Revista Cinema/1977 — 1989/026-CINEMA-anul-XXVI-nr-12-1988

Aa morarit 


iz nt 


e ee re 


= 
Ada 


f 


Anari. 


g 
J 


i 


Pinu film românesc de lung metraj, 
independența României (1912) avea sa 
așeze cinematografia națională sub 
bolta unor semnificaţii a căror am- 
ploare și profunzime ni se înfățișează, 
odată cu trecere anilor, într-o lumină 
tot mai revelatoare. Destinul cinemato- 
grafiei românești a prefigurat, dintr-un 
bun început, o înaltă conștiință patrio- 
tică, solidaritatea cu marile idealuri ale 
poporului. 

~- Cu toate stîngăciile acelor prime con- 
fruntări cu aparatul de filmat, prezența 
actorilor marcanţi ai epocii — sau a ce- 
lor ce aveau să devină, cu vremea — de 
la Constantin Nottara, A. Demetriade, 
Aurel Athanasescu, G. Ciprian, N. So- 
reanu, |. Brezeanu la Aristizza Roma- 
nescu, Elvira Popescu, Agepsina Macri, 
Maria Ciucurescu, Sonia Cluceru, Maria 
Giurgea este receptată, întotdeauna, cu 
o nespusă emoție. 

Entuziaștilor înaintași li s-a alăturat, 
întru cunoașterea şi pătrunderea isto- 
riei, o strălucită pleiadă de interpreţi 
contemporani, cei care și-au legat pen- 
tru eternitate numele de epopeea cine- 
gr rafică naţională, capitol esenţial 

initoriu al filmului românesc, așa 
aes s-a conturat el începînd din anii 
'60, cînd apelul la istorie, evocarea tre- 
cutului eroic, mai îndepărtat ori mai 
apropiat, au devenit o preocupare siste- 
matică, de înaltă angajare patriotică. 

În acest sfirsit de an 1988, memoria 
cinetilă recheamă în prim plan copleși- 
toarea galerie a actorilor care au întru- 
chipat eroi ai neamului, eroi despărțiți 
de mari arcuri de timp, dar uniţi de cre- 
zurile unice prin ardenţă și statornicie 
ale luptei pentru independenţă şi uni- 
tate naţională. După cum se subliniază 
în telegrama adresată președintelui tă- 
rii, tovarășul Nicolae Ceaușescu, de 
participanţii la sesiunea științifică naţio- 
nală dedicată aniversării a 70 de ani de 
la făurirea statului naţional unitar ro- 
mân, 1 Decembrie 1918 a fost rezultatul 
legic al îndelungatei dezvoltări istorice 
a societății românești, al luptei eroice 
desfășurate în decursul unei existente 
tumultuoase, secol după secol, genera- 
ție după generaţie, pentru dreptate so- 
cială, libertate şi demnitate, pentru fau- 


înd eram in clasa a V-a de liceu, la Bra- 

şov, locuiam pe strada Ștefan Cicio-Pop. Ve- 
Cinul qazon me mele era nenea Tudor, muncitor 
„om simplu, dar cu o impresionantă 

și dotat cu o uimitoare 


armata j Mostra ungară, în un pri ke 

luptase pe meleaguri străine, pina 
in haha: Grav rănit. revenise acasă. Eveni- 
„mentele revoluționare premergátoare Marii 
Uniri, l-au atras pe noile baricade pe care se 
angajase, fără armă, dar cu tot sufletul lui 
mare de român, nu odată umilit de şovinis- 
comandanților 


unei cărți nevăzute 
întreb într-o zi, îi zice străzii noastre Ştefan 
Cicio-Pop? Cine a fost? Parcă-i aud și acum 
vocea , în care vibra emoția, vorbin- 
du-mi despre , despre doc- 
torul Vasile Lucaci, Al. Vaida Voivod și alte 
personalități marcante ale anului revoluționar 
1918, pe care avusese norocul să le cu- 
nuanci rece era omg cuprinsa 

orașul Rae timpul alegerii delegației 
formării Gărzii Naţionale. 

„Veniţi la Alba-lulia!” era chemarea entu- 

ziastă, vibrantul indemn care se auzea pe in- 


Aire game acest 
într-o anna în sala Unirii din Alba-lu- 
fost primul cadru pe care i-am filmat şi 


Marea Unire 
tradiţia filmului patriotic 


rirea statului naţional ‘unitar român, 
pentru dreptul poporului nostru de a 
trăi liber și independent în hotarele fi- 
reşti în care s-a născut şi a vietuit de 
milenii. Conştiinţa unităţii şi continuită- 
ţii, dragostea nemărginită faţă de pă- 
mintul străbun, originalitatea şi gradu! 
său înalt de civilizaţie au conferit 
poporului român forța de rezistenţă în 
fața tuturor vicisitudinilor istoriei. 


idei de o intensă rezonanţa in conști- 
inte infuzate în straturile profunde ale 
artei noastre au dat naștere unor creaţii 
de referință. Cu un sentiment de aleasă 
cinste, dar și de imensă răspundere, ele 
au adăugat unei iconografii tradiţionale 
„chipul viu“ al actorului care, „pentru 
un lung și strălucitor moment” — cum 


indreptățită miîndrie, „domn al Ţării Ro- 
mânești, al Transilvaniei şi toată țara 
Moldovei“ şi-a găsit o intruchipare 
exemplară în filmul acelorași realizatori, 
după cum accentul pe măreţia gindului 
omului politic care a fost Mihai a con- 


“stituit piatra de încercare a celuilalt Vi- 


teazul de pe ecran, cel insufletit de Vic- 
tor Rebengiuc în filmul lui Constantin 
Vaeni și Eugen Mandric: 

cu trei peceți. Acordurile de tragică, 
dar înălțătoare lecţie a unei istorii ce a 
făcut din neostenita sete de libertate 
axul său central răsunaseră pe ecran cu 
cîțiva ani înainte, în filmul ce avea să 
deschidă, în fapt, epopeea noastră ci- 
nematogratică, Tudor (scenariul 一 
Mihnea Gheorghiu, regia — Lucian 
Bratu), protagonist fiind un Tudor — 


Dominante 
în cele mai importante 
filme istorice româneşti: 
conştiinţa unităţii şi a continuității, 
dragostea nemărginită faţă de pămintul străbu 


spunea, odinioară, poetul — a devenit 
Decebal, Mihai, Tudor sau Bălcescu și 
atiția și atifia alții. lerarhiile tipologice 
sau interpretative nu-și au aici rostul, 
ecranul imaginar fiind larg deschis tu- 
turor. 

„Cine sinteţi voi? 一 Stăpinii lumii! 一 
Veţi fi, dacă noi vom pieri”!, Memorabi- 


‘lut schimb de replici dintre un dac și un 


roman, dialog ce deschide, pilduitor, 
filmul Dacii (scenariul-Titus Popovici, 
regia-Sergiu Nicolaescu) pregătește in- 
trarea în scenă a neintricatului rege De- 
cebal, cu care neuitatul Amza Pellea își 
începea cariera unor personaje monu- 
mentale, al cărei punct de virf va fi Mi- 
hai Viteazul, ce! care a izbutit, fie și 


` pentru un răstimp atit de scurt să dea 


ființă unui vis secular, unitatea tuturor 
românilor. Măreţia faptelor, a dinamis- 
mului domnitorului care şi-a spus, cu 


Emanoil Petruţ ce unea patosul roman- 
tic cu cutezanta lucidă a conducătoru- 
lui. de oaste revoluționară. Îi vor urma. 
în timp, pe măsură ce filele” epopeii 
naţionale vor căpăta tot mai multă con- 
sistenţă, autoritarul Vlad Țepeș, neindu- 
rător, aprig, dar drept, cu străluciri telu- 
rice în viziunea lui Ştefan Sileanu fsce- 
nariul — Mircea Mohor, ia — Doru 
Năstase) însinguratul, de mulți neințe- 
lesul Vodă Lăpușneanu, cel care ac- 
oopa puterea ca pe o poea ce trebuie 
îndurată, aşa cum ni-i înfățișa splendi- 
dul film al Malvinei Urșianu fam 
lui Vodă Lăpușneanu, prilejuind actoru- 
lui George Motoi o creaţie de zile mari 
Deși aflați la început de drum, tinerii 
actori Cornel Ciupercescu în rolul lui 
Nicolae Bălcescu, Vlad Rădescu in 
Avram lancu din ampla evocare a anu- 
lui revoluţionar 1848, Munţii în flăcări si 


Geografii sentimentale 


Alba lulia ca simbol 


gindul mi s-a intors cu 40 de ani în urmă la 
nenea Tudor, cel care-mi trezise pasiunea 
pentru istorie. Am simţit atunci o acută ne- 
voie să-l am lingă mine. Ar fi fost un admira- 
bil consultant. Dar nu mai era posibil! 
muzeele din Alba-lulia, Cluj, Blaj, Sibiu 
şi Brașov am filmat documente inedite și re- 
velatoare ce subliniau activitatea desfăşurată 
de foştii luptători din armata austro-ungară 
constituiți, la Viena şi Roma, în consilii naţio- 
nale, senate militare, și legiuni de luptători ce 
purtau denumiri nemuritoare: Horea, Cloșca, 
Crișan, acţiuni dedicate aceleiași fierbinți şi 
firești năzuinţe: unirea tuturor teritoriilor co- 
tropite, cu patria-mamă, România. 
La Sibiu, am filmat un steag al luptătorilor 
a căror deviză era: „mai bine murim în luptă, 
decit să fim sclavi iară” — îndemn și dorință 
fierbinte pentru eliberarea de sub jugul impi- 
lator al autorităţilor străine, pentru libertate 
naţională, unitate etnică 5 independenţă. Fo- 
tografii, circulare, adrese, articole din ziarele 
vremii care subliniau teribila prigoană, cutre- 
murătoarele acte de teroare și neasemuite 


atrocități la care fusese supusă populaţia ro- 
mână din teritoriul smuls României în 1940, 
prin odiosul Dictat de la Viena. Era tributul 
de singe" pe care-l plătea, din pou; ul 
român, atit-de încercat, de-a lu 

În drumurile sale, echipa de „mda a Stu- 
dioului Armatei realizind documentarul des- 
pre Unire a filmat cu emoție locurile unde 
s-au adunat și au acţionat, după principii larg 
democratice, consiliile și gărzile naţionale. La 
Lupșa, Galtiu, Sibiu, Sibiel și Rășinari, și 
în multe locuri unde și azi locuitorii așe- 
zărilor se adună constant, amintindu-și acţiu- 
nile de atunci, din vara şi toamna fierbinte 
ale anului 1918, întreprinse de către moşii și 
părinţii lor. 

La Lupșa, in munții Apuseni, nenea Albu, 
custodele muzeului local de etnografie 一 
muzeu care este in cea mai mare măsură 
creația sa — îmi spunea: „Aveam cam 10 ani 
cind s-a format garda națională în comuna 
noastră. Îmi amintesc şi azi de oamenii aceia 
Se adunau seară de seară chiar aici, în fața 
clădirii. Pe chipurile lor parcă strălucea soa- 


https: //biblioteca- digitala. ro 


La răscrucea marilor furtuni (scenariul. 
— Petre Sălcudeanu, regia — Mircea 
Moldovan) au purtat cu credibilitate 
vestimentele acelor eroi al căror gind 
de libertate și unitate națională a cute- 
zat departe. 

intr-o firească continuitate, idealurile 
lor vor da aripi marilor bărbaţi de stat și 
de arme omagiaţi de cinematografia 
noastră în evocările momentului Unirii 

principatelor de la 1859, războiului pen- 
tru independenţă din 1877. Alexandru 
loan Cuza, o notabilă compoziție a lui 
Florin Piersic în filmul Rug şi flacără 
(realizat de Adrian Petringenaru după 
romanul lui Eugen Uricaru), vasta gale- 
ria din Pentru patrie (regia 一 Sergiu 
Nicolaescu): generalul Cernat (Amza 
Pellea), colonelul Cerchez (Mircea Al- 
bulescu), Mihail Kogălniceanu (George 
Constantin), maiorul Sontu (lurie Da- 
rie) dau dimensiunile unui impresionant 
portret al încrederii în destinul unui po- 
por. Cuvintele avintate ale multora din- 
tre ei, rămase în paginile cărţilor, ale 
documentelor au răsunat pe ecran cu o 
rezonanţă tulburătoare după cum, vor- 
bele prefigurate ale unor personaje le- 
gendare au căpătat legitimitate. „Altfel 
nu se poate maicuta 一 el ia 
de la Jii” în filmul Ecaterina Ti 
vrind să explice temeiul neinfricarii - 
Cind simte primejdia, leoaica sare să-și 
apere puii. Asta-i pravila firii“. Rostite 
de fragila, vibranta interpretă a Ecate- 
rienei Teodoroiu, actrița Stela Furco- 
vici,_eternizează această „pravilă” ce 
vine de departe și în numele căreia De- 
cebal a ales moartea, respingind supu- 
nerea nedemnă, iar neinduplecatul Ho- 
rea a primit martiriul cu fruntea sus. 
Personajul statuar, dar atit de uman, 
imortalizat de Ovidiu luliu Moldovan în 
filmul lui Mircea Mureşan și Titus Po- 
povici, uman și în temeritate și în sufe- 
rință, îmbrăţişează, într-o ultimă privire, 
un pâmint parcă fără de hotar, pămintul 
unei țări ce avea să se nască peste 
veac, din neistovita lucrare a celor care 
au făcut din apărarea libertății şi a uni- 
tāți naţionale rațiunea de a fi a lor şi a 
țarii. 


Magda MIHĂILESCU 


rele. Îi auzeam, pronunțind numele lui Horea 
și Avram lancu. Și-ntr-o dimineaţă, desfășu- 
rind steagul tricolor, s-au suit in căruțe și-au 
piecat la Alba. l-au maout. o vreme și alți lo- 

3 „Mergem la Alba 


La Alba-lulia, fixind in citi monumentul 
ridicat în amintirea martirajului marilor eroi 
— Horea și Cloșca, am filmat cimpul pe care 
a avut loc pe arate e execuție. „Cimpul 
lui Horea”, leagăn de lupte şi jertte, din care 
se întrupează, urcind din adinc de istorie, vi 
sul dintotdeauna al tuturor românilor din 
străvechea vatră a Daciei: Marea Unire — un 
vis de aur pentru înfăptuirea căruia au luptat 
eroic generaţii și generaţii de inaintași! Am 
roma în filmul despre Unire, cum era și fi- 

statuia ecvestră a lui Mihai Voievod — 
intii restaurator al Daciei străbune. 

Pasiunea pentru filmul de aia istorică 
a constituit pentru pl încă la începutul 
activităţii de cineast, de 


aceste 

pelicule. Dar parcă mai aproape de suflet îmi 
sint ultimele: Oastea e Pe e bl a 
trece! Revoluţia salve națiunea și, binein- 
teles, acest recent film, inchinat memoriei ce- 
lor care acum 70 de ani au realizat prin cre- 
zul și fapta lor „România mare, una și nedes- 
părțită!” Am pus în acest film toată dăruirea 
mea și un pios gind pentru nenea Tudor, un 
„lon Creangă“ al tinereţii: mele. 


DUMITRU SECELEANU 


Creaţia literară, artistică 
trebuie să realizeze 
„noi opere 
care să oglindească 
uriaşa muncă 
a poporului nostru. 
Avem nevoie $ 
de noi romane, 
„noi piese de teatru, 
noi poezii 
în care eroii principali 
“să fie muncitorii, 
țăranii, intelectualii, 
cu preocupările lor, 
cu dorinţele lor 
de progres, de bunăstare, 
cu hotărîrea lor 
de a contribui 
la făurirea socialismului 
şi comunismului . 
în România. 


Nicolae CEAUŞESCU | 


A... dezbatere desfăşurată timp 
indelungat în întreaga țară pe margi- 
nea Tezelor din aprilie — document 
programatic de excepțională însemnă- 


tate pentru teoria și practica construc- 


ei socialiste moderne româneşti — a 
culminat, la sfirșitul lunii noiembrie cu 
lucrările comune ale Plenarei C.C. al 
P.C.R, a organismelor democratice şi 
organizațiilor de masă și obşteşti — 
Pienară la care au luat cuvintul sute de 
participanţi, analizind într-un exigent 
spirit de răspundere critic şi autocritic 
activitatea diferitor domenii. Bogatele 


sugestii, propuneri constructive de îm- 


bunâtățire a muncii supuse largului for 
democratic — „0 adevărată Conferinţă 


Națonală”, cum o numea secretarul ge- ` 


neral ai partidului, tovarășul Nicolae 
Ceauşescu — vădesc procesul demo- 


cratizării profunde în toate sferele vieții ， 


noastre de stat şi de partid. 3 

Magistrala Expunere din 28 noiem- 
brie a tovarāşului Nicolae Ceaușescu ți- 
nută în cadrul Plenarei, Expunere refe- 
ritoare la stadiul actual al societății so- 
cialiste româneşti şi perspectivele dez- 


voltării sale viitoare, perfecționarea . 
conducerii economico-sociale, dezvol- - 


taea democraţiei muncitorești-revolu- 
onare; rolul statului și al organismelor 


democratice; creșterea rolului Partidu- . 


lui Comunist Român şi activitatea ideo- 
logică, politico-educativă, ridicarea ni- 
velului de cunoaștere științifică, de cul- 
tură -a conştiinţei revoluționare 一 re- 


prezintă o strălucită sinteză și o analiză 
profund creatoare a ideilor şi realităților . 
sociale. politice, culturale românești în - 
lumina cerințelor fundamentale ale epo- ` 


cii. ŞI în cadrul aceastui tablou atit de 


vast şi de complex al desfășurării tacti- = 
cii şi strategiei partidului în grandioasa ` 


operă de edificare socialistă, tovarășul 
Nicolae Ceauşescu 


o înaltă conștiință revoluționară — acti- 
vitate apreciată de secretarul general al 


partidului ca una din problemele de im- 


portanță deosebită în actuala etapă, in- 


așează la loc de 
cinste activitatea ideologică, politică şi - 
educativă de formare a omului nou cu ~ 


sistind asupra raportului strîns, dialec- 
tic care există între teoria și practica 
revoluționară. „Cu cit nivelul ideolo- 
gic-teoretic va fi mai ridicat, cu atit mai 
mult se vor dezvolta concepția și spiri- 
tul revoluționar de ne, activitatea 
organizatoric-practică realizarea po- 
liticii generale. Să facem astfel ca intr-o 
paiicesă scurtă activitatea teoretico- 
să se transforme intr-o puter- 
nică forță“ — indemna înaltul document 
de partid. „O adevărată forță motrice a 
înaintării intregului popor pe calea so- 
cialismului și comunismului“. 
Costatind o anume răminere în urmă 
a activității formativ-educative față de 
perioada anterioară, un nivel general 
mai puţin mulțumitor al realizărilor 
cultural-artistice, se cere, în același do- 
cument mobilizator, să se răspundă mai 
bine și într-un mod mai profund creator 
problemelor esenţiale ale socialismului, 
evitind dogmatismul, formulele rigide, 
închistate care şi-au trăit traiul. „Nu se 


aceasta nu numai printr-o înregistrare 
factologică a realităţilor, ci printr-un 
efort de a înțelege științific și a repre- 
zenta mai bine sensul evoluţiei sociale, 
esența acestor mutații profunde de 
conştiinţă, realizările minunate ale con- 
structorilor contemporani dar, cum se 
precizează în expunere a preocupă 
rilor lor în care sint și multe contradicții 
şi in care sint exprimate și multe dorin- 


fe“. În orice operă de artă, în cazul nos- 


tru în film e necesară o înțelegere dia- 
lectică a realităţilor din care nu se ex- 


clud conflictele. Cerind artei să adopte 


„o atitudine mai fermă. faţă de diferitele 


manifestări înapoiate, rămășițe ale fre- 
cutului, să combată concepţii retro- 
grade, lenea, obscurantismul, necin- 
stea, să biciuiască stările de lucruri ne- 
gative, secretarul general al partidului 
atrăgea atenţia ca nu trebuie scăpată 
din vedere perspectiva, încrederea în 
forțele creatoare ale poporului, amintin- 
du-se, astfel, caracterul terapeutic al 
satirei sociale. ' Dimensiunile ei uma- 
nist-constructive, specifice, dealtmin- 
teri, umorului stenic românesc. 
„Avem nevole — se precizează lim- 
pede — de filme, de piese de teatru mai 
bune, cu spirit combativ, revoluționar“. 
Filme ce nu se pot realiza decit prin 
eforturile convergente ale tuturor facto- 
rilor de creaţie, producție. tehnică și or- 
ganizare, știind că cinematogratul e și o 
industrie modernă, nu numai o artă a 
secolului nostru.Aceste filme mai bune 
trebuie să pornească, desigur, de la o 
concepție evoluată asupra faptului poli- 
tic-artistic, începînd cu propunerea . 
unui film, cu sfera lui tematic-ideatică 
şi terminînd cu copia standard. O con- 
cepție avansată, permanent deschisă ` 
noului așteaptă partidul de la creatori. 
O gindire constructivă, găsind soluții 
originale și nu recurgind la căi bătăto- 


rite, la expresii artistice depășite. Nu ` 


poți realiza, de pildă, portretul cinema- 
tografic al unui tînăr cercetător într-un 
domeniu-cheie al ştiinţei contempo- 
rane, ori profilul moral profesional al 
unui muncitor de înaltă calificare, pose- 
soru! unor cunoștințe superioare, 
recurgind la scheme dramaturgice pră- 
fuite, simplificind caracterele, reducin- 


'du-le la dihotomii greu de acceptat 


pentru sensibilitatea omului anului . 
2000. Procese de avengură istorică ce . 
se desfășoară sub ochii noştri ades ui- 
miți de noutatea, impetuozitatea lor, 
perspectivele unei civilizaţii rurale mo- 
derne, nu pot fi a aha în imagini și 
formule dramaturgice minore, tatal- 
mente minimalizante. Cele mai bune 
filme ale anului trecut — succese omo- 
logate şi de publicul larg și de critica 


https://biblioteca-digitala.ro 


de specialitate, atît în presă cit și in 
competiţiile desfășurate în cadrul mare- 


"lui festival naţional „Cintarea României“ 


— au reprezentat poziţii artistice evolu- 


ate, angajate în conflictele dramatice  - 


muncă re 本 
Acest caracter lucid, nefestivist, în re- 
darea existenţei de zi cu zi a contempo- 
ranilor noştri, cu succesele, dar şi cu 
dificultăţile ei, l-au dovedit citeva filme — 
一 dezbatere de etică profesională Si “ 
socială, familială, ca Nelu sau Niște 
băieți grozavi, Vulcanul stins, Miraco- 
lul. L-au dovedit puternice satire so- 
ciale, biciuind vechi moravuri încă peri- 


„culoase, satire realizate de pe poziţia _ 


încrederii în biruința: noului, cum au 
fost Secretul lui Nemesis, Buletin de 
București: l-au dovedit ecranizări după 
opere celebre care au desprins, cu ma- 
turitate artistică, esența unor realități. 
trecute, — ne referim la filme ca Moro- 
meții, ca Flăcări pe comori. x 
Sint doar citeva din exemplele de ma- 
joră angajare artistică și civică a ci- 
neaștilor români. Se cere însă de ia noi 
mai mult z mai profund creator, mai în- 
draznet în susținerea modelelor de 
etică revoluţionară. y 

Putem spune că există la ora actuală 
acele talente cinematografice capabile 
de rostire profund emoțională a unor 
adevăruri de viață, astfel încit să stimu- 
leze o întrecere din ce în ce mai ambi- 
țioasă între realizatori de toate genera- 
ţiile, filme care să corespundă pretenții- 
lor îndreptățite ale spectatorului con- 
temporan. A cunoaște bine aceste ce- 
rințe ale omului de azi, a le transforma 
în tot atitea fapte de artă, vii, autentice, 
mobilizatoare, este imperativul momen- 


tului pe care îl trăim!. - : 


„CINEMA“ 


Dincolo 
şi dincoace 
de „Munţii 
în flăcări“, 

un singur crez 
in Cd 
de Mircea 
Moldovan, 
d Rădescu 


Același ideal de unitate 
a naţiunii 
Bătăli lin umbră 


de Andrei Blaier, cu 
cuv 


Dan Condurache 
și Mircea Jida) 


la ordinea zilei: scenariul 


Concis despre concizie 


F.. multe dintre filmele pe care le ve- 
dem sint prea lungi pentru ceea ce exprimă. 
Acest neajuns izvorăște din incapacitatea 
unor autori de a transmite mesajele lor cu 
maximă viteză și intensitate, în minimum de 
timp şi de spațiu. 

Unii ar putea socoti această observație cu 
privire la film, ca vizind, cu deosebire, latura 
cantitativă a comunicării. Esteticienii vorbesc 
întotdeauna despre faptul că ceea ce deose- 
bește limbajul artistic, conotativ, polisemic, 
de cel științific, denotativ, este tocmai calita- 
tea comunicării, că el se adresează nu doar 
minţii, ci mai cu deosebire simțirii; că în 
acest sistem de limbaj se transmit nu doar 
idei, ci, în primul rind, sentimente. 

Fără a nega aceste adevăruri trebuie să 
consimțim arta transmite, în cele din 
urmă, tot nişte idei, chiar dacă pe'o cale mai 
strins legată de sensori. Dar oricare ar fi ac- 
centul pe care-l punem pe specificitatea ar- 
tei, un lucru este cert: una dintre componen- 
tele de bază ale valorii, în artă, o constituie 
conciziunea, capacitatea de esenţializare a 
ideii, randamentul și eficiența comunicării 
prin acest sistem de limbaj. lar procesul de 
creaţie în film, ca și în alte arte, se dovedește 
a nu fi altceva decit continuul efort al autori- 
lor de a-și aerodinamiza limbajul cu scopul 
unic de a-i spori expresivitatea şi ca atare, vi- 
teza de pătrundere in conștiința receptorilor 
Ce altceva decit un superb efort de esențiali- 
zare, de fapt de conciziune, pe plan spațial 
reprezintă cocoşul sau păsările lui Brâncuși? 
Şi ce altceva reprezintă dansul de perfor 


Reluare 
Atenţie se filme 
iu Nicolaescu, regizor 
și protagonist în Mircea cel Ma 
Alexandru Popa în rolul 


Mihail 


manţă, sau grația, în balet? Însăși ideea de 
graţie nu este altceva decit o idee a conciziu- 
nii. Referindu-se la unele povestiri ale lui 
Gorki, Cehov îi scria acestuia într-o scri- 
soare: „Sint opere minunate, opere model 
(...) Singurul lor defect este lipsa de măsură, 
de grație. Graţia se manifestă cind omul 
cheltuiește un număr cit mai mic de mișcări 
pentru o anumită acțiune. Dumneata, însă, 
cheltuieşti prea multe (...)" 


na dintre sursele importante ale conci- 
ziei in film este, fără îndoială, compoziţia 
Capacitatea de a stăpini compozitional un ro- 


Lungimea unui film 
nu e o problemă 
de cantitate. 
Un film. 

e prea lung“ 
cînd nu-l urmăre 

„cu sufletul la gu 


man, o schiţă, un tablou, o bucată muzicală, 
în speţă un film, probează cel mai deplin gra- 
dul de maturitate artistică a unui autor. Dacă 
am împărţi un film, din punct de vedere com- 
poziţional, în părţile sale cele mai generale, 
am putea distinge în cadrul sâu cel puțin trei 
părţi: introducerea, tratarea și încheierea, cu 
alte cuvinte o structură de tip ABC, care este 
bineînţeles, structura cea mai simplă. intro- 
ducerea, A, care mai poartă denumirea de 
expoziția filmului, prilejuiește punerea pro- 
biemei, enunțarea ei, sau — cum ar spune 
Tudor Vianu — ea efectuează procesul de 
izolare a unui fapt de viață din contextul ge- 
neral al realității, propunindu-se dezbateri! și 
tratării lui. 

Acest moment, ce ocupă, de obicei, pină la 
o treime din lungimea filmului, Ñ ferește de 
prolixitate, de o încărcătură inutilă de fapte 
asigurind premisele conciziunii. Schema ABC 
este forma cea mai generală şi mai simplă a 
unei compoziții căci filmul poate incepe nu 
neapărat cu A-ul, ci bunăoară cu B-ul, în 
care caz avem o compoziţie de tip B-ABC, cu 
C-ul, respectiv cu deznodămintul, în care caz 
compoziţia va fi de tipul C-ABC, sau să fie 
structurat pe alte baze (capriciile memoriei, 
asociaţiilor de idei, etc) în care structura să 
pa fie inexistentă, fie arbitrară (vezi filmele 
ui Alain Resnais) — totul depinzind de ga- 
ranţiile de expresivitate și conciziune pe care 
le poate asigura o structură sau alta Filmul 
de scurt metraj care este o. bună școală a 
conciziunii, ridică foarte des probleme care 
privesc exprimarea lapidară, nevoia de a in- 
globa in spaţii restrinse, cî mai multe infor- 
maţii. 

Voi recurge la citeva exemple în care nu 


am în vedere, neapărat, niște judecăți de va- 
ioare, ci dorința de a muta consideraţiile teo- 


retice, abstracte, pe un tărim al practicii. Ast- 
fel, în filmul Cuţitul se poate remarca o com- 
poziție de tip B-ABC. Narațiunea aici nu ur- 
mează cronologia faptelor. Ea debutează cu 
momentul în care un tinăr este adus injun- 
ghiat la spitalul de urgenţă unde e gata să 
moară, în urma unei lovituri de cuțit. Deciara- 
rea morţii clinice determină o operație dispe- 
rată pentru reanimarea lui, care este filmată 
pe viu. Urmează i operaţia definitivă, sal- 
vatoare. Filmul revine abia apoi la imprejură- 
rile în care a fost înjunghiat (A-ul). Apoi se 
reintoarce la B, contruntindu-l pe agresor, 
scos, în acest scop, din inchisoare, cu imagi- 
nile operaţiei teribile pe care a suportat-o 
victima și se încheie cu C-ul — un fel de 
concluzie care condamnă, desigur, nu expli- 
cit, ci implicit, violența, gestul nesăbuit al 
agresorului. În filmul Bucureștiul văzut de la 
un metru înălțime, exceptind pretextul, dez- 
voltat în avantgeneric, care este rezultatul 
unei naraţiuni directe, (poștașul aduce unui 
copi! o scrisoare) tot restul filmului este con- 
struit pe o naraţiune indirectă (citirea. scriso- 
rii de câtre destinatar). Înafară de faptul ca 
acest tip de naraţiune permite o selecție mai 
liberă a faptelor, după necesităţile expresivi- 
tăţii şi înlăturarea altora, nesemnificative, el 
prilejuiește, concomitent, o bună ocazie de 
subiectivare a realității, o transtigurare pro- 
prie stilului de gindire al unui copil. Stilul se 
dovedește astfel, şi el o sursă de conciziune. 
Amestecul de lucruri disparate neasimilabile, 
confuzia și anarhia, străine stilului sint 
străine și expresivității şi conciziunii. 


O importantă sursă a conciziunii in fiim o 
constituie- încadrarea (compoziţia cadrului), 
mişcarea aparatului și focalizarea atunci cînd 
sint folosite judicios. Cadrul cinematogratic 
este singurul timp cinematografic a cărui du- 
rată coincide cu timpul obiectiv. Şi totuși, 
chiar în limitele lui, comunicarea poate fi mai 
eficientă, sau mai puţin eficientă, faptul de- 
pinzind mult de compoziţia cadrului, de ele- 
mentele ce intră în cadru, de mișcarea apara- 
tului şi de focalizare. Prin simultaneitatea in- 
formaţiei, ori relația ce se poate stabili în 
chip rapid între elementele din cadru, între 
ansamblu și detaliu, toate aceste mijloace pot 
mări viteza şi eficiența comunicării dacă sint 
judicios folosite. Dimpotrivă, un panoramic 
sau o transformare, nejustificată de stringen- 
tele comunicării, pot determina o alungire 
inutilă, marcată de momente moarte ce duc 
la „scăderea expresivităţii filmului. 

În filmul Nunta de aur care nu avea decit 
300 m lungime, se punea problema să portre- 
tizez 12 eroi, 12 fraţi tractoriști, cu familiile 
lor. Am căutat, ca atare, să găsesc citeva 
scene-cheie care să-i reunească, spre a-i 
portretiza, într-un spaţiu cinematografic cit 
mai restrins. Am găsit două scene care m-au 
slujit pe deplin. Profitind de faptul că toți fra- 
ţii tractoriști erau popicari pasionaţi în timpul 
liber, am organizat o întrecere de popice în 
care jucau două echipe: de-o parte „Fraţii 
Rusu“, de alta „Restul lumii“. Am filmat pe 
fiecare dintre frați aruncind cite o bilă. Cui 
nu-i este familiar jocul de popice trebuie să-i 
facem cunoscut că în aruncarea unei bile 
există un moment ce poate defini personajul 
intrat în joc: şi anume, cele ceva secunde 
scurse între aruncarea bilei, pină cind 
aceasta parcurgind pista, lovește icele. 
De ce? Fiindcă în acest scurt interval fiecare 


https://biblioteca-digitala.ro 


ms şi Paul 


jucător încearcă să forțeze destinul după ce 
zarurile au fost aruncate, în dorința de a co- 
recta mersul bilei, de a-i îmbunătăţi efectul 
Şi ei fac acest lucru recurgind ia gesturi, pe 
cit de neaşteptate, pe atit de inoperante și 
hazlii: strimbături, încercări de dirijare „cu 
limba”, gesturi vane din miini, tensiuni „din 
șold”, mișcări de picior, ca la menuet etc 
Protitind de aceste momente am făcut stop 
cadre pe fiecare portret, fixîndu-l în cele mai 
neaşteptate și comice poziţii, în vreme ce în 
sunet se aude numele eroului: Rusu lon 
Rusu lie, Rusu Cornel... De 12 ori. Astfel 
această înşiruire de nume, care ar fi putut să 
fie greu de suportat, devine captivantă și de- 
finitorie pentru fiecare. .Al doilea moment de 
o valoare asemănătoare se află la stirșitul fil- 
mului, cu prilejul nunții de aur a părinţilor. O 
fotografie de grup urmărește în panoramic 
intreaga familie cu soții, copii şi nepoți. $ 
panoramicul pare să nu se mai sfirșească, fa- 
milia numărind aproape 100 de sufiete. 

Dar ceea ce accelerează în chipul cei mai 
spectaculos comunicarea, contribuind la efi 
ciența ei extraordinară şi la conciziune în film 
este montajul și limbajul figurativ. Despre ele 
„ însă, cu alt prilej. 

Ca o notă veselă cu care aș încheia aceste 
rînduri despre conciziune aș aminti faptul ca 
un gazetar chinez, văzind acest film a avu! 
curiozitatea să se deplaseze din China în Ar- 
deal, la Agnita, ca să verifice dacă poate så 
existe aievea, undeva, în lume, o familie cu 
12 frați, toți tractoriști. „Cîţi fraţi sinteti?” a 
întrebat el. „12, i-a răspuns lon, cel mai mare 
dintre frați. „Şi toți sinteti tractoriști?' Nu 
numai 11 sintem tractoriști. A douăsprezecea 
este o soră care nu mai este pe tractor, lu- 
crează acum în atelier“, i-a răspuns lon, oa- 
recum, „vinovat“, spre hazul gazetarului chi- 
nez, care avea să scrie un reportaj de mare 
răsunet în Jemin-Jibao. 

Ca o concluzie generală aș aminti faptul cå 
dacă conciziunea este o importantă compo 
nentă a valorii în film, ea este, la rindu-i de- 
pendentă de expresivitatea artistică şi câ in 
artă nici nu poate exista o altă măsură a con 
ciziunii, sau a lipsei de conciziune, decit ex 
presivitatea artistică și lipsa de expresivitate 
Ultima ducind, întotdeauna, la senzația de 


lungime. 
Titus MESAROȘ 


„Cei mai buni“ 


A benzile inregistrate in timpu 
discuțiilor cu absolvenții claselor a XII-a æ 
unui liceu bucureștean şi incercam să-i co 
nosc. Urma să realizez 18 ani. Stop cadru, = 
film ce-şi propunea o portretizare a gener=- 
tigi şi a virstei şi, firesc, încercam să-i ințeteg 
Căutam, nu-i așa, esenţialui, detinitoriul, ce 
-ul care să-i caracterizeze in profunzime = 
iată, ceea ce așteptam să mi se limpezeasca 
se incilcea din ce în ce. Lucrurile 一 credeam 
eu — bine lămurite deveneau confuze, com- 
cluziile îmi păreau neclare și singura certe 
dine era că n-aş fi fost în stare, atunci. sē 
afirm nimic coerent despre tinerii ale câ 
voci le ascultam și care 一 acesta-i paradox 
一 îmi vorbeau exact cum imi dorisem: des- 
pre lucruri esențiale, definitorii, caracte=- 
zante, protunde... 

O afirmație era imediat urmată de o negare 
a aceleiaşi idei. Așa erau toate benzile. F=- 
care avea aerul că e contrazisă de = 
alta și, analizindu-le în parte, fiecare părea » 
telul ei era, justă. Dar concluzia? Adevăr” 
Certitudinea? 

