Constantin Dobrogeanu-Gherea (Solomon Katz)_-_Neiobăgia_-_Studiu_economico-sociologic_al_problemei_noastre_agrare (1910)

C. DOBROGEANU-GHEREA 


NEOIOBAGI/ 


Studiu economico-sociologic al problemei noastre agrare 


BUCUREȘTI 
Editura Librăriei SOCEC & Comp., Societate Anonimă 
18910 


NEOIOBĂGIA 


PREFAŢĂ 


După liberarea ţiganilor şi, pe urmă, după li- 
berarea iobagilor și întroducerea întocmirei poli- 
tico-sociale şi juridico-sociale din Occident, pentru 
cei mai mulţi dintre părtaşii sau martorii acestor 
adânci schimbări sociale era evident că de-acuma, 
ne-am prefăcut cu adevărat într'o ţară civilizată, 
occidentală. Intocmirile politico și juridico-sociale 
le apăreau ca un fel de haină civilizată, care, în- 
locuind pe cea orientală, preface, îpso /acto, pe 
oriental în civilizat. 

Se înţelege că şi în generaţia dela 48 au fost 
oameni cari vedeau mai clar şi mai adânc, cari 
pricepeau că, prin schimbarea unui fel de port, ori 
cit de important ar fi asta în alte privinţi — pentru- 
că, într'un fel, se poate zice că nu numai noblesse 
oblige, dar şi haina obligă— nu sa schimbat de o 
dată şi mentalitatea şi sufletul omului şi nici pro- 
fundele relaţii sociale, în special economico-sociale. 
Aceştia pricepeau că sub cilindru şi frac pot urma, 
să trăească, foarte bine şi frumos, o mentalitate și 


33089 1 


2 C. DOBROGEANU-GHEREA 


un suflet balcanic, -ṣì relaţii sociale balcanice, ca 
să întrebuinţăm și noi un termen obișnuit acuma. 
Insă, ei sperau că noua întocmire se va realiza, 
va lua corp și suflet cu vremea, prin educaţia 
culturală şi morală a masselor, prin școli și prin 
însăş funcţionarea instituţiilor, căci, se înţelege, 
trebue o vreme oarecare pentruca instituţiile să 
se adapteze la oameni şi oamenii la ele. 

Aşa gândeau cei mai perspicaci.. 

Că realizarea unor întocmiri politice şi a velaţiu- 
nilor de drept, nuatârnă numai de școală şi educatie, 
şi nici măcar în primul rând nu atârnă de ele, aceasta 
n’o ştia încă acea generaţie, Ea nu ştia că baza 
unei societăţi, bază care hotăruşte de desvoltarea 
ei şi de caracterul acestei desvoltări, e organizaţia 
și structura ei economică; nu ştia că această or- 
ganizaţie, felul producţiei şi raporturile de producţie 
izvorite din ea, hotărăsc şi relaţiile politice şi pe cele 
de drept—relaţiile reale, de fapt, nu cele de formă; 
că formele politico-sociale — starea de drept — 
constituesc numai o formă şi rămân pentru mult 
timp încă o formă deşșartă, ducă nu corespund 
structurii, felului şi relaţiilor economice de pro- 
ducere; că fondul economic hotărăşte formele poli- 
tico-juridico-sociale şi nu viceversa. Acest adevăr, 
atât de mare şi de adânc, nu l-a știut tinerimea 
revoluţionară dela 1848 şi nici n'avea de unde si-l 
știe, pentrucă nu-l ştiau nici dascălii ei cei mari, 
Michelet, Quinet şi ceilalţi. 

Şi când, după o vreme destul de îndelungată, 
sa văzut, însfârşit, că instituţiile noui, pentru cca 
mai mare şi mai numeroasă parte a ţării, nu nu- 
mai că nu dau rezultate pozitive, dar chiar în 
unele privinţe dau rezultate direct negative; când 


NEOIOBĂGIA 3 


sa văzut desluşit că instituţiile occidentale, pentru 
imensa majoritate a ţării, rămân o formă dezartă 
şi mincinoasă — cuvântul «minciună» s-a rostit inca 
depe atunci; — judecata opiniei publice a vremii, 
adică a acelor grupări şi clase sociale cari puteau 
judeca şi vorbi—imensa majoritate suferea şi tăcea 
atunci caşi acum -—acea judecată sa manifestat în 
trei feluri deosebite, — vorbim de principalele cu- 
rente de judecată. 

Unii, mai ales dintre aceia cari se uitau cu 
jind şi cu regret la vremurile dispărute, acuzau 
de-a dreptul tinerimea revoluţionară, care a adus 
din streinătate, din Paris, împreună cu cilindrul 
şi fracul, şi instituţiile occidentale, fără a se gândi 
că ele nu corespund deloc cu împrejurările din 
ţara noastră, cu cultura ei înapoiată încă. 

Alţii, chiar dintre aceia cari au lucrat şi au 
suferit pentru întroducerea nouăi întocmiri, văzând 
rezultatele nule sau triste pentru cei mulţi și nă- 
păstuiţi, nu învinuiau întocmirea politico-socială și 
instituţiile nouă,—pe cari le găseau drepte, bune, 
superioare şi veșnic adevărate şi, deci, oriunde 
aplicabile, — dar învinuiau pe oamenii cari au fost 
chemaţi să le aplice: «instituţiile sânt bune, oamenii 
sânt răi». 

Şi marele reprezentant al acestui fel de a ve- 
dea, C. A. Rosetti, a închis ochii amărit şi plin 
de mustrare pentru foștii lui prieteni, cari au tră- 
dat revoluţia dela, 1848. 

Însfârşit, alţii —şi cei mai mulţi — optimiștii, 
demagogii, triumfătorii, aceia cari, mai ales, pro- 
fitau depe urma nouăi stări de lucruri, negau pur 
şi simplu evidenţa faptelor. Pentru ei nu era de- 
Joc adevărat că întocmirea nouă a rămaso formă 


4 C. DOBROGEANU-GHEREA 


goală și mincinoasă pentru massele poporului, ale 
cărui suferinţi, departe de a scădea, ar mai fi şi 
crescut; nu era adevărat că sa creat un imens 
contrast între o formă civilizată occidentală şi un 
fond tot aşa de oriental ca altădată; nu era ade- 
vărat că se formase un abis între ţara oraşelor și 
a satelor, de parcă ar fi fost două ţări deosebite, 
abis care ducea, la dezastroase rezultate morale, 
culturale și materiale. Şi, ziceau ei, dacă sânt la 
noi unele neajunsuri, ele sânt rezultatul firesc al 
unor întocmiri ce nu sau adaptat încă pedeplin 
împrejurărilor reale ale vieţii, sânt neajunsuri tre- 
cătoare; în general vorbind, însă, noi stăm mai 
bine decât oricine, la noi e mai multă dreptate 
şi bunăstare decât aiurea, pentrucă «în România 
nimeni nu moare de foame», ca în alte ţări cu o 
civilizaţie mai înaintată decât a noastră. 

Din aceste trei curente de judecată, două au dis- 
părut acum, cel puţin sub formă de curente sociale. 

Primul e cel reacţionar, care vedea tot răul 
în însăș întroducerea instituţiilor burgheze occi- 
dentale și ar fi dorit reîntoarcerea, parţială măcar, 
la instituţiile de altădată. Curentul acesta nu mai 
există. Să nu uităm că fracțiunea cea mai conser- 
vatoare e azi sub conducerea acelui grup doc- 
trinar-conservator, care, începând printr'o critică 
acerbă şi nimicitoare a instituţiilor occidentale, a 
sfârşit nu numai prin a se împăca cu ele, dar 
prin a forma un partid special constituțional, având 
drept program tocmai cererea aplicării corecte 
a Constituţiei și a instuţiilor constituţionale. 

A dispărut acum şi curentul optimist dema- 
gogic. Cu nimicirea acestuia sa, însărcinat în spe- 
cial 1907, tragicul 1907. Atâta bun a avut şi acest, 


NEOIOBĂGIA 5 


an, imens de rău și de trist, că acum nimenea nu 
mai îndrăzneşte să afirme că totul merge bine și 
frumos în fericita Românie. Anul 1907 a deschis o 
prăpastie înaintea ochilor celor mai neîncrezători, 
a arătat că sânt chestiuni sociale, sânt probleme 
grozave, cărora trebue să li se găsească soluţia, 
sub pedeapsa celor mai mari şi mai ireparabile 
dezastre. Şi acum, afară de mici şi neînsemnate 
excepţii, toţi sânt preocupaţi de găsirea soluţiilor, 
nu de negarea problemelor. 

Incât, din cele trei curente de judecată a mai 
rămas numai unul, acela după care toate relele şi în 
deosebi nerealizarea instituţiilor occidentale, abizul 
dintre ţara legală şi cea reală, se datoresc fap- 
tului că n'avem oameni, n'avem caractere. Dar şi 
curentul acesta duce o viaţă jalnică şi începe să 
dispară. 

Dacă curentele cele vechi au dispărut sau 
dispar, altele le-au luat locul. In special curentul 
poporanist, sub multiplele și variatele lui forme 
şi nuanţe — dela poporanismul conservator și an- 
tisemit, pânăla poporanismul democrat- înaintat 
— dominează acum opinia publică. Dar în ge- 
neral poporaniștii, prin înseși clasele şi interesele 
de clasă ce reprezintă, caşi prin lipsa oricării 
metode consecvente de cercetare, nau putut și nu 
pot să vadă clar, în întregimea ei, chestia, socială 
a ţării, nici problema ei agrară atât de complexă; 
iară pe poporaniştii democrați, cum sânt cei gru- 
paţi în jurul revistei Viaja Românească, metoda 
superficială şi sentimentalo-fantazistă, a poporanis- 
mului doctrinar rusesc îi împiedecă și pe e1 să vadă 
clar problemele ţării în general, şi în special pro- 
blema agrară, care mai ales le stă pe inimă. 


6 C. DOBROGEANU-GHEREA 


Un alt curent, care încă acum douăzecişicinci 
de ani a avut o influenţă destul de însemnată 
asupra opiniei noastre publice, este cel socialist. 
Incă depe atunci el a arătat în literatura lui 
mai multă pătrundere şi pricepere a chestiilor 
noastre sociale şi a celei agrare, decât celelalte 
curente luate la un loc. Cauza, desigur, nu este 
in vre-o deosebită superioritate intelectuală a re- 
prezentanţilor acelui curent, ci în faptul că, pe de 
o parte, ei reprezentau şi reprezintă interesele ade- 
vărate ale clasei muncitoare, iară, pe de altă parte, 
aveau o metodă de cercetare puternică şi sigură: 
metoda socialisto-marxistă,. 

Dar şi ei au căzut în unele greşeli şi inconsec- 
venţe. Și aceasta, din diferite pricini. Mai întâi, e 
viaţa socială aşa de puţin desluşită, aşa de puţin 
diferențiată, cum era încă la noi cu atâţia ani în 
urmă. Apoi, e faptul că socialismul de atunci nu 
se liberase incă din mrejele poporanismului celui 
consecvent — doctrinar-rusesc — atât de superficial 
ca metodă dar şi atât de ademenitor, care părea 
că ușurează, pentru ţările rămase în urmă, reali- 
zarea unor idealuri pe cari cele înaintate nu pot 
incă să le realizeze. Insfârşit, socialiștii aveau o 
puternică metodă de cercetare luată dela socia- 
lismul occidental, dar trebueau s'o aplice unui mediu 
atât de deosebit de cel din Occident. Unele greşeli 
şi inconsecvenţe erau, deci, inevitabile. 

Cu toate acestea, literatura, sociologică socia- 
listă, din ţară e chiar dela început mult superioară 
literaturii sociologice a celorlalte curente. 

Astfel, încă acum 17 ani, noi am înscris in 
programul agrar socialist desfiinţarea tuturor ră- 
mășşiţelor feudale şi a relaţiilor de producţie iobă- 


NEOIOBĂGIA 7 


giste, cecace, indefinitiv, constitue şi idea centrală 
a acestei lucrări. 


= 
x + 


Dintre cei cari sau ocupat și au seris asupra 
chestiei şi problemei agrare, o menţiune specială 
merită, desigur, d. C. Garoflid. D-sa, în tripla ca- 
litate de om inteligent, fost socialist și însuş mare 
proprietar şi arendaș, e unul dintre foarte puţinii 
cari au văzut mai clar în problemă noastră agrară. 
Cum se întâmplă, însă, aşa de des, unele impreju- 
rări cari i-au fost atât de favorabile, i-au fost în 
aceeaş vreme şi defavorabile. Astfel, faptul de a fi 
fost socialist și de a fi mers odată la școala eco- 
nomiei politice socialiste şi faptul de a fi un mare 
proprietar şi arendaş, care, de visu şi din propria 
sa practică, cunoaște starea și relaţiunile agrare 
din ţară, au tăcut ca d-sa să nu cadă în cursa 
economiei politice burgheze şi, ceeace e mai me- 
ritos, să nu cadă în cursa economiei politice popo- 
raniste, la modă acuma — economie politică pecàt 
de ademenitoare, peatàt de falsă și superficială. 
Din altă parte, insă, faptul dea fi mare proprietar 
şi arendaş făcea uneori pe d. Garoflid, mai ales 
în primele d-sale lucrări, să fie tare confuz, să dea 
încă prea multă însemnătate cauzelor accidentale 
și cauzelor subiective ale omului, în special nea- 
junsurilor subiective ale ţărănimii, și, ceeace e 
mai important, să aibă încă preferinţe, justificări, 
pentru regimul nostru neoiobag in vigoare. Insă, 
în meritoasa d-sale lucrare din urmă: Problema 
aqrară și deslegarea ei, d. C. Garofiid, desbărat de 
aceste neajunsuri, vede clar baza economică a pro- 
blemei noastre agrare, caşi soluţia ei. Pe baza 


8 C. DOBROGEANU-GHEREA 


însă, a economiei unei societăți şi a unui anumit 
fel de producţie, se creează grupe şi clase sociale 
cari, prin raporturile şi lupta lor, dau un anumit 
înţeles vieţii sociale şi, la rândul lor, explică acest 
fel de producţie şi existența lui. De această parte 
largă, sociologică, a problemei, nu se preocupă 
d. Garoflid. Dar în marginile problemei agrare, 
ca o problemă economică propriu zisă, d. C. Garofiid, 
o repetăm, vede destul de limpede problema, caşi 
soluţia ce o comportă, ceeace e, desigur, un merit 
deosebit pentru d-sa. 

Lucrarea de faţă e o încercare de aplicare 
consecventă a metodei socialiste sus pomenite la 
analiza economică şi sociologică a problemei noastre 
agrare şi a problemelor pe cari ea le implică, un 
studiu analitic economico-sociologic al regimului 
nostru agrar. Dacă această încercare, atât de frag- 
mentară, e reușită sau ba, — şi întrucât e reuşită 
dacă e, — aceasta, bineînţeles, nu eu pot s'o judec. 
Din parte-mi, însă, pot să afirm cu toată siguranţa, 
că nu m'a condus decât dorinţa de a afla şi a spune 
adevărul. Dealtfel, îmi dau bine seama de toate 
neajunsurile acestei lucrări. De bună seamă, e prea 
fragmentară şi disparată, chestiile tratate împreuna 
cu problema agrară, caşi aceasta însăş, sânt prea 
fragmentar tratate. Cauza acestui neajuns e ur- 
mătoarea. 

In gândul şi planul autorului acestei lucrări 
era o operă largă, care avea să cuprindă chestia, 
socială a ţărei noastre în întregimea ei, cu toate 
problemele vitale ce le comportă, şi între cari una 
dintre cele mai vitale e problema agrară, impor- 
tantă şi vitală, desigur, dar nu unica vitală. Pro- 
blema agrară face parte din vasta chestie socială a 


NEOIOBĂGIA 9 


țării, e cuprinsă în ea ca o parte într'un întreg, şi nu 
invers cum par a gândi unii din poporaniștii noștri. 

O astfel de lucrare asupra chestiei sociale a țarii 
— 0 lucrare istorică, economică şi sociologică în 
aceeaş vreme, — nu mi-a fost dat să fac. Adversi- 
tatea sorții şi împrejurări protivnice, extrem de 
grele, m'au împiedecat dela acest plan atât de ade- 
menitor. Lucrarea de faţă, caşi Cuvinte uitate, e 
un crâmpeiu din cea plănuită şi are, deci, toate 
neajunsurile unei astfel de opere. Dacă împrejură- 
rile vor fi prielnice, voi căuta să complectez și să 
înlocuesc măcar prin alte câteva mici fragmente 
aceeace era să fie lucrarea întreagă, bineînţeles, pecât 
se poate înlocui prin fragmente o operă unitară. 

Inainte de a intra în materia propriu zisă a 
studiului, cercetăm cauza acelui dezacord constatat 
deatâta vreme de noi caşi de alţii — şi care cer- 
cetare e reluată acum de mulţi alţii — cauza deza- 
cordului adânc, a abizului — mai ales la ţară — 
dintre instituţiile noastre civilizate, dintre legile 
noastre occidentale şi realitatea vieții, în bună parte 
orientală și semifeudală. 

Inainte de această cercetare, dăm loc u- 
nui mic fragment: «Din evoluţia societăţilor mo- 
derne», necesarmente foarte scurt și insuficient, 
care invederează, însă, pecât e cu putință în 
câteva cuvinte, metoda urmată în această lu- 
crare Și aplicarea ei. Cercetarea, asta e necesară şi 
ne va întroduce pe nesimţite, dacă putem zice așa, 
în însuş obiectul studiului nostru: regimul nostru 
agrar neoiohag. 

Se înţelege, din punctul de vedere al metodii 
ar fi preferabil şi mai logic să începem prin ex- 
punerea însăș a acestei metode. Ar fi mai logic, 


10 C. DOBROGEANU-GHEREA 


dar şi mai arid şi mai greu pentru cetitorii noştri. 
Drumul urmat e mai puţin logic, dar mai clar 
şi, deci, preferabil pentru cetitori. 

Terminul raporturi de producție sau relații de 
producţie, ce întrebuinţez atit de des în lucrarea 
asta, il înţeleg ìn senzul cel mai larg. El însem- 
nează nu numai suma raporturilor sociale provo- 
cate de un anumit proces de producţie socială, dar 
in parte conţine şi noţiunea de felul și înălţimea 
producţiei unei societăţi. 

Incă o observaţie asupra căreea atrag atenţia 
cetitorilor: în lucrarea de faţă chestia agrară e 
tratată din punctul de vedere socialist. Dar în 
special despre atitudinea teoretică și activitatea 
tactică şi practică a socialiștilor în această chestie, 
vom vorbi, de ne va fi dat să vorbim, în altă 
parte. Tot atunci vom vorbi şi despre desvoltarea, 
noastră capitalistă şi atitudinea, teoretică, tactică 
şi practică a socialiștilor români faţă de capitalism. 


NEOLOBĂ GIA 








INTRODUCERE 


Din Evoluţia societăţilor moderne 


Intocmirile politico-sociale își au originea şi 
işi iau formele din adâncimile înseşi ale vieţii ma- 
teriale a societăţii, din producţia însăş a vieţii 
materiale, din modul de producere și distribuire a 
bunurilor sociale. 

Aşa spre pildă, să luăm societatea veche ulinna- 
intea şi dela începutul desvoltărei feudalismului, erei 
feudale, cu celula, ei atât de caracteristică: comuna 
rurală de atunci. Care e baza, structura şi carac- 
terul economic al acestei societăţi ? Baza vieţii 
sociale de atunci e agricultura, şi o agricultură, 
primitivă. Toate articolele de natură industrială, 
necesare vieţii, sânt şi ele legate de agricultură, nu 
sau diferențiat încă de ea, industria este casnică, 
aproape toate necesarele vieţii se fac în aceeaş 
familie. Diviziunea muncii, precum şi schimbul — 
care e totodată unul din efectele şi cauzele divi- 
ziunii muncii — sânt aproape embrionare. Gospo- 
dăria aceasta e naturală, ceeace nemţii numesc 
Naturalwirthschajt, adică, aproape toate necesarele 
vieţii se produc şi se consumă in gospodărie, nu 


12 C. DOBROGEANU-GIIEREA 


se schimbă; se produc mai ales valori de între- 
Duinţare, nu valori de schimb, nu mărfuri. Dacă 
vr'o meserie se diferenţiază ca atare — de pildă 
fierăria — atunci produsele ei sânt plătite mai ales 
în natură, în obiecte necesare vieţii. 

Necesităţile de organizaţie socială în această 
comună patriarhală — unde, dealtfel, s'au con- 
servat încă rămășițe însemnate din comunismul 
primitiv — necesităţile acestea, cari se reduc la 
chestii de organizaţie administrativă, atât de simplă, 
ori la chestii de distribuirea dreptăţii, tot atât de 
simplă, sânt împlinite prin alegerea unuia din co- 
mună, care să fie administrator și judecător şi 
care, cu vremea, capătă tot mai multă autoritate, 
ahbuzează de ea, acaparează toate puterile comunei 
și devine stăpân. Dar plata serviciilor judecătorului 
dela început, servituţile către feudalul de mai 
târziu, se fac tot în natură: în muncă sau în ar- 
ticole produse de ţărani. Comuna trăeşte din pro- 
priile ei produse, schimbul cu alte comune fiind 
redus la minimum, și trăeşte o viaţă izolată, re- 
laţiile cu alte comune, cu lumea din afară, fiind cât 
se poate de reduse. 

Este, însă, o necesitate socială imperioasă — 
afară. de schimbul primitiv — care sileşte comuna 
rurală de atunci să intre în relaţii cu altele: este 
apărarea răsboinică de năvălirea vrăjmaşilor. Pentru 
aceasta era necesară cooperarea concertată şi con- 
centrată a multor comune. 

De aici a rezultat funcţia unui conducător de 
răsboiu pentru mai multe comune, funcţie socială 
care, prin abuzul de putere obişnuit, se preface 
în stăpânire, în dominare: peste feudalii mici apare 
un Stăpân mai mare, care stăpâneşte regiuni în- 


NEOIOBĂGIA Ş 13 


tregi. Dar şi către feudalul cel mare tributul se 
plătește, în cea mai mare parte, în natură sau în 
muncă, nu în bani, pentrucă societatea aceea conti- 
nua să fie bazată pe gospodăria naturală, nu bănească. 

Este evident că într'o organizaţie atât de simplă 
şi într'o asemenea izolare de lumea largă, mora- 
vurile au fost — şi trebueau să fie — simple; 
simple, dar aspre, în concordanţă cu asprimea 
vieţii materiale, cu asprimea naturală și socială a 
luptei pentru traiu. 

Inălţimea intelectuală şi culturală a unei so- 
cietăţi bazată pe o producţie atât de săracă, trebhuea. 
să fie foarte redusă, iară mentalitatea oamenilor de 
atunci foarte mărginită, -— mărginită prin izolarea 
socială, prin hotarele strâmte ale unei comune 
ţărăneşti, 

Acea societate n'a rămas pe loc, ci a urmat 
să se desvolte și să evolueze; iară forţa motrice a 
desvoltării ei ulterioare a fost desvoltarea şi pro- 
gresul producerei de bunuri materiale, desvoltarea. 
producției şi schimbului şi a împărţirii bogățiilor. 
Imboldul acestui progres a pornit chiar dela agri- 
cultură, Pe măsură ce se desvolta agricultura, se 
crea un surplus asupra nevoilor imediate ale comu- 
nei. Surplusul de producţie face posibilă diferenţiarea, 
meseriilor (fierărie, ţesătorie, etc.). Și astfel apare 
mai desluşit. acea formidabilă putere economică, 
menită să schimbe faţa lumii: diviziunea muncii. 

Această diviziune a muncii între agricultură 
şi meserie, la rândul ei face să se mărească pro- 
ducția; iară mărirea producţiei și diviziunea muncii 
măresc schimbul intre diferite comune. Schimbul 
desvoltându-se mai departe, provoacă o mai mare 
diviziune a muncii, aceasta măreşte şi desvoltă. 


414 C. DOBROGEANU-3HEREA 


schimbul şi impreună măresc producţia. Apoi, cucât 
se măreşte producţia, pe de o parte se măreşte şi 
schimbul şi diviziunea muncii, iară pe de altă parte, 
se dă posibilitatea ca să se mărească populaţia. Și 
iată, avem un alt factor de o mare importanţă: 
creşterea populaţiei, care la rândul ei influenţează 
şi stimulează producţia, diviziunea, muncii, schim- 
bul; înlesneşte şi lărgeşte cooperaţia simplă şi 
cooperația complexă şi sporeşte, diversifiază şi 
face mai complexă cooperaţia socială. !) 

Și acești factori: progresul producţiei, schimbului 
si împărțirei produselor, precum şi diviziunea muncii, 
— cooperația sub toate formele, — mărirea populaţiei 
și a densităţii ei, acești factori constituesc fortele cari, 
în profunzimea organismului social, înfuienţându-se 
şi stimulându-se una pe alta, lucrând fiecare în 
parte și toate împreună, prin relatiile şi lupta de 
grupări și clase sociale, fac ca societatea să se des- 
volte si să evolueze, trans/ormându-se treptat, dintr'o 
epocă si treaptă de desvoltare, în altă epoci şi altă 
treaptă, mai înaltă, 

Și astfel creşte, se diversifiază, se diferen- 
ţiază, se măreşte acest organism social, cuprinzând 
alte grupuri, — clase şi categorii sociale nouă, 

Intâi, se formează între mai multe comune un 
centru de schimb, un orăşel, care e totodată un 





1) Numim cooperația simplă aceea unde cooperatorii, 
conlucrătorii, lucrează alături aceeaş muncă, pentru pro- 
„ducerea unui product, cum e în munca, câmpului, la cosit 
“ari secerat. Cooperaţia complexă e aceea unde cooperatorii 
lucrează munci deosebite pentru producerea aceluiaș pro- 
duct, cum e, spre pildă, într'o fabrică modernă. Insfărşit, 
caoperația socială este suma tuturor cooperaţiilor, simple şi 
complexe, pentru crearea productului social, naţional. 


NEOIOBĂGIA 15 


centru primitiv, de schimb şi de producţie, al micei 
industrii. Pe urmă, mici meserii se desvoltă, pe baza 
și cu ajutorul puterilor sus arătate: un mic mește- 
şugar se preface în mic industriaș, un mic atelier în 
unul mai mare, acesta în mică manufactură şi, M- 
sfârşit, într'o manufactură mare, cu enorma ei divi- 
ziune a muncii, care înzeceşte, însuteşte, ba, uneori, 
înmiește forţele de producere ale individului. 

Cu creşterea însemnată a producţiei, creşte 
importanţa și numerică şi economică a orașelor. 
In oraşe — de acum centre de producţie manu- 
facturară şi centre de schimb — se formează gru- 
puri nouă economice: patronii de ateliere organizaţi 
in corporaţii, negustorii organizaţi în glilde, şi lu- 
crătorii, tot mai numeroși, organizaţi în bresle. Cu 
creșterea ulterioară a diviziunii muncii, producţia 
se diferenţiază și mai mult: unele oraşe dau mai 
ales anumite producte, alte oraşe dau alte pro- 
ducte, ceeace măreşte suma productelor şi impor- 
tanţa schimbului. Și așa mai departe. 

Şi cucât creşte și progresează producţia eco- 
nomică, creşte și organismul social, atât in nu- 
mărul membrilor, prin creşterea populaţiei, cât și 
în întindere, prin necesităţile economice ale divi- 
ziunii muncii şi schimbului, cari au tendinţa să 
cuprindă un spaţiu tot mai mare, ca să-și dea 
toate binefăcătoarele rezultate economice. Prin 
această întindere in spaţiu şi creştere în număr, 
se formează de acum organisme sociale puternice, 
mari, unitare: state, naţiuni !). 

Acest organism e, în adevăr, un organism nou, 


1) Națiuni. nu în senzul chiar modern al cuvântului, dar 
oricum, naţiuni. 


16 C. DOBROGEANU-GHEREA 


creat prin forţele sociale indicate mai sus; nou 
nu numai prin mărimea lui, dar şi prin relaţiile 
sociale ce sau desvoltat intr'insul, prin grupurile 
şi clasele nouă, prin structura lui economică şi 
socială, prin cultura lui, care a putut să se des- 
volte numai pe baza acestei economii, acestei pro- 
ducii desvoltate (luând cuvântul cultură în senzul 
cel mai larg: die Kultur); nou, deasemenea, prin 
moravurile şi morala socială izvorite din aceste 
felurite relaţii nouă. 

In acest organism, nou şi vast şi atât de com- 
plex în comparaţie cu cel vechiu-medieval de mai 
inainte, se desvoltă funcţii sociale noui și variate. 

In societatea veche relaţiile se mărgineau 
aproape excluziv între membrii aceleeaş comune, 
diferendele juridice se mărgineau la diferende lo- 
cale, iară necesităţile de administraţie și de justiţie 
puteau să fie indestulate de un om, — jude — ales 
din mijlocul comunei şi care, mai târziu, devine 
stăpân feudal. Acum, însă, relaţiile sociale între 
oameni sau largit asupra unui teritoriu întreg, 
diferendele rezultate devin peste măsură de nu- 
meroase, variate şi încurcate, aşacă pentru în- 
destularea justiţiei se cere acum o organizaţie în- 
treagă de anumiţi funcţionari: breasla, judecăto- 
rească. Acelaş lucru se cere în administraţie, 
acelaş lucru pentru organizaţia răsboinică, acelaș 
lucru se cere pentru îndestularea culturală şi cul- 
tuală (religioasă) a. acestui vast organism şocia]. 
Se crecază, deci, funcţii nouă, complexe şi extrem de 
importante, se cresază nouă mari grupuri sociale, 
clasa judecătorească, administrativă, cultuală, mi- 
litară, clase puternice cari, prin analogie cu orga- 


NEOIOBĂGIA 17 


nizaţiile economice de atunci, sau prefăcut şi ele 
într'un fel de caste. 

Noul organism, prin structura lui economico- 
socială, nu mai e difuz şi dezorganizat ca altădată, 
când mai fiecare comună trăea propria ei viaţă, 
mai mult ori mai puţin independentă de celelalte. 
Acum toate părţile organismului social se leagă 
intim între ele, unele nu pot trăi fără altele, viața 
şi funcţionarea unora e condiţionată de viaţa şi 
funcţionarea celorlalte. Astfel, un oraş în care, prin 
progresul diviziunii muncii, sa concentrat manu- 
factura industrială şi s'a creat un centru de schimb, 
un oraş care trăeşte, deci, din industrie şi comerţ, 
` nu poate sta nici o săptămână fără să fie aprovi- 
zionut din altă parte cu ale hranei; lăsat numai 
la propriile lui resurse, ar muri curând de foame. 
Schimbul de producte economice întrun asemenea 
organism poate, de bună seamă, să fie comparat cu 
circulaţia sângelui vivifiant în organismul omenesc. 
Această societate, deci, cu intima ei organizaţie şi 
structură economică, desvoltată pe bazele şi prin 
factorii sus arătaţi, e un organism social organizat, 
e o unitate organică şi, deci, şi viaţa ei şi funcţio- 
narea ei trebuesc să fie unitare. „Administrarea tre- 
bue să, fie unitară; tot aşa distribuţia justiţiei, a 
culturii, şi tot aşa organizarea armată pentru 
apărarea ţării — căci acum e vorba de apărarea 
sistematică a unei ţări întregi împotriva altei ţări, 
acuma, e vorba de armate numeroase şi organizate. 
Aşadar, se cere neapărat o conducere unitară şi 
pornită din acelaş loc—de aici formarea unei 
capitale şi învestirea unui monarh, a unui rege, 
care la început e numai un feudal mai tare decât 
alţii — primus inter pares —iară pe urmă devine 


33089 2 


18 C. DOBROGEANU-GHEREA 


rege absolut. Şi aşa se întemeiază monarhia abso- 
lută, cu organele ei administrative, judiciare, cultu- 
rale, cultuale, militare, biurocrate, cu toate institu- 
țiile politico şi juridico-sociale caracteristice ei. 

Monarhia absolută a fost, deci, o necesitate is- 
torică; şi nu numai o necesitate istorică, dar şi o 
condiţie a desvoltării ulterioare a societăţii spre 
societatea, capitalistă de azi. Ca s'o vedem, în câ- 
teva, cuvinte măcar, să luăm faptul social arătat 
mai sus: importanţa schimbului de producte în 
societatea depe vremuri. 

Se înţelege, această importanţă nu era încă 
așa de mare şi vitală ca astăzi, când diviziunea 
muncii a păşit mult mai departe; totuşi, atunci 
chiar, era atât de mare, încât am putut s'o com- 
parăm cu circulaţia sângelui în organismul o- 
menesc. Stingherirea acestei circulații insemna 
ruina pentru sate şi dezastrul pentru orașe, iară, 
oprirea ei însemna moartea. 

Or, cu asemenea oprire a circulaţiei, caşi cu 
perturbarea, întregii vieţi sociale, sau însărcinat 
cinstitele feţe boiereşti de atunci: clasa feudală. Fa, 
care avusese odată, dupăcum am văzut, o funcţie 
necesară și utilă, deveni cu vremea — veşnica is- 
torie a claselor stăpânitoare — din /uncționară — 
stăpână şi parazitară; și, ipso /acto, din utilă ce 
fusese, ajunse vătămătoare propășirii societăţii. 

Pe deoparte, feudalii au robit pe foştii membri 
liberi ai comunelor, prefăcându-i în servi. Pe de 
altă parte, ei şi-au făcut un venit din vama prele- 
vată asupra mărfurilor ce treceau pe teritoriile lor, 
vamă care apăsa greu asupra schimbului și circu. 
laţiei mărfurilor. Și tot aşa de greu apăsau jafurile 
Și hoţiile la drumul mare ale feudalilor. Insfârşit, 


NEOIOBĂGIA 19 


prin răsboaiele dintre dânşii şi răsboaiele cu ora- 
şele — centre de meserii şi comerţ — caşi prin 
tributurile ce storceau oraşelor, prin toate acestea 
nu numai că împiedecau liniștita propășire econo- 
mică a societăţii — care se desvoltase într'un pu- 
ternic organism cconomic — dar amenințau cu 
ruina întreaga viață socială. 

Era, deci, o necesitate vitală înfrângerea. și dis- 
trugerea clasei feudale ca atare. Tocmai această, 
misiune a dat-o istoria monarhiei absolute. Aceasta, 
pe deoparte, era bazată pe orgunele ei organizate 
— pe clasele judiciare, administrative, militare, 
etc.; iară, pe de altă parte, era bazată pe ghilde, 
bresle, și în parte pe ţărani, întrucât căuta, prin 
alianţa cu oraşele, cu burghezimea producătoare şi 
negustorească, să-i apere împotriva feudalilor. Mo- 
narhia a intrat în luptă cu clasa feudală, a înfrânt-o 
şi a încorporat-o în clasa servitorilor ei. 

Și aşa monarhia absolută, cu instituţiile cores- 
punzătoare ei, a crescut organiceşte din desvol- 
tarea economico-socială a societăţii, a dat o orga- 
nizaţie unitară ţării și a curăţit piedicile din drumul 
propășirii organismului social, care a putut să se 
desvolte mai departe pe bazele materiale sus ară- 
tate şi întrun tempo tot mai repede. 

Producţia urmează să crească. Se intensifiază 
agricultura, invenţii nenumărate desvoltă manu- 
factura; creşte şi producţia, şi populaţia și diviziu- 
nea muncii sub toate formele ei. Schimbul devine 
mai intens, tot mai multe articole de producţie sânt 
acaparate de manufactură, tot mai multe articole 
de consumaţie sånt sustrase din gospodăria natu- 
rală, aşacă, din valori de întrebuințare, devin măr- 
furi, valori de schimb. Societatea se bazează mai 


20 €. DOBROGEANU-GHEREA 


mult pe gospodăria binească, se produc articole 
de vânzare pentru localităţile cele mai îndepărtate 
şi pentru ţările streine, iară perfecţionarea navi- 
gaţiei lărgeşte mult câmpul schimbului și diviziunii 
Munci. 

Intensifiarea spontană a unuia din factori dă 
vînt tuturor celorlalţi. Astfel, descoperirea drumu- 
lui împrejurul Capului Bunei Speranţe dă un imbold 
puternic schimbului peste ţări şi mări, acesta stimu- 
Jlează producţia şi invențiile ştiinţifice, iară împreună 
diviziunea muncii. Tot aşa e; — în proporţii şi mai 
mari, — cu descoperirea Americii. Afară de marele 
avânt pe care l-a dat tuturor factorilor de mai sus, 
a făcut şi altceva foarte important: prin metalele 
nobile — aurul şi argintul — cu cari a inundat 
Europa, a dat un puternic impuls desvoltării spc- 
cific capitaliste a societăţii, — capitalism care se 
desvoltă în toată vremea, acestei lungi evoluţii, după- 
cum se desvoltă pas cu pas şi clasa care îl repre- 
zintă : clasa burgheză. 

La început neinsemnat, caracterul capitalist 
începe să apară mai distinct, — abia perceptibil şi 
foarte timid, însă din ce în ce mai clistinct,— pe mă- 
sură ce se desvoltă procesul economic de mai sus. 
Mai întâi, apare sub forma de capital comercial şi 
uzurar Şi apoi sub forma lui principală de capital 
în producţie, care-i complectează înfățișarea de 
sfântă treime. 

Dar în această înaintare așa de însemnată, so- 
cietatea e acuma reţinută şi împiedecată de mo- 
narhia, absolută şi de toate instituţiile ei, de-acum 
învechite. E cântecul vechiu, atât de vechiu! 

Monarhia absolută, care a fost un rezultat 
necesar al desvoltării sociale şi a stimulat şi apărat 


NEOIOBĂGIA 21 


propăşirea economică, din funcţionară a societăţii 
se preface în stăpâna ei, din imbold al progresului 
se preface în cea mai mare piedică a lui. Dupăce 
a supus pe feudali şi i-a prefăcut în servitorii ei, 
pe urmă, în alianţă cu dânşii — deveniți clasa domi- 
nantă — şi sprijinită pe toate organele ei admi- 
nistrative, juridice, etc., caută să escamoteze întreaga. 
desvoltare socială în propriul ei folos, devine tot 
mai mult un organism parazitar, corupt, corupător 
şi degenerător, care caută să stoarcă toată seva 
organismului social. d 

Să vedem puţin mai de aproape, în ce constau 
piedicile pe cari monarhia absolută, cu întreaga 
ei organizaţie socială, le punea desvoltării capi- 
talismului şi, deci, însăş desvoltării economico-sociale 
pe care acest capitalism o reprezenta. Și fiindcă 
constatările de aici sânt importante pentru cele ce 
vor urma în lucrarea de faţă, atragem asupra lor 
atenţia, deosebită a cetitorilor. 

Capitalul şi producţia capitalistă cer ca toate 
bunurile produse în societate să ia forma de marfă. 
să fie vândute și cumpărate; cle cer ca până şi 
produsul producătorului însuş să fie cumpărat de 
acesta ca marfă: lucrătorul fabricii de cisme să-şi 
cumpere ca marfă cismele produse de el, şi a. 
m. d.. Intr'un cuvânt: toate relaţiile dintre oameni 
să fie relaţii băneşti, întreaga gospodărie a socie- 
tăţii să se prefacă din gospodărie naturală în 
gospodărie bănească. Or, feudalismul, prin relaţii 
de producţie feudale, prin felurite servituţi, dijme, 
tributuri naturale, etc., menținea în viață multe din 
relaţiile vechi ale gospodăriei naturale şi, deci, stătea, 
în drumul capitalismului. 

Dar ceva tot aşa de important: dacă, prin înseși 


22 C. DOBROGEANU-GHEREA 


forţele inerente lui, capitalismul preface toate bunu- 
rile în mărfuri, toate valorile de întrebuințare în 
valori de schimb. este însă un bun, o valoare, care 
mai cu seamă trebue prefăcută în marfă, pentruca 
să poată exista capitalismul desvoltat: e munca, 
forţa, muncitorului. Ca să se poată desvolta capi- 
talismul, trebue ca posesorul forţei de muncă să fie 
liber, independent, neîmpiede:at prin nimic de a-și 
vinde marfa lui: munca. Această marfă, care e 
însuș nervul capitalismului, trebue să se afle cu 
grămada în piaţă, pentruca astfel capitalul să-şi 
cumpere dintr'însa atâta cât îi trebueşte şi s'o pună 
în valoare, s'o pună să lucreze. In societatea feu- 
dală, însă, sub monarhia absolută, massa cea 
mare a lucrătorilor, rezerva cea mare din care se 
putea lua marfa-muncă, la ţară era legată de glie, 
era — întrun fel sau într'altul — serva feudalilor, 
iară massa lucrătorilor din oraşe, prin analogie cu 
cea, dela ţară şi în concordanţă cu tot caracterul 
social al monarhiei absolute şi al feudalismului, 
era organizată în corporaţii silnice. Aceasta, de- 
sigur, era o imensă piedică pentru desvoltarea 
capitalismului. 

Mai departe, monarhia absolută, prin mono- 
polurile nenumărate, prin vămi, accize şi tot felul de 
drepturi fiscale, pe cari le-a instituit în folosul său 
și al aliaţilor ei feudali, împiedeca libertatea tran- 
zacţiilor și schimbului, circularea liberă a bogă- 
ţiilor, absolut necesară desvoltării capitalismului. 

Insfărşit, capitalismul nu poate să sufere alt 
stăpân pe lângă el, fără a-şi compromite propria 
existenţă. Așa, în societatea capitalistă, capitalul e 
acela, care hotărăşte ce şi cât să se producă, — 
hotărire condiţionată de libera concurenţă, de ofertă 


NEOIOBĂGIA 23 


şi cerere, — şi tot el hotărăşte distribuirea bogă- 
țiilor şi distribuirea plusvalorii naţionale. Această 
plusvaloare se împarte în proporţia cătimilor capi- 
talului !) şi,—micşorată de consumaţia personală a 
clasei capitaliste, — intră iarăşi în producţie, cu 
însuşirea, de capital productiv. Trecerea unei părţi a 
plusvalorii în capital productiv, — din ce în ce mai 
mare şi crescând, — pentru producţia ulterioară, e 
doar cauza principală a progresului capitalismului, 
căci mai ales printr'insa a produs el acea cultură 
economică. uriaşă care este la baza civilizaţiei 
burgheze. 

Ei bine, monarhia absolută, ca stat, caută să 
acapareze venitul net, plusvaloarea naţională, ca 
s'o împartă nu după normele capitaliste, după câti- 
mea capitalului posedant, ci după titlurile de nobleţe, 
după gradul de influenţă al curtenilor, după fan- 
tazia monarhului, după pofta de risipa a vastei 
militare, administrative, judecătoreşti, a tuturor 
favoriţilor și privilegiaţilor. 

Este, deci, evident că între monarhia absolută, 
şi feudali, de-o parte, şi capitalismul şi burghezime, 
de alta, sa format prin însăş desvoltarea orga- 
nică a sorintăţii un antagonism de neîmpiăcat, o 
prăpastie adâncă. O luptă aprigă, pe viaţă şi pe 
moarte, trebuea să înceapă. Din această luptă, ori 
trebuea să iasă biruitoare monarhia absolută, ceea- 
ce ar fi insemnat retrogradarea economico-socială, 
şi culturală a societăţii şi decăderea ei; ori trebuea, 
să fie biruitor capitalismul şi atunci acesta, scăpat 


1) De pildă: ai 100.000 de lei, iei, să zicem, 5000 lei din 
plusvaloarea naţională întreagă; ai 200.000, iei 10.000 și 
a. m. d. 


24 C. DOBROGEANU-GHEREA 


şi liberat de toate piedicile feudale, să-și desfășoare 
acele nemăsurate puteri de înaintare economică, pe 
cari le comportă însuş principiul său!). Și capi- 
talismul, tocmai pentrucă reprezenta propăşireu 
economico-socială, a invins feudalismul. 

Se înțelege, în luptă n'au intrat abstracţiunile 
— feudalismul şi capitalismul—ci oamenii şi anume 
clasele sociale: de o parte burghezimea mare, mâ- 
nând în luptă burghezimea mică, deasemenea şi pe 
meseriaşi, proletariatul orăşenesu, — de altă parte 
castele monarhico-biurocrate, curtenii şi clasa feu- 
dală cu armata lor şi partea cea mai întunecată 
şi abrutizată a ţărănimii. 

Burghezimea a invins, 

Liberând societatea din lanţurile feudalismului, 
distrugând întocmirile politico şi juridico-sociale ale 
acestuia, ea şi-a creat instituţiile prielnice desvol- 
tării sale, conform intereselor ei de clasă domi- 
nantă, în acord cu caracterul economico-social, cu 
caracterul capitalist al societăţii. 

Graţie acestor nouă instituţii şi întregii orga- 
nizaţii capitaliste a societăţii, burghezinea a rea- 
lizat un progres uimitor în producţia economică, 
în cultură, în civilizaţie, progres pe care Marx îl 
caracterizează aşa de frumos în cuvintele ce ur- 
mează : 


«Deabia o sută de ani, şi ea a creat puteri de producţie 
colosale, mult mai mari decât toate generaţiile trecute la un 
loc. Supunerea puterilor naturii, maşinăriile, întrebuinţarea. 
chimiei în industrie, în agricultură, vapoare, drumuri de 


1) Până cînd, la rândul lui, va veni fa contrazicere cu 
desvoltarea economico-socială şi va tace loc unei alte or- 
ganizaţii sociale, — celei socialiste, 


NEOIOBĂGIA 25 


fier, telegrale electrice, desțelenire de continenle întregi, 
navigabilitatea fluviilor, popoare ieşite parcă din pamânt, — 
ce veac sar mai fi gândit că alâtea puteri de producţie 
dormeau în sânul muncii sociale ?». 


Am zis că burghezimea a creat instituţii con- 
forme cu interesele ei de clasă dominantă, insti- 
tuţiile politico-sociale şi relaţiile juridice, ce rezultă 
din caracterul economic al societăţii capitalisto- 
burgheze. 

In adevăr, care e principalul caracter econo- 
mico-social al acestei societăţi? Este libertatea sub 
feluritele ei forme. Societatea, are la bază proprie- 
tatea, individuală liberă. Producţia, e liberă, 'fiecare 
poate să producă ce şi cât vrea; ea se conduce de 
legea economică a liberei concurenţe. Preţul unei 
mărf se hotărăşte de legea ofertei şi cererei libere 
(fiecare e liber să ofere şi fiecare e liber să ceară 
orice şi oricit, numai să aibă cu ce să plătească). 
Toate tranzacţiile sânt libere. Comerţul e liber. Toate 
aceste libertăţi, din relațiile economice de producere 
și distribuire a bogățiilor, [ormeasă și caracterizează 
liberalismul politic burghez, se reflectează în dife- 
ritele instituţii politico-sociale ale burghezimii, iara 
în relaţiile juridice ale epocii burgheze se regă- 
sesc sub felurite forme de libertăţi politice, sociale 
şi individuale. 

In epoca burghezo-capitalistă, pentru întâia 
oară după mii de ani, dispare silnicia din relaţiile 
economico-sociale. Stăpân şi salariat, sânt doi ne- 
gustori liberi cari fac o tranzacţie comercială : pro- 
prictarul mijloacelor de producere—fabricantul, mo- 
şierul—cumpără o marfă—forţa de muncă a mun- 
citorului, — iar muncitorul, stăpânul acestei marfi, 
o vinde— ca pe orice marfă —cu preţul hotărit de 


26 C. DOBROGEANU-GHEREA 


legea, ofertei şi cererei, şi, în termen mijlociu, își 
primește valoarea mărfii lui. E o tranzacţie ca ori 
care alta, nu numai liberă, dar şi egală, în care 
cei doi contractanţi intră liberi şi egali!). Această 
nouă egalitate economică se reflectează în relaţiile 
Juridice din societatea burgheză sub formă de ega- 
litatea tuturor înaintea legii, principiu esenţial care 
stăpâneşte de acuma înainte toate relaţiile juridice, 
căci este evident că dacă muncitorii, cel din urmă ` 
strat în piramida, socială, se bucură de egalitate 
inaintea, legii, cuatât mai mult, bineînţeles, stra- 
turile superioare lor. 

Se înţelege, libertatea și egalitatea economică 
nu implică deloc egalitatea de avere materială și 
egalitatea condiţiilor materiale de traiu. Dimpo- 
trivă, epoca burghezo-capitalistă a dus această, 
inegalitate pânăla un grad necunoscut încă de 
nici una din toate epocile precedente; dar asta e 
cu totul altceva. Epoca burgheză nici n'are însăr- 
cinarea, istorică su rezolve imensa problemă a ega- 
lităţii condiţiilor de traiu. Această problemă e a 
viitorului şi va fi rezolvită de altă epocă istorică, 
de cea, socialistă. 

Și asifel, organiceste, se desvoltă din, prin și 
alături de descoltarea economico-materială, institu- 
fiile și întreaga organizare socială a societăţei. 





') Ce robie nouă se ascunde sub aceasta tranzacţie li- 
beră și egală, asta a lălmăcit-o, atât de stralucit, Karl Marx. 


INSTITUȚIILE LIBERALO-BURGHEZE IN 
TARA NOASTRĂ 


Am dat o foarte mică schemă a desvolturii 
sorietăţilor civilizate, dela cari am împrumutat şi 
noi instituţiile noastre politico şi juridico-sociale. 
Fireşte, această schemă e cât se poate de scurtă, 
şi poate chiar confuză tocmai din cauza scurtimii 
ei. In citeva pagini nu puteam da o schemă clară, 
amununţită și cuprinzătoare, a desvoltării societă- 
ților civilizate in legătură cu instituţiile lor. Dar 
aşa cum e, credem că ne va fi deajuns pentru 
desvoltările noastre ulterioare. 

Și inainte de toate se vede, cred, destul de 
clar, chiar din schema asta atât de scurtă, că în 
țara noastră nu numai că n'am avut o desvoltare 
organică-socială, din care să fi rezultat necesar- 
mente instituţiile occidentale ce am introdus, dar 
nam avut nici împrejurări nici condiţii sociale, 
fie obiective fie subiective, — in senzul celor ara- 
tate mai sus, — pentru introducerea lor. 

Astfel, dacă privim ţara noastră la inceputul 
veacului trecut, găsim la ţară, în sat, un nivel de 
producţie economică şi relaţii sociale ca în evul 


28 C. DOBROGEANU-GHEREA 


mediu. Țăranul produce în casă toate necesarele 
vieţii lui, boierul primeşte servituțile mai mult în 
natură —cereale, legume, ţesături, miere, fructe, pui 
etc.—şi în zile de muncă; gospodăria este în mare 
parte naturală. Această stare economică nu numai 
că nu se aseamănă cu cea capitalisto-burgheză, dar 
e mult mai înapoeată chiar decât cea din timpul 
monarhiei absolute feudale. 

Oraşele constituesc un început mai serios de 
gospodărie bănească;, acolo găsim ateliere, mici 
corporaţii medievale de breslaşi şi negustori, ca- 
racteristice cel mult regimului feudal monarhic 
absolut la începutul existenţii, nu în timpul des- 
voltării lui. 

Nu e vorba, insă, deo puternică pro lucție 
economică, întovărășşită de o enormă împărţire a 
muncii, dupăcum nu e vorba nici de un schimb 
vast, care să cuprindă toate colţurile ţării şi să se 
întindă peste mări şi ţări. Nu vedem capitaluri 
imense, sub toate formele lor, dupăcum nu vedem 
nici clase puternice—burghezime mare şi mică şi 
proletariat muncitor—nici cultură puternică izvo- 
rită dintro asemenea, bogată viaţă economică şi 
nici o clasă culta numeroasă pusă în serviciul 
burghezimii. 

De toate aceste puteri obiective şi subiective,— 
sufocându-se în atmosfera întocmirilor feudale şi 
shătându-se cu puterea unor forţe elementare, 
pentru a rupe zăgazurile şi a porni ca un şuvoiu 
spre altă viaţă, bazată pe alte întocmiri sociale,— 
de toate astea, nici pomeneală. 

Repet: nu erau în ţară nici condiţiile obiective 
nici cele subiective pentru intocmirea politico-so- 
cială a capitalismului: nici forţele economice cari 


NEOIOBĂGIA 29 


să necesiteze o asemenea transformare, nici cla- 
sele producătoare, numeroase și importante, cari 
so reclame, 

Se inţelege, era o clasă producătoare, nume- 
roasă şi importantă, care gemea sub iobăgie: era 
țărănimea. Dar țărănimea dorea și reclama, nu ìn- 
troducerea instituţiilor liberalo-burgheze, ci des- 
ființurea iobăgiei; ea sar fi mulţumit mai curând 
cu monarhia absolută a unui Vodă care ar fi 
eliberat-o din iobăgie. 

Și, totuşi, instituţiile caracteristice capitalis- 
mului sau introdus, şi nu numai la noi ci şi în 
alte state înapoiate, cari se găseau în condiţii mai 
mult ori mai puţin similare, cum sânt de pildă 
serbia şi Bulgaria, Și atunci naşte întrebarea : curi 
sânt acele însemnate puteri oculte cari au făcut să 
se întroducă noua intocmire? Căci trebue să fie 
puteri mari și însemnate acele cari sânt în stare 
să impună o întreagă transformare socială, în ţări 
cari nau în ele însele condiţiile obiective şi su- 
biective proprii pentru o asemenea, transformare. 

Așa ar fi trebuit pusă chestia de vechii con- 
servatori, iară nu cum au pus-o ei: omână de bon- 
juriști, o mână de tineri, cari au învăţat ori au pe- 
trecut la Paris, văzând cultura, bogăţia, civilizaţia 
incomparabilă a Franţei, şi-au închipuit că toate 
acestea sânt produse numai de instituţiile ei, și 
atunci le-au întrodus și în ţara lor, unde se potri- 
veau ca nuca în perete; aceste instituţii au folosit 
foarte mult, materialmente și politiceşte, celor ce 
le-au introdus şi clientelei lor, în schimb au fost 
dezastroase pentru ţară. 

Aceasta e, în citeva cuvinte, felul criticii fă- 
cute de conservatorii vechi, întocmirii politico-so- 


30 C. DOBROGEANU-GHEREA 


ciale burgheze şi celor cari au întrodus-o. Și e o 
parte de adevăr în această critică şi anume că noi 
n'am avut antecedente sociale lăuntrice asemănă- 
toare cu cele din Occident, cari să fi necesitat ìn- 
troducerea nouăi întocmiri, și e iarăși adevărat că 
liberalii vechi au dat o importanţă exagerată in- 
stituţiilor, socotind că ele produc civilizaţia și nu 
viceversa. Fetișismul instituţiilor şi legilor a ră- 
mas şi la urmaşii lor într'o măsură atât de mare, 
încât a fost destul ca tinerimea, generoasă să intre 
în partidul liberal, ca să se molipsească şi dânsa, 
de acelaş tetişism şi să piardă clara pătrundere 
a lucrurilor pe care o avusese altă dată. 

Dar dacă această parte a criticii e adevărată, 
în schimb concepţia asta că transformarea poli- 
tico-socială de atunci se datora numai tinerimei 
revoluţionare, care n'a priceput nepotrivirea ei 
pentru ţara noastră — şi, deci, dacă ar fi price- 
put-o, transformarea nu sar fi făcut — întreaga 
această concepţie e superficială, greșită, lamenta- 
bilă. Vezi bine! Un grup de tineri, entuziasmați de 
întocmirea, liberalo-burgheză a Franţei, face trans- 
formarea României întrun stat burghezo-liberal; 
pe urmă vine alt grup de tineri entuziaşti, care, 
văzând că nouăle instituţii au dat rezultate rele, 
transformă ţara, din nou, într'un stat feudal, iară 
apoi, alţi tineri entuziaşti, văzând că nici aşa nu 
merge, o prefac într'un stat socialist. Numai tine- 
rime entuziastă și generoasă să fie, că transfor- 
marea, se face ea, repede-repede. 

Dacă vechii conservatori şi mai ales junimiștii, 
cari au numărat printre ei inteligenţe şi talente 
briliante, înloc de a se opri la suprafaţă ar fi 
căutat adâncile forţe sociale cari au impus trans- 


NEOIOBĂGIA 31 


formarea, ei ar fi înţeles că tinerimea liberala de 
la 48 a fost numai exprimătoarea și mijlocitoarea 
acestor forţe; dacă ar fi priceput aceasta şi ar fi 
pus astfel problema, critica făcută de ei institu- 
ţiilor noastre liberale ar fi fost altfel rodnică. Dar 
așa, după mulţime şi mulţime de peregrinaţii, după 
critica aprigă a unui Costaforu, după imprecaţiile 
vehemente ale lui Eminescu, după râsul sarcastic 
al lui Caragiale, după glumele necruțătoare ale 
d-lui Carp, junimiştii formează partidul constitu- 
tional — al adevăraților constituționali. Apoi dacă 
era ca junimismul să ajungă aci, nu mai trebuea 
atâta critică. 


+ 
x x 


După această digresiune cam lungă, să vedem 
noi cari sânt acele puteri sociale adânci, cari au 
făcut posibilă şi chiar au necesitat transformarea 
noastră liberalo-burgheză. 

In articolul Cuvinte uitate le-am rezumat în trei 
vorbe : epoca istorică capitalistă. Această epocă 
necesitează. transformarea ţărilor înapoiate în ţări 
liberalo-burgheze. Şi afirmarea asta am deslușit-o 
prin următoarele cuvinte: «Țările rămase în urmă 
întră în orbita ţărilor capitaliste înaintate; ele se 
mișcă în orbita acelor ţări, şi întreaga lor viaţă, des- 
voltare și mişcare socială e determinată de viaţa si 
nișcarea țărilor înaintate, e determinată de epoca 
istorică în care trăim, de epoca burghezo-capilalistă. 
Şi această determinaţiune a vieții și mișcării sociale 
a Țărilor înapoiate prin cele înaintate le este însă 
condiția necesară de viaţă». 

Dar ca să vedem mai de aproape aceste puteri 
transformătoare, să luăm ca pildă ţara noastră dela, 


32 C. DOBROGEANU-GHEREA 


începutul veacului trecut, pornind dela comuna ei 
rurală. 

„Aici, cum ziceam, domnea, încă gospodăria na- 
turală, se producea în mare parte pentru consu- 
marea proprie, nu pentru schimb, se produceau 
valori de întrebuințare, nu valori de schimb. Bo- 
ierul, feudalul nostru naţional, preleva în natură 
mai toate servituţile iobagilor — felurite producte 
agricole ori de industrie casnică — şi în zile de 
muncă. Dar iată, intervine un fapt care revolu- 
ționează toată această viață patriarhală, feudală. 
Occidentul capitalist, după marea revoluţie fran- 
ceză şi dobândirea instituţiilor prielnice, în puter- 
nica lui expanziune industrială are nevoie de pieţe 
de destacere pentru mărfurile sale şi are nevoie de 
producte agricole pentru hrana populaţiei sale. Și 
iată că negustorul occidental, sau reprezentantul lui 
din ţară, vine și aduce bani sunători cu cari 
cumpără din sat grâu, porumb, iară pentru a-şi lua, 
îndărăt banii “aduşi, occidentalul trimete încoace 
mărfurile sale atât de variate, atât de ispititoare 
și atât de uimitor de ieftine. 

Tranzacţiile se repetă, iară după tratatul din 
Adrianopol, care face Marea Neagră liberă pentru 
comerţul european, ele devin o regulă. Prin Galaţi 
şi Brăila se duce grâul românesc ca marfă, iară 
în schimb vin alte mărfuri; și ele vin şi pe uscat: 
din Lipsca, şi Braşov cu harabalele, iară mai târziu 
cu drumul de fier, din toatu lumea. 

Faptul intrării în relaţii de schimb cu Occi- 
dentul european, capitalist, are consecinţe incalcu- 
labile pentru ţară. Mai întâi, ea începe să devină o 
fară producătoare de mărfuri, și din fară cu gospo- 
dărie naturală începe să devină o ţară cu gospodărie 


NEOIOBĂGIA 33 


biinească. Această schimbare care în Occident a 
necesitat veacuri de desvoltare, de creştere orga- 
nică socială, la noi sa făcut într'un timp extrem 
de scurt. Dar prin aceasta ţara nu intră numai in 
simple relaţii cu capitalismul şi civilizaţia burgheză 
occidentală, ci ea devine un membru necesar al 
marei diviziuni mondiale a muńcii, devine părtaşa 
civilizaţiei capitaliste: ea trimete Occidentului de-ale 
mâncării şi primeşte dela el mărfurile industriale 
şi culturale. Intro anumită măsură putem zice că 
nici capitalismul nu mai poate fără ţara noastră, 
nici ea fără dânsul. 

Participarea la civilizaţia Apusului foloseşte la 
inceput numai claselor superioare; celor produ- 
cătoare le face mai mult rău. In special țara- 
nimea n'are dece să se bucure. In adevăr, cât 
timp am fost în gospodarie naturală şi boierii iși 
incasau redevenţele în natură, exploatarea era limi- 
tată. Boierul lua din productele ţăranului numai 
cât îi trebuea pentru satisfacerea nevoilor lui şi ale 
curţii sale. Cu o cantitate mai mare n'ar fi avut 
ce face. Când, însă, vine noua formă de gospodărie, 
gospodăria bănească, şi grâul devenit marfa se 
vinde pe bani, nu mai există limita pentru exploa- 
tare, afară numai de limita, pusă de insăş natura, 
puterilor iobagului. Dar tocmai această împrejurare 
ace, între altele, necesară liberarea iobagilor din iobăgie. 

A doua urmare importantă, care decurge pentru 
țărănime din faptul începutului relaţiilor de schimb 
cu ţările capitaliste, este nimicirea industriei cas- 
nice ţărăneşti. 

Mărfurile aduse din Apus, atât de variate, mult 
mai frumoase în aparenţă decât cele naţionale și 
având şi farmecul noutăţii, sânt şi uimitor de ieftine; 


33089 


eo 


34 C. DOBROGEANU-GHEREA 


oricât de puțin ar socoti ţăranul munca familiei 
sale din scurtele zile şi lungile nopţi de iarnă, pro- 
ductele lui tot ii apar prea scumpe faţă de icftină- 
tatea mărfurilor streine. 

Faptul că familia ţărănească devine lucrătoare 
numai timp de 4-5 luni de vară, cât ţine sezonul 
agricol, şi restul e supusă unui chômage forţat, — 
iară drumurile de fier, luându-i cărăuşia, desăvârşese 
acest proces; pe de altă parte prefacerea produc- 
tului țărănesc în marfă şi dispariţia, industriei cas- 
nice, toate acestea au o foarte mare influență 
dizolvantă asupra întregii vieţi materiale şi asu- 
pra moravurilor din sânul familici patriarhale 
ţărăneşti. 

Sar mai putea aduce multe alte exemple, dar 
şi acestea sânt îndestulătoare pentru a arăta ce 
adâncă influenţă, — bună sau rea, asta depinde de 
punctul de vedere din care o judeci, —a avut in- 
trarea în relaţii de schimb cu streinătatea asupra 
vieţii materiale, asupra relaţiilor economice şi 
asupra moravurilor satului, ce adâncă revoluţie a 
făcut în viaţa satului prefacerea în marfă a pro- 
duselor lui. 

Şi această influenţă și această revoluţie au fost 
şi mai mari în oraşe, devenite caşi în Apus centre 
de schimb şi de aprovizionare şi pentru sate. 
Firește, produsele primitive ale corporațiilor noastre 
semifeudale mau putut deloc concura cu mărfu- 
rile streine, produse ale unei tecnice superioare, 
rezultat al unei desvoltări de sute de ani. Banii 
streini năvăliţi în orașe se întorc, deci, tot în strei- 
nătate, iară produsele naţionale sânt măturate depe 


NEOIOBĂGIA 35 


suprafața pământului românesc, ṣi împreună cu ele 
şi instituțiile corporative medievale !). 

Meseriaşii din bresle ori au rămas fără exis- 
tență, ori au intrat ca lucrători în acele ateliere pe 
cari concurența mărfurilor streine nu le atingea 
sau cari au putut rezista concurenții; deasemenea, 
parte din ei au devenit mici meseriaşi independenți, 
ori au intrat în atelierele nouă, înfiinţate de streini; 
dar unii sau alții lucrau de acuma pe baze nouă, 
de acuma prețul produselor lor era hotărit de 
cheltuelile de producere şi de legea cererei şi ofertei, 
lucrau pentru piață sau după comandă, pe baza 
liberei concurențe însă. 

Felul comerţului depinde de felul producerii 
şi comerţul care se ocupă cu circularea şi cu ìm- 
părţirea productelor,. fie a celor produse în strei- 
nătate, fie a celor produse în ţară pe baze capi- 
taliste, trebue să se facă la rândul lui pe baze 
corespunzătoare. Organizaţia medievală de corpo- 
rații negustoreşti dispare, comerțul e liber, el se 
face pe baza liberei concurenţe; preţurile mărfurilor 


1) Iuvinuirca pe care doctrinarii conservatorismului 
nostru o aduceau liberalilor şi instituţiilor liberale. că lor se 
datoreşte desființarea corporațiilor, această învinuire și ce- 
rerea de a se reinființa corporaţiile, arată pânăla ce grad 
surprinzător lipseşte în ţară la noi priceperea celor mai 
elementare adevăruri din ştiinţa economică. Felul de pro- 
ducere şi împărţire a bogățiilor în societatea modernă face 
imposibilă existenţa corporațiilor medievale, şi într'o societate 
bazată pe libera concurenţă corporaţiile sânt tol aşa de im- 
posibile cași iobăgia sau sclavajul. Şi cât de puţin au de 
împărţit cu aceasta instituţiile liberale, arală spre pildă 
Rusia, care — slavă Domnului !— n'a avutaceste instituţii şi 
unde totuși corporaţiile medievale au dispărut. cași la 
noi — şi din aceleaşi cauze. 


36 C. DOBROGEANU-GHEREA 


şi cantitatea lor depind de aceeaş lege şi de legea 
liberă a ofertei şi cererei, tranzacţiile economice 
sânt deci libere, schimbul deasemenea. Toate rela- 
tiile economice se revoluţionează şi, într'o ţară 
înapoeată, începem să avem categorii economice, 
relaţii economice caşi în ţările capitaliste, unde 
ele, dupăcum am văzut, au necesitat întroducerea 
instituţiilor liberalo-burgheze. 

Dar este o categorie economică, este o va- 
loare care, devenind marfă, necesitează mai cu 
seamă introducerea acelor instituţii şi acelor re- 
laţii politice şi juridice. Cum am văzut mai sus, 
aceasta e marfa-muncă, e forţa de a munci a 
lucrătorului. 

Am arătat că în [societatea capitalistă, unde 
toate productele devin mărfuri, după liberarea de- 
finitivă a muncitorilor din servajul feudal şi din 
lanţurile corporatismului medieval, lucrătorul de- 
vine om liber, iară forța lui de muncă devine o 
marfă liberă, pe care el o vinde în piață ca un 
negustor, cum se vând toate celelalte mărfuri, pe 
baza liberei concurenţe şi a cererei şi ofertei. Li- 
bertatea economică a lucrătorului şi prefacerea. 
forţei sale în marfă e faptul economic care se re- 
flectează şi care hotărăşte chiar, în bună parte 
senzul instituţiilor liberalo-burgheze; ea este aceea 
care hotărăşte in relaţiile de drept, egalitatea tu- 
turor înaintea legii. 

Or, după liberarea ţiganilor din robie, după 
liberarea iobagilor şi desfiinţarea breslelor şi cor- 
poraţiilor, avem şi noi, în parte cel puţin, aceeaş 
profacere a forței de a munci în marfă, aceeaş 
tranzacţie economică, relativ liberă şi egală, între 
stăpân şi muncitor, bineînţeles ìn oraşe, pentrucă. 


NEOIOBĂGIA 37 


la sate, dupăcum vom vedea, în fond raporturile 
au rămas în bună parte medievale. 

Şi astfel, intrând în relaţii cu Occidentul capi- 
talisto-burghez, devenind părtași la civilizaţia lui 
înaintată, el ne modifică toate procesele de vieaţă, 
ne revoluţionează toate raporturile sociale, econo- 
mice şi, împreună cu ele, moravurile de altădată. 
Și întrucât ne impune aceleaşi categorii econo- 
mice, aceleași relaţii capitaliste, intruatât ne im- 
pune aceleași instituţii politico-saciale și aceleași 
relaţii de drept. 

Si... să nu uităm că mai este o marfă, o marfă 
sui generis, pe care ne-o trimete Occidentul capi- 
talist: e marfa intelectuală, e cartea, cultura, care 
desăvârşeşște procesul, care la revoluţia produsă 
în viața şi raporturile materiale și economice, 
adauge o altă revoluţie produsă în capete. 

Știu, această revoluţie e departe de a fi atât 
de perfectă pecât sar parea la suprafaţă. Rela- 
tiile economice libere sânt încărcate încă de resturi 
feudale — şi încă «le ce resturi! Moravurile, de- 
sigur, au fost revoluţionate, dar sânt foarte departe 
de a fi ajuns la înălţimea ţărilor civilizate, sânt 
pline încă de caractere orientale. Cultura e, în 
adevăr, apuseană, însă cât de superficială! 

Dar în special, şi mai cu seamă, și înainte de 
orice, noi navem acea bază materială larga pe 
care sânt aşezate instituţiile, moravurile, cultura 
Occidentului, și fără de care acestea, mai mult ori 
mai puţin, atârnă în aer. Noi navem acel imens 
utilaj industrial şi acea superbă industrie; acea mi- 
nunată agricultură intenzivă, acele enorme capi- 
taluri fixate în fabrici, în ateliere, în agricultură. 
Navem această înălțime de producţie, această bază 


38 C. DOBROGEANU-GHEREA 


materială — şi ăsta e un fapt principal. Cultura in- 
telectuală se capătă ea prin învăţătură, numai mij- 
loace să aibă omul; moravurile se schimbă mai 
greu, desigur, dar în condiții prielnice schimbarea 
lor se face relativ destul de lesne; însfârşit, insti- 
tuţii politico-sociale, mai ales când e să rămână pe 
hârtie, se pot întroduce cât de uşor. Dar a căpăta 
această bază însăş a instituţiilor, a moravurilor, a 
culturii occidentale, asta e greu, o, cât de greu! 
Pentru aceasta trebue sacrificii, lupte, muncă grea, 
tenace, pentru aceasta trebue generaţii. 

Dar dacă n'avem baza însăş a unei societăţi 
capitaliste desvoltate, trebue să lucrăm, să muncim 
ca s'o realizăm; dacă relaţiile noastre economice, 
dacă moravurile noastre sint încărcate de felurite 
resturi feudale, cari ne împiedecă desvoltarea, tre- 
bue să lucrăm ca să le nimicim. Și atunci, în 
această muncă de descotorosire de resturile feudale, 
în această muncă lungă şi grea de realizare a 
unei vaste baze pentru vieaţa noastră economico- 
socială şi culturală, în această evoluţie către un 
stat sau o societate capitalistă, — pe baza căror 
instituţii politico-sociale, pe baza căror relaţii de 
drept trebue să mergem: pe a celor medievale, 
monarho-alsolutiste, sau a celor occidentale, ca- 
pitaliste, liberalo-burgheze? 

Bineinţeles că răspunsul nu poate fi îndoelnic. 
E de ultima evidenţă că ar fi o absurditate fără 
seamăn ca, pentru a desăvârși desvoltarea capita- 
listă, să ne încărcăm cu nişte instituţii cari tocmai 
au împiedecat această desvoltare. Și e, bineînţeles, 
şi mai absurd, ca pentru descotorosirea noastră 
de resturile medievale — foarte mari şi rele, de 
altfel — să introducem sau să conservăm tocmai 


NEOIOBĂGIA 39 


instituţiile feudale. Și este iarăşi de ultima evi- 
denţă că, tocmai pentru această înaintare şi pentru 
această sfărâmare a resturilor feudale, ne trebue 
instituţii liberalo-burgheze, cari ajută la sfărâmarea 
resturilor de feudalism şi cari ajută înaintarea, 
noastră, progresul nostru economic. 

In acest senz, dupăcum am zis în articolul 
citat, pentru ţările înapoiate, semicapitaliste, ins- 
tituţiile liberale au o importanță deosebită, pe care 
nau avut-o pentru ţările occidentale. Acolo capi- 
talismul s'a desvoltat sub instituţiile feudale şi în 
luptă cu ele. Când burghezimea a învins și distrus 
feudalismul şi şi-a creat propriile ei instituţii, ca- 
pitalismul era acum desvoltat, iară instituţiile nouă 
au contribuit numai la înflorirea lui ulterioară. 
Acolo deci, dacă putem să ne exprimăm astfel, 
instituţiile burghezo-liberale au mers la coada ca- 
pitalismului; pecånd în ţările înapoiate, semicapi- 
taliste, ele merg in fruntea lui deschizându-i şi 
curăţindu-i drumul. 

Asadar, în rezumat: o societate înapoeati, in- 
trând în relații cu capitalismul occidental; acesta îi 
modifică procesul de vieață socială, îi vevoluţionează 
toate raporturile economico-sociale și morale, îi produce 
adânci modificări culturale: — toate acestea nu numai 
justifică, dar necesitează instituții liberalo-burgheze, 
dupăcum le neresitează și propăşivea ulterioară a 
acelei societăţi. 

Au fost, însă, şi alte condiţii toarte importante 
cari au necesitat introducerea instituţiilor liberalo- 
burgheze. Așa e chiar indepedenţa noastră naţio- 
nulă, însăş crearea și existența statului român. 

Ţara românească a avut marea neșansă isto- 
rică să fic înconjurată de trei state puternice, cari 


40 C. DOBROGEANU-GHEREA 


o strângeau ca într'un cerc de fier şi dintre cari 
unul se socotea stăpânul ei de drept (Turcia), altul, 
stăpân de fapt (Rusia) şi al treilea căuta să devină 
şi una şi alta (Austria). Fireşte că aceste state au 
opus o rezistență înverșunată la crearea statului 
român independent. Pe ce dar şi pe cine, pe al 
cui sprijin putea să conteze ţara împotriva unor 
adversari atât de puternici? Acest sprijin n'avea 
de unde să-l capete, decât dela Occidentul liberalo- 
burghez. Dar nu putea să-l capete o ţară înapoeată, 
care s'ar fi încăpățânat să rămână iobăgisto-medie- 
vală, ci numai una care ar fi ţintit să se trans- 
forme într'o ţară capitalistă şi liberalo-burgheză. 

Și nu numai consideraţii morale, simpatii poli- 
tico-sociale, joacă aici un rol hotăritor, ci mai ales 
interesul material. Ţările capitaliste atrag în orbita 
mișcării lor pe cele inapoeate, nu din interese ide- 
ale, ci mai cu seamă din interese foarte materiale, 
ca să le poată trimete murfuri, ca să le prefacă in 
debușeu pentru produsele industriale de cari gem. 

Dar o ţară iohăgisto-medievală săracă, produ- 
când mai numai pentru propria sa întrebuințare (va- 
lori de întrebuințare, nu mărfuri) şi, deci, neavând 
nici nevoie de schimb, o astfel de ţară e un dehuşeu 
foarte slab. De aici sforţarea ţărilor capitaliste de 
a civiliza ţările înapoeate, de a le imboldi la 
întroducerea instituţiilor liberalo-hurgheze. Acest 
interes material, la ideologii burghezimii se trans- 
formă şi devine în realitate un simţimânt dezin- 
teresat, în adevar umanitar. 

Aşadar, instituţiile liberale au fost necesare 
pentru vieaţa ţării ca stat independent. Și întrun 
fel ele au fost necesare chiar pentru conservarea nea- 
mului românesc. ca atare. 


NEOIOBĂGIA 4i 


Dintre cei trei vecini pomeniţi, cel mai periculos 
pentru existența însăş a neamului e, desigur, 
Rusia. In cazul unui dezastru al statului romàn, în 
cazul acaparării țărilor române de către Rusia, nu 
numai statul român ar fi fost distrus, dar ifnsuş 
neamul românesc ar fi fost în pericol de nimicire. 
Vedem doară ce-a pățit Basarabia. Intr'o vreme 
atât de scurtă toți aceşti Cruşevani, Puricikievici 
(Purice), Seladini, Krupensli, etc., au devenit cei 
mai abjecţi servitori ai ţarismului muscălesc, au 
devenit o pacoste nu numai pentru Basarabia, dar 
şi pentru însăş Rusia, iară țărănimea a fost atât dea- 
brutizată, încât nici nu se gândeşte la neam. Această 
soartă o aştepta și pe Moldova si pe Muntenia. 

In schimb, presupunând acelaş dezastru — aca- 
pararea ţărilor — din partea Austriei, statul inde- 
pendent ar fi fost deasemenea nimicit, dar ar fi 
putut să fie măcar vorba de distrugerea neamului? 
Zece milioane de români, în Austria poliglotă, ar fi 
rămas un neam puternic şi poate în unele privinţe 
chiar preponderent. E, deci, vădit că cel mai mare 
pericol pentru insăş existenţa neamului rămâne tot 
Rusia. 

Or, pela mijlocul veacului trecut, Rusia se şi 
simțea, în țară la noi ca la ea acasă, consulii ei 
de fapt stăpâneau ţara. Similitudinea de religie, de 
organizație economică, de institulii, si mai ales simili- 
tudinea de clare conducătoare, toate acestea au făcut 
ca Rusia să socoteaccă provinciile moldo-valahe ca o 
pradă ușoară. Introducând instituţii liberale şi încă 
liberale înaintate, cari nu aveau nici-o asemănare 
cu cele ruseşti, chemând la viaţă o clasă conducătoare 
(burghezimea) aş de puţin asemănătoare cu boic- 
rimea. rusească, Românio, nu numi că a pus o 


42 C. DOBROGEANU-GUEREA 


stavilă intre ca şi Rusia, dar a săpat o prăpastie. 
A fost o lovitură abilă, genială, asemănătoare cu 
cea de acuma a junilor turci. Asadar, şi condițiile 
economico-sociale rezultate din legăturile cu Occidentul 
european; şi relațiile culturale; și necesităţile desroltării 
capitaliste ulterioare; și interesele conservării statului, 
independenței naţionale și a neamului însuș, toat’ 
reclamau întroducerea institutiilor liberalo-burgheze. 
Desigur, e greu ca nişte instituţii să sc bazeze pe 
necesităţi mai mari. 

Dar pentru cei cari nici de argumentele de 
mai sus nu vor fi convinşi, aducem încă două luate 
din experiența ţărilor vecine, o experienţă parcă 
într'adins făcută ca să ne convingă de adevărul 
celor de mai sus. 

Primul exemplu, foarte convingator, e Rusia, 
In Rusia, prin influenţa capitalismului occidental, 
sau operat aceleaşi schimbări profunde, sa făcut 
aceeaş revoluţie in organismul economico-social, 
în relaţiile economice, morale, şi în starea culturala, 
caşi la noi. Rusia, în aceeaş vreme caşi noi, a 
fost silită să libereze pe ţărani din iobăgie. Dar, 
cu toate aceste modificări adânci din organismul 
ei social, ea a rămas totuşi, în deosebire de noi, 
cu instituţiile ei medievale de altădată, cu mo- 
narhia ei absolutisto-țaristă. Și rezultatul a fost 
că Rusia, acest colos cu nenumăratele lui resurse 
de vieaţă prin cari n'are egal, afară doar de Statele 
Unite ale Americei, Rusia, cea mai mare împărăție 
din lume, a ajuns pe marginea prăpastiei. 

Al doilea exemplu e Turcia. Turcia a rămas 
in Europa, după instituţiile ei politice, o ţară ab- 
solutisto-asiatică. Şi cine nu ştie ca dacă n'a pierit 
de mult, o datorește rivalităţii puterilor cari nu se 


NEOIOBĂGIA 43 


înţeleg asupra impărţelii ? Și cu toată această riva- 
litate, ea a fost, totuşi, îmbucăţită şi, lucru carac- 
teristic, când după întrevederea dela Reval sa 
văzut limpede sfârşitul Turciei, junii turci tot in- 
stituţiile liberalo-burgheze le-au introdus ca să 
mai scape ce se poate scăpa din vicata Turciei. Vor 
reuşi oare? Cine ştie? Eu, personal, mă îndoesc. 
E şi prea târziu. 


«Nwnvie morții, en zadar, copile!» !) 


Mam oprit poateprea mult la apărarea institu- 
ţiilor noastre libheralo-burgheze, pe cari nimeni nu 
le mai atacă serios. Mai departe se va vedea cât de 
absolut necesare au fost aceste desvoltări. Dealt- 
fel, deşi nu mai este vrun curent politic apreciabil 
care să dea vina pe instituţiile liberale pentru toate 
neajunsurile vieţii noastre sociale, deşi înşişi juni- 
miştii—cei mai acerbi critici ai liberalismului—au 
devenit chiar adevărați constitulionali, totuşi, de 
câte ori te vei găsi întrun grup discutând nevoile 
şi mizeriile ţării, vei auzi voci declarând cu eon- 
vingere și aplomb: «toate relele, domnilor, vin de 
acolo că ne-am dat prea curând instituţii liberale, 
înaintate; tării acesteea i-ar mai fi trebuit cel 
puţin treizeci sau patruzeci de ani un arapnic 
rusesc». Să poftească dumnealor în Rusia ca să 
vadă unde a adus-o arapnicul rusesc. 


1) Turcia musulmană, cu civilizaţia ei inapoeală, stapă- 
nind popoarele creștine cu o civilizaţie mai inaintată — şi 
aceasta în Europa —e o absurditate şi logica și sociologica. 
Se inţelege că dacă Turcia ar fi ştiut încă de acum o ju- 
matale secol, să-şi întroducă instituţiile europene și să tră- 
ească pe baza lor, desvoltarca ei, ca stat federativ balcanic, 
ar fi luat altă față. 


44 C. DOBROGEANU-GHEREA 


Aşadar, instituțiile occidentale au fost o nece- 
sitate pentru țara noastră şi cei cari le-au întrodus 
i-au facut un mare serviciu. Dar odată întroduse 
instituțiile libera!o-burgheze, evideni că trebuea să 
se stabilească o concordanță între ele și relaţiile 
de producție și de organizare a ei—a acelei pro- 
ducţii pe baza căreea şi din care trăeşte tara. 
Un dezacord în această privinţă, se înţelege, tre- 
Duca să aibă rezultate dezastroase. 

Și fiindcă am ajuns la faptul social, la pro- 
blema socială în jurul căreea gravitează multe 
din desvoltările studiului acestuia, îmi voiu permite 
aci să dau un exemplu hipotetic, exagerat, prea 
exagerat, dar care ne va ajuta să limpezim cele 
ce vor urma. 

Să presupunem o ţară unde acei cari lucrează 
pământul marilor proprietari agrari sânt ei înşişi 
proprietatea, stăpânilor, cari pot dispune de viaţa 
lor, pot să-i vândă ca pe vite, şi a. m. d. E o so- 
cietate în care raporturile de producţie sânt scla- 
vagiste. Să presupunem acuma că o tinerime entu- 
ziastă şi generoasă, adăpată la o civilizaţie îna- 
intată, ar întroduce toate instituţiile liberalo-hur- 
gheze, cu toate libertăţile, cu egalitatea înaintea 
legii, cu votul universal direct, egal şi secret,— 
dar întroducând aceste instituţii ar lăsa relaţiile 
de producţie cele vechi şi sclavagiste, adică stă- 
pănul în producţie să fie stăpân absolut, să poată 
vinde pe robul său altui stăpân, etc. 

Se înţelege că o astfel de organizaţie ar fi un 
non-sens, n'ar putea să existe niri o zi şi sar 
întâmpla sau ca sclavii să sfărâme sclavia, devenind 
cetăţeni liberi, în conformitate cu instituţiile libere, 
sau ca proprietarii de sclavi să sfărâme instituţiile 


NEOIOBĂGIA 45 


liberale, înlocuindu-le cu cele sclavagiste, — pentru- 
că între instituțiile unei societăţi și raporturile ei de 
producție trebue să existe neapărat o anume corela- 
ție si o concordanță  lăuntrică. Asta se înţelege 
dela, sine. 

Au înţeles-o, fireşte, întemeietorii liberalismului 
nostru şi deaceea liberarea ţiganilor din robie şi 
a ţăranilor din iobăgie a şi coincidat cu întro- 
ducerea, instituţiilor liberale. Dar după această 
schimbare a raporturilor de producere prin libe- 
rarea ţiganilor şi iobagilor şi prin prefacerea lor 
in lucrători liberi şi după întroducerea, şi a insti- 
tuţiilor corespunzătoare cu aceste relaţii nouă de 
producere, o altă problemă se ridica înaintea înte- 
meietorilor statului liberalo-burghez român, o pro- 
b'emă mare, grea, vitală: e organizarea pro- 
ducţiei însăş a ţării. E problema cea mai vitală, 
pentrucă, o ţară ca să traească trebue să producă; 
iară, pe de altă parte, această producţie trebue să fie 
organizată aşa fel, ca să corespundă cu instituţiile 
cele nouă, căci în cazul contrar le compromite 
existenţa. 

Să vedem cam in ce fel se putea face organi- 
zaţia producţiei agrare — bineînţeles că pe atunci 
numai asta conta, pe atunci mai ales eram o ţară 
eminamente agricolă —să vedem, deci, cam în ce 
fel se putea face acea organizaţie a producţiei, care 
sa îndeplinească neapărata condiţie de mai sus. 

Să luăm de exemplu două tipuri de organiza- 
ţie, nu numai deosebite, dar chiar opuse: unul bazat 
pe marea proprietate rurala şi altul pe cea mică. 

In prima supoziţie, marii proprietari rurali, 
foştii stăpâni ai clăcaşilor, ar fi dominătorii pro- 
ducţiei. In acest caz liberarea iobagilor sar fi făcut 


46 C. DOBROGEANU-GHEREA 


în mare parte fără pământ. Sar fi dat pământ frun- 
tașilor, acelora cari aveau vite mai multe şi. cari, 
împreună cu răzeșii, ar fi format proprietatea mij- 
locie — şi aceasta ar fi fost şi un tampon şi o apă- 
rătoare a marei proprietăţi; sar fi datpământ şi 
celor mai înţoliţi deși nefruntaşi, — dar tuturor cu 
titlul de proprietate excluzivă, quiritară, un drept 
care constitue una din principalele baze ale socie- 
tăţii liberalo-burgheze în general, ale instituţiilor 
ei politico şi juridico-sociale în special. 

In ce privește majoritatea ţăranilor, ei ar fi 
fost liberaţi fără pământ, trebuind să se mulţu- 
mească numai cu faptul că sânt liberaţi în mod 
gratuit de iobăgie și de toate servituţile ei. 

Proprietarii de iobagi se prefăceau, deci, în 
mari proprietari de pământ; pământul se pre/ăcea 
în capital, iară foştii clăcaşi în mare parte în sala- 
riați, cărora li s'ar fi adăugit și acei dintre împro- 
prietăriţi cari, neputând rezista ca mici proprietari, 
s'ar fi proletarizat. 

Așadar, am fi avut o stare de lucruri ca în 
unele ţări occidentale: deoparte, mari proprietari 
capitalişti, căptuşiți de o proprietate mijlocie şi 
mică, — adică o mare şi mică burghezime rurală ;— 
iară, de altă parte, salariaţii, vânzători ai forţei lor 
de a munci. 

Proprietarii mari, având în faţa lor pe sala- 
riaţi — numai braţe de muncă (cei cari ar mai fi 
avut ceva vite şi instrumente de muncă ar fi fost 
nevoiţi să le vândă) — sar fi văzut siliţi să-și mun- 
cească singuri moșiile cu inventarul lor — vite, 
pluguri, acarete, mașini agricole — acestea din urmă 
primitive la început, perfecţionate mai târziu. Aceia, 
dintre marii proprietari cari n'ar fi putut să se 


NEOIOBĂGIA 47 


adapteze la nouăle condiţii de viaţa economică, ar 
fi fost siliţi să-şi vândă moşiile, ori să le arendeze 
pe termene foarte lungi la capitalişti-arendaşi, 
pentruca aceştia să bage capital în pământ, instru- 
mente, acarete, etc. 

Pe măsură ce sar fi lărgit piaţa de desfacere — 
prin desvoltarea comunicaţiilor şi înmulţirea popu- 
laţiei — sar fi lărgit şi întinderile cultivabile şi felul 
perfecţionat de cultură cași în alte ţări burgheze. 
Intreaga vieaţă materială a naţiunii s'ar fi bazat pe 
această producţie, ea fiind aproape unica sursă de 
traiu pentru întreaga naţiune cu toate organele și 
clasele ei. 

Statul ar fi fost mai ales o emanaţie a acestor 
clase producătoare — proprictatea mare, căptușită 
de cea mijlocie şi mică — şi ar fi protejat şi apărat 
din toate puterile această formă de organizare a 
producerii. 

Tonul în stat fiind dat de burghezimea rurală, 
întreaga vieaţă politică, culturală, etc., a statului 
sar fi desvoltat și modelat în conformitate cu carac- 
terul claselor dominante; instituţiile politico-sociale 
(având la baza lor o vieaţă economică franc capita- 
listo-hurgheză) ar fi fost, bineînțeles, cele liberalo- 
burgheze, cu tendinţa pronunţată de a favoriza 
clasele marei burghezimi, în special clasa marilor 
proprietari de pământ. 

Și pe aceste baze statul român ar fi urmat 
să se desvolte întrun stat industrial, capitalisto- 
burghez. 

Acum să ne înfăţişăm supoziţia a doua, adică 
să presupunem că ţara, după liberarea iobagilor, 
ar fi fost organizată pe baza micei proprietăţi tă- 
răneşti. 


48 C. DOBROGEANU-GHEREA 


În acest caz, tot pământul, asupra căruia, de- 
altfel, țărănimea socotea că are drepturi de vea- 
curi, ar fi trecut la ţărani, cari, să zicem, Par fi 
răscumpărat pe preţuri foarte mici şi termene foarte 
lungi. Pământul ar fi fost împărţit între ţărani 
după puterea lor de a munci, după numărul bra- 
telor dintr'o familie, după inventarul ce ar fi po- 
sedat şi a. m. d. In felul acesta sar fi format o 
puternică proprietate mijlocie şi mică. 

Cu vremea, proprietatea fiind absolută şi, deci, 
alienabilă, sar fi format şi o mare proprietate (în 
condiţiile acestea, destul de modestă şi care ar fi pu- 
tut fi mărginită întrucâtva prin lege) şi un prole- 
tariat salariat din micii proprietari proletarizaţi. 

La baza organizaţiei producţiei ar fi fost, deci, 
mijlocia şi mica proprietate ţărănească. Având a 
plăti ratele răscumpărării către marii proprietari, 
având a susţine statul şi întreaga clădire socială, 
ce sar fi format pe baza acestei producţii agrare, 
țăranul ar fi fost silit să iasă din incuria lui orien- 
tală — produs al iobăgiei — n'ar fi fost lăsat să lu- 
creze numai câte-o bucăţică de pământ, ci ar fi fost 
nevoit să lucreze tot mai mult şi mai bine, îndemnat 
mereu şi de cerinţele crescute ale pieţii de desfa- 
cere şi de cerinţele crescute ale societăţii în des- 
voltare şi de înmulţirea populaţiei şi de propriile 
lui necesităţi personale crescânde. Clasele conducă- 
toare sar fi format mai ales din burghezimea, ru- 
rală (proprietari mai mari şi mijlocii, burghezimea, 
sătească), burghezimea negustorească şi din biuro- 
craţie, iară puterea centrală — regele — cum se 
întâmplă de obiceiu în societăţile ţărăneşti, ar fi 
avut mai multă autoritate reală decât în socie- 
tatea bazată pe marea proprietate rurală. 


NEOIOBĂGIA 49 


Statul și clasele dirigente ar fi fost silite, din 
spirit de conservare, să-şi concentreze toate sfor- 
țările pentru a face să prospereze această mică şi 
mijlocie proprietate țărănească, principala resursă 
de vieaţă a ţării. Instituţiile ţării ar fi rămas, bine 
înţeles, cele liberalo-burgheze de acuma, ţara având 
toate caracterele şi toate raporturile economice li- 
beralo-burgheze, deşi nu deplin desvoltate, dar statul 
ar fi fost mai centralizat şi puterea centrală mai 
mare. Cultura ţării sar fi desvoltat mai extenziv, 
având ca centru de preocupaţie şcoala primară 
rurală. 

Intr'un cuvânt, în cazul al doilea desvoltarea 
ţării ar fi fost a unei democraţii rurale asemănătoare 
cu a Serbiei, numai mai prosperă decât ea — având 
în vedere mai marile bogății naturale ale ţării noas- 
tre —ar fi fost o desvoltare cu toate avantajele 
şi defectele unor ţări agricole, a căror producţie e 
bazată pe proprietatea mică şi mijlocie ţărănescă. 1). 


1) Aparatorii marei proprietăţi la noi ne arată pe Serbia 
şi sărăcia ei economică şi culturală, ca un exemplu până unde 
poate să ajungă o ţară bazată pe mica proprietate şi producţie 
rurală. Aceşti apărători se lasă inşelaţi de aparenţă. Ade- 
vărul e că nici economiceşte, nici culturaliceşto, Serbia nu e 
mai săracă decât noi; mai curând dimpolrivă. 

Cceace Înşeală, este că acolo şi averile şi cultura sânt 
imparţite mai egalilar decât la noi. 

Sârbii nau atâţia milionari ca noi, dar în schimb starea : 
țărănimii lor e incomparabi! mai bună decât a țărănimii noas- 
tre ; ei nau două universităţi şi pau atâta spoeală de cultură 
ca noi, dar nici alâţia analfabeți. 

Bineinţeles, facem abstracție aci de nenorocirile politice 
ale Serbiei, cari au şi vor avea un cuvânt hotăritor în des- 
voltarea ei naţională şi socială. Şi, iarăşi bineînţeles, sânt 
foarte departe de a exagera bunătăţiile vieţii ei economico-so- 
ciale: sânt socialdemocrat, nu poporanisl. 


33089 4 


50 C. DOBROGEANU-GHEREA 


Ar fi fost o ţară ţărănisită. Şi iarăşi, pe aceste baze 
diferite de cele de mai sus, ţara s'ar fi desvoltat 
într'o formă socială superioară, industrialo-capita- 
listă, liberalo-burgheză. 

E evident că întrun caz sau în celălalt ţara 
ar fi luat cu totul altă direcţie în desvoltarea ei, 
deşi, fie într'un caz, fie *ntr'altul, etapa mare de des- 
voltare pe care ar fi avut s'o treacă ar fi fost tot 
capitalismul industrial desvoltat; dar calea ar fi 
fost alta şi chiar caracterul capitalismului industrial 
la care ar fi ajuns ar fi fost întrucâtva altul!). 

Și este iarăşi evident că judecata asupra unui 
tip de întocmire socială sau a altuia va atârna de 
punctul de vedere al aceluia care le judecă: demo- 
cratul social sau poporanist va preferi tipul al 
doilea, — aristocratul şi burghezul, tipul întâi. Dar 
pentru unul sau celălalt — și din orice punct de 
vedere le-am judeca — e vădit că o organizare sau 
alta dă putinţa unei desvoltări economico-sociale 
ulterioare şi că relaţiile sociale create de una sau 
alta sânt clare, logice, raţionale, pecâi pot să fie 
în general logice şi raţionale relaţiunile izvorite 
dintr'o organizaţie socială bazată pe proprietatea 
individuală şi lupta de clasă, — şi altă bază, binein- 
teles, era imposibilă, 


1) Cetitorii cari vor binevoi să tragă singuri toate conclu- 
ziile cele mai depărtate, din cele două tipuri de desvollare 
socială schiţate mai sus, vor vedea ce imens de deosebită 
ar fi fost ţara noastră, dupăcum ar fi avut la bază o orga- 
nizare de producţie sau pe cealaltă, cât de deosebit ar fi 
fost felul ei de cultură, moravuri, întreaga ei fizionomie 
materială și morală etc. Şi odată ajunşi aci, vor recunoaşte 
cât de hotăritor este pentru întreaga viaţă culturală, mo- 
rală, etc. a țărei, felul ei de producţie, raporturile de pro- 
ducţie economică. 


NEOIOBĂGIA 51 


Ceeace a realizat, însă, împroprietărirea dela 
1864 a fost un organism economico-social ibrid, ab- 
surd, monstruos, care nu era nici în folosul bine 
priceput al micei proprietăţi, nici în al celei mari, 
ci în paguba amândurora. !). 

Sa creat un organism economico-social nevia- 
bil, incapabil de o desvoltare ulterioară, s'a creat 
pentru vieaţa societăţii româneşti (a statului român, 
cum se obişnueşte să se zică), o bază economico- 
socială pe care era cu neputinţă să trăească, tale- 
quale, dar încă să propăşească ! 

Să vedem, în adevăr. 


1) Bineînţeles, vorbim de interesele marei proprietăți ca o 
categorie economică, nu de interesele trecătoare ale marilor 
proprietari, cari, dimpotrivă, au fost sirașnic de avanlajaţi de 
această împroprietărire—și doar pentru ei s'a şi făcut. E foarte 
important, mai ales la noi în ţară, de a face această deose- 
bire între marea proprietate rurală, ca o categorie econo- 
mică şi interesele ei permanente, şi între interesele momen- 
tane şi trecătoare ale marilor proprietari. Interesele acestor 
din urmă şi a celei dintâi pot, nu numai să nu coincidă, 
dar să fie chiar uneori opuse. 


Il 


LIBERAREA ȘI IMPROPRIETĂRIREA ȚĂRÂĂNILOR. 


La, împroprietărirea, foştilor clăcaşi dela, 1864, 
țăranii au primit în total aproape un milion opt 
sute de mii de hectare, cam un sfert adică din 
întinderea arabilă a ţării. Celelalte trei sferturi— 
afară de. pământul moşnenilor, răzeșilor, ~ au ră- 
mas în mânile proprietarilor și ale statului. 

La 1864 li sa dat ţăranilor: la 71.912 fruntași 
413.201 hectare, la 202.075 de mijlocași 882.737 hec- 
tare, la 134.132 pălmaşi 384.758 hectare, în total, 
deci, la 467.840 familii ţărăneşti sa dat 1.766.258 
hectare sau, în mijlociu, 3,9 hectare de familie tă- 
rănească. Dintre împroprietăriți, fruntaşii au primit, 
în mijlociu, aproximativ 6 hectare de familie ţără- 
nească, mijlocaşii 4!/, şi păimașii 21/2. 60.000 de 
țărani au fost împroprietăriți numai cu loc de casă 
şi grădină. 

Din aproape jumătate milion de ţărani împro- 
prietăriţi, numai unii dintre cei 72.000 de fruntași 
puteau în condiţii prielnice să-și întemeieze de bine 
de rău o gospodărie temeinică, şi serioasă. Dar 
ceilalţi, imensa majoritate, cari an primit foarte 


NEOIOBĂGIA 53 


puţin pământ, din capul locului au fost puşi în 
imposibilitate de a-şi face o adevărată mică gospo- 
dărie ţărănească. Cu atâta pământ, ei n'ar putea-o 
face nici azi; cuatât mai puţin au putut-o atunci, 
când cultura era şi mai primitivă, Nu mai vorbim 
de cei 60.000 de ţărani, împroprietăriți numai cu 
loc de casă şi grădină. 

Dar în afară că sa dat puţin, sa dat şi pà- 
mântul cel mai prost: râpe, pietrișuri, nisipuri, 
lut; apoi, li s'a dat pământul cel mai depărtat de 
sat și,— monstruozitate fără seamăn, — fără delimi- 
tare, ceeace a fost un izvor de certuri şi procese!). 





1). «Dupăce pământurile date foştilor clăcași au fost in- 
tegral plătite, ar fi tost firesc ca fiecare să fie pus în stă- 
pânirea parcelei sale şi să i se dea la mână documentul de 
proprietate. Nu sa urmat aşa. Și din această cauză, nesfăr- 
şite neînţelegeri, certe, bătăi, ba chiar omoruri au fost şi 
sânt, așa încât unii, înloc de a câșliga pământul plătit, 
au ajuns la puşcărie şi alţii sau sleit cheltuind, sau sărăcit 
umblând prin judecăţi, pentru pământul lor. Şi la judecăţi, 
s'au întâmplat cazuri că nu cel cu drept, a câştigat».... — 
«.... Toate acestea — şi câte alte turburări şi nedreplăţi n'ar 
fi avut loc, dacă statul făcea, ceeace dator era, adică deli- 
mitarea individuală a proprietăţei sătenești» (I. G. Bibicescu, 
In chestiunea agrară, pag. 35, 36). 

Nu mai vorbim de înşelătoriile directe ale proprietarilor 
cari, după obiceiul pământului, au căulat şi au izbutit să 
eludeze legea de împroprietărire. lată ce zice un mare pro- 
prietar şi un conservator, dar om cinstit şi bun cunoscător al 
vieței agrare, Gr. Peucescu, citat de d. I. Bibicescu: 

«Toţi oamenii abili, toţi oamenii vicleni s'au opus la îm- 
proprietărire, sub cuvânt! că au învoieli particulare şi mulţi 
au isbutit să înlăture aplicarea legei rurale. 

Vi s'a, spus că în Moldova, clăcaşii au fost goniţi cu totul 
depe unele proprietăți ca să nu-i apuce legea rurală fă- 
când clacă. 


54 C. DOBROGEANU-GHEREA 


Pe urmă, pământurile date n'aveau de multe ori 
drumuri, cari să ducă la ele, astfel că ţăranul avea 
pământ dar nu putea să ajungă la el; drumul 
către pământul ţăranului trecea prin proprietatea 
mare, ceeace a devenit mai tirziu un mijloc uşor, 
eficace şi feroce de aservire a ţăranului. In multe 
locuri s'a dat pământ ţăranilor, dar adăpătorile de 
vite au rămas în mâna proprietăţei mari — un alt 
mijloc feroce de aservire. 

Astfel, ţăranii au primit pământ puţin, absolut 
neindestulător pentru formarea unei gospodării 
ţărăneşti, au primit pământul cel mai prost, -— 
nisipuri, luturi, râpi,—au primit pământ prea de- 
părtat de locuinţele lor, înconjurat de pământ 
boieresc, fără putinţă de a ajunge la el decât cu 
învoirea boierului, au primit de multe ori pământ 
fără, adăpători pentru vite, cari au rămas iarăşi în 
mâna proprietarilor mari. S'a făcut, deci, parcă 
anume ca această proprietate mică ţărănească, 
nu numa să nu se poată desvolta şi înflori, dar 
nici să nu poată trăi măcar. 

Tendinţa ascunsă, dar destul de lămunită a 
acestei prime împroprietăriri, era, deci, să facă 
imposibilă vieaja neatârnată a unei mici proprie- 
tăți, să pună pe cei împroprietăriți în imposi- 
bilitate de a trăi din proprietăţile lor ci, întrun 
fel sau într'altul, să fie în dependenţa economică, 


In părţile noastre, mulţi proprietari au luat biletele de 
clacă dela locuitori ca, să poată susţine că m'au făcut clacă 
și prin urmare n'au dreptul la împroprielărire ; pe alocurea 
proprietarii le-au vândut câte-o mică bucată de loc și legea 
rurală i-a găsit proprietari» (|. G. Bibicescu, In chestiunea 
agrară, pag. 30). 


æ 


NEOIOBĂGIA 55 


a marilor proprietari, spre a fi nevoiţi să lucreze 
şi moşiile acestora 1). 

Să vedem acuma situaţia ce sa creat marci 
proprietăţi prin împroprietărirea dela 1864. 

Am zis că pământul care sa dat ţăranilor 
a fost neîndestulător pentru formarea unei mici 
proprietăţi cât de puţin raţionale. Aşa e. 4 ha. în 
mijlociu nu erau de ajuns pentru o familie tă- 
rănească, având în vedere primitiva cultură ex- 
tenzivă de atunci. Nu erau de ajuns, bineînţeles, 
pentru o gospodărie raţională şi pentru un traiu 
omenesc. 

Țăranul de atunci însă — caşi cel de acuma, de- 
altfel — avea cerințe foarte mici, era învățat să 
trăească în mizerie. Ca să-și scoată existența mi- 
zerabilă obișnuită, îi ajungeau patru ha. ba şi 
mai puţin ceva. Să nu uităm că atunci condiţiile 
economice ale traiului ţăranului erau imcompa- 
rabil mai uşoare decât acuma. Drumurile de fier 


1) Ca sa se vada spiritul care a domnit la efecluarea 
împroprielăririlor, e interesant să mai cilăm şi următoarele 
din cartea d-lui Bibicescu : 

«Şi să nu se uite aceasta, căci e semnificativ — cel dintâi 
care a contribuit, cu puterea exemplului rau, a fost stalul; 
el— adică cei cari în numele siatului lucrau —a dal şi 
pământuri rele, şi pământuri lipsă; unora le-a dat mult mai 
târziu dupăce sau tăiat pădurile şi obligând pe săteni a le 
defrişa cu cheltueala lor; ba încă unora nu li sa dat deloc, 
nici la 1864, nici de atunci încoace, așacă până astazi, după 
un răstimp de peste 40 de ani, sânt încă ţărani foşti clă- 
caşi, cari nu-și au pământul. Și, lucru şi mai curios — acei 
oameni n'au avut pământul, dar au plătit prețul lui, au 
plătit şi plătesc chiar impozitul pământului, deși nu l-au avut, 
deși nu l-au muncit, deși folosul, presupusul folos pe care tre- 
bueau să-l aibă depe urma pământului, niciodată n'a întrut în 
punga lor» (L. G. Bibicescu Zn chestiunea agrară pag. 31), 


56 C. DOBROGEANU-GHEREA 


nu erau, deci ţăranul avea, ca un izvor de câştig, 
cărăuşia; avea pentru iarnă mica industrie cas- 
nică, nedispărută încă de tot pe atunci; avea 
imaşuri comunale nearate încă; avea încă servi- 
tute asupra pădurilor; iară Dbirurile erau mai 
mici, imeomparabil mai mici decât acuma. 

In aceste condiţii excepţionale, lăsat în voia lui, 
putea să-şi scoată cele necesare — pentru traiul lui 
obişnuit atât de sărac —nu numai din 4 ha. dar 
și din mai puţin. Şi era natural psihologiceşte ca 
țăranul liber după veacuri de robie, stăpân pe 
pământul lui, stăpân pe voinţa lui, să se apuce 
să-şi lucreze în primul rând pământul său. 

Insă, în acest caz ce se făcea proprietatea 
mare aproape cu totul lipsită de braţe?—căci doar 
nu putea fi muncită de vro 60.000 de ţărani 
împroprietăriți numai cu casă și grădină, şi nici 
în resturile de timp ale ţăranilor improprietăriţi. 
Evident că în asemenea condiţii proprietatea mare 
— pentru generaţii încă, până sar fi înmulţit popu- 
laţia —ar fi suferit o mare depreciare. Depe in- 
tinsele lor moşii rodnice dar nelucrate proprieta- 
rii ar fi fost osândiţi să se uite cu melancolie cum 
țăranii îşi scot existența lor mizerabilă din pete- 
cile de pământ inferior, însă al lor. 

Dar statul, întreg organismul social, ţara? 

Acestea, se găseau într'o situaţie tot aşa de 
grea caşi proprietatea mare. Statul şi întreaga 
supraconstrucţie socială, aveau ca resursă de vieaţă 
aproape excluzivă producţia agricolă. Or, aceasta 
urma să se facă în cea mai mare parte pe pămân- 
turile împroprietăriţilor şi moșnenilor, cam pe un 
sfert și ceva adică din suprafața cultivahilă a 
țării, restul aparţinând statului şi proprietăţii mari: 


NEOIOBĂGIA 57 


In aceste condiții clasele dominante, cu stat cu 
tot, nu puteau să se desvolte. 

lată dar situaţia economico-socială creată țării la 
1864. Ţărănimea și mica proprietate fără putinţa 
de a prospera, marea proprietate lipsită de brațe, 
și statul, organismul social, supraconstrucia socială, 
lipsite de putinta de a se desvolta. 

Frumoasă, creaţie ! 

Şi pentruca această frumuseţe să fie mai 
trainică sau luat şi măsuri ca să nu se mai 
schimbe, declarându-se inalienabilitatea pămân- 
turilor țărănești. 

Știu că întrucât priveşte ipe ideologii naivi, 
această inalienabilitate a fost dată cu scopul luu- 
dabil de a împiedeca proletarizarea ţărănimii, după- 
cum Ştiu!că întreaga întocmire economico-social 
schiloadă dela 1864 nu era rezultatul unui plan 
bine chibzuit al reformatorilor în cap cu Cuza şi 
Kogălniceanu, ci un rezultat al luptelor înverşunate 
dintre clasele şi grupările sociale de atunci. Dar 
în acest studiu analitic e vorba de analiza econo- 
mico-sociulă, nu de judecata istorică, 

Prin întocmirea d-la 1864 sau şi dat în ger- 
mene toate contradicţiile, toate anomaliile, toate 
antagonismele, cari sau desvoltat atât de trist pe 
urmă și cari au ajuns la atâta monstruozitate in 
vremea, noastră. Anul 1864 purta în sânul său 
anul teribil 1907. 

Așadar, întocmirea dela 1864 n'a dat o bază 
raţională pentru desvoltarea ţării, ci dimpotrivă 
i-a luat acesteea orice putință să se desvolte pe 
baza dată. Dar o societate trebue să trăească, 
trebue înninte de toate să-și creeze condițiuni 
pentru traiul material. Dacă condiţiile oferite de 


58 C. DOBROGEANU-GHEREA 


intocmirea, juridică şi economică nu sânt prielnice, 
atunci alături de ele sau chiar impotriva lor socie- 
tatea îşi creează altele, — iar instrumentul cu care 
se făuresc e acelaş in «dealungul istoriei: e lupta 
de clase. 

Cari clase trebueau să intre în această luptă, 
se vede lămurit: in primul rând țărănimea mică 
proprietară deoparte, şi boierii mari proprictari 
de cealaltă; și tot aşa de evident era și obiectul și 
subiectul acestei lupte. 

De o parte era țărănimea, care căuta să fie 
lăsată în pace, ca din petecul ei de pământ, de 
multe ori inferior, să-și scoată subzistenţa sărăcă- 
cioasă, chit ca rămăşiţa de vreme câtă i-ar mai 
ramânea s'o închirieze boierului pe hani gata. 

De altă parte crau marii proprietari, cari tre- 
bueau să caute neapărat să capete indărăt pe ve- 
chii lor iobagi; să capete indărăt braţele de muncă 
pentru moşiile lor, braţe fără de cari acele moşii 
devencau non-valori. 

Acestea erau principalele clase în luptă. 

Şi rezultatul final al luptei era uşor de pre- 
văzut, cuatât mai mult cucât unul din luptători — 
marea proprietate — avea un aliat aşa de puternic 
ca Statul. Căci statul era cel mai mare proprietar 
al ţării — avea, milioane de pogoane — și, deci, in- 
teresele lui ca mare proprietar erau absolut iden- 
tice cu ale marei proprietăţi. „Afară de asta, statul 
în bună parte era expresia insăş a marei proprie- 
tăţi, şi prin faptul că marea proprietate era clasa 
cea mai bogată, şi prin faptul că iînsăş Constituţia, 
prin legea electorală, a dat statul în bună parte 
in mânile acestei clase. 

E adevărat că statul nu reprezenta numat 


NEOIOBAGIA 59 


marea proprietate; și mai ales atunci avea încă 
un deosebit prestigiu în ţară şi o însemnată putere 
in stat acea tinerime revoluţionară ideologă dela 
1848, care săvârşise chiar transformarea noastră 
dintr'un stat iohago-feudal într'unul constituţionalo- 
burghez. Dar și această tinerime era un slab aliat 
pentru țărănime — şi iată dece. 

In adevăr, care era mijlocul ca să se ajute ra- 
dical țărănimea şi să se facă posibilă şi existenţa şi 
desvoltarea statului român ? — (înțelegând prin stat 
întreg organismul social — ţara). In. arătat-o mai 
sus. Dacă era vorba de îniproprietărit țărănimea, 
trebuea dat ţăranilor deodată, și o mare parte din 
pământul ţării în proprietate individuală, şi tre- 
buea dat şi capitalul pentru intemeierea micilor 
gospodării agricole. Odată gospodăriile întemeiate 
in felul acesta, statul ar fi trebuit să le dea tot 
sprijinul ca să se poată desvolta. Atunci ţăranii 
având pământ suficient şi inventarul necesar, multe 
din proprietăţile mari rămase fără braţe dela sine 
ur fi trecut la ţărani, și în felul acesta ţara ar fi 
putut să se desvolte pe baza proprietății rurale 
mici, pe baza proprietaţii ţurăneşti. 

Aceasta, însă, dupăcum am zis,ar fi insemnat 
o ţară țărănista. Dar tinerimea dela 48 mavea 
deloc idealul acesta. Fa visa o ţară civilizată, de 
un tip mai înalt, asemănătoare cu cele din Occiden- 
tul european, intr'un cuvânt o ţară burghezo-capitali- 
stă, nu una ţărănistă. Și dupăcum am văzut, tineri- 
mea aceasta nu ştia că drumul care duce spre o ase- 
menea societate, — fie dela tipul țărănist, fie dela tipul 
marei proprietăţi rurale, — e lung şi greu; nu ştia 
că acolo se poate ajunge, nu prin propagandă, 
învăţătură, decrete, etc., ci prin creştere organică; 


60 C. DOBROGEANU-GHEREA 


şi că această creştere e condiţionată în primul și 
esenţialul loc de desvoltarea puterilor de producţie 
şi că acesta e un lung şi dureros proces de des- 
voltare şi de luptă. 

Şi chiar dacă tinerimea n'ar fi fost victima 
unor concepţii gresite, totuşi ea nu putea fi de 
mare folos ţărănimii, pentrucă tinerimea cu ade- 
vărat ideologă şi dezinteresată, în frunte cu M. 
Kogălniceanu, forma o pătură foarte subţire, prea 
puţin numeroasă. In ce priveşte grosul, numărul 
cel mare al păturii revoluţionare, constând din 
boiernaşi cu fiii lor, din slujbaşi și din păturile 
burgheze aşa rudimentare cum erau, apoi aceştia, 
conștient sau inconştient, nu erau mânaţi de vre-o 
ideologie dezinteresată, ci de interes, de ură şi invidie 
împotriva, boierimii celei mari, căreea doreau să-i 
ia locul. In grosui acestei păturii revoluţionare trăea 
în germene spiritul lui Titircă Inimă-rea, libe- 
ral-sadea, căpitan în garda civică, mâncător de 
ciocoi, pe cari, în calitate de proprietar şi arendaş 
liberal-naţiona!, avea să-i înlocuească. 

Aşadar, țărănimea pe atunci navea şi nu 
putea să aibă nici un aliat, nici unul care soajute 
realmente în lupta ei, să-i reprezinte interesele 
adânci de clasă; iară țărănimea ea iînsăş era o clasă 
incultă, inconștientă, fără spirit de independenţă, ci 
dimpotrivă având în sânge şi oase supunerea, 
umilinţa, indolenţa, fatalismul, toate neajunsurile 
rezultate dintr'o robie seculară. 

Și, deci, ceeace sa întâmplat trebuea să se 
intâmple în mod fatal. Țara noastră, neputând sta cu 
nici un chip pe baza nouă pe care a fost aşezată, 
“a îndreptat către cea veche, feudalo-iobăgistă. 

Ţăranii, mai ales cei cu pământ mai puţin și 


NEOIOBĂGIA 61 


mai prost şi situat departe de casele lor, cei fără, 
de drumuri și adăpători, trebueau să ceară pământ 
dela proprietari şi arendași. Apoi mai toţi ţăranii 
aveau nevoie de bani: pentru biruri, cari începuseră 
să crească simţitor, pentru ratele răscumpărării clăcii 
si pentru alte necesităţi izvorite din împrejurările 
nouă; și cui aveau să se adreseze pentru bani 
decât iarăşi proprietarilor şi arendaşilor? Aceștia, 
bineînţeles, dădeau bani ţăranului, dar nu ca unui 
salariat — ceeace, dupăcum vom vedea mai jos, 
ar fi fost preferabil pentru ţăran — ci ca unui în- 
voit; și dădeau ţăranului și pământ, însă nu con- 
form relaţiilor dintre marele proprietar şi micul 
fermier, adică sYb forma de arendare capitalistă, pe 
termen lung — ceeuce ar fi presupus cu totul alte 
relaţii de producţie — ci sub forinele iobăgiste ale 
dijmei, ruşfeturilor şi servituţilor de tot felul. Şi 
astfel, din primul moment au început să se res- 
tailească vechile relaţii de producţie iobăgiste. Re- 
colta mizerabila dela, 1865 şi groaznica secetă dela 
1866 au putut numai să grăbească acest proces. 1) 

Dar dece proprietarii mari nu primeau pe 
țăran să lucreze ca salariat ci ca învoit, sau de- 
ce nu-i dădeau ţăranului pământ în condiţii ase- 
mănătoare unui fermier din Occident, dece adică 
exploatarea a luat, totuși, formele vechi iobăgiste 
cu un amestec capitalist, neo-iobăgiste cum vom 





PRERA 


1) „Recolta proastă în anul 1865, in care, din pricina apli- 
cării legii rurale, se fàåcuse prea puține semănături, fu aproape 
cu desăvârşire distrusă de secetă în anul 1866; popuşoii nu se 
făcură aproape deloc. Țăranii fură siliți să cumpere popu- 
şoi şi, în lipsă de popuşoi,orz, pentru hrana lor, dela proprie- 
tarii şi arendaşii cari aveau producte vechi prin magazii, 
și deoarece nu aveau bani pentru a achita, acele produtte: 


62 C. DOBROGEANU-GHEREA 


vedea mai departe, şi nu forma franc burglezo- 
capitalistă? E uşor de înţeles dece. 

Mai întâi, în general vorbind, o trecere bruscă 
dintr'un fel de producere şi de exploatare economico- 
socială într'altul e foarte greu de făcut. Adaptarea, 
mai ales în domeniul vieţei economico-sociale, se face 
cu mare greutate. Pentru forma burghezo-capitalistă 
a culturii marilor proprietăţi teriene cu munca 
salariată, trebue capital, trebue inventar agricol 
propriu, trebue pricepere în agricultură, şi pro- 
prietarii şi arendaşii de atunci mai ales n'aveau 
nimic din toate acestea. Pe urmă, nici țăranul, 


se tocmiră să le plătească în muncă repartizată pe cinci ani. 
Preţurile cu cari cumpărau nroduclele erau foarte ridicate 
adevărate preţuri de foamete, încă mărite de o camătă ne- 
miloasa ; apoi, claie peste grămadă, preţurile muncii lor erau 
deobiceiu cele mai scăzule. 

„Cunosc ţărani pe cari i-ași pulea nunii şi nu ţărani be- 
țivi şi leneşi, ci gospodari harnici şi cumpătaţi, cu ajutor în 
casă, cari au muncit 15 ani pentru a achita datoria con- 
tractată, în iarna anului 1866—1867, pentru cumpărarea popu- 
şoilor lrebuitori hrănii familiei lor. Deabia în vara anului 
1881 se izbăviră de cele depe urmă rămășiţi. 

„Si odată cu secela grozavă care bhântuca țara, venise 
și noua sarcină a ratelor răscumpărării clăcii. Sumele acelor 
rate, însemnate prin ele inseşi pentru acele vremi de bani pu- 
ţini și rari, devenise cu desăvârşire impovărăloare prin fap- 
tul secetei, în urma căreea ţăranii cari nu făcuse nici măcar 
cele trebuitoare mâncării, nu aveau pe ce prinde bani. De 
oarece perceptorul nu aștepla, țărănimea fu do iznoavă 
silită să se adreseze proprietarilor și arendaşilor, alâl pentru 
achitarea banilor pământului, cum ziceau sătenii, cât şi pentru 
acea a hirului curent. Aceasta fiind o a doua ipolecă asupra 
muncii lor, ea fu contraciată cu condițiuni şi mai grele decât 
cea dintâi ; preţurile cu cari de astădată era plătită munca fură 
şi mai mici decât acele din întâiul contract.“ (R. Rosetti, Pen- 
truce Sau răsculat țăranii, pag. 450) 


NEOIOBĂGIA 63 


deabea declarat mic proprietar, deabea împroprie- 
tărit, war fi consimţit cu nici un preţ să se pre- 
facă în salariat; el avea aspiraţiile lui proprii, pu- 
ternice, să devină mic proprietar, independent și 
de sine stătător. Și tocmai deaceea n'ar fi con- 
simţit, mai ales la început, nu numai să devină 
salariat, dar nici mic fermier. 

Insă, ceeace mai ales era hotăritor pentru 
întoarcerea la vechea iobăgie sul nouăle forme bur- 
ghezc, la neoiobăgie, deci, e faptul că această formă 
de producere şi exploatare economico-socială con- 
venea de minune și clasei proprietarilor mari și aren- 
dașilor de atunci şi, mai mult, convenen clasei proprie- 
tarilor mari şi marilor arendasi ce sau format în 
urmă, chiar pe baza acestei forme nouă de producere 
și exploatare economico-socială, pe baza neviobăgiei. 

