Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0004

LA RARE O d 


IDrarver sui 


nul XLV Nr. 4 


20 ianuarie 1929 


=" ENG er'eae 





SN 


ji 
4007 4 7 





ANTIM _ IVIREANU 





50). — UNIVERSUL LTFIERAN 








Ctitorii 





MITROPOLITUL ANTIM 


Viaţa lui Antini Ivireanu (numele ce-l 
avea' înciinte de călugărire su şters) în- 
cepe dela tăeren și încrustarea duhului 
său creştin în lemn, în iconiţe său în H- 
tere. In fiecare tăetură care contura li- 
niile severe de râvnă transcedentilă or- 


todoxă ale vre-unui martir, ori liniile 
pastorale ale vve-unui sfânt, Antim îşi 
simţea (na recunoștea ; gândul acesta 


l-ar fi orbit pe loc pe el sluga umilă u 
Domnului) sufletul său lămurit prin fo- 
cul credinţei, In litora pe care o tăia, ca 
fini înegrită cu cerneală să se facă we 
si să joace în ochii neamurilor, ademe- 
nitor ces şi gândul de sub ca, Antim sim- 
ţea inima lui îmbucătățindu-se pentru 
învățarea altora şi altora, de a preamări 
pe Domnul. Acestea l-au adus pe el în 
hucureştii lui Constantin Brâncoveanu, 
care prin faimoasa, lui bogăţie pentru 
care turcii îi dăduseră numele de Alti. 
bey (principele aurului), prin  mânâria 
lui de hoer ortoman şi prin g'sturiie lui 
cine cu cele ale principilor din Bizan- 
țul do odinioară, făcuse din curtea sa 
una din cele mai strălucite din orienr. 
Aici era răspântia diplomatică a orien- 
tului cu occidentul și dim rapoartele 
trimisului suedez  Hylteen, al lui Căral 
al XII-lea. se vele fina şi complicata sto- 
vărie politică pe care o sprijineau turci 
pe Brâncoveanu, descriind numele a- 


genţilor ude diverse naţionalităţi, de pe 
lingă curtea acestuia, 
Buc-reștii aveau pe vremea aceea 


cova din linia rafinată şi perversă (vân- 
tarile din Fanar începuseră să bata 
hine) aceea se chiamă neobizantinism : 
un fel de rococo rominesc, mai echl- 
librat de luciditetea sufletului și greu- 
tatea pământului acesia, Se vede u- 
cest lucru în orice floare de marmură 
de pe zidurile palatelor din Potlogi şi 
" Mogoşoaia dar mt vârtos în cuvintele 
de mustrare ale aceluia care venise cu 
gândul Domnului în ţările noastre, pen- 
tru că acestea. vorhind sufletului în el 
trebuiu să deosehezescă  caracteristicele 
pe care apoi avea să le cearnă la sita 
moralei creştine. Si zice undeva Antim: 


Oare să fie acuma vre-una ca? 
Ba, căci ia scoate mâna Surei! o 
văa plină de cocă. Scoate şi mâna unei 
meri de acum ! 9 văd plină do inele și 
scule. — Caut şi văd fata Serei plină de 
pielm (un amestec de făină şi apă caldă, 
cu ca ung temeile pâineu înainte de a o 
coace). Văd si fata unei mueri «le acutn 
plină de flet'curi drăcesti : şi cu aceiu a- 
vată ci. Dumnezeu na fost vrednic să 
fiică chip muerii. Stii, o ntuere cum să 
placi bărbatului tău ? Cu înțelepciune 
cu curăţenie, şi cu bunătate şi cu blân- 
deţe nu cu fieacuri de acestea. 

Aceste împunsături în aqua forte pe 
arama vremii ne dă o parte din liniile 
epocii brâncoveneşti. 

In acest fel de viață trebue să cadă 
Antim cu literele lui chirilice, grecești, 


şi arabe. Dar cu intuiţia lui clară el a 
văzut că pe piunântul nostru sămânţa 
dospeste când e aruncată de ţăran şi de 
el şi-a upropiat sufletul şi ca egumen 
al Snagovului (1698-—1705) el şi-a plecat 
urechea la glasul lui i-a înţeles clarita- 
ica și neîntinarea ca faţa Disericeascn 
era atras mult de aceast) și s'a lipit 
de el. Pământul dunărean care are 
o atât de puternică forță de fecundare 
a dat din georgianul tipograf pe vlădică 
1) Ungro-Vlahiei, Antim. Și nu vlădica 
Antim care la anul 1705 în luna Marte 
(se deschide: mugurul slovei româneşti) 
ia, locul, ca episcop, în locul vinovatuiu: 
Narion, la Râmnicu-Vâlcea, în care cin- 
slit scaun stă până la 1709. Nici cel care, 
"apoi la rXest din urmă an, e înălţat în 
locul deredatialui Teodosie, ca mitropolit 
al Ungro-Vlahiei, și exarch al Plaijurilor 


Pad 
— hi " + Li n 
2 e at Aaa 77% bani gina 


pi A digest m Pin”, rd nn, în FI, 


458 dpi >.15 mar gina pn 00 i, A 
RA 
ia calfe) rad, DS, a 5 i relti Tous 
„a 


peri pf aa au sia Qeoa anu Apr 3: > 
g praac ua P/Arp a RI A 


Papi: 


Un manuscris al Mitropolitului Antim 


Căci despre aceste grele demnități smu- 
ritul Antim în scrisoarea de desvinovă- 
țire ce și scris o către Măria Sa Constan- 
din Vodă Basarab ( Constantin Brânco- 
veanu) crede: 

„Fu aici în ţară nam venit de voea 
mea, nici de vre-o sărăcie sau lipsă, nici 
mănăstirea Sncovului o am luat-o cu 
deasila ; iar ce am lucrat în 7 ani ce arn 
fost acolo (nu atât din venitul casei, cât 
din sudorile feţei mele) lucrările acelea, 
mărt arisesc la toţi, si măcar că Măria 
ta mă pofteai să ies de acolo, iar cine 
au fost pricinuitorii ieşirii mele vor a 
seama întintea lui Dumnezeu (nu poate 
trece neobservată fina insinuare): iar 
încailea îm eşit cu cinste, si nimenea 
nu mi-au luat seamă, căci se vedea că 
am făcut şi am aduos, iar nam stricat, 

la Episcopia Râmnicului puiu mar- 
tor pe Dumnezeu care cunoaște ascun- 
surile inimei că nici în visul meu mi-am 
inchipuit să mă fac Arhiereu, cunoscân- 
du-mă pre mine mai păcătos şi mai ne- 
vrednic decât toți ocimenii pământului. 

Lăsând la o parte tot ce e protocol şi 
manieră din. cavintele acestea vedem ce 
modestă părere avea Antim despre per- 
snana sa în asemenea demnități, 

Pământul românesc însă a aflat pe ri- 
pograful Antim și pe glăsuitorul Dida- 
hiilor. 

In slova pe care o citim noi as- 
tăzi (atât de prostituată în unele lo- 
curi) dacă ne-am trudi să vedem  tre- 





CONST. PÂCLE 


când pe şirurile ei negre sufletului + 
dicăi Antim, ce limpede ni s'cir părea: 
siruirea, inr plumbul ei greu, ca sănk 
tea. (Vorbesc, nu de slova cu care ob 
nuit tipograful ne mutilează gându)), 

Atâta râvnă de tipograf a fost în a 
Antim că, întorcându-şi privirea în ti 
de răgaz spre Jocurile originei sale, 
trimis de aici ucenici de-ai săi care 
tipărit în anul 1710 Biblia şi alte d] 
în limba georgiană Un exemplar din 
ceastă tipăritură se ştia păstrat pi 
înainte de război. în muzeul arheob 
dela Tiflis. 

La sfârşitul acestui 
seşte o strofă în litere georgiene, ! 
versuri româneşti, cari aminteşte 
timpul de aur al tipografiei, când ti 
graiul nu putea termina p carte da 
în stihuri (astăzi el le priveşte bleg 
de cele mai multe ori le culege pe ne 
zate). 

Desigur sufletul tipografului de 
încă nu stăpân pe maşina sa din ce 
ce mai perfectă dar mai inteenală, 
moate să isbucnească în stihuri după 
care tipăritură ce sufletul tipografu 
altor vremuri, când mâna era. legăti 
directă şi cea mai trainică între wân 
şi materia de plăsmuit a mestesuguli 

Si cu toate că Antim Iviretmu du 
rostul mitropoliților de atunci 2 intrai 
sforăriile diplomatico și si-a arătat e 


exemplar se | 


zul său de bun georgian şi de bun 
adoptiv al Ţării Românesti, urând 


turci, pentru care ură a și pierit, sul 
tul lui se găsește întrun fragment ca 
dă cea mai precisă, ideie de întreg 
„Dodahiile“ (învățături) lui. Ţinute 
biserica metropolitană din Bucureşti 
tre anii 1709 şi 1216, sunt ceva unie 
literaturi: noastră și în elocvenţa noi 
iră bisericească. Având strălucite n 
«ele pe un Ioan Chrisostom şi pe un] 
Miniat, „Didahiile” Vlădicăi Antim | 
vennu sunt sermonele bossuetiene :; 
inasilloniene ale orâtoriei noastre bi 
riceşti. Sunt une dintre cele mai bune 
teraturi ale sfârşitului secolului al XI 
si începutul secolului al XXIII. L.ăsâ 
la o parte lestul de imagini consacr 
în oratorii: hisericească, care  descil 
din marii oratori ortodoxi, arătaţi r, 
sus, dăm peste culori proaspete com 
nate din lutul plastic cu core se sm 
tuese alele noastre şi din scumpia t. 
roşie care dă râurile scoarţelar ţărăneş 
Redăm :; „După ce a ascuns soarele to 
razele lui şi sa stins de tot lumina zi 
întru întunericul nopţii, şi când cerul 
osteneală a fost inchisa pre somn tb 
ochii lui. atâta cât nici luna nu pri t 
gheri, nici una din stelele cele mai m“ 
avea deschise tâmplele lov cele da: 
gint“, 

Imagine vie şi dreaptă, a cărei decen 
nu întunecă de loc culoarea (cum 
crede de multe ori azi). 

„Didahiile“ lui Antim Ivireanu su 


i 
L 
Li 
c 











De vrigină din lviria Cuucazului prin 
lentele lui artistice şi ascuțita-i inte- 
genţă ajunge unul din cei mai buni 
aeștri xilogravori Ain capitala  impe- 
iului Otoman. 

In anul 169%) -e dus de Constantin 
râncoveanu pentru a perfecționa arta 
ipografică la noi, spre a înlesni tipări- 
ea cărţilor bisericeşti ortodoxe, a cărei 
tensificare era absolut cerută, faţă de 
ropaganda calvină, care avea ca prin- 


ip 

ie E i 
străbătute de un perfect suilu teologic, 
erudit şi pedegpgic plasat. Comparaţii 
colorate avea. intenţia-de a prinde as- 
cultătorul şi a-l purta pe drumurile as- 
pre ale dogmei. Dar în câdrul acesta 
teologic introspectând mai adânc dăm 
peste o mare satiră. Nu e acolo ţipătul 
mistic al dominicanului Sevonarola, con- 
turzionert de ideea chinurilor de dincolo 
de moarte. 

Satira aceasta închegată în rpmâneşte 
are şi ceva din biciuitul greu ai satirei 
tetine, moral! şi profund social. dar şi 
mult din ortodoxia cu cearta domoală, 
dar riguroasă ca. şi sfinţii ei abstracţi. 

Aceste predici ţinute la zile mari când 


| 





Gravură în lemn, de Mitropolitul Antim 


cipal iustrument tiparul. Potrivit înn- 


"prejurărilor de atunci când tipograi și 


An- 
nu- 


călugiir nu erau foi inşi deosebiți, 
drei Ivireanu se călugări și primi 
mele de Antim. 

In anul 1698 e numit egumen la mâ- 
năstirea Snagovului. unde rămase, înfiin 
țind acolo o tipografie, până la anul 1705 
câud e ales episcop a: Râmnicului și 
Noalui Severin. 

T.a 1709 e ridicat în scaunul mitropoliei 


lumea obicinueste atunci, ca și acum, Să 
se îmbulzească mai mult în biserici, sunt 
ducumentul uman cel mai veritabil al 
vremii brâncovenești. Sufletul omenesc 
crire se shate aproape exclusiv între cei 
doi poli ai moralei, ar putea fi reconsti- 
tuit ilustru în cadrul epocii de atunci, 
din predicile lui Antim. 

Antim Ivireanu şi-a pus sub teascurile 
tiparolui său pentru neamul românesc, 
ca tozte marile personalităţi, sufletul 
lui de creştin și presarea lui, pentru im- 
primat, nu ia fost cu obidă, ci cu oftat 
de usurare că a dus bine jugul lui Cris- 
tos xi al neamulri care i sal încredinţat. 