Vocile polemizau între ele, dar dincolo se 
aceasta exista o altă polemică, una nedecis 
rată, dar sesizabilă, în fiecare nuanţă a fec 
rei replici. Cu cine polemizau? Cu noi, resis 
lumii. Mai exact cu prejudecățile noastre De 
dacă polemica izvora din prejudecata lor cum 


Lavric) | 


人 în zori un film pentru copii? Un 
film despre un copil care din multă dragoste 
pentru ai lui, de patrie, de locurile natale, de- 
vine în timp de război, erou. Şi e o mare 
șansă ca o peliculă realizată pentru televi- 
ziune să poată avea şi intilniri cu publicul de 
cinema, așa inch autorul să poată verifica di- 
rect efectul emoţional produs. Am avut 
această bucurie în vară, la Costineşti, unde 
Cintec în zori a fost prezentat în fața a nume- 
roși tineri şi, mai.recent, la Gala tiimului pen- 
tru copii de la Piatra Neami unde a obținut 
marele premiu pentru film de iung metraj ju- 
cat. Urmăream sala plină de copii, reacţia lor 
sensibilă, caldă, inteligentă, la cutare ori cu- 
tare secvenţă și o serie de temeri ale mele ori 
ale altora legate de lungimea filmului (du- 
rează două ore şi jumătate) de faptul că nu 
toate secvențele au acţiune așa cum le place 
copiilor — se spulberau. Micii spectatori erau 
tot timpul foarte aproape de personajul care 
traversează iadul războiului în căutarea tatà- 
lui. Cînd în final micul partizan e împuşcat de 
urmăritorul fascist în podul casei cu porum- 
bei, în timp ce cintă la faragot melodia ce-i 
amintește tatălui prizonier, de casă, auzeam 
în sală la început un murmur de uimire şi“în- 
dignare — să împuști un copil, și încă pe la 
spate!? —, apoi s-a petrecut ceva cu totul 
neașteptat. Șocul emoțional şi-a schimbat 
sensul și au inceput... aplauze. Se produsese 
probabil un fel de transfer psihologic dinspre 
etic spre estetic, imaginea (foarte frumoasă 
semnată de Constantin Chelba) a transtigurat 
momentul tragic într-o metaforă poetică a 
morţii eroice. Metaforă la care concurau lu- 
mina argintie a zorilor, porumbeii ce-și luau 
zborul speriaţi, nostalgia cintecului de dor, 
steaua ce cade, mireasa, caii... Si abia cind 
calul alb se apropie de ucigașul fascist, se ri- 
dică în picioare şi-l zdrobeşte, răzbunind 
omorirea copilului, s-a produs catharsisul. 
Copiii s-au sculat și au aplaudat scena sanc- 
ționării (de astădată firesc) dar au acoperit 
(din păcate) vocea-amintire ce umple cimpia 
cu acel — tăicuțuleee! 一 sfişietor. Sigur, Cin- 


tecul... nu le era adresat anume celor mici, , 


dar el era construit incă de ia scenariul lui 
Dumitru Carabâţ, din unghiul copilului, care 
trăiește cu o intensitate deosebită fiecare 
dramă întilnită. Un drum inițiatic complet, cu- 
prinzind o experienţă de o viaţă într-un 
timp-limită. 


Reahsmul 一 ades brutal, cerut de situaţiile 
dramatice — e echilibrat de citeva elemente 
poetice, de basm: calul alb și relația lui cu 
Matei, imaginea uşor idealizată a fetei din 
sat. moartea Mariei într-o rotire ca un dans în 
cimpul cu flori, scenă care, în imaginaţia co- 
pilului. se transformă într-un tablou de nuntă 
bombardarea trenului, cind puştiul simte mo- 
mentul cumplit mai intii prin neliniștea. 
spaima cailor, apoi, cind ei sint cuprinşi de 
acarn — citat din Visul cailor sălbatici de 
Rossif — copilul aleargă printre explozii să le 


noi, obligatoriu. trebuie sa avem prejude- 
câ despre ei? Oricum cert este că polemi: 
în egală masură, atit cu imaginea despre 
cea „induioşător de alb — imaculată” cit și 

sa negu de fum — esenţă pură“ 一 
propraie lor formulări. 
generali ne caracterizează zburdălnicia, 
aşa la cei mai înalt nivel! 

Sintem superficiali la prima vedere. Poate 
Parem superficiali, că se pare că vrem mai 
multă distracție decit învățătură, dar numai în 
aparență” 

Superficiali, deci? Poate mai degrabă o ie- 
şită din comun aplecare spre ludic. Dar dacă 
aceasta vine dintr-un prea-plin de energie şi 


ae 


ope 


vitalitate debordantă? Dintr-o mare bucurie , 


de a trâi? Bucurie explozivă ce se cere con- 
sumată exploziv... 

„Sintem foarte liberi!" 

Şochează? Probabil. Poate prin francheţea 
cu care vorbesc despre ei și despre ceilalți. 
Poate prin independenţa reală Si prin cea afi- 
şată. Poate prin libertatea aceea interioară pe 
care în secret le-o invidiez. Libertate. Dar e o 
libertate asumată, asumată conștient — 
aceasta-i frumusețea! — cu responsabilitate, 
nu gratuit, cu toate răspunderile sporite pe 
care le presupune orice formă de libertate. 

„Sintem capabili chiar a da mai mult decit 
se așteaptă de la noi!“ 

Asta este lucrul care ne piace cel mai mult. 
Să dăm exact cind nu se așteaptă nimeni!" 

Cind nu se așteaptă nimeni! De ce doar 
atunci? A, desigur, tentaţia frondei, a non- 
conformismului. Dar dacă este dorința — a, 
cit de nobilă! — de a putea ceea ce nimeni 
nu poate? 

„Da! Vrem să ne remarcăm cu orice preț! 


. 


Cum se fac filmele 
pentru copii? 
Ca pentru adulți. 
Doar 


că mult mai bine 


ca un adevărat... ostaş. 
. 


| complicată, secvența inter 


dea cailor drumu! — scena deosebit de grea 
de filmat pentru toată lumea, nu numai pen- 
tru interpretul de 11 ani care s-a comportat 


Şi pentru că am numit o secvenţa grea, în 
care interpretul Mihai Brătilă s-a comportat 
admirabil, aş aminti şi o alta — deosebit de 
atoriului gesta- 
povist. Secvenţă dură și la filmare 一 numai 
de astă dată Mihăiţă nu ştia cum va evolua 
scena interogatoriului cu translatori: întrebă- 
rile lor în citeva limbi străine, săgetau aerui 
în chip năucitor pentru copil, apoi ciinii care 
s-au năpustit, unul din ei a rupt lesa sărindu-i 
în piept, Mihăiţă s-a luptat, cu adevărat cu ci- 
inele pină acesta a fost imobilizat. Si totul fil- 
mat de Constantin Chelba din unghiul su- 
biectiv, al copilului, prim-planuri alternind cu 
detalii. Sigur că am folosit pentru realizare 
momentele critice un manechin, dar oricum 
totul a durat vreo citeva ore, timp în care mi- 
cul interpret s-a încărcat de teama, deruta si- 
tuaţiei şi astfel prim planurile i-au ieșit impre- 
sionante. Mihai Brătilă e un interpret căruia 
nu-i poţi obține trăirea în fața aparatului decît 
cunoscîndu-l bine, intuind cum va reacţiona 


Elemente de basm într-un film al realismului dur 


in zori 
imaginea 


— scenariul: Dumitru Carabăţ; regia Dinu Tănase: 
Constantin ( helba 


Cu; Mihai Brătilă. 


Rodica Horobeţ, Dan Bădărău) 


Fiecare trebuie să fie altfel decit celălalt, indi- 
ferent de domeniu!'.. 

„Şi să facă mai mult dec celălalt într-un 
domeniu!“ 

Deci, exact cum bânuiam. Și totuşi a con 
funda sau a pune pe același plan „a te re 
marca“ și „a face mai mult decit celălait 
într-un domeniu nu-i semn al unei ieşiri din 
comun? Oricum, ce e cert este că acești ti 
neri mi s-au părut că au o scară bine preci- 
zată a valorilor iar ceea ce îndeobște, numim 
idealuri, principii, crezuri au conținut şi con- 
sistentă. 

„Pentry noi nu există limite ale posibilului 
Nu trebuie să existe limite ale posibilului!” 

E bine, desigur, dar dacă „nu există limite 
ale ibilului” pentru că 一 această genera- 
ție în special — prea n-a cunoscut durerile 
cunoscute de părinţii lor, prea — zic unii — 


avut totul“?... 


a da sfaturi! 5 
„Şi tinerii preferă să dea singuri cu capul 


nu-i vrea decit binele“. 

„Uneori parcă ne-ar fi ruşine să recunoaş- 
tem că sintem buni...” 

„Da. Sintem altfel“. 


ribili? Poli opuși! Într-o simbioză specială 
Cum sinteți, de fapt? 

„Sintem un altceva... Sintem un altceva. 
de bine“ 


Sabina POP 


nu s-a izbit de viaţă, prea — se zice — „a 


„Generaţia virstnică are şi marea dorinţă de 


de pragul de sus chiar dacă generaţia veche 


Altfel? Altfel, cum? Mai frenetici? Mai plini 
de viaţă. Mai bogaţi interior? Minunaţi sau te- 


într-o anumită situaţie. Am stat foarte mult 
împreună înainte de filmare, ne-am impriete- 
nit, e un copil sensibil și inteligent, cu o mare 
tenacitate, voință (a învățat în citeva zile să 
călărească) are multă forță de concentrare. 
Cu o condiţie: să-l faci să înțeleagă ce do- 
rești de la el, să-i explici şi ceea ce-i explici 
să fie logic, raţional, argumentat. El vrea să-i 
dai toate motivațiile gesturilor, acţiunilor pe 
care le ceri și dacă nu le înțelege, ori nu le 
simte, ca atare, se oprește la jumătatea ca- 
drului și parcă te întreabă din ochii lui inteli- 
genţi: de ce aşa? Am lucrat cu ei cum lucrez 
cu „un actor cerebral“, nu l-am luat ca pe co- 
pii în parc, cu bomboane. Am discutat inde- 
lung înainte de filmare despre atmosfera po- 
vestirii, despre relaţiile dintre personaje. Ne 
creasem chiar în timpul filmării un fei de co- 
duri ale noastre, care îi aminteau situații si- 
milare, ca reper pentru altele noi. Mihai s-a 
maturizat mult în cei doi ani cît am lucrat im- 
preună. El nu e genul de interpret docil, are 
replică, personalitate, demnitate. Trebuie să 
știi să-l respecţi dacă vrei să obţii maximum 
de la el. Ca de altminteri ca pe oricare inter- 
pret. Profesionist, ori neprofesionist, adult 
sau copil. Am şi eu copii şi învăţ cum să mă 
apropii de ei. De curind, fiul meu a primit o 
carte frumoasă de la Petre Ghelmez, „Băiatul 
şi pădurea". Am citit-o, mi-a plăcut, şi mai 
ales acum, după Gala de la Piatra Neamţ îmi 
doresc mult s-o pot transforma într-un 
film-parabolă, un fel de basm modern despre 
stapele existenței. Un copil intră în pădure și 
iese de acolo matur, străbătind, ca și eroul 
din Cintec în zori, o întreagă experiență. Po- 
vestea conţine multe resurse lirice, etice, ofe- 
rind o miză importantă pentru un basm-fa- 
bulă. Aș ține foarte mult să pot valorifica și 
eu într-un film combinat cu măști şi desene 
animate, importantele ciștiguri artistice şi 
tehnice de acest gen realizate de Gopo, de 
Elisabeta Bostan. Filme atit de indrăgite de 
micii spectatori. Și nu numai de ei. Pentru că - 
Gala filmului pentru copii mi-a reconfirmat 
prin citeva din cele mai bune realizări ale ge- 
nului, faptul că o reușită cinematografică e 
recunoscută de toate virstele. Aș menţiona — 
printre altele — desenul animat Pădurea cin- 
tă de Radu igazsag și Zeno Bogdânescu, cu 
o grafică şi o culoare modernă, cu filmări ce 
incearca să dea senzaţia tridimensionalului, a 
pădurii care freamătă de sunete, cu tipaje 
amuzante ce devin simpatice copiilor, lucru 
extrem de important pentru că numai astfel 
ideea devine atrăgătoare și instructivă. Şi un 
alt desen animat inspirat, Pupăza din tei de 
Lucian Profirescu mi s-a părut decupat cu 
multă ştiinţă regizorală, cu suspans drama- 
turgic ada pînă și în culoare (dispare Pu- 
păza, dispare Gdoaen) — elementul fantas- 
tic, Pupăza — luînd în imaginația copilului tot 
felul de forme şi culori, bine susținute de mu- 
zica și sunetele extrem de sugestive. 


Sigur că realizarea oricărui gen cinemato-. 
grafic 市 cere protesionalitate, efort, fantezie. 
Doar că atunci cind te adresezi celor mici, 
cerințele cresc parcă. Cum bine spunea un 
regizor cu multă experiență a genului, în ca- 
drul colocviului de la Piatra Neamţ. „Filmele 
pentru copii se fac la fel ca pentru cei maturi, 
doar că mult mai bine”. 


cronica documentarului 


Pe Copou, la Sadoveni 


l. așteptarea unei viitoare „intimplări cine- 
matografice“ sadoveniene care să conver- 
tească „utopia Cărţii“ (cum sună, generic, 
unul dintre slogiile exegezei literare) și în 
utopie a Ecranului, autorii scurtmetrajului Pe 
Copou, la Sadoveni, Constantin Mitru (prin- 
tre altele, autorul ediției în 12 volume a Edi- 
turii Minerva) şi regizorul Gheorghe Horvat 

(apreciat și pentru alte două „miniaturi“ Sa- 
doveanu în aceeași colaborare: Cintecul 
amintirii și Întiinire cu Lizuca) au purces la 
refacerea itinerarului ieșean al marelui scrii- 
tor. Comentariul (rostit într-o caldă tonalitate 
de Victor Rebengiuc) ghidează evocarea, cir- 
cumscriind universul de spiritualitate din varii 
unghiuri, dublind (uneori, din păcate, și tau- 
tologic) imaginea ce-și propune, pe lingă re- 
vitalizarea documentelor fotografice, înregis- 
trarea pe peliculă a unor locuri și lăcașuri, 
păstrind ou pietate amintirea maestrului. 
Cum ar fi casa memorială, biroul unde, pe o 
filă de jurnal, mina-i a mai apucat să noteze 
doar data trecerii în neființă, de fapt în eter- 
nitate: Joi, 19 octombrie, 1961... Un fragment 


https://biblioteca-digitala.ro 


din fonoteca de aur, lectura „Baltagului" și 
ideea inspirată de a asocia descrierea ochilor 
Vitoriei Lipan cu însăși privirea autorului su- 
gerează — pentru încă o dată — că monu- 
mentalitatea maiestoasă a operei a fost şi a 
omului. În cîteva momente (și mai ales dato- 
rită capacităţii de relevanţă plastică a opera- 
torului Otto Urbanski) se întrevede dimensiu- 
nea mitică a acestui romantic arhaic, se ghi- 
cește aura de legendă pe care, în primul rind, 
propriile scrieri i-au conferit-0. Lunga masă a 
unor  întilniri ce ţin de istoria literaturii ro- 
mâne, dalele aurii ale parchetului ce-i mai 
păstrează încă zgomotul pașilor, un candela- 
bru sau o cortină, corola unui tei sau silueta 
unei sălcii sint acestea cîteva dintre secven- 
tele memorabile. Pentru final a fost păstrat 
verbul călinescian: „Omul de toate zilele s-a 
mistuit lăsind în locu-i simulacrele sale de 
piatră şi de bronz. Ce-a fost al fiecăruia din 
noi a devenit al tuturor, el e acum numai al 
poporului dintru care a ieșit”. 


irine COROIU 


filmul românesc în dezbatere 


Inainte 


ați 
atone 


#rozavi 


{aici 


z 


Un an cu multe filme bune, unele foarte bune. 


de „băieții 
parteneri 


alături 


de 


“Victor. 


Rebengiuc, 
esimțindu-l 
pe 


prozavi 


ai Nuudei 


Marian 


Rilea) 


, personajele, 
, cei care le-au dat viață 一 
în rîndurile următoare. 


cu gindul la premiu. De acesa fiecare 

noi, sintem dornici să găsim roluri me- 
eu mai bune. Asta ne stimulează. Niciodată 
să un actor nu porneşte să facă un rol cu 
gindul la premii. lar cind la iei, nu-i frumos 
să te lauzi cu premiile primite. Deci nu o voi 
tace nici eu. Dar pot să vă spun că sint feri- 
cit. Peste fericire nu mai e nimic. 


Victor REBENGIUC 


Un hohot 
de bucurie 


c 


tiu cum să incep, dar mai aies de ce 
i e rolurile mele din sta- 


i 


puțin, 


jug 
: 


mR 
i tul ip: 


73 


două roluri care m-au fà- 

dintr-un nou film al lui 

şi Axinia din Liliacul înfio- 

a doua oară de Cristina Nichituș Mihăi- 
. ŞI pentru că tot e stirşit de an, măcar 


https://biblioteca-digitala.ro 


Reușită pentru grup și pentru fiecare (Rodica Mandache, 


Catrinel Dumitrescu 


— scenariul 
Virgil 


regia 


acum in „noaptea adevărurilor” să mă privesc 
într-o oglindă şi sá incerc să-mi descifrez 
portretul fără retușuri. Fără menajamente. 
A 5 


i place să fiu în centrul atenției. Îmi 
place să fiu o actriță iubită și cu succes de 
public. Uneori e periculos asta, pentru că in- 
cepi să faci concesii şi atunci pierzi și tu şi 
publicul care .te iubește. Nu sint o actriță 

disciplinată. Dar sint o actriță bună și 

place să muncesc. Mă înd de 
fiecare rol al meu şi învestesc în ei tot ce am 
mai bun. Am multă energie și asta mă face să 
găsesc o plăcere teribilă in a-i domina pe cei 
din jur. Asta nu e bine, şi fiindcă sint şi o ac- 
trifa inteligentă (sic!) ştiu că nu eu trebuie să 
comand ca rolul să-mi iasă bine. Uneori sint 
ca o furtună năvalnică, dar în adincul sufletu- 
lui meu sint biindă și timidă. Trebuie să fiu 
strunită bine ca să fac un rol bun, și altcineva 
trebuie să se ocupe de măsură. Pentru că un 


poate ști totul. Num; 

jează de-afară, poate şti 

nu ies totdeauna bine este pentru că argu- 
mentul cel mai serios, scenariul, rămine sec- 
torul cel mai defectuos. Dacă scenariul 
minte, actorul nu poate juca minciuna. Dacă 
el nu în povestea respectivă, nu crede 
nimeni. afară de actori, regizori şi scena- 
rişti, filmele mai sint tăcute de un întreg tur- 
nicar de oameni. cît o să existe rutină, 
neincredere, lipsă respect și interes pen- 
tru opera unui artist, or să existe și nereușite. 
Norocul meu cei mai mare este structura 
mea, firea mea fericită, aș putea spune. Mă 
scol în fiecare dimineață cu convingerea că o 
să mi se intimple o minune, că mă așteaptă 
un rol frumos sau 0 notă de zece a fetiţei 
mele. Sint conștientă că a fi sănătos și a avea 
poftă de muncă e un noroc. Nu-mi număr 
noutăţile care apar pe figura mea de o vreme 
încoace, nu mă întristez inutil, cred că iubesc 
oamenii şi-mi repet mereu: totul e posibil 
dacă vrei. Viața e un dar neprețui! și numai 
de noi ține să fie cît mai frumoasă. 


Rodica MANDACHE 


Un „Sfinx“ 
ediţie '88 


Diaconu în 


Mircea ? 
Munteanu, 


Francisc 
Calotescu) 


faţă nivelului la care a ajuns filmul. Actorul 
contemporan este, după formaţie, mai tinâr 
decit istoria modernă, el este, cum s-ar zice, 
de ieri, de alaltăieri — oricum ratie ti- 
nără” ştiind că, tinereţea e (şi) o stare de spi- 
rit. 


Ştim că „Flautul fermecat" se cintă la fel ca 
în urmă cu trei sute de ani, „Hamlet“ se a 
și el cu textul de la premieră, dar mo- 
dern trebuie să țină seama de epoca lui, de 
tot ce s-a descoperit și acumulat pină astăzi 
„Hamiet” sint eu, așa cum este și Shakes- 
peare, şi tot așa trebuie abordat orice tel de 
rol pe care-l întruchipezi, indiferent de timpul 
din care provine. Personajul propus de sce- 
nariu trăiește aievea în film, dacă actorul își 
dă sufietul lui, aşa cum neindoios îi dă trupul 
şi chipul. „Sfinxul“ se cheamă personajul pe 


ginea „Stinxului” am avut-o de la prima lec- 
tură a scenariului. Tot ap neg întimplă și cind 
citesc o piesă de teatru. Îmi imaginez perso- 


de repetiție, în film el trebuie să se nască de 
la început, tu, ca interpret trebuie să fii din 
prima zi de filmare gata cu rolul. Tu trebuie 
să fii trecut linia de sosire de cind ai luat 
startul de plecare. 

Să nu mai vorbim de concizia expresiei! 
Sau, dacă vreți, să vorbim... 


Magda CATONE 


Mici legende 
personale 


RR cuib 
sprijinit de o 


> 


i 
k 


iarna un film se 
după scenariul 
Mironescu, cu 


„i 


Chiar și 
Mihail. Regia Dan 


trasă pe ochi și în sandale, Victor 


sutentici se îndepărtează 

vestindu-şi în dialect pr rac zilei lor de 
muncă secerau liniștiți, cind, vreo două- 
zeci de orăşeni gălăgioşi au descins dintr-un 
nor de praf cu tot felul de aparate şi câ a ți- 
nut ziua... Ţăranii aceia uimiţi, îndepărtin- 
du-se de locul invaziei, prin gitiiala fierbinte“a 
soarelui... undeva lingă Arad, Pădureanca. 


fiva băieţi zdraveni „A la vinătorii de 


IO | 


cai i să înceapă șarja 
de cavalerie! Undeva, lingă Hirşova. (Filmul 
portret dedicat lui Mircea cei Mare). 


F tip „Ford 1919"，decapotabil，supra 
numit „Ford cu mustăţi”, posesor al unor co 
menzi năucitoare pentru orice șofer normai 
a aparținut de muit de tot poliției apoi a de 
venit cotef pentru găini într-un sat din margi 
nimea Sibiului; inginerul Sirbu, un adevărat 
om de cinema şi care nu face caz de asta l-a 


Motorul duduie, agonizează, sfiriie, im- 
proașcă, acoperind comenzile răgușite ale lui 
Şerban Marinescu. S-a filmat toată noaptea Si 
s-a trecut direct la filmarea de zori-ceață. E 


tus al măștii, o gesticulațe excentrica sau un 
climax intonational original. Cu același har al 
caracterizârii sobre și exacte siluetează un 
om slab în „Acești ingeri trişti“ de D.R. Po- 
pescu, un om tare în „Sfinta loana“ de Shaw, 
un tiran în „Don Carlos“ de Schiller, un tartor 
spiritual al infernului în „Greutatea. omului“ 
de Tudor Popescu, un personaj dur și versatil 
în „Jocul ielelor“ de Camil Petrescu. E unul 
din acei interpreţi care valorifică dexter deta- 
liul. Nu doar detaliul de poză sau costum, ori 
de mişcare, ci amănuntul sutietesc și de con- 
ştiinţă al personajului, ce-i dă acestuia sigi- 
liut. reprezentații mediocre, actorul se de- 
cupează ca un punct luminos într-o dioramă 
întunecată. În eroi mediocri pune ceva indefi- 
nibil care, fără a-i înnobila, le conservă mă- 
car o notă distinctivă. 

Condiţiile unui teatru care trebuie să 
schimbe mai des afişul. să întreprindă lungi 
turnee în sate și orașe, să-și stabilească un 
repertoriu de optică nu odată concesivă în 
raport cu gustul, decid ca interpretul să 
treacă fără mei de tranziţii și răgaz de la 
Sir Toby din „A 12-a noapte“ ia Zmeul zmei- 


lucrează ja 
lui Eugen 


temperaturi înalte 
Barbu și Nicolae Paul 
Maria Rotaru) 


Marga Barbu și 


lalentul nu 
D.R. Popescu, 
cu Tora 


scenariul 
Vasilescu 


prima ninsoare, un noroc de efect splendid! 
Ştefan lordache impuşcă pahare de şampa- 
nie din balconul hotelului, Viad Păunescu își 
dă drumul pe cablul travelingului suspendat, 
cu aparatul în mină și zboară pe deasupra 
noastră, filmind. Fordul meu zboară din loc, 
părăsind excitat acest cadru lung și ameţitor 
de frumos. Acei băieți minunați şi mașinile 


tor din „Sânziana şi Pepelea” și, numaideci, 
la Ottavio din „Mizerie şi noblețe”. El trebuie 
să ne convingă de înfiăcărarea Spătarului 
ir din A voi: pr Aduc cu 
interioritate sensibilă 一 dar şi de mascalţo- 
neria lui din „Vinovaţi fără vină“, şi re- 
ușește cu mijloace fine, din aria ludicului. 
Acest actor cu un chip bine trasat, © pos- 
túră scenică remarcabilà, un glas plin, puter- 
nic, o dicţie excelent exersată, s-a intilnit ara- 
reori cu filmul, într-o viață de om. l-au acor- 


Convolui) Mircea 

tiana Nicolae (RM care 
rolurile sint mult sub potențele artistului, 
intaia (pă -poolne cata. Au apar pe site ori 


liră 
putere de creaţie și la deplina-i maturitate ar- 
tistică, Mircea Valentin de ia Teatrul „Maria 
Filotti” din Brăila ar fi îndreptăţit să cunoască 
şi o mare întnire cu cea de-a șaptea artă, 
chiar şi în a opta zi după scripturi. 


Valentin SILVESTRU 


ateaplă ca 
regia 


https://biblio 


lor zburătoare! Sinaia 1988: Cei care plătesc 
cu viața, după Camii Petrescu, 


A i zi. Drum pină la București prin 
păduri de sticlă şi valuri de pudră spulberată 
de Acasă, scările urcate în fugă, ca- 
fea, pachetul de ţigări, un măr roşu şi apoi 
ARO-ul militar care ne zdruncină nebunește 
pină la Mogoșoaia. Răzvan lonescu a adus 
ceai de busuioc. Fierbinte. 

Ne strecurăm în beznă printre crupe în- 
cinse de cai. Sunt dezorientaţi, nervoși, fru- 
moși. Armuri, făciii, miini ingheţate nu dibuie 
cureluşele spadelor, i aramă „eilg 
Prim-plan cu mina impietrită pe fi 

— Prea bine, Măria-Ta! 

— Nota bene, mă! Deschizi doar buzele, 
nu rosteşti! les aburi Si mă nenorocești! E ca- 
dru de vară! 

Ninsoarea se biție, răutăcioasă. Îmi misc 
buzele ca un peşte muribund, privind strașnic 
şi „istoric“ aparat. 

Oră de noapte pe drum. Ceai de busuioc 
fierbinte, somnul hdtesc în autocar... 


A zi. Ora rin Telefonul fatal. 
i de-ai dumitale acolo, 
esti Serita Nu fiimām acum, nu mai fil- 


mám!!! 
Cafeaua. Un ciorchine de 


Sandvişurile. 
strugure. Țigările. 

În Dacia neagră tac încruntat, duşmănos, 
rigid. La Butimanu, ninsoarea s-a întețit bat- 
ritor. Nu mai vreau! Nu mai poti 
n miezul de lumină al cadrului, uit tot. 


anii. 
Dorin 
și Mihai 


ip a 
Brăulă) 


Doroftei. 


Stau fix pentru şarf și imi vine să rid pros- 
copi şui! 


E bine. La urma urmei, e foarte bine și un 
bine mai bine și mai adevărat şi mai impor- 
tant pentru mine nu există! 

Deci, sărbători frumoase tuturor! Simplu. 


Adrian PINTEA 


i 


Deco 


Pasiuni în do major (Vulcanul 
scenariul Dumitru. Carabăţ, 


regia George Cofmea cu Adrian Pintea 


şi Mihai Cafriţa) 


stins 一 


A nul 1988 mi-a oferit șansa de a continua 
seria întilnirilor cu citiva dintre cei mai intere- 


ale. Am colaborat cu Nicolae Mărgineanu la 
Flăcări pe comori, cu George Cornea la Vul- 
canul şi cu Dorin Mircea Doroftei la Ne- 


lu. Anterior lucrasem cu Lucian Bratu la 
Orele 11, cu Andrei Blaier la Bătălia din um- 
bră și tot cu el la iar mai demult, cu 
lulian Mihu la coi a Nu fiimăm să ne-a- 
muzăm. Pentru mine aceste intilniri au avut 
rolul unei iniţieri în tainele și „trucurile“ artei 
specifice care e filmul, artă negre tocmai 
prin eee neprevăzutul ei. Neprevăzul 
care e speria de multe ori, dar şi 


Sat filmul te obligă la 

un a- 
nent autocontrol. Si el atenuează pn ge 
tificial, de exteriorizare nedorită la care te 


ne o ci- 
zelare permanentă, un travaliu continuu, fără 
orgolii, așa cum ne spunea „bădia“ Ciubotă- 
raşu: „Arta se raid cu umilință, bă!" (un „bă“ 
att de cald și de innobilat de umanitatea lui, 


prin acestor împătimiţi ai 
filmului, m-am simţit ca într-o mare familie. 
inconjurat de căldură şi injologere, de incre- 
derea care te stimulează. Am întinit cu ade- 
Varat Artişti şi oameni de suflet care știu să 
realizeze nu numai filme bune, ci şi acel cli- 
mat vital pentru creaţie. 


Mihai CAFRITA 


Și peste toate 
mister... 


ui 


astea, 


Nicolae pen- 
tru prima oară și eram pe ag eu poate 
i de speriate ca sa 
e re rol pe ca 
ai nevoie și de alte 
adevărul! 


ra 
tău, tenacitatea în a-i munca, un 


filmul românesc în dezbatere 


amestec ciudat de incredere în ceea ce faci 
şi repetata neincredere in forțele tale, nevoia 
de afecțiune şi forța de a rămine singur cu 
gindurile tale. Și simţurile tale. Deci, aveam 
de întrupat o femeie ca toate femeile, și to- 
tuşi altfel, femeia pe care nu o uiţi, ba chiar 
te obsedează din ce în ce mai mult amintirea 
ei. De ce? Cum era ea? Sigur era frumoasă. 
O frumuseţe frustă, bolovănoasă ca un co- 
pac, cu gesturi simple și sumedenie de gin- 
duri în privirea puternică, curajoasă, liberă 
Şi, totuși, o femeie singură, tare singură. Si 
peste toate astea: mister. Cum mister? Deci, 
hai, apucă-te, scormonește, intră în vis, obse- 
siile ascunse scoate-le la iveală, goleşte-te in 
întregime de tine, pentru că ai de scos în 
| afară nu numai ce ştii despre tine, ci și ceea 
ce bânuiești că eşti, fantasmele, viaţa ta in- 
conștientă. E fascinant, e miraculos, ce-a ie- 
şit aţi văzut și dumneavoastră. A trecut un an 
de la terminarea filmărilor. intre timp sint 
ocupată cu o altă naștere, in teatru de data 
asta. În ajunul unui an nou care aș vrea 
să-mi aducă asemenea personaje, asemenea 
filme. Deci, asta e singura urare pe care o aṣ- 
tept de la dumneavoastră. 


Dana DOGARU 


Un martor 


Voa să scriu un articol despre persona- 
jul iacob, ultimul meu rol în film, şi sint într-o 


s-a spus „poleovnicul Repan* 
după Hanul dintre dealuri 
de Cristiana Nicolae 


BEE 
pr 


Dorel Vi 


Între două Albulescu 
o flacără f 
de lon Brad şi Nicolae Mărgineanu 


清闲 Bpi 


COmMor 


Profesorii dau și ei examene (Tami 


ra Buciuceanu Botez 


alături de Diana Lupescu, Ion Caramitru Si Cristina Deleanu 


di 


în Exremporal la 


mare dilemă. N-am nici o inspiraţie, nu știu 
de ce să mă leg... Să încep totuși cu atitudi- 
nea umanistă. Credinţa că în orice tabel valo 
ric ar fi încadrat rolul lacob, constantă ra 
mine numai străduința de a raporta lucrurile 
pe care le conţine la om și la interesele lu: 
Fiind făuritoare de oameni, arta actorului a 
fost și va râmine întotdeauna realistă. Actorul 
trebuie să aibă sensibilitatea contemporanilor 
săi. El este exponentul timpului său ori nu e 
nimic. Nu numai în lacob, dar într-un nici un 
alt rol n-am putut face abstracţie de mine în- 
sumi. Niciodată n-am putut delimita unde 
sfirșește ceea ce gindea, se plimba sau unde 
se minia lacob Onisia şi unde încep eu. Totul 
se manifesta într-o zonă transparentă, eu în- 
cercam numai să delimitez ceea ce este ex- 
presiv de ceea ce este ornamental. 

lacob, cu hainele lui ponosite, cu bocancii 
murdari de pămintul galben ca metalul pre- 
os şi infam pe care îl smulgea cu caznă din 
măruntaiele muntelui și care îi pricinuia nu- 
mai necazuri — a apărut anacronic și neave- 
nit între blocurile moderne din Alba lulia sau 
în magazinele din Hunedoara și Zlatna. Stin- 
gherit și cu fața nerasă — lumina şi aspectele 
civilizaţiei îi erau strâine omului obișnuit cu 
lumina iămpii de carbid şi văgăunile infrico- 
şătoare ale galeriilor „bâii de aur“, in contra- 
dicţie cu partea mea din el prin care a văzut 
Capela Sixtină... Pină se dumireau cine sin- 
tem, vinzătoarele mă serveau adesea ultimul, 
după membrii echipei de filmare, care ieșeau 
din magazine zimbind semnificativ sau făcind 
glume ca: ,jasali-| doamnă, că-i de la ţară”. 
Nu o dată am suportat cu ingaduinta 
supliciul, știind că a doua sau a treia zi fețele 
întunecate se vor lumina, vor începe scuzele, 
bucuria, admiraţia, discuţiile... Asta îmi dădea 
convingerea și puterea ca la Certej, Teliuc 
sau Colțul Berzei să pot reface adevăratul 
timp şi adevărata viaţă a lui lacob, cu intuiţia 
şi etalonarea artistică riguroasă, corespun- 
zind în fiecare clipă idealului lui uman, atit cît 
îl avea. Această stare de priză continuă mi-a 
adus poate cel mai important ciştig. ceea ce 
indeobște specialiștii numesc înțelegerea ro- 
tului. Dobindirea imaginii rolului este pentru 
un artist un proces calitativ diferit fata de a: 
doilea proces cel al clarificării amănunțite, 
unde intervin regizorul, operatorul și toate 
celeialte elemente dinâuntru sau dinafară. De 
la acţiuni fizice simple am pătruns, treptat, în 
universul interior al lui lacob. 

in viața mea de artist, puţine au fost mo- 
mentele ca acestea, cind aveam satisfacția și 
conștiința (fara să fiu patetic) a propriei mele 
îndatoriri și utilități. Cele cîteva luni cit au 
durat filmările mi-au întărit credința că rolul 
artistului pe acest pămint este numai de a 
simți și a vedea. Că nimic nu trebuie să se in- 
terpună între Natură (Om), vicisitudinile 
traiului cotidian și această privire sensibilă. 
Numai astfel artistul devine un martor al pri- 
virii şi această mărturie a privirii devine ade- 
vărată numai prin convingerea personală a 
celui care o depune. Acum cind mă obiecti- 
vez, cind totul a trecut şi singura mărturie a 
rămas doar filmul, simt că publicul, critica şi 
artiştii au gusturi, interese și formaţii cultu- 
rale extrem de diferenţiate. Cred că există 
artă şi Artă, dar numai cea cu „A“ este auten- 
tică. De aceasta trebuie să te apropii cu 
gravitate și solemnitate deși, adesea, nâvala 
noului ne intunecă vederea. Ne limitează pri- 
virea inainte şi înapoi. Eu, ca oricare artist, 
nu pot să nu mă gindesc, cu toată seriozita- 
tea, la statutul artistic al produsului care îmi 
umple existența... 


Dorel VIȘAN 


de George Şovu şi Nicolae Corjos) 


Prenumele 
cinematografic 


eta în uniforma rece a cifrelor 
ce-nveșmintează anii, bănuitori cind o verigă 
de Viaţă se recomandă MDCCCCLXXXVIII 
sau poate, dintr-o dorință adincă şi nemartu- 
risită de a păstra mai vie în minte consecuțţia 
evenimentelor — fie ele personale sau ale al- 
tora — oamenii mai conferă anilor cite unul 
sau mai multe prenume laice în speranţa cà. 
astfel, vor deveni mai omenești, mai apropiați 
dorurilor noastre. Tributari aceleiași credințe 
unii copii poartă mai multe prenume, fiecare 
avind o noimă care, de cele mai multe ori, le 
scapă. 