Dacă nu dela început, apoi in curând sar fi 
impus ţăranului salariatul, capitalurile s'ar fi găsit 
deasemenea pentru cultura marilor proprietăţi, 
dupăcum au fost găsite in urmă pentru luxul și 
risipa marilor proprietari prin fundarea Creditului 
fonciar rural. Deasemenea şi aptitudinile necesare 
Sar fi desvoltat, iară cei recalcitranţi şi incapabili 
sau neadaptabili ar fi fost nevoiţi să-şi vândă mo- 
şiile altora mai apți să le conducă, dupăcum de 
altfel şi sub neoiobăgie clasa veche boierească a 
fost mai toată exprapriată de noua clasi burghezo- 
neoiolăgistă. Principala cauză, deci, a reintoarcerei 
la iobăgie sub o altă formă nouă, la neoibagie, 
erau interesele marilor proprietari şi arendaşi de 
atunci şi din urmă, pentrucă ncoiobăgia, ca sistem 
de exploatare a muncii, cum vom vedea clar mai 
departe, reprezintă nişte avantagii extraordinare 
pentru clasa exploatatoare, niște avantagii pe cari 


64 C. DOBROGEANU-GHEREA 


nu le avea nici iobăgia veche şi pe cari nu le are 
nici capitalismul burghez occidental. 

Aceste interese, deci, ale marilor proprietari și 
arendasi, ale clasei dominante agrare, au hotărît mai 
ales reîntoarcerea la iobăgia de fapt. Zicem intere- 
sele marilor proprietari şi arendaşi şi nu intere- 
sele marei proprietăţi, care, dimpotrivă, sub forme 
nouă curat capitaliste s'ar desvolta și ar înflori mult 
mai bine decât sub forme neoiobage. Dar cum am 
zis și mai sus, interesele marei proprietăţi, ca o 
categorie economico-socială, interesele ei teoretice, 
abstracte, permanente, nu sânt totdeauna identice 
cu interesele vremelnice, practice şi reale ale 
marilor proprietari şi arendaşi. Uneori aceste 
interese sânt chiar opuse, cum s'a întâmplat tocmai 
la noi. 

Deci, interesele clasei dominante agrare, atât 
de puternice într'o ţară cminamente agricolă 
mai ales, ele au hotărit reintoarcerea la iobăgia 
veche sub alte forme. Şi afară de aceste interese 
sânt şi altele, sar putea zice toate interesele 
sociale  coalizate — afară, bine înţeles, de cele 
ale ţărănimii — cari au hotărit, au “impus şi au 
consfințit această reîntoarcere la iobăgism și la 
relaţiile de producţie în fond iobăgiste. Mai întâi, 
bineinţeles, era clasa boierilor, a marilor proprie- 
tari, care — chiar dacă prin noua organizaţie eco- 
nomică i sar fi dat putinţa de-a exista ca o clasă 
burgheză dominantă — încă ar fi avut tot interesul 
să se întoarcă la raporturile vechi, pentru menţi- 
nerea cărora se lupta cu atâta înverșunare; dar 
avea cuatât mai mult interesul acesta, când prin 
noua, stare de lucruri ea se prefăcea aproape in 
non-valoare, neavând braţe. Apoi era clasa bur- 


NEOIOBĂGIA 65 


gheză ce se ridica în urma introducerii instituţiilor 
nouă şi care avea toate aspirațiile, — poate pentru 
moment la unii instinctive încă,— de-a inlocui vechea 
clasă boierească. Insfârșit, era statul, care avea 
interese vitale ca să se reinfiinţeze raporturile eco- 
nomice vechi şi aceasta în dubla calitate de cel 
mai mare proprietar rural — având, deci, interese 
comune identice cu ceilalţi proprietari — şi de stat 
propriu zis, care reprezintă interesele claselor domi- 
nante şi care nu putea să se desvolte pe baza creată. 

Astfel, toate puterile sociale trebueau să fie îm- 
potriva ţărănimii. 

Ca excepţie au rumas doar domnitorul Cuza 
şi Mihail Kogălniceanu cu partizanii lor, cari pe deo- 
parte prea au luat ìn serios schiloada creaţie eco- 
nomicu, iară pe dealtăparte şi-au luat în serios rolul 
de apărutori ai ţăranimii !). 


1) fin să amintesc din nou ca această lucrare e o ana- 
liza econemico-sociala, nu de judecata istorica, dupăcum e, 
spre pildă. remarcabilul studiu al d-lui R. Rosetti. Daca ar fi 
sa cercelăm a cui e vina reintroducerii iobăgiei, ar trebui 
să exceptam pe Cuza şi Kogalniceanu şi pe adepţii lor sin- 
ceri. Aceştia au avut cel puţin intenţia să elibereze cu ade- 
văratţărănimea. Imprejurările economico-sociale, pe deoparte, 
puterea clasei dominante. pe dealta, au fost mai tari decât ei. 
Dealtfel, tot aici trebue cautată și una din cauzele holari- 
toare ale detronării lui Cuza. Doamna Elena Cuza a avut 
dreptate când in interviewul acordat Adevărului a spus că 
adevărata cauză a detronării a lost problema agrară ; decăt, 
explicaţiile date sânt greşite. Doamna Elena zicea că pro- 
prietarii se temeau că le va lua Cuza moșiile și le va da 
ţăranilor şi de frica asta au pus la cale detronarea lui. 
Aceasta nu este exact. Legea dela 1864 fusese votată, impro- 
prietărirea făcuta — şi cu câte greutăţi !—şi proprietarii ştiau 
foarte bine că nici prin gând nu-i putea trece lui Cuza ca 
să le mai ia moșiile (afară de partea stabilită prin lege) și 


33089 5 


66 C. DOBROGEANU-GHEREA 


A mai fost câte un ideolog incorigibil ca C. A. 
Rosetti, care deasemenea a luat calda apărare a 
țărănimii, fără să priceapă însă unde e adevărata 
ei boală, adevărata ei durere. Și a fost înlăturat 
din viaţa publică. Nu-i vorbă, în orice caz ar fi fost 
înlăturat, dar altfel rodnică i-ar fi fost activitatea 
dacă ar fi priceput întreaga şi monstruoasa contra- 
zicere economico-socială a nouăi alcătuiri. 

Așadar, împotriva acestei reinvieri a iobăgiei 
rămânea, să sc lupte țărănimea însăş. 

Și ea sa luptat, sau mai bine zis sa sbătut, 
în mari şi nesfàrgsite dureri, cu jertfe groaznice, 


să le dea ţăranilor; şi dacă i-ar fi venit în gând aşa ceva, 
nar fi permis-o Europa. Nu, de asta nu se temeau proprie- 
tarii. Dar ei se temeau cn drept cuvânt că, date fiind senti- 
mentele ţăranofile ale lui Cuza și autoritarismul lui, el va 
pune piedici reintroducerii raporturilor de producere iobă- 
giste. Deaceea s'au asociat la detronarea lui. Şi doar nu e 
o simplă întâmplare că legea locmelilor agricole, cerută cu 
atâta inzistenţă incă din 1864 şi depusă la cameră tocmai 
peste un an, fu votată după o lună dela detronarea lu: Cuza, 
nu fără a fi fost şi iînăsprită în acest scurt interval. Se inţe- 
lege că actorii direcţi ai detronării, cum au fost C. A. Rosetti 
şi alţii, au putut să aibă —şi au avut — alte motive justifi- 
cate. Dar dacă Vodă Cuza, în afară de țărănimea pe careo 
avea de partea sa, ar fi avut şi clasa puternică, economi- 
ceşte dominantă, boierimea, atunci ar fi putut să fie de zece 
ori maiaulorilar și mai... craiu, iară liberalii de o sula de ori 
mai pudici (evenimentele istorice explicate prin pudicitale — 
ce mai istorie!), tot domnitor ar fi rămas si nimeni n'ar fi incer- 
cat aventura nebună de a-l delrona. 

Scriind acestea. trebue să mărlurisesc că, acum un sfert 
de veac, vorbind de formidabila înşelare a ţarănimii săvâr- 
şită cu împroprietărirea dela, 1864 şi după împroprietărire, 
făceam părtaşi conştienţi şi pe Cuza şi Kogalniceanu. Mai 
târziu m'am încredinţat că intențiile lor fuseseră democratice, 
dar că m'au putut rezista unor imprejurări mai tari decât ei. 


NIEOIOBĂGIA 67 


sa shătut şi... se sbate încă, pentru a scăpa de 
această, iobăgie de fapt, ascunsă sub un văl subţire 
de liberalism occidental de drept. Era, deci, fatal ca 
iobăgia de fapt să se reintroducă; şi dacă ea sa 
reintrodus nu numai cu fondul, dar și cu formele 
vechi, — nu vorbim de cele juridice, — cauza e că-i 
mai ușor să reintroduci forme vechi decât să le 
schimbi. Pentru a schimba mai trebue puţină ori- 
ginalitate, bătaie de cap şi muncă creatoare; pentru 
a reintroduce numai, trebue rutină, tradiţie, iner- 
ție, tot calități cu cari au strălucit intotdeauna 
clasele noastre dominante iobăgiste. 

Dar dacă s'au reintrodus relaţiile de producţie 
iobăgiste, apoi era logic ca şi instituţiile politico- 
sociale şi relaţiile de drept tot cele vechi, feudale, 
să se reîntroducă, pentrucă relații de producţie feu- 
dale alături de instituţii şi relaţii de drept libe- 
ralo-burgheze, asta e o absurditate şi un non-sens 
aproape grotesc. Și, totuşi, acest non-sens a devenit 
o realitate — şi frebuen să devină în condiţiile so- 
ciale date. 

Am văzut ce puteri sociale au provocat reîn- 
fiinţarea relaţiilor de producţie iobăgiste. Să vedem 
acuma cari au fost condiţiile şi puterile sociale, 
cari în acelaş timp au fixat instituţiile şi relaţiile 
de drept liberalo-burgheze ce fuseseră întroduse. 

Mai întâi e însăş țărănimea. Țărănimea a 
putut de fapt să fie adusă — pas cu pas şi prin tot 
felul de mijloace — în iobăgia economică veche; 
dar să readuci de jure pe iobagul liberat în io- 
băgia de drept, aceasta ar fi fost pur și simplu o 
imposibilitate, țărănimea sar fi ridicat ca un 
singur om. Mai sus am arătat condiţiile sociale, 
interne si externe, cari imypuseseră întemeierea, 


68 C. DOBROGEANU-GHEREA 


instituţiilor liberalo-burgheze; fireşte, aceleaşi con- 
diţii se opuneau cu hotărire la desfiinţarea pome- 
nitelor instituţii. 

Insfârşit, sar fi opus — şi cu ultima, energie — 
şi grupările revoluţionare ridicate după 48, alcă- 
tuite în parte din oameni mânaţi de un interes 
cât se poate de material, dar şi din ideologi de 
adâncă convingere. Cei dintâi pricepeau ori simțeau 
foarte bine că numai într'o societate cu forme 
liberalo-burgheze, dar cu fond semi-iobăgist, vor 
putea ajunge să ia locul vechei boierimi; deci, ei 
erau partizani aprigi ai instituţiilor liberale. Cei- 
lalţi erau încredințaţi că principalul lucru sânt 
instituţiile occidentale, cari, ele, vor preface ţara 
într'o ţară civilizată, oricari ar fi -- pentru mo- 
ment — relaţiile economice; pentru ei, problema 
țării era în prima şi chiar ultima instanţă o pro- 
blemă politică, astfel că ar fi putut să tolereze 
orice, numai o atingere adusă formelor politice, nu. 

Deci, neapărat, fatal, instituțiile politico-sociale 
trebueau să rămână intacte; dar tot atât de neapărat 
și de fatal relațiile de producție trebueau să revină, 
de fapt, la relațiile de producție iobăgiste. 

Prin urmare, iată două stări sociale — una 
economico-socială, alta politico-socială — cari amàn- 
două au fost necesarmente impuse ţării noastre în 
raporturile agrare: institutiile polilico-sociale bur- 
gheze și relațiile de producere semi/eudale ; două 
stări sociale cari nu numai nu concordă între ele, dar 
își sânt profund antagonice, se exclud una pe alta. 
Realitatea vieţii sociale ştie să creeze monstruozi- 
tăţi pe cari fantazia cea mai bogată nu şi le-ar 
putea închipui. 

Și pe baza unei asemenea monstruozilăți trăim 


NEOIOBĂGIA 69 


noi de o jumătate de veac; într'însa își au originea 
multe, profunde și dureroase anomalii, nu numai din 
vieafa economico-socială a satelor noastre, dar și din 
vieața lor morală și culturală; şi tot într'însa își au ori- 
ginea multe şi însemnate anomalii dureroase din 
vieața [ării întregi. 

Dar să urmărim pe scurt cum sa, reîntrodus și 
consolidat iobăgia de fapt în relaţiile de producţie 
ale satelor noastre. 


III 


IN NEOIOBĂGIE 


Anii 1864—1866 au fost luna de miere a libe- 
ralismului ideolog al celor dela 48. Constituţia po- 
litică, belgiană, una din cele mai liberale din Europa, 
a fost întrodusă în tările româneşti. Câte speranţe 
frumoase — şi în scurtă vreme cât de crud înşe- 
late! Chiar dela început s'a văzut că nu merge, că 
nu merge deloc. Sa arătat, dupăcum ar fi fost 
uşor de prevăzut, că maşina e schiloadă, că nu poate 
funcţiona, că pe bazele economico și politico-sociale 
intocmite producţia nu poate înainta, că se peri- 
clitează multe şi puternice interese. 

Țăranul declarat liber, stăpân pe persoana sa, 
pe proprietatea şi munca sa, a înţeles să uzeze de 
această libertate spre a-şi munci înainte de toate 
propriul său pământ, aşa de neindestulător şi de 
aşa proastă calitate, ca să scoată de acolo satis- 
facerea neinsemnatelor sale nevoi. Numai întrucât 
ii rămânea vreme de prisos înţelegea să se mai 
angajeze şi la alţii, şi asta pe ales, unde şi cum 
i-ar fi convenit mai bine. Marii proprietari şi statul 
riscau să intâmpine cele mai formidabile greutăți 
in cultivarea moșiilor. 


NEOIOBĂGIA 71 


Măsurile indirecte de constrângere pentru a 
sili pe ţăran la muncă nu erau încă bine stator- 
nicite şi desfăşurate; contractul agricol, în toată 
frumuseţea, lui şi în toate colorile lui schimbătoare, 
nu apăruse incă : ne aflam, doar, la începutul acestui 
regim economic. Arvuna de un pol, dată de cu 
iarnă ca să asigure o muncă de doi poli la vară, 
sa impus dela primii paşi, pentrucă ţăranul, deşi 
nu icşise incă bine din gospodăria naturală, avea 
nevoie de bani pentru biruri, pentru ratele răs- 
cumpărării clăcii şi pentru alte nevoi. Dar ţăranul 
lua arvuna şi la primavară se ducea să-și lucreze 
pământul său, chit ca pentru arvună să lucreze în 
timpul ce-i va prisosi; ori se ducea să lucreze unde 
găsea mai convenabil, chit ca arvuna s'o plătească 
in bani cu procente, Cum puteai să-l aduci cu sila 
la muncă pe el, om liber? Sa-i faci proces şi să-l 
condamni la daune? Dar chiar câştigarea proce- 
sului ar fi fost o slabă mângâiere, pentrucă un 
proces durează şi până atunci grâul sar fi scuturat 
de zece ori. Condiţiile noastre fizice şi climaterice 
cer muncă intensă in timp scurt. Cum să-i ceri tă- 
ranului, om liber şi stăpân pe munca sa, ca tocmai 
vremea cea mai urgenta să lucreze lanurile boiereşti, 
iara numai în timpul prisosit su-și zgârie şi pumântul 
propriu? La acest rezultat nu se putea ajunge pe 
baza dreptului comun: Codul Napoleon presupune 
pe lucrator ca vânzator liber al marfi sale, care 
este forţa sa de a munci. 

Atunci ce era de facut? Trebuea un corectiv 
grabnic şi el a şi fost găsit acolo unde trebuea 
căutat: la stat, in intervenţia statului. Numai statul 
cu puternica lui organizaţie era în stare să rea- 
ducă pe fostul iobag ca muncitor pe moșiile boie- 


72 C. DOBROGEANU-GHEREA 


reşti. Dar ţăranul e om liber, egal cu toți ceilalți 
înaintea legii, stăpân pe munca sa! Dar cànd oare 
interesele economice profunde ale claselor domi- 
nante sau oprit în fața unor asemenea fleacuri? 

Se înţelege, cererea de intervenție era şi atunci 
motivată prin acele argumente fariseice pe cari din 
vremea ceea le auzim mereu. Țăranule leneș, beţiv, 
deprins cu biciul, nu pricepe libertatea, nu ştie să 
se folosească de ea. Şi mai ales ţăranul e ignorant, 
incult; ăsta e cel mai mare cusur al lui: nu-și 
pricepe nici propriile interese şi astfel pune în pri- 
mejdie şi interesele sale şi pe cele superioare ale 
statului. Negreșit, dacă ţăranul ar fi fost om cult, 
luminat, ar fi muncit moşiile boiereşti; dar asa, 
incult şi ignorant, se incăpăţâna sa-şi munceasca 
pământul propriu. Intrun cuvânt, ţăranul e un 
minor şi ca atare trebue supravegheat. Doar nu 
veţi susţine ca un copil de zece ani să fie lusat de 
capul lui, să fie tratat ca cetăţean liber, egal ina- 
intea legii, ete., etc. 

Deci, statul trebuea să intervină. Şi statul a in- 
tervenit şi rezultatul acestei intervenţii a fost :prima 
lege de protecție a muncii (9), prima lege excep- 
țională, menită să readucă şi să consfinţească re- 
laţiile de producţie iobugiste pe tărâmul constitu- 
ționalismului beleian-occidental, în ţară la noi. 


Ca să ne dăm seama cam ce înseanmă această 
primă lege de protecţie a muncii, trebue mui întăi 
să vedem cari sânt caracterele esenţiale ale io- 
băgiei. Acestea sânt mai cu seamă trei. 

Primul e fixarea locuitorului de pământul pro- 


NEOIOBĂGIA 73 


prietarului. Această fixare e un semn distinctiv al 
iobăgiei, servajului; în rusește ea a dat chiar nu- 
mele servajului întreg: /repostnicestvo. Și românul 
ştie perfect aceasta, când prin fixarea către pământ, 
prin lipitul pământului, caracterizează cea mai cum- 
plită sărăcie a plugarului: sărac lipit pământului. 

Al doilea caracter distinctiv al iohăgiei este 
munca silită, în deosebire de munca liberă din 
epoca salariutului. 

Al treilea caracter e felul special al relaţiilor 
de producţie și al relaţiilor de exploatare dintre 
stăpâni şi lucrători, e forma exploatării. In epoca 
salariatului exploatarea e bazată pe bani: stapânul 
cumpără forţa de muncă a muncitorului şi îl pune 
să reproducă o valoare mai mare decât cea plă- 
tită, — de aici câştigul stăpânului. In epoca serva- 
jului exploatarea se face în natură, în obligaţii 
naturale: dijme, rușfeturi, fel de fel de servituti, 
obligaţii de muncă cu palmele, cu carul, fel de fel 
de tributuri în natură din gospodăria țărănească — 
ouă, pui, mușchiu de porc; iară când există încă 
industria, casnică, pânzeturi, ete. 

Acestea sânt cele trei caractere mai ales esen- 
țiale şi distinctive ale iobăgiei. Vom vedea îndata 
cum chiar prima lege de protecţie a muncii rea- 
lizează în bună parte iobăgia şi în fond și ìn 
formă. 

Inainte de toate trebue observat, însă, cu tot 
dinadinsul, că prima condiţie esenţială a serva- 
jului — legarea de pământ — a fost realizată 
întrucâtva chiar prin împroprietărirea dela 1864, 
și anume prin inalienabilitatea pământului. Având 
o bucată de pământ inalienabil, vite, plug, ţăranul 
e legat din tată în fiu, pe vecie, e lipit satului 


14 C. DOBROGEANU-GHEREA 


său; iară pământul lui fiind şi insuficient, c robit şi 
moșiei proprietăreşti. 

„Acesta e adevăratul scop și înțelesul adânc al 
stabilirii inalienabilității pământurilor ţărăneşti. 

Se înţelege, de formă se dădea altă explicaţie. 
Nu mă îndoiesc că mulţi au dat-o în toată since- 
ritatea. Şi astăzi incă cei mai mulţi cred că ina- 
lienahbilitatea a fost întrodusă ca o măsură de pază 
împotriva neprevederei şi prostiei ţăranului, care 
altfel ar putea să se proletarizeze; şi iată o jumă- 
tate de veac decând clasele noastre dominante se 
tem strașnic de proletarizarea ţăranului. Bineînţeles 
că se tem numai din solicitudine — obișnuită de 
altfel — pentru interesele lui — săracul de el! — 
căci sântem doar fraţi de aceeaş nație. 

Dar inalienabilitatea a stabilit numai în mod 
incomplect prima condiţie a iobăgiei, pentrucă 
deși ţăranul e în adevăr legat de pământul său, 
fiul său, insă, şi alți membri ai familiei sale pot 
merge şi aiurea să caute de lucru; ba însuş 
țăranul în vremea ce-i rămâne liberă sar putea 
duce la muncă unde i-ar conveni mai bine. Legea 
din 1866 remediază acesi neajuns grav pentru 
proprietar şi restabileşte de-ubinelea toate condi- 
țiile esenţiale ale iobăgiei. 

Astfel, chiar dela început, articolul 2 sună: 


«Numai comuna respectivă poale să legalizeze tocme- 
lile locuitorilor de sub jurisdicţiunea sa; ea poate să lega- 
lizeze tocmeala şi a unui locuitor strein, dar numai când 
acesta ar inlaţișa un certificat din partea comunei în care 
locueşte, doveditor că el este liber de a săvârşi asemenea 
tocmeli». 


Sper că e destul de clar senzul grav al acestui 


NEOIOBĂGIA 75 


articol. Nici un locuitor de acum înainte nu mai 
poate munci nicăieri în ţara românească, decât 
dacă are invoirea autorităţii comunale de care 
depinde. Or, autoritatea comunală, după obiceiul 
pământului, e însuş boierul in persoană. Astfel- 
că locuitorul nu mai poate lucra decât pe moșia 
boierului, afară de cazul când acesta ii dă voie 
să lucreze aiurea. Acum legarea de pământ este 
complectă, căci cu învoirea stăpânului putea să 
lucreze omul oriunde, nu numai pe timpul serva- 
jului, dar şi când era în robie autentică. 

Cu împlinirea celui de al doilea caracter esenţial 
al iobăgiei — munca silită — se însărcinează aceeaş 
lege, prin articolul 13 (numărul fatal) şi articolul 
14. Art. 13 sună astfel: 


«Primarii sânt datori prin ajutorul consilierilor comunali, 
vatășeilor, dorobanţilor, secretarilor, să îndemne pe mun- 
citorii agricoli, cari au contractat în conformitate cu legea 
de fața, a-și îndeplini tocmelile, la vremea când şi locul 
unde, şi după chipul cu care s'au legal prin tocmeli. 

«In cazul când muncitorul nu lucreaza dupa tocmeală 
primarul împreună și cu consiliul comunal, cerceteaza în 
acea zi chiar reclamaţiunea şi conslalâind faptul adevărat, 
deodată cu încheierea procesului-verbal pentru aceasta il 
va, executa la indeplinirea locmelei. 

«Primarii cari nu va executa pe locuitori la timpul 
prevazut aicea mai sus, se vor supune la amendă în folosul 
cassei comunale dela 50—10V lei. Această amendă insă nu-i 
va sculi dela răspundere de daune interese către cel vá- 
tamat, conform legii». 


Ceeace între altele e neprețuit in acest arti- 
col, e tonul fariseic, care de acuma înainte va servi 
de model pentru toate aceste legislații protectoare 
ale muncii. Primarii sânt datori, zice legea, să în- 
demne pe locuitori la munca moşiei boiereşti. Dar 


76 C. DOBROGEANU-GHEREA 


cum sä-i îndemne? Prin dorobanti, adauge, elegant 
şi degajat, legiuitorul. Dulce îndemnare !!) Iară dacă 
vrun primar excepţional—care, prin vr'o minune, 
n'ar fi în serviciul proprietarului—ar refuza să în- 
demne cu dorobanţii pe locuitori, e ameninţat—sau 
îndemnat, ca să ne exprimăm în limbajul dulce 
al legiuitorului—cu 100 lei amendă, ba chiar cu 
ruina complectă printr'un proces de daune interese. 

Dar legiuitorului nici această dulce îndemnare 
prin dorobanţi nu-i pare deajuns şi deaceea a 
adăugit şi articolul 14, care sună astfel: 


1) Printre mijloacele de-a îndemna—foarte numeroase și 
foarte variate—era şi acesta : când ţăranul fugea departe, 
de unde feciorii boierești și vătășeii nu-l puteau aduce pe 
sus, atunci îi maltratau nevasta, pănăcând omul era silit 
să se întoarcă (Vezi R. Rosetti: Pentruce sau răsculat fä- 
ranii, p. 451). Torturarea nevestii, în scopul de-a aduce la 
lucru pe bărbatul ei, nu e numai desfiinţarea totală a legii 
şi a relaţiilor legale, dar e o desfăşurare de cruzime, care 
poale să-și găsească egalul doar în cruzimile cari au înto- 
vărăşit robia negrilor din America. Și la maltratarea femei, 
se mai adauge, implicit, şi alt mijloc, deasemenea relevat 
de d. Roselti: acela că speriau copiii. Deaceea de multeori, 
odată cu plecarea ţăranului, pleca și toată familia lui. Dar 
şi atunci se găsea soluţia: «dacă nu găsea pe nimeni a- 
casă şi n'avea pe cine să bală, strica ce găsea: străchini, 
scaune, şi apoi pleca după om. Oamenii astfel executați 
erau duşi de feciorii boiereşti pe lanul proprietarului sau a 
arendaşului şi acolo, sub soarele arzător, cu usturimea bi- 
ciului vie pe spinarea lor, prăşeau în tăcere, blestlemând în 
inimă ceasul in care se născuse, blestemând pe acei care-i 
silea să-și lase popuşoii, hrana familiei pe anul viitor, să se 
piardă în buruieni. Și asemenea lurruri se petreceau în fierare 
an, ce zic, aproape în fiecare zi pe vremea praşilei, pe sute 
de moșii din Moldova apoi, deşi pe o scară mai mica, se 
mai repetau şi în vremea secerei». (Id., pag. 152). 


NEOIOBĂGIA 77 


«Primarul prin mijloacele executive de cari dispune 
va aduce îndată pe datornic la munca pentru care s'a toc- 
mit: când el se va îndarătnici, reclamantul poate prin 
concursul primarului şi în fiinţa unui consilier al comunei, 
ori secretarului ei, iară în lipsa lor chiar a doi martori, să 
tocmească pentru săvârşirea acelui lucru alţi oameni cu 
orice preţ». 

` 

Aşadar, dacă minorul sar încăpăţâna să-și 
lucreze propriul său pământ tocmai în timpul când 
boierul are mai mare nevoie de muncitor, atunci 
primarul, nu numai ca-l] va îndemna dulce prin 
dorobanţ, adică îl va aduce legat la muncă, dar 
prin doi simpli martori va putea să-i vândă şi ce- 
nuşa din vatră, 

Dar se va zice: dece sa tocmit țăranul la 
boier ? era doar liber să n'o facă! Această objec- 
ție ar putea s'o facu un strein, care nu cunoaşte 
țara; un român—cinstit vorbind—n'o va face. Mai 
intăi, imensa majoritate a taranilor n'a avut nicio- 
dată pământ suficient şi are intotdeauna nevoie 
de boieri. Țăranii sânt, deci, intotdeauna siliți să 
se învoeascu, Dar afară de asta, nu se știe ce va 
să zică o invocală în țară la noi? Ba, ţăranul, având 
absolută trehuinţă de un pol pentru bir sau altă 
nevoie urgentă, a pus o cruce pe-o hârtie din al 
carei conţinut n'a priceput o boabă; ba, întrun 
contract agrar colectiv a fost iscălit cu o cruce 
de alţii; ba, sa trezit iscălit cu o cruce, fără su 
ştie de unde i-a venit pacostea asta, — şi astfel cru- 
cea, veşnicul simbol al durerii, a servit la ras- 
tignirea. ţăranului român. 

Prin art. 2 al legii din 66, deci, țăranul a fost 
legat pământului, iară prin art. 13 şi 14 ale aceleeaş 
legi s'a întrodus munca silită. 


78 C. DOBROGEANU-GHEREA 


In ce priveste a treea condiție a iobăgiei, atât de 
importantă in casul de fală: relaţiile în natură, — 
acestea au rămas: dijmă, despre care încă Gr. Ghica 
Vodă știa că «implică o idee de servitudine și de va- 
salitate» 1), rusfeturi, servituti, zile de muncă, chiar 
și claca sub alte forme;— toate acestea au rămas tot 
asa ca în iobăgie—deci iobăgie aproape curată. 

Decât, statornicind iarăşi iobăgia, legiuitorul 
şi-a adus aminte de alt bocluc, de Constituţia noas- 
tră belgiană, care prin toate articolele și senzul ei 
intim se revoltă şi protestează împotriva acestei 
legislații feudalo-iobăgiste. Ce te faci dar cu Consti- 
tuţia, care rămâne doară baza tuturor legilor și 
tuturor relațiilor de drept în ţară? Ce te faci cu 
ţăranul, care ar putea să apeleze la pactul funda- 
mental al ţării împotriva tuturor acestor articol: 
de lege, cari neagă insăş Constituţia? Ei bine, 
legiuitorul nostru dela 1866, cu eleganța şi dezin- 
voltura pe cari i le-am văzut, desființează pur şi 
simplu Constituţia la ţară, înlocuind-o cu legea io- 
băgistă. Ultimul articol al acestei faimoase legi 
stabilește următoarele : 


«Nici o altă jurisdicție, nici o altă autoritate afară de 
cea cuprinsa în legea de faţă, nu se va putea amesteca in 
procedurile alingătoare de tocmeli pentru lucrări agricole». 


Aţi înţeles toată grozăvia acestor cuvinte? Pri- 
marul--adică tot, proprietarul sau arendaşul — va 
«îndemna» prin «dorobanț» şi «prin toate mijloa- 
cele executive de cari dispune», şi nu va mai fi 
nici o altă autoritate sau jurisdicție şi nici o altă 
dreptate decât a lor. Primarul şi Dorobanţul! Nu 
e numai iobăgie, dar e o iobăgie în unele privinţe 


1) R. Rosetti: Pentruce s'au răsculat [ăranii, pag. 274. 


e 


NEOIOBĂGIA 79 


mai rea decât cea dinainte, pentrucă atunci cra 
cel puţin o jurisdicție şi o autoritate corespunzătoare 
la cari ţăranul putea să mai apeleze. Pecând 
acum? Acum Constituţia e desființată, iară în locul 
ei e primarul (adică proprietarul şi arendașul) şi 
dorobanţul. Prin legea din 66 statul şi clasele noas- 
tre dominante au deschis larg porţile de fier ale 
iobăgiei şi au împins într'insa țărănimea românu. 

Şi statul şi clasele dominante au făcut mai 
mult decât atâta. Dupăce au întrodus relaţii de 
producţie iobăgiste, au reuşit să convingă opinia 
publică, pe toţi naivii şi neșştiutorii, că toate acestea, 
au fost făcute chiar în interesul ţurănimii şi ţării. 
Și credinţa aceasta a rumas dominantă şi acuma,— 
dovadă strălucită cum clasele stăpânitoare ştiu să 
impună socictății nu numai interesele lor, dar şi 
aspectul ideologic sub care vor să le prezinte. 

Un exemplu caracteristic în această privinţă 
ni-l dau chiar d-nii C. Tănăsescu şi St. Grigorescu, 
conştiincioşii culegători ai legilor tocmelilor agri- 
cole, din cartea cărora am făcut şi citatele de mai 
sus. Dupăce tipăresc legea dela 1866, o carac- 
terizează astfel: 


«Legea tocmelilor agricole din anul 1866 linişti spiritele, 
aduse siguranţa în raporturile dintre părţi şi stimulă des- 
voltarea forţelor productive a munci. Prin ea se dă liber- 
tatea, sătenilor de a se invoi cu proprietarul oricum vor 
crede ei de cuviinţa, limitând însă timpul pentru care se 
vor face învoielile». 


Nu mă îndoiesc că d-nii C, Tănăsescu şi St. 
Grigorescu nici n'au avut nevoie nici nau dorit 
să falsifice adevărul; nu, nu l-au priceput; şi în 
cartea, lor ei exprimă numai opinia curentă, im- 
primată de clasele dominante. Dealtfel, înşişi d-nii 


80 C. DOBROGEANU-GHEREA 


culegători ai legilor, imediat dupăce dau carac- 
teristica de mai sus a legii din 1866, aduc două 
exemple cari îi caracterizează minunat rezultatele. 
Iată întâiul exemplu: 


„Un caz de asemenea natură sa întâmplat la Brăila, 
unde mai mulţi locuitori s'au învoit unul pentru altul să 
facă munca proprietarului. Intâmplându-se ca unul să nu 
execule munca, sau vândut boii celorlalţi pentru despă- 
gubirea proprietarului, 

„In al doilea an, locuilorii au contractat cu proprielarul 
insă cu condiţia ca să nu mai garanteze unul pentru altul. 
Proprietarul a zis: «bine, dar să prevedeţi in contract 
cuvântul «solidar». Locuitorii întrebând ce înseamnă aceasta, 
li sa răspuns că solidar inseamnă «trăească arendașul. 
Locuitorii crezând că aşa este au contractat şi neexecu- 
tându-se toate muncile li sau vândut averile“. (pag. 156—157). 


Şi iată şi al doilea exemplu: 


«O astfel de invoeala cămătărească s'a făcut în judeţul 
Brăila, prin care s'a impus unui om ca să lucreze pe an 
39 de pogoane, să care 300 chile la Brăila şi să facă şi 30 
zile cu palmele, și cu clauza ca dacă nu va face toate 
acestea să dea, lu sfârşitul anului, 1600 lei ştrat arenda- 
şului*. !) (pag. 157.) 


D-nii Tănăsescu și Grigorescu socotesc aceste 
întâmplări ca excepţii, fără să priceapă că în 
sociologie cași în gramatică excepţiile confirmă 
regula. 

Se inţelege că e o exagerare stupidă acest 
contract, care impune unui singur om munca a 
cel puţin trei oameni și pentru cazul — binein- 
teles, absolut sigur — -de neexecutarea învoiclii, 
ii impune un ştraf de 1600 lei. Este evident că 





1) Acesle exemple au fost citate și în parlament de 
Lascar Catargiu, care le-a garantat autenticitatea. (Vezi R, 
Rosetti : Pentruce s'au răsculat (ăranii). 


NEOIOBĂGIA 8i 


munca impusă putea să fie redusă la jumatate, că 
tot n'ar fi fost în stare s'o facă, iară ștraful la 300 
de lci, spre pildă, că tot n'ar fi fost în stare să-l 
plutească vreodată, aşacă tot avea să rămână 
veşnic dator şi, deci, veşnice învoit şi, deci, veşnic 
iobag al arendaşului. Dece dar această exagerare 
de 1600 lei ştraf, pe care n'ar putea să-l plătească, 
nici zece tarani. exagerare care, indefinitiv, nu 
sorveşte la nimic ? 

Aici e un caz patologico-sovial de desfrânare 
sadică a exploatarii şi cruzimii, cure se trezeşte 
in sufletul unui om când celalalt ii e dat în stà- 
pânire, legat de mini şi de picioare; este acea 
desfrânare sudică a cruzimii și exploatării, care 
doarme in adâincimile sufletului chiar și al omului 
civilizat, şi se trezește în el când, în centrul Africii, 
vine în contact cu negrii, daţi făra nici o rezervă 
in stăpânirea lui. Acest contract le caracterizează 
pe toate celelalte. 

Incât priveşte inșelarea ţăranilor prin cuvin- 
tele radicale de colectiv, solidar, etc., apoi acestea 
sânt doar şi mai tipice. Cu vremea, numai, sistemul 
sa perfecţionat şi contractul a devenit un labirint 
de atâtea articole, sprcificări de munci şi obligaţii, 
încât şi economistului i-ar trebui multa vreme, 
spre a se domiri; dar încă ţăranului! Țăranii 
pun o cruce, dacă nu pune altul pentru ei, şi 
rămân învoiţi pe vecie, invoiţi, cum zic culegatorii 
noştri, «aga dupăcum cred ei de cuviinţă». Sar 
părea că d-nii Tănăsescu şi Grigorescu trăcsc în 
altă ţară, nu în ţara românească. 

Ceeace trebue să ne mire cu drept cuvânt, 
c că, având la dispoziţie legea din 1866, care în 
fond restabilește de bună seamă iobăgia, proprie- 


33069 6 


82 C. DOBROGEANU-GHEREA 


tarii şi statul au simțit nevoia de-a mai înăspri 
acea lege, până într'atăta, ca să nu rămână indo- 
eală nici pentru un copil că avem dea face cu o 
iobăgie deghizată. Se vede că ţăranului român 
prea ii intrase în cap şi în inimă liberarea din 
iobăgie, prea se încrezuse într'insa şi, cu toată in- 
demnarea, dulce prin dorobanţi, a înţeles — ca 
mic proprietar — să-și muncească înainte de toate 
propriul său pământ, iară ca muncitor să se 
tocmească unde i-ar veni mai bine. Ce te faci dar 
cu această, «îndărătnicie» — vorba legiuitorului — 
o îndărătnicie generală a unui popor întreg? Un 
singur lucru rămânea, de făcut : impotriva minorului 
să, se mobilizeze armata şi cu forța urmată să fie 
tirât în vechea iobăgie. Aceasta o face legea dela 1872. 

Legea dela 1872, care în analele legislaţiei 
muncii va rămânea pe veci celebră — tristă şi urita 
celebritate, — pregătindu-se să dea ultima lovitură 
iobagului liberat, îl ia, chipurile, sub protecţia ei. 
Astfel, un articol din lege sună aşa: 


«Consiliul comunal este în drept să refuze legalizarea 
unui act de tocmeală pe dată ce munca pentru care se în- 
voieşte un locuitor e mai mare decât ceeace ar putea lu- 
cra el şi familia lui». 


Va să zică, ţăranul şi cu familia lui trebue su 
lucreze boierului numai atâta cât pot, cât încape 
în pielea lor, iară cât nu pot, nu trebue să lucreze, 
că nu permite iegea. Nu-i vorbă, acest articol mai 
are şi alt senz, în adevăr protector pentru ţăran, 
căci angajându-se peste măsura puterii sale, ţăra- 
nul rămâne veşnic dator boierului şi astfel veşnic 
învoit., Dar cine judecă dacă învoeala e sau nu peste 
măsură? Primarul, adică boierul. Asta e una la 


NEOIOBĂGIA 83 


mână. Și afară de asta, nu există oare destule mij- 
loace piezişe pentru a preface pe minor intrun in- 
voit pe vecie? Aşa e, spre pildă, arvuna de un 
pol care, nu se știe cum, pânăla primăvară se 
preface în doi. Dar mai caracteristic decât toate 
e felul sancţiunii, care se dă articolelor cari privesc 
şi chipurile susțin interesele țăranilor. Pecând un 
primar, care ar legaliza tocmeala unui locuitor 
strein de comuna sa,e supus pedepsii şi amenin- 
tat de procese ruinătoare, când e vorba, insu, de 
proteguit interesele sătenilor, legiuitorul, cum vedem 
în articolul de mai sus, zice dulce şi frumos: «Con- 
siliul comunal este în drept să refuze legalizarea». 
Prin urmare, dacă vrea, refuză, iară dacă nu, lega- 
lizează ; depinde de el şi de proprietarul și aren- 
daşul respectiv. Cum vedem, legiuitorul, om vesel, 
face şi comicării pe socoteala ţăranilor. Dar mai 
elocvent e faptul că până și acest articol «protec- 
tor» — așa anodin și ridicol cum e — le-a părut 
incomod proprietarilor, arendaşilor şi statului. Și de- 
aceea, prin legea dela 1882, spre marea amără- 
ciune a d-lor Tănăsescu şi Grigorescu, a fost abrogat. 
Se înţelege că statul, devremece a întrodus 
articolul protector de mai sus şi câteva similare, 
pentru săteni, trebuea să facă ceva şi pentru pro- 
prictari, arendași şi pentru sine îinsuș, pentruca, 
dupăcum se știe, statul îndreptățește deopotrivă 
toate clasele sociale și nu poate să fie pentru unii 
mumă. iară pentru alţii ciumă. Și legiuitorul face 
câteceva, şi pentru ei. Și anume. Mai întăi, intă- 
reşte fixarea de pământ prin următorul articol: 
«Sânt de drept nule îndatăce ar aduce vălamare unei 


a treea persoane: învoielele ce s'au făcut cu locuitorii din comu- 
no streine, fără să fi prezentat certificatul prevăzul la art, 2» 


54 C. DOBROGEANU-GHEREA 


După aceasta, legiuitorul dela 1872 strecoară 
următorul articol blând şi nevinovat: 

«In caz când, după îndemnul şi execuţiunea consiliului 
comunal, locuitorii vor arăta îndărătnicire sau vor dosi din 
comună, consiliul îndată va cere dela subprefectura locală 


a-i trimite ajutor de dorobanţi necesari în executarea lo- 
cuilorilor îndărătnici sau fugari, în comptul vinovatului». 


Articolul acesta, barem are avantajul că des- 
copere adevăratele raporturi de producţie, fără 
perdea și fără ruşine. Aici e vorba pe şleau de lo- 
cuitorii cari dosesc dela stupânii lor, de fugarii 
ce trebuesc aduşi cu sila, de armata care era mo- 
bilizată. spre acest sfârşit. Aici şi d-nii Tănăsescu 
şi Grigorescu au înțeles că legea dela 1872 a re- 
înviat vechea, iobăgie, munca sub biciu și a. m.d. 
—«o adevărată robic» 1). De fapt este aci mai mult 
decât întoarcerea la iobăgie, căci este pur şi simplu 
întronarea unui regim sclavagist. Dar încurând 
d-nii Tănăsescu şi Grigoresc.a se consolează cu asta, 
că, legea dela 1882 iară a desfiinţat robia și a în- 
trodus deplina libertate a tranzacţiilor. 

Aceia cari ar dori să se lumurească mai bine 
asupra rezultatelor faimoasei legi dela 1872, să 
citească Românul depe vremuri. Acolo vor vedea 
cum pe câmpiile ţării sătenii erau căraţi rânduri- 
rânduri, ba legaţi cot la cot şi duşi de dorobanţi, 
ba legaţi cu lanțul de gât și duşi de călăraşi. Nu 


1) Inainte de introducerea acestui arlicol în legea toc- 
melilor, când rolul de-a executa pe u«indărătnici» îl aveau 
numai vătăşeii, cari nu pulcau să-i aducă de departe, ei 
recurgeau la un mijloc foarte practic, dupăcum am văzut: 
luau la bătaie pe nevasta fugarului, şi atâta o băteau până- 
când omul se vedea silit să se intoarcă. (Vezi R. Rosetti: 
«Pentruce s'au răsculat [ăranii», pag. 451). 


NEOIOBĂGIA 85 


erau tâlhari sau ucigaşi aceștia, ci țărănimea ro- 
mână târâtă în iobăgie, din carc, în naivitatea ei, 
se credea scăpată. Acolo, in Românul, vor vedea 
cum muncitorii erau închiși noaptea în hambare 
speciale şi păziţi cu strajă ca să nu fugă — și alte 
frumuseți de acestea. Și vor mai vedea cum C. A. 
Rosetti, acest suflet nobil şi mare, era uluit şi ză-- 
păcit de toate aceste grozăvii. El credea doară atât 
de sincer că erau destule instituţii occidentale ca 
să prefacă ţara într'o ţară civilizată, occidentală; şi 
totuşi vedea libertatea — și ţăranii duşi în lanţuri 
la muncă; egalitatea — și lucrătorii închiși în ham- 
bare, ca să nu fugă dela lucru; fraternitatea — şi 
românul lucrând sub biciul logofătului şi doroban- 
tului. Da, puterile elementare economice sânt ceva 
mai tari decât formulele umanitare! ). 

Şi pecând Rosetti acuza pe foştii săi prieteni 
de luptă, aceştia se puneau vârtos pe lucru, pentru 
organizarea acestui unicum social: un stat bazat pe 
iobăgia de fapt, având instituţiile cele mai liberalo- 
burgheze. 


') D. Sebastian Moruzi, întrun articol publicat in revista 
Indrumarea din noemvrie 1908, ne dă documente foarte in- 
teresante din arhivele unei primarii rurale. E o întreagă 
corespondenţă urmată în anul 1873, între proprietara moşiei 
Vascani şi primăria comunei Ruginoasa. E vorba de oameni, 
cari rămăseseră datori proprietarei în /560 şi dânsa cere sa 
fie trecuţi în contracte pe anul /$74, deoarece pâna atunci 
«uitase» să-i treacă ; de oameni plecaţi la lucru in alte judeţe, 
cari sânt aduşi pe sus şi siliți să lucreze dublu decât da- 
torea/ă, iară pe urmă mai sânt şi reclamaţi ca să platească 
daune; de ajutorul de primar, în unire cu consilierul cir- 
cumscripţiei şi vătăjelul primăriei, delegaţi de primar «să 
steie încontinuu pe lan pentru a executa oamenii». Și totuşi 
proprietara, veşnic nemulțumită, declară că se «inspăimân- 


86 C. DOBROGEANU-GIIEREA 


Afară de execuţia cu armata, au mai contri- 
buit la consolidarea semiiobăgiei şi contractele colec- 
tive solidare. Dupăcum sa văzut şi din exemplul 
citat mai sus, prin aceste contracte toţi erau răs- 
punzatori pentru fiecare în parte şi dacă unul nu 
se ţinea de aşa numita invoeală liberă şi — vorba, 
legii — dosea din comună, atunci răspundeau cei rä- 
maşi pentru fugar. Prin acest sistem se vâra spio- 
najul şi vrajba printre contractanţi, toţi să păzeau 
unul pe altul cu să nu «dosească». 

Zece ani a trăit țărănimea sub această lege excep- 
țională, sub accastă mică stare de asediu, cum sar 
numi în Rusia; zece ani ţăranul a fost tàrit de do- 
robanțt sau călăraş, legat cot la cot, închis în ham- 
bare, bătut, torturat ; zece ani a suferit el acest 
regim liberal, părintesc, pânăcând sa convins, în- 
sfârşit, că liberarea lui din iobăgie era un cuvânt 
deşert, că în fond el era şi trebuea să rămână iobag, 
ca sforţările de a se libera efectiv erau şi rămâneau 
zadarnice. Și când sa convins de toate acestea, 
smerit și-a făcut cruce, şi-a zis că asa vrea Dumnezeu, 
aşa i-a fost scris şi... s'a supus inevitabilului. 

Și atunci, Jincinţeles, mica stare de asediu a 
devenit de prisos și legea din 1882 a desfiinţat-o. 

Nu-i vorba, pentru abolirea execuţiunii brutale 


leaza» când vede ca «autoritatea competintă nu există», că 
«angajaţii bat târgurile în zi de lucru şi d-v. staţi cu ne- 
pasare». «incâl — zice ea — mă găsesc înconjurată numai 
de salariaţii mei, cum eram cu 15 ani în urmă». 

Cum vedem, ceeace e mai caracteristic din loate do- 
cumentele astea, este ca în 1873, după legile prolecloare, 
proprielara vorbește cu groază de slarea de lucruri care a 
fost cu 15 ani înainte. când legile protectoare nu exislau și 
dânsa era „inconjuratii numai de salariatii ei“. 


NEOIOBĂGIA S7 


prin armată pledau si alte motive, pe cari le şi 
invoacă legiuitorul de atunci. Astfel, cum zice el, 
řorțele productive ale ţării, după legea dela 1872 
nu numai că n'au crescut, dar încă au scăzut, tă- 
ranul a sărăcit, raporturile dintre ţărani și proprie- 
tari au devenit mai încărcate ca oricând. Se înţelege, 
munca de sub biciu, munca robului. e mai puţin 
productivă decăt a omului liber; se înţelege, sără- 
cirea şi degenvrarea ţăranului — a unicului factor 
de producţie intro ţară agrară — şi a instrumen- 
telor lui de muncă — a vitelor lui — ameninţa cu 
ruina şi ţara şi chiar pe marii proprictari ca clasă. 

Dar aceste lucruri mai adânci puteau să le 
vadă şi su le priceapă oameni ca d. P. P. Carp; 
clasa noastră dominantă agrară, însă, nu s'a sin- 
vhisit niciodată de interesele ei permanente de 
clasă şi nici de ale statului, ci numai de interesele 
ei imediate. Deaceea nici war fi fost posibilă abo- 
lirea micei stari de asediu a legii dela 72, dacă prac- 
ticeşte ea n'ar fi devenit de prisos. Dar ţăranul se su- 
pusese inevitabilului și de acuma era suficientă legea 
tocmelilor dela 66, cu feluritele adause ulterioare, 
cu duleea îndemnare la muncă prin primar şi doro- 
banţ, cu lipirea de pumânt prin certificat, care de 
fapt îi făcea imposibila munca în altă parte decât 
pe moşia de care cra legat. De acuma inainte era su- 
ficient contractul agricol — incurcat şi de neînțeles — 
pe care taranul punea crucea făra să ştie ce con- 
ține, — contract care nu este altceva decât confirmarea 
vechilor servituți într'o formă contractuală, — și carc-l 
vobea pe ani; de ucuma erau suficiente toate aceste 
condiţii, prin cari sa reintrodus iobăgia veche şi, 
deci, mica stare de usediu se putea desfiinţa, mai 
ales că era şi prea jenanta, prea scotea la iveală 


88 G. DOBROGEANU-GHEREA 


dðinuirea vechei iobăgii, inăsprită incă prin intreaga 
forță armată a organizaţiei moderne a statului. 

Nu-i vorbă, desfiinţarea, aceasta s'a făcut numai 
de formă, căci de fapt «indemnarea» prin primar 
şi dorobanț, prevăzută în legea tlela 66, insemnează 
în practică uproape acelaş lucru caşi execuţia si- 
lită armată. In cartea sa România agricolă, d. dr. 
George Maior; unul din cei mai buni cunoscători 
ai vieţii noustre agricole, ne dă următorul tablou 
sugestiv : 

«Dacă întâlneşti oameni în drumul tău, te ingrozeşti de 
aspectul lor — cu fețele leşinate de foame, cu hainele lor rupte 
şi murdare, cu vilele leşinate, caşi ei,—iara pândarii, vălafii 
şi ispravnicii, stând în jurul lor, înarmaţi pânăla dinţi — cu 
puști. revolvere, cu iatlagane și hangiare la brâu — incura- 
jându-i şi ţinându-i la muncă și dreptate» (pag. 43). 


Acestea erau relaţiile în 1895, când e tipărită 
cartea d-lui Maior, va să zică 13 ani dupăce legea 
din 1882 desfiinţase în aparență execuţia silită ar- 
mată. Dar afară de asta, tot restul acelei legi din 82, 
caşi toate legile agricole ulterioare, caşi toate legile 
și regulamentele pentru regularea relaţiilor între 
țărani şi stăpâni, toate consfinţesc şi consolidează 
relaţiile de producţie iobăgiste cele vechi. 


+ 
+ + 


Sistemul neoiobăgici, care su stabilit dela 1866 
încoace, a pus pe ţăran, ca material exploatabil, 
la discreția absolută a proprietarului și arendașului, 
a permis şi a făcut posibilă și rentabilă o exploatare 
a ţăranului mult mai intenzivă și mai exagerată 
decât o permitea regulamentul organic. Mulţi, mai 
ales dintre stupânii noui, logofeţii și cârciuinarii şi 
țăranii imboguţiţi, prefacuţi în mari proprictari şi 


NEOIOBĂGIA 89 


arendași, folosindu-se de aceste condiții extraordinar 
de lesnicioase de a stoarce ad libitum pe ţăran, au 
început să împingă exploatarea, dupăcum am văzut, 
pănăla - nişte proporţii absolut odioase, cari ame- 
ninţau însăş existenţa poporului ca atare. Dânșii 
au uitat cu desărârsire că mai e nevoie și altădată 
de firan. Deaceea statul, deşi reprezentant al in- 
tereselor marei proprietăţi — dar al intereselor ei 
mai permanente — statul, chiar în interesul bine 
priceput al sistemului neoiobăgist, a trebuit să ia 
măsuri împotriva abuzurilor strigatoare de explou- 
tare a ţăranului. 

De aici legislaţia de ocrotire, care forme ză 
partea a doua, al doilea, caracter al legilor de toc- 
meli agricole şi care institue o serie de măsuri de 
proteguire a ţăranului împotriva unci exploatări 
prea din cale afară odioase. Această a doua parte, 
deși menită nu să distrugă, ci mai curând să con- 
solideze sistemul, ar fi fost, totuşi, încâtva de fo- 
los ţărănimii, dacă măsurile prescrise ar fi devenit 
vealitate. Dar tocmai asta n'a fost posibil, din cauza 
faimoasei noastre neaplicări a legilor, care rezulta 
din insăş fictivitatea stării noastre legale. Cauza, 
acestei lictivităţi o vom vedea mai jos, dar că le- 
gile folositoare ţuranilor nu se aplica deloc, ăsta 
e un adevăr pe care absolut nimeni nu-l mai pune 
la indoeală. O ştiu şi d-nii Tănasescu şi Grigorescu, 
cari se entuziasmează de bunele intenţii ale legiui- 
torului nostru, dar sânt nevoiţi să constate cu me- 
Jlancolie că toate intenţiile bune rămân absolut pla- 
tonice. 

«Am făcut — zic ei — o vorbire generala asupra legii 
tocmelilor agricole şi am văzul că în general legea cuprinde 
dispoziţii bune, dar nu se păzesc. — Aplicarea cu slricteță a 


90 C. DOBROGEANU-GHEREA 


dispoziţiunilor ei ar face ca tocmelile agricole să nu mai fie 
aşa împovărătoare pentru ţărani. 

«Legea tocmelilor agricole care a avut de scop să mo- 
ralizeze şi pe țăran şi pe arendaș, punând ordine în dife- 
rite invoieli, rămâne fără nici un efect, aproape în toată ţara, 
şi aceasta din cauză că ea se eludează în mai toate dispo- 
ziţiile ei, iară sancţiunile ce ea prevede nu au nici un efect, 
penlrucă nu sânt reale» !). 


Se înţelege că d-nii Tănăsescu şi Grigorescu, 
ca tot românul, au şi o soluţie împotriva acestui 
rău imens şi profund care se cheamă nerealizarea 
legilor, şi anume: în locul primarului, cu suprave- 
gherea executării legilor să fie insărcinat inspec- 
torul comunal. Pur și simplu. 

Un fost prefect, care în această calitate a pu- 
tut să se convingă de visu de aplicabilitatea legilor 
în ţară la noi, a scris un foarte interesant articol 
întrun ziar din Galaţi, Votul Universal, asupra 
acestui subiect. In legile existente, zicea autorul (ar- 
ticolul a apărut înainte de 1907), sânt multe dis- 
poziţii proteguitoare cari, cinstit aplicate, ar fi de 
un mare folos pentru țărănime; din nenorocire, 
însă, continua, d-sa, acea parte a legii care e îm- 
potriva ţăranului se aplică straşnic, iară aceea, 
care e în favoarea lui nu se aplică deloc °). După 
multele și nenumăratele discuţii, anchete, acte, ti- 
părite in urma răscoalelor din 907, constatarea. 


') Zocmelile agricole sub diferite legiuiri, de Const. Tănă- 
sescu şi St. Grigorescu, Bucureşti 1906, pag. 195. 

2) D. Seb. Moruzi, care deasemenea a fost prefect în di- 
ferite rânduri şi în diferite judeţe, spune acelaş lucru: 

«E de observa! totodată ca loate părțile legii tocmelilor 
agricole, cari vin în avantajul locuitorilor, sânt căzute în 
dezuetudine». (Seb. Moruzi. citat de d. Bibicescu : In chestiunea 
agrară, pag. 74). 





NEOIOBĂGIA 91 


Votului universal a devenit o banalitate Or, aceasta 
înseamnă că din două părţi esenţiale, cari consti- 
tuesc legile ce regulează relaţiile dintre ţărani 
şi stăpâni, partea aceea care întăreşte sistemul în 
vigoare — vechile relaţii iobăgiste -- se aplică cu 
cea, mai mare străşnicie, iară aceea care caută să 
mai înfrâneze revoltătoarele abuzuri ale sistemului 
de relaţii iobăgiste, nu se aplică deloc. 

Ne-am oprit atât de mult asupra legilor de 
tocmeli agricole, pentrucă din analiza lor se de- 
gajează mai cu ușurință acest fapt de-o mare im- 
portanță — şi care dominează aproape întreaga 
noastră vieață economico-socială. dela ţară — că 
în relatiile noastre economico-sociale după 1864, cași 
până atunci, domnesc deopotrivă relaţii în fond io- 
băgisle. Acesta este un adevăr de imensă impor- 
tanţă, numai priceperea lui adâncită dă putinţa 
de-a înţelege problema noastră agrară în toată în- 
tinderea ei, caşi soluţia ce ea comportă. 

Știu că această afirmare a mea va stârni 
foarte multe contraziceri, pentrucă e o axiomă 
socială, îndeobşte admisă, că la 1864 au fost libe- 
raţi iobagii şi de atunci încoace sau stabilit relaţii 
nouă în ţara noastră, sa stabilit proprietatea qui- 
ritară, libertatea muncii, deci, relaţii economice 
liberalo - burgheze caşi în Occident. Aceasta se 
admite deobiceiu. Încolo, se înţelege, opiniile di- 
feră, foarte mult. Pentru reprezentanţii intereselor 
marei proprietăţi, liberarea iobagilor dela 1864 şi 
împroprietărirea lor a rezolvit problema odată 
pentru totdeauna. Democraţii și poporaniştii noştri 
văd foarte bine și o spun, că împroprietărirea dela 
1864 a fost înșelătoare, că ţăranul a tost pus să 
plătească, pământul care-i aparţinea de drept şi că 


92 C. DOBROGEANU-GHEREA 


în schimb i sa dat pământ şi puţin şi prost, că 
exploatarea lui e acum mai neomenoasă chiar de- 
cât în timpul iobăgiei, toate acestea, le văd şi pri- 
cep bine democraţii şi poporaniștii noştri. Dar ei 
sânt tot atât de convinşi că iobăgia noastră, afară, 
de oarecari vestigii, sa desființat la 1864 și că, 
de atunci avem relaţii de producţie economico-bur- 
gheze. Şi pe acest fel de a pricepe lucrurile se în- 
temeiază şi felul lor de a înţelege problema agrară 
ȘI — cum vom vedea mai jos — remediile ce propun, 
soluţiile ce dau pentru rezolvirea problemei. 

E straniu în cel mai înalt grad cum afirma- 
tiile de natură economico-socială, dictate de inte- 
resele de clasă dominantă, devin — pentru zeci 
de ani — axiome politico şi economico-sociale, chiar 
și pentru cei cari în fond sânt împotriva intere- 
selor acestor clase dominante. Când cetești remar- 
cabila operă a d-lui Radu Rosetti, Pentruce sau răs- 
culat ăranii, şi vezi cum relaţiile de producţie de 
acuma au rămas aceleaşi caşi pânăla 1864, dar: 
absolut aceleaşi în fond şi în formă, aceleași până, 


şi în abuzurile lor, — cum e măsurarea cu pră- 
jina falsă, globirea, vitelor, închiderea drumurilor, 
adăpătoarelor, etc., — te întrebi cu mirare: cum a 


putut să subziste aproape o jumătate de veac 
această. adevărată erezie, că, 1864 înseamnă, desro- 
birea muncii țărănești şi oeră cu totul nouă, eră 
de relaţiide muncă liberă în raporturile noastre 
agrare? 

Se va obiecta, desigur, că deşi în mare parte 
relaţiile de producţie după 1864 au rămas în ade- 
văr cele de mai înainte, este însă şi o deosebire 
importantă, rezultată din desființarea boierescului 
in Moldova, a elăcii în Muntenia şi a relaţiilor ju- 


NEOIOBĂGIA 93 


ridice servagiste cari le comportă !); şi dacă totuşi 
exploatarea ţăranului şi mizeria lui au rămas ace- 
leași ori au fost chiar mărite, aceasta încă mar 
dovedi nimic, pentrucă ceeace deosebeşte epoca 
feudală de epoca burgheză este tocmai faptul muncii 
silite deoparte şi al muncii libere de alta, iară nu 
gradul atârnării economice sau exploatării. Se în- 
țelege că aşa e. Se înțelege că, spre pildă, dacă tă- 
ranii noştri ar fi fost liberaţi de boieresc şi clacă, 
nu numai cu pământ puţin şi prost, dar chiar fără 
o fărâmă de pământ, atunci atârnarea lor econo- 
mică Şi poate şi mizeria lor puteau să fie şi mai 
mari decât înainte, şi totuși ei ar fi fost în adevăr 
liberaţi, întrucât munca lor ar f devenit marfă, 
întrucât ei ar fi devenit stăpâni absoluţi pe munca 
lor, liberi s'o vândă când, cui şi cum ar fi vrut, 
pe baza legii cererei şi ofertei, pe baza liberei 
concurenţe. Atunci ei ar fi devenit în adevăr ce- 
tăţeni liberi, ale căror relaţii cu toţi concetățenii 
lor ar fi fost regulate de noua lege liberalo-bur- 
gheză, de Codul lui Napoleon; atunci legea din 
1864 ar fi însemnat în adevăr un hotar despăr- 
titor între două epoce istorice deosebite şi sar fi 
putut vorbi de munca liberă, de o eră nouă —nu-i 
vorbă şi atunci destul de tristă şi mizerabilă — în 
relaţiile agrare. 

Dar oare aşa sa întâmplat? Am văzut în dea- 
juns că nu. Pe hârtie legea dela, 1864 liberează 
pe iobag, îl face proprietar quiritar, îi declară, 


1) Vom vedea mai jos cum regimul ilegalităţii, rezultat 
al nouei întocmiri, compensează cu prisosinţă, pentru re- 
gimul nostru semiiobag, neajunsul desfiinţărei formelor juri- 
dice ale iobăgioi. 


94 C. DOBROGEANU-GHEREA 


munca liberă şi îl supune în toate relaţiile cu toți 
concetăţenii — deci şi în relaţiile de muncă cu 
boierii și arendaşii — legilor comune ale ţării, 
Constituţiei liberalo-burgheze și Codului Napoleon. 
Decât, după această liberare pe hârtie reîncepe 
iobăgia de fapt. Mai întâi legea îi mărginește dreptul 
de proprietate, distruge chiar însăş noţiunea, de 
proprietate guiritară. Ce fel de proprietar quiritar 
e acela care n'are dreptul să vândă, să hipotecheze, 
să dispună de proprietatea sa? Pe urmă sc întroduc 
de fapt relaţiile cele vechi de producţie, cu toate 
dijmelc, rușfeturile, servituţile diferite, adică niște 
raporturi economice, cari poartă în sine în mod 
logic şi necesar relaţii de muncă silită şi cari 
produc și relaţiile juridice cutumiere (nu cele scrise) 
corespunzătoare — adică, iobăgiste. 

Şi atunci ce mai rămâne din toată această libe- 
rare? Rămâne încă un fapt foarte important, măcar 
pe hârtie dacă nu în realitate, şi anume Constituţia, 
legea comună, Codul lui Napoleon, cari regulează 
relaţiile dintre toţi cetăţenii, deci şi dintre ţărani 
Şi boieri. Și iată, vine o lege, o lege excepțională, 
— poreclită lege de protecţie a muncii, de protecţie 
a minorului — legea tocmelilor agricole, care declară 
abrogate şi Constituţia şi toate legile liberale şi 
Codul lui Napoleon, le declară nule şi neavenite 
întrucât priveşte relaţiile economice dintre ţărani 
Şi proprietari şi arendaşi. Și această lege excep- 
țională nu e făcută pentru câteva luni, ca toate le- 
gile de excepţie, — deși la început s'a pretextat că e 
menită, să funcţioneze un timp scurt, până se vor 
deprinde ţăranii cu noua stare de lucruri, — nu, ea 
durează de 45 de ani, cu tendinţa bine lămurită, de 
a fi socotită ca o lege definitivă şi veşnică. Si atunci 


NEOIOBĂGIA 95 


te întrebi încă odată, plin de mirare şi stupefacţie: 
ce-a mai rămas din așa numita liberare? E o pă- 
rere şi o iluzie şi atâta tot. Desființarea hboieres- 
cului şi clăcii? Dar în locul lor au fost întro- 
duse obligaţii şi greutăți iobăgiste mult mai mari 
şi nu de fapt numai, ci consacrate prin legi cari 
ordonă până şi execuţia silită prin armată. Se în- 
țelege că prin desfiinţarea boierescului şi clăcii se 
face în adevăr o deosebire între iobăgia veche şi 
cea nouă, dar sigur e că asta din urmă tot iobăgie 
a rămas, neniobăgie cum vom vedea, dar tot iobăgie. 


+ 
+ + 


Dacă clasa țărănească n'a fost liberată din io- 
hăgie sau a căzut în neoiobăgie, dacă ea a fost 
înşelată la împroprietărire şi încă şi bruma de pro- 
prietate ce i sa dat a fost ştirbită şi mărginită prin 
inalienabilitate, este însă o altă clasă importantă, 
care prin legea dela 1864 a fost în adevăr împro- 
prietărită din gros, a devenit proprietară quiritară, 
a devenit liberă şi independentă, scăpând de toate 
obligaţiile şi servituţile erei noastre iobăgiste şi tră- 
gând imense foloase din această împroprietărire şi 
liberare. 

Această clasă e a boierilor, a marilor proprietari. 

Dupăcum a dovedit atât de luminos d. Radu 
Rosetti, țăranii au avut întotdeauna dreptul de pro- 
prietate asupra pământului lucrat de ei. In orice 
caz, era un lung şi interminabil proces în această 
privinţă între ei şi boieri, un proces pendinte. Legea 
dela 1864 a curmat scurt acest proces, declarând 
pe marii proprietari stăpâni asupra întregului pă- 
mânt al ţării, afară de al statului, de cel de mână 
moartă şi de cel răzeşesc. Pământul ce s'a dat apoi 


96 C. DOBROGEANU-GHEREA 


țăranilor, aceştia l-au plătit boierilor ca unor pro- 

prietari. Astfel, dar, legea dela 1864 a improprietărit 
pe proprietarii mari cu aproape tot pământul ţării. 
Cred că pentru o ţară mică cum e a noastră o astfel 
de împroprietărire e destul de frumoasă. Dar legea 
le-a făcut mai mult. Dupăce i-a proclamat stăpâni 
absoluţi, proprietari quiritari, i-a scăpat şi de toate 
servituţile iobăgiei. In adevăr, iobăgia — mai ales 
una mitijată cum a fost cea dinainte de 64 —- nu 
este o robie, un sclavaj; dacă ea presupune servituţi 
de ale ţăranilor către boieri, apoi are drept corolar 
anume servituţi şi obligaţii de ale boierului către 
țăran. Astfel, dacă ţăranii datorau boierilor boie- 
rescul și claca, în schimb boierii erau datori să 
dea ţăranului pământul de muncă, obligaţie de care 
căutau tot mai mult să scape, dar care a rămas 
neclintită pânăla 1864. Pe urmă, boierii aveau obli- 
gaţia să dea pământ fiilor de ţărani când se însurau. 

Aceste sorvituţi, atât de neplăcute marei pro- 
prietăţi, au fost desființate de legea din 1864 și 
marea proprietate a devenit în adevăr quiritară, 
liberă şi independentă. Ea a devenit absolut liberă, 
mai liberă chiar decât în Occident, pentrucă, spre 
pildă, în Germania sau în Englitera e stingherită 
încă. de felurite rămășițe de feudalisin, pecând la 
noi e absolut liberă, poate fi vândută, revândută, 
a devenit o marfă liberă, un capital liber, — sub 
forma lui liberalo-burgheză, — a devenit în unele 
privinţi un capital mai caracteristic şi mai pur bur- 
ghez decât în Occident. 

Iată, deci, în ce parte legea dela 1864 a rea- 
lizat împroprietărirea adevărată, libertatea în toate 
formele ei, în forma capitalistă occidentală pură. 
Dar în faţa acestei forme occidentalo-capitaliste, 


NEOIOBĂGIA 97 


în fața capitalului marei proprietăţi, nu stă o 
formăcapitalistă de muncă corespunzătoare, munca 
liberă salariată, ca în Englitera sau Belgiâ de pildă; 
ci munca în fond iobăgistă, sub formă de aşa numita 
muncă învoită, munca silită. In felul acesta noi avem 
un regim economic agrar dublu, un regim extraor- 
dinar: pe deoparte capitalist, pe.de alta iobăgist,— 
un regim capitatisto-ialăgisi, adică un regim ridicol, 
absurd, odios, care fatal duce la cele mai dezas- 
troase consecinţe economice, morale şi politico- 
sociale, un regim monstruos, care dacă poate să 
existe de o jumătate de veac, se datorește numai 
faptului că prezintă avantaje extraordinare pentru 
clasa, noastră economiceşte dominantă. 

In adevăr, orice regim economic, chiar pentru 
clasa dominantă, alături cu anumite avantaje re- 
prezintă şi neajunsurile corespunzătoare, acestea, 
fiind un corolar al celor dintâi. Aşa, spre pildă, 
regimul iobăgist, pentru clasa dominantă econo- 
micește — boierimea — a avut marele şi dulcele 
avantaj al muncii robite, silite, dar şi un deza- 
vantaj corespunzător: anume obligaţiile şi servi- 
tuţile către ţărani. Tot aşa în regimul capitalisto- 
hurghez occidental, — în forma, lui clasică, — clasa 
capitalistă are un mare avantaj: capitalul e ab- 
solut. liber, exploatarea, capitalistă e absolut liberă, 
față de muncă, n'are nici o obligaţie faţă de ea; 
în schimb are nu dezavantaj corespunzător: că 
munca e deasemenea liberă şi capitalul trebue 
să, trateze cu ea, — în formă cel puţin, — dela egal 
la egal. 

Regimul nostru dublu, însă, — capitalisto-iobfi- 
gist, — are din iobăgie dulcele avanțaj al muncii 
silite (adică așa zise învoile), fără dezavaniajul 


33089 7 


98 C. DOBROGEANU-GHEREA 


vre-unei obligații, servituți, față de ea — și are din 
regimul capitalist absoluta libertate de exploatare a 
muncii, fără să îndure dezavantajul unei munci 
libere. In schimb, clasa muncitoare, țărănească, în 
acest dublu regim are din iobăgie dezavantajul 
muncii silite, fără să aibă avantajele obligaţiilor 
boierești fată de ea, iară din regimul capitalist are 
dezavantajul unei libertăți nețărmurite de exploatare, 
[ără să aibă avantajul unei adevărate libertăți a 
muncii. 

Se înţelege că toate manifestările şi rezultatele 
unui astfel de regim economic ibrid şi absurd, 
nu pot fi decât anormale şi absurde caşi el în- 
suş. Aşa, spre pildă, să luăm faptul social de 
o importanţă aşa de mare, cum e intervenţia 
statului în raporturile dintre stăpâni și muncitori. 
Sub regimul capitalist această intervenţie a sta- 
tului serveşte în adevăr la protecţia muncitorului, 
micşorează exploatarea muncii şi știrbeste, reduce, 
mărginește libertatea nemărginită de exploatare a 
stăpânului ; sub regimul neoiobag (iobăgisto-capi- 
talist), creându-se necesarmente o, stare latentă de 
ilegalitate, de neaplicabilitate a legilor (dece, vom 
vedea clar mai jos), intervenţia aceasta sau nu 
servește absolut la nimic, întrucât e vorba de 
protecţia ţărănimii, sau, mărind regimul de ile- 
galitate, mai măreşte încă libertatea nemărginită 
de exploatare a stăpânului. Aceasta o vom vedea 
mai departe. 

Cu alte cuvinte, prin acest dublu regim capita- 
listo-iobăgist clasa noastră economiceşte dominantă a 
reuşit să realizeze toate avantajele amânduror regi- 
murilor pentru dânsa și toate dezavantajele amân- 
duror regimurilor pentru țărani. Prin acest sistem 


NEOIOBĂGIA 99 


clasa noastră dominantă a reuşit să realizeze ceva 
unic pentru ea, un regim de roze fără spini, iară 
spinii, numai spinii, au rămas ţăranilor: împletiţi 
în cununi dese, de o jumătate de veac ei sânge- 
rează fruntea ţărănimii române. 


* x 
x 


Acest regim dublu se arată în toată frumuseţea. 
lui, mai clar chiar şi mai izbitor în Moldova, decât în 
Muntenia. Mulţămită influenţii Poloniei, desvoltată 
relativ capitalisticește şi faptului că proprietarii 
mari au început încă din timpul iobăgiei să lu- 
creze o parte din pământ pe socoteala lor proprie, 
mulţămită, deasemenea stabilirei mai de demult 
în Moldova a industriei spirtului, o industrie strâns 
legată de agricultură,— relaţiile dintre boieri şi tă- 
rani au devenit încă din timpul iobăgiei în parte 
bănești. După liberarea iobagilor şi clăcaşilor, ra- 
porturile dintre proprietari şi arendaşi deoparte, 
şi ţărani de alta, au luat in Moldova o formă de 
relaţii în bani, astfel că un strein, necunoscând 
țara şi judecând după aparenţe, ar socoti aceste 
relaţii asemănătoare celor capitaliste din Occident. 
Țăranul ia pământ dela boier sau arendaș, nu în 
dijmă, ci în arendă pe bani («îl cumpără pe un an», 
cum se zice în Moldova). Deasemenea şi munca 
ţăranului pentru boier se face tot pe bani, plătin- 
du-i-se cu bucata, dacă putem zice aşa: atâta pe 
prăjina de seceră, de arat, de prăşit, şi de multe 
ori ţăranul lucrează cu instrumentele lui, cu vitele 
lui. Această, formă de relaţii de producţie e ase- 
mănătoare aceleea din industria capitalistă, a muncii 
cu bucata şi a muncii la domiciliu. Acestea sânt, 
cum se știe, cele mai detestabile forme de ex- 


100 C. DOBROGEANU-GHEREA 


ploatare capitalistă și proletariatul din ţările bur- 
gheze luptă cu toată energia pentru desfiinţarea, şi 
înlocuirea lor prin lucrul cu ziua, prin salariatul 
franc. 

Dar oricât de deteştahilă ar fi forma aceasta 
bănească de relaţii de producţie și exploatare, ea 
e totuși o formă capitalisto-burgheză. Odată, însă, 
forma această capitalistă stabilită, începe încărca- 
rea ei cu un fond iobăgist. Mai întâi intervine ca- 
tegoria, învoelei, învoeala de cu iarnă, când, după 
vorba ţăranilor din Bălteni citată mai departe... 
«când murim de foame . .. şi eram forţaţi de ger și de 
foame să ne invoim cu 20 de bani pe zi». Pe 
urmă intervine întreaga legislaţie a muncii agrare 
şi toate raporturile sociale iobăgiste izvorite din 
aceasta şi din relaţiile economice agrare, intervine 
munca, silită, legarea de pământ, pe cari le-am vă- 
zut mai sus. Pe urmă intervine contractul agricol, 
căruia, legislaţia muncii agrare, de care am mai 
vorbit, i-a dat o mare extindere, l-a consfințit şi 
l-a întărit, contractul agricol cu toate nenumăratele 
lui clauze, specificări, subiuţelesuri şi curse nenu- 
mărate—arma teribilă de aservire igbăgistă a tă- 
ranului. 

Mai departe. Țăranul ia pământ dela proprie- 
tar sau arendaş, nu în dijmă ca în Muntenia ci 
în arendă anuală, pe bani. Dar pe urmă, în con- 
tract, în aceşti bani pentru pământ sânt exprimate 
şi specificate felurite munci pe cari trebue să le 
facă ţăranul: atâtea zile de muncă cu braţele, atâ- 
tea zile de cărat. atâtea de prăşit, secerat, servi- 
tuţi în natură. Servituţile iobăgiste în schimbul 
pământului luat de ţăran rămân, deci, atât numai 
că, sânt exprimate în bani—relaţiile de producţie 


NEOIOBĂGIA 101 


iobăgiste sânt îmbrăcate într'o haină bănească, capi- 
talistă. Neoiobăgia, deci,—adică amestecul de formă 
capitalistă şi de fond iobăgist, — e şi mai caracteris- 
tică în Moldava decât în Muntenia, unde prin în- 
voielile în dijmă subzistă încă nu numai fondul, dar 
în parte şi forma iobăgistă. 

Proprietarii, deci, şi arendașii din Moldova au 
folosul celei mai detestabile forme de exploatare ca- 
pitalistă—lucrul cu bucata—plus folosul ce rezultă 
din aservirea iobăgistă a ţăranului; de aci se înţe- 
lege uşor dece ţăranul moldovean e şi mai mizer 
ca cel muntean, care prin învoeala cu dijma are 
totuşi unele neinsemnate avantaje din vremurile 
iobăgiei sans frases. 

Dacă forma capitalistă, bănească, a relaţiilor 
agrare din Moldova, îşi arată partea ei pur nega- 
tivă față de țărănime, întrucât priveşte exploa- 
tarea ei, aceeaş formă capitalistă, bănească, își arată, 
însă, partea ei pozitivă față cu agricultura ţării. 
Fotma aceasta, bănească face ca, din toată ţara, tot 
prin unele părţi din Moldova să fie o agricultură 
relativ mai omenească. 

Am zis — şi aceasta se pricepe dealtfel şi 
apriori, — că un astfel de regim economic trebue 
fatal sä dea rezultate ecohomico-materiale, morale 
și politico-sociale absurde şi nenorocite. 

La cercetarea acestora trecem acuma. 


IV 


REZULTATELE ECONOMICE ALE NEOIOBĂGIEI 


E dela sine ințeles că acest sistem unic, care 
cumulează avantajele exploatărei a două sisteme, 
trebuea să se prefacă într'un adevărat eden pentru 
exploatatori şi într'un adevărat infern pentru cei 
exploataţi. E cunoscut istoriceşie, şi e o lege eco- 
nomică chiar, că sub orice regim exploatatorii 
caută să stoarcă dela exploataţi cât mai mult, şi 
numai obiceiurile consacrate sau legi speciale sau 
împotrivirea organizată a celor exploataţi pun frâu 
lăcomiei. Astfel, cine ar dori să vadă până unde a 
putut merge uneori exploatarea sub regimul ca- 
pitalist,Esă cerceteze Capitalul lui K. Marx. Acolo 
va vedea cum capitaliştii englezi prin lungirea zilei 
de muncă, prin mărirea intenzităţei ei şi prin scă- 
derea salariilor, reușeau să reducă la minimum 
răsplătirea muncii şi la maximum stoarcerea ei. 

Prin combinaţia, însă, a capitalismului cu io- 
băgismul, regimul nostru naţional a reușit să 
realizeze și in această privinţă nişte lucruri extra- 


NEOIOBĂGIA 103 


ordinare. El a realizat nu numai munca rizibil 
plătită, semigratuită, dar chiar uneori munca 
gratuită; mai mult, o muncă ce nu numai nu 
primeşte nici o remuneraţie, dar mai plăteşte ea 
pe deasupra. 

Chiar dela, începutul acestui regim, prin fel de 
fel de învoieli încurcate, remunerarea muncii a 
putut să fie aşa de redusă, încât acum un sfert de 
veac, făcându-se socoteala exactă, de ce primeau 
țăranii după învoielele stabilite la o moşie din ju- 
deţul Bacău, s'a constatat că ei primeau 5 parale 
pe zi. Pe vremea aceea apărea în streinătate o re- 
vistă, socialistă Dacia Viitoare, sub direcţia d-lui A. 
Bădărău. Această revistă a deschis o subscripţie 
spre a bate o medalie comemorativă cu însemnarea 
«5 parale pe zi», iară faptul, adus mai târziu la 
cunoştinţa unui congres socialist internaţional, a 
produs mare senzaţie. Dar totul progresează în 
lumea, asta; au progresat şi învoielile agricole. Și 
astfel, după unele' contracte agricole — de aşa nu- 
mită, tovărăşie — date la iveală de anchetele re- 
cente, rezultă următoarele: învoeala e făcută una 
şi una —o jumătate din recoltă ia ţăranul şi o 
jumătate proprietarul sau arendașul; dacă faci 
însă o socoteală, exactă, dacă socotești sămânţa pe 
care o dă ţăranul, munca vitelor lui, uzajul inven- 
tarului lui, şi mai socoteşti toate ruşfeturile, dă- 
rile în natură către arendaş, munca de atâtea zile 
cu palmele, atâtea la cărat și a. m. d., şi dacă ţii 
seamă şi de încărcarea ţăranului la socoteală şi de 
creşterea, necontenită a datoriei lui către arendaş, 
atunci reese clar că ţăranul, nu numai că nu e 
plătit cu nimica, dar — cum am zis — uneori 


104 C. DOBROGEAÂNU-GHEREA 


mai dă el ceva pe dbasupra, pentru cinstea de a 
munci !). 

Se înţelege că astfel de contracte sânt excep- 
tionale; dar chiar ca excepţie ele par ô imposibi- 
litate, un non-sens economic, o absurditate. Este 
evident că sub orce regim economic o pàrte din 
munca muncitorului, măcar cât de mică, trebue 
să-i fic lăsată lui ca să aibă cu ce trăi, căci alt- 
fel moare, dispare şi împreună cu el dispare şi 
exploatarea. Cum pbate, deci, ţăranul neoiobag, 
nu numai să munceastă gratis, dar să mai şi plă- 
tească pe deasupra? Deunde să mà? plătească el 
stăpânului dacă nu primeşte nimic dela el? Acest 
non-sens economic se explică prih faptul că neo- 
iobagul nostru nu e numai un fel de salariat, care-și 
vinde munca prin învoielile încurcate cu stăpânul 
său, dar e şi un fel de proprietar, ca să-i zicem 
așa, are o bucată de pământ proprie, pe care o 
lucrează în resturile de vreme ce-i rămân dupăce 
lucrează ogorul boieresc. Când ţăranul ncoitbag are 
ceva mai mult pământ, atunci strictul necesar 
vieţii şi-l scoate din propriul său pământ, iară când 
acel strict necesar — prin complexul de condiţii mi- 


1) D. Seb. Moruzi constată următoarele : «Cu acest sistem 
vedem deseori şi avem în minte numeroase exemple : un sat 
dator, după 6 ani, cu 70.000 lei, atunci: când întreaga valoare 
anuală a muncilor agricole nu trece de 6.000». (Citat de 
d. Bibicescu : Jn chestiunea agrară pag. 61). 

Iar defunctul C. Ressu a spus în Cameră, în 1893: 

„Și în privinţa acestei lăcomii, nú e iarăşi un secretcă 
Sau văzut proprietari cari şi-au cultivat pământul, în timp 
de 10 și de 15 ani, numai cu dobânda banilor luaţi de ţă- 
rani cu 15 ani în urmă“. (Cital de d. Bibicescu : In chestiunea 
agrară, pag. 58). 


NEOIOBĂGIA 105 


zerabile în cari trăeşte țăranul — e redus la un 
minimurh, atunci încă poate să mai rămână un plus, 
care e încasat fot de stăpân. 

Dâr nu numai asemenea contracte excepţio- 
nale, ci şi cele mai obişnuite, deîndatăcă& sânt 
bine şi exăct analizate, arată cât de ridicol e plătită 
munca, ţăranului. Contractele agricole culese şi ti- 
părite de guvernul liberal după răscoale şi despre 
cari d. Panu zice, cu drept cuvânt, că fac să fi 
se ridice părul în cap!), dovedesc pedeplin că 
dată munca ţăranului nebiobag, în mijlociu, nu e 
grâtuită, apoi desigur că e absolut rizibil plătită. 
Această semigratuitate, însă, a muncii făranului e 
posibilă, dupătum am văzut, numai atunci când fă- 
ranul è totodută și mic proprietar pe uh petec de 
pământ, 

De aici se vede de câtă însemnătate a fost și 
este pentru marea proprirtate ca ţăranul să fie 
mic proprietar. Numai cu această, condiţie e posi- 
bil idealul şi edenul exploatării prin munca aproape 
gratuită, «Țăranul nostru nu e proletar ca în Oc- 
cident; e proprietar şi el», zic cu emfază şi satis- 
facţie apărătorii regimului economic neviobăgist. 
Emfaza şi satisfacția sânt foarte explicabile : numai 


1) Se înțelege că aici nu putem analiza contractele ti- 
părite într'un volum compact de 624 pagini, format mare, 

Dar, ca o pildă, iată ce găsim chiar în primul contract 
agricol (pag. 9), asupra duratei zilei şi condiţiilor de muncă 
în regimul nostru agrar. 

«Vom merge în muncă întotdeauna inainte de a răsări 
soarele, și seara voni sla până ni sé va da voie de oameni 
de serviciu ai moşiei şi vom mérge a munci în orice punct 
al moşiei şi pe orce vreme, fără a obiecta că este departe 
sau timp urât. 


106 C. DOBROGEANU-GHEREA 


prin acest fel de mică proprietate e posibilă munca 
semigratuită, iară prin felul acesta de muncă sa, 
făcut posibil în bună parte acel câştig uşor, nebun, 
realizat de arendaşi şi acea tot atât de nebună 
creştere a rentei pământului. 

Din nenorocire, nunca semigratuită n'are drept 
rezultat numai câştigul şi creşterea, rentei, ci deo- 
parte sporul mizeriei şi degenerării ţărănimii, de 
altă parte mizeria şi starea de inapoiere a pro- 
ducţiei !) 

Pentru progresul şi perfecţionarea agriculturii 
se cer capitaluri puse în ameliorări, în sămânță, 
în îngrășăminte, în maşini perfecţionate, etc. Se 
înţelege, însă, că proprietarii şi arendaşii vâră prea 
puţine capitaluri şi aduc prea puţine maşini costi- 
sitoare,—a căror întreţinere şi mânuire deaseme- 
nea, costă mult,—când au la dispoziţie munca vie 


1) Iată, după d. Gh. Maior, care este slarea ţăranului 
dupăce şi-a isprăvit sezonul de muncă: 

«Țăranul nostru a lucrat vara întreagă cu oamenii fa- 
miliei sale şi cu vitele sale, parte la arendaș şi parte la sine, 
sa hrănit numai cu buruicni, și toamna el nu are alåta re- 
collă, cât îi trebuește pentru sine şi pentru vite, ca să iasă 
din iarnă, şi nici datoriile nu le-a slâns, datoria a rămas 
aproape aceea și perpetuează la arendaş şi proprietar, vitele 
ii sânt depuse amanet la creditul agricol, 

«Intreaga, lui recoltă constă din un cărucean două de 
mohor, 2—3 cărucene de paie de grâu, şi niște coceni de 
porumb. Cereale abia are să-i ajungă pânăla Crăciun, nu- 
treţ până pela Bobotează; porumb, rar sânt ţărani, cari să 
mai aibă până pela Paşti şi după Paşti. 

«Şi puţinele cereale, ce le adună ware unde să le păs- 
treze ; cerealele cele rămase după semănat sau le bagă fn- 
tro groapă în pământ, ori că trebue să le vândă mai pe 
nimica la cârciumarul din sat, ca, să se plătească de biruri 
„cu ele». (România Agricolă, pag. 82). 


NEOIOBĂGIA 107 


semigratuită. Dar munca mizerabil plătită e şi 
mizerabil efectuată. Incât munca semigratuită — 
rezultat al sistemului nostru economic—are de ur- 
mare mizeria producătorului și mizeria producliei. 
Mai jos acestea se vor vedea mai clar. 

Şi regimul nostru economic şi relaţiile de pro- 
ducţie izvorite din el, influenţează în senzul lor 
chiar acele cazuri excepţionale de relaţii mai clar 
capitaliste, cum e închirierea sau arendarea pă- 
mântului pe bani gata. Astfel în Prahova, în apro- 
piere de Ploiești, pământul se închiria pânăla 
1907 1) cu 50 lei pogonul şi mai mult. Și asta nu 
pentru grădinărie — ceeace ar fi fost foarte expli- 
cabil, având în vedere vecinătatea unui oraş mare 
ca Ploieştii—ci pentru grâu şi porumb. Or, produc- 
ţia mijlocie a unui pogon de porumb în împre- 
jurimile Ploieştilor e de 1!/, chile, iară preţul mij- 
lociu cu care vinde ţăranul chila de porumb e de 
40 de lei. Dacă mai adăugim valoarea cocenilor 
de 6 lei la pogon, iară de altă parte dacă ţinem 
seamă de costul săminţii dată de ţăran, de amor- 
tizarea inventarului şi cheltueala cu inventarul 
viu, vedem că ţăranul, nu numai că dă proprieta- 
rului sau arendașului valoarea întregului product 
brut al pământului, dar îi mai dă şi ceva pe deasupra. 

Cum e posibilă şi această absurditate econo- 
mică? lată cum. Mulţămită desvoltării industriei 
pe valea Prahovei, mulțăimită îndeosebi industriei 
petrolifere, marilor rafinării de petrol, etc., ţăranii 


') In cele precedente, caşi în cele ce urmează, avem 
în vedere relaţiile agrare pănăla răscoalele din 1907, Despre 
relaţiile ce s'au stabilit după răscoale, prin nouele legiuiri 
aşa numite socialiste sau quasisocialiste, vom vorbi mai 
departe întrun loc special, 


108 C. DOBROGEANU-GHEREA 


din jurul Ploieştilor găsesc de lucru mai tot anul — 
şi cu braţele și cu vitele br—şi câștigă relativ dės- 
tul de bine. In felul acesta capătă posibilitatea să 
munceastă o parte din vară gratis, că au de unde 
să trăească. Se va întreba, desigur, cine-i sileşte 
la asta, când le-ar veni mult mai bine să cumpere 
porumbul de care au nevoie? Dar ei îşi fac altfel 
socoteala, în parte dreaptă, în parte iluzorie. E 
adevărat că porumbul ţăranului se vinde in mij- 
lociu cu 40—50 lei chila. Dar când il cumpără 
trebue să-l plătească cu 60 şi, după obiceiul ţării, şi cu 
ceva lipsă la cântar, Afară de asta, ţăranul speculează 
nu asupra anului mijlociu, cum ar fi raţional, ci asu- 
pra acelui an excepţional când se fac două chile 
la pogon şi preţul e ridicat. Apoi mai intervin și 
obiceiul, tradiţia, inerția intelectuală : din tată în fiu 
țăranul a muncit pământul; neam de neamul lui 
nu sa hrănit numai cu porumb cumpărat. Ar fi 
şi rușine!... Și astfel, din domeniul general al re- 
laţiilor neoiobăgiste deprecierea muntii se întinde, 
prin creşterea excesivă a rentei, şi in acele do- 
menii unde relaţiile sânt mai clare, unde pământul 
e arendat pe bani gata. Această depreciere, această 
semigratuitale a muncii ca rezultat al regimului 
economic neoiobăgist, e un fenomen de cea mai 
mare importanţă, despre care vom avea ocazia să 
mai vorbim. 

Alt rezultat tot aşa de important al acestui 
regim este prolelurizurea neviobăgistă a țărănimii. 
Zic proletarizarea neoiobăgistă, nu simplă, pen- 
trucă a noastră, rezultat al unui regim ibrid, neo- 
iobăgist, e o proletarizare cu totul deosebită, sui- 
generis. Fenomenul proletarizării ţărănimii de mult 
a preocupat pe oamenii de stat şi pe economiştii 


NEOIOBĂGIA 109 


noştri, dar nimeni nu-l credea atât de vast şi atât 
de general. Se credea că i sa pus capăt prin ina- 
lienabilitatea pământurilor şi prin împroprietăripile 
şuccesive ale însurăţeilor. Şi iată, din ştatistica 
făcută mai ales după răscoale de d. Creangă, se 
constată că imensul număr de patru sute de mii 
de ţărani sânt proletarizaţi — sau aproape (copăr- 
taşi la mici petece de pământ). După d. A. Carp, 
fost ministru al domeniilor, aceşt număr trece de 
jumătate milion. Aproape o jumătate din țărănimea. 
noastră proletarizată sau semiproletarizată ! Aveau 
dece să fie uimiţi prevăzătorii noştri Qameni de stat. 

Dar care este explicaţia acestui fapt extraor- 
dinar? Aceea care fără multă bătaie de cap sărea 
singură în ochi, e înmulțirea populaţiei; şi ea a, şi 
fost adoptată imediat. Se inţelege că înmulţirea po- 
pulaţici e un fapt de mare importanţă. Dar dacă 
vom cerceta țărănimea română și raportul dintre 
ea şi pământul ce se găseşte in mânile ei, atunci 
vom constata că la 1864, în timpul împroprietări- 
rilor, pământul care sa dat atunci ţărănimii era 
de aproximativ un milion opt sute de mii de hec- 
tare; de atunci până acum pământul ţărănimii, 
prin împroprietăririle succesive, plus pământurile 
cumpărate de țărănime pe şocoteala ei, a sporit cu 
aproximativ 40—50%. Populaţia satelor, însă, a 
sporit aproximativ cu 60—70%/. Deci numai în 
marginile acestor 20%, sar mai putea explica o 
proletarizare mai gravă a ţăranilor. 

De unde provine, deci, această proletarizare 
cu totul nemăsurată? Ea s'ar putea explica prin con- 
centrarea pământului, prin moşteniri, zestre, etc., 
și, deci, prin creşterea proprietăţei mijlocii pe so- 
coteala celei mici. Dar nici această creştere a pro- 


110 C. DOBROGEANU-GHEREA 


prietăţii mijlocii nu ne-o arată statistica. Atunci 
care-i explicația? Doar n'a intrat pământul țărănesc 
în pământ! 

Sânt mai multe explicaţii ale acestui fenomen 
atât de important. Prima, bineînţeles, e şi înmul- 
țirea, populaţiei; aceasta, însă, cum am văzut, ex- 
plică numai în parte fenomenul. A doua explicaţie 
ne-o dă fărâmarea şi deplasarea, micei proprietăţi 
rurale sub regimul nostru neoiobăgist. Proletari- 
zarea se mai datorește și faptului că din capul lo- 
cului țăranii auu avut prea puțin pământ, se dato- 
rește și condiţiilor generale neoiobăgiste. 

Să dăm un exemplu explicativ. Stan are 9 po- 
goane de pământ şi 3 fii. Gheorghe, fiul lui Stan, 
va moșşteni, deci, 3 pogoane. Să zicem că Gheorghe, 
însurându-se cu o fată dintr'un sat vecin, ia ca 
zestre incă 3 pogoane, iară dela un unchiu fără 
copii moşteneşte încă 3. Iată-l, deci, pe Gheorghe 
proprietar al unei întinderi de 9 pogoane caşi 
tatăl său Stan. Dar acest pământ e împărţit în trei 
petece situate în locuri diferite şi depărtate. Şi bă- 
gaţi bine de seamă — o particularitate foarte impor- 
tantă — că Gheorghe e o materie învoibilă, e un 
neoiobag : cea mai mare și potrivită parte a tim- 
pului de muncă trebue să lucreze la proprietar sau 
arendaș, iară pentru resturile de timp are trei petece 
de pământ, în diferite locuri, câteodată în diferite 
sate! Dacă pământul ar fi alienabil, Gheorghe şi-ar 
vinde petecile după preţul curent și, sau ar întregi 
unul din ele, sau ar cumpărao proprietate mică 
întregită, cam în întinderea celor trei petece; dar 
pământul e inalienabil !) şi astfel pentru Gheorghe 


1) E adevărat că legea, prin excepţie, permite vânzarea, 
către foştii clăcași. Dar această permisiune e îngrădilă cu 


NEOIOBĂGIA 114 


aceste trei petece devin aproape nonvalori. Ce alt 
poate el face decât să-şi arendeze pământul cu un 
preţ derizoriu cămătarilor satului, ori să-l vândă 
ilicit pe un preţ ridicol — cu toate urmările mize- 
rabile ce comportă o astfel de vânzare şi o astfel 
de arendare? In acest exemplu se vede clar ce re- 
zultate absurde ne dă regimul nostru agrar neoio- 
băgist. Regimul succesoral burghezo-capitalist per- 
mite o asemenea fărămiţare a proprietăţii mici, dar 
aceasta prin înmulţirea populaţiei. Dacă, însă, po- 
pulaţia, rămâne aceeaș și pământul nu se concen- 
trează în mai puţine mâni, atunci proprietatea mică 
— înafară de mici modificări în întinderi — rămâne 
aceeaş. Noi am luat regimul succesoral dela capi- 
talism şi inalienabilitatea dela iobăgism şi combi- 
nându-le am ajuns la acest rezultat bizar că la noi, 
chiar când raportul între întinderea pământului și 
populaţia sătească ar fi neschimbat şi când pământul 
nu s'ar concentra în mai puţine mâni, totuși pro- 
prietatea mică sar fărămiţa, sar preface în non- 
valori, iară ţăranul chiar având pământ sar pre- 
face într'un fel de proletar. 

Altă cauză importantă a proletarizării țărănimii 
sânt arendările pământurilor ţărăneşti. Şi acest 
fenomen a fost cunoscut de mult și s'a căutat — fireşte 
fără folos — să se ia măsuri împotriva lui. Dar nu 
se ştia că arendările au luat proporții atât de imense. 
Sånt fnarte elocvente încheierile la cari ajunge în 


atâtea greutăți insurmonitabile,încăt e prefăcută într'un drept 
absolut iluzoriu şi vânzările sau nu se pot face, sau se fac 
în mod ilicit, cu toate nenumăratele urmări rele ale unor 
asemenea vânzări, cum e nesiguranța pentru ambele părţi, 
procesele fără număr în perspectivă, etc. 


112 C. DOBROGEANU-GHEREA 


aceeastă privinţă d.C. Garoflid într'un aricol din Con- 
vorbiri literare. D. Garoflid e unul din foarte puţinii 
cari văd mai clar în chestia agrară — are şi avan“ 
tajul de a fi mare proprietar, arendaş şi inspector 
agricol, aşacă are toate elementele practice pentru 
judecăţile d-sale. Şi d-sa făcând nişte calcule foarte 
interesante, prin cari corijează datele d-lui Creangă, 
ajunge la stupefiantul rezultat că între 17 şi 26%, 
din totalul micilor proprietari ţărani îşi arendează, 
pământul, şi numărul acestora ajunge la cifra enormă 
de 171,000!!! Din publicaţia. ministerului agricul- 
turei și domeniilor asupra rezultatelor date de 
legile din 1881 şi 1889 pentru vânzarea moșiilor 
statului în loturi mici, se constată că aproape 17%, 
(16,67%/.) din cumpărătorii pământurilor nu şi le 
cultivă singuri. Aşadar, datele oficiale sânt mai op- 
timiste. 

Cauza pentru care constatarea, acestor arendări 
făcute pe termene extrem de lungi, prin contracte 
consecutive — este atât de grea, e că acei cari le 
fac au tot interesul să le ascundă, iară informa- 
țiile statistice sânt date tocmai de acei cari au tot 
interesul să tăgăduească exactitatea cifrelor, adică 
tocmai de acaparatorii pământurilor țărănești sau 
de prietenii lor. Dar presupunând chiar că cifrele 
date de d. Garoflid sânt exagerate pentru mo- 
mentul de faţă, peste câţiva ani ele vor fi desigur 
întrecute. 

Care să fie explicaţia acestor arendări? Pentru 
apărătorii regimului nostru economic, cauza acestor 
arendări trebue căutată în însuş caracterul ţăra- 
nului, în lenea, beţia, indolenta, nesocotinţa, în 
demoralizarea lui. 

«Cum voiţi să explicaţi arendările prin alte 


NEOIOBĂGIA . 113 


cauze — zic ei — când acelaş ţăran, care arendează 
. pământul său cârciumarului cu 6 lei pogonul, se 
duce pe urmă la arendaş şi ia pământ cu 25 de 
lei pogonul?* 

Ştiu că ţăranul nostru e departe de a fi tipul 
unui gospodar harnic, socotit, econom ş. a. m. d. 
Un astfel de ţăran nu pcate fi produsul regimului 
nostru agrar. Ce este cu viciile ţăranului, cum 
trebuesc ele tălmăcite în măsura în care există, 
acestea le vom vedea mai pe urmă. Țăranul nostru 
nu e un înger, asta e sigur. Dar a explica un 
fenomen aşa de general cum sânt arendările, prin 
indolenţa, nesocotinţa, demoralizarea ţăranului, este 
un non-sens. Prin asta Sar putea explica numai 
cazuri excepţionale. Pentru un fenomen aşa de 
frecvent trebue să fie cauze economice adânci. 
Jată-le. 

In regimul nostru economic agrar ţăranul, 
chiar când are pământ mai mult sau mai puţin 
îndestulător pentru gospodăria lui, încă nu e lăsat 
în voie să devină gospodar. El e învoit, târât pe 
ogorul boieresc, unde e silit să muncească vremea, 
cea mai prielnică pentru muncile agricole. Pentru 
pământul lui trebue să se mulţămească cu ră- 
măşiţele de timp, încât chiar având o întindere, 
care în alte condiţii economice l-ar putea hrăni, 
în actualele condiţii îi renteazu foarte puţin. Dacă 
mai intervin şi alte condiţii îngreuetoare, cum 
e spre pildă marea îndepărtare a pământului 
de casă şi de acel pământ ce-l are în dijmă, 
dacă pământul se împuţinează, atunci munca lui 
devine pur şi simplu nerentabilă, atunci îi con- 
vine mai bine să ia tot pământul cât îl poate el 
lucra într'un Singur loc, dela arendaş. Afară de 


33089 s 


4 14 C. DOBROGEANU-GHEREA 


asta, ţăranul nu ceteşte tratate de economie so- 
cială, nu face analize economice, dar el simte in- 
stinctiv, şi simte bine, că petecul lui de ogor il 
lipeşte pământului, îi ia libertatea mişcărilor şi îi 
îngreuează căutarea unor condiţii de muncă mai 
prielnice aiurea; el simte, iarăşi, că petecul lui de 
pământ îi preface munca depe ogorul boieresc în 
muncă, semigratuită. Și când începe să-şi dea, 
seama mai mult ori mai puţin clar de toate a- 
cestea, atunci la cea dintâi ocazie, la o nevoie 
urgentă, se desparte de pământul său. In ce pri- 
veşte condiţiile mizerabile de arendare, apoi acestea 
depind de totalul condiţiilor în cari se fac în ge- 
neral toate tranzacţiile ţăranului sărac. 

Aicea dar e cauza adâncă a acestui fenomen 
atât de stupefiant alarendărilor in massă: sub re- 
gimul neoiobăgist, în anumite condiţii, pământul fă- 
ranului, la care el ţine atât de mult, ajunge o sarcină 
pentru dânsul. Bineînţeles, aceasta nu exclude ca- 
zurile izolate când arendările se fac din cauza 
beţiei şi demoralizărei. Neapărat că aceste arendări 
făcute deobiceiu pe termene foarte lungi, — prin 
mai multe contracte succesive, — au adesea drept 
rezultat că ţăranul nu-şi mai vede pământul, se 
proletarizează. 

Insfârşit, o cauză de proletarizare mai sânt 
şi vânzările ilicite. Oricât ai opri vânzările prin 
inalienabilitatea pământului, necesităţile rezultate 
din procesul vicţii economice sânt mai tari decât 
legea şi vânzările tot se fac. 

Iată, deci, un şir întreg de cauze economice 
adânci, cari fac ca, procesul proletarizării ţărănimii 
să ia proporţii atât de mari. Sau împroprietărit 
țăranii la 64, s'au împroprietărit succesiv însurăţeii, 


NEOIOBĂGIA 115 


pământurile date au fost declarate inalienabile, toate 
astea pentru a evita proletarizarea ţărănimii, iară 
rezultatul e că aproape o jumătate din țărănime 
s'a proletarizat — sau semiproletarizat. 

Dar proletarul ţăran român se deosebeşte 
profund de proletarul agricol din Occident. Prole- 
tarizându-se, ţăranul român nu devine, decât în 
cazuri excepţionale, salariat ca cel din Occident, 
ci rămâne tot ţăranul neoiobag, care ia pământ 
în dijmă, munceşte absolut în aceleaşi condiţii 
acuma — fiind proletar, caşi atunci când era pro- 
prietarul unui petec de pământ. 

Ceeace face, insă, originalitatea acestei pro- 
letarizări e că ţăranul, deşi proletar fără, de pământ, 
este totuși proprietarul inventarului agricol: plug, 
vite, acarete (ca vai de ele). In Occidentul capitalist 
marea, proprietate, nu numai că trebue să ingri- 
jească, de muncitorii proletari agricoli, argaţi, etc., 
dar trebue să îngrijească mai ales de inventar 
şi în special de inventarul viu, lucru pecât de 
costisitor peatăt şi de greu. La noi marea pro- 
prictate s'a descărcat de toate cheltuelile şi grijele 
astea pe spinarea ţăranului și aceasta chiar când 
țăranul nu mai are pământ deloc. Se poate o 
absurbitate mai mare? Țăranul proletar, bătut de 
oameni și de Dumnezeu, ţăranul desculţ şi fiămână, 
care la Paşti nu mai are porumb în casa lui, acest 
țăran, din munca de 4—5 luni pe an câte sezonul 
nostru agricol, nu numai că trebue să hrănească 
şi îngrijească tot anulo familie întreagă, dar trebue 
tot el să hrănească și să îngrijească în lot anul și 
vitele; — chiar când nu mai are pământ, el trebue să 
rămână depozitarul. hrănilorul şi conservatorul vitelor 


Li 


116 C. DOBROGEANU-GHEREA 


necesare marei proprietăți 1). La așa rezultat poate 
ajunge numai un regim economic neoiobăgisi! Fireşte 
că la un om sărac şi fiămând nici vita nu poate 
fi decât tot flămândă,; de aici urmează degenerarea. 
şi a ţărănimii şi a vitelor necesare agriculturii. 
Intre ţărani nu se mai găsesc soldaţi după măsură, 
țărănimea dă o înspăimântătoare cifră de bolnavi 
de pelagră — o sută de mii — iară când te uiţi la 
acele fiinţe mici, uscate, sfrijite, cărora ţăranul le 
zice cai şi boi, îţi par nişte vieţuitoare din altă 
speţă animală. 

Altă urmare a regimului neviobăgist este agri- 
cultura proastă, primitivă. Agricultura e făcută, 
doar de țărănime şi aceasta, în majoritatea ei, e 
slăbită, degenerată fiziceste şi demoralizată sufle- 
teşte. Apoi, afară de puţine excepţii, agricultura. 
se face cu inventarul țărănesc, cu vitele ţărăneşti 
complect degenerate și ele. Işi poate oricine închipui 
apriori cum va fi făcută agricultura în condiţiile 
acestea; când studiezi, insă, de aproape aceste con- 
diţii, vezi că nu sânt numai neprielnice, dar sânt 


1) „După ancheta ministerului de domenii din 1899 re- 
zultă că 92%, din vitele existente în ţară sânt ale ţăranilor şi 
numai 8/, ale proprietarilor mari şi arendașşilor. Statistica 
animalelor domestice din 900 găsește că repartiția cailor şi 
boilor între micii şi marii cultivatori e următoarea: marii 
exploatatori posedă 63.%, iară țăranii 870%/,. Numărătoarea 
plugurilor şi carelor confirmă aceste date: din 517.463 plu- 
guri de toate felurile, marii cultivatori nu stăpânesc decât 
14%; din 589.308 care şi căruţe marea agricultură nu are 
decât 4.2%. Aproape toate atelagiurile sânt țărănești şi pier- 
derea care rezultă din înirebuinţarea lor tot a ţăranilor 
e. Dacă marea cultură ar trebui să cultive cu vite proprii 
de mult ar fi dispărut“. (C. Garoflid, Problema agrară și des- 
legarea ei, pag 60). 


NEOIOBĂGIA 117 
groteşti şi te miri că agricultura se mai face și 
aşa cum se face. 

Se ştie că un agricultor, fie şi un proprietar 
mic, trebue de cu vreme să-și facă un plan siste- 
matic, să-şi împartă câmpul pentru diferitele se- 
mănături, ocupându-se de fiecare la vremea ei, să 
aleagă pentru fiecare muncă momentul potrivit, mai 
ales la noi unde clima e aşa de schimbătoare şi 
nesigură. Și toate acestea sânt necesare, nu numai 
pentru o agricultură intenzivă şi raţională, dar 
pentru orice agricultură, fie şi extenzivă cum e a 
noastră. Or, ţăranul nostru așa numit mic pro- 
prietar e un neoiobag și în această calitate e învoit 
la proprietar sau arendaş şi uneori la doi, trei de- 
odată, iară în contractul fiecărei învoieli e scris 
invariabil că la prima chemare trebue să se pre- 
zinte la muncă. Am întrebat pe un arendaş inte- 
ligent din Moldova, care mi se plângea de greutăţile 
ce întâmpină cu ţăranii din cauza acestor multiple 
învoieli, l-am întrebat la care din arendașii ce l-au 
învoit se duce ţăranul mai întâi. «Apoi la care-l 
apucă mai întâi; deobiceiu, acela al cărui partid ela, 
putere, că are administraţia în mână», mi-a răspuns 
arendaşul. Așacă ţăranul neoiobag, apucat ba de 
unul, ba de altul, muncește mai toată vremea priei- 
nică — Atât de scurtă! — pe lanurile boiereşti, iară, 
propriul său pământ şi-l munceşte în picăturile de 
vreme ce-i mai rămân, dacă-i mai rămân. Işi în- 
chipue oricine dacă în aşa condiţii ţăranul mai 
poate, nu să-şi alcătuească un plan de mai nainte, 
nu să facă agricultură bună, dar măcar s'o facă 
proastă, cum o fi. In felul acesta nu se poate face 
agricultură deloc. 

Pentru înlăturarea acestui rău — adică dispa- 


118 C. DOBROGEANU-GHEREA 


riţia agriculturii depe pământurile ţărăneşti, ceeace 
ar fi fost un inconvenient tot atât de mare pentru 
proprietari şi arendaşi caşi pentru Stat —. legiui- 
torul a fixat două zile pe săptămână cari trebue 
să rămână pe seama ţăranului. Această lege, — de 
natură nu neoiobăgistă, ci deadreptul iobăgistă, — 
după obiceiurile ţării, niciodată n'a fost observată; 
dar chiar de ar fi fost! Cum se poate face agri- 
cultură cu două zile pe săptămână anume preci- 
zate? Dar dacă tocmai zilele acestea, n'au fost bune 
de lucru? Bineînţeles că în aşa, condiţii groteşști nu 
se poate face o agricultură care să pretindă acest 
nume şi atunci se întâmplă ceeace trebue să se 
întâmple: ţăranul, dupăce ară prost din cauza in- 
ventarului mizerabil, apoi propriul său pământ îl 
ară prea târziu, seamănă tot aşa, prăşeşte po- 
rumbul când s'a îngălbenit, îl strânge de crud, se- 
ceră grâul când s'a scuturat şi a. m. d. Nu e agri- 
cultură, ci o caricatură grotească. 

Și în acest fel sânt lucrate aproape jumătate 
din pământurile ţării românești, pentrucă cele aren- 
date sânt lucrate tot atât de mizerabil. Ba chiar 
mai mult de jumătate. Astfel în Moldova ţăranul 
închiriază, arendează («cumpără» se zice acolo) 
pământul pe seama sa; preţul închirierii se pre- 
face pe urmă în diferite munci, pe cari țăranul le 
săvârşeşte pe câmpul boieresc sau arendăşesc. Bine- 
înţeles, primele munci şi în vremea cea mai priel- 
nică, ţăranul le face pe pământul arendaşului, unde 
e dator să se prezinte la prima chemare şi nu- 
mai în resturile de vreme lucrează păiântul 
ce-a arendat, intocmai cum face cu propriul său 
pământ. In aceeaş categorie intră toate pămân- 
turile din Muntenia luate în dijmă la tarla sau, 


NEOIOBĂGIA 119 


după desfiinţarea acestui fel de dijmă, închiriate 
pe bani. 

Rămâne încă de văzut partea cea mai mică a 
țării, rămâne acel pământ care e lucrat fie în dijma 
deavalma (aşa numita tovărășie, de war mai fi fost !), 
fie pe seama marei proprietăţi. Acest pămân; e în 
adevăr mai bine lucrat; îndeosebi categoria din 
urmă. Aici, barem, sânt părţi interesate ca munca 
sa fie mai bine făcută: la munca în dijmă e inte- 
resat şi ţăranul şi stăpânul, iară la munca pe la- 
nurile proprietăţii e interesat numai stăpânul, care 
insă, având toată puterea economico-socială, poate 
inrâuri ca munca, să fie mai bine efectuată. Dar 
și aci sânt neajunsuri grave, proprii regimului 
nostru economic. Mai întâi şi aceste pământuri 
sânt lucrate de acelaş ţăran, — atât de redus și 
fiziceşte şi moraliceşte, — şi deobiceiu cu acelaş 
inventar țărănesc și tot cu munca robită sau semi- 
10bită, inferioară muncii libere. Apoi, cum vom 
dovedi mai jos, regimul nostru economic produce 
relaţii anarhice, relaţii de vrăjmășşie, cari aduc pe” 
țăran să prefere a-și face un rău sie-şi decât să 
facă un bine stăpânului. Dar mai este o cauză im- 
portantă a inferiorităţii muncii pe pământurile marei 
proprietăți: este că munca se face de lucrători cari 
iși au și sămănăturile lor, fie pe pământurile lor 
proprii, fie pe cele luate în arendă sau în dijmă 
dela marii proprietari; şi numai cu entuziasm nu 
poate să muncească omul ogorul altuia, când știe 
ca în vremea asta al lui se părăgineşte. 

Nu e de mirare, deci, că nici pe proprietăţile 
mari nu se poate obţine o muncă pasabilă măcar, 
decât prin cele mai mari străşnicii de suprave- 
ghere. Și toate acestea sânt adevărate şi pentru 


120 C. DOBROGEANU-GHEREA 


pământurile date în dijmă. Deşi de astă dată există 
un fel de tovărăşie şi, îndefinitiv, ambele părţi 
sânt interesate, totuşi rezultatele nu se schimbă 
mult, pentru cuvântul — iarăşi — că ţăranul îşi 
are şi pământul său propriu, aşacă antagonismul 
rămâne în picioare. D. V. M. Kogălniceanu face 
următoarea justă observaţie: 

«Trebue să se ştie că în anii de belșug săteanul nu 
produce la pogon nici atâtea producte câte produce aren- 
daşul sau proprietarul în anii de secetă, în anii răi ; şi această 
disproporţie e cu atât mai mare cucât săleanul e mai sărac, 
încât anii de abundență devin mai periculoşi chiar decât 
anii mijlocii, prin faptul că atunci ţăranul abea poate să se- 
cere, să strângă și să ducă la treierat recolta proprietarului 
sau arendașului, iară a sa sescutură pe câmp» )). 

Si în aceste condiții absurde şi grotești se face 
așa zisa agricultură a țării, într'o țară eminamente 
agricolă ! 

Se va obiecta, desigur, că rodnicia pământului 
nostru, cu toate aceste neajunsuri, e încă destul 
de bună. Astfel, d. I. Lahovary caută să arate cu 
produsul grâului pe hectar la noi nu e cu mult 
inferior ţărilor occidentale, unde există o cultură 
intenzivă sau semiintenzivă. Incă o dovadă că sta- 
tisticile sânt făcute ca să demonstrezi cu ele ce-ţi 
place și ce-ţi convine. Natural, dacă iei de pildă 
producţia unui an foarte îmbelşugat cum e anul 
1906, cu impozanta cifră a recoltei de 40 de mi- 
lioane hectolitri de grâu, atunci putem să ne com- 
parăm cu uncle ţări înaintate în agricultură; dacă 
luăm însă anul 1904, în care am atins cifra sàr- 
mană de 18 milioane hectolitri, atunci rămânem 
în coada tuturor ţărilor agricole. Ce să-i faci, aşa 





1) Chestiunea țărănească, pag. 34, 35. 


NEOIOBĂGIA 121 


e statistica! Adevărul e că în rezultatele cele bune 
ale recoltei noastre n'are nici un merit nici ţă- 
ranul, nici arendașul, nici proprietarul, ci unicul 
merit îl are meșterul Dumnezeu. Dumnezeu ne-a, 
dat un pământ fertil, mănos, în multe părţi nu de 
mult desțelenit; şi dacă tot Dumnezeu ne dă şi 
vreme prielnică la arat, semănat, secerat şi cules; 
şi dacă tot el ne dă şi ploi suficiente la timpul ne- 
cesar, atunci recolta e în adevăr bună, — meri- 
tul lui Dumnezeu. In ce-l privește pe om, apoi el, 
prin regimul nostru cconomic — opera sa proprie, 
face tot ce-i stă în putinţă ca să compromită opera 
dumnezeească, și dacă, totuşi, nu reușește întot- 
deauna, vina nu e a lui, — că bunăvoința nu-i 
lipseşte. 

Afară de agricultura absurdă şi de multeori 
grotească, o altă urmare foarte gravă a regimului 
nostru economic este agricultura prădalnică, de- 
altfel strâns legată de cea dintâi. Prin agricultura, 
prădalnică înţeleg acea, agricultură care scoate an 
cu an elementele hrănitoare din pământ, fără a 
pune nimic la loc, şi care stoarce mereu pământul, 
fără a-i face și îmbunătățirile cari îi trebuesc. Dacă 
nu îmbunătăţești pământul prin asolamente, guno- 
ire, îngrăşeminte chimice, etc. şi dacă nu-i dai iri- 
gaţii, atunci el începe a se secăţui şi din ce în ce 
țara rnerge spre ruină. O astfel de agricultură se 
face la noi şi alta, cu regimul nostru economic 
agrar, nu se poate face. 

Să luăm spre pildă mica proprietate, care 
ocupă aproape jumătate din pământul arabil al 
țării. In Occident micul proprietar trăeşte din pro- 
pria sa gospodărie agricolă. El îi dă toată munca, 
sa, toate grijile sale, acolo sânt toate speranțele lui. 


122 C. DOBROGEANU-GHEREA 


El trăeşte toată viața din acest pământ şi după 
moartea lui vor trăi copiii săi. Această legătură 
între pământ şi ţăran produce pe deoparte in- 
teresul elementar, foarte limpede şi lămurit, de a 
face pământului toate îmbunătățirile — îngrășare, 
irigaţii, etc. — iară pe de altă parte produce ca- 
lităţile necesare în om pentru facerea acestor îm- 
bunătăţiri : sobrietate, economie, prevedere, tenaci- 
tate, continuitate în muncă şi a. m. d. Dar la noi? 
Am văzut cum imensa majoritate a micilor pro- 
prietari ţărani nici nu se ocupă excluziv de pă- 
mântul lor, ci îl lucrează printre picături, pe apu- 
cate, când li se dă voie. Ba am văzut chiar că de 
cele mai multe ori aceste pământuri îmbucătăţite 
servesc mai mult ca să înipiedece libertatea de 
mişcare a ţăranului, robindu-l marei proprietăţi 
și servesc ca să reducă pânăla semigratuitate 
remunerarea muncii lui, — incât uneori țăranul 
caută să scape de hbucăţica sau bucăţelile lui de 
pământ, arendându-le. E, deci, absurd şi nedrept 
în cel mai mare grad că se acuză ţăranul de gos- 
podăria lui prădalnică. 

Se înţelege că pământurile arendate cămă- 
tarilor satului nu vor fi nici peatât îmbunătăţite. 
Arendaşul-cămătar caută să stoarcă din pământ 
tot ce poate, nu să-l îmbunătăţească. 

Rămân încă pământurile marei proprietăţi, 
cari ocupă mai mult de jumătate din pământurile 
arabile ale ţării. Din aceste pământuri o bună 
parte sânt arendate şi deobiceiu pe termene scurte 
— 3-5 ani — aşacă în niciun caz nu i-ar conveni 
arendaşului să facă imbunătăţiri, cari sânt foarte 
costisitoare şi în genere dau rezultate tocmai după 
ani de zile. Pe urmă, arendașul nu e doar un 


NEOIOBĂGIA 123 


fermier capitalist ca în Occident. Afară de unele 
excepţii din Moldova, el nare nici unelte şi nu 
pune nici capital în exploatare. Pentru arenda 
pe care o plăteşte proprietarului el îşi cumpără 
şi îşi asumă drepturile neoiobăgiste ale proprie- 
tăţii mari — amestecul de drept capitalist şi iobă- 
gist: dreptul capitalist de-a usa și abuza de pământ, 
de a-l stoarce cât va putea fără a-i da ceva în schimb 
şi dreptul iobăgist de-a uza și abuza de țăran, de a-l 
stoarce cât va putea, dând cât mai puţin posibil în 
schimb. Interesul ideal al arenduşului este să stoarcă 
pânăla ultimul pic rodnicia pământului şi puterea 
de viaţă a ţăranului și vitelor lui, astfel ca la ple- 
care să lase moşia stearpă şi satul fără vite. In 
arendăgia neoiobăgistă, gospodăria prădalnică — eri- 
jată în întocmire sistematică — își atinge culmea și 
apogeul `). 


