Cuvantul Legionar nr. 132, iulie 2014

îF “Dzoăă van lăoea acegiia fetele Var Spa i 
A Pg p(ea ia iza 72 47 


2 CUVÂNTUL 
EG ORAR 


Periodic al Românilor naţionalişti creştini 
- în duhul NAȚIONAL CRESTIN al lui Corneliu Zelea-Codreanu - 
Anul X, Nr. 132, IULIE 2014 Apare în ULTIMA ZI a lunii 2,5 lei 


Director fondator: NICADOR ZELEA-CODREANU 


Redactor-sef: Nicoleta Codrin 


RELAȚII CU PUBLICUL: 
Marius Prichici OP 32, CP 157, Bucureşti, tel.: 0746700117, e-mail: cuvantul-legionarQzelea-codreanu-com 
SITE: www.zelea-codreanu.com 


CUPRINS: 
Mrualitate Războiul de 56 de ani Peră (pina intertelică (IX) 
Ştiri naționaliste furtul tale Sfinţi ai zilelor noastre (XIII) 
Zoreponadagi So) nuci au ulrucăă de vacanță Peisaj social parizian. 


Diane Maşini de război: Blackwater, Monsanto  / | 
ATENȚIE: AVEM O NOUA ADRESĂ PENTRU PRIMIREA BANILOR (PG. 16) 


Editorial: ORIZONT LEGIONAR 


MOTTO: "Dacă a căzut Căpitanul, a rămas metoda! (prof. Nae Ionescu — "Fenomenul legionar”) 
Conştienţi că singura cale de redresare morală — individuală şi naţională — este cea legionară, păşim pe drumul trasat de Căpitan. Din acesta 


Miooleta Codin * 


face parte şi TABĂRA DE MUNCĂ ŞI EDUCAȚIE. (continuare în pag. 2) 


= : CUVÂNTUL LEGIONAR ÎI 20 Aia arad = 


o a RD "ri e te mormeaa (000 ii po Ma ri f z 


Cuibul, tabăra... închisoarea 


Victor Gârcineanu, unul dintre martirii Mişcării, 
enumera cele trei modalități de Şlefuire a 
personalității legionare: cuibul, tabăra ŞI... 
închisoarea! Am fost şocată la început. Bine-bine, în 
cuib se face educaţia legionară şi selecţia, în tabără 
se călesc oamenii, dar închisoarea?! Mi se părea 
ceva care te dezumanizează. Apoi, aprofundând 
literatura legionară, am înțeles, În perioada de 
maximă înflorire a Legiunii aproape toți membrii ei 
marcanți au făcut mai multe sau mai puţine luni de 
detenție, începând cu Căpitanul, Moţa, Banea, Clime 
etc.; chiar şi prof. Nae lonescu, tatăl şi frații 
Căpitanului au fost închişi în timpul marilor prigoane. 
Pe Vremea aceea puşcăriile erau adevărate 
academii legionare” în care se desfăşura o viață 
legionară intensă, cu conferințe pe diverse teme şi 
program de rugăciune. Regimul penitenciar inuman 
care avea să se aplice după război era necunoscut 
pe atunci. (Şi totuşi, gândindu-ne "la rece”, în 
temniţele comuniste s-a desăvârşit educaţia 
legionară, apărând noi sfinţi ai zilelor noastre: Radu 
Gyr, lie Lăcătuşu, martirii de la Aiud, Valeriu 
Gafencu!) 
___ Revenind: asemeni cuibului, TABĂRA face parte 
în mod obligatoriu, din educaţia legionară. 

: incă înainte de înființarea organizaţiei propriu- 
zise, a Legiunii "Arhanghelul Mihail”, tabăra de 
muncă voluntară de la Râpa Galbenă din laşi pentru 
construirea unui cămin cultural-creştin (1924), a 
constituit un exemplu de gândire şi simţire 
naţionalist-creştină. Studenţii şi elevii frământau lutul 
lucrând prin rotaţie la fabricarea cărămizilor şi la 
grădina de zarvat care le asigura subzistenţa. 
Evenimentul, nemaiîntâlnit până atunci, a antrenat 
participarea în masă a ieşenilor. Aceştia se opreau la 
cărămidărie după orele de servici şi dădeau o mână 


„de ajutortinerilor. 


Peste câţiva ani Corneliu Zelea-Codreanu avea 
chiar să dea o Circulară prin care condiționa 
înaintarea în grad de participarea la o tabără de 
muncă. Pentru că fără a fi pus în faţa .greutăților 
nimeni nu-şi poate cunoaşte cu adevărat propriul 
caracter. Mai ales că oamenii sunt prea puţin dispuşi 
să-şi vadă defectele. 

Taberele au acoperit apoi harta României 
întregite. Din cele peste 1000 (o mie) de tabere 
menţionez câteva: Bucureşti (Giuleşti, Casa Verde, 
Gutenberg), Arnota, Carmen Sylva, Susai, Rarău, 
Rădăuţi, Drăgăşani, Giurgiu, Basarabia (Cotiugenii 
Mari, Buga, Valea Mare, Lăpuşna), Cluj, Dealul 
Negru, Topoloveni, Hotarele (Ilfov), Izbuc (Bihor), 
Marca (Sălaj, Aciliu, Cărpiniş (Sibiu), Baciu 
(Braşov), Ineu, Lat laz (Alba), Roman, Herculane, 
Tecuci, Storojineț etc. Cea mai importantă a fost, 
fără îndoială, cea de la Carmen Sylva, condusă de 
Căpitan în doi ani consecutivi, la care au participat 
800 de legionari, construind şapte cabane cu pietre 
scoase cu brațele din mare şi amenajând faleza, dar 
cea mai impresionantă a fost cea de la Amota unde 
240 de legionari au săpat cu târnăcoapele drum în 


[i 


kk 


ORIZONT LEGIONAR 


stâncă spre mănăstirea unde odihnesc osemintele 
lui Matei Basarab. ş = 

Anii au trecut, figurile legendare ale Mişcării au 
pierit secerate de gloanțele duşmanilor țării. În 
diverse zone înşă clădirile construite de ele mai 
dăinuie: Casa Verde şi clădirea din Gutenberg nr. 3 
din Bucureşti, Catedrala din Drăgăşani, cea din 
Orăştie etc. Şi, mai ales, ne-a rămas exemplul. 

Pe timpuri legionarii contribuiau la construirea de 
biserici, dar ridicau pe cont propriu şi un cămin 
cultural-creştin, o şcoală, o casă pentru un om sărac, 
un sediu legionar. Astăzi, din cauza sărăciei 
generalizate, dar mai ales din cauza condiţiilor 
impuse pentru a realiza cea mai modestă 
construcţie, legionarii s-au axat pe participarea la 
zidirea de mănăstiri. Bancul de mai jos, “Potopul 
guvernelor din România”, ilustrează cum nu se 
poate mai realist birocrația distrugătoare. e 

Micul nostru ajutor este binevenit pentru că orice 
lăcaş de cult se construieşte exclusiv din. donațiile 
credincioşilor, Episcopia respectivă necontribuind cu 
un leu (Şi cu atât mai puţin statul). Discuţiile din 
presă despre faptul că în ultimii ani s-au construit 
mai multe biserici decât spitale sunt de-a dreptul 
ticăloase. Păi mănăstirile şi bisericile se fac exclusiv 
prin cheltuiala benevolă a credincioşilor, pe când 
spitalele intră în obligaţia statului! (acesta însă le 
desființează pe cele existente...) Înmulțirea 
lăcaşurilor de cult se datorează omului de rând a 
cărui credință în Dumnezeu devine tot mai puternică 
pe măsură ce statul devine tot mai demonic. 
Intotdeauna în vtemurile de restrişte românul s-a 
adresat lui Dumnezeu... Categoric, asemenea 
discuţii prosteşti împotriva bisericilor le fac cei fără 
Dumnezeu. Deseori auzim. "Eu cred în dreptate, 
corectitudine, nu în Dumnezev”. Păi dacă nu crezi în 
EI, e clar că îţi imaginezi că nu trebuie să dai 
socoteală decât aici, deci singura ta grijă este să nu 
intri sub incidenţa legii - ceea ce se poate face lesne, 
fără a fi deloc o persoană morală! Câţi fac închisoare 
pentru minciună, oricât de gravă, de exemplu? Dar 
pentru sperjur? Moralitatea ateului e extrem de laxă. 
Fără Dumnezeu, dreptatea, corectitudinea şi toate 
celelalte sunt vorbe goale. De aceea una dintre 
condiţiile de încadrare în.cuib este credința creştină 
strămoşească. 


Pe drumul Căpitanului 


Corneliu Zelea-Codreanu a trasat un drum, cel 
al măririi româneşti. În scopul Învierii. A mers pe el 
până la capăt. Două generații au încercat să-l 
urmeze. Unii au ajuns la finalul drumului, acoperiţi 
de glorie (elita), alţii l-au abandonat pe traseu, într- 
o etapă sau alta: n-au putut să urce "muntele 
suferinței” ori s-au înecat în "mlaştina deznădejdii” că 
biruința e prea departe. 

Cu atât mai mult pretențiile de la cei de azi, 
crescuți în spiritul lui "Ubi bene, ubi patria”, sunt 
exagerate. De aceea demult nu ne mai punem 
problema de câţi suntem urmați... 

Dar pentru că Apostolul Neamurilor spune într- 
una din Epistolele sale: "CREDINȚA VINE DIN 
AUZIRE”, scriu în continuare, 


POTOPUL GUVERNELOR DIN ROMÂNIA 


Îi spune- Dumnezeu lui Noe (care trăia în 
România): i 
- Pământul s-a umplut de răutate şi oamenii M-au 
uitat. Vreau să construieşti o nouă Arcă pentru că 
Potopul va veni iar. Să iei din fiecare specie câte un 
exemplar, mascul şi femelă. Ai la dispoziţie 6 luni! : 
După intervalul de grație acordat se uită 
Dumnezeu pe pământ şi-l vede pe Noe plângând în 
grădină. - 
- Noe, sunt pe cale să încep Potopul, unde 
este Arca? - | 
- lartă-mă, Doamne, dar lucrurile s-au mai 
mplicat între timp... 
iz: Ar nevoie de Fe dolizaţfe de construcţie. Mă tot 
cert cu un inspector, pentru un sistem antiincendiu. 
Vecinii m-au dat în judecată pentru că am încălcat 
planul de urbanism construind Arca în grădina mea şi 
pentru că nu am respectat normele de înălțime. 
Apoi compania de electricitate a cerut să 
pun ipotecă pe Arcă în vederea acoperirii 


Pag. 2 


costurilor de transport şi de mutare a liniilor de înaltă 
tensiune ce trebuie date la o parte din calea Arcei 
pentru a fi lansată la apă. Degeaba le-am spus eu că 
va veni marea la mine, că nu m-au crezut. 

Să fac rost de lemn a fost o altă problemă. Este 
interzis să tai copaci din pădurile învecinate 
deoarece acolo trăieşte bufnița cu pete care-i o 
specie protejată. Am încercat să-i conving pe 
ecologişti că tai arbori tocmai pentru a salva bufnița, 
dar nici n-au vrut să stea de vorbă cu mine. 

Când am început să adun animalele, am fost dat 
în judecată de un grup de activişti pentru protecţia 
animalelor. Ei spuneau că ţin animale sălbatice 
sechestrate împotriva voinței lor şi că a aduna atâtea 
animale într-un spaţiu atât de mic înseamnă cruzime 
faţă de ele, 

Apoi Ministerul Mediului mi-a interzis să 
construiesc Arca până când reprezentanții lor nu fac 
un studiu de implicaţii pe care Potopul Tău le poate 
avea asupra mediului. 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2014 


benevol în concediu. 


Participarea la tabăra legionară a devenit | 

o necesitate sufletească. Bucuria de a te înta) timp 
camarazii la un schit, în munți, şi a munci ș Su cu 
face parte. din trăirea legionară.  peph€Ună, 
un seț si 


legionarismul nu reprezintă numai 
principii, ci mai ales trăirea lor, 
Există deja nişte mănăstiri răspândite Prin ţa 
Dâmboviţa, Hunedoara, Covasna, Prahoy Să în 
Suceava, Neamţ, la care am pus şi noi o cărap bi 
Am ajuns la cea de-a noua tabără de muncă idă, 
Anul acesta Dumnezeu ne-a purtat paşi | 
mic schit din munți. Nu facem public a Un 
locului - ca de obicei -, din mai multe motive: mele 
1. Nu vrem să oferim pretextul pentiu Prigoni 
obştei schitului. Vă amintiţi ce scandal iese în pirea 
ce acuzaţii aberante se aduc întregii Biseri 
Române când se face cea mai vagă asociere rici 
legionarismul? Ultimul a avut loc chiar luna trecuță 
cazul monahului Teodot de la Mănăstirea Petri 
Vodă. Şi călugărul n-a făcut nimic altceva decâţ sa 
afirme lucruri de bun simţ! ă 
2. S-ar putea invoca idioțenia că schitul accei 
"muncă la negru”. Nu credem că beneficiarul : 
datora ceva statului pentru că noi, care Sunten 
cocoşaţi de impozite, taxe, asigurări, mul 


NRG NU 20 ma 08 Pi ata d me e Săle 


3. De altfel, nu are nici o relevanță unde anume 
am fost; importantă este acțiunea ca atare. a 

Imaginile alăturate şi cele din ultima Pagină 
vorbesc de la sine. | 

S-a scos piatră din râu, s-au săpat Şanţuri 
pentru fundația unei clădiri gospodăreşti, s-a 
făcut ciment la betoniera de mână şi s-a turnat, s- 
a cosit fânul de pe un hectar de păşune în pantă 
— munci grele pentru nişte intelectuali de la ora 
(profesiile participanţilor la tabără: ingineri cu diferite 
specializări, pictor, dascăl, cercetător Ştiinţific, 
compozitor...). Toţi au muncit la întrecere cu ei înşişi. 
S-au placat pereții chiliilor, s-au tăiat lemne, s-a 
pregătit suportul viitoarelor icoane (Şlefuit şi 
chituit plăci), s-au vopsit rame de geamuri şi uşi, 
Bineînțeles că s-au curățat şi tocat zeci de kg de . 
legume pe zi pentru hrana "muncitorilor" legionari, 
La acest “capitol” a ajutat un simpatizant octogenar 
din Rădăuţi care a ţinut să ne fie alături în tabără 
traversând toată țara cu trenul, cu un sac de 
alimente pentru schit şi 200 de lei pentru noi. S-a | 
încadrat în program cu surâsul pe buze, în ciuda 
sănătăţii şubrede. Aşa arată iubirea... 

De altfel, aici dragostea ne-a învăluit din toate 
părțile, la unison cu cea dintre noi. | 

Mica obşte, formată exclusiv din oameni cu studii 
superioare în diverse domenii, trăieşte ca. în 
vremurile de demult ale monahismului. Poartă 
straie uzate, munceşte, se roagă mult, iubeşte 
oamenii şi animalele, vorbeşte puţin şi cu miez. Are | 
spre închinare moaşte de la Aiud şi — remarcabil - 
toți sunt adepți ai ideilor legionare pe care le 
cunosc din multe lecturi! - 

Nu am fost "acasă”, ca în alte tabere, ci în 
anticamera Cerului... 


53 x i a a TI 
pai a re nete i 


Încă am un proces în derulare cu Ministerul 
Muncii deoarece încă nu m-am hotărât câte minorităţi 
ale grupurilor etnice să angajez pe şantier. 

Blocul Sindical nu mă lasă să mă ajute Ia 
construcţie copiii mei deoarece nu fac parte din 
Sindicat şi nu au certificare ISCIR pentru construcția 
de Arce. 

Ca să fie totul şi mai rău, Fiscul mi-a confiscâl 
toate posesiile deoarece - susţin ei - vreau $ 
părăsesc ţara cu specii de: animale pe cale i 
dispariţie. i 

Deci, Doamne, iartă-mă, dar îmi trebuie pe puțin 
10 de ani ca să fac ce mi-ai cerut! 

Dintr-o dată cerul se lumină, iar norii dispărură. 

- Doamne, să înţeleg că nu mai distrugi lumea? 
__> Nu, Noe, mi-au luat-o guvernele voâ 
înainte... 


ORIZONT LEGIONAR 


Pag. 3 


Ps 


CUVANTUL LEGIONAR IULIE 2014 


= 


J 


_— lordania, Liban, Siria), şi evrei. S-a înche! 
un an, cu victoria evreilor. Noul stat israelian a 


„de ciudată: noul stat israelian îl înconjura pe cel 


Luna aceasta 


la sută, fără nici.o 
purtătorul de cuvânt 


"vor spune, 
care ne tot 


Să încercăm să conturăm un tablou 
succint al evenimentelor, de la început. 


Cum a început totul 


În urma primului război mondial 
teritoriul Palestinei, ieşit de sub ocupaţia 
otomană, a intrat sub mandat britanic 
(1918—1948). Englezii au spus că vor 
asigura aici un cămin evreiesc (Declaraţia 
Balfour), dar n-au materializat 
promisiunea. În 1946 Congresul SUA a 
criticat modul de administrare britanic, iar 
în 1947 guvemul laburist a transmis 
problemă Palestinei proaspăt . înființatei 
Organizaţii a Naţiunilor Unite. ONU a 
partajat Palestina în două state, arab şi 
evreiesc şi arabii s-au pomenit, după două 
mii de ani, cu "fiul rătăcitor”. Împărțirea era extrem 


palestinian ca într-un cleşte. 
Imediat după evacuarea ultimelor trupe britanice 


renumitul sionist Ben “Gurion declara înființarea PE 
următoare a [i 


statului Israel (14 mai 1948). Ziua 
început războiul între arabi (Palestina, Egipt, Irak, 


ocupat aprox. 70% din teritoriul palestinian. 


Cu o lună înainte de război a avut loc masacrul |ă 
palestinienilor de la Deir Yassin. Menahem Begin, 


fost prim ministru al Israelului, se laudă cu 
importanța acestuia în cartea “The Revolt: The 
Story of the Irgun”. El scrie că fără “victoria” de 
la Deir Yassin n-ar fi putut exista un stat numit 
“Israel”. "Cuprinşi de groază, arabii fugeau, 
strigând: <<Deir Yassin!>>*. Despre ce este vorba: 
în noaptea de 8/9 aprilie 1948 două grupuri militare 
evreieşti  -'/rgun  Zvai Leumi (în ebraică 
"Organizaţia Naţională Militară”) şi "Stern" — au 
distrus satul palestinian Deir Yassin de lângă 
Ierusalim, luând cu asalt, prin surprindere, casă cu 
casă. Toţi locuitorii au fost asasinați: 260 de 
bărbaţi, femei şi copii au fost fie împuşcaţi, fie 


ciopârțiţi, iar apoi o parte dintre cadavre au fost 


târâte pe străzile din lerusalim. Masacrul a avut un 
răsunet internațional, iar Jacques Reynier, 
reprezentantul Crucii Roşii din acea perioadă în 


Palestina, declara situaţia ca fiind Yoribilă”. Grupul | 
“Irgun” (“Etzel”) era comandat de viitorul prim- 


- din 1967 
de cel israelia 


iat după bca 


RLrpalrale 
RĂZBOIUL DE 66 DE ANI 


Teritoriul Palestinei (marcat cu culoare închisă) şi cel al Israelului (alb) 
De Ia stânga Ia dreapta: cele două teritorii în 1946, 1947, 1967, 2000 
Observând hărțile, frapează două aspecte: : 

împărţirea teritoriului din 1947 e foarte ciudată, noul stat Israel pur şi 
Simplu înconjurând statul palestinian; Fe i 
până în 2000, statul palestinian este deja "înghiţit" practic 


n, fără război; palestinienii au mai puţin de un sfert din 
teritoriul acordat în 1947 de Re 


zoluția ONU. 


A 


din Fâşia Gaza, care arăta că blocada impusă de 
m israelieni asu 
Ei 


există până şi pe site-ul wikipedia (controlat ştiţi de 
cine)!. O mică explicaţie pentru necunoscătorii. în 
domeniu: oricine e liber să adauge informaţii pe 
wikipedia, indicând sursa acestora, dar intervine 
cenzura care decide ce surse sunt acceptate. În mod 
cert pagina masacrului va fi ştearsă în curând. Dar 
nu şi din istorie. 

În războiul din 1956 (cunoscut sub numele de 
"Războiul Suezului”), Israelul a ocupat Fâşia Gaza şi 
Sinaiul, care au fost preluate un an mai târziu de 
Egipt. 


ministru israelian, Menahem Begin, iar "Sfern”-ul luă 


('Lehi”) era condus de un alt viitor prim-ministru, 
Yitzhak Shamir. (EtzeP' şi-a schimbat denumirea în 
"Irgun” în iulie 1946, după ce a detonat o bombă în 
Comandamentul Militar Britanic din hotelul 
„Regele David”, omorând 92 de oameni). În 1980 
fostul terorist, comandant al ”Irgun”, avea să 
primească Premiul Nobel pentru Pace. 