Cind scriu aceste rinduri, pină la gestul cu 
care acest an iși va fi buclat toate semnele 
numelui său, mai sint destule alte zile şi nopți 
al căror alai de frig și zloata ar putea să-mi 
aducă-n prag Necunoscutul. Dar pentru 
mine, ca actor de film, prenumele lui a fost 
hotărit în seara premierei filmului Flăcări pe 
comori. 


Prenumele anului meu cinematogratic 1988 
este losif Prenume hărăzit de Agârbiceanu, 
Brad, Mărgineanu, și de către toţi ceilalți, cei 
mulți, oameni din „echipă” sau atiţia și atiția 
„civili“ din locurile de prin care și-a adunat 
acest personaj făptura. losit Rodean m-a ne- 
liniştit de la inceput, ca de altfel încă alți ci- 
tiva, pentru că m-a obligat să descopăr în el 
paradoxul adevărurilor și mobilurilor sale in- 
time și asta nu neapărat dintr-o dorinţă per- 
manentă de a contraria opinia comună, cum 
am fost dojenit șăgalnic de unul din confrați. 
jn general, ca o constantă metodologică. in- 
cerc să-mi conturez personajul, dacă scena- 
riul îmi oferă „metrajul” necesar de manevră, 
pornind de la „sinele“ său pentru ca abia 
apoi, ferm constituit din punct de vedere ca- 
racterologic, să-i caut culorile comportamen- 
tului adecvat situaţiilor din fiecare scenă în 
parte. Dar să oprim aici acest excurs ocazio- 
nal privitor la strategia implicării și destășu- 
rării artei actoricești. În fapt, înțelegerea 
complexă a înfringerii personajului losif Ro- 
dean, în cazul de faţă, ar putea însemna un 
indiciu de izbindă al strădaniei mele actori- 
ceşti, în egală măsură. 

Așadar, anul numit 1988 Si prenumit iosif 
se aliniază cu speranţă alături de ceilalţi ani 
al căror prenume este pentru mine: Pavel 
Stoian sau Popa Stoica, sau Friedmann. sau 
Savu, sau Baciu, sau Mihai Gheriaș sau... 

Se pare că loc ar mai fi... 

de va fi Timp... 

de va fi Timp... 


Mircea ALBULESCU 


Cine-iubirile 


ce vor veni... 


i rei filme, trei personaje, trei oameni rata- 
ciţi în imperiul iubirii. 


https://biblioteca-digitala.ro . 


Anul cinematografic 


Un geolog hăituit de patima pentru minu- 
nata sa meserie, patimă care după 20 de ani. 
începe a păli de o iubire tirzie pentru o fată. 
pe care o iubește cu patimă altul, de dragos- 
tea părintească pentru copilul său, nemilos 
însemnat de soartă. 

Orice om este supus greşelii, darmite 
acesta. Și iată-l acum, în creștetul muntelui, 
munte pe care oamenii îl vor secătui de co- 
moara ce cu atita grijă a păstrat-o în multe 
milenii, îndepărtindu-și încet, de deasupra fi- 
inței zgribulite, comoda umbrelă și lăsind pi- 
căturile de ploaie să se prelingă pe costumul 
său gri impecabil, pe fața sa demult uitată de 
lacrimile bucuriei. Își va îmbrăca poate din 
nou, hanoracul, își va îmbrățişa, poate, cu 
patimă soția, va iubi, poate din nou. Începe o 


viaţă, se sfirșește un film. (Vulcanul stins, 
scenariul Dumitru Carabăţ, regia George 
Cornea). 


Şi din nou un imperiu al iubirii, de data 
aceasta la hotarul imperiului urii. Un han 
protejat de dealuri molcome, în căldura cã-- 
ruia se coace iubirea; un castel de piatră ja 
răscrucea vinturilor urii; o hangiţă frumoasă. 
cu trupul și sufletul arse de iubire; un polcov- 
nic ticălos, cu trupul și sufletul mutilate de 
ură; o dragoste protejată de zine și iele; o ura 
protejată de haite de ciini. Și totuși, ura s-a 
născut din iubire. Polcovnicul iubeşte în taină 
hangița. Dar trupu-i e sterp și sufietul mort 
Si n-a mai rămas decit potta. Pofta de mărire 
de singe, de foc. Hangiţa arde în flăcări, cer- 
bicia iubitului e zdrobită de zbiri, iarna se aş- 
terne peste ruinele hanului ars. Dar ca-ntr-o 
oglindă fermecată, ochii curaţi și cuminţi a 
unei fetițe — personaj simbolic, — zăresc pe 
hangiţă și pe-al ei iubit. Acum ştie. Şi ea va 
iubi. lubirea nu moare şi încă un film s-a stir- 
şit. dintre dealuri, scenariul. și regia 
Cristiana Nicolae). 

Vine o virstă cînd... 

Vine o virstă cînd sculptorul Şerban, poate 
satul de poncife, se întoarce în orașul natal 
impreună cu Pan, cu Icar și cu Faust S 
poate că acolo îl așteaptă iubirea, dar filmu! 
acesta încă nu s-a sfirşit. (Rochia albă de 
orei scenariul D.R. Popescu, regia Dan 

ita). E 

Şi acum, cind iarna e-n toi și anul se ter 
mină, îmi string la piept mantia lui Thespis 
ce de atitea ori m-a încălzit, şi aştept cu 
teamă şi amor cine-iubirile ce vor veni ta 
anul... Şi La mulți ani! 


Alexandru REPAN 


Nota 10 


„profei'“ Isoscel 


D a, parcă se-ntimplă un miracol cine 
apar, să zicem, în fața liceului Caragiale de 
pe calea Dorobanţilor, sau chiar pe strad= 
zeci de elevi mă salută ghiduși, zimbesc sav 
chiar rid zgomotos, în grup, parcă s-ar fi vor- 
bit să mă întimpine „uite-o pe Isoscel, profa 
de mate, ba nu e, tu, ba ea e..." Si ca să cur= 
nedumerirea, mă-ntorc spre sei şi le spun {cs 
replica din film) „ce faceţi aici, puișorilor?" 
Se instalează o bună dispoziţie colectivă 三 
după un „la revedere“ trec mai departe, gin- 
dindu-mă că, după atiția ani de la premiere 
filmului, elevii încă nu m-au -uitat, acesta = 
miracolul. Probabil că după seria a lll-a, Ex- 
temporal ia dirigenţie, copiilor nu le mai era 
frica de prezenţa profesoarei, crezind-o rea ș 
prea aspră, acum ei manifestau pentru ea © 
anume ințelegere, o simpatie cu totul aparte 
acea stimă, aş putea spune, pe care o meri 
toți profesorii care ne-au învățat cum să nw- 
mărâm sau să deschidem o carte, așa cum s 
eu, la:rîndul meu, am simţit cînd eram elevă 
Dacă am înscris pe peliculă un personaj c- 
re-și trăiește și astăzi viața în memoria elew- 
lor, e și datorită regizorului Nicolae Corjos 
care m-a ales pe mine in acest rol, și scenz- 
ristului George Şovu care, fiind profesor. = 
sesizat toate datele personajului. Lor și ech 
pei cu care am filmat, operatorului, le mulju- 
mesc și nu voi uita nici fetele și băieţii 一 vi- 
tori actori 一 cu care am colaborat la succe- 
sul filmului. 

Vreau să notez citeva din cele mai fru- 
moase momente trăite pe parcursul anilor. la 
premierele de gală. cind prezentam cele tre 
filme 一 dragoste, Liceenii 三 
Extemporai la ție. in 1987, august, mē 
îmbarcam cu regizorul Corjos în avionul care 
zbura spre Habaravsk. După zece ore de zbor 
aterizam acolo, departe, la granița Uniunii 
Sovietice cu China. Eram primii soli ai filmu- 
lui românesc ce venisem acolo — la premiera 
care a avut loc într-o sală de cinema foarte 
frumoasă și incăpătoare. Deși filmul se tradu- 
cea de o singură persoană; a avut succes 
mare, aplauzele la scenă deschisă erau 
multe. A doua zi ne plimbăm şi vizităm orase! 
acesta frumos, de pe malul Amurului — și nu 
mică mi-a fost mirarea cind m-am auzit stri- 
gată „Batu Isoscel“. Un grup de tineri ne ce- 
reau autografe. Văzuseră filmul și mă recu- 
noscuseră. Le plăcusem. Aș putea înșira ne- 
numărate momente de-a dreptul impresio- 


orice post s-ar afla în 


cinematografică 


Stela Popescu își cucereşte si recucerește spectatorii 


nante pe parcursul acestor ani. Cia bucurie, 
ce avalanșă de tineri ne întimpinau cind so- 
seau în orașele pe unde treceam. sălile nu 
erau destul de încăpătoare nici la Miercurea 
Ciuc, nici la Stintu Gheorghe, Vulcan, Lu- 
peni, Deva, Hunedoara, Alba lulia, Simeria, 
Pitești, Roșiori, Constanţa, Slobozia, Alexan- 
dria şi încă foarte multe, unde directorii și di- 
rectoarele Întreprinderilor cinematografice 
erau ani şi ne povesteau ce succes înre- 
gistraseră filmele noastre. Pe această cale vă 
rog să-mi permiteti să le mulțumesc tuturor 
pentru organizarea galelor și felul ospitalier 
în care am fost primiţi, o adevărată sărbă- 
toare. Și ea, sărbătoarea, nu se rezuma nu- 
mai la simpla prezenţă pe scenă în faţa ecra- 
„nului așteptind să se stingă lumina, cînd totul 
căpăta o atmosferă de spectacol, ci urma 
dialogul cu publicul, atit de interesant și de 
animat 


La Simeria, mi-aduc aminte că într-o sală 
arhiplină de elevi şi profesori şi multe bu- 
chete minunate de flori, s-a ridicat o femeie 
distinsă, cu părul alb și mi-a oferit o floare. 
pentru că i-am adus aminte de catedra de 
matematică pe care a slujit-o mai mult de un 
sfert de veac. i-am văzut ochii înecaţi de la- 
crimi, mi-a spus „bravo, să ne trăieşti şi să fii 
sănătoasă!”. Sentimentală cum sint din fire. 
m-a cuprins 0 părere de rău că nu mai fil- 
mam şi a patra serie. La Miercurea Ciuc, 
într-unul din cele mai vechi şi prestigioase li- 
cee, elevii, după ce am stat de vorbă cu ei, 
au sosit la masa unde ne așezasem noi, cu 
un teanc de extemporale: ne puseseră notă 
pentru dirigenție... Pe mine mă notaseră cu 
-10 cu steluță”. Întrebări inteligente, cu muit 
bun simţ, şi din partea profesorilor și a elevi- 
io. Aceste zeci de întilniri mi-au confirmat 
adevărul personajului meu, exigenţa, aspri- 
mea profesoarei Isoscel, care în seria a'll-a 
şi-a dezvăluit şi latura ei sensibilă. Dacă pu- 
biicul m-a primit atît de entuziast pot fi feri- 
citā că şi specialiştii în ale filmului mi-au pus 
nota maximă Si mi-au acordat titlul de laureat 
şi premiul | de interpretare în Festivalul Cin- 
tării României 1987 pentru cele două serii ale 
fimului. Să vedem ce rol îmi rezervă viitorul, 
care să-mi mai aducă atita bucurie. 


Tamara BUCIUCEANU-BOTEZ 


Vrea să devină 


operator 


D.. bucuria premiului de interpretare 
din vară, de la Costineşti, cu Nelu, a urmat 
emoția premierei de la Bucureşti. La „Scala“ 
veniseră, pe lingă familie, toți colegii mei, 


prietenii, vecinii, îi simțeam pe toți. acolo, în 十 


sală, că mă analizează secvenţă cu secvenţă. 
Cind m-am urcat pe scenă împreună cu „nea 
Dorin” (Mircea Doroftei), cu Tora Vasilescu, 
Radu Duda, compozitorul Dan Ştefănică, pic- 
torița Lucia Morariu şi alţii, m-am simţit ca ia 
examenul de treaptă. Aplauzele mă mai încu- 
rajaseră, aveam şi experiența Galei de la 
Costineşti, dar ce-mi vor spune acasă, pe 
stradă, la școală, colegii, prietenii, vecinii? 
Mai ales cei pe care-i ştiam foarte severi. Și 
de-abia am trecut cu bine „prima treaptă“ și 
aştepta a doua (nu, încă nu cea de la 

„ ea vine abia la anu'), ci o alta: gala 
din octombrie de la Piatra Neamţ. Dar de as- 
tădată nu cu Nelu sustineam concursul filmu- 


„schema 


Emilia 


(aici 


lui pentru copii, ci cu prima mea întîlnire cu 
cinematograful, Cintec în zori, regizat de 
Dinu Tănase. E! a fost primul meu învăţător 
în ale filmului, cu ei și cu operatorul Con- 
stantin Chelba am silabisit primele noţiuni ci- 
nematografice. Exceienţi profesori amindoi, 
dar şi adevăraţi prieteni pentru mine, așa in- 
cît, după terminarea serialului de televiziune 
cu ei, ştiam ce vreau să devin: nu medic, cum 
dorisem în copilărie, nici actor, ci... operator 
de film. Sigur că să fii actor — și încă să ai 
parte de roluri importante cum am avut eu 
norocul la cele două filme — e foarte frumos 
Doar că nu poți vedea ce faci, nu-ți dai 
seama pe loc, ci abia după ce apare filmul 
Ca operator, însă, atunci cind pui lumina și 
faci cadrajul, priveşti prin vizor, ştii exact 
cum va arăta imaginea. Eşti sigur de ea și 
mai poţi interveni s-o modifici. imaginea ia 
viață din mina ta. Pe cînd ca interpret ești în 
mina celorlalți. Eu am avut noroc să lucrez 
cu doi regizori şi doi operatori minunaţi şi cu 
interpreți de excepţie. Emoţiile mi-au fost 
mari, dar bucuria de a le fi trecut cu bine şi 
mai mare. Nu cred că în anul viitor voi mai 
face un film, dar mă pregătesc pentru exame- 
nul de la şcoală, treapta a doua care mă aş- 
teaptă. E pasul meu important spre profesia 
pe care o iubesc: operatoria de film. 


Mihai BRĂTILĂ 


După Șaptefraţi... 


S. împlinesc opt ani de cind Andrei Blaier 
m-a distribuit în rolul lui Şaptetraţi din seria- 
lui Lumini și Umbre. Opt ani de cind joc prin 
filme, de cind, de ce s-o fac pe modestul, am 
succes — patru premii de interpretare. Opt 
ani de muncă şi „zdroabă“ intensă, de grijă 
pentru locul ciştigat cu noroc şi sudoare în 
clasament; opt ani fără concediu, fără o zi în 
care să nu iau medicamente, și fără compro- 
misuri — pe cît mi-a stat în putință — atunci 
cînd a fost vorba de meserie. Privesc în 
oglindă. Dacă privesc dimineaţa, imi vine 
să-mi trag palme. Dacă privesc seara... mai 
trag nădejde. În mod obişnuit, cine se uită 
după mine pe stradă, ar putea crede că sint 
cam dărimat, Este o aparenţă. Sub coaja asta 
stă un arc de oțel, cam întins, nu-i vorbă, dar 
care mai are destui pină plesnește, că de slà- 
bit nu poate fi vorba. 

Toate rolurile din filmele făcute în acești 
opt ani — cam douăzeci — şi toţi banii ciști- 
gaţi pe ele s-au dus şi nu sint cu nimic mai 
oaia poate o „tiră" mai cunoscut. Toată bo- 
găţia, toată averea mea se află la etajul VII al 
unui bloc al cărui administrator sint. Dar 
oriunde m-aş afla, oricît de greu mi-ar fi, este 
suficient să-mi aduc aminte că acolo, sus, ci- 
neva mă iubește și are nevoie de mine și, ca 
prin farmec, tot amarul devine tonic, îmi re- 
capăt puterea, vrerea, încrederea în mine în- 
sumi. 

Aşadar, dacă trag o linie și fac adunarea: în 
1988 se împlinesc opt ani de muncă, luptă și 
speranțe de cînd sint bucureștean. Tot ce am 
realizat în ei, toate succesele, bucuriile, zi- 
tele, nopţile. toată averea mea, toate acestea, 
încap într-o năframă, pe care o fac bocceluță 
şi o depun în poala Vaieriei, raza mea de 
soare. 


Valentin URITESCU 


j https://biblioteca-digitala.ro 


Popescu în palmaresul de la 
chiar la 


Costinesti, 


Costinești 
Alexandru) 


George 


Bucuria de 
a aduce bucurie 


D acă am visat roluri minunate? Dacă 
m-au dezamăgit propunerile făcute? Dacă 
sint mulțumită sau nu? Aproape că n-am avut 
timp să realizez, viața m-a luat de timpuriu în 
zbor și nu mi-a lăsat vreme să-mi clădesc cu 
migală visele. Ele s-au înfiripat firesc şi bine 
sau mai puţin bine, roadele lor m-au făcut fe- 
ricită. Dacă în sufletele celor pentru care 
trăiesc — spectatorii — ele şi-au găsit râs- 
puns, ținta mea a fost atinsă. Cît mi-am dorit 
atunci — la vremea potrivită — să joc într-o 
comedie muzicală — o fată și bună şi rea şi 
harnică — un om adevărat care se luptă cu 
viața, așa, ca-n viață. N-a fost să fie. Acum, 
anul acesta, regizorii Gheorghe Vitanidis și 
lulian Mihu mi-au dat prilejul să apar în ipos- 
taze mai apropiate de genul meu. În fiecare 
zi mi-e dor de tine mi-a dăruit bucuria dea 
juca într-o distribuţie excelentă, iar apariția 
unei noi actrițe talentate — Emilia Popescu 
一 m-a făcut fericită. Muzica e viața mea 一 
un film cu și despre Gică Petrescu — face 
succes și noi, alături de cel mai mare profe- 
sionist al genului, ne străduim să fim la înăl- 


time. 

Ce mi-aş dori pentru viitor? Posibilitatea de 
a demonstra, în continuare, toată iubirea mea 
pentru oameni, toată puterea mea pentru a le 
dărui clipe de fericire. Cred că fără artă, oa- 
menii nu ar putea exista, că arta este cel mai 


minunat rod al lor. 
Stela POPESCU 


Aș numi-o șansă 


Se de a debuta într-un film-şcoală ca 
„3Morom alături de maeștri ca Victor Re- 
bengiuc. Dorel Vişan, Stere Gulea, Vivi Drăgan 
Vasil. Şansa de a mă juca, de-a juca într-un 
musical, În fiecare zi mi-e dor de tine, de 
Gheorghe Vitanidis, acum la această virstă, 
şansa de a cinta, ride și exista alături de 
monștrii sacri ai comediei româneşti. Con- 
ştientă de neimpliniri, rămine totuși „senti- 
mentul numărul unu“, acela ai bucuriei totale 
de a juca. Aici aș pune punct. Acum sint ,in- 
gropată“ într-un personaj cu totul nou, foarte 
greu şi iar aș numi-o șansă: încrederea acor- 
dată de regizoarea Cristina Nichituș. Încă nu 
mă pot gindi la cum voi arăta in acest film, 
dar sper că mă va „instala“ pozitiv în sufletul 
spectatorilor şi într-o altă imagine decit 
aceea de fată veselă și zglobie. Nu pot decit 
să-mi doresc pe mai departe, oameni la fel 
de minunaţi, cu aceeași răbdare de a mă in- 
văța tainele filmului. Pasiunea, cinstea și de- 
votamentul pe care l-am întîlnit la acest film 
m-au făcut să „pipăi cu inima“ toate relaţiile 
cu oamenii din jur, m-au făcut cu adevărat 
fericită şi — de ce nu? — mai matură. 

Responsabilitate imensă şi sublimă de a 
răsplăti cu frumos și dragoste, lumina și — 
aş numi-o 一 Şansa. 


Emilia POPESCU 


Căldura 
din acel frig 


, Aaa de a păşși un nou prag, cum e Anul 
Nou, e bine să te aduni o clipă în propria-ţi 
liniște pentru a privi în urmă, a lua cu tine 
ceea ce este de luat și a-ți încărca bateriile 
pentru mai departe. Bucuriile de „arte și me- 
serii“ ale anului 1988 s-au alcătuit, pentru 
mine, din lucruri aparent mici, dar diverse și 
colorate. Un amuzant personaj cu bucie, 
ifose și crinolină din filmul de aventuri de 
epocă Martori dispăruți de Eugen Barbu in 
regia lui Dan Mironescu și Sobi Ceh. La polul 
opus, primărița din O vară cu Mara 一 regia 
George Cornea, primăriță care aduce cu sine 
căldură, lumină, înțelegere umană. Şi apoi o 


“scurtă, dar bucuroasă și frumoasă reintilnire 


cu tinăra regizoare Cristina Nichituş — care 
m-a făcut să intrevad în Liliacul înflorește a 
doua oară, afiat încă în lucru, o peliculă de o 
sensibilitate aparte în peisajul filmului romă- 
nesc. Au existat penru mine ciipe in care, cu 
o nealterată uimire, am redescoperit bucuria 
jocului; căci ce altceva este meseria de actor 
decit bucuria de a trece prin diversitatea ca- 
racterelor, trăirilor, epocilor, bucuria de a al- 
cătui, chiar prin apariţii scurte, o lume, alta 
de fiecare dată. Există multe imagini care au 
devenit. amintiri. iată una care s-a des- 
prins: undeva în Bărăgan, un frig îngrozitor 
care ustura, un vint rece și tăios, ultimele zile 
de filmare la O vară cu Mara. Era sfirşitul lui 
octombrie în realitate, iar în scenariu, cani- 
culà de iulie. Eram cu toţii afară, sub niște 
schele de construcții prin care vintul ne bi- 
ciuia fără milă. Ilarion Ciobanu, Mircea Dia- 
conu, Lucian Nuță 一 în cămăși de vară, eu 
eram favorizată, într-o jachetă cu mineca 
lungă. Lumina începuse să cadă și operatorul 
Sandu Întorsureanu era din ce în ce mai ner- 
vos. În spatele aparatului, cameramanul Ho- 
ria Lapteș avea mîinile înghețate. Alături de 
ei, George Cornea, crispat, dar tratindu-ne 
cu blindete și înțelegere, ştiind și el — ca şi 
noi toți — că acele clipe sint „ultimul tren“ 
pentru filmarea secvenței. În plus, Florin T 
nase și Vasile Filipescu, după ziua aceea 
grea aveau și spectacol la București și asta 
mărea tensiunea. Secvența în sine nu a fost 
cine știe ce complicată, dar mă minunez şi 
acum cum nu se observă pe peliculă tremu- 
ratui nostru de frig şi nasurile înroșite. Mi-a- 
mintesc hainele pe care ni le punea, în 
pauze, secundul Toni Bereni şi salopeta cafe- 
nie a secretarei de platou, Alice Dumitrescu, 
care se învirtea printre noi, tot aranjindu-ne 
racordul mereu stricat de vint. Şi deodată, 
am observat puţin mai la o parte mica echipă 
de electricieni şi mașiniști și pe nea Gaiţă, 
faimosul nostru mecanic de cameră. Erau 
chiar mai inghetati decit noi, actorii, care cel 
puțin între secvențe ne mai adăposteam în 
microbuz. Ei ne priveau şi zimbeau. Mi-a plă- 
cut să cred că zimbeau de dragul nostru. 
De-atunci, amintirea acelui frig mi-aduce de 
fiecare dată căldură în suflet. Pentru că am 
cunoscut din nou fiorul acela unic, de intele- 
gere și simțire care leagă o echipă de fil- 
mare, alcătuită din oameni atit de diferiți-alt- 
tel. Privind în urmă, constat că în anul care a 
trecut am descoperit noi tovarăși de drum în- 
tru profesie şi , sper în taină, ca și ei să mă fi 
descoperit pe mine. Pe lingă vechile temelii 
care-mi alcătuiesc puterea, o asemenea certi- 
tudine devine cea mai rezistentă cărămidă la 
ceea ce încercăm să construim. 


Maria ROTARU 


Căldură, umanitate, umor 
Uritescu (aici în Orele Hi 
de Platon Pardău si Lucian Bratu. 
alături de Valeria Sitaru) 


(Valentin 


cronica animatiei 


0 poveste de iarnă 


C. riscul de a face un joc de cuvinte la 
indemîna oricui voi spune că filmul Cadoul 
neaşteptat este un cadou. Un cadou pentru 
vacanța de iarnă mirosind a creangă de brad 
şi a vanilie, un dar pe adresa prichindeilor 
care nu concep sărbătoarea Noului An fara 
imaginile multicolore ale desenului animat. 
Pelicula semnată de tînărul Marian Mihail 
este ie mha Ar de această stare de aștep- 
tare în fața pomului risipind lumini și steluțe 
şi îl conţine chiar şi pe Moș Gerilă, personaj 
într-o veselă poveste cu urmăriri, travestiri și 
gaguri rostogolite .in „buigăre de zăpadă“. 


Un adevărat cadou. 
„Cadou neaşteptat” 


Strălucirea Cadoului neașteptat nu vine nu- 
mai de la decorul său hibernal, cu nămeţi te- 
erici și cu brazi acoperiţi de beteală. El stra- 
lucește prin inventivitatea pe care o risipește 
pentru a depăși rutina serialului. Episod al 
unui ciclu ce poartă numele eroilor principali, 
Gore și Grigore, filmul păstrează datele fizio- 
nomice ale deja îndrăgiţilor protagoniști, dar 


imprimă un ritm nou aventurilor lor cu iz de f 


parodie a „policierului“. Deci, iarăși în ac 
țiune: motanul pus pe farse răutăcioase, cu- 
piul format din buldogul cei biajin și naivul 
său pui și cei doi detectivi amatori chemaţi 
să rezolve încurcăturile, istețul băiat Gore și 
asistentul său care mai gatează, rățoiul Gri- 
gore. Obiectivul anchetei este de data 
aceasta un furt insolit: un pn. de ia Moș 
Gerilă. Dezlegarea misterului prilejuiește au- 
torului o demonstraţie de vervă parodică. Un 
atu important al hazului său este aducerea la 
zi a recuzitei. Vinovatul este dovedit cu ajuto- 
rul filmării cu camera video, motanul se răz- 
bună pe veșnicul său adversar, buldogul, tri- 
mițindu-i un robot programat să-l agreseze 
iar Moș Gerilă călătorește într-un splendid 
bob prevăzut cu girofar și cu telefon. Dacă 
cei mici sint cuceriti de ingenioasa interven- 
ție a tehnologiei moderne in poveste, adulții 
vor savura trimiterile la comedia burlească, 
citată cu răzbunările ei vesele, cu piedicile Si 
căderile ei coregrafice. Ritmul alert al poveș- 
tii este asigurat de animația dinamică (sem- 
nată de Marian Mihail, Octavian Frecea, Mi- 
hai Raj), dar și de tempo-ul allegro al muzicii 
lui Dan Dascălu. Cu tot'virtejul său de urmă- 
riri, pelicula are grație și atmosferă miritică, 
această din urmă calitate fiind datorată şi de- 
corurilor concepute de Anca Florea. Întreg 
ansamblul respiră o admirabilă acuratețe. 
Marian Mihail a pornit la realizarea Cadoului 
neașteptat cu ambițiile cu care se „atacă“ de 
obicei un tilm de autor și a rezultat de aici o 
încîntătoare poveste de iarnă, una dintre cele 
mai frumoase pe care le-a imaginat animația 
noastră, O primă satisfacţie a regizorului este 
přemiul „Cupa de cristal” obținut la recenta 
ediție a concursului anual de scurt-metraje 


Dana DUMA 


documentarul rutier 


t. volanul automobilului, omul își dezva- 
luie, vrind, nevrind, autenticele înfățișări ale 
caracterului și temperamentului său. lată ce 
vrea — şi izbutește — să arate cursanților 
şcolilor de şoferi — și nu numai lor, adăugăm 
noi — filmul documentar Stilul de conducere 
a automobilului, producţie a Studioului cine 
matogratic București, regizor Caroi Corfanta. 

Filmul este structurat pe trei tipuri princi- 
pale de șoferi: agresivul, defensivul și, între 
ei, preventivul. Ceea ce nu înseamnă, du 
cum ni se atrage, pe bună dreptate, atenția, 
că preventivul este media celorlalte două ti- 
puri. Dar să nu anticipăm... 

O Dacie gonaşte ca la raliu. Depășește ris- 
cant. Frinează violent. „Taie“ curbele. Năvă- 
lește într-o intersecţie, evitind, în ultimul mo- 
ment, un carambol cu un Oltcit și cu un Tra- 
bant, lăsint - perplecși .pe conducătorii lor. 
Traumatizează pietonii, trecind printre ei, pe 
culoarul destinat traversării, parcă anume 
vrind „să-i bage în draci”. Acesta-i șoferul 
agresiv, cascadorul nedorit și fără brevet, cel 
care, chipurile, le știe pe toate și pentru care 
circulaţia nu mai are secrete. Ceea ce nu știe 
însă domnia sa, sau nu vrea să știe, este fap- 
tul că rămine teafăr, reușește adică să iasă 
cu bine din situaţiile acute — de el create 一 
datorită tocmai partenerilor lui de drum, care 
— tot mai mulţi — învaţă să-l recunoască și 
să se ferească de el. Și, implicit, să-l fe 
reasca Secvenţele despre șoferul periculos 
se încheie cu o ingenioasă paralelă de ima- 
gini şi denumiri sugestive în caracterizarea 
acestuia: Dacia mototolită — iv; Si mai 
mototolită — impulsiv; mașină făcută ghemo- 
toc — turism de nerecunoscut — re- 
vendicativ; Pe un pat de spital şoferul 
agresiv, scripeţi cu contragreutăţi îl ţin într-o 
poziție ilară 一 nechibzult. 

Opusul șoferului agresiv — dar nu mai pu- 
țin periculos decit acesta — este conducăto- 


Cartea de vizită 


rul auto defensiv. lată-i rulind în ritm de 
melc, ezitant și timorat, pornind cu intirziere 
şi alene la apariţia culorii verzi a semaforului 
tinind parcă pe loc un întreg cortegiu de tu- 
risme cu mersul lui de o exagerată prudența 
la coborirea unei serpentine cu pante dulci 
țișniri în devansări riscante se încheie cu 
tamponarea a două mașini. Numai el, defen- 
sivul, rămine imperturbabil, rigid și, culmea 
gindirii sale eronate, convins că reprezintă ur 
element constitutiv al siguranței rutiere. Nu 
realizează că este greoi în reacții, iar alteori 
precipitat, că nu are incredere în propriile 
forțe şi nici de ceea ce fac ceilalţi nu-i pasă 
Un egoist și un încurcă-lume, în preajma cà- 
ruia pindește primejdia 

Pe şoferul preventiv îl recunoaștem, fară 
dubiu Si fără să ne tie anume prezentat, de 
cum îl vedem. Începind cu primele gesturi ale 
suirii sale la volan şi continuind cu tot ce 
face — respectiv se abtine — pe parcursul 
conducerii automobilului. Este superior și rà 
dica! diferit față de agresiv și defensiv în op- 
tica sa, în procedeele sale, în maniera de a 
concepe și a pune în practică șofatul. Con- 
duce relaxat, cu dezinvoltură, fără să se ten- 
sioneze și să tensioneze pe cei din jur. Ama 
bi! și politicos. Dispus oricind să ajute pe cei 


ajunși în situaţii dificile. Sigur pe sine, stâpin 


pe cunoştinţe, ia decizii rapide și eficiente. 
repugnindu-i hazardul, bijbiiala, echivocul 
Trăsătura dominantă a personalităţii sale este 
prudența, anticiparea stărilor de pericol și 
evitarea lor. E a filmului manieră, am spune 
elegantă, de a prezenta — de-a lungul celor 
relativ puține minute cite are la dispoziţie 
ce este bine să știe șoferul despre șofer, la 
ce se poate (incă) aștepta de la unii și pe 
cine poate conta în caz de nevoie, într-un cu- 
vînt să-și cunoască amicii și inamicii. 


