Ariciul răutăcios 

Sigur, arsenalul de mijloace este incom- 
parabil mai bogat, cu o dezinvoltură a de- 
senului şi o vervă à animației la care își 
vor fi dat contribuţia att experiența reputa- 
tului cineast, încărcat cu premii, care sem- 

nează «scenariul, regia $i conducerea ar- 
tisticá», ct si echipele de ou de 
la Moldova-film din Chişinău si de la 
Mosfilm, în frunte cu apreciata regizoare 
de gen, Natalia Bodiul, secondată de per- 
sonalitátile unor artisti care ne oferă de- 
osebita plăcere de a-i întiini pe genericul 
acestei co-productii, de a le admira talen- 
tul şi aplicația: compozitorul Eugen Doga, 
poetul Grigore Vieru şi alții. 


O vară bogată începută încă 
din mai pentru filmul reali- 
zat de Savel Stiopul după 
scenariul scris de Nicolae 
Dragoș si Florian Avrames- 
Aime cu. Periplul european al Fa- 
lansterului a început cu invi- 
tarea lilmului de către Asociaţia Naţională 
a industriei Cinematografice italiene (A- 
NICA) si de către Academia di Romania 
Ca urmare, la 1 iunie a avut loc în prezenta 
regizorului Savel Stiopul si a compozitor. 
lui Harry Maiorovici un spectacol de gală in 
sala de premiere ANICA din centrul Rome, 
Filmul este invitat și de către Asociaţia ita- 
liană a prietenilor cinematografului experi- 
mental şi prezentat într-o proiecţie specială 
pentru membrii săi din Roma, proiecţie ur- 
mată de vii discuţii cu specialiștii în filme 
de - şi experiment. Agenția de presă 
AIR! >. prezintă astfel filmul: «...Asis- 
m a 


şi peer imp importanta 

desfăşurată la Roma. Președintele 
AIACE, Sergio Andreotti, într-o. strisoare 
de mulțumire adresată ACIN-ului; aprecia 
Falansterul ca «un film foarte interesant 
care a obținut la Roma un succes deosebit» 
si propunea să fie trimis din nou filmul 
in cadrul unei saptámini.a cinematogral ului 
românesc care se va destășura în martie 
1982, cu ocazia celui de-al cincilea 
al filmului de artă şi experimental de la 
Roma. Revista specializată în comentarea 
acestui gen de filme «Altro cinema» a 
consacrat Hunde ne ul o analiză minu- 
tioasă sub semnătura criticului Teresa di 
Antonio, din care reproducem citeva trag- 
mente: «...după o introducere în care, cu 
tehnica reportajului şi a investigaţiei sint 
reconstituite locurile si atmosfera istorică 
a evenimentelor, pe măsură ce se ajunge la 
Infáptuirea Falansterului se face tot mai 
prezentă participarea emotivá, frapantá si 
de aceea foarte convingátoare a regizorului. 
Ritmul filmului devine din ce în ce mai 
strins; aparatul cercetează spontan, activ, 
spatiul, scrutind fiecare detaliu ce participá 
la acţiune, iar pe măsura sfirsitului acestui 
ideal, filmul e pătruns de o melancolie ro- 


Ceea ce ne trimite la un Gopo primordial! 
«ste zodia seninătăţii imperturbabile sub 
care e creat filmul, excelent definită în ver- 
surile pe care Grigore Vieru le pune, din 
prima secvenţă, în gura pomenitei bros- 


cute 
== n e, ce bine, 
icul este spic, 
antu-i mare 
= seriem mic, 
că e cocos cocoșul 
şi racul este rac... 
lar broscuta vorbitoare nu e ea insási alt- 
ceva decă ceea ce ne arată convingător 
desenul, în linie clasică. Un fel de Intoar- 
cere la pragmatismul estetic inițial, străin 
de jocul secund, iată formula episoadelor 
versiticate si cintate, din care se compune 
acesi film a cărui respirație nu e tocmai 
de lung metraj, epuizindu-se in aproxi- 
mativ o oră 

Captivati, cum vor 8 probabil si micii 
spectatori, de jucăria îmbinării desenului 
animat cu filmarea copiilor reali si a acto- 
rilor mai mult sau mai puțin profesioniști, 
spre a nu mai vorbi de delicioasele efecte 
ale dublări figurilor desenate cu vocile 
unor actori foarte cunoscuţi (broscuta — 
Anda Călugăreanu, regele omizilor — 
Rădulescu), realizatorii inseriaz pe un 
libret original, episoadele unei minifeerii 
muzicale, în care se mai detașează con- 
cursul unui cint&ret îndrăgit de cei mici, 
Mihai Constantinescu, imaginea, inclusiv 
filmările combinate ale lui Alecu Popescu 
și apariţia lui lon Popescu Gopo ca actor, 
sub masca lui Moș Timp. înconjurat de 
rotifele ceasornicelor si filmat în racursiuri 
olimpiene. 

Altminteri insă, unghiurile sint terestre 
şi tonul familial, confesiv cu alint, fie cà 
este vorba de broscuta neincrezătoare, 
care zice că nu e bună de nimic şi de aceea 
e pedepsită de Zina pădurii, prin înghețare 
în plină vară, fie că-l urmărim pe licuriciul 
Scăpărici, plingindu-se într-o fel de arie a 
mediocrului 

Fără sclipici, 


Scăpărici, 
dar n-am sclipici (...) 


Mai bine-as fi arici! 
Ce licurici, 
Fără sclipici! 

Tehnica este aceea a repetării formule- 
or şi a dilatării episoadelor, reduse nume- 
nic și parcimonioase în poante, cum s-a 
intimplat și în precedentele lung-metraje 
ale autorului. Punctul forie rămine dese- 
nul animat, fermecător si imaginativ, în 
developarea lumii efemeridelor, a fluturilor 
cu aripi multicolore, metamortozate inge- 
nios In manti imperiale sau gratioase voa- 
luri, un desen funciarmente cinetic, cu vo 
lute strălucitoare, care ne proiectează lin 
din infinitul cosmic în micro-universul bro- 
táceilor. Liantul episoadelor 1! constituie 
insă figurile umane reale, respectiv cele 
două fetițe, Maria si Mirabela (Gilda Ma- 
nolescu şi Medeea Marinescu), intercalate 
intre desene $i decoruri, vag diferențiate 
prin caractere, căci verva formală l-a eli- 
berat pe Gopo de didacticism. Ideea este 
dituză şi facultativă, fetele nu mai sint una 
bună şi alta rea, ele se îmbrățișează după 
fiecare episod în care au ajutat micile vie- 
táti, incintindu-se reciproc: 

Maria, Mirabela 
doi crini cu ochi din povesti! 
Sub cerul ca umbrela, 


filmul românesc peste hotare 


un an bun pentru „Falansterul“ 


mantică. Parte integrantă a filmului, muzica 
e realizată într-un registru al simtonismului 
modem dar şi al legăturii strinse cu folcto- 
rul românesc, O partitură compusă si exe- 
cutată la orgă electronică într-o remarca- 
bilă tehnică de imprimări suprapuse reali- 
zată de H. Maiorovici... Stiopul experimen-- 
tează o nouă tehnică a folosirii camerei de 
luat vederi (picturala imagine apartine lu! 
lan Anton). imaginea se caracterizează pon 
alternări de mișcări liniștite cu pasaje ra- 
pide, camera se plimbă nervos de la un 
subiect la altul într-o continuă investigatie 
$i întelegere a realităţilor. Un film care tre- 
buie văzut cit de curind si de marele pu- 
blic». Atit Savel Stiopul cit şi compozitorul 
Harry Maiorovici au primit cu această oca- 


«Un film poetic despre un erou 
intrat in legendâs(cu Adrian Pin- 
tea si Elena Albu) 


zie titlul de «academicieni de onoare ai 
Academiei internationale de relații cultu- 
rale din Roma». 


In Franţa, filmul s-a afiat în cursul lunii 
iunie — la Saint Nazaire — ca urmare a 
invitatiei Asociaţiei de relaţii culturale Pays 
de Loire — România La cinematograiul 
«Les Clubs» s-a desfăşurat o gală urmată 
de discuţii prelungite la care au luat parte 
şi regizorul și compozitorul, invitați odată 
cu filmul Patru ziare locale au publicat 
cronici ample. «Falansterul e o mare fres- 
că istorică» — sub acest titlul «Ouest 
France» scrie: «Se voda 3 trăind ca într-un 
magnific reportaj servit o cameră care 
investighează tot timpul, pe ora Diamant 
încercind să aplice la Scáieni teoria lui 
Fourier. Poezia e prezentă în toate imaginile 
filmului, de la romantismul exuberant al 
începutului pînă la cel dramatic, desfăşurat 
sub spectrul negru al tuberculozei ce-l 
macină pe Diamant. Eroul a intrat în legen- 
dă, iar filmul despre el este o mărturie eloc- 
ventă.» (Jean Claude Blondel). 

«Presse Océan» scrie: «Așadar Savel 
Stiopul a arătat această comunitate nu 
numai din unghiul idealurilor, al visurilor 
personajelor, dar şi din cel al vieţii reale 
cotidiene, al unei colecţii de indivizi cu per- 
sonalități distincte, colectivitate in care 
există subgrupuri etc. Savel Stiopul a ales 
să filmeze această originală istorie in ma- 
niera unui reportaj televizat «pe viu» (J. 
Chemin». 

«L'Echo de la presqu'ile»: «Falan- 
sterul românesc retrasează istoria pri- 
mei experiențe comunitare realizată după 
ideile lui Saint Simon şi Charles Fourier. 
Dar filmul este si istoria unei pasiuni, a- 


Celelalte personaje de basm, figurate de 
interpreţi în carne şi oase, vin mai mult 
din vitrină decit din poveste, ca un fel de 
convenție la vedere, declarată, cu pietele, 
toaletele și zimbetele zinelor, vrem să cre- 
dem, voit artificiale — un început de gest 
parodic, nedus pină la capăt, pentru a nu 
leza prea tare plácutele iluzii ale micilor 
spectatori, adunaţi în jurul pomului de 
iarnă. Dacă acesta este jocul pe care l-au 
vrut realizatorii, el e reușit si nu ne rămine, 
în acest ceas, decit să intonăm și noi: 

Ce bine e, ce bine, 
Ce bine e, ce bine, 
Ce minunat! 


Valerian SAVA 
Scenariul, regia si — À artistică: /on 


Arecu Popescu. See 

Lev Milcin, Victor Dudhin. Cu: Gilda Manolescu, 
Medeea Jesi rd Ingrid Celia, lon Popescu Gopo. 
Cintă: Anda Călugăreanu, Mihai Constantinescu, 
Aiexandrina Halic, Paula Rădulescu, Adrian Stefa- 
nescu, Grupul 5 T. Coproductie románo-sovie- 
tică 


ceea a unui tinár inginer topograt român 
de 23 de ani, Theodor Diamant, îndrăgosti! 
de idealul de libertate și egalitate, într-o 
tară aflată sub feudalism. Pasionat de su- 
biectul său, regizorul s-a întors la Scăiani 
unde experienţa lui Diamant căpătase, în 
amintirea localnicilor culoarea legenda 
E! i-a dat filmului culoarea adevărului, con- 
vins că «merită etortul tăcut.» (Christine 
Durand). - 

La Paris, tilmul este prezentat la «Socie- 
tatea realizatorilor», cea care organizeaza 
testivalul cinematografic al Parisului și at 
prestigioasei «Quinzaine des réalisateurs» 

de la Cannes. Proiectia a avut loc în 
sala de avanpremiera Club "70 — Place de 
L'Etoile şi a fost urmată de o animată dis- 
cutie a regizorului și compozitorului cu 
ziarişti, cineaști,istorici prezenţi în sală. 


Ca urmare a interesului stirnit printre 
istoricii prezenţi la gala filmului istoric din 
București — gală desfășurată cu prilejul . 
Congresului internaţional de istorie ținut 
în tara noastră, filmul e invitat de presedin- 
tele Asociaţiei de istorie din Anglia, proi. 
R.C.H. Davis pentru a fi prezentat în cadrul 
şcolii de vară a Asociaţiei, din Colchester- 
Essex în fața unui număr mare de istorici 
englezi si din alte țări. După proiecţie și 
după discuţiile insufletite care au avut loc, 
directorul şcolii din Colchester, prof. S.J. 
Woolf, adresează mulțumiri Asociatiei 
cineastilor români «pentru că ne-a pus la 
dispoziție acest film cu reale calități poe- 
tice dovedite de regizor și compozitór». 


R.F. Germania 


Mărturiile presei euro suscită inte- 
resul cineaştilor din RFG si astfel la ince- 
putul lui septembrie, la aere e 
auspiciile Filmforum-ului, Fi sterul es 
prezentat la cinematograful filmelor de ar 
«Bambi», sală care gázduise cu citeva zile 
inainte Providența de Alain Resnais, în 
fata unui public de ziarişti, cineasti şi iubi- 
tori de film. Cu această ocazie, «Neue 
Rhein Zeitung-Woche b scrie: 
«Falansterul poate íi caracterizat ca o 
expresie cinematografică personală, vádind 
o nouă putere investigatoare a camerei de 
luat vederi». 


1 


Surpriza anului: 
Moscova nu crede 
în lacrimi 


Oscarul! 


Moscova nu crede în lacrimi. 
in schimb juriul Oscarului 
american pe 1981 crede şi 
uimește întreaga suflare ci- 
nematografică acordînd pre- 
miul pentru film străin filmu- 
lui sovietic care a rulat pe 
ecranele noastre în chiar zilele decernării 


inema 


O respirație caldă. un suspin discret 


În fiecare an apar în pre- 
mieră pe toate ecranele lu- 
mii peste 4000 de filme. Nu 
mai e nevoie să spunem că 
nimeni, absolut nimeni, nu 
le poate vedea pe toate, nici 
măcar nu poate să afle de 
ele. Am încercat numai să. 
ne oprim pe cinci evenimen- 
te dintre cele... 4000 care ar 
fi fost posibile. Si anume: 


mare combinat (rezonanţă: self made wo - 
man, temá atit de dragá cinematografului 
american). 