Evreii au făcut publicitate masacrului pentru a- | 


i determina pe oameni să fugă panicaţi din casele 
lor, unde nu li s-a permis să se întoarcă nici până 
azi. Măcelul de la Deir Yassin a fost urmat de primul 
mare exod al palestinienilor. ă 

lar Yasser Arafat declara, la rândul său: "Au 
ocupat 81% din Palestina, dezrădăcinând un milion 
de arabi. Au ocupat 524 de: oraşe şi sate, dintre 
care au distrus imediat 385. Procedând astfel, 


evreii şi-au construit aşezările şi coloniile pe ruinele 


fermelor şi aşezărilor noastre." i 
Masacrele nu au încetat însă. lată denumirile 
câtorva dintre ele: Sharafat, Kibya, Kafr Qasem, Al 
Sammou, Oyon Qara, Jabalia, Al Aqsa 


(1969), Sabra şi Shatila (1982). Informaţiile 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2044 


Pag. 4 


p 


În anii care au urmat conflictele armate au fost 
constante. În 1964 palestinienii au format 
Organizaţia _ pentru Eliberarea Palestinei, 
abreviată OEP, din mişcarea Fatah (cea mai 
influentă), Frontul Popular de Eliberare a Palestinei, 
Frontul Democrat pentru Eliberarea Palestinei şi alte 
facţiuni palestiniene, OEP şi-a stabilit ca obiectiv 
recucerirea teritoriilor pe care le deţinea înainte de 
1948 


În iunie 1967, Israelul a oc 


"Război de şase zile”) restul terigau MU 
 |palestinian, Cisiordania şi Gaza iului 


* Inumitul 
(i [Cisiordania a fost populată cu 
“ levrei. 
"| În “decembrie 1987 a 
"Intifada”, revolta  populkției 
ocupaţiei israeliene, care a dura 


zile 
cot 


Co 


cu pietre către tancurile israelienilor 

În 1993, în urma acordurilor înce: 
între Yasser Arafat din partea pa 
şi Itzhak Rabin din partea israe| 


a iană, s-. 

semnat un acord privind Punerea ş 
practică a unei guvernări autonome ș 
'IGaza, fâşia aferentă şi Ierihon, dar i 


rămas "literă moartă”. în 2000 s- 
doua /ntifadă. 

În 2004  Knessetul 
israelian) a decis evacuarea Coloniştilo 
israelieni din Gaza, dar Spațiul aerian şi 
accesul maritim au rămas sub contro| 
israelian. 


„a 
a Produş a 


(Parlamentuj 


Palestina a câştigat organizaţia Hamas 
(Mişcarea Islamică de Rezistență). 


recunoască autoritatea palestiniană. De altfel, mai 
mulți lideri Hamas au fost asasinați de-a lungul 


2004 şi succesorul său, motiv: pentru care 
organizaţia a decis păstrarea secretului asupra 
numelui conducătorului, indicând instituirea unei 
conduceri colective. 


sârmă ghimpată (la propriu), instaurând starea de 


Gaza a însemnat tăierea furnizării de energie 
electrică, combustibil şi apă! 

În 2008 mai multe ONG-uri pentru drepturile 
omului au prezentat un raport al situației populației 


pra Fâşiei Gaza au avut un impact 
distrugător, suspendând peste 90% din activitatea 
industrială, aducând rata şomajului la 380% şi 


afectând profund viaţa locuitorilor care depindeau - 
în proporție de 80% de ajutoarele umanitare din, 


străinătate. (Dar acestea erau oprite de Israe)! 
Observatorul permanent al Vaticanului. la ONU, 
cardinalul Renato Martino, a numit Fâşia Gaza "un 
gigantic lagăr de concentrare”. E o. exprimare 
eufemistică: de fapt e lagăr de exterminare! 


n decembrie 2008 Israelul a pormit un atac 


Sângeros aerian şi terestru, cu bombardiere, 


elicoptere de luptă şi trupe. 1.400 de palestinieni au 
fost ucişi. şi 5.300 răniţi, majoritatea civili. Israelienii i 


au pierdut 13 oameni, din care 11 militari. 


retragerea imediată a forțelor israeliene, care însă 
a fost total ignorată. Israelul şi-a retras trupele, dar 
şi-a menţinut controlul asupra punctelor de 
frontieră şi a spațiului aerian şi maritim. În 


In ianuarie 2010 au avut loc alte atacuri ale 
Israelului, avioanele bombardând mai multe tuneluri 


În mai 2010 “Flotila Libertăţii”, un convoi de 
şase nave cu 700 de activişti pro-palestinieni din 
50 de ţări, care aducea ajutoare umanitare 
(mâncare, medicamente şi materiale de construcție) 
cântărind 10.000 tone, este atacată de trupe de 
comando israeliene în apele internaționale! E, 
oameni sunt ucişi, 60 sunt răniţi, iar ajutoarele sun 
oprite de israelieni! 

In 2012 o nouă ofensivă israeliană în Gaza Să 
soldat cu peste 140 de morţi şi 950 de răniți, printe 


care treceau pe sub bariera Gaza, vizând uciderea. 


mai multor militanți Hamas presupuşi a fi plănuit - 
| atacuri. 


„|un nou război. (al. treilea, bleu Prințe 


"Război de şase î lâşa 


işi 
iZbucny 3 


1993. Imaginea celebră din timpu, PNă în 3 
mişcări este aceea a tinerilor în A E. 


ÎNCheiaţe 
estiniană 7 


Ca atare, la alegerile din 2006 di 
Israelul a sărit în sus şi a refuzat să 


timpului de israelieni: fondatorul Ahmad Yasin în. "A 


În iunie 2007 Israelul â izolat Gaza cu gard de 


asediu. Declararea ca "entitate ostilă" .a Fâşiei : 


n ian. 2009 ONU a dat o rezoluție pentu | 


N traducere asta înseamnă că, de fapt, Israelul încă . 
A mai ocupă Gaza. 


După această 
incursiune în 
apropiat, 

prezent: 


O mare dramă ignorată 


Materiale video cutremurătoare [N 
postate de agenţii de ştiri din Gaza 
arată clădiri pulverizate de bombe, un E 
atac aerian israelian asupra unui grup 
de copii care se jucau pe o plajă din 
Gaza, cartiere distruse complet, 
masacrul dintr-o piață, explozii 
devastatoare pe o stradă aglomerată. 
Imaginile au şocat lumea. "Oamenii din 
piaţă şi de pe stradă erau mai ales 
femei şi copii. Deodată mai mult de 10 
obuze au lovit piața, în zona Turkman 
şi lângă staţia de benzină. Acum totul e 
o baie de sânge, toți sunt ucişi sau 
răniţi. Oamenii şi-au pierdut diferite 
părți ale corpului şi ţipă după ajutor. Eț 
un masacru”. (Salim Qadoum, martor al atacului 
- WWW .ziare.com). Ca atare, televiziunea şi 
radioul din Gaza au fost bombardate, ca şi 
singura centrală electrică. 

Reacţia internațională e slabă. Secretarul 
general ONU, Ban Ki-moon, a condamnat 
"acţiunea atroce” a armatei israeliene. Comisarul | 
ONU pentru drepturile omului, Navi Pillay, a 
acuzat Israelul de nerespectarea intenţionată a 
dreptului internaţional. Regele Arabiei Saudite a 
condamnat "tăcerea internaţională” asupra 
ofensivei Israelului pe care o consideră "crimă de 
război şi terorism sponsorizat de stat". Liderul | 
Iranului a cerut musulmanilor din intreaga lume 
să ii ajute pe palestinieni. Bolivia a etichetat]. 
Israelul ca "stat terorist”; ca şi alte ţări latino- 
americane, dintre care Brazilia, Venezuela şi 
Cuba. (Bolivia a întrerupt relaţiile diplomatice cu 
Israelul după măcelul din Gaza din 2009, iar 
Turcia a expluzat ambasadorul israelian şi 
a suspendat acordurile militare cu Israelul 
în 2010, după atacul asupra "Flotilei 
Libertăţii”). Premierul turc numeşte 
bombardamentele israeliene asupra 
Fâşiei Gaza "tentativă sistematică de 
genocid”. li împărtăşim părerea. 

În atmosfera de laşitate generală a 
guvernelor europene şi arabe, oamenii ies 
cu zecile de mii în stradă. In toată lumea 
au avut loc proteste de amplbare care 
cer încetarea imediată a invaziei militare 
israeliene în Fâşia Gaza. La Paris, 
Bruxelles, Londra, Rotterdam, Barcelona, 
Buenos Aires, Valparaiso (Chile), Detroit, 
New York, Amman (lordania), Istanbul, 
Ankara, zeci de mii de oamenii au 
manifestat cerând oficialilor israelieni să 


a i 


oprească masacrul din Fâşia Gaza. La 
Barcelona a avut loc o demonstrație 
impresionantă: oamenii şi-au scos pantofii 
şi i-au aşezat pe caldarâm sub hârtiuțe pe 
care erau înscrise numele sutelor 
palestinieni omorâţi recent de evrei. 

Autorităţile franceze au luat decizia controversată 
de a interzice al doilea miting pro-palestinian, după 
ce la precedentul participaseră 25.000 de oameni. 
Protestatarii au ieşit însă în stradă, fără a ţine cont 
de decizia autorităţilor, şi au avut loc ciocniri violente 
între poliţie şi manifestanți. : 

La Budapesta 4.000 de membri ai comunității 
evreieşti au susținut intervenția în . teritoriul 
palestinian. „Nu este un război împotriva cetățenilor 
din Gaza, este un război împotriva terorismului. 
Este un război legitim. Nu există un război mai 
legitim ca acesta”, a spus ambasadorul Israelului în 
Ungaria. 

Cum nu este împotriva populaţiei din Gaza, când 


de copii 


omori 80% civili?! Cum este un război "legitim", când, 


bombardezi cartiere, spitale, piețe, şcoli, clădiri 
ONU? Omori cu intenţie sute de copii şi femei şi spui 
că porți război împotriva terorismului?! Lupţi 
"împotriva terorismului” prin terorism? 

Şi Angela Merkel a susţinut "dreptul Israelului de 
a se apăra în mod adecvat. Sângele apă nu se 


face... 
Ambasadorul Israelului în România crede că 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2014 


Manifestaţia din Barcelona: oamenii şi-au scos pantofii şi i-au aşezat pe 
caldarâm sub hârtiuțe pe care erau înscrise numele sutelor de copii 
palestinieni omorâţi recent de evrei 


"Hamas este problema, iar demilitarizarea este 
soluția”. Dezarmare unilaterală, bineînțeles... La 
câteva ore după atacul asupra şcolii din Gaza, SUA 
au livrat un nou transport de muniţie în Israel. 

Când vor înțelege oare oamenii că libertatea, 
democraţia, dreptatea, nu constituie decât drepturile 
unora, mai “aleşi”, nu şi obligaţiile lor? 

lar ambasadorul Israelului în SUA, citat de "Le 
Figaro”, a afirmat că soldaţilor israelieni ar trebui să li 
se acorde premiul Nobel pentru “reținerea 
inimaginabilă” cu care acţionează în Gaza! 

Ceva nu e în regulă cu ambasadorii ăştia... 

Dar parcă numai cu ei? "The Guardian” ne 
informează că israelienii se adună odată ce soarele 
Mediteranei apune, seară de seară, la un spectacol 
grotesc pe dealurile aflate în proximitatea Fâşiei 
Gaza, pentru a viziona şi a se bucura de 
“spectacolul” oferit de armata lor care aruncă bombe 
asupra palestinienilor. Israelienii beau şi mănâncă pe 
fundalul exploziilor, iar veselia lor creşte pe măsură 
ce numărul locuitorilor din Gaza care mor, creşte. În 
pofida informațiilor că milioane de israelieni trăiesc 
sub teroarea rachetelor Hamas, nu se dau înapoi să 
urce pe aceste dealuri ca "observatori de război" în 
proximitatea Fâşiei Gaza, în raza de acţiune a unor 


rachete rudimentare 
palestiniene. Unii îşi aduc 

şi copiii. O casă cu vedere 

la războiul din Fâşia Gaza ar 

putea avea un preț "piperat" în 

aceste zile de groază. 

Palestina nu are armată, astfel că 
nu poate purta un război 
„convenţional“. Nici un palestinian 
care vrea să-şi apere țara cu arma în 
mână în fața ocupaţiei israeliene 
îldenunțate de toate organizațiile 
internaţionale, nu o poate face într-un 
și mod legal, organizat, ci e nevoit să 
Slrecurgă la lupta de gherilă. Aceasta 
i le-a adus renumele de "terorişti”. 
Palestinienii se confruntă cu 


lanihilarea, Gaza este o ruină, 
II infrastructura e distrusă de 
bombardamente, iar oamenii sunt 


împiedicaţi să-şi asigure condiţiile 


| paşnică după o stare de asediu care durează 
de şapte ani? Lansarea de rachete reprezintă 
reacţia la ghetoizarea impusă de Israel contrar 
rezoluţiei ONU din 2009. 
i "Hamas nu este o organizație teroristă, ci o 
i mişcare de rezistență”, a pus degetul pe rană 
zi premierul turc, citat de Jerusalem Post. "Mereu 
7] vorbiţi despre democraţie. Ce fel de democraţie 
este aceasta?", a adăugat Recep Erdogan, 
adresându-se liderilor israelieni, neuitând să le 
reamintească de episodul "Flotilei Libertăţii”. Am 
putea să-i explicăm noi, că suntem Stan Păţitul! 
Agresiunile palestiniene constau din lansarea 
de rachete. Nimeni nu spune însă ce pagube 
au produs şi câți israelieni au ucis aceste 
rachete? Nimeni nu a văzut cartiere israeliene 
distruse, nici mii de morţi, dintre care sute de 
copii şi femei. Israelienii morți sunt în 
proporţie de 90% militari, deci au fost 
ucişi în timp ce atacau. Şi atunci 
intervine manipularea practicată de 
media. Nu e ceva nou. Un recent exemplu 
în acest sens ni-l oferă site-ul 
wWw.active.news.ro: . televiziunea ABC 
News a realizat un reportaj despre 
rachetele lansate de Hamas asupra 
teritoriului israelian în timp ce pe ecran 
apăreau avioane israeliene care atacau 
Gaza. Şi în timp ce se prezentau imagini 
cu palestinieni care încercau să-Ui 
recupereze o saltea din ruinele unei case, 
jurnalista vorbea despre "o familie de 
israelieni care vor să-L salveze ce se 
mai poate din casa lovită de o rachetă 
palestiniană”.  Ulţerior, asaltată „de 
comentarii critice, ABC News Di-a cerut 


scuze pentru "eroare". lar un prieten din 
Franța ne-a relatat că la BMTV se 
prezintă timp de zece minute distrugerile 
cumplite din Gaza, după care jumătate de 
oră se arată un zid dărâmat al 
israeliene şi se ia tensiunea evreicei speriate. 

De la începutul conflictului (8 iulie) şi până la 
această dată (30 iulie) a urcat la peste 1.300 de 
morți, din care 300 de copii, şi 6.500 de răniți 
palestinieni, 80% civili, în timp ce în tabăra 
israeliană s-au înregistrat 60 de morţi, majoritatea 
(90%) militari, deci cei implicaţi activ în război. 

Premierul israelian a declarat că "Nici o 
înțelegere vizând oprirea luptelor nu va fi acceptată 
de statul evreu dacă Israelul este oprit din demersul 
său de a distruge rețeaua de coridoare subterane 
pe care militanții o folosesc pentru a lansa atacuri”. 

Cu alte cuvinte, "înţelegerea" va avea loc după 
distrugerea totală - infrastructură şi oameni; cu cine 
se va mai face înțelegerea?! 

De cealaltă parte, palestinienii cer ridicarea 
blocadei impuse de Israel, care durează deja de 
şapte ani şi încetarea măcelului. Ceva extrem de 
firesc. 

Conflictul - deschis sau mocnit — este, din păcate, 
o dispută pe termen lung, în plină desfăşurare. De 


DR IA 


Pag. 5 


unei bucătării - 


Tricolorul şi falsificarea istoriei 


3 Luna trecută, pe data de 26, a fost sărbătorită 
ziua drapelului național. 

Foarte frumos, dar de ce pe 26 iunie?! 

__ Mass media şi wikipedia  ("enciclopedia” 
internetului, cică), ne explică: "Ziua drapelului 
național a fost instituită prin Legea nr. 96 din 20 mai 
1998 pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când 
Guvernul revoluționar paşoptist a decretat ca 
tricolorul să reprezinte steagul naţional al tuturor 
românilor”! : 

+ Dar drapelul românesc datează din 1834, din 
timpul domniei lui AL. DIMITRIE GHIKA, nu din 
1848! Benzile erau dispuse pe orizontală, cu fâşia 
roşie la partea superioară şi cea albastră la partea 
inferioară. Pe galben era pictată acvila cruciată, 
încoronată, ţinând .în gheare un buzdugan şi o 
spadă, înconjurată de o cunună ovală din frunze de 
stejar şi laur, iar în colţuri erau pictate acvile. Asta ca 
să nu mai vorbim de faptul că reunirea celor trei 
culori datează din 1599, de la MIHAI VITEAZUL, 
"din mila lui Dumnezeu domn al Țării Româneşti şi 
Ardealului 'şi a toată Țara Moldovei! El a alăturat 
pentru prima oară culorile steagurilor celor trei 
principate româneşti  (roşul moldovenilor, 
galbenul muntenilor şi albastrul transilvănenilor) 
pe diplomele şi stemele pe care le-a acordat m 
după bătălia de la Şelimbăr vitejilor boieri 
munteni şi moldoveni şi nobililor din Transilvania 
care i s-au alăturat, călăuzit de dorința de a-i uni 
pe toţi românii sub un singur stindard. De altfel, | 
tricolorul reapare în timpul lui Matei Basarab. 
Strădaniile lui de refacere (pe cale diplomatică), a 
unității Țărilor Române întrerupte prin moartea lui 
Mihai Viteazul, -s-a concretizat şi în | 
reintroducerea tricolorului — nu ca steag, ci într-o | 
formă permisă de împrejurările vremii: printre 
însemnele oficiale ale autorității domneşti 
există documente de la Matei Basarab care au 
pecetea legată cu un şnur în culorile roşu, galben 
şi albastru. De asemenea, steagul folosit de 
Tudor Vladimirescu în 1821 avea, pe lângă 
flamura propriu-zisă, trei grupe de ciucuri colorați în 
roşu, galben şi albastru, ansamblul lor creând 
impresia tricolorului. Pânza, din mătase alb-gălbuie, 
avea pictată central Sf. Treime flancată de doi sfinți 
militari (Sf. Gheorghe şi Sf. Theodor Tiron). 

Într-adevăr, şi paşoptiştii din Moldova şi Țara 
Românească au arborat tricolorul cu benzile dispuse 
pe verticală, iar cei din Transilvania, cu benzile 
orizontale. În 1859, odată cu dubla alegere a lui Al. |. 
Cuza în Țara Românească şi în Moldova, tricolorul 
s-a impus definitiv ca drapel naţional, dar în varianta 
dispunerii orizontale a benzilor de culoare. Odată cu 
venirea regelui CAROL | steagul va avea benzile 
dispuse pe verticală, pornind de la portdrapel, 
albastru, galben, roşu, şi aşa va rămâne până în ziua 
de azi. 

Revenind la punctul de unde am plecat: 
masoneria ne rescrie istoria, subordonând-o 
existenței sale. Ca în timpul comunismului, când 
totul se raporta la el. 


