Buletinul Casa Romana anul VII, nr. 3-4, sept. — dec. 1984

|SEPT-DEc. 1984] 


- 2-— 


Aa CONTENTS 


Editorial: "Pe marginea unei victorii electorale" (1JS), 3-5 


solid Ia Nova 3 sasea 205 ti a 0 6 
Mihai Eminescu şi epoca sa, Ovidiu Vuia .....,.... 7-14 
Steaua magilor, Volbură Poiană sasea 15 
Templul abineler, PD lehim ese easua aaa 16-18 
Poem lui N. Novac, Georgia Tennyson ......... A) 
Intheiere, Iacian. Blaga e semaa sem aaa ea d tă e 20 
Amintiri despre Eminescu, T. V. Stefanelli ...... DA AN, 
La Bucovina, Mihaiu EMiNeSCul, 3 aaa ee 21-28 
Ultimul Don Quijotte, E. A. Iordache .......... 29 
Despre Eminescu, Octavian Goga . ao... . . ... .. 30 
In Tintiriia, Oetasian (GORa aa aaa îns a pe ni re ce anal 31] =32 
Nimic de-acum , Vasile R. Varsavia............. 33 


Carti--Note de lectura: Rev.Scriit.Rom., Versavia'34-38 
English Sect.--(The Princ.of) Self-determination 








4 Bessarabie ea 39-81 
Spicmiri din prema, EDD e emma emana dea ea Sani 52-62 
Stiri de la ORE. ae eta ae i i sa ae ea ca Uau 63-74 
Aeknowlegie menită RARE ie mai me ratan e e ter a ni ri aut a 15-18 
Netea, Ia Siaulteazia e în aa atare e e ere e ea gi le 116 
Subscription Form (English Version) .......... 79-80 
Balul unirii (Unification Ball). e n e... 1... .... . 81 
ORG Galena * 4 a ee aere e n cea e e e lee aa ae m aa 82 
The Foundors & Member Roster a Bei 8 în 38 ri lg 83 
Back Cover--Mihai Eminescu. ........ cc... ... 84 


Editorial Board 


Eugenia Adams-Muresanu Foreign Correspondents 
Nicolae Cazacu 
Eugen Coban 
Traian Ocneanu 
Mihai Olteanu Dumitru Ichim 
Vasile R. Versavia Aurelio Rauţă 
Mircea Raţiu Emil Vicaş 
Rev. loan Sirbu Ovidiu Vuia 


Angela ComnEne 
Dionisie Ghermani 









SUBSCRIPTIONS:  $5 per year in the U.S.A. 97.50 
per year in Canada; $10 per year abroad. 








3 
P 


€ 


0scooscosoncssoocvsossecoseooocoosoooovoooooee 


Buletinul asa Română 


- APARE TRIMESTRIAL — 
Redacţia şi Administraţia: 124 Montecito 
Oakland,California,94610 
Redactor: ILIE SNULTEA 
Redactor literar: NICOLAE NOVAC 
Anul vi Nrs3- 3 


1600090590029 590900000cocecopecoocooc osocooeooe 


00900980900090000000004 
00290090900e0ooce 


EDITORIAL 
Pe marginea unei victorii electorale 
La fiecare patru ani, în prima zi de Marţi din 


luna  Noembrie, poporul american îşi alege un 
Preşedinte care înglobează funcțiunea de cap de stat 


şi prim ministru-- în engleză "Chief Executive." 
Inaugurarea propriu zisă, cu jurământul de credinţă, 
are loc la 20 Ian. următor, când noul preşedinte se 
instalează la Casa Albă, cu un personal de 
aproximativ 1400 de consilieri experţi şi 
funcționari. —- 


Deci, accesul şi succesiunea la cârma statului 
american este bine stabilită şi instituţionalizată. 
Alegerile sunt organizate şi conduse de către 
partidele politice care, la nivel competitiv, n au fost 
nici odată mai mult de două. Democraţia americană se 
manifestă în zilele noastre, prin două partide politice 
majore--Democrat şi Republican. Aceasta însă nu 
preclude organizarea şi lansarea altor grupări 
politice. La fiecare alegeri sunt o pleiadă de ele: 
socialist, regional,  absedat de o singură  ideie 
(Prohibiționist, Pace & Libertate, etc.) sau produs 
de o ruptură din partidele majore (Dixicraţii sau 
Mişcarea "Bull Moose!). Aceste partide însă apar şi 
dispar sau rămân minore-mijloc de a exprima un 
protest în opinia publică, —- 


4 -— 


Avantajul sistemului de două partide este în 
primul rând stabilitatea. Un partid este la putere, 
celălalt în opoziţie--fără coaliţii şi fragmentări care 
provoacă "crize de guvern." Profesorul Maurice 
Duverger îl pune pe seama unui factor de dualitate 
psihologică. Avem o tendinţă naturală, spune el, să 
fim "pentru" sau "contra! ceva; iar la guvern 
suntem obişnuiţi să dualizăm--"cei de la putere şi cei 
din opoziţie." Economistul Schumpeter susține că 
partidele minore tind spre  radicalism. Or, "în 
America, radicalismul s'a topit de mult în roastbeef 
and apple pie." 


In orice caz, am fost martori în Toamna aceasta 
la alegeri prezidenţiale care au rezultat într o 
victorie strălucită pentru candidatul republican 
Ronald Reagan. O majoritate zdrobitoare (59% plus) 
din cei peste 92 de milioane care au votat au 
exprimat încredere în administraţia republicană şi au 
indicat că vor continuitatea cursului început acum 
patru ani cu Roanld Reagan la cârma corăbiei de 
stat, 


Cum şi dece această biruinţă electorală a şefului 
republican? 


Răspunsul la această întrebare l-am auzit pe 
unde aeriene şi l-am citit în presă. Opoziția 
democrată o pune pe seama calităţii de "comunicator! 
a Preşedintelui omiţând faptele care credem că 
vorbesc mai convingător decât orice langaj. -- 


Dar, înainte de a ne pierde în argumentele 
arenei politice cotidiană să punem o întrebare mai 
generală: "ce fel de persoane sunt. alese la 
preşidenţia St. Unite?'--Mă voi mărgini la două 
surse  autoritative care sau ocupat de această 
întrebare, Unul este James Bryce, celălalt Harold 
Laski. Ambii profesori englezi, cu lucrări şi 
reputaţie de cunoscători ai sistemului american de 
guvernare. Primul susţine că numai politicieni de 
mâna a doua sunt aleşi la preşidenţia St, Unite. Al 
doilea, dimpotrivă, argumentează convingător că 
momentele de criză în istoria Americii au scos la 





RI - 
suprafaţă conducătorii cei mai capabili, Inclinaţia mea 
este în favoarea ipotezei Laski şi cred că în urma 
războiului din Vietnam st. Unite a intrat într'o 
perioadă de triplă criză: economică, de strategie 
militară şi morală. Cea economică s'a manifestat şi a 
crescut în a doua jumătatea adecadei anilor +70 în 
formă de inflaţie, șomaj şi interese bancare mari. 
Criza militară a fost cauzată de consecinta 
demoralizatoare şi reacţiunea negativă la înfrângerea 
şi umilinţa din Vietnam, Ani de zile se vorbea de 
retrageri şi reduceri de prezenţe militare în diferite 
părţi a le globului iar "coexistenta" şi !convergenţa” 
captaseră imaginaţia publicului, Semnalul de trezire 


la realitate a pornit de la Senat cu refuzul de a 
ratifica SALT II, semnat de Preşed. Carter şi de 


Brezhnev. Un duş rece a urmat când Armata Roşie a 
ocupat Afganistanul, 


Poporul. american avea nevoe de o nouă 
conducere şi de un nou program să iasă din impas. 
Campania lui Ronald Reagan a coincis cu dorinţele 
marei majorităţi, America voia să-şi reia cursul 
destinului ei de lume nouă, apărătoare a drepturilor 
omului şi a le naţiunilor. -- 


In cursul celor patru ani de guvernare Roanld 
Reagan a dovedit prin fapte că programul preconizat. 
de el a fost bun şi a dus la o stare economică mai 
bună, la o strategie militară şi securitate naţională 
respectată de duşmani şi de prieteni şi la o 
reafirmare a valorilor demne de o naţiune mare, 


La alegerile recente Ronald Reagan n a fost ales 
numai de Partidul Republican a cărui membrii sunt 
cam cu o treime mai puţini decât ai Partidului 
Democrat. De dincolo de frontierele partidelor 
politice, majoritatea nezgomotoasă a bunei cuvinţe şi 
omenii a vorbit mai puternic decât opoziţia. Ea a ales 
pe Ronald Reagan a cărui perzistenţă în apărarea 
valorilor tradiţionale = nu numai naţionale ci 
internaționale şi umane=a fost recunoscută şi 
răsplătită .-- 


li urăm succes şi împlinire pe calea pe care s'a 


întâlnit cu destinul naţiunii americane. 


IS 





Sa 6 5 
“e tatatatatetetatatatet 


Colind 


Pentru Dora Lu 


S'a deschis o poartă'n cer 
Flori de măr și Lerui-Ler 
Că un Inger a plecat 

Cu steaua la colindat ., 


Singur. singur. singurel. 
Prin omăt. noapte și ger, 
Ni se-oprește la fereăstră 
Naşterea să ne-o vestească. 
să ne spuie de Hristos = 
Mesia cel luminos; 

Care'n iesle s'a născut 

Si'n scutece s'a'nvăscut . , . 


Să ne spuie cum din munți. 
Coborau ciobani cărunți 
Să se'nchine Pruncului - 
Pruncului si Mamei Lui. 
Lângă ieslea cea de lemn 
Din grajdul din Betlehem... 


Domnul !-a trimis de sus. 
să-l vestească pe lisus 

La copii cuminţi ca tine 
In seara de Mos Ajun. - 
ingerul meu mic și bun 

Cu ochi rupți din cerul sfânt. 
Cum mi-s alții pe pământ. 
Cu suflet de crin și nea 
Si cu trup de viorea... 


Pe raze de Lerui-Ler 
Mi-a trimis cu tin” din cer. 
Bucurie. Dumnezeu - 
Dora Lu, îngerul meu!'... 


Nicolae NOVAC 


E 14 
Sa, 
$ 





OVIDIU VUIA: 


MIHAI EMINESCU 
ȘI EPOCA SA 


MEMORIEI PROFESORULUI, D. POPOVICI, 


Aproape toţi exegeţii lui Eminescu sunt de 
acord asupra principalelor izvoare ale educaţiei 
poetului şi gânditorului; cultura antică, 
romantismul clasicizant german alături de care nu 
pot lipsi Byron (D. Popovici) sau Leopardi, cât şi 
filozofia lui Kant şi cea idealistă reprezentată de 
Fichte, Schelling şi Hegel, Schopenhauer ocupă un 
loc aparte cum bine se cunoaşte. 


Având în vedere că în anul 1830 se consideră 
romantismul „ca şi incheiat, încadrarea lui 
Eminescu, născut în anul 1850 a dat multă bătaie de 
cap celor mai mulţi cercetători ajunşi la concluzia 
că poetul român ar fi ultimul mare romantic al 
literaturii universale, mare dar oricum întârziat şi 
oarecum scos din circuitul contemporaneităţii sale. 


Nu pot să împărtășesc acest punct de vedere, 
aproape unanim acceptat fiindcă dacă ar fi aşa ar 
însema că Eminescu ar corespunde unui fel de 
absent, chiar mare, din istoria omenirii. 


Deşi despre această chestiune s'ar putea scrie 
cărţi, mă limitez să abordez doar două probleme. 


In primul rând insist asupra influenţei lui 
Schopenhauer din care s'a fost reţinut doar 
pesimismul filozofului german, trecându-se peste 
alte părţi mult mai importante, cel puţin după 
părerea mea. 


- 8 


Arthur Schopenhauer susţine că lucrul în sine 
kantian este reprezentat de voinţa oarbă de a trăi, 
ea pune în mod absurd înmişcare mecanismele vieţii şi 
ale istoriei, Aspectul acesta exprimă doar o faţă a 
sistemului filozofic  schopenhaurian şi în fond 
consacră ceace mai fiecare ştie asupra inutilităţii 
existenţei de fiecare zi, asta o putea citi Eminescu 
mai bine în cartea evenimentelor din jurul său--vezi 
geneza. lui Mortua est--şi nu neapărat în filozofia 
lui Schopenhauer. 


Ceace neapărat constituie cealaltă realitate a 
sistemului filozofic schopenhaurian este modul prin 
care individul uman se poate retrage din acest orb 
mecanism pus în funcţie de impulsul voluntar al 
vieţii, numit mai târziu de Bergson elan vital, şi 
anume prin artă şi asceză. Totodată se conferă un rol 
deosebit geniului şi trăsăturilor chiar fizice prin 
care poate să fie recunoscut, 


Dând artei o poziţie atât de importantă, 
scoţându-o din domeniul faptelor diurne, Schopenhauer 
ajunge să se întâlnească cu duşmanii lui, idealiştii 
Schelling dar mai ales Hegel, ultimul în Estetica sa 
consideră arta alături de religie şi filozofie, ca pe 
un mijloc de însuşire al Absolutului” deci ca o altă 
apropiere de lucrul în sine kantian. 


Prin aceste noi perspective şi numai prin ele, 
câştigă  aşazisul pesimism  schopenhaurian teren, 
reuşind în anii lui Eminescu să înlocuiască--cum bine 
observă Liviu  Rusu--aproape cu totul ceace se 
înţelege sub denumirea de hegelianism. 


Astfel, gândirea lui Schopenhauer reprezintă nu 
numai filozofia predilectă a lui Eminescu dar şi a 
unei anumite intelectualităţi contemporane lui, unind 
sub egida ei spirite total diferite de ar fi să-i 
amintesc pe Maupassant, Richard Wagner sau Titu 
Maiorescu, Pe 


Nietzsche nu l-aşi pomeni aici. Pe 
lângă că e dintr'o generaţie mai târzie, 
schopenhaurismul său îl duce la o teorie 


antischopenhauriană . repetând cu aproximaţie relaţia 
dintre Schopenhauer şi Kant. In ce-i priveşte pe 








SCHOPENHAUER 





MAUPASSANT 


WAGNER 





th DARWIN 








- 9- 


fiecare îşi 
Schopenhauer 


ceilalţi mai sus citati 
descoperea în filozofia lui 
răspunsul după firea sa şi înafară de 
primul, ceilalţi doi, nu sfau oprit, cu 
precădere la pesimismul schopenhaurian. 


Ce deosebea celebrul "mal de siscle" 
romantic de noul rău al secolului? Ceva 
foarte simplu de definit. Pe când la 
romantici,  pesimismul ţinea de o stare 
sufletească subiectivă de multe ori 
Weltsechmetzul denotând o poză, la ceilalţi 
izvorăşte dintr'o anumită stare a 
societăţii, împrumutând forma revoltei 
sociale. Pe scurt epoca era dominată de 


scientismul lui Darwin transpus în filozofia 
pozitivistă a lui A. Comte iar în literatură 
prin metoda experimentală a romanului lui E. 
Zola sau a veriştilor. Pe-atunci se afirma şi 
Marx cu al său Capital dar aici dreptate are 
L. Arcade că în anii 1850-1880, A. Comte era 
mai vizat decât Marx, întocmai cum astăzi 
primul este aproape uitat pe când al doilea, 
bravul Marx, aplicat într'un regim de stat 
utopic, face să se schimbe raporturile între 
ei considerabil în favoarea autorului 


'manifestului comunist. 


Societatea burgheză la apogeul ei de 
desvoltare preconiza dominaţia materiei şi a 
tehnicei, favorizând perpetuumul mobil al 
luptei pentru  existenţă--glorificată mai 
târziu de Nietzsche--din rândurile căreia 
arta era din ce în ce mai expulzată exact ca 
în perspectiva pesimistă a lui Schopenhauer. 
De-aici apare protestul apoi izolarea 
artiştilor, întărind crezul artei pentru 
artă atât de îndrăgit de Maiorescu cel ce 
căuta încă să-l împace pe Schopenhauer nu cu 
Hegel cum susţine Tudor Vianu ci cu...Aug. 
Comte. Din aceste premize se va naşte 
curentul estetismului, apoi parnasianismul, 
simbolist şi hermetice arta nouă, a carei 
calificare de decadentă nu mai are înteles 


ăia 


decat cel: mult iba te termen al acadenismului uscat 
şi tivande. 


Toate aceste caracteristici le putem evidenția 
fără nicio greutate, la cel ce ne înteresează, M. 
Eminescu. Cine ar îndrăzni oare să afirme că 
pesimismul său este unul prefăcut, constituind o poză 
romantică? Inafară poate de cei ce nu-i cunosc deloc 
zbuciumata viaţă. 


Izolarea lui Eminescu nu este una din boală sau 
mizantropizm ca la Leopardi ci provocată de semenii 
lui robi ai viciilor voinţei de a trăi cun stau ca 
exemple Satirile şi Scrisorile sale. 


Originea pesimismului său schopenhaurian ne-o dă 
clar chiar poetul, într'unarticol de-al lui din 1888 
apărut în revista Fântâna Blanduzieit? "Insă tocmai 
această critică meritugasă a frazeologiei deşarte (e 
vorba de critica filozofiei idealiste de către 
Schopenhauer n.n.) a descoperit şi contradicţiunea 
constantă între ideile noastre şi forme le 
civilizaţiei, ne-au descoperit necesitatea de a trăi 
în mijlocul unor instituţii ce ni se par mincinoase 
şi ne-au făcut pesimişti. In acest conflict pierdem 
deseori bucuria de a trăi şi dorinţa de a lupta? 
aceasta e izvorul relei dispoziţii care munceşte pe 
oamenii culţi din mai toate tăria. 


După cum se vede am urmat întocmai litera de 
gândire a poetului astfel că nu din cine ştie ce zel 
filozofic ci datorită stărilor sociale nepotrivite 
şi-a găsit poetul nostru -mulțumirea în sistemul 
schopenhauerian, care nu este propriu zis o influenţă 
hotărâtoare cât mai mult catalizatoare cum o numeşte 
Lucian Blaga şi astfel de influenţe s'au manifestat 
şi la Wagner sau Maupassant. 


Preocuparea. lui Eminescu pentru perfecțiunea 
formei îl apropie atât de canonul lui Bolikletes şi a 
Partenonului atenian cât şi în aceiaşi măsură de 
idealul contemporanilor Flaubert sau Ch. Baudelaire. 
Ultimul scoate în Florile răului, din cele mai joase 
manifestări ale viața, forma lui Venus din Milo a 








cuvântului, visul de piatră, Frumuseţea. Ca la 
Eminescu şi la Baudelaire, procesul creator al 
Demiurgului, purifică prin poezie, aurul curat de 
zgura pesimismului întunecat. Până la urmă opera lor 
se ridică la fel ca o pasăre de foc, spre înalțimi, 


neatinse înălţimi. 


Un asemănător cult al formei îl von găsi şi la 
alţi contemporani ai lui Eminescu, precum Leconte de 


Lisle, Heredia, Th.  Gauthier, Mallarme. Dintre 
pictori l-am aminti mai ales pe G. _Morreau, „cu 
viziunile sale onirice redescoperit ulterior 


premergător al suprarealismului. 


Eminescu face să sune în versul său în primul 
rând cântul îndulcit cu dor de moarte al cornului 
mioritic ceace i-a conferit şi îi conferă calitatea 
de a fi primul mare poet modern al Românilor, din el 
se recunosc născuţi, Ion Barbu hermeticul, alături de 
simboliştii Anghel, Minulescu. Bacovia, aut olt cei gti 
Nichifor Crainic, Blaga, Vasile Voiculescu, Radu Gyr, 
făuritorii poeziei patriotice Oct. Goga şi Aron 
Cotrus, cât şi toţi ceilalţi dintre care mai trebue 


amintit cel puţin Al. Vlahuţă. 
A doua problemă este tot atât de importantă. 


