Gr.Antipa — Problemele evolutiei poporului Roman (1919)

ACADEMIA ROMÂNĂ 


STUDII ȘI GERGETĂRI 
IL 








PROBLEMELE EVOLUȚIEI 
POPORULUI ROMÂN 


DE 


DR. GR. ANTIPA 


MEMBRU. AL ACADEMIEI. ROMÂNE 


CARTEA ROMÂNEASCĂ 
INST. DE ARTE GRAFICE CAROL GOBL s-s0£ 1. ST. RĂSIDESCU 
1919. 


www.dacoromanica.ro 
/ R 


PREFAȚA 


— 


Poporul Român fiind pe cale de a-si constitui un 
Stat unitar pe țeritoriul său etnic, se găseste acum 
în fala celei mat importante probleme ce i sa pre- 
zentat vre-o dată, acea: a organizării noului său 
stat și a stabilirii liniilor mari a desvoltării sale 
în viitor. O asemenea mare problemă,scare caulă a 
găsi mijloacele de a asigură acestui popor cele mai 
favorabile condfiuni de existentă şi de propăsire, 
nu se rezolvă însă numai prin improvivizațiuni 
geniale şi prin inspiratumle momentului ; ea nu se 
foate rezolvi decât printr'o muncă intensă, bazată 
fe stingă și pe învătămintele ei, la care trebue să 
contribue fiecare după puterile sale cu cunoștinfele 
și experienja sa. Deasemenea, poporul nostru având 
acuma să decidă singur de soarta sa, și fiecare ce- 
tătean având a se pronunfa asupra tuturor chestiu- 
nilor care privesc organizarea statului și asupra 
direchyelor politicei sale, nevoia de o pregătire 
sfecială a individului ca « Celălean » — de o 
«educațiune celățănească» — aevine tot mai simțită. 
In organizarea noastră de astăzi, o asemenea edu- 
cafie cetăfănească, Poporul nosiru nu a poate primi 
însă, nici din şcoală — pe care o părăsește prea de 


www.dacoromanica.ro 


VI 


timpuriu — si nici dela partidele politice, ale căror 
programe sunt prea unilaterale, fiind legate de’ 
anume puncte de vedere sau de Sprijinirea unor 
anume categorii de interese, Numai omul de Știință 
—având ca'umica preocupare cercetarea și expunerea 
obiectivă a adevărului, astfel cum reiese el din studiile 
sale, independent de orice alle consiabrații -— este 
singurul care are îndatorirea de a îndeplini astăst 
acest rol important. 

Aceste au fost cele doua motive principale care m-au 
îndemnat si pe mine la alcătuirea studiului de faţă, 
și la publicarea sa, în această formă, lipsită de ter- 
mint tehnici şi de indicatiunè bibhografice si scris 
—pe cât o permite continutul Sân știintific — pe în- 
Zelesul tuturor, 

Ca unul care mă îndeletnicesc çu cercetările biologice 
și care, de aproape 27 ani, lucrez şi la chestiunile 
de orgamzare practică a statului, în domeniul cul- 
tural şi economic, am crezul că, trăgând o serie de 
consecințe din îndelungatele experiente dobândite în 
aceste două ramuri de achvilat? ştiinţifică şi prac- 
tică, voi puleă. aduce mai bine contribuliunea mea. 
Căci, pe deoparte, studiile biologice mau făcut să vàd 
viata și conhnua ei evolutie sub toate formele în 
care se prezintă ea pe pământ, în raport cu condi- 
punile mediului în care se desfăsură ; tar pe de 
altă parte, activitatea practică de organizator wa 
deprins să vàd nevoea de a fineă cont de legile 
viefei organice şi în viața Socială, economică și 
cullurală q popoarelor şi deci și în organizarea 
2uStituțiunilor et. 


www.dacoromanica.ro 


VII 


Studiul de față urmăreşte un îndoit scop: 

r. Lămurirea unei chestiuni pur şhințifice : acea 
a legilor care guvernează viaja si evoluțiunea po- 
poarelor în general şi a poporului român în spe- 
cial, considerata ca organizme, aşa dar supuse 
marilor legi ale uohatijesei lumei organice şi asupra 
cărora se aplică învațămintele ce decurg din istoria 
mare a desvoltărti ei pe pământ, din care istoria 
Scrisă: a omenirei alcăluește numai o mică parle; şi. 

2. De a trage din rezultatele ce veesă din aceste 
cercetări stiintifice, “câteva conclu Zum practice cu 
friwre la organizarea poporului sı statului român, 
Precum si câlevă direcitve, pentru a'l pune în stare 
să-și asigure exislența sa şi să-și realizeze mai 
bine aspiratiunile ce d curg din firea sa, din fara 
pe care o locuește si din locul cel ocupă între po: 
poarele omemrei. 

Asupra aplicărei principiilor şi metodelor biolo- 
gice în judecarea chestiuneior de organizare socială 
există 'o întreagă bibliografie. In stud'ul de fălă am 
preferat totus să privesc problema astfel cum mi 
Sa prezentat ea din observarea şi judecarea directă 
a faplelăr, fără a mă lăsa influentat în expunerea 
concluziunelor naturale şi logice ce decurg din ele 
de părerile altor autori și de discufiunile care le-au 
provocat. 

Prin lucrarea de fală nu urmăresc însă stabilirea 
unui program cu propuneri precise de organizare. 
Scopul nostru este numai de a atrage atenfiunea 
asupra principiilor generale care decurg din studiu? 
evolufiunei popoarelor— și care conditonează aspi- 


, 


www.dacoromanica.ro 


VIIE 


rafiunile pe care poate să le aibă poporul nostru— 
și apoi de a indicà şi formulă problemele pe care 
el trebue să le rezolvească pentru a'şi puteà realizà 
aceste aspiratiuni. 

Asigurarea mersului“ evolufiunei spre progres a 
unui popor și a viitorului seu este o chestiune cu 
mult prea vastă si complicată pentru abutea fi tratată 
în ioate detaliile ei numai de o singură persoană 
întrun studiu general. Oamenii de ştintă — fiecare 
în specialitatea sa — au dar a studià toate: acele 
numeroase si variata, chestiuni dz-detaliu ce se re- 
ztntă, utregul popor are a luă hotărâri şi oamenii 
de stat a le înfăptui. Fiecare, dar, trebue să con- 
tribue cu stiinta si cultura sa, cu inteligenta si cu 
Bunul său simi, cu munca si cu energia sa la 
rezoluirea acestei mari probleme. 

Privind problema asigurărei mersului evolu bunei 
poporului nostru spre progres dintr'un punct de ve- 
dere atât de înalt—acel al legilor evoluției generale 
a organizmelor şi popoarelor — am căutat înadins 
să ne desprindem de necesitățile momentului şi să 
luăm în considerare numai acele forte mari care 
conditonează în mod permanent viaţa sa — influen- 
fându-l independent de timp— și care deci vor aucă 
oricând însemnătatea lor. De aceia am lăsat aci 
da o parte orice fapte trecătoare—dleci și orice sta- 
bistice, care nu pot aveă decât o aplicare limitată — 
Și ne-am mărginit la descrierea unui mecanism 
mişcat continuu de forte permanente. şi la indicarea 
în linii mari a problemelor și directivelor ce rezultă 
din ele. Lucrarea de față nu este dar o colecțune 


www.dacoromanica.ro 


IX 


, 


de date, ci, presupunându-le cunoscute, ea caută să 
fie, în prima linie, un stimulent al gåndirei, pe baze 
si metode științifice, pentru tofi acei care vor să con- 
tribue prin munca lor la rezolvirea marelor probleme. 
impuse de necesitățile evoluțiunii poporului nostru. 

Ea de asemenea nu se restrânge la problemele de 
actualitate, ci are în vedere mai cu seamă viitorul. 
Dacă totus am pus adeseori aci în evidență relele 
sociale care împiedică mersul normal al evoluției 
orgunismului nostru, şi dacă am arătat efectele 
sistemelor gresite şi organizărilor defectuoase din 
starea actuală, aceasta am făcut-o, nu pentru a ne 
scoborî în discutiunile politice sau pentru a critica 
persoanele care le conduc—care din punctul nostru’ 
de vedere au o prea mică importanță —, ci numai 
pentru a putea preciză mai bine problemele viito- 
rului si a arătă căile pe care trebue să le luăm 
pentru a găsi. soluțiumle lor. 

După evenimentele mari prin care am trecut și 
după secolele de subjugare în care au trăit unele 
din ramurile poporului nostru, acesta întregit, intră 
astăzi într'o perioadă de reculegere, de care are 
nevoie pentru a se putea lămuri asupra intereselor 
sale mari, pe cari i le indică felurile evolutiei sale, 
și asupra mijloacelor de a-și asigură viitorul. 

Timpurile de astăzi, bogate în fapte si învăţă- 
minte—în care-o nouă alcătuire politică, economică 
și socială caulă a înlocui pe cea veche și a creea »o 
nouă stare de echilibru între popoarele lumer şi între 
păturile sociale din care se compun ele—nu îngăduesc 
însă o prea lungă chibzuială. Hotărâri grabnice 


www.dacoromanica.ro 


X 


trebuesc luate, căci lupta sub alte forme continuă cu 
aceias inversunare și focul ameninjă să ne prindă 
nepregătif în mijlocul său. Tocmai în această in- 
tonție, mai cu seamă, am alcătuit lucrarea de fajă, 
și scopul ei imediat ar fi pe deplin satisfăcut daca 
ar contribui la această grabmică reculegere a popv- 
rului, după cum eu însumi —-în aceste vremuri de 
suferințe și fericire, de învrajbire şi înfrăbre—am 
căutat sâ'mi veculeg gândurile și să mă înalt dea- 
supra atmosferu plină de patimi în care trăim, pentru 
a o puteà scrie cu toată obiechivitalea și imparfia- 
litatea ce i se cuvine. 


Bucureşti 5 Iunie 1919 


Dr. GR. ANTIPA 


www.dacoromanica.ro 


CUPRINSUL 


PROBLEMELE EVOLUȚIEI POPORULUI 


ROMÂN 
a Păi, 
Prefata e e peace cea cai aicea du see da de dea e a . Vv 
Cuprinsul .. „o... ..... ul N a Sa ua, aid ra XI 
Introducere . s o c s moa neca . . . . a . . ..... 1 
PARTEA I 
EVOLUŢIA OMENIRII ŞI FACTORII DE CARE 
DEPINDE, EA 
1. Țelurile evoluţiunii și mijloacele de luptă ale organismelor. 9 
2. Inteligența ca armă în lupta pentru existenţă și ca factor 
al evoluţiei omului, . .. .. o... cc... ... De 14 
3. Asociația de indivizi şi organizarea, ca armede luptă şi ca 
factori ai evoluții omenirii. Formarea popoarelor şi Statului. 18 


4. Cultura ca armă de luptă și ca factor al evoluţiei popoarclor 24 
5. Mediul de traiu ca factor elvoluţiei popoarelor. Civilizaţia. 


Formarea statelor naţionale . RE E a ani 28 
6. Evoluția statelor și rolul lor în evoluția omenirii . . . « 39 
a) Statele omogene . æ ....... er. 39 
b) > eterogene .... esa nssr etea 47 
c) > federative și Confederaţiunile de state. . . 55 

d) >» coloniale. [nsemnătatea lor pentru evolutia ome- 
nirii şi pentru răspândirea Culturii şi Civilizației . . 58 
7. Rolul popoarelor în viața omenirii . . . . ss... .. 66 


8. Invăţămintele care decurg din studiul evoluțiunii omenirii 74 


www.dacoromanica.ro 


XII 


paenan 





PARTEA Ii 
Pag. 
EVOLUȚIA POPORULUI ROMÂN. ........ Ba 79 
CAP. |. FORMAREA FIRII POPORULUI ROMÂN ., ..... 81 
CAP. II. PREDISPOZIŢIUNILE NATURALE Şt ÎNSUŞIRILE 
FIREȘTI ALE POPORULUI ROMÂN ...... 87 
1. Constituțiunea fizică . ..... Faced e d e 88 
2. Tenacitatea şi puterea de rezistență. .. ...... 90 
3. Puterea de reproducție. . . s.s ss . ... .... 9 
4. Puterea de adaptațiune . . . ..... S E Ta 92 
5. Inteligența şi voința. . . - . > sa a a u catia 94 
6. Simțul estetic şi aptitudinile artiatice e mă tt A dac Ei a delia 97 
7o > moral cc... .. ewenaar‘ 98 
8.. > social. .... Kan E a a a d ea ca aa ta 101 
9. >» național. . . s s . . .. . . . . . e 105 
10. Puterea de asimilare .... . . .-. . . ....... 109 
CAP. HI. CULTURA ŞI PROBLEMELE ACTIVITĂŢII CULTU- 
RALE e cc... cc cnc. cc... 113 
1. Cultura ca factor al evoluției. Noțiunea şi scopurile culturii. 
Cultura națională .... .. so... .. ... . . W3 
2, Factorii, mijloacele şi produsele culturii. .. .... 119 
3. Starea actuală a culturii poporului român şi probleinele 
activității sale culturale. . .. .. salen. eye 123 
a) Cultura oficială . . . .. cc... . Bawas 127 
b) » claselor bogate . . . e... . .. . ... 135 
c) Intelectualii . . . e . 1... . . . .. . . . . 139 
d) Cultura Ţăranului . ©. cc... . ... 149 
CAP. IV. MEDIUL DE TRAIU AL POPORULUI ROMÂN ŞI 
BAZELE GEOGRAFICE ALE VIEŢII ŞI ACTIVI- 
TĂŢIU SALE CIVILIZATORII. ,. .... . . e. 158 
A) Țara şi Mediul Intern. Mediul geografic, natural, eco: 
nomic, social şi cultural . . .. ... o... - e 160 
I. Influenţa ţerii asupra formării naţiunilor. Teritoriile 
etnice * „fe: 3 i i me ai e e e aaa mea e e 1160 
II. Teritoriul etnic al poporului român şi limitele sale 
antropogeografice . . ...... .. . .. . .. 168 
III. Influenţa perii asupra vieţii și muncii poporului român 
şi indicaţiunile ei pentru problemele activităţii sale 
171 


civilizatorii . . .... E dn ce și 0 darul a 


www.dacoromanica.ro 


XIII 


Pag. 





1. Influenţa poziţiei geografice şi a climei . . ©.. 173 
2. Influența pământului ferii asupra conditiunilor de 

locuinţă, hrană şi producție și indicaţiunile sale 181 

A) Influența configuraţiunii pământului terii .... . 182 

B) > naturii pământului ţerii ........ 188 

1. Solul şi.problemele valorificării sale . . . . e . 190 

a) Regiunea stâncilor goale . . . ...,.... . 195 

b) > păşunilor de munte ........ 195 


c) > pădurilor de conifere din munți. Pådu- 

rile de brad. ........ E E E 197 
d) Regiunea pădurilor de foioase din munți. Pădurile 

de fag... ........ ... .. șî a ăi 200 
e) Regiunea dealurilor cu Podgoriile, Pometele şi 

Fâneţele. .. ,.....- ....| 203 


J) Regiunea Câmpiei, Podișurilor şi Stepei. Terenurile 
agricole. (Clima şi amelioraţiunile solului. Hidrau- 
lica agricolă. Ameliorațiunile sistemelor de cultură. 
Organizarea generală a producţiei agricole. Chestia 
țărănească şi problema Colonizărilor interne. Tere- 
nurile neproductive. Comasarea). .... . . . 208 


8g) Pădurile de câmpie .. ........ , 237 
h) Regiunile inundabile, Luncile râurilor, Balta şi 
Delta Dunării .... cc... ..  ..... 253 
2. Apele.. o ee ca ae îs ceia Meci Ami 262 
3. Subsolul .... cc... ... pee 274 
a) Petrolul. .... TERTE e ay e ci d, Cta ka 277 
5) Cărbunele. ..,....... en‘’ť e... 285 
c) Sarea, alte producte miniere ......... 287 
d) Bogăţiile miniere din terile alipite . .. .. . 288 
3. Influența condițiunilor naturale ale terii asupra va- 
lorificării produselor ei . ......... .. 294 


A) Condiţiumile pentru transformarea şi prelucrarea 
produselor ţerii. Activitatea industrială: . . . 300 


1) Materiile prime . .. .. cc... ... 304 
2) Forţele naturale și Generatorii de energie . <...» 306 
3) Condiţiunile de muncă.. ...., îi. 1308 
4) Foloasele și pericolele Capitalului strein. Capitalul 
național , . cc... .. o... 313 


5) Indrumarea Industriei naționale și raporturile ei cu 
agricultura, meseriile, industria cansnică şi cu ches- 
tiunea socială . see ese ie aia a e.. 325 
B. Condiţiunele pentru circulațiunea şi schimbul pro- 
duselor terii. Activitatea comercială.. ,. .. 333 


www.dacoromanica.ro 


XIV 








Pag. 
1 Producţia terii ca bază fundamentală a cerul 
Şi raporturile dintre ele~ . ........ 352 
2. Posibilitāțile şi mijloacele de transport şi comuni- 
Faţiune PI a a IN a e e a AIE RR 354 
3, Posibilităţile şi mijloacele dè schimbul mărfurilor. 
Comerţul propriu zis .. . . A Hi 
B. Mediul Pulitic sau Mediul extern şi problemele ce le im- 
pune el poporului român ... ..... . . se.. 367 
CAP. V. ORGANIZAREA PUTERILOR POPORULUI ROMÂN ŞI 
ÎNIRFBUINŢAREA LOR. STATUL ŞI POLITICA. 381 
1) Statul. Ţelurile şi bazele organizărei sale ........ 382 
2) Poiitica. Omul politic şi Omvl de şiiinţă şi Rolurile lo: în 
îndrumarea evoluţiei poporului s. ssas . . sse 387 
3) Partidele politice . A CNE II ea e. ena 390 
4) Instituțiunele statului şi problemele speciale ale politicei 
de stat PI E PA a e a E a 393 
a) Politica socială . .. . ... . . .  . . . ... 394 
b) Politica culturală . . . . . . . . .  . ‘e a se, se 398 
c Politica economică . - es ro ee a ae see za dei ale die ar ad ay 400 
d) Politica financiară . . . e e saa 401 
e) Politica externă . . -.. . . .. . cc... ... 404 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE 


—— 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE 


Soarta popoarelor — ca şi a oricărei alte ființe — 
este de a duce o necontenită luptă pentru satisfacerea 
nevoilor și aspirațiunilor lor. Progresele realizate şi 
succesele obținute nu le lasă timpul de odihnă, căci 
aceste singure aduc alte probleme nouă, atât pentru 
consolidarea acestora cât și pentru asigurarea mai de- 
parte a vieţii și propășirii lor. 

Poporul nostru, fiind astăzi pe cale de a formă un 
stat unitar în limitele pământului ocupat de dânsul, și-a 
satisfăcut în această privință idealul său astfel, cum 
cei mai mulţi nar fi avut încă îndrăsneala să și-o 
închipuească. Această, unire a tuturor ramurilor din 
cari se compune el— înfăptuită cu arma vitejilor sol- 
- dați și pregătită prin dorința arzătoare din inimile 
fraților răspândiți în atâtea ţeri—nu ne îndreptățește 
însă la odihnă și nu, ne dă nici răgazul de a perde 
timpul sărbătorind această izbândă. Ea ne deschide 
din contră o nouă luptă, pe alte căi, pentru a conso- 
lidă succesele dobandite și a pune bazele desvoltării 
ulterioare. i 

Fireşte, înainte de toate, trebue ca diferitele ramuri 
ale acestui popor—cari au fost supuse la: regimurile 
şi influențele, atât de diferite, ale statelor de cari au 

Gr. Antipa, — Problemele evoluției Poporului Român, 1 


www.dacoromanica.ro 


2 


fost subjugate—să se poată reculege, astfel ca însuși- 

rile și pornirile naturale caracteristice neamului nostru— 

până acum înăbușite — să poată ieşi la iveală, spre a 

formă baza comună de desvoltare și aspirațiunile către 

cari să tindem cu toții. Apoi mai trebue ca micile 

diferințe şi asperități cari ne separă astăzi să fie înlă- 

turate, spre a face loc numai conștiinței intereselor 

mari și permanente ale neamului și ale noului stat ce-f . 
formează el, pentru realizarea cărora trebue de acum, 
înaiute să luptăm cu toții uniți întrun singur gând și 

într'o singură voință de a birui. 

Tocmai de la justa și grabnica recunoaștere a acestei 
baze comune de desvoltare—care dictează aspirațiunile 
noastre—și a acestor mari și permanente interese ale 
neamului nostru întregit și a statului nou format, 
depinde însă viitorul ce ne așteaptă, căci înțelepciunea 
poporului nostru ne previne că „așă vom dormi cum 
ne vom aşterne“. ` 

Problemele nouă vitale ce ni se impun, pentru conso- 
lidarea celor dobândite până acum și pentru asigu- 
rarea propășirii noastre în viitor, sunt atât de mari și 
de urgente, că cer să ne punem grabnic la o nouă 
muncă încordată; aceasta atât pentru precizarea lor, 
cât și pentru determinarea căilor, pe ' cari trebue să 
le luăm pentru u le puteă realiză. 

In lupta aceasta nouă care se. deschide, o nouă 
armată trebue să iea acum locul vitejilor care, cu arma 
și sângele lor, au dobândit primele succese și au pus 
baza desvoltării viitoare : va fi armata acelora cari au 
pregătirea necesară de a studia nouăle probleme, de a 
organizà și de a înfăptui reformele de cari e nevoe 


www.dacoromanica.ro 


3 





pentru asigurarea viitorului nostru ca popor și ca stat. 
Din această armată vor trebui să, facă parte toate 
elementele culte ale națiunii precum și toți acei cari 
prin experința vieţii, prin aptitudinile lor și prin bunul 
simț pot înlocui cultura. Intre. aceste elemente vor fi 
mai cu seamă două categorii principale, cărora le revin 
roluri conducătoare în această luptă de clădire și reor- 
ganizare; acestea sunt: oamenii de ştiinţă și oamenii 
politici. 

După cum orice meșter, înainte de a porni o nouă 
lucrare, își revizuește instrumentele de cari dispune 
spre a vedeă: ce poate face cu ele, ce rol va aveă 
fiecare de îndeplinit în lucrarea pe care are a o exe? 
cută și cum trebue să şi le pregătească în vederea 
acestor scopuri, tot astfel şi noi astăzi, ajunși în fața 
alcătuirii proiectului celei mai mari. lucrări ce s'a cerut 
neamului nostru —a organizării noului nostru stat și 
a stabilirii liniilor mari ale desvoltării sale în viitor—se 
cuvine să supunem și unei nouă revizuiri uneltele de cari 
avem a ne servi în această mare întreprindere. E 
nevoe să precizăm dinainte rolul, pe care fiecare din 
ei are a-l îndeplini în rezolvirea diferitelor probleme 
cari compun această mare lucrare, și pregătirea ce 
trebue s'o aibă în vederea lor; aceasta, spre a nu se 
perde mai târziu timp și a se risipi energie și ca să 
putem astfel ajunge l4 maximul de efect, printr'o muncă 
disciplinată și repartizată după un plan bine chibzuit 
de mai nainte. 

In cele ce urmează vom căută dar, pe de o parte, 
să stabilim cari anume sunt problemele, a căror rezol- 
vire ne-o impun necesităţile evoluției poporului nostru, 


www.dacoromanica.ro 


4 


a țerii sale și a noului stat ce-l formează și îndrumarea 
sa spre aspirațiunile sale, iar pe de altă parte, vom 
căută totodată să precizăm şi rolurile, pe cari au a 
le îndeplini omul de ştiinţă şi omul politic în condu- 
cerea acestei mari lucrări. 


* 
x% x% 


Orice problemă are mai multe laturi din cari poate 
fi văzută şi-orice observator o judecă, după cum e 
deprins crierul său să gândească. Problema organizării 
noului nostru stat și asigurarea viitorului poporului 
nostru în lume are și ea mai multe laturi din cari 
poate fi privită şi din cari se pot trage învățăminte 
pentru rezolvirea ei. Istoricul, etnograful, geograful, teh- 
niçul, omul de stat, economistul, omul de finanțe etc., 
fiecare o vede prin prisma preocupărilor sale, o cerce: 
tează după metodele Ştiinţei sale și trage cuvenitele 
consecințe. Ca unul care mă îndeletnicesc cu științele 
biologice, voiu încercă, ca și din acest punct de vedere — 
în aparență mai îndepărtat — să examinez, bazat pe 
metodele acestei discipline și pe legile cari decurg 
din cercetările ei, această problemă. 

Am convingerea, că tocmai acest mod de a "privi 
problema ne va da adevăratele lămuriri şi directive 
asupra chestiunilor ce ne interesează, deoarece omul, 
cu toată libertatea aparentă de a hotărî asupra acțiu- 
nilOr şi destinelor sale, rămâne totuș supus în totul 
marilor” legi ale naturii, care-i indică țelurile şi căile 
desvoltării sale. 

Popoarele, ca ori și ce alt organism, sunt supuse 
şi ele — conform legilor mari biologice cari guver- 


www.dacoromanica.ro 


5 


nează lumea organică — unei necontenite transformări, 
provocată, pe deoparte, de puterile interne de desvol- 
tare — adică de totalitatea predispozițiunilor, însuşi- 
rilor și aptitudinilor lor naturale — iar pe de altă parte, 
de puterile mediului în care trăesc, care le înfluențează 
desvoltarea și caută a le sili să se acomodeze necon- 
tenit cerințelor lui. Din această neîncetată luptă, între 
acești doi mari factori ai evoluţiei, se nasc formele sub 
cari se prezintă ele în fiecare moment al desvoltării 
lor. Evoluția unui popor poate fi deci și ea concepută 
ca o serie infinită de stări de echilibru, cari se succed 
una alteia, provenite din lupta continuă dintre mediul 
său intern și cel extern. 

După cum puterile interne de desvoltare ale unui 
popor sunt mai tari sau mai slabe, pentru a puteâ birui 
în această eternă luptă asupra greutăților mediului 
și a-l pune în stare să poată profită de foloasele ce 
acesta i le oferă, tot astfel și mersul evoluției sale va fi 
progresiv sau regresiv. 

Considerând dar poporul nostru ca un asemenea or- 
ganism, vom căută — bazați pe învățămintele ce le 
putem trage din faptele și legile biologice— să analizăm: 
cari anume sunt puterile interne de desvoltare carii 
hotăresc evoluţia și cari sunt cerințele mediului în care 
are el a se desvoltă. Pe baza acestor constatări vom 
puteă să ne dăm seama de factorii naturali cari con- 
diționează desvoltarea sa și de modul cum trebue să-i 
înfluențăm — desvoltând pe unii și temperând pe alții 
— pentru a-i asigură existența și propășirea în viitor. 
Procedând astfel vom puteă apoi, pe această bază, să 
stabilim felul problemelor ce ni se impun și în vederea 


www.dacoromanica.ro 


6 


rezolvirii cărora va trebui să organizăm munca ce 
urmează să o desfășurăm. 

Prin puterile interne de desvoltare, înțelegem tota- 
litatea acelor însușiri, aptitudini şi predispozițiuni fizice, 
morale și intelectuale, moştenite din strămoşi—șşi deci 
inerente rassei — cari alcătuesc elementele din cari se 
compune energia vitală a poporului nostru. Nu e dar 
vorba numai de energia actuală, ci mai cu seamă și de 
acele forțe latente, cari zac în mare parte încă nefn- 
trebuințate și cari, puse în condițiuni prielnice de 
desvoltare, pot să se desfășure, luând proporții neaș- 
teptate, 

Prin mediul de traiu al unui popor înțelegem tota- 
litatea condițiunilor de traiu în carise desfăşură vieața 
acelui popor; așă dar țara locuită de el, cu totalitatea 
condiţiunilor de existență ce le cuprinde ea, adică cu 
totalitatea resurselor ei favorabile și defavorabile exis- 
tenței sale. Raporturile de vieaţă dintre “ diferiții în- 
divizi, sau categori de indivizi, cari compun acest po- 
por, precum și între el cu popoarele sau ţerile cu cari 
vine în contact, fac parte şi ele din mediul de traiu— 
adică din condițiunele naturale de existență — deter- 
minând evoluţia. 

Mediul de traiu este însă supus și el unei continue 
evoluții, atât întru cât priveşte resursele sale naturale, 
cât și în privința raporturilor dintre indivizii ce compun 
poporul sau. între acesta și alte țeri sau popoare; 
deci şi raporturile dintre popor și mediul său se schimbă 
necontenit și deci și felul problemelor, ce ni se impun 
pentru asigurarea viitorului poporului nostru și a statului, 
va variă în consecință și va trebui să ținem cont de ele. 


www.dacoromanica.ro 


7 


Spre a puteă însă determină cari anume sunt acele 
însușiri firești și puteri interne —pe cari poporul nostru 
are nevoe de ale desvoltă, pentru a-și asigură mersul 
evoluţiei sale spre progres— și care este influența me- 
diului Asupra acestei evoluţiuni, e nevoe să ne dăm 
seama mai întâiu de țelurile mari pe cari natura le-a 
impus luptei pe care toate ființele organice — deci 
și popoarele —o duc în contra mediului și de modul 
“cum Sau/organizat ele spre a-și asigură biruința. O 
ochire generală, urmărită în mod genetic și compa- 
rativ, asupra evoluției mijloacelor și armelor de cari 
sa servit omul în această luptă — începând dela stră- 
moșii sei animali și până a ajuns, prin desvoltare și 
organizare, a formă popoarele și statele cele mai înain- 
tate — precum și asupra raporturilor ce s'au desvoltat 
între ele și mediul lor de traiu, ne va indică mai bine 
calea pe care trebue să apucăm, spre a puteă îndrumă 
mai sigur către progres evoluția poporului nostru, con- 
siderat și el ca o ființă organică. Vom începe dar sty 
diul de față cu o 'scurtă schițare generală a evoluției 
omenirii și a factorilor de cari depinde ea, iar apoi 
vom trece la analiza problemelor evoluției poporului 
român, a culturii și civilizației sale și a organizării sta- 
tului său. 


www.dacoromanica.ro 


PARTEA |. 


EVOLUȚIUNEA OMENIRII ȘI 
FACTORII DE CARI DEPINDE EA 


1. Ţelurile evoluțiunii şi mijloacele 
de luptă ale organismelor 


Trei mari țeluri a pus natura eternei lupte pentru 
traiu, prin care se manifestă vieața organismelor cari 
populează pământul: Conservarea individuală, perpe- 
tuarea neamului— specie, varietate, rassă, popor, etc.— 
și năzuința spre progres, prin perfecționarea netncetată 
`a organismului. In vederea acestora e îndreptată orice 
manifestațiune vitală și în vederea lor e alcătuită in- 
treaga construcție a organismului lor. Omul, ca ființa 
cea mai perfecționată din lumea organică, precum și 
popoarele — ca unitățile organice superioare ce le 
formează el — sunt și ele supuse în totul acestor legi 
naturale, și întreaga lor organizațiune, precum și orice 
manifestațiune a vieţii lor — oricât de complicată 
ar fi ea —, nu are alt scop, în ultima instanță, decât 
realizarea acestor 3 țeluri fundamentale. 


www.dacoromanica.ro 


10 


Să căutăm dar, aruncând o privire generală asupra 
lumii organice, să ne dăm -seama, în mcd genetic și 
comparativ: cari sunt însușirile și armele, grație că- 
rora speciile cari populează astăzi globul au putut să 
biruească în lupta pentru existență, spre a-și perpetuă 
neamul și a-și perfecționă organismul; cum au evoluat 
ele de la ființele inferioare până la omul civilizat; și 
cari sunt cauzele, pentru cari un mare număr din spe- 
ciile de animale sau din popoarele cari odinioară stă- 
pâniau pământul, au trebuit să dispară cu totul sau 
să fie reduse la o vieață rudimentară? Această privire 
generală asupra evoluției armelor și mijloacelor de luptă 
ne va arătă care este valoarea lor și ne va conduce 
apoi să recunoaștem: cari sunt acele puteri elementare 
indispensabile, de cari trebue să dispună orice orga- 
nism — și deci $i un popor — pentru a-și perpetuă 
existența și a se indrumă pe calea progresului. 

După cum am amintit mai sus, evoluția unei specii 
— deci și a unui popor — este rezultanta luptei ne- 
încetate dintre organismul individului și mediul său de 
traiu. Pentru a puteă birni în această luptă, natura, în 
înțelepciunea ei, a înzestrat diferitele organisme : 1) cu 
o mai mare sau mai mică /enacitafe și putere de re- 
zistență contra agenţilor mediului, 2) cu o putere de 
adaplafiune pentru a se acomodă la cerințele mediu- 
lui, 3) cu o serie infinită de aparate și de arme — 
cari de cari mai rafinate — pentru agonisirea hranei 
și celor -trebuitoare existenței sale și pentru afdrarea 
contra mediului și dușmanilor şi în fine 4) cu o su- 
ficientă putere de reproductie — care la unele specii 


www.dacoromanica.ro 


11 


mai expuse iea proporții enorme — pentru a-și asi- 
gură continuitatea vieții și îmmulțirea prin urmași. 

Nu e locul aci de a descrie și: exemplifică toate 
aceste însușiri și puteri elementare — ca fenacitatea și 
Puterea de rezistență, puterea de adaptațiune şi 
Puterea de reproducere — cu cari natura a înzestrat 
diferitele organisme pentru a rezistă în lupta lor pen- 
tru existență; și nici de a cità exemple din variatele 
aparate și arme de apărare contra mediului şi pen- 
tru utilizarea resurselor .sale. Ne mărginim numai a 
le indică și a da câteva considerațiuni generale, pentru 
a puteă pune apoi mai bine în evidență acele arme 
Speciale, de cari sa servit omul în lupta sa cu natura 
şi cari constituesc o serie din factorii fundamentali ai 
evoluției sale. 

* ui * 

Predispozițiile unor specii pentru a-și perpetuă exis- 
tența sunt atât de mari, încât — dacă mediul de 
traiu ar prezintă în mod uniform aceleași condițiuni fa- 
vorabile de existență — fiecare din ele ar fi în stare, 
într'un timp relativ scurt, să ajungă a populă întreaga 
suprafață 'a globului. O ochire asupra speciilor cari 
au trăit în diferitele epoce geologice ne arată ce mare 
răspândire au avut unele din ele în anumite formațiuni, 
când condițiunile de vieață ale mediului le erau favorabile. 

In contra unei asemenea îmmulțiri și lățiri prea mari 
a unei specii lucrează însă: variațiile mediului, schim- 
barea condiţiilor de traiu, apariția unor dușmani noi, etc. 
Din cauza acestor modificări ale condiţiilor de traiu, spe- 
ci, cari aveau o mare răspândire, dispar brusc de pe 


www.dacoromanica.ro 


12 


suprafața pământului — cum au dispărut d. ex. toate 
acele amintite specii din epocele geologice — sau lasă 
numai în urma lor câțiva urmași, cari în lupta pentru 
existență au reușit a se adaptă nouălor cerințe ale me- 
diului. 

Și asupra omului această lege a naturii se aplică 
cu aceeaș rigoare; toate acele așă zise rasse primor- 
diale—ca Veda din Ceylon, Australienii, Nou-Zelandezii, 
Aino, Papuanii, Pieile roșii din pădurile Braziliei și din 
ţara de foc, Buschmanii, etc.— sunt resturile unor rasse, 
cari înainte populau întregi continente și cari, în urma 
schimbării condiţiunilor de traiu, nu au mai putut rezistă, 
lăsând pe urma lor numai aceste mici resturi dege- 
nerate. 

Aceste legi mari biologice se aplică însă nu numai 
asupra rasselor primitive, ci și asupra popoarelor culte. 
Istoria omenirii — care de altfel nu este decât o 
pagină din istoria desfășurării lumii organice — ne dă 
un întreg șir de exemple în această privință. 

In această luptă pentru existență, în care o specie, 
0 rassă, un popor etc. dispare pentru a face loc unui 
altuia mai apt, pot fi două feluri de cauze principale, 
cari produc acest efect: 1) Sau că organismul, cu pute- 
rile sale interne de rezistență, de reproducție și de des- 
voltare, slăbește—că acea specie, rassă, popor, etc., este 
îmbătrânită — așă că o altă specie, care este mai bine 
înzestrată și mai capabilă de luptă, vine și-i iea locul; 
sau 2) că condițiunile de traiu ale mediului schimbân- 
du-se prea mult, puterea de adaptare a organismului 
nu mai ajunge pentru a se puteă acomodă nouălor 
imprejurări. În acest din urmă caz, cele mai de multe 


www.dacoromanica.ro 


13 


ori e vorba de ființe al căror organism a fost cu totul 
adaptat la cerințele unui mediu special, astfel încât, 
prin modificările profunde ce le-a suferit el, și-a perdut 
elasticitatea necesară și — în fața unor nouă condițiuni 
de traiu — aceste ființe se găsesc în imposibilitate de a 
mai reacționă, rămânând .dezarmate. 

Această specializare unilaterală la un mediu cu totul 
particular a fost, de ex., cauza principală a dispariției 
celor mai multe din speciile de Reptile și Mamifere 
gigantice cari au populat pământul în epocele geo- 
logice. 

In lupta pentru existență în asemenea medii, cea 
mai mare șansă de a se perpetuă şi dea continuă să-și 
perfecționeze organismul prin selecțiune — cu toată schim- 
barea condițiunilor de traiu — o au dar nu acele specii 
al căror organism e prea diferențiat într'o direcție și 
perfect adaptat numai la cerințele unui mediu special, 
ci tocmai din contră, acelea cari aw un 'organism mai 
echilibrat, cu arme de luptă mai universale și deci, 
cu o putere de adaptare la nouă medii mai mare ; pe 
acestea natura le selecționează și le desvoltă mai departe. 
Examinând din acest punct de vedere, de ex. seria 
probabilă a strămoșilor omului — care constitue arborele 
său genealogic — vedem că ea constă numai din forme 
cu un organism mai indiferent, nespecializat prea mult 
într'o singură direcţie, însă tocmai de aceasta capabil 
de adaptare la orice mediu și deci de progres; din 
această cauză, tocmai, selecțiunea a putut împinge des- 
voltarea lor până a ajuns la ființa cea mai perfecţio- 
nată, care este omul. 


www.dacoromanica.ro 


14 


2. Inteligența ca armă în lupfa 
pentru existență și ca factor al evoluţiei 
omului. 


Ta privința puterii de adaptare la schimbările condi- 
ţiunilor de traiu ale mediului, natura a înzestrat pe om 
cu o armă mai universală și mai elastică, Întehgenfa, 
— omul este dela natură un «animal rational» — care-l 
pune în stare, fără a-și specializă organismul într'o singură 
direcție, să se emancipeze de alte arme şi astfel să 
biruească toate greutățile mediului, spre a pune stăpânire 
pe natură, chiar acolo unde condițiunile de existență 
„par imposibile. Prin inteligență omul a ajuns, mai mult 
încă, să-și fasoneze chiar singur mediul de traiu cum îi 
convine mai bine și să tragă din resursele acestuia 
maximul de foloase pentru existența Sa; aceasta, toc- 
mai, i-a permis să se întindă pe toată suprafața glo- 
bului, îmmulțindu-se neîncetat și evoluând spre pro- 
gres. 

Inteligența, abiă rudimentară la strămoșii săi animali, 
a ajuns în adevăr un factor atât de esențial în evoluția 
omului, încât selecțiunea naturală în această privință 
s'a făcut cu o mare grabă, nemai putând birui în lupta 
pentru existență decât acei cari o posedau mai des- 
voltată. Prin aceasta continuă selecțiune, sa ajuns 
treptat la.un mare grad de perfecționare al ei și al 
organului care o produce, crierul. Comparaţianea, 
între craniul cu fruntea turtită al omului dela Nean- 
derthal sau cel dela Krapina și între craniul cu fruntea 
bulbucată al rassei albe, ne arată suficient desvoltarea 


www.dacoromanica.ro 


15 


enormă pe care a luat-o crierul omenesc întrun timp 
relativ atât de scurt, 

Cum însă progresul este bazat pretutindeni în lumea 
organică pe diferenţiare și diviziunea muncii, tot astfel, 
şi din inteligența rudimentară a omului primitiv sau 
diferențiat și sau desvoltat apoi mai departe, prin selec- 
ţiune, două mari ramure de activitate cerebrală: 

1) Întehgenţa propriu zisă sau Gândirea, care îl 
pune în stare de a transformă senzafiunile ce le ca- 
pătă prin simțuri în noțiuni abstracte, de a Judecă şi a 
raționă şi — prin aceste procese ale gândirii — de a 
cunoaște lumea, a-și formă convingeri şi a găsi, astfel, 
calea adevărată pe care trebue să pășească pentru a 
birui în lupta pentru existență; ea este ajutată de Me- 
morie, care-i dă putinţa să rețină și să acumuleze cu- 
noștințele odată dobândite; și 2) Woinza, care-l pune 
în stare de a luă hotărâri şi a aduce la îndeplinire 
ceea ce judecata și sentimentul său îi indică că e ne- 
cesar să facă pentru conservarea și desvoltarea sa. 

Aceste, împreună cu Sentimentul (simţirea), consti- 
tuesc cele trei fácultăți ale omului, grație cărora a putut 
el să se înalțe atât de tare deasupra celorlalte ființe, 

Prin colaborarea armonică a acestor 3 ramuri ale 
activității crierului său, omul devenind o finfă con- 
stíentă de acţiunile sale și capabilă de a luă hotărâri 
— ceea ce-l deosebește radical de strămoșii să ani- 
mali—, ela fost pus în stare să se organizeze singur, 
pentru a duce, cu mai mulți sorți de izbândă și mai 
multă energie, lupta ce i-a fost impusă de natură pentru 
perpetuarea neamului său și pentru progres, 

Cea mai înaltă manifestațiune a inteligenței astfel 


www.dacoromanica.ro 


16 


formate și una din cele mai puternice arme în lupta 
pentru existență a omenirii este Skitnja. «Trebuința 
de a ști», apărută la omul primitiv numai ca un «ins- 
tinct al curiozității>» — după cum o vedem apărând 
şi la copii — sa desvoltat treptat din nevoia de a 
cunoaște lumea exterioară în care trăește și a ajuns 
o necesitate organică tot așă de mare ca și trebuința 
de traiu şi a se îmmulți. Ea a dat naștere «luptei pen- 
tru aflarea adevărului», care formează una din 
marele preocupări ale omenirii. 

Evoluţia științei s'a făcut și ea cu o mare grabă și 
merge înainte cu pași atât de repezi, încât omenirea 
cu ajutorul ei este pe cale de a se emancipă cu totul de ` 
capriciile naturii. Pornind dela trebuința organică «de 
a ști», înnăscută în om, ea a început prin observarea 
lumii și a fenomenelor încunjurătoare; apoi s'a desvoltat 
nevoia de a stabili, prin Judecată, raporturile dintre 
obiectele sau fenomenele observate, și în urmă a ajuns 
ca, prin rafionameute şi toate acele procese complicate 
ale gândirii — prin analiză și sinteză, prin metodele 
de inducțiune și deducțiune, etc. — să pătrundă tot 
mai adânc în tainele lumii. Observaţiunile îmmulțindu-se 


au format mai întâiu — grație memoriei — un capital 
empiric de cunoștințe, cari — fiind de folos în lupta 
omului cu natura — se păstrau cu sfințenie și se 


transmiteau din generație în generaţie. Nevoia de a 
ordonă. și sistematiză cunoștințele dobândite, de a ex- 
plica fenomenele observate și a le grupă în jurul unor 
cauze generale etc.,a făcut trecerea dela empirie la 
adevărata ştiinţă, care caută să cunoască legile cari 
guvernează universul și să respundă la toate chestiu- 


www.dacoromanica.ro 


17 


anile mari — tot mai adânci — cari chinuesc spiritul 
omenesc. 

Știința însă, astfel desvoltată, nu răspunde numai 
trebuinței de a şti, din care și-a luat naștere, ci și 
celorlalte trebuințe organice ale omenirii de a trăi și de 
a se îmmulți. Orice cunoștință nouă dobândită își are 
imediat — direct sau indirect —și aplicaţiunile ei practice, 
ușurând lupta pentru traiu. Astăzi această podoabă a 
minții omenești predomină totul; prin aplicațiunele ei, 
ea a ajuns baza existenței omenirii actuale; ba chiar nici 
nu am fi în stare să concepem putinţa de a răspunde 
necesităților de traiu ale atâtor oameni, câți populează 
astăzi lumea, fără aplicarea ştiinţei la producțiunea și 
distribuțiunea bunurilor economice. Intrinsa deci. ome- 
nirea a găsit cea mai puternică armă în lupta ei 
pentru cucerirea pământului. 

Prin desvoltarea mai departe a inteligenței și dife- 
rențiarea sentimentului s'au mai născut însă în om şi ` 
sau perfecționat mai departe trei simțuri principale — 
sau sentimente—cari reprezintă cele mai „inalte porniri 
organice ale spiritului omenesc: 1) simful moral—adică 
al binelui și dreptății — 2) stmzul estetic — adică 
al frumosului — și 3) srmzul social — adică al tre- 
buinței organice a omului de a trăi în societatea se- 
menilor săi pe baza unei ordine sociale. 

Graţie acestor simţuri fundamentale — desvoltate prin 
convieţuirea cu semenii săi și cari la rândul lor înlesnesc 
această conviețuire—omul a putut să se înalțe dela sta- 
rea de barbarie, bazată pe egoismul crunt și feroce, la 
starea de civilizație, care exclude orice acte, obiceiuri 
și moravuri cari lovesc în drepturile altora, și a pus 

“Gr* Antipa, — Problemale evoluţiei Poporului Româve 3 


www.dacoromanica.ro 


18 





astfel bazele Culturii. Manifestaţiunile acestor trei-înalte 
porniri ale spiritului omenesc, fecundate prin știință 
——Morala cu religia, Arta cu tehnica şi Statul 
cu ordinea socială — sunt cea mai înaltă podoabă 
a omenirii şi formează baza vieții. actuale pe pământ. 
Ele constituesc însă totodată și trei mari arme şi re- 
gulatoare în lupta sa pentru progres. 


3. Asociaţia de indivizi şi organizarea 

ca arme de luptă şi ca factori ai evolu- 

tiei omenirii. Formarea popoarelor și a 
“sfatului. 


În această scurtă schițare a evoluţiuriii mijloacelor 
și aparatelor, de cari se servesc ființele organice și 
omul în lupta lor pentru existență și progres, am avut 
în vedere numai individul și rolul său în această luptă. 
Natura, urmărind țelurile ei mari în evoluţie, consideră 
însă individul numai ca un mijloc la scop; în ultima 
instanță menirea individului este numai de a conservă 
şi perfecționă specia și acea a speciei de a perpetuă 
şi perfecționă. vieața organică pe pământ, ducând-o' la o 
desvoltare tot mai mare. Astfel fiind, vieața individului 
este limitată la timpul necesar pentru a-și îndeplini 
rolul existenței šale, adică de a se continuă prin ur- 
mașii săi și de a asigură acestora putinţa: să ducă 
lupta mai departe. Dela vieața individuală a protistei 
unicelulare, care e redusă la o durată numai de câteva 
clipe—până ce prin diviziunea corpului în două sau mai 
-multe părți dispare: spre.a se continuă în urmașii ei — 


www.dacoromanica.ro 


19 


și până la aceea a celor câteva specii de animale su- 
perioare, cari au ajuns la o durată de 2—-300 ani — 
o clipă și aceasta față de vieața speciei — sunt cuprinse 
limitele duratei vieţii individuale pe pământ. 

Pe de altă parte, individul, oricât de perfecţionat 
ar fi organismul său, dispune numai de puteri limitate, 
cu cari trebue să facă față la toate nevoile atât de 
variate ale vieții sale, și cari, tocmai din această 
cauză — neputându-se specializă —nu pot luă o desvol- : 
tare suficientă, pentru a birui toate felurile de greutăți 
ale mediului ce mereu i se reînnoesc. 

Evoluţia însă, care nu lasă neutilizată nic o posibi- 
litate spre progres, a găsit şi a desvoltat prin selecțiu- 
nea naturală mijloace pentru preîntâmpinarea tuturor 
acelor inconveniente, cari decurg atât din scurtimea 
vieţii, cât și din limitarea puterilor de luptă ale indivi- 
dului, spre a puteă astfel asigură mai bine realizarea 
înaltelor ei țeluri, Unul din acele mijloace constă în 
asociarea sub diferite forme — de la simple coabitări 
'sau colonii la formări de state complexe — a mai 
multor individe de aceeaș specie, spre a duce vieaţa 
— şi deci lupta pentru existență — în comun. Faţă 
de mediul exterior, aceste asociații apar ca un tot or- 
ganic, în care indivizii sunt numai o parte a întregului, 
având a îndeplini fiecare un rol anumit în lupta pen- 
tru satisfacerea celor trei mari țeluri prin cari se ma- 
nifestă vieața oricărui organism, și deci și a acestei 
unități organice de un ordin mai înalt, astfel formată. 

Foloasele formării unor asemenea asociații de indivizi 
sunt foarte mari: 1) puterile de luptă sporesc consi- 
derabil, 2) se dă posibilitatea unei mai intense utilizări 


www.dacoromanica.ro 


20 


a avantajelor ce le oferă mediul de traiu, și 3) vieața 
asociaţiei fiind mai lungă, se dă posibilitatea unei or- 
ganizahiuni mai perfecționate — bazată pe diviziunea 
muncii și pe specializarea indivizilor — în vederea lup- 
tei pentru existență și progres, 

Ca și indivizii, aceste umifăfi organice superioare 
sunt și ele compuse din organe. Pe când însă la in- 
divizi organele sunt formate din grupe de celule, la 
aceste asociaţii ele sunt compuse din grupe de indivizi, 
specializați în vederea îndeplinirii în comun a unor a- 
numite funcțiuni. 

De aci dar se naște nevoia diviziuni muncii, 
ceea ce produce o diferenfiare şi o specializare tot 
mai pronunțată între indivizii cari compun o asemenea 
unitate organică superioară. Cu cât specializarea indi- 
vizilor e mai desvoltată și mai raţional aplicată, cu a- 
tâta organele ce ele le formează sunt mai perfecționate 
și mai apte de a scoate toate foloasele din resursele 
ce le oferă mediul de traiu; cu atâta dar și șansele 
de biruință a întregului în lupta pentru existență sunt 
mai mari. În seria animală se cunosc tot felul de ase- 
menea asociaţii, dela simple colonii până la statele com- 
` pliçate ce le formează unele specii ca albinele, furnicile, 
termitele, etc. 

Această formare de unități organice superioare, or- 
ganizate pria asociarea indivizilor specializaţi în vederea 
diferitelor funcțiuni, este dar una din armele mari, pe 
cari natura le-a creat prin selecțiune, pentru a înlesni 
mai bine organismelor biruința în lupta pentru exis- 
tență și progres. 

Mai bine ca toate organismele, însă, a ştiut omul 


www.dacoromanica.ro 


21 


— grație inteligenței sale și simțului social înnăscut 
întrinsul (omul este de la natură un animal social 
«âoy moriu6y») — să se folosească de această armă 
puternică, formând prin asociație unități organice mai 
înalte, spre a duce cu forțe superioare și mai rațio- 
nal utilizate lupta pentru realizarea țelurilor existenței 
sale pe pământ. În lupta cu greutățile mediului natu- 
ral de traiu, această armă a fost pentru omenire de un 
imens folos, căci i-a asigurat biruința și a pus-o în 
stare să tragă pentru existența și desvoltarea ei foloase 
înconiparabil mai mari din resursele sale, 

De îndată însă ce a apărut o asemenea armă pu- 
ternică, natura, în virtutea puterii ei de a selecționă, 
a silit, sub pedeapsa suprimării, pe toate ramurile 
omenirii so adopte și să se grupeze — după afini- 
tățile lor de neam și ale intereselor lor vitale — în ase- 
menea asociații, Acestea au fost dar primele impulsuri 
pentru formarea începuturilor societății umane — fără 
de cari noi astăzi nici nu ne mai putem închipui exis- 
tența omenirii — și cari au luat apoi treptat o des- 
voltare tot mai mare, începând de la simple asocia- 
țiuni de indivizi—adică dela vieața de <Turmă» în care 
trăiă omul primitiv, horde, triburi, etc. — și ajungând 
până la popoare, națiuni, state, confederațiuni de 
state ș. a. m. d. 

Intre aceste asociaţii de oameni, astfel formate, s'a 
stabilit însă îndată, ca și între indivizi, o mare concu- 
rență, fiecare dintre ele căutând să profite de slăbi- 
ciunile alteia spre a-i ocupă locul în natură. Tocmai 
această concurență sub toate formele ei — care merge 
până la luptele cele mai crude de exterminare — le-a 


www.dacoromanica.ro 


22 
făcut să ajungă la enorma desvoltare, unde le vedem 
astăzi; aceasta, deoarece, fiecare din aceste asociații e 
nevoită să se organizeze tot mai bine, pentru ca, cu 
forțele naturale de cari dispune, să poată desvoltă 
maximul de energie wlală în lupta pentru existență: 

Organizarea acestor asociați nu se poate însă 
dobândi decât pe baza principiului mecanic æ} econo- 
miei fortelor, spre a se obţine astfel cu minimul de 
efort maximul de rezultat; aceasta nu se realizează 
însă decât printr'o specializare și diviziune a munci 
cât mai intensă, între indivizii din cari se compune 
asociaţia. 

Și diviziunea muncii însă, ca să-și dea maximul ei 
de efect, trebue să fie aplicată astfel, ca fie care individ 
să fie ales după aptitudinile sale naturale și să fie 
pus în stare de a contribui cu maximul și optimul de 
de energie de care dispune, astfel ca, din conlucrarea 
lor în mod armonic și fără risipă, să reiasă ca rezultat 
final maximul de energie vitală pentru asociaţie. 

In societăţile primitive, această selecțiune a indivizilor 
după aptitudinile lor — care este baza întregei orga- 
nizări — o face natura singură, având ca regulator 
nevoia de a perfecționă tot mai mult organismul spre 
a puteă învinge în lupta Pentru existență. In societăţile 
desvoltate și ajunse la un grad de cultură mai înaltă, 
sarcina de a face selecțiunea indivizilor și a pune pe 
fiecare la acel fel de muncă prin care poate da el 
maximul şi optimul pentru comunitate, e lăsată însă 
în seama unui organ special care este «Statul». Acesta” 
are funcțiunea de a dirige şi coordonă activitatea tuturor 
organelor, armonizând-o și subordonând-o trebuinţelor 


www.dacoromanica.ro 


23 


întregului organism, spre a se puteă astfel obține maxi- 
mul de energie prin colaborarea lor. 

Acest organ, care guvernează activitatea întregului 
organism -— popor sau naţiune, — este acel care are a 
îndrumă evoluțiunea sa spre progres, veghind la măn- 
ținerea și crearea unor permanente stări de echilibru 
între forțele interne de desvoltare ale asociației și for- 
tele contrarii ale mediului său 'de traiu; el intervine ca 
factor constient, atât pentru sporirea continuă a ener- 
giei vitale a organismulai printr'o organizare tot mai 
perfectă, cât și/pentru punerea ei în valoare în lupta 
pentru existență și progres, adică pentru realizarea 
aspirațiunilor ce decurg din firea acelui organism — 
popor sau națiune — arătându-i calea pe care să pă- 
şească pentru acest scop. ` 

Dela gradul de perfecționare și dela capacitatea aces- 
tui organ — adică a Statului — care întrupează voința 
de a trăi și de a se desvoltă mai departe a întregului 
organism, depind șansele de izbândă în lupta continuă, 
pe care natura a impus-o și acestor asociațiuni còm- 
plexe de oameni, ca și oricărei alte ființe organice. 

Un minunat model, pentru o asemenea organizare 
perfecționată și bine adaptată în vederea luptei pentru 
existență și progres, ni-l oferă însuș corpul omului: cu 
cea mai perfectă specializare a elementelor sale—adică 
a celulelor şi organelor ce-l compun—în vederea func- 
țiunilor pentru cari sunt destinate, cu coordinarea lor 
pentru o colaborare armonică în vederea unui scop 
comun și cu crierul ca organ central, care dirige și 
guvernează activitatea întregului organism. 

Principiul corelațiunii organelor şi lupta între diferitele 


www.dacoromanica.ro 


24 


părți ale organismului în vederea economiei forțelor în 
cursul desvoltării ontogenetice, pot servi asemenea ca 
modele de regulatoare și pentru desvoltarea orga- 
nismului social. f 

Se pare în adevăr că natura, în înțelepciunea ei, 
împinge prin selecțiunea naturală evoluția organismului 
social la aceleași forme de organizare la care ea a 
împins şi organismul animal, până ce a ajiins la orga- 
nizarea cea mai perfecționată pe care o prezintă 
corpul omului. Și una și alta sunt guvernate de aceleași 
principii de desvoltare, 


4. Cultura ca armă de luptă şi ca 
factor al evoluției popoarelor. 


Oricât de departe s'ar merge cu organizarea for- 
telor naturale ale indivizilor cari compun o asociație 
— un popor sau o națiune — pentru a obține din 
ele, pe baza principiului economiei forțelor, maximul 
de energie vitală pentru acest organism, se ajunge 
totuș la o limită, la care, orice "nouă combinare'a ace- 
lorași forțe nu mai poate da o nouă sporire a ener- 
giei finale. Ajuns aci, o nouă sporire a energiei finale 
nu mai e posibilă, decât dacă e posibilă și o nouă 
sporire a puterilor naturale ale indivizilor, ca elemente 
din cari e compus întreg organismul social. După 
cum deci vitalitatea unui individ depinde de starea 
organelor sale și a celalelor ce le.compun, tot astfel 
şi vitalitatea popoarelor — ca unități organice supe- 
rioare. — depinde de starea în care se găsesc ele- 
mentele din cari se compun ele, adică indivizii. 


www.dacoromanica.ro 


25 





La începâtul acestui studiu am arătat însă că în- 
sușirile naturale ale omului sunt capabile încă de o 
mare desvoltare şi că el dispune încă de un însemnat 
capital de forje latente şi predispozitiuni firești, cari, 
puse în condițiuni favorabile, pot ajunge la o mare 
desfășurare. Pentru ca vitalitatea întregului organism 
să meargă crescând, trebue dar ca, paralel cu orga- 
nizarea tot mai perfecționată a societății, să se des- 
volte tot mai mult și energia individului, ca element 
constitutiv al unității superioare din care face parte și 
de valoarea căruia depinde gradul de energie al între- 
gului. Aici tocmai începe rolul cel mare al organului 
conducător, care guvernează întregul organism social; 
căci el, grație conștiinței ce o are de nevoile socie- 
tății şi grație puterii de care dispune, poate înfluență 
mersul natural al evoluției, prin crearea de condițiuni 
speciale, cari să favorizeze desvoltarea acelor puteri 
ale individului de tari societatea are mai mare nevoe 
pentru propășirea ei, și să oprească desvoltarea por- 
nirilor rele din individ. 

După cum grădinarul, prin cultură și selecțiune ar- 
tificială, poate scoate din plantele sălbatice rasse nobile, 
desvoltând şi punând în evidenţă calitățile lor ascunse 
şi combătând defectele, tot astfel și societatea — în 
interesul propriei ei propășiri — trebue să tindă a în- 
nobilă pe individ prin desvoltarea calităților și forțelor 
sale latente. Ckea ce selecțiunea naturală — prin ac- 
țiunea ei severă, însă inconștientă și lentă — a putut 
realiză în lumea animală și vegetală și în societățile 
umane primitive, o fac societățile moderne constituite 
în state — potrivit gradului lor de civilizație — prin 


www.dacoromanica.ro 


26 


Cultură şi selechune intenționată, în mod conştient 
și accelerat. De graba, seriozitatea şi perspicacitatea 
ce o depun ele în rezolvirea acestor probleme, depinde 
gradul de energie vitală pe care sunt capabile să-l 
desvolte în orice moment și deci sorții de reușită în 
lupta continuă pentru existență și progres. O bună 
organizare dar a unei societăți — popor, națiune, stat, 
etc. — cere înainte de toate înălțarea cât mai multă 
a individului, spre a-l face cât mai apt pentru a-și în- 
deplini rolul său—nu numai ca o parte dintr'o mașină, 
ci ca ființă superioară și conștientă — în comunitatea 
de vieață din care face parte. 

După gradul de desvoltare al popoarelor, sau sta- 
telor ce le formează ele, fiecare și-a cteat o serie de 
instituțiuni, cari urmăresc scopul de a cultivă și formă 
individul, de a-i desvoltă și pune în evidență puterile 
sale fizice, intelectuale și morale și de a-l prepară ca 
bun cetățean, adică de a-l face apt să-și îndeplinească 
cât mai bine rolul de colaborator conștient în comu- 
nitatea din care face parte. Totalitatea acestor insti- 
tuțiuni și rezultatele pe cari le produc ele, pentru des- 
voltarea armonică a însușirilor fizice, morale și inte- 
lectuale și pentru înălțarea firii indivizilor cari compun 
un popor, constituesc Cultura acelui popor. Bazată 
pe ştiinţă, artă și educaţiune, cultura constitue ultima 
armă și cea mai puternică, care, sporind necontenit 
energia vitală, conduce popoarele la biruință în lupta 
pentru existență și la realizarea aspiraţiunilor lor spre 
progres. Ca și știința, ea trece din generaţie în gene- 
rație și, prin acumulare, constitue un capital prețios 
pentru progresul unui popor. 


www.dacoromanica.ro 


27 


Cultura, lucrând asupra individului — pe care-l fọr- 
mează și-l înobilează, pătrunzând adânc în firea sa — 
e pe cale de a deveni organică și ca atare transmi- 
sibilă — cel puțin ca predispoziție — prin ereditate; 
de aceea un popot cu o cultură mai veche — dacă 
aceasta nu e prea specializată și anchilozată într'o 
singură direcție, astfel încât să altereze puterea sa de 
adaptațiune și dacă nu intervin alte cauze cari-i slă- 
besc puterea, sa de rezistență — e mai bine armat 
în lupta pentru existență decât un popor tânăr, care e 
la începutul desvoltării sale culturale, Cine a călătorit 
pe coastele Mediteranei, a putut ușor să capete im- 
presia transmisibilității predispozițiilor culturii prin ere- 
ditate, recunoscând în locuitorii Insulelor Golfului de 
Napoli — cu toată mizeria în care se găsesc astăzi 
— trăsăturile fine și alurile nobile, perfecționate printr'o 
veche cultură, ale vechilor locuitori ai anticei Greciei 
Mari. 

Fiecare popor, pe orice grad de desvoltare s'ar 
află el, are însușirile sale sufletești, specifice și origi- 
nale, cari-l disting calitativ de alte popoare. Ele se 
manifestă: printr'o concepțiune specială și mai mult 
sau mai puțin diferită a noțiunilor fundamentale de 
bine, frumos, dreptate, etc., printr'o serie de porniri și 
aptitudini speciale ș. a. m. d. Oricât sar desvoltă 
aceste însușiri speciale” prin cultură şi oricât ar fi ele 
de înfluențate prin educațiune, știință și artă, ele con- 
tinuă- a rămâneă și în evoluţiunea lor specifice și ori- 
ginale, Cultura unui popor face dar parte din f- 
rea sa, ea este natională, în opoziţie cu știința, care 
urmărind adevărul — unul şi acelaş pretutindeni — 


www.dacoromanica.ro 


28 


este universală. Tocmai în această specificitate a în- 
sușirilor unui popor și a originalității culturii ce o 
poate produce el, stă importanța cea marea formării 
statelor pe baze naționale ; căci numai în această 
formă poate geniul unei națiuni ajunge la maximul 
de desvoltare, spre a-și afirmă voința de a trăi și a 
progresă, și a da totodată — ca unități ale unui or- 
ganism și mai înalt — maximul de tribut pentru asi- 
gurarea perpetuării și progresului omenirii pe pământ, 
adică pentru satisfacerea marilor țeluri pe cari na- 
tura l-a imnus eternelor lupte ale lumii organice pe 
această planetă. 


5. Mediul de traiu ca factor al evoluţiei 
popoarelor. — Civilizaţia. — Formarea 
statelor naționale. 


In ' expunerea de până acuma am urmărit modul cum 
Sau desvoltat puterile elementare ale organismelor și 
Sau organizat între ele până au ajuns a formă acele 
arme atât de puternice, ca știința și cultura, de cari se 
servesc popoarele în lupta lor pentru existență și pro- 
gres. Nu am examinat însă mai de aproape factorul 
principal care provoacă această desfășurare de forțe, 
adică Mediul de traiu, spre a ne da seama de influența 
sa asupra evoluției organismelor și în special a po- 
poarelor. 

La începutul acestui studiu am arătat că, prin me- 
diul de traiu al unui organism, înţelegem totalitatea con- 
dițiunilor în cari se desfășură vieața acelei ființe. Me- 


www.dacoromanica.ro 


29 


diul de traiu al unui popor e dar format: 1) de ţara 
locuită de el, cu totalitatea condițiunilor naturale ce o 
caracterizează (Mediul geografic, Mediul natural); 
2) de țerile şi popoarele cu cari vine el în contact, 
direct sau indirect (Mediul politic); 3) de raporturile 
care se stabilesc între indivizii sau categoriile de in- 
divizi cari compun acel popor (Mediul social); 4) de 
produsele propriei sale activități, atât în domeniul cul- 
turii materiale, cât și al celei sufletești (Mediul cul- 
tural); şi 5) de orice alt agent care poate avea o 
influență oarecare asupra vieții și . desvoltării acelui 
popor (Mediul universal). 

Mediul de traiu, astfel constituit, înfluențează deci ne- 
contenit, prin agenții sei, vieaţa și desvoltarea unui popor; 
aceasta, atât prin foloasele ce i le oferă existenţei sale 
— şi pentru care organismul său trebue să se adap- 
teze în mod special pentru a putea profită de ele — 
cât și prin greutăţile ce i le opune și în contra cărora 
trebue să se apere și să le biruească. In amândouă 
cazurile dar, mediul silește organismul acestui popor 
să-și desvoite și să-și organizeze puterile de cari dispune, 
astfel încât să poată face față acestor două serii de 
cerințe ale sale. Cu cât un popor reacționează mai bine 
și mai repede în această privință, cu cât dar puterea sa 
de adaptațiune — adică plasticitatea organismului său — 
e mai mare, cu atâta și șansele sale de reușită sunt și 
ele mai mari. Mediul este 'dar un continuu stimulent, 
care, prin agenţii săi, provoacă în fiecare moment în 
organismul unui popor o nouă desvoltare de forțe și 
o nouă organizare a lor, spre a-i putea satisface ce- 


www.dacoromanica.ro 


____30 





rințele sale ; prin aceasta dar mediul devine factorul 
principal al progresului unui popor. 

Cu cât mediul de traiu este mai variat și cerințele 
sale sunt mai multiple, cu atâta şi puterile a căror 
desvoltare o provoacă el în organismul unui popor sunt 
mai variate și mai mari şi cu atâta “vieața în intregime 
a acelui popor este mai intensă și mai desvoltată. Acest 
adevăr este atât de evident și general, încât — bazaţi 
și pe concluziile la cari am ajuns mai înainte — am 
puteă formulă chiar următoarea lege: Energia vitală 
a unui popor stă în aport direct cu aptitudinile 
sale naturale, cu pultrea sa de adaptahune si cu 
varietatea cerințelor mediului său de traiu. 

Dacă însă mediul are o influență atât de mare a- 
supra desvoltării unui popor, împingându-l spre progres, 
apoi și poporul — în tendința sa naturală de a-și a- 
sigură condițiuni de traiu tot mai prielnice — are o 
influență din ce în ce mai covârșitoare asupra mediului, 
pe care caută a-l modifică necontenit, combătându-i 
puterile cari-i sunt vrăjmașe şi desvoltând pe cele cari-i 
sunt favorabile vieții și propășirii sale. Astfel: în Mediul 
natural, poporul caută, prin toate armele pe cari și le-a 
creat în lupta sa pentru existență, a îndulci asperitățile 
și a face cât mai accesibile avantajele ce acesta i le 
oferă pentru existența sa; în mediul politic, el caută » 
a se organiză pentru o apărare cât mai bună în contra 
dușmanilor și pentru a trage cât mai multe foloase 
dela popoarele și țerile cu cari vine în contact; în 
mediul social, caută a regulă cât mai bine raporturile 
dintre indivizii şi categoiiile de indivizi din cari e al- 
cătuit, spre a puteă desvoltă prin organizarea forțelor 


www.dacoromanica.ro 


31 


= 


lor maximul de energie vitală; în mediul cultural, el 
caută a creà cât mai multe instituțiuni, atât pentru 
creşterea bogățiilor materiale — şi mai cu seamă 
pentru sporirea puterilor de producție ale pământului 
pe care-l locuește, — cât şi pentru sporirea puterilor 
fizice, intelectuale și morale ale indivizilor și pregătirea 


lor în vederea funcţiunilor ce au a le indeplini în vieața 
socială ș. a. m. d. 


Cu modul acesta, între un popor și mediul său de 
traiu se stabilește o nouă serie de infinite raporturi, 
din ce în ce mai intime și mai complicate, cari toate 
provoacă o modificare neîncetată a mediului și o a- 
meliorare a condițiunilor sale de traiu. In vederea a- 
cestor modificări — cari constituesc tot atâtea tere- 
nuri de luptă — poporul se organizează din ce în ce 
mai mult și-și creează organe speciale, a căror per- 
fecționare depinde de gradul de desvoltare la care a 
ajuns el pe treapta progresului. Acest adevăr e aţât 
de evident, încât putem formulă regula generală că: 
După starea de perfechonare a mediului de traiu al 
unui popor, se poale recunoaște gradul de desvoltare 
pe scara progresului al acelui popor. 

Starea de perfecționare a mediului de traiu — și în 
special a țerii .pe care o locuește — cu totalitatea 
instituțiunilor prin cari se manifestă ea, este dar un 
product al activității unui popor şi constitue ceea ce 
numim Czuihizaţia acelui popor—sau a acelei țeri:).— 





1) «O ţară civilizată» este opusul uhei «eri sălbatice», după cum un 
«om civilizat» este opusul unui «om barbar» ; și într'un caz și în altul 
e vorba de o înobilire prim cultură, care transformă o stare primitivă 
în una înaintată. — Civilizația este colectivă, pe când cultura este in- 
dividuală, și devine colectivă numai prin însumarea indivizilor cari o 
posedă și gradul de desvoltare la fiecare din ei. 


www.dacoromanica.ro 


32 


Gradul ei de desvoltare evoluează paralel cu gradul 
de desvoltare al poporului care a produs-o. Bazată mai 
mult pe știință, tehnică, și artă, civilizația nu face 
parte, ca cultura sufletească, din firea poporului care 
a produs-o, însă poartă totuș stampila originalității 
spiritului său. 

Să urmărim dar în linii generale cum au evoluat—în 
desvoltarea generală a popoarelor— raporturile dintre 
acestea și mediul lor de traiu, ce forme a luat lupta 
dintre popor și mediu și cum au ajuns apoi popoarele 
a-și transformă, prin cilivizație, mediul lor natural într'un 
aliat, pentru lupta ce au a o duce inainte pentru 
existența lor și progres. 

La popoarele, cari se găsesc'încă pe o treaptă infe- 
rioară de desvoltare, lupta cu cerințele mediului este 
foarte grea, așă că ele, adeseori, pentru a nu dispăreă, 
cu totul, sunt silite prin selecțiunea naturală a adaptă 
—-ca și animalele—chiar organismul fizic al indivizilor 
cari le compun. Așâ sunt d. ex. unele popoare primi- 
tive nordafricane, cari, prin schimbarea bruscă a con- 
dițiilor de traiu ale mediului—cari provocau o morta- 
litate foarte mare—au fost silite a se adaptă la cel mai 
curios fel de vieață, al flămânzirii îndelungate, și cari, 
fireşte, au fost reduse prin aceasta la o vieață cu totul 
rudimentară. Alte popoare primitive, cari trăesc prin 
pădurile veșnice, au fost silite a se adaptă — cu câte 
sacrificii?—la mușcăturile șerpilor veninoși ș. a. m. d. 

Un mijloc mai comod, pentru a evită aceste greutăți 
—și care reprezintă o armă foarte răspândită în seria 
animală — sunt Mgrafiumile, pe cari unele specii le 
întreprind, părăsind cu totul habitatul lor, pentru a 


www.dacoromanica.ro 


33 


evită greutăţile unui mediu sau pentru a profită de 
avantajele mai mari ale unui mediu nou. 

Unele specii de animale —- ca d. ex. speciile de 
paseri migratoare, diferite specii de peşti, etc. — deși 
nu părăsesc definitiv habitatul lor, întreprind însă numai 
migrațiuni periodice, în anumite anotimpuri sau la 
anumite vrâste, spre a evită astfel pericolele ce tocmai 
în aceste epoce le prezintă mediul lor şi a profită de 
avantajele temporale ale altor medii. 

Și popoarele sau servit de această armă în lupta 
lor pentru existență, mai cu seamă în epocele de copi- 
lărie ale omenirii, când pământul nu eră atât de 
populat și se găsiau încă suprafețe întinse neocupate. 
Astfel așă zisele popoare primitive, cari astăzi se mai 
găsesc refugiate numai prin câteva insule sau localități 
izolate, nu reprezintă decât părți din acele popoare 
mari, cari silite de modificarea condiţiilor de traiu ale 
mediului pe care-l locuiau—ca d. ex. schimbarea climei, 
apariția unor dușmani mai bine dotați, lipsa de hrană 
provocată prin îmmulțirea prea tare a propriei popu- 
lațiuni față de resursele limitate ale acelui mediu, etc., 
—au putut să scape prin migrațiuni în aceste localități 
izolate cu condiţiunile de traiu mai favorabile. Tot 
astfel migrațiunile popoarelor din timpurile istorice, 
cunoscute sub numele de „năvălirea barbarilor“, nu 
sunt decât tot astfel de migrațiuni, provocate prin 
schimbarea condițiunilor de traiu. 

Intr'un stadiu de desvoltare ceva mai înainţat al 
popoarelor, Vizaza nomadă — care nu e alt ceva de- 
cât tot acele migraţiuni periodice pe cari am văzut 
că, le fac diferite specii de animale—eră o stare gene- 


Gr, Antipa. — Problemele evoluției Poporului Român. 3 


www.dacoromanica.ro 


34 


rală a vieții lor; și aceste migrațiuni le făceau în 
acelaș scop, pentru a profită de foloasele ce le oferă 
unele medii în anumite anotimpuri și a scăpă în acest 
timp de greutățile sau pericolele altora. Chiar migra- 
țiunile ce le fac astăzi periodic: Laponii după turmele 
lor de Reni, pescarii din Norvegia, Scoția etc. după 
bancurile de Harengi sau de Bacalao (Gadus Morrhua) 
pe la Islanda și Terre-Neuve, și chiar ciobanii noștri 
ducând turmele lor de oi la pășunat din Carpaţi spre 
balta Dunărei și înapoi, etc., toate aceste așă zise 
«ŢranShumanțe» nu sunt nici ele alta decât resturile 
acestor migrațiuni periodice și ale vieţii'nomade din 
trecut, sau ale vieţii pe care o duc și astăzi popoarele 
din stepele înalte ale Asiei, etc. Prin aceste migrațiuni 
multe popoare primitive au scăpat dela o peire sigură 
sau cel puțin dela degenerare. 

Migtațiunile însă, deși constituesc o armă comodă 
și un mijloc de salvarea existenței unor popoare primi- 
tive prin evitarea luptei directe cu greutățile unui mediu, 
ele sunt totuș legate de atâtea alte greutăți, încât for- 
mează o piedică mare în desvoltarea lor mai departe 
spre progres; de aceea chiar și vieața nomadă a dis- 
părut de mult la popoarele mai înaintate. 
` Pentru ca un popor să-și poată desfășură în între- 
gime puterile sale și a evoluă spre progres, el trebue 
să aibă înainte de toate un teritoriu al său propriu, 
pe care să-l locuească în permanență și ale cărui resurse 
să și le facă cât mai ușor accesibile satisfacerii nevoilor 
sale, prin cultura materială sau civilizația ce o produce 
pe dânsul. 

La popoarele stabilite pe un teritoriu propriu și deci 


www.dacoromanica.ro 


35 


mai înaintate în cultură, lupta pentru existență — cel 
puțin întru cât priveşte greutățile naturii — devine tot 
mai ușoară. Pe de o parte, grație energiei vitale cu 
mult mai mare pe care sunt capabile a o desvoltă— 
printr'o organizare tot mai perfecționată a forțelor lor 
și printr'o desvoltare tot mai mare a puterilor intelec- 
tuale ale individului cu ajutorul culturii sufleteşti, — 
pe de altă parte, grație perfecţionării tot mai intense a 
mediului, aceste popoare — prin ajutorul culturii mate- 
riale — au găsit mijlocul, prin ştiinţă și tehnică, de a 
birui greutățile naturii fără a mai fi silite să-și schimbe 
prin adaptaţiuni profunde constituția organică a indivizilor 
din cari se compun, ori să emigreze sau chiar să ducă 
numai vieața nomadă. Ele nu mai au nevoe dar să-și 
schimbe: organismul după cerințele. mediului, ci, cu 
ajutorul culturii materiale acumulate pe acelaș pământ 
și al științei și tehnicei, schimbă ele sigure mediul 
natural după cerințele organismului lor. 

Această ușurare a luptei în contra naturii pune dar: 
pe aceste popoare în stare să-și poată conservă mai 
bine caracterele lor organice moștenite și să se desvolte 
mai departe pe baza însușirilor lor caracteristice, păstrân- 
du-și astfel individualitatea lor. 

Perfecționarea mai departe a organismului acestor 
popoare, devenite prin stabilirea lor pe un toritoriu 
propriu stăpâne pe grăutățile naturii, nu le nimiceşte 
nici ea individualitatea lor, ci din contra, le-o pune tot 
mai bine în evidență. Și aceasta se afirmă cu atât mai 
mult, cu cât legăturile dintre popor și teritoriul ocupat 
de el devin mai întinse şi cu cât tovărășia de interese 
şi de luptă cu greutăţile aceluiaș mediu strânge tot 


www.dacoromanica.ro 


36 


mai mult raporturile dintre indivizii cari-l compun. Calea 
progresului—după legile biologice—nu aduce dar pe 
un popor, cum sa afirmat adeseori, spre perderea 
acelora din însușirile sale firești cari constituesc na fio- 
nalitatea sa— adică spre o egalizare generală a culturii 
tuturor popoarelor, — ci din contră, spre afirmarea și: 
desvoltarea ei mai departe pe această cale. Cât de 
mare e acest adevăr, se poate vedeă și din faptul că, 
chiar în cuprinsul aceluiaș popor, propăşirea pe cale 
culturală accentuează adeseori diferențieri naționale cari 
devin tot mai profunde, putând provocă chiar și se- 
pararea acestui popor în mai multe ramuri distincte 
sau chiar în state deosebite. Istoria ne arată în această 
privință destule exemple chiar între popoarele europene. 

Pentru ca un popor însă să-și poată desfășura toate 
puterile de cari e capabil, spre a-și creă maximul de 
condițiuni favorabile existenței sale pe teritoriul pe care 
„Sa stabilit, și pentru ca, pe de altă parte, un teritoriu 
să poată ajunge a da maximul de avantaje pentru 
vieața acelui popor, trebue ca legăturile între acestea să 
devină tot mai intime, astfel în cât să ajungă a formă 
la un loc o unitate indestructibilă. Forma cea mai per- 
fectă, prin care se poate realiză această unitate, este 
crearea unui stat național, care să închege într'o 
orgamzafiune unitară întreg poporul cu întreg teri- 
tortul ocupat de dânsul. 

După cum însă un popor este un product rezultat 
din influența mediului său de traiu — și în special al 
mediului natural, adică al teritoriului ce-l ocupă — a- 
supra însușirilor sale naturale, tot astfel și teritoriul 
său este un product rezultat din activitatea culturală 


www.dacoromanica.ro 


37 


și civilizatorie a poporului care-l locuește asupra naturii 
sale primitive. Această continuă și îndelungată influență 
reciprocă dintre popor și teritoriul său, dă înțreger'unită li 
astfel formate — adică statului naţional —o0 indivi- 
dualitate specială, cu caractere bine definite si distincte 
de ale altor popoare cu statele ce le formează ele. 

Un stat național reprezintă așă dar o unitate or- 
ganică, compusă din 3 organe fundamentale: 1) Po- 
porul, cu totalitatea aptitudinilor moștenite dela stră- 
moșii săi și desvoltate prin selecţiune în lupta sa pentru 
existență în mediul special în care sau desfășurat și 
care le-a fasonat după cerințele sale; 2) Teritoriul 
„cu totalitatea condiţiunilor naturale ce-l caracterizează 
și 3) Capitalul cultural, adică totalitatea instituțiuni- 
lor de cultură materială și sufletească, create de acti- 
vitatea acestui popor pe teritoriul său. 

Energia vitală a acestei unități organice superioare 
astfel formată, numită Sfat nahonal, este dar un pro- 
dus rezultat din desvoltarea, organizarea și conlucrarea 
tot mai intimă a puterilor acestor 3 principali compo- 
nenți ai acestui organism. 

Dela modul cum poporul — care reprezintă ele- 
mentul conducător al acestei unități — știe să desvolte 
și să întrebuințeze această energie, depinde viitorul a- 
cestui organism și puterea cu care va fi el în stare 
să-și afirme voința sa de a trăi și a progresă în veș- 
nica luptă pe care natura i-a impus-o s'o ducă, Această 
voință însă trebue să fie în concordanță cu țelurile 
mari ale naturii, fiind limitată de legile ei, pe cari 
poporul nu le poate călcă decât cu riscul perderii 
existenței sale. Un popor, în adevăr — ca și indivizii 


www.dacoromanica.ro 


38 


din care se compune — este o ființă conștientă, în- 
zestrată cu puterea de a gândi și a voi, adică de 
a hotărî singur de soarta sa. Această libertate de 
a hotărî o are însă numai pentru a recunoaște cari 
anume sunt nevoile și aspiraţiunile, cari decurg din firea 
statului pe care-l formează și din rostul existenței sale, 
și pentru a organizà și întrebuință energia sa vitală 
pentru realizarea acelor nevoi și aspirațiuni, A porni 
insă pe altă cale, decât cea pe care aceasta o indică, 
este a expune întregul organism la peire, căci altfel 
natura își reintră în drepturile ei spre a-și realizà sin- 
gură țelurile ei superioare. 

Tocmai această liberţate aparentă a popoarelor, de 
a-și alege singure — fără alte considerații — calea pe 
care s'o urmeze în evoluţia lor, a fost aceea care le-a 
ademenit pe multe din ele să-și risipească energia pen- 
tru realizarea unor aspirațiuni de mărire, cuceriri și alte 
asemenea aventuri, cari nu decurgeau din nevoile lor 
firești și cari, la urma urmelor, din această cauză le-au 
fost fatale. Asupra învățămintelor ce le pot trage din 
aceste fapte acei cărora le este. încredințată greaua 
sarcină de a conduce popoare sau state, cred că nu 
mai am nevoe să atrag atenția. Istoria ne dă în tot 
cazul destule exemple, atât de soarta statelor cari și-au 
risipit puterile în răsboae pentru cuceriri fantastice, cât. 
şi de ce sa ales de pe urma enormelor sacrificii de 
vieață omenească făcute de marile genii militare, ca 
Dariu, Alexandru cel Mare, Napoleon I, etc.; ea ne 
învață totodată că politica trebue să urmărească rea- 
lizarea necesităţilor naturale ale evoluţiei ci nu fanta- 
ziile de cuceriri aventuroase ale conducătorilor statelor, 
oricât de geniali ar fi ei, 


www.dacoromanica.ro 


39 


7 


6. Evoluţia statelor și rolul lor 
în evoluția omenirii. 


a. Statele omogene. 


Din cele arătate până acum, s'a putut vedeă că forma 
sub care popoarele pot să desvolte maximul de ener- 
gie vitală este crearea de state naționale în limitele 
teritoriului ocupat de ele. Aceste state naționale, ast- 
fel formate, din teritoriu, popor și capitalul cultural 
produs de ele, reprezintă forma optimă de organizare, 
în care geniul unui popor se poate desfășură spre a 
da maximul de contribuție pentru omenire. Statele na- 
ţionale sunt dar.totodată organele elementare ale unei 
“unități organice superioare, « Omenirea», având ca atare 
anume funcțiuni de îndeplinit și îndatorirea să con- 
lucreze în mod 'armonic — după principiul economiei 
forțelor — pentru realizarea țelurilor * superioare ale 
existenței ei pe pământ. Dreptul de existență al unui 
asemenea stat se justifică dar, în primul rând, prin con- 
tribuția pe care el este în stare s'o dea pentru reali- 
zarea ţelurilor superioare ale vieții omenirii. Aceste 
țeluri sunt: crearea și utilizarea cât mai perfectă a cât 
mai multor posibilități de vieață pe toată suprafața glo- 
bului, pentru a asigură o desfășurare cât mai întinsă 
a neamului omenesc și o perfecționare a sa cât mai 
mare prin cultură și civilizație. 

Sa mai văzut apoi..că, cu toată libertatea aparentă 
ce o are un stat de a hotărt asupra viitorului său, 
aspiraţiunile sale nu pot fi realizabile decât dacă de- 
curg din nevoile sale firești și sunt în concordanță cu 


www.dacoromanica.ro 


40 


rostul său în natură, adică cu țelurile superioare ale 
vieţii omenirii. 

Din istoria omenirii, noi știm însă că vieața statelor 
este limitată. Ca ori și care altă ființă organică, şi sta- 
tele au ciclul vieții lor; ele se nasc, trăesc și dispar. 
Cu tot numărul mare de popoare, pe cari ni-l arată 
Etnologia că populează planeta noastră, noi știm că 
astăzi suprafața globului este împărțită numai în aproxi- 
mativ 50 de puteri politice sau state. Tot restul, nu 
au ajuns încă la o desvoltare suficientă pentru a formă 
state proprii; sau statele pe cari le-au format s'au pră- 
bușit, și ele au căzut sub dominațiunea altor popoare. 
Multe popoare au dispărut chiar înainte de a fi ajuns 
a se stabili pe un teritoriu propriu. 

Cari sunt dar cauzele acestor aparițiuni și dispari- 
țiuni de state și cât e de lungă vieața naturală a unui 
stat? sau de ce factori depinde durata ei? 

Intru cât privește naşterea statelor, noi am arătat 
în cele precedente, că popoarele, silite prin greutățile 
luptei pentru existență — care prin selecțiunea natu- 
rală le amenință cu dispariția — caută a-și perfecționă 
organismul lor din ce în ce mai mult, până ajung la 
această formă de state naționale, care le permite des- 
voltarea maximului de energie. Statele naţionale se 
nasc dar prin acea pornire internă pe care o “simte 
un popor bine înzestrat dela natură — și care por- 
nire apare ca o voință neinfrânabilă — de a-și desfă- 
șură toate puterile latente concentrate în ființa sa, spre 
a-și îndeplini misiunea pe care natura le-a destinat-o 
pe pămînt ; ele sunt dar împinse de acelaș untsus for- 
mativus, care dă impulsul desvoltării germenului din 


www.dacoromanica.ro 


41 


sămânța organismelor, când găseşte condițiunile favo- 
rabile de a se desvoltà. 

Cari sunt însă cauzele dispariţiunii statelor? Este 
oare în Adevăr — după cum sa afirmat adeseori de 
unii filozofi și scriitori politici— lupta pentru existență 
care ar condamnă în mod fatal pe toate statele mici 
să fie înghiţite de cele mari? 

O asemenea susținere — în forma în care s'a făcut 
— nu poate fi bazată pe legile biologice; cei ce au 
emis-o nu au fost naturaliști, deprinși cu judecarea 
fenomenelor biologice, ci oameni politici, cari, pentru 
a susține o teză, caută argumente comode din toate 
domeniile, fără a fi în stare să le aprofundeze, Dacă 
în adevăr, după teoria lui Darwin, legile biologice ar 
împinge fatal la dispariția celor mici, atunci continen- 
tele ar fi trebuit de mult să fie populate numai cu 
câteva specii mari, ca Lei, Tigri, Elefanți, iar mările cu 
Balene, Rechini, etc. Cine aprofundează însă rostul 
vieţii pe pământ știe că, în realitate, astăzi tocmai 
aceste specii mari sunt mai amenințate cu dispariţia— 
cum au dispărut dejă cea mai mare parte din speciile 
mari de Cetacee, Foce, Proboscideele cele mari, ca 
Dinoterium, Mastodonii și Mamuţii, toate Reptilele 
gigantice, etc. — și că atât mările, cât și continentele 
sunt populate cu o înfinită varietate de specii, dela 
cele mai simple la cele mai superioare. Fiecare din 
aceste specii — oricât de mici ar fi ele — servesc 
pentru a se puteà utilizà toate posibilitățile de vieață 
ale mediului şi au astfel un rol mare de indeplinit în 
desfășurarea vieții pe pământ. 

Acelaș lucru e și cu popoarele, Fiecare popor, cât 


www.dacoromanica.ro 


42 


de mic, dacă e dotat cu o energie vitală suficientă, 
își are rostul său, are o funcțiune specială de înde- 
plinit în desfășurarea vieții omenirii pe pământ. Micul 
popor al Eschimoșilor d. ex., deși e un popor primitiv, 
el totuș — printro perfectă adaptațiune la mediu — 
îndeplinește greaua misiune de a populă Tundra și 
Regiunile înghețate și a întinde astfel vieața umană 
până prin ghețurile polare, unde popoarele mari civi- 
lizate nu pot străbate. Tot astfel nenumăratele mici 
popoare cari locuesc prin mediile cele mai extreme 
din toate părțile globului — ca d. ex. toate acele 
popoare sălbatice din pădurile veșnice din centrul 
Africei sau din Brazilia, sau cele din Savana africană, 
din țara de foc, etc.,—toate acestea, deși pe o treaptă 
de inferioritate absolută, îndeplinesc rolul de a întinde 
vieața omenească până și prin regiunile unde condițiu- 
nile de traiu sunt cu totul imposibile pentru orice alt 
popor, şi deci contribuesc la realizarea marilor țeluri 
ale luptei omenirii pe pământ. 

Teoriile istoriei naturale, bine pricepute și aplicate, 
nu condamnă dar statele mici în “mod fatal la dispa- 
riție și nici nu e nevoe a scoate pe om din domeniul 
acestor cercetări sau a recurge chiar la supranatural 
pentru a dovedi contrariul, căci legile biologice sin- 
gure dovedesc dreptul lor la vieață, când îl au în adevăr. 

Cu toate acestea, și statele — ca și orice altă ființă 
organică — se prăbușesc și dispar în adevăr, iar cau- 
zele acestor disparițiuni sunt interesante de cercetat, 
atât fiindcă ne permit să vedem mai bine adevăratul 
rost al vieţii lor, cât și fiindcă putem să tragem câteva 
învățăminte foarte prețioase pentru prezent. Cauzele 


www.dacoromanica.ro 


43 


acestea sunt de 3 feluri: 1) Cauze naturale, adică ele: 
mor, după ce și-au trăit vieața, prin îmbătrânire și sle- 
irea puterilor; 2) mor prin propriile lor greșeli de- 
conducere, când adică nu-și înțeleg rostul și risipesc 
puterile, întrebuințându-le în alte părți în loc să le spo- 
rească și să le facă productive; și 3) mor sugrumate 
cu forța de alte state mai puternice. In acest din urmă. 


caz însă — dacă e un popor tânăr și viguros și dacă 
nu i Sa distrus prea mult organismul și capitalul său 
cultural — poporul găsește puterea de a se reculege 


și a-și reface statul, sub o formă oarecare, când o 
ocazie favorabilă i se prezintă. In acest caz e dar 
numai o dispariție provizorie, căci natura; care dispune 
de timp, își urmărește cu tenacitate țelurile ei. 

Cele mai multe state dispar prin moarte naturală, 
adică prin slăbirea forțelor și insuficiența lor de a mai 
putea birui greutățile mediului de trai; și aceasta se 
aplică tot atît de mult la statele mari cît și la cele mici. 

Cauzele acestei slăbiri a forțelor unui stat pot fi 
căutate la toți cei trei componenți ai săi, adică la 
ţară, la popor și la capitalul său cultural: 

1) Intru cât privește Jara. Dacă d. ex. condiţiile natu- 
rale se schimbă brusc —din cauze cosmice sau altele—- şi 
țara devine nelocuibilă sau neproductivă, puterea între-- 
gului stat slăbește și poate duce la desființarea sa. 
Dispariția bancurilor de pește dela o coastă locuită de 
un popor de pescari, dispariția vânatului din țara unui 
popor de vânători, distrugerea fertilității câmpiilor prin 
schimbări de climă sau a regimului natural al apelor, 
prin vulcani, prăbușiri, cutremure, etc. ; apariția unor epi- 
demi sau epizootii ș. a. m. d., toate acestea pot fi simțite 


www.dacoromanica.ro 


44 


ca adevărate calamități naţionale — istoria economică 
ne dă exemple destule — și pot reduce întreg poporul 
la o vieață rudimentară sau chiar să-l silească la părăsirea 
totală a teritoriului. Fireşte că prăbușirea statului e apoi 
consecința inevitabilă, 

2) Nimucirea capitalului cultural, fie el de natură 
materială—ca toate acele bunuri dobândite prin munca 
- multor generaţii pentru perfecționarea mediului și ame- 
liorarea condițiunilor de traiu, — fie el de natură 
ideală — ca toate acele bunuri morale cari regulează 
raporturile dintre oameni, înobilează pe individ și susțin 
vieața morală care dă energia poporului; — și aceasta 
poate duce de asemenea la aceleași calamități, cari pot 
provocă chiar prăbușirea întregului stat. Poporul Massailor 
d.ex., care duceă o vieaţă relativ prosperă, ca crescători 
de vite în regiunea marilor lacuri africane, a fost redus 
la o vieață cu totul rudimentară, când epizootii grozave 
le-au distșus cârdurile de vite, adunate și crescute prin 
munca multor generații ca un capital de cultură mate- 
rială. Vechea Mesopotamie, țară mănoasă dintre Tigru și 
Evfrat, sa pustiit împreună cu vechea ei civilizație, de 
când soldaţii Impăratului Iulian, la 313 d. H., au distrus 
instalațiile de irigație. Acelaș lucru cu țara Aztekilor în 
Mexico și țara Inkașilor în Peru, cari au fost de trans- 
formate de Spanioli în pustietăți, din cauza canaliza- 
iilor pe cari le-au distrus, ș. a. m. d. 

Pentru efectele nimicirii acelor bunuri ideale, cati 
tormează capitalul de cultură morală, nu mai e nevoe 
să citez exemple, căci "istoria ne arată cum, din cele 
mai vechi timpuri, statele cele mai mari sau prăbușit 
«din această cauză, atunci când luxul și desfătarea au- 


www.dacoromanica.ro 


S NE 
tocit simțul datoriei și au înlccuit vechile tradiții de 
muncă, dreptate și onestitate, cari conduceau vieața 
cumpătată, dar energică, din trecutul acelor popoare. 

