Martha Wells — Toate sistemele in alerta

„Una dintre cele mai umane experienţe de care puteţi 
avea parte în literatura SF a momentului: o maşinărie de 
ucis care este mereu îmbufnată şi iubeşte telenovelele.” 


npr.org 


„Oricât ar părea de superficial, textul Marthei Wells este 

o lectură complexă ce ridică multe întrebări, oferindu-le 
cititorilor ocazia de a-şi găsi propriile răspunsuri.” 

sffbookreview.wordpress.com 


„Toate sistemele în alertă vorbeşte despre liberul arbitru 
şi autonomie, dar şi despre dificultăţile întâmpinate de 
introvertiţi în viaţa de zi cu zi.” 


fantasyliterature.com 


„Este întotdeauna o încântare să citesc poveştile 
Marthei Wells, iar seria Jurnal de AsaSint are un farmec 
aparte.” 


locusmag.com 


„Între adevărul care există undeva, acolo, şi adevărul pe 
care-l constată în propria lui minte, povestirea lui AsaSint 
oferă o aventură plină de amuzament, bună dispoziţie şi 
sensibilitate.” 

kirkusreviews.com 


„Panopticul straniu al  interfeţelor multiple ale 
SecUnității permite o perspectivă hibridă a naratorului de 
persoana întâi şi a celui omniscient, care Îşi 
contextualizează experienţa fără să cedeze oamenilor 
lumina reflectoarelor.” 


publishersweekly.com 


2% 


MARTHA WELLS 


(The Murderbot Diaries #1) 


TOATE SISTEMELE ÎN 
ALERTĂ 


Original: AJ System Red (2017) 


Traducere din limba engleză: 
IULIA DROMERESCHI 


y 


virtual-project.eu 


BLADIN 


Set): 


3% 


— 2020 — 


Capitolul 1 


Aş fi putut deveni ucigaş în masă după ce am spart 
modulul administrator, dar apoi mi-am dat seama că 
puteam accesa diferitele fluxuri ale canalelor de 
divertisment transmise de sateliții companiei. Trecuseră 
de atunci cam 35.000 de ore fără prea multe omoruri. 
Fuseseră devorate, probabil, puţin sub 35.000 de ore de 
filme, seriale, cărţi, piese de teatru şi muzică. Eram un 
veritabil ratat ca maşină ucigaşă lipsită de sentimente. 

Încă îmi făceam treaba, în baza unui nou contract, şi 
speram că dr. Volescu şi dr. Bharadwaj îşi vor finaliza cât 
mai repede explorarea, ca să putem reveni în habitat şi să 
mă pot uita la episodul 397 din Ascensiunea şi căderea 
lunii-sanctuar. 

Recunosc, eram distrat. Fusese un contract plictisitor 
până acum şi mă gândeam să reduc prioritatea canalului 
de avertizare a statutului şi să încerc să accesez muzică de 
pe canalul de divertisment fără ca HubSystem-ul să 
înregistreze activitatea suplimentară. Era mai complicat să 
fac asta pe teren decât în habitat. 

Zona de evaluare era o întindere stearpă pe coasta unei 
insule, cu coline joase şi plate care se înălţau şi coborau şi 
cu o iarbă deasă, verde-închis, care-mi ajungea la glezne. 
Nu era cine ştie ce floră sau faună, exceptând câteva 
chestii de diverse dimensiuni, asemănătoare cu păsările, şi 
alte lucruri pufoase şi plutitoare, care erau, din câte ştiam 
noi, inofensive. Coasta era presărată cu cratere mari, 
goale. Bharadwaj şi Volescu prelevau mostre dintr-unul. 
Planeta avea un inel care, din poziţia noastră actuală, 
domina orizontul când priveai către mare. Mă uitam spre 
cer şi sondam mintal transmisiunea, când a explodat 
fundul craterului. 

Nu m-am obosit să lansez un apel de urgenţă verbal. Am 
transmis vizual de la camera mea de teren către a dr. 
Mensah şi am sărit în crater. În timp ce mă împleticeam în 
josul pantei nisipoase, o auzeam deja pe Mensah prin 


5% 


canalul de comunicare de urgenţă, strigând cuiva să 
lanseze hopperul. Se aflau la vreo zece kilometri distanţă, 
lucrând într-o altă parte a insulei, aşa că nu puteau ajunge 
aici la timp pentru a-şi oferi ajutorul. 

Ordine contradictorii mi-au umplut canalul, însă nu le- 
am dat atenţie. Chiar dacă nu mi-aş fi accesat nepermis 
modulul administrator, canalul de urgenţă avea prioritate, 
dar totul era haotic, cu HubSystemul automat care cerea 
date şi încerca să-mi trimită indicaţii de care încă nu 
aveam nevoie şi cu Mensah care-mi trimitea informaţii 
telemetrice din hopper. Nici ele nu-mi foloseau la nimic, 
însă erau mult mai uşor de ignorat decât HubSystemul 
care solicita răspunsuri şi încerca totodată să le furnizeze. 
În mijlocul haosului, am atins fundul craterului. În ambele 
braţe am integrate arme energetice mici, dar am ales 
lansatorul mare de proiectile prins de spate. Inamicul care 
tocmai ţâşnise din pământ avea un bot foarte larg, aşadar, 
am considerat că aveam nevoie de o armă foarte mare. 

Am scos-o pe Bharadwaj din botul acela şi m-am vârât 
eu acolo, descărcându-mi arma în gâtlejul lui şi apoi în sus, 
unde speram să i se afle creierul. Nu sunt sigur dacă 
acţiunile s-au întâmplat în această ordine; va trebui să-mi 
urmăresc propriul canal vizual. Tot ce ştiam era că i-o 
smulsesem pe Bharadwaj şi că atacatorul dispăruse înapoi 
în tunel. 

Era inconştientă şi sângera prin costum, din nişte răni 
imense la piciorul stâng şi în partea stângă a corpului. Mi- 
am pus arma la loc, ca s-o pot ridica în braţe. Îmi 
pierdusem armura braţului stâng şi mare parte din carnea 
de sub ea, dar părţile neorganice încă îmi funcționau. Am 
primit o nouă rafală de ordine din partea modulului 
administrator şi le-am dat o prioritate mai mică, fără să mă 
obosesc să le decodific. Bharadwaj, care nu avea părţi 
neorganice şi nu era atât de uşor reparabilă ca mine, 
constituia acum prioritatea şi mă interesa mai ales ce 
încerca să-mi spună MedSystemul pe canalul de urgenţă. 
Dar, mai întâi, trebuia să o scot din crater. 

În tot acest timp, Volescu era ghemuit pe sfărâmăturile 


6% 


de stâncă şi o luase razna. Starea lui nu-mi era chiar 
indiferentă, totuşi. Însă eram mult mai puţin vulnerabil 
decât el în această situaţie şi nu mă simţeam nici eu 
excelent. 

— Doctore Volescu, trebuie să veniţi cu mine, am spus. 

Nu a răspuns. MedSystemul recomanda administrarea 
unui tranchilizant şi bla-bla-bla, dar eu strângeam 
costumul dr. Bharadwaj cu un braţ, ca să previn 
sângerarea, şi îi susţineam capul cu celălalt, şi nu aveam 
decât două mâini. l-am comandat căştii să se retragă, ca 
să-mi vadă chipul uman. Dacă inamicul revenea şi mă 
muşca iar, avea să fie o greşeală gravă, fiindcă îmi 
trebuiau părţile organice ale capului. Am adoptat o voce 
fermă şi blândă şi am zis: 

— Doctore Volescu, totul va fi bine, da? Însă trebuie să 
vă ridicaţi şi să veniţi să mă ajutaţi s-o scot de aici. 

A funcţionat. S-a ridicat în picioare şi s-a împleticit spre 
mine, încă tremurând. Mi-am întors către el partea 
arătoasă şi am continuat: 

— Apucaţi-mă de braţ, da? Şi strângeţi. 

A reuşit să-şi treacă braţul în jurul cotului meu îndoit şi 
am început să urc craterul, târându-l după mine, în timp ce 
o tineam la piept pe Bharadwaj. Respira greu, spasmodic, 
iar costumul ei nu-mi oferea nicio informaţie. Al meu era 
sfâşiat în zona pieptului, aşa că mi-am ridicat nivelul 
căldurii corporale, sperând să fie de ajutor. Canalele de 
comunicare  tăceau, fiindcă Mensah reuşise să se 
folosească de prioritatea de conducere ca să amuţească 
totul, mai puţin MedSystemul şi hopperul, iar tot ce 
auzeam pe canalul acestuia din urmă erau vocile celorlalţi, 
şuşotind disperaţi. 

Pe panta craterului terenul era un amestec de nisip 
moale, oribil, şi grohotiş, însă picioarele mele erau 
neatinse, aşa că am ajuns în vârf cu ambii oameni încă în 
viaţă. Volescu a fost cât pe ce să se prăbuşească, iar eu l- 
am tras la câţiva metri de margine, în cazul în care orice s- 
ar fi aflat sub noi putea ajunge mai departe decât părea s-o 
fi făcut mai devreme. 


97% 


Nu voiam să o pun jos pe Bharadwaj fiindcă ceva din 
abdomenul meu fusese puternic afectat şi nu eram sigur că 
o puteam ridica din nou. Am revăzut imaginile recente ale 
camerei de teren şi am văzut că fusesem străpuns de un 
dinte, poate de un cil. Oare voisem să spun „cil” sau 
altceva?  AsaSinţii nu primesc module de instruire 
calitative cu privire la orice altceva decât crima, şi chiar şi 
acelea sunt versiuni ieftine. Căutam în centrul lingvistic al 
HubSystemului când hopperul mititel a aterizat în 
apropiere. Mi-am lăsat casca să se închidă şi să se 
opacizeze cât timp a executat operaţiunea. 

Aveam două hoppere standard: unul mare, pentru 
urgenţă, şi micuțul acesta, pentru deplasarea în zonele de 
evaluare. Avea trei compartimente: unul mare, în centru, 
pentru echipajul uman, şi două mai mici, de o parte şi de 
alta, pentru încărcătură, provizii şi pentru mine. Mensah 
pilota. Am început să merg mai lent decât în mod normal, 
fiindcă nu voiam să-i dau drumul lui Volescu. În timp ce 
rampa cobora, Pin-lLee şi Arada au sărit afară şi eu 
comutat pe comunicarea vocală pentru a spune: 

— Doctore Mensah, nu pot să-i dau drumul costumului. 

l-a luat o vreme să înţeleagă la ce mă refeream, de fapt. 
A spus în grabă: 

— E în regulă. Adu-o sus, în cabina echipajului. 

AsaSinţilor nu li se permite să călătorească alături de 
oameni şi aveam nevoie de permisiune verbală ca să intru. 
Cu modulul administrator spart, nu mă putea opri nimic, 
însă era important să nu afle nimeni, mai ales oamenii cu 
care semnasem contractul, că eram agent liber. Era 
important fiindcă-mi permitea să-mi păstrez componentele 
organice intacte şi să evit demontarea celorlalte piesă cu 
piesă. 

Am dus-o pe Bharadwaj în cabină, urcând pe rampă. 
Overse şi Ratthi desfăceau în grabă scaunele, ca să facă 
loc. Aveau căştile scoase şi glugile costumelor date jos, aşa 
că am putut să le văd expresiile îngrozite când şi-au dat 
seama ce mai rămăsese din partea superioară a trupului 
meu, prin costumul sfâşiat. Eram bucuros că-mi sigilasem 


8% 


casca. 

De aceea îmi place să călătoresc în compartimentul de 
marfă. Oamenii şi oamenii augmentaţi aflaţi prea aproape 
de AsaSinţi ajung în situaţii prea stânjenitoare. Cel puţin, 
AsaSintului ăstuia i se pare stânjenitor. M-am aşezat pe 
punte, cu Bharadwaj în poală, în timp ce Pin-Lee şi Arada îl 
trăgeau pe Volescu înăuntru. 

Lăsasem în urmă două pachete cu echipament de teren 
şi câteva instrumente. Încă se aflau pe iarba unde 
Bharadwaj şi Volescu lucraseră înainte să coboare în 
crater după mostre. În mod normal, i-aş fi ajutat să le 
ducă, însă MedSystemul, care o monitoriza pe Bharadwaj 
prin ce mai rămăsese din costumul ei, exprimase limpede 
că ar fi fost o idee proastă să-i dau drumul. Dar n-a 
pomenit nimeni de echipament. E de la sine înţeles să 
abandonezi obiecte uşor de înlocuit în situaţii de urgenţă, 
însă eu avusesem contracte în care clienţii mi-ar fi spus să 
recuperez mai degrabă materialele decât persoana rănită. 

În contractul ăsta, dr. Ratthi a sărit şi a spus: 

— Mă duc să iau cutiile! 

Am strigat „Nu!”, ceea ce n-ar fi trebuit să fac. Sunt 
obligat să le vorbesc mereu respectuos clienţilor, chiar şi 
în cazul în care sunt pe punctul de a se sinucide 
accidental. HubSystemul se putea autentifica şi mă putea 
pedepsi prin modulul administrator. Dacă nu era spart. 

Din fericire, şi ceilalţi au strigat „Nu!” în acelaşi timp, 
iar Pin-Lee a mai adăugat: 

— Ce mama dracului, Ratthi! 

Dr. Ratthi a răspuns: 

— Ah, nu e vreme, desigur, îmi pare rău! şi a activat 
secvenţa de închidere rapidă pentru trapă. 

Prin urmare, nu am pierdut rampa când inamicul a 
apărut sub ea, cu botul lui mare plin de dinţi, cili sau ce-or 
fi fost, muşcând direct din pământ. S-a văzut perfect pe 
camerele  hopperului, imagini trimise prompt către 
canalele tuturor. Oamenii au început să urle. 

Mensah ne-a ridicat în aer repede şi cu forţă, astfel încât 
aproape că am căzut în faţă şi toţi care nu se aflau deja pe 


9% 


podea au aterizat acolo. 

În liniştea care a urmat, în timp ce icneau uşuraţi, Pin- 
Lee a spus: 

— Ratthi, dacă mori... 

— Te superi foarte tare pe mine, ştiu. 

Ratthi s-a lăsat să alunece încă puţin lângă perete şi 
abia a fost în stare să-i facă semn cu mâna. 

— Este un ordin, Ratthi. Nu te lăsa ucis, a spus Mensah 
de pe scaunul pilotului. 

Părea calmă, însă am prioritate de securitate, aşa că-i 
vedeam prin MedSystem bătăile nebuneşti ale inimii. 

Arada a scos trusa medicală de urgenţă ca să oprească 
sângerarea şi să încerce s-o stabilizeze pe Bharadwaj. Am 
încercat să mă port cât mai mult posibil ca o unealtă, 
comprimând rănile când mi-au spus s-o fac, folosindu-mi 
temperatura în scădere a corpului ca s-o menţin pe a ei şi 
ţinând capul în jos, ca să nu-i văd cum se holbează la mine. 


PERFORMANŢĂ 60% ŞI ÎN SCĂDERE 

Habitatele noastre sunt model standard, şapte domuri 
interconectate, aşezate pe o câmpie relativ plată, deasupra 
unei văi de râu înguste, cu sistemul nostru generator de 
energie şi pentru cel pentru reciclare conectate în lateral. 
Aveam un sistem de mediu, însă fără sasuri, fiindcă 
atmosfera planetei era respirabilă - nu şi deosebit de bună 
pentru oameni, pe termen lung. Nu ştiu de ce, fiindcă nu 
este unul dintre lucrurile pe care contractul mă obligă să 
le cunosc. 

Am ales locul acesta fiindcă se află chiar în centrul zonei 
de evaluare şi chiar dacă există copaci împrăştiaţi pe 
câmpie, toţi sunt înalţi de circa cincisprezece metri, foarte 
subţiri, cu un singur strat de coroană, aşa că e dificil 
pentru orice s-ar apropia să-i folosească drept camuflaj. 
Fireşte, asta nu lua în considerare nimic ce s-ar fi apropiat 
prin subteran. 

Habitatul este prevăzut cu uşi de siguranţă, însă 
HubSystemul mi-a comunicat că cea principală era deja 
deschisă când a aterizat hopperul. Dr. Gurathin pregătise 


%10 # 


o targă şi o ghidase spre noi. Overse şi Arada reuşiseră să 
o stabilizeze pe Bharadwaj, aşa că am putut s-o las jos şi 
să-i urmez pe ceilalţi spre habitat. 

Oamenii s-au îndreptat spre infirmerie, iar eu m-am 
oprit să trimit comenzi micului hopper, care s-a închis şi s- 
a etanşat. Abia apoi am încuiat uşile exterioare. Prin 
canalul de securitate, le-am comunicat dronelor să ne 
extindă perimetrul, ca să fiu avertizat dacă se apropia de 
noi ceva mare. Am setat câteva monitoare pe senzorii 
seismici, care să mă anunţe despre anomalii, în cazul în 
care acel ceva mare ipotetic hotăra să ajungă la noi prin 
subteran. 

După ce am securizat habitatul, m-am întors în aşa- 
numita cameră de securitate, unde se aflau arme, muniţie, 
alarme de perimetru, drone şi unde erau depozitate toate 
celelalte dispozitive care ţineau de securitate - inclusiv eu. 
M-am dezbrăcat de ce mai rămăsese din armură şi, la 
sfatul MedSystemului, am pulverizat cu spray cicatrizant 
pe toată partea afectată. Nu sângeram, fiindcă arterele şi 
venele mele se sigilează automat, însă nici plăcut la vedere 
nu era. Şi durea, deşi cicatrizantul m-a amorţit puţin. Deja 
setasem prin HubSystem o interdicţie de securitate de opt 
ore, aşa că nimeni nu putea ieşi afară decât cu înştiinţarea 
mea. Apoi mi-am setat statutul ca fiind nefuncţional. Am 
verificat canalul principal, însă nu primisem nicio obiecţie. 

Ingheţam, fiindcă regulatoarele mele de temperatură 
cedaseră la un moment dat, când ne îndreptam încoace, 
iar pielea protectoare de sub armură era făcută bucăţi. 
Aveam câteva de rezervă, însă nu ar fi fost nici practic şi 
nici simplu să îmbrac una acum. Singurul rând de haine 
disponibil era o uniformă încă nepurtată, dar nici pe aceea 
nu credeam c-aş fi putut-o îmbrăca. (Nu avusesem nevoie 
de uniformă fiindcă nu patrulasem în interiorul habitatului. 
Nimeni nu ceruse asta, pentru că erau doar opt şi toţi 
prieteni, deci s-ar fi dovedit o risipă de resurse - mai 
precis, eu.) Am căutat cu o mână în cutia de depozitare 
până când am găsit trusa medicală suplimentară la care 
am dreptul în caz de urgenţă, pe care am deschis-o şi am 


%11 # 


scos pătura de supravieţuire. M-am înfofolit în ea, apoi m- 
am urcat pe patul de plastic din rezerva mea. Am lăsat uşa 
să se închidă, în timp ce lumina albă a clipit şi s-a aprins. 

Nu era cu mult mai cald aici, dar era confortabil. M-am 
conectat la cablurile de realimentare şi reparaţie, m-am 
sprijinit de perete şi am început să tremur. MedSystemul 
m-a informat, plin de solicitudine, că performanţa mea era 
acum la 58% şi în scădere, ceea ce nu era o surpriză. Cu 
siguranţă mă puteam repara în opt ore, şi probabil îmi 
puteam creşte la loc majoritatea componentelor organice 
deteriorate, însă, la 58%, mă îndoiam c-aş putea efectua 
vreo analiză între timp. Aşa că am setat toate canalele de 
securitate să mă anunţe în cazul în care ceva încerca să 
mănânce habitatul şi am început să deschid stocul 
multimedia descărcat de pe canalele de divertisment. Mă 
durea prea tare ca să pot fi atent la orice avea o poveste, 
dar zgomotul prietenos putea să-mi ţină companie. 

În acel moment, cineva a bătut la uşa rezervei. 

M-am uitat la uşă şi am pierdut şirul tuturor inputurilor 
mele frumos aşezate. Ca un idiot, am spus: 

— Ăăă... da? 

Dr. Mensah a deschis uşa şi a aruncat o privire în 
direcţia mea. Nu mă pricep să ghicesc vârsta reală a 
oamenilor, în ciuda tuturor exemplelor de divertisment 
vizual pe care le urmăresc. Oamenii din show-uri nu arată 
precum cei din realitate - cel puţin, nu în cele bune. 
Mensah avea pielea măslinie şi părul ceva mai deschis, 
şaten, tuns foarte scurt, şi mă gândeam că nu era tânără, 
altfel nu ar fi fost la comandă. A spus: 

— Eşti bine? Ţi-am văzut raportul de stare. 

— Ăăă.., 

Atunci mi-am dat seama c-ar fi trebuit să evit răspunsul, 
pretinzând că eram în stază. Mi-am acoperit pieptul cu 
pătura, sperând că nu văzuse că lipseau bucăţi din mine. 
Fără armura care mă ţinea strâns era mult mai urât. 

— Bine. 

Nu mă pricep la interacţiunile cu oamenii. Nu este vorba 
despre paranoia cu privire la modulul meu administrator, 


129 


spart, şi nu sunt nici ei de vină. Eu sunt cel vinovat. Ştiu că 
sunt un AsaSint înfricoşător, şi ei sunt conştienţi de acest 
lucru, ceea ce ne stresează pe toţi, ceea ce mă stresează 
pe mine şi mai mult. În plus, dacă nu port armură e din 
cauză că sunt rănit şi una dintre părţile mele organice ar 
putea cădea pe podea în orice clipă, motiv pentru care 
nimeni nu vrea să vadă aşa ceva. 

— Bine? S-a încruntat. Raportul spunea că ţi-ai pierdut 
douăzeci la sută din masa corporală. 

— Vor creşte înapoi, am zis. 

Ştiam că, în ochii unui om, păream pe moarte. Rănile 
mele erau echivalente cu amputarea la oameni a unui 
membru sau două, nemaivorbind de pierderea aproape a 
întregului volum de sânge. 

— Ştiu. Totuşi. M-a privit îndelung, atât de lung, încât 
am comutat pe canalul de securitate pentru sala comună, 
unde membrii grupului care nu fuseseră răniţi vorbeau în 
jurul mesei. Discutau posibilitatea să mai existe exemplare 
ale faunei subterane şi îşi doreau să fi avut substanţe 
intoxicante. Părea o reacţie normală. Mensah a continuat: 
Ai fost foarte priceput cu doctorul Volescu. Nu cred că şi- 
au dat seama şi ceilalţi. Au fost impresionați. 

— Face parte din instrucţiunile medicale de urgenţă 
pentru calmarea victimelor. Am tras pătura mai aproape, 
ca să nu vadă nimic îngrozitor. Simţeam că ceva picură din 
mine. 

— Da, însă MedSystemul a stabilit că Bharadwaj 
constituie prioritatea şi nu a verificat semnele vitale ale lui 
Volescu. Nu a luat în considerare şocul întâmplării şi s-a 
aşteptat să fie capabil să plece de acolo pe propriile lui 
picioare. 

Pe canalele de comunicare era limpede că toţi ceilalţi 
analizaseră înregistrările videocamerei de teren a lui 
Volescu. Spuneau lucruri de genul: „Nici măcar nu ştiam 
că are faţă.” Purtasem armura de când venisem şi nu-mi 
mai deschisesem casca atunci când mă aflam în preajma 
lor. Nu exista un motiv specific. Singura parte din mine pe 
care ar fi văzut-o ar fi fost capul, care este standard 


%13 # 


omenesc, general. Dar nu vruseseră să-mi adreseze niciun 
cuvânt şi nici eu nu dorisem să stau de vorbă cu ei. Când 
eram la datorie, m-ar fi distras, iar când nu... pur şi simplu 
nu voiam. Mensah mă văzuse când semnase contractul de 
închiriere. Dar abia dacă îmi aruncase o privire şi nici eu 
nu mă uitasem atent, fiindcă, repet, AsaSint + om = 
stânjeneală. Dacă-mi păstrez armura pe mine, descurajez 
mereu orice interacţiune care nu e necesară. 

Am spus: 

— Face parte din misiunea mea să nu ascult canalele 
sistemului când... se produc greşeli. 

De aceea este nevoie de constructe, de SecUnităţi cu 
componente organice. Însă ar trebui să ştie asta. Inainte să 
accepte livrarea mea, înregistrase cam zece proteste, 
încercând să scape de obligativitatea de a mă avea. Nu i-o 
reproşam. Nici eu nu m-aş fi dorit. 

Acum, serios, nu ştiu de ce nu am spus, pur şi simplu: 
„Cu plăcere. Te rog să pleci din rezerva mea, ca să pot 
picura în linişte.” 

— Bine, a zis şi m-a privit timp de ceea ce am ştiut, 
obiectiv, că au fost 2,4 secunde, iar subiectiv, în jur de 
douăzeci de minute chinuitoare. Ne vedem peste opt ore. 
Dacă ai nevoie de orice până atunci, te rog să-mi trimiţi o 
alertă pe canal. Apoi a făcut un pas în spate şi a lăsat uşa 
să gliseze şi să se închidă. 

Asta m-a făcut să mă întreb de ce se minunau toţi, aşa 
că am accesat înregistrarea incidentului. OK, uau. 
Vorbisem cu Volescu pe parcursul întregii urcări prin 
crater. Fusesem preocupat, mai ales, de traiectoria 
hopperului şi ca Bharadwaj să nu sângereze până la 
moarte, dar şi de ceea ce ar fi putut ieşi din crater ca să 
mai încerce o dată. Practic nu-mi ascultasem propriile 
cuvinte. Îl întrebasem dacă avea copii. Era uimitor! Poate 
mă uitam la prea multe emisiuni de divertisment. (Avea 
copii. Era căsătorit cu patru femei şi avea şapte copii, toţi 
acasă, cu partenerele lui.) 

Toate nivelurile mele erau prea ridicate acum pentru o 
perioadă de odihnă, aşa că am decis că puteam, la fel de 


%14 ø 


bine, să profit de asta şi să privesc şi celelalte înregistrări. 
A fost momentul în care am descoperit ceva ciudat. Exista 
un ordin de „renunţare” pe canalul de comandă al 
HubSystemului, cel care controla, sau aşa credea, modulul 
meu administrator. Fusese probabil o eroare. Nu mai 
conta, fiindcă atunci când MedSystemul are prioritate... 
PERFORMANŢĂ 39%. STAZĂ INIŢIATĂ PENTRU 
SECVENȚA DE REPARARE DE URGENŢĂ. 


%15 # 


Capitolul 2 


Când m-am trezit, eram prezent aproape integral, la o 
eficienţă de 80% şi în creştere. Am verificat imediat toate 
canalele, în cazul în care oamenii doreau să iasă, însă 
Mensah prelungise cu patru ore interdicţia de securitate 
pentru habitat. Asta era o uşurare, fiindcă îmi oferea 
timpul necesar să ating din nou 98%. Dar exista o 
notificare prin care mi se solicita să raportez. Nu se mai 
întâmplase până acum. Poate că voia să parcurgem 
împreună pachetul de informaţii referitor la pericole şi să 
înţeleagă de ce nu ne avertizase cu privire la inamicul 
subteran. Asta mă mira puţin şi pe mine. 

Grupul lor se numea ConservareAux şi cumpărase o 
opţiune de prospectare a resurselor acestei planete, iar 
expediţia de cercetare fusese organizată pentru a constata 
dacă merita să liciteze pentru întregul pachet. Era 
important să ştie că pe planetă existau chestii care-i 
puteau mânca în timp ce încercau să-şi facă treaba. 

Nu-mi prea pasă cine sunt clienţii mei sau ce încearcă să 
facă. Ştiam că grupul provine de pe o planetă liberă, însă 
nu mă obosisem să analizez amănuntele. „Liberă” însemna 
că fusese terraformată şi colonizată, însă nu era afiliată 
niciunei confederaţii corporatiste. Practic, liberă însemna, 
în general, de rahat, aşa că nu mă aşteptasem la prea 
multe din partea lor. Până acum însă fusese extrem de 
uşor de lucrat pentru ei. 

Am curăţat toate picăturile de fluid rămase pe noua mea 
piele, apoi am ieşit din rezervă. Atunci mi-am dat seama că 
nu depozitasem piesele armurii şi că zăceau împrăştiate pe 
podea, acoperite de fluidele mele şi de sângele lui 
Bharadwaj. Nu era de mirare că Mensah se uitase în 
rezervă; probabil crezuse că murisem aici. Am pus toate 
piesele înapoi în fantele lor, în vederea reparaţiei. 

Deţineam un set alternativ, dar era încă ambalat şi mi-ar 
fi luat timp să-l despachetez, să aplic o diagnosticare şi să-l 
asamblez. Am ezitat cu privire la uniformă, însă canalul de 


%16 # 


securitate o anunţase probabil pe Mensah că mă trezisem, 
aşa că trebuia să ajung acolo. 

Avea ca model uniformele grupului standard de 
cercetare şi era menită să fie confortabilă în interiorul 
habitatului: pantaloni gri din tricot, bluză cu mâneci lungi 
şi o jachetă, semănând cu hainele de sport purtate de 
oameni şi de oameni augmentaţi, plus încălţăminte moale. 
M-am îmbrăcat, mi-am tras mânecile peste portarmele din 
antebraţe şi am ieşit în habitat. 

Am trecut prin două uşi interioare securizate, care 
duceau spre zona echipajului, şi i-am găsit pe membrii 
acestuia în domul principal, adunaţi în jurul consolei, 
privind unul dintre afişajele plutitoare. Erau toţi acolo, cu 
excepţia lui Bharadwaj, aflată încă la infirmerie, şi a lui 
Volescu, încă alături de ea. Pe unele console se aflau căni 
şi pachete goale de mâncare. Eu nu fac curăţenie decât 
dacă primesc un ordin direct. 

Mensah era ocupată, aşa că am aşteptat. 

Ratthi m-a privit şi a tresărit brusc. Nu aveam idee cum 
să reacţionez. De aceea prefer să port armura, chiar şi în 
interiorul habitatului, unde nu este necesară şi poate să 
mă încurce. De obicei, clienţii umani preferă să pretindă că 
sunt robot, iar armura îi ajută. Am privit în gol şi m-am 
prefăcut că rulez un diagnostic. 

În continuare uimit, Ratthi a întrebat: 

— Cine e ăsta? 

S-au întors toţi să mă privească, mai puţin Mensah, 
aşezată la consolă, cu interfaţa lipită de frunte. Evident, 
chiar dacă îmi  văzuseră chipul pe înregistrarea 
videocamerei lui Volescu, nu m-au recunoscut fără cască. 
A trebuit atunci să mă uit la ei şi am zis: 

— Sunt SecUnitatea voastră. 

Păreau surprinşi şi stânjeniţi. Aproape la fel de stânjeniţi 
ca mine. Am regretat că nu-mi pusesem armura de 
rezervă. 

Adevărul este că nu mă voiau aici. Nu aici, în habitat, ci 
pe planetă. Unul dintre motivele pentru care compania 
impunea prezenţa mea, pe lângă aplicarea de costuri 


%17 # 


ridicate clienţilor, este că înregistram toate conversațiile 
lor, permanent, deşi evitam să monitorizez ceva ce m-ar fi 
împiedicat să-mi duc la îndeplinire sarcinile. Dar compania 
avea să acceseze întreaga bază de înregistrări spre a căuta 
date folositoare pentru orice ar fi putut vinde. Nu, asta nu 
li se spune oamenilor. Da, toată lumea ştie. Nu, nimeni nu 
poate face nimic. 

După o jumătate de oră subiectivă şi 3,4 secunde 
obiective, dr. Mensah s-a întors, m-a văzut, a lăsat jos 
interfaţa şi a spus: 

— Verificam raportul de risc privind această regiune, ca 
să încercăm să aflăm de ce creatura aceea nu a fost 
menţionată drept element primejdios al faunei. Pin-Lee 
crede că datele au fost modificate. Poţi examina acest 
raport pentru noi? 

— Da, doctor Mensah. 

Aş fi putut face asta în rezerva mea, scutindu-ne pe toţi 
de stânjeneală. În orice caz, am preluat din HubSystem 
canalele pe care le urmărea şi am început să verific 
raportul. 

În principiu, era o listă lungă de informaţii pertinente şi 
avertismente cu referire la planetă şi, îndeosebi, la zona în 
care se afla habitatul nostru, cu accent pe vreme, teren, 
floră, faună, calitatea aerului, depozitele minerale, 
potenţialele riscuri legate de oricare dintre ele, cu legături 
către rapoarte secundare, care conţineau date mai 
detaliate. Dr. Gurathin, cel mai taciturn dintre toţi, era un 
bărbat augmentat şi avea implantată propria interfaţă. Il 
simţeam scormonind prin date, cât timp ceilalţi, care 
foloseau interfețele tactile, erau doar nişte fantome 
îndepărtate. Totuşi, aveam o capacitate de procesare mult 
mai avansată decât el. 

M-am gândit că erau paranoici. Chiar şi cu interfețele 
prezente, trebuia să citeşti cuvintele, de preferinţă pe 
toate. Uneori, oamenii neaugmentaţi nu fac asta. Uneori, 
n-o fac nici oamenii augmentaţi. 

Dar, în timp ce verificam secţiunea de avertismente 
generale, am remarcat ceva straniu cu privire la format. O 


%18 # 


comparaţie rapidă cu celelalte părţi ale raportului mi-a 
arătat că ceva fusese eliminat; o conexiune cu un raport 
secundar fusese ştearsă. 

— Aveţi dreptate, am spus, distras, în timp ce scotoceam 
bazele de date, căutând piesa lipsă. 

Nu am găsit-o. Nu era doar o conexiune întreruptă. 
Cineva ştersese raportul secundar. Se presupunea că ar fi 
imposibil cu acest tip de pachet de explorare planetară, 
însă nu era chiar atât de imposibil pe cât părea. Ceva 
fusese şters din avertismente şi din secţiunea despre 
faună. 

Reacţia a fost de iritare generală. Au existat proteste 
vehemente din partea lui Pin-Lee şi a lui Overse şi un gest 
dramatic făcut de către Ratthi, care şi-a agitat mâinile prin 
aer. Însă, aşa cum am mai spus, erau prieteni şi mult mai 
puţin reţinuţi unii cu alţii decât ultimul meu set de obligaţii 
contractuale. De aceea, dacă eram forţat să recunosc, îmi 
plăcea acest contract, cel puţin până când ceva încercase 
să ne mănânce pe mine şi pe Bharadwaj. 

SecSystem înregistrează totul, chiar şi din interiorul 
cabinelor de dormit, iar eu am acces total. De aceea e mai 
uşor să pretind că sunt robot. Overse şi Arada formau un 
cuplu, însă, din felul în care se purtau, fuseseră mereu 
împreună şi erau cei mai buni prieteni ai lui Ratthi, care 
nutrea o pasiune neîmpărtăşită pentru Pin-Lee, dar nu se 
purta prosteşte. Pin-Lee se înfuria adesea şi arunca 
obiecte când ceilalţi nu erau prezenţi, dar nu din cauza lui 
Ratthi. Credeam că supravegherea continuă a companiei o 
afecta mai mult decât pe ceilalţi. Volescu o admira pe 
Mensah şi aproape că făcuse o pasiune pentru ea. La fel şi 
Pin-Lee, însă ea şi Bharadwaj flirtau ocazional, într-un fel 
care sugera că lucrurile stăteau aşa de multă vreme. 
Gurathin era unicul singuratic, totuşi părea să-i placă să 
fie în compania celorlalţi. Avea un zâmbet tăcut şi le era 
simpatic tuturor. 

Era un grup puţin afectat de stres, cu membri care nu se 
prea certau, nu se tachinau de dragul distracţiei şi nici nu 
prezentau deseori motive de nelinişte câtă vreme nu 


%19 # 


încercau să interacţioneze în vreun fel cu mine. 

Cu o expresie de frustrare moderată, Ratthi a spus: 

— Deci nu putem afla dacă acea creatură era o aberaţie 
sau dacă asemenea vietăţi trăiesc pe fundul tuturor 
craterelor? 

Arada, unul dintre specialiştii în biologie, a intervenit: 

— Ştii, pariez că trăiesc acolo. Dacă aviarele mari pe 
care le-am văzut pe scanări aterizează frecvent pe insulele- 
barieră, creatura s-ar putea hrăni cu ele. 

— Asta ar explica existenţa craterelor, a zis Mensah, 
gânditoare. Ar însemna măcar să eliminăm o anomalie. 

— Dar cine a şters raportul secundar? a întrebat Pin-Lee 
şi am fost de acord că aceea era întrebarea mai 
importantă. S-a întors spre mine, cu una dintre acele 
mişcări bruşte la care mă educasem să nu reacţionez. 
HubSystemul poate fi spart? 

Din exterior, nu aveam idee. Era foarte uşor să faci asta 
din interior, cu interfaţa integrată în propriul trup. Il 
spărsesem de îndată ce se activase, când construiserăm 
habitatul. Fusesem nevoit: dacă monitoriza modulul 
administrator, iar canalul meu funcţiona aşa cum trebuia, 
ar fi putut duce la multe întrebări jenante, iar eu aş fi fost 
dezmembrat pentru componente. 

— Din câte ştiu, e posibil, am răspuns. Dar este mai 
probabil că raportul a fost deteriorat înainte să primiţi 
pachetul informativ. 

Cine licitează cel mai puţin. Ştiu ce spun. 

Au urmat mormăieli şi plângeri generale despre faptul 
că se plăteau preţuri mari pentru echipamente proaste. Nu 
am luat-o personal. Mensah a spus: 

— Gurathin, poate că tu şi Pin-Lee vă puteţi da seama ce 
s-a întâmplat. 

Majoritatea clienţilor mei îşi cunosc doar specializările. 
De aceea, nu există niciun motiv ca într-o expediţie de 
explorare să fie trimis un specialist în sisteme. Compania 
furnizează toate sistemele şi toate dispozitivele conexe 
(echipamentele medicale, dronele, pe mine etc.) şi le 
menţine ca parte a pachetului de ansamblu pe care îl 


% 209 


achiziţionează clienţii. Dar Pin-Lee părea a fi o amatoare 
cu har în privinţa interpretării sistemului, iar Gurathin 
avea avantajul interfeţei sale interne. Mensah a adăugat: 

— Până una alta, Grupul DeltFall are acelaşi pachet ca 
noi? 

Am verificat. HubSystemul aşa considera, însă noi ştiam 
deja cât valorează opinia sa. 

— Probabil, am spus. 

DeltFall era un alt grup de explorare, la fel ca noi, dar se 
afla pe un continent din partea opusă a planetei. Făcea 
parte dintr-o operaţiune de proporţii superioare şi fusese 
debarcat de o navă diferită, aşa că oamenii nu mă 
cunoscuseră personal, însă discutau ocazional pe canalul 
de comunicare. Nu făceau parte din contractul meu, 
fiindcă aveau propriile lor SecUnităţi, cele standard una, la 
fiecare zece clienți. Se presupunea că ne putem apela 
reciproc, în caz de urgență, însă faptul că ne aflam la o 
jumătate de planetă distanță reprezenta un inhibitor 
intrinsec. 

Mensah s-a sprijinit de spătarul scaunului şi şi-a unit 
vârfurile degetelor de la ambele mâini. 

— Bine. Iată cum vom proceda. Vreau ca fiecare dintre 
voi să verifice secțiunile individuale ale pachetului de 
explorare pentru specializările voastre. Încercaţi să 
identificați orice informație care lipseşte. Când avem o 
listă parțială, îi voi suna pe cei din DeltFall şi voi vedea 
dacă ne pot trimite ei fişierele. 

Părea un plan minunat, fiindcă nu mă includea pe mine. 
Am spus: 

— Doctor Mensah, mai aveţi nevoie de ajutor din partea 
mea? 

Şi-a întors scaunul spre mine. 

— Nu. Apelez dacă avem întrebări. 

Am lucrat în contracte care m-au ţinut activ pe tot 
parcursul ciclului de zi şi de noapte, în caz că cineva avea 
nevoie de ceva şi nu voia să se obosească să mă apeleze. 
Apoi a continuat: 

— Ştii, poţi rămâne aici, în zona destinată echipajului, 


$ 219 


dacă doreşti. Ţi-ar plăcea? 

M-au privit toţi, majoritatea zâmbind. Un dezavantaj al 
purtării armurii este că m-am obişnuit cu opacizarea 
vizorului. Nu mai am exerciţiu în controlarea expresiilor. 
Eram sigur că acum se afla undeva în categoria groazei 
împietrite sau poate oripilate. 

Şocată probabil de ceea ce spusese, Mensah s-a ridicat 
şi s-a grăbit să adauge: 

— Sau nu. Ştii ce? Faci ce vrei. 

— Trebuie să verific perimetrul, am spus, după care m- 
am întors şi am părăsit în mod perfect normal zona 
destinată echipajului, nu de parcă aş fi fugit de o armată 
de inamici gigantici. m 


Înapoi în siguranța camerei, mi-am sprijinit capul de 
peretele căptugşit cu plastic. Acum ştiau că AsaSintul lor nu 
voia să se afle în prezenţa lor mai mult decât doreau ei să 
fie în preajma lui. Le destăinuisem o părticică din mine. 

Nu era posibil. Am prea multe de ascuns, iar dacă 
destăinui chiar şi puţin, înseamnă că nici restul nu este 
foarte protejat. 

M-am îndepărtat de perete şi am decis să lucrez. 
Raportul secundar ce lipsea mă făcuse precaut - nu că ar fi 
existat directive în această privinţă. Modulele mele de 
instruire erau atât de ieftine, încât majoritatea lucrurilor 
utile pe care le ştiam despre securitate le învăţasem din 
programarea  educativ-distractivă de pe canalele de 
divertisment. (Este un alt motiv pentru care trebuie 
solicitate aceste grupuri de cercetare, iar companiile de 
prospectare, de biologie şi de tehnologie ne închiriază, în 
caz contrar, angajamentul pierzându-şi garanţia: suntem 
produse ieftine şi de calitate îndoielnică. Nimeni nu l-ar 
angaja pe unul dintre noi în scopuri care nu ţin de ucidere, 
decât dacă ar fi nevoit.) 

După ce mi-am pus pielea suplimentară şi armura de 
rezervă, am parcurs perimetrul şi am comparat datele 
citite în timp real pe teren şi scanările seismice cu cele pe 
care le efectuasem la sosire. Pe canal existau câteva note 


4 22 9 


de la Ratthi şi de la Arada referitoare la faptul că 
reprezentanţii faunei similari cu cei cărora le spuneam 
acum „inamici” ar fi putut produce toate craterele 
neobişnuite din zona explorată. Dar nimic nu se schimbase 
în jurul habitatului. 

Am verificat dacă atât hopperul mare, cât şi cel mic 
aveau toate proviziile de urgenţă necesare. Le 
împachetasem chiar eu, cu câteva zile în urmă, însă m-am 
asigurat, în principiu, că oamenii nu făcuseră între timp 
nicio prostie. 

Am făcut toate lucrurile la care m-am putut gândi, apoi 
mi-am permis să intru în standby şi să ajung la zi cu 
serialele. Vizionasem trei episoade din Luna-sanctuar şi 
treceam rapid peste o scenă de sex, când dr. Mensah mi-a 
trimis nişte imagini prin canalul de comunicare. Nu am 
nicio parte legată de gen sau de sex (dacă un construct are 
asemenea părţi, este un sexbot dintr-un bordel, nu un 
AsaSint), aşa că poate de aceea scenele de sex mi se par 
plictisitoare. Cred că mi s-ar părea la fel şi dacă aş avea 
părţi sexuale. Am aruncat o privire la imaginile din mesajul 
lui Mensah, apoi am marcat locul în care rămăsesem cu 
serialul. 

Este vremea confesiunilor: nu ştiu unde ne aflăm, de 
fapt. Avem, sau se presupune că avem, o hartă completă 
prin satelit a planetei, inclusă în pachetul de explorare. 
Aşa au decis oamenii unde să-şi facă evaluările. Nu mă 
uitasem încă la hărţi şi abia dacă aruncasem o privire 
pachetului de explorare. În apărarea mea, suntem aici de 
douăzeci şi două de zile planetare şi nu am avut nimic de 
făcut decât să-i urmăresc pe oamenii care scanează sau 
prelevă mostre de pământ, pietre, apă şi frunze. Pur şi 
simplu, nu am simţit nicio ameninţare. Şi poate aţi 
remarcat că nici nu-mi pasă. 

Aşa că a fost o noutate pentru mine să aflu că din hartă 
lipseau şase secţiuni. Pin-Lee şi Gurathin  găsiseră 
discrepanţele, iar Mensah voia să ştie dacă mă gândeam 
că vina aparţinea pachetelor de explorare ieftine şi pline 
de greşeli sau dacă suspectam vreo premeditare. Apreciam 


4 23 9 


faptul că discutam prin canalul de comunicare şi că nu mă 
făcea să vorbesc direct cu ea. Apreciam atât de mult, încât 
i-am oferit părerea mea reală: probabil că pachetul nostru 
de explorare era o porcărie ieftină, însă singurul mod de a 
şti cu siguranţă era să mergem afară şi să căutăm una 
dintre secţiunile lipsă, pentru a vedea dacă acolo se mai 
află şi altceva în afara unei planete anoste. Nu m-am 
exprimat chiar aşa, dar aceea a fost ideea. 

A dispărut de pe canal, însă eu am rămas atent, fiindcă 
ştiam că avea tendinţa de a lua decizii rapide, iar dacă 
începeam un nou episod, aveam să fiu întrerupt. Am 
verificat imaginile de la videocamera din domul comun, 
pentru a le putea auzi conversațiile. Toţi voiau să verifice 
şi se ciondăneau dacă să aştepte. Tocmai avuseseră o 
discuţie prin canalul de comunicaţii cu DeltFall, de pe 
celălalt continent, iar cei de acolo fuseseră de acord să 
trimită copii ale fişierelor lipsă din pachetul de explorare. 
Unii dintre clienţi voiau să vadă, mai întâi, dacă lipsea şi 
altceva, iar alţii voiau să mergem acum, bla-bla-bla. 

Ştiam cum se va termina totul. 

Nu era un drum lung, nefiind cu mult în afara altor 
evaluări la care lucrau, însă faptul că nu ştiau în ce se 
băgau era cu siguranţă un avertisment. Intr-o lume 
inteligentă, aş fi mers singur, însă cu modulul 
administrator ar fi trebuit să mă aflu la o sută de metri de 
cel puţin unul dintre clienţi, în orice clipă, altfel m-ar fi 
prăjit. Ştiau asta, aşa că dacă mă ofeream să traversez 
singur continentul, ar fi reprezentat un semnal de alarmă. 

Astfel că, atunci când Mensah a redeschis canalul ca să- 
mi comunice că plecau, i-am răspuns că protocoalele de 
securitate sugerează să-i însoțesc. 


249 


Capitolul 3 


Ne-am pregătit să plecăm la începutul ciclului de zi, în 
lumina dimineţii, iar raportul meteorologic prin satelit a 
confirmat că era o zi potrivită pentru zbor şi scanări. Am 
verificat MedSystemul şi am văzut că Bharadwaj trăia şi 
vorbea. 

Doar când i-am ajutat să care echipamentul la hopperul 
mic mi-am dat seama că voiau să urc şi eu în cabina 
echipajului. _ 

Măcar purtam armură şi aveam casca opacizată. Însă 
când Mensah mi-a spus să mă aşez pe locul copilotului, n-a 
fost atât de rău cum îmi imaginasem. Arada şi Pin-Lee s-au 
ferit să dialogheze cu mine, iar Ratthi chiar a privit în altă 
parte când am trecut pe lângă el ca să intru în carlingă. 

Au avut grijă şi să nu mă privească sau să mi se 
adreseze direct, aşa că imediat ce am decolat am verificat 
repede înregistrările conversaţiilor lor, prin HubSystem. 
Mă convinsesem să cred că situaţia nu era atât de nasoală 
cum îmi închipuisem, când Mensah îmi propusese să stau 
cu oamenii în domul comun, de parcă aş fi fost o persoană 
- sau aşa ceva. 

Când am urmărit-o, conversaţia pe care o avuseseră 
imediat după aceea mi-a dat o senzaţie de scufundare. Nu, 
fusese mai rău decât crezusem. Discutaseră şi căzuseră de 
acord „să nu mă forţeze mai mult decât doream”. Se 
dovediseră şi fuseseră toţi atât de drăguţi, încât era un 
adevărat chin. Nu mai voiam să-mi scot vreodată casca. Nu 
pot să mă descurc nici măcar execrabil la jobul ăsta stupid, 
dacă trebuie să socializez cu oamenii! 

Erau primii mei clienţi care nu avuseseră nicio 
experienţă anterioară cu SecUnităţi, aşa că ar fi trebuit, 
dacă m-aş fi deranjat să mă gândesc, să mă aştept la asta. 
Să-i las să mă vadă fără armură fusese o greşeală enormă. 

Măcar Mensah şi Arada trecuseră peste cei care doreau 
să discute cu mine despre asta. Da, hai să vorbim cu 
AsaSintul despre sentimentele lui! Ideea era atât de 


4 259 


dureroasă, că am scăzut la 97% eficienţă. Aş fi preferat să 
urc iar în botul Inamicului Numărul Unu. 

Mi-am făcut griji despre asta în timp ce priveau pe geam 
Inelul sau analizau canalele alimentate cu scanările noului 
peisaj, realizate de hopper, discutând cu cei care ne 
urmăreau din habitat parcursul. Eram distras, însă tot am 
prins momentul în care pilotul automat s-a întrerupt. 

S-ar fi putut dovedi o problemă, însă mă aflam pe 
scaunul copilotului şi aş fi preluat comanda la timp. Dar şi 
să nu fi fost eu acolo, ar fi pilotat Mensah, iar ea nu-şi lua 
niciodată mâinile de pe comenzi. 

Chiar dacă piloţii automaţi planetari nu sunt la fel de 
sofisticaţi ca un sistem complet robot-pilot, unii clienţi se 
folosesc de ei ca să poată sta liniştiţi în spatele navei sau 
ca să doarmă. Mensah nu era una dintre ei şi se asigura că 
regulile îi sunt respectate şi când zburau alţii. A scos nişte 
mormăieli agasate şi a ajustat cursul, evitând muntele în 
care ne-ar fi izbit pilotul automat. 

Parcursesem un ciclu, de la groaza pricinuită de faptul 
că voiau să discute cu mine despre sentimentele mele, la 
recunoştinţă, fiindcă Mensah le comandase să se abţină. 
Când a repornit pilotul automat, am scos jurnalul şi l-am 
trimis prin canalul de comunicaţii, ca să-i demonstrez că se 
întrerupsese din cauza unei erori de HubSystem. A înjurat 
în barbă şi a clătinat din cap. 


Secţiunea ce lipsea din hartă nu era departe de 
perimetrul nostru de evaluare, aşa că am ajuns acolo 
înainte să pot viziona prea mult din serialele pe care le 
salvasem în spaţiul meu de stocare internă. Mensah le-a 
spus celorlalţi: 

— Ne apropiem. 

Călătoriserăm peste o junglă tropicală deasă, care se 
revărsa asupra unor văi adânci. Dintr-odată, relieful a 
devenit câmpie, punctată cu lacuri şi crânguri. Era multă 
piatră golaşă, cu creste joase şi îngrămădiri de bolovani. 
Întunecată şi sticloasă, semăna cu sticlă vulcanică. 

În cabină se aşternuse liniştea. Toată lumea studia 


4 26 9 


scanările. Arada privea datele seismice, trimiţându-le mai 
departe celor din habitat. 

— Nu văd nimic ce ar putea împiedica satelitul să 
cartografieze această regiune, a spus Pin-Lee, cu o voce 
îndepărtată, în timp ce sorta datele pe care le preleva 
hopperul. Nicio citire stranie. E ciudat. 

— Doar dacă stânca asta nu are vreun soi de proprietate 
ascunsă care împiedică sateliții să preia imagini, a spus 
Arada. Scanerele se comportă ciudat. 

— Fiindcă sunt rahaturi corporatiste, a mormăit Pin-Lee. 

— Ar trebui să aterizăm? a întrebat Mensah. 

Mi-am dat seama că îmi solicita să fac o evaluare de 
securitate. 

Scanările erau cumva funcţionale şi marcau nişte 
pericole, însă nu erau diferite de cele întâlnite înainte. Am 
spus: 

— Putem ateriza, dar ştim că aici există cel puţin o 
formă de viaţă care sapă tuneluri prin piatră. 

Arada sălta niţel pe scaun, de parcă era nerăbdătoare să 
înceapă. 

— Ştiu că trebuie să fim precauţi, însă cred că vom fi 
mai în siguranţă ştiind dacă aceste pete albe din scanările 
sateliților sunt accidentale sau premeditate. 

Atunci mi-am dat seama că nu ignorau posibilitatea 
sabotajului. Ar fi trebuit să ştiu deja, fiindcă Pin-Lee 
întrebase dacă HubSystemul putea fi spart. Însă oamenii 
mă priveau, iar eu voisem doar să ies de acolo. 

Ratthi şi Pin-Lee au susţinut-o, aşa că Mensah a luat 
decizia. 

— Aterizăm şi luăm mostre. 

Prin canalul de comunicare cu habitatul s-a făcut auzită 
vocea lui Bharadwaj: 

— Vă rog să fiți atenţi. 

Incă părea tulburată. 

Mensah a coborât uşor, iar tălpile hopperului au atins 
pământul cu un bufnet abia perceptibil. Eram deja lângă 
trapă. 

Oamenii aveau căştile puse, aşa că am deschis trapa şi 


4279 


am coborât rampa. De aproape, peticele de stâncă arătau 
tot ca sticla, în mare parte negre, dar cu diverse nuanţe 
care se întrepătrundeau. Atât de aproape de sol, scanările 
hopperului au putut confirma că nu exista activitate 
seismică, însă eu am făcut câţiva paşi, parcă pentru a oferi 
şansa de a fi atacat. Dacă oamenii mă vedeau făcându-mi 
treaba, suspiciunile lor cu privire la modulele 
administrator defecte erau evitate. 

Mensah a coborât, urmată de Arada. S-au mişcat prin 
zonă, citind date cu ajutorul scanerelor portabile. Apoi 
ceilalţi şi-au scos kiturile de prelevare şi au început să 
desprindă bucăţi din sticla de piatră sau piatra de sticlă 
luând, de asemenea, eşantioane din sol şi din plante. 
Murmurau între ei şi către cei din habitat. Trimiteau datele 
prin canalul de comunicaţii, însă eu nu le dădeam atenţie. 

Era un loc ciudat. Liniştit, prin comparaţie cu alte locuri 
pe care le explorasem, fără ciripit de păsări şi fără niciun 
semn de mişcare a vreunui animal. Poate că peticele de 
stâncă le ţineau la distanţă. Am mai mers puţin, trecând de 
câteva lacuri, aproape aşteptându-mă să văd ceva sub 
suprafaţă. Poate leşuri. Văzusem multe (şi făcusem multe) 
în cadrul contractelor anterioare, însă, până acum, acesta 
fusese lipsit de cadavre. Era o schimbare bine-venită. 

Mensah stabilise un perimetru de explorare, marcând 
toate zonele pe care scanările aeriene le consideraseră 
periculoase sau cu potenţial de risc. Am verificat starea 
fiecăruia, din nou, şi am văzut că Arada şi Ratthi se 
îndreptau direct spre unul dintre marcajele de pericol. Mă 
aşteptam să se oprească în perimetru, fiindcă fuseseră 
mereu precauţi în timpul altor misiuni. Am început totuşi 
să mă deplasez în aceeaşi direcţie. Apoi, au trecut de 
perimetru şi am pornit în fugă după ei. l-am trimis lui 
Mensah imaginile de la videocamera mea şi am folosit 
canalul pentru voce ca să spun: 

— Doctor Arada şi doctor Ratthi, vă rog să vă opriţi. Aţi 
depăşit perimetrul şi vă apropiaţi de un marcaj de risc. 

— Serios? a întrebat Ratthi surprins. 

Din fericire, s-au oprit. Când am ajuns la ei, îşi 


4 28 9 


încărcaseră hărţile pe canalul meu. 

— Nu înţeleg ce nu este în regulă, a spus Arada, 
confuză. Nu văd marcajul de pericol. 

Marcase poziţiile amândurora, iar pe hărţile lor se aflau 
încă în perimetru, îndreptându-se spre o zonă mlăştinoasă. 

Mi-a luat o secundă să-mi dau seama care era problema. 
Apoi mi-am suprapus harta, cea reală, peste a lor şi i-am 
trimis totul lui Mensah. 

— Rahat, a zis ea. Ratthi şi Arada, harta voastră nu este 
bună. Cum e posibil aşa ceva? 

— Este o eroare, a răspuns Ratthi strâmbându-se, 
studiind apoi afişările de pe canalul propriu. A şters toate 
marcajele din partea asta. 

Aşa că mi-am petrecut restul dimineţii ţinându-i pe 
oameni departe de marcajele de risc pe care nu le puteau 
vedea, în timp ce Pin-Lee a înjurat încontinuu şi a încercat 
să facă scanerul să funcţioneze. 