Tinára numărul 2: descurcáreatá si efi- 
*cientá, tipul femeii care se mărită «fácind 
o partidá» si care peste ani oferá imaginea 
eşecului spectaculos: neurastenizatá, di- 
vorfatá de fostul campion sportiv, acum o 


h - e^ ww 


Moscova nu crede ín lacrimi 


cu Vera Alentova si Irina Muraviova) 


premiului. De ce uimire? Pentru cá nu e un 
film de Tarkovski sau de Nikita Mihalkov, 
pentru cá,desi un film bun — peste media 
obișnuită a producției de filme din tara 
respectivá — nu este «un film mare». Osca- 
rul acesta pentru film străin l-au luat pină 
acum printre alții: Fellini, Buñuel, Lelouch, 
Truffaut, Menzel, De Sica, Bondarciuk... 
De data aceasta nu existá nici un dubiu: a 
fost premiat filmul si nu regizorul Vladimir 
Mensov, nume deloc sonor in cinemato- 
grafia mondială. 

La noi,filmul a avut succes atit la public cit 
şi la critică. Ce ne-a plăcut nouă in acest 
film știm. Întrebarea este ce le-o fi plăcut 
cel mai mult în Moscova nu crede în 
lacrimi specialiştilor de peste ocean? Asa 
cum îi cunoaştem (tot din filme) s-ar putea 
să fi funcţionat 'întrucitva procesele de 
«identificare» şi «recunoaştere» — impactul 
filmelor de genul Kramer contra Kramer. 
Dacă vă mai amintiţi, în film sint urmărite 
pe parcursul a 20 de ani trei destine: trei 
femei, trei tipuri reprezentative. 

Tinăra numărul 1: inteligentă şi naivă 
(nu e nici o contradicţie între termeni), 
sedusă și abandonată, dar în cele din urmă 
un exemplu de voinţă si tenacitate, fata 
simplă de la tará, ajunsá directoarea unui 


Catastrofa anului: 
Poarta paradisului 


sau 
Vai de cei învinși 


epavă. (Ce se întîmplă cu fostele glorii 
sportive, cu căsniciile destrămate, nu odată 
s-au întrebat filmele americane, si nu numai 
ele). Si,in sfirsit, tinára numărul 3: fata 
stearsá, cuminte $i asezatá care nu-si do- 
reste altceva decit tihna unui cămin cu 
copii, idealul casnic şi domestic din oricare 
punct al globului. 

Ceea ce are ataşant această poveste este 
amestecul de tandrete si umor, tonalitatea 
in care ea e tratată, vizibilă de la detalii — 
semne ale epocii (esenţiale în acest film) 
pină la jocul actorilor. Frapează,ca şi în 
majoritatea filmelor sovietice, căldura o- 
menească cu care se vorbeşte despre o 
dramă a unui (a oricărui) individ, despre 
singurătate (altă temă frecventă în cinema- 
tograful occidental). 

Un film care vorbeşte cu franchefe si 
umor, cu o bună stápinire a mijloacelor cine- 
matografice despre esec, dar mai ales 


despre copil, evitind cu abilitate melodrama, 
despre dragoste adevărată chiar dacă tir- 
zie, nu poate fi decit un film care să mearga 
la suflet oricărui spectator al acestui agitat 
an 1981, fie că el crede sau nu în lacrimi, 
fie el de pe orice meridian. 

Roxana PANĂ 


€ Înainte de cădere. În 
ultimii ani, Cimino devenise 
marele favorit al publicului 
de pe cele două continente. 
Uriaşele încasări şi osana- 
lele ridicate de presă făcu- 
seră din el regizorul căruia 
producătorii nu-i puteau refuza nimic. Vi- 
nătorul de cerbi produsese o vrajă unanimă. 
Călătoria la capătul infernului marcase un 
triumf. Bancherii declarau că Cimino e sin- 
gurul cineast care le inspiră o încredere 
oarbă. Finantatorii acceptaserá să nu-şi vire 
nasul în treburile lui, să nu- controleze sáp- 
tăminal, să-i dea «carte blanche». Cimino 
crease superstiţia succesului, de aceea 
toată lumea aștepta încrezătoare ultimul lui 
film, adică noua lovitură care în cinema se 
numeşte tot de teatru. E drept, regizorul, din 


despre reușită, despre divorț, dar mai mult 


5 evenimente 


ce in ce mai pretenfios, depásea un termen, 
depășea al doilea, al treilea al nouălea 
termen. Boss-ii se consolau cu ideea că 
asa sint băieții ăștia teribili. Rásfáfatul 
întirzia cam mult in Montana, unde aveau 
loc filmările. Mesagerii aduceau vești, în 
principiu, alarmante. Ei ziceau că realiza- 
torul e cuprins de un adevărat delir al de- 
taliilor, că turnează fiecare secvență de 
zece ori, că obligă pe cel mai obscur figu- 
rant să ia lecţii de rodeo şi de patinaj. 
Ca să nu mai vorbim de decoruri, care nu 
încetau să înghită sume fabuloase. Aşa 
sînt geniile, nebune! — ziceau patronii, 
mereu încrezători in steaua norocoasă a 
lui Cimino, iar Cimino cerea necontenit 
suplimentări de fonduri. 'Cere si ţi se va da! 


Scandalul a început la 20 noiembrie 
anul trecut, cînd a avut loc un fenomen 
incredibil. Critica americană de obicei divi- 
zată (deoparte — mondenitatea galantă a 
vechii gărzi, de cealaltă — ferocitatea noilor 
lupi) se trezește într-o stare de acord 
unanim. De la stinga la dreapta, de la indul- 
genti la intransigenti, de la hollywoodieni 
la anti-hollywoodieni,toti spun cá filmul lui 
Cimino este o cacialma. După o zi, —numai 
una! — de la premierá, pelicula se retrage 
din cinematografe. Casa producátoare — 
Artiştii Asociati — declară totuşi cá nu-i 
totul pierdut. Cimino nu se lasă, nici el, 
turtit si se apucă voiniceste să-şi revacă 
pelicula, s-o stringă, s-o remonteze. Asta 
înseamnă sume noi. Se acordă! Unde-a 
mers mia, merge și suta. La 24 aprilie ac. 
în cinematografele new-yorkeze, Poarta på- 
radisului se prezintă într-o versiune nouă, 
neadăguită (dimpotrivă, scurtată cu o oră). 


O nouă premieră — un nou fiasco. Criticii 
nu mai sint vehementi, ei devin ironici. Ei 
isi intituleazá cronicile: «E cazul ca Para- 
disul sá mai astepte» sau «Cimino a ratat 
atit Paradisul cit şi Purgatoriul». Dezastrul 
bate la ușă si situația e -cu atit mai gravă 
cu cit nu e vorba doar de căderea unui film 
extrem de costisitor (după unii, cel mai cos- 
tisitor film din istoria cinematografului ame- 
rican, adică peste Pe aripile vintului). Fali- 
mentul ameninţă însă compania, firma pro- 
ducătoare, pe United Artists, care în ultimul 
timp nu şedea bine deloc, iar acum are con- 
vingerea că asistă la lovitura de grație 
Cînd inevitabila bancrută pare a se sávirsi, 
iată însă o geană de speranţă. Speranţa 


Revelația anului: 
cineaștii elveţieni 


0 mică 
cinematografie 
mare 


vine din Europa care a mai făcut astfel de 
minuni (ultimul artist salvat de ea a fost 
Kubrick). Mintuitorul se anunţă sub numele 
Cannes. 


€ Înainte de festival Ce zice presa? 
Presa zice aşa: miine va fi cea mai fierbinte 
zi a festivalului. În sfirşit, o să vedem şi noi 
ce se ascunde după această faimoasă 
Poartă a paradisului Răbdare! 

Europenii au şi răbdare şi dorința de a 
salva de la naufragiu pe autorul Vinătorului 
de cerbi. Festivalul organizează conferința 
de presă nu în obișnuita încăpere de la 
etajul doi, ci în sala cea mare a Palatului, 
onoare de care s-a bucurat Bergman, dar 
nu şi Visconti. Presa mondială doreşte cit 
mai amănunțite si dacă se poate cit mai 
picante detalii. După o proiecţie de 2h 35', 
ziariştii mondiali au aerul că nu înțeleg de 
ce atita zarvă. Nimeni (în afară de regizor) 
nu crede că acest westem deosebit de crud 
și cu unele subtexte politice e o capodoperă. 
Nimeni nu vede în el nici marea sfidare, nici 
resurecţia cinematografiei mondiale, dar 
nici catastrofa ei istorică. Difuzorii euro- 
peni se arată dispuşi să sprijine iniţiativa 
Cannes-ului. Filmul e cumpărat pentru 
reţeaua europeană. Să vedem ce va spune 
lumea veche. 


€ După toate tentativele. Nici la Paris, 
nici la Roma, nici la Londra cu tot tapajul 
de care a fost anunţat, filmul nu izbutește 
să facă gaură în cer. Critica îl primeşte cu o 
bunăvoință rece. Spectatorii sint mai puțin 
binevoitori. E clar că filmul nu poate fi 
amortizat. Artiştii Uniti nu mai-pot suporta 
acest ultim eşec și hotărăsc să se predea 
unui trust mai puternic, lui Metro-Goldwyn- 
Mayer, care face din vechii, temerarii «inde- 
pendenţi»,o anexă. Ce fel de anexă nimeni 
nu poate să precizeze. Tot ce se poate 
spune este că filmul a intrat în patrimoniul 
unui boss cu vaste acţiuni în industria hote- 
lieră şi a jocurilor de la Las Vegas. Nu se , 
ştie unde vor plasa proprietarii de juke-box 
această Poartă a paradisului. Cert e că, 
deocamdată, numele lui Cimino a fost ras 
de pe orice proiect. Holywoodul nu știe 
proverbe latinești, dar după două mii si-a- 
tifia de ani, lucrurile stau exact acolo unde 
le-au lăsat galii şi romanii. Vae Victis! 


Ecaterina OPROIU 


Asemeni filmelor belgiene 
sau ungurești, peliculele hel- 
vete readuc în actualitatea 
acestui an tema marilor ci- 
nematografii mici. A şcolilor 
de film care nu au ambiția 
de a concura supraputerile 


"cinematografului mondial, prin numărul de 


producţii sau prin preluarea clişeelor fil- 
mului de gen, dar care știu totuși să intre în 
competiția pentru un loc sub soarele ecra- 
nului, pe o anume cale, de fiecare dată alta. 

Strategia unei astfel de școli mici care 
devine mare, prin ecoul produselor sale, 
e în egală măsură tematică, ideatică, stilis- 
ticá de producţie si de difuzare. Prima 
regulă pare să fie refuzul cărărilor bătute, 
refuzul epigonismului. Ca atare, nu pe 
terenul supraproducţiei comerciale, nu în 


categoria filmului de gen sau spectacular 
và accepta o astfel de școală să dea bătălia. 
Pentru că șansele depásirii înaintaşilor și a 
mai bine dotatilor tehnic sint minime m 
-aceste zone. Ei, cineastii acestor școli 
vor alege calea unor specii mai modeste 
sub raportul destășurărilor de forțe, mai 
pașnice în căutarea efectelor de ritm şi 
montare. Astfel filmele elvețiene, ca şi 
cele ungureşti sau suedeze, par uneori 
că se întorc spre o lume uitată, aproape 
rurală în calmul, tabieturile și bizareriile 
sale. O lume uitată care devine, prin fasci- 
natia imaginii animate, o lume visată, o 
alternativă salvatoare la graba superiicială, 
7 care î preocupă si îi ciştigă pe 
al 


Nu e deloc însă un cinematogral traditio- 
nalist, nu avem de-a face cu o modalitate 
de exaltare a pitorescului rustic sau pro- 
vincial, nu etalarea unui izolaționism ana- 

* cronic dă specificul acestor filme. E însă, 
adesea, un cinematograf de analiză a unor 
astíel de medii si stări de spirit. Un excelent 

i film elveţian, văzut anul acesta la San Se- 
x - bastian, Nestbruch de Beat Kuert, are ca 
temă tocmai stressul izolării, lipsa de pers- 
pectivă a celui care fuge de lume, iluzia 
retragerii într-o regiune renumită prin ta- 
cultăţile sale curative pentru nevrozele mo- 
dernităţii. Ca niște elevi ai suedezului Berg- 
man, colegi ai belgianului Delvaux sau ai 
maghiarului lancso, cineastii elveţieni nu 
sint îngrijorați de desfásurarea lentă a na- 
rațiunii si fac din suspensul ritmic o modali- 
tate de expresie, o stare dramatică, opre- 
santă. E cheia în care este compus un alt 

` film, văzut tot la San Sebastian, Barca e 
plină de Marcus Imhoof. Un film de auto- 
contestare, dacă putem spune așa, pentru 
că autorul îşi propune să răstoarne mitul 


4 


Succesul 
de prestigiu 
al anului: Mefisto 


0 atmosferă 
. de ameninţare 


Existá acum un set de filme 
pe care le-am putea consi- 
dera Tae expresia cinema- 
togr a conştiinţei epocii 
Si as aminti Ou de şarpe 
al lui Bergmán, iar ca filiatic 
d de spirit, recentul Mefisto 
al lui Istvan Szabo, apoi Timp de plumb 
| x al realizatoarei vest-germane Margarethe 
von Trotta, precum si mai vechiul, dar prin 
: ceva prezent în toate acestea, Cabaret 
! (film care odată pomenit este instantaneu 
$ asociat cu numele Lizei Minnelli, aici, în- 
je tr-adevăr, în cel mai puternic şi convingă- 
tor ro! realizat de ea pină acum). Si ce au elc 
în comun? Direcţia analitică, torajul psiho 
sociologic, condus cu argumentele mari: 
arte, depistarea (la Margarethe von Trotta) 
a unei simptomatici ale cărei similitudini 
pot fi stabilite în trecutul apropiat de care 
se ocupă, în spirit deloc vulgar sociologist, 
ci cu mare înălțime artistică, Bergman, 
Szabo, Fosse: cum s-a născut nazismul și 
cum ar putea renaşte. Comună tuturor 
acestor filme le este atmosfera de ame- 

nintare. 