Ji revine meritul lui D. Popovici de a fi 
relevat faptul că Eminescu este un reprezentant 
strălucit al curentului prerafaelit, contemporan lui 
în Anglia, precedat în Germania de nazarinenii lui 
Owerbeck, cei ce în mânăstirea părăsită San Izidoro 
din Roma au început să picteze ca Perugino şi Rafael. 


— 12- 


In anglia Dante Gabriel Rosetti şi elevii săi, 
adunaţi sub consemnul fraţilor prerafaeliţi, avandu-l 
teoretician pe John Ruskin şi pildă pe antecessorul 
lor W. Blacke, preconizau o reîntoarcere la arta de 
dinaintea lui Rafael artă bazată pe credinţă şi 
sinceritate de sentimente, manifest evident îndreptat 
contra şcolii academice şi a socieţatii pe care 
academia oficială la o reprezenta. Din nucleul 
acestei mişcări sa născut mai tarziu estetismul, 
simbolismul şi hermetismul, întrun cuvant arta madonă. 


Desigur cum arată D. Popovici nu este vorba de o 
influenţă directă ci de rezultatul comun al unei 
trăiri în aceleaşi idei ale timpului, Eminescu cu 
toate notele sale romantice se arată în primul rand un 
poet al epocii sale, ceace chiar dorim să demonstrăm, 


Bi, Popovici analizează prerafaelitismul 
eminescian din poeziile Christ şi Epigonii, lucru ce 
rămâne  de-acuma un bun spiritual câştigat, de 
necontestat, 


In cele următoare aşi dori să merg chiar la sursa 
denumirii de prerafaelitism respectată doar pe hârtie, 
cum se intâmplă în astfel de cazuri, de Dante Gabriel 
Rosetti, pictorul poet şi poetul pictor. 


Dacă ne referim la prerafaelitism în adevăratul 
înţeles al cuvântului, suntem obligaţi să zăbovim 
asupra quatrogentoului italian, premergător lui 


Rafael, şi cu precădere asupra idealului femenin al 
acestei epoci, 


Fie că-l luăm în discuţie pe Fillipo Lippi 
reprezantându-o pe Lucrezia Buti în dansul Salomeii, 
fie pe Andrea del Sartro cu soţia lui Lucrezia di 
Baccio del Fedele în Maria del Sacco, sau pe 
Botticelli pictându-o pe Simonetta în Primăvara sau 
Venus născând, femeia personifică un tip idealizat, 
beatificat, ridicat de pe soclul pământesc în lumea 
ideilor platonice de unde armoniile şi  gingăşia 
celestă a acestor fiinţe, prezente şi în Madona din 
versurile eminesciene de atâtea ori. Prototipul 
fecioarei întrupând pe Venus a cerului î] avem încă 
prezent în pânzele lui Rafael şi Correggio, citate de 





-] 3-— 


poetul nostru, cât şi la Leonardo da Vinci pictorul 
din Cezara. Tiţian şi şcoala venețiană vor răsturna 
modelul femeii de pană atunci, înlocuindu-l cu un tip 
senzual aşezat între amorul profan şi divin, crezul 
cinquecentoului, 


Canonul  propriuzis al prerafaelitismului este 
moştenit, îl găsim la Dante şi Petrarca iar aceştia se 
recunosc urmaşiiîntemeietorului dulcelui stil nuovo, 
Guido Guinzelli. Poetului Guinzelli mort în exil la 
Verona în anul 1276, Dante, cu toate păcatele lui 
omeneşti îî acordă un loc în Purgatoriu nu departe de 
Paradisul pământesc şi îi adresează cuvinte de mare 
laudă."Mi-eşti drag, răspuns-am pentru cântul tău/ ce?n 
limba noastră va fin veci slăvit/ Cât va să ţină 
obiceiul său." (Trad. E. Boeru). 


Poetul bolognez Guinzelli în poezia sa Iubirea”n 
cei cu suflete alese" dă un fel de manifest al dolcelui 
stil nuovo," declarând iubirea dintre bărbat şi femeie 
ca un mijloc de purificare şi înălţare. In concepţia sa 
poetică precum aflăm din versurile traduse de E. Boeru: 
"femeia cea frumoasă virtuţi purtând în ochi, ar fi cu 
cale/ la fel să-l fericească/ pe cel ce-i dă de-a 
pururi ascultare/! femeia devine la dona angelicata, 
femia înger, declarând deschis "cu solii mpărăţiei 
Tale/ ea semăna." 


La Eminescu am arătat şi în altă parte, acest tip 
de femie-înger donna angelo se prezintă ca un fel de 
obsesie a inimii sale. Să cităm dintro poezie scrisă 
înainte de epoca vieneză, La o artistă, în cinstea 
Carlotei Patti sora celebrei Adelina Patti, pe care 
Eminescu a avut ocazia să o audă cântând la Bucureşti 
în 1869. "Dar astăzi poetul cu inima mceruri,/ Răpit 
d-a ta voce în rai de misteruri,/ S-aduce aminte căn 
cerul deschis/ Vazut-a un geniu cântând Reveria,/ Pe-o 
aripă de aur, c'un Ave Maria-/ Sim tine revede 
sublimul său vis./ 


De bună seamă în această strofă viziunea 
paradisului  dantesc străluceşte în ochii tânărului 
poet.  Intâlnirea dintre cele două mari spirite am 
semalat-o când am analizat Rugăciune de Eminescu, de 
fapt Ave Maria poetului român, 


| 4 - 


In basmul cei l-aşi spune ei, compus între anii 
1869-1871 la Viena, tabloul donei angelicate este tot 
atat de clar expus: "Sta un înger cugetand,/ Si-a luat 
aripa-i de aur/ Si trecand mana pe ea/ A nceput a 
răsuna/ Raiul... luncile de laur/ De-un bland Ave 
Maria." /Dus pană la capătul raului cu scantei din 
paradisul lui Dante: "Acel înger... Faţa pală,/ ochiul 
negru, păr bălai L-am văzut-o stea regală,/ O lumină 
triumfală-/ Şi de-atunci îl iubesc, vai!../ L-am 
căutat în astă lume/ Pan “ce viaţa-mi se pierdu/ 
Sufletu-mi se  abătu,,./  Şi-atunci te-am văzut: 
minune!/ Acel înger ai fost tu.” 


Am citat aceste două poezii din tinereţe ale 
poetului când influenţele străine încă sunt excluse, 
cel puţin parţial, tocmai pentru a demonstra cât de 
caracteristic este fiinţei lui Eminescu, prerafaelismul 
semalat de D. Popovici, inrudirile cu Guido Guincelii 
şi străluciţii lui urmaşi Dante şi Petrarca, nu sunt 
influenţe  livreşti ci mult maj profunde ies dintro 
matrice creatoare--viziune a destinului uman--comună,. 
Datorită acestui  prerafaelitisn, romantismul lui 
Eminescu primeşte culoarea stilului contemporan, prin 
Iubire Eminescu învinge, perspectiva sumbră 
schopenhaurian .; dă un rost artei şi ascezei în 
spirit, definite în ultimele versuri ale poemului Rime 
alegorice: "Iubirea ta-i viaţă -a ei iubire/ E viaţă 
iar şi iar de omenire./ Voința ei şa ta de se împreună/ 
Atunci e suflet în întreaga fire."/ 


lată una din modalităţile de a ieşi din făgaşul 
pesimismului disperat: Iubirea ideală eminesciană, 


In încheiere am spune că în Eminescu se întâlnesc 
toate curentele ce țin de poezie: romantismul , 
clasicismul, prerafaelitismul cât şi estetismul poeziei 
moderne, 


M. Eminescu, cel mai mare poet al Românilor, este 
artistul total, izvorul sfânt al poeziei româneşti de 
totdeauna. 








-] = 


STEAUA MAGILOR 
de: VOLBURĂ POIANĂ 


Pe cerul nopţii s'a ivit o stea 

Mai vie decât celelalte toate, 

Pe cerul nopţii lumina o stea, 
Argint curat de raze "'mprăștia 

Şi parcă tot mai mult s'apropia, 
De drumurile noastre 'nsângerate. 


Când o văzură înţelepţii magi 
S'au bucurat cu bucurie mare 
Când o văzură credincioșii magi 
Au pus merinde grabnic în desagi 
Au sărutat, acasă, pe cei dragi, 

Şi au pornit spre răsărit de soare, 


În ieslea oilor s'a întrupat 

In chip de prunc dumnezeescul tată 
In ieslea oilor s'a intrupat 

La stâna unui om sărac, in sat, 

Și magii pruncului s'au închinat 

Cu suflet bun cu inimă curată. 


Bogate daruri magii i-au adus: 

Un bulgăre de aur, şi tămâie. 
Bogate daruri magii i-au adus? 
Mirositoare smirnă, lui Isus, 

Ca să-i sfințească har ceresc de sus 
Și harul sfânt cu dânșii să rămâie. 


O, steaua Împărăției lui Hristos, 


În suflet o purtăm și noi, mic şi mare. 


Dar steaua împărăției lui Hristos 
S'a îngropat în valul furtunos 
De patimi şi de cuget ticălos 

Ce bântue,——urlând în fiecare. 


Cum caută minerii în pământ 
Să afle aur şi argint să scoată 
Cum caută minerii în pământ 
Așa să căutăm, plini de avânt, 
In sufletele noastre; aur sfânt, 
Să-l desgropăm, bucată de bucată. 





iza 
Sai 
PE 


Pe 
pamermana me 
Pană 
ra 


| 


ANIEL 0758 
== 
SnaeoRurace 8 
Danii 
De mamii 
== 
e 
DE 
ae 





Pa 
=== 


| 
ŢI 





Şi dacă aurul nu e curat: 3 
Să-l curăţim de piatră şi de zgură, 
Şi dacă sufletul nu ce curat: 

Să-l curăţim de patimi și de ură, 
Să implinim ce spune la Scriptură: 
Cuvântul lui Hristos, adevărat! 


Și astfel, inoiţi, vom birui 
Durerile vieţii trecătoare. 

Si astfel bimind ne-om înoi 
In suflet, iar pe cer va străluci 
Lumina stelei ce nu va peri 
Nici în viaţa lumii viitoare. 


-] 6- 


DUMITRU D, ICHIM 





TEMPLUL ALBINELOR 


Inainte, pe masă era o făclie. Cum se depănau 
păduri de păduri, cu toamnele lor bizantine de aur şi 
lumini, cu luminişuri de linişte şi rouă pe unde duhul 
meu rătăcea tânăr ca muntele. 


Lumânarea o priveam ca pe un templu zidit de 
albine, hexagoane de străluciri în vistierie, în mijlocul 
căruia--doi tineri îmbrăţişaţi într'un psalm--şi lumina 
cântând gregorian absidelor mele. 


De când nu ai mai stat în faţa făcliei? In uşa 
templului puteau să apară cei care te urmăreau pe la 
colţuri de gând şi apoi paşii lor începeau să se 
audă...pe masă--ceasul! De unde o fi apărut? O fi 
aminul din fumul făcliei? Lam întrebat: 


-- Prietene, ce faci aici? 


-- Săp o groapă. Ii auzeam hârleţul scrâşnind în 
pietrişul meu, nu îndrăzneam cuvântul, cuvântul poate 
învia morţii dormindu-şi lumina în piatră şi totuşi 
riscul e mare, paşii s"au topit şi au curs undeva: 


-- Cui săpi groapa? 
-- In-tu-ne-re-cu-lui! 


-- Te pomeneşti că şi tu ai fi din neamul luminii şi 
l-am împins printre chitanţele de plată, bâjbâind după 
făclie. 


>. d db: «fie. dp db. d 


In faţa ceasului am pus făclia, curăţind pietrişul 
de pe strănile de ceară, de pe straiele icoanelor, de 
pe sfânta masă şi aprinzându-o priveam la groapa 
ceasului.  Neterminată. Liturghiile făcliei au început 
din nou. In pragul templului un om. 





-] 7 
-- Tu cine eşti? 
-- Cel care curăţă lămpi. Am 
auzit că ai o făclie stinsă şi am 
venit să o cumpăr. Suflă în ea să 


mă apropii. 


-—  Ceasornicar moşit-am fost să 
fiu. 


-- La ceasuri nu te pricepi? 


-- Ai putea să-i curăţi lămpile? 





-- De mă ajuţi. Stinge făclia să 
vedem lămpile ceasului mai bine. 


sn Lampagiule, mi-e somn. E tarziu. Tu te pricepi 
la gropi? Poţi înfunda groapa asta? 

-— Dar nu e groapă de ajuns. Cineva din lumea de 
dincolo te iubeşte prea mult şi a furat din ceas. Hai 
să stingem făclia, rogu-te! Incearcă să uiţi apoi 
împrumută un somn dela cineva, şi eu voi săpa pâna 
la cântatul cocoșului de dimineaţă, până când 
avortonul acesta va fi groapă cu adevărat. 


- Dacă nu stingem făclia ce se întâmplă? Nu poţi lua 
şi alte forme ca să lucrezi fără să-ţi pese de făclie? 
Al auzit de păianjen? 


-- De unde îmi ştii numele? 


-- Ce contează? Eu am stins lumina din frică. Sau 
poate nu era frica. Era scârba aceea, groaznica 
scârbă de reptile pe care le calci sub călcâi 
strecurate pe sub uşă, prin găurile dela telefon pe 
ac pa pe după privirea împăroşată ascunsă 'sub 
ari tumurii, Si câ i I i 
irma pane Si când le calci ţâşneşte din ele 


„„apoi m am trezit cu ceasul. Parcă mai era cineva 
când am aprins făclia, poate cel ce a împiedecat 
groapa să ajungă la noţiunea de groapă. Sincer să 
fiu, nu sunt deloc sigur dacă eu am aprins-o. In 


-] 8— 


fine, tu ca păianjen ce faci? Imi îngropi groapa asta, 
ori nu? 


-- Tes pânzele, multele, mrejele de pescuit în vânt, 
în apă, în lacrimă, mai ales împrejurul ochiului, în 
lagunele urechii pe unde cuvântul..., fire ca umbra 
de sunet, ca sunetul umbrei. 


-- Ineepe-le, începe-le! 
-- Dar fără făclie aprinsă, Rogu-te, stinge-o! 


ea Mi-e somn. Poate şi O “țies E aproape 
Miezul-de-Noapte. Aud pe cineva urcând treptele, 
Cred că este E], cel care irațional mi-a aprins mi-a 
aprins făclia. Intunecate sunt treptele mele şi El 
trebuie să se urce la templu. Eu am nevoie de 
groâpa ta, El are nevoie de făclie să urce. Mă duc 
să i-o dau. 


XXX XXX 


-- Mi-ai terminat groapa? Mai e puţin şi făclia nu va 
mai fi între noi.. 


—— Nu o duce, Stinge-o, rogu-te! 


-- Dar el are nevoie de ea şi eu de groapa ta, 
curăţitorule de lămpi. 


Cocoşii începură să cânte. Era dimineaţă. Pe 
pagină nespus de frumoase broderiile neterminate ale 
păianjenului. Pe scări îl aşteptam pe El să-i dau 
făclia, In lumina ei se vedeau numai câteva sute de 
spirale ale scărilor, In josul spiralei nevăzute, 
undeva la picioarele scărilor el plângea cu amar, iar 
eu am strigat: 


--Petre, nu mai avem nevoie de sabie. Urcă-mă scară 
cu scară, Ela fost aici şi mi-a aprins făclia! 


—--— DUMITRU D. ICHIM 





- 19- 


Z o ex 





lui Nicolae Novac 


Sunt sigur că va veni o zi 

Câna mă voi ageza în viaţă 

Ca Antr'un fotoliu vechi,dar confortabil, 

Atunci,voi arunca departe 

Pantofii strâmţi ai ambițiilor degarte, 

îm4 voi slăbi cureaua tuturor obligaţiilor 

Care acum mă strânge atât de tare, 

îmi voi scoate cravata tuturor ipocriziilor 
sociale 

Şi cu năduf o voi arunca-o în foc 

Ince tână să mai râă,cână Ani vine să plâng 

Şi să plâng,cână îmi vine să rââ, 

lăberat astfel ae tot cesace 

Acum mă sfcăle,mă apasă şi mă înrăaşte, 

Mă voi aguna în fine, 

Şi Ampăcat cu lumea,cu soarta,dar mai ales 

Cu mine Ansu-mi, 

Mă voi strădul să.aflu 

Cave este diferenţa dintre valoare lui 

TOT gi NIMICe 


GEORGIA TENNISON 





_— "Făticule, ce este o „operă  pos- 
tumă” ? y 

— O operă postumă ? E o operă pe 
care autorul a scris-o după moarte. 

23 

_— Fetele. de azi nu mai vor să st 
mărite, 

— De unde ştii? 

_ Am întrebat pe foarte multe... 


- 20- 





LUCIAN BLAGA 


ÎNCHELERE 





Prete ,o boală Anvinsă ţi se 
ă ă pare orloe carte, 
Iar cel ce ţi-a vorbit e An pământ, E 
E An apă, E An vânt, 
Su mai aeparte, 


Cu foaia aceasta îÎnchia 
porțile si t 
Sunt undeva jos sau unaeva î. Pe PE ee 
Tu stinge-ţi lumânarea şi întreabă-te: 
taina trăltă unae s'a dus? 


Ţi-a mai rămas În urechi vreun cuvânt? 
me la basmul sângelui spus 
întoance-ţi sufletul ctre perete 

şi lacrima către apus, 








EMINESCU ȘI SEXUL FRUMOS 


- Amintirile mele despre Eminescu cuprind în. sine 
numai timpul de la anul 1861 pină în prima jumătate 
a anului 1872 cînd el părăsi Viena, spre a-și 'urma 
studiile în Berlin. Dar și din: timpul: acesta sunt de 
scăzut anii cind Eminescu, dispărind din Cernăuţi, a 
dus o viață pribeagă, parte ca student, parte ca actor, 
adică anii din primăvara anului 1866 pină în toamna 
anului 1869. Ca tinăr în virstă de 20 de ani ajunge 
el în octomvrie 1869 la Viena și atuncea vine cu ini- 
ma cuprinsă de amor pentru frumoasa sa Eufrosina 
Popescu şi sufletul său e plin de icoana acestei ac- 
trițe, care a aprins primul amor în inima lui curată. 
Dacă ar mai trăi Eufrosina aceasta, ar putea fi min- 
dră de acest amor cu care, ea întiia, l-a robit pe 
acela care avea să devină regele gindurilor înalte şi 
al poeziei române și de cite ori se va vorbi de aven- 
turile amoroase ale lui Eminescu, se va aminti și nu- 
mele Eutrosinei Popescu, care din cauza acestei în- 
lănţuiri a împrejurărilor va trece la posteritate ca şi 
numele mult zbuciumatului poet. 