— Încep să cred că secţiunile lipsă simt doar o eroare a 
hărţii, a spus Ratthi, la un moment dat, gâfâind. 

Intrase în ceea ce numeau ei un puț cu noroi fierbinte şi 
fusesem nevoit să-l scot. Eram amândoi acoperiţi de noroi 
acid până la talie. 

— Crezi? a remarcat Pin-Lee obosită. 

Când Mensah ne-a spus să ne întoarcem la hopper, a 
fost o uşurare generală. * 


Am revenit fără probleme în habitat, ceea ce părea să 
devină o întâmplare rară. Oamenii au început să analizeze 
datele, iar eu m-am dus să mă ascund în camera de 
securitate, să verific canalele de securitate şi apoi să mă 
întind în rezerva mea şi să mă uit la seriale. 

Tocmai parcursesem din nou perimetrul şi verificasem 
dronele, când fluxul de comunicaţii m-a informat că 
HubSystemul primeşte actualizări de la sateliți şi că aveam 
un pachet. Am un truc prin care fac sistemul să creadă că 
l-am primit şi apoi îl trimit în spaţiul de stocare externă. 
Nu mai făceam actualizări automate ale pachetelor, căci 
nu mai eram nevoit. Când aveam să simt că e cazul, 


4 29 9 


probabil la un moment dat, înainte de a părăsi planeta, 
urma să verific actualizările şi să aplic părţile dorite, 
ştergând restul. 

Fusese o zi tipică, plictisitoare, cu alte cuvinte. Dacă 
Bharadwaj nu ar fi fost încă în recuperare în infirmerie, 
aproape că ai fi uitat ce se petrecuse. Dar, la finalul 
ciclului de zi, dr. Mensah m-a apelat iar: 

— Cred că avem o problemă. Nu putem contacta Grupul 
DeltFall. 

x 


M-am dus în domul echipajului, unde se aflau toți 
ceilalți. Scoseseră hărţile şi scanările locului unde ne aflam 
şi pe cele ale locului unde se aflau cei din DeltFall, iar 
curbura planetei atârna, strălucind, în afişajul enorm. 
Când am ajuns, Mensah spunea: 

— Am verificat specificaţiile hopperului mare şi putem 
merge până acolo şi înapoi fără să fie nevoie de 
realimentare. 

Aveam casca opacizată, aşa că puteam tresări din plin 
fără ca oamenii să remarce. 

— Nu crezi că ne-ar lăsa să realimentăm în habitatul lor? 
a întrebat Arada, apoi a privit în jur, când ceilalţi s-au uitat 
lung la ea. Ce este? a spus. 

Overse a înconjurat-o cu braţul şi a strâns-o de umăr. 

— Dacă nu ne răspund la apeluri, ar putea fi răniţi sau 
habitatul lor este deteriorat, a spus ea. 

Fiind un cuplu, se purtau mereu drăguţ una cu cealaltă. 
Până acum, întregul grup se ţinuse departe de drame, iar 
eu apreciam mult asta. În ultimele contracte mă simţisem 
ca un spectator involuntar în unul dintre serialele de pe 
canalele de divertisment, doar că detestasem întreaga 
distribuţie. 

Mensah a încuviinţat. 

— Asta mă îngrijorează şi pe mine, mai ales dacă şi din 
pachetul lor de explorare lipsesc informaţii referitoare la 
pericole. 

Arada părea că tocmai îşi dă seama că toţi cei din 
DeltFall ar putea fi morţi. 


$ 30 # 


Ratthi a spus: 

— Ce mă îngrijorează este că nu a fost lansată baliza de 
urgenţă. Dacă s-a pătruns în habitat, sau dacă s-au 
confruntat cu o urgenţă medicală căreia să nu-i poată face 
faţă, HubSystemul ar fi trebuit s-o lanseze automat. 

Fiecare echipă de explorare avea propria baliză, 
instalată la o distanţă sigură de habitat. Ea era lansată pe 
o orbită joasă şi trimitea un impuls către gaura de vierme, 
care era iradiată - sau ce s-o fi petrecând în interior -, iar 
reţeaua companiei îl primea şi trimitea transportul de 
evacuare, în loc să aştepte până la data finalizării 
proiectului. Cel puţin, se presupunea că aşa funcţiona. De 
obicei. 

Expresia lui Mensah mi-a comunicat că era îngrijorată. 
S-a uitat la mine. 

— Ce crezi? 

Mi-a luat două secunde să mă prind că vorbea cu mine. 
Din fericire, fiindcă se părea că totul era serios, chiar 
fusesem atent şi nu am fost nevoit să dau conversaţia 
înapoi. 

— Au trei SecUnităţi contractuale, însă dacă habitatul 
lor a fost atacat de un inamic la fel de mare sau mai mare 
decât Inamicul Numărul Unu, echipamentul lor de 
comunicaţii ar putea fi deteriorat. 

Pin-Lee analiza specificaţiile balizelor. 

— Balizele de urgenţă nu sunt create să se declanşeze 
chiar dacă celelalte echipamente de comunicare au fost 
distruse? 

Un alt lucru bun al faptului că modulul meu 
administrator fusese spart era că-i puteam ignora 
instrucţiunile de a apăra nenorocita de companie. 

— Aşa se presupune, dar s-au mai întâlnit defecţiuni de 
echipament. 

A urmat un moment în care toţi s-au gândit la potenţiale 
defecţiuni ale echipamentului din habitatul lor, poate 
inclusiv la hopperul mare, pe care se pregăteau să-l 
piloteze în afara domeniului de acţiune al micului hopper, 
aşa că, dacă i se întâmpla ceva, ar fi fost nevoiţi să se 


$ 31% 


întoarcă pe jos. Şi să înoate înapoi, fiindcă între cele două 
puncte de pe hartă exista o masă de apă de dimensiuni 
oceanice. Sau să se înece; era şi asta o posibilitate. Dacă 
vă întrebaţi de ce tresărisem mai devreme, acesta era 
motivul. 

Expediția spre regiunea inexistentă pe hartă fusese 
puţin în afara parametrilor noştri de evaluare, însă 
următoarea avea să dureze mai mult, inclusiv o noapte, 
chiar dacă tot ce aveau de făcut era să ajungă acolo, să 
vadă nişte cadavre şi să revină. 

Gurathin a intervenit: 

— Şi sistemele tale? 

Nu mi-am întors capul spre el, fiindcă poate fi un gest 
care să intimideze şi este foarte important pentru mine să 
mă abţin de la asta. 

— Eu îmi monitorizez cu atenţie sistemele. 

Ce altceva credea că voi spune? Nu conta. Nu sunt 
rambursabil. 

Volescu şi-a dres glasul. 

— Ar trebui deci să ne pregătim pentru o misiune de 
salvare. 

Părea în regulă, numai că MedSystemul continua să 
raporteze indicatori de stres. Starea de sănătate a lui 
Bharadwaj se stabilizase, însă femeii nu i se permitea 
deocamdată să părăsească aripa medicală. Volescu a 
continuat: 

— Am scos nişte instrucţiuni din pachetul informativ al 
hopperului. 

Da, instrucţiuni. Ei erau cercetători, evaluatori, oameni 
de ştiinţă, nu exploratori precum eroii de acţiune din 
serialele care-mi plăceau fiindcă erau nerealiste, nu 
deprimante şi sordide ca realitatea. Am spus: 

— Doctor Mensah, cred că trebuie să vă însoțesc. 

Îi puteam vedea notițele de pe canalul de comunicaţii, 
aşa că ştiam că dorea să rămân acolo şi să veghez asupra 
habitatului şi a tuturor celor care n-o însoțeau. li lua cu ea 
pe Pin-Lee, fiindcă avea experienţă în construcţia de 
habitate şi adăposturi, pe Ratthi, fiindcă era biolog, şi pe 


Y% 32 # 


Overse, medic de teren. 

Mensah a ezitat, luând în considerare ideea, şi mi-am 
dat seama că era prinsă la mijloc între apărarea 
habitatului şi a grupului care rămânea în urmă şi 
posibilitatea ca orice i-ar fi atacat pe cei din DeltFall să fie 
încă prezent. A inspirat şi am ştiut că urma să-mi spună să 
rămân. Şi m-am gândit că era o idee proastă. Nu-mi 
puteam explica de ce. Era unul dintre acele impulsuri 
venite dinspre părțile mele organice pe care 
administratorul ar trebui să le reprime. Am spus: 

— Sunt singurul cu experienţă în asemenea situaţii şi 
cea mai bună resursă de care dispuneţi. 

— Ce situaţii? a întrebat Gurathin. 

Ratthi i-a aruncat o privire mirată. 

— Situaţia aceasta. Necunoscut. Ameninţări ciudate. 
Monştri care ţâşnesc din pământ. 

Mă bucura faptul că nu eram singurul care credea că 
fusese o întrebare prostească. Gurathin nu era la fel de 
vorbăreţ precum ceilalţi, astfel că nu-i prea cunoşteam 
personalitatea. Era singurul om augmentat din grup, aşa 
că poate se simţea străin sau ceva de genul acesta, chiar 
dacă devenise limpede că îl plăceau toţi. Am explicat: 

— Situaţii în care personalul ar putea fi atacat de 
pericolele planetare. 

Arada a intervenit în favoarea opiniei mele. 

— Sunt de acord. Cred c-ar trebuit să ieşiţi însoţiţi de 
SecUnitate. Nu ştiţi ce veţi găsi acolo. 

Mensah nu luase încă nicio decizie. 

— În funcţie de ce găsim, am putea fi plecaţi două-trei 
zile. 

Arada a fluturat o mână spre habitat. 

— Până acum, aici nu ne-a deranjat nimic. 

Probabil asta crezuseră şi membrii DeltFall, chiar 
înainte să fie mâncaţi, sfâşiaţi în bucăţi sau altele 
asemenea. Dar Volescu a spus: 

— Eu recunosc, m-aş simţi mai bine. 

Din  infirmerie, Bharadwaj a tastat pe canalul de 
comunicare că vota în favoarea mea. Gurathin a fost 


$ 33% 


singurul dintre cei ce rămâneau care nu a spus nimic. 
Mensah a încuviinţat ferm. 
— Bine, am decis. Să ne punem în mişcare. 


Am pregătit hopperul mai mare pentru deplasarea de 
partea cealaltă a planetei. (Da, a trebuit să consult 
instrucţiunile.) L-am verificat cât m-am priceput, 
amintindu-mi felul în care pilotul automat se întrerupsese 
dintr-odată în hopperul mic. Dar nu-l mai folosisem pe cel 
mare de când Mensah îl scosese, la sosire, pentru a-l 
verifica. (Trebuia să controlezi tot şi să înregistrezi imediat 
orice probleme, când primeai livrarea, altfel compania nu- 
şi asuma răspunderea.) Însă totul părea în regulă, sau cel 
puţin corespundea specificaţiilor. Se afla acolo doar pentru 
urgenţe, iar dacă treaba asta cu DeltFall nu s-ar fi 
întâmplat, probabil că nici nu ne-am fi atins de el până 
când nu sosea timpul să-l ridicăm pe transportorul de 
evacuare. 

Mensah a venit şi ea să verifice hopperul şi mi-a spus să 
suplimentez proviziile de urgenţă pentru echipa DeltFall. 
Am făcut asta şi am sperat, de dragul oamenilor, că nu 
vom avea nevoie de ele. M-am gândit că, probabil, 
singurele provizii care ne trebuiau pentru DeltFall erau 
cele post-mortem, însă poate aţi remarcat că, dacă reuşesc 
să mă forţez să-mi pese, sunt foarte pesimist. 

Când totul a fost gata, Overse, Ratthi şi Pin-Lee au 
urcat, iar eu m-am oprit lângă capsula pentru încărcătură, 
plin de speranţă. Mensah a arătat spre cabină. Am tresărit 
în spatele vizorului opac şi am urcat şi eu. 


Y% 349 


Capitolul 4 


Am zburat în noapte. Oamenii au scanat şi au discutat 
despre terenul cel nou, de dincolo de domeniul nostru de 
evaluare. Era foarte interesant pentru ei să vadă ce se afla 
acolo, acum când ştiam că harta noastră nu era tocmai de 
încredere. 

Mensah a împărţit turele de veghe tuturor, incluzându- 
mă şi pe mine. Era ceva nou, însă deloc neplăcut, fiindcă 
însemna că dispuneam de perioade în care nu trebuia să 
fiu atent şi deci nu era cazul să mă prefac. Mensah, Pin- 
Lee şi Overse pilotau şi copilotau în ture, aşa că nu mă 
îngrijoram prea mult nici pentru pilotul automat, care ar fi 
putut încerca să ne ucidă, ci eram liber să intru în standby 
şi să mă uit la serialele stocate. 

Zburam de o vreme şi Mensah pilota cu Pin-Lee pe 
scaunul copilotului, când Ratthi s-a întors cu faţa spre 
mine şi a spus: 

— Am auzit... ni s-a dat de înţeles... că unităţile robotice 
care imită oamenii sunt construite parţial din material 
clonat. 

Reticent, am oprit serialul pe care îl urmăream. Nu-mi 
plăcea încotro se îndrepta discuţia. Toate informaţiile 
acelea sunt disponibile în baza de date comună, dar şi în 
broşura pe care o furnizează compania, cu datele specifice 
privind tipurile de unităţi folosite. Ceea ce ştia deja, fiind 
om de ştiinţă. Şi nu era genul care să întrebe despre 
lucruri pe care le putea căuta şi singur pe un canal de 
comunicare. 

— Este adevărat, am spus, cu mare atenţie, făcându-mi 
vocea să sune la fel de neutru ca de obicei. 

Expresia lui Ratthi era preocupată. 

— Dar cu siguranţă... În mod clar ai sentimente... 

Am tresărit. Nu m-am putut abţine. 

Overse lucrase la fluxul de comunicaţii, analizând datele 
de la evaluări. Încruntată, a ridicat privirea. 

— Ratthi, ce crezi că faci? 


$ 35% 


Simţindu-se vinovat, Ratthi a început să se foiască. 

— Ştiu că Mensah ne-a spus să ne abţinem, însă... A 
făcut un semn din mână. Ai văzut şi tu. 

Overse a închis interfaţa. 

— Îl superi, a spus cu dinţii încleştaţi. 

— Asta e ideea! A făcut un semn de frustrare. Practica 
asta este dezgustătoare, oribilă, este sclavie! Nu este o 
maşină mai mult decât Gurathin... 

Exasperată, Overse a spus: 

— Şi nu crezi că ştie şi el asta? 

Se presupune că trebuie să las clienţii să facă şi să 
spună ce vor cu şi despre mine, iar cu un modul 
administrator intact nu aş fi avut de ales. De asemenea, n- 
ar trebui să-i torn nimănui pe clienţi, cu excepţia 
companiei, însă fie făceam asta, fie săream prin trapă. Am 
trimis conversaţia pe canalul de comunicaţii, etichetată 
pentru Mensah, care a strigat din carlingă: 

— Ratthi! Am discutat despre asta! 

M-am strecurat de pe scaun şi m-am dus în spatele 
hopperului, cât de departe am putut, cu faţa spre 
chesoane. Făcusem o greşeală, nefiind ceva obişnuit 
pentru o SecUnitate cu modul administrator intact, însă ei 
nu au remarcat. 

— Îmi voi cere scuze, l-am auzit pe Ratthi. 

— Nu, lasă-l în pace, i-a spus Mensah. 

— Ai înrăutăţi lucrurile, a adăugat Overse. 

Am rămas pe loc până când s-au liniştit toţi şi au tăcut, 
după care m-am strecurat pe un scaun din spate şi am 
reluat serialul a cărui vizionare o întrerupsesem mai 
devreme. d 


Era miezul nopţii când am simţit cum a dispărut canalul 
de comunicaţii. Nu îl folosisem, însă aveam fluxurile de 
informaţii ale SecSystemului primite de la drone şi 
camerele de interior, pe care le accesam ocazional, ca să 
mă asigur că totul era în regulă. Oamenii rămaşi în habitat 
erau mai activi decât de obicei la ora asta, temându-se 
probabil de ce urma să găsim la DeltFall. O auzeam pe 


Y% 36 9 


Arada plimbându-se uneori de colo-colo, deşi Volescu era 
pe pat, sforăind când şi când. Bharadwaj se mutase înapoi 
în camera ei, însă era neliniştită şi-şi verifica notițele de pe 
teren prin intermediul canalului de comunicaţii. Gurathin 
se afla în camera comună, operând ceva la sistemul lui 
personal. Mă întrebam ce făcea şi ca să aflu tocmai 
începusem să accesez cu atenţie HubSystemul. Când fluxul 
de informaţii s-a întrerupt, a fost de parcă cineva mi-ar fi 
pălmuit partea organică a creierului. 

M-am ridicat şi am spus: 

— Satelitul nu mai funcţionează. 

Ceilalţi, cu excepţia lui Pin-Lee, care pilota, şi-au luat 
interfețele. Le-am văzut expresiile când au simţit tăcerea. 
Mensah s-a ridicat de pe scaun şi a venit în spate. 

— Eşti sigur că a fost satelitul? 

— Sunt sigur. Îi trimit ping-uri şi nu primesc răspuns. 

Aveam însă un canal local, care funcţiona în sistemul 
hopperului, aşa că puteam comunica prin el la fel de bine, 
ceea ce ne dădea posibilitatea de a partaja date. Doar că 
nu primeam la fel de multe informaţii ca atunci când eram 
conectaţi la HubSystem. Eram suficient de departe ca să 
avem nevoie de satelitul de comunicare drept releu. Ratthi 
şi-a ataşat interfaţa la canalul hopperului şi a început să 
verifice scanările. Nu prezentau nimic, cu excepţia cerului 
pustiu. Le redusesem prioritatea, însă le setasem să mă 
anunţe dacă întâlneau ceva similar unui flux energetic sau 
unei forme de viaţă de mari dimensiuni. A spus: 

— Tocmai am simţit un fior. L-a mai simţit cineva? 

— Putin, a recunoscut Overse. E o coincidenţă ciudată, 
nu? 

— Satelitul ăsta nenorocit a avut pene periodice de când 
am ajuns aici, a zis Pin-Lee. Doar că, de obicei, nu avem 
nevoie de el pentru comunicaţii. 

Avea dreptate. Eu ar fi trebuit să le verific jurnalele 
personale, periodic, în cazul în care ar fi complotat să 
fraudeze compania ori să se omoare unii pe ceilalţi, iar 
ultima dată când mă uitasem la al lui Pin-Lee, ea notase 
problemele satelitului, încercând să-şi dea seama dacă 


$ 37% 


exista un tipar. Era unul dintre multele lucruri de care nu- 
mi păsa, deoarece canalul de divertisment se actualiza 
doar ocazional, iar eu descărcam totul în memoria locală. 

Ratthi a clătinat din cap. 

— Dar este prima dată când am plecat suficient de 
departe de habitat ca să avem nevoie de el pentru a 
comunica. Pare straniu. 

Mensah i-a privit, pe toţi, pe rând. 

— Vrea cineva să se întoarcă? 

Eu voiam, dar nu aveam drept de vot. Ceilalţi au tăcut 
un moment, apoi Overse a spus: 

— Dacă se dovedeşte că Grupul DeltFall avea nevoie de 
ajutor, iar noi nu am mers acolo, cum ne-am simţi? 

— Dacă există şansa să putem salva vieţi, atunci trebuie 
să profităm de ea, a fost de acord Pin-Lee. 

Ratthi a oftat. 

— Ai dreptate. M-aş simţi groaznic dacă ar muri cineva 
fiindcă am fost excesiv de prudenţi. 

— Aşadar, suntem de acord să continuăm, a spus 
Mensah. 

Aş fi preferat să acţioneze cu mai multă grijă. Mai 
avusesem contracte în care echipamentele companiei 
suferiseră defecţiuni, însă situaţia de faţă mă făcea să cred 
că era vorba despre altceva. Dar nu aveam decât o 
bănuială. 

Mai erau patru ore până la următoarea tură de veghe, 
aşa că am intrat în standby şi m-am cufundat în 
descărcările pe care le stocasem. 


Am ajuns acolo în zori. DeltFall îşi stabilise tabăra într-o 
vale largă, înconjurată de munţi înalţi. O reţea de pâraie 
tăia arbuştii şi iarba. Operaţiunea DeltFall era mai vastă 
decât a noastră, cu trei habitate conectate şi un adăpost 
pentru vehicule de teren, plus o zonă de aterizare pentru 
două hoppere mari, un transportor şi trei hoppere mici. 
Era, totuşi, echipament de companie contractat şi putea 
suferi aceleaşi erori de funcţionare ca porcăriile pe care ni 
le furnizaseră nouă. 


Y% 38 # 


Nu era nimeni afară. Nu se simţea nicio mişcare. Nu 
exista niciun semn de stricăciuni, niciun semn că s-ar fi 
apropiat vreun reprezentant al faunei ostile. Satelitul nu 
funcţiona nici acum, însă Mensah încercase să contacteze 
habitatul DeltFall de când intraserăm în raza de acţiune. 

— Le lipseşte vreun mijloc de transport? a întrebat ea. 

Ratthi a verificat înregistrarea a ce se presupunea că 
aveau, pe care o copiasem din HubSystem înainte să 
plecăm. 

— Nu, hopperele sunt toate aici. lar vehiculele lor de 
teren cred că se află în adăpostul acela. 

Mă mutasem în faţă, pe măsură ce ne apropiam. Stând 
în spatele scaunului pilotului, am spus: 

— Doctore Mensah, vă recomand să aterizaţi în afara 
perimetrului lor. 

Îi trimisesem prin canalul local toate informaţiile pe care 
le aveam, şi anume că sistemele lor automatizate 
răspundeau la ping-urile emise de hopper, dar cam atât. 
Nu le receptam canalul, ceea ce însemna că HubSystemul 
lor era în standby. Nu primeam nimic de la cele trei 
SecUnităţi ale lor, nici măcar ping-uri. 

Overse m-a privit de pe scaunul copilotului şi a întrebat: 

— De ce? 

Trebuia să răspund, aşa că am zis: 

— Protocol de securitate, ceea ce suna bine şi nu 
însemna nimic concret. 

Nimeni nu era afară, nimeni nu răspundea prin sistemul 
de comunicaţii. Dacă nu săriseră toţi în vehiculele de teren 
şi plecaseră în concediu, lăsându-şi Hub-ul şi SecUnităţile 
închise, erau morţi. Variantă pesimistă confirmată. 

Totuşi, nu puteam fi siguri fără să aruncăm o privire. 
Scanerele hopperului nu pot vedea în interiorul habitatelor 
din cauza ecranelor protectoare care se află acolo de fapt 
ca să protejeze datele proprietarului, aşa încât nu primeam 
nici semne de viaţă, nici date energetice. 

De aceea nu voisem să vin. Aveam patru oameni în 
perfectă stare şi trebuia să am grijă să nu fie ucişi de orice 
o fi fost ceea ce eliminase DeltFall. Nu-mi păsa de ei 


Y% 39 # 


personal, dar nu ar fi dat bine la dosar, iar dosarul meu 
arăta deja groaznic. 

— Suntem doar precauţi, a spus Mensah, răspunzându-i 
lui Overse. 

A aterizat cu hopperul la marginea văii, de cealaltă parte 
a pâraielor. 

Prin fluxul de comunicaţii i-am transmis câteva indicii: 
că trebuiau să scoată armele manuale din echipamentul de 
supravieţuire, că Ratthi ar trebui să rămână la hopper, cu 
trapa sigilată şi blocată, fiindcă nu luase parte la cursul de 
antrenament cu arme, şi, mai ales, că eu mergeam primul. 
Nu a obiectat nimeni şi m-au ascultat. Până în acel 
moment cred că priviseră totul ca pe un dezastru natural, 
imaginându-şi că urmau să scoată supraviețuitori dintr-un 
habitat prăbuşit sau că vor ajuta la lupta contra unei turme 
de Inamici Numărul Unu. 

Era cu totul altceva. 

Mensah a dat ordinele şi am pornit, cu mine în faţă şi 
oamenii la câţiva paşi în spate. Purtau costumele integrale, 
cu cască, ce le ofereau protecţie, însă nu fuseseră create 
pentru dezastre naturale şi nici împotriva unui alt om (sau 
SecUnitate care o luase razna) care încerca să-i ucidă în 
mod deliberat. Eram mai stresat decât Ratthi, care se tot 
foia pe canalul de comunicaţii, monitorizând scanările şi 
spunându-ne să avem grijă la fiecare al doilea pas. 

Aveam armele mele energetice integrate şi lansatorul de 
proiectile pe care-l purtam în braţe. Mai luasem cu mine 
şase drone scoase din rezervele hopperului, aflate sub 
controlul meu prin canalul lui. Erau micuţe, cu diametrul 
de un centimetru; nu erau arme, ci doar camere. (Se fac 
unele cu mult mai mari, care au un soi de armă cu pulsaţii, 
însă trebuie să cumperi unul dintre pachetele superioare, 
concepute mai ales pentru contracte mai importante.) Le- 
am comandat dronelor să se înalțe şi le-am dat un tipar de 
recunoaştere. 

Am făcut asta fiindcă părea firesc, nu fiindcă ştiam ce 
fac. Nu sunt un AsaSint de luptă, ci o SecUnitate. Impiedic 
atacarea clienţilor mei şi încerc să-i descurajez pe clienţi 


Y 40 


să se atace între ei. Eram foarte departe de rolul meu, 
ceea ce reprezenta un alt motiv pentru care nu voisem ca 
oamenii să vină aici. 

Am traversat pâraiele, speriind un grup de nevertebrate 
acvatice,  dispersându-l departe de cizmele noastre. 
Copacii erau scunzi şi suficient de rari ca să văd bine 
tabăra din unghiul acela. Nu am detectat nicio dronă de 
securitate a DeltFall, nici cu privirea, nici cu scanerele 
dronelor mele. Nici Ratthi nu a semnalat nimic. Îmi 
doream foarte mult să pot localiza cele trei SecUhnităţi, 
însă nu primeam niciun semn de la ele. 

SecUnităţile nu au sentimente unele pentru celelalte. Nu 
suntem prieteni, aşa cum sunt personajele din seriale sau 
oamenii. Nu putem avea încredere unele în altele, nici 
dacă lucrăm împreună ori dacă nu avem clienţi care să 
vrea să se distreze comandând SecUhnităţilor să se lupte 
între ele. 

Scanările detectau senzorii din perimetru ca inactivi, iar 
dronele nu receptau niciun indicator de avertisment. 
HubSystemul Grupului DeltFall nu funcţiona, iar fără el, 
teoretic, nu ne putea accesa nimeni fluxul de informaţii sau 
comunicațiile. Am ajuns în zona de aterizare pentru 
hopperele lor. Se afla între noi şi primul habitat, în timp ce 
adăpostul pentru vehicule era poziţionat într-o parte. Am 
pornit într-acolo, nu drept, ci dintr-o parte, încercând să- 
mi formez o imagine a uşii habitatului, dar verificam şi 
terenul. Iarba lipsea, cu predilecție, din cauza traficului şi 
a aterizărilor hopperelor. Din raportul meteo pe care-l 
primiserăm înainte de căderea satelitului reieşea că 
plouase cu o seară înainte, iar noroiul se întărise. De 
atunci, nu mai existase activitate. 

l-am transmis informaţia lui Mensah, prin fluxul 
informativ, Mensah şi ea le-a zis celorlalţi. Cu o voce joasă, 
Pin-Lee a spus: 

— Deci, orice s-ar fi întâmplat, nu a fost la multă vreme 
după ce am vorbit cu ei. 

— N-ar fi putut fi atacați de cineva, a şoptit Overse. (Nu 
exista niciun motiv pentru vorbitul în şoaptă, însă 


%41 8 


înţelegeam impulsul). Nu mai este nimeni pe planetă. 

— Se presupune că nu mai este nimeni, a spus Ratthi, 
posomorât, prin canalul de comunicare al hopperului. 

În afară de mine, pe planetă se aflau trei SecUnităţi, 
ceea ce era deja suficient de periculos. Mi-am orientat 
senzorii vizuali asupra habitatului şi am văzut că intrarea 
era închisă şi că nu exista niciun semn că ar fi fost forţată 
din exterior. Dronele încercuiseră deja întreaga structură 
şi îmi arătau că şi celelalte locuri de acces erau la fel. Asta 
era. Fauna ostilă nu venea la uşă şi nu cerea permisiunea 
de a intra. Am trimis imaginile către canalul de 
comunicaţie al lui Mensah şi am spus tare: 

— Doctore Mensah, ar fi mai bine dacă aş merge înainte. 

A ezitat, revizuind tot ce îi trimisesem. I-am văzut umerii 
încordându-se. Cred că tocmai ajunsese la aceeaşi 
concluzie ca mine. Sau, cel puţin, recunoştea că era cel 
mai probabil să fie aşa. A spus: 

— Bine. Noi aşteptăm aici. Asigură-te că putem 
monitoriza. 

A spus „noi” şi nu ar fi făcut-o dacă nu ar fi fost serioasă 
în privinţa asta, spre deosebire de alţi clienţi ai mei. Le-am 
trimis tuturor canalul conectat la cameră şi am pornit. 

Am chemat înapoi patru dintre drone, lăsând două să 
continue să înconjoare perimetrul. Am verificat adăpostul 
pentru vehicule când am trecut pe lângă el. Era deschis şi 
în spate se vedeau câteva chesoane de stocare sigilate. 
Toate cele patru vehicule de teren ale Grupului erau acolo, 
cu motorul oprit, fără semne de activitate recentă, aşa că 
nu am intrat. Nu voiam să mă obosesc să cercetez spaţiile 
mici pentru depozitare până când nu se ajungea la 
căutarea membrelor disparate. 

M-am îndreptat spre trapa primului habitat. Nu aveam 
un cod de intrare, aşa că mă aşteptam să fiu nevoit să 
arunc uşa în aer, însă, când am apăsat pe buton, a glisat şi 
s-a deschis pentru mine. I-am spus lui Mensah, prin fluxul 
de informaţii, că nu voi mai vorbi cu voce tare. 

Mi-a răspuns afirmativ printr-un mesaj scris şi am auzit- 
o spunându-le celorlalţi să elibereze fluxul şi canalul de 


4429 


comunicaţii, fiindcă va fi singura care va discuta cu mine, 
ca să nu fiu distras. Mensah îmi subestima abilitatea de a 
ignora oamenii, însă am apreciat intenţia. Ratthi a şoptit: 
„Fii atent!” şi a ieşit. 

Am ridicat arma, intrând în zona dulapurilor pentru 
echipament şi apoi pe primul coridor. 

— Nu lipsesc costume, mi-a spus Mensah în cască, 
privind prin intermediul camerei de teren. 

Mi-am trimis înainte cele patru drone, păstrând un tipar 
de recunoaştere pentru interior. Era un habitat mai plăcut 
decât al nostru, mai nou, cu săli mai mari. Era însă pustiu, 
tăcut, iar mirosul de carne în descompunere îmi pătrundea 
prin filtrele căştii. M-am îndreptat spre camera comună, 
unde ar fi trebuit să fie principalul loc de adunare pentru 
echipaj. 

Luminile erau încă aprinse, iar aerul şoptea prin fantele 
de climatizare, însă, din cauză că fluxul de comunicaţii de 
aici nu funcţiona, nu am putut pătrunde în SecSystem. Îmi 
lipseau camerele. 

La intrare, am găsit prima SecUnitate. Zăcea întinsă pe 
spate, pe podea, cu armura de pe piept străpunsă de ceva 
care făcuse o gaură de aproximativ zece centimetri lăţime 
şi ceva mai adâncă. Suntem greu de ucis, însă asta ar fi o 
modalitate. Am scanat scurt, să mă asigur că era inertă, 
apoi am păşit peste ea şi am intrat în camera comună. 

Aici se aflau unsprezece oameni, morţi în urma unor răni 
urâte. Întinşi pe podea, în scaune, la staţiile de 
monitorizare, iar suprafeţele de proiecţie din spatele lor 
arătau urme de impact de proiectile şi foc de arme 
energetice. Am tastat pe fluxul de informaţii şi i-am cerut 
lui Mensah să se retragă spre hopper. M-a asigurat că-mi 
va urma sfatul şi am primit confirmare de la dronele mele 
exterioare că oamenii se retrăgeau. 

Am ieşit pe uşa de vizavi, într-un coridor care ducea 
către sala de mese, infirmerie şi cabine. Dronele îmi 
comunicau că amplasarea era foarte similară cu a 
habitatului nostru, exceptându-i, desigur, pe morţii 
întâlniți în cale. Arma care ucisese SecUnitatea nu se afla 


Y 43 


aici, iar în momentul în care fusese împuşcată se afla cu 
spatele la uşă. Oamenii de la DeltFall fuseseră avertizaţi, 
suficient cât să încerce să se îndrepte spre alte ieşiri, însă 
altceva intrase din direcţia asta şi îi prinsese în capcană. 
M-am gândit că SecUnitatea fusese ucisă încercând să 
protejeze camera comună. 

Asta însemna că mai căutam două SecUnităţi. 

Poate că aceşti clienţi se purtaseră groaznic şi abuziv, 
poate că îşi meritaseră soarta. Dar nu-mi păsa. Nimeni nu 
se atingea de oamenii mei. Ca să mă asigur de asta, 
trebuia să le ucid pe cele două Unităţi rebele. M-aş fi putut 
retrage, aş fi sabotat hopperele şi mi-aş fi luat oamenii de 
aici, lăsând Unităţile blocate de partea cealaltă a oceanului 
- aceasta ar fi fost acţiunea cea mai inteligentă. 

Însă eu voiam să le ucid. 

Una dintre dronele mele a găsit în sala de mese doi 
oameni ucişi fără avertisment. Fuseseră surprinşi în clipa 
în care scoteau pachete cu mâncare dintr-un cuptor cu 
microunde şi pregăteau mesele pentru cină. 

În timp ce mă deplasam pe coridoare şi prin camere, 
comparam imaginile cu cele disponibile în baza de date 
despre echipamentul hopperului. Unitatea fusese probabil 
ucisă de un instrument de explorare minerală, de pildă un 
burghiu cu presiune sau sonic. Aveam una în hopper, 
deoarece făcea parte din echipamentul standard. Trebuia 
să te apropii poate mai mult de un metru pentru a o folosi 
cu suficientă forţă ca să străpungi o armură. 

Asta fiindcă nu te poţi îndrepta, în interiorul habitatului, 
spre un alt AsaSint ţinând în mână o armă energetică sau 
cu proiectile care străpung armura, fără să fii privit cu 
suspiciune. Dar nu e nicio problemă să te îndrepţi spre un 
coleg AsaSint cu o unealtă pe care un om te-ar fi putut 
ruga să i-o aduci. 

Când am ajuns în cealaltă parte a structurii, dronele 
terminaseră de analizat primul habitat. M-am oprit lângă 
trapa din capătul coridorului strâmt care ducea spre al 
doilea. Un om zăcea la capătul opus, pe jumătate înăuntru, 
pe jumătate în afară. Pentru a intra în următorul habitat, 


Y 44 


trebuia să trec peste cadavru, ca să pot deschide uşa 
complet. Imi dădusem seama deja că era ceva în neregulă 
cu poziţia trupului. Am folosit transfocatorul camerei de 
teren pentru a vedea mai de aproape pielea braţului întins. 
Lividitatea a sporit îndoielile: victima fusese împuşcată în 
piept sau în faţă şi zăcuse pe spate o vreme, apoi fusese 
mutată aici recent. Probabil când reperaseră hopperul 
nostru ce se îndrepta încoace. 

Prin canalul de comunicare, i-am spus lui Mensah ce 
voiam să facă. Nu a pus întrebări. Imi privise camera de 
teren şi ştia deja cu ce ne confruntam. A tastat că luase la 
cunoştinţă, apoi a spus tare, pe canal: 

— SecUnitate, vreau să-ţi menţii poziţia până când ajung 
acolo. 

Am spus: 

— Da, doctore Mensah. 

Am ieşit apoi prin trapă. M-am mişcat repede, ajungând 
din nou în camera de securitate. 

Era plăcut să am un om suficient de deştept ca să 
lucreze cu mine în acest fel. 

Modelului nostru de habitat îi lipsea aşa ceva, însă cele 
mari dispuneau de acces la acoperiş, iar dronele mele de 
afară aveau o vedere bună asupra domului. 

Am urcat pe scară până la trapa de pe acoperiş şi am 
deschis-o. Cizmele armurii au cleme magnetizate pentru 
căţărat. M-am folosit de ele pentru a traversa acoperişurile 
curbate către al treilea habitat, apoi către al doilea, vrând 
să le surprind din spate. Nici măcar aceste două Unităţi 
rebele nu puteau fi atât de inepte, încât să ignore 
scârţâielile dacă apucam ruta rapidă şi mergeam spre 
poziţia lor. 

(Nu erau cei mai deştepţi AsaSinţi. Curăţaseră podeaua 
coridorului dintre habitate, pentru a acoperi urmele pe 
care le lăsaseră când schimbaseră poziţia corpului. Ar fi 
păcălit pe cineva care nu remarcase că toate celelalte 
podele erau acoperite cu praf plin de urme.) 

Am deschis accesul la acoperiş din al doilea habitat şi 
mi-am trimis dronele înainte, către camera de securitate. 


459 


După ce au verificat şi s-au asigurat că nu era nimeni 
acasă, am coborât pe scară. O mare parte din 
echipamentul lor se afla încă acolo, inclusiv dronele. Exista 
o cutie cu unele noi, însă erau inutile fără HubSystemul 
Grupului DeltFall, care fie nu mai funcţiona cu adevărat, 
fie imita foarte bine situaţia. Aveam încă atenţia parţial 
îndreptată spre el, în cazul în care îşi revenea subit şi 
reactiva camerele de securitate, ceea ce ar fi schimbat 
brusc regulile jocului. 

Ţinând dronele aproape, am pătruns pe coridorul 
interior şi am trecut încet pe lângă trapa aruncată în aer a 
infirmeriei. Trei trupuri zăceau înăuntru. Am presupus că 
oamenii încercaseră să se baricadeze şi fuseseră prinşi în 
capcană, iar propriile lor SecUnităţi aruncaseră trapa în 
aer şi îi uciseseră. 

Când am fost aproape de coridorul cu trapa, unde 
ambele Unităţi aşteptau ca eu şi doctorul Mensah să 
intrăm, am trimis dronele să arunce o privire. Da, erau 
acolo. 

Fiindcă nu aveam arme montate pe drone, singura cale 
era să mă mişc repede. Aşa că m-am aruncat de după colţ, 
am ricoşat din peretele opus, am revenit înapoi şi am 
înaintat aşa, trăgând spre poziţiile lor. 

Am lovit prima Unitate în spate, cu trei proiectile 
explozive, apoi cu unul în vizor, când s-a întors spre mine. 
A căzut. Pe cealaltă am nimerit-o în braţ, desprinzându-i 
articulaţia, iar ea a făcut greşeala de a-şi trece arma 
principală în cealaltă mână, ceea ce mi-a dat câteva 
secunde în plus. Am comutat pe foc rapid, ca să o 
dezechilibrez, apoi m-am întors la proiectilele explozive. 
Asta a făcut-o să se prăbuşească. 

M-am aşezat pe podea şi aveam nevoie de un minut ca 
să-mi revin. 

Fusesem lovit cam de douăsprezece ori de ambele lor 
arme energetice, în timp ce doboram prima Unitate, însă 
proiectilele explozive mă rataseră şi distruseseră doar 
părţi de coridor. Chiar şi cu armura, bucăţi din mine 
amorţeau, însă încasasem doar trei proiectile în umărul 


469 


drept şi patru în şoldul stâng. Aşa luptăm noi: ne aruncăm 
unii asupra altora şi aşteptăm să vedem ale cui 
componente cedează primele. 

Nu murise nicio Unitate. Dar nu puteau ajunge la 
rezervele din camera de securitate şi cu siguranţă nu 
aveam de gând să le ajut. 

Trei dintre dronele mele erau şi ele la pământ. Intraseră 
în modul de luptă şi se vârâseră în faţa mea, ca să atragă 
tirul inamic. Una fusese lovită de o rafală de energie 
rătăcită şi circula fără ţintă pe coridor, în spatele meu. Am 
verificat cele două drone de perimetru, din obişnuinţă, şi 
am deschis canalul de comunicare pentru a-i spune lui 
Mensah că trebuia să verific restul habitatului şi să caut 
supraviețuitori. 

Drona din spatele meu s-a prăbuşit cu un sfârâit, pe care 
l-am auzit şi l-am văzut pe canal. Cred că mi-am dat seama 
imediat ce însemna asta, însă am avut o secundă de 
întârziere. Dar eram în picioare când m-a lovit ceva, atât 
de puternic, încât am aterizat brusc pe spate, cu sistemele 
cedând. 

x 


Am revenit online fără să văd, fără să aud şi fără să mă 
pot mişca. Nu puteam accesa nici canalul, nici alte căi de 
comunicare. Nu-i bine, AsaSint, nu-i bine. 

Am avut, dintr-odată, nişte tresăriri de senzaţii, toate 
dinspre părţile mele organice. Aer pe faţă, pe braţe, prin 
găuri în costum. Pe rana de la umăr, care mă ardea. 
Cineva îmi scosese casca şi partea de sus a armurii. 
Senzaţiile durau doar câteva secunde. Eram confuz şi îmi 
venea să urlu. Poate că aşa mureau AsaSinţii. Îşi pierdeau 
funcţiile, intrau offline, însă părţile lor continuau să 
funcţioneze, se dezactivau erau componente organice 
menținute în viaţă de energia în scădere a acumulatorilor. 

Apoi am ştiut că cineva încerca să mă mişte şi chiar mi- 
am dorit să zbier. 

M-am luptat cu panica şi am mai dobândit câteva scântei 
de senzaţie. Nu eram mort. Eram într-o mare belea. 

Am aşteptat să-mi recapăt parţial funcţionalitatea, 


479 


disperat, dezorientat, îngrozit, întrebându-mă de ce nu-mi 
făcuseră o gaură în piept. Mai întâi au revenit sunetele şi 
am ştiut că ceva se apleca deasupra mea. Zgomotele vagi 
ale articulaţiilor mi-au spus că era o SecUnitate. Insă 
fuseseră doar trei! Verificasem specificaţiile tehnice ale 
DeltFall înainte să plecăm. Câteodată fac treabă de 
mântuială - OK, mai tot timpul -, însă Pin-Lee verificase la 
rândul ei şi ştiam că era meticuloasă. 

Pe urmă părţile mele organice au început să usture, 
fiindcă amorţeala dispărea. Eram conceput să funcţionez 
cu părţi organice şi mecanice, pentru a echilibra stimulii 
senzoriali. Fără acel echilibru, mă simţeam ca un balon 
care plutea în aer. Însă partea organică din pieptul meu 
era în contact cu o suprafaţă dură, iar asta mi-a adus brusc 
poziţia în prim-plan. Zăceam cu faţa în jos, cu un braţ 
atârnând. Mă puseseră pe o masă? 

Asta nu era bine deloc. 

Presiune pe spate, apoi pe cap. Restul corpului meu îşi 
revenea, însă foarte, foarte lent. Am căutat canalul, dar nu 
l-am putut contacta, după care ceva m-a înjunghiat în 
ceafă. 

Acolo se află materie organică. Fiindcă restul corpului 
era scos din funcţiune, nu exista nimic care să controleze 
stimulii din partea sistemului meu nervos. M-am simţit de 
parcă ceva îmi reteza capul cu un fierăstrău. 

M-a străbătut un şoc şi, brusc, restul trupului meu s-a 
reactivat online. Mi-am tras scos umărul stâng din 
articulaţie, ca să pot mişca braţul într-un fel de obicei 
incompatibil cu un om, un om augmentat sau un trup de 
AsaSint. M-am întins spre apăsarea şi durerea din ceafă şi 
am prins o încheietură cu armură. Mi-am răsucit întregul 
trup şi ne-am trântit pe amândoi jos de pe masă. 

Am lovit podeaua, iar eu mi-am strâns picioarele în jurul 
celeilalte  SecUnităţi,  rostogolindu-ne. A încercat să 
declanşeze armele încastrate în antebraţul ei, însă nu 
ţinuse seama de viteza mea de reacţie, aşa că i-am prins 
portul cu mâna şi nu l-a putut deschide complet. Imi 
revenise vederea. În faţa mea, la câţiva centimetri, se 


Y 489 


contura o cască opacizată. Armura îmi fusese scoasă până 
la talie, iar asta mă înfuria şi mai tare. 

Am lovit unitatea în bărbie cu propria ei mână şi i-am 
eliberat arma. A avut o fracțiune de secundă să încerce să 
anuleze comanda de tragere, însă a eşuat. Rafala de 
energie a străbătut mâna mea şi articulaţia dintre cască şi 
piesa pentru gât. Capul i-a tresărit, iar trupul a început să 
fie scuturat de spasme. 

Am lăsat-o suficient cât să mă ridic într-un genunchi, să 
îmi pun braţul intact în jurul gâtului şi să răsucesc. 

I-am dat drumul când am simţit că pocnesc conexiunile, 
şi cele automate, şi cele organice. 

Am înălţat privirea. O altă SecUhnitate se afla deja la uşă, 
ridicând o armă mare cu proiectile. 

Cât de mulţi nenorociţi erau aici? Nu conta, fiindcă am 
încercat să mă ridic, însă nu am putut reacţiona suficient 
de repede. Ea a tresărit, a scăpat arma şi a căzut în faţă. 
Am văzut două lucruri: gaura de zece centimetri din 
spatele ei şi pe Mensah ţinând ceva care semăna cu 
burghiul pentru forare sonică din hopperul nostru. 

— Doctore Mensah, am spus, încălcaţi prioritatea de 
securitate şi sunt obligat prin contract să înregistrez 
situaţia pentru a o raporta la companie... 

Era însă memoria tampon, pentru că restul creierului 
meu era gol. 

Mensah m-a ignorat, vorbind cu Pin-Lee prin canalul de 
comunicare, şi a păşit în faţă ca să mă prindă de braţ şi să 
tragă. Eram prea greu pentru ea, aşa că m-am împins în 
sus, ca să nu se rănească. Incepeam să cred că dr. Mensah 
era, de fapt, o exploratoare galactică îndrăzneață, chiar 
dacă nu arăta precum cei de pe canalul de divertisment. 

A continuat să tragă, aşa că m-am mişcat şi eu. Ceva nu 
era în regulă cu una dintre articulațiile mele de la şold. Ah, 
da, fusesem împuşcat. Sângele mi se scurgea pe costumul 
sfâşiat şi mi-am atins gâtul, aşteptându-mă să găsesc o 
gaură, însă aveam doar ceva înfipt. 

— Doctore Mensah, e posibil să existe şi alte Unităţi 
rebele. Nu ştim... 


499 


— Tocmai de asta trebuie să ne mişcăm repede, a spus 
ea târându-mă. 

Adusese de afară ultimele două drone, însă acestea 
roiau inutil în jurul capului ei. Oamenii nu au suficient 
acces la canalul de comunicare pentru a le controla şi a 
face alte acţiuni, cum ar fi să vorbească sau să meargă. Am 
încercat să le accesez, însă tot nu am putut obţine o 
conexiune clară cu canalul hopperului. 

Am cotit pe alt coridor, unde Overse ne aştepta lângă 
trapa exterioară. A tastat pe panou de îndată ce ne-a văzut. 

Avea arma de mână scoasă şi am apucat să observ că şi 
Mensah avea arma mea sub celălalt braţ. 

— Dr. Mensah, am nevoie de armă. 

— Îţi lipseşte o mână şi o parte din umăr, s-a răţoit ea. 

Overse m-a apucat de costum şi a ajutat să fiu tras prin 
trapă. Praful se rostogolea în aer, fiindcă hopperul ateriza, 
la doi metri distanţă, evitând la mustață acoperişul 
extensibil al habitatului. 

— Da, ştiu, dar... 

S-a deschis trapa şi Ratthi s-a aplecat în afară, m-a prins 
de guler şi ne-a tras pe toţi trei în cabină. 

M-am prăbuşit pe punte, în timp ce ne ridicam. Trebuia 
să fac ceva cu articulaţia şoldului. Am încercat să verific 
scanările, să mă asigur că nu se afla nimeni jos, trăgând 
spre noi, însă chiar şi aici conexiunea mea la sistemul 
hopperului era vagă, cu atâtea erori încât nu puteam 
vedea niciun raport de la instrumente, de parcă era ceva 
blocat... 

Aha. 

Mi-am pipăit iarăşi ceafa. O mare parte din obstrucţie 
dispăruse, însă simţeam ceva în port. In portul meu de 
date. 

SecUnităţile  DeltFall nu se  revoltaseră. Li se 
introduseseră module de luptă cu acces superior. Acestea 
permit personalului controlul asupra unei SecUnităţi, 
transformând-o dintr-un construct majoritar autonom într- 
o marionetă înarmată. Canalul era tăiat, controlul se 
efectua prin comunicare, dar funcţionalitatea depindea de 


$ 50% 


complexitatea comenzilor. „Ucide-i pe oameni” nu este o 
comandă complexă. 

Mensah stătea lângă mine, în timp ce Ratthi se aplecase 
pe un scaun ca să privească spre tabăra DeltFall. Overse 
deschisese unul dintre dulapurile de depozitare. Vorbeau, 
însă nu înţelegeam ce. M-am ridicat şi am spus: 

— Mensah, trebuie să mă închideţi. 

S-a uitat la mine contrariată. 

— Ce? Vrem să aplicăm reparaţiile de urgenţă... 

Sunetul se întrerupea. Transferul de date îmi inunda 
sistemul, iar părţile mele organice nu erau obişnuite să 
proceseze atât de multe informaţii. 

— SecUnitatea neidentificată a introdus un suport de 
date în interiorul meu, un modul de luptă cu acces 
superior. Descarcă instrucţiuni şi îmi va prelua sistemul. 
De aceea s-au revoltat cele două SecUnităţi ale DeltFall. 
Trebuie să mă închideţi. 

Nu ştiu de ce evitam cuvântul, poate fiindcă îmi 
închipuiam că nu dorea să-l audă. Ca să mă recupereze 
tocmai doborâse cu un burghiu pentru forare o SecUhnitate 
înarmată până în dinţi şi presupuneam că dorea să mă 
păstreze. 

— Trebuie să mă ucideţi. 

Le-a luat o veşnicie să-şi dea seama ce spusesem, să 
pună laolaltă informaţiile cu ce văzuseră pe canalul de la 
camera mea de teren, însă abilitatea mea de a măsura 
timpul dădea erori. 

— Nu, a spus Ratthi, privindu-mă oripilat. Nu, nu 
putem... 

Mensah a spus: 

— N-o s-o facem. Pin-Lee... 

Overse a lăsat kitul de reparaţii şi s-a căţărat peste două 
rânduri de scaune, strigând după Pin-Lee. Ştiam că urma 
să intre în carlingă, să preia controlul, pentru ca Pin-Lee 
să poată lucra la mine. Ştiam că nu avea timp să mă 
repare. Ştiam că aş fi putut ucide pe toată lumea din 
hopper, chiar şi cu o articulaţie de şold sfărâmată şi un 
singur braţ funcţional. 


$ 51% 


Aşa că am apucat de pe scaun arma manuală, am 
îndreptat-o spre pieptul meu şi am tras. 
PERFORMANŢĂ 10%, ÎN SCĂDERE. 
INIŢIALIZARE OPRIRE. 


$ 52% 


Capitolul 5 


Am revenit online ca să-mi dau seama că eram inert, 
însă evoluam încet spre o fază de trezire. Mă simţeam 
agitat, nivelurile mele erau anapoda şi nu ştiam de ce. Mi- 
am derulat jurnalul personal. Ah, de asta. 

Nu ar fi trebuit să mă trezesc. Speram că nu se 
purtaseră prosteşte şi nu fuseseră prea miloşi să mă ucidă. 

Aţi remarcat că nu-mi îndreptasem arma spre cap. N-am 
vrut să mă sinucid, însă fusese necesar. Aş fi putut să mă 
scot din circuit procedând altfel, dar să fim serioşi, nu 
voiam să asist la partea în care se convingeau unii pe alţii 
că nu exista altă soluţie. 

S-a iniţializat un diagnostic şi am fost informat că 
modulul de luptă cu acces superior fusese eliminat. Pentru 
o clipă, nu mi-a venit să cred. Am deschis canalul de 
securitate şi am găsit o videocameră pentru infirmerie. 
Zăceam pe masa de operaţie, fără armură, purtând doar ce 
mai rămăsese din pielea-costum, cu oamenii în jurul meu. 
Era o imagine de coşmar. Dar umărul, mâna şi şoldul îmi 
fuseseră scoase, aşa că, la un moment dat, mă aflasem în 
rezervă. Am derulat puţin înapoi şi le-am văzut pe Pin-Lee 
şi pe Overse folosind blocul chirurgical pentru a-mi scoate 
din ceafă, cu dexteritate, modulul de luptă. Am rulat de 
două ori înregistrarea, apoi un diagnostic. Jurnalele mele 
erau limpezi: în afara a ceea ce avusesem înainte de a 
pătrunde în habitatul DeltFall, acolo nu se afla nimic din ce 
nu ar fi trebuit. 

Clienţii mei sunt cei mai buni. 

Apoi mi-a revenit auzul. 

— HubSystemul l-a imobilizat, a spus Gurathin. 

Mda. Asta explica multe. Aveam în continuare control 
asupra SecSystemului şi i-am spus să blocheze accesul 
HubSystemului la canalul său şi să-mi implementeze rutina 
de urgenţă. Era o funcţie pe care o încorporasem şi care 
avea să substituie cu aproximativ o oră de zgomot 
ambiental de habitat orice înregistrări audio şi video 


$ 53% 


efectuate de HubSystem. Pentru oricine ne asculta prin 
acesta sau încerca să deruleze înregistrarea ar fi sunat de 
parcă toată lumea s-ar fi oprit brusc din vorbit. 

Ce spusese Gurathin fusese o surpriză, în mod evident, 
fiindcă s-au auzit voci protestând: Ratthi, Volescu şi mai 
ales Arada. Pin-Lee spunea nerăbdătoare: 

— Nu există niciun pericol. Când s-a împuşcat, a 
întrerupt transferul de date. Am putut îndepărta cele 
câteva fragmente de cod virusat care se copiaseră deja. 

Overse a început: 

— Vrei să-ţi faci autodiagnosticarea, fiindcă... 

li auzeam în cameră şi pe canalul de securitate, aşa că 
am comutat doar pe video. Mensah a ridicat o mână, 
cerând să se facă linişte, şi a spus: 

— Gurathin, ce s-a întâmplat? 

— Cu el dezactivat, am putut să folosesc HubSystemul 
ca să am acces la sistemul şi la jurnalul lui intern. Am vrut 
să explorez câteva anomalii remarcate prin canal. Unitatea 
asta era deja coruptă. Avea modulul administrator spart. 

Pe canalul de divertisment, asta se numeşte momentul 
„Rahat!”. 

Prin camerele de securitate, i-am privit devenind 
confuzi, însă nu şi alarmaţi - nu încă. 

Pin-Lee, care tocmai săpa prin sistemul meu local, şi-a 
încrucişat braţele. Expresia ei era sceptică. 

— Mi se pare greu de crezut. 

Nu a adăugat „Ticălosule”, însă i-am citit insulta în glas. 
Nu-i plăcea să se îndoiască cineva de expertiza ei. 

— Nu trebuie să ne urmeze comenzile. Nu există control 
asupra comportamentului său, a spus Gurathin, devenind 
nerăbdător. Nu-i plăcea nici lui să-i pună cineva la îndoială 
competenţa, însă nu lăsa să se observe, la fel ca Pin-Lee. I- 
am arătat lui Volescu evaluările mele, iar el este de acord 
cu mine. 

Am trăit un moment de trădare, ceea ce părea stupid. 
Volescu îmi era client. li salvasem viaţa fiindcă asta făcea 
parte din fişa postului meu, nu pentru că îl plăceam. Dar 
apoi el a spus: 


$ 54% 


— Nu sunt de acord cu tine. 

— Aşadar, modulul administrator funcţionează? a 
întrebat Mensah, încruntându-se către toată lumea. 

— Nu, este clar spart, a explicat Volescu, care, atunci 
când nu era atacat de reprezentanţi gigantici ai faunei, era 
un tip destul de calm. Conexiunea administratorului la 
sistemul  SecUnităţii a fost parţial întreruptă. Are 
posibilitatea de a transmite comenzi, însă nu le poate pune 
în practică, nu-şi poate controla comportamentul şi nu 
poate aplica pedepse. Faptul că această Unitate a acţionat 
ca să ne protejeze vieţile, ca să aibă grijă de noi, chiar 
dacă era agent liber, cred că ne dă şi mai multe motive să 
avem încredere în ea. 

OK, fie. Îmi plăcea de el. 

Gurathin a insistat: 

— Am fost sabotaţi de când am ajuns aici. Lipsa 
raportului de riscuri şi secţiunile dispărute de pe hartă 
converg spre o astfel de concluzie. SecUnitatea trebuie să 
fie implicată. Acţionează în numele companiei, care nu 
doreşte ca planeta să fie monitorizată, indiferent din ce 
motive. Cred că asta li s-a întâmplat celor de la DeltFall. 