Mefisto — ce va veni în curind şi pe 
ecranele noastre — cunoaste si urmáreste 
nu att apariția acestui seism social, ci 
procesul asimilării de prozeliti, sistemul de 
recrutare a acelor oameni care, prin poziti 
lor socială foarte vizibilă si beneficiind «+ 
popularitate, trebuiau viraţi în interesul 
mişcării naziste. Aici, în Metisto, nu este 
vorba de poziție de forță ci, dimpotrivă, de 
planul acțiunilor insinuate în constiintele 
minate de orgoliu, vanitate, ambiţie. Ma: 
intii flatarea, plasarea pe o orbită apropiată 
de sferele înalte (cum le numea Brech!) 
pentru a intra In fasciculul de luminá al ofici 
alitátii. Satisfacerea egoismului vedetistic 
și apoi, brusc, curmarea iluziilor de mărire 
Un carusel al instinctelor mărunte si gus- 
tului de onoruri, alternarea ofertelor ademe- 
nitoare cu ameninţarea brutală pină ce 
insul — fragil din start în acest joc, pentru 


din 4000 posibile 


tării în care persecutatii regimului hitlerist 
si-au putut afla adăpost în timpul războiului. 

Ajungem în acest mod la dominanta 
tematică și la ecuaţia prin care noua școală 
se defineşte. Cu o adevărată obstinatie. 
aproape toate filmele elveţiene se luptă cu 
imaginea convențională, idilică, pe care 
lumea şi-a făcut-o despre tara lor. Pină si 
statutul și vocaţia de țară neutră sint puse 
sub semnul întrebării, într-o lucrare intitu- 
lată Inventatorul de Kurt Gloor, al cărui 
erou, un țăran de geniu, descoperă, înaintea 
primului război mondial, mecanismul care 
va servi, fără voia sa, la fabricarea șenilelor 
de tancuri. Dar, deschis spre social, filmul 
elvețian e, în acelaşi sens polemic, receptiv 
ia dramele existenţiale, cum am văzut într-o 
analiză a vieţii sentimentale, Singuri de 
Francis Reusser. 

Nu mai puțin de cinci titluri a propus, în 
total, această mică ţară la sus-numitul 
festival, deși volumul producției sale cine- 
matogratice este modest. Dealtfel, e indo- 
ielnic că, într-o astie! de cinematogralie, 
i-ar putea trece cuiva prin minte depăşirea 
nivelului a 20—25 de filme anual, intrucit 
o suprasolicitare industrioasă ar angaja 
riscul benzii rulante si al rdizăni, 
adică anularea sanselor de originalitate pe 
care se mizează. schimb, nici o ocazie 
nu se pierde pentru a accentua notele parti- 
culare, de la subiect pină la decor, de la 
temă pină la tipologie si iluminare. Se cul- 
tivă racorduri nestiute, o atmosferă mai 
degrabă gravă şi sobră decit pitoresc- 
strălucitoare, există o predilecție pentru 
tonurile închise, pentru trăirile surde, ne- 
transparente. Sintem în fata unui efort de 
deschidere spre lume, care începe cu sin- 
ceritatea față de sine însuși. 


Valerian SAVA 


că de aceea fusese si atras in el — isi pierde 
orice constiintà de sine si devine instru- 
ment. Trezirea din virtej este amară si, 
evident, mult prea tirzie. Preţul este nu 
mare, ci de-a dreptul coplesitor. Actorul 
(unul dintre aceşti «aleși» ai sistemului) 
şi-a identificat soarta cu a personajului 
Mefisto întru același deznodămint. Poves- 
tea actorului de provincie care nu avea decit 
un obiectiv în viață — succesul — căruia îi 
subordonează, si convingeri, și uma- 
ne, $i ambiţie este în sine dramatică. La înce- 
put i se acordă actorului toate onorurile, 


apoi este trezit din beţia succesului, dar nu - 


mai poate retracta și face jocul mai departe 
Trezit la luciditate, incepe să priceapă că 
nu el conduce acest joc $i cá nu este mai 
mult deck o marionetă 

Este, poate, în acest an care se încheie, 


5 


Sfidarea anului: 
Oameni obişnuiţi 


Redford: 
un pariu ciștigat 


Într-un an in care copiii teri- 
bili ai tilmului american (co- 
pii în deceniul trecut, dar te- 
ribili si azi, desi In alt tel) 

Coppola, Spielberg, Lucas — 
și-au depășit complexele con 
A sumate între infringerea din 
Vietnam s! alacerea Watergate si au por- 
nit să redescopere vocaţia filmului american 
pentru gigantism, superfast si hiperbola 
tehnică, cea mai populară vedetă a Americii, 
Robert Rediord şi-a asumat riscul de a 
merge în contra curentului si de'a debuta 
<a regizor cu un film nestrălucitor, nebom- 
bastic, neextravagant, fără vedete de afiş, 
într-un cuvint cu un film modest. Modest in 
sensul lipsei de efecte-soc, în sensul unei 
banalitáti voit împinse pînă la hotarul mo- 
notoniei — intenții expuse Incă din titlu: 
Oameni obișnuiți. Dar nu un film modest 
in sensul ideii, căci Robert Redford îşi asu- 
mă un al doilea risc, şi anume acela dea 
pulveriza mitul familiei americane ideale. 
Sintem foarte, foarte departe de familia 
jovialá și unită a judecătorului Hardy din 
anii '40 cu un Mic Rooney pe post de 
copil posnas dar neproblematizat Dis- 
cursul lui Redford asupra vieții conjugale 
(tocmai el al cărui exemplu personal conti- 
Quá să uimească Hollywood-ul cu o căs- 
filcie model de peste douăzeci de ani si cu 
copii fárá probleme) reflectă stressul con- 
tínuu la care este supus individul în mijlocul 
unei societăţi pe cit de dinamică In producti- 
vitatea ei, pe att de necruțătoare cu uni- 
versul afectelor. Relaţiile celor trei membri 
ai lamiliei avocatului Calvin devin astiel 
dureroase în incapacitatea lor de a realiza 
un dialog normal. Tată (Donald Suther- 
land) descoperă, după o viață de muncă 
oveslă dar monotonă, că cea a unui auto- 


"Urmare din pag. 11) 


unui critic prezent la tata locului $i prea 
generos descoperitor de capodopere. 

Altminteri, în ceea ce-l priveşte, publicul 
pare să fie mult mai inspiral în respinge- 
rea mediocritátii decit e uneori decisă cri- 
tica să o facă. Foarte instructiv este, în 
această ordine de idei, topul V. După cum 
se poate vedea, reacția negativă cea mat 
termă n-o stirnesc filmele oarecare; evi- 
dent nul, care trec neobservate. Un Cin- 
tec pentru fiul meu sau Porţile dimineții 
sint date uitării definitiv, despre ele nu se 
mai discută, după ce au fost situate la 
locul lor, ultima treaptă, încă din topul 
frecvenţei. În schimb, apar în fruntea til- 
melor slabe producțiile ambifioase care 
au deceptionat, lucrările unor autori foarte 
stimati, care nu se manifestă la înălțimea 
vocației lor maxime. 


Cind protagonistul ajunge 
marionetă (Klaus Maria Brandauer 
în Mefisto) 


1981 — privit prin prisma conștiinței epocii 
— filmul ce! mai semnificativ sau printre 
filmele cele mai semniticative. Nu întimplă- 
tor contactul lui cu publicul a fost incitant 
Este unul dintre puţinele filme ale anului 
în jurul căruia se discută mult si profund. 


Mircea ALEXANDRESCU 


mat, eşecul legăturii de familie; mama. 
(Mary Tyler Moore) la virsta dificilă a ma- 
turitátii, este incapabilă să înnoade firul 
rupt al sentimentelor, iar fiul, la virsta incer- 
titudinilor şi căutărilor adolescenţei înre- 
gistrează cel mai acut neînțelegerile din 
familie. Criza atinge punctul paroxistic al 
coniruntárilor cu sine și cu ceilalți din mo- 
mentul morții din accident, al fiului cel 
mare. Cei trei plus un medic psihiatru — cu 
rolul sáu nelipsit în familia americană, pri- 
vit de regizor nici ironic, nici grav, ci ca o 
componentă fatidică a vieţii curente . — 
tac prin experienţa lor particulară, portretul 
unei mentalități cu valoare generalizatoare, - 
portretul unei Americi care, în ciuda capa- 
bilitátilor ei materiale, a rămas incapabilă”. 
de împlinire sufleteascá, de comunicare 
omenească. 

Cind în primăvara anului trecut Robert 
Rediord îmi vorbise despre necesitatea 
unui cinema național de a îi în permanent 
contact cu realitatea timpului său și de a 
nu transforma ecranul într-o oglindă ideali- 
zantă, nu îmi tăcea o declaraţie de circum- 
stantá. Tot aga cui cu fiecare ro! acceptat, 
Redíord urmăreşte să-și susțină propriile 
crezuri (de la «Sundance Kid» la «Calárelul 
electric») si cu primul sáu film ca regizor, el 
a sfidat canoanele Hollywoodului traditio- 
nal, ráminind fidel fatá de propriul crez. Nu a 
fost usor. Si pentru asta s-a sit de toată 
autoritatea sa de supravedetă. Dar a fost 
un-pariu cîștigat. Oameni obișnuiți a tost 
recompensat de către Academia de film 
americană cu trei premii Oscar (cel mai 
bun film, cel -mai bun scenariu ecranizat, 
cel mai bun rol secundar) si cu Globul de 
aur (pentru cea mai bună interpretare fe- 
minină actriței Mary Tyler Moore). 

Cind tot în primăvara anului trecut l-am 
întrebat pe Robert Rediord ce părere are 
despre consacrarea prin premiul Oscar (el 
care tigurase de citeva ori printre candidați 
dar nu fusese ales), Imi ráspunsese: «Pre- 
miul Oscar? Nu mă interesează». Detec- 
tasem atunci in acel ráspuns si, credeam 
eu, o îndreptățită amărăciune. Totuşi intri- 
gată de acest punct de vedere, am dorit să-l 
conírunt cu cel al unui ord laureat, 
l-am scris amintindu-i de răspunsul său 
si punindu-i din nou întrebarea Si de 
această dată Redford s-a dovedit fidel cu 
el însuși. lată răspunsul primit «in ceea 
ce privește premiile Academiei, senti- 
menti mele nu grame în fond. 

gur este plăcut mesti un 
miu şi sint recunoscător pentru deni 
dar tot nu cred că un premiu trebuie să 
consacre o operă. Filmul trebuie să 
vorbească pentru sine Așa a trebui 
să fie întotdeauna.» 


Adina DARIAN 


ïn sfirşit, ni. se pare clarificatoare, ca un 
nesperat zimbet final, apariția Croazierei 
pe ultimul loc al topului insatisfactiei, care 
confirmă prezența sa pe locul intii al ca- 
litátii. 

Ciclul cercetării noastre se incheie de la 
sine, cu un sentiment de încredere în ṣan- 
sele cinematografiei nationale, ca si în vir- 
tutile publicului, dar mai ales cu citeva 
semne de întrebare: structura tematică si 
de gen a producţiei, tratamentul aplicat 
filmului problematic si de artă în difuzare, 
contribuția criticii la crearea unui climat 
care, pentru a promova cu adevărat valo- 
rile şi calitatea, ar trebui să Inceapá prin 
a preveni involuţiile unor autori si mai ales 
a stăvili puterea de penetratie à mediozri- 


p Val. S. 
17 


Dar despre viața in cetatea filmului — 
astăzi către sfirşitul secolului si al mile- 
niului — credem că vorbește, cu mare 
luciditate şi din adincul sufletului, unul 
dintre cei mai populari hollywood-ieni: 
Paul Newman. Parcurgind lunga și lu- 
cida lui destăinuire făcută săptămiriile 
trecute unui bătrin. gazetar de film, care 
de decenii trăieşte la Los Angeles, J.V. 
Cottom, Newman spunea: «Eu nu mai 
sint o vedetă. Si dealtfel, vedetele nu 
mai înseamnă nimic în ziua de astăzi. 


Probabi că inainte de război treaba asta 
mai însemna ceva, dar odată cu ascen- 
siunea televiziunii, vedeta a rămas fără 
regatul ei.» 2 

Ultimul film al lui Newman, care nici 
el nu se bate sà joace in orice fel de filme 
— se intitulează Polițistul Dar ultima 
realizare n-a fost lipsitá de aventuri in 
fata publicului care — pare-se — nu a 
inteles de la bun inceput direcţia ple- 
doariei şi acea lume de care vorbesc 
mai jos, apropo de Nathalie Wood, 
lumea portoricanà in speță, l-a luat 
drept un film.cu tentá rásistá Filmul a 
ieşit pe mai multe ecrane deodată, 
la New York si se puteau vedea cozi 
nesfirşite la intrarea sălilor. Principalul! 
argument era desigur Paul Newman. 
Dar pe loc s-au auzit si proteste. «Multi 
dintre locuitorii Bronx-ului unde a fost 
turnat filmul — asa cum mărturiseşte 
Paul Newman — m-au acuzat de a fi 
pus intr-o luminá defavorabilá tocmai 
aceastá lume in sinul cáreia plasasem 
0 povestire, iar pe de altá parte, politia se 
vedea deranjatá de lumina defavorabilă 
in care o puneam si pe ea. Eu însă am 
fácut un film despre conditia de exis- 
tentá a acestor marginali ai societății si 
nu creind ghetouri în orașele noastre — 
cred eu — se poate obţine o scădere a 
neliniștitoarei creşteri a criminalității. 
Tinerii fără lucru şi fără bani azvirliti pe 
străzi, pradă tentatiilor marilor oraşe. si 
victime ușoare ale crimei şi violenţei. 
Cinematograful a fost, cred, întotdea- 
una oglinda lumii în care trăim. 

Cit priveşte Hollywood-ul de astăzi, in 
anul de graţie 1981, Paul Newman nu-i 
menajează locui de aclivilate şi nu-si 


alege cuvintele. «Hollywood-ul, spune 
el, a devenit un templu al prudentei si 
al lipsei de imaginaţie. Nimeni nu-şi 
mai asumă nici cel mai mic risc și totul 
se rezumă la o credibilitate bancară. 
Scenariile sint din ce în ce mai proaste 
sau cel puţin neinteresante. Din 200 de 


scenarii pe care le primesc în fiecare an 
tot mai rar descopăr o poveste ca lumea. 
Asa că e normal să fi sávirsit şi eu multe 
greşeli in ultima vreme. Pentru că toti 
actorii săvirşesc asemenea greşeli. Dar 
dacă n-aş fi jucat decit în producții care 
mi-ar fi convenit mie, probabil că n-aş 
fi turnat decit un film la trei-patru ani 
odată. lar eu nu sint genul de om inactiv, 
care să se complacă în asemenea situa- 
tie prea multă vreme. Din punct de 
vedere fizic şi moral e foarte important 
pentru mine să am o muncă susținută. 
Din fericire, regia de film este o foarte 
plăcută extindere a meseriei mele. Sint 
întrebat adesea dacă nu cumva îmi place 
să mă autoregizez pentru că sint o «per- 
soană importantă» și pentru că nu mai 
pot suporta alti regizori. Cine mă cu- 
noaste cit de.cit stie că o asemenea 
întrebare este o stupiditate. În realitate 
fac regie de film pentru cá imi place sá 
joc toate rolurile... inclusiv pe acela de 
regizor.» 