Amorul lui Eminescu pentru Eufrosina trebuie să 
fi fost adinc și sincer, căci am văzut că nici în toam- 
na anului 1870 el nu o uitase, ci vorbea cu mult foc 
și durere despre Eufrosina sa. După aceasta nu mi-a 
ma vorbit de dinsa, dar nici de alt amor cit timp a 
mai stat în Viena, şi noi colegii, cari eram pururea 
în contact cu dinsul, nu am prins de veste de vreo 
altă relaţiune amoroasă, cit timp a trăit împreună cu 
noi. Dar nici alte înclinaţiuni trecătoare, sau porniri 


- 22- 


senzuale pentru femei nu am observat la dinsul. Cit 
a fost cu noi în Viena, a rămas copil bun și naiv, care 
preferă orice altă distracţie decit cea cu femele şi 
dacă se întimpla că colegii sâi aduceau vorba despre 
amoruri şi sexul frumos, Eminescu se plictisea și le 
zicea ; „Slăbiţi-mă cu prostiile voastre“, Şi nu era pre- 
făcută această plictiseală a sa, ci adevărată, căci 
altfel, cum sunt tinerii, nu se putea ca ei să nu afle 
o astfel de slăbiciune a lui. Eminescu dacă ar fi avu- 
t-o în Viena. Cu toate acestea, el ținea mult, nu le 
femei, ci la femeie. Femeia era pentru dinsul idealu! 
creațiunii, a frumuseţii și a perfecțiunii chipului ome- 
nesc. Era în stare să ne vorbească în imnuri de acest 
cap de operă al Creaţiunii și vorbele sale măestre și 
pline de insufleţire, electrizau pe auzitori, cel puţin 
cit timp le vorbea. Eminescu nu fugea de societatea 
femeilor,.dar nici nu o căuta. Dacă din întimplare se 
afle” “într-o astfel de societate, el nu era retras sau ur- 
suz, ci politicos, glumeţ și voios. le vorbea dulce, le 
făcea complimente, și lucru principal, conversa cu ele 
totdeauna potrivit cu individualitatea lor, şi fiindcă și 
intreaga sa înfăţişare avea ceva tipic şi original, ciş- 
tiga ușor simpatiile damelor. Îmi aduc aminte că tot 
în anul 1870, cînd locuiam amindoi în Dianagasse, ve- 
nind odată cam pe la 10 ore noaptea de la teatru, două 
dame care mergeau cu vreo zece pași înaintea noas- 
tră au fost atacate de un derbedeu. La ţipetele lor, 
noi le-am venit în ajutor și individul a dispărut re- 
pede in umbra nopții. Noi ne-am oferit să le petrecem 
şi ele au primit cu mulțumire. Surpriza noastră nu a 
fost mică, cind, petrecindu-le, am ajuns chiar în stra- 
da noastră și. am aflat că locuiesc peste drum de lo- 
cuința mea. Din conversațiunea noastră. aflase că 
suntem studenţi de la Universitate și străini în Viena. 
S-au bucurat că locuim. în aceeași stradă şi că nu 
suntem siliți să. facem un drum mai depărtat pină 
acasă. Cind să ne despărțim, ne-au poftit,.spre a ne 
arăta mulțumita. lor, să le facem plăcerea a lua ceaiul 
la dinsele. Am: primit amîndoi cu plăcere și am fost 
conduși într-un salon foarte elegant mobilat. Pe cind: 
damele trecuse în două camere laterale spre a-şi 
schimba toaleta, o cameristă așeză o măsuţă într-un 
colț de salon și pregătea de gustare și ceaiul. În cu- 
rind apărură și amindouă damele în toalete foarte! 
elegante .de seară și ne poftiră la ceai. Acuma, ta 
lumina splendidă din salon, am putut să le 'obser- 





- 2 3-— 


văm mai de aproape. Una, cea mai tînără, care putea 
să aibă vreo 25 de ani, era de o frumuseţe rară, cu 
păr blond și ochi mari și frumoși de un albastru fer- 
mecător, Cealaltă, care putea să aibă vro 34 de ani, 
era brunetă cu ochi mari negri și cu niște gene ce 
păreau că-i umbresc pelița albă a feţii. Era și ea: 
frumoasă, dar mai tăcută, mai liniştită. Inainte de ce 
ne așezarăm la masă, dama blondă se recomandă pe 
sine și pe cea brunetă pe care o numea tante. Nu-mi 
mai aduc aminte de numele lor de familie și mi-a ră- 
mas numai numele blondinei, Eliza, care făcea pe 
doamna de casă. pa 

După ceai și gustare s-a încins o conversație așa 
de animată, de nici n-am știut că trecuse miezul nop- 
ţii, Ne-am luat apoi rămas bun și între reinnoirile mul- 
țumitei lor le-am părăsit. Aceasta a fost întiia dată 
cînd am fost cu Eminescu în societate de damo și am, 
observat purtarea sa manierată față de ele. El era 
încîntat de această petrecere şi-mi zise că de mult 
nu a petrecut aşa de bine. A doua zi amindoi le-am 
făcut damelor o vizită formală. Am fost primiţi numai 
de Eliza, căci tovarășa ei suferea de durere de cap. 
Eliza era plăcut impresionată de atenţiunea noastră 
şi s-a scuzat că ne primeşte în toaletă de toate zilele 
şi fără să fie măcar frizată, căci, ne zise ea, se întir- 
ziase frizeza, dar auzind de la cameristă că sunt dom- 
nii de aseră, nu face etichetă cu apărătorii ei de ieri, 
și ne primeşte ca'pe niște vechi prieteni. Era îmbră- 
cată' într-un admirabil capot, lung, de mătasă albas- 
tră-deschisă, gătită bogat cu dantele. Minecile largi 
lăsau să se vază minunatele ei braţe rotunde și albe 
ca marmora și abia acuma, la lumina zilei, puturăm 
admira aceşti ochi mari și frumoşi albaştri ca limpe- 
zimea cerului cari te fermecau cu privirea lor. Părul 
era despletit și atirna în bucle blonde pină jos de 
șolduri, ținut după git numai de o panglică albastră. 


"Cind se aşeză pe scaun, părul ajungea pină pe covor 


şi razele de soare ce îl atingeau îl prefăcură într-un 
lung caier de aur. Eminescu sta înmărmurii, fără să 
zică un cuvint, și privea cu nesaț această ivire fer- 
mecătoare și bogăția de păr ce atirna ca o mentă de 
aur pe umerii ei rotunzi. Ea observă tăcerea noastră 
şi privind în ochii noștri naivi şi plini de admirare, 


_zimbi și zise: 


“ — Priviţi la părul meu despletit ? V-am cerut scuze 
că v-am primit astfel. Este pregătit pentru mina fri- 
zezei. 


— 2 4— 


_ Apoi schimbă vorba : 

— Sunteţi foarte amabili domnilor că ne-aţi făcut 
onoarea a ne vizita şi vă răminem pururea indatorite 
pentru scutul ce mi l-aţi oferii aseară. 

, Abia acuma se mai descleștă și limba noastră și 
incepurăm o mică consemaţie în care îi spuneam cit 
de fericiți suntem că o simplă întîmplare ne-a dat oca- 
zia să facem cunoștința unei dame atit de distinse. 
In acest moment camerista anunţă sosirea frizezei. 

Ne ridicarăm atuncea, iar.ea întinzindu-ne mîna 
sa mică, ne zise: | 


— Vă salut și vă rog a ne mai vizita. Eu şi mătuşa 


mea vom petrece cu multă plăcere în societatea 


d-voastră. Puteţi veni și cu colegii dv., despre cari 
ne-aţi vorbit. | . 

“ Înclină uşor capul și zimbind ne concedie. leșind 
pe stradă, Eminescu stătu puţin locului și se uită tăcut 
în zarea albastră a cerului, apoi îmi zise: 

- Măl Cunoşti, tu povestea llenei Consinzene ? 
Așa mi-o închipuiesc eu, cum e această damă. Ai vă- 


"zut ce ochi frumoși albaştri, ce păr bogat de maur 
are şi ce frumoasă e în toate. Parcă-i chip tăiat din 
marmoră. E în stare să-ţi turbure mințile și să te cu- 

"prindă în vraja ei demonică. Nu mă mai duc la dinsa. 

„Avea dreptate Eminescu, pentru că nici eu nu vă- 
zusem ochi mai frumoși albaștri ca aceştia și nici ast- 
fel de păr bogat și frumos, dar cît despre hotărirea 
lui de a nu mai merge la aceste dame, i-am zis că 
nu o pot aproba, pentru că ar fi o ofensă să nu ur- 
măm  invitării, şi am fi trecut în ochii lor ca lipsiţi 
de orice politeţă, iar cît despre frica lui de vraja de- 
_monică a Elizei, îi spusei că doar ei nu-și închipuieş- 
te că o femeie de frumuseţea ei și care e încunjurată 
de atita lux, se va arunca îndată în braţele unui biet 
“student. Eminescu rise acuma cu. mare. gust şi-mi zise 
că am dreptate. _ IE 

La o săptămînă după aceasta, o vizitarăm iarăși, 
dar acuma luarăm cu noi și alţi colegi dintre cari se 
mai află în viaţă, loan Luţă și Samui! Isopescu. Anun- 
țasem prin un bilet vizita noastră şi am fost foarte 
amabil primiţi de amindouă damele. Eliza ne spuse, 

între altele, că de doi ani e văduvă şi că nu de mult 
petrece în Viena împreună cu mătușa sa, sora cea 
mai tinără a mamei sale, ca să se distreze. A călă- 
torit mult, pentru că mijloacele îi permiteau aceasta. 

"Ne-a vorbit apoi şi despre talia, îndeosebi despre Ve- 

neţia şi am petrecut astfel de minune, căci aranjarăm 





- 2bD- 


“apoi jocuri de societate, ghicitori, sinonime şi decla- 
maţiuni umoristice pină ce propuse una. din dame ca 
fiecare din noi să improvizeze cite o declaraţie de 
amor. Noi, afară de Eminescu, ne-am achitat în mod 
: de tot hazliu de îndatorirea aceasta și am deșteptat 
o ilaritate generală. Cind veni Eminescu la rind, nu- 
“ moi ce-l vedem că cade în genunchi înaintea Elizei, 
„care şedea pă un fotel, şi ridicindu-și ochii spre din- 
sa, începu a-i'vorbi. Eliza rizind, bătu în palme şi zise : 
„= Nezi asta mai are aspect a declaraţie de amor, 
- să auzim | eh pr 4 Pa 

„Eminescu vorbi la început cu sfială, dar apoi tot 
mai curagios, tot cu mai mult sentiment și căldură, 
încîl am rămas cu toții nedumeriţi şi ne întrebam ori 
de face el această declaraţie în glumă sau serios, căci 
declaraţia sa era o adevărată poezie în cea mai alea- 
să proză, în care cînta și preamărea el frumusețea 
„acestei fiinţe încîntătoare, acestei neasemănat de fru- 
moase Venera, înaintea căreia sta îngenuncheat și-i 
solicita numai o zimbire, o unică zimbire fioros de 
dulce, precum numai ea o poate avea“. Apoi își plecă 
fruntea pe braţul ei alb și molatec şi sărutindu-l, se 
ridică de jos. Noi, zăpăciţi, îl admiram și aplaudam. 
Eminescu zimbea.. Eliza era mişcată și nu știa ce să 
zică. Se uita şi la noi și la el și, văzindu-l zimbind, îi 
zise cu căldură : IR: 

— "Domnule, d-ta ai făcut declarația nu pe tonul 
glumeţ ca colegii d-tale, ci ai făcut o adevărată poe- 
zie. Ori ești un mare artist, ori poet. Ce frumos știi 
să vorbeşti. Încă nimeni nu m-a divinizat ca d-ta. Îţi 
mulțumesc şi iată îţi zimbesc cum ai dorit şi acuma 
eu îţi intind mina să o săruți. | | 

- Doamnă, numai frumuseţea d-voastră m-a in- 
spirat | . | , 

= De, de, ştrengarule ! și-l ameninţă cochet cu 
degetul. Ne așezarăm apoi ia ceai și gustare şi mai 
că tot timpul cît am petrecut la masă era vorba nu- 
mai de frumoasa declaraţie a lui Eminescu. Tirziu 
noaptea ne-am luat rămas bun. şi am ieșit. Eu, Emi- 
nescu și Vasile Morariu ne-am mai dus la o cafenea 
şi acolo Eminescu, bine dispus cum era, ne-a vorbit 
încă mult de acest drac și înger de femeie și ne-a spus 
că in momentul declaraţiei el în adevăr era cuprins 
de farmecul frumuseţii Elizei şi că ce a spus atuncea 
era expresia fidelă a sentimentelor ce le-a avut în 


= 2 


ocele momente și nu s-a putut stăpini să nu sarute 
brațul alb și frumos ce se alinta molatec pe matasa 
roșie a fotelului.: 


După aceasta am mai fost invitaţi de citeva ori la 
Eliza — căci așa o numeam noi — dar apoi invitările 
se răriră și incetară cu totul, iar neinvitați nu am 
mai vizitat-o. | 

Am insistat mai lung asupra acestui epizod din 
viața lui Eminescu, pentru că a fost întiia oară cind 
l-am văzut în societate de dame şi am observat cit 
de drăguţ știa să se poarte cu ele, și apoi fiindcă 
mi-a r&mas impresia că acest inger cu păr blond i-a 
servit adese ca model în poeziile sale. 

În altă societate de dame nu l-am mai văzut în 
Viena și nici el nu mi-a vorbit de alte dame decit 
de artista Bognar, care deşi era destul de înaintată 
in vîrstă, strălucea încă prin arta sa şi aduna o lume 
întreagă de artiști, poeţi și admiratori în jurul ei. Noi, 
colegii lui Eminescu, nu avem știre despre alte cunoș- 
tințe ale lui cu femei și deoarece eram mai că toate 
zilele la un loc cu el, şi-i cunoşteam viaţa din fir în 
păr, am convingerea că n-a avut nici o relaţiune amo- 
roasă cu vreo femeie în Viena. Dar nici porniri sen- 
zuale sau viţioase n-am observat la dinsul, astfel că 
inaintea noastră, a tuturora, el trecea ca model de co- 
rectitudine și moralitate. Și acuma, după ce sia scris 
otit de mult despre o viață dezordonată ce ar fi dus-o 


Eminescu, de viţii comise în tinerețe și că boala de 
care a fost cuprins în urmă ar fi fost o urmare a. 


viţiilor sale sexuale, mă întreb : Pututu-s-a schimba 
care Eminescu atit de mult după ce a părăsit, în vara 
anului 1872, Viena, și unde s-a schimbat dacă în ade- 
văr s-a produs o schimbare atit de mare în felul său 
de a trăi 2 | 

Noi foștii săi colegi din Viena și mai cu seamă 
eu, care-l cunosc din cea mai fragedă tinereţă, am 
cetit cu nedumerire tot ce s-a scris de viţiile lui Emi- 
nescu, dar am rămas un Toma necredinciosul. Îna- 
intea ochilor mei păstrez încă icoana blindă, senină 
și inteligentă a lui Eminescu, plin de viață și de sănă- 
tate, precum era cind ne-a părăsit în Viena. Şi cînd 
in toamna anului 1875 m-a vizitat la Cernăuii, era 
același tinăr frumos, sănătos şi plin de viaţă. Ace- 
eaşi impresie mi-a făcut-o și în vara anului 1878 cind 
am petrecut vreo săptămînă cu dinsul în București și 
erau atunci în societatea noastră și foştii sâi amici şi 





N'oiu uită vr'odata, dulce Bucovina, 
Geniu-ti romanticu, muntii in lumina, 
IP Vâile in flori, 
Riuri resaltande p'intre stance nante, 
Apele lucinde ?n dalbe diamante 
Peste campi ?n diori. 


Ale sortii mele plangeri si surise 
Inganate 'n canturi, inganate 'n vise 
Tainicu si usioru, 
Tote-mi trecu pe 'n gandu-mi, trecu pe dinainte, 
Anim'a mi-o fura, si cu dulci cuvinte 
Mi-sioptescu de doru. 


Numai langa sinu-ti geniile rele, 

Care mi-descanta firulu vietii mele, 
Par” câ dormită; 

Me lasara 'n pace, ca sâ cantu in lume, 

Sâ-mi visediu o srte mandra de-alu meu nume 
Şi de stâu'a mea, 


- 2 8- 


Cand pe bolta bruna tremura Selene 

Cu unu pasu melodicu, cu uhu pasu a lene, 
Linu în calea sa, 

lolu pe-a sa arpa blundu resunatoria 

Cant a noptii dulce, mistica cantare, 
Cantu din Valhala. 


Atunei ca si silfulu, ce wadorme "m pace, 
Anim'a mi-bate, bate si nu tace, 
| Tremura usioru, 
In fantâsti mandre ea si-face cale, 
Peste munti cu codri, peste ddlu si vale 
Mana a ci doru. 


Mina doru-i tainicu colo in spre tine, 
Ochiulu mi-selipesce, genele-mi sunt pline, 
Anim'a mi-e grea; 
Astu-feliu totu-de-un'a, candu gandescu la tine, 
Sufletulu mi-ap6sa nouri de suspine 
Bucovin'a mea! 
Mihaiu Eminescu. 


NOTA = 

Am reprodus An fotocopie poezia '1a Buco- 
vina! de Mihai Eminescu,aga precum a apă- 
vrut la pagina 2924An numărul 29 din 1 Au- 
pust,1866,4n revista FAMILIA", ce „credeţi 
ori ba,apărea An acea vreme An oraşul Bu- 
aapesta,âin Ungaria „Şi aceasta,ca pur do- 
cument istorico-literer, 





- 29- 


tatetatatatate tata bate ta 
Pl imul | 
Von Cuizotte 








m m marete 


Te-ai luptat aoar cu fantome, 
Plasme albe fără fomme,. 
Lungi tentacule de floare, 
Din lumini scăpărătoare, 


Pe un lujer,alb stigmat, 

Fără glas adevărat, 
S'au!'nălţat Într'o se cunădă 
Ochi ce n!'au cum să răspunâdă, 


Ochii tăi trişti urmăresc, 
Ince rcână cel omenesc, 
Din petale violete, 

Goana minţilor încete, 


Eşti născută Antr!'o sferă, 
Printre plante Antr'o seră, 
A unui poet nebun, 

Suflet calm,oinstit şi bune 


De-a fost arept cână te-ai jertfit 
Pentru patimi ce-au murit, 

De-a fost drept cână ai tăcut, 
Gânăul tainice n'ai plerâut, 





ELISAFZ TA AUFELIA JORDA CHE 


LA d da 
tts 
030 20 0 40 4bdt *, 
Șt 30 9 dp dt db de te 
4% 


- 30- 


(cf auian Goga: 








DESPRE EMINESCU 


Cu ocazie dezvelirii unui 
bust al lui Miha! Eminescu la 
S&nicolaul-Mare în ziua de 11 
Octomvrie a anului 1925, poa- 
tul ardelean Octavian Goga,ce 
a fost prezent la festivitate 
a rostit un vibrant cuvânt,âin 
care extragem câteva fragmente 
semnificative: 

"Am căutat să desleg în min- 
tea mea rostul taineit:de ce anume prima consa- 
cra re de acest fel o dă lui Eminescu tocmai Ba- 
natul? De ce tocmai aict,la graniţă în faţa u- 
nei scoli secunâare din Sânnicolaul-Mare răsare 
fruntea boltită a maestrului? DB ce finvăţători 
si cete de ţăreni vi!'aţi adunat cu toţii să vă 
plecaţi genuchii1? Cre că vă înțeleg şi pot a 
răspunsul. Ma! Ant81,Banatul e ţara simţământu- 
lui artistio,unde cântecul e la el acasă gi un- 
ds un suflet cală palpită la toate atingerile 
ca o minunetă harfăt,,, 

% 

Wu „L!'aţi ales pe Eminescu si aţi fost pri- 
cepuţi An alegere, Omegiul pe care î-l aduceţi 
vă face cinste ,fiinăcă dovealţi o înaltă înţele- 
gere a culmilor de pe care vorbegte pânairea no- 
astwă Eminescu este şi rămâne cea mal străluci-= 
tă incamaţie a geniului românesc, Vremea de a- 
tăzi cu toate izbânzile et (1 aparţine, A biru- 
it crezul lu1, Tot viitorul ae âăremrre şi tot 
avântul de reclădire ţEsnegte alin fulserile lut, 
Prin scrisul lui Eminescu a cerut cuvânt ideia 
integrolităţii naţionale cu toate atributele ei 
log oct... 