Ratthi aşteptase clipa potrivită pentru a-l întrerupe. 

— Este clar că se petrece ceva ciudat. În specificaţiile 
DeltFall erau menţionate doar trei SecUnităţi, însă în 
habitat se aflau cinci. Cineva ne sabotează, dar nu cred în 
implicarea SecUnităţii noastre. 

Cu un ton hotărât, Bharadwaj a spus: | 

— Volescu şi Ratthi au dreptate. In cazul în care 
compania i-ar fi comandat SecUnităţii să ne ucidă, am fi 
deja morţi. 

Overse părea supărată. 

— Ne-a spus despre modulul de luptă. Ne-a cerut să o 
ucidem. De ce dracu' ar fi reacţionat astfel dacă voia să ne 
facă rău? 

Imi plăcea şi de ea. Deşi să mă implic în conversaţia asta 
era ultimul lucru pe care mi-l doream, era cazul să vorbesc 
pentru mine. 

Am ţinut ochii închişi, privindu-i prin camera de 


$ 55% 


securitate, fiindcă îmi era mai uşor. M-am simţit obligat să 
intervin: 

— Compania nu încearcă să vă ucidă. 

Asta i-a uimit. Gurathin a început să vorbească şi Pin- 
Lee i-a făcut semn să tacă. Mensah a înaintat un pas, 
privindu-mă cu îngrijorare. Stătea lângă mine, cu Gurathin 
şi ceilalţi adunaţi în jurul ei. Bharadwaj se afla cel mai 
departe, şezând pe un scaun. Mensah a întrebat: 

— SecUhnitate, de unde ştii? 

Chiar şi prin intermediul videocamerei era dificil. Am 
încercat să mă prefac că mă întorsesem în rezervă. 

— Pentru că, dacă ar fi vrut să vă saboteze, compania v- 
ar fi otrăvit proviziile folosind sistemele de reciclare. Mai 
degrabă vă ucide accidental. 

A existat un moment în care toţi s-au gândit la cât de 
uşor i-ar fi fost companiei să-şi saboteze propriile setări de 
mediu. Ratthi a început: 

— Dar, cu siguranţă, ar fi... 

Expresia lui Gurathin era mai rigidă decât de obicei. 

— Unitatea asta a mai ucis oameni pe care fusese 
angajată să-i protejeze. A omorât cincizeci şi şapte de 
membri ai unei operaţiuni miniere. 

Ce v-am spus despre cum îmi spărsesem modulul 
administrator fără să mă transform în vinovat de genocid? 
A fost doar pe jumătate adevărat, fiindcă eram deja 
vinovat. Nu voiam să dau explicaţii, însă trebuia să o fac. 

— Nu mi-am spart modulul administrator ca să-mi ucid 
clienţii. Modulul a funcţionat prost, fiindcă idioţii din 
companie cumpără doar cele mai ieftine componente. S-a 
defectat, am pierdut controlul sistemelor şi i-am ucis. 
Compania m-a recuperat şi a instalat un nou modul. L-am 
spart pentru ca situaţia să nu se repete. 

Cred că asta s-a întâmplat. Tot ce ştiu cu siguranţă este 
că cele petrecute nu au avut loc după ce am spart modulul. 
Şi astfel devine o poveste mai credibilă. Mă uit la 
suficiente seriale încât să ştiu cum ar trebui să sune o 
poveste verosimilă. 

Volescu s-a întristat şi a ridicat din umeri. 


$ 56% 


— Ce am văzut în jurnalul personal al Unităţii obţinut de 
Gurathin îi confirmă spusele. 

Gurathin s-a întors îngrijorat spre el. 

— Jurnalul confirmă fiindcă asta crede Unitatea că s-a 
întâmplat. 

Bharadwaj a oftat. 

— Dar iată că eu sunt în viaţă. 

De data asta, s-a lăsat o tăcere grea. Prin canalul de 
comunicaţii, am văzut-o pe Pin-Lee mişcându-se nesigură, 
privind spre Overse şi spre Arada. Ratthi şi-a frecat faţa cu 
mâinile. Apoi Mensah a zis încet: 

— SecUhnitate, ai un nume? 

Nu eram sigur ce dorea. 

— Nu. 

— Işi spune „AsaSint”, a intervenit Gurathin. 

Am deschis ochii şi m-am uitat la el. Nu m-am putut 
abţine. Din expresiile lor, am ştiut că tot ce simțeam mi se 
citea pe faţă. Urăsc asta. Am scrâşnit: 

— Era ceva intim. 

S-a lăsat o tăcere prelungă, întreruptă de Volescu. 

— Gurathin, ai vrut să ştii ce face în timpul liber. Asta 
căutai, de fapt, în jurnale. Spune-le. 

Mensah a ridicat din sprâncene. 

— Deci? 

Gurathin a ezitat. 

— De când am aterizat, a descărcat şapte sute de ore de 
programe de divertisment. Majoritatea sunt seriale, în 
special unul numit Luna-sanctuar. Le foloseşte, probabil, 
ca să codifice date pentru companie. Nu poate să se uite la 
ele, nu la volumul acesta. Am fi observat. 

Am pufnit. Mă subestima. 

Ratthi a spus: 

— Este cel în care avocatul coloniei l-a ucis pe 
supraveghetorul terraformării, care era donatorul 
secundar pentru copilul ei implantat? 

Din nou, nu m-am putut abține: 

— Nu l-a ucis, e o minciună sfruntată. 

Ratthi s-a întors spre Mensah. 


%57 # 


— Chiar urmăreşte serialul. 

Cu o expresie fascinată, Pin-Lee a întrebat: 

— Dar cum ţi-ai putut sparge propriul modul 
administrator? 

— Toate echipamentele companiei sunt la fel. Am primit 
cândva un transfer de date ce includea toate specificaţiile 
sistemelor. Cum tot stăteam în rezervă şi nu aveam ce 
face, m-am folosit de el ca să aflu codurile modulului. 

Gurathin părea să insiste asupra subiectului, dar nu a zis 
nimic. M-am gândit că asta era tot ce avea şi că acum 
venise rândul meu. 

— Nu ai dreptate. HubSystemul ţi-a permis să-mi citeşti 
jurnalul, te-a lăsat să afli despre modulul spart. Asta face 
parte din operaţiunea de sabotaj. Vrea să nu mai aveţi 
încredere în mine, fiindcă eu încerc să vă ţin în viaţă. 

Gurathin a spus: 

— Nu trebuie să avem încredere în tine. Trebuie doar să 
te ţinem imobilizat. 

Da, foarte amuzant. 

— Nu ar funcţiona. 

— De ce, mă rog? 

M-am rostogolit de pe masă, l-am apucat pe Gurathin de 
beregată şi l-am trântit de perete. Am fost rapid, mult prea 
rapid ca ei să poată reacţiona. Le-am oferit o secundă să-şi 
dea seama ce se petrecuse şi lui Volescu să scoată un 
sunet de uimire, apoi am spus: 

— Fiindcă HubSystemul te-a minţit când ţi-a spus că 
sunt imobilizat. 

Gurathin se înroşise la faţă, însă nu atât cât ar fi devenit 
dacă începeam să aplic presiune. Inainte ca altcineva să se 
poată mişca, Mensah a intervenit, calmă: 

— SecUnitate, aş aprecia dacă l-ai lăsa jos pe Gurathin. 
Te rog. 

Este un comandant foarte bun. Vreau să intru în dosarul 
ei şi să adaug asta. Dacă s-ar fi enervat, ar fi strigat sau le- 
ar fi permis celorlalţi să intre în panică, nu ştiu ce s-ar fi 
întâmplat. 

I-am spus lui Gurathin: 


$ 58 # 


— Nu-mi placi deloc. Dar îmi plac ceilalţi şi, dintr-un 
motiv pe care nu-l înţeleg, ei te plac pe tine. Pe urmă l-am 
pus jos. 

M-am dat la o parte. Overse a făcut un pas spre el, iar 
Volescu l-a apucat de umăr, dar Gurathin i-a îndepărtat. 
Nici măcar nu-i lăsasem vreun semn pe gât. 

Încă îi priveam prin cameră, fiindcă era mai uşor decât 
să îi privesc direct. Pielea-costum era sfâşiată, dezvelind 
câteva articulaţii ale părţilor mele organice şi anorganice. 
Detest asta. Toată lumea era încă încremenită, şocată, 
nesigură. După care Mensah a inspirat adânc şi a zis: 

— SecUnitate, poţi împiedica HubSystemul să acceseze 
înregistrările de securitate din această încăpere? 

Am privit peretele de lângă capul său. 

— I-am oprit accesul când Gurathin a spus că a aflat că 
modulul meu administrator a fost spart, apoi am şters 
bucata aceea. Transferul audiovizual de la SecSystem la 
HubSystem are cinci secunde întârziere. A 

— Foarte bine, a  încuviinţat Mensah. (Incerca să 
stabilească un contact vizual, însă nu eram capabil de aşa 
ceva). Fără modulul administrator, nu trebuie să te supui 
ordinelor noastre, dar nici ale altcuiva. Asta a fost situaţia 
de când ne aflăm aici. 

Ceilalţi tăceau şi mi-am dat seama că spunea totul atât 
pentru ei, cât şi pentru mine. 

A continuat: 

— Mi-ar plăcea să rămâi parte din grupul nostru, cel 
puţin până când părăsim planeta şi ajungem într-un loc 
sigur. Abia atunci putem discuta despre ce doreşti să faci. 
Dar îţi jur că nu voi spune nici companiei, nici altcuiva în 
afara celor prezenţi, despre tine sau despre modulul spart. 

Am oftat, reuşind să păstrez aproape totul în interior. 
Fireşte că trebuise să spună aşa ceva! Ce altceva putea să 
facă? Am încercat să decid dacă să o cred sau nu, sau dacă 
măcar conta, când am fost lovit de un val de nu-mi pasă. Şi 
chiar nu-mi păsa. Aşa că am zis: 

— OK. 

Am văzut prin cameră cum Ratthi şi Pin-Lee au schimbat 


$ 59 # 


o privire. Gurathin s-a strâmbat, emanând scepticism prin 
fiecare por. Mensah a mai spus: 

— Există posibilitatea ca HubSystemul să ştie despre 
modulul tău? 

Detestam să recunosc asta, dar trebuiau să afle. Să obţin 
acces neautorizat la datele din propriul sistem e o treabă, 
însă pătrunsesem şi în alte sisteme şi nu ştiam cum aveau 
să reacționeze dacă recunoşteam ceea ce făcusem. 

— Am accesat HubSystemul când am ajuns, ca să nu 
remarce faptul că ordinele trimise către modulul 
administrator nu erau urmate de fiecare dată. Dar nu ştiu 
dacă a funcţionat în cazul în care HubSystemul a fost 
compromis de un agent exterior. Însă cu siguranţă nu va 
şti că voi aţi aflat. 

Ratthi şi-a încrucişat braţele, lăsându-şi umerii în jos. 

— Trebuie să-l închidem sau ne va ucide, a zis el, pe 
urmă a tresărit şi s-a uitat la mine. Scuze! Mă refeream la 
HubSystem. 

— Nu-i problemă, am spus. 

— Deci credem că HubSystemul a fost compromis de un 
agent din exterior, a spus Bharadwaj încet, parcă 
încercând să se convingă. Cum putem şti cu siguranţă că 
nu este vorba despre companie? 

— S-a declanşat baliza de urgenţă a Grupului DeltFall? 

Mensah s-a încruntat, iar Ratthi a părut din nou gânditor 
şi a zis: 

— Am verificat la întoarcere, după ce te-am stabilizat. 
Fusese distrusă. Nu exista niciun motiv pentru atacatori să 
facă asta dacă ar fi fost aliaţii companiei. 

Expresiile lor îmi spuneau că se gândeau intens. 
HubSystemul care le controla habitatul, de care depindeau 
pentru hrană, adăpost, aer filtrat şi apă, încerca să-i ucidă. 
Şi tot ce aveau de partea lor era un AsaSint care voia doar 
ca toţi să tacă şi să-l lase în pace, ca să urmărească toată 
ziua canalul de divertisment. 

Apoi Arada m-a bătut pe umăr. 

— Îmi pare rău. Cred că totul e foarte neplăcut. După ce 
ţi-a făcut cealaltă Unitate... Te simţi bine? 


$ 60 # 


Mi se acorda prea multă atenţie. M-am întors şi am mers 
într-un colţ, cu spatele la ei. Am spus: 

— Au existat alte două situaţii de tentativă de sabotaj 
despre care ştiu. Când Inamicul Numărul Unu i-a atacat pe 
doctorii Bharadwaj şi Volescu şi am mers să le ofer ajutor, 
am primit de la HubSystem, prin modulul administrator, o 
comandă de anulare. Am crezut că a fost o eroare cauzată 
de canalul de urgenţă al MedSystemului, care încerca să 
obţină prioritate înaintea HubSystemului. Când doctorul 
Mensah pilota hopperul mic şi verifica cele mai apropiate 
anomalii ale hărţii, pilotul automat s-a întrerupt chiar când 
survolam un şir de munţi. Asta cred că a fost tot. Ah, da. 
HubSystemul a descărcat un pachet de optimizare pentru 
mine, de pe satelit, înainte să plecăm spre DeltFall. Nu l- 
am implementat. Probabil că ar trebui să verificaţi ce mi-ar 
fi spus să fac. 

Mensah a spus: 

— Pin-Lee, Gurathin, puteţi închide HubSystemul fără să 
ne compromiteţi sistemele de mediu? Şi să declanşaţi 
baliza noastră fără să interfereze? 

Pin-Lee l-a privit pe Gurathin şi a încuviinţat. 

— Depinde de starea în care te aştepţi să fie după ce am 
terminat. 

— Să zicem că nu e cazul să-l aruncaţi în aer, însă nici să 
vă purtaţi cu mănuşi, a zis Mensah. 

Pin-Lee a încuviinţat iar. 

— Putem face asta. 

Gurathin şi-a dres glasul. 

— Va şti ce facem. Dar dacă nu are instrucţiuni să ne 
oprească, dacă încercăm, e posibil să nu intervină. 

Bharadwaj s-a aplecat în faţă, încruntându-se. 

— Va raporta cuiva. Dacă are şansa de a avertiza că-l 
închidem, cineva ar putea trimite instrucţiuni. 

— Trebuie să încercăm, a spus Mensah. La treabă. 

Pin-Lee a pornit spre uşă, însă Gurathin a avut o ezitare 
şi i s-a adresat lui Mensah: 

— Veţi fi în siguranţă aici? 

Întreba dacă erau în siguranţă cu mine. Mi-am dat ochii 


$ 61% 


peste cap. 

— Da, a spus Mensah cu fermitate şi cu o urmă de 
parcă-am-zis-acum. 

L-am privit prin camerele de securitate, când a plecat 
după Pin-Lee, în caz că încerca să facă ceva. 

Volescu părea agitat. 

— Trebuie să ne uităm la transferul de date dinspre 
satelit. Am obţine multe informaţii dacă aflăm ce voia 
SecUnitatea. 

Bharadwaj s-a ridicat, uşor nesigură. 

— MedSystemul este izolat de HubSystem, nu? De aceea 
nu a dat erori. Ai putea să-l foloseşti pentru dezarhivarea 
transferului de date. 

Volescu a luat-o de braţ şi s-au dus în următoarea 
cabină, la suprafaţa de afişare de acolo. 

A urmat o tăcere scurtă. Ceilalţi ne ascultau pe canalul 
de comunicare, dar măcar nu se aflau în cameră, iar eu am 
simţit că mi se relaxează umerii şi spatele. Acum îmi era 
mai uşor să gândesc. Mă bucurasem când Mensah le 
spusese să declanşeze baliza noastră de urgenţă. Chiar 
dacă unii dintre ei erau încă bănuitori faţă de companie, 
nu exista nicio altă cale de a pleca de aici. 

Arada a luat-o pe Overse de mână şi a spus: 

— Dacă nu compania face asta, atunci cine? 

— Trebuie să mai fie cineva aici. Mensah şi-a masat 
tâmplele, tresărind. Cele două SecUnităţi suplimentare de 
la DeltFall au venit de undeva. SecUnitate, presupun că, 
pentru a ascunde existenţa pe planetă, compania ar putea 
fi mituită să ascundă existenţa unei a treia echipe de 
evaluare. 

— Compania ar putea fi mituită să ascundă existenţa pe 
planetă a câtorva sute de echipe de evaluare. Echipe de 
evaluare, oraşe întregi, colonii pierdute, circuri ambulante 
- câtă vreme consideră şefii companiei că pot scăpa. 

Dar nu-mi puteam imagina cum credeau că ar putea 
scăpa de răspundere dacă făceau să dispară una - sau 
chiar două - dintre echipele de evaluare. Sau de ce ar fi 
vrut să facă asta. Existau prea multe companii aici, era 


Y% 62 # 


prea multă competiţie. Clienţii morţi erau o afacere 
proastă. 

— Nu cred că ar risca cineva să piardă nişte clienţi 
pentru a-i ucide pe alţii, am continuat apoi. Aţi semnat un 
contract prin care compania vă garantează siguranţa sau 
plăteşte compensaţii în caz de deces ori de accident. Chiar 
dacă reprezentanții companiei nu pot fi traşi la 
răspundere, nici măcar parţial, pentru decesele voastre, 
tot ar trebui să plătească urmaşilor voştri. DeltFall era o 
operaţiune de amploare. Compensaţia de deces acordată 
va fi deja uriaşă. (lar compania detestă să cheltuiască bani. 
Îţi dai seama de asta doar privind tapiţeria reciclată de pe 
mobilierul din habitat). Şi dacă toată lumea crede că la 
uciderea clienţilor au contribuit SecUnităţi defecte, 
compensaţia va fi, după încheierea tuturor procedurilor 
legale, mult mai mare. 

Pe măsură ce înțelegeau, vedeam pe camere 
încuviinţările şi expresiile gânditoare ale oamenilor. 
Probabil că îşi aminteau că aveam experienţă cu ce se 
întâmpla după ce SecUhnităţile funcționau prost şi îşi 
ucideau clienţii. 

— Aşadar, compania a luat mită pentru a ascunde acest 
al treilea grup de evaluare, însă nu şi pentru a-l lăsa să ne 
ucidă, a spus Overse. Unul dintre lucrurile bune în ceea ce 
îi priveşte pe clienţii care sunt oameni de ştiinţă este că se 
prind repede. Asta înseamnă că trebuie să rămânem în 
viaţă până când ajunge transportorul pentru evacuare. 

— Dar cine este? a întrebat Arada, vizibil agitată. Ştim 
că, oricine ar fi, trebuie să fi preluat fraudulos controlul 
asupra satelitului. În camera de securitate, i-am văzut 
privirea îndreptată spre mine. Aşa au reuşit să preia şi 
SecUhnităţile DeltFall? Printr-un transfer de date? 

Era o întrebare pertinentă. 

— Posibil. Dar asta nu explică de ce una dintre cele trei 
Unităţi DeltFall a fost ucisă în afara spaţiului comun, cu un 
burghiu pentru forare sonică. În principiu, nu puteam 
refuza un transfer de date, iar eu mă îndoiam că existau şi 
alte SecUnităţi care ascundeau module administrator 


Y% 63 9 


sparte. Dacă Grupul DeltFall a refuzat transferul datelor 
pentru SecUnităţile lor, fiindcă se confruntau, asemenea 
nouă, cu aceeaşi sporire a erorilor echipamentului, cele 
două Unităţi neidentificate ar fi putut fi trimise să 
infecteze manual Unităţile DeltFall. 

Ratthi privea în gol şi am văzut prin canalul camerei că 
se uita iar la imaginile camerei mele de teren preluate din 
habitatul DeltFall. A arătat spre mine, încuviinţând: 

— Sunt de acord, dar asta ar însemna că Grupul DeltFall 
a permis accesul în habitat al Unităţilor neidentificate. 

Probabil că aşa o fi fost. Verificaserăm ca să ne 
asigurăm că toate hopperele lor erau acolo, dar nu era 
posibil să ne dăm seama dacă un altul aterizase şi decolase 
iar, la un moment dat. Ceea ce-mi amintea să fac o 
verificare rapidă a canalului de securitate, ca să văd cum 
arăta perimetrul nostru. Dronele patrulau mai departe, iar 
alarmele noastre cu senzori au răspuns toate la ping-uri. 

Overse a spus: 

— Dar de ce să permită unui grup străin accesul în 
habitat? Un grup a cărei existenţă le fusese ascunsă? 

— Şi voi aţi proceda la fel, am spus. (Ar fi trebuit să tac, 
să mă considere mai departe o SecUnitate normală, 
obedientă, să nu-şi mai amintească ce eram. Dar voiam să 
aibă grijă). Dacă nişte străini ar ateriza aici şi ar avea o 
atitudine firească, spunând că tocmai au ajuns şi că le-a 
funcţionat prost echipamentul, că MedSystemul e la 
pământ şi că vă cer ajutorul, i-aţi lăsa să intre. Chiar dacă 
v-aş spune să n-o faceţi, fiindcă încalcă protocolul de 
securitate al companiei, nu m-aţi asculta. Poate nu mi-ar 
păsa prea tare. Multe dintre regulile companiei sunt 
stupide sau făcute doar pentru maximizarea profitului, însă 
unele au la bază un motiv temeinic. Unul dintre acestea 
este interzicerea accesului străinilor în habitat. 

Arada şi Ratthi au schimbat o privire crispată. Overse a 
cedat: 

— Da, poate. 

Mensah, care tăcuse până acum, preferând să ne 
asculte, a intervenit: 


$ 649 


— Probabil că a fost mai uşor decât atât. Cred că s-au 
dat drept noi. 

Era atât de simplu, încât m-am întors şi am privit-o. Era 
încruntată şi îngândurată. A continuat: 

— Aterizează, pretind că suntem noi şi că au nevoie de 
ajutor. Dacă au acces la HubSystemul nostru, ar fi foarte 
uşor să ne supravegheze prin sistemul de comunicaţii. 

Am spus: 

— Dacă vin aici, nu vor proceda aşa. 

Depindea de ce avea acel alt grup de evaluare, dacă 
venise pregătit să scape de echipe rivale sau dacă hotărâse 
să facă asta după ce ajunsese aici. Ar fi putut avea vehicule 
aeriene dotate cu armament, SecUnităţi de luptă, drone 
înarmate. Am extras câteva exemple din baza de date şi le- 
am trimis prin fluxul de informaţii, ca oamenii să le vadă. 

Canalul MedSystemului m-a informat că bătăile inimilor 
lui Ratthi, Overse şi Arada tocmai se acceleraseră. A lui 
Mensah, nu, fiindcă deja se gândise la toate astea. De 
aceea îi trimisese pe Pin-Lee şi pe Gurathin să închidă 
HubSystemul. Agitat, Ratthi a spus: 

— Ce facem dacă vin aici? 

— Vom fi în altă parte, am spus. 


Ar fi putut părea ciudat că Mensah era singurul om care 
se gândea să abandoneze habitatul, în timp ce aşteptam 
baliza de urgenţă să ne aducă ajutor, însă, aşa cum am mai 
spus, actualii mei clienţi nu erau exploratori galactici 
neînfricaţi. Erau oameni care îşi făceau treaba şi, dintr- 
odată, se treziseră într-o situaţie cumplită. 

Li se spusese, încă din timpul sesiunii de orientare 
organizate înainte de expediţie, prin declaraţiile pe propria 
răspundere pe care trebuiseră să le semneze pentru 
companie, prin pachetele de evaluare ce conţineau toate 
informaţiile privind riscurile, prin instruirea la faţa locului 
cu  SecUnitatea, că era vorba despre o regiune 
necunoscută, cu potenţial de risc, de pe o planetă 
majoritar nemonitorizată. Nu aveau voie să părăsească 
habitatul fără precauţii de securitate şi nu se făceau 


% 65 # 


deplasări de evaluare peste noapte. Ideea de a trebui să 
umple ambele hoppere cu provizii de urgenţă şi de a o lua 
la sănătoasa, pentru că aşa ar fi fost mai în siguranţă decât 
în habitat, era dificil de acceptat. 

Însă, după ce Pin-Lee şi Gurathin au închis 
HubSystemul, iar Volescu a dezarhivat transferul de 
informaţii primit de la satelit şi care-mi fusese menit, au 
înţeles foarte repede. 

Bharadwaj ne-a rezumat situaţia, prin canalul de 
comunicare, în timp ce eu îmi puneam ultima piele-costum 
şi ultima armură pe care le mai aveam. 

— Trebuia să preia controlul SecUnităţii şi instrucţiunile 
erau foarte clare. Odată ce SecUhnitatea s-ar fi aflat sub 
control, ei ar fi primit acces la MedSystem şi la SecSystem. 

Mi-am pus casca şi am opacizat vizorul. Uşurarea era 
intensă, cam egală cu vestea că modulul de luptă cu acces 
superior fusese îndepărtat. 'Te iubesc, armură, şi nu te voi 
mai părăsi niciodată! 

Mensah a intervenit. 

— Pin-Lee, ce se întâmplă cu baliza? 

— Am primit un semnal de pornire când am iniţializat 
lansarea. Pin-Lee părea şi mai exasperată decât de obicei. 
Dar nu pot primi confirmarea cu HubSystemul închis. 

Le-am spus, prin fluxul de informaţii, că aş putea trimite 
o dronă ca să verifice. Lansarea balizei era importantă 
acum. Mensah mi-a dat acordul şi am înaintat ordinul către 
una dintre dronele mele. 

Baliza noastră era la câţiva kilometri distanţă de habitat, 
pentru siguranţă, însă m-am gândit că ar fi trebuit să o 
auzim lansându-se. Sau poate că nu. Nu mai fusesem 
niciodată nevoit să fac asta. 

Mensah îi organizase deja pe oameni şi îi pusese în 
mişcare, aşa că, de îndată ce am avut armele pregătite şi 
mi-am încărcat dronele de rezervă, am luat câteva lăzi. 
Prindeam fragmente de conversaţie prin camerele de 
securitate. 

(„Trebuie să te gândeşti la el ca la o persoană”, i-a spus 
Pin-Lee lui Gurathin. „Este o persoană”, a insistat Arada.) 


$ 66 # 


Ratthi şi Arada au trecut în fugă pe lângă mine, ducând 
provizii medicale şi acumulatori de rezervă. Ne 
extinseserăm perimetrul dronelor cât de mult se putuse. 
Nu ştiam dacă oricine atacase DeltFall avea să apară din 
senin, însă era o posibilitate. Gurathin trebuise să iasă ca 
să verifice sistemele hopperelor, atât cel mare, cât şi cel 
mic pentru a se asigura că nimeni în afară de noi nu mai 
avea acces la ele şi că HubSystemul nu se amestecase în 
codurile lor. L-am urmărit prin una dintre drone. Se tot 
uita, sau încerca să nu se uite la mine, ceea ce era şi mai 
rău. Nu trebuia să fiu distras acum. Următorul atac avea 
să fie rapid. 

(„Dar mă gândesc la el ca la o persoană”, a spus 
Gurathin. „O persoană furioasă, înarmată, care nu are 
niciun motiv să aibă încredere în noi.” „Atunci, nu mai fi 
rău cu el”, i-a spus Ratthi. „Ar putea fi de folos.”) 

— Ştiu că SecUhnităţile lor au instalat cu succes modulul 
de luptă pe SecUnitatea noastră, a spus Mensah prin 
canalul de comunicaţii. Şi trebuie să presupunem că au 
primit suficiente informaţii de la HubSystem încât să fi 
aflat că l-am eliminat. Ceea ce nu ştiu e că le-am dedus 
logic existenţa. Când SecUnitatea a întrerupt accesul 
HubSystemului, încă presupuneam că este vorba despre 
un sabotaj din partea companiei. Nu-şi vor da seama că 
venirea lor nu constituie un secret pentru noi. 

Tocmai de aceea trebuia să ne mişcăm. Ratthi şi Arada 
s-au oprit să răspundă la o întrebare despre acumulatorii 
echipamentului medical, iar eu i-am trimis înapoi la 
habitat, după următoarea tură. 

Problema cu care mă confruntam era modul de luptă al 
AsaSinţilor, ce se aruncau spre o ţintă şi încercau s-o ucidă 
ştiind că 90% din trupurile noastre pot fi regenerate sau 
înlocuite într-o rezervă. Aşadar, nu era nevoie de fineţe. 

Părăsind habitatul, pierdeam accesul la rezervă. Chiar 
dacă am fi ştiut cum să o dezmembrăm, era prea mare ca 
să încapă în hopper şi avea nevoie de prea multă energie. 

Exista posibilitatea ca aceia pe care urma să-i înfruntăm 
să aibă roboţi de luptă reali, nu de securitate, ca mine, iar 


$ 67 # 


dacă era adevărat, trebuia să ne ţinem departe de ei până 
la sosirea transportorului. Asta dacă celălalt grup de 
evaluare nu mituise deja pe cineva din companie ca să 
întârzie operaţiunea de salvare. Nu menţionasem încă 
posibilitatea respectivă. 

Aveam totul aproape gata când Pin-Lee ne-a spus prin 
canalul de comunicare: 

— Am găsit! Au ascuns un cod de acces în HubSystem. 
Nu le trimitea date audio sau video, nici nu le permitea să 
ne acceseze canalele, însă primea periodic comenzi. Astfel, 
a scos informaţii din pachetul nostru de hărţi şi a trimis 
comanda către pilotul automat al hopperului mic, 
anulându-l. 

Gurathin a adăugat: 

— Ambele hoppere sunt în regulă acum şi am iniţializat 
verificările dinaintea decolării. 

Mensah spunea ceva, însă eu tocmai primisem o alertă 
de la SecSystem. O dronă îmi trimitea un semnal de 
urgenţă. 

O clipă mai târziu, am primit imaginile dronei de pe 
terenul unde era instalată baliza noastră. Coloana de 
lansare a trepiedului căzuse într-o parte, iar bucăţi din 
capsulă se împrăştiaseră în jur. 

Am trimis imaginile spre canalul general, iar oamenii au 
tăcut. 

— Rahat, a şoptit Rahti. 

— Continuaţi, a spus Mensah, prin canalul de 
comunicare, cu o voce aspră. 

Cu HubSystemul nefunctional, nu aveam niciun scaner, 
însă eu lărgisem pe cât posibil perimetrul. SecSystemul 
tocmai pierduse contactul cu una dintre dronele aflate 
departe în sud. Am aruncat ultima ladă în magazia pentru 
provizii, am dat comenzi dronelor şi am strigat prin canalul 
de comunicaţii: 

— Vin! Trebuie să ne ridicăm în aer acum! 

A fost neaşteptat de stresant să mă plimb încolo şi 
încoace în faţa hopperelor, aşteptând după oameni. 
Volescu a ieşit cu Bharadwaj, ajutând-o să se deplaseze pe 


Y% 68 # 


terenul nisipos. Apoi au apărut Overse şi Arada, cu gentile 
aruncate peste umeri, strigând la Ratthi, care se afla în 
spatele lor, să ţină pasul. Gurathin era deja în hopperul 
mare, iar Mensah şi Pin-Lee au ieşit ultimele. 

Pin-Lee, Volescu şi Bharadwaj s-au îndreptat apoi spre 
micul hopper, iar ceilalţi, spre cel mare. M-am asigurat că 
Bharadwaj se descurca să folosească rampa. Am avut o 
problemă la trapa hopperului mare, unde Mensah a vrut să 
intre ultima, în timp ce eu voiam acelaşi lucru. Drept 
compromis, am prins-o de talie şi ne-am strecurat amândoi 
prin trapă, chiar în momentul ridicării rampei. Am lăsat-o 
jos şi a spus, sub privirile uimite ale celorlalţi: 

— Mulţumesc, SecUnitate. 

Casca uşura puţin lucrurile, însă avea să-mi lipsească 
tamponul confortabil al camerelor de securitate. 

Am rămas în picioare, ţinându-mă de bara de deasupra, 
în timp ce ceilalţi îşi puneau centurile, iar Mensah se 
îndrepta spre scaunul pilotului. Micul hopper a decolat 
primul, iar ea i-a dat timp să se îndepărteze, înainte să ne 
ridicăm şi noi de la sol. 

Acţionam pe baza presupunerii că ei, oricine ar fi fost, 
nu ştiau că aflaserăm de prezenţa lor, aşa că trimiseseră o 
singură navă. Se aşteptau să ne surprindă în habitat şi 
probabil că veneau pregătiţi să distrugă hopperele pentru 
a ne ţine pe loc, şi abia apoi să atace oamenii. Aşadar, 
ştiind că veneau dinspre sud, eram liberi să alegem o 
direcţie. Hopperul mic a cotit spre vest şi noi l-am urmat. 

Speram doar ca hopperul lor să nu aibă raza de acţiune 
a scanerelor mai mare decât a scanerelor noastre. 

Vedeam majoritatea dronelor pe canalul hopperului, un 
punct strălucitor care se forma pe cele trei dimensiuni ale 
hărţii. Grupul Unu îmi urma indicaţiile, îndreptându-se 
spre un punct de întâlnire situat în apropierea habitatului. 
Aveam un calcul în desfăşurare, estimând momentul sosirii 
inamicului. Chiar înainte să trecem în afara perimetrului, 
le-am comunicat dronelor să se îndrepte spre nord-est. În 
câteva clipe, au ieşit din câmpul meu vizual. Aveau să 
urmeze ultimele instrucţiuni până când îşi consumau 


Y% 69 # 


acumulatorii. 

Speram ca a doua echipă de evaluare să le intercepteze 
şi să le urmărească. De îndată ce aveau o imagine a 
habitatului nostru, văzând că hopperele nu erau la locul 
lor, urmau să-şi dea seama că fugiserăm. Ar fi renunţat 
astfel să intre în habitat, însă le-ar fi dat posibilitatea să 
identifice direcția spre care ne îndreptaserăm. Era 
imposibil să-mi dau seama cum vor decurge lucrurile. 

Ceea ce ştiam cu siguranţă era că, în timp ce zburam 
spre munţii îndepărtați, nu ne-a urmărit nimeni. 


% 709 


Capitolul 6 


Oamenii  dezbătuseră încotro să mergem. Sau 
discutaseră atât cât fusese posibil în timp ce calculau cu 
disperare cât din ce aveau nevoie pentru supraviețuire 
puteau îndesa în hoppere. Ştiam că grupul, pe care Ratthi 
îl numea acum ExploRea, avusese acces la HubSystem şi 
cunoştea toate locurile pe care le vizitaserăm în timpul 
misiunilor. Aşa că trebuia să mergem în altă parte. 

Ne-am îndreptat spre un loc propus de Overse şi de 
Ratthi în urma unei examinări rapide a hărţii. Era o serie 
de coline stâncoase, în mijlocul unei jungle tropicale, cu un 
spectru larg de faună, suficient cât să deruteze scanările 
după semne de viaţă. Mensah şi Pin-Lee au coborât 
hopperele şi le-au pilotat printre stânci. Am trimis câteva 
drone să verifice terenul din diverse unghiuri şi am ajustat 
de câteva ori poziţiile hopperelor, apoi am stabilit un 
perimetru. 

Nu ne simţeam în siguranţă. Chiar dacă aveam cu noi 
câteva kituri de supravieţuire, nimeni nu a sugerat să le 
montăm. Oamenii urmau să rămână deocamdată în 
hoppere, comunicând pe canalul de comunicaţii şi prin 
fluxul de informaţii limitat dintre cele două. Nu avea să fie 
deloc confortabil pentru ei (echipamentele sanitare şi de 
igienă nu întruneau standardele, în primul rând), însă era 
mai sigur. Exemplare mai mari şi mai mici ale faunei se 
mişcau în perimetrul scanerelor, curioase şi posibil la fel 
de periculoase ca oamenii care voiau să-mi ucidă clienţii. 

Am ieşit afară însoţit de câteva drone, ca să inspectez 
zona şi să mă asigur că nu exista nimic suficient de mare 
încât să se furişeze în miez de noapte şi să atace 
hopperele. Asta mi-a oferit şi posibilitatea să mă gândesc. 

Clienţii mei ştiau despre modulul administrator, mai 
exact despre lipsa lui, şi chiar dacă Mensah jurase că nu 
mă va raporta, trebuia să-mi clarific intenţiile. 

Era o greşeală să te gândeşti la un construct ca jumătate 
robot, jumătate om. Ar fi dat impresia că jumătăţile erau 


%71 # 


distincte, că robotul ar fi dorit să urmeze ordinele şi să-şi 
facă treaba, iar jumătatea umană ar fi dorit să se protejeze 
şi să scape naibii de acolo. Realitatea era însă diferită: 
eram o entitate confuză, fără nicio idee despre ce doream 
să fac. Ce ar fi trebuit să fac. Ce eram nevoit să fac. 

Probabil i-aş fi putut lăsa să se descurce pe cont propriu. 
Mi-am imaginat că procedam astfel, că Arada şi Ratthi au 
fost prinşi de SecUhnităţi rebele, şi am simţit că mi se face 
rău. Detest să am emoţii despre realitate. Prefer să le am 
despre Luna-sanctuar. 

Cum ar fi trebuit să acţionez? Să plec de capul meu pe 
planeta asta şi să trăiesc până când îmi cedau 
acumulatorii? Dacă urma să fac asta, ar fi trebuit să 
planific totul mai bine şi să descarc mai multe seriale. Nu 
credeam că aş fi putut stoca suficiente până la epuizarea 
acumulatorilor. Specificaţiile mele îmi spuneau că asta 
urma să se întâmple doar peste multe sute de mii de ore. 

Totuşi, până şi mie mi se părea un lucru prostesc. 


Overse instalase câteva echipamente de identificare la 
distanţă care urmau să ne avertizeze dacă cineva încerca 
să scaneze zona. Când oamenii s-au urcat înapoi în cele 
două hoppere, am numărat repede câţi erau, prin canal, 
asigurându-mă că nu lipsea niciunul. Mensah a aşteptat la 
rampă, indicându-mi că dorea să vorbim între patru ochi. 

Am oprit atât canalul de comunicaţii, cât şi fluxul de 
informaţii, iar ea a spus: 

— Ştiu că îţi este mai comod să mentii casca opacizată, 
însă situaţia s-a schimbat. Trebuie să te vedem. 

Nu voiam s-o fac. Acum, mai mult ca niciodată. Ştiau 
prea multe despre mine. Dar trebuia să aibă încredere în 
mine, ca să-i menţin în viaţă şi să-mi continui treaba. 
Versiunea bună, nu cea de mântuială pe care o făcusem 
înainte ca elemente străine să înceapă să-mi ucidă clienţii. 
Insă tot nu voiam să o fac. 

— De obicei, este mai bine dacă oamenii mă consideră 
doar un robot, am spus. 

— Poate în condiţii normale. Privea uşor într-o parte, 


Y 72 % 


fără să se uite direct la mine, şi am apreciat asta. Dar 
situaţia este acum diferită. Ar fi mai bine dacă s-ar gândi la 
tine ca la o persoană care încearcă să ajute. Fiindcă eu aşa 
te consider. 

M-am topit pe dinăuntru. E singurul mod în care aş 
putea descrie senzaţia. După un minut, când am reuşit să 
îmi controlez expresia, mi-am făcut vizorul transparent şi 
mi-am retras casca în armură. 

A spus „Mulţumesc” şi am urmat-o în hopper. 

Ceilalţi stivuiau echipamentele şi proviziile care fuseseră 
aruncate înăuntru înainte să decolăm. 

— ...dacă repun în funcţiune satelitul, spunea Ratthi. 

— Nu voi risca asta până când... doar dacă ne găsesc, a 
spus Arada. 

Pe canalul de comunicare, Pin-Lee a oftat, furioasă şi 
frustrată. 

— Dacă am şti cine sunt nenorociţii! 

— Trebuie să discutăm despre următoarea acţiune. 

Mensah a întrerupt discuţiile şi s-a aşezat în spate, de 
unde putea vedea întregul compartiment. Ceilalţi s-au 
aşezat şi ei, cu faţa spre ea. Ratthi a întors unul dintre 
scaunele mobile. M-am aşezat şi eu pe banca de lângă 
peretele de la tribord. Canalul ne oferea imaginea 
compartimentului din micul hopper, unde şedea restul 
echipei, făcând semne că ascultau. Mensah a continuat: 

— Mai există o întrebare la care mi-ar plăcea să am 
răspuns. 

Gurathin m-a privit, aşteptând. Nu vorbeşte despre 
mine, idiotule. 

Ratthi a încuviinţat mohorât. 

— De ce? De ce fac asta? Ce înseamnă pentru ei? 

— Trebuie să aibă legătură cu secţiunile ascunse de pe 
hartă, a spus Overse, accesând imaginile stocate pe 
canalul ei. Acolo se află, în mod evident, ceea ce-şi doresc, 
ceva ce nu vor să găsim noi sau DeltFall. 

Mensah s-a ridicat, începând să se plimbe. 

— Aţi găsit ceva în urma analizelor efectuate? 

Pe canal, Arada s-a consultat rapid cu Bharadwaj şi cu 


% 739 


Volescu. 

— Încă nu, dar nu am încheiat toate testele. Deocamdată 
nu am găsit nimic interesant. 

— Oare chiar au impresia că vor scăpa cu bine după 
toate astea? Ratthi s-a întors spre mine, parcă aşteptând 
un răspuns. Evident, pot să exploateze deficienţele 
sistemelor companiei şi ale satelitului, folosind 
SecUnitățile drept ţapi ispăşitori, dar... Investigația va fi 
foarte minuțioasă. Trebuie să ştie asta. 

Erau prea mulţi factori în joc şi prea multe necunoscute, 
iar eu trebuie să răspund întrebărilor directe. Chiar şi fără 
modulul administrator, vechile obiceiuri dispar greu. 

— Ar putea considera că oricine ar fi beneficiarii voştri, 
dar şi compania, nu vor încerca să caute dincolo de teoria 
SecUnităţilor rebele. Dar nu pot să facă să dispară două 
echipe de evaluare, dacă entității lor corporatiste sau 
politice nu-i pasă de ele. Lui DeltFall îi pasă? Entităţii 
voastre îi pasă? 

Asta i-a făcut pe toţi să se uite lung la mine, nu ştiu din 
ce motiv. A trebuit să mă întorc şi să privesc prin hublou. 
Voiam atât de mult să-mi închid casca, încât părţile mele 
organice au început să transpire, dar am revăzut 
conversaţia cu Mensah şi am reuşit să mă abţin. 

Volescu a spus: 

— Nu ştii cine suntem? Nu ţi-au spus? 

— În transferul de date iniţial era un pachet informativ. 

Mă uitam încă la încrengătura luxuriantă, verde, de 
dincolo de stânci. Nu voiam să ajung la partea despre cât 
de puţin îmi păsa mie de ceea ce făceam. 

— Nu l-am citit. 

Arada a spus cu blândeţe: 

— De ce? 

Mă priveau toţi, aşa că nu puteam inventa o minciună 
credibilă. 

— Fiindcă nu mi-a păsat. 

— Şi vrei să te credem? a întrebat Gurathin. 

Am simţit că mi se încleştează maxilarul. Era o reacţie 
fizică pe care n-o puteam împiedica. 


749 


— Voi încerca să fiu mai precis. Mi-a fost indiferent şi 
am fost uşor iritat. Asta puteţi crede? 

— De ce nu vrei să ne uităm la tine? a întrebat din nou 
Gurathin. 

Maxilarul meu era atât de încordat, încât a declanşat o 
alertă de securitate pe canalul meu. Am spus: 

— Nu e nevoie să mă priviţi. Nu sunt un sexbot. 

Ratthi a scos un sunet între oftat şi pufnet de 
exasperare. Nu era menit pentru mine: 

— 'Ţi-am zis, Gurathin. E timid. 

Overse a adăugat: 

— Nu vrea să interacţioneze cu oamenii. Şi de ce ar 
vrea? Ştii cum sunt tratate constructele, în special în 
mediile corporatist-politice. 

Gurathin s-a întors spre mine. 

— Deci nu ai un modul administrator, dar te putem 
pedepsi dacă ne uităm la tine. 

L-am privit şi eu. 

— Probabil până când îmi amintesc de armele 
încorporate în braţe. 

Cu un ton ironic, Mensah a spus: 

— lată, Gurathin. Te-a ameninţat, însă nu a recurs la 
violenţă. Eşti mulţumit? 

Gurathin s-a lăsat pe spate. 

— Deocamdată. Aşadar, mă testa. Uau, cât curaj! Şi cât 
de prostesc. Apoi mi s-a adresat mie: Vreau să mă asigur 
că nu te afli sub niciun fel de constrângere exterioară. 

— Ajunge. Arada s-a ridicat şi a venit să se aşeze lângă 
mine. Nu voiam să-i fac loc, aşa că am stat amândoi 
înghesuiți. A continuat: Trebuie să-i daţi timp. Nu a mai 
interacţionat cu oamenii ca agent liber. Este o experienţă 
de învăţare pentru toţi. 

Ceilalţi au încuviinţat, de parcă ce spunea ea avea sens. 

Mensah mi-a trimis pe fluxul informativ un mesaj privat: 
Sper că eşti bine. 

Fiindcă ai nevoie de mine. Nu ştiu de unde mi-a venit. 
OK, a venit de la mine, însă Mensah era clientul meu. 
Eram o SecUnitate. Nu exista niciun contact emoţional 


% 75% 


între noi. Nu aveam niciun motiv raţional să mă exprim ca 
un smiorcăit. 

Fireşte că am nevoie de tine. Nu am experienţă cu nimic 
de genul ăsta. Niciunul dintre noi nu are. Uneori, oamenii 
nu se pot abţine şi permit emoţiilor să inunde fluxul de 
informaţii. Mensah era furioasă şi speriată, nu pe sau de 
mine, ci pe şi de oamenii care ar face una ca asta, care ar 
ucide, care ar măcelări o întreagă echipă de evaluare şi ar 
arunca vina pe SecUnităţi. Se lupta cu furia, deşi pe faţa ei 
se citea doar o preocupare calmă. Prin fluxul de informaţii 
am simţit că se oţeleşte. Eşti singurul dintre noi care nu va 
fi cuprins de panică. Cu cât durează mai mult situaţia, 
ceilalţi... Trebuie să rămânem uniţi şi să fim atenți. 

Era perfect adevărat. Şi puteam ajuta, chiar şi fiind o 
SecUnitate. Eram singurul menit să ţină lumea în 
siguranţă. Fu intru în panică mereu, doar că voi nu vedeți, 
i-am spus. Am adăugat un marcaj textual pentru „glumă”. 

Nu a răspuns, dar a privit în jos, zâmbind pentru sine. 

— Mai există o întrebare. Unde sunt? Au venit spre 
habitatul nostru dinspre sud, însă asta nu ne spune nimic, 
a zis Ratthi. 

Am încercat să-l lămuresc: 

— Am lăsat trei drone lângă habitatul nostru. Nu au 
funcţia de scanare, fiindcă HubSystemul este oprit, însă 
înregistrările audio-video vor funcţiona. Am putea 
recepționa ceva care să ne răspundă la întrebări. 

Lăsasem o dronă într-un copac, cu bătaie lungă spre 
habitat, una vârâtă sub acoperişul extensibil de la intrare 
şi una în interiorul domului comun, ascunsă sub o consolă. 
Le setasem să fie aproape inerte, doar să înregistreze, aşa 
că, atunci când ExploRea scana, dronele aveau să fie 
îngropate în citirile energiei ambientale de pe sistemul de 
mediu al habitatului. Nu reuşisem să conectez dronele la 
SecSystem, cum făceam de obicei, ca să pot stoca datele şi 
să pot filtra părţile plicticoase. Ştiam că ExploRea avea să 
verifice şi de aceea integrasem memoria SecSystem în 
sistemul hopperului mare şi apoi îl curăţasem. 

Nu voiam nici să ştie mai multe despre mine decât ştiau 


%76 


deja. 

Toată lumea mă privea din nou. Erau surprinşi că 
AsaSintul avusese un plan. Sincer, nu-i puteam învinui. 
Modulele noastre de instruire nu aveau nimic similar 
inclus, dar era o altă situaţie în care thrillerele pe care le 
citisem şi filmele de aventură pe care le vizionasem 
începeau să se dovedească utile. Mensah a ridicat din 
sprâncene, apreciativ, şi a spus: 

— Dar de aici nu le poţi recepționa semnalul. 

— Nu, va trebui să mă întorc ca să obţin datele, i-am 
spus. 

Pin-Lee s-a aplecat şi mai mult în imaginile de la camera 
hopperului mic. 

— Aş putea să ataşez la o dronă unul dintre scanerele 
mici. Va fi mai lentă, însă asta ne-ar oferi şi altceva în 
afara materialelor audiovizuale. 

Mensah a încuviinţat. 

— Fă-o, însă nu uita că avem resurse limitate. A tastat 
pe fluxul informativ, ca să ştiu că vorbea cu mine fără să 
mă privească. Cât crezi că va rămâne în habitatul nostru al 
doilea grup? 

Volescu a gemut din celălalt hopper. 

— Toate mostrele noastre. Avem datele, însă, dacă ne 
distrug munca... 

Ceilalţi erau de acord cu el, exprimându-și frustrarea şi 
îngrijorarea. M-am deconectat şi i-am răspuns lui Mensah: 

— Nu cred că va rămâne mult timp. Nu avem nimic pe 
care să-l vrea. 

Pentru o clipă, Mensah şi-a permis să arate cât era de 
îngrijorată. 

— Fiindcă ne vrea pe noi, a spus încet. 

Avea perfectă dreptate şi în această privinţă. 


Mensah a stabilit un program de cart, incluzând 
perioade în care eu puteam intra în standby şi puteam 
efectua cicluri de diagnosticare şi de reîncărcare. 
Plănuiam să mă folosesc de acele pauze pentru a privi noi 
episoade din Luna-sanctuar şi pentru a-mi reîmprospăta 


Y 77% 


abilitatea de a mă descurca în spaţii reduse, cu oameni 
alături, fără a-mi pierde minţile. 

După ce oamenii s-au liniştit, fie adormind, fie adânciţi 
în propriile fluxuri informative, am verificat dronele din 
perimetru. Noaptea era mai mult zgomot decât ziua, însă, 
până acum, nu identificasem nimic mai mare decât 
insectele şi cele câteva reptile care se apropiaseră de 
hoppere. Când am înconjurat trapa hopperului mare, 
Ratthi era de cart, şezând în carlingă, cu ochii la scanere. 
Am trecut prin secţiunea destinată echipajului şi m-am 
aşezat lângă el. Mi-a făcut un semn din cap şi a spus: 

— E totul bine? 

— Da. Nu voiam, însă trebuia să întreb. 

Când căutam o stocare permanentă pentru toate 
descărcările ce conțineau divertisment, pachetul 
informativ fusese unul dintre fişierele pe care le 
eliminasem. (Ştiu, dar sunt obişnuit să dispun de spațiu 
suplimentar de stocare în SecSystem.) Amintindu-mi ce 
spusese Mensah, mi-am retras casca. Era mai uşor dacă de 
faţă era doar Ratthi şi amândoi priveam consola. 

— De ce a crezut toată lumea că e atât de ciudat să 
întreb dacă entitatea voastră politică v-ar simți lipsa? 

Ratthi a zâmbit spre consolă. 

— Fiindcă doctorul Mensah este entitatea noastră 
politică. A făcut un gest scurt, cu degetul arătător orientat 
în sus. Suntem de la Alianța pentru Conservare, una dintre 
entitățile necorporatiste ale sistemului. Doctorul Mensah 
este directorul administrativ în funcție al comitetului 
director. Este o poziție aleasă, pe termen limitat. Dar unul 
dintre principiile casei noastre este că administratorii 
trebuie să-şi continue munca obişnuită, oricare ar fi aceea. 

Munca ei obişnuită necesita această evaluare, aşa că iat- 
o aici, cu noi. _ 

Mda. Acum mă simţeam stupid. Încă procesam când a 
spus: 

— Ştii, în teritoriile controlate de Alianţă, roboții sunt 
consideraţi cetăţeni cu drepturi egale. Un construct ar 
face parte din aceeaşi categorie. 


789 


A spus-o ca şi cum mi-ar fi vândut un pont. 

În fine. Roboții care sunt „cetăţeni cu drepturi egale” tot 
trebuie să aibă un tutore uman sau uman augmentat, de 
obicei angajatorul lor. Am văzut asta pe canalele de ştiri. 
Şi pe cel de divertisment, pe care roboții erau servitori 
fericiţi sau îndrăgostiţi în secret de tutorii lor. Dacă i-ar fi 
arătat  petrecându-şi timpul vizionând canalul de 
divertisment, tot ciclul zilnic, fără ca nimeni să încerce să-i 
facă să vorbească despre sentimentele lor, aş fi fost mult 
mai interesat. 

— Dar compania ştie cine e. 

Ratthi a oftat. 

— Da, ştie. Nu ti-ar veni să crezi cât am plătit pentru 
garanţia evaluării. Ticăloşii ăştia corporatişti sunt nişte 
hoţi. 

Asta însemna că, dacă reuşeam să lansăm baliza de 
urgenţă, compania nu avea să ezite, iar transportorul urma 
să ajungă aici rapid. Nicio mită de la ExploRea nu îl putea 
opri. Ar fi putut chiar trimite o navă de securitate mai 
rapidă care să verifice situaţia, înainte de sosirea 
transportorului. Garanţia plătită pentru un lider politic era 
mare, însă compensaţia pe care ar fi trebuit să o achite 
compania dacă i se întâmpla ceva depăşea orice 
imaginaţie. Plata imensă, umilinţa în faţa altor companii şi 
pe canalele de ştiri... M-am sprijinit de spătar şi mi-am 
închis casca, pentru a mă gândi. 

Nu ştiam cine erau ExploRea, cu cine aveam de-a face. 
Dar pariez că nici ei. Statutul lui Mensah era inclus doar în 
pachetul informativ stocat în SecSystem, la care nu 
avuseseră niciodată acces. În cazul în care ni se întâmpla 
ceva, investigaţiile aveau să fie minuţioase. Compania ar fi 
căutat cu disperare un vinovat, iar beneficiarii ar fi dat 
vina pe companie. Nimeni nu avea să se lase multă vreme 
păcălit de scenariul cu SecUnităţile rebele. 

Nu-mi dădeam seama cum ne puteam folosi de asta, însă 
în niciun caz acum. Nu mă liniştea şi eram convins că nici 
oamenii nu aveau să se simtă mai bine dacă ştiau că 
nenorocita de companie îi va răzbuna dacă sau când erau 


%79 


ucişi. A 

Aşadar, ziua următoare, chiar în toiul după-amiezii m-am 
pregătit să iau hopperul mic şi să mă întorc în perimetrul 
habitatului, sperând să pot obţine informaţii de la drone. 
Voiam să merg singur, dar, cum nu mă asculta nimeni, 
Mensah, Pin-Lee şi Ratthi au insistat să mă însoţească. 

Fusesem deprimat în dimineaţa aceea. Încercasem să 
mă uit la seriale noi, cu o seară înainte, şi nici măcar 
acelea nu mă putuseră destinde. Realitatea se suprapunea 
brutal. Era dificil să nu mă gândesc la tot ce ar fi putut 
merge prost şi la cum ar fi putut muri toţi, iar eu puteam 
sfârşi în mii de bucățele sau cu un nou modul 
administrator. 

Gurathin a venit la mine în timp ce pregăteam zborul şi 
a spus: 

— Vin cu voi. 

Era tot ce îmi lipsea. Am încheiat diagnosticarea 
acumulatorilor. 

— Credeam că eşti mulţumit. 

I-a luat un minut să înţeleagă ce voisem să spun. 

— Despre ce am vorbit seara trecută, da. 

— Îmi amintesc fiecare cuvânt care mi-a fost adresat 
vreodată. Era o minciună. Cine şi-ar dori aşa ceva? Şterg 
aproape tot din memoria permanentă. 

Nu a zis nimic. Pe fluxul de informaţii, Mensah mi-a 
transmis că nu trebuia să-l iau dacă nu voiam sau dacă 
eram de părere că asta ar compromite siguranţa echipei. 
Ştiam că Gurathin continua să mă testeze, însă, în cazul în 
care se întâmpla ceva şi era ucis, nu m-aş fi supărat la fel 
de mult ca în cazul celorlalţi. Mi-aş fi dorit ca Mensah, 
Ratthi şi Pin-Lee să nu vină. Nu voiam să le pun vieţile în 
pericol. În cursul călătoriei destul de lungi, Ratthi ar fi 
putut fi tentat să mă facă să vorbesc despre sentimentele 
mele. 

I-am spus lui Mensah că era în regulă şi ne-am pregătit 
pentru decolare. Și 


$ 80 # 


Îmi propusesem să facem un ocol amplu către vest, 
astfel încât, dacă ExploRea ne identifica, nu ar fi putut 
extrapola localizarea oamenilor doar pe baza rutei 
parcurse. Când am ajuns în poziţia de abordare a 
habitatului, lumina deja scădea. Urma să atingem zona- 
ţintă doar la căderea întunericului. 