3) Cauzele principale însă ale slăbirii puterilor unui 
stat trebuesc căutate la elementul său de căpetenie, 
adică la Popor. Sunt cauze naturale, cari rezidă chiar 
în firea poporului, și sunt cauze artificiale provocate 
de o rea conducere, Întru cât privește cauzele natu- 
rale, noi știm, înainte de toate, că gradul de energie 
la care poate să ajungă un popor este limitat prin des- 
voltarea la care sunt capabile să ajungă însușirile sale 
firești, adică puterile elementare ale indivizilor cari 
compun acel popor. Istoria ne -arată o întreagă serie 
de popoare mari, cari au desfășurat odinioară o mare 
energie, producând o însemnată cultură și civilizație, și 
apoi s'au oprit, deoarece puterile lor au ajuns la 
limita desvoltării și nu mai sunt capabile de o nouă 
desfășurare. Despre Statul chinez de astăzi, d. ex., se 
susține de unii căşar fi o dovadă vie despre aceasta, 
deși realitatea pare a fi că acestui harnic popor—care 
pare a se află încă întrun stadiu de reculegere -— îi 
este rezervat încă un mare viitor. Alte popoare, ca 
d. ex. aproape întreaga rassă neagră, sau oprit la cultura 
epocei fierului, până unde au ajuns prin propriile lor 
puteri. Altele în fine, ca Papuanii din Noua Guinee, 
locuitorii Țerii-de-foc, Botocudii din Brazilia, Peruanii 
și Equadorienii, etc., sau oprit la epoca pietrei și—prin 
propriile lor sula ma mai sunt capabili să sl 
mai departe. 

Sunt însă și popoare mai bine dotate dela natură 
— ca cele din neamul arian, —ale căror piteri sunt 


www.dacoromanica.ro 


46 


capabile de o mare desfășurare, și totuș ajunge un 
moment că puterile elementare ale indivizilor —ca con- 
stituția fizică, tenacitatea și puterea de rezistență, 
-puterea de reproducție, puterea de adaptare, inteligența, 
simțul moral, simțul social, etc.—slăbesc, așă că întreg 
organismul nu mai e capabil de a desvoltă energia de 
care au nevoe pentru a-și îndeplini rostul lor pe lume. 
In aceste cazuri se vorbește de «degenerarea rassei». 
Oricari ar fi însă cauzele cari produc aceste fenomene 
de senilitate, poporul trebue în mod fatal să decadă 
şi statul să se prăbușească. 

Sunt în fine state, unde, deși indivizii şi-au conservat 
toate puterile neatinse, totuș ele nu. mai sunt capabile 
de progres. Acestea sunt state ale căror puteri interne 
sunt paralizate în mod artificial: fie gă aceste puteri 
sunt anchilozate într'o organizare prea veche, ce nu mai 
poate corespunde nevoilor timpului; fie că ele se para- 
lizează reciproc prin lupte în mediul social intern, între 
naționalități, clase, categorii de interese, etc., sau prin 
anarhie ; fie că energia vitală, în loc de a fi întrebuin- 
tată pentru satisfacerea adevăratelor nevoi, se risipește 
în lupte inutile de cucerirea sau subjugarea altor 
popoare şi satisfacerea ambițiilor imperialiste, etc. Și 
în toate aceste cazuri, provenite din greșeli grave de 
conducere și organizare, statul e* condamnat la pră- 
bușire—la o moarte prematură —; căci natura nu tole- 
rează risipă de forțe, ci cere ca toată energia să fie 
întrebuințată pentru satisfacerea marilor ei țeluri, a pro- 
„pășirii omenirii pe pământ. 

Din toate acestea se poate vedeă dar: 

1) Că “tatele naționale — la popoarele ajunse la un 


www.dacoromanica.ro 


47 


oareșicare grad de desvoltare — se nasc din necesitatea 
organică de a-și găsi forma de organizare, care să le 
permită desfășurarea mai departe a tuturor puterilor 
lor, spre a-și putea îndeplini funcțiunea lor de organe 
ale omenirii, ameliorând și utilizând cât mai perfect 
toate posibilitățile de traiu ale teritoriului pe care-l ocupă 
și satisfăcând astfel țelurile ei superioare pentru îmmul- 
țirea și propășirea neamului omenesc pe pământ. 

2) Că vieața statelor naţionale este limitată la timpul 
cât puterile lor, ajunse la maximul de desvoltare, sunt 
capabile de a desvoltă o energie vitală suficientă pentru 
a îndeplini această funcțiune ca organe ale omenirii. 

3) Că slăbirea puterilor organelor fundamentale cari 
compun statul național— teritoriu, popor, capital cul- 
tural— atrage după sine prăbușirea statului și decăderea 
poporului. 


b. Statele eterogene. 


In cele de până acuma ne-am ocupat numai de sta- 
tele naționale — omogene, — ca unități organice, pe. 
cari 'le-am văzut că reprezintă forma cea mai prielnică 
pe care au găsit-o popoarele mai înaintate pentru a-și 
îndeplini rolul lor de organe ale omenirii, având func- 
țiunea de a da o întindere cât mai mare vieții și pro- 
pășirii ei pe pamânt. In afară de statele naționale, cari 
formează unități organice, mai sunt însă și alte state, 
compuse din mai multe popoare sau fragmente de po- 
poare, cari formează la un loc numai o unitate politică; 
e vorba firește numai de popoare adevărate, cu pre- 
tențiuni la o vieață proprie naţională, și nu de popoa- 


www.dacoromanica.ro 


48 


rele de rassă inferioară — cum sunt d. ex. Ţiganii la 
noi — sau de micile fragmente neînsemnate — cum 
sunt Evreii, Armenii, Lipovenii, étc. — și orice alți 
immigranți, cari se contopesc cu poporul dominant din 
statul în care trăesc. 

Pe când statele naţionale însă sunt o creațiune 
naturală — născută din mersul natural al evoluției 
omenirii spre progres — statele eterogene sunt o 
creațiune artificială, cari-și au fiecare explicarea isto- 
rică a necesităţii care le-ă creat, dar al căror vii- 
tor depinde de modul cum vor fi ele în stare 
să-și mai poată îndeplini mai departe funcțiunea de 
organe ale omenirii, adică să dea maximul de, tribut 
pentru ţelurile ei. Spre a ne puteă da dar seamă de 
dreptul la existență și de durata vieții acestor state, e 
nevoe, mai înainte de toate, ca o cercetare mai amă- 
nunțită să ne arate pentru fiecare din ele :, 1) necesi- 
tățile cari le-au creat și întru cât acele necesități mai 
persistă și 2) energia pe care sunt ele capabile so 
desvolte ca state asfel formate, și energia pe care ar 
fi în stare popoarele din cari se compun ele so des- 
volte într'o altă organizare. 

Spre o mai comodă cercetare, am împărțit aceste 
state în 3 categorii, cari trebuesc examinate fiecare 
separat: 1) Statele formate prin cucerirea altor state 
sau popoare: mai mici — .sau prin alipirea acestora 
întrun alt mod — de către un stat mai mare; 2) Sta- 
tele mici, compuse din fragmente de alte popoare 
— cum sunt d. ex. așă zisele state tampoane, sau 
statele dela gurile fluviilor mari, etc. — create numai. 
în vederea unor interese de politică generală trecătoare 


www.dacoromanica.ro 


49 


și 3) statele compuse din mai multe popoare sau frag- 
mente de popoare, cari conviețuesc pe acelaș teritoriu, 
unite între ele în vederea satisfacerii în comun a unor 
interese identice — politice, economice, de apărare, 
etc., — insă bazate pe respectul reciproc și garantarea 
drepturilor lor naţionale. Să le examinăm dar pe fie- 
care în parte: 

I. Caracteristica statelor din prima categorie este 
subjugarea unui sau mai multe popoare mai mici — 
sau fracțiuni de popoare —- de către un popor mai 
mare, care -- după raporturile nivelului de putere. și 
cultură dintre ele — le impune, mai mult sau mai puțin, 
anume sarcini, precum și felul său de vieață și cultură, 
Intru cât privește starea materială, popoarele subjugate, 
în unele state, sunt tratate ca popoare cucerite și atunci 
ele stau foarte rău, trebuind să muncească pentru cu- 
ceritor; așă sunt d. ex. popoarele de prin colonii, po- 
poarele cari au fost subjugate de Turci, etc. In alte 
state însă sunt tratate pe picior de egalitate cu poporul 
dominant și pot dar să se bucure și de o vieață ma- 
terială prosperă — câteodată mai prosperă chiar decât 
a conaționalilor lor cari formează state libere, — cum 
erau d. ex. unele din popoarele vechei monarhii au- 
striace. 

Interesele cuceritorului fiind de a trage cât mai mari 
foloase pentru sine din bogăţiile țerii cucerite, din 
puterea de muncă a acelor popoare, din capacita- 
tea lor de apărare contra dușmanilor statului, etc., 
el are și interesul să caute — după gradul său de 
cultură — de a pune în valoare acele bogății prin 
lucrări tehnice și investiții costisitoare și de a înălță 


Gr. Antipa. — Problemele evoluției Poporului Român, 4 


www.dacoromanica.ro 


50 


nivelul poporului prin instrucție, printro bună admi- 
nistrație și justiție, prin întreținerea ordinei sociale, a- 
părarea teritoriului ş. a. m. d. Toate acestea, firește, 
profită însă și cuceritului și ridică: și la el nivelul 
general cultural, atât al ţerii, cât și al poporului, cel 
puțin întru cât priveşte desvoltarea aptitudinilor sale 
pentru producerea bunurilor economice. 

In schimb însă, poporul dominant are tot interesul 
de a înăbuși la popoarele subjugate orice desvoltare a 
acelor însușiri specifice naționale, cari constitnesc in- 
dividualitatea lor etnică și cari dau adevărata bază a 
progresului și energiei unui popor; aceasta firește, fiind- 
că, dând naștere unei culturi naţionale diferită de cea 
oficială a statului, duc in mod fatal la diferențieri și 
la tendințe separatiste, adică slăbesc puterea statului 
înăuntru și în afară. Încercări de desnaţionalizare și 
asimilare prin școale, armată și tot felul de instituțiuni 
publice, sau prin mănținerea în stare de inferioritate 
— ca în vechea Rusie, — prin alcoolism, ignoranță, 
etc, în clasele de jos ale populației; încercări de per- 
vertirea simțului naţional, fie prin religie, fie prin de- 
viarea sa spre afaceri lucrative sau chiar prin corupție, 
persecuție, etc., la clasele de sus și la intelectuali; acestea 
și multe altele sunt mijloacele obișnuite pentru a înă- 
bnși în germene orice aspirație la o vieață națională. 

Dacă poporul subjugat este dintr'o rassă inferioară, 
el nu poate rezistă contra acestor mijloace și-și perde 
individualitatea sa, dispărând încetul cu încetul spre a 
fi înlocuit de poporul cuceritor ; dacă e însă un popor 
bine dotat și cu puterile sale elementare nealterate, 
atunci toate acele măsuri — cari, cel mult, fac câteva 


www.dacoromanica.ro 


5i o 
victime în clasa de sus— provoacă o reacțiune puter- 
nică; atunci, încetul cu încetul, din rezervoriul mare de 
energii al poporului, apar treptat tot mai mulți apos- 
toli oțeriți pentruya duce lupta pentru deșteptarea na- 
țională. O asemenea luptă, pentru trezirea acelor forțe 
latente, cari constituesc puterile specifice ale organis- 
mului și individualitatea unei națiuni, odată pornită, nu 
maj poate fi apoi oprită prin nici un mijloc artificial : 
e ca o primăvară, care trezeşte de odată pornirea spre 
desvoltare a puterilor germinative din toate semințele 
aflate întrun pământ roditor, spre a da naștere la o 
nouă vieață. Ea se manifestă mai întâiu printr'o luptă 
pentru dreptul de a participă la administraţia și con- 
ducerea statului și ajunge apoi în curând la o luptă 
pentru dreptul la vieața națională și crearea unui stat 
"separat. 

Poporul cuceritor, pentru a nu se slăbi prea mult 
puterea statului şi a-l expune dușmanilor din afară, € 
silit mereu la concesiuni și' compromisuri și pe terenul 
cultural; și acestea accentuează și mai mult diferenţiarea 
între populațiuni, până ajunge la un moment când se- 
parațiunea e inevitabilă. Concede statul dela sine re- 
cunoașterea completă a drepturilor naționale a po- 
poarelor ce-l compun, atunci ele pot continuă să mai 
formeze încă pentru un timp un stat, unindu-se pe 
baza altor interese comune (cum ar fi fost d. ex. în Un- 
garia, dacă legea naționalităților dela 1868 s'ar fi aplicat 
sau cum ar fi în statele federative de azi). Dacă însă 
el nu se poate hotărî la o asemenea concesiune radi- 
cală, atunci prăbușirea întregului stat e fatală; căci 
dacă înăbușirea artificială a vieții naționale a acestor 


www.dacoromanica.ro 


52 


popoare continuă, ea este o paralizare a forțelor lor 
și deci o slăbire a energiei totale a acestui stat; iar 
dacă vieața națională se desvoltă, cu toată această înă- 
bușire, forțele statului se paralizează prin luptele dintre 
naționalități și energia sa se micşorează proporţional. 
In orice caz dar puterea statului slăbește din ce în 
ce mai mult, așă că la prima complicațiune internaţio- 
nală bazele sale se clatină. | 

Evoluţia viitoare dar a acestor state duce în mod 
fatal — după legile progresului omenirii — la desfa- 
cerea lor în state naţionale. Așă sau desfăcut în state 
naționale — adică în unităţile organice din cari erau 
compuse — toate imperiile marj vechi create prin cu- 
ceriri, și așă se vor mai desface și cele ce au mai 
rămas sau cari se vor mai creă din nou; căci na- 
tura urmărește țelurile ei mari cu perseverență, fără a 
se lăsă incomodată în opera ei de timpul, .mai mult 
sau mai puțin îndelungat, de care e nevoe pentru a-și 
restabili drepturile. 

II, Interesele politice ale marilor puteri, a căror 
influență se întinde peste tot globul, le-a făcut să 
creeze în mod artificial diferite state mici, fie ca state 
tampoane — pentru a puteă evită mai bine fricțiunile 
directe între ele, cari pot duce la conflicte armate — fie 
pentru a neutraliză gurile marilor fluvii și a le feri 
de o influență unilaterală, fie pentru a-și elimină un 
obiect de discordie asupra unui teritoriu asupra căruia 
au mai mulți pretenții ș. a. m. d. (ca exemple Belgia, Lu- 
xemburg, etc.). Ele au ales peutru acest scop fragmente 
din alte popoare — după cum le conveniă mai bine 
intereselor lor — și, dându-le numele geografic al pro- 


www.dacoromanica.ro 


53 


vinciei pe care o locuesc, fără ca aceasta să aibă vreo 
legătură cu naționalitatea popoarelor, au creat din 
ele state. 

Toate aceste state sunt creaţiuni artificiale, căci de 
fapt ele nu au un interes propriu de existență, şi fiecare 
popor duce numai vieața materială comună cu statul 
din care face parte, pe când vieața culturală o are 
comună cu conaţionalii săi din alte state. Astfel fiind, 
puterea de apărare a acestor state în contra dușma- 
nilor din afară nu provine din desvoltarea forțelor lor 
proprii — cari firește sunt insuficiente, — ci numai din 
sprijinul și interesul la existența lor a câlorlalte state. 
Vieaţa lor, ca state, este dar trecătoare, ea și necesitatea 
„politică care le-a creat. Pe acestea, dar, evoluţia le duce 
în mod fatal la desfacerea lor în state naționale și— con- 
form principiului economiei forțelor — la alipirea frag- 
mentelor de popoare de trunchiurile din cari şi-au luat 
naștere; aceasta cu atât mai mult, cu cât această ali- 
pire reprezintă forma de organizare, în care aceste 
fragmente de popoare pot să-și desfășure mai bine 
forțele lor, spre a da maximul de contribuţie țelurilor 
luptei omenirii. 

III. Statele din a treia categorie sunt cele ajunse pe 
o treaptă mai e a evoluţiei, cum ar fi d. ex. El- 
veţia. Popoarele! din cari se compun ele au toată 
libertatea de a-și desvoltă vieața lor culturală națională 
şi — dacă sunt fragmente din alte popoare mai mari 
— de a duce vieața culturală comună cu' poporul din. 
care și-au luat naștere. Ele nasc tocmai din nevoia 
ca mai multe fragmente de popoare, cari locuesc pe 
acelaș teritoriu, să găsească un mod de vieață, bazat pe 


www.dacoromanica.ro 


5d 


respectul reciproc al individualității și drepturilor lor 
naționale. Statul, astfel format, le uneşte dar pe toate 
terenurile unde au interese comune — politice, ad- 
ministrative, judiciare, economice, militare, etc. — și 
lasă liberă desvoltarea fiecăruia! pe terenul culturii 
sale naționale. Chiar dacă interesul general cere câte- 
odată și mici concesiuni reciproce pe terenul naţional, 
ele ajung în totdeauna la o înțelegere; căci, prin acestea, 
nu naționalismul adevărat — fecund și creator — este atins, 
ci mai mult numai acele excresceńțe sterile, provenite 
din exagerarea naționalismului și cunoscute sub numele 
șovinism, xenofobism, etc., cari constituesc o pedică a 
propășirii unui popor și de cari o naţiune cultă caută 
a se scăpă cu bucurie. 

Aceste state dar, astfel constituite, sunt singurele 
dintre statele eterogene cari îndeplinesc o funcţiune 
reală și durabilă pentru omenire; aceea de a găsi baza 
unei conlucrări în armonie— în loc de a se sfășiă reci- 
proc și a-și paraliză puterile—a mai multor popoare cari 
locuesc amestecate pe un teritoriu comun și de a le 
garantă desvoltarea lor pașnică — unul lângă altul, — 
urmând fiecare pornirilor și aspiraţiunilor sale , firești. 
Ele dar, cu toată aparența contrarie, nu sunt o crea- 
țiune artificială, ci formarea lor răspunde la o necesi- 
tate a mersului normal al evoluţiei și au deci dreptul 
la vieață și mai departe. Mai mult încă, ele reprezintă 
totodată și un tideal, către care mersul natural al evo- 
luției împinge pe toate acele fragmente de popoare cu 
pretenție la o vieață proprie, cari conviețuesc pe un 
teritoriu comun, spre a-și puteă garantă desvoltarea 
mai departe şi păstrarea individualității lor naționale. 


www.dacoromanica.ro 


ct 
(31) 





c. Statele federative şi Confederaţiunile 
de state. 


Din cele de până acum am văzut că mersul ge- 
neral al evoluției omenirii — în tendința sa spre gă- 
sirea unei stări de echilibru între popoarele ce o 
reprezintă — duce la reorganizarea tuturor acelor state 
eterogene, bazate pe cuceriri şi pe interese politice 
trecătoare, și ia formarea de state naționale de către 
acele popoare, cari, locuind singure pe un teritoriu 
propriu, dispun de o energie suficientă pentru a în: 
deplini țelurile ei superioare. Acest drept natura îl dă 
atât popoarelor mari, cât și celor mici, cu singura con- 
diție, să fie capabile de a desfășură forța și energia 
necesară pe teritoriul ce-l ocupă. 

Dacă însă cultura națională şi- ciyilizația desvoltată 
de un popor mic, însă capabil, poate prin originalitatea 
ei aduce contribuțiuni însemnate — și câte odată chiar 
neintrecute — la progresul omenirii, în multe privințe 
totuș, un popor mare are avantaje importante asupra 
celor mici. Mai cu seamă întru cât priveşte desvoltarea 
culturii materiale, ca de ex. mijloacele de perfecționarea 
și ameliorarea condițiilor mediului natural, mijloacele de 
apărare contra dușmanilor, producțiunea și distribuțiunea 
bunurilor economice, etc. și în general tot ce constitue 
așă zisa activitate civilizatorie a statului; pentru toate 
acestea munca e cu atât mai lesnitioasă și rezultatele 
cu atât mai mari, cu cât întreprinderea € așezată pe 
o bază, mai largă. 


www.dacoromanica.ro 


56 


Cum țelul evoluțiunii este perfecționarea şi cum 
organizările nu sunt decât mijloace în vederea acestui 
scop, este evident că evoluțiunea mai departe a sta- 
telor tinde la găsirea unor forme de organizare, care 
să permită popoarelor, atât desvoltarea culturii lor 
ideale pe baze naționale cât și desvoltarea culturii 
materiale pe baze mai largi. Dacă dar interesele ma- 
teriale sau cele de apărare naţională etc. o cer, statele 
naționale — și mai cu seamă cele mici — odată for- 
mate, pot încheiă între ele tot felul de convențiuni, legă 
alianțe, creà ligi și orice fel de alte legături sau orga- 
nizări, prin cari și-ar puteă totodată asigură mai bine 
conservareă existenței și aspirațiunilor lor. 

Formele de 'organizare însă — găsite până astăzi— 
cari garantează mai bine ajungerea acestor scopuri 
sunt: 

1) Con/federatunea de state, în care mai multe state 
libere stabilesc o legătură organică între ele, având 
un guvern central pentru anumite ramuri de activitate 
publică — politica externă, apărarea națională, etc.— 
și păstrându-și absolută libertate pentru toate cele- 
lalte. Legăturile acestor state între ele sar puteă com- 
pară cu cele stabilite prin Carfeluri în vieața econo- 
mică, și 

2) Statele federative, în cari legăturile dintre statele 
componente sunt mai intime — contopindu-se toate într'un 
singur stat, — iar vechile state își conservă organizarea 
autonomă numai pentru un număr mai mic de chestiuni 
de gospodărie internă. . Legăturile acestor state între ele 
ar corespunde mai mult celor stabilite prin Trusiuri 
în vieața economică. 


www.dacoromanica.ro 


57 


Desvoltarea acestor nouă forme de state —care repre- 
zintă un mare progres — este abiă la începutul ei și le 
este rezervată încă o mare desfășurate în viitor, ea re- 
prezentând noua stare -de echilibru, către care este îm- 
pinsă organizarea statelor în viitoarea evoluție. a ome- 
nirii. O nouă formă, care pare a se ivi acuma cu «Liga 
națiunilor», ar fi fireşte — dacă va fi bazată pe res- 
pectarea şi apărarea drepturilor fiecăruia — un pas și 
mai înaintat în această direcție; rămâne să vedem nu- 
mai modul cum se va concretiză ea. 

Toate aceste legături dintre statele naţionale — sub 
orice formă sar face ele sau orice organizare li se 
va da, pentru a puteă fi conforme cu legile biolo- 
gice ale progresului și deci durabile — nu se vor 
puteă însă niciodată întinde până la confundarea vieţii 
și culturii naționale cu aceea a unui alt popor; căci 
aceasta aduce cu sine în mod fatal slăbirea energiei 
vitale a poporului și deci dezarmarea sa în lupta pen- 
tru existență. Un popor, ale cărui însușiri firești cari- 
constituesc naționalitatea sa sunt înăbușite, și «se lasă 
a fi silit să ducă vieața, culturală și lupta pentru aspi- 
rațiunile unui alt popor, decade pentru totdeauna 
— oricât ar fi el de altfel de viguros — întrun fel 
de sclavie morală, care-l duce la degenerare şi la per- 
derea existenței. Numai vieața națională, bazată 
pe o cultură proprie, înalță pe un popor și-i 
dă tăria să-și afirme dreptul la'existență — 
prin modul cum își îndeplinește misiunea 
superioară față de omenire — și să-și apere 
statul, oricât de mic ar fi el, în lupta pen- 
tru vieață și progres. 


www.dacoromanica.ro 


58 


d. Statele coloniale. Insemnătatea lor 
pentru evoluția omenirii şi pentru răspândirea 
culturii şi civilizaţiei. 


„La începutul acestui studiu, tratând despre popoare, 
am arătat că evoluția unui organism — popor, stat, na- 
țiune—poate, fi concepută ca o serie infinită de stări de 
echilibru cari se succed una alteia, provenite din lupta 
continuă dintre mediul intern și cel extern. Considerând 
omenirea întreagă ca un asemenea organism, vedem că 
ea, după ce sa format ca atare prin îmmulțirea speciei 
Homo Sapiens pe pământ şi s'a împărțit în mai multe 
popoare —de o energie vitală, manifestată prin gradul 
lor de cultură neegală—a găsit—în lupta pentru lățirea 
și propășirea ei — una din aceste stări de echilibru în 
formarea acelor „State politice“, în cari un popor mai 
înaintat subjugă pe altele, pentru a le impune cultura sa 
şi ale forță să ducă lupta pentru realizarea țelurilor și 
aspirațiunilor sale. Unele dintre popoarele subjugate, 
însă, cari erau dela natură mai bine dotate, desvol- 
tându-și treptat puterile și individualitatea lor-- şi putând 
duce astfel singure cu mai mult succes lupta pentru 
existență—s'au început a se &mancipă; atunci o nouă 
stare de echilibru a trebuit să fie creată între popoare, 
şi aceasta s'a găsit prin formarea „Statelor nationale“ 
pe teritoriul ocupat de fiecare popor. 

Noi am arătat însă că și în aceste state naționale, 
atât poporul, cât și mediul de traiu, evoluând necontenit 
și influențând mersul evoluţiei, echilibrul creat devine 
iarăș nestabil, așă că atunci nevoia găsirii unor nou 
stări de echilibru se impune mereu. 


www.dacoromanica.ro 


59 


Cea mai mare schimbare se petrece în mediul social 
al acestor popoare, unde, din cauza îmmulțirii prea 
repezi a populațiunii, condițiunile de vieață se îngreuează 
cu atâta mai mult, cu cât perfecționarea mediului—și 
în special producția hranei și a altor bunuri econo- 
mice — nu merge crescând paralel în aceeaș măsură. 
Unul dintre mijloacele pentru evitarea acestor dificul- 
tăți și pentru crearea unor nouă stări de echilibru a fost 
găsit în Emigrarea spre ţerile mai puţin populate, din 
cari astăzi nu au mai rămaș însă decât acelea în cari 
condiţiunile naturale de vieață sunt cu mult mai grele. 
Aceste emigrări, de astădată, nu se mai fac însă ca 
în epocele primitive, când un întreg popor părăsiă 
habitatul său pentru a-și alege un alt teritoriu mai con- 
venabil; acum ele se mărginesc numai la acel plus de 
populațiune, care, nemai putându-și satisface nevoile de 
vieață în vechiul teritoriu, e silit să plece în alte țeri. 

Un exemplu recent, foarte instructiv, pentru nevoia 
acestor emigrațiuni, ni-l oferă Germania, unde, popula- 
țiunea crescând în 45 ani (de la 1871 — 1916) de la 
41.058.000 milioane la 68.000.000 locuitori, au ajuns 
să emigreze anual câte 173.000 oameni. De îndată ce 
sa organizat însă o industrie mare, anume pentru a 
se da o ocaziune acestui plus de populaţie ca să-și 
poată agonisi vieața în țară, emigrările au scăzut la 
22.231 suflete (în 1890) și au rămas la această cifră; 
căci, în această epocă, comerţul exterior german, urcân- 
du-se de la 6 miliarde mărci la 22.54 miliarde anual, 
le asigură cu îndestulare și aci câștigul vieții. 

Crearea grabnică însă a acestei industrii improvizate, 
fără de a aveă toate condiţiile naturale de producție 


www.dacoromanica.ro 


60 


în ţară, a făcut necesară aducerea din toată lumea a 
materiilor prime (pentru 3393 milioane M în 1913) 
și a hranei lucrătorilor ei (pentru 3.077 milioane M); 
aceasta a adus însă și nevoia creării unei enorme flote 
comerciale (în 1913 au intrat în porturile germane 
89.328 vase cu pavilion german și 26.600 vase streine) 
și a unei flote de răsboiu corespunzătoare, pentru apă- 
rarea acestei din urmă. Răsboiul actual a dovedit că 
toată această oprire artificială a procesului natural al 
emigrărilor, „adică concentrarea într'un teritoriu a unei 
populații mai mari decât este el capabil so întreție 
din propriile resurse, eră din multe puncte de vedere 
și o slăbire a statului. 

Tot atât de instructive exemple ne oferă și Italia, 
unde populația, crescând mai mult “decât resursele 
teritoriului ei pot s'o întrețină, e nevoită să emigreze 
în alte ţeri pentru a-și câștigă vieața; și tot astfel e cu 
Anglia, etc. Acesta e un proces natural al unei națiuni 
viguroase, care, în loc de a recurge la mijloace artifi- 
ciale pentru a opri creșterea populaţiei și în loc de a. 
importă prea multe alimente şi a-și crește mizeria în 
țară, preferă să permită o emigrare sistematizată a 
plusului de populaţie, spre a populă cu neamul ei 
părți nouă de pe suprafața pământului, 

Nu tot astfel pot fi judecate însă emigrările din 
Ungaria și Galiţia, țeri cari exportă alimente și. totuș 
exportă și oameni. Aci nu e un proces natural, ci o 
politică nesănătoasă naţională și economică, care, con- 
tinuată, nu poate duce decât la descompunerea și 
prăbușirea statului. 

Acest plus de oameni dar, din țerile cari începuseră 


www.dacoromanica.ro 


61 


a se suprapopulă, înarmați cu știința și cu mijloacele 
tehnice ale patriei lor, pornesc spre ţerile transoceanice, 
slab populate însă cu: condiții naturale grele, constrâng 
acolo încetul cu încetul pe poporul băștinaș de rassă 
inferioară să muncească după prescripțiile sale şi, învin- 
gându-l, caută apoi să modifice tot mai mult acel 
medju natural dificil și să creeze condiţii favorabile 
de vieaţă. 

Astfel se nasc „Statele colomale“, unde poporul băș- 
tinaș de rassă inferioară face munca fizică, iar poporul 
imigrat de rassă superioară munca intelectuală și orga- 
nizarea ei. Incetul cu încetul, poporul de rassă superioară 
înlocuește pe cel de rassă inferioară, care se retrage tot 
mai mult spre locurile cu condiții naturale extreme 
Z-unde poporul dominant deocamdată nu se mai poate 
stabili şi astfel statele coloniale se transformă încetul 
cu încetul în „State nationale“ ale poporului imigrat, 
cu o clasă de muncitori fizici din populaţia autohtonă. 

Fragmentele de popoare de rassă superioară emigrate 
în colonii, desvoltându-se aci mai departe într'un mediu 
de traiu special, îmmulțindu-se și amestecându-și sângele 
prin încrucișări, își formează după un-număr de gene- 
rații o individualitate proprie, mai mult sau mai puțin 
distinctă de a poporului din care și-au luat naștere, 
astfel că constitue o NVafiune separată. 

Cu modul acesta, prin înlocuirea rasselor inferioare 
depe alte continent cu fragmentele emigrate ale popoa- 
relor din rassele superioare, cari ajung a constitui aci 
state naționale, omenirea perfecționează mediul de traiu 
din nouă teritorii—creând nouă posibilități de vieață în 
acele țeri—-și realizează astfel tot mai mult țelurile ei, 


www.dacoromanica.ro 


62 


de a lăți necontenit vieața omenească pe suprafaţa glo- 
bului, cât și de a o perfecționă prin cultură și deci de a 
pune stăpânire tot mai completă pe întreaga suprafață 
a pământului. 

Istoria lățirii popoarelor de rassă albă asupra între- 
gului glob ne este cea mai bună ilustrație pentru mo- 
dul cum omenirea străbate încetul cu încetul pretu- 
tindeni, pentru a răspândi și perfecționă vieața ei pe 
pământ prin migrațiuni și colonizări. 

Pornind la un moment dat din Europa — după unii 
(Biedenkap) din regiunile nordice ale Mării Baltice, 
după alții (Klaatsch și Hauser) din părțile locuite de 
Homo aurignacensis, din care probabil şi-ar trage 
originea Arienii — a ajuns până în India anterioară și 
în tot Sudvestul Asiei, închegându-se acolo în diferite 
popoare, cari au populat acele regiuni formând statele 
cele mai vechi. De acolo au pornit iarăș treptat spre 
Europa diferite ramuri în diferite epoce, formând de o 
parte popoarele mediteranee, iar de alta cele centrale 
şi cele nordice YHlomo mediterraneus, Homo euro- 
paeus şi Homo alpinus). Acestea s'au întins aci încetul 
cu încetul, populând întreg continentul, amestecându-se 
între ele, cât şi cu popoarele autohtone și formând astfel 
diferitele popoare, din cari apoi unele au putut a se 
inchegă în state. 

Prin îmmulțirea mai departe a populațiilor însă, 
condiţiunile de vieață devenind și în Europa mai grele 
—și cum știința şi tehnica nu erau încă pe atunci 
ajunse la acel grad de dezvoltare ca să permită o 
exploatare mai. intensă a bogățiilor solului și o sporire 
mai considerabilă a producţiei lor — diferite popoare au 


www.dacoromanica.ro 


63 


început a trimite coloniști spre țeri nouă, pentru a găsi 
putinţa agonisirii mai ușoare a vieții. Aceste emigra- 
țiuni nu au mai pornit însă deodată, în massă, ca cele 
vechi, ci numai strecurându-se încetul cu incetul. Ince= 
pându-se sub formă de comerț-—la care popoarele navi- 
gatoare au început a se dedă încă depe timpul 
vechilor Cretani și apoi Fenicieni, Greci, Romani, 
Cartageni, eté., — ele au luat proporții tot mai mari, până 
ce în timpurile mai recente Spaniolii, Portughezii, Ge- 
novezii, Venețienii, Vikingii, Normanii, Olandeziii, En- 
glezii, Hanseaţii și mai în urmă Francezii și Germanii 
au pornit treptat la asemenea colonizări mai siste- 
matice. Ei aw început mai întâiu ase așeză în alte ţeri 
spre a înlesni schimbul de producte, luând pentru 
produsele lor mai perfecționate mărfurile brute ale 
diferitelor popoare. Din acestea apoi sau format colo- 
nile comerciale din porturile transoceanice, cari, numai 
cu încetul, au străbătut și interiorul țerilor spre a orga- 
niză și producția. i 
După această în filtra țiune prin comert, care a format 
primul pas al colonizărilor de fapt, abiă cu mult mai 
târziu au urmat ocupațiile militare, cari au permis o 
colonizare mai sistematică, dând încetul cu încetul 
naștere la formarea de popoare și state coloniale. 
Desvoltarea mai departe a dus apoi pe unele din 
aceste state astfel formate la emanciparea lor de statele 
de cari depindeau și la crearea de state independente 
naționale — cu un substrat autohton — bazate, pe des- 
voltarea mai departe (a firii caracteristice a poporului 
dominant, astfel cum sa modificat și sa format el în 
condițiile speciale ale noului mediu de traiu din aceste teri. 


www.dacoromanica.ro 


64 


O ochire generală asupra statelor din celelalte con- 
tinente ne permite să vedem diferitele stadii ale mer- 
sului procesului acestei evoluții. Astfel, avem astăzi: 
a) Simple colonii de comercianți, agricultori, industriași, 
etc., ca d. ex. Germanii din Chile, din S-ta Catharina 
(Brazilia), Italienii de pe coabtele Africei, etc.; b) Co- 
lonii făcând parte integrantă din ‘organismul statului 
dominat și administrate prin funcționari de ai săi, ca 
d. ex. Siberia, coloniile germane, coloniile olandeze, 
etc.; c) State cu o administraţie parțială proprie, nu- 
mită însă de statul dominant, uneori chiar și cu un su- 
veran propriu, d, ex. Indiele, Egiptul și cea mai mare 
parte din coloniile engleze ; d) State cu o administrație 
proprie, având o libertate de acțiune mai mare, însă tot 
depinzând până la un oarecare grad de statul dominant, 
ca d, ex., Australia, Canada, etc.; și e) State indepen- 
dente — mai mult sau mai puțin naționale — emanci- 
pate cu totul de statul de care depindeau, d. ex. fostele 
- colonii spaniole și- portugheze din America de Sud, 
Mexicul, Statele Unite ale Americei de Nord, etc. 

Urmărind dar mersul acestor evoluțiuni a statelor, 
care se formează pe suprafața pământului și care de 
fapt reprezintă luarea ei treptată în stăpânire de către po- 
poarele mai înaintate—în special a celor din rassa albă,— 
vedem că factorii principali sunt cultura și civilizația 
pe cate aceste popoare sunt capabile să o desvolte. 
Popoarele celorlalte rasse, mai mult sau mai puțin 
dotate—constituite sau nu in state—se țin în această 
luptă până la oarecare limită și îndeplinesc în acest 
timp un rol în desvoltarea omenirii; după aceasta însă, 
puterile lor nemai fiind capabile de o nouă desvoltare, 


www.dacoromanica.ro 


ae ID ee 


se opresc în loc, cum sau oprit d. ex. vechea civili- 
zație a Egiptenilor, a Inkasilor din Peru, a Aztecilor din 
Mexic, etc. şi cum pare că e pe cale a se opri acum 
străvechea civilizație—bazată pe o cultură cu totul ori- 
ginală—a Chinezilor. In mod fatal dar aceste popoare 
rămân pe o treaptă inferioară— la nivelul culturii pe care 
o reprezintă și a civilizaţiei pe care au creat-a și deasupra 
căreia nu se mai pot urcă—și, de îndată ce un popor 
de o rassă mai înaltă găsește mijlocul de a pătrunde, 
spre a se instală pe teritoriul lor și a le perfecționă 
mediul de traiu cu mijloacele sale de civilizație supe- 
rioare, ele sunt silite să-i cedeze locul. Ele mai con- 
tinuă apoi cel mult a mai îndeplini un rol interior, în 
această nouă organizare, care le condamnă la perderea 
individualității lor și deci la o treptată dispariție ca popor. 

Cu modul acesta dar, pentru omenire, întreaga 
suprafață a globului devine un imens câmp de irigație, 
prin ale cărui canaluri se scurge mereu un lichid fer- 
tilizant— cultura şi civilizaţia, — care caută a pătrunde 
pretutindeni, a schimbă fața ţerilor pe cari le atinge 
și a o ridică la un nivel icât mai înalt. Producătorii 
acestui lichid sunt însă numai anume popoare, iar din 
concurența între ele rezultă o perfecționare tot mai 
mare a calității sale și deci a puterii sale fertilizante. 
Cultura dar, care prin originea ei e naţională — făcând 
parte din firea și sufletul popoarelor cari o produc, — 
ajunge, prin acest mod de răspândire al produselor ei, 
universală. Aceste produse, ajunse pe terenuri favorabile 
din ţeri îndepărtate de originea lor, încolțesc ca orice 
sămânță și dau naștere la nouă centre de producție 
culturală, spre a creà nouă civilizațiuni. 


Gr. Antipa, — Problemele evoluției Poporului Român. 


www.dacoromanica.ro 


66 


Cu ajutorul culturii și civilizațiunii dar — bazate pe 
știință, tehnică, artă și pe desvoltarea mai departe a tu- 
turor acelor podoabe ale inteligenței omenești— omenirea 
caută a transformă întreaga suprafață a globului într'un 
Paradis, adică în locuri fertile, cu condiții de traiu priel- 
nice, în cari să găsească cele necesare pentru existență, 
asemănătoare locului în care s'a desvoltat ea în copi- 
lăria ei și a cărui amintire i-o păstează fiecare popor 
în tradițiunile sale. Către această creare a Paradisului 
pe întreaga suprafață a pământului, în care omenirea 
să se poată desvoltă și perfecționă tot mai mult, o împing 
destinele ei naturale și, pentru aceasta, e nevoită să 
ducă eterna luptă, după marile legi care guvernează 
lumea organică și întreg universul. 


1; Rolul popoarelor în vieața omenirii. 


Din cele arătate până acum, sa putut vedea, că îm- 
mulțirea și răspândirea din ce în ce mai mare a spe- 
ciei Homo sapiens — care, prin activitatea ei civi- 
lizatorie, ameliorează condițiunile de vieață și creează 
neîncetat nouă posibilități de traiu pe întreaga suprafață 
a globului — stabilește, între elementele la inceput 
izolate ale acestei specii, legături din ce în ce mai 
strânse, spre a formà din totalitatea lor o singură uni- 
tate organică superioară, «omenirea». Popoarele, ca 
elementele din cari e compusă această unitate, devin 
acuma organele ei, având fiecare a îndeplini o func- 
țiune anumită în interesul întregului organism din care 
fac parte. Ele nu mai pot duce o yieață complet in- 
dependentă unele de altele, trebuind de acum să con- 


www.dacoromanica.ro 


67 


lucreze toate în mod armonic și să îndeplinească fiecare 
un rol determinat în lupta pentru realizarea țelurilor 
existenței omenirii pe pământ. Și între popoare dar, 
ca organe ale omenirii, se stabilește cu modul acesta 
— ca și între indivizi — nevoia diviziunii muncii, ba- 
zată pe specializarea în vederea rolului ce au a-l înde- 
plini, iar dela modul cum știe și poate fiecare să-și 
îndeplinească acest rol, depinde dreptul său de exis- 
tență. 

Se cuvine dar să analizăm ceva mai de aproape și 
această chestiune, spre a vedeă care anume e rolul 
popoarelor în evoluția omenirii şi cum pot ele să-și 
îndeplinească mai bine această funcțiune. E cu atât 
mai necesar să examinăm și, această chestiune, cu cât 
în capitolul următor al acestui studiu, rămănând să 
tratăm în mod special evoluția poporului român și să 
tragem liniile mari ale desvoltării sale în viitor, po- 
trivit rolului pe care natura îl impune să-l îndeplinească, 
vom aveâ nevoe de a stabili legăturile naturale ale 
acestei chestiuni cu evoluțiunea popoarelor în general și 
cu rolul ce li se cuvine in vieața și evoluția omenirii. 

Firește că, în linii generale, se poate zice că fiecare 
popor este .dator să dea o contribuţiune cât mai mare 
pentru îmmulțirea, răspândirea și perfecționarea nea- 
mului omenesc pe pământ. In ce mod poate însă el 
realiză aceasta? căci concurența — care între popoare 
este cel puţin tot atât de grea ca și între indivizi — 
nu îngădue nici unuia de a ocupă un loc în natură 
fără de a-și îndeplini rolul care-i revine in mod natural. 
Acest rol dar nu este facultativ, ci este determinat 
pentru fiecare popor, pe de o parte, de mediul de traiu 


www.dacoromanica.ro 


68 


pe care-l iozuește el, iar, pe de alta, de calitatea tn- 
sușirilor sale firești și de gradul lor de desvoltare. 

Cum suprafața pământului nu este uniformă și pre- 
zintă o infinitate de variațiuni ale mediului de traiu, cu 
condiţiunile cele mai extreme de vieață, trebue ca fie- 
care popor, înainte de toate, să fie în stare a desvoltă, 
pe teritoriul pe care-l ocupă, cu condițiunile de vieață 
care-l caracterizează, maximul de activitate civilizatorie 
ce se poate, care să permită o îmmulțire, o răspân- 
dire şi o -perfecționare cât mai mare a vieții populaţiei 
sale. Fireşte dar, că nu e vorba de acea activitate civi- 
lizatorie superficială a statelor'cuceritoare sau a capita- 
lismului modern, care, construind câteva Grașe, căi 
ferate, fabrici etc. în vedereă. exploatării unor bogății 
naturale, lasă restul ţerii și populația autohtonă în 
starea în care au găsit-o. E vorba din contra de o 
civilizare profundă, ca fiecare părticică din” teritoriu să 
fie pusă în stare prin munca și înțelepciunea popo- 
rului, desvoltată prin cultură și organizată, să dea maxi- 
mul și optimul de foloase pentru vieața și propășirea 
să, și prin aceasta deci și pentru a omenirii întregi, 
“Pentru a se puteă ajunge la un asemenea ideal, 
trebue, înainte de toate, ca fiecare popor să fie per- 
fect adaptat la condiţiile naturale de vieață ale ţerii 
sale şi să aibă totodată și elasticitatea necesară de a 
se putea adaptă mereu la nouăle condiţii ce i se cre- 
ează: prin cerințele exterioare, prin starea generală a 
progresului civilizației lumii și chiar prin modificările 
provenite din propria sa activitate. 

Intru cât privește condițiunile naturale, e știut că 
ele diferă dela o țară la alta și că fiecare are parti- 


www.dacoromanica.ro 


69 


cularitățile ei speciale, cari o caracterizează și o dis- 
ting de alte țeri chiar apropiate; la toate acestea po- 
porul care o locuește trebue să fie perfect adaptat, 
spre a puteă trăi și desvoltă o civilizație, așă cum 
natura ei o cere. Nu ne gândim numai la mediile 
extreme cari impun condiţii grele de vieață, la cari 
numai printr'o îndelungată și profundă adaptare, câș- 
tigată cu enorme sacrificii, sau putut acomodă anume 
. popoare —ca d. ex.: locuitorii pădurilor veșnice ecua- 
toriale adaptați la'vieață în căldurile umede tropicale, 
Eschimoșii, Samoezii, locuitorii Țerii de Foc, etc., adap- 
tați la frigurile și ghețurile polare ș. a. m. d.—cari deci 
rezolvă o problemă însemnată a omenirii, răspândind și 
perfecționând vieața ei până și în aceste regiuni impo- 
sibile. Dar chiar micile diferințe de: climă, orografie, 
hidrografie, faună și floră, distribuția apei și a ve- 
getației, aproprierea de mare sau fluvii, condițiunile 
naturale sanitare, calitățile solului, bogăţiile miniere, 
căile naturale de comunicaţie, vecinii, etc., apoi: densi- 
tatea populaţiei, condițiile de hrani, raporturile stabilite 
dintre oameni, gradul general de civilizație al țerii, gra- 
dul de cultură al poporului, condițiunile de producția, 
distribuţia și schimbul bunurilor economice ș. a. m. d.; 
toate acestea la un loc dau unei țeri o caracteristică spe- 
cială și constituesc condițiuni speciale de vieață, la cari 
poporul trebue să fie perfect adaptat, atât pentru a trăi 
'cât și pentru a-și puteă desfășură puterile sale. 

Fiecare popor, numai printr'o vieață și muncă înde- 
lungată —legată de marile sacrificii pe cari le cere Se- 
lectiunea telurică— a putut să-și acomodeze organismul 
său acestor condițiuni speciale, să-și reguleze vieața până 


www.dacoromanica.ro 


70 


în cele mai mici detalii după cerințele mediului natural 
şi să-și potrivească felul de muncă și al întregei sale 
activități, după felul bogățiilor naturale din această țară. 
Numai el, prin vieața îndelungată pe acest teritoriu, a 
putut să-i afle toate tainele și, prin activitatea sa, să-i 
îimblânzească puterile vrăjmașe existenței sale și să-l 
facă rodnic. Afirmarea că poporul este un produs al 
mediului său natural este astăzi recunoscută ca un a- 
devăr științific și poate fi completat cu alt adevăr, că: 
și mediul de traiu este un produs al poporului care-l 
locuește și care l-a modificat prin activitatea sa civili- 
zatorie astfel, încât din primitivitatea aspectului țerii 
ajunge a nu mai rămâneă decât relieful pământului. 

Intre popor dat și teritoriul său este o legătură or- 
ganică indestructibilă ; fiecare părticică din acest teri- 
toriu reprezintă totodată și o bucată din vieața popo- 
rului, ba chiar din sufletul său; căci munca și inteli- 
gența cheltuită de nenumărate generaţiuni, pentru culti- 
varea pământului şi a celorlalte bogaţii naturale și 
pentru perfecționarea lor în toate direcțiile, le-a legat 
pe vecie de sufletul său. 

De aceea şi sentimentul, care apare ca cel mai pu- 
ternic în toată vieața și felurile de manifestaţie ale unui 
popor, este cel al iubirii de țară, pe care el o numește 
«Patrie». De aceea dar numai poporul băștinaș — dacă 
e bine înzestat dela natură și e in deplinătatea pute- 
rilor sale — poate fi acela care va fi mai bine în 
stare să facă, ca, prin munca și inteligența sa, fiecare 
părticică din teritoriul său să fie pusă în stare de a 
da maximul și optimul pentru răspândirea și propăsirea 
vieții omenești în acele locuri; căci numai el are pre- 


www.dacoromanica.ro 


71 


gătirea necesară — printr'o continuă adaptare a or 
ganismului, minții și sufletului său — să aducă ase- 
menea sarcină la îndeplinire. _ 

Pentru a-și puteă însă îndeplini această îndatorire, 
trebue ca puterile și munca acestui popor să fie din 
ce în ce mai desvoltate și mai organizate. El trebue 
dar, în acest scop, înainte de toate să formeze pete- 
ritoriul său un stat propriu, cu o organizare cât mai 
perfectă, care să-i permită desvoltarea unui maximum 
de energie vitală, atât prin desvoltarea și înălțarea tu- 
turor însușirilor fireşti ale indivizilor ce-l compun și prin 
organizarea lor pe baza principiului diviziunii muncii, 
cât și printr'o utilizare cât mai perfectă a resurselor 
naturale ale terii. După cum un individ, pentru a-și 
puteă desvoltă puterile sale şi a se apucă de muncă 
productivă, are nevoe de un adăpost sigur și de unelte, 
tot astfel și un popor are înainte de toate nevoe de 
un teritoriu propriu și de un capital de cultură mate- 
rială și ideală, spre a-și puteă constitui în siguranță 
gospodăria sa —adică statul său, — care sa-i permită 
să-și desfășure în liniște puterile spre o muncă rodnic :. 

Noi trăim însă intro epocă de înaltă civilizație, da- 
torită progreselor vertiginoase ale științei: pulsul vieţii 
omenirii bate astăzi întrun alt tempo decât în tim- 
purile trecute; grație medicinei epidemiile nu mai distrug 
întregi popoare; grație navigaţiei perfecționate schimbul 
accelerat de mărfuri înlesneşte traiul pretutindeni și 
împedică mortalitățile prin foamete; grație aplicărilor 
științei şi organizării capitalului, producțiunea hranei și 
a celorlalte bunuri economice devine tot mai întensă 
şi zilnic nouă izvoare de bogăţie se pun în valoare ș. a. 


www.dacoromanica.ro 


72 


m. d. Toate acestea fac ca populațiunile să crească astăzi 
în cu totul alte proporții — mărindu-și necontenit 
densitateă — și ca, acolo unde trece, peste limita pe 
care poate s'o întrețină teritoriul, să caute a emigră 
în țerile unde e mai rară; ele se mișcă ca un lichid. 
în vasele comunicante, căutând să. ajungă pretutindeni 
la acelaș nivel. O nouă luptă se deschide dar astăzi 
și nouă probleme se impun popoarelor, fie pentru a pu- 
teă găsi mijloacele de a hrăni o populațiune mai nu- 
meroasă pe teritoriul lor, fie pentru a-şi feri propriul 
teritoriu de cotropiri străine. Oprirea artificială a îm- 
mulțirii populațiunii dintrun stat suprapopulat, spre a 
ușură pe această cale condiţiile de vieață, nu este o 
soluțiune bună, căci duce la degenerarea rassei ; pe de 
altă parte, oprirea imigrației întrun stat cu populația 
mai rară nu constitue nici ea 0 apărare sigură contra 
cotropirilor străine, căci popoarele cu o populație mai 
deasă găsesc totuș posibilitatea de a străbate, fie prin 
infiltrație pașnică, fie cu forța și, în orice caz, individua- 
litatea etnică a poporului este amenințată. 

Fiecare popor dar — pentru a-și puteă asigură vii- 
torul său — trebue să fie în stare a-și adaptă munca 
sa la noul «Tempo» al desvoltării progresului în o- 
menire ; și cu cât e mai rămas în urmă pe această 
cale, cu atâta trebue ca pașii ce are de făcut să fie 
mai mari. El trebue dar cu cea mai mare grabă, pe 
de o parte, să caute a-și însuși și a-și asimilă toate 
produsele științei și ale civilizației universale și a le 
aplică la țara sa, pentru a perfecționă mediul de traiu 
și a pune în valoare bogățiile ei; pe de altă parte el 
trebue să caute, tot cu aceeaș grabă,a creà toate in- 


www.dacoromanica.ro 


73 


stituțiunile necesare pentru a puteă înălță prin educa- 
țiune nivelul cultural al populațiunii și a-i desvoltă și 
perfecționă puterile și aptitudinile, pentru ca, cu o pri- 
cepere și îndemânare tot mai mare, să poată, prin 
muncă intensivă și bine organizată, conlucră la civi- 
lizarea tot mai adâncă a țerii sale. Numai astfel, prin 
educațiune, cultură și știință și prin muncă intensivă 
bine organizată, poate un popor realiză acea adevărată 
civilizaţie profundă— care să se întindă până în cele mai 
mici colțuri ale ţerii sale şi până în cele mai. joase 
clase ale populațiunii sale — și a se întâri astfel spre 
a-și apără teritoriul de cotropiri străine şi a se afirmă 
în marea concurență dintre popoare. Toţi ceilalți fac- 
tori cari mai concurează la crearea unei civilizațiuni 
—cum sunt d. ex. capitalurile și alte asemenea bunuri 
materiale, — oricât de necesare ar fi ele, au totuș o 
importanță secundără și vin în urmă dela sine; căci 
adevăratele bogății ale unei ţeri sunt și rămân: fara 
cu bogăţiile ei naturale şi perfecționate prin munca a- 
cumulată a generațiilor trecute, de o parte, și Poporul 
cu puterea sa de muncă, înteligența și comorile sale 
sufletești, de alta. 

Orice civilizație dar, care nu este bazată în prima 
linie pe desvoltarea acestor factori fundamentali, cari 
deci nu-și are rădăcinile ei adânci în pământul țerii 
și în firea poporului care a creat-o, oricât de strălu- 
citoare ar fi ea, nu este decât o improvizație trecă- 
toare, menită să dispară fără urme la prima conjunctură 
nefavorabilă. 


www.dacoromanica.ro 


14 


Un popor, care a știut să-și înalțe firea sa prin cul- 
tură, desvoltându-și puterile și toate comorile sale su- 
fletești, și care a putut prin munca sa organizată şi prin 
știință să desvolte o civilizație originală pe teritoriul 
ce-l ocupă, nu și-a îndeplinit prin aceasta încă în totul 
îndatoririle sale față de omenire. El trebue ca şi plu- 
sul de energie, ce-i mai rămâne peste necesitățile im- 
puse de problemele proprii ţerii sale, săd consacre 
țelurilor ei și să contribue astfel cu produsele originale 
ale culturii și civilizației sale la progresul general al 
omenirii. Tocmai printr'o participare directă la proble- 
mele civilizației universale — prin știință, artă, tehnică, 
comerț, industrie, colonizare, şi creare de nouă centre 
de civilizație, etc. — se manifestă originalitatea geniu- 
lui unei națiuni şi-i asigură prestigiul în lupta mare a 
popoarelor pentru progresul omenirii. 


8. Invăţămintele cari decurg din studiul 
evoluțiunii omenirii. 


In cele de până acuma, bazați pe legile evoluției 
lumii organice, am căutat să analizăm mersul evoluției 
„poparelor—considerate ca ființe organice—și să stabilim 
țelurile către cari tinde ea și factorii cari o deter- 
mină, Această analiză ne permite să facem o serie 
de constatări, cari pot servi ca învațăminte impor- 
tante, de cari fiecare popor — așă dar și poporul ro- 
mân — trebue să se călăuzească în lupta pentru asi- 
gurarea vieţii și propășirii sale; iată principalele: 

1. Fiecare popor — ca parte a omenirii — are un 


www.dacoromanica.ro 


75 


anumit rol de îndeplinit pentru satisfacerea țelurilor 
ei superiGare, acela de a contribui cu” toate pute- 
rile sale la îmmulțirea, răspândirea și perfecționarea 
vieții omenești pe pământ; dela modul cum fiecare din 
ele ştie şi poate mai bine să-și îndeplinească acest 
rol de organ al omenirii depind sorții de izbândă, ce-i 
are el în lupta sa pentru existență și în concurența cw 
celelalte popoare, cari tind să-i iea locul, 

2, Putinţa îndeplinirii acestui rol, pe care natura-l 
impune unui popor, depinde: 

a) dela calitatea însușirilor și predispozițiunilor sale 
naturale—fizice și morale—cari constituesc puterile sale 
elementare, adică: constituția fizică, tenacitatea și pu- 
terea de rezistență, puterea de reproducție, puterea 
de adaptare la cerințele mediului, inteligența, voința, 
simțul estetic, simțul moral, simțul social, simțul național, 
puterea de asimilare a altor popoare s.a.m.d. 

b) dela gradul de desvoltare și perfecționare a 
acestor însușiri; 

c) dela modul de organizare al acestor puteri ele- 
mentare în vederea conlucrării lor armonice, pe baza 
principiilor diviziunii muncii şi a economiei forțelor, 
spre a desvoltă o energie unitară; 

d) dela calitățile mediului în care au a se desfășură 
aceste puteri; 

e) dela modul cum știe poporul să-și întrebuințeze 
energia sa, astfel dobândită, prin desvoltarea și orga- 
nizarea puterilor sale elementare. 

3. Prima îndatorire pe care natura o impune unui 
popor este de a-și desvoltă și organiză forțele sale, 
astfel ca geniul său să poată creă, pe teritoriul pe 


www.dacoromanica.ro 


16 





care-l ocupă, o civilizație originală cât mai -profundă 
şi a satisface astfel, aci mai întâiu, aceste țeluri ale 
omenirii. 

4. Condiţiunile naturale variind dela o ţară la alta, 
fiecare popor trebue în acest scop să fie înainte de 
toate perfect adaptat și specializat pentru felul de vieață 
și de activitate ce i-l impune'teritoriul pe care-l ocupă. 

5. Pentru ca un popor să fie în stare a des- 
voltă maximul de energie vitală de care are nevoe 
pentru rezolvirea acestor probleme — și de care de- 
pinde dreptul său de a există, — trebue ca el să for- 
meze pe teritoriul ce-l ocupă o unitate organică de 
vieață și muncă comună, bazată pe ordinea socială — ` 
să formeze un sfat național — care să întrupeze și 
să dirigă interesele tuturor și să înlesnească: 

a) o desvoltare continuă și o organizare cât mai 
perfectă a tuturor forțelor elementare ale poporului— 
prin desvoltarea neincetată și perfecționarea tuturor 
“însușirilor sale naturale, prin trezirea forțelor sale la- 
tențe și prin organizarea lor îri vederea unei colaborări 
armonice bazate pe specializarea și diviziunea muncii ; 

b) o ameliorare cât mai mare a condiţiilor mediului 
de traiu și o desvoltare și utilizare cât mai perfectă a 
izvoarelor naturale de bogăţie ale teritoriului; și 

c) o producţie, o acumulare și o utilizare cât mai 
intensă a unui cât mai mare capital de cultură mate- 
rială și sufletească, provenit din munca, înțelepciunea 
și experiența tuturor generaţiunilor trecute și prezente 
ale acestui popor. 

6. Vieața națională întrun stat propriu este o 
condiție indispensabilă pentru ca un popor să poată 


www.dacoromanica.ro 


77 


scoate din firea sa maximul de energie vitală și de 
activitate civílizatorie de care organismul său este ca- 
pabil. Forma optimă de organizare pentru un popor 
este dar Statul nahonal, constituit în limitele terito- 
riului ocupat de acel popor. 

Statele eterogene — dacă nu sunt bazate pe res- 
pectarea drepturilor naționale ale popoarelor, conştiente 
de individualitatea lor etnică, din care sunt compuse 
— înăbușind desvoltarea normală a unora din însuși- 
rile fireşti esențiale ale acestor popoare, nu sunt capa- 
bile de a desfășură întreaga energie vitală necesară 
și ajung în mod fatal a se prăbuși și a se desface în 
state naționale. 

Statele eterogene, compuse din popoare mai mici 
— sau fragmente de popoare — cari convieţuesc pe 
acelaș teritoriu, însă bazate pe respectarea reciprocă 
a vieţii lor naționale — cum sunt statele federabive 
sau confederatiumle de state —- reprezintă forma op- 
timă de organizare pentru a asigură vieața şi propă- 
şirea materială și națională a acestor popoare. 

7. Agenţii principali pentru întărirea și indruma- 
rea pe calea progresului a unui stat național —'prin 
înălțarea firii poporului şi sporirea puterilor sale tru- 
pești și sufletești și prin civilizarea tot mai profundă 
a țerii sale — sunt: Cultura şi Stiünfa, De aceea 
prima îndatorire a statului național este de a se în- 
griji să creeze condițiuni favorabile pentru producerea 
şi răspândirea lor in țară și a înlesni poporului să fo- 
losească cât mai mult de produsele culturale ale altor 
popoare și de civilizațiunea universală. 

8. Fiecare popor — cu pretenții la o vieață proprie 


www.dacoromanica.ro 


78 


— pentru a da măsura puterilor sale vitale și a-și 
stabili astfel prestigiul și dreptul său la existență față 
de celelalte popoare, trebue să caute a contribul 
cu produsele originale ale culturii şi civilizației sale 
la progressul general al omenirii şi al civilizației uni- 
versale. 


www.dacoromanica.ro 


PARTEA II 


EVOLUȚIA POPORULUI ROMÂN 


Pe baza constatărilor, trase din aplicarea legilor 
biologice ale evoluțiunii lumii organice asupra omenirii 
şi popoarelor ce o compun, vom examină acum, din 
acelaș punct de vedere, și problema specială a evoluţiei 
poporului român, spre a vedea ce învățăminte putem 
trage pentru îndrumarea sa pe calea progresului. 
Firește că nu poate fi vorba de a schiță un program 
— oricât de general ar fi el, — ci numai de a face 
câteva constatări și a ne clarifică asupra unor principii, 
de cari va trebui să ținem seama la închegarea și orga- 
nizarea noului nostru stat și la activitatea ce vom 
aveă a desfășură în acest scop. 

Să căutăm dar, prin aplicarea mai departe a acestor 
principii asupra poporului nostru—considerat ca ființă 
organică—să stabilim: 

1) Cari sunt felurile speciale pe cari natura le 
impune vieții acestui popor, şi cari deci constituesc 
aspirațiunile naturale către cari trebue să tindă el; 


www.dacoromanica.ro 


80 


2) Cari sunt factorii cari condiționează evoluţia sa; 
şi deci modul cum putem să-i influențăm pentru a-i 
înleshi satisfacerea acestor aspirațiuni; şi i 

3) Care este modul cum trebue el să-și gesvolte si 
să-și organizeze puterile sale și cum să-și per fechoneze 
mediul de traiu și să valorifice bogăţiile naturale ale 
țerii, spre a puteă desfășură enzrgia de care are nevoe 
pentru a-și asigură vieața și propășşirea între popoarele 
lumii. 

Din cele precedente am putut vedeà însă, că rolul pe 
care natura îl impune unui popor a-l îndeplini—și care 
hotărește aspirațiunile pe cari poate să le aibă acest 
popor—nu depinde de bunul său plac, ci este deter- 
minat: pe de o parte, de mediul în care trăește el, iar pe 
de altă parte de calitatea însușirilor și predispozițiunilor 
sale firești şi de gradul lor de desvoltare și organizare, 
adicăzde armele de luptă de cari dispune acest popor. 
Pentril a putea dar răspunde la aceste întrebări, e nevoe 
să ne clarificăm mai întâiu 'asupra următoarelor ches- 
tiuni: 

1) Cari sunt însușirile firești ale poporului român, 
cari constituesc puterile sale elementare și deci armele 
sale principale în lupta pentru existență. 

2) La ce grad de desvoltare și organizare aú ajuns 
ele, care este adică sfarea sa culturală ? 

3) Cari sunt condiţiile speciale de traiu ale mediului 
în care poporul român are a-și desfășură vieața sa și a 
o desvoltă mai departe? Ce puteri vrăjmașe și ce foloase 
prezintă el existenței sale? La ce grad de perfecțio- 
nare a ajuns acest mediu, care adică este sfarea ci- 
vilizahunii sale? 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE 


Soarta popoarelor— ca și a oricărei alte ființe — 
este de a duce o necontenită' luptă pentru satisfacerea 
nevoilor şi aspirațiunilor lor. Progresele realizate şi 
succesele obținute nu le lasă timpul de odihnă, căci 
aceste! singure aduc alte probleme nouă, atât pentru 
consolidarea acestora cât,și pentru asigurarea mai de- 
parte a vieții și propășirii lor. 

Poporul nostru, fiind astăzi pe cale de a formă un 
stat unitar în limitele pământului ocupat de dânsul, și-a 
satisfăcut în această privință idealul său astfel, cum 
cei mai mulți nar fi avut. încă îndrăsneala să și-o 
inchipuească. Această unire a tuturor ramurilor din 
cari se compune el— înfăptuită cu arma vitejilor sol- 
dați și pregătită prin dorința arzătoare din inimile 
fraților răspândiți în atâtea țeri— nu ne îndreptățește 
însă la odihnă și nu ne dă nici răgazul -de a perde 
timpul sărbătorind această izbândă. Ea ne deschide 
din contră o nouă luptă, pe alte căi, pentru a conso- 
lidă succesele dobândite și a pune bazele desvoltării 
ulterioare. 

Firește, înainte de toate, trebue ca -diferitele ramuri 
ale acestui popor—cari au fost supuse la regimurile 
şi influențele, atât de diferite, ale statelor de cari au 

Gr. Antipa. — Problemele evoluției Poporului Român. 1 


www.dacoromanica.ro 


2 


fost subjugate—să se poată reculege, astfel ca însuși- 
rile și pornirile naturale caracteristice neamului nostru — 
până acum înăbușite — să poată ieşi la iveală, spre a 
formă baza comună de desvoltare și aspirațiunile către 
cari să tindem cu toții. Apoi mai trebue ca micile 
diferințe și asperități cari ne separă astăzi să fie înlă- 
turate, spre a face loc numai conștiinței intereselor 
mari și permanente ale neamului și ale noului stat ce-l 
formează el, pentru realizarea cărora trebue de acum 
Înainte să luptăm cu toții uniți întrun singur gând și 
într'o singură voință de a birui. 

Tocmai de la justa și grabnica recunoaștere a acestei 
baze comune de desvoltare—care dictează aspiraţiunile 
noastre—și a acestor mari și permanente interese ale 
neamului nostru întregit şi a statului nou format, 
depinde însă viitorul ce ne așteaptă, căci înțelepciunea 
poporului nostru ne previne că „așă vom dormi cum 
ne vom aşterne“, 

Problemele nouă vitale ce ni se impun, pentru conso- 
lidarea celor dobândite până acum şi pentru asigu- 
rarea propășirii noastre în viitor, sunt atât de mari și 
de urgente, că cer să ne punem grabnic la o nouă 
muncă încordătă; aceasta atât pentru precizarea lor, 
cât și pentru determinarea căilor pe cari trebue să 
le luăm pentru a le puteă realizà. 

In lupta aceasta nouă care se deschide, “o nouă 
armată trebue să iea acum locul vitejilor care, cu arma 
și sângele lor, au dobândit primele succese și au pus 
baza desvoltării viitoare : va fi armata acelora cari au 
pregătirea necesară de a studia nouăle probleme, de a 
organizà și de a înfăptui reformele de cari e nevoe 


www.dacoromanica.ro 


3 


pentru asigurarea viitorului nostru ca popor şi ca stat. 
Din această armată vor trebui să facă parte toate 
elementele culte ale naţiunii precum și toți acei cari 
prin experința vieții, prin aptitudinile lor și prin bunul 
simț pot înlocui cultura. Intre aceste elemente vor fi 
mai cu seamă două categorii principale, cărora le revin 
roluri conducătoare în această luptă de clădire și reor- 
ganizare; acestea sunt: oamenii de știință și oamenii 
politici. i 
După cum orice meşter, înainte de a pornì o nouă 
lucrare, își revizuește instrumentele de cari dispune 
spre a vedeă: ce poate face cu ele, ce rol va aveà 
fiecare de îndeplinit în lucrarea pe care are a o exe- 
cută și cum trebue să și le pregătească în vederea 
acestor scopuri, tot astfel şi ndi astăzi, ajunși în fața 
alcătuirii proiectului celei mai mari lucrări ce s'a cerut 
neamului nostru — a organizării noului nostru stat și 
a stabilirii liniilor mari ale desvoltării sale în viitor—se 
cuvine să supunem și unei nouă revizuiri uneltele de cari 
avem a ne servi în această mare întreprindere. E 
nevoe să precizăm dinainte rolul, pe care fiecare din 
ei are a-l îndeplini în rezolvirea diferitelor probleme 
cari compun această mare lucrare, şi pregătirea ce 
trebue s'o aibă în vederea lor; aceasta, spre a nu se 
perde mai târziu timp și a se risipi energie și ca să 
putem astfel ajunge la maximul de efect, printr'o muncă 
disciplinată și repartizată după un plan bine chibzuit 
de mai nainte. 

În cele ce urmează vom 'căută dar, pe de o parte, 
să stabilim cari anume sunt problemele, a căror rezol- 
vire ne-o impun necesitățile evoluției poporului nostru, 


www.dacoromanica.ro 


4 


a țerii sale și a noului stat ce-l formează şi îndrumarea 
sa spre ăspirațiunile sale, iar pe de altă parte, vom 
căută totodată să precizăm și rolurile, pe cari au a 
le îndeplini omul de știință și omul politic în condu- 
cerea acestei mari lucrări. - 


* 
žk ë x 


Orice problemă are mai multe laturi din cari poate 
fi văzută şi orice observator o judecă, după cum e 
deprins crierul său să gândească. Problema organizării 
noului nostru stat și asigurarea viitorului poporului 
nostru în lume are și ea mai multe laturi din cari 
poate fi privită și din cari se pot trage învățăminte 
pentru rezolvirea ei. Istoricul, etnograful, geograful, teh- 
nicul, omul de stat, economistul, omul de finanțe etc., 
fiecare o vede prin prisma preocupărilor sale, o cerce- 
tează după metodele științei sale și trage cuvenitele 
consecințe. Ca unul care mă îndeletnicesc cu științele 
biologice, voiu încercă, ca şi din acest punct de vedere — 
în aparență mai îndepărtat — să examinez, bazat pe 
metodele acestei discipline și pe legile cari decurg 
din cercetările ei, această problemă. 

Am convingerea, că tocmai acest mod de a privi 
problema ne va da adevăratele lămuriri și directive 
asupra chestiunilor ce ne interesează, deoarece omul, 
cu toată libertatea aparentă de a hotărî asupra acțiu- 
nilor și destinelor sale, rămâne totuș supus în totul 
marilor legi ale naturii, care-i indică țelurile și căile 
desvoltării sale. 

Popoarele, ca ori și ce alt organism, sunt supuse 
Și ele — conform legilor mari biologice cari guver- 


www.dacoromanica.ro 


5 


nează luniea organică — unei necontenite transformări, 
provocată, pe deoparte, de puterile interne de deşvol- 
tare — adică de totalitatea predispozițiunilor, însuși- 
rilor și aptitudinilor lor naturale — iar pe de altă parte, 
de puterile mediului în care trăesc, care le înfluențează 
desvoltarea și caută a le sili să se acomodeze necon- 
tenit cerințelor lui. Din această neîncetată luptă, între 
acești doi mari factori ai evoluţiei, se nasc formele sub 
cari se prezintă ele în fiecare moment al desvoltării 
lor. Evoluţia unui popor poate fi deci și ea concepută 
ca o serie infinită de stări de echilibru, cari se succed 
una alteia, provenite din lupta continuă dintre mediul 
său intern și cel extern. 

După cum puterile interne de desvoltare ale unui 
popor sunt mai tari sau mai slabe, pentru a puteă birui 
în această eternă luptă asupra greutăților mediului 
și a-l pune în stare să poată profită de foloasele ce 
acesta i le oferă, tot astfel și mersul evoluţiei sale va fi 
progresiv sau regresiv. 

Considerând dat poporul nostru ca un asemenea or- 
ganism,- vom căută — bazați pe învățămintele ce le 
putem trage din faptele și legile biologice— să analizăm: 
cari anume sunt puterile interne de desvoltare carii 
hotăresc evoluția și cari sunt cerințele mediului în care 
are el a se desvoltă. Pe baza acestor constatări vom 
puteă să ne dăm seama de factorii naturali cari con- 
diționează desvoltarea sa și de modul cum trebue să-i 
înfluențăm — desvoltând pe unii și temperând pe alții 
— pentru a-i asigură existența și propășirea în viitor. 
Procedând astfel vom puteă apoi, pe această bază, să 
stabilim felul problemelor ce ni se împun și în vederea 


www.dacoromanica.ro 


6 


rezolvirii cărora va trebui să organizăm munca ce 
urmează să o desfășurăm. 

Prin puterile interne de desvoltare, înțelegem tota- 
litatea acelor însușiri, aptitudini și predispozițiuni fizice, 
morale și intelectuale, moştenite din strămoși—și deci 
inerente rassei — cari alcătuesc elementele din cari se 
compune energia vitală a poporului nostru. Nu e dar 
vorba numai de~ energia actuală, ci mai cu seamă și de 
acele forțe latente, cari zac în mare parte încă nein- 
trebuințate și cari, puse în condițiuni prielrice de 
desvoltare, pot să se desfășure, luând proporții neaș- 
teptate. 

Prin mediul de traiu al unui popor înțelegem tota- 
litatea condițiunilor de traiu în carise desfășură vieața 
acelui popor; așă dar țara locuită de el, cu totalitatea 
condițiunilor de existență ce le cuprinde ea, adică cu 
totalitatea resurselor ei favorabile și defavorabile exis- 
tenței sale. Raporturile de vieață dintre diferiții în- 
divizi, sau categori de indivizi, cari compun acest po- 
por, precum și între el cu popoarele sau țerile cu cari 
vine în- contact, fac parte și ele din mediul de traiu— 
adică din condițiunele naturale de existență — deter- 
minând evoluția. 

Mediul de traiu este însă supus și el unei continue: 
evoluții, atât întru cât privește resursele sale naturale, 
cât și în privința raporturilor dintre indivizii ce compun 
poporul sau între acesta și alte țeri sau popoare; 
deci și raporturile dintre popor și mediul său se schimbă 
necontenit și deci și felul problemelor, ce ni se impun 
pentru asigurarea viitorului poporului nostru și a statului, 
va variă în consecință și va trebui să ținem cont'de ele. 


www.dacoromanica.ro 


7 


Spre a puteă însă determinà cari anume sunt acele 
însușiri firești şi puteri interne — pe cari poporul nostru 
are nevoe de ale desvoltă, pentru a-și asigură mersul 
evoluției sale spre progres— și care este influența me- 
diului asupra acestei evoluțiuni, e nevoe să ne dăm 
seama mai întâiu de țelurile mari pe cari natura le-a 
impus luptei pe care toate ființele organice — deci 
și popoarele — o duc în contra mediului și de modul 
cum Sau organizat ele spre a-și asigură biruința. O 
ochire ' generală, urmărită în. mod genetic și compa- 
ratiy, asupra evoluției mijloacelor și armelor de cari 
sa servit omul în această luptă — începând dela stră- 
moșii sei animali și până a ajuns, prin desvoltare și 
organizare, a tormă popoarele și statele cele mai înain- 
tate — precum și asupra raporturilor ce s'au desvoltat 
între ele și mediul lor de traju, ne va indică mai bine 
calea pe care trebue să apucăm, spre a puteă îndrumă 
mai sigur către progres evoluția poporului nostru, con- 
siderat și el ca o ființă organică. Vom începe dar stu- 
diul de față cu o scurtă schițare generală a evoluţiei 
omenirii și a factorilor de cari depinde ea, iar apoi 
vom trece la analiza problemelor evoluției poporului 
român, a culturii și civilizației sale și a organizării sta- 
tului său. 


www.dacoromanica.ro 


PARTEA |. 


EVOLUȚIUNEA OMENIRII ŞI 
FACTORII DE CARI DEPINDE EA 


1. Țelurile evoluţiunii și mijloacele 
de luptă ale organismelor 


Trei mari țeluri a pus natura eternei lupte pentru 
traiu, prin care se manifestă vieața organismelor cari 
populează pământul: Conservarea individuală, perpe- 
tuarea neamului— specie, varietate, rassă, popor, etc.—. 
și năzuința spre progres, prin perfecționarea neîncetată 
a organismului. În vederea acestora e îndreptată orice 
manifestațiune vitală și în vederea lor e alcătuită in- 
treaga construcție a organismului lor. Omul, ca ființa 
cea mai perfecționată din lumea organică, precum și 
popoarele — ca unităţile ` organice superioare ce le 
formează el — sunt și ele supuse în totul acestor legi 
naturale, și întreaga lor organizațiune, precum și orice 
manifestațiune a vieții. lor — oricât de complicată 
ar fi ea —, nu are alt scop, în ultima instanță, decât 
realizarea acestor 3 țeluri fundamentale. 


www.dacoromanica.ro 


10 


Să căutăm dar, aruncând o privite generală asupra 
lumii organice, să ne dăm seama, în mcd genetic şi 
comparativ: cari sunt însușirile și armele, grație că- 
rora speciile cari populează astăzi globul au putut să 
biruească în lupta pentru existență, spre a-și perpetuă 
neamul și a-și perfecționă organismul; cum au evoluat 
ele de la ființele inferioare până la omul civilizat; şi 
cari sunt cauzele, pentru cari un mare număr din spe- 
ciile de animale sau din popoarele cari odinioară stă- 
pâniau pământul, au trebuit să dispară cu totul sau 
să fie reduse la o vieață, rudimentară? Această privire 
generală asupra evoluţiei armelor și mijloacelor de luptă 
ne va arătă care este valoarea lor și ne va conduce 
apoi să recunoaștem : cari sunt acele puteri elementare 
indispensabile, de cari trebue să dispună orice orga- 
nism — și deci și un popor — pentru a-și perpetuă 
existența și a se îndrumă pe calea plută 

După cum am amintit mai sus, evoluția unei specii 
— deci şi a unui popor — este rezultanta luptei ne- 
incetate dintre organismul individului și mediul său de 
traiu. Pentru a puteă birni În această luptă, natura, în 
înțelepciunea ei, a înzestrat diferitele organisme : 1) cu 
o mai mare sau mai mică tenacitate și putere de re- 
zistenlă contra agenţilor mediului, 2) cu o putere de 
adaptahune pentru a se acomodă la cerințele mediju- 
lui, 3) cu o serie infinită de aparate și de arme — 
cari de cari mai rafinate — pentru agonisirea hranei 
și celor trebuitoare existenței sale și pentru afărarea 
contra mediului si dușmanilor şi în fine 4) cu o su- 
jicentă putere de reproducție — care la unele specii 


www.dacoromanica.ro 


11 


mai expuse iea proporții enorme — pentru a-şi asi- 
gură continuitatea vieții și tmmulțirea prin urmași. 

Nu e locul aci de a descrie și exemplifică toate 
aceste însușiri şi puteri elementare — ca tenacitatea și 
puterea de rezistenjă, puterea de adaptahune şi 
pulerea de reproducere — cu cari natura a înzestrat 
diferitele organisme pentru a rezistă în lupta lor pen- 
tru existență; și nici de a cità exemple din variatele 
aparate şi arme de apărare contra mediului şi pen- 
tru ubhhaarea resurselor sale. Ne mărginim numai a 
le indică și a da câteva considerațiuni generale, pentru 
a putea pune apoi mai bine în evidență” acele arme 
speciale, de cari sa servit omul în lupta sa cu natura 
și cari constituesc o serie din factorii fundamentali ai 
evoluţiei sale. 


x 
+ * 


Predispoziţiile unor specii pentru a-și perpetuă exis- 
tența sunt atât de mari, încât — dacă mediul de 
traiu ar prezintă în mod uniform aceleași condițiuni fa- 
vorabile de existență — fiecare din ele ar fi în stare, 
întrun timp relativ scurt, să ajungă a populă întreaga 
suprafață a globului. O ochire asupra speciilor cari 
au trăit în diferitele epoce geologice ne arată ce mare 
răspândire au avut unele din ele în anumite formațiuni, 
când condiţiunile de vieață ale mediului le erau favorabile. 

In contra unei asemenea îmmulțiri și lățiri prea mari 
a unei specii lucrează însă: variațiile mediului, schim- 
barea condiţiilor de traiu, apariţia unor dușmani noi, etc. 
Din cauza acestor modificări ale condiţiilor de traiu, spe- 
cii, cari aveau o mare răspândire, dispar brusc de pe 


www.dacoromanica.ro 


12 


suprafața pământului — cum au dispărut d. ex. toate 
acele amintite specii din epocele geologice — sau lasă 
numai în urma lor câțiva urmași, cari în lupta pentru 
existență au reușit a se adaptă nouălor cerinţe ale me- 
diului. 

Și asupra omului această lege a naturii se aplică 
cu aceeaș rigoare; toate acele așă zise rasse primor- 
diale—ca Veda din Ceylon, Australienii, Nou-Zelandezii, 
Aino, Papuanii, Pieile roșii din pădurile Braziliei și din 
ţara de foc, Buschmanii, etc.— sunt resturile unor rasse, 
cari înainte populau întregi continente şi cari, în urma 
schimbării condiţiunilor de traiu, nu au mai putut rezistă, 
lăsând pe urma lor numai aceste mici resturi dege- 
nerate. | A 

Aceste legi mari biologice se aplică însă nu numai 
asupra rasselor primitive, ci 'și asupra popoarelor culte. 
Istoria omenirii — care de altfel nu este decât o 
pagină din istoria desfășurării lumii organice — ne dă 
un întreg șir de exemple în această privință. 

In această luptă pentru existență, în care o specie, 
o rassă, un popor etc. dispare pentru a face loc unui 
altuia mai apt, pot fi două feluri de cauze principale, 
cari produc acest efect: 1) Sau că organismul, cu pute- 
rile sale interne de rezistență, de reproducție și de des- 
voltare, slăbește— că acea specie, rassă, popor, etc., este 
îmbătrânită — așă că o altă specie, care este mai bine 
înzestrată și mai capabilă de luptă, vine și-i ied locul; ' 
sau 2) că condiținnile de traiu ale mediului schimbân- 
du-se prea mult, puterea de adaptare a organismului 
nu mai ajunge pentru a se puteă acomodă nouălor 
imprejurări. În acest din urmă caz, cele mai de multe 


www.dacoromanica.ro 


13 


ori e vorba de ființe al căror organism a fost cu totul 
adaptat la cerințele unui mediu special, astfel încât, 
prin modificările profunde ce le-a suferit el, și-a perdut 
elasticitatea necesară și — în fața unor nouă condițiuni 
de traiu— aceste ființe se găsesc în imposibilitate de a 
mai reacționă, rămânând *dezarmate. 

Această .specializare unilaterală la un mediu cu totul 
particular a fost, de ex., cauza principală a dispariției 
celor mai multe din speciile de Reptile și Mamifere 
gigantice cari au populat pământul în epocele geo- 
logice. 

In lupta pentru existență în asemenea medii, cea 
mai mare șansă dea se perpetuă și dea continuă să-și 
perfecționeze organismul. prin selecțiune — cu toată schim- 
barea condiţiunilor de traiu —-o au dar nu acele specii 
al căror organism e prea diferențiat întro direcție și 
perfect adaptat numai la cerințele unui mediu specia), 
ci tocmai din contră, acelea cari au un organism mai 
echilibrat, cu arme de luptă mai universale și deci, 
cù o putere de adaptare la nouă medii mai mare ; pe 
acestea natura le selecționează și le desvoltă mai departe. 
Examinând din acest punct de vedere, de ex. seria 
probabilă a strămoşilor omului — care constitue arborele 
său genealogic — vedem că ea constă numai din forme 
cu un organism mai indiferent, nespecializat prea mult 
întro singură direcție, însă tocmai de aceasta capabil 
de adaptare la orice mediu şi deci de progres; din 
această cauză, tocmai, selecțiunea a putut împinge des- 
voltarea lor până a ajuns la ființa cea mai perfecţio- 
nată, care este omul. 


www.dacoromanica.ro 


14 


2. Inteligența ca armă în lupta 
pentru existență şi ca factor al evoluției 
omului. 


In privința puterii de adaptare la schimbările condi- 
țiunilor de traiu ale mediului, natura a înzestrat pe om 
cu o armă mai universală și mai elastică, /nfehgenia, 
— omul este dela natură un «animal rational» — care-l 
pune în stare, fără a-și specializă organismul într'o singură 
direcție, să se emancipeze de alte arme şi astfel să 
biruească toate greutățile mediului, spre a pune stăpânire 
pe natură, chiar acolo unde condițiunile de existență 
par imposibile. Prin inteligență omul a ajuns, mai mult. 
încă, să-și fasoneze chiar singur mediul de traiu cum îi 
convine mai bine și să fragă din resugsele acestuia 
maximul de foloase pentru existența sa; aceasta, toc- 
mai, i-a permis să se întindă pe toată suprafața glo- 
bului, îmmulțindu-se neincetat și evoluând spre pro- 
gres. 

Inteligența, abiă rudimentară la strămoșii săi animali, 
a ajuns în adevăr un factor atât de esenţial în evoluția 
omului, încât selecțiunea naturală în această "privință 
s'a făcut cu o mare grâbă, nemai putând birui în lupta 
pentru existență decât acei cari o posedau mai des- 
voltată. Prin aceasta continuă selecțiune, sa ajuns 
treptat la un mare grad de perfecționare al ei și al 
organului care o produce, cmerul. Comparaţiunea, 
între craniul cu fruntea, turtită al omului de la Nean- 
derthal sau cel dela Krapina și între craniul cu fruntea 
bulbucată 'al rassei albe, ne arată suficient desvokarea 


www.dacoromanica.ro 


15 


enormă pe care a luat-o crierul omenesc într'un timp" 
relativ atât de scurt. 

Cum însă: progresul este bazat pretutindeni în lumea 
organică pe diferențiare şi diviziunea muncii, tot astfel, 
şi din inteligența rudimentară a omului primitiv sau 
diferențiat și s'au desvoltat apoi mai departe, prin selec- 
ţiune, două mari ramure de activitate cerebrală: 

1) Întehgenţa propriu zisă sau Gândirea, care îl 
pune în stare de a transformă senzafiunile ce le ca- 
pătă prin simțuri în nouni abstracte, de a judecà şi a 
rahonă şi — prin aceste procese ale gândirii — de a 
cunoaște lumea, a-și formă convingeri și a găsi, astfel, 
calea adevărată pe care trebue să pășească pentru a 
birui în lupta pentru existență; ea este ajutată de Me- 
morie, care-i dă putinţa să rețină și să acumuleze cu- 
naştințele odată dobândite; și 2) Wornza, care-l pune 
în stare de a luă hotărâri şi a aduce ja îndeplinire 
ceea ce judecata și sentimentul său îi indică că e ne- 
cesar să facă pentru conservarea și desvoltarea sa. 

Aceste, împreună cu Sentimentul (simţirea), consti- 
tuesc cele trei facultăți ale omului, grație cărora a putut 
el să se înalțe atât de tare deasupra celorlalte ființe, 

Prin colaborarea armonică a acestor 3 ramuri ale 
activității crierului său, omul devenind o fină con- 
Șhentă de acțiunile sale și capabilă de a luă hotărâri 
— ceea ce-l deosebeşte radical de strămoșii să ani- 
mali—, ela fost pus în stare să se organizeze singur, 
pentru a duce, cu mai mulți sorți de izbândă și mai 
multă energie, lupta ce i-a fost impusă de natură pentru 
perpetuarea neamului său și pentru progres. 

Cea mai înaltă manifestațiune a inteligenţei astfel 


www.dacoromanica.ro 


16 


“formate și una din cele mai puternice arme în lupta 
pentru existență a omenirii este Sinja. «Trebuinţa 
de a ști», apărută la omul primitiv numai ca un «ins- 
tinct al curiozității» — după cum o vedem apărând 
și la copii — s'a desvoltat treptat din nevoia de a 
cunoaște lumea exterioară în care trăește şi a ajuns 
o necesitate organică tot așă de mare ca și trebuința 
de traiu şi a se îmmulți. Ea a dat naștere «luptei pen- 
tru aflarea adevărului», care formează una din 
marele preocupări ale omenirii. 

Evoluția științei s'a făcut și ea cu o mare grabă și 
merge înainte cu pași atât de repezi, încât omenirea 
cu ajutorul ei este pe cale de a se emancipâ cu totul de 
capriciile naturii. Pornind dela trebuința organică «de 
a şti», înnăscută în om, ea a început prin observarea 
lumii şi a fenomenelor încunjurătoare; apoi sa desvoltat 
nevoia de a stabili, prin Judecată, raporturile dintre 
obiectele sau fenomenele observate, și în urmă a ajuns 
ca, prin 7afionarmenie şi toate acele procese complicate 
ale gândirii — prin analiză și sinteză, prin metodele: 
de inducțiune și deducțiune, etc. — să pătrundă tot 
mai adânc în tainele lumii. Observaţiunile îmmulțindu-se 
au format mai întâiu — grație memoriei — un capital 
empiric de cunoștințe, cari — fiind de folos în lupta 
omului cu natura — se păstrau cu sfințenie și se 
transmiteau din generaţie în generație. Nevoia de a 
ordonă și sistematiză cunoștințele dobândite, de a ex- 
plica fenomenele observate și a le grupă în jurul unor 
cauze generale etc.,a făcut trecerea dela empirie. la 
adevărata ştiinţă, care caută să cunoască legile cari 
guvernează universul și să respundă la toate chestiu- 


www.dacoromanica.ro 


97 





ca să-și aducă la îndeplinire visul neamului său. Ce 
voință mai nestrâmutată sà poate decât aceea pe 
care a dovedit-o ramura transilvană a acestui popor 
în lupta sa milenară cu Ungurii și cu toate naţiile ce-l 
cotropiseră. Și chiar poporul din regat, -dacă impreju- 
rările l-au făcut îngăduitor — ceeace de altfel e un 
semn de blândeţe și_inteligență — nu rezultă că nu-și 
urmărește țelurile sale superioare cu perseverență. 
Voința de a trăi și a se desvoltă conform cu aspi- 
rațiunile sale naționale și deci de a luă hotăriri și a în- 
treprinde/ orice acțiune în această direcție este dar 
tocmai una din fundamentalele însușiri firești ale popo- 
rului nostru, care-i garantează și mai mult viitorul său. 


6) Simţul estetic şi aptitudinile artistice. 


Poporul român are simțul estetic foarte desvoltat. 
Gustul său artistic se vede în toate manifestațiunile 
sale: în casa sa, în portul său, în gospodăria sa, în 
raporturile dintre oameni, etc. El simte frumosul și are 
aptitudini pentru „a-l redă: fie în ornamentaţiile și crestă- 
turile sale, în broderie și țesătorie, în zugrăveala case- 
lor, în închistritul ouălelor, în muzica sa, în danțurile 
şi jocurile sale, în construcţiile sale de case și biserici, 
etc.; dar mai cu seamă în poezia sa și în legendele și 
poveştile sale, este neîntrecut. Modul său de a se 
exprimă—prin contrast cu cele mai desvoltate po- 
poare — este ales și plin de comparațiuni artistice; 
urechea sa pentru sunete muzicale este fină; ochiul 
său este ager. Gustul său pentru alesul și armonizarea 
colorilor — manifestat mai cu seamă în broderiile și 


Gr. Antipa. — Problemele evoluției Poporului Român. Li 


www.dacoromanica.ro 


98 


țesăturile sale—este chiar rafinat; mișcările sale sunt 
elegante — ținuta femeii dela munte e unică ca dem- 
nitate și elegantă ș. a. m. d. 

De ce comoară dispune națiunea în aceste aptitudini 
naturale ale poporului și ce izvor de activitate naţio- 
nală pe terenul artei și a artei industriale reprezintă 
ele, putem să ne-o închipuim. Aceste aptitudini, des- 
voltate și perfecțiohate prin cultură, vor fi una din 
ramurile mari, în cari geniul poporului nostru va puteă 
da maximul de contribuție pentru binele și progresul 
omenirii întregi. 

Din nenorocire în ultimele timpuri se observă o per- ` 
vertire a gustului în toate direcțiile: Vieaţa nesănătoasă 
dela orașe, cu fenoinenele ei de degenerescență, se 
întinde mereu și la sate, produsele ieftine industriale 
cari omoară orice originalitate ieau tot mai mult locul 
produselor artistice ale muncii casnice, promiscuitatea 
cu Țiganii împinge poezia și cântecul popular spre 
pornografie și sensualism ș. a. m. d. Măsuri grabnice 
și energice sunt dar și aci necesare pentru a distruge 
acest vierme care roade la rădăcina celei mai frumoase 
însușiri a poporului nostru. 


7) Simţul moral. 


Poporul român, în raporturile sale cu semenii săi, 
cu instituțiunile şi cu natura ce-l înconjoară, se conduce 
de 3 serii de norme morale: 

1) De normele moralei religioase — în. parte cea 
creştină și în parte cele pe cari le-a moștenit dela stră- 
moșii săi păgâni, amestecândule el singur æu morala 


www.dacoromanica.ro 


99 


creștină; 2) de normele cari decurg din legile statului, 
cărora el se supune: prin constrângere, însă pe cari în 
mare parte nu le.recunoaște și nu le simte, și 3) de nor- 
mele pe care i le dictează conștiința sa și cari pornesc 
din modul său de af, a simţi și a cugetă. 

Acestea din urmă diferă în multe privințe atât de 
cele religioase, cât şi de cele oficiale, așă că de multe 
ori el consideră ca bun şi drept ceea ce după lege 
este oprit. Este o mare problemă socială de a pune 
în concordanță legile noastre cu. simțirile populațiunii, 
fie modificund pe unele, fie pe celelalte, pentro inde- 
lungată muncă culturală. 

După principiile și apucăturile sale firești, poporul 
nostru în general respectă dreptul și proprietatea al- 
tuia și respectă—însă mai puțin—natura care-l încun- 
jură. El are milă de animalele domestice: (După aparenţe, 
Sar zice în adevăr că e barbar cu animalele, în rea- 
litate, însă, e numai «gura sa cea rea» care le înjură 
necontenit, pe când in fond el are milă de ele și nu 
le bate; numai barbaria cu «datul cânilor în târbacă» 
e o ace varată ruşine,’ ca și înjurăturile atât de _urtte, 
cari dovedesc o desăvârșită lipsă de educație), El are 
respect pentru femei și dragoste pentru copii; e darnic, 
milos și gata de sacrificiu și e foarte ospitalier. Crime 
nu comite decât din beție sau gelozie, sau când se 
simte nedreptăţit și-și «face singir dreptate», — nu însă 
-din răsbunare ; — statisticile judiciare dovedesc că la 
noi se întâmplă mai puține omoruri, având de mobil 
furtul, decât la toate popoarele din Europa, și noi știm 
«că la sate cele mai multe crime sunt comise de Țigani. 

De asemenea în raporturile sale cu semenii săiel 


www.dacoromanica.ro 


100 


este bun, blând și glumeț, iar cu străinii este la înce- 
put rezervat și bănuitor, însă cuviincios, câte odată 
mucalit; față de superiorii săi nu minte, nu umblă cu 
şiretlicuri, își ține cuvântul și angajamentele, ba chiar 
— cu toată sărăcia sa — e bun platnic al datoriilor. 