Gheorghe ENE 


https://bibliote 


B ună seara; Nu te scuza, n-ai întir 
ziaă. Tis minile reci! ai înghețat în staţie? 
Pun de ceai imediat. Am un ceai teribil de 
gustos. la loc pe fotoliu și taie citeva feliuțe 
de chec. L-am cumpărat de la o cofetărie ex- 
tra. E la fel de bun ca pe vremuri. Stai co- 
mod? Să incepem. Aşa, care va să zică. Mi-a- 
duc aminte că după premiera cu O poeme 
furtunoasă, un ziarist m-a intrebat dacă e 
greu să faci comedie. Greu? Extrem de greu 
şi nu ai nici o șansă de reușită dacă nu te-ai 
intilnit în viaţă cu multe şituații comice. Şi eu 
mai știu ceva: lumea are înclinaţie spre 
dramă. Preferă plinsul, risului. Uneori, nici 
actorii nu se pot rupe de această pornire. 
Uite, de pildă, Olga Tudorache mi-a fost 
elevă la Institut, la clasa de cinematografie. 
Nu agrea deloc comedia. l-am tot spus: 
„Olga, ești foarte potrivită, ești pentru come- 
die“. Nu m-a crezut. Cu chiu, cu vai a ac- 
ceptat să joace in Directorul nostru rolul unei 
funcționare, rostind citeva replici comice. Îmi 
părea rău, îi simțeam instinctiv vina comică, 
dar n-am reușit s-o conving. Ca și în căsni- 
cie, omul fuge de ce are... lartă-mă, o clipă, 
vreau să-mi pun o pătură pe genunchi. Uşa 
de la balcon și cea de la intrare sint pe ace- 
easi linie Si se face curent. Parcă vroiai să ma 
întrebi cum am reușit în Caragiale? Aparent 
simplu, respectind litera, dar și spiritul textu- 
lui, încercind nu să mă inspir din..., ci sa 
vanscriu cinematografic un mare autor. E 
mare păcat să strici un text apelind ia for- 
mula „m-am inspirat din“. Şi dacă am adau- 
gat vreodată ceva la un text, ei bine. m-am 
irămintat de o sută de ori, m-am perpelit de o 
mie de ori, pină m-am hotari la o modificare 
mică-mică. La Conservator l-am avut prote- 
sor pe Alexandru Mihalescu. Tanţi Cuta- 
va-Barozzi îl alinta spunindu-i: „boier Mie 
iuș”. Un om manierat, talentat, extrem de in- 
teligent, de o severitate aparte, care impunea 
respect. El mi-a „deschis ochii” asupra tea- 
vrului. Deţinea un simţ special, simțul care te 
ajută să detectezi fără greș talentele adeva- 
rate. Cind lucra cu Elvira Popescu, — 
apropo, ştii că a împlinit 94 de ani și incă mai 
joacă? — îi plăcea să spună: „Teribilă e dră- 
coaica asta de femeie, eu îi spun: Elvira, fă 
așa şi așa... și ea face mult mai bine“. Auzin- 
du-l, unii rideau: „Elvira e atit de frumoasă, 
incit nu mai are nevoie deloc de talent”. Ale- 
xandru Mihalescu nu era nici pe departe un 
actor obișnuit. La rindul lui avea un talent 
deosebit, dar din nefericire, îi dezavantaja fi- 
zicul 一 teribil de ingrat. Astfel, se vedea silit 
să interpreteze numai anumite roluri. Din 
promoţia mea au mai rămas: Leni Caler, Ma- 
rieta Deculescu Victor Negoescu și eu. În 
Milionar pentru o zi, filmul pentru care scri- 
sesem și scenariul, am distribuit-o și pe Leni 
într-un rolișor. N-o interesa cine știe ce fil- 
mul, n-a putut juca, era foarte prinsă la 
teatru. Ea a fost Si a rămas o mare actriţă în- 
drăgostită de teatru. De la Milionar peria o 
zi am prins gustul pentru scenariu. E adevă- 
rat, filmul și-a scos banii investiţi în el, am 
primit și noi cite ceva, dar buzunarele și le-au 
umplut cei care l-au exploatat în cinemato- 
grafe. După cum spuneam, începuse să-mi 
placă scenariul. impreună cu lon Șahighian 
am scris Năbădălle Cleopatrei, după o farsă 
de Labiche. Filmările s-au făcut într-o curte, 
pe Calea Victoriei, curte care există și astăzi. 
Nu ne plingeam de lipsă de spaţiu, așa că, 
întorceam decorurile după cum ne convenea, 
după soare. Mobila o împrumutam de la un 
magazin din apropiere. Tin minte și astăzi, ce 
spaimă am tras într-o dimineaţă, cind se în- 
norase a ploaie și a trebuit să alergăm cu to- 
ji, să punem mobila la adăpost. Una peste 
alta, excluzind micile accidente, pînă la sfir- 
sit, totul a ieșit bine. La scurt timp, m-am în- 
tilnit cu lon Timuș. Din una în alta, vorba e 
că i-am explicat că am scris un scenariu 
după o operetă, dar n-am bani să-l finanțez 
Timuș, dragul de el, s-a zbătut, a alergat in 
stinga, a pledat în dreapta, și a adus banii 
555 de mii de lei, bătuți pe muchie. Mare feri- 
cire: Maiorul Mura putea să se nască. Actorii, 
în frunte cu mine, acceptaseră să joace gra 
tis. Şi ce actori! Elvira Godeanu, Marietta Sa- 
dova, G. Timică. După premieră, tot Timuș 
s-a dus la Viena cu filmul să facă o copie. 
Maiorul Mura s-a bucurat de un succes deo- 
sebit. Auzeam voci: Georgescule, ai talent, ar 
trebui să faci ceva deosebit. Ce-ar fi, să-ţi im 
cerci norocul și la Paris? Parcă la Paris um- 


Pantofut < IresSel 


blau ciinii cu covrigi in coadă! Pari nerăbdă- 
toare? N-am uitat intrebarea despre O noapte 
furtunoasă, dar mai sint „ceva“ vorbe de spus 
despre perioada de început, cind am turnat 
cuşa de la iatac, Milionar pentru o zi, 
N Cleopatrei, Malorul Mura și Așa e 
vi Păstrez o parte din scenariile de mai 
tirziu fotografiile, afişele, decupajele regizo- 
rale. Biblioteca geme de fotografii. Rare. Ra- 
risime. Văd că te-ai inviorat. Are un efect mi- 
raculos ceaiul meu. Să revin. Împreună cu 
Marin lorda, scrisesem scenariul pentru 
e viața. Era o reluare a temei de succes din 
Milionar pentru o zi Filmul a mers foarte 
bine la public şi eu am prins și mai mult cu- 
raj. Acum, facem o buclă, via Paris. Stau 
apetit Intr-o companie. insoiā, (eul so- 
-0 so 
lemn de două um! cu dantele, ilustrind 
moda de la inceputul secolului, iar pe televi- 
zor, dintr-o ramă bogat ornameniată cu mici 
perie zimbește dulce Tania Fedor „De la Co- 
media Franceză“, 一 șoptește regizorul) și mă 
mir de propria-mi performanţă. Pentru că e o 
performanţă să realizezi cîteva filme la Paris, 
ca regizor și scenarist. Nu-i vorbă, la început 
am dus-o tare greu. Plecasem în Franţa inso- 
tit de preziceri de tot felul: „O să ai succes 一 
prognozau unii. O să te întorci cu coada între 
picioare, Georgescule!, mormăiau alţii, Aten- 
ție, Jean, șopteau binevoitori, au și franțuzii 
vedetele lor, nu te așteaptă ei pe tine cu flori 
în gară!“ Ajuns pe malurile Senei, după vreo 
şase luni de plimbări zadarnice, primesc o 
ofertă: 15 mii de franci pentru un scenariu. 
Prost sfătuit, refuz. Mi-a întors și destinul 
spatele. Cam flăminzeam, cam trăgeam mila 
de coadă. Mă bintuiau ginduri negre. Într-o 
zi, primesc un „pneumatic“ (scrisoare care 
ajunge la destinatar în maximum o oră de la 
expediere) de la un producător dispus să-și 
riște banii cu mine. Trebuia să ne întilnim 
într-o jumătate de oră la celălalt capăt al Pa- 
risului. Năuc de fericire, alerg. Dau buzna la 
metrou. Bag mina în buzunar şi constat că 
nu am decit 70 de mărunţei. Intrarea costa 
75. Imi lipsea un sou. Să cer? Cum să cer? 
Nu se făcea, mi-ar fi simţit accentul şi mu 
ream de rușine. Mă învirteam ca leul in 
cușcă. Timpul trecea De mers pe jos, nic 
pomeneală, era prea departe. Disperat cobor 
totuși scările. Într-un colț, în întuneric sclipea 
ceva. Mă aplec: un sou, cinci parale. Eram 
salvat! Mă întrebi dacă am ajuns la timp? Fi- 
rește! Primul film s-a numit La miniature, era 


4 d din albumul de amintiri: 
Jean Georgescu, Victor 


Iliu, Ioana Pavelescu 


si Costache Ciubotaru 


g 
> Ii) 


e, 


Filmul românesc şi tradiţiile lui 


cineaştii noştri: Jean Georgescu 


E greu să faci comedie? 
„Extrem de greu! 


vorba de o adaptare după o piesă de Berma- 
nase şi nu era mai lung de 1 100 metri. Cos- 
tase și foarte puţin. Eu am încasat 3 mii de 
franci. Primii mei bani după doi ani de șomaj. 
Inceputul fusese făcut. Citeva filme mai mă- 
runtele și apoi lovitura: întiinirea-cu Christian 
Jacques și filmul Ga colle. Scenariul îmi 
aparținea. in rolul principal, regizorul Chris- 
tian Jacques îl distribuise pe Fernandel. Îţi 
place Fernandel? Mă bucur dacă îmi spui că 
{a incintat copilăria. Fernandel se născuse 
vedetă, la Paris circula ideea: Fernandel 
vinde orice film. coille s-a turnat în 15 zile. 
Pe Fernandel îl amuza teribil la filmare, cind 
regizorul repeta scenele și mă punea pe mine 
să joc rolul lui Fernandel. Ridea cu lacrimi. 
Teribil îmi place să-mi amintesc de Fernan- 
dei. Un profesionist desăvirșit, un om punc- 
tual, riguros, foarte serios. Aşa se și explică 
cariera lui briantă. Ești curioasă să ştii dacă 
Ça colle a avut succes? Mare! Pentru că eu 
nu mă grăbesc cînd scriu şi vreau ca scena- 
riul să fie încărcat cu electricitate. Şi mai e 
ceva important. Eu joc acasă toate rolurile. 
Refac toate mișcările. Mă întorc, mă așez, mă 
ridic. Vorbesc la magnetofon. Mai tare, mai 
încet. Mă ascult. Notez. Caut permanent să 
prind firescul mişcării și al vorbirii. Acesta 
este secretul care te ferește de ridicol. „Fii 
drăguță, te rog, și ia din bibliotecă albumul 
mare, bej. Nu este un album, e un scenariu. 
Deschide-l. Mai cu curaj, că nu frige. Vezi, 
găsești acolo toate amănuntele. Te-ai lămu- 
rit? Acum pune-l la loc. De ce nu mai bei 
ceai? la măcar incă o feliuță de chec Nu-mi 
mai mulțumi atit. Ajunge o singură dată . Eu 
am o mare slăbiciune pentru oamenii politi- 
coși şi bine educați. Cei din generația mea 
(te rog să nu mă întrebi ciţi ani am) oftează 
uneori: „Tineretul din ziua de azi!“ Nu roși, 
de ce roşești? Revenons à nos moutonsi, 
adică la Paris. Începusem să devin cunoscut. 
Am turnat Țara fericirii (L'aventure heureuse) 
— sub bagheta mea au jucat Tania Fedor și 


Francois Roset Carotte — ca regizor. Cind a ` 


început războiul eu, ca român, mă frămintam, 
gindindu-mă cum să revin la București. Fran- 
cezii imi tot repetau: „Vous êtes tou! Est-ce 
que vous êtes venu en France pour vous faire 
trouer la peau? Partez!" Și am plecat, n-am 
mai zăbovit. La Bucureşti se văzuse L'aven- 
ture heureuse și mulţi din cei care îmi prezi- 
seseră dezastre, se cam fereau din calea 
mea Dar nenorocirea mă aștepta în altă 
parte. La București nu aveam nici un angaja- 
ment. Dădeam din colţ în colț. Adusesem de 
la Paris, juma' juma cu un coleg, un alt ro- 
mån, un Buick. Maşină mare, frumoasă. Fă- 
cea senzație, ne-a fost ușor s-o vindem. Între 
timp am deschis o şcoală de cinematografie. 
Ca profesor, predam în principal măiestria 
actorului de cinema, dar tineam şi ore de re- 
ge La intrarea în clasă, repetam neincetat 
elevilor: „Meseria se învaţă 5 la sută la Școala 
de cinematografie, restul de 95 ia sută se de- 
prinde, ucenicind pe platou!“ Şi le mai dă- 
deam exemplul regizorului Marcel Carné care 
ucenicise mai bine de un deceniu pe linga 
Jacques Feyder și Rene Clair. În cursul ținut, 
aveam eu grijă să trag spuza pe turta mea: 
pledam superioritatea filmului față de teatru. 
Preluasem o idee a lui Camil Petrescu care 
spunea cam așa: în teatru, după premieră, re- 
gizorul nu prea mai are cuvinte de spus şi 
nici influenţă asupra spectacolului. În timp ce 
pe platoul de filmare, regizorul are libertatea 
să oprească, să procedeze în așa fel, incit, să 
atingă perfecțiunea. Cu Camil Petrescu am 
fost prieten — ţin minte am făcut un voiaj im- 
preună „pe urmele” cărţii lui de suflet „Ultima 


O capodoperă după o altă capodoperă 
lordănescu-Bruno, Al. Giugaru, 


De la stinga la dreapta: 


noapte de dragoste, întiia noapte de război” 
Camil iubea foarte mult cinematograful... Se 
intrerupe pentru o clipă şi amestecă rar cu 
lingurița in paharul de ceai. imi „prinde“ „din 
zbor“ privirea atentă și zimbește cochet: „Te 
ribil îmi place clinchetul linguriței cind lo- 
veşte pereţii paharului. E un zgomot aparte. 
un fel de muzică a ceaiului. Un zgomot „in 
priză directă”. Apropo, să ştii că toate filmele 
meie le-am făcut cu sunetul în priză directă. 
Ţin minte, o discuţie despre post sincron la 
care participa și Tanţi Cutava Barozzi. Expli- 
cindu-i despre ce era vorba, a ris în hohote: 
„Cum, Mon cher? Întii joc şi pe urmă vor- 
besc?" Eu consider postsincronul o anoma- 
lie. S-a inventat sonorul pentru priză directă, 
altminteri rămineam la filmul mut 


Nu-l! contrazic. Cu cea mai desăvirşită poli- 
teje revine la o intrebare pe care o strecura- 
sem la inceputul discuţiei: cum a fost cu „O 
Noapte furtunoasă?“ 


一 Despre o Noapte Furtunoasă am mai 
povestit. Dar nu mă deranjează repetiţia 
Deci, textul, scenariul, nu e un secret pentru 
nimeni, l-am scris prin cafenele. M-am docu- 
mentat sirguincios, am întrebat în stinga și 
dreapta, am răscolit albumele de la Biblio- 
teca Academiei, Muzeul militar, am făcut 
chiar puțină viiva, rătăcind de la un maidan la 
altul. Pe vremea aceea exista un individ, unul 
Bursuc, care închiria maidanele din Cotro- 
ceni, de lingă actuala piaţă 1 Mai, de lingă 
Obor şi primăvara instala scrincioabe, călu- 
şei, tiribombe. Venea lumea cu mic, cu mare, 
și se distra. Am scotocit peste tot, am com- 
pietat după obiceiul meu toate amânuntele și 
mi-am terminat liniştit, scenariul. Credeam că 
nu ştie nimeni, nimic cind, într-o bună zi, fe 
ciorul Mariei Filotti, ion Cantacuzino care lu- 
cra ca director la Oficiul Naţional Cinemato- 
grafic, vine la masa mea de la Cafe de la Paix 
şi mă atacă“: „C-o fi, c-o păţi, că să-l! iert, că 
a îndrăznit și a aranjat de mi-a citit scenariul 
fără ştirea mea. Eu zimbeam cam strimb pen- 
tru că, drept să-ţi spun, îmi trecuse pe la ure- 
che zvonul că Si Nelu Cantacuzino făcuse un 
scenariu după aceeași piesă a lui Caragiale și 
voia să-l facă film. Numai ce-l aud spunind 
„Al dumitale e bun“. Ai fost atentă să prinzi 
nuanța? Al dumitale e bun"! Vrei să-l faci 
film?“ Nici că se putea o mai bună ocazie 
Dar n-aveam de nici unele: nici operator, nici 
lămpi, nici costume, nici decor. „Nu te îngriji. 
mi-a spus el, o să ai de toate, foarte repede 
M-am pus pe treabă. Am inceput cu probele 
pentru actori. Pe unii i-am ales dintr-un foc, 
dar cu Veta...! Dădusem probe cu aproape 
toate actrițele și mă chinuia nemulțumirea! 
Nu corespundeau, nu erau ce trebuia. Într-o 
seară, mi-am amintit că pe vremea cînd eram 
elev la liceul Militar și locuiam pe Griviţa, vi- 
zavi de cinema Marconi, funcționa grădina 
botezată „Franklin“. Aici se juca și teatru, se 
cintau cuplete. Era o trupă angajată și din 
trupă făcea parte o femeie, frumoasă, blondă 
și cu multă personalitate; Marusica Maximi- 
lian. Dacă eu o mai tineam minte după zeci 
de ani inseamnă că era o femeie grozavă! Am 
pornit pe urmele ei, și din aproape în 
aproape am aflat că juca la Marna, în trupa 
lui Titi Mihăilescu. M-am dus s-o văd. Ce să 
zic! Nu se schimbase: intra pe scenă la fel de 
frumoasă, de blondă și impunătoare. Sala o 
aștepta in delir. Marusica pășea spre margi- 
nea rampei, ţin minte şi azi cum ţinea cu 


| mîna poala rochiei negre de mătase,exclama 


zimbind: „Mucles!' Am chemat-o la probe, 
dar să vezi ce problemă, că nu vroia să vina 


: O noapte furtninoasd 


ia Maximilian, George Demetru, Florica Demion, Radu Beligan 


- nune. Exact ce-mi trebuia. O mironosiţă care 


din pricina logodnicului un tip grozav de ge 
los. M-am gindit și pînă la urmă am vorbit cu 
sora ei care a reuşit s-o convingă. Într-un tir- 
ziu, a dat proba. Era exact ce speram: o mi- 


nu ştii ce gindeşte, pudrată cu iz de mahala 
şi parfum de parvenită. Pentru rolul lui Chi- 
riac, trebuia ales unul care „să miroasă“ a 
tejghea. L-am distribuit pe actorul George 
Demetru. Am mai avut ceva de furcă cu Rică 
Venturiano. Întii mi l-au adus pe Birlic, dar 
lui Birlic nu-i plăcea să joace în film și am 
cheltuit multă peliculă cu el, zadarnic. Nu 
mergea! Pentru roi trebuia un tip care să-i 
placă Ziţei, era „amurezul ei“. Văzindu-i pe 
juneie Beligan, m-am luminat la faţă: omul 
potrivit pentru rolul potrivit. Pe deasupra, Be- 
ligan lucra cu mare îndeminare în fața came- 
rei de luat vederi. El şi Florica Demion (Ziţa) 
erau neintrecuți. Timp de 62 de zile am- tur- 
nat O noapte furtunoasă. Construiam un de- 
cor, îl stricam, îl dădeam jos, ridicam altul, 
Eram în mare avantaj pentru că, absolut toți 
actorii învățaseră la perfectie rolurile. Nici nu 
se putea altfel, eu nu acceptam lucrul făcut 
cu superficialitate, la repezeală, de mintuiaia 
Îmi alesesem cu mare grijă și echipa de pe 
platou. Cind se dă „motor“ toți trebuie sa ti: 
capabili de o concentrare maximă. Discipli- 
nati şi fără „contribuţii“. Să-ţi explic. Mai am 
şi azi în suflet regretul de la secvența cu cit 
nii. Trebuiau să se ia după Beligan mai mulți 
ciini și să-l „rupă“ nu alta. Precaut, Beligan 
își pusese două perechi de pantaloni pe de 
desubt și o lua la picior de-a binelea Haita 
furioasă se repezea la el cînd, un mașinist in- 
grozit de ce urma să pățească Beligan, intra 
în cadru și incepe să bată ciinii. A stricat to 
tul. Reluăm, dar din păcate, ciinii se împrâş- 
tiaseră şi n-am reuşit să adunăm decit vreo 
două javre. Şi doi ciini nu sint o haită! Dra- 
guţă, şi astăzi regret. Cum a fost in seara 
premierei? Dacă mă mai întrebi înseamnă că 
nu te-ai plictisit de poveștile mele. Știi ceva, 
vreau să te rog să fii sinceră: dacă te plicti- 
sești îmi spui: gata, ajunge, vreau să in- 
cheiem. Eu apreciez la oameni sinceritatea 
mai mult decit orice. 


La una ca asta chiar că nu mă spepiem. 
Rămin injepenită în fotoliu. Să mă plicti+ 
sească Jean Georgescu? Era ca un vis, ca o 
carte rară pe care o răstolam în tihnă, filă cu 
tă. . 


一 Deci, premiera. O seară de neuitat. în 
față, la Aro, era o imbulzeală de nedescris 
Ca să nu mai spun că biletele se vindusera 
pentru două săptămîni înainte. Mici neplăceri 
de ordin tehnic? Am avut, de ce să mint? 
Operatorui se temea ca nu cumva să se 
dezlipeasca sunetul și atunci i-a dat cu sper- 
manţet. Din pricina asta, din cind în cind, re 
plicile nu se mai auzeau. Am reparat „neca 
zul“, chemind a doua zi presa la încă o vizio- 
nare. Pentru O noapte furtunoasă am fost 
distins cu: ...Sună telefonul prelung, strident. 
ÎI privesc cu ciudă, mi-e teamă să nu mi-l ră- 
pească pe termecătorul interlocutor. Fără să 
vreau trag cu urechea: „Regret, draga mea, 
dar astă seară nu putem privi împreună pro- 
gramul la televizor, am un musafir și dau un 
interviu. Răsuflu ușurată. Maestrul Jean Ge- 
orgescu zimbește: „Am fost intotdeauna ga- 
lant cu femeile. Le admir și cred că o femeie 
frumoasă schimbă fața lumii. Ride. Dacă e şi 
talentată, o schimbă de-a binelea. intervenția 
telefonului a risipit vraja discuţiei, a nemaipo- 
menitului monolog, pentru că nu pot converti 
într-un dialog mărunta-mi contribuție. Verva 
maestrului este copleșitoare, sacul cu amin- 
tiri inepuizabil. Ajungem la filmul „În sat la 
noi, „lucrat în colaborare cu Victor Iliu." Hiu? 
Un băiat încîntător. Modest, discret, respec- 
tuos. Ce să-ţi mai spun? Aș vrea să pome- 
nesc și despre Pantotul Cenușăresei, un film 
cu multă dulceaţă. M-a surprins la un mo- 
ment dat reacția publicului. Există o scenă în 
care el, indrăgostitul pînă peste urechi, ridică 
pantoful fetei şi îl așează pe pian. Gestul 
conţine o mare delicateţe. E ca o declarație 
de dragoste. Ca și cum ar fi adăpostit în cău- 
şul palmelor inima iubitei. O scenă care me 
rita răsplata unui zimbet înduioșat. Publicul a 
ris. Şi ca spectator trebuie să ai talent! 

Ca și cum l-ar fi părut rău de cele 
revine: te-ai gindit vreodată cit de ambițios 
este spectatorul? Nu acceptă să-i bagi nimic 
cu de-a sila pe git. Simte imediat nesinceri- 
tatea. Ca o insectă cu antenele foarte sensi- 
bile, pipăind aerul. Spectatorui vine la ci- 
nema cu sufletul deschis, dispus să intre în 
dialog și dacă l-ai dezamăgit vreodată, nu 
mai vine a doua oară. Ei, acum aştept intre- 
barile 


ÎI privesc derutată. Întrebările mele notate 
conştiincios pe caiet — la discuția telefonică 
purtată cu o zi inainte mă prevenise să nu 


eca-digitala.ro 


Jean Georgescu i se datorea 
debuturile cinematografice 
ale acestor doi mari actori: 


Radu Beligan și Fernandel 


Lui 


uzez de casetofon sau alte instrumente de in- 
registrat — imi par strimte, scurte și inguste. 


total nepotrivite să inveşminteze in haina lor 
sumară un suflet atit de generos. Mă hazar- 
dez să-l rog să-mi vorbească despre foștii 
elevi de la Școala de cinematografie, cineaștii 
de azi. Tace o clipă. Apoi răspunde cu voce 
înceată. Elevi? Am avut o mulțime, unii au iz- 
butit în carieră, alții nu. lulian Mihu, Savel 
Stiopul, Malvina Urșianu și cîțiva operatori, 
chiar așa să scrii te rog, cîțiva operatori nu 
m-au uitat, îmi telefonează, mă întreabă de 
sănătate. Mai sint și unii care regretă că 
m-au amărit, mai cu voia, mai fără voia lor şi 
îmi trimit felicitări colorate de Anul Nou. Nu 
sint supărat pe nimeni. Să fac aprecieri? Uite, 
Malvina a fost o elevă foarte bună, talentată, 
conștiincioasă şi teribil de ambițioasă. 

Au trecut mai bine de cinci ore de fa ince- 
putul intiinirii noastre. Maestrul Jean Geor- 
gescu imi ghicește incă o dată gindul nemăr- 
turisit: — „Ştii, drăguță, ce vreau să-ţi spun 
eu pentru încheiere? in primul rind că doresc 
să revii, să-mi mai faci o vizită, să-ți arăt 
toate afişele, să scotocim pe îndelete prin 
scenarii, să-ți povestesc și despre Înzăpeziţii, 
după D.D. Pătrășcanu la care lucrez acum, să 
vezi toate fotografiile şi apoi să notezi ceva 
mie mi se pare că televiziunea a nenorocit 
puţintei lumea A legat-o de ea, furindu-i 


(Continuare în pag. 20) 
Ileana PERNEȘ DĂNĂLACHE 


11 


_ şi termină prin a munci“ 
|. Elisabeta Bostan şi 
unul din secunzii săi, ” 
-> “Sanda Foamete, 


regizorul secund 


Si terminind cu pregătirea actului de 
propriu-zis care se în 


operatorul: 
„de animaţie“ 


O de imagine este un neobosit 
căutător de frumuseţe necunoscută, nedezvà- 
luită, care fixează în imagini memorabile rea- 
litatea ficţiunii. 

Din această lume, a impătimiţilor explora- 
tori ai tabulosului univers al animației, face 
parte și Constantin iscrulescu. Biinda sa inte- 
j0pe, pentru lumea de vis și de candoare a 

ilor îi determină gesturile tandre, com- 
portarea politicoasă, judecata cumpătată. Un 
respect nemărturisit pentru lucrul bine făcut 
îi obligă să fie tot timpul la pindă, cu ochiul 
scrutător, sesizind cea mai mică schimbare 
de lumină, cu urechea de veghe la orice mo- 


În cariera mea, m-am întinit întotdeauna 
cu foarte buni regizori secunzi. Fa secretul a 
fost foarte simplu: ei aù dorit lucreze cu 
mine, iar eu i-am vrut pe cei mai buni. Am 
avut totdeauna senzaţia că la echipa de fil- 
mare ești ca într-o orchestră simfonică și, 
pentru ca itura să sune bine, ea trebuie 
să aibă instrumentiștii de foarte bună ca- 
litate. În cazul secunzilor de care am pome- 
nit, am avut mereu certitudinea viorii întii. Si 
asta presupune din partea lor inteligenţă, spi- 
rit organizatoric, pasiune, corectitudine și 
multe aite calităţi. Urmărind, de-a lungul ani- 
lor, traiectoria unor cineaști, am remarcat că 
cei buni încep și termină 

prin a aștepta să li se dea film, să li se recu- 
noască atestarea confirmată de terminarea 
unui institut. Pentru că un adevărat cineast 
nu poate trăi departe de zbuciumul, de starea 
clocotitoare a filmărilor, și să nu uităm că nu- 
mai exercițiul permanent te conduce la per- 
formanţă. Nu pot să-mi i inez un pianist, 
o balerină, un pictor, un gimnast fără ore, 
multe ore, de travaliu intens. Nu cred în cei 
care își încep cariera prin a aştepta și a fi ne- 


ițumiţi. 

a vara aceasta, am lucrat, spre multumirea 
mea ca regizor, ca profesor, cu doi foști stu- 
denti, doi regizori pe care i-am luat ca se- 
cunzi: Sanda Foamete și Radu Nicoară. A 
fost una din bucuriile pe care le-am avut la 
fiim. Au lucrat extraordinar, cu multă pa- 
siune, dar cu luciditate, cu multă dăruire și, 
în același timp, cu modestie și, mai ales, cu 
un profund atașament şi cu dorința fierbinte 
ca filmul să iasă bine. Acest lucru îl simi 


team 
cps de OPE. ata dădea o forță în plus, 
ar și în mele cele mai dificile. A fost 


presie a imaginii. Operatorul Constantin is- 
crulescu reuşeşte să-și imagineze cele mai 
bune mișcări ale camerei de luat vederi, con- 
cretizind și fixînd pe peliculă gindul regizoru- 
lui. Ei știe să prelungească intențiile regizo- 
rului Si să găsească viteza cea mai potrivită 
pentru mișcarea aparatului, obiectivul cel mai 
adecvat, lumina cea mai bună. Tehnician per- 
tect, operatorul, cunoscind în profunzime ca 
litățile şi limitele fiecărui fel de peliculă, reu- 
imi de pictorul scenograt, să valori- 

ce artistic culorile care răspund, care lu- 
crează bine și sint redate inspirat pe peliculă. 
În felui acesta, se stabilesc culorile care ur- 
mează să fie folosite, adică gama cromatică 
în care se lucrează, după ce se fac mai multe 
probe filmate. O bună parte din filmele de 
animaţie românești poartă semnâtura sa A 
lucrat mai intii cu Bob Călinescu, învățind 
din mers teșugul de operator, care, cu 
timpul, stăpinit cu autoritate, a devenit artă. 
A muncit: inspirat ia multe filme cu George 
Sibianu. Rămine de neuitat imaginea filmelor 
Prostia omenească și Cimpul prin simplita- 
tea, firescul și cursivitatea narațiunii. A cola- 
borat fructuos cu Olimp Vărășteanu făcind 
multe filme de cartone decupate cu imagine 
multipiană de o frumoasă adincime croma- 
tică. Alături de regizorul Laurenţiu Sîrbu a 
realizat filmul Pui cu imagini de o frumu- 
seje singulară, în care desenele înlănțuite se 


o colaborare minunată. Cred foarte mult în ei 
ca viitori cineaști, care vor avea de spus un 
cuvint în cinematografia română. Munca la 
un film nu e o muncă de suprafaţă, pe dina- 
tară, şi încărcată de spectaculos. De film tre- 
buie să te apropii cu sufletul, cu o nelinişte 
creatoare, trebuie să-i pâtrunzi în adincime, 
să „prinzi firele filmului” în fiecare moment, 
dinăuntru, din esenţă. Pentru ca la sfirSitul zi- 
telor grele de filmare să poți să dispui de uni- 
tatea întregului. În intimitatea creaţiei, ci- 
neastul trebuie să fie stăpinit de calmul îndir- 


uit la ei 
şi văd 

o nouă primăvară 
a cinematografiei 
noastre 


Mă 


jit al unei dorinţe neimăsurate de a crea, de a 
face bine, de a reuși. Şi acest semn pe care 
trebuie să-l ai în decursul realizării unui fiim 
trebuie să ție însoțit de un suflu comun al co- 
laborării, toţi trebuind să fie animați de ace- 
laşi țel. Numai atunci se poate vorbi de pro- 
fesionalism și, pornind de la aceste date, să 
se asigure cadrul necesar veritabilei creaţii 
artistice. Sanda Foamete și Radu Nicoară fac 
parte dintre cei care reprezintă primăvara ci- 
nematogratiei noastre. Mă uit la ei cu multă 
dragoste și stimă și sint convinsă că vor evo- 
lua și se vor împlini în timpul cel mai scurt. 
intrucit cinematografia noastră are nevoie de 
oameni talentați, inteligenţi, perseverenţi și 
modești. 


topesc unul în altul, feeric Serialul Bob reali- 
zat de Florin Anghelescu și Adrian Nicolau s-a 
remarcat şi datorită mișcărilor de aparat iscu- 
sit gindite, atmosferei plăcute. În ultimii ani a 
tăcut imaginea la mai multe filme de Isabela 
Petrașincu, cu aceeași știință a incadraturii, 
cu același firesc al mișcărilor de aparat și 
aceeași artă de a colora cu lumina Tot cu ei 
au lucrat, cu deosebit succes, mai tinerii 
noștri colegi Fiori Liceică și Olimpiu Banda- 
lac. Amintirea atmosferei de calm și de serio- 
zitate din timpul fiimărilor realizate împreună 
pentru Flori adincuri, unde a dat maximă 
expresivitate florilor de mină, o păstrez în 
memorie ca pe un lucru de preț. Ea face 
parte din momentele mele de aleasă bucurie 
creatoare. 

Lucrind mai ales pentru filmele de păpuși 
sau de cartoane decupate, Constantin Iscru- 
lescu, a fost constrins în spațiul unui platou 
miniatural, de cițiva metri pătraţi, să filmeze 
toate minunile din lume. ŞI a reușit aceasta 
în mod strălucit. 

Pentru toate aceste merite artistice și pro- 
fesionale, bunul meu coleg și prieten se bu- 
cură de uirea unanimă a celor care au 
pus umărul la marea zidire a filmului româ- 
nesc de animaţie. 


Oamenii de aur ai studioului 


lon TRUICĂ 


soferul 


Cu se urca la volan. Mişu Dragotă era 
penetrat Se bucura ca un copil la vederea 
unui cimp verde, a unei ape limpezi, a unei 
păduri seculare, binecuvintind frumuseţile tā- 
rii sale la care ține cu toată ardoarea Imagi- 
nile pitoreşti ale satului său natal, nu altul 
decit Hobiţa lui Brincuși — pe care le evocă 
ori de cite ori vine vorba de ținuturile Tisma- 
nei 一 trăiesc adinc întipărite în inima sa 
pură. Starea pe care o răspindea în jurul său, 


in echipa de filmare, crea, intotdeauna, un 


Climat de creație care făcea bine tuturor și 
mai ales mie, cel căruia drumul pină ia imagi 
nea expresivă a filmului mi se părea prea 


Un trio de farmec (Lena Za 
şi dirijorul lor 


RA 


iu 
NI 


Conducător 

de automobil 
si furnizor 
de idei 


lung și în prea mare măsură amenințat de 
servituțile tehnice și organizatorice. 
Îndemnat de această atmosferă sau de în- 


ac cindva și pe care, după vreo 8 ani de stă- 
şi încercări, ñ abandonasem. Mișu nu-i 


Universul muncii în 


orchestră 


îndemnul lut am propus din nou acest su- 
biect şi, de astă dată, a fost acceptat. Vremea 
finului — film distins apoi cu marele premiul 
la Santarem, în Portugalia 一 上 am făcut aler- 
gind cu Mişu prin zonele înalte ale ţării, im- 
preună cu operatorul Petre Gheorghe, spre a 
surprinde cite ceva: din spectacolul. insolit, 
obiceiurile şi aon, legate de un moment 
ar de important 
agricole cum este vremea finului. Mişu înțele- 
sese foarte bine că, pentru omul de la ţară, 
vremea finului este nu numai o perioadă de 
muncă specifică, ci aproape un anotimp. „Era 
pe vremea finului“, „era pe la seceriș”, „era 
pe la culesul porumbului“, iată tot atitea ex- 
presii care îi erau familiare și care-i trezeau 
imagini pline de miresme și de un anume în- 
jeles din viața cimpenească. 

Şoterul-cineast Mișu Dragostă se angaja, 
de fiecare dată și la fiecare film, cu trup şi 
suflet în slujba Piuritor. “echipei. Era gata să 
te conducă fa un loc de filmare anume, lao 
cascadă spectaculoasă, la un stejar secular, 


la o poiană de un anumit pitoresc, să-ți reco- | 


mande o fabrică sau un poseta CAP. 

demnă sau demn de o atenţie ală. 
Într-o vară, în vreme ce puii pe o vale, 

undeva spe. Păltiniș, o scenă din comedia 


pere ci au sr mă chemă la o parte și-mi 
i pași de noi, după o colină, o 
„Brigană” se scălda afundată pină la git într-o 


sj Voicu, Mihai Bisericanu) 
Popescu Gopo 


baltă, avind pe cap, drept între coarne, O pre- 
sură, care o pigulea cu osirdie. Cole ul l meu, 
Sorin Constantinescu instală aparat 
peziciune la o distanţă reingna Sera 
Jabiagii“, care jucau in film, se așezări po pe 
- pod cu tabiele între ei A 和 incepu cu 
prim gr presurei eA ndu-se, des- - 
ea, pe rind, bivolul, apoi balta şi podul, 
pe balustrada căruia cei doi, călare, jucau ta- 
ble. Efectul acestei imagini, imposibil de irr 
scenat, a fost unic. Dar Mișu se implica în 
echipă și altfel. În filmul Cind teli înfloresc, 
pe care l-am realizat la poalele Măcinului, 
Mișu a rămas împotriva obiceiului lui, acasă, 
în cabana care ne adăpostea, a găsit și ceau- 
nul și legumele și toate cele necesare ca să 
gătească un borş de s posie după toate datinile 
ești, cu care să ne întimpine la întoar- 
cerea de la filmare. 

_ Acum Mişu a ieșit la pensie. S-a mutat „Ja 
bioc" şi mi-a Gorei cit de bun este noul 
meat z m De n pao mai cu 

espre ul tini spre care se 
deschid ferestrele apartamentului său situat 
undeva, prin cartierul Văcărești. 

Poniu Mişu Kertala ha A d Cai eră 

_mare importanţă imaginea din erestr 
căci Mişu, plenar fost niciodată șofer pur și 
simplu, ci întotdeauna un șofer-cineast, a ră- 
mas aa cineast şi acum, aaa pie sa re 
pensi 


Titus MESAROŞ 


din succesiunea muncilor $ 


universul filmului 


w 


一 一 上 
inginerul de sunet 
- _ Imregistrind 
un tren din 1870 


ntrucit banalenii sînt, in general, oameni 
cinstiți, vreau să-mi exprim convingerea că 
diploma de inginer pe care am obținut-o cu 
atita trudă şi perseverenţă .|și, țin să precizez 
. — spre regretul meu — în liceu nu fusesem 
„truncea“], nu-mi dă dreptul să mă mindresc 
"prea mult şi să mă consider „infailibi!“ în tot 
„ceea ce întreprind. Spre exemplificare am să 
istorisesc ce mi s-a intimplat cu ocazia unei 
înregistrări de sunet de acum 12 ani. Eram cu 
echipa de filmare la Calafat, în timpul turnării 
- filmului Tănase Scatiu, unde, la gara din lo- 
calitate, urma să se filmeze secvenţa sosirii 
cu trenul a unui ministru în urbea de reșe- 
- dință a eroului. Evident, aveam nevoie de un 
- tren de epocă, din perioada anilor 1870, 2 el 
- afost găsit la muzeul din Craiova. agata sipi 
de acolo l-au readus în stare de pert 
- funcţionare și trenul, căruia i s-a asigurat ra 
nie liberă, a străbătut într-o noapte distanța 
Craiova — Calafat, gonind neintrerupt, timp 
res șapte ore, cu viteza sa maximă de 15 km 


oră. 

Pe renulețul, un adevărat bibelou, de un pito- 
pri desăvirșit, avea o locomotivă micuță, cu 
enorm, care strălucea din toate ală- 

ri, de parcă ar îi fost scoasă atunci din 
fabrică. Garnitura era compusă doar din 
` două sau trei vagoane care se asortau cu lo- 
- comotiva. Întrucît ia prinz urma să se filmeze, 


„Tănase Seati de Dan Piţă 
cu Rodica Tapalagă 
şi Victor „Bebengiuc) 三 
şi (sus), T Nitujs 


“şi mai Foii pn activitate, doia ue CU 

| succes tot felul de vehicule, ba chiar și tre- 
uri mult mai mari, mai rapide și mai greu de 
manevrat. Am fost prezentat mecanicului de 

| tocomotivă cu care urma să colaborez și pen- 
| tru că, în timpul înregistrărilor de sunet, co- 
a a inaeta grai sint excluse, am stabilit, 
cu de la mine putere, apr met pe care 

. urma să le fac ca să fiu văzut și înțeles de 
5 = departe, aşa cum procedam de oa dată şi 
cu celelalte vehicule: adică la rotirea brațului 

i pornească trenul, dacă rotesc brațul mai 
repede să mâreas eza Si cînd încrucișez | am 

„ brațele să frin şi să oprească ` 'Mecanicul 
` mia sapor şie Nea îndepărtat unul 
- de altul la vreo 250 metri ca să am suficientă 

È detenis pentru a auzi trenul venind din de- 
”partare și, după ce am pornit magnetofonul 
pe înregistrare, am inceput să rotesc brațul. 
Degeaba. Trenul nu se urnea din loc. Am 
presupus că s-a intimplat vreo defectiune. 
Am oprit banda de magnetofon care mergea 
în gol și, atunci, oi spre surprinderea mea, tre- 
nul a pornit. Am încrucișat brațele ca să-l 


s-a părut în regulă, am 


răși nemișcat. Cind 
nit şi ei din 


propriul “gind, trebuie să le dea or, i în Anii. 
încredere. Atunci, „şiretenia” meseriașului 
împătimit de meserie devine :blindă, uneori 
prea blindă. Unii chiar ar vrea să spună. så 
tacă tot ce au învăţat şi tot ceea ce ştiu $ 
aici se separă din mulţime cei care şi-au in: 


directorul de film 


4 a -可 


P. entru cine calcă prima oară in studioul 
- Buftea și ia contact cu oamenii care trudesc 
acolo, senzaţia e că a nimerit într-o adunare 
de oameni împătimiţi, cărora le lucesc ochii 
şi care, în spatele cuvintelor, uneori extrem 
de multe, ascund o arata a a rea, «ci pe 
"care nu prea ar vrea să o dezvăluie. Este o 
falsă impresie căci, odată cuceriți (acest iu- 
cru depinde, în primul rind, de regizor), a 
- acești oameni, deși aparent neuniţi, aparent 

„împrăștiați“, fiecare cu subiectivitatea şi per- 
 sonalitatea lùi (altfel nu ar lucra în studio), se 

adună ca un bioc conglomerat dintr-un joc 
de cuburi. Din acei moment, filmul la care lu- 
` crează e şi al lor, regizorul e ai lor, iar multi- 
_ piele lor preocupări se centrează, ca prin mi- 
| nune, Tsogo! singură direcție. 