TI 





-31-— 





OCTA VIA N_ GOGA 


A 


IN TINTIRIM 


În ţintirim, la noi în țară, 
Movile sunt în lung și-n lat, 

O pace mută, funerară, 
Te-apasă greu ca un păcat. 

În ele taina nefiinţii 

I-a prins, subt milostiv zăvor, 
Pe toţi cîți au muşcat cu dinţii 
Din ţărina durerii lor... 


În ţintirim dorm munţi de lavă 
Închiși subt lespezi de mormînt. 


“Un cuib de ură şi otravă 


E-n orice bulgăr de pămînt. 
Țărînă tremură şi-nvie, 

Căci fiecare fir de lut 
Dospeşte-n el o vijelie 

Din cîte-n suflete-au bătut... 


În ţintirim, pe vînt de seară, 
Şiraguri umbrele cobor, 

Sunt morţii care se strecoară 

Şi prin unghere ţin sobor. 
Grozavă oaste de schelete, 
Nebiruiţi rătăcitori, 

Ei sfinta răzbunării sete 
Şi-o-mpart în drum la trecători. 


În ţintirim, în nopți albastre, 
Cînd stelele pe cer s-aprind, 
Răsună plinsetele noastre 

Și zarea-ntreagă o cuprind. 
Înfiorată lunca geme, 

De bocet jalnic de femei, 

Ce spun din gura lor biesteme 
Cind duc la groapă ghiocei. 


În ţintirim mai sunt şi cete 
De nesătui boi de pripas, 
Cari rumegă pe îndelete, 


Călcînd pe-un mort la orice pas. 


Şi-n vreme ce sfirşiți de zile 
Noi lingă cruci ne tinguim, 
Ei pasc la flori de pe movile, 
Ei ni se-ngrașe-n ţintirim. 











| 


- 3 3-— 





NIMIC DE-ACUM... 





Nlz 
Nimic de-acum nu are importanţă , , ÎN 


decât. o amintire; a satului natal; 

voi presupune , -n ultimă instanţă, 

că-s doar un fir de iarbă pe-o vale 
ori pe-un deal. 


De ce-aş, mai face parte din viaţa socială . 
cână, bucuros de moarte, n-am nici un dor săfiu? . 
Vezi, mi se pare, mamă, că! m-ai trimis la școală 
spre-a învăţa să intrucu vole in sicriu. 


Nenaşte-mă o, mamă, întoarce-mă în lapte 
şi-n locul meu în lume vibreze alt cumând , 
vomit să ştiu că mâna rodeşte numai fapte, 
si sunt bolnav de moarte că am ajuns la gand. 


VASILE RF, VERSAVIA 





VASILE Ru, VERSAVIA 
NOTE DE LECTURA 


REVISTA SCRIITORILOR ROMANI, NR. 20 


Editată de Societatea Academică  Română,sub 
îngrijirea redacțională a lui Constantin Nagacevschi şi 
a lui Constantin Sporea, la Munchen, această revistă 
este cea mai importantă publicaţie culturală a exilului 
românesc--o publicaţie românească de înaltă ţinută. 


Chiar dacă revista nu are o unitate organică a 
numerelor sale, care ar decurge dintr-un program 
estetic ori cultural conturat, prezenţa unor 
personalităţi ale culturii (româneşti) contemporane 
ca Stefan Baciu, Vintilă Horia, Zahu Pană ori Ovidiu 
Vuia (ordinea e alfabetică şi se referă doar la nr. 
20 din care, de pildă, lipseşte Nicolae Novac şi încă 
alte nume importante), ca şi prezenţa unor 
cercetători de certă valoare şi vocaţie ca Constantin 
Sporea sau lon Popinceanu: prezența acestor nume, 
zic, dă strălucire revistei şi oaltfel de unitate ca 


aceea a piscurilor. Tot aşa, prezenţa unor 
condeiede rară fineţe--Alexandru Badin ("Cartea 1, 
"Mademoiselle Crozat! ), Cicerone Cernegura 


(formidabil reporter) ori Ioan I. Mirea ("Gânduri"), 
sporeşt valoarea acestui număr dar numaidecât 
trebuie. menţionată aproape în întregime partea 
ultimă a revistei, "Negru pe Alb", care cuprinde 
câteva materiale de excepţie. 


Poezia din acest număr e ilustrată de poeţi 
foarte diferiţi, şi ca vârstă, şi ca orizont 








- 35- 


cultural-estetic, şi ca  profesionalitate, Limitele 
diferenţierii le marchează poetul Sergiu Grossu şi 
poeta Florica Baţu. 


lată, "Izvorul!" lui Sergiu Grosu, lizvorul 
cel  viu,/  doinitorul/  zglobiu..." care "aleargă 
hoinar!, !'cintă sprinţar! şi murmură lin! la p. 4l, 
întîlneşte de-odată, la p. 49, "Orașul/ trufaşul/ cu 
burse / şi curse, / cu-alaiuri/ şi vaiuri...", "cu 


faimă/ de chesţii/ şi bestii/ umane.,.", "cu-avide 
păiațe/ cu ţate... Sam. Gsăud, e clădit pe 
antiteza  disueta dintre elementul pur al "naturii 
naturale", ca să zicem aşa. şi imaginea coruptă şi 
demonică a oraşului şi a civilizaţiei sale. Imaginile 
cu care este împodobit izvorul (lin, zglobiu, hoinar, 
etc.) au fost atît de folosite încît sunt de-a dreptul 
jenante într-o poezie de azi, Intenţia poetului e 
nobilă de tot însă, fiindcă, preamăreşte "sublima 


putere/ şi vreve/ sublimul/ izvor/ creator." (p. 
52) 


, In schimb, Florica Baţu semnează cîteva poeme 
in proză de o pregnantă acuitate a senzaţiilor şi 
textele . vădesc o pasiune voită pentru formula unei 
poezii moderniste. Intr-o stare în care "Nimic nu mai 
are importanţă "(la P.55)poeta se află) lintr-o cameră 
pe care nu a(m) pipăit-o încă! şi se gîndeşte la un 
băiat care ascultă  muzică.ln acea cameră ea 
imaginează gesturi cu adevărat poetice: aşterne 
plecările pe parchet, chemările pe tavan, etc., până 
când, la un moment dat, încheie excelent: "'Alunec 
pe marginea lui (a tavanului, n.n.) ca într-un coş 
ci:ug, în care carii n-au făcut, încă, nici o ieşire!, 


La p. 57-58, trei poezii semnate de S. Theodoru 
din care două, "Nebumul" ("Din nebuni, eu mai 
nebumul/ Hore-ntind aşa de umul”) şi"Blestem", cu o 
puternică imagine în prima strofă, deşi izbutite, 
amintesc numaidecât de Arghezi. 


Urmează un grupaj excelent--un eveniment 
poetic. --al lui Zahu Pană. Citez: la'căci nimeni 
poate dintre pă.mânteni/ nu este treaz. . orele de 
ceaţă/când vine ?n fiecare dimineaţă/  să-impartă 


- 30 — 


moartea, pe cărări, pomeni". Sau: "Trăiesc cu toţi 
invinşii Europei/ amarul sec de năzuinţe vane,/ ca 
iarna sub polei, pe bărăgane,/ neputincioase turmele 


de dropii!. Sau: "Tirziu, când pe sub cerul de 
aramă/ şi-or coace rodul, vremile, în foc, îmi voi 
găsi pe undeva un loc: / cu arma-n panoplie şi 
Zimbetul în ramă...."In loc de orice comentariu, voi 


reciti din nou aceste poeme cu totul neobişnuite. 


Cele două poeme de Stefan Baciu, fără a se voi 
cu tot dinadinsul poezie (în sens tradiţional) crează, 
prin cea mai simplă notație, o lucioasă poezie a 
faptului real dar paradoxal. Ciudat: un fapt 
biografic, notat ca atare, dar aparţinând unui mare 
poet, devine poezie? 


Dumitru Ichim, ultrafin, zice frumos: "Morţii se 
urcă/ La  ghiocel în spate/  Aşteptăndu-ne."Sau: 
"Pietrificată/  Funia-n opac. Turţur/ Unde-ţi sunt 
norii?! Prea multă cerebralitate totuşi şi-un 
nereţinut  şmac al  epatării  poeticeşti, Doamne, 
iartă-mă!l Ion Mirea, printre altele, scrie chiar 
aşa:!0O lăcustă cam bătrână/ a sărit din scai în lună/ 
pe o stâncă de rugină;/ şi cînd a zburat spre casă/ 


dince avea ea mai frumoasă (s.n.) / şi-a găsit 
AMASă aFSăa sasi O fii 


"Durerea lumii', o scurtă 
poezie de Dinu Amzar (trad.Radu 
Budişteanu) cuprinde această 
imagine memorabilă: Ca 
struguri,/ lumea în circhine/ pe 
vrej/ în via altei lumi/ dă rod/" 
( Sata a 





Proza din acest număr e şi 
ea diversă. Sub titlul general de 
"Intoarcerea lui Zamolxe! Ovidiu 
Vuia publică patru proze cum 
n-am mai citit. Foarte moderne şi 





foarte asemănătoare basmului 
românesc. O carte de proză de 
acest fel ar fi o  Ylovitură” 
literară. 





3 '7— 


Eo proză scrisă de un filozof. Aici e şi şansa, 
aici e şi riscul. Amintesc de risc fiindcă ultima 
bucată, "Dăltuitorul de miracole", cade în eseu şi 
eseul e despre Brâncuşi...Uimit cum a.m fost de 
acest mod al prozei, mi-am amintit de Hemingway: 


"Ceeace poţi spune împlicit, nu spune niciodată 


explicit! (Am citat din memorie). Filozoful a 
descoperit acest tip de proză, dar el trebuie să se 
retragă în timpul scrisului. Nu mă pot lungi aici dar 
freamăt ca-n faţa unei descoperiri.... M-a uimit 
iarăşi o coincidenţă: Zamolxe (Ov. Vuia, de fapt) 
zice că una din nenorocirile epocii actuale 


e...."tirania ideologiilor”. (p. 67). La p. 148, Vintilă 
Horia, scriind despe Nicu Caranica (Poemul 1946), 
începe astfel: "Actual înseamnă astăzi Zdrobit de 
ideologii" . „„„Celelalte proze, semnate de Eugen 
Popescu şi S. G. Theodoru sunt parţial plăcute la 
lectură.  "Juncanii lui Moş Bârsan', de Eugen 


Popescu, e o schiță psihologică interesantă: un 
ţăran, înfundat cu car cu tot şi cu boi cu tot 
într-un loc rău, ştie că boiilui ar putea trage carul 
dacă el at folosi biciul cum se cuvine. Mila însă îl 
copleşeşte şi atunci el roagă pe nişte tineri muncitori 
să-i biciue boii. Lucrurile se rezolvă cum gândise 
ţăranul, dar el rămâne absolvit de "vinovăția" de a-şi 
fi biciuit boii, 

O altă proză,/'Directorul general Gaură şi boii!, 
de Ss. G. Theodoru, pune sub condei un subiect 
foarte real în ţară după război. Un tovarăş ajunge 
director general şi trebuie să comande unor oameni cu 
mult superiori lui. Vorbind cu un subaltern, inginer, 
directorul general îi mărturiseşte că nu poate înţelege 
cum de "puterea dă trăctar! e de... cal! 


Câteva materiale sunt o sărbătoare a limbii 
române--atât de chinuite şi ea (uneori) în exil: "Anul 
1940 de Nicu Caranica" al lui Vintilă Horia, "Intîlnire 
cu oameni şi idei" de Ovidiu Vuia şi "Microportrete: 
Madelaine; Ion Lugoșianu! de Stefan Baciu. Tot aşa 
reportajul ' "pe urmele lui Hanibal, în Fenicia lui 
Burghiba!" de Cicerone  Cernegura, un  minupat 
reportaj care, prin textul nevăzut al asociaţiilor pe 
care le starneste în mintea cititorului vorbește şi de 
dincolo de text: "Fotografia lui Burghiba se poate 


a di = 
vedea în toate vitrinele magazinelor. 
neapărat şi aceea a consoariei sale. 


Alături de a lui, 
Poate pentru 


că... cumpărăturile se fac mai bine în doi!" (p. 101) 
Desegr! în publicatiile exilului întălneşti idei şi 
atitudini spirituale vetuste care îndică lipsa 
contactului cu actualitatea culturii şi cunoasterii 
contemporane, lată dece eseul lui Vintilă Horia 
"Despre posibila descoperire a unui limbaj anagogic” 
uimeşte prin informaţia vastă în domenii deseori 


străine scriitorilor, ca acelea ale stiinţei contemporane 
sau al epistemologiei şi logicii simbolice (matematice) . 
Vintilă Horia se întreabă "dacă un limbaj universal e 
posibil! şi dacă !'stiinţa ar putea constitui o bază 
pentru un astfel de limbaj", în fine, dacă cercetarea 
pluridisciplinară specifică timpului nostru ne-ar putea 
ajuta să descoperi.m, acest limbaj. Dar imediat autorul 
observă că limbajul matematic "nu exprimă", ci "numai 
formulează”, Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul 
limbajului fizicii sau al logicii simbolice, am adăuga 
noi, în genere în limbajul științific. Şi e “inte resant 
că problema deosebirii dintre limbajul artistic (care 
exprimă) şi cel al stiinţelor l-a preocupat şi pe un alt 
român, Pius Servoian, care analizând şi stabilind 
deasebir ile fundamentale dintre aceste două limbaje le 
consideră normale--şi ce poate fi mai greu de învins 
decât ceeace e normal? 


Dar poate că un limbaj universal ar putea 
însemna expresia unei viziuni poetice (artistice) în 
cazul unui creator hrănit şi de cunoașterea 
ştiintifică--atat câte posibil- -a epocii contemporane 


La urma urmei, chiar un simbol ştiinţific ar 
putea fi folosit în poezie, să zicem, ca simplu 
cuvânt, spre a obţine, poate, un efect stilistic, fie 


acesta şi numai ciudat, 
s-ar obţine o ironie faţă de un limbaj 
poetic  vetust, De ELA i-a în loc de "Pe sub 
fereastră curge un râu", s-ar putea zice, la modul 
eat. desigur, "Pe pes în fereastră curge H. O/ 

& unt lacrimi de-ale mele/ Dar sarea lor, iubita mea/ 
piltrată-i totuşi de perdele. . 

Oricum, din aer bar unor 

obţin câştiguri de netăgăduit. 


Cel puţin, 


lucruri mari se 


SERRA 











|__ENELISH SECTION | 


cariere escape E tema 











rr Rep 


PRINCIPLE OF  SELF-DETERMINATION AND 
BESSARABIA 


llie Smultea 


Before ve look at the ensemble of the 
problem called for by the title of the paper, 
we have to briefly examine the two components 
of it:  namely, (1) self-determination and (2) 
Bessarabia, in order to determine nature and 
compatibility to one another. 

(1) Self-determination is a concept used 
in defining the frontiers of newly established 
nation-states to  succeed the  disintegrating 
multi-national empires in Central and Eastern 
Europe at the end of World War I. It was 
launched by Woodrow Wilson prior to America's 
entry into the War. (A clear statement of his 
intention to apply the principle of self-deter- 
mination in the post-War international settle- 


ment was made in a speech on May 27, 1916 
[Thomas A. Bailey, Woodrow Wilson, Chicaga: 
Quadrangie, 1963, p. 333|). The official an- 


nouncement was made in his address before Con- 
gress in the form of the memorable Fourteen 
Points on January 8, 1918. Three more addres- 
ses followed in the same year, in which the An- 
erican President formulated thirteen additional 
points, bringing the total to twenty-seven. 

(a) What is the origin, nature and purpose 
of this new concept in international affairs? 
I shall open the discussion with a definition 
given by Alfred Cobban, a well-known scholar 
and widely respected political scientist. He 
defines self-determination as "the right of a 
nation to constitute an independent state and 
determine its own government for  itselt, 
(Cobban, National Self- Determination, Chicago, 


1951, pp. 45 f£.) Simple as it seems, it has 
immense implications,; says Cobban further ş 
1. ..a whole political philosophy lies behind 


ÎN ca 


- 4 0- 


Cobban is one of the most severe critics 
of Woodrow Wilson's new and revolutionary ap- 
proach to international politics and calls it 
"an  explosive  principle.!"! (Cobban, National 
Self-Determination, Chicago, 195, pipa 45 £-) 
In his judgment Wilson derived this principle 
from the French and American concept of democ- 
racy, and it was just another word for popular 
sovereignty. In Cobban's view, self-determina- 
tion contains in itself the seeds of disinteg- 
ration if passed to its ultimate conclusion. 
In the course of his analysis the author raises 
the question of the nature of this "right," 
contained in his definition: Is it absolute or 
qualified? His answer is "qualified''--because 
it depends on circumstances. Thus, it does not 
apply everywhere; it lacks universal pă LA E 
However, in continuation, he himself qualifies 
his statement by another question: Can "...any 
collective entity, such as a nation, be said to 
have any absolute rights at all? No! They are 
susceptible to compromise whenever they come 
into practical conflict with one another, as 
experience proves that they constantly dou! 
(p. 47) In summary Cobban argues against selt- 
determination as a panacea în the definition of 
frontiers and sets it on equal footing vith, or 
below, other factors like language and plebis- 
cite, 

The British philosopher of history, Arnold 
J. Toynbee; also minimizes the role of self-de- 
termination and argues that 


„.„In Central and Eastern Europe the 
growing consciousness of nationality 
had attached itself neither to the 
traditional frontiers nor to geogra- 
phical associations but almost exclu- 
sively to mother tongues. (Arnold JI. 
Toynbee, The World after the Peace 


Conference, 1926, p. 18.) 








-4]- 


Cobban questions the validity of this criterion 
as well, pointing out that there are too many 
excepticns to it. 

Another  vorthwhile principle is to be 
found in Lloyd George's Memorandum of March 25; 
1919, to the Versailles Peace Conference sug- 
gesting the allocation "as far as humanly pos- 
sible" of different races to their motherlands. 
This human criterion should have priority over 
and above economic and communication criteria 
which can be subsequently adjusted. 

For Cobban, the conditions within the Ro- 
manian post-Worlă War 1 frontiers speak against 
self-determination because 


The new Roumania included millions of 
Magyars and a large body of Saxon 
Cermans, as well as other non-Rouman- 
ian elements. (Cobban, National 
Self-Determination, p. 27) 


The best reply to this 1 believe to be the one 
given by R.W. Seton Watson: 


It is necessary to face the fact that 
perfect  frontiers are unattainable, 
for the very simple reason that the 
races are much too inextricably in” 
termingled to allow of a "clean cut 
on  ethnographic  lines...it may be 
confidently asserted that the more 
these frontiers are studied in de- 
tail, the more obvious it  becomes 
that they represent the best possible 
compromise between the rival claims 
of history, geography, race and eco- 
nomics. (The Emancipation of South- 
eastern Europe, London, 1923, p. 20) 


Cobban is critical of the Romanian delegation 
which protested against the suggestion to undă 
a plebiscite in Bessarabia. The Delegation s 


— 4 2-— 


"'uncontested au- 
ttke absolute ma- 
total!" and 


counter argument was that the 
tochthonous nation still forms 
jority by at least two thirds of the 


that "the elections shortly to be held in Bes- 
sarabia would be the best expression of the 
will of the Bessarabian people and the most 


telling of plebiscites." (Memorandum of Sep- 
tember 19, 1919, 
ing Bessarabia, 1812-1940, 
of Romanian Press correspondents, 1941, pp. 23 
Ea) Cobban recognizes that "'plebiscite was 
mainly a defense weapon employed by the defeat- 
ed powers." 