Cit priveste aria-ideaticá a scenariilor 
de film, Paul Newman o caracterizează 
foarte succint «Existá multe subiecte 
tabu în ciuda mult trimbitatei libertăți 
la ora actuală. Polițistul meu făcea 
parte dintre acestea şi niciodată Holiy- 
woedbul nu mi-ar fi dat prilejul să reali-- 
zez acest film. Pentru că sint incrimi- 
nate de câtre producători toate indràz- 
nelile şi tot ceea ce deranjează. De aceea 
cinematograful a devenit un fel de acce- 
soriu al intereselor bancare si ale tele- 
viziunii. Poate că aceasta din urmă ne 
va revela talentele zilei de miine... Asa 
cum publicitatea ne-a făcut să desco- 
perim, zi de zi, nişte realizatori plini de 
îndrăzneală. Dar nu pot să nu mă întreb 
de ce se depune atita grijă, atita inge- 
niozitate şi talent pentru a face nişte 
flash-uri publicitare de 15—20 secunde 
și de ce se desfăşoară atit de puţine 
mijloace pentru un film de douá cea 
suri?» 


S-ar cere probabil un volum -de pro- 
portile unui almanah ca să menționăm 
cele citeva mii de filme care se proiec- 
tează pentru 1982. Totuși număr de nu- 
măr semnalăm şi vom semnala ceea 
ce ni se pare interesant şi promiţător. 

De exemplu, în materie de ecranizări: 

€ Un film televiziune inspirat de 
O tragedie americaná a lui Theodor 
Dreiser. Regizor Marionas Gedris din 
R.S.S. Lituanian& Filmul se realizează 
la Vilna, Riga si în Crimeea. 

€ După nuvela lui laroslaw Iwas- 
kiewicz, Biserica din Skariszev, regi- 
zorul polonez Stanislav Rozewicz a 
realizat un film ce va apare foarte curind, 
avind în rolurile principale pe Franciczek 
Pieczka şi Jerzy Radziwilowicz. Actiu- 
nea se petrece în cel de-al doilea război 
mondial. 

€ Realizatorul vest-german Franz 
Seitz a recurs la romanul intitulat Suc- 


ces al lui Lion Feuchtwanger pentru 
filmul sáu de televiziune aflat in stadiu 
de avanpremieră. 

€ Si tot o ecranizare de astă dată, 
romanul Alraune, adică «Vrăjitoare», 
va fi pretextul readucerii pe ecran a 
cindva faimosului mit cinematografic 
Brigitte Bardot, alături de Nastasia Kins- 
ki. Un film ce urmează a fi realizat pe 
platourile de la München. 

€ Binecunoscutul cineast american 
Woody Allen iși propune să realizeze 
după un scenariu propriu un film în care 
se joace Mia Farrow, José Ferrer şi Mary 
Steenburgen. 

€ Întiinim între multe proiecte anun- 
fate (dintre care doar unele devin de 
obicei realitate) în regia lui Wolf Gemm, 
un film intitulat Kamikaze cu Franco 
Nero şi... Rainer Werner Fassbinder, nu 
ca regizor ci ca actor alături de Nero 
Acţiunea se petrece în lumea presei 


in'81 ultimul rol 


Monagenarul uitat 


Anul se incheie cu steagul cinemato- 
grafic în berná. Doi ultimi dispăruţi, doi 
iramplasabili: nonagenarul Abel Gance, 
despre care relatam în penultimul număr 
al revistei și acum, Nathalie Wood, 
actriţa care și-a legat numele -de acel 
Romeo și Julieta al lumii periferice, 
West-Side Story — poveste de dra- 
goste și moarte printre portoricanii din 
Statele Unite, în deceniul șase al seco- 
lului nostru. 

Abel Gange a avut privilegiul, tardiv 
desigur. ca  cineasti de talia unui 
Coppola «să-l redescopere» şi dintr-o 
sfintă curiozitate, de nimeni incitată, 
Gance să-și vadă reconstituit filmul care 
niciodată pină astăzi n-a fost proiectat 
în versiune integrală: Napoleon văzut 
de Abel Gance. Cineastul inventivităţii 
fără limite, cineastul necumpătării ima- 
ginative, cum îi spun astăzi dar nu-i 
spuneau pînă ieri conationalii,a reintrat 
în sfera de interes al pátimasilor artei a 
saptea. De astá datá, pe masa de di- 
secţie a peliculelor, masa de montaj, 
unde este restudiat, cadru cu cadru, 
spre a i se deslusi mai bine gindul ar- 
tistic. Lumea pare sá fi fost luatá pe 
neașteptate, întotdeauna nepregătită la 
dispariţia unui astfel de cineast de 92 
de ani pe care îl uitase de cel puţin 
20 de ani. lar întoarcerea privirilor spre 
el o tac- astăzi cineasti care îi puteau fi 
nepoți, dar care se Intilnesc cu bunicul 
lor cinematografic, pe terenul vesnicei 
repuneri în discuţie a condiţiei de a fi 
a acestei arte. Un Ford Coppola, de 
exemplu (al cărui Apocalips ca viziune 
cinematografică îndrăznesc să afirm că 
ar aved ceva in comun cu gigantismu! 
obsedant si debordant.al lui Gance din 
Napoleonul sáu) O dispariţie care 
deschide calea unei mari regăsiri. 


si Julieta din Cartierul de Vest 


Despre Nathalie Wood, lumea iși va 
aduce aminte de acum încolo cu nos- 


€ Mai întilnim o dorinţă (care probabil 
nu va intirzia să se materializeze), expri- 
mată de cintáreata foarte la modă Sylvie 
Vartan: «În zece ani de aici înainte nu 
cred că o să mai apar pe scena teatrului 
de revistă. Cred in orientarea către alte 
lucruri ca, de pildă, cinematograful. Do- 
resc să fac cinema». 

, € Jeanne Moreau, marea actriță fran- 
cezá absentă de pe marele ecran de o 
bucată de vreme,-pregăteşte o reintil- 
nire cu publicul prin intermediul micu- 
lui ecran. Ea va fi vedeta unui film-musi- 
cal condus de scamatorul formelor si 
culorilor care este Jean-Christophe. A- 
verty. Dealtfel celebra partenerá a lui 
«Jules si Jim» s-a lansat in ultima vre- 
me ín lumea melodiilor, inregistrind 
douázeci de melodii pe un disc pe care 
speră să-l transforme într-un disc «de 
aur». Eram obișnuiți cu cintáreti de 
muzică uşoară deveniți actori de cine- 
ma. latá cá si drumul in sens invers 
este. deschis. 


talgie. Spectatorul are intipárità in me- 
morie, despre multe actrițe, o «idee 
imagine» inspiratá, fie de frumusete, 
fie de charisma cum obişnuiesc mulţi să 
definească acea forță de atracţie a per- 
sonalitátii cuiva. Nathalie Wood făcea 
parte nu dintre actrițele hollywoodiene, 
ci era un personaj al cetăţii filmului. 
Era o figură de marcă. Cind accepta 
un rol o făcea pentru că descoperise 
in el ceva care putea s-o definească pe 
ea însăşi și prin această dimensiune 
rolul căpăta aureolă. În mai sus pome- 
nitu? Poveste din cartierul de vest, 
Nathalie Wood era o Julietá portoricană 
din secolul nostru care scotea pe scena 
lumii o dramă pînă atunci anonimă. În 
ochi i se citea fostei partenere a lui 
James Dean (din Rebel fără cauză) 
toată suferința amestecată cu patimă, 
toată bucuria şi fragilitatea, disperarea 
si temeritatea. La Nathalie Wood, privirea 
spunea mai mult decit orice replică. 
Ea introducea cuvintul așa cum numai 
o privire adincă poate deschide orizon- 
tul unei idei. Era dintre actrițele cel mai 
rar văzute în public. Accepta cu greu un 
rol, iar dacă acorda un interviu, din 
timp în timp, o făcea ca să vorbească 
mai mult despre rolul covirsitor al vieţii 
de familie. Fericirea pe care o pomenea 
atit de des şi care revenea în majoritatea 
actelor ei de prezenţă publică s-ar putea 
să n-o fi găsit pe măsura căutării ei. 
Viaţa la Hollywood nu însemna, pe cit 
se pare, la Nathalie Wood un miraj. Şi 
cine: știe ce mister ascunde moartea ei 
pe o plajă pustie a Pacificului... 


cronica animației 


Pentru că tot ne străduim în 
acosie zile să dăm vioti noas- 
re un decor cit mai luminos, 
ema permiteti-mi să profit de scin- 
teierile de o clipă ale artifici- 
ilor şi de reflexele colorate 
ale globurilor ca să-mi declar 
slăbiciunea, pentru feerie. Nu este vorba 
despre un elan festivist ale semnatarei aces- 
tei rubrici. Cred mai departe că omuletul 
lui Gopo îi stă bine cind se opinteste să 
sprijine pe umerii săi universul, că filmelor 
lui lon Truică, Zoltan Szilagyi sau Sabin 
Bălașa li se potrivește gravitatea şi îngindu- 
rarea. Nu mă dau înlături să gust hazul 
unor gaguri semnate Cobar, Matty, Vărăş- 
teanu sau Bádicá Aş încerca numai să 
repun în drepturi un atrăgător și ignorat în 
ultima vreme, domeniu al animației, feeria, a 
cărei frumuseţe magică nu tulbură numai 
pe Şoimii patriei. Disney ne-a învăţat să nu 
ne ruşinăm de înciîntarea trăită în fata mirifi- 
cului, a spectacolului fanteziei și frumuseții 
pure. Explorarea fără teamă a imaginarului 
este dealtfel una din ratiunile de a fi ale 
artei a opta, iar liniile si culorile ei se pricep 
de minune sá zámisleascá lumi feerice. 
Chiar dacă modelul «marelui mag», pă- 
rintele lui Mickey Mouse, trezește ginduri 
nostalgice, trebuie să recunoaștem că a- 
vem si noi realizatorii stápini pe acest mes- 
tesug. Ca autentici copii ai timpurilor mo- 
derne, ei nu învăluie în aburi de vrajă numai 
prințese subţiri si cai înaripaţi, ci și perso- 
naje mai telurice. Poveștile lui Laurențiu 
Sirbu asazá mereu personajele-copii în 
mijlocul unor întîmplări care, pornite din 
cotidian, Aung tărimuri de basm unde 
culorile si formele se rotesc în plăcut vertij. 
Născocitoare a unor delicate păpuşi din 
lînă, Isabela Petrasincu își plasează eroii în 
decor sclipitor de iarnă sau în ceața pădurii. 
Chiar dacă ne amuzăm privind cursele-ur- 
măriri ale lupului rău si veveritei dinamice, 
nu ne putem reţine incintarea în fata atmos- 
ferei feerice. Recuzita este mereu aleasá 
cu delicateţe şi bun gust. 

Dragostea pentru mirific îi animă și pe 
autorii care lucrează la seriale, povești cu 
«va urma» ce își asumă misiuni educative 
şi rațiuni economice dar (in și la calitatea 
spectacolului cinematografic. Realizatorii 
care lucrează la ele încearcă să facă din 
această «piine cea de toate zilele» — «feeria 
noastră cea de toate zilele». Episoadele 
Clubului curioșilor dau micilor spectatori 
unele lămuriri despre fenomene ale naturii 
sau principii de viață, dar nu ocolesc aura 
de basm. Tatiana Apahideanu, George 
Sibianu, lon Manea şi lulian Hermeneanu 
concep aceste întimplări cu tilc în ritmul si 
culorile poveştilor. Profitind de moda «spa- 
ce-opera», serialul stiintifico-fantastic Mi- 
siunea spațială Delta își trimite eroii în 
palpitante aventuri cosmice. Înveșmintaţi ca 
niște cosmonauţi, ei au comportament de 
cavaleri fără teamă și prihană şi săvirșesc 
fapte învăluite de aură miraculoasă, dar 
apartinind miraculosului tehnologic. Ra- 
chetele călătoresc printre stele scinteie- 
toare sau planete necunoscute, dar 
fundalul are luxurianta şi ciudátenia povesti- 
lor cu vrăjitoare şi pitici. Autorii Victor An- 
tonescu, Călin Cazan, Mircea Toia, Con- 
stantin Păun și Virgil Mocanu au înțeles 
nevoia de basm a celor care învaţă de la 
virsta pelticelii teoria mulțimilor. Oricit de 
mult s-ar teme de vălurile duioşiei, imagina- 
ţia noastră are totuşi nevoie de peisaje 
mirifice şi de senzaţia de încintare copilă- 
rească. Chiar dacă trec sărbătorile de iarnă, 
animația trebuie să-și păstreze încrederea 
in mirific. 