') D. Gh. Maior, în cartea citată, ocupându-se de felul 
pe care-l practică arendaşii, zice: 

«Știința şi cultura au rămas izolate de partea practică 
a vieţii şi ocupaţiunei românului. Intreaga noastră economie 
conzistă in principiul, că solul trebue să producă incontinuu, 
fără restituțiune ; boul din jug care munceşte ziua întreagă 
şi ţăranul, care de primăvara pânăce dă zăpada muncește 
până-i vin stele verzi înaintea ochilor, este neproductiv, şi 
deci şi merită soarta, ca să se hrănească cu ştir, lobodă şi 
alte buruieni, şi numai arendaşul improvizat din cârciumar, 
maslinar şi bragagiu, este om productiv. Aceste păreri hi- 
zare le poţi auzi la noi foarte des şi dela oameni, cari trec 
de oameni de oarecare seriozitate», (pag. 26). 

Şi în altă parte: 

«... Făcui cunoștința unui arendaş, care avea două moşii 
în arendă decâte 1000 de pogoane fiecare, şi o pădure în 
exploatare. Stătea de 15 ani deja în acea moșie, şi mie Îmi 
era frică să stau în casa lui până voiu scrie un raport, ca 
să nu se dărâme casa pe noi» (pag. 59). 


124 C. DOBROGEANU-GHEREA 


Mâi sânt de văzut pământurile marei propie- 
tăţi cultivate de însişi proprietarii lor. S'ar crede 
că cel puţin aci este posibilă şi rentabilă o altă 
cultură, decât cea prădalnică. Din nenorocire nu-i 
așa. Mai întâi, o parte a moșiei — şi adesea cea 
mai mare parte — e dată ţăranilor, fie în dijmă, 
în Muntenia, fie în bani, în Moldova, şi anume pe 
câte un an. Pe acest pământ orice îmbunătăţire 
este exclusă. Doar nu se va apuca ţăranul să în- 
graşe pământ strein care circulă din mână în 
mână. Rămâne, deci, o parte mică lucrată de pro- 
prietari pe socoteala lor şi care e în adevăr mai 
bine lucrată Aecât restul. Dar nici aici nu se pot face 
îmbunătăţiri. Lanurile boiereşti deobiceiu îşi schimbă 
destinaţia, şi pământul, care anul acesta a fost lu- 
crat pe seama boierului, anul viitor sau peste doi- 
trei ani e împărţit ţăranilor. Dar chiar dacă un 
proprietar ar opri o parte mai rodnică a moşiei 
ca so lucreze întotdeauna pe seama sa, încă mar 
putea face îmbunătățirile necesare, pentrucă şi 
pământul lui e lucrat în mare parte cu uneltele 
și vitele ţăranului, căci deobiceiu el mare gos- 
podăria sa proprie; iară îmbunătățirile presupun 
neapărat o gospodărie proprie, cu vite, argaţi, 
instalaţii 1). 








1) Iată ce zice d. Maior şi despre îmbunătățirile făcute 
de proprietari : 

«Proprie!arii dela 1864 n'au putut face nici o singură 
îmbunătăţire pe moşiile lor, dar s'au distrus şi ruinat aproape 
cu totul cele puţine, ce erau atunci. Nici o singură baltă, 
ori mocirlă nu s'a secat, nici o singură pădure nu s'a plantat 
din nou,ori ameliorat. Luncile depe lângă cursurile apelor, 
odinioară atât de bogate şi frumoase, sau prefăcut azi în 
prunduri sterile şi râurile în torenţi sălbatici de munte, din 


NEOIOBĂGIA 125 


Așadar, e evident că afară de puţine şi ono- 
rabile excepţii — mai ales în Moldova, unde unele 
moşii sânt lucrate mai sistematic şi în parle cu 
inventar propriu — întreg pământul ţării se gă- 
sește sub cultura prădalnică. Și această gospodărie 
prădalnică, prin care an cu an se stoarce pă- 
mântul, nu se datorește ignoranței, lenei, relei- 
voințe, neprevederci, indolenţei agricultorilor în ge- 
nere, ci mai ales relaţiilor agrare de producţie, 
regimului nostru neoiobăgist, care o face inevi- 
tabilă ; iară aceste defecte, — întrucât ar contribui 
cu adevărat la existenţa gospodăriei prădalnice, — 
sânt și ele un produs al aceluiaş regim neoiobă- 
gist. Nu oamenii, — sistemul e de vină. 

Și câteodată accastă gospodărie devastatoare 
ajunge la lucruri cari te uimesc. Când treci cu 
trenul în serile de toamnă, de multeori vezi 
focuri uriaşe, parcă ar fi sate incendiate. Și când, 
alarmat, întrebi ce însemnează aceste focuri, ce 
sate s'au aprins, ţi se răspunde: «nu sânt sate, 
sa dat foc la niște girezi». Scurt. Când se face 
destul fân de nutreţ, atunci se dă foc şirelor de 
paie, înloc să se răspândească prin lanuri şi să 


cauza devastării pădurilor, cari au pus tot pietrişul şi ţărâna. 
în mişcare; iară la şes şi câmpie ele sânt prefăcute în eleş- 
teie, pentru producţia de stuf şi pește pentru arendaș şi 
proprietar, deşi ele nu sânt decât un focar de friguri de 
baltă, cari decimează populaţiunea rurală cu miile,sau o fac 
incapabilă de muncă pentru o mare parte a verii. Și totuşi, 
stuful nici a suta parte nu valorează din ceeace pământul 
acela ar putea produce ca pășune sau fânaţ, dacă ar fi 
secat şi zvântat, iară peștii din eleșteu se înveninează și 
omoară prin gunoiul, ce se aruncă în eleșteu, ca să facă. 
pod de trecut peste el». (pag. 33-34). 


126 C. DOBROGEANU-GHEREA 


se dea pământului măcar o mică parte din cei 
“se ia. Focul, simbolul devastării!1) 

Când vezi cum pământul se stoarce atât de 
neomenos, cum îngrăşămintele gratuite zac arun- 
cate prin şanţuri, cum paielor li se dă foc, cum 
pădurile — aceste mari rezervoare de umezeală, 
apărătoare de inundaţii — se distrug cu nemiluita, 
când vezi cum rodnicia pământului e stoarsă an 
cu an şi svârlită peste hotare, ca în schimb să ne 
vină «articles de Paris» şi un: lux demoralizător; 
când vezi cum, în concordanţă cu gospodăria pră- 
dalnică agrară, întreaga gospodărie a ţării, caşi | 
a statului, se face în chip tot atât de risipitor şi 
prădalnic, te întrebi cu grijă, amestecată cu groază : 
ce vânt de nebunie s'a abătut asupra ţării acesteea, 
de parcă sentrece care mai de care so ruineze 
mai curând? 

Nu e un vânt de nebunie, cie un detestabil 
regim economico-social, care în mod necesar îşi 
produce efectele inevitabile, prin acea, necesitate de 
fier, după care anume cauze trebue neapărat să 
producă anume efecte. 


1) In anii din urmă, din lipsă de nutreţ, nu se mai ard 
paiele ci se întrebuinţează ca hrană pentru vite. In ahul, 
însă, în care nutrețul va fi abundent, această operaţie a 
arderii paielor va reîncepe, căci sistemul de-a întrebuința 
paiele pentru îmbunătăţirea pământului n'a intrat încă în 
uzul agriculturii noastre neoiobage. 


V. 


PROBLEMA ILEGALISMULUI 


şi rezultatele morale, culturale, juridice şi politice 
ale neoiobăgiei. 


Am analizat până acum principalele efecte 
economice ale regimului nostru agrar, aşacum 
se manifestează din relaţiile lui de producere. Să-i 
analizăm acuma efectele morale, culturale, juri- 
dice, politice. 

Starea morală — în senzul larg al cuvântului — 
a unei ţări atârnă în primul loc de organizaţia ei 
economică — în special de felul şi relaţiile econo- 
mice de producţie. Acesta e un adevăr, care a intrat 
adânc în conştiinţa cercetătorilor de azi și care e 
admis tacit chiar de acei cari nu sânt rnarxişti, 
cari combat chiar pe Marx. Frumoasa carte a 
d-lui Radu Rosetti e pànăla un punct pătrunsă de 
acest adevăr; adeseaori cel puţin d-sa caută ca 
din organizaţia economică, din relaţiile de pro- 
ducţie să deducă şi stările morale, intelectuale și 
juridice ale poporului, — şi asta fără a cunoaşte pe 
Marx; cel puţin nu-l pomeneşte nicăieri. 

Da, Marx e acuma în aer, —n'ai ce să-i faci. 


128 C. DOBROGEANU-GHEREA 


Din cercetarea stării economice din vremea 
iobăgiei d. Rosetti deduce stările morale, sufleteşti» 
ale ţărănimii de atunci. In privința aceasta ar fi 
de citat pagini întregi. Cetitorii le vor găsi în opul 
pomenit; noi vom da numai rezumări de acolo: 
D. Rosetti citează din memoriul prințului Mihaiu 
Sturdza adresat lui Nesselrode următorul pasaj care 
în câteva cuvinte caracterizează minunat starea 
țărănimii din timpul iobăgiei: 


«Da, starea ţăranului moldovan şi muntean este tică- 
loasă ; privit ca o fiinţă care nu trebue să existe decât pen- 
tru capriciile altuia; aproape redus la starea abjectă de 
bestie (brute); părăsit în prada lăcomiei tuturor slujbașilor, 
începând dela cler, dela cel mai înalt diregător pânăla 
cel mai mic dabilar ; împilat deopotrivă şi de proprietar şi 
de arendaş, și după toate aceste se mai Învinovăţeșşte pe acest 
biet ţăran că este nepăsător şi leneș ! Mă pun numai cu groază 
în locul lui. Simt ca un om care este sigur să nu aibă nici- 
odată nimic în propriu, un om dezamăgit prin o tristă expe- 
rienţă și ştiind că înzadar ar urma să verse fără cruţare 
sudoarea frunţii lui spre a putea strânge ceva bani pe cari 
jaful ar veni fără greș să îi răpească, zic că acest om nu 
poate resimţi decât scârbă către orice ban ce ar pune deo 
parte şi că el poate privi ca folos numai banii ce-i sustrage 
lăcomiei pentru a merge să-i bea la crâşma proprietarului. 
(pag. 33, 34). 

Şi din această stare ticăloasă a ţăranului, pro- 
duct al iobăgiei, reiese o stare morală şi sufletească. 
pe care d. Rosetti o caracterisează astfel: 


«Dacă nu se poate tăgădui că ţăranul român din regat 
este un element economic slab, mai ádesea nesilitor, neiu- 
bitor de muncă, neștiind a strânge şi a aduna, nu este mai 
puţin adevărat că împrejurările politice în cari s'a desvoltat 
țărănimea noastră au fost cu deosebire prielnice desvoltării 
acelor cusururi» (pag. 35). 


NEOIOBĂGIA 129 


Și în altă parte: 

«Țăranul român de înainte de 1830 se poate caracteriza 
în chipul urmălor : deştept şi vioiu la minte, bun la inimă, 
blând, paşnic şi supus pânăla exces, dar cu desăvârșire lip- 
sit de cultură, fără incredere în sine, neiubitor de muncă, 
nedoritor să-şi schimbe soarta, bănuitor, fără conştiinţă de 
neam, prefăcut, supersliţios. Astfel îl făcuse împrejurările 
istorice, astfel îl făcuse dușmanii din afară, astfel îl făcuse 
lăcomia, Domnilor şi aceea a clasei stăpânitoare». (Pag 40). 


Și d. Rosetti vorbeşte de pasivitate, de lipsă, 
de energie, de supunere oarbă către oameni şi îm- 
prejurări, de ură adâncă şi neîmpăcată împotriva 
clasei stăpânitoare, şi a. m. d. 

Cetind caracterizarea stării ţărănimii din tim- 
pul iobăgiei, făcută de Mihaiu Sturdza şi descrierea 
stării ei morale, făcută de d. Rosetti, orice om, 
care cunoaşte cât de puţin starea de azi, este iz- 
bit de marea asemănare dintre ce a fost atunci şi 
ce este acum. Și e natural să fie aşa, pentrucă, 
dupăcum am văzut, starea economică şi relaţiile 
de producţie rămânând în mare parte aceleaşi, şi 
starea morală a ţărănimii trebuea să rămână aceeaş. 
Nu-i vorbă, e cam riscat a vorbi de lenea ţăra- 
nului, când, îndefinitiv, el produce aproape întreaga 
noastră bogăţie naţională; dar că e indolent, ne- 
păsător, nechibzuit, superstiţios la culme, lipsit de 
energie şi de dorinţa de a-şi schimba soarta, toate 
acestea sânt în mare parte adevărate, acum ca- 
şi mai înainte, şi se explică perfect prin starea lui 
economică şi de atunci şi de acuma. 

Așa, dupăcum am văzut, legea dela 1864 a 
vrut, chip, să prefacă pe ţăranul român într'un 
mie proprietar ca în Occident. Or, la un aseme- 
nea mic proprietar se desvoltă o anumită psiho- 


33089 9 


130 C. DOBROGEANU-GHEREA 


logie, cu anumite defecte şi calităţi proprii acestei 
stări economice: deoparte acea iubire pasionată, 
excluzivă, aproape brutală, pentru proprietatea lui, 
un egoism împins pânăla brutalitate; orizontul in- 
telectual şi moral foarte redus; de altă parte chib- 
zuinţa, cumpătarea, zgârcenia, chiar, tenacitatea și 
energia la muncă, prevederea. 

Dacă ţăranul nostru ar fi fost prefăcut real- 
mente în mic proprietar, aceste însușiri sar fi des- 
voltat şi într'insul. Dar sub mantia liberalismului 
el a fost prefăcut iarăşi întrun iobag. El este o 
materie învoibilă, asupra lui apasă un contract 
agricol pe care în bună parte nici nu-l înţelege; 
el trebue să se prezinte la muncă la prina chc- 
mare, altfel e adus de primar sau jandarmul ru- 
ral; pământul lui și-l lucrează când îi permite con- 
tractul agricol; munceşte în mod semigratuit, în- 
totdeauna e îndatorat. Cu un cuvânt, e încon- 
jurat de forţe sociale cari dispun de dânsul, cărora 
trebue să se supună orbește, dupăce prin însuș 
felul ocupaţiei sale agricole e supus altor forțe 
oarbe, forțelor naturii. Rob al împrejurărilor so- 
ciale — atât de complexe și implacabile — şi rob 
al forţelor naturii, — mai ales într'o agricultură 
atât de primitivă, — cum puteau să se desvolte 
în el alte însuşiri decât cele ale robului, cum pu- 
teau să se desvolte în el voința, mândria, energia, 
prevederea, chibzuinţa? Știind că orice ar face tot 
în mizerie va trăi, îi dispare orice imbold de luptă 
pentru îmbunătăţirea, sorţei, se desvoltă într'însul 
indolenţa. Dubla robie în câre zace îl preface în 
fatalist, superstiţios, prefăcut şi supus ca robul, şi 
întreaga lui psihologie se tezumă în aceste cuvinte 
stereotipe şi caracteristice: «aşa vrea Dumnezeu». 


NEOIOBĂGIA 131 


In aceste trei cuvinte e cuprinsă o întreagă con- 
cepție morală și filozofică a robiei. 

Am zis mai sus că starea morală a ţărănimii 
a rămas în bună parte aceeaş cași în timpul io- 
băgiei, pentrucă relaţiile economice de producţie 
au rămas în bună parte aceleaşi. Dar în bună 
parte nu vrea să zică în totul. Sânt și elemente 
nouă din viaţa capitalisto-burgheză, cari s'au în- 
trodus în viaţa ţărănimii. Țăranul e neoiobag, dar, 
cu toate astea, el nu produce nurmnai valori de în- 
trebuinţare — pentru hrana familiei — ci produce 
şi pentru vânzare; condiţiile economice în cari 
trăeşte nu mai sânt numai naturale, ci sânt şi bă- 
nești. Apoi ţăranul intră în legături dese cu lumea 
din afară; ba, prin mărfurile ce cumpără şi vinde, 
e în legătură indirectă şi custreinătatea. Insfârşit, 
vin drumurile de fier, telegraful, şcoala, presa şi 
a. m. d. de înrâuresc psihologia şi întreaga viaţă 
morală și materială a ţăranului. Despre caracterul 
acestei înrâuriri vom vorbi mai jos. Aci vrem să 
stăruim asupra unui fapt de primordială impor- 
tanţă, care a avuto influenţă decizivă asupra vieţii 
satelor noastre: e pro/undul dezacord, e abizul dintre 
ceeace am numit altădată starea formală de drept și 
slarea reală de fapt, abizul dintre instituţiile noastre 
occidentale politico-juridice deoparte, şi realitatea 
vieļii sociale de altă parte. Cu acest prilej îmi 
voiu permite să citez un pasaj din articolul meu 
Cuvinte uitate: 

«La noi, acum mai bine de patruzeci de ani, 
era cam următoarea, stare reală de fapt: o treaptă 
economică de desvoltare foarte înapoeată, relaţii 
economice semifeudale, moravuri semiorientale, o 
stare culturală primitivă; pe acest fond social, pe 


132 C. DOBROGEANU-GHEREA 


această stare reală de fapt, s'a altoit o stare for- 
mală de drept luată din Occident, o stare de drept 
care corespundea şi era produsă de o stare de fapt, 
de o stare economică, morală şi culturală incom- 
parabil superioară nouă. Dar odată cu întroducerea 
acestei întocmiri politico şi juridico-sociale supc- 
rioare, nu s'a schimbat în mod corespunzător şi orga- 
nizaţia şi relaţiile economice; dimpotrivă, acestea 
au rămas în bună parte semifeudale; şi tot aşa 
şi relaţiile cari izvorăsc dintr'insele au rămas şi 
ele aceleaşi. 

«De aici a urmat un dezacord profund între 
starea noastră formală de drept superioară şi starea 
reală de fapt inferioară, un dezacord, care a avut 
de rezultat, că starea noastră legală a rămas, cel 
puţin în parte, nerealizată, a rămas numai pe hârtie. 
Rezultatul — de o foarte mare importanţă pentru 
întreaga noastră desvoltare socială — a fost că, pe 
lângă regimul legal, sa creat un regim de ilega- 
litate, sub care, în parte cel puţin, trăim şi acuma». 

Acest pasaj şi câteva desvoltări ce-l urmau au 
avut darul să stârnească în ziarele noastre o întreagă, 
polemică, ceeace nu prea se întâmplă la noi când 
e vorba de chestii teoretice economico-sociale. Mo- 
tivul pentru care pasajul de mai sus a fost atât de 
remarcat este că el cuprinde o constatare de cea 
mai mare importanţă pentru întreaga noastră vieaţă, 
socială. Aceasta au simţit-o chiar şi cei cari nu-şi 
puteau desluşi bine în ce anume conzistă această 
importanţă. Pentru acea constatare ziarul conser- 
vator Epoca era cât pe ce să mă treacă între teore- 
ticianii conservatorismului român. Adevărul e că 
conservatorii români şi în special doctrinarii con- 
ser'vatorismului boieresc, junimiştii, au fost cei dintâi 


NEOLOBĂGIA 133 


cari au inzistat asupra dezacordului dintre starea 
noastră reală, de fapt şi starea formală de drept, 
dintre realitatea noastră semiiobagă și instituţiile 
occidentale, cari mai ales la sate au rămas în 
mod absolut literă moartă; şi tot ei au arătat 
măcar unele din neajunsurile adânci cari rezultă 
din acest dezacord. Până aci sânt, în adevăr, 
perfect înţeles cu doctrinarii conservatorismului 
nostru. Dealtfel, era şi foarte natural ca mai ales 
conservatorii, reprezentanţii vechii clase boiereşti, 
să fie aceia, cari să pună în lumină acel dezacord 
şi neajunsurile ce rezultă din el. Cum am văzut 
şi cum vom mai vedea, acest dezacord a fost una 
din bazele pe cari sa desvoltat tocmai burghezia 
noastră agrară, clasa, cea nouă economică, domi- 
nantă, căreea această stare de lucruri i-a servit 
minunat. Dimpotrivă, boierii cei vechi, întrucât n'au 
putut să se adapteze nouelor condițiuni, au suferit 
şi în bună parte au dispărut chiar, ca clasă, socială, 
dela suprafaţa vieţii economice. Era, deci, foarte 
natural ca ei sau doctrinarii lor să facă o critică 
acerbă nouei stări de lucruri şi să releveze cu vehe- 
menţă acest contrast izbitor dintre realitatea noastră 
orientală și aparențele mincinoase occidentale. 
Dar care e soluţia? Care ar fi modul de a în- 
lătura, această dureroasă, contrazicere socială ? 
Pot fi două, moduri: sau reduci starea de drept 
pânăla starea de fapt, sau ridici starea de fapt 
pânăla înălţimea. celei de drept. Prima soluţie a fost 
a.conservatorilor, a doua este a mea. Nu găsiţi o 
oarecare deosebire ? La orice întroducere de instituţii 
nouă liberale, doctrinarii conservatorismului pro- 
testau, aducând dealtfel un argument destul de solid: 
dece să mai întroducem instituţii, unele mai liberale 


134 C. DOBROGEANU-GHEREA 


decât altele, dacă — nepotrivite cu realitatea noastră 
socială — ele tot vor rămânea o minciună? Pentru 
mine instituţiile noastre nu sânt destul de liberale, 
le-aş dori mult mai democratice, le-aș dori com- 
plectate cu votul universal; iară ca să nu rămână 
o minciună din cauza nepotrivirii cu realitatea, 
vieţii, doresc schimbarea şi reformarea acestei 
realități — în special a celei economice — pentruca, 
aceasta să fie pusă în acord cu starea democratică 
superioară de drept. Cred că e clar şi că poziţia 
mea ca, socialdemocrat faţă de această problemă, nu 
numai că nu e asemănătoare cu a conservatorilor, 
dar nici deosebită nu e, ci diametral opusă. 

Şi tot aşa de opus e şi felul de a pricepe cau- 
zele fenomenului. Pentru doctrinarii conservato- 
rismului cauza lui e în faptul că n'am fost pre- 
gătiţi culturalicește pentru nouele instituţii, că li 
se opuneau moravurile, deprinderile, mentalitatea 
de altădată. E, desigur, o parte de adevăr în această, 
aserţiune şi eu însumi am relevat-o; dar nu asta 
e cauza primordială şi decizivă, lucru pe care de- 
asemenea l-am demonstrat în capitolele precedente. 
Moravurilese opun numai vremelnic realizării noue- 
lor instituţii politico-sociale; curând ele li se adap- 
tează foarte bine. Moravurile fiind rezultatul unei 
anume organizaţii economice şi al instituţiilor po- 
litico-sotiale corespunzătoare ei, nici nu pot să se 
schimbe fără schimbarea, acelei organizații şi acelor 
instituţii; şi, deci, a face să depindă schimbarea 
instituţiilor sociale de o prealabilă schimbare a 
moravurilor, însemnează în fond a amâna schim- 
barea la calendele greceşti, a nu mai întroduce 
niciodată nouele instituţii—ceeace şi era— incon- 


NEOIOBĂGIA 135 


ştient sau conştient—gândul unora din conserva- 
torii noştri vechi. 

Ceeace face, însă, în adevăr ireductibil con- 
trastul dintre realitatea vieţii sociale și anumite in- 
stituţii politico-sociale este organizaţia economică, 
relaţiile economice de producţie. Acestea, fiind un 
fapt social primordial şi generător, nu se pot 
adapta cu uşurinţă la fapte sociale derivate. 

O anume organizație economică, felul de producție 

. şi anume raporturi economice de producţie, cari for- 
mează baza stării de fapt, a realității sociale, trebue 
să aibă o anumită siare de drept; dacă aceasta din 
urmă nu corespunde celei dintâi, atunci rămâne pe 
hârtie, nerealizată, duce o viaţă de aparenţă. 

Aici e nodul întregii chestiuni,—cum am arătat şi 
în pasajul citat mai sus. Acel pasaj, care atunci 
va, fi părut prea puţin limpede, acuma, după toate 
desvoltările din această lucrare, sper că e perfect 
clar. Este evident acuma că după 1864, mulţă mită, 
condiţiilor istorice arătate în capitolele precedente, 
sa reîntrodus în viaţa satelor noastre o realitate 
economică în bună parte iobăgistă,—neoiobăgistă, 
cum am numit-0,—în contrast adânc cu instituţiile 
politico şi juridico-sociale liberalo-burgheze, două 
stări cari trăesc alături fără să se confunde, aproape 
fără, sä se întâlnească, întocmai ca două linii pa- 
ralele. 

Primul rezultat al acestei anomalii a fost în- 
tronarea la sate a regimului de ilegalitate. Asupra 
acestui regim am scris în articolul citat. Reproduc 
de acolo: 

«Urmările acestui regim de ilegalitate au fost 
foarte deosebite pentru feluritele clase sociale. Pen- 
tru clasele dominante şi oligarhia politicianistă, 


136 C. DOBROGEANU-GHEREA 


regimul de ilegalitate avea de urmare (şi are încă, 
deşi nu în aceeaşmăsură)că aceste clase şi această 
oligarhie pot uza şi abuza de lege, o pot şi eluda 
în relaţiile lor cu cei mai mici şi mai umili, şi în 
special cu poporul muncitor. 

«In ţară la noi domneşte, în relaţiile dintre 
cei mari şi tari deoparte, şi cei mici şi slabi 
de alta, nu legea, ci bunul plac și interesele celor 
tari: aceasta e, cred, un fapt care nu mai cere nici 
o dovadă. Cei tari nu sânt legaţi de lege în rela- 
ţiile lor cu cei mici (vorbim bineînţeles rela- 
tiv nu absolut), ei își valorează interesele lor faţă 
de cei mici după lege dacă le convine, în afară. de 
lege dacă le e util. Aceasta a ajutat la prospe- 
rarea materială a claselor oligarhice, nu însă şi 
la prosperarea lor morală, sufletească, şi culturală, 
nu, deloc, dimpotrivă! Asupra, claselor muncitoare 
acest regim de ilegalitate a avut o influenţă de- 
zastroasă. 

«Clasele muncitoare (mai ales cele sărace dela 
țară) trăeau şi trăesc încă lipsite aproape de protec- 
ţia, legii, scoase de fapt din lege, cel puţin întrucât 
priveşte relaţiile lor cu cei tari (nu e vorba bineînțeles 
de absolut). Cei slabi n'au cele mai elementare ga- 
ranţii legale personale, n'au garanția legală a per- 
soanei lor, a averii lor, a familiei lor, a muncii lor, 
acele garanţii legale personale, fără de cari însăş 
viaţa, e depreciată şi pierde orice valoare. 

«Pentru a arăta ce influență dezastroasă a 
avut şi are acest fapt asupra vieţii morale, su- 
fleteşti şi culturale a poporului muncitor, şi bine- 
înţeles şi asupra energiei lui de muncă și a vieţii 
lui materiale, ar trebui scris un articol special, care 
ar fi pecât de lung, peatât de trist». 


NEOIOBĂGIA 137 


Acest articol îl voiu scrie aci. 


* 
* x 


Voiu supune analizii diferite fenomene foarte 
importante din vieața satelor, cum e neaplicarea 
legilor, lipsa totală de administrație — neajuns 
intim legat de cel dintâi — drepturile politice ale 
tăranilor şi altele. 

Administraţia noastră sătească detestabilă şi 
anarhică — sau lipsa totală a unei administrații 
organizate — şi desăvârşita neaplicare a legilor, 
fenomenul acesta extraordinar de anormal pre- 
ocupă de mult toate clasele sociale, toate partidele 
politice, începând dela cei mai extremi reacţionari 
pânăla socialdemocraţi incluziv, iară un om de 
valoarea d-lui Carp a făcut chiar din rezolvirea 
acestei probleme rezolvirea problemei noastre 
agrare, mai mult: rezolvirea problemei ţării. 

D.P. P. Carpe o excepţie printre oamenii noştri 
politici. Om cult, inteligent, minte corectă, căreea 
îi repugnă minciuna, şi demagogia sub orice formă, 
d. Carp e şi un om de stat în adevărata accepţie a 
cuvântului, adică un om care, mai presus de inte- 
resele momentane proprii, de rudenie sau chiar de 
clasă, urmăreşte interesele permanente ale clasei 
dominante şi, deci, și ale organizării statului, care în 
mare parte reprezintă tocmai acele interese. Ca 
om de stat, d. Carp a presimţit şi prevăzut dela 
început toate neajunsurile profunde, cari vor rezulta 
din faptul gravei contraziceri dintre ceeace am 
numit starea reală de fapt şi starea formală de 
drept. Din această presimţire şi prevedere a urmat 
critica acerbă făcută întregii stări nouă de lucruri 


138 C. DOBROGEANU-GHEREA 


de către grupul junimist, al cărui suflet politic 
era d. Carp — acı este miezul şi însemnătatea 
criticei sociale junimiste. 

Dar alături de această critică negativă, cari 
erau tezele pozitive ale conservatismului nostru? 
Cum ar fi trebuit organizat statul român şi ce 
trebuea făcut acuma? [După conservatorii doctri- 
nari, ceeace mai cu seamă era greşit în trans- 
formarea statului român, era repeziciunea, tempo 
cu care s'a făcut. Instituţiile europene trebueau 
întroduse, dar pas cu pas, picătură cu picătură, 
până vor prinde şi se vor înrădăcina bine în 
moravuri; iară în ce priveşte starea reală a ţării, 
cu iobăgia ei, apoi şi asta trebuea înlăturată pas 
cu pas, nu distrugând tot edificiul, ci înlocuind 
cărămidă cu cărămidă, |pentrucă numai în felul 
acesta, se conservă echilibrul social. Or, această, 
transformare lentă înseamnă în fond dăinuirea, 
vechii iobăgii, dându-i-se şi o stare de drept cores- 
punzătoare. Nu e vorbă, în felul acesta echilibrul 
social ar fi fost conservat în adevăr, decât, merci 
pentru aşa echilibru şi merci pentru aşa conser- 
vare! Dealtfel n'am de gând să fac aci critica ju- 
nimismului, ceeace ar implica o critică, nu numai 
a vederilor lui politice şi economico-sociale, dar şi 
a celor filozofice şi literare. Aci, într'o lucrare 
asupra problemei agrare, spun numai ceeace este 
în legătură, strictă cu această problemă. 

Am văzut că d. Carp şi junimismul, după 
câţiva ani de crâncenă opoziţie impotriva libera- 
lismului şi a instituţiilor nouă, sau împăcat perfect, 
cu ele. Care a fost cauza acestei împăcări? Să fi fost, 
după, obiceiul ţării, interese personale, interesul per- 
sonal de a se învoi cu învingătorul, de a face ca- 


NEOIOBĂGIA 139 


rieră, de a deveni şef de partid? Nu, nu din astfel 
de aluat e făcut un P. P. Carp. 

Cauza sau cauzele acestei împăcări sânt ur- 
mătoarele. 

D. Carp a trebuit să se convingă de necesi- 
tatea întocmirilor occidentale în ţară la noi, aşa- 
cum această necesitate a fost arătată mai sus. Or, 
un om de stat contează cu necesităţi sociale şi nu 
cu preferinţele sale proprii. Această cauză putem 
so numim intelectualo-socială. 

A mai fost şi altă cauză, poate şi mai impor- 
tantă, de natură economico-socială. Am spus mai 
sus că noua noastră întocmire, neoiobăgia noastră, a 
găsit vechea clasă dominantă — boierimea — nepre- 
gătită în lupta pentru existenţă, incapabilă pentru 
această luptă, ceeace a făcut ca o bună parte din- 
tr'însa să dispară depe arena socială. Tocmai această, 
inferioritate în luptă a făcut ca boierimea noastră. 
şi reprezentanţii ei politici, conservatorii, între cari 
era şi d. Carp, să ducă o luptă atât de aprigă 
împotriva nouei întocmiri. Dar cu vremea o parte 
din boierime a dispărut, iară cea rămasă s'a adaptat 
perfect nouelor împrejurări. Aceşti adaptaţi — şi 
între ei şi d. Carp — împreună cu boierii cei noui 
ieşiţi dintre avocaţi, negustori, cârciumari, feciori 
boiereşti, arendaşi, au format noua clasă dominantă, 
clasa agrarienilor, al căreea cel mai cult, mai lu- 
minat şi mai prevăzător reprezentant este d. Carp. 
Or, această clasă — fireşte, mai ales dominantă într'o 
țară eminamente agricolă — nu numai că în des- 
voltarea ei n'a fost împiedecată, de întocmirea nouă, 
dar tocmai pe baza acestei întocmiri sa desvoltat. 
Nouei clase i-a mers straşnic de bine pe baza 
neoiobăgiei, al căreca, unul din principalele elemente 


149 C. DOBROGEANU-GHEREA 


constitutive erau instituţiile nouă burghezo-occiden- 
tale. Imbogăţirea — îmbogățirea uşoară — a mers 
crescând, averile — aproape fabuloase pentru o ţară 
așa de săracă — sporeau ca din pământ, renta 
pământului se urca vertiginos. In asemenea, con- 
diţii a te mai ridica împotriva nouei stări de lu- 
cruri, ar fi fost să te ridici împotriva întregii tale 
clase, să rămâi fără partizani, absolut izolat. E 
drept, d. Carp a dovedit, nu odată, că pentru aşa 
ceva nu-i lipsea curajul; dar vorba e că a re- 
cunoscut singur necesitatea, socială neînlăturabilă 
a nouelor instituţii, iară pe de altă parte — cum 
se întâmplă atât de des inteligenţelor celor mai 
clare -- a confundat creșterea, vertiginoasă a bo- 
găţiei clasei sale cu creşterea bogăției ţării. Nu 
odată d. Carp a spus în parlament că urcarea, 
rentei pământului arată şi e întovărăşită de creş- 
terea avuţiei ţării!). Toate acestea au făcut ca d. 
Carp să se împace cu noua stare de lucruri. Dar 
om prea mândru şi corect ca să se mulțămească 
cu aparenţe, urînd demagogia şi minciuna, şi-a 
zis, că dacă e vorba să fim constituţionalişti, atunci 
să fim constituționalişti sinceri. Și tocmai aceasta, 
l-a făcut să-și numească partidul constituțional. 
Despre ideile politico-sociale ale d-lui Carp, în 
general, vom avea poate prilejul să mai vorbim 


1) Această aserțiune a d-lui Carp e o greşeală bazată 
sau întovărășită de un adevăr, cum se întâmplă deobiceiu 
cu greşelile. Se înţelege că renta pământului poate să creasca 
din ridicarea producţiei, a productivităţei muncii și a creș- 
terei avuţiei ţării, dar ea poate să provină şi din creş- 
terea populaţiei — aceasta e chiar cauza clasică a creșterei 
ei — și chiar din sărăcirea ţării. 

Asupra teoriei rentei, în româneşie, vezi lucrarea mea : 
Karl Marz şi economiştii noştri. 


NEOIOBĂGIA 144 


când vom vorbi despre orașe şi despre problema. 
țării. Aci însă avem a face cu satele şi pentru 
sate constituţionalismul d-lui Carp înseamnă apli- 
carea legilor, administraţia bună, cinstită şi civili- 
zată. La aceasta a şi redus d. Carp rezolvirea 
întregii probleme agrare. Ideea aceasta a făcut 
fortune, cum zice francezul şi a avut norocul să 
fie acceptată, într'un fel sau altul, de toate parti- 
dele şi de toţi oamenii cari cunosc ţara, şi nevoiele 
ei. Astfel Epoca găsea chiar că între ideile d-lui 
Carp şi ideile mele ca socialdemocrat nu e mare 
deosebire, pentrucă şi eu văd în aplicarea, legilor 
şi în administraţia corectă, bună şi civilizată, un 
mare progres în vieaţa ţării. 

Cauzele pentru cari toată lumea a primit această, 
idee a d-lui Carp sânt numeroase. Mai întâi e, de- 
sigur, şi asta, că aici e o bubă adevărată a ţării, 
pe care toţi au simţit-o. Ce şi cum şi unde, asta 
n'au priceput-o toţi, dar de simţit a simţit-o oricine 
cunoaşte ţara. Pe urmă mulţi au văzut satele din 
țările civilizate, — sate cari iși au, desigur, neajun- 
surile şi mizeriile lor, dar în comparaţie cu ale 
noastre sânt adevărate paradise, — şi au constatat 
acolo și o administraţie bună, corectă, organizată. 
Şi atunci — cum se întâmplă deobiceiu cu oamenii 
nedeprinși să se descurce şi să judece logic în com- 
plexele chestiuni sociale — văzând două fenomene 
coexistente, au şi dat pe unul drept pricina celuilalt. 
Atâta numai că aceia cari judecă aşa n'au priceput 
că nu vieaţa socială a satelor occidentale e pro- 
dusul administraţiei bune, ci mai curând viceversa: 
vieaţa' socială a satelor, ca produs al vieţii sociale 
generale, face ca administraţia să fie aşa cum este, 

Dar ceeace mai ales a făcut ca ideile d-lui 


142 C. DOBROGEANU-GHEREA 


Carp în forma lor generală!) să fie aprobate de 
toată lumea, este că prin aplicarea legilor şi prin 
bună administraţie fiecare în parte înţelegea alt- 
ceva. Aşa, de pildă, pentru mine acestea, însemnează 
a grăbi în mod simţitor dizolvarea şi transformarea 
tuturor rămășițelor feudale, deci, a ajuta prefacerea 
statului nostru neoiobag într'un stat burghez civili- 
zat, care la rândul lui este o etapă necesară către 
statul socialist. De aici se vede că dezideratul meu, 
absolut pașnic şi legal în mijloacele sale, este revo- 
Juţionar în rezultatele la cari ţinteşte. Dimpotrivă, 
pentru d. Carp aplicarea legilor şi administraţia 
bună însemnează crearea unor norme legale în 
toate raporturile sociale din vieaţa satelor, pentru 
consolidarea statului nostru aşacum este el acum, 
ceeace ar fifin primul rând în interesul permanent 
al claselor dominante şi îndeosebi al clasei agra- 
riene, In intenţia d-lui Carp aplicarea legilor şi 
administraţia corectă au, deci, un senz eminamente 
conservator. Pentru mulţi din agrarienii noștri, 
cari cer şi ei aplicarea, legilor şi mai ales o admi- 
nistraţie bună, aceste cereri însemnează un lucru 
pecât de nostim, peatât de original. Ilegalismul 
și anarhismul administrativ, cari au ajutat atât de 
mult la prosperarea agrarienilor şi la îmbogățirea 
lor repede şi uşoară, au dat şi rezultate rele pen- 
tru dânșii, uneori chiar primejdioase pentru per- 
soana şi averea lor. Aşa fiind, în intenţia lor apli- 
carea legilor și administraţia bună a d-lui Carp ar 


1) Zic în forma lor generală, pentrucă în formele lor 
“speciale, în aplicarea lor practică, în propunerile d-lui Carp 
pentru realizarea, ideilor d-sale, cum sânt de pildă celebrele 
căpitănate, ele nau fost admise de nimeni, fn afară de 
d. Carp însuș. 


NEOIOBĂGIA 143 


însemna consolidarea ilegalismului, legalizarea des- 
trăbălării administrative, însă în aşa fel, ca de aici 
să rezulte toate foloasele cele vechi, fără neajun- 
surile și chiar primejdiile pe cari — uneori — le 
implică o asemenea stare de lucruri. 

Insă, cu toate că felul de-a înţelege idea d-lui 
Carp e atât de diferit, totuşi acceptarea ei, măcar 
în forma de generalitate, de către opinia publică, 
e un mare avantaj pentru omul de stat, căci îi 
ușurează foarte mult realizarea ideii. Și cu toate 
astea, au trecut zeci de ani şi nimic nu s'a realizat. 
D. Carp a fost de atâtea ori ministru, a fost d-sa 
însuș şeful administraţiei; au fost şi alţi miniştri 
— ca răposatul V. Lascar, om inteligent, energic 
și practic — cari au priceput întreaga importanţă 
a ideii d-lui Carp şi au căutat să o realizeze; sau 
preschimbat în tot felul plăşile administrative; s'au 
schimbat pomojnicii în subprefecţi, subprefecţii în 
administratori de plasă; s'au înlocuit netitraţii cu 
licenţiaţi; sau votat legi şi iară legi, legi cu duiumul, 
legi cu ridicata — şi degeaba: starea de lucruri nu 
numai că nu s'a îmbunătăţit, dar poate că sa mai 
înrăutățit. 

Dece? Care e cauza acestui fenomen extraor- 
dinar? 

Prima explicaţie, care sa dat mai cu seamă 
din partea grupării junimiste, a fost asta: n'avem 
administraţie pentrucă n'avem administratori. Ro- 
mânul nu e capabil sau nu e capabil încă să admi- 
nistreze. Era o vreme când această explicaţie era 
en vogue şi dela, Capşa pânăla cea din urmă cafenea 
din provincie, auzeai pe cei cari pun la cale tre- 
bile publice repetând pe toate tonurile: «Nu, dom- 
nule, prea curând ne-am dat Constituţie; ne-ar 


144 C. DOBROGEANU-GHEREA 


trebui încă cel puţin cincizeci de ani cnutul ru- 
sescy». «Ba nu, zicea altul — ceva mai occidental — 
ne-ar trebui ca să ne ia Austria cel puţin pentru 
vrun secol, ca să ne înveţe să ne administrăm şi 
pe urmă să ne dea drumul să trăim independenţi». 
«Daţi-ne, spuneau junimiştii, daţi-ne 32 de oameni, 
dar oameni, 32 de prefecţi, dar prefecţi, şi schim- 
băm faţa ţării». Așadar, navem administraţie faute 
d'administrateurs. 

Explicaţia aceasta e tot peatât de contrară 
bunului simţ, pecât e de contrară evidenţei faptelor. 
Românii incapabili să organizeze administraţia ? 
Dar atunci cum au organizat alte servicii ale Sta- 
tului, mai complexe şi mai grele, cum e al dru- 
murilor de fier? Numai cine are o idee măcar 
aproximativă de ce înseamnă drumurile de fier, 
știe câtă muncă enormă cer serviciile lor, câtă, 
energie, perzistenţă,- pricepere, îndemânare, cât 
devotament şi câte cunoştinţe speciale desfăşoară 
toţi aceia cari iau parte la funcționarea lor, dela 
macagiu pânăla inginerul superior. Și noi am găsit 
în ţară zeci de mii de oameni pentru a conduce şi 
îndeplini acest imens şi complex serviciu social, 
cel mai complex din câte există în societatea mo- 
dernă — şi n'am fi găsit câteva sute de buni admi- 
nistratori? Asta e o glumă. 

Cu vremea tema incapacității românului de a 
se administra a trebuit să dispară măcar în parte 
(cu totul wa dispărut nici acuma), şi pe deoparte 
evidenţa faptelor, pe dealtă parte şi ideile de luptă. 
de clasă, aduse de socialismul teoretic, au făcut să 
se dea de altă cauză a fenomenului în discuţie, o 
cauză mai adevărată şi mai adâncă: înseşi clasele 
dominante — iară, întrucât e vorba de sate, în- 


NEOIOBĂGIA 145 


deosebi cele agrare — însuş statul şi cu deosebire 
oligarhia care îl ţine în mână, împiedecă şi apli- 
carea, legilor şi organizarea unei administrații co- 
recte, care să le aplice. Aşa le cer interesele. Nu-i 
vorbă, aceste interese sânt momentane şi prin pro- 
cedarea asta se pune în pericol şi existenţa sta- 
tului organizat şi interesele permanente ale clasei. 
Dar la noi omul nu se gândește la, interesele vii- 
toare ale copiilor săi, dar încă la ale clasei ori ale 
statului! Après nous le déluge! 

Această, explicaţie, care corespunde realităţii, 
a fost atacată de cei interesaţi din clasele domi- 
nante. Sa găsit însă un om din rândurile lor, — 
şi încă dintre cei din vârful piramidei sociale, — 
care a, recunoscut adevărul și a căutat să aducă 
şi remediile necesare. Acesta e tot d. Carp. 

Remediile d-lui Carp au fost multe şi variate. 
Pe seama celui din urmă — celebrele căpitănate 
propuse după revoltele din 1907 — adversarii au 
cheltuit multă ironie. Adevărul e, că nici nu se 
putea. o soluţie mai superficială la o problemă mai 
adâncă. Și cu toate astea d. Carp a fost perfect 
logic, și din punctul d-sale de vedere nici nu putea 
propune altă soluţie. In adevăr, odată ce d. Carp 
constatase — cu francheţa d-sale obişnuită și cu 
sinceritatea, d-sale aproape brutală —că tocmai 
clasa noastră dominantă şi statul nostru politi- 
cianist el însuş împiedecă aplicarea legilor şi admi- 
nistrajia adevărată, cui putea, să se adreseze d-sa, 
pentru curmarea răului ? Aceloraşi clase dominante, 
aceleeaş oligarhii politicianiste? Dar d. Carp are 
prea, multă logică şi are prea mult respect pentru 
seriozitatea. vederilor sale, ca să le prefacă într'o 
glumă. Atunci cui să se fi adresat? Claselor domi- 


33089 10 


146 C. DOBROGEANU-GHEREA 


nate, muncitoare? Dar d-sa nu e democrat şi cu 
atât mai puţin socialdemocrat; nici ideile, nici 
sentimentele d-sale de clasă nu-i permiteau să se 
adreseze păturilor muncitoare, în cari dealtfel n'a 
avut niciodată un pic de încredere. Atunci cui? 
Rămânea încă un factor important, care altădată 
jucase un rol preponderent şi hotărîtor în socie- 
tate: regele. Şi în adevăr, primul gând al d-lui 
Carp a fost acesta: învestirea regelui cu puteri mai 
mult ori mai puţin discreţionare, absolutiste, încre- 
dințţându-i-se organizarea ţării întregi, rezolvirea 
tuturor problemelor, lecuirea tuturor anomaliilor— 
în primul loc a celor agrare — instituirea, cuun 
cuvânt, a ceeace nemţii numesc un absolutism 
luminat. Dar, din cauzele văzute mai sus, d. Carp 
a fost silit să abandoneze aceste planuri. Dealtfel, 
unde duce absolutismul ca diriguitor al unei so- 
cietăţi moderne, d. Carp a putut s'o vadă în regimul 
țarist din Rusia, unde starea lucrurilor e mai rea 
decât la noi. Și atunci cui era să se adreseze pentru 
realizarea ideilor sale? Evident că n'avea cui. Și 
astfel, în disperare de cauză, a inventat şease cà- 
pitani şi şease căpitănate. Şease crai dela răsărit, 
cărora să le fie încredinţată rezolvirea problemei 
în chestie. Dece şease și nu şeasezeci, se înţelege 
dela sine: românul nefiind apt pentru administraţie, 
un bun administrator e o excepţie și, fireşte, e mai 
uşor să găseşti şease astfel de oameni excepţionali 
decât şeasezeci, ori măcar treizeci şi doi, nu- 
mărul prefecţilor de azi. 

Foarte bine, dar acești căpitani vor avea de 
operat o prefacere adâncă în relaţiile ţării, operă 
în fond revoluţionară. Pe cine se vor sprijini că- 
pitanii în săvârșirea acestei opere atât de grele? 


NEOIOBĂGIA 147 


Pe clasele muncitoare, nu; aceasta-i exclus din 
gândul d-lui Carp ca o iluzie şi utopie. Pe clasele 
dominante și oligarhia politicianistă iară nu, căci 
tocmai pentru a înlătura influenţa, acestora ar fi 
să se institue căpitănatele. Insfârşit, pe puterea 
absolută regală şi a unei biurocrajii corespunză- 
toare iarăși nu, pentrucă acestea nu există. Pe ce 
putere, deci, se vor baza cei şease crai dela răsă- 
rit în săvârşirea operei lor? Pe mci una. Nu vor 
avea nici o bază, vor sta atârnaţi în aer şi la prima 
încercare mai serioasă de a se amesteca în pro- 
fundele relaţii sociale şi a lovi în interesele clasei 
dominante şi ale oligarhiei politice, vor fi răs- 
turnaţi, se vor duce de-a berbeleacul. Asta e clar 
ca lumina zilei. 

Aşadar, soluţiile d-lui Carp sânt mai mult de- 
cât ineficace. Rămâne, totuşi, un merit al d-sale 
că a văzut problema, a afirmat-o şi a căutat s'o 
rezolve. In schimb, partidele noastre politice aşa 
numite istorice şi oligarhia politicianistă, n'au vă- 
zut ori n'au vrut să vadă problema, poate din ne- 
destulă. perspicacitate, dar mai cu seamă pentrucă 
asta ar fi fost împotriva intereselor momentane ale 
claselor dominante pe cari le reprezintă. Fireşte, 
nu se putea tăgădui că legile rămân literă moartă, 
că administraţia la ţară nu există, că între insti- 
tuţiile noastre occidentale și realitatea, vieţii e o 
prăpastie; dar acesta ar fi un fenomen trecător, 
de puţină importanţă, care. cu vremea, cu forma- 
rea unui personal administrativ mai bun, cu vo- 
tarea unor legi nouă, va dispărea dela sine. Iară 
d. Carp pentru ideile sale a fost întotdeauna taxat 
ca un original, un paradoxal, sau ca un reacţionar 
incorigibil, care nu cunoaşte spiritul vremii, ceeace, 


148 C. DOBROGEANU-GHEREA 


dealtfel, e în parte adevărat. Dar nu oligarhia 
politicianistă avea dreptul să facă aceste aprecieri, 
pentrucă, ea niciodată n'a ajuns la înălțimea nici 
a priceperii, nici a corectitudinii d-lui Carp şi în 
fond era și este mai reacționară decât dânsul. 

O altă grupare a văzut problema în toată, 
întinderea, ei. Indrăznesc să cred că a văzut-o 
mai adânc decât d. Carp şi a căutat să-i dea şi 
soluţia corespunzătoare. E gruparea, socialistă. 

Zic socialistă, dar nu fostsocialistă,; foștii so- 
cialiști, prin faptul că au intrat în partidul liberal, 
au trebuit, neapărat, să uite problema, căci dacă 
ar fi căutat s'o afirme, s'o agite și să-i urmărească. 
deslegarea în sânul partidului liberal, sar fi dus 
de-a berbeleacul din partid, cum sar fi dus şi că- 
pitanii d-lui Carp din înălțimile eterice unde ar fi 
vrut să-i plaseze d-sa. 

Gruparea socialistă, adevărat socialistă, deci, 
a simţit şi văzut problema în toată întinderea ei 
şi a căutat să-i dea o soluţie în contormitate cu 
vederile ei socialiste. Dacă clasele dominante şi sta- 
tul politicianist oligarhic, cari au puterea în mână 
şi economiceşte şi politiceşte (prin legea electorală 
în vigoare), nu numai că nu statornicesc relaţii 
legale normale, dar chiar le împiedecă, atunci tre- 
bue deplasată puterea politică la clasele munci- 
toare, cari sufăr mai ales de această stare de lu- 
cruri, și cari, deci, au tot interesul să rezolve pro- 
blema spre binele lor. Prin urmare: votul uni- 
versal !). La această soluţie acum în urmă sau 


1) Altădată socialiștii au dat o soluţie, dacă nesufi- 
cientă şi ea, apoi mai logică, după mine, decât cea de mai 
sus şi anume! organizarea pe baze legale a poporului mun- 
citor dela sate într'o putere politică şi care, pricepând întreaga 


NEOIOBĂGIA 149 


mai asociat unii dintre democraţii burghezi şi po- 
poraniştii înaintați, aşacă ea poate fi socotită acuma 
ca, soluţia întregii noastre democraţii. 

Această soluţie, din punctul de vedere formal 
logic e ireproşabilă. Dar nu toate câte sânt ire- 
proşabile din punctul de vedere formal logic, sânt 
tot aşa de adevărate din punctul de vedere real 
istoric, al realităţii vieţii. Și soluţiei propuse de de- 
mocraţi, conservatorii i-au dat o replică, ce-i drept 
nu lipsită de un sâmbure de adevăr. In condiţiile 
speciale ale ţării noastre, toate instituţiile occiden- 
tale, între cari şi dreptul electoral— restrâns, dar în 
tot cazul un drept electoral—au rămas o minciună. 
Votul universal în aceste condiţii ar fi o minciună 
mai mult —şi ca atare cum va putea el să aibă 
virtutea de-a schimba o stare reală de lucruri? 
Este, cum am zis, o parte de adevăr în această 
obiecţie; şi oricât de folositor ar fi sufragiul uni- 
versal în multe și nenumărate privinţe — ca factor 
politic deciziv, însă, în condițiile artuale ar rămânea, 
încă multă vreme o aparenţă pentru vieaţa, satelor. 

Greşeala conservatorilor, caşi a democraţilor, 
este că sau oprit în drum în cercetarea lor şi 
constatând un fapt social, o cauză socială, n'au 
căutat să urmeze mai departe cercetarea; consta- 
tând că înseși clasele dominante și oligarhia poli- 
ticianistă împiedecă statornicirea unor relaţii legale 
normale la sate și perpetuează anarhismul admi- 
nistrativ, nu şi-au pus întrebarea: de unde provine 


însemnătate pentru dânsul a rezolvirii problemei în discuţie, 
să ceară dânsul statornicirea relaţiilor legale şi normale, pre- 
facerea, stării de drept occidentale în realitate. Aceasta a 
fost ideea conducătoare a organizării celebrelor cluburi ţă- 
rănești. Despre această însă vom mai vorbi altădată. 


150 C. DOBROGEANU-GHEREA 


acest fapt social anormal? Cum se poate ca toc- 
mai organele cari fac legi-—şi prin urmare au ne- 
voie de domnia legilor — să împiedece executarea 
lor? Dacă şi-ar fi pus această întrebare, ar fi 
trebuit să-i caute răspunsul; și găsindu-l, ar fi găsit 
şi adevărata, soluţie. Aceasta vom încerca s'o facem 
noi acuma. 

Dar mai întâi câteva considerente teoretice. 
Și să nu se sperie cetitorii : ne vom mărgini la câteva, 
cuvinte; eu însumi evit disertaţiile teoretice şi le 
reduc la strictul necesar, ca să nu îngreuez peste 
măsură această lucrare. 


* 
* ¥ 


Am zis mai sus că odată cu desvoltarea ma- 
terială a societății se creează o anumită organizație 
economică, anumite relații de producție şi de îm- 
părțire a productelor, pe baza cărora se formează 
o anumită cultură, în senzul larg al cuvântului. Orga- 
nizația economică a societății punând pe oameni in 
anumite relații zilnice, rezultă din aceste relații anu- 
mite regule de conduită, moravuri, anume norme 
sociale, cari se prefac apoi în legi scrise. Și astfel, 
alături de starea economică şi culturală se creează 
o corespunzătoare stare de drept, mai întâi cutu- 
mieră, pe urmă scrisă. - 

Se creează, însă, e un cuvânt impersonal; toate 
acestea nu se creează singure, sânt create de oameni. 
Cari anume sânt oamenii cari creează starea de 
drept în societăţile istorice? Sânt clasele superioare, 
clasele dominante ale societăţii, mai întâi pentrucă, 
ele sânt clasele conducătoare, apoi, pentrucă ele au 
inteligenţa şi cultura necesare şi afară de asta 
ele, mai ales, sânt interesate la crearea legilor şi 


NEOIOBĂGIA 151 


formarea unei stări de drept menită să consfin- 
țească, organizarea de fapt a societăţii şi, deci, să, 
consolideze şi să fortifice privilegiile lor de clasă, 
Cum procedează, clasele dominante, cum împărțind 
justiţia îşi fac lor partea cea mai bună,și—folosin- 
du-se de influenţa, pe care starea de drept la rândul 
ei o are asupra stării de fapt — își maresc peste 
măsură privilegiile în dauna desvoltării sociale, 
despre toate acestea nu putem vorbi aici. Ceeace 
ne interesează e faptul banal de adevărat că clasele 
superioare şi dominante sânt acele cari creează legile, 
starea de drept scrisă, şi asta, în primul loc în 
vederea consolidării sau măririi privilegiilor lor de 
clasă. Având un interes atât de vital în existenţa 
şi funcţionarea stării de drept, în executarea legilor, 
clasele dominante pun în mişcare în scopul acesta 
toate puterile pământeşti şi cereşti. 

In primul loc e formidabila organizare a sta- 
tului, a căruia una din principalele raţiuni de a fi 
este să dea sancţiune legilor. Prin organele lui ju- 
decătoreşti statul pronunţă pedeapsa, prin cele exe- 
cutorii o aduce la îndeplinire. Administraţia e una 
din principalele funcțiuni ale statului pentru su- 
pravegherea, sancţionarea şi aducerea la îndepli- 
nire a aceloraşi relaţiuni de drept. Dar se vede că 
statul n'a fost suficient pentru a sancţiona puterea 
legilor şi atunci a fost chemată în ajutor o altă 
mare forţă socială, care rezultă din relaţiile oame- 
nilor între ei, din conduita omenească: morala 
publică. Morala trebue la rândul ei să dea, o sanc- 
țiune legilor, să acopere cu disprețul public în- 
frângerea lor şi astfel călcarea legii devine nu 
numai un fapt pedepsibil, dar şi o rușine. Și n'a 
fost de ajuns nici atâta, şi atunci clasele stăpâni- 


152 C. DOBROGEANU-GHEREA 


toare, isprăvind cu toate puterile pământeşti, au 
apelat la cer: religia la rândul ei a venit să sancţio- 
neze legile şi astfel călcarea lor a devenit, nu nu- 
mai un fapt pedepsibil şi o ruşine, dar şi un păcat 
pedepsit pe lumea cealaltă. Pe lumea asta, cel ce 
calcă legea stă la puşcărie, e acoperit de ruşine şi 
oprobriul public, iară pe cealaltă lume va arde în 
iad într'un foc nestins. . 

In felul acesta clasele privilegiate, bineințeles 
conduse în primul rând de interesele și privilegiile 
lor de clasă, au putut nu numai să garanteze rea- 
lizarea legilor, a stării de drept, dar să inoculeze 
în sânge şi oase o aversiune aproape fiziologică. 
împotriva călcării legilor. Un furt spre pildă, — 
pentru marea majoritate a oamenilor de acuma din 
țările civilizate normal organizate, — devine nu 
numai psihiceşte, dar fiziologiceşte repugnant, — 
o aversiune care se şi moşteneşte, 

Aşa se petrec lucrurile, dacă există o cores- 
pundere între organizaţia economică şi starea de 
drept. Dacă se întâmplă, însă, că această cores- 
pundere nu există, dacă din diferite pricini se 
întroduce o stare de drept, care nu numai nu co- 
respunde, nu e în armonie cu starea de fapt, dar 
e chiar în contrazigere cu dânsa, atunci, bineînţeles, 
echilibrul social e rupt şi toate relaţiile sociale 
merg de-andoasele. Și atunci, fireşte, clasele privile- 
giate n'au interes să apere legea şi s'o inoculeze so- 
cietăţii, ci dimpotrivă au tot interesul s'o reducă la 
neputinţă. Atunci statul, care reprezintă interesele 
claselor dominante, dar a cărui funcţie principală 
e paza legii, va fi pus într'o poziţie de duplicitate: 
pe deoparte, — în aparenţă, — să impună respectul 
legii, pe de alta, — în realitate, — să impună căl- 


NEOIOBĂGIA 153 


carea ei; atunci toate relaţiile sociale merg de-an- 
doasele, cum zice neamţul: alles ist auf den Kopf 
gestelt. 

Cam aceasta s'a întâmplat în ţara noastră. 

Dar pentruca toate astea, să nu pară prea teore- 
tice, prea abstracte şi prea exagerate, să le ilustrăm 
printr'un exemplu. Se ştie că elementul principal, 
baza însăş a stării de drept burghezo-capitaliste occi- 
dentale, este libertatea individuală, şi egalitatea 
înaintea, legii, fără de cari acea stare de drept devine 
iluzorie, inexistentă. Inchipuiţi-vă acuma că jus- 
tiția şi administraţia sătească — administraţia e şi 
ea un auxiliar al justiţiei — ar începe să trateze pe 
țăran şi pe boier ca egali înaintea legii. A înjurat 
boierul pe ţăran sau ţăranul pe boier, a pălmuit 
boierul pe ţăran sau ţăranul pe boier,—ambele delicte 
să fie socotite ca absolut identice !). Se ştie că în ziua 
de azi de multeori stăpânul, spre a nu pedepsi 
e] singur pe ţăran pentru o vină reală sau ima- 
ginară, îl trimite legat la primărie ca să fie închis 
în beciu şi unde, deobiceiu, e astfel tratat încât 
trebue să fie scos de acolo — căci singur nu 
mai poate să iasă — şi rămâne pentru o vreme 
mai mult sau mai puţin îndelungată incapabil de 
muncă. Să presupunem acuma că şi ţăranul, 


1) După legea realăşcutumieră, iobăgistă, de acuma, pentru 
un așa fapt boierul ware cea mai microscopică răspundere. 
Afară de foarte rare excepţii, nu sa întâmplat ca boierul — 
sau reprezentanţii săi: arendașul, etc. — să aibă de dat vr'o 
socoteală, pentrucă au maltratat pe țărani ca pe vremea 
iobăgiei. In caz, însă, de lovirea boierului de către ţăran, 
acesta sau ar fi fost ucis îndată, ca robii de odinioară, sau 
ar fi tost—după vorba românească — omorit în bătăi şi 
făcut pentru toată vieaţa incapabil de muncă. 


154 C. DOBROGEANU-GHEREA 


pentru o vină reală sau imaginară a boierului, 
l-ar duce pe acesta legat la primărie, în beciurile 
căreea, să fie supus aceluiaș tratament, iară admi- 
nistratorul ar trata ambele cazuri în mod “egal, 
ca două delicte egale de abuz de putere. Nu este 
evident că o asemenea procedare a administraţiei 
ar fi socotită ca, provocare la revoltă ? Un asemenea 
administrator în timpul răscoalelor ar fi fost scos 
înaintea frontului şi împușcat pur şi simplu ca un 
instigator prins asupra faptului, iară în timpuri 
liniștite ar fi destituit în douăzecișipatru de ore, 
dacă nu și pus sub observaţie medicală, spre a se 
constata dacă e în toate minţile. 

Lăsând, însă, la o parte asemenea exemple 
drastice şi extreme, cine nu vede că tratarea tă- 
ranului ca om liber, egal, suveran, — adică apli- 
carea, legii fundamentale la sate, — ar face impo- 
sibilă însăş producţia ţării, care se face prin relaţii 
iobăgiste? Am arătat cum tocmai pentru a înlătura, 
legea fundamentală — consolidând neoiobăgia — şi 
a da un lustru de legalitate relaţiilor iobăgiste — 
atenuând puţin prăpastia formată între starea de 
drept şi starea de fapt —s'a creat o lege specială, 
o lege de excepţie: legea tocmelilor agricole. Mai 
mult, această lege n'a fost înfiinţată pentru o scurtă 
vreme ca orice lege excepţională, ci — tocmai 
pentrucă, dă un element de legalitate ncoiobăgiei 
ilegale — vedem că trăeşte de 45 de ani, ba are 
chiar şi pretenţia ca pe baza ei să se rezolve pro- 
blema agrară. 

Şi astfel noi avem la ţară trei stări de drept: 
mai întâi e legea fundamentală occidentală pe 
baza căreea, se legiferează, — chipurile, baza vieţii 
noastre legale; apoi legea cutumieră, cea reală, 


NEOIOBĂGIA 155 


care izvorăşte din adevăratele relaţii de producţie 
şi de forţă, — va să zică, până acum două stări 
de drept, cari se contrazic atât de profund încât 
se anihilează reciproc; şi însfârşit, o lege de ex- 
cepţie, pe baza căreea se legiterează deasemenea. 
şi care, la rândul ei, le contrazice mai mult sau 
mai puţin pe primele două. 

Și mai avem pretenţia să se aplice legile? 
Cari legi? 

Pentru a mai aduce o potriveală oarecare în 
acest labirint de contraziceri a trei stări de drept 
diferite şi neîmpăcate, facem singurul lucru care 
se mai poate face: votăm la legi nouă, mereu şi 
într'una. Această manie a legiferării e deaseme- 
nea un «unicum al vieţii noastre sociale, şi e de- 
asemenea un rezultat al anormalităților profunde 
ale acestei vieţi. Nicăieri, de când există regimul 
parlamentar, nu s'au votat atâtea legi, cu atâtea ar- 
ticole şi aliniate, ca la noi. Și nicăieri opinia pu- 
blică nu încurajează atât de mult această manie 
legiferătoare. Cum dojenesc gazetele noastre pe câte 
un ministru, care de doi ani decând e în guvern 
a prezintat numai trei legi, cu 80 de articole şi ali- 
niate, pecând predecesorul său în tot atâta vreme 
a făcut să se voteze şease legi, cu 150 de articole! 
Și mai ales când se întâmplă vre-o perturbare 
socială, începem să legiferăm cu nemiluita. Astfel, 
după revoltele din 1907, dupăcum se ştie, sau vo- 
tat 15 legi, cu vr'o mie de articole şi aliniate. Adică, 
bănuesc că sânt atâtea articole; de ştiut nu ştiu 
nici eu, cum nu ştiu nici deputaţii cari le-au votat, 
nici administratorii cari trebue să le aplice. 

Sociologii noştri se miră adesea de această 
manie legiferătoare, cuatât mai mult cucât e cu- 


156 C. DOBROGEANU-GHEREA 


noscut şi recunoscut faptul neaplicării legilor. Ei 
nu văd că tocmai aci e una din cauzele acestei le- 
giferări supraabundente. 

Când legile se aplică strict, ele modifică rela- 
ţiile dintre oameni şi dintre clase, lovesc sau fa- 
vorizează, o mulţime de interese, pot să provoace 
nenumărate perturbări. Deaceea şi legiuitorul des- 
chide ochii de o sută de ori înainte de a da o 
nouă lege; şi deaceea sânt şi atât de rare schim- 
hările de legi în ţările civilizate şi deaceea şi le- 
giferarea e atât de puţin abundentă acolo. 

Dar când ştii sau simţi în mod inconştient că, 
legile nu se vor aplica, atunci dece n'ai vota cât 
de multe şi cât de liberale? Arăţi că te afli în 
treabă, îţi dai aere de reformator, — şi, pe deasu- 
pra, totul se petrece parcă ar fi lucru foarte serios. 
Democraţii propun o lege, o apără cu foc; conser- 
vatorii îi acuză ci distrug toate bazele societăţii, 
că sânt revoluționari; democraţii acuză pe conser- 
vatori că sânt reacţionari ruginiţi, cari nau uitat 
nimic şi wau învăţat nimic. Insfărşit, totul se pe- 
trece ca în Franţa, ca la Paris. Pe urmă legea se 
votează, cu unele concesii făcute conservatorilor, 
ca să nu se înăsprească prea tare luptele şi anta- 
gonismele sociale. Odată votată, legea e trimeasă 
pomojnicului—depozitarul general—care fără s'o 
citească, o pune ad acta şi aplică legea cea nes- 
crisă şi nevotată, care rezultă din relaţiile econo- 
mice reale dela ţară. 

Dealtfel, această hipertrofie a legiferării are 
cauze mai adânci şi o însemnătate socială mai 
mare decât s'ar părea. 

Este nevoie de ea pentru a linişti spiritele, 
Omul sar putea defini: un animal care speră. Şi 


NEOIOBĂGIA 157 


neoiobagului nostru,—oricât l-ar fi înşelat în spe- 
ranţe legile votate,—la fiecare lege nouă îi reînvie 
speranţele, ceeace contribue la liniştirea spiritelor ; 
şi lucrul acesta e atât de necesar într'un regim 
neoiobăgist, care—cum vom vedea mai jos—pro- 
duce în chip firesc o stare de spirit excitată şi 
tulbure ! 

Altă însemnătate—şi cea mai mare pentru în- 
tocmirea noastră neoiobăgistă—a acestei hipertro- 
fii legiuitoare, este tocmai că face imposibilă apli- 
carea legilor. In adevăr, legile noastre, dupăce că 
sânt multe, apoi—şi chiar din cauza asta— sânt 
nestudiate, făcute fără cunoaşterea condiţiilor lo- 
cale. Deabea au sosit o serie de legi, cari mau 
fost încă adâncite şi nu li sa dat încă niciun în- 
ceput de executare, şi vin altele şi altele. Apoi, 
vine alt guvern, cu alte idei şi concepţii, şi încep: 
să sosească alte legi, în contradicţie cu cele dintâi 
Şi cari se bat cap în cap unele cu altele. In acest 
labirint de legi cu sute şi sute de articole şi ali- 
niate, mintea cea mai ageră şi genială sar pierde 
şi chiar dacă ar avea tot interesul nar putea să 
le aplice; dar încă mintea administraţiei noastre, 
care nu e nici atât de ageră şi genială şi e con- 
dusă de un interes contrariu? 

Dacă contradicţia profundă dintre starea reală, 
de fapt şi cea formală de drept face, în principiu, 
imposibilă realizarea celei din urmă, hipertrofia 
legiferării adauge la imposibilitatea principială o 
imposibilitate tecnică, dacă putem să ne exprimăm 
astfel, o imposibilitate practică; şi bineînţeles, în. 
aceeaş măsură în care împiedecă realizarea unei 
stări de drept, ajută la întărirea celei de fapt, rezul- 
tată din raporturile de fapt neoiobăgiste, din rapor- 


158 G. DOBROGEANU-GHEREA 


turile de forţe reale. Fireşte, sânt mulţi oameni de 
bună credinţă cari, îngrijaţi de relaţiile anarhice 
şi nenorocite ce domnesc la sate, cred sincer că 
prin legi, printr'un surplus de legi, vor aduce re- 
mediarea acestui rău profund; decât, interesele de 
clasă şi mersul istoric real al lucrurilor se servesc 
adesea mai mult de naivitatea şi bunăcrediuţa 
unora, decât de şiretenia şi reaua credinţă a altora. 

Insfârşit, altă însemnătate socială a acestei 
manii legiferătoare este că dă un lustru de legalitate 
faptelor celor mai ilegale ale executorilor legii, în 
special ale administraţiei. Afară de unele ilegali- 
tăţi prea bătătoare la ochi, prea vădite şi cuno- 
scute ca atari, toate celelalte apar contribuabilului 
român ca, lucruri legale, deoarece el nu le poate 
controla. Indefinitiv, în acest noian de articole şi 
aliniate cine ştie dacă nu există şi unul, care să 
permită administratorului să facă ceeace face, 
oricât ar părea aceasta de ilegal, nedrept şi absurd? 
Pentru interesele administraţiei, cum vom vedea, 
această legiferare supraabundentă e de mare preţ. 

Dupăce ne-am oprit atâta la fenomenul nea- 
plicării legilor, să mai spunem câteva cuvinte şi 
despre administraţia noastră ca funcţie socială. 

x 
+ + 

Administraţia e o funcţie a statului; ea supra- 
veghează şi impune normele de vieaţă şi relaţiile 
legale. Nu ea creează aceste norme; ele sânt create 
de anume relaţii de fapt — în primul loc de orga- 
nizaţia economică, de felul și de relaţiile de pro- 
ducţie — şi consfinţite de-o anume stare de drept. 
Când, însă, din anume cauze istorico-sociale aceste 
norme nu există, —cum am văzut că e cazul în 


æ 


NEOIOBĂGIA 159 


vieaţa satelor noastre, — atunci bineînţeles că admi- 
nistrația nu poate să le aplice. Administraţia în 
acest caz e lipsită de funcţia şi de vieaţa ei firească; 
prin forţa împrejurărilor ea trebue să ducă o vieaţă 
nenormală şi să îndeplinească funcţii lăturalnice, 
adică, înloc de a impune norme legale, să supra- 
vegheze păstrarea, normelor reale, neoiobăgiste. Am 
văzut unde ar ajunge administratorul,care ar trage 
concluziile logice şi necesare din legea noastră, fun- 
damentală şi ar căuta s'o aplice în toate consecin- 
ţele ei. Dealtfel şi statul, trimițând pe administrator 
la sat — în mod oficial pentru întroducerea şi supra- 
vegherea, normelor legale de vieaţă — printr’o con- 
venţie tacită, îi dă a înţelege ca să nu-şi prea ia 
rolul în serios, ci să fie băiat deștept şi cu tact şi 
să lucreze după împrejurări. După împrejurări, 
adică: după împrejurările reale dela ţară. după 
raporturile reale de forţă de acolo, după puterea 
economică şi politică a proprietarilor şi arenda- 
şilor, după partidul din care fac parte, etc. 

Ce voiţi dar să fi făcut şi biata administraţie? 
In virtutea legii superioare, care se cheamă lupta 
pentru conservarea vieţii, ea s'a dat cu cei tari şi 
mari, cu clasa dominantă neociobagă; în serviciul 
acesteea şi-a pus puterea primită dela stat, şi astfel 
a dat neoiobăgiei o bază reală de putere, în locul 
celei legale care-i lipsea. Pe vremea aceea clasele 
dominante agrariene n'aveau nici o critică de făcut, 
administraţiei noastre. 

Incurând, însă, administraţia a băgat de seamă 
ce putere lăuntrică latentă i se dăduse, graţie îm- 
prejurărilor speciale ţării noastre. Ea nu este ca 
în alte ţări servitoarea ţării, a statului, a legii; şi 
puterea ei nu este mărginită prin lege, ci ea sin- 


160 C. DOBROGEANU-GHEREA 


gură, prin puterea ei de fapt, suplineşte legea, şi în- 
locul acesteea dă sancţiune celei mai importante 
funcţii sociale: producerea bunurilor vieţii — bine- 
înţeles întrucât e vorba de agricultură, căci, amintim 
încăodată, în acest studiu tratăm problema agrară. 
Statul dă administraţiei însărcinarea să lucreze 
după împrejurări. Dar cine să aprecieze aceste îm- 
prejurări? Tot administraţia. In felul acesta, deci, 
administraţia devine, întrucât privește satele, cea 
mai mare putere în stat. Și când ea şi-a dat seama 
de aceasta, atunci, în virtutea, legii biologice gene- 
rale, că orice fiinţă caută să scoată din mediul 
ambiant cea mai mare sumă de foloase posibile, 
administraţia a început să-și întrebuinţeze marea 
putere în propriul ei folos: a început să se eman- 
cipeze, să se constitue într'un corp autonom para- 
zitar, să practice exploatarea, pe propriul său compt, 
nu numai pe comptul claselor producătoare domi- 
nante. De atunci a şi început critica administraţiei 
din partea claselor noastre dominante, în special 
din partea agrarienilor noștri. 

Se înţelege, în primele timpuri administraţia 
a pornit să-și exerciteze puterea numai asupra 
claselor inferioare, supuse, muncitoare, — pe cari 
clasele dominante le crezuseră un domeniu propriu 
al lor, — exploatându-le nemilos. Curând, însă, a 
început să pună la biruri şi pe clasele privilegiate. 
Mai întâi cu oarecare rezervă, ţinând socoteală că 
trebue să lucreze după împrejurări: când întâlnea, 
un personaj de seamă, membru în partidul dela 
putere, ferea în lături, dar în schimb proprietarii 
şi arendaşii cu mai puţină trecere la guvern, — 
mai ales cei din opoziţie şi mai cu seamă cei 
streini — plăteau pentru toţi. Dar cucât puterea 


NEOIOBĂGIA 161 
administraţiei creștea, cuatât pretenţiile ei deveneau 
mai exagerate şi cuatât concursul pe care-l dădea, 
neoiobăgiei era şi mai prost şi mai scump. Și atunci 
protestările împotriva administraţiei — «rea şi 
destrăbălată» — începură să devină mai energice. 

Este adevărat că pe atunci clasele dominante 
agrare erau destul de puternice, ca să poată înfrunta. 
administraţia şi chiar s'o nimicească. Dar se găseau 
într'o situaţie grea, fără deslegare posibilă, într'un 
cerc viţios: aceeaş administraţie, din ce în ce mai 
nesuferită prin exigenţele ei, rămânea totuși una 
din pietrele unghiulare ale edificiului neoiobăgist, 
graţie căreea ţăranul liberat fusese reîntors în 
iobăgie; și cucât neoiobagul acesta devenea mai 
recalcitrant şi regimul întreg tot mai șubred — 
cum se va explica mai jos — cuatât trebuea o ad- 
ministraţie din ce în ce mai puternică — şi aceasta, `’ 
devenea la rândul ei din ce în ce mai incomodă. 

Administraţia se prefăcea, deci, zi cu zi, într'o 
clasă nouă, rivală, care pe deoparte susţinea 
clasele dominante şi pe de alta le disputa puterea, 
iară agrarienii împroşcau cu critice din ce în ce mai 
amare «acestă administraţie rea, destrăbălată, co- 
ruptă, cum nu mai există în nici o ţară civilizată 
din lume». 

După sguduirea dela, 1907, când odată cu te- 
meliile neoiobăgiei se părea că sau cutremurat 
și temeliile inseşi ale ţării, puterea administraţiei 
a sporit de necrezut. Milioane și milioane alocate 
la bugetul ei, mii și mii de noui funcţionari, drep- 
turi peste drepturi. Deacuma înainte ea tinde să 
devină o adevărată clasă dominantă, care crește 
peste capul clasei dominante producătoare și în- 
cepe să o trateze nu ca egală, dar chiar ca infe- 


33089 1 


162 C. DOBROGEANU-GHEREA 


rioară, începe să se amestece în afacerile ei, îi 
dictează cum să producă, ba chiar şi modul și 
mărginile exploatării. Din acel moment clamoarea 
agrarienilor — a acelora cari văd ceva mai lim- 
pede și mai departe decât alţii — nu mai cunoaşte 
mărgini; o clamoare dezolată, care durează încă, 
împotriva acelei administrații socialiste (vorbă să 
fie !), care pune în primejdie finanţele statului prin 
sumele ce înghite, care dezorganizează producţia 
prin amestecul ei arbitrar, care provoacă o per- 
turbare generală în relaţiile de clasă şi duce ţara 
la dezastru. 

Nu-i vorbă, lăsând la o parte exagerările, multe 
din învinuiri sânt drepte şi temeinice. Dar agra- 
rienii noştri uită sau se fac că uită, care e ori- 
ginea puterii acestei biurocraţii de stat şi acestei 
administrații, pentru cine şi în folosul cui au fost 
ele făcute şi crescute; ei nu știu sau se fac a nu 
şti că biurocraţia şi administraţia aceasta sânt ale 
tale dintru ale tale. 

Și dacă administraţia a devenit nesuferită chiar 
pentru clasa dominantă, producătoare, se poate în- 
chipui măcar cât de păgubitoare, rea, primej- 
dioasă, ce năpastă a ajuns ea pentru țărănime; 
pentru neoiobăgimea română? Relaţiile legale şi 
deci şi garanţiile legale de altădată, din vremea 
iobăgiei, oricât de neîndestulătoare erau şi ele, au 
fost desființate; relaţiile şi garanţiile legale, foarte 
largi dealtfel, după legea cea nouă, la sate nu s'au 
realizat, nu există. A rămas, deci, numai starea 
reală, şi brutală, de fapt, care se aplică ţăranului, 
lăsată şi ea la aprecierea unei administrații des- 
trăbălate, fără scrupule, neînfrânată de lege și de 
norme legale. Și ceeace agravează încă starea asta 


NEOIOBĂGIA 163 


grozavă, e că ţăranul vine în contact mai ales cu 
administraţia cea inferioară — primarul, notarul, 
jandarmul rural — incultă, crudă, şi care are de 
răsbunat asupra ţăranului și propria sa robie și obidă.. 
Neexistând norme legale de vieaţă, acţiunea admi- 
nistraţiei care le înlocuește pe acestea, oricât ar 
fi de arbitrară, devine legală numai prin faptul că 
e făcută de un însărcinat al statului, de un om în 
uniformă. 

Țăranul sărac e dat pe mâna acestei admi- 
nistrații, cu singura condiţie ca să fie pace la sate, 
ca, neoiobăgia să funcţioneze în liniște. Și în felul 
acesta, orice opunere din partea ţăranului, orice 
crâcnire, oricât de justificată, e socotită ca opunere 
împotriva autorităţii, ca revoltă, şi ca atare repri- 
mată cu străşnicie şi cruzime. Poate jJandarmul, 
din propriul său interes, să facă orice act revoltă- 
tor de ilegal, orice silnicie asupra persoanei ţăra- 
nului; e destul să spună că acesta se opunea au- 
torităţii, că e un element tulburător — şi omul ad- 
ministraţiei este absolvit. Din multele cazuri de 
bătăi și torturi săvârşite de Jandarmii rurali şi cari 
uneori se isprăvesc cu moartea, sânt unele cari 
nu se mai pot ascunde, ies la iveală și trebue ju- 
decate. Dar şi atunci judecata complezentă, după 
obiceiurile pământului, condamnă pe jandarm la 
două-trei luni puşcărie, pentrucă jandarmul, făcând 
moarte de om în beciurile primăriei, a făcut-o în 
exerciţiul funcţiunei şi o condamnare dreaptă ar da 
nas ţăranului şi ar ucide prestigiul autorităţii. Incât, 
din cele două robii ale ţăranului: econonică şi ad- 
ministrativă, n'ai putea spune care-i cea mai grea. 
Și astfel dacă, pelângă motivele economice ară- 
tate, adăugim şi pe cele administrative, vom în- 


164 C. DOBROGEANU-GHEREA 


ţelege şi mai bine dece nu poate fi vorba de înjghe- 
barea, unei gospodării normale ţărăneşti. Țăranul 
român nu strânge, ci bea cea din urmă para, pen- 
trucă tot nu el, ci oamenii administraţiei vor avea 
parte de economiile lui. 

Ne spun istoricii că în vechime țărănimea 
noastră nu putea să-şi întemeieze o familie şi o 
gospodărie trainică, pentrucă hoardele barbare ce 
se revărsau asupra ţării îi distrugeau gospodăria 
şi-i răpeau nevestele şi fetele. Dar istoricul impar- 
țial de mâne va spune că, din câte invazii sau 
revărsat asupra satelor noastre, cea mai grea a 
fost invazia jandarmului rural. De celelalte mai 
scăpa românul fugind în munţi, ascunzându-se în 
păduri, şi după trecerea, puhoiului iară se'ntorcea 
acasă. «Apa trece pietrele rămân» zice o vorbă 
înţeleaptă depe vremurile acelea. Acuma, însă, de 
administraţia actuală n'ai unde să te ascunzi. Apa 
trece şi acuma, nu-i vorbă, dar jandarmul rămâne— 
şi încă cum! 

Da, desigur, problema neaplicării legilor, cași 
a anarhiei administrative dela noi, sânt foarte im- 
portarite probleme teoretice şi formidabile probleme 
practice. Dar prin împărţirea ţării în șease căpi- 
tănate nu le vei rezolvi, dupăcum nu le vei re- 
zolvi prin altă împărţire în plăși, sau prin schim- 
barea de nume a subprefecţilor în administratori 
de plasă. 

Inţelegerea şi deci rezolvirea acestor proble- 
me trebue căutată în adâncimile vieţii noastre 
sociale și în contradicţiile acestei vieţi: în neo- 
iobăgia ' noastră, în felul şi în relaţiile de producţie 
ce o caracterizează, în contradicţia adâncă dintre 
capitalismul și iobăgismul nostru, dintre șerbia de 


NEOIOBĂGIA 165 


fapt şi instituţiile occidentale de drept — şi în alte 
contradicții sociale adânci, caşi în sentimentele şi 
moravurile sociale ce urmează din ele. Și totacolo 
trebue căutată înţelegerea şi rezolvirea celor mai 
multe din celelalte problemeale vieţii noastre agrare. 


* 
x x 


Aşa, spre pildă, să luăm problema politică la 
țară. 

Că ţăranul e lipsit de orice drepturi, că drep- 
turile electorale, așa restrânse cum sânt, nu e lăsat 
să, și-le exercite în nici un fel, acestea sânt ade- 
văruri cunoscute şi recunoscute de toţi oamenii şi 
de toate partidele. In privinţa asta — ca în multe 
dealtfel — e foarte caracteristic ceeace s'a petrecut 
după revoltele dela 1907. D. D. A. Sturdza, primul- 
ministru şi şeful partidului liberal, a declarat so- 
lemn, că după dezastrul întâmplat trebue să se 
prefacă, însfârşit, colegiul al treilea din minciună— 
vorba răposatului Costaforu — în realitate, trebue 
lăsată, țărănimea să-şi aleagă în voie reprezentanţii 
ei. D. Carp, şeful partidului conservator, declarase 
întotdeauna, că colegiul al treilea e un miraj, e 
ceva, heexistent. Insfârşit, d. Take Ionescu, șeful 
celui de al treilea partid de guvernământ, polemi- 
zând împotriva votului universal, se întreba: pen- 
truce să mai alergăm după acesta, când n'am ştiut 
să realizăm nici sufragiul restrâns? Inainte de-a 
alerga după votul obştesc, zicea d-sa, ar fi mai bine 
să prefacem colegiul al treilea în realitate. Și d-sa, 
şi-a luat angajamentul ca venind la putere să să- 
vârșească această minune. 

Iată, deci, pe toţi şefii noştri de partide, aceia 

"cari deţin puterea statului, declarând fără jenă că 


166 C. DOBROGEANU-GHEREA 


de patruzeci şi mai bine de ani decând avem 
Constituţia, ţăranii n'au fost lăsaţi niciodată să se 
folosească, de drepturile lor electorale atât de res- 
trânse, niciodată n'au fost lăsaţi să-şi aleagă de- 
putaţii, ci în locul lor alegea administraţia, iară 
colegiul al treilea a rămas pururea un colegiu-min- 
ciună,. Nu e oare aceasta caracteristic în cel mai 
mare grad? Dar însfârşit, vorba românului, pă- 
catul mărturisit e pe jumătate iertat; şi mai bine 
mai târziu decât niciodată. 

Va să zică, d. Sturdza s'a obligat ca de astă- 
dată să lase pe ţărani să-și aleagă reprezentanţii. 
Nimeni nu sa îndoit de sinceritatea, dorinţei d-lui 
Sturdza, nici de întreaga d-sale autoritate; şi cu 
personal nu mă îndoiesc nici acuma. Și, totuşi, 
d. Sturdza a prezidat alegerile, şi poate niciodată ad- 
ministraţia nu votase atât de făţiş în locul ţăra- 
nilor sau prin ţărani. Alegerile s'au făcut de către 
administraţie şi nici un ţăran n'a fos ales de ţă- 
rănime. Ba, pardon: s'a ales un ţăran, unul singur 
la laşi, de către d. Stere, care după limbajul nostru 
politic avea, acolo «situaţia». 

De acest rezultat au rămas uimiţi chiar po- 
liticianii. «Nu mai înţeleg nimic, îmi spunea un 
tânăr şi simpatic poporanist; dece nu-i lasă, măcar 
acuma pe bieţii ţărani să-şi exercite dreptul lor? 
Admiţând chiar — lucru imposibil — c'ar intra în 
Cameră 38 de ţărani intransigenţi şi cu idei sub- 
versive, ce ar putea să facă aceştia față cu ceilalţi 
150 de deputaţi şi cu Senatul?» Și de aceeaş părere 
cu poporanistul nostru, pecât ni s'a afirmat, era 
întreg guvernul. Și totuşi nici un ţăran n'a fost 
ales. Dece? Dacă simpaticul poporanist a cetit cu 
atenţie cele ce preced, atunci o ştie; iară dacă tot 


NEOIOBĂGIA 167 


Ro ştie, îmi va permite să i-o mai spun odată, 
pentrucă adevărurile importante e bine să fie re- 
petate oridecâteori. 

Avem o vieaţă economică reală bazată pe io- 
băgie şi avem instituţii politico-sociale occidentale, 
liberalo-burgheze, cari se potrivesc cu cea dintâi 
ca nuca în perete, cari sânt chiar în complectă 
contrazicere cu ea, asa încât a realiza la sate in- 
stituţiile occidentale, ar fi a pune în primejdie 
existenţa neoiobăgismului. Nu se poate să ţii pe 
țăran în cele mai importante relaţii ale vieţii lui 
în iobăgie, iară pe de altă parte mai în fiecare 
an, în timpul alegerilor — căci sânt cam dese — 
săptămâni întregi, cât ţine campania electorală, să-i 
vorbeşti că el e cetăţean liber, e talpa ţării, e bu- 
ricul pământului, e poporul suveran pe spinarea 
căruia, se ţine tot edificiul social, etc. etc.. Nu se 
poate întinde aşa de mult coarda contradicţiei, 
căci à la longue... se rupe. După revoltele din 
1888, ofiţerii cari le-au reprimat, însărcinaţi cu an- 
chetarea lor, au dat vina în bunăparte pe agi- 
tația subversivă şi demagogică electorală 1). Nu 
ştiu ce-au înţeles ofiţerii noştri prin termenii «sub- 
versiv) şi «demagogic»: un element de demago- 
gie e necesarmente legat de orice agitaţie electorală; 
dar ceeace, desigur, nu vor fi înţeles anchetorii 
este, că în împrejurările reale din satele noastre 
orice agitaţie electorală, cât de legală, produce 
efectele unor agitaţii subversive. Deaceea după. 
represiunea din 1907, în care ţăranii fuseseră trataţi 
întocmai ca robii Romei răsculați sub conducerea 
lui Spartacus, guvernul n'a îndrăznit să, deschidă, 








1) V. M. Kogălniceanu: Chestiunea ţărănească, anexe. 


168 C. DOBROGEANU-GHEREA 


la sate o campanie electorală, care presupune: 
agitația liberă, cuvântul liber şi chiar exagerările 
de limbaj libere. Drept vorbind, ar fi fost şi prea 
din cale afară. Deoparte «ororile inutile», jară de 
alta: ţăranul talpa ţării, buricul pământului, leul 
care trebue numai să se scuture ca să-i cadă lan- 
țurile, poporul suveran dela care emană toate pu- 
terile statului (şi cea militară) şi alte mezeluri din 
limbajul electoral. I-a fost frică guvernului, și din 
punctul său de vedere guvernamental a avut drep- 
tate. Și deaceea şi la 1907 tot administraţia a ales 
pe reprezentanţii ţărănimii, exceptând Iașii, unde d. 
Stere a ales un ţăran... tot cu administraţia. 

Şi iată dece îndrăznesc a face o proorocire 
d-lui Take Ionescu: nici d-sa nu va putea să-şi ţie 
angajamentul luat de a preface colegiul al treilea, 
în realitate. Nu zic că nu va dori, zic că nu va 
putea. Și nu va putea, pentrucă d-sa nu e social- 
democrat, ci conservator-democrat şi, deci, trebue 
să conserve temeliile edificiului nostru agrar, care 
e bazat pe neoiobăgie şi, ca om de stat şi condu- 
cător de guvern, trebue să le conserve chiar când 
nu i-ar plăcea personal. Or, alegeri libere pentru 
țăran, cu tot cortejul de drepturi pe cari le im- 
plică — libertatea cuvântului, a asociaţiei, etc. — 
asta înseamnă a-l preface în cetăţean — chiar în 
limitele legii electorale de azi — adică a-l face om 
cu toate garanţiile legale ce decurg din Constituţia 
țării; iară ţăranul-cetățean — înseamnă că sar 
alege praf din toată neoiobăgia noastră. 

Şi tot de aici se vede dece clasele noastre 
dominante şi oligarhia noastră politică n'au dat, 
nu dau şi nu vor da de bunăvoie votul uni- 
versal. In privinţa aceasta sânt foarte interesante 


NEOIOBĂGIA 169 


o serie de articole apărute în Ordinea, care nu e 
numai conservatoare ci şi democrată, drept care 
admite votul universal, însă... pentru alţii. Su- 
fragiul universal — zice în substanță Ordinea — e 
bun pentru alte state europene, fie mai înaintate 
în cultură decât noi, cum e Franţa sau Germania, 
fie mai înapoeate decât noi, cum e Bulgaria sau 
Serbia; dar noi, în organizaţia noastră de stat, 
avem un ceva, un fel de secret, care ne face unica 
țară unde votul universal nu se poate întroduce. 
Şi Ordinea umblă — cum zice rusul — alături şi îm- 
prejurul chestiei, căutând să-şi explice sieșşi şi altora 
secretul acesta, dar nu-i dă de rost. Cred că acuma 
are sä i se limpezească şi Ordinei secretul. 

Da, se înţelege, gazeta conservator-democrată, 
are dreptate, sântem o ţară unică şi excepţională, 
în care votul universal nu poate să devină o reali- 
tate, pentrucă sântem unica ţară europeană (Rusia 
și Turcia sânt ţări mai ales asiatice), care la baza 
ei are încă şerbia, — mitijată, dar, totuşi, şerbie 
de fapt. Or, e absurd ca, pe deoparte, să conservi 
această, şerbie, făcând din ea chiar baza ordinei de 
stat, — cum o face Ordinea în concordanţă cu titlul 
ei conservator, deşi nu-i dă mâna s'o spună, — 
iară pe de altă parte, să-i dai şerbului votul uni- 
versal, egal şi direct. In acest caz, sau votul uni- 
versal va desfiinţa erbia, — rect: neoiobăgia, — 
sau aceasta, din urmă fiind mai tare va preface 
şi votul universal într'o minciună. Această din urmă 
eventualitate oligarhia noastră nar putea-o primi 
cu neplăcere: o minciună socială mai mult — când, 
slavă, Domnului, avem destule—nu supără deloc; și 
unde pui că ne putem da aparenţa unui stat şi mai 
democratic decât Belgia? Decât, sufragiul universal 


170 C. DOBROGEANU-GHEREA 


e cam greu de mânuit pentru a-l preface în min- 
ciună. Și apoi întreaga noastră ordine de stat — 
nu cea, conservatoare, ci cea democrată, occidentală — 
prin însăş contradicţia ei cu ordinea de fapt neo- 
iobăgistă, îi face acesteea multe greutăţi şi, după- 
cum vom vedea mai jos, îi sapă chiar existenţa. 
Şi votul universal ar întări această ordine demo- 
cratică, — fie chiar numai în oraşe la început, — şi 
ar adânci şi mai mult prăpastia existentă la sate 
între starea de drept şi starea de fapt; mai mult, 
el ar împinge la extrem toate anomaliile ce rezultă 
din dublul regim capitalisto-iobăgist de azi, grăbind 
astfel tocmai prăbuşirea acestui regim. 

Este, deci, evident că niciodată clasele noastre 
dominante nu vor da de bunăvoie sufragiul uni- 
versal. Și tocmai deaceea socialdemocrația și de- 
mocraţia burgheză cea sinceră și adevărată, având tot 
interesul în înlocuirea, nu în menţinerea regimului 
neoiobăgist, trebue să lupte cu toată energia pentru 
dobândirea votului universal. 

Cât despre Ordinea, dacă n'a priceput toate 
astea, e din cauză, cum ar zice Faust, că «două suflete 
trăesc în pieptul ei» — adecă un suflet conservator 
şi unul democrat şi «cari vor să se despartă unul 
de altul». ` 

Dacă această despărțire ar deveni o realitate, 
dacă sufletul democrat s'ar’ despărţi definitiv de 
cel conservator, atunci şi Ordinea ar secunda lupta 
democrației române pentru dobândirea votului uni- 
versal. 


VI 


REVOLTELE ŢĂRĂNEŞTI 


Dintre urmările regimului nostr economico- 
social, una din cele mai triste sânt, desigur, revol- 
- tele ţărăneşti. In 1907 ele au înscris o pagină din 
cele mai tragice şi mai sângeroase în istoria ţării — 
şi istoria le va judeca. Istoria va judeca eveni- 
mentele dela, 1907, va judeca vina fiecăruia şi va 
da fiecăruia după meritele lui. Asta e sigur. Lu- 
crarea aceasta, însă, nu e istorică ci sociologică. 
Ea caută să se domirească asupra cauzelor adânci 
ale fenomenelor sociale din vieața noastră agrară 
şi, deci, neapărat şi asupra cauzelor adânci ale 
acestui fenomen tragic, care se cheamă revoltele 
ţărăneşti. Problema ce avem de rezolvat e tot atât 
de importantă ca judecata istoriei — în unele pri- 
vinţe mai importantă încă, 

Ceeace izbeşte şi trebue să izbească dela prima 
vedere pe oricine, care e cât de puţin familiarizat 
cu analiza fenomenelor sociale, e periodicitatea, 
răscoalelor ţărăneşti. Răscoalele la noi au ceva 
comun cu crizele economice din societatea capita- 
listă, explicate de Karl Marx: ele au aproape 


172 C. DOBHOGEANU-GHEREA 


aceeaş periodicitate, izbucnesc cam la distanţa de 
zece ani şi devin tot mai violente, cu tendinţa, însă, 
de a scurta această distanță, pentru a deveni cu 
vremea mai liniștite, dar cronice. 

Și nu trebue să ne mire această asemănare, de- 
altfel superficială și aparentă. Aici caşi acolo e 
vorba de crize sociale cari se plămădesc în adâncul 
vieţii din antagonismele și contradicţiile sociale şi 
cari la un moment dat trebue să izbucnească. 

Insăş periodicitatea fenomenului ar fi trebuit 
să dea de gândit claselor noastre dominante şi gu- 
vernanţilor şi sociologilor noştri, că n'avem de a 
face cu un fenomen accidental. Dar clasele noastre 
dominante şi guvernanţii noştri nu sânt sociologi, 
iară sociologii noştri nici atâta, și deaceea, la fie- 
care izbucnire a revoltelor, indignarea, uimirea, ză- 
păceala şi dezorientarea sânt la culme. Indignarea 
și uimirea au fost nemărginite mai cu seamă la pri- 
mele revolte, când lipseau încă precedentele. 

Cum? revolte ţărăneşti la noi, unde nimeni nu 
moare de foame, unde ţăranii sânt proprietari cu 
toţii, unde n'avem proletariat? A, înţelegem în Apus, 
unde e atâta mizerie, unde e un proletariat puter- 
Nic, —şi doar de asta e proletariat, ca să facă, 
răscoale ! — dar la noi? Așa, vorbeau conducătorii 
noştri. Și drept vorbind, aveau oarecare cuvânt 
sä fie uimiţi şi indignaţi. 

In streinătate ţăranul, ţăranul mic proprietar— 
chiar când e stăpân pe un petec de pământ —e nu 
numai un element de ordine, dar un element con- 
servator, reacţionar. Mica proprietate desvoltă în- 
tînsul pasiunea, proprietăţii şi anume a celei in- 
dividuale; iară orizontul strâmt în care își trece 
vieajţa, izolarea de lumea largă şi segomotoasă, mo- 


NEOIOBĂGIA 173 


notonia, unui traiu socialmente strâmt, dar fiziceşte 
sănătos, îi desvoltă aversiunea pentru orice inovaţie. 
Câte revoluţii n'au căzut în Occident, izbindu-se de 
rezistenţa încăpățânată a ţăranului! Țăranul mic 
proprietar a ajuns desperarea inovatorilor. Până 
şi socialdemocraţia germană, atât de puternică şi 
penetrantă, a desperat de acel Bauernschădel al tă- 
ranului german, refractar la orice inovaţie şi la 
orice idee îndrăzneață. Și la, noi, dimpotrivă, acest 
balast al ordinei sociale se preface în element de 
răsturnare şi când îi vine la îndemână, ia ciomagul 
şi se năpustește să dărâme conacul boieresc! 

De unde această anomalie nemai pomenită, 
cuatât mai stranie, cuatât mai uluitoare, cucât 
sântem unica ţară în Europa, afară de Rusia, care 
avem privilegiul trist al revoltelor ţărăneşti ? — căci 
nu le au nici ţările occidentale superioare nouă în 
cultură, nici cele din Orient, ca Serbia și Bulgaria, 
cari ne sânt inferioare. 

Răspunsul dat din capul locului la această 
întrebare a fost: trebue să fie o mână streină la 
mijloc. Şi această mână streină a fost găsită în 
iconarii şi jugănarii ruşi. Răspunsul acesta, aşa 
ridicol cum era, a servit de minune claselor domi- 
nante agrare, pentrucă masca adevărata, cauză şi 
pentrucă prezinta oarecare verosimilitate, având 
în vedere acţiunea Rusiei în Orientul Europei. Aşa- 
dar, jugănarul ! Se părea că jugănarul muscal stâr- 
pind zburdălnicia vitelor, o comunica ţărănimii ro- 
mâne. Se înţelege, n'o făcea din proprie iniţiativă, 
ci era trimis de ţar, ca să-i dea prilejul să se 
amestece în afacerile noastre interne. 

Cum sar zice, Ţarul şi Jugănarul! . 

Țarul şi jugănarul au făcut mulți ani acest ser- 


174 C. DOBROGEANU-GHEREA 


viciu benevol de a sluji de cauză şi explicare a 
răscoalelor. Ce n’ar fi dat guvernanţii noştri la 
1907 ca să se găsească în ţară un singur jugănar! 
Dar ia-l de unde nu-i! Nu-i vorbă, s'ar fi putut 
interveni pe cale diplomatică să obținem vre-o 
doui-trei, dar ar fi venit prea târziu, — post festum. 
Şi atunci, în desperare de cauză, au fost înlocuiți 
prin socialiști, sindicalişti, potemkiniști — și anar- 
histul dela Toulouse. 

N'avem de gând să povestim istoria revolte- 
lor dela 1907; ar fi totuşi păcat să lăsăm să dispară 
în neantul vremii un fapt aşa de caracteristic cum 
e acela cu anarhistul dela Toulouse. La şoferul 
francez al uneea din căpeteniile politice ale ţării 
s'a găsit o scrisoare dela Toulouse, în care se zicea, 
că în primăvara anului 1907 au să se întâmple 
lucruri mari în ţara românească. De aici primul 
acord care s'a făcut între partide, că revoltele au 
fost provocate de niște anarhiști din Toulouse... 
probabil prin telepatie. Firește, acordul acesta, ca 
toate acordurile dealtfel, a ţinut numai câteva zile. 
Pe urmă au venit instigatori fantastici, îmbră- 
caţi în călugări, călăreţi mascaţi cari străbăteau 
satele agitând steaguri bizare; şi însfârşit d-nii 
Vasile Kogălniceanu și Vălescu. Trebue să fim 
drepţi cu opinia noastră publică şi să recunoaştem 
că asemenea, gogoși copilăreşti n'a putut înghiţi 
nici ea, 

Şi fiindcă în cele din urmă trebuea să se 
ivească măcar o parte de adevăr, aceasta a fost 
descoperită, însfârşit, de cercetătorii noștri şi în- 
special de poporanişti şi admisă repede de opinia 
publică: pricina revoltelor este marea mizerie a 
ţăranului, nemiloasă, lui exploatare. 


NEOIOBĂGIA 175 


Faptul în sine este exact, desigur, e în afară 
de orice fndoealä; dar ca o cauză explicătoare a 
revoltelor, el reprezintă un adevăr dublat de o 

„greşeală sau o greşeală dublată de un adevăr, — și 
greșelile de acest fel sânt cele mai grave, pentru- 
că într'însele elementul greşelei se strecoară sub 
învelișul adevărului. Mizeria e cauza revoltelor. 
Se înţelege,—întrucât revoltele se petrec pe fondul 
mizeriei, pentrucă o populaţie bine înţolită şi pros- 
peră nu e nebună, doar,ca să distrugă acea stare 
de lucruri care-i produce prosperitatea. E deci 
evident că revoltele nu pot izbucni decât pe fon- 
dul mizeriei; dar mizeria în sine şi prin sine nu 
e o cauză activă de producerea revoltelor, ci dim- 
potrivă: mizeria ajunsă la un anumit grad — şi 
doar mizeria ţăranului nostru întrece orice grad— 
tâmpeşte mintea, adoarme sufletul, distruge energia 
şi spiritul de revoltă, duce la resemnare şi supu- 
nere oarbă—stare psihică diametral opusă aceleea, 
care duce la revolte. 

La acestă, obiecţie sociologii noştri nau găsit 
nici un răspuns valabil şi astfel răscoalele, ca fe- 
nomen sociologic, riscau să rămână neexplicate, 
când apăru remarcabila operă a d-lui Radu Ro- 
setti: Pentruce s'au răsculat țăranii? 

Opera aceasta e la rândul ei un unicum şi o 
surpriză, dupăcum în general sântem o ţară a 
surprizelor. In toiul unei literaturi sociale foarte 
abundente dealtfel,—mai ales după 1907,—dar din 
care o parte caută să mascheze adevărul, iară alta 
plânge sincer, dar neputincios, suferinţele ţăranu- 
lui, apare o carte scrisă de un boier de neam — 
şi de neam vechiu—care pune chestia pe adevă- 
ratul teren, îi caută explicaţia în relaţiile econo- 


176 C. DOBROGEANU-GHEREA 


mico-sociale, în hapta de clase, silindu-se s'o lămu- 
rească istoriceşte şi economiceşte. Este adevărat 
că chestia agrară la noi a fost tratată în acelaş 
fel de socialişti, de mișcarea socialistă veche, încă 
de acum un sfert de veac. Și multe lucruri pe cari 
le spune d. Rosetti au fost spuse de atunci, uneori 
cu mai multă pătrundere; dar acele au fost uitate 
chiar de foştii socialişti şi, afară de asta, celor 
spuse le lipsea acea bogată şi largă documentare 
istorică, prin care se deosebeşte remarcabila lu- 
crare a d-lui Rosetti. Spiritul care pătrunde opera 
d-lui Rosetti e prea puţin al nostru. D. Rosetti şi 
în această operă rămâne boier de neam, însă un 
boier bun, drept, cuminte şi luminat, care deplânge 
lăcomia, şi jaful boierimii vechi. Le deplânge însă 
ca om drept, dar şi ca boier luminat, căci de ar 
fi procedat boierimea la timp, cu dreptate şi cu- 
minţenie, am fi avut acum şi o țărănime bine si- 
tuată şi o boierime puternică, aşacum sânt iun- 
kerii prusaci. Idealul acesta al iunkerismului pru- 
sac nu ne încântă defel în cartea d-lui Rosetti, 
dar ne încântă faptul că d-sa caută să spună ade- 
vărul, şi cel istoric şi cel actual. 

Pentru explicaţia fenomenului de care vorbim 
acuma, opera d-lui Rosetti are defecte însemnate. 
Primul e în legătură cu însăş calitatea, d-sale de 
istoric, care-l face să dea prea mare importanţă 
faptelor istorice, trecutului istoric, în producerea 
revoltelor. Faptele istorice, din nenorocire—şi une- 
ori şi din fericire—se uită uşor şi, deci, nu pot 
avea atâta putere încât să fie producătoare de re- 
volte. Revolta pune în mişcare întreaga vieaţă pa- 
sională și afectivă a omului, răscoleşte toate urile 
şi cruzimile, ceeace nu poate fi un produs al me- 


NEOIOBĂGIA 1177 


moriei, ci-i trebue cauze imediate, actuale. Și în 
Occident țărănimea a fost cândva deposedată de 
pământul ei şi de drepturile ei medievale asupra 
lui—şi acolo nu vedem răscoale. E adevărat că la 
noi faptele sânt mai recente, datează numai de o 
jumătate de veac şi, deci, au mai multă influenţă, 
asupra vieţii actuale; dar acea influenţă covârşi- 
toare pe care le-o dă d. Rosetti, n'o au. Fireşte, 
d-sa se ocupă și de fapte şi cauze actuale. Şi dacă 
şi în această parte a lucrării rămâne tot istoricul 
luminat, corect, imparţial, mărginindu-se la fapte 
şi cauze adevărate, nu închipuite, și nu vorbeşte 
nici de ţar și jugănar, nici de potemkiniști, nici 
de oameni mascaţi —greşeşte, însă, prin aceea că 
nu dă cauzelor actuale nici rândul, nici spaţiul 
cuvenit. Şi mai prezintă un defect, şi încă unul 
capital: nu procedează ştiinţificeşte, ca sociolog: 
din massa de cauze prime şi imediate nu caută— 
printr'o anume metodă ştiinţifică—să scoată cauzele 
generale ale fenomenului, legea însăş a producerii 
lui. Deaceea faptele şi cauzele sânt înşirate fără, 
sistem, fără indicarea valorii lor relative; şi de- 
aceea, iarăşi, cu toate calitățile acestei opere, ea 
nu ne dă răspunsul la întrebarea pe care d. Ro- 
sctti a pus-o ca titlu chiar al cărţii: «Pentruce sau 
răsculat ţăranii?» Avem multe răspunsuri, — răs- 
punsul nu-l avem. 

Acest răspuns vom căuta, să-l dăm noi, măcar 
în câteva cuvinte. Zicem «ìn câteva cuvinte», cu 
toată importanţa subiectului, pentrucă studiul acesta, 
scurt prin sine însuş, caută totuşi să cuprindă, 
măcar fragmentar şi necomplect, cât mai mult din 
problema agrară şi nu numai una din manifestă- 
rile ei, oricât de importantă ar fi, dealtfel. Pentru 


33089 12 


178 C. DOBROGEANU-GHEREA 


a da răspunsul cuvenit, vom întrebuința metoda 
comparativă, comparând țărănimea, noastră, mun- 
citorimea noastră agricolă, cu cea din Occident. 
Metoda aceasta a fost întrebuințată atât de des 
pentru întunecarea chestiei;, — dece n'ar fi între- 
buinţată uneori şi pentru luminarea ei? 

Ne punem, deci, întrebarea: dece țărănimea 
noastră se răscoală împotriva marei proprietăţi, 
iară cea occidentală nu? Răspunsul, după desvoltă- 
rile de mai sus, e clar: pentrucă ţăranii din Occi- 
dent sânt mici proprietari de pământ, cari trăesc 
din pământul lor și au foarte puţin de împărţit 
cu marea proprietate !). Țăranul mic proprietar 
nici nu lucrează la proprietarul mare, nici nu 
este exploatat de dânsul; fiecare în parte e stăpân 
pe pământul său şi își vede de treburile sale. 
Aceia cari, în adevăr, vin în contact cu marea pro- 
prietate şi sânt exploataţi de ea; aceia ale căror 
interese sânt antagonice, în adevăr, cu ale marei 
proprietăţi, aceia sânt lucrătorii agricoli, prole- 
tariatul agrar. Deci, întrebarea pusă în prima ei 
formă, — cum se pune deobiceiu la noi — e ab- 
surdă; ea trebue pusă altfel, și anume: cum se 
întâmplă că muncitorimea agrară din Occident, 


1) Acolo unde s'a conservat meteiajul și relaţiile de pro- 
ducţie mai mult ori mai puţin asemănătoare cu ale noastre, 
acolo nu se produc revolte din cauză că această categorie 
de țărani e foarte mică în comparaţie cu resiul ţării, că 
acolo există o stare legală care ne lipseşte, că revoltele 
acolo ar avea impotriva lor, nu numai statul și clasele 
dominante, dar pe însăș clasa puternică ţărănească de mici 
proprietari de pământ, eto... Vezi desvoltările de mai jos. — 
Dealtfel, şi acolo, când există relaţii de producţie asemănă- 
toare cu ale noastre, dacă şi nu sânt revolte, neorândueli 
şi conflicte turbulente, uneori sângeroase, sânt destule. 


NEOIOBĂGIA 179 


că proletariatul agrar de acolo — deşi proletarul 
e un revoluţionar prin natura lui, un revoluţionar 
înăscut, că să zicem aşa — cum se întâmplă că 
el nu face răscoale, pecând țărănimea noastră, da? 
Şi pusă astfel, întrebarea e în adevăr plină de 
învăţăminte. Să vedem. 

Proletarul, ca o categorie economică, nu e un 
accident — e un rezultat şi un produs firesc şi 
necesar cași capitalistul. Dupăcum capitalismul 
sa desvoltat în mod necesar şi organic, tot așa, 
şi clasele din societatea capitalistă, şi tot așa şi 
relaţiunile dintre aceste clase şi moravurile şi le- 
gile — starea de drept care le consfințeşte. E un 
tot care se ţine în mod organic. In mod necesar şi 
organic, munca în societatea capitalistă devine o 
marfă, care — ca orice marfă — se vinde după va- 
loarea, ei: cheltuelile de producere. Și dacă mun- 
citorul agricol capătă un preţ natural, egal cu 
valoarea mărfii lui — munca — iară administraţia 
moşiei se ţine de condiţii şi-i dă hrana cuvenită, 
etc. atunci salariatului agricol nici nu-i dă prin gând 
să aibă altă pretenţie. Izbucnirea unei jacherii a 
salariaţilor agricoli, — deobiceiu veniţi de aiurea, 
din altă provincie chiar, — cu scopul de a ruina 
instalaţiile şi a pune mâna pe pământ, e cu desăvâr- 
şire exclusă, ca o absurditate. 

Dar iată că salariatul, proletarul agricol — ca 
şi alţi proletari — bagă de seamă sau i se explică 
precumcă preţul muncii lui conţine un truc; că 
peste valoarea muncii lui, peste preţul mărfii lui, 
el produce o valoare în plus, o plusvaloare, pe 
care şi-o aproprie capitalul; că exploatarea urmează 
să existe, sub altă formă, în societatea, capitalistă 
şi că între capital şi muncă e un antagonism 


180 C. DOBROGEANU-GIIEREA 


neîmpăcat. Şi odată, cu priceperea, răului în toată 
întinderea, lui, odată cu priceperea problemei sociale 
în societatea capitalistă, proletarul începe să pri- 
ceapă şi deslegarea, acestei probleme, soluția ei: 
trecerea în stăpânirea națiunii a capitalului produc- 
tiv—a tuturor instrumentelor de producere : pământ, 
mine, fabrici, uzine, etc. — naționalizarea sau sociali- 
zurea lor. Și când proletarul agricol pricepe toate 
acestea, el devine socialist, socialdemocrat, şi ca 
atare, revoluţionar în adevăratul şi profundul înţeles 
al cuvântului; revoluţionar, nu prin mijloacele vio- 
lente, — acestea se pot întrebuința mai ales pentru 
scopuri profund reacționare, dupăcum în scopurile 
cele mai revoluţionare se pot întrebuința mijloace 
extrem de paşnice şi legale, — ci revoluţionar prin 
scopul care-i devine ţinta vieţii: transforniarea so- 
cietăţii pe alte baze economico-sociale, menite să 
însemne o eră nouă în desvoltarea omenirii. 

Ei bine, proletarul acesta revoluţionar va deveni 
el oare un revoltat şi va porni el oare jacheria 
împotriva marei proprietăţi teriene? Și mai puţin 
decât proletarul ignorant şi inconștient. Căci, mai 
întâi, ce l-ar îndemna la aceasta? Ura şi resenti- 
mentele împotriva capitalistului proprietar al mo- 
şiei? Dar proletarul conștient, socialdemocrat — 
şi întruatâta, revoluţionar — n'are de împărţit în- 
definitiv cu capitalistul, ci cu capitalul. Antago- 
nismul e între capital și muncă. Acela care ex- 
ploatează, este capitalul, — aproape impersonal, — 
şi el trebue transformat din individual în social. 
Persoana, capitalistului e cu totul indiferentă: nu 
va fi unul, va fi altul. 

Atunci poate proletarul agricol socialist va 
porni în jacherie pentru a pune mâna pe pământ 


. NEOIOBĂGIA 181 


şi a-l împărţi între proletarii agricoli, obiectivul 
mai ales al jacheriei? Dar lasă că, în calitate de 
lucrător mai inteligent, el pricepe toată imposibi- 
litatea materială de-aş ajunge scopul, având în 
vedere puterile imense ce sar opune, — între cari, 
pelângă. uriaşa forţă organizată a statului, ar fi şi 
toţi proprietarii de pământ, deci și țărănimea, pro- 
prietară, — dar, afară de asta, în ţările civilizate o 
asemenea împărţire e şi o absurditate și o imposi- 
bilitate tecnică: cum o.:să împarţi o moşie mo- 
dernă? Să ia fiecare câte o bucăţică de instalaţie, 
de maşină. perfecționată, de construcţie, de irigație? 
Dar presupunând imposibilul şi absurdul, presu- 
punând că proletariatul agricol ar reuși să pună 
mâna, pe moşii şi să le împartă, care ar fi rezul- 
tatul? Sar înmulţi considerabil proprietarii indivi- 
duali şi individualişti, micşorându-se proletariatul; 
sar mări simţul şi puterea de rezistență a pro- 
prietăţii individuale, micşorându-se tot pe atâta 
simţul și puterea, proletariatului socialist şi puterea 
clasei proletare. In caz, deci, de reuşită a jacheriei, 
rezultatul ar fi profund burghez, reacţionar şi anti- 
socialdemocrat, — nu revoluţionar. 

Aşacă, oricum ai privi lucrurile, răscoala, este 
o imposibilitate în Occident și, deaceea, pentru ţă- 
rile capitaliste era jacheriilor a dispărut pentru 
totdeauna, — e o tristă reminiscență, 

Dar la noi? 

Antagonismul dintre capital şi muncă există 
şi la noi, există întrucâtva şi la sate, întrucât în 
anume timpuri ţăranul lucrează ca salariat, își 
vinde munca pe bani. Insă, ca în toate ţările mai 
puţin desvoltatecapitalisticeşte, antagonismul acesta 
e mult mai personal, e un antagonism direct între 


182 C. DOBROGEANU-GHEREA 


stăpân şi slugă. Va să zică noi, cu toată înapoerea. 
noastră, nu numai că avem antagonisme capita- 
liste, dar le avem încă și mai înrăutăţite. 

Insă, noi mai avem şi alte antagonisme, acele 
cari decurg din semiiobăgia noastră. Țăranul nu 
e salariat decât în mod excepţional, căci în fond 
el e semiiobag. Lupta de interese, antagonismele 
profunde şi nenumărate ce decurg din această semi- 
iobăgie, cetitorul poate să şi le înfăţişeze compa- 
rând contractul salariatului occidental, care intră 
să muncească cu salarul de atâta, cu contractul 
agricol semiiobag al nostru, acest talmud al ex- 
ploatării neociobage, cu obligaţiile lui întortochiate, 
cu rușfeturile lui, cu articolele lui nenumărate, 
cari conţin, fiecare în parte, câte o cursă, şi 
constituesc un izvor de răstălmăciri şi neînțelegeri 
fără sfârşit. Făcând această comparaţie, cetitorul 
va vedea clar ca lumina zilei cu cât sânt mai 
multe, mai variate, mai adânci, antagonismele şi 
vrăjmăşiile semiiobăgiei noastre faţă de ale sala- 
riatului agrar occidental. Dar nu e numai atât. 
Semiiobagul nostru este, chipurile, şi mic pro- 
prietar. Şi de aici altă 'serie,de antagonisme şi vrăj- 
măşii, pe cari proletarul occidental nici nu le vi- 
sează. Să se gândească numai cetitorul la acest 
țăran, care în timpul cel mai prielnic munceşte 
pământul proprietarului, pecând al său stă nelucrat, 
să se gândească la ce se petrece în sufletul acestui 
țăran. Şi să se mai gândească cetitorul la toate 
acele conflicte de vecinătate, la închiderea şi chiar 
împuşcarea, vitelor ţăranului intrate pe pământul 
boieresc, la confiscarea apei de adăpat, la conflic- 
tele pentru pășune, etc., şi-şi va da seama ce sen- 
timente de ură şi răsbunare plămădesc toate aceste 


NEOIOBĂGIA 183 


conflicte, necunoscute în Apus,—şi se va pătrunde de 
adânca, pricepere a oamenilor noştri de stat, cari zi- 
ceau: «înţelegem răscoale în Occident, unde există, 
proletariat agricol, dar nu la noi, unde ţăranii sânt 
proprietari şi unde nimeni nu moare de foame», 

Avem, deci, conflicte cari provin din regimul 
capitalist şi conflicte cari provin din regimul semi- 
iobăgist. Dar mai avem şi o a treea serie de con- 
flicte: cele cu caracter de-adreptul iobăgist. Am 
vorbit pe larg de dispoziţia legii din 1872, care 
prevede ca ţăranul care va dosi dela muncă să 
fie adus legat la stăpân, şi care mai prevede și 
pedepse peniru aceia cari i-ar da de muncă — adică 
exact tratamentul depe timpul sclavajului negrilor 
din America. Şi am arătat cum această dispo- 
ziţie, atenuată apoi — în formă — prin legea din 
1882, în practică a rămas în vigoare sub toate legiui- 
rile ce-au urmat. Este, iarăși, uşor de priceput 
ce sentimente pot însufleţi pe ţăranul adus legat 
de jandarm şi pus să muncească sub gârbaciul 
logofeţilor. 

Iată, deci, simultan trei soiuri de antagonisme, 
atât de absurde şi atât de adânci. 

Ei bine, s'ar părea că nu e deajuns, căci mai 
avem şi un al patrulea soiu de antagonisme, — în 
unele privinţe cele mai importante — cari provin 
din regimul nostru special, regimul neoiobăgist, 
amestecul capitalist-iobăgist, pe care l-am văzut 
în ce constă. 

S'a zis de multe ori — şi cu mult drept cuvânt— 
că una din cauzele revoltelor noastre e că ţăra- 
nului i-a intrat în cap că tot pământul e al lui, că 
el are drept asupra pământului boierului. Cauza 
acestui fenomen, spun agrarienii noştri, e sistemul 


184 C. DOBROGEANU-GHEREA 


nenorocit inaugurat la noi de a împărţi mereu ţă- 
ranilor pământurile. statului: în felul acesta, li s'a 
băgat în cap că ei au un drept asupra pământului 
în general. E, desigur, un grăunte de adevăr în 
aserţiunea, asta, însă numai un grăunte. D. Radu 
Rosetti vede mai adânc, d-sa explică această cre- 
dinţă a ţăranului istoriceşte : ţăranul a fost deposedat 
de pământul asupra căruia de sute de ani avea 
drept şi deaceea, fireşte, își pretinde dreptul său 
cel vechiu. Dar nici explicaţia d-lui Rosetti nu cu- 
prinde decât o parte de adevăr, căci, dupăcum 
am zis, reminiscenţele istorice sânt prea slabe ca 
să producă ele singure o revoltă sufletească atât 
de adâncă, aprinsă şi activă, încât să se. manifes- 
teze prin răscoale. 