(b) Since at the end of World War I a ser- 
ies of new nation-states were set up, it seems 
appropriate to briefly consider the meaning of 
a nation state. 

To Cobban a nation is "'any territorial 
community the members of which are consciocus of 
themselves as members of a community and wish 
to maintain the identity of the community." 
(p. 48) 

Slightly different is the definition given 
by the French political  philosopher Ernest 
Renan, for whom the lien between individual and 
his nation is the result of an every-day ple- 
biscite. The member of a nation must continu- 
ously renew his loyalty to the group. ("9u” 
est-ce qu'une nation?") 

The German political scientist F. Meinecke 
draws a distinction between "Kulturnationen" 
and  "'Staatsnationen,!" states in the national 
cultural sense and national states in the poli- 
tical sense. (Weltburgertum und nationalstaat, 


“compiled by a group 


6th ed, 1922, p., 15.) 
In his Reflectiona on E ae Rea + 1942, 
Sir Ernest Barker defines the state as "a juri- 


dicially organized mation.," (pp. xiv.) 

More recently, Carl J. Friedrich observes 
that the nation remains the basic source of le- 
gitimacy not only for the rulers of the state 


in Facts and Comments Concern- 


TR ea 





— 4 3- 


but also for participation in international or- 


ganization: 
light 0£ 


Empirically speaking; in 


present reality, a nation is any 
cohesive group possessing 'indepen- 
dence! within the confines of the in- 


ternational order as provided by the 
U.N., which provides a constituency 
for a government effectively ruling 
such a group and receiving from that 
group the acclamation which legiti- 
mizes the government as part of the 
world order. Neither folk tradition,; 


religion, nor any other general basis 





will do, though these may contribute 
their ordering share in particular 
instances. (“Nation Building” in 
Carl W. Deutsch & W.J. Foltz, eds., 
Nation ii New York: Atherton,; 
1966 [pp. 27-32], p. 31.) 


From the brief review of some widely re- 
cognized historians and political philosophers 
establishing the existence of cultural nation- 
alities, we would have to conclude that the de- 
sire for political independence was a growing 
reality within the then multi-national states 
in Central and Eastern Europe. Furthermore, 
that Woodrow Wilson's concept of "'self-determi- 


nation"! met this reality on its march. His was 
not an empty idea in a vacuum. On the contra- 
could identify themselves with it 


ry, people 


and greeted it with enthusiasm throughout Cen- 


tral-Eastern Europe and in the Middle East as 
well. In fact, Cobban himself has second 
thoughts in the latter part of his book when he 
recognizes that 


self-determination is a formula which 
sums up a great historical movement. 


-44- 


The practical realization of the for- 
mula may have been inadequate or even 
disastrous, but the forces behind it 
cannot be disposed of so easily. Na- 
tionality and  democracy are still 
living ideas, and while this remains 
true, the demand for self-determina- 
tion in some form or another, is 
likely to survive. ...We may attempt 
to override it or destroy it, but be- 
fore doing so should ask whether ve 
do not run the risk of destroying our 
civilization în the process. (pp. 54 
E.) 


At this point ve may turn to the second 
component în the title--Bessarabia. The name 
"Basarabia" (Romanian spelling) originated vith 
Mircea del Batran (Mircea the Old) when the po- 
wer of the Basarab dynasty extended into the 
Tartar land on both banks of the Danube up to 
the Black Sea. This region had been incorpor- 
ated into the lands of the Basarabs, and thus 
called Basarabia; later on it became Muntenia 
(Wallachia). (1. Nistor, La Bessarabie et la 
Bucovine, Bucharest, 1937, p. 9) 

The rise of the princely Basarab dynasty 
was confirmed by A.D. Xenopol, who informs us 
that Mircea the Old captured Juga II Coriatovi- 
ci, Prince of Moldavia, and helped Alexander 
the Good, his relative, to mount the throne as 
one of the Basarab family.  Equalily, Stefan the 
Great forced Radu the Handsone from the throne 
of Muntenia and installed one of his friends, 
Laiot Basaraba. (A.D. Xenopol,  Resboaele 
dintre Rusi si Turci si inriurirea lor asupra 








H. Goldner, 1880 (2 


terilor romane, Jassy 
vols. in one), pp. 250 £.) 
1. Nistor is more specific in describing 


how Bessarabia became a Moldavian province: 





- 4 5-— 


Bessarabia had been conquered gradu- 
ally by the first Moldavian princes, 
„Petre Voda Musat built the Fortress 
of Hotin în 1371, Alexander the Good 
fortified Cetatea Alba taken from the 
Genoese, and Stefan the Great con” 
trolled the passages of Tighina, So- 
roca and Orhei, sustained by the de- 
fense fortification raised against 
the continuous Tartar and Cosak inva- 
sions. 


Then Alexander the good built the Barzaresti 
Monastery, the first Romanian pious establish- 
ment în East Moldavia. (Nistor, La Bessarabie, 
pa 7) 

Nistor tells us in continuation that Alex- 
ander Voda Lapusneanu came from Bessarabia; the 
city of Chisinau was, founded by Vlaicu, one o £ 
Stefan the Great!'s counselors; Gruia-Grozavea- 
nu, Codreanu, Novac and Ghelea are heroes aă 
old Bessarabian popular ballads. The Cantemir 
and Cogalniceanu families were also from Bes- 
sarabia (Cogalniceanu derives from the name of 
a Bessarabian river called "Cogalnicu). (p. 8) 

In Ciobanu's view Bessarabia forms a geo- 
graphic as vell as ethnographic unit with the 
whole Romanian territory and population. (Ste- 
fan Ciobanu, La Bessarabie--sa Population, Son 


Passe, sa Culture; Imprimerie Nationale, 1941, 
p. 4) | 
The loss of Bessarabia to Czarist Russia 
in 1812 was a direct outcome of a weakening O0t- 
toman Empire making concessions to an expanding 
Russian Empire. At the conclusion of the Rus- 
so-Turkish War (1806-1812), the Porte vas con" 
pelled to cede Bessarabia through the Peace of 
Bucharest (1812). However, the Sultan gave 
something he had never owned and over which his 
authority vas limited by well-defined treatiles. 
The separation of Bessarabia from its mo” 
ther country, the Principality of Moldavia, was 





-46- 


done in violaticn of internaticnal law and of 
Turko-Moldavian treaties. As Ciobanu states, 


The old Moldavian state whose autono- 
my and territorial frontiers had been 
guaranteed by the Turkish suzerainty, 
after having lost Bucovina in 1774, 
ceded by Porte to Austria as a ges- 
ture of  friendship, which violated 
also the statutes, found itself divi- 
ded into two parts along the River 
Prut. (La Bessarabie, p. 4) 


Ciobanu also cites a dozen Russian writers and 
works which  recognize the integral Romanian 
character of Bessarabia as vell as two German 
and one Polish work. He also points out that 
names of villages along the Dniestre are Roman- 
ian and that Romanians have crossed the river 
into Transnistria as well. Reading into the 
provisional statutes of Bessarabia of August 2, 
1812, he observes that Article XXII vas aimed 
at  "'denationalizing the annexed province" by 
providing that "all those who would move and 
settle there would from now on be exempted of 
all personal and agricultural taxes for three 
years." (p. 23) 

The historian Xenopol considers Bessarabia 
as the "source of cattle" for Moldavia and as- 
serts that the 


rape of Basarabia is and will remain 
a crime, namely the greatest crime, 
one which destroys the highest form 
of society on earth, the nation... 
The rape of Basarabia should have 
taught the Romanians one thing: that 
if there is any danger to their exis- 
tence as a nation, it will come from 
the  north...that Russia works con- 
sciously towards the destruction of 








—47- 


the Romanian nation...For us to fol- 
low a pro-Russian policy is to put 
weapons into the hands of the killer: 
it îs to betray the highest interests 
of the Romanian cause, (Resboaele,; 
Da 13 


Stefan Ciobanu shows some interesting pop- 
ulation statistics drawn from official and pri- 
vate sources. According to Professor PE. Sep 
pen» member of the Russian Academy, out of a 
population of 469,783, there were 406,182 Ro- 
manians (86%) in 1834. The most reliable mono- 
graph describing Bessarabia is the monumental 
work of Zasciuc which gives us, shortly before 
1862, the following figures for the Bessarabian 
population: 600,000 (66.4%) Moldavians; 
120,000 (13.17%) Ruthens; 78,750 (8.63%) Jews ; 
48,216 (5.2%) Bulgarians; 24,160 (2.67%) Ger- 
mans; 20,000 (2.1%) Russians; 11,490 (1%) Gyp- 
sies; 6,000 (0.5%) Ukrainians; 2,725 (0,571) Ate 
menians; 2,000 (0.2%) Greeks; 800 Polish; 538 
Swiss. (Ciobanu, La Bessarabie, p- 42) The 
discrepaney with the official census of 1897 18 
obvious: 920,919 (47.6%) Romanians cut of a 
total population of 1,935,412 folloved by Uk- 
rainians and Ruthens with 397,198 together 
(19.67%). The Romanian Census of 1930 numbered 
1,610,757 (56.24%) Romanians out of a total pop- 
ulation of 2,864,402; 314,211 (11%) Ruthens and 
Ukrainians; 214,858 (7.27%) Jews; 163,726 (5.6%) 
Bulgarians; 98,172 (3.47)  Gagautsy; 81,089 
(2.84) Germans; 0.57% Gypsies; and other nation- 
alities.  (p. 42) 

Ciobanu also quotes from the speech of Mr. 
Constantinov, the President of the Moldavian 
Autonomous Republic, pronounced before the Su- 
preme Soviet in Moscow în August, 1940, on the 
Anniversary of Bessarabian annexation to the 
U.S.S.R. in which he recognizes that 7074 of the 


population of this republic are Moldavians,. 
(p. 5, footnote from the journal Soviet Basara- 
bia, No. 23, Aug. 6, 1940) 


The type of policy intended for Bessarabia 


can be deducted also from the choice of gover- 
nor: "With the exception of the first gover- 
nor, Scarlat Sturdza, a man eighty years of age 


(1812-1813), 
(Andrei Popo- 


who was in office only one year 
all the governors vere Russian. 


vici, The Political Status of  Bessarabia, 
Wash., D.C.:  Ransdell, Inc., 1931, p. 91.) 
A vain attempt to restore Bessarabia to 


Moldavia was made by an intervention to Metter- 
nich at the Peace of Vienna (1815). While rec- 
ognizing the justice of the demand, Metternich 
thought it useless because the Czar would not 
want to hear anything on the subject. 

However, after the Crimean War, in which 
Russia was defeated, the southern part of Bes- 
sarabia (Cahul, Bolgrad and Ismail) was restor- 
ed to Romania at the Peace of Paris in 1856. 

It was just a temporary setback and the 
Russian offensive towards the West was soon re- 
sumed, first diplomatically and then by armed 
forces. Diplomatically the Czar pronounced 
himself liberated from the engagement of 1856 
in a letter to William I, King of Prussia, in 
which he  communicated his decision: "After 
sound reflection I have resolved to disengage 
myself from the Treaty of 1856" (letter of Oc- 
tober 19, 1870). 

The second diplomatic move was reflected 
in the Austro-Russian Convention of January 15, 
1877, which provided for a limitation of Rus- 
sian expansion in Europe except with regard to 
the territories of Bessarabia, "which would re- 
store the old imperial frontier from before 
1856."  (G.I. Bratianu, Le Probleme des Fron- 
tieres  Russo-Roumaines--Pendant la Guerre de 


1877-1878 et au Congres de Berlin, Bucharest: 


Cartea Romaneasca, 1928, p. 11) 











“cal rights 


-49- 


The Tsar's diplomatic groundvork was ap- 
parentiy unknown to Bratianu, the Prime Minis- 
ter of Romania, when he met Czar Alexander at 
Livadia to negotiate a treaty alloving the pas- 
sage of Russian troops over Romanian territory 


in the imminent war with Turkey. When Bratianu 
asked, "And if we did not agree to it?" the an- 
swer came from the Russian Foreign Minister 


Prince Corchakov, who was attending the meet- 


ing: "Then you will be crushed." "Destroyed 
but not  dishonored,"” retorted the Romanian 
Prime Minister. (Xenopol, Resboaele, pp. 329 
FĂ 


The Convention was signed by the new Ro- 
manian Minister of Foreign Affairs, M. Cogalni- 
ceanu, on April 16, 1877; and a week later Rus- 
sian troops marched into Romania, even before 
the Romanian Parliament had had an opportunity 
to ratify the Convention. Article II provided 
for Russia to "maintain and respect the politi- 
of the Romanian state, to honor the 
existing domestic law and international treat- 
ies and to maintain and defend the present ter- 
ritorial integrity of Romania." (Bratianu, Le 
Probleme, p. 17) 

When the Russian Army ran into trouble 
fighting the Turks in the Balkans, Prince Carol 
of Romania was asked to intervene urgently with 
Romanian troops at Plevna on July 31, 1877. 
Carol was inclined to condition his entry on a 
more firm obligation to respect Romanian terri- 


torial integrity. However, Ion Bratianu advis- 
ed him not to vaste any time and to intervene 
with the troops before the war turned into a 


disaster. The strong statement by Cogalniceanu 


on December 1, 1877, that "we gave our blood in 
order not to have to give territories" would 
not persuade Czar Alexander to make any firm 


commitments concerning Bessarabia. At the Ber- 
lin Peace Congress the Czar demanded the resto- 
ration of his father!'s frontiers and ignored 


-50- 


fully the rather vague commitment made in the 
Convention with Romania. 

Xenopol questions the  statesmanship of 
Prince Carol, who commanded the Romanian Army 
to fight beside the Russians without ascertain- 
ing the territorial integrity: 


Who  prevented our government from 
putting conditions to the Russians, 
from binding them in the moment of 
pressing when an engagement could on- 
ly be in our favor. (Resboaele, pp. 
343 fa) 


Reflecting on the ungrateful decision to de- 
prive Romania again of a piece of land, Xenopol 
states that "the Treaty of Berlin represents 
the greatest Russian triumph in diplomacy." 
(Resboaele, pp. 276 f.) The rape of the three 
counties on Southern Bessarabia by the Russians 
is seen as 


the second spoliation of Romanians, 
much more aggressive than the first 
one because if in 1812 it [Russia] 
abused their right of protection, 
this time it trampled over its duty 
of gratitude. (p. 359) 


Professor G.I. Bratianu also believes that 
the Congress of Berlin created in Romanian po- 
litics a leit-motiv: 


The mistrust towards Russia caused by 
the Berlin Congress continued to 
veigh heavily on our relations until 
the fall of the Czarist regime and 
certainly represents the most durable 
problem of Russo-Romanian frontiers. 
(Le Probleme, p. 36) 


- 5] — 


The deep disappointment of the Romanian 
public found expression in very critical and 
sometimes bitter articles addressed to our 
eastern neighbor. The Junimist Group with P.P. 
Carp and especially Mihail Eminescu wrote în 
Timpul (April 7, 1878) a very critical psycho- 
logical analysis of our northern neighbor de- 
rived from the situation: 


The Russian might is of a conquering 
nature; situated on vast steppes, the 
monotony of which affects human in- 
telligence, deprives it of flexibili- 
ty and impresses it with fanatical 
instinct... 

The Russians may cross the Danube 
and the Carpathians and Adrianople; 
they may conquer the old Rome as they 
threaten the new one; they may spray 
the whole of Europe with ashes and 
corpses; out of the miliions of peo- 
ple will be born no Raphael, no Bee- 
thoven, no Kant; and indeed, the lack 
of such spirits of deep intelligence 
and deep sentiments that enoble man- 
kind is the very cause of that empti- 
ness of soul which seeks compensation 
in bloody glories and conquests. For 
a long time and especially in the 
last 150 years, the targets of con- 
quests are the East European coun- 
tries. 


(To be continued in the next BCR issue) 


-52- 


The American Security 
Council Foundation a publicat 
recent o broşură întitulată A 
STRATEGY FOR PEACE 
THROUGH  STRENGTH (0 
strategie a păcii de pe 
poziţie tare ) care cuprinde 
o pagină statistică din care 
reese că Rusia Sovietică, în 
combinaţie cu pactul de la 
Varşovia, dispune de 
armament superior faţă de 
OTAN (Org. Trat. Atl. de 
Nord: 





DIC EM par ce ema sa U.,5.--1040 vs. USSR--1, 398 
Subm. BM... .. U.s.-- 592 vs. USSR-- 981 
Bombardiere...U.S.-- 325 vs. USSR-- 375 


Prin urmare, Rusia Sovietică dispune de 
superioritate numerică în arme ofensive--fapt care 
justifică programul de apărare lansat sub preşidenţia 
lui Ronald Reagan. Desigur că, în lipsa unor 
negocieri şi acorduri să se pună capăt producţiei şi 
să înceapă procesul de reducere a acestor arme, 
numărul lor va continua să crească de ambele părţi 
iar costul va fi tot mai împovărător. La aceasta se 
mai adaugă opoziţia continuă a Kremlinului la un 
sistem: de verificare a respectului faţă de acorduri în 
general. 


Alte fapte pe care le găsim în broşură se referă 
la crearea de către Moscova, în 1978, a unui Dept. 
de Informaţii Internaţionale pe lângă Comitetul 
Central sub direcţia lui Leonid Zamyatin şi el 
membru în C.C. Scopul acestui organ este să susţină 
propaganda sovietelor în streinătate şi să înlesnească 
înţelegerea necesară pentru propaganda condusă din 


Moscova. "Funcțiunea lui principală este, deci, să 
conducă şi supravegheze întreaga activitate de 
propagandă exterioară!  (p. 18). Costul acestei 


activităţi şi a operaţiunilor ei clandestine se ridică la 
peste $3.3 bill. pe an. 


- 5 3-— 


Calea strategică de apărare a St. Unite reese în 
mod limpede şi din Rezoluţia Concurentă ("Concurrent 
Resolution") adoptată de o majoritate a Senatului şi a 
Camerei reprezentanților în zilele de 8 şi 9 Martie 
1983. In cele opt puncte a le rezoluţiei se reflectă 
dorinţa Congresului American ca securitatea naţională 
să se 1...manifeste printr”o strategie naţională de 
pace de pe poziţie puternică." Cele opt puncte se 
pot rezuma în patru esenţiale: (1) O politică de 
asigurare a păcii cu apărarea libertăţii; (2) 
Consolidarea unei strategii de apărare militară şi 
civilă; (3) Nici un pact de dezarmare care ar 
periclita securitatea St. Unite sau a aliaţilor ei; (4) 
Luarea de măsuri pozitive nemilitare spre a combate 
extinderea şi pătrunderea comunismului în ţările 
necomuniste şi păstrarea necondiționată a accesului 
nostru la sursele de energie. 


Această ! Concurrent Resolution! Ea = 
majoritatea covârşitoare cu care Ronald Reagan a fost 
reales preşedinte vor  înlesni aproprierea de 
fonduri-pe care Congresul le controlează--necesare 
unei poziţii militare puternice de pe care diplomaţii 
Americani să conducă negocierile de pace. 


XA XX RKRI XX 


"SCHIMB SI CONTINUITATE!: Politica Externă a 
Americei în Anii 19801, este titlul unei conferinţe a 
subsecretarului de stat de la externe, Kenneth W. 
Dam, la "Commonwealth Club", Calif. (15 Oct. 1984). 