Dana DUMA 


Cred că zecea ce re în- 
| demnat pe ‘Coppola s 

Lukas să finanţeze Rade. 

musha. Nu atit admiratia pen 

tru acest subiect sau genero 

zitatea fostilor discipoli pen- 

tru idolul ajuns la ananghie. 
Ma: degrabă intuiţia că suflul lor de buni 
meşteri. ai spectaculosului (Apocalips- 
Now, Războiul stetelor) se oprește in 
pragul marilor revelații existenţiale, în timp 
ce adevăratul artist, japonezul cu miile de 
ani cultură în spate, iși continuă întrebările 
realizind un film trist şi calm ca un cintec 
de flaut. Aşa şi începe Kagemusha — 
nu neapărat un film mare, dar filmul unui 
mare artist. Cu un sunet misterios de flaut, 
venit dintr-un castel asediat; şi atita timp 
cit se aude cintecul e semn că cei dinăuntru 
nu şi-au pierdut speranţa şi nu se vor pre- 
da. Asediatorii știu asta şi încearcă să facă 
să tacă tulburătorul cintec. Le taie ape- 
ductul celor asediați, treptat vor muri de 
sete, dar sunetul răsună si mai răscoliiur 
în fiecare noapte, nelinistindu-i pe război- 
nici. Ce taină se ascunde dincolo de zidurile 
Impresurate? De ce rezistă atit rivalul cla- 
nului Takeda, deşi oastea victorioasă se 
aflá la porţile Kyoto-ului? Îl incită faima 
puternicului adversar — zis Muntele, ca și 
el de nepătruns? O faimă ce se prelungeşte 
şi după ce comandantul oastei victorioase 
moare, dar înainte își asigură o dublură ce 
va întreține aparențele puterii, chiar cînd 
clanul începe să se clatine. În acest joc al 
eparentelor, al falsului si al autenticulu: 
al substituirii de persoană, al istoriei ca 
mecanism de interese contrare, si omul 
prins între ele — pe multe căi o putea apuca 
artistui. A ales-o pe cea mai apropiată sti- 
tului său: cercetarea calmă a nelinigtii, me- 
ditatia asupra prețului lucrurilor. Ce se 
ascunde în spatele jocului? Care e pretul 
adevărului (Rashomon), care e prețul o- 
noarei (Cei şapte samurai), care e prețul 
puterii (Tronul insingerat) sau prețul vieții 


4 


zilele filmului japonez 


Viata lui Chikuzan 


Kanelo Shindo a rámas Kaneto Shindo. 
Au trecut două decenii de la insula, ba 
chiar un sfert de veac de la primele sale 
filme, dar marele regizor japonez a rămas 
aceiaşi fervent adept al «cinematogratului- 
viață». Recenta sa creație — pe care am 
văzut-o cu prilejul «galei filmului japonez» 

unei vieți. Un .muzicant 


— este povestea 

peregrin, care a bătut decenii la rind dru- 
murile Japoniei în lung şi în lat, își reamin- 
teşte trecutul. O viaţă întreagă a dat oame- 
nilor muzică, din oraș în oras, din sat in 


sat, din poartă în Aducerile aminte 
sint denudate de orice artificiu «sentimen- 
tal»: ritualul existenţei se desfășoară ca o 
ardere prelungă, viața cea de toate zilele isi 
are muzica ei «secretă», muzica de dincolo 
de muzică. Din povestea unui om, Kaneto 


Apus de ev mediu 
în țara de la 
Soare-Răsare 

în viziunea lui 
Akira Kurosawa 

( Tatsusa Makadai 
in. Kagemusha) 


O capodoperă controversată 


(fkiru) și iată — acum, Kagemusha sau 
pretul demnităţii. Un vagabond adus in 
p'elea unui mare demnitar. Dar nu protoco- 
lul e cel mai greu lucru de întimpinat, desi 
apar situaţii delicate ca «regásirea» nepo- 
fului,a soţiei, a curtezanilor. Pentru că aici 
cu tact şi cu umor, omul se descurcă. Mai 
greu e cînd încearcă să umple golurile 
semețţului contur, cu propria-i persoană la 
început ştearsă, supusă, dar apoi tot mai 
surprinzătoare pentru cei din jur. Mai ales 
cind va decide, asumindu-si riscul de a 
hotări singur să evite un război care ar fi 
dus oastea la pieire. Lezati în orgoliul lor, 
nobilii consilieri i întătură. Preţul demnității 
e cam scump. Curajul opiniei se plăteşte. 
Temerarul e alungat de ia curte. Dublura 
pierde privilegiile de care nu-i prea pasă, 
dar suferă pentru singurul lucru de care se 
legase: dragostea unui copil. Copilul şi 
calul sint singurii care simt substituirea. 
Calul trinteste impostorul, dar copilul il 
acceptă. Bătrinelul ce-i poartă hainele buni- 
cului nu-i mai inspiră teamă, dublura i se 
pare mai omenoasă, mai autentică decit 
originalul. În direcţia asta mi se pare că 
funcționează demnitatea lui Kagemusha. 
Nu atit vagabondul care se ridică la onoa- 
rea samuraiului şi ca să fle demn de el se 
sinucide, cit omul de rind, străduindu-se 
să dea suflet umbrei, falnicului coif ce-şi 
construia adesea faima pe aparente ori pe 
biazoane. Peste cimpul de morti din final 
aparatele se plimbă lung, meditativ, cintá- 
rind, ca in Tronul insingerat, pretul dra- 
matic al orgoliului. Scene grandioase de 
tuptă, splendori plastice, apusuri copleș: 
toare, incadraturi antologice ale maiestuo 
sului caligraf. Dar filmul lui Kurosawa e 
un fals film epopeic, e un fals fitm istoric. 
E în schimb un autentic tilm meditativ, un 
trist solo de flaut, o elegie a căutării sí a 
resemnării cu pierderea. Cu crepusculul. 


Alice MĂNOIU 


Producţie a studiourilor japoneze: Scenariul: 
Aia Kurosawa, Masato Ide. Regia: Akira Kurosawa 
imaginea: Takao Saito, Masaharu Veda. Muzica: 
Shinichiro Ikebe. Cu: Tatsuya Nakadai, Tsulomu 
Yamazaki, Kenichi Hagiwara, Yumpachi Nezu, Mit- 
suko Baisho. 


Shindo împletește, pe nesimţite, povestea 
Japoniei, a Japoniei din primele decenii ale 
veacului, a Japoniei contemporane. Viata 
tui Chikuzan este o frescă, despre oameni 
si obiceiuri, despre locuri şi tradiții, dar 
nu numai o frescă, pentru că viața — cu 
intimplările și iernile ei, cu poveştile ei de 
dragoste si de moarte, cu dramele ei rostite 
si nerostite — devine poem, iar poemul, 
aşa, ca în insula odinioară, devine medita- 
tie filozofică, gind grav despre existența 
umană. Kaneto Shindo a rămas Kaneto 
Sindo şi filmele lui au o fascinaţie aparte, 
tascinaţia «cinematografului-viatá» care îm- 
preunează clipa cu infinitul. 


Călin CĂLIMAN 


Copie la indigo 


lată o poveste care se lan 
sează pe un ton alert, urmă- 
rind parcă «să amuze» prin- 
tr-o cascadă de intimplàri 
baroce şi care, în fapt, lasă 
un gust foarte amar. Pentru 
că, pe măsură ce firul dezvă- 
luirilor — în stilul loviturilor de teatru — se 
deapănă, însuși tonul narativ devine, din 


glumet, trist. Pe fundalul incredibilelor aven- 


turi pe care i le aduce unui alb afiat pe o 
treaptă înaltă a establishment-ului trans- 
oceanic, apariția unui «fiu de culoare» — 
rezultat nu dintr-o căsătorie greu de ima- 
ginat, ci dintr-o dragoste greu de mărturi- 
sit pubfíc — ni se desenează nu numai o 
hartă a’ prejudecăţilor sociale, ci este sur- 
prins în acţiune întregul proces de «dez- 
moştenire a celui care — după canoanele 
acelei lumi — a greşit. i 
Filmul lui Michael Schultz (unul din rarii, 
dacă nu singurul realizator de culoare care 
s-a afirmat pe plan internațional şi a fost 
apoi acceptat de Hollywood ca atare) mi- 


Pe ton dramatic sau glumet 
despre injustitia socialà 


Fontamara 


»- Fontamara te obliga la ana- 
logii cu alte ecranizári. por- 
nite de la romane sacro- 
sancte din literatura ţărilor 
respective. Regizorul Carlo 
Lizzani, intelectual angajat 
de pe poziţii de stinga, nu 

a despărţit niciodată opera sa de critic, de 
cineast sau, mai recent, de director al 
Mostrei venețiene, de opțiunile sale poli- 
tice. Este, deci, lesne de înțeles că Lizzani 
a găsit în romanul lui Ignazio Silone, scris 
în 1932, si dedicat fratelui său, ucis în 
timpul unul interogatoriu polițienesc, în 
zilele dictaturii mussoliniene, o povestire 
pe care avea s-o Imbrátiseze cu toată con- 
vingerea. În fata paginilor cărții ce evocă 
viata sătenilor din Fontamara, săraci lipiti 
si traşi rind pe rind pe sfoară, de latifun- 
diari, oficialități sau avocaţi; în fata pagini- 
lor ce evocă viața singurului bărbat de 
turaj, cu statură şi bravură de haiduc, dar 
a! cărui curaj s-a dovedit prea mare pen- 
tru un sat atit de mic; în fata acestor pagini 


zează desigur în această continuă alter- 
nantá de vesel-trist, dulce-amar, pe virtus- 
zitatea unui actor ca George Segal care 
joacă permanent pe două planuri al sur- 
prizelor care-l şochează (cu reverberatii 
aparent comice) şi al constatărilor care i! 
indignează. Copie la indigo este prin 
aceasta filmul unui personaj şi mai ales 
al unui actor care face (ca în unele piese 
de pe Broadway) să se Inainteze în ritm de 
jogging spre simburele dramei. Segal este 
admirabil secondat de un actor de culoare 
cu nume de veteran al războiului de sece- 
siune, Washington Denzel. Tot ce tine de 
realizarea acestei pelicule este legat de 
preocuparea de a urmări la actor trecerea 
înscrisă în voce și- mimicá, de la surpriză 
la indignare şi determinare. Restul este 
documentar şi sc E 


Mircea ALEXANDRESCU 


Producţie a studiourilor din S.U.A. Scenariu! 
Stanley Shapiro. Regia: Michael Schultz. Imagi- 
nea: Fred . Muzica: Bill Conti. Cu 
George Segal, Susan Saint James, Jack Wien 


Un curaj prea mare pentru un sat 
atit de mic (Michele Placido 
şi Antonella Murgia in Fontamara 


n care pe erou, la capătul drumului, ase- 
meni tatălui şi bunicului sáu, nu-l va putea 
aştepta decit înfringerea, pagini ce fac o 
analiză critică lucidă a situației social- 
politice din italia acelei vremi, Lizzani a 
răspuns, de teamă să nu le modifice, cu 
ortodoxism cinematografic. În fe“oarea 
transpunerii pe ecran îşi spun însă cuvin- 
tul temperamentul sáu meridional ca si 
cel al actorilor, împreună cu umorul con- 
ținut în roman, bine menţinut si în film, 
umor ce-i înrudeşte pe ţăranii din Fonta- 
mara cu Moromeţii lui Marin Preda. O 
intensitate emoţională autentică dă relief 
acestei sumbre lecţii de istorie care afir- 
mă că sacrificiul mereu si mereu reînnoit 
al atitor destine individuale trebuie mereu 
şi mereu rememorat pentru a nu rămine 


inutil. 
Adina DARIAN 


De la surpriză 
Susan Saint s si 
Warden ^ 


indignare. 
Jack 


Indigo 


Producţie a studiourilor italiene. Scenariul: 
Lucio de Caro, Carlo Lizzani, după romanul lui 
Ignazio Silone.. Regia: Carlo Lizzani. imaginea: 
Mario Vulpiani. Muzica: Roberto de Simone. Cu: 
Michele Placido, Antonella Murgia. 


Lupii mărilor 


Calcutta 1943. «Lupii mărilor» sint niște 
rezervişti, «cavaleria ușoară» a armatei 
britanice din India. N-au mai luptat de la 
1900, de ia războiul cu burii. Se string la 
club, joacă cricket si pindesc un prilej 
să-şi arate devotamentul față de tari «Sin- 
tem civili cu părul rar şi talia groasă, dar 
dacă se ivește o sarcină grea, pe care 
nimeni n-o acceptă, anunţaţi-ne». Si cum 
amiralii flotei britanice sint tot mai alar- 
mati de precizia cu care dispar, torpilate, 
vasele aliaților în Oceanul indian, cum 
radio-emitátoru! german pe care vor să-l! 
distrugă se află în Goa — teritoriu neutru, 
portughez — statul major de la Delhi 
hotărăște să folosească voluntarii «Cava- 
leriei ușoare» într-o misiune riscantă, cu 
totul specială — desi cu aparență de vo- 
devil. De aici ar fi putut începe filmul (de 
la evenimentele adevărate şi oamenii care 
le-au trăit, ale căror fotografii se văd in 
genericul de final) şi nu neapărat de la 


leri juni primi. azi bătrini «lupi de 
mare» (Gregory Peck. David Niven 
si Roger Moore) 


cartea «Petrecere la bord» Ar fi putut 
incepe un film bun — chiar cu aceeasi 
naratie — dacă regizorul ar fi luat-o (si 
s-ar fi luat) în serios, dacă n-ar fi mizat în 


Mason 
] doilea) 


Excelenţi: 
Nathalie Baye 
și Bruno Ga 


Capito al doilea 


lată un film despre care se 
poate spune fără teama de a 
greşi că aparține mai puțin 
regizorului (Robert Moore) 
si mai mult scenaristului 
(Neil Simon). Nu numai pen- 
tru că dintre cei numiţi, cel 
de-al doilea este cu mult mai cunoscut (a- 
mintim doar Descult în parc, Sweet Cha- 
rity, Adio, dar rămin cu tine) dar și pentru 
că acest gen de filme se lasă lucrat la simplu, 
lecturá a textului. Dealtfel, la originea sce 
nariului se află si acum o piesă, cu acelas! 
titlu, cu succesul verificat mai inti pe Broad 
way. Filmul nu face decht să preia întocmai 
datele ei. În fond, filmul american a exploa 
tat cu succes de casă, incă de la aparitia 
sonorului, filonul teatral, în special cel ai 
pieselor de bulevard, bazat pe o intrigă 
elementară, dar pe un dialog inteligent, 
perfect lustruit, desfășurat în ritm de ping- 
pong. Să amintim numai de celebrul dra- 
maturg Ben Hecht (al cărui descendent 
spiritual se revendică astăzi a fi Nell Simon) 
care a dat viață pe ecran atltor drame sau 
comedii azi antologice nu atit prin portretul 
psihologic,ci prin telul de a vorbi al persona- 
jelor întotdeauna înțepător și cu vervă, 
indiferent dacă erau gangsteri sau directori 
de bancă. 