CONST. PÂCLE 


UNIVERSUI, TITERAR. = 51 


NOTE BIO-BIBLIOGRAFICE 


diu Bucureşti, pe care o păstori, înţelept 
şi cu suflet de bun român, timp de 7? ani. 

in anul 17î1 cade în disgraţia lui 
Constantin Brâncoveanu față de care se 
restabilește prin două apologii, faimoase 
în acest gen. ză 

Intre anii 1714—1746 în timpul domniei 
lui Ştefan Cantacuzin a! isprăvit mânăs- 
tirea din Bucureşti, care-i poartă numele 
până azi şi despre care Del Chiaro, agen- 
tul venețian la curtea Ţării Româneşti 
are cuvinte de admiraţie. 

Anul 1716, fatal pentru ţară şi pentru 
mitropolital Antim, face ca să vie Domn 
fanariotul Nicolae Mavrocordat, care im- 
pilă rău ţara, 

Tot în acest an un regiment austriac 
calcă trecătoarea Câineni şi produse prin 
aceasta spaimă, grozewă la curtea lui: Ma- 
vrocordat, care şi fugi spre Giurgiu, Mi- 
tropolitul Antim a cărei politică înclina 
pentu” creştini. urând grozav pe Turci, 
si ca toată ţia şi pe Mavrocordat, nu 
urmă pe Domn care-l rugase să facă a- 
ceasta. 

Lucrurile restabilindu-se în favoarea 
lui Mavrocordat, acesta se năpusti cu o 
grozavă furie asupra lui Antim. 

Antim fu constrâns să-şi dea demisia; 
poi fu caterisit de patriarhia din Cons- 
tantinopol după cererea turcilor, Fa ex- 
clus definitiv din monahism şi readus la 
vechiul nume de Andrei. 

Și iată cum tot Del Chiaro dă finalul a- 
cestei tragedii. 

„Destituitul Antim fu degradat şi acu- 
zat ca vrăjitor şi amăgitor ; i se ridică 
potcapiul şi i se puse fes roşu; îi 
luă numele de Antim şi-i dete pe cel de 
Andrei, căci așa se numia în mirenie ; 
i se ceti şi aplică sentinţa de închisodre 
perpetuă în mânăstirea dela Muntele Si- 
nai. 

Pus noaptea într'un car, fu dat în paza 
a câtorva Turci, cari ajungând în Gali- 
pole, lângă râul „Dulcia“, care trece prin 
Adrianopole uciseră pe nenorocitul ar- 
hiepiscop, și membrele lui fură aruncate 
in zisul râu,. 

Grozavul caz al uciderii arhiepiscopu- 
lui (pe când toţi îl credeau că este în- 
chis lai Muntele Sinai), puse toată Vala- 
hia într'o oribilă consternaţiune“, i 

Antim Ivireanu a tipărit şi a scris : 

„Psaltirea a proorocului şi împăratului 
David București, 1694 (c-1 o prefaă de el) 

2). Sf(â)nta şi D(u)mnezeiasca evanghe- 
lie Snagov, 1697. 

3). Carte sau lumină din dogmele bi- 
sericii răsărilului Snagov, 1699. 

4). Floarea darurilor de pre grecie scoa 
să pre rumânie, Snagov, 1700. 

5). Noul Testament, Bucureşti, 1703. 

6). Antologhion adecă Țloarea. cuvinte- 
lor, Râmnic, 1705. 

7). Evhologhion adecă M(o)(î)fs(e)nic, 
Râmnic, 1706. 

1710. i 

9). Octoich. Târgovişte, 1712. 

10). Dumnezeeștile şi sfintele liturghii, 
Târgovişte, 1713. - 

11). Ceaslov, Târgovişte 1715. 

12). Predice (Didahii mss). , 

Se mai adaogă scrisori politice . din 
care relevăm pe cea adresată lui Ştefan 
Cantacuzin de o fină şi insinuantă 
diplomaţie, 


m ... pe ai o. 


e ANRE "UNIVERSUL LI ERAR 


Po e Z a e 











ARTUCR ENASESCU | ANDREI TUDOR E: ] 

Da ai de ci 1 sii Aci in carte seara mai greu e zăvorită, Ş 

za ta NI cu sufletul şi vremea închisă între foi; -. j 

SI. Uitate cînturi. de demult i şi-abia de simţi cum vorba îluid e coborâtă î 
E “Cu nasul în sobă ascult. din cer şi limpezime, plutind cu paseri moi, 


În ceasuri tîvzii. 





Un duh mi le suflă, domol. Şi tot din cărţi aleasă, în ele ţărmuriță, 
. 5 Prim gura coşului gol, E stai inimă de piatră cu semne şi opriri, | 
2 Când para tăciunilor vii | în unda fără cercuri, când seara e topită 
tai , cu lună şi cn stele, în ape şi-aminitri. 
„i: Sub spuză, dispare ; cînd, tot, i i 
"ia. "E farmec, tăcere, uitare, e e TE ri - a: 
A "Şi ceasul cu-a lui minutare, ii Mata e i Stutornicită vremea pe toate, cumoapă:— : -::: 
-. ! în orele aceleaşi şi gândul e la fel. Si 
““Ţi-e singur prieten, în casă. Abia aştept, şi singur, seara să reînceapă dl 
i i i Usa: dale un le autlă. «lomol și să închid lumina în piatra din inel. E 
TRE nasa le suilă, . 
că ie In noaptea imensă şi-o plasă, 
Ei Sie . . da în ni Ie 4 
- „De visuri, mă'nvălue, greu ; i : PRE i, : 
E vremea ce curge ? Sunt eu ? CICERONE TIIEODORESCU SR d 0 af 


Tăcerea profundă, m'apasă... 


SLAVĂ IN AMINTIRE. 





Plânaz s ice: | | 
Se aer et Nopțile mele nu le pot uita. 
C ini i i E : ă pi . 
. Ce tainic mister, a i 
Le'nvălue, 
In adâucul nopților ? * De voiu iubi ce nu ma iubit 
- Si prietenia şi viaţa E a at, 
i III Bunăvestirea soarelui, i Mapei e 


i spa ÎI „+ Bimefacerva somnului, 
a 4 Sie e : go 5 Cântecul h, ă i 
„Tu nu ştii şi nu vei şti vre-odată, o iarta rate pei vaga | 
* Adâncul dor şi dragostea curată, ? 
R „+. “Ce naşte, într'un suflet de femee, 





2... Cînd, stelele, ca mii de ochi, scîntee, 
| e ui Brăzdând nemărginirea cu idealuri : Suiletul meu, nedestăinuit, 
' i sa, Cînd, ceruri se desehid în două maluri, Taină *ncuiată 
„Și "nțelepciunea curge ca un rîu, Ce ma torturat, 
„i Printeînsul, Clopot de cleştar care, stat, 
| In inimi! a i Când o să bată 
că Cînd cerul, o carte e; * Se va fi spart, — 
”' Cu slove aurite, . 
ja. Pe care-un înger bun, ni le iile a 
i + Si le citim eu ochi întredesehiși, de-ahie! Ă 
i Ne mai întors glasul trecutului pi 
Ca un ceasornic neauzit, 
| Pai , : Numai veghind ruina pierdutulai 
IOAN GEORGESCU e să Timp, deasupra-i zidit, Liei 
CUVANT IN PUSTIU... | 
Câte m'au asuprit, A a U 
ia vreu să fiu călătorul . - Sa De ji decola iegata: aa uda ) 
pe care-l încuie drumul, în noapte : pirat ; 
să lăcuiască'n gura unei colibi de-adăpoatire | A A IN RA a | 
ce-opreşten stuh ploaia din cer. Ropiila sioad ze apte at i 
şi semnele toate. a E Nu le poţi uita... | i 
[i S a ă 4 
20 apa S'aştepte' nirigurat gt e ai ' 
i pân'se scurg sghiaburile cerului EP Ra Si tu, erai! Stea. dice E i : 
ca un blestem gropilor de tină, DE RI i is -alba mea dusi: * „aia aCi 
" năvălite de şerpi sb vurători de ploaie Tremurai, în vaste i i 
ce turbură văzluhul şi-l închină, înghețuri albastre... 


Li 


UNIVERSUL LITERAR. — 5 


JURĂMÂNTUL PREOTULUI 


Părintele  Ibriș e cel mei hapsân, 
mai hrăpăreţ și mai turbulent locuitor 
Ain tot cuprinsul Ciurezului, al plăşii, 
ba chiar până şi al judeţului. 

Nu este gard în comuna Ciurez peste 
sare să nu se fi iscat dihonia între popa 
Ibriş şi vecinu? de dincolo de el. Nu este 
înie în sat pe unde să nu fi trecut bom:- 
Mneala provocătoare a îndrumătorului 
wiritual al Ciurezului la adresa aceluia 
lin partea căruia se îndrepta ocara con- 
vlierului lui Krist. Nu e bătătură care 
4 nu fi asurzit de bazabucia mandata- 
ului lui Dumnezeu — prea-cuvioşia sa, 
preot Ibriş, sraerit slujitor a! „Sfinţilor 
'mpăra[i Constantin şi Elena" patroni 
i hisericei cu acelaş nume din satul 
Zivrez, păstorit de înţelepciunea sa, 
veut Ibriş, 

Isgonit pentru neorânduială, vrajha 
ii gâlcevile aceloraşi purtări în slujba 
diericei Voronca din satul cu acelaş 
sume de pe meleanurile Teleormanului, 
sapa Ibriş nu fu mai bine primit îu 
Huiba altarului „Sfinților Inpăraţi Con- 
tantin şi Elena" din Ciurez şi unde nu 
ntârziă să-şi prinăşească aceleaşi apu. 
Xturi revoluționare, cari îl alungase diu 
Voronca poste Argeş, aci în Ciurez. In 
ziurez a intrat gol, fără opinci, fără 
iubea. încins cu funie de tei peste că- 
nasa de cânepă a curăţeniei sufletești 
vducânid pe totanul pribegiei smereni: 
3-tului Ton Botezătorul şi o dăsagă plină 
'u lumina, gândurilor de sănătoasă în- 
lrumare ce avea să semene pe întin- 
lerile păcâne ale Ciurezului. 

Plete negre se rostagoliau unse cu 
intâelemn. din strașina unei țurcane 
'are pe vreme îmbrăcase un miel întreg, 
evirsind în juru! capului preotului cel 
ou, umilința mistică a propovăduito- 
ului. 

Preotul Ihriş a bătut în poarta preo- 
ului pe care avea să-l înlocuiască în 
Siurez, părintele Beldie, care se retrăgea 
a... limita da vârstă din slujba altaru- 
ui. la oras, unde-l astenta o Dbina cu 
atru caturi în ulița Bărhbătescu-Nou. 
n ginere căpitan în armata țării, reușit 
)roaspăt la axamenul de maior și o ca- 
setă particulară în tezaurul băncii „Fa- 
purul de Miere" în fundul căreia roiau 
jr iricule turnate în aur ale celor 4( ani 
îmchaiaţi de miruială în prazul altaru- 
lui hisericei „Sfinţii Impărați Constan- 
in şi Elena“ din Ciurez. 

Părintele Beldie l-a găzduit ca simplu 
frnte întru-Domnul, până. avea să se îm- 
Dinoască clădirea cea nouă preoțească, 
ridicată prin snbacrinție publică în 
surten hisericei Ciurezulni și unde pran- 
:ul Ibriş avea să-si adăpostească înte 
lepciunoa. toiazu! şi dăsaga, 

Până în vremea aceia. păstorul cel 
nou îmbuca dintrun hlid cu familia 
popii Beldie. împărțind seara la culcare, 
an pat. afară, sub tavanul unor duzi 
1in povesti cu Geantău paracliserul. In 
sasă. întrun pat, dormia canu! bisericii 
Ain Ciurez. popa Beldie : într'altul. preo- 
iensa Peltie. Un pat rămânea 20), în 
mijlocul încăperilor mohorite. cu miros 
de colivă săracă şi cu untdelemn nrost 
ie Jeturghie, pe a cărui cuvertură se 
“vimitenu de multă vreme flori defuncta 
4e rtoliu, iar deasunra tremura lent, ne- 
zontenit, plânsoarea aurie a unei can- 
dele care nu se mai stingea -—- patul 
măvosatului Flueras, feciorul cel mara 
dela. 'nedicină. din Bucuresti al  ponii 
eldi». înnecat în sezonul tracut la băi 


la Amara, unde îi trimisese D-rul Bote- 
zatu, medicul plășii pentru un scorbut 
rebel, căpătat în campanie. 

In al patrulea și cel din urmă pat din 
s«lonul care da cu un geam în coşarul 
lui Boiazid, taurul mizantrop, de pră- 
silă, cumpărat din cireada Statului «i 
cu un altul în staulul arid şi împădu- 
chiat al oilor, dormia de 18 primăveri 
D-şoara Sasinca Condioglu-- Condioglu 
după numele adevărat de familie al preo- 
tului Beldie de dinainte de popie, din vre- 
murile de seminarisin frivol și în al că- 
rui donjuanism zănislise pe Sasinca cu 
actuala preoteasă, Polixenia Condioglu)j, 
născută Drănăilă. azi după popa Beldie 
Sasinca Condiozlu, nădejdea hbătrâneţe- 
tor preotului Beldie și mândreţea Ciure- 
zului, dela un capăt la altul al satului-- 
nădejde care avea să se înfăptuiască în 


binaua din uliţa Bărbătescu-Nou de în. | 


dată ce d. Ulise Cosâmbescu, căpitan în » 


armata română şi ginerele în asteplare 


al popii Beldie, avea să-și coasă la chipiu 
eulonul de maior de geniu. 