Din nenorocire, toate aceste mari calități fireşti se 
întâlnesc astăzi din ce în ce mai rar și numai prin 
satele izolate; contactul cu viața din orașe, obiceiurile 
aduse de prin cazărmi de soldaţii reîntorși acasă, con- 
tactul cu Evreii, Grecii și arendașii sau antreprenorii 
spoliatori și nu mai puțin cu toată acea pleavă a so- 
cietății, pe cari partidele politice îi trimit ca funcționari 
pe la sate — cari jefuesc țăranii ca Grecii din timpu- 
rile Fanarioţilor —- au stricat în mare parte obiceiurile 
și au început să pervertească simțul moral. Deocam- 
dată el sufletește nu e încă stricat și în sat domnește 
încă — mai mult sau'mai puțin— vechea cinste, el răs- 
plăteşte numai pe fiecare cu aceeaș monetă cu care 
tl plăteşte pe el; pericolul însă merge crescând pe 
fiecare zi şi nici școala, nici biserica, astfel cum sunt 
ele astăzi organizate, nu vor mai fi în stare să-l o- 
prească. E nevoe de o grabnică acțiune, mai energică 
şi mai conștientă, pentru a opri din timp un adevărat 
dezastru care pare că ne amenință; dar mai cu seamă 
trebue ca exemplul de sus să fie altul decât cel de 
până acuma, căci morala, nu prin predică și nici prin 
măsuri polițienești, ci prin pildă, se răspândește în popor, 
și cu deosebire printr'o purtare corectă față de cel 
căruia-i ceri să fie corect., 

Cel mai mare vinovat de perversiunea simțului mo- 
ral, care începe a se lăți în popor, este statul cu ad- 


www.dacoromanica.ro 


101 


ministrațiile sale, și mai cu seamă cu funcționarii săj 
corupți și brutali. Dacă țăranul ar ști că-și găsește 
dreptatea, când se plânge contra tuturor acelor cari 
profită de naivitatea sa și de neștiința sa de carte, 
spre a-l jupui de dreptul, munca și avutul său, el ar 
rămâneă credincios principiilor moștenite pe cari i le 
dictează conștiința și firea sa. Dar el nu găsește decât 
rea credință, corupţie și brutalitate, așă că desnădejdea 
îl împinge să devină şiret, prefăcut, mincinos, necinstit 
și chiar hoț și să caute a pescui și elîn apă turbure, 
căci acestea sunt 'singurile arme cu cari poate speră 
să mai aibă o reușită în noua formă a luptei pentru 
existență ce e silit să ducă. De sus vine dar răul 
şi numai de acolo poate fi remediat printr'o operaţie 
radicală, adică printro schimbare totală a sistemului 
de guvernare, 


8. Simţul social. 


Ca descendent al poporului care a format statul 
cel mai bine organizat al lumii antice, poporul nostru 
şi-a conservat neatins simțul social, adică trebuința 
organică a indivizilor ce-l compun de a trăi în socie- 
tatea semenilor lor și de a formă împreună cu ei o 
comunitate de vieață și muncă, pe baza unei ordine so- 
ciale. In vieața îndelungată, ce a dus-o pe acest teri- 
toriu, el a adaptat apoi acest simț nouălor condiții de 
traiu, însușindu-și și dela popoarele pe cari le-a asimilat 
diferite forme nouă de organizare socială. Vechile « Cnea- 
zale» și <Worvodale», primele încercări de a se in- 
chegă în state pe cari le cunoaștem la poporul nostru 
«după îndelungata şa vieață latentă, sunt manifestațiunile 


www.dacoromanica.ro 


102 


desvoltării mai departe a simțului social al poporului, 
de asemenea acel «Jus Valachium ab anhquo», despre 
care se pomenește în documente străine de pe la, în- 
ceputul secolului al XIII-lea, cu privire la emigranții 
români cari formau sate în alte țeri, denotă că, şi 
pe atunci, când poporul român duceă încă vieața latentă 
din munți, 1) aveă o stare de drept desvoltată ca bază 
a ordinei sociale, și deci ca manifestare a simțului său 
social și mpral. 

Sunt însă cu siguranță si forme de organizare socială 
mai vechi, despre cari istoricii nu au reușit încă să gă- 
sească nimic scris, ale caror urme însă Etnografii trebue 
să le caute în vieața poporului nostru de astăzi. Astfel d. ex. 
cred că în organizarea ciobanilor noștri din Carpaţi, și în 
special a Mocanilor — cari pleacă în grupe cu turmele 
lor de oi și vite în țeri îndepărtate spre ale pășună și a 
face comerţ cu produsele lor — se găsesc încă păstrate 
urmele vechilor forme de organizare socială a poporului 
nostru, când duceă aproape în întregime vieața de 
păstori. Interesantele obiceiuri și tradiții păstrate în 
satele mocănești, chiar numirile geografice- vechi iz- 
vorite din legăturile cu acest fel de vieață, denotă o 
veche organizare, ale cărei origini trebuesc căuta.e în 
epoca pastorală a poporului nostru. Astfel d. ex. 





1) Vezi: D. Onciul, Date istorice despre Banat, în Revista Istorică, 
An. V, No. 3. 

„Jus valachie“ sau „Antiqua lex districtuum volachicahium“. sau 
cum se spune şi mai lămurit întrun alt document despre dreptul 
românesc ale „districtus volachicales“ sub Cnezii și Voivozii naţio- 
nali: „semper ab antiquo, quo memoria hominum comprehenderel» 
tali libertati usi fuissent". Vezi asemenea: D. Mototolescu, Jus Vala- 
chicum in Polonia. Bucur, 1916. 


www.dacoromanica.ro 


103 


Muntele de lângă Săliște—până unde Mocancele prin 
tradiție vin de întovărășesc pe bărbaţii lor în ziua de 
Sf. Gheorghe, când pleacă în grupe cu turmele lor, 
petrec noaptea împreună și a doua zi se uită după 
ei până ti perd din zare — se numeşte din bătrâni, și 
tocmai din această cauză, Vârful cu dor; probabil 
că şi acelaș nume al muntelui de lângă Sinaia are 
aceeaș origine; și câte alte numiri geografie din Car- 
paţi nu au legătură cu vieața ciobănească. O cercetare 
amănunțită în aceste direcţii cred că ne-ar descoperi 
malte lucruri interesante și ar contribui poate să ne 
lumineze puțin și asupra proceselor cari se petreceau 
în veiața poporului nostru, când se află în stadiul său 
de 'încapsulare, și a formelor de organizare socială 
prin cari a trecut. 

Tot astfel cred că în forma de organizare a «Com- 
paniei», pe care am descris-o la năvodari ?) și care 
se întâlnește ca formă de tovărășie de muncă a po- 
porului nostru mai la toate ramurile de producție, are 
de asemenea o origine mai veche. 

Ori cum ar fi însă trecutul, simfu/ social a fost și 
este bine desvoltat la poporul nostru, Și disciplina, care 
este condiția esențială pentru ordinea socială, face 
parte și ea din însușirile sale firești fundamentale. Cea 
mai bună dovadă despre aceasta e că — deși avem 
una din cele mai rău organizate și abuzive poliții din 
Europa — la noi ordinea socială nu a fost decât foarte 
rar turburată, și aceasta fiindcă poporul nostru simte 
trebuința ei ca o nevoe' organică a sa. 


1) Vezi: Antipa, Pescăria şi Pescuitul. — Cap. X. Vieaţa Pescarului 
Tremân, pag. 739. 


www.dacoromanica.ro 


104 





Urmărind vieața socială a ţăranului nostru — acolo unde 
sa păstrat"curățenia primitivității ei — vedem cum că 
el este în adevăr prin natura sa o ființă socială desă- 
vârșită; el se întovărășește cu semenii săi pentru tot 
felul de muncă în comun, bazată pe o organizare oare- 
care. Vechea `obstie a satului, clăcile, masul satului, 
etc, sunt asemenea întovărășiri, organizate pentru muncă 
comună; „Sfatul satului“ eră Organizarea sa politică, 
formată de dânsul pentru discutarea si apărarea inte- 
reselor obștești —— cu mult mai practică decât consiliul 
comunal de astăzi, la care el de fapt nu mai iea nici o 
parte activă; — „Sezătorile, Priveghiile şi toate obiceiu- 
rile si tradiţiile sale la orice întâmplare din vieață — de 
bucurie sau durere, dela naștere până la îmmormântare 
— Íl arată de asemenea, din fire, ca o ființă socială 
prin excelență, 

Ca cetățean el este, supus şi-şi îndeplineşte îndato- 
ririle în conștiință; chiar plata birurilor — pe cari adese- 
ori le consideră ca nedrepte — o face cu cinste, În 
armată — deși deprins cu vieața liberă în natură—este 
cu mult mai disciplinat și conștiințios în indeplinirea 
datoriei decât orășanul. Dacă din timp în timp sau 
văzut izbucniri de revolte, cărora a căzut victimă 
în totdeauna tot el, aceasta a făcut-o, sau împins de 
nevoi elementare — ca foametea și mizeria, — sau ațâțat 
de politiciani fără scrupule, cari, pentru a se răsturnă 
unii pe alții dela putere, profitând de naivitatea țăra- 
nului și de pervertirea simțului moral, pe care au pro- 
dus-o tot ei, l-au făcut să-și piardă mințile prin tot felul 
de făgăduințe imposibile, cari nu s'au realizat nici- 
odată. 


www.dacoromanica.ro 


105 


Simlul ordinei sociale dar, care incontestabil face 
parte din însușirile organice ale poporului nostru — cu 
mult mai mult decât la alte popoare ajunse chiar pe 
o treaptă culturală mai înaltă — trebue cultivat prin 
pilde de sus și nu pervertit, căci pervertirea sa duce 
la anarhie și anarhia—:după cum am arătat în partea I-a 
a acestui studiu — la prăbușirea statelor. 

Grație dar acestor însuşiri elementare ale firii sale, 
poporul acesta — cu toate marile greutăți prin cari a 
trecut — a putut să-și organizeze tot mai mult vieața sa 
socială. Incepând probabil dela simplele organizări de 
grupe de păstori și închegându-se mai departe în acele 
state rudimentare — Knezatele și Voivodatele, — el a 
ajuns a formă prin desvoltarea lor mai departe ca state 
regulate, Principatele, din cari apoi a ieșit regatul, iar 
astăzi se află în fața problemei organizării statului na- 
țional al întregulul popor românesc unit. E de datoria 
generației care are fericirea să trăească în timpurile 
mărețe, când acest popor după 18 secole ajunge a 
se închegă întrun stat național unitar, să 'lucreze din 
răsputeri, pentru a desvoiltă și perfecționă, acum mai 
mult ca oricând, aceste însușiri firești — încă cu totul 
rudimentare — spre a le pune în stare să ded noului 
stat o astfel de organizare, ca să poată asigură pro- 
pășirea mai departe a poporului care l-a creat, 


9. Simțul național. 


Cea mai importantă dintre însușirile firești — care 
are o influență hotărttoare asupra viitorului unui popor 
—este simțul național, adică: conștiința acelei comunități 


www.dacoromanica.ro 


106 


de sânge, de însușiri fizice și morale, de gândire și 
simțire, care formează dintrun întreg popor o singură 
ființă, cu, individualitatea sa proprie, cu sentimentul de 
solidaritate desăvârșită între indivizii ce-l compun Și cu 
conștiința unităţii organice ce o formează. 

In perioada atât de îndelungată de zămislirea popo- 
rului nostru într'un spațiu geografic restrâns, el a putut, 
mai bine ca oricare alt p>por, să-și desăvârșească ames- 
tecul complet al sângelui, între popoarele din cari sa 
născut și cele pe care le-a asimilat, și apoi să se des- 
volte mai departe, consolidând unitatea firii sale sub 
influența constantă a condițiilor uniforme ale aceluiaș 
mediu de traiu. Această îndelungată vieață comună, într'un 
spațiu restrâns și sub influența acelorași condițiuni de 
traiu, a dat o soliditate atât de mare neamului astfel 
format — uniformizându-i structura interioară și preci 
zându»i prin contururi adânci caracterele distinctive în 
afară, — încât, cu toată marea răspândire geografică pe 
care a luat-o el în urmă și cu toate influențele diferite 
la cari au fost apoi supuse diversele sale ramuri, el 
și-a conservat unitatea firii neatinsă; ba mai mult chiar, 
nici măcar conștiința unității neamului — pentru slăbirea 
căreia toate statele străine cari aveau, populațiuni ro- 
mânești au întrebuințat mijloacele cele mai rafinate — 
wa putut fi câtuş de puţin atinsă. 

Dacă însă putem fi siguri că sa păstrat un simț na- 
țional în toate părțile, unde e răspândit astăzi poporul 
român, el nu este totuș pretutindeni ajuns la acelaș 
grad de desvoltare şi nu se manifestă cu aceeaș inten- 
sitate; aceasta variază atât după diferitele ţeri, cât și 
după diferitele clase sociale, 


www.dacoromanica.ro 


107 


In general, influențele străine, prin toate mijloacele 
de desnaționalizare întrebuințate, au- avut mai întâiu 
efectul de a slăbi mai mult sau mai puţin simțul națio- 
nal — mergând chiar până la completa desnaţionali- 
zare — la clasele superioare și de a-l amorţi la clasele 
de jos. Această amorțeală nu. a durat însă mult timp, 
căci încetul cu încetul el a început a se trezi din nou, 
luând forme din ce în ce mai acute, și odată redeșteptat 
nici un mijloc nu l-a mai putut — șisnu-l va mai puteà— 
potoli niciodată. 

In acest stadiu se află astăzi Transilvania, unde vechile 
clase aristocratice au fost desnaționalizate de timpuri 
îndelungate, pierzându-și orice contact cu națiunea, iar 
în popor — cu toți intelectualii și noua clasă cultă care 
sa ridicat din el — simţul naţional sa redeșteptat și 
se manifestă atât de puternic, că nici o stavilă nu i-a 
mai putut rezistă. Basarabia din contra — numai după 
100, de ani de ocupație străină — se află într'un stadiu 
mai timpuriu; aci, clasa aristocratică a fost și ea în parte 
rusificată prin toate ademenirile guvernului țarist, în 
popor însă simțul național e încă în parte amortit — 
prin incultură, prin influența popilor rusificați, prin îm- 
pingerea înainte a soluțiunilor internaționale pentru re- 
zolvirea chestiei sociale, prin agitaţii antisemite, etc. ;—abiă 
în anii din urmă separe că și aci începuse redeșteptarea 
națională —- mai întâiu sub formă de « Poporanism»,—care 
de acum nu se va mai puteă opri niciodată. 

Ceva mai înaintat e acest proces în Bucovina, unde 
chiar o bufă parte din aristocrație s'a mănținut româ- 
nească, iar în popor sa redeșteptat un puternic simţ 
de solidaritate naţională. În Principate chiar, influențele: 


www.dacoromanica.ro 


108 


străine reușiseră să slăbească simțul naţional, greci- 
zând —,în epoca Fanarioţilor — la o bună parte din 
boierimea noastră sentimentele; și chiar astăzi influența 
culturilor străine—pe cari unii semiculți le-au adoptat 
numai în formele lor fără a le asimilă—le influențează 
judecata şi-i fac să privească interesele vitale ale nea- 
mului lor prin prisma intereselor țerilor, a căror cul- 
tură își închipuesc că au asimilaţ-o. Totuş acestea 
sunt excepții datorite unei educații școlare și sociale 
greșite, căci în popor și în vechea boierime curat româ- 
nească instinctul rassei a rămas viu, și dela ei a pornit 
renașterea națională atât de puternică. 

Astfel fiind, este totuș necesar ca acest simț—atăt 
de hotăritor pentru viitorul nostru, şi care în esența 
sa a rămas nealterat la întregul popor românesc de 
pretutindeni— să fie cât mai tare desvoltat prin cultură 
națională și, acolo unde a fost amorțit prin influența 
îndelungată a statelor străine în cari au trăit unele 
ramuri ale poporului nostru, să fie cât mai grabnic 
trezit şi desvoltat. Trebue dar ca întregul popor să se 
reculeagă și să-și recunoască adevăratele sale interese 
naționale, pentru ca astfel să se organizeze, spre a duce 
o'luptă conştientă pentru realizarea unor aspirațiuni 
comune ce decurg din firea sa și din rostul existenței 
sale în această țară. 


10) Puterea de asimilare. 


Vechiul popor roman, prin organizarea puternică a 

+ 
statului său, prin cultura sa superioară, prin civilizația stră- 
lucitoare pe care a reprezintat-o și mai cu seamă prin 


www.dacoromanica.ro 


109 


structura limbii sale cu construcții simple, își impuneă 
graiul său popoarelor cu cari veniă în contact, și care 
astfel devenise pe atunci o limbă universală. Firește 
că această adoptare a limbii latine "de către acele 
popoare nu însemnă însă chiar desnaționalizarea lor—și 
mai puțin încă asimilarea lor—de către poporul roman. 
Aceasta, deocamdată, însemnă numai, că și între diferi- 
tele limbi se duce o luptă pentru existență, în care, 
aceea, care e mai simplă şi mai ușor de învățat, biruește 
și capătă o răspândire tot mai mare. Această biruință 
devine cu mult mai uşoară, când acea limbă este tot 
odată și un instrument, care dă unui popor posibilitatea 
de a se adăpă la izvoarele de cultură superioare ale 
unui alt popor sau la civilizația universală. Acest lucru 
il vedem că se întâmplă și astăzi cu limba engleză, și 
acelaș lucru s'a întâmplat și în antichitate cu limba 
poporului roman. 

După datele istorice, noi știm că această adoptare 
a limbii romane de către un alt popor se săvârșiă 
adeseori întrun timp foarte scurt, pe când asimilarea 
este un proces cu mult mai îndelungat. Prin asimilare 
trebue dar a se înțelege numai acel 'proces, prin care. 
un popor superior absoarbe în organismul său pe un 
alt popor, astfel, încât firea întreagă a acestuia se 
contopește întrânsul, fără totuș ca prin aceasta poporul 
asimilator să-și schimbe structura organismului său. 

Firește însă că prin asimilarea unui nou popor, deși 
structura organismului poporului asimilator rămâne 
neschimbată, el poate totuș suferi oarecari influențe 
mai mult sau mai puțin sensibile; și aceasta este un 
proces natural, datorit încrucișărilor de sânge, pe cari 


www.dacoromanica.ro 


110 


selecționatorii de plante și animale îl cunosc și-l utili- 
zează în deajuns pentru perfecționarea rasselor și varie- 
tăților. Etnologia comparată ne învaţă însă, că adeseori 
unele popoare aflate pe o treaptă mai joasă au și 
câteva însușiri organice superioare celor ale popoarelor 
aflate pe o treaptă mai înaltă și că, și după asimilarea 
lor, aceste însuşiri bune continuă a persistă; căci în tot 
timpul amestecului sângelui, între diferitele însușiri ale 
organismului celor două popoare e o continuă luptă pen- 
tru existenţă, în care cele cari reprezintă o perfecționare 
a sa înlocuesc pe cele inferioare. Așă dar, însușirile 
bune ale unui popor inferior nu se pierd prin asimi- 
larea sa de către un popor superior, ci întreg organis- 
mul iese din acest proces perfecționat. 

Se poate totuș ca două popoare să-și amestece sângele, 
fără ca unul din ele să fie în stare a-l asimilă pe celălalt— 
adică să-i contopească firea Jai în organizmul său—decât 
cel mult ca unul să adopte limba celuilalt; în acest caz, 
însușirile mai slabe ale poporului inferior nu au putut fi 
înlocuite cu cele mai perfecționate ale poporului supe- 
rior și continuă a persistă și după încrucișare. Astfel 
a fost d. ex. cu Bulgarii, cari venind în Peninsula 
balcanică au adoptat limba Slavilor Şi şi-au amestecat 
sângele cu ei, însă firea lor turanică a persistat. Po- 
porul Slav, dar nu a avut destulă putere de asimilare, 
pentru a contopi în organis:nul său pe poporul bulgar 
venit peste el, 

Nu tot astfel a fost cu Romanii veniți acl peste 
Daci; ca o rasă superioară, ei le-au iinpus mai întâiu 
limba și cultura lor și apoi, în lunga vieață latentă 
ce au dus-o, și-au amestecat "în mod complet sângele, 


www.dacoromanica.ro 


iai 


dând naștere poporului nostru şi păstrând însușirile 
bune ale unuia și altuia din aceste două popoare. Venind 
în urmă Slavii și diferitele resturi ale barbarilor rămași 
pe aci, noul popor i-a asimilat pe toți treptat. El nu 
a conservat dela ei decât: numiri geografice; numiri 
de animale și plante, un mafe număr de cuvinte — cari 
îmbogăţesc foarte mult tezaurul lexical al limbii fără 
însă a-i schimbă câtuș de puțin organismul ei, — o 
serie de instituțiuni și organizări din vieața practică, gos- 
podărie, etc. ș. a. m. d. Poporul nostru dar a asi- 
milat complet pe Slavi și pe toate resturile popoa- 
relor ce au mai rămas pe ași, adoptând dela ei tot 
ce au putut învăță ca lucruri nouă și practice, fără însă 
a-și schimbă câtuș de puțin firea sa daco-romană. 

Acelaș lucru l-a făcut şi în urmă — pe cale natu- 
rală—cu toate fragmentele de popoare ce aù mai venit 
peste el în această țară, și acelaș lucru continuă a-l 
face și astăzi—fără nici o constrângere — cu toți imi- 
granții care se așează, presărați sau în masse mai com- 
pacte, printre noi—cum sunt Grecii, Bulgarii, Sârbii, 
Albanezii, Ruşii, Nemţii, Ungurii, Armenii, etc.-—.Puterea 
de asimilare a poporului nostru a dat dar dovezi de o 
mare capacitate; și aceasta constitue, pe deoparte, o 
bună dovadă de sănătatea și vitalitatea organismului 
nostru și siperioritatea rasei, iar, pe de altă parte, o 
garanție a viitorului nostru. 

Dacă astăzi mai trăesc printre noi fragmente de 
popoare pe care nu le-am asimilat, ca Evreii, aceasta 
nu e o dovadă de slăbiciunea organismului nostru, ci 
din contră o excepție care întărește regula. Un orga- 
nism sănătos asimilează numai ceeace e asimilabil, adică 


www.dacoromanica.ro 


112 


ce se potrivește cu firea sa; poporul evreu însă con- 
stitue din multe cauze — între cari Rassa, Religia, 
mentalitatea şi diferite tradiții vechi, etc. — pentru noi, 
ca și pentru celelalte popoare europene, un corp străin, 
neasimilabil, care, introdus' în organismul nostru, ar 
puteă da loc numai la grave turburări fiziologice, 
fără însă o contopire reală. Faptul dar că conviețuirea 
cu accste popoare nu a ajuns la asimilarea lor, este 
o dovadă mai mult de sănătatea și de regulata func- 
ționare a organismului nostru, care și-a'conservat nea- 
tinsă puterea de eliminare—sau de izolare—a corpu- 
rilor străine ce se introduc într'însul. 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL III. 


CULTURA ŞI PROBLEMELE ACTIVITĂȚII 
i CULTURALE. 


1. Cultura ca factor al Evoluţiei. Noţiunea şi 
scopurile culturii. Cultura naţională. 


După ce, în cele precedente, am descris acele însu- 
şiri fundamentale ale poporului român, cari constituesc 
puterile elementare ale organismului său — moștenite 
dela strămoșii săi sau câștigate și consolidate în înde- 
lungata luptă pentru existență ce a dus-o în mediul său 
de traiu — să vedem. acuma în ce mod pot fi ele des- 
voltate și perfecționate mai departe, spre a spori astfel 
continuu energia vitală a acestui popor. 

In Partea l-a a acestei lucrări, studiind mersul ge- 
neral al evoluției lumii organice și legile ce decurg din 
aceasta, am văzut că principalul factor |care lucrează 
ca agent-regulator al evoluției spre progres este Se/ec= 
fiunea naturală, adică pulerea” naturii de a alege 
pentru perpeluarea neamului — specie, rassă, popor, 
etc. — pe acei indivizi, al căror organism e mai bine 
înzestrat cu însușirile necesare pentru a puteă birul ce- 
rințele mediului. Mediul, prin agenții săi, fiind îpsă şi 
el singur un continuu stimulent al progresului, provoacă, 
pe de o parte, desvoltarea mai departe a acestor însuşiri 


Gr, Antipa. — Problemele evolutiei Poporului Român. 8 


www.dacoromanica.ro 


114 


moștenite, iar pe de altă parte, favorizează formarea în 
organism a nouă însușiri, cari înlesnesc individului biruința 
mai departe în lupta pentru existență și progres. 

Acest continuu proces, prin care natura-bi. urmăreşte 
marile ei țeluri, se petrece în mod inconştient în lumea 
plantelor și animalelor și la popoarele primitive. Cu cât 
popoarele însă se urcă pe o treaptă mai înaltă și devin: 
constiente de țelurile luptei pe care o duc, și deci de 
puterile de cari au nevoe pentru a birui, cu atâta ele 
se silesc singure de a-și selecționă, desvoltă și organizà 
puterile lor naturale în vederea putinței realizării acestor 
țeluri. 

La aceste popoare dar, şelecțiunea naturală, ca agent 
al progresului, tinde a fi înlocuită tot mai mult printr'o 
activitate conștientă și organizată a poporului, 
şi numai atunci ea își reiea rolul ei crud, când poporul sin- 
gur nu e în stare a-l îndeplini cu toată rigoarea necesară. 

Această activitate, care ‘tinde a înobilă din ce în ce 
mai mult întreg organismul, cu puterile sale fizice, mo- 
rale și intelectuale, constă din următoarele operațiuni: 
1) a selecționă indivizii după însușirile și predispozițiu- 
nile' lor naturale și a-i destină pe fiecare la acel fel de 
muncă, pentru care organismul lor e mai bine pregătit 
dela natură; 2) a creă condițiuni speciale, cari să fa- 
vorizeze desvoltarea mai departe şi perpetuarea acestor 
însușiri și predispoziţiuni și cari să provoace formarea 
altor însușiri bune, trezind nouă puteri în organizm; și 
3) a împiedică desvoltarea și perpetuared pornirilor rele. 

Éste dar în fond acelaș fel de activitate prin care 
grădinarul, crescătorul de animale, selecţionatorul de 
semințe, etc. caută — prin selecțiune artificială — a per- 


www.dacoromanica.ro 


115 


fecționă rassele și a le cultivă mai departe spre a ob- 
ține varietăți tot mai nobile, cari corespund tot. mai 
bine unor anumite scopuri. Această activitate dar prin 
care popoarele, î mod constient, caută a înlocui se- 
lecțiunea naturală, alegând singure însușirile bune și 
cultivându-le mai departe, și astfel înobilind organis- 
mul lor și prevăzându-l cu puteri tot mai mari, constitue 
activitatea culturală a acelui popor. 

Cultura, luând da locul selecțiunii naturale, ea de- 
vine principalul agent-regulaţor al evoluţiei spre progres 
al popoarelor mai înaintate. 

De oarece progresul omenirii este bazat însă pe 
specializare și diviziunea muncii, cultura urmărește nu 
numai de a desvoltă și pune în evidență cu intenție 
toate însușirile bune ale individului, ci totodată de a 
alege indivizii după predispozițiile lor şi a perfecționă 
pe fiecare în acea direcţie, în care este mai bine în- 
zestrat dela natură spre a puteă îndeplini rolul în lupta 
pentru propășirea neamului său, 

Cultura are dar un dublu scop: 1) de a pune în 
evidență şi desvoltă foare însușirile firești bune, spre a 
înobilă individul și a formă din el o ființă armonică 
(cultura generală); şi 2) de a alege apoi anume în- 
sușiri ale indivizilor și a le perfecționă mai departe, în 
vederea rolului ce fiecare are a-l îndeplini în vieață / Cul- 
tura Specială sau profesională). Această din urmă e 
rhai mult condiționată de cerințele speciale ale mediu- 
lui de traiu. 

Celei dintâi îi servește ca instrument: mai mult 
Educabhunea, celei de a doua Instruchunea şi ştiinţa. 
După felul însușirilor pe cari are a le desvoltă deosebim 


www.dacoromanica.ro 


116 


de asemenea: o cultură fizică, cultură intelectuală, 
cultură morală (etică), cultură națională, cultură 
estetică (artistică), cultură socială, etc. 

Prin cultivarea sistematică a însușirilor bune — fizice, 
morale și intelectuale — și prin combaterea celor rele, 
cultura perfecționând și înobilind neîncetat organismul, 
aceste perfecționări se acumulează din generație în ge- 
ncraţie, se fixează și se consolidează, așă că devin or- 
ganice, făcând parte din firea poporului. Devenind or- 
ganice — cel puțin întru cât privește predispozițiile lor 
— ele ajung transmisibile prin ereditate, așă că in- 
treaga activitate culturală a unui popor — în timp și 
spațiu— creează prin acumulare un întreg Fond cultural, 
consistand dintr'o serie de însușiri și predispozițiuni fi- 
rești, năseute din lupta acestui popor pentru a birui 
greutățile mediului său de traiu și a-și perfecționă or- 
ganismul. 

Cultura, prin desvoltarea. și perfecționarea însușirilor 
individului, îl pune în stare de a lucră cu puteri tot 
mai mari — izolat sau în organizația de muncă a în- 
tregei națiuni — la rezolvirea problemelor pe cari ce- 
rințele omenirii și ale mediului de traiu le impune nea- 
mului său. Ca atare, activitatea sa poate da tot felul de 
Produse, din cari unele satisfac nevoile momentane, 
iar altele rămân ca bunuri permanente, servind inte- 
reselor permanente ale neamului său. Aceste bunuri 
culturale — materiale sau sufletești — se acumulează 
și formează Capitalul cultural al unei naţiuni, 

Cultura — adică selecționarea și perfecționarea insu- 
şirilor firești, — făcând parte din firea indivizilor cari 
compun un popor, este nafională; căci ea este con- 


www.dacoromanica.ro 


117 





diționată, pe de e parte de calitatea însușirilor și na- 
tura întreagă a acelui popor, iar pe de altă parte de 
totalitatea condițiunilor mediului în care se desvoltă el; 
după cum de altfel și cultura unei plante este condi- 
ționată atât de însușirile ei, cât și |de natura solului, 
clima și totalitatea condiţiilor mediului, localităţii, în care 
are să fie ea cultivată. 

După cum o plantă străină nu poate fi cultivată 
într'o altă țară, decât dacă-și schimbă firea, potrivind-o 
cerințelor solului, climei și tuturor condiţiilor acelei 
ţeri — altfel continuă a rămânea o plantă de seră, care 
nu se poate desvoltă decât în condițiuni artificiale, — 
tot astfel și o cultura străină nu poate fi introdusă la 
un popor, decât dacă se aclimatează, schimbândusși 
firea ei după felul special al organismului acestui po- 
por și condițiile speciale ale mediului săh. Astfel po- 
rumbul, cartoful, tutunul, etc. și toate acele specii şi 
varietăți de plante de origine străină, cari au îmbo- 
gățit atât de mult agricultura unor ţeri europene, nu 
au putut fi introduse în cultura mare a acelor teri, 
până nu și-au potrivit în totul organismul lor —trecând 
prin toate procedeele stațiunilor de aclimatare' — ce- 
rințelor speciale ale solului și climei europene. Vaca 
bună de lapte din Bucovina este:originară din Elveţia, 
insă ea a trebuit să se adapteze cu totul nouălor con- 
diții de traiu, devenind o rassă nouă, până a putut fi 
introdusă în cultura mare a vitelor din acea provincie. 
Diferite cereale din Germania de sud sunt cultivate în 
nordul Suedei, și apoi trec de acolo, ca sămânță, în 
alte țeri sau localități de munte, unde vara e mai 
scurtă ; ele nu au putut fi însă întroduse în cultura 


www.dacoromanica.ro 


118 


mare decât după ce sau aclimatat întratâta, încât 
durata lor de vegetaţie a scăzut dela 120 zile numai 
la 70 ș. a. m. d. 

Tot astfel e și cu produsele culturii umane: ideile 
străine, felul de a gândi și simți, concepția binelui, fru- 
mosului, dreptăţii, 'etc. nu pot fi luate dela un popor și 
cultivate în firea unui altuia, decât dacă se modifică 
astfel încât să poată deveni asimilabile și deci organice, 
și dacă corespund și cerințelor mediului special de traiu 
al acelui popor. Astfel d. ex. Monogamia, după con- 
cepțiile noastre, este cea mai morală formă a familiei; 
la poporul Eschimoșilor însă, Nansen arată că poli- 
gamia este o necesitate, pentru a se asigură perpetuarea. 
neamului în acele grele condițiuni de vieață pe care o 
duc ei între ghețurile= polare; de aceea și misionarii 
creştini cari propagă monogamia la acest popor — de- 
altminteri foarte blând și cu însușiri culturale remar- 
cabile — nu au succesul la care se așteptau. 

Nu există dar o singură cultură universală, ci 
fecare natiune are cultura ei, potrivită firii ei și 
condhihumlor speciale de traiu în cari se desvoltă 
ea. Chiar în artă, geniul artistic este naţional, și devine 
universal numai prit apropierea sa de perfecțiunea 
ideală, adică de conc&pțiunea ideală a frumosului, care— 
conform legilor naturii — trebue să fie frumos pentru 
toată lumea; calea pe care se desvoltă el însă pentru 
a ajunge la această perfecțiune ideală și forma în 
care se manifestă este națională, adică face parte din 
firea sa, care—la rândul ei—e o parte din națiunea 
căreia îi aparține. 

O pictură japoneză sau chineză, d. ex., oricât de 


www.dacoromanica.ro 


119 


perfectă și de frumoasă ar fi ea — și oricât de mult 
am admiră-o, apropiindu-se de cele mai înalte concep- 
țiuni ale frumosului — ea rămâne tot o creațiune chineză 
sau japoneză, și nu poate fi confundată niciodată cu una 
franceză sau italiană, chiar dacă ar reprezenită acelaș su- 
biect; căci fiecare din ele arată cum se oglindește acelaș 
subiect în ufletul diferit al fiecăreia din aceste rasse sau 
națiuni. Orice creațiune dar, oricât de genială ar fi ea, 
porneşte dela o bază otganică, care hu poate fi decât 
națională și care apare în toate manifestațiunile ei. 
Această diferință însă, care apare atât de evidentă 
intre manifestaţiile artistice a două rasse diferite, ajunse 
amândouă la perfecțiune în această ramură — fiecare în 
felul ei — se mănține și la popoarele mai puţin dife- 
rite între ele. Chiar între popoarele legate între ele 
prin înrudire de sânge există o nuanză diferită, care 
apăre' în manifestaţiile lor artistice, care tocmai este 
nuanța specifică năhonală a fiecăruia din ele. 


2. Factorii, mijloacele şi produsele culturii. 


Ca și culturile cari urmăresc scopuri practice, și 
cultura unui popor este condiționată de următorii 
factori : 

1. Calitatea obiectelor pe cari voim să le culhvăm, 
de a căror capacitate de a fi cultivate depinde în 
primul rând rezultatul la care se poate ajunge. În ca- 
zul de față, acest obiect este poporul cu însuşirile sale 
naturale — „aptitudinile sau preaispozitule sale cul- 
turale“ — şi cu însușitile desvoltate ulterior prin ac- 
tivitatea culturală din trecut şi acumulată în el ca 


www.dacoromanica.ro 


120 


Fond cultural. In special sunt anume calități ale po~ 
porului — „Jasușirile culturale“ „Talentele“, — cari 
se aleg, spre a se cultivă mai departe printr'o continuă. 
selecțiune, din infinita varietate de forme sub cari 
apar însușirile firești ale indivizilor cari compun acel 
popor. 

2. Însușirile mediului în care se face cultura. 
După cum reuşita unei culturi agricole depinde de ca- 
Jitățile solului și de condiţiunile climaterice în cari se face 
ea, tot astfel și cultura unui popor depinde de cali- 
tățile mediului său de traiu, adică de totalitatea con- 
dițiunilor în cari se desfășură vieața acelui popor (de 
„calitățile culturale ale medhului“). 

3. felurile culturii, adică scopurile cari se tinde 
a se realiză prin cultivarea unor anumite însușiri. Prin 
cultura unui popor urmărindu-se: desvoltarea, perfec- 
ționarea și organizarea puterilor sale firești — fizice, 
morale și intelectuale — și înobilrea firii sale, prin 
combaterea și eliminarea pornirilor rele ale organis- 
mului său, țelurile speciale ale fiecărei culturi sunt 
determinate de rezultatele imediate la cari se tinde a 
se ajunge pentru a pute corespunde mai bine 'reali- 
zării scopului general. 

4. Mijloacele culturale, adică metodele şi proce- 
deele culturii, cu totalitatea [instituțiunilor, instalațiu- 
nilor, aparatelor, etc., de cari se dispune pentru a 
servi scopurilor ei. Din acestea fac parte: întreg capi- 
talul de cunoștințe, metode, etc. de care dispune ome- 
nirea şi mijloacele de cari. dispune un popor de, a și-l 
face accesibil întreg capitalul cultural și civilizațiunea 
la, care sa înălțat acest popor cu toate instituțiunile 


www.dacoromanica.ro 


121 


și aparatele ei, inteligența și îndemânarea cultivatorilor 
$ a. m. d. 

Din această simplă enumerare a factorilor cari con- 
diționează cultura, se vede că ea îmbrățișează aproape 
întreaga activitate a unui popor; căci chiar acele ra- 
muri de activitate, cari în aparență nu au a face cu 
cultura, sunt înfluențate în mod covârșitor de dânsa 
și contribuesc la desvoltarea ei. Rezultatele acestei ac- 


tivități — a cărei tendință imediată este numai înăl- 
țarea și înobilirea “individului prin perfecționarea însu- 
șirilor sale fireşti — sunt produsele culturale, adică 


totalitatea acelor bunuri materiale și sufletești prin stă- 
pânirea tărora un popor ajunge a,se înălță tot mai 
mult deasupra stării naturale (zisă «starea primitivă» 
sau «starea de barbarie»), înobilându-și firea, perfec- 
ționându-și mediul de traiu și afirmându-și voința de a-și 
desfășură vieața conform aptitudinilor și aspirațiunilor 
sale legitime. Aceste „bunuri culturale“ însă îi con- 
stituesc totodată și cele mai puternice arme în lupta 
sa pentru existență și progres. 

Cel mai important dintre produsele culturale ale 
unui popor este Ciwbhzaha sa, adică acea stare de 
perfecțiune, pe care o creează el prin activitatea sa în 
toate direcțiile mediului său de traiu — mediul 'geo- 
grafic, mediul natural, mediul politic, mediul social, 
mediul cultural și mediul universal +— și prin care-și 
înalță tot mai mult vieața sa individuală și colectivă 
deasupra stării de vieață naturală (sau sălbatică) dela 
care a pornit. Cu cât cultura — care sporește mereu 
puterile poporului —— e mai intensivă, cu atâta și ae- 


www.dacoromanica.ro 


192 





tivitatea sa civilizatorie e mai maăre şi cu atâta și ci- 
vilizația ce o produce e mai perfectă. 

Graţie achwtăhi sale civilizatori, bazată pe cultură, 
el stabilește norme de vieață și raporturi între indivizi, 
bazate pe siguranță publică, ordine și dreptate, perfec- 
ționează moravurile, organizează tot mai bine munca 
națională și apărarea țerii, ameliorează mediul de traiu 
în toate direcțiile, utilizează bogăţiile ţerii sale, creează 
tot felul de instituțiuni pentru ușurarea și perfecţionarea 
vieții și înălțarea ei prin știință, artă, morală, etc., or- 
ganizează tof mai bine statul ca expresie a puterii și 
voinței sale ș. a. m. d. 

Toate produsele culturale însă, și în primul, rând 
civilizația, odată create, devin din nou și ele noi factori 
ai culturii, favorizând desvoltarea ei mai departe, spre 
a puteă servi apoi iarăș de bază la o nouă activitate 
civilizatorie. Între cultura și civilizația unui popor este 
dar o strânsă legătură, una favorizând desvoltarea 
celeilalte, stimulându-se și ajutându-se reciproc. 

Cultura dar, care treptat cu gradul de desvoltare 
al popoarelor tinde a se substitui selecțiunii naturâle, 
îndeplinind rolul de agent-regulator al desvoltării lor 
spre progres, ajunge încetul cu încetul a acapară 
aproape întreaga vieață și activitate a acelor popoare. 
In acest stadiu ea nu mai e numai un mijloc la scop, 
ci se confundă cu scopul însuș al existenței acelui 
popor. Lupta pentru existență dar se transformă în, 
lupta pentru cultură si civilizatie și ajunge țelul supe- 
rior, care dirige întreagă activitate a popoarelor şi către 
realizarea căruia este îndreptată orice manifestaţie a 
vieții lor. 


www.dacoromanica.ro 


123 


Principala activitate dar, pe care are a o desvoltà 
un popor pentru a-şi asigură propăşirea sa pe calea 
progresului, este să desvolte o actzurzaze culturală cât 
mai mare, prin care să se înalțe pe sine — trupește și 
sufletește — și să se pună în stare de a desvoltă o acti- 
vitate ciwihzatorie. cât mai întinsă asupra mediului său 
de traiu. 

Să vedem dar care este starea actuală a culturii 
poporului român, care este starea factorilor de cari 
depinde ea și cari sunt mijloacele de a influență acești 
factori, spre a ajunge la gradul de cultură de care 
poporul acesta are nevoe pentru a-și puteă îndeplini 
rolul său ca organ al omenirii. 


3. Starea actuală a culturii poporului român şi 
problemele activității sale culturale. 


După cum sa văzut, din cele precedente, asupra 
chestiunii „ce trebue să înțelegem prin cultură?“ 
domnește încă o mare confuziune—nu numai în vor- 
birea obișnuită, dar chiar în bibliografia științifică 
străină, — așă că am fost silit să încerc a preciză știin- 
țificește noțiunile, pre a înlătură concluziunile false 
cu consecințele periculoase la cari ne pot duce. 

Cea mai periculoasă dintre confuziunile ce se fac 
—căci duce la aprecieri false asupra stării reale cultu-, 
rale şi deci și la măsuri greşite pentru desvoltarea 
ei—este, că se ieau formele culturii și mijloacele cul- 
turale drept cultura însăş și se socotește gradul de 
cultură -al unui popor după numărul instituțiunilor și 
aparatelor culturale, pe cari le posedă, precum și după 


www.dacoromanica.ro 


124 | 


unele semne exterioare, ca: modul de a se imbrăcă 
limbile străine pe cari le vorbeşte, luxul și confortul 
vieții și alte asemenea aparenţe. Firește, toate acestea ar 
puteă servi eventual ca indicii, însă sunt departe de a 
ne da măsura culturii reale a poporului, ba chiar ne 
pot induce în eroare. 

Judecându-se după astfel de criterii, ar urmă că gradul 
de cultură depinde numai de mijloacele materiale de cari 
dispune un popor și că cultura s'ar pute improviză cu 
ușurință: importânduse cu toptanul mijloacele culturale 
de la alte popoare, adoptându-se legile lor cele mai bune, 
copiindu-se instituțiunile lor, zidindu:se fără sistem școale, 
biserici, muzee, laboratoare, teatre, etc., cât mai frumoase 
ș. a. m. d. Pe de altă parte ar urmă ca,un popor cu 
aptitudini culturale serioase, căruia însă greutățile me- 
diului și împrejurările prin cari a trecut nu-i permit să 
dispună de mijloacele materiale necesare pentru a im- , 
portă deodată o întreagă civilizație străină, dar care 
Z tocmai prin lupta”grea ce a trebuit ş'o ducă — și-a 
perfecționat însușirile sale bune și și-a sporit puterile, 
să fie considerat ca stând pe o treaptă culturală in- 
ferioară. 

"Tocmai din aceste cauze e neoe, când judecăm 
starea culturală a poporului român, să dăm o aten- 
țiune deosebită şi să facem bine distincțiunea între 
ceeace este mijloc sau instrument de cultură, ce este 
aparență de cultură şi ce este cultură propriu zisă; 
căci prin asemenea superficialități am ajuns să ne credem, 
într'o parte cu mult mai mult decât suntem, iar în alta 
cu mult mai rău, și astfel, să ne influențăm greșit, spre 
a luă o serie de măsuri inutile și constisitoare și a 


www.dacoromanica.ro 


125 


neglijà pe cele necesare. După aceste aparențe am 
ajuns să ne închipuim: că în adevăr «România este 
Belgia Orientului», că «Bucureștii sunt un mic Paris» 
că «cutare institut științific, având instalațiuni mai 
complete și aparate mai nouă, este superior instituțiilor 
vechi din apus, de reputație științifică mondială», etc.; 
iar pe de altă parte: că « Țăranii români din Ungaria și 
Transilvania» —din cauza simplicității vieții lor, ceeace 
tocmai este un semn de vieață socială sănătoasă — «sunt 
inferiori ca cultură celor din Regat», că «Țăranul nostru 
e o brută; și câte alte aseminea exagerări Și inepții. 
Pentru a nu ne formă dar un tablou fals al stării 
noastre reale culturale, trebue să cercetăm cu toată 
seriozitatea și obiectivitatea cuvenită şi să ne lămurim 
mai întâiu asupra următoarelor chestiuni: 1) care este 
valoarea reală culturală a instituțiunilor și mijloacelor 
culturale pe cari le-am creat, importat sau copiat, 
care adică este influența pe care o exercită ele asupra 
perfecționării însuşirilor firești și a sporirii puterilor 
fizice, morale și intelectuale ale poporului nostru? 2) 
care este gradul de desvoltare la care au lajuns în 
realitate aceste însușiri la diferitele clase și categ rii 
ale populațiunei noastre, care adică este valoarea 
fondului cultural care s'a acumulat la fiecare din aceste 
pături ale po pulaţiunii? şi 3) care este capitalul de 
bunuri culturale — materiale şi sufletești — care s'a 
format prin activitatea acestor însușiri perfecționate? 
Procedind astfel, va trebui să trecem în revizie și să 
dăm valoarea cuvenită — după efectele culturale pe cari 
le pot da ele: — întregului cod dețlegislație pe care 
L-am copiat — adeseori fără nici o critică — dela alte 


www.dacoromanica.ro 


126 
popoare, instituțiunilor pe cari le-am înființat — de 
multe ori fără a corespunde la o mevoe reală a terii 
sau a: poporului, — aparatelor administrative, judiciare, 
etc. cu toată pleiada lor de funcționari ș. a. m. d, Cer- 
cetând şi judecând astfel lucrurile vom vedeà că ne 
rămâne cu mult mai puțin decât ne-am deprins s'o 
credem pentru așă zisa «cultură oficială». | 
Trebue să ne mai deprindem a distinge bine între 
formă și fond şi a apreciă d. ex.: căzcunoașterea și 
vorbirea în perfecție a limbilor străine este numai atunci 
un semn al culturii când servește la adăparea din iz- 
voarele culturale ale altor popoare, dar că ea poate 
deveni și un instrument de excitarea sensualității sau 
chiar de desvoltarea pornirilor rele, când e întrebuințată 
numai pentru cetirea literaturilor perverse ale acelor 
popoare) că luxul și eleganța îmbrăcămintei sau ele- 
ganța «manierelor de salon» nu sunt în totdeauna ex- 
presiunea perfecționării gustului artistic sau al mo- 
ravurilor, ci poate fi adeseori și numai o perversiune 
sau o excrescență vătămătoare a civilizației; că luxul 
și splendoarea construcţiilor palatelor și edificiilor pu- 
blice nu este în totdeauna expresiunea valorii reale 
culturale a instituțiunilor pe cari le adăpostește, ci 
adeseori pot fi numai bani cheltuiţi degeaba -— sus- 
trași dela adevăratele scopuri culturale cărora trebuiau 
să fie destinăți; că splendoarea cultului și a serviciului 
bisericesc nu este expresia puterii de propagare și 
întărirea credinței religioase; că discursurile frumoase 
au o valoare culturală numai când, pe lângă talentul 
de expunere, au şi un. fond inteligent şi sunt puse în“ 
serviciul unei cauze bune, unei convingeri sincere sau 


www.dacoromanica.ro 


o 127 


— 


unui patriotism cald, dar că pot deveni și o plagă so- 
cială în serviciul demagogiei și instigatorilor de rea cre- 
dință; în fine că chiar scrisul și cetitul au numai atunci 
o valoare culturală reală, când sunt folosite la lecturi din 
cari se poate învățà ceva, pe când rău întrebuințate, ele 
pol. deveni și instrumente periculoase pentru desvoltarea 
pornirilor rele, instigații, etc. In schimb însă, toată acea 
înțelepciune a vieţii, pe care un popor analfabet a acu- 
mulat-o de generațiuni și o propagă din tată în fiu prin 
viu graiu, sau toate acele minunate poezii și povești po- 
pulare, deși nescrise, constituesc un însemnat capital de 
bunuri sufletești și au o mare valoare culturală. In toate 
acestea dar trebue să ne ferim de a fi induși în eroare 
de aparenfele de cultură şi să căutăm a găsi și judecă 
numai valoarea culturala reală a fondului. 

Judecând dar și apreciind în acest mod, să căutăm 
a ne da seama de starea, reală culturală de astăzi a 
populațiunii noastre, examinând în parte cultura la di- 
feritele clase și pături sociale, precum şi la categoriile 
principale ale ei, d să vedem astfel ce activitate culturală 
consecventă trebue să desvoltăm. 


a. Cultura oficială. 


]udecând după numărul mare al instituțiunilor pe 
cari le-a creat și le întreţine statul, după nenumăratele 
legi organice pe cari le-a tradus dintre cele mai bune 
legi ale popoarelor din occident — și cari regulează 
„până în cele mai mici detalii întreaga activitate a ţerii, —- 
după armata de funcționari pe care o întreține, după nu- 
mărul şi frumusețea clădirilor școalelor, bisericilor, univer- 


www.dacoromanica.ro 


128 


sităților, institutelor de cultură, etc, ce le-am înființat, ar 
urmă de sigur că suntem între cele mai culte state din 
Europa. Din nenorocire însă, în mare parte, realitatea 
este alta : fără a puteă fi acuzați de exagerare, trebue 
să constatăm ca în fond aproape toate rezultatele ac- 
tivității culturale oficiale nu stau în nici o proporție cu 
sacrificiile ce se fac; ba, ce e mai trist, nici măcar 
acele condiții esențiale, cari formează substratul moral 
pentru putință desvoltării unei culturi serioase — adică: 
„Siguranța, Ordinea, Libertatea și Dreptatea —nu sunt 
încă asigurate pe deplin. 

Fireşte, că în legislațiile noastre toate acestea sunt 
proclamate ca principii fundamentale ale statului; dar 
care e realitatea în aplicarea lor? Justiția («regnorum 
fundamentum>) nu și-a putut încă asigură prestigiul de 
care are absolută nevoe; ce diferință între starea culturală 
în care morarul dela Potsdam puteă spune fără frică, 
încă de acum 1£0 de ani, Regelui său, că «sunt doar 
judecători în Berlin» și între starea noastră unde țăranul, 
şi astăzi desnădăjduit, ajunge să strige adeseori: «plec să-mi 
fac singur dreptate cu toporul». Administratia si Politia 
— care are a garantă Siguranța, Ordinea și Libertatea — 
sunt întrebuințate mai mult ca arme ale politicei de 
partid, din care cauză și funcționarii sunt în bună parte 
corupți. Justruchia publică cu Educaha — cu toate 
progresele ce le-a făcut — este departe de a da roa- 
dele cuvenite, căci și până astăzi avem încă cel mai 
mare număr de analfabeți, după Rusia. Jnstitufiunile 
superioare culturale — cu unele excepții remarcabile — 
lâncezesc în bună parte și numai câteva sau înălțat 
abiă la nivelul celor mediocre din apus; vorba «se 


www.dacoromanica.ro 


12% 


creează catedre și institute pentru persoane» e caracte- 
ristică pentru lipsa de sistem în activitatea culturală 
oficială și ne arată totodată și cauza lâncezelei şi a 
risipei. Biserica nu e nici ea la înălțimea cuvenită, căci 
clerul — fără a mai vorbi de starea sa morală — se ocupă, 
la orașe în mare parte, mai mult cu chestiuni electo- 
rale decât cu grija sufleteascâ a populației, iar la sate 
tu afacerile materiale; rezultatul e că poporul, neavând 
Dcazia să asculte și câte o predică înălțătoare sau cui 
să-și mărturisească păcatele, a ajuns aproape indife- 
rent față de religie, mărginindu-se la îndeplinirea unor 
datine creștinești—la botez, nuntă, immormântare, etc., 
— fără a mai fi pătruns de principiile moralei creștine 
sau a le fi înlocuit prin alte convingeri morale. Şi tot 
astfel de rezultate am puteă cità în toate celelelte di- 
recțiuni. 

Dacă ne întrebăm acum care é cauza că, cu tot 
acest aparat bogat de mijloace culturale și cu toate 
cheltuelile atât de mari ce se fac, sau produs relativ 
atât de mici rezultate, vedem că ea nu poate fl cău- 
tată: nici în lipsa de, aptitudini a poporului nostru 
— despre care am văzut că este înzestrat cu cele 


"mai frumoase însușiri culturale, — nici în lipsa de 
calități culturale ale mediului natural — care, după 
cum vom vedeă, e cel mai prielnic posibil — și nici 


chiar în defectuozitatea legilor organice, 

Legile, oricât de perfecte ar fi ele, nu pot aveă nicio- 
dată o valoare mai mare decât aceea a persoanelor cari le 
aplică, și acestea sunt: funcționarii statului şi oamenii — 
politici. Prima îndatorire dar, pentru a puteă creà mai 
întâiu acele condițiuni pregătitoare, cari servesc ca 


Gr. Anatipa. — Problemele evoluției Poporului Român. 3 


www.dacoromanica.ro 


130 


substrat moral pentru desvoltarea cultufii și apoi cul- 
tura însăș, ar fi fost de a ne formă: 1) oameni po- 
litici Ja înălțimea problemelor ce ni le impun necesi- 
tățile &voluţiei spre progres ale poporului nostru și 2) 
un personal de funcționari de toate gradele, culți, 
integri și specializați pentru toate ramurile de activitate, 
cari să corespundă importantei lor misiuni. Oameni 
fohkhci, pentru a înfăptui la momentul oportun, refor- 
mele necesare și a le pune în concordanță cu intere- 
sele speciale ale populaţiunii și astfel a îndrumă mer- 
sul armonic al evoluției; funchonarii, pentru a studià 
și prepară acele reforme, a le aplică apoi cu cuvenita 
seriozitate și a asigură astfel funcționarea regulată a 
mecanismului statului. 

Numai un corp de funcționari capabili și integri 
pot să asigure mersul regulat al mașinei statului și 
să-i garanteze stabilitatea necesară — fără a o lăsă in- 
fluenţată. de necontenitele schimbări politice — constituind 
astfel unul din stâlpii mari pe cari se razimă întregul 
edificiu. Ce mare importanță are un corp de funcțio- 
nari, cu tradițiile și stabilitatea sa, pentru soliditatea 
și prestigiul statului ca instituțiune, se poate vedea în 
Franța, unde, cu toate schimbările foarte dese de gu- 
verne, mașina statului continuă mersul ei cu regulari- 
tatea ei tradițională; și tot aşà a fost şi în vechea 
Austrie, unde cu toate necontenitele schimbări de gu- 
vern provocate de luptele naționalităților între ele, 
administrația propriu zisă mergeă cu o regularitate 
demnă de imitat. 


www.dacoromanica.ro 


131 


Prima îndatorire dar și la noi ar fi fost să se for- 
meze acel corp solid de funcționari, cu. prestigiul ne- 
cesar, care să asigure mersul regulat al mașinei statului, 
să studieze și să organizeze — sub controlul parlamen- 
tului — toate ramurile de activitate, să aplice legile și. 
să bage ordinea în anarhia ce domnește. 

Nici formarea oamenilor politici, înzestrați cu știința 


și aptitudinile necesare — astfel cum i-ar merită un 
popor ca al nostru în perioada cea mai grea a des- 
voltării lui — și nici a corpului funcționarilor, nu a 


fost însă cu putință în organizarea noastră politică 
actuală; căci sistemul guvernării țerii prin partidele 
folitice, cu „organizări puternice“ şi „disciplină de partid“ 
— bazate mai mult pe comunitate de interese decât 
de idei și aspiraţiuni — a condus la pokticianism, 
adică la acea excrescență urită a celei mai nobile în- 
deletniciri a unui popor, care este viermele cel mai 
periculos, care roade la rădăcina organismului nostru 
social și care a transformat instituțiunile statului într'o 
puternică: mașină de exploatare a terii pentru scopuri 
aşå zise «politice» şi în realitate personale. 

Poporul nostru a produs în adevăr destule capete po- 
litice remarcabile — înzestrate cu inteligența, talentulași 
toate calitățile necesare, — politicianismul însă îi distruge 
sistematic și nu-i lasă să-și dobândească prestigiul și 
influența necesară spre a îndeplini rolul ce li se cuvine 
și a aduce terii serviciile de cari sunt capabili; cei 
mai mulți sfârșesc prin a cedă. locul «disciplinaţilor» 
și a lăsă astfel interesele vitale ale țerii pe mâna 
unor oameni inferiori, instrumente docile a le cluburilor 
și politicianismului. 


www.dacoromanica.ro 


132 


Mai rău e încă cu funcționarii. Pentru a se formă 


un personal de funcționari capabili pentru toate ramu- 
rile de activitate oficială, e nevoe înainte de toate de 
o selecțiune severă, care să-i aleagă cu cea mai mare 
scrupulozitate după cinste, capacitate, demnitate, cul- 
tură, energie, specializare, etc. Selecțiunea însă,—care 
pretutindeni este baza fundamentală a progresului——este 
aci falsificată sistematic de politicianii diriguitori, cari 
caută a-și numi numai «oamenii lor», sau din acei cari se 
pretează mai cu ușurință a le satisface interesele lor 
aşă zise «politice» — şi mai cu seamă personale — în 
dauna țerii și a interesului general. Ba chiar putem 
zice că se face o selecțiune specială —pe care o putem 
numi „Selechunea politică“ — ale cărei criterii de 
alegere sunt tocmai contrariul celor arătate ca nece- 
sare. Sub regimul acestei selecţiuni, un om cu dem- 
nitate, capabil, cinstit și cult—oricât de bun specialist 
ar fi el — nu poate reuşi decât cu greutate să stră- 
bată la o funcțiune publică; iar dacă a apucat odată 
a intră, el nu poate rezistă și trebue să plece—oricât 
de necesar ar fi pentru serviciul său— sau... să-și schimbe 
firea şi atitudinea după cerințele ce i se fac. Toate 
legile de stabilitate _politicianii găsesc mijloace să le 
înconjure—căci față de interesele lor nimic nu mai 
este sfânt—şi vai de funcţionarul care îndrăznește să 
apere interesul general sau avutul statului contra, 
rapacității lor sau a partizanilor. 

Prin acțiunea îndelungată a acestei selecțiuni politice, 
clasa funcționarilor—din care ar trebui să facă parte 
numai elementele cele mai culte, cinstite, capabile şi 
demne ale națiunii, căci ei reprezintă și valorifică legile 

N 


www.dacoromanica.ro 


a 


133 


și deci puterea statului—a ajuns a se transformă într'o 
adunătură de oameni terorizați, umiliți și înjosiți, lipsiți 
de demnitate și voință și gata a execută orice ordin 
t sar da. Ea se compune: sau din elemente incapa- 
bile, corupte și venale, sau din oameni cinstiți, însă 
resemnați, cărora greutățile vieții nu le permit a luă 
o atitudine sau a opune vreo rezistență călcărilor de 
legi și abuzurilor ce lise cere a le toleră. In consecință 
şi tratamentul ce se aplică de către politiciani func- 
ționarilor este în conformitate cu starea de înjosire 
morală la care ei au împins această numeroasă clasă 
a populațiunii noastre și acest important organ al 
vieţii statului nostru. Ei sunt maltratați la orice ocazie; 
vieața. lor în unele administrații nu le este asigurată nici 
ca a lucrătorilor de fabrici; la fiecare buget le tremură 
inima, că «vor rămâneă pe din afară», şi aceasta cu 
atât mai mult cu cât sunt mai destoinici; lefurile sunt 
cât se poate de mici, însă celor «<docili» li se dau 
numeroase gratificațiuni. La orice întâmplare nenorocită, 
ei sunt găsiți vinovați și trebue să suporte consecințele: 
Când casa pensiunilor eră aproape de faliment—din 
cauza abuzului politicianilor, cari votau cu grămada 
«Pensii viagere» pentru tot felul de femei pierdute și 
«Recompense naţionale» pentru partizani din banii 
aduhați din reținerile de pensie ale funcționarilor — con- 
secințele au trebuit să le suporte funcționarii, cărora 
li sau redus considerabil pensiile și li sau îngreunat 
condițiile de a le puteă dobândi, sporindu-li-se anii de 
serviciu. Când statul eră aproape de faliment, în anii 
de criză dela 1899, în urma mai multor ani de risipă, 
consecințele au trebuit de asemenea să le suporte iarăș 


www.dacoromanica.ro 


134 


1 


funcționarii, reducânduili-se lefurile foarte simţitor, după 
cunoscuta „Curbă de reducție“, etc. 

Un asemenea tratament pune dar tot mai bine pe 
funcționari la discreția politicianilor, adică asigură acestora 
tot mai mult putinţa de a întrebuinţă instituțiunile statului 
pentru satisfacerea intereselor lor „politice“ şi personale; 
ba chiar le dă posibilitâtea de a se folosi de ele pe 
sub mână, prin mijlocirea funcționarilor partizani, chiar 
când sunt în opoziție, când adică nici măcar vreo 
răspundere cât de slabă nu le mai impune vreo rezervă. 

Această posibilitate de a :„guvernă“ și abuză de puterea 
statului și din opoziție, prin acapararea  instituțiunilor 
publice prin funcționarii partizani sau prin terorizarea 
lor, face ca goana după ei, ademenirile sau amenințările 
și teroarea să fie tot mai mare. La ce consecințe 
dezastruoase duce o asemenea stare de lucruri — care 
sa transformat dejà într'o adevărată complicitate —cred 
că nu mai am nevoe so arăt. . 

Aşă dar Politicianismul — care este urmașul direct 
al obiceiurilor din epoca fanariotă — a împins la dege~ 
nerare organul fundamental, prin care statul are a-și 
îndeplini misiunea sa și a provocat o nouă boală: 
Funcționarismul. Aceasta însă nu e identic cu Bruro- 
cratismul din apus—căruia i sa găsit remediul eficace 
în controlul parlamentelor,—ci se aseamănă cu Cenov- 
nicia din vechea Rusie despotică, ale cărei abuzuri și 
corupții au dus în mod fatal la revoluţia socială cu starea 
de completă anarhie de astăzi. 

Toate acestea sunt triste, dar din nenorocire absolut 
adevărate, și le-aș puteă ilustră cu numeroase exemple. 
Politicianismul este dar cauza cauzelor tuturor relelor 


www.dacoromanica.ro 


135 


de cari sufere întreg organismul statului nostru; el e 
cauza că cultura na putut încă și nu poate să se 
desvolte în proporție cu sacrificiile materiale ce se fac 
de către stat; și tot politicianismul este acela care, în 
loc de a spori prin cultură puterile sufletești ale popo- 
rului, i-a pervertit simțul moral sănătos și continuă a-i 
perverti și distruge toate frumoasele sale însușiri fireşti, 

Nu e vorba firește de persoane, ci de consecințele 
dezastruoase ale unui sistem defectuos de guvernare, 
care în mod fatal scoate la iveală 'asemenea elemente 
acaparante și le permite să pună stăpânire — ca 
un mare Trust — pe întreaga noastră vieață politică, 
socială și economică, spre a o exploată în folosul pro- 
priu. Dacă am putut apreciă „de multe ori bunele 
intenții și patriotismul cald al unor oameni politici, nu 
am putut însă să nu mă conving și mai mult că chiar 
pe aceștia „Goana după partizani“ îi împinge în mod 
fatal spre politicianism—adică spre acapararea pentru 
partizani a instituțunilor statului — și aceasta duce 
direct la completa dezorganizare și slăbire a puterii 
statului, adică la o stare anarhică, cu totul nefavorabilă 
pentru desvoltarea și înflorirea culturii şi deci pentru 
mersul evoluției poporului. 


b. Culturâ claselor bogate. 


Şi la clasele bogate cultura e în realitate cu mult 
mai mică decât apare unui judecător superficial, care 
nu are putinţa de a cercetă lucrurile mai de aproape 
sau nu e deprins a distinge formele și aparențele 
— „Spoiala“ — de fondul real. In adevăr: se vorbesc 


www.dacoromanica.ro 


136 


în perfecțiune limbile străine, însă puțini le întrebuin- 
țează la alt scop cultural decât la conversaţiuni banale 
sau la cetitul romanelor; gustul pentru, lux e cât se 
poate de rafinat,. însă puțini ştiu să judete adevărata 
valoare artistică a unei opere de artă; se călătoreşte 
foarte mult în străinătate, însă puţini se duc pentru a 
se adăpă la 'izvoarele de. cultură apuseană, ci mai mult! 
la confortul otelurilor moderne şi la vieața decadentă a 
orașelor mari; la moşii se duce o viață de castel, cu 
toate rafinamentele ei, insă puțini își dau seama de rolul 
cultural ce l-ar puteă aveă între săteni; se face foarte 
multă politică; însă puţini se preocupă de. interesele 
mari ale neamului; cei mai mulți se opresc la intrigile 
şi cancanurile de partid, sau cel mult consideră politica 
ca un sport pasionant, unde o bună lovitură dată ad- 
versarului valorează mai mult decât o lege necesară 
pe care o face să cadă. 

Cam aceasta este, în toate' felurile de îndeletniciri 
ale acestei clase, diferința între cultura reală și apa- 
rențele culturale; ea variază ca proporție în diferitele 
regiuni ale țerii și la diferitele ramuri ale poporului 
nostru, precum și după originea și tradiţiile diferitelor 
familii. În schimb însă s'a ajuns, în unele cercuri, la 
unele excrescențe periculoase, cari sunt vădite semne 
de degenerescență a vieţii și de perversiunca unor 
anumite simțuri, astfel: Vorbitul în perfecție al limbilor 
străine l-au impins unii atât de departe, că și-au uitat 
cu totul limba proprie, sau dispun numai de un vo- 
cabular restrâns al unei limbi românești pocite pentru 
a se puteă înțelege cu servitorii ; fireşte că în asemenea 
condiții nu mai poate fi vorba de cultivarea limbii și 


www.dacoromanica.ro 


137 


literaturii țerii sale — prima datorie a fiecărui om 
cult de orice naţionalitate ar fi el, — ceeace constitue 
o înstrăinare de poporul din care face parte; acest 
abuz de întrebuințarea limbilor străine duce la o pe- 
riculoasă pervertire a simțului național și al iubirii de 
patrie. Guştul estetic a degenerat într'un lux nebunesc 
— şi mai cu seamă la femei cu modele lor extrava- 
gante — pentru care se cheltuesc în străinătate sume 
enorme, ruinându-se întregi averi în dauna economiei 
naționale și a bilanţului comercial “al țerii. Călătoriile 
în străinătate pentru petrecere au luat proporţiile unei 
adevărate migrațiuni către stațiunile internaţionale de 
desfătare, unde Românii sunt cunoscuți în timpul 
«sezoanelor» prin luxul și risipa lor; această pornire 
spre desfătare peste nevoile unui repaos meritat — 
care costă pe țară sume atât de mari — și lipsa de 
orice muncă productivă este de asemenea un semn 
«ădit de degenerare și pervertire a simțului datoriei. 
La moşii, nevoia de bani pentru lux și cheltueli exa- 
gerate face pe unii să fie față de ţărani deo aviditate 
care depășește orice limite sau să-și încredințeze mo- 
şile pe mâna unor arendași sau administratori rapaci, 
cari folosesc toate mijloacele pentru a stoarce dela ei 
cât mai mult; la ce consecință duce aceasta pentru 
economia generală a țerii, cât și pentru chestiunea 
noastră socială se cunoaște în deajuns; este dar iarăș 
o perversiune a simțului moral. In politică, în loc de 
a luptă pentru interesele mari ale neamului, pentru 
organizarea țerii, etc., mulți se gândesc“ numai la urita 
ocrotire a intereselor lor proprii și se dedau la acel 
politicianism scârbos, care am văzut că este cangrena 


www.dacoromanica.ro 


138 


cea mai rea care roade la fundamentele statului nostru; 
şi aceasta nu e decât o pervertire a simțului moral 
şi social. Și astfel în toate direcțiunile în cari vom 
căută, vom găsi o serie de excrescenţe periculoase, cu 
semne de degenerescență și perversiune, pe care o 
cultură adevărată trebue să le smulgă din rădăcină 
pentru a-și înlesni desvoltarea normală; aceasta mai cu 
seamă la acea clasă care, prin starea ei materială şi 
prin desvoltarea de mai multe generațiuni a aptitudi- 
nilor ei, e menită a îndeplini un rol mai important 
în desvoltarea culturală a poporului. 

Am face totuș o mare nedreptate, dacă am gene- 
raliză aceste constatări asupra întregei clase avute, 
căci sunt și multe excepții — mai cu seamă din 
vechea clasă boerească băștinașă — cari din fericire 
devin din ce în ce mai numeroase: Sunt multe familii 
unde se cultivă cu destulă pricepere artele şi chiar 
știința, posedând colecțiuni însemnate, biblioteci fru 
moase și chiar laboratorii ştiinţifice; sunt case a căror 
podoabă sunt încă vechile virtuţi, cu tradițiile patrio- 
tice, cultivarea limbii și: literaturii române, etc,; sunt 
proprietari cari desvoltă o întreagă activitate cuiturală 
între săteni și cultivă vechile relaţii patriarhale cu ei; 
sunt numeroase societăți de doamne cari se ocupă 
cu încurajarea și perfecționarea muncii casnice și a 
artei naționale la sate ș. a. m. d. Dar cea mai bună 
dovadă despre preocupările adevărat culturale ale 
multor reprezentanți demni ai acestei clase sunt: .nu- 
meroasele donaţiuni făcute Academiei Române (Fon- 
dul V. Adamachi, în prima linie), universităţilor, spita- 
lelor şi diferitelor instituțiuni de cultură; depozitele cul- 


www.dacoromanica.ro 


139 


turale fundate de ei, ca: Biblioteca dela Miclăușani, Mu- 


zeul Simu — un minunat exemplu de devotament 
pentru o activitate culturală conștientă din partea unui 
particular, — Muzeul Kalinderu, Colecţiunea General 


Mavros din Muzeul de antichităţi, Colecţiunile Ghica- 
Comănești și Dr. Mitrea, dăruite Muzeului de Istorie 
naturală, Bibliotecele *Sturdza-Scheianu și Filipescu, 
Colecţiile de Monete D. A. Sturdza și Mih. Sutzu dela 
Academia Română, numeroasele fundațiuni culturale 
ale patriotului Basarabean Vasile Stroescu, Cabinetul de 
Istorie naturală al Societății de Medici și Naturalişti din 
lași, cu colecțiuni importante dăruite de boierii moldo- 
veni încă dela 1834, și multe alte asemenea sacrificii 
pentru scopuri +naturale. 


c. Intelectualii. 


Poporul român, în starea organizării sale sociale de 
astăzi, nu are încă o clasă de mijloc închegată în felul 
Burgheziei țerilor din apusul Europei; funcțiunile a- 
cestei clase în organismul nostru social sunt îndeplinite 
în cea mai mare parte de străini, așezați printre noi 
încă de prea puțin timp pentru a puteă constitui o 
clasă românească, căreia să-i poată reveni un rol în. 
cultura poporului nostru. In timpurile din urmă sa 
înjghebat în adevăr și o mică clasă de comercianți și 
meseriași români, însă e prea puțin numeroasă, iar 
elementele ce o compun sunt prea diferite ca cultură 
— meseriaşii şi micii comercianți abiă stau pe treapta 
culturală a lucrătorilor industriali din apus! — pentru 
a pute formă o clasă omogenă cu aspirațiuni cultu- 
rale mai mult sau mai puțin uniforme. 


www.dacoromanica.ro 


140 


Există la noi însă o clasă destul de numeroasă, care, 
fără a dispune de mijloacele materiale ale burgheziei 
din apus, reprezintă o unitate socială bine definită, cu 
pregătiri şi aspirațiuni culturale destul de însemnate; 
aceasta e clasa intelectualilor, compusă din: profe- 
sori, medici, publiciști, advocaţi, judecători, ingineri, 
funcţionari de toate categoriile, farmaciști, veterinari, 
agronomi, arendași, preoți, fabricanți, etc. Cu toată 
originea și starea lor materială și socială diferită, ei 
au ceva comun care-i leagă: munca intelectuală ca 
principalul mijloc de existență. Fireşte, ca atari, şi 
activitatea lor ca agenți ai culturii trebue să fie foarte 
însemnată. Să vedem dar care este starea culturii a- 
cestei interesante clase a populațiurii noastre și rolul 
lor ca propagatori ai ei. 

Fără a ne scobori la timpurile prea vechi, când 
singura ştiinţă românească ce se cultivă pe pământul 
nostru își aveă cuiburile ei prin mânăstiri, vom aminti 
că, pe lângă fiii de boieri, primele elemente cari au 
început a-învăță carte și a se pune în serviciul cul- 
turii erau ieşiţi din rudimentele acestei clase; fii de 
preoți, dascăli, mici funcționari, răzeși, etc. Aceasta a 
mers cu o grabă atât de mare, Că, pe când acum 
vreo 60 de ani eră aproape o imposibilitate să-ți în- 
chipuești un medic sau farmacist român, sau chiar un 
«gramatic» de pe la curțile boierești, astăzi avem o 
abundență atât de mare, că în unele ramuri depășește 
cu mult necesitățile de completarea personalului in- 
stituțiunilor statului sau a celor financiare, economice, 
ndustriale, etc., iar în unele profesiuni libere concurența e 
dejă prea mare. 


www.dacoromanica.ro 


141 


Astăzi poporul român, cu aptitudinile sale. mari 
culturale, scoate pe fiecare an un număr din ce în ce 
mai considerabil de tineri — ieșiți din toate clasele 
societății — care se consacră vieții intelectuale. In 
general, încă din școală, ei arată aptitudini foarte 
mari; în universităţile și laboratoriile din străinătate 
sunt în totdeauna considerați printre cei dintâi, așă că 
promit mult pentru viitorul cultural al țerii. 

Din nefericire mediul în care au a-și desfășură în 
urmă activitatea lor nu este de loc prielnic pentru a 
favoriză  desvoltarea mai departe a acestor energii 
culturale; în special politicianismul are o înfluență de- 
zastruoasă asupra lor și nimicește, sau deviază dela 
calea dreaptă cel“puțin 90%, dintrinșii.. Incepând cu 
ademenirile — încă dela ușile școalei — pentru a-i 
atrage în «partidele» lor, în cazul cei mai bun le 
omoară prin «disciplina de partid» iniţiativa și obiec- 
tivitatea și le pervertește prin «<înaltele consideraţiuni 
politice» judecata dreaptă. Cele mai de multe ori însă 
cele mai frumoase talente și cele mai nobile simți- 
minte și aspirațiuni se pervertesc în această promis- 
cuitatc și ajung a fi puse mai mult în serviciul cau- 
zelor rele, anticulturale decât al celor bune. Cu cât 
inteligența și talentele sunt mai mari, cu atâta și mi} 
loacele de ademenire sunt mai puternice, și dacă pe 
calea ofertelor nu reușesc să-l câștige și să-l sustragă 
dela menirea sa culturală, atunci metoda “persecuțiilor 
cu înjosirile de tot felul și cu închiderea tuturor dru- 
murilor la orice carieră duce lă rezultat sigur: Numai 
pe calea unui adevărat apostolat poate un tânăr lipsit 
de mijloace ajunge să lupte pentru idealurile sale ade- 


www.dacoromanica.ro 


142 


vărate, însă și atunci numai după ce și-a cheltuit trei 
sferturi din energia sa pentru a se apără de mizeriile 
ce le întâmpină. Așă dar și aci politicianismul, care 
falsifică selecțiunea —adică singura cale a progresului— 
este cel mai mare dușman al culturii, căci conrupe 
sau lovește tocmai în acea clasă socială, care ar puteă 
și are menirea de a aduce cele mai mari servicii pro- 
pășirii ei. Și din acest punct de vedere este dar o 
datorie —în interesul viitorului neamului nostru — de 
a luptă pe orice. cale în contra lățirii acestei plăgi 
sociale, care, prin modul cum e organizată—ca o ade- 
vărată camoră — și prin mijloacele materiale de cari 
dispune, răspândește virusul ei până în cele mai mici 
capilare ale organismului nostru, ducându-l la un 
dezastru. 

Cu toate aceste piedici însă, mișcarea culturală, 
pornită și reprezintată de această clasă, nu mai poate 
fi oprită și iea o întindere tot mai mare. Elemente tot 
mai serioase și mai bine pregătite i se alipesc și ma- 
nifestaţiile ei devin tot mai îmbuburătoare: o literatură 
națională din ce în ce mai bogată, și mai bine tn- 
dreptată prin influența diriguitoare a criticilor literari, 
ne periecționează mereu limba și gustul și înalță sim- 
țimintele  populațiunii; în muzică, pictură, sculptură, 
arhitectură, arte decorative, etc., producțiunile originale 
devin tot mai dese și influențează desvoltarea simțului 
estetic și perfecționarea aptitudinilor artistice firești 
ale poporului, care duce la crearea unei arte naționale 
bazată pe specificitatea modului nostru propriu de a 
simți și concepe frumosul; în știință numele Românilor 
încep a se întâlni din ce în ce mai des în marile 


www.dacoromanica.ro 


143 


reviste științifice internaționale și în diferitele tratate 
speciale; problemele științifice ale ţerii noastre nu mai 
fac numai obiectul cercetărilor savanților străini sau ale 
«societăților pentru studiarea orientului european,» ci 
sunt studiate cu o competință tot mai mare de fn- 
vățații români, cari-și câștigă un nume tot mai buri 
în lumea specialișților; în tehriică, lucrări importante 
se proiectează și se execută de ingineri români; se 
pun în valoare bogăţiile subsolului nostru, se amelio- 
rează solul, se perfecționează necontenit toate ramurile 
agriculturii, se instalează fabrici, se organizează in- 
dustrii nouă, etc, și astfel se desvoltă o activitate civi- 
lizatorie tot mai mare în mediul natural al ţerii ș. a. 
m. d. . 

In toate direcțiunile dar, grație activității culturale 
din ce în ce mai intense a acestei clase, suntem pe 
cale de a ne desvoltà tot mai mult, spre a duce 
vieața noastră proprie și a ne-o perfecționà prin noi 
înșine și cu propriile noastre mijloace. 

Fireşte că, văzute lucrurile în mare, ajungem la aceste 
constatări fortificante cu privire la mișcarea noastră 
culturală, care pornește cu atâta putere din nevoia 
organică de a se desfășură a unor însușiri firești, cari 
au stat atâta timp în stare latentă și cari astăzi nu 
mai pot fi oprite; e ploaia de primăvară care împinge 
in mod fatal la încolțire germenii din atâtea semințe 
rodnice, cari au zăcut amorţite întrun pământ fertil 
în timphl unei ierni atât de grele și de îndelungate. 
Este totuș necesar să nu lăsăm lucrurile în voia lor, 
ci să luăm toåte măsurile pentru a asigură reușita cât 
mai perfectă a recoltei mult așteptate, de binefacerile 


www.dacoromanica.ro 


144 


căreia avem atâta nevoe; ogorul trebue bine lucrat și 
buruiana plivită la timp. pentru a nu lăsă ca planta 
nobilă care încolțește să fie înăbușită. Trebue dar să 
observăm bine și toate detaliile și să căutăm piedicile 
cât de mici, cari stau în calea desvoltării culturii 
noastre ca să le înlăturăm cât mai grabnic; căci timpul 
îndelungat cât l-am pierdut ne-a lăsat cu mult în urma 
altor popoare, mai slab înzestrate dela natură ca al 
nostru, și spațiul care ne gesparte de progresele lor 
trebue câștigat cât mai repede pentru a ne asigură 
astfel locul ce ni se cuvine între popoarele lumii. 
Procedând astfel, constatăm următoarele piedici prin- 
cipale, cari îngreuează desvoltarea și propagarea cul- 
turii și pe cari trebue să căutăm a le înlătură cât mai 
neîntârziat : ; 
1. Lipsa desăvârșită a unui plan general de cul- 
tură. Ca în mai toate ramurile noastre de activitate, și în 
activitatea culturală și civilizatorie — cea mai impor- 
tantă din vieața unui popor—domneşte o lipsă desă- 
vârșită de sistem, ceeace face ca cel puțin jumă- 
tate din energia consumată și din mijloacele cheltuite 
să fie risipite în mod zadarnic fără nici un rezultat 
practic. Suntem încă în stadiul când fiecare nepregătit, 
ajuns prin capriciile politicei într'o situație conducătoare, 
își pune în aplicare, cu cheltueală de energie națională 
și bani publici, toate fantaziile sa'e, spre a fi apoi pă- 
răsite odată cu plecarea sa; și aceasta se repetă cel 
puțin la fiecare schimbare de guvern. Cauzele acestei 
stări atât de dăunătoare trebuesc căutate în organi- 
zarea noastră generală, dar mai cu seamă —;după cum 
am arătat-—în lipsa unei clase de funcționari stabili, 


www.dacoromanica.ro 


145 


cari să conserve tradițiile și să controleze aplicarea fie- 
cărei măsuri, înregistrând rezultatele ; căci numai astfel, 
pe această cale practică, şe poate ajunge la stabilirea 
unui sistem pentru încurajarea și propagarea culturii, 
decurgând din experiență și punoașterea stării reale a 
împrejurărilor proprii țerii și poporului nostru. 

2. Terenul pe care voim să facem cultura nu e 
încă Suficient pregătit. Buruiana — adică: obiceiurile 
rele din trecut, superstiţiile, minciuna, toleranța faptelor 
rele, abuzul de putere, etc. — nu e stârpită încă și ałne- 
nință să înăbușe tot mai mult noua cultură. 

3. Căile de răspândirea culturii — acele canale de 
rigabie culturală prin cari urmează să se scurgă 
acest lichid fertilizant — nu sunt preparate. Oricât 
de îmbucurătoare ar fi întinderea pe care a Juat-o noua 
cultură în ultimul timp, trebue să constatăm că ea ră- 

„mâne mărginită numai la unele pături orășenești, iar la 
țară se întinde numai foarte anevoe; ea rămâne dar 
numai o cultură superficială, căci țărănimea — cei 82%/4 
din populațiunea ţerii — nu se împărtășește decât foarte 
puțin din binefacerile: ei. Chiar în orașe, față de nu- 
mărul mare al elementelor cari se consacră vieții cul- 
turale și față de calitatea predispozițiilor și însușirilor 
eulturale ce le au, rezultatele nu sunt încă la înălțimea 
cuvenită, neputând pătrunde nici aci în păturile mai 
joase ale populaţiunii. Cauzele trebue să le atribuim 
în prima linie — după cum am mai arătat — lipsei desă- 
vârșite de sistem, insuficienței și mai cu seamă inefi- 
cacității mijloacelor culturale oficiale. 

4. Sămânia nu e bine Selechonată. Reuşita oricărei 
culturi e bazată în. prima linie pe selecționarea cu 


Gr. Antipa. — Problemele evoluției Poporului Romin,. 10 


www.dacoromanica.ro 


146 


îngrijire a seminței. Noi însă, alături de bunurile 
sufleteşti, cari înobilează firea, mai cultivăm și foarte 
multă buruiană, care înăbușe şi otrăvește sufletul 
populației. Amintesc numai influența unei anumite prese, 
cu campaniile sistematice, ce se duc în contra a tot 
ce este sănătos întrun stat, literatura pornografică, pro- 
pagandele străine cari ponebresc sistematic tot ce e 
național, propagandele internaționaliste bazate pe popu- 
larizarea tendenţioasă a unor pretinse adevăruri științi- 
fice, etc., cari toate pervertesc simțurile și judecata și 
slăbesc energia unui popor. Apoi obiceiurile cultivate 
prin cazărmi și răspândite pe această cale la țară, po- 
liticianismul ș. a. m. d. 

5. Instrumentele culturale sunt primitive si tinute 
întrun mediu nefavorabil, care le slăbește puterea 
de acfiune. Politicianismul introduce în universități și 
în tot corpul didactic elemente cari nu sunt la il- 
țimea activității ce au a o desvoltă şi distrage, prin 
politică și funcțiuni administrative, pe profesori dela 
menirea lor; unii dintre profesorii- medici și jurişti uită 
menirea lor umanitară și culturală — căreia trebue să-i 
consacre toată munca lor— și se ocupă aproape ex- 
cluziv numai cu partea lucrativă a specialități lor; preoții 
Şi învățătorii rurali se ocupă prea;mult de bănci şi inte- 
rese, proprii materiale decât de cultura sufletească a 
populației, etc., etc. 

6. Metodele și procedeele culturale sunt în mare 
parte exotice, nepotrivite cu firea poporului și natura 
feri, Fiecare popor are firea sa proprie, astfel cum 
şi-a format-o în ţara sa, în care trăește și pe care o 
cunoaşte, are modul său de a învăţă și a pricepe, are 


www.dacoromanica.ro 


147 


necesitățile sale intelectuale proprii ș. a. m. d. Trebue 
dar ca și învățământul și întreaga propagandă cultu- 
rală să fie bazate pe aceste elemente, cari și ele la 
rândul lor trebuesc bine studiate și cunoscute. Această 
lucrare pregătitoare — care este o condiţie esențială — 
nu s'a făcut însă în deajuns la noi: metodele și pro- 
cedeele culturale sunt în mare parte străine; chiar căr- 
țile didactice—cu toată silința ce sa dat în ultimul 
timp —sunt în bună parte prelucrate după cărţi străine 
şi nu au de bază țara și firea poporului nostru. Pe- 
dagogia modernă ştiinţifică atribue însă cea mai mare 
importanță ' tocmai elementelor aperceptive — spre a 
puteă merge dela cunoscut la necunoscut, —cari toc- 
` mai presupun înainte de toate cunoasterea prealabilă a 
feri si a poporului ca bază a instrucției si educației. 
Metodele importate dar, câtă vreme nu sunt perfect 
acomodate firei poporului şi bazate pe natura specială 
a ferii, nu au o suficientă valoare pentru desvoltarea 
și răspândirea culturii la noi. 

Mai mult încă: Pedagogia modernă cere ca între toate 
obiectele ce se predau în învățământ să existe o strânsă 
legătură şi toate să se concentreze în jurul unui obiect 
principal. Pedagogii din școala lui Herbart, Ziller, Rein, 
etc., cer ca Concentratiunea să se facă în Religie. Cred 
că ar fi cu mult mai folositor, dacă în învățământul 
nostru s'ar alege Geografia patriei—în sensul larg, adică 
cu descrierea naturii ei—ca obiect principal de concen- 
trațiune. Aceasta ar cere firește o modificare radicală 
a programelor actuale și ar presupune o cunoaștere 
cu mult mai profundă a naturii întregei ţeri, însă ar 
aveă un efect cultural incomparabil mai mare, 


www.dacoromanica.ro 


148 


Acelaș lucru e și cu multe din instituțiunile superioare, 
cari, nerespunzând la nevoile noastre culturale proprii 
și nefiind adaptate a le servi, continuă a rămâneă 
străine, fără a da vreun rezultat practic. ` 

7) Lipsa de ocrotire a elementelor culturale. Una 
din activităţile culturale cele mai importante ar trebui 
să fie alegerea și desvoltarea mai departe a elemen- 
telor cari au să ducă lupta culturală. Din nenorocire 
se pare că în mare parte lipsește atât priceperea și 
seriozitatea, cât și mediul favorabil pentru o asemenea 
operaţie fundamentală de selecțiune. Adevărate talente și 
tot felul de elemente bine înzestrate cu calități culturale — 
cărora însă tocmai de aceea l€ lipsește darul de a se 
insinuă—sunt lăsate fără 'nici o ocrotire, biruite în con- 
curență de elemente inferioare, insinuante sau cu alte ase- 
menea daruri. Numai cu mare greutate pot unii din ei reuși 
să pătrundă, iar majoritatea se pierd, formând armata 
aşà zișilor «Boemi», «talente pierdute,» etc, Judecarea 
dar cu dreptate și nepărtinire la orice concurență, cul- 
tivarea metodelor de selecțiune, înlesnirile de tot felul 
pentru a se da putinţa talentelor să se manifesteze și să 
străbată, măsura în critică, etc. sunt îndatoriri serioase 
ale fiecăruia şi legate de o mare răspundere morală 
față de viitorul cultural al neamului. 

8) Distrugerea capitalului cultural. În capitolul 
precedent am văzut că produsele culturii se acumu- 
lează pentru a formă un capital de bunuri culturale, 
„care serveşte apoi ca factor în desvoltarea mai departe 
a culturii. Fireşte că este de cea maj mare importanță, 
ca toate bunurile rezultate din activitatea culturală să 
fie păștrate cu sfințenie și capitalizate. 


www.dacoromanica.ro 


149 


Experiențele — pozitive sau negative — câştigate în 
orice ramură de activitate culturală, materialul adunat 
și personalul format în vederea unui studiu, observaţiile, 
metodele și procedeele de studiu, cărțile, instrumentele, 
etc., etc., toate acestea se acumulează la capitalul 
cultural și servesc desvoltării mai departe a culturii. 
O asemenea acumulare însă cere o stabilitate a insti- 
tuțiunilor și a personalului, o tradițiedn muncă ș. a. m. d. 
Toate acestea, în sistema de organizare a vieții noastre 
de stat, np se pot face decât cu anevoință, și toată 
munca făcută odată se pierde la fiecare schimbare de 
guvern sau de persoane. Tocmai de aceea asistăm 
necontenit la continue încercări nereușite — în aceeaș 
chestiune și cw aceleași metode — sau la descoperirea, 
cu multă cheltueală și energie, a aceluiaș lucru, care a 
mai fost descoperit cu mult înainte, dar care a rămas 
îngropat prin dosare sau ale cărui urme sau pierdut. 
Stabilitatea şi independența instituțiunilor de cultură 
este dar o condițiune esențială pentru asigurarea mer- 
sului 'continuu al progresului, și tot atât de importantă 
pentru formarea unui capital cultural, după cât este și 
“acesta de important pentru desvoltarea şi propogarea 
culturii înseș, 


d) Cultura Ţăranului. 


Judecând după aparențe, ar trebui să zicem.că este 
o „contradictio in adjecto“ de a vorbi de o cultură 
a ţăranului şi să aprobăm aprecierile superficiale ce se 
fac de așă zişii „cunoscători“, după care „țăranul este 
o brută inconscientă şi indolentă, care nu ştie nici 


www.dacoromanica.ro 


150 


măcar a scrie și a ceti și trăește înglodat în datinele 
și superstițiile sale“. Este o apreciere care se aude 
foarte des, dar care din fericire nu pornește dela ochiul 
nepărtinitor al străinului— căci aceștia, ca: Hauterive, 
Carra, Raicewitch, etc. au scris cu totul altfel despre 
inteligența ţăranului român — ci, sau e strigătul inte- 
tesat al unor speculatori, cari găsesc că nu mai au 
destul de stors din, munca sa, sau aprecierea copilă- 
rească a naivilor dela orașe, cari, trecând pe la ţară 
și văzând mizeria materială, se indignează că țăranul 
trăește în simplicitatea sa naturală, lipsit de orice 
„confort“, Sufletul adevărat al ţăranului nu l-au cunos- 
cut încă nici unii, nici alții din criticii săi. 

In adevăr, luând ca normă de judecaţă cultura nouă 
ce li se răspândește prin școale și dela orașe, țăranul 
a făcut foarte mici progrese: Suntem încă, după Rusia 
cel mai analfabet popor din Europa; însușirile sale 
firești au fost foarte puţin perfecționate prin această 
cultură nouă; felul său de vieață, modul său de a gândi 
şi simți, modul său de a munci, etc. nu au fost încă 
aproape de loc influențate în bine printrînsa. Am 
puteă zice din contră, că această cultură, în felul cum 
a ajuns ea la dânsul, l-a influențat mai mult în rău. 
In adevăr: dintre puținii cari știu a scrie și ceti, rari 
sunt cari cetesc:o carte care să-i povățuească la bine, 
fie pentru activitatea lor practică, fie pentru înălțarea 
sufletească; cel mult cetesc unii câte un calendar, 
„Dorul“ sau vreo broșură răspândită de agitatori, 
toate de o valoare culturală problematică; presa de 
scandal însă străbate în toate satele şi se cetește la 
cârciumă în auzul tuturor „cum se înjură boierii“; 


www.dacoromanica.ro 


151 


femeile au învățat cum» să-și -văpsească obrazurile; la 
horă nu mai joacă dansurile naționale, ci «Polca și Valsul» 
și chiar «Tango»; ele își părăsesc frumoasele porturi na- 
tionale și se îmbracă «ca cocoanele». Prin rezerviști învață 
toate perversiunile și toate obscenitățile orașelor — pe 
lângă boalele de cazărmi ce le aduc;-—- la judecătorii 
învață toate șiretlicurile advocățești ș.a, m. d. Și astfel 
își pervestec încetul cu încetul simţurile și cele mai 
frumoase însușiri firești. Pe lângă toate acestea, mai vin 
și produsele industriale, ieftine — cu colori vii și strălu- 
lucitoare, — cari distrug munca casnică cu produsele ei 
estetice și solide. 

Astfel putem zice că cultura modernă, astfel cum a 
ajuns ea până acum la sate, a influențat mai mult în 
rău decât în bine vieața ţăranului nostru și firea sa. Dacă 
dar țăranul ar fi mărginit numai la această cultură, atunci 
în adevăr sar potrivi aprecierile cari le-am citat mai sus. 
De fapt însă, toate acestea sunt numai acomodările la 
noua vieață și armele sale în noua formă a luptei pentru 
existență, și— dacă nu le wom lăsă să se întindă prea 
tare — vor trece, cum au trecut încă multe peste capul 
său, fără să-i atingă însușirile sale fundamentale, cari 
sunt prea înrădăcinate în firea sa pentru a puteă fi 
modificate radical printr'o influență superficială. 

După cum s'a văzut —în Cap. precedent, în care am 
descris însușirile firești ale poperului român — țăranul 
nostru are o cultură a sa proprie, specifică și originală, 
moștenită dela strămoşii săi şi modificată în îndelun- 
gata luptă pentru traiu ce a dus-o: e cultura sa ne- 
Scrisă — însă devenită organică, — ale cărei bunuri, adu- 
nate ga un capital cultural preţios, le transmite prin viu 


www.dacoromanica.ro 


152 


graiu' din tată în fiu, sub formă de maxime, poveţe, zi- 
cători, poezii, etc,, cari cuprind o întreagă înțelepciune, 
care l-a călăuzit în vieața sa de 18 secole. Aceasta 
e adevărata sa comoară culturală și prin aceasta 
și-a perfecționat el astfel inteligența și toate însușirile 
sale firești de au ajuns la desvoltarea și la felurile lor 
de manifestare, pe cari le-am descris în capitolul citat. 

lată cum am descris această cultură a poporului 
nostru și influența culturei nouă în lucrarea mea despre 
Pescăria și pescuitul în România 1): 

«Ceeace se petrece astăzi cu pescuitul, sa petrecut 
«şi se petrece cu toate celelalte ramuri de activitate; 
«pretutindeni industria modernă caută a înlocui cu pro- 
«dusele ei universale vechile obiecte de întrebuințare 
«zilnică, instrumentele de muncă, etc., çari dispar fără 
<a lăsă măcar numele ca urmă că au existat odată. 