Fkk 


Banii şi spiritualitatea 

Institutul internaţional Gallup a realizat un studiu 
pentru a vedea care este importanța acordată de 
oameni în viața de zi cu zi spiritualității şi religiei. 
Cercetările s-au desfăşurat timp de trei ani pe 
eşantioane reprezentative din 143 de țări şi au pornit 
de la ipoteza că importanța acordată spiritualității 
şi religiei ar trebui să fie cu atât mai mare cu cât 

țara în cauză este mai dezvoltată. : 
Rezultatele au infirmat însă această ipoteză. 
Majoritatea covârşitoare a respondenților pentru care 
spiritualitatea reprezintă cel mai important aspect din 
viața lor, se află în cele țările sărace: Sri Lanka, 
Indonesia, Senegal. Şi altele, care nu sunt nici ele 
incluse printre cele mai bogate din lume, fest 
mare importanță spiritualităţii şi religiei: Liban (ei: 
din respondenţi), Iran (83%), India (79%), Irak (79%), 
România (78%). 
La polul opus, printre statele cel mai 
puțin orientate către spiritualitate şi 


Pag. 6 


LT OEI 


B/fpali tale 
ŞTIRI NAȚIONALISTE 


religie, se află exact cele în care nivelul de trai 
este printre cele mai ridicate din um: 
Danemarca (19%), Franţa (30%), Suedia (17%), 
Marea Britanie (29%), Germania (15%), Japonia 
(31%), Olanda (14%). În țările cele mai bogate şi mai 
dezvoltate din lume, doar o medie de 38% din 
populația investigată acordă importanță spiritualității 
în viața de zi cu zi. air 

Revizuiți-vă- complexele față de civilizația 
occidentală de esență "superioară"! 


kkk 


Festival dacic 


Comuna Ighiu din jud. Alba a găzduit în 
perioada 20-22 iunie 2044 Festivalul Cetăților 
Dacice, un eveniment care a ajuns la ediția a opta, 
prezentând atmosfera şi ritualurile din vremuri de 
legendă: bătălii de noapte între daci şi romani, 
întreceri dacice, expoziţii de arme, ritualul de 
incinerare “Rugul lui Zamolxe” şi "Dansul nimfelor”. 

Diorame ale luptelor daco-romane au fost 


Vizionate într-o expoziție de machete care a reînviat 
lumea de tarabostes (nobilii) geto-daci, kometai 
(războinicii), alături de soldaţii romani (legionari), 
trupele de cavalerie (alae), însoţiţi de tubiceni 
(trâmbiţaşi), 


infanterişti şi numeri (cei recrutați de 


= 


romani din rândul populaţiei cucerite). 

S-au întrecut în concurs “echipele de daci” 
din cetăţile Cricău, Ighiu, Cetatea de Baltă, Cugir 
şi Săsciori. 

kk 

Ziua imnului naţional 

Luna aceasta, pe data de 29, 
sărbătorită ziua imnului național. 

În Bucureşti a avut loc un ceremonial religios de 
binecuvântare şi rugăciune pentru poporul român, 
alocuţiuni privind simbolistica versurilor imnului, un 
spectacol de cântece patriotice şi un exercițiu de 
mânuire a armamentului individual. : 

Ideea unui imn naţional s-a născut în toate 
Principatele Române începând cu anul 1840. 

Cu prilejul încoronării regelui Carol |, la 
constituirea statului român modem (10 mai 1881), - 
Vasile Alecsandri a scris textul "Imnului regal român" 
care a devenit imnul naţional până după al doilea 
război mondial: "Trăiască Regele / In pace şi-onor, / 
De ţară iubitor / Şi-apărător de fară. / Fie domn 
glorios, / Fie peste noi, / Fie-n veci norocos / În 
război, război. / O, Doamne Sfinte, / Ceresc Părinte, 
/ Susţine cu a Ta mână / Coroana Română! / 
Trăiască Patria / Cât soarele ceresc, / Rai vesel 
pământesc / Cu mare, falnic nume. / Fie-n veci el 
ferit / De nevoi, / Fie-n veci locuit / De eroi, eroi. / O, 
Doamne Sfinte, / Ceresc Părinte, / Întinde a Ta mână 
/Pe Țara Română!”. Să nu uităm că sub conducerea 
lui Carol | România şi-a câştigat independenţa şi a 
devenit stat recunoscut pe plan internaţional şi că 
însuşi Regele condusese, pe front, operaţiunile 
militare încununate de succes. (Inainte de acest imn, 
în perioada 1862-1884 se intonase “Marşul triumfal 
şi. primirea steagului şi a Măriei Sale, Prinţul 
Domnitor”). - 

Apoi, în perioada comunistă, au fost adoptate trei 
imnuri: "Zdrobite  cătuşe”: (“În frunte-i mereu 
muncitorul... / În lături cu putredul vechi stăvilar...” 
(halal. versuri!), apoi "Te slăvim, Românie” - care 
slăvea, de fapt, ideologia leninistă şi “prietenia” cu 


a fost 


E 


URSS-ul - şi apoi "Trei culori cunosc pe lume? (9 
1989), pe muzica lui Ciprian Porumbescu, ded 
textul modificat: "Azi partidul ne uneşte” / ŞI cu 
plaiul românesc / Socialismul se clădeşte / Pia a: 
muncitoresc." 5 an 

"Deşteaptă-te, Române!" a fost adoptat ca i 
național în dec. 1989, imediat după cd 
regimului comunist. rea 

Imnul a fost intonat de muncitorii de la uzinele 
Autocamioane din Braşov care au protestaţ d 
noiembrie 1987 împotriva lui Ceauşescu: “În 
asemenea, a fost cântat de manifestanți cafe 
ieşit în stradă în decembrie 1989. au 

Conform Constituţiei, imnul național este fo 
din versurile strofelor 1, 2 ,4 şi.11 ale poeziei "1 
răsunet” de Andrei Mureşanu, pe muzica lui Anto 
Pann. În 1848 poetul Andrei Mureşanu l-a ruga n 
cântărețul Gh. Ucenescu de la biserica sf, Nicola 
din Scheii Braşovului să-i “potrivească” o melodie 
versurile revoluţionarei sale poezii, intitulată "Un 
răsunet”. Gh.  Ucenescu a adaptat melodia 
cântecului compus de Anton Pann, "Din sânul maici 
mele", la strofele 1, 2 şi 4 din poezia "Un răsunet” şi 
ia dat cântecului astfel creat titlul primului de 
"Deşteaptă-te, Române!”). Prima oară a fost intonaț. 
în 1848, de către studenții revoluționari. 

Poate că n-ar fi rău să ne reamintim ultima 

| strofă: A 
“Preoţi, cu cruce-n frunte! Căci oastea e creştină, 
Deviza-i <<lbertate>> şi soopul ei preasfânt. 3 
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, 
Decât să fim slavi iarăşi în vechiul nost pământ” 
Şi dacă tot a venit vorba (apropos de strofa de 
“1! mai sus şi de oastea ţării), să comentăm o 
|] problemă pusă din ce în ce mai des şi persuasiv: 
“ltocmai de către necredincioşi: Mântuitorul a 
“| spus să nu ucizi, or oştenii ucid, deci renunțaţi 
| la apărare, fie mila Domnului, cum o vrea El! 
Una dintre cărțile de căpătâi ale Bisericii 
"| Ortodoxe de pretutindeni este "PIDALIONUL", 
I»CÂRMA BISERICII ORTODOXE”, care 
cuprinde toate canoanele Sf. Apostoli, ale celor 


| 


A ADI i 
i aa 


şapte Sinoade Ecumenice şi ale Sfinţilor Părinţi, 
adunate de Sinodul  Constantinopolului în timpul 7 d 
Patriarhului Neofit (1802). 3 sc 

Canoanele au fost traduse din greceşte de i | 
Mitropolitul Moldovei, Veniamin Costachi, unul dintre: 
sfinții noştri, şi au fost tipărite la Mănăstirea Neamţ. Ș 
Abia în 2007 au fost publicate din nou de Mănăstirea pi 


Petru Vodă Neamţ. 

Conform "PIDALIONULUI” ("CÂRMA BISERICII 
ORTODOXE”, pg. 589, 611), “A ucide nu este 
slobod, DAR ÎN RĂZBOI A OMORI pe cei 
potrivnici este şi LEGIUIT, şi lucru VREDNIC DE 
CINSTE. De mare cinste se învrednicesc cei ce au. 
biruit în războaie, şi stâlpi se ridică pentru aceştia. 
Aceştia ce ucid în războaie se luptă pentru 
credință şi pentru paza întregii înţelepciuni, căci 
de ar stăpâni vreodată barbarii şi necredincioşii, 
nici buna cinstire nu va rămâne, că ei vor săşi 
întărească prin credința lor cea rea, nici întreaga 
înțelepciune şi păzirea cinstei nu va fi, fiindcă 
multe sile şi stricări de tinere şi de tineri se fac de 
dânşii.» O 

Constantin cel Mare a condus armate în pătălii 
şi Biserica îl laudă pentru aceasta, nu zice “Val, 
nemermicule care ai luat arma”, ci “Slavă ție, Sfinte 
Constantin, care ai biruit în bătălii pe duşmanii > 
lui Dumnezeu”. “A 

Sf. loan Gură de Aur, Sf. Vasile cel Mare şi all 
Sfinţi Părinţi îi laudă pe oşteni pentru ostenelile IO: E 

Sf. Ap. Pavel, Sf. Clement Românul, Sf. Ignatie 
Teoforul şi mulți alţii îi dau ca exemplu pe ostaşi. 
Pentru că toţi creştinii care vor să ducă lupta 084 
bună trebuie să o ducă asemenea ostaşilor. 

Sf. loan Botezătorul, atunci: când este întrebat 
de ostaşi "Ce trebuie să facem ca să ne mâniuini: > 
nu le spune “Renunfaţi la arme”, ci: “NU 
nedreptăţiţi pe nimeni, nu jefuiți pe nimeni, fi 
mulțumiți cu solda voastră". Deci îi îndeamnă Să 
rămână în armată, făcându-şi meseria de ostaşi. 


educa 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2014 


3 
: 
| 


A Fiecare metru pe care Israelul s-a extins 
în Teritoriile Ocupate a adus câte o dramă 
pentru palestinieni. 

Cel mai întins ținut care înainte de 1967 
aparținea palestinienilor, Cisiordania, a fost 
împărțit în trei zone. 

ZONA A, aflată sub control palestinian [5 
total, atât din punct de vedere administrativ, Pa 
cât şi al securității, reprezintă astăzi cam R- 
15% din suprafața CISIORDANIEI. ZONA C 
Sub control israelian total, reprezintă peste 
60%, iar ZONA B, unde responsabili cu 
securitatea sunt israelienii, dar 
administrația revine palestinienilor 
reprezintă restul. Situaţia este aceeaşi şi 
astăzi. 

Această împărțire nu s-a putut face fără a 
se ţine cont de situaţia particulară a fiecărei 


aşezări, în funcţie de populația majoritară, — 


astfel încât astăzi, străin fiind, este imposibil să-ți dai 
seama în ce categorie se încadrează zona în care te 
afli. Zonele se schimbă întruna chiar şi azi, odată 
cu extinderea coloniilor israeliene, principalul 
obstacol în drumul spre pace între cele două 
popoare. 


Când pui piciorul în Palestina, primul lucru pe 
care îl constaţi este că ai ajuns, practic, în deşert. 
Vara, pământul arid pare că nu poate fi cultivat cu 
absolut nimic, că este un uriaş bolovan. 

Primele case pe care le vezi în zare, de pe 
autostrada perfectă (controlată de armata israeliană, 
deci zona C), au deasupra nişte butoaie mari şi 
negre care le fac să arate înspăimântător. Sunt 
primul semn al ocupaţiei: în aceste butoaie 
palestinienii îşi stochează apa atunci când le vine 
rândul să-şi primească porţia de la statul Israel. 
În zilele în care nu primesc apă, consumă din 
butoaie, pe care le umplu din nou atunci când le vine 
rândul. Sunt emblema după care distingi fără 
greşeală care casă e locuită de palestinieni şi care 
de israelieni. 

De zeci de ani Israelul controlează rezervele 
de apă ale palestinienilor. Este stabilită o cantitate 
zilnică pentru fiecare aşezare în parte, care este apoi 
împărţită de comun acord între cei din aşezare. O zi 
primesc unii, altă zi alţii şi tot aşa, în funcţie de 
nevoile. fiecăruia. Cei din comunitățile mai izolate, 
beduinii, dar nu numai ei, ajung chiar să cumpere 
apă şi să plătească o bună parte din venitul lor pe 
transportul acesteia, situaţie în care nivelul lor de trai 
scade dramatic. 

În general, oraşele mari din Cisiordania 
reprezintă zona A. Există însă situaţii în care o şosea 
care trece la câţiva metri de o casă palestiniană 
ajunge să reprezinte, din motive de securitate, 
teritoriu al zonei C şi-atunci israelienii decid dacă şi 
în ce condiţii pe acel drum pot circula maşinile sau 
cetăţenii palestinieni. x 

Bazându-se pe interpretarea unor prevederi 
ambigue din acordul de la Oslo, Israelul modifică 
de la o zi la alta harta Cisiordaniei. i 

Logica modificărilor este relativ simplă: permisele 
pentru construcții în teritoriul zona C sunt eliberate 
de Israel, astfel că, potrivit statisticilor făcute de 
ONG-urile care monitorizează evoluţiile din zonă, 
aproximativ două solicitări palestiniene dintr-o sută 
primesc un răspuns favorabil. În schimb, israelienii 
care vor să se stabilească în Cisiordania primesc 
aprobări de construcţie fără mari probleme. 

Odată începute construcţiile, sub 
supravegherea armatei, un teren sau altul 
adiacente coloniei în formare sunt expropriate 
sau îşi schimbă destinația, devenind drum pentru 
colonişti, uneori închis complet circulației maşinilor 
palestiniene. Totul din 
Efectele acestor schimbări reprezintă de fapt 
teroarea de care palestinienii îi acuză pe evrei. 

Conform tradiţiilor palestinienilor, pământul 
înseamnă onoarea, iar mulţi dintre ei rămân fără 
pământ în urma acestor extinderi permanente ale 
coloniilor. 

De obicei palestinienii protestează față de 

extinderea acestor colonii. La proteste 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2014 


rațiuni de „securitate. 


Corepaonde ZA 


COLONIILE EVREIEŞTI 


Mai, Eat TEI te al 
participă familiile afectate şi, în funcţie de poziția 
socială sau relaţiile personale, alți membri ai 


comunităţii palestiniene sau chiar străini care le 


susțin cauza, unii dintre ei chiar activişti israelieni. 
Aceste proteste degenerează în conflicte cu cei 
din colonie, care cheamă armata. Intervenția 
armatei înseamnă arestări şi, uneori, chiar 
victime în rândurile nemulțumiților, însă coloniile 
şi coloniştii rămân acolo, alimentând tensiunile din 
respectiva comunitate. 


Toată Cisiordania este un podiş. 

Coloniile, principalul combustibil al tensiunilor 
israeliano-palestiniene şi principalul mijloc prin care 
se manifestă ocupația, alături de prezenţa israeliană 
militară şi administrativă, apar de la o zi la alta. Mai 
întâi o rulotă-două, obligatoriu într-un vârf de deal, 
aproape niciodată în vale, apoi o casă, două, câteva 
zeci, un drum, familii, garduri electrice sau cu 
senzori, securitate privată pentru respectiva aşezare, 
noi restricții pentru. palestinienii. din apropiere şi 
conflicte nonstop. Zi pegii dn, apropiere, 

Coloniile din Cisiordânia se extind încă din 1967, 
de după războiul de şase zile. Sunt considerate 
ilegale de Uniunea Europeană şi sunt subiectul 
care, acum trei ani, l-a făcut pe Mahmud Abbas, 
liderul Autorităţii Palestiniene de la Ramallah, să 
se ridice de la masa negocierilor cu Israelul. 
Statul evreu dorea să discute despre orice altceva în 


afară de problema coloniilor şi coloniştilor, iar Abbas, 


pe numele său arab Abu Mazin, nici nu a vrut să 
audă de asta. 

Coloniştii din Cisiordania sunt, în mare, 
motivaţi fie economic, fie ideologic. 

Cei care vin să locuiască aici o fac fie pentru că 
statul israelian îi susţine indirect, fie pentru că ei sunt 
convinşi ca pământul este al lor încă de pe vremea 
regelui David, iar palestinienii sunt cei care îl ocupă 
ilegal. 

Cei dintâi se stabilesc în Cisiordania pentru că 
plătesc de zeci de ori mai puțin pentru o casă aici 
decât pentru una de dimensiuni similare în Israel. 
În plus, ei sunt scutiți de taxe. Casele sunt 
construite de companii pe banii guvernului israelian, 
iar cei care le ocupă plătesc o rată mică timp de 20- 
30 de ani, dobânda fiind simbolică. Este aşadar 
avantajos pentru ei, în ciuda problemelor de 
securitate personală cu care se confruntă zilnic. 
Acceptă totuşi situația pentru că sunt păziți de firme 


specializate plătite de statul Israel şi, la 
nevoie, de forţe ale armatei israeliene. 

„Coloniştii ideologici“ sunt cei mai 
“4 agresivi. Parţial motivaţi de beneficiile 
economice, 
Cisiordania pentru că simt că acest teritoriu 
le aparţine de drept şi este datoria lor să îl ia 
înapoi şi să-l alipească statului evreu. Mulţi 
sunt înarmaţi şi îi provoacă necontenit pe 
| noii lor vecini, care îi privesc ca pe o forță 
civilă a armatei de ocupaţie. 

Atunci când palestinienii nu pornesc câte 
un protest față de cei din coloniile din 
apropiere sau față de extinderea lor 
teritorială, între ei şi colonişti izbucnesc 
conflicte spontane. Fie unii, fie alţii aruncă o 
piatră — o glumă proastă spune că aruncatul 
cu pietre este sportul național în 
Palestina — în direcţia adversarului. Riposta 
vine, conflictul începe, forțele armate sau cei din 
securitatea privată din colonii intervin şi se lasă cu 
arestări, de obicei în rândul palestinienilor, care sunt 
duşi şi interogaţi pentru câteva luni de zile. Unii 
primesc ani grei de închisoare pentru o piatră 
aruncată înspre colonişti, înspre o maşină de-a 
acestora sau înspre armată. În cazul în care 
intervenţia naşte un protest al comunității 


“palestiniene, nu de puţine ori forțele israeliene 


folosesc armele, cu gloanțe oarbe sau chiar cu 
muniție de război. 

Prezenţa în sine a coloniştilor îi irită pe 
palestinieni: spre deosebire de ei, care se chinuie cu 
agricultura de subzistență, care au probleme cu 
alimentarea cu apă şi curent şi care sunt, practic, 
lipsiţi de apărare în fața provocărilor, coloniştii 
plătesc sume modice pentru apă, care curge 
nonstop, pentru electricitate şi alte servicii. Terenul 
lor este irigat fără oprire, devenind propice pentru 
agricultură, în vreme ce țărâna palestiniană nu poate 
naşte- decât-nişte amărâte de culturi de castraveți 
sau alte legume pentru consumul propriu. 

Aceste diferențe „pe față“ nasc frustrări în 
comunităţile palestiniene. 

Cea mai complicată situaţie este în Hebron, 
singurul oraş palestinian care are în mijlocul lui, în 
aşa-numita zonă A, două colonii evreieşti. 

Aici l-am cunoscut pe Abd al-Karim Jaabari, un 
palestinian care a ajuns să locuiască între două 
colonii, la distanță de nici 50 de metri de cea mai 
apropiată casă israeliană. 

Abd al-Karim Jaabari arată spre ceea ce el 
numeşte „sursa răului“: casele din colonia israeliană 
Kiryat din Hebron, de care îl mai despart doar câteva 
zeci de metri. 

Casa lui a devenit o fortăreață, cu trei rânduri 
de grilaj la fiecare geam, montate chiar de el 
pentru a rezista asediului cu pietre care nu se 
opreşte de ani. Chiuveta din curte e crăpată de un 
bolovan, grilajele de la geamuri sunt îndoite, iar 
oglinda din colțul casei, în care se bărbiereşte, a 
rămas doar un ciob. 

În plus, îl vede zi de zi pe cel care i-a provocat 
băiatul să arunce cu o piatră, gest pentru care fiul lui 
este în închisoare de şase luni şi aşteaptă să fie 
judecat. Spune că i-a povestit că a încasat bătăi 
groaznice în arest şi i se rupe sufletul. 

A protestat de câteva ori, însă fără nici un folos: 
coloniştii de peste gard i-au luat pământul, care 
acum este străbătut de un drum construit special 
pentru ei. Nu are pe unde să ajungă acasă cu 
maşina, astfel că tot ce trebuie să aducă acasă, fie 
cumpărături zilnice, fie mobilă, trebuie cărat cu 
spinarea de la bariera aflată la câteva sute de metri. 

Copiii şi nepoții lui, spune el, sunt luați zilnic la 
pietre de cei din colonie. Nici el nu mai ştie de câte 
ori au avut capetele sparte. 

Se încăpățânează să trăiască aici cu familie cu 
tot şi speră în vremuri liniştite, însă răbdarea i-a 
cam ajuns la final. 


aceştia aleg să vină în. 


PTD rel ia a de 09) CAI mă vea * 05 N ina i 


Mogtenirea Codeanu. ÎN) 


CRIMA DE A TE APĂRA 


Vreau să spun câteva lucruri despre atac şi 
apărare, lucruri atât de comune, de normale şi 
de logice, încât cititorul ar putea să se simtă 
oarecum jignit; ca şi când m-aş apuca să expun 
cum că doi şi cu doi fac patru. 