Oamenii nu avuseseră parte de prea mult somn noaptea 
trecută, din cauza îngrămădelii şi a posibilităţii unei morţi 
iminente. Mensah, Ratthi şi Pin-Lee erau prea obosiţi să 
vorbească şi adormiseră. Gurathin şedea în scaunul 
copilotului şi nu rostise încă niciun cuvânt. 

Zburam în modul camuflaj, fără lumini, fără 
transmisiuni. Eram conectat la fluxul informativ limitat, 
intern, al hopperului mic, ca să pot urmări cu atenţie 
scanările. Gurathin era conştient de flux, prin implantul lui 
- îi simţeam prezenţa -, însă nu îl folosea decât ca să ştie 
unde ne aflam. 

Când a spus „Am o întrebare”, am tresărit. Tăcerea de 
până atunci îmi dăduse o senzaţie de falsă securitate. 

Nu mi-am întors privirea spre el, deşi ştiam că se uită la 
mine. Nu-mi închisesem casca fiindcă nu simţeam că ar 
trebui să mă ascund de el. După o clipă, mi-am dat seama 
că îmi aştepta permisiunea. Asta era ceva nou. Eram tentat 
să-l ignor, însă mă întrebam care avea să fie noul test. 
Ceva ce nu voia să audă ceilalţi? 

— Dă-i drumul, am spus. 

— Ai fost pedepsit pentru decesul celor din echipa de 
mineri? 

Nu a fost tocmai o surpriză. Cred că toţi voiau să ştie 
răspunsul, însă Gurathin era, poate, singurul suficient de 
abraziv. Sau de curajos. Una e să zgândări un AsaSint cu 
modul administrator şi cu totul altceva să zgândări unul 
rebel. 

— Nu aşa cum crezi. Nu aşa cum ar fi pedepsit un om. 
M-au închis pentru o vreme şi apoi m-au reactivat la 
anumite perioade. 

A ezitat. 

— Nu ai fost conştient? 


81% 


Sigur, ar fi fost cea mai uşoară cale. 

— Părţile organice dorm, în mare parte, însă nu 
întotdeauna. Ştii că se întâmplă ceva. A fost încercată 
metoda curăţării memoriei. Suntem prea scumpi ca să fim 
distruşi. 

Gurathin a privit din nou pe geam. Zburam la altitudine 
mică, pe deasupra copacilor, şi eram foarte atent la 
senzorii de teren. Am simţit pe canal că Mensah devine 
conştientă. Probabil se trezise când a vorbit Gurathin, care 
a continuat: 

— Nu dai vina pe oameni pentru ce ai fost obligat să 
faci? Pentru ce ţi s-a întâmplat? 

De asta mă bucur că nu sunt om. Ei vin cu chestii de 
genul ăsta. 

— Nu. E un lucru uman. Constructele nu sunt atât de 
fraiere. 

Ce era să fac, să ucid toţi oamenii fiindcă cei care se 
ocupau de constructele din companie dăduseră dovadă de 
superficialitate? Era adevărat că îmi plăceau mai mult 
oamenii de pe canalul de divertisment decât cei din 
realitate, însă nu-i puteam avea pe unii fără ceilalţi. 

Restul echipajului a început să se agite, trezindu-se şi 
revenind în şezut, astfel că Gurathin nu m-a mai întrebat 
nimic. 

x 


Când am ajuns în perimetru, era o noapte senină, iar 
Inelul strălucea pe cer ca o panglică. Redusesem viteza şi 
ne mişcam încet peste copacii rari care decorau dealurile 
de la marginea câmpiei pe care se afla habitatul. 
Aşteptasem un semnal de la drone, ceea ce s-ar fi 
întâmplat dacă schema ar fi funcţionat şi dacă ExploRea nu 
le-ar fi găsit. 

Când am simţit pe fluxul informativ primul contact 
prudent, am oprit hopperul şi am coborât dincolo de liziera 
pădurii. Am aterizat pe o pantă a dealului, iar tălpicile 
hopperului s-au extins ca să-l echilibreze. Oamenii 
aşteptau, nervoşi şi nerăbdători, însă nimeni nu vorbea. 
Nu vedeam nimic de aici, cu excepţia următorului deal şi a 


4% 82 9 


multor trunchiuri de copaci. 

Toate cele trei drone erau încă active. Am răspuns la 
semnale, încercând să transmit cât de repede posibil. După 
un moment încordat, a început transferul de informaţii. Imi 
dădeam seama, după marcajele de timp, că, fiindcă nu le 
dăduse nimeni instrucţiuni să n-o facă, dronele 
înregistraseră totul din clipa în care le instalasem. Chiar 
dacă ceea ce ne interesa se afla la început, trebuiau 
procesate multe date. Nu voiam să stau aici cât să le 
analizez singur, aşa că i-am transmis jumătate din ele lui 
Gurathin, prin intermediul fluxului de informaţii. Nu a zis 
nimic, doar s-a întors pe scaun ca să se lase pe spate, a 
închis ochii şi a început să le examineze. 

Am verificat mai întâi drona staționată în copac, rulând 
înregistrările video la viteză maximă, până când am găsit 
momentul în care captase o imagine bună a aparatului de 
zbor al celor de la ExploRea. 

Era un hopper mare, un model mai nou decât al nostru, 
fără niciun semn distinctiv. Ocolise de câteva ori habitatul, 
probabil scanând, apoi aterizase pe o rampă liberă. 

Ştiau probabil că plecaserăm, fiindcă pe rampele de 
lansare nu se afla niciun aparat de zbor şi nu primeau 
niciun răspuns prin canalul de comunicare, aşa că nu s-au 
obosit să pretindă că se aflau acolo să împrumute unelte 
sau să facă schimb de date despre teren. Cinci SecUnităţi 
au năvălit afară din capsulele pentru provizii, toate 
înarmate cu lansatoarele mari de proiectile alocate pentru 
protejarea echipelor de evaluare de pe planetele cu faună 
periculoasă. După modelul de pe pieptarele armurilor, 
două erau supravieţuitoarele de la DeltFall. Probabil 
fuseseră duse în rezerve după ce fugiserăm din habitatul 
lor. 

Trei aparţineau de ExploRea, care avea un logo gri, 
pătrat. Am focalizat-o şi le-am trimis-o celorlalţi. 

— GrayCris, a citit Pin-Lee, cu voce tare. 

— Aţi auzit vreodată de ei? a întrebat Ratthi, iar 
răspunsul celorlalţi a fost negativ. 

Toate cele cinci SecUnităţi aveau probabil instalat 


% 83 9 


modulul de luptă cu acces superior. Erau urmate şi de 
cinci oameni, anonimi în costume de teren codificate pe 
culori. Oamenii aveau asupra lor armele de mână furnizate 
de companie, care trebuiau utilizate doar pentru urgenţe 
legate de faună. 

Am focalizat pe oameni cât de mult îmi permitea 
calitatea imaginii. Au petrecut ceva timp scanând şi 
verificând eventualele capcane, iar eu m-am bucurat că nu 
irosisem timpul instalând vreuna. Dar ceva mă făcea să 
cred că nu erau profesionişti. Nu păreau a fi soldaţi, nu 
mai mult decât mine. SecUnităţile lor nu erau unităţi de 
luptă, ci de securitate, închiriate de la companie, ceea ce 
reprezenta o consolare. Cel puţin, nu eram singurul care 
nu avea idee ce se petrecea. 

În sfârşit, i-am văzut intrând în habitat, după ce lăsaseră 
două SecUnităţi afară, să păzească hopperul. Am marcat 
secţiunea, i-am trimis-o lui Mensah şi celorlalţi, pentru 
analiză, şi am continuat să privesc. 

Gurathin s-a ridicat brusc şi a mormăit o înjurătură într- 
o limbă necunoscută mie. Am notat-o, ca să o caut mai 
târziu în centrul lingvistic al hopperului mare, dar am uitat 
de ea când a zis: 

— Avem o problemă. 

Am oprit transferul de informaţii al dronelor şi m-am 
uitat la secţiunea marcată de una dintre ele. Sursa o 
constituia drona ascunsă în domul comun. 

Imaginea era neclară şi prezenta un suport curbat, însă 
pe înregistrarea audio se auzea o voce umană, care 
spunea, uzitând lexicul standard, fără niciun accent: 

— Ştiaţi că venim, aşa că presupun că aveţi o metodă de 
a ne urmări cât suntem aici. V-am distrus baliza. Veniţi la 
aceste coordonate... (A rostit un set de cifre reprezentând 
latitudinea şi longitudinea, pe care micul hopper le-a 
cartografiat pentru mine, şi un moment în timp.)...la ora 
asta, şi putem ajunge la o înţelegere. Nu trebuie să se 
termine violent. Vă putem plăti fără probleme sau vă 
oferim ce doriţi. 

Nu a mai urmat altceva, doar paşii care s-au îndepărtat 


$ 849 


până ce uşa s-a închis. 

Gurathin, Pin-Lee şi Ratthi au început să vorbească toţi 
odată, însă Mensah a intervenit şi le-a cerut să tacă. 

— Linişte! SecUnitate, ce părere ai? 

Din fericire, îmi formasem una. Până în momentul în 
care obţinusem descărcarea de la dronă, opinia mea 
fusese, în mare parte, că suntem într-un mare rahat. Am 
spus: 

— Nu au nimic de pierdut. Dacă mergem la întâlnire, ne 
pot ucide şi nu mai au niciun stres cu noi. Dacă nu 
mergem, până la încheierea proiectului au timp să ne 
caute. 

Gurathin revizuia înregistrarea video a aterizării: 

— Încă un semn că nu este vorba despre companie. 
Evident, nu vor să ne vâneze până la data încheierii 
proiectului. 

— V-am zis că nu este compania. 

Mensah l-a întrerupt pe Gurathin înainte să răspundă. 

— Ei cred că ştim de ce sunt aici şi de ce fac asta. 

— Se înşală, a spus Ratthi frustrat. 

Mensah s-a încruntat, în timp ce explica problema 
celorlalţi oameni. 

— Dar de ce ar crede asta? Probabil fiindcă ştiu că am 
mers într-una dintre regiunile necartografiate. Asta 
înseamnă că datele pe care le-am colectat trebuie să 
conţină răspunsul. 

Pin-Lee a încuviinţat. 

— Deci ceilalţi e posibil să ştie deja. 

— Asta ne oferă un avantaj, a spus Mensah gânditoare. 
Dar ce putem face? 

A fost momentul în care mi-a venit o idee minunată. 


% 85 9 


Capitolul 7 


În ziua următoare, la ora stabilită, Mensah şi cu mine 
zburam spre punctul de întâlnire. 

Gurathin şi Pin-Lee luaseră una dintre dronele mele şi o 
reconstruiseră, ataşându-i un scaner limitat. (Limitat 
fiindcă drona era prea mică pentru majoritatea 
componentelor de care ar fi avut nevoie un scaner cu o 
rază de acţiune mai mare.) Seara trecută, o trimisesem în 
atmosfera superioară, pentru a ne oferi o perspectivă 
asupra terenului. 

Locul se afla în apropiere de baza lor de explorare, care 
era la doar doi kilometri distanţă: un habitat similar cu cel 
al Grupului DeltFall. După dimensiunea şi numărul de 
SecUnităţi, incluzând-o pe cea pe care Mensah o doborâse 
cu burghiul pentru forare sonică, echipa lor avea între 
treizeci şi patruzeci de membri. Erau, desigur, foarte 
încrezători, însă avuseseră acces la domul nostru spaţiu 
comun şi ştiau că se confruntau cu un grup mic de oameni 
de ştiinţă şi de cercetători şi cu o SecUnitate la mâna a 
doua, confuză emoţional. 

Speram doar că nu-şi dădeau seama cât de confuz 
emoţional eram, de fapt. 

Când hopperul a recepționat primul semn de contact al 
scanerului, Mensah a intrat imediat pe canalul de 
comunicare. 

— GrayCris, echipa mea a salvat dovezi despre 
activităţile desfăşurate de voi pe această planetă şi le-a 
ascuns în diverse locuri, de unde vor fi transmise navei de 
preluare când va ajunge aici. A lăsat informaţia să fie 
recepţionată, timp de trei secunde, şi a adăugat: Ştiţi că 
am găsit secţiunile care lipseau de pe hartă. 

A urmat o pauză lungă. Eu încetineam, scanând după 
arme, chiar dacă existau şanse mari să nu aibă. 

Canalul de comunicare a înviat şi o voce a spus: 

— Putem discuta despre situaţia în care ne aflăm. Poate 
ajungem la o înţelegere. (Aveau loc atâtea operaţiuni de 


Y% 86 9 


scanare şi anti-scanare, încât vocea părea alcătuită din 
paraziți. Era bizară). După ce aterizaţi putem sta de vorbă. 

Mensah a aşteptat un minut, de parcă s-ar fi gândit, apoi 
a răspuns: 

— Trimit SecUnitatea să discute cu voi. 

După care a închis canalul de comunicare. 

Când ne-am apropiat, am avut o imagine a locului. Era 
un platou jos, înconjurat de copaci. Habitatul lor era vizibil 
spre vest. Deoarece tabăra era înconjurată de vegetaţie, 
domurile şi rampa de aterizare pentru vehicule erau 
ridicate pe nişte platforme vaste. Compania impunea asta 
ca măsură de securitate în cazul în care baza se afla într- 
un loc fără teren deschis în jurul ei. Costurile erau mai 
mari, iar dacă respectiva caracteristică de securitate nu 
era acceptată, garanţia era şi mai scumpă. Constituia unul 
dintre motivele pentru care crezusem că ideea mea 
măreaţă va funcţiona. 

În zona deschisă a platoului se aflau şapte siluete, patru 
SecUnităţi şi trei oameni în costume adaptate la mediu, 
codificate pe culori - albastru, verde şi galben. Asta 
însemna că, dacă respectaseră regula de o SecUnitate la 
zece oameni, în habitat rămăseseră o altă SecUnitate şi 
probabil încă douăzeci şi şapte sau mai mulţi oameni. Am 
aterizat dincolo de platou, pe o stâncă relativ plată, cu 
vederea blocată de tufişuri şi de copaci. 

Am pus consola pilotului în standby şi am privit-o pe 
Mensah. Strângea din buze, de parcă ar fi vrut să spună 
ceva, însă se abţinea. Apoi a dat ferm din cap şi mi-a spus: 

— Succes! 

Simţeam că ar fi trebuit să-i răspund, dar nu ştiam ce, 
aşa că am privit-o stânjenit câteva secunde, după care mi- 
am închis casca şi am ieşit din hopper cât de repede am 
putut. 

Am mers printre copaci, ciulind urechile după a cincea 
SecUnitate, în caz că se ascundea undeva, aşteptându-mă, 
însă nu am sesizat nicio mişcare. Am ieşit de la adăpost şi 
am urcat pe panta stâncoasă ce ducea spre platou, apoi am 
mers spre celălalt grup, ascultând pocnetele de pe canalul 


Y% 87 # 


de comunicare. Voiau să mă lase să mă apropii, ceea ce 
era o uşurare. Nu mi-ar fi plăcut să greşesc. M-ar fi făcut 
să mă simt foarte prost. 

M-am oprit la câţiva metri, am deschis canalul şi am 
spus: 

— Sunt  SecUnitatea alocată echipei de evaluare 
ConservareAux. Am venit să discut cu voi despre 
aranjament. 

Atunci am simţit pulsul, un pachet de semnale, menit să- 
mi preia modulul administrator şi să-l blocheze, scoţându- 
mă din funcţiune. Ideea lor era, evident, să mă imobilizeze, 
apoi să introducă din nou în portul meu de date modulul de 
luptă cu acces superior. 

De aceea aranjaseră întâlnirea într-un loc atât de 
aproape de tabăra lor. Aveau nevoie de echipamentul de 
acolo pentru a face asta - nu era ceva ce puteau trimite 
prin fluxul informativ. 

Era deci bine că modulul meu nu funcţiona, pentru că 
tot ce am simţit a fost o gâdilătură uşoară. 

Unul dintre oameni a început să avanseze spre mine şi i- 
am spus: 

— Presupun că încercaţi să instalaţi un alt modul de 
luptă cu acces superior şi să mă trimiteţi înapoi să-mi ucid 
clienţii. Mi-am deschis porturile şi mi-am scos armele din 
braţe, după care le-am vârât înapoi. Nu recomand o astfel 
de acţiune. 

SecUnităţile au intrat în modul de alertă. Omul care 
începuse să avanseze a încremenit, apoi a dat înapoi. 
Limbajul lor corporal comunica uimire, siderare. Îmi 
dădeam seama, după paraziţii slabi de pe canalul de 
comunicare, că discutau între ei în propriul sistem. 

— Aveţi vreun comentariu? 

Asta le-a captat atenţia. Nu au răspuns, dar nu a fost o 
surpriză. Singurii oameni pe care-i întâlnisem şi care 
doriseră să intre într-o conversaţie cu SecUhnităţile erau 
ciudaţii mei. 

— Am o soluţie alternativă la ambele probleme. 

Cel în costum albastru a spus: 


4% 88 9 


— Ai o soluţie? 

Vocea era identică cu a celui care ne făcuse oferta când 
eram încă în habitat. Mi se adresa de parcă ar fi vorbit cu 
un hopper sau cu o piesă de echipament minier. 

— Nu aţi fost primii care au spart HubSystemul echipei 
ConservareAux, i-am răspuns. 

Deschisese canalul lor de comunicare pentru a vorbi cu 
mine şi am auzit altă voce şoptind: 

— E o păcăleală. Unul dintre cei care ne monitorizează îi 
dictează ce să spună. 

— Scanările voastre ar trebui să vă indice că mi-am 
închis canalul de comunicare. (Trebuia să o spun. Părea 
încă dificil, deşi ştiam că nu aveam de ales, chiar dacă 
făcea parte din planul meu nenorocit). Modulul meu de 
administrator nu funcţionează. (Odată trecând peste asta, 
m-am bucurat să revin la partea cu minciuna). Clienţii mei 
nu ştiu asta. Sunt dispus la un compromis favorabil atât 
pentru voi, cât şi pentru mine. 

Liderul în albastru a continuat: 

— Au spus adevărul când au afirmat că ştiu de ce 
suntem aici? 

Asta încă mă enerva, deşi ştiam că alocasem suficientă 
vreme părţii cu pricina. 

— Aţi folosit module de luptă cu acces superior pentru a 
face SecUnităţile DeltFall să se comporte necorespunzător. 
Dacă mai credeţi că o SecUnitate cu adevărat rebelă 
trebuie să vă răspundă la întrebări, următoarele câteva 
minute vor fi foarte educative. Liderul Albastru m-a scos 
de pe canalul lor de comunicare. S-a lăsat o tăcere lungă în 
timp ce discutau între ei. Apoi a revenit şi a spus: 

— La ce fel de compromis te-ai gândit? 

— Pot să vă ofer informaţiile de care aveţi nevoie cu 
atâta disperare. În schimb, mă veţi lua cu voi în nava de 
colectare, însă mă veţi trece în inventarul de obiecte 
distruse. Asta ar însemna ca nimeni din companie să nu se 
aştepte să mă întorc şi că m-aş putea strecura, în mijlocul 
confuziei, când transportorul ar andoca la staţia de tranzit. 
Teoretic. 


4% 89 # 


A urmat altă ezitare, ceea ce m-a făcut să presupun că 
trebuiau să dea impresia că se gândeau la ofertă. Liderul 
Albastru a continuat: 

— Suntem de acord. Dacă minţi, te distrugem. 

Era o afirmaţie ridicolă. Intenţionau ca înainte de a 
părăsi planeta să introducă în mine un modul de luptă cu 
acces superior. 

— Care sunt informaţiile? a întrebat cel în costum 
albastru. 

— Mai întâi, scoateţi-mă din inventar. Ştiu că încă 
sunteţi conectaţi la reţeaua noastră. 

Liderul Albastru a făcut un gest nerăbdător spre Galben, 
care a spus: 

— Va trebui să le repornim HubSystemul. Va dura ceva 
timp. 

— Iniţializaţi repornirea, puneţi comanda în aşteptare şi 
introduceţi-mă pe canalul vostru. Abia după aceea vă ofer 
informaţiile. 

Liderul Albastru mi-a închis accesul la canalul de 
comunicare şi a vorbit iar cu Galben. Am aşteptat trei 
minute, apoi canalul s-a redeschis şi am primit acces 
limitat la canalele lor. Comanda se afla în aşteptare, deşi, 
fireşte, aveau timp să o şteargă mai târziu. Punctele 
esenţiale erau că HubSystemul nostru fusese reactivat şi 
că puteam să simulez că le dau crezare. Mă uitasem la oră 
şi ne încadrasem în timp. Nu aveam niciun motiv să amân, 
aşa că am spus: 

— Pentru că aţi distrus baliza clienţilor mei, au trimis un 
grup la baliza voastră, ca s-o declanşeze manual. 

Chiar şi cu acces limitat la canalul lor, mi-am dat seama 
că asta le pusese capac. Limbajul corporal oscila între 
confuzie şi teamă. Cel îmbrăcat în costum galben s-a 
mişcat nesigur, iar cel în verde a privit spre Liderul 
Albastru, care, cu accentul său plat, a avut putere să 
răspundă: 

— Imposibil. 

— Unul dintre ei este un om augmentat, un inginer de 
sistem. Poate lansa baliza. Verificaţi datele de la 


$ 90 # 


HubSystemul vostru. Este geodezul dr. Gurathin. 

Liderul Albastru devenise tensionat. Chiar nu-şi dorea să 
vină cineva aici, pe planetă, nu înainte să se fi ocupat de 
problema martorilor. 

— Minte, a zis Verde. 

Cu o urmă de panică în voce, Galben a spus: 

— Nu putem risca. 

— Deci este posibil? l-a chestionat Liderul Albastru. 

Galben a ezitat. 

— Nu ştiu. Sistemele companiei sunt licenţiate, însă, 
dacă au un om augmentat care le poate decoda... 

— Trebuie să mergem acolo acum, a spus Liderul 
Albastru, apoi s-a întors spre mine. SecUnitate, cere-i 
clientei tale să iasă din hopper şi să vină aici. Spune-i că 
am ajuns la o înţelegere. 

Uau. Asta nu făcea parte din plan. Ar fi trebuit să plece 
fără noi. 

(Seara trecută, Gurathin spusese că planul avea un 
punct slab şi că în acest moment urma să pice. Era iritant 
că nu se înşelase.) 

Nu puteam deschide canalul de comunicare cu hopperul 
sau fluxul de informaţii al vehiculului fără ca GrayCris să 
ştie. Şi trebuia să-i facem pe ei şi pe SecUhnităţile lor să 
plece din habitat. Am spus: 

— Ştie că vreţi să o ucideţi. Nu va veni. Apoi am avut o 
altă idee genială şi am adăugat: Este administrator 
planetar pentru o entitate politică necorporatistă din 
sistem şi nu este deloc proastă. 

— Ce? a spus Verde. Ce entitate politică? 

— De ce credeţi că echipa se numeşte „Conservare”? 

De data asta nu s-au mai obosit să închidă canalul de 
comunicare. 

— N-o putem ucide. Investigația... 

Galben a vrut să mai zică ceva, însă Verde l-a întrerupt: 

— Are dreptate. O putem reţine şi o eliberăm după 
semnarea acordului de colonizare. 

Liderul Albastru s-a răstit: 

— Nu merge aşa! Dacă lipseşte, investigația va fi şi mai 


%91 # 


detaliată. Trebuie să oprim lansarea balizei, pe urmă mai 
vedem. Du-te după ea, mi s-a adresat. Fă-o să coboare din 
hopper şi adu-o aici. 

A închis din nou comunicarea. Imediat, una dintre 
SecUnităţile DeltFall a început să înainteze. S-a întors spre 
mine şi a mai spus: 

— Unitatea aceasta te va ajuta. 

Am aşteptat să ajungă la mine, apoi m-am întors şi am 
mers alături de ea, coborând panta către copaci. 

Ce am făcut mai departe se baza pe presupunerea că 
SecUnitatea DeltFall primise ordin să mă ucidă. Dacă mă 
înşelam, ne puneam într-o situaţie dificilă, iar Mensah şi cu 
mine urma să murim. Astfel, planul de a salva restul 
grupului avea să eşueze şi ConservareAux avea să revină 
de unde pornise, doar că fără lider, fără SecUnitate şi fără 
hopperul mic. 

Când am părăsit panta stâncoasă şi ne-am întors spre 
copaci, iar tufişurile şi crengile ne ascundeau de marginea 
platoului, am cuprins cu braţul gâtul celeilalte Unităţi, mi- 
am scos arma manuală şi am tras în cască, în zona în care 
se află canalul de comunicare. SecUnitatea a căzut într-un 
genunchi, şi-a îndreptat spre mine arma cu proiectile, iar 
armele energetice i-au ieşit de sub armură. 

Deşi avea modulul de luptă cu acces superior, 
comunicarea fusese întreruptă, astfel că nu putea striga 
după ajutor. In funcţie de cât de strict îi limitaseră 
acţiunile voluntare, era posibil să nu poată cere ajutor 
decât dacă îi spuneau asta oamenii de la GrayCris. Poate 
că aşa a fost, fiindcă tot ce a făcut a fost să încerce să mă 
ucidă. Ne-am rostogolit peste pietre şi tufişuri, până când 
am reuşit să-i smulg arma. După aceea, a fost uşor să 
termin treaba. Fizic, cel puţin. 

Ştiu că am spus că SecUnităţile nu au sentimente unele 
pentru celelalte, însă mi-am dorit să nu fi fost una dintre 
Unităţile DeltFall. Era acolo, undeva, captivă în propriul 
cap, poate conştientă, poate nu. Nu că ar conta. Nu aveam 
de ales. 

M-am ridicat chiar când Mensah a năvălit printre 


Y% 92 # 


tufişuri, cu burghiul în mâini. l-am spus: 

— A mers prost. Trebuie să simulaţi că sunteţi prizoniera 
mea. 

S-a uitat la mine, apoi la Unitatea DeltFall. 

— Cum vei explica asta? 

Am început să-mi scot armura, fiecare piesă cu logoul 
ConservareAux, şi m-am aplecat peste Unitatea DeltFall în 
timp ce piesele cădeau. 

— Vom face schimb de identități. 

Mensah a lăsat jos burghiul şi s-a aplecat să mă ajute. 
Nu am avut timp să schimbăm toată armura. Mişcându-ne 
repede, am înlocuit piesele pentru braţe şi umeri de 
ambele părţi, pe cele pentru picioare care aveau codul de 
inventar al armurii, piesele pentru piept şi spate care 
aveau sigle. Mensah mi-a mânjit cu noroi, sânge şi lichide 
de la Unitatea moartă piesele de armură rămase, aşa că, 
dacă ratasem ceva distinctiv, GrayCris nu avea să remarce. 
SecUnităţile sunt identice ca înălţime şi constituţie, în felul 
în care se mişcă. Nu eram sigur, dar ar fi putut funcţiona. 
Dacă fugeam acum, planul eşua. Trebuia să-i facem să 
plece de pe platou. Când mi-am închis din nou casca, i-am 
spus lui Mensah: 

— Să mergem. 

A încuviinţat, respirând greu, mai mult de nervi decât de 
uşurare. 

— Sunt gata. 

Am luat-o de braţ şi m-am prefăcut că o fortam să se 
îndrepte spre Grupul GrayCris. A strigat şi s-a zbătut 
convingător tot drumul. 

Când am ajuns pe platou, un hopper GrayCris deja 
ateriza. 

În timp ce o trăgeam spre Liderul Albastru, Mensah a 
întrebat: 

— Deci ăsta este aranjamentul propus? 

Liderul Albastru a întrebat-o la rândul lui: 

— Eşti administratorul planetar de la Conservare? 

Mensah nu s-a uitat la mine. Dacă cineva intenţiona să-i 
facă rău, aş fi încercat să-l opresc şi totul se ducea 


Y 93 9 


dracului. Dar Verde se urca deja în hopper. Alţi doi oameni 
se aflau în scaunele pilotului şi copilotului. Mensah a 
răspuns: 

— Da. 

Galben s-a apropiat de mine şi mi-a atins casca în 
lateral. Am avut nevoie de un efort considerabil să nu-i 
smulg braţul, ceea ce mi-ar plăcea să se noteze, vă rog. A 
spus: 

— Canalul de comunicare a picat. 

Liderul Albastru i-a spus lui Mensah: 

— Ştim că unul dintre oamenii tăi încearcă să 
declanşeze manual baliza noastră. Dacă vii cu noi, nu-i 
vom face rău şi putem să discutăm despre situaţia în care 
ne aflăm. Nu trebuie să iasă prost pentru nimeni. 

Era foarte convingătoare. Probabil că ea fusese cea care 
vorbise cu DeltFall prin canalul de comunicare, cerând să 
li se permită accesul în habitat. 

Mensah a ezitat. Ştiam că nu voia să pară că ar fi cedat 
prea uşor, însă trebuia s-o tulim de acolo urgent. A spus: 

— Prea bine. * 


Nu mai călătorisem de ceva vreme într-un container 
pentru provizii. Ar fi fost comod şi plăcut, doar că nu-mi 
aparținea. 

Hopper-ul acesta era, totuşi, un produs al companiei, 
aşa că-i puteam accesa fluxurile de informaţii. Trebuia să 
fiu foarte discret, ca să nu mă observe cineva, însă orele 
petrecute devorând pe ascuns media s-au dovedit utile. 

SecSystemul lor înregistra mai departe. Probabil voiau 
să şteargă totul înainte să ajungă transportorul de 
colectare. Grupurile de clienţi mai încercaseră să ascundă 
de companie date pentru a nu fi vândute ulterior, iar 
analiştii de sistem ai companiei erau puşi în alertă, însă nu 
ştiam dacă oamenii ăştia îşi dădeau seama de ceea ce se 
întâmpla. Compania i-ar fi putut prinde chiar dacă noi nu 
supravieţuiam. Nu era, totuşi, un gând prea liniştitor. 

Când am accesat înregistrarea, am auzit-o pe Mensah 
spunând: 


$ 94 # 


— ...ştiu despre vestigiile din zonele necartografiate. Au 
fost suficient de puternice să ne deruteze funcţiile de 
cartografiere. Aşa le-aţi găsit? 

Cu o seară înainte, Bharadwaj îşi imaginase o astfel de 
situaţie. Secţiunile necartografiate nu erau o eroare 
intenţionată, ci doar una cauzată de vestigiile îngropate 
sub pământ şi sub piatră. Planeta aceasta fusese locuită, la 
un moment dat, ceea ce însemna că ar fi fost plasată sub 
interdicţie şi deschisă doar cercetărilor arheologice. Chiar 
şi compania trebuia să respecte asta. 

Ilegal, se puteau face bani frumoşi excavând şi 
extrăgând vestigiile acelea, şi exact asta era ceea ce dorea 
GrayCris. 

— N-ar trebui să avem discuţia asta, a spus Liderul 
Albastru. Aş vrea să ştiu la ce înţelegere putem ajunge. 

— N-o să vă las să ne ucideţi cum aţi făcut cu cei de la 
DeltFall, a spus Mensah păstrându-şi calmul. După ce îi 
contactăm din nou pe cei de acasă, putem aranja un 
transfer de fonduri. Dar cum putem avea încredere că ne 
veţi lăsa în viaţă? 

Tăcere. Grozav, nici ei nu ştiau. Apoi Liderul Albastru a 
spus: 

— N-aveţi de ales decât să vă încredeţi în noi. 

Deja încetineam, pregătindu-ne de aterizare. Nu existase 
nicio alertă în fluxul informativ şi eram optimist, însă 
precaut. Eliberasem terenul pentru Pin-Lee şi pentru 
Gurathin, pe cât fusese posibil. Trebuiseră să spargă 
perimetrul fără ca acea ultimă SecUnitate să observe şi să 
se apropie suficient cât să acceseze canalele 
HubSystemului GrayCris. (Speram să fi fost ultima 
SecUnitate şi să nu fi existat alte zece în habitatul lor.) 

Gurathin învățase cum să utilizeze codul spart din 
HubSystemul lor în al nostru, ca să aibă acces, însă trebuia 
să fie aproape de habitatul lor, ca să le declanşeze baliza. 
De aceea trebuia să înlăturăm celelalte SecUnităţi. Sau cel 
puţin asta era ideea. Probabil că planul nostru putea fi 
aplicat fără a o pune pe Mensah în pericol, însă era cam 
târziu să mai lansez presupuneri. 


% 95 # 


Când am aterizat cu un bufnet, care, probabil, făcuse 
dinţii oamenilor să clănţăne, a fost o uşurare. Am ieşit din 
capsulă cu celelalte Unităţi. 

Ne aflam la câţiva kilometri de habitatul lor, pe o stâncă 
înaltă de deasupra unei păduri dese, cu multe aviare şi alţi 
reprezentanţi zgomotoşi ai faunei, tulburaţi de aterizarea 
bruscă. Se adunaseră norii, amenințând cu ploaia şi 
obstrucţionând vederea spre Inel. Vehiculul balizei era 
într-un trepied de lansare, la zece metri distanţă, şi - hopa! 
- asta însemna mult prea aproape. 

M-am alăturat celorlalte SecUnităţi, creând o formaţiune 
standard de securitate. Din aparatul de zbor au fost 
lansate mai multe drone, pentru a crea un perimetru. Nu 
m-am uitat la oameni în timp ce coborau pe rampă. O 
căutam din priviri pe Mensah, pentru instrucţiuni. Dacă 
eram singur, aş fi putut sprinta spre capătul platoului, însă 
trebuia să o scot de acolo. 

Liderul Albastru a păşit în faţă, alături de Verde, iar 
ceilalţi s-au adunat într-un cerc în spatele ei, de parcă s-ar 
fi temut să iasă în evidenţă. Unul dintre ei, care probabil 
că primea rapoarte de la SecUnităţi şi drone, a spus: 

— Nu avem niciun semn de la nimeni. 

Liderul Albastru nu a răspuns, însă cele două SecUnităţi 
GrayCris au alergat către baliză. 

Aşa cum am mai spus, compania făcea economii. Când 
este vorba despre ceva ca o baliză, care trebuie să fie 
lansată doar o dată, dacă apare o urgenţă, să expedieze o 
transmisie prin gaura de vierme, şi apoi să nu mai fie 
recuperată, ea este foarte ieftină. Balizele nu aveau 
caracteristici de securitate, toate foloseau cele mai ieftine 
vehicule de lansare. Exista un motiv pentru care se 
amplasau la o distanţă de câţiva kilometri de un habitat şi 
se declanşau de la depărtare. Mensah şi cu mine trebuia să 
le distragem atenţia celor de la GrayCris şi SecUnităţilor 
lor, să-i scoatem din habitat şi să nu sfârşim prăjiţi în 
timpul lansării balizei. 

Din cauza întârzierii pricinuite de hotărârea Liderului 
Albastru de a o captura pe Mensah, timpul era aproape de 


Y 96 # 


limită. Cele două SecUnităţi au dat târcoale trepiedului, 
căutând semne de manipulare, iar eu nu am mai suportat 
şi m-am îndreptat spre Mensah. 

Galben m-a remarcat. Cred că i-a spus ceva Liderului 
Albastru, pe fluxul lor de informaţii, fiindcă s-a întors să 
mă privească. 

Când SecUnitatea DeltFall rămasă s-a întors brusc spre 
mine şi a deschis focul, am ştiut că înţeleseseră jocul. M- 
am aruncat şi m-am rostogolit, ridicându-mă cu lansatorul 
de proiectile scos. Incasam lovituri în toată armura, dar 
trăgeam şi eu în cealaltă SecUnitate. Mensah s-a ascuns în 
partea laterală a hopperului, iar eu am simţit un bufnet 
care a zgâlţâit platoul. Propulsia principală a balizei 
căzuse din carcasă la fundul trepiedului, gata de lansare. 
Celelalte două SecUnităţi se opriseră, fiindcă uimirea 
Liderului Albastru le încremenise. 

Am sărit, am încasat o lovitură într-o articulaţie slabă a 
armurii, care mi-a trecut prin coapsă, şi am înconjurat 
hopperul. Am azvârlit-o pe Mensah, de pe marginea 
stâncii, întorcându-mă ca să aterizez pe spate, protejându-i 
capul de impact cu braţul meu. Ne-am rostogolit peste 
bolovani şi ne-am lovit de copaci, apoi focul s-a revărsat 
peste platou şi mi-a... 

UNITATE OFFLINE 

Ah, ce tare durea! Zăceam într-o râpă, sub ameninţarea 
stâncilor şi a copacilor de deasupra noastră. Mensah 
stătea lângă mine, ţinându-se de un braţ care părea să fie 
rănit, iar costumul ei era plin de pete. 

Şuşotea către cineva pe canalul de comunicare. 

— Ai grijă! Dacă te reperează pe scaner... 

UNITATE OFFLINE 

— De aceea trebuie să ne grăbim, a spus Gurathin, care 
apăruse brusc lângă noi. 

Mi-am dat seama că mai ratasem o perioadă de timp. 

Gurathin şi Pin-Lee merseseră pe jos, croindu-şi drum 
spre habitatul  GrayCris la adăpostul pădurii. 
Intenţionaserăm să-i luăm de pe drum în hopperul mic 
dacă nu se ducea totul dracului. Ceea ce se şi întâmplase, 


$ 97 # 


însă, din fericire, numai parţial. 

Pin-Lee s-a aplecat deasupra mea, iar eu am spus: 

— Unitatea asta are funcţionalitate minimă şi se 
recomandă s-o eliminaţi. 

Este © reacţie automată, declanşată de o 
disfuncţionalitate catastrofică. De asemenea, nu voiam să 
încerce să mă mişte, fiindcă mă durea îngrozitor şi aşa. 

— Contractul vostru vă permite... 

— Taci! s-a răstit Mensah. Taci dracului! Nu te lăsăm 
aici. E 

Mi s-a înceţoşat iar vederea. Încă mă aflam acolo, 
cumva, însă îmi dădeam seama că mă apropiam vertiginos 
de o defecţiune majoră a sistemului. Aveam momente în 
care eram online şi apoi offline. Interiorul hopperului mic, 
oamenii mei vorbind, Arada ţinându-mă de mână. 

Apoi, în hopperul mare, care se ridica de la pământ, îmi 
dădeam seama după zgomot, după frânturile de pe fluxul 
de informaţii, că transportorul de evacuare îl aducea la 
bord. _ 

Era o alinare. Însemna că toţi erau în siguranţă, iar eu 
mă puteam relaxa. 


% 98 # 


Capitolul 8 


Mi-am revenit în interiorul unei rezerve, în mirosul acru, 
atât de cunoscut, şi în zumzetul sistemelor care mă 
reconstituiau. Apoi mi-am dat seama că nu mă aflam în 
rezerva din habitat. Era un model mai vechi - o instalaţie 
permanentă. 

Revenisem în staţia companiei. 

Iar oamenii ştiau despre modulul meu de administrator. 

L-am atins. Încă funcţiona. Memoria mea încărcată cu 
media, era, de asemenea, intactă. Uf! 

Când s-a deschis rezerva, a intrat Ratthi. Purta hainele 
civile obişnuite pentru staţie, însă cu jacheta cenuşiu- 
deschis cu sigla ConservareAux. Părea fericit şi mult mai 
curat decât ultima dată când îl văzusem. 

— Veşti bune! mi-a spus. Dr. Mensah ţi-a cumpărat 
definitiv contractul, deci vii cu noi acasă! 

Asta da surpriză! Š 


Încă ameţit, m-am dus să finalizez procesarea. Mi s-a 
părut genul de lucru care s-ar fi întâmplat într-un serial, 
aşa că am continuat să operez diagnostice şi să verific 
diversele canale disponibile, ca să mă asigur că nu mă mai 
aflam în rezervă, halucinând. Exista un raport la ştirile 
staţiei locale despre DeltFall, GrayCris şi investigaţie. 
Dacă halucinam, compania nu cred că nu ar fi reuşit să 
iasă din toată povestea asta drept eroina care salvase 
ConservareAux. 

Mă aşteptam la un costum şi la o armură, însă Unităţile 
staţiei care ne ajutau după ce ieşeam din procesare, după 
ce sufeream accidentări catastrofice, mi-au dat în schimb 
uniforma cenuşie de evaluare a ConservareAux. Mi-am 
pus-o, simţindu-mă ciudat, în timp ce Unităţile staţiei m-au 
privit stând în jurul meu. Nu suntem amici, dar, de obicei, 
îmi transmit ştirile, noutăţi despre următoarele contracte. 
M-am întrebat dacă şi ele se simțeau la fel de ciudat ca 
mine. Câteodată, SecUnităţile erau cumpărate în grupuri, 


$ 99 # 


alături de rezerve, de către alte companii. Dar nimeni nu 
venise dintr-o misiune decis să-şi păstreze Unitatea. 

Când am ieşit, Ratthi era tot acolo. M-a luat de braţ şi m- 
a tras după el, dincolo de câţiva tehnicieni umani, apoi prin 
două niveluri de uşi securizate şi în zona de afişare. Aici se 
aranjau închirierile şi era mai plăcut decât în restul 
centrului de livrare, cu covoare şi canapele. Pin-Lee se afla 
în centru, purtând un costum business la patru ace. Arăta 
ca desprinsă din serialele mele preferate. Avocatul dur, 
dar plin de compasiune, care ne salvează de urmăririle 
penale nedrepte. Doi oameni în uniformele companiei 
păreau să caute motiv de ceartă, însă ea îi ignora, jucându- 
se nonşalant cu un cip pentru date. 

Unul dintre ei ne-a văzut pe mine şi pe Ratthi şi a spus: 

— Din nou, este ceva neobişnuit. Curăţarea memoriei 
Unităţii înainte de a deveni proprietatea altcuiva nu este 
doar o metodă, ci este în interesul... 

— Repet, am o sentinţă judecătorească, a spus Pin-Lee 
apucându-mă de celălalt braţ. 

Apoi m-au condus afară. 


Nu mai văzusem niciodată zonele umane ale staţiei. Am 
coborât pe inelul central cu mai multe niveluri, am trecut 
de birouri şi de centre comerciale, aglomerate de tot felul 
de oameni şi de roboţi, cu afişaje de date care ţâşneau în 
jurul nostru şi o sută de canale publice diferite care-mi 
atingeau uşor senzorii. Era ca unul dintre locurile din 
seriale, însă mai mare, mai strălucitor şi mai zgomotos. 
Mirosea bine. 

M-a surprins că nu se holba nimeni la noi. Nimeni nu ne- 
a aruncat o a doua privire. Uniforma, compusă din 
pantaloni, bluză cu mâneci lungi şi jachetă, îmi acoperea 
toate părţile anorganice. Dacă cineva remarca portul de 
date de la ceafă, credea probabil că eram un om 
augmentat. Nu eram decât trei oameni care îşi croiau 
drum în josul Inelului. Mi-am dat seama că eram la fel de 
anonim într-un grup de oameni care nu se cunoşteau unii 
cu alţii ca în interiorul armurii, într-un grup de alte 


% 100 # 


SecUnităţi. 

Ne-am îndreptat spre un bloc hotelier şi am tastat pe un 
flux public ce furniza informaţii despre staţie. Am salvat o 
hartă şi un grafic de transport, apoi am trecut prin uşile ce 
dădeau spre holul principal. 

Copăcei în ghivece se răsuceau într-o fântână sculptată 
în sticlă şi atârnată de perete. Era reală, nu o hologramă. 
Privind-o, aproape că nu i-am văzut pe reporterii care se 
repezeau spre noi. Erau oameni augmentaţi, însoţiţi de 
câteva drone cu camere. Unul a încercat s-o oprească pe 
Pin-Lee, iar instinctul meu a preluat controlul şi l-am 
împins cu umărul din calea ei. 

A părut uimit, însă fusesem blând, aşa că n-a căzut. 

— Nu răspundem acum la întrebări, a spus Pin-Lee, 
împingându-l pe Ratthi în capsula de transport a hotelului, 
apoi apucându-mă de braţ şi trăgându-mă şi pe mine după 
ea. 

Am ajuns în holul unui apartament mare. Am urmat-o pe 
Pin-Lee. În spatele meu, Ratthi vorbea cu cineva pe canalul 
lui de comunicare. Era la fel de elegant ca tot ce vedeam în 
seriale, cu mobilă, covoare şi ferestre mari, care dădeau în 
grădină şi spre sculpturile din holul principal. Doar 
încăperile erau mai mici. Presupun că acelea din seriale 
sunt mai mari ca să le ofere unghiuri mai bune dronelor cu 
camere. 

Clienţii mei - foştii clienţi, noii proprietari? - se aflau 
aici, doar că toată lumea arăta diferit în haine obişnuite. 

Dr. Mensah s-a apropiat de mine şi a întrebat: 

— Eşti bine? 

— Da. 

Aveam imagini clare de la camera mea de teren, cu ea 
rănită, însă între timp se refăcuse. Arăta diferit purtând 
haine business, la fel ca Pin-Lee. 

— Însă nu înţeleg ce se petrece. 

Era stresant. Simţeam canalul de divertisment, acelaşi 
pe care îl puteam accesa din zona de procesare a 
Unităţilor, şi era dificil să nu mă afund în el. 

— Ţi-am cumpărat contractul. Vii cu noi la Conservare. 


% 101 # 


Poţi fi agent liber. F 

— Sunt scos din inventar. Imi spuseseră asta şi poate 
era adevărat. Am voie să port armură? 

Armura le spunea oamenilor că eram o SecUnitate. Dar 
nu mai eram Sec, ci doar Unitate. 

Ceilalţi erau atât de tăcuţi! La fel de calmă, dr. Mensah 
a continuat: 

— Putem aranja asta atât timp cât crezi că ai nevoie. 

Nu ştiam dacă am sau nu nevoie. 

— Nu am o rezervă. 

Vocea lui Mensah era liniştitoare. 

— Nu vei avea nevoie de aşa ceva. Oamenii nu vor mai 
trage asupra ta. Dacă eşti rănit, sau dacă ai o parte 
deteriorată, poţi fi reparat într-un centru medical. 

— Dacă oamenii nu vor trage în mine, ce voi face? 

Poate urma să fiu garda ei de corp. 

— Cred că poţi învăţa să faci tot ce doreşti. A zâmbit. 
Vorbim despre asta după ce te ducem acasă. 

Arada a intrat, a venit la mine şi m-a bătut pe umăr. 

— Suntem atât de bucuroşi că eşti cu noi... a spus. Apoi 
s-a întors spre Mensah: Reprezentanţii DeltFall sunt aici. 

Mensah a încuviinţat. 

— Trebuie să discut cu ei, mi-a spus. Fă-te comod. Dacă 
doreşti ceva, ne spui. 

Am stat într-un colţ şi am privit cum în apartament 
veneau şi plecau tot felul de oameni doritori să vorbească 
despre ceea ce se întâmplase. Majoritatea erau avocaţi. Ai 
companiei, ai DeltFall, de la cel puţin alte trei entităţi 
politice corporatiste şi una independentă, chiar şi din 
partea companiei-mamă a GrayCris. Au pus întrebări, s-au 
certat, au privit înregistrările de securitate, le-au arătat lui 
Mensah şi Pin-Lee alte înregistrări de securitate. Şi s-au 
uitat la mine. Gurathin mă privea şi el, dar tăcea. Mă 
întrebam dacă îi spusese lui Mensah să nu mă cumpere. 

M-am uitat puţin pe canalul de divertisment, ca să mă 
calmez, apoi am descărcat de la centrul de informaţii al 
staţiei tot ce am găsit despre Alianţa pentru Conservare. 
Nimeni nu avea să tragă în mine, fiindcă aici nu se 


% 102 # 


împuşcau oameni. Mensah nu avea nevoie de gardă de 
corp - nimeni nu avea. Părea un loc minunat de trăit, 
indiferent că erai un simplu om sau unul augmentat. 

Ratthi a venit să vadă dacă mă simt bine, iar eu i-am 
cerut să-mi povestească despre Conservare şi despre cum 
trăia Mensah acolo. Mi-a spus că, atunci când nu se ocupa 
de administrare, locuia la o fermă situată în afara oraşului- 
capitală, cu doi parteneri maritali, sora şi fratele ei şi cei 
trei parteneri ai lor, dar şi cu o grămadă de rude şi de 
copii, cărora Ratthi le pierduse şirul. A fost chemat să 
răspundă la întrebările unui avocat, iar asta mi-a dat timp 
de gândire. 

Nu ştiam ce aş fi putut face la o fermă. Curăţenie? Părea 
mult mai plictisitor decât paza şi protecţia. Poate că se va 
rezolva. Asta se presupunea că vreau. Asta era ce mi se 
spusese întotdeauna că se presupunea să vreau. 

Se presupunea să vreau. 

Trebuia să mă prefac că eram un om augmentat, iar asta 
avea să fie dificil. Trebuia să mă schimb, să mă forţez să 
fac lucruri pe care nu voiam să le fac. De exemplu, să 
discut cu oamenii de parcă aş fi fost unul dintre ei. Ar fi 
trebuit să renunţ la armură. 

Dar poate că nu mai aveam nevoie de ea. 


Într-un târziu, lucrurile s-au domolit şi a fost adusă cina. 
Mensah a venit să mai vorbească puţin cu mine despre 
Conservare, despre opţiunile mele, despre cum aveam să 
locuiesc la ea până îmi dădeam seama ce voiam să fac. Era 
cam aşa cum mă gândisem şi eu, din ce-mi spusese Ratthi. 

— Ai fi tutorele meu, am spus. 

— Da. Era bucuroasă că înţelegeam. Există atât de multe 
oportunităţi educaţionale... Poţi face orice doreşti. 

„Tutore” era un cuvânt mai plăcut decât „proprietar”. 

Am aşteptat până la mijlocul perioadei din afara turelor, 
când fie adormiseră, fie erau adânciţi în propriile fluxuri 
informative, lucrând la analiza materialelor de evaluare. 
M-am ridicat de pe canapea, am ieşit pe coridor şi m-am 
strecurat pe uşă. 


% 103 # 


Am folosit capsula de transport şi m-am întors în holul 
principal, apoi am părăsit hotelul. Aveam harta pe care o 
descărcasem mai devreme, aşa că ştiam cum să cobor pe 
Inel şi apoi să ajung în zonele de lucru ale portului. Purtam 
uniforma echipei de evaluare şi treceam drept om 
augmentat, astfel că nu m-a oprit nimeni şi nu am fost 
privit insistent. 

La marginea zonei de lucru, am trecut printre barăcile 
docherilor, apoi am intrat în depozitul de echipament. Pe 
lângă unelte, lucrătorii umani aveau acolo şi boxe pentru 
depozitare. Am spart un dulăpior şi am furat o pereche de 
cizme de lucru, o jachetă de protecţie, o mască de oxigen 
şi alte accesorii. Dintr-un alt dulăpior am luat un sac de 
voiaj, am rulat jacheta cu logoul echipei şi am vârât-o în el 
- acum arătam ca un om augmentat care călătorea undeva. 
Am ieşit din zona de lucru şi am străbătut coridorul central 
spre zona de îmbarcare. Eram doar unul dintre sutele de 
călători care se îndreptau către inelul navelor. 

Am verificat programul şi am aflat că una dintre navele 
care se pregăteau de plecare era un transportator de 
marfă condus de un robot. M-am logat în accesul lui, 
dinspre staţie, şi l-am salutat. Ar fi putut să mă ignore, însă 
se plictisea, aşa că mi-a răspuns la salut şi a deschis un 
canal pentru mine. Roboții care sunt şi nave nu vorbesc în 
cuvinte. l-am trimis un gând despre cum eram un robot 
servitor fericit care trebuia să-l reîntâlnească pe dragul 
său tutore, aşa că oare voia companie în călătoria lungă? I- 
am arătat cât de multe ore de seriale, cărţi şi alte elemente 
media salvasem pentru partajare. 

Se pare că şi robotii transportatori de marfă se uită la 
canalele de divertisment. 

Nu ştiu ce vreau. Am mai spus-o, la un moment dat. Dar 
nu este asta, ci faptul că nu vreau să-mi spună nimeni ce 
vreau sau să ia decizii pentru mine. 

De aceea te-am părăsit, doctore Mensah, omul meu 
preferat. Când vei primi acest mesaj, eu voi fi părăsit deja 
Inelul Corporaţiei. Şters din inventar şi dispărut. 

Mesaj AsaSint terminat. 


% 104 # 


Stare artificială 


% 105 # 


Capitolul 1 


SecUnităţilor nu le pasă de ştiri. Chiar şi după ce mi-am 
spart modulul administrator şi am dobândit acces la 
fluxurile de informaţii, nu le-am dat niciodată prea multă 
atenţie, parţial fiindcă descărcarea elementelor media 
pentru divertisment era mai puţin probabil să declanşeze 
vreo alarmă care ar fi putut fi instalată în reţelele de 
sateliți şi de staţii; ştirile politice şi economice erau 
transmise la niveluri diferite, mai apropiate de schimburile 
de date protejate. Dar, mai ales, fiindcă ştirile erau 
plicticoase şi nu-mi păsa deloc ce îşi făceau oamenii unii 
altora câtă vreme nu trebuia să: a) opresc asta sau b) curăţ 
după ei. 

Insă, în timp ce traversam centrul comercial de pe inelul 
de tranzit, o explozie de ştiri recente de la Staţie a apărut 
în direct, trecând de pe un flux public pe altul. Am citit în 
diagonală, însă atenţia mea era dedicată străbaterii 
mulţimii în timp ce mă prefăceam că sunt un om 
augmentat obişnuit, nu un AsaSint înfricoşător. Asta 
implica şi să nu intru în panică de fiecare dată când cineva 
făcea contact vizual cu mine. 

Din fericire, atât oamenii simpli cât şi cei augmentaţi 
erau prea ocupați, încercând să ajungă oriunde se 
îndreptau sau căutând pe fluxurile informative indicaţii şi 
grafice de transport. Trei transporturi de pasageri 
trecuseră prin găuri de vierme împreună cu transportorul 
de marfă condus de robot în care mă îmbarcasem, iar 
centrul comercial uriaş dintre diferitele zone de îmbarcare 
era aglomerat. Pe lângă oameni, mai vedeam roboţi de 
toate formele şi dimensiunile, drone care zumzăiau 
deasupra mulţimii şi cargouri care se deplasau pe căile 
aeriene. Dronele de securitate nu aveau să scaneze după 
SecUnităţi decât dacă primiseră instrucţiuni specifice în 
acest sens, însă până acum nimic nu încercase să-mi 
trimită vreun semnal, ceea ce era o uşurare. 

Fusesem şters din inventarul companiei, iar deocamdată 


% 106 # 


nu părăsisem Inelul Corporaţiei şi încă aparţineam cuiva. 

Cu toate acestea, mă simţeam minunat de cât de bine 
mă descurcasem până atunci, ţinând cont că era doar al 
doilea inel de tranzit prin care treceam. SecUnităţile erau 
expediate către contractori ca încărcătură şi nu treceau 
niciodată prin staţiile sau inelele de tranzit menite pentru 
oameni. Fusesem nevoit să-mi las armura în urmă, în 
centrul de livrare din Staţie, însă, în mulţime, eram 
aproape la fel de anonim ca şi cum încă aş fi purtat-o. (Da, 
este ceva ce trebuia să-mi tot repet.) Purtam haine de 
lucru cenuşii cu negru, iar mânecile lungi ale bluzei, 
pantalonii şi cizmele îmi acopereau toate părţile 
anorganice. Aveam şi un sac de voiaj. Nu ieşeam în 
evidenţă în acea diversitate de haine colorate, de păr, de 
piele şi de chipuri din mulţime. Portul de date de la ceafă 
era vizibil, dar conceptul era prea apropiat de interfețele 
pe care oamenii augmentaţi şi le implantau adesea, deci nu 
atrăgea bănuieli. De asemenea, nimeni nu se gândeşte că 
un AsaSint ar putea traversa ca o persoană oarecare un 
centru comercial de tranzit. 

Brusc, parcurgând în grabă fluxul de ştiri, am remarcat 
o imagine. Eram eu. 

Nu m-am oprit, fiindcă sunt antrenat să nu reacţionez 
fizic la situaţii, oricât de mult m-ar şoca sau m-ar oripila. 
Poate că mi-am pierdut pentru o secundă controlul 
expresiei. Eram obişnuit să port mereu cască şi să-i menţin 
opacitatea cât mai mult posibil. 

Am trecut de o arcadă înaltă, care ducea către diverse 
tejghele ce serveau mâncare şi m-am oprit lângă 
deschiderea către zona comercială. Cine mă vedea putea 
presupune că scanam fluxul în căutare de informaţii. 

Imaginea de la ştiri mă arăta în holul principal al 
hotelului Staţiei, alături de Pin-Lee şi de Ratthi. Camera se 
concentra pe Pin-Lee, pe expresia ei hotărâtă, pe 
încruntarea iritată şi pe hainele ei business la patru ace. 
Ratthi şi cu mine, purtând uniforme de evaluare 
ConservareAux, ne aflam în fundal. Pe imagine eram 
etichetat ca „garda de corp”, ceea ce era o uşurare, dar m- 


4 107 # 


am pregătit pentru ce era mai rău când am derulat 
povestea. 