Asistăm deci acum la capitolul al doilea 
din viața unui tinăr văduv de 4 de ani, 
de profesie scriitor (deci minuieste cu 
uşurinţă cuvintul), si o actriţă (deci stie să 
dea replicile de spirit), deznădăjduită la 34 
de ani după pronunţarea sentinței de di- 
vort. Întilnirea, nedorită de nici unul dintre 
ei, are loc la insistențele unor prieteni dor- 
nici să-i scoată din impas. De la prima ve- 
dere, ei nu vor fi indiferenți unul faţă de 
celălalt, dar vor trebui să tacă față si unri 
curse de obstacole pină la destinaţia matri- 
monială. Dar cum spuneam, nu intriga con- 
teazá ci felul cum Neil Simon scrie într-un 


„mor tipic american. Cei doi actori, Mai: 3 
Mason şi James Caan rostesc deci replici: 
cu profesionalismul cunoscut si cu farmecu! 
propriu. indiferent dacă sau de ce se schim- 
bă fundalul — de la New York la Los Ange- 
les, dintr-un aeroport, la un restaurant, in 
planul inti rámin doar ei, ca pe o scenă. 
Regizorul trebuie doar să asigure ritmul 
alert si să nu-ţi dea răgazul să gindeșt, ci 
doar să te amuzi, Cora ce şi reuşeşte, căci 
poantele si hapyend-ul sint si ele o inven- 


ție necesară. 
Adina DARIAN 


a ie i e a ti 
Producţie a studieurilor americane. Scena- 


tiul; Neil Simon. Regia: Robert Moore. Imaginea: 
David M. Walsh. Muzica: Marvin Hamlisch. Cv: 
James Caan, Marsha Mason, Valerie Harpes, Joe 
Bologna. 


Fata cu scoica 


«Taţii pleacă si eu rămin cu resturile!» 
urlă mămica. «Resturile» sint patru cop 


bat in pereți, cheamă poliția.. Urmează 
Casa copilului. «Fata cu scoica», din titlu, 
nu vrea să plece cu tatăl ei, care are și 
maşină, pentru că nu vrea să-și lase singuri 
cei trei fraţi cu alți tati. Rar un film căruia 
să-i reușească atit de bine aventurarea in 
secreta logică a copilăriei. În fine, mámica 
reuşeşte să se debaraseze de copii, «ca de 
niște pisoi», și se pregătește să-și refacă 
viața. Ce scrie într-o compunere unul din 
cei patru copii: «Mama noastră parcă e 
scăldată de o lumină deosebită. Părul e 
primul lucru pe care îl zăresc cind mama se 
apropie de casă, pentru că părul ei strálu- 
ceste de departe.» 

Eugenia VODĂ 
Producţie a studiourilor cehoslovace. Regia: 


Jiri Svoboda. Cw: Dita Kaplanova, Evelyna Steima 
sovă, Ladislav Frej, Regina Ráziová, Pelr Bosák 


principal pe pirotehnie, pe efecte facile, pe 
replica cu haz (in plin mácel), pe clasica 
spioaná frumoasă cu singe rece, pe far 
mecul (cam răscopt) al lui Gregory Peck 
si al lui Roger Moore. Nu e prea multă ve 
selie într-un film «inspirate dintr-un rázbo: 
care chiar a existat? 


Roxana PANĂ 


Producţie a studiourilor engleze. Regia: A; 
drew Mac Laglen. Cu: Gregory Peck, Roger Moore. 
David Niven, Trevor Howard, Barbara Kellermann 
Patrick MacNee. 


am 


mai revăzut... 


Din filmele lansate în premieră cu prilejul 
Zilelor si Galelor din: f 


„cinematografia vietnameză 


Răsunetul fluviului. Drepturile femeii sint 
egale cu cele ale bărbatului. După lege. Nu 
percepi d in. conttinia  impricinafior. 
perce] conștiința Impricinaților. 
Regi: Nguyen Do Ngoc. 


„cinematografia bulgară 


Cină între prieteni. Ciţiva prieteni se rc 
găsesc după ani, nu într-o situaţie limită, 
ci la o cină. O cină în timpul căreia se des 
coperă mule din tainele celor prezenti 
Regizor lakim lakimov. 


-cinematografia sovietică 


Nici măcar n-aţi visat O mică mare 
romantà moscovită (de llia Frez} inrudità 
cu mica mare romanță venețiană (semnată 
de George Roy Hill). La virsta adolescenţei. 
iubirile au aceleaşi temperaturi indiferen! 


recital, o Irina Mirosnicenko cu alură de 
vampă si suflet candriu. De văzut neapărat 


Întitniri tirzii. După o dragoste adolesce: 

tină, o iubire matură arzătoare, mistuitoare 
dar ținută în friu de tabieturile virstei. Since- 
ritate si emoție. Regizor Vladimir Grigorie. 


Acum 29 de ani Eroismul în familie, cu 
cratita si sacosa, cu acul si afa in interpreta 
rea Nataliei Gundariova. 


intotdeauna; o Elena Solovei într-un micro- 


Provinciala 


Două filme la activ si o sin- 

gură temă, condiţia teme. 

demonstrează deja o preocu 

pare, să nu-i spunem (încă) 

obsesivă, dar în tot cazul 
E obstinatá Claude Goretta a 

luat bine în brațe această 
conditie şi pare că vrea să o răsucească pe 
ci! mai multe fete. Dantelăreasa vádea inte- 
resul cineastului către un anumit tip de 
univers feminin. Provinciala nu se dezice 
de aceastá lume, dar nici nu merge mai 
departe. Înclinat, de astă dată, mai degrabă 
spre o analiză a împrejurărilor sociale in 
care evoluează eroina, decit a stărilor ei 
sufleteşti, regizorul nu poate evita un so: 
de schematism care-l prinde în mreje si 
nu-i mai dă drumul. Stilul e același în ambele 
lilme, uşor detectabil în cadrele lungi, in- 
cárcate doar de tăceri grăitoare şi priviri 
semnificative. Ceea ce, insă, în Dantelà- 
reasa era sugestie și nuanţă, aici devine 
tuşă apăsată, prea maniheistá pentru a ii pe 
deplin convingătoare. Între provincia ternå 
si monotonă, dar uman generoasă, si me 
tropola colorată și agitată, dar egoist: 
Goretta nu distinge dect albul de negru s' 
binele de rău. Parisul murdáreste tot ce 
atinge. Depravare, abjectie, corupție si so 
maj sint însemnele oraşului lumină, puritate 
si intransigentá morală cele ale Lorenei 
ploioase. Două femei-victimă susțin de- 
monstratia lui Goretta. Christine, desena- 
toarea sosită din provincie în căutare de 
lucru, şi Claire, mamă a doi copii, care după 
ce încearcă să-și ciștige cinstit o pline, e 
nevoită să aleagă prostituția ca singura 
soluție. Există și doi bărbați, etalon ai socie- 
tátii de consum, un elvețian, tată de familie, 
care se îndrăgosteşte de Christine, dar nu 
destul ca să lase totul pentru ea, și un milio 
nar părăsit de nevastă, care-și Ineacá a- 
marul în whisky, înainte de a se arunca pe 
fereastră, Între mizeria care nu aduce min- 


in Provine 


toirea şi banii care nu aduc fericirea, toate 
drumurile sint închise. Nici o Romă către 
care să te indrepti, ci numai Sodome. in 
!nal, provinciala se va întoarce acasă după 
o scenă fellinianá, o cursă grotescá în care 
citeva biete femei vor da spectacolul jalnic 
al luptei pentru supraviețuire, în fata unor 
nu mai puțin caricaturali privitori, cu buzu- 
narele (si sutletele) doldora de gologani. 
Provinciala noastră va ciștiga nu numai 
talgerul cu bancnote (pe care-l va ceda, de- 
altfel, amicei mai oropsite), dar va ciștiga, 
mai ales, pariul cu destinul: impăcată, în 
stirşit, cu sine, senină, fluierind a hoinărea- 
lá, se va îndrepta spre prima gară de unde 
va lua primul tren spre Lorena salvatoare. 
Norocul ei de provincială, pentru că bielii 
parizieni de baştină nu vor putea afla nici- 
cind izbávirea! Goretta, cineast de formaţie, 
a căzut în capcana sociologului de ocazie. 
Sinceritatea discursului său nu-l scutește 
de poncife. Subtilitatea observaţiei psiho- 
logice (prezentă si aici, ca si în Dantelă 
reasa), aplicaţia pentru o plastică ratinată, 
grija pentru detaliu, firescul interpretării — 
excelenți Nathalie Baye şi Bruno Ganz — 
nu izbutesc să şteargă o impresie generală 
de schematism. Scene bine conduse, cadre 
'rumoase în sine, citeva momente de emo- 
tie, discret insinuate- în conștiința specta- 
torului, stau din nou mărturie că ne aflăm 
in fata unui artist care «simte» şi, ce simte 
stie să transmită Atit. doar că drumul care 
duce de la artizanul unor stări sufleteşti la 
cronicarul unei epoci e nu numai lung, ci si 
cotit. O replică din film spune că eroina 
«nu mai vrea să fie o paranteză în viața unui 
bărbat». Înțelegem că si Goretta consideră 
că a face doar filme tip Danteláreasa e ca 
o paranteză In opera unui artist al vremuri- 
lor sale. O ambitie pe cáre nu dorim decit 
să o vedem realizată. Dar realizată artistic. 


Rodica LIPATTI 
—————— 
Coproductie  franco-elvețiană Scenariul: 
Claude"Goretta, Jacques Kirsner, Rosine Rochette. 
Regia: Claude Goretta. imaginea: Philippe Rous- 

e'ol. Muzica: Arite Dzierlatka. Cu: Nathalie Baye, 
Angela Winkler, Bruno Ganz, Pierre Vernier. 


gala filmului din R.S.F. lugoslavia 


Pentru un «love-story», Parisul pare de 
sigur decorul cel mai nimerit. Dar regizo- 
rul iugoslav Predrag Golubovié nu la ales 
numai pentru calităţile sale pitoreşti sau 
pentru aura romantică. Eroii săi rătăcesc 
pe străzi cu bistrouri intime-şi pe cheiu- 
rile cetoase ale Senei, dar descoperă si 
fete mai puţin cunoscute ale peisajului: 
un cinematograt în care teroriştii au plasat 
o bombă, o piaţă în care se Incaieră şomeri 
emigranţi si citeva conflicte provocate de 
grupuri neofasciste. Orasul-luminá are in- 
tr-o toamnă a anilor de pace '80 destule 
semne nelinistitoare. Detaliile acestei stări 
amenințătoare se acumu pe nestiute 
$i culminează cu moartea eroinei, victimă 
a unei demonstraţii de forță a neonazistilor. 

lată o altă poveste de dragoste care ple- 
dează, fără emfíazá si patetism, pentru 
pace. Avem de-a face cu un reuşit exem 


Un love story 
ucis de bombe 
(Maria 
Schneider 


Sezon de pace la Paris 


clar de «film împotriva războiului». Nu tre- 
buie să se înțeleagă de aici că realizatorii 
lasă în plan secundar love-story-ul. Regizo- 
rul si interpreții (Dragan Nikolic si Maria 
Schneider) au avut grijă să acorde rela- 
tiei nuanțe psihologice si intensitate gravă 
si să evite capcana «exotismului» pe care 
o intindea situația dramaturgică iubirea 
dintre un iugoslav specialist în mass-media, 
venit la Paris să pregătească un doctorat 
și o sculptoritá frantuzoaicá. Printre cele 
cîteva foarte bune personaje de plan doi 
recunoaștem chipuri celebre ale ecranu- 
lui: Alida Valli, distinsă şi la virsta părului 
alb si Raf Vallone, interpretind, convingă- 
tor, nebunia liniştită a unui fost ofițer SS. 
O altă apariție de interes cinefil este si 
Jane Chaplin care, trivestită în Charlot, 
seamănă uluitor cu celebrul ei tată. 

Dana DUMA 


În cel mai frumos text despre cinen 
al lui King Vidor, la 90 de ani— se pun 
Oare filmele reflectă gustul p 


inema 


țează 


viața. Iti tr 
o declaraţie de dragoste fără a avea 


doar lumea, el a m 


Cu aceste cuvinte de aur, am lucrat la acest 


it in 1981 — un i 
treb [ 


ma in ce 
un film 


dificat totodată gindurile omul 


urnal de actualități al anului 


1981» in care am mixat si montat, am lipit si am forfecat grămezile de știri și de 


imagini, nu iluzionaţi de exhaustiv, ci doar increză 
si inteligenţa cinefilului care citește altfel zia 
ctură cinematografică a 


în acest cinema din mintea 
jistele, cernelile şi ecranele 
urilor — cu travelingurile 


le, r 


taia obstinatá a timpului nostru, supremul nostru monteur 


Igiei după o lume c 


În '81.el a fost puritatea si lacrima 
(Rixky Schróder fiul «campionului») 


În ti ce teoreticienii remarcau — la 
festivalul filmului american de la Deauville 
— tendinţa unei reabilitári a Americii sănă- 
toase, optimiste, curajoase, în fapt «un nou 
idealism» capabil să replice crizelor şi 
recesiunii economice, prin eroi umani, nor- 
mali, departe de supermani sau roboți 
atotputernici, publicul era invitat să se 

„bucure de viziunea în odoramă! De cite 
ori pe ecran apărea un număr — rula filmul 

«Polyester», o poveste morbidă și burlescă 

a unei burgheze obeze, interpretată de un 

actor în travesti — spectatorul trebuia să 

formeze exact acel număr pe un indicator 
înminat la intrarea în sală avind imediat 
posibilitatea să inhaleze mirosurile obiec- 


«— Cum se poate izbuti o scenă de dra- 
goste într-un film?» e întrebat King Vidor, 
om la 90 ani, ultimul patriarh al filmului. 

«— Asta e o problemă interesantă... Cum 
să spun? Trebuie să spun că cele realizate 
de mine erau inspirate din viața mea, de 
ceea ce am trăit si simţit. Cind eram tinăr, 
aveam un temperament foarte posesiv. Maj 
tirziu, m-am schimbat, dragostea a devenit 
pentru mine o noţiune mai generală, nu mà 
mai interesa starea amoroasă cu dorinţa ei 
de cucerire, de capturare — ci darul de a 
iubi. Dar şi în cinema, scenele de dragoste 
s-au schimbat mult. Altădată o asemenea 
scenă era de un efect tulburător, puternic. 


22 


telor filmate, parfumuri, în general, neplă- 
cute... 

În acelaşi timp, municipialitatea din Fort 
Laudale (statul Florida) discuta mijloacele 
prin care gunoaiele orașului să fie stropite 
cu un parfum «tare» si dezgustător, care 
sá impiedice persoanele sárace sá mai 
caute, atit de umilitor, hrana în lázile acelea 
murdare și obsedante. 