«Poporul nostru a avut și el o vieață a lui proprie, 
«specifică și originală, 'astfel cum 'a moștenit-o dela 
«strămoșii săi și, cum și-a modificat-o potrivit condițiu- 
«nilor de vieață speciale ale țerii în care a locuit. El 
<a avut — după „regiuni — modul său special de a-şi 
«face locuințe, de a le mobilă și de a-şi organizà gos- 
«podăria, portul său original, insțrumentele sale de 
«muncă pentru toate ramurile de activitate şi toate 
«meseriile la cari sa dedat. A avut tradiţiile sale, ma- 
«ximele și proverbele sale cu povăţuiri înțelepte de cari 
«se conduceă în vieață, în zilele de veselie, ca și în cele 
«de întristare, principiile sale de dreptate și omenie, 
«medicina sa, etc. și o întreagă vieață intelectuală și ar- 


1) Dr. Gr. Antipa, Pescăria şi Pescuitul în România. Acad. Rom. 
Bueurești 1916, Capit. Pescuitul şi Etnografia națională, pag. 21—22. 


www.dacoromanica.ro 


___1153 
«tistică, care, deși nu eră scrisă, se transmiteă din tată 
«în fiu câ un tezaor cultural propriu al acestui popor. 
«Toate acestea dispar cu o repeziciune uimitoare, cu 
«cât cultura modernă scrisă — pe care o adop- 
«tim deocamdată mai mult în formele ei decât în 
«fond — se răspândește mai repede, cu cât obiceiurile 
«moderne se întind, cu cât produsele industriei egali- 
«zatoare năvălesc mai tare. 

<...,.. cine va studià, va găsi la poporul nostru 
«—pe-care, în superficialitatea care caracterizează tim- 
«purile de astăzi, ne-am deprins a-l consideră atât de 
«lipsit de orice cultură — o adevărată comoară de cu- 
«noștințe în toate ramurile de activitate, învățate dela 
«strămoși și dela popoarele cu cari a venit în contact 
«și perfecționate printr'o experiență de secole, făcută 
«în concordanță cu condițiunile speciale ale ţerii noastre, 
«El va vedeă că poporul nostru a avut și el specia- 
cliştii săi în toate direcțiunile — cari din nenorocire 
«dispar prea timpuriu, biruiți de așă zisa cultură mo- 
«dernă și cari au păstrat tradiţiile fiecărei ramure 
«de activitate, El va găsi în toate meseriile noțiuni pre- 
«cise, instrumente de lucru, deși grosolane, însă bazate 
«pe acelaș principiu, ca și cele moderne și o nomen- 
«clatură foarte bogată pentru orişice specialitate. Acolo 
«unde noi, cei cu cultura modernă; introducem în mod 
«cu totul inutil, cu toptanul, sub numele de termini 
«tehnici, tot felul de cuvinte străine, pocindu-ne limba, 
«poporul nostru posedă o întreagă terminologie de cu- 
«vinte adevărat românești, frumoase și bine nimerite. 
«Așă zisa sărăcie a limbii noastre există numai pentru 
«cei de sus, cari n'Qy cunosc; poporul însă are o limbă 


www.dacoromanica.ro 


154 


«cu mult mai bogată decât alte popoare, cu care* 
«poți să-ţi exprimi cele mai fine nuanţe ale cugetării 
«şi unde găsești chiar în abundență nume pentru orice 
<obiect şi noțiune dorești. ......... 

fe aaa i Cultura modernă dar, atât de sprijinită de 
<oficialitate, cu cerințele ei, uneori mai mult, 'alteori mai 
«puțin justificate și, cu progresele ei nu totdeauna în 
«totul potrivite cu firea poporului și cu condiţiunile na- 
«turale ale țerii, distruge astăzi sub ochii noștri, cu sau 
«fără rost, o întreagă cultură veche cu totul originală, 
«ieșită din experiențe de secole, cu toate calităţile și 
«defectele ei. 

«Fireşte că nu zic —și nici nu pot dori măcar — să 
<oprim progiesul în loc; dar e de datoria noastră să 
<nu lăsăm ca această veche cultură nescrisă, care re- 
«prezintă o muncă de' veacuri și este un bun câștigat 
<al națiunii noastre, să fie distrusă fără rost, nu prin 
«lupta liberă pentru existență, ci în mod artificial prin 
«sprijinul statului cu toate instituțiunile sale moderne. 
« Această veche cultură, care de veacuri a Străbălut 
«în sângele poporului nostru și e perfect asimilată, 
«trebue să servească de bază nouăi culturi: una 
«trebue să fie continuarea celeilalte, sar nu distru- 
«găloarea ei. 

«Eu cred că e de datoria generației tinere. ,.. să 
«împiedice de a se mai săpă mai departe prăpastia, ce 
«devine tot mai adâncă, dintre. popor și clasa sa cultă, 
<precum și dintre trecut și viitor; eă trebue să așeze 
«progresul pe adevăratele sale baze și să-l îndrumeze 
«pe calea cea bună; ea trebue să stabilească legătura 
«între cultura veche și cultura modernă.» 


www.dacoromanica.ro 


155 


Aici e day tocmai partea cea grea a problemei des- 
voltării și răspândirii culturii la sate; ea nu trebue să 
fie o cultură exotică, îmbrăcată numai în haine româ- 
nești, străină de firea poporului nostru, de concepțiu- 
nile și simţirile sale și deci neasimilabilă; ea trebue să 
fie continuarea și perfecţionarea vechei sale culturi de- 
venite organice. Vieaţa modernă, însă, a făcut din po- 
poare organele omenirii — vieața lor face parte din viața 
omenirii universale; produsele lor se desfac pe piața 
universală și ei consumă produsele muncii altor po- 
poare; — aceasta cu cerințele ei speciale, cărora trebue 
să se supună fiecare, impune în adevăr și poporului 
nostru nouă probleme —din ce în ce mai grele—și un 
nou fel de vieață, căruia el trebue să se adapteze. Fie- 
care organism însă are felul său special de a reacţionă 
la nouăle cerințe ale mediului, potrivit constituţiei și pre- 
dispoziţiilor sale, și acesta nu poate fi imitat dela alte 
organisme. Tocmai acest mod special de a reacționă 
al organismului poporului nostru la nouăle cerințe ce 
i se pun de către noul său mediu de traiu trebue să 
constitue baza culturii sale; căci oricare alt uleste o ar- 
tificialitate, care constitue mai mult o piedică decât o 
bază a progresului. 

De altfel noi am văzut ce mare e puterea de adap- 
tațiune a poporului român și cu ce mare ușurință își 
potrivește el munca sa fizică și intelectuală la orice 
câmp nou de activitate i se deschide, și putem deci fi 
siguri că, și pentru problemele grele ce i le impune 
vieața modernă a omenirii, va ști să găsească în firea 
sa proprie puteri nouă, pe cari să le desvolte și să le 
organizeze spre a-și asigură izbânda şi mersul evoluției 


www.dacoromanica.ro 


156 


sale spre progres. Tocmai găsirea, selecționarea și des- 
voltarea acestor puteri este țelul nouăi noastre culturi, 
și în vederea realizării sale trebue să se îndrepte orice 
activitate culturală. Aceasta însă nu se mai poate 
importă — oricât de necesar ar fi ca să ne putem 
simplifică munca,—ci se poate realiză numai printr'o 
activitate sistematică și continuă, bazată pe perfecta 
cunoaștere a firii speciale a poporului și a condiţiilor 
în cari are el a se desvoltă mai departe, precum și 
pe cultura reală pe care a avut-o până acum. Cum o 
cultură superficială —mărginită numai la. câteva cercuri 
restrânse ale populațiunii—nu ne poate fi de nici un 
ajutor real pentru sporirea energiei totale a statului, 
nevoia unui flan general de cultură, adică a stabi- 
lirii unui sistem de muncă continuă și organizată, 
pentru desvoltarea și răspândirea ei în pături cât mai 
profunde ale poporului, se impune și din punctul de 
vedere al clasei țărănești. 

Noi am văzut însă că o stare de civilizatie cât mai 
înaintată — care, depinzând și de alţi factori, se poate 
improviză mai cu ușurință—este o condițiune esențială 
pentru putinţa desvoltării și răspândirii mai grabnice 
a culturii, Ameliorațiunile de tot felul in condițiunile 
mediului de traiu—și mai cu seamă acelea cu totul esen- 
tiale din mediul social: siguranța, ordinea, libertatea 
şi dreptatea—trebue să se întindă și să devină cât mai 
grabnic o realitate și la Bate, spre a prepară terenul 
culturii şi putinţa ei de a străbate în pături cât mai 
profunde. Cu cât satele se vor bucură mai mult de 
foloasele unei stări de civilizațiune — adică de o bună 
stare materială, de o ameliorare a condițiilor mediului 


www.dacoromanica.ro 


157 


lor natural de traiu și de o stare socială sănătoasă—cu 
atâta și cultura la sate va face mai mari progrese, 
sporind puterile fizice, morale și intelectuale ale popu- 
lațiunii, trezind nouă energii din rezervoriul mare în care 
zăceau în stare latentă şi mărind puterea de rezistență 
şi de luptă pentru progres a statului. 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL IV. 


MEDIUL DE TRAIU AL POPORULUI ROMÂN 
ȘI BAZELE GEOGRAFICE ALE VIEȚII ŞI 
ACTIVITĂȚII SALE CIVILIZATORII. 


După ce am examinat cari sunt însușirile firești 
fundamentale ale poporului român — cari constituesc 
puterile. sale elementare și deci armele sale în lupta 
pentru existență, — și în ce mod pot fi ele desvoltate 
mai departe prin cultură, să analizăm acuma și mediul 
de traiu în care-și desfășură el vieața și activitatea sa, 
pentru a vedeă cari anume sunt cerințele sale, adică 
carj sunt piedicile şi cari sunt foloasele ce le prezintă 
el existenței acestui popor. Constatările ce le vom face 
Şi în această direcțiune ne vor pune âpoi în stare să 
stabilim toate elementele necesare pentru a puteă recu- 
noaște cari sunt adevăratele îndatoriri şi aspirațiuni 
ale poporului român, — cari decurg din firea sa, din 
natura ţerii sale și din totalitatea condițiunilor în cari 
își desfășură el vieața,— și a ne da deci seama de țelurile 
către cari trebue să se îndrepte activitatea sa civili- 
zatorie şi de mijloacele de cari trebue să se servească 
pentru a asigură realizarea lor. 

In partea I-a a studiului de față, în care am tratat 
despre mediul de traiu ca factor al evoluției popoarelor, 
am arătat că prin mediul de traiu al unui popor se 


www.dacoromanica.ro 


159 


înțelege totalitatea condițiunilor în cari se desfășură 
vieața acelui popor şi că el poate fi împărțit în: Mediul 
geografic și natural, mediul politic, mediul social, me- 
diul cultural și mediul universal. 

Fiecare din aceste medii—după cum s'a văzut—are 
agenții săi, cari lucrează ca stimulente asupra poporului 
şi provoacă în organismul său diverse reacțiuni. Este 
dar necesar să analizăm pe fiecare din aceste medii 
în parte spre a constată: 1) Care este structura sa, 
cari sunt foloasele și posibilitățile de vieață ce le oferă 
ele pentru existența și propășirea poporului („calitățile 
sale culturale“), cari sunt cerințele sale şi cari sunt 
puterile sale vrășmașe; 2) In ce mod poate fi ameliorat 
fiecare mediu — temperând agenții săi protivnici şi des- 
voltând pe cei favorabili, — ce nouă posibilități de vieață 
se pot creà cari să perinită o desvoltare și o propășire 
mai mare a poporului; şi 3) In ce mod trebie să-și 
organizeze poporul puterile sale spre a puteă corespunde 
acestor cerințe, pe cari i le impune fiecare din mediile 
sale de traiu și necesitatea desvoltării și perfecționării 
sale în toate direcțiile, adică pentru a puteă desvoltă 
activitatea cioilizatorie necesară, care să-i asigure o 
propășire cât mai mare, 

Cum însă și toate acele medii sunt strâns legate 
între ele, condiționându-se unul pe altul, nu ar fi practic 
să le tratăm izolat pe fiecare în parte, ci vom descrie 
întâiu Jara cu totalitatea condițiunilor ei geografice, 
naturale, sociale, economice, și culturale ce o caracteri- 
zează și apoi Mediul politic, adică influenţa vecinilor şi 
a tuturor popoarelor din afară de teritoriul nostru, cu 
cari poporul român vine în contact direct sau indirect. 


www.dacoromanica.ro 


A. ȚARA ŞI MEDIUL INTERN 


MEDIUL GEOGRAFIC, NATURAL, ECONOMIC, SOCIAL ŞI 
CULTURAL. 





I. — INFLUENȚA ȚERII ASUPRA FORMĂRII 
NAȚIUNILOR. TERITORIILE ETNICE. 


Fără îndoeală că din toate elementele cari compun 
mediul de traiu al unui popor, țara pe care o locueşște 
el cu condiţiile ei naturale—hotărite prin poziția ei geo- 
grafică, clima șinatura pământului—are cea mai mare 
influență asupra sa. Ea îi dă locuință și hrană, ea îi 
hotărește felul muncii și gospodăriei sale și tot ea este 
aceea care, printr'o selecțiune specială —-pe care geo- 
graful Kirchhoff a numit-o .Se/ec prune telurică—l-a format 
chiar pe dânsul, astfel cum este, cu însușirile și carac- 
terele cu cari se prezintă el. Firește, fiecare popor are 
o serie de însușiri fundamentale, specifice rassei sale, pe 
care le-a moștenit de la strămoșii săi; țara în care 
trăește însă fi desvoltă și consolidează numai pe acelea 
cari răspund cerințelor ei, iar pe altele i le înăbușește. 
Prin această selecțiune telurică dar, fiecare țară tinde 
a-și uniformiză locuitorii ei—chiar dacă sunt de origini 
diferite — desvoltându-le o serie de caractere comune și 
înăbușind desvoltarea celor cari le deosebesc. 


www.dacoromanica.ro 


161 


Din aceasta nu rezultă însă că fiecare popor poate 
locui în orice țară, adaptându-și numai felul său de vieață 
după cerințele ei. Mai întâiu, această adaptare costă sa- 
crificii enorme, căci selecţiunea telurică alege unul câte 
unul pe fiecare care se așează într'o nouă țară, și oricare, 
al cărui organism și aptitudini-nu corespund cerințelor ei, 
este sacrificat fără îndurare. Nu avem decât să vedem ce 
se petrece şi astăzi cu coloniștii sau cu lucrătorii cari 
emigrează pentru a exploată bogății nouă în țerile 
transoceanice : numai puţine procente din ei reușesc 
a-şi adaptă organismul spre a deveni imuni—ca popu- 
laţia autohtonă—contra boalelor locale endemice, iar 
restul „umplu cimitirele; și din acei rămași majoritatea 
sunt din ţerile cu o climă mai asemănătoare. Dar chiar 
din cei cari ajung a se adaptă la rezistența contra 
boaielor, nu pot rămâneă decât numai aceia ale căror 
aptitudini corespund cerințelor de muncă ale nouăi țeri; 
și din ageștia iarăș numai acei cari au anumite însu- 
şiri sufjeteşti cerute de natura acestei ţeri ș. a. m. d. 

Fiecare țară dar își alege singură, încetul cu încetul, 
locuitorii, neimpământenind şi nelăsând să se perpe- 
tueze într'insa prin urmași decât acei cari răspund în 
totul cerințelor ei. Pe acești locuitori astfel aleși, țara 
apoi, prin neîncetatele concursuri de capacitate la cari-i 
supune, şi-i uniformizează mai departe, compunându-și 
Poporul. . 

Locuitorii unei 'țeri deci—chiar dacă nu sunt de 
aceeaș origine și nu sunt legați între ei printr'o co- 
munitate de limbă, obiceiuri și credință—formează totuş 
o unitate, bazată pe o serie de alte caractere comune, 
pe cari le-a desvoltat natura țerii în firea lor şi pe 


Gr. Antins. — Problemele evolufiei Poporului Român. 11 


www.dacoromanica.ro 


162 


cari! fiecare — după calitatea însușirilor moștenite dela 
strămoșii săi —a putut să și le perfecționeze mai mult 
sau mai puțin în acest mediu de traiu. Această comu- 
nitate de caractere, formate prin influența conlocuirii 
în acelaș mediu natural, formează apoi o bază pentru 
. contopirea mai departe a tuturor acestor fragmente 
de popoare într'o singură „Na fune“. 

După cum individualitatea lor e mai mult sau mai puțin 
pronunțată, această contopire poate merge până la o 
completă asimilare — adică toate fragmentele adoptă 
limba, obiceiurile și credința unuia din ele și-și amestecă 
sângele—și în acest caz diferințele de origine, și deci de 
calitatea unor anumite însușiri, nu se mai manifestă 
decât cel mult în diferințele de clasă ale populaţiunii. 
Contopirea poate merge, însă și numai până la identi- 
ficarea unor anumite interese, păstrându-și fiecare limba 
şi tradițiile de origine, credință, obiceiuri, etc., moște- 
nite dela strămoși. Și în acest din urmă caz—care este 
numai un stadiu din procesul coritopirii totale, oprit în 
desvoltarea sa prin influența culturii— contopirea merge 
atât de departe, încât locuitorii unei asemenea țeri se 
pot consideră ca formând o singură uâfiune, adică, 
după definițiunea lui Renan, «formând o mare comu- 
nitate, bazată pe conștiința sacrificiilor făcute pentru 
totalitate și pe _consimțâmântul de a duce şi în viitor 
această vieață de sacrificii comune.> + l 

Astfel se consideră locuitorii Elveţiei—-deși de origine, 
limbă şi credință diferită—ca o «națiune», şi tot astfel 
locuitorii, de origini şi credințe atât de diferite, din 
Statele Unite ale Americei de Nord. Pe toți aceștia îi 
uneşte nu sângele, ci țara în care conlocuesc, și care 


www.dacoromanica.ro 


163 


FR 


le-a desvoltat o serie de caractere și însușiri comune, 
şi-i leagă— de dânsa și între dânșii— printr'o serie de 
interese materiale și sufleteşti, cari au ajuns mai tari 
chiar decât cele ale originii, limbii și credinței. Aceasta, 
fiindcă acelaș pământ le dă la toți de o potrivă nu nu- 
mai hrană, locuință și îmbrăcăminte, ci și directivele 
activităţii lor; de el se leagă toate amintirile lor, toate 
bucuriile și durerile lor, în el zac transformate în țărână 
trupurile părinților lor, şi deci de acesta sunt prinși 
prin mii de legături ce nu se mai pot desface; pe 
acesta dar au interesul comun de a-l apără de o potrivă 
şi a f gata de a se sacrifică «toți pentru unul și unul 
pentru toți». 

Aruncând o ochire asupra configurației continentu- 
lui nostru cu toate multiplele sale variații — prin cari 
tocmai contrastează cu uniformitatea celorlalte conti- 
nente,—vedem că el este împărțit într'un întreg sistem 
de unități geografice. Comparând cu aceasta și o hartă 
etnografică, vedem că limitele etnografice—nu cele po- 
litice! — aproape coincid cu limitele acestor unități geo- 
grafice. ` 

Această coincidență — după cum arată geograful 
Kirchhoff — nu, este însă întâmplătoare, ci e datorită 
tocmái selecțiunii telurice, adică acelui drept pe care 
natura l-a rezervat fiecărei porțiuni de pământ de a-și 
alege singură locuitorii ei. Fiecare din aceste unități 
geografice prezintă condițiunile ei speciale de vieață, și 
nu fiecare popor se poate strămută din una în alta 
fără o adaptare profundă, îndelungată și plină de mari 
sacrificii. Mai mult încă, fiecare popor, când s'a insta- 
lat pe teritoriul pe care-l locuește, nu a făcut-o numai 


www.dacoromanica.ro 


164 


fiindcă l-a găsit liber, sau ocupat de un popor mai slab 
pe care l-a putut birui, ci totodată fiindcă tocmai 
acolo a găsit și condiţiunile naturale, cari se potriviau 
firii şi aptitudinilor sale și unde, deci, puteă să-și asi- 
gure existența. Intre un popor și țara pe care o lo- 
cueşte existau dar, încă dinainte, o serie de afinități, 
cari tocmai i-au permis să se așeze acolo și să-și des- 
fășure vieața sa. 

Aceste teritorii etnice, bazate pe unități geografice, 
au limitele lor antropogeografice naturale— cari cores- 
pund cu limitele unor anumite condițiuni de vieaţă uni- 
forme, necesare pentru desfășurarea unor anumite în- 
sușiri ale unor anumite popoare; — după cum de alt- 
fel și orice altă specie sau varietate de plante sau ani- 
male are limitele ei naturale de răspândire, corespun- 
zătoare limitelor teritoriilor cu condițiuni identice de 
traiu în cari desfășurarea vieţii ei este, posibilă. 

Un popor odată insfalat pe unul din aceste teritorii, 
în care și-a găsit condițiunile naturale cari se potrivesc 
firii și aptitudinilor sale, începe a-și potrivi întreaga 
sa vieață la cerinţele nouăi sale țeri; el își adaptează or- 
ganismul său condiţiunilor climaterice și sanitare, etc., 
își adaptează munca sa constituțiunii pământului, caută 
a descoperi toate tainele ţerii, spre a se folosi de bọ- 
gățiile ei, etc.; caută deci a stabili toate acele mii de 
legături dintre dânsul și noua sa ţară, cari cu timpul 
devin organice şi-l fac inseparabil. Pe populați băști- 
nașă mai slabă din acest teritoriu— dacă există potri- 
virea de sânge necesară—o asimilează prin amestecul 
sângelui ; dacă aceasta însă nu e posibil, o desnaţio- 
nalizează— adică îi distruge individualitatea proprie ca 


www.dacoromanica.ro 


165 


popor — sau o -mănține ca un corp străin în organis- 
mul său, impunându-i insă, grație însușirilor sale supe- 
rioare, felul său de vieață și eventual chiar și limba sa. 

In tot acest proces de asimilare sau de desnaționa- 
lizare natura țerii însă are cea mai mare. influenţă, 
căci dezvoltă în firea acestor popoare eterogene o 
serie de caractere uniforme, temperează pe cele ce le 
diferențiau și stabilește între ele o comunitate tot mai 
întinsă de interese materiale și sufleteşti. Tot prin in- 
fluența naturii speciale a ţerii însă, acest popor, odată 
adaptat condiţiunilor ei de vieață, asimilează sau des- 
naționalizează apoi pe cale naturală și pe orice frag- 
mente de alte popoare cari vin în mijlocul lor ca imi- 
granți; căci tocmai condițiile speciale de vieață ale aces- 
tei țeri sunt acelea, cari fi dau însușirilor sale firești în 
aceste locuri superioritatea asupra însușirilor celorlalte 
popoare, și deci putinţa de a le asimilă, Superioritatea 
însușirilor firești ale unui popor față de ale unui altuia— 
dacă între ele nu e o diferință calitativă prea mare— 
trebue dar socotită în totdeauna numai în raport cu ce- 
rințele unui anumit mediu natural; ea este dar numai 
relativă. 

Poporul Eschimoșilor d. ex. — deși pe o treaptă 
inferioară față de popoarele rassei albe — le este aces- 
tora superior prin însușirile “sale în mediul natural 
al vieţii din ghețurile polare; și tot astfel și alte po- 
poare — dacă sunt capabile de a-și desvoltă predis- 
poziţiile lo” prin cultură— sunt superioare prin însușirile 
lor, în mediile la cari s'au adaptat, popoarelor străine 
ce vin peste ele. Fireşte că popoarele înaintate în cultură— 
cari, grație și inteligenţei şi științei, pot schimbă chiar 


www.dacoromanica.ro 


166 





însăș natura mediului, acomodând-o cerințelor lor — pot 
găsi mijlocul de a se așeză în orice țară șia birui 
acolo în concurență pe poporul inferior băştinaș; aceasta 
fie printr'o mai bună utilizare a bogățiilor și avantajelor 
de vieață a acestei ţeri — grație mijloaclor sale tehnice 
superioare,—fie chiar făcându-i.vieața imposibilă printr'o 
schimbare radicală a naturii terii. Englezul de ex. se 
instalează ca colonist în ţerile cu condițiile naturale 
cele mai extreme, el duce însă cu sine întregul confort 
al civilizației ţerii sale și-și creează acolo un mediu ar- 
tificial în tare trăeşte ca acasă, biruind prin aceasta— 
și prin puterea politică colosală a statului său care-l 
ocroteşte—ori unde ar fi—pe ori ce alt popor inferior, 
adaptat la condiţiile naturale ale țerilor pe cari le 
colonizează. 

De altfel chiar modul de colonizare al Englezilor, 
astfel cum practica l-a modificat în ultimele timpuri, e 
bazat pe respectul vieții și muncii popoarelor băștinase — 
din care cauză Œœ și singurul care a rezistat și reușit— 
adică pe recunoașterea “superiorității unor anumite în- 
sușiri ale acestor popoare în mediul natural al ţerii lor, 
şi deci pe dreptul de a-și desfășură și mai departe apti- 
tudinile lor naturale “în folosul omenirii. 

Aplicând aceste constatări mai departe la popoarele 
instalate pe teritoriile etnice din unitățile geografice 
europene, vedem iarăş: că orice popor care in țara 
sa desnaționalizează sau asimilează fragmentele altor 
popoare ce viu peste el, este el singur desnaţionalizat 
sau asimilat, de îndată ce trece de limitele naturale 
antropogeografice ale _teritorului său etnic, intrând în 
teritoriul etnic al altui popor. 


www.dacoromanica.ro 


167 


Toate aceste fapte dovedesc dar: 

1) Că țara este un important factor și are o mare 
influență asupra unificării firii, vieții, intereselor și 
aspirațiunilor locuitorilor ei. ` 

2) Că toate popoarele europene, astfel cum sunt ele 
așezate pe teritoriile lor etnice, constituesc unități 
organice, formate prin amestecul mai mult sau mai 
„Puțin complet al diferitelor popoare “sau fragmente de 
'popoare ce s'au succedat pe acele teritorii și sub influ, 
ența egalizatoare și asimilatoare a condițiunilor uniforme 
de traiu ale naturii acelor eri. 

3) Că toate aceste popoare astfel formate—dacă 
sunt în deplinătatea puterilor lor și au individualitatea lo: 
bine pronunțată—nu sunt în pericol de a fi ` desnaţio» 
nalizate de un alt popor, câtă vreme trăesc pe teritoriu 
lor etnic, fără a depăși limitele sale antropogeografice. 
Ba chiar ele pot continuă să asimileze și să desnaţio- 


nalizeze — sub influența mediului natural. al\ acestei 
țeri — pe fragmentele de alte popoare cari se vor aşeză 
printre ei, 


4) Că de îndată ce fragmente ale unui popor astfel 
format se întind peste limitele sale antropogeografice, 
vieața sub influențele noului mediu natural le face să 
înceapă a se desnaționaliză, adică a se înstrăină de trunchiul 
principal al poporului — indiferent dacă continuă sau nu 
a-și păstră limba—și a se asimilă cu poporul pe al cărui 
teritoriu etnic a trecut și de care interese materiale şi 


sufleteşti tot mai numeroase — născute sub influ- 
ența noului mediu natural comun — le leagă tot mai 


strâns. 


www.dacoromanica.ro 


168 


IL. TERITORIUL ETNIC AL POPORULUI ROMÂN ȘI 
LIMITELE SALE ANTROPOGEOGRAFICE. 


Teritoriul etnic al poporului român face parte și 
el dintr'o asemenea unitate geografică, alec ărei limite 
antropogeografice coincid mái mult sau mai puțin cu 
limitele de răspândire ale poporului nostru, adică se 
întinde cam până acolo până unde și-a putut păstră 
el individualitatea sa etnică, cu toate influențele străine 
cari au încercat a-l împiedică. Firește nu „e vorba de 
acele sate românești îndepărtate— de prin “Caucaz, din 
centrul Rusiei, Siberia, ete. — și de toți acei Români cari 
au fost trimiși în acele locuri îndepărtate ca coloniști 
despre cari numai timpul ne va arătă dacă au putut 
să îndeplinească o activitate civilizatorie sau vor dis- 
păreă, contopinduse în popoarele celelalte în mijlocul 
cărora trăesc. De asemenea istoria ne arată că au fost 
numeroși Români, cari în diferite timpuri—încă de prin 
secolul al XIII-lea—emigrau și formau sate prin feri în- 
depărtate, ca Polonia, Moravia, Silezia, etc., dar cari au 
fost desnaţionalizaţi cu totul, ne mai' conservând decât 
cel mult numele de «Valahi» și câteva obiceiuri 
vechi. Tocmai faptul că aceștia au fost desnaţionalizați 
ne arată de asemenea că teritoriul nostru etnic nu se 
întinde până în acele părți, unde sunt teritoriile altor 
popoare cu alte condițiuni de vieaţă. 

Adevăratele limite antropogeo rafice ale poporului, 
nostru sunt încă greu de precizat, căci Românii, stând 
adăpostiți în Văile Carpaţilor, au început abiă de relativ 
prea scurt timp a se întinde la vale și a populă de jur 


www.dacoromanica.ro 


169 


împrejur câmpia, așă că nu au putut încă ajunge până la 
limitile la cari -condițiunile naturale le-ar permite să 
se' răspândească, conservându-și însușirile lor fireşti şi” 
caracterul național. Astfel la Est Nistrul reprezintă o 
bună frunterie politică; ba chiar ne separă de două țeri— 
Podolia și Chersonul—cu un relief și o constituțiune a 
solului diferită, pe care geograful A. Penck le pune 
foarte bine în evidență 1): «Aci e unul din rarele cazuri 
«când avem în adevăr a face cu un fluviu de fruntarie, care 
<îngreuează și împiedică comunicaţia. Pe lângă aceasta 
«avem o serie de diferințe între amândouă țerile pe cari 
«le separă, atât ca forme de teren, cât şi în constituția 
«solului. La Ost, Podolia, un bloc massiv de piatră, pe 
«care-l întretae Nistrul. La Vest în Basarabia numai 
«rocă sfărâmată (loses Gestein); în Podolia, văi stâncoase 
«lungi, înguste, cu multe cotituri, cari fac multe obsta- 
«cole comunicațiilor pe uscat; în Basarabia, ca și în 
«Moldova, văi mai mari, mai largi, cari înlesnesc co- 
«municațiile.. Acolo așezări de oameni (colonizări), mai 
«cu seamă pe înălțimi, aici—și aceasta e tocmai cea 
«mai mare diferință—din loc în loc, în adevăr mai mult 
«în Moldova decât în Basarabia, păduri de foioase pe înălți- 
«mile cari nu sunt de loc neînsemnate și mai cu seamă 
«pe povârnișurile repezi întoarse spre Vest ale văilor. 
«Basarabia se apropie foarte mult prin natura ei de 
«Moldova; Prutul între ele este cu mult mai puțin o 
«<fruntarie naturală decât este Nistrul între Basarabia 
<și Podolia. 

Cu toate acestea Nistrul nu formează încă limita na- 


1) Albrecht Penck, Die natürlichen Grensen Russlands, pag, 22 şi 
23. (Meereskunde, Heft 133) 1918. 


www.dacoromanica.ro 


170 


turală a teritoriului nostru antropogeografic, căci nu- 
meroasele sate românești, cari ajung până aproape de 
Valea Niprului, o dovedesc. Și în adevăr tocmai aci la 
Nipru este una din acele mari limite climaterice, care 
formează o adevărată barieră pentru întinderea mai de- 
parte a unui popor deprins a trăi în anumite condițiuni; 
de aci începe clima cu adevărat continentală a Ostului 
Europei, cu iernile mai reci, cu durata mai lungă a în- 
ghețării râurilor, etc., care de aci încolo merge accen- 
tuându-se spre răsărit cu o mult mai mare intensitate. 

Acelaș lucru și cu limita sudică. Aci Dunărea nu 
formează, și nu a format nici odată, o barieră. Din con- 
tra satele de pe malul ei drept sunt mai mult româ- 
nești; în Valea Timocului trăesc la 300.000 Români, 
iar în Balcani, în Macedonia, Epir, Albania, etc. trăesc 
deasemenea foarte numeroși Români. Aici dar e și mai greu 
de a preciză unde e limita naturală -antropogeografică, 
adică până unde Românul poate trăi, conservându-și toate 
caracterele sale specifice și fără a se atinge acea co- 
munitate de interese materiale şi sufleteşti, cari for- 
mează unitatea întregului popor. e 

Limitele naturale din spre Vest și Nord coincid pro- 
babil cu limitele până unde poporul nostru sa respân- 
dit și şi-a “conservat naționalitatea sa; căci tot cea tre- 
cut peste aceste linii a fost cu timpul desnaționalizat 
și s'a contopit cu alte popoare. l 

Astfel dar limitele noastre extreme antropogeogra- 
fice nu pot fi încă stabilite cu preciziune; totuș, pentru 
o mai mare ușurință, noi, luând de bază răspândirea 
actuală a poporului român, vom consideră aci ca teritoriu 
său etnic suprafaţa diferitelor provincii ale vechei Dacii. 


www.dacoromanica.ro 


171 


IM. INFLUENȚA ȚERII ASUPRA VIEȚII ŞI 
MUNCII POPORULUI ROMÂN ŞI INDICAȚIUNILE EI 
PENTRU PROBLEMELE ACTIVITĂȚII SALE 
CIVILIZATORII. 


După ce am încercat astfel a determină-- mai mult 
sau mai puțin—limitele antropogeografice ale teritoriu- 
lui nostru etnic, să căutăm acuma să analizăm mai 
de aproape cari sunt condițiunile de vieață pe cari 
acest mediu natural le pune poporului nostru, cari 
sunt avantajele și posibilitățile de vieață ce le prezintă 
el, care sunt puterile sale vrăjmașe și ce influență au 
fiecare din acestea asupra firii și vieţii sale. 

Fiecare popor, conştient de individualitatea sa și de 
îndatoririle ce, are a le îndeplini pentru omenire, are 
zestrea sa dela natură, care constă din 2 mari izvoare 
de putere și de bogăţie, și anume: 1) Puterea sa de 
muncă, cu inteligența și toate aptitudinile sale firești, 
și 2) Ţara sa, cu pământul și cu toate izvoarele de 
bogăţie ce se află pe dânsul și sub dânsul. Dela mo- 
dul' cum știe el să se folosească de aceste daruri ale 
naturii depinde viitorul său și sorții de izbândă în 
eterna luptă pe care e destinat să o ducă. 

Im. capitolul precedent s'a văzut cari Sunt însușirile și 
aptitudinile fireşti ale poporului român; rămâne dar să 
examinăm acum și fara sa: să vedem cari sunt izvoa- 
rele de putere şi de bogăţie ce le conţine, care sunt cali- 
tățile și defectele ei și ce îndatoriri decurg pentru poporul 
nostru pentru a desvoltă și spori valoarea acestei zestre 
a naturii și a profită de ea ‘pentru mersul evoldției 


www.dacoromanica.ro 


172 


sale spre progres. Căci noi trebue să fim perfect co.. 
știenți că natura nu îngădue nici unui popor să tră- 
ească numai pentru a vegetă, ci fiecare țară aparține 
numai acelui care știe mai bine s'o valorifice și s'o 
apere mai cu vitejie. | 

Țara oglindește activitatea culturii unui popor și este 
în totdeauna numai aceea ce a făcut din ea poporul care 
o locuește; cu cât această activitate crește, cu atât nu 
mai rămâne din primitivitatea aspectului ei decât relieful 
pământului, iar poporul progresează, producând o civili- 
zație înfloritoare. Cu cât însă această activitate scade sau 
e întrebuințată la exploatări vandale și devastări, cu atâta 
țara decade—ajungând în starea acelor vechi paradise 
cari au fost transformate în pustiuri, cum e Valea Ti- 
grului și Eufratului, prin distrugerea conductelor de iri- 
gații,— Palestina, Vechea Grecie și Spania, prin devastarea 
pădurilor — Țara Incașilor din Peru, Țara Aztecilor din 
platoul înalt al Mexicului, etc., — iar poporul ajunge în 
cea mai grea mizerie, din care numai poate scăpă. 
~ Conduși dar de această idee, vom schiță, în cele ce 
urmează, în linii mari, condiţiunile naturale de vieață 
ale terii, lăsând să se întrevadă activitatea pe care 
poporul are a o desvoltă, și vom lăsă la o parte orice 
detalii — oricât de importante ar fi ele, — cari formează 
obiectul ştiinţelor speciale ce se ocupă cu acele materii. 

Condiţiunile naturale de vieaţă ale unui teritoriu sunt 
în general determinate de următorii factori: Pozițiunea 
geografică, clima și constituțiunea pământului, adică a 
solului, subsolului și apelor. Firește că nu poate intră 
în cadrul acestei lucrări de a da o descriere -— oricât 
de sumară—a  condițiunilor fizice și geografice a te- 


www.dacoromanica.ro 


173 


ritoriului poporului nostru, căci aceste date trebue să 
le presupunem cunoscute. inta noastră este numai de 
a pune în evidență câteva din influențele principale, pe 
cari natură perii le exercită asupra vieții individuale 
şi colective ale acestui popor, și a arătă în linii mari 
cari sunt problemele pe cari i le impune — cari deci 
trebue să cponstituească îndatoririle și aspirațiunile sale 
naturale—și modul cum natura perii îi indică să le 
rezolve, spre a-și puteà afirmă dreptul său de exis- 
tență și sorții săi de izbândă în lupta pentru progres. 
In special vom căută să arătăm cum natura ţerii poate 
să-i înlesneaşcă stabilirea acelei comunităţi cât mai com- 
plete de interese materiale şi sufletești, cari încheagă 
locuitorii țerii întrun tot indivizibil și formează baza 
vieții unei naţiuni unitare, și cum, tot ea, prin influența 
ei hotăritoare, poate să-l ajute în satisfacerea acelor 
interese naționale, dându-i indicațiunile ei pentru acti- 
vitatea civilizatorie ce trebue s'o desvolte în acest scop. 
Vom examină dar mai întâiu influența Poziţiunii geo- 
grafice și a climei şi apoi a teritoriului propriu zis, adică. 
a naturii țerii, 


1. INFLUENȚA POZIŢIEI GEOGRAFICE ŞI A 
CLIMEI. 


Prin Pozihiunea sa geografică, între 1'7%0' şi 
28%5' long. estică și între 430%40' şi 48°45” latitudine 
boreală, teritoriul vechei Dacii, deși face parte din 
Europa centrală, este însă situat la limitele ei din spre 
Europa orientală și sudestul Europei; prin această si- 
tuație dejà, acestui teritoriu îi este asigurată o mai mare 


www.dacoromanica.ro 


174 


variație a condițiunilor sale de vieață, cari se mani- 
festă atât în fauna și flora sa și în vegetația care o 
îmbracă—și prin aceasta deci și în constituția păturii 
superficiale a solului său,—cât și în firea poporului. 
Condiţiunlie determinate de situaţia ce o ocupă această 
țară pe fața 'pământului—care după gradul de latitu- 
dine ar trebui să aibă o climă temperată dulce—sunt 
foarte mult modificate și devin mai variate: prin in- 
fluența condițiunilor climaterice speciale ale acestor 
părți ale Europei, prin relieful și Constituţia pă- 
mântului, prin distribuția apelor și depărtarea de 
Ocean, prin distribuţia vegetației, prin apropierea de 
Stepa rusească, etc. Toate acestea contribuesc a 
produce aci o climă specială — pe care geograful de 
Martonne a numit-o Climă danubiană—și un mediu 
de traiu aparte, ai cărui agenți influențează întrun 
mod hotăritor vieața și munca fizică și intelectuală a 
locuitorilor ei. 

Urmărind mai întâiu unul câte unul factorii cari con- 
stituesc Căma feri, adică: Mersul ‘temperaturii aerului, 
Regimul ploilor şi zăpezilor, Vânturile, Seninătatea ce- 
rului, Umiditatea atmosferei, Nebulozitatea (norii), Fur- 
tunile şi presiunea atmosferică, etc., vom vedeă că fiecare 
impune ahume cerințe vieții poporului şi lasă urmele lor 
în organismul său, în felul său de a trăi, de a munci, a 
gândi și simți. 

Astfel: Mersul temperaturi aerului, cu verile 
foarte călduroase, ajungând până la 43° (la umbră), 
și iernile foarte friguroase, scoborind termometrul până 
la —36* (deci cu o diferință maximă de aproape 80° 
şi medie de 50—55%); și mai mult încă, trecerea bruscă 


www.dacoromanica.ro 


175 


dela vară la iarnă și dela iarnă la vară, a oțelit—fireşte 
după multe sacrificii—organismul acestui popor, cum 
nu sunt multe popoare în Europa. Țăranul care strânge 
recolta în [Iulie “pe Bărăgan în arșița soarelui lucrează 
aproape în aceeaș temperatură, ca și populația din 
Nordul Africei, iar iarna el muncește cu aceeaș vioi- 
ciune aproape pe acelaș ger, ca și locuitorii Siberiei. 
Această adaptare a organismului, de a-și conservă în- 
treaga vigoare la extremne atât de mari de tempera- 
tură, îl face însă rezistent și față de germenii unor boale 
periculoase; astfel la lucrările dela canalul Panama— 
unde Malaria a făcut enorm de multe victime între lu- 
crători—sa dovedit că singurii imuni contra Malariei 
erau Chinezii, și aceasta proveniă tocmai fiindcă or- 
ganismul lor este adaptat—ca și la poporul nostru— 
la acele mari extreme de temperatură caracteristice 
țerii lor. Acest fapt are și pentru noi O mare impor- 
tanță și ne explică de ce și la noi, unde Plasmodiul 
Malariei e atât de răspândit și unde avem atât de multe 
bălți cu Anofeli, boala apare sub o formă cu mult 
mai ușoară şi face cu mult mai puține victime ca la 
alte” popoare. Chiar în regiunea bălților dela Tulcea și 
Brăila, unde vara populațiunea nu poate dormi din 
cauza fânțarilor decât adăpostindu-se noaptea sub po-j 
loace, victimele malariei sunt relativ cu mult mai mici 1) 
ca în Italia, unde sau asanat aproape toate mlaștinele, 
sau ca în Macedonia, etc. Cu o asemenea Constituţie, 
putând munci la toate temperaturile și rezistând la 


') Vezi Dr. Gr. Antipa, Regiunea inundabilă a Dunărei, Cap. III. A. 4. 
Baălţile şi sănătatea publică, pag. 221. 


www.dacoromanica.ro 


176 


anumite boale periculoase ale ţerilor tropicale, și cu 
priceperea sá la munca pământului, poporul român 
—dacă ar fi fost mai numeros—ar fi putut jucà un mare 
rol în civilizarea lumii, ca popor colonizator, cum de 
altminteri o dovedesc și satele românești din Siberia, 
Ohio (Statele Unite ale Americei de N.) etc.: firește 
că deocamdată însă el trebue să se mulțumească a-și 
civiliză încă propria sa țară, care a.rămas în multe pri- 
vințe atât de înapoiată. 

Mersul temperaturii nu a infinențat însă numai or- 
ganismul, ci și întreaga vieață a poporului nostru: mo- 
dul de a locui şi de a se îmbrăcă—și deci și arta de 
a-și construi casele și gospodăria și de a-şi face și îm- 
podobi îmbrăcămintea — felul alimentaţiei, — și deci și 
mijloacele de a-și procură și prepară hrana — modul de 
a circulă și a-și transportă produsele ș. a. m. d. +ai 
mult încă, mersul temperaturii, condiționând vegetaţia 
și felul culturilor agricole, influențează întreaga vieață 
economică — modul de producția, distribuţia şi schim- 
bul bunurilor economice — şi dă directivele muncii fi- 
zice şi intelectuale a poporului — deci și modului său de 
a gândi. Trecerea bruscă din iarnă în vară și durata 
scurtă a vegetațiunii plantelor agricole îl silește la 
unele sforțări cari au intrat în obiceiurile vieții sale— 
ca d. ex. în timpul strângerii recoltelor, când e silit 
să muncească săptămâni întregi dearândul çâte 18—20 
ore pe zi— și de care puține popdare sunt capabile; 
tot aceasta îl silește însă să stea în unele regiuni şi 
aproape toată iarna neocupat. 

Temperatura nu este însă uniformă pe tot teritorial, 
ci e influențată de relieful pământului, așă că pentru 


www.dacoromanica.ro 


177 


fiecare sută de m. de înălțime ea scade aproape cuo 
jumătate de grad; și aceasta a avut și ate de aseme- 
nea influența ei asupra poporului, și mai cu seamă asu- 
prá modului cum și-a colonizat el țara și cum s'a grupat 
populaţia în diferitele ei regiuni. Observând d. ex. in- 
teresanta hartă, a d-lui de Martonne, a densității po- 
pulaţiei Munteniei după regiunile ei naturale, vedem 
că aci — unde arșița cu seceta de vară și gerul de 
iarnă (cu o medie a oscilațiunilor deaproape 800) e mai 
mare ca în tot teritoriul Daciei — populațiunea e mai 
deasă pe sub colinele Carpaţilor (unde media oscilațiu- 
nilor e numai de 559), pe când în Bărăgan și în tera- 
sele joase din Buzău, Romanați și Teleorman popu- 
lația e foarte rară; aci populaţia e concentrată numai 
dealungul malurilor râurilor Buzău, Ialomița, Moştiştea, 
Olt, etc;, unde, având și mai multă umiditate care tem- 
perează secetele de vară, e foartă aglomerată. 

Şi astfel deci vedem că, în toate direcțiile, întreaga 
vieață fizică și intelectuală a poporului este atât de pro- 
fund influenţată de acest singur factor al climei noa- 
stre. Acelaș lucru îl vom constată însă urmărind și 
pe ceilalți factori cari constituesc clima specială a 
acestei feri: 

Regimul ploilor à. ex., şi în special cantitatea 
de apă căzută în diferitele regiuni şi repartizarea ei în 
cursul anului, determină modul culturii pământului 
nostru în diferitele regiuni ale ţerii — și prin aceasta dar 
întreaga activitate a poporului — care hotărește munca sa 
fizică și intelectuală, obiceiurile sale, starea sa psihică, etc. 

Cantitatea totală de apă ce cade —sub formă de 
ploae sau zăpadă, ceață, rouă, grindină — asupra terii 

Gr. Antipas— Problemele evoluției Poporului Român. 12 


www.dacoromanica.ro 


178 


noastre și la ce anume epoce, depinde fireşte de fac- 
torii cari sunt, în afară de acest teritoriu și pentru cari 
numai situațiunea noastră geografică are importanţa ei; 
natura țerii însă hotărește repartizarea acestor preci- 
pitate, prin mijloacele ei de condensarea norilor pe 
cari îi aduc vânturile dominante la anumite epoce. 
Aceste mijloace de condensare sunt: Relieful pămân- 
tului“ și în special munții, Vegetaţia și mai cu seamă 
pădurile, apele şi toate izvoarele de umiditate. 

În munți cantitatea de ploae medie anuală este de 
110 cm. înălțime, în regiunea dealurilor de 70 cm., pe 
podișurile Moldovei și Bucovinei-de 52 — 62, pe podișul 
Basarabiei 41 cm., pe podișul Transilvaniei (fără munți) 
73 cm., în Câmpia Română 55 cm. și în Pusta de 
lângă Tisa 63 cm.; numai în sudul Basarabiei ea este 
sub 40 cm. și numai pe o foarte mică porțiune din 
aceasta — partea de lângă mare—e numai de 30 cm. 
Tocmai această repartizare a ploilor, care este atât de 
hotărîtoare asupra vegetației și a posibilităților culturii 
pământului, este Jolăriloare si asupra felurilor de 
activitate a popula fie și, deci, şi dsupra repartizapei 
si densității ei după posibilitățile de traiu ce prezintă 
fiecare parte a terü. In general însă — deoarece epoca 
ploilor e primăvara, adită țocmai atunci când cresc ce- 
realele, după care vine apoi căldura, care le coace — 
se poate zice că toată suprafața teritoriului nostru, 
afară de regiunea munților înalți și goi, este cultivabilă 
prin diferitele ramuri ale agriculturii, şi aceasta hotă- 
ește activitatea principală a poporului nostru, care îi 
dă caracterul său specific de Popor agricol. 

Clima noastră, cu ploile de primăvară și căldurile 


www.dacoromanica.ro 


179 


de vară, deși atât de favorabilă agriculturii, are totuș 
nevoe de oarecari corective, mai cu seamă la câm- 
pie, unde vegetaţia e oprită în loc după mijlocul verii 
din -cauza arşiței soarelui şi a secetei. Aceste corective 
au fost până în ultimul timp pădurile de câmpie și 
eleștaele, cari serviau ca conservatoare sau rezervoare 
de umiditate pentru atmosferă și pentru pământ, și deci 
și ca mijloace de condensarea norilor, pentru a provocă 
ploile locale, atât de binefăcătocre în timpul verii. Goana 
după pământ de cultură din timpurile din urmă a făcut 
însă ca atât pădurile, cât și eleștaele, să fie sacrificate, 
pentru a se face în locul lor cultura mai rentabilă a ce- 
realelor. Astfel sa produs în clima câmpiei noastre un 
dezechilibru cu efecte foarte rele—verile mai secetoase, 
iernile mai geroase—care cere să fie reparat cât mai 
În grabă. Știința și tehnica cunosc destule mijloace, ca 
printr'o regulare sistematică și o gospodărire mai rațională 
a apelor, să se asigure și o rentabilitate mai mare 
a pământului şi totodată și 6 ameliorare a condiţiunilor 
climaterice. Aci avem dar una din acele indicagiuni ale 
naturii, care dictează hărniciei și priceperii poporului 
nostru cum să-și întrebuințeze activitatea sa civilizatorie 
pentru a-și amelioră mediul de tratu. 

Vânturile dominante, în afară de influența lor asupra 
precipitatelor, mai au și o importanță pentru starea să- 
nătății, și prin aceasta influențează considerabil asupra 
grupării centrelor de populație. In alte părți ele sunt 
utilizate pentru navigația cu pânzele, iar în altele ca 
motoare pentru mori, puțuri, etc., și prin aceasta au o 
considerabilă influență asupra vieții economice., 

Tot astfel și ceilalți factori ai climei — semnătatea 


www.dacoromanica.ro 


180 


cerului, nebulozitatea, starea higromelrică, etc. — in- 
fluenţează fiecare vieața, sănătatea, munca, obiceiurile, 
trupul și chiar starea sufletească a poporului nostru. 
Temperamentul său viu, de ex., își are originea în seni- 
nătatea cerului—însă iernile grele îl fac să fie totodată 
și calm și moderat,—iar trupul său musculos, dar uscat 
în starea higroscopică a atmosferei climei continentale; 
nopțile senine cu lumina lunii i-au desvoltat încă din 
vieața sa păstorească acea bogată fantazie — manifestată 
în poveștile și poeziile sale populare, — acea muzică origi- 
nală, manifestată prin doinele sale, inspirate de freamătul 
pădurii, de cântecul păsărilor, de mimurul apelor și de 
toate acele frumuseți ale naturii în mijlocul cărora își pe- 
trece el vieața. Portul său, cu nelipsita căciulă și sarică, 
nu este și el de cât un produs al climei ș. a. m. d. 

Clima țerii însă nu este uniformă pe tot teritoriul 
etnic al poporului român; deși, în liniile ei mari, 
prezintă pretutindeni o serie de caractere fundamentale 
identice, în detalii ea variază, dela o regiune la alta, 
după cofigurația terenului, după poziţia sa, etc. În unele 
părți e mai mult influențată de clima Europei centrale, 
în altele de clima contimentală și de stepa rusească, în 
altele de apropierea mării, iar în unele din regiunile su- 
dice (din Muntenia, Oltenia, Dobrogea, Banat și din Pustă) 
de clima mediteranee. Această variaţie în condițiunile 
climaterice are de efect o variație a vegetației și deci și 
a felului culturilor agricole ce se fac; prin aceasta ea 
produce deosebiri în felul de a munci al locuitorilor 
diferitelor regiuni, care se manifestă apoi și în firea 
și caracterul lor, precum și în aptitudinile lor. Tocmai 
această variaţie în aptitudinile locuitorilor, după regiu- 


www.dacoromanica.ro 


181 


nile unde trăesc constitue una din bazele principale 
ale progresului întregei națiuni, care astfel poate dispune 
de un număr mai mare de elemente pentru satisfacerea 
variatelor ei necesități în diferitele ramuri de activitate. 

Tot asemenea; pe întreg teritoriul nostru se găsesc 
presărate o întreagă serie de insule cu o climă mai 
dulce, mai adăpostite de vânturi, cu o temperatură mai 
moderată, cu cerul în anumite anotimpuri mai senin, etc. 
Acestea au servit în totdeauna ca refugii şi adăposturi 
pentru oameni cu o sănătate mai debilă, pentru oamenii 
cari căutau o liniște sufletească sau un mediu prielnic 
pentru îndeletniciri intelectyale (d. ex. mânăstirile, etc.), 
ș. a. m. d. Şi acestea au avut o mare importanță pentru 
‘conservarea 'trupească și sufletească a organismului na- 
țiunii, şi o vor aveă de sigur și mai mare, cu cât in- 
tensitatea vieții va creşte mai mult, scoțând nevoia lor 
în evidență. 


2. INFLUENȚA PĂMÂNTULUI ȚERII ASUPRA 
CONDIȚIUNILOR DE LOCUINȚĂ, HRANĂ ŞI 
PRODUCȚIE ȘI INDICAȚIUNILE SALE. 


Dacă clima specială a ţerii a avut și are o influ- 
ență generală atât de mare asupra poporului nostru, 
contribuind la formarea însușirilor sale trupești și su- 
fletești și la regularea felului său de vieață, apoi de 
sigur că natura propriu zisă a ferit, adică Pămân-: 
tul ei, cu tot ce se află pe dânsul .și sub dânsul, l-a 
influențat încă și mai direct și îi determină—după fie- 
care regiune — felul muncii pe care trebue să o des- 
volte pentru a-și asigură existența. Prin mijlocirea naturii 


www.dacoromanica.ro 


182 


pământului, și clima își exercită o influenţă indirectă—cu 
mult mai mare încă decât cea directă pe care am de- 
scris-o mai sus—și mai cu seamă asupra vieții econo- 
mice; căci vegetaţia, de care e atât de strâns legată vieața 
omului, este în mare parte condiţionată de factorii cli- 
mei, și tot astfel și întreaga lume organică de care e 
încunjurat el. 

Lăsând și aci la o parte orice fel de detalii — pe 
cari trebue să le considerăm ca cunoscute — vom 
căută să stabilim în linii mari: 1) care este structura 
acestui teritoriu, 2) cari sunt foloasele și deci posibilită- 
țile de vieață pe cari le oferă el locuitorilor săi și 3) cari 
sunt puterile vrăjmaşe pe cari le opune el desvoltării 
Și vieții acestui popor. 

Procedând astfel, vom puteă vedea cari sunt indt- 
cafiunile pe care natura însăș le dă pentru ameliorarea 
condițiunilor de traiu ale acestui teritoriu și pentru va- 
lorificarea predispozițiunilor sale naturale, adică pentru 
activitatea civilizatorie pe care trebue să o desvolte 
acest popor în țara sa, ca să-și poată asigură propă- 
şirea sa în viitor. Vom căută mai cu seamă să exa- 
minăm acest mediu din punctul de vedere al calităților 
sau defectelor sale: ca teritoriu de locuit, ca teritoriu 
de producție, de circulație și schimb de mărfuri și ca 
teritoriu de vieață colectivă, adică ca teritoriu de stat. 


A) INFLUENȚA CONFIGURAȚIEI PĂMÂNTULUI ȚERII. 


Aspectul general al teritoriului nostru etnic este 
cât se poate de variat, datorit în prima linie reliefului 
său bogat și plin de contraste și hidrografiei sale, şi 


www.dacoromanica.ro 


183 


în special îmbrăcămiritei de vegetație cu care e acoperit, 
bogată în specii de plante și variată în formațiunile lor. 
Toate acestea contribue a formă din acest teritoriu di- 
ferite unități morfologice cu caractere bine definite, cari, 
fără a distruge unitatea sa antropogeografică bine fun- 
dată, îi dau totuș variația necesară pentru a constitui 
o țară bogată prin resursele ei naturale și frumoasă 
prin mulțimea contrastelăr. 

Ca formă generală, teritoriul nostru etnic se apropie 
de o circumferință, adică de acea formă geometrică 
care reprezintă maximul de suprafață cu minimul de 
lungime a limitelor și deci cu minimul posibil de linii 
pe cari poate fi atacat din afară. Cum limitele sale 
naturale sunt formate în mare parte de ape adânci 
sau de munţi înalți, cari constituesc obstacole natu- 
rale, această posibilitate a atacurilor din afară e 
încă și mai mult îngreuiată. Natura dar ne indică, din 
punctul de vedere al apărării naționale și al siguranței 
din afară, că aceasta este forma către care trebue să tin- 
dem la așezarea fruntariilor teritoriului statului nostru, 
și carg deci devine o necesitate dictată de un interes 
național superior. 

Ca situafıe, așezat la coastele Mării Negre și limitat 
prin cele 2 mari fluvii — Dunărea și Nistrul, cari prin 
afluenții lor străbat prin toate ungherele sale — teri- 
toriul nostru este pus în legătură cu lumea mare, 
cu centrele ei mari de consumaţie și de schimb de 
producte. Această situație, la gurile Dunărei și Nistrului 
și la coastele Mării Negre, asigură statului neatârnarea, 
unitatea și puterea, iar populației buna stare materială. 
Marea și gurile Dunărei constituesc dar pentru statul 


www.dacoromanica.ro 


184 


nostru însăș vieața sa, așă că asupra directivelor po- 
litice ce decurg din această indicaţiune a naturii nú mai 
e nevoe să insistăm. 

Intretăierea teritoriului nostru, dela N, la S., cu o 
mare convexitate spre E., de către linia Carpaţilor, 
reprezintă e mare, piedică naturală a comunicaţiei între 
jumătățile sale Vestică și Estică; această, linie este însă 
des întreruptă atât prin cursul Dunărei, cât şi prin nume- 
roasele și largile văi ale râurilor cari străbat (Carpaţii. 
Centrul acestui teritoriu este ocupat de o vastă cetate 
triunghiulară — Podişul Transilvaniei,— care este încon- 
jurat, de jur împrejur, cu. lanțuri de munți, formaţi de 
Carpaţii orientali, Alpii Transilvaniei și munții Apuseni 
(Massivul Bihorului), dar cari lasă totuș — mai cu seamă 
spre N. V. şi S. V. — trecători importante. In această 
vastă cetate,.cu toate văile dela poalele Carpaţilor, a 
fost adăpostul și leagănul neamului nostru, de unde 
apoi s'a scoborit la vale, populând iarăș câmpia mă- 
noasă care se întinde de jur împrejurul ei și care for- 
mează diferitele noastre provincii, reprezintând fiecare 
totodată și câte o unitate naturală cu caractere fizice 
mai mult sau mai puțin speciale. Munţii aceștia dar, cu 
toate crestele lor inalte, deși au aparența de a fi o putere 
vrăjmaşșă desvoltării unitare a neamului nostru, nu au 
fost însă de fapt niciodată o barieră adevărată, care 
să separe și să diferențieze poporul, ci, din contra, ei 
au servit ca un adăpost prețios care i-a mănţinut uni- 
tatea sa. Ciobanul, care de 18 secole își duce oile sale 
dela munte la câmpie și înapoi, nu a cunoscut nici— 
odată o asemenea barieră, ci continuă și astăzi să plece 
la S-ta Maria dela munte spre balta Dunărei — sau 


www.dacoromanica.ro 


185 


spre alte părți ale câmpiei ce înconjoară acești munți— 
și să se urce din nou de S-tul Gheorghe la iarba de 
pe plaiurile Carpaţilor. 

Este dar una dintre marile probleme civilizatorii 
fundamentale, pe cari natura teritoriului o impune nea- 
mului nostru, de a înlătură cât mai neintârziat această 
piedică, îritinzând pe malurile râurilor ce străbat Car- 
pații și pe căile bătute de oile și ciobanii noștri șinele 
căilor ferate, de a sfărâmă stâncile și de a stăbate prin 
tuneluri munții, pentru a creă cât mai multe legături 
între frații cari, cu toate stavilele naturii, nu au putut 
fi înstrăinați în atâtea secole unii de alții. In aceasta 
dar avem 0 indicațiune a naturii, pentru activitatea pe 
care trebue s'o desvolte poporul pentru a-și creà legă- 
turi cât mai intime și lesnicioase între toate ramurile 
sale și între toate regiunile diverse ale teritoriului său. 
Aceste legături înainte de toate vor spori comunitatea 
de interese materiale și sufletești, vor înlesni contactul 
tot mai intim și putinţa unei colaborări tot mai strânse 
între întreaga populațiune a țerii, unificând-o și mărind 
astfel puterea de 'coeziune, care să lege pe toți mem- 
brii aceleiaș naţiuni între ei și pe fiecare de întreaga sa 
țară, spre a formă astfel un tot indivizibil și un stat 
cât mai puternic. 

Tot, astfel aspectul general ne mai arată că întregul 
teritoriu este săpat de nenumărate vă/—mai înguste 
sau mai largi—prin fundul cărora se scurge la vale 
marea cantitate de apă—de aproape 120 cm. înălțime 
anuală—pe care ploaia o varsă în Carpaţi. Și aceste 
văi cu râurile ce se scurg prin ele, ca și Carpaţii, 
departe de a constitui obstacole cari să separe şi să 


www.dacoromanica.ro 


186 


diferențieze populația, au fost şi sunt. adăpostul ei şi 
legătura lor de unire. 

Prin foloasele mari ce le oferă: ca izvoare de umi- 
ditate pentru vegetație —și deci pentru agricultură, vii, 
pomete, pășune, etc. — și pentru potolirea arșiței soa- 
relui și secetelor, ca izvoare de hrană prin cultura peș- 
telui în eleștae, etc., ca izvoare de energie pentru mori, 
herestrae, piuăe și tot felul de instalații industriale cari 
inlesnesc munca omului, ca locuri adăpostite contra 
vânturilor şi căldurilor excesive, cari oferă omului liniș- 
tea trupească și sufletească ș. a. m. d., aceste văi au 
atras în totdeauna — mai mult ca oricare altă parte a 
teritoriului țerii — populaţia spre ele, pentru a formă 
orașe şi sate. Densitatea populației în unele văi din Mun- 
tenia depășește chiar 150 locuitori pe km: p., pe când. 
la mită distanță alături—ca în Bărăgan și Terasa By- 
zăului—ea nu ajunge nici la 20 loc. pe km.p. Aceste 
văi dar nu numai că nu separă populația, dar ele re- 
prezintă chiar optimul ca teritoriu locuibil, şi au astfel 
o mare însemnătate pentru repartizarea populației și ca 
centre de cultură şi civilizare a terii. 

Râurile stăbătând Carpaţii și formând prin ei o serie 
de trecători, văile lor reprezintă totodată și cele mai 
bune căi de comunicațiune, cari au întreținut legătura 
între diferitele părți ale teritoriului nostru etnic și au 
mănținut astfel unitatea poporului. Văile râurilor sunt 
dar acele linii prețioase, indicate de natură, prin cari 
a putut să străbată și să se întindă cultura și civiliza- 
ţia pe teritoriul nostru și cari au înlesnit desvoltarea 
lor armonică la toate ramurile poporului nostru. Și aci 
avem dar încă una din acele fundamentale indicaţiuni 


www.dacoromanica.ro 


187 


ale“ naturii pentru bazele activității ncastre culturale şi 
civilizatorii în viitor.” 

Observând mersul apelor de pe teritoriul nostru ce 
se scurg de pe amândouă versantele Carpaţilor prin 
râurile noastre, vedem că ele merg 'toate spre Dunăre 
şi Marea Neagră. In drumul lor ele străbat toate re- 
giunile de producţie ale țerii. Astăzi — în afară de 
câteva pârae de munte, pe cari plutesc buștenii din 
pădurile seculare, până sunt transportați pe această 
cale la herestrae, și de cele câteva râuri mai mari 
flotabile sau navigabile — puterea lor de transport nu. 
este folosită; dacă însă cursurile lor ar fi regulate, 
astfel cum știința ne dă astăzi posibilitatea, toate pro- 
dusele brute ale regiunilor mănoase pe cari le străbat 
și ale hărniciei poporului de pe malurile lor, s'ar strecură 
pe această cale ieftină spre artera principală a țerii, 
și de acolo spre centrele mari industriale ale țerii, unde 
vor fi prelucrate, sau prin porturi cu vapoarele spre 
centrele mari de consumațiune ale lumii, de unde se 
vor aduce în schimb bogății și mărfurile străine de cari 
avem nevoe. Fiecare regiune de producție din întregul 
nostru teritoriu ar fi astfel legată prin interese vitale 
de centrele industriale dela vale, unde se prelucrează 
produsele lor, sau de porturile dela Dunăre și Marea 
Neagră, unde se vând ele. Ce legătură mai intimă de 
interese între toate regiunile țerii și între toate ramu- 
rile poporului și ce dovadă mai mare de unitate între 
ele decât aceasta pe care natura însăș a creat-o. 

Și aci dar, numai din aspectul general al teritoriului 
nostru, avem o nouă indicaţiune fundamentală a naturii ca 
directivă pentru activitatea noastră civilizatorie viitoare, 


www.dacoromanica.ro 


188 


B) INFLUENȚA NATURII PĂMÂNTULUI ȚERII. 


După ce am văzut că numai din aspectul general 
al teritoriului nostru ne reiese o serie de indicațiuni 
prețioase pentru activitatea civilizatorie a poporului 
nostru, să cercetăm acum mai departe constitupunea 
și predispozitiunile naturale de producție ale pământu- 
lui Jeru, cu tot ce se află pe dânsul și sub dânsul; 
aceasta spre a vedea ce influențe a exercitat și exer- 
cită el asupra vieții și activițății poporului și ce in- 
dicațiuni dă natūra pentru valorificarea acestor predis- 
pozițiuni— adică pentru desvoltarea activității civilizatorii 
—precum și consecințele ce decurg din aceasta cu privire 
la repartizarea populației, colonizare și desvoltarea bo- 
găției naţionale. 

Bucata de pământ care formează teritoriul ţerii 
noastre conține straturi formate în mai toate epocele 
geologice—cari în partea lor joasă au fost apoi în mare 
parte acoperite de ò pătură groasă de Loess—și din 
descompunerea cărora sa format la suprafață, 'sub in- 
fluența agenților climei și a lumii organice, un strat de 
grosimi diferite, care permite creșterea vegetației și care 
constitie Solu? Române. Pământul astfel format con- 
ține atât la suprafață, cât și în toate adâncimile sale, 
diferite substanțe, cari servesc direct sau indirect satis- 
facerii . trebuințelor vieții omenești, iar mulțimea pre- 
cum şi calitatea lor constitue bogăția naturală a 
pământului țerii, Unele din aceste substanțe se între- 
buințează în starea în care se găsesc și omul nu are 
decât a le culege sau a le extrage; pe altele le trans- 
formă natura însăș, şi omul—după nevoile și gradul său 
de cultură —- se mărgineşte numai a le recoltă sau, 


www.dacoromanica.ro 


189 


prin activitatea sa conștientă, caută a regulă, îndrumâ 
și acceleră această transformare; altele, în fine, pentru a 
puteă corespunde necesităților omenești, au nevoe de o 
transformare și prelucrare tot mai complicată, pe care 
omul trebue să o facă singur, servindu-se de instrumente, 
instalațiuni și procedee tot mai perfecționate. 

Toată această utilizare a bogățiilor naturale ale 
pământului țerii cere însă muncă omenească, dela forma 
cea mai simplă a culegerii individuale până la cea mai 
complicată muncă organizată, bazată pe diviziunea 
muncii și specializare și ajutată de mașini perfecționate 
și de procedee stabilite prin cercetări ştiinţifice, Nimic dar 
nu poate pătrunde mai adânc în vieața unui popor decât 
această luptă pentru folosirea bogățiilor naturii spre 
satisfacerea nevoilor sale, care o regulează și o faso- 
nează, până în cele mai mici detalii, după nevoile ei 
indicate de condițiile naturale. Ea schimbă și formează 
întreaga fire trupească și sufletească a unui popor; ea 
îi ascute simțurile, îi formează felul gândirii și-i desvoltă 
energia vieţii. Intreaga istorie culturală a omenirii, dela 
omul primitiv și dela popoarele barbare până la cele 
mai civilizate, nu este decât enumerarea și explicarea ma~ 
nifestațiilor acestei lupte a omului pentru folosirea bo- 
gățiilor naturii; și chiar luptele mari dintre popoare, 
pe cari le enumără istoria universală nu sunt decât 
o consecință a acesteia, care le condiționează și le de- 
termină. Prin aceasta dar se manifestă și influența cea 
mare a țerii noastre asupra vieții poporului, și — cum 
ea singură este influențată de climă și poziția geogra- 
fică—tot printr'insa lucrează şi întreaga natură asupra 
organismului său individual și social, asupra felului 


www.dacoromanica.ro 


190 


muncii sale, asupra culturii sale, asupra desvoltării și 
organizării sale și asupra stării civilizațiunii sale. 

Vom căută dar în cele ce urmează să trecem pe 
scurt în revistă bogăţiile naturale ale pământului țerii 
și să arătăm în linii mari: influențele ce le-au avut şi 
le are fiecare din ele pentru vieața poporului, modul cum 
ştie el să se folosească de dânsele și indicaţiunile ce 
ni le dă natura pentru exploatarea și utilizarea lor cât 
mai perfectă și pentru activitatea civilizatorie ce trebue 
să o desvolte mai departe acest popor în valorificarea 
bogățiilor ţerii sale. 


1, Solul şi problemele valorificării sale. 


Nu poate intră în cadrul acestei lucrări de a da o 
descriere a solului României, a originii, felurilor și a 
calităților sale culturale. Secţiunea agrogeologică din 
Institutul Geologic se ocupă cu multă competință de 
toate aceste chestiuni și a făcut o serie de cercetări 
şi publicațiuni importante pe cari cei interesați le pot 
consultă cu folos. Noi vom aminti aci numai că din 
toată suprafața teritoriului nostru numai pe o foarte 
mică parte — vârfurile stâncoase ale munţilor goi, râ- 
pele, porțiuni din albia pâraelor, etc. precum și nisi- 
purile sburătoare cari au un aspect de deșert — stânca 
a rămas goală, așă că plantele nu pot crește decât 
sporadic fără a fi de vreun folos 'omului, iar că o altă 
parte mai întinsă este acoperită cu ape. Toată partea 
uscată a solului nostru este acoperită cu vegetaţie, așă 
că plantele, întrebuințând ca hrană substanțele din sol, 
le transformă —sub influenţa energiei solare și cu aju- 


www.dacoromanica.ro 


191 


torul apei și acidului carbonic din atmosferă —în pro- 
ducte folositoare omului. Depinde de gradul de cultură 
al poporului, dacă el trebue să-şi adapteze organismul 
şi să se mulțumească pentru satisfacerea nevoilor sale 
cu aceste produse brute, astfel cum i le prezintă na- 
tura, sau dacă, prin activitatea sa civilizatorie, poate să 
le transforme astfel ca să le dea forma pe care o cer 
necesitățile sale; și tot astfel depinde de gradul său de 
cultură, dacă trebue să se mulțumească cu ce-i produce 
natura sau dacă prin activitatea sa poate s'o silească 
să-i producă anume plante, de cari are el nevoe și în 
cantități cât mai mari; ba chiar dacă poate să găsească 
mijloacele, ca alegând anume plante — cari utilizează 
cât mai perfect substanțele nutritive din pământ — și 
cultivându-le, să obțină anume producte cari-i dau 
maximul și optimul posibil—după natura fiecărei regiuni 
—pentru satisfacerea nevoilor sale. Tocmai în aceasta 
constă întreaga problemă a activității civilizatorii pe care 
are poporul nostru a o rezolvi față de pământul cul- 
tivabil al ţerii sale, adică de a căufă ca fiecare por- 
fiune cât de mică din teritoriul său să fie pusă în 
stare de a da prin exploatare sau prin cultură ra- 
Honală si sistematică maximul și optimul de pro- 
ducfie și de rentabilitate; şi în vederea acestei pro- 
bleme vitale trebue să-și desvolte și să-şi organizeze 
el puterile. 

Pentru partea acoperită cu apă problema e aceeaș, 
căci apa—în afară de mportanța ei foarte mare pentru 
multe alte scopuri —solbeşte și ea substanțele nutritive 
aflate în pământ și, prin mijlocirea unei întregi serii de 
organizme, ajunge a le transformă în acele produse 


www.dacoromanica.ro 


„192 


animale sau vegetale, cari sunt necesare vieții omului. 
Și aci dar felul problemei activității civilizatorii a per- 
fecționării mediului este acelaș ca și la uscat. 

Să cercetăm însă mai de aproape: cari sunt factorii 
cari determină producţiunea acelor diferite plante și 
animale, prin cari se pot transformă substanțele din 
pământ în produse destinate satisfacerii nevoilor ome- 
nești și să vedem astfel în ce mod pot fi ei cât mai 
bine utilizați sau influențați, pentru ca ţelurile arătate 
să poată fi satisfăcute mai cu-ușurință. 

Din punctul de vedere al felurilor de producție a 
solului — care e determinată mai cu seamă de urmă- 
torii factori: relieful pământului, natura solului,. condi- 
țiunile climaterice, condițiunile hidrografice și felul vege- 
tației — teritoriul nostru poate fi împărțit în următoarele 
Regiuni -naturale de productie: 

1) Regiunea stâncilor goale, 2) Regiunia pășunilor 
de munte, 3) Regiunea pădurilor de conifere din munți 
(Pădurile de Brad), 4) Regiunea pădurilor de foioase 
din munți (Pădurile de Fag), 5) Regiunea dealurilor cu: 
podgoriile, pometele și fânețele, 6) Regiunea câmpiei, 
podișurilor și stepei tu terenurile agricole, 7) Regiunea 
pădurilor de câmpie și 8) Regiunile inundabile, adică 
Luncile râurilor, Balta și Delta Dunărei . 

Să examinăm dar pe fiecare în parte și să vedem în 
linii mari felul producţiei lor actuale, cerințele cari le 
pun ele vieții poporului și indicațiunile pe cari ni le dă 
natura pentru valorificarea lor printr'o exploatare siste- 
matică și rațională şi prin activitatea civilizatorie a po- 
porului. 


www.dacoromanica.ro 


193 


a) Regiunea stâncilor goale. 


In realitate nu e vorba de o regiune propriu zisă, 
cu o suprafață continuă, ci numai de porțiuni izolate din 
teritoriul nostru (din zona alpină), situate în general la o 
altitudine însemnată și având o, inclinaţiune mare. In 
general ea e formată de creştetele stâncoase ale mun- 
ților înalți și de pereții lor aproape verticali. Suprafața 
lor este relativ mică față de restul teritoriului cultivabil al 
terii. Caracteristica acestor suprafețe este lipsa unei 
vegetațiuni continue, din cauza lipsei unui strat de pă- 
mânt afânat, în care să se poată desvoltă, deci tocmai 
lipsa unui sol propriu zis, care să acopere roca mamă, 
din descompunerea căreia își jea naştere. 

Aice se vede lupta grea pe care sunt silite să o ducă 
câteva specii de plante cu natura, în condițiile cele 
mai imposibile de existență. Mai tot pământul, format prin 
descompunerea resturilor de plante cari se transformă 
în Humus, este spălat de ploi sau suflat de vânturi, așă 
că rămâne stânca goală; numai din distanță în distanță 
se văd mici grupuri de plante izolate, cari cresc în 
puţinul pământ vegetal ce se adună în, scobiturile de 
pe fața orizontală a stâncilor, pe când pe tot restul 
abiă reușesc câteva semințe, înarmate cu aparate spe- 
ciale, de a-și găsi un loc mai adăpostit și a-și înfige 
rădăcinile tħ câte o crăpătură din stâncă. 

Aici, din punctul de vedere al ameliorațiunii So- 
lului, nu e nimic alta de făcut, decât numai acea muncă 
migăloasă de a cruțà şi apără insulele de pământ ve- 
getal ce se formează şi a înlesni vegetației să se în- 
tindă cât mai mult -şi să fixeze prin rădăcinile ei te- 


Gr. Antipa. — Problemele evoluției Poperniui Român. 13 


www.dacoromanica.ro 


194 


ii 


renul. Deocamdată numai prin culesul bureţilor, florilor 
și câtorva plante medicinale, sau al'fructelor — ca fragi, 
afine, smeură, etc. — dela puţinele specii de plante cari 
reușesc a-și găsi un loc de creștere în aceste regiuni, 
sau prin vânatul de Capre negre, Urși, Râși, Vulturi, etc. 
se mai poate doar desfășură o activitate omenească, cât 
de puţin lucrativă, în aceste locuri, cari să dea popula- 
ției învecinate putinţa de a-și câștigă traiul. 

In afară însă de aceste posibilități de traiu, provenite 
din producțiunea proprie—foarte mărginită—a acestor 
regiuni, numai frumusețea lor naturală ar mai puteă 
deveni un mijloc rentabil de câștigul vieții pentru popu- 
lațiune, prin îndeletnicirea ei cu călăuzirea și găzduirea 
turiştilor, Deși la noi Turismul nu este încă desvoltat, 
un popor care munceşte are totuș nevoe de o asemenea 
recreaţie și de sporturi, precum şi de locuri de reculegere 
sufletească în mijlocul frumuseţilor naturii; de aceea 
dar frumusețile acestor regiuni reprezintă și ele un ca- 
pital latent, care va puteă servi odată ca un mijloc prin- 
cipal de câștig pentru o mai numeroasă populațiune din 
această parte a terii, creându-le o nouă posibilitate de 
vieață și de muncă, după cum au creat și în alte țeri, ca 
în Elveția, Tirol, Norvegia, etc. Intre măsurile ce se vor 
luă, pentru valorificarea acestor regiuni și pentru crearea : 
unor nouă ocaziuni de muncă populaţiunii ce le locuește, 
va trebui de sigur să se aibă în vedere și sprijinirea 
turismului, prin toate acele mijloace cunoscute cari s'au 
întrebuințat și în alte țeri, unde au dat naștere la o 
întreagă “industrie și la o vieață foarte prosperă a popu- 
lației acelor regiuni. 


www.dacoromanica.ro 


195 


b) Regiunea păşunilor de munte. 


Deși situate pe cele mai înalte platouri ale Carpa- 
ților, anumite specii de iarbă au reușit—cu tot stratul 
subțire de pământ vegetal — grație inclinării mai mici 
a suprafeței și grație ploilor abundente, să se îmmul- 
țească și să formeze una din cele mai frumoase și mai 
abundente forme de vegetațiune ce le are țara. Aceste 
suprafețe au servit din cele mai vechi vremuri ca pă- 
şune pentru oile ciobanilor noștri, pentru vite şi — în 
locurile de unde transportul e mai lesnicios— ca fânețe. 

Pentru sporirea producţiei acestor regiuni, prin ame- 
liorarea solului, nu e nimic alta de făcut decât de a 
cruță cât mai bine pătura subțire de humus ce acopere 
stânca și de a o feri mai cu seamă de ravagiile apei; 
de asemenea nici printr'o cultură mai bună a ierbii sau 
altor plante nu se pot aduce îmbunătățiri. 

Ameliorări importante se ppt face însă printr'o cât 
mai bună întrebuințare a produsului natural al acestor 
regiuni, adică a ierbii. Pe deoparte dar trebue a se 
căută ca fiecare porțiune să fie pășunată de un număr 
suficient de animale, ca astfel recolta anuală de iarbă 
să poată fi cât mai perfect folosită și să nu rămână să 
putrezească degeaba pe munte; de aceea dar, deocam- 
dată, o cât mai mare îmmulţire a numărului oilor trebue 
să fie țelul imediat pe care să-l urmărim. Pe de altă 
parte însă trebue să căutăm a întrebuință această iarbă 
pentru creșterea unor cât mai bune specii de animale, 
și astfel, pe această cale, să sporim valoarea produsului 
final, în care ajunge a se transformă substantele din 
acest pământ. 


www.dacoromanica.ro 


196 


Prin facerea unor drumuri mai comode, atât de acces 
cât și pentru transportul fânului, prin crearea de lăp- 
tării şi de stâne sistematice, etc., se poate face ca aceste 
pășuni atât de bogate să ajungă a da aceleași produse 
ca cele din Elveţia sau din Tirol, în locul produselor 
inferioare de astăzi. Aci dar trebue desfășurată 0 mare 
activilate zootehmcă consecventă, atât pentru îmmul- 
țirea și ameliorarea rasselor de vite, cari să utilizeze cât 
mai complet aceste pășuni naturale, cât și pentru in- 
dustrializarea și utilizarea cât mai perfectă a produselor 
acestor vite. Ea trebue să se facă după un plan bine 
studiat și consecvent aplicat; și atunci de sigur munții 
noștri vor oferi alte posibilități de vieață; iar, prin oca- 
'ziunile de muncă ce se vor creà, vor puteă hrăni o po- 
pulațiune cu mult mai numeroasă ca astăzi, spre pro- 
pășirea întregului nostru popor. Atunci de sigur că nu 
vom mai vedeă ca o țară atât de bogată în pășune 
de munte ca a noastră să fie nevoită a importă Brân- 
zeturi din Elveţia și din toate țerile Europei, Unt din 
Danemarca, lapte condensat ș. a. m. d.; atunci vom 
vedeă înflorind pe plaiurile noastre o industrie prosperă 
de lăptării și toate derivatele ei, care va ușură traiul 
în orașe, va asigură țerii o serie de articole principale 
de export şi totodată va da o altă prosperitate satelor 
noastre dela munte. 

In această regiune se găsesc adeseori așă numitele 
Turbiere de munte, cari se formează în basinele înalte 
în cari se adună apa și nu are putinţa să se scurgă.’ 
In aceste basine vegetățiunea anuală de plante acva- 
tice — constituită în cea mai mare parte din anumite 
specii, ca: Frica, Calluna, etc.fşi ma: cu seamă dife- 


www.dacoromanica.ro 


197 
rite specii de muşchi din genul Sfhagnum — rămâ- 
nând în apă, putrefacțiunea lor nu se poate face în 
mod complet din lipsă de oxigen; ele sunt dar des- 
compuse prin ajutorul unor bacterii anaerobe, cari 
produc acizi kumici, şi aceștia opresc apoi desvolta- 
rea mai departe a acestor bacterii. Astfel dar vechile 
plante moarte conservă în totul vechea lor structură, 
iar deasupra dor cresc altele nouă; și așă, din an în an, 
se formează o pătură groasă de plante moarte imbibate 
cu apă, cari formează un fel de mlaștine întinse, ne- 
productive şi chiar periculoase pentru vitele ce se ră- 
tăcesc în ele. Aceste furbiere de munte, deși în Car- 
pați nu au întinderi atât de mari ca în alți munți eu- 
ropeni, ocupă totuș suprafețe destul de mari, cari cu 
timpul vor trebui și ele făcute productive. O întreagă 
literatură științifică tratează chestiunea punerii în va- 
loare a turbierelor, și de sigur că prin lucrări sistema- 
tice vom puteà și noi mări considerabil suprafața pășu- 
nilor şi fânețelor noastre de munte. Spre a pune în 
evidență importanța chestiunii, voiu aminti numai că 
unele țeri, cu populațiunea mai deasă ca a noastră, au 
câştigat întregi provincii prin punerea în cultură sau 
ameliorarea în alt mod a turbierelor lor. 


c) Regiunea pădurilor de Conifere din munți. 
Pädurile de Brad. 


O victořie deplină asupra grelelor condițiuni de vieață 
de pe stâncile Carpaţilor au dobândit-o bradul și mo- 
lidul, cari s'au instalat aci, formând cele mai frumoase 
massive de pădure seculară. Ei au pus piciorul în pătura 


www.dacoromanica.ro 


198 


subțire de pământ—formată prin acţiunea îndelungată 
de zeci și sute de mii de ani a agenţilor atmosferei asu- 
pra pietrei, pe care au descompus-o încetul cu încetul — 
și-au băgat rădăcinile adânc între crăpăturile stâncii, 
pe cari și le crapă singuri fără încetare, pentru a putea 
rezistă vânturilo? puternice, și-și creează singuri mai 
departe — din resturile lor putrezite —o pătură tot mai 
groasă de pământ vegetal, pentru a se puteă desvoltă 
și întinde mai înainte. Acești arbori transformă — într'un 
ciclu îndelungat! de aproape 100 de ani — substanțele 
din pământ în lemne de construcție de cea mai bună 
calitate și ne dau un produs de care vieața modernă 
are cea mai mare necesitate pentru satisfacerea nevoilor 
ei. Din nenorocire nevoia de lemne pe piața universală 
şi lăcomia noastră de bani ne-au împins la vandalisme, 
cari vor aveă cele mai grele consecințe, —aceleași fe- 
luri de vandalisme cari au ruinat multe alte ţeri și au 
redus pe locuitorii lor la mizeria din care nu sau mai 
putut ridică niciodată. In loc de a se tăiă cu măsură 
şi de a se lăsă, după cum cere o exploatare siste- 
matică, numărul necesar de seminceri, sau a se face 
însemânţări artificiale — înlocuindu-se chiar unde e ne- 
voe cu specii de mai mare valoare — se taie fără nici 
o regulă și se fac adevărate devastări. 

Pătura de pământ vegetal—aci atât de subțire — ne 
mai fiind fixată, este spălată de ploi şi dusă la vale 
de pârae, cari devin torențiale. La gurile din vale ale 
acestora se formează apoi conuri de dejecţiune, cari 
amenință șoselele, podurile și căile ferate și chiar satele; 
întregi munți se surpă și bucățile de stânci se rostogolesc 
la vale; râurile își schimbă regimul şi la topirea zăpe- 


www.dacoromanica.ro 


199 


r * 


zilor inundă câmpiile și recoltele, iar vara se usucă și 
măresc seceta; râurile navigabile și Dunărea se umplu 
de bancuri cari împiedică navigația ș. a. m. d. O ade- 
vărată calamitate care strică întregul echilibru al naturii, 
strică clima și regimul apelor ţerii și devastează o avuție 
națională distrugând-o pe veci. Nu avem decât să vedem 
jalea din valea 'Topologului, și din câte alte văi com- 
plet devastate de ravagiile apelor și toreniilor. Și în 
schimb, la munte se mărește, prin acest vandalism ne- 
iertat, din ce în ce suprafața regiunii stâncilor goale, 
absolut neproductive; munți întregii, chiar și lângă Sinaia, 
au rămas goi, în dauna locuitorilor din localitate—cari 
rămân în desăvârșită mizerie fără nici o altă posibilitate 
de câștig — şi a întregei economii naționale. 

E nevoe de un puternic strigăt de alarmă, care să 
desmeticească pe cei de [bună credință — cari-și în- 
chipuesc că prea numeroasele herestrae cari sau in- 
stalat de curând la munte, cu liniile ferate și toate 
instalaţiile de devastare, sunt o operă de civilizație, 
care reprezintă progresul țerii și al industriei națio- 
nale— și să oprească pe cei lacomi de bani—adică 
pe politicianii din consiliile de administraţie a așă zi- 
selor „Societăți Române (!?) pentru exploatări fores- 
tiere“ — de a mai fi instrumentele străinilor, cari de- 
vastează pădurile țerii fără a luă nici o măsură pentru 
replantarea lor. ` 

Aceasta e deocamdată adevărata activitate civiliza- 
torie pe care natura ne-o indică în aceste regiuni și 
numai apoi— după ce vom opri devastările— vine 
alcătuirea planurilor sistematice de exploatare rațională 
a acestor păduri, cu toate instalaţiile necesare pentru 


www.dacoromanica.ro 


200 


transportul și prelucrarea lemnului și cele de crearea 
de industrii pentru punerea în valoare în țară a lem- 
nului, în loc de a fi exportat în stare brută sau în 
stare de celuloză și Ja ni se întoarce apoi sub formă 
de mobile, etc. sau de hârtie, pentru a fi plătit cu pre- 
ţuri însutite, 


d) Regiunea pădurilor de foiose din munți. 
Pădurile de Fag. 


Pădurile de brad din Carpaţi se scoboară pe poa- 
lele munţilor numai până la o înălțime aproximativă 
de 500—600 m. deasupra nivelului mării; sub această 
înălțime se continuă păduri de arbori foioși, în cari 
Fagul, Carpenul și Mesteacănul sunt esenţele princi- 
pale. Ele se scoboară la vale până în regiunea dealu- 
rilor și, de acolo chiar, înaintează unele linii, continuân- 
du-se cu întreruperi până în pădurile de câmpie. 

Aceste păduri dau mai mult lemne de foc și de 
lucru și mai puţin lemne de construcție. Fagul, care e 
esența principală, are numai o relativ de mică valoare in- 
dustrială, şi mai cu seamă dacă e „cu inima roşie“. Deşi 
ciclul de.tăeri al acestor păduri e cu mult mai mic ca la 
Brad, totuş sar puteă—printr'o cultură silvică sistema- 
tică, bazată pe cercetări științifice—înlocui esențele de o 
mai mică valoare cu altele de o valoare mai mare— 
Stejar unde e posibil, Frasin, etc.—pentru ca asfel aceleași 
substanțe din pământisă fie "transformate într'un produs 
mai scump, mai folositor și mai rentabil. 

Aceste păduri, prin frunzele lor uscate și prin plantele 
anuale ce cresc între abori, îngroașă mereu pătura de 


www.dacoromanica.ro 


201 


pământ vegetal și-și imbunătățesc singure condițiile 
de producție; totuș cruțarea lor — mai cu seamă pe 
povârnișurile înclinate, unde apele pot provocă formarea 
râpelor goale—este absolut indicată, atât în interesul fixă- 
rii pământului, cât și a rolului lor important pentru clima 
terii. Și la aceste păduri dar exploatarea trebue să se facă 
numai pe baza unor planuri bine studiate, cari să aibă 
în vedere regenerarea, înlocuirea esenţelor inferioare 
cu specii mai valoroase, scoaterea arborilor prea bătrâni 
cari împiedică pe cei tineri să crească și astfel scad 
producția, scoaterea arborilor deperisanți, cari provoacă 
răspândirea boalelor parazitare ș. a. m. d. Dar mai 
cu seamă activitatea civilizatorie trebue să se dirigă către 
facerea drumurilor, cari să inlesnească exploatarea sis- 
tematică şi toate aceste lucrări culturale, precum și 
transportul lemnului din regiunile cele mai înalte. 

Populaţia din regiunea acelor păduri a avut în tot- 
deauna — ca efect al selecțiunii telurice — îndemânarea 
pentru prelucrarea lemnului. Crearea- dar a cât mai 
numeroase mici centre industriale, având de bază lemnul 
ca materie primă și folosindu-se de puterea apelor din 
pârae ca motor, va trebui să facă parte neapărat din 
planul general de exploatare al acestor păduri şi va 
creà o civilizație mai profundă, care va provocà o mai 
mare desvoltare culturală a populaţiei și putinţa îmmul- 
țirii ei în aceste regiuni sănătoase, spre binele între- 
gului popor. 

In cuprinsul și la marginile acestor păduri se găsesc 
numeroase Poene, în cari crește o iarbă foarte abun- 
dentă și de bună calitate; după depărtarea lor de sate, 
ele servesc ca fânețe sau ca pășune pentru vitele lo- 


www.dacoromanica.ro 


202 


cuitorilor, și din această cauză cultura vitelor cu pro- 
dusele ei accesorii este aci mai desvoltată ca în restul 
terii. 

Goana după pământ de cultură face însă în ulti- 
mul timp pe mulți—și mai cu seamă în pădurile Statu- 
lui—să caute a ară aceste poene. Aceasta este însă- atât 
din punctul de vedere al economiei private, cât și mai cu 
seamă din cel al economiei generale a țerii —o mare 
greșeală și chiar o crimă. Din punctul de vedere al 
economiei private, exploatarea acestor pământuri va 
rentă în totdeauna mai bine prin creșterea vitelor decât 
prin cultura cerealelor, căreia atât clima prea rece și 
ploioasă cu vara prea scurtă, ât și pământul— cu 
pătura vegetală prea subțire și cu nivelul apei terestre 
prea înalt — nu-i sunt favorabile. Din punctul de vedere 
al economiei generale însă, aceasta este atât o res- 
trângere a suprafeței locurilor favorabile creșterii vi- 
telor— care dejà e prea mică în țara noastră, — cât -ṣi 
un pericol pentru degradarea solului prin arături, care 
înlesnește spălarea de către ape a pământului de cul- 
tură. l 

Acì dar e locul unde trebue desfășurată o mare 
activitate zootehmică, cu crearea a numèroase centre 
pentru industrializarea laptelui și legarea acestor centre 
de producție cu centrele de consumație din ţară. A- 
ceastă activitate civilizatorie, pe care natura ne-o indică, 
va aduce în adevăr prosperitatea întregei regiuni, spo-` 
rind considerabil buna stare materială și deci și cultu- 
rală a populației ei. 


www.dacoromanica.ro 


203 


e) Regiunea Dealurilor cu Podgoriile, Pometele şi 
Fânețele., 


Pe dealurile delè poalele Carpaţilor, sub zona pădu- 
rilor de fag, se întinde o fășie lungă, care, prin clima 
ei şi prin natura solului, prezintă -condiţiunile optime 
pentru cultura fructelor. In Regat avem aci astăzi peste 
86.000 hect. de vii—în 1913 erau 90.026 hect, vii 
cultivate — și 78.000 h. de livezi de pruni. Privind numai 
harta densității populaţiei după regiunile naturale vye- 
dem_ imediat ce mare importanță are această fășie de 
pământ în vieața poporului nostru. Aci substanțele nu- 
tritive din pământ au putinţa de a se transformă în 
produse de o calitate cu totul superioară și de o va- 
loare mare pentru nevoile omenești. 

Cum puţine țeri din Europa centrală și nordică au 
condițiuni atât de favorabile pentru o astfel de pro- 
ducție, însemnătatea acestei regiuni pentru viitor e și 
mai mare, căci asigură țerii totodată și un produs, 
care e menit să joace un rol principal pentru schimbul 
de mărfuri cu alte state. Se impune dar, ca un interes 
național, o îngrijire deosebită din partea statului pentru 
valorificarea acestor minunate predispozițiuni ale teri- 
toriului. 