+ 


Dâsaga, 
tul de sub duzi, cari accentuau plăcut 
cuvioasa umilinţă din întreaga ulcătuire 
nedefinită a nonlui păstor din Ciurez— 
preotul Ibriş, — sărăcia și simplitatea 
lor laolaltă punind în fiptura lui de 
propovăduitor ceva din farmecul și în- 
transigenţa  invulnerabilă a Sfântului 
lon Botezătorul. turbură adânc  întu”o 
vreme, linistea şi cumințenia Sasivcă: 

In tatacul ferioriei mamei sale Poli: 
xenia Congiodlu, azi preoteasa Beldie, 
cunoscuse un tablou: sclavul cel nearu 
si hidos aducând smerit. din 
împăratului, pa tavă. la picioarele Su- 
lomeei triumfnle. goulă și învinuătoare, 
canul Stântulni Ton Botezătorul ucis cu 
barda. 

Si acum oasvetele Ibris îl avoca cu o 
înțrizurare îneriiorătoare. 

Semeţia nroverhialai cumințenii a fe- 
tei si smerenia de o viclenie cumpătată 
a preotului Ibriş, o apropiau mai vârtos 
dle tentaţia blestematului tablou. deschi- 
zâadu-i prăpastia unei ademeniri a că- 
vei punte nu era prea mult departe în- 
tinsă, 

Preotul Ibriz înţelese turburarea Sa- 
sincăi şi toată păstoria lui nu se mai 

îndrepta acum decât spre mlădierea 
voinţei fetei în a cărei virtute. otruca 


tabloului cel netrahnic, aăpase  urine 
udlânei — Xasinra (dorea canu! popii 
ibria — popa Tbrig, mîna fecioare Su- 
sinca. 


Intre tim, binaua din ulița Rărhă- 
tescu-Nou, întârzia ca si  galonul de 
maior A căpitanului de geniu Ulise 
Cosâmbescu, ceeace, într'o măsură, de- 
rută oarecum pe harpngonul Beldie. 
Preotul Beldie. lacom de procente. tran- 
sformase canitalul — prea multe firfirici 
în aur, pentru cutia Băncii „Fagurul 
de Xiere”* — în diferite împrumuturi 
pe ipoteci şi acum nn se prea îndura 
să le fărâme pentru accelerarea lucră- 
rilor clăidirei. 

Tn schimb, în Ciurez, lucrurile se pre- 
cipitau. 

Sasinca ofta semnificativ spre părin- 
fele Ihris, dând a înțelege preotului și 
preofosei Reldie că galonul dela oras 
a fost o momeală, în vreme ce, păstorul 
cal nou Ibriș. ofta mai semnificativ spre 
Sasinca în al cărui suflet tabloul pă- 
vintesc cu Salomeea și cu capul Sfâu- 


—:. 


* procentelor cr 


toiazul opincile, blidul şi pa- 





crini * 


oraş, 
roșu. 


SĂRMANUL. KLOPSTOCK 


tului Ion Botezătorul se contura mai 
hotărit. 
Ţiganii dela bina, rimaşi în urmă 


cu plata, părăsiră rând pe rând lucrul. 
trecând provocători prin faţa antrepre-. 
norului care. le ridica, pur şi simplu, 
umerii în nas, iar căpitanul de geniu 
Ulise Cosâmbescu pe de altă parte, fu 
chemat grabnic într'o comisiune de re 
crutare, părăsind capitala fără vreo 
stire dinspre Ciurez spre oraș și vice: 
versa, 

In schimb însă, în casa popii Beldie” 
din Ciurez, văpăceala crescu treptat cu 
noua atitudine a... Sfântului Ion Bo- 
"tezătorul față de Sasinca, cum şi acesa 
„a Salomeei... față de popa Itris. 

Se svonise chiar că tinerii se -intâl- 
neau sub duzi, poleindu-și frumuseţea 
firimiturile de aur pe 
cari cloșca cu pui o cernea din cuibul 
ei încremenit ia oro areia în piscul ce- 
vului, Ă 

Dar iscodiren eru pusă la cale tot de 
popa Ibris pentru a forța mâna păvin- 
ților să spargă odată gaşca bârfelilor, 
ceeace uirui profund pe părintele Beldie. 
care observa în revărsat toate li locul 
lor, -— pe Sasinca destul de calmă în 
aşterniturile ui de mireasă, iar pe mi: 
vele Ibriş nedumerit. pe dulima de sub 
duzi, de negbiubia Sf-tului Ion Bate. 
zătorul care călcase în picioare rivinile 
pcrunci ale  Salormeei, pentru ca. în 
schimbul nemurirei ce îl astepta, să se 
uleagi cu capul tăiat — toate acezteu, 
după explicaţiunile date de Sasinca, cu 
prisive la tabloul cel iscoditor, întro . 


i. noapte /dră stele. în porumbi. 


Tărăşenia însă nenvând să dăinuia- 


? sch mai mult, se curmă pe neaştepiate 


cu schimbarea verishetelcr între... Sa- 
lomeea Condioglu și... Sfântul Ion Ibris 
Botezătorul din Ciurez, în salonul din- 
tre cosarul lui Baiazid si staulul plin 
de păduchi al oilor. 

Popa. Beldie se rotrase în hinaua dela 
deocamâată terminată numai de 
scuzâni pe Sasinca față de ma- 
iorul cara se reîntoarse din delegaţie 


tot căpitan, explicând că o aşteptare de 
prea lungă durată, ar fi fost vexatorie 


pentru mireass intrată şi aşa în gura, 


lumii, în vreme ce Sasinca binecuvânta 
tabloul aducător de faricire. Jar preotul 
Thriş trecându-și ascunzătoarea de suh 
- duzi, în salonul de mireasă al Sasincăi, 
şi îmbrăcând salvarii, 


giubeaua şi pot. 
capiul preoțeac, se așeză, hotărit. cu 


toiagul păstoriei la „subțioară, în frun- 


tea bisericii Sfinții Impărați Constan: 


tin şi Elena“ din vatra satului Ciurez. 


Coccţat în capul dregătoriei  curari- 
sirei sufletalor şi a! înlăturărei grege. 
lilor lumești, popa Ibriș trase ulucă 


nouă pentru casă nouă. 


Vicleimul preotului Beldie în carea 
popa Ibriş îşi adăpostise fățarnica lui 


pripăşeală, rămase închis pentru schim- 


nicia socrului şi a soacrei, găzduiţi vre- 


melnic în plimbările. vizitele și nevoile 
casei dela oras la Ciurez. 


Uluca cea nouă pentru casa cea nouă 


a pretotului Ibriş nu a fost însă trasă 


ta dichisul ei. 

Sfoara popii Ihriş se îndreaptă, cu 
rea credintă, oblu spre țarina vecinu- 
lui şi păstorul de suflete omenești, în- 
tră cv linia ulucilor în pământul pro- 
prietarului .megieş ! 

—- „De ce mă furi taică părinte ? Ă 





54. — UNIVERSUL LITERA 


— „Sunt pe locul meu crestine! 
— „De ce mi-ai cotropit răzorul, tuică 
părinte ? 
„Răzorul este al meu creştine! 
— „De ce ai înfipt butucul în pămân. 
tul meu, taică părinte? 
— „Pământul D-tule cade... pe pă- 
mântul meu, creștine! 


Și iîntree Ciurezul s'a aduvut, ca prin 
minune, la fața locului unde trimisul 
mi Dumnezen Ibviş,  cotropia averea 
erestinului lui Dumnezeu încălcat! 
„7 „Atunci să ne judecă, taică pă- 
rinte ? 

— „Să ne ijudecăni taieă! 


+ 


- „De ce te plângi măi rumâne? Sea 
adresă judecitorul ciitre reclamantul 
încălcat. 

— „Mi-a ciupit din loc părintele Ibriz! 

-— „Acte ni? 

— „Dacă este în joc un preot. la ce 
să mai folosească ele actole? 

— „Alunci eu ce dovedesti culpu pă 
râtulni ? 

—- „Cu jurământul preotului — vite 
crucea! Să jure! 

— „Preotul este dispensat de jură. 
manti Alte dovezi nu ni? 

„Turămăutul preotului? 
) Misiunea lui făcând 'leplină cre- 
dință în iustitie. levea apără pe preot 


de iurământ! Ce dovezi ai mai putea 
> up 


produce ? 
„Jur dutul preotului” ? 
— „Afiemările unui preot sunt pri 
mite drept hune în iustitie în baza ju: 
rănuentului prestat la învastituva «a 
înaintea altarului! Niscaiva probe. ul: 
tele decăt jurământul, nu ţi sar brodi 
ln îndemână ? 
—= „Atunci, actele! 
„Adu actele ! 


Judecătorul dete crucea lu o parte, 
mută călimara din loc, îinpinse spre 
stânga. condica de sorociri si spre drenp- 
ia tabloul de termene si înăltinel ochie- 
larii spre irunte, citi în hântiile prazen- 
tate, controlând hriscavele cu planurile 
înfăţişate și planurile cu hrisoavele. 


Apoi după un răstimp. aducând la ve 

crucea, călimara. condica de sorociri, 
tabloul de termene si ochelurii. se rusii 
răspicat, cu ochii în ochii preotului, 
dispensat de jrrămdânt: 

— „Tudecalu constatând ri pârâul 
preotul Ibriş, la consolidarea  împrej- 
muivrei  propribtăţii sale dinspre pro- 
„Price luleu rvclamuntului iucăleal, n 
„îonoral punctul de reper însemnul ne 
„plan cu litera „4“ şi trecut în titlurile 
„aerstuia cu numărul 1, prelunainel 
„sfoara direct din panoul „A--[*în 
„panetul „R—IF, dosfiintini asttel ti 
„unghiul format de aceste dou initiale 
„puncte de conluct aie proprietății um- 
„belor părţi în proces și păgubind astfel 
„pe reclamant în arerea sa pe o pur- 
„tiune în teva de tă mune o  ?ățime 
„Medie de 10 cm. Tr primul capăt şi 
„ca o lărgime spre  rapitul ovus de 
„rirea 30 cm. proportional vu Minia de 
„încăreare. admite actiune usa cum 
seste formulat A si obină pe  părătul 
„preatul Ibris din comuna Ciurea să 
„respecte întoenui Piniu peonrietății ro- 
„e renantului Tănăâxecrhe  Gridu din 
ueeias comună, din spre liniu proprie 

„lătii preotului pârăl! Ibriş, conforia, 
„titlurilor, planurilor și hârtiilor prr- 
„zentate în instanță de către partea în- 
„edlcată. 


GEMENII : 





Sânt eu şi frate-rneu, Pe frate-auen îl 
chiamă Vintilă, iz pe mine Victor. Une- 
ori, pe el îl chiamă Victor, şi pe mine 
Vintilă. Alteori, pe unul din noi îl chin- 
mă si Vintilă si Victor. iar pe celălalt 
nu-l chiamă nicicum! În ce priveşte 


vârsta, socotind după uctele stării civile, 


Victor e cu câteva minute mai bătrân 
decât Vintilă. Sar putea să fie invers: 
Vintilă, mai bătrân cu cătevu minute de- 
cât Victor. Căci a spus naşa: 

— P'ăsta din dreapta, să-l cheme.tic 
tor: iar pe cel din stinga, să-l cheme 
Vintilă, 

In pihtea dreaptă eram eu. iar în 
stânga frate-meu, Binenţeles că mai 
tâvziu ne-au amestecat: eu an fist cul- 
cat în stânga, si frate:meu Vintilă în 
dreapta. Nu din greșălă, ei fiindcă se- 
mănam unul cu celălalt. cazicum unul 
din noi ar îi fost în două exemplare! 
Dar numele au rămas: Victor în dreap- 
ta—Vintilă în stângii. lată dece. uneori, 
ne chiamă pe fiecare parte și Victor și 
Vintilă, iar alteori nu ne chiamă nici- 
cum. 

Fiecare din noi. are douăzeci şi trei de 
avi, căci cele câteva minute nu contează. 
Avem 1.75 m. înălţime si câte sitptezeci 
de kilograme. Niciunul dintre noi nu are 
vreun semn puuticular, cure să-l deose- 
bească de «celălat. Niciunul) nu este nici 
nai prost, nici mai deștept decât celălalt. 
Arnândoi avem acelecxi gusturi şi ace: 
teaşi patimi. Lumea ne confundă si pe 
amândoi ne soqnteşte unul. Când arm 
fost la recrutare, un plutonier a strigar 
dinirun registru : : 

. Victor Stănoiu! 

A răspuns frate-meu, deşi, după păre 
vei. nea, trebuia să răspund eu. 

--- Vintilă Stănoiu ! 

Am răspuns eu, 

- Bine. dar d-ta ai mai fost odată !-— 
zise colonelul. 
- A fost frute-meu! 

Colonelul n'a crezut, si-a dut uridin să 
vină și frate-meu. Furăm aşezaţi unul 
lângă estul. 

-- Cam te chiamă pe d-ta? ni ntre- 
bă colonelul. 

— Victor Stinpiu! 

— Atunci, pentruce-ai răspuns la nu- 
mele de Vintilă?! 