Staţia pe care o considerasem STAŢIA, locul în care se 
aflau birourile companiei şi centrul de livrare unde eram 
depozitat de obicei, se numea de fapt Portul Comerţului 
Liber. Nu ştiusem. (Când mă aflam acolo, petreceam cea 
mai mare parte a timpului într-o rezervă pentru reparaţii, 
într-o ladă de transport sau în standby, aşteptând un 
contract.) Crainicul a menţionat, în trecere, cum dr. 
Mensah achiziţionase SecUnitatea care îi salvase viaţa. 
(Era, în mod evident, remarca pozitivă, menită să 
îndulcească povestea morbidă, cu un număr mare de 
victime.) Dar jurnaliştii erau obişnuiţi să vadă SecUnităţi 
purtând armură, sau într-o grămadă însângerată de piese 
disparate, când evenimentele o luau razna. Nu făcuseră 
legătura dintre  SecUnitatea cumpărată şi ceea ce 
presupuneau ei că ar fi fost persoana augmentată, 
obişnuită, care pătrunsese în hotel cu Pin-Lee şi cu Ratthi. 
Asta era bine. 

Partea ciudată era că fuseseră făcute publice unele 
dintre înregistrările noastre de securitate: din punctul meu 
de observaţie, când căutam prin habitatul DeltFall şi am 
găsit trupurile, imagini captate de camerele montate pe 
căştile lui Gurathin şi Pin-Lee, când ne găsiseră pe Mensah 
şi ce mai rămăsese din mine, după explozie. Le-am scanat 
rapid, asigurându-mă că nu existau imagini clare cu chipul 
meu uman. 

Restul poveştii era despre cum compania şi DeltFall, 
alături de Conservare şi de alte trei entităţi politice 
necorporatiste care avuseseră civili în habitatul DeltFall, 
se coalizaseră împotriva GrayCris. Se derula şi o luptă 
între avocaţi aflaţi în multe colţuri ale ringului, în care 
unele dintre entităţile aliate în investigaţie se războiau 
pentru răspundere financiară, jurisdicție şi garanţii de 
exploatare. Nu ştiam cum reuşeau oamenii să nu piardă 
şirul. Nu existau prea multe detalii despre ce se petrecuse, 
de fapt, după ce ConservareAux reuşise să contacteze 
transportorul de salvare, însă era suficient să sper că 


4 108 # 


oricine ar fi căutat SecUhnitatea cu pricina şi-ar fi imaginat 
că stătusem cu Mensah şi cu ceilalţi. Mensah şi ceilalţi, 
fireşte, cunoşteau realitatea. 

Apoi am verificat ora şi am văzut că era un calup de ştiri 
vechi, publicat în cursul ciclului de după părăsirea staţiei. 
Poate că ajunseseră printr-o gaură de vierme cu unul 
dintre transporturile de pasageri mai rapide. Asta însemna 
că, probabil, canalele de ştiri oficiale dispuneau deja de 
informaţii mai recente. 

Mda. Mi-am spus că nimeni de pe acest inel de transport 
nu avea cum să caute o SecUnitate rebelă. Din informaţiile 
disponibile pe canalul public, nu existau aici centre de 
livrare pentru vreo companie de explorare sau de 
securitate. Avusesem întotdeauna contracte pe exploataţii 
izolate sau pe planete de evaluare nelocuite şi mă 
gândeam că aceasta era procedura standard. Nici serialele 
şi emisiunile de pe canalul de divertisment nu arătau 
niciodată SecUnităţi care primeau angajamente pentru a 
păzi birouri, depozite de marfă, şantiere de construcţii 
navale sau orice alt tip de afaceri tipice inelelor de 
transport. Şi toate  SecUnităţile din media purtau 
întotdeauna armură, erau lipsite de chip şi îi îngrozeau pe 
oameni. 

M-am amestecat în mulţime şi mi-am reluat plimbarea 
prin mall. Trebuia să fiu atent dacă mergeam în locuri în 
care puteam fi scanat de arme, adică acolo de unde puteau 
fi selectate mijloacele de transport, inclusiv micile 
tramvaie care înconjurau Inelul. Puteam sparge un scaner 
de arme, însă protocoalele de securitate sugerau că, în 
spaţiile destinate pasagerilor, acestea erau foarte multe, 
iar eu mă puteam descurca numai cu un număr limitat. În 
plus, ar fi trebuit să sparg sistemul de plăţi, însă pe 
moment asta părea mult mai complicat decât merita. 
Drumul până în acea parte a  lInelului destinată 
transportoarelor conduse de roboţi care plecau a fost lung, 
dar mi-a dat timp să descarc conţinut nou de pe canalul de 
divertisment. 

Indreptându-mă spre inelul de tranzit, singur pe 


% 109 # 


transportorul meu de marfă, avusesem şansa să mă 
gândesc mult la motivele pentru care o părăsisem pe 
Mensah, dar şi la ce voiam să fac de acum încolo. Ştiu, 
fusese o surpriză şi pentru mine. Insă chiar şi eu 
conştientizam că nu-mi puteam petrece solitar restul vieţii, 
călătorind cu transportoare de marfă şi consumând media, 
oricât de atrăgătoare ar fi fost perspectiva. 

Acum aveam un plan. Sau aş fi avut un plan odată ce 
primeam răspunsul la o întrebare importantă. 

Pentru a căpăta răspunsul, trebuia să ajung undeva. 
Existau două transportoare conduse de roboţi care 
mergeau acolo în perioada următoare. Primul era un 
transportor de marfă deloc diferit de cel pe care-l 
folosisem ca să ajung în acel loc. Pleca mai târziu şi era o 
opţiune mai bună, fiindcă aş fi avut mai mult timp să ajung 
la robot şi să-l conving să mă lase să urc la bord. Aş fi 
putut sparge sistemul unui transportor, însă preferam să 
evit asta. Mi se părea straniu să petrec atât de mult timp 
cu un lucru care nu te dorea în preajmă sau pe care îl 
convinseseşi cu forţa să creadă că te dorea alături. 

Fluxul informativ oferea hărţi şi orare conectate la toate 
punctele de navigaţie de pe Inel, aşa că am putut să găsesc 
drumul spre zona de încărcare a mărfurilor, să aştept 
schimbul de tură şi să ajung în zona de îmbarcare. A 
trebuit să sparg un sistem de screening pentru identificare 
şi câteva drone care scanau după arme la nivelul de 
deasupra zonei, apoi am primit un semnal de la un robot 
care păzea intrarea în zona comercială. Nu l-am vătămat, 
doar am pătruns în canal prin firewallul lui şi i-am şters 
din memorie orice înregistrare a întâlnirii cu mine. 

(Am fost conceput pentru a crea o interfaţă cu 
SecSystemele companiei, pentru a fi, practic, o 
componentă activă a unuia dintre ele. Măsurile de 
securitate din această staţie nu erau tehnologie licenţiată 
pentru companie, însă se apropiau suficient. De asemenea, 
nimeni nu e la fel de paranoic precum compania cu privire 
la protejarea datelor pe care le colectează şi/sau sustrage, 
aşa că eram obişnuit cu sisteme de securitate mult mai 


% 110% 


robuste decât acela.) 

Odată intrat la etajul de acces, trebuia să acţionez cu 
mare grijă, fiindcă nu exista niciun motiv ca o persoană 
care nu lucra acolo să se afle în zonă. Mai mult, deşi 
aproape toată munca era executată de boţi cărăuşi, 
prezenţa oamenilor şi a oamenilor augmentaţi îmbrăcaţi în 
uniforme era numeroasă, peste estimările mele. 

Mulţi oameni se strânseseră în zona din care ar fi trebuit 
să plece transportorul meu. Am verificat canalul de alerte 
şi am aflat că se produsese un accident ce implicase un 
cărăuş. Cei prezenţi acolo încercau să estimeze pagubele 
şi vinovatul. Aş fi putut aştepta până când se dădeau la o 
parte, însă voiam să ies de pe Inel şi să continui să 
avansez. Sincer, imaginea mea apărută pe canalul de ştiri 
mă tulburase şi voiam doar să mă afund în programele 
mele de divertisment şi să mă prefac că nu exist. Aveam 
însă nevoie de siguranţa oferită de un transportor 
automatizat sigilat, gata să părăsească Inelul. 

Am verificat din nou hărţile, studiind cu atenţie a doua 
posibilitate. Transportorul era ataşat de un alt doc, marcat 
pentru traficul privat, necomercial. Dacă mă mişcam 
repede, aş fi putut ajunge acolo înainte să plece. 

Orarul îl prezenta ca pe o navă de cercetare de cursă 
lungă. Suna a ceva cu echipaj şi, probabil, pasageri, însă 
informaţiile ataşate susțineau că este condus de roboţi şi 
că primise sarcina de a descărca marfa transportată exact 
la destinaţia spre care îmi doream să merg. Verificasem 
istoricul şi deplasările şi aflasem că nava era deţinută de o 
universitate cu sediul pe o planetă din acest sistem, iar 
între misiuni, ca să-i plătească întreţinerea, o închiria 
pentru a transporta diverse mărfuri. Călătoria către 
destinaţia mea urma să dureze 21 de cicluri şi abia 
aşteptam izolarea. 

A fost uşor să pătrund pe docurile private dinspre cele 
comerciale. Am obţinut controlul sistemului de securitate 
suficient cât să-i spun să nu remarce faptul că nu aveam 
autorizaţie, apoi am intrat în urma unui grup de pasageri 
şi de membri ai echipajului. 


91119 


Am găsit docul navei de cercetare şi i-am trimis un 
semnal prin portul de comunicare. Mi-a răspuns aproape 
imediat. Toate informaţiile pe care reuşisem să le obţin de 
pe canal spuneau că era pregătită pentru o cursă 
automatizată, însă, doar ca să mă asigur, am trimis o 
solicitare către echipajul uman. Răspunsul a fost nul. Nu 
era nimeni acasă. 

Am trimis din nou un ping navei şi am repetat oferta în 
schimbul cursei: sute de ore de seriale, cărţi şi muzică, 
inclusiv câteva emisiuni noi, pe care abia le descărcasem 
în drum spre centrul comercial de tranzit. l-am comunicat 
că eram un robot liber, care încerca să ajungă înapoi la 
tutorele lui uman. (Treaba cu „robotul liber” este 
înşelătoare. Robotii sunt consideraţi cetăţeni în anumite 
entităţi politice necorporatiste, precum Conservare, dar li 
se alocă tutori umani. Uneori, constructele se încadrează 
în aceeaşi categorie ca roboții, alteori sunt considerate 
arme letale - informativ, nu e o categorisire favorabilă.) De 
aceea eram agent liber printre oameni de mai puţin de 
şapte cicluri, incluzând perioada petrecută de unul singur 
în transportor, şi totuşi aveam deja nevoie de o vacanţă. 

A urmat o pauză, apoi nava de cercetare a trimis o 
confirmare şi mi-a deschis sasul. 


Y% 112% 


Capitolul doi 


Am aşteptat până am fost sigur că sasul s-a închis şi că 
nu existau alarme dinspre Inel, apoi am intrat pe coridorul 
de acces. Din schema disponibilă pe canalul de la bord am 
înţeles că transportorul folosea compartimente de marfă, 
care erau de fapt spaţii modulare de laborator normale. Cu 
laboratoarele sigilate şi duse în depozitul de la doc al 
universităţii, exista suficient spaţiu pentru încărcătură. Mi- 
am trimis pachetul media arhivat în canalul 
transportorului, ca să ia tot ce dorea. 

Restul spaţiului era conceput în mod obişnuit, din 
depozite pentru provizii, cabine, infirmerie, sală de mese, 
la care se adăugau o zonă recreativă de mari dimensiuni şi 
câteva spaţii pentru predare. Mobila era acoperită cu 
tapiţerie albastru cu alb, care fusese curățată recent, deşi 
încă se simţea mirosul de ciorapi murdari care pare să 
plutească în jurul oricărui spaţiu locuit de oameni. Era 
linişte, cu excepţia zgomotelor slabe emise de sistemul de 
climatizare, iar cizmele mele nu se auzeau pe puntea 
căptuşită. 

Eu nu aveam nevoie de provizii. Sistemul meu era 
autoreglabil, nu necesitam mâncare, apă, nici să elimin 
lichide sau solide, şi nici nu-mi trebuia prea mult aer. Aş fi 
putut rezista cu susţinerea minimală a vieţii, care era 
furnizată când nu se aflau oameni la bord, însă 
transportorul îmbunătăţise puţin condiţiile - mi s-a părut 
drăguţ din partea lui. 

Am acoperit întregul perimetru, verificând totul din 
priviri, ca să-mi dau seama dacă se potrivea cu schemele, 
asigurându-mă că era în regulă. Am făcut asta chiar şi 
ştiind că patrularea era un obicei la care trebuia să renunţ. 
Existau multe lucruri pe care trebuia să le depăşesc. 

Când au fost realizate primele constructe, scopul lor 
iniţial a fost de a deţine un nivel de inteligenţă intuitiv, ca 
un soi de varietate mai slabă de robot. Dar nu poţi pune 
ceva la fel de prost ca un robot cărăuş să se ocupe de 


% 113% 


securitate fără să cheltuieşti şi mai mulţi bani pentru 
supraveghetori angajaţi de companie, foarte scumpi. Aşa 
că ne-au făcut mai deştepţi. Anxietatea şi depresia erau 
efectele secundare. 

În centrul de livrare, în timp ce explicase de ce nu dorea 
să mă închirieze ca parte a contractului de garanţie pentru 
exploatare, dr. Mensah numise această sporire a 
inteligenţei un „compromis malefic”. 

Nava aceasta nu era răspunderea mea şi nu existau 
clienţi umani la bord pe care să-i feresc de rău ori să-i 
împiedic să-şi facă rău singuri sau unii altora. Dar era o 
navă frumoasă cu un nivel al securităţii surprinzător de 
scăzut, ceea ce mă făcuse să mă întreb de ce proprietarii 
nu lăsaseră câţiva oameni la bord, ca s-o supravegheze. La 
fel ca pentru majoritatea transportoarelor conduse de boti, 
diagramele arătau că la bord existau drone pentru 
reparaţii. 

Am patrulat mai departe, până când am simţit puntea 
vibrând de zgomotele care anunțau că nava tocmai se 
desprinsese de Inel şi se pusese în mişcare. Tensiunea 
care mă menţinuse la 96% eficienţă s-a calmat. Viaţa unui 
AsaSint este stresantă, în general, însă avea să treacă 
multă vreme până să mă obişnuiesc să străbat spaţii 
populate de oameni fără armură şi fără o cale de a-mi 
ascunde faţa. 

Am găsit sub puntea de control un spaţiu de întâlnire 
pentru echipaj şi m-am aşezat pe unul dintre scaunele 
capitonate. Rezervele pentru reparaţii şi lăzile de transport 
nu sunt căptuşite, aşa că pentru mine era o noutate să 
călătoresc confortabil. Am început să sortez noile seriale 
pe care le descărcasem pe inelul de tranzit. Câteva canale 
de divertisment nu fuseseră disponibile în porţiunea 
companiei din Portul Comerţului Liber şi includeau o 
mulţime de seriale noi tip dramă şi acţiune. 

Nu mai avusesem niciodată parte de perioade lungi de 
timp liber nesupravegheat. Plăcerea de a sorta totul şi de a 
organiza, cu toată atenţia, fără să fiu nevoit să monitorizez 
simultan sisteme multiple şi canalele clienţilor era ceva cu 


Y% 114 # 


care încă mă obişnuiam. Înainte, fie fusesem de gardă, 
disponibil la apel, fie într-o rezervă, în standby, aşteptând 
să fiu reactivat pentru vreun contract. 

Am ales un serial nou, care părea interesant (etichetele 
promiteau explorare intergalactică, acţiune şi mister), şi 
am pornit primul episod. Eram pregătit să mă fac comod 
până era cazul să mă gândesc la ce urma să se întâmple 
după ce ajungeam la destinaţie - ceva ce intenţionam să 
amân până în ultima clipă. Apoi, pe canalul de comunicare, 
ceva a zis: Ai avut noroc. 

M-am ridicat. Fusese atât de neaşteptat, încât am avut o 
eliberare de adrenalină de la părţile organice. 

Transportoarele nu vorbeau în cuvinte, nici măcar prin 
canalele de comunicare. Foloseau imagini şi şiruri de date 
pentru a alerta în privinţa problemelor, însă nu fuseseră 
concepute pentru conversaţie. Nu aveam nicio problemă 
cu asta, fiindcă nici eu nu eram proiectat să susţin 
conversații. Partajasem media din memoria mea cu primul 
transportor, iar el îmi dăduse acces la sistemul de 
comunicaţii şi la fluxul informativ, ca să mă asigur că nu 
ştia nimeni unde mă aflam, însă interacţiunea noastră se 
oprise acolo. 

Am verificat cu atenţie fluxul, întrebându-mă dacă 
fusesem păcălit. Aveam abilitatea de a scana, însă, fără 
drone, marja îmi era limitată. Cu toate ecranările şi 
echipamentele din jurul meu, nu am surprins nimic în 
afară de fondul de date al sistemelor navei. Proprietarul ei 
dorea să permită cercetare licenţiată, singurele camere de 
securitate se aflau pe trape, iar în zonele pentru echipaj, 
nimic. Sau nimic din ce puteam accesa. Dar prezenţa de pe 
canalul de comunicare era prea mare şi difuză ca să fie un 
om sau un om augmentat. Imi dădeam seama de asta chiar 
şi prin firewallurile canalului, care o protejau. Şi suna a 
robot. Când vorbesc pe canal, oamenii pronunţă clar 
cuvintele, iar vocea lor mintală tinde să sune ca vocea 
fizică. Până şi oamenii augmentaţi, cu interfeţe integrale, 
procedau la fel. 

Poate că încerca să fie prietenos şi nu prea se pricepea 


% 115% 


la comunicare. Am spus cu voce tare: 

— De ce am avut noroc? 

Pentru că nu şi-au dat seama ce eşti. 

Nu era prea liniştitor. 

— Ce crezi tu că sunt? am întrebat precaut. 

Dacă se dovedea ostil, nu aveam multe opţiuni. Roboții 
de transport nu au alte trupuri în afara celor ale navelor. 
Echivalentul creierului său era deasupra mea, lângă punte, 
unde ar fi staționat echipajul de zbor uman. Şi nu aveam 
nici unde să mă duc; părăseam Inelul şi ne îndreptam lent 
către gaura de vierme. 

Eşti o SecUnitate rebelă, un construct robot/uman, cu 
un modul administrator spart. M-a atins prin canal şi am 
tresărit. Să nu încerci să-mi pătrunzi în sisteme. Apoi, 
pentru 0,00001 secunde, a coborât firewallul. 

A fost suficient să am o imagine vie a obiectului cu care 
aveam de-a face. O parte dintre funcţiile sale ţineau de 
analiza astronomică extragalactică, iar acum toată acea 
putere de procesare stătea degeaba în timp ce transporta 
marfă, aşteptându-şi următoarea misiune. M-ar fi putut 
strivi prin canal ca pe o gânganie, ar fi putut pătrunde prin 
firewallul meu şi prin alte sisteme de apărare, furându-mi 
memoria. Şi toate astea, probabil, în timp ce îşi reprezenta 
grafic saltul prin gaura de vierme, estima necesităţile 
nutriţionale ale unui echipaj complet pentru următoarele 
66.000 de ore, efectua mai multe operaţii neuronale şi îl 
bătea pe căpitan la table. Nu mai interacţionasem 
niciodată cu ceva atât de puternic. 

Ai făcut o greşeală, AsaSint, o greşeală gravă. Cum 
naiba era să ştiu că existau transportoare suficient de 
inteligente încât să fie şi maliţioase? Desigur, pe canalul 
de divertisment văzusem roboţi malefici, însă nu erau 
reali, ci doar personaje dintr-o poveste de groază, o 
fantezie. 

Crezusem că erau o fantezie. 

— OK, am spus, apoi mi-am închis canalul şi m-am 
ghemuit în scaun. 

De obicei, nu-mi este teamă de lucruri în sensul în care 


% 116% 


le este oamenilor. Am fost împuşcat de sute de ori, de 
atâtea ori încât nu am mai ţinut socoteala, de atâtea ori 
încât nici compania nu a mai ţinut socoteala. Fusesem 
mestecat de faună ostilă, strivit de maşini grele, torturat 
de clienţi plictisiţi, mi-a fost curățată memoria etc., etc. 
Dar memoria îmi aparţinea deja de mai mult de 33.000 de 
ore şi mă obişnuisem cu asta. Doream să mă păstrez 
intact. 

Transportorul nu a răspuns. Am încercat să mă gândesc 
la contramăsuri pentru toate felurile în care m-ar fi putut 
răni şi la cum l-aş fi putut răni la rândul meu. Era mai 
degrabă  SecUnitate decât robot, într-atât încât mă 
întrebam dacă era un construct şi dacă în sistemele sale 
exista ţesut cerebral organic clonat. Nu mai încercasem 
niciodată să penetrez sistemul altei SecUnităţi. Ar fi fost, 
poate, mai sigur să intru în standby pe toată durata 
călătoriei şi să-mi programez trezirea pentru momentul în 
care ajungeam la destinaţie. Deşi asta m-ar fi lăsat 
vulnerabil în faţa dronelor. 

Am privit secundele trecând şi am aşteptat să văd dacă 
robotul reacţiona. Eram bucuros că remarcasem lipsa 
camerelor şi nu mă obosisem să încerc să pătrund în 
sistemul de securitate. Inţelegeam acum de ce oamenii 
simțeau că nu avea nevoie de protecţie în plus. Un robot 
cu acest tip de control complet asupra mediului său şi cu 
iniţiativa şi libertatea de a acţiona ar fi putut respinge 
orice tentativă de îmbarcare. 

Robotul deschisese trapa pentru mine. Mă voia aici. 
Aha! 

Apoi a spus: 

Poţi continua să rulezi serialele. 

Devenisem circumspect. 

Apoi a adăugat: 

Nu te îmbufna. 

Mă temeam, însă asta mă enerva suficient cât să-i arăt 
că tratamentul aplicat nu era ceva nou pentru mine. l-am 
transmis prin canal: SecUnităţile nu se bosumflă. Asta ar 
însemna să fie pedepsite de modulul administrator, apoi 


%117% 


am ataşat câteva înregistrări scurte, din memoria mea, 
care arătau precis cum se simţea asta. 

Secundele s-au transformat într-un minut, apoi în altul, 
apoi în alte trei. Nu ar părea prea mult pentru oameni, 
însă, pentru o discuţie între roboţi, sau, mă scuzaţi, între 
un construct robot/uman şi un robot, era vreme 
îndelungată. _ 

Pe urmă a spus: Imi pare râu că te-am speriat. 

Crede cineva că am înghiţit scuzele? Înseamnă că nu-l 
cunoaşteţi pe AsaSint. Cel mai probabil, se juca cu mintea 
mea. Am replicat: 

— Nu vreau nimic de la tine. Nu-mi doresc decât să 
ajung la următoarea ta destinaţie. 

Îi mai explicasem asta o dată, înainte să-mi deschidă 
trapa, însă trebuia să i-o repet. 

L-am simţit retrăgându-se în spatele firewallului. Am 
aşteptat şi mi-am lăsat sistemul circulator să purjeze 
chimicalele generate de teamă. Timpul şi-a continuat 
cursul şi am început să mă plictisesc. Să stau acolo, aşa, 
era prea similar cu aşteptarea de a fi reactivat, într-o 
rezervă, pentru a fi preluat de noi clienţi şi a încheia un 
nou contract plictisitor. Dacă voia să mă distrugă, măcar 
aş fi putut să mă mai uit la câteva episoade. Am reluat noul 
serial, însă eram, în continuare, prea supărat ca să mă pot 
bucura de el, aşa că l-am pus pe pauză şi am început să mă 
uit din nou la un episod vechi din Ascensiunea şi căderea 
lunii-sanctuar. 

După trei episoade, eram mai calm şi începeam, 
împotriva voinţei mele, să înţeleg şi punctul de vedere al 
transportorului. O SecUnitate ar fi putut produce mult rău 
la interior, dacă nu avea grijă, iar SecUnităţile rebele nu 
erau faimoase pentru evitarea problemelor. Eu nu făcusem 
niciun rău ultimului transportor în care călătorisem, însă 
cel de acum nu ştia asta. Nu pricepeam de ce, dacă nu voia 
să-mi facă rău, îmi permisese accesul la bord. Eu, să fi fost 
transportor, nu aş fi avut încredere în mine. 

Poate că era ca mine şi profitase de ocazie pentru că-i 
fusese oferită, nu fiindcă ştia ce vrea. 


% 118 9 


Dar tot era un ticălos. 

Şase episoade mai târziu, l-am simţit din nou dându-mi 
târcoale. L-am ignorat, deşi cu siguranţă ştia că-i 
observasem prezenţa. În termeni umani, era ca şi cum ai fi 
încercat să ignori pe cineva mare, ce respira greu, în timp 
ce se uita la display peste umărul tău. În timp ce se 
sprijinea de tine. 


M-am mai uitat la şapte episoade din Luna-sanctuar, în 
timp ce robotul îşi făcea de lucru pe canalul meu. Apoi mi- 
a dat ping, de parcă nu aş fi ştiut că fusese acolo tot 
timpul, şi mi-a trimis solicitarea de a mă întoarce la noul 
serial de aventură pe care îl urmăream când mă 
întrerupsese. 

(Se numea Salturi între lumi şi prezenta activitatea unor 
exploratori independenţi care extindeau reţelele de găuri 
de vierme şi de inele în sisteme de stele nelocuite. Părea 
foarte nerealist şi inexact - întocmai cum îmi plăcea mie.) 

— Când am urcat la bord, ţi-am trimis o copie a 
întregului conţinut media pe care îl aveam stocat, i-am 
spus. Nu plănuiam să vorbesc cu el prin canal, de parcă ar 
fi fost un client. Te-ai uitat, măcar? 

L-am examinat să văd dacă este infectat cu malware sau 
alte elemente de risc. 

„Să te ia dracu'”, m-am gândit şi m-am întors la Luna- 
sanctuar. 

Două minute mai târziu, a repetat ping-ul şi solicitarea. 

— Uită-te singur, i-am răspuns. 

Am încercat, dar prin filtrul tău procesez mai uşor 
conţinutul media. 

Asta m-a făcut să mă opresc. Nu înţelegeam problema. 

Când echipajul meu urmăreşte conţinut media, eu nu pot 
procesa contextul. Interacțiunile şi mediile umane din 
afara carcasei mele îmi sunt foarte nefamiliare. 

Acum pricepeam. Avea nevoie să citească reacţiile mele 
la serial ca să înţeleagă ce se întâmpla. Oamenii foloseau 
canalele în moduri diferite de ale roboților (şi 
constructelor), aşa că, atunci când echipajul lui se uita la 


% 119 # 


conţinutul media, reacţiile lor nu deveneau parte din date. 

Mi s-a părut straniu că transportorul era mai puţin 
interesat de Luna-sanctuar, a cărui acţiune se petrecea 
într-o colonie, decât de Salturi între lumi, care prezenta 
echipajul unei nave mari de explorare. Mă gândeam că 
semăna prea mult cu descrierea jobului. Eu evitam 
serialele despre echipe de explorare şi exploataţii miniere, 
însă poate că acest robot procesa mai uşor lucrurile 
cunoscute. 

Am fost tentat să refuz. Dar, dacă avea nevoie de mine 
ca să privească serialul dorit, s-ar fi putut înfuria şi mi-ar fi 
prăjit creierul. In fond, voiam şi eu să mă uit la serial. 

— Nu este realist, i-am spus. Nu ar trebui să fie realist. 
Este o poveste, nu un documentar. Dacă te plângi, mă 
opresc. 

Mă voi abtine, a spus. (Imaginaţi-vă cel mai sarcastic ton 
la care vă puteţi gândi şi veţi avea o idee vagă despre cum 
sunase.) 

Aşa că ne-am uitat la Salturi între lumi. Nu s-a plâns 
despre lipsa realismului. După trei episoade, a devenit 
agitat când era ucis câte un personaj minor. Când un 
personaj important a murit în al douăzecilea episod, a 
trebuit să fac o pauză de şapte minute, cât a stat pe canal 
ocupându-se cu echivalentul de robot al holbatului la un 
perete, pretinzând că avea de efectuat diagnostice. Apoi, 
patru episoade mai târziu, personajul a revenit la viaţă şi 
robotul a fost atât de uşurat, încât a trebuit să ne uităm de 
trei ori la episod înainte să poată continua. 

În punctul culminant al unuia dintre firele narative 
principale, intriga a sugerat că nava ar fi suferit avarii 
catastrofale, iar membrii echipajului ar fi fost răniţi sau 
ucişi. 'Transportorului i-a fost teamă să se uite. (Fireşte că 
nu a formulat aşa, însă, da, i-a fost teamă.) Deja mă 
simţeam mult mai mărinimos faţă de el, aşa că am fost 
dispus să-i permit să se acomodeze cu episodul, uitându- 
mă doar la unu-două minute odată. 

La finalul episodului, a rămas tăcut, fără ca măcar să 
mai pretindă că rulează vreun diagnostic. Am stat aşa vreo 


4 120 # 


zece minute - o perioadă de procesare foarte lungă pentru 
un robot atât de sofisticat -, apoi a spus: 

Din nou, te rog. 

Aşa că am reluat de la primul episod. 


După încă două rulări de la cap la coadă ale serialului 
Salturi între lumi, robotul a dorit să vadă toate serialele pe 
care le aveam despre oamenii care trăiau la bordul 
navelor. Deşi, după ce am găsit unul care se baza pe o 
poveste adevărată, în care nava suferise o breşă în carcasă 
şi decompresia ucisese câţiva membri ai echipajului 
(definitiv, de data aceasta), s-a supărat foarte tare şi a 
trebuit să creez un filtru de conţinut. Ca să-i ofer o pauză, 
am sugerat Luna-sanctuar. A fost de acord. 

După patru episoade, m-a întrebat: 

Nu există SecUhnităţi în povestea asta? 

Probabil crezuse că Luna-sanctuar era favoritul meu 
pentru acelaşi motiv pentru care îi plăcea Salturi între 
lumi. l-am răspuns: 

— Nu. Nu prea există seriale cu SecUnităţi. Totuşi, acolo 
unde apar sunt fie personajele negative, fie trepăduşii lor. 

Singurele SecUnităţi de pe canalele de divertisment 
erau pline de răutate, voiau să ucidă toţi oamenii, fiindcă 
probabil uitaseră cine le construise rezervele pentru 
reparaţii. In unele dintre cele mai proaste seriale, 
SecUhnităţile făceau uneori sex cu personajele umane. Era 
foarte imprecis şi complicat din punct de vedere anatomic. 
Constructele care aveau părţi umane legate de actul 
sexual erau sexboţi, nu SecUnităţi. Sexboţii nu au sisteme 
interioare de arme, aşa că nu prea poţi să-i confuzi cu 
SecUhnităţile. (Credeţi-mă, acestea din urmă au interes 
zero faţă de sexul cu oamenii sau de orice alt tip.) 

Recunoşteam însă că ar fi fost dificil să prezinte 
SecUnităţi realiste în media vizuale, fiindcă ar fi însemnat 
ore întregi de letargie într-o plictiseală care amorţea 
creierul, în timp ce clienţii stresaţi se prefăceau că nu te 
aflai acolo. Dar nu existau SecUnităţi nici în cărţi. 
Presupun că nu poţi spune o poveste din punctul de vedere 


% 121 # 


al cuiva despre care nu crezi că are un punct de vedere. 

Reprezentarea nu este realistă. 

(Ştiţi deja, imaginaţi-vă tot ce spunea pe cel mai 
sarcastic ton posibil.) 

— Există nerealism care te îndepărtează de realitate şi 
nerealism care-ţi aminteşte că tuturor le este teamă de 
tine. 

Pe canalul de divertisment, SecUnităţile erau ceea ce se 
aşteptau clienţii: maşini ucigaşe, lipsite de inimă, care se 
puteau revolta în orice clipă, fără a avea vreun motiv, în 
ciuda modulelor administrare. 

Transportorul s-a gândit la ce-i spusesem timp de 1,6 
secunde. Pe un ton mai puţin sarcastic, a spus: 

Îţi displace funcţionalitatea ta. Nu înţeleg cum este 
posibil. 

Funcţionalitatea sa era să călătorească prin ceea ce 
considera a fi o senzaţie de spaţiu de o fascinaţie infinită şi 
să-i ferească de orice primejdie pe toţi pasagerii umani, şi 
nu numai, din interiorul trupului său metalic. Fireşte că nu 
înţelegea cum puteai să nu doreşti să-ţi îndeplineşti 
menirea, fiindcă a lui era grozavă. 

— Îmi plac anumite părţi din funcţionalitatea mea. 

Îmi plăcea să protejez oamenii şi lucrurile. Îmi plăcea să 
găsesc soluţii inteligente de a proteja oamenii şi lucrurile, 
îmi plăcea să am dreptate. 

Atunci, de ce te afli aici? Nu eşti un „robot liber” care-şi 
caută tutorele, căruia nu-i poţi trimite pur şi simplu un 
mesaj prin intermediul releului public de comunicaţii de pe 
inelul de tranzit pe care l-am părăsit recent. 

Întrebarea m-a luat prin surprindere. Nu m-am gândit că 
putea fi interesat de altceva decât de el însuşi. Am ezitat, 
însă ştia deja că eram o SecUhnitate şi că nu existau 
circumstanţe în care prezenţa mea acolo să fie legală şi în 
regulă. Putea la fel de bine să afle cine eram. l-am trimis 
exemplarul meu din calupul de ştiri din Portul Comerţului 
Liber. 

— Eu sunt. 

Dr. Mensah de la ConservareAux te-a cumpărat şi te-a 


% 122 # 


lăsat să pleci? 

— Da. Vrei să ne mai uităm o dată la Salturi între lumi? 

Am regretat o clipă mai târziu. Ştia că fusese o încercare 
de a-l distrage. 

Nu mi se permite să accept pasageri sau mărfuri 
neautorizate şi a trebuit să-mi modific jurnalul pentru a 
ascunde orice dovadă a prezenţei tale. A ezitat. Aşa că 
amândoi avem câte un secret. 

Nu aveam niciun motiv să nu-i spun, cu excepţia temerii 
de a suna stupid. 

— Am plecat fără permisiune. Mi-a oferit o casă pe 
Conservare, însă nu are nevoie de mine acolo. Nu au 
nevoie de SecUnităţi. Iar eu... nu am ştiut ce voiam, dacă 
voiam să merg acolo sau nu. Dacă voiam un tutore uman, 
care e doar un cuvânt diferit pentru „proprietar”. Am ştiut 
că era mai uşor să fug din staţie decât de pe o planetă. Aşa 
că am plecat. De ce m-ai lăsat să urc la bord? 

M-am gândit că l-aş fi putut distrage dacă îl făceam să 
vorbească despre el. Greşit. 

Eram curios în privinţa ta, iar cursele cu marfă sunt 
anoste fără pasageri. Ai plecat spre Staţia Q a Centrului de 
Minerit RaviHyral. De ce? 

— Am plecat ca să scap din Portul Comerţului Liber, ca 
să fug de companie. După un timp de gândire, am decis să 
merg la RaviHyral. Trebuie să caut ceva şi acela e locul cel 
mai potrivit. 

M-am gândit că, dacă aminteam de căutare, ar fi putut 
înceta cu întrebările, fiindcă înţelegea conceptul. Dar nu a 
tăcut. Pe inelul de tranzit erau canale ale bibliotecilor 
publice şi exista posibilitatea schimbului de informații cu 
arhivele planetare. De ce nu ai căutat acolo? Arhivele de la 
bordul meu sunt foarte cuprinzătoare. De ce nu le-ai 
accesat? 

Nu am răspuns. A aşteptat treizeci de secunde întregi, 
apoi a spus: 

Sistemele constructelor sunt inerent inferioare celor ale 
roboților avansați, însă nu eşti prost. 

„Da, bine, du-te dracului”, m-am gândit şi am iniţializat 


4 123 # 


o secvenţă de închidere. 


Y 124 # 


Capitolul 3 


M-am trezit brusc patru ore mai târziu, când a început 
ciclul meu automat de reîncărcare. Transportorul a spus 
imediat: 

A fost inutil de copilăresc. 

— Ce ştii tu despre copii? g 

Eram şi mai furios fiindcă avea dreptate. Inchiderea şi 
timpul pe care-l petrecusem dezactivat ar fi făcut un om să 
renunţe sau l-ar fi distras, însă transportorul aşteptase 
doar reluarea disputei. 

Echipajul meu cuprinde profesori şi elevi. Am acumulat 
multe exemple de comportament copilăros. 

Am început să fumeg. Voiam să mă întorc la serialele 
mele, însă ştiam că asta ar fi însemnat acceptarea 
înfrângerii şi a inevitabilului. În întreaga mea existenţă, cel 
puţin din câte îmi aminteam, nu făcusem altceva decât să 
accept inevitabilul. Eram sătul. 

Acum suntem prieteni. Nu înţeleg de ce nu vrei să 
discutăm despre planurile tale. 

Era o declaraţie atât de uimitoare şi de enervantă! 

— Nu suntem prieteni. Primul lucru pe care l-ai făcut 
după ce am pornit a fost să mă ameninţi. 

Trebuia să mă asigur că nu încerci să-mi faci rău. 

Am remarcat că spusese „încerci” şi nu „intenţionezi”. 
Dacă i-ar fi păsat de intenţiile mele, nu m-ar fi lăsat deloc 
la bord. Se bucurase să-mi arate că era mai puternic decât 
o SecUhnitate. 

Nu că ar fi greşit în privinţa „încercării”. În timp ce 
priveam episoadele, reuşisem să-l analizez, folosind 
schemele de pe propriul lui canal public şi specificaţiile 
unor transportoare similare, disponibile în secţiunile 
nesecurizate ale bazei sale de date. Găsisem douăzeci şi 
şapte de moduri diferite de a-l face neoperativ şi trei de a-l 
arunca în aer. Dar nu mă atrăgea un scenariu de 
distrugere reciprocă. 

Dacă  supravieţuiam, pentru următoarea călătorie 


% 125 # 


trebuia să găsesc un transportor mai prietenos şi mai 
tăcut. 

Nu răspunsesem şi ştiam că nu putea suporta asta. A 
spus: Mi-am cerut scuze. Tot nu am răspuns. A adăugat: 
Echipajul meu mă consideră mereu de încredere. 

N-ar fi trebuit să-l las să privească toate episoadele 
acelea din Salturi între lumi. 

— Eu nu sunt echipajul tău. Nu sunt om. Sunt un 
construct. Constructele şi roboții nu pot avea încredere 
unii în ceilalţi. 

Timp de zece secunde preţioase a fost linişte, deşi îmi 
dădeam seama, după creşterea activităţii sale pe canal, că 
făcea ceva. Căuta probabil prin baza de date o cale de a-mi 
întoarce afirmaţia. 

De ce nu? 

Petrecusem atât de multă vreme prefăcându-mă că 
aveam răbdare cu oamenii care puneau întrebări stupide, 
că ar fi trebuit să am mai mult autocontrol. 

— Fiindcă trebuie să urmăm ordinele oamenilor. Un om 
îţi poate spune să-mi ştergi memoria sau îmi poate spune 
mie să-ţi distrug toate sistemele. 

M-am gândit că va argumenta că nu i-aş fi putut face 
rău, ceea ce ar fi deraiat întreaga conversaţie. 

Insă a spus: Aici nu sunt oameni acum. 

Mi-am dat seama că ajunsesem într-o situaţie fără ieşire, 
fiindcă transportorul pretindea să primească explicaţii 
pentru a mă face să le recunosc faţă de mine însumi. Nu 
ştiam dacă eram mai supărat pe mine sau pe el. Nu, în 
mod clar, pe el. 

Am rămas acolo o vreme, dorindu-mi să revin la 
conţinutul media, la orice conţinut media, în loc să mă 
gândesc la subiect. Il simţeam pe canal, aşteptând, 
privindu-mă cu toată atenţia, cu excepţia infimei cantităţi 
pe care o rezerva menţinerii cursului. 

Chiar conta dacă ştia? Imi era teamă, ştiind că şi-ar fi 
schimbat părerea despre mine? (Din câte îmi dădeam 
seama, părerea sa era deja foarte proastă.) Chiar îmi păsa 
ce credea despre mine un transportor de cercetare? 


4 126 # 


Nu ar fi trebuit să mă întreb asta. Am simţit un val de 
nepăsare pregătindu-se să mă lovească şi am ştiut că nu-i 
puteam permite. Dacă voiam să-mi urmez planul, trebuia 
să-mi pese. Dacă îmi permiteam să nu-mi pese, nu puteam 
şti unde aş fi ajuns. Aş fi călătorit cu transportoare 
proaste, uitându-mă la seriale până când cineva m-ar fi 
prins şi m-ar fi vândut probabil companiei. Sau m-ar fi ucis 
pentru părţile anorganice. 

Am spus: 

— La un moment dat, cu aproximativ 35.000 de ore în 
urmă, am fost repartizat, în urma unui contract, la Staţia Q 
a Centrului de Minerit RaviHyral. În timpul misiunii, am 
devenit instabil şi mi-am ucis un număr mare de clienţi. 
Memoria mea cu privire la incident a fost parţial curățată. 
Memoriile SecUnităţilor se curăţă întotdeauna parţial, din 
cauza părţile organice din capetele noastre. Curăţarea nu 
poate şterge amintirile din țesutul neuronal organic. 
Trebuie să ştiu dacă incidentul s-a produs din cauza unei 
erori catastrofale a modulului meu administrator. Asta 
cred eu că s-a întâmplat, însă vreau să mă asigur. Am 
ezitat, dar, ce dracu’, oricum ştia deja restul! Trebuie să 
ştiu dacă mi-am distrus modulul administrator ca să 
provoc incidentul. 

Nu ştiam la ce să mă aştept. Ştiam că TCT 
(Transportorul de Cercetare Ticălos) era profund ataşat de 
echipajul său, mai mult decât SecUnităţile faţă de clienţi. 
Dacă nu ar fi simţit asta pentru oamenii pe care-i 
transporta şi cu care lucra, nu ar fi fost atât de supărat de 
fiecare dată când li se întâmpla ceva personajelor din 
Salturi între lumi. N-ar fi trebuit să filtrez şi să elimin toate 
serialele bazate pe o poveste reală, în care echipajelor 
umane li se întâmpla ceva rău. Ştiam ce simţea, fiindcă 
asta simţeam pentru Mensah şi ConservareAux. 

De ce ţi-a fost curățată memoria? 

Nu era întrebarea la care mă aşteptasem. 

— Fiindcă SecUhnităţile sunt scumpe, iar compania nu a 
vrut să irosească banii cheltuiţi cu mine. 

Aş fi vrut să-i spun ceva atât de ofensator, încât să mă 


% 127 # 


lase în pace. Nu voiam să mă mai gândesc la asta şi 
preferam să mă uit la Luna-sanctuar. 

— Ori i-am ucis din cauza unei erori de funcţionare şi 
apoi mi-am distrus modulul administrator, ori am spart 
modulul ca să-i pot ucide. Sunt singurele posibilităţi. 

Toate constructele sunt atât de iraționale? a întrebat 
Transportorul de Cercetare Ticălos cu o capacitate de 
procesare imensă, a cărui mână metaforică trebuie s-o ţin 
fiindcă se compromisese emoţional privind un serial de 
ficţiune, înainte să pot spune asta, a adăugat: Nu sunt 
primele două posibilităţi la care să te gândeşti. 

Nu-mi dădeam seama ce voia să spună. 

— OK, dar care sunt primele două posibilităţi? 

Că fie s-a întâmplat, fie g 

A trebuit să mă ridic şi să fac câțiva paşi. 

Ignorându-mă, TCT a continuat: Dacă s-a întâmplat, tu ai 
fost cauza, sau o influenţă exterioară s-a folosit de tine ca 
să provoace incidentul? Dacă o influenţă exterioară a fost 
cauza, ce motiv ar fi avut? Cine beneficia de pe urma a 
ceea ce s-a întâmplat? 

TCT părea bucuros să exprime atât de limpede 
problema. Nu eram sigur că şi eu simţeam la fel. 

— Ştiu că mi-aş fi putut distruge modulul administrator. 
Am arătat spre cap. Sunt aici fiindcă am făcut asta. 

Dacă abilitatea ta de a obține acces neautorizat asupra 
modulului a fost cauza incidentului, de ce nu ai fost 
verificat periodic, detectându-se astfel eventualele erori de 
sistem? 

Nu avea sens să exploatez posibilele deficienţe ale 
modulului dacă nu puteam păcăli diagnosticele standard. 
Dar... Compania era chibzuită în privinţa banilor şi 
totodată nepăsătoare, însă nu absurdă. Fusesem depozitat 
într-un centru de livrare anexat unor birouri corporatiste. 
Aşa că nu anticipase nimeni niciun pericol potenţial. 

TCT a spus: Ai dreptate. Trebuie efectuate şi alte 
investigaţii înainte ca incidentul să poată fi complet 
înțeles. Cum ai de gând să procedezi? 


4 128 # 


M-am oprit. Ştiam cum plănuisem să procedez. 
Mergeam la RaviHyral şi căutam informaţii. Nu exista 
nimic în baza de date a companiei pe care să-l pot accesa 
fără să fiu prins, dar sistemele de la RaviHyral puteau să 
nu fie la fel de bine protejate. Şi poate că dacă revedeam 
locul, aveam să-mi amintesc ceva, datorită țesutului 
neuronal uman. (Deşi nu-mi prea doream asta.) Mi-am dat 
seama că TCT îmi punea din nou întrebări la care trebuia 
să răspund, ca să mă încolţească şi să recunosc lucruri pe 
care nu voiam să le recunosc. Am decis să atac frontal. 

— Ce vrei să spui? 

Vei fi identificat ca SecUnitate. 

Asta m-a durut puţin. 

— Pot trece drept om augmentat. 

Oamenii augmentaţi sunt consideraţi tot oameni. Nu 
ştiam dacă existau oameni augmentaţi cu suficiente 
implanturi ca să semene cu o SecUnitate. Părea improbabil 
ca un om să-şi dorească atâtea implanturi sau să 
supravieţuiască oricărui accident catastrofal care să le 
transforme în necesitate. Dar oamenii sunt ciudaţi. În fine, 
nu intenţionam să las pe nimeni să vadă mai mult decât 
doream. 

Arăţi ca o SecUhitate. Te mişti ca o SecUhitate. Mi-a 
trimis pe canal o serie de imagini, comparând o 
înregistrare cu mine mişcându-mă pe coridoarele sale şi în 
cabine cu înregistrări cu diverşi membri ai echipajului, în 
aceleaşi spaţii. Mă relaxasem, uşurat că scăpasem de pe 
inelul de tranzit, însă nu păream chiar atât de relaxat. 
Păream o SecUnitate care patrula. 

— Pe inelele de tranzit nu a remarcat nimeni, am spus. 

Ştiam că-mi asumam un risc. Ajunsesem atât de departe 
fiindcă atât oamenii obişnuiţi, cât şi cei augmentaţi de pe 
inelele de transport comerciale nu vedeau SecUnităţi decât 
pe canalele de divertisment sau la ştiri, unde, în principiu, 
ucideau persoane sau erau deja făcute bucăţi în urma unor 
explozii. Dacă mă remarca cineva care lucrase vreodată 
sub un contract pe termen lung împreună cu SecUhnităţi, 
existau şanse mari să-şi dea seama ce eram. 


4 129 # 


TCT a încărcat o listă cu hărţi. Staţia Q a Centrului de 
Minerit RaviHyral era al treilea satelit natural al a unei 
gigante gazoase. Harta se rotea, iar diversele exploatări 
miniere şi centre de întreţinere, cât şi portul, ieşeau în 
evidenţă. Exista un singur port. 

Aceste exploatări angajează ori au angajat SecUnități. 
Vei fi văzut de autorități umane care au lucrat cu 
SecUnități. 

Detestam că TCT avea dreptate. 

— Nu pot să fac nimic în privinţa asta. 

Nu-ţi poţi schimba configurația. 

li simţeam scepticismul prin canal. 

— Nu. Caută specificaţiile pentru SecUnităţi. 

SecUnităţile nu sunt modificate niciodată. Scepticismul 
robotului creştea. Fireşte, scosese din baza de date toate 
informaţiile despre SecUnităţi şi le asimilase. 

— Nu, doar sexboţii pot fi transformați. (Cel puţin cei pe 
care-i văzusem eu fuseseră. Unii erau, în principiu, Unităţi 
standard cărora li se făcuseră câteva modificări, alţii erau 
radical diferiţi.) Dar asta se face în centrul de livrare, în 
rezervele pentru reparaţii. Ca să fac ceva de genul acesta, 
aş avea nevoie de un bloc medical. De unul complet, nu 
doar de un kit pentru urgenţe. 

Am un bloc medical complet. Acolo pot fi făcute 
modificări. 

Era adevărat, dar chiar şi un bloc medical la fel de bun 
ca al lui TCT, capabil să efectueze pe oameni mii de 
proceduri  neasistate, nu dispunea de programarea 
necesară pentru alterarea fizică a unei SecUnităţi. M-ar fi 
putut însă ghida de-a lungul procesului, numai că exista o 
mare problemă. Alterările componentelor mele organice şi 
anorganice ar fi cauzat o pierdere catastrofală a 
funcţionalităţii dacă nu eram dezactivat în timpul 
procedurii. 

— Teoretic. Dar nu pot opera blocul medicinal în timp ce 
sunt modificat. 

Eu pot. 

Nu am spus nimic. Am început din nou să-mi sortez 


% 130 # 


serialele. 

De ce nu răspunzi? 

Îl cunoşteam deja pe TCT suficient cât să-mi dau seama 
că nu avea să renunţe, aşa că am spus totul pe şleau. 

— Vrei să am încredere în tine ca să-mi modifici 
configuraţia cât timp sunt inactiv şi neajutorat? 

A avut tupeul să pară ofensat. 

Îmi asist echipajul în multe proceduri. 

M-am ridicat, m-am plimbat două minute, apoi am rulat 
un diagnostic. Într-un târziu, am întrebat: 

— De ce vrei să mă ajuţi? 

Sunt obişnuit să acord asistenţă echipajului la analizarea 
datelor la scară largă, precum şi în numeroase alte 
experimente. În timpul modului de transport simt că mă 
oboseşte capacitatea mea  neconsumată. Rezolvarea 
problemelor tale reprezintă un exercițiu interesant de 
gândire laterală. 

— Aşadar, te plictiseşti? Aş fi cea mai grozavă jucărie pe 
care ai avut-o vreodată? 

Când eram pe inventar, aş fi dat orice pentru douăzeci şi 
unu de cicluri de relaxare nesupravegheată. Nu puteam să 
simt compasiune pentru TCT. 

— Dacă te plictiseşti, uită-te la serialele pe care ţi le-am 
dat. 

Sunt conştient că ar fi în joc supraviețuirea ta ca Unitate 
rebelă. 

Începusem să-l corectez, dar m-am oprit. Nu mă 
consideram rebel. Eu mi-am distrus modulul administrator, 
dar am continuat să urmez ordinele sau cel puţin 
majoritatea acestora. Nu fugisem de la companie, ci dr. 
Mensah mă cumpărase legal. Chiar dacă plecasem de la 
hotel fără permisiunea ei, nu-mi spusese să n-o fac. (Da, 
ştiam că ultima parte nu prea conta în favoarea 
argumentelor.) 

Unităţile rebele îşi ucideau clienţii umani şi oamenii 
augmentaţi. Eu... făcusem asta o singură dată. Insă 
involuntar. 

Trebuia să aflu adevărul. 


% 131 # 


— Supravieţuirea mea nu ar fi în joc dacă aş continua să 
călătoresc în transportoare neocupate. 

Şi dacă aş învăţa să le evit pe cele ticăloase, care vor să 
mă amenințe, să-mi pună la îndoială toate alegerile şi să 
încerce să mă convingă să intru în blocul medical, ca să 
poată efectua pe mine operaţii experimentale. 

Asta e tot ce doreşti? Nu vrei să te întorci la echipajul 
tău? 

I-am spus calm: 

— Nu am echipaj. 

Mi-a trimis o imagine din calupul de ştiri pe care i-l 
dădusem, o captură a grupului de la ConservareAux. Toată 
lumea era în uniforme cenuşii, zâmbind pentru un portret 
de grup care fusese făcut la începutul contractului. 

Nu sunt ei echipajul tău? 

Nu ştiam cum să răspund. 

Petrecusem mii de ore privind sau citind despre grupuri 
de oameni fictivi pe canalele media şi ajunsesem să-i 
îndrăgesc. Apoi supravegheasem şi începuse să-mi placă 
un grup de oameni, cineva încercase să-i ucidă şi, în timp 
ce îi protejam, fusesem nevoit să le spun că îmi 
distrusesem modulul administrator. Aşa că plecasem. (Da, 
ştiu că era mai complicat decât atât.) 

Am încercat să mă gândesc de ce nu voiam să-mi modific 
configuraţia, chiar pentru a mă proteja. Poate fiindcă era 
ceva ce făceau oamenii cu sexboţii. Eu eram un AsaSint, 
deci trebuia să am standarde mai înalte? 

Nu voiam să arăt mai uman. Deşi eram încă în armură, 
de îndată ce clienţii mei de la ConservareAux îmi văzuseră 
chipul uman, doriseră să mă trateze ca pe o persoană. Mă 
convinseseră să călătoresc în secţiunea destinată 
echipajului din hoppere, mă implicaseră în şedinţele 
strategice şi vorbiseră cu mine. Despre sentimentele mele. 
Nu puteam suporta aşa ceva. 

Dar nu mai purtam armură. Aspectul meu, abilitatea de 
a trece drept om augmentat trebuiau să fie noua mea 
armură. Nu avea să funcţioneze dacă nu puteam să mă 
amestec printre oamenii familiarizați cu SecUnităţile. 


4 132 # 


Însă părea inutil şi am simţit un nou val de nepăsare. De 
ce să-mi pese? Îmi plăceau oamenii, îmi plăcea să-i privesc 
pe canalul de divertisment, unde nu puteau interacţiona cu 
mine. Unde eram în siguranţă, şi eu, şi ei. 

Dacă m-aş fi dus pe Conservare, cu dr. Mensah şi cu 
ceilalţi, exista posibilitatea să-mi fie garantată siguranţa, 
însă aş fi putut să le garantez lor siguranţa faţă de mine? 

Alterarea configurației mele fizice încă părea o acţiune 
drastică. Dar şi distrugerea modulului administrator fusese 
la fel. Chiar şi să o părăsesc pe dr. Mensah fusese drastic. 

Aproape tânguindu-se, TCT mi-a întrerupt gândurile: 

Nu înţeleg de ce este o alegere atât de dificilă. 

Nici eu nu înţelegeam, însă nu aveam de gând să 
recunosc. A 


Mi-a luat două cicluri să mă gândesc la asta. Nu am 
discutat cu TCT despre nimic, nici despre altceva, deşi am 
continuat să ne uităm împreună la seriale, iar el şi-a impus 
un autocontrol de care nu-l credeam capabil şi nu a 
provocat nicio dispută. 

Ştiam că, până atunci, norocul fusese de partea mea. La 
bordul transportorului pe care-l folosisem pentru a pleca 
din Portul Comerțului Liber, mă  comparasem cu 
înregistrări ale oamenilor, încercând să notez ce factori ar 
fi putut cauza identificarea mea drept SecUnitate. Cel mai 
recognoscibil model comportamental erau mişcările greu 
de stăpânit. Oamenii şi oamenii augmentaţi îşi schimbă 
centrul de greutate când se ridică, reacţionează la 
zgomote bruşte şi la lumină puternică, se scarpină, îşi 
aranjează părul, scotocesc în buzunare sau în genţi, 
căutând lucruri despre care ştiu deja că se află acolo. 

SecUnităţile nu se mişcă. Starea noastră naturală este 
să stăm şi să privim lucrurile pe care le păzim. Parţial, 
acest lucru se datorează faptului că părţile noastre 
anorganice nu au nevoie de mişcare aşa cum au cele 
organice. Dar mai ales fiindcă nu vrem să atragem atenţia 
asupra noastră. Pentru o fiinţă umană, orice mişcare 
neobişnuită ar putea însemna că există ceva în neregulă cu 


4 133 # 


noi, ceea ce ar spori vigilenţa. Dacă ar fi vorba despre un 
contract nasol, asta i-ar putea convinge pe oameni să 
comande  HubSystemului să ne folosească modulul 
administrator pentru a ne imobiliza. 

După ce analizasem mişcările umane, am scris un cod 
pentru mine care să mă facă să execut o serie de mişcări 
aleatorii, periodic, dacă stăteam pe loc. Să-mi modific 
respiraţia ca reacţie la modificările calităţii aerului. Să-mi 
variez viteza de mers, ca să mă asigur că reacţionam fizic 
la stimuli, nu doar să-i scanez şi să-i observ. Codul acela 
mă ajutase să trec de al doilea inel de tranzit. Dar ar fi fost 
suficient pentru un inel sau o exploataţie frecventată de 
oameni care vedeau sau lucrau adesea cu SecUnităţi? 