Nu, cauza acestei credințe înrădăcinate şi pu- 
ternice, nu e atâta, în trecutul istoric, cât în relaţiile 
de producţie prezente, în relaţiile zilnice cari ho- 
tărăsc întreaga vieață sufletească a ţăranului, și 
voinţa şi sentimentul şi intelectul lui. Dacă ţăranul 
ar fi om cult şi ar cunoaşte istoria economică a 
omenirii, el ar ţinea regimului nostru economic 
neoiobăgist cam următorul logos: «de fapt d-ta mă 
lipeşti pământului caşi pe vremea iobăgiei, îmi 
impui relaţii de dijmă caşi atunci, un contract agricol 
cu condiţii şi relaţii asemănătoare cu cele de atunci 
şi, deci, am şieu un drept asupra pământului cași 
atunci. Odată ce sânt de fapt lipit pământului, trebue 
să am anumite drepturi asupra pământului de care 
sânt lipit. Așa a fost oricând şi oriunde au existat ra- 
porturi de producţie similare. Ce fel de treabă e 
asta? Când e vorba de exploatarea mea, îmi aplici 
regimul iobăgist, iară când e vorba de drepturile 
mele asupra pământului, cari decurg de aici, îmi 


NEOIOBĂGIA 185 


invoci regimul quiritar și regimul capitalisto-bur- 
ghez, Apoi ce fel de dreptate e asta? O fi dreptate 
boierească poate, că ţărănească nu e». Și desigur, 
vorbind astfel, ţăranul ar avea sfânta dreptate. 
Proprietarul, însă, răspunde scurt și desluşit: «am 
cumpărat moşia, de veci, cu anume drepturi asupra 
ei, deci fac cu ea ce vreau. Lucrez singur moșia, 
dacă vreau, o închiriez, dacă vreau şi cui vreau. Ce 
ai d-ta cu proprietatea mea ?», Și are şi el dreptate 
din punctul său de vedere. El a cumpărat, doară, 
şi stăpâneşte moşia pe baza dreptului de proprie- . 
tate capitalisto-burgheză, care e baza însăş a în- 
tocmirii noastre de stat modern; şi acest stat îi 
garantează stăpânirea pe această bază de proprie- 
tate, nu pe baza feudală, — că altfel nu dădea pe 
moșie preţul pe care I-a dat. 

Aceste conflicte de interese se văd și mai bine 
în chestia păşunelor. In Occident nici vorbă nu 
poate fi de vr'o pretenţie a ţăranului asupra pă- 
mântului de pășunat : proletarul agricol n'are 
ce face cu el, iară micul proprietar nici nu se 
gândește că sar putea atinge de lucrul proprie- 
tarului mare, dupăcum acesta, nu se gândeşte să 
se atingă de al proprietarului mic — dreptul de 
proprietate al fiecăruia fiind strict şi hotărit limi- 
tat. Am văzut, însă, că în regimul nostru neoiobag 
există și monstruozitatea asta că ţăranul, chiar 
când nu mai are deloc pământ, chiar când epro- 
letar, tot el şi numai el trebue să aibă vitele ne- 
cesare spre a lucra pământul marei proprietăţi ; dar 
de aici în mod logic urmează pretenţia justificată, 
a ţăranului, de a avea dreptul de servitute asupra 
pământului de păşunat al marei proprietăţi. Ță- 
ranul cult din exemplul nostru ar putea, cu oca- 


186 C. DOBROGEANU-GHEREA 


zia asta, să ţină şi următorul logos regimului nos- 
tru neoiobag: «îmi pui în spinare imensa greutate 
şi grijă a creşterei, întreţinerei şi pazei vitelor, de cari 
eu nu am nici o nevoie, neavând pământ şi chiar dacă, 
am un petec, tot pământul marei proprietăţi trebue 
să lucrez în primul loc cu ele. Vitele nu-mi sânt, 
deci, necesare mie, care am numai greutăţile lor, 
ci marei proprietăţi; se cuvine, deci, ca să am 
dreptul de servitute asupra păşunelor acestei pro- 
prietăţi, că doar n'am să hrănesc vitele cu aer. 
Asta e şi drept şi logic şi istoriceşte așa a şi fost 
totdeauna, când au existat relaţii similare». Pro- 
prietarul însă răspunde: «am cumpărat moşia ca 
proprietar şi statul îmi garantează această pro- 
prietate. Dar ce fel de proprietar aș fi dacă ţă- 
ranii ar avea dreptul, unii la pământ de arătură, 
alţii la pământ de păşune, şi a. m. d.? Aş fi un 
proprietar de carnaval. Şi astfel şi unul și altul 
are dreptate din punctul său de vedere, pentrucă 
fiecare se bazează, în judecata și în apărarea intereselor 
sale, pe un alt regim economic !). Ei nu invoacă, deci, 
fantazii avocăjeşti, ci realităţi economice, pentrucă, 
aceste două regimuri coexistă în adevăr în or- 
ganismul nostru social. Dar antagonismele de clasă, 
și sentimentele de ură şi vrăjmășie ce rezultă din ele, 
niciodată nu sânt atât de puternice ca atunci când 
cei în luptă cred, fiecare în parte, că au perfectă 
dreptate, bazând-o pe realităţi economico-sociale. 

Şi cât de puternice sânt aceste antagonisme și 





1) Se înţelege că ţăranii nu vorbesc atât de desluşit şi 
logic ca în exemplul nostru. Dar toate acestea ei le simt 
adânc — fie şi instinctiv — şi le pricep — fie şi nedesluşit. 
Şi de aici izvorăsc nenumărate antagonisme între proprie- 
tar şi ţăran. 


NEOIOBĂGIA 187 


sentimente de vrăjmăşie, se vede bine tocmai în 
timpul răscoalelor. Atunci. ţăranul, exasperat de 
atâta. nedreptate, nu mai cere nici pământ în dijmă, 
nici dreptul de servitute asupra păşunelor, ci caută, 
să pună mâna pe pământ, pur şi simplu, îndemnat 
la aceasta, şi de exasperarea sentimentului de drep- 
tate veşnic rănit, şi de împărţirea periodică a pă- 
mântului de către stat, și de reminiscenţele istorice. 

Iară statul şi proprietarii răspund cu gloanţe. 

Iată, deci, acele cauze adânci cari fac posibile 
revoltele ţărăneşti: sânt contradicţiile economice, 
anomaliile sociale, antagonismele grămădite în re- 
gimul nostru agrar. 

Dar dacă acestea sânt cauzele cari creează at- 
mosfera prielnică revoltelor, sânt altele cari o fac 
şi mai încărcată şi cari prefac revoltele din posi- 
bile în foarte probabile. Aceste cauze rezidă în lipsa 
de sancțiune a celor de mai sus. 

Am vorbit de marea putere şi stabilitate ce 
dă unor organizaţii sociale, unor întocmiri de fapt, 
unor relaţii de producţie economică, sancţiunea 
lor prin lege, morală publică, religie, de cari întot- 
deauna clasele dominante s'au servit în acest senz. 
Această sancţiune poate avea un caracter progresiv 
sau retrograd, dupăcum va fi şi întocmirea pe care o 
consfinţeşte. Dar nu vorbim de caracterul social al 
acestei sancţiuni, ci de enorma ei putere. Ea e atât de 
mare, încât poate preface oamenii în eroi ce dis- 
preţuesc moartea, dar poate şi să-i degradeze, să-i 
pervertească, să-i degenereze pânăce să-şi piardă 
şi simţul animal de conservare. Se ştie, de pildă, 
cum la popoarele barbare robii ajung să se fă- 
lească, cu robia, lor, să-şi iubească lanţurile, iară 
după moartea regelui sânt arşi de vii, ca să-şi ser- 


188 C. DOBROGEANU-GHEREA 


vească stăpânul şi pe lumea, cealaltă — şi s'ar crede 
dezonoraţi dacă war fi arşi. 

Or, această mare putere socială — sancţiunea, 
legală, morală, religioasă — n'o are regimul nostru 
agrar neoiobag. Cum am văzut, el ware şi nu 
poate să aibă sancţiunea legală. Ţăranului nu i sa 
înoculat simțul legii și legalității, ci dimpotrivă i se 
înoculează zi cu zi, pas cu pas, simţul ilegalităţi și 
fărădelegii. El e lipsit de protecţia legii, trăește 
în afară de ea,— ca în vremurile primitive, —e 
redus la propriile lui forţe, trebue să se apere cum 
poate. Și deaceea, când îi vine la îndemână, apucă 
şi el ciomagul. Noi am văzut mai sus că această, 
domnie a ilegalităţii atârnă de adânci cauze sociale. 
Din aceleaşi cauze îi lipseşte regimului nostru eco- 
nomic Și sancţiunea moravurilor şi moralei publice. 
Asta nu înseamnă că la ţară nu există anume 
moravuri şi o anume morală publică; se înţelege 
că există, — dar nu sânt favorabile ci defavorabile 
regimului nostru economic. Astfel, d. R. Rosetti, 
un excelent cunoscător al satului, zice că acolo ori 
ce rău făcut boierului sau arendașului e absolvit 
de mai înainte, e socotit ca o faptă morală. Se înţe- 
lege că proprietarul şi arendașul plătesc ţăra- 
nului cu vârf şi îndesat, şi orice rău făcut ţăranului 
îl socotesc ca un bine. Eo morală şi relaţii.de mo- 
rală à rebours. Şi tot aşa, și din aceleași cauze, îi lp- 
sește regimului nostru agrar sancţiunea, religioasă. 

Incât, ţăranul român îndură regimul agrar 
neoiobag, cu toate urmările lui, nu pentrucă-l so- 
cotește drept, după lege; nu pentrucă-l socoteşte 
moral, după omenie; nu pentrucă socotește că 
însuş Dumnezeu îl vrea aşa; nu, el rabdă regimul 
neociobag, — aşacum un popor cucerit rabdă do- 


NEOIOBĂGIA 189 


minaţia cuceritorului strein — cât timp n'are încotro. 
Şi când are încotro, sau crede că are, — atunci 
apucă ciomagul. 

* Această lipsă de sancţiune legală, morală, re- 
ligioasă, a regimului nostru agrar e de cea mai 
mare importanţă în producerea, revoltelor. Și totuși, 
e probabil că revoltele nu sar produce dacă, în 
afară de cauzele numeroase, puternice şi adânci, 
îinşirate mai sus, nar mai exista încă și... insti- 
gatori şi instigaţii. 

Da, desigur: înstigatori și înstigaţii ! 

Am arătat mai sus cât de puţin favorabilă e 
vieaţa, sătească pentru orice inovaţii, schimbări, re- 
voluţii, revolte, pe cari neagra mizerie a ţărănimii 
le face şi mai puţin probabile fără instigatori şi 
instigaţii. Guvernanţii noştri aveau, deci, perfectă 
dreptate când, la orice izbucnire de revolte, căutau 
instigatori; numai atâta că n-au știut unde să-i 
caute. Există, în adevăr, instigatori sau un insti- 
gator mare şi puternic, cu o organizare întinsă în 
toată ţara, cu ramificații în fiecare sat, cu agenţi 
aproape în fiecare colibă ţărănească; un instigator 
altfel puternic decât aceia pe cari îi căutau guver- 
nanții : este însuș statul cu întreaga lui organizaţie 
de stat modern burghezo-democrat, este statul care 
prin organele lui, prin organizaţiile lui democra- 
tice, face aceste instigaţii. 

Și ea dovadă luăm unul din cele mai impor- 
tante organe şi organizaţii de stat: armata noastră. 
Să nu creadă cetitorii că vrem să facem glume şi 
paradoxe. Acestea ar fi de rău gust— ca să nu 
zicem o vorbă mai aspră — când ne aflăm la ca- 
pitolul revoltelor țărănești şi mai ales după 1907. 
Lucrarea, aceasta caută, în mod obiectiv şi cinstit, 


190 C. DOBROGEANU-GHEREA 


să descop re şi să spună tot adevărul. Glumele le 
las oamenilor mai glumeţi decât mine şi pretextelor 
mai puţin triste, 

Armata noastră, după principiul ei, e o instituţie 
eminamente democratică; nu socialdemocratică — 
ceeace ar presupune milițiile şi înarmarea poporu- 
rului -—ci burghezo-democratică. Mai întâi e demo- 
cratic principiul obligativităţii serviciului pentru 
toți deopotrivă. Nu e vorba, nici de o armată de 
mercenari, nici de o armată de privilegiați, ca în 
evul mediu. E adevărat că în armata noastră există, 
încă un privilegiu — micşorarea termenului de ser- 
viciu — dar acesta e un privilegiu al culturii, un 
privilegiu burghezo-democratic şi el. Bacalaureatul 
fiu de ţăran face serviciul redus, pecând bogătașul 
nebacalaureat face trei ani. 

Şi iată-l pe flăcăul din sat, luat din mediul 
său strâmt şi tâmpitor şi adus în cazarmă. Aici, 
înaintea ochiului lui sufletesc se desfășoară o în- 
treagă vieuţă, nouă. Mai întâi, deosebirea, enormă 
care există în genere între vieaţa de sat şi cea de 
oraș, deosebire accentuată încă la noi prin relaţiile 
sociale, prin faptul că în oraş s'au realizat, în parte 
cel puţin, instituţiile occidentale capitalisto-burgheze, 
pecând la ţară au rămas cele iobage. In cazarmă 
flăcăul nostru începe să înveţe carte; el capătă 
cisme şi manta, pecând acasă umbla desculţ şi gol; 
în fincare dimineaţă i se dă ceaiu, în fiecare zi o 
fiertură de carne — ceeace n'au la ţară nici frun- 
taşii satului. La vieaţa nouă ce se desfășoară înain- 
tea soldatului ia şi el parte. El e concentrat ca să, 
păzească, ordinea, ba împotriva manilestaţiilor boje- 
rilor din opoziţie, ba împotriva studenţilor naţio- 
nalişti, ba împotriva lucrătorilor sindicalişti. Atâtea, 


NEOIOBĂGIA 191 


lucruri nouă, pline de un nou înţeles, cari revoluţio- 
nează capul şi sufletul ţăranului! Dacă e deștept, 
flăcăul ajunge sergent şi sergentmajor. Atunci în- 
cepe să trăească o vieaţă de adevăral boier. E supe- 
rior acuma şi, la rândul lui, are robi la dispoziţie, cu 
cari — în treacăt fie zis — se poartă mult mai rău 
și mai crud decât superiorii, cei mari, ofiţerii — 
iarăşi povestea propriilor umiliri de răsbunat. Ca 
superior are sub ordinele sale şi pe boieri, pe baca- 
laureați, cari, pentru a se sustrage obligaţiilor grele 
ale serviciului, îi intră în voie prin daruri şi-l poftesc 
la petreceri de tot felul. Caşi boierii bacalaureaţi, 
el are amante în Dealul Spirii, ceteşte gazete, se 
ocupă de politică, trăeşte vieaţa oraşului cu tot 
binele şi răul ei: cu partea ei luminătoare, culti- 
vătoare, deschizătoare de orizonturi nouă şi largi, 
dar şi cu toate stricăciunile ei. 

Şi după trei ani de asemenea învăţătură, iată-l 
întors în sat. Ce va deveni el acolo? Uneori, dacă, 
anume împrejurări îi sânt favorabile, intră în rân- 
durile burghezimii sătești şi în acest caz rolul lui 
în revoltele țărănești îl vom vedea mai jos. Aceasta, 
însă, e o excepţie. Deobiceiu el se face plugar ca 
orice alt ţăran, adică devine iară neoiobag. Dar 
acum nu mai este naivul şi neştiutorul deprins cu 
toate mizeriile satului. Nu, el e alt om. A fost 
relativ bine îmbrăcat, bine hrănit, a avut galoane 
strălucitoare şi a avut robi sub stăpânirea lui; a 
muştruluit până şi pe boierii bacalaureaţi şi a făcut 
berbantlâcuri împreună cu ciocoii. Cum va putea 
el acum să muncească o vieaţă întreagă, gol şi flă- 
mând, sub arapnicul feciorului boieresc şi jandar- 
mului rural? Și nota bene, el e un om mai cult, 
a cetit gazete şi le ceteşte şi acum la primărie, pri- 


192 C. DOBROGEANU-GHEREA 


cepa ceva, din legi şi din marea ilegalitate dela, 
țară; simte mai clar toate anomaliile profunde din 
vieaja satelor şi contrazicerea dintre instituţiile occi- 
dentale şi regimul neoiobag, — şi mai ştie şi să 
mânuească armele şi să comande în luptă. 

E, deci, clar ca lumina zilii că acest fost sergent 
va, deveni un revoltat, un revoltat sistematic, un con- 
ducător şi tălmăcitor al nemulțumirilor surde şi in- 
conştiente ale ţărinimii. Și cu toate astea, cum sau 
mirat guvernanţii—şi cu ce mirare sinceră !—când la 
1907 în capul revoltaţilor s'au găsit şefi de garnizoană 
şi în special foşti sergenţi din armată. Mare mirare ! 

Se înţelege că ceeace e adevărat pentru ser- 
genţi, e adevărat — deşi într'o măsură mai mică — 
şi pentru caporali şi pentru simplii soldaţi. Pentru 
toţi, cei trei ani de şcoală dela cazarmă devin apoi, 
în vieaţa satului neoiobag, o şcoală de revoltă. 

Se va zice, poate, că exagerăm această influ- 
enţă răzvrătitoare a cazărmii, deoarece într'însa 
soldatul tot vieaţa de rob neoiobag o duce. E ade- 
vărat că vieaţa neoiobagă dela sat se resfrânge şi 
în vieaţa de cazarmă, unde se petrec ilegalităţi, 
nedreptăţi, bătăi şi torturi, unde se cheltuesc fon- 
durile alocate pentru hrana soldatului cu argintăria, 
pentru masa ofițerilor, etc. etc. O ştiu. Şi tocmai 
aceasta micşorează influenţa cultivătoare şi revol- 
tistă, a cazărmii; mo distruge însă, ci o micşorează, 
numai. Dacă n'ar fi această resfrângere a neoio- 
băgiei în vieaţa militară, dacă în cazarmă ar domni 
legea, atunci între vieaţa din cazarmă, şi cea din sat 
ar fi o prăpastie atât de mare, încât de mult sar fi 
prăbuşit într'însa neoiobăgia noastră. Dar şi aşa 
cum este, vieața militară e un factor răzvrătitor 
de cea mai mare putere. 


NEOIOBĂGIA 193 


| Fundatorii statului nostru modern au simţit 

foarte bine prăpastia ce s'a creat în ţară la noi 
între instituţiile occidentale, mai mult ori mai puţin 
realizate în oraşe, şi vieaţa dela sat, rămasă în 
bună parte iobagă; au simţit foarte bine că în 
mod real aceste două feluri de vieaţă nu pot să co- 
existe fără coliziuni grave şi deaceea le-au izolat 
una de alta, au ridicat între ele un zid chinezesc. 
Şi, iată că statul el însuş e nevoit prin instituţia 
democrato-occidentală a armatei să aducă în oraşe 
întreaga populaţie bărbătească a satelor, pregătind 
astfel el însuş acele coliziuni grave! O contrazi- 
cere necesară și fatală, care decurge din alte profunde 
contraziceri ale vieții şi organizației noastre sociale. 

Să luăm acuma ca pildă o altă instituţie de- 
mocratică şi anume presa, — presa liberă, aşa 
numita a patra putere în stat. Influenţa presei a- 
supra pregătirii şi producerii revoltelor e înde- 
obşte cunoscută şi afirmată, dar deobiceiu se țin- 
tește presa, ultrademocratică sau socialistă; chiar 
şi un om cu vederi relativ atât de clare, cum e 
d. R. Rosetti, inzistă în mod cu totul deosebit asupra 
influenţei ideilor şi presei socialiste sau ultrademocra- 
tice în producerea revoltelor. Se înţelege că, această 
influenţă există. Decât, ea nu e ceva specific presei 
socialiste, ci presei în general ca atare; ba chiar 
presa, socialistă are mai puţină influenţă în această 
direcţie decât cea liberală sau conservatoare. 

Să ne explicăm. Las la o parte că presa social- 
democratică, şi socialdemocraţia română în genere, 
întotdeauna au căutat să explice poporului mun- 
citor, că în ţară la noi calea revoltelor nu poate să 
ducă la, îmbunătăţirea stării lui nenorocite, ci, dim- 
potrivă, l-ar duce la o robie şi mai grea. Dar evi- 


33089 13 


194 C. DOBROGEANU-GHEREA 


dent că nu fiecare broșură şi nu fiecare număr al 
gazetei socialiste va repeta, aceste sfaturi, şi, deci, 
presa socialistă, şi cea ultrademocratică trebue să 
aibă cu totul altă influenţă. Fie. 

Dar întreb: presa cea mai ultraextremă ce 
lucru revoluţionar poate să-i spună ţaranului şi 
pe care acesta să nu-lştie? Ii va spune că originea 
proprietăţii mari la noi e foarte puţin ortodoxă, şi 
că la baza ei este răpirea şi înşelăciunea? Dar şi 
d. R. Rosetti—care afirmă aceasta și o dovedeşte cu 
date istorice — şi împreună cu d-sa toţi aceia cari 
cunosc țărănimea, din orice partid ar fi ei, ştiu că, 
idea, aceasta e înrădăcinată în conştiinţa ţăranilor. 
Va, spune presa, socialistă şi chiar cea revoluţionară, 
că pământul trebue să fie al aceluia care îl mun- 
ceşte, că proprietarul şi arendașul sânt paraziți 
cari trăesc din munca ţăranului, că legile sânt 
făcute în scopul de a robi poporul muncitor? Dar, 
iarăşi, şi d. Rosetti şi toţi aceia, dar absolut toţi, 
cari cunosc țărănimea, ştiu că ea crede toate acestea, 
fără, să i se mai spună, că au fost anume condiţii 
istorice cari i-au băgat în cap ideile acestea, că în 
mintea şi în sufletul ţăranului trăesc idei şi sen- 
timente, cari întrec cu mult tot ce-ar putea să-i spună 
cel mai extrem socialdemocrat sau ultrademocrat. 

Ceeace reţine dela revoltă pe țărănimea noastră, 
nu sânt ideile, tradiţiile, nu e respectul proprietăţii, 
respectul legii, etc. — toate acestea, dupăcum dove- 
deşte analiza istorică a d-lui R. Rosetti și analiza eco- 
nomico-sociologică din studiul acesta, țărănimea 
n'are de unde să le aibă—ci este frica și forţa organi- 
zată a statului; relaţiuni, deci, de forță brutală, nu 
de idei şi convingeri. Or, în presa, socialistă ţăranul 
va, ceti, — afară, de idei și cuvinte, cari ar putea 


; NEOIOBĂGIA 195 


să aibă o influenţă răsvrătitoare şi pe cari le ştie 
el singur destul de bine,—va ceti'că muncitorimea 
dela oraşe e obijduită caşi cea dela ţară, că so- 
cialiştii sânt persecutați, că întrunirile lor sânt 
oprite, că propagandiştii lor sânt arestaţi, maltra- 
taţi, trimişi la urma lor, -- şi atâtea altele pe cari 
le ştim cu toţii. Bineînţeles că pentru ţărani toate 
astea nu vor.fi un imbold la revoltă, dimpotrivă. 
In schimb, să vedem care va fi influenţa 
presei partidelor noastre politice, ba chiar a presei 
oficioase, care nu numai că nu e oprită Ja sate, dar, 
după obiceiul ţării, e impusă de prefecţii respectivi. 
In aceste gazete, ce se primesc şi la primărie 
— abonată în mod oficial — ţăranul va putea 
ceti tot ce se petrece în lumea asta largă. Aceasta, 
însă, este cea mai eficace propagandă antiiobagă. 
Intre altele, ţăranul va ceti despre mişcarea şi 
revendicările feniilor din Irlanda împotriva land- 
lorzilor, despre mișcările revoluţionare ale ţăra- 
nilor din Sicilia, despre revoluţia, rusească şi miş- 
cările ţărăneşti de acolo; va ceti discursurile din 
Dumă ale partidului muncii (trudoviki), prin cari 
se cere şi se dovedeşte necesitatea, trecerei pă- 
mântului întreg în mânile ţăranilor, sau discur- 
surile socialiştilor-revoluţionari cu cererea de con- 
fiscare a întregii mari proprietăţi teriene şi na- 
ționalizarea, ei, şi a. m. d. Şi toate acestea le va 
ceti într'o gazetă impusă de stăpânire. Se va obiecta 
că ziarul guvernamental nu le aprobă, ci le dă 
numai ca simple informaţii, ca orice ziar modern. 
Dar se poate crede serios că ţăranul va face aceste 
distincţii subtile? Admiţând, însă, că le-ar face, 
să vedem ce zice gazeta din parte-şi şi din partea 
partidului dela putere, pe care-l raprezintă. 


196 C. DOBROGEANU-GHEREA 


In articolul de fond — dacă gazeta, e liberală — 
țăranul va ceti că boierii, ciocoii, în trecut au căutat 
să vândă ţara streinilor și dacă mai avem acum 
o ţară românească, o datorim țărănimii, care ne-a 
păstrat și limba şi ţara; va ceti că boierii s'au opus 
din răsputeri liberării ţăranilor de clacă şi i-au 
înşelat la împroprietărire, dându-le nisipuri şirâpe; 
că şi acuma tot ei, proprietarii şi arendaşii con- 
servatori, dau țărănimea pe mâna streinilor cari 
o despoaie şi, astfel, pregătesc pacostea răscoa- 
lelor; că, decâteori vin ciocoii la putere; dau jaf 
în vistierie, apasă poporul muncitor cu biruri grele, 
etc. (Vezi articolele de fond din gazetele liberale). 

Dacă gazeta e conservatoare — conservatorii 
fiind la putere — atunci țăranul va ceti că libe- 
ralii, decâteori vin la putere, împănează admi- 
nistraţia, cu creaturile lor, cari jefuesc şi pradă, 
fără milă, risipesc nebuneşte banii ţării, apoi fac 
împrumuturi, pun biruri grele şi duc ţara la peire; 
mai află ţăranul că liberalii, din politiciani de 
mâna a treea, s'au trezit peste noapte milionari și 
că liberalii sânt foştii cârciumari, avocăţei s'au 
slugi boiereşti, cari jefuind şi pe boieri și pe ţă- 
rani şi-au făcut moşii, domenii mari (aici urmează, 
o serie de nume proprii doveditoare), şi azi ex- 
ploatează neomenos pe ţărani; încât, faptelor caşi 
demagogiei lor datorim grozăvia asta a răscoa- 
lelor. Și a. m. d. (Vezi articolele de fond din ga- 
zetele conservatoare). 

Trecem peste partea de adevăr sau de exage- 
rare cuprinsă în aceste recriminări reciproce. In- 
trebăm, însă, pe orice om capabil de o judecată 
dreaptă: se poate compara, măcar pe departe, 
influența răsvrătitoare a acestei prese cu a celei 


NEOIOBĂGIA 197 


socialiste? E, doar, vorba de lucruri spuse, nu de 
vro gazetă oprită, persecutată, ci de gazeta impusă 
de prefect; e vorba de lucruri spuse în fiecare zi 
de însăş stăpânirea, adică de singura putere orga- 
nizată a statului, care ar putea să oprească revol- 
tele. Şi atunci nu sânt toate acestea, în condiţiile 
speciale ale ţării noastre, cel mai puternic imbold 
la revolte? 

Este, însă, o altă 'gazetă, și mai importantă 
decât oficioasele stăpânirii: o lege, chiar, nu poate 
să devină lege dacă nu e tipărită în acea gazetă. 
E Monitorul Oficial, gazeta lui Vodă însuş, nu a 
acelui Vodă constituţional pe care-l ştim noi, ci a 
acelui Vodă absolut pe care şi-l închipuesc ţăranii, 
și care poate —numai dacă vrea — să ia pâmântul 
dela, boieri şi să-l dea ţăranilor. In acea gazetă, 
obligătoare pentru orice primărie, ţăranul ceteşte 
desbaterile parlamentare. Ce sânt deshaterile noa- 
stre parlamentare, ştim cu toţii. Deshaterile din 
toate parlamentele conţin o mare doză de dema- 
gogie; cele din parlamentul nostru conţin o doză, 
şi mai mare, pentrucă parlamentul nostru, neavând 
funcțiuni reale de îndeplinit — şi am văzut dece 
— ca să-și susțină prestigiul de parlament modern, 
împrumută măcar frazeologia parlamentelor streine; 
o împrumută şi o exagerează. In parlamentul nostru 
un proprietar sau arendaș, înainte de a pleca la 
moșie, unde în calitate de stăpân de robi aplică 
neoiobagului învoielile cunoscute, ţine să pronunţe 
un discurs patriotic, democrat şi poporanist, în 
care veştejeşte exploatarea neomenoasă a ţără- 
nimii, — bineînţeles de către streini, venetici, — a 
acelei ţărănimi care ne-a păstrat moşia cea mare" 
şi limba și obiceiurile, etc., etc. Şi politicianul de- 


198 C. DOBROGEANU-GHEREA 


mocrat, care-şi face cariera politică, tună şi ful- 
geră împotriva exploatării ţărănimii, care acum 
lâncezeşte ca un leu adormit, dar când se va trezi, 
atunci, ol!-atunci va fi vai şi amar de... streinii 
venetici. Bineînţeles că polemica dintre partide se ur- 
mează, şi în parlament, tot aşa de acerbă ca, în presă. 

Știu că toate acestea nu sânt serioase; că 
cei cari tună şi fulgeră, caşi cei împotriva cărora 
se tună şi se fulgeră, după şedinţa parlamentară 
ies bras dessus, bras dessous; că totul e pentru pu- 
blicul de afară, căci — entre amis — dece să nu 
se facă tirade oricât de violente, când ça ne tire 
pas à conséquence şi când, după aceea, caşi până 
atunci, realitatea neoiobagă va rămânea neştirbită, ? 
Ba, aceasta, foloseşte chiar, ca diversiune. Decât, 
socoteala, e greșită: acuma ça tire à conséquence 
Şi încă, al naibii, pentrucă acum ţăranul, prin mij- 
locirea chiar a gazetei lui Vodă, ascultă la uşa 
parlamentului, ascultă şi trage propriile sale con- 
cluzii. 

Şi ceeace este adevărat despre armată, presă, 
parlament, e adevărat despre toate celelalte mani- 
festaţii şi funcţii ale statului modern ca atare. Ast- 
fel e legea, justiţia, întrucât, în oraşe cel puţin, e 
aplicată; astfel, mai ales, e şcoala, care lărgeşte 
orizontul intelectual şi moral al neoiobagului; ast- 
fel e activitatea, extraşcolară, şi a. m. d. 

Statul modern, reprezentând o organizaţie capi- 
talisto-burgheză occidentală, el, prin toate manifesta- 
Hiile sale ca atare, dizolvă, în mod fatal, relaţiile 
feudale rămase; deci, în mod fatal, cată să dizolve 
și neoiobăgia noastră și, ca atare, el lucrează şi in- 
stigă încontra ei, care e la baza relaţiilor noastre 
agrare. 


NEOIOBĂGIA 199 


Și lucru în adevăr abominabil: tot acest stat, 
care e un puternic instigator la răscoale, când 
izbucnesc, tot el lucrează cu ultima rigoare împo- 
triva, lor, măcelărește fără milă pe răsculați, iară 
imediat după cruda și sângeroasa represiune își 
reîncepe rolul de instigator. Firește, această ac- 
tivitate a statului e fatală şi inconștientă; nimeni 
nar fi atât de nebun şi de criminal s'o facă în 
chip conştient şi cu tot dinadinsul. 

Dar dacă activitatea statului, ca factor pro- 
ducător al răscoalelor, e inconștientă, involuntară, 
şi fatală, este un alt factor, a cărui acţiune în acest 
senz e tot atât de puternică şi eficace, având de- 
asemenea ramificații şi agenţi în toate cătunele, 
dar a cărui activitate e mai mult sau mai puţin 
conştientă şi voluntară: e burghezimea şi proprie- 
tatea mijlocie sătească. 

După răscoalele din 1907 s'au orânduit anchete 
pentru a căuta pe autorii răscoalelor, adică pe 
iconari şi jugănari, pe potemkiniști, etc. Şi când, 
în locul acestor autori prezumptivi, sa dat de 
fruntaşii satelor, adică de cârciumari, cămătari, şefi 
de garnizoană şi pe alocurea de dascăli și preoţi, 
guvernanţii noştri au rămas petrificaţi de mirare. 
Ca un ţăran, ajuns in ultimul grad de mizerie, să, 
se răscoale, asta mai poate s'o înţeleagă oligarhia 
noastră. — Şi oligarhii, la rândul lor, când printr'o 
lungă şedere în opoziţie rămân fără para chioară 
în buzunar, iau ciomagul, ies în stradă şi fac re- 
voluţie pentru a răsturna guvernul. — Dar ca frun- 
taşii satelor—cârciumarii, notarii, şefii de garni- 
zoană, foştii sergenţi, popii, dascălii—să se pună 
în fruntea, mișcării, să facă revoluţie, asta a între- 
cut cu mult priceperea politicianismului nostru şi 


200 C. DOBROGEANU-GHEREA 


a oamenilor noştri politici. Unii maiabili au găsit 
mijlocul potrivit ca să scape de încurcătură: ne- 
garea faptelor şi evidenţii. Participarea burghezi- 
mii sătești la revoltele dela 1907, pentru dumnealor 
e o calomnie şi o intrigă a negrei reacţiuni. 

Dealtfel faptul era şi greu, ba chiar impo- 
sibil de explicat prin metoda obişnuită a sociolo- 
gilor noştri, care conzistă în a măsura şi explica 
fenomenele vieţii noastre sociale prin măsura şi 
analogia celor din Occident. In adevăr, văzut prin 
prizma Occidentului, faptul pare absolul monstruos 
și inexplicabil. 

In Occident răscoala proprietarilor mijlocii îm- 
potriva celor mari e o absolută imposibilitate. 
Acolo proprietatea mijlocie este cea mai puternică 
apărătoare nu numai, dupăcum am văzut,a pro- 
prietăţii individuale în general, dar şi a proprie- 
tăţii mari îndeosebi. Dece? Din cauza identităţii 
de interese. Proprietarul mijlociu face aceeaş po- 
litică pe care o face și cel mare, aparţin amândoui 
aceluiaş partid agrarian, care se luptă pe toate căile 
şi cu toată energia ca prin tarifele vamale să 
oprească intrarea productelor agrare streine, ca să 
şi-le poată vinde mai scump pe ale lor. Ei au de- 
opotrivă interesul să afameze pe consumatorii 
orăşeni. Și au de dus aceeaş luptă împotriva bur- 
ghezimii industriale, şi pentrucă ea caută să des- 
chidă graniţele productelor agrare streine, și pen- 
trucă ea provoacă acel exod al populaţiei sătești 
către oraşe, lăsând agricultura fără muncitori. Şi, 
iarăşi, aceeaş luptă o vor duce împotriva capita- 
lului mobiliar, cămătăresc, care prin hipoteci grele îi 
apasă şi ruinează pe amândoi. Amândoui, însfârșit, 
au de dus lupta împotriva poporului muncitor pro- 


NEOIOBĂGIA 201 


priu zis—proletariatul agrar—pentru a-i zădărnici 
sindicatele, a-i tăia din drepturi, a-i muia cerbicia, 
şi a-l preface într'o materie de exploatat mai ief- 
tină, mai maleabilă, mai supusă. Atâtea interese, 
deci, atât de asemănătoare, fac neprobabilă chiar 
şi o luptă paşnică între aceste două clase. O re- 
voltă sângeroasă, însă, e absolut imposibilă. 

Dar la noi? 

Mai întâi la noi o clasă ţărănească mijlocie, ca 
atare, aproape nu există. Ea ar fi putut să, se for- 
meze din vechii răzeși mai înţoliţi, dar şi aceştia 
dispar mereu în condiţiile atât de grele şi absurde 
ale .regimului nostru agrar. Inalienabilitatea pä- 
mânturilor deoparte, şi relaţiile de producţie neo- 
iobăgiste de alta, împiedecă stabilirea proprietăţii 
mici ţărăneşti propriu zise şi a proprietăţii mijlocii. 
Proprietatea mijlocie e reprezentată la ţară prin 
negustori, cârciumari, foşti notari, cămătari, une- 
ori prin dascăli şi preoţi, cari acaparează pămân- 
turile ţăranilor săraci prin fel de fel de mijloace, 
în special prin arendări cu termene atât de lungi 
şi în condiţii atât de meşteșugite, incât ele repre- 
zintă o vânzare deghizată şi frauduloasă. Astfel, 
această burghezie sătească, are acaparate, în fiecare 
sat, mii de pogoane; sânt fruntaşi cari dispun fie- 
care de sute de pogoane. Şi am văzut mai sus 
ce mare întindere e arendată sau înstreinată în 
felul acesta. 

Dar nu această acaparare creează conflicte 
profunde între burghezimea sătească acaparatoare 
şi marea proprietate. Ceeace creează aceste con- 
flicte sânt relaţiile de producţie neoiobage dela noi. 

Dacă relaţiile de producţie ar fi capitaliste, 
dacă pământurile burgheziinii săteşti, caşi ale marei 


202 C. DOBROGEANU-GHEREA 


proprietăţi, ar fi lucrate de proletari salariaţi, n'ar 
avea, pentruce să fie între aceste două clase exploa- 
tatoare vre-o rivalitate sau dușmănie; mai curând 
dimpotrivă, afară doar de invidia meșteșugului şi 
concurenţa în acapararea pământurilor țărănești. 
Dar la noi relaţiile de producţie sânt neoiobage 
și în felul acesta neoiobag se lucrează, nu numai 
pământurile marei proprietăţi, dar şi ale burghe- 
zimii sătești. Proprietarul lucrează cu ţăranii din 
satul lui, satul moșiei, prin învoieli, dijme-— semn 
al iobăgiei şi al robiei. Dacă proprietarul își aren- 
dează moşia, atunci el vinde arendaşului, nu nu- 
mai dreptul asupra pământului, ci-i vinde şi bra- 
tele de muncă şi anumite învoieli existente, hotă- 
rîte, fixe. Cu alte cuvinte, pentru o anume plată, 
proprietarul trece arendaşului împreună cu moşia 
și drepturile sale iobăgiste asupra locuitorilor mo- 
şiei. Se înţelege, odată preţul plătit, braţele cum- 
părate, arendaşul cată să învoească aceste brațe 
cumpărate și plătite, după regulile existente de 
învoieli neoiobage. Aici întâlnește însă o concu- 
renţă—care trebue să-i pară neleală și frauduloasă, 
—a fruntașilor satului, cari au deasemenea pământ 
acaparat şi arendat dela ţărani, şi cari, dease- 
menea, trebue să şi-l lucreze în acelaş mod şi cu 
aceleaşi braţe, cari aparțin proprietarului şi sânt 
de mai înainte vândute arendașului. Dacă aren- 
daşul invoacă, în apărarea drepturilor sale, ceea- 
ce a rămas feudal în neoiobăgia noastră agrară, 
burghezul sătesc invoacă ceeace este de un ca- 
racter juridico-burghezo-capitalist în aceeaş neo- 
iobăgie. Cum adică? N'are dreptul și el să învo- 
ească pe ţărani? Fireşte că-l are. Și odată ce-l 
are, firește că va uza de el după regulile existente, 


NEOIOBĂGIA 203 


adică va arvuni şi el la cârciumă, de cu iarnă, 
munca de vară, se va folosi şi el de mecanismul 
contractelor agrare existente. 

Iată, deci, o cauză adâncă de conflicte şi. an- 
tagonisme economice şi un prilej puternic pentru 
acuta vrăjmăşie de clasă. Neapărat, proprietarii 
şi arendașii fiind cei mai puternici, deobiceiu ei 
pun mâna cei dintâi şi la timpul cel mai bun pe 
brațele moşiei. Dar atunci se scutură grâul bur- 
ghezimii sătești, care se socoate nedreptăţită, şi frus- 
trată de marea proprietate, căreea îi plăteşte din 
belşug în ură şi dușmănie. 

Aceste antagonisme merg mai departe. 

Proprietarul şi arendaşul, în virtutea relaţiilor 
agrare neoiobage, se socotesc stăpâni pe toată 
plusvaloarea produsă de ţăran. Am văzut mai sus 
că, prin mecanismul miraculos al contractului agri- 
col, se poate reduce plata muncii la mai nimic. 
Arendașul, în plata arendei, scontează dela înce- 
put şi categoria economică a brafelor și învoielilor. 
Dar în drumul incasării acestei plusvalori, care 
uneori are elasticitatea de a se ridica pânăla 
aproape întregul product al muncii ţăranului, stă 
cămătarul, cârciumarul, notarul, adesea învăţă- 
torul, popa, etc., cari store şi ei o parte, uneori 
destul de măricică. Și cucât stoarce mai mult bur- 
ghezimea, sătească, cuatât îi rămâne mai puţin 
de încasat proprietăţii şi arendăşiei mari; şi cucât 
încasează mai mult proprietatea şi arendăşia 
mare, cuatât rămâne mai puţin de încasat bur- 
ghezimii sătești. De aici lamentaţiile proprietarilor 
şi arendașilor prefăcuţi ad-hoc în poporaniști, im- 
potriva lipitorilor satului, cari sărăcesc biata frä- 
nime, și lamentaţiile burghezimii sătești, poporanistă 


204 C. DOBROGEANU-GHEREA 


și ea, împotriva boierilor şi arendașilor, cari omoară 
fărănimea. 

Şi mai sânt şi alte motive de vrăjmășşie între 
proprietatea mare şi burghezia satelor. In Occident 
nu poate exista nici un antagonism între cârciu- 
marul sau berarul satului şi marele proprietar. 
. Dacă un proletar agricol salariat începe să se îm- 
bete, marele proprietar îi dă drumul, îl înlocuește 
cu altul și atâta tot. La noi cârciumarul cumulează 
şi funcţia de cămătar şi pe aceea, de acaparator al 
pământurilor țărănești şi, afară de asta, el deboșează 
şi alcoolizează țărănimea. Tocmai în toiul muncii 
se îmbată uneori ţăranul, care nu e un salariat 
proletar, ca să-l poţi inlocui cu altul din marele 
rezervoriu naţional al muncii proletare salariate, 
ci e un neoiobag, face parte din brațele ce aparţin 
moşiei. Sentimentele proprietarului şi arendaşului 
român faţă de cârciumari trebue să fie asemănă- 
toare cu sentimentele unui plantator din America 
de altădată, faţă de un cârciumar care i-ar fi de- 
boşat şi alcoolizat robii lui. Natural că la aceste 
sentimente cârciumarul răspunde prin sentimente 
la fel. 

In afară de asemenea, cauze economice adânci, 
mai sânt şi cauze de ordin politic şi moral, cari 
înteţesc această vrăjmăşie. Marea proprietate, care, 
spre a-şi putea exercita neoiobăgia economică, e 
silită să reducă pe ţăran —-şi politicoște şi juridi- 
ceşte — la robia de fapt, vrea să realizeze acelaş 
lucru şi faţă de burghezimea sătească. Aceasta, însă, 
compusă din foști notari, cari ştiu legile, din foşti 
sergențţi, cari ştiu mânuirea armelor, iară în parte 
şi din dascăli şi preoţi, cari adesea întrec în inte- 
ligenţă şi cultură pe proprietari şi arendaşi, opune 


NEOIOBĂGIA 205 


o rezistenţă, disperată. Şi toate acestea se petrec, 
într'un mediu semisălbatic de relaţii anarhice, lipsit 
de cele mai elementare norme de vieaţă legală. 

Ce mirare deci că în timpul răscoalelor, ţărănii, 
sub conducerea burghezimii săteşti, pornesc să 
spintece vitele boierului, iară boierii şi arendașii, 
intrând cu armata în sate cari nici nu participaseră 
la revolte, caută să se debharaseze de concurent şi 

_vrăjmaş — burghezia sătească — măcelărindu-l? 
Exemple de acestea, în 1907, din nenorocire, am 
avut destule. 

Dacă mai luăm în seamă că burghezia sătească, 
trăeşte cu ţăranii, în mijlocul lor şi din vieaţa lor, 
dacă luăm în seamă ce enormă înrâurire trebue 
să aibă ea asupra ţăranilor, prin averea, inteligenţa 
Şi relativa, ei cultură, atunci ne vom putea lămuri 
ce factor puternic e această burghezie sătească în 
producerea revoltelor. Marea massă ţărănească 
merge condusă şi împinsă de această burghezime, 
merge să scoată, castanele din foc pentru alţii, căci 
pentru ea însăş, în orice caz şi în orice fel, numai 
pacoste şi nenorocire poate să iasă din aceste re- 
volte. 

Am putea urma cu analiza altor factori cari 
contribuesc la, producerea revoltelor, dar cei enu- 
meraţi şi analizaţi sânt deajuns, cuatât mai mult 
cucât sânt factorii principali, cari îi rezumează şi 
însumează pe toţi ceilalţi. 

Neoiobăgia noastră, cu dublul ei caracter de ca- 
pitalism burghez şi feudalism iobăgist; multiplele con- 
tradicții, antagonisme şi vrăjmăşii ce rezultă dintr'însa ; 
relațiile sociale anarhice dela tară; lipsa normelor 
legale de vieaţă; administrația instituită în stăpânire 
de fapt fără justificare legală; îlegalismul ce se ino- 


206 C. DOBROGEANU-GHEREA 


culează sistematic țărănimiu,— toate aceste creează la 
sate o utmosferă latentă de revolte. Și în această at- 
mosferă apar înstigatori puternici, împrăștiați în toate 
satele si cătunele, Aceștia sânt: statul, prin toate func- 
fiunile sale de stat modern occidental și clasele supe- 
rioare ce se diferențiază în satul însuș: burghezimea 
sătească. Toate aceste forțe sociale largi, adânci, pu- 
ternice, an cu an, zi cu zi, ceas cu ceas, strâng şi 
prepară materialul explozibil, căruia, odată acumulat 
în cantități suficiente, îi ajunge o scânteie, din cele multe 
produse de luptele şi ciocnirile vieţii sociale, ca să 
facă explozie. 

Care a fost scânteia la 1907, o ştim cu toţii. 
A fost propaganda şi agitația antisemită. Adminis- 
tratorii din provincie, dela sate, n'au priceput că 
agitația antisemită şi poporanistă dela, centru, din 
guvern şi parlament, era în fond o diversiune, 
un mijloc de a masca adevăratele vini şi adevă- 
ratele cauze ale răului. Toată această agitaţie ei 
au luat-o în serios şi unii dintre dânșii au şi pornit 
pe ţăran împotriva jidanului. Unii, chiar, dintre 
administratorii noştri din provincie au crezut, în 
deşteptăciunea lor, că aprinzând casa evreului va 
arde numai această casă. Dar focul e foc, e o pu- 
tere elementară a naturii; şi dând foc casei jida- 
danului, au dat foc ţării. 

Dar este evident că nu această agitaţie anti- 
semită a fost cauza profundă a revoltelor; am spus 
că a fost numai scânteia; dacă nu ar fi fost ea, 
ar fi venit alta; doar sânt atâtea în societatea 
noastră de azi. Ceeace e hotăritor în revoltele tă- 
răneşti, ca în orice explozie, nu escânteia, ci massa 
de explozibil ce se strînge şi se îngrămădeșşte. 

Și când explozia, se produce, atunci guvernanţii 


NEOIOBĂGIA 207 


noştri, speriaţi, uluiţi, aleargă în toate părţile ca 
să găsească pe vinovaţi, în mintea lor îngrozită 
se ivesc: ţarul şi jugănarul, potemkinistul și anar- 
histul (dela Toulouse sau de aiurea), d-nii Kogăl- 
niceanu şi Vălescu şi alţi oameni mascaţi, îmbrăcaţi 
în verde, cari, cu flamura roşie într'o mână şi un 
corn de os în cealaltă, călări pe cai năzdrăvani, 
cutreeră satele, sunând revolta. 

Astfel fetişistul căruia şuvoiul i-a luat coliba, 
trăsnetul i-a omorît femeea, molima i-a nimicit o 
parte din trib, astfel fetişistul, trist şi obidit şi re- 
voltat, se năpusteșşte asupra fetișului de lemn, creaţie 
a propriei lui fantazii sărace de om primitiv. Se 
năpusteşte, şi-l bate, şi-l biciueşte și caută să răs- 
bune asupra lui toată obida sa: că i-a luat coliba, 
i-a omorit femeea, şi i-a nimicit atâţia voinici din 
trib! 

Sărmanii fetişişti ! 


VII 


CURENTE DE IDEI ŞI OPINII ÎN LEGĂTURA 
CU NEOIOBĂGIA 


Am văzut până acum cât de absurd e regimul 
nostru economic neoiobag, cât de păgubitor este el 
țărănimii, agriculturii şi însăş ţării şi, deci, cât 
este de neviabil. Și nici n'ar fi trăit atâta vreme — 
aproape o jumătate de secol -— dacă însăș provi- 
denţa n'ar fi dat claselor dominante un mijloc de 
întreţinere a acestei existenţe absurde, prin pă- 
mânturile statului. Aceste pământuri, cari cuprin- 
deau o întindere imensă — aproape atâta cât s'a 
dat la prima împroprietărire ţăranilor — împărţite 
apoi prin împroprietăririle succesive, linişteau starea 
de spirit atât de îngrijitoare a ţăranilor, conso- 
lidând astfel regimul neoiobag. 

Țăranul nostru, ca toţi ţăranii dealtfel, are 
iubirea, setea, de pământ. Această stare sufletească 
se explică psihiceşte prin acea legătură” care se 
formează între, pământ şi acela care-l lucrează. La 
această cauză se adauge, la țăranul nostru, altele 
speciale lui. Astfel, în spiritul ţăranului trăeşte 
convingerea, că el are drepturi asupra pământului 


NEOIOBĂGIA 209 


țării, convingere rezultată şi din reminiscența is- 
torică, — aşa, de bine arătată de d. R. Rosetti, — 
și din înseși condiţiile regimului neoiobag, convin- 
gere întărită apoi şi prin succesivele împroprie- 
tăriri, — lucruri ce am văzut mai sus. Deaceea, 
setea de pământ a ţăranului nostru e atât de ne- 
potolită. Poetul Coşbuc a exprimat-o admirabil în 
poema sa «Noi vrem pământ!». Acolo țărănimea 
zice că ar îndura toate: şi robie şi bătăi şi tor- 
turi şi batjocuri, chiar moartea, copiilor — numai 
să aibă pământ. Pământul pentru ţăran devine 
un coșmar, o idee fixă, el nu mai e un instru- 
ment de muncă şi, deci, de îndestulare a nevoilor 
materiale şi morale; nu, el se preface într'un scop 
în sine însuş, într'o entitate religioasă, fetişistă, 

Dorinţa. de pământ devenea, deci, un factor pri- 
mejdios de agitaţie socială, iară nouele împroprie- 
tăriri nu numai că potoleau setea de pământ, dar 
distrăgeau atenţia, opiniei publice dela toate relele 
şi mizeriile ce decurg din regimul nostru agrar. 

Dealtfel aceasta nu e principala, cauză, care a 
determinat clasele noastre dominante să dea pământ 
țăranilor. Dacă împărţirea pământurilor statului 
ar fi fost în dauna claselor dominante, dacă ea ar 
fi periclitat existenţa regimului neoiobag, ţără- 
nimea n'ar fi văzut un pogon de pământ, iară 
frământările şi fierberea ei ar fi fost potolite ca 
în 1907. Dar împroprielăririle au fost în interesul 
vital al regimului. După împroprietărirea dela, 1864 
au rămas aproape 60.000 de ţărani fără pământ, — 
proletari, — număr destul de respectabil, la care 
se adause curând acel al adolescenților de atunci, 
deveniți apoi vârstnici şi cari rămâneau deasemenea 
proletari; înmulţirea populaţiei dădea și ea un im- 


33089 14 


210 C. DOBROGEANU-GHEREA 


portant procent de proletari agricoli, iară regimul 
neoiobag, prin însuș mecanismul lui, cum am văzut, 
preface pe micii proprietari în proletari. Cea mai 
mare parte a ţărănimii fiind, deci, pe cale de a se 
proletariza, sar fi schimbat în mod fatal şi rela- 
țiile noastre de producţie agrară, pentrucă prole- 
tarul munceşte în alte condiţii decât iobagul: el e 
liber, cere plată bună şi nu aduce inventar. Incât, 
proprietarii pe deoparte ar fi trebuit să vâre 
capital și să aibă imensa grijă a exploatării mo- 
şiei, iară pe dealtăparte ar fi pierdut toate acele 
foloase şi rușfeturi şi havalele, pe cari le aveau de- 
pe urma materialului învoibil ce erau neoiobagii. 

Cu împroprietările succesive, pe deoparle se li- 
nișteau spiritele țărănești şi se potolea setea de pământ 
a ţăranului, iară pe dealtăparte — rezultat și mai 
importunt - se prefăcea populaţia proletară, peri- 
culoasă regimului, în neoiobagă. 

Si lucrul era fatal: cu pământ insuficient pentru 
organizarea unei gospodării de sine stălătoare, lipsiţi 
de capitalul necesar și în atmosfera neoiobagă yene- 
rală, — nouii împropri tăriți trebueau să se pre/acă 
neapărat, cu vremea, în neoiobagi. 

Cei mai inteligenţi reprezentanţi ai regimului 
îşi dădeau perfect seama de cele ce arătăm mai 
sus și în expunerile de motive cari însoțeau legile 
de împroprietărire, în fruntea argumentelor se punea 
pericolul înmulţirii proletariatului agricol. Acest 
argument suprem în primul rând avea menirea 
să convingă pe ideologii ţărano-fili din clasele 
culte — cari, naivi cum i-a făcut Dumnezeu, se 
şi convingeau îndată, în faţa primejdiei ca ţăranul 
să se proletarizeze din coșcogea proprietar ce 
este! —iară în al doilea rând trebuea să convingă 


NEOIOBĂGIA 21i 


pe cei recalcitranți din clasele dominante. Aceştia 
erau de două feluri: unii se opuneau împroprie- 
tăririlor pentrucă ei însiși se uitau cu jind la 
pământurile statului, cari pe te miri ce se puteau 
lua în arendă, când «ai noştri» erau la putere, — 
ceeace a şi fost la noi o mare sursă de... acu- 
mulare primitivă; alţii, însă, se opuneau împro- 
prietăririlor deoarece, cu drept cuvânt, vedeau 
în ele un pericol pentru marea proprietate, întrucât 
dădeau o sancţiune convi::gerii ţăranului că pă- 
mântul i se cuvine. «Pofta vine mâncând», ziceau 
aceşti recalcitranţi. Dar argumentul suprem al 
înmulţirii proletariatului agricol învingea toate 
rezistenţele. 

Adepții d-lui P. P. Carp îi slăvesc umanitaris- 
mul Şi ţăranofilismul, pentrucă d-sa a fost acela 
carc a împărţit ţăranilor peste un milion de po- 
goane. Ciudată glorificare! Mai întâi, e cam nu ştiu 
cum să slăveşti umanitarismul şi galantomia unui 
om, care a dat ceva ce nu e al lui. Dar afară de 
asta, noi am văzut că această danie sa făcut în 
interesul bine priceput al claselor dominante, nu 
al ţăranilor. Un element de laudă se putea găsi 
mai degrabă în /elul cum s'a străduit d. Carp să 
săvârşească împroprietăririle, iară nu în faptul 
simplu că le-a săvârşit. D. Carp sa silit să dea 
țăranilor şi instrumente de muncă şi capitalul ne- 
cesar, pentru a preface pe unii în adevăraţi mici 
proprietari și mici producători, iară pe alţii în 
proprietari mijlocii şi proprietăţile acestora în uni- 
tăți de producţie prospere. D. Carp sa strădănuit 
să formeze sate model în Bărăgan — procurând 
acolo apă prin puțuri arteziene—să ridice producţia 
țării şi pe producători. Asupra întregii acestei ac- 


212 €. DOBROGEANU-GHEREA 


tivitåți, mai ales asupra celei din urmă, adepții 
d-lui Carp trec cu vederea, jenați că această acti- 
vitate n'a reuşit, sa arătat utopică. Este evident 
că întreaga vieaţă şi întreaga luptă a d-lui Carp 
sânt pătrunse de un element utopic şi de o pro- 
fundă contrazicere. D-sa a voit să desvolte cate- 
gorii economice ieșite sub şi din regimul capita- 
listo-burghez, a voit să le desvolte într'o ţară cu 
regim semifeudal, neociobag—şi asta, nu numai fără, 
a înlătura, acest regim, dar silindu-se încă să-l 
consolideze. Asta e adevărat. D. Carp nu numai 
că wa văzut piedicile din drumul său, şi deci n'a 
căutat să le înlăture, dar le-a și înmulţit; decât, 
cel puţin a văzut drumul şi a lucrat în consecinţă, 
fără a se abate pe căi lăturalnice, fără a căuta 
diversiuni, spunând adevărul aşacum îl vedea şi 
sfidând hbărbăteşte demagogia din toate partidele — 
chiar şi dintr'al său. 

Şi înloc să-l glorifice pentru aceste merite şi pen- 
tru altele, adepţii săi găsesc împărţirea de pământ! 


* 
* + 


Am văzut ce rol adevărat providenţial au avut 
pentru regimul nostru pământurile statului. Din 
nenorocire, însă, vorba neamţului: alle Herrlichkeit 
hat ein Ende; şi au început să «aibă sfârşit» și pă- 
mânturile statului, pecând proletariatul creştea, 
creştea mereu, și prin înmulţirea populaţiei și prin 
însuș mecanismul regimului neoiobag. 

Ce era, de făcut? Unde să găsești un mijloc 
atât de bun, cum au fost pământurile statului, pen- 
tru a linişti spiritele pe deoparte, şi a consolida, 
regimul neoiobag, pe de alta? Și au început să dea, 
din colţ în colţ oamenii noştri politici, politicianii, 


NEOIOBĂGIA 213 


filantropii, cărturarii, economiștii, sociologii noştri, 
căutând acest nou mijloc, care să facă ‘măcar în 
parte serviciul pe care l-au făcut pământurile statului. 

Atunci a început acel potop de proiecte, pro- 
puneri, discursuri, ochiri asupra stării şi pentru 
îmbunătăţirea poziţiei ţăranului nostru, caşi poto- 
pul de reforme. Și tot atunci a început şi potopul 
de sfaturi date ţărănimii ca să-i înlocuească pă- 
mântul—sfaturi politice, economice, sociale, agricole, 
sanitare, higienice, administrative, dar mai ales 
culturale şi morale, pentrucă, îndefinitiv, omul nu 
trăeşte pentru stomac, ci pentru suflet. 

Câte sfaturi şi învățături, şi ce sfaturi şi în- 
văţături ! 

Unii învățau pe ţăran că e şi ruşinos şi ne- 
sănătos să trăească în coliba de hotentot în care 
trăește el acuma, căci locuinţa trebue să aibă o 
anumită cantitate de aer, să fie anume împărţită 
în vederea higienii şi moralei; iară pentru a de- 
monstra învăţăturile acestea în mod intuitiv, după 
sistemul lui Pestalozzi, au construit pe valea Pra- 
hovei un şir de vile-model-— numerotate — cari să 
servească de tip pentru casele ţărăneşti. Alţii îl 
învățau cum trebue să mănânce, pentrucă mânca- 
rea își are şi ea socoteala ei, şi anume: unui om 
normal îi trebue atâta azot, atâta, carbon, etc., şi 
toate acestea le poate găsi în... soia japoneză, soia 
miraculoasă, din care se poate face şi pâne şi 
lapte şi brânză şi... pastramă și salată de ţâri. 
Alţii îl povăţueau cum să se îmbrace, observând 
și higiena şi estetica, alţii cum să-şi lucreze ogorul 
şi cum să facă grădinăritul, prefăcându-se într'un 
producător de pătrunjel şi postârnac. Unii îi dă- 
deau lecţii de sobrietate, povăţuindu-l cum şi cât 


214 C. DOBROGEANU-GIIEREA 


trebue să economisească, și să depună la bancă 
spre fructificare, pentrucă se știe că dacă strămoşul 
nostru Adam ar fi fost mai prevăzător şi ar fi 
depus la bancă numai cinci parale, fiecare din noi 
ar dispune azi de-o avere care ar întrece pe a 
lui Rothschild, Rockefeller şi Carnegie la un loc. 
Alţii, iarăși, îi dădeau sfaturi morale cum să tră- 
ească în societate şi în familie: să nu bea, să nu 
înjure, să aibă frică de Dumnezeu și de stăpânire 
şi mai ales să iubească pe aproapele său ca pe 
sine însuș — și, în treacăt fiezis,cinee mai aproape 
de ţăran decât proprietarul, arendaşul și jandar- 
mul rural? Alţii, însfărşit, îl povăţueau să înveţe, 
să se cultive, să studieze neîncetat, că numai așa 
va, scăpa de toate nevoile, căci nu degeaba zice 
românul: «ai carte, ai parte». 

Toate aceste învățături sânt profesate de po- 
poraniștii cari mau nici o răspundere, sânt o ma- 
nifestare a poporanismului volintir, sânt vorbe — 
deobiceiu inofensive — cari reprezintă activitatea, 
verbală a ţăranofilismului și poporanismului. Acestei 
activităţi verbale, ca un corolar necesar, îi cores- 
punde activitatea de fapt a celor cari au răspun- 
derea situaţiei, cari deţin guvernul și parlamentul. 
Aceștia, îmboldiţi de aceleași pricini, au pornit 
acea, activitate reformătoare, acea neobosită legi- 
ferare ţăranofilă, care bântue încă. 

Firește, când n'ai pământ pentru ţăran, îi 
dai legi. 

Asupra celor mai însemnate din legile «pro- 
tectoare», cari privesc relaţiile dintre ţărani și 
stăpâni, am vorbit mai sus. Dar în afară de 
acestea — atât de multe şi variate —au început 
să se fabrice și altele, cu caracter economic, social, 


NEOIOBĂGIA 215 


moral, cultural, sanitar, etc. Şi astfel se stabilea 
o relaţie directă --- cum trebue să fie în orice 
regim democratic — între opinia publică și legiuitor, 
între cei ce stau în afară de guvern — așa numiţi, 
în limbajul politic, poporul — şi cei ce stau în 
lăuntrul lui, şi astfel se realiza, deasemenea, ar- 
monia dintre vorbă şi fapt 

Spre pildă. Poporanistul care stă în afară de 
guvern deplânge lipsa de administraţie la sate, 
din pricina căreea ţăranul trăeşte ca în codrul 
Vlăsiei; iară poporanistul ajuns la guvern, pre- 
face dezideratul în fapt, dăruind taranului — pe 
jandarmul rural. Poporanistul de afară deplânge 
starea, de groaznică necurăţenie în care trăeşte tă- 
ranul; iară poporanistul dela, guvern dă o sancţiune 
acestei plângeri, trimițând pe ţărani sub escortă, ca 
să fie scăldaţi în mlăştinile satului — cu săpun 
gratis !). Poporanistul de afară deplânge oribila stare 
sanitară a ţăranului; iară cel dela guvern face infir- 
merii populare, a căror organizare—două laviţe cu 
câte o rogojină — costă 30 de lei și inaugurarea, de 
către d. prefect 300, iară restul de cheltuieli adminis- 
trative 3000. Poporanistul cel fără de răspundere po- 
văţueşte pe ţăran să studieze, căci e o rușine na- 
țională să fim poporul cel maianalfabet din Europa; 
iară poporanistul cu răspundere trânteşte o amendă 
sdravănă recalcitrantului care nu-şi trimite copilul 
la învăţătură — şi astfel băiatul, care nu urmează 
iarna la şcoală pentrucă are numai o ciobotă, o 
pierde şi pe aceea. Poporanistul fără situaţie sfă- 
tueşte pe ţăran să nu bea, arătându-i dezastroasele 
urmări ale beţiei; iară poporanistul cu situaţie 


1) Aceste sânt fapte aulentice. 


216 C. DOBROGEANU-GHEREA 

închide cârciuma ţăranului care a avut îndrăz- ` 
neala să-şi piardă nevasta, pentrucă o cârciumă 
condusă de un văduv ar putea să vateme morala 
văduvelor vesele din sat. Şi astfel, vorbele celor 
cari stau în afară de guvern se prefac de către 
acesta, din urmă în fapte, adică în legi, cari la 
rândul lor se prefac în... vorbe goale. Și asta 
încă în cazul cel mai fericit, pentrucă de multe 
ori vorbele inofensive ale celor dintâi se prefac de 
către cei din urmă în legi foarte ofensive. 

A vorbi pe larg despre toată această activi- 
tate teoretică, şi practică, e imposibil. Dar o ana- 
liză sumară se impune, întâi pentrucă ea ne va 
ajuta să adâncim problema noastră agrară ca 
atare, al doilea pentrucă în toată această activi- 
tate teoretică, şi practică este şi o parte pornită, 
din cuget curat, din dorinţa sinceră de-a ajuta şi 
mântui țărănimea, aşacă are tot dreptul să fie 
tratată, serios, şi al treilea pentrucă această acti- 
vitate reprezintă un întreg curent în opinia pu- 
blică, o anume mentalitate a unei epoci întregi,— 
ca rezultat al unui anumit regim 'economico-so- 
cial, — este deci un document sociologic de oare- 
care însemnătate. 

* i * 

Când regimul neoiobag nu-şi arătase încă toate 
urmările nenorocite,—iară pe măsură ce ele se 
iveau clasele dominante puteau să le potolească, 
graţie imenselor întinderi de pământ ale statului, 
—atunci nu era nevoie şi nu era nici loc de ţărano- 
filism şi proporanism. Atunci oamenii de stat 
şi apologiştii regimului erau mândri, dârji, intran- 
sigenţi şi găseau că totul e admirabil în această 
cea mai bună dintre lumi, iară, îndeosebi, mai 


NEOIOBĂGIA 217 


bine decât oriunde e în ţara românească. Curentul 
de opinie şi idei dominant pe atunci se caracte- 
rizează admirabil prin celebra frază depe vremuri, 
o frază rămasă istorică şi despre care am mai 
pomenit: «în fara românească nimeni nu moare de 
foame», frază care, prin motivările ce i sau dat, 
nu reprezenta numai faptul concret de bine din 
țara noastră, dar şi idea de mai bine decât aiurea, 
chiar decât în ţările occidentale, unde sânt oameni 
cari mor de foame, pecând la noi nu-s. Și tocmai 
pentrucă această frază reprezintă mentalitatea unei 
epoci, cată să ne oprim câtuşi de puţin asupra ei. 

Este adevărat că în Occidentul capitalist lu- 
crătorul proletar, care trăeşte din vânzarea acelei 
mărfi speciale ce este munca lui, uneori nu gă- 
seşte cumpărător şi atunci moare de foame. Mai 
mult: regimul capitalist, prin însuş mecanismul 
lui, creează o armată de rezervă a muncii, a mun- 
citorilor fără ocupaţie. Această armată de rezervă 
nu este posibilă şi în regimul nostru agrar, ţăranul 
nostru nu poate rămânea fără lucru, pentrucă, 
întrucât își înstreinează munca, el o dă în cali- 
tatea sa de învoit, e învoit încă de cu iarnă, şi nu 
numai el, ci şi nevasta, şi copiii, şi cei vârstnici 
şi cei nevârstnici. Urmează de aici că ţăranul 
nostru stă mai bine decât proletarul din Occident? 
Ferească, Dumnezeu! Mai întâi proletarul din Occi- 
dent e un om relativ liber, pecând ţăranul nostru, 
şi absolut şi relativ, e încă neoiobag. Se înţelege 
că în regimul sclavajului, în robia sans phrases, 
stabilitatea muncii e şi mai mare decât la noi, 
robul nu rămâne niciodată fără muncă. 

Dacă comparăm starea materială a proleta- 
rului din Occident cu a ţăranului nostru — şi doar 


218 C. DOBROGEANU-GHEREA 


aceasta, o are in vedere acea frază celebră — cons- 
tatăm că proletarul occidental, chiar când rămâne 
fără lucru, când e nevoit să trăească din rămășiţi, 
datorii şi expediente, când este adică ceeace se 
cheamă muritor de foame, încă trăeşte mai bine 
decât trăeşte deobiceiu imensa majoritate a ţără- 
nimii noastre.!) 

Comparaţia dintre proletariatul occidental şi 
țărănimea română ne duce la următoarea con- 


1) Prin legile economice, în regimul capitalist, ceeace 
primeşte lucrătorul în medie pentru munca sa e strictul 
necesar pentru vieaţă. Aceasta reprezintă valoarea muncii în 
regimul capitalist. Dar acest strict necesar pentru vieaţă, care 
formează standard of life al muncitorului, nu reprezintă o 
mărime şi o sumă fixă, nu e acelaş, ci dimpotrivă variază 
foarte mult, după timp, după loc, după împrejurări. Inălţimea 
la care ajunge acest strict necesar şi, impreună cu ea, 
înălţimea standard of life-ului lucrătorului, depinde de multe 
împrejurări, mai ales însă de trei: 1) productivitatea muncii 
şi bogăţia ţării în general, 2) înălţimea culturală şi morală 
la care au ajuns lucrătorii şi, deci, cerinţele neapărate ce au 
ei de un anume nivel al vieţii, care şi formează așa zisul 
„Strict necesar“ şi 3) conştiinţa muncitorimii de interesele 
ei de clasă şi organizarea ei de luptă pentru a-și îmbună- 
tăţi traiul, (sindicate, Gewerkschaften, trades-unions). 

Standard of life-ul ţăranului nostru învoit, care e un 
fel de salariat, arendaş și proprietar, adică un neoiobag, e 
nalural să fie incomparabil mai jos decât al proletarului 
occidental, și din cauzele speciale ale neoiobăgiei, pe cari 
le-am arătat mai sus, şi din cauză că cerinţele strictului 
necesar sânt mult mai joase, ţara e mult mai săracă, cul- 
tura mai inferioară, iară despre organizări de lucrători 
ţărani în senzul celor occidentale, nici vorbă nu poate fi. In 
aşa condiţii e uşor de înţeles dece proletarul occidental 
lrăeşte mai bine, nu numai decât imensa majoritate a ţără- 
nimii noasire, dar chiar decât fericilele ei excepţii : fruntașii 
satelor. Cât depreciază regimul nostru neoiobag munca 
ţăranului, am văzut mai sus, 


NEOIOBĂGIA 219 


cluzie* proletariatul occidental, uneori, neavând de 
lucru rămâne muritor de foame; țărănimea noastră, 
având întotdeauna de lucru în timpul sezonului 
agricol, este, în imensa ei majoritate, veșnic mu- 
ritoare de foame. Iară fraza celebră: «în România 
nimeni nu moare de foame», se preface aproape, 
întrucât priveşte țărănimea săracă, în contrarul ei. 

Dealtfel, vieaţa reală s'a însărcinat să dea o 
desminţire grozavă apologiştilor regimului. Țărä- 
nimea degenera văzând cu ochii, nu mai dădea 
soldaţi după măsură, şi pe cine nu-l convingeau 
nici aceste fapte, îl convingeau răscoalele că e 
ceva putred în Danemarca Orientului. Cu mult 
regret a trebuit părăsită poziţia mândră şi atât 
de intransigentă şi, înloc dea mai tăgădui cum- 
plita mizerie a ţăranului, a trebuit explicată, 

Şi seria explicaţiilor a şi venit. 


x 
Di 


Prima cauză şi primul vinovat descoperit de 
apologiştii regimului, a fost însuş ţăranul. Ce nu 
sa făcut pentru ţăran? Liberat din iobăgie, împro- 
prietărit, i s'au dat libertăţi politico-sociale, i s'a 
dat votul, administraţia comunală a fost dată pe 
mâna lui, i s'a dat o instituţie de credit, i sa dat 
o întreagă legislaţie de protecţie a muncii. Și dacă 
totuşi a rămas în mizerie, în mizerie cumplită, 
cauza e el însuş. Țăranul e leneș, — un ţăran occi- 
dental face într'o zi cât al nostru în trei, — beţiv 
— bea tot ce are; ţăranul e neprevăzător, când 
are o bucată de mămăligă rece nu-l mai prinzi la 
muncă oricât i-ai plăti; însfârşit e rău, crud, ne- 
cinstit, fatalist, ete., etc. De toate păcatele regimului 
era, deci, vinovat ţăranul, adică hoţul de păgubaş. 


220 C. DOBROGEANU-GHEREA 


Această, tactică nouă era destul de abilă. Prin 
ea, pe deoparte, se făcea o diversiune în spiritul 
public, substituindu-se adevăratei cauze — regimul 
existent — o cauză aparentă: inferioritatea cultu- 
rală şi morală a ţăranului; pe dealtăparte se 
deplasa, implicit, şi întreaga activitate practică 
pentru îndreptarea răului. Căci dacă nu regimul 
economico şi politico-social e de vină, ci inferioritatea 
culturală și morală a ţărănimii, atunci leacul nu mai 
trebue căutat în schimbarea regimului şi a condi- 
ţiilor obiective de vieaţă ale ţăranului, ci în modifi- 
carea subiectivă, a acestuia, şi în ridicarea nivelului 
său cultural şi în schimbarea caracterului său moral. 

E unul din meritele socialismului român că a 
distrus întreagă această argumentare. El a răs- 
puns victorios apologiştilor regimului, restabilind 
adevăratele cauze. Socialiştii au demonstrat că nu 
caracterul moral al claselor muncitoare produce 
mizeriile economice şi sociale, ci, dimpotrivă, el e 
un produs al acestor mizerii. Viciile ţăranului nostru 
sânt doar rezultatul regimului economic în vigoare, 
nu cauza lui. Când, deci, agrarienii noștri descriu în 
culorile cele mai negre viciile țărănești, crezând că 
prin asta apără regimul, atunci dau de-a dreptul 
cu oiștea în gard. Cucăt sânt mai negre culorile în 
cari se arată viciile ţăranului, cuatât mai de osândit 
e regimul care le produce. Aşa fiind, dacă e ade- 
vărat că ţăranul român a ajuns în halul moral 
descris de agrarieni, — şi aceasta e adevărat, lă- 
sând la o parte exagerările, — asta e cea mai 
strigătoare dovadă că regimul trebue înlăturat. In 
felul acesta, arma reacționară pe care apărătorii re- 
gimului o credeau atât de sigură, a devenit o armă 
revoluționară și s'a întors împotriva lor. 


NEOIOBĂGIA 221 


Era, deci, de-o necesitate imperioasă ca să șe 
schimbe frontul şi tactica. Și ele au fost schimbate. 
Hulirea, ţăranului a, fost înlocuită prin cea mai de- 
magogică şi deșănţată complimentare. Nu-i vorbă, 
între patru ochi agrarianul nostru îşi păstrează 
vechea părere şi îl descrie pe ţăran ca autor al 
propriilor sale mizerii şi al mizeriei altora (adică, 
a proprietarului şi a arendașului), Dar în manifes- 
tările oficiale, în parlament, în presă, ţăranul are 
toate calităţile din lume și e superior, moralmente, 
țăranilor din ceielalte ţări. Dacă înainte, pe vremea, 
tacticii vechi, a găsi vr'o calitate ţăranului era un 
act subversiv, astăzi a-i găsi vr'un defect e un act 
de lese-naţionalism şi acela care o face e sau un 
reacţionar ruginit sau un internaţionalist-sindica- 
list-anarhist. Fireşte, aceasta numai întrucât e vorba, 
de complimentarea platonică; în ce priveşte pur- 
tarea practică față de ţăran, ea a rămas tot cea 
veche: brutală, crudă, iobăgistă. 

Nici o îndoeală că tactica nouă e mult mai 
abilă decât cea de altădată. Când exploatezi neo- 
menos pe cineva şi nici tu singur nu ești convins 
că ai dreptate și că faci bine, e mult mai abil să-l 
copleșeşti cu complimentele decât să-l detractezi, 
căci astfel ai mai multe şanse să-l zăpăceşti și pe 
el şi mai ales, — ceeace-i mai important, — pe aceia 
cari, eventual, i-ar putea sări în ajutor. Și de ză- 
păceală, de aiureală a început să se simtă mare 
nevoie decând poporanismul — vom vedea dece — 
tinde să devină o forță socială. Această forţă — 
aliata, posibilă a ţărănimii — trebuea ademenită în 
favoarea regimului, ori măcar neutralizată|! Şi 
pentru asta, tactica cea nouă era foarte potrivită. 
Dealtfel poporanismul, — nu vorbesc de cel de 


222 C. DOBROGEANU-GHEREA 


doctrină, ci de acela care reprezintă un curent în 
opinia. publică,— prin însăş metoda sa de cercetare 
naivo-idealistă, era menit să cadă în cursă. După 
el, nu starea morală şi intelectuală e rezultatul re- 
laţiilor şi forţelor sociale (între cari, în primul rând, 
cele de producţie economică), ci dimpotrivă, acestea 
din urmă sânt rezultanta celor dintâi; prin urmare 
prefacerile sociale trebue să urmeze, nu din schim- 
barea condiţiilor obiective de traiu, ci din schim- 
barea calităţilor subiective, a calităţilor culturale 
şi morale ale oamenilor. Am văzut mai sus cât de 
mult îi convine regimului concepţia asta şi ce con- 
secinţe utile pentru el a ştiut să scoată dintr'însa. 
Aici a fost, deci, primul punct de contact între 
poporanişti şi apărătorii regimului. 

Dar poporaniştii nu sânt servitorii conştienţi 
şi de bunăvoie ai claselor privilegiate şi ai regimului 
neojobăgist, — vorbesc, bineînţeles, de poporaniștii 
sinceri, — ci dimpotrivă, vor să apere interesele tă- 
rănimii. Deaceea ei n'au putut accepta teoria infe- 
riorităţii morale a ţăranului. Căci după concepţia 
lor, dacă ţăranul ar fi atât de inferior, cum zic 'au 
altădată apărătorii regimului, atunci şi-ar merita 
soarta, nar merita atâta, simpatie, nar merita ca 
oamenii de inimă să se ocupe de el; sau, dacă sar 
ocupa, în interesul naţional al viitorului, atunci ar 
trebui să înceapă prin a-i schimba cultura şi ca- 
racterul moral, înainte de a-i schimba condiţiile de 
traiu. 

Spre a scăpa de această cursă pe care le-o 
întindeau şi apărătorii regimului şi propria lor 
concepţie, poporaniştii au început să idealizeze pe 
țărani, să le găsească toate calităţile, pentruca 
astfel, pe temeiul acestor calităţi, să poată ajunge 


NEOIOBĂGIA 223 


la încheierea, că ţăranii merită o soartă mai bună şi 
că, deci, clasele superioare şi culte sânt datoare să 
le-o asigure, ridicându-le starea economico-materială 
şi însemnătatea politică. Dar tocmai acum popora- 
niștii cad. în cursă, pentrucă apărătorii inteligenţi 
ai neoiobăgiei, nu numai că nu contrazic apologia 
țărănimii, dar se asociază la ea --și am văzut 
dece. Decât, în mod tacit trag alte concluzii: dacă, 
regimul nostru economic produce efecte atât de 
bune încât îl face pe ţăranul nostru superior celui : 
strein, atunci trebue susţinut din răsputeri împo- 
triva, oricărei tentative de răsturnare. Cu această 
rezervă mintală, apologiştii regimului se asociază 
cu poporaniștii, recunosc oarecari neajunsuri şi se 
declară gata să le îndrepte: să mai modificăm toc- 
melile agricole, spre a feri țărănimea de prea 
marea lăcomie a arendaşului strein (se ştie doar 
că lăcomia e un defect eminamente strein); să mai 
îmbunătăţim administraţia. înlocuind pe subprefecţi 
prin administratori comunali; să facem infirmerii, 
băi sătești, şi mai ales şcoli şi iară, şcoli, căci doară 
cel mai mare dușman al ţăranului este lipsa de 
cultură. Și aşa se stabileşte acordul între apără- 
torii regimului şi poporaniştii noştri. 

Și iată cum neoiobăgiştii au început să devină 
poporaniști şi poporaniștii, de multe ori fără să 
vrea, şi fără s'o ştie, au început să devină apărătorii 
regimului neoiobag. 

Este însă alt fapt mai important, care consti- 
tue o legătură mai puternică între poporanism și 
neoiobăgism. Poporanismul nostru — şi, iarăşi, îl am 
în vedere pe cel sincer—se erijează în sprijinitor 
şi reprezentant al intereselor ţărănimii. Țărănimea 
noastră, însă, după alcătuirea şi interesele ci, nu 


224 C. DOBROGEANU-GIIEREA 


este o massă uniformă, cum o arată numele, ci e 
împărţită în grupe şi clase, cari au, se înţelege, 
interese comune țărănești, dar au şi interese deo- 
sebite şi uneori chiar antagonice. E, prin urmare, 
dela sine înţeles, că poporanismul poate să repre- 
zinte interesele întregii ţărănimi numai întruatâta 
întrucât ele sânt aceleași; acolo însă unde ele se 
deosebesc, poporanismul "trebue să aleagă, şi re- 
prezentând interesele unei grupe sau clase, implicit 
se va găsi în vrăjmăşie cu celelalte. Asta e fatal. 
Asta nu depinde de buna sau veaua voință a omului, 
ci de fatalitatea împrejurărilor sociale obiective. 

Poporanismul nostru, însă, e de origine şi na- 
tură mic-burgheză ; aceasta din capul locului, prin 
însăş originea imensei majorităţi a acelora cari 
îl compun. Poporaniștii, deobiceiu, sânt fii ai micei 
burghezii orășenești şi ai clasei profesiunilor libere, 
care este la rândul ei de origine mic-burgheză; 
apoi fii ai ţărănimii înțolite, ai preoţilor şi învă- 
țătorilor, ai negustorilor sătești. Din această cauză 
și din altele, poporanismul român e pătruns de 
ideologia micei burghezimi. Sub cuvântul și pretez- 
tul de reprezentant al intereselor poporului țărănesc 
(de aici și denumirea de poporanist), în fond el re- 
prezintă mai ales interesele burgheziei țărănești, iară 
pe ale imensei majorităţi, pe ale ţărănimii desmoș- 
tenite, le reprezintă numai întrucât sânt în armonie, 
sau cel puțin nu se ciocnesc cu cele dintâi. Când însă 
această ciocnire se ivește, poporanismul trece de partea 
burghezimii sătești, împotriva mulţimii. Dovezi despre 
toate acestea vom avea destule mai jos. 

Dar noi am văzut şi vom vedea că burghe-. 
zimea, sătească are tot interesul, ca regimul neoio- 
păgist să crească şi să înflorească, nu să dispară. 


NEOIOBĂGIA 225 


Pe baza acestui regim ea practică'exploatarea ţă- 
rănimii, în mic nu e vorbă, dar mai intenziv chiar 
decât arendaşii şi proprietarii mari. Burghezimea 
sătească e împotriva acestora din urmă, dar nu 
pentrucă ei sânt temelia regimului, ci pentrucă 
nu-i dau şi ei destulă latitudine ca să se folosească 
de acest regim cât ar vrea. Burghezimea sătească 
e cea mai aprigă vrăjmaşă a proprietarilor şi 
arendaşilor; idealul ei ar fi dispariţia lor totală, 
dar nu pentruca odată cu dânşii să dispară șire- 
gimul, ci pentruca, pecât posibil, să-i înlocuească. 
Tot astfel şi poporanistul, în calitatea sa de repre- 
zentant ideolog al intereselor burgheziei sătești, e 
un straşnic adversar al marilor proprietari şi aren- 
daşi, dar face ochi dulci neoiobăgiei. Și pe acest 
teren apărătorii inteligenţi ai neoiobăgiei şi popo- 
raniștii noştri se întâlnesc nuca vrăjmaşi, ci ca 
aliaţi. 

Şi iată cum chiar şi o bună parte din clasele 
noastre dominante şi dintre guvernanţii noştri au 
devenit poporanişti, poporaniştii au devenit guver- 
nanţi, şi ţara toată s'a acoperit de poporanişti şi 
poporanism : poporaniști civili şi militari, laici şi 
clerici, bărbaţi şi femei; poporanism liberal, popo- 
ranism conservator, poporanism guvernamental, 
poporanism opoziţionist, poporanism naţionalist, 
poporanism antisemit, poporanism democrat, po- 
poranism socialist şi poporanism poporanist pro- 
priu zis. l 


* 
* + 


Am pomenit până acum de mai multe ori cuvån- 
tul poporanism, fără, să lămuresc ce este acest curent 
de idei şi opinii și ce înţeleg eu prin poporanism. 


33089 13 


226 C. DOBROGEANU-GHEREA 


Și nu că n'ar merita-o; dimpotrivă. Despre popo- 
ranismul literar, politic, economic, etc., se vorbeşte 
atâta, încât încercarea de a lămuri pe larg chestia 
poporanismului ar fi foarte utilă. Din nenorocire, 
nu pot s'o fac aici, aceasta ar ieşi cu totul din 
marginile studiului de faţă. Câteva cuvinte sânt, 
totuşi, absolut necesare, având în vedere marea 
confuzie ce se face cu termenul poporanism. 

Şi înainte de a vedea despre ce fel de popo- 
ranism vorbesc aici, vreau să precizez care e 
poporanismul despre care nu vorbesc. Aici nu mă 
ocup de poporanismul specific rusesc, acea teorie 
atât de larg umanitară, revoluţionară (cel puţin în 
aparenţă), atât de frumoasă şi ademenitoare în 
formă şi atât de superficială, utopică şi uneori 
chiar reacționară, în fond. Acest poporanism a 
influențat începuturile mișcării socialiste române 
deacum un sfert de veac. El ocupa încă un loc 
destul de important în prima lucrare socialistă 
marxistă română, Ce vor socialiștii români, şi anume 
în partea, care tratează problema agrară. Acolo se 
mai face încă încercarea, de-a împăca poporanis- 
mul cu marxismul, de a pune poporanismul sub 
scutul marxismului şi al metodei lui de cercetare. 

Nu voiu vorbi nici de poporanismul apărut în 
țară la vr'o 15 ani după cel dintâi şi din aceeaş sursă, 
dar de data asta nu sub scutul iarxismului, ci, 
caşi în Rusia, în opoziţie cu el şi împotriva lui. 
Lipsit de metoda riguroasă a marxismului, acest 
poporanism se arată cu toată semnificarea lui ori- 
ginară şi cu tot utopismul lui, în articolul d-lui 
Șărcăleanu asupra poetului Goga. Nu voiu vorbi 
nici despre poporanismul așacum se prezintă în 
articolele d-lui Stere Socialdemocratism sau popora- 


NEOIOBĂGIA 227 


nism. In aceste articole poporanismul pare să 
aibă ca principal atribut de a fi contra socialde- 
mocratismului şi lucrul cel mai greu de descurcat 
-dintr'însele e tocmai: ce e poporanismul? 

Despre toate aceste feluri de poporanism nu 
voiu vorbi aici; poate, sper chiar, s'o fac altădată. 
Aici am în vedere numai poporanismul nostru na- 
tional, român, aşacum a izvorit din condiţiile deo- 
sebite şi reale ale ţării noastre. Acest popora- 
nism e mai mult practic decât teoretic, ba nici 
nu-și are propria sa teorie. Strădania d-lui Stere 
de a-i da una, n'a reuşit deloc. Dar acest popo- 
ranism are propriile sale vederi şi atitudini şi — 
ceeace e mai important — propria sa practică. Și 
la această practică reală, care influenţează mersul 
real al lucrurilor din ţară, s'au asociat, într'un fel 
sau într'altul, toţi poporaniştii de tot felul, incluziv 
aceia cari stau sub înrâurirea poporanismului ru- 
sesc ca, teorie. Dar şi acest poporanism naţional e 
departe, foarte departe de a fi uniform. Aceasta 
se vede chiar din acele grupuri multiple cari 
îl compun, grupe pe cari le-am enumerat mai 
sus şi cari de multeori se răsboiesc crâncen 
între ele. 

Aici, pentru lămuririle ce ne sânt neapărat nece- 
sare, voiu căuta, să deosebesc pe poporaniști numai 
în două grupe principale, cari diferă între ele prin 
însăş originea poporanismului lor. In prima grupă 
pun pe poporaniştii claselor dominante, apărători 
conştienţi și interesaţi ai regimului nostru econo- 
mico și politico-social în vigoare. Noi am văzut de 
unde vine mai cu seamă poporanismul lor, am vă- 
zut că el nu este sincer, ci este un poporanism de 
nevoie, de tactică bineînţeleasă. In a doua grupă 


228 C. DOBROGEANU-GHEREA 


pun poporanismul cel sincer, care-şi are izvorul 
în alte clase și alte interese sociale. 

Dacă în ţara noastră — lipsită, în bună parte, 
de marea industrie şi, deci, de marele comerţ — 
burghezia mare e foarte slab reprezentată, în 
schimb s'a desvoltat burghezia mică, şi cea mij- 
locie, din micul comerţ, din industriile mici şi 
mijlocii, din burghezia, sătească însfârşit. Or, in- 
teresele acestei mici burghezii, în special ale celei 
orăşeneşti, nu numai că nu sânt antagonice cu ale 
țărănimii muncitoare, dar de multeori se armo- 
nizează. Mica burghezie orășenească trăind în mare 
parte din tranzacţiile cu țărănimea, propăşirea celei 
dintâi atârnă de a celei de a doua. Până şi bur- 
ghezimea sătească, interesată, să exploateze cât 
mai mult pe ţăranii muncitori, și chiar în interesul 
acestei exploatări, are, totuşi, şi interese identice cu 
ale lor, interese special țărănești. Mica burghezie, 
deci, în generalitatea ei, în mod firesc işi îndreaptă, 
mai mult sau mai puţin simpatiile către ţărăni- 
mea oropsită. 

Pe urmă vine o clasă, desvoltată peste măsură 
la noi, biurocraţia, care în straturile ei superioare 
se confundă în interese cu clasele dominante, dar 
în straturile inferioare e înclinată mai mult în fa- 
voarea ţărănimii; — aceasta atât prin originea ei— 
căci în imensa majoritate a cazurilor se trage din 
mica burghezie orășenească şi sătească şi din pro- 
fesiunile libere — cât şi din pricina situaţiei sale 
precare şi nenorocite. Bineînţeles, nu vorbim de 
acea parte a biurocraţiei inferioare, care e întrebuin- 
tată în administraţie, direct împotriva ţărănimii. 

Apoi vine clasa, foarte importantă, a profe- 
siilor libere, a intelectualilor, mai ales a proleta- 


NEOIOBĂGIA 229 


riatului intelectual, Acesta din urmă a luat și la 
noi, ca la toate popoarele semicapitaliste, o desvol- 
tare anormală, patologică. Și această clasă va fi 
deasemenea, înclinată să simpatizeze cu țărănimea, 
atât din cauza originei şi situaţiei sale precare, cât 
şi din cauza culturii sale, care o face să vadă că 
decăderea, ruina, şi degenerarea ţărănimii într'o 
țară agrară, înseamnă degenerarea, decăderea și 
ruina ţării însăş. Această clasă e menită, nu numai 
să mărească curentul ţăranofil şi poporanist, dar 
şi să-i dea teoreticianii, ideologii şi utopiştii, cari 
ştiu câteodată să se libereze de păcatul originii 
lor mic burgheze şi să simtă interesele adevărate 
ale masselor muncitoare oropsite, — din nenoro- 
cire să le simtă numai, nu să le vadă clar. Aceștia, 
cad, deobiceiu, în exagerări — exagerarea fiind 
inerentă curentelor de idei pornite din sentimente 
— şi apărând interesele țărănești, ei prefac vieaţa, 
țărănistă într'un ideal moral şi social, în senzul 
căreea trebue să se desvolte ţara, ba chiar lumea 
toată !). 





1) Nu mai vorbim de proletariatul industrial dela oraşe, 
care reprezintă în mod firesc interesele adevărate ale pro- 
fundelor masse muncitoare ţărăneşti, dupăcum poporanismul 
reprezintă interesele burghezimii sătești, iară în viitor pro- 
letariatul industrial e menit să formeze avangarda în lupta 
de desrobire a întregii muncitorimi. In acţiunea lui, el se 
solidarizează cu țărănimea oropsilă, se institue în protec- 
torul ei şi, agitând în favoarea ei prin graiu şi prin scris, 
măreşte în opinia publică curentul de simpatie pentru ţă- 
rani. Dar acesta e singurul punct de contact dintre prole- 
tariatul industrial conştient și poporanismul cel sincer. In- 
colo, între acest proletariat şi acest poporanism este o deo- 
sebire profundă şi de concepţie şi de metodă. 

Dar despre aceasta vom vorbi în lucrarea viitoare. 


230 C. DOBROGEANU-GHEREA 


Iată, deci, atâtea clase şi grupe cari reprezintă 
o mare forță socială şi cari produc curentul popo- 
ranist sincer, deosebit de cel nesincer al claselor 
dominante şi al reprezentanţilor regimului neociobag. 

E o chestie de elementară dreptate să nu con- 
fundăm aceste două curente, cari au şi origine şi 
imbold şi intenţii atât de deosebite. Din nenorocire, 
însă, şi acest curent poporanist sincer, curat, de 
multeori cade în păcatele celui nesincer, alunecă, 
în felul de a vedea al acestuia, substituind cauze 
imaginare celor adevărate şi adânci, deplasând 
atenţia publică şi îndreptând astfel activitatea so- 
cială mai mult împotriva, decât în folosul masselor 
muncitoreşti agrare. E, deci, de cel mai mare in- 
teres pentru însişi poporaniştii sinceri o critică, fie 
chiar şi mai caustică, a concepţiei şi activităţii lor. 

Şi aici o mică lămurire, mai mult personală. 
Ştiu că multora critica pe care o fac poporanismului 
le va părea că e rezultatul intransigenţii sectare 
socialisto-marxiste a subsemnatului, care nu vrea 
decât totul sau nimica, pentru care nu contează 
decât activitatea pornită în vederea schimbării so- 
cietăţii actuale în societate socialistă, iară restul e 
reacţionarism şi burghezism infam. Nu! De această 
concepţie sectară : totul sau nimica, nu m'am făcut 
vinovat nici în tinereţele mele cele fragede, când 
o asemenea intransigenţă îi şade bine omului, când 
ea este şi explicabilă şi justificată; dar încă la 
bătrâneţe! In ţările semicapitaliste, cari sufăr de 
răul a două regimuri deosebite — al celui feudal, 
care nu vrea să moară şi al celui capitalist, care 
nu poate încă să trăească — răul acesta e atât de 
mare, încât cel mai mic bine real în intenţie sau 
în executare e binevenit, de oriunde ar veni. 


NEOIOBĂGIA 231 


Când un învăţător sătesc, aşa numit apostol al 
satului, — nu acela care ca membru al unei bănci 
populare, al unei asociaţii de arendare, işi face tre- 
burile şi cariera, — când un învăţător caută din 
răsputeri să mai aducă puţină lumină în bezna sa- 
tului şi se sbuciumă să capete un pic de dreptate 
pentru sătean, atunci fapta lui e mare și frumoasă !). 
Ştiu că rezultatele acestei activităţi vor fi mici, 
meschine, uneori aproape nule: lumina nu e fă- 
cută pentru rob şi dreptatea nu e pentru neoiobag. 
Dar mărimea morală a faptelor omeneşti nu se 
judecă numai după rezultat, ci mai ales după in- 
tenţia, curată cu care au fost făcute, după jertfa 
ce li s'a inchinat. De multeori rezultatele mari și 
frumoase, cari fac sgomot, sânt urmarea condi- 
țiilor obiective ale împrejurărilor sociale, în ivirea, 
cărora omul n'are nici merit, nici vină, 

Când un doctor sătesc, intreaga vieaţă, în con- 
diţii absolut mizerabile, se străduește să aline cât 
de puţin durerile ţăranului neoiobag,— fapta lui e 
mare şi frumoasă! Ştiu că rezultatele vor fi mes- 
chine, aproape nule. In starea sanitară a sa- 
telor, cu mizeria lor infiorătoare, intervenţiile sânt 
aproape de prisos, Dar fapta lui e totuşi mare, prin 
inima voioasă şi spiritul de sacrificiu cu care a fost 
făcută. 

Când un ministru, o vieaţă întreagă, se sileşte 
să stimuleze activitatea şcolară şi extrașcolară, ca 
să ridice starea culturală şi morală a ţăranilor, 
fapta lui e foarte importantă, oricât de mici ar fi 





1) Mulţi, foarte mulţi din aceşti învăţători au făcut parte 
din aşa numita veche mişcare socialistă şi au fost educați 
în ideile, morala şi idealismul ei. La criza acelei mişcări, 
dânşii au fost moşteniţi de poporanism. 


232 C. DOBROGEANU-GHEREA 


rezultatele obţinute. Şi campania acerbă între- 
prinsă de protivnici încontra acelui ministru, arată 
cât de însemnată moralmente este activitatea lui. 
Dar—şi aci e un dar serios de tot— e foarte im- 
portant să se ştie clar la portée, marginile acelei 
activităţi, ce poate şi ce nu poate să dea; să nu 
fie erijată, în ceeace nu este şi nu poate fi, să nu 
se creadă și să nu se caute să se încredințeze şi 
pe alţii, că acea activitate rezolvă sau vrea să 
rezolve o problemă mare şi adâncă, pecând în rea- 
litate trece pelângă ea fără s'o atingă — şi mai ales 
să nu se creeze prin ea diversiuni, să nu se dis- 
tragă profundele masse ale ţărănimii muncitoare 
dela adevăratele ei țeluri de mântuire. 

Când un lucrător, rămas fără lucru, e mu- 
ritor de foame cu nevasta şi copiii, şi silit să în- 
tindă mâna, — atunci daţi-i cât vă lasă inima și 
cât puteţi; și dacă nu puteţi mai mult, daţi-i o 
para: para cu para, în douăzeci de zile va strânge 
20 de bani, şi dacă până atunci nu va muri de 
foame, va cumpăra o pâne—și tot e mai bine de- 
cât nimic. Dar nu ziceţi că prin filantropia dv. 
i-aţi rezolvit sau sânteţi pe cale de a-i rezolvi pro- 
blema mizeriei, căci vă înşelaţi pe dv. înşivă, in- 
duceţi în eroare opinia publică, pe care o faceţi să 
se creadă cu conştiinţa împăcată şi rătăciţi şi pe 
bietul om dela adevărata cale a rezolvirii problemei, 
care e: căpătarea unei munci sigure şi bine retribuite. 

Din nenorocire, cum am zis, şi poporanismul 
cel sincer cade în cursă, şi crezând că lucrează 
pentru salvarea țărănimii, de multeori își iroseşte 
zadarnic energia, creează diversiuni şi produce şi 
confuzie în spirite, chiar în acele chestii în cari, în 
fond, are dreptate. Să luăm, ca pildă izbitoare, 


NEOIOBĂGIA 233 


campania atât de dreaptă dusă de poporanismul 
cel sincer împotriva, crudei şi neomenoasei exploa- 
tări a ţăranilor de către clasa, marilor proprietari 
şi arendaşi, pentru a vedea că până şi în această 
campanie pornită din motive atât de curate, po- 
poranismul reuşeşte să producă o confuzie în spirite 
şi o diversiune, care serveşte așa de mult regi- 
mului neoiobag. 

Și mai întâi, e greşit felul cum pun chestia, po- 
poraniştii, găsind ultima cauză eficientă a groaz- 
nicei exploatări şi aserviri a ţăranului, nu într'o 
anume organizaţie economică, în anume instituţii, 
în anume fel şi relaţii de producţie şi împărţire a 
bogățiilor, ci în răutatea oamenilor, a proprieta- 
rilor şi arendaşilor, sau a unor anumite categorii 
de proprietari şi arendași. 

Arendaşul cel mai omenos, mai cumsecade 
şi mai cu frica, lui Dumnezeu, când va lua o noşie 
îşi va face socoteala, câţi locuitori are ea, cari sânt 
condiţiile și relaţiile existente de muncă şi conform 
cu aceste date va plăti arenda corespunzătoare. 
Apoi va trebui să valorifice toate acele condiţii şi 
relaţii de producţie, să lucreze cu învoielile exis- 
tente,—dijme, ruşfeturi, contractul agricol actual,— 
să, lucreze cu inventarul ţăranului, etc., ca să scoată 
arenda şi câştigul obişnuit. Or, lucrând în toate 
condiţiile astea, pentru cari n'are nici o vină, căci 
doar nu el le-a creat, arendaşul va urma să rui- 
neze totodată și țărănimea şi producția agricolă a 
țării. Sub regimul capitalist, lucrând ca fermier, 
cu lucrători salariaţi, ar fi nevoit să bage capital 
în producţie, să facă agricultură sistematică, să 
exploateze, firește, şi acolo, -— exploatarea, pânăla 
realizarea. regimului socialist, fiind o condiţie ine- 


234 C. DOBROGEANU-GHEREA 


vitabilă şi necesară a vieții economico-sociale, — 
dar această exploatare ar fi mai omenoasă şi în- 
loc de element de ruinare a producţiei ţării, ar fi 
un element de propăşire a ei. Deci, în ultima in- 
stanţă, nu arendaşul, ci sistemul, regimul e de vină. 

Se înţelege, sânt proprietari şi arendaşi cari 
duc consecinţele regimului la ultima limită, cari 
duc cruzimea, chiar peste marginile impuse de re- 
gim. Şi se înţelege că lupta cea mai aprigă împo- 
triva lor e o datorie de cinste. Pe dealtăparte, 
în lupta politico-socială nu te răsboieşti cu un regim 
abstract, ci cu oameni, cu indivizi, cărora le dai şi 
dela cari primeşti lovituri. Dar pentruca lupta să 
fie rodnică, nu trebue permise diversiunile, ci sub 
răutatea oamenilor trebue pătrunse adevăratele 
cauze ale răului, raporturile sociale din cari izvo- 
răşte el. Altfel, mai mult deserveşti cauza acelora 
pe cari vrei să-i aperi. 

Când dai toată vina pe caracterul personal al 
arendaşilor sau pe excrescenţele regimului, pe exa- 
gerările la cari ajunge el în unele cazuri, apolo- 
giștii regimului se agaţă cu multă dibăcie de 
aceasta, şi trag concluziile ce le convin: dacă pri- 
cina e răutatea, unor arendaşi, atunci trebue găsiţi 
alţii mai buni; dacă exploatarea e uneori absurd 
de exagerată, trebue luate măsuri împotriva acestor 
exagerări cari compromit regimul — măsuri cari 
vor ajuta la consolidarea lui. Și astfel regimul, — 
principala cauză a răului,.—este consolidat nu numai 
de prietenii lui, ceeace ar fi natural, dar şi de pro- 
tivnicii lui, ceeace nu e natural deloc; iară popora- 
nistul, care se crede atât de înaintat, încât se miră 
el singur de revoluţionarismul său, navighează, cu 
pânzele întinse în apele regimului existent. 


pæ 


NEOIOBĂGIA 235 


Toate acestea se văd cu o claritate absolută 
în campania dusă de poporanism în genere, de 
cel antisemit în special, împotriva arendașşilor 
streini, îndeosebi — bineînţeles — a arendașilor 
evrei: jidanul e de vină! Dacă în arendăşie, ca 
instituţie a sistemului, dacă în arendaşi,ca agenţi 
ai lui, se vede încă legătura directă cu regimul şi, 
deci, se mai poate da de cauza adevărată a răului, 
aici orice legătură dispare, deplasarea şi substi- 
tuirea sânt complecte, înotăm în plină diversiune 
ideală: cauza e arendașul ca jidan, cauza e în 
religia şi rasa arendaşului, cari sânt tocmai atât 
de vinovate cât şi culoarea părului sau ochilor 
lui. Şi dacă culoarea părului şi ochilor arendaşului 
n'a fost întrebuințată ca diversiune, pricina nu e 
în absurditatea vădită a unei asemenea aserţiuni, 
ci în faptul că religia şi rasa fac serviciul acesta 
în mod mai temeinic. Nu e vorbă, o mică deose- 
bire există între arendaşul pământean şi cel strein 
în privinţa exploatării nemiloase a ţărănimii; dar 
această. deosebire nu atârnă de religie şi rasă, ci 
de poziţia politico-socială respectivă a unuia şi a 
celuilalt; şi această deosebire dovedeşte contrarul 
de ceeace vor să dovedească antisemiţii noştri. 

Am arătat mai sus că neoiobăgia noastră 
conzistă din două elemente: unul economico-social— 
amestecul ibrid de capitalism şi feudalism — şi 
altul politico-social — desbrăcarea ţărănimii de 
orice drepturi, cari sânt trecute, spre uz şi abuz, 
claselor dominante. In privinţa întâia, poziţia aren- 
dașului evreu şi a celui român este egală; în 
privinţa a doua, poziţia celui dintâi e absolut in- 
ferioară: el nu poate să-şi valoreze toată puterea 
lui de exploatare, din cauza lipsei de drepturi po- 


236 C. DOBROGEANU-GHEREA 


litice şi din cauza situaţiei lui de evreu. Poziţia 
lui e inferioară, și faţă de cei exploataţi, pentru 
cari el nu este un boier, un ciocoiu, ci un jidan, 
şi față de administraţie, pe ale cărei organe subal- 
terne ştie să le împace, nu-i vorbă, dar cele su- 
perioare îi rămân ostile. Poziţia lui e îngreueată 
şi de curentul antisemit, atât de puternic, şi de 
opinia publică, ostilă, şi de presă, în mare parte 
antisemită, dar mai cu seamă de regimul însuş, 
care dându-i pe deoparte toate avantajele neoio- 
păgiei, se foloseşte, pe dealtăparte, de poziţia lui 
de jidan, pentru a face din el o diversiune şi un 
tap ispăşitor-al păcatelor regimului. 

Din toate aceste cauze, arendaşului evreu fi. 
este mult mai greu să ducă exploatarea la ulti- 
mele ei consecinţe, şi asta nu pentrucă n'ar dori-o — 
cum să mo dorească ?—-dar pentrucă, având prea 
mulţi ochi aţintiţi asupră-şi, nu poate să întindă, 
prea mult coarda, căci la el se rupe mult mai 
curând decât la colegul creştin. Dând brânză pu- 
tredă ţăranului, arendaşul evreu riscă so vadă 
expusă în vitrina unui ziar liberal sau conser- 
vator; pecând o brânză şi mai putredă, poate, a 
arendașului alegător în colegiul I şi deputat, nu 
va avea cinstea să fie expusă în vitrina ziarului, 
sau va apărea acolo sub forma unei splendide roți 
de cremă de Olanda, pentrucă ziarul e liberal sau con- 
servator, iară arendaşul deputat e deasemenea liberal’ 
sau conservator — sau şi una şi alta ?). Urmează 


1) Sånt cunoscute de toţi cazurile dela Iaşi și Vlaşca, 
unde niște mari cultivatori au dat muncitorilor să mănânce 
carnede vite, ce tuseseră tăeate fiindcă erau bolnave, pricinuind 
astfel moartea mai multor muncitori, și acel dela Constanţa, 
unde un proprietar dăduse argaţilor săi opinci din pielea 


NEOIOBĂGIA 237 


de aici că pe moşiile arendate evreilor ţăranii 
trăesc mai bine? Doamne fereşte! Mizeria e aceeaş, 
şi asta arată înc'odată că regimul, în imperso- 
nalitatea lui, îşi impune, vrând-nevrând, toate conse- 
cinţele nefaste. 

Mai original e când campania împotriva aren- 
daşilor e dusă, de marii proprietari. Original, dar 
explicabil. Clasele dominante, ca să producă di- 
versiune şi să distragă atenţia dela regimul care 
li-i sursa de dominare, sânt gata să acuze pe 
Dumnezeu şi pe oameni; iară când regimul merge 
spre decădere şi sursele de diversiune sânt epui- 
zate, încep să se acuze reciproc. Arendașii sânt 
toată vina, zic unii proprietari; arendaşii, cari 
prin lăcomia lor, au îngreueat învoielile, au mărit 
exploatarea, au ruinat țărănimea, şi a. m. d. E 
adevărat că arendaşii au fost, în mare parte, aceia 
cari au dus exploatarea la ultimele margini, trăgând 
ultimele consecinţe din regimul existent. Dar în 
aceasta ei au fost agenţii marei proprietăţi, pentru 
ridicarea rentei şi valorii ei. 

Arendașul e un produs fatal şi firesc al regimu- 
lui, caşi ţăranul neoiobag. Arendaşul X. ia în arendă 
moşia Z. pentru 50.000 de lei anual, iară beneficiul lui 
mediu esto, să zicem, de 30.000. Ingreuind învoielile, 
exagerând exploatarea, scoate înloc de 80.000 de lei, 
100.000, şi astfel, peste câştigul obişnuit de 30.000, 
scoate încă 20.000. Dar aceasta va dura numai cât 
ţine termenul contractului, destul de scurt la noi— 





unei vite moarte de boală, ceeace iară pricinuise moartea 
unu: om. Unul din vinovaţi fiind jidov,a fost arestat, ceilalţi, 
fiind români, alegători şi prinurmare ocrotiţi, au rămas 
liberi, unul din ei punând chiar autorilatea pe fugă. (R. 
Rosetti, Pentruce s'au răsculat țăranii, (pag. 506, notă). 


238 C. DOBROGEANU-GHEREA 


deobiceiu 3-5 ani. Pe urmă, în baza nouelor con- 
diţii de învoieli şi exploatare întroduse de arendaș, 
proprietarul urcă arenda la 70.000, profitul obiş- 
nuit al arendaşului revenind la cel de mai înainte. 
In felul acesta renta şi valoarea moşiei Z. se 
măresc enorm şi aşa s'a făcut că în ultimul pătrar 
de veac renta şi valoarea moşiilor au crescut atât 
de imens!). E, deci, vădit că din mărirea exploa- 
tării ţărăneşti arendașul beneficiază un termen 
scurt, iară pe urmă proprietatea mare beneficiază, 
pentru totdeauna şi că arendaşii, mărind exploa- 
tarea, au fost agenţii cei mai eficaci pentru mă- 
rirea rentei şi valorii pământului. 

Şi atunci? Poate că nu arendaşii, ci proprie- 
tarii au toată vina? 

Personal şi individual tot atâta cât şi arendaşii. 
Astfel, în exemplul de mai sus, proprietarul cel 
mai cumsecade din lume, dacă ar scădea arenda 
ar dovedi o inimă bună, dar şi multă naivitate, 
pentrucă scăderea ar folosi arendașului şi bur- 
gheziei săteşti, iară nu ţărănimii muncitoare. De- 
altfel, a cere ca lumea să vândă mai ieftin decât 
se oferă, este o copilărie economică, ar fi a întoarce 
pe dos legea ofertei şi cererei şi legea concuren- 
tei — legi economice fundamentale ale societăţilor 
moderne 2). 


1) Mărirea, exploatării muncitorului nu e unicul factor 
de mărire a rentei. Mai e şi preţul cerealelor din piaţa, 
mondială și mărirea întinderii culturii şi mărirea populaţiei ; 
dar acestea nu interesează aci. 

2) In condiţiile semifeudale dela ţară se poate ca un 
proprietar, om bun și care exploatează singur moşia, să 
facă învoieli mai favorabile, ce ies din regulă. Dar un ase- 
menea proprietar va fi o excepţie şi de excepţii aici, bine- 
înţeles, nu putem vorbi. 


NEOIOBĂGIA 239 


Mai clar se vede lipsa de vină a proprieta- 
rului, ca individ, în cazul când moşia e cumpă- 
rată decurând, — şi doar acesta e cazul foarte 
multor moşii în ţara noastră, unde marea proprietate 
fonciară nu e legată de anume familii şi tradiţii, — 
boierii proprietari fonciari fiind, în genere, de origine 
foarte burgheză şi de dată foarte recentă. La noi pă- 
“mântul este pe deoparte ò marfă, ca toate mär- 
furile, iară pe dealtăparte o plasare de capital, 
ca oricare alta. Deci un capitalist, având de plasat 
500.000 de lei, cari la noi, unde rata profitului e 
cam de 50%, produc 25.000, îi plasează într'o moşie 
care produce 25.000 de lei, sumă pe care o cere 
când dă moşia în arendă. Insă în această arendă, 
date fiind raporturile sociale de producţie, e fixată, 
şi exploatarea ruinătoare a ţăranului şi tendinţa 
de ruinare a agriculturii şi ţării. Ei bine, întrucât 
proprietarul acesta este el, personal şi individual, 
mai vinovat acuma de ruinarea ţăranului şi a 
ţării, decât atunci când îşi avea capitalul plasat în 
bonuri? Și cucât e mai vinovat el decât colegul 
său, care a plasat o jumătate de milion ìn pro- 
prietatea urbană sau în acţiuni industriale? 


* 
x x 


Poporaniştii mai inteligenţi şi mai culţi au 
simţit naivitatea acestei explicări a profundelor 
noastre anomalii agrare, prin însuşirile sufleteşti 
personale ale proprietarilor şi arendaşilor, de unde 
ar rezulta, bineînţeles, că rezolvirea problemei 
constă în selecţionarea şi educarea unor proprie- 
tari şi arendaşi mai buni. Și atunci au găsit altă, 
explicaţie : problema noastră agrară rezidă în reaua 
împărţire a proprietăţii noastre rurale, în prea 


240 C. DOBROGEANU-GHEREA 


marea ei concentrare în câteva mâni, luând astfel 
forma, de proprietate fonciară latifundiară. Aici e 
problema, aici e buba, în asta rezidă cele mai 
multe anomalii ale vieţii noastre agrare şi ale 
vieţii sociale în general. Dacă, după vorba cele- 
bră a lui Pliniu, laf/undia perdidere Roma, acea 
Romă care era stăpâna lumii, cucât mai uşor vor 
pierde pe fiica, ei plăpândă depe ţărmul Dunării? 

Trebue să recunoaştem că, făcând toate cons- 
tatările acestea, pe cari dealtfel le făcuse și vechea 
mişcare socialistă, poporaniştii cei democrați se 
ridică aici mult mai sus decât deobiceiu, și prin 
puterea de abstracţie în căutarea unor cauze ge- 
nerale, şi prin metoda de a le căuta. Impărțirea 
proprietăţii — respectiv a celei rurale —e un fe- 
nomen economic atât de important, încât e expli- 
cabilă greşeala de a lua acest fapt ca fenomenul 
esenţial şi generător al problemei noastre agrare. 
Pe dealtăparte au dreptate puporaniştii-democraţi 
când inzistă, asupra fenomenului special al formei 
de  proprietate-latifundii, şi nu inzistă asupra 
fenomenului generic al acestei proprietăţi — forma, 
ei individuală. 

In adevăr, proprietatea, individuală — nu numai 
asupra pământului, dar asupra tuturor instrumen- 
telor de muncă —e fenomenul gencral şi gene- 
rător, nu al probleinei şi chestiei agrare, ci al 
problemei şi chestiei sociale în general şi nu numai 
în ţara noastră, ci în toate ţările moderne; iară 
schimbarea, formei de proprietate din individuală 
în colectivă va deslega, când va veni vremea, în- 
treaga problemă şi chestie socială, cu toate pro- 
blemele ce cuprinde şi dintre cari chestia agrară 
e una din cele mai importante. Problema agrară 


NEOIOBĂGIA 241 


însă, de care ne ocupăm noi, nu cuprinde chestia so- 
cială şi nici nu seamănă cu problemele agrare ale 
țărilor din Occident; e o problemă specială [ării 
noastre, și pentru a o pricepe, trebue să ne îndreptăm 
atenția nu asupra elementelor prin cari ne asemănămu 
cu Apusul, ci tocmai asupra acelora prin cari ne deo- 
sebim, cari ne sânt speciale, căci tocmai acolo rezidă 
și problema și rezoluirea ei. 

Or, proprietatea latifundiară e un fenomen eco- 
nomico-social şi foarte important şi foarte bătător 
la ochi şi, în forma în care se găseşte la noi, e un 
fenomen special ţării noastre. Și tocmai pentrucă 
îndeplineşte multe condiţii esenţiale pentru găsirea 
şi rezolvirea problemei, deaceea a încurcat și pe 
cercetătorii noştri și opinia publică, astfel că la un 
moment dat a răsunat dela Severin la Dorohoiu: 
proprietatea latifundiară, iată inamicul! 

Să vedem cari sânt elementele de adevăr şi 
neadevăr cuprinse în această, aserţiune, 

A fost o vreme când concentrarea peste mă- 
sură a întinderilor de pământ în unele mâni, în 
proprietate individuală — latifundiară — se socotea 
de către unii economişti şi unii teoreticiani ai socia- 
lismului, ca un rezultat inevitabil al desvoltării 
capitaliste a societăţilor moderne, această concen- 
trare fiind un caz special al fenomenului general 
și inevitabil: concentrarea capitalurilor în puţine 
mâni. Spencer, în tinereţele sale, a fost aşa de 
îngrozit de această perspectivă, încât el, intran- 
sigentul manchesterian de mai târziu, a şi devenit, 
pei:tru puţină vreme, un parţial socialist. In prima 
lui lucrare socială mai importantă, Social Statics, 
Spencer argumentează cam aşa: 

Dacă concentrarea pământurilor va urma fna- 


33089 16 


242 C. DOBROGEANU-GHEREA 


inte, atunci vom ajunge ca ţara întreagă, pămân- 
tul întreg să devină proprietatea câtorva familii. 
Acestea însă, în virtutea principiului proprietăţii 
individuale — jus utendi et abutendi — vor avea 
voie să .gonească pe toată lumea depe moşiile lor, 
însuș dreptul de a trăi al oamenilor va ajunge la 
discreţia unei mici coterii de latifundiari. Omenirea 
va ajunge, deci, într'o robie cumplită, cum n'a mai 
fost, şi rezultatul va fi sau peirea societăţilor cu toată 
civilizația lor, sau pretacerea proprietăţii individuale 
asupra pământului în proprietate colectivă !). 


1) Reproducem întreaga argumentare pe care o făcea 
în această privinţă, Spencer, ferocele individualist şi anti- 
socialist de mai târziu, care a scris «Robia viitorului». E 
interesant de văzut ce păreri avea el mai înainte despre 
robia prezentului : 

«Dreptatea nu admite proprietatea asupra pământului, 
pentrucă dacă o parte a pământului poate fi a unui individ 
care o ţine pentru lrebuinţa sa proprie ca pe un lucru 
asupra căruia are drept excluziv, tot astfel celelalte părţi ale 
pământulu: pot fi ţinute cu acelaş drept. şi aşa toată faţa 
planetei noastre ar putea să cadă în mânile câlorva inşi. 
Iată atunci dilema la care se poate ajunge: 

«Dacă toată faţa locuită a globului ajunge proprielatea 
excluzivă a câtorva familii, în acest caz acei cari nu sânt 
proprietari n'au niciun drept de-a avea loc pe pământ. Aceştia 
din urmă există numai prin toleranţă, sau sânt toți uzurpa- 
tori, şi numai cu voia stăpânului de pământ găsesc un loc pe 
care să-şi pună piciorul; și dacă stăpânul pământului ar voi 
să nu le dea acest loc, alunci oamenii aceștia fara pământ 
pot fi surghiuniţi pentru totdeauna din lumea asta. Dacă 
admitem dar că pământul poate fi supus proprietaţei excluzive, 
urmează Că tot globul poate fi proprietatea câtorva inși, 
domeniul lor privat; şi în acest caz, toţi cei cari n-au pă- 
mânt nu şi-ar putea exercita facultăţile, ba nici nar putea 
să existe, decât cu consimţimântui proprietarilor. 

«E lucru lămurit, deci, că proprietalea excluzivă calcă 


NEOIOBĂGIA 243 


„Desvoltarea reală a societăţilor capitaliste n'a 
justificat prevederile teoreticianilor socialişti, nici 
temerile lui Spencer. Concentrarea acestui capital 
special ce este pământul n'a mers progresiv în 
țările capitaliste, cum este cazul cu celelalte feluri 
şi forme de capital — industrial, mobiliar, financiar, 
cămătăresc, etc. După unii teoreticiani, în anumite 
țări se observă chiar — fapt dealtfel contestabil — 
un proces contrar, — neînsemnat. 

Nu-i vorbă, capitalul ajunge la acelaş scop— 
la concentrarea şi supunerea către el a proprietăţii 
rurale — şi pe alte căi, lăturalnice, cum e înglo- 
darea ei în datorii şi hipoteci. Neputându-şi ajunge 
scopul sub forma de capital producător, şi-l ajunge 
sub aceea de capital cămătăresc, mobiliar. Dar 
concentrarea directă şi progresivă a proprietăţii 
rurale în unele mâni, în adevăr nu se observă. 

Cari sânt cauzele acestui fenomen neprevăzut ? 
Ele sânt multiple. Astfel e, spre pildă, concurenţa 
țărilor înapoeate agricole semicapitaliste, care re- 
duce straşnic profitul agriculturii ţărilor industriale, 
şi face mai profitabilă plasarea capitalului în in- 
dustrie. Astfel e, în ţările industriale, emigrarea 


în picioare principiul libertăţii, pentrucă oamenii cari nu 
trăesc şi nu se mișcă decât cu voia altuia, încetează de a 
fi fiinţe libere caşi stăpânii lor. Nici lucrul, nici chiar fm- 
părţirea egală a pământului nu pot da naștere dreptului 
absolut și excluziv, pentrucă ajungând la marginile sale ex- 
treme, un asemenea drept dă naştere despotismuluj desă- 
vârşit al proprietarilor şi întotdeauna legile votate de par- 
lament sânt negarea unui asemenea drept. 