MIRCEA DAMIAN c 


— Fiindcă răspunsese frate-nieu la 
de Victor, şi tot una este! 

— Cum o să fie tot unu?! 

— Așa! 

Militarii sunt oameni ordonaţi. ş 
aceea, colonelului nu-i plăcea această >. 
curcătură, și cum fusese amândoi a 
crutaţi pentru cavalerie, porunci să! 
vepartizaţi lu două regimente diteri 
spre a î evita orice amestec. Asa, sa 
îintâmplet : eu am fost încorporat la ş 
regiment de roșiori, iur frate-meu 
unul de călăraşi. Dar părinţii pici 


Sal 


nau știut care dintre noi este la c 
vași, și care la roșiori. tineori nt 
curcem si noi, și nimevean unul la Tây 
mentul celuilalt... ț 

Tu si cu frate-meu, nn Suntem 1 
prieteni, nici dusmani, Uneori, ne co 
tăn. şi ne batem în parte. Pentru întări 
dată, ne-am certat în pântecele mar, 
Eram înghesuiți, si-am Căt lui îrate-n 
un picior în burtă, că prea se big, 
sufletul meu! El sa supărat și m 
spus: 4 

— Vită! AX 

Asta ma indignat peste măsură, 
de-atunci îi port pică. 

Nu umblăm niciodată îinpreună. Dia 
uneori nentâmin, întimplător, pe st. 
dă, Ne uităm curioşi si nedaumeriţi Wu 
la altul, și fiecare crede că celălalt e 
Alteori, se întâmplă ca unul din noi”, . 
meargă într'o familie unde celălalt 
luat vreun îmgajament de care nu 
ţinut. Atumei, fiecare, pe rind, se sa 
cu un singur cuvânt: 

— Frate-meu ! _ 

Dar nu prea avem crezare, fiindcă __ 
ştie multă lume că suntem «doi fruţi a, 
meni, uuul după chipul si asemănap: 
eccluilalt, Din pricin& asta, ne lui fo 
te des Ia hătae. n 

A doaa ceartă mai serioasă, arm avi 
diu pricina unei citaţii. Intro Vinerip 
la prânz, mă'ntorcean din oraș, Cânâţ 
intru pe poartă, măntâmviniă un ag, 
dela judecătorie cu o citaţie, în careili 
scris: „Victor Stănoiu. inculpat!" 

= Iscăliţi, vă rog !—miă invită Ole, 
si-mi întinse un creion. 

-— Nu sunt eu? 

-- Cum nu sunleţi dv?! 

— Asa, Sunt eu, dar nu sunt eu. _ 

— Vasăzică, tot dv, sunteţi! 3 

.-- Ba nici decurm. Fu sunt eu. d, 
acela din citaţie nu sunt eu. te 

--- Păi bine! nu vă chiamă Victor $ . 
noiu ? at 
- ireşte. Dar mă mai chiamă si 
utilă si nu mă chiamă nicicum! ii 

— Asta înseamnă că puteţi primi __ 
tuţia.! i 

—- Desigur, Si tot utât «de bine polt_— 
no primesc! 

- Nu mai înţeleg nimic! 

— Mă mir! 

— Cine e Victor Stănoiu? 

—- Eu sunt. Dar mai am un frate 
men, pe care- -] chiamă de:itsemeni Vie 

-— Pare'aţi spus ceva de Vintilă ! 

-- Vintilă sunt cu ; Vintilă e și îi 
meu? 

—- Si care e Victor?! 

Amândoi si niciunul; cum vrei sa | 

Tau) îsi duse tnâna la can caşicun, ş 
fi căutii să-si adune minţile, apoi AN: 
depărtă înjurându-ne de manti, ticj 
na avut răbdare să ne facă pe rând, 
un an sau doi, cum se fac vamenii., 


E 


a. 


ri 
di 












































n casă, frite-meu era înfuriat, 
Numai nenarociri mi-ai pricinuit de 
d te cunosc! — se plânse el de îmla- 
ce mă văzu. 

lati ceeace voiam să-ţi spun si cu! 
Aşa ? p 
Asa! 
i ne luarăra la bătae cu intenţia ca 
are să-l] schilodeaacă pe colălult asa 
» încât să butem fi deosebiți! Dar ne 
spărțiră părinţii. 
Dir ziua aceia. suntem dusui hi de 
arte. Mama. crezând că numai în fe- 
acesta va putea să pocolectacă o nemo 
îre, hotări ca unul să se mate din casa 
rintească. Am tras lu sorţi, si-a căzut 
se mute Victor, 
Da, di casei Victor? -— întrebă 
ma, 
Frate-meu afirmau că-i ei Victor : eu 
semeni spuneum că sunt Victor. Ne 
nrăm iarăş la bătce, In cele din urmă, 
hotări ca să mă mut eu. 
— Atunci, ne-am înțeles sin privinţa 
-bmelor, —- zise mama. Cel ce pleacă, e 
ctov : — iar cel ce rămâne, e Vintilă. 
ese trei zile mi-am închiriat o 
maeră mobilată întrun cartier foarte 
depărtet şi nrium hotărit să mă căsă- 
esec. Do-atunei, nu pam mai întâlnit 
frate-meu decât în ziua câuul ne-am 
ăerat peutru ultima oară. Din încăe- 
rea aceaz, ne am ales fiecare cu câte 
somn particular fourto deosebit, 
Tite cum sau petrecut lucrurile : 
P-ţin tim" duvă ce wm instalat în 
ua locuință. am cunoscut, într'o f: Tnui- 
“p, pe d-şoara Oilia Chirescu. La a doua 
iMalnire. i-am spus: 
— Domnişoară, am de gând să mă că- 
tarose ? 
Pourte bine teci! — a răspuns ea. 
cu cine ui de gând să te căsătoreşti? 
Cu dumneata! 

Bine. să no căsătorim! 
ta nr-a fost înţelegerea! 
upă trei sărtămani, ne-urm logodit, 
toarea mea soţie. mi-a cerut unele 
uriri supra familiei. I-au spus tot 
ştiam și ceeace nu știam. dur nam po 
it nimic de frate-neu Vintilă. Am bă- 
de seamă numai decât că fac o pras- 
si oridecâle ori venea vavha de fu- 
lie: mea. voiam să-i spun că mai am 
trate gemon care-ur putea să fie luat 
ept ru, dar am ticut, 
-- Bine. dar vreau să-ți cunosc si eu 
rinţii. Pentruce nu i-ai chemat lu l0- 
nă ?* --- mă ntrebe. louodnica, 
Lască-i chemăm la nuntă. Nu-i des- 
ci mă cuonsti pe mine?! 
vreme, am fost fericiţi si deabia 
entam să facem nuntes Dar nunta nu 
făcut, căci iavăs m'am amestecat cu 
ate-mev si domnişoara Otili» nici azi 
u stie limpede cu care din noi sa lo- 
odit > î 
— Credeam ră esti un atm cinstit ! — 
mi snuse ea într'o zi. 
-- Si sunt cu adevărat un jom cinstit. 
— Da? Ai putea să-mi spui etunci cu 
e te plinihui eri pe strada Floriilor? 
Fri nici mam tecut pe strada Flo- 


— Eu am văzut hine: te plimbai eri 
strada Florilor. cu a damă i 

-— Poate fost frate-meu! - îi spun, 
ră să-mi cau seama, 

— Mai eşti și prost! Ce fvate?! Parcă 
meai că nu nai ai niciun frata. Se 
te si mă vorbeşti până'ntr'atât ?2Când 
te-am văzut cum te văd acunma! 
Nam mai zis nimic, Atât eram de ză- 
cit, încât nu mă puteam dumiri dacă 
sunt cu, sau sunt frate-meu? Zina 


aceia. trebuia să se sfârșească însă rău 
de tot, Căci iată ce sa mtâmplat : 

Frete-meu. care nu-mi cunoştea adrc: 
sa fiindcă nu i-o spusesem nici lui. nici 
părinţilor, venea adesea la un prieten 
care locuia în acelaş curtier. In ziua cu 
pticinu, sentâlnezte cu logodnica mea, 
care tocmai plecusen nras, IL strigă: 

-— Victore! 

Pe e! îl chema Vintilă, Aşu stabilise 
tnama când ne-am desvărțit. Dar mai 
“nainte îl chemasc si Victor.  Doaceea, 
când îl strigă logodnica mea, stătu lo- 
cului. a, 

— Te duci la, 'ntălnive? -- întrebă ea 
cu răutete, crezând că sunt cu. 

Y'rate-meu, care era după chef, păzi că 
aventura e amuzantă și pe urmă i-se 
ivise prilejul ca. să-şi răzbime, 

— Da. mă duc la'ntâlnire! —— răspuuse 
el zâmbind. Dar tu unde merui ? 

Intrase direct în rolul meu! - 

- - Să face niste tirgueli, 

— Pot să tensoţeac? 

-- Da, Trebue însă mai intii să-ţi ceri 
iertare pentru cele întâmplate ri. 

— Dar ce santâmplut eri?! 

— Ai si uitat?! 

— Da, am uitat! — si zâmbi. 

Imi tăgăduoxti că ai să fii cuminte? 

— lţi jur! 

Logodnicii vele. îi plăcu gestul, Ti luă 
bretul, si porniră amândoi să facă târ: 
gueli. Se'ntoavseră pe seurii., fericiţi si 


Pi 


zâmbitori. Logodnica mea, îi reținu le 


masă. 
-. Astăzi ui fost drăguţ! se bucu- 
ră ea, 


Frate-ineu. când aflase că logodit, se 


desmeticise şi-i părea rău, 

— Stii ce? — zise. Eu nu suntel! 

— Cine ? 

— Fu nu sunt frite-ueu! 

— Tar ai început cu prostiile?! 

—- Nu sunt prostii, crela-mă, Fu sunt 
cu, şi frate-meu e altul! 

— Isprăveşte, dragul m-u. Te-am iertat 

— Dar înţelege că nu sunt el. Am glu- 
mit, 

Fa rise: 

—- Fireşte. Tu esti tu. și esti loxodni- 
cul meu. E 

—ha nu sunt deloc ; e frate-meu! 

— Destul. Tu osti. 

Frateaneu, cercă să-si 
dacă sa logodit vre'odată. 

-— Nu, nu sunt eu! 

— Cum nu eşti tu?! 

— Eu sunt, dar nu sunt eu logordni- 
cul tău ; acela e frate-men! 

Si se pregăti să plece. 

-- Vrei să mă superi ?|-. zise logodni- 
ca mea. sincepu să plângă. 

— Dacă nu sunt eu... 

— Totuş, mersi prea departe uneori! 

Frete-meu. îsi făcu socoteli: „de log: 
tit nu man tezodit niciodată, știu hine. 
Cel logodit e frate-meu. și ca ma luat 
cdtrapt el. Acuma trebue să rămân. şi nda- 
tă ce iau Masa, plec. Maine sor descurca 
ei! -. 

Si-r: rămas, 

In timvul acesta, eu aveam romuscări. 


aducă aminte 


căci — fără să vreau —- îmi supărasem 
lorornica. De frate meu nici vorbă sări 


mai pomenesc: nu m-ar fi crezul. Ho- 
tăvii. în cele din urină, să mă socotesc 
drept frate-meu usa cum el sn socatise 
drept eu. să-i spun, umilit, că 'ntaazlevăr 
mă plimbasem en o femee pe strada Flo- 
rilor, și să-i cer iertare. Seara, plecui. 
«dori, spre locuinţa ei. 

Dar aci, lucrurile s'au încurcat! 

— Ai uitat ceva ? mă'ntâmnpiuă lo 
gudnica Yâzătiut, 


UNIVERSUL LITERAR. -> 55 


— Dragă, iartă-mă.., 

— TCitucule !— și mă sărută, 

Nu stiam ce să mai cred. 

— Fiindcă teai întors, mai rămâi. Şi 
mă târî în salon. 

— Eu?! 

— Lite ce fipură face! Desigur că tu! 

— Dar nu nam întors deloc! 

— Va să zică, nici nai plecat?! 

De unde să plec?! 
--Cum de unde să pleci?! Daici, 

--- Când?! 

-- Tar incepi! Dar nici nu sunt zece 
minute de când ne-am sculat dela masă! 

Nu măncasem dela amiază ! 

— Aşa dar. eu am mânecut cu tine as: 
tăseară ? 

— Ut! că plictisitor mui esti! Desigur 
“ui mâncat cu mine. 

= Dar, draga meu. sunt mort de fua- 
ine ! Dacă susţii c'arn luat mutsa cu tine, 
n'am tost eu, ci frate-meu. Eu nu sunt 
frata-meu. că's flămând! Dar cm a a- 
juna el aici?! 

Logodnica mea se supără: 

— A fost destul. Ştii hine că te-am ier- 
lat. Pavestea cu frate-tău a devenit ab- 
surdă şi mă plictiseste. 

-- Nu, nu, wehuc să ne nțelegem, căci 
ne-am amestecat!  Vasizică, el a luat 
masti! cu tine... 

-—  Stăbeste-mă, 
masa cu niine. , 

Si-mi povesti cum seutâlnise cu mine, 
cum am mers în oras, ce cadouri î-am 
făcut, cum am stat la masă. Adică, toe- 
mui ceeuce făcuse cu frate-meu ! 