Din nenorocire viile noastre din Regat, care înainte 
de a fi distruse prin filoxeră aveau o întindere cu mult 
mai mare, nu au fost încă complet replantate; abiă 
86.000 hect. sunt pe rod, și replantarea —cu toate pro- 
gresele realizats—nu sa făcut pretutindeni cu destulă 
îngrijire; în tot cazul sa lucrat fără sistem, așă că 
un serviciu viticol organizat pe baze științifice ar aveă 


www.dacoromanica.ro 


204 


incă o mare activitate de desvoltat. Pentru a ne da 
seama de importanța viilor noastre, e de ajuns să vedem 
că înaintea răsboiului mondial Regatul României luă al 
7-lea loc între statele Europei, cu o suprafață de 90.000 
de vii și o producție anuală mijlocie de 1.500.000 hectol. 
vin; astăzi noul stat român va ocupă al 4-lea loc în 
Europa —după Italia cu 4 mil. hect. şi 31 mil. hectol. 
producție, Franța cu 1.7 mil. ha şi 56 mil. hectol. pro- 
ducție, și Spania cu: 1.5 mil. ha. și 17 mil. hectol. pro- 
ducție. l 

Cu cultura fructelor stăm însă mult mai rău. Cea nai 
mare parte din cele- 78.000 'hect. de livezi de prune 
sunt proprietate țărănească și produsele sunt de o cali- 
tate cu totul inferioară. Ca activitate pomologică ofi- 
cială stăm foarte rău în raport cu minunatele condi- 
țiuni naturale de producție —cari ajung chiar pe cele 
ale Californiei și Normandiei, — cu toate că tocmai aci 
sar fi putut lucră cu mare succes. Nu sa făcut încă 
nimic pentru înobilirea speciilor sau pentru introdu- 
cerea de varietăți nouă mai rentabile. Țăranul lasă pro- 
ducția la voia întâmplării, fără a luă vreo măsură contra 
omizilor și boalelor parazitare și se mulțumește numai 
«cu ce-i dă Dumnezeu», iar îmbunătățirile reale făcute 
de unii proprietari sunt pe o scară prea mică pentru a 
aveă o importanţă economică; ele ne dovedesc numai că 
cu puțină pricepere și bună voință se poate face foarte 
mult, 

Mai rău e încă cu utilizarea și valorificarea acestor 
produse: rs pica punea, conservarea si tratamentul ma 
defarte al vinului nostru sunt cât se poate de primitive, 
așă că, cu toată calitatea sa naturală superioară, el pierde 


www.dacoromanica.ro 


205 


din această cauză jumătate din valoarea sa. Un cunoşcut 
specialist, viticultor dela Rin 1), scrie despre rodul viilor 
noastre: «Rar am văzut într'o țară un rod atât de mi- 
«nunat și de bogat ca aci în România. Un tablou care 
«amintește de pământul făgăduinței, de profeții Iosua și ` 
«Kaleb. Strugurii atârnă durdulii, dulci ca mierea, mi- 
«nunați ca. formă, mărime și calitate». 

Tot el arată însă și cât de puțin ştim noi să ne fo- 
losim de această bogăţie naturală atât de mare. Astfel 
el arată că numai selecționând strugurii după varietăți 
a obținut «din acest material nobil și prețios rezultate 
«uimitoare», scoțând un vin cu totul superior. Modul cum 
se prepară vinul de către țăranii noștri el îl găsește 
tot atât de primitiv ca și pe vremea lui Noe: «Din lipsă 
«de cunoștințe, podgoreanul român pierde în câteva 
«minute tot câștigul muncii sale din întregul an, prin 
«gospodăria din cale afară de primitivă a pivniţei şi 
«zăcătorilor sale». Din această cauză ies atâtea vinuri 
stricate, oțățite, mucegăite, etc. (câte odată câte 15%/,). 

Și cu toate acestea, renumiți specialiști au apreciat vinul 
nostru roșu ca pe un produs de o calitate cu totul supe- 
rioară, care ar puteă găsi un debuşeu foarte mare pe 
piața universală; iar din vinurile albe:— prin încercările 
făcute de ei—sa dovedit că se poate face o şampanie 
minunată, care poate fi vândută în orice țară; și aceasta 
nu din vinurile noastre superioare, ci din vinurile mai 
slabe, dela Segarcea, Breasta și alte asemenea: locali- 
tăți, cari nu fac parte din regiunile cele mai bune 
viticole ale țerii. 


1) Schmidt. Weinbau und Kellerwirischaft în Rumänien, 1918 


www.dacoromanica.ro 


206 


Cu valorificarea fructelor suntem încă pe o treaptă 
și mai joasă. Conservarea și împachetarea fructelor 
proaspete ca «fructe de masă» — în înțelesul european 
al cuvântului — fie pentru consumul intern, fie pentru 
export, putem zice că nici nu se cunoaște la noi; așă | 
că fructele ce se păstrează pe iarnă ajung într'o stare 
foarte rea—stricându-se pe jumătate—și orașele, cu toată 
producția noastră mare, sunt nevoite să importe iarna 
mere, pere și alte fructe de lux. Țăranii — proprietarii 
celor 78.000 hect. de livezi — dau prunelor întrebuin- 
tarea cea mai primitivă posibilă, transformându-le în 
ţuică, rău distilată și aceasta, și numai foarte puţine 
se usucă, în mod cu totul primitiv, sau chiar se afumă. 
Magiunurile sau marmeladele, ca un produs destinat 
comerțului, aproape nu se fac. Alte fructe uscate, com- 
poturi, siropurile de fructe, etc. de asemenea nu se fac, 
așă că în loc să fim una din țerile mari exportatoare 
de fructe preparate, noi importăm cantități considerabile 
din toate ţerile lumii. Şi ceeace se poate face din toată 
această bogăție de fructe — chiar astfel cum sunt ele 
cultivate astăzi—a trebuit s'o vedem tocmai în timpurile 
de mare nenorocire, când 4 fabrici mari de marmelade, 
cu câte 1200 lucrători fiecare, și o mulțime de alte 
fabrici de conserve, uscătorii de fructe, distilatorii de 
cognac, ţuică, etc. lucrau zi și noapte și exportau cu 
miile de vagoane fructele noastre transformate în ma-, 
giun, marmelade, fructe uscate, compoturi, siropuri,. etc. 

Activitatea civilizatorie dar pe care ne-o indică na- 
tura pentru această regiune atât de importantă a țerii 
este: 

Pentru vii: Alcătuirea unui plan general pentru re- 


www.dacoromanica.ro 


207 


plantarea sistematică a viilor și îmmulțirea numărului 
pepinierelor cari să lucreze după prescripțiunile şi sub 
controlul statului; Staţiuni Oenologice, școale de vieri, 
şcoale de vinificatori (pivniceri), pivnițe sistematice cât 
mai multe ș.a. m. d. Apoi încurajarea și crearea unei 
industrii pentru produsele vinului ca șampanie, cognac, 
tescovină, tartru, îngrășăminte și nutreţ de vite din tes- 
covină, oțet de vin, etc. și a tuturor accesoriilor ei. 

Pentru fructe: Un plan sistematic de replantarea li- 
vezilor cu arbori de rasse mai nobile, adaptați climei 
noastre, crearea -unui număr cât de mare de pepiniere 
de puieţi, educarea unui personal pentru cultura arbo- 
rilor fructiferi, învățători ambulanți de pomologie, mă- 
sari administrative, ca d. ex. instrucțiuni şi înlesniri pentru 
combaterea omizilor și a boalelor parazitare în regiunea 
livezilor ș. a. m. d. Pe de altă parte crearea cât mai 
repede a tuturor acelor industrii pentru valorificarea 
fructelor, instalații publice (frigorifere, etc.) .în orașe 
pentru conservarea fructelor proaspete, asanarea co- 
merțului și regularea transportului fructelor ș. a. m. d. 

Dacă vom porni o activitate conştientă și energică în 
această direcție, putem fi siguri de rezultate neașteptate 
și vom asigură țerii un însemnat articol de export, cum 
-a făcut-o California întrun timp foarte scurt; aceasta, 
bazându-se însă pe ştiinţă și nu pe tradițiile și obice- 
iurile Indienilor, după cum ne lăsăm noi astăzi conduși 
numai de obiceiurile primitive ale țăranilor într'o ches- 
tiune atât de importantă. 

Pământurile din regiunea dealurilor nu se valorifică 
însă numai prin fructe şi legume. Astfel-—mai cu seamă 
în regiunea livezilor de pruni—pământul dintre pomi 


www.dacoromanica.ro 


208 


se exploatează ca fâneaţă și dă o iarbă foarte bună, 
așă că în această regiune și condiţiunile pentru creș- 
terea vitelor sunt foarte favorabile; de aceea activitatea 
culturală trebue să se indrepte și în această direcție, 
și toate cele zise asupra acestei chestiuni, la descrierea 
regiunii pășunilor de munte și a pădurilor de foioase, se 
aplică și aci. | 

Tot astfel, în această regiune bogată în arbori fruc- 
tiferi și în flori de câmp, se găsesc condițiuni foarte favo- 
rabile pentru cultura albinelor — cari transformă sub- 
stanțele din pământ într'un alt produs folositor omului 
şi care-i asigură o bună rentabilitate —și tot astfel și 
pentru cultura viermilor de mătase.:E un mare interes, nu 
numai economic, dar şi social, de a încurajă și a înlesni pe 
toate căile aceste culturi rentabile—precum și cultura pă- 
sărilor de casă — care, fiind condusă de femeie, îi dă o 
ocupație moralizatoare şi-i asigură un venitemai mult la 
gospodăria ei, care mai totdeauna este întrebuințat pen- 
tru a da o creştere mai îngrijită copiilor. 


f) Regiunea Câmpiei, Podişurilor şi Stepei. 
Terenurile agricole. 


Deși din punctul de vedere al constituției și originii 
solului, a condițiilor climaterice și a vegetației naturale, 
avem de a face cu unități geografice deosebite, din punctul 
de vedere al producţiei lor actuale, le putem totuș.trată 
la un loc; aceasta deoarece toate treise exploatează prin 
agricultură propriu zisă, adică substanțele nutritive con- 
ținute în pământ se transformă — prin mijlocirea unor 
anumite specii de plante cari se cultivă pe el sau a ani- 


www.dacoromanica.ro 


209 


malelor cari se hrănesc cu aceste plante—in anume pro- 
ducte, cari au pentru om maximul de valoare de în- 
trebuințare și de schimb. Această unitate de produc- 
ție astfel compusă formează în tot cazul baza agricul- 
turii române și. principalul izvor de bogăţie al terii, 
din care trăim cu toții și din cari și statul își trage cea 
mai mare parte din veniturile de ári are nevoe pentru 
îndeplinirea misiunii sale și sarcinelor sale culturale şi 
civilizatorii. Este deci cea mai importantă regiune de 
producție, care are și cea mai puternică influență asupra 
întregei noastre vieți individuale și colective și dela 
starea și organizarea căreia depinde starea întregului 
nostru stat și instituțiunilor sale. 

Nu este firâște aci locul de a încercă măcar să ară- 
tăm cum se face astăzi agricultura la noi și cum ar trebui 
să se facă mai bine; aceasta o studiază o întreagă 
știință, cu specialiștii și numeroasele ei instituțiuni, și 
formează obiectul preocupărilor unui departament spe- 
cial cu un întreg stat de funcționari. Voiu încercă nu- 
mai să dau în linii mari câteva directive și să atrag 
atențiunea asupra indicațiunilor pe cari ni le dă natura 
specială a ferii pentru activitatea civilizatorie în această 
iamură principală a vieţii poporului nostru; aceasta, 
cum am arătat la începutul acestui capitol, trebuind să 
consteă în «a căută ca fiecare porțiune cât de mică 
din teritoriul țerii să fie pusă în stare de a da prin 
exploatare sau cultură rațională și sistematică maximul 
și optimul de producţie și de rentabilitate», 

Examinând mai întâiu predrsfozihtumle naturale 
ale acestei porfiuni a teritoriului nostru pentru cul- 
turile agricole, găsim—întru cât privește so/u/—cele mai 

Gr. Atipa. œ Problemele evoluției Poporului Român. 14 


www.dacoromanica.ro 


Li 


210 


favorabile condițiuni posibile pentru cultura cerealelor. 
In adevăr în aceste locuri grosimea păturii pământului 
de cultură trece de 1 m. și e: sau vechiu pământ de . 
stepă — continuarea vestitului pământ de stepă din sudul 
Rusiei numit „Cernozem“ (Pământ negru)—sau pământ 
format de pădure, ca în Vlașca, Teleorman, etc. Și în 
adevăr, dacă avem umiditatea necesară, pâmântul nostru, 
fără nici o întrebuințare de îngrășăminte — cel mult 
cu o arătură mai adâncă, pentru a scoate la suprafață 
pământ nou, — poate da recoltele cele mai abundente. 
In linii generale dar se poate zice că solul nostru conține 
toate substanțele necesare pentru cultura cerealelor, și 
că„aceste substanțe se valorifică de îndată ce au umi- 
ditatea necesară care să le solvească. Aceasta însă nu 
insemneza ce vom putei merge la infinit fără a fi 
constrânși să întrebuințăm . îngrășăminte, sau măcar să 
facem gunoieri. Cultura unilaterală ce se face de atât 


timp, care extrage din pământ mereu aceleași substanțe 


nutritive, a început dejâ—și mai cu seamă pe pămân- 
turile țăranilor — a produce prin unele locuri efectele 
ei rele; apoi prin unele regiuni avem și pământuri mai 
slabe, cari cer dejà astăzi anume îngrășăminte pentru 
a li se spori producția.. Nu se poate dar acceptă cu 
ușurință şi generaliză fraza, care mereu se repetă, că 
„pământul României n'are -nevoe de îngrășăminte“, ci 
chestiunea fřebue studiată cu deainănuntul pentru fie- 
care regiune de către specialişti, cari să dea agriculto- 
rilor toate indicațiunile necesare și să-i pună în stare 
de a-și menține pe baze științifice puterea de producție 
a solului lor, întrebuințând anume acele îngrășăminte de 
cari ogorul lor are nevoe și nu acelea pe cari le reco- 


www.dacoromanica.ro 


211 


mandă reprezentanții interesați ai diferitelor fabrici din 
lume. 

Intru cât privește Chma, cu toate că în unele re- 
giuni — Bărăganul, Bugeacul, Sud-Estul Moldovei şi 
Dobrogea—8 prea secetoasă, totuș, perioda ploilor de 
primăvară tocmai în epoca vegetației cerealelor, apoi 
căldurile de vară în epoca coacerii lor, și .în fine pe- 
rioada ploilor de toamnă—și nu mai puţin cețele înde- 
lungate de toamnă cari îmbibă și ele pământul cu 
umiditate — în timpul arăturilor și semănăturilor de 
toamnă, sunt în general cât se poate de favorabile. 
Ceea ce e rău, e că avem adeseori și ani excepționali, 
cu secete foarte mari, cari, dacă se repetă prea des, 
duc la adevărate calamități — ca la criza dela 1899 
sau din 1918,—cari sguduesc întregul organism al sta- 
tului. Asemenea ani, mai mult sau mai puţin, secetoşi 
îi avem în aceste en cam în proporția de 4 din 
10, și, în tot cazul, 'aproape nu e an în care să nu 
fie nici o regiune care să nu fi suferit de secetă. In 
această privință dar natura ne indică, că trebue să gă- 
sim oarecari corective ; aceasta, fie schimbând cu totul 
sistemul de cultură a! regiunilor prea expuse la secete, 
fie făcând lucrările necesare —pe cari ni le arată şti- 
ința — pentru combaterea lor. In special trebuesc avute 
în considerare suprafețele foarte mari — de cel mai bun 
pământ de cultură — cari cad sub linia precipitatelor 
de 500 mm anual. 

Intru cât privește corectivele pentru ameliorarea con- 
diţiilor-Climatice din aceste regiuni, am arătat că ele 
constau în creareajde mijloace artificiale pentru conden- 
sarea vaporilor din atmosferă și pentru provocarea 


www.dacoromanica.ro 


212 


ploilor locale (păduri, bălți, etc) și în crearea de cât mai 
multe basine de apă — eleștae, canale, etc. — cari să 
întrețină umiditatea aerului și a pământului. Retmpădu- 
ririle artificiale ale locurilor mai puţin productive și re- 
înființarea vechilor eleștae—cari înainte erau aproape. 
pe fiecare moșie și sau secat de când morile de apă 
au fost înlocuite de morile cu vapori—ar fi un foarte 
salutar mijloc pentru potolirea întru câtva a secetelor. 
Firește că toate aceste eleștae vor trebui să fie con- 
struite sistematic după nouăle cerințe ale științei, spre a 
puteă da prin piscicultură și venituri considerabile pro- 
prietarilor lor. i 

Toate aceste corective, oricâtă importanță ar aveă 
ele, sunt însă mijloace prea mici pentru o problemă 
atât de mare. Trebue să ne gândim că e vorba de 
partea cea mai însemnată a teritoriului agricol al țerii, 
“de puterea de producție a căreia depinde întreaga 
vieață, a statului și bună starea populațiuni; aceasta 
dar cere o soluție radicală, în stil mare — oricât ar 
costă ea, — pentru a nu mai fi la discreția capriţiilor 
naturii și a nu mai fi nevoiți să ne uităm mereu la cer, 
pentru a ști dacă vom puteă plăti cupoanele datoriei pu- 
blice—ameninţați adeseori de a fi puși din această cauză 
sub control financiar—și dacă vom aveà cu ce între- 
ține mai departe mașina statului cu tot aparatul ei de 
funcționari și instituțiuni. Oricât ar costă executarea 
unei șoluții radicale—numai dacă condițiile naturale o 
permit —poporul întreg are îndatorirea de o aduce la 
indeplinire, căci prin aceasta își asigură neatârnarea, 
puterea și soliditatea întregei sale viețe materjale, pu- 
blice și private. 


www.dacoromanica.ro 


213 


Soluția radicală dar nu poate fi decât orgamzarea 
unei vaste gospodării a cantitălii de apă, care intră în 
teritoriul nostru — fie sub formă de precipitate atmosfe- 
rice, fie adusă de râuri și fluvii, fie din stratul de apă 
Subterană—și întrebuințarea ei cât mai rațională, pentru 
a fecundă pământul, acolo unde și când e nevoe de dânsa. 
Inainte de toate e dar necesar să avem un serviciu 
special de Hidraulică agricolă, care' să adune toate 
elementele, să studieze, să propună soluţiile şi să le exe- 
-cute; pentrucă asemenea lucrări— atât de costisitoare— 
nu se fac nici prin diletanți improvizaţi ca specialiști și 
nici prin inspiraţiuni geniale, ci numai prin munca continuă 
—bazată pe știință și observaţii îndelungate în localitate— 
a unui întreg stat major de specialişti, bine pregătiți în toate 
direcțiile (hidraulică, agricultură, silvicultură, piscicultură, 
pemologie, biologie, podologie, etc.) atât de variate ale 
acestei mari probleme. 

Pentru a ne da seama de șansele și posibilitățile 
unor asemenea soluții, voiu aminti numai, că cantitatea 
totală de apă, de care putem dispune pe teritoriul nostru 
provine: 1) din apa adusă de râurile și fluviile ce intră 
în acest teritoriu, plus cantitățile cari se mai adaug, 
aduse de afluenții lor din afară, ca de ex. afluenții Du- 
nărei din Bulgaria și Serbia, afluenții Nistrului din 
Ucraina, afluenții Tisei din spre Ungaria, etc. 2) Din 
precipitatele atmosferice cari cad asupra ferii și cari, 
cum am văzut, în Carpați se urcă până la enorma în- 
nălțime de 1.20 m. anual, iar în stepă se reduc chiar 
sub 30 ctm. și 3) Din stratul de apă subterană, care 
insă în majoritate provine tot din apa adusă de pre- 
cipitatele atmosferice. Problema este dar de a pune 


www.dacoromanica.ro 


214 


stăpânire pe toată această apă și a nu o lăsă să se 
scurgă când vine în cantități mari—spre a inundă de- 
geaba câmpiile, devastându-le, și a se scurge apoi în 
mare fără a fi făcut decât rău,—ci de a o îmmagazină 
și de a o utilizà apoi pentru a fecundă pământul, acolo 
unde e nevoe şi când necesitățile vegetaţiunii o cer. 

Aceasta se poate face creând mari basine la ori- 
gine pentru a prinde apele mari de primăvară aduse de 
râuri — Dunărea d. ex. aduce vara, când e la etiaĵ; nu- 
mai 2000 m. c. pe secundă, pe când la epoca apelor 
mari îș isporește debitul până la 36.000 m. c. pe secundă 
și tot astfel construind baraje în văile munților, pentru 
îmmagazinarea cantităților enorme de ploae ce cad acolo, 
spre a le duce apoi prin canale și a le întrebuință pe 
toate acolo unde și când va fi nevoe. 

Când studiile acestor mari lucrări vor fi terminate, 
atunci se va putea vedeă: cari sunt cantitățile de apă 
cari pot fi îmmagazinate, ce anume destinații li se dă 
și cari sunt regiunile cari vor fi irigate. Atunci numai 
se vor puteă face și calculele de cost, amortizare și 
rentabilitate. Firește că aceste lucrări de 77mpare vor 
trebui să fie completate și prin altele de drenare a 
pământurilor prea umede, precum și de zudzpuzre a 
pământurilor inundabile. Toate acestea nu numai că 
vor amelioră pământul nostru agricol, punânău-l în cea 
mai bună stare de producție, dar chiar vor spori con- 
siderabil suprafața cultivabilă a țerii. 

Voiu cită numai câteva exemple, spre a arătă ce re- 
zultate strălucite s'au obținut în alte părți prin asemenea 
mijloace și cât de incurajatoare sunt ele pentru noi: 

In sudul Spaniei, unde cantitatea de apă provenită din 


www.dacoromanica.ro 


215 


precipitările atmosferice e foarte mică, s'au construit 
încă din timpurile vechi (din secol. XVI) baraje, cari 
îmmagazinează apele de munte în văi, pe cari Spaniolii 
au învățat încă dela Arabi să le construiască. — «Acolo, 
«odată cu limita terenului de irigație a fiecărui baraj 
«dintr'o vale, încetează orice posibilitate a cultivării 
<agricole a solului, pe când, înlăuntrul acestei limite, pă- 
<mânturi, cari altfel sunt sterile, ajung la o astfel de 
«productivitate, încât se poate cultivă pe ele orice plantă 
«şi permit strângerea a 2 recolte pe fiecare an!). 

In Egipt, Lord Evely Cromer a construit, cu o chel- 
tueală de Y77.500.000 Fr., o măreață instalație pentru 
irigarea terii. In valea cu barajul dela Assuan se pot 
immagazină peste 1.100.000.000 m. cubi de apă din 
Nil, care în timpul secetei se distribue, prin canale, 
la distanțe foarte mari, asupra ţerii.: «Ultimul raport pe 
«care l-a făcut Lord Cromer, înainte de plecarea sa, 
«conţine date foarte importante asupra succeselor de 
«până acuma ale acestei irigații. După acesta, valoarea 
«pământului irigat sa urcat cu 650.000.000 Fr., iar 
«arenda anuală cu 37.500.000 Fr.; valoarea recoltei 
«bumbacului în acel an (1906) s'a evaluat la 720.000.000 
«Fr. 2). 

In Statele Unite s'au irigat de asemenea suprafeţe 
foarte însemnate; barajul zis a lui Roosevelt, în Arizona, 
care îmmgazinează 1.500.000.000 m. c. de apă, udă 
64.000 hect. de pământ. «Astfel de inștalațiuni de iri- 
«gațiune transformă, în westul steril («the arid west») 


1) P. Ziegler. Der Talsperrenbau. II Th., pag. 1. 
:) Dr. A. Esterer, Die wirtschaftliche Bedeutung der Talsperren, 
Halle a S. 1911, pag. 4- 


www.dacoromanica.ro 


216 


«al Statelor Unite, deșerturi în grădini, în cari se cultivă 
«pentru export Persice, Mere, Pere, Caise, Prune, Ci- 
«reșe, Căpşuni și Smeură. In teritoriile irigate se plă- 
«tește hectarul de pământ necanalizat cu 1.250 Fr., 
«pe când cel amenajat și încercat cu prețul înzecit» 1). 

Din aceste foaste pustiuri ne vin dar astăzi toate acele 
minunate fructe, proaspete și conservate, cari inundă 
piețele Europei și se vând cu prețuri mari, cu toată 
concurența fructelor indigene. 

Aceste cantități de apă, odată îmmagazinate în re- 
zervorii, vor puteă însă servi în acelaș timp încă și la 
multe alte scopuri, cari au și ele o mare importanță 
pentru economia națională. Cu modul acesta rentabilitatea 
lor se va mări și putinţa de a le amortiză mai cu ușurință de 
asemenea. Ele -mai pot servi: 1) pentru aprovizionarea 
cu apă de băut a orașelor; 2) ca unul din cele mai 
mari izvoare de energie, deci ca o întreagă bază pen- 
tru centrele industriale ce se vor creă atât în jurul lor, 
cât și la distanțe, unde li se va transmite energia prin 
electricitate; 3) pentru a regula alimentarea râurilor 
şi canalelor de navigație și plutire, întreținându-le ni- 
velul în epoca apelor joase; 4) pentru oprirea inun- 
dațiilor și împiedicarea ravagiilor ce le produc vii- 
turile râurilor; 5) pentru piscicultură. Apoi canalele prin- 
cipale cari vor servi pentru distribuirea apelor agricole, 
vor puteă servi și pentru transportul ieftin cu șlepurile 
al productelor terenurilor irigate ș. a. m. d. Toate aceste, 
dar vor puteă contribui mult la amortizarea sumelor 
mari ce ar trebui să se cheltuească pentru această im- 


1) R. Weyrauch, Der Wasserbau., Berlin 1908, pag. 13, citat de: 
Esterer. i 


www.dacoromanica.ro 


217 


portantă lucrare, care însă în prima linie trebue să aibă 
în considerare interesele agricole. 

Aș puteă cità numeroase exemple—daca cadrul aces- 
tui studiu ne-ar permite—spre a dovedi cu cifre ce 
enorme progrese s'ar puteă realizà, în toate aceste di- 
recțiuni, printr'o gospodărie rațională a apelor din te- 
ritoriul nostru, și ce baze ale unei adevărate civiliza- 
țiuni, — care să pătundă adânc în toate colțurile țerii și 
în toate păturile populației — s'ar aşterne. 

Știu că ni se va obiectă că toate acestea costă sume 
enorme și că noi nu dispunem de capitalul necesar; 
poate chiar sar propune darea în concesiune pe un 
număr de ani a terenurilor, etc., pentru ca capitaliștii 
străini, prin combinații financiare, să poată luă smân- 
tâna plusvalorii create, iar țara să plătească în urmă 
rizicurile, La aceasta voiu răspunde, că toate acestea sunt 
o superstiție veche, care, în toate țerile, a costat multă 
dijmă nejustificată în favoarea băncilor. Gospodăria răs- 
boiului din anii aceştia a dovedit în toate țerile cât se 
poate face de mult şi în această direcţie cu mijloacele 
proprii ale țerii, numai dacă e pricepere șito bună 
organizare !). 

Când e o lucrare bine studiată, care produce o plus- 
valoare mare necontestată și o rentabilitate sigură, atunci 
aceasta valoarează de sigur cel puțin tot atât de mult 
ca și aurul acumulat în bănci, pe baza căruia se emite 
monetă. Pe baza aceasta dar se poate finanţă, sub con- 
trolul și garanția statului, și o asemenea lucrare, sindi- 
calizându-se—la nevoe în mod forțat chiar—proprietarii 


1) Comp. şi Cap. IV. A. III. 3, $. 4. 


www.dacoromanica.ro 


218 


interesați și afectându-se sporul veniturilor moșiilor iri- 
gate pe un număr de ani; recoltele câmpiei, asigurate 
și sporite, vor plăti mai repede cheltuelile decât ne-o 
inchipuim. Ne-a lipsit numai geniul financiar pentru or- 
ganizarea unei asemenea întreprinderi, căci altfel lucrarea 
ar fi trebuit să se execute de mult. 


sk 
* * 


Dar nu numai în această direcție are a se întinde 
activitatea civilizatorie în regiunea cea „mai însem- 
nată a agriculturii noastre; căci În afară de factorii na- 
turali—solul și clima—mai sunt și alți factori cari con- 
diționează producția —între cari cel mai de căpetenie 
e modul cum se jace cultura — şi cari trebuesc: exami- 
naţi fiecare cu deamănuntul pentru a vedeă unde trebue 
să punem pârghia spre înălțarea ei. 

Examinând, în adevăr, statisticile producției mijlocii 
la hectar pe ultimii 10 ani (1906-10 și 1911-15) din vechiul 
regat și comparând rezultatele cu producţia mijlocie la 
hectar a celorlalte ţeri din Europa, vedem că stăm foarte 
rău. Următoarea tabelă comparativă — alcătuită de d-l I, 
Scărlătescu, în calitate de locţiitor de Director al Sta- 
tisticei Generale 1)—arată această comparațiune—pentru 
10 ţeri—a producției mijlocii la hectar a grâului, orzului 
ȘI Ovăzului. 


1) Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, Statistica agricolă a Ro- 
mâniei pe 19i1—915, pag. V. Bucuresti 1918. 


www.dacoromanica.ro 


219 


Producțiunea mijlocie la ha. în chiniale 
metrice. 1) 


Gr âu i Orz Ovăz 
1906-10 1911-15 1906-10 1911-15 1906-10 IQII-I5 
1) Danemarca. . 28,5 31,6 214 225 18,1 18,7 
2) Belgia . . . 24,1 25,3 27,1 27,5 24,8 23,8 
3) Olanda” . . . 23,5 25,2 26,3 26,2 22,4 20,6 
4) Englitera . . 22,1 21,3 19,6 18,7 18,9 18,0 
5) Suedia . . . 20,9 21,0 15,6 16,9 140 149 


6) Germania . . 20,1 21,7 19,6 20,9 19,7 . 19,9 
7) Austria ~. . 15,0 13,9 14,2 15,6 12,3 13,1 
8) Franța . . . 13,6 13,5 13,0 141 126 1341 
9) Ungaria . . . 11,8 13,4 ,12,2 143 10,5 115 
10) România. . . 11,1 11,5 —2) 104 —3) 95 


După cum se vede dar, România ocupă cel din urmă 
loc între aceste 10 teri, unele din ele dând o producție 
la hectar. chiar de 3 ori mai mare ca a noastră./ Chiar 
față de provinciile alipite, producția medie la hectar 
în vechiul regat este cu mult inferioară, fiind întrecută 
cu peste 50%, de foastele provincii autsro-ungare; 
Banatul o întrece chiar cu peste 650, și chiar Mara- 
mureșul, unde condiţiile climei sunt cu mult mai grele 
pentru culturile agricole, tot are o producție medie la 
hectar cu vreo 150%, mai mare. Numai Basarabia se 
apropie de vechiul regat, întrecându-l totuș cu vreo 5%,. 

Aceasta ne arată dar cât de mult avem de lucrat, dar 
totodată și cât de mult avem de câștigat printr'o activitate 
civilizatorie energică și conștientă. Firește trebue să ținem 
seamă, pe de o parte, de faptul că densitatea populaţiunii 
noastre și condițiunile generale economice ale țerii nu 


'1) Pentru toate celelalte ţeri, afară de România, mediile sunt 


numai pentru 4 ani, 1911—1914. 
3) Nu s'a calculat producţiunea după greutate, 


www.dacoromanica.ro 


220 


permit încă o intensificare prea mare a agriculturii, iar 
de altă parte, și de faptul că prețurile cerealelor au 
crescut acum atât de mult, că spesele de producție 
pot fi mărite și ele considerabil pentru a obține o pro- 
ducție mai mare la hectar. 

Nu e locul să insistăm aci asupra tuturor acelor 
imbunătățiri atât de necesare, cari ne pot duce lao 
sporire considerabilă a producției și rentabilității agricul- 
turii noastre, Voiu cită între acestea numai: perfecționarea 
sistemelor de cultură ; selecționarea în stil'mare a semințe- 
lor; combaterea boalelor parazitare ; îmmulțirea numărului 
plantelor de cultură, pentru o utilizare mai perfectă și 
mai rațională a substanțelor nutritive din pământ de- 
cât se obține numai prin cultura unilaterală a ce- 
realelor; perfecționarea uneltelor și introducerea într'un 
stil cât mai mare a mașinelor agricole, pentru a înlocui 
(ca în America) braţele cari ne lipsesc, căci astăzi în 
„epoca maşinismului“ numai cine lucrează cu mașini 
şi motoare poate birui cu produsele sale în concurența 
mondială; creșterea mai rațională a vitelor de tracțiune și 
de consumaţiune, a porcilor, oilor, etc., pentru o mai 
bună valorificare a produselor naturale și utilizarea restu- 
rilor; cultura sistematică în stil mare a legumelor + Avicul- 
tura, Piscicultura, Viticultura, Pomologia, Apicultura, Se- 
ricicultura, etc. ca culturi anexe; apoi toate industriile 
anexe ale agriculturii—după regiuni—și cele cari prelu- 
crează și transformă chiar în localitate produsele agricole, 
valorificând totodată și puterea de muncă a locuitorilor 
în timpul iernii, când sunt neocupați ș. a. m. d. 

Toate acestea pot să sporească considerabil produc- 
tivitatea acestei regiuni — rămasă în urmă față de alte 


www.dacoromanica.ro 


221 





țeri—și să creeze nouă posibilități de vieață și de muncă 
remunerătoare pentru o populație cu mult mai nume- 
roasă. Ele trebuesc dar urmărite fiecare de aproape, 
după un plan sistematic bine studiat, și mai cu seamă 
de către departamentul— care din nenorocire lâncezește 
de ani de zile — în sarcina căruia cade desvoltarea și 
incurajarea acestor ramuri de activitate naţională; e 
timpul ca şi acesta să se organizeze cât mai repede în 
mod special în vederea rezolvirii acestor mari pro- 
bleme și să-și formeze specialiști adevăraţi, în locul ce- 
lor improvizați de cari se servește astăzi în mare ` 
parte. 

Toate aceste îmbunătățiri fundamentale se pot face 
cu succes și în relativ scurt timp, cu condiție să fie 
bazate pe știință; şi- nu înțeleg prin aceasta știința im- 
portată fără nici o critică, adică consultarea unor spe- 
cialiști sau cărți străine cari au în vedere şi cunosc 
numai alte probleme decât cele speciale ale noastre; 
când zic știință, ințeleg aplicarea principiilor și metodelor 
științei la problemele speciale ale țerii noastre, înțeleg 
să se facă observaţiuni, cercetări și experimentări sis- 
tematice îndelungate asupra solului și climei noastre, 
asupra condițiunilor naturale fizice şi biologice, asupra 
condițiunilor de vegetaţie, condițiunilor economice, etc, 
Şi toate acestea se pot face numai în institute științifice, 
conduse nu de funcționari cu o educație biurocratică, ci 
de oameni de laborator, specializați în toate ramurile, 
cari, dacă recoinandă aplicarea unei măsuri, își dau seamă 
de toată importanța și de efectele ei, și nu consideră 
țara întreagă ca un câmp de experiențe diletantice și 
costisitoare, 


www.dacoromanica.ro 


222 


Tocmai deaceea e de mirat că o țară a cărei exis- 
tență e bazată pe agricultură — peste 90%, din pro- 
ducție și aproape 82%, din populație e agricolă — nu 
are până azi încă niciun singur Institut agromonic la 
înălțimea cuvenită—cum e de ex. Institul Geologic pentru 
studiul subsolului, — când ar trebui să fie cel puţin în 
fiecare regiune câte unul. Crearea dar, a unui Institut 
agfonomic central, care să aibă îndatorirea de a stu- 
diă cu deamănuntul solul nostru și toate problemele 
agricole, astfel cum se prezintă ele în clima şi condi- 
țiunile noastre naturale speciale, precum și crearea a o 
serie de Szafuni experimenta le agronomice în diferite 
regiuni ale țerii, este una din necesitățile cele mai im- 
perioase. „Nu mai vorbesc de învățământul agricol — 
inferior, mediu şi superior — care trebue reorganizat 
din fundamentele sale și adaptat condițiunilor poastre 
speciale naturale, economice și sociale. In fine nu pot 
să nu pomenesc și despre marea importanță pe care 
o au Muzeele agricole pentru popularizarea cunoștințe- 
lor și procedeelor agricole, și aceasta mai cu seamă fn- 
tr'o țară unde se dovedeşte pe fiecare zi că mijloacele 
intuitive au cea mai mare importanță culturală. Numai 
prin asemenea mijloace vom puteă grăbi intensifi- 
carea agriculturii noastre de care avem atât de mare 
nevoe, 

În toate aceste direcțiuni dar — asupra cărora cadrul 
restrâns a] acestui studiu general nu ne permite să ne 
întindem — activitatea civilizatorie a poporului nostru 
are încă un vast câmp de desfășurare. 


% 
* 2 


www.dacoromanica.ro 


223 


Oricât de bine am fi studiat însă, până în toate amă- 
nuntele, îmbunătățirile ce se pot aduce diferitelor ramuri 
ale agriculturii și măsurile pe cari e nevoe să le luăm 
pentru a le spori producțiunea la maximul pe care-l 
permit condițiunile naturale și economice ale țerii — și 
astfel a pune în stare agricultura noastră să-și îndepli- 
nească rolul ei hotăritor în vieața statului, —aceasta nu 
vom putea-o face câtă vreme nu vom aveà o orga- 
mzare unitară, care să înlesnească aplicarea tuturor 
acestor indicațiuni ale științei și introducerea tuturor 
perfecționarilor în exploatarea, tehnica și cultura agricolă. 
In starea de astăzi, fiecare agricultor lucrează după 
cum îl duce capul călăuzit de empirism și vechea 
rutină, și povăţuit câte odată de unele publicații cu un 
conținut problematic și cele mai de multe ori interesat; 
interesul general al agriculturii țerii nu este niciodată 
luat în considerare și nici nu este nimeni cari să-l 
reprezinte sau să-l sprijine. 

Țara întreagă are însă un interes capital în reu- 
șita și perfecționarea neîncetată a agriculturii noastre, 
astfel că, în fiecare an, fiecare părticică din solu 
ei arabil— oricui ar aparține ea — să dea maximul 
și optimul de recoltă posibilă. Aceasta se realizează 
numai supraveghind ca pământul să fie în adevăr 
bine lucrat și ca substanțele nutritive aflate într'insul 
și toate forțele productive disponibile să fie transfor- 
mate numai în acel produs, care are maximul de 
valoare de întrebuințare și de schimb, adică cultivând 
în fiecare pământ numai acele plante, cari se potrivesc 
mai bine pentru a da maximul de producție și renta- 
bilitate, 


www.dacoromanica.ro 


224 


Pentru a se ajunge la un asemenea scop, este dar 
nevoe de o organizare generală a producțiuni agri- 
cole naționale. In această organizare — care consi- 
derà întreaga tară ca o gospodărie unitară — fiecare 
agricultor este un organ al ei, care are a îndeplini un 
anumit rol în aplicarea unui plan general de cultură 
a feri. Acest plan trebue să fie stabilit pe bazele 
cercetărilor științifice, cu concursul reprezentanților 
agricultorilor practici—constituiți întrun „Consiliu cen- 
iral al agriculturii“ şi în „Camere agricole provin- 
ciale“ — și apoi aplicat sub supravegherea organelor 
statului. 

Numai în modul acesta se poate face ca agricultorul 
să devină un factor conştient în producția generală 
agricolă, ca interesul general al țeriiîn această ramură 
de producție să fie acela care hotărește întreaga acti- 
vitate şi ca multiplele piedici ce se opun aplicării 
măsurilor pentru perfecționarea ei să fie mai cu ușu- 
rință înlăturate. 


* 
* * 


Crearea și funcționarea unei orgamzafiuni generale 
a produchiunii agricole nafionale este însă cu atât mai 
grea cu cât e legată și influențează în mod hotăritor 
rezolvirea chestiunii noastre sociale, și încă părțile ei 
cele mai delicate: Chestiunea fărănească şi chestiunea 
tot afât de delicată a Co/onizărilor interne. 

Fără îndoeală că chestiunile sociale în vieața unui stat, 
primează asupra tuturor celorlalte, deoarece dela buna 
stare a populației depinde sănătatea întregului organisnr 
al statului. În ultima instanță, această chestiune este 


www.dacoromanica.ro 


225 . 


scopul însuș al existenței statului, și fără rezolvirea 
ei toate celelalte sarcini—de mănținerea ordinei sociale, 
de promovarea culturii și civilizației, etc.—nu pot fi aduse 
la îndeplinire. 

Şi iarăș, e afară de orice îndoeală, că repartizarea 
proprietății rurale la noi— cu ọ serie de latifundii cari 
ocupă aproape jumatate din terenul agricol al țerii—con- 
stitue o stare nesănătoasă pentru un stat în care aproape 
82%, din locuitori sunt agricultori. Și tot astfel e o 
stare nesănătoasă, când pamântul, în loc de a aparţine 
celor cari-l cultivă —și cari au tot interesul de a-i 
aduce continuu toate ameliorațiunile posibile, mărind prin 
aceasta și valoarea avuţiei naţionale — este un obiect 
de plasament şi de speculă. 

Soluţiunile cari sau dat însă la noi chestiunii țără- 
nești — prin parcelarea moșiilor în loturi mici — şi 
apoi pulverizarea mai departe a acestot loturi prin succe- 
siune — duc la o scădere considerabilă a producţiunii 
agricole. Cum acum urmează ca încă 2.000.000 hect. 
din pământul arabil să fie din nou parcelate în acelaş 
mod, scăderea producţiei va fi atât de mare, încât de- 
vine direct amenințătoare pentru întreaga economie 
naţională şi în special — având în vedere marea noastră 
datorie publică și sarcinile grele ale Statului — pentru 
soliditatea edificiului nostru financiar; ea va duce în mod 
fatal la slăbirea puterii financiare a statului—și deci și 
a celei militare și culturale—adică la slăbirea puterilor 
fundamentale ale organismului nostru. Este dar nevoe 
să cercetăm în mod obiectiv această chestiune şi să 
vedem ce se poate face pentru a preîntâmpină răul pro- 
venit din cauza pulverizării proprietății şi pentru a 


Gr, Antipa. — Problemele evoluţiei Poporului Român. 15 


www.dacoromanica.ro 


226 


împăcă astfel rezolvirea acestor două chestiuni, de o 
importanță naţională atât de mare. 

Urmărind, pentru cele 25 de plante principale agricole, 
producţiunea la hectar, la proprietatea mare și la pro- 
prietatea mică, în perioada dela 1906— 1915, statistica 
oficială :) ne arată că în adevăr proprietatea mică dă 
o producție cantitativă inferioară—care ajunge pentru 
unele plante chiar cu 78.60%, mai mică — decât pro- 
ducția pe hectar a proprietății mari: Grâul e inferior 
cus13— 13.70/., Secara cu 17.8 — 19.5%/, Orzul cu 
cu 13.8 — 18.10%, Ovăzul cu 19.1 —19.7 %,, Porumbul 
cu 17.5—21.5%, Cartofii cu 34%, Ceapa cu 42%, 
și Inul chiar cu '78.6%/, mai jos ca la proprietatea mare 
din aceiași ani. 

Mai mult încă, noi știm că și calitatea productelor 
la proprietatea mică e cu mult inferioară celei dela 
proprietatea mare, așă că în totul procentul de infe- 
rioritate absolută poate fi chiar dublat. Pe lângă toate 
acestea mai e știut încă, că pe când proprietatea mare 
produce grâu şi alte producte cari sunt cele mai va- 
loroase pentru export, pe proprietatea mică se seamănă 
mai mult porumb, adică se transformă substanţele din 
pământ întrun produs inferior, care deci scade și el 
„valoarea producțiunii acestor regiuni, și deci, prin aceasta, 
a avutului național. 

Astfel fiind, este fără îndoeală, că din punctul de ve- 
dere al producției — în stadiul de desvoltare în care 
ne găsim—cultura mică reprezintă incontestabil o formă 
de exploatare inferioară culturii mari și că, prin pulve- 


1) Vezi: Statistica agricolă a României pe rgrr— r9r5. Ministerul 
Agric. şi Domen. Buc. 1918, pag. 82 — 83. 


www.dacoromanica.ro 


227 


Tizarea mai departe prin succesiune a parcelelor mici, 
ea tinde a evoluă mai mult spre rău decât spre bine. 
Lucrul e de altfel de sine înțeles; căci ce ameliorațiuni 
ale solului, ce perfecționare a sistemelor de cultură, ce 
instalaţiuni şi maşini pentru munca câmpului, pentru 
strângerea recoltelor și pentru valorificarea produselor, 
etc. poate să facă un sătean—chiar dacă ar fi cu mult mai 
cult şi mai priceput decât este el astăzi—-pe o suprafață 
de 5 sau chiar de 10 hect., din regiunile unde natura im- 
pune astăzi cultura mare de cereale, când el nici măcar 
îmbunătățirea elementară a sisfenulut rota funii culturi- 
Jor nu o poate aplica cum se cade pe o proprietate atât de 
mică? Dar când ne gândim încă la starea inferioară culturală 
şi la indolenţa, ce de multe ori o însoţeşte, sau la îndărăt- 
nicia cu care adeseori țăranul se opune la cele mai 
elementare amelioraţiuni ale sistemelor de cultură! Aca- 
demia Română —: care de mulți ani a realizat o reformă 
cu adevărat civilizată pe moșiile ei, dând pământul la 
țărani în condițiuni foarte umanitare și sprijinindu-i tẹ 
tot modul -— a făcut în această privință experienţe foarte 
instructive, cari arată o absolută nevoe de tutelare pe 
mulți ani încă, până se vor deprinde țăranii să facă 
o cultură ceva mai bună. Astfel țăranii se opuneau 
cu îndârjire să facă ogoare de toamnă, iar la o mo- 
şie nu voiau să-și prășească porumbul decât cu rarița, 
etc., şi au trebuit să fie constrânși — amenințându-i că 
nu li se mai dă pământ celor cari nu vor cultivă după 
prescrierile administratorului— pentru a face aceste îmbu- 
nătăţiri atât de elementare ale culturii. Ce va fi dar când 
vor trebui să facă toate acele ameliorațiuni cerute de 
cultura intensivă, la care necesităţile mari ale statului 


www.dacoromanica.ro 


228 


nostru ne împing în mod imperios, după cum ne îm- 
ping să intensificăm în general întreaga noastră pro- 
ducție, 

Cultivându-se dar — în starea în care ne aflăm 
astăzi — majoritatea pământului nostru arabil în par- 
cele de câte 5 hect., ajungem în mod fatal la o mic- 
şorare foarte mare a cantității producției și la o scădere 
și mai mare a calității ei, și deci: la micșorarea expor- 
tului, la scăderea preţurilor productelor și chiar la pier- 
derea debușeurilor pe cari le aveam asigurate, adică la 
pierderea situației pe care ne-o câștigasem pe piața 
mondială a comerțului cerealeler,. 

Acestea duc însă mai departe—cu aceeaș fatalitate— 
ao depreciere mare a banului nostru pe piețele străine, 
de unde suntem siliți a importă, . adică la o scumpire 
generală a traiului șia condițiilor de producție din tară A 
și aceasta lovește de o potrivă: pe stat ca și pe parti- 
_culari, pe industriași ca și pe agricultori, pe orice ramuri 
de producție și întreaga vieață economică și culturală, 
şi chiar pe acei numeroși pe cari am voit a-i ajută cù 
toată sinceritatea prin parcelarea moșiilor și împroprie- 
tărire. Ea ne mai poate duce încă, în tot cazul, la imposi- 
bilitatea plății cuponului datoriei publice, cu toate conse- 
cințele sale inevitabile, adică la controlul financiar și la 
pierderea independenței reale în mâinile băncilor străine, 
susținute de statele lor, și deci și la pierderea indepen- 
denței politice. 

E sigur dar că soluțiunea prea simplă ce sa dat chestiunii 
noastre țărănești —și mai cu seamă modul pripit cum se 
procedează la aplicarea ei— nu numai că ne impune sacri- 
ficii, pe cari nu știu dacă statul nostru—a cărui viață ma- 


www.dacoromanica.ro 


terială e bazată aproape excluziv pe producția agricolă 
— va -fi în stare să le suporte, dar nu rezolvă nici ches- 
tiunea socială în mod definitiv, ci numai o complică. 

Cind însă un popor — din dorința Suveranului său, 
de a aduce pacea între clasele populației și dea creà o 
bază socială solidă pentru viitor—a luat hotărîrea eroică 
de a-și face o operațiune chirurgicală atit de profundă în 
organismul seu—expropriind o suprafață de pămînt atât de 
mare pentru a o împărţi la țărani— este în drept să ceară 
ca aceasta să se facă cu toate precauțiunile necesare și cu 
cuvenita pricepere și seriozitate, așă ca această ocaziune 
unică să ne aducă liniștea socială pe mulți ani și să nu ne 
expună țara la un dezastru economic, financiar și chiar 
politic, ca cel pe care-l semnalăm aci. 

Să examinăm 'dar lucrurile mai deaproape și să 
vedem unde e răul și ce corective i se pot aduce: 
Forma, întinderea și felul znfăfi/or de exploatare agri- 
colă sunt determinate, în orice țară și în orice timp, de 
densitatea populaţiei și de totalitatea condiţiunilor na- 
turale, economice şi sociale. In țerile cu o populațiune 
rară —ca d. ex. în unele părți ale Rusiei — latifundiile 
sunt singura formă de exploatare rentabilă; şt dacă 
populația e rară de tot, culturile se fac numai pe o 
mică întindere, iar restul nu se poate exploată decât 
prin creșterea vitelor, ca pășune. In țerile cu populație 
deasă — ca d. ex. în Belgia, Olanda, Danemarca, Ger- 
mania de Vest, Italia, ete. — din contra, latifundiile sunt 
unități prea mari pentru cultura intensivă cerută de 
condițiile generale, și exploatarea lor ca atare nu ren- 
tează. Aici chiar și parcele mici de 5— 10 hect. sunt 
considerate ca moşii, cari cer un însemnat capital de 


www.dacoromanica.ro 


230 


exploatare și un număr mare de muncitori, așă că 
prin cultură intensivă dau maximul de rentabilitate. 
Intre aceste extreme variază și de acești factori naturali 
depinde forma și întinderea unităților de exploatări 
agricole; așă "că se poate zice, că pentru fiecare regiune, 
cu o densitate de populațiune dată si cu anume con- 
ditiuni naturale si economice, există o formă optimă 
a umtăților de productie agricolă, care dă maximul 
de producție și de rentabilitate, adică este o limită 
maximă şi minimă a suprafetei moşilor, determinată 
de acești factori naturali, peste cari producția și ren- 
tabilitatea lor scade. 

Și la noi dar suprafața optimă a unităților de pro- 
ducție agricolă — adică aceea care, în condițiile date, 
garantează maximul de producție și rentabilitate — este 
determinată de aceeași factori. In trecut, când popu- 
lațiunea eră foarte rară peste tot și producția principală 
erau vitele, forna latifundiară erà explicabilă și indicată 
din punctul de vedere al rentabiltății; astăzi când den- 
sitatea medie a populației sa urcat la 56 loc. pe km. p. 
și am trecut la o culturăi ceva mai intensivă — aceea 
a cerealelor — întinderea optimă a unităților de pro- 
ducție o au în general. moșiile mijlocii, pe când lati- 
fundiile nu mai sunt o adevărată gospodărie echilibrată; 
acestea sunt acum un fel de intreprindere mare capitalistă 
—cum sunt d. ex. cele din unele colonii transoceanice,— 
bazată pe cultura unilaterală a cerealelor pentru ex-. 
port, cari lucrează mai mult cu mașinile decât cu bra- 
țele și arată în bilanţurile lor anuale riscuri sau câști- 
guri foarte mari, așă că calculul profiturilor trebue făcut 
pe o perioadă mai îndelungată. Acestea dar, nici din 


www.dacoromanica.ro 


231 


punctul de vedere economic, nici din cel social, nu mai 
corespund astăzi timpului și trebue în mod fatal să se 
desfacă în mai multe unități mai mici. 

Populaţia noastră însă nu are pretutindeni o densi- 
tate egală. In regiunea dealurilor și a văilor ea se urcă 
a 100 locuitori pe km. p. și chiar, pe unele locuri, ajunge 
până la 150; aici în adevăr proprietatea mică formează 
o unitate de producție rentabilă; așă că găsim țărani 
sau moșneni cu proprietăți numai de 'câteva hectare, 
pe cari totuș au o gospodărie independentă, din care-și 
câștigă vieața fără a fi nevoiţi să se angajeze în altă parte 
ca lucrători; acelaș lucru € și aproape în toată Transilva- 
nia și Bucovina. In aceste regiuni însă sunt și mulți țăran 
rămași fără pământ—sau cu o proprietate prea mică, 
împărțită necontenit între succesori —așă că sunt ne- 
voiţi a se duce vara la muncă în regiunile mai puțin 
populate. Acești țărani firește ar îmulți numărul gospo- 
darilor solizi și independenți. din aceste regiuni, dacă ar fi 
de unde să li se dea aci câte 5 hectare de cap de familie. 
[n provinciile-române din foasta Ungarie de ex. numărul 
gospodarilor cari au mai puțin de 1 jugăr proprietate, şi 
cari deci trebue să muncească la alții, este de 21.80%, din 
totalul gospodăriilor agricole, și el se urcă la 50.5%,, 
dacă mai adaogem și pe acei cari au între 1—5 jugăre 
de pământ, însă fără teren arabil. 

In alte regiuni însă_—ca în Bărăgan și în Terasa Bu- 
zăului— densitatea populației e chiar sub 20 locuitori pe 
km. p., și în terasele joase din sudul judeţelor Vlașca, 
Teleorman, Romanați și Dolj se urcă abiă la 30 până la 
40 locuitori pe km. p. Aici firește e încă domnia latifundis- 
lor, unde se lucrează cu mașinile și cu muncitori aduși dela, 


www.dacoromanica.ro 


232 


munte, iar țăranul cu o proprietate numai de 5 sau 
chiar de 10 hect. nu poate să-și creeze o gospodărie 
independentă, din care să trăească fără a luă în arendă 
sau în parte pământ dela proprietar, sau a se angâjă 
ca lucrător la el. Aicia dar, chiar și pentru. proprie- 
tatea mică, trebuesc cu totul alte limite—cu mult mai 
mari — pentru a-și puteă constitui o unitate de pro- 
ducție rentabilă, adică o gospodărie independentă. 
Trebue dar să recunoaștem că este un non sens de 
a se tonsideră — cum se face — chestiunea țărănească 
că o boală unică în întreaga țară, căreia i se poate 
aplică pretutindeni acelaș remediu universal, adică lotul 
de 5 — sau în Bărăgan de 10 — hectare de cap de 
familie. Această mare chestiune se prezintă sub forme 
diferite în fiecare regiune naturală a țerii— altfel la 
munte sau în văile râurilor, altfel la podgorie sau 
livezile de pruni, altfel la câmpie, la baltă sau în Delta 
Dunărei — și remediul e indicat, în fiecare parte, de 
natura boalei și de posibilitățile sau necesitățile pro- 
ducției diferitelor regiuni. Cred dar că acest mod de 
"a privi chestiunea—în legăturile ei cu: conditiunile na- 
turale și economice, cu regiunile naturale de producție, 
` cu densitatea populaţiunii din fiecare din aceste regiuni 
ș. a. m. d.—ne poate lămuri mai bine și în privința 
soluţiunilor ce trebue să dăm chestiunii țărănești, fără 
a lovi prin ele în puterea de producție agricolă a țerii. 
- Condiţiunile naturale ne indică dar, că improprietă- 
ririle pe loturi de câte 5 hectare în regiunea dealurilor 
și a centrelor populate sunt în adevăr o binefacere so- 
cială și satisfacerea unui mare interes național; aceasta, 
deoarece prin ele se constituesc o serie de gosfodăni 


www.dacoromanica.ro 


233 


*udependente, adică de elemente solide atât pentru sporirea 
producțiunii acestor regiuni, cât și pentru ordinea în 
stat. In bărăgane însă și în toate terasele joase—unde 
populația e atât de rară, și unde deci e un atât de 
mare interes și pentru desvoltarea producției de o co- 
lonizare cu o populaţie cât mai numeroasă — aceasta 
este o măsură cu totul insuficientă, care nu poate duce 
la nici un rezultat; căci să nu se credă că se vor găsi 
mulți coloniști din alte regiuni, cari să se mute aci—după 
cum ny sau găsit nici atunci când proprietarii singuri 
au încercat să-și aducă coloniști dela munte— și de 
sigur că nimeni nu-și va părăsi un hectar din regiunea 
dealurilor pentru cele 5 sau chiar 10 hectare ce i se oferă pe 
bărăgane, pe care nu-și poate constitui o gospodărie in- 
dependentă. Aci producția nefiind destul de variată și 
fiind expusă la desele secete—agricultura aci e mai mult 
o loterie — el riscă dela un an la aitul sau să moară 
de foame—și aceasta cu atât mai mult, când nu vaf 
nici proprietarul care să-l ajute la nevoe-—sau să intre 
în robia cămătarilor, din care nu mai poate ieşi toată 
vieața. 

Astăzi, în adevăr, ţăranul localnic din bărăgane și de 
pe toate moșiile din valea Dunărei sa deprins și el să 
joace la această loterie, care acolo se numește agricul- 
tură; în anii buni el poate câștigă foarte mult — el 
seamănă chiar și rapiță în baltă «la noroc»,—pe când 
în anii de secetă — cam 2 din 5— pierde tot. In aceste 
întreprinderi riscate însă, țăranul e cele mai de multe 
ori tovarăș «la parte» cu proprietarul, așă că el riscă 
numai munca sa, iar proprietarul sau arendașul riscă 
capitalul, pe care și-l scoate apoi în anii urmă- 


www.dacoromanica.ro 


234 


tori în abundență, căci aci contul de profit şi pier- 
deri și calcularea beneficiului se face pe o perioadă 
mai lungă. Aici dar agricultorul are nevoe de un ca- 
pital de rezistență — sau de credit pe un timp mai 
îndelungat — cu care poate apoi realizà venituri totale mari. 

Cu un astfel de sistem însă nu se pot acomodă țăranii 
veniți dela munte--care ar riscă să-și piardă întreg avutul 
într'un singur an de secetă—și aceasta încă mai puțin a- 
tunci, când nu va mai fi hici proprietarul care să iea astipra 
sa și să suporte rizicurile secetelor. Pentru a preintâmpină 
o asemenea dificultate fundamentală, ar trebui ca țăranilor 
împroprietăriți să li se dea ocazia de a găsi un credit ieftin 
pe o durată de timp cât mai îndelungată; şi aceasta cuatât 
mai mult, cu cât se ştie că astăzi pentru proprietatea 
mică nu există o instituțiune—cum e de ex: creditul fon- 
ciar rural pentru proprietatea mare — care să le pro- 
cure cu o dobândă mică capitalul necesar pentru ex- 
ploatarea și constituirea gospodăriei. 

De altfelaceastă lipsă a unei instituţiuni oficiale de credit 
pentru țărănime este un rău care are o importanță cu mult 
mai generală, dăunătoare întregei noastre agriculturi ; 
și aceasta mai cu seamă astăzi, când cea mai mare 
parte din suprafața terenurilor noastre agricole se trans- 
formă în proprietate mică; căci prin aceasta se pune 
în stare de inferioritate agricultura țerii, care e silită 
să lucreze cu procente cămătărești, și deci să nu poată 
rezistă concurenței altor eri, nici prin calitatea și can- 
titatea produselor, nici prin rentabilitatea ei. Fără un 
„Credit funciar rural. țărănesc“, după câţiva ani toți 
împroprietăriți vor fi atât de îndatoraţi la băncile că- 


www.dacoromanica.ro 


235 


mătăreşști — fie ele și bănci populare,— încât, cu toată 
intenția bună ce: am avut-o de a creà o clasă socială 
independentă, de mici agricultori, care să dea o soli- 
ditate mai mare . statului, vom aveă o calamitate și 
mai mare, toți împroprietăriți devenind numai proprie- 
tari fictivi, robi ai speculanților și băncilor cămătăreşti. 

In aceste regiuni cu populație rară dar, chestiunea 
țărănească se prezintă altfel și cere un tratament cu totul 
altul, și anume: de a se creă mai întâiu posibilități de 
vieață, posibilități pentru întreţinerea vitelor pe iarnă, 
posibilități pentru o cultură mai variată, care să răș- 
pundă la toate necesitățile une: gospodării țărănești, etc.; 
apoi de a se da coloniștilor suficient pământ de cul- 
tură, adică atâta cât cer condițiunile naturale și eco- 
nomice pentru putinţa constituirii unei gospodării in- 
dependente, ttc.; în fine de à li se procură creditul 
necesar, pentru a puteă rezistă anilor secetoși și a-și 
calculă beneficiile pe o perioadă mai îndelungată ș. a. 
m. d. Deci chestiunea trebue aci studiată mai. mult ca 
o chestie de colonizare internă și apoi numai ca o 
chestie de dreptate socială; pentru aceasta însă tre- 
bue, ca, pe deo parte, statul colonizator să prepare el 
singur toate acele condițiuni favorabile de traiu și de 
câștig, pe cari le-a oferit natura în regiunea văilor şi 
dealurilor când s'au colonizat în mod natural acele lo- 
curi și, pe de altă parte, să creeze, odată cu împro- 
prietărirea, și toate acele instituțiuni de credit, etc. ab- 
solut necesare pentru reușita ei: 

Nu avem decât să urmărim mai de aproape ce sa 
întâmplat cu împroprietăririle cari sau făcut pe moşiile 


www.dacoromanica.ro 


236 


statului din aceste regiuni, pentru a ne convinge cât 
de necesar este de a se procedă în acest mod. 

In adevăr statul și-a parcelat încă de mult timp o 
mare parte din moșiile sale din aceste regiuni, așă că 
după statistici avem un considerabil număr de împro- 
prietăriți. Cercetând însă mai amănunțit, constatăm că 
un foarte mare număr din acești împroprietăriți, origi- 
nari din ale regiuni, nu Sau instalat pe locurile lor, ci 
le arendează celor din localitate. O statistică oficială 
ne-a arătat că numărul acestor așă ziși <absenteişti» 
este în adevăr enorm. Și este in adevăr firesc lucru 
să fie așă, căci—în afară de faptul că s'au dat pămân- 
turile fără nici o alegere à coloniștilor —chiar acei cari 
ar fi dorit să-și creeze o gospodărie proprie pe pă- 
mânturile ce li sau dat, nu o “puteau face, tocmai din 
motivele arătate mai sus. Statul, odată ce și-a parcelat 
-œ moșie, nu sa mai interesat de soarta împroprietări- 
ților săi; și atunci, ce erau să facă toți acei țărani săraci, 
adunați de “pretutindeni şi lăsați fără nici un sprijin 
în mijlocul Bărăganului?—căci datoria statului eră să-i su- 
pravegheze şi să-i sprijine în tot modul, încă un număr 
cât de mare de ani. Pe când în alte state colonizările 
interne au dat satele cele mai înfloritoare, la noi ele 
sunt cele mai sărăcăcioase, adevărate cuiburi de mizerie. 

Dar chiar și acolo unde statul, pe lângă pământ, a 
mai dat coloniștilor și alte foloase (material de con- 
struit case, vite, etc.) — cum a fost cu veteranii din 
Dobrogea — colonizările nu au reușit, din cauza lipsei 
desăvârșite de sistem, a lipsei de selecțiune între elemen- 
tele colonizatoare, etc., dar mai cu seamă din lipsa 
tocmai a unei serioase lucrări pregătitoare, bazate pe 


www.dacoromanica.ro 


237 


o cercetare mai amănunțită a condițiunilor naturale și 
economice ale regiunilor unde s'au făcut colonizările. 

Toate acestea trebue dar să ne fie astăzi — când 
căutăm să dăm o soluțiune radicală chestiunii țără- 
nești—o învățătură pentru a ne scuti de greșelile mari 
ale trecutului. 

In Luncile râurilor si în Balta Dunărei chestiunea 
împropietăririlor e și mai complicată, căci aci condițiunile 
naturale de locuință și de producție impun cerințe și mai 
grele. Aci trebuesc făcute mai întâiu îndiguiri sistematice; 
apoi îngrijirea digurilor cât și pomparea apelor de infil- 
trație etc. trebuesc făcute în comun pentru toată întinderea 
unei regiuni; ba chiar exploatarea agricolă nu se poate 
face decât după un plan unitar pentru o regiune mai 
mare. Aci dar nici nu poate fi vorba de o improprie- 
tărire individuală pe loturi rnici, ci numai de o împro- 
prietărire «sui generis» cu exploatare colectivă, condusă 
de oameni tehnici și agronomi specialiști 1). 

Câteva împroprietăriri pe loturi mici— fără nici o lu- 
crare pregătitoare — cari sau făcut dejă în zona inun- 
dabilă a Dunărei din Dobrogea, sunt o adevărată ne- 
norocire: atât pentru veteranii împroprietăriți —cărora 
li se îneacă regulat ogoarele și pășunile— cât și pen 
tru stat, care, din cauza eternelor reclamaţii ale aces- 
tora, se vede împiedicat în exploatarea pescăriilor sale 
și, neputându-și închide bălțile, are pagube foarte mari. 

In Delta Dunărei, unde, din peste 400.000 hect., am 
puteă dispune abiă de cel mult 60.000 hect., inundabile şi 


1) Vezi Antipa, Regiunea inundabilă a Duuărei pag. 240 şi 288 şi 


Trei memorii privitvare la ameliorarea Regiunei inundabile a Du- 
nărei. Bucureşti 1913. 


www.dacoromanica.ro 


238 


acestea, problema colonizării — absolut impusă atât din 
motive economice, cât și politice — se prezintă în con- 
diţiuni și mai dificile și cu totul particulare, după cum 
am expus-o pe larg într'o lucrare specială 1). Și aci 
trebuesc mai întâiu lucrări tehnice, pentru ca să putem 
ajunge apoi să adăpostim coloniile de pescari și de păs- 
tori români, cari să-şi desfășure aci o activitate rentabilă, 
atât pentru ei cât și în interesul întregului nostru popor. 

Și în Delta Dunărei statul a comis marea greșeală de 
a împroprietări veterani, fără să fi făcut mai întâiu lu- 
crările pregătitoare pentru o asemenea colonizare deli- 
cată, şi mai cu seamă fără să le fi îndiguit mai întâiu 
pământurile. La prima creștere de primăvară a Dunărei, 
sărmanii coloniști — adunaţi de prin toate părțile țerii și 
nedeprinşi cu apa—şi-au pierdut tot avutul și au ajuns 
cerșetori pe stradele Tulcei. Numai la Ceatalui Tulcei 
sa făcut o colonizare mai sistematică, grație energiei 
d-lui Dr. G. Ionescu, Administratorul Pescăriilor,, care, 
nu numai că le-a construit case bune pe un grind mai 
înalt, dar chiar a adunat prin subscripţie publică bani 
pentru a le construi o frumoasă biserică —prima bise- 
rică românească din Insulele Deltei—și a căutat a-i 
deprinde cu condiţiunile speciale de vieață şi de muncă 
din aceste regiuni, ținându-i mult timp sub ocrotirea sa. 

Astfel stând lucrurile, vedem dar că în toate aceste 
locuri, cu condițiuni naturale speciale şi cu o climă 
deosibită, va trebui să facem o împroprietărire sistema- 
tică, care să reprezinte atât co/onizarea acestor regiuni 
lipsite de populaţie și de desvoltarea lor economică, cât şi 


3 Vezi Antipa, Probleme ştiintifice şi economice privitoare ia 
Delta Dunărei. Cap. IV, pag. 63. Anal. Acad. Rom., 1914. 


www.dacoromanica.ro 


239 


plasarea locuitorilor, de sub poalele munţilor și din cen- 
trele mari de populație, rămași fără pământ. 

Și atunci ne putem întrebă: Pentru. ce să expro- 
priăm astăzi pe proprietarii de pe bărăgane în mod 
pripit — mai mult decât e necesar pentru plasarea 
sporului populațiunii locale și a celor câțiva coloniști 
străini cari se vor prezintă— când putem fi siguri că, 
în asemenea condițiuni, colonizarea mare a acestor 
regiuni cu locuitori dela munte nu poate reuși, și când 
știm prea bine că, în starea de acum, proprietarii de aci in- 
deplinesc încă o funcțiune atât de importantă, aceea dea 
face productivă stepa și balta românească și de a aduce 
astfel însemnate servicii țerii și agriculturii în general. 
Și tot astfel putem să ne mai întrebăm: de ce să 
distrugem de pe acuma — mai mult decât e necesar — 
acele ‘unități de cultură, pe cari condiţiile naturale și 
economice le indică ca singura formă în care ex- 
ploatarea agricolă a acestor regiuni poate să dea 
astăzi maximul de producție şi rentabilitate. Aci dar 
vorba românească «Graba strică treaba» își are aplica- 
rea ei'mai mult decât oriunde !). 

Chestiunea improprietăririi ţăranilor—pe 
care trebue să o recunoaștem cu toții- ca o 


1) Dela Aprilie —când a fost scris acest capitol —până în Octom- 
vrie, când fac corecturile, lucrurile au inaintat foarte mult. Astăzi 
din nenorocire se şi adevereşte că s'a procedat greşit; căci în ade- 
văr, pentru moşiile expropriate de pe bărăgane, nu se prezintă ce- 
reri suficiente de împroprietărire — afară de cele ale populatiunii 
locale;— aşà că, pe de o parte, statul e ameninţat să rămână acum 
cu un domeniu mai mare chiar decât cel pe care l-a avut,iar pe de 
altă parte, toate aceste moşii, de suprafeţe foarte mari, amenință să 
rămână necultivace, ceeace ar fi o adevărată nenorocire pentru țară 
în timpurile grele prin cari trecem. 


www.dacoromanica.ro 


240 


absotută necesitate naţională și socială — 
trebue dar să se facă deodată cu organizarea generală 
a exploatărilor agricole; căci, amândouă fiind strâns le- 
gate între ele, încercarea de a regulă numai pe una 
compromite *pe cealaltă și, prin âceasta, se compro- 
mite și propria ei reușită. Deocamdată ea trebue 
să înceapă cu regiunea dealurilor și în centrele de 
populație deasă, iar în regiunile cu populație rară 
trebue mai întâiu să se facă un plan sistematic de 
colonizare, prevăzându-se pe bărăgane parcele cu mult 
mai mari; mai cu seamă va trebui însă. să se facă neapărat 
lucrări pentru aducerea apei—fie din sbsol, fie prin 
canalizări, etc.—ca astfel, fiecare împroprietărit să aibă 
putinţa de a-și crește vite, de a-și plantă arbori fructi- 
feri, a cultivă legume, plante textile, leguininoase, etc. 
și a nu fi avizat numai la cultură caprițioasă a cerealelor, 
cari în aceste regiuni e legată de riscuri dela un an la 
altul, cu cari proprietarul capitalist e deprins—și intră 
în prevederile sale,— pe când o gospodărie țărănească 
nu le poate suportă, 


* 
x + 


Oricum ar fi însă, parcelarea unei părți din pro- 
prietatea mare — la care fatal trebue să ajungem :și pe 
care trebue s'o aplicăm—mai cere încă o serie de măsuri 
radicale din partea statului, adică o serie de Corective 
absolut necesare, pentru a înlătură inconvenientele ei 
și a garantă mănținerea cantităţii și calității producției, 
ba chiar pentru a înlesni sporirea acesteia, conform 
cerințelor timpului. Căci trebue să ne dăm bine seama, 
că situația financiară a statului cere o intensificare cât 


www.dacoromanica.ro 


241 


de mare a producţiei generale a ţerii în toate ramu- 
rile ei, fără de care putem ajunge la un faliment de 
stat cu toate consecințele cele mai grave dan viitorul 
şi propășirea poporului nostru, 

Inainte de toate, cum am arătat înaltă parte, „față 
„de marile sarcini pe cari ţara va aveă a le suportă 
„în urma răsboiului—și față de marile interese naționale 
„ce sunt legate de producțiunea agricolă, — sfatui va 
„bebui să aibă o supraveghere cu mult mai mare 
„asupra modului cum se Jace agricultura, ori cui 
„tor afarține ca proprietate terenurile ce Se cultivă. 
„Pământul nu este un obiect de câștig, pe care fie- 
„care este liber a-l întrebuință cum îi place, ci el con- 
„Stitue totodată și teritoriul ţerii, din care are a se 
„hrăni întreaga populație şi statul a-și acoperi nevoile 
„sale. De aci dar decurge dreptul și datoria 
„statului de a supraveghia ca fiecare părti- 
„cică din solul său să fie cultivată astfel, 
„ca ea să dea maximul şi optimul de pro- 
„ducţiune posibil 3“, 

Bazat pe acest drept și îndatorire, statul trebue înainte 
de toate “să facă, prin măsurile sale, ca constituirea 
unităților de exploatare agricolă să fie independentă 

„de dreptul de proprietate asupra pământului si de re- 
partizarea lui, și ca acestea să depindă în prima time 
de interesele producției, ca forma adică a acestor unități 
să se apropie de acea suprafață optimă indicată de con- 
dițiunile generale naturale şi economice ale fiecărei regiuni 


1) Vezi: Antipa, Consiliul superior al Agriculturii şi îndrumarea lui 
în viilor. Cuvântare rostită la redeschiderea Consiliului superior al 
Agriculturii în ziua de 9 Fevr. 1918. 


Gr. Antipa. — Problemele evoluției Poporului Român. 16 


www.dacoromanica.ro 


242 


Aceste unități astfel constit iite—fie că sar exploată 
prin obștii, sindicate, arendași, etc., conduse însă în tot 
cazul de un agronom spetialist — vor garantă maxi- 
mul și optimul de producțmune, adi ă vor produce cel 
puțin atât cât produc astăzi sub forma de-proprietate 
mare; pe de altă parte, țăranilor înproprietăriți, pe 
lângă siguranța zilei de mâine ce le-o dă dreptul de 
proprietate asupra unei pärti din aceasta unitate, munca 
colectivă, — bazată pe diyiziunea muncii ‘sub condu- 
cerea unitară a unui specialist și valorificată printr-o 
exploatare sistematică — le va da venituri cu mult mai 
mari, cari le vor-permite să-și adune cajitalul de ex- 
ploatare și să facă cu el investiţiile necesare pentru 
ameliorarea mai departe a condiţiilor de producție. 

__ Aceste unități de exploatare astfel constituite vor 
puteă profită mai bine și de avantajele creditului — de 
care o exploatare agricolă sistematică, orice formă ar 
aveă ea, nu se poate dispensă — și totodată vor puteă 
intra şi în acele mari sindicate de ameliorațiuni ale 
solului, pe cari am arătat că natura le indică ca ab- 
solut indispensabile și cari vor mări considerabil va- 
loarea proprietății, și deci avutul național. | 

Cu modul acesta, stabilindu-se pentru diferitele re- 
giuni ale țeri câte o limită maximă și minimă a 
suprafeței unităților de exploatare agricolă, se va în- 
Jătură totodată și răul, care devine tot mai amenință- 
tor, provenit din pulverizarea neîncetată a proprietății 
prin succesiune. 

„Acestui rău de altfel va trebui în orice caz săise 
pună o stavilă și frin introducerea majoratului dela 


www.dacoromanica.ro 


243 
o limită minimă a proprietăti, care limită să varieze 
după diferitele rec'uni naturale ale terii. 

Cu cât apoi den itatea populaț ei într'o regiune se va 
mări, cu cât conditiile naturale se vor îmbunătăți și 
condițiile economice se vor schimbă, cu atât și unită- 
țile de exploatare vor putei deveni și ele treptat tot 
mai mici; și astfel se va puteă trece pe nesimţite la 
exploatările individuale, făra a se aduce vătămare pro- 
ducției. Atunci progresul va fi real atât spre folosul 
țerii, cât și al țăranilor împroprietănţi. Este probabil 
însă, că înșiși țăranii până atunci vor puteă apreciă 
foloasele considerabile ale sindicatelor de exploatare și 
le vor mănţine, în total sau parțial, după cum practica 
va indicà că-e mai convenabil. 

Se va face de sigur obiecțiunea că țăranul, fiind din 
fire conservativ, nu se va puteă adaptă la acest mod 
de exploatare colectivă. Aceasta a fost însă și în alte 
ţeri—unde țăranul, ca pretutindeni, are aceleași calități 
şi defecte—însă nevoia de a se aduce aceste corective 
a fost, atât de mare, încât pretutindeni — chiar în teri 
cu o populație mult mai deasă ca a noastră —s'au fă- 
cut în urmă leg: de sindicalizare forțată. E bine dar 
să 'nu comitem și noi aceleași greșeli, pentru a nu fi 
nevoiți în urmă, după mari sacrificii, să lé corectăm 
cu muncă și cheltueală mare, ci să profităm dela în- 
ceput de învățămintele ce decurg din greșelile altora. 

In modul acesta dar, cred că trebue să se desfășure 

fn această direcție activitatea noastră civilizatorie spre 
a se rezolvă deodată toate cele 3 chestiuni, de un in- 
teres național capital: chestiunea socială a îm/roprie- 
tăririi făramlor, cea economică a organizării produc- 


www.dacoromanica.ro 


244 


{iei şi cea a colonizării raționale a ferti, urmând în toate 
direcțiile indicațiunile naturii, singurele cari ne pot 
da adevărata directivă a evoluării spre progres. 

Introducerea tuturor acestor corective, absolut ne- 
cesare pentru ca reformele propuse să poată deveni 
aplicabile, vor întărziă firește, pentru câtva timp, pu- 
nerea în aplicare în unele regiuni a unora din măsu- 
rile luate. Când se fac însă asemenea reforme, prin cari 
se aşterne fundamentul viitorului nostru social ŞI eco- 
nomic, o întârziere mică — și numai pentru anumite 
chestiuni &peciale din anumite regiuni—nu poate aveă 
nici o importanță. In tot cazul, oamenii de stat—atât 
cei cu răspundere directă, cât și cei fără răspundere— 
trebue să-și înțeleagă datoria ce o au de a potoli pe 
cei nerăbdători și de a opri orice agitațiuni cari pot îm- 
pinge la soluțiuni pripite și greșite, pe urma cărora 
țara va aveă apoi de suferit. Mai cu seamă însă nu 
trebue să se uite că interesele superioare cer — și cu 
deosebire astăzi—ca pămăntul ţerii să dea înainte de 
toate maximul de producţie agricolă posibilă. Fără de 
a easta—oricât de mult lam parcelă și l-am distribui 
taranilor — mizeria va continuà să rămână în casele 
lor; întregul nostru organism economic va lâncezi, pu- 
terea financiară — și deci militară și culturală — a sta- 
tdui va slăbi, și mult așteptata pace între clasele so- 
ciale se va îndepărtă, în loc de a se apropiă. 


x 
* x 


Cadrul restrâns al acestei lucrări nu ne permite să 
intrăm în discuțiunea tuțuror problemelor însemnate pe 
cari ni le indică natura pentru activitatea civilizatorie 


www.dacoromanica.ro 


245 


ce are a desfăşură poporul nostru în cultura pămân- 
tului său. Nu pot însă să nu atrag atenția şi asupra su- 
prajfetelor prea întinse din zona agricolă a terito- 
riului nostru cari rămân neproductive. 

După statisticile oficiale; în perioada 1911 — 1915, 
suprafața medie anuală cultivată în România veche a fost 
de 5.983.537 hectare (fără județele Durostor și Caliacra) 
în cari se cuprind: semănăturile, fânețele naturale și 
artificiale și sădirile de vii şi iivezi de pruni. Această 
suprafață reprezintă pumai 46%, din suprafața totală 
a țerii, ceeace față de alte ţeri este foarte puțin, şi- 
aceasta cu atât mai mult, cu cât la noi suprafața pădu- 
rilor este nnmai. de 21%. Ea este inferioară chiar 
față de țerile române cari depindeau de vechea Ungarie, 
unde suprafața cultivată (teren arabil, pășune şi vii erau 
de 46.8%/,, deși pădurile ocupă aci o suprafață de 33.8%, 
din suprafața totală. Pe când -însă suprafața terenului 
neproductiv gin provinciile românești din foasta Ungarie e 
numai de 3.9%/,, la care se adaoge 0.10%, stuf, în Ro- 
mânia terenul neproductiv este de 10,6%, la care 
trebue a se adaoge și 13.50%, clădiri și drumuri, pre- 
cum și o bună parte din cele 6,14%, contate ca ape, 
cari în realitate sunt stufării şi mlaștine (aceasta însă 
fără terenurile inundabile, cari sunt contate între cele 
210%/, de pășune), precum și suprafața multor mărăci- 
nișuri și mișelicuri, cari în statistică sunt contate ca 
păduri. l 

Este dar în totul o proporție prea exagerată a 
terenurilor neproductive, cari ne arată că Țara-Romå- 
nească dispune încă de foarte mari rezerve de pământ; 
dar totodată ne mai arată și că avem încă o mare 


www.dacoromanica.ro 


246 


activitate civilizatorie de desfășurat pentru cea mai 
elementară îndatorire pe care o are un popor, aceea 
de a-și face țara sa productivă. 

In adevăr suprafața cultivată, crește încet dela un 
an la altul; așă în perioada 1911—1915 ea a crescut cu 
2'7.400 hect. față de perioada 1906—1910; însă aceasta 
reprezintă mai mult culturi in pășunile din regiunile inun- 
„dabile și despăduriri decât ameloraţiuni funciare propriu 
zise. Pentru a câștigă pentru cultură suprafeţe întinse, 
va trebui să facem o serie de lucrări, din cari unele 
mai mari și de interes general—ca de ex. rectificarea 
râurilor, care ne va da suprafețe considerabile chiar din 
actualele lor albii, deci în afară de luncile lor, apărările 
contra pustiilor inundaţiilor, captările torenţilor, conso- 
lidările râpelor, etc, —iar altele mai simple, lucrări de 
gospodărie, ca: desecări de mlaștine, drenări, pune- 
rea în valoare a sărăturilor, defrișarea mărăcinilor 
sau a coșcovelor, fixarea nisipurilor sburătoare $ a. 
m. d. 

Toate aceste lucrări însă, cari ne' vor mări de sigur 
considerabil suprafața cultivabilă a ţerii, cersun perso- 
nal special ca să le studieze și să le execute, și acesta 
“tocmai ne lipsește. Formarea acestui personal, îndru- 
marea lucrărilor şi chiar eventual subvenţionarea celor 
cari sunt de interes general, e o datorie elementară a 
Statului. Fiindcă acestea nu se pot însă improviză dela 
o zi la alta, ci trebuesc studiate sistematic de specialiști, 
trebue, și din acest punct de vedere, ca statul să-și 
creeze un serviciu special de hidraulică agricolă și 
amehoratiuni funciare, care să studieze toate proble- 
mele de acest fel din' întreaga ţară, să alcătuească 


www.dacoromanica.ro 


247 


proiecte—gratuițe sau cu o mică taxă—și să îndrumeze 
executarea lor. 

O mare suprafață de pământ bun este însă de sigur 
de câștigat și prin « Comasarea parcelelor» ; căci pro- 
porția de 13.50%, din suprafața țerii, care este ocupată 
de clădiri și drumuri, este enormă față de proporțiile : 
' din alte țeri și ne arată cât de mult teren se pierde 
la noi în zadar, care ar puteă fi câștigat cu ușurință 
pentru producţie. 

Această lucrare de comasare este însă și ea strâns 
legată de chestiunea nouălor împroprietăriri și ar trebui 
executată odată cu dânsa, putându-se astfel câștigă și 
„0 nouă suprafață pentru împroprietărire, și aceasta toc- 
mai în regiunile unde populațiunea e mai deasă și unde 
deci cererea e mai mare. 


g) Pădurile de câmpie. 


Păduţile de fag ale Carpaţilor, dela o înălțime de 
2—300 m. deasupra nivelului mării, încep a se con- 
tinuă la vale printro serie de păduri, în majoritate de 
stejar, atat spre câmpie, cât și pe podișurile mai înalte din 
Moldova, Basarabia, Bucovina, etc. Ele se scoboară la 
vale pâna la limita stepei și formează insule — Dum- 
brave — cari înainteaza până la Dunăre și se continuă 
chiar peste dânsa. Intre padure și stepă este o zonă 
de tranziție, reprezentată, fie prin pâlcuri sau arbori 
izolați, fie prin Maiacinișuri (cărora în Dobrogea li se 
zice  Mișelicuri ). 

Nu vom cerceti aci dacă Pădurea a invadat asupra 
stepei sau dacă stepa a luat locul pădurilor din câmpie, 


www.dacoromanica.ro 


"248 


defrișate de oameni pentru a câștigă pământ de cultură. 
sau penttu a întrebuință lemnul. E probabil că și pri- 
mul caz s'a întâmplat, pe une locuri unde condiţiile 
climaterice au putut permite pădurii să se întindă în 
mod natural; în general însă, atât vechile tradiţii de- 
spre păduri cari nu mai există, cât și natura pămân- 
tului— zis „pământ de pădure“ — dovedesc, că, chiar 
în sudul Munteniei, au fost multe păduri cari au dis- 
părut şi clima de stepă, cu arșițele și secetele ei, a pus 
stăpânire pe pământul ce-l ocupau ele. 

Esenţa principală din aceste păduri este Stejarul, 
reprezintat prin 4 specii (Stejar, Gorun, Gârniţă și Cer); 
ele conțin însă tot felul de alte esențe, cari, după di- 
feritele regiuni ale țerii, sunt mai dese sau mai rare; 
între acestea avem Fag, Carpen, Teiu, Ulm, Frasin, Ar- 
ţar, Corn, Alun, etc., cari pe une locuri formează chiar 
masive compacte de pădure. 

Insemnătatea acestor păduri e foarte mare, mai întâiu 
în interesul condițiunilor climaterice din câmpie ; căci, 
cum am arătat, ele constituesc în aceste regiuni minu- 
nate izvoare de umiditate, cari mănțin umiditatea so- 
lului și a atmosferei şi potoleşc vara arșița soarelui, 
și totodată sunt mijloace de condensare a norilor, cari 
provoacă ploile locale. Dar și prin producția lor, ele 
au 0 însemnătate economică foarte mare, care a cres- 
cut cu atât mai mult, cu cât stejarul ca lemn de lu- 
cru — şi mai cu seamă ca materie primă pentru doage 
— sa rărit în toate țerile Europei și este foarte cău- 
tat pe piețele străine. 

Şi în afară de stejar, sunt esențe cari servesc ca 
lemn de lucru și la multe întrebuințări industriale pentru 


www.dacoromanica.ro 


249 


agricultură, pescării, vii, etc. Frasinul e un minunat lemn 
de mobilă, ca și stejarul de valoros, teiul mai serveşte 
pentru mangal și coaja sa se topeşte pentru tei, fu- 
nii, etc., alunul pentru cercuri de butoae, închisul băl- 
ților, haraci de vie, etc., etc. 

O foarte mare importanță au aceste păduri pentru 
lemnele de foc ce le furnizează pentru întreaga țară, 
care e aproape unicul combustibil care merge în casa 
fiecăruia. Pe de altă parte însă, ele procură ţăranului 
în timpul iernii— când e liber dela muncile agricole — 
o ocupaţie foarte rentabilă, cu tăiatul și căratul lem- 
nelor, și tot de aceea importanța lor e foarte mare, nu 
numai din punctul de vedere al mănținerii echilibrului 
naturii și din punctul de vedere economic, ci și din cel 
social. 

O formă specială a pădurilor de câmp sunt așă 
zisele păduri de luncă sau zăvoaele, cari cresc în lun- 
cile sau pe ostroavele râurilor. Esenţele lor principale 
sunt Sălcii și Răchite, Plopi și Anini. Salcia și Răchita 
servesc la împletitul coșurilor de lozii și prin aceasta 
au O bună căutare, atât ca ambalaj de mărfuri — fructe, 
pește, etc.,—cât şi ca materie primă pentru diferite ins- 
trumente, coșuri de care, etc. Plopul servește ca lemn 
de lucru și e baza unei întregi industrii țărănești de 
albii, linguri și alte asemenea obiecte casnice. Pădu- 
rile de luncă servesc și pentru lemn de foc și au 
preț bun în locurile unde lipseşte alt lemn. Calitatea 
lemnului e inferioară, însă pădurile rentează, deoarece 
cresc foarte repede şi au un ciclu de tăere numai de 
8—10 ani. 

In fine merită să amintim și Pădurile de Saicâm, 


www.dacoromanica.ro 


250 


cari sau plantat artificial atât pe Bărăgan, cât și în re- 
giunile aride ale Brăilei, unde au reușit foarte bine 
și prin aceasta am căpătat un nou mijloc în lupta pen- 
tru potolirea arșiței soarelui și îmbunătățirea condiţiilor 
climaterice de stepă ale acelor regiuni. S'au făcut însă 
și plantațiuni sistematice de salcâmi pe nisipurile sbu- 
rătoare dela Ciuperceni și au reușit de asemenea foarte 
bine; așă că în acești arbori avem un mijloc bun pen- 
tru fixarea dunelor şi nisipurilor sburătoare își totodată 
pentru ameliorarea chimică a solului; căci e ştiut că Æo- 
bima pseudoacacia fixeaza Azotul din atmosferă și 
face astfel pământul apt pentru cultura altor plante. 
De altfel lemnul de salcâm este excelent și .ca lemn 
de lucru şi ca lemn de foc. 

Așă dar, în regiunea pădurilor de câmpie, natura ne 
indică o întreagă serie de probleme civilizatorii, atât în 
interesul general al ameliorării climei și solului terii, 
cât şi în interesul special al sporirii producţiei și ren- 
tabilității sale; nu mai puțin însă și în interesul general 
al populaţiei, căreia îi procură lemnele de foc pentru în- 
călzit, materiale de construcție și de lucru, etc. și, o 
bună ocazie de muncă și câștig țăranilor în timpul 
iernii. | 

Pentru pădurile de stejar trebue o aplicare severă 
a regulamentelor de cruțare, replantări și completarea 
golurilor, înlocuirea esenţelor inferioare cu esențe de 
valoare, etc.*şi pe cât se poate de mult mărirea peri- 
meirelor pădurii cu nouă plantațiuni și mai cu seamă 
replantarea mărăcinilor și mișelicurilor pentru a le trans- 
formă în păduri adevărate. Pentru pădurile de luncă, 
în afară de exploatarea lor sistematică, trebue să se 


www.dacoromanica.ro 


251 


urmărească înlocuirea speciilor sălbatice de Salcie și 
Răchită cu culturi sistematice de Salix viminalis, care, 
ptin lozia ei fină, poate formă baza unei mari industrii 
de coșuri de lux. 

Pentru pădurile de salcâmi, trebuesc făcute planta- 
ţiuni cât de multe în regiunile de stepă și pe nisipurile 
sburătoare, pentru fixarea lor. 

Inainte de toate însă, măsura cea mai urgentă pentru 
ameliorarea, valorificarea şi exploatarea atât a acestor 
păduri, cât şi mai cu seamă a pădurilor de munte, este 
Reorganizarea radicala a serviciului silvic al sta- 
tului. De când cu invazia societăților străine de ex- 
ploatări forestiere, cari — cu concursul politicianilor 
noştri — se dedau la cele, mai teribile devastări ale pă- 
durilor de munte, și de când cu legea Casei rurale, 
care autoriză pe stat să cumpere pădurile particulare 
«pentru a reconstitui domeniul silvic al ţerii» — și în 
realitate pentru a reconstitui din banii statului averile 
proprietarilor faliți—sa deschis o largă poartă abuzu- 
rilor, care a avut efecte dezastruase asupra serviciului 
silvic. Astăzi noi nu mai avem un serviciul silvic— căruia să-i 
fie încredințată paza pădurilor ţerii, valorificarea și explo- 
atarea lorsistimatică, precum și rezolvireă marilorprobleme 
silvice de interes general, ca : regularea climei și umidității 
terii, captarea torenților, împăduririle și gazonările ș. a. m. 
d.;— noi avem astăzi numai o «Casăa pădurilor», o institu- 
ţie cu o organizare mai mult comercială, care mai mult 
«vinde lemne și cumpără păduri», unde problemele 
adevărat silvice sunt lăsate mai mult pe al doilea plan 
și unde silvicultorul de meserie nu-și mai găsește adevăratul 
său rost, pentru a putea pune în practică ceeace a în- 


www.dacoromanica.ro 


252 


vățat în şcoală. Este unul din cele mai mari regrese 
pe cari le-am făcut, şi aceasta cu atât mai mult, când 
ne gândim la marea importanță ce trebue să o aibă 
un Corp de silvicultori bine pregătit pentru valorifi- 
carea unei părți atât de mari din suprafața pământului 
terii și a produselor sale naturale. 


h) Regiunile inundabile, Luncile râurilor. 
Balta şi Delta Dunărei. 


Studiind regiunile de producțiune agricolă din campie, 
stepă și podișuri, am găsit că acolo solul e format: sau 
prin influența, plantelor de stepă asupra materialului 
mineral provenit din descompunerea „Rocei mame“, 
care formează solul zis „Pământ de stepă“, sau prin 
influența pădurilor, cari au format așă zisul „Pământ 
de pădure“. In lunci avem acum o a treia categorie 
principală, sub care se prezintă solul nostru: „Pământul 
de aluviune“. 

Nu e nevoesă insist multasupra importanţei pe care 
au avut-o în toate timpurile aceste din urmă feluri de 
soluri asupra culturii omeneşti, căci se ştie că aşă 
numitele „eri aluviale“ au fost leagănele unde sa 
desvoltat cultura: Mesopotamia, Egiptul, Nordul Ger- 
maniei și Olanda, Câmpia Chinezească, în India. dela 
gurile Gangelului până la cele ale Indusului, întinsele 
câmpii din America de Sud, în America de Nord coastele 
dela Texas, Arkansas, Luisiana și străbătând adânc în in- 
terior dealungul Mississipelui și afluenților săi, etc.; toate 
aceste câmpii, cunoscute prin fertilitatea lor, sunt formate- 
de pământ aluvial. 


www.dacoromanica.ro 


253 


Caracteristica acestor soluri e că produsele minerale, 
formate prin descompunerea rocei din care și-au luat 
naștere, nu sunt provenite din rocile locale, ci sunt aduse 
de ape dela distanțe mari, depuse aci și împrospătate con- 
tinuu în fiecare an. Pe acestea apoi, apa, agenţii climei, 
vegetația și diferiți alți reprezintanți ai lumii organice — 
Bacteriile, Râmele larvele de insecte; etc.—le influențează, 
transformându-le întrun sol de calități superioare pentru 
desvoltarea vegetației și—acolo unde e posibi- pentu 
cultura plantelor agricole, 

Prin „Luncă“, „Baltă“ sau „Şes“ înțelegem toate su- 
prafețele de pământ, de pe malurile unei ape curgătoare, 
până unde se întind apele revărsate peste maluri în epoca 
creșterii maxime a nivelului lor; ele reprezintă dar așă 
zisă „albie majoră“ a râurilor, și condițiunile lor de 
producțiune sunt în funcțiune de regimul natural al 
apelor râului de care depind. La Dunăre, Prut și in partea 
inferioară a celor mai:multe râuri—unde sa stabilit un 
regim natural al creșterilor și descreșterilor apelor, — 
această regiune inundabilă este limitată printr'o linie 
mai mult sau mai puţin precisă — foarte des chiar 
printrun mal abrupt—de câmpia care o înconjură. 

In România veche suprafața ocupată de lunci este 
destul de mare în raport cu suprafața totală a țerii— 
numai Balta Dunărei, fără malul Basarabean, are p în- 
tindere de aproape 900.000 de hectare — așă că im-' 
portanța lor pentru producția țerii și pentru vieața 
poporului este cât se poate de considerabilă. 