«Infine, teoria dreptului colectiv al moştenirii fonciare, 
recunoscute fiecărui om, este potrivită cu progresul şi cu 
civilizaţia şi oricât ar fi de grea realizarea acestei teorii 
în practică, totuşi dreptatea cere să se îndeplinească». 


244 C. DOBROGEANU-GHEREA 


lucrătorilor agricoli în centrele de industrie; ridi- 
carea, salariilor muncitorilor agricoli şi, deci, redu- 
cerea profitului agricultorilor mari; creșterea in- 
tenzităței culturii pământului, care face ca pentru 
unele culturi — cari ajung să se efectueze în felul 
grădinăritului — mica proprietate să fie mai po- 
trivită decât cea mare și, deci, so poată concura, 
cu succes; astfel e faptul că agricultura intenzivă 
cere capital tot mai mare; însfârșit mai e și munca 
excesivă și munca istovitoare la care se supune 
pe sinc și a-i săi micul proprietar agrar, pentru 
a-şi conserva proprietatea, şi asta e poate una din 
cauzele cele mai principale; — mai sânt şi alte 
cauze, asupra cărora nu putem inzista aici. 

Cum vedem, în ţările capitaliste sânt condiţii 
sociale puternice cari se împotrivesc tendinței lati- 
fundiare. Intro fară semicapitalistă și neoiobagă, 
cum e a noastră, dimpotrivă, toate condiţiile favori- 
zează foarte mult formarea lati/undiilor. Intruatâta 
întrucât sântem o ţară capitalistă, pământul la noi 
a devenit o marfă, trecerea lui din mână în mână— 
neîntâmpinând condiţiile împotrivitoare din alte 
țări— e mai uşoară decât oriunde. Regimul nostru 
neoiobag, prin elementul lui capitalisto-occidentul, în- 
lesneșie și favorizează achiziţionarea şi rotuniirea lati- 
fundiilor, iară prin elementul lui iobăgist favorizează 
și [ace rentabilă această formă de proprietate rurală. 

in adevăr, noi nu ne temem de concurența agrară 
a fărilor occidentale capitaliste. Dimpotrivă, ca [ară 
agrară semicapitalistă, noi le facem concurenţă. La 
noi domnește nu cultura intenzivă, ci cultura exten- 
zivă; or, aceasta din urmă e, netăgăduit, mai renta- 
bilă la proprietatea mare decât la cea mică. La noi 
proprietatea mică nu poate s'o concureze pe cea mare, 


- 


NEOIOBĂGIA 245 


pentru motivul că proprietate mică, în adevărata 
accepție a cuvântului, nici navem. Dar mai impor- 
tant decât toate este că neoiobăgia noastră, prin re- 
lațiile de producție existente, pune la dispoziţia pro- 
prietății mari latifundiare un muncitor semirobit, 
pe care îl lipește pământului, îl preface întrun mun- 
citor prost plătit, semigratuit, și totodată liberează 
latifundiile de grija conducerii şi de necesitatea ca- 
pitalului, pentrucă neoiobagul lucrează cu inven- 
tarul său. In aceste condiții extraordinar de favo- 
rabile pentru latifundiarea ţării, nu e de mirare că 
latifundiile există, ci că nu progresează mai repede. 
Dealtfel, ele s'ar fi desvoltat și mai mult dacă war 
fi existat piedica inalienabilităţii pământurilor tă- 
răneşti. Organizaţia şi instituţiile medievale sânt 
foarte favorabile latifundiilor. In despotiile asiatice 
întreg pământul aparţine despotului, monarhului, 
care-l împarte favoriţilor săi. In Moldova noastră 
iobăgistă o mare parte a ţării aparţinea câtorva, 
familii. 

Așadar, latifundiile sânt un rezultat firesc al re- 
gimului nostru economic, nu 0 cauză a lui. 

Problema, latifundiilor nu constitue problema 
noastră agrară şi nu e nici elementul ei cel mai 
important; poporaniștii i-au exagerat, deci, impor- 
tanja şi au exagerat şi relele pe cari le înfăţişează 
ea. După d-lor, una din cauzele creşterii exploatării 
și, deci, mizeriei ţărăneşti, sânt latifundiile. Pe mo- 
şiile mai mici — așa argumentează poporaniștii — 
învoielile vor fi mai avantajoase, din cauza concu- 
renţii moşierilor: neconvenindu-i ţăranului anume 
condiţii de muncă, se va duce la moşia vecină, pe- 
când aşa, prins întrun domeniu imens de mai 
multe moșii împreunate, n'are unde să meargă, 


246 C. DOBROGEANU-GHEREA 


trebue să primească, condiţiile ce i se dictează. 
Acest raționament e numai în parte adevărat. 

` Tăranul nostru nu trăeşte sub regimul liberii 
concurenţe, ci sub regimul neoiobag, sub regimul 
unui contract agrar impus de împrejurările eco- 
nomice şi politico-sociale, cari nu depind de mă- 
rimea, moşiei. Apoi, proprietarii nelatifundiari, spre 
a înlătura neajunsul ce rezultă pentru ei din mi- 
cimea relativă a moşiei, se înțeleg, ca vecini,- nu 
numai asupra învoielilor uniforme de făcut, dar şi 
asupra unor amănunte, cum e, spre pildă, care 
țăran trebue ţinut în frâu şi care nu trebue în- 
voit deloc pentrucă e recalcitrant, etc. In felul 
acesta avantajul moșiilor nelatifundiare dispare 
aproape cu totul pentru ţărani. In schimb, exploa- 
tarea şi stoarcerea muncii ţărăneşti, nu numai că 
nu-s direct proporţionale cu întinderea moşiei, dar 
mai curând sânt invers proporţionale: cucât do- 
meniul e mai mare cuatâta supravegherea şi, deci, 
şi stoarcerea e mai dificilă; şi cea mai teribilă 
stoarcere a muncii e pe micile proprietăţi ale 
fruntașilor ţărani. Din acest punct de vedere lati- 
fundiile sânt chiar ceva mai favorabile ţărănimii, 
nu în chip însemnat, dealtfel. 

Nepriceperea adevăratului rost al latitundiilor 
duce la concluzii false, cari îngăduesc soluţii diver- 
sioniste, dacă putem să ne exprimăm aşa. Dacă 
latifundiile sânt inamicul, dacă principala carac- 
teristică a ţării este că e o ţară de latifundii, cum 
zic unii poporaniști, atunci evident că, soluţia este 
în dispariţia lor. Și s'a şi cerut ca statul, printr'o 
lege specială, să limiteze întinderea proprietăţilor 
mari la un anumit maximum de hectare, lege care 
ar face să dispară latifundiile ca prin minune. 


NEOIOBĂGIA 247 


Insă care ar fi rezultatul? 

Avem 4000 de proprietari mari şi vr'o 2500— 
3000 arendaşi, să zicem în total 7000. Prin fixarea 
acelui maximum de întindere, să zicem că numărul 
proprietarilor mari Sar întrei, ar fi de 12.000. 
Dacă legiuitorul, fiind consecvent, ar limita şi 
dreptul de arendare la o singură moşie, am avea, 
să zicem, 20.000 de proprietari şi arendaşi. 

Consecințele pentru massa ţărănimii munci- 
toare şi pentru interesele adevărate ale ţării ar fi 
detestabile. Lasă că ţăranii înloc de 7.000 de stă- 
pâni ar avea, 20.000, cari ar duce stoarcerea tă- 
rănimii la nişte proporţii necunoscute până acum. 
Dar gândiţi-vă, ce putere formidabilă ar fi cei 
20.000 de agrarieni alegători în colegiul I şi ce 
rezistenţă, de neînvins ar opune ei oricărei inter- 
venţii adevărate în favoarea ţărănimii! Ei ar da 
o bază puternică neoiobăgiei noastre, care azi se 
clatină atât de rău, ar consolida, deci, pentru multă 
vreme robia şi mizeria ţăranului și ar compromite 
desvoltarea ţării. 

Astfel, când poporanistul nostru se apucă să 
fie înaintat de tot, şi cere legi straşnic de revolu- 
ționare, tocmai atunci cade în reacţionarism. 

Dealtfel, în această cerere se vede în toată 
transparența caracterul mic-burghez al popora- 
nismului. Prin această nouă lege a maximului 
(parcă n'am avut destule), sar crea mii şi mii 
de locuri vacante de mari proprietari şi arendaşi. 
Pentru țărănime şi pentru ţară ar fi un rău; dar 
ce chilipir pentru burghezia mică, ce perspectivă 
pentru toţi Titircii Inimă rea ai satelor! 

Ceeace am spus despre latifundii se potriveşte 
tot aşa de bine şi trusturilor arendăşeşti, cari sânt 


248 C. DOBROGEANU-GHEREA 


un corolar al latifundiilor, şi, ca atare, un rezultat 
și o excrescenţă a regimului neoiobag, dupăcum 
trusturile industriale şi financiare sânt o excrescenţă, 
a regimului capitalist. Este evident, că dacă o mare 
parte a ţării poate să aparțină câtorva proprie- 
tari, ea poate şi să fie arendată câtorva, arendaşi. 
Ba, latifundiarea, arendăşească e chiar mult mai 
ușoară decât cea proprietărească. Pentru cumpă- 
rarea de moşii trebue barem capitaluri mari, pe- 
când arendăşia neoiobagă în Moldova cere foarte 
puţin capital, iară în Muntenia mai deloc. 

In aceste condiţii, n'ar fi de mirare ca întreaga 
țară să fie arendată unui singur trust, ba chiar 
unui Singur arendaş. Şi cum proprietarul, prin 
actul de arendare, trece arendaşului, nu numai 
dreptul de a cultiva pământul, dar şi anume drep- 
turi semifeudale asupra ţărănimii, — iată, deci, un 
om care devine stăpânul de fapt al unei mari 
părţi a ţării şi al locuitorilor ei țărani, un fel de 
Domn fanariot de odinioară, care arenda şi el 
țara dela turci. Imprejurarea că acest stăpân 
poate să fie un capitalist strein, adus de vânt de 
peste mări şi ţări, face ca lucrul să fie şi mai 
monstruos, şi la absurdul economico-social adauge 
şi un pericol naţional. 

Campania împotriva trusturilor ar fi fost, deci, 
binevenită şi perfect justificată, cu condiţia, însă, 
ca să, se ţină bine seamă că fenomenul trusturilor — 
corolar al latifundiilor — e un rezultat al regimului 
nostru agrar, un efect, nu o cauză a lui, şi dispa- 
riţia, trusturilor, chiar dacă se va putea obţine în 
practică, nu va aduce vre-o importantă schim- 
bare economică, pentrucă regimul va rămânea, cu 
toate consecinţele lui. 


NEOIOBĂGIA 249 


Dacă, nu se ţine seamă de toate astea, atunci 
se confundă cauza cu efectul, atunci se substitue 
cauze imaginare celor adevărate, atunci şi ches- 
tia trusturilor se preface într'o diversiune în folosul 
regimului, dupăcum sa şi făcut la un moment 
dat, cu binevoitorul concurs chiar şi al popo- 
raniştilor-democraţi, când întreaga noastră pro- 
blemă agrară era cât pe-aci să fie prefăcută în- 
tr'o problemă Mochi Fişer. 


VIII 


REMEDIILE SOCIALE PALIATIVE 


Dupăce am văzut concepţia greşită sau insu- 
ficientă, care domneşte cu privire la chestia agrară, 
dupăce am văzut şi principalele remedii aduse de 
clasele dominante pentru îndreptarea răului produs 
de regim,—remedii cari în fond aveau menirea să 
consolideze și să perpetueze răul,—să vedem acum 
remediile plănuite sau administrate sub influenţa 
curentului poporanist. Fireşte, nu le vom putea 
cerceta pe toate. Vom trece în revistă numai pe 
cele mai caracteristice, a căror cercetare critică e 
importantă, și pentru luminarea opiniei publice 
asupra unor probleme sociale ale ţării, şi pentru 
priceperea problemei noastre agrare şi a soluţiei 
ce i se cuvine. 

Incepem cu soia, de veselă memorie. Se înţe- 
lege, lecuirea profundelor rele sociale, produse de 
regimul agrar, printr'o misterioasă plantă japo- 
neză, e atât de copilărească, încât n'ar merita să 
ne ocupăm de ea. Dar aduceţi-vă aminte ce am- 
balare a fost acum câţiva ani pentru această so- 
luţie împotriva mizeriei ţărăneşti. Câţi tineri n'am 


NEOIOBĂGIA 251 


cunoscut eu însumi, cari visau mântuirea ţăranilor 
prin iarba miraculoasă! Dar nu e de mirare nai- 
vitatea utopică a tinerilor; mai de mirare ar fi am- 
balarea claselor noastre dominante, cari numai 
naive şi utopice nu sânt; dar aceasta din urmă 
are alt substrat şi altă explicaţie. Mai întâi e, bine- 
înţeles, şi diversiunea, —îndreptarea atenţiei şi acti- 
vităţii publice pe căi... soioase, dacă ne putem 
exprima astfel. Dar mai e şi altă explicaţie a in- 
teresului claselor dominante pentru soia. 

Intreg productul naţional al unei ţări se împarte, 
grosso modo, în două părţi: valoarea necesară, care 
trece în mânile producătorilor sub toate formele și 
categoriile lor, şi alta, plusvaloarea, care trece în 
mânile statului şi claselor exploatatoare, iarăşi 
sub toate formele şi categoriile lor. E dela sine 
înţeles că productul naţional fiind împărţit în două 
părţi, cucât una va fi mai mare, cuatât cealaltă 
va fi mai mică. Cucât va fi mai mică partea ce 
va lua muncitorimea, cuatât va fi mai mare aceea 
pe care o vor lua clasele dominante şi statul. 
Hrana muncitorimii, însă, e un element important 
în suma producţiei naţionale şi face parte—o parte 
covârşitoare — din valoarea, necesară. Cucât, deci, 
costul ei ar scădea, cuatâta ar scădea valoarea 
necesară şi cuatâta sar mări plusvaloarea. Or, 
se pare că soia e o hrană extraordinar de ieftină ; 
întroducerea ei ar scădea, prinurmare, valoarea 
totală pe care o consumă muncitorimea şi ar mări 
cuatâta plusvaloarea naţională, renta pământului, 
veniturile statului, etc. 

Și astfel, pecând poporanistul naiv visa, că 
odată cu soia va intra belșugul în casa ţăranului, 
arendaşul, om practic, sconta în minte momentul 


252 C. DOBROGEANU-GHEREA 


acela, când ţăranul se va hrăni cu brânză de soia, pe- 
când cea bună, de oaie, va fi dusă la conacul boieresc. 

Dacă chestia alimentării ţăranului cu soia e 
şi veselă şi comică totodată, schimbarea alimen- 
tării excluzive cu porumb prin alimentarea cu 
grâu, e o chestie foarte serioasă, de-o însemnătate 
nespusă, de-o însemnătate tragică. Avem o sută de 
mii de pelagroşi—și încă asta după datele oficiale. 
Sântem un popor de pelagroşi, şi asta e o grozăvie 
care ameninţă serios însăş existenţa ţării. Aşa 
fiind, preocuparea poporaniştilor de-a înlocui po- 
rumbul prin grâu, e nu numai legitimă, dar im- 
portantă şi simpatică în cel mai înalt grad. Din 
nenorocire, ei tratează şi această chestie cu aceeaş 
lipsă de pătrundere cu care le tratează pe toate. 
Ei cred că totul se reduce la luminarea şi convin- 
gerea ţăranului: ţăranul trebue luminat asupra 
consecinţelor nefaste ale hranei cu porumb, mai 
ales necopt, iară pe dealtăparte statul să facă 
cuptoare comunale pentru pânea de grâu, şi atunci 
țăranul va semăna grâu înloc de porumb, va coace 
pânea în cuptoarele? comunale,—şi iată chestia re- 
zolvită.. Se poate ceva mai simplu? Foarte simplu, 
în adevăr. 

A spune că din cauza prostiei şi neştiinţii mă- 
nâncă, ţăranul porumb necopt, stricat, e neade- 
vărat, nedrept şi revoltător. Dar cum se face 
că pânăla 1864 pelagra mai n'a existat în ţara 
noastră ? Se vede că în timpul iobăgiei ţăranul era lu- 
minat, iară în epoca neoiobăgiei şi-a pierdut lumina. 

Țăranul, dupăcum am văzut, îşi lucrează 
câmpul pe apucate, în vremea ce-i rămâne dupăce 
face toate muncile la boier. Deaceea, el seamănă, 
prăşeşte şi culege porumbul, nu când trebue şi 


NEOIOBĂGIA 253 


când vrea, ci când poate; deaceea îl lucrează rău 
Şi îl culege necopt. Aceasta e adevărat pentru po- 
rumbul pe care-l seamănă pe pământul său sau 
pe pământul luat în dijmă la tarla. In ce priveşte 
pământul ce-l ia în dijmă deavalma, acolo inter- 
vine o altă pacoste: nedijmuitul la vreme. Țăranul 
e dijmuit toamna târziu şi chiar iarna, dupăce 
porumbul s'a acoperit de zăpadă, şi astfel e silit 
să mănânce porumb stricat. Această dijmuire târzie, 
contrară, legii, nu e o simplă neglijenţă, ci este o 
armă, teribilă în mânile proprietarilor şi arenda- 
șilor împotriva nesupunerii ţăranului, împotriva 
veleităţilor lui de a scăpa de neoiobhăgie cu aju- 
torul acelor instituţii legale cari i-o permit. o armă 
eficace pentru menţinerea regimului neoiobag. , 
Astfel, deci, cauza pentru care ţăranul mănâncă, 
porumb stricat, care-i dă pelagra, rezidă în rapor- 
turile intime de producţie ale regimului nostru 
neoiobag. Se va zice, desigur: un motiv cuatât mai 
puternic ca ţăranul să-şi schimbe alimentaţia. 
Problema este prin urmareaceasta : dece ţăranul 
român se alimentează excluziv cu porumb? Iată 
dece. Mai întâi pentru acelaş motiv pentru care 
clasele noastre dominante s'au entuziasmat pentru 
soia: mămăliga e mai ieftină decât pânea de grâu, 
Alimentarea, ţărănimii cu porumb e mai pretera- 
bilă pentru statul nostru şi clasele dominante, pen- 
trucă, în felul acesta țărănimea, consumă o valoare 
totală mai mică decât ar consuma alimentându-se 
cu grâu, așacă statul şi clasele dominante pot 
lua o mai mare valoare totală din productul na- 
tional. Și fiindcă nu țărănimea ci statul şi elasele 
dominante dispun de vieaţa politico-socială, caşi 
economico-socială a ţării, deaceea porumbul a fost 


254 C. DOBROGEANU-GHEREA 


impus şi se impune şi acum ca hrană excluzivă 
a ţărănimii 1). 

Altă cauză importantă rezidă în felul de agri- 
cultură ce facem. Sântem o ţară producătoare 
mai ales de grâu și porumb. Agricultura noastră 
fiind extenzivă, pentru a întreţine rodnicia pămân- 
tului trebue făcută rotația. Nu se poate pune grâu 
după grâu, căci pământul Sar istovi în câţiva ani 
și recoltele ar merge scăzând. Porumbul nu numai 
că nu micşorează rodnicia grâului, dar o sporeşte 
încă: cultura, porumbului îmbunătăţeşte pământul, 
îl pregăteşte pentru cultura grâului. Aşadar,e ab- 
solut imposibil ca marele proprietar sau arendaş 
să dea ţăranilor întreaga moşie pentru grâu; 
el e obligat so împartă mai ales în două părţi, 
una pentru porumb şi alta, pentru grâu. Producerea, 
porumbului e, deci, o necesitate absolută, şi, o dată, 
produs, el serveşte de hrană ţărănimii, iară grâul, 
ca produs mai preţios, se exportează în streinătate. 

Dar mai este ceva care favorizează cultura 
porumbului. Am zis că ţăranul, prin faptul că cul- 
tivă porumbul, îmbunătăţeşte pământul pentru grâul 
anului viitor. Or, nici prin învoielile agricole, ori 
cari ar fi ele, nici prin contractele de arendare 
către ţărani, această parte a muncii ţăranului nu 
este prevăzută; ţăranul o dă absolut gratuit. Un 
avantaj de care, iarăși, cu greu sar lipsi clasele 
noastre dominante agrare. 





1) Se înţelege că odată ce un aliment se impune popu- 
laţiei, intervine pe urmă obișnuinţa, care face ca ea să ţie 
la ucel,aliment. Dar încăpăţânarea ţăranului de a se hrăni 
cu mămăligă, şi nu cu pâne de gråu, e mult mai mică decât 
se presupune. Un ţăran stabilit la oraş, iute-iute se deprinde 
cu pânea bună de grâu — numai să o aibă. 


NEOIORĂGIA 255 


Insfârșşit, o altă cauză și poate cea mai impor- 
tantă, e relativa nedensitate a populaţiei noastre 
agrare Și, deci, lipsa de braţe în sezonul muncilor 
agricole, mai ales al secerișului, care în condiţiile 
climaterice ale ţării noastre trebue făcut cât de 
repede. In vremea aceea toată țărănimea, dela 
primar pânăla cel din urmă sătean, bărbaţi, ne- 
veste, copii, toţi sânt la munca boierească; până 
şi copiii de ţâţă apar pe lanurile boierești, ca să 
nu reţină dela muncă pe mamele lor. Și cu toate 
astea, uneori tot nu ajung braţele și o parte din 
grâu se scutură. Ce-ar mai fi dacă țărănimea ar 
pune grâu pe mai toate pământurile ei, ceeace ar 
fi necesar deîndatăce ar fi să se hrănească ex- 
cluziv cu el? Sar întâmpla una din două: ori 
boierul şi-ar secera grâul lui cu ţăranii învoiţi şi 
aduşi de jandarmi — şi în acest caz grâul ţăranului 
sar scutura şi prăpădi; ori ţăranul ar fi lăsat să-şi 
secere grâul propriu — și atunci proprietatea mare 
ar trebui să-şi mărginească întinderea, culturii grâu- 
lui. Dar grâul e baza însăş a gospodăriei noastre 
naţionale şi a, veniturilor claselor dominante agrare. 
O însemnată restrângere a culturii grâului din 
partea, proprietăţii mari, ar aduce o perturbare 
gravă în gospodăria, generală a ţării. 

Toate aceste cauze importante fac din alimen- 
tarea ţărănimii cu porumb, şi cu porumb stricat, o 
necesitate socială. Această alimentare, ca fenomen 
economico-social, e strâns împletită cu regimul neo- 
iobag şi nu va putea să dispară decât odată cu dânsul: 
Incât, erplicația faptului atât de ciudat și trist, că 
sântem unica țară modernă pe lumea asta, unde po- 
porul se alimentează excluziv cu porumb, se găseste 


256 C. DOBROGEANU-GHEREA 


în faptul, nu mai puţin trist, că sântem unica fară 
neoiobagă dintre toate țările moderne '). 


* 
¥ ¥ 


Să trecem acum la alt remediu parțial al mi- 
zeriei ţărăneşti, preconizat de poporanismul nostru. 

Acum câţiva ani, în timpul absurdului con- 
flict de tristă memorie cu Bulgaria, sau descoperit, 
între alţi bulgari din ţara noastră, şi bulgari gră- 
dinari. Şi astfel economiştii noştri au aflat că ţă- 
rănimea, noastră hu se ocupă de grădinărit, care 
se face, mai tot, de grădinari bulgari, iară popo- 
raniştii, conduşi deopotrivă de consideraţii econo- 
mice caşi de consideraţii naţionale, au început să 
propage naţionalizarea grădinăritului, — grădină- 
ritul să se facă de ţărani români. Foloasele ce ar 
rezulta, de aici pentru economia şi vieaţa noastră 
naţională ar fi incalculabile. Mai întâi, cele două- 
zeci de milioane pe cari le scot bulgarii ar rămânea, 
în ţară. Și apoi, cercetând ultimele compendii de 
agricultură, poporaniştii descoperiseră ce mare ren- 
dement dă pământul prin grădinăritul sistematic. 
Dacă ţăranii ar face grădinărie sistematică numai 
în curtea, casei, care deobiceiu rămâne părăginită, 
încă ar scoate atâta zarzavat încât le-ar ajunge 
din belșug pentru a se hrăni toată iarna. Astfel, 
una din cele mai grave probleme ale mizeriei tă- 


1) Rusia, ce e drept, are unele puncte de asemănare 
cu neociobăgia noastră. Dar dacă regimul rusesc n'a impus 
poporului alimentarea cu porumb (sau cu o soia oarecare), e 
că în Rusia porumbul nu rodeşte. Neavând porumb sau 
soia, pentru înlocuirea grâului, regimul rusesc l-a înlocuit 
cu ce-a putut, şi anume: cu secara. 


NEOIOBĂGIA 257 


răneşti — foametea din timpul iernei—ar fi în 
parte rezolvită. 

Şi atunci apostolul satului a fost însărcinat de 
urgenţă să intervină pelângă ţăran, să-l lumineze 
asupra importanţei chestiunii şi să-l înveţe grădi- 
năritul. Da, să fim bineînţeleşi: nu apostolul să 
înveţe grădinăritul dela ţăran, care e agricultor 
din moşi-strămoși, şi cunoaşte meseria asta în con- 
diţiile speciale climaterice şi agricole ale ţării 
noastre, ci dimpotrivă: el, apostolul, care foarte 
adesea habar n'are de agricultură şi a cetit despre 
ea într'un compendiu, care tratează despre agri- 
cultura din alte ţări, — el să-l înveţe pe ţăran. De- 
altfel, întreprinderea aceasta ar fi reuşit, cu sau 
fără, intervenţia apostolului — dacă... dacă grădi- 
năritul sar putea face iarna, pe zăpadă. Atunci 
sar fi procopsit în adevăr ţăranul, din această dublă 
cultură a pământului; nu-i vorbă, numai o scurtă 
vreme, deoarece creşterea productivităţii pămân- 
tului ar fi avut de rezultat creşterea rentei lui, și 
foloasele, în mare parte, ar fi intrat la urma-urmei 
în alte mâni; dar câţiva uni măcar țăranul ar fi 
avut zarzavat din belşug, pentru tot anul. Din ne- 
norocire, grădinăritul pe zăpadă nu-i posibil; el se 
face numai vara şi anume în toiul muncilor agri- 
cole şi deaceea întreaga întreprindere a trebuit 
să cadă. Doar câte un apostol mai practic şi mai abil, 
folosindu-se de munca gratuită a elevilor, își face 
o grădină bună pelângă şcoală, şi mănâncă sănătos 
zarzavat gratis, în numele poporanismului român. 

Nicăieri, poate, nu se vede mai clar, ca în ches- 
tiunea, asta, nefamiliarizarea cu condiţiile econo- 
mice de vieaţă ale ţărănimii noastre. In virtutea 
regimului în vigoare, ţăranul munceşte vara, cu 


83039 LE 


258 C. DOBROGEANU-GHEREA 


nevastă, copii şi nepoți, lanurile proprietăţii. El 
nu e lăsat să-şi lucreze propriul său pământ se- 
mănat cu porumb, care cere o muncă relativ 
simplă; şi dumnealor îi recomandă grădinăritul— 
o muncă migăloasă și complexă, care cere concen- 
trarea, întregii atenţii şi a tuturor forţelor tocmai 


vara, când omul e executat aiurea 1). 


+ 
+ + 


Inainte de a trece la remediile şi reformele 
poporaniste fundamentale, încă un exemplu de re- 
mediu parţial. 

D. C. Alimăneştianu a tradus o broşurică de 20 
de pagini a lui Louis Tegner, despre Desvoltarea 
agriculturii și a creșterii vitelor în Danemarca. In 
prefaţă d. Alimăneştianu scrie: 


«M'am crezul dator, în interesul obștesc, s'o traduc nu- 
maidecât, fiindcă e de foarte iminentă actualitate, faţă de 
legile ce se vor pregăti, să fim orientaţi cât mai bine asupra 
chemării proprietăţii mici în viitor, şi fiindcă d. Tegner a 
avut darul ca, într'o dare de seamă foarte modestă şi foarle 
restrânsă, să dea nu numai condiţiile de prosperare a pro- 


1) D. G. Maior arată dece ţăranul nostru nu cultivă 
legume : «El n'a fost ţinut la îngrădirea şi cultivarea acestora, 
pentru a nu-l sustrage dela munca câmpului propriu zisă, și 
proprietarii şi arendașii au făcut un fel de monopol din cul- 
tura, şi vânzarea legumelor prin bulgarul adus pe moşie, 
care trebue să câștige şi el şi să plătească o arendă enormă 
pentru pămân», (p. 81). 

Iară, d. C. Garoflid, în Problema agrară și deslegarea ei, 
(pag. 84), spune următoarele: 

«E ridicol a-l face vinovat (pe ţăran) că e tributarul 
sârbului zarzavagiu, când felul lui de cultură latifundiară 
pe pământ propriu sau arendat, îl sileşte în timpul muncii 
să-şi petreacă toată săptămâna pe câmp. Lât timp acest fel 
de cultură nomadă va dăinui, o activitate gospodărească 
mai desvoltată a ţăranului nu e cu putinţă». 


NEOIOBĂGIA 259 


prietăţii mici în Danemarca, dar şi tot, însă absolut tot, ce 
fără pretenţii, trebue să se știe, pentruca dintr'o întindere 
de pământ de 2 hectare să se creeze, pentru o familie, un 
izvor nesecat de adevărate bogății şi de vieaţă demnă şi de 
traiu independent». 


Ca să ajungă şi țărănimea, noastră să-şi creeze 
din două hectare «un izvor nesecat de adevărate 
bogății şi de vieaţă demnă şi de traiu independent», 
d. Alimăneştianu propune organizarea pentru ţă- 
rani a călătoriilor de studii, «călătorii de învăţă- 
mânt şi pregătire». Și anume: ţăranii să-şi aleagă 
o sută dintre ai lor, cari sub conducerea a doui 
specialişti, să fie trimişi în ţările cu cultură agricolă 
înaintată, ca «să vadă ei cu propriii lor ochi, să 
pipăe cu propriile lor mâni şi să audă cu pro- 
priile lor urechi, şi dela alţii nu numai dela. noi 
şi la faţa locului, ce-au făcut şi ce fac alte nea- 
muri cu pământul ce-l stăpânesc». Pe urmă, se 
înţelege, după studiile făcute, ţăranii au să aplice 
cunoştinţele căpătate la propriile lor mici proprie- 
tăţi, alţii îi vor imita — exemplele bune caşi cele 
rele fiind molipsitoare — şi astfel, puţin câte puţin, 
ne vom preface din Belgia în Danemarca Orien- 
tului. Și d. Alimăneșştianu face socoteală că întreaga 
expediţie n'ar costa mai mult de 100.000 de lei. 
Desigur, rar un rezultat mai important a fost ob- 
ţinut cu sacrificii mai neînsemnate. 

Sânt perfect de acord cu d. Alimăneştianu. Mai 
întâi, am avut atâţia bursieri surtucari, încât dece 
n'am avea şi o sută de bursieri ţărani, mai ales 
când asta sar face, cum zice d. Alimăneştianu, 
pentru «biata, țărănime şi mica proprietate». Al 
doilea, pentrucă ţăranii trimişi ar avea în adevăr 
ce să înveţe, mai ales în Danemarca. Acolo vor 


260 C. DOBROGEANU-3HEREA 


învăţa, cum vedem din broşura lui Tegner, cum 


să îngraşe' pământul, cum să crească vitele, cum 
să desfacă productele. Inprivinţa îngrășămintelor 
țăranul va învăţa că trebue să construească un 
fel de «casă pentru băligar, sub care el să fie ferit de 
a se subţia prin apa din ploi sau din zăpezi» (pag. 
26), iară înprivinţa îngrășămintelor artificiale, va 
învăţa că cele mai bune sânt: «azotatul de potasă 
de Chili, sulfatul de amoniac, guano din Peru şi 
guano de peşte» (pag. 27). Inprivinţa culturii pă- 
mântului, ţăranul român va afla că nu trebue să 
se mulțămească numai cu cultura cerealelor. «Tre- 
bue să cultive şi plante cu rădăcini întrebuința- 
bile...— Pelângă acestea mai trebue cultivate una 
sau mai multe: plante de grădinărie ca: mazăre, 
bob, morcovi, fragi, castraveți, conopide, ş. a.» (pag. 
21). In privinţa creşterii şi hranei vitelor, ţăranul 
român va afla că trebue să dea vacii următoarea 
hrană, în anume combinaţie: «turte de rapiţă, să- 
mânţă de bumbac, floarea soarelui, grăunţe ames- 
tecate, sfeclă, fân, paie» (pag. 23). Va vedea de- 
asemenea cu «propriii lui ochi», că «va fi de mare 
importanţă să se ţină vaci de cea mai bună rasă. Ele 
trebue să fie de statură mare şi să dea mult lapte 
gras» (pag. 22). Insfârşit, va afla că «atât vacilor 
cât>şi porcilor trebue să li se dea grâul bine uruit» 
(pag. 25). Această cunoştinţă, mai ales, va fi de 
mare folos ţăranului român. pentrucă hrănind 
porcul cu grâu neuruit, dupăcum obișnuește, por- 
cul capătă de multeori deranjare de stomac. 
Așadar, sânt de acord. Dar, pentru a obţine 
în adevăr foloase temeinice şi rezultate ştiinţifice 
din experienţa sociologică propusă de d. Alimă- 
neştianu, a-şi modifica-o în senzul următor. 


NEOIOBĂGIA 261 


«După o prealabilă înţelegere cu miniştrii şi 
consulii noştri respectivi», dupăcum zice şi d. Ali- 
măneştianu, să se intervină pelângă Danemarca în 
senzul ca să putem stabili acolo o sută de ţărani ro- 
mâni, cari să-şi facă agricultura în condiţiile eco- 
nomico şi politico-sociale de acolo, iară Danemarca 
să ne împrumute o sută de ţărani, pe cari să-i pu- 
nem să facă agricultură în condiţiile naturale şi 
economico-sociale româneşti. Atunci vom avea toată, 
garanţia că experienţa va fi făcută în condiţiile 
cerute de ştiinţă şi că ne va da rezultate pecât de 
exacte peatât şi de instructive. Și rezultatele se 
pot ușor prevedea, şi d. Alimăneștianu, care e un 
om inteligent, cult, şi cunoaște bine ţara, sânt si- 
gur că, va fi perfect de acord cu subsemnatul asu- 
pra lor. 

Ţăranii noştri, deveniți mici agricultori în Da- 
nemarca, Sar trezi în următoarele condiţii extra- 
ordinar de favorabile: un sol fertil, condiţii clima- 
terice admirabile, umiditate suficientă, şi din cauza 
mărilor ce scaldă ţara şi din cauza pădurilor se- 
culare, păstrate cu atâta îngrijire, încât ieşi din- 
tr'o pădure minunată ca să dai într'o superbă vale 
roditoare, care te duce în altă pădure minunată. 
Ploi suficiente, dese, parcă înadins comandate. Con- 
diţii naturale de muncă extrem de favorabile — 
nici prea brusce schimbări de climă, nici călduri 
sufocante ca în Sahara, ci o temperatură parcă 
înadins făcută pentru lucrul câmpului. Dealungul 
coastelor, pe-o întindere de sute de kilometri, pă- 
şuni naturale splendide, parcă înadins aranjate de 
Dumnezeu spre a servi producătorilor de unt.Con- 
diţii economice şi mai favorabile decât cele natu- 
rale: țăranul e un mic producător perfect liber, 


262 C. DOBROGEANU-GHEREA 


independent, ocupându-se numai de mica lui pro- 
prietate şi pu numai neîmpiedecat dela această ocu- 
paţie, dar favorizat de stat prin toate raporturile 
sociale existente. Pentru desfacerea productelor 
micei lui proprietăţi, ţăranul este iarăși favorizat 
în chip neobișnuit, în primul loc prin situaţia geo- 
grafică a ţării sale: ţară marină — popor marinar 
de mii de ani— alături de Germania şi aproape de 
Englitera — cele mai puternice state industriale din 
lume — aproape, dealtfel, de toate ţările accesi- 
bile pe apă, ceeace e foarte important; şi apoi, 
mai are pentru desfacerea productelor sale şi o 
piață internă, graţie unei industrii naţionale destul 
de puternic desvoltate. Dar ţăranul danez e şi mai 
favorizat prin condiţiile politice, culturale, morale. 
Cetăţean liber de sute de ani, cu o cultură veche, 
el are glas hotăritor în afacerile ţării. Bucurân- 
du-se de toate drepturile politico-sociale, este egal 
cu toţi cetăţenii, absolut egal, mai cu seamă în 
fața legii: legea şi servitorii ei — justiţia şi admi- 
nistraţia — îi apără averea şi cinstea, deopotrivă 
caşi bogătaşului ori ministrului, îi garantează 
munca, liniştită şi folosinţa sigură şi fără grijă a 
roadelor muncii lui. Se înţelege că în aşa impre- 
jurări ţăranul danez e sănătos la trup şi la sufict 
şi are toate acele calităţi pe cari i le cunoaştem. 

lată, deci, în ce condiţii naturale şi economico- 
politico-sociale, în ce atmosferă, în ce rai s'ar po- 
meni în Danemarca ţăranii noştri. Şi care ar fi re- 
zultaful? Cred că și aci vom fi perfect de acord cu 
d. Alimăneştianu: ţăranii noștri ar deveni, după o 
vreme oarecare, tot aşa de buni agricultori caşi 
danezii. Se înţelege, la început ar merge cam şo- 
văind, cam împletecindu-se; rezultatele unei cul- 


NEOIOBĂGIA 263 


turi seculare nu se capătă în câteva zile. Dar 
aceasta priveşte mai mult partea psihică. In ce pri- 
veşte partea economico-socială, ţăranul român ar 
deveni curând un bun gospodar caşi danezul, cu- 
atât mai mult, cucât, dacă are atâtea inferiorităţi, 
are şi o superioritate care l-ar ajuta să se adap- 
teze: ţăranul român ştie să muncească optsprezece 
ceasuri pe zi sub arşiţa unui soare ca in Sahara— 
şi fără mâncare. Să poftească danezul să facă acest 
tour de force, nu toată vieața, dar măcar o singură, 
lună. Și astfel, ţăranul român şi mai ales copiii lui 
crescuţi acolo, ar munci şi ei «ca dintr'o întindere 
de două hectare să creeze pentru o familie un 
izvor nesecat de adevărate bogății şi de vieaţă, 
demnă, şi de traiu independent». 

Să vedem acuma ce s'ar întâmpla cu suta aceea 
de ţărani danezi, mici cultivatori de pământ, mu- 
taţi în ţara românească, pentru a munci aici, în 
condiţiile naturale şi economico-politico-sociale ale 
țării noastre? 

Aici ţăranii danezi vor găsi o ţară cu un sol 
fertil, dar o climă aspră, schimbări brusce de tem- 
peratură, un sezon de muncă scurt şi o arşijă de 
Sahara în timpul muncilor agricole, lipsă de umi- 
ditate, secetă frecventă, mărită încă prin devas- 
tarea pădurilor, distrugerea nefastă a codrului- 
frate cu românul. Dar nu condiţiile naturale sânt 
cele mai rele,— marea fertilitate a solului le com- 
pensează, adesea. Condiţiile economico şi politico-so- 
ciale, relaţiile de producţie, ar deveni fatale ţă- 
ranului danez. Aici, înloc de a fi proprietar liber 
şi independent pe propriul său pământ, el va da 
de învoieli, de contractul agricol ce-l robeşte de 
cu iarnă, de dijma deavalma şi dijma la tarla, de 


264 C. DOBROGEANU-GHEREA 


rușfeturi şi alte rămăşiţe feudale. Aici, în scurtul 
sezon de muncă, sub arşița dogoritoare a soa- 
relui, el va. fi adus de jandarm să lucreze lanurile 
boierești, să execute învoielile, iară, porumbul lui se 
va, îngălbeni, grâul se va scutura. Piaţă internă 
de desfacere pentru alte producte nu va găsi, pen- 
trucă avem atât de puţină industrie, iară grâul şi 
porumbul, articol de export, cât i-ar mai rămânea, 
va fi cumpărat de cămătar, sau scos în vânzare 
de perceptor... și cumpărat tot de el. Aici curând 
ar rămânea şi fără mămăligă, aşacă ar fi silit 
să se învoească pentru anul viitor, şi ar tremura, 
gol și desculţ, întrun bordeiu de troglodit. Aici 
legea nu va exista pentru el, iară păzitoarea ei, ad- 
ministraţia, nu numai că nu-i va da cele mai ele- 
mentare garanţii de vieaţă, dar dimpotrivă, prin 
reprezentanţii ei autorizaţi — cum e jandarmul 
rural — se va uita cu jind la francul din buzuna- 
rul lui, ca să pună mâna pe el; tot administraţia 
îi va necinsti nevasta și fata, iară la cea dintâiu 
protestare din partea lui,'îl va declara, răsvrătitor 
şi îl va trânti, legat, în beciurile primăriei, unde-l 
va tortura ca pe timpul inchiziţiei. Aici, întrun 
cuvânt, pus în condiţiile econofnico-politico-sociale 
și culturalo-morale ale ţăranului român, danezul 
va, trăi vieața caracteristică a neoiobagului nostru 
de sub regimul în vigoare !). 





1) Fireşte că experienţa noastră sociologică sar pulea 
face şi altfel :să aducem o sută de țărani danezi, să le facem, 
pe socoteala statului, ferme model, să-i hrănim din buget, 
iară la plecare, după obiceiul ţării, să le dăm şi un banchet 
de despărţire la Capşa, ca să plece oamenii cu amintiri plă- 
cute şi să ne laude în streinătate, Dar experiența asitel fă- 
cută n'ar dovedi nimica. Pentruca experiența să dovedească 


NEOIOBĂGIA 265 


Şi atunci ce sar întâmpla cu ţăranii noștri 
danezi? Sper că și aci vom fi de acord cu d. Alimă- 
neştianu. Unii dintre ei— prea puţini — foarte re- 
zistenţi şi foarte adaptabili, sar adapta nouelor con- 
diţii de traiu şi ar deveni şi ei, cu timpul, neoiobagi 
români, caşi cei de baştină. Cea mai mare parte, 
însă, sar muta, unul câte unul, în tristul ţintirim 
al tristului sat românesc. Și în fața atâtor mor- 
minte deschise, în faţa atâtor victime ale experien- 
telor noastre sociologice, poate sar lumina și popo- 
raniştii noştri danemarcofili, că, în general condiţiile 
sociale de vieaţă și de muncă ale muncitorimii, și 
relaţiile sociale de producţie în special, hotărăsc 
de vieaţa și materială, și culturală şi morală a mun- 
citorimii —şi nu viceversa; că a da sfaturi și a 
ține predici ţărănimii, fără a-i schimba aceste con- 
diţii fundamentale, cari hotărăsc de vieaţa ei, e ca- 
șicum, văzând un om cu mânile şi picioarele încă- 
tușate, i-ai ţine prelegeri higienice, arătându-i cât 
de importantă e mișcarea, ba încă l-ai şi trimite, 
așa încătuşat, în Suedia, — voiaj de «învăţământ și 
pregătire» — ca «să vadă el, cu propriii lui ochi, să 
pipăe cu propriile lui mâni şi să audă cu propriile 
lui urechi», ce binefăcătoare e gimnastica suedeză ! 

Descătușaţi țărănimea, română și ea va porni 
și va merge, cu sau fără ajutorul Dv. Și atunci și 
sfaturile Dv. și predicile Dv. vor avea un rezultat 
și vor da un folos real. Altfel sânt inutile şi zadar- 
nice, vai! cât de inutile și cât de zadarnice! 


ceva, trebue ca ţăranii noştri, duşi în Danemarca, să fie 
puşi în condiţii perfect egale cu ale ţăranilor danezi, iară 
aceştia din urmă, aduşi la noi, să fie puşi in condiţii per- 
fect egale cu ale ţăranului neociobag român. 


IX 


BĂNCILE POPULARE 


Să trecem acum dela aceste remedii paliative 
la remediile radicale, la acele cari ar fi le clou al 
remediilor și instituţiilor poporaniste. Acestea sânt, 
dupăcum se ştie, băncile populare, casa rurală şi 
obştiile ţărăneşti. 

Cine vrea să vadă până unde poate merge 
ambalarea în ţara noastră, să recitească desbaterile 
parlamentare, să-şi reamintească tot sgomotul făcut 
în jurul băncilor populare. Se părea că însuş ţă- 
ranul găsise, însfârşit, mijlocul liberării şi eman- 
cipării sale. Se formase o întreagă literatură, care 
povestea — în parte adevărat, în parte exagerat — 
cât sufere ţăranul depe urma cametei. Se enu- 
merau satele unde sânt cămătari, cari au strâns 
zeci de mii de lei depe spinarea ţăranului. Atâta 
sgomot s'a făcut în jurul acestei exploatări, încât 
Sar fi părut că toată plusvaloarea produsă de 
țărănimea noastră nu e creată în timpul produc- 
ției şi nu e inghiţită de stat şi de clasele domi- 
nante, ci apare numai în timpul tranzacţiunilor 


NEOIOBĂGIA 267 


dintre ţăran şi cămătar, şi e înghițită de cămătarii 
satelor. 

Dealtfel, această ambalare e foarte explicabilă 
la clasele noastre dominante, Mai întâi, este iarăși 
chestie de diversiune şi încă dece diversiune? Că- 
mătarii satelor prefăcuţi în cauza principală a 
răului şi băncile populare în marele leac, iară neo- 
iobăgia noastră nicăieri, parcă nici n'ar fi, — se 
poate chilipir mai mare? Și mai este un chilipir 
tot aşa, de mare: orice reformă sau îmbunătăţire 
întreprinsă în folosul, real sau imaginar, al ţăra- 
nilor, costă pe stat parale, câteodată destul de 
multe, iară reforma aceasta — instituţia băncilor — 
nu-l costă aproape nimic: ţăranul îşi îmbunătăţeşte 
soarta, se emanqipează de camăta, ruinătoare, şi 
asta pe propriul său compt şi rizic. 

Nu tot aşa de justificată este ambalarea popo- 
raniştilor sinceri şi a sincerilor iubitori ai ţărănimii 
din alte grupări şi partide. Entuziasmul exagerat 
al acestora se explică, în bună parte, prin necom- 
petinţă, prin lipsa de elementare cunoştinţi econo- 
mice. Pentrucă e un adevăr elementar în economia 
politică, precumcă o îmbunătăţire fundamentală în 
soarta masselor muncitoare trebue căutată în schim- 
barea felului şi în modificarea raporturilor de 
producţie, în domeniul producţiei, nu în modificarea 
tranzacţiilor comerciale, a schimbului, a creditului. 
Creditul e o categorie economică derivată, nu fun- 
damentală, creditul nu creează, ci, în anume con- 
diţiuni, ajută în mod însemnat producţiunea; el 
poate, deci, trecând la cazul care ne interesează, 
să ajute unei prosperări economice create, dar nu 
poate s'o creeze. E adevărat că un om de mare 
talent şi o strălucită, inteligenţă, cum a fost Proud- 


268 C. DOBROGEANU-GHEREA 


hon, preconiza prefacerea raporturilor de producţie, 
transformarea, pe alte baze a societăţii însăș, prin 
credit. Dar Proudhon avea justificarea că a trăit 
în mijlocul unei societăţi în care creditul începuse 
să aibă o influenţă atât de mare asupra producţiei; 
şi Proudhon nici n'a fost economist propriu zis şi 
afară de asta a trecut atâta vreme de atunci şi 
am mai învăţat ceva. 

Instituţiile de credit şi marea lor influenţă 
asupra, vieţii economice sânt de dată destul de re- 
centă. Creditul şi importanţa lui sau desvoltat 
treptat, împreună cu desvoltarea economică a so- 
cietăţilor. El ia naştere şi se desvoltă împreună cu 
desvoltarea producerii valorilor de schimb, în locul 
valorilor de întrebuințare. Cât timp a durat gos- 
podăria naturală, cât timp se produceau numai 
valori de întrebuințare, creditul propriu zis avea 
o importanţă minimă sau nulă. Cucât însă se des- 
voltă gospodăria bănească, în care producerea se 
face aproape excluziv pentru schimb, în care se 
produc aproape excluziv valori de schimb, mărfuri, 
cucât se desvoltă societatea capitalistă, creditul şi 
instituţiile de credit iau o desvoltare tot mai mare 
şi capătă o influenţă imensă asupra vieţii econo- 
mico-sociale. Dar în această desvoltare, impor- 
tanța creditului pentru ţară şi pentru clasele domi- 
nante nu e aceeaș ca pentru clasele muncitoare. 
Pentru acestea din urmă creditul are uneori mai 
mult o importanţă indirectă, întrucât influenţează 
desvoltarea economică generală; dar importanţă 
directă, pentru îmbunătăţirea sorței lor şi a pros- 
perării lor economice, n'are deloc, sau are una cu 
totul minimă. Astfel, pentru robii plantatorilor de 
bumbac din America, creditul n'avea nici o valoare, 


NEOIOBĂGIA 269 


sub nici o formă, cum n'avea pentru caii plantato- 
rilor. Astfel, pentru clăcaşii noştri ţărani, creditul 
iarăşi nu putea să aibă vrun mare preţ. 

Mai mult decât atâta. Uneori, pecând pentru 
economia naţională şi pentru clasele dominante 
importanța creditului creşte, pentru poporul mun- 
citor, dimpotrivă, scade. Așa, pentru micii mese- 
riaşi din evul mediu, întrucât ei erau proprietarii 
instrumentelor lor de lucru, creditul avea oarecare 
însemnătate; dar de atunci pănă în zilele noastre, 
pecând pentru economia naţională şi clasele eco- 
nomice dominante, importanţa creditului a crescut 
imens, pentru clasele muncitoare proletare însem- 
nătatea, lui a devenit minimă. Astăzi nici un eco- 
nomist burghez serios nu mai preconizează îmbu- 
nătăţirea sorţei muncitorimii proletare prin insti- 
tuţii de credit; iară proletariatul însuş, perfect 
conştient de ceeace-i trebue, nu cere, pentru ìm- 
bunătăţirea sorţei sale, instituţii de credit şi eco- 
nomie, ci reducerea orelor de muncă, mărirea, 
salariilor, contracte colective de muncă, etc., iară 
pentru viitor, ca soluţie definitivă, naţionalizarea, 
sau socializarea tuturor instrumentelor de muncă. 
In alte cuvinte, poporul muncitor îşi caută îmbu- 
nătăţirea sorţei şi soluţia problemei sale în modi- 
ficarea parţială sau totală a felului şi raporturilor 
de producţie, nu în instituţiile de credit, cari pentru 
el direct nau aproape nici o valoare. 

Se va obiecta, desigur, că toate acestea sânt 
adevărate pentru proletariat, nu însă pentru ţără- 
nimea mică proprietară, stăpână pe instrumentele 
ei de muncă, pe micul ei capital agricol productiv, 
pentru care, deci, în societatea capitalistă, creditul 
are, dacă nu chiar atâta însemnătate cât pentru 


270 C. DOBROGEANU-GHEREA 


proprietarul unei mari uzine sau mari moşii, totuşi 
o însemnătate destul de considerabilă. Recunoaştem 
aceasta. Pentru micul proprietar ţăran, creditul şi 
mai ales — trebue să adăugim şi să subliniăm — 
creditul sub forma lui socială largă şi francă, cre- 
ditul statului, are destulă importanţă. Nu-i lipsit 
de valoare nici creditul celălalt — să-i zicem cre- 
ditul popular — de care sânt legate numele lui 
Schultze Delitzsch şi Raiffeisen şi care e organizat, 
în streinătate, sub o formă mai, mult ori mai puţin 
asemănătoare cu a băncilor noastre populare. Aces- 
tui din urmă credit i se exagerează chiar şi în 
streinătate importanţa — deşi nu în măsura, în care 
lucrul se făcea la noi — dar însfârşit îşi are şi el 
importanţa lui pentru micul proprietar ţăran. Decât, 
este şi aici un dar, în care rezidă cauza greşelilor 
teoretice ale economiştilor, sociologilor şi reforma- 
torilor noştri, caşi greşelile practice ale guvernan- 
ţilor noştri. Și anume: făranul nostru nu este mic 
proprietar. 

E foarte interesant şi instructiv cum econo- 
miştii, sociologii, oamenii noştri politici, și acum în 
urmă şi teoreticianii poporanismului, au cheltuit 
atâta spirit pentru a ironiza pe socialişti, cari quasi 
nau băgat de seamă că ţăranul nostru nu e un 
muncitor proletar ca în Occident, iară ei aproape 
cu toţii, şi nu guasi, ci deabinelea, au scăpat din ve- 
dere că ţăranul nostru nu este un ţăran mic pro- 
prietar ca cel din Occident. ¡Țăranul nostru, ce-i 
drept, nu e proletar, dar nici mic. proprietar, ci 
este ce e mai rău: un "neoiobag. Ce însemnează 
asta, am văzut mai sus. Faţă cu categoria econo- 
mică a, creditului, situaţia ţăranului e următoarea. : 

Faptul că pământul lui, avutul lui principal e ina- 


NEOIOBĂGIA 271 


lienabil, îi reduce foarte mult, uneori aproape la 
nimic, întinderea creditului de care se poate bucura. 
lară faptul că nu e un proprietar propriu zis, care-și 
lucrează propriul său pămâni, ci e un semiclăcaș şi 
semiproletar, lucrând mai ales pământul marei pro- 
prietăți, nu-i permite să se folosească de credit în 
mod productiv. Așa fiind, creditul peniru țăranul 
nostru are o importantă relativ neînsemnată. 

E adevărat că este o parte caracteristică în gos- 
podăria, neociobagă, parte care face creditul necesar 
neoiobagului nostru, necesar şi lui, necesar şi eco- 
nomiei şi producţiei ţării: e faptul că ţăranul e de- 
pozitarul inventarului agricol. Și acuma, dar mai 
ales acum douăzeci de ani, mai întreg pământul, 
nu numai al ţăranului, dar şi al marei proprietăţi, 
era lucrat aproape excluziv cu inventarul ţăra- 
nului: cu plugul lui, cu boii lui; câteodată tot el 
dădea — și dă uneori și acuma — şi sămânţa pen- 
tru pământul boieresc lucrat în dijmă. Conserva- 
rea, şi chiar îmbunătăţirea inventarului era, deci, şi 
este, şi în interesul ţăranului, dar şi mai mult în 
interesul marilor proprietari și arendașşi, precum 
şi al statului şi al claselor dominante în general. 
In consecinţă, fundarea unui institut de credit, care 
să vină înajutorul ţăranului pentru conservarea şi 
îmbunătăţirea inventarului, procurarea săminţei, 
etc., era în interesul şi al ţăranilor şi al statului 
şi al proprietarilor şi arendașilor, cari se descărcau 
de-o asemenea grijă pe spinarea statului. Și toc- 
mai deaceea, creditul agricol a fost fundat, când 
țăranul nici nu se gândea să ceară aşa ceva. 

Creditul agricol a fost, deci, întemeiat sub aus- 
piciile cele mai fericite: corespunzând unei nece- 
sităţi, fiind în folosul statului şi fundat de el şi — 


272 C. DOBROGAENU-GHEREA 


caz atât de rar! — fiind totodată în folosul tuturor 
claselor sociale. Și cu toate acestea, creditul agri- 
col n'a, reuşit. Cum se explică acest fapt extraordi- 
nar? Se explică foarte uşor, şi acest fiasco era foarte 
ușor de prevăzut pentru cine ştie să se uite în 
adâncimile raporturilor economico-sociale. 

Pentru reuşita creditului agricol erau necesare, 
în primul loc, două condiţii esenţiale: creditul să, 
aibă o anume întindere — cel acordat cu ţărâita şi în 
sume mici se risipește degeaba — şi creditul să poată 
fi întrebuințat în mod productiv. Două mii de lei îm- 
prumutaţi şi băgaţi în îmbunătăţirea micii proprie- 
tăţi — în îngrăşăminte, instrumente perfecţionate, 
vite de rasă, etc. — încep să producă, după o vreme 
oarecare, un surplus de venit, să zicem, de 300 de lei. 
Scăzând 120 de lei procente, rămâne încă un surplus 
de 180, care, desigur, e produs şi el de muncă, dar 
pare căzut din cer: e un rezultat al virtuţii credi- 
tului, care măreşte prosperitatea debitorului. 

Dar cele două condiţii esenţiale, dupăcum 
am văzut, lipsesc ţăranului. Pământul lui fiind 
inalienabil, întinderea, creditului lui e foarte res- 
trânsă. Dar ceeace e mai important, el nu poate 
să întrebuinţeze în mod productiv creditul căpătat, 
şi din cauza sărăciei şi din cauza raporturilor de 
producere existente. Se poate oare vorbi serios ca 
neoiobagul învoit la proprietar şi arendaş să în- 
troducă agricultură sistematică, îngrășăminte, vite 
de rasă, etc., pe pământul lui? Cât valorează aceste 
iluzii danemarcofile, am văzut mai sus. 

Dar mai este incă o formă a creditului: e cre- 
ditul dat, nu pentru consumarea, productivă, ci pen- 
tru consumarea personală. 

Această formă a creditului de multeori e cel 


NEOIOBĂGIA i 273 


mai bun mijloc, nu de a mări prosperitatea debi- 
torului, ci de a-l ruina. Ai nevoie neapărată de 
bani, îi împrumuţi şi-i consumi; pe urmă vine ter- 
menul fatal, n'ai cu ce plăti, ţi se vinde ce se poate 
vinde, şi ca rezultat ești mai sărac decât înainte, 
din nou trebue să te împrumuţi cu orice preţ, cazi 
pe mâna cămătarilor şi procesul ruinării e gata. 
E o poveste aşa de veche şi aşa de banală! 

Și sa întâmplat aidoma ţăranului român : mulţă- 
mită creditului agricol s'a înglodat şi mai mult în 
datorii, a căzut şi mai uşor pradă cămătarului din 
sat — şi astfel creditul, înloc de instrument de pros- 
perare, a devenit instrument de sărăcire. 

Agrarienii noştri deobiceiu acuză pe ţăran 
pentru acest rezultat negativ. E vina lui, zic dânşii; 
e şi aci nepăsarea, neprevederea, necinstea şi ne- 
socotinţa lui: îşi. amaneta cea din urmă avere, 
cheltuea, banii fără a se mai gândi că va trebui să 
plătească, şi pe urmă, se înţelege, i se vindea 
amanetul şi rămânea şi mai sărac, cădea în şi 
mai mare atârnare de arendaş și cămătar. 

Nu, domnilor, nu-i așa. Țăranul român, spre 
nefericirea, lui, e om şi el, om ca toţi oamenii, cum 
sântem cu toţii; erou nu e. Țăranul român e sărac 
lipit pământului. El are întotdeauna nevoi mari, 
vitale, urgente. larna copiii îi ţipă de foame, de 
frig: trebue mămăligă, trebue lemne, trebue o 
haină, — trebue bani; trebue bani pentru botez şi, 
vai! tot aşa de des trebue bani de înmormântare; 
trebue bani.pentru bir, că te omoară perceptorul! 
Şi iată că sa făcut o bancă de către boieri, de 
către stăpânire şi ai putinţa să te împrumuţi pu- 
nând vitele amanet, ca să scapi de tortura per- 
ceptorului şi să mănânci și tu şi copiii... Și ţăranul 


33189 18 


274 C. DOBROGEANU-GHEREA 
se împrumută şi, până una-alta, scapă de foame. 
Dar consecinţele, prevederea, dar ce va fi pe urmă ? 
Ei, va fi ce-o da Dumnezeu, că mai rău decât 
acuma nu va fi; şi chiar de ar fi, bine că măcar 
odată a mâncat şi el ca să se sature. Și, dealtfel, 
ce poate fi mai rău? Or să-i vândă vitele. Lasă 
că, trebue ciocoiul sau arendașul să-l împrumute ca 
să cumpere altele, că altfel rămân cu ogorul ne- 
lucrat. Are să rămână iară fără mămăligă ? Apoi 
când n'o mai avea de unde să ia, trebue să-i dea 
statul porumb, că rămâne fără birnici. Şi atunci, 
ce-am avut și ce-am pierdut? 
Nepăsare, neprevedere, nesocotinţă ! Apoi dacă 
e vorba ca în orice caz să fii redus la o bucată 
de mămăligă cu ceapă, atunci lasă să se îngri- 
jească cei mari de ea, că, altfel rămân şi ei fără 
mămăligă. Și, zău, cinstit vorbind: poate că argu- 
mentarea ţăranului nu e tocmai lipsită de temeiu. 
Așadar, creditul agricol, cu toate că a fost 
fundat sub cele mai fericite auspicii, cu toate că 
era în interesul tuturor claselor, cu toate că a fost 
întemeiat pe baza cea largă a creditului de stat, 
n'a, reușit, pentrucă nu şi-a, găsit terenul în con- 
diţiile economice rele ale ţării, pentrucă aceste con- 
diţii sânt defavorabile existenţii şi funcţionării lui. 
Și se cerea ca băncile populare, cari mergeau pe 
calea, cea strâmtă a creditului privat şi au fost în- 
tâmpinate vrăjmăşeşte de unele din clasele supe- 
rioare, aceste bănci să fie menite a face, nu numai 
ceeace n'a putut creditul agricol, dar cegace nu este 
în stare nici un credit: să devină punctul de ple- 
care al regenerării şi emancipării ţărănimii române ! 
Dar ce se întâmplase? se schimbaseră oare 
aşa de profund condiţiile sociale ale ţării? Deloc, 


NEOIOBĂGIA 275 


nici umbră. Atunci ce putere tainică şi vrăjită se 
ascundea, în băncile populare? Acea putere mi- 
nunată, era tocmai ceeace, după oamenii cari pri- 
cep ceva în materie, constituea slăbiciunea lor: ele 
nu mergeau pe calea largă a creditului statului, ci 
pe calea strâmtă a creditului privat, ele nu cereau 
ajutorul statului, ci se bazau pe ceeace englezul nu- 
meşte se//-help, neamţul Selbsthilfe, rusul samopomoșiș, 
iară românul nici n'are pentru asta un termen spe- 
cial: ajutorul prin sine. Țăranul, prin propriile sale 
puteri, creând băncile, alimentându-le din micile 
sale economii, împrumutându-se de acolo, când e 
în nevoie, cu un procent mic, scapă de camătă — 
principalul inamic — își îmbunătățește traiul, şi 
puţin câte puţin se emancipează din condiţiile mi- 
zerabile în cari se sbate, o eră nouă se deschide 
pentru el: ajută-te şi Dumuezeu te va ajuta. 

Aţi înţeles? Nu ştiu. Eu am înţeles. Neoiobagul 
român, sărac lipit, strivit de formidabilele forţe so- 
ciale cari îl robesc pământului și oamenilor, să se 
ajute el singur şi atunci îl va ajuta şi Dumnezeu. 

Bugetul unei mari părţi a muncitorimii neo- 
iobage sărace, dupăce plăteşte toate angaralele, e 
în mijlociu cam de 180 — 200 lei pe an. Pentru o 
familie cu trei copii asta înseamnă cam la 10—12 
parale pe zi. Din aceste 10—12 parale ţăranul va 
cheltui pentru mâncare, băutură, îmbrăcăminte, 
încălzit, luminat; pentru modestele sale necesităţi 
religioase şi culturale; pentru împăcarea autori- 
tăţilor comunale şi jandarmului rural; va face şi 
diversele cheltuieli neprevăzute; iară restul, paraua 
chioară ce-i va rămânea, dacă e om strângă- 
tor şi bine chibzuit, o va depune spre fructificare 
la banca, al cărei acţionar va deveni; şi dacă va 


276 C. DOBROGEANU-GHEREA 


avea noroc şi aptitudinile necesare, poate ajunge 
şi conducătorul băncii şi va avea mândria să-şi 
scrie pe carta de vizită: «loan al Saftei, preşedintele 
consiliului de administraţie al băncii populare din 
Pârliţii-de-Sus». 

E adevărat că pe urmă sa văzut, că în felul 
acesta, băncile populare nu pot să reuşească şi 
atunci a intervenit un ajutor parţial al statului şi 
al Băncii Naţionale, care prin creditul agricol scon- 
tează, portofoliul băncilor populare. Dar cu toate 
astea, scopul urmărit tot nu se poate atinge. 

Se va obiecta, că, împotriva tuturor prevede- 
rilor teoretice, băncile populare au reuşit, dovadă 
acele mii de bănci înfiinţate, dovadă capitalul lor 
de vre-o 50 milioane. Și cu toate astea, răspundem 
noi, prevederile teoretice s'au dovedit perfect în- 
temeiate. Căci mai întâi trebue să vedem cât ca- 
pital sa vărsat în adevăr şi mai ales cine l-a vărsat, 
ce fel de ţărani sânt aceia cari l-au vărsat. O com- 
paraţie cu Transilvania va fi edifiantă. Acolo 
băncile ţărăneşti au un capital deplin vărsat de 
120 milioane. La noi, dacă vom ţinea seama de ca- 
pitalul în adevăr vărsat, şi mai cu seamă vărsat 
de adevăraţi ţărani, şi dacă vom mai ţinea soco- 
teală că populaţia noastră e de două ori mai mare 
decât 4 Transilvaniei, atunci se va vedea cât de 
neînsemnat, relativ, e capitalul vărsat în bănci de 
țărănimea noastră. Şi doar băncile noastre sânt 
protejate de stat, sânt susţinute pe toate căile de 
autorităţi şi au cont deschis la Banca Naţională, 
pecând cele din Transilvania sânt persecutate 
în toate chipurile de statul ungar. 

Și nici nu se putea să fie altfel. Căci, încă o 
dată, ce s'a schimbat în ţara noastră, dela înte- 


NEOIOBĂGIA 277 


meierea, creditului agricol încoace? Ţărănimea nu 
s'a îmbogăţit, ci, dimpotrivă, a ajuns maj săracă 
decât oricând. Intinderea și elasticitatea creditului 
ţăranului nu s'a mărit, pentrucă pământul lui e 
tot inalienabil. Pentru consumarea productivă a 
creditului nu sau ivit condiţii mai prielnice, pentru- 
că raporturile de producţie au rămas aceleași. 
Atunci ce sa schimbat? Şi ce-a rămas din virtu- 
tile şi potenţele creditului nostru popular de a îm- 
bunătăţi soarta ţărănimii? 

A mai rămas creditul pentru consumarea per- 
sonală. Această formă de credit e cea mai puţin 
producătoare de bine, ea poartă în sine, dupăcum 
am văzut, inconveniente şi chiar pericole. Dar, în- 
sfârșit, în anume condiţii şi într'o anume măsură, 
e necesară şi folositoare. A se da ţăranului nostru 
— veşnic în nevoie şi veşnic silit să se. împru- 
mute — a i se da un credit ieftin, fie şi un credit 
de consumare personală, e desigur un mare bine. 
Așa judecă chiar şi poporaniștii cei mai serioşi. 
Ei nu exagerează importanța socială a băncilor 
populare, nu cred că din ele va izvori fericirea 
țăranilor; decât, ei zic că ele vor scăpa țărănimea 
din ghiarele cametei. — Și aceasta încă este o mare 
exagerare. ` 

Să scape țărănimea de camătă ? Uşor de 
zis. Cât de uşoare le par toate economiştilor, 
sociologilor şi poporaniştilor noştri! Să distrugi 
camăta când condiţiile sociale o favorizează? De 
două mii de ani durează lupta asta. A dus-o statul 
antic şi statul medieval cu puternica lui organi- 
zaţie de stat; a dus-o cea mai formidabilă orga- 
nizaţie ce-a avut vreodată omenirea, — biserica 
creştină. Și mau învins camăta. Și o vor învinge 


278 C. DOBROGEANU-GHEREA 


poporaniștii noştri, cu instituţiile lor de bancă ali- 
mentate de paraua chioară a lui loan al Saftei? 

Să vedem. în adevăr, cum distrug camăta băn- 
cile noastre populare. 

Ioan al Saftei are nevoie absolută de doi poli: 
trebue să plătească birul, să cumpere mălaiu, să 
îngroape un copil şi a. m. d. Altădată el îi îm- 
prumuta dela Titircă Inimă-rea din sat. Titircă, 
afară de un procent oarecare, îi lua lui loan, tot 
drept procente, anurnite rușfeturi, — o limbă de porc, 
pui, etc., — îi lua zile de arătură, praşilă, cărat, fi 
cumpăra mai ieftin o parte din porumbul necules 
încă, lucruri cari, socotite în bani, făceau procente 
de sută la sută, uneori şi mai mult. Acum omul 
se duce la bancă şi cu o poliţă ridică banii, cu 
procentul — neînsemnat în condiţiile satului — de 
10—120/0. Perfect. Dar condiţiile esenţiale ale func- 
ţionării unei bănci, mari sau nici, principiile 
acestei funcţionări, sânt aceleași. O bancă nu poate 
da bani la infinit şi nici câti se cere, căci nu câte- 
va milioane, dar zeci şi sute de milioane sar risipi 
în câteva clipe. O bancă nu poate să acorde credit 
decât după capacitatea de credit a individului. 
Această capacitate pentru Ioan al Saftei e foarte 
mică, pentrucă e sărac şi pentrucă avutul lui 
principal, pământul, e. inalienabil. Să zicem că 
pentru loan această capacitate e de doi poli. El 
ridică aceşti bani, cari faţă de nevoile lui, multe, 
vitale, urgente, se topesc ca ghiaţa la soarele lui 
Cuptor. Şi pe urmă ce să facă? Banca nu mai dă 
parale, pentrucă sa isprăvit cu capacitatea lui 
de credit. Capacitatea creditului a încetat, dar ca- 
pacitatea nevoilor, nu. Nevoile cresc, vin puhoiu, 
şi iară trebuesc bani. Ce să facă loan? Se ducela 


NEOIOBĂGIA 279 


Titircă, acesta-i dă bani, şi-i ia procente şi ruşfeturi 
şi zile de arat, de prăşit, de cărat, şi îl robeşte 
cametei absolut caşi înainte, şi asta pontru tot 
restul vieţii, căci la bancă nu mai are nas. Şi atunci 
ce s'a schimbat? 

S'u schimbat că în afară de camătă, Ioan, înglodat 
in datoria băncii, trebue să plătească și acolo procente. 

Se va zice: «bine, în fond nu s'a schimbat nimic, 
dar cel puţin pentru acești doi poli, ridicaţi dela 
bancă, nenorocitul va plăti 10—12%, înloc de sută 
la sută; nu e mult, dar tot e ceva». Da, desigur, ar fi 
ceva, — dar nu e. Spre a face un împrumut trebue 
protecţie, şi acolo la bancă Titircă e tare și mare; şi 
trebue un gir valabil, fără de care nu se pot lua 
bani, — şi Titircă dă un gir, dar, bineînţeles, nu 
degeaha, ci — după importanţa sumei ridicate — 
Ioan îi dă ruşfeturi, zile de muncă, etc, Incât, loan 
plăteşte procente băncii, rușfeturi şi zile de muncă 
lui Titircă, iară rezultatul e mai mult ori mai puţin 
acelaş. 

Ce sa schimbat dar? Nimic. Ba tot sa 
schimbat ceva. Mai înainte, la efectuarea unui îm- 
prumut, loan avea aface cu Titircă şi atâta tot: 
relaţii foarte grele, dar simple şi patriarhale. Acuma, 
însă, la reinoirea, împrumutului bietul Ioan trebue 
să stea de vorbă cu un întreg conțiliu de admi- 
nistraţie : sânt acolo şi Titirci şi preotul şi învăţă- 
torul şi alţii. Pe urmă e vorba acum de poliţă, de 
girant, de scadenţă, de protest, tot lucruri de cari, 
la reînoirea unui împrumut, îngheaţă şi un mic 
negustor de oraş, dar încă bietul Ioan, care, bui- 
măcit şi îngheţat,stă înaintea acestor lucruri streine, 
pricepând doar atâta că la o zi anumită, dacă Ti- 
tircă nu va pune o anume iscălitură, sa sfârşit 


280 C. DOBROGEANU-GHEREA 


cu el: i se va vinde şi cenuşa din vatră, şi nu de 
către Titircă — pe care e învăţat să-l împace — ci 
de către bancă, de către un întreg conțiliu. Şi de 
toate acestea îl scapă Titircă, prin iscălitura lui. 
Si loan plăteşte procente şi munceşte pentru girul 
lui Titircă, și caută să împace și pe unii consilieri, 
muncind. câte ceva şi pela ei, că doar ce-l costă 
munca? n'a plătit pentru ea, o are gratis! Apoi 
dacă făcând socotea;a, el în locul sutei la sută de 
odinioară plătește acum câteodată şi mai mult, e 
şi drept, pentrucă acuma elare bancă proprie, 
populară, și poporanistă, e acţionarul unei bănci şi 
de! obrazul subţire cu cheltueală se ţine. 

Așadar, situaţia lui Ioan nu sa schimbat, sau 
sa schimbat foarte puţin. In schimb, situaţia 
lui Titircă sa, schimbat în unele privințe chiar 
fundamental. In adevăr, înainte Titircă exploata 
cu propriile sale capitaluri, strânse, de multeori, 
cu cine ştie ce greutăţi şi sacrificii. Acuma însă 
sau schimbat lucrurile, Titircă are cont deschis la 
banca populară, pe care tot el o învârteşte: el ia 
parale dela bancă și cu ele îl împrumută pe loan. 
Dar banca dispune, nu numai de paralele depuse 
de Titircă şi de semenii săi, ci şi de paralele depuse 
de loan al Saftei şi de ajutorul statului și al Băncii 
Naţionale. 

Deasemenea, când Titircă îl împrumută pe 
Ioan în mod îndirect, intervenind la bancă, dându-i 
girul său, banii aceștia, nu sânt numai ai lui Titircă, 
şi ai burgheziei sătești, ci şi ai lui Ioan al Saftei, ai 
țărănimii sărace şi muncitoare, precum şi ai sta- 
tului şi ai Băncii Naţionale. Ce urmează de aici? 
Urmează că înainte vreme Titircă cu propriile sale 
capitaluri făcea cămătărie și îl storcea pe loan, pe- 


NEOIOBĂGIA 281 


când azi, cu instituirea băncii populare, îl stoarce pe 
loan cu banii Băncii Naţionale — și chiar cu banii 
proprii ai lui loan! Cred că progresul e vădit pen- 
tru orişicine!). 

Dar se va mai zice poate: «dacă băncile popu- 
lare nu sânt și nu puteau fi de folos masselor mari 
ale ţărănimii muncitoare, nu e acelaş lucru cu ţă- 
ranii fruntaşi, cari alcătuesc proprietatea noastră, 
mijlocie; acestora, vădit că băncile le-au folosit 
mult, şi ăsta tot e un bine». 

Da, desigur, în alte condiţii ăsta, în adevăr, 
ar fi un bine şi pentru proprietatea agricolă mij- 
locie şi pentru producţia agrară a ţării. Dar frun- 
taşul nostru ţăran, ţăranul bogat, nu e un pro- 
prietar mijlociu ca în Occident, care folosindu-se 
de un credit mai ieftin îşi rotunjeşte proprietatea, 
întroduce îmbunătăţiri în cultură și astfel, servin- 
du-se pe sine, serveşte şi agricultura şi producţia 
țării. Fruntaşul nostru ţăran deobiceiu este pe ju- 
mătate—dacă nu chiar pe de-a'ntregul — cămătar 


t) In afară de burghezia sătească, mai e cineva care 
profită depe urma băncilor populare: e... arendașul şi pro- 
prietarul. Aceştia, când le vine mai bine la socoteală să-şi 
incaseze datoriile dela ţărani in bani şi nu în invoieli nouă, 
pun pe ţărani să se împrumute dela bauca populară şi sa 
le plătească lor. Aceasta s'a adus la cunoștința congresului 
băncilor populare, ţinut la Ploieşti. Iată, textual, un fragment 
din darea de seamă publicală de ziarul Dimineața dela 19 
septemvrie 1909: ţăranul Oancea din cătunul Corbu (judeţul 
Buzău) a spus: «Țăranul se împrumută la băncile populare 
şi cu acești bani plateşto datoriile la arendași și proprietari. 
Când conducătorii băncilor cer ţăranului datoria ce are sa 
dea, acesta nu are nici bani, căci i-a dat boierului, nici ce- 
reale, din cauza că dijma i se ia una şi una, plus înşelă- 
toria». Ziarul adauge că, chestiunea neliind la ordinea zilei, 
preşedintele congresului a oprit pe Oancea de a continua. 


282 C. DOBROGEANU-GIIEREA 


agricol. El este doar acela care—caşi cârciumarul 
şi întreaga, burghezie sătească din care face parte— 
ia pe nimica pământurile ţărăneşti pe termen de 
99 de ani; el este acela care în felul acesta frau- 
dulos îşi face o moşioară respectabilă şi o lucrează, 
în condiţiile primitive arătate mai sus, după rela- 
tiile de producţie existente, — cu dijme, ruşfeturi, 
servituţi, cu muncă drept procente pentru bani îm- 
prumutaţi,—şi știe să stoarcă munca mai abitir de- 
cât proprietarul şi arendaşul. Această exploatare 
şi deposedare a ţărănimii muncitoare, această în- 
tărire a neoiobăgiei, ţăranul îmbogăţit, mai înainte 
o făcea, cu propriile sale mijloace, acum o face şi 
cu mijloacele băncii populare, al căreea important 
acţionar este, adică acum o face şi cu banii Băncii 
Naţionale şi cu propriii bani ai celor deposedaţi. 

Și astfel băncile populare organizează camăta, 
îi lărgesc câmpul de activitate, ajutând la sărăcivea şi 
robirea tăranului și la consolidarea neoiobăgiei lui. 

Și aici vedem cauza adevărată a acelei reu- 
şite parţiale a băncilor populare, cu care se laudă . 
poporaniştii noştri. Milioanele vărsate în băncile 
populare, — şi cari, cu toate rezervele făcute mai 
sus, ar însemna, totuşi, mult pentru o ţară cu o tä- 
rănime atât de ingrozitor de săracă.—sânt în mare 
parte vărsate de burghezimea sătească, de acei 
cămătari, pe cari băncile erau menite să-i desființeze. 

Știu că la început cămătarii satelor erau gro- 
zav de speriaţi şi luptau din răsputeri împotriva 
înfiinţării băncilor. Aşa s'a întâmplat cu toate re- 
mediile agrare de o jumătate de veac încoace, în- 
cepând cu cel dela 1864. La început zarvă, sgomot, 
luptă crâncenă, caşicum ar fi sosit o revoluţie so- 
cială ori chiar sfârşitul lumii. Unii o fac din abili- 


NEOIOBĂGIA 283 


tate, spre a căpăta mai multe avantaje; alții se 
sperie serios. Apoi iese la iveală că reforma, sau 
aşa numita revoluție, poate și trebue să se întoarcă 
spre binele lor şi atunci se acomodează perfect 
și încep să tragă toate foloasele. 

«Noi am gândit—îmi spunea un arendaș, rezu- 
mând opinia tuturor arendașilor despre reformele 
agrare, poreclite socialiste—noi am gândit că re- 
formele socialiștilor dela, guvern ne vor omori; şi 
când colo, ele devin pentru noi». Astfel și burghe- 
zimea sătească şi cămătarii satelor la început 
Sau speriat rău, au început să combată cu energie 
fundarea băncilor, până au băgat de seamă că «ele 
devin pentru ei». Atunci au început ei singuri să 
dea bani, să deschidă bănci, au devenit /actotum 
în ele, și au atras spre ei pe cărturarii satelor, ne- 
cesari în noua organizaţie de camătă, unde se cere 
mai multă ştiinţă de carte, punându-se chiar sub 
scutul apareut al acestora. 

Deci, băncile populare, ținând seamă de scopul 
pentru care au fost create, au dat un complect fiasco. 

Și aceasta era uşor de prevăzut. Așa trebuea, 
să, se întâmple, prin jocul firesc al forţelor sociale 
din organizaţia noastră economico-agrară neoio- 
băgistă, aşa trebuea să se intimple în virtutea 
unei legi sociologice inexorabile, o lege mecanico- 
sociologică, legea, relațiilor de forţă. 

Când un corp se află în mișcare prin acţionarea 
unei anume forţe, dacă vreţi să-l opriţi, ori să-i schim- 
baţi direcţia, trebue să-i opuneţi o forţă corespunză- 
toare; întrebuinţând o forţă prea mică, atunci corpul 
iși va urma mersul şi direcţia primitivă. Dacă într”o 
societate, unde domnesc anume puteri economico, 
politico şi juridico-sociale, ce «dau o anume direcţie 


284 C. DORROGEANU-GHEREA 


întregii vieţi a ţării, vreţi să schimbaţi acea di- 
recţie, trebue să întrebuinţaţi puteri — reforme — 
corespunzătoare. Altfel remediile şi paliativele voa- 
stre nu vor opri vieaţa socială din mersul şi direcţia 
ei primilivă, ba chiar uneori o vor ajuta în această. 
mișcare. Prin aceasta legea sociologică se deose- 
beşte de cea mecanică: în aceasta din urmă, ori- 
cât de mică ar fi forţa opritoare, ea totuși întru- 
atâta va micşora forţa iniţială ; pecând în sociologie 
se poate întâmpla contrarul: s'o ajute, s'o mărească. 

Când întw'o ţară cu un nenorocit regim eco- 
nomic agrar, bazat pe anume relaţii de producţie 
neoiobăgiste şi care dă o anumită direcţie vieţii 
agrare, doriţi să schimbaţi acea direcţie, atunci nu 
prin paliative puteţi s'o faceţi: acestea din urmă 
se vor preface și ele după chipul şi asemănarea 
regimului neoiobag. Şi tocmai aceasta s'a întâmplat 
şi se va întâmpla cu băncile noastre populare. 
Fundate cu gândul de a distruge camăta şi a în- 
tări mica proprietate țărănească, ele au devenit şi 
vor deveni tot mai mult centre de organizare mai 
savantă a cametei și de deposedare a ţărănimii, 
pe căi lăturalnice, de micile ei proprietăţi, întărind 
neoiobhăgia existentă. 

Regimul preface băncile, în fond şi în formă, 
în institutii neoiobăgiste. 

In adevăr, ce era camăta mai înainte, în fon- 
dul şi în forma ei? ia corespundea iobăgiei de 
altădată. Intre Tjtircă şi loan erau relaţii patriar- 
hale, asemănătoare cu relaţiile dintre boier şi io- 
bagul sau clăcaşul de altădată. Pentru galbenul 
imprumutat, loan dădea munca în natură, cum o 
dădea sub forma de felurite servituţi, boierului. 
Era, deci, o camătă de formă iobăgistă. Dar acum, 


NEOIOBĂGIA 285 


sub regimul băncilor populare? Ioan plăteşte pro- 
centele în bună parte tot în muncă, — fondul io- 
băgist al cametei sa conservat deci, — dar el dă 
procente, are a face cu banca, poliţe, giruri, 
etc.; va să zică, la fondul iobăgist sau adăugit şi 
elemente capitaliste, sa adăugit şi o formă occi- 
dentală,—cu alte cuvinte, camăta, din iobăgistă, a 
devenit neoiobagistă. Vom vedea mai jos oarecari 
exemple pentru verificarea acestei extrem de im- 
portante legi sociologice. 

Faţă, de o singură categorie de ţărani băncile 
populare au corespuns întrucâtva, scopului pentru 
care au fost create. Aceasta, e categoria — destul 
de mică — de ţărani înţoliţi, semifruntaşi, dar cari 
nici nu fac camătă, nici nu exploatează şi depo- 
sedează țărănimea săracă. Țăranilor din această 
categorie, băncile le pot servi in forma — foarte 
restrânsă în condiţiile agriculturii noastre mici — 
a creditului pentru consumarea productivă: cum- 
părarea unei vite, unui plug, etc. In ce priveşte 
creditul pentru consumarea personală, apoi având 
în vedere atmosfera, de risipă nebună dela oraşe, 
care influenţează satele şi având în vedere at- 
mosfera, de neprevedere şi nechibzuinţă dela sat, 
această, formă de credit, chiar pentru un gospodar 
semifruntaş, reprezintă de multe ori mai multe 
pericole decât foloase. 

Bineînţeles că nici prin gând nu-mi trece să 
neg, că uneori băncile pot să fie de un real folos, 
nu numai semifruntaşilor, dar şi micilor proprie- 
tari şi ţăranilor săraci. Și creditul agricol, netă- 
găduit, a fost uneori de folos ţărănimii sărace. După- 
cum am spus, insă, excepţiile în vieaţa, socială, caşi în 
gramatică, nu infirmă regula ci o confirmă. O in- 


286 C. DOBROGEANU-GHEREA 


stituţie socială se judecă după tendinţele şi efectele 
ei generale, nu după cele accidentale. 

Dar este în băncile populare ceva caren'a fost 
prevăzut, pentru care n'au fost create, care nu'se 
cuprinde în competenţa lor de instituţii de credit 
şi prin care ele sânt, în adevăr, necondiţionat fo- 
lositoare ţărănimii, şi nu numai claselor ţărăneşti 
mai avute, dar tuturor ţăranilor. Asta face pe oa- 
menii de o veche şi constantă bunăvoință pentru 
țărănime, să se entuziasmeze pentru băncile po- 
pulare. E partea lor educativă, partea lor ocultă; 
da, ocultă: subliniăm cu tot dinadinsul acest cuvânt 
şi îndată ne vom explica. 

Băncile populare au pentru ţărani — pentru 
unii în măsură mai mare, pentru alţii în măsură 
mai mică — o însemnătate educativă. In întune- 
ricul și robia satelor, — înconjurate de un zid chi- 
nezesc, ca să nu pătrundă acolo o idee de civili- 
zaţie, o instituţie occidentală ce ar pune în pri- 
mejdie neoiobăgia, — apar băncile populare, cu 
poliţe, giruri, consiliu de administraţie ales de ţă- 
rani, — tot lucruri nouă, cari lărgesc orizontul in- 
telectual al ţărănimii. Băncilor populare li s'au dat 
fel de fel de însărcinări: crearea de cooperative, 
luarea moşiilor în arendă, formarea, obștiilor ţără- 
nești, — şi vor să le dea până şi însărcinări ad- 
ministrative și sanitare. In felul acesta, țărănimea 
începe să se ocupe de afacerile ei, să le discute,să 
le priceapă; şi nu numai afacerile fiecărui ţăran în 
parte, ci afacerile obştiei țărănești, afacerile ţărănimii, 
ale clasei, și afacerile ţării. Băncile populare devin, 
deci, un ferment de deșteptare, de luminare a ţărăni- 
mii, de educarea ei cetățenească, de educarea ei în a 
se ocupa de afacerile sale și indirect de afacerile ţării. 


ræ 


NEOIOBĂGIA 287 


Fireşte, toate astea n'ar trebui să privească 
banca, o instituţie economică și financiară; pentru 
o astfel de educare există statul şi vieaţa politică 
şi cetăţenească a ţării. Dar noi am văzut dece sta- 
tul nostru nu-şi îndeplineşte acest rol la ţară şi 
dece nu şi-l poate îndeplini, am văzut dece nu este 
şi nu poate fi adevărată vieaţă politică şi cetăţe- 
nească la ţară. Şi deaceea, funcţiile statului demo- 
cratic, neputând fi împlinite pe calea directă şi francă 
de către stat, cată să fie împlinite pe cale indirectă, 
ocultă, de nişte organe sociale a căror menire ar 
fi cu totul alta. E un proces care se petrece în or- 
ganismul social asemănător cu procesul care se 
petrece in organismul individual: când o funcţie 
nu poate fi implinită de organul creat pentru aceasta, 
atunci e împlinită, în mod mai puţin eficace — şi 
sar putea zice în mod ocult — de unul sau mai 
multe organe adjacente, — când stomacul nu func- 
ționează, intestinele îi îndeplinesc funcţiile. Astfel 
sânt aceste funcțiuni ale băncilor populare, astfel e 
mai toată activitatea extraşcolară. Acest ocultism 
stă pe suflet mai ales agrarierilor noştri, tocmai 
pentruică serveşte ca ferment de deşteptare a ţă- 
rănimii la vieaţa cetăţenească. 

Acestui ocultism dela sate îi corespunde, sub 
altă formă, ocultismul dela oraşe, un ocultism care 
pătrunde întreaga noastră vieaţă economico-politico- 
socială și culturală. La noi prefectul, înloc de ad- 
ministraţie face politică şi alegeri, politicianul, şe- 
ful local al partidului dela putere, face adminis- 
traţie şi numeşte în funcţii; conducătorii de bănci 
conduc guvernul şi politica ţării, oamenii de gu- 
. vern conduc băncile şi comerţul, — şi nu se poate 
forma, nu numai un partid sau o grupare politică, 


288 C. DOBROGEANU-GHEREA 


dar nici o întreprindere comercială sau industrială 
şi nici chiar o grupare culturală, ca să nu apară 
o ocultă corespunzătoare. Acest ocultism al întregii 
noastre vieţi sociale atârnă de aceleaşi condiții 
profunde economico și politico-sociale şi de aceeaş 
dublă şi antagonică organizaţie a societăţii noastre; 
dar despre aceasta se va vorbi la timp, când va fi 
vorba de oraşe şi de chestia socială în general. La, 
ţară, însă, ocultismul, în forma cum se manifestă prin 
băncile populare sau prin activitatea extraşcolară, 
e de un netăgăduit folos pentru țărănimea, noastră. 

' Şi afară de acest folos, băncile populare au 
şi o însemnătate simptomatică. Forţele poporului, 
comprimate de toate rămăşiţele medievale iobăgiste, 
dar trezite de toate elementele civilizaţiei capita- 
listo-burgheze ce se găsesc în organismul social, 
caută o ieşire şi nu aşteaptă decât un prilej ca, să 
năvălească cu furie, amenințând să rupă toate ză- 
gazurile. Astfel, când mişcarea, socialistă trecută a, 
început să înfiinţeze cluburi politice ţărăneşti, în 
trei luni de zile au fost create sute de cluburi. So- 
cialiştii nici nu visaseră o asemenea reușită. Şu- 
voiul popular, stârnit, a venit cu atâta furie şi 
putere, încât a crescut peste capetele socialiștilor 
de atunci şi pentru o vreme oarecare a distrus 
însăş mişcarea socialistă care-i dăduse drumul. 
Pe urmă au venit băncile populare și, într'o vreme 
relativ scurtă, sau format mii de bănci. Ţărăni- 
mea, aşteaptă dela băncile populare ceeace aştepta 
dela cluburile sătești: liberarea. Aceasta băncile 
populare nu pot să le-o dea — ferească Dumne- 
zeu! — aceasta băncile n'o pot deloc; dar ele dau 
țărănimii prilejul ca să-şi manifesteze dorinţa su- 
premă şi asta tot e ceva. 


NEOIOBĂGIA 289 


Folosului indirect pe care-l aduc băncile ţără- 
nimii şi valorii lor simptomatice, sânt înclinat mai 
curând să le exagerez însemnătatea, decât să le-o 
mMicşorez. 


33089 19 


X 
CASA RURALĂ 


Să trecem acum la altă reformă poporanistă : 
casa rurolă. ` 

Dacă băncile populare marchează, după po- 
poranişti, o eră nouă pentru țărănimea oropsită, 
darmite casa, rurală! Ea are doară menirea — 
nici mai mult nici mai puţin—să răscumpere 
treptat proprietăţile mari teriene şi să le treacă 
țărănimii, în formă de mici proprietăţi agrare. Casa. 
rurală e, deci, cu adevărat desăvârşirea operei 
incomplecte dela 1864, Și înrudirea acestor două” 
opere pare atât de mare, încât au fost chiar apă- 
rate cu argumente la fel faţă, de protivnicii lor. 

Astfel, M. Kogălniceanu, ca să răspundă adver- 
sarilor liberării şi împroprietăririi ţărănimii, cari îl 
acuzau de socialism, anarhism, proudhonism, in- 
voca, drept argument suprem, exemplul Rusiei. 
lată Rusia, zicea el: o ţară absolutistă, autocrată, şi 
a liberat şi improprietărit țărănimea: dar noi, ţară 
liberală, constituţională! Și doar Alexandru II și 
guvernul rusesc n'or fi socialiști, proudhonişti, anar- 
hiști, vrăjmaşi şi distrugători ai proprietăţii pri- 
vate! Şi cu acest argument închidea gura protiv- 
nicilor săi, cel puţin pentru moment. 


NEOIOBĂGIA 291 


Astfel și poporaniștii noștri mai mult sau mai 
puţin în curent cu vieaţa economică a Rusiei, când 
erau atacați de protivnicii casei rurale și taxaţi de 
socialiști, vrăjmași ai proprietăţii şi ai statului, 
răspundeau caşi Kogălniceanu, invocând exemplul 
Rusiei. 

Dar este în această privinţă şi o deosebire între 
Kogălniceanu şi apărătorii casei rurale: Kogălni- 
ceanu, pe vremea aceea, nu putea ști ce rezultate 
va, da liberarea şi împroprietărirea, ţărănimii ruse, 
aşacum a fost făcută; pecând apărătorii casei ru- 
rale nu puteau să nu ştie ce rezultate deplorabile 
a dat casa rurală rusească, 

Banca ţărănească a Rusiei, casa ei rurală, a 
dat un fiasco desăvârşit, şi faţă de țărănime şi faţă 
de stat. In prima şi a doua Dumă a fost o gru- 
pare puternică, numită a muncii (trudoviki), com- 
pusă din 120 deputaţi, dintre cari foarte mulţi 
țărani, adevăraţi, nu de carnaval. Ei bine, în acele 
interminabile discuţii asupra chestiei agrare, cari 
au ţinut luni întregi, decâteori venea, vorba, de casa 
rurală, țăranii săreau ca muşcaţi de șarpe şi stri- 
gau întrun glas: nu ne trebue banca ţărănească 
(casa rurală), afară cu banca ţărănească | Asta e 
atitudinea ţărănimii față de casa rurală. In cât 
priveşte atitudinea statului, apoi chiar acum când 
scriu aceste rânduri cetesc în ziarele ruseşti, că 
ministrul de finanţe Kokovtzev pleacă în voiaj prin 
Rusia, ca să vadă ce e de făcut cu pământurile 
băncii ţărăneşti, ca să se mântue de ele. Că de 
cumpărat a fost uşor: în Rusia, — cași la noi — când 
dai un preţ bun găsești vânzători câţi voeşti; dar 
ce te faci pe urmă cu pământurile cumpărate? Le 
vinzi în loturi la ţărani? Dar ţăranii nu pot plăti 


292 C. DOBROGEANU-GHEREA 


ratele și pământurile se întorc de unde au plecat. 
Şi pe urmă, ce te faci cu ele? Bietul Kokovizev! 

Şi rezultatul acesta — fiascul casei rurale — 
nu era greu de prevăzut nici pentru Rusia, nici 
pentru noi. 

Că la noi se va întâmpla acelaş lucru caşi 
în Rusia şi chiar mult mai pronunţat, nici o în- 
doeală nu încape. Dece? După cele zise până acum 
în această lucrare, puţine cuvinte ne vor trebui 
pentru a o demonstra. 

Casa rurală are drept menire să cumpere pă- 
mânturile proprietarilor mari şi să le revândă în 
loturi mici agricultorilor ţărani. In felul acesta, 
latifundiile noastre se prefac în mică proprietate 
agrară. O condiţie esenţială pentru reușita lucrului 
este, ca, lotul vândut ţăranului să fie rentabil, adică 
rata plătită de ţăran să nu fie mai mare decât 
ce-i produce pământul cumpărat, căci altfel el îşi 
cumpără o belea, menită să-l ruineze, nu să-l înţo- 
lească. Or, parcelele cumpărate dela casa rurală, 
în general vorbind — de excepţii nu vorbim — nu 
sânt rentabile. Și cu asta, basta. Dece nu sânt renta- 
bile? Pentrucă ţăranul le plăteşte prea scump faţă 
de rentabilitatea lor, având în vedere condiţiile în 
cari trebue să le lucreze. Și le plăteşte prea scump, 
din mai multe pricini, dintre cari vom vedea pe 
cele mai principale. 

Intâia pricină este că nu ţăranul cumpără pä- 
mântul, ci alţii îl cumpără pentru el: funcţionarii, 
diriguitorii casei rurale, cari de multeori pricep 
tot atâta, nevoile unei mici culturi ţărăneşti în con- 
diţiile date, cât pricepe ţăranul operaţiile complexe 
ale casei rurale, şi cari n'au un interes direct şi 
personal în această cumpărare, cum are un cum- 


NEOIOBĂGIA 293 


părător care cumpără pentru sine. In aceste con- 
diţii, lipsind și priceperea, practică şi interesul per- 
sonal, cumpărăturile făcute vor fi mai scumpe. Și 
aici fac abstracţie de simpla rea credinţă, care face 
să se plătească preţuri exorbitante, de complezenţă, 
pentru a proteja un prieten, a satisface intervenţii 
puternice, a dobândi sau conserva partizani po- 
litici, etc. Pe urmă sânt cheltuielile de administraţie 
ale casei rurale, foarte mari — lefuri grase, diurne, 
jetoane de prezenţă — cari scumpesc pământul, iară, 
la casa noastră rurală, care e o bancă pe acţiuni, 
se mai adauge și dividendele considerabile plătite 
acţionarilor, cari cad şi ele în sarcina pământului 
cumpărat. Apoi, însuş faptul ivirii pe piață a unui 
cumpărător atât de însemnat cum e casa rurală 
scumpeşte foarte mult pământul. Pământul, în so- 
cietatea modernă, e o marfă ca toate mărfurile, 
iară preţul unei mărfi se hotărăște de legea ofertei 
şi cererei: cucât se măreşte cererea, cuatât creşte 
şi preţul. Sânt însă mărfuri speciale, acele cari nu 
pot fi reproduse în cantităţi arbitrare, voite, cum 
e pământul şi produsele sale; acestea au tendinţa 
să crească în prep cu totul disproporționat cu ri- 
dicarea cererei din piaţă. 

Casa rurală, deci, dacă îşi va lua rolul în serios şi 
va cumpăra mari cantităţi de pământ, prin însuş 
faptul acesta, va ridica foarte mult preţul pământului. 

Și mai e o altă cauză şi mai importantă, care 
face ca parcela, cumpărată de ţăran să-i revină prea 
scumpă, să nu-i fie rentabilă. Aceasta e rentabili- 
tatea mai mare a proprietăţii mari decât a celei mici. 

D. Stere a adus în ţară discuţia teoretică din 
Occident asupra relativei superiorităţi sau inferio- 
rităţi de rentabilitate a proprietăţii agrare mari 


294 C. DOBROGEANU-GHEREA 


şi mici, pentru a dovedi că proprietatea mică ţă- 
rănească, nu numai că, nu este inferioară, dar este 
chiar superioară, în această privinţă, proprietăţii 
mari. Desigur, d. Stere a făcut un serviciu cul- 
turii noastre economice prin faptul că a ridicat 
această, discuţie, pentrucă ea este pecât de inte- 
resantă, teoreticeşte, peatât de importantă prac- 
ticeşte. Dar d. Stere n'a băgat de seamă, cum nau 
băgat de seamă nici alţii, că pentru noi, acuma, 
această discuţie poate să aibă numai un interes 
academic, că interes practic are numai în Occiden- 
tul Europei şi în ţările capitaliste, unde există cul- 
tura agricolă intenzivă şi proprietatea mică propriu 
zisă. Acolo, în adevăr, se poate discuta care pro- 
prietate agrară e mai rentabilă: cea mare ori cea 
mică? 

Noi, însă, avem cultura extenzivă şi producem 
în mare parte cereale pentru export. In asemenea 
condiții nici un economist serios, oricât de fanatic 
partizan al micii proprietăți ar fi, nu va susține 
superioritatea acesteea asupra celei mari, ci contra- 
rul. Afară de asta, noi nici navem proprietate 
mică propriu zisă, ci, dupăcum am arătat, pro- 
prietate semifeudală, neoiobăgistä. In aceste con- 
diții speciale, superioritatea proprietății mari ca 
rentabilitate nici nu mai trebue discutată. N'are 
decât să vadă cineva din statistici cât grâu şi po- 
rumb la pogon produce proprietatea mare şi cât 
cea ţărănească, ce calitate de produs are şi una 
şi alta. 

Se va obiecta că lucrurile vor sta altfel în alte 
condiţii, în condiţii favorabile micii proprietăţi. Ne- 
greşit că atunci va fi altfel şi că atunci va fi de 
discutat. Dar casa rurală, prin apariţia, ei, nu schimbă 


NEOIOBĂGIA 295 


o iotă în condiţiile economice esenţiale ale ţării. 
După, caşi înainte de apariţia ei, rămânem o ţară 
cu o cultură extenzivă, producătoare mai cu seamă 
de cereale pentru export. Asemenea nu se schimbă 
nimic în raporturile noastre esenţiale de producţie 
sau în raporturile esenţiale politico-sociale. Și îm- 
preună cu toate condiţiile cari rămân neschimbate, 
rămâne şi superioritatea rentabilităţii proprietăţii 
mari asupra, celei mici. 
Preţul pământului, însă, e renta lui capitalizată. 
Deci țărănimea va plăti moșia după rentabilitatea 
ei de proprietate mare, dar se va folosi de ea în loturi 
mici, prin urmare cu rentabilitatea ei scăzută de pro- 
prietate mică; va se zică, va plăti moșia mai mult decât 
face, diferenţă de preț însemnată, care-i va fi fatală. 
Cele arătate mai sus ar fi suficiente pentru a 
demonstra greutatea reuşitei unei case rurale. Dar 
această reuşită mai este dificilă şi din altă, pricină, 
esenţială, hotăritoare şi specială ţării noastre. 
Menirea casei rurale este să creeze şi să susțină, 
mica şi mijlocia proprietate ţărănească. Insă noi 
ştim acuma că aşa ceva n'avem şi — cu raportu- 
rile de producţie existente, în condiţiile economico 
Şi politico-sociale în fiinţă — nici nu putem avea. 
Casa rurală, din punctul de vedere al scopului în 
care e întemeiată, este deci contradicţia personi- 
ficată : chiar dela, înfiinţare ea poartă în sine ger- 
menii morţii, îşi propune să rezolve o problemă 
absolut nerezolvabilă, un fel de cvadratură a cercului. 
Și e original, ca să nu zicem altfel, rolul sta- 
tului (statului, în senzul larg al cuvântului) în crea- 
rea casei rurale: un rol absurd, provenit din 
dubla, lui făptură de stat neoiobag şi burghezo-de- 
mocrat. In primul său ipo.tas, ca stat ncoiobag, 


296 C. DOBROGEANU-GHEREA 


prin întreaga legislaţie a muncii agrare, prin în- 
treaga practică administrativă, prin tot sistemul 
economico-social şi politico-social dela sate, el îm- 
piedecă pe ţăran de-a deveni mic proprietar și-l 
menţine în stare de neoiobăgie; iară în al doilea 
ipostas, ca stat burghezo-democrat, el caută, prin 
casa, rurală, să creeze proprietatea mică și mici 
proprietari, adică să creeze ceva, ale cărui condiții 
de existență le-a distrus şi le distruge. 

Şi dupăce a tăeat craca de sub picioarele casei 
rurale, care astfel se va rostogoli cu capul în jos 
şi picioarele în sus, statul— cine ştie? poate chiar 
în chip sincer—va deplânge lenea, inerția nechib- 
zuinţa şi stricăciunea ţăranului, pe care «înzadar 
vei căuta să-l ajuţi, orice ai face, e înzadar»! 

Dealtfel, noi cunoaştem doar o activitate ana- 
loagă a statului şi încă într'o formă mult mai largă 
decât casa rurală: aceasta e împroprietărirea tà- 
ranilor pe domeniile statului. Și una şi alta au 
doar acelaş scop,— prevenirea proletarizării ţără- 
nimii—a cărui realizare se urmăreşte prin acelaş 
mijloc: darea de pământ. Dar dacă e o mare ase- 
mănare, sânt şi deosebiri importante. Priceperea, 
acestora e de mare preţ pentru priceperea casei 
rurale şi a rezultatelor ce trebue să dea. 

Prima deosebire este că statul dădea pământul 
statului, al naţiunii, aşacă putea să-l dea cu preţ cât 
de scăzut, putea să ierte restanţele de plată, etc. Nu-i 
vorbă, statul a vândut deobiceiu cu preţuri curat 
cămătăreşti, — uneori, după mărturisirea a însuş 
d-lui Dimitrie Sturdza, într'unul din discursurile 
d-sale, cu preţuri duble decât era, preţul curent, — 
şi astfel ajungea chiar mai sigur la scop: de a îm- 
piedeca formarea, proletariatului, dar de a impie- 


NEOIOBĂGIA 297 


deca şi prefacerea proletarului în proprietar de 
sine stătător, prefăcându-l în proprietar neoiobag. 
Dar cel puţin teoreticește e admisibilă putinţa ca 
statul să vândă pământul cât de ieftin. Pecând 
casa rurală nu poate să-l vândă decât după costul 
lui, aşacum îi revine ei însăș. 

Altă deosebire însemnată este între scopul și 
mijloacele casei rurale şi ale statului. 

Scopul principal — mărturisit şi nemărturisit — 
pe care-l urmărea statul odinioară, era să prevină 
proletarizarea ţărănimii, prefăcând-o în neoiobagă. 
Scopul casei rurale, însă, nu este numai de a pre- 
veni proletarizarca ţărănimii, dar şi de a crea, și 
de a asigura existenţa micilor proprietăţi şi micilor 
proprietari ca atari. De această intenţie bună şi 
cinstită a preconizătorilor şi iniţiatorilor casei ru- 
rale nu mă îndoiesc un moment. Şi în felul cum 
se deosebește scopul de odinioară al statului de 
scopul de acum al casei rurale, se deosebesc şi 
mijloacele respective. Statul, pentru a împiedeca 
proletarizarea, dădea pământ în special la prole- 
tari, pecând casa rurală, pentru a crea şi conso- 
lida mica proprietate, dă pământ numai ţăranilor 
mai înţoliţi, cari pot să răspundă înainte zece la 
sută cel puţin din preţul pământului, o sumă destul 
de însemnată pentru țărănimea, noastră. Acest fel 
de a proceda se datoreşte priceperii greşite a cau- 
zelor cari au făcut ca înproprietăririle să dea un 
rezultat atât de rău. Iniţiatorii casei rurale nu văd, 
că dacă împroprietăririle au dat rezultatul ştiut, 
aceasta, se datoreşte felului în care au fost făcute, 
însuş scopului — nemărturisit — urmărit de stat, 
şi, mai cu seamă, regimului nostru agrar, econo- 
mico şi politico-social, cari împiedecă formarea 


298 C. DOBROGEANU-GHEREA 


micilor proprietăţi de sine stătătoare. Ei cred că 
pricina, cea mai de seamă e incapacitatea celor 
împroprietăriți, lipsa, la cei mai mulţi dintre dânşii, 
a calităţilor cerute pentru a deveni proprietari. Dea- 
ceea casa rurală vrea să facă o selecţie de ţărani, 
cari ar fi dovedit că pot să înjghebeze şi să con- 
ducă o gospodărie, că au, prinurmare, capacitatea 
cerută, pentru asta. Aceștia, ar fi ţăranii mai înţoliţi, 
semifruntaşi sau fruntaşi, cari dispun de-o avere 
oarecare, aşacă pot da un avans de 100%/,. Această, 
procedare nu e lipsită de logică şi aparenţă de drep- 
tate. Din nenorocire, rezultatul neîndoielnic la care 
va ajunge casa rurală, va fi diametral opus celui 
dorit — dorit sincer de astădată, nu mă îndoiesc. 
In mod tipic, iată ce se va întâmpla cu ţăranul 
devenit proprietar prin casa rurală. 

Țăranul e dornic de pământ. De cumpărători 
nu va fi lipsă. Țăranul îşi va aduna toate econo- 
miile, va vinde ce va putea, se va împrumuta, ca 
sä dea avansul. Şi iată-l împreună cu alţii cum- 
părând o moşie, devenind stăpân pe un lot. Pă- 
mântul, din cauzele multiple arătate mai sus, îi 
revine prea scump, nu e rentabil, încât chiar în 
actul de vânzare se cuprinde, în mod tacit, înstrei- 
narea lui ulterioară. Țăranul începe să-l muncească. 
Şi vine anul cel mediocru, — nu mai vorbim de un 
an rău, foarte probabil, — sânt nevoi multiple și 
grele, cari trebue împlinite întâi, şi nu ajunge 
pentru rata, casei rurale. Omul se împrumută dela 
cămătar sau ia dela banca populară cu girul că- 
mătarului, își vinde munca sa arendașului sau 
fruntaşului ţăran — acaparatorul pământurilor tă- 
răneşti — adică se învoiește pentru anul viitor. De 
acum e neoiobag în toată regula, va munci în 


NEOIOBĂGIA 299 


dijmă, va da ruşfeturi, în mod direct sau indirect, 
va munci ca rob al arendaşului şi cămătarului și 
mai cu seamă ca rob al casei rurale, pentru a-și 
plăti ratele — iară pământul cumpărat şi-l va sgâria 
în vremea, slobodă, după munca la stăpâni. Alt an 
mediocru, Situaţia se agravează, datoria creşte. In- 
cepe agonia, care va dura cuatât mai mult, cucât 
țăranul va fi mai harnic, mai chibzuit, mai sobru, 
dar sfârşitul va fi mereu acelaş: din cauza ne- 
plăţii ratelor, pământul se vinde sau se întoarce la, 
matcă: la casa rurală. Se înţelege că un an de 
secetă, cumplită va grăbi mult acest proces. Și, în 
clima noastră, secetoasă, anii aceștia, din nenoro- 
cire, nu sânt rari, iară cu nenorocita despădurire a 
țării vor deveni cronici. Şi astfel ţăranul va pierde 
pământul — ceeace e numai o jumătate de neno- 
rocire, având în vedere câte belele i-a adus — dar 
va pierde şi avansul adunat cu atâtea sacrificii, — 
se va proletariza. 

Și aici vedem acea deosebire dintre împroprie- 
tărirea de altădată, prin stat, şi cea de acuma, 
prin casa rurală. Statul, împroprietărind pe tărani, 
îi prefăcea de bine de rău, din proletari în mici pro- 
prietari — proprietari sui-generis, neoiobagi, dar 
oricum, mici proprietari; casa rurală va pre/ace pe 
micii proprietari în proletari. 

Casa rurală, nu numai că nu va împiedeca 
procesul de proletarizare a ţărănimii, proces care 
se petrece acum, dar încă îl va grăbi. Aceasta e 
neîndoielnic. Aşa sa întâmplat în Rusia, aşa se 
va întâmpla şi la noi — aşa se va întâmpla mai 
ales la noi. 

Acesta, va fi rezultatul casei rurale pentru ţă- 
rănimea muncitoare, mai înţolită. 


300 C. DOBROGEANU-GHEREA 


Dar pentru fruntaşi, pentru cârciumari, cămă- 
tari, pentru Titircă Inimă-rea, pentru burghezia 
sătească într'un cuvânt? Pentru toţi aceştia va fi 
o adevărată binefacere. Şi lucrul se înţelege și a 
priori. Decâtcori e vorba de o reformă popora- 
nistă, se poate zice cu ochii închişi că ea va servi 
excluziv sau mai cu seamă burghezimii mici în 
general, celei sătești în special. Și asta chiar atunci 
când reforma e făcută împotriva ei — cum sânt 
băncile populare — dar ce să mai zicem când pare 
înadins făcută pentru ea, cum e casa rurală? Ti- 
tircă de atâta vreme se uită cu jind la moşia boie- 
rului X., dar n'are destule parale ca să pună mâna 
pe ea. Și iată vine casa rurală, care numai cu un 
avans de 10% îi dă putinţa să apuce măcar o 
parte din ea. Dela început va cumpăra câteva 
loturi maximale pe nume felurite din familia sa» 
ori va cumpăra o moşie întreagă cu consătenii; 
pe urmă îşi va rotunji el partea lui cu loturile 
scoase în vânzare pentru ratele neplătite. 

Pentru membrii burghezimii sătești sânt 
multe — şi vor fi şi mai multe — forme şi posi- 
bilităţi, spre a face ca moşia latifundiară a boie- 
rului X. să, devină, prin intermediul casei rurale, 
proprietatea lor, împărţită în moşii mai mici. Și 
lor moşioarele acestea le vor renta, şi încă bine. 
Pentru ei pământul nu este doară un instrument 
de muncă nerentabil, sub forma de mică proprie- 
tate neoiobăgistă, din cauza preţului exagerat; pen- 
tru ei pământul este un instrument de stoarcere 
a muncii altora, un capital şi încă un capital sui- 
generis, care afară de însuşirea lui proprie de ca- 
pital, așacum este el în societatea, capitalistă, mai 
are şi virtuţi de exploatare speciale, feudalo-iobă- 


NEOIOBĂGIA 7 301 


giste. Și astfel, latifundiul boierului X. se va îm- 
părţi în câteva moşii mai mici. Rezultatul, deci, va 
fi creșterea, numărului proprietarilor mari și deci— 
dupăcum am văzut — creșterea intenzităţii ex- 
ploatării ţărăneşti şi consolidarea, detestabilului 
regim neoiobag!). 

Am văzut până acum care va fi rezultatul casei 
rurale pentru feluritele categorii țărănești de cum- 
părători ai pământului, — lucru ce ne interesează, 
în special. Să vedem, cât de pe scurt, care va fi si- 
tuaţia proprie a casei rurale, — ceeace, dealtfel, 
ne interesează mai puţin. 

Casa, rurală va avea greutăţi de cari nici nu-şi 
dă seama. Intemeietorii au și început să le simtă 
dela primii paşi, când au dat de greutatea cu pă- 
durile şi acareturile moșiilor cumpărate. Pământul 
îl împarţi în parcele ţăranilor cumpărători; dar 
cu pădurea și cu acareturile ce te faci? Grea pro- 
blemă ! Dar când casa rurală va fi nevoită să scoată 
în vânzare parcelele neplatnicilor şi când, din lipsă 
de cumpărători, aceste parcele îi vor rămânea pe 
seamă și ea va deveni proprietara a mulţime de 
parcele risipite între micile proprietăţi ţărăneşti ? 
Acestea sânt însă detalii cari, îndefinitiv, privesc 
pe acţionarii casei rurale; lucrarea de faţă, după 
însuș planul ei, nu se ocupă de amănunte, ci de 
principii şi fenomene generale. In general și în 
principiu vorbind, însă, casa rurală, în afară de 


1) Nu-i vorbă, nici această dezagregare a latifundiilor 
nu va dura mult, După obiceiul ţării, Titircă își va trimite 
copiii sù înveţe la Paris, îşi va mărila fetele cu boieri scă- 
pălaţi şi în atmosfera, noastră de consumare neproductivă, 
moşia va fi cu vremea vândută şi iarăși va întregi un la- 
tifundiu oarecare. 


302 C. DOBROGEANU-GIIEREA 


pământurile ce va vinde burgheziei sătești, va ră- 
mânea stăpână pe mari întinderi de pământ, fie 
de acel ce nu va putea fi vândut, fie de acel cei 
se va întoarce înapoi. Ce va face ea cu acest pă- 
mânt? Evident că, sau îl va lucra singură, pe pro- 
priul său compt şi după sistemul agrar în vigoare 
sau — ceeace e mult mai probabil — îl va da în 
arendă, pentru a scăpa de imensa greutate pe care 
o prezintă agricultarea a mulţime de moşii, în di- 
ferite colţuri ale ţării. 

Și ce înseamnă asta? Insemnează că astfel casa, 
rurală devine un proprietar latifundiar, se preface 
în cel mai mare latifundiu şi în cea mai mare pro- 
prietate de mână moartă, 

Si acum, cetitorule, vom putea cu şi mai multă 
tărie şi siguranţă să verificăm exactitatea legii me- 
canico-sociale enunțate mai sus. 

Casa rurală, în intenţia preconizătorilor şi în- 
temeietorilor ei, a fost instituită pentru crearea şi 
consolidarea de mici proprietăţi ţărăneşti şi mici 
proprietari ţărani, prin îmbucăţirea latifundiilor 
particulare şi de mână moartă, spre a scăpa ţara, 
astfel, şi de proprietatea, latifundiară şi de arendășia 
latifundiară å la Mochi Fişer. Dar în atmosfera 
economică a ţării noastre şi sub regimul nostru 
neoiobag, casa rurală va grăbi procesul de proleta- 
rizme a fărănimiiova mări latifundiarea ţării și 
proprietirțile de mână moartă, şi — cine ştie? viitorul 
ne rezervă atâtea surprize! — va crea, poate, o 
serie de Mochi Fişeri mai mărunţei, căci din toate 
ironiile istorici omenirei, cea mai sângeroasă e 
ironia istoriei economice, 


XI 


OBŞTIILE SĂTEȘTI 


Când s'a invederat pentru oricine, chiar pen- 
tru promotorii legilor agrare dela 1907, că ele sânt 
menite unui fiasco desăvârşit, bineînţeles în ce pri- 
veşte scopul lor, atunci reformatorii noştri au în- 
ceput să se gândească la alte soluţii, dintre cari 
cea mai simpatică este, desigur, arendarea moșiilor 
către obştiile ţărăneşti. 

Un lucru ar părea curios: pecând toate re 
formele guvernului, cari erau sau mai bine zis 
păreau inspirate de idei socialiste — sau și mai 
bine zis: de idei quasisocialiste — au fost straşnic 
combătute de conservatori și agrarieni, formarea 
de obştii ţărăneşti pentru a li se arenda pămân- 
turile, — un fel de cooperative de producție, — n'a 
făcut nici un sgomot, n'a întâmpinat aproape nici 
o rezistenţă. Faptul e, însă, foarte explicabil, pen- 
trucă, idea obştiilor ţărăneşti ware nici o sancţiune. 

Cine va închiria obştiilor ? 

Pământurile statului și cele de mână moartă 
sânt puţine, deci contează puţin. Atunci, bineinţeles, 
rămân proprietarii mari. Aceştia vor arenda, dacă, 


304 C. DOBROGEANU-GHEREA 


vor voi. Dar dacă nu vor voi? Și cum vom ve- 
dea, îndată, în cea mai mare parte nu vor voi. 
Atunci sa sfârşit cu toată reforma. Apoi aşa poţi 
să, preconizezi fără cea, mai mică opunere din par- 
tea cuiva, şi naţionalizarea complectă a pămân- 
tului,—dacă o doresc clasele dominante. 

Asta-i curat vorba, muscalului, care preconiza 
republica, dacă o doreşte autoritatea, (nacialstvo) 
şi ţarul. Or, nici nacialstvo şi nici ţarul nu vor 
dori republica şi nici marii noştri proprietari, în 
regulă generală, nu vor arenda pământurile lor 
obștiilor țărănești. Şi dece, e ușor de văzut. 

Mai întâi, e foarte greu de tratat şi de avut o 
afacere cu o întreagă obștie, alcătuită nu numai 
din diferite temperamente, dar şi din diferite clase. 
Greutățile ce izvorăsc de aici sânt nenumărate şi 
siguranţa încasării regulate, şi în orice împrejurări, 
a arendci, suferă foarte mult. 

Dar este un alt motiv mult mai serios, care 
în regulă generală va împiedeca arendarea pro- 
prietăţilor mari obștiilor ţărăneşti. Am văzut mai 
sus condiţiile istorice şi economico-sociale cari fac 
pe ţărani să aibă credinţa înrădăcinată că ei au 
un anume drept asupra moşiilor boiereşti. In cre- 
dinţa lor, justificată cum am văzut, marea pro- 
prietate e grevată de anume servituţi către ei. Și 
odată moșia arendată lor, ei vor socoti că au un 
drept anume şi excluziv ca să fie dânşii arendaşii 
ei, şi nu alţii. De arendat va fi mai ușor; de scos 
din arendă va fi greu. Când proprietarul va fi ne- 
mulţumit de obştia sa, cum va arenda el altei 
obștii? «Și noi, și părinţii noștri şi părinţii părin- 
ţilor noştri s'au hrănit pe moşia asta; cum să vină 
streinii peste noi»? Moșia arendată obştiei s'ar trezi 


NEOIOBĂGIA 305 


deci, ştirbită în drepturile ei capitaliste, grevată, de 
o servitute, şi ca atare ar pierde şi din preţul de 
vânzare, din valoarea ei venală. 

Dar cel mai puternic motiv de nearendare 
către obștii e următorul: într'o obştie, care ar 
arenda pământul, s'ar stabili relaţii de producţie 
cu desăvârşire altele decât cele neoiobăgiste de 
acum. Generalizarea arendării către obștii ar fi, 
deci, desființarea în bună parte a neoiobăgiei. Să 
presupunem că un proprietar, care a arendat ob- 
ştiei moşia sa, la sfârșitul contractului doreşte, el 
sau moștenitorul său, să-şi lucreze singur moșia. 
Va putea els'o lucreze iară în dijmă, cu ruşfeturi şi 
tot felul de servituţi, cu o țărănime care s'a deprins 
să muncească în cu desăvârşire alte condiţii? Și 
cine să desființeze aceste raporturi neoiobage, aceste 
importante rămășițe ale iobăgiei? Acea clasă care 
de multe generaţii se luptă ea însăş pentru men- 
ţinerea, lor! 

Aşadar, arendările către obștii a proprietăţilor 
mari private, nu numai că nu se vor generaliza, 
dar va, scădea şi numărul acelor arendate până 
acuma, ca încercare, ca experiment. 