Lăsăm la o parte groaza care te apucă atunci 

când constaţi faptul că cele mai elementare 
lucruri sunt ignorate de cea mai mare parte a 
oamenilor, dar te aştepţi ca măcar atunci când 
miza jocurilor, a exagerărilor, a minciunilor şi a 
dispreţului total pentru orice logică afectează 
viața unui individ, a celor apropiaţi şi a copiilor 
lui, să sesizeze ceva, să se aprindă o lumină 
cât de mică; un senzor în semnalul de alarmă al 
instinctului lui de conservare. 
ŞI După i jumătate de secol de regim de 
îndobitocire aplicat românilor de blestematul în 
veci iudeo-comunism, să credem că este o 
pretenţie nejustificată să îi ceri individului să fie 
preocupat de problemele de supravieţuire la 
nivel naţional ? 

Pentru multe popoare ale lumii, care practică 
demnitatea naţională, aşa ceva (totalul 
dezinteres pentru naţiune şi pentru viitorul ei), o 
astfel de poziţie, o astfel de atitudine, ar fi de 
neconceput. La noi pare ceva normal şi dacă 
încerci să trezeşti cuiva interesul pentru marile 
probleme, în cel mai bun caz te ignoră, dacă nu 
cumva te şi înjură. Această categorie de oameni 
de care vorbesc reprezintă imensa majoritate a 
poporului român, incapabilă de a evada din 
această mentalitate în care se complace, 
socotindu-o soluţia cea mai comodă şi eventual 
cea mai sigură. 

Ar trebui să ne preocupe nişte întrebări ale 
căror răspunsuri ar putea să fie: cheia 
prosperității noastre; pe primul loc aş aşeza 
misterul alegerii României ca locaţiune majoră a 
poporului lui Israel. 

Este absolut evident că după recucerirea 
Palestinei de care sunt legate rădăcinile 
istorice ale iudaismului, următorul obiectiv 
vizibil de vreun secol şi jumătate, pentru cei 
interesaţi să vadă dar în special lezați de 
insistența manevrelor murdare, este în mod 
evident România. 

Nu este normal pentru cei care refuză să 
accepte pretenţiile de dominație totală, mai mult 
sau mai puţin oficializate ale evreilor, să se 
întrebe; “Doamne Dumnezeule, ce greşeli de 
neiertat a făcut poporul român de ne-ai trimis pe 
cap asemenea pedeapsă?” Acesta este un fel 
de a privi lucrurile, ca pe o fatalitate! 


Pentru minţile mai analitice, ideea de a, 


accepta starea de lucruri ca pe o pedeapsă 
divină, nu poate să reprezinte decât poate o 
parte a explicaţiei. “ 

Să ne gândim oare că suntem pedepsiţi 
pentru păcatele noastre? 

Eu personal nu cred, căci sunt convins, pe 
de o parte, că poporul român este în marea lui 
majoritate plăcut Domnului Dumnezeu şi lui 
lisus Cristos, şi, pe de altă parte, că divinitatea 
i-a rezervat un rol important în viitorul omenirii, 
aşa cum în trecut l-a desemnat ca paznic al 
porților Europei, oprind pe loc sute de ani 
expansiunea otomană. 

Chiar dacă eu văd lucrurile prea în roz, în 
contradicție cu vederile Domnului, mai ştiu că El 
nu a vrut niciodată moartea păcătosului. Orice 
creştin ştie că iertarea divină se capătă prin 
suferință şi tăria credinței se constată prin 
punerea ei la încercări. 

Acestea ar fi explicaţiile teologice, 
dar noi ne simţim obligaţi să căutăm şi 


Pag. 8 


alte motive pentru care suntem condamnaţi să 
suportăm invazia iudaică legalizată - cum am spus 
de nenumărate ori - la 1878, la Pacea de la Berlin, 
prin articolul 7 care ne obliga, în schimbul 
recunoaşterii Regatului României de către puterile 
europene, să “colonizăm” un număr de câteva sute 
de mii de evrei. 

“Unde merge mia, merge şi suta”. Ştiţi bine, “un 
necaz nu vine niciodată singur”: început fără sfârşit! 

Intr-o ţară în care nivelul de trai a 85% din 
populație era pe muchie de cuţit, coeficientul 
reprezentând populaţia rurală, îi mai arunci în cârcă 
o jumătate de milion de oameni care vin “cu traista în 
băț” şi care sunt dispuşi să intermedieze orice, dar 
sunt total refractari de a produce ceva. Aş fi nedrepi 
dacă nu aş face precizarea că mă refer la 
producerea de bunuri de subzistență, care erau 
problema sfârşitului de secol XIX şi începutul sec. 
XX. Că puţini dintre musafirii nepoftiți au devenit pe 
parcurs. croitori (în special), cizmari (de reparații), 
tinichigii sau mai ştiu eu ce (deci să încercăm să îi 
aşezăm în rândul celor direct productivi). Aceştia au 
sufocat până la dispariţie micul meseriaş român care 
s-a trezit pe drumuri, îngroşând rândurile servitorilor 
la dispoziţia jupânilor, nevoit să-şi vândă pe nimic 
forța de muncă, mica :proprietate funciară, iar pentru 
alţii obligaţia sau poate ocazia de a intra “cu arme şi 
bagaje” în tabăra intereselor evreieşti, la nivelul la 
care era situat. 

A doua mare invazie a teritoriului naţional a fost 
după tratatul de la Versailles: o țară devastată de un 
război pustiitor, când milioane de români crăpau de 
foame, nu aveau un adăpost deasupra capului, 
satele, baza ţării, erau pustii de bărbaţii ce îşi 
sacrificaseră vieţile pentru ţară.... Pentru care ţară ? 
Pentru ţara care se va dovedi în scurt timp că nu 
este a lor decât cu numele? “Este jale mare-n ţară / 
Căci străinul e stăpân, /Cerşetor la el acasă / A 
ajuns bietul român!” 


Despre ce să vorbesc mai întâi: despre 
reacţia absolut justificată a poporului român, 
sau să răspund la întrebarea-cheie: "De ce 
dracu' ne-au ales pe noi ca viitoare 
victime?” 

Păi să fie clar, măi române care vei citi 
aceste rânduri, că te vei simți jenat şi că mă 
simt şi eu jenat alături de tine când vom stabili 
adevăratele motive. 

Avem o țară bogată şi frumoasă, dar la 
timpul trecut! 

Nu mai avem decât praful de tobă! Tot ce s-a 
putut cumpăra s-a cumpărat şi tot ce mai este 
de cumpărat se va cumpăra, iar tu, române, şi 
cu mine, ținându-ne de mână, vom privi la 
“invadatori” cum huzuresc şi se desfată, 
tremurând de frig, cu pantalonii rupți în fund!! 

Vrei să-ţi spun şi de ce au ales jupânii 
România ca loc de refugiu şi de petrecere, 
de desfătare? 

Simplu: de zeci de ani trag de funia 
clopotului de alarmă şi tu te faci că dai de 
mâncare la porci, eşti ocupat aşa de tare, că 
nu mai vezi şi nu mai auzi nimic. 

Nu eu trag de funia clopotului, o trag 
martirii neamului românesc, eroii şi vitejii 
care au vrut să-ți lase ţie “o țară ca soarele 
sfânt de pe cer”! Şi tu ce faci: dai în 
continuare boabe la porci, ca să te convingi 
singur că ai altă treabă şi că musai or fi alții 
care să-şi caute sabia, arcul şi săgețile 
pentru salvarea neamului lui şi, mă rog, şi al 
tău. 

“Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, loane!” 

Nu vezi că pasivitatea ta te face victimă 
sigură dar îţi pune şi firmă la poartă: “laş şi 
dezertor” - sau invers: “dezertor şi laş”. Oricum 
o să o suceşti, de tine este vorba! S-ar putea ca 
firma asta să îl mire pe copilul tău mai târziu, 


Nicador Zelea-Codreanu 


dar prea târziu pentru tine, şi poate el va auzi 
clopotul bătând în dungă! 

Ştiu că vor fi unii care mă vor zeflemisi că am 
devenit patetic, dar patetismul meu este departe 
de a exprima pericolul care ne paşte, 
dramatismul zilelor. pe care le trăim, drama 
unui popor anihilat de micile interese şi 
marea laşitate. 


De fapt, articolul meu vroia să vorbească despre 
“atac şi apărare”: cu această sintagmă am început; 
vroiam să demonstrez că apărarea şi atacul 
practicate de neamul evreiesc au la bază două 
condiții obligatorii. 

Atacul se bazează pe superioritatea 
zdrobitoare, lipsită de orice fel de glorie prin 
comparație cu marii strategi şi eroi ai istoriei, în 
care proporția numerică şi a dotării este demonstrată 
de măcelul din Fâşia Gaza, unde un luptător 
palestinian avea de luptat înarmat cu un kalaşnicov, 
cu un tanc de ultimă generație, dotat cu tun de mare 
calibru, mitraliere şi mai ştie dracu' ce. Şi ce ieşea pe 
țeava tunului? obuze cu fosfor, care plasează 
Israelul în rândul “criminalilor de război” ('Ziua”, 26 
ian. 2009). În aceeaşi informaţie ni se furnizează un 
nou motiv de a face aprecierea respectivă prin însuşi 
titlul: “Israelul recunoaşte crimele de război din 
Gaza”, precizând şi folosirea bombelor cu 
fragmentaţie. În această situaţie ar trebui să 
reactivăm “Nurnberg-ul” şi să fie judecaţi pentru 
crime de război! 

Aţi auzit pe cineva punând problema că la crime 
identice se apucă pedepse identice? 

Nu citesc presă străină, dar dacă s-ar fi pomenit 
despre aşa ceva, se menționa şi în România; fac 
confuzie, ca toată lumea, căci toată presa este 
controlată de aceşti tovarăşi cam peste tot. 


Acum ajung la ideea de la care am pornit: 
Care este cea mai mare crimă a secolului? 

”Antisemitismul”! 

In afară de imbecilitatea termenului care 
continuă să fie promovat de stăpâni şi slugi pe 
aceeaşi măsură, constatăm că cea mai slabă 
reacție de apărare a unui (sau unor) ne-evrei, 
stârneşte un val de acuzaţii grave din partea 
presei - despre care spuneam că este 
proprietate sau numai aservită intereselor 
evreieşti. 

Să nu credeți că vorbesc despre vreo 
noutate. 

Să vă mai amintesc despre noroiul în care au 
vrut tovarăşii să îl terfelească pe Mihai 
Eminescu? 

Ce făcea steaua românismului, a poeziei, a 
Neamului nostru? 

Trăgea un semnal de alarmă, căci era 
evidentă evoluția  dezastroasă. a stării 
economice şi a capacităţilor de manifestare 
politică în sensul intereselor naţionale. 

Urmarea: trebuia să dispară din mințile şi 
inimile noastre, iar tov. Patapievici îl numeşte 
“cadavrul de care trebuie să ne debarasăm”. 

După Eminescu, Dumnezeu ne trimite o 
altă stea a naționalismului: Corneliu Zelea- 
Codreanu, patriotul fără egal al timpurilor 
moderne în România (şi cu siguranță nu numai 
în România). 

Care este idealul politic al făuritorului şi 
conducătorului Mişcării Legionare: România 
să asigure în primul rând bunăstarea 
românilor! Nu doreşte decât să se apere în 
fața unui duşman fără scrupule, răzbunător 
când are ocazia, laş când nu este în 
superioritate evidentă, mânat de nişte precepte 
pe care le ţine ascunse pentru a nu îngrozi 
lumea! 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2014 


Simpla reacție de apărare, 

obligatorie - dacă vreți, măcar ca o 

manifestare a simțului de conservare - 

devine în ochii evreilor şi a slugilor 

devotate pe care le cumpără cu bani jecmăniţi, 

“antisemitism”, o “crima” despre care se ţipă “ca 
din gură de şarpe”. 

Orice atingere a intereselor evreieşti, orice aluzie 
ja comportamente inacceptabile care merg până la 
genocid, se întoarce în capul păgubaşului, 
transformând absolut evidenta victimă în călău al 
nevinovaţilor sanguinari! 

Şi atunci ce fac “aleşii Domnului"? Ucid fără de 
milă, prin intermediari cărora le impun şi condiţia: 
omor ritual, căci aşa scrie la carte: prin spânzurare, 
nu prin curgere de sânge. Şi Corneliu Zelea- 
Codreanu este sugrumat în detenţie cu o funie de 
mătase, spre exemplu şi ţinere de minte. 

i Dar acest Codreanu a avut şi adepţi: un milion de 
români! "Ne răzbunăm până la a şaptea generaţie! 
Instrumentul l-am creat tot noi. Comunismul este 
opera noastră; îl folosim şi omorâm în puşcării, în 
mine, pe şantierele morţii; 300.000 de legionari cad 
răpuşi in bătăi, în anchete (ceea ce este cam acelaşi 
lucru), de foame, de frig, istoviţi de muncă, bolnavi şi 
netratați, în celule unde nu ai decât doi metri de 
peton gol şi unde în plină iarnă se aruncă peste tine 
găleți de apă! 
Dar să revenim la anii de acum. 
Dacă palestinienii, disperaţi de regimul aplicat de 
Israel în Fâşia Gaza, echivalent, după aprecierea lu 
Richard Falk (reporter O.N.U. pentru Drepturile 
Omului în Gaza), cu “crimă împotriva umanităţii” 
Ziua”, 11 dec. 2008), reacţionează construind 
rachete artizanale şi, folosindu-le, fac în 5 ani 4 
victime între israelieni, aceştia se simt îndreptăţiți să 
omoare mii de palestinieni, să rănească alte mii, să 
distrugă un oraş din temelii şi să continue după 
oprirea focului acelaşi regim de înfometare a 
“prizonierilor” din Gaza, 1,5 milioane de oameni. 

Nu am auzit mâncătorii de serviciu exprimându-şi 
măcar o îndoială asupra dreptului Israelului de a 
măcelări mii de oameni; din contră, victimele sunt 

vinovate! (...) 


„Dar să revenim la “antisemitism”: lăsând la.o 


parte idioțenia pe care o reprezintă sintagma, el 


*kă 


COLONIILE EVREIEŞTI 


„Nu plec de-aici decât în pământ. În pământul 
meu!“, spune fără să clipească atunci când îl întreb 
de ce nu renunță şi nu-şi ia lucrurile să se mute în 
altă parte. 

îl simt vulnerabil şi nu pot să nu-l întreb ce părere 
are despre extremism, despre gherilă şi despre 


recunosc, spre răspuns: : 

„În condiţiile astea, aţi susține o mişcare 
extremistă, teroristă, aşa cum îi spunem noi în 
Europa, o mişcare precum KHamas? Aţi vota cu 
Hamas dacă mâine ar fi alegeri?“. 

Îmi spune,„da“ fără să stea prea mult pe gânduri. 

Coloniile şi coloniştii i-au adus pe palestinieni la 
exasperare. Într-un asemenea hal, încât acum vreo 
două luni, într-un punct de control plin de soldați 


a ucis un colonist care arunca cu pietre. 

Povestea, aşa cum mi-a spus-o unul dintre şoferii 
palestinieni cu care am călătorit în Cisiordania, e 
impresionantă: se spune că omul se afla într-o 
maşină şi, când a fost'oprit la checkpoint, un colonist 
a început să dea cu pietre în el şi în maşina lui. 

Soldaţii nu l-au potolit, aşa că bărbatul, „sătul de 
ațâtea nedreptăţi“, „şi-a pierdut minţile“, a scos un 
cuţit şi s-a năpustit asupra colonistului. Deşi acesta 
din urmă avea pistol şi deşi a apucat să tragă, 
palestinianul l-a spintecat, omorându-l pe loc. A fost 
imediat arestat de soldaţii din apropiere şi, cel mai 
probabil, va fi condamnat la închisoare pe viață. 

Pe drumul de la Ramallah la Nablus, pe vârfuri 
de deal, se văd zeci de noi avanposturi, iar când 
mergi de la Ramallah spre Tel Aviv vezi colonii în 
extindere, case în construcție şi lucrări la noi 
drumuri. 


terorism. O fac nu tocmai jurnalistic, conducându-l, 


trebuie să sugereze două lucruri pentru orice 
trăitor: 

- utilizarea termenului la adresa cuiva trebuie 
să îi provoace respectivului “ştampilat” o stare 
vecină cu paralizia şi o stare de inconştiență 
care să ducă în final la restrângerea activităţilor 
vitale, la cele legale de supraviețuirea lui şi a 
apropiaților lui. 

- “constatarea” de către respectivii “semiţi” a 
gândirii şi a practicării “antisemitismului” la 
cineva, le dă dreptul la măsuri, la represalii care 
nu au nici o legătură cu “gravitatea” cazului sau 
cu justiţia practicată pe mapamond. În sprijinul 
acestei afirmaţii aduc clasicul de acum exemplu 
cu Nichifor Crainic, unul din cei mai mari ziarişti 


£ 


israelieni, undeva în apropiere de Nablus, un bărbat" 


Zidul carei separă pe palestinieni de israelieni 
are o lungime de aproape 700 de km şi este în 
continuă extindere. Cea mai mare parte din el este 
pe teritoriul  Cisiordaniei, intrând în terenul 
palestinian cu sute de metri până la 20 de km faţă de 
„linia verde“ trasă de ONU acum mai bine de 70 de 
ani. Scopul declarat al construcţiei zidului este 
securitatea. lar motivul pentru care această hidoasă 
construcţie muşcă atât de adânc uneori din teritoriul 
Cisiordaniei este „protecția coloniilor evreieşti“ de 
aici, începând cu lerusalimul de Est, ocupat de evrei 
în *67, în urma războiului de şase zile. 

Zidul nu este peste tot chiar un zid. De fapt, în 
cea mai mare parte este un gard de plasă cu 
senzori, patrulat permanent de forțele armate 
israeliene. Uneori, zidul trece prin inima unei 
comunități, pe mijlocul unui drum, despărţind cele 
două sensuri de mers şi, totodată, casele de pe-o 
parte şi de alta a străzii. Şi separând copii de părinţi, 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2014 


din perioada interbelică. A fost 
condamnat în 1947 la “detenție grea 

de viață” prin sentința nr. 2 din 4 iunie 

1945 pentru că “a scris articole la ziar 
împotriva evreilor! (în  facsimil  hotărarea 
judecătorească în “Ziua” din 23 iunie 2008). (...) 

Pentru că am discutat atât despre 
antisemitism, nu ne asumăm moartea nici 
măcar a unui evreu, consemnată pentru istorie 
de rabinul şef David Şafran la sfârşitul anului 
1937 în discuţia, devenită publică, avută cu 
Căpitanul. 

Ce s-a întâmplat după asasinarea 
Căpitanului (80.nov.1938) şi a Statului Major 
Legionar şi a altor sute de fruntaşi în “noaptea 
cuţitelor lungi” din 22 sept. 1939, are la bază 
trădarea lui Horia Sima şi târârea Mişcării 
Legionare pe drumul ilegalităţi şi al 
anarhismului. Noi apreciem că orice încercare 
de a salva imaginea lui Horia Sima este un act 
criminal de trădare a Mişcării Legionare, şi pe 
promotori îi socotim inconştienți şi trădători! 

Dar, revenind la prezent, să fie clar pentru 
indiferenți, prieteni şi duşmani: 

Pe noi nu ne inhibă absolut deloc 
naționalitatea duşmanului: poate fi semit, 
latin, german, slav sau orice; în momentul în 
care lezează în orice măsură interesele 
naţionale ale României, devine duşmanul nostru 
şi îl tratăm ca atare! Ă 

Mă văd obligat din ce în ce mai mult să 
constat că la ora actuală țara este distrusă de 
nişte aşa-zişi români. (...) Acestor javre le 
atragem atenţia că nu este departe timpul când 
vor plăti cu capul fărădelegile lor! Dacă nu 
există legi pentru pedeapsa lor exemplară, le 
vom face, le va face poporul român, generaţiile 
de după 89: “Când nu vom mai putea răbda, / 
Când foamea ne va răscula, / Cristoşi să fiți, 
nu veţi scăpa / Nici în mormânt”! 


"Cuvântul Legionar” nr. 67 
Sectiuni e Vai Fădumaru 


fraţi unul de altul şi câte şi mai câte astfel de drame 
individuale. 

În Ierusalim, dar nu doar aici, există cartiere 

întregi locuite de palestinieni în partea israeliană a 
zidului. Aşa au rămas. Dovadă a tendinței 
expansioniste a Israelului, după cum acuză 
palestinienii, care se întreabă cum mai poate avea 
zidul rol de barieră de securitate. 
Zidul de beton, înalt de opt metri, aproape de 
două mai mare decât oroarea din Berlin, apare în 
zona celor mai aglomerate puncte de control. 
Acestea sunt punctele de trecere din Cisiordania în 
Israel. Palestinienii au nevoie fie de acte emise de 
statul israelian, fie de nişte autorizații speciale care 
se dau pentru cel mult trei luni, pe criterii la fel de 
greu de intuit. Cererile respinse sunt motivate prin 
sintagma „motive de securitate“. 