Star , pină inap. de-adevăratelea un 
fiim, pari o. "permanentă pindă — oare la ce 
vor lucra? este un lucru serios? oare... oare... 

一 răspunsurile, pe care ei le Hihtrează în 


Sae, pe care mintea îl ajută atunci cind tre 


Anti prematur, mereu agitat, cu mintea 
„mereu în căutarea unei soluţii, 

cos, rămine prototipul, aproape ideal, al di- 
rectorului de Film. „Absolvent de ASE, „mare 
iubitor de film, Titi este — 


in orice întreprinde. Își iubește 

ipa, ag error e ea ca despre o fami- 
ractică silui fi e ap în relaţiile cu oa- 
menii. Deviza lui este: „Nu există nu se 
poate”. Are cu el „codul cu care deschide 
mi rai orice suflet, cod pe care Fa învățat 
„Tei”, unde a copilărit. Respectă regizorul, 

人 ectă filmul Ea aa posedă un as- 


w Ehli 


m 


(fotò Dan Dumitraşcu) 


https://biblioteca-digitala.ro 


Gpresc, dar trenul iși sporea viteza pe măsură 
ce eu îi.făceam tot mai insistent semnul con- 
venit pentru oprire. l-am cerut scuze mecani- | 
cului că n-am apucat să înregistrez și am 
rugat să repete manevra. În treacăt, i-am ex- 
plicat din nou semnalele. S-a îndepărtat de 
mine la distanța convenită şi, cind totul mi 
agu pornit magnetofonul 

poi inregistrare. La ‘semnalele mele disperate 
lăcute prin rotirea brațului, trenul a rămas ia- 
mi-am pierdut răbdarea, 
oprit ma etofonul._ Atunci trenul s-a ur- 
„Am reluat înregistrarea. dar 
cind am încrucișat brațele ca trenul să 
oprească în dreptul meu, mecanicul a mărit 
viteza şi a trecut pe fingă mine cu toți cei 15 
km pe oră de care era capabilă locomotiva. 
Pe scurt, după vreo trei încercări de felul. 
acesta, incepusem să transpir de agitație și 
„supărare, pentru că, între timp, mişcările şi 
alergăturile mele au stirnit și ciinii din apro- 
piere. Ba se adunaseră și cîțiva spectatori. 
M-am dus da mecanicul de ee 


asupf 
„dată cît de omenești sint erorile! 


sușit dictonul popular: „Omul inteligent este 


Titi Popescu, un băiat de statură mijlocie,- 
amabil, -politi 


-Popescu rin ex- A 
ereh lP 一 omul eficient. Un calificativ care-l 


i înregistrări, 
irii trenului 


pior să fie mai atent la semnalele. mele pe : 
care incepusem să i le explic | pentru a treia 
paie, ar un bătrin, care, se pare, mă urmă: 

zu ierte a rege i ee jclodată, a 

nu o să reușeşti ni c 

dumneata Pee terra exact invers decit cei 
de la căile ferate. La irgi rotirea brațului cu 
fanionul înseamnă oprire, i ar paare bra 
tului pornire”. 

Uite, mi-am zis, că asta nu nea învățat la 
politehnică! 

Au urmat trei înregistrări reușite în care 
trenul mergea şi se oprea exact așa cum do- 
ream eu, dar asta abia după ce s-a potolit Mă 
tratul ciinilor. 

Pa ră la hotel, după ce s-a terminat și fi. 

area, unde au apărut alte peripeții, cu o, 
mini torențială şi cu un vint care ne-a ras- 
_ turnat felinarele puse ca decor, am. meditat 
a celor întimplate şi am ee încă i 


Bujor SuRU 


„Ningea 
scriitorul 
regizorul loan 
Ana Ciontea si 


în Bărăgan”: 
Fănus Neagu 
Cărmazan, actorii 
Horaţiu Mălăele 


film 
o altă 
ami tie 


Operatorii noștri: 
Vlad Păunescu 


a 
E modul cei mai firesc, prima întrebare a 
venit din partea sa: 


一 Ce va să insemne acest interviu? 


一 Un 


— Prin definiție, în sensul curent și cel mai 
răspindit al cuvîntului, operatorul este cel 
care pune lumina şi face compoziția cadrului, 
stabilind, totodată, mișcarea de aparat pe 
care o poate executa el însuşi sau o încredin- 
țează unui cameraman. Compoziţia, tonul cu- 
lorii, magicul univers ideatic dat de intensita- 
tea luminii, ar trebui să facă astfel ca opera- 
torul să nu fie doar un executant ascuns, ci 
un artist, un creator. Creatorul este stimulat 
în opera sa de idei, senzaţii, sentimente, care 
variază chiar la unul și același individ. Multe 
dintre ele doar i se par, de altele este con- 
vins. În cinematografia noastră, din aproxi- 
mativ 70 de operatori de imagine 5—6 pot fi 
socotiți artişti valoroşi. Regizori de valoare 
pot fi socotiți- 4 一 5 din cei 15—20 care lu- 
crează frecvent. Această stare de fapt nu tre- 
buie să antreneze părerea că „şcoala“ noas- 
tră de film s-ar afla în regres, calitatea nefiind 

ată de cantitate. Dificultățile sint date 
de calitatea mediocră a unor scenarii și 
neimplicarea cineaștilor, fără ca termenul de 
cineast să se confunde, în acest caz, cu cel 
de creator. Într-o colaborare ideală, operato- 
rul de imagine nu trebuie să vină cu soluţii 
legate doar de plastica filmului, în virtutea 
unei colaborări stricte cu regizorul, ci și cu 
soluţii dramaturgice sau sugestii legate de jo- 
cul actorilor, de decor sau costum, in dorința 
de a obţine tot ce se poate oferi ca emoție 
estetică. Dar, de cele mai multe ori, operato- 
rul rămîne un solitar închis în izolarea sa, lui 
nefiindu-i permis să greșească. Erorile mai 
mici sau mai mari ale celorlalți realizatori ai 
filmului pot fi remediate prin montaj, muzică 
sau post sincron. Uneori se crede nu prea in- 
teligent că operatorul îi poate face filmul re- 
gizorului, gind irațional pentru cei care-și 
dau seama că pot coexista două moduri dis- 
tincte de exprimare, dar personalitățile pose- 
sorilor lor nu se pot amesteca. Între regizor 
și operator trebuie să existe o punte de co- 
municare în virtutea unei afinități născute din 
adevărata capacitate de înțelegere şi apre- 
ciere. Aceasta îi face pe unii regizori, puţini 
din păcate, să întirzie 一 de exemplu 一 inţra- 
rea în producţie cu un film în așteptarea unui 
operator anume. 

În momentul de faţă, Cinematogratul își gă- 
sește expresia, mai mult ca oricind, în ima- 
gine, sugestia imaginii este mai puternică. 
Unii dintre regizori o știu prea bine, regizori 
aparținind cinematografiei noastre sau regi- 
zori de aiurea. : 

Mă consider un privilegiat. Am debutat cu 
Dan Pita la scurt timp după absolvirea insti- 
tutului. Am lucrat în continuare cu Nicolae 
Mărgineanu, Adrian Petringenaru, Şerban 
Marinescu și Constantin Vaeni. Pentru un 


îndelungată nu mai poate fi decit timid, reți- 
nut, el. nemaiavind exuberanţa, forța de-a 
risca fără a fi conştient de consecințe. Riscul 
şi lupta interioară continuind în tot timpul fil- 
mării. În ziua premierei, stăpinit încă de obo- 
seala euforică, apare detașarea, te desprinzi 
de filmul terminat. Eu obişnuiesc să-l dăru- 
iesc unei persoane anume. Un film 一 Întoar- 
cerea din iad — unui medic invalid căruia o 
viaţă întreagă soția și fiii i-au legat șireturile 
la pantofi. Tatălui meu. Dacă l-a primit? Ne 
naștem cu vise pentru a ne îngropa cu ele 
Egoist, primul film, Concurs, l-am păstrat 
pentru mine. 


— Dar primul fiim a fost Grindul, și a mai 
tost şi Nunta, filme de institut. Cum a decurs 
trecerea de la filmul „de autor“ din școală la 
note „n colaborare“? Nouă filme in nouă 


operator, debutul întirziat după o asinsenție, 


Plăcerea 


N-avem voie să greşim... 


一 Institutul oferă unui absolvent date ge- 
neral orientative de tehnică și cultură cine- 
matograțică prin profesori minunaţi precum 
Constantin Pivniceru, George Littera, Toma 
Răduleţ. Film am învăţat însă de la Dan Pita, 
susținind — cu riscul de a mă repeta — im- 
portanța pe care o are pentru cariera unui ci- 
neast prima „colaborare”. Aţi pomenit două 
din filmele mele de institut. Ele au fost în or- 
dine şi nu intimplator Atunci, Apa, Alb, 
Nunta, Grindul. Filmele aparțin de mult al- 
tora. Titlurile au rămas însă cu mine, avind 
semnificaţia lor clară, iar trecerea de la insti- 
tut la cinematografie s-a făcut prin Concurs. 
Nu am lucrat cu mulţi regizori, dar m-am 
confruntat cu tot felul de modalităţi de cola- 
borare. De exemplu: Dan Piţa sau modul de a 
te implica cel mai mult. Pentru susţinerea 
ideii de perpetuă alergare, camera trebuia să 
aibă o mobilitate aparte, să redea goana fie- 
căruia, și a celui care vede și a celui care 
participă. indiferent de timpul acţiunii, orice 
realitate trebuie transtigurată artistic, fiecare 
cadru însemnind o intenţie de semnificaţie în 
ordinea scontată de opera întreagă. În Drep- 
tate in lanțuri, fiecare personaj avea sau cel 
puțin mi-am dorit să aibă „lumea lui plas- 
țică“, în ideea susținută de convingerea că în 
orice film există măcar un personaj de sor- 
ginte mitică, pe acesta simțindu-! aproape de 
sufletul meu 


一 Ce diticultă! 
zuală a unui su 


implică particularizarea vi- 
„a unul motiv? 


一 Funcţionează prejudecata ca ar exista 
două categorii de filme: „de actualitate” și 
„de epocă” și că, dintr-un anumit punct de 
vedere, este mai ușor de adus pe ecran lu- 
mea unui film de epocă, iar la un film de ac- 
tualitate aşa-zisele „sofisticări“ de imagine 
nu-și află locul. De fapt, există doar o mare 
diferenţă între scenarii bune şi scenarii me- 
diocre. Ca și între regizori sau operatori 

Foarte importante pentru mine sint coper- 
tile unui film. Începutul trebuie să fie emble- 
matic, simbolic, suficient de expresiv pentru 
a ne face să simțim o anume stare sufle- 
tească. Chiar dacă este eliptic, el reprezintă o 
introducere în atmosferă, iar filmul de aici în- 
cepe să fie construit. Așa cum finalul ar tre- 
bui să fie concluzia creatorilor asupra su- 
biectului tratat. Revenind la întrebare, un 
exemplu: Victor Rebengiuc coboară scările 
interioare ale unei clădiri. Filmez cu aparatul 
din mină, apropiindu-mă pină la prim-plan, 
actorul preia aparatul fiimindu-şi singur co- 
borirea pe scări, ca apoi să preiau aparatul 
pentru a continua cadrul secvență. O mișcare 
descendentă. continuă. Un limbaj, o exprima- 
re. Domnișoara Aurica — acelaşi limbaj, altă 
exprimare cu ajutorul căreia reușeşti să con- 
centrezi, să transmiți o acțiune simbolică 一 
capabilă a te face să simţi starea sufleteasca 
a personajelor — şi, totodată, să supui realita- 
tea propriei dorinți. Finalu! filmului începe 
printr-o imagine de plan general a mahalalei 
din unghiul obiectiv al cineastului, apoi ca- 
drul descrie interiorul casei din unghiul su- 
biectiv al celei care a „mobilat“ spaţiul. Au- 


rica: lucrurile îi sint încărcate într-o căruță; 
unghiul devine subiectiv. În acelaşi film, un 
alt cadru. Uritescu (Gică Hau-Hau) iese din 
circiumă, se intersectează cu un pluton de 
jandarmi, condus de aceștia ajunge lingă o 
trăsură, se apropie de ferestrele unei circiumi 
să-şi strige disperarea, urmează dansul, lovi- 
tura de ciomag a gardianului, urcarea în tră- 
sură... S-a repetat o noapte întreagă. S-au 
tras 120 m la o singură dubiă (ceea ce s-a 
văzut în film). De obicei se consideră cadre 
complicate cele cu multe personaje, neglijind 
pe cele cu un singur personaj, acestea ridi- 
cind la tei de multe dificultăţi tehnice și de 
exprimare plastică (şi devenind cu atît mai 
frumoase). La Întoarcerea din iad, Ana Cion- 
tea intră noaptea in casă pentru „a-și câuta 
iubirea.“ Prima parte, filmată de regizorul 
Nicolae Mărgineanu (un excelent operator 
pină a se desăvirşi ca regizor), o descoperă 
pe eroină în curte urmărindu-i drumul pină la 
fereastra casei. Eu preiau aparatul de filmat 
pe fereastră și continui să o urmăresc prin 
alte citeva încăperi pînă cînd ea revine și in- 
chide geamul. La Concurs trebuia găsită o 
soluție în stare să transforme obstacolul im- 
pus, groapa, dintr-unul ale cărui limite nu 
sint întrezărite, într-unul din ce in ce mai mic, 
incit, cind sare șeful, să devină un simplu 
șanț. Atunci mi-a venit ideea unui traviing 
suspendat care va sparge monotonia depla- 
sării prin pădure și, înregistrind dintr-un 
unghi inedit acțiunea, va exprima ce! mai 
bine gindul meu. Acum acest travling sus- 
pendat a devenit o instalaţie serioasă, acţio- 
nată electric, pe fire de oțel special, arta pu- 
tind fi îmbogăţită cu invenții încîntătoare, ca- 
re-ii oferă — dacă se poate spune aşa — si 
mai multă dezinvoltură. 


— Dar stilul? 
e 

— Imaginea de film are atelași limbaj pen- 
tru o varietate infinită de exprimări. „Fiecare 
stil nu este decit un mod de a privi lumea, o 
imagine a muntelui sacru, care ne prezintă 
aspecte diferite din locuri diferite, dar poate 
fi văzut de pretutindeni ca fiind acelaşi“ su- 
blinia Arnheim. Imaginea de film o consider a 
nu fi dictată doar de un scenariu, de o 
anume viziune regizorală, ci şi de propria ta 
stare interioară, a momentului chiar. Fiecare 
fiim e făcut la altă virsta măsurată în ani, zile 
și chiar ore. Pe această stare interioară a mo- 
mentului construieşti incet, parte cu parte, 
knaginea viitorului film. Orbul simte mai pro- 
fund decit cel ce vede pentru ca i-au dispărut 
o sumă de elemente de referință. Si nu-i 
vorba numai de un vis pe care-l reconstru- 
ieşti chiar dacă ești singur, stăpin pe ceea ce 
ţi-ai propus. La proiecţie, cind privești ecra- 
nul, ai uitat de cărămizi, de mortar, iar clădi- 
rea 市 apare ca o noutate. Una-este starea la 
filmare, alta la vizionarea unui material brut 
şii alta la vizionarea cu: public, momentul in 
care mă consider şi eu spectator. Fiecare 
sfirșit de film înseamnă o nouă ambiţie de a 
desăvirşi ceva, incepind altceva. 


interviu de 'lrina COROIU 


Fiecare personaj cu „lumea lui plastică”: 
Claudiu Bleonţ în Dreptate in lanțuri de Dan Piţa. 
imaginea Vlad Păunescu 


stagiunea” 88 


i arcă ieri a fost septembrie — luna pres- 


chimbarii abonamentelor, abia cea trecut 
octombrie 一 luna reluărilor, a venit noiem- 
brie 一 luna sălilor pline, şi iată că bate la 
poarta Cinematecii luna bilanțurilor. Repede 
mai fug zileie! Cu gindul mereu la ce lucrăm 
şi la ce pregătim pentru săptăminile viitoare, 
adunind din mers idei pentru stagiunea ce va 
urma acesteia abia începută, zău că nu Ñi 
vine să-ţi faci timp să priveşti înapoi. Si to- 
tuși, cu un mic efort... 

Anul trecut, la vremea asta, aniversam 40 
de ani de la proclamarea Republicii. Acum, la 
1 decembrie, a fost rindul sărbătoririi a 70 de 
ani de la Unirea cea mare. Au existat nume- 
roase pelicule care să ilustreze ideea, năzu- 
inta şi lupta prin care s-a ajuns la săvirşirea 
celor două acte decisive. Pagini de istorie 
deci, apropiate de noi în timp (unii dintre 
martorii zilei de 1 Decembrie 1918 trăiesc 
încă), pagini onorate şi de filmul nostru do- 
cumentar, în graiul său specific: Partidul, pa 
tria, poporul, Un om al pămintului său: Mir- 
cea cei Mare, Locuri de Militanţi 
pentru Unire: Al. Papiu llarian și Costache 
Negri, Unirea — anenţă a istoriei româ- 
neşti, Întruntind furtuna. Dar, de tapt, cum e 
transpusă istoria în limbajul celei de-a șaptea 
arte? O incursiune în colecţiile Arhivei s-a 
dovedit mai mult decit inspirată. A rezultat un 
amplu program de filme edificatoare. Genul 
cinematografic zis „istoric“ numără multe 
specii, şi nu există pe lume vreo ţară (produ- 
câtoare) care să nu fi dat măcar citeva mos- 
tre: fie reconstituiri ale unor momente de 


medalion 


B ărbatul acela in costum alb, cu fața 
cam buhăită, singur la o masă, în restauran- 
tul unui vapor de lux, ar putea fi un călător 
oarecare. Îşi omoară timpul privind o fotogra 
fie de familie. Apariția unui alt pasager singu- 
ratic il smulge din fincezeala cu atit mai mult 
cu cit noul venit, „rusul“, se arată dispus să 
asculte povestea „italianului“. Așa începe is- 
toria lui Romano, protagonistul din Oci cior- 
nile al lui Nikita Mihalkov. Ca la un semn ma- 
gic — magia întăptuind-o, aici, cuvintul — fo- 
tografia „se însuflețește“, personajele își 
reiau locul de odinioară, ca într-un spectacol 
de mult nejucat. Este limpede, din ce in ce 
mái limpede, câ bărbatului în costum alb, 
care ar putea fi un călător oarecare, îi place 
nu atit să se lase invadat de trecut, cit să po- 
vestească. În timp ce își deapănă 一 să zicem 
一 amintirile, insistă asupra 'amănuntului că |. 
femeia iubită „mă punea să-i povestesc şi 
credea tot ce-i spuneam“ Spovedania lui Ro- 
mano nu are suișuri și coborișuri, nu are 
grade de intensitate, frumoasa narare este, în 
toată legea, „o apă şi un pămint“. De altfel, 
ca ascultători, dar mai ales ca privitori, no- 
tam că eroul îndrăgostit cindva de „doamna 
cu cățelul“, de dragul căreia s-a aventurat în 
Rusia („mă voi intoarce... nu știți cine este 
Romano...”) purta cu el o poză de familie, 
„portret de grup“ cu soţie, copii, soacră și tot 
alaiui, și, deodată, în trupul acestei istorisiri 
nefisurate de nici o întrebare, necutremurate 
de nici o mirare, gata-gata să se încheie cu 
un mic cinism masculin — „evident că nu 


stop-cadru 


P. probabil ca juriul de peste ocean 
care atribuia premiul Oscar în 1963 filmu- 
lui Tom Jones (cel mai bun film, regie, 
muzică) să fi citit cele șase volume ale 
epopei comice în proză“, cum îşi subinti- 
tulează Fielding, la 1749, romanul său 
„Tom Jones, poveste unul-copil găsit“. În 
schimb, cei de la British Film Academy, 
care premiau filmul pentru cel mai bun 
scenariu (și cel mai bun film englezesc) 
erau cu siguranţă în măsură să aprecieze 
os lui John Osborne ca scenarist. 

rațiunea cinematografică deşi compri- 
mată la singe, îmbrățişa bogata tipologie 
(hangiţe, pastori, soldați, tilhari, lorzi, 
curtezane, braconieri, gentilomi de ţară, 
jupinese...) păstrind nu numai spiritul căr- 
ții- (socotită a fi cel dintii roman realist din 
Anglia) ci şi tonul ei, găsind echivalenţe fil- 
mice pentru stilul atit de personal al scrii- 


Bilanţ la Eforie 2 


cumpână și de eroism — independența 
României, Marsilieza, Octombrie, sau, venind 
mai aproape de zilele noastre — Amenda- 
ment la legea siguranței statului, Cea mai 
lungă zi, fie portretele unor personalități ilus- 
tre: Viad Țepeș, Alexandru Nevski, Maria Stu- 
art, Ceapaev, Lincoln, Simon Bolivar, Napo- 
leon; fie intrind în zonele mitologiei şi legen- 
delor — Elena din Troia, Hertule, Cleopatra 
etc. Un program-mamut am zice, dind în pri- 
mul rînd o de măsura în care istoria se 
menţine şi azi drept una din principalele 
surse de inspiraţie ale cinematogratului. Su- 
gerind însă și alte ginduri — despre sobrie 
tate și grandilocvenţă in artă, de pildă. Sau 
despre bun gust și respect în reconstituirea 
ambianţei de epocă. Și multe altele și, nu în 
ultimul rînd, adevărate lecţii de istorie. 


Istoria filinului a fost și ea prezentă, prin 
programul de filme produse acum 25 de ani. 
Surprize pentru tineri, plăcute revederi pen- 
tru părinţi, nu mai puțin surprinși să consta 
tate în anumite cazuri, în fața căror naivitafi 
au lăcrimat acum un stert de secol. Oricum, 
în Cinematecă, revederile fac bine. Ca, de 
pildă, omagierea unor personalităţi intrate 
definitiv. în istoria filmului prin dispariția lor 
in anul 1988: Pola Negri, Fred Astaire, Igor 
Innski, John Huston. 

Dar repertoriul a cuprins și aite zone. Ci- 
clul dedicat nobilei profesiuni de medic a im 
trunit filme biografice despre Robert Koch, 
Paviov, Freud, Pasteur — 'eștile adevărate 
ae unor vieţi de luptă îndirjită cu bolile, dar 
şi cu ignoranţa și prejudecățile, cu teama de 


nou și altele, în care situaţiile imaginate de 
scenariști pun accentul pe etica profesiunii. 
Pe necesitatea integrității morale, fără de 
care, diploma facultăţii de medicină nu în- 
seamnă mare lucru: Mere roșii, Citadela, Nu 
ca un străin, Omul meu drag. Nu a lipsit de 
aici tratarea în cheie comică a riscurilor me- 
seriei 一 cum se întimplă in Marea neliniște. 

Acum, dacă tot stăm să ne amintim, trebuie 
să spunem și că autorii programelor de Cine 
matecă s-au luptat dèa lungul anilor cu pre- 
judecăţile. Una digiele este aceea că publicu- 
lui nu i-ar place filmu! documentar (!). Or, 
pentru ciclul „Ţările lumii văzute prin apara- 
tul de filmat“ (o plimbare de citeva săptămini 
prin Africa, insulele Galapagos, Matto 
Grosso, Ceylon etc. — dar. și prin Olanda 
Japonia, România) — s-au primit felicitări. 
Alte documentare au trebuit să fie reprogra- 
mate la cererea abonaților (Jazz intr-o zi de 
vară sau Dumnezeu a ales Parisul) și ne-au 
atras mulțumiri. Deci... 

Mai există și prejudecata că un program „la 
cerere” nu și-ar avea rostul, subestimind ni- 
velul publicului nostru și rolul Cinematecii ca 
„şcoală de văzut filmul“. Or, dacă ne uităm 
chiar și în fugă pe lista titlurilor prezentate în 
1988 „Ja cererea abonaților“, reiese că aceștia 
se orientează foarte bine. Oare de ce? Desi- 
gur, acest ciclu e destul de amestecat, dat fi- 
ind diversitatea de gusturi, dar cind se inveci- 
nează filme ca Prietenul meu ivan Lapșin, 
Atalanta, Solaris, Soi: co sufletul la gură, 
Copacul dorinței, alele, chiar cu pre- 
zența unor Angelici, media este ridicată. 

În general, strădania de menținere și în 


= Și ea? - Care ea? 


torului. Aşa cum Fielding se amestecă de- 
seori în desfăşurarea acţiunii prin comen- 
tariul său sarcastic, fără a stinjeni cronica 
poma a faptelor, tot astfel john Os- 

rne — scenarist şi Tony Richardson 一 
regizor şi producător — introduc nu doar 
prin vocea off a crainicului, nu doar prin 
inserturi de film mut, dar şi printr-un sa- 
vuros dialog al -imaginii cu spectatorul 
(personaje care fac cu ochiul spre aparat, 
pălăria care acoperă practic obiectivul) o 
tandră complicitate și o francheţe a vocii 
auctoriale. Filmul — ca şi romanul — mus- 
teşte de umor sănătos, de chef de viaţă, de 
chiote şi chicoteli ce dau cu tifla conven- 
ţionalismului puritan şi ipocriziei filistine. 
Nici că se putea găsi gri k mai nimerit 
pentru „free cinema”, emblematic am 
spune, decit Tom Jones, copilul din flori, 
„despre care toți credem că s-a născut 
spre a fi spinzurat”, un nonconformist sadea, 


< Marcello Mastroianni într-o regie... cehoviană 


Tradiția unui nonconformist 


venit parcă peste secole să reamintească 
lumii că „tinerii furioşi” au o îndelungată 
tradiție culturală. Oroarea de fățărnicie, 
lipsa de prejudecăți, : ironia muşcătoare, 
comportamentul frust, permanent polemic 
cu rigiditatea, cu crisparea protocolară 
aparţine, deopotrivă, spiritului britanic 
dintotdeauna, cit şi pasiunii pentru adevăr 
a tinerilor furioși. Incercaţi să vă imaginaţi 
un Tom Jones realizat de francezi, sau de 
spanioli, sau de italieni... și veţi vedea că 
personajul acesta cuceritor prin robustețea 
sa, prin nonşalanţa şi francheţea nici o 
cupi ostentative, nu poate fi decit englez. 
„Muza engleză — spune Emerson într-un 
cunoscut eseu — iubeşte ferma, ulița, şi 
piața... Ceea ce îi incintă pe englezi este 
expresia viguroasă, telurică, lipsită de am- 
biguitate, credincioasă pina la brutalitate 
trupului omenesc şi, deşi rostită între 
regi, la fel de potrivită şi binevenită pen- 


https://biblioteca-digitala.ro 


ar şi cite o Angelică... la cerere 


(Michele Mercier) 
iza 


acest an la cote inalte a reușit. Actori cărora 
li s-au consacrat medalioane sint unul și 
unul: Victor Rebengiuc (18 filme, de ia Furtu- 
na la Shirley MacLaine, Jack 
Lermon, Marcello Mastroianni, Lucyna Win- 
nicka, Faye Dunaway, James Stewart. La fel 
şi regizorii: S.M. Eisenstein, John Ford, René 
Clair, Francesco Rosi, Michael Cacoyannis, 
Elem Klimov 一 mari moderni lingă mari cla- 
sici. Nu i-am uitat nici pe spectatorii ce vin 
încă de mină cu părinţii. Pe lingă animalele 
desenat-animate, ei au tăcut în 1988 cunoș- 
tință cu Lassie, faimoasa cățea coolie, eroina 
unui celebru roman pentru copii. Adolescen- 


m-am mai întors vreodată acolo“, se înfige. 
ca o lamă de cuțit. răscolitoare întrebarea as- 
cultătorului: „Și ea?” „Care ea?“ întreabă bui- 
mac Romano pentru care, odată povestirea 


ţii s-au emoţionat ia Scrisori străine, la Mă 
năstirea din Parma, David și Lisa... Toată lu- 
mea a trepidat și a ris la comedii care, chiar 
dacă n-au constituit un program aparte, tot 
au fost prezente. Şi vor fi prezente şi la anul 
Așa cum avem nevoie de cunoaștere, de ci- 
zelare, avem nevoie și de ris. 

Nu, nu e rău deloc să faci bilanțuri. Cind 
vezi că investiția a meritat, ai curaj să (te) 
cheltuiești și la anul. Şi, dacă poți, chiar mai 
mult. 


Aura PURAN 


terminată, între trecut și prezent s-a lăsat o 
cortină de plumb. Nevoit să dea un răspuns, 
eroul „filosofează“... „nu știu, și apoi ce mare 
lucru s-a intimplat... Căţelul o fi murit... Sin- 


tem la începutul secolului 20, cine mai aș- 
teaptă pe cineva...?". 5 

Din acest moment, Nikita Mihalkov, cel din 
Piesă neterminată pentru pianină mecanică 
din Cheva zile din viața lui Oblomov aruncă 
în luptă artileria grea a îndoielii. Pentru a ne 
spune cum a uitat o femeie, eroului i-a tre- 
buit... aproape un film. Pentru a înfățișa opu- 
sul, cum se așteaptă o femeie, companionul 
său nu a avut nevoie decit de citeva fraze. 
Episodul său este exact ace! fragment de 
viață autentică ce lipsește din „romanul italia- 
nului“, de care singur s-a lepădat. Acum ob- 
servăm că bărbatul in costum alb, cu fața 
cam buhăită, fostul arhitect, nu este un oare- 
care călător solitar, ci un chelner pe un vas 
de lux. O decădere ca atitea altele. Adevărata 
degringoladă este insă cea morală, a omului 
care a străbătut o viață povestind — poate — 
„intimplări“, dar neinsațit de umbra amintiri- 
ior esențiale ale unei existențe: copilăria, dra- 
'gostea. Abia într-un tirziu, trezit de patetis- 
mul partenerului său, Romano își va pune in- 
trebarea: „..ce amintiri păstrezi din viața ta?. | 
Cintecul de leagăn pe care mi-l cînta mâma, | 
ceturile Rusiei”... este răspunsul bărbatului 
cu chipul nemilos răvășit și uriţit de șocul 
desprinderii dintr-o lungă letargie. La început 
de secol 20 ca și la sfirșit de secol 20, în 
orice capăt de timp binevoiește să ne plaseze 
destinul, avem nevoie de ,piaza bună” a 
amintirii unui „ninna-nanna”. Lucid, pînă la 
marginea întiinirii cu duritatea, Nikita Mihal- 
kov în ipostaza sa de „ecranizator“, spulberă 
orice iluzie a lecturilor elegante, „fidele“, mă- 


(dar nu aici, unde filmează IE Alia dial 
alături de Sophia Loren Magda MIHĂILESCU 
și Ludmila Savelieva) - 


tru mulțime. Această simplitate, veracitare 
şi neornamentare a stilului se manifesta in 
cele mai vechi lucrări ce ni s-au transmis 
precum şi în cele mai recente. Ea aduce 
cîntecelor și baladelor mireasma pămintu- 
lui, aburul vitelor şi, ca un pictor olandez, 
caută farmecul gospodăriei, fie chiar și 
printre găleți şi tingiri”. 

Impregnat în fiecare fotogramă a sa de 
acest spirit, filmul lui Richardson reali- 
zează o admirabilă consonanță a plasticii 
(amintind mereu de tablourile lui Hogarth 
şi Gainsborough) cu muzica (adevărat per- 
sonaj), cu mişcările de aparat (alternind 
panoramice raff cu planuri detalii, într-un 
montaj nervos) şi cu ioral eioi actori- 
cească de forţă (un Albert Finney memora- 
bil, cum avea să fie peste ani şi in Cabinie- 
rul). lată de ce secvenţa vinătorii, de pildă, 
poate figura în orice antologie cinemato- 
rafică, dar şi într-o selecție menită a de- 
ni spiritul britanic. Încă o dată se con- 
firmă un adevăr ades uitat: marile filme nu 
pot dăinui decit aducind şi impunind în is- 
toria mondială a cinematografului, specifi 


cul național. 
Roxana PANĂ 


epopee 

Jones 
de Tony 
Richardson, ， o 
cu Albert yo Si 4 


A nevoie su: tiime? Da, ne răspunde 


hotărit o corespondentă din Deva, str. Victo- 
riei nr. 7, Dei . avem nevoie 
de cinematografie —eun iese instrument de 
educaţie. iar noi avem suflete sensibile și vi- 
brante; în fața ecranului ne simțim față-n fața 
cu noi înşine...“ Depinde ce se află, în fața. 
pe ecran...“ Adesea părinţii n-au timp să dis- 
cute cu ni raţii mai mari n-au timp sau 
“chef, sau: pun prea puţin, iar noi avem 
prea put țin timp pentru citit facultativ.“ Aten- 
ție: filmele, oricit ar fi ele de educative, dis- 

tractive şi facultative, nu pot înlocui cititul! 
Dacă la 18 ani ai prea puțin timp pentru citit 
grep mai tirziu vei avea Si mai puţin. 
„Ce fel de filme ar dori să vadă corespon: 
denta? „Am vrea filme 一 rezolvări 一 soluții, 
care să ne. 
dere in iubire, in viaţă...” 
așa ar fi. Dar, în linii mai mici, dacă filmele 
s-ar ocupa chiar de rezolvări, soluţii, nouă ce 
ne-ar mai rămine de facut (altceva decit să 
mergem la cinema)? 


O altă corespondentă, leana Alexe, din 
„București, Aleea Hobiţei nr. 6. emite pe apro- 


ximativ aceeași lungime de undă: „Avem ne- 


voie de filme care să dezbată problemele pe - 


care le ridică tinereţea şi mai ales viața din 
giS din licee.“ 

audia Berbec, din Constanţa, se întreabă 
F ne întreabă, pentru ca să nu ne oblige.. id 


„de ce atit de puţine filme cu şi despre ti- | 


neri?' Este o întrebare! Dacă întrebarea ne-ar 


fi fost adresată, probabil că i-am fi răspuns: ` 
nu, nu sint chiar atit de puține, dar unele E din 5, 
„răsu- | 
cind cumva o replică din Caragiale: nu lip- | 


ele trec — poate — neobservate. 
sesc cu desăvirșire, dar nici sublime nu sint... 


Acsongi trimițătoare constată: „Am văzut | 


„multe filme românești, dar nici unul nu a tra- 
"tat problema timidităţii. (...) Oare „nu-i acesta 


un subiect demn de luat in seamă de scena- | 


rişti și regizori?“ Dacă vă răspund că este, vă 
încălzeşte? 


in sfirșit, ne spune corespondenta, ea ar 
dori să-i vadă pe Claudiu Bleontz și pe Teo- 
~ dora Mareş într-o „comedie spumoasă“. Și 
noi. 

Din er îti un semnal Ea Siema y in 
ceea ce şte programarea filmelor. a 
doare — scrie ingiid irea — că nici măcar 
uneie din faimoasele filme românești n-am 
„avut ocazia să le văd. Nu e firesc să fiu cu- 
` rioasă, să vreau a şti şi eu, de > exemplu, de ce 
filmului 78 ani - stop cadru in regia Sabinei 
Pop i s-a decernat premiul 1?“ Ba e firesc, zi- 


cem noi. „Să ne mulțumim doar cu ceea ce 


auzim sau citim despre un film? Fără să ne 
putem forma propria noastră părere?“ Adău- 


-gám şi noi un semn de intrebare la cele ci- 


teva ale corespondentei, oferindu-i spre ana- 
iiză (nu, nu gramaticală) întreprinderii cine- 
matografice a ear a E în | 
cu programare filmelor ne 

. loan Pavel 


imen Doe T bine 
din Bucur 
a pie cele două ecranizări 


E eee lor. nr. inf Din tot a 
) a re Anca impedi- 


-un întreg, ta Vizionări: calitatea 
sunetului, anumite. cuvinte (chiar din replicile 
fundar e) se pierdeau într-un ocean de 
sunete Nio i .) Al doilea impediment 


enteze, să ne dea curaj şi incre- 
in tinii mari, cam 、 


EA a 


ti, str Av. mă iza nr. 1, laudă : 


a fost jocul actorului Adrian Păduraru, la tei 


de crispat 和 lipsit de strălucire ca și în De- 


clarație de dragoste. Si mă gindesc că ar fi 
putut face din personajul Leonard un rol an- 


pentru clariera lui.“ Acelaşi Adrian | 


ologic 
Păduraru, elogiat în numeroase scrisori toc- 


corespon C 
sason să-l vadă jucind în film rolul lui 


arca RF sint consideraţiile rit 
Nicolae din Deere ăjan 


43, privind jocul lui Peter O'Toole i in Becket: 
Permanen p 


t ENGE. er- ar perce gura så strige 


cm, „E lipesc ochi 


permanen 
E 站 zborul, permanent găseşte motive de 
ris. Fie că nu se poate manifesta din motive 


i de o nouă idee, adică 


t merge de parcă e gata | 


: exterioare, fie că e atit de specia! incit nu se 


poate exprima bine prin hohotele obișnuite, 
risul „acesta ajunge uneori „să-i umble prin 
corp," mişciîndu-i într-un anumit fel capul. 


trunchiul, brațele, citeodată făcindu-l atit de 


mobil, înca pare a se dezmembra din clipă in 


T Spectatori 


care vor să devină 


scenariști 


n 
7 


i "IN imic mai firesc decit ca un spectator de 


Cinema care-și exprimă părerile în scris cu 
piire la filmele văzute să se simtă cumva, 


-0 -măsură mai mică, mai mare, sau chiar | 


oct rama un fei de critic cinemat fic. 
Radu Cosașu, stind de vorbă ani de zile cu 
part e cititori ai revistei, a rit 


veritabile talente critice, şi nu doar cei desco- | 


periţi de el îi datorează în acest sens gratitu- 
dine.) Nu mai puţin firească mi se pare con- 


` vingerea altor spectatori că ar 


bui la dezvoltarea mere 


+ de? 