— Dragă... mă cunoşti hine?! 

— Ducă te cunose! Credo-tmă, te-ai în- 
trecut cu gluma. 

-- Si sunt eu?! 

Nu răspunse. So uita ţintă la mine si 
parcă nu știrt ce să facă: să râdă, suu 
să plângă ?! 

—- Cum dracu au njuns e! uici?! 

— Cine? 

--- Frate-meu ! 

Imcepu să plângă și mă nvinui 
hat joc de ea. 

— Dar ce să fac dacă nu sunt eu?! 

— Cum nu esti tu? 

—- Fu sunt, dar ceelu cu cure-ai fost 
în oraş si-ai stat la masă, e frate-menu. 
Am un frate genien ce-mi seamănă ca 
si cum aş fie! 

In momentul acela. intră servitoarea. 
Când dădu cu ochii de mine, rămase 
mfiptă 'n prag. 

— Domnu e şaici sin sufragerie?! — 
mă'ntrebă ea cu un aer tâimpit. 

— Cum o să fiu seici şi'n sufragerie ?! 
Ce, sunt Duhul Sfânt?! Suut aici, mă 
vezi doar. 

— Dar sunteţi sin sufniugerie ! 

Logpinica mea, îngălbenise. 

— Să stii căi frate-meu! — 
Desigur, a bitat ceva. 

— Și zici că e cineva în sufragerie ?7— 
intreb pe servitorwe. Ai văzut bine ? 

— Sunteţi av., domnule! 

Plecurămm toţi trei în sulrazerie. 
era frate-meu! 

— Il vezi?! 

logodnica mea si-a Lii frate-mcu, îşi 
pierdu cunoştinţa, lar eu şi cu el, ne 
luarăm la hătee. Aveam la ndemână 
scaune. cuțite și furfurii. A doua zi, 
no-am trezit amândoi la spital având ur- 
mătoarele semne particulăre: eu picio- 
vul stâng frânt, — iar el ochiul urept 
scas ! 

De-atunci, tumea ne deosebeste. Dar 
tot nu stie limpede care din noi are pi- 
ciorul frânt, si care ochiul scos... 


; MIRCIA DAMIAN 


S-_... 


dragă! Tu ai luat 


că-mi 


îi spun, 


Aci, 


36. — UNIVERSUL LITERAR 


MONTPELLIER iu 


Ai privit vre'odată prin lentilele mari 
ale unui binoclu? In loc să vezi lucru: 
rile mărite şi apropiate, le vezi mult de- 
părtate. s'rânşe la un loc, mici de tot. In 
acelaş timp foarte clară, mai luminocBă 
parcă, tremurătoare ca sub bătaia unut 
reflector alb, puternic. E imaginea. ce 
mi-a sugerat-o întâiul gând ce vroiam 
să-ţi actern pe hârtie: că oraşul acesta 
de provincie franceză, în care mă găsesc 
de aprozme trei uni, prezintă în mie, dar 
concentrat şi clar, mai toate aspectele 
vieţii sociale, culturale, artistice france- 
ze. Se comvrară de ohiceiu orasele ger- 
mene, în afara Capitalei, cusorasele pro- 
vinciale franceze. se spine:  Leirzia, 
Frankturt, Miinchen. au viaţa lor înat- 
viduală cu care participă la viaţa ger- 
memă întrează în tot ce are ea caracta- 
ristic, orasele franceze însă sunt moarte, 
îmbâcsite. terne. bătaia de inimă a Pa- 
risului nu aiunee până la ele — ei bine, 
nu e cilevărat. Mă asteptam la aca ceva 
când am venit încoace. si azi după tret 
luni, pot spune că sunt în Franţa. cum 
as fi rutut-o srvne da m'aa fi aflat la Pa- 


ris — nu vrea să cr!4 în extrema onusă.: 


să snun că încă mai mult mă aflu în 
Franța la Montnellier decât la Paris, 
sata ar însemna și să deplesez punctul 
de vedere. 

Pentru a na vorhi dintr'un încennt des- 
ire patrimoniul de civilizație francez 
propriu 7is. despre arta si gândirea des- 
pre frământarerc! politică și socială fran- 
ceze. să-ti snun că până si cesara nare 
a constitui îndeosehi o caracteristică a 
Parisulni. internationalitatea, se resă- 
seste zici. Montpellier-ul e oraş universi- 
tar, cel mai vechi oraş univeraitar 
al Fiantai — facultatea da  motinină, 
vestită din lumea întreagă instalată în- 
tro fostă mânăstira benedictină, va za 
tinge neste nuține decenii ont sute de ani 
de existentă. în „salle des fâtas“ a. facul- 
tătii de litere se măceste o placă din 189). 
pusă atunci la sărbătorirea a 600 de ani 
de fiintnra a caeare s'a mumit întâi 
„Feole mare“. mai anni „Ecole des arts 
et des hellea-lattrea“ pantrn a deveni. euh 
eguvernământul celei de a treia republici 
„Faculte des lettres de /universit& de 
Montrelier“. Si vin studenţi din lumea 
întreagă, rentru medicină mâli ales, dar 
şi pentru drept, ştiinţe, litere — 53 de na- 
iuni au fost reprezentate anul trecut, 
în frunte cu polonezii, bulgarii, românii, 
egiptenii, trecând prin toate neamurile 
europene, sfârşind cu negrii, anamiţii, 
foarte numeroşi. chinezii, jeiponezii. Vin 
din toate colţurile apropiate şi depărta- 
te de mii de kilometri, să stea câţiva ani 
aici, să înveţe pentru viață şi se întorc 
cei mai mulţi acasă însemnați pentru 
totdeauna cu dâra ştiinţei, culturei, ar- 
tei franceze în suflet, pe care de aci 
înainte se vor strânge, concentra, defi- 
nitivă toate apele proaspete ale gândirii 
și simţirii lor. 

Şi mai duc cu ei în amintire si ceeace 
e numai al acestui colț de pământ  — 
căci prin ce ţi-am svus la început n'am 
vrut să neg Montpellier-ului orice carac- 
ter particular. Dimpotrivă, dacă ocupă 
locul de seamă ce-l are în viața france- 
ză, epoi în mare parte graţie puternice- 
lor sale trăsături distinctive — nu se in- 
tegrează decât ce e diferențiat mai întâi. 
Nu se trăește, nu se gândește, nu se sim- 
te la fel la unsnrezece kilometri de marea 
Mediterană, unde te duce trenul local 


într'un sfert de ceas, seu în vecinătatea 
ceţelor Mânecii, sau „ploilor nesfârșite 
ale Atlanticului. Unii dintre cei mai pu- 
ternici scriitori francezi sunt provinciali 
si au rămas provinciali în onerile lor — 
Maurice na scăpat niciodată de vuetul 
Atlanticului. de geamătul landelor noap- 
tea, de ţârâitu! pinilor dezolante. în crea- 
ţia sa — ai citit, nu? acea halucinantă 
Genitrix. — Dar tot cerul de un albastru 
ziua și noantea. cum nu mi l-as fi putut 
închipui niciodată, tot sociwela, toată 
forta. toată bogătia acestei Provence se 
regăsesc în cântecele lui Frederic Mistral. 
Casa lui e aici. pe o stradă principală, 
ziproape de unde stau — și în altă parte 
a orasului se răseste statia lui Auguste 
Comte, cuzetătorul pozitivist, sever, fin 
al Ninntpellier-ului ca si Renouvier. al 
cărui bust e în curtea facultăţii de litere 
— iată pe doi dintre cei sante mai mari 
gânditori al Franţei dela Descartes în- 
coace. însiraţi de curând într'un articol 
de Thibaudet: Descartes, Mzlebranche, 
Condillac., Maine de Biran.  Renouvier, 
Auauste Comte, Bergson. Soarele şi vi- 
nul nu îmniedică. poate din rotrivă, ecăn- 
ziunea cusetării profunde. Soarele şi vI- 
nul — când am esit întâia oară, mai 
mult din întâmplare. din oras, în spre 
nord, 2:m văzut. cât m'au ţinut ochii. de 
iur îmrreiur «i până la noalele Ceveni- 
lor — două dune de niatră, prelungi, 
imense. arcintii — grădinile de viţă ru- 
ginită, sub bătaia soarelui. 

Am umhirt mult. pe poteci sinuaase, 
printre grădini deschise, şi altele împrej 
muite cu piatră. printre casele împrăş- 
ticte, frumoase. în piatră, boeresti  a- 
proane. ale cultivatorilor — am revenit 
în alte zile. «urrrina de fiecare dată de 
asnecte noni. provorate da jncul snare- 
lui. al norilor. al vântului. de înzinta- 
rea toamnei — am esit prin alte părţi, 
pe seară, odată dură o ri de lucru — 
umbra se lăsă tot mai repede, rare punc- 


PEPE REREEEIEE PEPE NOROI EEE PESE 





TROTEANU: Cap de expresie 


te de lumină clipeau în întuneric, şi 
eram pe drum, cum cântă copiii noap 
ca să nu audă tăcerea — într'o bună. 
am găsit viţele îngropate pentru somi 
de iarnă sub pământ proaspăt, mut 
roiat — ghiceam viaţa oamenilor de 
dici, dar, ciudățenie, nam întâlnit 
unul la lucru, niciodată. Si casele bi 
moase, de piatră, păreau nelocuite, | 
chise, cu volets-urile lăsate. La o coți j 
ră de drum, înălţată, bătută din to 
părţile de soare, e o cesă mare, cu teri 
spaţioase, albă cu ferestre verzi —'e 
sanatpriu de tuberculoșşi. E 
Am văzut eşind fntr'o zi surori tinrt 
de caritate, și într'o seară a venit o 
mee simplă, fără vârstă, cu un copilt 
braţe. ri 
Vezi, am început să-ţi spun despren 
e în jurul oraşului, înainte de a-ţi s 
vesti despre oraş în sine—dar așa amti 
cut şieu cuonstinţă cu lucrurile pe ae 


„Treptat, am să-ţi spun despre toate: ki 


pre viaţa universitară, despre biserinm 
cu vitraliuri epiritualizate de lumip 
despre bibliotecile tăcute, despre MOlJ; 
mentele vechi, despre librăriile mici 

ca'de, despre oameni, francezi şi străi 

desnre viaţa: cafenelelor, a străzilor ” 
sălilor de spectacol — despre marea 
propiată le. care am alergat dintru 8 
ceput, de câteva ori, la care aș alef 
în fiece zi de mi-ar lăsa lucrul vreme 
aş fi trebuit să-ţi spun azi ceva desi 
ea, dar mam prins cu altele, şi ae 
sunt lucruri despre care vorbesc cu în 
că, acelea cari m'au emoţionat cel n : 
mult. ln 

Poate să-ți povestesc data viitoare & 

pre muzeul Fabre, unul dintre cele mr 
bogate ale Franţei, şi al cărui centers: 
se va serba luns! cealaltă. Puţină scurr 
tură, foarte multă pictură,  capodonki 
ale maeștrilor celor mai mari. Am My 
caut, să-ţi trimet și reproduceri bus 
Te las acum cu bine. SIGUR e 


LĂ 
â 





MARIA GRIGORESCU: Portret 



















GENIALITATE 


'a reprezentat zilele acestea la Teza 
1 Naţional o dramă într'un act, scrisă 
gri;c literară şi cu destul nerv, dar 
o formulă, prea veche, perimată de 
4 de zile. Procedeul din „Vinwus” de 
eterlinck de a ţine afară din scenă 
rsonajul mort sau pe moarte şi de a 
rhi despre el filozoticeşte, date:ză de 
de uni și a renunţat la cl în Franţa 
Lă lumea socotiudu-l prea ieftin. Cur 
renunţat și la atmosfera rusească ce 
meni necăjiţi care în acelasi azil vor- 
sc filozoficeşte despre moarte. cum d. 
timiu însuşi e pe cule să renunţe la 
ealizarea personzjului bun din piesă, 
cândlu-i can de Crist si scăldându-l în 
mină electrică, ca la cabaret. 
Prietenii autorului sunt însă entusias- 
ati de acest et și unul dintre ei „gen 
nial”* explică serios de ce actul acesta 
„Trofuad“ : 
Iată unui din gândurile care sunt su- 
1 în piesa dlui Sadoveanu. Ne amin- 
ste cu toctă orisinalitalea o tehnlea 
pordică. In dialogul personagiilor gă- 
im nu odată două înțelesuri pentru a- 
eaşi frază. -pe când în trecat destui 
nfraţi ne sileau să auzim vorbe goale 
un singur înţeles. Si totuşi procedeul 
ari o Sadoveanu are o  simnlicitate 
de mare artă, O pildă: Bolnavul! muri- 
vund e îngriiit de un intern. Intern e 
însă nu numai 3n dortor de spital. ci în- 
rn (adică în noi) e și un simțământ re- 
vine ve cara îl nutem numi suflet. —cnu 
vutem stăvi când îl recunoaștem că e 
usi mântuitorul. Conducerea priralelă 
celor două întelesuri — doctor ban și 
întuitor--merge prin piesă cu o înde- 
ânare Qozată cu tact. Ce departe sun- 
m de teatrul adulter. în acest act care 
“fe silecte să te pândosti. iar morirtea în- 
oreste poezia. Si ce subiect admirabil 
a rămâve răartea cu tot oportunismul 
ultor svectatori ce freauentează tea- 
iri nemai ca să-şi r.iute disestia, supra- 
rănîndu-se cu un spectacol de pulpe 
oale“. 
Asa dar fânărul autor e „profund“ 
entru că a luat cuvântul infern în du- 
blul lui sena de intern de spital si iotern 
g'ifleteste. (In modul acesta putea să 
facă însă: drama si mai „bogată în înţe- 
les” dacă admitea că internul are un 
ruta... intern le sfântul Sava). 
Deci socoate traducătorul de litera- 


tură norâică, serios, că profunzimea a- 
'cestei literaturi stă în caracterul ei cu- 
lumbureiu. Tată cum înțeles tinerii ge- 
uiali dela noi și ceeace citesc şi ceea 
scriu ei înşişi, desiaur. Iată cum se 
ecrriază curentele şi cum se întemeiază 
„grupările“. 