Asemenea "puncte de control” sunt însă 
instalate şi pe majoritatea drumurilor din zona C, 
chiar dacă acolo nu există zid şi chiar dacă, şi de-o 
parte, şi de alta a punctului de control, este teritoriu 
palestinian. Acestea sunt de regulă în apropiere de 
colonii şi pot apărea de la o săptămână la alta. 

Punctele de verificare sunt în permanenţă păzite 
de soldaţi israelieni care pot opri orice maşină pentru 
control. Mai mult, palestinienii acuză bunul plac al 
soldaţilor israelieni, care, având dreptul şi invocând 
aceleaşi motive de securitate, închid pur şi simplu . 
punctele de trecere, astfel că niciodată un 
palestinian nu poate fi sigur că ajunge dintr-un loc în 
altul într-un termen rezonabil. “ 

Toate intrările în zona A, a palestinienilor, 
sunt semnalizate cu panouri mari prin care le 
este comunicat că îşi riscă viața continuându-şi 
drumul. 


Pag. 9 


i 2 ME ua 2 E 


Cea mai puternică armată particulară din 
lume, B/ackwater, şi-a schimbat numele în 2009, 
după ce a devenit cunoscut în toată lumea în urma 
denunţurilor de abuzuri în Irak, inclusiv masacrarea 


civililor, dar continuă să fie cel mai mare 
contractant privat al Departamentului de Stat 
american în materie de servicii de securitate - altfel 
spus, pentru a practica terorismul de stat oferind 
guvernului posibilitatea de a-l nega. 

Mulţi. militari şi foşti ofițeri CIA lucrează pentru 
Blackwater sau pentru una dintre. firmele pe care 
aceasta le-a creat spre a devia atenţia de la răul său 
nume şi a genera şi mai multe câştiguri din 


vânzarea de servicii nefaste — care merg de la 


informații şi spionaj până la infiltrări, intrigi politice, 
antrenament paramilitar şi atacuri armate -— altor 
guverne, bănci şi firme transnaționale. Afacerile 
cu transnaţionale — precum Monsanto, Chevron 
sau giganți financiari precum Barclays şi Deutsche 
Bank — se desfăşoară prin firmele deţinute de Erik 
Prince, proprietarul Blackwater: Total Intelligence 
Solutions şi Terrorism Research Center. Acestea 
au aceiaşi manageri ca şi Blackwater. 


Colosul din industria agricolă Monsanto, care 
modifică genetic plante pentru a exclude sau tolera 
anumite pesticide sau pentru a le face să producă 
seminţe neviabile, a contractat serviciile firmei de 
mercenari Blackwater pentru a spiona pe 
activişti, relatează jumalistul american Jeremy 
Scahill, autorul cărţii "Blackwater. Ascensiunea celei 
mai puternice armate private din lume”. 

Colaborarea Monsanto - Blackwater este, fără 
îndoială, un răspuns la deceniul de eforturi de 
sabotare a culturilor modificate genetic de întreg 
globul. De la introducerea de culturi modificate 
genetic, anunțată public în 1996, cetățenii au 
vandalizat aceste culturi în fiecare an undeva pe 
planetă. Mai multe mii de plante modificate genetic 
au fost parţial sau total distruse. 

Compania Blackwater este cunoscută pentru 
masacrul din Piaţa Nisour, din 2007. Saptesprezece 
civili nevinovaţi au murit atunci când gărzile 
Blackwater au deschis focul într-o zonă aglomerată 
din piaţă. Echipa de ucigaşi a fost, mi târziu, 
achitată. 

Scahill relatează că, prin intermediul reţelei sale 
de companii, Blackwater (acum "Academi'), a 
spionat şi / sau s-a infiltrat în grupuri ce se opuneau 
companiei Monsanto din 2008. 

Monsanto s-a implicat deschis în problema 
activiştilor de pe blog-uri. Tom Philpott, de la 
"Grist”, notează: "Pot confirma că firmei Monsanto îi 
place să supravegheze. îndeaproape blog-urile şi 
site-urile. În 2005 'am luat o pauză, ca scriitor- 
comentator de politică alimentară, după ce un avocat 
al Monsanto mi-a sancționat blog-ul." 

Dar, indiferent cât de mulţi bloggeri încearcă să 
reducă la tăcere, industria biotehnologiei a pierdut la 
judecata opiniei publice. Acesta este motivul pentru 
care face lobby ca alimentele modificate genetic 
să nu fie etichetate. 

Dar Monsanto nu este îngrijorat doar de 


opinia publică. Sabotajul culturilor modificate 


genetic, care a început în Europa, a devenit efort 
continuu la nivel mondial din anul 1997 încoace. 

În 1999 Andrew Hund a elaborat mai multe 
rapoarte priind sabotajul culturilor modificate genetic 
din întreaga lume. 


Pag. 10 


Pierde 


MAŞINI DE RĂZBOI: 
BLACKWATER, MONSANTO, 


BILL GATES 


În urmă cu două luni am publicat un articol despre cele mai /, 
puternice armate particulare din lume şi am promis că vom || 
reveni cu un articol despre Blackwater (redenumită acum | 


'"Academi') şi Monsanto. 


Doar concentrându-se asupra SUA, Gordon 
Rausser a documentat mii de distrugeri de plante 
modificate genetic — GM - numai în 1999. Cetăţenii 
s-au orientat către porumbul modificat genetic, sfecla 
de zahăr, floarea-soarelui, pepeni, roşii, nuci şi 
căpşuni. Atacurile au avut loc în Maine, Vermont, 
Minnesota, New York şi California. 

Calendarul de mai jos este doar o scurtă listă 
a unor astfel de acțiuni. Acesta prezintă o mare 
varietate de culturi de pe mai multe continente. Arată 
interesul nemărginit în eliminarea acestei tehnologii 
de pe planetă. Prea numeroase pentru a fi listate mai 
jos, cazurile de sabotaj din SUA nu sunt incluse. 

- în 1997 iriandezii distrug sfecla de zahăr modificată 
genetic, 

= în 1998 francezii distrug porumbul modificat genetic, 

- în 1998 britanicii distrug toate recoltele modificate 
genetic, 

- în 1999 fermierii indieni ard bumbacul modificat 
genetic, 

- în 1999 neozeelandezi distrug cartofii modificaţi 
genetic, 

în 1999 canadienii distrug copacii modificaţi genetic, 

- în 2001 brazilienii. distrug culturile modificate genetic 
de porumb şi soia, 

- în 2003 francezii distrug rapița modificată genetic, în 
2004 Guyana Franceză distruge cafeaua modificată 
genetic, 

- în 2006 germanii distrug porumbul modificat genetic, 

- în 2008 brazilienii distrug culturile modificate genetic 
de porumb, ; 

- în 2009 elveţienii distrug grâul modificat genetic, 

- în 2009 Islandezii distrug orzul modificat genetic, 

- în 2009 britanicii distrug merii modificaţi genetic, 

- în 2010 spaniolii distrug culturile modificate genetic 
de porumb, 

- în 2010 italienii distrug culturile modificate genetic de 
porumb, 

- în 2010 francezii distrug strugurii modificaţi genetic. 

Nu toată lumea îşi permite luxul de a distruge 
loturile-test. În India, în cadrul unui nou proiect de 
lege pentru biotehnologie, cunoscut sub numele de 
"BRA!”, oamenii pot fi închişi şi amendaţi, pur şi 
simplu pentru că îi “induc în eroare” pe alţii despre 
culturile modificate genetic. 

În 2010, în La Leonesa (Argentina), 100 de 
huligani au atacat fermierii locali care se adunaseră 
pentru a asculta o prezentare ştiinţifică cu privire la 
toxicitatea  glifosat-ului, principalul ingredient în 
produsul  "Roundup” al Monsanto.  Guvemul 
provincial Chaco raportase anterior o triplare a 
incidenţei cancerului la vârsta copilărie şi o creştere 


de patru ori a cazurilor de malformații congenitale în . 


zonă în cei 10 ani de la "expansiunea agrochimică a 
glifosat-ului şi a altor chimicale pulverizate în 
provincie." 

Având în vedere faptul că întreaga industrie se 

bazează pe informaţii "înşelătoare" care induc în 
eroare (de exemplu falsa afirmaţie că organismele 
modificate genetic ar fi substanţial echivalente cu 
alimentele normale), trebuie să vă întrebaţi de ce 
directorii Monsanto vor fi acceptați şi crezuţi, în 
timp ce cei care desconsideră tehnologia devin 
inta. 
; Unul dintre directorii B/acwater, Cofer Black, 
cunoscut pentru brutalitatea lui pe când era director 
al CIA, a semnat contractul cu Monsanto în 2008 ca 
director al Total Intelligence, firma pe care o 
reprezenta obligându-se să spioneze şi să infiltreze 
organizaţiile “ care activează pentru drepturile 
animalelor împotriva organismelor modificate genetic 
şi a altor activități murdare ale gigantului 
biotehnologiei, 


Redacția 


Contactat 
de jurnalistul „La 
Scahill, directorul executiv Kevin Wilson de la 
Monsanto a refuzat să vorbească, dar ulterior a 
confirmat pentru „The Nation“ că în 2008 şi 2009 au 
avut contracte cu Total Intelligence, dar Monsanto 
ține să precizeze că aceste contracte vizau numai 
oferirea de informaţii publice despre opozanții săi! (?) 

Nu e de mirare că o întreprindere de ştiinţe ale 
morţii precum Monsanto, dedicată de la 
începuturile sale producerii de substanţe toxice şi 
răspândirii de otrăvuri, de la "agentul Oranj” până la 
dioxină, otrăvuri pentru agricultură, hormoni şi 
semințe modificate genetic, se asociază cu altă 
întreprindere de ucigaşi. 


Aproape simultan cu publicarea articolului lui 
Jeremy Scahill în „The Nation“, publicaţia „La Via 
Campesina“ a denunţat cumpărarea, contra sumei 
de peste 23 de milioane de dolari, a 500.000 de 
acţiuni la Monsanto, de către Fundația Bill şi 
Melinda Gates, care în felul acesta şi-a dat jos 
masca de filantropie. 

Note: Via Campesina este asociaţia micilor 
fermieri, din care fac parte asociații din 17 ţări 
europene., inclusiv din România. 

Această asociere dintre două dintre cele mai 
brutale monopoluri din istoria industrialismului nu e 
surprinzătoare: Bill Gates controlează mai bine de 
90% din piața programelor de computer 
patentate, iar Monsanto peste 90% din piaţa 
mondială a seminţelor modificate genetic şi 
majoritatea pieţei globale a seminţelor comerciale. În 
nici o altă ramură a industriei nu există monopoluri 
atât de vaste. Însăşi existența lor întruchipează 
negarea mult trâmbițatului principiu al liberei 
concurențe. Atât Gates cât şi Monsanto sunt foarte 
agresivi în apărarea monopolurilor pe care le au. 

Chiar dacă Bill Gates încearcă să ne spună că 
Fundaţia nu are nici o legătură cu activităţile lui 
comerciale, tot ceea ce face aceasta demonstrează 
contrariul: mare parte din donațiile sale sfârşesc prin 
a favoriza investiţiile sale comerciale - de fapt nu 
donează nimic, pentru că în loc să plătească 
impozite îşi investeşte câştigurile acolo unde are 
interese, inclusiv acela de a apărea drept un om 
mânat de bune intenții. Dimpotrivă, donațiile lui 
finanţează proiecte distructive precum 
bioingineria sau înlocuirea medicamentelor naturale 
şi comunitare cu medicamente patentate de înaltă 
tehnologie. Ca şi Monsanto,- Bill Gates se alătură 
eforturilor de distrugere a agriculturii ţărăneşti pe tot 
globul. Aceasta funcționează ca un cal troian pentru 
a-i lipsi pe țăranii săraci de semințele lor tradiţionale, 
înlocuindu-le mai întâi cu seminţe de firmă, apoi cu 
semințe modificate genetic. Accesul la alimente de 
calitate în toată lumea depinde de un număr cât mai 
mare de ferme mici, ţărăneşti, fiind imperios 
necesară renaşterea comunităţilor rurale. "tim să 
producem, însă trebuie să avem posibilitatea s-o 
facem” spun fermierii de pretutindeni. 

România cultivă şi importă organisme 
modificate genetic (OMG) Monsanto; iar acestea 
le contaminează şi pe cele convenţionale, prin 
polenul purtat de vânt, dar şi prin albine. 


Blackwater, Monsanto şi Gates sunt trei 
fețe ale aceluiaşi chip: maşina de război 
împotriva planetei şi a majorităţii locuitorilor. 


Sursa: www. AsistentaPentruConsumatori.ro 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2014 


[a 


Li Bed 


PLOZ ani UVNOIDII ININVAND 


20077705 PPru, P rbopa 


"(juueeN Uip EPOA NN3d ESINSEUEW E| luu OsgOAZI a|es 2|2uluuaso) JezIUOuBO8U e 
jelegsz 8|IOp |e-9p [99 Ul 3u0.j ad 1oyedn| 'e.euoi6a| 999yugo 10|91q8|92 JojunsaA |nlopne 
elua]lO nuni6ey [e j95 15 „euo!6a| şuepuewoo 'jSaunong Uip 919] ep e8yejn9eA El Je! 


Ob6L '99p Sz uip /z '1u „eGuejez, 


"UOyoyne Injneyns ale 
S|UBUIIOHSĂ |9UEPE Se|a|82 ep unele 'elpe 
5 eunep esesulo |nusueuoife| 'eţulpao 
9Sseou JO|IUO9A e aJeos Sp B1Oplop Ennio 
UIp IS 9910]s! ulouul ajeai sun e gyedseoud 
EUlUUN|  Ulp  'eAmodoap 'pulqios '1sou 
Jojijuued IS JOJIZOASIOA |e 3n99.] a|aJevu ulp eAss 
e6e IS! '„J9y ep unsep un, nnuad 15 vusiuguoi 


ngusd 19 edn| ui 'eleuoil6s] e9e9SIW 

, “sjasnuun.j 
ElEUL 9p nseojns je leun alsțueysgns 
eySeound. 9.29 Ul 'injnuesN siiunep 


15 a|ujipe alenuuids suseou uja!A |nuejd ui 
B2NPe81 EA 'NSOUEUUOI S9UNE| Ia! e aloe 


IAD NavI 


Ob6L 
"790 £Z UIP O 1u fenou Has ',/N7uUeAND,, 


"N9e8A 8p 0|09u!p 'nujsou InjnuieaN 
a|ueynd ae0y Jep 'ua! ap 189 lelunu nu juns ou 
3p ung|e g9 nuuad ouoazul uns ejseou ejuand 

deuloepeizep 9eod es nu aJe9 15 “veuolțeu 
Mons Ul |na9uj no |meoui upes ne eo el nu !$ 
“UINISEI J0d 9s IS peA 8s aJe9 ajunpiz e] IulGuguu Je 
-s eoseoe eJado Luna 18 e9 '9yn92n ajijeiauaf ajeoy 
UNDESA UIP UPEIO Ne 99 10) 9UIe0JSEI Es a)Sainpeljs 
as '“jerouaf 1aun e sued o jdey ep “aljeauef 
0 8189 ul aliljnjoaai no 4 aleod aijeieduioo 29 
“aljnjoA81 goSeauunu 8s gs |njdep JgABpE Ul 912 
'e9se3]a|jns eydn| ap ouue 9 “aunqeJ3S JOJIIOJEA 


15 e1adnoo ep savoud Insave AIJOdLUI 
'oiBuoua 'polpu os ejeuoi6a] e21eoSIW 
““Juloepe eyseou ajludoud 
euluuJaA au 'eulsul lou ep eadni es I5 ual8 
'oujiz 'e6n5eo innueoN E 9/ezileuos/adsap 
9p e19do '9.JSe0u J0|B5e10 E2IEZIJEUOIeUIB)UI 15 
e9JezIepn! Ulid '9ijezijlAlo ap se201d |elo!iedns 
nun e|swnu ul 'iinjoAe asiej iaun ajounu ui 
suldsa. eJ9 'pnţaidsip ee 199 ap 15 lundeijs ep 
'oeaA |& D8JUgO 'gUlLun| 29 'e6a| 9U 89 ]0) '991U]9 
9seou ISțulgsuoo a|e MosIA ele 80 
'oseded o posedes |euoijeu Injn3a/jns 
MOYEOIJISej  “tunoe  pued» 9p  UIpe]lo 
PÎEIA 15 PONUBINE POSESULUIOI PUREP 217U| 
"6e.ul ue ep dun edn.9u! 


Les usnei ne 'e.eyoy ejsed sp InAelouu 


VINNIDIT IS VNILVA 


3 a :  JeuoiGal-leuoijeu, Injnyeys Induun ui pseinong IjEJIS18AIUN |e 10931 
15 “(061,190 pl El einseoe eljuedeai ednp) Lp6L "ue! — Op6L '320 epeoiad ui ,JN7UgAND,, ININIPIZ |e 1039811p “Jeuo!6a| Juezijediuls JOP ]S0y e “pe6| UIp 9ugul0y 
IoluBpeoy Je juapuodseoo niguauu 1$ nseinong up eayejsiaAun El JonelS euojs| ap 10sajoud '6oloiy 15 9uojs! “(2964 — 0061) NISALIVNVd 'd Aălad 


9129 J0|9es eljpe. ep 'oep injeGugs e '“nuajiuu 2sed 
ap 'elduuis aifoyA 9p eljipe ap 18 1je6a| uliuuis eN 

. “e6ea.ul 
ejejeunsalo 'ejgung El '9le 'puglede nzeo 
ne 91eo ljnosounoau luajso ap Jojituijjnuu e sp 15 
9 'CUU] |NLuin ui gyezileueq ynuu e21d 'nuesAoougig 
inj e gjuipaio nmuad aie ap ein6y ap '1odod 
1njseoe e gseoifijeu elpe sp ljefal uiayuns 1oN 

i "ejeuoițeu erjipeiy no aydnu 1olunye6aj 
P3IIOUUI Nididuiud e> aund ea 'injnyn994 e IS 190]s! 
ue6au |n90| ui 'g9Ipe 'oIuAuod |noy no 1oui8) un ad 
ES E9 ']N981) |N9E8A UIp 9199 15 ee aul 99 ajeod 
3s nu aleuguase o 191u 'njnjoAai asa no eunyefa| 
sp | un mu ee nu eieuoi6aj eljnjonei 


qe„eseg '/y 4euoiBaj juepueur09 [rod ap 3ndeouo> 
1E6L UIp e10798/8 Jeuo!Ba] Spy 


e aJPDIPU eousuase 0 IS '9JE0Je819 uaynd 
Ep |! 'OWAU! || |9 DEP 15 IEPOABIOA N/JS0u |nyn981| 
"|UIE) e gOUOJSI 
gjeIA EJeIBABpe 9p Ulgijs ulfe un ep JeJNEJSUl 
“eyzeJed 15 yU8981 ININ)N98 E 9p EIBye INjnn981) 
eajaplon |$ eeieuimsgi eSolguin nu ea 
*aJeoye)dni 
PISPBUEUIOI PINPeJy 359 e/euo!6a| eljnjoA9ă 
“olulu a nu |nuo 
19u0)SI EJBJe u|, :snds e '1uljossnW al99nQ '9/jseou 
Jojeiz |e JeuoijnloAai aieui un Je0Q 101 in|nueoN 
|nyno2.) ep ljejozi iuaueo ap eng 991]2190u9p 
JÂNOABI “ue  We-a| 9Je9 ad  ajeloipedns 
a|eo 9 89IUlEy leu nui 8paja no 15 gouepe 
Jeuu J|ntu aljnjoAai o auwnue 15 *ep po „n6iseq 
deljnjoAa4 O eJeuo!6a71 paJe95IW 
munu aeod leu 2S GPIjNJOABI N 8ugUIEI 
wn2 *aunif3] 15 Poseouguuoj g9H03S! eIjIpe 
31 DIUIeJy |nyugwefol wewilje poep Je 
“eyuaf 15 auolf ap 2pseou 181103S! a|e 2Mw1ope 
ajtinuia yeinuj e eauni6o] "niisou |nyn984 UIp 
SOtunIj 8 29 J0) 'lqou 8 89 JO) LugoIpuaAai ION 
'eyuleuip 9p gougpe 15 
eulues eeo 9d esnpJald nu Jep “pui ep 0loou!p 9p 
eydeajajui ejulpa1o El eugd ayeod esasunfe nu 829 
“JojueoIuoJ9 e 2p gjejdode IeLu 9 gJJSeOU ejuS 
"N5oygs 80IUSEO |8IUIOUO98 E9J9IAUL 
ap 'Iugeq 15 lung luaweo no aun6u's neinuug90 as 