Felul producţiei acestor terenuri este determinat, 
pe de o parte, de nivelul și durata creșterii apelor cari se 
revarsă, iar pe de altă parte, de înălțimea pe care o au 


www.dacoromanica.ro 


254 


diferitele părți ale acestor terenuri deasupra nivelului 
etiajului respectiv al cursului de apă de care depind. 
Dacă apele de răvarsare stau întinse mai mult timp 
peste un asemenea teren, substanțele nutritive aflate 
în pământ servesc ca hrană unei faune si flore acva- 
tice ce se desvoltă pe el, ir produsele finale de cari 
se folosește omul sunt sau plante acvatice, ca stuf, 
papură, rogoz, etc., sau dilerite animale comestibile 
acvatice, ca pești, raci, scoici, etc. Dacă acest teren 
rămâne însă uscat — sau după ce apele se retrag, — 
substanțele nutritive din pământ se transformă în plante 
de uscat, (plante „xerofile“), fie în iarbă pentru pă- 
șunat și diferite buruieni sălbatice, fie în plante de 
cultură. 

Înălțimea ce o au diferitele părți ale terenului unei 
lunci nu e însă uniformă: Unele porțiuni formează 
depresiuni joase, sub nivelul etiajului râului, și acestea 
rămân tot timpul acoperite cu apă, constituind «Băile 
Permanente»; ele servesc producției peștelui, dacă sunt 
mai adânci, și pentru stuf, dacă snnt mai mlăștinoase. 
Alte porțiuni se inundă la creșterile mijlocii și, cât timp 
sunt acoperite cu apă, produc pește, iar de îndată ce 
apele de revărsare 'se retrag în albia râului, ele se 
acoperă de o frumoasă vegetație de iarba, care con- 
stitue cele mai bune pășuni pentru vite; acestea sunt 
«Terenurile inundabile propriu zise». Altele, în fine, 
numite « Grinduri», fiind și mai înalte, nu se inundă 
decât la creşterile extraordinare, adică la câțiva ani 
odată; acestea servesc adeseori și la diferite culturi agri- 
cole, fie pentru semănături de toamnă— grâu și mai cu 
seamă rapiță, cari se pun «la noroc» şi dacă reușesc, 


www.dacoromanica.ro 


255 


dau recolte extraordiare — fie la semănături de vară 
(porumb, meiu etc.,) după retragerea apelor. 

Cum nivelul creșşterilor fluviilor variază dela un an 
la altul, şi felul de cultură și de producţie al acestor 
diferite elemente cari compun balta se schimbă dela 
un an la altul: In unii ani, când sunt ape înalte și durata 
revărsărilor e îndelungată, avem o producție foarte mare 
de pește, căci substanțele nutritive din această întreagă 
suprafață servesc de hrană microorganismelor acvatice, 
și acestea se transformă în ultima instanță în carne de 
pește; în anii de ape joase, când balta se inundă nu- 
mai parțial, se fac semănături pe locurile mai înalte 
şi recolta e de o abundență necunoscută la câmpie. 
În totdeauna însă după retragerea apelor avem în baltă o 
iarbă minunată, așă tă vitele din regiuni îndepărtate se 
aduc în lunci la pășunat, sau se face fân, dând recolte 
de o abundență rară, cum nu se văd decât în tere- 
nurile irigate din țerile apusene.. Tocmai din această 
cauză, atât șesurile râurilor, cât și Balta Dunărei, au 
fost în totdeauna locurile unde sau făcut crescătoriile 
cele mai mari de vite, şi cari au o importanță mare 
în această privinţă și pentru viitor. 

O cultură foare răspândită și cu totul caracteristică 
pentru lunci este cultura legumelor pe terenuri irigate 
cu apă din râu, care se ridică cu o roată cu găleți, 
zisă „roată bulgărească“, şi se conduce pe terenul de 
cultură prin mici canale. Această cultură foart€ rentabilă, 
și de o mare însemnătate pentru alimentarea țerii, iea 
o extensiune tot mai mare și are un mare viitor. 
Cultura legumelor, ca și cultura fructelor, e menită să 
devie la noi în țară, tocmai în terenurile din zonele inun- 


www.dacoromanica.ro 


256 


dabile, una din cele mai mari ramure de producție și 
baza unei mari industrii de conserve pentru export, 

Deasemenea, un important rol în producția acestor 
regiuni joacă pădurile de bălți, pe cari le-am amintit 
mai sus, 

In partea inferioară a Dunărei, spre Delta ei, încep 
apoi enormele stufării — unice în felul lor,— unde stuful 
ajunge până la 5 m. lungime și formează acea enormă 
pătură plutitoare, numită „Plaur“, care acoperă pe 
o suprafață de zeci de mii de hectare bălțile cele mari 
ale Deltei (In Deltă avem 270.000 hect. stufării, din 
cari 72.000 h. plaur). 

Nu e locul de a intră aci în descrierea amănunțită 
a tuturor acestor feluri de producție ale bălții, cu toate 
interesantele ei formațiuni, pe cari le-am descris în 
diferite monografii speciale '); constatăm însă că Balta 
Dunărei și luncile râurilor formează unități: geografice 
deosebite ale teritoriului nostru care prezintă condițiuni 
de producţie și cultură speciale și formează pentru 
populație un mediu de traiu cu condițiuni de vieață și 
de muncă cu totul aparte, Felul atât de variaţ al 
producției acestor regiuni asigură omului toate cele 
trebuitoare vieții: materiale pentru construcția casei 


N ; 
1) Vezi: Antipa, Regiunea inundabilă a Dunărei. București r910. 
— Das ăterschwemmungsgebiet der unteren Donau, 1912. 

— Câtevă probleme ştiinţifice economice privitoare la Delta Du- 

nărei. Bucureşti. Anal. Acad, Rom. 1914. 

— Wissenschaftl, und Wirtsch. Probleme des Donau-Deltas, 1915. 
— Pescăria şi Pescuitul în România. Bucureşti 1914. 
— Trei Memorii privitoare la ameliorarea Regiunii inundabile a 

Dunărei. Bucureşti 1913. 

— Fischerei und Flussregulierung. Roma 1913.. 


www.dacoromanica.ro 


257 


(lemn, stuf, chirpici, etc), lemne și stufpentru încălzit, 
pește, legume, fructe, etc. pentru mâncare, pășune 
abundente pentru vite și toate produsele lăptăriei, 
teren de cultură atât în bălți, cât și pe câmpia alătu- 
rată, ete.; clima e în totdeauna mai dulce prin apro- 
pierea apei, în unele pârți transportul pe apă al pro- 
ductelor și comunicaţia e mai lesnicioasă ș. a. m. d. 

Toate acestea au: atras în aceste regiuni o numeroasă 
populație, care sa așezat — formând linii de sate la 
marginea câmpiei, chiar pe malul luncii — dealungul 
părții inferioare a mai tuturor râurilor, şi mai cu seamă 
la Dunăre. Pe când însă pe malurile râurilor Olt, Ialomița, 
Mostiştea, etc. populaţiunea e deasă — la Olt ea trece 
chiar de 150 locuitori pe km.p.,— însă cătunele sunt 
mici, la malul Bălții Dunărej satele sunt rare — aşă 
că populațiunea variază între 40 — 80 loc. pe km. 
P., — însă sunt foarte mari, trecând de 1000 locuitori 1). 
Condiţiunile naturale dar au avut o mare influență și 
au determinat acest.mod special de grupare al po- 
pulahei din aceste regiuni. i 

Mai mult decât în toate regiunile naturale de pro- 
ducție ale țerii, natura de aci indică poporului nostru 
importante și mati probleme pentru a-și desfășură acti- 
vitatea sa  civilizatorie. Activitatea continuă a apei, 
schimbând ea singură, din an în an, condițiunile natu- 
rale de producție, chiar nevoia de a mănţine vechea 
productivitate și de a nu lăsă ca forțele elementare ale 
apei să strice o stare de echilibru “creată impune o 
continuă activitate. 
“mi Vezi: Em. de Martonne, La Valachie, harta popula;iei pe regiuni 
naturale şi pe cătune. 

Gr. Antipa. — Problemele evolujiei Poporului Romin, 17 


www.dacoromanica.ro 


258 


Aici însă sunt și mari izvoare de bogății latente, cari 
constituesc încă mari rezerve de avuţie ale țerii noastre, și ` 
toate acestea cer o muncă, bazată pe știință, pentru a putea 
fi puse în valoare și a mări avutul nostru național. In 
lucrările mele speciale—despre Regiunea inundabilă a 
Dunărei și despre Pescării—am arătat pe larg modul cum 
trebue să se proceadă și lucrările ce sunt de făcut, pentru 
a se creà aci, în lunca Dunărei și în Delta ei, o stare 
înfloritoare ; aceasta prin amenajarea sistematică a bălților, 
pentru a se puteă face în ele o piscicultură rațională și 
prin punerea în valoare.a terenurilor inundabile și a grin- 
durilor, printr'un sistem rotativ de culturi alternante de 
agricultură și piscicultură, pe care l-am studiat și pro- 
pus 1). Tot astfel am arătat, și pentru condiţiile spe- 
ciale ale Deltei, cum sar puteă amenajă toate cele- 
lalte bălți mari ale ei, — după cum sa făcut dejà cu 
Lacul Razim, care, prin cele 3 mari canale săpate, a 
ajuns a fi una din pescăriile cele mai bogate din Eu- 
ropa—spre a se mări astfel considerabil producţia lor 
de pește, și cum sar puteă amenajă și grindurile pentru 
a le coloniză cu păstori și cu crescători de vite, după 
cum o cer condiţiile naturale. 

Toate aceste propuneri și proiecte, pe cari le-am 
făcut pentru ameliorarea pescăriilor și terenurilor inun- 
dabile din lunca Dunărei, erau bazate pe o concepție cu 
totul nouă asupra condițiunilor de producţie din zonele 
inundabile, concepție la care am, ajuns pe baza unor în: 
delungate studii hidrobiologice în aceste regiuni. Con- 
statarea prezenței germenilor unei. bogate faune și flore 





t) Vezi asemenea: Antipa, Fischerei amd Flussregulierung. Atti 
del V Congresso Internationale di Pesca. Roma 1913. 


www.dacoromanica.ro 


259 


acvatice, care trăesc in pământ în stare latentă —su- 
portând timp indelungat înghețul de iarnă, arșița de 
vară și uscăciunea, până vine inundația care le permite 
să se poată desvoltă și împmulți—ne-a făcut să vedem 
că bogăţia producției pescăriilor unui fluviu este deter- 
minată de lunca sa inundabilă cu bălțile ei—unde se 
găsesc locurile cele bune de hrană și de reproducție — 
și nu, cum se credeâ înainte, de albie. - 

Aceste constatări ştiințifice—pe cari le-am expus și în 
diferite congrese internaționale — m'au condus la stabi- 
lirea acelui sistem de punerea în valoare a regiunilor 
inundabile prin alternanţa de agricultură cu piscicultură 
și la o serie de măsuri aria A exploatarea rațională 
a pescăriilor. Măsurile propuse pentru exploatarea pes- 
căriilor au fost admise și trecute în legislaţiile mai 
maltor țeri — intre cari și pentru pescăriile cele mari 
din fluviile Rusiei—iar sistemul nostru de punere în va- 
loare a terenurilor inundabile a fost adoptat în 1914, cu 
unanimitate, de Facultatea de agricultură dela Universitatea 
din Urbana (Chicago) pentru regularea fluviului Illinois. 

Și la noi studiile pregătitoare erau dejà terminate 
(harta hidrografică a Deltei, studiul hidrografic al Re- 
giunii inundabile, etc.) și lucrările porniseră cu, mult 
succes: 3 canale mari (canalul Regele Carol, canalul 
Principele Ferdinand şi canalul Regina Elisabeta), în 
lungime de mai multe zeci de km. fiecare, erau gata 
săpate (deşchise și pentru navigaţie), şi au înzecit în 
scurt timp producţia pescăriei din lacurile Razim, Sinoe, 
Babadag și Dranov; 3 drage speciale lucrau la curăți- 
rea şi la deschiderea altor canale din Deltă; lucrări de 
regularea. alimentării bălților Brăilei erau în curs ș. a. 


www.dacoromanica.ro 


260 


m, d. Pe de altă parte în zona inundabilă se făcuse 
un proiect pentru a se Done în valoare o suprafață de 
27.000 hect. din terenul inundabil, prin alternare de 
piscicultură cu agricultură — care dacă astăzi erà exe- 
cutat, ar fi fost de o enormă importanță penţru alimen- 
tația țerii—și se făceau toate pregătirile pentru alcă- 
tuirea proiectelor pentru întreaga Baltă. 

Lucrurile mergeau probabil prea bine, deoarece o 
vehementă campanie de presă — întreținută de politi- 
ciani și oameni interesați —a fost deschisă în contra 
serviciului pescăriilor, acuzându-l că scumpeşte hrana 
populației (!!), și aceasta tocmai atunci, când, prin lucrările 
ce le făceă, sporise atât de mult producția pescăriilor. 
Rezultatul a fost că serviciul pescăriilor — astfel cum 
eră el alcătuit pe baze științifice — a fost ca și des- 
ființat: secțiunea amelioraţiilor fonciaré a format o 
direcție aparte cu condacere pur tehnică, secțiunea 
hidrografică a fost trecută la un alt serviciu și serviciul 
pescăriilor a rămas să se ocupe numai de exploatarea 
şi de vânzarea peștelui. 

Astfel lucrările începute cu atâta succes au fost din 
nenorocire oprite cu totul în loc, prin politicianism 
și demagogie, și munca depusă, timp de 27 ani, pare a 
fi fost zadarnică; mă mângâi totuș cu idea că, pro- 
gresul mergând în spirală, oricât ar fi de mare puterea 
politicianismului, nu se poate ca adevărul să nu 
triumfe şi ca din sămânța curată pe care am aruncat-o 
să nu răsară vreun urmaș, care, cu mai multă energie, 
să poată duce la bun sfârșit toate aceste lucră:i de 
o atât de mare importanță pentru țară; cari, de altfel, 
se vor impune și singure, prin forța lucrurilor. 


www.dacoromanica.ro 


261 


Lunca Dunărei odată regulată sistematic — astfel cum 
am propus-o —e menită să ajungă unul din cele mai 
mari centre pentru cultura peștelui, cultura. legumelor, 
vitelor, cerealelor și în special a textilelor și oleaginoa- 
selor și chiar a orezului; și totodată — tocmai prin 
această mare varietate a felurilor producțiunii ei, prin 
înlesnirile unui transport ieftin și prin abundența mate- 
riilor prime ce le poate procură — să devie, un in- 
semnat câmp de activitate industrială, care să asigure 
țerii întregi nouă articole de export și deci nouă izvoare 
de bogăţie şi prosperitate, 

O astfel de operă civilizatorie mare — menită tocmai 
să întărească independența noastră economică și să 
desvolte munca națională, și totodată legată de interese 
mari naţionale atât de vitala—nu se face însă nici prin 
concesionare la străini — cari, sub pretext că ne pro- 
cură capitalul, urmăresc numai să profite ei de plus- 
valoarea creată prin trezirea acestor bogății latente — 
şi nici prin funcționari, deveniți unelte oarbe ale poli- 
ticianismului, cari sunt gata oricând a sacrifică inte- 
resul general în favoarea patronilor lor și a partizani- 
lor acestora. Această mare operă se va putea aduce 
la “indeplinire numai prin crearea unei organizațiuni cu 
totul independente, înzestrată cu puteri mari, astfel ca 
să poată, rezistă tuturor influențelor și să nu fie fne 
piedicată în munca ei prin formalitățile greoae ale biuro- 
crației. Găsirea capitalului pentru executarea lucrărilor 
și finanțarea lor e o chestiune cu mult mai ușoară 
decât se pare, când plusvaloarea ce se creează e atât 
de mare, Nu vom avea dar nevoe dea ne adresă nici 
capitalului străin—ale cărui mijloace de corupție și avi- 


www.dacoromanica.ro 


262 


ditate de mari dividende în detrimentul ţerii ne sunt 
în deajuns de cunoscute — și nici de a îngreuiă bu- 
getul statului, căci totul e numai o chestiune de orga- 
nizare pricepută și nu o afacere de speculă. 


2. Apele. 


Aruncând o privire asupra hărții hidrografice a te- 
ritoriului etnic al poporului român, aspectul general 
dejà ne arată că avem una din cele mai bogate eri: 
în ape din Europa centrală; numai în România 
veche suprafața apelor e de 807.174 hectare, adică 
6.14%, dir suprafața totală a țerii. In afară de Ma- 
rea Neagră, care udă coastele noastre pe o lungi 
de peste 400 km., și care a format pe tot lungul lor 
o serie de mari și bogate lacuri litorale; în afară de 
Dunăre, care, după ce drenează o suprafață de peste 
800.000 km. p. din centrul Europei, adunând apele 
de prin ghețarii Alpilor și din înălțimile Balcanilor şi ale 
Carpaţilor și aducându-le apoi pe teritoriul nostru, 
pentru al e scurge domolprin albia ei șia le revărsă regulat 
în balta noastră, pe o lungime mai mare de o treime din 
cursul ei total; în afară și de afluenții lăturalnici a; 
Nistrului și ai Tisei, care adună apele din regiuni în- 
depărtate, din Ucraina și Ungaria, spre a lecără spre 
Marea Neagră; în afară de toate aceste întinse supra- 
fețe, mai avem mulțimea de râuri formate pe teriteriut 
nostru propriu, cari au săpat frumoasele și numeroa- 
sele văi prin cari se scurg ele, udând întreaga ñoastră . 
țară. Toată această mare cantitate de apă, ce se 
scurge prin aceste râuri spre a mări debitul Du-- 


www.dacoromanica.ro 


263 


nărei, este datorită puterii Carpaţilor de a condensă 
vaporii din atmosferă și a provocă bogatele precipitate 
ce cad asupra: lor, vărsând peste ei anual o cantitate 
de apă care ar puteă acoperi întreaga lor suprafață 
până la o înălțime de 1.20 m. Astfel dar — cu toată 
pozițiunea noastră geografică — care ne destinase o climă 
mai continentală și mai uscată — natura ne-a hărăzit 
putinţa de a aveă, drept în mijlocul teritoriului nostru 
și la o înălțime mare, o cantitate considerabilă de apă, 
care, scurgându-se dela centru spre periferie, udă de- 
jur imprejur întreaga țară și duce cu dânsa bineface- 
rile ei. 

Toată această mare cantitate de apă ce se adună 
din precipitate în Carpaţi — fie că se infiltrează în pă- 
mânt până dă de un strat impermeabil, fie că rămâne 
la suprafață — se scurge la vale pe drumurile ce și 
le-a făcut şi continuă să și le facă. Apa ce rămâne 
la suprafață, scurgându-se la vale, formează în drumul 
ei spre Dunăre o serie de pârae, râuri, lacuri, bălți, 
eleștae, etc., pe cari poporul nostru a căutat să le fo- 
losească: fie pentru .băut și adăpat sau diferite alte 
întrebuințări casnice și industriale, fie pentru pescuit, fie 
ca motor pentru herăstrae, mori, etc., fie pentru a-și udă 
câmpiile de cultură, fie pentru plutire și navigație ș.a.m. d. 

Această cantitate enormă de apă—care se scoboară 
pe atâtea căi, cu repeziciune accelerată, dela o înalțime 
atât de mare—reprezintă și o enormă putere 'elemen- 
tară, pe care natura, În tendința œi de a nivelă su- 
prafața pământului, o întrebuințează — prin acţiunea es 
mecanică și chimică — pentru a săpă văi, a distruge 
stâncile și a cără la vale toate sfărâmăturile lor; ea ace- 


www.dacoromanica.ro 


264 


pere în drumul ei câmpiile, 'distruge vegetația, cul- 
turile, drumurile și așezările omeneşti, astupă albiile 
creându-și altele nouă, și astfel strică necontenit o 
întreagă stare de echilibru a naturii pe care omul 
caută a-și bază munca și existența sa. i 

Pentru fiecare din felurile de utilizare a apelor şi 
pentru apărarea contra ravagiilor ei, poporul nostru 
are metodele și tradițiile sale, deprinse în cursul vea- 
curilor sau învățate dela popoarele cu cari a venit în 
contact. Vieața modernă însă, cu cerințele ei mari și cu 
trebuințele materiale mereu crescând, nu.se mai mul- 
țumește cu metodele de exploatare sau de apărare 
ale timpurilor patriarhale. Lupta grea pentru existență 
impune ca fiecare bogăție materială să fie desvoltată 
și pusă în stare de a da maximul de folos pentru sa- 
tislacerea nevoilor omenești; iar la ape — tocmai din 
cauza însemnătății lor mereu crescând pentru vieața 
şi activitatea omenească—aceasta se aplică mai mult 
decât ori unde. Astfel, pentru fiecare din aceste feluri 
de întrebuințare a apelor, sau de apărare în contra dis- 
trugerilor ei, sa născut câte o știință specială, care le-a 
perfecționat şi le-a pus în stare să dea foloase imense 
pentru vieața și progresul omenirii: 

Pentru întrebuințările apei la nevoile casnice și 
industriale, sau ca apă de băut, etc., Hidrologia mo- 
dernă a găsit mijloace: de a aprovizionă—dela supra- 
față sau din subsol—comunele cele mai mari și mai 
îndepărtate cu captități de apă suficientă, de cea mai 
bună calitate şi în condițiunile igienice cele mai si- 
gure; de a conduce apa în case sau în fabrica fiecăruia și de 
a o adaptă la toate nevoile de canalizarea și curăţenia 


www.dacoromanica.ro 


265 


oraşelor, etc; așă că desvoltarea enormă, pe care a 
luat-o vieața în orașe șiîn centrele industriale, nici nu 
ne-am mai puteă-o închipui astăzi fără aceste, binefaceri 
ale hidrologiei. 

Din Pescuit — care eră mai mult o îndeletnicire lo- 
cală a riveranilor — Piscicultura modernă a reușit să 
creeze —prin cultura intensivă a peştelui sau prin ex- 
ploatarea rațională a pescăriilor mari — unul din prin- 
cipalele izvoare de hrană a populațiilor; ea aprovizionează 
astăzi cu productele ei în mod regulat piețele cele mai în- 
depărtate și a creat o industrie de- conserve, ale cărei 
produse se răspândesc în toată lumea ȘI cu care ne-am 
deprins atât de mult, încât, dacă aceste produse la un 
moment dat ar lipsi, unele popoare sau unele categorii 
ale populaţiunilor lor ar simți-o direct ca o calamitate. 

Pentru udarea câmpiilor de cultură, Hidraulica a- 
gricolă a găsit mijloacele— după cum am arătat în 
alt loc—de a face fertile sau a spori considerabil 
puterea de producţie a unor întinse suprafețe de pământ, 
cari, prin situația lor și prin condițiile climaterice, erau 
neproductive; ea a adaptat întrebuințarea apelor la ne- 
voile culturelor atât de mult, încât a înlesnit intensi- 
ficarea producției agricole la un grad care creează 
nouă posibilități de vieață pe întreaga suprafață a glo- 
bului și permite omenirii să se răspândească și să-și 
întindă civilizațiunea ei prin toate pustietățile lumii. 

Pentru apărarea contra inundaţiilor și a pustiirilor 
apei, Hidrotehnica modernă a găsit mijloace de indi- 
guiri și regulări de cursuri, cari, nu numai că pun la 
adăpost câmpiile, dar chiar le sporesc puterea de pro- 
-ducție; ba încă ea dă omului posibilitatea de a-și câș- 


www.dacoromanica.ro 


266 


tigă nou pământ de cultură și locuință. chiar și din fun- 
dul mării, pe care Olandezul, conștient de marea sa 
victorie, a împins-o înapoi cu digurile sale şi i-a stri- 
gat «Trutz nun, blank Hans» (acuma poți să te su- 
peri, mareo!), zicând cu mândrie «deus mare, Batavus- 
litora fecit». ` , 

Tot Fhdrotehmca modernă a regulat albiile rå- : 
urilor, le-a sfărâmat stâncile, le-a curăţit fundul, a re- 
gulat debitul apei, a săpat canale nouă, a construit pe ma- 
lurile lor porturi și instalații de încărcarea, descărcarea şi 
îmmagazinarea mărfurilor, etc; și astfel a inlesnit plutirea 
şi navigația pe toate felurile de apă, și a acoperit su- 
prafața Europei cu acea enormă rețeă de «drumuri cari 
merg singure», pe cari se transportă ieftin produsele 
muncii atâtor popoare, şi care a dat producției și 
schimbului mărfurilor lor întinderea la care au ajuns astăzi. 

In fine, din acea enormă putere elementară a apei 
care se scoboară din înălțimile munților — uneori şer- 
puind prin fundul văilor, alteori căzând în formă de 
cascade dela înălțimile mari, — care ajungând în vale 
distruge ogoarele și munca omului—și pe care înaintea 
motoarelor 'de aburi el se deprinsese a o întrebuință 
ca motor pentru morile și fabricile sale — știința modernă 
a făcut unul din cele mai mari izvoare de energie, 
baza unei enorme activități industriale, care transformă 
și prelucrează materiile prime şi dă ocazie de muncă 
și câstig populațiunilor. Graţie descoperirilor ei, şi mai 
cu seamă posibilității de a îmmagazină și transmite prin 
electricitate la orice distanță această energie inepuiza-— 
bilă, ţerile cu “căderi de apă capătă aceeaș importanță 
imdustrială ca și țerile cu pasine mari de cărbani Ba; 


www.dacoromanica.ro 


267 


Chiar, prin inepuizabilitatea și ieftinătatea acestor izvoare 
de energie, ele devin un concurent amenințător pentru 
industria acelor țeri, căci producțiunea celor mai mari 
basine de cărbuni este limitată și momentul completci 
lor epuizări este calculat, 

Privind acuma la modul cum ne folosim noi de 
apele noastre de toate categoriile și de acea enormă 
cantitate de apă, care ne cade din cer pe Carpaţi și 
pe podișul înalt al Transilvaniei spre a se scurge cu 
putere la vale în toate direcţiile teritoriului nostru, 
trebue să'recunoaștem că ne găsim încă în cea mai pri- 
mitivă stare naturală: 

Pentru întrebuințările apei la nevoile casnice şi in- 
dustriale, abiă câteva orașe şi-au construit în ultimul 
timp o conductă sistematică de apă, și aceasta nu e în 
totdeauna în cantitățile de cari au nevoe şi în condi- 
țiunile necesare de igienă, -etc. 

Pentru pescuit, deși natura ne-a pus la dispoziție la 
gurile Dunărei, în Delta și Balta ei, cele mai bogate 
pescării de apă dulce din Europa (după gurile Volgei), 
un bun inceput de punere în valoare, pornit cu mult 
avânt și rezultate surprinzătoare, a fost—după cum am 
arătat — oprit în loc prin politicianism și demagogie, 
care, în locul unei exploatări raționale, a introdus ve- 
chile sisteme de exploatare vandală, condusă în mod 
biurocratic. Lucrările începute la bălțile Deltei și la cele 
din luncă până la Călărași, spre a le amenajă pentru 
piscicultura sistematică, nu au mai fost continuate, iar 
bălțile din susul Dunărei — cari fusese arendate — deșt 
foarte bogate, au rămas încă aproape tot în starea 
primitivă în care se aflau. Pescarii din toate aceste bălți 


www.dacoromanica.ro 


268 


şi-au părăsit meseria din cauza măsurilor antiecono” 
mice ce s'au luat sub pretext de ieftenirea peștelui:), nu- 
mărul uneltelor de prins pește a scăzut aproape cu '70%/, 
Şi producția pescuitului scade pe fiecare an în mod îngri- 
jitor. In minunatele lacuri ale Basarabiei ştarea pescăriilor 
e deplorabilă și cere grabnice îmbunătățiri; în . Marea 
Neagră începuturile de progres sau oprit cu totul în 
loc, iar râurile sunt încă complet despopulate din cauza 
legii defectuoase care împiedică repopularea lor; ve- 
chile 'eleștae, în cari se cultivă în vechime crapul, au 
fost în cea mai mare parte scurse și transformate în 
pământuri de cultură, sau mai des încă în mlaştine 
periculoase sănătății, așă că trebuesc refăcute după 
cerințele  Pisciculțurii moderne ș. a. m. d. Un pro- 
gram întreg științific, de lucrări bine studiate pentru a 
aduce cuvenitele ameliorațiuni, a rămas neaplicat și țara 
sufere consecinţele. Dacă în toate ramurile de activi- 
tate naţională politicianismul ar face aceleași dezastre 
ca la pescării și va fi, ca aci, o stavilă pențyu continui- 


') Când ne gândim şi la importanța mare ce o au coloniile de 
pescări pentru desvoltarea navigaţiunii şi comerțului unei teri, trebue 
să vedem că această lovitură dată pescarilor noştri a fost o adevă- 
rată crimă. Incepând dla vechii Phoenicieni, Veneţia, Porturile 
Hanseatice şi toate acele oraşe cari au desvoltat şi stăpânesc co- 
merțul lumii, sunt prin originea lor vechi colonii de pescari. Şi 1n 
timpurile din urmă, când d. ex Germania sa hotărit să facă comerţ 
mondial şi să devină putere maritimă şi colonială, a început prin a 
incurajă pescarii şi a construi porturi speciale pentru pescării, la 
Gestemiinde, Nordenham, Cuchaven, Bremerhaven. Lubeck, etc. In 
Anglia toată coasta dejurimprejur este presărată cu porturi speciale 
le pescari din cari se recrutează personalul marinei milita?e şi de 
comerţ, şi tot acelaş lucru în Olanda, etc. Astăzi mai mult decât 
oricând şi noi avem nevoe de a ne formă o' marină comercială spre 
a ne emancipă de acapararea străină şi tocmai acum se vine cu a- 
semenea măsuri nechibzuite. 


www.dacoromanica.ro 


269 


tatea activităţii culturale și civilizatorii, atunci am puteă 
cu siguranță desperă de viitorul nostru. 

„Pentru irigarea câmpiilor de cultură, am arătat în 
capitolul precedent o parte din marile probleme ce 
avem a le rezolvă. In starea actuală ne aflăm încă în 
primitivitatea cea mai desăvârșită a naturii: culturile 
le arde seceta pè câmpie și apa curge totuș alături de èle, 
cel mult — din distanță în distanță — câte o roată bulgă- 
rească învârtită de un cal udă câteva hectare de legumărie. 
Și ce nusar puteă face, chiar fără lucrări costisitoare? 
In anu 1918, pe malul unei gârle de lângă București, 
sa pus un mic motor cu care se udau toate bulgăriile 
di.nprej r—și încă o suprafață de vreo 20 ori mai mare 
ca cea ce se udì inainte cu roata—și aceastaa produs, 
cu toată seceta mare din acel an, cantități foarte mari 
de legume pentru oraș. Ce ar fi dacă numai această 
încercare primitivă s'ar generalizà pentru intreaga țară? 
Cu cât sar mări suprafațele cultivate rațional şi la cât 
Sar sumă aceasta pentru producția națională? 

„Pentru apărarea contra inundațiilor si pustiirilor 
apei nu sa făcut deasemenea încă nimic; în partea de 
jos a apelor, nici o întărire de maluri, nici o apărare 
cu diguri 4 măcar provizorii;' la munte, nici o cap- 
tare de torenți sau fixare de terenuri, etc. Râurile au 
devenit în partea lor superioară mai toate torențiale, 
şi continuă să aducă dela munte pietriș şi bolovani, 
umplându-și albia și răspândindu-i pe câmpii. Albiile 
râurilor — nu luncile! — au adeseori lățimi demai mulți 
kilometri — d. ex. albia Seretului — pline de pietriș, şi 
apa își face mereu drumuri nouă în dauna câmpiei ală- 


www.dacoromanica.ro 


270 


turate. Și ce suprafețe considerabile, sustrase dela folo- 
sul omului, reprezintă toate acestea? 

Suntem dar și în MERA It privință în cea mai desă- 
vârşită primitivitate a naturii, unde puterea elementară 
a apei—care în alte ţeri e tocmai baza progresului lor 
—e lăsată în voia ei, pentru a distruge în loc de a 
fecundă puterea de producție a naturii și a muncii 
omului. Ba mai mult încă—iîn afară de studiile sistema- 
tice și proiectele făcute de direcția Pescăriilor în Balta ` 
Dunărei, cu un început de lucrări de îndiguire ') —nici 
măcar un studiul general asupra regimului apelor 
noastre și a mijloacelor de apărare în contra pustiirilor 
lor nu s'a făcut. Sau făcut în adevăr o serie de lu- 
crări—așă zise „șosele de acces la porturi“ — cărora 
li sa dat formă de diguri insubmersibile sau de apărări 
'de maluri, ca de ex.: la Zimnicea, între Ghecet și Brăila, 
la Cernavodă, etc.; acestea însă, în loc să îmbunătățească 
starea terenurilor apărate—cari erai bălți bune de pes- 
cuit — le-au transformat în mlaștine; aceasta deoarece, 
astupându-se gârlele lor de alimentare, apa din Dunăre 
și peştele nu mai intră în ele, însă prin fundul lor se 
ridică apa de infiltrație, transformându-le în mlaştine; 
așă e de ex. mlaştina cea mare dela Megedia, care a 
fost odinioară o bună baltă de pescuit, alimentată din 
Dunăre 2). , 

Pentru navigabilitatea si flotabilitatea râurilor 


1) Vezi: Antipa, Regiunea inundabilă a Dunărei şi mijloacele de a 
o pune în valoare. Buc. 1910; şi Fischerei und Flussregulierung. 
Conferinţa la Congresul intern. de pescărie dela Roma, 19ia. 

3) Vezi Antipa. Pescăria şi Pescuitul în România, pag. 215 şi 

Trei Memorii privitoare la ameliorarea terenurilor de inundație ale 
Dunărei. Bucureşti 1913. 


www.dacoromanica.ro 


271 


s'a făcut încă şi mai puţin. In afară de plutele ce rin 
din timpurile străvechi pe Bistriţa și Siret și pe Prut, 
Şi în afară de amenajarea, de către exploatările fores- 
tiere, a unor pârae de munte pentru plutirea buşte- 
nilor la herestrae, suntem in aceeaș stare ca în trecut. 
Incă prin Regulamentul Organic s'au decretat câteva din 
râurile noastre mari ca do.neniu public pentru a se face 
navigabile sau flotabile; dar aceasta nu s'a realizat nici 
odată, căci proprietarii unor mori cu totul nesistematice, 
făcute deacurmezișul albiilor, au găsit necontenit mijlo- 
cul, prin influențe politice, să facă să fie ocrotiţi în dauna 
interesului general; ba chiar, la alcătuirea unui proiect 
de lege asupra regimului apelor, aceștia au reușit să intro- 
ducă dispoziția că „până la puterea in stare de efectivă 
navigabilitate, drepturile riveranilor se vor respectă“, 
adică că se iea şi această mică posibilitate de progres 
pe care o asigurase Regulamentul Organic. Și totuș, de 
când ar fi trebuit să fie regulate toate aceste ape într'o 
țară atât de bogată ca a noastră? și cât de mult ar 
fi fost încă sporită această bogăție prin inlesnirile unui 
transport ieftin pe aceste ape, completate încă cu o 
întreagă rețea de canale? 

Cunosc obiecţiunile ce se fac: că, albiile râurilor 
noastre fiind permeabile, ele. nu pot aveă apă suficientă 
pentru plutire în timpul verii. Acestea însă, pentru tehnica 
modernă, nu mai sunt obstacole cari nu pot fi înlă- 
turate. Construirea acelor baraje la munte, cari să 
închidă văile şi să immagazineze apa din timpul creșterilor 
pentru a o lăsă să se s6urgă apoi treptat în timpul verii, 
va asigură fără îndoeală un debit suficient pentru plu 
tire. Şi chiar dacă plutirea ar fi suspendată pentru 


www.dacoromanica.ro 


272 


epoca scurtă a apelor scăzute, ar rămâneă încă destul 
timp pentru restul anului, ceeace totuș ar reprezentă 
un enorm, câștig pentru economia generală și privată. 
Să spunem totuș adevărul pe față: statul—adică poli- 
ticiani cari l-au acaparat de atâtea decenii—e vinovatul, 
căci nici măcar un fnceput de studii sistematice nu s'a 
făcut pentru rezolvirea unei probleme atât de vitale' și 
pentru care niciodată nu sa prevăzut în bugete măcar 
o sumă cât de mică. Nici măcar o măsurare a debitului 
Și a vitezei, sau observaţiuni asupra variaţiei nivelului prin- 
cipalelor râuri nu s'au făcut, deci nici cele mai elementare 
cunoștințe hidrografice asupra lov nu le avem incă adunate. 

Cele zise despre râuri ñu se aplică însă la Dunăre, 
pe distanța dela Porţile de Fier la Brăila și în toate 
porturile. Aci Serviciul hidra lic și-a câștigat dreptul la 
respectul și recunoștința tuturor, prin lucrările ce le-a 
făcut și cari fac onoare ţerii. Aici fiind o chestiune 
de prestigiu internațional și fiind un .buget special —- 
în afară de bugetul Statului, asigurat prin taxa de 
jumătate la sută ce se percepe în porturi — funcționarii 
ingineri au fost lăsaţi să lucreze cum le dictă datoria lor, 
fără amestecul politicei; și astfel ei au dat o dovadă mai 
mult, că numai în asemenea condițiuni se poate lucră 
serios în interesul țerii. 

In fine, în privința utilizärii sistematice a izvoru- 
lui mesecal de energie produs prin căderea apelor, 
nu avem încă nici măcar un început. Și ce mare in- 
teres reprezintă aceasta pentru posibilitatea desvoltării 
unei mari industrii naționale, înlocuindu-ne cărbunele 
care ne lipsește și cruțând petrolul, care, prin pro- 


www.dacoromanica.ro 


273 


dusele chimice ce le dă, capătă o valoare tot mai mare 
și va deveni în curând prea scump ca combustibil, 

In adevăr, mori, piue, herestrae, etc. au utilizat în tot- 
deauna puterea apelor noastre cu motor; ba, în timpul 
din urmă, o serie de industrii sau creat pe malurile 
râurilor—și în specjal al Prahovei—care utilizează apa ca 
motor și pentru care au făcut chiar lucrări sistematice, 
tăind coturi și punând turbine, etc. Toate acestea însă, 
oricât de îmbucurătoare ar fi ele, nu rezolvă chestiunea 
mare a exploatării sistematice a, acestui izvor național de 
energie, după un plan bine studiat și consecvent aplicat. 

Aceasta cere studii serioase, cu proiecte sistematice, 
pentru închiderea apelor cu baraje în văi, cari— luând 
în considerare și toate celelalte interese legate de ches- 
tiunea apelor—să stabilească un sistem de întrebuințarea 
lor rațională, și din punctul de vedere al căruia să fie 
apoi examinată orice cerere de concesiune ce se prezintă. 

De fapt însă, nici măcar starea de drept nu e 
încă regulată și mai puțin încă o înventariere a acestei 
mari avuții naționale. Dacă, și aci, se va lăsă ca interesul 
privat să predomine asupra interesului general și să 
acapareze toate căderile de apă în folosul lor, atunci se 
va creà o stare, care xa face imposibilă rezolvirea acestei 
chestiuni vitale sau măcar regularea ei conformă cu 
interesele mari ale ţerii. 

Monopolizarea cât mai grabnică a căderilor de apă 
—ca de altfel a tuturor generatorilor de energie—este 
fără îndoeală, față de marile interese naționale ce sunt 
legate de ele, cea mai nemerită soluție ce sar puteă 
da. Felul și modalităţile cum se poate face aceasta 
este firește o chestiune care rămâne să fie studiată de 

Gr, Antipa, — Problemele evoliiției Poporului Român, 13 


www.dacoromanica.ro 


274 


specialişti și de reprezentanții intereselor tuturor ramurilor 
de activitate. Nu nai astlel se va puteă pune în tot 
cazul o bază solidă unei mari industrii naționale, regu- 
lându-se de odată, prin chestiunea apelor, atât chestiunea 
energiei, cât și a transporturilor ieftine a produselor și 
materiilor prime, adică doi din principalii factori cari 
condiționează desvoltarea ei. 

In această direcţie trebue să salutăm însă cu bucurie 
apariția unui interesant ştudiu al d-lui Inginer D Leo- 
nida, asupra unei uzine hidroelectrice la Stejar (lungă 
Bicaz). Oricare! ar fi soarta proiectului său, este totuș 
o primă încercare, care concretizează în mod serios 
realizarea parţială sau îndr marea unei probleme mari. 

Din -toate acestea se vede dar, că activitatea civili- 
zatorie, pe care natura o indică să o desvolte poporul 
nostru în chestiunea apelor terin, este de cea mai mare 
importanță pentru însuş viitorul său ca popor şi ca 
stat. Ea este aceea care e menită să-i sporească, mai 
mult ca oricare, avuţia sa şi :ă-i dea una din cele mai. 
puternice arme în lupta sa pentru vieață și progres. 


3. Subsolul. 


După ce am examinat în linii generale—pe cât ne 
permite cadrul acestui studiu—solul și apele teritoriu- 
Jui nostru, cu produsele și foloasele lor, și am văzut in- 
fluența ce .o exercită asupra vieții poporului și indica- 
tiunile ce i le dau pentru activitatea sa civilizatorie, ne 
mai rămâne acum să examinăn pe scurt, din acelaș 
punct de vedere, și subsolul çu produsele sale. Vom 
căută și aci să arătăm, în linii mari, cari sunt foloa- 


www.dacoromanica.ro 


275 


sele ce ni le prezintă el și problemele de muncă și 
organizare ce ni le deschide, spre a ne puteà face ast- 
fel o idee completă despre influența pe care o exer- 
cită natura pământului țerii, în totalitatea ei, asupra: 
vieții și activității poporului și asupra mersului evolu- 
ției sale spre progres. , 

Dacă solul și apele cari-l fertilizează constituesc fără 
îndoeală izvorul lunda.nental de avuţie inepuizabilă al 
acestei eri, care a dat directivele principale ale mun- 
cii poporului și, prin aceasta, a contribuit în mod ho- 
tăritor la formarea firii sale sănătoase și a judecății 
sale drepte și cumpănite, apoi de sigur că şi avuţiile 
subsolului — de cari până în ultimii timpi a avut mai 
puțină ocazie de a se folosi—vor formă un nou stâlp 
al vieţii sale și un nou factor al evoluției sale spre 
progres. Pe când agricultura însă, prin felul producției 
ei, cere o muncă regulată, bazată pe vechi tradiţii, ex- 
ploatarea bogățiilor miniere deschide un câmp nou de 
activitate, pentru minţile mai iscoditoare și spiritele în- 
treprinzătoare, cari găsesc aci ocazie să-și desfășure nouă 
aptitudini; prin aceasta dar se permite o utilizare mai 
perfectă a forțelor și aptitudinilor națiunii și i se dă 
astfel putinţa desvoltării unei mai mari energii vitale, 
în lupta sa pentru existență. 

Importanța cea mare a bogățiilor miniere pentru 
țară este: 1) că ele ne pot da o serie de produse, 
cari ne sunt absolut necesare și pe cari deci nu mai 
avem nevoe à le importă, completându-ne astfel pro- 
ducțiunea noastră și făcându-ne mai independenți din 
afară; 2) că ne asigură unele produse de export de 
mare valoare, cari aduc bani în țară și ne mănțin va- 


www.dacoromanica.ro 


„276 


luta în străinătate; 3) că ne procură combustibilul și 
deci energiă necesară pentru industrie, căi ferate, 
navigație, etc. 4) Că produsele lor brute formează baza 
unei întregi industrii pentru transformarea și prelucra- 
rea lor și, prin aceasta, deschid posibilități nouă de 
nuncă și câștig unei populațiuni mai numeroase și, deci, 
asigură ţerii o stare mai mare de prosperitate; și 5) 
că ne pun în posesiunea unor materiale absolut indis- 
pensabile pentru apărarea națională, asigurându-ne ast- 
fel și în această privință independență din afară şi o 
superioritate față de cei ce nu le au. 

De altfel nu avem decât să vedem în istoria culturii 
omenirii ce rol mare au jucat aceste bogății în toate 
timpurile şi la toate popoarele, pentru a ne da seama 
de marea lor importanță și pentru țara noastră. Vom 
aminti numai, că primele începuturi ale culturii ome- 
nirii pornesc abiă dela descoperirea metalelor și că 
toate epocele ei sunt determinate și caracteritate prin 
descoperirea și întrebuințarea unui nou metal. Pe de 
“altă parte vom mai aminti că până astăzi fundamen- 
tul întregei industrii din toată lumea, adică unul din 
marii stâlpi ai civilizației moderne, îl formează produc- 
ţia cea mare de cărbune și fier — fără de care ea nu 
ar fi fost posibilă niciodată —și, că tocmai acele state 
joacă un rol mai mare, și din punctul de vedere poli- 
tic, în pământul cărora se găsesc acesfe bogăfii natu- 
rale în ăbundență. In fine vom mai aminti că, în tim- 
purile din urmă, alături de acestea, sa ivit Petrolul, care, 
prin importanța sa mereu crescând, ca generator de 
energie și ca materie primă—din care se extrag pro- 
duse de cea mai mare necesitate pentru industrie cât 


www.dacoromanica.ro 


277 


şi pentru apărarea națională—caută a face o mare 
concurență cărbunelui și asigură astfel țerilor cari-l 
posedă o însemnătate hotăritoare economică și politică. 

In Subsolul vechei Românii, principalele bogății mi- 
niere descoperite până acum sunt: Petrolul, Sarea, 
Cârbunele, Gazele naturale, câteva minereuri de Fier și 
de Cupru, nisipuri aurifere în albiile unor râuri, Chih- 
limbar, Ozocherită, etc. In afară de acestea, vine apoi o 
serie de izvoare de ape minerale și carierele de piatră 
de var și de ciment, de piatră de construcție și de 
șosele, etc 


a) Petrolul. 


Petrolul 1) este fără îndoeală cea mai importantă 
dintre bogăţiile subsolului nostru, și aceasta, cu atât mai 
mult cu cât se găsește în cantități mari și e și de o 
bună calitate. Importanța acestui produs a fost recu- 
noscută abiă în ultimele decenii şi, de aceea, exploa- 
tarea sa la noi, pe o scară mai mare, a început abiă de 
curând; totuș în scurt timp eaa făcut atâtea progrese, 
încât, înaintea răsboiului la 1914, capitalul nominal al 
societăților cari-l exploatează se urcă la 530.000.000 lei 
(efectiv 468.000.000 lei + 38.000.000 lei investițiile 


1) In expunerea de față am luat de bază, în mare parte, un me- 
moriu al d-lui Prof L. Mrazec, intitulat: „Problema Petrolului din Ro- 
„mânia față de Problema mondială“, din 1915; o lucrare unică ca sin- 
teză ştiinţifică, concepție economică şi prevedere politică. Aduc 
sincerele mele mulțumiri scumpului coleg și prieten pentru permi- 
siunea ce mi-a dat-o de a mă folosi de prețioasele sale lumini. Acest 
memoriu a servit de altfel de bază şi d-lui Vintilă Brătianu pentru 
lucrarea sa, intitulată: Petrolul şi politica de Stat. Bucureşti 1916 
şi ed. II. 1919. 


www.dacoromanica.ro 


278 


statului), din cari numai 33.600.000 lei —adică6,3%/, — 
sunt capital nominal românesc, iar restul eră: Anglo- 
Franco-Holandez  49.5%,  Austro-German  30.6%,, 
American și alte state 13.7°/,. 

Producțiunea totală a puţurilor și sondelor noastre 
de petrol sa urcat în 1913 la 1.885.384 tone, cres- 
când în zece api cam de 17 ori; totuș această canti- 
fate reprezintă abiă 3.72%, din producția totală mon- 
dială de 50.798.275 tone, noi ocupând locul al IV-lea 
în producția de petrol a lumii, și anume: după Statele 
Unite cu 32.314.440 tone deci 63.63%, Rusia cu 
9.246.942 tone deci 18.20%, şi Mexico cu 3.000.000 
tone deci 5.9%/; după noi vin apoi: Indiile Neer- 
iandeze cu 1.534.233 tone deci 3.02%, Galiția cu 
1.087.286 deci 2.140/,,? Indiile engleze cu 1.000.000 
tone deci 1.970, și apoi Japonia, Germania și alte ţeri, 
toate la un loc cu o producție cam de 700.090 tone. 

Până acum vre-o 15 ani produsul principal al petro- 
blui eră Lampantu!, și luptele mari, ce se dedeau în- 
tre societățile cari exploatau câmpurile de producție 
din lume (Standard Oil Company şi Royal Dutch Sheel 
Comp.), aveau în vedere mai cu seamă acapararea co- 
merțului cu acest produs. Sunt foarte interesante în 
această privință povestirele lui John D: Rockefeller *) 
insuș, cum a luptat el pentru a introduce petrolul pe 
toată suprafața globului — la popoarele civilizate ca și 
la cele sălbatice, — construindu-le fiecărora lămpi spe- 
ciale, mijloace de ambalaj practice, etc., ca să-l poată 


t) John D. Rockefeller, Memotren. Deutsche Ausgabe. Berlin. pag» 
31—40. 


www.dacoromanica.ro 


279 


acomodă felului lor special de vieață și să-l facă pentru 
lecare un articol indispensabil de întrebuințare zilnică. 


Industria a reușit însă să scoată, prin destilare, din 
petrol, în afară de Lampant, și o serie de alte derivate 


de cea ma: mare importanță — Benzină, Poslete (Gazoil), 
Parafină și Păcură (Mazut), fiecare cu o serie de sub- 
producte adaptabile la toate întrebuințările — cari au 
rădicat considerabil valoarea și însemnătatea sa. Ben- 
zinele, servind ca generator de energie pentru motoa- 
rele cu explozie, au fost unul din factorii fundamentali 
ai perfecționării acestora; și numai grație lor se dato- 
resc toate acele progrese enorme făcute în aviație, 
baloanele cu cârmă, automobile, vasele cu motoare, 
submarine, etc. Păcura constitue un combustibil cu 
mult mai comod de mânuit—cu un volum mai mic și 
cu o valoare calorică cu mult mai mare—ca cărbunele, 
așă că vasele de răsboiu de toate categoriile, vapoarele 
de comerț cu curs rapid, etc. nu se mai pot lipsi de 
dânsa. Ea mai constitue și o materie primă, din care, 
prin destilare şi rafinare, se pot extrage sau separă tot 
felul de produse de eea mai mare importanţă, ca de pildă 
parăfine, vaseline, etc.; din acestea, stlerurile minerale 
au ajuns absolut indispensabile pentru tot ce e ma- 
şină, deci şi pentru trehuințele marinelor, căilor ferate, 
navigației, industriei, la tot felul de motoare, etc. Posle- 
fele servește și el ca combustibil pentru motoarele 
Diesel, etc., etc. 

Insemnătatea enormă a acestor produse a dat însă 
un glt aspect luptelor pentru acapararea izvoarelor de 
producție de petrol din lume și o altă importanță pa- 
litică țerilor cari le posedă; în locul vechilor societăți, 


www.dacoromanica.ro 


280 


cari se luptau pentru acapararea comerțului, apar acum 
ca concurente înseși statele cari-și dispută domnia lu- 
mii; căci stăpânirea petrolului asigură superioritatea 
militară, domnia mărilor și superioritatea industrială 
față de țerile cari întrebuințează cărbunele. Astfei ve- 
„dem că, în acest scurt timp, Anglia —care este cea 
mai interesată în mănținerea domniei ei efective a 
mărilor —și-a organizat peste tot locul pe coastele o- 
ceanelor o serie de depozite de petrol pentru marina 
ei de răsboiu și de comerț” și și-a asigurat pe tot glo- 
bul o vastă rețea de posesiuni de producție de petrol. In 
1913, din cele 7:/, miliarde, cari reprezintă capitalul 
total din industriile petrolifere, 21/ -miliarde erau ca- 
pital pur englez, iar, dacă socotim capitalul societăților 
în care capitalul englez este larg intereşat și domi- 
nant — cari adică se conduc de politica și principiile 
stabilite de Statul englez, — atunci el ajungea la aproape 
5 miliarde. Statele Unite la rândul lor” și în urmă Ger- 
mania au dus aceeaș luptă pentru a-și asigură produc- 
ţia de petrol din lume. 

Pentru acaparârea petrolului se duce dar astăzi de 
către marile state o luptă vitală, cum nu sa dat încă 
pentru nici una din avuţiile miniere. Această luptă iea, 
tot felul de forme, începând dela simpla concurență 
comercială până la 'conflicte armate — ca cele din Mexico, 
Persia etc.—și se termină apoi cu intervenția armată a 
statelor mari interesate; așă că statele mai mici pro- 
ducătoare de petrol se văd atrase, fără voia și vina 
lor, în conflicte, cari le pot costă chiar independenţa lor. 


www.dacoromanica.ro 


281 


Petrolul din Româtia — deși încă în cantități relativ 
mai mici—are, în această luptă mondială, o importanță 
mare prin situația geografică a ţerii în Europa cen- 
trală — cu ţerile cu cari e legată atât prin Dunăre, cât 
și prin numeroase căi ferate; — de aceea și lupta între 
grupurile mondiale începuse chiar a luă și aci forme 
periculoase, contra cărora trebue să ne apărăm în 
prima linie zuferesele noastre reale nationale. De 
aceea dar e necesar, înainte de toate, să ne clarificăm 
bine, cari anume sunt aceste interese naționale proprii. 
ale noastre, pentru a puteă duce o politică consecventă 
pentru apărarea lor. 

In primul rând noi știm că petrolul nu este o a- 
vuție inepuizabilă — chiar astăzi unele porțiuni de 
zăcăminte se apropie de sleire;—ași dar trebue înainte 
de toate să avem absolut mână liberă de a luă toate 
măsurile în interesul conservării sale, a sporirii producției 
şi a dirijării ei, astfel ca să corespundă în prima 
linie nevoilor noastre. Apoi trebue să stabilim cari 
anume sunt produsele de cari avem absolută nevoe 
pentru economia țerii şi în ce cantități pentru a 
sprijini producția lor, a limită şi eventual chiar a opn 
cu desăvârșire exportul lor, dacă rezervele sunt nesu- 
ficiente. In fine — tocmai din cauza importanței mari 
politice a acestor produse—trebue să vedem în ce mod 
putem să ne asigurăm cât mai bine exercitarea neli- 
mitată a drepturilor noastre de suveranitate față de 
influențele străine, pentru a rămâneă absolut stăpâni pe 
izvoarele de producție și a dispune de produsele acestora 
după cum interesele noastre ne vor dictă, dându-le nu- 


www.dacoromanica.ro 


282 


mai în schimbul cuvenitelor cofhpensaţiuni, de natură 
economică, financiară și chiar politică. 

Interesul fundamental în această chestiune este dar: 
să asigurăm stăpânirea completă și rămânerea în țară 
a acelor produse-—și în acele cantități—cari ne sunt ne- 
cesare, pentru apărarea noastră națională, pentru mij- 
loacele de transport sub orice formă — navigaţie, cale 
ferată, automobile, etc. — și pentru întreaga activitate 
economică. ' 

Ca activitate economică, problema principală este 
pentru noi aceea a creării unei industrii naționale, și 
aceasta depinde—între alți factori pe cari vom discutà ' 
în altă parte—de energie și de materiile prime dispo- 
nibile. Cum nouă cărbunele, ca combustibil în Româ- 
nia veche, aproape ne lipsește (în Transilvania îl vom 
aveă acum și pe acesta în abundență), și cum căderile 
noastre de apă încă nu sunt puse în valoare, e sigur, 
că singurul generator de energie comod și de calitate 
superioară ce-l avem în țară, mai cu seamă pentru 
motoare, e petrolul cu derivatele sale — fie benzină, 
poslete, etc. pentrn motoare, fie păcură ca combustibil, 
etc.;— pe aceasta dar trebue să ni-l păstrăm în can- 
titățile de cari avem nevoe şi să-l furnizăm cu astfel 
de prețuri industriei, încât produsele Á să poată susține 
concurența pe piața univeisală. 

Ca materii prime, de sigur, că între cele mai indicate 
pentru industria noastră e de asemenea însuș Petrolul; 
şi anume, atât ca Țiţeiu (petrol brut), cât și ca Păcură, 
„cari servesc de bază la o serie de industrii chimice, 
cari pot aduce o stare înfloritoare în țară. Și din acest 
punct de vedere dar, interesul viitorului industriei noastre 


www.dacoromanica.ro 


283 


ne indică, că trebue să avem toată libertatea de a luă 
orice măsuri în vederea exploatării raționale și a cruțării 
acestei avuții. 

Dar chiar în agricultură, motorul începe să aibă o 
influență foarte mare și să scutească multă muncă ome- 
nească. Cum noi, din lipsă de braţe, suntem nevoiţi a ne 
«servi tot mai mult de mașini cu motor, e firește că 
generatorul lor de energie, adică produsele petrolului, 
va aveă o influență hotăritoare asupra progreselor și 
rentibilității viitoarei noastre agriculturi. 

Dar chiar și pentru meserii și micile ateliere, mo- 
torul, și deci generatorul său de energie, devine o absolută 
necesitate. Așă dar întreaga activitate economică, sub 
orice formă, și chiar vieața de toate zilele, devine tot 
mai strâns legată de motor și deci de produsele petrolului, 
pe care trebue ‘să ni le cruțăm ca pe un dar sfânt. 

Întru cât privește asigurarea dreptului de a dispune 
uoi de producția și repartizarea petrolului, cum o cer 
interesele noastre economice și politice, situația mon- 
dială ne indică—azi mai mult ca ori când—absolula 
necesitate a WNaţionahzări resp. a Monopolizării 
acestei avufu, adică a rezervării pe seama excluzivă 
a statului a dreptului de a regulă: industrializarea, co- 
mercializarea și transportul petrolului în conformitate 
cu interesele superioare ale ţerii; el nu mai poate 
rămâneă în nici un caz catpână acum la discreția 
absolută a societăților străine, deoarece acestea urmează 
în mod fatal indicațiunile și politica țerii de cari depind 
capitalurile şi conducerea lor, Această bogăţie trebue 
să rămână un bun aliațiunii, pus în totul în serviciul 
marilor ei interese, pe cari le influențează în mod hotăritor, 


www.dacoromanica.ro 


284 


şi eventuala concesionare a dreptului de a o exploatà 
nu trebue să se mai poată da decât numai de stat cu 
caiete de sarcine în regulă, în care să se prevadă 
toate garanţiile necesare. Statul are astăzi, mai mult 
ca oricând, dreptul să o facă, când vechea concepție 
a «proprietății sfinte și înviolabile>- sa schimbat chiar 
și la proprietatea suprafeței solului—care și ea nu mai 
poate fi concepută. decât in funcțiunea ei Socială—și când 
interese atât de vitala ale națiunii întregi depind de 
această chestiune. ` 

Modul cum se va ppteà realizà o astfel de reformă, 
în ce mod se va procedă cu vechile exploatări și în 
ce măsură sau în ce condiții sar lăsă participarea 
capitalului privat—și eventual a celui străin —la aceste 
întreprinderi naționale, cum se vor regulă raporturile 
față de proprietarii solului, cum se va regulă exploa- 
tarea în viitor şi cum chestiunea rafineriilor, cum distri- 
buția productelor, vânzarea lor în interior, exportul lor 
și transportui, etc., toate acestea, oricât de importante 
ar fi ele şi oricâte dificultăți ar prezintă, rămân ches- 
tiuni secundare—cari nici nu e locul de a fi discu- 
tate acì— față de chestiunea fundamentală: acea a ne- 


cesitătii absolute a nahonahzării terenurilor petro- 
lifere resp. a monopohzării lor, care din interese 


Superioare trebue grabnic adusă la îndeplimre. 

Nu cred necesar să mai insit că chestiunea ga- 
zelor naturale—de asemenea un generator de energie— 
care e strâns legată de terenurile petrolifere, intră şi 
ea în totul în chestiunea petrolului și cere să fie tratată 
împreună și în acelaş mod ca și dânsa; diferența e numai că. 


www.dacoromanica.ro 


285 


aci lucrurile se prezintă mai simplu, necesitând atât de 
multe lucrări pentru punerea lor în valoare. 

După 'cum se vede dar, Petrolul — cea mai impor- 
tantă dintre bogăţiile subsolului nostru—are a exercită 
încă o mare înfluență asupra vieții poporului nostru; 
el va fi generatorul de energie alindustriei noastre, a 
cărei sporire considerabilă o va provocâ—servind chiar 
singur și ca materie primă,—cât și al mijloacelor noa- 
stre de transport și comunicaţie; el va contribui a spori 
importanța politică a statului și ne va aduce foloase şi 
prin compensațiile ce le vom obține în schimbul pro- 
ductelor sale, și tot el ne va furniză multe din materiile 
necesare pentru apărarea națională. El impune însă şi 
importante probleme de muncă și organizație poporu- 
lui nostru, și dela modul și seriozitatea’ cum va ști 
acesta să le rezolve, va depinde în mare parte soarta 
noastră în viitor. 


b) Cărbunele. 


Acest produs al subsolului nostru se găsește în țară 
sub 3 forme; 1. Antracit, în cantitate mică, la o sin- 
gură mină din Gorj, 2. Hutlä, în jud. Dâmboviţa, însă 
în cantitate foarte mică și 3. Lignit. 

Lignitul se găseşte în cantități mari şi de diferite 
calități, între cari cel dela Asău-Comănești e de un nu- 
măr mai mare de calorii. 

Faţă cu lipsa noastră de combustibil și față cu prețurile 
mereu crescând pe piața universală a păcurii și benzinei, 
lignitul nostru are o mare însemnătate economică, atât 
penjru industrie și transport, cât și pentru încălzit. To- 
tuș până astăzi minele din vechiul regat sunt într'o 


www.dacoromanica.ro 


286 


stare cu totul primitivă, așă că nu produc decât aprox. 
200.006 tone pe an, ceeace față de cantitatea enormă 
de cărbune ce o importăm nu are aproape nici o în- 
semnătate, Mai rău este incă, că și această cantitate 
ce se scoate nu e nici măcar valorificată cum se cade, 
aşà că; în timpul verii, sub influența căldurii, lignitul 
se pulverizează, pierzăndu-se astfel cantități foarte mari. 
Fabricarea brichetelor ar puteă să înlăture acest 'incon- 
venient, dându-iatât o formă mai utilizabilă, cât și o putere 
calorică mai “mare, prin amestecarea sa cu reziduri de 
păcură. E de sperat dar că în urma greutăților de 
procurarea combustibilului prin care am trecut — cari 
au pus la grea încercare atât industria noastră, cât şi 
chiar populația din orașe, care nu aveă cu ce se în- 
Ccâlzi — se va da o întindere mai mare exploatărilor 
minelor de lignit, pe cările avem în abundență, și unei 
mai bune valorificări a produselor lor. 

Lignitul capătă însă în ultimul timp și el o impor- 
tanță tot mai mare și ca materie primă, deoarece, prin 
destilarea sa, s'a reușit a se scoate o serie de prodise 
prețioase—gaz pentru iluininat și pentru motoare, produse 
chimice, etc.—ca și cele din destilarea huilei; între acestea 
foarte important este că s'a reușit a se obține Amoniacul, 
care poate fi transformat în Sulfat de Amoniu, adică 
într'un produs de cea mai mare valoare ca îngrășăminte 
agricolă. Se pare dar, că și în bogatele- noastre mine 
de lignit vom aveă un însemnat izvor de avuţie naţio- 
nală. Va trebuj și aci ca poporul nostru să se orga- 
nizeze spre a o pune, cu propriile sale puteri, în va- 
Joare şi să nu aștepte mereu să vină străinii să le 
acapareze; după cum de altfel au încercat deja Ger- 


www.dacoromanica.ro 


287 


manii în timpul ocupațiunii ţerii, cumpărând acțiile: 
tuturor societăților de lignit și acaparând chiar zăcămintele 
de Grafit, cari sau descoperit în Gorj. 


c) Sarea și alte producte miniere. 


Sarea este a treia mare bogăţie a subsolului nostru, 
care, prin calitatea ei — Clorură de Sodiu pură —- și 
prin cantitatea mare în care se găsește, poate ajunge 
la o mare importanță economică și comercială. Astăzi 
ea servește mai mult numai ca sare de consumație și 
mai puțin pentru scopuri industriale. Ea poate deveni 
o bază și pentru o serie de industrii chimice — fabri- 
cație de sodă, clorură de calciu, acid clorhidric, 
etc. — foarte rentabile. Printrun export bine organizat, 
ea ar puteă aduce venituri țerii cu mult mai mari ca 
cele de astăzi, 

Chihiimbarul şi Ozocherila se găsesc în cantități 
prea mici pentru a ave o importanță economică. 

Cu mult mai săraci suntem în vechiul regat în Metale, 
cari se limitează la câteva localități, unde se găsesc 
minereuri de Fier, Mangan sau Cupru, nisipuri aurifere 
în albiile câtorva râuri, etc. şi cari toate aproape nu se 
exploatează încă, afară de mina de Cupru dela Altân 
Tepe din Dobrogea, pe care necesităţile răsboiului a 
pus-o în exploatare, dar care nu se ştie de se va mai 
rentă și în timp de pace. 

De o mai mare valoare sunt numeroasele Cartiere 
de piatră de construcție și de șosele, piatră de var, 
de mori și de ciment, și izvoarele de ape minerale, 
cari ne-au permis să facem o serie de stațiuni balneare, 
din cari unele au ajuns chiar la un oare care renume. 


www.dacoromanica.ro 


288 
d) Bogăţiile subsolului din ţerile alipite. 


Prin unirea ţerilor surori, România și-a completat 
bogăţiile ei miniere— și mai cu seamă cu Fierul și Căr- 
bunele cati-i lipsiau—și prin acestea şi-a pus și o bază 
cu mult mai solidă pentru întregul €i organism economic. 

„Terile românești de peste munți posedă relativ 
cele mai variate zăcăminte din Europa, căci acolo se 
exploatează : Gărbuni de piatră (huilă), lignit, fier, 
sare, aur,' argint, mangan, cupru, plumb, sulf, asfalt, 
parafină, grafit, aluminiu; de asemene bismut, chrom, 
nichel, mercur. O astfel de variație de minereuri, ra- 
portată la un teritoriu relativ restrâns, nu se găsește 
aproape nicăieri pe pământ; astfel că Banatul și Tran- 
silvania sunt un adevărat „Eldorado minier“ 1). 

lată în scurt, după descrierea d-lui Motaș şi statis- 
ticile publicate de frații Enescu, 2) câteva date asupra 
stării exploatărilor miniere și a industriei noastre de aci: 

Marile centre miniere se găsesc în cea mai mare 
parte în lanțul Munţilor apuseni, iar sarea în centrul 
Ardealului. Acestea sunt împărțite, din punct de vedere 
administrativ, în 3 Căpitănate (regiuni miniere) și anume: 
Bara mare pentru Maramureș şi Satmar, Zlatna pen- 
tru Ardeal şi Oravița pentru Banat. 

Principalele produse miniere cari formează obiectul 
exploatațiunilor mari sunt: fier, cărbune (huilă), lignit, 
sare, aur, argint și ceva cupru. Suprafața totală a te- 
renului minier la finea anului 1910 eră de 43.243 hect., 

1} Vezi. Ing. C. I. Motaş, Industria minieră şi metalurgică din Ba- 
nat şi Ardeal, Barsa, anul XVIII, No. 76 din 27 Apr. 919. 


*) Ion Enescu şi Iuliu Enescu, Ardealul, Banatul, Crişana, Mara- 
mureşul din punct de vedere agricol, cultural şi economic. Buc. 1915. 


www.dacoromanica.ro 


289 


din cari 4.797 h. ale Statului și 3.834 h. ale particu- 
larilor. Numărul concesiunilor acordate pentru explorări 
la această dată este de 72.215, iar numărul lucrâtorilor 
minieri ocupați în exploatațiune este de 35.918. 

Fierul si Cărbunele. Principalele exploatări cari au 
format baza unei mari industrii metalurgice sunt: Minejė 
de fier și de huilă din Banat (Anina și Reșița, Nadrag, 
Nandorhegy, Rusca Montană, etc.) și în Ardeal: Minele 
de fier dela Ghelar și minele de lignit dela Petroșani. 
În amândouă părț.le avem o situație foarte avantajoasă 
pentfu o industrie metalurgică, amândouă materiile 
prime—cărbunele şi fierul—găsindu-se apropiate una de 
alta. Voiu cità câteva părți din descrierea dată de D-l Ing. 
Motaș a instalaţiilor dela Reșița, spre a da o idee de 
desvoltarea la care a ajuns extracțiunea și industria 
montană din Banat. 

„Imprejurări favorabile au făcut ca materiile prime 
pentru industria metalurgică, Cărbunele și Fierul, să fie 
la un loc, în cantități deși nu mari, dar suficiente, 
încă şi de o calitate cu totul superioară, Magnetita 
fiind aproape cu totul lipsită de fosfor şi sulf și Huila: 
putându-se transformă în cocs metalurgic. 

„Cele 206.000 tone minereu de fier provin aproape 
în totalitate din Dognacia și Moraviţa, iar huila, în 
cantitate de 300.000 tone, din minele .dela Secul, 
Doman, Anina, Bogșa, Sasca și Moldova. Prin lucrări 
de adâncime, unde sunt săpate galerii de 63 km., și cu 
ajutorul a 8 mașini de extracţie, se scoate toată această 
producție minieră. Uzina metalurgică dela Reșița a 
acestei societăți conține 5 cuptoare inalte, instalație 
de cuptoare Martin şi convertoare Bessmer, insta- 

Gr. Antipa. — Problemele evolnţiei Poporniui Remán. 19 


www.dacoromanica.ro 


290 


laţie de laminat, compusă din 14 laminoare, felurite 
ciocane, presă, mașini, unelte, turnătorie de fontă şi 
oțel, fabrici de mașini, de poduri metalice și de mașini, 
agricole. Producția acestor uzine și fabrici eră de 
112.000 tone produse laminate (diverse profiluri, şine 
de, cale ferată, tablă, plăci), 14.000 tone mașini, poduri, 
cazane, 22.000 tone piese turnate în fontă şi oțel.— 
Societatea își fabrică singură, afară de cocsul necesar 
cuptoarelor înalte, cărămizi refractare, ciment, piatră 
de var şi mangal. Acţionarea întregului complex de 
fabrici și mine necesită 25.000 H. P. (mai mult decât 
toate morile sistematice dela noi din ţară la un loc) 
şi un număr de 17.000 lucrători. Pentru transporturi 
serviau 760 vagoane, 26 locomotive și 63 km. cale 
ferată“. l 
Si celelalte societăți metalurgice cât şi cele pentru 
exploatarea huilei din Banat, deși mai mici, au insta- 
lațiuni moderne și o producție destul de însemnată. 
In Ardeal, în comitatul Unedoarei, avem aceeaș si- 
tuaţie prielnică pentru desvoltarea industriei metalurgice 
ca și în Banat. Minele de fier dela Ghelar sunt foarte 
bogate, iar cărbunele dela Petroșani—care e de bună 
calitate şi se poate transformă în cocs metalurgic—€ 
în apropiere și în cantități foarte mari. Şi aci dar se fac 
exploatări mari miniere, cári au dat naştere la o în- 
semnată industrie metalurgică, lată cum descrie d-l Ing. 
Motaș exploatațiile și instalațiile statului dela Unedoara: 
„Producția—celor 320 hect. teren minier al statului— 
este de 209.000 tone Limonit, care se transportă la 
topitoarele din Unedoara și Govadia, la o depărtare, 
de 16 km... La topitoarele din Unedoara se lucrează 


www.dacoromanica.ro 


291 


cu 5 cuptoare înalte, 2 cuptoare Martin, 2 conver- 
toare mici Bessmer și o turnătorie. La Goradia func- 
ționă numai un cuptor înalt, turnătorie și atelier de 
reparaţii. Producţia topitoarelor statului eră de 100 
mii de tone fontă nouă, fabricată numai din mine- 
reu propriu. (Generatorii de forță, mașini cu piston și 
turbine cu abur, și motor de gaz produceau în total 
vreo 5.000 H. P., numărul lucrătorilor eră de 2.460“. 

In total pentru cele 3 regiuni miniere (Zlatna, Ora- 
vița şi Baia Mare), după statistica oficială pe 19105), 
avein pentru fier și cărbune următoarea producție a 
produselor miniere și a cuptoarelor înalte: 


- 





MINEREURI FIER FONTĂ HUILĂ LIGNIT 


DE FIER BRUTĂ 
Tone Cor. | Tone Cor. [lone| Cor. Tone | Cor. Tone | Cor. 








| t 
Oraviţa [168.142 1.188.392|113.686| 8.820.315] 3.883 1.198.090(430.380| 6.623.416. 4.548 aa 
Ziatna [490.833] 1.299.539] 80.673) 5.459.277] 2.188] 342.079) — — 2.029.331|41.151.58 





BalaMaie] 2.383 an 876 8an 78 720] 1 595| 379.302] — — 83.114) 404.425 


461.359 2.825.851 195.209 14.358.312 ao 1 oro.nizoeo 6.628.416] 3.116.994 31.599.48 


i 


Dupä cum se vede din aceasta statistică, în, regiu- 
nea Zlatna, în care se cuprind tocmai minele dela Pe- 
troșani, avem o producție anuală de peste 2.000.000 
tone de lignit de foarte bună calitate. Aceasta repre- 
zintă cea mai mare avuție pentru întreaga noastră eco- 
nomie naţională, care ne asigură de acum înainte. pu- 
tința să ne punem în valoare prin industrie produsele 
brute ale solului şi subsolului nostru, precum și com- 
bustibilul mijloacelor noastre de transport; ea ne des- 


1) Enescu, loc. cit., pag. 163. 


www.dacoromanica.ro 


292 


chide deci cea mai largă cale spre un adevărat progres. 
Datoria noastră este numai ca, în cel mai scurt timp, 
aceste importante centre de producția fierului și a cârbu- 
` nelui să fie legate prin căi ferate cu porturile noastre şi cu 
centrele de comunicaţie internă și producție industrială. 
Gazele naturale. In afară de fier şi de cărbune, una 
din bogăţiile mari ale subsolui țerilor române de peste 
munți — pentru noi iarăș de o mare importanță eco- 
nomică — sunt Gazele subterane din câmpia Transil- 
vaniei. Statul Unguresc a monopolizat dela 1912 ex-- 
ploatarea acestora și a pornit studii sistematice pentru 
căutarea lor. In Transilvania zece sonde produc astăzi 
gaze, din cari: 8 sonde din adâncimi foarte mici 
(80 — 150.n.) dau în total 647.000 m? pe zi, cu o 
presiune de 10 — 21 atmosfere; 2 sonde din adâricimi 
mai mari (226 şi 302m.) dau peste 1 mil. m? pe zi, cu 
o presiune de 25— 26 atmosfere. 
Prin conducte se duc gazele la Turda și Was Ujvár. 
D-l Prof. Mrazec arată că «toată câmpia transilvană 
(Mez6seg) închide, după toate probabilitățile, zăcăminte: 
bogate de gaze, cari par a puteă fi comparate” cu 
cele din Statele Unite». Guvernul ungar făcuse un în- 
treg plan de întrebuințarea acestor gaze pentru ilumi- 
natul orașelor și ca generator de energie pentru in- 
dustrie; numai că, în Joc să facă industriile în Tranil- 
vania voiă să facă conducte pentru gaze — sau să 
transmită energia pe cale electrică—până la Pesta, așă 
că beneficiile acestei avuții naturale să revină Ungariei. 
Minele de sare din districtele Uioara și Hăndul sunt 
și ele foarte bogate, dând o producție în 1910 de 
225.396 tone în valoare de 31.428.000 coroane. 


www.dacoromanica.ro 


293 





De o mare importanță sunt minele de Metale nobile. 
Minele de aur sunt cunoscute încă din antichitate şi 
impăratul Traian le concedase chiar cu dijmă unui «Conr 
cilium aurariorum». Ele produc (în 1910) o cantitate 
de 2.905. 28 kg., în valoare de 9.516.108 coroane 

“Minele de argint au produs în acelaș an 8.629 kg. 
în valoare de 743.870 cor. Asupra importanței acestei 
producții de aur și argint pentru o ţară cred că nu mai 
e nevoe să insist, , l 

In total valoarea produselor miniere ale țerilor române 
de peste munți este de 73.058.419 cor., care se repar- 
tizează în modul următor asupra diferitelor produse: 
Aur 13.30%, argint 10%, fier 19.6%/., minereuri de fier 
3.8%/, fontă brută 2.6/,, huilă 9%,, lignit 29.5%/,, sare 
21.3%/.1). 

Și în Bucovina sunt câteva exploatațiuni miniere, 
intre cari mai principale: Salinele dela Cacica și minele 
de Mangan dela Iacobeni. 

In afară de acestea, atât Transilvania, cât şi Bucovina 
au multe ape minerale, cari au permis să se facă o 
serie de stațiuni balneare cu oeputație mondială, încă 
din timpurile vechi. 

Toate aceste bogății ale subsolului țerilor surori 
completează producția noastră şi contribuesc asfel a sta- 
bili un echilibru între nevoia consumaţiei și producţia 
terii; prin aceasta dar, ele ne asigură și mai mult indepen- 
denţa din afară și dau noului stat o soliditate şi o 
rezistență cu mult mai mare, pentru a-și putea rezolvi 
în liniște problemele de cultură şi civilizație, pe cari 
are a le aduce la îndeplinire pe teritoriul său etnic. 





t} Vezi Enescu, loc. cit., pag. 161. 


www.dacoromanica.ro 


294 


Grație lor, România viitoare va aveă posibilitatea să-și 
industrializeze singură materiile ei prime și să-și trans- 
porte mai ieftin produsele, spre a puteă susține con- 
turența pe piețele străine, iar grație marei activități 
industriale şi comerciale, ce se va naşte astfel, se vor 
creà nouă posibilități de muncă și de vieață, cari vor aveă 
ca consecință o considerabilă sporire a populației și 
deci o mare întărire. a statului și poporului român. 
Fireşte însă că tocmai stăpânirea acestor avuții indică 
poporului nostru o serie de nouă și mari probleme, 
pentru punerea lor în valoare și pentru adaptarea lor 
spre a puteă deveni folositoare economiei naţionale a 
noului stat și mersului evoluţiei sale spre progres, 


3. INFLUENŢA CONDIȚIUNILOR 
NATURALE ALE ŢERII ASUPRA VALORI- 
FICĂRII PRODUSELOR EI. 


După ce am examinat constituțiunea pământului 
terii, cu tot ce se află pe dânsul și sub dânsul, și am 
văzut produsele naturale pe cari le poate da fiecare 
parte a sa, precum și indicațiunile pe cari ni le dă 
natura pentru modul cum ar-puteă fi mai bine ex- 
ploatate toate acele izvoare de bogății naturale cari con- 
stituesc zestrea terii noastre, să cercetăm acum—com- 
pletând examinarea noastră a .bazelor geografice ale 
vieții economice din România — întru cât condițiunile 
naturale ale acestei țeri permit și înlesnesc o mai 
bună valorificare a acestor produse, pentru ca astfel 
poporul să poată trage din ele maximul de foloase: 
pentru existenţa și propășirea sa, 


www.dacoromanica.ro 


295 


Cea mai mare parte din aceste produse naturale 
ale solului, subsolului sau’ apelor terii — cari, după 
cum am arătat, în ultima analiză, provin din substan- 
jele conţinute în pământul ei — sunt însă produse brute, 
cari, pentru a pute servi la satisfacerea nevoilor 
omenești, au încă nevoe de o prelucrare sau transfor- 
mare specială și apoi de a fi transportate dela locul 
de producție la centrele de consumație sau de schimb 
cu alte produse. Toate aceste operaţiuni de transfor- 
mare, prelucrare, transport, și schimb cu alte produse și 
cer o întrebuințare nouă de muncă omenească, din ce 
în ce mai complicată, și o întreagă activitate organi- 
zată, ajutată de instrumente, instalaţiuni, instituțiuni și 
procedee tot mai perfecţionate. Prin specializare şi di- 
viziunea muncii, aceste operaţiuni sau diferențiat și 
consolidat în acele 2 mari ramuri de activitate — In- 
dustria și Comerţul, cu toate anexele lor — cari con- 
stituesc doi din stâlpii fundamentali ai vieții popoarelor 
şı statelor civilizate și dau astăzi directivele întregei lor 
munci. Dela gradul lor de desvoltare depinde gradul 
de cultură și de civilizație la care se poate înălță mai 
departe un popor, precum și invers, dela gradul de 
cultură al poporului depinde desvoltarea la care aa 
putut ele să ajungă. 

Nevoile vieții unui popor sunt însă mai variate de- 
cât felurile producţiei pământului țerii sale; și acestea 
cresc cu gradul de cultură și civilizație la care a ajuns 
el; de aci dar :nevoia ca diferitele popoare să intre 
în relațiuni de schimb al produselor lor, cari astfel de- 
vin mărfuri internaționale. Cum fie care țară poate 
produce anume mărfuri în mai bune condițiuni — de 


www.dacoromanica.ro 


296 


e mai bună calitate și mai ieftine—sa ajuns la o specia- 
lizare a diferitelor popoare pentru diferitele ramuri de 
producție; așă că fiecare prqduce pentru întreaga ome- 
mire și consumă din producţia întregei lumi, și fie care 
iea parte la acest schimb universal de mărfuri după 
puterile și gradul său de cultură. 

Popoarele primitive însă se mulțumesc a recoltă 
produsele brute ale țerii lor și a le schimbă contra 
produselor de cari au nevoe ale altor popoare, pe când 
popoarele civilizate adună aceste produse brute de pe 
toată fața globului și le prelucrează sau le transformă 
astfel, ca să corespundă celor mai variate nevoi ale 
consumațiunii, spre a le vinde în' urmă cu profit; ast- 
fel ele trag toate profiturile din munca acelor popoare 
înapoiate, pe ale căror produse le valorifică, îmbogă- 
ţindu-se, și deci punându-se tot mai mult în stare de a 
se desvoltă și întări prin cultura și civilizația la care 
aceste îndeletniciri inteligente și rentabile le permite a 
se înălță, 

Indeletnicirea unui:popor cu Industria şi Comerţul 
aa depinde însă numai de gradul de cultură la care 
sa înălțat el, ci — după cum am mai arătat—în ul- 
tima analiză toate depind de natura ţerii pe care o 
locuește, adică au o bază geografică. Cultura unui po- 
por — adică desvoltarea însușirilor și aptitudinilor sale 
firești — este desigur un factor fundamental, condi- 
țiunile naturale ale ţerii pe care o locuește el sunt 
însă hotăritoare. Nu este doar o întâmplare, că centrele 
mari de cultură ale omenirii nu sau desvoltat decât 
tocmai în acele locuri, unde condițiunile naturale erau 
prielnice pentru o desfășurare mare de activitate in- 


www.dacoromanica.ro 


297 


„dustrială și comercială; și de asemenea, nu este o in- 
tâmplare ` că popoarele, cari au stat mii de ani pe 
-platoul înalt al Asiei, ducând acolo vieața nomadă, nu au 
putut ajunge la o înaltă, cultură, decât atunci când au 
emigrat în Europa, în câmpia Chinezească, pe malurile 
Indusului și a Gangelui, etc., adică acolo unde tocmai 
au găsit acele condițiuni prielnice pentru a-și valorifică 
munca prin producție inteligentă și prin posibilitatea 
schimbului produselor lor. In zestrea naturală a fie 
cărei țeri contează deci ca un factor hotăritor, pentru 
vieața, munca și cultura poporului, posibilitățile desfăşurării 
unei activități pentru prelucrarea, transformarea, tran- 
sportul şi schimbul produselor ei, și dela modul cum 
ştie el, să folosească aceste posibilități depinde viitorul 
său şi sorții. săi de izbândă în lupta dintre popoare. 

Este necesar dar, ca inainte de toate să examinăm 
şi noi din acest punct de vedere condiţiunile naturale 
ale țerii noastre, spre a vedeă întru cât și până la ce 
grad permit ele poporului nostru desfășurarea unei mai 
mari activități pentru o mai bună valorificare a pro- 
duselor ei naturale, prin prelucrarea lor și prin schim- 
bul lor. mai lesnicios cu produsele altor țeri. Un astfel 
de examen însă nu se mai poate face decât in mod 
comparativ cu celelalte ţeri; căci astăzi fiecare țară, 
oricât de mică ar fi ea, producând pentru piața uni- 
versală — adică produsele sale fiind destinate pentru 
întreaga omenire — și consumând din produsele tutu- 
ror țerilor din lume, aceste posibilități de o activitate 
industrială şi comercială nu mai pot fi judecate decât 
în raport cu posibilitățile altor țerii; din acestea apoi reiese 
rolul natural ce se cuvine fiecărei teri și căruia popo- 


www.dacoromanica.ro 


298 


rul este dator a se conformă. Problemele econo- 
mice ale țerii noastre nu mai pot fi dar nici 
ele judecate decât din punctul de vedere 
mondial și al rolului ce are această țară a-l 
indeplini în producția și comerțul mondial, 
după cum de altfel am făcut-o dejă și noi aci, când 
am discutat chestiunea produselor solului, subsolului și 
apelor noastre. 

Urmărind, cu harta în mână, răspândirea marilor 
centre de activitate industrială din lume și marile linii 
ale comerțului, pe cari se duc produsele tuturor po- 
poarelor spre a fi prelucrate și distribuite apoi pentru 
consumație în toată lumea, vedem că ele sau grupat 
mai întâiu într'o anume parte a Europei. Cercetând mai de 
aproape cauzele acestei concentrări, vedem că ele sunt 
datorite: constituției pământului acelor ţeri, situației lor 
și capacităţii populaţiei ce le locuește, In prima linie, 
ea este datorită faptului că în pământul acelor țeri se 
găseşte fierul și cărbunele, adică: acea materie primă 
universală care a dat numele epocei fierului, în care trăim 
şi astăzi, și acel generator de energie, care, prin forțele 
naturale scoase din pământ, sporeşte munca omului și-i 
dă posibilitatea de a-și desfășură această activitate de 
prelucrarea și transformarea produselor brute, precum 
și pentru transportul lor; apoi ea e datorită situației 
acelor țeri la marginea oceanului, care le deschide calea 
cea largă spre toate centrele lumii; în fine mai e da- 
torită și inteligenței și energiei populațiunii lor, care 
a ştiut să tragă toate profiturile, atât din aceste bogății 
ale pământului, cât și din această situaţie favorabilă la 
coastele oceanului, pentru a-și câștigă locul pe care-l 


www.dacoromanica.ro 


299 


ocupă în gospodăria mondială. Astfel Anglia, Germania, 
Belgia, Nordul Franţei, etc. datoresc cărbunelui și fie- 
ralui din pământul lor activitatea industrală și comer- ' 
cială ce o desvoltă, precum și bogăția și cultura la 
care sau înălțat prin aceasta; și tot astfel, când o` 
populație inteligentă a emigrat în Statele Unite, cărbu- 
nele și fierul din pământ a pus-o în stare să desvolte 
un nou mare centru de mare activitate industrială și 
comercială. Când în urmă electricitatea a permis ca 
căderile de apă să poată deveni un alt izvor de energie, 
atunci Norvegia, Sudul Franţei, Elveţia, Niagara, etc. 
au devenit alte centre mari industriale ș. a. m. d. 
Astăzi în fine un nou generator de energie se desco- 
pere în pământ — Petrolul — și țerilor cari-l posedă 
li se rezervă de asemenea un rol corespunzător în 
activitatea industrială și comercială a ' lumii. 

Țerile Europei, pe de altă parte, nu au o importanță 
egală în vieața economică mondială; și aceasta provine 
din faptul că nici zestrea naturală a acestor țeri nu 
e egală, fie că nu au aceleași bogății fundamentale în 
pământ, fie că nu au aceeaș poziție favorabilă la calea 
largă a oceanului, fie că populaţiile ce le locuesc nu 
au toate aptitudinile necesare. Să vedem dar, judecând 
acum lucrurile din aceste puncte de vedere, întru cât 
și până la ce grad, condiţiunile naturale ale țerei noastre 
permit o prelucrare a produselor ei și înlesnesc schimbul 
acestor mărfuri, care adică este rolul pe care natura 
țerii îl va indică producţiei noastre în industria și co- 
merțul mondial. 


www.dacoromanica.ro 


300 


A) Condiţiunile pentru transformarea şi 
prelucrarea produselor ţerii. — Activitatea 
industrială, 


In Capitolele precedente, examinând produsele na- 
turale ale pământului țerii și posibilitățile de a face prin 
cultură ca substanțele conținute într'insul să se trans- 
forme în produse de o valoare de întrebuințare tot 
mai mare, am văzut că mai toate produsele noastre 
naturale reprezintă mărfuri cari au o mare căutare pe 
piața mondială. Unele din ele—ca: produsele agricole, 
petrolul, lemnul, etc. —dacă ar lipsi; ar reprezentă chiar 
o adevărată calamitate pentru unele țeri consumatoare; 
«căci, de ex. întru cât priveşte cerealele, Anglia produce, 
pentru a-și satisface nevoile consumațţiei ei interne, numai 
pe cel mult 150 zile pe an, Elveţia pe 6 luni, Belgia 
și Olanda pe câte 81/, luni, Germania pe 10 luni. etc.; 
iar tot restul, aceste țeri trebue să-l împorte, și țara 
noastră contribue mult la “satisfacerea acestor necesi- 
tăți. Tot astfel știm ce importanță covârșitoare au, 
pentru motoarele industriei și pentru mijloacele de 
transport din Germania, produsele petrolului nostru și 
în special benzina, păcura și uleiurile minerale. 

Altele din aceste produse ale pământului ţerii, nu- 
mai din cauza dificultății transporturilor — a volu- 
mului prea mare, a formei sub care se prezintă ca 
produse naturale, adeseori greu de conservat în stare 
proaspătă, etec:—nu pot fi exportate, deși ar aveă o cău- 
tare foarte mare. Altele în fine, pe cari le avem în 
cantități foarte mari—să amintim numai produsele celor 
400.000 hect. de stufării din Delta Dunărei, diferite 


www.dacoromanica.ro 


351 


minereuri, piatra de var și de ciment, etc.—deși conțin 
într'insele substanţe folositoare, căutate pe piața mondială, 
ele nu pot fi exportate, fără a fi mai întâiu prelucrate 
astfel ca să obțină o formă exportabilă. Natura ne dă 
dar suficiente posibilități pentru a îndeplini un rol im- 
portapt în producținnea mărfurilor, de cari piața uni- 
versală are nevoe pentru satisfacerea trebuințelor con- 
sumațiunii mondiale. 

Pentru a puteă însă îndeplini acest rol și a satisface 
totodată cât mai bine şi nevoile economiei noastre 
naționale—adică pentru a face ca fie care părticică din 
pământul ţerii să fie pusă în stare de a da maximul 
și optimul de producție și de rentabilitate—trebue ca 
toate aceste produse naturale să fie asttel prelucrate, 
încât să capete acea formă exportabilă din care să 
poată rezultă maximul de beneficiu pentru țară. Aceasta 
nu se poate face însă decât dacă poporul nostru este 
în stare să desvolte o activitate industrială consecventă 
adică 'să transforme produsele naturale ale perii, con- 
siderate ca materii prime, până ajung la forma, care— 
în condițiunile noastre speciale, naturale, sociale și eco- 
nomice — este cea mai rentabilă și asigură cele mai 
multe foloase pentru economia generală a ţerii. O 
asemenea activitate nu numai că ne va valorifică mai 
bine produsele pe cari le exportam până acuma, pu- 
nându-ne în stare să tragem cu totul alte profituri de: 
pe urma lor, dar ne va da posibilitatea să punem în 
valoare și să transformăm în bogății din ce în ce mai 


multe produse ale pământului nostru, care astăzi stau 
neutilizate. 


www.dacoromanica.ro 


302 





Mai mult ‘incă, și în afară de abundentele materii 
prime ale țerii, activitatea industrială poate să ne pună - 
în valoare, printr'o utilizare rațională, și alte izvoare 
mari de bogăție de cari dispunem; »acestea sunt: 
1) Forţele naturale, sub toate formele sub cari natura 
ni le-a pus la dispoziţie, ca izvoare de energie, 2) Puterea 
de muncă, inteligența și aptitudinile poporului nostru 
şi 3) Munca generațiilor trecute, acumulată — ca un bun 
al națiunii — sub formă de capital.” 

Toate acestea, cari stau în mare parte neutilizate 
rațional, pot să devină, printr'o activitate industrială bine 
organizată, factori importanți de producție și izvoare de 
bogăție a națiunii, | 

In adevăr, urmărind forma sub care se exportă și 
apoi sub care ajung în consumaţiune produsele naturale, 
constatăm unele fapte, cari ne arată o vădită stare de 
inferioritate față de alte popoare; și anume: noi exportăm 
aproape excluziv numai produse brute pentru a împortă 
produse industrializate—cari foarte des nu sunt decât 
chiar propriile noastre produse brute transformates au 
prelucrate, — iar prin prelucrarea lor, alte țeri obțin 
câștiguri cu mult prea mari, față de câştigurile realizate 
de noi pentru ele, considerate ca materie primă. liste 
dar un mare tribut pe care-l plătim, sub această formă, 
străinătăţii, care profită astfel de bogăţiile naturale ale 
ţerii noastre — pe cari le-am văzut că sunt foarte 
abundente — și de munca depusă de poporul nostru 
pentru extragerea lor. 

Se cuvine dar să cercetăm cari sunt cauzele cari 
au produs și mănțin această stare de inferioritate; căci 
trebue să știm că o activitate industrială nu se poate 


www.dacoromanica.ro 


303 


împroviză oriunde și oricând, după bunul plac; ea 
crește din pământ, ca orice produs natural, ca o con- 
secință a bogățiilor de materii și forțe conținute în- 
trinsul, a situației sale, a populațiunii ce-l locueşte 
cu aptitudinile sale firești, etc.; ea depinde dar de 
o serie de factori determinanți, cari constituesc miy- 
loacele de producțiune industrială ale ferti, şi de 
cari trebue să căutăm înainte de toate să ne dăm bine 
seama. Să vedem dar, dacă sunt în adevăr condițiunile 
naturale ale terii neprielnice desfășurării unei activi- 
tăți industriale care să prelucreze propriile noastre 
produse, adică dacă ne lipsesc mijloacele naturale de 
Broduchune ? dacă sunt condiţiunile de muncă grele, sau 
dacă îi lipsește poporului nostru inteligența și aptitu- 
dinile necesare, adică dacă ne lipsesc 742//oacele sociale 
pentru această producțiune? dacă ne lipsește capitalul 
necesar pentru investiții, și în general dacă sunt condifiu- 
mile economice neprielnice? sau dacă nu cumva e poate 
numai o lipsă de organizare și de gactivitate îndrumă- 
toare consecventă; deci, dacă nu cumva se duce în această 
privință o politică greșită, adică dacă ne lipsesc 27227/pa- 
cele politice pentru această producțiune? : 

Să examinăm dar mai de aproape pe toți acei fac- 
tori cari condițiQnează putinţa desvoltării unei activi- 
tăți industriale — servindu-ne și de învățămintele trase 
din experiențele altor țeri —-, pentru a vedeă: unde e 
adevărata cavză a acestei stări, şi în ce mod—și până 
la: ce grad—condițiunile naturale, politice, sociale și 
economice ne dau mijloacele necesare pentru desvolta- 
rea unei industrii, în vederea unei mai bune valorificări , 
a izvoarelor de producţie naturală a țerii noastre. 


www.dacoromanica.ro 


304 


i E ci ze 
1. Materiile prime. 