Subscretarul de stat anunţă că în noua 
strategie a St. Unite şi a aliaţilor ei se va acorda un 
rol din ce în ce mai mare armelor convenţionale. 
1, „Apărarea convenţională în Europa serveşte o 
funcţiune esenţială în procesul de reducere a 
riscului unei confruntări nucleare." 


— Bă = 


Tot cu aceasă ocazie, 
Dl Dam a informat audiența 
că "Uniunea Sovietică are 


peste 375 de unităţi 
nucleare intermediare, 
prevăzute cu trei 
"warheads" fiecare, în 
poziţie de lansare asupra 


Europei de vest. Vorbitorul 
a mai adăugat că alianţa de 
la Varșovia dispune de 


« mijloace militare 
convenţionale cu mult 
superioare OTAN-ului "...Numărul trupelor este de 


două ori mai mare, tot aşa al tancurilor, iar 
bombardiere are cu 300 mai multe decât OTAN. In 
privința avioanelor de interceptare superioritatea 
sovietică este de 5 la 1." Chiar dacă detinem 
momentan superioritate în calitate... "Sovietele 'sunt 
pe urmele noastre şi în această privinţă.! 


Revelaţiile D-lui Dam reprezintă un supliment 
îngrijorător la cele expuse în studiul "Fundaţiei 
Consiliului de Securitate American" citat mai sus, 
(Vezi, Current Policy, Nr. 623, Oct, 15, N984, vu. &. 
Dept. ot State, B of P.A., Wash., D.0.). 


XXI XĂXX 


CONTINUITATEA ŞI PERZISTENŢA POLITICEI 
DE EXPANSIUNE ruso-comunisiă se manifestă cu şi 
mal mare zel sub noua conducere Chernenko.--A 
doua operaţie militară în acest an şi a opta de la 


invazia Afganistanului, in Dec. 1979, a fost lansată 
recent în Valea Panjshair. (Vezi Chr.Sci.Mon. 


10/ 2/84, pp. 1 & 36.) 


Asaltul împotriva forţelor naţionale de rezistenţă 
este Sustinut de cel puţin 15,000 de trupe blindate 
însoţite de unităţi aeriene! 





| 
| 











9 


mr i aa marei 


date de o serie de bom- 





[i Dintr”o scrisoare 
Pa aa dl ta ' primită de la comandan- 
| a -., Hindu Kush-a tul de gherilă, Ahmed 
Pi Minis. „as 2 WPârishi <. Shah Massoud!., peste 
Hara Kabuie Valey _ 1500 de vehicule, inclu- 
=  siv tancuri, au pătruns 

JRANĂ AFGHANISTAN LĂ | valea, lă 26 Oct, &. Şi 
se : PAOSTAN O alte 300 au intrat în va- 

i / | dea vecină, Andarab.! 

„Scale oi miles_ | Ambele au fost prece - 

| 


SNA 
bardamente de mare înălţime, TU-l6, care operează de 
pe teritor sovietic," 


A 





O echipă de televiziune franceză din regiune 
"raportează că ofensiva din vara trecută de circa 10,000 
de trupe ruso-comuniste a eşuat complect şi a trebuit 
să-şi reducă operaţiile după câteva zile. Tactica 
fortelor de rezistență este să se "topeaseă! în creerul 
munţilor în faţa ofensivei şi să reia acţiunea de 
hărţuială îndată ce trupele ofensive se destind. In 
felul acesta au reuşit să cauzeze "pierderi considerabile 
de morţi şi răniţi în rândurile inamicului fără ca 
gherila să piardă un singur om.!-- Suferinţa cea mai 
mare însă se abate asupra populaţiei civile. Cât despre 
tăerea drumurilor de aprovizionare a rezistenţei, 
Massoud afirmă că "the mujahideen are well-stocked 
with food and ammunition in hidden moutain caches.!" 
La aceasta se adaugă faptul că forţele de rezistenţă 
sunt prezente în toate părtile ţării--inclusiv regiunea 
Kabul şi pot alterna atacurile şi hărțţuiala după nevoia 
tactică, Spiritul de rezistenţă naţională şi dorinţa de 
independenţă în Afganistan este puternică iar moralul 
depinde de aprovizionarea cu armamentul şi 
echipamentul adecvat luptei de gherilă pentru care-şi 
îndreaptă sperantele spre occident. Națiunea americană 
nu putea rămâne indiferentă la efortul eroic al unei 
naţiuni pentru drepturile ei la libertate şi 
independenţă. Administraţia Reagan prevede un ajutor 
de două ori mai mare decât în anul trecut ($280 mill.) 
pentru asistenţă. 


RX RX XAXX 


Bla 





MI: 


£ t | 
- - DI SR i 
Hussein ot Jordan Mubarak of Egypt Peres o! Israel Assad ot Syria 


DEESCALARE ÎN LIBAN 


Guvernul de coaliţie naţională din Izrael este în 
căutarea unei eșiri onorabile din acţiunea militară 
bazată pe false premize inspirată de fostul ministru de 
apărare naţională, Ariel Sharon în lunie 1982. Acesta 


este subiectul unui articol de Anthony Lewis: "In 
căutarea unui exit! (New York Times, Nov. 5, 1984, 
fu 25 

— Noul ministru al apărării 


naţionale, Yitzhak Rabin recunoaște 
cu francheță că: "am terminat cu 
iluziile din Liban." Anthony Lewis 


identifică iluziile preconizate de 
Sharon: impunerea unui tratat de 
pace cu Libanul, formarea unui 
guvern de dreapta dominat de 
phalanga creştină şi evacuarea 
forţelor militare siriene de pe 
teritoriul libanez.... "Realitatea de 
astăzi este cum nu se poate mai 


indepărtată de acele obiective..." 
afirmă Dl Rabin.--Nici moral şi nici 
"israel...nu trebue să 
iluzia că ar 
putea pătrunde într o altă ţară, 
să-i ocupe capitala şi să dicteze o 
soluţie politică”, 


i mp. 
ANEE, practic 
înceapă un război cu 


ISRAEL! 


In cei 
ocupaţie, 
93.5 Bl, 
soldaţi 


peste doi ani de 
războiul a costat peste 
şi viaţa a 600 de tineri 
izraelieni... "şi  tormentul 








- 5 '7- 


continuă... Peste 15,000 de soldaţi sunt încă în 
Liban şi menţinerea lor se ridică la $ un milion 
zilnic.-- Este adevărat că forţele Organizaţiei pentru 
Liberarea Palestinei au fost expulzate dar populaţia 
sectei "Shia"! a devenit un duşman mai inverşunat 
decât predecesorul. 


Pentru a eşi din dilemă, lIzrael a redus drastic 
condiţiile de retragere. Nu mai cere o evacuare a 
trupelor siriene prealabilă ori căror negocieri. Singura 
condiţie pare să fie cea anunţată în Junie 1982, 
"înlăturarea primejdiei de invazie a trupelor 
palestiniene de gherilă pe teritoriul Izraelului." 


Chiar cu aceste condiţii atât de limitate Anthony 
Lewis, observatorul de aproape al situaţiei înterne din 
Izrael se întreabă "cât va mai răbda opinia publică 
costul istovitor al ocupaţiei! ? 


>. *fe», ab, ce die, db. 


Victimele stării de 
asediu! --raport editorial 
apărut in POLAND 
WATCH; Nr. 6, 1984 
(Poland Watch Center, 
1773 T Say N.W., 
Wash.D.C. 20009), pp. 
22-29, 


Acest articol cuprinde 
o listă de 58 de persoane, 
victime ale torturilor poli- 
țieneşti, în perioada după decretarea stării de asediu 
în Polonia (13 Dec. 1981). Lista a fost compilată de 
către Comitetul Helsinki în Polonia şi confirmată de 
către "Comitetul Regional Executiv al Solidarităţii” în 
Varșovia. 





Vârsta victimelor este între 17 şi 67 de ani. Mare 
majoritate a celor arestaţi a sucombat de pe urma 


ţi 


bătăilor aplicate în cursul interogării, a 
demonstrațiilor sau pur şi simplu au fost ucişi în 
plină stradă. Alţii au murit întoxicaţi de gaze 


- 5 8- 
lacrimogene sau de gloanţele menite să disperseze 
masele de protestanți. Cinci dintre victime s au 


sinucis ne mai putând suporta torturile sau ca să nu 
fie forţaţi să divulge pe alţii. 


In marea majoritate a crimelor "nu s'a întreprins 
nici o anchetă şi nu s au pedepsit vinovaţii...! cu 


excepţia a două cazuri. Primul a fost Grzegorz 
Przemyk, student, 19 ani, decedat la 14 Mai, 1983, 
după două zile de bătae şi tortură. Al doilea Piotr 
Batoszeze, 34 ani, un ţăran activist în "Solidaritatea 


rurală,! Arestat în noaptea de 7-8 Febr. 1984, Piotr a 
fost transportat într un câmp şi ucis prin bătae şi 
apoi strangulat. In primul caz, cei doi agenţi de 
poliţie vinovaţi de crimă au fost condamnaţi la doi ani 
închisoare dar eliberaţi prin decretul de amnistie de 
la 1l Julie, 1984. In al doilea caz, Piotr Bartoszeze a 
fost găsit mort pe parcursul drumului care-l aducea 
acasă după o vizită la prieteni, în seara de 7 Febr. 


1983. La 14 Mai, Trybuna Ludu anunţa rezultatul 
anchetei care pretindea că Piotr a fost în stare de 


ebrietate şi a căzut victimă unui accident de 
automobil. Pe baza unor evidențe contrare acestei 
teorii,  pârinţii victimei au adresat o scrisoare 
deschisă gener. Jaruzelski exprimând ferma 


convingere că fiul lor a fost asasinat. 


Cel mai tânăr dintre victime, Emil Barchanski (17 
ani), elev de școală secundară în Varşovia, a fost 
arestat în lunie 1982; bătut şi schingiuit de poliţie 
corpul lui a fost găsit în râul Vistula câteva zile mai 
târziu. Cel mai în vârstă, Vlodzimierz Lisowski (67 
ani), a murit la 13 Julie 1982, de pe urma rănilor 
cauzate de lovituri aplicate de către agenţii de poliţie 
în cursul demonstrațiilor din Krakow la 13 Mai 1982. 


Spaţiul nu ne îngădue să descriem amănunţit 
cazul fiecărei victime a unui regim a cărui metode de 
cruzime depăşesc orice imaginaţie. Asemănarea lor 


cu 
teroarea din epoca stalinistă şi cu monstruoasele 
metode de "reeducare"! descrise de către puţinii 
Supravieţuitori ai închisorilor din România es te 


frapantă, Se vede că mult citata convenţie de la 


„pe un ger sub zero, ca să poată trece 
prin 
_ preotului Popielusko sau ca să ducă o 








- 59-— 


Helsinki este ca şi cum n ar exista pentru regimul 
Jaruzelski şi că metodele comuniste nu  evoluiază 
atunci când este vorba de a-şi exercita autoritatea 
fără scrupule asupra unei naţiuni care o respinge cu 
majoritate zdrobitoare. (Membria de peste 10 mil. de 
persoane în "Solidaritate" este de trei ori mai mare 
decât a Partidului Comunist polonez). 


Unde sunt apărătorii drepturilor omului? 
E SE Să BE 56 Ia 


La cele relatate în POLAND WATCH trebue să 
adăugăm tragicul caz al preotului Jerzy Popieluszko, 
ucis recent cu aceleaşi metode inumane de către 
agenţii de poliţie, Presa internaţională condamnă cu 
indignare această crimă comisă împotriva unui slujitor 
al Bisericii Catolice şi apărător al  drepurilor 
"Solidarităţii." Preotul Popieluszko a fost arestat în 
mod abuziv la 19 Oct. 1984, ucis prin tortură şi 
aruncat într un rezervor de apă unde corpul lui a fost 
găsit la 30 Oct. 1984. Moartea lui de martir a atras 


peste 250.000 de persoane la înmormântarea care a avut 
i loc la 3 Nov. 


în Varșovia. Lech Walesa, fondatorul 
"Solidarităţii! a rostit un panegiric onorând martiriul 


preotului  Popielusko pentru cauza libertăţii şi a 
„credinţei. A urmat apoi un marş demonstrativ uriaş 
| prin care sa cerut dreptul la existentă pentru "So- 

ş lidaritate." 

; Michael EL Kaufman, 

corespondentul ziarului N.Y.Times în 
Varşovia, descrie masele de 


pelerini careau aşteptat ore întregi, 


faţa mermântului proaspăt. al 


piatră destinată ridicării unui 
monument în memoria martirului. "Este 
evident--comentează  M.  Kaufman--că | 
guvernul apare tot mai îngrijorat de | £ 
faptul că mormântul atrage mulţimi de Fi 
oameni şi tinde să devină un 1] 
monument naţional” (N.Y.T., Nov. 12, 





Zi 1 
SĂ Bag îi 


3 1984, Pe A A paza cau al 





-60- 


Care sunt autorii şi forţele care au activat din 
umbră cerând capul preotului Popielusko? Trei agenţi 
de poliţie secretă şi doi colonei din armată au fost 
arestaţi, un general a fost suspendat iar Comitetul 
Central al Partidului a condamnat crima. U.S. News & 
World Report (Nov. 12, 1984, p. 1l) o pune pe seama 
facțiunii pro-sovietice a Partidului Comunist Polonez 
care se opune politicei Jaruszelski de ameliorare a 
relaţiilor cu biserica catolică şi cu ţările occidentale. 
După calculul lor, criza deslănţuită de monstruoasa 
asasinare trebuia să ducă sau la răsturnarea lui 
Jaruzelski sau la re-impunerea stării de asediu. 


Zdzislaw M. Rurarz, ambasadorul polonez care a 
obţinut azil politic în occident în 1981, afirmă că 
tortura şi asasinarea trebuesc puse pe seama poliţiei 
secrete sovietice (KGB) "...pot afirma cu certitudine 
că SB (poliţia secretă poloneză) este pătrunsă şi 
condusă de KGB." Măsurile urgente luate de către 
aparatul de poliţie comandat de Jaruzelski 1... este 
dovada cea mai convingătoare că e vorba de o nouă 
lovitură întreprinsă de Soviete...! şi un avertisment la 
adresa tendintelor naţionaliste a le lui Jaruzelski. 
(National Review, Nov. 30, 1984, pp. 11-12). 


XXX XE 


O DEOSEBITĂ .MENILUNE 
se cuvine broşurei Transylva- 
nia (Romanian Studies, 1984) 
şi autorului ei Traian Golea ca- 
re afirmă şi dovedeşte români- 
tatea incontestabilă a Transil- 
vaniei. 





Traian Golea pune pe cei doi "congressmen” in fața 
unei documentări şi argumentări zdrobitoare, dezvăluind 
lipsa lor de cunoaştere a faptelor istorice şi ușurința cu 


care Congresul American se lasă antrenat pe o pistă de 
propagandă revizionistă jenantă, 








„ae 


Maxima de pe pagina întâia a broşurei este bine 
aleasă şi serveşte un avertisment potrivit puterilor 
care vor să joace rolul de arbitru: 1...erudimi, qui 
judicatis terram! (...informaţi-Vă, voi cei care guver- 
natţi lumea) . 


Rezoluţia adoptată de congres acuză !.,.various 
Romanian govenments, whether Royalist, Fascist, or 
Communist..." de O politică "sistematică de 
desnaţionalizare” a maghiarilor din Transilvania, 
bazându-se pe date eronate-aşa cum documentează 
Traian Golea. O astfel de rezoluţie aruncă o umbră de 
îndoială şi suspiciune şi dă naştere la sentimente 
ambarasante pentru întreg corpul legiuitor american. 


Broşura TRANSYLVANIA este un act de 
netăgăduită şi ireproșabilă punere la punct şi autorul 
ei merită recunoştinţă şi apreciere. -- Ea poate fi 
obţinută de la autor sau citită la biblioteca CRC. 


X XXX R A. 


UN FRAGMENT INTERESANT DE ISTORIE! 


Statuia Libertăţii--Simbol al Prieteniei Franco-Americană 


Cu ocazia centenarului ridicării uriaşei statui a 
N) . . . ră . % Pi 
libertăţii de pe insula Bedloe (în vecinătatea oraşului 


New York), Frangois de Laboulaye, strănepotul 
profesorului de drept comparat , şi admirator al 
democraţiei americane, Edouard Lefebvre de 


Laboulaye, a iniţiat un comitet francez de aniversare 
cu scopul de a colecta fonduri pentru renovarea 
statuii şi pentru crearea unui Muzeu al imigrării pe 
această însulă, Paralel cu Laboulaye, Lee  lacocca 
(preşed. de la Chrysler Corp), a inițiat Fundaţia 
Americană cu acelaş obiectiv. 


Cu ocazia unei conferinţe recente pentru un 
grup de oameni de afaceri de la New York, Frangois 
de  Laboulaye, fost ambasador. al Franţei la 
Was pe Da Oe (1977-1981), a rămas surprins de 


=62= 


ignoranţa celor din audienţă a faptului că statuia a 
fost creată în Franţa şi a ajuns unde este în formă 
de cadou din partea Franţei cu ocazia aniversării de 
o sută de ani de la Declaraţia de Independenţă 
(1776) a Statelor Unite a le Americei, 


Uriaşa statue a fost creată de către sculptorul 
alsacian Frederic Auguste Bartholdi şi destinată 
inițial pentru Canalul de Suez "o femee cu torţa 
reprezentând Egiptul care deschide calea luminii spre 
Asia.! Destinația a fost schimbată în urma 
unei întrevederi a sculptorului cu E. L. 
de Laboulaye în 1865. Laboulaye era opus 
monarhiei autoritare a lui Louis Napoleon 
şi împărtăşia vederile pro-americane ale 
lui Alexis de Tocqueville. Deci, în dosul 
ideii de dăruire a statuii se ascundea un 
motiv politic menit să îndrepte atenţia 
poporului francez spre democraţia 
americană. Statuia însă na putut fi 
terminată pentru serbarea aniversării din 1876. La 
expoziţia de aniversare din Philadelphia n a apărut 
decât mâna purtătoare de torţă care măsura 16 
picioare. Statuia întreagă, de 13l picioare înălţime, 
n”a fost complectată decat în 1884, când a fost 
inaugurată la Paris cu ocazia lui 4 Iulie, în sunetele 
imnurilor naţionale "Star Spangled Banner" şi "la 
Marseillaise." Transportarea şi instalarea ei pe insula 





Bedloe a avut loc doi ani mai tarziu, la 28 Oct. 1886.. 


(Vezi, Today Journal, Nov. 9, 1984, p. 4). 


XIX XX IXKX 





Tăria mişcării  YSolidaritate! din Polonia 
dovedeşte adevărul cuprins în gluma care circulă 
în clandestinitate în Rusia Sovietică--menţionată şi 
în discursul  Președ. Reagan în Parlamentul 
britanic, in Junie 1982, Se susţine anume, că 
Uniunea Sovietelor ar rămâne o naţiune cu un 
partid unic chiar dacă un partid de opoziţie ar fi 
permis, pentru că toaă lumea s ar declara de 
partea opoziţiei. 

















e În fa 


MUNCA VOLUNTARĂ la CRC a 
continuat şi în anul acesta la un 
nivel mai redus. In primul rând, 
clădirea propriu zisă a fost adusă la 
o stare respectabilă prin munca. din 
anii trecuţi şi nu a avut nevoe de 
lucrări urgente. Grădina a fost şi 
ea desţeleniţă anul trecut aşa încât 
iarba a continuat să crească verde 
şi sănătoasă iar pe marginile 
! pajiştei, datorită iniţiativei şi 
| grijei administratorului CRC Vasile 
Ranga-Versavia, au fost plantate 
roşii care au produs o recoltă supra 
abundentă. In al doilea rând, unii 
dintre cei mai activi membri: 
voluntari au fost călătoriţi sau au fost ocupați cu 





alte treburi tocmai în perioada destinată muncii 
voluntare dar care au recuperat mai târziu. 
Totuşi, s'a putut termina vopsitul pe din 


afară-- inclusiv ferestrele, s'au curăţit pomii şi 
iedera de pe balustradă şi din fața casei, sau 
reparat mesele mari şi sa făcut o curăţenie radicală 
pe dinăuntru şi pe din afară. 