In orice caz e locul să ne întrebăm ce 
se îutâmbnlu cu piesa, dacă în locul in- 
ternului era un „extern“, căci suu vă: 
zut si externi” care să îngrijească 
devotat de bolnavi ? ă 

leveneu şi ea externă? Dar criticul 
„dramatice genial? EI] ce devenea? 

- a. 











Ce. 





UNIVERSUL LITFRaAR. — 3% 





LITERATURA DE „PENSEES"-URI 


Literatura de „pensâes'-uri a tost ca 
racteristică diferitor epoci din antichi: 
tatea greco-romană, ebree, zendă, india: 
ună, etc. In vremurile moderne ea a atin+ 
apogeul în timpul lui Ludovic al XIV, 
ca apoi să decline din ce în ce mai mult, 
până ce astăzi nu mui este cultivată u- 
proațe de nici un cugetător. în acest escu 
vom încerca să explicăm acest fenomen 
de dispariţie a unui gen literar, ches- 


tiune ce intră în domeniul sociologiei 
literare. 
Ce sunt „pens6es“-urile?  ltăspunsul 


ce se impune imediat ar fi: niște re: 
flezii scurte. Prin urmare acest gen li- 
terar ar avea mai degrabă, ca principală 
caracteristică forma, şi nu fondul. Ce 
închid într'insele ? — O cugetare; o mu: 
ximă sau principiu de conducere în viu: 
ță; o observaţie lapidară asupra socis- 
tăţii şi moravurilor: o trăsătură con 
cisă şi saiantă de psichologie femaiuscă 
şi în genere omenească, -- Aşa dar fon 
dul lor este variabil, 

Citindu-l pe La Bruyere,  hochefou 
cault, Pascal, Chamfort, etc., din lectura 
lor, sar desprinde următoarea definiţie 
a „pensâes"-urilor: In ultima analiză 
„pensâes“-urile sunt notația unei re- 
flexii, făcută de un om de spirit, care 
concentrează in cadrul restâns al unei 
pronoziţiuni sau fraze, o cugetare sau 
concluzii unei întâmplări la care a fost 
părtaş, 


* 


In secolul Megelui Soare, persoanele 
inteligente, culte şi înzestaate cu o per- 
fectă vibraţie intelectuală la toate nuan- 
țele sensibile ale vieţii sufleteşti şi so- 
ciule, se numeau oameni de spirit. Aceas- 
tă denumire venea de-acolo, că în con- 
formitate cu spiritul galic, ei îmbrăcau 
observaţiile tor în haina spirituală a 
ironii şi a tuturor jocurilor de cuvinte, 
hiluriante. : 

Aceşti oameni de spirit obicinuiau să 
noteze spiritele lor cele mai bune, re- 
flexiile pe cari le făceau asupra naturii 
omeneşti, a vieţii dela Curte, asupra lor, 
a amorului, a femeilor, etc. Toate acest: 
notaţiuni scurte, cari rezumau uneori 
întâmplări ample, erau apui culese și 
date publicităţii sub forma aceasta d2 
irânturi, 

Astfel sa născut literatura de „pen- 
s6es“uri. In aceste culegeri se îngrămă- 
deau, ca întrun babilonic turn,  frag- 
mente din personalitatea scriitorului cu 
și din alte inslividualităţi; fraze cu de: 
desubturi şi vorbe de spirit, cugetări si 
înțepături. Tatuşi acest talweş-balmeş a: 
parent, era cea mai sintetică şi fidelă 
oglindă a vremii, cel mai bun zugrăvi- 
tor al moravurilor şi oamenilor, al vieţii 
sociale şi morale, a societăţii. Iată deca 
acest gen literar avea un mare succes: 
iată pentruce cra cultivat şi foarte cău- 
tat de cititori. 

Dar n'au toate culegerile de „pens6es"- 
uri uceastă caracteristică, Aşa de pildă 
Pascal, Marc Auroliu, Schopenhauer, etc., 
oglindesc altceva în cărţile lor. Pascal 
notează reflexiile religioase. Marc Aura 


ceaRhacaea Esicrearea 








liu oglindește sufletul şi filozofia stoici- 
lor. Schopenhuuer adună cugetările pe 
care i le-u inspirat filozofia pesimimtă. 
Aceste cărţi nau caracteristica celor: 
scrise de o:uumenii de spirit. Ele nu suni, 
oglinda vieţii sutleteşti şi sociale ale. unei 
vremi oarecare, ci pur şi simplu niste 
registre de cugetări filozofice. 


+ 


De ce au abandonat modernii genul 
acesta ? Din trei motive: a) din cauză 
că o culegere de „penstes'-uri este 6 
babilonie de idei: b) din pricină că unele 
reflexii erau confuze pentru cititorul ca 
re nu cra la curent cu evenimentele la 
cari făcea aluzie autorul: c) fiindcă îv 
vremurile moderne spiritul de analiză a 
luat locul sintezii. 

Spiritul modern bu poate suporta gân- 
direa desordonată. „Pensces"-urile suni 
cugetări disparate ce vizează diferite da- 
menii. Ele excită gândirea, o opreşte şi 
o sileşte să reflecteze sau mai exact 
să-şi argurmenteze cu fapte din experien- 
ţa proțrie, adevărurile enunțate de au- 
tor. „Pens6es'-urile, în cursul citirii, nu 
împing mintea în adâncimea unei ches- 
iiuni, ci dimpotrivă, o mută de pe o floa- 
re pe altu. Modernului nu-i places această 
obositoare variabilitate de abstracţiuni. 
EI vrea să se fixeze asupra unei chestiuni 
De aceea preferă articolul de revistă 
sau ziar, care expune pe scurt o singură 
idee şi are o unică netedă concluzie. Mo- 
dernul urăște spiritul de muscă al he: 
teroclilului „„pens6e'-u. 

In al doilea rând, majoritatea cugetă- 
rilor sunt însemnări scrise în jurul unor 
întâmplări văzute.  Cugetătorul extrage 
din scenele vieţii u esență. De cele mai 
multe ori ea este prea distilată. pren 
abstractă. Alteori se manifestă sub forma 
unei aluzii subtile suu îndepărtate, neîn- 
ţeleasă cititorului neiniţiat. Generalul şi 
obiectivul este sacrificat  subiectivului,. 
şi particularului. In cazul acesta cuga- 
tarea devine obscură, confuză sau vidă 
de înțeles. Fără descripţia largă a eve- 
nimentelor care le-a dat naştere, „pen- 
sces"urile rămân în majoritatea cazu- 
rilor sărace în forţă și cuprins. 

In fine, în al treilea rând trebue sem- 
nalată o exigenţă principală a spiritului 
actual. Pe câtă vreme anticul şi clasi- 
cul îndrăgeau sinteza şi abstractul, -— 
contemopranului îi place viaţa vie, con- 
crelui, realitatea auto-biografică şi re- 
portagiul. 

O maximă este un lucru abstract, us- 
cat ca orice quintesenţă. Modernului îi 
place naraţiunea spumoasă şi efemeră a 
filmului vieţii cotidiane. Şi de cumva au- 
torii hazardează cugetarea, ea nu se tra: 
duce prin expresii directe, ci se subin- 
țelege, rezultă, rămâne după citit sub 
formă de imjresiune, întocmai ca bu 
chetul tămâiosului. 

lată pentru ce în literatura modernă, 
„pensses"-urile sunt aproape inexistente; 
iar oamenii de spirit contemporani, sunt 
mai degrabă romancieri, ca moralişti. 
ip C. MINCU 


- ata E: 























+ 

59, — UNIVERSUL LITERAT ci î 
ZAHARIA CRIȚANU 

jtatia secolului XVII, stăpânită pon- Epoca aceasta cu tot felul de schim- revoluţie. Tot în acelaş timp publică. 


liceşte de domni străini spanioli si aus- 
triaci, în nare parte de papă şi apoi de 
mai mulţi principi, ce-și aveau stătule- 
țele lor naţionale, mu putut să aibă o 
conştiinţă de sine, izvorul de inspirație 
zi condiţia de căpitenie pentru desvolta- 
rea unei literaturi. In privința snirituă 
a fost încălecală cu desăvârşire de o 1u- 
fiexibilă reacțiune catolică. instaurată, 
după reforma relizioasi, Populația re 
toute clasele sociale, roasă de superti- 
ţii, îngrătmnădită de cele mai ciudate pre- 
judiţii religioase, își ţinea sufletul înca: 
tuzat intro resignar» aproape fatalistă. 
In mijlocul acestui absolutism politic si 
religios miscarea literară na putut fi 
tuvorizată, din care cauză poartă pece- 
ina unei epoci de decadență numită -- 
Secentisin. Din compresiunea hermetică 
a. celui mii ferace iezuitism ipocrit, prin- 
tre elebardele soldaţilor papei ţisneşte 
faimoasa mărturisire stontană si sin- 
ceri „Eppur si muoce” u lui Galilei. Fra 
izbucnirea de revoltă a sufietului itulian 
încătusat de ignoranţa prepotentă, 
Contra Secentismului reacţionează Ar. 
cadia, celebra academie născută la 


Iema, pe la sfărșitul secolului XVII. Ea 


ahordează din capul locului poezia pas- 
tarată, la modă pe atunci în Europa. apu- 
seană, Scopul Arcadiei a fost să striveus- 
că bombasticismul exapgerut, abuzul de 
metafore, ce domina literatura secentistă. 
Iar în scurt și Arcadia alunecă pe pantă 
areşită. Idealizează viaţa pustorală dân- 
du-ne o poezie numai lupte si miere, pli- 
nă de frivolităţi, ottaturi amoroase si 
dulcezării de tot felul, ce se potrivea cu 
hiea unor cardinali iubitori de ceremo- 
nii și a vurtezanilor galanţi încăciuliţi 
în peruci parfumate, Din imensa ceată a 
scriitorilor Arcudiei, ce vedeau natura și 
rpalitatea prin prisma întunecată de sen- 
timentul bucolic conventional, Sau găsit 
unii să forțeze limitele, ce li erau impuse 
și sii iasă la larg în alte regiuni mai se- 
nine ale artei. inspirate de natura însăsi, 
fără prejudiţii de scoală. Deci contribu- 
ţia literară a Arcadiei na fost în îutre 
gime artificială si fără valoare. Ea ne-a 
dat și lucruri bune (operile lui Metastu- 
sio). 

In critică și istorie îl avem pe Vicu si 
Muratori. Arcadia a format puntea de 
tvecere între Secentismul decadent si 
epoca romanică a Risorgimentului na- 
(ional. 

In a doua jumătate a see. XVIII ope- 
rile lui Alfieri si Parini aduc poporului 
italian o înviorare naţională, cultivând 
sentimenul politic și patriotic, Incepuse 
pracesul. adâncilor prefaceri sociale în 
viata politică, lupta între clasicinm si ro- 
mantism în literatură. Vârtejul rovolu- 
țiunii franceze, când Be păsea în dezo- 
vientare penerală. Ea rămase uluită în 
fața atâtor principii şi agitaţii contrare. 
Oamenii erau neuniţi şi şovăitori în fața 
hatărtrilor. Tae dacă luau vreo hotărtra 
și o schirobau de moite ori. 