Deep oai 


"dar și 


despre rost. K 


posibil să TA în cîteva rin- 
duri rolul şi rostul artei (cinematografice 
sau ne) în viaţa socială, mora psihică, 


„fară să al apucături dogmatice 
„șia de a sălta cele mai ponos 


iN socluri filosofice, precu 


tară să consume totuși tensiunea (vezi scena 
consitiului de cor anà). 


"În fine, în toare filmele şi iie el e pri- 
mul şi cel mai încintat dintre praga Cia 


a veseliei; plăc 
senzații. Adică zA a se simţi pare a ori vor- 
bind lar rolurile se doar ca terenuri de 
plăci eia, incit ea demne 
er pari: a-i cei ce i văd. De 
unde zi expresia de triumf geo care îi rămine 


. cel mai frecvent în ochi. (un personaj din 


tul Ioanide are „ochii plini de risete“ im 
foarte potrivită aici) — nici numai triumf, ni 
numai șiretenie, fiindcă plăcerea nu e nici 
complet evidentă, nici compiet secretă. Atit 
în raporturile eroului cu celelalte personaje în 
film cit şi în etala actorului cu spectato- 
rii, în realitate“. 


Subiectul da Ad clasă, story-ul, șia epuizat. 
sorospe Toa e ipostazi rain ame „om - 
binaţiile“ posibile şi, sub raport general-sche- 
matic nu cred oi filmul ar beneficia de mult - 
mai multe ge ii dramatice“ decit cele trai- 
zeci și de ă) ale teatrului. Fabrican- 
 întimpină din ce în ce mai mul- 
te dificultăți cu schemele arhetipale şi au 
cam dat de fundul sacului. Ceea ce nu in- 
seamnă că filmul, ca artă, ar fi ajuns la capă- 
tul puterilor. Evadările din şablon, observația 
activă a realităţii ic mai ales, ? 
pureo mepi care | 
tura, pe tem a 
printi ere rad fundamentale, pe in 
urme agrară Ep scenaristic vital. 


Suh 1 inter arderea (œ 

deschiderea 

a da „scenariştilor 

n drept ()) o sursă 党 faa un 

buhat de idei de la care, pornindu-se, să se 

realizeze scenariile viitoarelor filme“ este ab- 

solut lăudabilă. O elevă din Năsăud propune 
un film despre dragostea dintre Emi 

Veronica. Micle, {un film despre | 
_neapărat cu Adrian EHR: propune şi 


https ://biblioteca-digitala.ro 


: paara misiunea 


wi 


: piedice pe 
区 chiulangii să chiulească Fi 


che, de la 


„ ce nu este filmul? La drept - 
ta nu e simplu, iar concen- 


ani. podies miros şi în 


ere un i ge pie noutăți | 
de mult Eger i invenţii intrate în 
uzul curent, levenite reguli. 


unora dintre cititorii noștri este că filmul 
(ca, dealrminteri, orice formă de artă) nu 
poate fi şi nu poate suplini lecţia 

gică şi pretepel a etic, poliţia, tribunalul, 
ră ai ind în considerare uriaşa 、 
dani a a pic in existenţa contempo- - 
rană, unii spectatori simt nevoia să su- 
pedagogică a cinema- 


rafal mele — cere un coresj 
ai? 


„hoţi pe 
pe soţi | să divor- 
peze, in timp ce un inginer din Ploiești 一 
bine intenţionat, ca şi ceilalţi ` — apelează 
la producători să interzică fumatul în 
filme, spre a nu oferi exemple negative ti- 
neretului. Mai mult, cîțiva cititori (citi- 
toare!) îşi exprimă dorinţa ca filmele să fie 
un fel de şcoală de dragoste, să-i înveţe, 
adică, pe tineri cum să iubească şi cum să 
se comporte în relaţiile de dragoste. Bi- 
neînțeles, filmul e o şcoală, dar „o şcoală 
cu specific”. 

Arta, e adevărat, ne arată ce şi cum sîn- 
tem noi, oamenii, la un moment. dat, sau 
în condiţia noastră specifică şi eternă, arta 
ne poate înfrumunag și şi îmbogăţi universul 
spiritual, ne poate face, eventual, mai buni, 


mai demni, mai frumoși, mai autentici şi 


„mai încrezători în permanenţa raţiunii 


umane, dar, să recunoaştem, nu din filmele 


lui Visconti învăţăm să mînuim furculița și 
cuțitul. Şi, în definitiv, ce învăţătură „prac- 
tică” — căci de „învăţăturile practice” este 
aici vorba — ne oferă Gioconda? 
Problema ar fi deci să nu se confunde 
“înaltul caracter educativ al filmului cu o 


„ dăscăleală, cu pedagogia pur şi simplu. 


LI 


resporidentă, din Tătărani, judeţul: “Prahova) 
precum și o poveste de actualitate. O cores- 

” pondentă din Craiova — care pentru nimic în 
lume Tet ar accepta e Aa se pareari 1 numele i 
in revistă— 一 poves! e secvenţe, un 
de scenariu de ra e, cu o tată sedusă şi 

lut mării. Normal, aceste 


deci erele 
i zh chemele unor 
. încri 

voie e via de idei cinematografic 
„idei noi, proaspete, nu de variante modeste 
ale unor Sonet „care au fost deia fimate (i 
nuo să dată!). Fa că e gar | OCO raat 
„capcana d 


pr ali rA 
A e e 
Dumitru SOLOMON ; 


în premieră 


a 


l ntinse cimpii roditoare. Mii de hectare răs- 
fățindu-se în soare, străjuite de diafane as- 
persoare... Epilogul filmului, . aceste imagini 
atit de familiare pe harta de azi a ţării sint 
imagini-document din arhiva Studioului Sa- 
hia. Premisa, deci, o oferă însăși realitatea: 
prolog la noua revoluție agrară au fost și fap- 
tele adevărate petrecute în Oltenia și Dobro- 
gea, unde s-a reușit refertilizarea unor intinse 
terenuri atacate de nisip. Imixtiunea ficţiunii 
în documentar, profitabilă, incitantă, autorii 
filmului (scriitorul ion Băieșu și regizorul Tu- 
dor Mărăscu) au înțeles să o traducă în ter- 
menii spectaculosului cinematogratic. Moti- 
vul (laitmotivul, căci va fi invocat nu o dată in 
film și permanent în realitatea de zi cu zi) lu- 
crărilor de hidroamelioraţii este decantat 
într-o poveste cu tentă de fabulos. Mitologia 
a fost convocată în actualitate ca argument, 
ca stimul în acţiunea de stăpinire progresivă 
a naturii. Experiența concretă, extrapolatăa 
într-o formulă artistică aparent eterogenă. 
ambiționează rafinamentul speculației, atit 
etice cit și estetice, impunind o riguroasă re- 
torică discursului filmic. Apelindu-se la un 
fond ideatic și iconic în același timp autohton 
şi universal, antic şi contemporan, se in- 
cearcă reverificarea valabilităţii unui adevărat 
Joc comun“ în cultura modernă şi anume 
faptul că basmul secolului douăzeci, identifi- 
cat adeseori cu westernul cinematografic, in- 
terterează uneori și tragedia clasică. 

La început, atmostera e incârcată de stra- 
nietate, un himeric soare intunecat și oscilant 
tascinează și neliniștește asemeni nisipurilor 
mișcătoare și necruțătoare. Simbioza COs- 
mică a elementelor universului înconjurător 
dă fior tragic. Moara de vint, simbol al ostili- 
tății şi zădărniciei, trimite cu gindul și la no- 
biețea dongquijotismului. Obstacoleie, „mira- 
culoase“, rind pe rind, își dezvăluie prove- 
miența „profană”. Chiar calamitatea aridității 
se dovedeşte o „strategie“ de retragere a 
apei, o punere la încercare a gradului de ini- 
vativă a omului prins în capcana unei situații 
hmită. Spiridușul tutelar (micuța loana Mari- 
nescu, cu un chip de miniatural totem şi o 
grava candoare) grăbeşte plecarea celor ce 
mu vor să rămină (un nevrotic agronom ce 
dezertează prea lesne — Dragoș Pislaru; ci- 
tadina Teodorei Mareş, in nota unei voite su- 
perticialităţi) şi dă, în schimb. ajutor celor ce 
vin cu bune intenții, fie prin descintecul Ca- 
'oianului, fie prin prospectarea fintinilor 

În plan narativ, se remarcă abilitatea menţi- 
nerii constante a echilibrului dintre tensiunile 
interioare și cele exterioare, dintre conflictul 
major, tăinuit ani și ani de om şi de natură, și 


cronica imaginii 


Fotogenia luptei 
cu nisipul 


Gà Edmond Dantės, erou! povestirii lui 
Alexandre Dumas, evadează din inchisoarea 
Ahass d W, paza alertează fortăreața prin 
save de îm anunțind evenimentul; cind la 
sudioui dm Butea reuşeşte „sā evadeze” din 


nonmas assterte: un debutant. salve de 
pere s veds să averteeze cetatea fiimu- 
im că um Ga taentat a plonjat de la o inâl- 
me amețioare. în Prea” aventură a crea- 
pa şi motoretăț: Este cazul ka Cristian Co- 
meagă proaspăt operator şei! semnatarul 
images mois Miracolul De fapt este la 0 
a doua tentativă prima s-a consumat la fil- 
mul Pădurea de fagi, mga Crima Nchi- 
tuş-Mihâiescu. cind. alături de Marar Qan- 
ciu, își dă măsura talentului şi se impune ca 
„O promisiune”. Dar gioria nu se împarte la 
doi. A fost nevoie ca un alt regizor. Tudor 
Mărâscu, să-i îincredințeze. definitiv, camera 
o investiție de incredere răsplătită cu priso- 
sință, și. iată, sintem în fața unui film care 
consacră un nou operator şef din tinăra ge- 
neraţie, salutat nu prin salve de tun, ci prin 
ropote de aplauze la Costineşti, unde Cris- 
tian Comeagă cucerește premiul de imagine 
pe 1988 alături de (mina destinului!) acelaşi 
Marian Stanciu. 

Cind a pornit la drum ştia, sint convins, că 
are de învins două dificultăți: să sugereze, 
prin imagine, „ideea de miracol”, nu neapărat 
cel agricol, înfruntarea dintre om și natură, ci 
aceea utopie colectivă risipită generos în mi- 
turi (moarte, naștere), legende (agronomul 
nostru nu este, oâre, un meșter Manole con- 
temporan?), sugestii ascunse în obiceiurile 
populare (ritualul copiilor care „cheamă 
ploaia“) alimentind, asemeni unei pinze de 
ape freatice, izvoarele de la suprafața pâmin- 
tului, şi, în același timp, să nu cedeze „ispitei 
miraculosului”, înlocuit în utopiile moderne 
de sistemu! minuţios argumentat, arhitectura 
logică. Emoţiei și sentimentului li se substi- 


Miracolul 


conflictele mai mărunte, care îi opun pe oa- 
meni propriei lor naturi umane. Interesante şi 
cu importanţă în ordinea demonstraţiei pro- 
puse sint şi simetriile decupajului regizoral, 
Ploaia ingrată pe drumul spre necunoscut și 
ploaia binefăcătoare în arșița stearpă. Senzu- 
alitatea difuză în intilnirea cu necunoscuta 
sau în reintilnirea cu soţia, contrastul dintre 
tandrețea oferită cu generozitate și iubirea 
impusă cu silnicie. Femeia de veghe la ras- 
cruce cu ulciorul plin şi alte diferite ipostaze 
ale obiceiului de a omeni oaspeții cu o băr- 
dacă de vin sau o ulcică de lapte, așa cum ri- 
tualurile legate de nastere și moarte sint în- 
gemănate prin perpdSarea vieţii, praznicul 
de botez fiind asemeni celui de pomenire. 
Grădinii minuscultia profesorului cu figură 
de ascet (George Ferra) i se vor alătura tarla- 
lele experimentului curajos, reluat nu o dată, 
nu de două, ci de trei ori, prețul jertfei justi- 
țarului taciturn, întrupare statuară a bunului 


simț natural de aici sau de aiurea (Colea 
Răutu), descătușindu-i din inerție pe localni- 
cii care vor veni în număr impresionant să 
pună umărul. Binecunoscuta temă „prietenul 
ia nevoie se cunoaște“ este propusă mai întii 
de cvartetul lirico-umoristic al amiciţiei (în 
care excelează trioul hazos şi întreprinzător 
Florin Anton, Horaţiu Mâlăele, Șerban lo- 
nescu); apoi tema e reluată într-o cavalcadă 
patetică de atelaje nemotorizate, ca în final, 
la recoltatul mănoaselor holde, nu două-trei 
tractoare, ci zeci de combine să invadeze 
curtea GAC-ului şi pinza ecranului, împlinind 
hiperbola intenționată. 

n ceea ce privește distribuția, ea a fost 
stabilită cu maxim scrupul fizionomic și tem- 
peramental, încît să se plieze cit mai conve- 
nabil pe schemele tradiționale ale genurilor 
amalgamate. Felul insolit de a introduce fie- 
Care personaj in cadru îşi pune pecetea pe 
travaliul actoricesc de impunere a rolului. in- 


Într-un film cu fior dramatic, un interludiu 


lirico-umoristic: Horaţiu Mălăele, 
Florin Anton, Șerban lonescu şi 
(Miracolul de lon Băieşu şi Tud 


tuie dezbaterea rațională, incredibilul renunța 
la lupta pentru posesia sufletului colectiv în 
favoarea posibilului. De ce nu, chiar a impo- 
sibilului, de vreme ce la Mărăcineni se va cul- 
tiva porumb în plin deșert, în „Sahara noas- 
tră”, cum spune un personaj al filmului 

Depășind informaţia livrescă, deja substan- 
țială incă de pe băncile institutului, prin clar- 
viziunea talentului său, Comeagă face o op- 
fiune capitală: va miza pe „spaţiu“, conferind 
imaginii o senzaţie de stranietate, proprie 
unui peisaj ce nu ne este familiar, iluzia plas- 
tică a unui spaţiu înstrăinat, lipsit de tensiu- 
nea proprie naturii active. Pasul următor îl va 
duce la simplificare și in această viziune va 
renunța la tot ce este unanim acceptat, epu- 
rează, sacrifică, pentru a ajunge în final ia un 
spațiu nud, alcătuit doar din nisip, cer, soare. 
Am trăit această senzație, cu ani în urmă, în 
Sahara marocană, și am regăsit-o în plastica 
filmului, acel spectacol ai nisipului acompa 
niat de orgile de vint, dominat de soarele pi 
rosteric = 

Poate avansez o ipoteză hazardată, dar 
cred că dincolo de fotogenia nisipului, atrac- 
tivă şi atracțoasă, Comeagă epurează spațiul 
dintr-un considerent mult mai tainic: ca să 
regăsească umanul trebuie să purifce locul. 
Pastrează, însă, în cadru tot ce inseamnă o 
justificare. poate chiar mai mult, o semnifica- 
e De aici. grija artistului de a nu pierde 
weun detaliu material, oricit de firav (0 roată 
de căruță o fereastră etc), din convingerea 
că lucrurile făurite de om # sporesc puterea. 


Aceeași consecvență în privința decorului. în . 


deplin consens cu scenogratul Mircea Tofan. 
Își îngustează in mod deliberat orizontul pen- 
tru a medita nostalgic în fața unor locuințe 
misterioase (casa Hrisantei, locuința lui Ilie 
Hogea, etc), fațade. aproape fără formă, 
pliate, panouri scenografice de factură expre- 
sionistă; abia dacă tolerează un elementar 
dialog voltmetric. Desen trust, forme fără 
complicaţii. Un vag aer de necropolă, de sat 
părăsit, de abandon (ruinele de la Nedeia). 
Prin acest mod de exprimare Comeagă ob- 
ține o ingenioasă metaforă plastică, probabil, 
necăutată ca atare: „deșertul” derivă prin eli- 
minarea perspectivei. 

O imagine austeră, meditativă, sfişiată de 
contraste puternice (fulgerele furtunii ` par 
calchiate dintr-un spectacol wagnerian), în 
care culoarea este drămuită cu zgircenie, evi- 
tind efecte de focuri bengale. Focala scurtă 
este unealta de căpetenie şi dintr-o teamă 
nemărturisită de a nu altera spaţiul, în acest 


film, portretul, prim-planul sint reduse la un 
minimum funcțional. 

Caracteristic acestui film, o imagine ieșită 
din comun. Cristian Comeagă excelează 
printr-o lumină stranie, fără surse precise, 
care scaldă eroul sau eroii principali, în timp 
ce personajele: secundare execută simple 
mişcări de acompaniament, reglindu-și ges- 
turile după necesităţile ritmului impus de re- 
gizorul Tudor Mărăscu. Aceste vagi siluete 
compun, parcă, un-cor de tragedie helenă 
adaptat la imperativele concepției plastice. 
Nu poate fi vorba de nici un dubiu, toate ele- 
mentele concordă: este vorba de un spațiu 
interior, asistăm la un spectacol desfăşurat 
sub retiectoarele gindului. Greșesc? 


Constantin PIVNICERU 


muzica de film 
Practica și talentul 


D. o amplă şi îndelungată practică in 
filmul de animaţie (încununată de nenumă- 
rate ori — inclusiv anul acesta! — cu înscrie- 
rea numelui sau în palmaresul „Cupei de 
cristal“), mai e de mirare că debutul compo 
zitorului Călin IGachimescu în filmul cu actori 
este nu numai ferit de oricare dintre stingaci- 
ile începutului de drum, dar posedă Si toate 
calitățile unei lansări „în forță” printre cei mai 
înzestrați și pricepuţi autori de muzică la care 
cinematografia românească tace apel în mod 
sistematic Ea, această experienţă, explică în 
primul rind desăvirșita adecvare a partiturii 
compozitorului Călin loachimescu la filmul 
regizorului Tudor Mărăscu: acordul complet 
și complex, de la detaliul neinsemnat, în apa- 
renta (doar în aparenţă însă, căci în această 
operă cinematografică nu există cadru și nu 
există motiv muzical care să nu aibă o pro- 
funda și adesea multiplă semnificație) și pina 
la aura magică ce învăluie 一 surprinzător, 
dar cit de autentic! — întreg acest demers ar- 
tistic, conferind unui film de actualitate ran- 
gul de mit (trimiterea către „Meșterul Ma- 
nole“ este doar una — desigur, cea mai evi- 


https://biblioteca-digitala.ro 


diterent de dimensiunea lui. Oricind posibili 
eroi de prim plan sint „coreuții“ acestui sat 
de moşnegi. Paznicul lui Ernest Maftei e 
într-o hitră complicitate chiar și cu nisipul, 
personaj ubicuu, asemeni zmeului din po- 
veste. Dirzul președinte al lui Dumitru Palade 
nu se dă în lături nici de la muncă, nici de la 
răspundere, contracarind rutina unui suspi- 
cios (Nicolae Praida), a unui cîrcotaș (Andrei 
Codarcea), a mai multor s ici (Boris Pe- 
troft, Radu Dunăreanu, Sergiu Făgărășanu). 
Reglarea acestui organism, în fond sănătos și 
viguros, urmind a fi probată și prin gestul de 
respingere a tinărului orbit de pasiune (Ma- 
rian Culineac), care se vede exclus din lumea 
satului. Tara birocratismului e stigmatizată 
printr-o replică (rostită cu ironică pedanterie 
de Corneliu Dumitraş) sau printr-o situaţie 
grotescă (funcţionarii veniţi cam tirziu pe te- 
ren să omologheze performanța, siliți să in- 
frunte și ei capriciile vremii). Unitar, dar to- 
tuși sensibil diferențiat este şi grupul săten- 
celor. O blindă femeie peste’ care viața n-a 
trecut ușor (Elena Drăgoi), o nevastă aprigă 
(Ana Ciclovan) și o alta gravidă (Ana Cion- 
tea). Apoi indoliata vestală care nu se aban- 
donează durerii, ci, tenace, continuă să facă 
munca de meteorolog a bărbatului înghiţit de 
nisipuri: Florina Luican, graţie şi forță, dem- 
nitate în suferinţă, o fin disimulată feminitate 
frustă. Arhetip al eroului ce convertește im- 
posibilul în posibil, insul ce are tăria de a re- 
fuza o existenţă oarecare și de a o lua mereu 
de la capăt, intr-un salutar efort de a-și des- 
coperi cu adevărat menirea, de a stăpini des- 
tinul, pe al său şi pe al tuturor celor ce se 
hotărăsc să-i fie alături, agronomul lui Anton 
Tauf susține pe umeri solizi prestigiul de 
Făt-frumos trecind vămile nisipului cînd la 
volan, cînd câlare, privirea adinc introspec- 
tivă îmblinzind-o cu un suris, imediat ce des- 
coperă sprijin şi înțelegere în ochii interlocu- 
torilor. Pentru că partenerilor unei astfel de 
aventuri — ca de altfel și spectatorilor unui 
astfel de film — li se pretinde, deopotrivă, și 
un dram de retlexivitate. 

În elaborarea stilistică, regizorul Tudor Mă- 
råscu i-a avut alături pe operatorul Cristian 
Comeagă, fără de a cărui imagine filmul nu 
ar fi capâtat substanţă, și pe compozitorul 
Călin loachimescu, care a oferit peliculei ne- 
cesarele ritmuri vitale. 


Irina COROIU 


Producţie a Casei de Filme Patru. Scenariul: Jon 
Bâieşu, Tudor Mărăscu. Regia: Tudor Mărăscu. De- 
corurile: Mircea Tofan. Costumele: Carmen Pușcariu 
Muzica Călin loachimescu. Coloana sonoră: ing Ali 
Yener. Montajul: Erika Aurian. im Cristian 
Comeagă. Cu: Anton Tauf, Fiorina Luican, Colea 
Răutu, Ernest Maftei, Șerban lonescu, Teodora Ma- 
se. Dumitru Palade, Horaţiu Mălăele, Florin Anton. 
fiena Drăgoi, Marian Culineac,: George Ferra, loana 
Marinescu, Nicolae Praida. Film realizat în studiou- 
split a de Producţie Cinematogratică „Bucu- 
rești”. 4 


dentā — dintre multe altele posibil de desci- 
frat). Ea, această experiență, explică apoi va- 
loarea înaltă a raportului invers proporțional 
dintre marea simplitate și economie de mij- 
loace artistice (de la acelea de scriitură com- 
ponistică, pină la acelea de redare sonoră) şi 
puterea efectului lor emoţional. Ea, această . 
experință, explică şi capacitatea compozito- 
rului de a fi mereu altul pe parcursul filmului, 
în funcţie de situaţiile lui dramatice; autor al 
melopeei impregnate de mister ce insoțește 
laitmotivic imaginea stranie a deşertului de 
nisip — dar și al tinereștilor acorduri de chi- 
tară prin care cei patru agronomi celebrează 
o prietenie cimentată in vremea studenției; al 
energicei și antrenantei muzici ce întovără- 
șește eforturile constructive ale colectivității 
一 dar și al unei discrete și pure melodii cin- 
tate la vioară de către lăutarul satului; al co- 
ralului de dureroasă solemnitate, pe care se 
destășoară procesiunea bradului ce va fi înăl- 
jat in memoria unui bărbat deosebit — dar şi 
al temei de tulburătoare frumusețe, ce mar- 
chează apariţiile de copleșitor. dramatism ale 
unei femei deosebite (antologic întruchipată 
de către Florina Luican). Ceea ce nu poate 
explica insă ea, această experienţă, este toc- 
mai înfiorarea pe care muzica o transmite ne- 
contenit spectatorului; căci aici nu rhai poate 
fi vorba de meșteșug, ci de talent... 


Luminiţa VARTOLOMEI 


Obiceiuri Si mituri readuse în 


actualitate (Miracolul de lon Băieşu 


și Tudor Mărăscu, cu Florina L 
şi Elena Drăgoi 


Filme artistice de lung metraj 


一 filmul Moromeţii, regia 


al juriului: actorului Gh. Di- 
ile principale din filmele: Fi- 
viespi, şi Secretul lui Ne- 


HRH 
i | 
3 
$ 
$ 
i 


v 
S 
e 
a 
© 


: regizorilor Nicolae Măr- 


nni 
mE 
县 
ii: 
! 


ru rolui princi- 
i Moromeţii şi 


lg re rei Cristina Nichituș 
mul Pădurea de fagi 


Am eliberat vulpișorii 


Copiii au atita candoare, dar e mare lucru 
cînd candoarea ajunge pe ecran. Copiii din 
filmut lui Jaroslaw March Reintoarcerea 
aveau candoare. Un conflict tipic: o familie 
care se destramă, un copil rămas la mijloc și 
două femei care suferă; cea părăsită și evi- 
dent, cea „nouă“. Şi iată și duminica aleasă 
de scenarist ca obiect: cu fetița așezată pe 
scaunul din față în mașina-i decapotabilă, ta- 
tă! opreşte pe drum la un moment dat, cit să 
urce în mașină o simpatică autostopistă. 
Mică regie de imbrobodire a fetiţei. Căci au- 
tostopista e chiar Eva, chiar iubita lui Milan 
iar ziua aleasă e chiar ziua peţitului. Vor călă- 
tori cu toţii într-o veselie cam forțată spre că- 
suța din pădure, la ocolul silvic unde trăiește 
familia Evei. 

Aici se desfășoară insă o altă dramă: fami- 
lia surorii Evei se duce de ripă; soțul a plecat 
cu altă femeie. Similitudinea situaţiei și rolu- 
rile schimbate ale celor două surori plus pre- 
judecăţile solide ale părinţilor crează o stare 
de tensiune, o neimplinire dureroasă. Peste 
masa de sărbătoare plutește un abur de de- 
rută. Cei care se înțeleg peste capul adulților 
de astă dată, cei care pactizează, deși la ora 
descoperirii unor adevăruri greu de popote: 
sint copiii. Fetița şi băiatul trec prin aceeaşi 

confuzie de sentimente şi reseritimente cu in- 
certitudini şi dureri: de ce mama nu e cu tata 
şi Dei să fie simplu şi, dacă se poate, minu- 
nat 


Şi iat-o pe micuța Jana în rochiţa ei cu ja- 
bou, plecind de acolo de una singură ca să-și 
pedepsească tăticul. Și iat-o deschizind usita 
unei cuști în care trăiesc, captivi, nişte pui de 
vulpe. („Oare nu le e dor de mămica lor?” in- 
treabă fetița.) Jana eliberează puii şi-n min- 
tea ei ar vrea să fie totul în aşa fel incit toți 
copiii. din lume să fie cu mămica și cu tăticul 
tor. Chiar dacă e vorba despre vulpișori 


Cazul Mattei 


Un film-simbol în felul său, un film nervos, 
påtimaş, animat, im ant filmat cu mina 
şi ochiul unuia din marii operatori ai lumii 
Pasqualino de Santis (vă mai amintiți Marco 
Polo?), un film izat de Franco Rosi. Ca 
atitea filme ale lui Rosi, filme de implicare 
socială şi politică, dezbateri grave care-ţi dau 
o teribilă stare de frison al conştiinţei, zgudu- 
itoare mărturii asupra unor realităţi haluci- 
nante ale lumii ae rez Glu- 
Hano (1962), Cu miinile pe oraș (1963), Lucky 
Luciano 人 73)，Cadavre de lux (1976) — din 
spami listă de filme mr au drept declic 

un personaj real face parte și Cazul 
Matar. (1971), realizat pe un scenariu scris de 
regizor cu Tonino Guerra, Definindu-și stilul, 
Rosi spunea: „cinematograful meu nu e un 
cinematograt documentar: ci un cinemaţo- 


gescu pentru volumul 


actriței Gheorghiu pentru rolul 
Catrina Moromete din filmul Moromeţii 
— inginerului Aurel M. Adinei 


prd de film“ 
pentru ac activitatea de- 


urt metraj 


— fi imaţi 
TSL ac te 


S 


H 
i 
H 
=] 
g 


s 
i 
îi 


Ş 
| 


ru imaginea filmului Vir- 
Copel Moscu) 


ru imaginea filmelor Gra- 
si kopa (ambele regi- 


33 H 
ii 
dui 


f 


sa haag fiimu- 
or Isabela 


graf documentat.Interpretez realitatea pentru 
a incerca să ating un anumit tip de adevăr, 
un adevăr pe care îl clădesc pornind de la 


- optica mea şi cu ajutorul modului meu de a 


interpreta realitatea. Dorinţa mea de a rămine 
fidel documentelor este o necesitate in raport 
cu metoda istorică; nu poți adăuga perso- 
naje, inventa acţiuni, cînd pretinzi că te inse- 
rezi într-o dezbatere și într-o analiză care pot 
avea funcţie istorică.“ şi asta se referea și la 
Cazul unde, la un moment dat, filmul 
în film devine o răscolire febrilă într-un ritm 
de-a dreptul posesiv a realității. ajungind la 
adevăr așa cum un vicios ajunge cu miinile 
tremurinde la 1 cu alcool. Francesco 
Rosi (să nu uit a lucrat cu Visconti, Anto- 
nioni, Monicelli) ee prin stilul său (numit la 
un moment css pe nondiscursivă reve- 
latoare) o atmosferă extrem de captivantă în 
care pe toate canalele erai convins rapid, efi- 
cient și artistic de dimensiunea personajului. 
Sigur că în primul rind actorul Gian Maria 
Volonté (un mare artist al cinematografului) 
interpreta sau mai bine zis trăla reconstitui- 
rea unui traseu existenţial, a unei cariere 
on arte: omul de afaceri, politicianul care 

pentru i ta economică a ita- 
ia. care înfruntă cu siguranță şi uluitor curaj 
o stare de lucruri, un monopol, o ameninţare 
continuă: „Nu uita că vii cu italianul cel mai 
puternic după lulius Caesar, aşa m-a definit 
un cronicar american” şi „Mă voi bate pretu- 
tindeni impotriva acestui monopol absurd“ 
spune Mattei, iar la un moment dat iși teore- 
tizează resorturile puterii: „1. Vreau să lucrez 
pentru țara mea 2 N-am nevoie de bani" 
Mattei sfirșeşte intr-un avion prăbuşit, asasi- 


ipei de animatori (inclusiv regizoru- 
tui) a filmului Lupta navală (regizor Victor 
Antonescu). Echipa animatori este for- 
Dumitru Anca Ma- 


— peniru fiim educaliv 一 patriotic — fil- 
aici nu se trecq,de Dumitru Sece- 


animație — 
pentru montajul 
la filmele din concurs purtind semnătura sa 
— pentru muzică originală — compozito- 
rului Liviu Dânceanu muzica filmului 
Einar Pădurea cintă de Radu !gatsng 


一 peniru muzică originală compozitorului 
Octavian Nemescu pentru muzica filmului de 


său. - Mircea cel Mare (regizor Gh. Horvat) 


nat, cu alte cuvinte; un accident simulat, de- 
clanșat, ca atitea altele, pentru că deranja, in- 
curca, irita şi asta se intimpla la o scară 
foarte mare. Uriaşă. Revederea oricărui film 
din categoria — Rosi e, impresionantă. pen- 
tru că tulbură conştiințele, pentru că declan- 

şează întrebări. revederea unui rol interpretat 
de Gian Maria Volont aduce cu sine, totde- 
auna, tulburare. 


una eu Norman 


Urcă. pe scară, face șmecherii cu ops de 
spălat geamuri, presimți ce-o să se intimple, 
poate chiar ştii, parcă-ţi vine să-l faci atent, 
NE geamul se deschide și 
Norman îi trinteşte nului distins cirpa 
udă pe faţă, apa şiroieşte pe costum și Nor- 


teul apetisant al milionarei, domnul e ca un 
castravete murat, rizi, rizi pină la epuizare. 
Dintre toţi comicii tuturor timpurilor eu per- 
sonal îl prefer pe Norman Wisdom pentru ae- 
rul lui de inocenţă pișicheră, pentru brambu- 
reala din mişcările lui, pentru je m'en fiche-ul 
lui hazos și nostalgic în acelaşi timp. Sau 
poate pentru lucirea aceea un pic crazy din 
privirea lui. 

A cita oară am văzut oare Up in the Worid 
(Spre culmi) filmul făcut de J. P. Carstairs in 
1956 (cu Joane Rice)? nu mai ştiu. Am ris şi 
acum ca intiia oară, am ris cu poftă, cu ho- 
hote, cu lacrimi, împreună cu băieţelul meu 
care are patru ani. E un ris pentru toate vir 


stele, se pare. Cleopatra LORINTIU 


— AECTV '88 一 manifestare fără 


A. Cinematografiei şi televiziunii (vest) 
europene“ 


arg, în corespondența „Continentul con- 
traatacă“, (din revista Cinema nr. 8 ac), 
avind ca scop principal contracararea sufo- 
cantei concurențe a producţiei de film şi TV 
americane, pe piața audiovizuală a Europei 
ale, a înscris, în ultimul timp, noi ac- 

liuni care merită să fie cunoscute. 


Război... cinematografic 


Din inițiativa Federaţiei europene a realiza- 
torilor audiovizuali (FERA), care grupează 
personalități din cele mai marcante ale vieții 
culturale din ţările ei comune, a fost lan- 
sată așa-numita larație de la Delfi“, o 
veritabilă declarație de război impotriva a 
ceea ce este numit fără inconjur 
„Colonialismul ar apere practicat de pro- 
ducătorii de peste ocean 

Preşedintele FERA, regizorul italian Ettore 
Scola, nu a ezitat să definească actualul mo- 
ment pe care-l străbate cinematografia 
vest-europeană „tragic şi crucial“, dat fiind 
că se află în joc a 320 de 
spectatori“, și a arătat că, sp 
ce au lansat-o, Declaraţia este menită să 
pună bazele „independenței și regenerării 
producţiei audiovizuale pe plan (vest) euro- 
pean“. Realizatorul atitor pelicule de mare 
succes, cum ar fi , Ballando sau La 
Terazza, a reamintit că din totalul retetei rea- 
lizate de box-office-ul american doar 1 la 
sută provine din proiectarea unor filme euro- 
pene, în timp ce filmelor americane le revine 
nu mai puțin de două treimi din încasările ci- 
nematogratelor vest-eur g 

Situaţia existentă a fost denuntata cu vehe- 
menta de cunoscuți cineaşti și actori vest-eu- 
ropeni, în cadrul unei conferințe de presă or- 
ganizată, la inceputul lunii noiembrie, la Bru- 
xelles, sediul Pieței comune. Solidarizindu-se 
cu documentul de la Delfi, participanţii au 
declarat că nu mai poate - tolerată actuala 
stare de lucruri care obligă țările Pieței co- 
mune să verse Statelor Un oiei filmele și 
serialele TV importate .55 milioane dolari 
anual. „Așa cum o țară consideră inalienabi! 
spațiul său aerian sau apele sale teritoriale. 
tot astfel trebuie să ne apărăm spațiul nostru 
audiovizual în fața invaziei străine“, au răsu- 
nat acuzator cuvintele regizorului spaniol 
Juan Antonio Bardem. Actrița Claudia Gravi, 
reprezentantă a Uniunii Actorilor Spanioli, a 
exprimat părerea că „Declaraţia de la Deifi“ 
marchează începutul luptei pentru apărarea 
identităţii culturale europene, în timp ce Mar- 
cello Mastroianni, cu o gravitate neobişnuită 
pentru el, a respins categoric argumentul că 
limbile în care sint vorbite ar constitui un im- 
pediment in calea promovării peliculelor 
vest-eu „ exemplificind cu cazul propri- 
ilor sale filme: turnate, cea mai mare parte, în 
limba italiană, ele s-au bucurat de succes 
i msg mea unde au fost prezentate, pe cind 

ține realizate in engleză au fost nişte 
„hibrizi monstruoși“. În fine, comisarul pentru 
cultură al Parlamentului (vest) european, Ca- 
rol Ripa De Meana, a avertizat impotriva „tă- 
cerii care amenință să se aștearnă asupra 
creaţiei opone şi a anun- 
tat că organul executiv al Pieței comune a 

it „un document de reflexie“ (ce urma 
să luat în discuţie la sfirşitul lunii noiem- 
brie de miniştrii culturii ai țărilor Pieței co- 
mune), prevăzind eventuala obligativitate ca 
producţiile cinematografice străine să nu 
poată fi proiectate px ecran dacă nu obţin în 
prealabil un cpe:bari cat de calitate“. 