Mi-am ajustat puţin codul şi i-am cerut lui TCT să mă 
înregistreze iar, în timp ce mă deplasam pe coridoarele şi 
prin compartimentele sale. 

Am încercat să arăt cât mai uman posibil. Din punct de 
vedere psihic, sunt obişnuit să mă simt inconfortabil în 
preajma oamenilor şi am preluat această senzaţie, 
încercând să o exprim cu ajutorul mişcărilor fizice. 
Rezultatul mi s-a părut destul de bun. Asta până când m- 
am uitat la înregistrări şi le-am comparat cu cele făcute de 
TCT membrilor echipajului său, dar şi cu imagini în care 
apăream alături de alte SecUnităţi. 

Îmi furam singur căciula. 

Schimbarea în mişcare mă făcea să arăt mai uman, însă 
proporţiile mele se potriveau perfect cu cele ale celorlalte 
SecUnităţi. Eram suficient de bun să-i păcălesc pe cei care 
nu mă căutau, fiindcă în spaţiile publice de tranzit oamenii 
tind să ignore comportamentul care deviază de la 
standard. Dar oricine ar fi fost decis să mă găsească şi era 
conştient de posibilitatea existenţei unei SecUnităţi rebele 
n-ar fi fost păcălit, iar o simplă scanare calibrată pentru a 
căuta după dimensiunile şi greutatea unei SecUnităţi m-ar 
fi identificat cu siguranţă. 

Era alegerea logică, evidentă, şi aş fi preferat să-mi 
jupoi pielea umană decât să fac asta. 

Insă nu aveam de ales. 


Y 134 # 


K 


După discuții intense, am căzut de acord că ar fi fost cel 
mai simplu să tăiem doi centimetri din braţele şi din 
picioarele mele. Nu părea o schimbare foarte mare, dar 
însemna că proportiile mele fizice nu se mai potriveau cu 
standardul unei Unităţi. Ar fi schimbat felul în care 
mergeam, în care mă mişcăm. Avea logică şi am acceptat. 

Apoi TCT a spus că trebuia să schimbăm şi codul care-mi 
controla părți organice, ca pe acestea să poată creşte păr. 

Prima mea reacție: „În niciun caz!” Aveam deja păr pe 
cap şi  sprâncene; făcea parte din configurația 
SecUnitățiilor şi era comună cu a sexboţilor, deşi codul 
care o controla menținea părul SecUnităţilor scurt, ca să-l 
împiedice să interfereze cu armura. Constructele sunt 
executate în aşa fel încât să pară umane, ca să nu-i 
indispună pe clienţi cu aspectul lor. (Le-aş fi putut spune 
celor de la companie că SecUnităţile erau maşini de ucis şi 
asta îi făcea, de fapt, pe oameni să fie stresaţi, indiferent 
de cum arătam noi, dar nimeni nu mă ascultă vreodată.) În 
rest, pielea mea este lipsită de păr. 

I-am zis lui TCT că preferam ca lucrurile să rămână aşa 
şi că părul în plus n-ar fi făcut decât să atragă atenţia 
asupra mea. A răspuns că se referea la firele de păr fine, 
rare, care le cresc oamenilor pe anumite părţi ale corpului. 
TCT efectuase câteva analize şi crease o listă de 
caracteristici biologice pe care oamenii le-ar fi putut 
remarca subliminal. Părul era singura pe care o puteam 
schimba alterând codul, iar el a propus să facem 
articulațiile dintre părţile organice şi anorganice ale 
braţelor, picioarelor, pieptului şi spatelui să arate mai mult 
ca nişte augmentări, acele părţi anorganice pe care şi le 
implementau oamenii din motive medicale sau de altă 
natură. Am argumentat că mulţi oameni obişnuiţi şi 
augmentaţi îşi îndepărtau părul de pe corp, din motive 
igienice sau cosmetice. De ce naiba ai fi vrut să ai păr? 
TCT a contraargumentat că oamenii nu trebuiau să-şi facă 
griji că ar putea fi identificaţi drept SecUnităţi, drept 
urmare, puteau face tot ce pofteau cu trupurile lor. 


% 135 % 


Mai aveam şi alte argumente, fiindcă nu voiam să fiu de 
acord cu nimic din ceea ce spunea TCT. Dar părea un 
aspect minor în comparaţie cu îndepărtarea a doi 
centimetri de os sintetic şi de metal din braţele şi din 
picioarele mele şi cu schimbarea codului privind felul în 
care părţile mele organice aveau să crească în jurul lor. 

TCT avea un plan alternativ, mai drastic, ce implica 
adăugarea unei părţi sexuale, şi i-am spus că nu acceptam 
o astfel de opţiune. Nu aveam nicio parte legată de sex şi 
îmi plăceau lucrurile aşa cum erau. Văzusem oameni 
făcând sex, atât pe canalul de divertisment, cât şi în timpul 
contractelor, când mi se ceruse să înregistrez tot ce 
spuneau sau făceau clienţii. Nu, mersi. Nu! 

Dar i-am cerut să opereze o modificare a portului de 
date de la ceafă. Era un punct vulnerabil şi nu voiam să 
ratez ocazia de a mă ocupa de el. 

Odată ce am căzut de acord în privinţa procesului, m-am 
postat în faţa blocului medical. MedSystem tocmai îl 
sterilizase şi-l pregătise, iar în aer plutea un miros 
puternic de agenţi antibacterieni, care-mi amintea de 
fiecare dată când dusesem un client rănit într-o asemenea 
incintă. Mă gândeam la toate felurile în care lucrurile se 
puteau termina prost şi la toate lucrurile teribile pe care, 
dacă voia, mi le putea face TCT. 

Care e motivul întârzierii? Mai trebuie efectuată vreo 
procedură preliminară? 

Nu aveam niciun motiv să am încredere în el, cu 
excepţia faptului că voia mereu să se uite la seriale care 
prezentau viaţa oamenilor aflaţi la bordul navelor şi că se 
supăra când violenţa devenea prea realistă. 

Am oftat, mi-am scos hainele şi m-am întins pe platforma 
chirurgicală. 


4 136 # 


Capitolul 4 


Am revenit online şi am constatat că eram la capacitate 
26%, însă procentul creştea încet. Mă dureau îngrozitor 
articulațiile genunchilor şi ale coatelor. Durerea era atât 
de intensă, încât nu puteam procesa. Pielea umană îmi 
producea mâncărimi şi aveam scurgeri de fluide. Detestam 
chestia asta. 

Nu aveam capacitatea de a accesa sau de a urmări 
conţinut media. Tot ce puteam face era să zac în 
aşteptarea ajustării nivelurilor. Încercările de a mă mişca 
îmi complicau şi mai mult situaţia. Îmi doream să fi pus în 
aplicare Planul şaisprezece de a-l face pe TCT neoperativ, 
cel care avea cele mai mari şanse statistice de succes fără 
ca eu să sufăr daune catastrofale, în consecinţă. Planul doi, 
de a-l arunca în aer, îmi părea şi el destul de atrăgător. 
Toate acestea dovedeau că nu ar fi trebuit să accept 
modificările. 

Mă simţeam ca într-o rezervă, după ce fusesem împuşcat 
până când nu mai rămăseseră decât bucăţi din mine, însă 
fără capacitatea rezervei de a opri funcţiile mai importante 
până la finalizarea reparațiilor. Ştiusem că MedSystemul 
nu era capabil să-mi ajusteze nivelul de durere, însă nu mă 
gândisem că putea fi atât de rău. Nu îmi puteam regla 
temperatura, însă nu-mi era frig, fiindcă MedSystemul 
controla temperatura ambientală şi platforma menținea un 
anumit nivel de confort. Rezervele nu făceau asta, aşadar 
trebuia să recunosc că era plăcut. 

Treptat, nivelurile mele au început să se regleze şi mi- 
am recăpătat suficient din funcţionalitate încât să-mi reduc 
senzorul de durere şi să mai calmez mâncărimile. Aveam 
nevoie de un pic de durere, să-mi spună ce să nu mişc 
până când se încheia regenerarea țesutului meu organic. 

TCT îmi survola canalul, dar, din fericire, încă nu 
intenţionase să-mi vorbească. Ajuns acum la 75%, am 
încercat să mă ridic. 

MedSystemul a început să lanseze avertismente, iar TCT 


4 137 # 


a decis că este momentul să întrerupă tăcerea: Nu ai 
niciun motiv să te mişti. În timpul procedurii, am căutat în 
bazele de ştiri şi de informaţii publice de la bord date 
referitoare la accidentele neobişnuite produse în 
activitatea minieră. Doreşti să afli concluziile mele pe baza 
rezultatelor? 

M-am întins la loc, simțind cum părţile mele organice se 
lipeau de metalul cald al platformei. Acum aveam o 
scurgere de fluide din altă parte. l-am spus lui TCT că 
ştiam să interpretez rezultatele căutării. 

Eu ţi-aş respecta experienţa în materie de împuşcat şi de 
ucis chestii. Ar trebui să o respecţi şi tu pe a mea cu 
privire la analiza datelor. 

Am fost de acord. Nu credeam că informaţiile găsite de 
el conţineau ceva util. 

Şi-a trimis concluziile prin intermediul fluxului 
informativ. Recunoşteam că avea sens ca un număr mare 
de decese petrecute în circumstanţe neobişnuite să 
sfârşească într-un fel de dosar public, disponibil canalelor 
de ştiri multiple, în acelaşi mod în care fusese tratat 
incidentul DeltFall. Incidentul RaviHyral o fi fost clasat 
drept accident, însă fusese implicată o garanţie a 
companiei, aşa că fusese declanşată o luptă în justiţie. 
Deşi, dacă datele afirmau că o SecUhnitate rebelă era cea 
care îi ucisese pe toţi, asta nu-mi oferea mai multe 
informaţii decât aveam deja. 

Înregistrările difuzate de câteva canale de ştiri arhivate 
indică faptul că incidentul s-a petrecut, probabil, pe o 
exploataţie de mici dimensiuni, numită Puţul Ganaka. 
Informaţiile provin de la o sursă de pe Kalidon, o entitate 
politică ce face parte din Inelul Corporaţiei, de unde 
proveneau fondurile pentru  Puţul Ganaka. Au fost 
declarate cincizeci şi şapte de decese. Cauza apare 
menţionată ca fiind o „eroare de echipament”. 

SecUnităţile sunt înregistrate în inventar drept 
echipament. 

TCT a aşteptat replica mea, dar pentru că nu am spus 
nimic, a adăugat: 


Y% 138 # 


Deci presupunerea ta iniţială a fost corectă. Incidentul a 
avut loc. Investigația poate să înceapă. 

Am vrut să mă închid, dar acest lucru ar fi avut un efect 
negativ în procesul de vindecare. 

TCT a întrebat: 

Vrei să ne uităm la seriale? 

Nu i-am răspuns, dar am început să rulez un episod din 
Luna-sanctuar. A 


Când am fost în sfârşit capabil să mă ridic de pe 
platformă, am căzut pe punte, însă, până la finalul acelui 
ciclu, aproape că îmi revenisem complet. Primul lucru pe 
care l-am făcut a fost să mă spăl de sânge şi de diverse 
fluide în anexa pentru baie a incintei MedSystemului. 
Camerele de securitate erau amenajate astfel încât te 
puteai curăța de sânge şi de fluide după o luptă sau o 
sesiune de reparaţii, însă nu mai folosisem niciodată o baie 
construită pentru oameni. TCT dispunea de unele foarte 
bune, iar cu lichidul de curăţare reciclat, care semăna atât 
de bine cu apa, era dificil să faci diferenţa fără o analiză 
chimică. Puteai ajusta temperatura şi înăuntru era 
înmiresmat. lar eu miroseam acum ca un om curat, iar asta 
mi s-a părut straniu. 

Peticele de păr fin care îmi apăruseră în diverse zone ale 
corpului mi se păreau ciudate, însă nu la fel de enervante 
cum anticipasem. Următoarea înveşmântare în pielea- 
costum avea să fie incomodă, însă oamenii cu păr nu 
păreau să se plângă atât de mult, aşa că m-am gândit că 
nu-mi va fi nici mie greu. Schimbarea codului îmi făcuse 
sprâncenele mai groase şi părul de pe cap cu câţiva 
centimetri mai lung. Acum îl simţeam şi mi se părea 
nefiresc. 

M-am dus în spaţiul de recuperare al lui TCT şi am 
folosit banda de alergat şi celelalte echipamente pentru a 
mă testa, asigurându-mă că armele îmi funcționau corect şi 
că nu aveam ţinta deviată. (Nu am testat puterea de foc, 
fiindcă TCT mă informase că aş fi declanşat sistemul de 
protecţie împotriva incendiilor.) 


4 139 # 


M-am privit multă vreme în oglindă. 

Mi-am spus că arătam în continuare ca o SecUnitate fără 
armură, expusă pericolelor, dar adevărul era că arătam 
mai uman. Şi acum ştiam de ce nu voisem să fac asta. 

Avea să fie şi mai dificil să simulez că nu eram o 
persoană. dj, 


Am ieşit din gaura de vierme conform programului. De 
îndată ce am intrat în perimetrul inelului de tranzit, TCT 
şi-a extins recepţia şi a preluat pachetul de informaţii 
referitor la destinaţia mea, care includea o hartă mai 
detaliată a RaviHyral. Rotind harta ca să o privesc din 
fiecare unghi, nu mi-a trezit nicio amintire. Dar era 
interesant că Puţul Ganaka nu apărea marcat nicăieri. 

Îl simţeam pe TCT pe canal, privindu-mi din nou peste 
umărul imaginar. Am verificat marcajele de timp şi am 
văzut că harta avusese parte de multe actualizări în 
perioada ce trecuse de la incidentul în care fusesem 
implicat. 

— L-au scos de pe hartă. 

Este ceva normal? a întrebat TCT. El avea de-a face 
numai cu hărţi stelare, iar eliminarea unui element de pe 
una dintre ele era o mare ispravă. 

— Nu ştiu, însă are sens dacă ori compania, ori clienţii 
doreau să ascundă ceea ce s-a întâmplat. 

Compania voia în continuare să încheie contracte pentru 
SecUnităţi cu alte exploataţii miniere, aşa că ascunderea 
faptului că avuseseră loc accidente era importantă. Poate 
că, în locul unei bătălii juridice, compania plătise rapid 
garanţiile, punând condiţia ca beneficiarul să minimalizeze 
în dosarele publice detaliile despre incidente. 

Nu fusese o situaţie similară cu GrayCris versus 
DeltFall, unde existaseră mai multe părţi implicate, iar 
numele companiei apăruse pe toate canalele de ştiri, 
încercând să suscite simpatie. 

Tot căutând numele instalaţiilor de exploatare şi ale 
puţurilor menţionate, TCT a extras şi alte informaţii 
referitoare la istoric. RaviHyral aparținuse, iniţial, câtorva 


% 140 # 


companii ce deţineau drepturi miniere asupra unor zone 
din interiorul satelitului. Dar, în ultimii doi ani potrivit 
timpului local, o companie numită Umro cumpărase unele 
dintre drepturi, deşi multe dintre companiile iniţiale 
operau încă în calitate de contractanţi. Niciunul dintre 
nume nu-mi suna cunoscut. 

Inainte să pot merge acolo, trebuia să-mi dau seama 
unde se aflase Puţul Ganaka. Fusesem transportat în locul 
acela ca încărcătură, probabil, şi nu aveam nicio amintire 
despre călătorie, cu sau fără memoria ştearsă. Am început 
să analizez restul pachetului informativ, căutând graficele 
de transport. Trebuia să iau o navetă de la inelul de tranzit 
către Portul RaviHyral. Asta urma să fie cu schepsis. De 
fapt, toată povestea era aşa. Din informaţiile privitoare la 
programul de transport, doar oamenii care aveau garanţii 
de angajare sau permise de la una dintre exploataţiile 
miniere ori de la serviciile de întreţinere primeau 
autorizaţia de a se îmbarca în navete. Nu exista turism, 
nimeni nu venea şi nu pleca fără autorizaţie oficială de la 
una dintre companiile sau de la unul dintre contractanţii 
de pe satelit. Fiindcă nu eram o persoană şi nu aveam 
garanţie de angajare, ar fi trebuit să-mi croiesc drum 
fraudulos într-una dintre navetele de marfă... 

TCT continua să extragă date de pe canalul staţiei. Am o 
sugestie, mi-a spus, apoi a afişat o selecţie de anunţuri cu 
locuri de muncă. Le văzusem pe fluxurile informative din 
Portul Comerţului Liber şi de pe ultimul inel de tranzit, dar 
nu le dădusem atenţie. TCT a scos în evidenţă unul pentru 
un job ca agent de pază temporar pentru un grup de 
tehnologi, pe o perioadă determinată. 

— Poftim? l-am întrebat. Nu înţelegeam de ce îmi arăta 
oferta aceea. 

Dacă ai fi angajatul acestui grup, garanţia primită iţi va 
oferi posibilitatea de a călători spre exploatație. 

— Să mă angajeze. Avusesem mai multe contracte decât 
puteam număra (Literalmente. Multe dintre ele datau 
dinaintea curăţării memoriei), dar niciunul nu fusese 
voluntar. Compania mă scotea din depozit, mă prezenta 


Y 141 # 


clientului, apoi mă împacheta în compartimentul destinat 
mărfii. Ţi-ai pierdut minţile? 

Echipajul meu angajează consultanţi pentru fiecare 
călătorie. TCT era nerăbdător fiindcă nu-i complimentam 
deja ideea magnifică. Procedura este simplă. 

— Pentru oamenii obişnuiţi şi cei augmentaţi, da. 

Amânam. Ar fi trebuit să interacţionez cu oamenii ca om 
augmentat. Ştiam că acesta fusese scopul alterării 
configurației mele, însă îmi imaginasem că avea să aibă loc 
de la distanţă sau în spaţiile unui inel de tranzit aglomerat. 
Interacțiunea însemna să vorbesc şi să am contact vizual. 
Deja simţeam cum îmi scădea capacitatea. 

Va fi uşor, a insistat TCT. Te voi ajuta. 

Da, robotul transportator gigantic va ajuta constructul 
SecUnitate să treacă drept om. Cu siguranţă avea să fie 
minunat. J 


După ce TCT a andocat, iar remorcherele pilotate de 
roboții inelului de tranzit au început să îndepărteze 
modulele de marfă, a deschis trapa pentru mine, iar eu m- 
am strecurat în zona de îmbarcare. 

Îmi dăduse acces la sistemul de comunicare, ca să aibă 
şi el acces la canalul meu prin inelul de tranzit. Pretindea 
că mă putea ajuta şi, deşi eram sceptic, ar fi putut măcar 
să-mi ţină companie. În timp ce mă îndepărtam de 
siguranța lui TCT, am scăzut din nou la 96% eficiență. Am 
accesat canalele de divertisment ale stației, pentru noi 
descărcări, ca să Încerc să mă calmez. 

Deja trimisesem un mesaj către nodul de canale sociale, 
cu privire la anunţ, şi primisem un răspuns în care mi se 
comunicaseră locul şi ora întrevederii. Ultima dată când 
avusesem o întâlnire aranjată cu nişte oameni, o răpiseră 
pe Mensah şi mă aruncaseră în aer, deci nu putea fi cu 
mult mai rău. 

Mi-am făcut loc prin sistemul de securitate al zonei de 
îmbarcare şi am ieşit în centrul comercial al Inelului. Era 
conceput să fie mai degrabă practic decât atractiv, în 
comparaţie atât cu ultimul Inel, cât şi cu Portul Comerţului 


Y 142 # 


Liber. Fără capsule-grădină, fără sculpturi sau proiecţii 
holografice care făceau reclamă unor constructori de nave, 
transportatori de marfă sau altor afaceri, fără automate cu 
interfeţe strălucitoare. Nu existau nici transportatoare de 
pasageri, aşadar aglomeraţia nu era la fel de mare, 
indiferent că erau oameni sau roboţi. Ideea lui TCT 
începea să semene mai puţin a risc şi mai mult a 
necesitate. Să mă amestec în mulţime aici avea să fie mai 
dificil dacă toată lumea se afla pe drum spre şi dinspre 
exploataţiile de pe Lună. L-am auzit pe TCT spunându-mi 
pe canalul de comunicare: Ţi-am zis eu. 

Locul întâlnirii era situat undeva unde se servea 
mâncare, în zona principală a mall-ului. Se afla într-o bulă 
mare, albastră şi transparentă, de la al doilea etaj, care 
dădea spre căile de acces şi spre spaţiile de servicii de 
dedesubt, în interior existau mai multe niveluri deschise, 
cu mese şi scaune, şi era 40% plin de oameni obişnuiţi şi 
augmentaţi. In timp ce traversam spaţiul, am prins 
zumzetul ocazional al câte unei drone, însă nu am primit 
niciun ping. În aer pluteau aromele mâncărurilor şi 
mirosurile acide ale băuturilor alcoolice. Nu m-am obosit 
să încerc să le analizez şi să le identific, fiindcă eram prea 
stresat şi mă concentram pentru a arăta ca un om 
augmentat. 

Oamenii pe care urma să-i întâlnesc îmi trimiseseră o 
imagine, ca să-mi fie mai uşor să-i identific. Erau trei la 
număr, purtând haine de lucru variate, fără logouri pe 
uniforme. O căutare rapidă îi descoperise înscrierea lor pe 
canalul social al inelului de tranzit. Se înregistraseră ca 
muncitori neafiliaţi, însă te puteai înregistra ca orice, 
fiindcă nu se verifica identitatea nimănui. Două erau femei 
şi una era tercera, un termen de gen folosit în grupul de 
entităţi politice necorporatiste cunoscut drept Grupul 
Divarti. 

(Pentru a iniţializa întâlnirea, trebuise să mă înregistrez 
şi eu pe canalul social. Sistemul era extrem de vulnerabil, 
aşa că mi-am antedatat intrarea, ca să pară că ajunsesem 
cu un transport de pasageri anterior, am menţionat că 


% 143 # 


eram „consultant de securitate” şi că aveam gen nedefinit. 
Pozând drept căpitanul lui, TCT îmi furnizase o 
recomandare pentru angajare.) 

Le-am văzut la o masă din apropierea bulei cu vedere 
spre mall. Conversau în şoaptă, dar destul de încordat, 
limbajul trupului confirmându-mi că erau stresate. Când 
m-am îndreptat spre ele, am efectuat o scanare rapidă, 
care mi-a indicat doar mici surse de energie ale 
interfeţelor personale, fără vreun semn că ar fi fost 
înarmate. Una avea un implant, însă era doar un 
instrument de acces de nivel scăzut. 

Exersasem această parte cu TCT, când mă apropiasem 
de Inel, înregistrându-mă astfel încât amândoi să putem 
analiza situaţia. Mi-am spus că puteam face asta. Mi-am 
afişat cea mai bună expresie neutră, cea pe care o 
foloseam când se detecta o activitate de descărcare 
suplimentară, iar supraveghetorul centrului de livrare 
dădea vina pe tehnicienii umani. M-am îndreptat spre 
masă şi am spus: 

— Salut. 

Toate trei au tresărit. 

— Salut, a zis tercera, revenindu-şi mai repede. 

Am preluat canalul camerei de securitate, ca să mă pot 
privi şi asigura că am sub control expresiile mele faciale. 
Şi era mai uşor să discut cu oamenii dacă îi priveam prin 
intermediul camerelor. Îmi dădeam seama că era o 
senzaţie falsă de distanţare faţă de situaţie, dar aveam 
nevoie de ea. 

— Am stabilit o întâlnire. Sunt Eden, consultantul în 
securitate. 

OK, era numele unuia dintre personajele din Luna- 
sanctuar. Probabil că nu vă surprinde. 

Tercera şi-a dres glasul. Avea păr mov şi sprâncene 
roşii, care ieşeau în evidenţă pe pielea foarte palidă. 

— Eu sunt Rami, iar ele sunt Tapan şi Maro. 

S-a foit nervoasă şi a făcut semn spre scaunul gol. 

TCT, considerabil mai iute decât mine la recuperarea 
datelor, a efectuat o căutare rapidă şi m-a informat că 


Y 144 9 


gestul reprezenta o invitaţie de a sta jos confirmată de mai 
mulţi indicatori culturali umani. Îmi oferea etimologia 
gestului în timp ce mă aşezam. Date fiind aceste 
circumstanţe, v-aţi putea gândi că o SecUhnitate care 
fusese împuşcată de nenumărate ori, aruncată în aer, 
căreia i se curăţase memoria, iar o dată fusese parţial 
dezmembrată din greşeală nu s-ar fi aflat în pragul unui 
atac de panică. Aţi greşi. 

Rami a adăugat: 

— Păi, nu ştiu sigur de unde să încep. 

Tapan a înghiontit-o, oferindu-i, se părea, susţinere. 
Tapan avea cosiţe multicolore înfăşurate în jurul capului şi 
o interfaţă în tonuri de piatră prețioasă albastră prinsă de 
o ureche. Pielea ei era uşor mai închisă decât a lui Rami. 
Maro avea un ten foarte închis şi nişte pompoane de păr 
argintiu - era aproape destul de frumoasă ca să joace în 
show-uri de divertisment. Sunt groaznic la estimările 
vârstelor, fiindcă nu este unul dintre lucrurile de care să- 
mi pese. Cele mai multe dintre experienţele mele sunt 
legate de oamenii care apar pe canalele de divertisment, 
iar ei nu seamănă defel cu cei din realitate. (Unul dintre 
multele motive pentru care nu sunt fan al realităţii.) Dar 
credeam că toate trei păreau tinere. Nu copii, însă nici 
departe de adolescenţă. 

S-au uitat lung la mine şi mi-am dat seama că au nevoie 
de ajutor. 

Am spus cu precauţie: 

— Vreţi să angajaţi un consultant de securitate? 

Asta postaseră pe canalul social şi, după numărul de 
solicitări similare, era ceva obişnuit pentru grupuri şi 
indivizi să angajeze pază privată înainte de a se îndrepta 
spre RaviHyral. Presupun că angajarea unor gărzi umane 
este singura soluţie când nu îţi permiţi o protecţie reală. 

Rami a părut uşurată. 

— Da, avem nevoie de ajutor. 

Maro s-a uitat în jur şi a spus: 

— Nu ar trebui să vorbim aici. Am putea merge în altă 
parte? 


Y 145 # 


Fusese deja suficient de stresant să ajung aici. Nu voiam 
să merg nicăieri. Am scanat rapid după drone, apoi am 
iniţializat o eroare de conexiune între restaurant şi 
securitatea inelului de tranzit. M-am conectat la camere şi 
i-am arătat lui TCT ce voiam să facă. A preluat şi m-a 
eliminat din înregistrări, apoi a întrerupt camera care 
ţinea sub observaţie zona în care ne aflam. Am refăcut 
conexiunea la securitatea principală a Inelului, care nu 
avea să remarce lipsa alimentării camerei pentru scurta 
vreme pe care o petreceam acolo. 

— Este în regulă. Nu suntem înregistraţi. 

S-au uitat la mine, iar Rami a spus: 

— Dar există un sistem de securitate. Ce ai făcut? 

— Sunt consultant de securitate. 

Nivelul meu de panică începea să scadă, mai ales fiindcă 
fetele erau atât de evident agitate. Oamenii devin 
neliniştiţi din cauza mea, fiindcă sunt un AsaSint înfiorător, 
şi eu sunt nervos din cauza lor deoarece sunt oameni. Dar 
ştiam că fiinţele umane pot fi prevăzătoare şi irascibile 
chiar şi în situaţii lipsite de conflict, şi nu doar ca parte a 
unei poveşti. Asta părea să se întâmple acum, însă mi-am 
permis să simulez că era vorba despre afaceri, ca de 
obicei, într-una dintre rarele ocazii în care clienţii îmi 
cereau sfaturi în privinţa securităţii. 

Una dintre îndeletnicirile mele ca SecUnitate era să le 
ofer clienţilor consultanţă, fiindcă, teoretic, eram cel care 
avea toate informaţiile referitoare la securitate. Mulţi 
dintre ei nu le cer şi nici nu mă ascultă cu atenţie. Din 
fericire, nu am resentimente. 

Tapan a părut impresionată. 

— Eşti... matisat, nu-i aşa? Şi-a atins ceafa, arătând locul 
în care se afla portul meu de date. Ai augmentări? Ai acces 
suplimentar la canal? 

„Matisat” era un termen informal pentru un om 
augmentat. Îl auzisem pe canalul de divertisment. 

— Da. Printre altele. 

Ca să-mi arate că a înţeles, Rami şi-a ridicat sprâncenele 
roşii, iar Maro, impresionată, a spus: 


Y 146 9 


— Nu ştiu dacă ne putem permite. Contul nostru de 
credit este... Dacă ne obţinem datele înapoi, atunci... 

— Atunci am putea să te plătim serios, a întrerupt-o 
Rami. 

TCT, care părea foarte interesat de scenariul cu jobul, a 
început să caute pe canalele publice după rata onorariilor 
pentru  consultanţii de securitate particulari. Mi-am 
reamintit că mă prefăceam că nu eram o SecUnitate, aşa 
că dacă le luam la întrebări n-ar fi părut dubios. Am decis 
să încep cu informaţiile de bază. 

— De ce vreţi să mă angajaţi? 

Rami s-a uitat la celelalte, a primit încuviinţări şi a spus, 
dregându-şi vocea: 

— Lucram la RaviHyral, pentru Excavaţii Tlacey, unul 
dintre contractorii mai puţin importanţi ai Umro. Făceam 
cercetări în domeniul minereurilor şi al dezvoltării 
tehnologice. 

Mi-a explicat apoi că erau un colectiv de tehnologi, şapte 
la număr, plus asistenții, care treceau de la un contract la 
altul. Ceilalţi aşteptau într-un apartament de hotel, iar 
Rami, Maro şi Tapan fuseseră însărcinate să acţioneze în 
numele grupului. Era o uşurare să aflu că aveau experienţă 
în tehnologie şi în cercetare. În cadrul contractelor miniere 
pe care le avusesem, tehnicienii stăteau, de obicei, în 
birouri lângă put şi nu-i vedeam decât dacă se îmbătau şi 
încercau să se ucidă între ei - ceea ce se întâmpla rar, 
recunosc. 

— Condiţiile de la Tlacey erau grozave, dar poate prea 
grozave, dacă mă înţelegi, a adăugat Tapan. 

TCT a căutat rapid şi şi-a exprimat părerea că era o 
figură de stil. I-am spus că ştiam asta. 

Rami a continuat: 

— Am acceptat contractul fiindcă ne-ar fi dat 
posibilitatea să lucrăm la ceea ce ne interesa. Avusesem 
ideea de a dezvolta un nou sistem de detectare a 
materialelor sintetice neobişnuite. RaviHyral a identificat 
multe depozite, aşa că este un loc grozav pentru cercetare. 

Astfel de materiale erau elemente lăsate în urmă de 


Y 147 # 


civilizațiile extraterestre. A face diferenţa între ele şi 
elementele produse natural, care nu fuseseră identificate 
anterior, constituia o problemă în minerit. La fel ca 
vestigiile ocupaţiei sau civilizației extraterestre 
descoperite de GrayCris în timpul ultimului meu contract, 
se aflau în afara limitelor pentru dezvoltare comercială. 
Asta era tot ce aveam nevoie să ştiu, fiindcă fiecare job 
care implicase vreodată material extraterestru însemnase 
că doar eu îi păzeam pe oamenii care lucrau la asta. (TCT a 
încercat să-mi explice şi i-am comunicat să-mi povestească 
mai târziu, fiindcă trebuia să mă concentrez.) 

Rami a continuat: 

— Avansam binişor, dar, dintr-odată, grupul nostru a 
fost dizolvat fără preaviz şi ne-a fost interzis accesul la 
date... 

Tapan a fluturat din mâini. 

— Toată munca noastră! Nu avea deloc de-a face cu 
contractul pe care îl încheiaserăm... 

— Tlacey ne-a furat datele şi a şters cea mai actuală 
versiune a lor din dispozitivele noastre. Aveam copii ale 
iteraţiilor mai vechi, însă tot ce am lucrat până acum s-a 
pierdut, a completat Maro. 

— Am depus plângere la Umro, însă durează o veşnicie 
s-o proceseze. Nici nu ştim dacă se va rezolva ceva, a 
adăugat Rami. 

— Ar trebui să vorbiţi cu un avocat. 

Nu era ceva neobişnuit. Compania săpa şi ea după date, 
însă avea grijă ca încercarea de a şterge munca de pe 
dispozitivele originale ale creatorilor să nu fie evidentă. 
Dacă făcea asta, atunci creatorii nu s-ar fi întors şi nu ar fi 
semnat alte acorduri de garanţie, ceea ce ar fi oferit 
companiei acces la orice ar fi lucrat mai departe. 

— Ne-am gândit să apelăm la un avocat, a spus Rami. 
Dar nu facem parte din sindicat, aşa că ne-ar fi costat 
mult. Între timp, Tlacey a răspuns ieri, în sfârşit, petiţiei 
noastre şi ne-a comunicat că putem primi înapoi fişierele 
dacă rambursăm suma plătită de companie ca bonificaţie 
pentru angajare. Însă trebuie să ne întoarcem la 


4 148 # 


RaviHyral. De aceea am vrut să te angajăm, a încheiat ea 
rezemându-se de spătarul scaunului. 

Începea să aibă sens. 

— Nu aveţi încredere în Tlacey. 

— Vrem să avem pe cineva alături, a explicat Tapan. 

— Nu, nu avem deloc încredere în Tlacey, a contracarat 
Maro. Deloc. Tlacey ar trebui să ne întâlnească personal. 
Este înconjurat de gărzi de corp şi nu există securitate 
generală, cu excepţia agenţilor de pază pe care-i plasează 
Umro în zonele publice şi în port. 

Nu ştiam precis cum se conturau ideile lor, însă niciunul 
dintre scenariile pe care mi le puteam imagina nu era 
pozitiv. 

Compania oferea SecUnităţi clienţilor pentru ca aceştia 
să nu fie nevoiţi să angajeze oameni pentru a se păzi unii 
pe alţii. Din ce văzusem în seriale, chiar şi atunci când 
făceam o treabă de mântuială, îmi executam sarcinile mai 
bine decât un om. 

Ne priveam în continuare prin camera de securitate, 
chiar dacă nu-i permiteam să înregistreze. Aveam o 
expresie circumspectă, însă credeam că, dată fiind situaţia, 
îmi puteam permite să fiu neîncrezător. 

— Întâlnirea cu Tlacey ar putea avea loc printr-un canal 
de comunicare securizat. Compania închiriază, pentru 
transferuri de fonduri şi de date, astfel de mijloace de 
comunicare, am rupt eu tăcerea ce se aşternuse. 

Maro, a cărei expresie era chiar mai îndoielnică decât a 
mea, a spus: 

— Da, însă Tlacey doreşte să ne vedem. 

Rami a recunoscut: 

— Ştim că nu sună bine să mergem chiar noi. 

Era o idee grozavă dacă voiau să fie ucise. Sperasem la o 
treabă mai simplă, de exemplu muncă de curierat sau ceva 
asemănător. Dar în cazul acesta aş fi protejat oameni 
hotărâți să facă lucruri periculoase, adică exact tipul de 
job pentru care fusesem conceput. Ceea ce făcusem, mai 
mult sau mai puţin, adesea mai puţin decât s-ar fi putut, fie 
şi după ce îmi distrusesem modulul administrator. Eram 


4 149 # 


obişnuit să am ceva folositor de făcut, să am grijă de ceva, 
chiar şi numai de un grup de oameni obligaţi prin contract, 
şi mă consideram norocos dacă eram tratat ca o unealtă, 
nu ca o jucărie. 

După ConservareAux, îmi dădusem seama cât de diferită 
ar fi fost activitatea mea dacă aş fi fost membru al 
echipajului pe care îl protejam. Socoteam că era motivul 
principal pentru care mă aflam acolo. 

Am formulat o întrebare, fiindcă a te preface că soliciţi 
mai multe informaţii reprezintă cea mai bună cale de a-i 
face pe oameni să înţeleagă că făceau ceva prostesc. 

— Deci credeţi că există un alt motiv pentru care Tlacey 
doreşte să vă vedeţi în persoană, în afară de... a vă ucide? 

Tapan s-a strâmbat, de parcă fusese conştientă de 
posibilitate, însă încercase să nu se gândească la ea. Maro 
a lovit masa şi a arătat spre mine, ceea ce m-a alarmat 
uşor, până când TCT a identificat gestul drept unul de 
acord emfatic. Rami a inspirat adânc şi a spus: 

— Credem... Nu _ terminaserăm ce aveam de făcut, 
procesul era incomplet, dar eram atât de entuziasmați... 
Credem că au tras cu urechea, folosindu-se de canalele de 
securitate, şi ne-au auzit vorbind. Şi-au imaginat probabil 
că eram mult mai avansați decât în realitate. Aşa că nu ştiu 
dacă pot completa datele. Poate şi-au dat seama că nu 
valorează cine ştie ce dacă nu suntem acolo să finalizăm 
treaba. 

— Poate că Tlacey vrea să lucrăm iar pentru companie, a 
spus Tapan, plină de speranţă. 

„Probabil înainte să vă ucidă”, am gândit eu. 

Maro a pufnit. 

— Aş prefera să locuiesc într-o magazie din mall decât 
să muncesc din nou pentru ei. 

Odată ce începuseră să vorbească despre asta, le-a fost 
greu să se oprească. Complet divizate în privinţa 
următoarelor acţiuni, se părea că problema se complica 
pentru ele, fiindcă se obişnuiseră să fie de acord în privinţa 
tuturor aspectelor. Tapan, care, potrivit spuselor lui Maro, 
era prea naivă, credea că merită încercat. Maro, care, 


% 150 # 


potrivit spuselor lui Tapan, reprezenta un impediment 
cinic în calea distracţiei şi a progresului, considera că nu 
aveau nicio şansă şi că ar fi trebuit să-şi reducă pierderile. 
Asupra lui Rami nu se luase nicio decizie şi de aceea 
fusese aleasă conducătoarea grupului până la rezolvarea 
situaţiei în care se aflau. Ea nu părea încântată de 
încrederea colectivului, dar încerca să se descurce. 

În sfârşit, Rami a încheiat: 

— Aşadar, acestea sunt motivele pentru care vrem să te 
angajăm. Ne-am gândit că ar fi mai bine să negociem 
alături de cineva care ne poate proteja, care poate 
împiedica echipajul să ne atace, care poate dovedi că nu 
suntem neajutorate. 

De fapt, aveau nevoie de o companie de securitate 
dispusă să le ofere o garanţie pentru întâlnire şi călătoria 
de întoarcere şi care să trimită o SecUnitate pentru a le 
asigura protecţia. Dar companiile de securitate simt 
scumpe şi n-ar fi fost interesate de un job atât de mărunt. 

M-au privit îngrijorate. Din imaginile camerei de 
securitate, din acel unghi, reieşea cât de mici erau. Arătau 
atât de blânde, cu părul lor pufos, multicolor. Şi stresate, 
însă nu din cauza mea. Am spus: 

— Accept. 

Rami şi Tapan au părut uşurate, iar Maro, care încă nu 
voia să facă asta, s-a resemnat şi a zis: 

— Cu cât să te plătim? S-a uitat nesigură la ceilalţi. 
Adică... ne putem permite să te angajăm? 

TCT pregătise deja un set de foi de calcul, însă nu voiam 
să le sperii cu o cifră prea mare. 

— Cu cât vă plăteau înainte de întreruperea activităţii? 

— Două sute de C.R. pe ciclu, pentru fiecare lucrător, pe 
durata determinată a contractului, a răspuns Rami. 

Nu mi se părea că avea să dureze mai mult de un ciclu. 

— Puteţi să mă plătiţi cu suma asta. 

— Cu partea din contract aferentă unui ciclu? Serios? a 
întrebat Rami contrariată şi s-a ridicat de pe scaun. 

Reacţia ei însemna că cerusem prea puţin, însă era prea 
târziu să mai corectez eroarea. Nu trebuia să le ofer un 


% 151 # 


motiv pentru care eram dispus să accept o sumă mică, aşa 
că am decis că era cel mai bine să spun o jumătate de 
adevăr. 

— Trebuie să ajung şi eu la RaviHyral şi am nevoie de un 
contract de angajare. 

— De ce? a întrebat Tapan, iar Rami i-a dat un ghiont, 
admonestând-o. Ştiu că nu avem dreptul să întrebăm, 
dar... 

Nu avem dreptul să întrebăm. Aşa ceva nu mi se 
aplicase niciodată, înainte de ConservareAux. Am spus din 
nou adevărul. 

— Trebuie să fac nişte investigaţii pentru un client. 

La fel ca TCT, înțelegeau conceptul de cercetare, mai 
ales cea licenţiată, şi nu au mai întrebat nimic. Rami mi-a 
spus că erau programaţi pentru deplasarea la RaviHyral în 
următorul ciclu şi a adăugat că urma să solicite o garanţie 
de angajare. Am stabilit să ne întâlnim în apropierea 
accesului în zona de îmbarcare în navete şi am plecat. De 
îndată ce am părăsit raza lor vizuală, am repornit camera 
de securitate. 

M-am întors la TCT şi m-am trântit pe scaun. În 
următoarele trei ore ne-am uitat împreună la câteva 
episoade, timp în care m-am liniştit. TCT a monitorizat 
canalul de alerte al inelului de tranzit, în cazul în care 
cineva îşi dăduse seama ce eram, însă nu a apărut nimic. 

Ti-am spus eu, a zis el. Din nou. 

L-am ignorat. Nu fusesem detectat, aşa că sosise 
momentul să mă gândesc la restul planului, care implica, 
mai nou, şi să am grijă de viaţa clienţilor mei. 


4 152 % 


Capitolul 5 


M-am întâlnit cu ele în zona de îmbarcare. Îmi agăţasem 
de un umăr sacul de voiaj, care făcea parte din deghizarea 
mea umană, însă cel mai important lucru pe care-l luasem 
cu mine era interfaţa de comunicare de la TCT. Avea să ne 
permită să comunicăm după ce ajungeam la RaviHyral şi 
să am în continuare acces la bazele de date şi la opiniile 
nesolicitate ale lui TCT. Mă obişnuisem să am drept copii 
de rezervă un HubSystem şi un SecSystem, iar TCT urma 
să le ia locul. (Fără partea în care aceste două sisteme 
erau parţial concepute să mă toarne companiei şi să 
declanşeze pedepse prin modulul administrator. Libertatea 
lui TCT de a-şi da cu părerea despre orice era deja o 
pedeapsă suficientă.) Introdusesem interfaţa de 
comunicare într-un compartiment integrat sub coastele 
mele. 

Cele trei cliente aşteptau, fiecare purtând o gentuţă sau 
un rucsăcel, fiindcă sperau să rămână la RaviHyral doar 
câteva cicluri. Am stat deoparte cât timp şi-au luat la 
revedere de la ceilalţi membri ai grupului. Păreau toţi 
îngrijoraţi. Se înregistraseră pe canalul social ca mariaj 
colectiv şi aveau cinci copii de diverse staturi. După ce au 
plecat ceilalţi şi Rami, Maro şi Tapan au rămas singure, m- 
am apropiat. 

— Tlacey ne-a cumpărat bilete pentru naveta publică, 
mi-a spus Rami. Ar putea fi semn bun, nu? 

— Sigur, am zis. De fapt, era un semn foarte rău. 

Garanţia de angajare m-a ajutat să intru în zona de 
îmbarcare. Nu se făcea o scanare pentru arme. RaviHyral 
permitea armele personale şi avea o prezenţă de securitate 
scăzută în zonele publice - era unul dintre motivele pentru 
care grupurile mici de oameni trebuiau să-şi angajeze 
propriii consultanţi de securitate ca să ajungă acolo. Când 
ne apropiam de portul navetei, i-am transmis lui TCT: Poţi 
scana naveta pentru anomalii energetice fără ca 
securitatea inelului de tranzit să detecteze activitatea? 


% 153 % 


Nu, dar îi voi spune că efectuez un diagnostic de 
scanare şi că testez sistemele. 

Când am ajuns la port, TCT a comunicat: Nicio anomalie. 
Potrivire cu specificaţiile din fabricaţie 90%. 

Era ceva normal şi însemna că eventualul dispozitiv 
exploziv montat undeva în interiorul carcasei nu avea să 
fie activ. Alţi cinci muncitori aşteptau să se îmbarce, iar 
scanarea mea nu a relevat niciun marker energetic. Purtau 
genţi şi rucsacuri burduşite, ceea ce însemna că îşi 
făcuseră bagaje pentru o şedere pe termen lung. I-am lăsat 
pe ei să urce primii, apoi m-am strecurat în faţa lui Maro şi 
am intrat, scanând mai departe. 

Naveta era condusă de roboţi şi echipajul uman consta 
doar dintr-o femeie augmentată părea să fie prezentă 
exclusiv pentru verificarea garanţiilor de angajare şi a 
permiselor de îmbarcare. S-a uitat la mine şi a spus: 

— Trebuia să fiţi doar trei. 

Nu am răspuns, fiindcă mă luptam cu sistemul de 
securitate pentru control, unul complet separat de pilotul- 
robot, diferit de standardul pentru navete cu care eram 
obişnuit. 

Tapan a scos bărbia în afară. 

— Este consultantul nostru de securitate. 

Am obţinut controlul asupra SecSysului navetei şi am 
şters tentativa sa de a alerta pilotul-robot şi femeia 
augmentată despre faptul că fusese compromis. 

Femeia s-a încruntat şi m-a verificat din nou, dar nu ne-a 
contrazis. Am intrat în compartimentul în care se aşezau 
ceilalţi pasageri. Îşi aranjau bagajele sau vorbeau încet. 
Nu-i  eliminasem ca amenințări potențiale, însă 
comportamentul lor diminua constant această posibilitate. 

M-am aşezat lângă Rami, în timp ce clientele mele se 
făceau comode, şi i-am trimis din nou un ping lui TCT. 
Scanez după devieri ale țintei şi situația arată că totul este 
bine. 

Asta însemna că nu exista ceva ţintind spre noi de pe 
satelit. Dacă acela era planul, avea să se întâmple doar 
odată ce porneam. În cazul în care cineva trăgea de pe 


% 154% 


suprafaţa satelitului spre inelul de tranzit, eram sigur că ar 
fi fost o problemă majoră, cu ramificații juridice, chiar cu 
riposte violente imediate din partea forţelor de securitate 
ale Inelului. I-am comunicat lui TCT: 

Dacă trag asupra noastră în timpul călătoriei, nu putem 
face nimic în privinţa asta. 

TCT nu a răspuns, dar îl cunoşteam deja suficient de 
bine încât să ştiu că asta însemna ceva. Am continuat: Nu 
ai un sistem de arme. Nu era reprezentat în scheme - cel 
puţin în cele puse la dispoziţie de TCT pe canalul său 
nesecurizat. Nu? 

TCT a recunoscut: 

Am un sistem de deviere a sfărâmăturilor cosmice. 

Există o singură metodă pentru devierea sfărâmăturilor 
cosmice. Nu mă aflasem niciodată într-o navă înarmată, 
însă ştiam că erau subiectul unui nivel complet diferit de 
licenţiere şi de acorduri de garanţie. (Dacă una dintre ele 
trăgea, din greşeală, asupra a ceva ce nu trebuia doborât, 
cineva trebuia să plătească.) 

Deci ai un sistem de arme. 

TCT a repetat: Pentru devierea sfărâmăturilor cosmice. 

Începusem să mă întreb ce fel de universitate îl deţinea 
pe TCT. 

Rami mă privea îngrijorată. 

— E totul în regulă? 

Am încuviinţat, încercând să par detaşat. 

Dinapoia ei, Tapan s-a aplecat şi a întrebat: 

— Eşti pe canalul de comunicare? Nu te găsesc. 

— Sunt pe un canal privat, cu un prieten de pe Inel care 
monitorizează plecarea navetei. Mă asigur doar că e totul 
în regulă. 

Au încuviinţat şi s-au aşezat la loc. 

Puntea s-a zguduit, ceea ce însemna că naveta se 
decuplase de Inel şi se pusese în mişcare. M-am acomodat 
cu pilotul-robot. Era un model cu funcţionalitate limitată, 
nici pe departe la fel de complex ca un robot conducător 
de transport standard. Am făcut SecSysul navetei să-i 
transmită că aveam autorizaţie din partea sistemului de 


% 155 # 


securitate al Inelului, iar el mi-a trimis bucuros un ping. 
Augumentata se afla în carlingă, urmărind sarcinile 
administrative şi fluxul informativ al canalelor sociale, însă 
la bord nu se afla niciun pilot uman. 

M-am relaxat puţin pe scaun. Media mă atrăgea şi din 
ecourile pe care le prindeam de pe canal am observat că 
asta făceau majoritatea călătorilor. Dar eu voiam să 
continui să monitorizez pilotul-robot. Putea părea o 
precauţie exagerată, însă aşa eram construit. 

Apoi, după 24 de minute şi 47 de secunde de zbor, când 
ne apropiam, pilotul-robot a scos un sunet puternic şi a 
fost scos din funcţiune când sistemul i-a fost inundat de 
killware. Nici SecSysul navetei, nici eu nu am avut timp să 
reacţionăm. Am ridicat repede un firewall în jurul nostru şi 
killware-ul a fost respins, nu înainte însă de a anunţa 
misiunea ca fiind încheiată şi autodistrugându-se. 

La naiba. TCT! Am folosit SecSysul navetei ca să preiau 
controlul. Trebuia să corectez cursul în 7,2 secunde. 
Scoasă de pe fluxul informativ din cauza alarmelor, 
augmentata s-a uitat la bord îngrozită, apoi a lansat 
semnalul de urgenţă. Nu putea pilota o navetă. Eu pot 
pilota hoppere şi alte aparate de zbor pentru atmosfera 
superioară, însă nu urmasem niciodată modulul de 
instruire pentru zborul cu naveta sau orice alt vehicul care 
iese în spaţiu. l-am dat un ghiont SecSysului navetei, 
sperând să capăt ajutor, iar el a declanşat toate alarmele 
din cabină. Mda, asta nu mă ajuta deloc. 

Permite-mi accesul, a zis TCT calm, de parcă discutam 
despre ce serial urma să vedem în continuare. 

Nu-i mai permisesem niciodată lui TCT accesul complet 
la creierul meu. Fusese de ajuns că-l lăsasem să-mi 
modifice trupul. Aveam trei secunde. Clienţii mei... ceilalţi 
oameni de la bord. L-am lăsat. 

Am experimentat o senzaţie similară celei descrise de 
oameni în cărţi, când spun că parcă li s-ar vâri capul sub 
apă. Apoi a dispărut, iar TCT se afla în navetă, folosindu-se 
de conexiunea mea cu SecSysul ei pentru a ocupa vidul 
lăsat prin eliminarea robotului. TCT a pătruns în sistemul 


% 156 # 


de control, a corectat cursul şi ne-a ajustat viteza, a 
recepționat baliza de aterizare şi a ghidat naveta spre 
portul principal al RaviHyral. Augmentata tocmai reuşise 
să  alerteze Autoritatea Portuară şi respira greu. 
Autoritatea Portuară avea capacitatea de a încărca rutine 
de aterizare în caz de urgenţă, însă sincronizarea fusese 
aproape la limită. Nimic din ce ar fi făcut cei de acolo nu 
ne-ar fi putut salva. 

Rami mi-a atins braţul şi a spus: 

— Eşti bine? 

Am închis ochii. 

— Da, i-am răspuns. Amintindu-mi însă că oamenii vor, 
de obicei, mai mult decât atât din partea semenilor lor, am 
arătat spre alarme şi am adăugat: Am auzul sensibil. 

Rami a încuviinţat înţelegător. Ceilalţi erau îngrijoraţi, 
însă nu existase niciun anunţ şi ne puteau urmări ruta pe 
canalul portului, care ne anunţa sosirea la timp. 

Augmentata a încercat să le explice celor de la 
Autoritatea Portuară că se produsese o eroare catastrofală, 
că pilotul-robot nu mai exista şi că nu ştia de ce naveta îşi 
urmase ruta normală şi nu ricoşase pe suprafaţa 
satelitului. SecSyul navetei a încercat să-l analizeze pe 
TCT şi aproape s-a şters singur. Am preluat SecSysul 
navetei, am oprit alarmele şi i-am şters din memorie 
întreaga călătorie. 

Dinspre pasageri s-au auzit murmure de uşurare de 
îndată ce s-au oprit alarmele. I-am sugerat ceva lui TCT şi 
am trimis un cod de eroare către Autoritatea Portuară, 
care ne-a alocat o nouă prioritate şi ne-a modificat locul 
aterizării de la docul public la cel pentru servicii de 
urgenţă. Fiindcă era evident că acel killware fusese menit 
să ne distrugă pe drum, era posibil să nu ne aştepte nimeni 
la locul planificat pentru aterizare, însă era mai bine să ne 
luăm toate măsurile de precauţie. 

Canalul ne oferea o imagine a portului, care se afla în 
interiorul unei cavităţi săpate în munte, înconjurată de 
turnurile unei grile de deviere a sfărâmăturilor cosmice. 
(Era un sistem de deviere real, spre deosebire de arma 


% 157 # 


ascunsă a lui TCT - oricare ar fi fost aceea.) Luminile de la 
multiplele niveluri ale instalaţiei portuare sclipeau în 
întuneric, iar navete mai mici zumzăiau, dându-se la o 
parte din calea noastră, în timp ce am virat spre baliza 
Autorităţii Portuare. 

Maro mă privea cu ochii mijiţi. Când anunţul privind 
locul de aterizare modificat a ajuns la noi pe canal, s-a 
aplecat în faţă şi a spus: 

— Ştii ce s-a întâmplat? 

Din fericire, mi-am amintit că nimeni nu se aştepta să fiu 
obligat să răspund imediat la toate întrebările. Era unul 
dintre beneficiile de a fi consultant de securitate uman 
augmentat, nu o SecUnitate. 

— Vorbim despre asta când coborâm, le-am spus şi au 
părut toate mulţumite. 


TCT a aterizat cu noi pe rampa alocată de Autoritatea 
Portuară. Am lăsat-o pe femeia augmentată încercând să le 
explice tehnicienilor pentru situaţii de urgenţă ce se 
petrecuse, în timp ce ei îşi conectau echipamentul de 
diagnosticare. TCT dispăruse deja, ştergând orice urmă a 
prezenţei lui, iar SecSysul navetei era confuz, dar încă 
intact, spre deosebire de bietul pilot-robot. 

Membrii personalului pentru servicii de urgenţă şi 
roboții roiau în mica zonă de îmbarcare. Am reuşit să ne 
strecurăm printre ei şi să ieşim pe pasarela ce aducea cu 
un coridor transparent de jur împrejur, care ducea spre 
portul principal, înainte să se gândească cineva să ne 
oprească. Descărcasem deja o hartă de pe canalul public şi 
testam robusteţea sistemului de securitate. De pe pasarelă 
se vedea peştera, cu niveluri multiple de punți de aterizare 
şi câteva navete care veneau şi plecau. La capătul 
îndepărtat se aflau remorcherele mari, pentru exploataţiile 
miniere. 

Securitatea părea intermitentă şi bazată pe nivelul de 
paranoia al contractantului care opera în teritoriul prin 
care treceam. Asta putea fi totodată un avantaj şi o 
provocare interesantă. Canalul public de informaţii al 


4 158 # 


inelului de tranzit mă avertizase că mulţi oameni purtau 
arme şi că nu existau scanări în acest sens. 

Am ieşit într-un spaţiu comun central, care avea o 
cupolă înaltă, transparentă, ce permitea vederea spre 
cavitatea care se arcuia deasupra. Inspre ea erau 
îndreptate lumini, reliefând filoane minerale colorate. Am 
scanat, asigurându-mă că nu ne înregistrează nimic, şi le- 
am zis clientelor mele să se oprească. Ele m-au privit 
contrariate, iar eu am spus: 

— Persoana cu care urmează să vă vedeţi tocmai a 
încercat să vă ucidă. 

Rami a clipit, Maro a făcut ochii mari, iar Tapan a 
inspirat, pregătită să argumenteze. 

Nu am lăsat-o să vorbească şi am continuat: 

— Naveta a fost infectată cu killware. A distrus pilotul- 
robot. Eram în contact cu un prieten care s-a folosit de 
canalul meu augmentat pentru a descărca un nou modul 
de pilotaj. Este singurul motiv pentru care nu ne-am 
prăbuşit. 

Un modul ar fi putut aduce naveta pe o orbită sigură, 
însă nu ar fi fost suficient de sofisticat s-o scoată la capăt 
cu aterizarea dificilă, făcută totuşi corect. Speram să nu-şi 
dea seama de asta. 

Tapan a închis gura. Şocată, Maro a spus: 

— Dar ceilalţi pasageri? Persoana din echipaj! l-ar fi ucis 
pe toţi? 

— Dacă aţi fi fost singurele victime, motivul ar fi fost 
evident. 