La Cannes, în primăvară, Michael Cimino 
explica motivele pentru care «marele public» 
american a refuzat filmul său «Poarta para- 
disului», un antiwestem de mare buget, 
o frescă a războiului de secesiune, a unei 
Americi aflate în zorii istoriei ei, în culori 
dure, profund inconfortabile pentru con- 
formismul idilizant «A ucide nepedepsit in- 
dieni în westernuri, timp de o jumătate de 
secol, e acceptabil. inacceptabil este să 
înlocuieşti indienii cu albi, să abolesti dife- 
renţele etnice care tin spectatorul la dis- 
tantá de moarte şi-l apără de ea... În America 
noi continuăm să resimtim consecinţele 
revoluţiei. Şi nu cred că noi am asimilat 
războiul nostru civil, «Poarta paradisului» 
o dovedeşte şi respingerea acestui film are, 
probabil, una din cauze, aici. Americanii 
au această tendință de a ceda poveștilor 
cu zine. Aşa au visat în epoca lui Kennedy. 
Ei credeau atunci In renașterea idealurilor, 
a culturii, ascunzindu-si complexitátile unei 
realităţi dure, sordide. Poveste cu zine este 
şi mitul vestului, acest mit care maschea- 
ză cliseele a 50 de ani de cinema, care 
au dus la alegoria eroului cu pistolul pe 
coapsă, mergind singur pe străzile pustii... 
Filmul meu a sosit într-un moment dificil, 
cind America este pe cale să-și reconstituie 
poveştile cu zine. Americanii încearcă să 
regăsească certitudinile lor morale, rătă- 
cite prea departe». 

În ce priveşte poveştile pentru copii, 
organul Uniunii scriitorilor sovietici, «Lite- 
raturnaia gazeta», deplinge într-un articol 
«că nu se mai găsesc autori competenți 
pentru literatura adresată celor mici. Au 
fost luate măsuri pentru a incita scriitori 
şi pedagogi să colaboreze, dar fără rezultat. 
Acest fenomen riscă să scadă gustul pen- 
tru lectură al noilor generaţii». Şi concluzia 
ironică «...Dacă copiii nu mai vor să se 
nască de frica plictisului, în absenţa unor 
povești frumoase ?» Oricum, jucăria anulu: 
rămîne — pe plan mondial — cubul multi- 
color al maghiarului Ernó Rubic, vindut în 
20 de milioane exemplare. Un licean brita- 
nic, în vîrstă de 13 ani, a găsit o manevră a 
fetelor colorate care rezolvă problema (sint 
43 de miliarde 252 de milioane de combina- 
ţii...) în 53 de secunde. 


Un an dezgustat de vulgaritate 


Cind sexualitatea a devenit un lucru «natu- 
ral», de care lumea vorbește tot timpul, 
au început să apară pe ecran oameni care 
se găseau în pat fără să mai piardă timpul 
cu acele jocuri de apropiere, cu subtilele 
ritualuri care constituiau substanța scene- 
lor tradiționale. După părerea mea, s-a 
pierdut ceva în cinema, ceea ce se numea 
«romanta». Romanfa era tot ce precedea 


imbrátisarea. Aceasta cred cá pornea de la - 


presupunerea cá femeia trebuie să intre 
într-un joc să se facă dorită, să nu zică nici 
da şi nici nu. Exista un suspense care 
astăzi a dispărut. S-a pierdut latura ludică, 
oamenii se joacă din ce în ce mai puţin». 


La cea de a 37-a sesiune a Asociaţie: 
transporturilor aeriene internaţionale, aflată 
in pragul falimentului din cauza pierderilor 
pe care marile concernuri bancare refuză 
să le mai acopere, discursul de închidere a! 
preşedintelui se sintetizează în următoarele 
întrebări; «Sintem decişi să acţionăm re- 
pede? Sintem capabili să nu ne. limităm 
la acţiuni de circumstantá și pe termen 
scurt? Sintem capabili să adaptăm mijloa- 
cele noastre, pietii? Sintem capabili să 
ieşim din strimtele noastre egoisme pentru 
a stabili o cooperare?» 

— «Se poate ride de orice?» e întrebat 
un mare comic francez, Raymond Devos. 

«— Din clipa cind nu 'se poate ride de 
ceva, înseamnă că apare un sentiment 
rușinos. Că nu mai e uman. Din clipa cînd 
simt că nu pot ride de o temă, tema aceea e 
blestemată. 

— Care sint temele blestemate de dv? 

— Foametea în lume, fanatismele... Sint 
foarte multe. Dar si multe rațiuni pentru a ne 
bucura, mai multe decit se crede. Existá o 
tendinţă prea mare spre geamát... Risul e o 
emoție dominată. El restabilește echilibrul. 
El eliberează fără să producă uitare. Dacă 
nu am ride, am deveni nebuni. Şi nu am 
putea fi nici serioşi. Poate pare paradoxal, 
dar abia rizind devii înțelept. 

— Aţi izbutit săi faceţi pe toți să ridă fără 
a fi vulgar? 

— Vulgaritatea e o tentativă de degradare 
a unei valori deja degradate. Or eu mă res- 
pect si îi respect si pe ceilalți. Am o mare 
tandrete pentru tot ce mi se întimplă, pen- 
tru aventura noastrá, pentru misterul nos- 
tru. Misterele trebuie lăsate să trăiască. 
Nu trebuie arătate toate lucrurile. Acela care 
dezvăluie tot nu e artist. A spune totul e o 
impolitete». 

La 6 mai 1981 și-a închis porţile din mo- 
tive financiare. (sau «victimă a unui capriciu 
birocratic») faimosul teatru clasic londone: 
Old Vic, pe scena cáruia au strálucit cei mai 
importanti actori englezi. «Cit priveste pu- 
blicul, el se ingrámádea cu plăcere — scrie 
un ziarist — in această sală inconfortabilà, 


* unde multe locuri erau plasate indárátu! 


stilpilor si zgomotele străzii se auzeau 
nestingherite. Astfel ultima tiradă a Cleo- 
patrei, în agonie, a fost întreruptă de sirena 
unei ambulante». 

«— Hitchcock?» e întrebat Kenneth 
Loach, regizorul superbului Soim (1970), 
unul din ultimii neorealisti britanici. 

«— Hitchcock ca si Agatha Christie, 
nu má interesează, n-au nici un simţ social. 


Valorile anului: prietenia, inteligenta 


În seara aceea de 30 octombrie, Yves 
Montand trebuia tocmai să intre pe scena 
Olympiei, pentru recitalul său, cind i s-a 
vestit moartea lui Brassens: «..e o glumă: 
el a plecat într-o călătorie şi se zice că a 
murit. Oameni ca Brassens, ca Brel, ca 
Prévert, pot muri? Georges, după cum ştii. 
spectacolul trebuie să continue... Pe cu- 
rind». Barbara a aflat vestea, în plin spec- 
tacol, între două cintece: «Nu i-ar fi plăcut 
să se plingă si n-o să plingem» a murmurat, 
acolo, pe scenă. Printre elogiile care i s-au 
adus, citim într-acela semnat de Louis 
Nucera: «Brassens era una din acele ființe 
care te făceau fericit că trăieşti. Cocteau 
l-ar fi numit un donator de singe «intr-o 
epocă in care ridicoiu! este tocmai acela 
că s-ar şti ce e ridicolul iar cel mai nein- 
semnat semn de grandoare e socotit o 
insultă la adresa aceleiaşi epoci». În «Le 
Monde», pe prima pagină, Henri Montant 
observă: «... de data asta, Georges, ai mers 
prea departe cu prostiile: la 60 de ani, ești 
încă puţin prea tînăr ca să-ţi petreci vacanța, 
pe plaja de la Sete, murind. Dar avind în 
vedere respectul pe care ţi-l purtăm..». 


În «Libération»: «Rămin după el, pe trei 
acorduri, un braţ de refrene care se tirásc 
în memorie ca o remuscare: îl iubeai, nu-l 
iubeai, îți rămine în minte cel care plăcea 
atit băieţilor cuminţi cit şi anarhistilor». 
lar în «L'Humanité»: «În 30 de ani de mese- 
rie, n-a încetat să cinte prietenia, dragostea, 
cu pudoare, cu o voce groasă, amicală. 
Nu- plăcea războiul. Te făcea s-o stii.» 


Din partea redactorului acestui «jurnal» 
— această «floare» care i-ar fi plăcut lui 
Brassens: La Washington, în octombrie, 
s-a desfășurat «campionatul imbecililor fe- 
riciți», în prezența a 1200 de persoane. 
150 de comercianți de produse menajere — 
membrii ciubului — s-au întrecut în două 
probe: O bătaie cu mici cuburi de brinză 
și o lansare de ouă tari. Clubul speră să 
ajungă la 500 de membri, pină la sfirsitul 


Antimemoria lui '81: 
Monroe-Montand, in '60 


ÎI prefer pe Simenon ale cărui personaje 
sint ancorate in realitate.» 

Simenon, la 78 de ani, rupe tácerea si 
publică «Memorii intime». o carte dedicată 
fiicei sale, sinucisá In 1978: «Aici, unde 
locuiesc, n-am mai pástrat nimic. Nici un 
singur exemplar din cártile mele. Nu mai 
suport sá le vád. Mi-am dat costumele, 
páláriile, fleacurile unei trupe de teatru din 
Lausanne... Îmi aştept moartea. E, desigur, 
un moment neplăcut, dar ea nu mă impre- 
sionează în mod deosebit». 


lui 1981. Brassens spunea ca nimeni altul: 
Les im-bé-ci-les...». Cit despre fericiţi, nu-i 
plăcea să-i cinte... i 


Cintecul stins in toamna '81: 
Brassens 


SA 


Kiry, 


E 


Un an intre a fi si a privi 


În octombrie 1981, numerosi madrileni au 
hotárit să-și petreacă noaptea în apropierea 
intrări la muzeul Prado, așteptind să poată 
intra, dimineața, în vechea sală de bai a 
fostului palat regal. unde era expusă pentru 
prima oară,în Spania,celebra pinzà a lui 
Picasso, Guernica. întoarsă din exilul vo- 
luntar la care o supusese piciorul, in semn 
de impotrivire la regimul tranchist. Mai mul- 
te oraşe au revendicat Intiietatea In expu- 
nerea operei create «nu pentru a decora 
apartamentele ci ca un instrument de 
luptă ofensivà și defensivă îndreptat către 
inamic», după cum afirmase pictorut Ma- 
faga, oraşul în care Picasso s-a născut 
în urmă cu 100 de ani Barcelona, unde 
Picasso şi-a petrecut adolescenţa, și Guer- 
nica, orășelul distrus la 25 aprilie 1937 de 
către avioanele hitleriste la ordinul genera- 
iului Franco. Primăria din Guernica a orga- 
nizat o manifestatie cerind ca «Guernica 
să fie a Guernicăi». Într-un at orășel, Calto- 
jar, la 200 km nord-est de Madrid, cen- 
tenarul naşterii celui care işi detinea rea- 
lismul prin încrederea că «frumosul mă va 
urma si încet, incet wa semăna cu cei 
propun» — s-a comemorat prin decorarea 
exterioară a caselor cu reproduceri reali- 
zate de locuitori în virstă de 7 la 22 de ani. 
Măsuri excepționale de securitate au fost 
luate la Prado: ecran de sticlă parabal de 
15 mm grosime, inat de 6 metri si plasat 
la 5 m de tablou blindaj al acoperișului; 
supraveghere printr-un sistem de televi- 
ziune; polițiști dota cu mitraliere in imo- 
bilele vecine cu acest Cason de Buen 
Retiro, vechiul palat regal devenit anexa 
muzeului naţional. 

Dar «corrida, aşa-zisa ei artă, este o in- 
sultă adusă inteligenţei», scrie președinta 
societății franceze pentru protecția anima- 
telor cu prilejul unei dezbateri la televiziune 
la care participă celebrii toreadori El Cor- 
dobes şi Antonio Ordonez Ea deplinge 
nu numai soarta taurilor sacrificați pentru 
un divertisment al cărui singur resort este 
banul, ci şi a cailor folosi$ de picadori 
«caii, în corride, sint, ca şi taurii, animal. 


martirizate» — precum si a táurasilor pe 
care ucenicii în arta toreadorului își «fac 
mină» înaintea consacrări lor în arenă: 
«Afirm că nici un argument nu poate'jus- 
tifica tortura programată, plătită». 

În schimb, mulțumită păsărilor, se tră- 
ieste la cel mai înalt venit din lume, pe insu 
lita Mauru, o republică din Pacific (20 kn 
pătraţi, 5 000 de locuitori) unde într-un pe: 
saj stincos, de o duritate extremă, d: 
excrementele păsărilor depuse pe restu 
rile de corali, se extrag fosfati, săruri mine- 
rale expediate ca îngrășăminte în Australia 
şi Noua Zeelandă. Numai că ceea ce mavu- 
rieni cistigá în dolari, se transformă in 
greutate corporală, obezitate si diabet. Ei 
cintăresc cam 100 kg fiecare si isi petrec 
«timpul liber» benchetuind şi petrecind 
pe soselele atolului in jeep-uri cu bar, 
televizor, frigider si crăpelniță. Altă dis- 
tractie vinarea cu un fel de pusti-furculite 
electronice — bune si pentru frigare — a 
păsărilor cu găinaţ de aur. Cu vremea, 
speriat de moarte, păsăretul a inceput să 
părăsească insula. O vor face-o, în curind, 
$i oamenii. 

Antropologul englez, Desmond Morris, 
autorul unui celebru studiu «Maimuta goaia 
sintetizează in revista italiană «Europeo» 
următoarea situație «Într-o zi mà găseam 
pe stadionul din Verona, asistind la un meci 
de fotbal; în pauză, un tiloso a vrut să stie 
ce părere am despre tactica echipei nu 
şi-a dat seama că vorbea cu un englez; 
i-am răspuns prin gesturi si m-a înțeles 
perfect». Există deci «o universaktate impli- 
cită a fenomenului fotbal Fotbalişti for- 
mează un trib, mingea e o armă, golul este 
prada, iar echipa o bandă de vinători». 