Monti 


hăvi politice şi sociale, se oglindește în 
viuţa şi opera lui Vincenzo AMouti, cel 
uni însemnat poet italian din timpul 
acela. El sa născut lu Alfonsine lângă 
havenua la 1704, De tânăr şi-a manifes- 
tat talentul de poet prin versuri latine 
si italiene. Debutează în literutură la 
vârsta de 2 ani prin „La cisione d'Eze- 
chiclio, un mie poem de cuprins biblic, 
seris în versul danteac, îmbibat însă de 
influenţe frugoniane si aveadice, Când 
la 1773 vine la Roma Monti uvea acum 
oarecare reputaţie literară. Eva doritor 
«de glorie, de o vie impresionubilitate și 
su avânta uşor întro direcţie, ca mai 
târziu să o schimbe cu alta. Cardinalul 
Scipione Borghese il eu sub scutul său 
întroducându-l în cercurile artistice şi 
literare, unde îşi face strânse legături u- 
micule cu sculptorul Canora și marele 
aveheolog Ennio Guirino Viscunti. Pe 
utunci la Roma clasicismul era trium- 
fător dând direcţie în artă si poezie. Iun 
scurt n început să-l pasioneze antichi- 
tatea clasică, Impreună cu Canova cer- 
cetează Truinile din Roma si cele din 
bompei. Gloriosul tvacut roman cu per- 
fecţiunea lui în artă ii intăreste senti- 
montul clasic. ldealul, ce-i incălzea su- 
fivtul, era ca și el să ajungi aceeas per- 
fectiune. Dogcoperinidu-se între  ruinile 
din Pompei un bust al lui Pericle, atri- 
buit lui Fidias, Monti serie „Prosopopea 
di Pericle”. odă clasică. Cera mai târziu 
publică „Bellezza dell 'Universo”, o poe- 
zie de ocazie pentru celebrarea  uunţii 
principelui Bruschi, nepot al papei Pro 
VI. Poezia aceasta prin fluiditatea și ar- 
ivoniu vevsului, splendoarea imaginilor 
si puterea descriptivă a ei, îl ridică pe 
Monti deasupra tuturor poeţilor, ce fur- 
nicau în cuprinsul Arcadiei -- pădurea 
Parrasiv, de pe Gianicolo. In acelas timp 
si Canova în sculptură ne dă atâtea ca- 
palupere inspirate de arta clasică. De 
fapt acesti doi prieteni Monti și Canoru, 
sunt cei mai expresivi reprezentanţi al 
“asicismului italian. 

Tragediile lui Alfieri, cu puternice ac- 
cente de trezire naţională, pe care le-a 
văzut reprezintându-se la Noma, îi sapă 
adânc în sufletul lui Munti dorinţa de a 
se încercu şi el in teatru. Si în scurt scrie 
„dristodemo” de inspiraţie clasică şi cu 
iweeuş tendinţă făţişă contra tiranilor. 
Aristodemo sa reprezintat la Roma si a 
stârnit furori si îngrijorare în cercurile 
papole, entuziasin în cercurile burgheze. 
a fost adept al revoluţiei fran- 
ceze, A rămas însă în scurt prea îndure 
vat în faţa valurilor de sânge, cerut de 
revoluţie. Schimbarea bruscă a senti- 
ientelor sale față de revoluţie, ne-o ard- 
ta in poema mică „Bassriltiana“.  Su- 
bicctul cuprinde uciderea lui Hugo PRass- 
citlr, sevreturul legaţiunii franceze din 
Neupole, venit la lomna penru propapan- 
dă revoluţionară și ucis aici de către 
plebea  fanatizată. In această poemă 
Monti îşi exprimă toată oroarea faţă de 


„Muesogonia” alt poem mic, la sfârș 
căruia îndeamnă pe rrancis, împăr 
Austriei la luptă contru Franţei. La a,e 
vițiunea lui Napoleon și victoriile a44 
tmia, Monti se face udmiratorul lui. şp 
1197 se împrietenește cu Marmont, aghă 
timntut lui Napoleon, şi părăsește ainu 
neașteptate oraşul Roma. Din dusmaă 
ce n fost până acuma, se face dintr'odij 
iarăşi partizanul ideilor republicanilor y 
lăsat să i se ardă „Basstilliana” pe Pip 
din Milano, Acuma își numi RINPUng 
pava a rapsodie mizerabilă. A mai Pula 
pat din nou „Ausogonia” înlocuind dp; 
caţia împăratului austriac cu cântece 
tirambice închinate lui Napoleon. ud 
ln timpul, când Napoleon lupta ga 
rzipt, armatele nustro-ruse năvălesc Je 
Lombardia. Munti de data aceasta ză; 
statornic în convingerile sule politice ş 
refugiază la Paris, Aici scrie trugera 
„Caio Gracco” si celebra odă „Bela Itanţ 
«mate sponde”. In aceasta cântă victort 
luj Napoleon, nrătându-și deasermeneze 
iubire adâncă şi sinceră pentru pal 
ui Italia, din care era exilat. Ba 1R0l 
reîntoarce în Italia, unde e ntunit prg3 
sor ?a Pavia, Incepuse o epocă mai lir 
tită pentru Monti, In timpul acesta a fin 
numit. poet si istoriograf al guvernur: 
italian. deși nu scrisese istorie nicioda 
Odată cu restaurarea cdominaţiunii ne 
striace 1815 în Lombardia, AMonti era 
pragul bătrâneții si poate pentru a DUze 
vedea silit să-si ia iarăşi toiagul pri 
giei Sa resignat sia adus din no am 
austriacilor. Pe toţi stăpânitorii i-a Cn 
tat si-i cânta în numele libertăţii. i 
Cântecele acestea erau aceleasi, dus 
cuprinsul sentimentelor. Le deoseht p 
doar că astăzi erau închinate unui tg 
sân si mâine altuia. Ca să le facă și fat 
mult austriacilor pe plac a consimţitei 
coluboreze la „Biblioteca italiană”, e 
vistă înapirută de aceştiu. In ultimii in 
ai vieţii sale sa ocupat și cu studii f 
logice, combătând pe juristi în “[ 
poster“. Vincenzu-Munti moare după o 
ţă zbuciumată, ca și timpul în cart 
trăit, la 14 Octombrie 1828. R 
Epoca lui Monti era de aşa natură, 
wice tăcere era privită o suspecțiune, 
orice mărturisire era de cele mai mi 4 
ori o declaraţie pripită. Fiindcă pe at 
se trata. mai mult de interese străine 
țuva lui și nu de chestiuni italiene cf! 
le înţelegea el, Munti nu-și opunea ide i 
cu mentalitatea unui martir. voinței £ 
solute a stăpănitorilor temporuri, cet 
perindau atunci pe pământul Ntaliei.! 
un blând si incapabil de ură era în pră 
fatal expus la schimbări de atitudinii! 
prisinţa. politică. De aceea îl găsim t& 
proape totdeauna pe partea celor  nt€ 
tri Cu toată ușurința aceasta cu 
isi schimba opiniunile în privinţa simi 
tii faţă de stăpăânitorii politici, Mo 
a avut și o parte bună a caracterului ş 
Si-a iubit cu pasiune Italia, care pf 
tunci era prada germunilor şi frane! ! 








UNIVERSUL LITERAR, -> 59 


csnematoorafuii 





REINVIEREA INDUSTRIEI DE FILME A ITALIEI 


ve aducem ininte cu toţii. la ce înăl- 
e se ridicase industria de filme ita- 
'Enă e aha de răzhpia. Producțiile ita- 
e rivalizau cu cele franceze şi în 
lte niv, mai £les ca niontare, le 
întreceau. A venit însă războiul şi o- 
tă cu el si decăderea industriei de 
Ime care a. durat fără întrerupere pâna 
întări, când pe piața mondiulă abia se 
uni găsesc 4—h filme italiene şi acestea 
te valoare ini redusă, 
E Insuşi Ducele A luat acum în mână 
estiunea și a și depas un proiect de 
e pentru încurajarea industriei na- 
nule de filme. Intreaga producţiune 
fi musă sub controlul societăţii 
uce“. Revasterea filmului italian va fi 
ipurată si prin dispoziţiunea cuprinsă 
lege. rare obligă fabricile «dle filme din 
ăinătate să se înurijească de plasarea 
țările proprii a filmelor italiene, de 
rece numai în schimbul acestei gu- 
nţii guvernul italian va îngădui îm- 
tul filmelor străine : iurmericane, fran- 














n zitele de 6-8 Noembrie a uvut loc la 
Y ris conpresul comitetului catolic pen- 
a cinematograf (Comite Catholique du 
nemua) sub patronatul : rhiepiscopului 
Paris, cardinalul Dubois. 
tacă știe că în multe ţări biserica are şi 
azi o atitudine dacă nu ostilă cel pu- 
ţ vezervată față de cinernatograf. Prin 
pia dela Paris, cave a reunit pe 
inni cunoscuți reprezentanti ai in- 
Erie de filme si ai cinematografului 
a înahii domnit:i ai Disericei cato- 
din Franţa, cinematograful a fost 
abilitat si prezentat lumii în lumina-i 
evăr::tă : ca cel mai important factor 
educaţie publică. De acum înainte nu 
“huma biserica protestantă din. America 


TRI II 0 


«n. Ldealut lui politie era unitatea Ita- 
iei sub un principe din casa Savoia. 

L lu literatura italiană Monti este uvul 
intre reprezintanţii principali ai Neo- 
asicismuului. Cultul pentru acest curent 
terar şi l-a manifestat în oporile lui 
rusopoven di Pericle, Musogonia, Pra- 
eteo şi faimoasa traducere a Iliadei, 
re e nepetritor monument al literatu- 
i italiene. Aportul lui Afonti îm litera- 
ră constă în viguroasa orisinulitate, 
in puterea descriptivă, dând a deose- 
tă atenţie nuturii. în arrnonia versului 
Jutevitic si curgător, si în faptul că a în- 
ebuinţat în poezie limba populară ita- 
nă, în ciuda jargonului mesteșugit al 
ademiilor, Reuseste să spună totul iu 
nicu plăcut și deosebit de variat, în for- 
“me plastice, ca nu se întâlmese la uiţi pa- 
„ti «decât la Dante si Ariosto. 














ZAHARIA CRIȚANU 


ci si aceea cu mult mai conserveiivă a 

*utolicilor din Europa va întrebuința ci- 
nematograful si ca mijloc de propagan- 
dă religioasă, ca mijloc de creştere și 
moralizare a muasselor, Dar nu numi 
atât 1... Prin cuvintele rostite Ja congres 
de cei mai autorizaţi reprezentanţi ui bi- 
sericei oficiale franceze sa recunoscut 
cinematografului în general forța morti- 
lizatoare şi rolul educativ, pe care-l în- 
rdleplineste prin drame, filme istorice, ve- 
deri din natură, etc. 


Discursul rostit cu această ocaziune 
de episcopul de Arvus, Monsignore Ju- 
lieu, trehue să fie un memento pentru 
toţi aceia cari au un cuvânt în condu- 
cerea unei ţări, un strigăt e alarmă 
inpotriva tuturor acelora cari prin fel 
de fel de angarale şi măsuri vexatoril 
caută să împiedice desvoltarea naturală 
a cinematografului, recunoscut astăzi 
ca factor de cultură și educaţie cel puţin 
in aceeaşi măsură ca. și teatrul cu deo 
sebirea însă că acesta din urmă uu reu- 
seste să atragă nici 10 la sută diu pu- 
blicul, care caută la cinematagrat nu 
nunni distracţie ci si satisfacere: dor 
lui de stiință. 

„e Courrier Cin&rmatopraphique“, care 
publică acest discurs, relevă în comen- 
farul, ce-l face evenimentelor petrecute 
la congres, îniportanța nespus de mare 
pentru viitorul filmului cucerirea bise- 
vicei catolice și a credinciosilor săi pen- 
tra frumuseţile și bogăţiile artei a şaptea. 

Ziua de 7 Noembrie 1928 va rămânea, 
pentru totte timpurile cea mai însem- 
nată dată istorică în desvoltavea cîine- 
matografului, 

Această nouă utitudine a bisevicei va- 
tolice nu va rămâne fără urmări. Chiar 
săptămâna trecută, abia câteva zile după 
congres, o cununie cinematografică sa 
celebrat întruna din bisericile de frunte 
ale Parisului chiar de către parohul hi- 
sericei în ornatele si cu asistența obi- 
cinuită, 


TENDINŢE DIE STATIFICARE A IN- 


DUSTRIEI DE FILME 


In parlamentul gorman. compus în 
maioritate (relativă) din deput: ţi social- 
democrați, sa depus de către însus ml- 
uistrul finanțelor un proiect de lege. 
prin care sar asigura Stutului maiort- 
etea absolută a acţinnilor societăţii de 
filme „Fmelka”. la care Heichul era si 
până acum cointeresat cu un mare nu- 
măr de acţiuni. 

Partizanii statizării susţin că prin 
sporirea studio-urilor si atelierelor dinu 
Munchen se va putea da o mai mare iîni- 
portanță secțiunii culturale a societăţii, 
care de altciuum ni-a dit si în trecut o 
mulţime de filme instructive, Deputaţii 
rin dreapta combat cu înversunare pro- 
jertul, deoarece, spun ei, Statul nare ce 
căuti în întreprinderi cu rizie prea 
mare, unde trebue lăsată nestânjenită 
concurența liberă, 


FILMUL VORBITOR -BUCURIA FA- 
BRICANȚILOR DE FILME 
DIN EUROPA Ei 


Toate cercurile cuvuducătoare în brun- 
sa filmiatlui, în afară de căteva case murit 
din America, sunt convinse că în mai 
puţin de un an, vulul de însufleţire ce 
sa stârnit în Statele-Unite pentru fil- 
mul vorbitor, se va potoli cu desăvar- 
şire, Chiar și în America se observă de 
pe acum o Lăcire faţă de noua invențiu- 
ne, mai ales față de acele filme. în cari 
se abuzează prea nult de dialog. Deait- 
cum filmele vorbitoare de până acum 
u: aproape toate scenarii slabe si mon- 
tave cu mult inferioară filmelor obici- 
nuite, 

Cum însă o me parte din societăţile 
de filme au făcut instalaţii foarte costi- 
sitoare, învestind multe milioane de do- 
lari în. vederea fabricării și a exploatării 
filmelor vorbitosre, e foarte posibil că 


vre-o 2—3 ani nu vor fi în stare a pru- 
duce decât un număr foarte redus de 


filme nesonore, căutate și în Furopa. In 
felul acesta industriile europene de fil- 
me vor câştiga în acest timp un avans 
considerabil pe piețele din Europa. 
Aceasta cu atât mai ales, întrucât în- 
troducerea pe scară înfinsă a filmului 
vorbitov în studiourile americane va sili 
je mulţi regizori şi artişti muri, adusi 
«din uioua, ca Murna, Lubitsch, Pola 
Negri, Conred Yeidt, Greta Garbo, Emit 
Jaunnines, etc,, să-si facă bagajele şi să-i 
"pia activitatea PIVGigIOAsu în bătrâna 
Luropă. 