Dar să presupunem şi asta. Orice presupuneri 
sânt permise. La început se vor găsi — şi s'au găsit— 
un număr de proprietari cari să arendeze ob- 
ştiilor. Ce se va întâmpla? Experimentul econo- 
mico-social nici de astădată nu va reuşi, din 
cauza obştiilor înseşi, mai ales din cauza felului 
constituirii lor, din cauză că obșştiile nu conzistă, 
dintr'o massă omogenă de ţărani, ci din clase de 
țărani. Pentru economiştii, reformatorii şi popora- 
niștii noştri, toţi ţăranii sânt ţărani, dupăcum 
toate păsările sânt păsări. 


3389 20 


306 C. DOBROGEANU-GHEREA 


Toţi ţăranii sânt ţărani, pentrucă toţi au ace- 
eaş denumire şi cam acelaş port. Adevărul e, 
însă, că în sânul ţărănimii s'a făcut o diferenţiare 
însemnată, sânt şi acolo clase cu interese protivnice 
cari se răsboiesc între ele. Ţăran e Titircă Inimă- 
rea cel dela ţară, dar ţăran e şi Ioan al Saftei, pe 
care Titircă îl exploatează şi îl suge. Și doară nu 
de hatârul poporanismului Titircă îşi va jertfi in- 
teresele şi va conlucra frăjește cu Ioan al Saftei, 
pentru reuşita obştiilor sătești. Se înţelege, va veni 
şi vremea aceea, când Titircă se va înfrăţi cu loan, 
când lupul va sta alături cu oaia, sau mai bine zis, 
când nu vor mai fi nici lupi, nici oi, nici clase în 
luptă; dar vremea aceea e depărtată, iară acum a 
te bizui pe solidaritatea de interese dintre Titircă, 
şi Ioan al Saftei, înseamnă să construești pe nisip. 
Titircă şi semenii lui, burghezimea satului (vedeţi : 
iarăşi burghezimea, satului), care conduce băncile 
populare, va conduce şi obştiile săteşti, va cum- 
păra, va vinde, şi profitul arendaşului îl va încasa 
tot ea, în diferite moduri și sub diferite forme; iară 
massa, muncitorimea ţărănească, va rămânea tot 
cu buzele umflate. 

O mare piedică pentru reușita obştiilor sătești 
sânt, desigur, şi defectele înseşi ale massei mun- 
citoare ţărăneşti, defecte desvoltate de istorie şi de 
regimul nostru economic. Țăranul nostru, crescut 
în condiţiile neoiobagului și având psihologia acestuia, 
e cam puţin susceptibil să devină membrul unei 
obștii semisocialiste,' şi să muncească stăruitor 
pentru obştie, sub cuvânt că o părticică din munca, 
asta îi va reveni şi lui, ori sub cuvânt de interese 
obşteşti superioare. 

Şi o dificultate foarte mare rezidă asemenea 


NEOIOBĂGIA 307 


în faptul că membrii obştiei sânt în bună parte şi 
arendașii colectivi ai unei moșii boierești, dar tot. 
odată și mici proprietari pe propriul lor pământ. Ță- 
ranul va avea, deci, interes să lucreze înainte de 
toate propriul său pământ, al cărui product îi 
aparţine integral, şi numai resturi de vreme să 
dea obştiei, iară obştia va avea interesul contrariu. 
Cu alte cuvinte, poziţia ţăranului mic proprietar 
față de obştie va fi, întrucâtva, asemănătoare cu 
poziţia lui de neoiobag faţă de marele arendaș, cu 
toate dezavantajele văzute mai sus. 

E o contrazsicere flagrantă să cauti să realizezi 
un fel de cooperativă semisocialistă, cu un țăran care 
rămâne tot odată proprietar individual pe propriul 
său pământ. 

Aceasta în cazul când obştia ar forma o coo- 
perativă producătoare. 

Dacă însă obștia va împărţi în loturi între 
membrii ei pământul arendat? Aceasta ar avea 
alte neajunsuri foarte mari. Mai întii, în felul acesta 
Sar pierde toate avantajele arendării obşteşti 
(prin obştie). Pe urmă, în cazul acesta burghezia 
sătească şi fruntaşii satelor ar pune neapărat 
mâna pe moşie şi pe foloasele fostului mare aren- 
daş, robind pe cei săraci şi ca producători şi ca 
vânzători de producte. Insfârşit, când obştia va 
împărţi moșia, în loturi, ea le va reveni prea scump 
— dupăcum am arătat mai sus — întrucât ei vor 
plăti arendă după productivitatea pământului ca 
moșie mare, și o vor munci ca producători mici. 

Se va zice, desigur: «bine, aşa e acum ţăra- 
nul; dar cu vremea tocmai obștiile îl vor educa». 

Dar cine îl va educa? Agrarienii, Titircii sau 
jandarmul rural? 


308 C. DOBROGEANU-GIIEREA 


Să presupunem, însă, imposibilul. Să presu- 
punem, că mulţi dintre marii proprietari (într'o ge- 
neralizare a faptului nu cred nici adepţii obstiilor) 
vor arenda obştiilor moşiile lor; că înăuntrul ob- 
ştiilor Titircă se va înfrăţi cu loan al Safiei, în 
aplauzele entuziaste ale conducătorilor şi partici- 
panţilor; că administraţia va da un concurs de- 
zinteresat, iară jandarmul rural va deveni şi el — 
ad hoc — un fervent şi neobosit promovător al ideii 
semisocialiste a obştiilor ţărăneşti. In acest caz 
obştiile, ca arendaşi, vor avea în adevăr un succes 
desăvârşit, adică vor încasa ele ceeace până acum 
încasa arendaşul, ca intermediar între proprietar 
şi ţărani. Aceasta, însă, va dura o vreme foarte 
scurtă, cât va dura primul contract; pe urmă pro- 
prietarul va ridica arenda, încasând el şi partea 
arendaşului, iară ţăranii vor rămânea în situaţia 
de mai înainte, şi asta în virtutea unor legi econo- 
mice inexorabile ce cârmuesc societăţile moderne. 

In societăţile moderne capitaliste productul agri- 
col se împarte în trei părţi: în renta pământului, 
profitul capitalului fermierului şi salarul muncito- 
rului. Intr'o ţară neoiobăgistă legea împărţirii pro- 
ductului sufere modificări, asupra cărora nu ne 
putem întinde, dar cari nu influenţează rezultatul 
care ne interesează aci. Renta pământului în so- 
cietăţile capitaliste, caşi arenda într'o societate semi- 
capitalistă ca a noastră, nu sânt cantităţi acciden- 
tale, ci impuse de anume condiţii şi norme econo- 
mice. Preţul arendării se stabileşte, între altele, 
prin legea ofertei şi cererei. Dacă proprietarul ar 
cere mult peste preţul normal, normal în condiţiile 
date, arendaşii ar pleca în căutarea altor moşii, 
că, sânt destule dela, Dorohoiu pânăla Severin. Dacă 


NEOIOBĂGIA 309 


arendaşul va oferi un preţ sub cel normal, pro- 
prietarul se va adresa altor arendaşi, căci arendași 
sânt şi mai mulţi decât moşii. Și astfel se hotă- 
răşte preţul, în condiţiile date ale arendării. 

Dar obştia arendătoare va fi oare și ea faţă 
de proprietar în aceeaş situaţie ca oricare alt 
arendaş? Evident că nu. Obştia se găseşte în con- 
diţii excepţionale. Ea nu poate — ca alt arendaş — 
dacă nu-i convine preţul arendei, să ia altă moşie 
în alt judeţ; ea nu poate, cu tot satul, cu familiile, 
cu vitele, cu locuinţele, să se mute din Dorohoiu 
în Teleorman; ea e legată, lipită de moşia boie- 
rului: nu degeaba o consideră obştia ca grevată 
de o servitute către ea. 

Faţă cu obștia proprietarul e, deci, într'0 situație 
deosebit de avantajoasă: obștia e și mai mult robită 
proprietarului decât fiecare ţăran în parte. Obștiei, 
deci, proprietarul îi va putea impune un preț, nu 
hotărît de legea ofertei şi cererei, ci un preț de mo- 
nopol, — orice pref posibil în condițiile date. 

Şi impunându-i o arendă egală cu renta plus 
profitul arendaşului, o lasă cu partea ce i se 
cuvine în condiţiile neoiobage date, cu partea 
muncii, reducând-o la nivelul întregii ţărănimi a 
țării. Şi omul va avea şi o scuză morală: de! are 
şi el destul bocluc dacă arendează unei obştii în- 
tregi şi trebue să ia o arendă mai mare; şi apoi, 
nu ia nimic din partea cuvenită muncii în împăr- 
ţirea obişnuită a productului agrar, ci ia numai 
partea ce s'ar fi cuvenit arendaşului. 

Și aici găsim altă cauză explicativă dece ob- 
ştiile au avut o reuşită oarecare şi n'au fost ata- 
cate de clasa dominantă agrară : ele zor avea tendința 
să ridice simțitor renta pământului. 


310 C. DOBROGEANU-GHEREA 


Deci, în cazul improbabil că obștiile țărănești ar 
avea o reușită — ca obştii cu adevărat țărănești, 
nu ca asociaţii conduse şi exploatate de burghezia 
sătească — rezultatul ar fi rdicarea simţitoare a 
rentei pământului, iară folosul material al ţărănimii 
ar fi foarte neînsemnat. 

In ce priveşte agricultura ţării, obșştiile încă 
prezintă un mare neajuns. Din acest punct de ve- 
dere, ele se găsesc în aceleași condiţii ca oricare 
alt arendaş: având pământ strein în arendă şi pe 
termen scurt, obştia n'are nici un interes să facă 
agricultură sistematică, îmbunătăţiri şi instalaţii, 
ci dincontra e interesată să stoarcă pământul cât 
mai mult și mai repede. Deci, agricultura prădal- 
nică rămâne în vigoare. 

Folosul material al obştiilor va fi minim, dacă 
nu cu totul nul, pentru massele muncitoare ţără- 
neşti, — pentru massele muncitoare, nu însă şi 
pentru burghezimea sătească (iară d-ei!), pentru 
care, dimpotrivă, pot să fie de un mare folos 
material. 

Dar dacă foloasele materiale sânt atât de slabe, 
nu e tot aşa şi cu foloasele morale şi educătoare; 
acestea sânt mult mai importante chiar decât ale 
băncilor populare. 

Obştiile ţărăneşti, nu numai că fac pe ţărani— 
şi pe toţi ţăranii — să se ocupe de propriile lor 
afaceri, le lărgesc orizontul intelectual, le educă 
spiritul de iniţiativă, dar îi învaţă şi pe ei şi pe 
vecini că mai sânt şi alte relaţii de producţie decât 
cele ştiute, cu dijme, rușfeturi, servituţi; obştiile 
ţărăneşti, chiar nereuşite, constituesc un dizolvant 
al relaţiilor de producţie existente, deci al neoio- 
păgiei noastre. 


NEOIOBĂGIA 314 


In acest senz, folosul lor, iarăşi, sânt mai dis- 
pus să-l exagerez decât să-l micşorez; în acest senz, 
din toate întreprinderile poporaniste, obştiile țărănești 
sânt întreprinderea cea mai simpatică, și cea mai 
producătoare de rezultate bune. 


XII 


LEGISLAȚIA NEOIOBAGĂ QUASISOCIALISTĂ 
DELA 1907. 


In fiecare dată după mişcările ţărăneşti, cari 
amenințau să degenereze în răscoale ori luau chiar 
forma de răscoală ţărănească, clasele noastre do- 
minante erau apucate de dragoste de țărănime şi 
de dor de legiferare pentru protecţia minorului. 
Curentele din opinia publică, ce împingeau la le- 
giferare şi motivele celor chemaţi să legifereze, 
erau, bineînțeles, diferite. Ele ar putea fi grupate 
în trei categorii. 

In prima categorie — o mică minoritate — se 
aflau democraţii, prieteni sinceri ai ţărănimii, cari 
doreau cu adevărat să realizeze o sumă cât mai 
mare de bine pentru ţărani și pentru ţară, darei 
nu vedeau clar calea de urmat, — astfel ar fi fost, 
spre pildă, Rosetti şi rosetiştii. Pe urmă venea o 
categorie numeroasă, care pricepea că în interesul 
claselor dominante trebue făcut ceva pentru ţărani, 
căci e cuminte şi practic să dai ceva, ca să/ţi asi- 
guri restul. Insfârşit, cei mai mulţi 'din clasele 
dominante doreau şi preconizau legiferarea, pentru 


NEOIOBAGIA 313 


a face diversiune în spiritul public, pentru a svârli 
praf în ochii celor interesaţi, pentru a linişti şi 
amuţi spiritele agitate. a 

In legiferarea dela 1907 toate aceste curente 
au fost reprezentate; decât, deastădată s'a operat 
o schimbare în relaţiile lor de număr şi forţă: 
unele — şi anume curentele democratice — au 
crescut în număr şi forță; altele — cele conser- 
vatoare-agrariene — au scăzut, 

Cauzele acestei schimbări sânt multe. Astfel, 
cum am văzut, în ultimii ani s'a operat în ţară o 
schimbare esenţială, prin creşterea şi desvoltarea 
unor clase nouă, ca mica burghezie şi clasa nu- 
meroasă, a intelectualilor, a proletariatului inte- 
lectual, caşi aceea a proletarilor industriali, cari 
au multe interese comune cu țărănimea. Apoi, în 
1907 sguduirea a fost mai violentă ca niciodată, a 
amenințat chiar existenţa ţării, încât înseşi clasele 
dominante, înspăimântate, au început să ceară re- 
forme. Era o atmosferă atât de prielnică, legiuirilor 
agrare, cum cu greu o să se mai vadă. Şi mai 
erau şi condiţii speciale, tot atât de prielnice, cum 
e manifestul regal din timpul răscoalelor, prin 
care se pusese în joc însuş cuvântul solemn al 
regelui, și cum e — last not least — faptul prezenţii 
în partidul liberal a tinerimii generoase. 

Sub cuvântul că în ţările înapoeate, ca a noastră, 
socialismul nare ce căuta, o întreagă generaţie 
de intelectuali, educați în socialism şi sub ban- 
diera socialdemocratică, trecuseră, în partidul li- 
beral, chemat să legifereze pentru țărănime. For- 
midabila, problemă agrară era chiar una din piesele 
de justificare ale acestei tinerimi generoase : «sântem 
o ţară, de ţărani, nu de proletari; trebue să ne 


314 C. DOBROGEANU-GHEREA 


gândim înainte de toate la îmbunătăţirea sorții 
țăranilor şi aceasta: n'o putem face decât într'un 
partid de guvernământ, cum e cel liberal». Intrată 
în partidul liberal, tinerimea aceasta a avut neşansa 
să se trezească în faţa revoltelor țărănești dela 
1907 şi a unei represiuni groaznice şi sângeroase. 
Era, deci, pentru această tinerime — care căpătase 
atâta trecere în partidul liberal — era un punct 
de onoare şi o datorie de conştiinţă, să facă mult, 
cât se poate mai mult, pentru țărănime. Și că 
aceasta, îi era dorinţa sinceră, nu mă îndoiesc un 
moment. 

Va să zică era o conjunctură, un întreg com- 
plex de împrejurări atât de favorabile unei legiuiri 
protectoare pentru ţărani, cum nau mai fost 
niciodată şi, îndrăznesc s'o spun, cum cu greu se 
vor mai găsi altădată. Şi care e rezultatul? O ştim 
cu toţii. A fost chemată o comisiune de 40 de inși, 
presupușşi a fi ceimai cunoscători în materie; a fost 
chemată o comisiunc atât de numeroasă; pentru- 
ca din discuţie să iasă lumină, dar socoteala de 
acasă pesemne că nu se potriveşte cu cea din 
târg, şi înloc de lumină .. . au ieşit legile agrare 
dela 1907, poreclite socialiste ! 

Ce decepţie ! 

Că legile acestea, făcute sub auspicii atât de 
fericite, au avut o nereușită complectă, de asta nu 
se mai îndoiește nimeni, — nici măcar cei mai 
zeloși preconizători ai lor, cari le mai apără în 
public, de formă şi din amor propriu, dar între 
patru ochi le recunosc complecta, nereușită. 

Dece rezultatul acesta? Cetitorii cari m'au 
urmărit cu atenţie până aci, ştiu bine dece. 

Cauza e că sa legiferat pe baza regimului 


NEOIOBĂGIA 315 


economico şi politico-social în vigoare. Toate nea- 
junsurile adânci şi nenumărate, pe cari legile din 
1907 au vrut să, le înlăture, decurg din însuş re- 
gimul neoiobag în vigoare la noi. Spre a le înlă- 
tura, trebue desfiinţată — evident! — însăș cauza 
care le produce, adică regimul neoiobag. Legiuitorul, 
însă, a legiferat pe baza acestui regim şi nu numai 
că n'a căutat să-l desființeze, dar, dupăcum vom 
vedea mai jos, a căutat încă să-l fortifice, să-l con- 
solideze. Și chiar şi micile îmbunătăţiri ce puteau 
rezulta, pentru ţărani din nouele legi, n'au putut şi 
nu pot să fie realizate, din altă cauză fundamen- 
tală: lipsa de legalitate la ţară, neaplicarea şi ina- 
plicabilitatea, legilor. 

Legi/erăm pentru ţărani pe baza unui regim ju- 
ridic occidental și cu un aparat de legiferare iarăși 
occidental, — însă pentru susținerea și consolidarea 
unor raporturi economice în bună parte medievale; 
contradicție absurdă, din care neapărat urmează 
neaplicabilitatea legilor. Deci, legile dela 1907 trebueau 
să dea rezultat negativ, cași toate legile anterioare. 

Şi aici cu drept cuvânt am fi putut să ne 
oprim, fără să mai urmăm cu critica legilor dela 
1907. Știm că legile au dat un rezultat lamentabil, 
Ştim şi cauzele profunde ale acestui rezultat; prin- 
urmare, dece să mai pierdem vremea şi să în- 
groşăm degeaba această lucrare, care și așa a de- 
venit prea voluminoasă? Și totuşi trebue să facem 
această critică, măcar cât de fugitiv, — şi iată 
pentruce. 

Mai întâi, legile acestea nu reprezintă, trecutul 
ci prezentul, sub ele trăim şi ele au şi susţinători, 
fie şi de formă, dar, oricum, susţinători, inteligenţi 
şi culţi. Pe urmă, am credinţa şi speranţa că, pentru 


316 C. DOBROGEANU-GHEREA 


norocul acestei ţări, legile acestea, aşa numite pro- 
tectoare, sânt ultimele de acest fel şi nu se vor 
mai repeta, fie sub forma asta, fie sub altă formă. 
Insfârşit, ele au fost poreclite legi socialiste, pe 
tema.asta, s'a dus şi se duce împotriva lor o campanie, 
întreagă şi deci eu, ca socialist, am obligaţia să 
descurc și să spun ce este cu socialismul acestor legi. 

Așadar, trebue să vorbesc negreșşit. Promit însă, 
că, voiu fi scurt. Pentru o critică mai amănunţită 
nu dispunem de spaţiu și după cele spuse nu e 
nici necesară : cetitorii o vor face şi singuri. 


* 
x x 


Toate legiuirile trecute asupra tocmelilor agri- 
cole, aşa numite legiuiri de protecție a muncii tă- 
răneşti, se pot împărți, dupăcum am văzut, în 
două părţi. 

Intâia, dacă putem zice aşa, stabileşte starea 
civilă de neoiobag a ţăranului, garantând şi conso- 
lidând regimul neoiobăgist — aceasta, e partea care 
se aplică şi se aplică cu străşnicie. A doua priveşte 
apărarea ţăranului împotriva asperităţilor prea 
crude şi exagerate ale regimului — aceasta e partea 
platonică a legii şi care în mare parte nu se 
aplică. 

Afară de asta, prima parte, aceea care conso- 
lidează regimul, se subdivide și ea în.două părţi. 
Una directă, care stipulează fățiș neoiobăgia, cum 
sânt acele articole cari lipesc pe ţăran pămân- 
tului, îi împiedecă libertatea cconomică de mişcare, 
regulamentează raporturile de producţie neoiobă- 
giste, pedepsesc pe primarul care ar tolera învoi- 
rea unui ţăran din alte părți, pedepsesc pe pro- 
prietarul care ar momi la muncă pe ţăranii altuia 


NEOIOBĂGIA 317 


şi însfârşit, cum a fost la 1872, pun forţa publică 
şi armata la dispoziţia, proprietarilor și arendașilor, 
ca să aducă la muncă pe robul recalcitrant. A doua 
parte e indirectă şi e reprezentată prin întreaga 
economie a legii. Pentrucă e evident, că odată ce 
legiuirea e făcută pe baza regimului în vigoare, 
chiar acele articole cari ar părea că sânt împo- 
triva lui, îi servesc tot lui, întrucât, înlăturând 
asperităţile prea exagerate, cari l-ar putea com- 
promite, îl consolidează. 

Legea dela 1907 are toate aceste părţi caracteristice. 

Partea directă pare a fi mai moale repre- 
zentată, dar sânt destule articole cari lipesc pe 
țăran pământului, pun piedici libertăţii economice 
a ţăranului, ameninţă pe proprietarii cari ar momi 
lucrătorii altuia (caşicum ţăranii ar fi robi negri). 

Dar în această lege este o inovaţie cu o ten- 
dinţă indiscutabilă de a preface pe ţăran în rob. 
Această, inovaţie este libretul. Cităm aici întreg arti- 
colul respectiv, în vederea marei lui însemnătăţi: 


«Art. 39.—/iecare țăran, care se învoieşte pentru a munci 
pe pământul unui proprietar sau arendaș, este obligat să aibă 
un libret de munci agricole, după modelul ce se va publica de 
ministerul de agricultură. 

Acest libre! va fi eliberat de secretarul comunei domi- 
ciliului ţăranului şi va forma pentru el un certificat de iden- 
titate față de orice proprietar sau arendaș care ar voi să-l 
invoească. 

Fiecare libret va cuprinde numele, semnalmentele și vârsta 
ţăranului, comuna unde locueşte, numărul şi vârsta membrilor 
familiei sale minori şi cari war avea librete proprii, precum 
şi întinderea de pământ propriu şi numărul vitelor de cari 
dispune. 

In libret se vor trece pe rând și legalizate, pe deoparte 
rămăşiţele de muncă din anul precedent, întinderea de pă- 
mânt luată în dijmă sau în bani dela proprietar sau arer- 


318 C. DOBROGEANU-GHEREA 


daş, muncile învoite, timpul aproximativ şi locul unde tre- 
buesc executate şi sumele ce ţăranul are de luat; iară pe 
dealtăparte muncile făcute şi banii primiţi. 

Inscrierile în libret se vor face cu cerneală și cel mai 
târziu în prima duminică; ştersăturile şi îndreptările nu se 
vor ţinea În seamă decât dacă sâni certificate de cel ce 
le-a făcut, ca contabilul moșiei sau secretarul comunal». 


Cine cunoaşte realmente raporturile dela ţară— 
caşi acela care a cetit desvoltările noastre ante- 
rioare — îşi va da seama de marea importanță a 
acestei inovaţii. Prin libret, prin această, condicuţă 
de servitor, ţăranul e robit în chip mai eficace 
decât prin legile şi măsurile de altădată. Deacum, 
prin condicuţă, ţăranul e mai mult şi mai temeinic 
decât oricând lipit pământului şi robit proprieta- 
rului. E adevărat că legea îi permite să contrac- 
teze şi aiurea, dar, cităm textual (art. 41): 


«Țăranul însă poate încheia contracte agricole şi in allă 
comună, cu condiţia de a prezenta libretul său din care să 
reiasă muncile agricole contractate». 


Şi mai departe legea pedepseşte pe primarul 
care ar autentifica învoieli, fără să fi controlat şi 
cercetat libretul. Oriunde ar apărea acum ţăranul, 
el trebue să arate condicuţa de servitor, care e 
biletul său de identitate, unde e trecut cu toate sem- 
nalmentele, trecut acolo şi el şi nevasta şi copiii, şi 
deci... marş înapoi la stăpân! 

Iată-l, deci, pe ţăranul român, pe care-l ştiam 
neoiobag, iată-l şi servitor cu condicuţă — şi nu un 
servitor liber, care trece dela un stăpân la altul, 
ci un servitor neoiobag, lipit pământului şi unui anu- 
mit stăpân. Dacă până acum mai putea scăpa, prin 
excepţie, măcar câteva zile în toiul muncii, când 


NEOIOBĂGIA 319 


munca e plătită cu suma, enormă pentru ţăran, 
de doi şi trei lei pe zi, acuma legea ia măsuri ca 
lucrul să nu se mai întâmple; dacă până acum 
măcar unul din familie, un flăcău nevârstnic, de 
17-18 ani, mai putea să scape din neoiobăgie și 
în timpul muncilor agricole să capete o muncă 
mai bine plătită, — acum tendinţa legii este ca să 
împiedece şi aceasta. 

Spiritul din care au pornit âsemenea, dispoziţii 
este evident şi nu încape îndoeală că ele sânt foarte 
practice şi au venit tocmai la vreme. 

Am văzut cum şi din ce cauză țărănimea 
noastră se proletarizează tot mai mult, încât am 
ajuns să avem peste o jumătate milion de ţărani 
proletari şi semiproletari. Or, proletarul, care vaga- 
bondează din loc în loc, pentru a-şi vinde munca, 
liberă, e o antiteză, e însăş negarea neoiobăgiei, 
Cum să aperi regimul de acest pericol, când statul 
nu mai are pământuri, cari împărţite în loturi să 
prefacă pe atâţia proletari în tot atâţia neoiobagi ! 
Administraţia, jandarmeria, sânt un mijloc bun de a 
lipi pământului şi robi proletariatul, dar numai 
când acesta e în număr restrâns; care administraţie 
din lume ar mai putea-o face, când massele pro- 
letarizate n'ar mai fi sute şi mii, ci zeci de mii, 
sute de mii? Și iată că vine o lege, care printr'un 
singur articol preface pe toți ţăranii în servitori 
cu condicuţe. Deacuma pot ei să fie și sute de mii: 
«scoate condicuţa şi marș înapoi la stăpân !» 

Admirabilă lege ! 

Știu că nici cu asta regimul actual n'o va mai 
duce mult. Sântem o ţară semicapitalistă, trăim în 
mijlocul capitalismului modern, întreaga noastră 
desvoltare și evoluţie economică ne duce spre dizol- 


320 C. DOBROGEANU-GIIEREA 


varea regimului. Vorba e că pentru moment, cu 
condicuţa şi cu adaosul de 6.000 jandarmi rurali, 
regimul s'a întărit, s'a consolidat. 

— Dar legea şi chiar articolul cu condicuţa au 
fost făcute ca să apere pe ţăran împotriva înşelă- 
toriei, ca să nu fie încărcat la socoteală. 

O ştiu, şi unii au urmărit chiar foarte sincer 
acest scop. Să vedem, deci, cum şi în ce fel apără 
această, lege interesele ţărăneşti. Nu ne mai oprim 
la partea cea indirectă, prin care se consoli- 
dează neoiobăgia: ce noutate ar putea să ne mai 
spună partea cea indirectă, dupăce a vorbit cea 
directă, cu articolul ei 39? 


+ 
* ¥ 


Când ceteşti şi începi să te pierzi în haosul 
dispoziţiilor, articolelor, aliniatelor din legea dela 
1907, te izbeşte munca şi sbuciumul legiuitorului 
de a veni în ajutorul ţărănimii, măcar în chestii 
de amănunt. Munca şi sbuciumul sânt sincere, e 
sinceră, dorinţa de a veni în ajutorul ţăranilor, în- 
trucât porneşte dela fracţiuna cea, democrată şi bine- 
voitoare lor. Dacă legea, în locul rezultatului dorit, 
a dat unul opus, vina nu e a legiuitorului, ea este 
în contradicţiile regimului, în raporturile econo- 
mico-sociale existente. Vina legiuitorului e numai 
că s'a apucat să legifereze în aceste condiţii, că a 
încercat imposibilul, că a pornit să rezolve nere- 
zolvabilul. Aceasta se vede chiar din primul articol 
protecţionist, ca să-i zicem aşa, al legii. 

Se ştie că unul din mijloacele, prin cari ţără- 
nimea e exploatată cămătăreşte şi ţinută în lan- 
țurile contractului agricol, e dubla învoeală, în bani 
şi în dijmă. Legiuitorul a vrut să înlăture acest 


NEOIOBĂGIA 321 


rău și deaceea, dupăce în primul articol defineşte 
obiectul legii, în cel următor, primul articol de pro- 
tecţie (art. 2), glăsueşte: 


«Arendarea de pământuri pentru arătură şi fânețe se 
poate face sau numai (excluziv) în bani, sau numai (excluziv) 
în dijmă din recoltă (deavalma). Pentru acelaş loc nu sânt 
ingăduite învoieli şi în dijmă şi în bani». 


Foarte bine, frumos şi categoric, căci nu lip- 
seşte nici cuvântul categoric de ercluziv. Dar, după- 
ce legiuitorul a hotărît această dispoziţie cate- 
gorică, i-au venit şi lui în minte, în mod vag, greu- 
tăţile aplicării ei. Cum aşa? Invoeala în dijmă re- 
zultă dintr'un anume regim economic, rămăşiţă 
medievală, iobăgistă ; învoeala în bani rezultă din- 
trun anume regim economic, capitalisto-burghez. 
Aceste două regimuri le menţin pe amândouă, în 
forma lor ibridă şi amestecată de regim neoiobag. 
Cum se poate, deci, să menţin regimurile economice 
şi să opresc tranzacţiile, învoielile, ce rezultă din- 
tr'însele î 

Cum să iasă legiuitorul din această greutate? 
Foarte simplu. Legiuitorul nostru, dupăce, în prima 
parte a articolului, oprește — excluziv şi catego- 
ric! — învoeala dublă, în a doua parte a artico- 
lului o admite, tot aşa de categoric. A doua parte 
a articolului glăsueşte astfel: 


«Pe aceeaş moşie, acelaş locuitor poate să se invoească 
deodată şi în bani şi în dijma deavalma, cu condiţia însă de 
a se determina deosebit prin contract partea deloc dată in 
bani şi partea de loc dată în dijmă». 


Cu alte cuvinte: ţăranul ia dela arendaş câteva 
pogoane de loc, pentru cari dă arendaşului dijmă 


33089 21 


322 C. DOBROGEANU-GHEREA 


şi o anume sumă de bani. «Nu, zice legiuitorul, 
asta nu se poate». Arendaşul ia acelaş contract şi 
specifică precumcă dijma o i-a pentru o parte de 
pământ şi banii pentru alta. «Aşa da, zice legiui- 
torul, aşa înţeleg și eu». O fi înțelegând legiuitorul; 
dar ce va înţelege de aici ţăranul? 

Altă excrescenţă a regimului neoiobag, una 
din cele mai urite, desigur, e dijma la tarla, atât 
de păgubitoarea şi ţăranului şi agriculturii ţării. Le- 
piuitorul şi aici a vrut să fie categoric şi deaceea, 
declară, scurt şi hotărit (art. 3): 


«Este oprită învoeala cu munca la tarla, adică obligaţia 
ţăranului dea cultiva, pentru o anumită întindere de pământ, 
în folosul său, altă întindere de pământ în folosul propri- 
etarului sau arendașului». 


Perfect. Decât arendaşul, mânuind dubla în- 
voeală, va face sa treacă aceeaş dijmă la tarla, cu 
toate neajunsurile ei pentru ţăran şi ţară, sub forma 
de învoeală pe bani. . 

Sub vechea lege arendaşul dădea ţăranului un 
pogon, pentru care ţăranul trebuea să-i muncească, 
arendaşului alt pogon, cu anumite munci specifi- 
cate. Sub noua lege muncile absolut identice făcute 
pe pogonul arendaşului, vor fi exprimate în bani, 
drept plată pentru pogonul dat ţăranului. 

Ce s'a schimbat? 

Incă o excrescenţă urită a regimului e o veche 
şi antipatică cunoştinţă a noastră: rușfeturile. Im- 
potriva lor sa mai luptat legiuitorul și altădată. 
Și nu pentrucă sânt cele mai rele pentru ţăran, 
dar pentrucă sânt jenante, prea arată caracterul 
feudal al regimului şi, îndefinitiv, nici nu-s necesare, 
deoarece toate rușfeturile se pot lua ţăranului şi 


NEOIOBĂGIA 323 


sub o altă formă, mai puțin medievală şi mai 
puţin urită.: Deaceea au mai fost interzise și altă 
dată, dar fără rezultat: în practică au înviat, îm- 
potriva legii. Dece au înviat, e clar: un anume 
regim economic produce anume efecte și oricât 
le-ai declara desfiinţate, ele vor renaşte, în fond şi în 
formă, ca fenixul din cenușa lui. 

Noua lege din 1907 interzice din nou rușfetu- 
rile. Dece? Jşi va fi zis legiuitorul că tot interzi- 
cându-le mereu, vor dispărea şi ele de atâta inter- 
zicere. Dar prin mânuirea dublei învoieli, rușfeturile 
pot foarte bine să reînvie, ba nici nu se gândesc 
să moară. Altădată arendașul dădea ţăranului câteva, 
pogoane de pămint, pentru care lua o anumită, 
dijmă, plus, ca supliment, felurite munti, ruşfeturi. 
Acum o parte din acest pământ se va trece în 
contract ca dată pe bani, iară ruşfeturile vor trece 
ca munci plătite cu aceşti bani. 

Şi aici navem de a face cu lucruri de amă- 
nunt, lipsite de importanţă; sânt punctele esenţiale 
cari privesc protecţia ţăranului: învoeala ameste- 
cată, dijma la tarla, rușfeturile, rele împotriva 
cărora se duce lupta de atât amar de vreme şi 
ele tot rămân. Și rămân, nu numai prin ocolirea sau 
călcarea legii, dar chiar pe însăş baza ei. In rea- 
litate ştiu că nici nu va fi nevoie de multă bătaie 
de cap. Legea va fi ocolită, nu va fi luată în seamă 
şi vorba ceea: o lege care nu se aplică va să zică 
că nu există. 

Negreșşit, mai sânt în lege și alte articole — şi 
câte încă! — menite să protejeze pe ţăran împo- 
triva abuzurilor ce decurg din regimul în vigoare. 
Dar lasă că chiar dacă legea și-ar ajunge scopul, 
încă mare procopseală n'ar fi, căci ar dispărea abu- 


324 C. DOBROGEANU-GHEREA 


zurile, dar ar rămânea regimul şi asta e destul. 
Dar nici atâta bine nu va face. Articole sânt multe, 
115, afară de diverse aliniate, în total 56 de pagini. 
Legiuitorul a procedat energic, a strâns toate ca- 
zurile de abuzuri ce se cunoşteau și împotriva 
fiecăruia a făcut un articol preventiv sau represiv— 
în felul acesta a vrut să impună măcar prin can- 
titate, dacă nu prin calitatea articolelor. Din ne- 
norocire, însă, de multe ori se strecoară câte un 
articol care le nimiceşte pe celelalte. Așa spre 
pildă, partea legii care privește răfueala dintre 
ţăran şi arendaş. 

Răfueala e un moment deciziv ìn vieața eco- 
nomică a ţăranului: la răfueală el e încurcat, în- 
şelat, aşa că veşnic muncește şi veşnic rămâne 
dator. Legea de față are multe dispoziţii — unele 
bune — pentru apărarea ţăranului împotriva tra- 
gerii pe sfoară. Dar pe nesimţite s'a strecurat şi 
următoarea (un mic aliniat la marele articol 81): 


«Declaraţia în scris făcută înaintea primarului şi ates- 
tată de acesta, prin care ţăranul se recunoaște dator pentru 
preţul rămăsiţelor de muncă, face credinţă înaintea justiţiei 
ca act autentic». 


Și acum sa sfârşit. Căci, desigur, ţăranul «se 
va recunoaște dator», fie că — fără voia lui — va 
fi recunoscut astfel de către primar, fie, mai ales, 
că se va «recunoaşte» singur, pentrucă e neociobag— 
iară, după legea nouă, slugă cu condicuţă; se va 
«recunoaşte» de nevoie, cum se recunoaşte dator- 
nicul prins în mrejele cametei. Cu toate protestă- 
rile d-lui Radu Mandrea, e neîndoielnic că, sub re- 
gimul neociobag, relaţiile dintre ţărani şi stăpâni 
sânt cămătăreşti, au toate caracterele cametei: şi 


> 


NEOIOBĂGIA 325 


fondul şi forma ei şi, între altele, indestructibilitatea 
ei. Datornicul prins în mrejele cametei se declară 
el însuş dator cât nu datorează. Și atunci, ce pu- 
teţi face? Nimic. Și cam aşa se întâmplă în rela- 
tiile economice ale satelor noastre, — iară legiuito- 
rul pare că nici n'o ştie. 

Sau să luăm ca exemplu chiar faimosul arti- 
col 39, cel cu condicuţa. Și el pare a fi fost făcut 
în extremis, ca să, apere țărănimea împotriva înşe- 
lăciunii. In condicuţă se înscrie doară cât a mun- 
cit ţăranul, cât mai are a munci, câte parale a 
primit şi cât mai are să primească, şi a. m. d. «Şi 
acum, se gândea legiuitorul cel poporanist, să pof- 
tească stăpânul să mai înşele pe ţăran la răfueală ! 
Că vine inspectorul agricol şi vede tot, negru pe 
alb»! Lasă că pentru a vedea negru pe alb şi nu 
alb pe negru, ar trebui să avem inspectori de un 
aluat cu totul deosebit; lasă că pentru a controla 
cu efect socotelile unui milion de ţărani, ar trebui 
o armată de inspectori; lasă că pentru a mânui 
toate aceste socoteli şi a se apăra cu toate legile 
astea, ţăranul ar trebui să fie măcar cât de puţin 
contabil şi jurist; dar chiar dacă toate acestea ar 
exista, ar mai trebui altceva: ar trebui ca ţăranul 
să nu fie nevoit să recunoască de bune cele scrise 
în condicuţă, ar trebui să trateze cu stăpânul său 
în condiţii egale — nu economice, acestea nu există 
nicăieri — dar politice şi juridico-sociale: să fie 
egal înaintea legii, să aibă, caşi stăpânul, dreptu- 
rile omului. Or, el este neoiobag şi servitor cu 
condicuţă şi, deci, va zice cum vrea stăpânul. Asta, 
e clar. 

Chiar acuma, când scriu aceste rânduri, cetesc 
în Adevărul următorul fapt autentic şi grozav. La 


326 C. DOBROGEANU-GHEREA 


o moșie din Brăila au fost învoiţi 70 de muncitori 
din Prahova, între cari 16 femei şi fete mari. Ca 
deobiceiu, muncitorii au început să fie trataţi ca 
negrii, bătuţi, schingiuiţi, hrăniţi cu brânză cu 
viermi şi mămăligă mucedă. Noaptea femeile şi 
fetele au fost violate de personalul moşiei, iară 
când bărbaţii le-au sărit în ajutor, au fost crunt 
bătuţi şi schingiuiţi. Atunci unii din ei, mai cura- 
joşi, au fugit spre casă. Pe drum au fost ajunsi de 
jandarmii rurali, întorşi cu sila la moşie, iarăşi 
bătuţi şi schingiuiţi şi închişi într'un coteţ de gâşte, 
unde într'o stare de nedescris i-a găsit inspectorul 
agricol. E un fapt autentic constatat şi confirmat 
de inspectorul agricol şi de prefectul din Brăila. 

In altă parte acest fapt grozav ar fi ridicat ţara 
întreagă în picioare, luni de zile nu sar fi vorbit 
decât de el; la noi nimeni n'a sufiat un cuvânt, 
gazetele şi întreaga opinie publică erau şi sânt prea 
ocupate de foarte importanta chestiune a eventua- 
lei, posibilei, probabilei sau sigurei remanieri mi- 
nisteriale. Dealtfel, această nepăsare se explică uşor: 
ea e rezultatul obişnuinţei. Aiurea, acest fapt ar fi 
o excepție grozavă; la noi, sub forme mai putin dras- 
tice, e un fapt obișnuit. 

Şi iată. legiuitorul îl scoate pe ţăranul nostru 
din coteţul de gâşte, îi presupune cunoştinţe juri- 
dice şi de contabilitate, îl consideră ca pe un ce- 
tățean egal cu stăpânul său, bucurându-se, în mod 
conştient, de toate drepturile cetăţeneşti, şi în con- 
secinţă — legiferează, legiferează, legiferează. 

Când cetești toată, grămada asta de articole şi 
alineate, culese şi înşirate cu atâta trudă sinceră, 
şi atâta iscusinţă, fără voie îţi aduci aminte de cu- 
vintele atât de adevărate spuse la o întrunire de 


NEOIOBĂGIA 327 


lucrători de marele agitator socialist Lassalle. Las- 
salle zicea că muncitorimea, democrația, a avut şi 
are ca servitori şi apărători ai intereselor ei, oa- 
meni însufieţiţi de cele mai frumoase intenţii, dar 
doctrinari naivi, pecând stăpânii, clasele dominante, 
au ca servitori şi apărători ai intereselor lor, oa- 
meni pricepuţi, abili şi practici. Şi Lassalle îşi ter- 
mina discursul dorind astfel de servitori şi mun- 
citorimii. 

Cât de mult se potrivesc aceste cuvinte ţării 
noastre şi democraţilor noştri, dela neuitatul C. 
A. Rosetti până în prezent! Uitaţi-vă şi acuma: 
pecând democraţii noştri poporanişti, cu intenţiile 
cele mai bune, discutau asupra intervenţionismului 
de stat şi asudau ca să adune cât mai multe ar- 
ticole şi alineate în apărarea ţărănimii, articole 
menite ca la prima serioasă întâlnire cu realita- 
tea să se prefacă în scrum şi praf, — ceilalţi, prin- 
trun Singur articol, au prefăcut țărănimea în ser- 
vitori cu condicuţă, şi au instituit jandarmeria ru- 
rală, relativ cea mai puternică depe faţa pământului. 

Astfel de servitori ai intereselor ei dorim şi 
noi ţărănimii noastre. 


+ 
+ * 


Sar putea obiecta — şi cu oarecare dreptate— 
că toate criticile aduse legii din 1907 o ating foarte 
puţin, întrucât sânt făcute părţii ei secundare, care 
îndefinitiv reproduce — modificate — legiuirile an- 
terioare, al căror rezultat îl cunoaștem cu toţii. 
Partea, esenţială a acestei legi şi cu desăvârşire 
nouă, e cea aşa numită socialistă: e minimul de 
salar, maximul de arendă, islazurile comunale. 
mpotriva acestei părţi s'au îndreptat toate criti- 


328 C. DOBROGEANU-GHEREA 


cile, sau dus toate campaniile, acestei părţi i-au 
dat şi făuritorii legii o deosebită importanţă. 

Să trecem, deci, şi noi la această aşa zisă lege 
socialistă. 

Trecerea în corpore a foştilor socialişti în par- 
tidul liberal poate fi judecată în chip deosebit de 
fiecare, după felul lui de a vedea, după convinge- 
rile lui sociale şi după partidul căruia aparţine. 
Intr'o privinţă vor fi de acord cu toţii, neexcep- 
tând nici pe foştii socialişti ei însişi, şi anume: 
trecerea, lor la liberali a mărit întrun mod con- 
siderabil confuzia politico-socială existentă. Și mai 
înainte se făcea o confuzie fără seamăn între de- 
numirile de liberal, conservator, junimist, radical 
şi doctrinele corespunzătoare; şi se făcea şi atunci 
împerecheri atât de stranii ca liberal-conservator, 
conservator-democrat, radical-conservator, şi a. m. 
d. Cu intrarea, însă, a foştilor socialişti în partidul 
liberal şi cu formarea unei împerecheri nouă de 
liberal-socialist, această confuzie a ajuns la culme. 
Și e firesc. Toate partidele existente şi doctrinele 
lor corespunzătoare, au un fond — mare şi însem- 
nat — comun între ele: toate stau pe terenul socie- 
tăţii de azi, al organizaţiei sociale actuale. Socia- 
lismul, însă, stă pe terenul unei organizaţii sociale 
diametral opuse celei de azi. Incât dacă, cu oare- 
care bunăvoință se mai poate pricepe o împere- 
chere ca radical-conservator, — una ca liberal-su- 
cialist e un non sens. E, deci, lesne 'de înţeles cât de 
mult s'a mărit confuzia existentă prin intrarea 
foştilor socialişti în partidul liberal. 

Cauza confuziei, în general vorbind, Oo cu- 
noaştem : ea nu rezidă în oameni ci în raporturile 
sociale, în faptul că am adoptat — şi am fost siliţi 


NEOIOBĂGIA 329 


să adoptăm — formele occidentale, păstrând un 
fond în parte feudal. Dar la această cauză gene- 
rală, întrucât priveşte problema agrară, se mai 
adauge o cauză specială. 

Ai văzut desigur, cetitorule, piese amuzante a 
căror intrigă e bazată pe trucul următor: un per- 
sonaj principal e luat drept altul, şi de aici tot 
felul de încurcături inextricabile, mai ales pentru 
cel luat drept altul. Cam aşa ceva sa întâmplat şi 
la noi, şi la noi cineva a fost şi e luat drept altul: 
e regimul nostru economico-social neoiobăgist, care 
a fost şi este luat drept regim capitalisto-burghez, 
şi e ţăranul nostru neoiobag, care a fost şi este 
luat ba drept proletar, ba drept mic proprietar, ba 
drept fermier ca în Occident. De aici, bineînţeles, 
confuzii şi încurcături inextricabile. 

Aceste încurcături sau arătat cu toată clari- 
tatea în timpul nesfârşitelor discuţii teoretice asupra 
intervenţiei de Stat, asupra şcoalei intervenţioniste 
şi manchesteriane. In adevăr, să vedem în două 
cuvinte, ce e intervenţionismul de Stat ca teorie 
şi practică? 

Dupăce a căzut regimul feudal, economiştii 
burgheziei preziceau o eră nouă strălucită pentru 
desvoltarea societăţilor, cu condiţia, însă, ca liber- * 
tatea, absolută a muncii şi raporturilor economice 
să nu fie împiedecată de nimeni şi de nimic. Statul 
să-şi facă numai datoria de păzitor al ordinei, să 
fie un jandarm corect; în raporturile economice 
nare pentruce să se amestece, căci mai mult ar 
strica decât ar drege. Toate tranzacţiile omeneşti 
să fie lăsate libere, fiecare să-şi caute netulburat 
de propriile lui interese; şi atunci, în această so- 
cietate, bazată pe proprietatea privată şi pe con- 


330 C. DOBROGEANU-GHEREA 


curenţa liberă, toate interesele omeneşti se vor 
armoniza spre mai marea fericire a tuturor, fiecare 
va primi ce i se cuvine şi desvoltarea, socială va 
atinge nişte culmi neînchipuite. Laissez faire, laissez 
passer! 

E de netăgăduii că aceste preziceri s'au rea- 
lizat în parte. Un socialist conştient o va nega 
mai puțin decât oricare altul. Şi dealtfel, creşterea 
uriașă a societăților, a bogățiilor omeneşti, și creş- 
terea corespunzătoare a tecnicei, a ştiinţii, a cul- 
turii, o certifică îndeajuns. 

Dar împreună cu această uriaşă desvoltare în 
bine, s'au desvoltat unele rele nu mai puţin mari: 
crizele de supraproducţie, cari sgudue din temelii 
societatea burgheză, abizul dintre bogăţia imensă 
și sărăcia lucie, mizeria, claselor muncitoare care 
ameninţă cu degenerarea ţării, etc., — mizerii — 
acestea şi altele — cari cresc mereu şi nu vor fi 
înlăturate decât de altă organizaţie socială, cea 
socialistă. 

Faţă cu aceste efecte atât de triste ale deplinei 
libertăţi a tranzacţiilor economice, s'a cerut iarăşi 
intervenţia statului, deastădată a statului burghezo- 
capitalist, pentru a micșora efectele rele ale unei 
societăţi bazate pe proprietatea privată şi concu- 
renţa liberă. 

Cererile de intervenţie au pornit din două părţi. 
Mai întâi, bineînţeles, din partea claselor apăsate, 
desmoştenite şi în noua organizaţie socială. In 
numele acestor clase cererea a fost formulată de 
reprezentanţii lor teoretici, de socialişti. Dar şi o 
parte a burghezimii, — cea, mai prevăzătoare, mai 
cuminte,— a înţeles câte pericole ar prezenta, chiar 
pentru existenţa societăţii burghezo-capitaliste, o 


- 


NEOIOBĂGIA 331 


desvoltare bazată pe libera concurenţă şi absoluta 
libertate a tranzacţiilor ; şi, deci, în chiar interesul 
societăţii actuale și al desvoltării ei ulterioare, 
această, parte a burghezimii a început să ceară inter- 
venţia statului. 

Cei cari mai ales au formulat teoreticește cere- 
rile de intervenţie din partea unora din clasele 
dominante chiar, sânt aşa numiții «Kathedersocia- 
lişti», porecliţi astfel mai mult de protivnicii inter- 
venţiei — ca armă de luptă — căci de socialism n'au 
nici urmă, iară în măsura în care cer intervenţia 
Şi în folosul muncitorimii, sânt democrați, nu socia- 
lişti. Socialiştii cer intervenţia statului în folosul 
proletariatului, mai întâi ca reprezentanţi fireşti şi 
direcţi ai intereselor lui imediate, dar o cer şi spre 
a ridica puterea lui materială, culturală şi morală, 
pentru o mai repede înlăturare a societăţii actuale 
capitalisto-burgheze şi înlocuirea ei cu societatea, 
socialistă. Kathedersocialiştii cer intervenţia tocmai 
pentru „întărirea societăţii actuale. Este deci un 
abiz între unii şi alţii — şi nu numai în motive: el 
se întinde şi asupra felului cum cer intervenţia şi 
asupra măsurii în care trebue făcută. 

Nu pot să mă opresc mai mult asupra, acestor 
deosebiri profunde, dupăcum nu pot să mă opresc 
asupra caracterului intervențiilor statului, făcute, 
chipurile, în folosul lucrătorilor, dar cari sânt nu 
socialiste ci antisocialiste, retrograde. Lămuririle 
în această, privință ar fi foarte interesante la noi, 
mai ales acuma, când mulţămită confuziilor exis- 
tente, orice intervenţie a statului, cât de retrogradă, 
e botezată socialistă, numai pentrucă e o inter- 
ventie a statului, astfelcă şi o intervenţie a statului 
pentru desfiinţarea, socialismului tot socialistă va fi. 


332 C. DOBROGEANU-GHEREA 


Dar nu pot să mă întind asupra acestora, oricât de 
necesare și interesante ar fi, că mar duce prea 
departe. 

Insă și din cele spuse urmează destul de clar, 
că întervenționismul reprezintă tendinţa de a remedia 
efectele rele produse de raporiurile economice bazale 
pe absoluta libertate și concurența liberă în societatea 
capitalistă, —intervenlionismul, deci, e un remediu îm- 
potriva, dacă putem zice așa, excesului de libertate. 

Dar la noi, în relaţiile agrare românești, există, 
oare acest exces de libertate? Țăranul nostru este 
el proletar salariat ca în Occident şi raporturile 
economice dela ţară sânt ele bazate pe libera con- 
curenţă ? Relele ce decurg din raporturile noastre 
agrare rezidă ele oare în faptul că tranzacţiile eco- 
nomice sânt lăsate în absolută libertate? Este oare 
vinuvat statul nostru de a fi lăsat absolut libere 
raporturile bazate pe concurența liberă? Nimic 
din toate astea. Țăranul nostru nu e proletar sa- 
lariat ci neoiohag şi rob, raporturile economice ca 
şi cele politico-sociale sânt neoiobăgiste, statul nostru 
cit i-a fost în putință—și prin starea legală și prin 
starea de fapt—a încătușat libertatea economică a 
ţăranului. La noi există încă, în parte, acea stare 
de lucruri care a fost în Europa occidentală înain- 
tea, revoluţiei franceze; datoria unui democrat bur- 
ghez şi în bună parte a unui socialist, este deci 
mai curând de a preconiza neintervenționismul sta- 
tului actual, pentrucă intervenționismul statului şi 
reglementarea raporturilor economice pe baza unui 
regim neoiobăgist, trebue să ducă neapărat la condi- 
cuta de servitori şi la șease mii de jandarmi, ori la 
ceva identic. Şi indiferent cine va fi la guvern, re- 
zultatul va fi acelaş. 


NEOIOBĂGIA 333 


La noi, deci, atâta vreme cât există regimul neoio- 
băgist, intervenţionismul statului e un fapt mai 
curând reacţionar decât democratic. 

Asta n'au înţeles'o democraţii şi poporaniștii 
foşti socialişti şi deaceea, sub cuvânt că în Apus in- 
tervenţionismul e un principiu oarecum democratic, 
se sileau să dovedească după Brentano, Wagner, 
Sechmoller, Sombart, etc., dreptul şi datoria statului 
de-a, interveni în raporturile economice dintre stă- 
păni şi muncitori. Şi asta, se predică statului nostru, 
care de o jumătate veac nu face decât să intervie— 
nar mai fi făcut-o! 

Se înţelege uşor că, în asemenea împrejurări, 
opiniile preconizate de democraţii noştri, — demo- 
cratice pentru ţările capitaliste, — în mod fatal 
trebueau să aibă, pentru ţara noastră, o mare doză 
de reacţionarism, ceeace şi explică dece atitea 
elemente reacționare le-au adoptat. Este drept că 
atunci conservatorii noştri, văzând că socialiștii 
prefăcuţi în liberali predică intervenţia statului şi 
reglementarea raporturilor economice, au devenit 
neintervenţionişti — din intervenţioniştii straşnici 
ce erau altădată. O fi fost teama de ideile prea 
înaintate,—căci în streinătate, pentru împrejurările 
de acolo, concepţia asta are un caracter semiso- 
cialist, — ori o fi fost spiritul de contrazicere poli- 
tică, oricum un lucru e sigur: 'conservatorii au de- 
venit neintervenţionişti, se înţelege, numai în dis- 
cuţiile teoretice, și în tot cazul cu rezerva expresă 
ca intervenţionismul neoiobag existent să rămână 
în vigoare. 

Astfel au început conservatorii să protesteze 
împotriva intervenţiei exagerate a statului, împy- 
triva tiraniei statului, care ucide spontaneitatea şi 


334 C. DOBROGEANU-GHEREA 


iniţiativa, individuală, moaie energiile şi resorturile 
sufleteşti ale producătorilor; astfel au început con- 
servatorii să vorbească de necesitatea de a des- 
cătuşa forţele producătoare ale naţiunii, etc. etc., — 
adică au început să exprime idei curat burghezo- 
democratice, idei pe cari, la noi, ar trebui să le 
exprime democraţii consecvenţi şi în parte chiar 
socialiștii. Și ceeace este mai caracteristic pentru 
confuzia, existentă, este că, vorbind astfel, conser- 
vatorii cred că combat grozav socialismul ! 

Pe dealtăparte liberalii, oameni practici, cari 
simt clar lucrurile, chiar când nu le înţeleg bine, 
văzând că 'ideile preconizate de foştii socialiști şi 
încheierile practice pe cari le scot, nu numai că 
nu ameninţă neoiobăgia existentă, dar caută chiar 
s'o consolideze prin legi aşa zise socialiste, prin 
infuzarea unui sânge socialist şi tocmai la o vreme 
atât de critică pentru regimul neoiobag,— liberalii 
şi-au zis, cu drept cuvânt: «dacă acesta e socia- 
lism, atunci sântem şi noi socialişti», 

Şi au început să apere cu energie ideile aşa, 
zise socialiste ale foştilor socialişti. 

Și iată cum conservatorii au devenit liberali- 
democrați burghezi, liberalii — socialişti-conserva- 
tori, iară socialiștii: democraţi-reacţionari,. 

Şi în vremea asta, cauza involuntară a întregii 
confuzii, ţăranul nostru — cel luat drept altul, caşi 
personajul din piesa teatrală — încasa toate nea- 
junsurile confuziei —ondicuţa, de servitor şi şease 
mii de jandarmi — el care nu e vinovat deloc de 
toată confuzia existentă. 

Se înţelege că toate aceste confuzii şi discuţii 
atingeau foarte puţin fondul lucrurilor, ele se pe- 


NEOIOBĂGIA 335 


treceau şi se pâtrec în partea cea formală a ţării, 
care n’o atinge pe cea reală. 

lară neoiobăgia îşiurma cursul. 

Dar dacă realitatea cea profundă a, vieţii eco- 
nomice agrare s'a resimţit foarte puţin de toate 
aceste confuzii, legile aşa numite socialiste s'au re- 
simţit foarte mult. 

Ca, pildă să luăm partea, cea, mai socialistă din 
legea, tocmelilor agricole: minimum de salar. 

Ce este minimum de salar în ţările capitaliste, 
acolo de unde l-am luat și unde, în adevăr, are 
oarecum un caracter socialist ? 

Am văzut ce însemnează intervenţionismul ca 
principiu general, în ţările capitaliste. Să vedem 
acuma ce însemnează el ca aplicaţie specială la 
minimum de salar. 

Toate tranzacţiile omeneşti, lăsate în voia lor 
pe baza concurenţei libere, se vor armoniza, fie- 
care va primi, la urma, urmei, ce i se cuvine, — 
ziceau economiștii burghezi. Iată, spre pildă, sala- 
rul. Ce este salarul? Este plata pe care o primeşte 
lucrătorul pentru marfa sa — munca. Valoarea 
acestei mărfi, ca a oricărei mărfi, este egală cu 
cheltuielile necesare pentru producerea ei, — în 
cazul de faţă pentru producerea şi reproducerea 
lucrătorului, sau, cu alte cuvinte, strictul necesar 
pentru întreţinerea vieţii lucrătorului şi familiei 
lui. Acesta, ziceau economiştii, e adevăratul salar, 
pe care în mod logic poate să-l pretindă lucră- 
torul şi pe acesta îl va primi, pe baza liberei con- 
curenje şi sub imperiul legii ofertei şi cererei. Deci: 
laissez faire, laissez aller! 

Prevederile economiştilor, însă, nici aici nu sau 
realizat. Pe deoparte marfa-muncă, şi ca toate 


336 C. DOBROGEANU-GHEREA 


mărfurile dealtfel, de multeori nu se putea vinde 
deloc, formându-se o armată de rezervă, masse 
de muncitori muritori de foame; pe dealtăparte 
capitaliştii, folosindu-se de ascedentul ce-l dă capi- 
talul şi de însuş mecanismul organizaţiei capitaliste, 
reduc salarul, de multeori nu la strictul necesar 
vieţii, ci la strictul necesar pentru a muri de foame. 

Atunci proletariatul lucrător şi reprezentanţii 

lui, socialiştii, au pus capitalismul, cum s'ar zice, 
au pied du mur: «Recunoaşteţi dv. înşivă că sa- 
arul normal, echitabil, în societatea capitalistă, e 
strictul necesar pentru vieaţă, că valoarea mărfii- 
muncă sânt cheltuielile necesare pentru producerea 
ei; ei bine, fixaţi dar acest strict necesar printr'o lege, 
în formă de minimum de salar, fixaţi preţul mărfii- 
muncă, spre a nu putea fi vândută sub valoarea ei, 
recunoscută, şi atribuită ei de însăş societatea capi- 
talistă. Aceasta trebues'o faceţi chiar în interesul d-v., 
pentrucă munca marfă e o marfă cu totul deose- 
bită, ea produce toate celelalte mărfuri, ea repro- 
duce nu numai valoarea, sa, dar şi plusvaloarea,— 
dispărând ea, muriţi de foame cu toţii». 

Această cerere e, deci, pecât de logică şi dreaptă, 
peatât de importantă pentru interesele poletariatului 
muncitor. 

Țăranul nostru, însă, nu e proletar ci, după- 
cum am văzut, e întrucâtva şi proprietar de pă- 
mânt, şi chiar proletarizat, e proprietarul instru- 
mentelor de muncă. Legat de satul lui, de moşia 
boierului, el contractează în nişte condiţii, cari 
nau nimic a face cu legea cererei şi ofertei şi a 
concurenţei libere. Munca lui nu e prefăcută într'o 
marfă, care să se vândă pe piaţă ca orice marfă, 
căci el îşi lucrează propriul său pământ ca pro- 


NEOIOBĂGIA 337 


prietar, iară pe pământul boieresc lucrează în 
parte ca fermier şi în bună parte ca serv, iobag. 
Intr'un cuvânt, ţăranul nostru nu e un proletar, 
ci un neoiobag. _ 

Și atunci ce rost are să legiferezi minimul de 
salar acolo unde n'ai salariaţi? Nu-i vorbă, avem 
noi salariaţi: lucrătorii din oraşe. Lor această, lege 
li sar potrivi de minune şi le-ar fi, în adevăr, de 
mare folos. Și tocmai deaceea, lor nu li s'a dat. 

Pentru țărănimea, noastră, însă, sub imperiul 
contractului agricol neoiobăgist, în toată complexi- 
tatea lui şi cu toate feluritele învoieli pe cari le 
consacră, minimul de salar va, fi eliminat înainte 
de-a începe să existe. Unde mai pui că acest mi- 
nimum e fixat de comisiuni, cari prin compu- 
nerea lor reprezintă interesele proprietăţii mari 
şi ale burghezimii sătești ? 

Totuşi legea ar putea să aibă un înţeles. Știm că 
țăranul nostru e o fiinţă complexă, o mixtură de 
atâtea, categorii economice: proletar, fermier, pro- 
prietar, plus neoiobag. Sânt deci în vieaţa ţăranu- 
lui momente — foarte scurte — când el e proletar. 
Asta se întâmplă, când prin împrejurări fericite 
scapă de învoielile de cu iarnă, sub toate formele 
lor, şi astfbl în timpul muncilor, om liber, este la 
largul lui: se tocmeşte unde găseşte condiţii mai 
bune. Atunci cererea, de lucrători fiind mare, iară 
lucrătorii fiind mai toţi robiţi, însoți, se folosește 
şi el de legea ofertei şi cererei și obţine preţul, 
extraordinar de rar în vieaţa lui, de 2—3 lei pe 
zi. Dar atunci împrejurările fiindu-i prielnice, tă- 
ranul n'are nevoie de protecţie şi cuatât mai 
puţin de un minimum de salar fixat de o comisie 
regională. Totuşi, dacă n'are nevoie acuma, poate 


33089 2 


838 C. DOBROGEANU-GHEREA 


să aibă în viitor. Oricum, e singurul caz când 
poate fi vorba de protecţia minimului de salar. 

Ce face însă legea de față? Conformându-se 
sistemului şi mentalităţii neoiobăgiste, ea tratează 
pe ţăranul proletar ca pe un fiu vitreg al ţării, îi 
retrage tocmai lui orice protecţie, ba chiar îl ex- 
comunică de tot din ţară, punându-l alături cu 
streinii. Iată ce zice, textual, articolul 36: 


«Dispoziţiile legii de față, în ce privește învoielile agri- 
cole arătate la art. 1, al. c, se aplică numai țăranilor în- 
voiți cel puţin cu 30 (treizeci) zile înainte de începerea 
muncii respective în localitate. Aceste dispoziții nu privesc pe 
muncitorii streini, nici pe cei români învoiți chiar în timpul 
muncii», 


In acest articol respiră întreg sufletul neoio- 
băgist al acestor legi aşa numite socialiste: nu 
acordă protecţie decât celor învoiţi de cu iarnă; 
e un fel de premiu acordat acelora cari nu vor 
voi să iasă din neoiobăgie. Legea pare a zice ţă- 
ranului: «ori te învoieşti de cu iarnă, rămâi neo- 
iobag, şi atunci îţi acord protecţia minimului 
de salar de care are nevoie proletarul, — ori 
te faci proletar şi atunci îţi retrag această pro- 
tecţie». - 

Logica omenească urmează şi ea formele de 
producţie economică, devine şi ea neoiobăgistă. 

D. N. Filipescu, combătând legea minimului 
de salar, zicea că e o lege socialistă, pe care cele 
mai înaintate ţări mau realizat-o încă. D. Fili- 
pescu are perfectă dreptate. Din parte-mi pot să 
adaug că această, lege cu caracter socialist ar fi 
excelentissimă, dacă ar fi menită să apere... pro- 
letariatul industrial de excesul de exploatare din 


NEOIOBĂGIA 339 


partea, capitalului. Și atunci dece s'a supărat d. Fili- 
pescu pe această lege, eu nu pot s'o înţeleg. 


k 
x x 


A doua parte aşa numită socialistă a legii este 
cea privitoare la islazurile comunale. Impotriva 
acesteea s'au ridicat multe obiecţii și atât de te- 
meinice, încât făuritorii ei n'au putut să dea nici 
un răspuns valabil. Iată unele dintre cele prin- 
cipale. 

Proprietarii vor da pentru islazuri pământul 
cel mai puţin fertil şi îl vor vinde scump, încât, 
îndefinitiv, ţăranului îi vor reveni pășunile tot 
aşa de scump caşi mai înainte. A fixa prin lege 
întinderi mari de pământ pentru păşuni, însem- 
nează a încuraja și a menţine starea de înapoiere 
agricolă a ţării. Acum e nevoie de pășuni arti- 
ficiale, de cultura plantelor furajere, nu de pă- 
şuni naturale. Doar nu vom tinde să ne prefacem 
într'un popor de păstori, fixând imense întinderi 
din pământul ţării pentru păşuni naturale. Apoi, 
în condiţiile climaterice ale ţării noastre, păşunile 
nu servesc decât două-trei luni; restul vremii vi- 
tele pasc în mirişti — deci ţăranul tot rămâne rob 
proprietarului sau arendaşului, pentru pășunatul 
în miriști. Insfârșit, obiecţia principală poate: pă- 
mântul de păşuni trebue schimbat mereu — ceeace 
şi fac proprietarii şi arendaşii — pentrucă pământul 
fiind mereu bătătorit de vite, după câţiva ani se 
întăreşte şi devine impropriu pentru pășuni. Incât, 
peste câţiva ani ţăranii vor continua să plătească, 
islazul comunal, dar vor ajunge iară pe mâna 
arendaşului, plătindu-i şi lui islazurile, sau vor îm- 
părţi islazul, ceeace însemnează o împroprietărire 


340 C. DOBROGEANU-GHEREA 


deghizată (şi ce însemnează o împroprietărire chiar 
nedeghizată o ştim noi acuma) şi vor rămânea iară, 
fără păşuni. 

La toate aceste obiecţii legea a răspuns doar 
în chestia miriştilor, dând voie ţăranului să-şi pască 
boii în miriştea pământurilor învoite; însă legea 
adauge — şi recunoaştem că a fost nevoită să 
adauge: — «în afară de locurile rezervate de pro- 
prietar pentru vitele sale». Or, noi ştim foarte bine 
că toate locurile vor fi rezervate «pentru vitele 
sale». Dar chiar dacă prin această dispoziţie legea 
ar para una din obiecțiile aduse, celelalte rămân 
în picioare şi sânt cât se poate de serioase !). Si 
este una care s'ar putea face, care trebue făcută 
şi care le întrece pe toate. 

Legiuitorul a văzut că ţăranul nostru se pre- 
zintă în mai multe ipostase, că e şi proletar şi 
fermier şi mic proprietar. Deaceea legea a şi dat 
fiecărei categorii câte un avantaj şi câte o protec- 
ţie: pentru proletari minimum de salar (am văzut 
cum), pentru micii proprietari păşunile, pentru fer- 
mieri maximum de dijmă şi arendă. E, desigur, 
logic şi consecvent. Din nenorocire, legiuitorul n'a, 
observat că aceste categorii economice nu le avem 
deosebile, ci aproape fiecare țăran face parte din toate 
deodată si în plus mai e şi serv medieval — neo- 
iobag. Și fiindcă n'a băgat de seamă acest lucru, 
deaceea, dispoziţiile legilor sau nu servesc la nimic 





1) Nu-i vorbă, legea a mai răspuns şi la altă obiecţie, 
la aceea care priveşte cultura plantelor furajere, obligând 
pe ţărani ca pe o parte a pământului de islaz să samene 
acele plante. Dar în condițiile noastre, așacum le-am văzut, 
şi această obligaţie va rămânea literă moartă, cași aceea, 
Je a tace grădini. 


NEOIOBĂGIA 341 


ţăranului, sau se întorc împotriva lui. Astfel sânt 
păşunile comunale. 

Am văzut mai sus că una din cauzele princi- 
pale cari leagă pe ţăran, îl lipesc pământului, îi 
împiedecă libertatea economică şi îl dau legat pro- 
prietarului şi arendaşului, e bucăţica lui de pământ— 
mai mult sau mai puţin iluzorie — și faptul că el 
e depozitarul inventarului agricol: vitele şi unel- 
tele. Acum, când massele ţărăneşti se proletari- 
zează, tot mai mult, acest inventar — între altele, 
nu excluziv — le robeşte. Dar, cu toată greutatea, 
de mişcare cu plug şi vite, țăranul uneori tot mai 
scăpa de învoielile cămătăreşti, ducându-se pe alte 
moşii mai mult ori mai puţin depărtate, dupăcum 
țăranii dela munte se coboară cu boi şi pluguri la, 
șes. De aci înainte, având şi păşuni comunale 
scump plătite, ţăranul e mai legat ca oricând de 
sat și moșie, de boier sau arendaş. Păşunile îl leagă 
mai mult decât împroprietăririle. Acestea din urmă, 
de bine, de rău, îl făceau proprietar; primii câţiva 
ani ţăranul se mai lupta să trăească din proprie- 
tatea, lui, putea să mai reziste abuzurilor boiereşti 
şi arendăşești. 

Pășunule, însă, îl leagă de moșia boierească fără 
să-i dea altă resursă de vieaţă decât învoielile la 
proprietar sau arendaș; pășunile sânt, deci, o armă 
de robire curată. 

Și aicea se vede cu cea mai mare claritate 
cum se verifică adevărul legii mecanico-sociale 
enunțate mai sus — şi aici se vede, iarăşi cu cea 
mai mare claritate, cum cu cele mai bune intenţii 
nu se poate face nimic pentru țărănime sub re- 
gimul neoiobăgist. 

Lipsa de pășuni e o boală veche pentru ţărani. 


342 C. DOBROGEANU-GHEREA 


De treizeci de ani se discută această chestie şi 
binevoitorii ţărănimii, cum au fost Rosetti şi ro- 
setiştii, au spus de mult că aceasta e cauza prin- 
cipală a robirii ţăranilor. Nu-i vorbă, pentru un 
observator mai perspicace era evident, că dacă 
țăranul va avea islaz, se vor găsi destule alte mij- 
loace pentru robirea, lui — în această privinţă re- 
sursele regimului fiind inepuizabile; — dar netăgă- 
duit e că unul din principalele mijloace de robire 
era lipsa, islazului. 

Şi iată, guvernul liberal actual a avut energia 
şi curajul să taie în carne vie, să meargă pânăla 
exproprierea, forţată pentru a da păşuni ţăranilor. 
Ce-i drept, când a fost la o adică, a dat înapoi, dar 
însăş enunţarea principiului e un act de curaj. Ei, 
și care ar fi rezultatul întemeierii islazurilor? 

Până acum țăranul a fost robit proprietarilor 
și arendașilor pentrucă nu avea pășuni; deacum el 
va fi robit pentrucă le are. Cine nu se va convinge 
nici de aici, e dificil de convins. 

Dealtfel, această lege de protecţie, caşi cea 
cu minimul de salar, are un articol care-i strică 
întreaga, economie, o reduce aproape la nimic: 


«Ţăranii sânt obligaţi a cultiva o întindere oarecare 
de zarzavaturi trebuincioase familiei lor. Acei cari nu vor 
fi următori acestei obligaţii nu se vor folosi de islazul co- 
munal» (art. 59). 


In bună limbă românească asta însemnează 
că, afară de excepţii, țărănimea, în special cea 
săracă, nu se va putea folosi de islazul comunal. 
Dece, sa văzut mai sus. 

Această, dispoziţie, caşi toate celelalte prin cari 
legea ordonă o cultură mai sistematică, mai inten- 


NEOIOBĂGIA 343 


zivă, arată cât de puţin e pătruns legiuitorul de 
raporturile economice din ţara noastră. Luându-se 
după poporaniştii noștri, legiuitorul pare a crede 
că dacă ţăranul n'a ajuns la o cultură mai supe- 
rioară a pământului, cauza e că n'o ştie şi n'o 
vrea; Şi atunci legiuitorul caută să-l înveţe şi să-l 
silească, dându-i ordine. Legiuitorul pare a nu cu- 
noaşte un lucru elementar în economia politică, şi 
anume, că pentru o mai superioară cultură a pă- 
mântului se cer neapărat anume condiții economice 
obiective. Dacă, există acestea, vine ea și cunoştinţa, 
și voinţa, iară îndrumătorul lor e interesul propriu; 
dacă însă aceste condiţii economice obiective lip- 
sesc — şi am văzut că la noi lipsesc — atunci cu- 
noştința şi voința servesc tot atât de puţin, cât 
servește cunoștința înotatului și voinţa de-a înota, 
omului care se găseşte pe uscat. 


* 
x x 


Să trecem la a treea parte a legii cu caracter 
quasisocialist: maximum de dijmă, şi de arendare. 

Această parte privind cele mai esenţiale re- 
laţii de producţie neoiobăgistă, nu e de mirare că 
a provocat o campanie acerbă din partea agri- 
cultorilor conservatori şi a doctrinarilor lor. Toate 
obiecțiile de natură teoretică aduse împotriva acestei 
părţi a legii, şi pe cari acum în urmă și le-a în- 
suşit un tânăr inteligent şi cult, d. Radu Mandrea, 
prin cunoscutul său raport şi prin demisia sa, toate 
aceste obiecţii teoretice sânt de o valoare minimă 
sau nule. 

Mai întâi, e vorba de legile economice imua- 
bile, cum e aceea a rentei, pe cari le înfrânge 
această, lege nouă. Sărmane legi imuabile! Mereu 


344 C. DOBROGEANU-GHEREA 


sânt înfrânte şi violate de clasele dominante agrare, 
când e vorba de mărit renta în interesul lor—cum 
e, spre pildă, în Germania și aiurea, prin impune- 
rea productelor agricole streine. Când e vorba, însă, 
să fie violate şi înfrânte în folosul muncitorimii, 
atunci reapare, deodată, caracterul lor de legi imua- 
bile şi naturale, cari nu trebue nici atinse, dar 
încă violate! 

«Dar renta, ştiințificeşte vorbind, nu e o lege 
naturală ?» 

Nu. Renta e o lege sociologică, socială, ea 
apare şi e rezultatul unei anume întocmiri sociale, 
dar odată ce există, ca o creaţie sociologică, e con- 
diţionată şi de anume împrejurări naturale. Astfel, 
întrucât, spre pildă, renta e rezultatul fertilităţii 
deosebite a pământurilor, ea derivă din condiţii 
naturale. Dar întruatâta, iarăşi, ea nu este un 
bine, ci un rău, un rău natural, făcut de însuş 
Dumnezeu, dar nu mai puţin un rău. Dacă stră- 
moşii noştri Adam şi Eva, înloc să se ţină de flea- 
curi şi să se lăcomească la mărul oprit, ar fi ră- 
mas oameni serioşi şi evlavioşi, atunci poate-poate 
că Dumnezeu ar fi fost mai galantom cu omenirea, 
asta păcătoasă, i-ar fi dat un pământ peste tot 
aşa, de fertil ca pământurile cele mai fertile de 
acuma, şi ne mai existând deosebire de fertilitate, 
nar mai fi existat nici renta, din această cauză, 
Şi cred că şi d. Mandrea va admite că aceasta ar 
fi fost un mare bine, nu un rău. 

«Dar bine sau rău, e o lege naturală, deci nu 
trebue înfrântă niciodată !» 

Dar cine poate înfrânge o lege, dacă în adevăre 
naturală ? Când societatea sau legiuitorul intervine în 
raporturile economice şi face să fie mai bine plătit 


NEOIOBĂGIA 345 


cel care muncește pământul, sau impune renta 
pământului, prin aceasta nu se înfrânge legea na- 
turală a rentei; legea rămâne lege, dar efectele ei 
sânt altfel împărţite: o parte din renta naturală 
intră în buzunările muncitorilor şi societăţii, înloc 
să intre în buzunările proprietarilor de pământ. 

«Renta şi creşterea ei, în vremea noastră şi în 
condiţiile sociale actuale, sânt un rezultat natural 
şi necesar al desvoltării şi progresului economico- 
social şi cultural al societăţilor moderne». 

Perfect adevărat. Dar luând o parte din rentă, 
care e un factor parazitar şi dând-o producătorilor 
şi societăţii, eu prin aceasta, nu numai că nu îm- 
piedec creșterea și desvoltarea naturală a socie- 
taţii, dar dimpotrivă :îi dau un imbold mai mare. 

«Renta la noi în ţară creşte, nu numai din cauze 
interne, ci şi din cauze externe, din cauza creşterii 
preţului cerealelor pe piaţa mondială». 

Iarăşi perfect adevărat. 

«Renta se ridică la noi, nu numai din cauza în- 
mulţirii populaţiei noastre, dar şi din cauza înmul- 
ţivii populaţiei şi desvoltării industriei țărilor impor- 
tătoare de producte agricole, ceeace face să crească 
necontenit preţul cerealelor și împreună cu acesta 
să se urce renta». 

Dar ce-a, făcut guvernul actual ca să înfrângă 
această, lege? A oprit exportul? A luat măsuri ca 
cerealele noastre să se vândă mai ieftin decât 
oferă, streinătatea? Un astfel de guvern n'ar sta 
trei ceasuri la putere. Nu, guvernul, prin legea 
maximului dijmei şi arendei, a vrut să facă numai 
ca o părticică din creşterea rentei să intre şi în 
buzunarul neoiobagului. 

Inde ira. 


346 c. DOBROGEANU-GHEREA 


Astfel e mentalitatea, claselor economice domi- 
nante, mentalitate pe care și-o însușeşte d. R. Man- 
drea: numai buzunarul lor le pare natural, al ce- 
lorlalţi se vede că e artificial; şi ceeace, după ele, 
ar trebui să intre în buzunarul lor și nu intră, li 
se pare distrus, pierdut nu numai pentru dânsele, 
dar pentru societatea întreagă, ale cărei legi na- 
turale de desvoltare sânt violate şi înfrânte. 

Toate celelalte obiecţii teoretice sânt de aceeaş 
putere. 

Cu totul altceva e cu obiecțiile practice împo- 
triva, legii,.cu dovezile practice aduse pentru a-i 
arăta neaplicabilitatea, retrogradismul, şi — ceeace 
e mai important — că nu-şi ajunge deloc scopul. 
Aici sânt perfect de acord cu criticii legei şi cu 
d. Mandrea, dupăcum sânt şi mai deacord cu d-sa, 
când zice, că sub legea de excepţie sub care trăim 
nu se poate face nimic temeinic pentru ţăran. 
Această constatare face cinste perspicacităţii d-sale 
practice, deşi teoreticeşte cade în contradicții fla- 
grante !). 

Greşeala fundamentală a acestei legi, caşi a ce- 
lor de mai sus, rezidă în confuzia pe care am ară- 
tat-o: legea îl ia pe ţăran drept altul, lucru pe 
care-l fac, dealmintrelea, şi toţi criticii legii. Legea 
îl ia pe ţăranul nostru ba drept proletarul, ba drept 
fermierul din ţările capitaliste, pecând el nu este 





1) Astfel, pe deoparte d-sa, cu drept cuvânt, găsește 
răul în faptul că trăim sub un regim economic de excepţie, 
deci un regim în care legile economice burgheze obişnuite, 
așa numite veşnice, în partea lor esenţială nici nu există 
sau nu sânt aplicabile; iară pe dealtăparte acuză legile 
guvernului, în special a maximului dijmei, că înfrânge legile 
naturale imuabile, adică întrânge nişte legi cari nu există. 


NEOIOBĂGIA 347 


niciuna nici alta. Iată, spre pildă, cum fixează 
legea dijma (art. 65): 


«Dijma cea mai ridicată ce va lua proprietarul nu va 
întrece proporția capitalului ce a depus față de muncitor. 
Pentru aceasta se va evalua tot ce pune pentru cultura în 
dijmă proprietarul sau arendaşul, ca pământ, arătură şi alte 
munci; pe dealtăparie se va evalua tot ce pune țăranul ca 
muncă», 


Aş vrea să văd şi eu acea comisie regională, 
care să fi făcut evaluarea, pe baza indicată de lege. 
O asemenea, comisie regională nu s'a, găsit şi nici 
nu se va găsi, dar în schimb s'a găsit o obştie de 
țărani, un sat din Olt, Băltenii, care printr'o pe- 
tiție adresată, inspectorului agricol şi iscălită de toţi 
locuitorii comunii, fac socoteala exactă ce dau ei, 
în conformitate cu legea de care-i vorba, şi ce dă 
proprietarul. Petiţia, asta e un act de cea mai mare 
însemnătate. Țăranii considerându-se ei însişi ca 
proletari salariaţi, iară nu ca învoiţi, socotesc în 
bani muncile făcute de ei, însă nu după preţul iernei, 
când, dupăcum zic ţăranii: 


«,.. când murim de foame, căci noi dupăceam muncit 
din greu anul întreg, tot noi rămânem datori şi eram for- 
taţi de ger şi de foame să ne învoim cu 20 de bani pe zi. 
Preţurile zilelor de muncă socotite după valoarea muncii 
(subliniat în petiție chiar) și momentul când trebue execu- 
tată, sânt următoarele». 


Şi aici urmează mijlocia preţurilor din timpul 
muncilor: ziua pentru secerat 3 lei, ziua cu mânile 
la orice fel de muncă 1.50, şi a. m. d. Cum vedem, 
țăranul, în conformitate cu legea, se ia drept pro- 


848 C. DOBROGEANU-GHEREA 


letar, când munca lui devine marfă în adevăr şi 
socotind foarte migălos şi foarte exact, câtămun că 
trebue pentru un pogon şi cât valorează această 
muncă-marfă, ajunge la concluzia că ţăranii pun 
într'un pogon de porumb o valoare de 64 lei,iară 
proprietarul 15 lei, — renta pământului, — şi deci, 
conchid ţăranii, cu cel mai bun şi sfânt arept din 
lume, dijma trebue să fie din şease una sau din 
patru una, dupăcum e evaluată arenda pămân- 
tului, şi nu una şi una, cum a hotărit comisia 
regională, — «căci atunci dăm dijmă şi din capi- 
talurile noastre» 1), adaug naiv locuitorii. 

Imi închipui ce mutră vor fi făcut și comisia, 
regională şi inspectoratul agricol şi consiliul su- 
perior de agricultură, cetind această socoteală atât 
de clară şi exactă, acest raţionament de-o logică, 
aiât de implacabilă. Ce puteau răspunde decât 
purul adevăr, că deşi legea vorbeşte de raporturi 
libere între muncă şi capital, de valoarea muncii 
și de alte categorii economice occidentale, ea sub- 
înțelege, însă, valoarea muncii robite, învoite de cu 
iarnă; că legea, întrun cuvânt, a făcut o mică omi- 
siune, a omis, adică, elementul neoiobăgist, — pe 
baza căruia, însă legiferează,—şi de aici şi o mică 
diferenţă, între socoteala comisiunii regionale şi 
socoteala ţăranilor, diferenţă de trei sute la sută 
(una din şease, şi una şi una). In jenantă situaţie 
sa mai pus şi legiuitorul nostru! 

Ori să luăm cealaltă confuzie: ţăranul arendaş 
luat drept fermier. 

Fermierul din Occident e un mic arendaş, care 
ține o bucată de pământcu un contract lung, câte- 





1) Adevărul, 20 August, 1908. 


NEOIOBĂGIA 349 


odată foarte lung. Capitalul băgat în fermă îi 
aparţine lui în întregime, sau în parte proprieta- 
rului. E destul de ușor în streinătate — mai ales 
ținând seama de mijloacele de investigaţie de cari 
se dispune acolo — de a deosebi ceeace există în 
fermă, ca muncă, rentă, capital. Reducând renta, 
prin asta nu se stinghereşte capitalul, iară munca 
fermierului câştigă, întrucât e redusă renta. Re- 
ducând renta, se îmbunătățește soarta fermierului, 
el e încurajat să-şi lucreze şi mai bine ferma, şi 
poate să bage şi mai mult capital în îmbunătăţiri, 
întrucât, la rezilierea contractului, legea îi garan- 
tează rambursarea îmbunătăţirilor făcute. Pe de- 
altăparte şi proprietarul în orice caz, deşi pierde 
ca rentier prin reducerea rentei, are totuși tot in- 
teresul să facă îmbunătăţiri pe pământul său, întru- 
cât reducerea rentei nu lovește capitalul propriu 
zis, iară pentru capitalul cheltuit de proprietar în 
îmbunătăţiri, fermierul îi plăteşte deosebit. Incât, în 
streinătate, reducerea rentei şi arendei, nu numai 
că nu împiedecă progresul producţiei agricole, dar, 
dimpotrivă, îl stimulează. 

Țăranul nostru însă nu e fermier El aren- 
dează anul acesta, o bucată de pământ, anul viitor 
alta şi pe urmă alta; el vagabondează dela o 
bucată la alta, n'are şi nu poate avea un cât de 
mic capital vârit întrun anume pământ arendat. 
Legca, noastră, reducând dijma, renta şi arenda, 
pământului, şi presupunând că ţăranul, arendaş- 
neoiobag, se va folosi de această reducere, nu-l poate 
încuraja insă ca să facă îmbunătăţiri la pământul 
proprietarului: doar nu e nebun să îmbunătă- 
țească pământul ciocoiului, care anul viitor va. 
fi luat de altul. Pe dealtăparte, maximul arendei 


350 C. DOBROGEANU-GHEREA 


şi dijmei odată fixat, proprietarul nu mai are nici 
el absolut nici un interes să facă vr'o îmbunătă- 
tire, ba are chiar interesul să lichideze şi îmbu- 
nătăţirile făcute. Orice măsuri luate pentru a 
combate această tendinţă, pe care o are reducerea 
arendei sub regimul nostru, sânt și vor rămânea 
fără rezultate apreciabile. 

Așadar, în ţările capitaliste reducerea rentei 
și arendei în folosul fermierului stimulează pro- 
gresul producţiei agricole; pecând la noi, reducerea 
rentei și arendei în folosul arendaşului-neociobag 
nu stimulează deloc acel progres. Afară de asta, 
legea e şi retrogradă, pentrucă stabilește și conso- 
lidează relaţii de producţie medievale, şi încă biu- 
rocrato-medievale. Dar despre aceasta mai jos. 

Mergem mai departe cu analiza legii. Am zis 
că în streinătate mijloacele de investigaţie econo- 
mică, sânt foarte puternice. La noi sânt nule. Acolo 
e relativ ușor de constatat cvantumul rentei propriu 
zise ce plătește un fermier; la noi e foarte greu. 
Deaceea legiuitorul împarte ţara în regiuni în- 
tinse şi stabileşte maximul arendei şi dijmei egal 
pentru toate moşiile dintro regiune. Cu cultura 
noastră, extenzivă, însă, renta variază foarte mult, 
după diferenţa de fertilitate şi condiţiile naturale 
în cari se găseşte moşia; şi de multeori două 
moșii apropiate au, din cauze pur naturale, venit 
şi valoare cu totul deosebite. Iară legea, prin ma- 
ximul dijmei şi arendei, le declară egale in veni- 
turi, deci şi în valoare. Astfel un proprietar e 
avantajat, iară altul este expropriat în toată forma, 
de o parte din averea sa. Și această expropriere se 
face în toată ţara şi fără nici o despăgubire. 

Va întreba cineva: «ce vă pasă, dacă asta 


d 


NEOIOBĂGIA 351 


serveşte ţăranului?» Dar tocmai că nu serveşte! 
Cel avantajat va urma să lucreze moșia în dijmă 
şi arendare, ridicând preţul pânăla valoarea fi- 
xată de comisiune, deci va pierde ţăranul; iară cel 
dezavantajat va lucra moşia în regie şi, pur şi 
simplu, va eluda legea cu desăvârşire !). 

Și aici se vede încă odată marea deosebire — 
când e vorba de protecţia muncii — între noi, cu 
regimul nostru neociobag, şi ţările occidentale. cu 
regimul lor capitalist. Acolo, în Occident, legea nu 
poate fi eludată, categoriile economice sânt clare 
şi hotărite. Fermierul e fermier, nu e şi un fel de 
arendas şi proletar în senzul burghezo-capitalist 
şi proletar învoit de cu iarnă; deaceea odată pre- 
țul arendei redus, va rămânea redus frumos şi 
bine: proprietarul nare cum să se opună acestei 
reduceri. La noi, însă, proprietarul sau arendașul 
tratează cu ţăranul în feluritele lui ipostase, caşi 
avarul lui Moliere, care îmbrăcându-şi servitorul 
în felurite moduri, îl preface ba în bucătar, ba în 
vizitiu, ba în fecior de casă. 

Jonglând cu aceste felurite ipostase ale făra- 
nului și cu combinațiile lor, proprietarul şi arendașul 
eludează perfect toate legile de protecție. 

Cum vedem, cam puţin rămâne şi din această 
lege a maximului. 

Și n'am vorbit de faptul cel mai important 
care îi nimiceşte efectele, caşi pe ale oricărei legi 
de protecţie: călcarea ei brutală. Aceasta a şi 
început să se practice în lung şi în lat, în tot cu- 
prinsul ţării. Astfel, legiuitorul a exceptat cu drept 


1) In desbaterile parlamentare din ultimii doui ani sau 
dat destule dovezi pentru asta. 


352 C. DOBROGEANU-GHEREA 


cuvânt din legea aceasta cultura tutunului, grădi- 
năriile și cultura pepenilor. Arendașul, căruia co- 
misiunea i-a redus arenda pogonului dela 30 la 20 
de lei, face contractul tot pentru 30 lei de pogon, 
dar înloc de porumb trece în contract grădinărie 
sau pepeni. E o practică devenită curentă. Şi dacă 
legea, va mai dura câţiva ani, statisticianul care se 
va orienta după contractele agricole, va constata 
cu surprindere că sântem o ţară producătoare de 
spanac şi pătrunjel. Dar iată o altă practică şi 
mai curentă acuma: arendașul face contractul pen- 
tru 20 de lei, iară restul de 10 lei îl pune pe ţăran 
să i-l plătească în afară de contract. Dar dece se 
lasă ţăranul jupuit, chiar împotriva legii? Am ară- 
tat dece. Aici e tocmai una din originalităţile acestui 
regim, atât de bogat în originalităţi. Țăranul intră. 
întrun fel de complot, ca să înșele stăpânirea nu 
în scopul de a se folosi el din această tragere pe 
sfoară, ceeace ar fi urit dar explicabil, ci în scopul 
de a fi exploatat mai bine de complicele său. 

Toate acestea le confirmă pe de-a'ntregul pro- 
tivnicii legii, între cari şi d. R. Mandrea, acesta 
după o practică de doi ani ca inspector agricol și, 
ceeace-i mai important, o confirmă un om de 
valoarea d-lui Th. Rosetti, fostul preşedinte al con- 
siliului superior de agricultură. Cum vedem, deci, 
încăodată, din legea aceasta, caşi din celelalte, ră- 
mâne, cum ar zice neamţul, verdammt wenig. 

Și totuşi, opinia mea personală este că din toate 
dispoziţiile legii din 1907, tot din aceasta — a maxi- 
mului de arendă și dijmă — ţăranul va trage mai 
mult folos. Și iată, dece: din toate mijloacele pen- 
tru eludarea şi desființarea acestei legi, cel mai 
simplu și eficace este exp'oatarea în regie — călca- 


NEOIOBĂGIA 253 


rea, brutală a legii prezentând şi inconveniente supă- 
răcioase. Or, lucrarea în regie a unei moşii întregi 
nu convine proprietarilor şi arendaşilor. Cum să 
părăseşti dijma deavalma şi mai ales dijma la 
tarla, pe faţă sau deghizată, dijmele atât de dulci şi 
cari constituesc unul din caracterele esenţiale ale 
neoiobăgiei ? 

Agrarienii noştri, şi doctrinarii lor, cum e d. 
Pietraru şi între alţii și d. R. Mandrea, ameninţă 
mereu cu trecerea la cultura, în regie şi plâng amar 
soarta bietului ţăran, care nu va mai căpăta pământ 
în dijmă. Dar cu cine vor lucra, acelaş pământ în 
regie? Nu tot cu aceiaşi ţărani? Dacă proprieta- 
rilor şi arendaşilor le-ar conveni mai bine lucrarea 
întregii moşii in regie (lucrarea unei părţi, cu în- 
voieli neoiobăgiste, le convine în adevăr şi aceasta 
o şi practică), atunci dece n'au făcut-o şi pânăla 
legea din 1907? Din compătimire pentru bietul 
țăran ? Astea sânt glume! Se înţelege, lucrarea în 
regie, nu cu munca-marfă proletară cumpărată, ci 
cu munca neoiobăgistă învoită, e incă foarte avan- 
tajoasă proprietarului şi arendaşșului. Dar cucât 
Sar generaliza lucrarea în regie, cuatât sistemul 
neoiobăgist de învoieli ar trebui să cedeze siste- 
mului de cultură capitalistă cu inventar propriu. 
Și asta tocmai nu vor proprietarii şi arendaşii 
neoiobăgiști de azi. Dacă ei ameninţă să treacă la 
cultura în regie și chiar dacă în multe părţi o vor 
face, va fi numai pentru a înfrânge cerbicia făra- 
nului român şi a-l preface într'o materie învoibilă, 
şi dijmuibilă supusă. Proprietarii şi arendaşii nu 
vor părăsi munca în dijmă, pentrucă nu le convine 
şi deaceea factorul principal al eludării legii, dacă, 
nu dispare, se atenuează mult. 


23093 23 


354 C. DOBROGEANU-GHEREA 


Deci legea maximului arendării şi dijmei va 
folosi totuşi ţăranimii. 

E drept că pentru aceasta trebue următorul 
concurs de condiţii favorabile: comisiunea regio- 
nală, chiar aşacum e constituită, să fixeze un maxi- 
mum de arendă mai omenos decât cel existent; 
administraţia şi biurocraţia agrară, ca să-i zicem 
așa, să controleze imparţial învoielile şi să apere 
interesele ţăranului; ţăranul să-şi cunoască intere- 
sele şi legea, şi să fie destul de dârz în apărarea 
lor. Unde va exista concursul acesta de condiţii 
favorabile, acolo legea — alături cu partea-i nega- 
tivă, arătată mai sus — va avea şi o parte pozitivă 
şi va fi de un folos destul de însemnat ţărănimii. 

Dealtfel nu tăgăduesc deloc, că şi celelalte 
legiuiri dela 1907, în unele locuri, având un con- 
curs de împrejurări favorabile, pot să fie de folos 
țăranilor. In aceste condiţii şi legile anterioare 
dădeau câteodată un rezultat bun. Dar o lege, caşi 
o instituţie socială, se judecă după tendinţele ei 
generale şi după rezultatele cele mai însemnate, pe 
cari le dă în condiţiile iarăşi generale. 

Să vedem acum cât ne costă aplicarea legilor 
dela 1907. 


XIII 


CÂT NE COSTĂ NEOIOBĂGIA ȘI LEGIUIREA QUASI- 
SOCIALISTĂ DELA 1907 


Când în aceşti trei ani din urmă, după răscoale, 
guvernul a venit cu un spor bugetar de 60 mili- 
oane, cifra asta a reuşit să pună pe gânduri chiar 
pe parlamentarii noştri. 

Ce Dumnezeu! e a cincea parte din bugetul 
țării, e anuitatea unui capital de un miliard şi un 
sfert. E imens! 

D. Costinescu, pricepând perfect imensitatea 
acestei cifre, a dat explicaţia necesară: această 
sumă înfricoşătoare, aceste sporuri bugetare, se cer 
în parte însemnată pentru aplicarea legilor agrare, 
pentru țărănime şi asigurarea ordinei sociale. 
Atunci, bineînţeles, sporurile au fost votate. Unii 
le-au votat de dragul ţărănimii, alţii de dragul or- 
dinei sociale. 

In capitolul suplimentar al acestei lucrări, ceti- 
torii vor vedea toată însemnătatea acestei cifre în- 
fiorătoare. Aci o vom caracteriza numai în treacăt. 

Se ştie că în anii obişnuiţi ţăranul îşi vinde 
porumbul cu vr'o 40—50 lei chila. Aceste 60 de 
milioane reprezintă, deci, o cantitate de porumb cam 


356 C. DOBROGEANU-GHEREA 


de un milion şi un sfert pânăla un milion şi ju- 
mătate chile. Pe dealtăparte, din peste cinci mi- 
lioane de suflete ţărăneşti sânt cel puţin două 
milioane şi jumătate, cari n'au destulă mămăligă. 
şi sufăr de foame. 

Să exprimăm această lipsă de mămăligă, această, 
foamete, prin două şi jumătate milioane de suflete, 
cari timp de şease luni pe an — 180 de zile—n'au 
o fărâmă de mămăligă. E poate exagerat; nu ştiu, 
mi 'se pare, însă, că faţă de înfiorătoarea mizerie a 
ţăranului, nu exagerăm. In tot cazul, dacă cifra e 
exagerată, dacă mizeria ţăranilor e mai puţin gro- 
zavă, aceasta ar fi şi mai în favoarea tezei noastre. 
Inmulţind 2.500.000 cu 180 avem 450.000.000 de zile 
de foame; distribuind ţăranilor un milion şi un 
sfert pânăla un milion şi jumătate de chile de po- 
rumb, vedem că fiecare flămând ar avea cam un 
kilogram şi jumătate de porumb pe zi, iară o fa- 
milie ţărănească de 5 inşi ar avea cam 8 kgr. pe 
zi, adică atâta cât n'ar putea să consume şi ar 
mai rămânea şi pentru păsări, pentru porc şi 
pentru vite. 

Așadar, întrebuințând aceste 60 de milioane la 
cumpărarea de porumb pentru cei în nevoie, foa- 
metea sub forma ei cea mai hidousă — lipsa de mă- 
măligă goală — ar dispărea ca prin minune din (ara 
noastră. 

Se inţelege, nu zicem că aşa ar fi trebuit să 
facă guvernul, să hrănească el cu mămăligă popu- 
laţia ţării. Atâta ar mai trebui, ca să ne îndrumăm 
direct spre despotiile asiatice. Am făcut numai 
această, socoteală spre a demonstra cam ce însem- 
nează suma de 60 de milioane în vieaţa ţării noastre. 
Şi cred că demonstrarea e destul de sugestivă. Nu 


NEOIOBĂGIA 


mai inzist. Acesta, e numai un exemplu de sacri- 
ficiul economic, material, pe care-l face țara pen- 
tru aplicarea, legilor agrare şi susținerea ordinei 
sociale (adică a regimului neoiobăgist). 

Să aruncăm o privire şi asupra sacrificiilor po- 
litico-sociale şi morale. 

Relaţiile noastre agrare semimedievale au avut 
întotdeauna, o influenţă detestabilă asupra întregii 
noastre vieţi economice şi culturale. Această in- 
fluenţă e foarte naturală și foarte explicabilă. O 
societate nu e un agregat confuz, ci un organism 
social; deci nu se poate ca vieaţa anormală dintro 
parte esenţială a organismului, cum sânt rapor- 
turile agrare, să nu influenţeze întreaga vieaţă a 
întregului organism. Intotdeauna, în toate rapor- 
turile şi în toate manifestările sociale, am suferit 
de virusul medieval; dar parcă niciodată în așa 
măsură ca în vremea din urmă, după revoltele 
ţărăneşti, după regimul poporanist şi după legis- 
laţia aşa zisă socialistă. Intotdeauna, de o jumătate 
de veac încoace, statul a fost alfa şi omega vieţii 
noastre sociale, soarele către care se îndreptau 
toate privirile şi toate nădejdile, împărţitorul bi- 
nelui şi al răului, regulatorul intregii vieţi... prin 
buget: statul poate tot, statul trebue să facă tot. 
Dar parcă niciodată această statomanie n'a luat 
aşa, proporţii ca în aceşti trei ani: statul intervine 
peste tot şi în toate, el e singurul leac la toate ne- 
voile, şi din toate colţurile ţării se aude acelaş 
strigăt de implorare: intervenție! 

Caragiale, cu simţul lui fin pentru exagerările 
ridicule ale vieţii noastre sociale, face pe un per- 
sonaj dintr'o nuveletă a sa să ceară intervenţia 
statului pentru reglementarea raporturilor conj - 


358 C. DOBROGEANU-GHEREA 


gale ale doicilor pentru protejarea sănătăţii prun- 
cului român. 

Această manie a intervenției ajunge curat la 
absurd. 

Ce e, spre pildă, acea faimoasă lege, care re- 
glementează producţia petroleului rafinat? O ase- 
menea lege medievală, la începutul veacului al 
douăzecilea, într'o ţară care tinde chipurile să de- 
vină industrială | Şi altădată nici măcar la noi war 
fi fost posibilă această, lege; acum, cu intervenţionis- 
mul de azi, a fost posibilă. 

Și era şi necesară, căci consumatorul român 
începuse să plătească prea din cale afară ieftin pe- 
troleul rafinat !). Iară. rezultatul grotesc este că fa- 


1) Ceeace a provocat votarea acestei legi medievale e 
faptul că societatea «Româno-Americană» a lui Rockefeller 
a ieftinit foarte mult petroleul rafinat, făcând o concurenţă 
straşnică celorlalţi fabricanți. Argumentul principal al ace- 
lora cari au fabricat legea, este că americanii vor vinde 
foarte ieftin petroleul pânăce vor ruina pe concurenţi şi pe 
urmă, dupăce vor acapara şi vor monopoliza de fapt toată, 
piaţa, vor ridica teribil preţurile, făcând pe consumatori să 
plătească întreit. 

Superficialitatea acestui argument este evidentă. Dacă 
americanii, acaparând piaţa, ar fi ridicat preţurile, atunci 
statul ar fi putut doară să intervină, cu drept cuvânt, fixând 
el preţurile petroleului. Ar fi fost o represalie dreaptă îm- 
potriva manifestării unei acaparări nedrepte. Dar statul nici 
n'avea, nevoie să alerge la represalii. Ar fi putut deschide 
graniţa petroleului rusesc şi atunci publicul ar fi avut un 
petroleu foarte bun şi ieftin, iară americanii sau ar fi ieftinit 
petroleul lor la fel cu cel rusesc, sau lar fi exportat în 
streinătate. Se înţelege însă că Plar fi ieftinit, pentrucă, 
și în streinătate trebuea să concureze cu cel rusesc. Dealtfel, 
impotriva unor concurenţe neleale există depe acum sanc- 
țiuni anumite şi măsuri, altele decât medievalizarea pro- 
ducţiei. 


NEOIOBĂGIA 359 


bricanţii umblă cu petiţii şi cu stăruinţi politice, 
ca să li se permită să fabrice câteva vagoane de 
petrol mai mult. 

«Măcar de m'ar lăsa să distilez încă, zece va- 
goane pe an», îmi spunea cu jale unul din ei. 

Și, dealtfel, dece adică nu sar generaliza acea- 
stă lege, dacă e bună? Dece nu sar întinde asu- 
pra altor branşe de producţie industrială? D. N. 
Basilescu, profesor de economie politică şi fabricant 
de bere, a şi tras această consecinţă, cerând la 
rândul d-sale, ca statul să reglementeze producţia, 
berei, pentru a-l apăra de concurenţi. Și dece nu, 
mă rog? Cum avem un consiliu superior al agricul- 
turii, care regulează raporturile economice agrare, 
dece nam avea unul al industriei, care să reguleze 
raporturile industriale, altul pentru cele culturale 
şi moralc, iară deasupra tuturora oligarhia noastră 
politicianistă şi statul biurocrat, prezidând la re- 
gularea producţiei, a distribuţiei bogățiilor şi a 
întregului mers al vieţii economice, culturale şi 
morale a ţării! 

Statul nostru biurocrat bazat pe neoiobăgie şi 
condus de oligarhia politicianistă, introducând un 
fel de socialism! O aşa, caricatură a socialismului 
nici unui Eugen Richter nu-i putea trece prin cap. 

Am arătat că unul din rezultatele originale 
ale confuziei existente e, că toate măsurile acestea 
semimedievale sânt declarate de neştiutori ca având 
un caracter democrat şi chiar socialist, caşicum 
oriunde e intervenţie din partea statului, implicit 
ar fi şi socialism. 

Posibilitatea existenţei într'o ţară a unor legi, 
cum e aceea, care regulează producţia petroleului, 
e o descurajare şi o ameninţare pentru desvolta- 


360 C. DOBROGEANU-GHEREA 


rea normală a industriei și vieţii economice a 
țării. 

Alt rău, care acum în urmă a luato întindere 
foarte mare, e biurocraţia şi biurocratismul, clasa 
în bună parte parazitară, care roade de mult or- 
ganismul nostru social, dar niciodată nu luase 
încă proporțiile îngrijitoare din ultimii trei ani, 
când cele şeasezeci de milioane i-au dat o exten- 
ziune nemaipomenită. 

Şi împreună cu această plagă merge centra- 
lizarea biurocratică a întregii noastre vieţi. Nu e 
o întâmplare că tocmai acum sa desfiinţat auto- 
nomia comunelor rurale, care exista măcar pe 
hârtie, că toată, conducerea, statului se concentrează 
din ce în ce în mânele miniştrilor, adecă ale biu- 
rocraţiei ministeriale şi că statul nostru se poli- 
țienizează, tot mai mult și că, după o jumătate 
secol de existenţă a regimului constituţional, tocmai 
acum s'a simţit nevoie de o secţie a treea poliție- 
nească. 

Nu sânt întâmplătoare toate acestea; ele se 
țin una de alta, sânt efectele aceloraşi cauze. Prin 
biurocratizarea și poliţienizarea ţării noi nu mergem 
spre socialism — ce socialism? păcatele mele!— 
ci de-a dreptul spre rusism. Acesta e cel mai curat 
şi cel mai sfânt adevăr. 

Un semn caracteristic al biurocratizării ţării 
sânt şi toate proiectele din ultima seziune parlamen- 
tară, cari sub cuvânt de legi proteguitoare lucrătoru- 
lui — de cele deadreptul represive nu mai pome- 
nim—ţintesc să-i dea şi lui condicuţă, să-i impună 
respectul medieval către stăpân, întinzând astfel şi 
asupra lucrătorilor dela oraş relaţiile neoiobă- 
giste şi omnipotenţa biurocratică. Dar ce să mai 


NEOIOBĂGIA 361 


vorbim de lucrători? Proiectul legii teatrelor caută 
să prefacă în neociobagi până şi pe artişti, iară 
proiectul de aşa, numită încurajare a industriei na- 
tionale caută să prefacă în neoiobagi ai biurocraţiei 
oligarhice pe fabricanţii însişi — ca în Rusia. E 
acelaș spirit biurocrat, educat de neoiobăgia noa- 
stră, care se arată în toate şi are aceleaşi surse 
sociale. 

Biurocraţia rusească, numeroasă, puternică, şi 
parazită, care conduce tot şi toate, care reglemen- 
tează întreaga vieaţă socială a ţării — economică, 
politică, intelectuală, morală — acea biurocraţie nu 
este nici ea întâmplătoare; ea este, în bună parte, 
rezultanta unui regim economic agrar, asemănător 
întrucâtva cu al nostru. Și ea este aceea carea 
adus imensul imperiu la marginea prăpăstiei. Și 
noi prin biurocratizarea, noastră ne îndreptăm nu 
spre poporanism—ce poporanism ? păcatele mele !— 
ci spre stolypinismul rusesc. Mă mir şi mă mir 
cum no văd poporaniştii noştri cei democrați? 

Dar jandarmeria rurală ! 

Sântem unica ţară cu regim economic neoio- 
băgist şi sântem unica ţară, care avem o jandar- 
merie rurală atât de numeroasă. Cel puţin aici se 
vede cu perfectă claritate legătura puternică dintre 
cauză, şi efect: pentru susţinerea unui aşa, regim, 
trebue o aşa jandarmerie. E logic. Jandarmeria 
rurală e o imensă nenorocire pentru țărănime, 
dar, cercetător imparţial, trebue să recunosc, că 
guvernanţii noştri, din punctul lor de vedere, nu 
puteau să procedeze altfel. Ei au simţit foarte bine 
că prin legile lor agrare nu se înlătură cauzele 
profunde, cari produc răscoalele, că dimpotrivă, 
prin perturbarea adusă de acele legi în relaţiile 


362 C. DOBROGEANU-GHEREA 


economice, şansele de răscoale se înmulţesc. Și 
atunci, pe deoparte au votat legile despre cari ei 
cred că vor aduce o ușurare materială ţărănimii, 
iară pe dealtăparte au înmulţit jandarmii pentru 
reprimarea revoltelor. Insuşi d. R. Rosetti se vede 
că așa a simţit, căci în soluţiile date de d-sa, jan- 
darmul rural joacă un rol însemnat. 

Dar ce lamentabile condiţii de legiferare im-_ 
pune acest regim economic, dacă pe deoparte, prin 
legile făcute, trebue să măreşti perturbarea, exis- 
tentă, iară pe dealtăparte trebue să creezi tot mai 
mari forţe pentru înăbuşirea ei! Solid regim! 

Decând am scris capitolul despre administraţia 
noastră sătească şi jandarmeria rurală, gazetele 
aduc necontenit alte şi alte ştiri despre isprăvile 
groaznice ale acestei jandarmerii. Și doar în gazete 
nu se strecoară nici a suta, parte din ce se întâmplă 
în adevăr. 

Iată ce se întâmplă întrun sat din Prahova, 
— la nevoie pot să-i spun şi numele — lucruri cu- 
noscute mie personal. Un ţăran, având pică pe alt 
țăran, economiseşte ceva bani, întruchipează o 
sumă, să zicem zece lei, şi-i duce plocon la postul 
de jandarmi, cu rugămintea să i se dea, o învăţătură 
dușmanului său. Sub un pretext oarecare, dușmanul 
e chemat la postul de jandarmi. Omul pleacă, urmat 
de ţipetele nevestii şi copiilor, că doară ştiu ce-l 
aşteaptă. Acolo e băgat la carceră şi torturat îngro- 
zitor. A doua zi vine acasă — sau e adus, asta depinde 
de mărimea sumei plătite — începe şi el să strângă 
parale şi când a strâns cincisprezece lei se duce şi el 
la, postul de jandarmi, ca să fie torturat şi celălalt. 
Bineînţeles, nu acesta e faptul cel mai groaznic 
săvârşit de jandarmi;.dar cât e de caracteristic! 


NEOIOBĂGIA 363 


Cuvier, dintr'un os găsit a reconstituit scheletul 
unui anima] preistoric; tot aşa din faptul citat, cine 
cunoaşte ţara poate reconstitui întreaga stare de 
silnicie şi jaf adusă de jandarmeria rurală, care 
înăbuşă orice sentiment de demnitate omenească 
şi nimiceşte orice rest de siguranţă personală. 

Şi pentruce toate acestea? Pentruce aceste 
imense sacrificii materiale? Pentruce falsificarea 
întregii noastre vieţi politico-sociale şi economice 
printr'un virus medieval? Pentruce biurocrati- 
zarea noastră rusistă? Pentruce această rupere 
dela munca, cinstită a 6000, de muncitori români 
şi năpustirea lor asupra satelor? Pentruce toate 
astea şi atâtea, altele, cari sau văzut în lucrarea, de 
fată? — Pentru a susţine un regim economic agrar 
detestabil, care în mod firesc şi inevitabil merge 
spre peire. In mod firesc şi inevitabil, pentrucă 
întreaga noastră evoluţie îl duce într'acolo. 

Şi tot acolo il duc chiar legile agrare dela 1507, 
votate pentru a-l consolida și menţine. Aceasta ar 
putea să pară un sofism, dar e un adevăr şi un 
adevăr foarte explicabil: pentrucă regimurile eco- 
nomice cari se duc, sânt prăbușşite nu numai de 
forţele protivnice, dar şi de cele chemate să le 
susțină. Am vorbit atâta de legile dela 1907, încât 
ar fi o nedreptate să nu relevăm şi acest efect 
al lor. i 

Mai întâi, legile dela 1907 dau în mod direct 
o puternică lovitură regimului, prin faptul că, 
arată clar ca lumina zilii că nimic nu e de făcut 
pe baza, regimului agrar existent. Am văzut sub 
ce auspicii fericite, în ce împrejurări excepţional 
de favorabile, au fost votate aceste legi. Am văzut 
că până şi quasisocialismul a fost pus la contri- 


364 C. DOBROGEANU-GHEREA 


buţie şi foștii socialişti chemaţi la lucru. Și totuşi 
rezultatul e negativ sau nul. 

Acelaş lucru ni-l dovedeşte şi critica făcută de 
adversarii extremi ai legii, adversarii partidului 
liberal. Ei strigă triumfători că legea a dat faliment. 
Foarte bine: am văzut că nici nu se putea altfel. 
Dar soluţiile lor cari sânt, ei ce propun? Nimic, 
nimic, — sau căpitănatele. Acestea ar însemna în- 
toarcerea înapoi la o organizaţie politico-socială 
franc feudală, ceeace ar fi în adevăr o soluţie, — 
pe dos; dar ea e nerealizabilă, e o himeră şi o 
utopie reacționară şi nici d. Carp n'a căutat so 
tălmăcească în acest fel. 

Atunci rămâne tălmăcirea d-lui Filipescu: ad- 
ministraţia fiind marele vinovat, însănătoșşirea ei 
este soluţia căutată; iară pentru această însănă- 
toşire, administraţia trebue dată pe mâna unor 
oameni fără prihană şi cu puteri întinse. Deci, 
oameni providenţiali. Dar ce alt au făcut liberalii 
când în consiliul superior de agricultură au numit 
oameni a căror cinste, bunăvoință şi bunăcredinţă 
sânt în afară de orice bănueală ? Și rezultatul îl ştim. 

Am arătat pe larg că nu administraţia, proastă 
e cauza, raporturilor economice detestabile dela ţară, 
ci dimpotrivă, aceste raporturi detestabile sânt 
cauza, că administraţia e proastă. Si atunci? Şi 
afară de soluţia asta: nimic, nici un cuvânt de 
nicăieri. Dece? Foarte simplu: nu există vr'o so- 
luţie. Liberalii au epuizat toate soluțiile, până şi una 
quasisocialistă. 

Nu mai există nici o soluţie decât dispariţia a 
însuș regimului agrar, atât de nefast, dispariţie 
spre care-l îndrumează chiar şi legile agrare. 

Toţi protivnicii acestor legi constată că ele au 


NEOIOBĂGIA 365 


adus o mare perturbare și în raporturile econo- 
mice Şi în sufletul ţărănimii. Ţăranii, zice și d. Man- 
drea, au devenit dârji; ei socotesc legile-de faţă. 
numai ca o arvună şi aşteaptă, nu ştiu nici ei sin- 
guri ce aşteaptă. Fireşte! In legile recente ţăranii 
au văzut în adevăr dorinţa de a se face și pentru ei 
ceva temeinic; şi ei văd că acel ceva nu există și, 
deci, îl aşteaptă și îl vor aştepta, și nu se vor mai 
linişti pânăcând raporturile economice nu se vor 
statornici pe alte baze, — pânăcând nu va fi dispărut 
regimul. Cuatât mai mult nu se vor linişti, cucât 
legile, prin toate formalităţile întroduse, întreţin 
această aşteptare și această neliniște. Pe dealtăparte 
legile liberale, dacă mau putut — şi nu puteau — 
să facă ceva temeinic pentru ţărani, au îngreueat 
însă situaţia proprietarilor și arendaşilor şi anume 
a celor mai omenoși, mai cinstiţi. Ceilalţi, dimpo- 
trivă, mai mult vor folosi decât vor pierde depe 
urma, legii, căci vor şti să-i întoarcă în favoarea 
lor toate dispoziţiile. 

Când d. Filipescu zice că situaţia proprietarilor 
nu este de invidiat, îl credem pe cuvânt, întrucât 
are în vedere tocmai pe cei mai omenoși și mai 
corecţi. In adevăr, deoparte e nemulţămirea şi fier- 
berea, continuă a ţărănimii, pe dealtăparte e o biu- 
rocraţie nouă, care se amestecă în toate afacerile 
proprietarilor, deprinși până acum să fie stăpâni 
absoluţi. Orice inspecţie mai serioasă a unui ins- 
pector agricol, care în adevăr îşi face datoria, 
le-ar știrbi prestigiul. Şi mai e şi opinia publică: 
aceasta incepe să-i acuze pe ei de toate neajun- 
surile ce produce regimul. 

Deaceea, cred chiar, că proprietarii şi aren- 
daşii mai inteligenţi, mai muncitori și mai corecţi, 


366 C. DOBROGEANU-GHEREA 


vor începe să vadă ei singuri, că nu mai merge 
cu regimul agrar neoiobăgist. Și asta cuatât mai 
mult cucât creşterea populaţiei, maşinele agricole, 
o cultură mai sistematică, vor face posibilă adap- 
tarea acestor proprietari şi arendași inteligenţi şi 
muncitori la alt regim economic. 

Adversarii legilor dela 1907 declară triumfători 
că ele au dat faliment, dar se feresc să pomenească 
măcar că acelaş faliment l-au dat toate legile 
agrare anterioare. ’ 

Legile dela 1907 au dat faliment, se înţelege. 

Dar împreună cu ele a dat faliment întregul 
regim economic agrar, un faliment nereabilitat şi 
nereabilitabil. 

Afară cu el! 


XIV 


SOLUȚIA PROBLEMEI AGRARE 


Când după 1907 chestia ţărănească a fost pusă, 
din nou pe tapet,—în mod atât de tragic şi sinistru,— 
mai tot ce gândeşte în clasele noastre culte sa 
pus în căutarea unei soluţii a chestiei. 

De aici au urmat foarte multe soluţii, dar afară 
de unele excepţii, cari nici ele nu reprezintă o ve- 
dere destul de clară, soluţia tot negăsită a ră- 
mas. Bineînţeles, n'am în vedere pe acei oameni 
de stat eminamente practici, cari, după sistemul 
cunoscut, caută să împace capra cu varza, să dea 
ceva ţăranului fără să ia de undeva, şi deci să 
lase lucrurile tot cum au fost, având aerul, totuşi, 
că au făcut ceva. Vorbesc de oamenii de bună- 
voință și bunăcredinţă, cari au priceput că aşa 
cum mergem, mergem spre dezastru şi deci era 
abilităţilor eclectico-oportuniste trebue să ia sfârşit. 

Una din cauzele nereușşitei nici a acestora din 
urmă e însuș felul cum pricepeau ei soluția. Pentru 
ei soluţia e un fel de iarbă a fiarelor, o formulă 
magică; aceasta, odată găsită și enunțată, va face, 


368 C. DOBROGEANU-GHEREA 


vorba ceea, ca «fiecare să prospere şi România să 
trăeascăy. 

O revistă satirică din Capitală a avut pe 
vremea aceea o caricatură foarte reuşită: un 
automat de soluţii alături de care se perindau toţi 
oamenii noştri politici, punînd câte un ban în auto- 
mat şi fugind fiecare cu soluţia în buzunar, de 
teamă să nu i-o afle rivalul. G 

Cauza acestei concepții a soluției e şi nefa- 
miliarizarea cu Ştiinţele economico-sociale. La noi 
nu Sa priceput un lucru atât de elementar, că, 
apriori chiar vorbind, o soluție a problemei noas- 
tre agrare nu putea fi decât o indicație a di- 
recției şi orientării pe care trebue so ia desvol- 
tarea noastră economico -socială agrară şi că, 
deci, rezultatele, — pentru cari trebue muncă şi 
sacrificii, — vor fi la sfârşitul acestei desvoltări, 
sau în timpul ei. Soluţioniştii noştri, însă, ar dori 
o astfel de soluţie ca să avem rezultate îndată. 
Doar însuș regimul neoiobag ne-a învăţat cu re- 
zultate fără muncă. Dealtfel, când e vorba nu de 
interesele tale egoiste ci de interesele altora, această 
dorinţă de rezultate peşin e destul de lăudabilă. 
Din nenorocire e nerealizabilă: există un imperiu 
de necesități fatale, căruia trebue să se supună do- 
rinţele noastre cele mai curate. 

Altă pricină, şi mai serioasă, a nereuşitei, e 
tot de natură metodologică. Unii căutau soluţii, 
fără, să-şi dea seama ce însemnează, în cazul de 
faţă, o soluţie. Alţii căutau deslegarea problemei 
noastre agrare, fără, să-şi dea seama ce anume 
problemă agrară au de deslegat.. Unii făceau con- 
fuzie între problema noastră agrară şi cea din 
Occidentul european. Pe calea aceasta ajungeau 


NEOIOBĂGIA 369 


la, deslegarea chestiei fermierilor din Irlanda, nu 
a neoiobagilor români. Alţii vedeau bine că, ţară 
eminamente agricolă, ne deosebim mult de ţările 
capitaliste, dar exagerau chiar această deosebire 
şi, sub influenţa poporanismului rusesc, construeau 
pentru noi o evoluţie proprie, care n'a existat ni- 
căieri şi care face din vieaţa ţărănească un ideal 
social şi un mijloc de trecere directă în societatea 
socialistă, fără a mai trece prin capitalism. Aceştia, 
orbiţi de concepţia lor, considerau ţara noastră 
din punctul de vedere al oricărei ţări rămase în 
urmă în desvoltarea economico-socială, şi deaceea 
la rândul lor au scăpat din vedere problema agrară 
specifică ţării noastre, 

Și astfel, cu toţii silindu-se să prescrie leacul, 
cei mai mulţi fără a căuta, iară restul fără a reuși 
să afle mai întâi ce boală este de lecuit, problema 
noastră agrară a rămas neformulată şi cuatât 
mai puţin studiată !). 