Printre cei care au contribuit la lucrările de mai 
sus a fost şi un tânăr student francez vizitator, 
Pierre Drout. care a lucrat cu entuziasm şi a realizat 
într'o zi cât alţii întro săptămână. Cu aceeaşi 
dedicație au participat şi Gheorghe Horga, Toni 
Mihutoni, Nelu Pizdrint, Vasile Ranga, Judy Smultea, 
Ilie Smultea; iar Vasile Moldovan a reparat portiţa de 
la intrarea laterală care până acum a refuzat să se 
lase reparată.--Tot aici trebue menţionată contribuţia 
de $40 a fam. Ocneanu pentru cumpărarea vopselei şi 
a altor materiale. 


CRC ţine să exprime apreciere şi gratitudine 
pentru generoasa donaţie de muncă şi dedicație în 
folosul şi pentru prestigiul comunităţii româneşti. 


-64- 


ACTIVITATEA de la CASA ROMANĂ & CAPELA a 
fost mai begată decat în anii trecuţi. Două dintre 
aceste activităţi merită o deosebită menţiune. Este 
vorba de o conferință  asupra!'Artei  cusăturilor 
româneşti! oferită de Dna ANGELA JONESCU şi de o 
prezentare a "Pitorescului României! de către Dr. 
TRAIAN OCNEANU; însoţită de un admirabil film. 








/ = E Dna Jonescu, o cunoscătoare 
j i neîntrecută a acestei arte, a 
DI îi folosit două mijloace demonstrative 
/ | | ip în cursul prezentării ei, la 30 
/ ! il Sept., 1984. Unul a constat din 
i | fel proecțiunea a 20 de diapozitive în 
Pr culori, bine selecţionate şi plăcute 
| i! = SĂ la vedere;al doilea a fost o mică 
A Say | reia 74 expoziţie de bluze, fote, brâuri, 


mantii şi alte obiecte rare din 
prețioasa colecţie pe care Angela 
Jonescu o păstrează ca pe o 
comoară naţională. Calitatea 
impecabilă a acestor cusături a 
stârnit un interes deosebit pentru 
cei prezenţi. 


Dr. Traian Ocneanu a folosit 
un film în culori, deosebit de bine 
făcut şi cu această ocazie a 
discutat mai pe larg situaţia din 
România--mai ales în formă de 
dialog cu întrebări şi răspunsuri, 
Prezentarea a avut loc la 13 Oct., 
1984, 


CRC ţine să exprime 
gratitudine şi aprecieri celor doi 
membrii fondatori pentru 


bunăvoința şi efortul depus spre 
folosul comunităţii. 





-65- 


Pe lângă aceste două conferinţe, CRC a 
organizat picnicul anual în luna August şi două 
serate dansante, în Octombrie şi Noembrie, care au 
inaugurat o serie de astfel de serate ce sperăm că va 
continua şi în anul viitor. Scopul lor este să ofere, 
mai ales tineretului ocazia de a se întâlni şi de a-şi 
petrece atât cu muzică americană cât şi cu cântece şi 
muzică de dans românească, 


X XXX XE 


DELIGHTFUL! ADMIRABIL! 
INCANTATOR! Acestea au fost 
cuvintele exprimate la sfârşitul 
concertului profesorilor Eugen 
Stoia (membru fondator la CRC) 
şi John Delevoryas (San Jose 
State Univ.) 





Eugen Stoia, profesor de 
muzică, conducător de orhestră, 
este un violinist superb care a 





dat nenumărate concerte 
acompaniat la pian de prof. 
Delevoryas. Armonia şi 


sincronizarea impecabilă a celor 
doi par că farmecă audiența şi o 
transpune în înaltele sfere a le 
artei muzicale. 


De data aceasta acest 
"duo-recital! a cuprins şi 
Sonatina compozitorului român 
Constantinescu. Celelalte ' două 
sonate au fost din Mozart 
(Sonata în C-Major, K. 296) şi 
din Handel (Sonata în G Minor). 
La acestea s au adăugat "Din 
Suita Populară Spaniolă"! de De 
Fall, Andantino de Padre 
Martini-Kreisler şi Sonata Nr. ll 
de Paganini.-- 





Eugen Stoia a dedicat în parte acest concert 
"Casei Române & Capela! şi a donat organizaţiei 
jumătate din potenţialul financiar. 


- 66- 


Neobişnuitul talent de violinist al prof. Stoia 
este dublat de o muncă şi activitate muzicală 
neîntreruptă. După încheerea carierei lui didactice 
la San Jose City College, Eugen sa mutat cu familia 
la Groveland, CA, o regiune foarte pitorească. In 
mai puţin de un an a organizat "Sierra Music 
pestival! cu Laurie MeGaw--trumpetist, Richard 
Purvis--organist, Robert Syre--celist, John 
Delevoryas--pianist şi Hans Boeppel--pianist. Seria 
de concerte orhestrate de Eugen Stoia cu acest 
grup a început la 30 Sept. 1984 şi se va termina la 
5 Mai, 1985. 


Informaţii mai detailate se pot obţine de la 
Central Sierra Arts Council, 229 S. Shepherd St., 
Sonora, CA 95370, Tel. (209) 532-2787. 


In legătură cu concertul  Stoia, CRC a 
contribuit la publicitate şi vânzarea biletelor. 
Pentru contribuţia la acest efort adresăm sincere 
mulțumiri următorilor: Alexandru Blaga, Nicolae 
Cazacu, Vasile Moldovan şi Judy & Ilie Smultea. 


folosim această ocazie să exprimăm deasemenea 
mulţumiri şi aprecieri celor care au sacrificat timp 
şi efort pentru reuşita activităţilor CRC în folosul 
comunităţii: 

La picnic--Eugen Coban, Toni Mihu, Marius 
Neacşu, Nelu Pizdrint, Vasile Ranga, Ilie & Judy şi 
Victoria Timiș. 


Serata  dansantă (Oct. 27)--Vasile  Ranga 


(Chm.); Toni Mihu şi Nelu Pizdrint (pregătirea 
sălii şi bar); Rodica Ranga (gustări) . 

Serata dansantă (Nov. 17)--Rodica şi Mircea 
Raţiu (recepţie); Toni Mihu şi [lie Smultea (sala şi 
barul); Nelu Pizdrint (discoteca); Rodica & Luki 
Ranga şi Dna Scărlătescu (sandwiches) . 





= 


ACTIVITATEA CONSILIULUI DE ADMINISTRAŢIE 
în lunile de vară sa desfăşurat la un nivel limitat 
datorită multor absenţe din Oakland (CA) -şi chiar din 
St. Unite. Totuşi, odată cu Toamna sedintele lunare 
au fost reluate şi problemele necesare bunului mers 
al organizaţiei au fost dezbătute şi au rezultat în 
următoarele hotărâri: 





(1) Remus  Bretoi, membru fondator CRC, 
preşedinte al Consiliului parohial şi animat de un 
genuin spirit de comunitate a fost cooptat ca membru 
în Consiliu. Intre alte sarcini Remus Bretoi a 
preluat-o pe aceea de a explora posibilitatea de a 
organiza o serie de "Bingo Games" în sala cea mare 
CRC. 


(2) Funcțiunea de secretar a fost împărțită în 
două (a) păstrarea de documente (recording 
secretary) care va rămâne pe seama Dnei Frances 
Ocneanu; şi (b) grija corespondenţei care a fost 
încredinţată membrului fondator Ionel Spinu. 


CRC şi comunitatea română din nordul 
Californiei le exprimă gratitudine pentru bunăvoința 
de a accepta sarcinile care incumbă acestor funcțiuni 
şi priveşte cu încredere înspre realizările lor. 
(Secretarul pentru corespondenţă trimite invitaţii şi 
notificări nu numai la membrii CRC câ la un număr 
de 5-6 ori mai mare de români din nordul Californie),, 


E CHCE Ro MAZELEN 





fi 


(3) La şedinta Consil. de Administraţie din Oct. 
13 1984, s a dezbătut problema locului şi rolului în 
continuare în viaţa CRC a membrilor fondatori care 
nu mai pot sau nu mai vor să-şi mentină obligaţiile 
necesare susţinerii fizice şi morale a Casei Romane & 
Capela. Concluzia la care s'a ajuns a fost formulată 
în următoarea rezoluţie adoptată unanim: 






Laws Have Developed gradually from the time of Hammurai, i 
a king who ruled in Babylonia more than 3,600 years age. 


RES. NR. 6 





= ao EIN at ataam 


ţ 

It is an obvious fact that 
after seven years of existence, 
CRC remains vitally dependent in 
its ability to pay the monthly 
mortgage rate of $531.76 for its 
survival; and 


Whereas the regular payment 
of the above obligation is being 
shouldered  principally by the 
founding members in the form of 
monthly contributions in 
proportion to the number of loan 
units; and 


Whereas the right to vote is 


based on annual dues of $60 
($5/mo.) which indicates 
continuous interest for and 
loyalty to the CRC goals as 


provided by the by-laws; 


Resolved that founding 
members in arrears with monthly 





-69- 


omepi 








Justinian 











(4) Consiliul de 
administraţie a hotărât să 
convoace o ADUNARE GENERALĂ 
SPECIALĂ la care să se aleagă o 
nouă Comisie de numiri de 
candidaţi ("Nominating 
Committee!),. care a avul loc la 
25 Nov., 1984. După stabilirea 
prezenţei şi verificarea 
"quorum!--ului sa ridicat 
chestiunea dacă să se aleagă noui 
membri în această Comisie sau să 
se reînoiască mandatul celor care 
servesc în prezent? După 
propuneri şi discuţii s'a votat în 
favoarea prelungirii pe încă un 
termen a mandatului membrilor 
din vechea comisie: Alexander 
Blaga, Angela Jonescu şi Mircea 
Raţiu. 





Le adresăm sincere felicitări 
şi le urăm succes în importanta 
misiune şi răspundere pe care o 
au. 


Tot Cu această ocazie, 
Consiliul de Administraţie a 
prezentat spre ratificare 
Resoluţia Nr. 6 (de mai sus).: 
După o analiză în care toate 
întrebările au fost  elucidate, 


Adunarea Generală a ratificat in 
unanimitate această rezoluţie care 
se adaugă la statute şi are 
valoare de amendament. -- 


termenul pentru cele trei spaţii 


loan unit payments (assessment Cât 
Adun. Gen. a 


dues) can participate in the încă 
voting process only on the basis 
of the payment of at least the 


priveşte, 
valabile pe placa memorială , 
aprobat prelungirea lui pentru încă doi ani. lată o 


ocazie de a se înscrie printre susţinătorii de bază a 
regular annual  voting member ! unei cauze demne de sprijin. _] 
dues of $60. zii aa a i ia iti ii d ai aaa 

Î sau: se A Să au ae 


one 











— 70-— 


Referitor la prezenţa şi activitatea organizaţiei 
în cadrul statului California şi a judeţului (county), 
preşedintele a făcut cunoscut Adunării Generale 
faptul că CRC a început o serie de demersuri în 
vederea unor fonduri de asistentă pentru refugiații 


fără serviciu şi cu greutăți la limba engleză. Dacă 
organizaţia noastră satisface condiţiile ar putea 
beneficia din aceste fonduri începând din luna 
Martie, 1985. 


XR AX FE 


De la oua mpoastră BIBLIOTECARA, 
Dr. Constanţa Moşoiu, porneşte un nou 
apel pentru donaţii de cărţi, documente 
privitoare la România, obiecte de artă 
românească, publicaţii noui (ziare, 
reviste, cărţi). 

Tot odată Dna  Mogşoiu anunţă 


cititorilor şi vizitatorilor că biblioteca va 
fi deschisă. 
|In fiecare Vineri între 7-9 p.m. 
In ultima Duminecă din lună între, 
O 2 p.m. 





aci aie 








Cărţile şi obiectele se 
Biblioteca CRC, Atten. Dr. 
Montecito, Oakland, CA 94610. 


pot trimite pe adresa: 
Constanţa Moşoiu, 124 


XXX SAX 


Pe baza unei scrisori de 
la Senatorul Donald W. Riegel, 
Jr.  (Mich.), adresată prof. 
Tudor Raţiu, CRC a întocmit o 


listă cu persoane care aşteaptă 








viza de imigrare pentru 
membrii din familie şi rude din 
România. Deşi, după cât știm, nimeni din cei 34 de 
solicitanţi n a primit vreo confirmare, speranţa este 
încă vie că Senatorul Riegel va reuşi să uşureze 


aşteptările îndelungate a le celor vizaţi. 
























de la 


"Primul Congres al 
Românilor Liberi," 


: ţinut la Geneva 
Er (19-20 Mai, 1984) 








semnat de preșe- 
dintele ales Ion Raţiu, 
ă a fost amplu reprodus SPpIȚI 
_ în presa exilului. 


E ZZZÂTHE LOST PROVINCESŞ 


zis nu reese clar că sar fi 
solidaritate a exilului. 


Din textul propriu 
realizat aaşteptata unitate şi şi 
lar din diferitele comentarii se pare chiar că s au 
făcut discriminări şi ruperi în frontul de luptă 
împotriva comunismului care a subjugat România. Este 
regretabil că Dl Raţiu n a putut ridica Congresul la 
piedestalul pe care noi îl anticipam şi de pe care se 
putea vorbi mai răspicat şi cu ecou mai puternic în 
inima naţiunii române. Suferințele imense, cu miile de 
ani de temnițe prin care au trecut toţi cei ce au 
rezistat comunismului impus de Moscova, ar fi trebuit 
să fie criteriul de bază care să determine unitatea 
spectrului politic din exil. In prezent, suferinţa 
fizică--frigul, foamea, întunerecul--şi umilința morală * 
prin care trece națiunea română (fapt subliniat de 
întreaga presă mondială) cer în mod imperativ o 
reexaminare şi o revizuire a vechilor  slogane 
partidice. 


Se pare că Dl Ion Raţiu nu şi-a putut apăra 
punctul de vedere--pe care noi credeam că-l avea--şi 
prin aceasta cuvântul lui de Preşedinte nu poate avea 
greutatea dorită. Să sperăm că timpul, evenimentele şi 
realitatea faptelor vor contribui la  retuşarea 
animozităţilor şi vor conduce înspre c situaţie pe care 
ţara o cere şi o aşteaptă cu anxietate să-i lumineze 
calea spre capătul tunelului. -- 


SOD SSIS IIDIEIILSL 


o GE = fe 

Confirmăm cu mulţumiri scrisoarea primită de la 
FUNDAŢIA SUL EU BARE ROMÂNĂ din Madrid (3 Iunie 
1984) prin care lămureşte pe deplin scepul 
conferinţei MASA ROTUNDĂ organizată la Munchen 
(Europeischer Hof), 1-2 Iulie 1984, 


Contrar anumitor interpretări, țelul acestei 
conferințe "...nu este altul decât acela de a dezbate 
liber o serie de probleme privite dintr un punct de 
vedere uman, istoric şi cultural'--explică autorii 

_sciisorii şi iniţiatorii acestui dialog, Vintilă Horia şi 
Aurelio Răuţă. 








OCE arat ET CETE EA 209 SOROS CER 7 AGE ERA ee AC CEPE 


Am pierdut o prietenă, sprijinitoare a Casei i 
Române & Capela şi o valoroasă membră a 
comunităţii române din nordul Californiei 


DR. ANA POTOP Lu 


Sa stins din viaţă la 18 
Sept., 1984 la reşedinţa ei de 
peste 34 de ani în Monterey, 
CA, unde a predat limba română 
la Institutul de Limbi Streine al 
Dept. de Apărare Naţională 
între 1950-1975. 


Tot odată, ţinem să le adresăm sincere felicitări 
pentru succesul avut la Miinchen cu o participare ne 
aşteptat de numeroasă. Faptul dovedeşte necesitatea 
şi utilitatea acestui gen de comunicări şi dialoguri 
între românii dispersaţi în diasporă. 


Născută în Botoşani, 27 
Aprilie 1914, Ana Potop a 
terminat liceul cu distincţie în 
„acel oraş, a urmat apoi facultatea] 
de istorie şi sociologie la 
Bucureşti obtinând diploma de 
licenţă magna cum laudae. 
Studiile de doctorat şi le-a 
făcut la Roma cu N. Iorga unde i-s a conferit titlul 
de doctor in 1939. A continuat apoi la Sorbona 
(Paris) unde a urmat cursuri de post-doctorat cu 
profesorul Charles Diaehl. 


Ne alăturăm celorlalte 
organizaţii şi presei româneşti din 
St. Unite care scrie cu multă 
căldură despre NICK TECĂU; 
adormit întru Domnul la frumoasa 
vârstă de 97 ani (14 Sept., 1984). 


Jhe Loră is my Shepherd: 
_| shall not_ want... 


Deşi organizaţia noastră este 
tânără şi la mare depărtare de 


Youngstown (Ohio), "Moş Tecău!” 
| ne-a descoperit recent şi ne-a onorat cu un modest 
sprijin bănesc--aşa cum a făcut pentru orfanii din 
| România după primul război mondial, pentru 
refugiații de după al 2-lea, biserica ortodoxa j 
română din America, şi mulţi şi multe altele. 


Renunţând si se întoarcă  întro Românie 
subjugată de Rusia Sovietică, Dr. Ana Potop a ales 
libertatea emigrând în Statele Unite unde i-sa 
oferit postul de profesoară de la Monterey unde a 
| predat cu sârguinţă şi dragoste limba ţării natale în 
| care nu s'a mai putut înapoia, 


Firea lui altruistă şi spiritul lui patrioticș 
probabil că-şi trag originea de la bunicul său care | 
la fost lăncier în armata lui Avram Iancu marele f 
l erou al Revoluţiei de la 1848 pentru liberarea, î 
| Transilvaniei de sub dominaţia maghiară. 


Dumnezeu so ierte şi so odihnească în pace! 


In rolul său de conducător Nick Tecău a fost] 
preşedintele "Ligii! românilor din America tatea | 
| de a fuziona cu "Uniunea" ca să formeze "Uniunea | 
| & Liga!" de astăzi, 





—74-— 


PAROHIA INVIEREA DOMNULUI Anunţă 





pe credincioşi că SF. LITURGHIE DE CRĂCIUN va 
fi oficiată de păr. loan Sirbu la CRC începând de 
la ora ll a.m. (25 Bee, ), 


După slujbă va avea loc 
un program al pomului de 
Crăciun cu; 


]. Cuvânt de Crăciun-- 
Prof. Alex Blaga 

2. Colinde (cu steaua şi 
altele )--Fam.Hoadrea 
şi copii comunităţii 

3. Mos Orăciuni=e 
împarte daruri, 





Persoanele şi familiile care doresc să ia masa sau 
să stea pentru o gustare sunt rugate să aducă câte 
ceva pentru un "poi-luck.! 


RX XXX 


Confirmăm primirea la redacţie a 
COMUNICATULUI OFICIAL al "Episcopiei 
Româre Ortodoxe din America, 13 Aug., 
1984, produs în ziua plecării 
Arhiepiscopului Valerian din St. Unite 
spre Portugalia, în urma ordinului 
iminent d Serviciului de Imigrare. 