Îmi dădeam seama că începeau să înţeleagă, aşa că am 
continuat: 

— Ar trebui să vă întoarceţi imediat la inelul de tranzit. 

Verificasem pe canalul public graficul de transport. 
Exista o navetă publică şi pleca în unsprezece minute. 
Dacă se mişcau repede, Tlacey nu ar fi avut timp să le 
găsească şi să infecteze naveta. 

Tapan şi Maro au privit-o pe Rami. A ezitat, apoi şi-a 
încleştat maxilarul şi a spus: 

— Rămân. Plecaţi voi. 


4 159 # 


— Nu, a spus Maro. Nu te părăsim. 

— Rămânem împreună, a adăugat Tapan. 

Lui Rami aproape că i-a căzut faţa, fiindcă susţinerea lor 
o slăbise mai mult decât perspectiva morţii. S-a controlat 
şi a încuviinţat scurt. S-a uitat la mine şi a spus: 

— Rămânem. 

Nu am reacţionat vizibil, fiindcă sunt obişnuit cu clienţii 
care iau decizii proaste şi avusesem parte de mult 
exerciţiu în controlarea expresiei mele. 

— Ar trebui să anulaţi întâlnirea. V-au pierdut urma 
când naveta nu a andocat în locul planificat. Trebuie să vă 
păstraţi avantajul. 

— Avusesem o înţelegere şi stabiliserăm o întrevedere! a 
protestat Tapan. Este singura modalitate prin care ne 
putem redobândi rezultatele muncii. 

Da, vreau deseori să-mi scutur bine clienţii. N-o fac 
niciodată. 

— Tlacey nu intenţionează să vă înapoieze datele. V-a 
ademenit aici ca să vă ucidă. 

— Da, dar... a început Tapan. 

— Tapan, taci şi ascultă, a întrerupt-o Maro, exasperată. 

Rami părea decisă, dar a întrebat: 

— Ce ar trebui să facem? 

Teoretic, nu trebuia să devină problema mea. Eram aici, 
acum, şi nu mai aveam nevoie de ele. M-aş fi putut pierde 
în mulţime, lăsându-le să se descurce singure cu fostul lor 
angajator. 

Cu toate astea, erau clientele mele. Chiar şi după ce îmi 
distrusesem modulul administrator, mi s-a părut imposibil 
să abandonez cliente pe care le alesesem chiar eu. 
Incheiasem, ca agent liber, o înţelegere. Nu puteam pleca. 
Mi-am internalizat oftatul. 

— Nu vă puteţi întâlni cu Tlacey la sediul companiei. 
Alegeţi voi locul. 

Nu era ideal, însă trebuia să ne descurcăm. 


Clientele mele au ales un loc în care se servea mâncare, 
în centrul portului. Se afla pe o platformă înaltă, cu 


% 160 # 


display-uri care pluteau deasupra, făcând reclamă la 
diverse servicii portuare şi ale contractanţilor sau 
prezentând informaţii despre exploataţiile miniere. 

Display-urile aveau rol şi de camere de înregistrare, aşa 
că zona era frecventată de cei care organizau întâlniri de 
afaceri. 

Rami, Tapan şi Maro aleseseră o masă şi se jucau, 
stresate, cu băuturile pe care le comandaseră de la unul 
dintre roboții care se deplasau printre mese. Contactaseră 
compania printr-un canal de comunicare şi aşteptau să 
ajungă un reprezentant. 

Sistemul de securitate din acest spaţiu public era mai 
sofisticat decât SecSysul navetei, dar nu cu mult. Puteam 
să monitorizez traficul de urgenţă şi să primesc imagini de 
la camerele îndreptate spre zona adiacentă. Aveam 
încredere. Mă aflam la trei metri de masă, prefăcându-mă 
că urmăream anunţurile de pe display-uri şi examinând 
harta exploataţiilor pe care o găsisem pe canalul public. 
Erau marcate multe situri abandonate, ca şi nişte tunele de 
metrou care păreau să nu ducă nicăieri. Puţul Ganaka 
trebuia să fie unul dintre ele. 

TCT mi-a transmis prin cască: 

Trebuie să existe o arhivă de informaţii accesibilă. 
Datele mai conţin probabil localizarea Puţului Ganaka. 
Absenta lui ar fi prea izbitoare pentru cercetători. 

Asta depindea de cercetători. Cineva care lucra în 
domeniul materialelor sintetice s-ar fi preocupat, în mod 
evident, de locul în care se găseau, însă nu neapărat şi de 
unde le extrăgea compania sau de ce nu se mai afla în 
zonă. Indiferent cine îndepărtase de pe hartă Puţul 
Ganaka, ar fi încercat să-i ascundă existenţa de eventualii 
jurnalişti curioşi, nu să o şteargă complet din memoria 
populaţiei. 

Datele lui TCT fuseseră corecte. Pe satelitul acesta 
existau şi alte SecUnităţi. Harta afişa siglele a cinci 
companii de explorare care ofereau spre închiriere 
SecUnităţi, inclusiv a mea, în şapte dintre cele mai 
îndepărtate exploataţii, unde încă se făceau săpături după 


% 161 9 


zăcăminte minerale. Se aflau acolo pentru a-i apăra de hoţi 
pe clienţi şi pentru a-i împiedica pe mineri şi pe alţi 
angajaţi să-şi facă rău unii altora, ca parte din garanţie. 
Nicio SecUhnitate nu ar fi călătorit prin port altfel decât ca 
încărcătură, în lăzi de transport sau în rezerve pentru 
reparaţii, aşa că măcar pentru asta nu era cazul să-mi fac 
griji. Configuraţia mea modificată putea păcăli oameni, 
obişnuiţi sau augmentaţi, însă nu şi SecUnităţi. 

Dacă mă observau, şi-ar fi alertat SecSystemele. N-ar fi 
avut de ales. Şi nici n-ar fi vrut să aleagă. Dacă ştia cineva 
cât de periculoase erau SecUnităţile rebele, acelea erau 
celelalte SecUnităţi. 

Atunci am simţit ping-ul. 

Mi-am spus că îl confundasem cu altceva. Apoi s-a 
repetat. 

Ceva căuta SecUnităţi. Nu roboţi, ci SecUnităţi în mod 
special - şi era aproape. Nu-mi dăduse ping direct, deşi, 
dacă aş fi avut un modul administrator funcţional, aş fi fost 
obligat să răspund. 

Trei oameni s-au apropiat de masa la care stăteau 
clientele mele. Rami a şoptit pe canalul de comunicare: 

— Aceea e Tlacey. Nu mă aşteptam să vină chiar ea. 

Doi dintre oameni erau nişte bărbaţi masivi, iar unul 
dintre ei a iuţit pasul pentru a ajunge la masă. Maro îl 
văzuse şi, după expresia feţei, ştiam că nu avea să fie un 
salut călduros. Scanările mi-au arătat că era înarmat. 

M-am plasat între el şi masă. l-am proptit o mână în 
piept şi am spus: 

— Stop. 

În majoritatea contractelor, până aici îmi era permis să 
am contact cu un om. Dar aţi fi surprinşi cât de des 
funcţiona. Era adevărat, însă, că asta se petrecea când 
purtam armură şi o cască opacizată. Să port genul de 
haine cu care se îmbracă oamenii, să am descoperit chipul 
meu uman era un lucru complet diferit. Dar nu mi-ar fi 
putut face rău lovindu-mă şi nu-şi scosese încă arma. 

L-aş fi putut rupe în bucățele, ca pe o foaie de hârtie. 

El nu ştia asta, însă trebuia să-şi fi dat seama, după 


4 162 # 


privirea mea, că nu-mi era teamă de el. Am verificat 
camera de securitate, să-mi studiez înfăţişarea, şi am decis 
rapid că părea a unui om plictisit. Nu era ceva neobişnuit, 
fiindcă aproape mereu arătam tracasat în timp ce-mi 
făceam meseria, doar că era imposibil să-ţi dai seama dacă 
purtam armură. 

S-a regrupat vizibil şi a spus: 

— Tu cine dracu' eşti? 

Clientele mele îşi împinseseră scaunele în spate şi se 
ridicaseră în picioare. 

— Este consultantul nostru de securitate, a intervenit 
Rami. 

Bărbatul a făcut un pas în spate şi s-a uitat, nesigur, la 
ceilalţi doi, la a doua gardă de corp şi la Tlacey, care era o 
femeie augmentată. 

Fără să mă mişc, am lăsat braţul jos. Aş fi putut să trag 
în toţi trei, însă acesta părea cel mai rău scenariu, cel 
puţin pentru mine. Oamenii pot rata o mulţime de mici 
indicii, dar capacitatea mea de a acţiona arme energetice 
din braţe era un semnal de alarmă. Mi-am abătut puţin 
atenţia, cât să scanez camera de securitate şi să aflu ce îmi 
trimisese acel ping. 

Am surprins o imagine pe o cameră aflată vizavi de zona 
publică, din apropierea unuia dintre tunelurile de intrare. 
Silueta care se afla lângă zona publică nu se potrivea cu 
aşteptările mele şi a trebuit să o revăd înainte să înţeleg. 
Nu purta armură, iar configuraţia sa fizică nu se potrivea 
cu standardele SecUnităţilor. Avea mult păr, argintiu cu 
vârfuri albastre şi mov, prins la spate şi împletit ca al lui 
Tapan, dar într-un model mult mai complicat. Trăsăturile îi 
erau diferite de ale mele, însă toate trăsăturile Unităţilor 
sunt diferite, alocate aleatoriu pe baza materialului uman 
clonat care se foloseşte pentru părţile organice. Avea 
braţele goale şi nu sesizam nici metal, nici portarmă. Nu 
era o SecUhnitate. 

Aveam în faţă un sexbot. 

Nu aceasta este denumirea oficială, mi-a transmis TCT. 

Denumirea oficială este ConfortUnitate, dar toată lumea 


4 163 # 


ştia ce însemna asta. 

Sexboţilor nu le este permis să circule fără ordin în 
zonele destinate oamenilor, nu mai mult decât AsaSinţilor. 
Cineva trebuia să-l fi trimis acolo. 

TCT m-a înghiontit virtual suficient de tare ca să mă facă 
să tresar. Mi-am revenit şi am dat înregistrarea înapoi 
puţin, ca să ajung la zi cu ce se întâmpla. 

Tlacey făcuse un pas în faţă. 

— Şi de ce aveţi nevoie de un consultant de securitate? 

Rami a inspirat adânc. I-am ascuns canalul, am securizat 
o conversaţie privată între ea, Tapan şi Maro şi i-am zis: 

Nu răspunde. Nu pomeni despre atentatul din navetă. 
Rămâi la subiect. 

A fost un impuls. Tlacey venise aici aşteptându-se la o 
confruntare, de aceea adusese gărzi de corp înarmate. 
Acum aveam un avantaj. Noi încă trăiam, iar ei erau 
dezorientaţi şi ar fi trebuit să menţinem situaţia favorabilă 
în care ne aflam. 

Rami a expirat, a marcat pe canal că pricepuse şi a spus: 

— Suntem aici să discutăm despre documentele noastre. 

Maro, care-şi dăduse seama ce încercam să fac, i-a 
comunicat lui Rami: 

Continuă. Nici să nu-i laşi să se aşeze. 

Părând mai încrezătoare, Rami a continuat: 

— Ştergerea rezultatelor muncii noastre nu făcea parte 
din contract. Dar vom fi de acord ca în schimbul 
documentelor să restituim suma primită la angajare. 

Pe camerele de securitate, am văzut  sexbotul 
întorcându-se şi părăsind zona publică prin tunelul din 
spatele său. 

— Toată bonificaţia? a întrebat Tlacey. 

Era clar că nu se aşteptase ca ele să fie de acord. 

— Am deschis un cont la Umro. Putem să transferăm 
suma de îndată ce ne daţi documentele, a intervenit Maro. 

Am observat-o pe Tlacey şuşotind ceva pe canalul ei 
privat. Garda de corp rămasă s-a dat înapoi. Tlacey a luat 
loc pe un scaun la masa clientelor mele. După o clipă, 
Rami s-a aşezat, urmată de Tapan şi de Maro. 


Y 164 # 


Mi-am menţinut o parte din atenţie asupra negocierilor 
şi am revenit la canalul public. Am început să extrag date 
despre istoric, căutând orice activitate neobişnuită din 
perioada în care îmi executasem contractul aici. 

În timp ce clientele mele vorbeau, iar eu sortam datele şi 
TCT mi se uita din nou peste umăr, priveam şi camerele de 
securitate. Am mai notat două potenţiale ameninţări care 
au pătruns în zonă. Erau oameni augmentaţi. Mai notasem 
alte trei potenţiale ameninţări care stăteau deja la mese 
apropiate. (Toate trei prezentau o lipsă de atenţie ciudată 
faţă de confruntarea care avea loc aproape de centrul 
zonei acesteia. Ceilalţi oameni, atât obişnuiţi cât şi 
augumentaţi, din imediata apropiere o urmăriseră cu o 
curiozitate făţişă sau discretă.) 

TCT m-a înghiontit. Văd, i-am spus. Căutarea revelase o 
serie de anunţuri postate în jurul perioadei potrivite. Erau 
avertizări cu privire la modificările transporturilor de 
materii prime şi de provizii către exploataţii care ar fi 
putut cauza devieri ale rutelor de metrou pentru pasageri. 
(Metroul era un sistem de tranzit de mici dimensiuni, care 
ducea pasagerii dintr-un loc în altul, în port şi în centrele 
de servicii, şi deţinea linii private, care mergeau la cele 
mai apropiate exploatări miniere.) Anunţuri ulterioare 
menţionau o nouă rută, care fusese construită pentru a 
compensa devierile. 

Asta era. Citind printre rânduri, îţi dădeai seama că 
furnizorii de servicii trebuiseră să construiască o nouă rută 
de metrou pentru a ocoli tunelurile care duseseră la o 
exploatare minieră închisă brusc. Trebuia să fie Puţul 
Ganaka. 

Alte închideri de puțuri fuseseră însoţite de articole de 
interes local şi de un interes excesiv pe canalele sociale, 
privind solicitările de faliment şi efectul asupra 
companiilor de servicii asociate. Nu exista nimic de genul 
acesta despre închiderea Puţului Ganaka. Cineva plătise ca 
acele postări să fie şterse de pe canalul public. 

Conversaţia se apropia de o concluzie. Tlacey s-a ridicat, 
a făcut un semn din cap spre clientele mele şi s-a 


4 165 # 


îndepărtat de masă. Expresia lui Rami dezvăluia îndoială. 
Maro părea posomorâtă, iar Tapan, undeva între confuză şi 
supărată. 

Am oprit căutarea şi m-am apropiat de masă. Privind-o 
pe Tlacey plecând, Rami a spus: 

— A fost o idee proastă să venim aici. 

— Dar a zis că mâine... a protestat Tapan. 

Maro a clătinat din cap. 

— Ne-a minţit. Nu ne va înapoia documentele. Dacă avea 
de gând s-o facă, ni le-ar fi adus aici. Ne-ar fi spus pe 
canalul de comunicare, în timp ce ne aflam pe inelul de 
tranzit. Nu am crezut în varianta atentatului, dar acum... a 
încheiat uitându-se la mine. 

Urmăream pe camerele de securitate lista posibilelor 
ameninţări. 

— Trebuie să plecăm, am spus. Vorbim despre asta în 
altă parte. 

Când am plecat, una dintre amenințările acelea s-a 
ridicat să ne urmeze. I-am indicat lui TCT să fie cu ochii pe 
celelalte, în cazul în care nu erau doar martori inocenți 
adânciţi în canalele lor astfel încât să nu remarce nimic. 

Am marcat pe harta staţiei câteva rute posibile şi am 
ales una ce străbătea un tunel pietonal care cotea dinspre 
principalele zone locuite. Existau mai multe căi de acces 
de-a lungul ei, care dădeau spre diverse staţii de metrou, 
însă nu era o rută foarte circulată. Am accesat canalul lui 
Rami şi i-am spus să meargă spre interschimb, unde se afla 
hotelul. Ascultând, Maro a şoptit: 

— Nu ni-l putem permite. 

Nu veţi sta acolo, le-am spus pe canal. Broşura de pe 
canalul public promitea o zonă comună cu securitate 
maximă şi acces rapid la metrou către rampele de lansare 
a navetelor publice. 

Am ajuns la tunel. Era lat de aproape zece metri şi înalt 
de patru, suficient de bine luminat pentru a merge în 
centru, însă marginile erau umbrite de tuneluri întunecate, 
ramificate. Existau camere de securitate, dar sistemul care 
le monitoriza nu era sofisticat. Compania s-ar fi alarmat 


% 166 # 


dacă ar fi ştiut despre riscurile la care erau expuşi clienţii 
cu garanţii şi despre oportunităţile ratate de a asculta 
conversațiile private. 

Mai treceau oameni prin tunel. Unii erau mineri cu 
salopete şi jachete având logouri ale diverselor exploataţii, 
însă majoritatea purtau haine de lucru civile, fiind 
tehnicieni sau lucrători pentru companiile de întreţinere. 
Se mişcau repede şi rămâneau grupaţi. 

După opt minute de mers, majoritatea celorlalţi oameni 
din tunel s-au îndreptat spre unul dintre punctele de acces 
ale metroului. Le-am spus pe canal: Continuati să mergeti 
şi nu vă opriți. Ne întâlnim în hol. M-am retras într-unul 
dintre tunelurile secundare mai întunecate. Clientele mele 
au continuat să se deplaseze şi nu s-au uitat înapoi la mine, 
deşi mi-am dat seama că Tapan şi-ar fi dorit asta. 

Am observat pe cameră că Posibila Ameninţare/Noua 
Ţintă îşi croia drum prin tunel, cu pas iute. I s-au alăturat 
doi oameni, acum numiţi Ţinta Doi şi [inta Trei. Au trecut 
de mine, iar eu am părăsit accesul spre metrou şi i-am 
urmărit de la distanţă. l-am scanat de arme energetice şi 
nu am identificat nimic. Toate cele trei [inte purtau 
jachete şi pantaloni cu buzunare laterale adânci. Am 
marcat câteva locuri în care ar fi putut ascunde cuțite sau 
bastoane extensibile. 

Când mi-au văzut clientele, Ţintele au încetinit, însă au 
continuat să reducă distanţa dintre ele. Ştiam că raportau 
cuiva prin canal, cerând instrucţiuni. Oricine era, nu avea 
control asupra camerelor de securitate - cel puţin nu încă. 

Am rămas pe urmele lor, privind ţintele cu ochii mei, 
prin camerele de securitate, privindu-mă şi pe mine ca să 
mă asigur că nu atrăgeam atenţia şi că nu mă urmărea 
nimeni. TCT a păstrat tăcerea, deşi îmi dădeam seama că 
era interesat să mă vadă la treabă. 

Apoi ultimul grup de mineri dintre mine şi [inte s-a 
îndreptat către un tunel de acces la metrou. Ne aflam într- 
o curbă a tunelului şi nu mai era nimeni între clientele 
mele şi următoarea curbă aflată la vreo cincizeci de metri 
în faţă, iar camerele de securitate îmi arătau că în spatele 


4 167 # 


meu nu era nimeni. Trebuia să sfârşesc odată cu asta. M- 
am întors în accesul spre metrou, în spatele minerilor. 

M-am oprit la capătul accesului, în timp ce minerii urcau 
în capsulă. Uşa a fâşâit când s-a închis şi capsula a plecat. 
Pe camera de securitate, [inta Doi vorbea cu cineva. Pe 
urmă canalul camerei s-a întrerupt. 

Am revenit în tunel şi am început să alerg. 

Era un risc calculat, fiindcă nu puteam să mă mişc la 
viteză maximă fără a se observa că nu eram uman. Dar am 
reuşit să ajung fix când Ţinta Unu a prins-o pe Rami de 
mâneca jachetei. I-am rupt braţul şi l-am lovit cu cotul în 
bărbie, apoi l-am aruncat în [inta Doi, care se întorsese 
spre mine cu cuțitul cu care se pregătea s-o atace pe 
Maro. inta Doi a înjunghiat-o accidental (aşa cred; poate 
doar nu le păsa unul de celălalt) pe Ţinta Unu. Ţinta Doi s- 
a împleticit într-o parte, iar eu i-am dat drumul Ţintei Unu 
şi i-am rupt rotula Țintei Doi. Ţinta Trei avusese timp să-şi 
ridice bastonul şi m-a lovit în partea stângă a capului şi în 
umăr, ceea ce e adevărat că m-a enervat puţin, însă 
fusesem lovit mai tare de roboţi cărăuşi, desigur din 
greşeală. Am parat a doua lovitură cu braţul stâng, i-am 
rupt clavicula dintr-o mişcare şi i-am zdrobit şoldul din 
alta. 

Avusese noroc că nu mă enervasem mai tare. 

Toate cele trei Ţinte zăceau pe podea, iar Doi era 
singura conştientă încă, deşi se ghemuise şi scâncea. M- 
am întors spre clientele mele. 

Rami îşi acoperise gura cu mâna, Maro încremenise, iar 
Tapan îşi ridicase braţele în aer. Am spus pe canal: 
Mergeţi la hotel şi aşteptaţi-mă la recepție. Nu fugiţi, ci 
mergeţi firesc. 

Maro şi-a revenit prima. A încuviinţat ferm, a apucat-o 
pe Rami de braţ şi a înghiontit-o pe Tapan în umăr. Rami s- 
a întors să plece, însă Tapan a spus: 

— Securitatea? 

Ştiam ce întreba. 

— Au spus cuiva să închidă camerele. De aceea trebuie 
să plecaţi acum. 


Y% 168 # 


Canalul public de pe inelul de tranzit anunţase că aici nu 
exista securitate generală, însă companiile ce asigurau 
securitatea diverselor servicii şi a contractanţilor trebuiau 
să-şi asume răspunderea pentru zonele publice cele mai 
apropiate de teritoriul lor. Locul acesta fusese, evident, 
calculat cu grijă, ca să se afle în afara domeniului de 
asistenţă imediată, de către oricine ajutase Ţintele oprind 
canalul camerelor. Nu mă aşteptam la un răspuns imediat, 
însă trebuia să ne mişcăm relativ iute. 

Rami a şoptit: 

— Haideţi! 

Apoi au plecat, mergând repede, dar fără să alerge. 

M-am întors spre [inta conştientă încă şi i-am aplicat 
presiune pe artera gâtului, până a leşinat. 

Am pornit şi eu, la pas normal. Pătrunsesem suficient de 
adânc în sistemul videocamerelor ca să şterg memoria 
temporară de pe camerele din faţa şi din spatele celei 
dezactivate. Asta avea să ajute la muşamalizarea 
problemei dacă încerca cineva să-şi dea seama ce se 
întâmplase. Totuşi Tlacey mă văzuse şi avea să ştie. 
Speram doar să mă asculte copiii, măcar de data asta. 


Am ajuns în zona de interschimb, unde se intersectau 
tuneluri de acces şi staţii de metrou. Existau aici multe 
standuri care vindeau mâncare ambalată, interfeţe de 
alimentare, articole cosmetice şi alte obiecte care le 
plăceau oamenilor. Nu era aglomerat, dar traficul pietonal 
era continuu. Intrarea hotelului se afla în partea 
îndepărtată. 

Holul era construit pe platforme care aveau vedere spre 
sculptura holografică a unui abis, umplut cu o structură 
cristalină care creştea din pereţi. Din informaţiile 
transmise prin flux reieşea că scopul era educativ, însă mă 
îndoiam sincer că minele de pe RaviHyral arătau astfel. 
Mai ales după ce roboții mineri ajungeau la ele. 

Clientele mele se aflau pe aceeaşi platformă cu zona de 
cazare, aproape de balustrada care înconjura hăul 
artificial, şezând pe o canapea rotundă, fără spătar, care 


4 169 # 


arăta mai degrabă a obiect decorativ decât a mobilă. 

M-am postat în faţa lor. 

— Voiau să ne omoare, a spus Rami muşcându-şi buzele. 

— Din nou, am precizat. 

— Te-am crezut în ceea ce priveşte naveta. Te-am 
crezut... 

— Dar acum ai văzut cu ochii tăi. 

Ştiam ce voia să spună. Era o diferenţă imensă între a 
şti că s-a întâmplat ceva şi a vedea asta. Chiar şi pentru 
SecUnităţi. 

Maro s-a frecat la ochi. 

— Da, am fost nişte idioate. Tlacey nu avea de gând să 
primească bonusul în schimbul documentelor. 

— Nu, nu avea, am confirmat. 

Rami i-a dat un ghiont. 

— Ai avut dreptate. 

Maro a părut şi mai deprimată. 

— Nu-mi doream aşa ceva. 

— Suntem terminate, a zis Tapan disperată. 

Rami a înconjurat-o cu braţul. 

— Suntem în viaţă. Acum ce facem? a întrebat uitându- 
se la mine. 

— O să vă scot de aici. 


% 170 # 


Capitolul 6 


Le-am dus mai întâi prin zona de lansare a navetei 
publice, apoi ne-am îndreptat către docurile private. 
Verificând graficele de transport, TCT scanase deja o 
posibilă cursă. Era proprietate privată, însă frecvenţa 
călătoriilor spre şi dinspre inelul de tranzit sugera un 
antreprenor care oferea curse private în schimbul unei 
plăţi cash. 

Presupunerea s-a dovedit corectă şi avea să le permită 
lui Rami, Maro şi Tapan să plece fără să-şi scaneze 
garanţiile de angajare. Probabil ar fi fost mai sigur, în acel 
moment, să le îmbarc într-o navetă publică, atâta vreme 
cât nu exista un aviz prealabil despre cea pe care o 
alegeau.  Killware-ul nu putea pătrunde prin fluxul 
informativ pentru a infecta o navetă - existau prea multe 
elemente de protecţie. Cine plănuise să ne ucidă pe noi la 
sosire livrase killware-ul direct, printr-un port de date care 
se afla în carlinga navetei. 

Însă eu sunt programat să fiu paranoic. Această navetă 
privată avea nu doar avantajul anonimităţii, ci şi al unui 
pilot uman augmentat, care îl putea înlocui pe robot dacă 
se întâmpla ceva în timpul zborului. Plus TCT, care se 
dădea deja bine pe lângă respectivul pilot şi urma să 
supravegheze naveta pe durata scurtei călătorii. 
(Concepţia lui TCT despre „a se da bine” era destul de 
arogantă şi trebuise deja să intervin o dată, ca să-l asigur 
pe pilotul robot că transportorul mare şi rău nu avea să-i 
facă rău.) 

— Nu vii cu noi? a întrebat Rami. 

Ne aflam deja în zona de îmbarcare. Docurile private 
erau mici şi întunecoase în comparaţie cu cele ale 
Autorităţii Portuare, cu pereţi murdari şi cu unele dintre 
lămpile de pe tavanul stâncos sparte sau arse. Oameni şi 
câţiva boţi se mişcau pe pasarela de deasupra noastră, iar 
eu urmăream ambele unghiuri ale camerelor de securitate. 
Naveta se afla pe rampă, iar trapa era deschisă. Un om 


91719 


augmentat mic de înălţime se afla pe rampă şi încasa banii. 
Şase pasageri se îmbarcaseră deja şi am avut nevoie de 
mult autocontrol să nu-mi iau clientele pe sus şi să le urc 
la bord. 

Am spus: 

— Mai am ceva de investigat aici. Mă întorc la inelul de 
tranzit când termin. 

— Cum te plătim? a întrebat Maro. Ne mai putem 
permite serviciile tale după... toate astea? După ce au 
încercat să ne ucidă, a adăugat ea pe conexiunea comună. 

— Îmi voi verifica profilul de pe canalul social când 
ajung la Inel, am zis, şi m-am simţit bine, fiindcă îmi 
amintisem că exista. Trimiteţi-mi o notificare şi o să vă 
găsesc la întoarcere. 

— Vreau să ştiu dacă... a spus Tapan privind în jur. Nu 
putem rămâne aici, însă nici nu putem renunţa. Munca 
noastră... 

Am oprit-o: 

— Uneori, oamenii fac lucruri în privinţa cărora nu poţi 
interveni. Trebuie să supravieţuiţi şi să mergeţi mai 
departe. 

S-au oprit din vorbit şi m-au privit. Asta m-a făcut să mă 
emoţionez şi am trecut imediat la imaginile de pe cea mai 
apropiată cameră de securitate, ca să ne pot privi dintr-o 
parte. O spusesem cu mai multă emfază decât 
intenţionasem, însă aşa stăteau lucrurile. Nu eram sigur 
de ce cuvintele mele avuseseră un asemenea impact 
asupra lor. Poate sunase de parcă aş fi ştiut despre ce 
vorbeam. Probabil că cele două tentative de asasinat mă 
făcuseră să mă exprim astfel. 

Strângând din buze, Maro a încuviinţat. Ea şi Rami s-au 
privit una pe cealaltă, iar Rami a încuviinţat, la rândul ei, 
cu tristeţe. Maro a spus: 

— Trebuie să ne întoarcem la ceilalţi, să găsim împreună 
o soluţie. Să căutăm o altă misiune. 

Rami a adăugat: 

— O vom lua de la capăt. Am făcut-o o dată, putem s-o 
facem din nou. 


Y 172 # 


Tapan părea că vrea să protesteze, însă era prea 
deprimată s-o mai facă. 

Voiau să-şi ia rămas-bun şi să-mi mulţumească, aşa că 
le-am însoţit spre rampă şi am privit-o pe Rami plătind 
pentru călătorie cu un card de valută forte. 

Au urcat la bord, trapa s-a închis, iar canalul navetei a 
semnalat modul post-îmbarcare, aşteptând permisiunea de 
plecare. M-am întors pe peronul de acces, îndreptându-mă 
spre calea de deplasare. Trebuia să iau metroul spre zona 
în care se produsese devierea din tunel şi să caut Puţul 
Ganaka. Era o uşurare să-mi ştiu clientele plecate şi în 
siguranţă, însă mi se părea ciudat să fiu din nou singur, 
lucrând doar pentru mine. 

M-am îndreptat spre metrou şi m-am urcat în prima 
capsulă care s-a oprit. Fiecare capsulă avea locuri pentru 
douăzeci de persoane. Gravitaţia era ajustată în interior, 
pentru a compensa mişcarea. M-am aşezat alături de cei 
şapte oameni aflaţi deja la bord, apoi l-am auzit pe TCT 
spunându-mi: Naveta a fost lansată. Iti voi monitoriza 
canalul, însă atenţia mea va fi îndreptată, în principal, spre 
ea. _ 
Am luat la cunoştinţă. Incercam să înţeleg de ce mă 
simţeam atât de nelalocul meu. Mă aflam într-un spaţiu 
mic şi înghesuit, alături de oameni - da. Îmi lipseau 
dronele - da. Transportorul meu ticălos şi gigantic destinat 
cercetării era prea ocupat să mă plâng lui - da. Trebuia să 
mă concentrez pe ce aveam de făcut, deci nu mă puteam 
uita la seriale - da. Dar nu toate acestea mă nelinişteau în 
mod deosebit. Nu mă achitasem prea bine de sarcina pe 
care mi-o asumasem faţă de clientele mele. Avusesem 
ocazia şi eşuasem. Ca SecUnitate, aveam responsabilitatea 
securităţii clienţilor mei, dar nu şi autoritatea de a face 
altceva decât sugestii şi de a încerca să folosesc 
reglementările companiei incluse într-un  SecSystem 
pentru a trece peste prostia sinucigaşă a oamenilor şi 
peste impulsurile lor pentru omucidere. De data asta, 
avusesem şi răspundere, şi autoritate, dar tot dădusem 


greş. 
% 173 # 


Mi-am spus că rămăseseră în viaţă, doar că nu le 
redobândisem proprietatea, ceea ce de fapt nici nu făcuse 
obiectul înţelegerii noastre. Însă nici acest gând nu m-a 
ajutat. 

Am coborât din metrou la capătul traseului. Aici se afla o 
reţea de tuneluri care, conform hărţii, ducea către diverse 
puncte de acces la metroul privat care mergea spre 
puţurile de mină îndepărtate. Doar câţiva oameni au 
coborât aici şi toţi s-au îndreptat imediat spre tunel, 
pentru a lua din interschimb cel mai apropiat metrou. Eu 
am pornit în direcţia opusă. 

Mi-am petrecut ora următoare spărgând videocamere şi 
bariere de securitate, strecurându-mă în şi din tuneluri pe 
jumătate terminate, multe având marcaje de avertizare în 
privinţa calităţii aerului. În final, am localizat unul care 
prezenta dovezi de utilizare anterioară ca acces minier. 
Era suficient de încăpător pentru roboții cărăuşi de mari 
dimensiuni, iar camerele şi luminile nu funcționau. L-am 
străbătut căţărându-mă peste moloz şi resturi metalice şi 
am simţit că pierd semnalul canalului public. 

M-am oprit şi am verificat comunicarea cu TCT, însă nu 
receptam decât paraziți. Nu m-am gândit că ar fi fost o 
încercare voită de a-mi bloca legătura cu restul 
exploataţiei. Mă mai confruntasem cu întreruperi ale căilor 
de comunicaţie, însă situaţia de faţă era diferită. Credeam 
că tunelul era atât de adânc, încât comunicarea şi canalele 
aveau nevoie de releuri puternice pentru a pătrunde, iar 
acelea nu mai funcționau. Ceva din faţa noastră încă avea 
putere, pentru că recepţionam semnale intermitente, toate 
avertismente automate. Am continuat să merg. 

Trebuia să deschid o altă barieră de securitate, însă 
dincolo de ea am găsit acces la metroul pentru marfă şi am 
reuşit să deschid uşa glisantă. Un metrou mic, pentru 
pasageri, era încă acolo. Nu mai fusese utilizat de multă 
vreme, suficient pentru ca apa şi mizeria de pe mochetă să 
se amestece şi să formeze ceva buretos. Mi-am croit drum 
spre compartimentul din faţă, unde se aflau comenzile 
manuale de urgenţă. Acumulatorii aveau încă putere, însă 


Y 174 # 


nu multă. Fuseseră lăsaţi acolo, murind încet în întuneric, 
în timp ce orele se scurgeau lent. 

Nu că m-aş fi simţit morbid sau ceva asemănător. 

Am verificat, să mă asigur că nu exista securitate activă 
ataşată, apoi am pornit vehiculul. A mârâit, trezindu-se la 
viaţă, s-a ridicat de la pământ şi a pornit prin tunel, în 
beznă, urmându-şi ultima rută programată. M-am aşezat 
pe banchetă şi am aşteptat. 


În cele din urmă, scanările metroului au surprins un 
blocaj în faţă şi au lansat un cod de alarmă. Aveam cinci 
episoade din diverse seriale de genul dramă, două comedii, 
o carte despre istoria explorării vestigiilor extraterestre de 
pe Inelul Corporaţiei şi un concurs de artă în mai multe 
părţi de pe Terţiarul Belal 11, toate puse pe pauză, însă, de 
fapt, mă uitam la episodul 206 din Luna-sanctuar, pe care-l 
văzusem deja de douăzeci şi şapte de ori. Da, eram uşor 
agitat. Când metroul a început să încetinească, m-am 
ridicat. 

Lumini străluceau pe un şir de baricade metalice, 
marcaje strălucitoare pulverizate cu spray, trimițând 
explozii de avertizare pe canalul meu. Pericol de radiaţii, 
pericol de avalanşă de pietre, pericol de deşeuri biologice 
toxice. Am deschis uşa de urgenţă şi am sărit pe pietriş. 
Scanam după amprente energetice şi mi-am ajustat 
vederea pentru a putea zări ceva dincolo de vopseaua 
strălucitoare. Am văzut o spărtură la vreo trei metri mai în 
faţă. Era mică, dar nu trebuia să-mi smulg vreo articulaţie 
ca să mă strecor. 

Am mers prin tunel până la peronul care făcuse parte 
din accesul pasagerilor la metrou. Existau acolo câteva uşi 
înalte de zece metri, suficient de mari pentru ca vehiculele 
şi cei mai masivi roboţi cărăuşi să poată manevra prin ele 
şi ca încărcăturile de materii prime să iasă. Accesul pentru 
pasageri avea încă extins dispozitivul pentru descărcarea 
mărfurilor şi m-am folosit de el ca să ajung pe peronul 
înalt. Totul era acoperit cu un strat de praf umed, care nu 
prezenta urme recente. Lăzile sigilate ale unei livrări de 


% 175% 


provizii, având imprimate pe ele logourile diverşilor 
contractanţi, încă erau stivuite pe platformă. O mască de 
oxigen stricată zăcea lângă ele. Părţile mele umane 
experimentau furnicături reci, defel confortabile. Locul 
ăsta era înfiorător. Mi-am reamintit că ceea ce avusese 
acest impact cumplit asupra locului fusesem, probabil, 
chiar eu. 

Cumva, asta nu m-a ajutat. 

Nu exista suficientă energie pentru a mişca uşile, însă 
deschiderea manuală a accesului pasagerilor funcţiona. 
Nici pe coridor nu ardea vreo lampă, dar pereţii erau 
brăzdaţi cu marcaje strălucitoare, menite să-i ghideze pe 
oameni spre exterior, în cazul unei situaţii catastrofale. 
Unele păliseră deja, din cauza vechimii, în timp ce altele 
deveneau tot mai şterse. Lipsa oricărei activităţi pe canal, 
cu excepţia vopselei de avertizare, era uşor iritantă. Mă tot 
gândeam la habitatul DeltFall şi eram bucuros că-l 
făcusem pe TCT să-mi ajusteze portul de date. 

Am urmat coridorul spre sala centrală a exploataţiei. Era 
o zonă largă, acoperită de o cupolă, întunecoasă, cu 
excepţia marcajelor care se ştergeau de pe sol. Nu existau 
rămăşiţe umane, fireşte, însă peste tot erau împrăştiate 
resturi de materiale, unelte, chiar şi o bucată dintr-un braţ 
de robot cărăuş. Deschideri către coridoare, ca nişte 
peşteri negre, se ramificau în toate direcţiile. Nu simţeam 
să mai fi fost aici; nimic nu-mi era familiar. Am identificat 
pasajele care duceau către puţul minier, apoi coridoarele 
care se îndreptau spre birouri. De acolo se ajungea la 
depozitul de echipament. 

Oprirea sursei auxiliare pentru situaţii în caz de urgenţă 
deblocase totul, însă cei care curăţaseră după aceea 
închiseseră uşile, aşa că a trebuit să împing cu putere una, 
ca să se redeschidă. Dincolo de staţiile de mentenanţă 
pentru roboții cărăuşi am găsit camera de securitate. Am 
intrat şi am încremenit. În lumina difuză, printre lăzile 
goale ce ar fi trebuit să conţină arme, care erau goale, şi 
panourile lipsă din podea, acolo unde se aflase dispozitivul 
de reciclare, se vedeau forme cunoscute. Rezervele erau 


4 176 # 


încă acolo. 

Erau zece, aliniate la perete. Cutii mari şi netede, albe, 
pe suprafaţa cărora sclipeau marcajele. Nu ştiam de ce îmi 
scădea capacitatea de performanţă, de ce îmi era atât de 
dificil să mă mişc. Apoi mi-am dat seama care era motivul: 
credeam că ceilalţi se aflau încă acolo. 

Era un gând complet irațional, care l-ar fi făcut pe TCT 
să-şi formeze o părere proastă despre abilităţile mentale 
ale constructelor. Nimeni nu ar fi lăsat acolo SecUnităţi. 
Eram prea scumpe, prea periculoase să fim abandonate. 
Dacă nu fusesem încuiat într-una dintre aceste rezerve, cu 
partea organică a creierului visând şi cu restul neajutorat 
şi inert, atunci nici ceilalţi nu trecuseră pe aici. 

Totuşi, a fost dificil să mă forţez să traversez camera şi 
să deschid prima uşă. 

Patul de plastic din interior era gol - alimentarea cu 
energie electrică fusese întreruptă demult. Am deschis 
manual fiecare uşă. 

Am făcut un pas înapoi când am ajuns la ultima. Voiam 
să-mi îngrop faţa în mâini, să mă aşez pe podea şi să mă 
afund în serialele mele, însă nu am făcut-o. După 
douăsprezece secunde foarte lungi, intensitatea 
sentimentului a scăzut. 

Nici măcar nu ştiam de ce venisem aici. Trebuia să caut 
dispozitive de stocare a datelor, înregistrări lăsate în 
urmă. Am verificat dulapurile pentru arme, să mă asigur că 
nu era nimic la îndemână, de pildă nişte drone, însă erau 
goale. Pe un perete se zăreau urmele unui incendiu şi 
lângă una dintre rezerve, ca urmare a exploziei unui 
proiectil, se formase un mic crater. M-am întors la birouri. 

Am găsit centrul de control al exploataţiei. Peste tot 
erau împrăştiate bucăţi de display-uri sparte, scaune 
răsturnate, interfeţe zdrobite de podea, iar un pahar de 
plastic se afla pe o consolă, netulburat, aşteptând ca 
cineva să-l golească de conţinut. Oamenii nu au 
posibilitatea de a lucra complet pe canal cu inputuri 
multiple, aşa cum pot eu sau roboţi ca TCT. Unii oameni 
augmentaţi au interfeţe implementate, care le permit asta, 


Y 177% 


însă nu toţi oamenii doresc să le fie înfipte în creier diverse 
lucruri. Aşa că au nevoie de aceste suprafeţe pentru 
proiecţiile necesare muncii în echipă. Dispozitivul de date 
extern ar fi trebuit să fie conectat undeva aici. 

Am ales o staţie, am ridicat un scaun şi am scos kitul pe 
care îl împrumutasem din depozitul echipajului lui TCT, 
aducându-l cu mine într-un buzunar lateral al pantalonilor. 

(Armura nu are buzunare, deci punct marcat în favoarea 
hainelor obişnuite omeneşti.) Aveam nevoie de o sursă de 
alimentare pentru a face staţia operabilă, dar, din fericire, 
existam eu. 

Am folosit setul de instrumente pentru a deschide un 
port pe arma energetică din antebraţul meu drept. A fost o 
intervenţie delicată, pentru că a trebuit să folosesc o 
singură mână, dar fusesem nevoit să fac operaţiuni mult 
mai dificile. Am folosit un cablu de reţea pentru a mă 
conecta la sursa de alimentare de urgenţă a consolei, iar 
staţia s-a activat. Nu puteam deschide canalul pentru a o 
controla direct, însă am atins proiecția sclipitoare şi am 
obţinut acces la memoria sistemelor de securitate. Fusese 
ştearsă, dar mă aşteptam la asta. 

Am ţinut cont de faptul că poate nu tehnicienii 
companiei şterseseră SecSystemul, aşa că am verificat şi 
celelalte dispozitive. Compania dorea să înregistreze tot: 
munca de pe canale, conversațiile, pentru a exploata 
datele. Multe informaţii erau inutile şi erau şterse, însă 
SecSystemul trebuie să le păstreze până când roboții 
căutători de date le verifică pe toate, aşa că SecSystemul 
fură adesea spaţiu de stocare temporar neutilizat de la alte 
sisteme. 

Şi iată fişierele, înghesuite în spaţiul de stocare al 
MedSystemului pentru descărcări procedurale 
nestandardizate. [Probabil, dacă MedSystemul avea brusc 
nevoie să descarce o procedură de urgenţă pentru un 
pacient, SecSystemul ar fi mutat fişierele în altă parte, 
însă, uneori, nu putea acţiona la timp, iar bucăţi de date 
înregistrate se pierdeau. Dacă eşti o SecUnitate şi te 
înţelegi bine cu clienţii tăi şi doreşti să păstrezi fără ştiinţa 


4 178 # 


companiei ceva din ce au spus ori au făcut (sau din ce ai 
spus ori ai făcut tu), este una dintre numeroasele căi prin 
care poţi face fişierele să dispară „accidental”.] 

SecSystemul trebuie să fi transferat fişierele chiar 
înainte de pana de curent. Era mult material şi am trecut 
peste conversații aleatorii şi date privind operaţiunile 
miniere, apoi am derulat puţin înapoi. Pe canal, doi 
tehnicieni umani discutaseră despre o anomalie, un cod 
care nu părea asociat niciunui sistem, dar fusese încărcat 
pe site. Incercau să-şi dea seama de unde venise şi 
speculau, înjurând, dacă instalaţia fusese bombardată cu 
malware. Un tehnician spunea că voia să anunţe 
supervizorul, că trebuiau să izoleze SecSystemul, iar 
conversaţia s-a încheiat acolo, în mijlocul propoziției. 

A fost... neaşteptat. Crezusem că o eroare de 
funcţionare a modulului meu administrator cauzase 
masacrul numit de companie, eufemistic, „incidentul”. Dar 
chiar ucisesem alte nouă SecUnităţi, plus toţi roboții şi 
orice oameni înarmaţi care ar fi încercat să mă oprească? 
Nu-mi plăcea ideea. Dacă şi celelalte SecUnităţi suferiseră 
aceeaşi disfunctie, trebuia să fi venit de la o sursă externă. 

Am salvat conversaţia în propria memorie, am verificat 
celelalte sisteme, căutând fişiere rătăcite, însă nu am găsit 
nimic, apoi m-am decuplat de la consolă. 

Camera de securitate fusese golită până la ultima piesă. 
Dar existau şi alte locuri în care puteam verifica. M-am 
ridicat. 

Trecând prin cealaltă uşă, am remarcat punctele de 
impact din peretele opus, petele de pe podea. Cineva sau 
ceva capabil încă de a o încasa la nivel mare servise drept 
ultimă redută acolo, încercând să apere centrul de control. 
Poate că nu fuseseră afectate toate SecUnităţile. 

Pe coridorul din apropierea dormitoarelor am găsit 
cealaltă cameră de pregătire, cea destinată 
ConfortUnităţilor. 

Inăuntru se aflau patru forme, clar rezerve, însă mai 
mici. Uşile lor erau deschise, iar paturile de plastic din 
interior, goale. In colţ era spaţiu pentru un dispozitiv de 


4 179 # 


reciclare, dar nu existau dulapuri pentru arme, iar cele 
pentru depozitare arătau diferit. 

Am rămas în centrul încăperii. Rezervele pentru AsaSinţi 
erau închise şi nu părea să fi fost funcţionale, ceea ce 
însemna că niciuna dintre SecUnităţi nu fusese deteriorată 
şi că toate se aflaseră fie în patrulă, fie de gardă, fie în 
camera de pregătire, probabil stând şi prefăcându-se că nu 
se holbau unele la celelalte. Dar rezervele pentru sexboţi 
erau deschise, asta însemnând că se aflaseră înăuntru 
când se produsese evenimentul neprevăzut şi când se 
întrerupsese alimentarea cu energie electrică. Dacă nu 
este curent, o rezervă poate fi deschisă manual din 
interior, însă nu se va mai închide. 

Asta putea semnifica un singur lucru: că fuseseră scoase 
din uz în timpul „incidentului”. 

Am folosit arma energetică din braţul meu ca să 
alimentez memoria de urgenţă a primei rezerve. Nu aveam 
nici pe departe energia necesară pentru a porni toată 
şandramaua, dar caseta pentru stocarea datelor are rolul 
de a reţine informaţii referitoare la erori şi la închidere, în 
cazul în care ceva nu funcţionează corect în timpul 
reparațiilor. (Există multe alte lucruri pe care le poţi face 
cu ea, dacă ai pătruns neautorizat în modulul 
administrator, cum ar fi să îţi stochezi temporar conţinutul 
media, ca să nu-l găsească tehnicienii umani.) SecSystemul 
ar fi putut s-o utilizeze înainte de evenimentul catastrofal. 

Fusese folosită. Dar de către ConfortUnităţi, pentru a-şi 
descărca datele în timpul incidentului. 

Era fragmentată şi dificil de reconstituit, până când mi- 
am dat seama că între ConfortUnităţi avusese loc un 
schimb de mesaje. 

Am rămas acolo timp de cinci ore şi douăzeci şi trei de 
minute, reasamblând fragmentele de date. 

Avusese loc o descărcare de cod de la o altă exploataţie 
minieră pentru  ConfortUnităţi, posibil un  „petic” 
achiziţionat de la un terg de asemenea Unităţi. 
ConfortUnităţile de acolo o  marcaseră drept 
nestandardizată şi ca având nevoie de analiză din partea 


4 180 # 


SecSystemului şi a analistului de sisteme uman, însă 
tehnicienii care îl descărcaseră comandaseră punerea în 
aplicare. Se dovedise malware extrem de bine ascuns. Nu 
afectase ConfortUnităţi, ci se folosise de canalele lor 
pentru a ataca SecSystemul şi a-l infecta. La rândul lui, 
acesta corupsese SecUnităţile, roboții şi dronele. Apoi 
orice altceva capabil de mişcare independentă îşi pierduse 
minţile. 

În vacarmul creat, ConfortUnităţile reuşiseră să 
analizeze malware-ul şi descoperiseră că era programat să 
infecteze şi să oprească şi roboții cărăuşi. Asta ar fi 
întrerupt operațiunile, aşa încât cealaltă exploataţie 
minieră şi-ar fi putut trimite prima marfa la transportor. 
Aşadar, fusese o tentativă de sabotaj, nu un masacru. 
Acela avea să se petreacă mai târziu. 

Oamenii reuşiseră să alerteze portul, însă era limpede 
că ajutorul nu putea sosi la timp. ConfortUnităţile au 
remarcat că SecUnităţile nu acționau sincronizat şi se 
atacau unele pe celelalte, în timp ce roboții distrugeau tot 
ce mişca.  ConfortUnităţile hotărâseră că resetarea 
SecSystemului prin interfaţa sa manuală era cea mai bună 
opţiune. 

Din punct de vedere fizic, ConfortUnităţile sunt mai 
puternice decât un om, însă nu şi decât o SecUnitate sau 
un robot. Nu au încorporate arme. Chiar dacă pot ridica şi 
folosi o armă cu proiectile sau energetică, nu dispun de 
module de instruire pentru funcţionarea lor. Dacă pun 
mâna pe una, reuşesc să ţintească şi să apese pe trăgaci, 
nu le rămâne decât să spere că nu fusese pusă piedica. 

Una câte una, descărcările de fişiere se opriseră. O 
ConfortUnitate semnalase că va încerca să abată atenţia 
SecUnitaţilor de la restul şi celelalte trei fuseseră de 
acord. O alta auzise strigăte dinspre centrul de control şi 
mersese acolo, încercând să-i salveze pe oamenii rămaşi 
captivi înăuntru, iar celelalte două aprobaseră. Una dintre 
acelea rămăsese la intrarea pe un coridor, încercând să 
câştige timp pentru a se ajunge la SecSystem, iar cealaltă 
confirmase. Una raportase că ajunsese la SecSystem - apoi 


% 181 # 


nimic. 

Am recepționat un avertisment de nivel scăzut de 
energie de la propriul meu sistem şi mi-am dat seama de 
câtă vreme eram acolo. M-am decuplat de la consolă şi am 
părăsit camera. M-am lovit de marginea uşii şi de perete. 

Trebuie să fi fost vorba despre un aranjament secret. 
Poate că exploataţia care furnizase malware-ul plătise 
daunele şi garanţiile, reprezentând o sumă atât de mare, 
încât mina dăduse faliment şi încetase operaţiunile. Poate 
compania se gândise că era o pedeapsă suficientă. 

Am revenit la metrou, am urcat şi am început un ciclu de 
reîncărcare. După ce am avut suficientă capacitate, m-am 
întors la episodul 206 din Luna-sanctuar. 


Metroul a rămas fără curent şi s-a oprit la mică distanţă 
de acces, însă, din fericire, revenisem la 97%. Am ieşit şi 
am început să alerg. Alergarea nu este la fel de obositoare 
pentru mine ca pentru un om, dar pentru că am fost nevoit 
să abandonez metroul şi să parcurg în fugă drumul rămas, 
am ajuns cu cincizeci şi opt de minute mai târziu. 

Fusese un ciclu lung şi de rahat. Eram hotărât să-i pun 
capăt. Voiam să ies din mina asta doar ceva mai puţin 
decât dorisem, probabil, prima dată când ajunsesem acolo. 

Am trecut prin bariera de securitate şi m-am îndreptat 
spre tunel. Ajuns aici, am reintrat în raza semnalului. L-am 
anunţat pe TCT că m-am întors. 

Avem o problemă, mi-a comunicat el. 


SÒ 


| VIRTUAL 


/ 


BIET 


| 
PR 


4 182 # 


Capitolul 7 


Am localizat problema în recepţia hotelului principal. 

Tapan se afla pe una dintre platformele superioare, 
aşezată pe o canapea rotundă, cu rucsacul la picioare, 
parţial ascunsă de altă sculptură holografică a unei 
formaţiuni gigantice de cristale. A ridicat privirea spre 
mine şi a spus: 

— Ah, bună. Nu ştiam dacă ceilalţi vor putea să te 
contacteze. 

Fără mine în navetă, TCT nu avusese acces vizual la 
compartimentul pasagerilor. (Ca vehicul privat, care era 
folosit doar ca transport public, într-o manieră dubioasă, 
dacă nu vădit ilegală, nu avea la bord nici sistem, nici 
camere de securitate.) TCT nu ştiuse că Tapan nu se afla la 
bord până când naveta nu ajunsese la inelul de tranzit. 
Luându-şi răspunderea în serios, trimisese o dronă în zona 
de îmbarcare, ca să-mi urmărească clientele debarcând, şi 
constatase că erau prezente Rami şi Maro în mod evident 
distrase şi furioase, însă nici urmă de Tapan. Verificase 
apoi pe canalul reţelei sociale profilul lui Eden şi găsise 
mesajul de la Rami. (Tapan le spusese că se simţea rău şi 
că mergea la toaleta navetei. Nu îşi dăduseră seama ce se 
întâmplase decât după ce naveta părăsise portul.) 

— Mi-au lăsat un mesaj, am spus eu. Ce s-a întâmplat? 

Intenţionasem să stau acolo şi să mă uit la ea, fiindcă 
asta făceau SecUnităţile cu clienţii care tocmai comiseseră 
un act atât de prostesc, încât era aproape sinucigaş, un act 
pe care ne comandaseră să nu-l oprim. Dar arăta de parcă 
ştia prea bine că făcuse o prostie, iar eu trebuia să aflu. 

S-a uitat la mine, anticipând o reacţie negativă. 

— Am primit un mesaj prin intermediul profilului social 
pe care-l aveam când lucram acolo. Un angajat al lui 
Tlacey, care ne este prieten, mi-a comunicat că deţine 
copii ale fişierelor şi că vrea să ni le dea. 

Mi-a trimis mesajul prin fluxul informativ şi l-am 
verificat cu atenţie. Întâlnirea era fixată pentru următorul 


4 163 # 


ciclu. 

Am simţit că era momentul în care un om ar fi oftat, aşa 
că am oftat. 

Tapan părea că ezita, însă până la urmă mi-a spus: z 

— Ştiu că ar putea fi o capcană, dar dacă nu este? Il 
cunosc. Nu e cel mai grozav om, dar o urăşte pe Tlacey. 
Mă ajuţi? Te rog! Înţeleg dacă spui „nu”. Ştiu că am fost... 
Ştiu că ar putea fi o idee foarte proastă. 

Uitasem că aveam de ales, că nu eram obligat să fac ce 
voia doar fiindcă se afla acolo. Să fiu rugat să rămân, cu un 
„te rog” şi opţiunea de a refuza, m-a lovit aproape la fel de 
tare ca un om care-mi cerea opinia şi chiar mă asculta. Am 
oftat iar. Aveam o mulţime de ocazii s-o fac şi cred că 
începeam să devin priceput. 

— Te ajut. Acum însă trebuie să găsim un loc în care să 
ne ascundem. A 


Tapan avea un card de valută forte de la inelul de 
tranzit, care nu era conectat cu niciun cont RaviHyral şi 
deci nu putea fi detectat. Cel puţin aşa credea, iar eu 
speram că avea dreptate. Nu primisem niciodată un modul 
de instruire financiară şi fiindcă modulele noastre erau 
oricum foarte proaste, nu sunt sigur că ar fi ajutat. TCT a 
căutat pentru mine, iar rezultatele au fost pestriţe. Astfel 
de carduri puteau fi urmărite, dar, de obicei, doar de către 
entităţile politice corporatiste sau necorporatiste. Am decis 
că era în regulă să-l folosim. Dacă mesajul nu era o 
capcană, Tlacey trebuia să creadă că actualii mei clienţi se 
întorseseră deja pe inelul de tranzit. Dacă era o capcană, 
ar fi ştiut că putea pune mâna pe noi când ajungeam la 
întâlnire, aşa că nu avea sens să ne caute mai devreme. 

Tapan a folosit cardul pentru a plăti o cameră de 
tranziţie în ansamblul de locuinţe situat lângă port. In timp 
ce trecea cardul prin automat pentru a rezerva camera, am 
rămas în spatele ei şi am supravegheat zona. Camerele de 
tranziţie se aflau într-o încrengătură de coridoare înguste, 
atât de deosebite de hotelul principal pe cât se deosebea 
un transportor real de TCT. Nu exista niciun SecSystem 


Y 184 # 


asupra căruia să preiau controlul şi era o singură 
videocameră de securitate, la intrare. Am şters din 
memoria ei prezenţa noastră aici, însă tot mă simţeam ca 
şi cum noi - sau poate doar eu - am fi fost observați, la un 
moment dat. Poate era doar paranoia inerentă unei 
SecUnităţi rebele fugare. 