Intru cât privește bogăţia țerii în materii prime, nu mar 
aveam nevoe a insistă, deoarece dela ele am pornit, stabi- 
lind chiar, ca prim scop al industriei noastre, nevoia dea le 
pune pe acestea în valoare. O industrie bazată pe prelu- 
crarea materiilor prime străine nu ar aveă la noi, deocam- 
dată, un scop derât numai dacă nevoile conzumațiunii in- 
terne — și în special pentr 1 obiectele de prima necesitate—- 
o cere sau dacă am urmări valorificarea altor factori de 
producție, pe cari numai în acest mod i-am putea utilizà 
cu mai multă rentabilitate și cu mai mari foloase pentru 
țară; astfel ar fi de ex. pentru utilizarea unor izvoare 
de energie, cari nu pot fi valorificate în alt mod, pen- 
tru a găsi o ocupație populației dintr'o anumită locali- 
tate, sau pentru a profită de aptitudinile deosebite ale popu- 
lațiunii pentru o muncă specială, pentru a profită de 
înlesniri excepționale de transport, datorite unei situații 
favorabile ş. a. m. d. 

Toate acele industrii însă, cari s'au înființat în ultimii 
ani sub "regimul așă zisei legi «a încurajarii industriei 
naţionale», care prelucrează numai materii prime străine 
sau chiar numai montează piese gata fabricate, sunt 
o creațiune artificială, având de.scop de a speculă 
numai asupra diferinței taxelor vamale, fără ca profiturile 
ce le aduc economiei naționale să fie proporționale 
„cu sacrificiile ce se fac, şi cari apasă greu asupra 
consumatorului din țară. Protecțiunea acestor așă zise 
industrii ar trebui dar acordată cu mult mai multă 
greutate și numai în urma unui examen cu mult mai 
minuțios, din care să reiasă în mod evident foloasele: 


www.dacoromanica.ro 


305 


reale ce fiecare din ele le poate aduce economiei 
generale a țerii și sacrificiile ce ni le impune. 

In privința materiilor prime dar, vedem că condițiu- 
nile naturale sunt extrem de favorabile pentru desfă- 
şurarea unei activități industriale, ba chiar ele împing, 
ca o necesitate absolută, către industrializarea lor. Toc- 
mai din această cauză însă, în îndrumarea acestei acti- 
vități, trebue procedat după un sistem bine studiat. 
Trebue să se inventarieze mai întâiu toate izvoarele de 
bogăţie ale țerii, începând din creştetele munţilor până 
la mare, și apoi să se studieze, pentru fiecare produs 
în parte, forma care i se poate da pentru a fi facut 
exportabil și gradul până la care poate să fie indu- 
strializat pentru a aduce maximul de rentabilitate și de 
beneficii țerii. 

Politica statului în această privință trebue dar să se 
conformeze acestor necesități, şi protecția ce se acordă 
fiecărei industrii să fie numai în proporție cu spesele de 
producție ce rămân în țară după urma ei și cu foloasele. 
ce le aduce economiei generale a ţerii. O asemenea 
politică trebue să fie însă bazată pe studii serioase 
ştiinţifice, făcute în institute şi laboratorii, cari să explo- 
reze metodic toate izvoarele de bogăție ale ţerii și să 
găsească mijloacele de a pune în valoare produsele lor. 
Numai o astfel de organizare va puteă duce cu sigu- 
ranță în scurt timp la rezultatele dorite. 


2. Forţele naturale şi generatorii de energie. 


Unul din factorii hotăritori—și cel mai important — 
pentru putinţa desvoltării unei activități industriale într'o 


Er. Antipa. — Problemele evoluției Poporului Român. 20 


www.dacoromanica.ro 


306 


țară este Energia. Ea intră în valoarea . fiecărui produs 
industrializat cu un foarte mare număr de procente. 
Dela 'boķäția și ieftinătatea energiei dar depinde în 
prima linie gradul până la care se poate merge cu in- 
dustrializarea unui produs, pentru ca prețurile ce se obțin 
pe el pe piața universală să fie rentabile. 

Tocmai de aceea, chestiunea desvoltării industriei în- 
tro țară este strâns legată de generatori de energie 
pe cari-i posedă acea țară. Exemplele pe cari le-am 
citat de gruparea centrelor mari industriale din lume 
în jurul minelor de cărbune, a căderilor de ape, etc. 
“ne-o arată lămurit, 

Forțele naturale ale unei ţeri sunt toate izvoare de 
energie și pot fi puse în serviciul unei activități indu- 
striale; depinde numai de putinţa adaptării lor, ca să 
fie întrebuințate Ja acest scop. Energia solară, izvorul 
întregei energii vitale de pe pământ, poate fi întrebu- 
ințată atât direct—ca energie chimică, fermenți, etc.— 
cât și indirect, prin intermediul plantelor şi animalelor 
(transformată în lemn ca generator de căldură, în iarbă, 
cereale, etc. ca generatoare de forță musculară ș. a. 
m. d.). Dar forma în care aduce ea industriei neîntre- 
cutele ei servicii, este acea cantitate enormă de energie 
solară ce zace în stare latentă în pământ, acumulată 
în timp de milioane de ani sub formă de Cărbune, 
Lignit, Turbă, Petrol, Gaze naturale, etc., prin com- 
bustiunea cărora se transformă în energie actuală. Pu- 
terea mecanică a vântului este și ea un izvor de ener- 
gie utilizabilă, până la un oare care grad, în industrie 
și transport (morile și puţurile de vânt, navigația cu 
pânze, €tc.) De o foarte mare importanță însă este 


www.dacoromanica.ro 


307 


puterea mecanică a apelor, și mai cu seamă de când 
sa găsit modul practic de adaptare al ei la nevoile in- 
dustriei, transporturilor și comunicațiilor, prin transmi- 
siunea electrică. 

După cum sa văzut în capitolele precedente, în zes- 
trea naturală a ţerii noastre — și mai cu seamă dela 
unirea ţerilor surori-— noi dispunem astăzi de cantități 
mari de generatori de energie, sub formă de Cărbune, 
Petrol, Gaze naturale și Căderi de apă. 

Cu acest avut național, care este un dar sfânt al 
naturii, ni sa deschis fără îndoeală posibilitatea desfă- 
şurării unei mari activități industriale. Până unde se 
poate întinde însă acea activitate și cât de departe pu- 
tem noi merge cu transformarea și prelucrarea produ- 
selor noastre, sau chiar cu prelucrarea materiilor 
prime străine —pentru a trage și pe această cale pro- 
fituri pentru economia noastră națională—aceasta nu se 
poate hotări decât pe calea unui studiu mai aprofundat. 

Noi ştim că cărbunele, petrolul, gazele naturale 
şi chiar lemnele sunt izvoare de avuții, car după un 
timp se vor istovi, iar căderile noastre de apă repre 
zintă și ele o cantitate — deși constantă, însă totuş 
numai limitată—de energie. Mai știm iarăș, că toți com- 
bustibilile noastre mai reprezintă tot odată și importante 
materii prime pentru industrie, din cari se pot extrage 
produse de o foarte mare valoare; ca atare prețurile 
lor se urcă necontenit și vor deveni prea scumpe ca 
combustibile; așă că poate să ajungă un timp ca pro- 
dusele noastre industrializate să nu mai poată suportă 
din această cauză concurența pe piața mondială. Astăzi 
dejà Țiţeiul şi Păcura au devenit prea scumpe ca com- 


www.dacoromanica.ro 


308 


bustibile, iar lemnul iese, din această cauză, cu totul din 
categoria combustibilelor industriale. 

Toate aceste considerante dar ne impun o mare ré- 
zervă în cheltuirea combustibilelor noastre; ele cer mai 
intâiu o inventariare cât mai exactă a generatorilor 
de energie de cari dispunem și apoi o politică con- 
secventă, care să împiedice risipa şi să regulamenteze 
întrebuința realor, rationând.o. Această politică trebue 
să urmărească: ca fiecare porțiune cât de mică de 
energie să nu poată fi întrebuințată decât acolo unde 
dă maximul de profit pentru economia generală a 
terii; și aceasta nu se va putei face decât nafionali- 
zându- se—resp.  monopohzându-se izvoarele natu- 
rale de energie ale ferii și în special: Petrolul, Căr- 
bunele, Gazele naturale si Căderile de apă. 

Modul cum se va puteă realiză mai bineo asemenea 
reformă fundamentală și modul cum va fi ea organizată, 
pentru a servi maibine înteresul general şi a favoriză 
activitatea industrială a poporului, se va puteă preciză 
când studiile pregătitoare — cari nu mai pot așteptă și 
trebuesc imediat începute — vor fi gata. 


3) Condiţiunile de muncă. 


Unul din factorii importanți, de cari depinde putinţa 
desfășurării unei întinse activități industriale într'o țară 
și prosperitatea ei, este constituit de condiţiunile de 
muncă din acea țară; și acestea la rândullor depind, 
pe de o parte, de densitatea populațiunii și, pe de alta, de ap- 
titudinile ei. Întru. cât privește aptitudinile naturale, am 
arătat — descriind însușirile fireşti ale poporului român— 


www.dacoromanica.ro 


309 


că experiența ne-a dovedit că țăranul român devine 
un excelent lucrător industrial, inteligent și indemânatec. 
Nevoia mai mare va fi dar pentru aptitudinile și pri- 
ceperea personalului de conducere și organizare; pentru 
aceasta trebue o  educațiune specială și, mai cu 
seamă, o reorganizare serioasă din timp a învățămân- 
tului stiințific, tehnic și comercial. Pentru începuturi 
firește ne vom puteă servi de personal străin, pregătit 
in diferitele specialități şi crescut în tradițiile și disci- 
plina acestor feluri de munci, în industriile mari 
din apus. 

Intru cât privește însă densitatea populațiunii, noi 
ştim că în general o activitate mare industrială cere o 
populaţie numeroasă, iar la noi, în vechiul regat, de- 
simea ei se urcă abiă la 55 loc. pe km. p. Din acest 
punct de vedere dar, condițiunile pentru desvoltarea și 
propășirea unei industrii nu ar fi destul de favorabile. 
Interesul nostru *general nici nu cere însă ca să ne 
'creăm de pe acuma—și peste tot locul—tocmai acele 
industrii cari au nevoe de mulți lucrători și pe cari 
dar ar trebui să-i sustragem dela agricultură, adică dela 
‘producția principală a ţerii. In această privință inte- 
resul general—economic și social— cere numai, ca, în 
acele locuri unde populația e rară, să desvoltăm 
anume industrii, cari pot da ţăranului o ocupație ren- 
tabilă în. timpul iernii, când nu e ocupat la munca 
câmpului, și femeelor. 

Populaţiunea noastră însă nu e pretutindeni de o po- 
potrivă de deasă; am arătat că sunt regiuni unde 
ajunge la 150loc. pekm.p., iar în 'unele regiuni din 
Bucovina și Transilvania e cu mult mai deasă; ba chiar 


www.dacoromanica.ro 


310 


Moţii din Munţii Apuseni—de când Ungurii le-au luat 
pădurile 'unde se ocupau cu industria lemnului — şi-au 
arendat altora șteampurile de aur, din cari se hrăniau 
din vechime, și au început a emigră în număr îngrijitor 
de mare spre America, unde au format pe la Cleveland, 
Bufalo, etc. colonii însemnate. În aceste regiuni dar, 
pământul de cultură nu ajunge pentru a se împărți la 
toată lumea, așă că o ocupare a lor în fabrici ar fi 
totodată și satisfacerea unei adevărate nevoi sociale, 

Apoi noi am mai văzut că populațiunea noastră arg un 
coeficient de creștere foarte mare, şi îmmulțirea posi- 
bilităților de vieață provoacă ea singură chiar o creștere 
tot mai mare a populaţiei. Regiunile nouă industriale din 
“alte peri, ca de ex. din Statele-Unite ale Americei de 
Nord, ne dovedesc deajuns această creștere rapidă a 
populaţiei, provocată în anume centre prin desvoltarea 
industriei; tot astfel Norvegia, care e atât de slab popu- 
bată, de îndată ce sau creat centicle industriale 
pe baza utilizării marilor căderi de apă, -și-a= format 
acolo centre de populaţie deasă; acelaș lucru și în 
Nordul Suediei, unde sau deschis de curând, în regiuni 
înainte aproape nelocuite, mine importante, cari au 
provocat formarea unui important centru de populație. 
Dar mai interesantă € regiunea absolută nelocuibilă dela 
Brockenhill din New-South-Wales (Australia), unde la 
1883 s'au descoperit zăcăminte importante de Plumb. 
cu Argint și Zinc; dejă la 1887 se zidise aci un întreg 
oraș, care se legase printr'o cale ferată cu Adelaida, 
iar astăzi avem o întreagă regiune industrială, foarte 


populată, care scoate pẹ fiecare an minereuri de aprox. 
100.000.000 shilingi. 


www.dacoromanica.ro 


311 


De altfel e ştiut că îngrijirea sănătății copiilor şi 
a mamelor la lucrătorii de fabrici — unde au spitale 
şi medici la dispoziție, precum și instituțiuni pentru 
creşterea igienică a copiilor — e mai bună decât la 
muncitorii agricoli, unde am arătat enormul coeficient 
al mortalității la copii; deschiderea dar de nouă centre 
industriale în țară va contribui și ea la grabnica creștere 
a populației din acele centre. 

Din toate acestea vedem dar, că nici din punctul de 
vedere al condițiunilor de muncă, desvoltarea unei acti- 
vități industriale nu va întâmpină piedici serioase, cu 
toată populaţia relativă rară pe care o avem; din contra, 
în unele centre populate mai des ea este dejà o ne- 
cesitate socială, și— deschizând nouă câmpuri de acti- 
vitate în afară de agricultură —ea dă ocazie poporului 
nostru să și desfășoare nouă aptitudini, cari vor contribui 
a mări buna stare materială şi a întări astfel întregul 
nostru organism social.— Fireşte, statul va trebui, și în 
această privință, să urmărească o politică .consecventă, 
nelăsând să se desvolte lucrurile în voia lor, ci să lu- 
creze, pe baza unui sistem bine studiat, pentru ca, din 
noua industrie ce se crdează, să rezulte maximul de 
foloase, nu numai pentru întreprinzători, ci și pentru 
economia generală a țerii, precum și, mai cu seamă, 
pentru îndrumarea bunei Stări sociale a popula- 
funii teri. 

Anchete și studii serioase, asupta nevoilor populaţiei 
din fiecare regiune, asupra condițiunilor actuale de 
câștigul existenței și asupra posibilităților pentru viitor, 
trebue să formeze în această privință baza activității 
statului în această chestiune, care-l va pune în start 


www.dacoromanica.ro 


312 


să indrumeze în acelaș timp rezolvirea, nu numai a unei 
chestiuni economice, ci și aceea a marei cheâtiuni sociale. 

Când studiăm condiţiunile de muncă, trebue să luăm 
însă în considerațiune că muncă industrială nu este 
aceeaș ca şi munca agricolă. Pe când în diferitele ra- 
muri ale agriculturii se lucrează pe baza unor vechi 
tradiții, bazate pe experiențe locale de multe secole, în 
activitatea industrială—ori la cât de puţin sar reduce 
ea—e nevoe de o muncă bazată pe știință și tehnică; 
mai mult încă, cum industria lucrează mai cu seamă 
pentru piața mondială, în organizarea acestei munci e 
nevoe de o cunoaştere amănunțită a necesităților și 
caprițiilor acestei piețe, cari, schimbându-se și ele, cer 
o continuă informare despre nouăle ei cerințe. Natura 
specială a bogățiilor ţerii cere de asemenea și ea con- 
tinue studii, pentru. metodele și procedeele speciale de: 
punerea lor în valoare, și continue informațiuni asupra 
rezultatelor generale ale ştiinţei, întrucât acestea pot avea 
o influență asupra activității industriale din țara noastră. 
Noi nu trebue dar să pierdem din vedere că trăim și 
astăzi încă .în continuarea secolului zis, „al științelor 
naturale“, și „al descoperirilor și invențiunilor“, după 
cum secolele cari le-au precedat au fost „ale descope= 
rilor geografice și ale țerilor nouă“. Toate acestea cer dar 
o pregătire specială a muncii de toate categoriile, pentru 
a puteă fi la înălțimea problemelor ce ni se impun. 
O reorganizate radicală a învățământului către aplica-- 
țiunile practice ale științei ni se impune dar azi mai 
mult ca oricând. Școale tehnice, de toate gradele și 
categoriile, pentru tot felul de ramuri de producţie, 
institute, laboratorii şi stațiuni științifice, etc. trebue să. 


www.dacoromanica.ro 


313 


facem çåt de multe. Dar mai cu seamă o completă. 
reorganizare a învățământului superior tehnic, având de 
bază pregătirea științifică și tehnică pentru nevoile: 
noastre speciale, se impune grabnic 1. 


4. Capitalul. Foloasele şi paricclele Capitalului 
străin. Capitalul. naţicral. 


Cele mai multe întreprinderi industriale pornesc mai 
întâiu dela capitalul care-și caută rentabihtate. El pro- 
cură mijloacele pentru toate instalațiiic, mașinile și 
investițiile, fără de cari a asemenea activitate nu estet 
posibilă (Capitalul de investitie), şi el întreţine chel- 
tuelile curente de producție (Capitalul de exploatare); 
el este dar, de asemenea, un factor fundamental pentru 
putinţa desvoltării unei industrii. 

Capitalul este muncă omenească acumulată “sub 
formă de economie care, cu modul acesta, se pune 
din nou în serviciul producției. Capitalul nu are nevoe 
să fie numai decât material — bani, construcții, maşini 
ete. — ci poate fi şi de natură ideală — ca de ex. o 
idee nouă care poate deveni productivă, o descoperire 
științifică, etc. —și, prin aceasta, legătura de unire cu 
toate formele de muncă devine și mai evidentă. Capi- 
talul fundamental al unui popor, este țara sa, cu tot 
ce se află întrinsa; iar "toate imbunătățirile ce i s'au 
adus țerii peste starea fi primitivă, mărindu-i valoarea, 
reprezintă Capitalul nahonal, provenit din acumularea 





1) Vezi: Antipa, Câteva cuvinte asupra reorganisării învălăman- 
inlui superior. București 1905 în Convorbiri literare, vol. XXXIX. 


www.dacoromanica.ro 


314 





produselor muncii și inteligenței tuturor generațiilor 
acestui popor, adică munca lor capitalizată. 

Să cercetăm dar, cari sunt, și din acest punet de 
vedere, condițiunile pentru a înlesni putinţa desvoltării 
unei activități industriale mai intense în ţară. 

Idea general răspândită la' noi este că România, 
neavând suficient capital pentru exploatarea bogățiilor 
ei naturale, trebue să se adreseze capitalului străin, ca 
să i le pună în valoare sau, cum se zice în limbagiul tn- 
florit al oratonilor politici, „să deschidă porțile largi 
capitalului străin, ca să vină să fructifice bogăţiile țerii“. 
Este o formulă simplă, care s'a acreditat cu atât mai ușor, 
cu cât 'se știe că statul singur, pentru a-şi puteă acoperi 
nevoile sale, este nevoit să se adreseze capitalului străin; 
precum. și că humai grație capitalului străin am putut 
să ne facem căile ferate, porturile și toate instalaţiile 
publice, să ne procurăm armamentul, să punem în 
exploatare bogăţiile de petrol, etc.. Pe de altă 
parte, știm de asemenea că particularul pu găsește 
capitalul în comerț decât Îplătind un i relativ 
foarte 'urcat, față: de procentele ce se plătesc în 
străinătate, i 

Să căutăm însă a pătrunde ceva mai adânc în firea 
tucrurilor, spre a vedeă care e realitatea. Suntem noi 
în adevăr atât de lipsiți de căpital cum se zice? Până 
la ce grad suntem noi avizaţi la capitalurile străine 
pentru necesitatea valorificării bogățiilor țerii şi muncii 
poporului? Cari sunt foloasele şi pericolele legate de 
capitalurile străine? In ce mod trebue să ne organizăm 
pentru a asigură industriei noastre născând capitalul 
de care are nevoe? 


www.dacoromanica.ro 


315 





Dacă, prin Capital, înțelegem numai acea parte din 
munca acumulată ca economie sub formă de bani, atunci 
de sigur putem zice, că ne lipsește foarte mult din 
capitalul necesar pentru exploatarea și valorificarea 
bogățiilor noastre. Suma tuturor economiilor bănești, 
depuse în toate băncile din vechiul regat spre fructi- 
ficare, nu trece de 400 milioane, pe când noi avem aci 
nevoe de mai multe miliarde. Din cele 530 milioane 
investite pentru valorificarea numai a unei părți a bo- 
gățiilor noastre de petrol, am văzut că, cu toată marea 
“rentabilitate, capitalul nostru a putut participă abiă 
cu 6.30%, iar restul e capital străin. Privind dar lucru- 
rile- din acest punct de vedere, trebue cu siguranță să 
recunoaștem că suntem avizaţi la importul banilor 
din străinătate. 

Banul însă, prin funcțiunea ce o îndeplinește ca mijloc 
de plată, de conservare și de transport al valorilor, este 
o marfă —firește sui generis,—a cărei folosință se fn- 
chiriază — prin împrumut — ca ori şi a cărui alt bun 
imobil sau mobil, Inchirierea, adică imprumutul banilor 
adunați ca economii de către particulari — și cari la 
un loc constituesc acele mari capitaluri de pe piața 
monetară, cari se dirig unde li se găsește o rentabili- 
tate mai mare. -se face prin mijlocirea băncilor, cari 
sunt instituțiunile anume specializate pentru colectarea 
economiilor și plasarea lor pe piața mondială. 

Cum totul astăzi tinde a luă forma exploatării mari, 
şi comerțul cu banii proveniți din economiile private 
sa centralizat şi el în mânile câtorva bănci, cari, 
constituind din ele acele enorme capitaluri, lucrează 
cu ele ca nişte adevărate mari puteri; căci aceste bănci 


www.dacoromanica.ro 


316 


stăpânesc astăzi, prin capitalurile de cari dispun, pro- 
ducția și comerțul lumii. 

Preţul banului pe piața mondială depinde, firește, ca la 
orice marfă, în prima linie de legea cererii și a ofertei; 
apoi însă, de siguranța, adică de creditul personal sau 
real al celui care-l: împrumută, deci de riscurile la cari 
se expune capitalul împrumutat. Siguranța unei între- 
treprinderi, adică creditul ei, depinde însă, pe de o parte, 
de rentabilitatea acelei întreprinderi, iar pe de alta, de 
condițiile generale de siguranță cari o garantează, adică 
de starea generală economică, socială și politică a sta- 
tului unde e întreprinderea Sau de care depinde între- 
prinzătorul. Procentul dar pe care-l plătește un parti- 
cular solvabil în România — peste procentul stabilit pe 
piața mondială prin legea cererij și a ofertei-—depinde 
de condițiunile generale de siguranță din această țară. 
Chestiunea ieftenirii capitalului la noi în țară este dar 
strâns legată de chestiunea bazelor sănătoase econo- 
mice, a siguranței și a ordinei de stat din țară. 

De aci dar trebue, în prima linie, să pornească rezol- 
virea chestiunii înlesnirii dobândirii capitalurilor necesare 
activității industriale; căci pornind altfel, o bună parte 
din plusvaloarea creată prin munca noastră în această 
ramură de activitate va continuă a merge în străinătate, 
sub formă de procente mai mari, pe cari vom fi ne- 
voiți să le plătim pentru risicurile la cari se consideră 
expuse capitalurile străine împrumutate nouă. Aceste 
procente mai mari le vom plăti în orice caz, chiar și dată, 
în loc dea împrumută banii direct din străinătate, am 
concesionă exploatarea bogățiilor noastre la întreprin- 
zători străini, cari în ţara lor ar putea dobândi capitalul 


www.dacoromanica.ro 


317 


mai ieftin; aceasta, fiindcă siguranța întreprinderii din 
țară rămâne și în acest caz aceeaș. Prin sistemulcon- 
cesionărilor însă— despre care avem destule experiențe 
triste — țara pierde în realitate încă cu mult mai 
mult; căci — în afară de spesele cu mult mai mari, pe 
cari sunt concesionarii nevajți să le dea ca bacșișuri, sub 
formă de tantieme, la consiliile de administrație, etc.— 
câștigurile ce merg în străinătate, sub formă de dividen- 
de sunt în general cu mult mài considerabile; așă că cea 
mai mare parte din „plusvaloarea creată prin indu- 
strie se scurge pe această! cale afară din ţară. 
Sistemul aducerii capitalului străin prin acordări de 
concesiuni, pe lângă că costă atât de scump, devine 
insă și periculos, prin faptul că concesionarii își pun 
intreprinderile lor sub protecțiunea legațiunilor statelor 
de cari depind; așă că ele devin un continuu izvor de 
conflicte, iar în timpuri turburi, ele nici na mai prezintă 
siguranța necesară, pe care un stat trebue s'o aibă în 
întreprinderile de pe teritoriul seu. Fireşte, această 
constatare, menită a pune în evidență pericolele unui 
sistem greșit, nu justifică xenofobismul și întrebuințarea 
sa ca armă în concurență contra, acelor industriaș 
cari au venit pentru a creà industrii, așezându-se în 
țară, fără a urmări nici unscop politic. Aceștia aducând 
cu dânșii capitalurile, inteligența și legăturile lor co- 
merciale, au : adus mari. servicii economiei noastre naţio- 
nale. Mulţi dintrinșii au şi devenit în a doua ge- 
nerațiune — după cum o știm cu toții —atât de buni 
patrioți români, încât fiii lor au luptat pe front, chiar 
contra patriei lor de origine. Xenofobismul, în acest caz, 
e dar tot atât de periculos și de vătămător desvoltări 


www.dacoromanica.ro 


318 


noastre normale ca și inconștiența de pericolele reale 
ce se ascund în sistemul concesionării exploatării bo- 
gățiilor noastre de străini. 

Dar chestiunea capitalurilor străine e legată de peri- 
cole încă şi mai mari: se știe că în timpurile din urmă 
statele cu capitaluri numeroase, recunoscând importanța 
politică a acestora, caută a trage de pe urma acestei 
mărfi și profituri politice, şi influențează în acest sens 
băncile lor mari, pe cari le-au transformat în unelte po- 
litice şi cărora le dau directivele. La fiecare împrumut 
de stat se cer compensaţiuni. politice sau economice, 
sau se urmărește o politică lentă de penetraţiune și 
acaparare a vieții economice, prin bănci şi intreprinderi 
private pe cari apoi la un moment favorabil — la o 
criză financiară, etc.—caută să le consolideze, ba chiar 
să le transtorme întrun control financiar, ceeace tn- 
seamnă de fapt pierderea indenpendenței statului care 
împrumută. 

Pe de altă parte și băncile mari imprumutătoare din 
toate țerile—cartelate sau grupate în trusturi— urmăresc 
şi ele politica lor proprie de mare putere,— aceea a 
«marei finanțe internaționale» —care, prin metodele per- 
fide de cari se serveşte, poate deveni! chiar. mai peri- 
coloasă decât politica urmărită de diferitele state. Noi 
am simțit mâna ei ascunsă, care căută să ne sugrume, 
în nenumărate ocazii, din cari nu am decât să amintesc 
cele întâmplate la Pacea din Berlin, lą, Pacea dela 
Bucureşti din 1918, şi mai cu seamă acurn în urmă la 
Pacea dela Versailles. Aceste bănci își împart între 
dânsele sferele de influență — participând un grup la 
afacerile celuilalt grup cu un număr oarecare de 


www.dacoromanica.ro 


319 


procente — şi astfel își constituesc monopoluri în diferitele 
teri, cari ajung în forid la o acaparare a comerțului şi 
finanțelor, la o scădere artificială a valutei, la o spo- 
rire nejustificată a scontului, etc.; ba chiar împing la 
des 'ompunerea statului spre a-l puteă apoi subjugă. 

După cum se vede dar, «deschiderea largă a por- 
ților pentru a lăsă capitalul strein să vină să fructifice 
bogățiile țerii» este în adevăr o mare necesitate, dar tot- 
odată, ea este și legată de diverse și mari pericole, cart 
pot aveă consecințe grave pentru un stat tânăr, și cu câi 
mai bogat dela natură, cu atât mai râvnit și politiceşte 
şi economicește. Experiențele noastre proprii supt destul 
de instructive pent:u cel ce ştie să pătrudă în realitatea 
lucrurilor şi să vadă, că astăzi, orice capital străin, care 
vine pe aceste căi în țară, nu mai caută numai ren- 
tabilitate, ci aduce cu el și o tendință de subjugare 
economică și eventual politică. 

Dacă așă stau lucrurile, ce ne rămâne de făcut, pentru 
a ne puteă procură capitalurile necesare valorificării prin 
activitate industrială a bogățiilor noastre, fără a ne vinde 
străinilor, și ca totuș să fim în stare a ne păstră com- 
pleta independenţă în toate domeniile şi a ne feri de 
aceste tendințe periculoase ale capitalurilor străine? 

In prima linie — deoarece, oricât ne-am organizà 
deocamdată de bine, totuș nu avem de unde scoate 
numai din țară toate capitalurile de cari avem nevoe — 
este timpul ca situația de nesiguranță din țară —da- 
torită abuzurilor administrative și lipsei desăvârșite de 
justiție—creată prin politicianism, să înceteze» cât mai 
grabnic, pentru a nu ne mai nimici creditul pe piața 
mondială; altfel nici un capitalist cinstit, care nu caută. 


www.dacoromanica.ro 


politică, ci numai rentabilitatea banului său, nu-și va 
plasă banii în întreprinderi române, și vom continuă a 
rămânea tot pe mâna acelor bănci, «cari au ac şi de 
acest fel de cojoace», însă cari își ieu în schimb răs- 
plata de pe spetele ţerii. Noitrebue, înainte de toate 
să facem tot posibilul ca acţiile întreprinderilor noastre 
industriale să ajungă a contà la bursele străine ca pla- 
samente bune și sigure, şi atunci capitalul străin din 
toate ţerile va participă direct la aceste întreprinderi, 
fără a mai fi silit să vină prin băncile mari, cu ten- 
dințele lor' de acaparare economică şi politică. 

Deşi, în starea de astăzi, ne-ar fi încă cu neputinţă 
să ne emancipăm — măcar în parte — de capitalurile 
străine, este totuș de datoria noastră să facem orice 
ne stă în putință pentru a îndrumă o acţiune în acest 
sens. E nevoe, înainte de toate, a împinge și încurajă 
cât mai mult poporul nostru spre economie, a-i creă 
instituțiuni sigure în cari să-și depună fiecare economiile 
sale și pe cari să le îndrumeze apoi—asigurându-le o bună 
rentă—către întreprinderile industriale, sau către alte în- 
treprinderi având de scop valorificarea bogățiilor ţerii. 
Această mare faptă însă nu se va realizà decât atunci, când 
în adevăr vapătrunde pretutindeni convingerea, că băncile 
ce s'au creat pentru acest scop—și între acestea se cuprind 
fireşte şi băncile populare — sunt înstituțiuni absolut: 
sigure și cinstite, adică când se va şti că, în admini- 
strația lor, politica de partid, care aduce corupția, a 
dispărut cu totul. O politică consecventă în această 
direcție și o organizare rațională, pentru centralizarea 
și dirijarea spre intreprinderi. a economiilor naționale 
“este absolut indicată. 


www.dacoromanica.ro 


321 


Și, tot pentru acest scop, e necesar, ca întreprinderile 
industriale să se facă cât mai mult prin societăți pe 
acțiuni, pentru ca fiecare să poată participă și direct 
cu economiile sale. Pentru aceasta însă, aceste socie- 
tăți trebue să fie puse, prin legi severe, sub un control 
foarte riguros, care să dea fiecăruia siguranța banului 
pe care l-a plasat într'o asemenea întreprindere și ga- 
ranția că abuzurile nu vor mai fi posibile, 

Dar orice am face pentru a mări capitalul prin eco- 
nomiile populației, putem fi totuș întrebaţi: de unde să 
luăm banii, dacă nu-i avem? La începutul acestui pa- 
ragraf am arătat, că dacă considerăm ca Capital numai 
banii lichizi, atunci de sigur că nu avem de unde luă 
din ţară sumele mari ce ne trebue pentru a le investi 
în industrie; dar am mai arătat tot acolo, că noi trebue 
să considerăm ca Capital real întreg avutul țerii; și 
atunci putem zice, că o ţară cu bogății naturale așă de 
mari ca:ale noastre, are de sigur, în acestea, un capital 
cu mult mai mare decât îi trebue. Chestiunea, în acest 
caz, e deci numai de a găsi modul cum să se poată 
transformà acest capital în bani, adică în mijloace de 
plată reprezentând o valoare sigură, care să poată cir- 
culà şi să fie acceptaţi la schimb în orice moment. E 
dar vorba de a studià putința*mobilizării valorilor unor 
averi imobile și a le întrebuință mai departe ca factori 
ai producţiei, ca bani-siguri Plusvalorile enorme, ce se 
vor creă prin întrebuințarea acestor capitaluri astfel 
dobândite, vor garantă rentabilitatea lor mai mult decât 
suficient și vor spori considerabil şi avutul național. 
Știința finahciară dă toate putințele— prin crearea. aşă 


Gr, Antipa. — Problemele evoluției Poporului Român, 21 


www.dacoromanica.ro 


322 


zișilor Surogaţi de bani pe baza acelor valori sigure și 
garantate mutual — de a rezolvi aceste probleme. . 

Înființarea unor credite speciale, cari să dea împru: 
muturi cu termen lung, în obligaţiuni de ale sale, pe 
instalațiuni industriale, va fi un bun început; apoi alte 
instituțiuni de credit,:cari să acorde împrumuturi cu 
termin lung pe orice alt fel de lucrări, cari creează 
plusvalori sigure, cum ar fid. ex.: un credit pentru ameliora- 
țiuni fonciare, un credit pentru întreprinderi de punere în 
valoare a forțelor hidraulice, pentru exploatări miniere, 
de păduri, vii, lăptării, etc. şi în general pentru punc- 
rea în valoare a fiecărei ramure de avuţie a ţerii. 

Obligațiunile acestor credite— garantate de stat, dupi 
cum'a făcut-o cu cele 2 credite fonciare, și lombar- 
dabile la 'bănci — vor găsi de sigur plasamente atât în 
fară, unde prin vânzarea moșiilor mari la țărani vor 
deveni multe capitaluri libere, cât și în străinătate, unde 
se caută o rentabilitate mai bună. Capitalul străin însă, 
intrat în ţară pe această cale, nu mai poate prezinti 
pericolele ce le-am semnalat mai jos, așă că, în aceste 
condițiuni, se găsește și corectivul pentru a face posi- 
bilă colaborarea să la desvoltarea noastră economică 
pe cale națională, 

E dar de dorit să se, găsească cât mai repede acel 
talent financiar, care, printr'o asemenea organizare, va re 
aliză deodată două din cele mai mari nevoi ale țerii,și anume: 
1) valorificarea întregului avut al țerii, împreună cu nunca 
și inteligența poporului, prin propriile ei puteri, și 2) inde- 
pendența reală de părțile periculoase ale capitălului străin 
şi, deci, de orice influență economică și politică a străină 
tății în afacerile cele mai intime ale statului nostru 


-wwWw.dacoromanica.ro 


323 


Experiențele făcute în cursul acestui răsboiu în țe- 
rile beligerante trebue să ne servească şi nouă de în- 
vățăminte; căci pentru noi răsboiul cel mare, pentru 
inchegarea statului nou format şi mai cu seamă pentru 
„asigurarea independenţei sale reale, va continuă și de 
acum înainte, însă cu alte arme şi cu mai multă tena- 
citate. Trebue să știm dar, că în timpul răsboiului nici 
un stat nu dispuneă de sumele enorme pe cari le-a 
cheltuit; căci ce însemnau d, ex. pentru Germania cele 
2 miliarde de M în aur, când ea a făcut împrumuturi; 
interne de peste 130 miliarde? Totul a fost dar datorit 
numai minunatelor organizaţii, în care intreg avutul pu- 
blic și creditul statului erau valorile reale cari garantau 
sumele enorme ce se cheltuiau. Graţie acestei orga- 
nizațiuni, aceiași bani circulau ca sângele întrun orga- 
nism, fiind împinși din cassa statului—inima pulsatoare— 
în public în schimbul muncii lui — și readuși de acolo ca eco- 
nomii—sub formă de împru muturi—iarăși în cassa statului. 
Cu alte cuvinte, aceste organizații urmăriau accelerarea 
procesului de transformare a muncii tà Capital; și dacă 
toate aceste sume adunate ar fi fost întrebuințate pen- 
tru scopuri productive, în loc de a fi consumate în 
răsboiu, ele ar fi reprezentat o imensă putere, în loc 
de a fi o istovire națională” 

Cam o asemenea organizare—care să permită can- 
tităților de bani de cari dispunem să circule neconte- 
nit și să fecundeze avuțiile noastre latente, întorcându-se 
apoi iarăș la un centru directiv — ne trebue și nouă 
astăzi; căci valorile reale, cari pot garantă o asemenea 
circulație internă și o formare accelerată de capitaluri 
din muncă, sunt la noi cu mult mai mari și mai sigure 


www.dacoromanica.ro 


324 * 





ca oriunde. La noiînsă, acum în timp de pace, ele vor 
reprezentă o imensă întărire, fiind întrebuințate pentru 
scopuri productive, și nu ca în răsboiu, unde se con- 
sumau pentru totdeauna și deci erau o istovire a ca- 
pitalului întregei națiuni. i 

Firește însă, că toate acestea nu trebue să ne facă să 
neglijăm îndatorirea ce o avem față de străinătate, de 
a dispune totodată și de o cantitate de bani cu valoare 
recunoscută mondială, al cărei quantum depinde: de 
bilanțul de plată al ţerii, de gradul de desvoltare al 
comerțului exterior și de starea datoriei publice față de 
străinătate. 

Din toate acestea sevede dar, că, și din punctul de 
vedere al capitalurilor necesare desvoltării activității 
industriale în ţară, bazele reale există și, printr'o bună 
organizare conforma scopului urmărit, putem ajunge sa 
îndepărtim încetul cu încetul dificultățile mari ce ne 
stau în cale. O politică consecventă financiară ni se 
impune dar, acum mai mult ca oricând; aceasta deoare- 
ce nu trebue niciodată să uităm că, în societatea de 
astăzi — societatea câpitalismului — capitalul este forța 
dominantă cate stăpânește lumea, și numai cihbe-l are 
se poate bncură de o independenţă reală. Noi îl avem 
în abundență, numai-forma sub care se prezintă— starea 
sa de agregație solidă—nu e cea cerută de împrejurări; 
căci rigiditatea sa îl împiedică de a-și îndeplini funcțiunea 
sa fundamentală, de a dispune de mobilitatea necesară 
pentru a se puteă răspândi pretutindeni și a fecundă 
prin puterea sa bogăţiile naturale pe cari le atinge.. 
Este ca ie pământ bogat în materii nutritive, căruia-i 
lipsește însă apa care să le solvească spre a-l face fertil. 


www.dacoromanica.ro 


325 


O politică financiară consecventă poate schimbă această 
stare de agregație a capitalului nostru, lichefiindu-l şi 
dându-i mobilitatea necesară pentru a puteă fertilizà 
bogățiile pământului nostru, și, prin aceasta, asigurându-ne 
una din cele mai puternice arme pentru întărirea şi 
biruința noastră. 


5. Indrumarea industriei naționale și raporturile 
ei cu agricultura, meseriile şi industria 
casnică şi cu chestiunea socială. 


Din această examinare, în linii mari, a factorilor funda- 
mentali cari condiționază posibilitatea desvoltării unei acti- 
vități industriale mai întinse în țară, putem vedeà că condi- 
țiunile naturale sunt cât se poate de favorabile, iar cele 
economice pot fi îndrumate și ele pe o cale tot mai 
bună, fiind în ultima instanță mai mult o chestiune de 
organizare decât de dificultății reale ce ne-ar sta în cale. 

Fireşte însă că o industrie națională nu poate să fie 
improvizată deodată; ea trebue să se nască încetul cu 
incetul, pe bazele sănătoase ale condițiilor speciale ale 
terii și să se degvolte treptat, după modul cum vor 
evoluă cu timpul și factorii de cari depinde ea, adică: 
după cantitatea de generatori de energie: de cari vom 
dispune, după modul cum va spori numărul brațelor 
de muncă, cum se vor perfecționă aptitudinile de lucru 
ale populaţiei și cum vom ști să educăm personalul 
însărcinat cu organizarea și conducerea întreprinderilor, 
după creșterea și acumularea capitalurilor și modul cum 
vom ști să organizăm și să înlesnim colaborarea lor. 
Starea evoluţiei acestor factori la diferitele - timpuri va 


www.dacoromanica.ro 


326 





fi aceea care va dictă și statului diriguitor măsurile pe cari 
treptat vatrebui să le iea, fie pentru îndrumarea şi ocroti- 
rea internă, fie pentru politica sa vamală și tarifară. In tot 
cazul e sigur, că deocamdată, nu ne vom puteă îâtinde 
cu industrializarea de o potrivă asupra tuturor produselor 
noastre naturale; “pentru unele, ale căror condiți ini de 
prelucrare și transformare sunt mai avantajoase și cari 
găsesc o desfacere sigură, industrializarea va puteă merge 
până la transformarea lor completă în produse gata 
Pentru consumatie, pentru cele mai multe însă, va trebui, 
încă câtva timp să ne oprim la producția de semi fabri- 
cate, !) spre ale da numai o formă exportabilă mai avanta- 
joasă, și apoi, încetul cu încetul—cu cât condițiunile de 
producție vor deveni mai ușoare — så trecem la com- 
pleta lor industrializare 

De asemenea, va trebui să începem mai întâiu eu acele 
industrii cari au o legătură cu toate ramurile agricul- 
turi, adică cu industriile agricole, de oarece prin aceasta, 
punându-se mai mult produsele ei în valoare, se înrâu- 
rește nu numai asupra rentabilităţii ramurii noastre 


' fundamentale de producţie, ci și asupra bunei stări a 


celui mai mare număr din populațiunea noastră și se 
înlesnește totodată și găsirea uneiocupaţiuni pentru munci- 
tori iagricoli, în timpul cât sunt liberi dela munca câmpului. 


* 
* + 


Oricari ar fi însă sindustriile cari se vor desvoltă 
mai întâiu și oricari ar fi gradul până la care se va 
puteă merge cu industrializarea, noi nu trebue să pierdem 
din vedere că scopul mare pe care-l urmărim, prin. 


1) Vezi: Antipa, Industria conservelor. Bucureşti 1898, 


www.dacoromanica.ro 


327 


îndrumarea activității industriale, nu este numai re- 
zolvirea unei chestiunie conomice, ci și a unei necesită fi 
sociale si culturale. Noi nu urmărim dar numai să 
punem în exploatare bogăţiile principale ale țerii, 
pentru a trage cât mai mari profituri după urma lor și 
a dao cât mai mare rentabilitate capitalului investit — 
cum se face în țerile coloniale, — ci căutăm, chiar cu 
sacrificii, să creăm o civilizațiune profundă, care să se 
întindă până în cele mai îndepărtate centre ale ţerii și 
până în cele mai largi cercuri ale populaţiei ei. Noua 
ramură de producție nu trebue dar să producă la noi 
un dezechilibru social, și nici să lovească în desvoltarea 
normală a celorlalte ramuri de activitate, ci să se des- 
volte toate în mod armonic, completându-se una pe alta 
şi ajutându-se reciproc, și astfel, iînălțând ţara şi buna 
stare socială și culturală a întregei €i populaţiuni. 

Mai întâiu, activitatea industrială trebue să se des- 
volte în așă mod, ca să nu lovească în agricultură si 
în toate celelalte ramuri cari urmăresc exploatarea pro- 
duselor naturale ale solului, subsolului și apelor— căci. 
prin aceasta, sar aduce țerii mai mult rău decât bine,— 
ci raporturile dintre ele trebuesc regulate cu o îngrijire, din 
` contră, cât se poate de pedantă. Apoi trebue să nu se 
lovească în acele „ramuri de producție cari reprezentau 
până astăzi începuturile noastre de activitate industrială 
—cum sunt meseriile, industria casnică, atelierele si 
industria mică, etc., —pe cari, nu numaică nu trebue 
ca industria mare să le omoare prin concurență, ci, din 
contră, să le desvolte și să le perfecționeze, pentru a cores- 
punde și ele nevoilor timpului și nouălor condițiuni de 
vieaţă. In fine trebue ca în noua organizare a pro- 


www.dacoromanica.ro 


328 


ducției ţerii să nu se aibă în vedere numai. rentabili- 
tatea capitalului şi înlesnirile consumațiunii interne, ci 
și interesele clasei muncitorilor de toate câtegoriile — 
atât cei eu munca brută, cât și intelectualii, ~-a căror 
vieață și propășire culturală trebue să le fie asigurată, 
cum cere o adevărată stare de civilizațiune. 

Toate acestea nu se pot însă face lăsând lucrurile în 
voia lor, ci trebue o activitatate consecventă din partea 
statului, ca regulator conştient de marile interese eco- 
norhice, sociale și culturale ale țerii, care are a le apără 
și îndrumă, 

Întrucât privește raporturile cu agricultura si 
celelalte ramuri de producție naturală, noua indu- 
strie, nu numai că trebue să evite a le aduce, sub 
orice formă, vreo atingere—prin sustragerea muncito- 
rilor sau a capitalurilor necesare, prin concurența pro- 
duselor, prin acapararea mijloacelor de transport, prin 
monopolizarea debușeurilor și scăderea prețului pro- 
duselor, etc. — ci din contră, trebue să le sprijine pe 
orice cale, pentru a puteă produce cât mai mult, în 
condiții cât mai bune şi mai ieftine; ea, industrializând 
produsele acestor ramuri, va lucrà și în interesul pro- 
priu, sprijinindu-le și nelăsându-se condusă de interese 
egoiste trecătoare — sau de o prea mare râvnă de câștig— 
pentru ale pune piedici în activitatea lor, chiar atunci 
când interesele lor ar păreă opuse. 

Intru cât privește raporturile ei față de vechile ramuri 
de activitate industrială—şi prin aceasta înțelfg orice 
fel de activitate care are de scop de a transformă 
sau prelucră un produs brut, oricât de primitiv ar fi 
modul de producție și ori de ce natură at fi el,—este 


www.dacoromanica.ro 


329 


de asemenea un mare interes general ca să fie bine 
regulate și acestea să fie cruțate, spre a se putea des- 
voltà mai departe pe bazele lor. Este cunoscută ten- 
dința industrei mari de a omori, prin concurență, a 
acapară totul și a înghiți meseriile, atelirele, industria: 
casnică, industria mică, etc. Totuș și acesteă—în afară 
de importanța lor șocială și culturală—au un rol de 
îndeplinit şi în vieaţa 'economică; lupte mari sau dus 
in toate statele pentru ocrotirea intereselor lor justifi- 
cate, și de aceea e bine să profităm de acele expe- 
riențe, pentru a ne înjghebă bine dela început noua 
noastră organizare economică. 

Legea noastră, zisă a încurajării industriei naționale, 
precum și convențiunile noastre vamale și tarifele de 
transport, au păcătuit mult în această privință, nepro- 
tejând decât industria mare și sacrificând pe cea mică; 
pe cale normală, doar orice industrie mare sănătoasă 
a trebuit să-și iea naștere din industria mică, prin în- 
trebuințarea mașinelor și sporirea numărului lucrătorilor 
în ateliere. Firește că, pentru unele industrii, tehnica 
modernă ne pune în stare de a înființă deodată fabrici 
mari; dar decesă nu acordăm și celui mai mic aceeaș 
protecție, dacă el găsește mijlocul de a rezistă când e 
pus în condițiuni egale cu cel mare! Această măsură, 
de a protejă numai industria mare—de altfel contrarie 
politicei sociale urmată în agricultură, —a fost în reali- 
tate numai o înlesnire ca sa făcut capitaliștilor de a 
acapară piața noastă internă și care, din punctul de 
vedere social, ne-a costat foarte mult, căci a omorit o 
întreagă clasă de existențe independente, transformându-i 
în slugi ai capitalului, accesibili la influențele străine 


www.dacoromanica.ro 


330 


de cari depindeau. Nu mai vorbesc încă de răul enorm ce 
s'a făcut, disființându-se, prin aceste condițiuni de ine- 
galitate, industria casnică, practicată mai cu seamă de 
femei, care aducea câte un mic câștig în casa fiecăruia 
şi-i înlesneă o creştere mai bună a copiilor și un train 
mai bun în familie, ca o bază a unei stări sănătoase 
soçiale. 


* 
x * 


In fine cu toții știm ce importanță mare are astăz 
în toată lumea Chestiunea socială a lucrătorilor in- 
dustriali, la ce riscuri în vieață sunt ei expuși și ce 
izvor de nemulțumire socială, cu consecințe dezastruoase 
pentru desvoltarea unei țeri, poate formă o rea orga- 
nizare a muncii. Viitorii noștri lucrători industriali vor 
fi plusul de populațiune țărănească, cari nu-și mai gă- 
sesc destulă ocupație în agricultură sau cari se vor 
simți atrași către acest fel de muncă. Ca țărani — ci 
toate mizeriile vieții—ei au totuș, în sistemul patriarhal 
al exploatării noastre agricole, pâinea de toate zilele 
asigurată în bucățica de pământ pe care o cultivă pe 
seama lor, fie că le aparține, fie că a luat-o în dijmă 
dela "proprietar. Ca :lucători. industriali însă, munca 
fiind considerată ca o marfă, ea poate—după împre- 
jurări şi conjoncturile pieții—uneori să le producă foarte 
mult, iar alte ori să-i lase pe strade, fără pâinea de 
toate zilele. Această nesiguranță a vieții constitue 
cel mai mare izvor de nemulțumire și de dezordine 
socială şi trebue, printr'o organizare chibzuită, eliminată 
din prima zi a închegării acestei mari ramuri de 
producție. 


www.dacoromanica.ro 


331 


Nu e locul aci să intrăm în discuția unei asemenea 
chestiuni, care astăzi formează o preocupare mondială 
și al Cărei izvor stă într'aceea, că munca este considerată 
ca o marfă al cărei preț depinde de legea cererii și a 
ofertei. Studiul tuturor legislațiunilor pentru protecția 
muncii și sotuţiunile practice, date în diferite întreprin- 
deri mari trebue să formeze astăzi la noi obicctul 
celor mai serioase cercetări și chibzuiri. Organizațiunea 
dată însă în fabrica de instrumente optice Carl Zeiss, 
de către nemuritorul Prof. Abb6—despre care e greu 
a preciză dacă a fost mai mare ca fizician, fundator 
al opticei moderne, sau ea sociolog și organizator 
practic—o găsesc ca una din cele mai fericite solu- 
țiuni dată chestiei lucrătorilor, care a rezistat la toate 
încercările, 

Oricum Sar procedă însă pentru găsirea soluțiunilor 
drepte a acestei grele probleme a asigurărilor mun- 
citorești, o chestiune principală rămâne, că lucrătorii 
—atât în interesul solidității întreprinderii, cât și a sa- 
tisfacerii cerințelor sociale—trebue să participe la be- 
neficii; ba chiar să fie ei singuri făcuți părtași la in- 
treprinderea în care lucrează, adică să fie consideraţi 
ca unfel de acționari, ceeace se poate realizà prin rețineri 
obligatorii. din salar sau din benificiile ce li se cuvin 
şi cari să se capitalizeze pe contul lor. Ču modul 
acesta, ei fiind totodată și capitaliști și muncitoţi, se 
găsește un mijloc de impăcare a ambelor interese opuse. 
Modalităţile realizării unei asemenea organizări nu pot 
fi tratate aci, înfăptuirea lor formând fireşte, în prima 
linie, obiectul activității și preocupărilor oamenilor 
politici. 


www.dacoromanica.ro 


332 


Nu mai puțin însă trebue regulată și'situațiunea per- 
sonalului superior, care organizează și conduce intreprin- 
derile industriale. Aceşti oameni, cu o Cultură acade- 
mică superioară, deși sunt sufletul întreprinderilor, în 
organizarea de astăzi, nu-și au vieața asigurată spre a 
se puteă consacră cu totul—fără grija zilei de mâine— 
sarcinei grele ce şi-au luat-o; ei sunt astăzi numai niște 
proletari intelectuali, expuși: în serviciul statului, a că- 
deă la orice moment victima politicianismului, iar în 
întreprinderile particulare—unde munca Jor e conside- 
rată ca o marfă, al cărei preț se regulează după legea 
ofertei şi cererii -— a fi scoşi la orice conjonctură ne- 
favorabilă, pentru a nu scădeă dividendele capitaliștilor. 

Toate aceste îmbunătățiri sociale nu vor fi, după cum 
se crede, o piedică pentru desvoltarea industriei, ci din 
conțră—tocmai prin armonia ce vor stabili-o între in- 
teresele justificate ale tuturor factorilor cari colabo- 
rează — vor deveni o bază solidă pentru propășirea ei. 
Cu toate că produsele industriei au a suportă pe piața 
mondială concurența produselor similare ale altor ţeri, 
si au deci, prin preţurile mondiale ale mărfurilor, o 
limită pentru calcularea speselor lor de producție, este 
o absolută necesitate ca: munca să fie răsplătită după 
adevărata ei valoare; și să nu perdem din vedere, că 
scopul principal pentru care voim să ne creăm o in- 
dustrie, este de a ne pune în valoare bogățiile naturale 
ale țerii şi puterea de muncă a populaţiei ei, și nu de 
a le istovi pentru a asigură numai dividende mari ca- 
pitalului. l 

Numai pe astfel de principii impăciuitoare trebue dar 
să se bazeze viitoarea noastră politică și legislație in- 


www.dacoromanica.ro 


__388 
dustrială, dacă voim să creăm — acum când suntem la 
începutul organizării—o stare socială și economică să- 
nătoasă şi durabilă, scutită pe multă vreme de cri- 
zele grele prin cari trece industria din ţerile apusene 
Și cari, prin proporțile lor, amenință fundamentele or- 
ganizației actuale a societății, cărora civilizația le da- 
torește în prima linie răspândirea mare ce a luat-o pe 
fața globului. 


B) Condiţiunile pentru circulaţithea 
şi schimbul produselor ţerii. — Activitatea 
comercială. 


Orieât de favorabile ar fi condițiunile generale. 
naturale și economice, pentru dezvoltarea unei activități 
pentru prelucrarea și transformarea produselor naturale 
ale ţerii, ea nu sar puteă desvolta câtă! vreme pro- 
dusele ei nu vor găsi putinţa de a fi transportate cu 
înlesnire la locurile de consumaţie și schimbate contra 
acelor produse de pe piața universală de cari avem 
nevoe pentru trebuințele noastre. Să examinăm dar pe 
scurt, întru cât condițiunile noastre naturale înlesnesc 
putinţa acestei puneri în circulațiune și a schimbului 
mărfurilor, adică să vedem: cari sunt bazele geografice 
pentru desvoltarea comerțului nostru—în înțelesul larg 
al cuvântului—și întru cât poporul nostru este el pre- 
gătit pentru a puteà desfășură o asemenea activitate. 

Dintre toate ramurile de activitate omenească, co- 
merțul—adică mijlocitorul dintre producător și consu- 
mator —este acela care leagă popoarele mai mult între 
dânsele și dovedește că omenirea în toată întregimea 


www.dacoromanica.ro 


334 


ei, formează o unitate organică, cu o vieață proprie. Co- 
'merțul este aparatul circulator al acelui organism; căile 
de transport şi de comunicatie sunt vinele, arterele și 
capilarele, iar mărfurile sunt globulele de sânge, cari 
circulă prin toate aceste vase pentru a ajunge în toate 
țesăturile sale spre a-i întreține vieața- 

Ca şi în corpul omenesc, fiecare celulă, oricât de 
mică și de îndepărtată, alimentează prin produsele ei 
acest lichid circulator și este totodată singură alimen- 
tată prin acest imens aparat. Toate popoarele, dela 
cele sălbatice, din pădurile tropicale sau din gheţurile 
polare, până la cele mai civilizate, nu pot trăi fără co- 
merț, după cum nici o ființă organică nu poate trăi 
fără un aparat circulator, oricât de rudimentar ar fi 
el: minierul, care scoate bogăţiile minerale din adân- 
cimele pământului; pescarul, al cărui câmp de activitate 
e apa și fundul râurilor și al mărilor; agricultorul, 
viticultorul, silvicultorul, crescătorul de vite, etc., cari 
scot produsele solului, și industriașul, care, ajutat de 
puterile naturii și de munca și inteligența omenească, trans- 
formă și prelucrează toate aceste produse pentru a le 
face accesibile satisfacerii nevoilor omenești; omul de 
știință și tehnicul ș. a. m. d., toți aceștia alimentează 
cu produsele muncii lor și stau în serviciul comerțului, 
și toți la rându! lor își satisfac nevoile vieţii lor prin 
comerț; căci comerțul îi leagă pe toți la o muncă și 
o vieață 'comună, pe care tot el le-o întreține. 

Comerțul este dar un imens şi puternic curent, ale 
cărui nenumărate izvoare de alimentare și câmpuri de 
revărsare sunt răspândite împreună cu vieața. omenească 
pe toată suprafața globului. Starea sa normală—firea și 


www.dacoromanica.ro 


335 


esența sa—este dar o continu mișcare de circula iune; 
şi, de aceea, condiţiunea esențială a vieții sale este /i- 
bertatea; căci orice împiedicare a acestei circulaţiuni 
are de efect o stagnare, care poate compromite vieața 
organului care a provocat-o și produce grave perturbări 
in funcțiunile întregului organism. 

Comerțul —adică acest curent continuu de circula- 
țiunea și schimbul mărfurilor — este tot atât de vechiu 
ca și începuturile cele mai rudimentare ale 'culturii 
omenești pe pământ; căci de îndată te într'o societate 
omenească —cât de primitivă — sa născut nevoia di- 
viziunii muncii, în mod fatal sa născut și nevoia 
schimbului de producte, din care sa desvoltat apoi 
comerțul. De altfel noi știm că în mormintele regilor 
dela Mikene, cari dateză de peste 15 secole a. Chr., 
s'a găsit chihlimbar dela Marea Baltică, iar în mormintele 
preistorice din Suedia——vechi de câteva mii de ani a 
Chr.— Sau găsit obiecte provenind din Cipru şi Egi- 
pet; in mormintele preistorice din Pomerania sau găsit 
scoici din Oceanul Indian, iar în altele tot atât de 
vechi — perioada Halstatt — din Salzkammergut, s'au 
gă-it obiecte de bronz provenite din Asia *). Toate a- 
cestea : dovedesc originile străvechi ale activității co- 
merciale pe pământ și distanțele enorme pe cari le 
parcurgeau, încă de pe acele timpuri, mărfurile de la 
“producător la consumator. 

Cu cât desimea populaţiunilor, care alimentau prin 
produsele lor această circulațiune de mărfuri, creșteă, 
cu atât” i curentele de mărfuri ce se formau își creau 


4 MG. Schmidit, geschichte des Welthandels. Leipzig 1912. 


www.dacoromanica.ro 


336 


drumuri mai stabile —tot mai scurte și mai comode—- 
spre a se scurge către anumite centre, întocmai ca și 
apa care se adună de pe toată fața pământului în 
albiile câtorva fluvii mari, spre a se scurge pe aceste 
căi în Oceane; diferința e numai că în albiile fluvii- 
lor apa se scurge — după legile gravitațiunii — numai 
într'o singură direcție, pe când mărfurile se. scurg, pe 
aceeaș cale și în acelaş timp, în 2 direcții contrarii.! 
Cu modul acesta dar, s'au format pe suprafața glo- 
bului d serie de mari vaduri, „ Căile mart comerciale“, pe 
cari se scurg continuu mărfurile, în cantități tot mai 
mari, dela locurile lor de producţie la cele de consumație. 

Deoarece comerțul nu constă însă numai din cir- 
culația mărfurilor, ci și mai cu seamă din schimbul lor, 
pe aceste căi principale sau format—de asemenea 
încă din timpurile cele mai vechi - și o serie de „Centre 
de Schimb și de distributia mărfurilor“, a căror 
importanță variază după importanța producțiunii re- 
giunilor pe cari le leagă. 

Fixarea li iilor Căilor mari comerciale depinde: de 
scurtimea drumului, de siguranța, comoditatea și înlesnirile 
transportului pe cari le 'prezintă ele, etc.; iar situația 
Centrelor de schimb și de distribuirea mărfurilor: de 
ușurința condițiunilor în cari se poate face schimbul, 
de îndemânarea și organizarea populației locale de a 
inlesni acest schimb, de apropierea de centrele de 
producție, din cari se adună mărfurile ce urmează a 
se schimbă și de centrele de consumaţie, în cari au 
a se distribui mărfurile aduse, de înlesnirile de trans- 
port mai departe, etc. Toate au dar, în primul rând, o 
bază geografică —și numai după aceasta una politică — 


www.dacoromanica.ro 


337 


zare le determină. Căile şi Centrele comerciale variază 
dar, în timp și spațiu, după cum variază și. factorii 
eare le determină. 

In această desfășurare a activităţii mondiale de schim- 
bul și circulațiunea mărfurilor, fiecare popor, pe lângă 
satisfacerea nevoilor=sale proprii, mai poate avea și 
un rol special de îndeplinit. Nevoile proprii ce are fie- 
care popor a și le satisface prin comerț sunt: de a-și 
valorifică cât mai bine producţiunea țerii sale și pute- 
‘terea de muncă a populațiunii. Rolul însă, pe care are 
a-l îndeplini pentru mişcarea comercială generală, depinde 
de situațiunea geografică, de natura și gradul de civili- 
zație al țerii sale şi de aptitudinile și gradul de cul- 
tură al populației. Un popor destoinic și cu aptitudini 
comerciale, a cărui țară este situată pe una din liniile 
mari comerciale, poate să tragă foloase din această 
situație favorabilă, nu numai printr'o mai bună valori- 
ficare a mărfurilor sale proprii, ci și desfășurând tot 
odată și o activitate în comerțul general, adică prin schim- 
bul, transportul și distribuirea mărfurilor streine cari 
trec pe teritoriul său. Tocmai din aceste cauze istoria 
pe arată cum o serie de popoare, țeri sau orașe, care 
în diferite timpuri au desfășurat o mare activitate co- 
mercială și prin aceasta du dezvoltat civilizații strălucite, 
au decăzut deodată, prin strămutarea centrelor de schimb 
sau a căilor comerciale. 

Nu avem decât să vedem, pe deoparte, cum Londra, 
care în tot timpul evului mediu eră numai capitala unui 
stat care se mulțumea a exportă numai materii prime 
(cositor, piei, lănă etc.), care apoi se industrializau și 
comercializau în alte țeri, a ajuns astăzi centrul co- 


Gr. Antipa. —Preblemele evoluției Poporului Român 22 


www.dacoromanica.ro 


338 


mercial al lumei, de când linia mare comercială de- 
ia Indii şi America trece pe acolo; şi cum, pe de altâ 
parte, Constantinopol. sau Veneţia, care odinioară erau 
centrele mari ale comerțului mondial, nu au mai avut 
nici o importanță comercială, de când calea mărfurilor 
din spre Indii se strămutase de aci. 

"Şi noi dar, pentru a ne puteă da seamă de rolul ce 
avem a-l îndeplini în schimbul de mărturi mondial și de 
şansele ce avem de a puteă desfășură o activitate profi- 
_tabilă economiei și propășirii noastre, trebue să căutăm 
mai întâi a ne lămuri asupra indicaţiunilor ce ni le dă 
situațiunea țărei noastre și apoi să vedem ce avem de 
făcut. i 

Mai mult încă, comerțul fiind bazat pe o colaborare 
a tuturor popoarelor lumei, în care fiecare popor sau 
țară are numai un anumit rol de îndeplinit, numai pri- 
vind chestiunea în toață întregimea ei putem să tragem 
adevăratele directive întru cât ne privește. Căci trebue 
să ne dăm bine seama, că imensele curente de măr- 
furi care circulă pe fața globului sunt și ele fenomene 
naturale — ca și curentele marine, fluviile sau curentele 
atmosferice — și fiecare popor trebue să ţină seamă de 
ele în dirijarea mersului evoluţiei sale și în tendințele și 
aspirațiunile sale. Și tot. astfel trebue să ne dăm bine 
seama că, din toate ramurile de activitate, aceea care 
poate îmbogăți mai repede pe un popor și să-i permită 
se desvolte în scurt timp o civilizație strălucitoare în 
țara sa — firește cultura, fiind mai profundă, vine mai 
încet, ea nu parvine! — este comerțul. lar putinţa des- 
voltării acestei activități, care depinde în primul rând 
de situațiunea țerii, reprezintă un imens capital, pe care- 


www.dacoromanica.ro 


339 


poporul care o locuește trebue să știe să-l: aprecieze 
și să-l exploateze în folosul propășirii sale, 

Tocmai din cauza aceasta însă, comerțul este cauza 
principală a conflictelor dintre popoare. Astăzi, când 
chestiunile religioase, teritoriale, naționale şi chiar so- 
ciale sunt pe cale de a-și găsi stări de echilibru care 
să asigure liniștea, chestiunile de politică comercială 
sunt acele cari vor continuă a întreține încă mult timp 
lupta pentru existență între popoare, sub formele cele 
mai crâncene. De aceea dar, datoria noastră e să cu- 
noaștem cât mai bine aceste chestiuni și modul cum 
sau desvoltat ele la diferitele popoare, spre a ști cum 
să ne îndrumăm și apărăm interesele noastre vitale și 
ce cale să luăm pentru a puteă profită de avantajele 
ce ni le oferă natura și situația țerei noastre. | 

Nu e, firește, aci locul de a da o descriere istorică 
— oricat de scurtă ar fi ea—a modului cum sa des- 
voltat și a evoluat comerțul mondial. Nu ne putem 
totuș dispensa de a recapitulă în scurt câteva din fap- 
tele mai importante privitoare la desvoltarea și variarea 
căilor celor mari de circulațiune a mărfurilor între Asia 
și Europa și a centrelor pentru schimbul lor; căci, fără 
a ne bază pe faptele din trecut, nu putem pricepe pre- 
zentul, și cu atât mai puţin încă putem preciză pro- 
blemele viitorului; așa dar fără de aceste date o price- 
pere serioasă a rolului nostru și a activității ce o putem 
noi desvoltă în comerțul mondial, nu este cu putință. 

E 
+ + 

După cum am arătat mai sus, înc din timpurile preis- 

torice sa desvoltat un schimb tot mai viu de mărfuri 


www.dacoromanica.ro 


10 


între popoarăle din Asia—in special cele din Sud-vestul 
Asiei, India, China și Insulele Sunda—Africa de Nord- 
vest și Europa. Cu modul “acesta sau creat o serie 
de căi mari comerciale, pe cari girculau din ce în ce 
mai multe mărfuri, și cari se uneau între ele pentru 
a ajunge mai întâiu în țerile Asiei de Sud-vest—din 
Valea Tigrului și Eufratului— unde din cele mai vechi - 
timpuri se desvoltase o înaltă cultură. Una din aceste 
căi, numită «Calea mătăsarilor», pornea din; China de 
Nord, dela Țara Serikilor (a producătorilor de mătase), 
mergeă prin Turkestan, pe la Kashgar și Tien-Shen, 
pela «Stațiunea Negustorilor» şi pe la «Turnul de Piatră» 
şi ajungeă la Meshed; alta porneă din Indii, suind pe 
Valea Indului, trecea muntele Hindukush pe la Pasul 
Khaib și se scoboră pe la Kabul și Herat pentru a 
duce și ea la Meshed. De aci înainte, amândouă dru- 
murile se uneau și Caravanele mergeau prin Teheran 
și Ekbatana spre a ajunge la Ninive și Babilon. «Pe 
aceste căi străvechi din Deșert se transportă spre Vest 
tot ce Asia oferiă mai delicios sau ca comori ale pă- 
mântului. Orașele din basenul Eufratului au devenit 
prin aceasta întrepozitele întregului comerț de schimb. 
al Asiei. ?) 

In acest schimb de mărfuri, care creșteă din ce în 
ce, popoarele din Sud-vestul Asiei și din Nord-Estul 
Africei luau treptat parte, după gradul de cultură la 
care se înălțau și după însușirile comerciale pe care le 
aveau. Egiptenii, cari sub Dinastia a XII (3.300 a. 
Chr.) aveau o industrie înfloritoare, făceau un mare 

3 
1) M. C. Schmidt, Geschichte des Welthandels. Leipzig 1912. pag. 6. 


www.dacoromanica.ro 


941 


schimb cu produsele lor. Assiro-Babilonii—după cum 
știm din Codicile Im Hammurabi, care e cu 1000 de 
ani mai vechiu ca legile lui Moisi, din Arhivele Comer- 
ciale găsite în Babilon, unde sau „păstrat în chiupuri 
închise cu asfalt, din reliefurile dela Ninive etc. — fă- 
ceau deasemenea un schimb foarte mare cu produsele 
lor şi chiar mergeau cu corăbii cu.pânză (cu 1 catarg) 
la Indii de-şi aduceau singuri mărfuri pe mare. Dar 
mai cu seamă /enictenii—popor semitic de pe coas- 
tele Siriei, pescari deprinși cu pericolele mării și în- 
zestrați cu aptitudini comerciale extraordinare — devin 
încă cu 1500 ania. Chr. cei mai mari comercianți ai 
antichității. Ei nu se mai bazează numai pe schimbul 
propriilor lor producte, ci fac adevărat comerț—adică 
cumpără pentru a revinde cu profit —-, deschid agenții 
comerciale pretutindeni, colonizează orașe pe toate. coas- 
tele Mediteranei și lărgesc debușeurile, și, astfel, mono- 
polizează cu totul comerțul, iar ţara lor devine centrul 
schimbului mărfurilor timp de aproape 1000 ani. 
După Fenicieni vin Greci, care continuă opera de 
colonizare și de lărgire a Comerţului. Ei fac colonii și pe 
coastele mării Negre şi, pentru a concură pe Fenicieni, 
„atrag mărfurile asiatice în porturile lor depe coasta 
sudică a acestei mări — Sinope, Trapezunt, Colchis şi 
Phasis; — iar Alexandru cel mare stabilește legături 
directe cu Îndia și construește la Gurile Nilului portul 
Alexandria, unde atrage deasemenea mărfurile din Asia, 
cari înainte se duceau la Sidon și Tyros, porturile prin- 
cipale ale Feniciei. Alexandria devine apoi sub Romani 
cel mai mare centru comercial al lumei, transportând 
mărfurile în sus pe Nil şi apoi cu caravanele până la 


www.dacoromanica.ro 


342 


Marea Roșie, unde se îmbarcau în corăbiile cu cari 
ajungeau până chiar în Ostul Asiei. ; 

După căderea Romei centrul comerțului se strămută 
la Constantinopol, alături însă de Bagdad (oraș din 
apropierea vechiului Babilon) și de Alexandria, care 
sub Arabi continuă a înflori și a fi adevăratele antre- 
pozite ale marelui comerț al lumei. Sub Arabi comerțul 
lumii iea o foarte mare desvoltare, și ei, fiind stăpâni la 
Golful Persic și la Marea Roșie, au monopolul între- 
gului comerț mondial de atunci, întinzându-se până la 
Malakka, care era antrepozitul principal almărfurilor 
Asiei răsăritene. 

După aceasta se mai succedează ca centre mari de 
schimb ale comerțului mondial: Veneia—care devine, 
după cum zice cu mândrie Petrarca, «emporium orbis>—, 
apoi întrucâtva Genova, Florenţa, etc., trecând fiecare 
printr'o perioadă de abundență și de splendoare și de- 
căzând apoi la rolul unor porturi de importanță secun- 
dară numai pentru comerțul local. 

In tot acest timp cât înflorea comerțul în basinul 
Mediteranei, în ţerile din nordul și centrul Europei 
abeă începuse unele popoare a eși din întuneric. Calea 
cea mai veche comercială pe continent — ce sa des- 
voltat încă din timpul Fenicienilor și Grecilor— este: 
dela Massilia pe valea Rhonului în sus, Saone, valea 
Rhirtului și apoi în Anglia, cale cunoscută sub numele 
de «Calea Cositorului». Alta pornea de aci înainte 
dela Gurile Rhinului spre Marea Baltică, la Gurile Wis- 
tulei; aceasta e cunoscută sub numele de «Calea Chi- 
kmbarului», din cauză că pe ea se transportă acest 
produs al țerilor dela Baltica, care eră foarte apreciat 


www.dacoromanica.ro 


343 


-—atât ca pieatră scumpă cât și ca medicament-—încă 
din cele mai vechi timpuri și se numea «Aurul Nor- 
dului». Alte căi mai mici sâu format abea în timpurile 
Romanilor, care treceau prin Pasurile Alpilor și se în- 
tindeau pe lungul șoselelor lor strategice. 

Și în Răsăritul Europei sa format o cale principală 
de comerţ către Nord. Vechile colonii Grecești Odes- 
sus, Theodosia, Olbia şi Tanais făceau încă de mult 
timp un comerț activ, schimbând mărfurile lor cu pro- 
dusele popoarelor din actuala Rusie: blăni, lemn, in, 
cânepă, pește, icre, etc., — dar acestea nu străbăteau 
mult în interior. Acum însă Donul şi Niprul servesc ca 
căi comerciale pentru transportul mărfurilor cu luntrile. 
Prin Don se mergeă până la cotul său cel mai apropiat 
de Volga și apoi se trecea pe uscat până la acest fluviu, 
pentru a străbate pe el până în Centrul Rusiei; prin 
Nipru se urcau în sus până la creasta care desparte 
apele sale de afluenții mării baltice, de unde luntrile 
se transportau pe spinare până la Duna, pe care se 
navigà la vale până la Marea baltică, de unde se a- 
duceau produse nordice și mai cu seamă pește și chih- 
limbar. îi 

Tot în timpul acesta însă (în timpul Veneţienilor și 
Genovezilog), începe a se formă și în Nord, pe Marea 
Baltică, o cale comercială importantă, având ca centre 
porturile: Lübeck, Wisby (în Gotlanda) și Vozgorod; 
iar pe coastele acestei mări se formează, din sa- 
tele de pescari, încă o serie de orașe, ca: Wismar, 
Rostok, Stralsund, Greifswald, etc., grație comerțului 
mare de scrumbii care se făceà aici şi se exportau 
pretutindeni. 


www.dacoromanica.ro 


344 


In legătură cu această nouă cale comercială nordică 
s'a inființat apoi pe la jumătatea sec. al XIV flansa 
Germană, care a pus 'stăpânire în mai toate porturile 
Märei Baltice și Mărei Nordului și a intrat în legătură 
și cu Brugge— care pe atunci devenise cel mai mare: 
port european din evul mediu—și apoi cu Anvers, 

Cu modul acesta sau format dar în Europa două mari 
centre de comerț: unul la Sud în Mediterana și altul 
la Nord, în Baltica și Marea Nordului. Firește, că a tre-- 
buit ca în scurt timp aceste două mari centre să intre în 
legătură de schimb de mărfuri între ele; și astfel sa 
născut o întreagă serie de noi linii comerciale, care, 
străbătând prin pasurile Alpilor, traversează Europa în 
linii paralele dela Nord la Sud. In această perioadă s'au 
dezvoltat mai toate orașele mari comerciale din interiorul 
Europei. Aceste orașe erau pe mai multe linii, după 
etapele pe care le făceau mărfurile, şi anume: prima 
linie eră în Champagne, a doua la. Dunăre și a treia 
la Main. i 

Pe când lucrurile evoluau astfel, vine deodată des- 
coperirea drumului direct. pé apă la Indii a lui Vasco 
de Gama (1498), care dă posibilitatea Portughezilor să 
cucerească Indiile și Insulele Sunda; ei, alungând cu. 
totul pe Arabi din situația lor favorizată d& mijlocitori 
unici între orient şi occident, monopolizează întregul co- 
merj, trimețând de acuma toate mărfurile asiate cu coră- 
biele lor pe cale netntreruptă la Lisabona. Astfel calea 
cea mare a mărfurilor asiate, care veneau de mii de ani 
prin sudvestul Asiei, Golful Persic, Marea Roșie și Marea 
Mediterană în Europa, se mută deodată cu totul, iar Li- 
sabona devine Metropola comerțului lumei; și aceasta 


www.dacoromanica.ro 


SEE. IE 


strămulare este hotaritoare pentru desvollarea vi- 
toare a comerțului lumei și a importantei politice a 
aiferilelor feri. Acelaş lucru a fost şi cu descoperi- 
rea lui Columb, care a permis Spanidi să cucerească 
America. Aci însă, influența asupra comerțului a venit 
abeă cu mult mai târziu, căci Spaniolii, care nu erau 
comercianți, nu veniseră după mărfuri ci după aur, 
aşa că țările cele mai bogate din sudestul Statelor- 
unite de astăzi erau însemnate pe hărțile vechi ale 
descoperitorilor ca „regiuni fără valoare“. 

Se cunoaşte mai departe, din istorie, modul cum co- 
lonia de pescari dela gurile Rinului, oameni voinici 
deprinşi cu greutăţile mării, crează portul Amsterdam, 
şi cum Holanda, învingând pe Portughezi și apoi pe 
Spanioli, iea comerțul din mânile lor și strămută centrul 
Comerţului lumei în ăcest port al ei De asemenea se 
știe cum în urmă Anglia, învingând pe Holandezi, le 
iea flota și vasele. comerciale și strămută definitiv centrul 
comerțului lumei în Londra, unde a rămas până astăzi. 

In tot acest timp— începând 'încă dela Fenicieni — 
popoarele cari au stăpânit succesiv comerțul mondial 
ľau monopolizat în mânile lor, și aceasta sa făcut şi 
după strămutarea centrului comercial din sudvestul 
Asiei în vestul Europei. Portughezii, Spaniolii, Olan- 
dezii și apoi Englezii au menținut fiecare sistemul mo- 
polului, nepermițând corăbiilor unor alte popoare să 
încarce mărfurile din coloniile lor, ci numai să le cum- 
pere dela ei, și nici să ducă mărfuri în acele colonii. 
Acest monopol sa menținut până ce, în urma războiu- 
lui independenţei statelor Americei de Nord, s'a decretat 
libertatea comerțului şi a navigației pe mare pentru va- 


www.dacoromanica.ro 


346 





sele tuturor popoarelor. O nouă eră a început dar și 
o nouă serie de căi mari comerciale și de centre de 
schimb se maște; înire aceste centre sunt și vechile 
porturi ale Hansei Germane—cari, după epocă de în- 
florire, lâncezeau din cauza monopolurilor—și mai cu 
seamă Hamburg și Brema iau o dezvoltare tot mai 
mare. 

Comerțul pe mare odată devenit liber, navigațiunea 
maritimă—și mai cu seamă dela introducerea mașinilor 
cu vapo—a luat proporțiuni imense, nemai căutând, 
ca în trecut, să transporte numai mărfurile scumpe și 
puţin voluminoase — aurul Spaniolilor, metalele nobile, 
petrele scumpe și toate juvaerurile Orientului, stofele 
de Byssus ale Fenicienilor și [giptenilor etc.; ci pro- 
blema era acuma: să transporte cât mai multe măr- 
furi voluminoase, materii prime pentru a fi industria- 
lizate în Europa şi a fi trimise înapoi peste ocean, 
precum și produse alimentare pentru a puteă hrăni în 
centrele europene o populație cât mai mare. Astfel dar 
cantitatea mărfurilor cari circulă pe căile mari comer- 
ciale de astăzi a luat proporții enorme, și curentele ce 
le formează mărfurile acuma pot fi comparate cu cu- 
rentele mari marine, pe care plutesc ele și de care se 
folosește navigația- spre a le transportă; căci, după cum 
Gulf Streamul aduce apele încălzite de soarele fierbinte 
din Golful de Mexic și face posibilă viața până în cele 
mai înalte regiuni, apropiate de regiunile polare -— ca . 
în Norvegia, Irlanda etc. —, tot astfel și curentele de 
mărfuri, încărcate cu produsele țărilor sudice de peste 
ocean, întrețin viața și fac posibilă înmulțirea populației 
în acele regiuni puțin productive. 


www.dacoromanica.ro 


347 


Față cu această mare dezvoltare a navigațiunii ma- 
ritime, trebue, însă că și fluviile—aceste căi naturale și 
comode, .care străbat adânc în interiorul continentelor— 
să devină și ele mari căi comerciale și să dea viață 
țărilor pe care le drenează și popoarelor care locuesc 
în ele. Obstacole naturale și politice au împiedicat mult 
timp și aceasta, și au trebuit lupte mari pentru ale în- 
lătură. Navigaţie pe Rin—vechea „Cale a Cositorului 
din Anglia“—nu sa putut mult timp să se dezvolte, 
din cauza Holandezilor, cari au știut să-și exploateze 
cu atâta măestrie situația lor favorizată dela gurile 
fluviului și să monopolizeze comerțul în dauna tuturor 
celorlalte popoare reverane; chiar atunci când s'a sta- 
bilit libertatea navigaţiunii și a comerțului pe tot Rinul 
«jusqu’à la Mer», ei—prin înterpretări sofiste—tot au 
persistat, inipunând acum taxele pe navigaţiune la mare, 
în fața gurilor. Abea la congresul din Viena, din 1815, 
sa putut hotărî libertatea navigației pe toate fluviile 
Europei, iar pentru Dunăre aceasta s'a putut aplică încă 
și mai târziu, abea la congresul din Paris din 1856. 
Astăzi căile mari comerciale se prelungesc pe toate 
fluviile Europei; și acum problema principală a hidro- 
technicei este: de a uni toate sistemele fluviale între 
ele prin canale, pentru ca mărfurile să poată circulă pe 
apă, pe toate acele drumuri, pe unde erau duse înainte 
pe uscat, spre à puteă trece peste coamele de separarea 
apelor fără a mai fi descărcate și reîncărcate, și a ajunge 
astfel prin mijlocul continentului dela o mare la alta. 

Pe cândiînsă în apusul Europei strămutarea marei căi co- 
merciale a adus această enormă prosperitate, Mediterana 
a ajuns o mare moartă ; toate acele vechi centre mari comer- 


www.dacoromanica.ro 


348 


„ciale—Mesopotamia, Siria, Egiptul, Atena, Constantinopoi 

etc.—au devenit niște ruine și țări părăsite, cu popoare 
căzute în barbarie; vechile civilizaţii sau mutat din Orient 
ia Occident şi vechile Paradisuri s'au transformat în 
pastiuri. Astfel a fost cu putință ca Turcii, popor bar- 
“bar și fanatic, să distrugă ultimele urme ale acestor 
civilizații străvechi şi să oprească atâta timp în loc 
erice comunicație și progres, care oricum ajunsese și 
până în Marea Neagră și la Dunăre. De atunci și vechile 
începuturi de civilizație dela Dunăre—pornite, în partea 
ei de jos, prin vechile colonii grecești și prin coloniza- 
vea romană, iar în sus, dezvoltate prin comerțul din 
timpul cruciatelor, cu orașele Ulm, Regensburg, Passau, 
Liaz, Viena, Buda etc.,—au trebuit să dispară. 

In zilele noastre însă geniul și energia lui Ferdinand 
Lesseps, aducând la îndeplinire visul lui Ramses al II-lea, 
de a legă Marea Roșie cu Mediterana, și astfel drumul 
cel mai scurt spre Indii—cu 12.700 km. mai scurt!— 
trecând iarăși prin Mediterana, i-au dat acestuia din 
nou viață. Vechea cale mare comercială din oceanul 
Indian spre Europa se schimbă acum din nou, și fatat 
trebuie ca și centrele mari de schimb a mărfurilor ce 
vin pe aci să se schimbe și ele. Vechile țeri părăsite și 
pustiite din colțul Mediteranei, Marea Roşie și golful 
Persic, încep acum iarăși a interesă pe puterile mari 
stăpânitoare ale comerțului mondial. Anglia ocupă Egip- 
` tul, Franța se interesează de Siria—vechea țară a Fe- 
nicienilor,—Germania construește căi ferate în țara 
Tigrului și Eufratului spre a ajunge la golful Persic. 
chiar Italia se întinde în nordul Africei și la Marea Roșie. 
Rusia vrea să ajungă la Constantinopol și la Medite-- 


www.dacoromanica.ro 


PE... ERE 

rana, etc., ba, acum în urmă, chiar Americanii se inte- 
vesează de soarta Constantinopolului. Nu este dar nu- 
mai nevoia de a întinde domeniile coloniale spre a-şi 
plasă plusurile populaţiei motivul real care împinge pe; 
puterile mari la această politică de cucerire; este ne- 
voia de a deveni stăpâni pe calea mare comercială 
spre oceanul Indian și pe centrele vechi, cari în mod 
fatal trebuie din nou să-și recapete treptat importanța 
comercială pierdută. Intreaga politică europeană din 
ultimul timp este, tocmai de aceia, dominată şi hotărită 
de această nouă schimbare a căiei mari comerciale 
spre Asia și de tendința puteriior mari de a o acapară. 
'Ehiar asupra ultimului războiu mondial și asupra preten- 
țiunilor ce se formulează la tratativele de pace din toate 
părțile, aceste lumini ne pot da adevăratele deslușiri. 

-După cum se vede, din această scurtă schiță istorică, 
Marea Neagră cu afluenții ei capătă acum, prin această 
«chimbare a căiei comerciale spre Asia, o nouă impor- 
tanță. Vechile cetăți greceşti de pe coastele ei—alese 
de pe atunci, cu atâta pricepere, la vadurile comerciale 
cari fatal trebuiau să se dezvolte —cari au lâncezit a- 
tâta vreme; încep să revie la viață; ele se transformă 
în porturi și sunt legate prin căi ferate cu interiorul tă- 
rilor pe teritoriul cărora cad acuma. Și la noi, vechiul 
Tomis devine portul principal al Mărei Negre, în locul 
lui Jstricpolis se dezvoltă la gura cea nouă a I)unărei 
“ulna, ș. a. m. d. 

Fără îndoieală insă, că cea mai mare importanță 
trebuie să o capete acuma în mod fatal Dunărea. 
Acest rege al fluviilor europene, care străbate conti- 
nentul deacurmezișul, pe o distanță de peste 3010 km., 


www.dacoromanica.ro 


350 


și care poate fi cu ușurință legat prin canale cu 
Rinul, Elba, Oder, Vistula etc., având dar eșire la 
toate mările Europei, este cu siguranță menit să 
devină cea mai însemnată caie comercială din con- 
tinentul Europei; căci Dunărea de fapt reprezintă Rre- 
lungirea cea mai directă — drumul cel mai scurt — a 
calei acvatice de pe Oceanul Indian — prin Mediterana, 
Bosfor şi Marea Neagră—care intră până în inima Eu- 
ropei, între țările cele mai bogate, cele mai populate 
şi cele cu industria cea mai dezvoltată; acea industrie, 
care prelucrează materiile prime aduse de peste ocean şi 
care hrănește lucrătorii ei cu alimente importate din ace- 
leaș țări în care apoi își exportă produsele ei fabricate. 

Curentele de mărfuri, ca și cele de apă, își caută 
drumul cel mai scurt pentru a se scurge, și ori câte 
obstacole le-ar stă în cale, ele parvin ct timpul să le 
înlăture, ba chiar, ori cât de comodă ar fi vechea albie, 
ele trebue so părăsească îndată ce li se„deschide una 
nouă mai scurtă Ori cât de comode ar fi instalațiunile 
din porturile Hamburg, Brema, Amsterdam, Londra 
etc. și ori cât de mari înlesnirile ce le fac ele impor- 
tului și exportului, mărfurile din Europa centrală des- 
tinate Oceanului Indian vor trebui în mod fatal să 
apuce drumul Dunării—căci el reprezintă calea natuială 
cea mai scurlă—și tot astfel și mărfurile ce vin dinspre- 
Oceanul Indian cu destinația pentru aceste ţeri. Insta- 
lațiunile şi toate celelalte comodități pentru transportul 
şi schimbul mărfurilor pe această cale, cari astăzi lip- 
sesc, se vor face în mod fatal, căci scurtimea drumului 
este în prima linie hotăritoare și toate celelalte vin 
de la sine. 


www.dacoromanica.ro 


351 


Studiul mersului evoluției comerțului mondial şi a 
căilor și centrelor de circulațiunea și schimbul mărfurilor 
ne arată dar, că situațiunea ţărei noastre la gurile Du- 
nărei este cât se poate de favorabilă pentru desfășu- 
rarea unei mari activități în comerțul mondial şi ne dă 
dreptul să afirmăm că poporului nostru îi este rezer- 
vat încă un mare viitor în această direcțiune. 


+*+ 
x * 


După acęastă examinare a posibilițăților și șanselor 
pe care ni le 6feră situatia naturală a țărei noastre 
pentru desfăşurarea unei activități comerciale în viitor 
şi a rolului ce i-ar reveni poporului nostru să-l înde- 
plinească in comerțul mondial, să vedem acuma ce tre- 
bue să facem și cum să ne organizăm pentru a piteă 
trage toate foloasele din această situație favorizată st 
din perspectivele ce ni le deschide ea; aceasta, atât 
în vederea valorificării cât nai bune a produselor ţerei 
și muncii poporuhi nostru, cât și în vederea creării 
unui comerț propriu zis—cu toate ramurile salez—care 
să devină un nou izvor de muncă și de bogăţie naţională. 

Factorii de cari depinde dezvoltarea la câre poate 
ajunge comerțul unei țări sunt: a nivelul dezvoltării 
producțiunii acelei țări, care-l alimentează cu mărlurile 
ei, 6) starea căilor pe care pot fi puse în circulațiune 
aceste mărfuri, adică posibilitățile și mijloacele de trans- 
port şi de comunicațiune și c) posibilităţile și mijloacele 
de schimbul mărfurilor. i 

In vederea îndeplinirii acestor 3 funcțiuni fundamen- 
tale, de cari se leagă direct sau indirect activitatea 
aproape a întregii omeniri, sunt făcute toate acele 


www.dacoromanica.ro 


352 


organizajiun, inslalațium şi institubiuni, cari au de 
scop ínlesnirea circulațiunii și schimbului mărfurilor pe 
pământ. După cum o țară, prin condițiile ei naturale și pria 
aptitudinile populaţiei ei, este mai bine sau mai rău în- 
zestrată, tot astfel depinde și felul activității pe care-l 
poate ea dezvoltă. în această ramură, rolul pecare are 
ea a-lîndeplini, precum și foloasele ce le poate trage pentru 
existența şi prosperitatea poporului care o locuește. 

Să vedem dar cum stă în această privință țara noastră; 
eari sunt posibilitățile de dezvoltare și ce activitate 
civilizatorie are poporul nostru de desfășurat și în a- 
ceastă direcţie, spre a-și pune ţara și populaţia în stare 
de a-și îndeplini sarcina ce i-o indică situația ei geografică 
-și necesitățile sale economice. 


1) Producţia ţerii ca bază fundamentală 
a comerțului şi raporturile dintre ele, 


In capitolele precedente am examinat în linii mari toate 
ramurile de producţie ale țerii și am arătat modul cum pot 
fi fiecare din ele sporite și perfecționate, Toate produsele 
lor, cari constituesc mărfurile noastre, formează baza 
fundamentală a comerțului nostru; în vederea felului 
special al acestor mărfuri trebue dar, înainte de toate, 
să ne organizăm şi să facem toate: instalațiunile şi 
instituțiunile necesare, atât pentru transportul cât și 
pentru schimbul lor cu alte mărfuri, de cari avem 
nevoe pentru consumațiunea şi producțiunea noastră. 

Cum valoarea produselor noastre variază după can- 
titatea și calitatea lor și după destinaţia ce le-o dăm— 
unele fiind destinate mai mult satisfacerii nevoilor in- 


www.dacoromanica.ro 


353 


terioare, iar. altele pentru export—prima noastră înda- 
torire este de a face o c/asificatiune a mărfurilor 
noastre după importanța lor comercială și apoi — po- 
trivit acesteia — de a ne face cuvenitele instalațiuni. 

Atât după numărul populaţiunii ocupate în fiecare 
ramură de producție, cât şi după importanța comer- 
cială a produselor lor, noi fiind în prima linie o țară 
producătoare de cereale şi de tot felul de produse 
agricole (cu toate culturile și industriile anexe), aceasta 
va fi prima direcțiune în care vom aveă a desfășură și 
activitatea comercială; apoi venind produsele pădurilor, 
petrolul, produsele miniere, etc., vom acordă fiecărora 
grija cuvenită, proporțională rolului ce au a-l jucă în 
economia noastră generală, făcându-le înlesnirile de 
transport și de schimb necesare ș. a. m. d. 

Din punctul de vedere al producțiunii țerii dar, putem 
zice că bazele comerțului nostru sunt cât se poate de 
favorabile, şi depinde numai de starea celorlalți factori 
spre a puteă să ne-o valorificăm prin comerţ. 

Comerțul este însă el singur totodată și un stimu- 
lent puternic al producției — găsind debuşeuri pentru 
produse nouă pe cari le pune astfelîn valoare și adu- 
când produse străine pentru a fi prelucrate aci — și, 
prin această sporire a producției, el își creează singur 
condițiuni din ce în ce mai favorabile pentru desvoltarea 
sa mai departe. Cum tocmai în țara noastră bogățiile 
latente sunt relativ mai numeroase ca în orice altă țară din 
Europa, valorificarea lor tr&ptată prin comerț. asigură o 
desvoltare tot mai mare şi a acestei activități în viitor. 

Comerţul, luând tot mai mult din sarcina producă- 
torului grija de a-și desface el singur produsele sale și, 


Gr. Antipa. — Problemele evoluției Poporului Român. 23 


www.dacoromanica.ro 


354 


prin aceasta, luând și riscurile la cari aceștia sunt ex- 
puși; compensând apoi—tn spațiu și timp —lipsele cu 
prisosurile, și prin aceasta valorificând mai bine măr- 
furile şi devenind chiar el singur productiv; și, în fine, 
ţinând pe producător necontenit în curent cu cerințele 
nouă ale consumației —și, deci, dând el singur forma 
produției—el creează singur condițiuni din ce în ce mai 
favorabile pentru desvoltarea producţiei, şi prin aceasta, 
și pentru prosperitatea sa proprie. 

Din toate acestea, ca și din scurta schiță istorică ce 
am dat-o mai sus, vedem dar, că între producția na- 
ţională și între comerț este o strânsă legătură —. pro- 
ducția țerii alimentând comerțul și comerțul stimulând şi 
desvoltând producția —așă că prosperitatea fiecărei din 
aceste ramuri este condiționată de gradul de desvoltare al 
celeilalte, Desvoltarea unei mari activități comerciale în țară 
este dar o absolută necesitate nu numai pentru a ne creă 
o nouă ramură de activitate și un nou izvor de bo- 
găţie, ci și pentru a putea desvoltă și valorifică pe toate 
celelalte bogății naturale ce le avem, cari formează baza 
fundamentală a întregei economii naționale și a 'exis- 
tenței poporului. 