„Construirea unul pefu audiovizual euro- 
pean“ a fost Si tema unei reuniuni organizate, 
tot în luna noiembrie, la Barcelona, din iniția- 
tiva Uniunii Partidelor Socialiste din C.EE 
(Piaţa comună), problema căpătind, astfel, şi 
o dimensiune tranşant politică pe lingă cea 


lumea văzută 
cu ochi de cineast 


M. socotisem moraimente pregătit pen- 
tru șocul publicității americane. Ştiam că — 
maladie cronică a televiziunii publice-proiec- 
tiile de filme sint întrerupte, mereu, de re- 
clame. Ceea ce imi lipsea era conștiința di- 
mensiunii fenomenului!... 

M-am aşezat în faţa micului ecran, într-una 
din primele mele seri americane, să văd o ra- 
ritate în genul „musical“, ecranizarea loi Jos- 
hua Logan după opereta faimoşilor Rodgers 
și Hammerstein intitulată, ca pe o hartă 
dintr-un comunicat militar: Pacificul de Sud. 
Era un neobișnuit muzical în care Rossano 
Brazzi, recuperat de galaxia vedetelor ita- 
liene, fusese at june prim liric în com- 
pania lui Mitzi Gaynor, sp din Șapte mi- 
rese pentru șapte u atit mai neobiș- 
nuit, cu cit intriga nu se consuma în palatul 
vreunui prinţ de operetă ci intr-o garnizoană 
militară, în vremea războiului împotriva Japo- 
niei. Mitzi, * zvăpăiată infirmieră americană 
care cade pradă farmecelor unui misterios și 
taciturn fermier, Brazzi.: 

Urmăream filmul cu interes, fiindcă el nu 
există nici în cinemateca noastră, nici în cele 
mai multe colecţii europene. E drept că, din 


culturală. Au stirnit ecou considerentele 
unuia din cei prezenţi, socialistul spaniol Xa- 
vier Rubert de Ventos, membru al Parlamen- 
tului (vest) european, în sensul necesității de 
a se combate miturile și imageria transocea- 
nice, de tip Dallas sau Dinasty, şi de a se 
crea „© epică europeană“, respectiv a se 
fapte interesante care se petrec în 
uropa“ și a se introduce teme noi ca, de 
pildă, relaţiile dintre apusul și răsăritul conti- 
nentului. 


De la MOMI la AMMI 


Dincolo de dezbaterile ascuţite de idei pe 
care le-a generat. AECTV '88 a comportat și 
altfel de acţiuni, între care deosebit de spec- 
taculoasă a fost inaugurarea la Londra, în 
cursul lunii septembrie, cu o mică întirziere 
față de data prevăzută inițial, a Muzeului Ci- 
nematografiei, mai exact a Muzeului imaginii 
Mișcătoare (Museum of Moving Image). Des- 
mierdat, într-o eră bintuită de mania prescur- 
tărilor, cu acronimul de rezonanță maternă 
MOMI, este o realizare cu adevărat impresio- 
nantă, depăşind mult ca anvergură așezămin- 
tele similare existente, cum ar fi muzeul ame- 
najat cu 16 ani în urmă (de către impătimitul 
care a fost Henri Langiois) pe lingă Cinema- 
teca din Paris sau Muzeul Cinematogratic de 
la Frankfurt pe Main. Plasat sub egida presti- 
giosului institut al Filmului Britanic (BFI). 
muzeul, a cărui idee datează de încă acum 


sfert în sfert de oră se interferau sloganele 
publicitare: ceream, dar, auzului să facă ab- 
stracție de „plombele“ altor registre orches- 
trale iar cu imaginea era chiar mai simplu de 


rezolvat: închideam ochii! Întrerupt mereu; 
filmul plutea i ca un balon care încerca 
mereu să ia me, tot aruncind din lestul 
subiectelor publicitare. În ritmul acesta, 
Brazzi îi dădea tircoale nestatornicei Mitzi de 
peste un ceas, fără progrese remarcabile. La 
un moment dat, totuşi, irezistibilu! june prim 
italian puse mina pe fată, o înștăcă la pieptul 
său viril şi, după ce atacase aria principală, 
se sărutau languros. Şi ce mi-a fost-dat să 
văd în momentul consemnării mult așteptatu- 
lui deznodămint? Elanul liric al strălucitoarei 
hi și acordurile patetice ale muzicii au 

t eclipsate de un avertisment supraimpre- 
sionat ag de cel puţin un minut, cit dura 
proba amor: „peste citeva clipe, urmăriți 
rezultatele tragerii lotor* 


Moment banali pentru  telespectatorul 
americani... 

Judecate în sine, unele benzi publicitare 
sint ope simpatice, meritorii prin inventivi- 
tate și profesionalism. 


zece ani, recompune istoria imaginilor mişcă- 
toare de la teatrul de umbre oriental şi spec- 
tacolele gen lanterna magică de la începutul 
secolului trecut, pină la crearea noii industrii 
cinematografice cu marea constelație a 
star-urilor de ieri și de astăzi și la tendințele 
actuale ale celei de-a șaptea arte. Unele mo- 
mente ale istoriei filmului își găsesc exempli- 
ficarea cu ajutorul unor exponate din cele 
mai sofisticate: o replică exactă a femeii-ro- 
bot din celebrul Metropolis ai lui Fritz Lang; 
un vagon de cale ferată prevăzut cu toate 
cele necesare unei prQiecţii cinematografice 
pentru a evoca acti nile puterii sovietice de 
popularizare a fiii la țară; un colaj după 
Salvador Dali, reproducind nu mai puţin cele- 
brul decor creat de acesta pentru filmul Spel- 
Ibound al lui Hitchcock; o vastă canapea de 
culoare roşie sugerind conturul buzelor lui 
Mae West. Pe un perete, o imagine mult mă- 
rită evocă acoperișurile Parisului, din filmul 
omonim al lui René Clair, un monitor video 
permițind urmărirea unor secvenţe încărcate 
de parfum nostalgic din peliculele franceze 
ale anilor '30, Te poţi așeza pe un scaun de 
machiaj, poţi privi într-o oglindă „magică“ și 
asista, pas cu pas, la operaţia de schimbare a 
seducătorului Dr. Jekyil în hidosul Mr. Hyde; 
dacă i pe butonul unei instalaţii compli- 
cate, poți auzi, rostite cu vocea originală, 
frinturi din filme vechi, fiind solicitat, tu, vizi- 
tator, să-ți verifici cunoştinţele și să identifici 
țiimul respectiv. Pe un complicat eșatodaj, o 
baterie de mai multe zeci de monitoare video 


Cum se comercializează 
un fost star 

(Rudolph Valentino 

şi al său Seic) 


Nenorocirea cu aceste reclame amuzante 
începe cu faptul că nu-ţi sint administrate 
doar o dată, ci de patru-cinci ori pe zi, ca an- 
tibioticele din generaţiile vechi. Apoi mai e 
efectul involuntar și imprevizibil de montaj, 
legătura pe care o faci, conștient sau nu, cu 
imaginea precedentă. Asemenea conexiuni 
sint deosebit de penibile în timpul telejurna- 
lului. Oricit de tolerant mi-aș fi impus să fiu, 
suportam dificil ca după imaginea unui zgu- 
duitor masacru dintr-un bantustan sudatrican 
să văd, expresie a indiferenţei și inconştien- 

, reclama unui calmant pentru hemoroizi. 

altfel, nici nu ştiam că telejurnalui poate fi 
întrerupt din subiect în subiect de che 
trei-patru siogane comerciale... 

Şi dacă atunci cind, ciclic, din șapte în 
șapte minute, începe asaltul publicităţii, în- 
cerci să combaţi răul prin ignorare, evadind 
program că — din acest punct de ve- 
! şi o faci în condiții 


de absolut coni : ivul de tele- 
comaritiă t lingă fotoliu — constaţi că 
tentativa a inutilă. Printr-un complot 


odios al diferitelor companii, în același minut, 
indiferent care subiect ar fi întrerupt, ecranul 


https://biblioteca-digitala.ro 


prolopteată simultan, într-un imens mozaic, 
imagini din capodopere cinematografice. În 
sala de animaţie, în sălile TV, alte suprize. O 
scară maiestuoasă este împodobită cu statui 
care ar vrea să su e Erechthyonul, nu- 
mai că locul Cariatidelor este luat de stele 
ale filmului mut: Theda Bara, prima femeie 
vampă, Mary Pickford, mica logodnică a 
Americii, Buster Keaton, omul care nu zim- 
beşte niciodată, Douglas Fairbanks, temera- 
rul Hoţ din Bagdad, indestructibila Lillian 
Ghish, ea însăşi o istorie vie a cinematogra- 
fiei, Rudolph Valentino, neuitatul Șeic... 

Muzeul este adăpostit în complexul cultural 
de pe malul sudic (South Bank) al Tamisei, 
într-unul din picioarele impunătorului pod 
Waterloo, acolo unde se află și National Film 
Theatre-Cinemateca londoneză. Ca în fiecare 
an, în luna noiembrie, moderna sală a acestei 
din urmă instituţii a găzduit, alături de alte cî- 
teva cunoscute săli, Festivalul Londonez al 
Filmului. Continuind o tradiţie instaurată de 
citiva ani, actuala ediție, cea de-a 32-a a fes- 
tivalului, a fost inaugurată prin prezentarea 
unui film mut, de data aceasta intoleranța lui 
Griffith, cu acompaniament muzica! „pe viu“. 
Printre „piesele de rezistență“ prezentate, un 
alt „mut“ vestit: Octombrie al lui Eisenstein, 
după ce anul trecut se bucurase de aceeași 
entuziastă primire dintotdeauna Crucișătorul 
Potemkin, Muzeul imaginii Mișcătoare pre- 
lungindu-se astfel, neașteptat, dincolo de in- 
cinta sa propriu-zisă. 

„„Coincidenţa a făcut ca, practic, în ace- 
eași perioadă cu inaugurarea MOMI să aibă 
loc, la o distanţă de mii de kilometri, respec- 
tiv la New York, inaugurarea unui muzeu si- 
milar cu un nume similar şi anume Muzeul 
American al (American 
Museum of the Moving image) sau mai pe 
scurt AMMI (nume ce părea că sugerează 
amicifia față de iubitorii de film. De peste trei 
decenii se tot vorbește la Hollywood de ne- 
cesitatea unui muzeu al celei de-a șaptea 
arte, dar pină acum nu s-a făcut nimic. 
schimb, municipalitatea newyorkeză s-a do- 
vedit mai operativă, districtul Queens dispu- 
nind, în prezent, de un astfel de așezămint. Și 
aici, vizitatorului i se oferă un șir de surprize, 
de la sculpturi reprezentind vedete celebre în 
posturi inedite, legate, in special, de buna 
servire a sălilor de cinema (Theda Bara tro- 
nind la Casa de bilete sau Mickey Rooney pe 
post de plasator) la cabine individuale unde 
se pot urmări fragmente din filme de răsunet, 
ca Totul despre Eva, comentate de vocea 
realizatorilor respectivi. Pentru a transpune 
pe vizitatorii nostalgici în atmosfera sălilor de 
cinema de odinioară cu decoraţii kitch, a fost 
construită o sală ornamentată în stil... egip- 
tean, iar cei cu veleități de cineaști amatori 
au posibilitatea să mixeze sunetul unor sec- 
vente din pelicule mai vechi sau mai noi. 
ciuda eforturilor organizatorilor, muzeul 
new-yorkez nu pare, totuși, — potrivit însăși 
părerii unui critic american de autoritatea lui 
Richard Corliss, de la „Time“ — să ţină piept 
celui din Londra, poate și datorită faptului ca 
nu a beneficiat de tutela unui asemenea 
prestigios și competent for cum este Institu- 
tul britanic al Filmului. 

Se vor concura între ele MOMI și AMMI 
vor deveni cele două originale lăcașuri cultu 
rale, cu nume atit de mingiietoare, rivale, ree 
ditind situația conturată în domeniul indus 
triei cinematografice? În orice caz, în urma 
„Declaraţiei de la Delfi", ostilitățile între cine- 
matografiile de o parte și alta a Atlanticului 
au și fost declanșate. Ce va urma, rămine de 
văzut. Sintem în plin suspans. 


Romulus CĂPLESCU 


i R d 


Miturile unui mod 
(cu Linda Gray 


de viaţă: Dallas 
Larry Hagman) 


şi 


va fi invadat timp de trei minute, de același 
bombardament necruţător- de informații și 
oferte comerciale, de foarte multe ori iden- 
tice. N-ai unde evada din angrenajul rețelelor 
televiziunii comerciale. Nu-ţi rămine decit fie 
să părăseşti casa, fie să revezi o casetă vi- 
deo, fie să accepţi, resemnat, cura de spălare 
a creierului. 


Dantura la bursa filmică: 
Gabrielle Lazure 


Sigur că, privit distanțat din punct de ve- 
dere strict ecomomic, fenomenul în sine 
apare ca providenţial pentru societățile de 
producţie cinematografică aflate în derivă 
Statisticile arată că industria publicității 
ocupă, la ora actuală, mai multe forțe decit 
cea a lung-metrajelor de ficțiune, asigurind 
locuri de muncă pentru mii și mii de cadre 
artistice și tehnice. Dar cînd remarci ce canti- 
tate imensă de idei, talente și chiar inspiraţie 
e irosită în gol, pentru cauze derizorii mai 
mult decit conjuncturale te cuprinde, pe lingă 
o justificată tristeţe și nostalgia altor vremi. A 
unor timpuri în care Hol ul concentra 
tot ceea ce avea mai emi atic cultura și 
arta americană într-un elan care, de multe 
ori, viza nu numai lovitura de cassă ci și per- 
formanța artistică... 


Tudor CARANFIL 


20 


În loc de 


(Omul de | 


Adio, arme! 


C înd, în 1973, a intrat pe ecranele noas 
tre Adio, arme, critica de fiim avea să fie (cu 
o singură excepţie) unanimă in a deplinge 
soarta celebrului roman ecranizat. S-au scris 
atunci cuvinte rar folosite de breaslă, ca „me- 
diocritate“, „minimă rezistență“, „debilitate 
spirituală” — ba chiar cu o ironie conținută, 
imprimată de tristețe, s-au făcut trimiteri la... 
Love Story. Cititorii erau îndemnați să nu îl 
confunde cumva pe regizorul King Vidor cu 
contratele său Charles Vidor, cel socotit prin- 
cipalul răspunzător de eșecul adaptării. S-ar 
ti comis, cu alte cuvinte, o nedreptate... Un 
critic ajunsese să se intrebe indignat, dacă 
nu cumva realizatorului i se impusese distri- 
buirea lui Rock Hudson și Jennifer Jones în 
rolurile principale, „alegere” socotită (de 
toată lumea) drept netericită. Bună intuiție, 
căci aici era buba. Vreau să spun a filmului, 
nu a cronicarilor, ce reacționaseră firesc, in- 
trebindu-se cum a fost posibil ca dintr-un ro- 
man trist şi grav, o tragedie individuală des- 
fășurată pe fundalul unei tragedii colective. 
să iasă o melodramă oarecare. Un răspuns, 
totuși, există. 

Cind, în 1957, a hotărit sa realizeze cea 
de-a doua versiune cinematografică a roma- 
nului „Adio arme“ (prima cu Gary Cooper și 
Helen Hayes semnată de Frank Borzage, da- 
tează din 1932 şi e un film memorabil) produ- 
cătorul David O. Selznick era insurat cu ac- 
trița Jennifer Jones (nu știu de ce rideţi!) 
Unul din marii „moguli“ ai studiourilor ho! 
lywoodiene, socotit şi unul din cei mai serioș! 
producători americani (Pe aripile vintului 
cred că este suficient ca exemplu), Selznick 


N. o artă, nicicind, nu și-a revendicat 
cu atita osirdie dreptul de a fi recunoscută ca 
atare, nu a declanșat atitea polemici si nu a 
întimpinat atitea opreliști de a pătrunde în 
pantheon, ca arta cinematografică. Împătimi- 
ţii genului s-au străduit să aducă argumente 
cit mai grăitoare, mai epatante, mai seduca- 


laptele dulce 


spirtoase” 
Capucinilor) 


bulevar 


Strada 
chitariştilor 


C. este, ce semnifică un cintec? O stare 
de spirit! De astă dată, starea de spirit pri- 
vește apetenta pentru nou, constatată la ti 
neri și bătrini, toți iubitori de muzică, de cin- 
tec, de senină destindere. 

La vreme de seară, o stradă întreagă ticsită 
cu instrumentiști (în speță chitariști) și supor- 
terii lor. Ad-hoc se instituie și concursuri la 
care opinia majorităţii e categorică. Cei ce 
încearcă să reproducă mimetic muzica 
străină sint pe loc admonestaţi, chitara insă 
nu le e stărimată, ci sint invitaţi să se alăture 
grupului care întruneşte sufragiile unanime 
pentru că a găsit modalitatea optimă de a im- 
pleti tradiţiile liricii autohtone şi ritmurile mo- 
derne, miezul poetic îmbrăcindu-l în sonori- 
tatile contemporane ale acestui instrument 
îndrăgit — chitara. Împătimiţii chitariști au 
profesii diferite, dar visul lor este să poată 
cinta melodiile compuse de ei, melodii care, 


deci avea, din 1949. o mare slăbiciune: soția. 
O actriță talentată, dar mai ales teribil de am- 
bițioasă, pentru care nici un rol nu era destul 
de mare. Şi niciodată prea greu. Ce e de ris 
în fața unui om care, orbit de dragoste, nu 
vede limitele ființei iubite? Un subiect de film 
care merge la sigur (cel mai popular roman 


ediţia princeps 
Jennifer Jones) 


Un remake care pune în valoa 
(Adio arme. cu Rock Hudson 


Omul de pe 
Bulevardul 


De dragul filmului 
Capucinilor 


toară, într-o dispută care nu s-a încheiat 
încă. Omagiind începuturile, evoluția, apo- 
geul celei de-a șaptea arte, mirajul sau pute- 
rea ei, aureolind-o sau demascindu-i meca- 
nismele infernale, au creat opere de referință: 
Fellini, Menzel, fraţii Taviani și atiţia alții. Ci- 
neastul, omul cu aparatul de filmat, „aposto- 
lu! artei fără muză“, devorat de pasiune pen- 
tru misiunea sa, a devenit un personaj al lu- 
mii moderne. Și poate că nici unul din de 
mersurile sale nu poate fi mai convingător 
decit demersul candorii și nici o parabolă, 
oricit de izbutită, nu poate fi mai inteligibilă 
și mai atașantă decit parabola comica 

E vorba de un „city“ oarecare, la început 
de veac, în Vestul sălbatic Autorii filmului, 
au ştiut să reconstituie cu precizie casele de 
lemn firmele pictate, pălăriile de cow-boys, 
pistoalele la briu, basmalele la git, saloon-ul 
fumegos și zgomotos, cu ușițe batante si 
dansatoare zvăpăiate, atacul pieilor-roşii, sa- 
gețile, penajele, inclusiv preeria, pe scurt in- 
treaga atmosferă a filmelor numite western 
reinterpretată parodic. În acest orășel din 
Vestul sălbatic se trăiește. într-adevăr, sâlba 
tic. În saloon pumnii se revarsă ca grindina, 


gioanțeie ţiuie, paharele zboară şi se fac țăn- 
dări, mesele scaunele și oglinzile de aseme- 
nea, în timp ce proprietarul localului soco- 
tește valoarea pagubelor și o trece in contul 
bătăuşilor. Totul ţine pînă în ziua cînd, aici, 
își face apariţia ca un prinț rătăcitor, un gen- 
tieman cu maniere fine, pe care-l cheamă Mr. 
First, adică Domnul Cel dintii. Pe un cearșat 
alb, atirnat în circiuma devastată, Mr. First le 
proiectează minuni nemaivâzute: filme. Fete 
uluite, priviri extaziate, stupefacţie paroxis 
tică. Recunoaștem in imaginile de arhiva 
proiectate pe unicul cearsaf alb din „city“ In- 
trarea trenului in gară, Stropitorul stropit ṣi 
alte filme semnate, Lumière, Méliès şi alți 
confrati de-ai lor. Șocul e atît de puternic, in- 
cit deodată bătăuşii se hotărăsc să trăiască și 
ei „ca-n filme“. Învață să fie politicoși, re 
nunţă la scatoalce, se deprind cu spălatul, re- 
nunță la împușcături și, culmea, renunţă la 
whisky, pe care-l înlocuiesc cu lapte dulce. 
Saloon-ul se transformă în cinematograf, Mr. 
First devine idolul orașului iar ora de proiec- 
ție o acţiune care dă sens vieții tuturor. Și 
astfel, incredibil și glumeţ, amuzindu-se ei in- 
şişi, dar crezind în valabilitatea afirmațiilor 


lor care l-au deschis şi se ocupă ca acei ce ie 
pâșesc pragul să se simtă cit mai bine. Aici, 
reportera, care şi-a propus să scrie despre 
entuziaştii chitariști, îi prezintă unei profe 
soare de conservator a cărei fiică ia şi ea lec- 
tii de chitară. Astfel se naște ideea organizării 
unui mare festival al chitariştilor. Un festiva! 
care va fi transmis și la televizor spre uimirea 
unui autoritar părinte care interzisese copiilor 
săi să mai cinte la chitară. Fiindcă ei ar fi do 
rit tare mult ca și ei să se dedice genului tra- 
diţional: opera. Este ştiut că in China, fiecare 
zonă geografică îşi are tipul ei de operă, cu 
timbru specific — o artă ultraeiaborată, de 
natură alegorică, cu o desăvirșită simbolistica 
a mimicii, gestului, machiajului, -costumaţiei, 
textului, o “artă sincretică îngemănind muzica 
şi dansul, acrobaţia și cintul, o artă cultivată 
din moşi-strămoși. Ori tinerii simt nevoia unei 
comunicări în concordanţă cu dinamica vieţii 
cotidiene, cu puisul prezentului. lar cîntecele 
acompaniate la chitară le oferă posibilitatea 
de a continua tradiția şi in forme noi, pe po- 
triva gustului și simțămintelor lor actuale. 
Este acesta subiectul enunțat, fără prea 
multe complicaţii de intrigă, de către regizorii 
Chang Yan și Gao Hongbao, care lasă. în 
schimb, planul doi — ambianța modernă a 
reintineritei metropole chineze — să pledeze 
şi indirect pentru mesaj. zu 


cu simplitate și sinceritate, se aaresează ce 
lor din jur. De aceea se sprijină, se incura- 
jează unii pe alţii şi se bucură cînd au prilejul 
să se aplaude reciproc fie într-o cafenea, fie 
într-un local familial, căruia îi va crește faima 
tocmai datorită pasiunii pentru muzică a soți- 


a, ca o scenă 
(Strada chitariştilor) 


eca-digitala.ro 


al lui Hemingway și o primă versiune cinema- 
tografica de uriaş succes), un mare regizor 
(John Huston), un star masculin din topul 
anului (Rock Hudson), un peisaj irezistibil 
(Alpii italieni), ultima cucerire tehnică (ecra- 
nul lat) — iată ce pune la picioarele actriței 
soţul sâu iubitor, rugind-o să accepte să intre 
în joc. Şi ea, închipuiţi-vă, acceptă. Şi nu se 
intreabă nici -unul din ei dacă poate, dacă 
este în stare să joace rolul infirmierei engle- 
zoaicei — marea dragoste a lui Hemingway. 
Şi, pentru că pe platou lucrurile merg greu, 
Seiznick îi trimite zilnic lui Huston indicații 
scrise, explicindu-i ce trebuie, adică ce i se 
cere să facă. Și, intrucit regizorul nu se lasă 
impresionat nici de istericalele actriţei, nici 
de sfaturile producătorului, Selznick. îi scrie 
pe șleau, că la uriașele fonduri investite tot 
ce mai are de făcut este să se conformeze. 
Atunci, Huston scrie și el o scrisoare marelui 
producător, explicindu-i că nu poate trăda 
romanul lui Hemingway şi că nu poate face 
orice dintr-o operă literară, numai pentru că 
este plătit. Selznick îi răspunde în stil soma- 
ție, deciarind (ce bine că scrisul rămine!) că 
pe el nu îl interesează motivele de ordin ar- 
tistic: „Familia mea trece înainte de orice“. În 
fața unei asemenea mărturisiri, John Huston 
se retrage din afacere. Este înlocuit imediat 
cu obedientul Charles Vidor. Rezultatul s-a 
vazut și mai poate fi văzut și astăzi. Mai pal- 
pitant decit love story-ul la care s-a ajuns în 
acest al doilea Adio arme cinematografic, de 
departe mult mai semnificativ, a fost love 
story-ul din culisele filmului! 


Cind azi, în 1988, se vede Adio arme în ver- 
siunea Selznick/Vidor, el nu poate să nu pară 
cred, nici mai bun, nici mai prost ca deunăzi. 
Singura diferenţă față de acum 15 ani este că 
spectatorul are acum răspunsul la întrebarea 
„Cum a fost posibil?“ Cu condiția, desigur, să 
citească revista „Cinema". 


Aura PURAN 


lor, realizatorii filmului Omul de pe Bulevar- 
dul Capucinilor avansează teoria cinemato- 
grafului ca forță civilizatoare. Tot ce se mai 
întîmplă, se întimplă de dragul de a vedea 
filme. Chiar și cîrciumarul, care văzind cum îi 
scad beneficiile în absența consumului de al- 
cool, sfișiat între patima cinefila și patima bu- 
siness-ului se hotărăşte greu să dea foc ma 
gaziei cu filme, care arde troznind, dar fil- 
mele scapă, semn că „arta nu piere“. Cind se 
fură cearșaful-ecran pentru a se împiedica 
proiecţiile, ea, frumoasa orașului, îndrăgos- 
tita de Mr. First, țese un nou ecran din par 
„de cal alb și... din părul ei blond“, Căci: 
„arta cere sacrificii“. Cu toată opoziția circiu- 
marului, a bisericii reprezentată printr-un 
pastor obtuz şi muieratic, cinematograful cu- 
cerește lumea. Binele orașului durează pină 
cind apare Mr. Second adică domnul Al Doi- 
lea. În parabola propusă Al Doilea însemnă 
de fapt, o a doua etapă istorică. Mr. Second 
aduce cu el cinematogratul violenței şi al 
barbariei, întorcind lumea la stadiul din care 
plecase. Primul pierde partida, căci Al Doilea 
iși pune insigna de șerif, în semn că cinema- 
tograful lui preia puterea. 

mbinind satira cu parodia, combinînd ha 
zul suculent cu o poezie tulburătoare și afir- 
mind, mai ales afirmind, cu glas tare, că cine 
matograful e o artă de vreme ce poate pro- 
duce asemenea mutații ale conștiinței, filmul 
Omul de pe Bulevardul Capucinilor e poate 
cel mai amuzant-induioșător dintre omagiile 
pe care, fără modestie, dar cu destulă auto- 
ronie, fără emfază, dar cu convingere, cine 
matograful şi le-a închinat lui însuşi. 


irina POPESCU 


Cineaștii noștri... 


(Urmare din pag. 11) 
omenești plăceri și bucurii: plimbări, discuții, 
o cafea bună in compania unui prieten, o 
parte din ginduri. S-au dus, s-au risipit în fața 
micului ecran, a micului. vrăjitor. Sigur că te- 
leviziunea ne aduce multă informaţie lesni- 
cioasă, din toate domeniile, dar ne ia, în 
schimb, o părticică din suflet, o părticică de 
sensibilitate. 

Mă ridic să plec. În drumul spre ieșire cu 
eleganță și discreție, maestrul Jean Geor- 
gescu apasă butonul televizorului. Comenta- 
riul sonor al prognozei meteo va fi fundalul 
de zgomote pentru despărțirea noastră. Pere 
ţii culoarului de ia intrare sint piini cu foto- 
gratii De sub borurile unui melon, zimbind 
cu zimbetul incontundabii mă privește Fer- 
nand Constantin, adică Fernandel, una din 
cele mai lare vedete comice ale ecranu- 
lui francez. Pe un colţ al fotografiei se poate 
citi: „Pour Georgesco, en souvenir de Ca col- 
ie avec toute ma simpathie“. De pe celălalt 
perete frumoasă, grațioasă, răsare silueta Ei- 
virei Godeanu: „Talentatului meu camarad in 
amintirea primului nostru film, Maiorul Mu- 
ra.” Florica Demion, Tania Fedor, Marusica 
Maximilian, Christian Jacque... Bună seara, 
Maestre Jean Georgescu... 


Îndrăgostitul 


©.. mai frumoase scene de dragoste 
sint cele în care partenerii se privesc", martu 
risea cindva minunatul actor pe numele lui 
Lino Ventura la care, din păcate, sintem ne 
voiţi să ne gindim la timpul trecut. Și ne-am 
adus aminte de această formulă revăzind (la 
cinematograful Miorița) Îndrăgostitul anului 
1962, un film de și cu Pierre Etaix (scenariul. 
același Pierre Etaix și Jean Claude Carriere) 
o comedie, vor zice (și dacă spectatorii chiar 
rid vorba unui june din sală, „Vasile, nu ride 
forțat!“) 一 nu văd de ce n-am păstra formula, 
chiar dacă pe ici, pe colo, se mai strecoară și 
alte idei placate pe textura aparent, doar co- 
mediografică. Fără să fie un film cu mari son- 
e a poe sau cine știe ce drame abi- 
sale Îndrăgostitul ridică nu puţine întrebări 
despre soarta și locul omului contemporan. 
Şi o face cu un zimbet în colțul gurii. Pină la 
urmă e un soi de risu-plinsu pe fondul dorin- 
tei de „distracţie” a spectatorului de azi, cum 
ne-a fost dat să „simțim“ pulsul sălii în cursul 
vizionării. Etaix speculează locurile comune, 
clișeizate. Mici gesturi convenționale, preju- 
decăţiie, ce-e-frumos-și-ce-se-cuvina, cu atit 
mai mult cu cit mediul în care înoată perso- 
najele filmului este unul (mic-mare) burghez 
„El“ — eroul interpretat de Etaix 一 este tinăr, 


S intem de la o vreme in posesia adevăru- 
ilor cu largă putere de întrebuințare, de 
pildă: inspectorul șef Clouseau este un etalon 
al înzestiării detective, deși adversarii îl com- 
sideră retardat. Și parcă cine l-ar putea con- 
trazice cînd nici o probă nu demonstrează 
contrariul! Aerul său ușor iresponsabil cores- 
punde perfect structurii intime, gesturilor, 
pornirilor, faptelor, ideilor — niciodată pe li- 
nia obișnuitului. 

Cite enormităţi comise, toate lar fi putut 
înlătura din tuncţie, dacă nu şi din viaţă. De- 
zastrul pe care-l organizează în serii succe 
sive sau simultane, dovedește, în mod egal, 
talent în asemenea activităţi, dar și virtuți de 
victimă inocentă. Încercind să rememorezi 
etapele acestui delir de distrugeri (care, cul- 
meal, coagulează filmul) nu ai reusi decit să-l 


,redai într-o sumară versiune. 


Citeva peripeții merită luarea aminte. În 
atelierul unde își asigură, în scop profesional. 
felurite deghizamente, o bombă cu focos — 
mîna dușmanului — aduce totul în stadiul de 
prat şi pulbere iar pe proprietari îi face numai 
buni de așezat în cereale să sperie păsăretul. 
inspectorul rămîne teafar doar cu pelerina â 
la Toulouse-Lautrec, ușor zdrenţuită! 

Din neatenţie, tot el provoacă, dintr-un virf 
de ţigară, în biroul superiorului, un incendiu 
de proporții apt să mistuie cartiere întregi. La 
strigătul deznădăjduit, toc!, averse Si precipi- 
taţii țișnesc din toate direcţiile, ca la spartul 
ţevilor, ca la inundaţii, acţiunea de salvare 
din flăcări, transtformindu-se într-una de înec 
din care scapă cine poate. Printre naufragiaţi 
este desigur și Clouseau. 

La domiciliul propriu, etevul său în ale ser- 
viciului secret e obligat să-l ia prin surprin- 
dere, seară de seară, şi să-l atace cît mai in- 
genios, cît mai... mortal. Zelul discipolului 
combinat cu competența maestrului duc ac- 
țiunea sus, pe casă. Propulsaţi de la etajul ul- 
tim, din tavan în podele, demolind imobilul 
cu perseverenţă și randament, cei doi. încles- 


Zimbiţi, 


vă rog 


E. dimineață mohorită de iarnă, pe po- 
dul. îngust din centrul pitoresc al orașului, un 
grup de adolescenți lansează un „semnal ex- 
perimental de bunătate“ În spaţiul strimt, 
unde oamenii, vrind-nevrind, se privesc, fe- 
tele și băieţii grupului îi întimpină pe trecători 
cu o privire deschisă, cu un zimbet sau cu un 
gest prietenesc. Reacţiile diferă. Din cei 75 
de tineri Si virstnici testaţi, 71 răspund pozi- 
tiv. Cu toată graba și preocuparea, ei inter- 
ceptează semnalul și simt că surisul fugar 
le-a dat, pentru moment, un tonus sufietesc. 

„Ura! Am ciștigat! Oamenii nu sint răi. Au 
uitat doar să zimbească!“ Cea mai mică fată 
din grup se pare că a cîștigat un pariu. ideea 
experimentului i-a venit la școală, după dis- 
cuțiile aprinse de -la ora de psihologie. 
„— Ce este compasiunea?“... ,一 Un senti- 


Discutabilul haz 


cu fason de june studios (astronomie? filoso- 
fie? ştiinţe selenare?) oricum cam vulnera- 
bii în ce privește „atectul”. Procopsit în casă 
cu- 0 „ea”, o nordică frumoasă 一 dar fară 
sare şi piper — el nu reușește să comunice 
cu ea. li desparte limba. Ea poate pregătește 
o teză de doctorat din Ibsen sau a venit in 
Franţa cu trenul „vacanței“ să-și îmbunăta- 
țească cunoștințele. „Vrei să fii soția mea?“ 


Viaţa în doi 


Cum îl vedem noi Si cum se vede el: Pierre Etaix 


Răzbunarea 
panterei roz 


Un poliţist șugubăț 


feminizat de peruca pe o ureche. Chipul lui 
astfel completat, sugerează un exces orna- 
mentai, ansamblul urmînd să fie valorificat de 
pantofii cu tocuri. Tot ce izbutește inspecto- 
rul în acest „loc fără întristare“. este să-i pro- 
voace un nou şoc și-o recădere rivalului său 
în meserie, de mult internat cu nevroză pu- 
ternică, mania persecuției și halucinaţii cind 


taţi spre a-și controia superioritatea în 
atac-contraatac, se regăsesc, fără leziuni, la 
subsol! 

Un dur din banda adversă, care îi vina ma 
șina și hainele, îl ademenește, travestit în fe- 
meie, î debarcă și-l părăsește, gol, în pădure, 
cu efecte tinind de resortul galanterie-damă, 
pe braţ. Ospiciul îl primeşte aşa cum era 一 


Totul se trage de la stră-mătușe 
(Peter Sellers; Christopher Plummer în /nroarceră 


lor din jur 一 colegitor, protesorilor, vecinilor 
Şi, în mod sigur, spectatorilor —, în chip mi- 
raculos, o revizuire a modului propriu de a fi 
Asemenea tatălui ei, fata nu vorbește prea 
mult; faptele ei o iau mereu înaintea vorbelor 
Indrăgostit de antici, cufundat mai tot timpul 
în lectura lor, rostind cugetări şi maxime 
într-o impecabilă limbă latină, cu gusturile și 
preocupările lui anacronice, tatăl le poate 
apărea unora drept un aiurit. Bunul simţ, dis- 
cernămintul. judecata lui clară și dreaptă au 
dat însă roade în educaţia celor patru copii ai 
săi. Numeroasa familie duce o viaţă modestă 
ea deține însă o bogăţie inepuizabilă în re- 
surse sufletești și morale. În momentele grele 
privirea plină de încredere a tatălui este, in 
chip miraculos, dătătoare de speranţă şi pu- 
tere. Licărirea jucăușă din ochi, zimbetul lui 
de copil mare se răstringe în veselia crista- 
lină a copiilor săi, în surisul fermecător al 
„oșcatei“ şi de-aici mai departe... 