In lucrarea de faţă am studiat problema şi 
acum o cunoaştem sub toate aspectele şi în toate 
manifestările ei. 

Aceasiă problemă e neoiobăgia. 

Ce este neoiobăgia, o ştim acum: e o întocmire 
economico şi politico-socială agrară particulară ţării 
noastre şi care conzistă din patru termeni: 

Raporturi de producţie în bună parte iobăgiste, 
feudale; 


1) O excepţie serioasă și onorabilă, cum am văzul, face 
d. C. Garoflid în interesanta d-sale lucrare: Problema agrară 
și deslegarea ei. Pe haza producţiei noastre agrare și a tec- 
nicei ei, d. Garoflid ajunge la concluzii şi soluţii în bună 
parte asemănătoare cu ale noastre, ceeace e foarte natural, 
dat fiind că alte soluţii nici nu pot să existe. 


33089 24 


370 C. DOBROGEANU-GHEREA 


O stare de drept liberalo-burgheză, prefăcută 
în iluzie şi minciună, lăsând pe ţăran la discreţia 
stăpânului ; 

O legislaţie tutelară care decretează inaliena- 
bilitatea pământurilor ţărăneşti şi reglementează 
raporturile dintre stăpâni şi muncitori, raporturi 
izvoriîte din cei doi termeni de mai sus; 

Insfârşit, insuficienţa pământului aşa zisului mic 
proprietar ţăran pentru munca şi întreţinerea fa- 
milici sale, fapt care-l sileşte să devină vasal al 
marei proprietăţi. 

Această întocmire am numit-o neoiobăgie, de- 
oarece conservă fondul esenţial al vechei iobăgii, 
dar cu un amestec necesar şi fatal de elemente 
capitaliste, produs al vieţii şi desvoltării noastre 
semicapitaliste şi sub forme înșelătoare liberalo- 
burgheze; e deci o iobăgie nouă, o neoiobăgie şi 
nu cred să se găsească un termen, care s'o caracte- 
rizeze mai bine. | 

Această întocmire ibridă şi absurdă, această neoio- 
băgie, constitue problema agrară specifică țării noastre. 

Am studiat în această lucrare ce puteri şi nece- 
sităţi economico şi politico-sociale şi ce lupte şi 
lupte de clasă au dat naştere neoiobăgiei, de unde 
şi pentruce s'a născut, mediul istoric special din 
care a izvorit. Am analizat-o apoi pe ea însăş, 
elementele şi structura ei şi contradicţiile şi absur- 
dităţile în cari e atât de bogată. Am cercetat in- 
fluenţa ei asupra vieţii şi a raporturilor sociale 
agrare, asupra vieţii economice, politice, culturale, 
morale şi am văzut ce nefastă e această influenţă, 
care din când în când, prin anormalităţile, contra- 
dicţiile, antagonismele şi toate relele acumulate, 
produce acele spasme teribile, cari se cheamă re- 


NEOIOBĂGIA 371 


volte țărănești, jacheriile noastre naţionale. Am 
studiat relaţiile dintre diferitele noastre clase şi 
problema agrară, curentele de opinie publică ce 
sau format în jurul ei, remediile enunțate pentru 
vindecarea relelor produse de ea. Aceste remedii — 
incluziv legile quasisocialiste dela 1907 — le-am 
studiat tocmai în vederea, soluţiei ce trebuea, găsită. 
Şi din toată cercetarea asta putem acuma să tragem 
concluzia definitivă, soluţia cea adevărată, pe care 
o comportă problema noastră agrară. 

Soluţia aceasta, care reiese din toată lucrarea 
noastră, aproape din fiecare pagină, este : desființarea 
totală, complectă, neîntârziată, a acestui regim nefast, 
regimul neoiobag. Şi tot aşa de clar reiese din întreagă 
lucrarea aceasta —ceeace constitue un avantaj pen- 
tru noi, întrucât ne scuteşte deacuma de multe des- 
voltări şi explicări—tot aşa de clar reiese ce anume 
însemnează, această desființare. Ea însemnează: 

Desființarea totală şi definitivă a tuturor rapor- 
turilor de producţie şi a servituţilor medievale: 
dijme, ruşfeturi, învoieli de cu iarnă, ete., desfiin- 
tarea totală a contractului agricol şi înlocuirea lui 
prin raporturile de producţie ce există în Occi- 
dentul capitalist ; 

Desființarea totală și definitivă a tuturor legi- 
| lor de excepţie așa numite tutelare, desfiinţarea 
inalienabilităţii pământului şi a întregului nămol 
de legi de tocmeli agricole şi a tuturor reglemen- 
tărilor pe cari le implică ele; 

Prefacerea micei proprietăţi aparente de azi 
— caracteristica regimului neoiobag — într'o adevă- 
rată, mică proprietate ţărănească, de sine stătătoare, 
având o întindere suficientă pentru munca și hrana 
unei familii; 


372 C. DOBROGEANU-GHEREA 

Prefacerea stării de drept din minciună în rea- 
litate, realizarea ei în raporturile politico şi juridico- 
sociale dela ţară. 

Din punctul de vedere economic, soluția aceasta 
însemnează prefacerea raporturilor de producție 
agrare, în bună parte medievale, în raporturi de 
producție hurgheze; din punctul de vedere politico 
şi juridico-social, prefacerea raporturilor de drept 
din iluzie şi minciună în realitate — și... dreptul 
comun. 

«Dreptul comun!» vor exclama, desigur, cu 
mirare şi îndoeală, mulţi, foarte mulţi dintre ceti- 
torii mei; «dreptul comun, despre care d. Carp a zis 
că însemnează «jaful comun», frază rămasă tipică, 
şi cu care e de acord un om cu vederi atât de clare 
ca d.R. Rosetti, cu care sânt de acord oameni atât 
de binevoitori ţărănimii ca d. Bibicescu și alţii, frază 
consacrată, asupra căreea sa stabilit un acord 
deplin între prietenii şi adversarii ţărănimii !» 

Insuș acest acord al prietenilor şi adversarilor 
asupra, frazei consacrate, cam dă de gândit. De- 
altfel, war fi de mirare să fiu în dezacord cu toţi 
cei cari au tratat chestia ţărănească până acum, 
întrucât şi punctul meu de vedere și metoda mea, 
de cercetare e alta. Deastădată, însă, nu sânt de- 
loc în dezacord, întrucât ce-a înţeles d. Carp prin 
dreptul comun şi ce înţeleg eu, sânt lucruri funda- 
mental deosebite. 

D. Carp a înţeles prin dreptul comun desfiin- 
tarea numai a unuia din cei patru termeni ai neoio- 
băgiei — şi anume a legislaţiei excepţionale tute- 
lare — şi păstrarea celorlalţi, adică rămânerea în 
vigoare à relaţiilor de producţie neoiobăgiste, cari 
prefac pe ţăran în neoiobag, faţă de dreptul comun 


NEOIOBĂGIA 373 


iluzoriu, care la rândul lui îl lasă la discreţia stă- 
pânului. Se înţelege că rezultatul unui asemenea 
drept comun n'ar putea fi decât jaful comun, după- 
cum, dealtfel, rezultatul dreptului excepţional — al 
legilor «tutelare» — a fost jaful necomun 
Eu însă înţeleg ca o condiţie prealabilă a drep- 
tului comun desființarea raporturilor de producţie 
neoiobăgiste, adică, tocmai a acelor raporturi, cari 
prefăcând pe ţăran în neoiobag, au prefăcut şi 
starea de drept existentă în minciună și au provocat 
o legislaţie agrară excepţională ; înţeleg desfiinţarea 
legislaţiei excepţionale, dar şi a acestor raporturi 
de producţie. Intre dreptul comun cum îl înţelege 
d. Carp şi cum îl înţeleg eu, e deci o prăpastie. 
«Desființarea neoiobăgiei, prefacerea raportu- 
rilor de producţie medievale în capitalisto-bur- 
gheze, desființarea, întregii legislații excepţionale, 
dreptul comun», vor repeta cu deziluzie mulţi dintre 
cetitorii mei — o ştiu, chiar foarte mulţi — cari se 
aşteptau la o soluţie-formulă magică şi cari nu-şi 
dau seama că prefacerea relaţiilor de producţie 
economică însemnează, nu numai prefacerea, vieţii 
materiale a unei societăţi, dar şi o prefacere pro- 
fundă a vieţii ei politice, culturale, morale, naţionale. 
«Dar prefacerea capitalisto-burgheză a vieţii 
noastre agrare nu va aduce oare după sine toate 
acele mizerii şi neajunsuri inerente regimului ca- 
pitalist ?» vor zice alţi deziluzionaţi de soluţia dată. 
Se înţelege că da. Desființarea neoiobăgiei va 
lecui mizeriile regimului neoiolăgist, nu pe ale celui 
capitalist; pentru acesta din urmă va veni odată 
alt regim, care va lecui toate rănile produse de 
el: acesta e regimul socialist, care va veni şi el, 
va veni sigur, de asta nu poate fi nici o îndoeală. 


374 C. DOBROGEANU-GHEREA 


«Dar cu înlăturarea regimului neoiobăgist şi 
a legilor tutelare şi mai ales a inalienabilității pă- 
mântului, nu se va proletariza oare o parte din 
țărănime ?» vor obiecta alții, în special dintre po- 
poranişti. 

Se înţelege că da şi se înțelege, iarăşi, că-mi 
dau seama de toată importanţa acestui fapt. 

Dar să lăsăm discuţia cu cetitorii deziluzionaţi 
şi să vedem, cari sânt clasele economice, ce se 
vor forma după desfiinţarea regimului neociobăgist. 
Aceasta, ne va lămuri, între altele, asupra senzului 
şi însemnătăţii desființării neoiobăgiei. 

* x y 


Acum mai bine de un sfert de veac, pecând vor- 
beam şi eu cu atâta grijă de proletarizarea ţără- 
nimii, asta mai avea un înţeles. Astăzi însă, a te 
îngrozi de posibilitatea proletarizării, când după 
d. Creangă avem 500.000 de ţărani proletarizaţi 
sau aproape proletarizaţi, astăzi o asemenea în- 
grozire ar fi cel puţin deplasată. Ţăranii noştri, 
sub regimul neoiobăgist, încep să se proletarizeze 
într'o proporţie înspăimântătoare. Mai mult de ju- 
mătate din țărănimea muncitoare s-a şi proleta- 
rizat sau semiproletarizat. 

Aceasta, e aproape o monstruozitate ! 

Și proletarul ţăran, pe care îl produce acest re- 
gim, e de speța cea mai nenorocită: are toate de- 
zavanlajele proletarului occidental, fără să aibă avan- 
tajele lui; e proletar și iobag în aceeaș vreme, e le- 
gat de sat, învoit de cu iarnă şi lucrează, în condiţii 
iobăgiste, munca lui e robită, iară pe deasupra 
regimul îi pune în spimare şi grija conservării şi 
întreţinerii inventarului, de care el nu mai are 


NEOIOBĂGIA 375 


nevoie, neavând pământ. Situaţia lui, deci, în com- 
paraţie cu a proletarului ţăran occidental—om li- 
ber, deslipit de gleba iobăgistă și care-şi vinde 
munca unde şi când găseşte condiţiile cele mai 
bune — e din toate punctele de vedere inferioară. 
Dealtfel, ca să vedem deosebirea politico-socială, 
culturală şi morală dintre un proletar în senzul 
occidental şi ţăranul nostru proletarizat, mavem 
decât să-l comparăm pe acesta cu proletarul nostru 
orăşenesc şi mai ales cu cel sindicat: e un adevărat 
abiz între ei. Nu-i vorbă, condiţiile proletarului 
agricol sânt peste tot locul mai defavorabile decât 
ale altor categorii de proletari, dar chiar ţinând 
seama de asta, încă poziţia materială politico-so- 
socială, morală şi culturală a proletarului liber e 
superioară poziţiei robului neoiobag. 

Ceeace-i pune pe gânduri pe poporanișştii noştri, 
caşi pe cei din alte ţări agricole, este starea eco- 
nomico-materială a proletarilor agricoli. In pri- 
vința aceasta, e foarte important şi instructiv ceeace 
se petrece chiar în rândurile ţărănimii noastre, 
după revoltele: dela 1907. D. Radu Mandrea, în in- 
teresantul raport citat mai sus, vorbeşte de urmă- 
torul proces general, care se petrece în rîndurile 
țărănimii noastre. 


«In luna aceasta maiu am avut de tranşat o serie de 
certuri între săteni şi proprietari, a căror pricină era ab- 
solut asemănătoare şi anume : sătenii cer pământ de muncă 
şi de păşunat, conform hotăririlor nouei legi, nu vor însă în 
aceleaşi condiţii, să se angajeze la muncă prin contract» (subli- 
niat de noi). 


Şi mai departe d. Mandrea zice, că ţăranii își 
dau perfect seama de avantajele ce prezintă pentru 


376 C. DOBROGEANU-GHEREA 


ei legea, întrucât ea opreşte întroducerea lucrăto- 
rilor streini și deci caută să-şi ridice preţul muncii, 
folosindu-se de aceste condiţii favorabile. 

Or, ce înseamnă această constatare, în adevăr 
extrem de importantă? Insemnează că ţăranul el 
însuş caută din toate puterile să scape din neoio- 
bàgie: el vrea să capete pământ de muncă, dar 
nu sub forma învoielilor şi contractului agricol; 
vrea să-și vândă munca, dar sub forma ei de muncă, 
proletară, folosindu-se de avantajele şi conjunctura 
pieţii, nu sub forma de învoieli neociobăgiste de cu 
iarnă. Astfel, ţăranul a înţeles mult mai bine pro- 
priile sale interese, decât toţi proteguitorii lui luaţi 
la un loc. 

In anii din urmă, dar mai ales după 1907, 
țăranii au devenit mai exigenţi, în adevăr, şi caută 
să-și vândă munca pecât se poate de scump, iară 
pe dealtăparte, în unele locuri proprietarii și aren- 
dașii au început să se vaiete de preţul prea ridicat 
al muncii țărănești. Acest fapt îmbucurător se atri- 
bue legilor agrare dela 1907 — şi se atribue şi de 
către prieteni şi de către adversari, cei dintâi 
lăudându-se cu acest rezultat, cei din urmă repro- 
bându-l. Greșesc, însă, profund și unii şi alţii. Acest 
rezultat îl produce însuş procesul proletarizării ţără- 
nimii şi al pătrunderii relaţiilor capitaliste, proces 
care rupe zăgazurile neoiobăgiei ; şi aceasta nu din 
cauza legii dela 1907, ci mai curând împotriva ei 1). 





1) In aceeaş ordine de idei d. Theodor Rosetti, cu auto- 
ritatea pe care i-o dă calitatea de fost președinte al consi- 
liului superior de agricultură, a venit cu fapte şi cifre 
stupefiante. In discuţia mesajului din ultima seziune, d-sa 
a arătat că patru cincimi din totalul populaţiei munci- 


NEOIOBĂGIA 377 


Foarte interesantă in această, privinţă e şi pe- 
tiţia locuitorilor din Bălteni, pomenită mai sus. 


toare ţărăneşti au refuzat să contracteze în conformitate cu 
noua lege. 

Iată, textual, cuvintele d-lui Th. Rosetti: 

«Am aci datele oficiale. Numărul locuitorilor în ţara 
aceasta care se poate considera mai mult sau mai puţin ca 
lucrători agricoli, adică numărul micilor proprietari de pă- 
mânt, adică având o proprietate mai mică de zece hectare, 
e aproximativ de 920.000. Prinurmare dacă admitem că 
mai toți aceşti locuitori sânt în relaţii de daraveri cu pro- 
prietarii sau arendaşii moșiilor mari, ar trebui să-i avem 
pe toți acești 920.000 locuitori sau cel puţin o mare parle 
din ei, figurând în contractele pe cari guvernul le-a impus 
ca obligatorii între proprietari şi ţărani. Or, ce vedem? Ve- 
dem că din aceşti 920.000 numai 187.000 figurează în con- 
tractele actuale, cari sânt astăzi în arhivele consiliului 
superior al agriculturii. 

«Aşacă, domnilor, după legea tocmelilor agricole, fiecare 
contract de felul acesta, dupăce se intabuleuză la comună, 
trebue să fie comunicat în copie consiliului superior al agri- 
culturii. Şi consiliul superior a pus mare inzistenţă şi multă 
energie, ca această, dispoziţie a legii să fie exact îndeplinită. 
Prinurmare, putem spune cu siguranţa de a nu fi prea în- 
depărtaţi de adevăr, că dintre cei 920.000 locuitori munci- 
tori — sub o formă sau alta — a cincea parte, adică 20'/, 
s'au conforma! legii, iară toţi ceilalţi au lucrat — dovadă că 
au lucrat este că câmpiile noastre sânt acoperite de-o fm- 
belșugală recoltă — fără să fi observat acea, formă, fără ca 
contractul să, fie făcut între proprietar, arendaş şi locuitor», 
(Desbaterile Senatului, Monitorul dela 13 dec. 1909). 

Faptele citate de d. Rosetti sânt foarte elocvente şi 
simptomatice. In măsura în care țăranii au fost aceia cari 
au refuzat binefacerile legii, lucrul dovedeşte că ei au fn- 
ceput să-şi priceapă mult mai bine interesele decât le pri- 
cepe lugiuitorul nostru, căci ei își dau seama cât de nefa- 
vorabile le sânt aşa numitele legi de protecţie, — cari, chiar 
dacă cuprind şi oarecari părţi favorabile, nu se aplică, — 
şi deci fug de toate aceste legi. cu condicuţele lor cu tot. 


378 C. DOBROGEANU-GHEREA 


Acolo ţăranii ei însişi, sau reprezentanţii lor, făcând 
socoteala migăloasă şi exactă a tuturor muncilor 
cu preţul mijlociu din timpul muncilor agricole pe 
pogonul de porumb, ajung la valoarea de 64 lei. 
Dat fiind că pământul din Bălteni, dupăcum 'zic 
însişi ţăranii, e de calitate slabă, aceşti 64 de lei 
ar reprezenta aproape tot produsul pământului; 
încât, plătit astfel, ţăranul ar încasa întreg pro- 
dusul muncii sale. 

Să ne înțelegem bine. Fireşte, nici prin gând 
nu-mi trece că aşa ceva se va întâmpla în adevăr; 
şi, bineînţeles, nu aştept pentru ţăranul proletarizat 
râuri de lapte şi miere. Starea proletarului în ge- 
nere, iară a celui agricol îndeosebi, e mizerabilă 
chiar în ţările capitaliste, dar încă în celeneajunse 
la capitalism desvoltat. In această privinţă, şi ca, 
socialdemocrat şi ca unul ce am scris un sfert de 
veac asupra neajunsurilor capitalismului, nu pot 
doar să-mi fac vre-o iluzie. Afară de asta, în ce 
privește ţara noastră, în înapoierea stării noastre 
de producţie, nici nu putem avea, o țărănime cu 
adevărat înţolită şi prosperă (lucru de care vom 
vorbi mai jos). Așadar, numai iluzionist nu sânt 
şi nu pot fi. Dar ceeace afirm e, că relativ starea 
materială a ţăranului, devenit sub nouele rapor- 
turi de producţie adevărat proletar agricol liber, 
va fi mai bună decât starea-i actuală de semipro- 
letar neoiobag robit; deasemenca şi starea lui mo- 
rală şi socială. 

Insfârşit, ceeace e foarte important, sub nouele 
raporturi de producţie se creează o posibilitate pen- 
tru ulterioara îmbunătățire materială, morală, cul- 
turală, politico-socială, a proletarului agricol. Pe deo- 
parte această posibilitate se creează prin o mai mare 


NEOIOBĂGIA 379 


creştere a producţiei; pe dealtăparte prin însăş 
lupta, proletariatului agricol. 

Va fi una din datoriile şi însărcinările cele mai 
importante ale socialdemocraţiei române, de a or- 
ganiza în sindicate pe proletarii agrari, în scopul 
de a le îmbunătăţi starea din toate punctele de ve- 
dere şi a-i face să-și priceapă rolul istoric de clasă, 
proletară. 

Tot pentru îmbunătăţirea stării materiale şi 
morale a proletariatului agricol va fi nevoie de 
intervenţia statului, şi va depinde de hărnicia şi 
vigoarea păturilor democratice, ca această inter- 
venţie să fie mai eficace şi în senz mai larg de- 
mocratic. 

«Va să zică sânteţi pentru intervenţia statului? 
Tot intervenţia, statului ?» 

Negreşit ! Intervenţia statului în folosul claselor 
muncitoare e, dupăcum am văzut mai sus, un fel 
de corolar necesar al organizaţiei economice şi al 
relaţiilor de producţie capitaliste. Şi dacă pe baza 
relaţiilor de producţie neoiobăgiste intervenţia sta- 
tului, — chiar când e făcută cu sincera dorinţă de 
a protegui muncitorimea, — duce la rezultate con- 
trarii şi se întoarce deobiceiu împotriva acelora 
pentru cari e făcută, pe baza relaţiilor de produc- 
ție capitaliste ea dă, în adevăr, rezultatele dorite. 

Dece? Pentrucă aşa e logic, pentrucă aici se 
potriveşte intervenția statului în senz democratic, 
şi acolo ba. 

La desvoltările teoretice făcute mai sus nu ne 
mai întoarcem, dar vom da aci încă un exemplu, 
pecât de clarifiant peatât de sugestiv. Am văzut 
ce imense sacrificii ne costă intervenţia statului 
prin legile dela 1907 şi ce rezultate lamentahile au 


380 C. DOBROGEANU-GHEREA 


dat. Asta e intervenţia pe baze de producţie neo- 
iobăgiste. Acum, pe baze nouă de producţie voiu 
propune şi eu o lege sau mai bine zis o măsură 
de stat, care va avea rezultate nemăsurat de bune 
și reale pentru proteguirea muncii proletariatului 
agricol, care va costa foarte puţin pe stat, poate 
mai nimic, care va fi din prima zi aplicată, fără 
putinţă să fie ocolită sau călcată. 

Cetitorii mei, cari cunosc ţara şi rostul legilor 
noastre protectoare, vor zice, desigur, că ceeace 
spun e un paradox sau o mistificare. Nu, deloc. Şi 
doar nu fac din legea mea niciun mister. Guver- 
nul să intervină la direcţia C.F.R. ca sa înfiinţeze 
trenuri de lucrători, să zicem cl. IV (în detalii nu 
intrăm), cu cari dela Dorohoiu pânăla Turnu-Severin 
țăranul ar putea să voiajeze pe un preţ minim — 
minim chiar pentru ţărani. In acest caz proletarul 
agricol, având la dispoziţie întreaga piaţă de munci 
agricole, pe carear putea so colinde cu o cheltu- 
eală neînsemnată, şi folosindu-se de nevoia de 
muncitori în timpul sezonului, ar putea să obţină 
condiţiile cele mai prielnice, fie ca argat, fie ca 
muncitor, care-şi vinde brațele pe termene mai 
scurte. Prin aceasta şi prin organizarea în sindi- 
cate puternice, proletariatul ar putea obţine maxi- 
mul de remunerare posibilă; bineînţeles posibilă, 
nu imposibilă: echivalentul produsului întreg al 
muncii sale, muncitorul nu-l: poate obţine în socie- 
tatea modernă, — exploatarea şi crearea de plus- 
valoare fiind o necesară şi inevitabilă condiţie de 
vieață a acestei societăţi. 

Şi este evident că această măsură atât de im- 
portantă pentru clasa proletariatului agricol se va, 
realiza, din prima zi, fără putinţă de ocolire, iară, 


NEOIOBĂGIA È 38t 


întrucât priveşte cheltuielile statului (ale direcției 
C. F. R., care ar pierde la acest trafic) ele vor fì 
neînsemnate, pentrucă nu e vorba de un exod al 
populaţiei muncitoare: va fi deajuns o deplasare 
de câteva zeci de mii de lucrätori pe an, va fi 
deajuns ca stăpânii să ştie că lucrătorii se pot de- 
plasa în căutarea de lucru folosindu-se în toată, 
plenitudinea de legea, concurenţei şi legea ofertei 
şi cererei, va fi deajuns atâta pentruca stăpânii 
să, acorde preţurile cele mai bune posibile. Se în- 
ţelege că în acelaş senz ar lucra şi o bursă a 
muncii bine organizată. Fireşte că aici e la locul 
ei, şi ar da toate rezultatele dorite protecţia muncii 
proletare. Da, aici ar da cu totul alte rezultate o 
lege a minimului de salar, aici ar da în adevăr 
rezultate minunate. Și tocmai deaceea nu vor fi 
acordate astfel de legi decât atunci, când socialde- 
mocraţia şi proletariatul organizat vor avea des- 
tulă putere ca să le impună. 


+ 
x x 


Să trecem acum la altă categorie, foarte im- 
portantă, de muncitori agricoli de sub noua întoc- 
mire agrară, de sub nouele întocmiri de producţie: 
să trecem la mica proprietate ţărănească. 

Deastădată ţăranul devine în adevăr mic pro- 
prietar agrar, dispunând liber—caşi proprietarul 
cel mare — de proprietatea sa, dând întreaga sa 
grijă şi întreaga sa muncă micei sale proprie- 
tăţi, sursa, vieţii lui materiale. Intre acest pro- 
prietar, care poate să dispună liber de proprietatea. 
sa, care scoate tot ce poate din "pământul lui — 
chit că dacă-i mai rămâne vreme de prisos, să 
lucreze şi aiurea ca salariat, după regula «bani 


382 C. DOBROGEANU-GHEREA 


gata pe muncă gata» — între acest proprietar ţăran 
şi ţăranul jumătate proprietar, jumătate proletar 
și pe deaîntregul neoiobag, e o deosebire tot atât 
de mare ca între un producător liber şi unul robit. 
Deabea acum, sub nouele raporturi de producţie, 
țărănimea, devine în adevăr liberă, abea acum se 
va realiza acea liberare a ţărănimii și acea, formare 
a unei mici proprietăţi ţărăneşti libere, pe care o 
visaseră unii dintre ideologii dela 48. Mica pro- 
prietate ţărănească devine un instrument de muncă 
şi producere pentru ţăran şi ţară, iară nu un pretext 
de a lipi pe ţăran pământului şi a-l robi marei 
proprietăţi prin mijlocul contractului agricol. 

Dar care e mijlocul de a preface pe ţăranul 
român din neoiobag în mic proprietar, în înţelesul 
de mai sus, adică în adevăratul înţeles al cuvân- 
tului? Descătușarea lui din raporturile neoiobă- 
giste şi îngrijirea, pecât e cu putinţă, ca mica 
lui proprietate să aibă întinderea necesară, ca să-l 
poată ocupa toată vremea şi să-l facă muncitor de 
sine stătător. 

Țăranul dela 1864 încoace sa luptat din toate 
puterile ca să poată deveni un mic proprietar în 
adevăratul înţeles, dar n'a fost lăsat. Impotriva 
lui sau ridicat forţele formidabile ale statului, s'a 
mobilizat armata, s'a creat o întreagă legislaţie 
excepţională «tutelară», s'a falsificat toată vieaţa 
noastră socială, s'a detronat un Domn, numai ca 
țăranul să nu poată deveni mic proprietar. Cum 
dar se poate gândi cineva că el nu va deveni 
adevărat mic proprietar şi se va duce de bună- 
voie în neoiobăgie, când va fi lăsat în pace, sub 
dreptul comun, să-şi lucreze propriul său pământ, 
proteguit chiar în această direcţie? Dealtfel, dela 


NEOIOBĂGIA 383 


început statul, nu numai că nu va recunoaşte nici 
un fel de învoieli vechi, dar le va prohibi. 

Și atunci: desființarea inalienabilității pământu- 
rilor; desfiinţarea legilor de excepție; aplicarea dreptu- 
lui comun, nerecunoașterea și chiar prohibirea relațiilor 
de producţie vechi; crearea adevăratei mici proprietăți 
țărănești, de sine stătătoare!), moșiile marilor pro- 
prietari lucrate cu argați, cu proletariat agricol și în 
mod ocazional cu micii proprietari, — cu aceștia din 
urmă numai în prisosul de vreme ce le rămâne din 
munca proprietăților lor și pe baza: bani gata pe 
munca gaia. Cu acestea, nouele raporturi de producție 
sânt introduse şi mica proprietate în adevăratul 
înțeles creată. 

Se înţelege, noi vorbim aici în general şi în 
principiu; în detalii de modalităţi şi aplicări prac- 
tice nu putem intra, aceasta ar ieși din cadrul lu- 
crării noastre. 

Este, însă, o chestie de o deosebită importanţă, 
când e vorba de mica proprietate ţărănească, o 
chestie care priveşte însăş existența ei şi de care 
nu putem să nu vorbim măcar pe scurt: e chestia, 
împărţirii proprietăţii rurale, având în vedere lipsa 
de pământ. 

Ca să avem mică proprietate trebue să avem 
pământ, — şi pământul devine tot mai rar şi mai 
scump, Şi după părerea generală, lipsa lui începe 
să se simtă deabinelea. Cei cari susțin această 


1) Această proprietate se va forma, pe deoparte.—graţie 
alienabilităţii pământului — pe socoteala pământurilor co- 
părtaşilor şi a micilor proprietăţi neviabile, devenite non- 
valori, iară pe dealtăparte, prin răscumpărarea silită, pe so- 
coteala unei insemnate părţi din proprietatea mare. Despre 
aceasta vom vorbi mai jos. 


384 C. DOBROGEANU-GHEREA 


părere au dreptate, întrucât văd numai pe deasupra. 
Să privim, însă, lucrurile mai deaproape şi mai 
adânc, 

Chiar dela prima vedere trebue să fie clar 
pentru toată lumea, că nu numai n'avem lipsă 
de pământ, absolut vorbind, dar avem încă prea 
mult, în comparaţie cu populaţia agricolă a ţării. 
Prima dovadă evidentă este că avem absolută 
nevoie de muncitori streini şi aceasta nu pentrucă, 
sânt mai ieftini — dimpotrivă, sânt mai scumpi 
decât învoiții noştri — dar pentrucă muncitorii 
noştri nu ne ajung. A doua dovadă e că pămân- 
turile ţărănimii, în sistemul neociobag, sânt lucrate 
mizerabil din lipsa de timp, pentrucă cea mai 
mare parte a timpului ţăranul, cu nevastă şi copii, 
lucrează pământul boieresc. Dacă pământurile tă- 
răneşti ar fi lucrate măcar ca ale marei proprie- 
tăţi, ne ar trebui încă o sumă de muncitori şi asta, 
chiar pentru o cultură extenzivă, cum e aceea a 
marei noastre proprietăţi. De o cultură mai inten- 
zivă nici nu mai vorbim. E, deci, evident că avem 
încă prea puţină populaţie agricolă pentru pământul 
nostru, avem încă mai mult pământ decât ne 
trebue, Pe dealtăparte, este pozitiv că din cauza în- 
mulţirii populaţiei, pământul pentru țărănime a 
devenit mai scump şi mai rar, — îi lipseşte. 

Cum se explică deci misterul acesta, contrazi- 
cerea aceasta flagrantă şi absurdă, care sfidează 
orice logică şi orice bun simţ: că avem prea puţin 
pământ, pentrucă avem prea mult? Se explică 
foarte bine, tot prin regimul ncstru economic. 

Am arătat cum acest regim caută să reducă, 
la nonvaloare, la un lucru auxiliar, pământurile 
ţărăneşti, cari ajută la formarea de neoiobagi. In 


NEOIOBĂGIA 385 


schimb caută să ridice în factor dominant— pecât, 
se poate excluziv dominant — pământurile marei 
proprietăţi, pe cari în timpul muncilor lucrează 
toată lumea, lucrează, după vorba dreaptă şi su- 
gestivă a d-lui Gh. Maior, dela vlădicăpânăla opincă, 
dela preot şi primar pânăla cel din urmă vătăşel. 
Aceste pământuri proprietăreşti sânt factorul şi 
instrumentul dominant, care mai ales hotărăşte 
de belşugul sau lipsa pământului. Nu proporţia în- 
tre populaţia agricolă şi întreg pământul ţării, ci 
mai ales proporţia între populaţia agricolă şi pă- 
mântul marei proprietăţi, hotărăşte de belşugul sau 
lipsa pămâ.itului. Pământul marei proprietăţi rä- 
mănând însă acelaş şi chiar împuţinându-se, iară 
populaţia mărindu-se, e natural să se producă o 
lipsă relativă de pământ, chiar atunci când în mod 
absolut această, lipsă nu există deloc. 

Această creare a lipsei relative de pământ e încă 
unul din cele mai absurde și grotești rezultate ale re- 
gimului neoiobag. 

Nouele raporturi de producţie liberează și des- 
cătuşează nu numai pe ţărani, dar şi pământurile 
lor: întreg pământul ţării devine un fond liber 
caşi cel al marei proprietăţi de azi. Mica proprie- 
tate — a ţăranului, care îşi munceşte propriul său 
pământ şi nare nimic de împărţit cu proprietarul 
mare, căci acesta, își lucrează pământul său cu 
proletari agricoli, nu cu ţărani-proprietari — mica, 
proprietate, caşi cea mare, constitue acum fondul 
întreg al pământului ţării, faţă de întreaga ei 
populaţie agricolă. Şi raportul fiind între tot pä- 
mântul şi toată populaţia agricolă, se va arăta 
îndată că pentru o vreme încă avem pământ în- 
destulător. 


33089 25 


386 C. DOBROGEANU-GHEREA 


Căzând regimul neoiobag, dispare cauza produ- 
cătoare a lipsei relative de pământ. 

. Afară de asta, o parte din populaţia agricolă 
a ţării fiind proletarizată, cererea de pământ scade 
în raport cu numărul proletarilor,—proletarii având 
cu totul alte revendicări de făcut pentru a-şi îm- 
bunătăţi soarta, — încât e absolut evident că vom 
avea destul pământ pentru formarea unei mici 
proprietăţi destul de puternice şi numeroase. 

In calea acestei formări se ridică, însă, o pie- 
dică însemnată, care este încă o problemă mare 
și grea: este repartizarea atât de monstruoasă a 
pământului nostru, faptul că marei proprietăţi îi 
aparţine mai mult de-o jumătate din pământul ţării 
(mai ales ţinând seama, şi de păduri), fapt anormal 
în cel mai mare grad. Dar am văzut că şi aceasta, 
e un rezultat al regimului nostru cconomic; am 
văzut cum regimul neoiobăgist favorizează straşnic 
concentrarea pământurilor în latifundii, și numai 
inalienabilitatea pământurilor ţărăneşti mai pune 
frâu acestei tendinţi de concentrare. Contrar unor 
prevederi teoretice—cari ca teorie rămân şi acuma 
juste — întocmirea şi raporturile agrare capitaliste 
nu favorizează, întruatâta, practicește vorbind, o 
creştere a concentrării pământurilor micii proprie- 
tăţi — şi în Occident mica proprietate, cel puţin 
vremelnic, îşi conservă mai mult sau mai puţin 
poziţiile. La noi, prin dispariţia neoiobăgiei şi în- 
troducerea nouelor raporturi de producţie, mica, 
proprietate va fi mult favorizată faţă, de cea mare. 

In adevăr, ce realizează nouele raporturi de 
producţie pentru micul proprietar ţăran? Reali- 
zează visul lui de aur dela 1864 încoace — caşi de 
veacuri înainte de acea dată — să i se dea putinţa, 


3 


NEOIOBĂGIA 387 


să fie de sine stătător, să fie lăsat în pace ca 
să-şi lucreze pământul propriu. Pe dealtăparte, de 
greutăţi de tecnică agrară nu poate fi vorba: 
doar tot el lucrează și acuma și proprietatea mare 
ceva mai bine, şi propria sa proprietate mai 
prost, dar tot el şi în bună parte cu propriul 
său inventar. Atunci va începe din prima zi să-şi 
lucreze pământul său așacum îl lucrează azi pe 
al marei proprietăţi, iară cu timpul, îmboldit de 
propriul său interes şi de încurajarea din afară— 
pe aceasta o vom lămuri îndată — va începe să lu- 
creze mai bine, şi din ce în ce mai bine. Așadar, 
nouele raporturi favorizează foarte mult mica pro- 
prietate — şi materialmente și moralmente — şi nu-i 
pun nici o piedică tecnică. 

Cu totul altceva e, însă, cu marea proprietate. 
Aceasta sub nouele raporturi de producţie, mai 
ales la început, se va pomeni în condiţii foarte 
grele. Edenul exploatării ușoare a muncii aservite, 
dispare. Nici tu dijmă, nici tu învoeală de cu iarnă, 
nici tu ruşfeturi făţişe sau ascunse, nici tu con- 
tract agricol, care le rezumă pe toate şi procură 
o muncă aservită şi semigratuită. Acum moşiile 
trebue lucrate pe compt propriu, cu muncitori 
tocmiţi cu anul (argaţi) şi cu munca-marfă cum- 
părată din piaţă, cum ar face un atelier sau o 
fabrică. E o muncă mai scumpă decât cea neo- 
iobagă. Iară dacă socialdemocraţia își va face da- 
toria, organizând pe muncitorii agrari în sindicate, 
Şi întreaga, democraţie îşi va face datoria, obligând 
statul să dea protecţia cuvenită muncii, această 
muncă va fi și mai scumpă. Apoi dispare neo- 
iobagul, depozitarul, îngrijitorul şi conservatorul 
inventarului primitiv. Deacum trebue inventar 


388 C. DOBROGEANU-GHEREA 


propriu, acarete costisitoare, vite bune, mașine 
perfecţionate, personal numeros pe tot timpul 
anului, — deci, un capital însemnat băgat în pro- 
ducţie; şi pentru a conduce o moşie în asemenea, 
condiţii, mai trebue şi multă osteneală, multă 
muncă pricepută şi încordată, cunoştinţi tecnice şi 
practice. 

Astfelcă, pentru marea proprietate această 
prefacere a ei din neoiobăgistă în capitalistă va fi 
o criză, însemnată, cum a fost şi cea dela 1864. 

Şi aceasta cuatât mai mult, cucât pentru 
arendaşi nouele condiţii devin şi mai grele decât 
pentru proprietari. Mulţi proprietari, neputând trece 
criza, vor fi siliţi să-şi vândă proprietăţile. Nu mai 
vorbesc de aceia cari nici nu ştiu bine pe unde 
le sânt moșiile, cari le consideră drept — ceeace 
şi sânt, dealtfel — nişte fiefuri feudale, unde lu- 
crează robii, a căror muncă proprietarii o toacă, 
la Monte-Carlo și pe bulevardele Parisului. Aceştia 
nici cuvânt că, vor fi siliţi să-şi vândă cu orice 
chip moşiile. Ce-ar putea face cu ele în nouele con- 
diţii? Să le lucreze singuri, fireşte că nici vorbă 
nu poate fi; arendaşi se vor găsi greu, iară cei 
găsiţi, având capital, pricepere şi socotind greu- 
tățile, scumpirea muncii și a exploatării moşiei, 
vor da o arendă redusă. Nu numai proprietarii 
mai sus pomeniţi— și doar sânt mulţi, foarte mulţi— 
dar şi o bună parte dintre proprietarii cari azi 
îşi văd singuri de moşii, vor fi siliţi să le vândă. 
Să nu uităm că după criza prin care marea pro- 
prietate a trecut la 1864, cei mai mulţi boieri de 
baştină şi-au vândut proprietăţile. 

Rezultatul vădit al trizei, pe care o vor pro- 
voca, felul nou şi nouele raporturi de producţie, va 


NEOIOBĂGIA 389 


fi, deci, o simţitoare scădere a rentei, iară din cauza 
ofertei abundente de moşii, o şi mai simţitoare 
scădere de preţuri. Va fi mult pământ de vân- 
zare şi ieftin. Ca urmare a desființării neoiobă- 
giei, va ficu putinţă ca o parte din pământurile marei 
proprietăţi să treacă la ţărani. Indeosebi ţăranii 
mai înţoliţi, mai chiaburi, în asociaţie, vor cum- 
pära multe din moșii. In acest fel, pe comptul pro- 
prietății mari se va crea şi consolida o proprietate 
mijlocie, care deastădată, sub nouele raporturi de 
producţie, va fi adevărată proprietate mijlocie, şi 
nu proprietate parazitaro-neoiobagă, aşacum e cea 
a burgheziei săteşti de azi. 

Pe dealiăparte, statul va avea putinta să cum- 
pere întinderi mari de pământ, pentru propriile sale 
necesități viitoare şi pentru a-l trece micei proprie- 
tăţi, fie pentru a rotunji şi a face viabile și rentabile 
prea micile proprietăţi existente, fie pentru a crea 
asemenea mici proprietăți de sine stătătoare. 

Statul, printr'un împrumut de 700—800 de mi- 
lioane, ar putea deplasa o parte însemnată de pământ 
dela marea la mica, proprietate. Această deplasare, 
împreună cu pământul cumpărat de ţăranii înţoliţi, 
va face să ne apropiem de o repartizare mai nor- 
mală a pământului ţării. 

Şi poate că nici nu va fi nevoie de o răscum- 
părare silită. Se înţelege, nu sânt împotriva prin- 
cipiului răscumpărării silite; dimpotrivă, sânt par- 
tizanul ei, când e nevoie de dânsa, — ce Dumnezeu! 
doar şi guvernul liberal de azi a admis principiul 
acesta prin legea răscumpărării silite a pământurilor 
pentru isluzuri, — dar poate că nu va fi nevioe, va 
fi destul pământ de răscumpărat şi așa, Dacă, însă, 
această, transformare nu s'ar face destul de radical 


390 C. DOBROGEANU-GHEREA 


şi de repede, atunci prevederea mea, nu se va rea- 
liza, atunci va fi absolută nevoie de răscumpărare 
silită (expropriere pentru utilitate publică) a unei 
însemnate părţi a proprietăţii mari, şi aceasta va 
trebui făcută neapărat, pentru a asigura o mică 
proprietate țărănească, pecât de serioasă peatât 
de temeinică. După toate probabilitățile, însă, răs- 
cumpărările silite și de bunăvoie vor merge mână 
în mână. 

Odată stăpân pe mari întinderi de pământ, 
cum ar trebui să procedeze statul? Să-l vândă tă- 
ranilor în loturi, întregind mica proprietate exis- 
tentă şi creând noua mică proprietate de sine 
stătătoare, sau să formeze mici ferme, îndestulă- 
toare pentru a constitui gospodării agricole sufi- 
ciente pentru munca şi hrana unei familii, şi să 
le arendeze la ţărani? E o chestie practică, desigur 
foarte importantă, de care însă nu ne putem ocupa 
aici. In treacăt doar putem spune că: dacă statul 
nostru ar deveni un stat cu adevărat democratic, 
expresia, sinceră a votului obştesc, atunci se înţe- 
lege că ar putea fi preferabilă soluţia din urmă. 
In felul acesta, micile ferme arendate pe termene 
extrem de lungi (50—60 de ani şi mai bine) şi 
transmisibile la urmaşi, ar avea cea mai mare 
parte din avantajele micei proprietăţi, fără să aibă 
dezavantajul înrădăcinării sentimentelor individua- 
liste ale micei proprietăţi excluzive, şi statul de- 
mocratic ar avea şi cuvântul său de zis în felul de 
a lucra pământurile arendate. Dar ca statul cen- 
zitar, politicianist, oligarhic, cum e al nostru, să 
rămână stăpân pe întinderi imense de pământ, să 
aibă la discreţia lui zeci de mii de fermieri ţărani, 
pe cari să-i prefacă intro cetăţue a biurocraţiei 


NEOIOBĂGIA 391 


oligarhice, aceasta ar fi dezastruos şi periculos în 
cel mai mare grad pentru vieaţa şi desvoltarea 
politice-socială a ţării. In acest caz, mica proprie- 
tate ţărănească e din toate punctele de vedere 
prefevabilă. 

Deplasarea unei părţi din proprietatea mare, 
pe baza nouelor raporturi de producție, arată, clar 
imensa deosebire dintre aceste raporturi şi cele 
neoiobăgiste de azi. In adevăr, noi ştim ce sar 
întâmpla dacă sar deplasa acuma, prin răscum- 
părare, o parte din proprietatea mare, trecând-o 
la cea mică: pământul ar reveni prea scump ţă- 
rănimii și deci ar fi nerentabil; prin acest pământ 
sar preface în neoiobagi atâţia ţărani deveniți 
proletari, așacă sar consolida, neoiobăgia ; însfârşit, 
domeniul marei proprietăţi fiind micşorat prin 
această deplasare, s'ar agrava acea lipsă relativă 
de pământ şi s'ar înrăutăţi, deci, învoielile ţăranului 
neoiobag. Va să zică, tot rezultate negative. Pe- 
când deplasarea pământului sub nouele raporturi 
ar servi numai la crearea, de mici proprietari de 
sine stătători, cu excluderea acestor neajunsuri. 

D. R. Rosetti se sperie de idea unui împrumut 
de câteva sute de milioane pentru o consolidare a 
micei proprietăţi ţărăneşti. Dece? Se înţelege că 
faţă, de sărăcia, noastră lucie sântem poate țara cea 
mai îndatorară din lume 1). Dar este datorie şi dato- 


1) In cei trei ani din urmă după răscoalele ţărăneşti, bu- 
getul ţării a crescut cu 60 de milioane, pentru crearea unei 
jandarmerii rurale, unei armate de funcţionari şi a. m. d. 
Aceste 60 de milioane reprezintă o anuitate la un împrumut 
de un miliard şi un sfert. Şi de aceasta d. R. Rosetti nu se 
sperie. Şi doar e mai preferabil să prefaci ve ţăran în mic 
proprietar, decât în jandarm rural! 


392 C. DOBROGEANU-GHEREA 


rie, şi e o imensă deosebire între creditul productiv 
şi cel neproductiv. Datoriile făcute chiar în scopuri 
necesare, dar economiceşște neproductive, pot să ame- 
ninţe cu ruina o ţară caşi pe un individ; dar datoriile 
făcute în scopuri productive pot fi o sursă de prospe- 
ritate. Dacă un on] se împrumută cu un milion pentru 
consumarea, proprie, atunci cele cincizeci de mii de lei 
procente pot să-l ruineze; dar dacă ia milionul spre 
a-l plasa intr'o producţie, care-i dă un profit de o 
sută de mii de lei, evident că împrumutul devine 
o sursă de înavuţire. Şi se poate oare o plasare de 
capitul mai productivă decât prefacerea ţărănimii 
neoiobage în producătoare independentă, şi prefa- 
cerea pământului ei, —udică a unei mari părţi a 
ţării, — din pământ sgâriat în pământ lucrat mai 
bine și tot mai bine? In afară de toate avantajele 
sociale şi morale, dar vorbind strict economiceşte, 
se poate o mai productivă plasare de capital? Şi 
nu încape îndoeală că ţăranul mic proprietar, liberat 
de neoiobăgie şi de contractul agricol, şi ajutat de 
stat pentru procurarea unui inventar mai bun, a 
săminţii superioare, etc., va lucra din ce în ce mai 
bine şi mai intenziv. 

Fundurea micei proprietăți pe baza nouelor 
raporturi de producţie va da o mică proprietate 
care, dacă nu va fi la înălțimea, celei din Apus, cât 
timp, din cauza lipsei de industrie, nu vom avea 
piaţă internă de desfacere, va deveni totuși din ce 
în ce mai productivă, 

Cauza principală care va face pe ţăranul nostru 
să lucreze tot mai bine pământul, să-şi îmbunătă- 
țească inventarul şi a. m. d., e o cauză banală şi 
veche, dar nu mai puţin sigură: e interesul pro- 
priu — și acest interes nu îimpiedecat în toate chipu- 


NEOIOBĂGIA 393 


rile ca acuma, ci dimpotrivă, stimulat de condiţiile 
obiective economico și politico-sociale ale vieţii. 

Il va împinge pe ţăran concurenţa capitalistă, 
lupta pentru conservarea proprietăţii; şi-l vor îm- 
pinge şi condiţiile negative, greutăţile numeroase, 
cari apasă mica proprietate în societatea, capitalistă. 
Și în aceasta ţăranul va fi ajutat și de acele caractere 
bune și rele pe cari le desvoltă într'însul adevărata 
mică proprietate: sobrietatea, avariţia chiar, hăr- 
nicia, care merge din nenorocire pânăla istovirea 
puterilor lui şi alor săi, spre a putea înfrunta for- 
tele sociale adverse, desvoltate, la rândul lor, de 
raporturile de producţie capitaliste. 

Statul va trebui să intervină și el, în diferite 
moduri, pentru ocrotirea şi încurajarea micei pro- 
prietăţi, în primul rând uşurându-i dările, pecât 
posibil, şi dându-i un credit ieftin în vederea pro- 
curării unui inventar mai bun și a altor înibună- 
tățiri. Va trebui, căci va fi în propriul lui interes. 
In noua întocmire, mica, proprietatea devine o cate- 
gorie economică totatât de importantă, ba mai 
importantă chiar decât proprietatea mare. Pe dealtă- 
parte, dispar acele antagonisme neoiobăgiste speciale 
dintre marea şi mica proprietate, cari [ac ca un aju- 
tor cu adevărat eficace dat proprietaţii mici să lovească 
în interesele celei mari. Acum antagonismele vor fi 
mai mult între proprietatea mare şi proletariatul 
agricol. Deaceea, statul nu va fi împiedecat și va 
trebui să intervină cu toată energia pentru propă- 
şirea. proprietăţii mici, pe spinarea căreea va trăi 
în parte. 

Poporaniştii cei sinceri vor avea aici un câmp 
larg pentru activitatea lor poporanistă. Asociaţiile 
pentru cumpărarea, de sămânță şi maşine, coope- 


394 C. DOBROGEANU-GHEREA 


rativele de consum şi de vânzarea productelor, 
băncile populare, cari fără să aibă importanţa 
creditului de stat, au totuş importanța lor, în- 
treaga activitate extraşcolară pânăla călătoriile 
de studii incluziv — toate vor fi în adevăr folosi- 
toare. 

Greseala poporaniștilor sinceri este că preconi- 
zează acuma aceste măsuri de ocrotire a proprietăţii 
mici şi nu bagă de 'seamă că această proprietate noi 
nwo avem încă. Deaceea rezultatele activităţii lor 
sânt înfime, câte odată nule şi uneori chiar dea- 
dreptul vătămătoare, prefăcându-se în mijloace de 
diversiune pentru regimul neoiobag. 

x ui x 

Am vorbit de proletariatul agricol şi de mica pro- 
prietate. Să spunem ceva şi de proprietatea mare. 

Economiștii și sociologii noștri, cari n'au băgat 
de seamă, că n'avem mică proprietate propriu zisă 
(afară de cea răzăşească), nau băgat de seamă 
nici faptul că n'averm nici proprietate mare propriu 
zisă, în senzul occidental-capitalist. Proprietatea 
noastră mare şi latifundiară, după senzul şi carac- 
terul ei juridic, e desigur quiritară şi capitalistă; 
după funcţionarea ei economică, însă, după relaţiile 
ei cu munca, e încă în bună parte feudală. Numai 
după întroducerea raporturilor nouă de producţie, 
ea va deveni o categorie economică asemănătoare 
cu cea occidentală, o categorie economică în adevăr 
capitalistă, având toate caracterele bune şi rele ale 
acesteea, 1). 


:) Am văzut mai sus că din desființarea neoiobăgiei 
câştigă păturile muncitoare, iară cheltuielile, gloaba acestei 


NEOIOBĂGIA 395 


Sânt două caractere, mai ales, prin cari marea 
proprietate capitalistă se deosebește profund—și în 
folosul ei—de marea proprietate latifundiară neoio- 





transformări o va plăti marea proprietate. Lucrul se înțelege, 
dealtfel, şi a priori. Acele adânci prefaceri economice, cari 
să fie în folosul tuturor claselor sociale în acelaş timp, sânt 
un basm interesat al oamenilor politici, cari vor să împace 
toate interesele, servindu-le în fond pe ale celor tari, sau 
păgubindu-le pe toate. E doar foarte clar, că dacă ar fi 
existat vre un mijloc de a rezolvi problema noastră agrară 
în folosul tuturor claselor interesale—şi al celor dominante şi 
al celor dominate — problema ar fìi fost rezolvilă în câteva 
zile — şi asta de zeci de ani. Ceeace a împiedecat rezolvirea 
ei şi ceeace a încâlcit şi întunecat priceperea ei, sânt acele 
interese profunde ale claselor dominante, direct interesate, 
şi interesele statului şi ale altor clase, indirect interesate în 
existenţa ei. Dealtfel, dupăce marea proprietate va trece 
„prin criza de care am vorbit şi care va avea de urmare 
împuţinarea ei şi scăderea rentei şi valorii ei, când ea se 
va adapta la nouele condiţii şi va crea o cullură agrară supe- 
rioară, renta şi valoarea ei se va ridica iarăşi, desigur mai 
sus chiar decât acuma. 

Nouele raporturi, deci, de producție sânt favorabile unei 
proprietăți mari capitaliste, sânt însă defavorabile proprie- 
tăți, mari neoiobăgiste. 

Cât de solide sânt la noi cunoștințele înprivința feno- 
menelor economice, arată următorul fapt destul de elocvent. 

In penultima seziune parlamentară, un lânăr deputat, 
d. Banu, a pronunţat un lung discurs, foarte aplaudat de 
Cameră, în apărarea, legilor agrare ale guvernului liberal. 
In acest discurs d. Banu spunea, între altele, că prevederile 
pesimiste ale adversarilor legii nu s'au realizat deloc: şi 
renta pământului şi preţurile arenzilor au crescut înloc să 
scadă, deci marii proprietari au câștigat din lege, iară de 
acum înainte va folosi din ea şi ţăranul. — Mai miraculoasă 
împăcare, printr'o simplă lege, a intereselor tuturor claselor, 
se poate? 

Dar dacă renta și arendările au crescut, aceasta 
se poate atribui la două, cauze. Una externă : ridicarea pre- 


396 C. DOBROGEANU-GHEREA 


băgistă. Mai întâi ea nu împiedecă defel consolidarea 
şi prosperarea micei proprietăţi rurale !). Al doilea, 





ţului cerealelor pe piaţa mondială, — aceasta, însă, ware 
nimic a face cu legile noastre agrare; doar nu va susţine 
d. Banu că acestea au ridicat preţurile cerealelor din Odesa, 
Marsilia, Anvers, etc. Şi o cauză internă: punerea în cul- 
tură a unor întinderi nouă de pământ; dar la noi întreaga 
suprafaţă arabilă e pusă în cultură, iară ridicarea producti- 
vilăţii muncii nu se poate face într'un an de zile. Ridicarea 
rentei şi arendei, întrucât ar fi un rezultat al nouelor legi, 
trebue atribuită, deci, relaţiilor nouă dintre ţărani și proprie- 
tari şi arendași, create de aceste legi nouă; aceasta tocmai 
vrea so spună şi d. Banu. Or, această creștere nu se poate 
explica decât prin mai marea exploatare a ţărănimii. Aren- 
daşii, oameni practici, văzând că prin legile nouă se poate 
căpăta un profit mai mare ca înainte, au ridicat arenzile. 

Aceasta e, însă, cea mai vădită şi hotărită condamnare a 
nouelor legi făcute pentru prolejarea ţărănimii. Dar se vede 
că după economia politică în vigoare, ridicarea ratei și gra- 
dului de exploatare a ţăranului e o sursă de înavuţire pen- 
tru el. 

1) In însăș socialdemocraţia există două şcoli, ce se deo- 
sebesc fundamental în concepţia lor asupra evoluţiei pro- 
prietăţii agrare în societatea modernă. Una, reprezentală 
mai ales prin E. David, crede că această evoluţie merge cu 
totul altfel decât a industriei. Pecând industria merge tot 
concentrându-se, întrucât întreprinderile mari sânt mai pro- 
ductive şi mai rentabile, agricultura, dimpotrivă, va merge 
desconcentrându-se, întrucât cultura mică e mai productivă 
şi mai rentabilă decât cea mare. Altă şcoală, reprezentată 
mai ales prin Kautsky, deşi admite că în unele ramuri ale 
agriculturii cullura mică e superioară celei mari, dar, în 
general vorbind, nu admite o deosebire fundamentală între 
evoluţia industriei şi agriculturii, susţinând că tot cultura 
mare e superioară cele: mici ca productivitate, iară concen- 
trarea capitalisto-agrară și exproprierea micei proprietăţi 
agrare, chiar când nu se face în mod direct, se face în mod 
indirect, prin înglodarea în datorii a micei proprietăţi, prin 
hipoteci, etc. Nu putem intra în discuţia acestor teorii. 


NEOIOBĂGIA 397 


ea nu împiedecă desvoltarea agriculturii, ci o sti- 
mulează. Dupăce va trece prin marea criză ară- 
tată, mai sus, proprietatea mare va fi nevoită, să-şi 
lucreze pământul cât mai sistematic și asta indi- 


E însă clar că şi la noi, sub nouele raporturi de pro- 
ducţie, dacă are dreptate şcoala lui David, proprietatea mare, 
dela sine, prin insuș jocul forţelor economice, se va preface 
în proprietate mică. Să presupunem o moșie care, ca pro- 
prietate mare, dă un venit net de treizeci de mii lei. Dacă 
ea, împărţită în mici proprietăţi ţărăneşti, va da cincizeci de 
mii de lei, atunci evident că se va împărţi în asemenea mici 
proprietăţi, aceasta fiind şi în interesul marelui proprietar, 
care va primi un capital ce-i va da un venit egal cu al mo- 
șiei, fără să-şi mai bată capul cu ea, va fi şi în interesul 
micilor proprietari-cumpărători, cari vor împărţi între ei 
plusul de douăzeci de mii de lei, şi va fi şi în interesul 
țării, care-şi va vedea mărit productul naţional. 

Dacă, însă, are dreptate şcoala lui Kautsky,—cu care 
sântem dealtfel de acord, — atunci, dimpotrivă, mica pro- 
prietate îşi va vedea situaţia ameninţată. In slreinătate pro- 
prietatea mică îşi apără poziţiile pe deoparte prin aplicarea 
principiului asociaţiei, pe deaităparte şi mai ales printr'o 
muncă excesivă şi istovitoare a ţăranului şi a familiei sale. 

Tocmai acest fapt nu este îndeajuns ţinut în seamă de 
campionii micei proprietăţi, când afirmă în general superio- 
ritatea economică a culturii mici asupra celei mari. Aici e 
principala lor eroare. Se înţelege că în acest caz şi la noi 
țărănimea va avea să-și apere poziţiile prin asociaţie şi 
supramuncă. Insă cred că la noi lupta ţărănimii va fi mai 
ușoară, după criza prin care va avea să treacă proprietatea 
mare. Dar în acest caz, adică admițând teoria lui Kautsky, 
marea proprietate, cu condiţia muncii bine retribuite, devine 
un factor util în desvoltarea ţării, întrucât reprezintă o uni- 
tate economică, progresivă în producţia ei. 

Se înţelege, o categorie economică utilă, pecât poate ea 
să, fie utilă într'o societate bazată pe apropierea individuală. 
a instrumentelor de muncă şi ţinând seamă de toate relele 
cari decurg de aici, — acuma, însă, altă societate e încă im- 
posibilă. 


398 C. DOBROGEANU-GHEREA 


ferent dacă moşiile vor fi lucrate de însiși pro- 
prietarii sau de arendaşi, cari le vor lua în arendă 
pe termene foarte lungi. 

Această cultură superioară, dupăcum am arătat, 
va fi impusă de aceleaşi raporturi agrare nouă. 
Acei proprietari cari n'o vor face, vor fi înlocuiţi 
prin alţii mai destoinici. Și când un capital fix tot 
mai însemnat va fi băgat în proprietatea mare şi 
tot aşa şi în proprietatea mică, şi când un capital 
fix tot mai însemnat va fi băgat și în industrie, 
căci va trebui şi ea să înceapă să, se desvolte și la 
noi, — fără ea nici desvoltarea ţării nu este posibilă 
şi nici măcar scăparea din mizerie a ţăranului în- 
suş, care în industrie va găsi o piaţă internă de 
desfacere pentru productele sale, — atunci vom în- 
cepe şi noi să trăim o vieaţă economică mai mo- 
dernă, mai normală, producând nu numai pentru 
consumare, dar şi pentru producere. 

Producere peniru consumare și pentru producere, 
și producere numai pentru consumare! — sau consu- 
mare productivă și consumare neproductivă. 

Ce termeni inocenți la prima vedere şi de ce 
imensă importanţă economico-socială ! Conţinutul 
lor caracterizează doar stări sociale deosebite, ci- 
vilizaţii deosebite. Mai mult decât atâta: elexplică 
în primul rând dece toate civilizațiile trecute au 
pierit, pecând deacuma avem siguranţa că civili- 
zaţia, capitalistă va trăi, luând alte forme, supe- 
rioare, — cele socialiste, — dar de pierit nu va pieri 
niciodată. 

In civilizațiile trecute se producea pentru con- 
sumare neproductivă. Tot ce se producea se con- 
suma şi uneori se consuma chiar mai mult, rui- 
nându-se astfel resursele ţării. Deaceea n'au avut 


NEOIOBĂGIA 399 


nici o conzistenţă şi nici o bază trainică. Era deajuns 
câte o puternică furtună socială sau invazie externă, 
ca să le măture depe faţa pământului, şi omenirea, 
jalnică şi încovoeată, își începea, iarăşi mersul tru- 
dnic, ca să creeze alte civilizaţii. In civilizaţia ca- 
pitalistă, însă, se produce pentru consumare — şi 
chiar şi pentru risipa claselor dominante -- dar se 
produce tot mai mult şi mai mult şi pentru pro- 
ducere şi pentru consumare productivă. Capitaluri 
tot mai mari se bagă în agricultură, în industrie, în 
construcţii, în invenţii de tot felul, capitalul con- 
stant şi fix creşte imens şi vertiginos, dând posi- 
bilitate măririi populaţiei. 

Și în felul acesta se creează o bază largă, 
imensă, indestructibilă, pentru civilizaţia şi cultura 
lumii — şi se creează condiţiile materiale obiec- 
tive, necesare pentru desvoltarea, civilizaţiei pe alte 
baze, mai largi, mai umane, mai progresive: cele 
socialiste. 

Noi, ţară eminamente agricolă, producem, mul- 
țămită în primul rând regimului neoiobag, numai 
pentru consumare şi risipă. Nu numai că nu creem 
o bază solidă pentru desvoltarea noastră, dar chel- 
tuim din patrimoniul părintesc, risipim şi surpăm 
bazele existente. Deaceea şi întreaga noastră des- 
voltare materială, culturală, morală, naţională, e 
aşa, de șubredă, e construită pe nisip. După des- 
ființarea ncoiobăgiei şi stabilirea, nouelor raporturi 
de producţie, vom putea începe să trăim ca o ţară 
modernă, între altele şi în agricultură, producând 
şi pentru producere şi pentru consumare produc- 
tivă, nu numai pentru consumare neproductivă. Și 
în acest proces economic, rolul unei proprietăţi 
mari, agricultată sistematic şi în chip modern — 


400 C. DOBROGEANU-GHEREA 


bineînţeles cu munca bine retribuită!) — e destul 
de însemnat. 

Și aici se vede încăodată și atât de sugestiv, 
marea şi îndiscutabila superioritate a raporturilor 
nouă de producţie asupra celor vechi: pecând sub 
regimul neoiobag rolul marei proprietăți latifun- 
diare e atât de nenorocit şi nefast, încât ameninţă 
țara cu cele mai ireparabile dezastre, sub întocmirea 
nouă, proprietatea mare, bineînțeles mai modestă, 
devine — în orice caz poate să devină — un factor 
util pentru producţia țării şi desvoltarea ei ulterioară. 

Cred că o mai bună dovadă nici nu ecu putinţă. 

Repet incăodată, că în acest capitol asupra, 
soluţiei problemei agrare vreau să arăt numai în 
linii generale drumul de urmat, nu pot să intru 
însă aici în detalii. Dar e vădit că o stare de 
lucruri, mai ales în vieaţa economică, nu poate fi 
schimbată dintr'o zi într'alta, că între starea de 
neoiobăgie şi starea economică occidentalo-bur- 
gheză, va urma necesarmente o stare de tranziţie, 
foarte supărătoare, ca toate stările de tranziţie, şi 
tocmai deaceea trebue urmărit cu toată energia 
ca ea să fie de cea mai scurtă durată. Deasemenea e 
vădit că în afară de cele trei mari clase sociale 
agrare: mari proprietari (şi mijlocii), mici pro- 
prietari agrari şi proletariatul agricol, se mai poate 
forma, după împrejurările speciale ţării noastre, 
încă o clasă de muncitori agrari, şi anume micii 
fermieri agricoli. Sub felul şi nouele raporturi de 
producţie, însă, aceștia, vor fi mici fermieri ca în 


1) Munca mizerabil plătită, al cărei rezultat e degene- 
rarea populaţiei, nu poate fi prin nimic nici justificată, nici 
compensată, 


NEOIOBĂGIA 401 


Occident, — nu învoiţi şi dijmuiţi neoiobagi. După- 
ce, în condiţiile nouă, marea proprietate va îi fost 
redusă la o întindere mai normală, poate că unora 
dintre marii proprietari le va fi mai convenabil 
să împartă moșia în mici ferme, pe cari să le aren- 
deze pe termen lung ţăranilor, cari mau pământ, 
dar au încă inventar agricol. 

E datoria statului să intervină în favoarea 
acestor mici fermieri, ca termenele contractelor să, 
fie cât se poate de lungi: 30, 40 şi chiar 50 de 
ani, ca aceste contracte să fie transmisibile asupra 
moștenitorilor. Deasemenea statul trebue să reducă, 
pecât e cu putință, renta acestor ferme (atunci 
această reducere va fi posibilă și raţională, servind 
atât muncitorilor fermieri cât şi producţiei agricole); 
apoi statul va trebui să mijlocească pentru fermieri, 
casi pentru micii proprietari, un credit ieftin, aso- 
ciaţii şi cooperative pentru vânzare de producte, 
cumpărare ieftină de instrumente, îngrășăminte, 
etc. etc. . . Aceşti fermieri constituesc, caşi micii pro- 
prietari de pământ, o categorie economică oc- 
cidentalo-burgheză, având în mare parte avanta- 
jele şi neajunsurile adevăratei mici proprietăţi 
rurale; între aceştia și neoiobagii orientalo-feudali 
de azi, cari sub regimul contractului agricol exis- 
tent iau pământ în arendă cu dijma la tarla sau 
deavalma, e o adevărată prăpastie. 


+ 
* * 


Impreună cu liberarea economică a neoioba- 
gului, mână în mână cu ea, trebue să meargă și 
liberarea lui politico şi juridico-socială. 

Știm acuma, că asta însemnează : desfiinţarea, 
legii excepţionale şi prefacerea în realitate a tuturor 


33089 26 


402 C. DOBROGEANU-GHEREA 


instituţiilor liberalo-burgheze dela ţară, izvorite 
din Constituţia noastră, aplicarea cinstită, corectă, 
imparţială, a legilor comune tuturor cetăţenilor 
acestei ţări, — domnia legilor. Ştim deasemenea ce-a, 
împiedecat realizarea acestei domnii. Cu întrodu- 
cerea, nouelor raporturi nu mai există acea contra- 
zicere fundamentală între vieaţa şi raporturile eco- 
nomice deoparte şi starea de drept dealta; deci, 
aceasta din urmă va putea şi va trebuisă fie realizată. 

Numai după această liberare economică şi 
juridico-socială, se va realiza cu adevărat acea 
liberare desăvârşită din iobăgie a ţărănimii ro- 
mâne, visată de ideologii cinstiţi ai burghezimii 
dela 1864, dar nerealizată de ei. Se înţelege că 
odată cu dispariţia neoiobăgiei vor dispărea toate 
rezultatele ei nefaste analizate în această lucrare, 
rezultate atât de nefaste pentru populaţia satelor, 
caşi pentru desvoltarea, vieţii agrare şi pentru în- 
treaga noastră vieaţă socială. 

Astfel, ca să luăm un exemplu tipic, vor dis- 
părea revoltele ţărăneşti. Căci este evident, că 
dispărând acele profunde contradicții şi anomalii, 
cari sădesc în sufletul ţăranului sămânţa revoltei 
şi prefac până şi burghezimea sătească în instiga- 
toare la revolte; dispărând acele contradicții po- 
litico şi juridico-sociale, cari distrug simţul legalităţii 
şi prefac până şi statul în instigator; iară pe dealtă- 
parte existând o clasă puternică de adevăraţi mici 
proprietari agrari, — atunci nu va mai putea fi 
vorba de revolte. Atunci socialdemocraţia şi demo- 
craţia înaintată vor avea de luptat ca să facă 
țărănimea — inertă şi recalcitrantă — mai accesibilă 
ideilor şi mişcărilor progresiste. Revoltele vor ră- 
mânea o amintire a tristului trecut. 


NEOIOBĂGIA 403 


Și ce se va întâmpla cu revoltele, se va în- 
tâmpla şi cu celelalte rezultate nefaste ale regimului 
economic de azi. ; 

Bineînțeles, nici atunci nu se va coborî raiul 
pe pământul ţării româneşti. Proletarul agricol, 
exploatat de marele proprietar, va trăi într'o mi- 
zerie mai mare decât proletarul de oraş, și din cauza 
exploatării şi din cauza înapoierii producţiei. Dea- 
semenea, micul proprietar se va sbate şi se va 
istovi, cu toată familia, spre a-și apăra proprie- 
tatea, pecând capitalul va căuta să-l robească co- 
pleşindu-l prin hipoteci, prin credite, prin cumpă- 
rarea ieftină a productelor, şi a. m. d. Vor fi dis- 
părut anomaliile şi mizeriile izvorite din raportu- 
rile neoiobăgiste, dar în locul lor vor rămânea și 
se vor desvolta anomalii și mizerii rezultate din 
raporturile capitaliste. Unele din acestea se vor 
putea lecui sau îndulci chiar în societatea de azi. 
Pentru celelalte n'a crescut şi nu va creşte leacul 
în societatea modernă; leacul îl va da desvoltarea 
socială şi societatea, socialistă, — până atunci sânt 
inevitabile. 

Decât, totul e relativ. Și în satul francez sau 
belgian sânt destule mizerii, ştiute de oricine cu- 
noaște măcar din auzite literatura agrară occiden- 
tală. Totuşi pentru noi gradul de prosperare ai 
satului francez sau belgian e un vis, un vis frumos 
și, din nenorocire, pentru multă vreme nereali- 
zabil, pentrucă Franţa şi Belgia sânt ţări cu in- 
dustrie bogată, fără de care propăşirea temei- 
nică a satelor nu e cu putinţă. La început ne-am 
mulţumi şi cu satul transilvănean — românesc şi 
el doară — cu starea lui materială, morală, cultu- 
rală; după o jumătate de veac a gospodăriei noas- 


404 C. DOBROGEANU-GHEREA 


tre neoiobăgiste, satul transilvănean, de sub stă- 
pânirea ungurilor, ne serveşte de model şi ideal! 
Un sat asemănător cu cel transilvănean, ce pas 
însemnat ar fi acesta pentru însănătoşirea vieţii 
noastre sătești, şi, indirect, a vieţii întregii ţări! 
Totul e relativ. 
Dealtfel, soluţia problemei agrare de care ne 
ocupăm, nu reprezintă vrun plan ticluit de ima- 
ginaţia noastră. Cu puţina imaginaţie câtă mi-a dat 
Dumnezeu aşi putea ticlui soluţii şi planuri nease- 
mănat mai frumoase. Dar la ce folos, când ele sar 
îneca în marele imperiu al necesităţii istorice, ca 
visuri? Nu. Soluția aceasta se găseşte în linia și di- 
recția desvoltării noastre, e un rezultat necesar al 
acelor complexe puteri şi raporturi sociale, cari ne 
hotărăsc evoluţia. Aceste forţe complexe sapă re- 
gimul neoiobăgist şi ni-l impun pe cel capitalist. 
Astfel este evoluţia economică a orașelor, care 
în desvoltarea ei e stingherită de neoiobăgismul 
agrar. Astfel e desvoltarea cât de înceată a agricul- 
turii sistematice, care nu se împacă defel cu munca 
neoiobăgistă. Astfel e desvoltarea elementelor şi ra- 
porturilor capitaliste chiar la sate, în vieaţa agrară, 
şi în primul loc poletarizarea în massă a ţărăni- 
mii. Aceste masse proletarizate vor rupe zăgazu- 
rile neoiobăgiei, oricâte condicuţe şi oricâţi jan- 
darmi le-ai pune în cale. Apoi sânt legăturile 
noastre economice cu ţările capitaliste, cari în to- 
talitatea lor lucrează la desființarea neoiobăgiei; 
sânt clasele nouă ce se desvoltă în societatea noas- 
tră — proletariatul industrial, proletariatul intelec- 
tual, mica burghezime orăşenească— şi cari toate nu 
pot fi decât vrăjmaşe neociobăgiei şi tuturor rămă- 
șițelor medievale. Mai este apoi întreaga vieaţă 


NEOIOBĂGIA 405 


şi desvoltare a statului nostru, care în ipostasul 
lui capitalisto-burghez lucrează la dărâmarea neo- 
iobăgiei, — şi, însfârşit, e. desvoltarea stării de 
drept burghezo-civilizate și a sentimentelor de drep- 
tate juridică, izvorite din ea, cari duc la acelaş 
rezultat. 

Acestea sânt principalele puteri sociale cari sapă 
neoiobăgia şi, cu toată apărarea ei legislativă, o 
dizolvă încetul cu încetul, încât, — cel puţin în unele 
privinţe, —ea nu mai este astăzi ce-a fost acum 
treizeci de ani şi chiar acum zece ani. Și e netă- 
găduit că chiar unele lucruri spuse în volumul 
acesta cu privire la neoiobăgie, nu se mai potri- 
vesc acuma, în aceeaș măsură în care se potriveau 
acuma câţiva ani. 

Dar atunci trebue lăsată în seama evoluţiei 
fireşti, ca, ea singură să suprime neoiobăgia? 

Nicidecum. Se întelege, evoluțiile sâni firești, ele se 
fac în virtutea unor puteri obiective și subiective și cad 
sub imperiul necesităţii istorice. Dar una din aceste 
puteri şi încă o putere mare şi singura conştientă, 
e doar omul însuş, pentru care şi prin care se 
face această evoluţie. 

Dacă omul ar lucra împotriva acestei evoluții 
firești, împotriva a însăș direcției în care se desvoltă 
societatea, rezultatele acțiunii lui ar fi sau nule sau 
negative și ar putea compromite însăș desvoltarea 
societății. Dacă, însă, această acțiune e îndreptată în 
senzul evoluției fireşti, în direcția desvoltării sociale, 
ea îi dă acesteea un tempo mai puternic și o face 
calitativ superioară. 

La noi e tocmai cazul întâi: neociobăgia şi 
statul care o susţine, merg împotriva evoluţiei fi- 
reşti, expunând ţara la cele mai ameniriţătoare 


406 C. DOBROGEANU-GHEREA 


pericole şi dezastre. Neoiobăgia trebue, deci, să dis- 
pară cât mai curând, cât mai curând cuatât mai 
bine. 

Dar cine e chemat să înfăptuească această, pre- 
facere? 

Formal se înţelege că statul. Statul trebue să 
lucreze acum pentru înlăturarea neoiobăgiei, el 
care timp de 50 de ani a făcut atâta pentru con- 
solidarea şi susţinerea ei. Apoi sânt toate grupă- 
rile realmente democratice, începând cu socialde- 
mocraţia, cari trebue să vegheze ca interesele pătu- 
rilor muncitoare să fie salvgardate. Trebue salv- 
gardate interesele proletariatului agricol ca atare, 
extinzându-se asupra lui întreaga protecţie a muncii 
proletare dela oraşe, întrucât ise potriveşte, com- 
plectată, prin toate acele măsuri, pe cari le comportă 
vieaţa lui specială. 

Și trebue salvagardate şi interesele micului pro- 
prietar agricol. Trebue vegheat ca deplasarea pă- 
mântului în folosul acestuia să se facă în condiţiile cele 
mai favorabile, ca proprietăţile mici ţărăneşti de sine 
stătătoare să aibă întindere suficientă pentru munca 
şi hrana unei familii; apoi el trebue ajutat în apă- 
rarea poziţiei sale de mic proprietar, prin reali- 
zarea principiului de asociaţie sub toate formele ei 
şi ajutorul statului sub toate formele lui de credit 
ieftin, degrevare de impozite, întinderea instrucţii, 
favorizarea culturii agrare, favorizarea şi încura- 
jarea de cooperative sub toate formele lor, și a.m. d. 

Dar statul şi păturile democratice de unde se 
ia puterea de a săvârşi această operă? 

Evident că n'au de unde, decât dela însuş po- 
porul muncitor. 

Așadar, desființarea neoiobăgiei implică și che- 


NEOIOBĂGIA 407 


marea masselor muncitoare ţărânești şi orășănești la 
vieața polilico-socială. 

Atunci ele nu numai că vor putea impune pre- 
facerea economico şi politico socială, dar vor avea 
garanţia că ea se va face în adevăr în folosul şi 
al lor şi al ţării. Am arătat că realizarea institu- 
ţiilor democratice şi domnia legilor vor deveni po- 
sibile numai prin dispariţia neoiobăgiei, înlocuită 
prin raporturile economice burghezo-capitaliste. 
Asta e indiscutabil. 

Dar a face posibil un lucru nu înseamnă că 
el va şi fi realizat. Impotriva realizării instituţiilor 
constituţionale la sate vor sta încă multă vreme 
moravurile învechite, cum va sta şi inegalitatea 
economică, tot mare şi sub nouele raporturi. 

Numai chemarea şi participarea conştientă, la, 
vieaţa, publică a masselor muncitoare profunde de 
la sate şi oraşe, va preface starea de drept demo- 
cratică, deastădată posibilă, în realitate. Şi acelaş 
lucru trebue spus despre toate celelalte rezultate 
ale desființării neoiobăgiei. 

Aşadar, chemarea şi participarea la vieaţa pu- 
blică a masselor populare dela oraşe şi sate va 
asigura rezultatele progresive ale prefacerii sociale 
de care am vorbit, dupăcum tot ea va face ca 
desvoltarea înainte a vieţii agrare să realizeze o 
tot mai mare sumă de bine posibil pentru aceasta, 
vieață şi pentru ţară. Și totea va, fi o unealtă pu- 
ternică în desvoltarea ţării către un ideal şi o so- 
cietate din care să dispară mizeriile societăţilor 
moderne. Sufragiul universal, întrebuințat de un 
popor chemat la vieaţa, publică, va fi încă o unealtă, 
puternică şi eficace pentru realizarea ceior de mai 
sus: în unele privinţe el ar putea fi chiar factorul 


408 C. DOBROGEANU-GHEREA 


iniţial, care să pună în mişcare massele profunde 
muncitorești din oraşe şi din sate şi în tot cazul 
ar fi un imbold puternic pentru înlăturarea neo- 
iobăgiei. 

+ 


Inainte de a sfârşi acest capitol, ţinem să des- 
chidem o paranteză pentru a răspunde, măcar în 
câteva cuvinte, unei obiecţii serioase, foarte serioase, 
care poate să ne fie făcută de protivnicii noştri, ca 
şi de unii din prietenii noştri de idei. 

«Preconizarea evoluţiei capitalisto-burgheze a 
societăţilor agrare înapoeate şi mai ales preconi- 
zarea, micei proprietăţi individuale, a marei proprie- 
tăţi teriene, a proletariatului agricol. .. toate aceste 
sânt autentice concepţii şi soluţii burgheze» — va 
zice cu multă maliţiozitate un adversar, căutând 
să pună pe autorul acestei lucrări în contradicţie cu 
ideile sale socialiste. 

«Consolidarea micei proprietăţi, prefacerea unei 
părţi din marea proprietate în mică şia unei 
categorii de proletari în mici proprietari, e o so- 
luţie menită să întărească starea capitalistă, nu să 
grăbească evoluţia socială cătră o stare sociali- 
stă», — vor zice cu nedomirire chiar unii din prie- 
tenii de idei ai autorului. Și aceşti prieteni ar 
putea să invoace chiar propriile mele cuvinte de 
mai sus, în cari prefacerea marei proprietăţi din 
Occident în mică şi a proletarilor agricoli de acolo 
în mici proprietari, e considerată ca o faptă reac- 
ționară menită «să mărească simţul şi puterea de 
rezistenţă a proprietăţii individuale, micşorând tot 
peatât simţul şi puterea de rezistenţă ale proleta- 
riatului socialist şi puterea clasei proletare». 


NEOIOBĂGIA 409 


In câteva cuvinte, dar numai în câteva cuvinte, 
iată răspunsul meu: 

Socialdemocratul marxist, în virtutea, concep- 
ției sale sociale însăş şi a metodei sale de cerce- 
tare, nu e un inventator de forme de convieţuire 
şi evoluţie socială. Evoluţia societăţilor se face în 
virtutea unor legi, cari rezultă, din întreg complexul 
vieţii sociale — din istoria omenirii — și dintr'un 
întreg complex de condiţii naturale, în cari se des- 
voltă omul şi societatea. Socialdemocratul marxist 
cercetează aceste legi şi din această cercetare se 
domireşte asupra evoluţiei societăţilor moderne. In- 
ventarea unor forme de societate și a unor evo- 
luţii închipuite, derivate din anume motive şi for- 
mule morale și umanitaro-sentimentale şi din anume 
fantazii poetice, — aceasta, marxismul socialist o 
lasă pe seama sentimentalismului umanitar burghez 
şi a umanitarismului sentimental poporanist. So- 
cialdemocratul marxist ştie bine, că inventarea 
unor astfel de evoluţii închipuite, efemere, ori din 
ce motive curate ar purcede, ar avea do efect în- 
târzierea, evoluţiei sociale, sau îndreptarea, ei vre- 
melnică pe căi greşite, — ar fi, deci, un fapt regre- 
siv şi reacţionar, nu revoluţionar. 

Unul din caracterele esenţiale ale evoluţiei for- 
melor de convieţuire socială conzistă şi în faptul 
că aceste forme se desvoltă pas cu pas, una din 
alta, astfel că o formă socială şi o epocă istorică 
pregăteşte condiţiunile de existenţă necesare epocci 
următoare și dupăcum, spre pildă, epoca feudală 
a pregătit toate condiţiunile obiective şi subiective 
de existența epocei burgheze, astfel şi aceasta din 
urmă le pregăteşte epocei socialiste. De aici ur- 
mează, în chip evident, că o societate nu numai 


4410 C. DOBROGEANU-GHEREA 


că nu poate, fără să-şi primejduească existenţa, 
să-şi creeze o proprie evoluţie în afară de aceea, 
care rezultă din desvoltarea ei istorică şi firească, 
dar nici măcar nu poate să sară peste o anumită, 
epocă de desvoltare a societăţilor, cum ar fi, spre 
pildă, cea capitalistă—şi nu poate dintr'o cauză foarte 
simplă: pentrucă tocmai această epocă e aceeă care 
pregăteşte condiţiunile necesare de trai celei vii- 
toare. Făcând un astfel de salto mortale societatea 
şi-ar frânge gâtul, pentrucă i-ar lipsi condiţiile esen- 
tiale de existenţă şi cele subiective şi cele obiective. 

Așa încât, societăţile capitaliste trebue să-şi 
urmeze ciclul lor de desvoltare, pânăce se vor 
realiza în ele condiţiunile necesare de trai, obiective 
şi subiective, pentru o societate socialistă. Cuatât 
mai mult, bineînţeles, prin această desvoltare capi- 
talistă trebue să treacă societăţile rămase în urmă, 
atât din cauză că ele sânt târite şi duse într'acolo 
de societăţile capitaliste înaintate, cât şi prin faptul 
că ele mau doar nici măcar condiţii necesare de 
vieaţă pentru o societate capitalistă desvoltată, dar 
încă pentru una socialistă. 

Toate aceste se admit denbiceiu de toţi socia- 
liştii şi deosebiri de vederi nu intervin decât numai 
când e vorba de evoluţia producţiei agrare şi, deci, 
de evoluţia, societăţilor a căror vieaț materială e 
mai mult sau mai puţin bazată pe agricultură. Se 
obiectează că evoluţia agriculturii și a producţiei 
agricole e alta decât cea industrială; astfel, spre 
pildă, se obiectează, că pecând producţia şi pro- 
prietatea industrială merg concentrându-se în tot 
mai puţine mâni, cea agricolă sau se divizează sau 
rămâne statu quo. 

Dar această, deosebire între evoluţia industriei 


NEOIOBĂGIA 41 


şi a agriculturii, întrucât ea, există în adevăr, ar 
putea, decide doar asupra chestiunei mai marei sau 
mai micei viabilităţi a proprietăţii mici teriene în 
societăţile moderne capitaliste, nici întrun caz, însă, 
din această. deosebire war putea să urmeze, că 
societăţile agrare înapoeate pot să se prefacă dea- 
dreptul în societăţi socialiste, sau semisocialiste, 
dupăcum cred, spre pildă, poporaniștii sau socia- 
liştii revoluționari ruşi. 

Producţia economică agrară, chiar în ţările in- 
dustriale, e o parte aşa de importantă din întreaga 
vieaţă socială, încât e cu neputinţă ca această pro- 
ducţie să se prefacă în socialistă, fără să se prefacă 
în atare şi întreaga societate. Dar încă în ţările 
înapoeate eminamente agricole, unde producţia agri- 
colă serveşte de bază materială şi indirect cultu- 
ralo-morală întregii vieţi sociale. Acolo e doar de 
ultima evidenţă că prefacerea vieţii agrare în so- 
cialistă ar însemna ipso facto prefacerea societăţii 
întregi în socialistă. Dar o astfel de prefacere, într'o 
țară înapoeată agrară e absolut imposibilă, întru- 
cât ea n'are nici măcar atâtea condiţii necesare de 
vieață pentru o societate socialistă cât le au socie- 
tăţile capitaliste, — şi doar nici acestea nu le au încă 
pedeplin. 

Astfel, dacă vom lua ca exemplu ţara noastră, 
vom găsi în ea, pentru o societate socialistă, ur- 
mătoarele condiţii obiective materiale de traiu: o 
producţie naţională mizerabilă, — 50 de bani de 
cap de locuitor, cum vom vedea mai jos, — pe 
aceste baze materiale o populaţie analfabetă, abru- 
tizată, şi demoralizată, de mizerie şi nedreptate, cu 
moravuri semibarbare; iară sus, clase parazitare 
burgheze şi biurocrate, cari imprăştie în toate vân- 


442 G. DOBROGEANU-GHEREA 


turile producţia atât de mizerabilă a ţării, vom 
găsi destrăbălare morală, politicianism şi oligarhie 
politicianistă, etc... 

Evident că în astfel de condiții obiective şi su- 
biective, materiale, culturalo-morale şi politico-sociale, 
pot înflori raporturi omenești neoiobăgiste, dar socia- 
liste nu. 

Da, oricare ar fi evoluția agrară a societăţilor 
moderne capitaliste, evoluția societăților agrare în- 
napoeate trebue să treacă prin felul de producere și 
raporturi de producere burgheze. 

«Dar în acest caz, va zice cu maliţiozitate 
amabilul meu adversar, dacă admiteţi necesitatea 
evoluţiei burghezo-capitaliste a societăţilor agrare 
înapoeate, cum bunăoară e ţara noastră, trebue 
ipso facto să admiteţi ca socialiștii ei însiși să devină 
oameni politici şi luptători burghezi luminaţi, co- 
laboratori ai burghezimii, pentru transformarea, 
mai repede şi mai temeinică a ţării întrun stat 
burghezo-capitalist înaintat». 

Am răspuns în Cuvinte uitate la această în- 
tâmpinare şi am răspuns, cred, destul de temeinic, 
deoarece nimeni. n'a încercat măcar să combată 
arătările mele. 

Ceeace hotărăşte de socialismul sau nesocia- 
lismul unui om în societăţile înapoeate, nu e faptul 
constatării că aceste societăţi trebue să treacă prin 
forma de desvoltare buighezo-capitalistă. Această, 
constatare e obligatorie pentru orice cercetător în- 
armat cu o metodă adevărată de cercetare. 

Ceeace face pe un om socialist, e felul cum pricepe 
această evoluare, senzul ce-i dă, sentimentele lui faţă de 
ea, convingerile lui socialiste, poziţia anume pe care el 
o ea în calitate de socialist în lupta de clase ce du- 


NEOIOBĂGIA 413 


rează în societate, interesele sociale anume pe cari el 
le apără, aspiraţiile lui peniru viitorul și desvoltarea 
societății, întrun cuvânt, ceeace hotărăşte de socia- 
lismul unui socialist în societățile înapoeate, nu e con- 
statarea realității sociale existente şi a necesității 
evoluției ei burgheze, ci atitudinea lui specială socia- 
listă faţă cu această realitate și cu această evoluție. 

E un adevăr atât de evident şi cu toate aceste 
atât de puţin priceput. Intre alții, nu lau priceput 
deloc foştii socialişti, — tinerimea generoasă. 

Constatând că ţara noastră încă n'are condiţii 
pentru existenţa socialismului asămănătoare cu cele 
din Occidentul capitalist şi că ea trebue să treacă 
prin faza capitalistă, democrato-burgheză,— ceeace, 
dealtfel, e perfect adevărat, —ei au dedus de aici 
că şi atitudinea lor faţă de această realitate socială, 
şi de această evoluare trebue să fie deasemeni 
democrato-burgheză şi nu socialistă, — ceeace nu e 
adevărat deloc. Şi făcând această deducție foarte 
greşită dintr'o premisă foarte adevărată, ei s'au şi 
grăbit să intre în partidul liberal (care par dessus 
le marché nu e nici burghezo-democrat, ci, în parte 
cel puţin, neoiobăgist-medieval şi reacţionar sadea) 
şi au devenit membrii disciplinaţi şi devotați ai 
acestui partid. Foștii socialiști n-au priceput, că 
numai rămânând socialiști, numai păstrând o ati- 
tudine propriu-socialistă faţă de realitatea socială a 
țării și de evoluarea ei, şi numai lucrând în conse- 
cință, ei, între altele, ar fi ajutat şi la desvoltarea 
burghezo-democratică a ţării. Pecând aşa, ca socia- 
liști prefăcuţi de hatârul evoluţiei noastre sociale 
în liberali, rezultatele activităţii lor pot fi mai cu- 
rând protivnice acestei desvoliări. 

In adevăr: ce-ar fi putut face şi cum ar fi putut 


414 C. DOBROGEANU-GHEREA 


lucra socialiștii intraţi la liberali pentru democra- 
tizarea ţării? ` 

Să fi intrat în partidul liberal cu reservatio men- 
talis socialistă, să-şi fi zis liberali burghezi şi totuşi 
să-şi fi conservat atitudinea lor proprie socialistă 
faţă de realitatea socială şi de evoluarea ei? Dar 
în acest caz ar fi fost măturaţi din partidul liberal 
în 24 de ore şi fără să aibă cel mai mic drept să 
protesteze, sau să murmure măcar, Atunci poate 
ar fi trebuit, ca odată intraţi în partidul liberal, 
foștii socialişti să se prefacă în burghezi veritabili, 
să-şi înlocuească mentalitatea şi concepţiile lor so- 
cialiste prin cele burgheze şi în consecinţă, lucrând 
ca burghezi luminaţi, să ajute la democratizarea 
țării? Dar cum poate un om, care de ani şi ani 
are o anume mentalitate şi o anume concepţie 
despre oameni şi lucruri, despre vieaţa socială, să-şi 
schimbe întreagă această concepţie de hatârul unei 
evoluţii, oricare ar fi ea, să zică negru la ceeace 
a crezut şi crede că-i alb, numai pentrucă așa fi 
convine evoluţiei? E imposibil şi ridicul în acelaş 
timp. Şi atunci, în disperare de cauză, foştii socia- 
lişti, sub pretext ca să democratizeze burghezimea 
şi sub cuvântul greşit că intervenţia statului e prin 
natura ei însăş mai mult ori mai puţin socialistă, 
au colaborat la neoiobăgizarea ţării, la biurocrati- 
zarea, ei. 

* zi * 

Să trecem acuma la obiecţia, pe care ar putea 
să mi-o facă şi un prieten de idei, şi anume, 
că preconizarea prefacerii unei părţi din marea, 
proprietate în mică ar fi o soluţie reacționară şi 
antisocialistă şi că, prin această preconizare, eu 


NEOIOBĂGIA 415 


însumi aş cădea în contrazicere cu cele spuse în 
chiar lucrarea de faţă. 

Obiecţia, asta, se datorește confuziei care se face 
la noi, confuzie între categoriile economico-sociale 
din Occident şi ale noastre, şi care provine şi din 
faptul că şi unele și altele poartă acelaş nume. Se 
înţelege că şi noi avem proprietate mare, mică, 
proletariat agricol, dar am văzut în cuprinsul aces- 
tei lucrări, cât de deosebite sânt aceste categorii 
sociale de cele din Occident, nu prin nume, ci prin 
conţinutul lor social. In Occident preconizarea de 
mai sus ar fi cu adevărat reacționară și antisocialistă. 

In adevăr: să presupunem că o parte însem- 
nată, din marea proprietate rurală din Occident ar 
fi fost răscumpărată şi trecută în loturi, sub formă, 
de mici proprietăţi, la familii de proletari agricoli. 
Care ar fi fost rezultatul? In Occident marea pro- 
prietate, cu cultura ei sistematică, cu capitaluri 
imense băgate în exploatarea agricolă, e o cate- 
gorie economică foarte productivă. E adevărat că 
în unele culturi mica proprietate teriană concu- 
rează cu succes marea proprietate, dar aceste cul- 
turi, — grădinării, ferme, fructe, etc., — sânt aca- 
parate de mica şi marea proprietate agricolă. 
Micile proprietăţi din nou formate war înlocui 
aceste culturi atât de producătoare, ci cultura de 
cereale. Acestea, însă, sânt neîndoelnic mai renta- 
bile sub formă de mare decât de mică proprietate. 
La, asta, se mai adauge, că pentru o vreme destul 
de îndelungată, aceşti proletari învăţaţi să lucreze 
ca, salariaţi, nu să conducă ei însiși o gospodărie 
întreagă, ar fi slabi gospodari, şi cu toate aceste ei 
ar trebui să inlocuească nişte gospodării sistema- 
tice, desvoltate de generaţii de proprietari. Aşadar, 


416 C. DOBROGEANU-GHEREA 


aceste mici proprietăţi, mai ales la început, ar fi mai 
puţin producătoare și rentabile decât cele pe cari 
le-ar înlocui. Deci, din punctul de vedere al pro- 
ducţiei economice, transformarea aceasta ar în- 
semna un regres. 

Să vedem acuma, care ar fi fost rezultatul 
împroprietăririi de proletari agricoli pentru ei 
însişi, adică, pentru cei în interesul cărora ar fi 
fost făcută. 

Nouii împroprietăriți vor trebui să plătească 
vechilor mari proprietari, fie direct, fie prin inter- 
mediul statului, ratele de răscumpărare, cari cuprind 
preţul pământului şi procentele. Marele proprietar, 
deci, n'ar fi deloc în pagubă, întrucât aceeaş plus- 
valoare, pe care el o lua dela vechiul proletar 
prin capitalul lui fonciar rural, acuma o ia dela 
noul mic proprietar, sub forme de procente la ca- 
pitalul lui devenit mobiliar. Noul mic proprietar ar fi, 
deci, tot aşa de tributar vechiului mare proprietar 
cași mai înainte, numai sub o altă formă. Pe dealtă- 
parte, având a înjgheba o gospodărie nouă, având 
a plăti ratele răscumpărării şi toate aceste dintr'o 
gospodărie rurală, care în Occident, sub forma ei 
de mică proprietate, devine tot mai greu de con- 
dus, — noul mic proprietar va cădea cu siguranţă 
pe mâna mijlocitorilor capitalişti, cari se ocupă cu 
cumpărarea şi vânzarea productelor, şi în mâna 
cămătarilar, creditorilor hipotecari. 

Că așa ceva se va întâmpla, nu mai încape în- 
doeală. Dacă micii proprietari de generaţii întregi, 
fiind stăpâni pe proprietăţile lor, neavând a plăti 
ratele răscumpărării, sânt totuşi înglodaţi în datorii 
hipotecare, ce se mai spunem de acest mic proprie- 
tar nou format, care pe deasupra mai are de plătit 


Lă 


NEOIOBĂGIA 417 


şi ratele răscumpărării? Că el se va îngloda în 
datorii hipotecare şi va deveni robul cumpărătoru- 
lui de producte şi creditorului hipotecar, de asta, 
încăodată, nu mai încape umbră de îndoeală. 

Aşa încât vechiul proletar, în calitatea lui de 
nou mic proprietar, va plăti vechiul tribut fostului 
său stăpân (sau altuia), marelui proprietar, va mai 
plăti şi un tribut nou capitalului mobiliar şi cămă- 
tăresc şi astfel se va istovi, el şi cu ai săi, mun- 
cind mai mult, având mult mai multe griji decât 
înainte şi trăind tot în vechea mizerie. 

Aşadar, pentru vechiul proletar prefăcut în 
mic proprietar, această transformare e de un în- 
doelnic folos şi de o neîndoelnică pagubă. 

Dar senzul şi valoarea socială, a acestei trans- 
formări? Proletariatul industrial caşi cel agricol 
sânt doar, mai ales, acele clase cărora istoriceşte 
le revine sarcina de a transforma societatea capi- 
talistă în cea socialistă, atunci când condiţiile obiec- 
tive şi subiective sociale o vor permite. Organi- 
zarea proletariatului într'o forţă şi armată conştientă 
de luptă, pătrunderea, proletariatului de priceperea 
rolului său istoric, desvoltarea în el a tuturor ca- 
lităţilor intelectuale şi morale necesare acestei trans- 
formări socialiste, sânt doar în primul loc acele 
condiţii sociale subiective necesare transformării 
socialiste, de cari am vorbit mai sus. 

Prefacerea dar a unei părţi a proletariatului 
revoluţionar în mic proprietar individual şi indi- 
vidualist, ar însemna prefacerea unei părţi din 
puterile sociale, cari împing spre transformarea 
societăţii, într'o putere opritoare, adversară acestei 
transformări, sau, în cel mai bun caz, într'o putere 
indiferentă. Deci, din punctul de vedere al mişcării 


33089 27 


418 C. DOBROGEANU-GHEREA 


şi desvoltării sociale, o astfel de împroprietărire 
ar fi eminamente reacționară şi antirevoluţionară. 
Deci, tot rezultate negative. 

Dar la noi? 

Am văzut că marea noastră proprietate neoio- 
hăgistă, nu numai că nu e o categorie economică 
progresivă, ci, prin însăş firea ei socială, e emi- 
namente regresivă; ea nu numai că nu înlesneşte 
progresul producţiei economice, ci îl opreşte şi îl 
împiedecă. Prefacerea, deci, a acestei mari proprie- 
tăţi în mică proprietate, — nu mică proprietate neo- 
iobăgistă, ci cu adevărat mică proprietate asemănă- 
toare celei din Occident, care acolo ştie să concureze 
marea proprietate intenzivă, — această prefacere 
va fi fără doar şi poate un progres pentru pro- 
ducţia economică. Pe dealtăparte, noi am văzut 
cum marea proprietate neoiobăgistă preface pe 
țăran în neoiobag, în serv şi caută să medievali- 
zeze ţara nu numai economiceşte, dar şi politiceşte 
şi culturaliceşte şi moraliceşte, caută s'o oprească 
în drumul desvoltării ei sociale capitaliste. Prefa- 
cerea, deci, a unei însemnate părţi din marea pro- 
prietate neoiobagă în mică proprietate quiritară, 
burgheză, ar însemna transformarea unei însem- 
nate puteri sociale, care opreşte ţara în mișcarea 
şi desvoltarea ei socială, într'o putere, care înles- 
neşte şi în orice caz nu se opune acestei des- 
voltări. 

Aşadar, la noi transformarea unei însemnate 
părţi a marei proprietăţi în mică proprietate ar fi 
un fapt progresiv, revoluţionar, nu regresiv şi re- 
acţionar. Şi proletarul neoiobag român, pe care 
această împroprietărire l-ar preface în mic pro- 
prietar, nu seamănă deloc cu proletarul salariat 


NEGIOBĂGIA 419 


occidental. Proletarul occidental reprezintă o clasă 
puternică, eminamente revoluţionară, care poartă 
în sânul ei viitoarea societate socialistă ; prefacerea 
ei într'o clasă de mici proprietari ar fi, cum am 
spus, un fapt eminamente reacţionar. Pecând semi- 
proletarul neoiobag român, legat de glie prin pe- 
tecul său de pământ iluzoriu, sau numai printr'un 
inventar agricol sărăcăcios, acest, proletar neoiobag 
e un rezultat al înapoierii noastre economice, e un 
rezultat al unor relaţii de producere medievală. 
Proletariatul neoiobăgist nu e o clasă progresivă, 
ci dimpotrivă, regresivă, menită să dispară prin 
desvoltarea succesivă a ţării noastre. Prin prefa- 
cerea semiproletariatului nostru neoiobag în mic 
proprietar, nu se preface o clasă socialmente îna- 
intată într'una mai înapoeată, ci dimpotrivă, o 
rămășiță a trecutului se transformă într'o categorie 
economică civilizată, un semiserv se schimbă în- 
trun om liber. Transformarea aceasta e, deci, nu 
numai economiceşte, dar şi politiceşte şi morali- 
ceşte un fapt progresiv şi binefăcător, 

Dar mica proprietate, micii proprietari nu vor 
deveni ei oare cu vremea, când vom ajunge şi noi 
la o desvoltare capitalistă mai înaintată, un factor 
reacţionar caşi în Occident? 

Se înţelege că da. Dar aceasta n'ar putea fi 
un argument împotriva ei acum, când mica pro- 
prietate ar fi un factor progresiv. Aici am avea 
numai confirmarea, unei legi de desvoltare socială : 
că toate categoriile sociale, cari la timpul lor sânt 
progresive, cu vremea, cu desvoltarea succesivă, a 
societăţilor, devin regresive; că toate categoriile 
şi formele sociale, cari se nasc şi trăesc, trebue să 
îmbătrânească. și să moară. Şi legea asta socială, 


420 C. DOBROGEANU-GHEREA 


la rândul ei, face parte dintr'una mai generală, 
din legea însăş a evoluţiei universale. 

Aşadar: prefacerea unei însemnate părţi din 
marea, proprietate în mică şi din proletari agricoli 
în mici proprietari, în ţările capitaliste înaintate 
ar fi un fapt social economiceşte păgubitor pentru 
țară, ar însemna un îndoelnic folos și o neîndoel- 
nică pagubă pentru proletarii împroprietăriți ei 
insişi, iară întrucât priveşte interesele desvoltărei 
sociale, acest fapt ar fi regresiv, păgubitor şi re- 
acţionar. Pecând la noi, transformarea unei în- 
semnate părţi din marea în mică proprietate ar fi 
un fapt social economiceşte progresiv şi util ţării 
şi desvoltării ei economice, ar însemna un folos 
însemnat şi economic și politic și moral pentru 
semiproletarii neoiobagi prefăcuţi în adevăraţi mici 
proprietari, iară pentru desvoltarea ţării ar fi un 
fapt progresiv, revoluţionar. 

«Cum se poate, va exclama un cetitor atent, 
ca acelaş fapt social să producă la noi şi în socie- 
tăţile înaintate capitaliste, rezultate nu numai nea- 
semănătoare, ci chiar diametral opuse? i» 

-Nu numai că e natural să fie aşa, dar ar fi 
nenatural să fie altfel. Și cauza acestui fenomen 
social, care pare cu drept cuvânt atât de straniu, 
e că în multe privinţi, noi şi ţările capitaliste îna- 
intate ne găsim într'un stadiu de desvoltare istorică 
deosebite. 

Pecând noi wam eşit încă din stadiul de des- 
voltare medievală şi trebue să intrăm cu pânzele 
întinse în plină epocă burghezo-capilalistă; pecând 
noi. ne găsim înaintea unei revoluții sociale capita- 
liste, — pașnică, dar totuși revoluție, — tările capita- 
liste înaintate încep să iasă din stadiul de desvoltare 


NEOIOBĂGIA 421 


capitalist şi să se îndrepte cu pânzele întinse spre 
cel socialist; ele stau înaintea unei revoluții sociale 
socialiste, 

E, deci, dela sine înţeles, că acelaş fapt social, 
care faţă cu punctul pe care noi îl ocupăm în 
drumul desvoltării sociale, ar însemna pentru noi 
un pas înainte, un progres; pentru Occidentul ca- 
pitalist poate să însemne un regres, o retrogradare. 

Priceperea, şi pătrunderea, relativei poziţii so- 
ciale a ţărilor înapoeate şi înaintate în drumul 
lor trudnic spre progres şi lumină, priceperea 
şi pătrunderea, acestui adevăr în toată întinderea 
lui şi cu toate consecinţele ce decurg de aici, ar fi 
o călăuză sigură pentru socialismul ţărilor înapo- 
eate, ar feri pe socialiștii acestor ţări de multe iluzii 
şi deziluzii, iară pe unii, cum sânt cei ruşi, de de- 
zastre. 

Dar aici încep să ies cu totul din cadrul acestei 
lucrări. Despre toate aceste cred, sper chiar, mai 
mult şi mai pe larg, altădată, 


€ 


PROBLEME VITALE 


XV 
PROBLEME VITALE 


Am sfârşit analiza economico-sociologică, se 
înțelege destul de incomplectă, a problemei noastre 
agrare. 

Tratarea unei probleme atât de vaste trebue 
să dea loc la o mulţime de neînţelegeri, obiecții şi 
contraziceri între autor şi cetitorii lui; şi în ce pri- 
veşte lucrarea de față, ele vor fi mai numeroase, 
din însăş cauza necesităţilor metodei analitice în- 
trebuinţate aci. Pentru a analiza problema noastră 
agrară, a trebuit s'o izolez de celelalte probleme, 
cari toate, împreună cu ea, constituesc chestiunea 
socială a ţării. Și această izolare poate pricinui cu- 
atât mai multe neînţelegeri — mai ales în ce pri- 
vește soluţia problemei — cucât ultrapoporaniştii 
hipertrofiând problema. agrară, au reuşit oarecum 
să întroducă în conștiința publică idea, că această 
problemă, se confundă la noi cu chestiunea socială, 
că o constitue chiar, aşacă soluţia problemei agrare 
e totodată soluţia chestiunii sociale a ţării. O exa- 
gerare, care duce la confuzii şi la deducţii foarte 
greșite. 


426 C. DOBROGEANU-GHEREA 


Problema agrară, importantă, extrem de im- 
portantă cum e, face totuşi parte din chestia so- 
cială a ţării, ca o parte dintr'un tot. Soluția pro- 
blemei agrare nu numai că nu rezolvă, prin ea 
însäş, chestiunea socială a ţării, dar nu rezolvă 
în totul măcar problema mizeriei ţărăneşti. 

Pentru a pricepe, deci, problema agrară, nu 
numai în ea însăş, dar în înlănţuirea ei cu celelalte 
probleme vitale ale ţării, ca făcând parte din ches- 
tiunea ei socială, ar trebui studiată tocmai această, 
chestiune socială în toată lărgimea şi complexi- 
tatea ei, cu toate problemele economice, politice, 
morale, culturale, naţionale, pe cari le implică. Lu- 
crare formidabilă, de care nici vorbă nu poate fi aici. 

In acest capitol adiţional doresc numai să arunc 
o mică făşie de lumină, să deschid o mică pers-, 
pectivă asupra chestiunii sociale a ţării, ceeace va 
contribui, între altele, la înţelegerea problemei 
agrare expusă aici şi a soluţiei ei. 

* să * 

Inălţimea, de producţie la care a ajuns un popor 
arată gradul desvoltării sale economice şi chiar 
culturalo-morale. 

E evident că numai pe baza unui anume grad 
de producţie, pe baza unei anumite sume de bunuri 
materiale produse, se poate desvolta nu numai o 
vieaţă materială, relativ bună, dar şi una culturală 
şi morală, naţională. E evident că o familie cu un 
venit, să zicem, de 15.000 lei anual va avea sigu- 
ranţa unui traiu material foarte bun pentru toţi 
membrii ei: copiii vor putea să urmeze la școli şi 
sä ajungă oameni învăţaţi; vor putea cu toţii să 
meargă la teatre, concerte, galerii de pictură ; să vo- 


NEOIOBĂGIA 427 


iajeze, ca să se :instruească prin ţări streine, și 
astfel să-şi desvolte toate aptitudinile cu cari vor 
fi fost înzestrați. Dar iată o altă, familie, care pen- 
tru toate necesităţile vieţii are un venit de 180 lei 
pe an, 15 lei pe lună, 50 de bani pe zi, pentru toţi 
membrii familiei şi pentru toate necesităţile lor 
materiale, morale, culturale; (cunoaștem noi, cetito- 
rule, nu una, ci mii şi zeci de mii de familii de acestea). 
Care va fi rezultatul? Este iarăşi evident: un bor- 
deiu umed şi murdar; nici măcar bucata de mă- 
măligă asigurată; membrii familiei flămânzi şi goi; 
boalele cronice secerând copiii; moravurile înăs- 
prite şi abrutizate; de învăţătură nici vorbă; su- 
perstiţii, ignoranță crasă, — degenerarea, fizică, in- 
telectuală, sufletească. 

Ei bine, ceeace este adevărat pentru acest 
mic organism social: familia, este tot aşa de ade- 
vărat pentru organismul social cel mare: socie- 
tatea. O societate bogată va avea putinţa să se 
desvolte în toate direcţiile, o societate săracă, ne- 
producând nici strictul necesar vieţii, va degenera 
şi va merge spre peire. 

'E drept că fiind vorba de organismul social- 
societate, intervine o complicaţie foarte gravă: se 
poate ca o societate să fie mai mult ori mai puţin 
bogată, dar o parte însemnată din productul na- 
țional să fie consumată de o infimă minoritate ri- 
sipitoare, iară majoritatea să fie redusă la mizerie 
şi degenerare. Aceasta poate deasemenea, să, aibă 
drept rezultat decadenţa unei societăți; din vechime 
până acum cunoaştem, doar, destule societăţi de 
acestea. Și tocmai deaceea e aşa de important de 
ştiut într'o societate, şi felul cum se produc bunu- 
rile, şi felul cum se distribue. Nu-i mai puţin ade- 


428 C. DOBROGEANU-GHEREA 


vărat şi clar că pentru o distribuire mai echita- 
bilä a bunurilor, care ar garanta o prosperare 
oarecare a membrilor unei societăți, trebue ca bu- 
nurile... să fie produse, că altfel wai ce distribui’). 

E deci vădit, că înălţimea gradului de produc- 
ție şi suma relativă de bunuri produse de socie- 
tate, arată gradul de prosperitate a traiului ei ma- 
terial şi chiar şi al celui cultural şi moral, şi în 
orice caz arată putinţa de a-şi crea un anume 
grad de prosperitate materială, culturală şi morală. 

Să vedem, deci, care e suma producţiei noas- 
tre. naţionale. 

Pentru aceasta vom căuta să aflăm, care e 
suma valorilor nouă produse de ţară. 

Categoria valorilor nouă este o categorie eco- 
nomică, ce nu corespunde cu categoria venit na- 
țional. Venitul naţional e o categorie economică 
mai puţin sigură. In marea complexitate a rapor- 
turilor economice, chiar statisticianul de meserie 
va, înregistra de mai multe ori acelaş venit, pen- 
trucă se manifestează, sub diferite forme şi astfel 
va umfla suma venitului naţional. Sânt şi alte 
cauze cari fac, deobiceiu, ca această categorie eco- 
nomică a venitului naţional să fie umflată faţă, de 
suma valorii productului anual produs de o naţiune. 

Evaluarea sumei anuale a valorilor nouă, pe 
cari le produce ţara noastră pentru îndestularea, 
materială şi culturală a locuitorilor ei, nu va putea 
fi decât aproximativă, — cifre mai exacte în această, 
privinţă au numai Statele-Unite din America. Dar 
noi, pentru cele ce urmează. nici navem nevoie 


1) Dealtfel şi contrarul e adevărat: o mai raţională 
distribuire a produselor ajută producţia. 


NEOIOBĂGIA 429 


decât de evaluări aproximative: încheierile ce vom 
scoate n'ar fi deloc atinse de greşeli de 10, 15 şi 
chiar 20 la sută, în plus sau în minus. 

După Statistica Agricolă a d-lui Colescu, valoarea 
brută a întregului nostru product agricol — inclu- 
ziv viile şi livezile de prune — pe anul 1905 e, în 
cifră rotundă, de 966 milioâne lei, iară cu venitul 
păşunilor e de 1.024.000.000. 

Trebue să ţinem seama, însă, că anul 1905 
n’a fost un an obişnuit, ci un an abundent: am 
produs atunci 36 milioane hectolitri de grâu — prin- 
cipalul nostru product agricol — cari reprezentau 
peste 40%/, din valoarea totală a productului agricol. 
Dar noi am avut şi un an (1904) cu 18 milioane hec- 
tolitri de grâu; iară în ce priveşte porumbul, sânt 
ani când se face atât de puţin, încât statul e silit să 
cumpere porumb ca să hrănească țărănimea cu el. 
Pe urmă d. Colescu vorbeşte de valoarea brută a 
produselor agricole, aşa încât ar trebui să scădem 
valoarea săminţii (pentru grâu, spre pildă, destul 
de importantă), pe urmă amortizarea inventarului, 
capitalului. 

Trebue prinurmare să facem mijlocia dintre 
anii abundenţi şi anii răi, iară în locul produsului 
brut să căutăm suma valorilor nouă produse, şi 
atunci întreg produsul agricol cu greu va ajunge 
la 800 de milioane. 

D. Colescu ne-a furnizat, cu o extremă ama- 
bilitate, o cifră mijlocie, socotind anii buni şi răi — 
1900, 1903, 1905, 1908. Acea cifră este de 924 mi- 
lioane, din care, dupăce scade valoarea săminţii, 
amortizarea capitalului (maşine agricole, clădiri, 
vite, etc.), d-sa ajunge la cifra totală a productului 
agricol, în valori nouă — 770 milioane. 


430 C. DOBROGEANU-GHEREA 


Să, vedem acuma cât produce industria noastră, 
mare. 

Inprivinţa aceasta cifrele 'oficiale, 'caşi ale 
d-lui Paianu din broşura d-sale Industria Mare, sânt 
teribil de umflate, trec de 250 milioane. 

D. Stere, în articolele sale Socialdemocratism sau 
poporanism a arătat foarte bine cât de imens de 
umflată e această cifră. 

In adevăr, cifrele oficiale şi ale d-lui Paianu, 
nu scad din valoarea productului industrial va- 
loarea materiei prime. Astfel, din valoarea făinii 
produse nu se scade însemnata valoare a grâului 
ce intră în produsul făină. E obișnuita greşeală care 
se face în evaluarea veniturilor naţionale. Mai întâi 
evaluezi valoarea, grâului, pe urmă găseşti o parte 
din acest grâu la moară prefăcut în făină şi îl pui 
încăodată la socoteală; în cele din urmă îl gă- 
sești la brutărie prefăcut în pâne şi iară îl soco- 
teşti. Şi astfel, prin trucuri de socoteli, naţia se 
îmbogățeşte fără muncă şi sacrificii. 

Corijând datele oficiale şi scăzând materiile 
prime, combustibilul, amortizarea capitalului şi 
scăzând cifra de 68 de milioane «diferenţa de preţ 
datorită numai monopolului, protecţiunii şi încura- 
jărilor», d. Stere reduce productul marei industrii 
la citra ridiculă de 6 milioane lei (în cifre rotunde). 
Dealtfel pentru d. Stere, din punctul d-sale de ve- 
dere, care caută să stabilească nu cât se produce, 
ci dacă industria e utilă sau ba ţării, cifra aceasta 
e întrucâtva logică. Deaceea şi scade suma de 
68 milioane, «diferenţa de preţ datorită monopo- 
lului şi încurajărilor». Insă ca sumă adevărată a 
producerii de valori nouă, această cifră constitue, 
bineînţeles, o exagerare imposibilă. 


NEOIOBĂGIA 431 


Noi avem în marea industrie (adică aceea ce 
numim noi marea industrie) 35.000—40.000 de lu- 
crători. Şi productul industrial fiind de 6 milioane, 
ar urma că fiecare lucrător produce vre-o 35—50 
de centime pe zi, iară patronul, din bunătate de 
inimă, îi plăteşte 2, 3, 4 lei şi mai mult pe zi. 

Valoarea productului întreg produs de un lu- 
crător este egală cu valoarea necesară şi plusva- 
loarea. Dacă sar evalua exact una și alta, am şti 
exact suma productului nou industrial. Prima ne 
e dată cu o aproximaţie oarecare prin suma sa- 
lariilor ce au primit lucrătorii, a, doua, tot cu aproxi- 
maţie, prin profitul ce a încasat capitalul!). Dacă 
luăm suma salariilor după d. Paianu şi suma 
profitului capitalului tot după d-sa şi după d. Stai- 
covici, ajungem la o cifră aproximativă de 80 de 
milioane. 

Industriaşii mari contestă cifra oficială a nu- 
mărului lucrătorilor şi o ridică la 60.000. Decât, 
nu se ştie dacă în această din urmă cifră, d-lor 
nu amestecă şi pe lucrătorii din industriile şi ate- 
lierele ce au mai puţin de 50 lucrători. 

După numărul lucrătorilor dat de industriaşi, 
producţia industriei mari, în valori nouă, ar în- 
trece suma de 100 milioane. 

Aceasta ar fi suma valorilor nouă produse de 
industria mare; adăogind aproximativ 40 de mi- 
lioane ale industriei extractive, avem o sumă de 
producţie industrială (valori nouă) de 140 de mi- 
lioane, plus 770 milioane produsul agricol, fac 910 


1) Categoriile economice profit şi plusvaloare nu coincid, 
dar aceasta esie o chestiune teoretică foarte grea, de care 
nu poale fi vorba aci. 


432 C. DOBROGEANU-GHEREA 


milioane. Pentru industria mică, vite, lemne de foc, 
brânzeturi, lăpturi, pescării, păsări, ouă, fructe 
(afară de livezi de prune şi vii, cari au fost tre- 
cute), şi câteva neînsemnate articole neprevăzute, 
punem o cifră exagerată de 290 milioane. 

Astfel căpătăm 1.200.000.000 ca sumă totală a 
valorilor nouă produse anual. Dealtfel și d. Colescu, 
în datele ce a binevoit să ne pună la dispoziţie, 
socotind producţia anuală a industriei mari şi mici 
la cifra exagerată de 250.000.000 valori nouă iară 
producţia industriei extractive la, 55 milioane înloc 
de 40, ajunge, totuşi, la o sumă totală a producţiei 
naţionale faproape egală cu a noastră și anume 
1.260.000.000. Se înţelege, e o cifră aproximativă 
şi din toate socotelile făcute n'am putut să ajung 
la o cifră mai ridicată, 

D. deputat G. C. Dragu, în documentatul său 
discurs dela Cameră din martie anul acesta, făcând 
o socoteală amănunţită asupra întregului venit 
naţional, ajunge la cifra de 1.400.000.000. 

Dacă, scădem venitul căilor ferate şi a servi- 
ciului maritim, pe care d-sa îl socoteşte o sută de 
milioane, dacă scădem venitul caselor şi dacă luăm 
în seamă că evaluarea venitului naţional e forța- 
mente umfiată, atunci suma venitului naţional dată 
de d. Dragu, redusă la producţia totală de valori 
nouă, e mai pesimistă chiar decât cea dată de mine. 

Pentrucă teza mea e următoarea: avem căi 
ferate, şosele, porturi, docuri, serviciu maritim, case 
de locuit şi producem încă pentru toate trebuin- 
tele noastre, pentru întreaga noastră vieaţă, un 
product naţional în valori nouă de 1.200.000.000. 
După d. Dragu, acest product naţional în valori 
nouă ar fi simţitor mai mic. Dealtfel, când ceteşti 


NEOIOBĂGIA 433 


și vezi câtă trudă conştiincioasă a pus d. Dragu 
în strânsul cifrelor d-sale, şi cât de şubrede sânt, 
totuşi, atunci vezi cum nu trebue să se facă eva- 
luările la noi ca, să te domireșşti asupra venitului 
naţional şi cucât mai superioară şi mai exactă e 
categoria economică a producţiei totale naţionale, 
evaluată în valori nouă. 

D. Take Ionescu, într'un discurs pronunţat în 
şedinţa Camerei dela 30 noemvrie 1899 zicea că, 
dorind să se domirească asupra venitului naţional 
al României, a făcut d-sa şi d. Panu socoteala, 
fiecare cu mijloace deosebite, şi au ajuns la acelaș 
rezultat şi anume: un miliard două sute de mili- 
oane. De atunci (1886) venitul naţional s'a mărit 
cu două-trei sute de milioane şi deci acuma ar 
trebui să fie de vre-un miliard şi 400—500 de mi- 
lioane. Dacă ţinem, însă, seamă că d-nii Take 
Ionescu şi Panu au făcut socoteala categoriei ve- 
nitului naţional caşi d. Dragu, atunci, redusă la 
categoria productului naţional în valori nouă, vom 
avea o cifră aproximativă ca a noastră, 

Dealtfel, cum am văzut, d. Colescu socotind 
productul naţional în valori nouă, ajunge aproape 
la aceeaş cifră aproximativă, — zic aproximativă, 
pentrucă astfel de calcule nu pot fi decât numai 
aproximative. 