NISaALIVNVd 'd 'd 


SINYAOĂ IVAN 


DU JUEJS '9S8UBLUOI IN|NWEON | ANIEL 'opijod ynuljap 'jeipuouu 
'(/e6L) ele| nnued |IMOL, ININPHed Ie |89snN 2p jeyndap 
jue18yuo9 'șeJoesuoo 390d :(3/6/ — S06L) 449 navu 


| "JO|IUsule0 10J83ajjns e - 1ou ej 3 wun3- 18] 


Ş SA, N _ 
INI > VIRIVAV AV PLN [A dal aa eee 


Joun. |nuoduu! 15 'eyeoijis|ey |nyoy no 'ejerA eye 
o ee ad n8euguuo. Jojiunep Je tunip ne JEABpe : 
enumuoo 15 IN|NEON 9lljpPe ee 'esuj 
'pjej B9J2OJUI IS) BI2UOIG9] E9JEOSIW “eonijod i 
15 gouojsi jel pueyedsoduui “pulouuj 
'ajeuoijeu 
sjuin$uoo ejunpunjes I5 osii ejajuase 
No IN|NOEJUOO e euqejse! o *omuane Inna 
no unefe| e aJenjei o ase 'eAmoduup 'pp 
“oua nysou Injnayns eje epunjoid a|eyuluieoez 
up eiefinuis o 'eiedni o ese nu eg î 
"“n|nuieN 2l!iţipea3 15 elluiep ui lougpe 
vumoepei “1$n30y 'euelduur IS gieuoi6a] 
poueoSIW “ei euozs! ui lou 15 16e| 217saJaj 
ap 21e0yezIy9s9p 'oIUUEUIP. 'EJBUOINJOA9 


- 


"88| el ap aljnlone! 
JS9A 'I0u El 'epiid ap '7soy e ese 15 aljnjonei lounje 
9d BUBSUI EJSe29V '2110]S| N2 unyef6o| EIB) 10u Iun] 
19un e2.pg|9 yeoJaoui e-s 90| ui 18 90y ed esnd 750) 
e injnynoe. e gjueuedxa 15 aluajuiuund 9p e1E0UJ09 
EJeoL 'euuofud 1$ gjedes ]soj e gunseJ9 ejulpano 
JEIU9 IS 9euunysgi ]Ssoj ne 'ojioulAoud e euqasoap 
BOIUIOU098 EjEIA '10|8Jes ae 9AEIISIUILUpE |lUOuo)Ne 
9|!W98A  “QQgIS 1soj e emuey 'ojejuuysap. 150) 
ne Jojuojsnfau ale ajseq ep ajiljeloosv "29219905 
UNOEBA 9p eojejs aleo ed laljaua e 9IBUINISEI 
O jeuwssu! ne '1n984 |noeeA ui yeuun ne 89 8199 
15 PO '68/| Up eza9ue.j aljnjonai ea1e 'uuudo au ES 
9nqa.) e!8Jg9 eJdnse auauunpau 0 ou! 9759 IEN 


1ELU t10]iljnuysu! e pouepe e31equuIy2s PULIBASUI 


PJeJEASpe aljnjoAs 'ejeoosgei uns P9|S892 


ei oseudo eu nN :uuaiunpau ej a18)52u 
ep oeod “,aljniona,, “ueano 3sede Je 

"ugOSIW, ELONSI !Sgsul no aploul09 
|ee 18. evuoueuuad 1vep asa e.euoi6a| BlinloA9ă 
| inyuozuo jou auds nsuauu 1evunu 19 'uudo epuudno 
| aeod nu aeuoi6aj munuugo euoisi :esuns 1 J0A 
IU99A 8|99 29 ednp epuegzi ep uunlaj lou Hadoos9P 
EA lwap 'oulq 1ew nuuad nnumuoou, gun E 


| 19 Ejuesa uud eonueuip o geuoife] eaIPOSIN 


“uuouul 15 ugauulu9S 
WI IBUI J0A as nu go 'ufiaua ep 3.EOJUUOPE 


=] ISI ad ezose wo au “voruiejey 15 linsuloau 189 2 


sellou ao ednp 'eo gsu gpeen es 


JBINYELUI 4 J0A 1jeuno 15 ijdaup 189 nuawueo 89 £ np 
| 'evepilosuoo vw 1oA yes ui aieuoiBel ojunugz0$e 
nu £S 
-osauguloi 
Inuieeu jnosouno e aygo up soijod 1$ 80I0U009 
Moe ap 15 ojoyns ep eueowjoosei Ie! 
gougpe 1euu ea 'eijnloneu ereu o |ze Lul2I) ION 
“zeuo!6a| alinlon2i 


[0 sp iq1oA omeod as suas 3saoe ul “nynuieeN 
ale ppugpe 1& anu ejeo enoneu edhp aunigol? 


eee no al-npuinoejui *aje ui ayyoanu! 1872 si 
RUIEOJSEI EJeje Uip 8jauu10y ui 15 gpdni 2p eJaind EP 
9l 'nSegajyns 1inuuia 15 uBiaua 85912 ea "uuauJe0 
oquiyos es wuiod e pieuoifo] e2e9SIW 


VIVNOI2I1 VIUVOSIN NI al LIOVăL IS aiinnoAau 
(XD) L70p72000 prrurrly prag 


uralitate 


SFINȚI Al ZILELOR NOASTRE (XIII) 
SF. ANTIM DIN CHIOS 


Sf. Antim, după 
numele de mirean 
Argyrios K. 
Vagianos, s-a 
născut în 1869, în 
familia unor țărani 
;| evlavioşi, în insula 

Chios. 

La vârsta de 19 ani a vizitat "Schitul Sf. Părinţi” 
întemeiat de monahul Pahomie, la aceea vreme 
povăţuitorul duhovnicesc al Sf. Nectarie din Eghina. 
Cu binecuvântarea bătrânului Argyrios s-a. întors 
acasă unde şi-a construit singur o colibă în care s-a 
nevoit. Ajutorul său în luptele duhovniceşti a fost 
icoana Maicii Domnului primită de la mama sa, 
cunoscută sub numele de Maica Domnului Voithia 
(Ajutătoarea, care, în scurtă vreme, a început a lucra 
minuni, aducându-i pe mulţi oameni la aşa-zisa chilie 
a lui. Argyrios. : 

S-a întors apoi în lume pentru a alina suferința 
părinților şi pentru a-i ajuta pe săracii din satul natal. 

După un timp s-a retras din nou la Schit, unde a 
devenit monah. Părintele Pahomie însuşi i-a dat 
numele Antim la rânduiala tunderii în monahism. 

imbolnăvindu-se grav, părintele Pahomie l-a trimis 
din nou acasă pentru a se însănătoşi. 

Deşi a continuat să stea acasă o perioadă de timp 
însemnată, unde lucra ca cizmar pentru a-i ajuta 


1869 - 1960 


material pe părinţii săi, a continuat să trăiască 
asemenea unui monah, petrecând nopțile în 
rugăciune. Postea aspru, uneori trăind numai cu 
pâine şi apă pentru mari perioade de timp. 

In 1909, la vârsta de 40 de ani, a primit Schima 
Mare de la succesorul lui Pahomie, ieromonahul 
Andronic. 

Oamenii din Chios doreau ca el să fie hirotonit 
preot, dar episcopul a refuzat din cauză că părintele 
nu avea şcoală. Până la urmă însă episcopul Smirnei 
l-a hirotonit un an mai târziu. 

După un pelerinaj la Muntele Athos părintele 
Antim s-a întors în Chios, unde a devenit preot în 
cadrul unui spital în care erau tratați bolnavii de 
lepră. 

În scurt timp spitalul a devenit un centru 
duhovnicesc, asemănându-se mai mult. cu o 
mănăstire decât cu o instituție sanitară. Sfântul îi 
vindeca pe bolnavii de lepră cu mâinile, şi nu 
numai că el însuşi nu s-a îmbolnăvit, dar pe mulţi i-a 
tămăduit de această boală necruțătoare. Unii dintre: 
pacienţii vindecați au devenit monahi. 

In 1930 Sf. Antim a pus temelia unui aşezământ 
monahal închinat  Născătoarei de Dumnezeu. 
Obştea număra la început 30 de maici. În scurtă 
vreme, Mânăstirea Maicii Domnului Ajutătoarea, 
aşa cum este cunoscută, avea să adăpostească 
peste 80 de maici, fiind cunoscută în Grecia ca 


SF. NICHIFOR CEL LEPROS 


vindecându-i pe mulți. 


1890 - 1964 


Părintele Nichifor Cel Lepros a fost ucenicul Sf. Antim din Chios şi cel care a consemnat în scris minunile acestuia, 
pe care le-a văzut cu ochii săi. Moaştele sale fac, de asemenea, minuni, aşa cum făcea şi părintele în timpul vieţii, 


Canonizat în 1992 de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului. 


Viaţa Cuviosului Nichifor-este o predică vie despre asumarea bolii şi a suferinței, despre cum putem face din acestea 
căi de cunoaştere a lui Dumnezeu şi de mântuire. 


Părintele Nichifor Cel Lepros a fost ucenicul Sf.i. 


Antim din Chios, alături de care a putut trăi povara 
acestei boli înfricoşătoare ca pe o adevărată 
binecuvântare. Mântuitorul a ales să nu-l vindece de 
lepră, precum ştim că i-a tămăduit pe cei zece leproşi 
din Evanghelie, dar l-a vindecat pe Cuviosul Nichifor 
de lepra păcatului. Cu cât mai tare îi mistuia lepra 
frumusețea exterioară a trupului, cu atât sufletul 
Cuviosului se împodobea cu virtuţi, binevestind 
tuturor pe Hristos. 

Părintele Nichifor s-a născut în anul 1890 în 
insula Creta, la botez primind numele Nicolae. 
Părinţii săi au fost oameni simpli şi evlavioşi, însă nu 
a reuşit să se bucure de atmosfera călduroasă a 
familiei întrucât a rămas orfan din pruncie. A fost 
crescut de către bunicul său şi la vârsta de 13 ani a 
început să lucreze într-o frizerie. Aici i-au apărut 
tânărului Nicolae primele semne de lepră. În 
vremurile acelea leproşi erau izolați în insula 
Spinaloga. Deoarece lepra este o boală contagioasă, 
suferinzii erau îngrijiţi cu teamă şi groază. 

La vârsta de 16 ani semnele caracteristice leprei 
erau tot mai evidente şi, pentru a nu fi trimis pe 
insula Spinaloga, a fugit în Egipt. Ajuns în Alexandria 
a rămas să lucreze tot într-o frizerie dar, în scurt 
timp, semnele leprei au devenit tot mai vizibile. 

În 1914, la sugestia unui cleric, Nicolae s-a întors 
în Grecia, în insula Chios, unde se găsea un 


Pag. 12 


aşezământ pentru leproşi. În cadrul acestuia slujea 
ca preot părintele Antim Vagianos, astăzi canonizat 
(Sf. Antim din Chios). In acest loc a început 
urcuşul duhovnicesc al lui Nicolae. După numai 
doi ani Sf. Antim l-a tuns în monahism cu numele 
Nichifor. 

Boala a evoluat, afectându-l mai ales la nivelul 
chipului (medicamentul necesar avea să fie 
descoperit mai târziu, în 1947). Părintele Nichifor a 
trăit cu post aspru, lucrând în grădină, fiind, totodată, 
protopsaltul paraclisului. Din cauza bolii începuse să- 
şi piardă vederea, dar majoritatea troparelor şi 
pericopele apostolice le cunoştea pe de rost. 

intre Sf. Antim şi Cuviosul Nichifor s-a clădit o 
relație duhovnicească unică. Părintele  Teoclit 
Dionisiatul în cartea "Sf Antim din Chios" relatează 
faptul că ucenicul "nu s-a îndepărtat de el nici măcar 
un pas”. S-a străduit să fie o prezenţă discretă, 
nesupărând pe nimeni cu cuvintele sale. 

În 1957 Leprozeria din Chios a fost închisă şi 
pacienții, împreună cu părintele Nichifor, au fost 
trimişi la Aşezământul Sf. Varvara din Atena. În 
acea vreme părintele, aflat la vârsta de 67 de ani, 
avea ochii şi membrele complet afectate de boală. 

În acel aşezământ slujea părintele Eumenie care 
suferise şi el de lepră, dar care, datorită progreselor 
medicale, putuse fi vindecat. Hotărâse însă să 
rămână tot restul vieţii sale în acest loc, aproape de 


Sf. Antim din Chios, canonizat în 1992, este prăznuit în mod deosebit de Biserica Greciei, ample manifestări 

| religioase având loc la Mânăstirea Voithia din Insula Chios, aşezământ monahal ctitorit chiar de el, în care sunt 
păstrate şi sfintele sale moaşte. Împreună cu Sf. Nectarie din Eghina, care şi-a petrecut o parte a vieţii pe insula 

Chios, se numără printre sfinții taumaturgi (vindecători) ai sec. XX, pe care Dumnezeu i-a dăruit Bisericii Sale. 


model de viață monahală. În cadrul acestui 
aşezământ a slujit ca preot şi duhovnic Sf. Antim 
vreme de 30 de ani, săvârşind multe minuni. Atunci 
când a fost prea bătrân pentru a mai putea sluji, s-a 
retras în chilia sa, rugându-se neîncetat, pentru ca 
astfel să poată sluji semenilor până la ultima suflare. 

Sf. Antim le mărturisea călugărițelor: “Eu n-am 
umblat la şcoală, dar m-am silit să câştig câteva 
lucruri pentru marile lupte ascetice: postul, 
privegherea, rugăciunea, lacrimile,  metaniile, 
pocăința - ziua şi noaptea. Cuvintele mele pot părea 
fariseice, dar pentru. întărirea voastră vă destăinui 
aceste lucruri. Nu vorbesc ca un fariseu, ci ca un 
tată. (...) Mă chinuiam puternic: nu mă săturam nici 
de pâine, nici de apă, nici de somn etc... Numai 
Dumnezeu ştie! N-am îngăduit nici odihnă, nici 
uşurare a trupului meu. Pe un vechi sac de pânză, în 
loc de saltea, dormeam puţin, sprijinit de rădăcina 
unui măslin.” 

În ianuarie 1960 Sf. Antim a slujit pentru ultima 
dată Sf. Liturghie. A trecut la cele veşnice pe 15 febr. 
1960, la vârsta de 91 de ani. 

A fost canonizat de Patriarhia Ecumenică în 1992. 

Moaştele Sf. Cuvios Antim din Chios, împreună 
cu icoana Maicii Domnului Ajutătoarea, se găsesc în 
biserica mânăstirii pe care sfântul a întemeiat-o, 
Dumnezeu, continuând să lucreze prin acestea 
minuni. - 


bolnavi, pe care i-a 
îngrijit. cu multă 
iubire. Aşa a devenit 
fiu duhovnicesc al 
părintelui Nichifor. 3 

Mulţi oameni se 
duceau la chilia 
Cuviosului Nichifor 
Leprosul pentru a 
primi binecuvântarea 
sa. Mulţi dintre cei care l-au cunoscut au dat 
mărturie: 

"Deşi era imobilizat la pat, cu răni şi dureri, el nu a 
scos un murmur, arătând multă răbdare.” 

"Avea darul de a-i consola pe cei necăjiţi." 

"Ochii săi erau obosiţi, vederea slabă, iar mâinile 
îi erau _. încleştate, având degetele paralizate. Cu 
toate acestea era tot timpul vesel, calm, zâmbitor, 
mulțumit, bucuros, plăcut şi sfătos." 

"Faţa lui, care era mâncată de semnele bolii, 
plină de răni, strălucea şi împărtăşea bucurie 
tuturor celor care îl vedeau pe acest om cu totul 
sărac şi extrem de bolnav, care zicea: <<Să fie slăvit 
Sfânt Numele Lui>>", 

Părintele Eumenie şi alți oameni au relatat multe 
situaţii în care s-au făcut minuni prin intermediul 
rugăciunilor părintelui Nichifor. 


O'Damoc Naneâpoc en Aia. 


Sursa: www. crestinortodox.ro 


Camelia Mhz 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2014 


Bfică de vacantă. 


PEISAJ SOCIAL PARIZIAN 


Aţi păstra imparțialitatea, iată o atitudine pe pa 
43 trebuie să o adopte şi oamenii care citesc | 
resa Sau urmăresc emisiunile posturilor franceze 
p 1, TF2, M6 etc.) O adopt şi eu, respingând 
orice subiectivism de tip „Ira et studio”, 

Timp de o lună am fost bombardaţi cu emisiuni | 
sportive - Brazilia, Sao Paolo, Rio de Janeiro şi 
EP ident, "ALLEZ LES BLEUS”, echipă cam. 


e! Ni : RA 
[evocând mari pierderi economiei franceze au 


intrat în interesul public. 
Lumea se mai liniştise după furtuna alegerilor | 

i a celor europene, în care duşul ses tii a: 

jocale şi â 1 şulirecă tie 
administrat de Marine le Pen şi de Frontull Er tpe a 2 


Naţional pole SR a ARE a SUM ales celor care Numeroşi străini (europoizi dar şi asiatici) le cad în 
visează să rea] a putere (OMP şi Sarkozy) a plasă, mizând sume de acelaşi tip. Câştigă iniţial 
; opoziția lui : 7 3 i NE i 
scite a ajunge să te apropii de cifre de ei e d za da mes Neo va A A 
40% în unele regiuni este o performantă SI GUmăisefaceacă pini esu Si ces etolI 
peste mai-de Gaulle. în anii sai anță pe români cu diformităţi groaznice: fără ambele mâini- 
e ori i oipliteaia a al de triumf ca sau Pbare, mutilaţi de arsuri, copii cu hidrocefalie 
învinge E E0 a Sau paralizaţi etc.? 
Şi iată că acest pag zis „de extremă dreapta şi Pentru a începe să devină clar că e vorba 
ericulos pentru _(e uşor să pui etichete despre robii unei industrii a cerşitului aduşi în 
ițătoare) adună voturile cu co i : : rii a cerşitului aduşi i 
compromiță ș Cu coşul de nuiele, Franța prin cârdăşie româno-franceză, de pe urma 
iar o detaliere pe vârste şi profesiuni a celor care l-au căreia anumiţi „financiari” adună sume considerabile. 
votat pune în evidență o realitate îngrijorătoare Aici nu e vorba despre un cerşit țigănesc 
pentru cei care au crezut că politica unei țări mari, individual, ci despre o acţiune vastă sprijinită de 
importantă economic (practic a treia în UE, după politicul românesc (în numele liberei circulații a 
Germania şi Marea Britanie), se poate conduce după europenilor) şi poate chiar cu complicitate franceză. 
ureche sau cu urechea aplecată doar la interesele Ceea ce mi se pare deosebit de grav pentru 
proprii, cât mai concordante cu interesele marei prestigiul nostru este confuzia ROM cu ROMÂN, 
finanțe, mai puţin franceze. cultivată copios atât în presă cât şi la televiziunea 
În campania electorală pe care şi-a făcut-o, : franceză. 
Francois Hollande declarase că pe timpul viitorului : Nu demult am putut vedea un film documentar în 
său'mandat duşmanul principal va fi marea finanță care poliţia a urmărit şi în final a prins cu dificultate o 
care pe timpul lui Sarkozy şi-a cam făcut de cap. filieră țigănească foarte bine organizată care 
Declaraţia părea normală pentru un fruntaş socialist, “dezmembra instalații-de:-semnalizare- de la- căile 
dar întrebarea a rămas următoarea: în ce măsură ferate din sudul Franţei, Asta ca să nu mai vorbim 
PSF e cu adevărat partid socialist? Unii zic că nu, despre fierul vechi furat de oriunde: vagoane de 
ținând seama că, deşi au trecut ani de când dl. Fr. marfă, şlepuri, depozite terestre etc. 
Hollande. este preşedinte, nu s-a prea schimbat Şi să nu mai vorbim nici de agresivitatea cetelor 
nimic în Franța. Lumea zice că e un preşedinte slab, de ţigănci (multe gravide, deci de nebănuit pentru 
ezitant, fără curajul marilor reforme. Mai mult, infracţiuni) care atacă în haite uşile de acces ale 
şomajul a avansat cu paşi de pâslă către cifrele metrourilor în orele de aglomerație, victime 
înspăimântătoare ce se înregistrează în Spania, principale fiind turiştii şi oamenii în vârstă. 
Grecia şi Portugalia. Aceştia sunt, desigur, pesimiştii, În ultimul timp văd că adună semnături pe nişte 
bombănitorii (les ronspetards) de care Franţa n-a liste, cerând şi înscrisurile de identitate. Probabil un 
dus lipsă niciodată şi care critică chiar pe cei pe care soi de „plebiscit ca să rămână acolo, deoarece 
iau votat, la doar o săptămână de la închiderea ostilitatea localnicilor, mai ales a celor din mediile 
urnelor. rurale care-şi văd pământurile implantate peste 
„Există totuşi o „operă socială” mai veche noapte cu corturi şi rulote, este în creştere. 
care-i nemulțumeşte profund pe francezii de E o mare „fericire” pentru românii stabiliți în 
baştină, şi explică în mare măsură aderenţa clasei Franţa să-i vezi pe „bronzaţii” noştri anchetați de 
mijlocii (funcţionarii, muncitorii, micii comercianţi poliția franceză în prezența unui membru al 
etc). E vorba despre politica de imigrație a ambasadei noastre (sau a unui funcţionar special) şi 
guvernelor UMP şi socialist. să auzi cum cei ce pot provoca în orice moment un 
Vorbind cu nepotul meu, tânăr absolvent al accident major de cale ferată, răspund în dulcea 
facultăţii pariziene de medicină, i-am spus: -... noastră limbă carpato-danubiană. Cine oare dintre 
francezii de pe Champs Elysees...”. lar el mi-a tăiat- politicienii rioştri ar fi capabil să inițieze o anchetă 
o: "Francezi pe Champ Elisees? Unde ai văzut tu serioasă asupra',imigranţilor țigani” zişi în reportaje 
asta?” „des romes-romaines” şi, mai ales, asupra reţelelor 
Pe Champs Elysees sunt turişti, să zicem 60%,  mafiotice care-i utilizează aici şi care sunt conduse, 
din China! Altădată, în urmă cu 15-20 de ani, mi-e teamă, de români neaoşi adunați într-o mafie 
întâlneam şi alte naţii: scandinavi, spanioli, italieni, care ar trebui dezmembrată? 
japonezi etc. Acum au venit chinezii şi, în număr Cum se explică aşa-zisul "fenomen" Marine le 
remarcabil, ruşii. Mai sunt şi cerşetorii. Am intrat în Pen despre care se spune că'are serioase şanse de 
„vorbă cu ei, deşi ai mei m-au povăţuit să nuo fac. a scoate un scor mare la viitoarele alegeri 
„Toţi sunt originari "de Roumanie”. Ici-colo un prezidenţiale? Mă 
„Sucevean, un maramureşean, dar pretutindeni abțin să zic „fotoliul 
țiganii. îi recunoşti uşor, deşi femeile şi-au pus văl prezidenţial”, 
precum cele născute în religia lui Mahomed; şi-au deoarece încă de 
confecţionat nişte cartoane cu care cer pâine peacuma început 
(deoarece în țările africano-musulmane e foamete). să se adune, 
n:preajma locurilor turistice clasice (Louvre, La înfricoşată, sa 
tour Eiffel, Notre Dame, Boul. Saint Michel, împotriva „blondei, 
MontMartre şi, desigur, a marilor magazine, zeci de o mulțime de 
mese unde domneşte ”alba-neagra” mânuită cu politicieni din toate 
dexteritate de țiganii noştri (eleganți, rârâind o partidele. „Es ui A. 
franceză cu pretenții de autohton), asistați pe „ Efortul unor politicieni ai puterii, dar şi ai opoziţiei 
margine de complici care se prefac că atunci (OMP al cărui membru marcant este Sarkozy) de a o 