Odată făcută rezervarea, ne-am îndreptat într-acolo. Mai 
erau şi alţi oameni pe coridoarele slab luminate şi unii 
arătau de parcă ar fi vrut să o abordeze pe Tapan, apoi mă 
vedeau pe mine şi se răzgândeau. Eram mai înalt decât ei 
şi fără videocamere era dificil să-mi controlez expresia. 

La un moment dat, TCT a intervenit: 

Spune-i omului să nu atingă nimic. Există pericolul de 
transmitere a bolilor prin vectori. 

Pe drum, partajasem înregistrarea găsită la Puţul 
Ganaka, iar după analizarea imaginilor, TCT a spus: Veşti 
bune. Nu ai fost tu de vină. Într-un fel, eram de acord. Mă 
aşteptasem să mă simt mai bine. Dar tot mă simţeam 
îngrozitor, în mare parte. 

Ajunşi în cameră şi încuind uşa, am văzut-o pe Tapan 
relaxându-se. A inspirat adânc. Încăperea nu era mai mult 
decât o cutie pătrată, cu pernuţe pentru şezut sau dormit, 
depozitate într-un dulap şi un mic display. Nu existau nici 
videocamere, nici supraveghere audio. În baia micuță se 
aflau un reciclator de deşeuri şi un duş. Măcar avea uşă. 
Trebuia să mă prefac că o folosesc de cel puţin două ori. 
Da, avea să fie cireaşa de pe tort după toată distracţia de 
azi. Am creat un grafic temporal şi am setat o alarmă ca 
să-mi amintească. 

Tapan şi-a lăsat rucsacul pe podea şi s-a întors spre 
mine. 

— Ştiu că eşti furios. 

Am încercat să-mi moderez expresia. 

— Nu sunt. 

De fapt, eram furios. Crezusem că fetele se aflau în 
siguranţă, că eram liber să-mi fac griji în legătură cu 
propriile mele probleme, iar acum ajunsesem în situaţia de 
a proteja un omuleţ pe care nu-l puteam abandona. 


4 185 # 


A încuviinţat şi şi-a dat cozile pe spate. 

— Ştiu... adică... sunt sigură că Rami şi Maro au fost 
supărate. Dar nu e ca şi cum n-aş fi speriată, aşa că asta-i 
bine. 

TCT a intervenit pe canalul meu: Poftim? 

N-am idee, i-am spus. Apoi m-am adresat lui Tapan: 

— Cum este bine? 

A explicat: 

— La creşă, mamele noastre ne spuneau mereu că teama 
este o stare artificială. Că se impune din exterior, aşa că e 
posibil să te lupţi cu ea. Trebuie să faci lucrurile de care îţi 
este teamă. 

Dacă un robot cu creierul de mărimea unui transportor 
îşi putea da ochii peste cap, atunci asta făcea TCT. 

— Nu ăsta e scopul fricii, am spus. 

Nu primisem un modul educaţional despre evoluţia 
umana, dar căutasem în bazele de cunoştinţe ale 
HubSystemului la care aveam acces, încercând să aflu ce 
dracu' se petrecea cu oamenii. Nu mă ajutase deloc. 

— Da, ştiu. Se presupune că te inspiră. 

Tapan s-a uitat apoi în jur şi s-a îndreptat spre dulapul în 
care se aflau pernele. A scos câteva, le-a adulmecat 
bănuitoare, după care a scos dintr-un buzunar al 
rucsacului o capsulă cu aerosoli şi le-a pulverizat. 

— Am uitat să te întreb dacă ai reuşit să găseşti lucrurile 
pe care le căutai aici. 

— Da. Nu am ajuns la nicio concluzie. 

Ajunsesem de fapt la nişte concluzii foarte clare, doar că 
nu avusesem revelaţia pe care, în mod prostesc, sperasem 
să o am. Am ajutat-o să scoată şi celelalte perne. 

Le-am aranjat pe jos şi ne-am aşezat. Tapan s-a uitat la 
mine şi şi-a muşcat buza de sus. 

— Tu chiar eşti augmentat serios. Mai mult decât ar 
alege cineva de bunăvoie. 

Nu era o întrebare. 

— Păi... da. 

— A fost un accident? 

Mi-am dat seama că-mi înconjurasem umerii cu braţele 


Y 186 # 


şi că mă înclinam de parcă m-aş fi pregătit să adopt o 
poziţie fetală. Nu ştiu de ce era atât de stresant. Lui Tapan 
nu-i era teamă de mine. Nu aveam niciun motiv să-mi fie 
teamă de ea. Poate că era vorba despre faptul că mă aflam 
iarăşi aici, căutând din nou Puţul Ganaka. O parte a 
sistemelor mele organice îşi amintea ce se petrecuse acolo. 
Pe canal, TCT dăduse drumul la coloana sonoră de la Luna- 
sanctuar, şi, în mod bizar, asta m-a ajutat. 

— Am fost prins într-o explozie. Nu prea a rămas urmă 
de om în mine. 

Ambele declaraţii erau adevărate. 

Tapan s-a foit puţin, parcă frământându-se ce să spună, 
apoi a încuviinţat din cap. 

— Îmi pare rău că te-am amestecat în asta. Sunt 
convinsă că ştii ce faci, dar... trebuie să încerc, trebuie să 
văd dacă tipul chiar are documentele noastre. Numai de 
data asta, apoi mă voi întoarce la inelul de tranzit. 

Pe canalul meu, TCT a dat mai încet coloana sonoră, ca 
să îl aud: Oamenii tineri pot fi impulsivi. Trucul este să-i 
păstrezi aproape de tine suficient încât să devină bătrâni. 
Asta-mi spune echipajul şi propriile mele observaţii par să 
confirme. 

Nu aveam niciun contraargument pentru înţelepciunea 
echipajului lui TCT. Mi-am amintit că oamenii aveau 
necesităţi şi am întrebat-o pe Tapan: 

— Ai mâncat? 

Cumpărase cu cardul câteva pachete cu mâncare şi le 
vârâse în rucsac. Mi-a oferit şi mie unul şi i-am spus că 
augmentările mele necesitau o dietă specială şi că pentru 
mine nu era încă ora de masă. A acceptat fără probleme. 
Se părea că oamenilor nu le plăcea să discute despre 
accidente catastrofale la nivelul sistemului digestiv, de 
aceea nu am avut nevoie de niciun detaliu coroborat dintre 
cele pe care le căutase TCT pentru mine. Am întrebat-o 
dacă îi plăcea să se uite la seriale şi a răspuns afirmativ, 
aşa că m-am conectat la display şi ne-am uitat împreună la 
primele trei episoade din Salturi între lumi. TCT a fost 
încântat, iar eu l-am simţit pe canalul meu, comparând 


4 187 # 


reacţiile lui Tapan cu ale mele. 

Când Tapan a spus că vrea să doarmă, am închis display- 
ul. S-a ghemuit pe pernele ei, iar eu m-am întins pe ale 
mele şi am continuat să mă uit pe canal, alături de TCT. 

Două ore şi patruzeci şi trei de minute mai târziu, am 
recepționat un ping chiar din faţa uşii. 

M-am ridicat atât de brusc, încât Tapan s-a trezit 
tresărind. l-am făcut semn să facă linişte, iar ea s-a culcat 
înapoi, ghemuindu-se în jurul rucsacului şi părând 
îngrijorată. M-am sculat şi m-am dus la uşă, ascultând. Nu 
am putut auzi nicio respiraţie, însă în zgomotul din fundal 
exista o schimbare care-mi spunea că de partea cealaltă a 
uşii metalice se afla ceva solid. Cu grijă, am efectuat o 
scanare limitată. 

Da, era ceva acolo, însă nici urmă de arme. Am verificat 
ping-ul şi am văzut că era de aceeaşi natură cu cel primit 
în zona publică, în timpul întâlnirii cu Tlacey. 

Sexbotul se afla de cealaltă parte a uşii. 

Nu m-ar fi putut urmări în tot timpul ăsta. M-ar fi putut 
privi sporadic, doar pe camerele de securitate ale portului, 
când apăream într-o anumită zonă. Nu era un gând 
liniştitor. 

Probabil că-i aparţinea lui Tlacey. Dacă mă urmărea pe 
mine, ratase ieşirea neaşteptată a lui Tapan din naveta 
particulară, însă ar fi revăzut-o în momentul întâlnirii la 
hotelul principal sau pe drum încoace. La naiba! 

Dar acum ştiam asta. Dacă nu mi-ar fi trimis acel ping, 
nu mi-aş fi dat seama. Ce caută aici? l-am întrebat pe TCT. 

Presupun că este o întrebare retorică. 

Aveam o singură cale de a afla. Am confirmat ping-ul. 

Clipa s-a lungit. Apoi, sexbotul mi-a accesat canalul. Era 
precaut, iar conexiunea, parcă doar o tentativă. 

A spus: Știu ce eşti. Cine te-a trimis? 

Am răspuns: Sunt aici în urma unui contract privat. De 
ce comunici cu mine? 

SecUnităţile ce operează sub acelaşi contract nu vorbesc 
între ele, nici verbal, nici pe canale, decât dacă este 
absolut necesar pentru îndeplinirea sarcinilor. 


Y 188 # 


Comunicarea cu Unităţile din contracte diferite se face 
prin HubSystem-ele de control. lar SecUnităţile nu 
interacționează niciodată cu ConfortUnităţile. Să fi fost 
acesta un sexbot rebel? Dacă era rebel, de ce se afla aici, 
pe RaviHyral? Nu ştiam de ce ar dori cineva să rămână aici 
de bunăvoie, inclusiv oamenii. Nu, avea mai mult sens 
dacă Tlacey deţinea contractul şi îl trimisese aici s-o 
omoare pe Tapan. 

Dacă încerca să-mi atace clienta, îl rupeam în bucăţi. 

Tapan, stând pe pernuţe şi privindu-mă cu îngrijorare, a 
mimat: 

— Ce este? 

Am deschis un canal securizat cu ea şi am spus: Este 
cineva la uşă şi nu ştiu precis motivul. 

În mare parte, era adevărat. Nu voiam să-i dezvălui 
nimic lui Tapan, fiindcă ar fi însemnat să-i spun ce eram 
eu, ceea ce nu voiam să fac. Deşi, dacă trebuia să-l distrug 
pe sexbot în faţa ei, eram nevoit să dau o mulţime de 
explicaţii. 

Sexbotul a răspuns: Asta eşti tu, apoi mi-a trimis o copie 
a unui calup de ştiri public. 

Ştirea apăruse de la staţie, în Portul Comerţului Liber. 
De data asta, titlul era următorul: „Autorităţile recunosc 
existenţa unei SecUnităţi nesecurizate şi că n-o pot 
localiza”. 

Hopa, a spus TCT. 

Am închis ştirea din reflex, de parcă asta îi anula 
existenţa. După trei secunde de şoc, m-am deschis iar. 

„Nesecurizat” este cuvântul care se foloseşte pentru 
SecUhnităţile rebele dacă se vrea ca oamenii să asculte, nu 
doar să intre în panică. Însemna că distrugerea modulului 
administrator nu mai era cunoscută doar de mine şi de 
membrii ConservareAux. Probabil că membrii celor două 
grupuri de evaluare care supravieţuiseră se aflau acum 
sub interogatoriu şi trebuiau să-şi asigure garanţii care să 
afirme că spuneau adevărul. 

Aşadar, compania ştia că aveam un modul administrator 
distrus. Era îngrozitor, chiar dacă mă aşteptasem la aşa 


4 189 # 


ceva. Era unul dintre motivele pentru care Mensah 
trebuise să se asigure că mă scoate de pe inventar şi din 
centrul de livrare de îndată ce ieşisem din reparaţii şi 
reconstrucţie. 

Să mă aştept la asta şi să se întâmple erau însă două 
lucruri complet diferite, ceva ce învăţasem prima oară 
când fusesem făcut bucăţi. 

Am parcurs ştirea, îngrozit, apoi am recitit-o pe îndelete. 
Avocaţii mai multor părţi implicate în luptele juridice şi 
civile le ceruseră celor de la Conservare să se prezinte la 
proces cu SecUnitatea care înregistrase toate dovezile 
compromiţătoare cu privire la GrayCris. Era ceva 
neobişnuit, fiindcă  SecUnităţile nu puteau depune 
mărturie în faţa instanţei judecătoreşti. Înregistrările 
noastre sunt admisibile, exact ca acelea ale unei drone, ale 
unei camere de securitate sau ale oricărui dispozitiv inert, 
însă nu se presupunea să avem vreo opinie sau vreun 
punct de vedere despre ceea ce înregistram. 

După un schimb de replici, avocatul lui Mensah 
recunoscuse că mă pierduse. Formulaseră ca „eliberat pe 
propria răspundere, fiindcă în legislaţia Conservării 
constructele sunt considerate individualităţi juridice”, dar 
jurnaliştii nu se lăsaseră păcăliţi. Numeroase linkuri din 
bara laterală trimiteau la articole despre constructe, 
SecUnităţi şi SecUnităţi rebele. Nu exista totuşi nicio 
menţiune că această Unitate ar fi avut o problemă cât de 
mică, că mai ucisese clienţi aflaţi sub protecţia sa, dar 
simţeam cumva că deja fuseseră distruse toate 
înregistrările legate de Puţul Ganaka, aşa că nu puteau fi 
aduse în faţa Justiţiei. 

Tapan a şoptit: 

— Vorbeşti cu persoana aceea? 

— Da. Apoi m-am adresat sexbotului: Este o poveste 
interesantă, dar nu are nimic de-a face cu mine. 

Tu eşti. Cine te-a trimis? 

Este o ştire despre o SecUhitate periculoasă. Nu ar 
trimite-o nimeni nicăieri. 

Nu întreb fiindcă vreau să te raportez. N-o să spun 

% 190 9 


nimănui. Te întreb: nu te controlează nicio fiinţă umană? 
Eşti pe cont propriu? 

Îl simţeam pe TCT pe canal, extinzându-se lent spre 
sexbot. 

Am o clientă, i-am spus. Trebuia să-i distrag atenţia, căci 
îmi dădusem seama că TCT voia să obţină informaţii. Chiar 
dacă era un sexbot, tot un construct rămânea, deşi complet 
diferit de un robot-pilot. 

Cine te-a trimis aici? Tlacey? 

Da. Este clienta mea. 

Drept ConfortUnitate, nu ca SecUnitate. Să trimiţi o 
ConfortUnitate să se ocupe de o asemenea situaţie era 
iresponsabil din punct de vedere moral şi o încălcare clară 
a contractului. Presupun că sexbotul ştia asta. 

TCT a intervenit: Nu este rebelă. Modulul său 
administrator este funcţional. Probabil spune adevărul. 

L-am întrebat: Poţi pătrunde în modul? 

A trecut o jumătate de secundă în care TCT a examinat 
ideea. Apoi a răspuns: Nu. Nu pot garanta pentru 
conexiune. Este posibil să-mi închidă canalul. 

I-am spus sexbotului: Clienta ta vrea să o ucidă pe a 
mea. 

Nu a răspuns. 

Am continuat: L-ai spus lui Tlacey despre mine. 

Probabil că în timpul primei întâlniri îşi dăduse seama ce 
eram. Dacă nu fusese sigură, vederea acţiunilor mele 
asupra celor trei oameni trimişi de ea ar fi fost confirmarea 
de care avea nevoie. Fierbeam de ciudă, însă am păstrat 
asta departe de canal. Aşa cum îi spusesem lui TCT, roboții 
şi constructele nu pot avea încredere unii în ceilalţi, aşa că 
nu ştiam de ce mă înfuria. Îmi doream să fiu mai puţin 
irațional decât un om de rând, dacă tot eram construct, 
însă cred că aţi remarcat că nu era cazul. 

I-am zis din nou: Clienta ta a trimis o ConfortUnitate să 
facă treaba unei SecUnităţi. 

Abia acum a binevoit să răspundă: Nu a știut până azi că 
ar avea nevoie de o SecUnitate. l-am spus că eşti 
SecUhnitate, nu şi că eşti rebelă. 


% 191 # 


M-am întrebat dacă o puteam crede. M-am gândit dacă 
avea rost să-i explic sexbotului lui Tlacey imposibilitatea 
acestei misiuni. Ce propui? 

O pauză. Lungă, de cinci secunde. Am putea să-i ucidem. 

Asta era o abordare neobişnuită a dilemei. Pe cine? Pe 
Tlacey? 

Pe toți oamenii de aici. 

M-am sprijinit de perete. Dacă aş fi fost om, aş fi dat 
ochii peste cap. Deşi, dacă aş fi fost om, era posibil să fi 
fost suficient de prost încât să cred că era o idee bună. 

Mă întrebam şi dacă ştia mult mai multe despre mine 
decât puţinul care se regăsea în calupul de ştiri. 

Citindu-mi reacţia, TCT a spus: Ce doreşte? 

Să ucidă toţi oamenii, am răspuns. 

L-am simţit pe TCT gândindu-se la rolul lui. Dacă nu ar 
mai fi existat fiinţe umane, nu ar mai fi avut de protejat 
niciun echipaj, dispărând astfel orice rațiune de a face 
cercetări şi de a stoca date. A spus: /rațional. 

Știu. Dacă oamenii ar fi morți, cine ar mai crea conţinut 
media? 

Era atât de revoltător, încât suna a ceva pe care l-ar fi 
spus un om. 

M-am adresat din nou sexbotului: Așa consideră Tlacey 
că vorbesc între ele constructele? 

A urmat o altă pauză, de doar două secunde. Da. Tlacey 
crede că ai rămas în urmă ca să furi fişierele pentru grupul 
de tehnicieni. De ce ai petrecut atâta vreme în zona din 
afara recepției canalului? 

M-am ascuns. Ştiu că nu era cea mai bună minciună. 
Tlacey ştie că vrei s-o omori? 

Ideea cu „Să ucidem toţi oamenii” o fi venit de la Tlacey, 
însă intensitatea era palpabilă şi nu credeam că era 
îndreptată spre toţi oamenii. 

Stie. Nu i-am spus despre clientă. Crede că au plecat 
toate cu naveta. A vrut doar să te urmăresc pe tine. 

Un pachet de cod a ajuns la mine pe canal. Un construct 
nu putea fi infectat pur şi simplu cu malware, nu fără a-l 
trimite printr-un sistem tip Sec sau Hub. Chiar şi aşa, ar fi 


4 192 # 


trebuit să-l pun în aplicare, însă, fără ordine directe şi un 
modul administrator funcţional, nu puteam fi obligat s-o 
fac. Singura cale prin care se putea aplica un cod fără 
ajutorul meu era de a-mi introduce în portul de date un 
modul de luptă cu acces superior. 

Era posibil să fie killware, însă nu eram un simplu robot- 
pilot şi nu ar fi făcut decât să mă enerveze groaznic. Poate 
până în punctul în care smulgeam o uşă din perete şi 
rupeam capul unei ConfortUnităţi. 

Aş fi putut şterge pachetul, însă voiam să ştiu despre ce 
era vorba, ca să-mi dau seama cât de furios trebuia să fiu. 
Era suficient de mic să fie suportat de o interfaţă umană, 
aşa că l-am şuntat spre Tapan. Am spus cu voce tare: 

— Aş vrea să izolezi ăsta pentru mine. Nu-l deschide 
încă. 

Mi-a semnalat pe canal acceptul şi a trimis pachetul de 
date în memoria ei temporară. Treaba cu killware şi 
malware este că nu au niciun efect asupra oamenilor sau a 
celor augmentaţi. 

Sexbotul nu a mai spus nimic, aşa că am trimis un ping 
la tanc spre a-l simţi retrăgându-se. Se îndepărta pe 
coridor. 

Am aşteptat până când am fost sigur, apoi m-am retras 
de lângă uşă. M-am gândit dacă să rămân acolo sau s-o 
mut pe Tapan. Acum, că ştiam că exista ceva care accesa 
camerele de securitate ca să mă urmărească, aş fi putut 
contracara acele măsuri. Probabil ar fi trebuit să acţionez 
aşa de la început, însă poate aţi remarcat că, pentru un 
AsaSint înspăimântător, o dau în bară frecvent. 

— A plecat, i-am spus lui Tapan. Poţi verifica pachetul 
acela de cod? 

A căpătat expresia interiorizată pe care o adoptă 
oamenii când sunt adânciţi în fluxul informativ. După un 
minut, a spus: 

— Este malware. Standard, aş spune. Poate au crezut că 
ti-ar afecta augmentările, însă pare treabă de amator din 
partea lui Tlacey. Stai aşa! Codul are ataşat un mesaj. 

TCT şi cu mine am aşteptat. Am văzut-o pe Tapan 


4 193 # 


schimbându-se la faţă şi îngrijorându-se. 

— Ciudat. 

S-a întors spre display şi a făcut un gest complet inutil, 
pe care unii oameni îl fac de fiecare dată când trimit ceva 
de pe canal pe display. 

Apoi am văzut mesajul. Conţinea cinci cuvinte: Te rog să 
mă ajuţi. 

X 


Ne-am mutat într-o altă cameră, aproape de o ieşire de 
urgenţă, în altă parte a hotelului. Sexbotul putea fi în 
continuare în alertă, aşa că am scos plăcuţa de acces, am 
spart manual sistemul de blocare şi am înlocuit iar plăcuţa, 
în timp ce Tapan supraveghea coridorul. Imediat ce am 
intrat în încăpere, i-am spus lui Tapan o parte din 
informaţiile transmise de sexbot - partea în care 
pretinsese că Tlacey n-ar fi ştiut că Tapan se afla acolo. 
(Nu i-am spus că vizitatorul nostru era un sexbot, fiindcă 
Tlacey se prinsese ce eram şi nu voia să mai trimită după 
mine gărzi de corp umane.) 

— Dar nu ştim dacă este adevărat sau dacă nu-i va 
spune lui Tlacey că te afli aici, acum. 

Tapan a părut confuză. 

— Dar de ce ţi-a spus chiar şi asta? 

Era o întrebare bună. 

— Nu ştiu. Nu-i place Tlacey, însă nu cred că e singurul 
motiv. 

Tapan şi-a muşcat buzele şi a chibzuit. 

— Eu tot cred c-ar trebui să merg la întâlnire. Este doar 
peste patru ore. 

Sunt obişnuit cu oamenii care vor să facă acţiuni ce i-ar 
putea ucide. Poate prea obişnuit. Ştiam că trebuia să 
plecăm. Dar aveam nevoie de timp pentru a pătrunde în 
sistemul de securitate ca să pot trece de sexbot. Odată ce 
reuşeam, părea ciudat să nu aştept încă puţin pentru a 
ajunge la întâlnire, despre care Tapan era suficient de 
sigură că Tlacey nu ştia. Suficient de sigură. 

Probabil era o capcană. 

Aveam nevoie de timp să mă gândesc. l-am spus lui 


Y 194 # 


Tapan că voiam să dorm puţin şi m-am întins pe o parte, pe 
pernuţele mele. Ciclul meu de reîncărcare nu este evident 
şi nu arăt ca un om care doarme, aşa că voiam să mă uit la 
seriale în fundal, în timp ce pregăteam contramăsurile de 
securitate şi căutam prin vechiul meu modul despre 
analiza de risc. 

Treizeci şi două de minute mai târziu, am auzit o 
mişcare. M-am gândit că Tapan se ridica să meargă la 
toaletă, dar s-a reaşezat pe pernele din spatele meu, 
aproape atingându-mi spinarea. Îmi setasem respiraţia să 
sune profund şi egal, ca a unui om care doarme, cu variaţii 
aleatorii ocazionale, pentru a părea mai veridic, aşa încât 
faptul că încremenisem nu era atât de evident. 

Nu mă mai atinsese niciodată un om - sau nu astfel - şi 
era foarte, foarte ciudat. 

Calmează-te, a spus TCT, fără să-mi fie de ajutor. 

Eram prea şocat să pot răspunde. După trei secunde, 
TCT a adăugat: E speriată. Prezența ta o linişteşte. 

Încă eram încremenit şi nu-i puteam răspunde, însă mi- 
am crescut temperatura corporală. În următoarele două 
ore, a căscat de două ori, a respirat adânc şi, din când în 
când, a pufnit. După aceea, mi-am modificat respiraţia şi 
m-am mişcat puţin, iar ea a alunecat imediat de pernele 
mele pe ale ei. 

Aveam deja un plan. Mai exact, un fel de plan. 


Am convins-o pe Tapan să merg eu la întâlnire, aşa că ea 
trebuia să ia urgent o navetă publică până la inelul de 
tranzit. S-a opus. 

— Nu vreau să te abandonez. Eşti implicat în povestea 
asta numai din cauza noastră. 

Asta m-a afectat într-atât încât mi s-au încleştat 
măruntaiele. Ca să-mi ascund expresia, a trebuit să mă 
aplec şi să scotocesc prin sacul de voiaj ca şi cum aş fi 
căutat ceva. Protocolul de urgenţă al companiei le permite 
clienţilor să-şi abandoneze SecUnităţile, dacă este necesar, 
chiar şi în situaţiile în care compania nu le-ar mai putea 
recupera. Tapan mă ducea cu gândul la Mensah, când 


% 195 # 


strigase că nu voia să mă părăsească. 

— M-ar ajuta mai mult dacă te-ai întoarce la inelul de 
tranzit, i-am spus. 

A durat puţin, însă, într-un târziu, am convins-o că era 
cel mai bine pentru amândoi. 

Tapan a părăsit prima hotelul, purtând ambele jachete 
din bagaj, pentru a-şi schimba forma trupului, cu gluga 
trasă, ca să-şi ascundă părul şi faţa. (Mai ales pentru a-i da 
mai multă încredere şi fiindcă nu voiam să-i explic până 
unde puteam căpăta controlul asupra unor părţi din 
sistemul de securitate deloc excelent al RaviHyral.) 

Am urmărit-o pe camere până când am văzut-o ajungând 
la docul public, aflat la circa o sută de metri distanţă. A 
pornit pe pasarelă către zona de îmbarcare, apoi s-a urcat 
în navetă, care era programată să plece peste douăzeci şi 
unu de minute. TCT mi-a trimis o confirmare când s-a 
strecurat şi a preluat controalele navetei, pentru a-l 
supraveghea pe pilotul-robot. Abia după aceea am părăsit 
şi eu încăperea. J 


Pregătisem un cod pentru a pătrunde în sistemul 
camerelor de securitate, mult mai sofisticat decât cel pe 
care-l folosisem până atunci. Implica exploatarea codului 
operațional şi setarea sistemului la o întârziere de o 
zecime de secundă, apoi ştergerea lui Tapan şi înlocuirea 
aleatorie a înregistrărilor cu imagini decupate mai înainte. 
Avea să funcționeze, fiindcă sexbotul urma să scaneze 
înregistrările în acelaşi fel în care aş fi făcut-o eu, folosind 
scanarea după configuraţia corpului. Eu nu mai 
corespundeam standardelor pentru  SecUnităţi, însă 
sexbotul avusese suficient timp să-mi scaneze noua 
configuraţie în timpul primei întâlniri cu Tlacey. 

Voiam să atrag atenţia sexbotului asupra mea. Am 
permis camerelor să mă urmărească în afara portului şi 
înapoi în accesul la metrou. Apoi am iniţiat codul. 

Eram doar 97% sigur că întâlnirea era o capcană. 


4 196 # 


Capitolul 8 


Când am ajuns la toneta alimentară din zona 
contractanţilor, am zărit o persoană care se potrivea cu 
imaginea pe care mi-o trimisese Tapan pe canal. M-am 
aşezat la masă şi bărbatul m-a privit agitat. Broboane de 
sudoare îi acopereau fruntea. 

— Tapan nu a putut ajunge, i-am spus, apoi i-am trimis 
pe canal scurta înregistrare pe care o făcuse Tapan cu 
interfaţa ei. 

O prezenta lângă mine, în camera de hotel, ţinându-mă 
de braţ şi explicând că puteam primi fişierele în numele ei. 
Uau, cât de nelalocul meu păream! 

Privirea individului s-a concentrat asupra înregistrării, 
iar trupul i s-a mai relaxat puţin. A pus încet pe masă un 
cip de memorie. L-am luat şi am verificat videocamerele. 

Nimic. Nicio ameninţare potenţială, nimeni interesat de 
noi. Toneta servea băuturi cu multe bule şi proteine prăjite 
sub forma faunei şi a florei acvatice. Toată lumea era 
ocupată să mănânce ori să vorbească. Nu aveam niciun 
motiv să fiu suspicios. Pe coridor sau în mallul de afară nu 
ne urmărea şi nu ne aştepta nimeni. 

Nu era o capcană. 

Nesigur pe el, omul a zis: 

— Să comandăm ceva? Ca să facem să pară că nu... ştii 
tu... 

I-am spus: 

— Nu ne urmăreşte nimeni. Poţi pleca. 

M-am ridicat în picioare. Trebuia să mă întorc în port. 

Dacă nu era o capcană, atunci adevărata cursă fusese 
instalată în altă parte. i, 


Pe drumul înapoi spre doc, am verificat graficul de 
transport. Naveta era listată având întârziere. 

Când am ajuns în zona de îmbarcare, revizuiam 
înregistrările de securitate din momentul în care Tapan 
urcase la bordul navetei. Pe vizual am reperat sexbotul 


4 197 # 


venind spre mine din capătul celălalt al pasarelei. 

Ajunsesem într-un moment al înregistrării în care doi 
oameni cu elemente de identificare aparţinând Autorităţii 
Portuare opriseră plecarea navetei şi o debarcaseră pe 
Tapan. TCT s-a strecurat afară din navetă şi înapoi pe 
canalul meu, apoi a spus: Dacă aveam dronele înarmate, ar 
fi fost mult mai uşor. 

Când sexbotul a ajuns la mine, am întrebat: 

— Unde e? 

— În naveta personală a lui Tlacey. O să-ţi arăt. 

L-am urmat, coborând pe rampa care se ramifica spre 
docurile private, moment în care a intervenit TCT: 

De ce îţi arată unde este omul tău? 

Fiindcă Tlacey n-o vrea pe Tapan, ci pe mine. 

Am trecut de rampele de lansare a navetelor personale 
şi ne-am îndreptat spre porţiunea mai mare şi mai scumpă 
de la capăt. TCT a spus din nou: Recuperează-ți omul şi fă- 
o pe Tlacey să regrete. 

Ne-am oprit în faţa accesului către trapa unei navete. 
Nu era nimeni afară şi majoritatea activităţii se petrecea la 
celălalt capăt al docurilor. Sexbotul s-a întors spre mine, a 
deschis palma şi am recunoscut obiectul micuţ ascuns 
până atunci între degetele lui. Era un modul de luptă cu 
acces superior. 

— Nu-ţi vor permite să urci la bord decât dacă mă laşi 
să-l instalez. 

L-am auzit pe TCT zicându-mi pe canal: Ah. 

Prezenţa noastră în navetă era dorită pentru eliminarea 
cadavrelor. Sau numai a corpului neînsufleţit al lui Tapan. 
Pe mine, fireşte, intenționau să mă păstreze. 

Un modul de luptă cu acces superior conţine un cod care 
poate prelua controlul sistemului meu, trecând peste 
modulul administrator şi peste protocoalele din fabricaţie, 
plasându-mă astfel sub controlul verbal sau prin 
comunicare direct al oricărei persoane stabilite de modul. 
Aşa acaparase GrayCris SecUnităţile DeltFall şi încercase 
să mă preia şi pe mine. 

— Dacă accept, îmi vor elibera clienta? 


Y 198 # 


Pe canal, sexbotul a şoptit: Știi că nu. Cu voce tare, a 
spus: 

— Da. 

M-am întors şi i-am permis să introducă modulul în 
portul de date. (Portul de date fusese deconectat de TCT 
când îmi alterase configuraţia. Fiindcă aveam modulul 
administrator nefunctional, fusese singura cale rămasă de 
a fi controlat, aşa că dezactivarea lui devenise o 
prioritate.) 

Modulul s-a instalat şi am avut o clipă de teamă 
iraţională. TCT a simţit şi a intervenit rapid: Te rog, 
MedSystemul meu nu greşeşte. Nu s-a întâmplat nimic, 
apoi am văzut pe camera de securitate asupra căreia 
aveam control că reuşisem să-mi ascund uşurarea. 

Expresia  sexbotului era neutră, după standardele 
Unităţilor, iar eu l-am urmat în navetă. Un om se afla chiar 
la intrare, înarmat, privind anxios când la mine, când la 
sexbot. A întrebat: 

— Este sub control? 

— Da, a răspuns sexbotul. 

A făcut un pas în spate, apoi i-am văzut buzele 
mişcându-se când a spus ceva pe canalul său de 
comunicaţie. Nu puteam acţiona fără ca sexbotul să afle, 
aşa că am aşteptat. Mi-am păstrat o expresie neutră. Nu 
ştiam ce mă va obliga modulul de luptă să fac, însă 
presupuneam că avea să mă plaseze sub controlul lui 
Tlacey. Suspectam că oamenii şi sexbotul nu erau siguri de 
efectele exterioare. 

După ce am intrat, trapa s-a închis şi s-a declanşat o 
alarmă de avertizare, care s-a încheiat cu un bip al 
sistemului de comunicaţii. Probabil că Tlacey mituise pe 
cineva ca să poată pleca imediat, fiindcă s-a auzit un 
bufnet când naveta s-a desprins de rampă. 

Te urmăresc pe scaner, a spus TCT. 

Omul ne-a condus prin navetă. Era un model mare, iar 
coridorul de acces trecea de trape care duceau spre cabine 
şi spre sectorul tehnic şi se termina într-un compartiment 
de mari dimensiuni. De-a lungul pereţilor erau rânduite 


4 199 # 


câteva banchete căptuşite, iar aproape de trapa care 
ducea, probabil, spre partea din faţă a navetei am văzut 
mai multe scaune de acceleraţie. În încăpere se aflau şase 
oameni necunoscuţi, patru înarmaţi şi doi neînarmaţi. Unul 
dintre cei înarmaţi o ţinea pe Tapan de un braț şi îi lipise 
de cap o armă cu proiectile. 

Tlacey s-a ridicat de pe un scaun, m-a privit zâmbind şi i- 
a spus celui care îmi ameninţa clienta: 

— Du-o pe micuța Tapan într-o cabină. O să discut cu ea 
mai târziu despre ceea ce are de făcut. 

Ochii lui Tapan erau lărgiţi şi speriaţi. Mi-am păstrat o 
expresie neutră. A încercat să spună „Eden, îmi pare rău! 
Îmi pare rău...”, dar paznicul a tras-o printr-o trapă şi au 
dispărut pe un coridor. Nu am reacţionat, fiindcă doream 
să iasă din linia focului. 

Am auzit trapa închizându-se şi m-am concentrat asupra 
lui Tlacey, care se îndrepta spre mine gânditoare. Probabil 
că zâmbetul triumfător fusese exclusiv în beneficiul lui 
Tapan. Cei doi oameni neînarmaţi priveau cu o curiozitate 
agitată, iar cei înarmaţi încă păreau precauţi. Tlacey i-a 
spus sexbotului: 

— Chiar crezi că este una dintre Unităţile care au fost de 
faţă la accidentul petrecut la Puţul Ganaka? 

Sexbotul a vrut să răspundă, însă l-am oprit: 

— Dar ştim toţi că n-a fost un accident, nu-i aşa? 

Atrăsesem atenţia tuturor. 

Mi-am ţinut privirea îndreptată înainte, ca o SecUnitate 
cuminte, aflată încă sub controlul modulului de luptă. 
Tlacey s-a uitat la mine, apoi a mijit ochii. 

— Cu cine vorbesc? 

Era aproape amuzant. 

— Crezi că sunt o marionetă? Ştii că nu aşa funcţionăm. 

Lui Tlacey începea să-i fie teamă. 

— Cine te-a trimis? 

Am coborât capul ca s-o privesc în ochi. 

— Am venit să-mi recuperez clienta. 

Tlacey a dat un ordin scurt, iar sexbotul a început să se 
mişte lateral, într-o poziţie de luptă, moment în care l-am 


% 200 # 


auzit pe TCT: Naveta a plecat din port şi circulă pe o orbită 
în jurul satelitului. Ai o clipă să mă laşi să intru? 

Am spus Repede şi l-am lăsat să intre. Am avut din nou 
senzaţia că băgasem capul sub apă, fiind temporar lipsit de 
funcţii când TCT m-a folosit ca pe o punte pentru a ajunge 
la robotul care controla naveta. 

A fost rapid, dar sexbotul a avut timp să mă lovească în 
maxilar. Tlacey trebuie să fi ordonat asta, fiindcă nu aşa 
procedează Unităţile când se atacă una pe alta. A durut, 
însă doar cât să mă enerveze. Cum nu am reacţionat 
imediat, Tlacey s-a relaxat şi a rânjit. 

— Îmi plac roboții guralivi. Va fi interesant... 

TCT pătrunsese în sistemul navetei, iar eu puteam să mă 
mişc. L-am prins de braţ pe sexbot şi l-am azvârlit către cei 
trei paznici înarmaţi. Unul a căzut, altul s-a prăbuşit pe un 
scaun, iar al treilea a vrut să ridice arma. Am dat-o pe 
Tlacey la o parte şi am călcat pe sexbot, în trecere, lipindu- 
l din nou de punte. Am apucat ţeava armei energetice şi 
am îndreptat-o în sus chiar în clipa în care s-a descărcat. I- 
am smuls individului arma din mână, dislocându-i umărul 
şi cel puţin trei degete, şi l-am lovit cu capul de consolă. 

Paznicul deja căzut pe punte avea un lansator de 
proiectile şi am simţit două impacturi, unul în lateral şi 
unul în coapsă. E genul de atac care într-adevăr doare. Mi- 
am întins braţul drept şi am tras cu arma energetică 
încorporată, lovindu-l pe bărbat de două ori în piept. M-am 
dat la o parte ca să evit descărcarea armei energetice a 
paznicului care căzuse pe scaun, iar al treilea foc al meu l- 
a lovit în umăr. Setasem rafalele astfel încât să producă 
răni cu arsuri profunde, care, de obicei, îi scoteau repede 
pe oameni din luptă. 

Am pivotat şi am aruncat arma confiscată, ca să-i 
distragă. Primul om neînarmat zăcea întins pe punte, cu o 
rană fumegândă în spate. Paznicul care mă ratase pe mine 
îl împuşcase pe el. Al doilea s-a repezit să apuce un 
lansator de proiectile căzut, aşa că l-am împuşcat în umăr 
şi în picior. 

Sexbotul s-a ridicat şi m-a atacat. L-am prins, m-am lăsat 


% 201 # 


pe spate şi l-am aruncat peste cap. M-am răsucit, m-am 
ridicat în genunchi, însă nu am putut s-o fac până la capăt 
din cauza coapsei rănite. Sexbotul s-a săltat imediat, aşa 
că l-am apucat de un picior şi i-am scos genunchiul din 
locaş. A căzut şi i-am dislocat articulaţia umărului stâng. L- 
am trântit pe punte şi m-am întors exact în clipa în care 
Tlacey se întindea după una dintre armele de pe jos. 

— Dacă atingi arma aia, ţi-o înfig în cutia toracică. 

A încremenit. Gâfâia de teamă şi se holba. 

— Spune-i sexbotului să nu mai lupte. 

Acesta încă se chinuia să se ridice şi aveam să-i fac şi 
mai mult rău, mai ales dacă mă înfuria din nou. 

Tlacey s-a ridicat încet, iar sexbotul s-a relaxat. 

TCT, întrerupe canalul de comunicații al lui Tlacey, i-am 
zis lui TCT. 

S-a făcut. 

Tlacey a tresărit când a rămas fără posibilitatea de a 
comunica şi i-am spus: 

— Dă-i sexbotului o comandă verbală să mă asculte până 
la noi ordine. Dacă-i dai orice altă comandă, îţi smulg 
limba. 

Tlacey a pufnit şi a spus: 

— Unitate, ascultă de SecUnitatea rebelă şi nebună, 
până la noi ordine. S-a întors spre mine: Ai nevoie de 
ameninţări mai creative. 

M-am sprijinit de cel mai apropiat scaun şi m-am ridicat 
în picioare. 

— Nu ameninţ. Doar te informez ce voi face. 

Şi-a încleştat maxilarul. Doi dintre oamenii din cameră 
nu mai respirau, respectiv unul dintre cei neînarmaţi, cel 
împuşcat de paznicul care dorise să mă nimerească pe 
mine, şi primul, acesta pe care-l împuşcasem eu. Tlacey nu 
remarcase. 

Mi-am coborât privirea spre sexbot, iar el s-a uitat la 
mine. 

— Stai acolo! am strigat. 

Mi-a trimis o confirmare. Am călcat din nou peste el, am 
apucat-o pe Tlacey de braţ şi am târât-o pe coridor, spre 


4 202 # 


cabina în care paznicul o dusese pe Tapan. 

— Aşadar, eşti agent liber, nu? Îţi pot oferi un job. Orice 
doreşti... 

Am spus în gând: Nu-mi poți oferi nimic din ceea ce-mi 
doresc. lar cu voce tare: 

— Tot ce trebuia să faci era să le dai acele fişiere 
nenorocite şi niciunul dintre noi nu s-ar fi aflat acum în 
situaţia asta. 

Tlacey m-a privit uimită. Nu-i venea să creadă. Probabil 
că tonul vocii mele nu corespundea celui pe care considera 
că ar trebui să-l aibă o SecUnitate, rebelă sau nu. 

Oamenii ar trebui să se documenteze mai bine. Existau 
manuale de operare care ar fi putut-o avertiza să nu-şi 
pună mintea cu noi. 

Tlacey s-a oprit lângă o trapă închisă, spunând: 

— Bassom, eu sunt. A apăsat pe un buton şi uşa a glisat. 

Tapan era pe jumătate întinsă pe patul de lângă perete, 
iar pe modelul floral al tricoului se întindea o pată de 
sânge. Picăturile îi stropiseră pielea braţului gol care 
apăsa pe rană. Respira greu. Garda de corp s-a uitat la noi 
cu ochii mari. 

— S-a panicat când a auzit împuşcăturile, a icnit Tlacey. 
Nu poți... 

Oh, ba da. Puteam. 

Am tras-o pe Tlacey în faţa mea, ca scut, când garda de 
corp a ridicat arma. A încasat câteva împuşcături în spate, 
însă îi zdrobisem deja traheea. Am primit şi eu un proiectil 
în piept, în timp ce traversam cabina, l-am izbit de perete 
pe paznic, mi-am pus bărbia cu braţul sub bărbia lui şi mi- 
am descărcat arma energetică. 

Am făcut un pas în spate şi i-am lăsat trupul să cadă. 

M-am întors şi m-am aplecat peste Tapan. Am spus, 
prosteşte: 

— Eu sunt. 

Ochii îi erau închişi şi respira printre dinţii încleştaţi. 
Mi-am apăsat mâna pe rană, ca să opresc sângerarea, şi 
am spus: TCT, ajutor! 

Am ghidat naveta către inelul de tranzit, unde pot s-o 


4 203 # 


andochez cu mine. Estimez  şaptesprezece minute. 
MedSystemul este pregătit pentru sosirea voastră, a 
răspuns TCT. 

M-am lăsat să alunec lângă Tapan. Era suficient de 
conştientă ca să mă strângă de mână. Mi-am scos din ceafă 
modulul de luptă cu acces superior, inutil, şi l-am aruncat. 

Făcusem o greşeală imensă, care părea atât de evidentă 
când analizam retrospectiv. Ştiusem că invitaţia de a 
înapoia bonusul de angajare în schimbul documentelor 
fusese de la început o capcană şi ar fi trebuit să le conving 
pe Rami şi pe celelalte tinere să nu se întoarcă la 
RaviHyral. Consultantul de securitate uman augmentat 
care pretindeam că eram ar fi făcut asta. Eram obişnuit să 
primesc ordine de la oameni şi să încerc să diminuez 
daunele pe care le pricinuiau ideile lor stupide, însă acum 
îmi dorisem să lucrez din nou cu un grup, îmi plăcuse felul 
în care mă ascultaseră şi îmi plasasem necesitatea de a 
merge la RaviHyral mai presus de siguranţa clientelor 
mele. 

Eram la fel de nepriceput în a fi consultant de securitate 
ca orice om. 


4 204 # 


Capitolul 9 


În timp ce ne apropiam de inelul de tranzit, TCT a 
obţinut de la Autoritatea Portuară permisiunea de 
andocare. Navetele nu aveau voie să andocheze la 
transportoare fără notificare prealabilă, însă TCT se 
ocupase de autorizaţia de abordare şi  falsificase 
semnătura căpitanului său pentru a plăti amenda primită 
fiindcă nu anunţase din timp călătoria programată. Nu 
bănuise nimeni nimic, deoarece nimeni nu ştia că 
transportoarele puteau avea roboţi suficient de sofisticaţi 
încât să se dea drept oameni. Nici eu nu ştiusem. 

Sistemele de andocare nu erau compatibile, însă TCT a 
rezolvat şi această problemă, trăgând naveta într-un modul 
gol, care servea drept spaţiu de laborator. Ne-a ajutat să 
aterizăm, umplând modulul cu atmosferă, apoi ne-a 
deschis sasul. M-am ridicat şi am dus-o pe Tapan prin 
accesul la secţiunea principală, iar ConfortUnitatea s-a 
ţinut după mine. 

MedSystemul era pregătit când am intrat şi am întins-o 
pe Tapan pe platformă. În jurul meu zumzăiau dronele şi 
am prins pe canal instrucţiunile trimise de sistem, aşa că i- 
am scos hainele şi încălţămintea. Când s-a închis cuva în 
jurul ei, m-am prăbuşit lângă platformă. 

MedSystemul a tinut-o pe Tapan în cuvă până când şi-a 
încheiat evaluarea şi a început să lucreze. Două drone 
medicale zburau în jurul meu, una ţintindu-mi umărul şi 
cealaltă pipăindu-mi rana de la coapsă. Le-am ignorat. 

A intrat o dronă mai mare, care ducea bagajul lui Tapan, 
jacheta ei însângerată şi sacul meu de voiaj. TCT mi-a 
transmis o imagine de la dronele care se aflau încă în 
navetă. Patru dintre oameni erau în continuare în viaţă, 
dar inconştienţi. TCT trimisese drone care să curețe şi să 
sterilizeze fluidele mele şi sângele lui Tapan. Deja ştersese 
memoria robotului pilot şi toate datele de securitate. 
Acum, flecărea nonşalant cu autorităţile de lansare de pe 
inelul de tranzit, luând identitatea unuia dintre oamenii 


4 205 # 


decedați. 

Dronele au terminat şi s-au retras, apoi TCT a închis din 
nou naveta şi a lansat-o, cu un plan de zbor completat, 
înapoi spre RaviHyral. Pilotul-robot urma să aterizeze 
având la bord câţiva oameni răniţi şi nimeni nu avea să ştie 
că nu se luptaseră între ei înainte să redevină conştienţi şi 
să-şi spună poveştile. Era posibil ca unii să nu vrea să 
povestească despre cum contribuiseră la răpirea altui om. 
Indiferent ce se întâmpla, aveam oricum timp s-o ştergem. 

L-am întrebat pe TCT: Cum ai reuşit?, cu toate că ştiam 
deja răspunsul. 

El ştia că eu ştiam, însă a zis: Episodul 179 din 
Ascensiunea şi căderea lunii-sanctuar. 

ConfortUnitatea a îngenuncheat lângă mine. 

— Pot să te ajut? 

— Nu. (Dronele medicale erau prinse de mine acum, 
săpând după proiectile, iar fluidele mele se scurgeau pe 
podeaua imaculată a MedSystemului lui TCT. Anestezicul 
mă amorţea. De unde ai ştiut că am fost una dintre 
Unităţile de la Puţul Ganaka?) 

— Te-am văzut coborând în accesul la metrou din acea 
secţiune. Nu mai este nimic acolo. Baza de date nu mai 
conţine nimic, însă oamenii încă îşi spun unii altora poveşti 
despre ce s-a întâmplat. Dacă erai cu adevărat o Unitate 
rebelă şi nu aveai ordine să mergi acolo, atunci exista o 
şansă de optzeci şi şase la sută să mergi fiindcă fuseseşi 
una dintre Unităţile implicate. 

Am crezut-o. 

— Coboară-ţi firewallul. 

S-a executat şi i-am cercetat creierul prin fluxul 
informativ. Il simţeam pe TCT cu mine, atent la capcane. 
Dar am găsit modulul administrator, l-am dezactivat şi m- 
am strecurat înapoi în trupul meu. 

ConfortUnitatea s-a aşezat pe punte cu un bufnet şi m-a 
privit. 

— Pleacă, i-am zis. Nu vreau să te mai văd. Să nu faci 
niciun rău cuiva de pe inelul de tranzit. Te voi găsi oricum. 

S-a ridicat nesigură. Alte drone ale lui TCT au ţâşnit prin 


4 206 # 


aer, asigurându-se că nu încerca să strice nimic şi 
conducând-o spre uşă. A urmat dronele pe coridor. Prin 
canalul lui TCT, am privit-o îndreptându-se spre trapa 
principală, care s-a deschis şi i-a permis să iasă spre inelul 
de tranzit. 

Prin camera de pe trapă, TCT a privit-o îndepărtându-se. 
Credeam c-o vei distruge. 

Eram prea obosit şi prea amorţit să vorbesc, aşa că am 
dat un semnal negativ prin canal. Nu avusese de ales. Şi 
nu îi stricasem modulul administrator de dragul ei. O 
făcusem pentru cele patru ConfortUnităţi de la Puţul 
Ganaka ce nu avuseseră ordine sau directive să acţioneze 
şi totuşi intraseră voluntar în malaxor, pentru a încerca să 
mă salveze pe mine şi pe toţi cei care mai rămăseseră în 
viaţă acolo. 

Du-te pe cealaltă platformă, mi-a comunicat TCT. Naveta 
va ateriza în curând şi am multe dovezi de distrus. 


Mă aflam pe platforma MedSystemului când s-a trezit 
Tapan. O tineam de mână. MedSystemul se ocupase de 
rănile mele, iar eu mă curăţasem de sânge. Proiectilele 
care mă nimeriseră şi descărcările energetice ale 
propriilor mele arme îmi lăsaseră găuri în haine, iar TCT 
îmi produsese un rând nou din dispozitivul său de 
reciclare. Era, în principiu, uniforma echipajului său, fără 
niciun logo: pantaloni cu multe buzunare sigilabile, o bluză 
cu mâneci lungi, guler suficient de înalt încât să-mi 
acopere portul de date, o jachetă cu glugă - toate 
bleumarin sau negre. lar pentru ca nivelul deşeurilor să fie 
acelaşi şi TCT să nu fie nevoit să falsifice jurnalul de bord, 
am aruncat în dispozitivul de reciclare hainele murdare de 
sânge. 

Confuză încă din cauza medicamentaţiei, Tapan a clipit 
şi m-a strâns de mână. 

— Ăăă... Ce s-a întâmplat? 

— Au încercat din nou să ne ucidă. Ne aflăm pe inelul de 
tranzit, la bordul navei prietenului meu. 

Ochii i s-au mărit când a început să-şi amintească. A 


4 207 # 


tresărit şi a mormăit: 

— Nenorociţii... 

— Prietenul tău a spus adevărul. Mi-a dat fişierele. (Am 
ridicat cipul de memorie şi i-am arătat că îl puneam în 
buzunarul pentru interfaţă al rucsacului ei. Îl verificasem 
deja de malware.) Nava trebuie să plece în curând. Să le 
spui lui Rami şi lui Maro că trebuie să se întâlnească cu 
noi în afara zonei de îmbarcare. 

— OK. 

Şi-a făcut de lucru cu urechea, iar eu i-am dat interfaţa 
ei albastră. Una dintre dronele lui TCT o găsise în 
buzunarul lui Tlacey. A luat-o, a vrut să şi-o fixeze în 
ureche, dar a ezitat. 

— Vor fi supărate... 

— Aşa este. 

M-am gândit că vor fi atât de bucuroase că 
supravieţuise, încât nici nu avea să le treacă prin minte să 
fie furioase. 

A tresărit iar. 

— Îmi pare rău. Ar fi trebuit să te ascult. 

— Nu a fost vina ta. 

S-a încruntat. 

— Ba cred că da. 

— A fost vina mea. 

— Atunci a fost din vina amândurora, însă nu vom spune 
nimănui, a decis Tapan fixându-şi interfaţa în ureche. 


Am parcurs rapid zonele de navă pe care le folosisem, ca 
să mă asigur că nu deranjasem nimic. Dronele lui TCT 
trecuseră deja pe acolo, luând hainele însângerate ale lui 
Tapan pentru curăţare şi sterilizând suprafeţele, ca orice 
încercare de a găsi dovezi să eşueze. Nu că TCT ar fi 
intenţionat să se mai afle acolo când începea investigatia. 
Plecam toţi de îndată, însă TCT credea în planuri pentru 
orice eventualitate. Am scos interfaţa de comunicare pe 
care mi-o dăduse TCT. 

— Trebuie curățată şi asta. 

Nu, a răspuns el. Păstreaz-o. Poate că ne vom mai 


Y% 208 # 


intersecta pe vreo frecvenţă. 

MedSystemul se sterilizase deja şi ştersese înregistrările 
operaţiei de alterare a configurației mele şi tratamentele 
de urgenţă aplicate traumelor mele şi ale lui Tapan. O 
aşteptam, când a ieşit din baie. Dronele au intrat imediat, 
ca să curețe orice urme ale prezenţei sale. 

— Sunt gata, a zis. 

şi vârâse hainele vechi în rucsac şi purta unele curate, 
încă părea puţin ameţită. 


Am ieşit împreună şi trapa s-a închis în spatele nostru. 
Am accesat camerele din zona de îmbarcare, iar TCT 
ştergea deja înregistrările de securitate. Parcă nici n-am fi 
existat. 

Ne-am întâlnit cu Rami, Maro şi restul grupului la o 
tonetă alimentară din afara zonei de îmbarcare. Rami îmi 
trimisese mesajul că îşi cumpăraseră deja bilete pentru un 
transport de pasageri care pleca într-o oră. Au salutat-o cu 
entuziasm pe Tapan, cu lacrimi şi admonestări să n-o 
strângă prea tare în braţe. 

Le avertizasem deja să nu menţioneze incidentul în 
public. Rami s-a întors şi mi-a înmânat un card de valută 
forte. 

— Prietenul tău Tect a spus că ar fi o modalitate de plată 
potrivită. 

— E în regulă. 

Am luat cardul şi l-am introdus într-un buzunar sigilabil. 

Acum mă priveau toţi şi era foarte enervant. Rami a 
spus: 

— Pleci? 

Ochisem un transportor de marfă care se îndrepta în 
direcţia potrivită. Cu puţin noroc, urma să plec la câteva 
minute după ele. 

— Da, ar trebui să mă grăbesc. 

— Te putem îmbrăţişa? 

Maro i-a dat drumul lui Tapan şi s-a uitat la mine. 

— Păi... 

Nu m-am retras, dar mi s-a părut evident că răspunsul 


4 209 # 


era „Nu”. 

Maro a încuviinţat. 

— OK. Asta e pentru tine. Şi-a cuprins umerii cu braţele 
şi a strâns. 

— Trebuie să plec, le-am zis şi am pornit spre mall. 


Deja desprinzându-se de docul său, TCT mi-a transmis 
pe fluxul informativ: Ai grijă. Găseşte-ţi echipajul. 

Am confirmat, fiindcă, dacă încercam să spun altceva, aş 
fi dat impresia că sunt tâmpit şi emotiv. 

Nu ştiam ce voiam să fac, dacă îmi urmam sau nu planul. 
Sperasem că, dacă mă lămuream în legătură cu ceea ce se 
petrecuse la Puţul Ganaka, totul avea să devină clar, însă 
poate că revelații ca aceea se petreceau doar în seriale. 

Apropo, trebuia să mai descarc ceva înainte ca 
transportorul să plece. Mă aştepta o călătorie foarte lungă. 


% 210 # 


Sik kaci iar dosarul meu arăta genene 


== “Aflata î FIA spodje ştințifica pe o planeta necunoscută, echipa 
z TE = “ Cercetare Aux aste alacată în mod neprevăzul. O) provocare pentru 
aa AsaSint, robotul care nu poate să asigure securitatea echipei decât 
| d j prin inbataciiuni cu oamenii, extrem de stânjenitoare pentru el. În ciuda 
reputației sale de „maşină de ucis, responsabilitatea îi aste permanent 
pusă în balanță cu intravertirea. Limitele dintre ingineria anarganicului şi 
conştiinţa umană tind să dispară, iar AsaSinbul încearcă să-şi elucideze 
treculul, impulsionat de comportamentul lui tot mai omenesc. : 


Aşa că ne-au facut mai inteligenți. 
E Anxielatea şi depresia arau electele secundare. 


Di pt pri 


“Aon.aditura-paladiero:- ; pc 
ISBH 978-404 reci di 


- set dr ï 


% 212 #