Scrisoarea a fost publicată în presa din exil la 
timpul ei şi este "'self-explanatory."-- Cităm din ea o 
frază care ni se pare centrală în conţinutul ei: "...my 
greatest fault must have been my well-known 
resistance against the communistic âttempt to gain 
control over the Romanian Orthodox Church in the 








—75-— 
s Achnonledgments 


E 
n îs în ta Ene te tata f 


No one has a right to sit down and feel 
hopeless. There's too much work to do. 
Dorothy Day 


And this is just what CRC has done these past 
two years. The 1984 challenge--a drop in regular 
monthly support by several initial founders--was met 
by a combination of factors: (1) rental increase, (2) 
membership growth (no. &  pledee); (3) special 
donations; (4) new volunteers; and (5) increased 
activities, 


AND S0... Our Expression of Gratitude for: 


Additional Member Support 
NEW VOTINCG MEMBER: George Dicu (already a volunteer) 


INCREASED INITIAL LOAN UNIT: John Cepoi  ($100) 
INCREASED MONTHLY PLEDGE: Frances Ocneanu 
SPECIAL FOUNDER ACCT.DEPOSIT: Angela Jonescu ($300) 


Golden Book Donations (Foundation Fund) 


IN MEMORIAM--Dr, Ana Potop 


GeneralFund 
Ilie & Judy Smultea 


Remus Bretoi ($100) 
Ana Simpson ($100) 


Debt .Consol.Fund 
Judy  Smultea ($100) 


Building Repair Fund 
Valer Bursan ($10) 


Other Donations 


Assistance Fund 
Mircea Tanasescu ($10) 
Geo.Dicu (refugee asst.) 


Luncheon/Snacks 





Ranga & Smultea 





Mesdames Jonescu,Ocneanu,; 






ma if 


WE WELCOME NEW SUBSCRIBERS: 
(July-Dec.) 


Să FIE 


[Flaviu & Mireille CRISTIAN 

'Dorin & Sylvia GHEORGHIU 

George Francois CULICA (Paris) 

Leon VASU 

Catherine WHITESIDES 

„Anonymous Subscriber 
Catherine is a musician with a 
local folk ensemble who took an 
interest in CRC programs on a 
recent visit, 





Thank Those Who Have Reneved; 


Eugenia Adams-Muresanu (NY) Vasile & Rodica Ranga 
Miron & Suzie Butariu (LA) *Ileana Petrescu (LA) 


Chirila Ciuntu (CAN,) John Simicin (ILL.) 
*Antonio Docan *Ana Simpson 

George & Cecilia Jordan loan & Rodica Sirbu 

Silvia Prodan Lange Paul E. Sebastian 

Peter & Ottilia Malattia Vasile & Nicolina Stoian 
Mary Patroan (85-86) Mircea & Irene Tanasescu 

Vasile Mihaileanu (S.CA) Stefan G. Theodoru (NY) 
*Traian & Frances Ocneanu Anonymous Subscriber 


* Indicates subscribers ansvering the call t6 
double their subscription donation. 


m a E a i a a a 


And Honor our Patron Donators** 






Antonio Docan ($8) Ileana Petrescu ($10) 
Mary Patroan ($10) Ilie Smultea ($100) 
Emile Vicas ($30) 


** Contributions above the suggested Ș10, which 
| help Buletinul CR more truly meet costs. 


note: As. mailing lists grow & costs increase 
(printing up 20% in July), the CRC Board has 
discussed limiting mailings to those showing 
definite interest by their subscriptions, 
attendance or donations of time &/or funds. 
(Buletinul CR subscriber rate is still $5/yr. 
[$7.50--Canada; $10 abroad].) 





Notes 


| -77- 


lt is always a pleasure to share 
with our readers the accomplishments 
of our JUNIOR MEMBERS, and we invite 
cur friends to share with us news of 
note. 





"Like father, like son," it seems, Andrew Stoia 
(son of Prof. & Mrs, Eugen Stoia of Pine Mountain 
Lake) as a senior honor student at UC-Santa Barbara 
last spring, received the university's highest award 
for his ''Torso"” in bronze, one of 27 works presented 
by the Art Dept. in its annual exhibit at the UC-sB 
Museum. 


Also "Like father, like son,!''  perhaps,; 
congratulations> are in order for Florin Gheorghiu 
(son of CRC contributors Dorin & Sylvia Gheorghiu of 
Palo Alto, who earned his Masters Degree in 
Electrical Engineering--Computer Science last spring 
from Stanford Univ., where he established an 
excellent scholastic record. Florin is now a staff 
engineer in research & development (computer hardware 
and software) at the ROLM Corp. of Santa Clara. 


As a follow-up to our last issue, we learn that 
Jean Bursan, having graduated from UC-Berkeley in 
June, is now pursuing her M.A. at UC-Santa Cruz and 
hopes to work as an economic analyst in the San 
Francisco Bay Area upon  completion in 1985. 
Meanwhile,Mary Smultea (senior human ecol./pol.sci 
major at Conn College) is looking forward to 
environmental journalism experience through a Jan. 
internship with the TV Communications Dept. of 
Consumers Union  (CONSUMER REPORT Mag.) in Mount 
Vernon, NY, 


In the SENIOR DEPT., we learn from the BRAZIL 
HERALD that CRC assoc. members & former Cariocas 
Professors Alexis and Angela Comnene of Ottawa are 
still active in diplomatic and cultural life. In 
August they attended an international meeting for 
history and folklore  celebrating 200 years of 
Ontario with many ethnic groups presenting dances, 


CASA ROMANA & CAPELA Rev. 12/84 
(A California Nonprofit Corporation) 
124 MOntecito Ave., Oakland, CA 94610 
heh RR RER RR dee e hehe e RR RETR RER RR RR RARI RR RE RE E 


1 WISH TO BE A PART OF THE FOUNDING OF CASA ROMANA & CAPELA IN THE FOLLOWING WAY (S): 
IER RR RI A see e e ded de eee e RR deedee e RR Dede BR RR E RR IER E RR 


1. 1 wish to be a CHARTER (FOUNDER) MEMBER by subscribing to ___ initial loan unit(s) Q $100/ 
unit. 1 understand that this is considered an interest-free loan for an indefinite 
term which Casa Romana expects to repay as her financial situation will allow and that 
I may convert this loan into a tax-deductible contribution at any time by notifying 


the treasurer in writing. 


Subscription Form 
Part | 
PIE E et kikukui 





1 further understand that as a founding member, 1 pledge myself to make monthly pay- 


ments as necessary toward the amortization of the Ilst deed of trust on the property 
in proportion to the number of initial loan units subseribed to. 1 wish these month- 


ly payments to be considered as (Check One): (a) loan : (b) donation A 





-'79- 





Moreover, IL understand that în order to join the Founding Member vanks, CRC expects 
me to make up back member assessment/dues:  $100 for 1978-79 ($5/mo. for 20 mos.); 
560 for 1980-81 ($2.50/mo.); and $180 for 1982--84 ($5/mo.). 
Total Charter Member fee is thus $440 thru Dec. 1984 and may be 
„ati ia n dim pe lee ee ea ati E a 3 i 
I ENCLOSE $ 3 T WISH TO PAY THE REMAINDER IN INSTALMENTS OF $ PER MONTH. 
(address) 


paid in înstalments. 














(signature) 








(print name) 
(date) Tel .No. o ibiza ea IRI ata PE aaa aa e 











(or CRC) & mail to CRC € 124 Montecito, 
700 Seaside LN, Trinidad,CA 95570) 








Please make checks payable to Casa Romana & Capela 
Oakland, CA 94610 (or to Treasurer, Mrs. J. Smultea,; 

























= v Da Pa st ati za 
E -Ee Pa e E$- S-a o 9uu uz oua Da daia arid 
> sib so a da ÎPS oua aor i - 
ca RE ra 35 9 m e Ai Să - 23 a 
an Rom 6 Ei cu E E D= = = o AI = N = a ss viu bo 
U Vu a.9 8 ÎI O o Et Ub» + Mari 0 VO Sea. fi 
4 A 0 Sri Eu “9 g e Iar E e Ii = A = II: Ha 93 0 
a E E vB Oua O a Op HOPA A a 2 A 00 Em n 
DA = i = VI I-A it 309 d ba O E i 60 et soon: 
[72] ET] Hbo as Ba tu PE ir. SI 2 BEE & ul > Pi 
E EI a gat J ti să 9 i Ep done CĂ pd d e. | d 
Si a” si O i EI Sasa z a Oas 5 5 Ti pmil d 
„SEuisgas Aa Baa 6Ega sis Boa iasi 
wm . . 
două IA Oro PA 1 Mile e E di au 5 d a & Ip O + &9 "a Ă 
ph SI > Ri “lv a £& » 3 “rd A OD 0 usi ră A 
U 9 a fi si "i VĂ Mei X 5 5oE i ua) = II ID O e 
0 -E: o îudo oh 8. HN 20 | vavhia Fi i 
au Săi rd es d Da A Po i Di te 5] ALO e 
& au 2 v 3 w [ra ao d a 3 Wu Ama V 24 DO Fa 7) O A > A DHU o 
Wu e- go n a Ego o bn 5 ha boy +4 ia 
a 5 di edluy se! = S Tg VU Ov op aa o 
da Egui puse île ao s su Ep diiază dă ze = 
SEGA as CPS Blit BSESuniie 18 i 
si A E o ES] le) SI ă 
. Va 60 [e E! [=i Fi ov . : “i 
: ra D0 9 ui < - < 
(I2) SD HR UV O Pit O m re . % 
% BUD cola 18 482 i pi PE ; 9 
4 : 5 
= Soga E despe EG 3 o Sp EE ESI „S 
3-3 49 gest =I3 588 S5usdgat, CR =") - 
(8) bai ȘI a. să 
Spies 88 Sag taiat 109 = 
DEE a Be BE Za 2 Eee ha Vi Y 
a SE ies m > Sao să Aaa 59 Ba 53 (9 . 5 ag 
Eau gERpi Baga ba] sruasie 2 BE 
i i i E) 20 ş Ss ș ic E -a.-! — 5 
Hz h ou go "== =! > sl îi 6 5 SUS 
da i 5 ia o vw 3) =! ONG E VVbo 
uNS "a 9 m VU 9 2 m a BlUn n YU g 
a 95 O = 2-3 A Ov Si EI: = | SS isa 
SA pad nu Bă Dăiagi sa | e Sasca 
Rei ude ohne dpi să | dudS gag 
HUH ură bo zi S8ra 0 DO ulbom . d 50 w ; 
ad A a si Y x DO am ol a'9 es ri ol Băi 
i E E e Da „Si i To wi vu Ce-i Z I-a 
d DB Raba Be5 &ov 4 Gu ni du IBM ED a: i-p 
e GER PER ță Obs ELE Saa mm 
[€9] pă i 
„H|a ai fă Pi Mm pâ ro P- Sa p Tea 


- 8 0- 


















La 
— a ii le) = -- Da 3 
E =: De i E -! 2 3 55 £ = 5" „| 
a A 7200 IE i: M- DE ef 2 SI 
A s'a = ae E E E za ȘI] 
o 2 y 3 a a 3 ED = =: 2 O 2 | sc sis 
o 3 A e a d E ma = i =E-i[ că 
a 9 OS O 7 5 te = 5 DA O E E, 3 i 3.8 3 
E - gi E e a 3 ss a 93| 
& > a, „O o CI ge ai 
Ş d >» _ . st o [i = Ba: i ra 
Ş E %& SE i 3 ÎI „oa, Sia e 
a PE: E a DA a 2 eee i Sif 
gi i E da pa pf * 2 3 4 E 6 fn E e EVA 
Dc [ D= 20 = =: PA i a 9 i. "ei a ate ja, 
A Eu fi 2 a & IS E o „S& m li a 
> E me E A a . 1 E că Isa! 
Fa) PI = [+0] da a, — fu bă 
» o E zi 3 a L-A =! a 2 e 2 pă 
= > 7 d a 9 a i m a E s 8 5 cz E e Eul 
i E e 2303 să a 3 = 4852 mt îi Ei 
a azi Ea HE — iei .— [ae] = [723 O 2, 4 j 
si 5-A - A a a < 0 IE: E, o O 2.9 
04 o ON a 85 O i [29] PI [mi ari 5 = i E PG Pa 
E A Și 5 5 ăi e 5 z în A fă 5 > 3 EU = 
Z Ș Eza N 3 - 3 5 >c3 în ai & [ea ES a E 
5 933 2 3 8-a O 3m Se. 8 e d a 
— 5 E DE cata O MĂ E a pu! Z a ] o 2 3 2» = E mu 
, a = =: ci Pa LA) a Ss 
i i a E E i ARE sI E= A î ” 
= DP, sf O 9 pp SE D < za i £ a & 3 > [9 c. Ă Ia ta E 
fs E: I-III =) o 9 9 o 3 D cu 1E 5 3 UD :-x a 
a 9 lei a 53 2 n Su o 3 [2] Bz, A 
< în E = = Ic = E - MR... & 3% o e e HZ 
lan! SE, [i [= - Ei i E [es ai - O 2 Lai A 
= ? i va = o a Z, ta = sa A. oa = 12 
Za 3 E = II = d Ma DD GB 25 > = Di pă eh A 
E mm % = RA AL 9 3 A e o 8 E e 55 
iii = 5 3P a E AD 3 2 Eh ss O e E 
zii aaa 3 cu pa ui E 55 
E a Ei 3 935 9 SE ob Sa DA 3 "BA 
oi I-a [=) E = ec Ic] Lai Dom 3 a „2 "E & sa Si 
= 3 E ce % 3 3 5 5 a rs 
at 3 >0 7 5 8 să o E 82 i Î.- 
i în 9 9-a E Ş 20 & [za IE CI - 8 
Do a n 4 353 2 (0 IN — A = Zi du 83 05 .: o 
> [23 2 5 o o o o 3 2 3 
O o ga > >" pi CE == 
E “a gs în o O SI 
Pi =: d £ 0 = un O a o iq o» 3 pi a 
A a ad 0 a Hu & 50 Pa = sm 6 8 9 





CRC SUBSCRIPTION FORM (Part II) Rev. 12/84 


2. 1 wish to become a REGULAR VOTING MEMBER of Casa Romana & Capela by contributing $60 
in annual dues, for which I may take a tax deduction. I wish to pay my dues: 
(a) annually ($60);  (b) semi-annually __ ($30); (ec) monthly ($5) 








3. 1 wish to become an ASSOCIATE & NONVOTING MEMBER of CRC by contributing ȘI2 as annual 
dues for which 1 may take a tax deduction, 1 wish to pay my dues: 
(a) annually ($12);  (b) semimannually __ ($6); (ec) monthly __ (ȘI) 
ÎI ANN d = INN N o A ANI i RI NN NIN NOR ca DE E 
4. 1 wish to make a GOLDEN BOOK DONATION OF $ , for which I may take a tax 
deduction. (Funds are earmarked for payments on the mortgage of the property.) 





5, Please accept my tax-deductible donation to the BUILDING REPAIR FUND of $ : 





6. Please accept my tax-deductible donation to the SPECIAL DEBT FUND of $ 3 





NOTE:  Donators' names to all the above funds are inscribed in the 
Golden Book (Cartea de Aur) occupying a permanent place of honor at CRC 
as contributions to the foundation of CRC. 


iii ca a a EP ERE a Eta E E at 
A 1 wish to make a tax-deductible donation to the ASSISTANCE FUND of $ 3 
(Indicate funds earmarked for special projects: zu) 











8. 1 would like to subscribe to BULETINUL CR for the year(s) and enclose 
my  subscription donation of $ „ ($5/yr--U.S.; $7.50 Canada; $10 Europe) 


Please accept my special tax-deductible donation to the BULLETIN FUND ok Ș 


(NAME & ADDRESS): 





-82- 
CRC CALENDAR - WINTER 1984-85 










CHRISTMAS DAY - Religious Services 11 a.m. 


HOLY RESURRECTION ORIHODOX PAR. 
(Fr.Ioan D.Sirbu, officiating 


TUES. 


Main Hall; 


ae 





Please staty afterwards for coffee 
Christmas Cookies 












e At va îm Bia dag caii ră 10 cai îi i 00 8 (0) 008 VA 0) DE în i at e n Dr aa le ina d să 


CHRISTMAS DAY PROGRAM 










"Romanian: Christmas Traditions" 
(with "Mos Craciun" (dir.by P.Hoadrea) 





Please bring presents for Santa to 
distribute to children & loved ones. 


CHRISTMAS POT-LUCK DINNER for those 
wishing to stay on afterwards 
CASA ROMANA -- ANNUAL MEETING 


All Members Urged to Attend 


Election of 2 Board Members 
Annaul Reports--Offcers & Chm. 


ÎN ADE a aa ie ie trip lea 0 aa SE a e ee o mia a aie 


CRC CELEBRATION: Anniversary of 


"Unification of the Principalities" 








SAT. 











PROGRAM with music, featuring 
"The Kopachka ka Folkdancers" 


Night of Dancing 
Buffet & Beverages Available 


(Door Donations Welcome) 















| SYMPOSIUM: 


"Concentration Camps & Other Methods 
of Detention & Political Persecution 
Ela in the Communist System" 











For information, call M. Olteanu, 
Chm. [707] 557-4068 








Religious Services (Holy Res.Orth.Par.) 





ASA ROMANA E CAPELA. INC. -U 2 (ROMANIAN HOME 





“Age 


CHAPELI 


Pete 


THE FOUNDERS - FONDATORII 





Romeo & Ottilia B.Malattia 

Niculae Moisidis 
**John V.& Ilse Moldovan 
*Frances Rafila Ocneanu 
**Trajan Ocneanu 

Anca & Mihai Olteanu 

Alexander Pârvu, Jr. 

Eugen Popescu 


Toan & Virginia Balaci 
*Alexander Blaga 

Remus N. Bretoi 

Valer Bursan 

Alexander Burz 
*Nicolae Cazacu 

Ion & Stela Cepoi 
Margareta Cismaru 
Eugen Cogan Rodica & Vasile Ranga 
*George Costache Mircea Raţiu 

George & Trudy Dănulescu John Simicin 
*Dan C. Didescu Ioan Sirbu 
*Nicolae Dimitriu **Tlie J. Smultea 

John Dumitru * Judith Clark Smultea 
Mircea Goreniuc Ionel Spinu 
*Sorin Issvoran „Elena Stamatescu-Greavu 
Angela Jonescu Eugen Stoia 
*Fam.George Jordan Petre Sturzu 
Emeric Kalman Leon Vasu 


FOUNDER MEMBERS IN PROGRESS 


ConstantaArsene Fam. Petru Dârâban 


VOTING MEMBERS 


Vasile & Dia Costea Vasile Mihaileanu 
George Dicu Vasile Navlău 

lon Ionescu Constantin Pavel 
Ion & Maria Manea-Manoliu Joan Pizdrint 


Anonymous Member 


ASSOCIATE MEMBERS 





Nicolae Novac 
Jens Reuter 
Paul Sebastian 
Ana Simpson 
Constantin Sporea 

Mihai & Anca Stănescu 
Mircea & lrene Tanasescu 
Honorary Associate 

Margo Munroe 


Tanase Başturea 

Flaviu Cristian 

R.A. & Angela Comnăne 
John Covinea 

Antonio Docan 
Dionisie Ghermani 
Toma Hentea 

Silvia Prodan Lange 
loan & Constanta Moşoiu 





Acknowledgment 
Romanian Orthodox Parish "Invierea Domnului” 
Unirea dela Vest Soc» of The Union & i BR See 








lnescu 


Emi 


hai 


M