'2, Posibilităţile şi mijloacele de' transport 
şi de comunicaţiune, 


Comerţul având a îndeplini rolul de mijlocitor”între 
producător şi consumator și, în economia mondială de 
astăzi, regiunile de consumație ale unei mărfi fiind cu 
totul îndepărtate de regiunile sale de producţie, schim- 
bul de produse depinde de posibilitățile transportului 


www.dacoromanica.ro 


355 


lor. Posibilităţile naturale de transport ale unei teri 
depind însă și ele—iîn afară de situațiunea ei geografică 
— pe de o parte de hidrografia și orografia ei, iar pe de 
altă parte, de modul cum poporul care o locuește știe 
să profite de condițiunile naturale ale țerii sale, pentru 
a-şi deschide drumuri pe cari pot circulă mărfurile sale 
și pentru a face toate instalaţiile şi organizările nece- 
sare acestui scop. 
„O ţară, legată în mod natural de una din căile mari 
pe cari se mișcă mărfurile pentru a ajunge la locurile 
lor de consumaţiune, este cu mult maiavantajată de- 
cât o țară izolată. Căile cele mari pe cari se mișcă măr- 
furile în toate direcțiile sunt in prima linie pe ocean; și 
de aceea, este o condiție fundamentală pentru orice țară 
de a avea o ieșire liberă la o mare deschisă, prin care 
să poată avea legătura naturală cu piețele mari mon- 
diale, spre a-și puteă transportă produsele ei, neimpie- 
dicate de nici un obstacol. Ţara noastră, deşi nu are 
acea poziţie fericită ca ţerjle din apusul Europei de a 
fi chiar la coasta oceanului, are totuș, prin iesirea ei la 
Marea Neagră, posibilitatea de a-și transportă mărfu- 
rile ei prin Mediterana spre Oceanul Atlantic și spre 
Oceanul Indian, și deci spre toate continentele. Stram- 
torile dela Bosfor și Dardanele, Gibraltar si Suez, cu 
regimurile lor politice, pot însă deveni piedici în anumite 
împrejurări, și de aceea înteresul comerțului cere ca 
țara să aibă pentru asemenea împrejurări și alte ieşiri 
pentru putinţa scurgerii produselor ei. 

Teritoriul țerii noastre este însă străbătut şi de 2 
mari fluvii internaționale navigabile și, prin aceasta, el mai 


www.dacoromanica.ro 


356 


are dar posibilitatea naturală de a-și scurge mărfurile 
pe aceste căi și în țerile din interiorul Europei centrale. 

Aceste 2 mari fluvii însă—și în special Dunărea, cu 
afluenții ei și cu sistemul de canale cari o leagă, sawcari 
o va legă, cu alte sisteme fluviale —pe lângă că dau 
țerii noastre posibilitatea de a-şi scurge mărfurile către 
centrele mari de consumaţie din Europa Centrală, îi mai 
dau şi posibilitatea de a primi mărfurile acelor țeri, atât 
pentru necesitățile consumaţiunii ei interioare, cât și 
pentru a le expediă mai departe. Prin”aceasta dar, țara 
noastră — după cum am arătat mai sus — este situată 
pe una din marile căi de transit de mărfuri ale întregei 
Europe centrale, ceeace îi asigură o desfășurare și mai 
mare a comerțului ei, și în genere a unei activități 
economice cu mult mai considerabilă, putând negociă 
şi chiar prelucră aci multe din acele produse cari vin 
din acele ţeri sau cari trec spre ele. 

Avându-se în vedere nevoile crescând ale țerilor cu 
mari industrii din Europa centrală de a-și desface produ- 
sele lor industrializate în Asia, în Ostul și în Sud-Ostul 
Europei, etc. şi de a se aprovizionă de acolo cu ma- 
terii prime prentru fabricile lor, această cale navigabilă 
—ale cărei guri și peste o jumătate din cursul ei navi- 
gabil sunt pe teritoriul nostru— reprezintă drumul natural 
pe care toate aceste mărfuri trebue să se transporte 
şi cheia acestui mare comerț, care neapărat trebue să 
«se desvolte tot mai mult. Ce baze naturale reprezintă 
aceasta pentru putinţa desvoltării unei mari activități 
comerciale — și chiar industriale—în țara noastră și ce 
foloase imense putem trage dintr'o asemenea situaţie, 
cred că nu mai e nevoe s'o dovedim, căci o vedem des- 


www.dacoromanica.ro 


357 


tul de lămurit la toate țerile situate la gurile marilor 
fluvii internaționale. Depinde dar numai de noi, să ştim 
să ne organizăm și să fim pregătiți pentru a puteă 
îndeplini rolul important ce ni-l indică situația noastră 
geografică, pe care am arătat-o cât e de favorabilă. 
Comerțul cere însă ca o țară să dispună de cât mai 
multe căi pe cari să-şi poată scurge produsele în afară, 
Chiar în timpurile nesigure, pentru a nu rămâneă la 
discreţia vecinilor; cum eram noi înainte de 1878 la 
disoreția Austriei, și chiar în urmă, pe calea maritimă, 
la discreţia Turciei, prin închiderea Dardanelelor. Și în 
această privință situațiunea noastră nu mai este astăzi 
atât de nefavorabilă ca în trecut; căci acuma ne vom 
limită spre apus şi la Nord cu mai multe țeri și vom 
aveă totodată și posibilitatea de a ne deschide—ca su- 
pape de siguranță-—și drumuri nouă către alte mări, atât 
spre Adriatica, prin Serbia, cât și spre Marea Egee. 
După cum se vede dar, din punctul de vedere al 
situațiunii noastre geografice, condițiunile naturale — 
și chiar cele politice — au devenit pentru noul nostru 
stat cât se poate de prielnice, pentru a ne asigură 
posibilități de transportul lesnicios şi de schimbul ne- 
împiedicat al mărfurilor cu străinătatea. Mai mult încă, 
după cum am arătat, această situație favorizată la gu- 
rile Dunărei ne deschide perspectiva de a puteă face 
în viitor comerț —şi chiar industrie—cu produsele străine 
cari se scurg pe această mare cale internațională și, 
chiar, de a desfășură o mare activitate în industria 
transporturilor pe apă. Toate acestea cer însă o politică 
consecventă şi o organizație specială. Pe lângă grija 
de a întreține pe tot cursul fluviului buna stare a na- 


www.dacoromanica.ro 


358 . 


vigabilității și de a înlătură orice fel de obstacole—fie na- 
turale, fie de natură politică— cari împiedică navigaţiu- 
nea, va trebui să facem și o organizare modernă a 
porturilor noastre, spre a corespunde la toate cerințele 
comerțului. In afară de toate instalaţiunile de încărcare 
și descărcare, cheuri, macarale, magazii, docuri, etc. 
cât mai perfecționate, apoi de șantiere de construcțiuni 
Şi reparațiuni navale ș. a. m. d., va trebui să facem 
şi întrepozite spațioase pentru depozitarea şi sortarea 
mărfurilor străine, etc. Totodată va trebui să ne mai 
îngrijim și de organizația cât mai perfectă a porturilor 
și din punctul de vedere comercial—cu bănci şi tot 
felul de instituțiuni de credit, speditori, etc. — spre a 
puteă astfel să oferim comerțului internațional toate 
înlesnirile şi să-l atragem în porturile noastre. Apoi nu 
mai puțin trebue să căutăm ca mica noastră flotă co- 
mercială—atât cea maritimă, cât şi cea fluvială—să 
devină din ce în ce mai mare și să creeze și linii nouă 
de navigaţie spre orient; aceasta de oarece ea poate 
să aducă servicii enorme economiei generale a țerii și 
are totodată și un mare viitor ca ramură de activitate 
proprie. 

Dacă însă situațiunea noastră la căile mari de na- 
vigație este atât de favorabilă și ne asigură putinţa 
transportului lesnicios în afară a produselor noastre, 
apoi, nu 'mai puţin,trebue să ne îngrijim și de că sť 
mijloace pentru transportul în interiorul ferii al măr- 
furilor noastre, dela locurile lor de producţie la locu- 
rile de consumație sau ia porturi, adică de: căi ferate, 
șosele, râuri navigabile, canale şi conducte pentru 
transportul unor anume produse. Și în această privință 


www.dacoromanica.ro 


359 


condițiunile naturale ale ţerii sunt — după cum am 
“mai arătat— destul de favorabile. In adevăr țara noastră 
e traversată dela N. la S, de linia Carpaţilor, însă 
aceştia sunt întretăiați de o mulțime de trecători pe 
văile largi ale râurilor, încât nu constituesc nici un ob- 
stacol, decât doar că construcțiile de căi ferate vor fi 
aci ceva mai scumpe, i 

Pentru șosele, condițiunile naturale sunt de asemenea 
cât se poate de favorabile și rămâne numai să fie cât 
„mai mult și mai bine utilizate. Mai greu stăm—după 
cum'am mai arătat—cu navigabilitatea și flotabilitatea 
râurilor și cu canalele de navigație, cari ştim că sunt 
de o atât de mare necesitate pentru o țară cu produse 
voluminoase și care dispune de un material rulant numai 
foarte restrâns pe căile ferate, Firește că, și în toate 
aceste direcţii, trebue ca o mare activitate să se înceapă 
pentru completarea rețelei de căi ferate și șosele, pen- 
tru completarea materialului rulant, etc.; dar mai cu 
seamă trebuesc fabrici în țară pentru vagoane și loco- 
motive—cel puțin deocamdată ateliere de reparația lor— 
deoarece într'o chestiune atât de vitală ca cea a trans- 
porturilor nu mai putem lăsă să mai depindem din afară. 

Politica, noastră în chestiunea transporturilor interi- 
oare ale mărfurilor trebue să aibă dar de scop: înainte de 
toate, de a legă toate colțurile cele mai îndepărtate 
ale terii cu căile mari de transport cari duc la Dunăre 
sau la calea ferată; apoi de a lega regiunile de producție 
cu cele de consumaţie interioară între ele; şi în fine 
de a creă legături cât mai numeroase ale căilor de 
comunicațiune ale ţerilor surori cu porturile noastre 
mari dela Gurile Dunărei și dela Marea Neagră—gru- 


www.dacoromanica.ro 


„360 


pându-le pe toate într'un sistem unitar—; aceasta pentru 
ca produsele lor, cari până acuma se îndreptau în alte 
direcții, să poată să se scurgă, cum natura o indică, 
pe această cale și pentru ca și ele să se poată bucură 
de binefacerile apropierii acestei mari căi comerciale. 
Pentru toate acestea, condiţiunile naturale nu numai că 
nu se opun, dar chiar sunt extrem de favorabile pre- 
zentând toate elementele necesare. i 

Din scurta schiță istorică asupra evoluției comerțului 
mondial, pe care am dat-o la începutul acestui capitol, 
sa văzut că numai acele popoare au putut desfășură 
o mare activitate comercială — și a utiliză astfel si- 
tuația favorizată a ţerii lor la coastele mării — cari 
erau buni navigatori. Fenicienii, Grecii și Etruscii în 
antichitate, Venețienii, Genovezii și Portughezii în Me- 
diterana, Hansiaţii, Normanii, Olandezii, Scandinavii și 
Englezii, toți erau navigatori înainte de a fi fost co- 
mercianți. Populaţiunile tuturor 'marilor porturi şi ale 
centrelor comerciale au fost mai întâiu pescari şi au 
devenit apoi comercianți, căci numai cine stăpânește în 
mod real marea stăpânește și comerțul. In nota dela 
pag. 268 am arătat că Germanii, pentru a-și formă 
personalul pentru flota lor de răsboiu și comercială, au 
creat în ultimii ani o: întreagă serie de porturi de pes- 
cari de mare, cum le aveau Englezii, Olandezii și Scan- 
dinavii de mult timp. Și e foarte caracteristic faptul, 
că cel mai sistematic port de pescărie de mare, cel de 
la Cuxhaven, a fost organizat de societatea Hamburg- 
America, tocmai pentru a-și formă personalul vapoa- 
relor lor comerciale 

Fără îndoeală că e de cea mai mare nevoe ca noi 


www.dacoromanica.ro 


361 


să ne gândim din timp de a desvoltă la poporul nostru 
dragostea pentru mare. Cum că în adevăr el are apti- 
tudinile necesare, o putem vedeă din faptul ca perso- 
nalul serviciului nostru maritim e compus din Români 
şi nu avem a nerușină de ei. In capitolul, în care am 
descris puterea de adaptare a poprului nostru, am citat 
de asemenea o serie de exemple, cari arată aptitudinile 
remarcabile pentru mare ale marinarilor și pescarilor 
noștri. Toate acestea trebuesc desvoltate cât mai mult 
și mijlocul cel mai bun este dea încurajă cât mai mult 
desvoltarea pescăriei la coastele noastre, a căror bo- 
găție este suficientă pentru a ocupă o populaţie cât 
de numeroasă. Chestiunea desvoltării comerțului mare 
și a transporturilor pe apă este dar strâns legată de 
chestiunea pescăriilor. 


3. Posibilităţile şi mijlocele de schimbul mărfurilor. 
Comerţul propriu zis. 


După ce am văzut că dispunem de o producțiune 
naturală de mărfuri foarte bogată — care poate fi încă 
considerabil sporită — și că condițiunile naturale ne dau 
putinţa mu numai de a ne creà căi lesnicioase pentru 
transportul lor, dar chiar de a profită de marea mișcare 
de mărfuri străine, cari fatal trebue să treacă prin 
Gurile Dunărei, rămâne acum să vedem: cari sunt con- 
dițiunile pentru schimbul acestor mărfuri cu produsele 
de cari avem noi nevoe și pentru desfășurarea unei 
activități comerciale întinse în țară. 

În capitolele precedente, tratând despre chestiunea 
punerii în valoare a bogățiilor noastre naturale, am 
arătat că produsele lor sunt toate mărfuri foarte căutate 


www.dacoromanica.ro 


362 





pe pieţele străine și că depinde numai de modul cum 
vom ști noi să ne organizăm pentru a puteă trage 
profiturile cuvenite de pe urma lor. Atât în Europa cen- 
trală și apuseană, cât și de o camdată în Sud-Estul Eu- 
ropei, Sud-Vestul Asiei, Egipt, etc., cu cari ne putem. 
cu ușurință legă prin mijloace de trasport lesnicioase, 
găsim debușeuri sigure pentru toate produsele noastre. 
Aci dar începe rolul comerțului propriu zis, Care să sta- 
bilească raporturile și să ducă mărfurile dela producător 
la consumator, aducându-ne în schimb alte mărfuri sau 
valoarea lor în bani. 

Din nenorocire, cu toate că comerțul are un rol atât 
de important în economia generală a ţerii și cu toate 
că e o ramură de activitate atât de rentabilă, comerțul 
nostru mare se face aproape excluziv numai prin străini, 
cari-și ieau partea leului la beneficii, așă că, din această 
cauză, o mare parte din valoarea muncii poporului 
nostru trece la aceştia. Și nu înțeleg prin străini per- 
soanele de origine străină cari se îndeletnicesc la noi 
cu comerțul, ci casele mari de comerț cari depind de 
alte state și ascultă de directivele lor. 

Am puteă zice chiar, că nici nu avem un comerț 
al nostru propriu, ci numai reprezentanţi — străini sau 
români—ai caselor mari din străinătate, cari cumpără 
produsele noastre cu preţuri dictate de acolo şi le ne- 
gociază apoi pe piețele străine. In Anvers, Rotterdam 
Manheim, etc. se face un comerţ cu mult mai mare 
cu cerealele noastre decât în Brăila, unde se încarcă 
ele, deși producția noastră mare ne-ar da dreptul să fim 
noi aceia cari să tragem profiturile din negociarea acestor 
mărfuri. Acelaș lucru e şi cu petrolul, lemnul și cu toate: 


www.dacoromanica.ro 


363 


celelate produse principale ce le exportăm; așă că putem 
zice, cu drept cuvânt, că e o adevărată exploatare a. 
țerii prin comerțul străin, 

Acelaș lucru e și cu comerțul mare de import, care se 
face jarășîn cea mai mare parte numai prin casele străine.. 

Bursele noastre de producție sunt de fapt mai mult 
o parodie, căci vânzările reale și stabilirile prețurilor, 
atât pentru export, cât și pentru import, se fac în bur- 
sele mari din străinătate. Este dar necesar să căutăm 
a ne da bine seama de cauzele cari aw produs această 
stare: este în adevăr numa] dezinteresarea și lipsa de 
aptitudini a poporului nostru pentru asemenea îndelet- 
niciri, sau mai sunt și alte cauze cari au produs acest 
efect și cum pot fi și ele combătute? 

Cum că poporul nostru în genere nu are pregătirea 
necesară pentru comerțul mare, o știm cu toții; ba chiar 
e posibil, ca mulţi să aibă acel dispreț pe care-l arată 
popoarele agricole pentru asemenea îndeltniciri. Cu toate 
acestea, noi am văzut cât de mare e puterea de adap- 
tațiune a poporului nostru la tot felul de ocupaţiuni 
nouă, şi vedem zilnic cum în comerțul de detaliu mulți 
Români de origine — și mai cu seamă Ardeleni — se 
înfig și biruesc pe această cale, Chiar ca agenți de 
cumpărare dela producători—mai cu seamă în comerțul 
de cereale —în contul caselor străine, sau ca contabili 
şi ca orice fel de funcționari în 'aceste case, ei se afirmă 
tot mai mult. Nu e dar numai lipsa de aptitudini pentru 
comerț, despre care mereu se vorbește, ci sunt și cauze 
mai profunde cari-i fac pe Români să ne se dedea 
la această activitate atât de rentabilă. Şi din aceste: 
cauze, principalele sunt: 


www.dacoromanica.ro 


364 


1) Lipsa desăvârșită a unei organizaţiuni a comer- 
țului mare și a tuturor instituțiunilor necesare pentru 
acest scop; 2) Lipsa de educațiune și pregătire a Ro- 
mânilor în această direcție și, mai cu seamă, completa 
neinițiare în tradițiile și uzanțele fiecărui fel de comerț 
și lipsa de legături comerciale în străinătate; și 3) In- 
țelegerea tacită intre străini spre a elimină pe Români 
din acest comerț, pentru a puteă ei acapară și domină 
mai comod" piețele noastre, și a continuă astfel de a 
cumpără produsele țerii cu preţuri scăzute, sau a ne 
vinde mărfurile lor cu prețuri urcate. 

Politica dar pe care avem a o urmă în această ra- 
mură a comerțului trebue în prima linie să tindă a 
combate aceste cauze, pentru a înlesni intrarea elemen- 
telor naţionale în această ramură de activitate şi a creà 
un comerț național, ale cărui interese să nu mai fie 
dictate numai de interesele țerilor cunpărătoare— sau 
vânzătoare-—de cari depind, ci în prima linie de inte- 
resele generale ale țeri noastre. O condițiune esen- 
țială insă este organizarea creditului, de inlesnirile 
căruia fomerelantal nostru să poată profită într'o mă- 
sură largă și să fie pus în stare de a susțineă con- 
curența caselor străine, puternic sprijinite prin creditul 
ieftin ce-l capătă din statele lor de origine. Apoi trebuesc 
create organizațiuni serioase pentru culegerea tuturor 
informaţiilor precise de pe piețele străine cu cari comerțul 
mare are zilnic nevoia de a fi ținut la, curent: Agenţii 
comerciale, conduse de oameni practici, culți şi price- 
„poți în această ramură, trebue să avem în acest scop 
cât mai numeroase, atât pe piețele mari de desfacere, 
cât și în centrele de producție din lume cari ne in- 


www.dacoromanica.ro 


365 


teresează ; în pieţele noastre mari însă, o reorganizare a 
burselor de producte și de efecte, pe baze mai sănătoase 
ca până acum, trebue să se facă cât mai neîntârziat. 
Paralel cu acestea—și mai cu seamă pentru produsele 
agricole—-trebuesc create organizațiuni de vânzare în 
comun ale producătorilor, pentru a nu-i mai lăsă la dis- 
creția agenților caselor de comerţ. 

Toate aceste reforme cer însă și o clasare rațională 
a mărfurilor după categorii, spre a se stabil „tipuri“ 
sau „genuri“ —cum le cer uzanțele și organizarea in- 
ternațională a diferitelor ramuri de comerț—ca astfel 
ele să poată fi negociate la bursă, fără a mai fi nevoe- 
de prezența mărfii sau a mostrelor. 

Dacă procedând pe o astfel de cale, vom creà, prin 
organizațiuni raționale, condițiuni fundamentale de vieață 
unui comerț mai sănătos și dacă vom face și toate in- 
stalațiunile necesare în porturi pentru depozitarea, sor- 
tarea, clasarea și chiar industrializarea mărfurilor, pre- 
cum şi pentru obținerea de credite asupra lor, atunci, 
de sigur, că şi elementele naționale—cari în vechea 
organizare nu găsiau nici un sprijin—vor aveă posibi- 
ltatea a se dedă, fără pericol, la această îndeletnicire 
inteligentă și lucrativă şi de o atât de mare importanță 
națională. 

Paralel dar cu reforma bazelor legale şi tehnice 
şi cu activitatea de organizare a comerțului, va trebui 
să se înceapă și o activitate consecventă pentru in- 
drumarea și pregătirea personalului în această direcție. 
Reorganizarea radicală a învățământului comercial, având 
în vedere în special de a da tineretului o pregătire 
mai serioasă pentru nevoile comerțului mare mondial, 


www.dacoromanica.ro 


366 


se impune; de asemine crearea de muzee comerciale, 
institute, stațiuni merciologice și tehnologice, etc. pen- 
tru controlul, analiza şi clasificarea mărfurilor și a ma- 
terialelor prime, devine din ce în ce mai necesară. 

Și în această direcție dar, poporul nostru are o mare 
activitate civilizatorie de desfășurat, spre a-și îndeplini mi- 
siunea sa față de omenire și spre a profită de minuna- 
tele condițiuni ce i le oferă situația şi natura țerii sale, 
pentru a se desvoltă mai departe pe calea progresului 
și a birui în lupta sa pentru existență. 


www.dacoromanica.ro 


B. MEDIUL EXTERN SAU MEDIUL POLITIC 
ȘI PROBLEMELE CE LE IMPUNE EL 
POPORULUI ROMÂN. 


După ce am arătat influența ce o exercită asupra 
evoluţiei poporului român țara sa cu totalitatea condi- 
țiunilor naturale ce o caracterizează și activitatea civi- 
lizatorie pe care trebue să o desvolte el—adică modul 
cum să o influențeze el pentru a-și amelioră mediul său 
natural, social și cultural, —ne mai rămâne acum să mai 
examinăm pe scurt și mediul său politic — adică modul 
cum este el influențat de ţerile și popoarele cu: cari 
vine în contact, direct sau indirect—precum și activitatea 
ce are a o desfășură pentru a-și asigură și în această 
direcție posibilitățile existenței și propășirii sale în 
viitor. 

Din cele arătate până acum sa văzut cum evoluţia 
„poporului nostru este influențată de țara pe care o lo- 
cuește, dictându-i o serie de interese mari permanente 
—culturale, economice și sociale,—și deci de probleme 
fundamentale, pe cari trebue să le rezolvească pentru 


www.dacoromanica.ro 


368 


a-și puteă asigură vieața și propășirea sa. In afară de țara 
sa proprie, evoluția unui popor mai este influențată încă 
și de popoarele sau țerile cu cari se învecinează sau 
cu cari vine în legătură directă sau indirectă. Cât de 
mare însemnătate au acestea, putem so apreciem 
mai bine ca oricari alții, deoarece tocmai poporul 
nostru“ a fost subjugat mult timp de vecinii săi, fiind 
“nevoit să muncească timp de secole pentru interesele 
etnice și chiar materiale ale acelor popoare și să-și înă- 
buşe propria sa vieață și putinţa de desvoltare. Este 
dar necesar ca astăzi, când ne închegăm statul nostru 
național, să cău'ăm a ne da bine seama de importanța 
și felul acestor influențe — cari constituesc mediul de 
traiu extern al statului nostru—și de problemele ce ni 
le impun, pentru a ne asigură putinţa să trăim vieața 
noastră proprie și să ne desvoltăm independenți, pe ba- 
zele însușirilor specifice ale neamului nostru. 

Interesele mari pe'cari ni le dictează firea și țara 
noastră sunt: 1) De a ne a asigură putinţa desvoltării 
noastre indepedente ca popor, conservându-ne și des- 
voltând, printr'o cultură proprie, caracterele noastre spe- 
cifice naţionale; 2) de a ne asigură putinţa dea creà 
pe teritoriul nostru etnic o civilizațiune proprie, care 
să asigure poporului condițiuni de vieață și de muncă 
cât mai prielnice; împreună cu o bună stare materială 
şi sufletească, spre a-i înlesni desfășurarea tuturor apti- 
tudinilor sale firești; 3) de a formă un stat unitar, care, 
printr'o organizare tot mai perfecționată, să-i garanteze 
putinţa desfășurării maximului de energie vitală, pentru 
aducerea la îndeplinire a tuturor problemelor de cul- 
tură şi de civilizație a omenirii. 


www.dacoromanica.ro 


369 


Aceste interese mari formează directivele per- 
manente ale muncii poporului și criteriul de 
judecată a oricării acţiuni a statului nostru, 
către resolvirea lor trebuind să se îndrepte orice 
activitate a noastră. Firește că, și în mediul extern, 
acestea sunt scopurile fundamentale pe cari trebue să 
le urinărim, adică de a ne asigură, și din acele părți, 
condițiunile cele mai prielnice pentru realizarea lor. 
Să vedem dar: cari sunt acele popoare și țeri cari pot 
aveă asupra evoluției noastre o influență directă sau 
indirectă? de ce natură suntacele influențe? şi cari 
sunt problemele ce ni le dictează fiecare din ele? 

“Poporul român este înconjurat de o serie de vecini 
de alte rasse — deci cu interese etnice diferite de ale 
noastre—și formând state pe teritorii cari le dictează o 
serie de interese economice, politice şi sociale proprii. 
Unele din aceste interese sunt conforme sau merg pa- 
ralel cu ale noastre, altele sânt însă contrarii intere- 
selor noastre fundamentale. Trebue dar să urmărim, 
unul câte unul, în linii mari, interesele fiecărui stat cu 
care, avem sau putem aveă vreo legătură, pentru a 
vedeă: pe departe, în ce mod putem să ne întovărășim 
la realizarea intereselor comune, iar pe de altă parte, 
în cè mod putem să împăcăm interesele contrarii sau 
să ne apărăm contra lor. 

Inainte de toate știm că până acuma, tóți vecinii noştri, 
stăpânind câte o bucată din teritoriul nostru etnic, au 
căutat pe toate căile să ne împiedice desvoltarea noastră, 
pentru ca nu cumva, întărindu-ne, să putem revendică 
acele teritorii; prin alianțele lor ei legau și pe alte 
state mari de această politică. Din acest punct de ve- 


Gr. Antipa. — Problemele evoluţiei Poporului Român. 24 


www.dacoromanica.ro 


370 


dere dar, nu aveam decât - dușmani și nu ne mai ră-- 
mâneă altă politică, decât să profităm de conflictele 
dintre grupele de state pentru a ne realizà aspirațiu- 
nile noastre naţionale, într'o parte sau alta. Chiar în- 
treaga noastră existență, ca stat, eră bazată numai pe 
acest mare conflict de interese între puterile mări, căci, 
altmintrelea, de mult am fi fost împărțiți cu totul între ele. 
Astăzi, când unitatea națională a poporului român e pe 
cale de a se înfăptui, mai mult sau mai puţin com- 
pletă și când nouăle state ce se formează vor fi state 
naționale, e de sperat că nu vom mai aveă nevoie să 
revendicăm părți rămase din ‘teritoriul nostru etnic;, 
așă că de acum înainte politica noastră: va fi dictată 
numai de interese reale, altele decât cele teritoriale, 
adică de nevoia de a ne desvoltă și întări în liniște, 
întrebuințându-ne toate puterile de cari dispunem pentru 
a creă o civilizație proprie pe teritoriul nostru etnic. 

Nu tot astfel je jînsă cu vecinii noștri. În primul 
rând, politica noastră întreagă a fost influențată de 
tendința Rusiei de a ocupă Bosforul și de a transformă 
Marea Neagră întro mare interioară rusească; prin 
aceasta, țara noastră, care le sta în cale, trebuiă cuce- 
rită—sau mai bine zis politica de cucerire începută de 
Ruși la 1711 trebuiă desăvârșită. Așă dar tăria Rusiei 
însemnă pentru noi nesiguranța existenței statului nostru. . 
Dacă în adevăr Petru ceł Mare a lăsat această direc- 
tivă politică în testamentul său sau nu, aceasta e in- 
diferent; căci, oricum ar fi, pentru Rusia pare a ră- 
mâneă un interes fundamental, dictat |de: pământul 
țerii, de a se întinde la Bosfor Şi aşi aşigură o ieşire- 
neîmpiedecată la Mediterana; scriitorii ruși o mărturi- 


www.dacoromanica.ro 


371 


sesc acuma pe față (Gurianoff, Dardanelele, Mitro fanof 

în „Preussische Jahrbücher“ din Maiu 1914, etc.), iar statua 
Ecaterinei a I-a din portul Qdesei, care, de pe înăl- 
țimea dela malul mării, arată cu degetul spre Con- 
stantinopol, concretizează: această voință națională a 
întregei Rusii. 

Ce se va alege din vechea Rusie și ce organi- 
zațiune de stat vor formă popoarele cari o lo- 
cuesc, nu putem prevedeă; un lucru însă este sigur, că 
oricum, s'ar organiză aceste popoare, țara fiind aceea care 
dictează interesele mari permanente, și noul stat sau 
nouăle state vor trebui să urmeze în mod fatal aceeaş. 
politică. Noi deci, în orice caz, trebue să contăm cu 
acest mare pericol, care amenință existența noastră, 
după cum amenință de pildă Vesuviul pe locuitorii de- 
la poalele lui. Din acest punct de vedere dar, inte- 
resele noastre vitale ne indică să căutăm în totdeauna 
ajutorul și să ne unim cu acele state cari au interesul 
ca Rusia sau statele ce ṣe vor formă pe teritoriul ei 
să nu ajungă stăpânitoare ale Bosforului. 

In al doilea rând, Monarhia austro-ungară ave si 
ea politica ei tradițională, dea inaintă în Balcani și a 
luă la Bosfor moștenirea yechei Turcii; eră de asemenea 
un interes fundamental, dictat de pământul acelei țeri 
și concretizat în formula «der Drang nach Osten», care 
şi el implică desfințarea existenței noastre ca stat. Acestui 
conflict de interese fundamentale ale Austriei cu vechea 
Rusie datorim noi, că nu am fost cu totul împărțiți 
între aceste mari state și că am putut să ne sprijinim, 
când pe unul, când pe altul, pentru a ne apără existența. 
Astăzi vechea monarhie se desface într'o serie de state, 


www.dacoromanica.ro 


372 


după popoarele principale cari o locuiau. Totuș, dacă 
aceste popoare au putut formă un timp atât de înde- 
lungat un stat unitar, cu toate“înteresele lor naționale 
opuse, este o dovadă că ele toate—și chiar marile 
Puteri europene—aveau un interes comun fundamen- 
tal pentru aceasta. Principalul din aceste interese fun- 
damentale eră tocmai acela: de a opri pe Rusia să 
ajungă la Mediterana spre a luă ea moștenirea Impe- 
riului turcesc și, prin aceasta, de a-și garantă și existența 
lor. Din acest punct de vedere dar, vechea Monarhie 
austro-ungară — cu toate că reprezentă un pericol pen- 
tru noj—îndepliniă însă și o funcțiune . fundamentală 
în sistemul Statelor 'eurbpene. 

Cu toată desmembrarea vechei Monarhii însă, atât 
interesul fundamental al tuturor Statelor europene de 
a opri înaintarea Rusiei, cât și nevoia popoarelor cari 
compuneau Monarhia de a-și puteă garantă fiecare exis- 
tenţa sa proprie în viitor, persistă. Nouăle state ce se vor 
formă, după ce-și vor regulă—după cum o cere drep- 
tatea — interesele lor etnice, vor trebui în mod fatal 
să se grupeze în jurul interesului lor fundamental de 
garantarea existenței—ajutate și de întreaga Europă 
apuseană interesată și ea—spre a formă un nou bloc, 
în orice formă ar fi el, pentru apărare în contra Ru- 
siei sau urmașilor ei. Din acest punct de vedere dar, 
noul stat național român—odată interesele sale națio- 
nale definitiv regulate.—va aveă interese comune cu 
nouăle state formate pe teritoriul vechii Monarhii—în 
concordanță și cu interesele mari ale Europei apusene 
şi centrale—și va trebui să găsească și el forma de a 
conlucră la apărarea lor în interesul propriei sale existențe. 


www.dacoromanica.ro 


373 


Infine sı łuafia privehgială a României la Gurile 
Dunărei a fost și va fi un mare izvor de conflicte de 
interese vitale, căci — după cum am arătat îu capitolul pre- 
cedent — cine stăpâneşte Gurile Dunărei este menit a deveni 
stăpân pe comerțul mare ce fatal trebue să se dezvolte între 
Europa centrală și Sud-Estul Europei, Sud-VestulAsiei, etċ. 
Rusia--atât în scopul de a ne slăbi pe noi cât mai mult, pen- 
trusa ne puţeă cuceri în urmă cu mai multă ușurință, și dea 
nimici concurența ce porturile dela Gurile Dunărei o fac 
portului Odesa, cât și in scopulşle a pune mâna pe comerțul 
Europei centrale — a căutat în totdeauna să acapareze 
Gurile Dunărei; și de acea a căutat prin tot felul de 
mijloace — fie lăsând din nou să se înisipească gura 
Sulinei, fie prin taxe şi piedici de altă natură ce le-ar 
fi putut pune navigațiunii—să împedece marele comerţ 
ce se face pe aci. 

Interesele vitale ale mai tuturor statelor mari de a 
aveă libertatea comerțului și navigaţiunii asigurată la 
Gurile Dunărei—și în special al Angliei, care pe atunci 
aveă un interes vital în aprovizionarea cu cerealele 
noastre, pentru care aduceâ cărbuni şi fier în schimb, 
și ale cărei vapoare formau peste 93%, din tonajul va- 
selor comerciale dela Gurile Dunărsi — au pus stavile 
acelei tendințe de cotropire a Rusiei. 

Inființarea Comisiunii Europene a Dunărei, cu sco- 
pul de a întreţine navigabilitatea gurilor fluviului și de 
a garantă libertatea navigațiunii și a comerțului — de 
fapt un tampon, pentru a evită fricțiunile între inte- 
resele opuse ale diferitelor state,—garantă și interesele 
noastre în așă grad, încât, cu toate că ea erà în rea- 
litate o instituțiune străină pe teritoriul nostru — deci 


www.dacoromanica.ro 


aeprezentă o atingere a drepturilor noastre de suverani- 
tate,—oamenii noștri de stat de atunci au considerat-o 
totuș ca peo instituțiune quasi națională și au stăruit 
ei singuri pentru prelungirea ei. Cu toate aceste garanții 
puternice însă, Rusia nu a dat înapoi dela tendințele 
ei de acaparare, cari la fiecare ocazie apar, măcar pe 
căi indirecte, cu aceeaș perseverență. Așă la 1883 
Rusia, înțelegându-se cu Austria, a reușit, la conferința 
din Londra, să sustragă brațul Chiliei de sub Comi- 
siunea Europeană; iar, prin conflictul de frontieră ce 
l-a inventat la gura brațului nou format dela Stari-Stam- 
bul, a căutat să ne răpească mai toată marea noastră 
teritorială, care se întinde până la rada Sulinei, unde 
ancorau vapoarele; ba chiar, pe această jcale ar fi putut 
ajunge cu siguranță să provoace în timp scurt împot- 
molirea naturală a gurei Sulinei, prin cantităţile enorme 
de nisipuri aduse de brațul Chiliei. 

Când, mai târziu, interesele vitale ale Angliei la Gu- 
rele Dunărei—prin putinţa de a se aproviziona acuma 
cu mai multă ușurință cu cereale din America de Sud— 
au încetat, această tendință de acaparare din partea 
Rusiei și-a reluat vechile ei forme vehemente, mani- 
festate tocmai prin chestiunea Stari-Stambul și prin desele 
conflicte provocate în aparenţă de pescării. Acum, sin- 
gurul sprijin ce ne mai rămase pentru apărarea liber- 
tății comerțului și a navigațiunii la gurele Dunărei 
erau statele din cursul ei superior, căzi Franţa eră 
legată de aliata ei Rusia, ltalia se dezinteresă iar Tur- 
cia eră neputincioasă. 

Austro-Ungaria,p2 de altă parte, coasecventă marilo r 
ei interese tradiționale — politice și economice —spre 


www.dacoromanica.ro 


375 


Orient, a căutat și ea să-și stabilească un monopol la 
Dunărea de jos, acaparându-și comerțul, atât în detri- 
mentul nostru cât și al țerilor din susul Dunărei. Prin 
tratatul din Berlin, Ungaria și-a luat un mandat euro- 
pean de a execută singură lucrările de rectificarea 
Porţilor de Fier—mandat de care nu s'a arătat capabilă, 
deoarece lucrarea făcută cu cheltueli enorme e cu totul 
greşită; iar prin felultaxelor ce le-a impus aci, ea a creat o 
stavilă foarte mare libertăţii comerțului, îngreuind ex- 
portul cerealelor și petrolului nostru spre debușeurile lor 
naturale din Europa centrală, înlesnindu-și însă exportul 
cărbunelui și produselor ei la noi. Ea făcea deci politică 
protecționistă cu taxe puse pe natura mărfurilor—și nu 
pe tonajul bastimențelor—constituind în mod abuziv o 
adevărată barieră navigațiunii și comerțului pe acest 
fluviu, care, conform tratatelor, trebuea să fie absolut 
liberă. . 

La 1883, la Conferința dela Londra, Austro-Ungaria 
a căutat apoi să-și asigure cu totul monopolul pe toată 
Dunărea noastră până la Brăila, de care am scăpat 
numai grație energiei oamenilor noștri de stat de atunci, 
cari au refuzat să aplice pe teritoriul nostru această 
„hotărire a marilor Puteri. Prin crearea unei mari flote 
de comerţ austriace și apoi a unei alteia ungare, ei 
au căutat deasemenea să-și pună în practică acest mo- 
.nopol şi să-l sprijine prin deosebite combinaţiuni tarifare. 
În fine la pacea din București din 1918, ei și-au dat 
toate tendințele pe față, prin stăruința ce au pus-o de 
a acapară pentru Monarhie porturile cu toate instalaţiile 
lor și șantierele noastre; ba chiar, printr'o convențiune 
făcută prin surprindere și semnată din partea noastră, 


www.dacoromanica.ro 


376 


sub amenințări, de către o autoritate „locală care nw 
aveă tompetința, ei au căutat să pună mâna pe tn- 
treaga flotă de comerț a României — toate vasele 
N. F. R., toate șlepurile și remorcherele particulare 
rechiziționate, deci intreaga avuţie naţională de pe Du- 
năre, a cărei valoare azi e' neprețuită — și pe toate 
vasele și dragele Serviciului hidraulic român și ale Co- 
misiunii Europene dela Sulina, cari astăzi nici nu mai 
pot fi înlocuite. Numai grâție unei energii deosebite şi 
faptului că am putut convinge pe Germani, că această 
răpire este o lovitură adusă și comerțului lor, tot atât 
de mare ca și nouă, am putut să salvăm această mare 
avuție națională, care altfel erà imediat să fie trans- 
portată în susul Dunărei, și nu știu de am mai fi puse 
vedeà vreodată. ; 

Dar și din partea Germaniei — deși în Comisiunea 
Europeană a Dunărei am avut întotdeauna sprijinul ei 
în contra tendințelor Rusiei și chiar adeseori și în con- 
tra Austriei — șau arătat în timpul din urmă oarecari 
tendințe de acaparare, Interesele lor mari pentru des- 
voltarea comerțului cu Sud Vestul Asiei începuse a-i 
ademeni să transforme în viitor Dunărea întrun fluviu 
german și noi să devenim un domeniu de exploatare” 
al capitalului și comerțului german. Discuţiile urmate 
la pacea din București ni le-au pus și pe aceste ten- 
dințe născânde în evidență și ne-au deschis ochii asu- 
pra pericolelor ce eventual he-ar = pură amenință și 
din această parte. 

Din toate acestea vedem dar, că Dunărea—această 
minunată arteră de comerţ, care ar trebui să fie menită 
a legă popoarele ce locuesc în basinul ei la o muncă 


www.dacoromanica.ro 


377 


comună — și mai cu seamă situațiunea noastră privi- 
legiată la gurile ei, a devenit și ea un izvor de con-- 
fliqțe de interese, interese mari politice și economice, 
dictate de necesităţile desvoltării producției și comer- 
țului acelor eri. Fireşte, că toate aceste tendințe de aca- 
parare și de dominare a căii principale de comerț din 
Europa centrală nu ne duc în mod fatal la lupte pe vieață 
şi pe moarte, ci ele pot ajunge—între state cu puteri 
mai mult sau mai puțin egale—a fi împăcate și pe cale 
pașnică, cu deplina considerare a drepturilor și intere- 
-selor reciproce. Pentru aceasta însă trebue să fim înainte 
de toate conștienți de drepturile şi datoriile noastre și 
trebue să fim în stare a ni le apără, adică trebue 
înainte de toate să fim noi singuri tari. 
Popoarele cari formează statele de azi din Europa 
centrală vor locui și pe viitor tot acolo, și, oricare ar 
fi organizarea politică a statelor ce le vor formă ele 
în urma acestui răsboiu, interesele, dictate de pământul 
terii lor, le va împinge spre aceleași căi de comerț și 
debușeuri, deci spre aceeaș politică; și numai atunci 
când vor ști ele că găsesc aci un stat puternic, vor 
căută a-și satisface interesele lor, nu prin acaparare și 
dominare, ci prin bună înțelegere și muncă comună, 
În fine, nu numai Dunărea, dar întreaga ţara noastră 
—prin bogățiile ei, prin populația ei mai rară, prin ușu- 
rința traiului, prin frumuseţile ei, prin blândețea, inteli- 
genfa și aptitudinile de muncă ale poporului, etc.—este 
râvnită de alte popoare, dacă nu pentru a fi cucerită 
cu armele, cu atât mai mult însă pentru a fi exploatată, 
ca un domeniu,de exploatare economică a capitalurilor 
mari din toată lumea. De asemenea, faptul, de ex., că 


www.dacoromanica.ro 


378 


“Germania a căutat în anii din urmă—din naintea răs- 
boiului—să transforme școalele confesionale ale Comu- 
nității evangelice — săsești din Bucureşti în şcoale de 
stat Germane, pe cari le-a pus sub controlul Inspec- 
toratului Germán al școalelor din Breslau, este o dovadă 
vădită de tendințele politice pe cari le urmăreă ea aci, 
a căror primă îndrumare eră această penetraţiune cul- 
turală. Și tot astfel găsim și instituțiuni ale altor state, 
cari dovedesc, și din acele părți, aceleași tendințe de 
penetrațiune în statul nostru, adică la început culturale, 
iar apoi economice. | 

Acestea sunt, în linii mari, pericolele mari şi perma- 
nente, bazate pe interese reale, pe cari le constatăm din 
analiza mediului de traiu politic al poporului român. La 
„acestea firește se vor adaoge pe multă vreme şi toate 
acele copflicte sporadice, provenite: din apărarea teri- 
toriului etnic, din jnevoia stabilirii de fruntarii sigure 
și corespunzătoare limitelor antropogeografice, din asi- 
gurarea drumurilor spre calea largă a comerțului mare 
pe ocean, din tendințele vecinilor de a ne slăbi prin 
instigațiunea naționalităților din noul nostru stat, etc.; 
toate acestea vortrebui, firește, să-şi găsească, într'un timp 
relativ mai scurt, starea lor de echilibru, care să asigure 
putinţa unei munci pașnice, necesară de o potrivă pentru 
desvoltarea tuturor nouălor state. 

Pericolele mari și permanente ale acestui mediu sunt 
însă acelea cari trebue să ne dea directivele şi să for- 
meze baza politicei noastre externe în viitor. Ele ne 
vin, după cum am văzut, din toate părțile, astfel că 
alianțeley— chiar dacă sunt bazate pe comunitate de 
interese reale — nu sunt în totdeauna suficiente a ne 


www.dacoromanica.ro 


379 


garantà salvarea drepturilor noastre, fn toate tmprejură- 
rile; căci prietenii, oricât de sinceri ar fi ei, au în totdeauna 
și alte irfterese proprii de apărat sau interese străine 
de menajat, cari pot fi contrarii intereselor noastre, așă 
că ajutorul lor poate fi numai iluzoriu. De altfel tim- 
purile pline de învățăminte prin cari am trecut ne-au 
deprins să judecăm și aceste lucruri după-justa lor va- 
loare. Garanţia reală—și singura sigură—a existenței și 
propăşirii noastre în viitor stă, și în această direcție, 
numai în întărirea noastră proprie, desvoltându-ne tot 
mai mult propriile noastre puteri, prin muncă neobosită, 
cultură și civilizatie, și dând o. organizare cât mai per- 
fectă statului nostru, astfel ca să fim cât mai neatârnați 
din afară, atât politiceşte, cât și economiceşte. 

După cum, numai pe această cale, putem birui toate 
greutățile mediului natural, spre a ne asigură în el con- 
dițiuni bune de traiu, cari să ne înlesnească desfășurarea 
vieţii şi activităţii noastre, tot astfel, şi în mediul politic, 
ne vom puteă creà condiţiunile de existență, numai dacă 
vom fi în stare dea ne afirmă voința ge a trăi și de a ne 
apără singuri—contra oricui—drepturile noastre și nea- 
târnând de nimeni. 

Firește conflicte de interese şi răsboaie vor fi cât va 
există omenirea; căci vieața ei e lupta, și acestea nu sunt 
decât manifestările ei, prin descărcările puternice ale 
atmosferei încărcate în care trăește şi cari nu pot fi 
oprite. După cum dar nimeni nu poate desființă elec- 
tricitatea atmosferică, dar oricine își poate apără casa 
sa de fulger, printr'un paratrăsnet —ba. chiar poate găsi 
mijlocul de a o folosi pentru scopurile sale,—tot astfel 
<i noi, cunoscând bine adevăratele noastre interese și 


www.dacoromanica.ro 


380 


pericolele cari ne amenință, vom puteă feri casa noastră, 
prin tăria proprie — bazată pe cultura și civilizația la 
care ne vom înălță—și care va fi cel mai bun mijloc 
de a stabili stări de echilibru paşnic, acolo unde descăr- 
cările violente atât de periculoase amenință să se producă. 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL V 


ORGANIZAREA PUTERILOR POPORULUI 
ROMÂN ȘI INTREBUINŢAREA LOR. 
STATUL ŞI POLITICA. 


In capitolele precedente, considerând poporul român 
ca un organism, supus marilor legi ale evoluției lumii 
organice, și analizând firea sa, am constatat o serie de 
predispoziţiuni, însușiri și aptitudini fundamentale —din 
cari unele abiă în stare latentă — cari constituesc for- 
țele sale elementare și cari “sunt capabile încă de o 
mare desvoltare și perfecționare prin cultură. 

Analizând apoi mediul de traiu—adică totalitatea 
condițiunilor geografice, “naturale, sociale, culturale și 
politice —în cari are e] a-și desfășură vieața, l-am constatat 
și pe acesta capabil de o mare perfecționare, putând fi 
transformat printr'o achuttate ciwihzatorie consecventă 
întrun mediu foarte prielnic propășirii acestui popor. 

Atât pentru activitatea culturală, în trezirea, desvol- 
tarea și perfecționarea însușirilor și aptitudinilor firești 
ale poporului, cât și pentru activttatea civili zatorie, în 
ameliorarea și perfecționarea mediului de traiu în toate 
direcțiile sale, am văzut că natura însăș ne indică 
„problemele ce avem a le rezolvi și ne dictează politica 
ce trebue s'o 'urmărim în acest scop. Rezolvirea tuturor 


www.dacoromanica.ro 


382 


acestor probleme cere o desfășurare de muncă con- 
tinuă și intensă a întregului popor, iar această muncă 
va puteă da roadele ei adevărate—adică va puteă pune 
poporul nostru în stare să desvolte maximul de energie 
vitală— numai printr'o organizare cât mai perfectă, ba- 
zată pe specializare, adică pe principiul diviziunii munții 
și al economiei forțelor. Delă modul cum va ști apoi 
poporul să întrebuințeze această energie, pe care va fi 
capabil să o desvolte prin organizarea muncii sale, va 
depinde izbânda sa, în rezolvirea problemelor culturale 
și civilizatorii pe cari i le indică natura și cari trebue 
să constituească aspirațiunile sale naturale. 

O asemenea muncă organizată şi o întrebuintare 
rațională a energie! colective a poporului este condi- 
ționată însă de o cât mai. perfectă orgamzaţie a Sta- 
tului, pe care poporul nostru îl formează pe teritoriul 
său etnic. Se cuvine dar, înainte de a termină acest 
studiu, să cercetăm, în linii mari, care ar fi organiza- 
țiunea cea mai potrivită—și pe ce principii bazată—pe 
cari ar trebui să o aibă Statul nostru, și care e politica 
pe care trebue să o urmeze pentru a -puteà resolvi: 
toate problemele ce i se impun, și deci, pentru a înlesni 
mersul evoluţiei spre progres al poporului nostru, asi:- 
gurându-i izbânda în lupta sa pentru vieață între popoa- 
rele lumii. 


1. Statul. 'Țelurile și bazele organizării sale. 
Nu vom intră aci în discuțiunea teoriilor și definițiu- 


nilor — sociologică, juridică, organică, energetică, etc.— 
ce sau dat noțiuni de Stat și evoluțiunii ei dela con- 


www.dacoromanica.ro 


383 


cepțiunea «Statului polițist» sau «Statului de drept» la 
«Statul cultural». Vom reţine din acestea numai pe acea 
mai potrivită cu punctul de vedere biologic, pe care 
ne-am pus noi în studiul de față, după. care statul 
apare ca „totalitatea inshtuțiunilor menite a formă 
puterea colectivă a unui popor si a dispune de ea“ 1). 
Pentru noi, în concepțiunea noastră evoluționistă, Statul 
este organul regulator și conducător al mersului evo- 
luţiei spre progres—adică spre cultură și civilizație — 
a poporului considerat ca un organism, adică ca o uni-- 
tate superioară a omenirii. : 

Ca atare: el garantează siguranța teritoriului şi a. 
persoanelor ce-l locuesc, creează şi: întreţine o stare so- 
cială cât mai prielnică pentru a permite desvoltarea și 
organizarea cea mai bună posibilă a tuturor forțelor 
fizice, economice, morale și intelectuale ale supușilor săi; 
el mănţine dar ordinea socială și regulează raporturile 
de drept între supușii săi, ca factori fundamentali ai 
societății, şi organizează munca naţională și întrebuin- 
țarea ei pentru scopurile culturale și civilizatorii cerute 
de : evoluția sa; el este expresiunea voinței întregului 
popor, pe care caută a o afirma, conducând lupta pentru 
realizarea aspirațiunilor sale ce decurg din firea sa şi 
din totalitatea condițiunilor naturale în care trăește și 
se desvoltă. 

Noţiunea de Stat, caexpresiunea superioară. 
a organizării unui popor, evoluează dar după 
cum evoluează și vieaţa acelui popor și deci 
"şi necesitățile propăşirii sale. 





1) Adolf Mensel, Begriff und Wesen des Staates. Handbuch der- 
Politik. Bd. I, pg. 43. Berlin 1912. 


www.dacoromanica.ro 


384 


In vederea îndeplinirii acestei funcțiuni fundamentale— 
de a conduce și coordină activitatea întregului organism 
și a organelor sale—Statul are nevoe de o putere cât 
mai mare, pentru a-și asigură existența sa între cele- 
lalte state șia asigură ordinea internă, garantând sigu- 
ranța persoanelor și a proprietății; aceasta cere însă, în 
prima linie, o mare putere culturală, militară și financiară. 

Tocmai necesitatea acestor puteri — culturală, militară 
și financiară—cari-i dau Statului putinţa de a-și asigură 
existența sa și de a garantă astfel vieața și avuţia su- 
pușilor săi—ii dă dreptul de a dispune de aceștia, după, 
cum interesele sale superioare o cer; iar ei sunt datori 
ase supune la această constrângere, fără de care 
unitatea organică ce o formează --— care, astfel formată, 
este capabilă de o desfășurare de forțe cu mult mai 
mare, provenită din organizarea forter elementare ale 
indivizilor—nu ar fi posibilă. Graţie numai acestei « Pu- 
feri de constrângere» şi mijloacelor de cari dispune, 
poate Statul să-și îndeplinească rolul său de orga- 
nizator al muncii naționale, de apărător și 
îndrumător al interesului genera! și de exe- 
cutor al voinței întregului popor, în lupta sa 
spre progres şi civilizațiune, spre binele tuturor mem- 
brilor cari-l compun. 

Puterea de constrângere însă nu poate fi între- 
buinţată pentru orice scop, ci numai pentru realizarea 
țelurilor superioare politice ale Statului. Telurile polt- 
ice ale Statului nu sunt însă o construcție voluntară 
a rațiunii, ci ele decurg din necesităţile reale 
ale evoluției poporului și țerii. Constrângerea 
deci nu poate fi aplicată decât în măsura strict nece- 


www.dacoromanica.ro 


385 


sară, dictată de aceste necesități; căci altfel sar im- 
piedică desvoltarea normală a individului şi i Sar luă 
putinţa de a-și îndeplini rolul său important în mersul 
general al evoluţiei poporului. Rolul individului în uni- 
tatea organică superioară—adică în poporul—din care 
face parte nu este limitat numai ca al unei roate într'o 
mașină, ci el trebue să se desvolte și să se perfecțio- ' 
neze neincetat, spre a-și puteă indeplini tot mai bine 
funcțiunea sa socială, pentru ca astfel și întregul or- 
ganism să poată deveni și el tot mai perfect. Este dai, 
de asemenea, o necesitate a evoluţiei ca libertatea in- 
dividului — și ca consecință și dreptul de pro- 
Prietale individuală — să fie garantate, în limitele pe 
cari putinţa conlucrării lor armonice în vederea, scopului 
superior o permite. Așă dar limitele, atât pentru dreptul 
de constrângere a Statului, cât și pentru libertatea in- 
dividului și respectul proprietăţii, sunt condiționate de 
necesitățile evoluţiei. Intr'un caz de răbsoiu Statul poate 
dispune până şi de vieața şi averea supușilor săi; in timpuri 
pașnice, libertatea individuală, cu cât e mai mare, cu 
atât poate deveni mai productivă în toate câmpurile de 
activitate, accelerând mersul evoluţiei întregului spre 
progres. Aceste limite depind dar de funcțiunea so- 
cială pe care au a îndeplini indivizii în diferitele stadii ale 
evoluţiei. 

Necesităţile evoluţiei se schimbă însă și ele neincetat, 
după cum evoluează și factorii cari o condiționează. 
In special creșterea continuă a populaţiei aduce mereu 
mari transformări în mediul social și, prin aceasta, și în 
condiţiunile de producția, distrihuţia și consumația bu- 
nurilor economice, și deci, și în mediul natural, cultural 


Gr. Antipa. — Problemele evoluției Poporului Român, 25 


www.dacoromanica.ro 


386 


r 


şi politic, Aceste transformări aduc însă necontenit nouă 
probleme și cer nouă organizări, cari schimbă și rapor- 
turile dintre Stat și indivizii ce-l compun. Astfel unele . 
bunuri, cari, într'un Stat cu o populațiune rară, pot 
formà obiectul unui drept de proprietate privată in- 
tangibil— «Jus utendi et abutendi», — întrun Stat cu o 
populațiune deasă nu mai pot rămâneă în această stare, 
de oarece ele au acum de îndeplinit o altă funcțiune so- 
čială, care cere anume restricțiani ale dreptului de a uzà 
şi abuză de proprietatea lor. Pământul agricol, de ex., 
care astăzi încă în multe cazuri constitue un obiect de: 
plasament sau de speculă, nu va mai pute conservă 
"mult timp această formă de proprietate cu dreptul de 
folosință discreționară, căci, el fiind totodată și terito“ 
riul' terii, trebue să servească in prima linie pentru ne- 
cesitățile de locuință și de hrană ale populațiunii; tot 
asfe! apele curgătoare, izvoarele de energie, etc., având 
de îndeplinit de acum înainte o funcțiune mai înaltă în 
interesul întregului popor, ele nu vor mai puteă rămâne 
multă vreme supuse acestui regim al proprietății private 
intangibile. Deci și concepțiunea cu, privire la felul drep- 
tului de. proprietate privată trebue să evolueze, după 
necesităţile evoluției generale ale Statului și după func- 
țianea socială pe care are a o îndeplini fiecare obiect. 
Din toate acestea vedem dar; că noţiunile fundamen- 
tale ale stării de drept public și privat—care regulează 
raporturile cetățenilor intre ei și față de Stat, garantând 
siguranța persoanei și a proprietăţii, și prin care Statul 
asigură apărarea sa în afară și ordinea socială înăuntru— 
Și deci şi putinţa conlucrării tuturor— trebue să evolueze și 
ele, după cum se schimbă și necesitățile evoluției poporului. 


www.dacoromanica.ro 


387 


2. Politica. 
Omul politic și Omul de ştiinţă şi rolurile lor 
în îndrumarea evoluției. 


Necesităţile evoluției sunt determinate de firea popo- 
rului și de aspirațiunile cari decurg din aceasta, precum și de 
cond țiunile geozrafi:e, naturale, sociale, economice și 
externe ale mediului său de traiu. Ele au dar o bază 
reală, din care decurg problemele ce le impun, Stu- 
diarea acestor probleme—cari constituesc vieața publică 
a poporului și Statului său—și a soluțiunilor ce le tre- 
buesc date pentru realizarea lor, formează obiectul 
preocupărilor Séinfer; arta de a organizà înfăptuirea so- 
luțiunilor pe. cari știința le dă acestor probleme for- 
mează obiectul Počticei. Politica fiecărui Stat are dar 
o bază reală, decurgând din totalitatea condiţiunilor sale 
de vieață, bază care-și are desvoltareă ei istorică și ale 
cărei modificări sunt numai stadii din evoluția ei na- 
turală. 

Politica este dar acea artă, bazată pe stiință, care are 
de szop de a transformă o stare în una mai bună și 
a îulesni mersul evoluției ; ea evoluează singură, după 
cum se schimbă=și necesitățile evoluției poporului și 
deci ale Statului. 

În conducerea și indrumârea evoluțiunii unui popor— 
care constitue menirea fundamentală a Statului — sunt 
dar 2 elemente cari au a îndeplini rolurile principale: 
Omul de stiință, care-are a studià toate problemele 
impuse de necesitățile evoluţiei și a găsi soluțiunile lor, 
și Omul politic, care are a organiză munca în vederea 


www.dacoromanica.ro 


388 
realizării lor şi a întăptui posibilul. Posibilu/ este el 
singur determinat prin considerațiuni de natură geo- 
grafică, economică și socială. 

Intre activitatea acestor 2 categorii de oameni, cu 
„roluri atât de hotăritoare in regularea mersului evolu- 
ției poporului, este o strânsă legătură, care cere o con- 
lucrare intimă; ba chiar e necesar, ca omul de ştiinţă 
să fie în stare a-și da singur socoteală și de putinţa 
înfăptuirii propunerilor sale, iar omul politic trebue șă 
aibă și el cultura științifică necesară pentru a vedeă 
cu proprii săi ochi chestiunile pe cari le infăptuește, a 
distinge între soluțiunile bune şi cele greșite ce i se 
propun și a prevedea efectele fiecăreia. 

Cu toată legătura naturală ce există însă între aceste 
2 categorii de oameni, între felurile lor de activitate 
este o mare diferință de metode și procedee, și de 
aceea e necesar ca raporturile dintre dânșii, precum şi 
atribuțiunile lor, $ă fie bine precizate. Omul de ştiinţă 
trebue să fie absolut obiectiv—preotul adevărplui — și 
să nu se lase influențat în concluziile studiilor sale de 
nici o altă considerațiune, decât adevărul absolut, 
astfe] cum reiese el din cercetările sale. Omul politic, 
având mai mult a exercită o arta, trebue să caute 
posibilitățile realizării, şi deci eventual să facă adeseori 
chiar și concesiuni în chestiuni mai mici pentru a 
putea realizà altele mai mati. 

Omul politic, mânuind oamenii Și regulând interesele 
lor individuale sau de clasă, trebue să caute a le cântări 
pe toate și a scoate din elc /uferesul general, pe care 
să-l valorifice: prin legile sale, Interesul general este 
însă în totdeauna o rezultantă, adică o linie mijlocie 


www.dacoromanica.ro 


DR... NR 
scoasă. prin pareielogramul forțelor din o serie de in- 
terese variate și adeseori chiar opuse. Această linie 
mijlocie dar nu poate fi scoasă prin consideraţiuni 
teoretice, ci prin cântărirea tuturor intereselor, pentru 
fiecare caz în parte; și mai cu seamă, ea trebue să fie 
stabilită pe realitatea faptelor experimentate și, în special, 
pe valoarea reală pe care o prezintă fiecare din con- 
diderentele ei pentru caracterul general al Statului și 
pentru situațiunea sa în lumea celorlate state. Pentru omul 
de ştiinţă dar, intăresul general întro anume chestiune 
este absolut, pe când pentru omul politic el este relativ. 

Câmpul de activitate al omului de știință este 
natura și laboratorul sau biblioteca sa, pe când al 
omului politic sunt oamenii sau categoriile de oameni 
şi interesele lor. Unul trage din faptele sale concluziuni 
logice și adevăruri științifice, dela cari nu poate deviă, 
altul merge cu cântarul și încheie transacții, fiind ne- 
voit să iea în considerare și oportunitatea înfăptuirii 
reformelor sale. Un amestec dar al omului politic în 
atribuţiunile omului de știință și luarea în considerare 
de către acesta din urmă a intereselor politice- poate 
să fie vătămătoare rolului ce fiecare din ei are înda- 
torirea a-l îndeplini, putând duce la concluziuni false și 
deci la o îndrumare greșită a evoluției. 

Sistemul parlamentar face însă ca omul politic să nu 
fe numai reprezentantul interesului general, ci adeseori 
si al intereselor speciale ale alegătorilor săi, cari uneori 
pot fi chiar contrare interesului general. Prin aceasta 
dar el poate deveni o piedică a evoluției normale, astfel 
cum. o cer interesele întregului popor; căci acestea duc 
adeseori la formările de partide bazate pe apărările de 


www.dacoromanica.ro 


390 


categorii deinterese și apoi la politicianisni și la toate acele 
compromise, cari se fac contra sincerității convingerilor 
și cari periclitează morala politică. 

Contra acestor deviaţiuni ale omului politic dela calea. 
dreaptă— cari schimbă sau chiar opresc în loc mersul 
evoluţiei spre progres al întregului popor —nu poate 
luptă cu succes decât omul de știință, care are înda- 
torirea să supravegheze ca soluţiunile ce le-a dat ei 
problemelor evoluției în diferitele direcții să fie înfăptuite 
în limitele posibilului, dar nu oprite sau schimbate in 
favoarea intereselor lăturalnice. Omul de știință are 
de aceea și îndatorirea de a face educația cetăță- 
nească a poporului—luminându-l asupra diferitelor pro- 
bleme și asupra interesului general în toate chestiunile— 
de arece numai așă se poate asană vieața politică și împie- 
dică răul ce-l pot face partidele. cu reprezentanții lor. 
Tocmai din cauza acestei îndatoriri principale ale omului de 
Ştiinţă, este însă necesar ca independența sa să fie apă- 
rată prin legi și să fie pusla adăpostul lovirilor ce i le 
pot aduce oamenii politici, sau politicianii, cari, având pu- 
terea în mână, vor căută—ceeace la noi se face în sti 
mare —- 1) să-l terorizeze şi să-l împiedice pe toate căile 
ca să-şi îndeplinească datoria..sa, astfel cum o cer 
interesul general și interesele superioare ale evoluţiei. 


3. Partidele politice. 


In cele precedente am arătat că politica este arta— 
bazată pe știință — de a transforma o stare socială, în 


una mai bună, Această transformare se face prin con- 
sali 
Comp. şi pagina 127—135 şi pag. 141. 


www.dacoromanica.ro 


. 391 


erp 


lucrarea mai multor forțe —care sunt Forfele politice 
sau Partidele —iar Stările sociale, care se succed una 
alteia, sunt Rezgultantele, scoase prin paralelogra- 
:mul forțelor din activitatea partidelor. După cum în 
procesul de transformare al unei Specii lucrează două 
feluri de forțe— /orfele centripetale, care împing spre 
păstrarea caracterelor strămoșești ( « Ereditatea »), şi For- 
fele centrifugale, care împing spre continuua lor trans- 
formare pentru a, face pa organizmul să corespundă 
mereu nouălor cerințe ale mediului de traiu (< Adapta- 
hunea») —tot astfel şi în transformările sociale; aci, 
aceste două feluri de forțe — centripetale și centrilu- 
gale — își au corespunzătoarele lor în forțele politice, 
care sunt Partidele conservatoare şi Parlideie pro- 
gresiste, iar Evoluţia societății — cu toate instituțiunile 
ei—este rezultanta din acţiunea lor, adică o linie mij- 
locie scoasă prin paralelogramul forțelor. 

Vieața complexă a unui popor și lupta pentru exis- 
tență ce fiecare din indivizii ce-l compune este nevoit 
s'o ducă, tendințele de câștig sau de acaparare şi de do- 
minațiune ale unora în dauna celorlalți, etc., scot însă la 
iveală o mare varietate de interese, unele individuale, 
altele de clase 'sau categorii de cetățeni, unele de na- 
ționalitate sau confesiuni ș. a. m. d. Interesul general, 
pe care Statul trebue să-l apere și să-l valorifice prin 
legile sale, nu este însă în totdeauna identic cu aceste 
feluri de interese, așă că-ele nu pot fi satisfăcute decât 
întru cât sunt justificate și în concordanţă cu interesul 
general. Când aceste interese lăturalnice însă servesc 
de bază pentru formarea partidelor politice și ajung 
astfel Forze politice, ele devin prin aceasta periculoase 


www.dacoromanica.ro 


392 


-a 


pentru apărarea interesului general; oamenii politici deci, 
care conduc aceste partide și le reprezintă mteresele, 
nu mai întrunesc calitatea fundamentală a omului de Stat, 
căruia să i se poată încredință rolul de conducător al 
Statului și de regulator al evoluției sale. 

Omul de stat adevărat trebue să fie reprezentantul 
intereselor întreg ului popor şi nu al partidelor, și, ca 
atare, baza activității sale nu poate fi decât baza fun- 
damentală politică a Statului, astfel cum decurge ea 
din totalitatea condiţiunilor de vieață a poporului și 
cum s'a desvoltat ea în mod istoric. El trebue dar să 
lupte pentru a împiedică ca partidele formate pe baza 
intereselor lăturalnice: să devină forțe politice şi pentru 
a înlătura dela conducerea Statului pe oameni politici 
cari le reprezintă; cu atât mai mult firește trebue 
să lupte contra partidelor demagogice, cari, sub masca 
politicei de principii, caută să realizeze interesele per- 
sonale, de câștig și de acaparare, sau interesele de 
clasă, etc. cari sunt contrarii interesului general și inte- 
reselor superioare ale Statului. In general e de datoria 
oricărui om cinstit, care are o convingere politică—ori- 
care ar fi ea — să lupte fățiș în contra acestei arme 
necinstite, numită «Demagogia», care 'e una din cele 
mai mari piedici în evoluția unui popor și care desca- 
lifică pe orice om politic sau partid care se servește de ea. 

De altfel partidele numeroase, cari duc la compro- 
misuri în dauna principiilor, sunt o piedică foarte se- 
rioasă pentru mersul evoluțiunei și o dovadă de lipsa 
de educațiune politică a cetățenilor. Partidele poli- 
tice dintr'un Stat sunt justificate numai întru 
atâta întrucât principiile lor decurg din baza 


www.dacoromanica.ro 


393 


politică fundamentală a acelui Stat, astfel cum 
o indică condiţiunile geografice, naturale, so- 
ciale și economice ale terii. Unele pot pretinde o 
accelerare a mersului evoluții, (partidele progresiste, 
adică puterile centrifugale), altele un tempo mai lent 
şi o legătură mai strânsă a viitorului cu trecutul (parti- 
dele conservatoare, adică puterile centripetale) etc.; 
toate însă trebue să meargă cu tendințele lor în aceeaș 
direcție și să stea pe aceeaș bază fundamentală, dictată 
de necesitățile istorice și de bazele geografice ale țerii. 

Fiecare categorie de cetățeni—ca de ex. naționalită- 
tile, confesiunile, muncitorimea industrială etc.—are tot 
dreptul de a se grupă în partide spre a-și apără inte- 
resele ei justificate, ideale sau materiale; căci orice 
satisfacere a intereselor justificate ale unei clase din 
populație are» de efect și o sporire a puterilor țerii. 
Partidele acestea însă, dacă urmăresc scopuri contra- 
rii interesului general sau dacă îșii-au directivele din afară 
şi luptă cu mijloace străine, își pierd dreptul de exis- 
tență, căci prin aceasta ele împing la descompunerea 
unității statului și la micșorarea energiei colective ai 
locuitorilor sei ,deci duc la o slăbire a puterilor statului 
şi pot fi cauza unei prăbușiri a întregului prin anarhie. 


4. Iastituţiunile Statului şi problemele speciale 
ale politicei de Stat. 


Bazați pe această concepțiune evoluționistă a Statului 
si a rolului său de conducător și de regulator al evolu- 
țiunii poporului, să vedem acuma, în linii mari, cum 
trebue să ne creăm-—sau să reorganizăm—toate acele 
instituţiuni cari au de scop de a formă puterea 


www.dacoromanica.ro 


394 


colectivă a poporului, spre a o mănține în totdeauna 
la maximul posibil de energie vitală. şi spre a dispune 
de ea, după cum nevoile evoluţiei sale o cer, precum şi 
să arătăm, în scurt, cari sunt problemele speciale pe 
cari politica noastră de Stat trebue să le urmărească 
în toate direcțiile activității sale. 


a) Politica socială. In primul rând vin toate acele 
Iustitufiuni Sociale menite a organiză poporul, astfel 
ca indivizii ce-l compun să poată convieţui, și colaboră 
în armonie — ca părți ale unei unități organice. —- pe 
baza unei ordine sociale și a unei stări de drept, care 
să reguleze raporturile dintre ei şi ale fiecăruia față de 
stat. Statul—ca marele regulator și îndrumător al evo- 
luției, ca organizator al muncii naţionale pe baza prin- 
cipiului diviziunii muncii și a economiei forțelor, cât și 
ca organul principal care garantează siguranța teritoriu- 
lui, a persoanelor și a proprietății—are îndatorirea de 
a luă toate acele măsuri fundamentale pentru stabilirea 
și ameliorarea continuă a stărei sociale şi 'a o pune în 
concordanță cu necesitățile evoluţiei poporului. 

Prima îndatorire este dar ca actul de constituire al 
societăței pe care o formează poporul nostru—consti- 
tuțiunea Statului —să conțină toate dispozițiunile nece- 
sare pentru a garantă: siguranţa teritoriului, drepturile 
individului— bazate pe libertate, egalitate înaintea legilor 
şi respectul proprietății în limitele funcţiunii lor sociale— 
și drepturile de constrângere al Statului în interesul ge- 
neral al societăţii. 

Constituţiunea vechiului Regat român este bazată pe 
principii foarte largi şi, dacă ar fi sincer aplicată, ar 


www.dacoromanica.ro 


395 





constitui în multe privințe o bună garanție pentru so- 
lditatea organismului nostru social. Numai în unele 
privințe ea nu răspunde în totul la necesitățile evolu- 
tiei și constitue o piedică în desvoltarea Statului; şi aceasta 
mai cu seamă intrucât priveşte funcțiunea socială a 
proprietății—dreptul.de expropriere fiind prea limitat— 
și întrucât privește condușerea statului, ca expresiune a 
voinței întregului popor și ca apărător al interesului 
general. Intre constituțiunea scrisă și între starea re- 
ală socială dela noi este însă o foarte mare diferință: 
de fapt puterile nu emană dela națiune, ci întreagă pu- 
tere a Statului este acaparată de o clasă de politiciani, 
divizați în partide, cari abuzează de ea, în interesul 
personal și de clasă; interesul general este continuu 
sacrificat în folosul intereselor particulare ale claselor 
guvernante; justiția—regnorum fundamentum— nu și-a 
putut câştigă prestigiul de care are absolută nevoe; 
legile nu au puterea necesară și adeseori sunt înlocuite: 
prin bunul plac și prin măsuri arbitrare, etc. Astfel dar 
fundamentul real al Statului nostru nu ește sănătos și O 
grabnică reorganizare a instituțiunilor cari stau la baza 
sa— Justița, Administrația generală, Poliția, Instituţiunile 
sociale, etc.,—se impune. Căci nu trebue să uităm că 
chestiunea noastră socială—şi mai cu seamă Chestia 
țărănească—nu este numai o chestiune economică, ci 
în cea mai mare parte una administrativă, așa că de 
aci trebue să pornească orice reformă. 

Această organizare a instituțiunilor, cât și normele 
pe cari sunt bazate ele, trebue însă să evolueze și ele 
treptat, după cum evoluează necontenit și factorii cari 
compun societatea, adică, după cum evoluează numărul 


www.dacoromanica.ro 


396 


și calitatea membrilor ei, și felul relațiunilor ce se sta- 
bilesc între dânșii. Prin creșterea necontenită a popu- 
jaţiei, prin progresele culturii în toate păturile societății, 
prin activitatea economică, etc., vieața socială se schimbă 
necontenit și raporturile dintre oameni și față de Stat se 
schimbi de asemenea. Statul are dar îndatorirea de a su- 
praveghiă ca aceste raporturi —cari mereu se schimbă— 
să se mănțină pe baza fundamentală a respectului drep- 
turilor naturale ale fiecărui cetățean, și mai cu seamă: pe 
dreptul individului de a-și găsi, în organizarea generală 
a poporului, putinţa să-și desfășure— potrivit âptitudinilor 
sale—activitatea pe care e capabil să o îndeplinească 
și de a rămâneă stăpân pe produsul muncii sale. Prin- 
cipiul „the right man in the right place“ trebue să 
rămână veșnicul inspirator al tuturor organizărilor, căci 
numai pe această bază poate ajunge o naţiune să scoată 
maximul de energie vitală din colaborarea tuturor mem- 
brilor ei. 

Necesitățile evoluţiei cer dar ca Statul să caute înainte 
de toate a mănține întregul popor ca un organism 
unitar, divizat numai pe baza principiului diviziunii muncii, 
în vederea activității întregului — cu garanția dreptu- 
rilor individului —, și nu ca un conglomerat de clase, 
naționalități, confesiuni, etc., grupate fiecare după inté- 
resele lor speciale, cari duc la formarea de caste și 
privilegii, la subjugarea unei clase de alta, etc. 

Politica socială dar—care are a-și desfășură activitatea 
ei în vederea perfecționării continue a mediului social, 
adică a societății ca întreg şi a raporturilor dintre membrii 
ce o compun — trebue șă aibă la baza ei aceste principii 
dictate de necesităţile evoluţiei poporului nostru; iar 


www.dacoromanica.ro 


____397 
oamenii politici, cari au a înfăptui această politică, se 
pot grupă în partide pe baza posibilităților şi modali- 
tăților realizării acestor principii, precum și pe baza 
interpretărilor — conforme cu interesul general — ce 
le dau. | 
Politica socială la noi are în special a regulă rapor- 
turile dintre țărani și proprietari, dintre capital și muncă, 
dintre funcționari și stat, drepturile și îndatoririlor fe- 
meilor, etc. Principalele din acestea--chestiunea țărănească 
şi chestiunea muncitorilor industriali--le-am tratat dejă 
ła locul cuvenit. Toate aceste chestiuni trebue să for- 
meze mai întâiu obiectul unor amănunțite studii obiective, 
cari să găsească soluțiunile ce le comportă în raport 
cu drepturile naturale ale interesaţilor și cu necesitățile 
evoluției poporului; oameni politici pot apoi să treacă 
la înfăptuirea lor, grupându-se în jurul ideilor ce le pot 
aveă cu privire la oportunitatea și la modalitățile aplicării 
soluțiunilor date de știință. E 
Din viitoarele noastre chestiuni sociale face parte 
desigur şi chestiunea naționalităților. Noul nostru Stat 
va aveă acum un mare număr de cetățeni de alte 
naționalități. O politică socială bine cugetată — care 
trebue să drmărească de a stabili raporturi cât mai 
armonioase între toate clasele și categoriile popula- 
tiei, spre a înlesni conlucrarea lor în unitatea organică 
pe care o formează — ne dictează să ne ferim de 
asupriri şi de toate greșalele pe cari le-au făcut cu po- 
porul nostru Ungurii, Austriacii, Ruşii, etc. și cari 
le-au fost fatale. Viitorul nostru Stat trebue să fie 
astfel organizat ca fiecare nayionâlitate să-și gä- 
sească în el patria sa şi nu dusmanul său. Numai 


www.dacoromanica.ro 


„3% _ 


atunci—când se va găsi un astfel de „Modus vivendi“ 
fiecare naționalitate va contribui cu cultura sa și cu: 
aptitudinile sale speciale la progresul întregului și va 
mări energia colectivă a acestei unități organice care 
se cheamă „Statul român“, 

Firește că tot astfel va trebui să se proceadă și cu 
toate clasele muncitorești, deoarece un popor compus 
din oameni independenți este capabil de a desvoltă 
o energie colectivă incomparabil mai mare decât un 
popor în care peste 82%, din populație sunt sub de- 
pendenţa celorlalți, Fără locuitori independenți ma- 
terialicește nu poate există nici Stat independent, oricât 
de wari ar fi avuțiile ţerii și oricât de strălucitoare 
ar fi civilizația orașelor ei, 


b) Politica culturală. In al doilea rând vine or- 
ganizarea /ustitufiunilor culturale, menite a desvoltă 
și perle-ționă prin cultură toate acele predispozițiuni, 
însușiri bune și aptitudini cari constituesc puterile ele- 
mentare ale poporului. Baza activității acestor instituțiuni 
este individul, iar țelul imediat înălțarea și înobilirea 
firii sale și pregătirea sa în vederea rolului ce are a 
indeplini în societate, ca colaborator în organizarea 
muncii și vieții întregului popor. Țelul mai îndepărtat 
însă este? de a da poporului întreg putinţa ca, prin 
cultură, să ajungă la o civilizație cât mai înaltă și mai 
profundă a țerii și a vieții sale—pe care să o producă 
el cu propriile puteri—și ca, pe această cale apoi, 
să-și creeze din nou condițiuni și mai favorabile, pentru 
a se putea inălță mai departe pe sine printr'o nouă 
desfășurare de activitate culturală. Prin cultură, ajutată 


www.dacoromanica.ro 


309 _ 


de civilizația pe care o produce, se urmărește deci con- 
tinua sporire a puterilor fizice, morale şi intelectuale ale 
individului și a energiei colective a poporului; căci tăria 
unui Stat depinde nu numai de numărul cetățenilor săi—și 
deci de mărimea armatei sale și de numărul contribuabilor 
— ci, mai cu seamă, de calitatea lor. Puterea culturală 
deci are, pentru existența și siguranța statului, o în- 
semnatate tot atât de mare ca și puterea militară și 
cea financiară, și ajută și la sporirea calității acestora.. 

Politica culturală, ce ne-o indică necesitățile evo- 
luției poporului nostru, este dar: 1) crearea unei stări cât 
mai prielnice pentru putinţa desfăşurării unei activităţi 
culturale cât mai intense în toate păturile populațiunii 
şi 2) procurarea tuturor mijloacelor, pentru a puteă in- 
râuri cât mai cu efect—atât individual, cât şi colectiv— 
în aceasti direcţie. Stabilirea unui plan general, atât 
pentru înălțarea—prin cultura sufletească-—a întregei na- 
țiuni, cât și pentru pregătirea fiecărui individ în vederea 
rolului ce are a-l îndeplini în organismul nostru so- 
cial—prin cultura profesională—este primul pas pentru 
o activitate sistematică. Statul va trebui apoi, pe de o- 
parte, să studieze mereu nevoileculturale crescânde ale 
terii şi nouăle direcții în cari cer ele să se îndrumeze 
cultura, iar, pe de altă parte, să cieeze* instituţiuni, 
atât pentru producţiunea bunurilor culturale, cât și pentru 
răspândirea lor, cărora să le dea o organizare tot mai 
perfe ț:onată în vedețea» satisfacerii. acestor necesități. 

Cultura nu este însă numai un mijloc pentru spo- 
rirea puterilor fizice, morale și intelectuale ale unui 
popor, în vederea problemelor civilizatorii imediate ce are 
el a le rezolvi, ea este totodată și celmai bun mijloc 


www.dacoromanica.ro 


400 


pentru a-i mări prestigiul şi influența asupra altor po- 

poare și, prin aceasta, pentru a-i asigură mai bine existenţa 

sa în lumea statelor. Politica noastră culturală trebue dar ` 
să tindă nu numai de a ridică nivelul general cultural 

al poporului, ci, totodată, de a ne pune în stare să pro- 

‘ducem bunuri culturale de o calitate superioară, cari 

să devină universale și, prin cari, geniul poporului nostru ` 
să contribue direct la înălțarea omenirii pe pământ. 

Instituțiuni superioare de știință, artă și tehnică, în cari 

aptitudinile fireşti ale poporului să se poată perfecționă 

cât mai mult și deveni productive, sunt tot atât de necesare 

pentru desvoltarea armonică a culturii în toate clasele 

societăţii ca și școalele de cultură generală și profesio- 

nală; ele însă, fiind totodată şi pepinierele în cari se, 
va formă personalul care conduce întreaga mișcare cul- 

turală și care dă directivele ei, capătă o însemnătate cu 

mult mai mare și pentru cultura generală a ţerii. 


c) Politica economică. În al treilea rând vin toate 
acele instituțiuni şi măsuri cari au de scop de a regulă 
și organizà întreaga gospojărie națională, deci pro- 
ducția, distribuția și consumația bunurilor economice. 
Vechea maximă a strămoşilor noștri «Primo vivere 
deinde philosophari»; pune mai bine în evidență marea - 
însemnătate a activității economice pentru vieața unui 
popor. Prin numărul covârșitor al locuitorilor țerii ce 
se îndeletnicesc cu această activitate, prin influența ce 
o are-€a asupra vieții fiecărui locuitor, cât şi asupra 
vieții Statului în general, politica economică formează 
baza activității politicei generale a Statului și dă direc- 
tivele ei în toate ramurile. O cât mai bună orgamzare 


www.dacoromanica.ro 


401 





d productiei, ca să fie în sțare de a pune cât mai bine 
în valoare toate bogăţiile pământului țerii cu puterile 
sale naturale, precum și puterea de muncă cu inteligența și 
îndemânarea poporului; o cât mai mare perfecționare a 
mijloacelor de transport, și o cât mai bună organizare 
a comerjului, pentru a înlesni schimbul cât mai profi- 
tabil de mărfuri; acestea trebue să fie scopurile generale 
ale politicei noastre economice. 

În capitolele precedente, am arătat, în linii mari, cari 
sunt problemele speciale, pe cari le dictează necesitățile 
(evoluţiei diferitelor ramuri 'de activitate economică, și 
care e politica pe care o impun ele Statului s'o urmă- 
rească în fiecare direcţie, așă dar numai e nevoe a in- 
sistă aci asupra lor. Este dar de datoria Statului de 
a-și, creà toate instituțiunile, cari să studieze necontenit 
nevoile fiecărei ramuri și să iea măsurile necesare 
pentru propășirea ei, creându-i condițiuni prielnice de 
desvoltare și înzestrând-o cu mijloacele tehnice și fi- 
‘nanciare necesare. In organizarea ce o va da-0 acestor 
instituțiuni, trebue să aibă în vedere cât mai muit prin- 
cipiul diviziunii muncii și al economiei forțelor, astfel 
ca munca naţională—sporită prin cultură și tehnică— 
să fie cât mai bine pusă în stare de a da maximul de energie 
colectivă, şi în această direcție, în care lupta dintre 
popoare tinde a deveni mai grea decât în toate 
celelalte. 


d) Politica financiară. In afară de, puterea mili- 
tară și culturală, un Stat are nevoe, pentru a-și asigură 
existența sa și putinţa desvâltării sale pe calea pro- 
gresului, și de o cât mai mare putere financiară. Această 


Gr. Antipa. — Problemele evolutiei Poporului Român. 2 


www.dacoromanica.ro 


402 





putere 'este o consecință directă a mărimii avuției na- 
ţionale şi deci a activității economice, cari sunt singurele 
ei izvoare de alimentare; cu cât un stat produce mai 
mult și în condițiuni mai bune, și cu cât își schimbă 
pe piața universală mărfurile sale cu mai mult profit, 
cu atât dispune mai bine și de elementele necesare 
pentru a-și creà o mare putere financiară. Politica 
financiară trebue „dar să aibă la baza ei politica eco- 
nomică — ea fiind numai Oo ramură a acesteia — și să 
urmărească, în primul. rând, sporirea continuă a âvuției 
naționale; aceasta, atât prin valorificarea tot mai mare 
a bogățiilor țerii, cât și prin încurajarea și crearea a 
unor nouă ocaziuni, ca munca națională să se poată 
desfășură “și deveni tot mai productivă. 

De aceea dar, ea trebue să caute ca nu cumva, prin 
fiscalitate și măsuri nechibzuite — de ex. în interesul 
unei prea mari comodități a perceperii dărilor — să 
împiedice activitatea economică din țară, din care-și 
trage tocmai veniturile ei, iar pe de altă parte, trebue 
să caute a spori puterea contribuţivă a fiecăruia, printr'o 
mai bună valorificare a puterii sale de muncă. De. 
aceea dar, și dările trebue să fie drepte și bine chib- 
zuite: ele nu trebue să lovească în existența persoa- 
nelor sărace, împiedicându-le prin aceasta să-și poată 
spori și perfecționă puterea lor de muncă prin cultură, 
prin întrebuințare de mașini sau prin formarea unui 
capital de exploatare, etc.; ele trebue să fie progresive, 
după veniturile fiecăruia; producția, comerțul și orice 
activitate economică trebue să contribue progresiv, după 
veniturile nete și după beneficiile ce le are din organi- 
zarea generală şi din înlesnirile ce i le face Statul; activi- 


www.dacoromanica.ro 


403 


tățile economice născânde, și capabile de a ajunge Ja o- 
desvoltare în viitor, trebuesc însă încurajate și chiar: 
scutite cu totul de dări în primii ani, până ajung a 
lucră. cu rentabilitate, căci orice impunere prea tim- 
purie este un scont al viitorului. 

Statul trebue însă să-și creeze venituri cât mai mar: 
și din averea sa proprie—averea domenială, exploatarea 
mijloacelor de comunicațiune, circulaţie, transport, etc., 
dreptul de a emite monetă a cărei valoare e bazată 
pe creditul său, regiile de Stat, monopoluri, ete.—cât 
| și în schimbul unor servicii speciale ce le face popu- 
lațiunii; firește aceasta, fără ca prin toate acestea să 
împedice desvoltarea tot mai mare a activității econo- 
mice sau culturale din țară. . 

Imprumuturile nu sunt:0 întărire a puterii financiare 
a Statului, de cât când sunt întrebuințate pentru scopuri 
care servesc la sporirea avuţiei naţionale. Orice chel- 
tueală pentru nevoile curente ale Statului făcută din îm- 
prumuturi este un scont al viitorului și o slăbire mare : 
a puterit sale financiare. 

Intru cât priveşte cheltuelile, firește, nici nu ar mai 
trebui să fie nevoie a aminti că banul public, aparținând, 
tuturor, nu poate fi cheltuit decât pentru interesul ge- 
neral în concordanță cu scopurile mari ale Statului. 

Tot în interesul sporirii puterii financiare a terii, 
Statul mai trebue să se îngrijeasră de Mijloace si- 
gure de schimb si de plată, a căror valoare să fie 
recunoscută  orieând pe piața universală, pentru ca 
poporul să nu-și vadă, pe această cale, depreciată munca 
și produsele sale. Deprecierea valutei unei țeri și scă- 
derea puterii de cumpărare a Banului ei oficial in- 


www.dacoromanica.ro 


404 





seamnă robia populației țerii către străinătate, pentru 
care trebue să muncească mai mult spre ai puteă 
plăti produsele ce le importă, 

Tot astfel și tot din aceleași puncte de vedere, Sta- 
tul trebue să se îngrijească de în/esmirile de credit, 
astfel încât capitâlul să poată fi pus cu cât mai mare 
ușurință la dispoziția întreprinderilor economice, El tre- 
bue dar să creeze și să împingă la crearea a cât mai 
multor instituţiuni (Bănci, ctc.), cari să mijlocească între 
publicul care are a-și plasă economiile și între între- 
prinderile economice cari au a le valorifică. Modul cum 
ar trebui să se desfășoare activitatea Statului în această 
privință t-am descr's mai pe larg în capitolul special 
despre Capital, așă că numai e nevoe a reveni aci. 

Instituţiunile, dar, pe cari Statul le creează pentru for- 
marea puterii colective financiare a Statului și între- 
buințării ei, trebue să fie bazate pe aceste principii 
fundamentale, dictate de necesitățile evoluției poporului 
‘şi Statului nostru, 


e) Politica externă, In descrierea mediului extern, 
am arătat în linii mari pericolele și foloasele ce le pre- 
zintă el existenţei noastre și problemele ce ni le impune, 
şi cari trebue să servească de bază politicei ce avem 
a o urmări în această direcție. Având în vedere con- 
tinuu toate aceste necesități dictate de interesele evo- 
luţiunii noastre, firește că trebue să fim în totdeauna 
pregătiți pentru a le face față și a ne apără sau a ne pă- 
stră independenţa în toate direcțiile. Aceasta nu se poate 
realiză însă, decât, în prima linie, desfășurând maximul 
de energie vitală de care suntem capabili și întrebuin- 


www.dacoromanica.ro 


405 


țând această energie cu cea mai mare economie, numai 
pentru satisfacerea acestor țeluri dictate de necesitățile 
reale ale evoluției noastre. 

__ Un popor, care-și bazează speranțele satisfacerii in- 
tereselor sale pe forțele altora, se înșală pe sine însuș, 
tot astfel ca și un popor care-și cheltuește forțele sale 
pentru satisfacerea intereselor altor popoare, cu cari 
se crede a fi legat prin simpatii iluzorii sau așă zise 
afinitați; căci nu trebue să se uite niciodată, că politica 
bazată pe sentimente este un lux, pe care nici măcar 
statele cele mai puternice nu şi-l pot permite; dar pen- 
tra statele mici, a face politică de sentimente și nu de 
interese reale, înseamnă a se jucă cu propria lor existență. 

- Amândouă denotă dar numai o stare de naivitate— 
caracteristică popoarelor tinere, fără educaţiune poli- 
tică — şi duc la o slăbire a forțelor proprii, adică le 
îndepărtează de putinţa satisfacerii propriilor lor inte- 
rese. Aspiraţiunile unui popor se satisfac numai prin 
propriile sale puteri, fie că aceste s'ar întrebuință 'direct, 
fie prin alianță cu alte popoare. Alianţele dar nu pot 
fi bazate decât pe comunitate de interese — materiale 
sau sufletești—şi fiecare popor are în această tovărășie 
numai acea importanță pe care io dau forțele proprii. 
pe care le aduce ca contribuţie. 

Statul nostru trebue dar, în prima linie, să caute, prin 
puterea de care va dispune—militară, financiară şi cul- 
turală,— prin prestigiul ce și-l va câștigă —prin ordinea 
socială ce o mănține, prin munca culturală și econo- 
*mică ce o desfășură, prin strălucirea civilizației pe care 
o produce și prin corectitudinea, în relațiile sale—așă 
dar, prin valoarea reală. ce o reprezintă și prin energia 


www.dacoromanica.ro 


406 


pe care e capabil a o desfășură în apărarea intereselor 
salė, să-şi asigure stima și poziția sa între popoarele 
lumii. Pentru a puteă face aceasta însă, se cere, pe lângă 
o bună organizaţie internă, și o perfectă cunoaștere a 
tuturor intereselor ce decurg din relațiile „cu popoarele 
sau ţerile cu cari vine în contact, direct sau indirect, 
și pe cari are a și le apără, precum și a mijloacelor 
prin cari le poate sprijini și satisface. 

Instituțiunile dar, pe cari Statul nostru şi le creează 
în vederea apărării și satisfacerii intereselor sale ex- 
terne, trebue să aibă de scop, în prima linie, de a adună 
și centraliză toate materialele privitoare la felul rela- 
țiunilor noastre cu fiecare Stat, de a preciză și formulă 
toate interesele ce decurg din aceste relațiuni și de a 
găsi mijloacele pentru satisfacerea lor. Legaţiuhile, 
Consulatele, misiunile militare, comerciale și economice, 
etc., ce le întreține țară în străinătate, trebue dar în 
viitor să nu se mai mărginească numai la un simplu 
rol reprezentativ, ci să devină instituțiuni cari să urmă- 
rească și să studieze evoluţia intereselor acelor țeri, pen- 
tru a puteă sprijini oricând interesele noastre, astfel 
cum apar ele în fiecare fază. Ministerul de Externe, care 
centralizează toate aceste” lucrări și dă directivele mi- 
siunilor din străinătate, trebue să fie condus de o serie 
de adevărați specialiști în toate ramurile politicei externe, 
cari să pună mai mult preț pe ştiinţă şi cunoașterea 
adevăratelor noastre interese decât pe banalele forme 
ale vieții așă zise sociale. 

Numai prin perfecta convaștere a acestor înterese 
și prin găsirea continuă a mijloacelor sprijinirii lor pe 
cale panica, se pot evită conflictele și, astfel, a se sta- 


www.dacoromanica.ro 


407 


bili bunele relațiunui cu toate popoarele, cari ne sunt 
absolut necesare spre a ne asigură liniștea din afară, 
dându-ne răgazul să ne desvoltăm în pace—pe cale 
culturală și economică—spre a puteă creà o civilizaţie 
tot mai mare pe teritoriul nostru etnic. 

Această liniște din afară ne va da însă totodată și 
putinţa de a colaboră cu popoarele cu cari venim în 
contact, pentru scopurile mari ale omenirii și pentru 
propășirea vieții omenești pe pământ—în folosul căreia 
geniul național al poporului nostru e menit a aduce 
încă mari servicii—și astfel a realizà ţelurile eternei 
lupte pentru existență, pe care natura a impus-o po- 
porului nostru, ca'și oricărei alte ființe organice de pe 
pământ, 


www.dacoromanica.ro