au sosit şi care intră-n joc mizând 100 euro. şterge din memoria francezilor pe Madame le Pen, 
A 


CUVÂNTUL. LEGIONAR IULIE 2014 


este considerabil şi, desigur, costă multe parale. 
Se procedează la răstălmăcirea oricăreia dintre 
7] frazele ei. Se speră a se face front comun din 
| toți imigranții magrebieni (originari din Algeria, 
II Tunisia şi Maroc), oameni de culoare din Africa cu 
drept de vot, asiatici ş.a. Se afirmă că în cazul 
Victoriei Frontului Naţional toţi „cei veniţi” vor fi 
“| supuşi unor restricţii greu de suportat. Em 

Şi pentru că minciuna cu afro-asiatici are 
picioare scurie, de la un timp - după succesul 
Frontului Naţional - s-a lansat „ultima bombă”: 
antisemită! "E o antisemită notorie”! Or acest 
lucru este o gogoriță. Madame le Pen, chiar dacă 
ar avea, să zicem, oarecari rezerve sau chiar 
repulsie faţă de cetățenii francez! de religie 
mozaică, n-ar avea curajul să o manifeste. Şi mai 
d ales nu şi-ar găsi partizani, deoarece în Franța 
evreii sunt considerați perfect integrați, iar 
„mişculaţiile” atât de bine ascunse încât nu sunt 
sesizate de către cetățeanul abişnuit care-ţi 
spune cu o dezarmantă naivitate: "Ei, şi? Ce dacă 
Sarko e? Ce dacă preşedintele OMP. (principalul 
partid de opoziţie) a fost până de curând Monsieur 
Cape (prescurtare de la Capelovici), şi ce dacă d. 
ministru se numeşte Moscovici? Nu sunt tot 
francezi? Nu trudesc ei zi şi noapte pentru Franța?” 
"ALLEZ LES BLEUS"| 

Monsieur Jean Francois Cape a căzut în 15 iunie 
a.c. de la preşedinţia partidului OMP nu pentru că ar 
fi fost evreu, ci pentru fraude imposibil de ascuns. 
Domnia sa a cheltuit 27.000 de euro numai pe bilete 
de avion, iar soţia sa, Nadia Cape, 24.000 de euro, 
tot pe bilete de avion. Familia Cape s-a justificat că 
'ar fi "cheltuieli de reprezentare”, dar, oricum, tot din 
visteria partidului au fost. De altfel OMP, partidul 
fostului preşedinte Sarkozy (care-l susține furibund şi 
în prezent), nu-şi poate plăti împrumuturile de peste 
80 milioane de euro încasaţi de la bănci. Salarii 
foarte mari acordate activiştilor de „prim plan” (Eric 
Cesari, 12.000 euro brutto, lunar etc.), lucrări 
arhitecturale--luxoase-la--sediul -partidului, cheltuieli 
dincolo de posibilităţi ş.a. au dus la o atare situație. 
Desigur că un salariu de 12.000 euro brutto într-o 
țară în care salariul minim net pare a se situa între 
800-1000 euro, n-ar fi o grozăvie. Şi în România 
găseşti salarii „neruşinate” de 8-10.000 euro, iar 
acolo salariul minim este de-a dreptul ruşinos: 150- 
200 euro. Dar, vedeţi dvs., Franţa e totuşi o ţară 
economiceşte stabilă, în care se munceşte serios şi, 
mai ales, unde nu se poate fura ca-n Codrii Vlăsiei. 

Realitatea e că, în ciuda noroiului aruncat! 
asupra d-nei Le Pen, eu socotesc că o parte din 


doleanțele ei sunt justificate. E vorba în primul | 


rând de un control mai eficient asupra imigrației. Nu 
e vorba aici de diminuarea afluxului de cetățeni ai 


UE şi regret că întâlnesc şi o susținută propagandă | 
(neoficială) în acest sens. Cu toate riscurile, cetățenii | 


europeni trebuie să circule liber, luându-se însă 
măsuri restrictive nete împotriva infractorilor. Este 
nedrept ca muncitorul român să sufere, să fie 
hulit din cauza hoardelor de „bronzaţi” care 
parazitează Occidentul. 

= Cine călătoreşte cu metroul parizian este frapat 
însă de proporţia 'de imigranți prezentă. M-am lăsat 
şi eu pradă tentaţiei de a face o statistică şi nu cred 
să fi găsit (mă refer doar la cei de sorginte Africa 
neagră) mai puţin de 20% (1 la 5). Dacă încă vreo 
8% sunt magrebieni (la Marseille, .chiar 12-15%), 
atunci avem tabloul unor zone din sudul SUA - 
poate chiar mai populat cu oameni de culoare. 

Departe de mine de a fi rasist, mai ales că aici 
negrii par a fi perfect integrați, iar năzbâtiile pe care 
le fac cei americani (exagerate in filme, fie negative, 
fie pozitive, cu poliţişti de culoare) le sunt departe de 
fire (modeşti, politicoşi, muncitori). 

Rămâne însă o problemă pe care nu numai d- 
na Le Pen şi-a pus-o, ci şi mii de salariaţi : din ce 
trăiesc aceşti oameni, cum î; 

(continuare în p ) 
„profesor doctor, laureat UNESCO 
Paris 


Pag. 13 


Conetl 


ISTORIE NECENZURATĂ 
- premii în cărți- 


Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe 
adresa sediului, sau se pot da personal, la sediu, până la data de 10 a lunii următoare 
apariției revistei. Premiile se vor ridica de la redacţie. 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII IUNIE: 
"Care este adevărul despre aşa-numitul <<pogrom>> de la Abator din ian. 1941?" 


a fost dat de Petre Bobescu din laşi, 32 de ani, care a câştigat cartea "Corneliu Zelea- 
Codreanu, altceva decât Horia Sima” (2 vol.) — Şerban Milcoveanu. 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


În ziarul "Express Magazin” nr. 87 din 25 
martie 1992, sub titlul "FALSUL <<POGROM>> 
DE LA ABATOR - Spulberarea unei legende”, s-a 
publicat declarația (din 1946) a salariaţilor de la 
Abator care atestă că NU A AVUT LOC NICI UN 
POGROM AICI, alături de un articol scris de prof. 
univ. Radu Iftimovici, laureat UNESCO. 

Prof. dr. RADU IFTIMOVICI, autor de cărţi şi 
articole privând istoria medicinei şi a biologiei, primul 
specialist din Răsăritul Europei căruia UNESCO i-a 


decernat (în 1991) premiul, pentru merite deosebite |. 
în popularizarea cunoştinţelor ştiinţifice, pasionat de | 
istorie, a fost prima persoană a spulberat, după |.** 
1990, legenda evreiască privitoare la aşa-zisul | - 


"pogrom" din Bucureşti, de la Abator (ian. 1941): 


Primele mistificări privind acest subiect aparțin |: 
1945, într-o 


ziaristului sovietic  Ehrenburg în 
conferință ţinută la Ateneu, fiind aplaudat de lon 
Călugăru, M. Sadoveanu, C. |. Parhon, Traian 
Săvulescu ş.a., dând mână liberă lui Nicolski şi 
Drăghici pentru exterminarea care a urmat. Au 


continuat cu acuze di. Sandu David, preşedintele | 


Uniunii Asociaţiilor de Scriitori din Israel, iar dintre 


pa 


fără dovezi. 

În 1946 Procuratura comunistă se ocupa de 
Abator. Directorul din 1941 al Abatorului, dr. 
veterinar Aurel Naghel, excelent practician, este 
luat pe sus şi dus la interogatoriu. 

Prin fața procurorului, a ostililor şi temuţilor 
acuzatori publici şi asesori populari încep să defileze 
zeci de salariaţi ai Abatorului. Sunt chemați toți 
medicii şi muncitorii angajați la abator în anul 

zi 1941. Faptele sunt întoarse pe toate fețele, se 
caută neapărat vinovaţi sau țapi ispăşitori, dar nu se 
găsesc, dr. Aurel Naghel este declarat OFICIAL 
NEVINOVAT (gândiţi-vă, în acea epocă neagră!), iar 
procuratura este silită să închidă filele dosarului 
"Abator". 

Dintre cei audiaţi, doar măcelarul Horwat credea 
în pogrom, însă el nu era angajat al Abatorului în 
1941. În schimb, tinichigiul Segal, evreu, de bună 
ținută morală, prezent acolo în 1941, declară că nu a 

z: existat nici un pogrom. Cel cu declaraţia falsă, 
măcelarul, după câteva luni a fost numit în postul de 
director al Abatorului. 

Angajaţii Abatorului Bucureşti, revoltați, au 
semnat o notă de protest împotriva mistificărilor 
pe această temă din ziarele comuniste. Facsimilul 
acestui protest a fost înaintat ziarelor "Universul" şi 
"Dreptatea", dar nu a mai fost publicat deoarece 
aceste ziare au fost reduse la tăcere. lată, mai jos, 
dezminţirea angajaţilor de la Abator în anul 1941: 

DEZMINȚIRE 

"Subsemnații, .. medici veterinari şi 
funcționari ai Abatorului Capitalei, luând 

(= cunoştinţă de articolele publicate de ziarele 
"România Liberă", "Tribuna Poporului” prin 
care se afirmă că în abatorul Capitalei au 
fost ucişi ovrei, şi de campania care se duce 
pe această temă, de natură să discrediteze 
instituția şi oamenii ce o servesc, dâm cea 
mai categorică  dezmințire  afirmațiunilor 
făcute şi declarăm pe proprie răspundere că 


PREMIU: "Cine suntem” — Dan Puric. 
Pag. 14 


români, Marin Preda, Sergiu Nicolaescu ş.a. au : 
colaborat prin scenarii folclorice comuniste, acuzând 


faptele enunțate mai sus sunt de domeniul 
fanteziei". 
Urmează semnăturile (în număr de 37). 


De asemenea, în cartea ”Legionarii noştri” termina cu cifra 1. Lângă perete se mai afla o | 
, 


prof. ION COJA reproduce facsimilul dezmințirii 
date de salariaţii Abatorului, împreună cu 
declarația unui martor de la fața locului, di. 
CONST. DARAŞTEANU: 


data de 28 iulie 1914 în comuna Stoineşti, jud. 
Vlaşca (azi Giurgiu), domiciliat în Bucureşti, Bd. 
Theodor Pallady nr. 25, bloc VII, ap. 149, sect. 3, 
cunoscând sancţiunile prevăzute de art. 292 din, . i i "las 
Codul Penal, cu privire la falsul în declaraţii, declar. ÎNtors la şofer. Discuta mai departe cu nea Vasile, pe 
prin prezenta următoarele: 


Pipera (devenită mai târziu ASAM) ca şef de echipă, 
maistru principal reglor şi montator de avioane, la 
data aceea cu o vechime de 3 ani. 


cu un subaltern, Preda Petre zis <<Druşcă>>, 
mecanic, care în zilele precedente, 
ianuarie, lipsise de la unitate: era legionar Şi tpaase 
participase la rebeliune. E/ mi-a povestit că la Jidâni, domnule, sunt legionari împuşcaţi de 
Abator se află trupurile neînsufleţite ale unor Antonescu, iar jidanii de la Abator, prin oamenii 
legionari agățate în cinghele, despre care se 
afirmă că ar fi cadavrele unor evrei ucişi de 
legionari. 


Constantinescu Cristea cele aflate de la Preda Petre 


Comandantul mi-a răspuns că nu ştie ce să facem şi 
cui să raporteze cele aflate, dar că mai înainte de 
orice o asemenea informație trebuie verificată. 


Skoda cu care 
aprovizionarea cu carne de la Abator şi să mă 
deplasez acolo, la Abator, să văd care este adevărul, 


Menţionez că la vremea aceea făceam din când 
în când reportaje pe subiecte tehnice la revista 
A04b tei s i: mabpiiieari 95 Vane (ion pzt AL ADS igo) "Aripi frânte - Aripi româneşti” condusă de 
: L suneglință de urtivelela publisule de plaralu *ăsdale - :- 
cz maori eta sa ari reă că în abatut copilalil comandorul Emil Gârleanu (rudă cu scriitorul cu 
; 


Luni de dompaula ve ce dupa pe mosostă tesăda mimil acelaşi nume), devenit ulterior general. 

a iințin pi pacali ce "0 forvene,ula cva mâl calea 

A dowlugiro, ACinvaț jul lor ravate şi dcelarăm pe proprie, cdupupieti 
fepteig eavnțnta pai, puu aus Up domialul Panteziei,» Ei 


AA 
Ara Pa (Pe 2038 


dei e 


Am plecat cu şoferul, militar în termen, care 
cunoştea bine Abatorul, unde am ajuns şi am intrat 
| pe poarta principală spunând că mergem să luăm 
"1 carne pentru unitate, ca de obicei. 


sp ina = A Am intrat apoi în hală şi am constatat că aproape 
fe iu “| nimeni nu muncea, fiecare se plimba prin hală, de la 
d: a Jun grup la altul, se discuta într-o atmosferă 


apăsătoare, de încordare şi gravitate. | 

Am încercat să intru în vorbă cu parlagiii, dar se | 
"| fereau să-mi răspundă când i-am întrebat dacă e | 
„] adevărat că undeva, în Abator, se află nişte 
| oameni, nişte evrei atârnaţi în cârlige (cinghele). 

'1 M-au făcut atent să fiu mai discret şi mai prudent. 

Unul dintre ei, pe care ceilalţi îl numeau <<nea 
Vasile>> şi care era şeful unei echipe de măcelari, 
mi-a răspuns totuşi: “Da, domnule, dar nu sunt 
evrei, sunt români!" 

Şoferul care mă însoțea îl cunoştea şi ne-a făcut 
prezentările: se numea Stoica Vasile. El mi-a arătat 
în ce direcţie se aflau cadavrele şi m-a făcut atentsă— 
nu fiu văzut de oamenii din conducerea Abatorului 
sau de oamenii de încredere ai acestora. La cca. 50 
metri am găsit locul, unde am ajuns singur, neînsoțit 
de nimeni. 

Am numărat cadavrele atârnate în cinghele, erau 
11 sau 21, am uitat numărul exact, ţin minte că se 


grămadă de cadavre, cu hainele murdare de noroi şi 
sânge. - Cadavrele atârnate în cârlige aveau 
paltoane pe ele, unul mai avea căciulă (cuşmă de 
blană țărănească) pe cap. Am dat puţin la o parte 
paltonul la primele trei cadavre şi am văzut la fiecare 
rana mortală, din care cursese sânge şi îmbibase 
îmbrăcămintea. Cel de-al treilea cadavru avea sub 
palton o cămaşă verde, legionară. | 
Nu m-am mai atins de celelalte cadavre şi m-am | 


"Subsemnatul Dărăşteanu |. Constantin, născut la 


care l-am întrebat: <<Măi, nea Vasile, cine sunt 
oamenii ăştia?>> Mi-a răspuns că sunt legionari 
împuşcaţi de Armată, că în jurul Abatorului au fost 
împuşcaţi mai mulţi legionari şi că aceşti legionari au 
fost adunați din stradă de oamenii de încredere ai 
conducerii Abatorului, la ordinele acesteia, şi băgați 
în Abator, unde au fost atâmaţi în cârlige şi declaraţi 
că sunt evrei ucişi de legionari. 

Reproduc cuvintele lui Vasile Stoica: <<Nu sunt 


In ianuarie 1941 lucram la Baza Aeriană nr. 3 


in ziua de 24 ianuarie 1941 am avut o discuție 


21-23 


lor de încredere, i-au târât din stradă în Abator, i- 
au atârnat în cinghele şi zic despre ei că sunt 
jidani>>. , 
Fac mențiunea că la data aceea Abatorul era o 
societate administrată şi controlată de evrei. Nea 
Vasile a făcut mențiunea: <<jidanii noştri, care | 
conduc Abatorul>>. 
De asemenea, menţionez că i-am spus şoferului, 
dacă vrea, să meargă şi el să-i vadă pe cei atârnaţi 
în cârlige, dar nea Vasile l-a oprit, spunând că nu e 
bine deoarece deja unii "de sus" au observat 
mişcarea pe care o făcusem şi acum sunt cu ochii pe 


pp Iara aoasaete 


noi. (continuare în pag. următoare) 


Am raportat comandantului meu comandor ing. 


l-am întrebat ce crede că trebuie făcut. 


Mi-a recomandat să iau maşina-dubiță marca 
unitatea noastră îşi făcea 


ÎNTREBAREA LUNII IULIE: De ce naționalismul este discreditat? 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2014 


PEISAJ SOCIAL PARIZIAN. [GORERUaE 


ceea ce te frapează este mulțimea de copii 
cum. se explică faptul că aproape fiecare 
“amie are între 3 şi € Copii? 

Explicaţia nu e decât aceea că fiecare copil este 
apt un salariat care contribuie la supraviețuirea 
4 iei. Într-adevăr, dând dovadă de o generozitate 

ai rar întâlnită, statul francez le plăteşte acestor 
famili cca 500 euro lunar pentru fiecare dintre 

ii. Un calcul simplu: dacă tatăl, muncitor la 
Clubritate, aduce 1200 euro lunar, mama + soacra + 
socrul (aduşi pe şest din Africa) trăiesc din simbriile 
celor 4 copii care produc 2000 euro. În plus li se dau 
O cuințe sociale, reduceri la întreținere, acţiuni 
sanitare gratuite, şcoală gratuită etc. Cu 3200 de 

ro se poate trăi bine în Franţa. 