„Ceea ce nu împiedică Federaţia Internafio- 


nală de Fotbal Asociaţie să transmită o 
notă tuturor federaţiilor prin care le aten- 
ționează că «exploziile exultante ale unor 
jucători care se îmbrățișează și se sărută 
sint extesive si trebuie alungate de pe 
terenuri». Autorii golurilor ar urma sà pri- 
mească o simplă si bărbătească stringere 
de mină din partea căpitanului de echipă. 


Premieră '81: 
animarea 

animatului — 

Popeye si Olive, 


oameni 


(Robin Williams 
şi Shelly Duval) 


J 


» 3 H 
4 
£ 
y 2 


Theillard de Chardin $ Sete- Aum 
ochelarii pe care-i porț si- ra spome == 
esti. Ca și celelalte instrumecte ze m5- 
şării n ochelarii Krys sit sm 
încărcate de valori diverse, umec* = 
inconștiente. Istoria ochelarilor 
imaginarului uman, căci nu există oct 
nevinovaţi. Mai mult, în cele ma mut 
din cazuri, ochelarii nu sint doar impreqmat 
cu date inconștiente dar au $i un 
rol social... Nu se mai poartă ochelari, 


m. 
f 


i! Cinema 


Ao XIX(228) 


Redactor şef 


Ecaterina Oproiu 


încă toată ziua, doar în scopuri strict utili 

tare, doar pentru a scrie si a citi. După cum 

a purta ochelari nu e un handicap, dim- 

pos Dovadă acest mic anunț «Blondà. 

de ani, plăcindu-i să trăiască, să suridă. 
purtind ochelari Krys, dorește 


nsf 

într-o veritabilă si nouă funcție a personali- 
tății. Noii observatori dotați cu lentile Krys 
St că ele 8 vor ajuta să vadă mai clar în 
acești ani 'BÜ care se anunță complecși». 

În schimb, din ianuarie 1982, boxerii pro- 
lesionisti din statul New York vor folosi 
mànus fără deget, nu mne «salvator ochi- 
lor». Vechea mânușă, cu deget, permitea 
lovirea adversarului in ochi, rareori penali- 
zată de arbitru «Cei mai mulţi oameni cred 
că rănile cele mai grave sint pe creier. 
Nu Cea mai grea rană la un boxer, este 
dezlipirea de retină.» (Floyd Patterson, fost 
campion mondial). 

lar pentru cei care isi inchipuie că «tenis. 
din anul 1981 e ceva ce nu s-a mai văzut de la 
Pitagora incoacem, un bătrin cronicar ita- 
lian, Gianni Clerici, care admirá «comporta- 
mentul lui Borg chiar dacă jocul lui mà plic- 
tisește» si 8 place «jocul lui McEnroe pe ci! 
mă indignează incredibila lui grosolănie» 
relatează ce i-a spus veteranul Newcombe, 
după finala de dublu-domni de la Flushing 
Meadow unde, alături de alt veteran, Fred 
McMillan, realizase un meci extraordinar, 
pierdut la 5:7 în setul cinci, în fata lui 
McEnroe-Fleming, «pereche marțiană, im- 
batabilă, într-atit cá cei doi tineri nici nu 
mai au chef să joace: «Păcatul lor — zicea 
Newcombe — era tristeţea, acei ochi înghe- 
tati, incapabili să mai vadă în tenis un joc. 
O ştiu si eu prea bine, există azi enorme 
interese puse în fiecare partidă. Dar asta 
era şi pe timpul meu, cind aveam aceenṣi 
voință de a învinge, numai că pe atunci 
şi făceam chiar glume pe 


-— 


O frumusete '81: Svetlana Svetlicinaia, 
adică «cea luminoasă» "— 


Un an insetat de un acord între fapte și vorbe 


În Italia, parlamentul votează abolirea 
articolului 587 din Codul penal care permi- 
tea — prin invocarea acelei acausa di onore» 
— soțului sau tatălui să-şi ucidă sofia sau 
fiica, fratelui să-și omoare sora, în cazul in 
care «un uragan psihic, o paralizie a inteli- 
genței. un spectacol neprevăzut al propriei 
dezonorüri» E răvășeau ființa atinsă în 
onoarea ei, printr-o infidelitate a femeii. 
O carte apărută în Franţa, tratind despre 

iu — realità şi probleme», scrisă 
de um doctor, e recenzatá în patru rinduri 
astet «Cp bărbați cunosc mai bine fizio- 
logia partenerei lor decit motorul maşinii?» 
Biroul Holmes toloseşte femei pentru a 
asigura securitatea unor importanți clienti 
æ săi: «Ele au 30 de ani, poartă un revolver 
de calibru 38, iar îmbrăcămintea lor depinde 
de persoana pe care o însoțesc: taior sobru 

: pentru oameni de afaceri, blue-jeans pentru 
o plimbare în parc, rochie de lamé pentru o 
seară disco. Femeile sint deseori mai bune 
ope si mai re În minuirea arme- 
lor. Dealtrhinteri, multor clien le displace 
să fie însoțiți de tradiționala gorilă mascul- 
nă». După calculele unor specialişti in 


sustine Serghei Solovior. um regizor $o- 
netic, ale cărei filme cu tineri, pent»: tineri 
O sută de zile după copilirie» & «Salva- 
ow» as obimnul mari succese de cntică 


Serge Micoisesca regizorul român 
al procuri «£."nge Sima, Wilhelm 
Cuceriloeui, impreuză cs o parte din 
interpretă Sumuur George Mihăiţă, 
Viadimem Gatas s Exo Szilagyi. 


s de public — este contradicția dintre 
imaginea noastrá despre realitate si reali- 
tatea însăşi, dintre cuvinte și ceea ce devin 
ele. Dacă aș încerca să exprim concis 
esența scenariului la «Salvatorul», ea ar 
suna cam așa «Trebuie puse de acord 
cuvintele cu faptele, sau să nu se vorbească 
de fel acele cuvinte admirabile...». Totul ar 
fi fost ca mai inainte, dacá un om n-ar fi zis: 
Aşa nu ma merge. Nu este posibil să gin- 
dest una, iar în realitate să faci cu totul 
altceva. Lev Toistoi credea cu toată ființa 
sa în existența unei reacţii în lanţ a binelui. 
Astăzi, am vrea din răsputeri să credem 
într-o reacţie In lanț a faptelor săvirșite In 
numele acestui bine. Nu se poate să te laşi 
purtat de curent. Trebuie să dovedeşti prin 
fapte ce prețuieşti mai mult pe lume». 
Hikka Pietilla, secretara generală a Asocia- 
tiei finlandeze pentru Naţiunile Unite, lan- 
seazá campania mondială «Femeile pentru 
pacea. Un lant de scrisori demarează, fie- 
care femeie care primeşte un mesaj pentru 
dezarmare trebuie să trimită alte zece: 
e) M i sare: M mM ME 
nucleare, nu e la a unei catastrole 
nucleare. Femeile pot și trebuie să se 
„nească pentru a lupta contra acestei ame- 
»intāri, creind o gigantică mişcare de opi- 
nien. 


Rubrica 
«Filmul, document al epocii — 
este realizatá 
de Radu COSASU 


CINEMA, 
Piaţa Scinteii nr. 1, București 41017 
Exemplarul 5 lei 


Cititorii din străinătate se poi abona adr 
sindu-se la ILEXIM Departamentul piece 
!mport Presă, P.O.Box 136—137 — telex 11226, 
Bucureşti, str. 13 Decembrie nr. 3 


Prezentarea artistica: Prezentarea grafică: 
Anamaria Smigelschi loana Moise 


Tiparui executat la 
Combinatii poligrafic 
Scintesi» — Bucureşti 


|. Care este cel mai bun film românesc 
prezentat în premieră în 1981? 


Il. Dar cel mai. bun film străin? 


lll. Care sint cei mai buni interpreti ro- 
| mâni — actori si actrite — ai anului 


Cel mai bun film 


românesc al ânului 


@ Croaziera 

de Mircea Daneliuc ———7941 voturi 
e Şantaj 

de Geo Saizescu ————9-1 vot 


Cea mai bună actrită 
româncă a anului 


e Tora Vasilescu 

in «Învingătoru!» si 

«Croaziera» ——————»- 20 voturi 
@ Carmen Galin 


1981? 


ARVA fab e 


hvingátoare 
in Învingătorul 
Tora Vasilescu 


d j^ Fárá sá fim entuziastii cla 
j samentelor aritmetice în arta, 
i am socotit cá o datá pe an 
critica isi poate permite cla- 
sificări lapidare. La întrebă- 
» rile de mai sus am solicitat 
să ne răspundă criticii de 
film. Regretind absenţa celor ce nu au putut 
fi găsiţi, la mulțumim cu căldură partici- 

| pantilor: 


1. Mircea Alexandrescu, 2. Eugen Ata- 
nasiu, 3. Aurel Bádescu, 4. Theodor Ca- 
ranfil, 5. Nina Cassian, 6. Călin Cáliman, 
7. Manuela Cernat, 8. Cristina Corcio- 
vescu, 9. Cornel Cristian, 10. Ov. S. Croh- 

málniceanu, 11. Adina Darian, 12. Dana 
| Duma, 13. Radu Georgescu, 14 Anna 
Halasz, 15. Florica Ichim, 16. Gelu 
lonescu, 17. Silvian losifescu, 18. Dinu 
Kivu, 19. Rodica Lipatti, 20. loan Lazăr, 

. George Littera, 22. Victor Masek, 

. Alice Mănoiu, 24. lon Mihăileanu, 

. Magda Mihăilescu, 26. Stefan Oprea, 

. Ecaterina Oproiu, 28. Roxana Pană, 

. Constantin Popescu, 30. Aura Puran, 

. B.T. Râpeanu, 32. Valerian Sava, 

3. Sergiu Selian, 34. Eva Sirbu, 35. Na- 
talia Stancu, 36. Dan Stoica, 37. D.I. Su- 
chianu, 38. Mihai Tolu, 39. Laurenţiu 
Ulici, 40. Nic. Ulieru, 41. Olteea Vasi- 
lescu. 42. Eugenia Vodă. 


Menționăm că la topul românesc au fost 
luate în consideraţie toate premierele anu- 
lui '81 pînă la data trimiterii in tipografie a 
acestei pagini. Adică Pruncul, petrolul si 
ardelenii, Fata morgana, Capcana mercenar! 
lor, lancu Jianu zapciul, lancu Jianu haidu-* 
cul, Şantaj, Castelul din Carpaţi, Støle de 
iarnă, Croaziera, Spectacolul spectacolelor, 
Dragostea mea călătoare, Detasamentul Con- 
cordia, Partidul, inima ţării, Punga cu libelule, 
Probleme personale, Fiul muntilor, Duelul, 
Alo, aterizează străbunica, Am o idee, Tri- 
dentul nu răspunde, Campionii, Convoiul, 
Luchian, Ana și «hotul», Întoarcere la dra- 
gostea dintii, Învingătorul, O lume fără cer, 
Mondo umano. 


IV. Dar cei mai buni interpreti — actori 
si actrițe — străini? 


in Ana şi «hoţul» ——> 17 voturi 
€ Liliana Tudor 

în «Probleme personale» 2. voturi 
€ ileana Stana lonescu 

in «Şantaj» ——— — —e- 2 voturi 
€ Maria Gligor = 

în «Croaziera» ——> 1 vot 


O actriţă dedicată 
personajelor 

timpului ei; 

Jane Fonda în 
Călărețul electric dn. 


Scenariut Vasilica Istrate. Regia: Elisabeta Bostan. Casa Cinci 

În distribuţie Octavian Cotescu, Carmen Galin, Adrian Vilcu, Gina Pa- 
trichi, Violeta Andrei, Dem Rădulescu, George Mihăiţă, Aurel Giurumia, 
Mihaela Juvara, Aurel losefini, Alexandru Repan, Tiberiu Antal, Mitică 
Popescu, Geo Saizescu, Cristian Popescu, Rudi Rosenfeld şi : 
Moldovan. 

Elisabeta Bostan: «Mà simt intotdeauna la inceputul drumului si de fiecare 
dată încerc să fac ceva nou.» 

(În Imagine: Carmen Galin, Octavian Cotescu si Adrian Vilcu) 


Cel mai burf.actor român 
al anülui 


€ Nicolae Albani - 

în «Croaziera» —————9 21 voturi 
€ lon Caramitru 

în «Luchian» —————* 16 voturi 
e Dorel Vişan 

în «Probleme personale»-*3 voturi 
9 Boris Ciornei 

în  «Tridentul nu rãs- 

punde» ————————» 1 vot 
€ Gheorghe Visu 

| în «Punga cu libelule» —>1 vot 


Cel mai bun film străin 
al anului 


e Călăuza 

de Andrei Tarkovski: ——e»-32 voturi 
€ Kagemusha ; 

de Akira Kurosawa. === 6 voturi 
€ Kramer contra Kramer 

de Robert Benton ———À 3 voturi 
€ Marea baie nocturnă 

de Binka Jeliazkova ——4$ 1 vot 


Cea mai bună actriță 
străină a anului 


€ Jane Fonda 

in «Călărețul electric» — 20 voturi 
€ Meryl Streep 

în «Kramer contra Kra 

mer» —— 9 5 voturi 
e Judy Davis 

în «Cariera mea strálu. 

Cità»———— G voturi 
9 Vanessa Redgrave 

in «Yankeii» —————9 2 voturi 
e Alisa Freindlich 

în «Călăuza» ——— ? voturi 
9 Evghenia Gruscenko 

în “Pentru priina oară 

căsătorită» ——————— s» 1 vot 
€ Natalia Gundariova 

in «Acum 20 de ani» ——9*1 vot 

< € Ornella Muti 
~- in «Viafa e frumoasă» —* ! vot 

€ Kate Mulgrew ; 

in «Tristan şi Isolda» —^* 7 vot 


| € Dustin Hoffman 


în «Kramer contra Kra- 

mer» ———————— |] voturi 
© AI Pacino 

în «Dreptate pentru totí»9»1t voturi 
€ Robert Redford 

. in «Călărețul electric» —97 voturi 

€ Aleksandr Kaidanovski 
- in «Cáláuza» ————— À—5844 voturi 
e Tatsuya Nakadai 

în «Kagemusha m=i} vot 
€ John Ritter 
- in «Căpitanul răzbunare vot 
€ Malcolm McDowell 

in «Trecătoarea» —————91 vot 


Nr. 12 


Anul X1X (228) 


Revistă a Consiliului 
Culturii și Educaţiei Socialiste 
Bucuresti. decembrie 1981