Alina POPOVICI 


Zimbiţi, vă rog. Producţie a Siudiourilor din 月 P. 
Polonă. Scenariul și dialogurile: Malgorzata Musiaro- 
wicz, Anna Sakolowska, după romanul „Floarea de 
conopidă și ida tomnatica” de Maigorzala Musiero- 
wicz; Regia: Anna Sokoiowska: imaginea: Jacek Kor- 
celli; Muzica: Piotr Marczewski; Cu: Elżbieta Hel- 
man, Alicja Wojtkowsiak, Janusz Michalowski 


Semnal benefic 


ment de milă sau de compătimire intinit mai 
mult la femei...“ ...„— De ce vă esta rușine să 
fiţi buni, iar cînd sinteți obraznici și agresivi 
nu vă rușinaţi deloc?“ ....— Pentru că ne 
este frică. Cind vrem să facem un gest fru- 
mos, de cele mai multe ori, oamenii mari nu 
au încredere în noi, ne cred răi, ne resping... 
Numai cine este rău îi vede pe cei din jur 
răi...” Miniona roșcată, isteata și inimoasă. ca 
un spiriduș vede, însă, altfel lucrurile, ea 
crede că la bunătate nu ţi se poate răspunde 
decit cu bunătate, iar la zîmbet decit cu zim- 
bet. Secretul ei este surisul. Cu el încearcă 
ai facă viața mai frumoasă şi oamenii mai 

ni. 

Spiridușul cu pistrui și părul ca de arici nu 
cedează in fața indiferenței. egoismului, or- 

oliului, infatuării, suspiciunii, nedreptăţii. 

rivirea ei plină de încredere le provoacă ce- 


https://biblioteca-digitala.ro 


propune candid neo-Malecul „frinc“ unei 
Nore tinjitoare, blinduţă și așezată: ce-o fi in 
miezul aparentului ei iceberg, nu ştim. Dar 
cum cei doi nu reușesc să găsească un lim- 
baj comun ca să comunice, el cade victimă 
sentimentală a unei cintărețe cu multă sare și 
piper. Stelle. Etaix cam ia în tărbăcă nebunia 
impactului televizorist și publicist — cu tot 
ce-i al lui: butaforie, golirea de conţinut, exa- 
cerbarea aparențelor, isterie în faţa star-siste- 
mului etc și, mai cu fereală, mai direct, ne 
face să ridem, că d-aia e comedie. Sint multe 
momente excelent realizate din punct de ve- 
dere artistic: o ironie fină, dincolo de gagu- 
rile clasice ale seriei. Ca şi contemporanul 
sâu, Tati — cu al său faimos domn Hulot, 
Etaix speculează idei, alcătuind comedii de 
certă valoare fără să consume frişcă. Și dacă 
ne plac filmele lui și după atiţia ani înseamnă 
că produsele artistice se alterează mai greu 
decit cele de patiserie. Poate nu ne strică, 
măcar din cind în cind, după atitea filme 
„deştepte“ să mai suridem (amar, de ce nu?) 
la filmele lui Tati și Etaix. Să ne închipuim, 
pe fondul imaginii din finalul Îi į 
că Ea și El s-au angajat să pregătească teza 
de doctorat din Ibsen, împreună. În doi viața 
devine mai ușor de îndurat. Uneori. 


Bedros HORASANGIAN 


Vizuale, cind auditive. Clouseau se sustrage 
supravegherii medicale și qagnosticului 一 
delir de grandoare — obţinut la declararea 
adevăratei identități. Rivalul rămîne, simţin- 
du-se neintremat, dar nu neîntremabil! 

Se zvonește și zvonurile nu ţin lucrurile-n 
friu, că inspectorul a sucombat la datorie. 
Concurentul la glorie e pregătit să-l inlocu- 
iască, nu înainte de a da lectură, umflindu-se 
de ris, panegiricului. Ca să-i mai răsucească 
odată nervii, „decedatui“ ivit din mulțime cu 
un zimbet nepămintean, îl prăvălește în 
groapă. Un fel de a explica în imagini unde e 
locul celui care sapă groapa altuia! Rivalul 
trece iar pe la spital! Inspectorul rămine tot 
in funcţie! 

Vine și misiunea care-l duce direct la deco- 
ratie: depistarea unor traficanţi de droguri. 
Urmărirea are loc pe pămint, în aer, în apă şi 
în foc, adică intr-un depozit de substanțe ex- 
plozibile, unde se și încheie. Aşezămintul bè- 
neficiaza de o explozie care nu-l lasă pe in- 
spector fără zile, îl lasă fără pantaloni. Între 
martori e și aleasa inimii lui. Și pentru că iz- 
vorul poeziei e tot emoția, dar retrăită în 
tinnă, perechea aceasta de etate coaptă, al- 
cătuită sub privirile noastre încurajatoare e la 
un pas de desperechere sub dărimăturile au- 
tomobilului propriu și proaspăt reparat. Re- 
dresați cu greu, luînd ceața serii de toamnă 
drept manta de protecţie, indrăgostiţii îşi fac 
confesiuni ca toți oamenii la inaugurarea 
unei vieţi în doi. El vorbește, ea exclamă! Cu 
sentimentul fascinant că-și primejduiește re- 
putaţia, Clouseau dezvăluie motivul care l-a 
determinat să îmbrățișeze brava profesie: o 
stramâtușă i-a fost răpită cînd el era copil, de 
un frenolog, adică de unu’ care îţi cercetează 
cucuiele“... Fără să excludem trauma, putem 
afirma ca mintea detectivului s-a oprit în co- 
pilărie, acolo unde personalitatea lui a înflorit 
la modul optim. Ceea ce explică filmul, dacă 
nu și ceva în plus! 


Julieta TINTEA 


cu pistrui 
vă rog!) 


O „spiriduş 
(Zimbii, 


RON B VO 
E 
` N 


fanon in versiunea 


(Mayra 


adăugită și 
Alejandra) 


contemporană 


zilele filmului din Venezuela 


和 peisajului, oameni pasionali 
şi exuberanţi, gustul pentru aventură și sen- 


zaţionai, culorile violente în zugrăvirea spec- 
tacolului vieții, o insolită asociere între artifi- 
ciul şi notația realistă, între domestic și exo- 


film și legendă 


Omul care 
l-a ucis pe 
Liberty Valance 


a 


|, timp ce pe ecran „curgea“ genericul fil- 
mului Omul care l-a ucis pe Liberty Valance, 
mi-am amintit spusele unui .zgircit al decia 
raţiilor şi aprecierilor publice, Federico Fel- 


lini, referitoare ia prolificul cineast John 
Ford, strâlucit reprezentant a! virstei de aur 


ez je negri autorul capodoperei intitulate 于 


Diligenţa: „Ford e cinema-ul, în stare pură; 
îmi place forța lui, simplitatea dezarmantă, 
lipsită de meditații sterile și obscure. Este un 
om care a iubit cinematograful, a trăit pentru 
el. şi a făcut ca toată lumea să înțeleagă ca 
filmul e o fabulă trăită de sine însuși”. 
Formula aleasă este cea a rememorări: 
unor întîmplări petrecute cu două-trei decenii 
în urmă. Ea imprimă filmului o notă voit me- 
lancolică, romantică. ectatorul îşi poate 
imagina, ajutat puţin și de fantezia proprie. 
cum s-au desfășurat lucrurile într-un colţ de 
tume, cînd venise vremea ca legea pumnului 
şi a pistolului să fie înlocuită cu litera legii. 
Vestul își avea cutumele lui, impuse de vi- 
tregia naturii. Vestul iși conserva sălbăticia, 
opotiniss oamenilor. Vestul și legen- 


' Un bărbat înalt, puti 

mersul legănat, surisul grav, priviri pătrunză- 

toare (oare cine nu ghicește în această su- 

mară de portret pe descendentul direct 

al faimoșilor Tom Mix și William. S. Hart, cel 
ină un neintrecut interpret al 


ernic, neinfricat, cu 


atogratică, băr! 
ră 109,700 dupi poa See 
pi n pă cum ne ui, nu 
PC MONA ci date sA. 3€ OANNOSOA pulin, 
intre două bătălii...) işi va înfrunta cu caim și 
detaşare adversarul. 


În rolul răufăcătorului, un personaj domi- 
nator prin necruțare şi absurdă violenţă, a 
fost distribuit actorul Lee Marvin. El este ,du- 
rul“ specializat în întruchiparea multiplelor 
fațete ale răului, el este actorul posesor al 
unui Oscar, pentru rolul din Cat Ballou, în 
1985, ei este una şi aceiași persoană cu sen- 
sibilul interpret al melodiei devenită best-sei- 
ler în 1970, „Stea călătoare“, el este Liberty 
Valance. Scenariul nu i-a lăsat nici o șansa, 


tic sînt elemente care particularizează, impri- 
mind savoare și atractivitate celor patru pro- 
ducţii din anii. '80 pezentate în cadrul Zilelor 
filmului din Venezuela. 


O ecranizare după un roman autohton de 
succes, un film politic, două replici actuali- 
zate la opere celebre au fost mesagerele unei 
ci fii care a făcut eforturi meritorii 
să-şi cucerească un stil naţional, să-și afirme 
personalitatea artistică. Etapele artistice im- 
portante ale acestui drum au fost anii 1909, 
cind s-a realizat primul film; 1939, cind s-a 
turnat primul sonor. Istoria cinematografiei 
moderne este marcată de înființarea, în 1959, 
a unui studiou cu activitate permanentă şi 
complexă, Bolivar-Film, ca și de recunoaște- 
rea internaţională a iculei Araja premiată 
pentru imagine la nes. Dintre ultimele 
mari succese ale cinematografiei venezue- 
lene mai menționări Simon Bolivar (1969), 
Orinoko Nuevo Mondo (1984) și America på- 
mint necunoscut (1977). in regia lui Diego 
Risquez. È 


Filmele vizionate |æ cinema „Studio“ din 
Capitală, diverse ca problematică, au permis 
cunoașterea nu numai a universului abordat 
de cineaștii venezueleni, dar şi a profesiona- 
lismului şi capacităţii lor de creaţie. Acel 
nume figurează pe generice în felurite ipos- 
taze de scenariști, regizori, producători și in- 
terpreţi ai mai multor roluri. Spectacolul din 
Gală, Anii grei este evocarea figurii lui Al- 
berto Canevali, unul din Spa ia 
tentei naționale în perioada huntei militare a 
lui Perez Jimenz. Miguelangel Landa, în cali- 
tate de coscenarist alături de Oscar Garayco- 
chea, şi de regizor compun un portret com- 
pex al eroului naţional. Sint surprinse relați- 
le sale tensionate cu familia opacă, din pri- 
cina idealurilor sale revoluționare, cu tovară- 
şii de luptă din ţară şi din exil, cu reprezen- 
tanţii celorlalte partide din opoziție, cu forțele 
opresiunii. Dincolo de derularea palpitantă a 
evenimentelor cu urmăriri, schimburi de fo- 
Curi, deghizări spectaculoase, anchete singe- 


-roase în beciurile poliţiei facem cunoştinţă cu 


un climat social tulbure, apăsat de suspi- 
ciune, teroare, crimă. Substanţa omenescului 
dă evitate şi adevăr discursului filmic. Mi- 
guelangel Landa în rolul unuia din reprezen- 


tanții puterii abuzive este o prezenţă puter: 


nică. Mariano Alvarez în Canevali portreti- 
zează reliefat, cu simplitate și farmec; spiritul 
revoluționarului care a murit în închisoare cu 
cinci ani inainte ca dictatura să fie înlăturată. 


Roman Chalbaud, producător executiv şi 
unul dintre interpreți în acest film, semnează 
regia celorlalte trei pelicule. investigația 
(adaptare după romanul lui Fermin Marmol 
Leon, Patru delicte, patru rezolvări) lansează 
în varianță venezuelană un personaj familiar 
micului şi marelui ecran: polițistul incorupti- 


nici o _ portita de justificare de genul: „putea 
şi el să fie un om bun, dar viaţa I-a supus la 
încercări dificile şi el, din omenească slăbi- 
ciune, a cedat“. În preajma lui, trei umbre în- 
soţitoare, trei killers-i, de fapt, trei gogomani 
aleși să stirnească un haz amar prin asemă- 
narea cu regnul animal. 


Cow-boy-ul și răufăcătorul vor avea, pe 
neașteptate, de a face cu un lungan încàpàți- 
nat, apărător cu orice preț, cu orice risc, 
chiar cu riscul vieţii, al legii. El este ,jaw- 
yer-ul“. În rol, actorul James Stewart, sigur 
pe intonaţiile lui, amestec de comic și drama- 
tic (încă din 1940 fusese răsplătit cu un Os- 
car pentru Poveste din Phi cuce- 
reşte, de la apariția în primul u al filmu- 
lui, simpatia spectatorului. El va urca in ierar- 
hia socială pină la treapta de senator, el se 
va căsători cu fosta iubită a cow-boy-ului, 
alias John Wayne, el va prospera. E! va fi ciș- 
tigătorul. Începutul succeselor coincide însă 
cu confruntarea cu Liberty Valance. 


Aceaşta ar fi, în linii mari, povestea narată - 


de senator în fața unui auditoriu compus din 
soția lui, fostul. şerit al ținutului, un servitor 


bil. Este conturată cu vervă polemică criza de 
conștiință a unui comisar onest într-o socie- 
tate unde corupţia, privilegiile şi puterea ba- 
nului pot acoperi crima şi asasinii. Un băiețel 
de 12 ani, fiul unei familii bogate din cartierul 
de est al Caracasului, este rapit și ucis de o 
bandă de traficanfi- de droguri din care fac 
parte şi cîteva odrasle ale protipendadei. In- 
cercarea comisarului Martinez de a afla vino- 
vaţii se lovește de bariere de netrecut dato- 
rită zilei art celor inculpaţi, posesori ai 
unor averi fabuloase şi deținători ai unor 
funcţii politice înalte. Concluziile sint amare. 
Adevăraţii vinovaţi rămin în libertate iar eroul 
(creionat cu subtilitate psihologică de acelaşi 
Miguelani Landa, un foarte bun actor de 
compoziţie) își dă demisia, refuzind compro- 
misul. Pelicula are o construcţie epică solidă, 
planurile sint bine articulate, recuzita genului 
poliţist fiind folosită cu măsură de regizor. 


În Garmen şi Manon în încercarea de a ac- 
tualiza cunoscutele opere ale lui Prosper Mé- 
rimee și Abatele Prâvost, regizorul Roman 
Chalbaud se oprește la un prim start de sem- 
nificaţii: cel factologic. În descrierea avataru- 
rilor aduse la timpul prezent, a celebrelor cu- 
pluri de îndrăgostiți Carmen 一 Don José, 
Manon — Des Grieux (devenit Roberto) 
abundă scenele picante, răpirile, inscenările, 
răsturnările de situaţii neprevăzute, gesturile 

ice. În această autohtonizare sui-gene- 
ris, Carmen este proprietara unui magazin în 
care se face comerț cu mărfuri de contra- 
bandă, avind un soţ șef de bandă in inchi- 
soare. Frumoasa Manon devine o aventurieră 
pasionată de bijuterii, ezitind între iubirea 
pentru Roberto, student la teologie și atracţia 
pentru bogătașul Diaz Lopez. Fratele ei, sim- 
paticul căpitan Lescaut, este cartofor şi pro- 
xenet. Dorinţa celor trei de a-şi recăpăta in- 
dependența”, după ce au profitat din plin de 

ozitatea aparent credulului bogătaș, va 

sancționată dramatic de banda de gorile a 
acestuia. “Singurul supraviețuitor este Ro- 
berto. Reţine atenţia, în ambele filme, langu- 
roasa, frumoasa cu mișcări senzuale, actrița 
Mayra Alejandra, in Carmen și tinărul actor 
Victor Maliarino (Hoberto) care-și investeşte 
eroui cu patos romantic. 


O selecţie populară care a binemeritat 
targa audienţă; o carte de vizită ce ne face să 
așteptăm cu interes viitoare întiniri cu cine- 
matografia venezueleană. 


Ludmila PATLANJOGLU 


米 


credincios şi cîțiva ziarişti reuniți în jurul si- 
criului din lemn negeluit in care se odihnește 
trupul. cow-boy-ului. Stingheră, o floare de 
spaus îi veghează somnul veşnic A fost 
odată... 


Reluată dintr-un alt unghi de filmare, sec- 
venta cheie, secvența uciderii lui Liberty Va- 
lance. luminează, acum, brațul adevăratului 
făptaș: cow-boy-ul. Lui îi datora senatorul 
onoarea, cariera, viața. 


Şi toate acestea, pentru ce? Pentru că ea 
(o Vera Miles portretizindu-și cu o dulce fe- 
minitate personajul) îl preferase pe ei, pe in- 
câpăținatul avocat. 


În finalul filmului, trenul duce spre tumultul 
lumii civilizate pe senator şi soția sa. În dialo- 
gul tor apare un „moment al tăcerii grăi- 
toare“, cind simţi că dorul după orăşelul din 
vestul îndepărtat îi va face să se răzgin- 
dească şi să hotărască reintoarcerea lor defi- 
nitivă. În amintirea prietenului, în amintirea 
începutului, în amintirea tinereții. 


ileana PERNEȘ-DĂNĂLACHE 


Două vieţi petrecute în sa (John Wayne si James Stewart) 


D acă — așa cum afirmam cu un alt prilej 
— mi se pare aproape o impietate să faci co- 
medie pe seama unui eveniment tragic cum 
este războiul, pentru că e prin esenţă inu 
man, chiar antiuman, în schimb găsesc re- 
contortantă, uneori benefică, persiflarea unui 
anume mediu cazon: aşa cum ne este pro- 
pusă de cineaștii cehoslovaci. 

Fără să-și propună ridiculizarea pină la di- 
mensiuni demitizante, Oricare fată iubește un 
soldat își anunţă, totuși, încă din pornire, 
scopul nu atit satiric, cit deconectant. Un os- 
taş sare, în zori, din patul unei civile direct în 
bocanci, alergind să prindă apelul la ca- 
zarmă. Imagine-clișeu, va spune cinetilul avi- 
zat, pe bună dreptate, dar ceea ce urmează 


Talentul de a 


(Orice 


iese din canoanele cinematogratice. Bine, ti- 
nărul nostru are, într-adevăr, succes la sexul 
opus, citeodată fără voie, de nevoie, însă el 
va fi „urma care scapă turma”. Adică singurul 
supravieţuitor“ din compania „vinată“, în ca- 
drul unui exerciţiu, de trupe înarmate și inta- 
rite cu blindate, elicoptere, mașini şi alte ti 
puri de arme. Tema s-ar putea numi: „scapă 
cine poate“, pe cont propriu, cu orice mij- 
loace, utilizind doar propria ingeniozitate și 
agerime, cu intenția de a ajunge la cazarmă 
la ora fixată. Așadar, va scâpa doar bravul 
Milan, încă o dată dovedindu-se cel mai isteț. 
De un final neprevăzut nu scapă el, totuși: de 
însurătoare. Nu-i prea limpede cit de convins 
este amorezul de sentimentele sale, dar o sa- 
tisfacţie tot îi rămine: mireasa e sora căpita- 
nului, recte a șefului care — burlac aparent 
inasprit de rigoarea regulamentului — îl ține 
din scurt, deși nutrește o secretă simpatie 
pentru el. 

De-a lungul acestui parcurs militaro-senti- 
mental, o sumedenie de peripeții coloreaza 
antrenant desfășurarea exerciţiului. Ele pro- 
vin din însăși natura exerciţiului, supralicită- 
rile scenaristice sint minime. Un soldat, tirin- 
du-se printre porcii expediati ia abator riscă 
să capoteze sub satirul măceiarului. Altul 
înoată vitejește în josul unui riu, mai-mai să 
se „verse“ în Marea Neagră. Al treilea se folo- 
sește de un automobil al miliției cu care pro- 
voacă o adevărată cursă de urmărire. Milan 
deturnează și el un camion frigorific, tace 
biatul pe tren și alte isprăvi picarești. Între 
timp, destoinicii ostași capturează un hoț, de- 
conspiră un comerţ cu carne la negru și pro-- 
babi! ar mai fi comis şi alte vitejii demne de 
uniforma lor, dacă n-ar fi fost împiedicaţi de 
„dușmani“. = 

Hazul vine din seriozitatea cu care se an- 
grenează urmăritorii în acest joc „de-a hoţii 
şi vardiștii”, iar urmăriţii în stratageme impre- 
vizibile. Se-nţelege, „tema" impune ritmul, și 
meritul autorilor este că n-au ratat „obligația" 
de a „biciui“ atenţia privitorului. Ca atare, a 
rezultat un film plin de vervă, alert, alert nu 
numai prin dinamica exerciţiului tactic, ci și 
prin tăietura de montaj — un montaj abrupt 
de cadre scurte, cu racorduri mizind pe sur- 
priza suspansului. În alternanța captivantă a 
secvențelor fragmentate, ritmul cadrelor se 


confundă cu ritmul acţiunii, menţinind tonu- 
sul spectatorilor acolo unde comicul situații- 
lor ia respiro. În sfirşit, pentru o peliculă 
amuzantă ca aceasta, importantă este și tipo- 
logia, iar interpreții își justifică distribuirea, fi- 
zionomiile lor sugerează adesea complicita- 
ive. Milan are aerul 
inocența, căpitanul 
tic în privința succe- 
sului misiunii sale ice, maiorul ușor 
grotesc parcă își anticipează conștient eșe- 
cul, în vreme ce toți ceilalţi „jucători“ tran- 
smit plăcerea stagiului militar. O dată cu plă- 
cerea, ceva mai certă, a vizionării filmului. 


Sergiu SELIAN 


0 gură de ozon 


Seninătatea privirii de copil 


wa, pelicula regizorului polonez Woi 
cjech Zoltowski face parte din acea categorie 


a filmelor de război care vorbesc emoționant ” 


despre tragedia colectivă fără a face apel la 
singeroase scene de luptă. Nu de puţine ori 
cinematogratul a depus mărturie despre dra- 
mele celor din spatele frontului, „civilii“ puși 
uneori în situaţii mai sfișietoare decit comba- 
tanţii din linia întiia O asemenea terorizantă 
intimplare trăieşte Zofia, eroina acestei ecra- 
nizări după o povestire de J. Dobroczynski, o 
femeie fragilă ce se pomenește în fața unei 
teribile opțiuni de viață și de moarte. O di- 
lemă insuportabilă: să lupte pentru supravie 
ţuirea propriului ei băiat sau pentru a o salva 
pe micuța Ewa, fetița evreică încredințată de 
o mamă care dispare rapid din scenă și din 
viață? ; 

Sint date ale conflictului ce deşteaptă în 
memoria cinefilului firești legături cu fai- 
moasa peliculă a lui Alan J. Pakula intitulată 
Alegerea Sofiei. Nu se poate uita tragicul 
chip al lui Meryl Streep, interpretind-o pe 
protagonista marcată pe viață pentru că i s-a 
cerut să răspundă la întrebarea „fetița sau 
băiatul?', condamnind la moarte cu un sin- 
gur cuvint pe unul dintre copiii ei. Pină și nu- 
mele femeilor e același. Deși destinele se 
aseamănă, se poate spune că situaţia Zofiei 
lui Zoltowski este mai complexă decit cea a 
Sofiei lui Pakula. Spre deosebire de aceasta 
din urmă, Zofia alege și fetița și băiatul, hota- 
rită să lupte cu îndirjire pentru viața amindo- 
rura. O luptă în care tinăra femeie este urmă- 
rită de o abominabilă teamă ce o face să per 
ceapă fiecare pas, fiecare scirțiit de ușă ca 
pe un semn de pericol (excelentă coloana 
sonoră-echivalent simbolic al unei încordari 
hiperbolice). in bătălia ei pentru supraviețu- 
ire, Zofia are de înfruntat prejudecăţi ce o 
despart dureros de prieteni bigoţi, dar și bu- 
curia de a se vedea ajutată de oameni pe 
care îi judecase greşit pină atunci. Şansa își 
spune și ea cuvintul: patrula oprită în fața ca- 
sei este deturnată de un partizan iar colabo- 
raţionistul care o șantajează moare într-un 
bombardament. Senzaţia de „nervi întinşi ca 
o coardă” răzbate din toate secvențele filmu- 
lui ce-şi conduce evenimentele pline de sus- 
pens tragic spre un happy-end sperat, dar 
deloc convenţional. Triumful vieții asupra 
morţii nu este afirmat pe ton apoteotic, ci re 
flexiv. Aceasta este o întîmplare fericită, dar 
să nu uităm ce s-a petrecut cu ceilalţi, pare 
sa spună, printre imagini, filmul. O întîmplare 


Singuraticul 
ghinionist 


1 


F.. regizorului cehoslovac, Hynek Bo- 
can Singuraticul ghinionist, surprinde prin jo- 
cul îmbinării, în mare parte armonice, a ele 
mentelor comice și tragice. În aparenţă, pare 
a fi o comedie amară pe marginea veșnicului 
dialog dintre generații: un tata, iubitor al far- 
mecului munților, se confruntă cu acerba ati- 
tudine „citadină“ a copiilor săi care au acum 
tamilia lor, preocupări diverse și nu-i înțeleg, 
în ultimă instanţă, poezia vieții sale, ba își 
manifestă intenţiile mercantile cu violența 
Regizorul, colaborator la scenariu, alături de 
Pavel Fiala, a imaginat un personaj original 


Colegiul de redacţie 


Ecaterina Oproiu 
redactor şef - 
Mircea Alexandrescu 


redactor şef adj. 
Rodica Lipatti 
secretar responsabil 
de redactie. 
Virgi! Poiană 
Alice Mănoiu 


plin de umor și vitalitate în virstnicul tată, 
pionul de rezistenţă al filmului. În jurul sâu 
decur: întreaga acțiune plina de peripeții 
multiple, dar nu în mod schematic imaginată, 
implicind personaje-argument viabil constru- 
ite cărora li se sugerează o biografie bogată 
(vezi spre exemplu și bătrinul învățător). 
Filmul are un farmec aparte pentru că re- 
fuză tiparele practicate mai ales în zona peli- 
culelor ce tratează conflictele dintre genera- 
ţii. Ritmul derulării faptelor este însă uneori 
trenant; amănuntul de viață se subliniaza 
constant — imaginea lui ivan Slapeta exce- 
lează în planuri de detaliu, evident semnifica- 


Coperta ! 


Rodica Mureșan, Catrinei Dumitrescu 
și Petre Nicolae 
trei garanții de succes 
ale filmului românesc 
- Foto Victor STROE. 


ii ră 


https://biblioteca-digitala.ro 


S-a impus ca o vedetă 
în Vraciul: Anna Dymna 


cu date atit de dramatice şi-ar fi pierdut din 
puterea de a emoţiona dacă s-ar fi apăsat 
prea tare pe latura „meló“. Salvarea micuţei 
Ewa este povestită cu sobrietate și cu simţul 
masurii, prin detalii. de adevăr omenesc. 
Forța de convingere a peliculei este sporită 
de interpretarea Bozenei Adamkowna, impre- 
sionantă în efortul ei de a ocroti seninătatea 
unor priviri de copil deschise asupra ororilor 
războiului. 


Dana DUMA 


tive pentru caracterizarea fiecărui personaj, 
dar și a atmosferei generale a filmului; ele au 
valențe comice și uneori dramatice. Regizorul 
și scenaristul forțează pe alocuri convenţia 
propusă iniţial şi secvența admonestării fizice 
a tatălui de către „rudele“ sale care vor să-i 
obțină banii apare puțin exagerat propusa, 
chiar și în registrul comic, prin tratarea sa in 
gamă polițistă, cu mijloacele cunoscute: 
mască pe faţă, ameninţări etc. 

Singuraticul ghinionist este însă o incer- 
care originală de a surprinde relaţiile dintre 
generaţii. Atenţia realizatorilor s-a concentrat 
in evidenţierea ciudatului tată, (prilej de reci- 
tal actoricesc pentru Viastimil Brodsky), cel 
ce și-a creat o cabană în virful munților, o 
cabană al cărui paznic este un straniu mane 
chin. 

Peste spontaneie, dar şi subtilele accente 
comice, există în acest film o poezie aparte 
care amintește de singurătatea unei virste 
anume, de farmecul existenței în natură, de 
libertatea pe care ţi-o dă Muntele (loc priori- 
tar al acțiunii), admirabil filmat. 


‘eana LUCACIU 


CINEMA, 
Piaţa Scinteii nr. 1, Bucureşti 41017 


Exemplarul 8 le: 


Cititorii din străinatate se pot abona prin 
„Rompresfilatelia“ — sectorul export-im- 
port presă P.O. Box 12-201., telex 10376 
prestii Bucureşti — Calea Griviței .nr. 
64—66". 


Prezëntarea artistică și prezentarea grafică ' 
oana Statie 


ă Tiparul executat ia 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteiin — Bucureşti 


presupus multe şi 
anspunerea filmică 


rii acelui mod fericit È 


Victor Rebengiuc, irina Movilă 


! fa L.A.T.C.), Coca Andr 


ul 
Pintea. Adrian Păduratu, Miha- 


pu”. 


Atenţie, 
"se filmează xl 


E- 


Rie 
de la 


; iun ngem la Tumă Migue p pe RS [») 


e, trecatori întirziaţi. Lumina | 


ădi- 
Re 
intrarea hotelului „Turist“ tremură pre- 


aprigă lovește cu 


pui „Aici s-a instalat giau major“ al echi- 


人 


Aurul alb. Mult după căderea in- 
vor sosi 9. Mur a echipei. Cheva 
himbate ， cu regizorul Ovidiu Drăgă- 


e introduc în atmosfera unui film in- ` 


Direct într-un rol principal 


_ (Irina 


BLAT C 
anul I) 


Movilă, studentă 
Caragiale“, 


ultimele detalii... 


ai a clàdirii, arhitectul Mirca 


Lupta artistului cu sine insuyi 
(Victor Rebengiuc) 


mé 


rului, s-au montat şinele de travling şi apara- 
„tul de filmat. Operatorul Nicu Stan retușează 
luminoase: „Atenţie, se vede 
două mii-ul...“ Refiectorul buclucaş este ime- 
diat scos din cadru. Regizorul Horea Po- 
u începe repetiţia. Victor Rebengiuc vine 

n intimpinarea tinerei Irina Movilă. Actrița a 
îmbrăcat rochia albastră și şi-a eg e pà- 
rul biond cu cărare într-o parte. intreaga ei 
ținută degajă o cumințenie adolescentină. 
Ghemuită lingă trepte, cu fața ascunsă sub o 
" broboadă imensă, Domnica 一 Coca Andro- 
nescu clatină mustrător din cap. Este un mo- 
ment de linişte. Puternică, vocea lui Victor 
Rebengiuc răsună: „Ce cauţi tu aici?' Parcă 
surprinsă de sonoritatea gia3ului, irina Movilă 


spirat din actualitate. După debutul împlinit 
cu scurt metrajul infruntarea, film care-şi 
propunea „să aducă pe ecran o frîntură din 
marile prefaceri ce au loc sub ochii noştri și 
să demonstreze că procesul de infăptuire a 
unei noi societăţi presupune, şi pe acela de 
plămădire a unor oameni noi“, tinărul regizor 
retrăieşte emoțiile debutului — de data 
aceasta cu un film de lung metraj — în care, | 
după cum mărturiseşte, incearcă o formulă 
nouă „menită să aducă puţină prospețime ge- 
nului, încărcat, deja, cu prea mulţi termeni 
tehnici, străduindu-se să strecoare o nece- | 
sară notă de veselie tandră tru a încălzi _| 
atmosfera şi a da strălucire zilelor tensionate 
de muncă indirjită“. În scurtul nostru dialog 
se strecoară și o informaţie de mare utilitate: | 
pentru filmarea de a doua zi, se va pleca în 
jurul orei 5 şi jumătate. 

Dimineaţa! Deşi nu s-a crăpat bine de ziuă 
privirea înregistrează şi pielea obrazulu 
simte schimbarea petreci. în cursul nopții. 
taman autumnai a cedat definitiv pu celui | 

I. Şi ninge, ete fără 
tioara va fi soare“ pri 


coriți bine de un pui de viscoi, traversăm po- | 
dul de pontoane de la tslaz-Olt. ŞI, într-ade- 
văr, la Slătioara, dacă ignori frigul patrunza- “ 
tor, poţi foarte bine să-ți închipui că este 
eat de o toamnă tirzie, așa cum prevede şi 
scenariul scris de Mi Horia Pătraşcu 


buie doar schițat“, e 
Se face linişte es a o rep i 
una. A treia oară: Atenjiune, acțiune, mo- 
tor!“ Se trag două dub 

“Cadrul 17, turnat 1. Sn sub capota unei i 
basculante uriașe actorul Valentin Mihali tre- 
băluiește de zor. scotocindu-i măruntaiele | 
zăngănitoare. E plin de ulei şi motorină pe j 
miini și pe faţă, dar are un aer mulțumit 
„Aprindeţi toate reflectoarele!" răsună vocea 
tînărului izor. Motor! „Gata, „inginere!' 
hai că te amă șeful“ îl strigă Mitrică pe 
mecanicul şef — nimeni altul decit Valentin 
Mihali. „Nu te mişti de-acolo pină nu repari 、 
direcţia! S-a înțeles Costele?” replică pi E 
„inginerul“, întorcindu-se spre Costel (un 
băiat vesel dn do plin de viață după cum î cari 
terizează „din două linii şi un punct, inti 
tul, acto La escu). Prezenţa ， 
catel， rătăcit în wg nealungat la t 
obligă la incă o dublă. În „priză cra? ia 


. netistul Gabriel Pavelescu 


rijă să 
„piardă nici un zgomot, „pentru m ai 
de un film cu un fond sonor niaaa ae 


Se pregăteşte pentru filmare cadrul 16. Nea 
Vali — adică maestrul de lumini Gea, 


https://bibliote 


De-pe scena Naţionalului, 
pe platoul de filmare 
“(regizorul Horea Popescu) 


răspunde încet, ezitind: „Am venit să vă spun N 


că n-o să-l mai văd niciodată pe Toma... 
Dialogul se reia, în timp ce secretara de pla- 
tou, Vilma Stan, șterge caimă de pe clacheta 
„turnat 1“ şi trece „turnat 2“. Se trage cadrul 
431. Machieuza Florica Vaeni adaugă un 
: zbenghi toga. in obrajii palizi ai Cristinei 
vina, Movil; 
rigui care se strecoară insistent în inc 
largă, ignorind focul aprins în cămin. Pi ri ia 
urmă, directorul filmului Dinu Constantin, so- 
seşte cu un climatizor. aparat de produs căl- 
dură şi filmarea poate continua. Asistenta de 
regie, Viorica Zorilă, îi comunică „printre pi- 
câturi“ regizorului că după amiază va sosi ac- 
trita M: ana Mihuţ, interpreta Aglaei, „cea 


Jaeriu 一 potriveşte „Ja fix“ trei reflectoare 
de zece mii, în timp ce operatorul, ajutat de 
- Traiañ Popescu, măsoară intensitatea fluxului 
luminos. 

Cadrul 12, turnat 1 — dimineaţa, cadrul 27, 
“turnat 1, cadrul 198, turnat... dimineaţa. Între 
timp, s-a făcut amiază, urmează o scurtă 
pauză pentru masa de prinz şi... din nou la 
drum, de data acâasta a “direcţia municipiu- 
lui Slatina. Sub lumina reflectoarelor montate 
în atelierul mecanic vor apare încă două per- 
sonaje: directorul șantierului Dinică, interpre- 


tat de... directorul teatrului dramatic din Con- 


stana, actorul Eugen Mazilu și Oana (aflată 
ta debut, tinăra Simona Mihăescu). Asistenta 
de costume Maria Peici şi costumiera Geor- 
geta Bălan aduc salopete, o basma colorată 


Sună ora 12! 

Să ciocnim 
pentru succesele 
filmului românesc! 
(Dana Dogaru şi 
Ton Besoiu) 


). Nu aste-de vină 和 rs a i 


În sfirsit, 


mult asteptata Mariana Mihuţ 


dominată de teribila curiozitate de a a ști n ce 
nk, ascuns de lume, sculptorul Ma- 
nole" 

Un reportaj de la o zi de filmare a echipei 
Zborului ji pte red că se poate rezuma in 
cele citeva INS pe care „sculptorul“ Victor 
Rebengiuc le rostește la un moment dat în 


film: Rii Cistigat o mare experiență.. Arta-i o 


cursă care nu ă toată viața. Cind ai 
eșecuri şi chiar dezastre, semnul bărbăției 
este să treci peste ele. Dar şi mai important e 
ca atunci cind ai succes și satisfacţii să nu 
uiţi că arta e o întrecere cu tine însuți, în 
care trebuie să te depåseşti. mereu“. 


şi un ceas acord, intr-un decor autentic 


(sceno: | debutant Alioșa Stancu a adus 


-doar mici completări) se va filma o secvenţă $ 
Deocamdată se re- 


Doua din două cadre. 


pet i 
S-a mi pară demult. Afară a nins, a plouat, a | 
inghetat, p rin uşa întredeschisă vintul își tri- | 
mesagerii reci, dar cine mai are timp, în | 
Te discutiillor，si observe amănuntele? 
Se filmează Aurul alb, un film care prileju- 
ieşte „un debut la pute.ea a patra“; debu- 
tează regizorul. operatorul, scenogratul şi in- 


ter! bara nci á 4 
2 Pagină realizată ide 
-nomia PERNEȘ DĂNALACHE 

“Foto: Victor STROE 


La închiderea 
ediţiei