Am ajuns Ia concluzia că, efectuând o comparaţie 
: preţurilor alimente - haine, orice salariu frăncez are 
putere de cumpărare de cel puțin 4 ori mai mare ca 

în România. perpetuu jefuită de administratorii ei 
oitici. Imaginaţi-vă astfel că un salariu românesc de 
$.700 roni ar creşte brusc la peste 2000 de roni. Mai 
mult: că acest salariu nu ar fi amenințat de nici o 
schimbare politică! O garantează legi care se aplică. 
i de unde vin banii pentru aceşti imigranţi care 
vot intră şi intră în Franţa, care, chipurile, vin pentru o 

lună să-şi întâlnească rudele, şi nu mai pleacă 
niciodată, intrând uşor, uşor în sistemul de securitate 
socială, bine pus la punct şi foarte generos în 
Franța? PS 

Evident, banii vin din impozitele — mari - rupte de 
- la'adevăraţii oameni ai muncii. 

i hai să zicem că ar fi vorba despre locuitorii 
vechilor colonii franceze, legaţi de Franța prin limbă 
şi chiar prin sacrificii de soldaţi în războaie. 

Dar nu despre aceştia e vorba, nici despre 
pătrânii magrebieni sau despre oamenii de culoare 
care trăiesc dintr-o pensie modestă după ce au 
muncit 30 de ani ca să facă rețelele de circulaţie 
subterană ale Parisului (RER) ori alte lucrări dificile, 
ci de o puzderie de inşi din fostele teritorii ale 
imperiilor coloniale engleze, belgiene, olandeze. Un 
amic spunea: "Intregul Congo belgian s-a mutat la 
Paris, fiindcă la Bruxelles plouă prea mult. 


dintre aceşti oameni? După legile franceze? Nu 
neapărat. Sunt musulmani care-şi menţin haremul 


kk 


Părintele Efmenie relata că într-o seară, după ce 
l-a pregătit de culcare pe părintele Nichifor, s-a dus şi 
acesta în camera sa pentru a se odihni. Nu l-a luat 
însă somnul. Era cuprins de nelinişte: că nu a făcut 
ceva bine, că nu a închis bine soba - acestea şi 
multe altele îi treceau prin minte. S-a sculat şi s-a 
dus la chilia bătrânului. Ca să nu-l deranjeze s-a 
gândit că era mai bine să nu mai bată la uşă. A 
deschis încet-încet uşa, şi ce să vadă? Părintele 


N 


—€ POPE TE PE PȚP TE PIP POL p + 
+ a 8 Ad aici sinlată 


kk 


L-am întrebat pe nea Vasile dacă £, dispus să 
declare cele petrecute la Abator şi în fața altora, în 
cazul că va fi vreodată nevoie. Nea Vasile a declarat 
că este de acord, mi-a dat adresa - locuia lângă 
Abator, pe Splai, iar ulterior l-am vizitat de mai multe 
Ori şi ne-am împrietenit. Aşa am aflat că după aceea 
Armata a ridicat cadavrele de la Abator şi le-ar fi dus 
In pădurea Plumbuita. 

Vizita mea la Abator a durat cca. 15-20 minute. 
La plecare am luat pentru trupă o navetă de 

„Măruntaie, mai mult burți. 

Când m-am întors la unitate m-am prezentat la 
Comandant şi i-am povestit cele aflate. Comandantul 
â considerat că € de datoria lui să raporteze mai sus. 
Ea m-am retras din biroul comandantului şi m-am 

„dus în hala de montaj, în hangarul central. 

_După-un ceas, un ceas şi jumătate, a venit la 
mine comandantul şi mi-a spus că a telefonat la 
Consiliul de Miniştri, la cabinetul lui Horia Sima şi a 
Cerut să vorbească cu acesta. De la postul telefonic 
respectiv i s-a răspuns: "Camaradul Horia 
Sima nu mai există, nu se ştie unde este”. 


Se pune problema şi cum înțeleg să trăiască unii __ 


FALSUL POGROM DE LA ABATOR 


(în cele două camere, în plin Paris, în ciuda 
interdicţiei poligamiei de către legile UE). Când li s-a 
interzis în şcoli şi instituții purtarea vălului care la 
unele femei nu le lăsa afară decât sclipirea ochilor, 
acestea au început să arate acuzator către 
cruciulița minusculă de la gâtul creştinelor. "Ce 
caută simbolul ăla creştin acolo? Jos cu el!” 


Scene de un rar grotesc filmic s-au desfăşurat nu 
demult (sfârşit de iunie - început de iulie). Junele 
Prim a fost Sarkozy, anunțând oficial că se 
reintoarce în politică, ba chiar mai mult: că va 
candida la preşedinţie. EI a făcut o serie de turnee, 
băi de mulțime care mi-au amintit de Ceauşescu. 
Omul s-a lăsat sărutat de pensionari şi primit cu flori 
de copiii partizanilor politici. La un moment dat TVF 1 
ne-a arătat o scenă în care primarul unui orăşel de 
pe malul mării îi spunea: "Ce ziceţi de peisaj?” La 
care Sarko a rostit solemn, cu inteligență: "Da, e un 
peisaj cu mare! lar marea e albastră!” 

Oricum, rar am putut să văd un om mai ahtiat să 
se întoarcă în fotoliul prezidenţial şi nu mă miră 
vorbele lui Jacques Chirac, care, zice-se că ar fi fost 
spuse în urmă cu vreo treizeci de ani. Chirac 
colaborase îndeaproape cu Sarkozy la Primăria de la 
Neuilly, orăşel independent în mijlocul Parisului, zis 
ironic şi "ghetoul de la Neuilly” deoarece acolo 
trăiesc şi azi cei mai bogaţi cetățeni ai Capitalei.” 
Profitând de o deplasare a primarului (Chirac), 
Subaltemul Sarcozy a adunat consilierii şi l-a 
detronat pe şef. Întrebat ce părere are de lucrătură, 
Jacques Chirac a răspuns: ”Sarko est une merde” 
("Sarko e un rahat”). “Călcați pe el, o să vă 
poarte noroc!” Adevăr? Anecdotă? Cine poate 
preciza? 


De câteva zile, de când s-a produs escalada 
războinică în Gaza şi cunoscutele atacuri asasine 
ale aviaţiei lui Netaniahu asupra populaţiei civile, la 
Paris au început manifestaţiile antievreieşti ale unor 
tineri —  magrebieni, desigur - cu steaguri 


palestiniene. 

* Televiziunea ne-a arătat, pe vechiul tipic al 
agresiunilor din Germania nazistă a anilor 34-37, 
țăndări, două-trei magazine 


vitrine.—„făcute. 
devastate. 


SF. NICHIFOR CEL LEPROS (ce 


Nichifor plutea în văzduh ca la un metru de sol, cu 
mâinile ridicate şi rugându-se. Faţa lui strălucea. 
După ce a fost părtaşul aceste înfricoşătoare 
privelişti, părintele Eumenie, fără să zică nimic, a 
închis cu mare atenţie uşa şi s-a dus în chilia sa. Aici 
a pus capul în pământ şi a început să plângă, 
deoarece considera că l-a supărat pe bătrânul său că 
nu a bătut la uşă şi că a văzut această minunată 
privelişte. Însă plângea şi de bucurie, deoarece 
văzuse cât de mare şi de virtuos era duhovnicul său. 


Menţionez că, în zilele care au urmat, zvonul 
despre uciderea şi atârnarea în cârlige a evreilor la 
Abator a circulat, dar nu era luat în serios de nimeni. 
Până şi femeile cele mai simple din mahalaua 
bucureşteană se întrebau "De ce evreii nu reclamă 
la Antonescu ce au păţit?" 

Precizez că nu am fost membru al Mişcării 
Legionare, dar, la fel ca şi cei mai mulţi colegi din 
aviaţie, am simpatizat, ca român 'şi creştin, cu ideile 
lui Comeliu Zelea-Codreanu. 

De asemenea, menţionez că am fost condamnat 
după 1944 pentru "crima de uneltire împotriva ordinii 
sociale" şi am făcut 11 ani de temniţă. 

Menţionez că pe dl. prof. lon Coja l-am cunoscut 
în ziua de 20 decembrie 2003, când m-am întâlnit cu 
dânsul ca să-i povestesc cele de mai sus. Întâlnirea 


a fost aranjată de d-nii Neagoe Nicolae Mateescu şi * 


Dogaru Victor-Dorian, cărora le-am povestit cele 
petrecute la Abator şi au fost de părere că trebuie 
să-i fac cunoscută această întâmplare şi d-lui 
prof. lon Coja, pe care îl cunoşteam de la 
televizor. Am fost de acord să mă întâlnesc şi să-i 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2014 


imediat şeful cultului mozaic â 
alergat la di. Hollande, plângându-se că 
viața coreligionarilor săi, mai ales a celor din 
cartierul Sarselles (un fel de Dudeşti de odinioară), 
este ameninţată. j AL 

Nu s-au înregistrat însă victime printre locuitorii 
mozaici, astfel încât reporterii şi-au pus net 
întrebarea: "Cine a făcut zob acele câteva vitrine? 
Cine sunt huliganii, de vreme ce ambele părți, 
care au acţionat noaptea, nu recunosc nimic?” 

Şi aşa cum Farfuridi se temea de trădare, eu mă 
tem de o diversiune menită să distragă atenția 
opiniei publice franceze de la adevărata dramă 
palestiniană (sute de oameni nevinovaţi; numeroşi 
copii omorâți sau mutilaţi, spitale fără materiale 
sanitare, cu “oameni agonizând pe pardoseală - 
jurnalul TVF2 din 22 iulie 2014, ora 20.00). 

În contrabalans ni se arată cum o rachetă a 
Hamas a aprins un soi de foc de tabără în curtea 
unui colonist evreu, dărâmând un perete de 
garaj. Dacă, Doamne fereşte, racheta îi cădea 
colonistului în cap? S 

Încep să crească şi pierderile "Țahalului (armata 
israileană). Alţi tineri sacrificați în numele 
încăpățânării, vechi de peste 60 de ani, de a nu se 
admite existența unui stat palestinian, independent, 
suveran şi deci responsabil. 

în schimb TVF-urile ne-au oferit un frumos 
spectacol: O rugăciune comună desfăşurată în 21 
iulie, în incinta sinagogii de la Sarselles (numit şi 
"micul lerusalim”), unde mână în mână un rabin cu 
rang înalt, un episcop catolic din zonă şi un 
imam musulman s-au rugat pentru pace. În primul 
rând pentru pacea locuitorilor din micul lerusalim 
şi apoi, eventual, pentru o pace în Gaza - ce va 
urma după încă câteva zeci de bombardamente 
pustiitoare! La ceremonie a participat şi moş Enrico 
Macias care a spus cu 0 frumoasă dicţie, într-o 
perfectă limbă  voltaireiană: "Sper într-o bună 
înțelegere între cele trei culte religioase, spre liniştea 
locuitorilor din acest loc.” Spusele sale, de un 
umanism elevat, au fost salutate cu lovituri de tun, 
servanții fiind însă pe tancuri, în Gaza, iar inamicii, 
deghizați în copii, se prefăceau că se joacă pe un 
maidan. 


Dimineaţa l-a rugat să-l ierte pentru greşeala sa. 
Părintele Nichifor i-a cerut să nu dezvăluie nimănui 
ceea ce văzuse, decât după moartea sa: 

Cuviosul Nichifor Cel Lepros a trecuţ la cele 
veşnice în 1964, la vârsta de 74 de ani. După 
dezgropare moaştele sale au răspândit mireasmă şi 
au fost relatate în continuare minuni, şi după 
mutarea sa la Domnul: A fost canonizat în 1992 de 
Patriarhia Ecumenică a Constantinopol-ului. 


încredințez această mărturie, pe care o semnez în 
deplină cunoştinţă de importanţa ei. 

Dau prezenta declaraţie pentru a servi oriunde 
trebuinţa o va cere.” 

Redactat şi semnat în 6 exemplare. 


Acestor dezminţiri se adaugă şi o altă dovadă, 
deosebit de importantă pentru că este furnizată 
chiar de evrei: cartea "Martiriul evreilor din 
România în 1940-1941"! Editată în 1991 de către 
Centrul de Studii al Evreilor din România, are un 
cuvânt înainte al rabinului-şef Moses Rosen şi 327 
pagini, din care 16 pagini cu fotografii, cuprinde 
documente şi mărturii, dar nu conține. nici un 
ctoVArii despre existența vreunui pogrom .la 

or. 


a legionarilor, d-nii Norman Manea, Andrei“Pippidi 
istoricul Francisco Veiga etc., nu țin seamă de 
aceste dovezi şi continuă duşmănos cu acuzaţiile în 
legătură:cu evenimente care nu au existat. 


Pag. 15 


Fiind însă vorba despre o denigrare planificată: 


| CA) (A a, 47) CZ Lala 


Sergiu Melinte - Tg. Jiu: 
Mareşalul Mannerheim, deşi a 
luptat împotriva ruşilor încă din 
1918, iar în anii 1939-1940 le-a 
administrat o ruşinoasă corecție, 
deşi a fost aliat cu Hitler, nu a fost za 
judecat de vreun “tribunal alf 
poporului” finlandez, nu a fost 
condamnat şi cu atât mai puţin 
executat. Ba, mai mult: în 1944 a 
fost ales preşedinte al Finlandei, |. 
demnitate pe care a deținut-o până 
în 1946. Astăzi statuia lui ecvestră |. 
tronează în piața Parlamentului 
Finlandei. Miclos Horthy, „amiralul 
fără flotă”, aflat şi el de partea 
„Axei”, care s-a purtat abominabil 
cu ne-maghiarii: români, slovaci, 
ruteni, sârbi şi evrei, nu a fost trimis 
în fața vreunui „tribunal albă 
poporului”, nu a fost condamnat şi 
nici asasinat. După război a stat 
adăpostit într-un castel din 
Germania, apoi a fost mutat în 
Portugalia. Nu a fost „vânat” de 
Simon Wiesenthal, de vreun român, 
de vreun sârb sau de altcineva. Si 


nimeni. Spre onoarea conaționalilor lui, 
a fost reabilitat şi reînhumat î 
Ungaria, cu funeralii naționale. Nimen 
nu s-a împotrivit. Vedeţi vreo diferenţ 
între tratamentul aplicat lor şi ce 
aplicat lui lon Antonescu? 
Gelu Florescu - Sibiu: 


sugestia regelui Carol | în jurul: 
Bucureştiului a fost ridicat, între ani 
1870 şi 1890, un sistem de apărare 
împotriva unui eventual atac otoman 
format din 18 forturi, fiecare dintre ele 
prevăzut cu o baterie de ariilerie 
Jilava era cel de-al treisprezecelea] 
Proiectul a fost elaborat de generalul 
belgian Henry Alexis Brialmont şi dei 
căpitanul român genist loan Clucer 
Fortul Jilava a fost folosit ca depozit de 
muniții şi garnizoană militară, ia 
începând cu anul 1907, când au fost 
întemnițați aici o mare parte dintre 
țăranii care participaseră la răscoală, 
ca închisoare. Între 1907 şi 1948 Fortu 
13 Jilava a funcţionat ca închisoare 
militară în subordinea Statului Major al Armatei, fiind 
destinată soldaţilor pedepsiţi disciplinar şi civililor 
condamnați pentru infracţiuni militare. În sept. 1940 
au fost încarceraţi aici o parte dintre cei care 
participaseră la masacrul antilegionar din anul 
precedent (64 de persoane), care au fost împuşcaţi 


în noaptea de 26/27 noiembrie. În ian. 1941 au fost 


închişi o parte dintre legionarii condamnaţi de 
regimul Antonescu în urma rebeliunii, Tot Ia Jilava, în 
mai 1946, a fost închis "lotul marilor criminali de 
război" format din mareşalul lon Antonescu, ministrul 
de Externe Mihai Antonescu, gen, Constantin 
Pantazi (ministrul Apărării), Eugen Cristescu (şeful 


— ———— 
| 


ABONAMENTE PE  ADRE: SA 


Marius Prichici OP 32, CP 157 Bucureşti 
i Te] 0746 700117 
Prețul unui abonament pentru un an: 
50 RON pentru ţară (București și provincie); 70 RON 
pentru Europa: 130 RON pentru Canada, SUA, Australia 
Se pot face abonamente pentru minim jumătate de an 
CONT Isi: RO07CECEB10008R0N3751727 


CONT euro: RO52CE 


) Ş 

Lecca. Terenul din spatele închisorii, numit şi "Valea 
Piersicilor” (datorită plantaţiei mai vechi de pomi 
fructiferi), a devenit loc pentru execuţii. Aici au fost 
împuşcaţi la 1 iunie 1946 lon Antonescu, Mihai 
Antonescu, Gh. Alexianu şi  Picky Vasiliu 
(comandantul Jandarmeriei). Înțre 1948 şi 1964 
Fortul 13 a fost folosit de comunişti ca puşcărie de 
tranzit pentru opozanți, iar în decembrie 1989 
manifestanți arestați de pe străzile Bucureştiului au 
fost, de asemenea, aduşi la Jilava. 

Alexandru Gheorghiu — Râmnicu Vâlcea: Rosa 
del Conte (1907 - 2011), filologă italiană, membră de 
onoare a Academiei Române, este unul dintre cei 


ISSN 1583-9311 


Redactor-şef: 
i Colegiul de 
redacţie: 
"Relaţii 
cu publicul: 


Pag. 16 


Nicoleta Codrin 


Comeliu Mihai, Marius Prichici, Viorel Birzeanu, Vasile Păduranu 
Secretar redacție: Corneliu Mihai 


Tel.: 0746 700117 
Marius Prichici OP 32, CP 157, Bucureşti 
e-mail: cuvantul-legionar(zelea-codreanu.com 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2014 


CE810082EUR3751731 


mai importanţi eminescologi străini, 
autoare a unor studii despre opera 
lui Mihai Eminescu. Cel mai 
important este cel intitulat 
"Eminescu sau despre Absolut: 
(1961), apărut în România în 
traducerea lui Marian Papahagi. 
După ce a predat la Universitatea 
din Bucureşti şi din Cluj-Napoca în 
perioada 1942-1948, a. devenit 
“i profesor universitar la Facultatea 
| de Limba şi Literatura Română şi 

Filosofie din Roma în 1955. A tipărit 
1 în România cursurile universitare 
"Despre poezia dulcelui stil nou sau 
despre Dante Alighieri”, iar în Italia 
a ţinut cursuri şi conferințe despre 
folcloristica şi cultura veche 
românească, precum şi despre 
poeții Vasile  Cârlova, Heliade 
Rădulescu, Macedonski, Coşbuc. A 
tradus din . Blaga, Arghezi, V. 
Voiculescu, oferind italienilor ediţii 
| însoțite de studii şi prezentări critice 
işi a scris multe articole despre 
»J literatura română în diverse 
enciclopedii. După retragerea din 
activitatea de profesor universitar, 
Rosa del Conte s-a ocupat tot mai mult 
de traducerile din lirica eminesciană, 
alcătuind o amplă antologie italiană. În 
2007 a fost sărbătorită pentru 
împlinirea vârstei de 100 de ani, fiind 


adevăr, publicăm doar o parte dintre 
articolele pe care prof. lon Coja ni le 
trimite periodic. Pentru că nu tot ceea 
i„]ce scrie domnia sa este pe linia 
i Inoastră. Este simpatizant legionar, 
ildar nu poate face diferența față de 
Simism şi, în plus, îl apără pe 
Ceauşescu - chestiuni impardonabile 
din punctul nostru de vedere. Pe de 
altă parte, luările sale de atitudine în 


le considerăm importante. De aceea îi 
vedeți din când în când numele în 
ziarul nostru. 


Ceauşescu a fost împuşcat pentru că 
era un pion în planul vast de înrobire a 
lumii; şi devenise inutil odată cu 
abandonarea experimentului comunist, 
nu pentru că ar fi intenţionat el să facă nu ştiu ce 
bancă internațională care să concureze. capitalul 
evreiesc. Să fim serioşi! Să nu uităm că distrugerea 
satului românesc, matca unui popor, i se datorează, 
ca şi pervertirea conştiințelor, de am ajuns unde 
suntem azi. Nu am spațiul necesar să amintesc de 
demolarea centrelor istorice din toată țara, de 
penuria alimentară şi războiul psihologic. Fără datorii 
externe în 1989? Da, dar cine le făcuse?! Maturii de 
azi de care nu sunteți mulțumit (nici noi) nu sunt 
crescuţi în acea ideologie. 


NWiooleta Codin 


cel mai longeviv filolog şi critic literar. ——— 
„Radu _Mălureanu--——Deva:-—Într-—— 


problema evreiască şi în cea maghiară - 


Adrian  Calomfir -— Botoşani: - 


;