Deci ţara românească — socotită ca, o singură 
gospodărie — având un capital naţional fix în dru- 
muri de fier, şosele, porturi, docuri, serviciu ma- 
ritim, etc. şi având şi case de locuit, produce încă, 
un product naţional nou de un miliard și două 
sute de milioane. Dealtfel, cum am zis, cetitorii 
vor vedea, că dacă cineva ar ajunge la o mărire 
chiar de 10, 15, 20%, a cestei cifre, încă, încheierile 


33089 28 


434 C. DOBROGEANU-GHEREA 


extrem.de importante, ce vom scoate din analiza 
sumei productului naţional, nu vor suferi vre-o 
schimbare cât de puţin însemnată. 

Din productul naţional de valori nouă de un 
miliard și două sute de milioane, trebue să trăească, 
un popor de 7 milioane de suflete!). Aceasta e 
baza şi pentru traiul material şi pentru desvol- 
tarea culturală, morală, naţională a ţării, 

Un miliard şi două sute de milioane! Atât! 

Dar înainte de-a analiza cifra productului nostru 
naţional, să vedem cât retrage statul pentru tre- 
buinţele sale din acest product. 

După expunerea de motive la bugetul pe exer- 
ciţiul 1910—1911 găsim că cheltuielile statului pro- 
priu zise (afară de casele speciale) sânt de 305 
milioane. D. G. C. Dragu găseşte, probabil cu mult 
drept cuvânt, că cheltuielile propriu zise numai ale 
statului pe exerciţiul 1910—1941 sânt de 312 mi- 
lioane. 

După datele pe cari biuroul statistic al minis- 
terului de comerţ şi industrie a avut extrema 
amâbilitate să ni le furnizeze, cheltuielile bugetare, 
ordinare şi extraordinare ale comunelor şi jude- 
telor se ridică la suma de 90 milioane (89.989.620). 
Aceasta, însă, fără cheltuielile pe cari comunele, 
imitând statul, le fac din împrumuturi şi cari se 
vădesc .abea mai târziu. Impreună cu acestea, chel- 
tuielile pot să ajungă la 100 milioane. D. G. C. Dragu 
socotește că, cheltuielile comunelor și. judeţelor se 


zi 


1) După ultimul recensământ ţara a avut şease milioane 
şi jumătate de loctitbri Populaţia țării’ înmulţindu-se cu 
vre-o 80.000—100.000 suflete pe an, 'trebhe să avem ' acuma, 
debunăseamă, vro șeapte milioane de locuitori. 


NEOIOBĂGIA 435 


ridică, la, suma de 120 milioane, o cifră ce ne pare’ 
exagerată... 

Dacă adunăm la un loc cheltuielile statului cu 
ale comunelor şi judeţelor, avem, după datele 
noastre, o sumă de 395 — 405 milioane, iară după 
socotelile d-lui Dragu chiar de 432 milioane. 

` Pentru a evita orice exagerare, să spunem că 
suma acestor cheltuieli e, în cifră rotundă, numai 
de 400 milioane. 

Scăzând 400 de milioane consumate de stat 
(şi de comune şi judeţe) din întreaga producţie a 
țării de un miliard două sute de milioane, rămâne 
încă pentru întreaga consumaţie a ţării întregi 
suma de 800 milioane. 

Dacă, presupunem că din 7 milioane de suflete 
500.000 trăesc depe urma statului, atunci pentru 
traiul restului de 6 milioane şi jumătate rămâne o 
valoare totală de 800 milioane lei, sau împărțind 
această sumă la numărul locuitorilor, îi revine fie- 
căruia 123 lei pe an. 

O sută douăzecişitrei lei pe an, în mijlociu, pentru 
fiecare locuitor al ţării, pentru fiecare suflet de ro- 
mån, — iată cât produce ţara noastră! 

Zece lei pe lună, 33 parale pe zi, iată, în termen 
de mijloc, cât produce fara noastră pentru toți fiii și 
fiicele ei, pentru mâncare, băutură, îmbrăcăminte, lu- 
minat, încălzit, pentru toate necesitățile materiale, 
culturale și morale (afară de acele pe cari le satisface 
statul). 

«Treizeci şi trei parale pe zi de om, zece lei 
pe lună (în cifră rotundă); cincizeci de lei pe lună 
pentru o familie de cinci „persoane, — atâta pro- 
duce ţara, în medie, pentru fiii săi. Dar aceasta, e în- 
fiorător !, va exclama cu drept cuvânt cetitorul 


436 C. DOBROGEANU-GHEREA 


meu 1). «Treizeci şi trei parale de cap de om pe 
zi e nu numai 0 înfiorătoare mizerie pentru mili- 
onari şi bogătaşi, dar e o sărăcie lucie pentru un 
om sărac dela oraş». 

Se înţelege că da; doar numai massele ţără- 
nești ar sta mult mai bine, dacă ar putea să con- 
sume ceeace le-ar reveni din media producţiei 
țării pentru fiecare din fiii săi: 50 de lei pe lună, 
pentru o familie ţărănească săracă de 5 persoane, 
dupăce toate angaralele statului sânt plătite, ar 
fi o bunăstare, relativ bineînţeles, în comparaţie 
cu vieaţa mizerabilă pe care o duce acum. Dar 
dacă am lua ca termen de comparaţie vieaţa tä- 
rănimii din Occident, acești 50 de lei pe lună, pentru 
o familie de 5 persoane, încă ar fi o sărăcie lucie. 

Dealtfel, fiindcă - studiul acesta se ocupă în 
special de țărănime, să analizăm puţin cifrele de 
mai sus cu privire la ea. 

Am văzut că productul agricol propriu zis pro- 
dus de țărănime, ca valori nouă, e în medie de 770 
milioane. Celelalte produse ale agriculturii: lemne, 
vite, lăpturi, păsări, pescării etc., se ridică la 150 
milioane — avem, deci, un total de 920 milioane. 
Fiind ţară eminamente agricolă, cea mai mare 
parte din cheltuielile statului trebue să cadă, fireşte, 





1) Aceia, cari vor crede că socolelile noastre asupra 
producţiei ţării sânt prea pesimiste şi vor găsi că ea pro- 
duce cu 10%, şi chiar cu 15—20%, mai mult, vor avea pentru 
fiecare cap de român, înloc de 33 parale pe zi, pânăla 42 
de parale pe zi. 42 de parale nu e glumă |! Tocmai atâta ar 
reveni fiecărui locuitor român, dacă am admite suma ve- 
nitului naţional dată de d. G. C. Dragu. Dar în acest caz lo- 
cuitotul nostru ar avea de suportat din aceste 42 parale pe 
zi şi theltueala chiriei. 


NEOIOBĂGIA 437 


asupra productului agricol; să zicem numai 300 
din 400 milioane. Scăzând din 920 de milioane 300 
pe cari le prelevă statul (împreună. cu judeţele şi 
comunele), rămâne un produs de 620 de milioane. 
Acesta e întregul produs anual agrar. Impărţind 
acest produs la 5!/, milioane suflete țărănești, vom 
avea ca rezultat 112—113 lei. ! 

Adică 112—113 Jei pe an reprezintă media ce 
Sar cuveni fiecărui suflet țărănesc, dacă întreg 
produsul agricol ar fi împărţit între ţărani. O sută, 
doisprezece lei pe an, 9.50 (aproximativ) p° lună, 
47 lei 50 bani pe lună pentru o familie ţărănească 
de 5 persoane, 32 de bani pe zi de sufiet de om, 
atâta, sar cuveni ţăranului dacă el ar lua întregul 
produs al muncii sale (afară de ceeace prelevă 
statul), dacă n'ar fi exploatat deloc, nici de pro- 
prietar, nici de arendaş, nici de mijlocitor, nici de 
cămătari ; dacă ţăranul ar primi întregul produs al 
muncii sale, atunci sar cuveni fiecărui suflet țărănesc 
32 de bani pe zi. 

Treizeci și doi de bani pe zi! Aici am ajuns după 
o jumătate de veac de gospodărie neoobăgistă. 

Dacă n'ar fi indiscret, aș vrea să ştiu şi eu, 
ce zic acuma apologiștii regimului neoiobag? 

Acuma, devine clară ca lumina zilii, fatalitatea, 
în condiţiile date, a groaznicei sărăcii a ţărănimii 
române. 

Şi doar socotelile de mai sus sânt întemeiate 
pe presupunerea că ţăranul primeşte întreg pro- 
dusul muncii sale. Or, din produsul de 620 milioane 
trebue scăzut, dintr'un singur condeiu, 140 de mi- 
lioane, renta, pământului marei proprietăţi. Pe urmă 
zeci de milioane profitul clasei arendăşeşti, pe urmă 
milioanele ce câștigă. intermediarii, negustorii, pe 


438 C. DOBROGEANU-GHEREA 


urmă milioanele ce încasează cămătarii şi burghe- 
zimea, sătească. Dacă la toate acestea adăugim spre 
scădere ceeace ridică cele câteva zeci de mii de 
suflete țărănești privilegiate (fruntașii şi mijlocaşii 
satelor), atunci pentru întreaga țărănime, care trece 
de 5 milioane de suflete, rămâne de împărțit un 
adevărat, mezelic. 

E deci evident, că pentru imensa majoritate 
a ţărănimii, cei 32 de bani pe zi se reduc la cei 
10—15 bani de cari vorbeam mai sus, — ba chiar 
la mai puţin 1). 

«Treizeci şi trei de parale de suflet pe zi din 
întreaga producţie a ţării, 32 de parale pe zi la 
țară, în cazul ideal, 10—15 parale pe zi, în cazul 
reall», va repeta uimit şi uluit cetitorul meu, care 
mai ştie din literatura socialistă şi poporanistă, 
despre mizeria ţărănimii, dar carc, desigur, va fi 
în culmea uimirii când va afla că ţara noastră 
nici nu produce mai mult decât 33 parale, în medie, 


LL — 

1) In gospodăria ţărănească dealtădată a jucat un rol 
mare industria casnică pentru propriile trebuinţe şi producerea 
hranei pentru casă (laptele, porcul de Ignat, etc.). Acestea, 
ca valori de întrebuințare, nu intră în socoteala noastră a 
productului naţional. Fireşte, ele ar mai atenua tabloul mi- 
zerabil de mai sus. Acuma, însă, industria casnică a dispărut. 
La sate nu se mai găsesc vaci decât la fruntaşii şi mijlocaşii 
satelor. Articolul acesta, care mai micşora starea mizerabilă 
a ţărănimii, pentru marea ei majoritate e astăzi absolut 
neinsemnat. 

Mai sus nu vorbim de acei ţărani, cari găsesc ocu- 
paţie în marea noastră industrie, dealtfel atât de redusă. 
Aceştia sânt adevăraţi privilegiați ai sorții. Şi dacă vrea 
cineva să se pătrundă de însemnătatea unei industrii pentru 
țărănime, să vadă satele depe valea Prahovei, cum e mai 
ales Breaza din apropierea Câmpinei, care pare a fi un ade- 

'vărat raiu În comparaţie cu satele din restul ţării. 


NEOIOBĂGIA 439 


pe zi, pentru toţi locuitorii ei (dupăce statul iși 
prelevă partea sa), ceeace e o sărăcie în adevăr 


groaznică. 
Ai dece să cazi pe gânduri şi pe gânduri 
negre! 


Aceste 33 de parale constituesc un fenomen adânc, 
foarte adânc şi imens de însemnat, al întregii noastre 
vieți sociale, un fenomen generător de alte fenomene 
sociale și care invederează mizeria noastră economico- 
materială şi explică cele mai multe din mizeriile 
noastre culturale, morale, nationale. 

Dar atunci, va întreba cetitorul, de unde iluzia 
în care ne legănăm de zeci de ani că sântem o 
țară bogată, ori cel puţin pe cale de a deveni şi 
că în orice caz am agonisit averi mari? De unde 
dar îşi iau materialul politicianii şi oamenii poli- 
tici serioşi, cari în fiece discurs caută să ne ame- 
țească cu progresele averei naţionale, pe care am 
agonisit-o în ultima jumătate de veac? 

De unde provine această iluzie atât de stranie, 
vom vedea îndată. Acum să vedem ce este şi cu 
progresul bogăției, averei naţionale agonisite în 
jumătate de veac. 

Apologiştii regimului nostru economic şi ai 
progresului înavuţirei noastre, când fac socoteala 
bogăției naţionale crescute în ultima, jumătate de 
secol, în primul loc pun la socoteală valoarea ce 
reprezintă acuma pământul ţării. Dar acest pă- 
mânt, dacă nu mă înşel, nu l-am făcut noi, el ne-a 
rămas din moşi-strămoșşi şi noi, nu numai n'am 
adăogit nimic la valoarea lui, ci i-am stors încă 
în mod considerabil rodnicia, am împuţinat; am 
redus valoarea lui de întrebuințare. 

Se va obiecta, desigur: «bine, aşa e, dar va- 


440 C. DOBROGEANU-GHEREA 


loarea lui locativă, valoarea lui de schimb, a, crescut 
mult, foarte mult». 

Se înţelege că da. Renta pământului a crescut 
enorm în ultimii patruzeci de ani, iară valoarea 
de schimb a pământului fiind renta capitalizată, 
evident că şi ea a crescut în aceeaş proporţie. 

Dar noi ştim acuma cari sânt cauzele adevă- 
rate ale creşterii rentei pământului şi deci a va- 
loarei lui. Acestea sânt mai ales trei: conjunctura 
pieţii mondiale de cereale, — creşterea preţului 
cerealelor pe piaţa universală; pe urmă înmul- 
țirea populaţiei ţării — şi ca rezultat al ei punerea 
sub cultură a întregului pământ cultivabil; și în- 
sfârșit, gradul urcat de exploatare a muncii. Aceste 
trei cauze au mărit aşa de mult renta pământului 
şi deci valoarea lui. 

Din aceste cauze, pentru cele două dintâi noi 
n'avem nici o vină şi nici un merit. La faptul că 
valoarea pământului s'a ridicat prin conjunctura 
favorabilă a pieţii universale, la acest fapt noi 
nam contribuit doar cu nimic, absolut cu nimic, 
Deasemenea nu ne putem face un merit nici din 
faptul că țărănimea română sa înmulţit cu toată 
sărăcia ei. 

In cât priveşte cauza din urmă, — gradul urcat 
de exploatare a ţărănimii, — la aceasta am contri- 
buit întradevăr, mai mult: sântem adevărații şi 
excluzivii ei autori. Dar prin această urcare de 
exploatare a muncii ţărăneşti am dezorganizat 
gospodăriile ţărănimii, am făcut să degenereze şi 
țărănimea, factorul principal al producţiei noastre 
economice, şi vitele ei. Această degenerare a ţără- 
nimii e o colosală nenorocire naţională, care nu poate 
fi evaluată cu nici o sumă, oricât de imensă ar fi. 


NEOIOBĂGIA 44i 


Dar, chiar considerând acest fapt numai şi 
numai din punct de vedere pur economic, încă 
prin dezorgânizarea gospodăriei țărănești şi prin 
slăbirea şi degenerarea ţăranului, principalul factor 
de producţie a ţării, am redus forțele ei potențiale 
de înavuțire, am săpat la baza însăș a vieţii ei 
economice. 

Așadar, e adevărat că valoarea pământului 
țării, în ultima jumătate de veac sa mărit foarte 
mult, ceeace constitue o creştere a avuţiei naţio- 
nale. Dar la această sporire a avuţiei naţionale, 
noi, prin noi înşine, sau că n'am contribuit deloc, 
nici cât negru sub unghie, sau, întrucât am con- 
tribuit cu adevărat la acest rezultat, am contribuit 
reducând desvoltarea potenţială economică a ţării, 
săpând la baza însăş a acestei desvoltări. 

Și ne mai vine gustul să ne lăudăm cu aceasta ! 

Dar avem şi alte progrese economice săvâr- 
şite în deceniile din urmă, o altă înavuţire la cașe 
am contribuit, pe care am creat-o fără a săpa la 
temeliile economice ale ţării. Astfel avem drumuri 
de fier, șosele, serviciu maritim, docuri, porturi, 
avem armament, avem staţii climaterice şi balneare, 
avem edificii luxoase, pe unele moşii un utilaj oa- 
recare mai occidental, unele oraşe ca Bucureştii 
arată un progres însemnat (în schimb laşii au:de- 
căzut, iară satele sânt în aceeaş stare, dacă nu mai 
rea ca mai înainte). Avem capital lichid mult mai 
mare decât am avut înainte, avem un început de 
industrie mare. 

Da, desigur, avem toate acestea. Nu-i vorbă: 
avem un început de industrie mare, dar partici- 
parea, capitalului românesc la toată această indus- 
trie şi la întreprinderile financiare e absolut in- 


449 C. DOBROGEANU-GHEREA 


fimă, restul e capital strein. Avem capital lichid, 
dar cât de însemnat e, se vede la subscripţiile 
pentru împrumuturile noastre de stat, la cari ca- 
pitalul indigen participă cu un mezelic de 2 sau3 
milioane. Dar, însfârşit, toate cele enumărate mai 
sus, şi în special drumurile de fier, constituesc o 
avere relativ considerabilă. 

Dar vorba e, cu ce parale le-am făcut? 

Din această avere agonisită în ultimele decenii 
trebue să scădem datoriile contractate de noi în 
streinătate în aceeaş vreme. | 

Datoria noastră publică trece de un miliard şi 
jumătate. Dacă adăugim datoriile comunelor făcute 
la bănci, al căror capital e strein, dacă luăm în seamă, 
sutele de milioane cu cari proprietatea noastră 
rurală şi urbană e îndatorată la creditul fonciar 
şi urban, al căror capital e deasemenea în parte 
strein, dacă adăugim întreaga noastră, datorie pri- 
vată făcută la bănci cu capital strein,—atunci suma, 
datoriei noastre către streinătate, — a datoriei pu- 
blice şi private, — trece de două miliarde, 

Și dacă, scădem aceste două miliarde şi mai 
bine din averea agonisită, enumărată mai sus, ea, 
începe să se topească, întocmai ca zăpada în luna 
lui Cuptor. 

Și n'am sfârşit încă socoteala— asta e asta! 

In această jumătate de veac am cheltuit enorm 
din averea şi disponibilităţile lăsate nouă din moşi 
strămoşi. Am tăeat pădurile, am desbrăcat sânul 
țării de cea mai mândră a ei podoabă — codrul. 
Uciderea aceasta a codrului e o greşeală nemăsu- 
rată, în unele privințe ireparabilă chiar, pentru 
clima şi rodnicia ţării. Dar aici avem în vedere 
numai valoarea imediată economică a codrului 


NEOIOBĂGIA 443 


distrus şi aceasta reprezintă sute şi sute de mi- 
lioane. 

Şi mai e ceva şi mai important în cazul 
de faţă. 

De o jumătate de veac noi uzăm mereu pă- 
mântul, mereu scoatem din elementele lui roditoare 
şi nici un apologist al progresului nostru econo- 
mic nu va susține că-i dăm pământului ceva în 
schimb. Mereu scoatem din rodnicia pământului, 
lăsată nouă din moşi strămoși, şi o trimitem în 
streinătate. Dar această risipă a disponibilităţilor 
şi averii rămase din părinţi n'o mai putem so- 
coti cu sutele de milioane, ci trebue să începem s'o 
socotim cu miliardele. 

Şi dacă, punem la socoteală această imensă 
sumă cheltuită în jumătate de veac din averea ţării 
rămasă din părinţi, atunci sântem în deficit, atunci 
socoteala, devine dezastroasă în toată puterea cu- 
vântului pentru așa numita avere naţională ago- 
nisită, atunci se invederează că..noi, nu numai că 
am risipit în această jumătate de veac tot ce am 
produs, nu numai că am risipit acea imensă sumă, 
de 14—15 miliarde, ce am primit din streinătate 
în jumătate de veac pentru cerealele noastre ex- 
portate, dar am risipit şi din averea şi din dis- 
ponibilităţile lăsate nouă din părinţi; şi atunci se 
invederează şi pentru cel care închide ochii și nu 
vrea să vadă, că prin gospodăria noastră nefastă, 
privată şi publică, am dus şi ducem ţara nu spre 
progres, ci spre ruină și dezastre. 

Dar dacă progresul atât de slăvit al bogăției 
noastre acumulate e o iluzie, şi bogăţia ţării în- 
tregi, a producţiei ei, şi mai mare iluzie, prin ce se 
explică faptul că de zeci de ani sântem ţinuţi în 


444 C. DOBROGEANU-GHEREA 


iluzii şi că ele sânt atât de înrădăcinate şi stăpâ- 
nesc opinia publică ? 

Pricinile acestor iluzii şi legende sânt mai 
multe. Iată unele din cele mai principale. 

Cum am văzut, noi producem o sumă relativ 
foarte mică de valori nouă: un miliard şi două 
sute de milioane. Dar această sumă de producere 
nu se distribue egal, ceeace ar arăta o mizerie şi 
sărăcie lucie. Dimpotrivă, în ţara noastră — neo- 
iobagă la sate şi biurocrato-parazitară în oraşe — 
această distribuire e, relativ, poate mai neegală 
decât oriunde şi în orice caz rata plusvalorii în 
vieaţa noastră agrară e absolut enormă. Astfel, 
dupăce statul retrage din întreaga producţie suma 
imensă de 400 de milioane (împreună cu bugetele 
comunale şi judeţene), rămân încă 800 de mili- 
oane, din cari o parte însemnată, ca plusvaloare, 
intră în mâna claselor mai avute, între cari una 
foarte subțire de mari bogătaşi. Aceste câteva sute 
de milioane, intr'o ţară unde se produce numai 
spre consumare și nu şi pentru producere, se con- 
sumă şi se risipesc uşor şi repede, iară în clasa 
foarte subţire a marilor bogătaşi se risipesc într'un 
lux nebun pentru o ţară atât de săracă. 

Aceasta, însă, ne dă o aparenţă de bogăţie în 
ochii streinilor şi chiar şi în ochii noștri proprii. 

Noi risipim întreaga plusvaloare, a cărei rată, 
e foarte mare, ba risipim şi disponibilităţile, pe- 
când în ţările capitaliste, deşi rata plusvalorii e 
mai mică, totuşi se consumă numai o parte din- 
tr'însa, iară restul se fixează în producţie. 

Ceeace consumă şi risipesc clasele noastre avute 
ar reprezenta, deci, în ţările capitaliste, plusvaloarea 
unei producţii de câteva miliarde, nu de un miliard 


NEOIOBĂGIA 445 


două sute milioane, cât este producția noastră; de 
aici iluzia şi pentru noi şi pentru streini, că avem 
acea producţie de miliarde. 

La, noi statul, care retrage din producţie imensa 
cifră de 400 de milioane, creează o clasă biuro- 
crato-parazitară, care risipește caşi celelalte clase 
avute, plus că statul, prin împrumuturi formidabile, 
se pune în posibilitatea de a face el însuş o risipă 
colosală, după tonul general al ţării, în construcţii 
de un lux nebun şi a. m. d. 

Şi asta, iarăşi, ne dă aerul de ţară bogată şi 
pentru noi şi pentru streini. Streinul venit în ţară, 
şi care invariabil e dus să vadă edificiile din Bu- 
cureşti, apoi Sinaia, Curtea de Argeş, Constanţa şi 
salinile din Slănic, pleacă şi el cu împresia că ţara 
face progrese formidabile şi scrie aceasta şi în 
streinătate, ceeace ne măguleşte vanitatea şi ne 
întăreşte cunvingerea că, sântem în plină prosperi- 
tate economică. 

Şi mai e şi o explicaţie psihologică. Intr'o ţară 
de producere numai pentru consumare neproduc- 
tivă şi risipă, clasele superioare îşi câştigă aşa de 
uşor vieaţa, iară în vârful piramidei câştigă așa 
de uşor sutele de mii, şi trăesc aşa de bine şi uşor 
economiceşte, încât e foarte natural ca în sufletul lor 
să se nască iluzia că în general în fara asta se tră- 
este ușor şi că fara e foarte prosperă, pentrucă lor 
le merge atât de bine. O iluzie psihologică perfect 
explicabilă. Dealtfel — şi asta e foarte important — 
intotdeauna clasele superioare, spre a consuma 
în tihnă plusvaloarea căpătată şi pentru justifi- 
carea lor morală, caută să provoate în Alţii şi în 
ele însele iluzia, că dacă prosperitatea nu é încă 
generală, prin progresele ce facem merg&m într'a- 


446 C. DOBROGEANU-GHEREA 


colo. Şi doară clasele superioare sânt acele cari 
dau tonul. 

Mai sânt şi alte cauze ale acestei iluzii, dar 
nu le enumărăm pe toatb; cele arătate sânt de- 
ajuns. x 

Astfel s'a creat şi se creează iluzia pernicioasă, 
extrem de pernicioasă, că deși țărănimea e mizeră, 
sântem totuşi o ţară bogată şi îndeplinim din zi în 
zi progrese de invidiat. Zic iluzie extrem de per- 
nicioasă, pentrucă pătrunși de ea şi legănaţi în ea 
vom merge înainte pe această cale de gospodărie, 
care ne duce spre dezastru şi ruină. 

Știau şi anticii marele adevăr că începutul fn- 
ţelepciunii e să te cunoşti pe tine însuţi. Asta e 
tot atât de adevărat pentru o nație caşi pentru un 
individ. Și noi trebue neapărat să cunoaştem ur- 
mătoarele trei adevăruri cari ne privesc; 

Intâi, că sântem eztrem de săraci, că producem 
valori nouă 33 de parale pe zi de cap de om, 
(dupăce statul prelevă partea sa). — Al doilea, că prin 
producerea numai pentru consumare neproductivă şi 
risipă, nu numai consumăm tot ce se produce, dar 
risipim și disponibilitățile moștenite şi înghițim și 
tainul urmașilor. Prin această gospodărie și publică 
și particulară, a căreea una din manifestările cele mai 
caracteristice este gospodăria neoiobăgistă, nu ducem 
jara spre progres, ci spre ruină și dezastru. — Și al 
treilea adevăr este, că în cele două de mai sus rezidă 
cauza principală a celor mai multe din mizeriile 
noastre, nu,numai materiale, dar și culiurale, morale, 
Naţionala. Când aceste adevăruri vor intra adânc în 
conștiința publică, atunci se va face posibilă o indru- 
mare ROUĂ, o reînoire a felului,nostru de a gospodări, de 


unde va urma o reînoire n întregii noastre vieti sociale. 
* Lă 


NEOIOBĂGIA 44T 


Bineînţeles că aici nu putem să desvoltăm 
toate acestea şi să, tragem toate concluziile. Acest 
capitol e doar numai aruncarea unei făşii de lu- 
mină asupra unor probleme formidabile şi cel 
mult enunțarea unoră din ele, nu analiza lor. 
Numai în treacăt putem releva aci caracterul nefast 
al risipii statului şi claselor noastre avute. Se în- 
ţelege, risipa e risipă şi e condamnabilă moral- 
mente de oriunde ar veni şi oriunde sar întâmpla, 
pentrucă se risipeşte un product muncit de alţii 
şi se întroduce un factor demoralizător şi dizolvant 
pentru ţara unde risipa se săvârşeşte. Decât, în 
ţările capitaliste bogate ea se face — când se face — 
dintr'un product naţional bogat; dar când se face 
dintr'unul atât de sărac ca al nostru, din cele 50 
de parale de cap de om! 

Cu toată, scurtirea acestui capitol, trebue să 
spunem măcar câteva cuvinte despre stat și gos- 
podăria, sa: a-l lăsa, la o parte tocmai pe el ar 
fi, cum sar zice, să fii la Roma şi să nu-l bagi 
de seamă pe papa. 


* 
x x 


Dupăcum am văzut, statul, judeţele şi comu- 
nele, retrag şi înghit din productul naţional for- 
midabila cifră de 400 milioane 1), adică a treea parte 
din productul național; numai bugetul statului re- 


1) E o deosebire destul.de mare între bugetul statului 
propriu zis şi acela al comunelor şi judeţelor. Dar la noi, unde 
toate se găsesc, de fapt, în mâna aceluiaș stat și aceleeaş 
oligarhii politice, şi în toate trei e ateeaş risipă şi lipsă de 
socoteală, se poate vorbi de.toate împreună ca de un singur 
buget de stat, 


448 C. DOBROGEANU-GHEREA 


prezintă 305 milioane, adică a patra parte, 25%, 
- din tot productul naţional. 

In Franţa, relativ atât de bogată, şi care e 
una din ţările cele mai greu impuse, bugetul sta- 
tului reprezintă a opta parte din productul na- 
tional. 

Ceeace se petrece la noi e, deci, pur şi simplu 
monstruos. 

Dar această monstruozitate se vădeşte şi mai 
sugestiv când comparăm calificativamente — dacă, 
putem zice aşa — bugetul nostru cu al Franţei. 
Franţa, socotită ca o gospodărie naţională, ar 
putea să achite cea mai mare parte a bugetului 
său din venitul imenselor capitaluri acumulate şi 
plasate în cea mai mare parte în streinătate 
(aproape 14 miliarde numai în Rusia). 

Să vedem cam ce însemnează bugetul statului 
nostru în starea economică în care ne găsim. După 
d. Colescu, venitul net al întregii noastre proprie- 
tăţi rurale cultivabile—al celei mari şi al celei 
mici—e de 276 milioane lei, în cifre rotunde’). Ve- 
nitul net al marei noastre industrii, incluziv cea 
extractivă, e cam de 30 milioane lei; împreună cu 
venitul net al pământului, face aproximativ, in 
cifre rotunde, 306 milioane lei. 

Astfel, într'o ţară eminamente agricolă, bugetul 


1) Iată, cuvânt cu cuvâni, ce zice d. Colescu: «După 
recesemântul fiscal, venitul total impozabil al proprietăţii 
cullivabile se urca în anul 1905 la cifra de 251.465.716 lei; 
în această sumă nu intrau domeniile statului și coroanei, 
nici viile, dar se cuprindea venitul păşunilor. Notăm încă 
că recesământul fiscal are în vedere venitul net al proprie- 
tăţii, dedus din valoarea ei locativă, dupăce se scade o ze- 
cime drept cheltuielh de pază și întreţinere». 


NEOIOBAGIA 449 


statului e egal cu o sumă care ar reprezenta: venitul 
net ul întregului pământ, plus venitul net al in- 
dustriei. 

E să nu-ţi crezi ochilor. 

Și vorbim numai de bugetul statului. Bugetele 
comunelor și judeţelor înghit o sumă, egală cu fn- 
tregul produs, în valori nouă, al marei noastre in- 
dustrii (fără cea extractivă). Iară întreg bugetul 
statului, comunelor şi judeţelor, înghite o sumă 
egală cu venitul net al întregului pământ, plus tot 
ce produce ca valoare nouă marea noastră indus- 
trie şi industria extractivă 1). 

E aproape un coșmar! 

Aici găsim şi explicaţia puterii formidabile, 


1) De aici se poale vedea cât de greşite d. P. P. Carp 
când afirmă, că românul e mult mai puţin impus decât ce- 
tăţeanul unei alte ţări moderne. Se înţelege, formal vorbind, 
dacă facem comparaţie după numărul locuitorilor unei ţări; 
afirmaţiunea d-sale e adevărată: Astfel, bugetul nostru de 
305 milioane, ce apasă asupra unei populaţii de şeapte 
milioane, reprezintă 43 lei de locuitor, pecând bugetul 
Franţei de patru miliarde, cu o populaţie în cifre rotunde 
de 39.000.000, reprezintă o sută şi mai bine de franci de lo- 
cuitor. Deci, francezul plăteşte de două ori și jumătate mai 
mult decât românul. Dar comparaţia între sarcinile buge- 
tare ale unei ţări şi ale alteea, trebue făcută nu cu privire 
la numărul respectiv de locuitori, ci după sumele lor res- 
pective de producere naţională sau venit naţional. Dacă 
facem această comparaţie cu adevărat raţională, logică şi 
socialmente adevărată, atunci vedem că bugetul Franţei 
reprezintă, 12%/ din totalul veniturilor ei naţionale, iară al 
nostru 25% (111) din totalul producţiei noastre, din totalul 
venitului nostru naţional, deci românul plătește de două ori 
mai mult decât francezul. 

Sacrificiul bugetar al României e de două ori mai mare 
decât al Franţei. 


33089 29 


450 C. DOBROGEANU-GHEREA 


pe care începe s'o aibă tot mai mult statul, expli- 
caţia acelei atracţii invincibile pe care oare el 
pentru tot românul. Statul e la noi, cum am zis, 
distribuitorul binelui şi răului, soarele dătător de 
vieaţă, toate mânile se întind către el, toate in- 
teresele $8 grupează împrejurul lui. Şi nu e de 
mirare ! 

Statul dispune de a treea parte din întreaga 
producţie à ţării, statul înghite, într'o ţară emina- 
mente agricolă, o sumă de valori egală cu venitul 
net al întregului pământ, plus tot ce produce in- 
dustria mare. 

E aproape fantastic! 

Relele cari decurg din creșterea aceasta anor- 
mală şi hipettrofică a organului statului pentru 
organismul social, sânt nenumărate. 

In primul loc, bineînţeles, e creşterea mize- 
riei populaţiei, mizerie care se măreşte în pro- 
porţie directă cu creşterea anormală a bugetului 
statului. 

Al doilea rău, foarte însemnat, e următorul. 
Statul, în societatea modernă, e un organ social 
supus, o expresie mai ales a intereselor claselor 
producătoare; nu a intereselor producătorilor di- 
recţi, a muttcitorimii — exprimarea directă a 
acestora va fi statul socialist — statul însă democrat- 
burghez exprimă în primul rând interesele claselor 
economiceşte dominante, a acelora cari conduc 
producţia. Dar câteodată statul, în anumite con- 
diţii anormale, prin creşterea sa hipertrofică, prin 
faptul că ajunge să absoarbă o parte colosală din 
întreaga producţie a ţării, începe să se simtă tot 
mai mult $i mai mult ca un organ de sine stà- 
tător, ba mai mult, ca un organ dominant, care 


NEOIOBĂGIA 451 


tinde să stăpânească toate clasele sociale şi să dis- 
pună de însăş producţia economică a ţării. 

Neavând însă funcțiunile unei clase producă- 
toare, statul devine fatal, prin hipertrofiarea sa, 
un organ parazitar, care suge întreaga sevă a or- 
ganismului social, îi falsifică şi îi compromite creş- 
terea şi desvoltarea. 

Această hipertrofiare a organului statului, pre- 
facerea lui întrun organ dominant, biurocrato- 
parazitar, e una din cele mai pernicioase boli de 
care poate fi cuprins organismul social al unei so- 
cietăți moderne. 

Tocmai de boala aceasta gravă sufere Rusia. 
E cancerul biurocraţiei parazitare ţariste, care 
roade, otrăveşte şi distruge organismul social ru- 
sesc. Și Rusia, printr'o luptă eroică, unică în felul 
ei, prin jertfele nenumărate, prin sângele celor mai 
buni din fii săi, n'a putut să scape până acuma de 
boala aceasta. 

Prin hipertrofiarea statului şi prin neoiobăgia 
noastră (aceste două fenomene sociale sânt strâns 
legate) începem şi noi să imităm Rusia şi, sub 
acoperișul și scutul unor instituţii constituţionalo- 
occidentale, începem să ne organizăm deabinelea 
un stat biurocrato-parazitar. 

Dar trebue neapărat să ne oprim din drumul 
acesta, e vremea supremă să ne oprim din drumul 
acesta, pentrucă ceeace poate suporta marea şi 
puternica Rusie, n'o putem noi: sântem prea debili 
pentru aceasta. 

Și tot aici şi în aceeaş ordine de idei trebue 
să căutăm explicaţia pentru alt fenomen social: 
locul aşa, de nemăsurat de mare pe care-l ocupă 
politica în vieaţa ţării. 


. 


452 C. DOBROGEANU-GHEREA 


Politica acaparează toate interesele, atrage toate 
inteligențele şi talentele, înlänțueşte toate conştiin- 
tele. Nu numai schimbarea unui guvern, dar până 
şi schimbarea unui ministru de resort, ţine în sus- 
pensie respiraţia ţării întregi, parcă ar fi un eve- 
niment important ce-i hotărăşte soarta, şi faţă de 
care dispar toate interesele şi preocupările econo- 
mice, intelectuale, culturale, naţionale. 

Din cele spuse mai sus e clar, pentruce po- 
litica ocupă un loc atât de precumpănitor în vieaţa. 
țării. 

Statul dispune de a treea parte din producţia 
țării, de o sumă de valori egală cu întregul venit 
net al pământului şi cu tot ce produce industria şi tot 
el dirigueşte afacerile ţării şi hipertrofiindu-se de- 
vine o putere covârşitoare în societate. Pe dealtă- 
parte, politica în ţările cu regim constituţional e 
mijlocul prin care se poate pune mâna pe stat, e 
mijlocul prin care poţi să iei parte la afacerile sta- 
tului. Ce mirare, deci, că politica devine ocupaţia de 
predilecție, centrul hipnotic de preocupare pentru 
toți cari vor să însemneze ceva în ţară, cari vor să 
parvină. Și nu numai pentru aceştia, dar şi pentru 
aceia cari vor chiar numai să trăească, întrucât 
într'o ţară cu producţie mizerabilă, lipsită de mare 
industrie, sânt clase întregi sociale, cum sânt oa- 
menii cu ceva, carte (proletariatul intelectual), cari 
nu-şi găsesc şi nu-şi pot găsi decât numai la statul 
biurocrat mijloacele de trai. 

Când, însă, statul normal prin hipertrofiare 
devine un stat biurocrat-parazitar, atunci întrun 
regim constituţional şi politica devine politicianism, 
iară partidele politice se prefac în oligarhii politice, 
cu clientelele lor şi cu toate rezultatele nefaste pe 


» 


NEOIOBĂGIA 453 


cari le implică politicianismul şi oligarhia politi- 
cianistă. 

Și astfel în profunzimile vieţii economice găsim 
explicaţia, adevărată, a fenomenelor politico-sociale. 


* 
* * 


Am spus mai sus că nu pot vorbi aci mai pe 
larg de toate rezultatele acestui fel de gospodărie, 
felului nostru de a gospodări. 

Ne vom opri, totuşi, aci mai mult asupra fe- 
nomenului atât de interesant, care se cheamă scum- 
pirea traiului, având în vedere importanța, partea 
simptomatică şi actualitatea lui mare. Cetitorii noştri 
nu ne vor lua aceasta în nume de rău, întrucât 
fenomenul în chestie îi priveşte acuma aşa de 
aproape şi atinge atât de adânc interesele lor cele 
mai vitale. 

In ultimele trei decenii obiectele de prima ne- 
cesitate — carne, peşte, lemne, etc. — s'au scumpit 
într'un mod înfiorător, cu sute la sută; în acelaş 
interval chiriile sau dublat, sau triplat, şi a. m. d. 

De unde provine această imensă creștere a 
preţurilor, care în oraşe începe să facă imposibilă 
vieața omului mai sărac? 

«Cauza c, au răspuns oamenii noştri politici, 
de stat, că sântem acuma mai bogaţi ca înainte, că 
avem bani mult mai mulţi şi deaceea, ca în toate 
țările mai bogate, banii se ieftinesc şi fatal cresc 
preţurile; dar această scumpire de traiu, întrucât 
ea e rezultatul ieftinirii banului, e numai aparentă, 
nu e reală». 

Nimic mai neexact. 

Lasă, că bogăţia noastră e o legendă, cum am 
văzut, mai sus, dar chiar dacă am avea mulţi bani, 


454 C. DOBROGEANU-GHEREA 


mulţi de tot, aceasta ar putea influenţa preţurile 
numai întrucât s'ar mări cererea bunurilor şi nu- 
mai pânăcând şi oferta sar mări, sar acomoda, 
cererei, deci în mod vremelnic. 

Ca să vedem foarte clar, cât de greşită e ex- 
plicaţia, oamenilor noştri de stat și a economiştilor 
noştri, cari explică scumpirea traiului prin mai 
marea abundență şi ieftinire a banului, să facem 
următoarea presupunere, o hipoteză absolut exa- 
gerată, care nu se poate îndeplini în realitate, dar 
care invederează cele zise mai sus. 

Să presupunem că renta pământului ar fi 
crescut așa de mult, iară bugetul statului așa de 
formidabil, încât acestea singure la un loc ar în- 
ghiţi nu 45% din întreaga producţie a ţării, cum e 
cazul acuma, ci o sumă aproape dublă, adică 80%. 
Ce s'ar întâmpla atunci? 

E vădit pentru oricine, că în acest caz rămă- 
nând pentru consumul şi vieaţa tuturor claselor 
sociale, afară de rentieri şi stat, numai 20%, din 
întreaga producţie a ţării, toţi locuitorii ei ar dis- 
părea de foame și mizerie, şi împreună cu ei ar 
dispărea, şi statul cu clasele bugetivore şi rentivore. 

Dar înainte de a ajunge la acest ultim de- 
zastru, un altul ar veni să distrugă teoriile eco- 
nomice ale oamenilor noştri de stat. 

In adevăr, în supoziţia noastră, rentierii şi 
statul absorbind 80%/, din întreaga producţie şi, 
după, obiceiul pământului, cheltuind cea mai mare 
parte în streinătate sau pe mărfuri streine, iară 
întreaga ţară neavând pentru consumul său decât 
numai 20/, din producţia naţională, mizeria ar de- 
veni înfricoşătoare, banii ar deveni extrem de rari. 

Pe dealtăparte, prin creşterea nemăsurată a 


NEOIOBĂGIA 455 


rentei pământului sar scumpi în aceeaş măsură 
toate bunurile ce provin din pământ, deci tocmai cele 
strict necesare vieţii, iară prin scumpirea acestora 
sar scumpi şi munca lucrătorilor, prinurmare şi 
toate bunurile produse de ea. Tot astfel, scumpin- 
du-se mult produsele pământului prin mărirea ne- 
măsurată a rentei, sar ridica enorm preţul tuturor 
fabricatelor marei şi micei industrii, în cari intră 
produsele pământului ca materii prime. Statul de- 
asemenea, mărind enorm impozitele, în special pe 
cele indirecte, ar mări întruatâta şi preţul bu- 
nurilor. 

Şi atunci, în supoziţia noastră, am avea ur- 
mătoarea stare de lucruri: deoparte, o grozavă 
lipsă şi raritate a banilor, dealtăparte o îngrozi- 
toare urcare a preţului bunurilor economice, o 
îngrozitoare scumpire a vieţii. 

Bineînţeles că atunci oamenii noştri de stat 
ar găsi, că scumpirea vieţii provine din cauza ra- 
rităţii banului, dupăcum acuma găsesc, că pro- 
vine din cauza abundenţii lui. 

E atât de evident, atât de simplu şi atât de 
uşor: când vezi două fenomene coexistente, decre- 
tezi pe unul drept cauză a celuilalt şi—basta ! Banul 
în ţara noastră e azi mult mai abundent ca acum 
un sfert de veac, vieața e mult mai scumpă, deci 
cauza scumpirii traiului e abundența banului. Nu-i 
vorbă, se poate zice şi altfel: cauza abundenţii ba- 
nilor e scumpirea bunurilor economice, întrucât 
pentru a plăti şi a comercializa o sumă de bu- 
nuri mai scumpe trebuesc şi bani mai mulţi. Ei, şi 
atunci? Atunci ne-am încurcat, şi atâta tot! 

O, dacă explicările acestea atât de uşoare şi 
simple, ar fi tot atât de adevărate ştiinţificeştel 


456 C. DOBROGEANU-GIIEREA 


Din nefericire, explicările conforme aparenţelor şi 
priceperii obişnuite, practice, sânt uşoare, dar nu 
sânt adevărate, iară cele ştiinţifice sânt adevărate, 
dar nu sânt uşoare deloc. 

Noi, însă, avem nevoie de explicările cele ade- 
vărate, şi deaceea trebue să facem o excursiune 
cât de mică în domeniul ştiinţii. : 

Pentru a afla dece se scumpeşte valoarea şi 
preţul bunurilor economice, ale mărfurilor, trebue 
să cunoaștem, în două cuvinte măcar, ce e va- 
loarea unei mărfi şi ce e preţul ei? 

Valoarea, unei mărfi, după Marx, e egală cu 
timpul mijlociu necesar pentru producerea ei, iară 
după economiştii clasici burghezi, valoarea unui 
bun economic, a unei mărfi, e egală cu cheltuielile 
mijlocii necesare pentru producerea ei !). 

Preţul unei mărfi e valoarea ei exprimată 
în bani. 

Sânt două legi economice fundamentale în so- 
cietăţile producătoare de mărfuri, cari fac ca în 


1) Teoria lui Marx asupra valorii e incomparabil supe- 
rioară, ca teorie științifică, celei a economiştilor clasici bur- 
ghezi. Teoria lui Marx e mai generală, mai abstractă şi 
cuprinde şi lămureşte, ştiinţificeşie vorbind, mult mai bine 
fenomenul valorii. Dar tocmai pentrucă e mai abstractă, e 
mai grea de înţeles şi deaceea noi, dorind să fim cât se 
poale de clari, în aceste câteva, cuvinte teoretice intrebuințăm 
amândouă definițiile, şi asla cuatât mai mult, cucât definiţia 
valorii economiştilor clasici burghezi în practică poale fi re- 
dusă la ceaa lui Marx. 

Asemenea, pentru a nu complica chestia tratată, vorbind 
de preţ, facem abstracţie de alte manifestări ale fenomenului 
preţului, cum e celal monopolului, prețul rarităţii, etc... Pe 
noi aci ne interesează numai preţul mărfurilor ce pot fi pro- 
dusa în cantități voite, şi care preţ urcându-se, scumpeşte 
vieaţa, dar nu ne interesează preţul tablourilor artistice. 


NEOIOBĂGIA 457 


preţul unei mărfi să se manifesteze valoarea ei, 
ca preţul unei mărfi să caute să devină egal cu 
valoarea ei — aceste două legi fundamentale sânt: 
legea, liberei concurenţe şi legea ofertei şi cererei. 
Dacă în piaţă ar fi un singur vânzător de mărfuri, 
el s'ar folosi atunci de situaţia lui privilegiată şi 
ar ridica preţul mărfurilor cu mult deasupra va- 
lorii lor, iară dacă în piaţă ar fi un singur cum- 
părător faţă de mulţi vânzători, atunci şi acesta 
s'ar folosi de situaţia lui privilegiată şi ar cobori 
preţul mărfurilor mult sub valoarea lor. Dar vân- 
zători sânt mulţi şi toţi vor să vândă şi prin con- 
curența dintre ei caută să reducă preţul mărfu- 
rilor; deasemeni şi cumpărători sânt mulţi şi prin 
concurenţa dintre ei caută, la rândul lor, să ridice 
preţul mărfurilor. 

Pe dealtăparte, în societatea modernă unde se 
produce nu pentru consumare directă, ci pentru 
vânzare, nu se ştie niciodată exact cât anume se 
cere în piaţă din mărfurile necesare. Deaceea se 
produce şi se furnizează în piaţă uneori mai mult, 
alteori mai puţin decât se cere. Dacă oferta măr- 
furilor întrece cererea, atunci preţul acestora cade 
sub valoarea lor, ele se ieftinesc, dar atunci şi 
producţia, mărfurilor şi furnizarea lor în piaţă de- 
venind păgubitoare, cată să se răstrângă, să se 
împuţineze, oferta deci scade şi cată să se acomo- 
deze cererei, ceeace face ca şi preţul mărfurilor să 
revină la valoarea lor. Dacă se întâmplă, dimpo- 
+rivă, ca cererea să întreacă, oferta, atunci preţul 
-mărfurilor se ridică deasupra valorii lor, ele se 
scumpesc, dar atunci şi producătorii şi furnizorii, 
mânaţi de dorinţa unui câştig mai mare, caută să 
producă şi să furnizeze mai mult, oferta, deci creşte 


458 C. DOBROGEANU-GHEREA 


şi caută să se acomodeze cererei, ceeace face ca 
preţul mărfurilor să scadă pânăla valoarea lor. 
Astfel, prin aceste două legi fundamentale: li- 
bera concurenţă şi legea ofertei şi cererei, şi prin 
oscilaţiile provocate de ele, preţul mărfurilor e ba 
mai Sus, ba mai jos decât valoarea lor şi cată 
să ajungă, în mijlociu, la valoarea lor, care constă 
în chieltuielile lor de producere şi de furnizare. 
Acuma, când ştim în câteva cuvinte ce e va- 
loarea şi ce e preţul mărfurilor, să vedem ce e banul. 
Aurul (noi avem etalon de aur, iară hârtia 
monedă, schimbabilă în aur, e un reprezentant 
adecvat al acestuia), aurul, zic, e un bun econo- 
mic întocmai ca oricare altul, a cărui valoare e, 
deci, egală cu vremea necesară, cu cheltuielile ne- 
cesare pentru producerea lui. Dar aurule un bun 
economic sui generis, are anumite calităţi, cari îl 
prefac în bani propriu zişi, în instrument de schimb 
şi în instrument de măsurare a valorii tuturor celor- 
lalte mărfuri. Faptul că aurul-monedă e totodată 
un bun economic ca toate celelalte, dar şi un instru- 
ment de schimb şi capital, faptul că se prezintă 
sub trei ipostase deosebite, că are trei funcţii eco- 
nomice diferite, îl preface într'o categorie econo- 
mică foarte complexă, foarte greu de pătruns şi 
care încurcă straşnic, nu numai publicul neştiutor 
sau diletant, dar şi pe economistul de meserie, 
Așadar, aurul-moneâă e un bun economic, o 
marfă ca oricare alta, are valoarea lui, care se 
măsoară, prin timpul mijlociu necesar pentru pro- 
ducerea lui, prin cheltuielile lui de producere, şi toc- 
mai deaceea, având pelângă asta şi anumite cali- 
tăţi speciale, devine monedă — un instrument de 
schimb şi de măsurare a valorii celorlalte mărfuri. 


NEOIOBĂGIA 459 


O bucăţică de aur — napoleonul — pentru produ- 
cerea căruia se cer, să zicem, două zile de muncă, 
a cărui cheltueală de producere e de 20 de lei, 
se va schimba şi va face să se schimbe între ele 
o pereche de ghete, un sac de făină sau o haină, 
cari cer deasemenea în medie pentru producerea 
lor câte 2 zile de muncă şi ale căror cheltuieli de 
producere sânt de 20 de lei. Dacă cheltuielile 
de producere a unei mese vor fi de 40 de lei, 
a unui pat de 60 de lei, atunci masa se va 
schimba pe o bucată de aur cât 2 napoleoni, patul 
pe o bucată de aur cât 3 napoleoni sau pe hâr- 
tie-monedă echivalentă, care, într'o ţară cu o cir- 
culaţie monetară normală și cu etalon de aur, e un 
reprezentant adecvat al aurului. 

Intrun cuvânt: mărfurile se schimbă între ele 
prin intermediul aurului după cheltuielile lor de pro- 
ducere şi înprivinţa asta e indiferent dacă banii- 
aur vor fi abundenţi în ţară sau ba. De-or fi în 
țară 5, 10 ori 20 milioane de napoleoni de aur, tot 
o pereche de ghete se va schimba pe un napoleon, 
întrucât cheltuielile de producere şi ale uneea şi ale 
celuilalt sânt de 20 de lei, 

Dar dacă ghetele, haina, sacul de făină se vor 
scumpi, dacă cheltuielile lor de producere se vor 
dubla ? Atunci e vădit că aceste mărfuri, ale căror 
cheltuieli de producere vor fi de câte 40 de lei, 
nu se vor mai putea schimba pe o bucată de aur 
cât un napoleon, ci pe o cantitate de aur dublă, 
ale cărei cheltuieli de producere sânt deasemenea, 
de 40 de lei. In acest caz, însă, bunurile econo- 
mice: ghetele, haina, sacul de făină, sau scumpit 
pentrucă sau ridicat cheltuielile lor de producere, 
și nu pentrucă sar fi ieftinit aurul, i 


460 C. DOBROGEANU-GHEREA 


Dar dacă aurul s'ar ieftini, dacă cheltuielile lui 
de producere s'ar reduce la jumătate (prin procedee 
nouă de extracţiune ori prin descoperirea unor mine 
extraordinar de bogate)? Atunci da, atunci într'a- 
devăr, din cauza şi în proporţia ieftinirii aurului- 
monedă sar scumpi şi toate mărfurile, toate bu- 
nurile economice. Ghetele, haina, sacul de făină, 
ale căror cheltuieli de producere au rămas aceleaşi, 
a căror valoare a rămas aceeaş: 2 zile în mijlociu 
de muncă, nu se vor mai putea schimba pe o bucată 
de aur de un napoleon, a cărui valoare sa redus 
la jumătate, ci pe doi napoleoni, preţul lor, deci, se 
va dubla, se va scumpi caşi preţul tuturor celor- 
lalte mărfuri. Scumpirea aceasta, însă, ar fi numai 
aparentă, întrucât cheltuielile de producere a tuturor 
bunurilor, şi deci şi valoarea lor, au rămas aceleaşi, 
şi numai măsura cu care sânt măsurate — banul- 
aur — şi-a schimbat valoarea. 

Nu-i vorbă, chiar scumpirea aceasta aparentă, 
ar face încă destule boclucuri şi ar tulbura pro- 
fund toate relaţiile sociale. Astfel statul prin buge- 
tul lui, întocmit după vechea valoare a aurului, ar 
retrage din producţia ţării numai jumătate din 
valorile vechi, ar fi deci în pierdere cu 50, cari 
ar fi câştigate de contribuabili. Astfel şi un cre- 
ditor, care ar avea de încasat o mie de lei, ar 
primi numai jumătate din valoarea reală veche — 
o valoare reală veche de 500 de lei — iară pe ce- 
lelalte 500 le-ar câştiga debitorul. Tot aşa şi lu- 
crătorii salariaţi, întrucât ar primi vechiul lor salar 
nominal, ar căpăta în realitate numai o jumătate 
a vechii valori reale, iară capitaliştii şi patronii 
ar încasa-o pe cealaltă. Și intregul bocluc sar 
putea înlătura numai taxând aurul după noua lui 


NEOIOBĂGIA _ 46i 
valoare, prefăcând o cantitate de aur de două ori 
mai mare într'o monedă nouă de 20 de lei. Atunci 
„toate relaţiile economice ar deveni iarăşi normale. 

Dar toate aceste desvoltări sânt gratuite, întru- 
cât valoarea şi preţul aurului de zeci de ani, cu 
oarecari oscilaţii, nu sau schimbat în mod simţitor 
şi prinurmare nici scumpirea bunurilor nu poate 
proveni din cauza, aceasta. Și nici economiștii şi 
oamenii noştri de stat nu susţin aceasta; ei nu zic 
- că aurul-monedă sar fi ieftinit în ţară din cauza 
reducerii valorii lui, a cheltuielilor lui de produ- 
cere, ci din cauza abundenţii sale. 

Or, aceasta e 0 mare greșeală, care provine din 
faptul că d-lor confundă banii în calitatea și funcţia 
lor de capital, cu banii în calitatea şi functia lor de 
instrument de schimb. 

Când banii — capitalul bănesc — sânt abun- 
denţi, când oferta lor în piaţa financiară întrece 
cererea, atunci se ieftinesc şi, depuşi la bancă, înloc 
să producă 6 la sută, produc, să zicem, 5, 4 sau 
chiar 3 la sută — productivitatea capitalului bănesc 
scade la jumătate, banii sânt de două ori mai ief- 
tini. Dar această îe/tinire a banilor, în calitatea și 
funcţia lor de capital, nare a face cu banii în cali- 
tatea și funcţia lor de instrument de schimb. Un 
napoleon depus la bancă, de-o produce el. în cali- 
tate de capital, 50 de bani ori un leu, el tot pe o 
pereche de ghete se va schimba, întrucât cheltuie- 
lile de producere ale ucesteea sânt egale cu chel- 
tuielile de producere ale napoleonului. Prin urmare... ! 

Există un caz în care abundența banilor, ca 
instrument de schimb, poate să devină într'adevăr 
o cauză de scumpire a bunurilor de trai, şi nu de 
scumpire aparentă, ci reală şi adevărată. Aceasta 


462 C. DOBROGEANU-GHEREA 
se întâmplă când banii năvălesc într'o ţară deo- 
dată şi pe neaşteptate, aşacum a fost cazul de 
pildă .la noi, în timpul răsboiului ruso-turc. Atunci 
banii înmulţindu-se deodată, cererea bunurilor creşte 
mult şi covârşeşte oferta, care nu i se poate aco- 
moda imediat, — preţurile se ridică mult deasupra 
cheltuielilor de producere şi furnizare, vieața se 
scumpeşte mult. Dar, mânaţi de dorinţa unui câș- 
tigeatât de ridicat, producătorii din interiorul ţării 
şi furnizorii mărfurilor din afară — negustorii — 
măresc producţia şi furnizarea, măresc oferta, care 
ajunge deobiceiu să întreacă şi cererea, şi astfel, 
după o perioadă de scumpire a bunurilor, vine o 
perioadă de ieftinire chiar sub valoarea lor. Şi în 
acest caz excepţional, care mare nimic a face cu 
ceeace se petrece în ţară la noi, abundența banilor 
poate să fie numai cauza unei scumpiri trecătoare, 
căreea, îi urmează, o perioadă de ieftinire a vieţii. 
Prinurmare, explicarea scumpirii traiului nos- 
tru, scumpire continuă, reală şi crescândă, prin 
abundența banilor, chiar dacă aceasta din urmă ar 
ezista cu adevărat, e o erezie economică şi o fan- 
tazie practică. 
Dar atunci cari sânt cauzele adevărate, ce scum- 
pesc în realitate bunurile economice şi deci şi vieaţa ? 
După cele spuse mai sus răspunsul e destul 
de clar: toate acele cauze cari măresc cheltuielile 
de producere a unei mărfi, mărindu-i valoarea, 
îi ridică şi preţul şi ipso facto scumpesc vieaja. 
Astfel de cauze sânt multe, să le vedem pe 
cele principale. , 
Prima cauză, şi o cauză fundamentală a scum- 
pirii bunurilor de trai, ar putea să fie scăderea, pro- 
ductivităţii muncii. Dacă pentru producerea unei 


NEOIOBĂGIA 463 


perechi de ghete, a unei haine, a unui sac de făină, 
ar fi necesare patru zile înloc de două, atunci și 
cheltuielile lor de producere sar dubla, atunci evi- 
dent că şi valoarea şi preţul lor s'ar dubla. ` 

Poate fi vorba la noi de scumpirea bunurilor de 
trai din această pricină? Evident că nu. Nici la noi, 
nici aiurea. Dimpotrivă, productivitatea muncii nu 
numai că nu scade, dar prin, tecnica modernă, prin 
aplicaţiile ştiinţii, creşte mult în agricultură, ver- 
tiginos în industrie, tinzând să ieftinească uimitor 
bunurile de consumaţie. Factorul acesta economic 
ieftineşte, deci, foarte mult traiul, nu-l scumpeste. 

Al doilea factor, care ar putea să ridice preţul 
bunurilor de trai,e scumpirea muncii. Mărindu-se 
preţul muncii muncitorului, în aceeaş proporţie 
cresc şi cheltuielile de producere a mărfurilor și 
deci şi preţul lor!). 


1) In societăţile moderne capitaliste productul naţional, 
grosso modo, se împarte în valoarea necesară pe care o iau 
lucrătorii și plusvaloarea ce și-o aproprie capitalul. Dacă 
partea lucrătorilor creşte, scade întrualâta partea capitalului 
şi atâta tot, De aci, deci, n'are de unde să urmeze creșterea 
preţurilor. 

In realitatea vieţii economice, însă, nu crește întreagă, şi 
nu creşte deopotrivă, partea luată de toţi lucrătorii. Deobi- 
ceiu, în anume branşe de producţie se ridică salariile din 
cauze diferite, în altele nu; şi profiturile capitalului tinzând 
să se egalizeze, în branşa de producţie unde s'au ridicat sa- 
lariile cresc și preţurile, Intrucât priveşte pe lucrătorii in- 
dependenţi, micii meseriași, etc..., o categorie economică 
atât de importantă în ţările semicapitaliste, apoi nici vorbă 
nu e că remunerarea muncii lor crescând, cresc și preţu- 
rile bunurilor produse de această muncă. 

Decât, şi aceasta trebue de ţinut bine seamă, la noi în 
adevăr s'a ridicat preţul muncii, dar nu şi strictul necesar 
pentru producerea şi reproducerea ei, munca nu consumă mai 


464 C. DOBROGEANU-GHEREA 


E oare acesta cazul ţării noastre? Nu. De 
țărănime nu mai vorbim, ea moare mai abitin: 
acuma de foame decât oricînd. Intrucât priveşte 
„pe lucrătorii din oraşe şi lucrătorii industriali, 
apoi salarul acestora a crescut cu adevărat în 
cele din urmă trei patru decenii, uneori sa du- 
blat, alteori şi mai mult. Dar în aceeaş măsură 
sa scumpit şi vieaţa, traiul muncitorului, aşa- 
că în realitate el nu numai că nu consumă mai 
mult din productul naţional, ci, chiar cu un salar 
dublu, trăeşte poate mai greu decât mai înainte. 
Lucrătorul nu se alege, deci, cu nimica din scum- 
pirea muncii —a mărfii lui munca; produsul şi 
rezultatul acestei scumpiri intră numai vremelnic 
în punga lui, nu e consumat de el, ci de un X oare- 
care. Acest X, scumpind munca, ipso facto scum- 
peşte bunurile produse de ea, iară rezultatul acestei 
scumpiri a muncii nu-i revine ei, ci aceluiaş X. Vom 
vedea, îndată, cine este acest X. 

Atunci poate că negustorii, intermediarii, vân- 
zătorii, or fi scumpind din lăcomie aşa de mult 
vieaţa, urcând imens preţul bunurilor deasupra va- 
lorii lor şi a cheltuielilor lor de producere? 

Din toate explicaţiile date scumpirii vieţii, 
aceasta e cea mai absurdă, cea mai copilărească.. 

Dupăcum am văzut, preţul unui bun economic 
se reduce prin libera concurenţă la valoarea acestui 
bun (adică la cheltuielile lui de producere şi furni- 
zare, în cari intră şi profitul obișnuit al negusto- 


mult decât altădată, ci s'a ridicat preţul ei din cauza-scum- 
pirii bunurilor consumate de ea, munca sa scumpit din pri- 
cina scumpirii traiului, încât remunerarea crescândă în bani 
a muncii nu e cauza primă și eficientă a scumpirii traiului, 
ci este efectul ei. 


NEOIOBĂGIA 465 


rului). Or, negoţul în ţara noastră e bazat pe li- 
bera concurenţă. Dacă negustorii, intermediarii, ar 
realiza profițurile de sute la sută, cu câtau crescut 
preţurile bunurilor de trai, atunci nu numai capi- 
talul intern, dar întreg capitalul mobiliar din câteşi 
patru colţurile lumii sar. îndrepta spre negoţul 
țării, care dă profituri aşa de fabuluase. In reali- 
tate e tocmai dimpotrivă : mai tot capitalul indigen 
neavând industrie unde să se poată plasa, caută, 
să, se bage în negoţ, iară rezultatul e o concurență 
înverşunată între negustori. 

Atunci poate că trusturile şi cartelurile scum- 
pesc traiul, ridicând preţul mărfurilor deasupra 
valorii lor? 

Intr'o minimă măsură, da. Cartelurile, întrucât 
eludează legea liberei concurente, scumpesc nenor- 
mal bunurile, mărfurile pentru vânzarea cărora 
sânt cartelate. Sânt, însă, foarte puţine 'carteluri cu 
un număr absolut neînsemnat de mărfuri și, afară 
de asta, cea mai superficială analiză a preţului 
unei mărfi vândute de cartel va arăta, cum acesta 
din urmă scumpeşte marfa cu mai puţin decât X-ul 
despre care am vorbit mai sus. 

Atunci poate că industria indigenă şi încura- 
jarea ei ridică preţul mărfurilor şi scumpeşte astfel 
traiul? 

Intro mică măsură, da. Intrucât cheltuielile 
de producere ale industriei noastre mari sânt mai 
ridicate decât acelea ale industriei articolelor si- 
milare din streinătate, întruatâta, prin faptul tari- 
felor protectoare, plătim mai scump mărfurile 
acestea. Dar iarăşi şi în scumpirea, aceasta, inter- 
vine, mărind-o, X-ul nostru. 

Afară, de asta, bunurile produse de industria. 


33089 30 


466 C. DOBROGEANU-GHEREA 


noastră proteguită sânt foarte puține şi, afară doar 
de zahăr, joacă un rol relativ neînsemnat în bu- 
getul contribuabilului român, şi deaceea şi scum- 
pirea vieţii provenită din această pricină e neîn- 
semnată, în comparaţie cu enorma scumpire a 
traiului în ţara noastră. 

Atunci care e adevărata şi adânca pricină a 
acestei scumpiri enorme à traiului? 

Iat-o, sau iată-le. 

Mai întâi unele articole de prima necesitate, 
pe cari țăranul nostru le producea şi le furniza 
pieţii, se scumpesc, pentrucă ţăranul e silit de re- 
gimul neoiobag să devină tot mai excluziv produ- 
cător de cereale pentru export şi produce din ce 
în ce mai puţin produsele auxiliare ale agricul- 
turii — zarzavaturi, păsări, lapte, ouă, etc. ..— pe 
cari înainte le producea, şi le vindea foarte ieftin, 
neţinând seamă cât îl costă cu adevărat produ- 
cerea lor. 

Dar cauza principală, adâncă, permanentă, 
constantă, a scumpirii traiului şi a creşterii mize- 
riei este: sporirea nemăsurată a bugetului, a impozi- 
telor statului și sporirea tot atât de nemăsurală a 
rentei pământului. Acestea, întrucât ridică cheltuielile 
de producere și [furnizare a mărfurilor, întruatâta le 
măresc preţurile și, deci, scumpesc traiul. 

Asta e cauza adevărată, 'adâncă, permanentă şi 
constantă, a scumpirii traiului. 

“Am văzut că statul ia din întreaga producţie 
a ţării 400 milioane; renta pământului marei pro- 
prietăţi e de 120—140 milioane. Statul şi renta iau, 
deci, dintr'un miliard şi două sute de milioane până- 
la 540 de milioane, adică aproximativ 450/. 
să zică statul şi rentierii pământului „retrag din 


NEOIOBĂGIA 467 


întreaga producţie, -—care prin sine însăş e mize- 
rabilă şi insuficientă pentru o vieaţă omenească a 
țării, — 450%; încât pentru restul întregii ţări, cu 
toate clasele ei (afară de cei cari trăesc din buget 
şi din renta pământului), rămâne 55%. 

Ce mirare deci că, pe măsură ce statul şi ren- 
tierii pământului retrag tot mai mult din pro- 
ductul ţării, mizeria merge crescând? 

Cucât statul şi renta vor retrage mai muli, cu- 
atât mizeria va crește. Și într'o fară capitalistă sau 
semicapitahstă, producătoare de mărfuri, această mi- 
zerie se manifestă pe deoparte prin faptul că locui- 
torii au tot mai puţine mijloace cu cari să cumpere, 
iară pe dealtăparte prin scumpirea tot mai mare a 
mărfurilor, a bunurilor de consumare. 

Renta, crescând într'o proporţie nemăsurată, 
scumpeşte toate bunurile provenite din pământ, în 
primul rând, deci, bunurile cele mai importante şi 
mai strict necesare. vieţii. Renta crescândă a pă- 
mântului scumpeşte în aceeaş măsură toate pro- 
ductele pământului, cari intră ca materii prime în 
fabricarea altor bunuri materiale, industriale. Scum- 
pind vieaţa, muncitorului, renta pământului scum- 
peşte bunurile produse de această muncă. Iară 
statul, prin impozitele directe şi indirecte, pro- 
duce acelaş rezultat caşi renta, într'o măsură şi 
mai mare!). 

Și atunci când renta şi statul absorh din în- 
treaga producţie a ţării grozava şi imensa sumă 
de 45%, atunci când renta pământului şi statul 


1) Nu toate impozitele statului, dealtfel, scumipese pre- 
ţurile. Astfel, impozitul asupra rentei pământului micşorează 
această rentă, dar nu ridică preţurile, 


468 C. DOBROGEANU-GHEREA 


înghit cât pe-ce jumătate din întreaga noastră 
producţie, rămânând pentru întreaga ţară numai 
o jumătate şi ceva din ceeace produce, a te mai 
mira de enorma scumpire a vieţii şi'a-i căuta cau- 
zele eficiente aiurea, e tot aşa de logic şi cuminte 
caşicum, după săptămâni întregi de ploi toren- 
tiale, te-ai mira de inundaţii şi le-ai căuta cauza 
în apa cu care se stropest străzile oraşelor. 

Dar opinia noastră publică a fost atât de mult 
înșelată, şi îndreptată pe căi. greşite de cei neştiu- 
tori şi interesaţi, încât cred că nu e de prisos să 
dau aici câteva exemple concrete pentru dovedirea 
celor de mai sus. 

Să luăm ca pildă scumpirea chiriilor, cari joacă 
un rol covârşitor în bugetul omului sărac. 

Pentru construirea unei case trebue mai întâi 
teren, iară renta pământului urban a crescut în 
proporţii fabuloase; în ultimible trei-patru decenii 
preţul metrului pătrat în Bucureşti s'a dublat, s'a, 
triplat, sa împătrit, ba şi mai mult. Apoi pentru 
construirea pe acest teren, al cărui preţ s'a ridicat 
cu 2000/3, 300%, etc. .., trebue material de construcţie: 
var, nisip, cărămidă, lemn lucrat, etc... Producerea 
acestui material reclamă muncitori manuali şi in- 
telecluali, iară munca s'a scumpit şi ea, deoparte 
din cauza scumpirii — prin creşterea rentei — 
a tuturor bunurilor strict necesare vieţii, dealtă- 
parte din cauza creşterii impozitelor directe şi in- 
directe. Astfel muncitorii, cari produc materia- 
lele de construcţie, primesc o remunerare mai 
mare ca mai înainte. Din nenorocire, mărirea 
aceasta a remunerării nu le folosește lor la nimic, 
ei sânt numai intermediarii, prin mijlocirea cărora 
surplusul acesta de salarii intră în buzunarul rentei 


NEOIOBĂGIA 469 


şi al statului; nu-i mai puţin adevărat, însă, că 
prin această, mărire a plăţei muncii se scumpesc 
bunurile produse de ea, se scumpesc, deci, foarte 
mult materialele de construcţie. Acelaş lucru se 
întâmplă şi cu munca direct întrebuințată în cons- 
trucţie; şi munca aceasta, — a arhitecţilor, zida- 
rilor, lemnarilor etc... — e scumpită şi din aceleaşi 
cauze. Pe urmă și toate materialele necesare aduse 
din streinătate sânt scumpite prin enormele taxe 
vamale, ce se prelevă asupra lor. In urmă vin 
angaralele statului, ce cad asupra casei şi fel de 
fel de impozite comunale crescute. 

Astfel, din toate aceste cauze, valoarea unei 
case e acuma de două sau trei ori mai mare ca 
altădată, şi se înţelege că şi chiria trebue să se 
urce în aceeaş proporție !). 

Sau să luăm un alt exemplu—carnea, un obiect 
deasemenea de prima, necesitate. 

Acum treizeci de ani păşunile erau extraor- 
dinar de ieftine, era mult pământ disponibil, nu 
putea tot să fie pus sub cultură, şi renta pămân- 
tului era foarte redusă. Acuma, însă, renta a crescut 
enorm, mai tot pământul e pus sub cultură, aşacă 
nici nu le mai vine deloc la socoteală proprie- 
tarilor şi arendaşilor să dea pământ pentru pă- 
şune, — pământ, care sub cultura cerealelor pro- 
duce 50 de lei pogonul. 


1) E evident că scumpirea chiriilor poate să provină şi 
din cauza lipsei de case de inchiriat, din cauza că cererea 
de case întrece oferta. In acest caz, însă, casele începând 
să producă venituri ce trec mult de venitul obişnuit şi nor- 
mal, se construesc case multe şi deobiceiu oferta lor mărită 
covârşeşte cererea, şi chiriile cad sub normal. Scumpirea, deci, 
a chiriilor din această cauză nu poate fi decât vremelnică. 


470 C. DOBROGEANU-GHEREA 


Oamenii noştri de stat abea dupăce au ob- 
ținut un briliant succes diplomatico-economic : per- 
misiunea de a exporta vite în Austria, deabea atunci 
au băgat de seamă că vremurile sau schimbat, 
că păşunile s'au scumpit până într'atâta, încât nu 
mai convine să creştem vite de export, că permi- 
siunea exportului am obținut-o, foarte adevărat, 
decât numai atâta că... n'avem ce exporta. 

Aşadar, preţul păşunilor a crescut enorm, s'a 
întreit, ba şi mai mult decât întreit. Or, vita nu se 
hrăneşte din aer, ci, trei ani de zile pânăce de- 
vine bună de tăeat, trăeşte din păşuni, din produc- 
tele pământului. 

` Prinurmare, creșterea unei vite de tăeat costă 
astăzi cel puţin de trei ori mai mult decât acum 
trei decenii; iară dupăce e adusă de măcelar la 
tăeat, mai vin încă multe alte cheltuieli şi angarale: 
abatorul, veterinarul şi fel de fel de impozite co- 
munale. Apoi, preţul prăvăliei măcelarului sa mă- 
rit, munca pe care o întrebuinţează e acum mai 
scumpă ca altădată, însfârşit cheltuielile lui proprii 
şi ale familiei lui, cari se ridicau acum trei decenii 
la 4000 lei anual, trec astăzi peste 8000 — şi noi 
ştim dece şi de unde vin toate aceste scumpiri. 

Fireşte că aceste cheltuieli cad toate asupra 
cărnii de vânzare, îi măresc cheltuielile de produ- 
cere şi de furnizare, ca să vorbim în termeni eco- 
nomici. 

Ce mirare, deci, că preţul cărnii sa întreit şi 
sa împătrit în ultimii treizeci de ani! 

Se înţelege, dacă sau întreit cheltuielile de 
producere şi de furnizare a cărnii, — în primul şi 
esenţialul rând din cauza creşterii rentei pămân- 
tului şi a impozitelor statului, — şi preţul cărnii tre- 


NEOIOBĂGIA 4Tl 


buea să crească în aceeaş proporţie. Dar publicul 
neştiutor, încurajat de cei interesaţi, acuză... pe 
măcelari (dece adică war vinde mai ieftin decât îi 
costă) şi cere împotriva. lor intervenţia statului. 

Şi cecace e mai comic decât toate: statul chiar 
intervine, foarte grav şi energic... peniru a feri pu- 
blicul consumator de spolierea negustorilor măcelari! 

E dela sine înțeles, că aceleaşi cauze cari 
scumpesc carnea, scumpesc şi laptele, ouăle, păsă- 
rile, zarzavaturile. 

Pentru limpezirea şi mai mare a celor spuse 
mai sus, să luăm încă o pildă foarte caracteris- 
tică: berea, care joacă şi ea un rol oarecare în 
bugetul orăşanului. 

Berea, se vinde de fabrici cu 50—52 lei hecto- 
litrul, 50—52 bani litrul. Din aceşti 50 de lei, statul 
şi comuna încasează direct 20 de lei, adică, nici mai 
mult nici mai puţin decât 40°/ din preţul de vàn- 
zare al berei. Dar cel puţin din cele 60%, rămase, 
din cei 30 de bani ce mai rămân de fiecare litru 
fabricantului, nu mai prelevează nimic statul şi 
renta crescândă a pământului ? 

Aş, vorbă să fie! 

Mai întâi, orzul şi hameiul — materiile prime 
din cari se fabrică berea — se scumpesc din cauza 
creşterii rentei pământului (ori din cauza scum- 
pirii lor creşte renta pământului, ceeace revine 
la acelaş lucru). Această scumpire a materiilor 
prime mărește, bineînţeles, şi cheltuielile de pro- 
ducere a berei. Apoi, alt element care 'măreşte 
aceste cheltuieli e şi capitalul băgat în fabrică şi 
instalaţii. Or, terenul pe care e construită fabrica 
acum costă incomparabil mai mult decât inainte, 
din cauza creşterii imense a rentei pământului 


4172 C. DOBROGEANU-GHEREA 


urban, deasemenea incompărabil mai mult costă 
şi construirea fabricii, din cauza scumpirii muncii 
prin creşterea rentei pământului și a impozitelor 
statului. Munca însemnată, manuală și calificată, 
intelectuală, întrebuințată la fabricarea berei e şi 
ea scumpită din aceleaşi cauze. 

Nu ştiu cucât pot toate acestea să mărească 
cheltuielile de producere a berei, — probabil cu 
10 lei hectolitrul, ori poate și mai mult. 

Dar, mai departe. Fabricantul vinde berea, cu 
50 — 52 lei hectolitrul, berarului, care urmează 
să o revândă consumatorilor. Pentru aceasta îi tre- 
bue un local la poziție, în centru, adică tocmai 
acolo unde renta pământului urban a crescut 
enorm. Din această cauză şi din cauza scum- 
pirii construcţiei casei, berarul plătește astăzi 
pentru local o chirie de zece mii lei şi mai bine. 
Apoi vin patenta, licenţa, fel,de fel de impozite co- 
munale. Lumina, ghiaţa, munca întrebuințată de 
berar, toate sau scumpit mult din cauzele știute; 
însfârşit berarul însuş şi familia lui, cari acum 
un sfert de veac puteau să trăească bine cu 4.000 
de lei anual, nu pot acum nici cu o sumă dublă. 

Şi toate cheltuielile acestea mărite cad, într’o 
țară săracă, dupăcum e a noastră, asupra unui 
cerc restrâns de consumatori. 

Și iată cum un litru de ere, ale cărui chel- 
tuieli de producere (incluziv profitul fabricantului) 
ar trebui să se ridice la 20 de bani, ajunge de se 
vinde cu 1 leu, iară berarii, presupuşii autori ai 
acestei scumpiri enorme, cu foarte rare excepţii, 
trăesc de azi pe mâne, cu frica falimentului în 
spinare. 

Intrucât priveşte renta pământului și statul, 


NEOIOBĂGIA 413 


apoi aceştia tac, înghit, îşi fac digestia, — şi din 
când în când, la intervale din ce în ce mai scurte, 
statul intervine energic... pentru a feri publicul 
consumator de spolierea hberarilor. 

Aş putea să înmulţesc cât de mult exemplele 
acestea, sper însă că şi cele citate sânt îndestulătoare. 

Dealtfel şi cetitorii singuri, fără ajutorul meu, 
pot să se convingă de veracitatea, celor avansate 
aici. N'au decât să ia preţul crescut al unui bun 
economic oarecare, să-l analizeze descompunându-l 
în toate elementele lui şi să cerceteze pentru fie- 
care element cucât participă la scumpirea acestuia 
statul şi renta pământului, — atunci se vor con- 
vinge dela sine şi vor pricepe clar legătura cau- 
zală care există, de pildă, între scumpirea cren- 
virştilor şi creşterea rentei pământului, între mă- 
rirea impozitului asupra sărei şi pipărarea chi- 
riilor la Bucureşti sau Craiova. 

N'aș dori dealtfel 'să fiu rău înţeles. Eu nu zic, 
fireşte, că nu sânt negustori cari caută să scoată 
preţuri exagerate—cum să nu fie!— şi nici nu 
zic că mar trebui luate măsuri împotriva, cartelu- 
rilor și trusturilor, întrucât ele spoliază publicul, 
ridică preţurile, eludând o lege fundamentală a so- 
cietăţilor moderne,—concurenţa liberă. Cegace afirm 
eu e că toate aceste participă relativ cu puţin la 
scumpirea traiului şi sânt trecătoare, pecând cauza 
ei adâncă, eficientă, fundamentală, permanentă, e 
creşterea, nemăsurată a rentei pământului şi creş- 
terea şi mai nemăsurată a impozitelor statului (in- 
cluziv ale comunelor şi judeţelor). 

«Dar, va zice cu mirare cetitorul, cum se poate 
ca de atâta vreme întreaga opinie publică .să fie 
dusă pe căi atât de greşite ?» 


414 C. DOBROGEANU-GHEREA 


Da, se poate! E şi neştiinţă, nepricepere la 
mijloc, dar mai ales sânt şi puternice interese, 
cari o cer ca o diversiune. Dealtfel, în cazul de faţă, 
se şi simte nevoie mare de diversiune. Inchipuiţi-vă, 
întradevăr, pe contribuabilul român aflând des- 
luşit adevăratele cauze ale înfiorătoarei scumpiri 
a traiului. Contribuabilul nostru ar putea face atunci 
următoarele deducţii adevărate şi logice. 

Dacă pricina enormei scumpiri a traiului e 
creşterea, neîncetată şi nemăsurată a bugetului sta- 
tului, atunci să facă d-sa bunătate să nu mai crească, 
ci dimpotrivă, să descrească,; iară dacă marea 
creştere a rentei pământului, care scumpeşte şi 
ea întruatâta traiul, e o fatalitate în societăţile 
moderne, care se face fără vina sau meritul ren- 
tierului, atunci să fie impusă mai ales renta pă- 
mântului, degrevând întruatâta consumaţia omului 
sărac. 

Sânt foarte logice şi adevărate toate acestea, 
dar, vedeţi, cât de dezagreabile.... 

Pecând aşa... 

Când oligarhia politică măreşte cu zeci de mi- 
lioane bugetul statului, ceeace constitue o adevă- 
rată şi autentică grozăvenie pentru o ţară cu o 
producţie atât de săracă, ceeace duce ţara cu pași 
siguri spre ruină şi dezastru şi, între multe aite 
rele, produce şi o înfiorătoare scumpire a traiului; 
când oligarhia, zic, mărește cu zeci de milioane 
bugetul statului, ea are grija să emită nişte teorii 
economice, din cari urmează că flămânzirea con- 
tribuabilului român nu e un fenomen real, ci apa- 
rent, iară cauza lui rezidă în “faptul că în buzu- 
narul .contribuabilului sau înmulţit prea mult 
banii în numerar! i ) 


NEOIOBĂGIA 475 


Nu-s acestea nici logice, nici adevărate, dar 
în schimb, cât de agreabile!. 


t 
+ 
» ax ia 


In cele spuse și 'desvoltate mai sus se găseşte 
şi explicaţia acelui pesimism, acelui malaise, acelei 
deprimări sufletești, acelei crize morale, tare stă- 
pânește societatea, noastră în toate clasele, chiar în 
clasele ei conducătoare. 

«Mergem rău», auzi peste tot, ca un refren 
trist şi apăsător, începând dela meseriaş şi micul 
negustor şi sfârşind cu oamenii mai avuţi sau cu 
oamenii politici cari simt răul ‘tării. «Mergem 
rău de tot; ce să faci, dacă navem oameni? Nu e 
omul care să îndrepte lucrurile; nu-l văd, d-le!» 

Răul organismului social, casi al organismului 
individual, mai întâi se simte; explicația lui vine 
mai pe urmă. 

Și doară, din cele spuse, se vede clar unde 
rezidă răul ţării. 

O organizație socială și de stat antagnnică și 
contradictorie, care preface institutiile ei în aparente 
și minciună. 

O vieață politică și economică plină de resturi 
feudale, cari nu vor să moară, şi bazată pe capi- 
talism modern, care nu poate încă să trăească. 

O producţie naţională mizerabilă: 50 parale de 
cap de om. Din această producţie, care nu ajunge 
bine pentru cea mai simplă îndestulare materială a 
populaţiei, statul retrage a treea parte, făcând tisipă 
și creând o clasă biurocrato-parazitară. Din restul 
de două treimi o mare parte este iarăşi acaparatit 
de o mică minoritate, care o risipesie în consumare 
neproductivă, întrun lux nesocotil. Și astfel se creează 


476 C. DOBROGEA NU-GHEREA 


tot mai mult și mai mult necesităţi şi gusturi rafi- 
nate, dorințe fără frâu, a căror îndestulare devine 
tot mai puțin și mai puțin posibilă. De aici naște 
egoismul, arivismul, descurajarea morală și “toate 
acele semne ale decadenței, de parcă am fi un popor 
îmbătrânit. 
dară în vremea asta jos, în profunzimile vieţii 
sociale, domnesc încă relaţii semifeudale, neoiobă- 
giste, cu întreg cortejul lor de contradicții și ano- 
malii, cari fac posibile şi inevitabile jacheriile. 

Da, desigur, organismul nostru social e bolnav, 
foarte bolnav și boala se manifestă între altele prin 
acea destrăbălare morală, prin criza morală şi prin 
acea anarhie în cugetare și în fapt, de care suferă 
fara noastră. 

Dar cari sânt remediile pentru boala aceasta 
adâncă a organismului nostru, social? 

Se înţelege că remedii sânt. Și în marginile 
statu guo-ului nostru social se “poate face. mult. 

Am arătat mai sus, numai ca o pildă, cum 
statul, deplasând câteva zeci de milioane din risipa 
nebună pe care o practică, ar putea face, într'un 
chip sau altul, să dispară foametea la sate sub 
cea mai hidoasă formă a ei: lipsa mămăligii 
goale. 

Prin impunerea mai mare a rentei pămân- 
tului şi prin degrevarea consumaţiei omului sărac, 
s'ar putea întrucâtva micşora scumpirea traiului. 
Dar se pot face multe altele, în special pentru îm- 
bunătăţirea sorții claselor muncitoare, pentru scă- 
derea exploatării nemiloase, pentru civilizarea ra- 
porturilor sociale, ş. a. m. d. - 

Totuşi, din impasul greu în care ne găsim, nu 
vom putea scăpa. 


re 


NEOIOBĂGIA 4T 


Şi pentru a o invedera cu toată claritatea, 
navem decât să facem următoarea supoziţie. să 
presupunem că statul n'ar mai lua nici o centimă, 
contribuabilului, toate serviciile statului, cu ade- 
vărat necesare, le-am avea gratuit, deasemenea 
toate serviciile comunale şi judeţene. Să presu- 
punem deasemenea că marii proprietari ar renunţa 
în folosul națiunii la renta pământului; chiar şi 
în acest caz am avea, atunci, un venit de 50 de 
bani pe zi de cap de locuitor pentru toate nece- 
sităţile lui. 

Mizeria ar dispărea — mizeria ar rămânea. 

Aşadar, nu vom putea scăpa definitiv din 
impasul în care ne găsim, atâta timp cât baza 
producţiei naţionale va fi cea veche, atâta timp 
cât suma, productului nostru naţional va fi atât 
de mizeră. 

In marginile acestei producţii mizere ne sufocăm. 

Trebue, deci, pe baze nouă de producţie, pe baze 
transformate, să mărim, şi trebue să mărim conside- 
rabil, productul nostru naţional. 

Aceasta e problema problemelor țării noastre. 

Deci, pe baze nouă şi moderne trebue să mârim, 
să mărim cât de mult, productul naţional, creând 
astfel o bază mai largă, tot mai largă, pentru eris- 
tenja noastră materială și, deci şi culturală, morală, 
națională. Dar pentru aceasta trebue o renovare a 
organismului nostru social, o renovare economică și 
politică (votul universal), acești doi termeni ai vieții 
sociale fiind strâns și indisolubil legaţi între ei. Tre- 
bue deplasată, prin votul universal, puterea politică 
dela oligarhia noastră politicianistă de azi, pentrucă 
așa, politicește vorbind, se poate face posibilă o reno- 
vare radicală a organismului nostru social întreg. 


418 C. DOBROGEANU-GHEREA 


Tvebue o prefacere radicală a întregii noastre 
gospodării naţionale. , 

Primul pas foarte important va fi. Janae 
ncoiohăgiei şi crearea raporturilor de producție occi- 
dentalo-civilizate la ţară, dupăcum am arătat mai sus. 

Aceasta însă nu ajunge, nu ajunge deloc. Pen- 
tru poporaniştii puri şi consecvenţi deslegarea pro- 
blemei ţărăneşti e deslegarea. problemei ţării, țara 
românească fiind osândită să rămână o ţară emi- 
namente agricolă, o ţară ţărănistă, — viitorul ţării 
fiind la sate, cum zic poporâniștii. 

Nimic mai' greșit. 

- Dacă, acesta ar fi viitorul ţării, ţara ar fi fără 
viitor. O ţară eminamente agricolă se o ţară și 
eminamente săracă, înapoeată şi economiceşte şi 
culturaliceşte. Danemarca nu dovedeşte ceeace vor 
să dovedească poporaniştii noştri, ea având, cum 
am văzut, condiţii şi istorice şi sociale şi fizice cu 
totul excepţionale, precum și o situaţie geogra- 
fică — între Germania şi Englitera — iarăşi excep- 
țională. Noi, pelângă toate :celelalte împrejurări 
prin cari ne deosebim de Danemarca, o mai avem 
şi pe aceea că sântem înconjurați: de ţări agricole, 
cari ne vor împiedeca exportul agricol, dar în 
schimb ne pot uşura desvoltarea industrială. Și 
apoi, Danemarca devino din zi în zi mai indus- 
trială, ea își industrializează şi agricultura şi se 
desvoltă și se va desvolta pe baze capitaliste. 

Un exemplu sugestiv ar fi China. lată un stat, 
care Sa desvoltat pe baze agrare, care a dus in- 
teazivitatea şi productivitatea muncii agrare la 
ultimele posibilităţi și a întrecut, în: această pri- 
vinţă, tot ce-ar fi putut visa, un popor civilizat, Și 
doar vedem. unde a ajuns şi ce reprezintă China. 


NEOIOBĂGIA -479 


Marele şi arhigenialul poporanist Lew Tolstoi e cel 
puţin consecvent, când recomandă China ca ideal 
popoarelor civilizate. 

Ca să vedem, cât se poate de clar, cam cear 
însemna desvoltarea ţării noastre pe bazele popo- 
raniste, pe carii le aştern poporaniștii. noştri de 
doctrină, să ne închipuim, măcar în linii.generale, 
ce ar fi, economiceşte. vorbind, cu ţara noastră 
peste 30 sau 40 de ani, dacă ar rămânea o ţară 
eminamente agricolă, cum îi recomandă popora- 
niştii noştri. 

D. Colescu socoteşte întreg productul agricol 
al ţării noastre în mijlociu şi în valori nouă (scă- 
zând deci sămânţa și amortizarea capitalului), la 
710 da milioane de lei. Solul ţării noastre, prin 
cultura prădalnică ce se face, a şi început să se 
istovească, aşacă după patruzeci de ani de aşa, 
cultură, avem toate şansele .ca productul nostru 
agricol să scadă în mod însemnat, nu să crească. 

Să, presupunem, însă, că în vremea asta vom 
fi scăpat de regimul nostru neoiobag, că agricul- 
tura noastră va fi devenit mult mai raţională, mai 
sistematică — şi asta nu numai că ar compensa 
pierderile pământului, dar încă l-ar îmbunătăţi, 
astfelcă printr'o cultură mai sistematică: vom îi 
ajuns să dublăm aproape productul nostru agrar— 
să producem, deci, valoarea foarte însemnată de 
un miliard şi jumătate de lei. 

Cam ce însemnează acest product agricol se 
poate vedea din următorul calcul. Noi producem 
acuma, în termen de mijloc, cam 13—14 hectolitri 
grâu — principalul nostru product de export — pe 
hectar. Dublând producţia, am produce 28 hecto- 
» litri. Or, Franţa în ultimii 6-7 ani, prin mari sfor- 


480 C. DOBROGEANU-GHEREA 


ţări, a reuşit să ridice producţia mijlocie dela 18 
hectolitri la 20 hectelitri pe ha. Am întrece deci 
Franţa cu 30%/,. Dar ce Franţa, am întrece Dane- 
marca, însăş, — marele ideal al poporaniştilor noş- 
tri, — care produce 26 hectolitri pe ha. Și asta 
numai în 30—40 de ani! Sper că şi d. Stere va fi 
de acord, că sânt mai aurând optimist decât pesi- 
mist în presupunerile mele. 

Dealtăparte, să presupunem deasemenea, că 
valoarea produselor micei industrii şi ale indus- 
triei ţărăneşti casnice, care în intenţia d-lui Stere 
trebue să se desvolte în locul marei industrii, să 
presupunem că aceasta, împreună cu produsele auxi- 
liare ale agriculturii, cari se ridică acum la 400 
de milioane, se vor dubla, deci vor ajunge la 
800 de milioane, ba mai mult, să zicem la un 
miliard, ceeace e desigur exagerat pentru o ţară 
eminamente agricolă. 

Astfel, rămânând o ţară eminamente agricolă, 
vom avea un product de 2 miliarde şi jumătate, 
înloc de un miliard şi două sute de milioane, cât 
avem acuma. Pe dealtăparte, însă, în 30—40 de ani, 
împreună cu marea înmulţire a populaţiei şi a 
nevoilor statului, împreună cu desvoltarea cultu- 
rală şi materială, trebue să crească în proporţie 
şi bugetul statului şi al comunelor. 

Bugetul statului în cei patruzeci de ani din 
urmă a crescut de şease ori — dela 51 milioane 
la 305 milioane. Chiar dela 1880 până acuma aproape 
sa, triplat — ajungând dela 116 milioane la 305 
milioane. 

Să presupunem, însă, « că şi gospodăria statului 
va fi condusă mai raţional şi bugetul, în patru- 
zeci de ani, se va dubla numai, ajungând, împreună 


NEOIOBĂGIA 481 


cu bugetele comunelor şi judeţelor, la suma de 
800 de milioane. E neîndoelnic că în patruzeci 
de ani suma bugetelor noastre, ale statului şi ale 
coimunelor şi judeţelor, va întrece suma aceasta. 

Scăzând opt sute de milioane din suma totală, 
a producţiei ţării, rămâne întregii populaţii pen- 
tru consumare un miliard șeapte sute de milioane. 
In 40 de ani populaţia noastră, care se înmulțește 
cam cu o sută de mii de suflete pe an, va avea 
10:/„ milioane locuitori. Această sumă de un mi- 
liard șeapte sute de milioane, împărţită la 10 mi- 
lioane de locuitori, (!/2 milion trăind depe urma bu- 
getului statului), va da 170 lei de cap de om. 

Așadar, după patruzeci de ani de desvoltare 
poporanistă, vom ajunge ca locuitorii acestei ţări, 
toţi fiii şi fiicele ţării românești, să aibă câte 46 
de bani pe zi, pentru toate nevoile şi trebuinţele 
lor, înloc de 33 parale cât au acuma '!). 

Sar putea, desigur, obiecta: dar dece să pro- 
ducem numai cereale de export şi să nu trecem 
la culturi agricole mai bogate, mai productive: 
grădinării, flori, fructe, vinuri, unt. Se înţelege că 
aceste culturi sânt mai productive și dintr'un hectar 
de pământ pus sub cultura florilor scumpe se 
poate scoate un product de o foarte mare valoare. 
Dar cui să vândă agricultorii noştri toate aceste 
articole? Lor înşile? Pentru vânzarea acestor pro- 
duse ale agriculturii intenzive trebue, sau o pu- 
ternică piaţă externă de desfacere, sau o bogată 
piaţă. internă. 

O puternică piaţă externă pentru desfacerea, 


1) Bineînțeles, «să aibă» sau «au acuma» sânt un mod 
de exprimare, pentru cazul când întreaga producţie a ţării 
ar fi împărţită egal între toţi locuitorii ei. 


3308 9 31 


482 C. DOBROGEANU-GHEREA 


acestor produse nu putem avea. Țările cele mai ° 
industriale si mai dens populate, cari, ca atari, au 
o împerioasă necesitate de cerealele noastre, au ele 
însele din belșug propriul lor pământ pentru grădi- 
nării, ferme, fructe. Doar nu ne vom apuca să con- 
curăm pe piaţa mondială Italia cu fructele noastre, 
Franța cu vinul nostru, — Franţa, care nu știe ce 
să facă acum cu vinurile sale, al căror preț s'a 
scoborit la 40 de bani decalitrul, pecând noi, ca să 
ne apărăm de concurenţa vinului strein, îl impu- 
nem cu zece lei decalitrul (!). Sau poate vom con- 
cura în Englitera cu untul nostru pe Danemarca, 
atunci când, pentru a-l proteja în propria noastră, 
țară împotriva celui unguresc şi bucovinean, sån- 
tem nevoiţi a-l impune cu 4 leu kgr. 

Atunci rămâne condiţia cealaltă necesară pen- 
tru producerea articolelor agriculturii cu adevărat 
intenzive— o bogată piaţă internă pentru desfa- 
cerea acestor produse. 

E vădit însă, că pentru aceasta trebue să 
se creeze alte valori în ţară, cu cari să se poată 
cumpăra şi plăti valorile produse de agricultură, 
cu alte cuvinte peniru aceasta tocmai ne trebue o 
industrie însemnată, care devine astfel o condiţie vi- 
tală pentru existența acestei agriculturi intenzive. 

Dar produsele unei atari culturi agricole pot 
fi întrebuințate de clasele agricole ele însele şi de 
clasele suprapuse şi de cele parazitare? 

Se înţelege că da, ba faptul acesta ar avea 
chiar foarte mare importanţă, întrucât îi priveşte 
pe ţăranii noştri, cari, ca mici proprietari ori fer- 
mieri scăpaţi de neoiobăgie, ar putea să aibă din 
propria lor gospodărie, ca valori de întrebuințare, 
lapte, unt, legume, etc. 


NEOIOBĂGIA 483 


Dar chiar având toate aceste articole agrare 
pentru consumarea internă a ţării, rămâne totuşi 
faptul constatat mai sus, că locuitorii României 
vor avea, pentru toate celelalte necesităţi ale unui 
cetățean modern, câte 46 de bani pe zi Şi dacă mai 
ținem seama, şi de necesităţile crescânde ale unui 
om din ziua de azi, apoi în faţa, lor, peste 30—40 
de ani, aceşti 46 de bani vor reprezenta tot o mi- 
zerie. 

Și rezultatul mizeriei economice e mizeria sub 
toate formele ei. 

Și, nota bene, aici vorbim numai de mizeria 
producţiei. Dar în societățile actuale desvoltarea 
culturalo-socială şi cea intelectualo-socială nu sânt 
nici ele posibile, decât pe baza largă a unor socie- 
tăţi desvoltate economiceşte, cu utilajul lor mecanic 
formidabil aşa de complex, cu oraşele lor mari, 
deschizătoare de orizonturi atât de imens de largi, 
centre ale unei culturi intinse; şi deci numai pe 
baza unui asemenea fel de producţie se pot lărgi 
orizonturile, se poate desvolta și o cultură întinsă 
care, oricât de multe defecte proprii ar avea, ea 
e însă cultura epocei moderne. 

Societăţile înapoeate, eminamente agricole, cu 
producţia lor săracă, oraşele lor nedesvoltate, ori- 
zonturile strâmte ale satelor izolate, sânt condam- 
nate în afară de mizerie materială, și la mizerie 
şi înapoiere culturală, intelectuală. 

Și iată dece, pecând poporaniştii, pentru de- 
monstrarea ideilor lor fantastice, invoacă drept 
exemplu ţările agricole scandinave şi în special 
Danemarca, pecând poporaniştii se îngraşă parcă 
văzând cu ochii, uitându-se la formidabilele mo- 
vile de 'unt exportate din Danemarca, aceasta din 


484 C. DOBROGEANU-GHEREA 


urmă caută din toate puterile să devină o țară 
industrială, în rând cu ţările industriale din Occi- 
dent, iară Suedia, micuța Suedie, ajunge la un aşa 
nivel industrial, încât face posibilă cea mai mare 
grevă generală cunoscută până acuma, o grevă 
de aproape o jumătate de milion de lucrători in- 
dustriali. ; 

Păcat că nu se conduc și ţările scandinave de 
concepţiile şi ideile economiei politice poporaniste, 
că ar ajunge odată și ele, cu înmulţirea continuă 
a populaţiei şi creșterea necesităţilor statului, la... 
46 de bani de cap de oml... 

Dacă trebue, deci, ridicată neapărat produc- 
tivitatea muncii agricole, tot aşa de neapărat trebue 
să desvoltăm şi toate celelalte resurse de pro- 
ducţie ale ţării și trebue să devenim o țară indus- 
trială. Cum am zis şi în Cuvinte uitate: pentru tara 
noastră aceasta e o întrebare vitală, de a fi ori a nu fi. 

Și asta e de o importanţă vitală nu numai 
pentru ţară în ġeneral, dar şi pentru însăşţărănimea. 
O înmulţire a populaţiei şi o desvoltare ulterioară 
a ţării pe baza producţiei agricole a 8 milioane 
hectare de pământ cât avem, ar fi o avansare ia- 
răşi ... către înapoiere şi mizerie. In industrie va 
găsi ţăranul loc pentru plasarea fiilor săi și tot 
în industrie va găsi el o piaţă de desfacere pentru 
productele sale. Pentrucă, încăodată, o agricul- 
tură, mică, realmente intenzivă, e un non sens fără 
o piaţă internă de desfacere a productelor agricole, 
fără, o piaţă industrială. 

incât, dacă e foarie adevărat că viitorul [ării 
românești e la sat, este însă tot așa de adevărat că 
viitorul satului însuș e la oraș și în desvollarea in- 
dustrială a țării. Viitorul ţării întregi e în indru- 


NEOIOBĂGIA 485 


marea ei, ca stal și organism social, către o organi- 
zatie și o stare asemănătoare cu a statelor occidentale, 
și împreună cu acestea, către o organizație socială 
mai înaltă în viitor — societatea socialistă. 


+ 
x x 


Aci aş putea să mă opresc. 

In acest capitol adiţional am voit numai să 
enunţ unele probleme vitale ale ţării, fără să le 
discut, analizez ori dovedesc, aruncând asupra lor o 
mică făşie de lumină, am voit numai să lărgesc 
orizonturile atât de restrânse în vremea din urmă 
şi să arăt, între altele, că rezolvirea problemei 
agrare nu rezolvă chestia socială a ţării; mai 
mult decât atâta: prin ea însăş soluţia problemei 
agrare nu rezolvă nici chestia ţărănească în tota- 
litatea, ei, pentrucă aceasta face parte din chestia 
socială a ţării întregi. , 

Dar problema, desvalțării noastre industriale 
e așa de imens de importantă, încât tin. să., mai 
adaug măcar câteva cuvinte. 

«Ne trebue neapărat, va zice cetitorul, o des- 
voltare industrială şi capitalistă asemănătoare cu 
a ţărilor occidentale; foarte bine, dar, ną dovedit 
oare d. Stere ìn seria d-sale de articole ' Socialde- 
mocratism sau poporanisi, că o industrie şi o des- 
voltare industrială la noi e o iluzie şi o pură im- 
posibilitate ?» 

Nu. D. Sterc n'a dovedit aceasta. 

D. Stere a arătat o serie întreagă de argu- 
mente poparaniste, foarte serioase dealtfel, cari 
ar trebui să dovedească asta; dar atâta tot. 

Astfel, unele din argumentele d-lui Stere sânt 
şi acestea: că sântem o ţară mică şi navem pu- 


486 C. DOBROGEANU-GHEREA 


tere să impunem articolele noastre industriale de 
export, că nu putem avea un debuşeu extern de 
desfacere de mărfuri, că navem colonii unde să 
le desfacem. 

Asupra teoriei pieţelor de desfacere şi asupra 
greșelilor pe cari le face în această privinţă eco- 
nomia politică poporanistă, vom vorbi altădată. 
Aci vom observa numai următoarele: iată sora 
noastră din Occident, Belgia Occidentului, ea n'are 
colonii, mai n'are armată, n'are flotă de răsboiu şi 
nici flotă comercială; mai tot exportul îl face pe 
vase de transport streine —și Belgia e tara cea 
mai industrială din lume. 

Se înţelege, noi nu putem să ne comparăm cu 
Belgia, sântem departe de a fi în situaţia ei; dar 
oricum, când aduci ca un exemplu de imposibi- 
litatea desvoltării unei industrii, nişte împrejurări 
sociale, cari există tocmai in cea mai industrială 
țară din lume, ne va concede oricine, că argumen- 
tul pierde din valoarea, lui. 

Alte argumente, foarte serioase dealtfel, me- 
nite să, arate imposibilitatea desvoltării unei indus- 
trii mari în ţară la noi, e că n'avem nici debuşeul 
intern — ţăranul nostru fiind sărac — şi nici n'avem 
lucrătorii necesari, ţăranul nostru fiind un lucrător 
impropriu pentru industria mare. 

Argumentele sânt adevărate, dar ceeace n'a 
băgat de seamă d. Stere, și tocmai asta e hotăritor, 
e că toate acestea sâni rezultatele neoiobăgiei noastre. 
Neoiobăgia, dupăcum am văzut, lipeşte pe ţăran 
pământului, şi astfel, ca în Occident în evul mediu, 
împiedecă formarea unei clase de muncitori indus- 
triali. Neoiobăgia, toropeşte pe ţăran şi îl face im- 
propriu, nu numai pentru o industrie înaintată, 


NEOIOBĂGIA 457 


dar chiar pentru ocupaţia de servitor de oraş: 
până şi pe servitori ţara noastră îi importează din 
Transilvania, ţara micei proprietăţi ţărăneşti, nu 
a neoiobăgiei. Pe urmă, neoiobăgia, prefăcând 
munca ţăranului în semigratuită, reducându-l la 
sărăcie lucie, distruge principalul cebușeu de des- 
facere pentru o industrie tiaţională. Insfârşit, neo- 
iobăgia, prin felul ei de a fi, creând o producere 
numai pentru consumare neproductivă şi pentru 
risipă, împiedecă prin aceasta capitalizarea. Pe de- 
altăparte, statul, ocupat cu crearea unei clase biu- 
rocrato-parazitare, dedat şi el risipei şi încurajând 
producerea numai pentru consumarea neproduc- 
tivă, şi întreaga noastră gospodărie naţională având 
acelaş caracter, se opreşte capitalizarea, se împie- 
decă, formarea, capitalului, care în societăţile mo- 
derne e însuş nervul vital al unei desvoltări in- 
dustriale. 

D. Stere mai are încă un argument pentru a 
arăta, imposibilitatea desvoltării unei industrii mari 
în ţară la noi, şi anume. Statul nostru a încurajat 
strașnic industria mare, a făcut jertfe enorme, pu- 
blicul consumator a fost spoliat, iară rezultatul ce 
o industrie neînsemnată, care produce nimica toată 
şi care trăeşte din sacrificiile statului şi pe spina- 
rea consumatorilor. 

Argumentul e în bună parte adevărat. Decât 
şi aci d. Stere n'a băgat de seamă, că aşa numita 
încurajare a statului nu e combinată în mod savant 
și eficace, în vederea ridicării forțelor și resurselor 
productive ale ţării, ci, mai ales, în vederea sporirii 
veniturilor statului biurocrat şi în vederea profi- 
tului oligarhiei politicianiste şi a procopselilor per- 
sonale. D-sa n'a băgat de seamă că industria mare, 


488 C. DOBROGEANU-GHEREA 


politiceşte vorbind, trebue să, se desvolte la noi în 
următoarele condiţii extraordinare. Deoparte, e 
neoiobăgia noastră şi clasa agrarienilor noștri, 
cari, la noi caşi aiurea, oriunde în societăţile mo- 
derne, sânt protivnicii naturali ai desvoltării in- 
dustriale a ţării. Dealtăparte, sânt partizanii aces- 
tei desvoltări, prietenii ei, între cari mai ales oli- 
garhia politicianistă şi biurocraţia noastră, cari 
consideră, industria ca un fel de fief al lor, se uită 
cu jind la profiturile ei, parcă ar fi luate din bu- 
zunarul lor, şi caută să-i reglementeze vieața, să-i 
îndrepte paşii şovăitorii... so proteguească, într'un 
cuvânt. 

Și astfel, între aceşti protivnici naturali şi prie- 
teni nenaturali, trebue să se desvolte o industrie 
mare! 

D. Stere n'a băgat de seamă următorul fapt 
foarte important: dacă industria mare la noi ar 
avea toate, absolut toate condițiile favorabile pentru 
desvoltarea ei, ar fi fost destulă această proleguire 
politicianisto-biurocrată, această legiferare industrială 
în fiecare an schimbăcioasă, după vederile şi fanta- 
ziile miniștrilor respectivi, aceustă legiferare semi- 
medievală, care ia industriei orice siguranță a zilii de 
mâne, orice garanţie și putinţa unei desvoltări nor- 
male; ar fi fost destulă numai această încurajare, ca 
o industrie mare, cu adevărat serioasă şi nu parazi- 
tară, să nu se poată desvolta, oricâte condiții favo- 
rabile pentru desvoliarea ei ar avea dealtfel. In con- 
diţiile acestea poate să se desvolte numai o indus- 
trie parazitară. i 

Aşadar, d. Stere are foarte multă dreptate în 
criticile d-sale pe cari le aduce actualei noastre 
industrii mari, greşeşte însă foarte mult, când con- 


NEOIOBĂGIA 489 


sideră, actuala desvoltare industrială, ca unica po- 
sihilă, 

Şi astfel, dacă d. Stere ar fi băgat de seamă 
toate de cari vorbim mai sus, ar fi ajuns şi d-sa, 
la următoarea concluzie importantă, foarte impor- 
tantă, extrem de importantă pentru întreg viitorul 
țării noastre. 

Sântem o ţară economicește înapoeală şi, ca să 
ajungem [ările capitaliste civilizate ce ne-au devansat 
așa de mult în desuoltarea economică şi culturală, 
trebue să eşim în aceeaș cale si să mergem pe acelaş 
drum larg de desvoltare economică și culturală pe 
care au mers ele. Iară în drumul acesta larg nu ni 
se opun piedici fatale şi invincibile, izvorite din însăş 
înapoierea noastră: izvorite din faptul că am venit 
prea târziu la ospățul capitalismului mondial și nu 
mai pulem participa la el — toate locurile fiind 
ocupate — dupăcum gândesc poporaniștii ruși pentru 
Rusia şi dupăcum gândește d. Stere pentru noi. 
Nu. Ceeace se opune în adevăr mersului nostru neim- 
piedecat pe drumul acesta larg de deseoltare econo- 
mică şi culturală, e întreaga noastră gospodărie na- 
jională detestabilă cu neoiobăgia ei, cu gospodăria ei 
de stat biurocrai, cu producerea ei numai pentru con- 
sumarea neproductivă şi a. mMm. +]. Și, deci, depinde 
de noi şi e în mânile noastre, ca modificând şi re- 
formând acest întreg fel al nostru de gospodărie na- 
țională, să mergem cu pași siguri pe aceeaș cale, pe 
care au pășit și pășesc popoarele civilizate înaintate. 

Dacă d. Stere ar fi ajuns la această concluzie 
dreaptă şi mântuitoare, atunci, bineînţeles, nu ne-ar 
mai fi propovăduil o evoluţie himerică, proprie 
nouă, pe care nu va merge deacum înainte nici 
un popor, nici o societate pe lumea asta. Nu ne-ar 


490 C. DOBROGEANU-GHEREA 


propovădui să ne prefacem deacuma înainte într'o 
ţară ţărănistă, cu mică industrie casnică, ţărănească, 
şi asta în secolul al XX-lea, în secolul uzinelor 
uriaşe. lară bruma de industrie mare, cât o ad- 
mite d. Stere, war monopoliza-o în mâna statului 
nostru biurocrat. 

O astfel de creaţie economică ar fi perpetuarea 
mizeriei economice şi a mizeriei culturale, naţionale. 

Șomajul forţat al ţăranului în vreme de iarnă, 
și industria casnică ţărănească ce trebue să rezulte 
de aci, sânt unele din pietrele unghiulare ale edi- 
ficiului economic poporanist doctrinar. 

Țăranul munceşte cel mult o jumătate de an, 
iară cealaltă jumătate e osândit la un șomaj forţat, 
de ăci, după poporanişti, sărăcia lui şi a ţării. Ce 
e de făcut dar? In marea industrie nu poate fi 
ocupat ţăranul, întrucât ea cere lucrători perma- 
nenţi pentru tot anul. In situaţia aceasta grea, 
poporanistul, ca remediu, îi hărăzeşte ţăranului o 
mică industrie casnică, industrie care să-l ocupe 
toată vremea şomajului forţat. De aci urmează o 
societate rustică, bazată pe mica producţie ţără- 
nească agricolă şi pe mica industrie casnică ţără- 
nească, iară din această organizare economică 
urmează, tot restul. Astfel, o industrie mare n'are 
ce căuta într'o asemenea societate țărăniztă, întrucât 
industria mare e antagonică celei mici casnice, 
şi caută so subordoneze şi so distrugă. Deaceea 
Și d. Stere o reduce la proporţiile cele mai mo- 
deste, la strictul necesar şi o dă spre regulare sta- 
tului țărănist, monopolizând-o în mânile lui. 

Din această concepţie economică a poporanis- 
mului urmează, în mod logic, concepţia lui cultu- 
rală, morală, socială — concepția lui sociologică. 


NEOIOBĂGIA 491 


Ce s'ar întâmpla cu această societate, cu această, 
creaţie economico-poporanistă, in caz dacă sar 
putea realiza, e clar pentru oricine are compe- 
tenţă în materie. O industrie prosperă casnică tă- 
rănească în epoca uzinelor uriaşe e un non sens. 
Această industrie ar fi nimicită sau de concurenţa 
marei industrii indigene, sau a celei streine, după- 
cum Sa şi întâmplat cu industria casnică ţără- 
nească dealtădată. Și pe atunci doar industria mare 
nu era încă o putere atât de formidabilă. 

Productivitatea şi rentabilitatea acestei mici 
industrii casnice pentru ţăran ar fi minime — 
doar atâta că poporanismul ar avea, satisfacția că 
țăranul se află în treabă. 

Pe dealtăparte, cu industria mare sar întâmpla 
următoarele: sau statul țărănist, în mânile căruia 
Sar afla industria, ar fi un adevărat şi sincer 
reprezentant al intereselor ţărănimii mici-indus- 
triaşe, şi atunci ar căuta să gâtue marea industrie, 
care fatal ar tinde să distrugă industria casnică; 
sau, ceeace e mai probabil, statul țărănist, semi- 
absolutist — ca în ţările ţărăniste —- având în mâna 
sa o putere aşa de formidabilă cum e marea in- 
dustrie, ar întrebuinţa-o în propriile sale interese, 
devenind un stat hipertrofiat absolutisto-parazitar 
şi ruinând astfel industria casnică ţărănească, nu 
în folosul desvoltării industriale a ţării, ci în pro- 
priul său folos. 

Ce mai chef ar fi pe statul acela al unui Milan 
Obrenovici românesc oarecare! 

Greşeala poporanișştilor şi a d-lui Stere e că d-sa 
nici aci n'a băgat de seamă, că problema șomajului 
țărănimii şi toate relele ce decurg din el e un rezultat 


492 C. DOBROGEANU-GUEREA 


tot al neoiobăgiei noastre, al regimului nostru eco- 
nomic agrar. 

Tăranul, adevărat mic proprietar — nu neo- 
iobag — muncind numai pământul său, având pä- 
mânt îndestulător pentru munca sa și a familiei 
sale, având o gospodărie ţărănească bine şi siste- 
matic organizată în vederea, tuturor culturilor pe 
cari le face pe pământul său, şi în vederea pro- 
duselor auxiliare ale agriculturii, acest ţăran e 
ocupat intens 7—8 luni pe an şi are ocupaţii și 
restul de vreme. Și chiar dacă ar avea 3—4 luni 
de odihnă, această, odihnă ar fi binevenită, bine- 
meritată şi chiar necesară, faţă, cu cele 18 ceasuri 
pe zi pe cari le munceşte ţăranul vara, în timpul 
muncilor agricole, cu întreaga familie, până şi cu 
copiii nevrâstnici. In Occident nu se plâng că ţă- 
ranul proprietar e prea puțin ocupat, ci, dimpo- 
trivă, că munceşte prea mult, „prea istovitor cu 
toată familia, ceeace e în detrimentul şi desvoltării 
sale culturale şi fizice şi morale. 

Așadar, împreună cu neoiobăgia dispare şi 
problema șomajului țărănesc, iară împreună cu ea 
dispar unele din pietrele unghiulare ale edificiului 
economic poporanist şi împreună cu ele.. . şi restul. 

O, ştiu! In intenţia sinceră şi în dorinţa çu- 
rată a poporanistului de doctrină, în imaginaţia lui 
romantică, această, societate trebue să fie cu totul 
altceva. - 

E o societate modestă, sărăcăcioasă, dar li- 
niștită, armonică, bazată pe munca harnică, sănă- 
toasă, nepr:hănită, o societate patriarhală, pasto- 
ralo-rustică, din care lipsesc toată neliniștea, in- 
vidia, frământarea, lupta şi sbuciumul uriaș a, 
societăţilor moderne. O societate sănătoasă la trup 


NEOIOBĂGIA 493 


şi suflet, o societate rustică-idilică... Vine Rodica 
dela fântână cu cofiţele pline de apă, vin flăcăi 
şi fete cântând dela muncă, se aude buciumul su- 
nând de departe, vin fugind şi mugind vacile dela 
păscut, scârţâe cumpăna dela fântână, latră cânii, 
oile behăesc, sar mieii, cântă cocoşii... o adevă- 
rată, societate chantecler. 

Dar asta în intenţia şi imaginaţia poporanis- 
tului de doctrină. 

Dar realitatea, cruda realitate, ar semăna foarte 
puţin cu acest tablou rustic. 

In realitate, o societate ţărănistă ar fi o so- 
cietate înapoeată şi economiceşte şi politiceşte şi 
culturaliceşte. Ar lipsi din ea, ce-i dreptul, sbuciumul 
şi frământarea societăţilor moderne, dar în schimb 
ar lipsi şi cultura mintală şi sufletească, speranţele 
mari, lumina ce răsare din această luptă şi din 
acest sbucium; iară în locul lor ar domni mora- 
vuri crude, raporturi omeneşti semibarbare, ori- 
zonturi strâmte. O societate bazătă pe cultura mică, 
agrară şi pe industria casnică ţărănească ar fi ţara 
mizeriei economice şi, deci, şi culturale şi morale, 
naţionale. 

O, nu. Nu o societate poporanisto-ţărănistă 
poate să, fie idealul nostru. Şi nu numai societatea, 
cea reală, dar nici cea romantico-ideală. 

O, nu. Nu în staulul unde se rumegă atât de 
liniştit, unde se vegetează atât de domolit şi potolit, 
şi nu în curtea din dos unde găinele, rațele; gâş- 
tele scormonesc pământul, cocoşii vestesc zorile şi 
unde Rostand a găsit material şi inspiraţie pentru 
poema sa păsăreastă. 

Și nici într'o societate rustico-idilică poate fi 
idealul nostru şi al ţării. 


494 C. DOBROGEANU-GHEREA 


Acolo, unde fierbe vieaţa și lupta, acolo unde 
strigătul strident al sirenii cheamă mulţimea mun- 
citoare la muncă, acolo unde massele muncitoare în 
mine răscolesc măruntaele pământului, unde cio- 
cane uriaşe spulberă blocuri de oţel, unde pădurea 
de coşuri înălţată spre cer anunţă izbânda şi vic- 
toria muncii omeneşti asupra naturii, unde vapoare 
uriaşe spintecă oceanele, acolo unde în oraşele gi- 
gantice se shat şi se izbesc pasiunile, se lovesc şi 
se ciocnesc ideile, se plămădește cultura formi- 
dabilă de azi şi cea imensă de mâne, acolo unde 
fierbe şi spumegă lupta uriaşă dintre muncă și ca- 
pital, din care trebue să nască o lume nouă... 
acolo şi numai acolo poate fi idealul nostru şi 
al ţării. 

Toată frământarea şi lupta şi sbuciumul uriaş 
si neincetat de acolo nu sânt durerile cari vestesc 
apropierea morţii, ci sânt frământările - uriaşe şi 
durerile naşterii. . . 

Acolo naşte viitorul! 


CUPRINSUL 


Prefaţă: și e apte e 9 ea Se anae a 0 a 
Introducere.— Din Evoluţia societăţilor moderne . . 


— 


VI. 


„ Instituţiile liberalo-burgheze în ţara noastră  . 
g. 
XII, 
IV. 
vV. 


Liberarea şi împroprietărirea ţăranilor . . . . 
In neoiobăgie ....... cc... 
Rezultatele economice ale neoiobăgiei . . . . 
Problema ilegalismului şi rezultatele morale, 

culturale, juridice şi politice ale neoiobăgiei . 
Revoltele ţărăneşti. ...... ........ 


VII. Curente de idei şi opinii în legătură cu neoio- 
Dăgia i ei ae aaa n ac ai a ae 

VIII. Remediile sociale paliative .. ........ 
IX. Băncile populare - .. . oc... .. 

~A: Casa rurală . so ro na oe eci ST 

XI. Obştiile sătești. . .. cc... 

XII. Legislația neoiobagă quasisocialistă dela 1907 
XIII. Cât ne costă neoiobăgia şi legiuirea quasiso- 
cialistă dela 1907. . ............ 

XIV. Soluţia problemei agrare. .......... 
XV. Probleme Vitale ...............