CEA MAI MODESTA VEDETA 


De sigur că murea vedetă a ecranului, 
suedeza Greta Garbo, şi-ar putea permi- 
te un lux cu mult mai mare decât suro- 
rile ei burgheze, fie acastea chiur fitcele 
sau saţiile unor îmbogăţiţi de război. Din 
onorzriul de 1300 dolari pe săptămână, 
adică 78.000 de dolari anual (cam 12 nai- 
lioane lei), abia cheltueşte 20 de dolari 
pe săptămână pentru o cameră modestă 
cu pensiune la hotelul Mira: Mare din 
Santa Monica. Cheltuelile ei pentru toa- 
lete nu fac nici măcar atâta. In felu? au 
cesti Greta Garbo a economisit în mai 
puţin de 2 uni peste 100.000 de dolari, de- 
pusi toţi lo. bancă, Din acest mie-capital 
si chiar numai riin dobânzile lui ar pu- 
te: trăi în mod princiar tot restul vieţii, 

După marele succes repurtat în rolul 
Anci Karenina, Greta Garbo a avut a 
seamă de supărări cu direcţiunea fabrl- 
cei  Metro-Goldwyn, Ir: care e angajată, 
cu regizorii. cu colegii şi mei ales cu co- 
tegele invidioase. În urma acestora e 
foarte posibil că va întoarce şi ea spate- 
le Americei şi porte chiar si cinemato- 


zrufului, 
BINAESCU 


EH. C. 








60. — UNIVERSUL LITERAR 





Gen ZeohHearae: 











CI Ş ca Șa-caaa... 
despre scabie sau râie.. 


Chestiunea, urs un istoric: d. Romulus 
Dianu, a... criticat „Universul Literar“ 
in „Ramnra“! Făcea, printre altele, con- 
statarea că am publicat caricaturile cola- 
boratorilor. „fără să le- ceară publicul“. 
Tot în acest loc, i s'a. răspuns că nu sun- 
tem singurii : că e la noi o revistă, .Opo- 
ziţia“, care iscălește orice articol, jos, în 
joc de nume cu caricatura colaboratoru- 
iui. Se mai vorbea în notiţa aceea, des- 
pre o însectă şi-un instrument. I se spu- 
nea adică, d-lui Dianu, că dedesubtul ar- 
ticolelor d-sale publicate în „Opoziția, 
la locul normal al semnăturii, cititorul 
“desluseşte numai decât un fel de insec- 
1ă... aşa ca o scabie văzută la microscop. 
In traducere, ar veni aşa: d. Dianu, a- 
duce cu scabia -- sau scabia, aduce cu 
d. Dianu. Ceeace e tot una... Si sa supă- 
vat rău de tot d. Romulus, tot în „Ham- 
pa“, învinuindu-ne că lam făcut urit! 
Inchipuiți-vă ! Nu, a Dianu, nu-i urit. 
Dimpotrivă, e chiar... frumos. Are oche- 
lauri şi nas, joacă table, dă staturi „pă- 
rinteşti'* (să nu râdeţi) tinerilor serii- 
tori, în „heampa“, bea schwartz-uri la 
Capsa... și colaborează. 

Asemănarea cu scabia sau râia, avea 
uit cântec. tra. cum Sar zice, numai o 
asemănare morală. Că, adică, „talentul 
d-lui Romulus este ca această insectă, 
care se 'ntinde sub pielea omului şi-l 
face să se scarpine. Râia sau scabia sau 
d. Dianu (eu nu fac altceva aici, decât 
să-l lămuresc!) se 'ntinsese, cândva, şi 
pe la „Universul Literar“. Sau folosit 
insă diferite reţete, fiindcă e boală cu 
leac şi... scabia sau d. Dianu sau râia, 
a rămas numai la „Rampa“. Asta e tăl- 
măcirea, pe 'nțelesul tuturor... 


comunicat... 


Mărturisim că chiar dacă e. așa cum 

e, d. Dianu ne amuză totuş, şi de aceea.. 
ni se rupe inima când i se întâmplă vre- 
un incident. Prin urmare nu găsim cuvin- 
te de protestare împotriva neplăcerii pe 
care a avut so 'ndure întruna din se- 
rile trecute. Sta de vorbă discutând des- 
pre scumpul său prieten Ramon dela 
Serna cu iubiții săi prieteni d-nii Jinga şi 
Nicon în jurul ceştii de şvarț la Capşa. 
Dela o masă vecină un tânăr pictor, a. 
Tănăsescu, din motive pe care Ie bănuim 
numai, i-a aplicat, pur şi simplu, colabo- 
ratorului „Hampei“, două palme; una 
pe-un obraz, — una pe celălalt; una cu 
dreapta, — cealaltă cu stânga ! 
„D. Romulus Dianu, na putut riposta, 
fireşte, brutalităţii fizice, dar — ca orice 
om civilizat şi bine crescut—a „vestejit“ 
indignat printr'un comunicat părut în 
ziarul „Ordinea” şi alte vre-o două, pro- 
cedeul d-lui Tănăsescu, ca să afle toată 
țara şi astfel să compromită pe „a: 
gresor'. 

Ne alăturăm și noi protestului ridicat 
prin cel comunicat, dezaprobând cu ve- 
hemenţă pe auresor. Nimeni nu poate 
fi bătut numai pentru motivul că scrie 
prost. Căci este. acestu, un drept garan- 
tat prin constituție şi d-lui Romulus 
Dian ca şi d-lui Mihail Sevastos (cel 
cu noapte pe creer). MD. 


= Şi-l țintueşte parcă buimac acolo'n drum 


ă Creiat din fantezia unui artist divin 





GARDISTUL 


Ţignal, mustăţi pe oală, bocanci cu ţinte grele. 
Chipiu, galoane, nasturi, revolver şi curele — 
Un om c'un băț în mână ce stă pe la răseruci 
Auume ca să-ţi spue pe unde să apuci, 

Anume ca să'ncurce birjarii şi tramvaiul, 

Să ţie'n loc pe'ntinsul întregei străzi alaiul 

De automobile şi să tot dea din mâni 

— Simbolie Vasilache pentru copii bătrâni. 

Din zori şi până'n noapte stă veşnic în picioare 
Şi'n jurul lui îoeşte mulţimea călătoare ; 

De-i vânt sau de e ploac, de-i vifor sau e ger 

El pururi e acolo, neobosit străjer 
Şi cu mişcări precise, ca o maşină vie, | fe ae “Să 
C'un fluer dirijează a străzii simfonie. . me 

E cel ce-aleargă 'n grabă de s'a comis vr'un furt 
Pe păgubaş să-l eie cât mai abil din scurt 

Şi să constate câte ferestre au fost sparte, 
Pungaşii că la vreme au şters-o şi-s departe 
Şi-apoi, muind creionul în gură, marţial, 

S-ă 'nsemne toate cele într'un proces verbal. 

Dar e un om de treabă, şi-i „autoritate“ 

Prin bălți şi prin hârtoape călcând cu demnitate : 
E păzitor al legii, şi-i... factor naţional i E 
De ai bucătăreasă cumva de prin... Ardeal. 
Strengarii, derbedeii îl ocolesc cu spaimă, 

In mahala, prin cârciumi se bucură de faimă 
Şi de cumva beţivii se "'ncearcă-a rezbel 
Numaidecât începe să fluere și el. 

Copiii lui, acasă, arar îi văd obrazul... 

Se *'mpacă de minune cu strada şi necazul... 
Nu are sărbătoare, nu-i vesel şi nu-i trist 
Şi-ades îşi dă vicața pe-o leafă de... gardist. 
Iar când, în sări de iarnă târzii, ninsoarea cerne,... a, 
Când, strânşi pe lângă sobă ori răsturnaţi în perne d 
Visăm, cu somn pe gene, la vremuri ce au fost 

E! stă, uitat şi singur, întroenit, în post...  î: ::* iza Lui 


ia 


Dar vine primăvara şin noaptea parfumată h A 
Ce fericit e omul uilat de altădată !... Da a aie 
Plimbând în colţul gurii ţigara cât un sfârc stia E 
Pâşeşte dus pe gânduri cu paşi de cocostâre,.. al 
E singur. Simte "n sullet o stranie pornire. a 
Spre cerul plin de stele el cată în neştire i 





Imensa feerie a cerului postum... 

„„Perseu şi Andromeda alături... Mai departe E 
Tremurător şi roşu stă enigmatic Marte, ti 
Stă Sirius şi Vega şi Alfa din Cenfaur 
Şi Orion... o ploae de mici bănuți de aur 
Svârliţi cu dărnicie în patru zări albastre, _ 
Părând un văl mirific al sărăciei noastre ..„.2 ». -: zi 


Când sulerea ?ntr'o noapte, ca Baudelaire... de spleen. 
Şi-atunci aşa deodată în uliţa pustie : 
Răsună'n noapte-un şuer prelung de bucurie... i 
Şi altul îi răspunde ca de pe alt tărâm... E 


Și iar pocnesc greoii bocanci pe caldarâm |... 
i VALERIU MARDARE 









a as ziiaiaa die 
CUwvazae 


Boulon era un negru, mai negru ca 
„n:nele și servea într'o fermă din Con- 
) unde avea însărcinarea să îngrijea- 
tă. si să mulgă vaca stăpânului fermei. 
luivo zi stăpânul său, pentru a-l a- 
ata îi dărui un scăunel şi-i zise: 

--- De pe scăunelul ăsta, Boulon, o să 
wilzi mai bine vaca. 


— Să trăeşti stăpâne! zise Boulon şi 
și «fară numai decât ca să încerce, 


+ intră în grajdul vacei dar reveni 
ecăiit după o jumătate de oră. 

Ira lac de năduşală și aducea înapoi 
“Xumnelul. 

Siăpânul său mirat îl întrebă : 

.— Cum, boulon nu mulgi mai bine 
pe scăunel ? 

—Fereascii D-zeu stăpăne. Iuchipues- 
i: vaca nu vrea să se urce pe el. 


E] ă 












in tânăr confrate prezintă primul 
poem lui Ferdinand Divoire care-l 
ă "n buzunar fără să-l citească. 
Vorbiţi-mi de proectele dv.! — iii 
e Divoire. 

ânărul, puţin intimidat: 

- Când voi parveni să fac carieră... 

O carieră nu se face! 

Fste adevărat, vreau să spun, când 
atinge culmea gloriei... 


lartă-mă. Gloria nu-i un munte! 


zelălalt, roșezte, bâlbâe ceva, pe urmă 
e, Dar Divoire „reincepe mai priete- 


Amicul meu, termenii dv. nu sunt 
prii. Permiteţi-mi să vă sugeres ov 
acină : spuneţi: „când voi ajunge eu 
ultimul etaj, nu se va ști. dacă va fi 
olo gloria sau mizeria... Totul trebue 
văzut... dl : 

+ 


ulţimea care mișnă în tiecare seară 
prejurul cafenelei Montparnasse, este 
adevărată amestecătură de caractere, 
de nu toţi sunt aşa precum par. Unul 
exemplu, un gazetar german pare-se. 
meni na citit vreodată scrierile lui. 
| el nu are decât un mijloc de existenţă. 
—— Ce face el -— întreabă un burghez 
vecinul său. i 
Celălalt răspunde rece : 
i— Oh, tapai de noapte! 

+ 


n tânăr autor, si nu din cei mai pu- 
n bine plasați, la sfârşitul anului cre- 
indu-se în stare de a obţine premiul 
pncourt, se duce întruna din zile la 
pre său şi-l întreabă dacă „banda: 

era gata, 

1 sa arătat „banda“ fatidică, având 
aprimat: „Premiul Goncourt, 1928“, Si 
inărul nostru autor, a colportat peste 
% noutatea. Dar ceeace el na știut, e 
L un om mai în vârstă, care aștepta 
4 anticameră când el a eșit, venea să 
giteze pe editor tot în acelas scop. 

Mai trebue spus că editorul sa grăbit 
|-i arate acecaş „bandă” și că acest lu- 
"u nu $a întâmplat numai în acea casă 
3 editură... 


Nuien-carea 





Io caz car 


PROBLEMA AUTOGRAFELOR 


Este permis să pui în vânzare scriso- 
rile literaţilor în viaţă ? 

Acezktă întrebare a fost pusă de lta- 
main Roland în legătură cu cele câteva. 
scrisori autografe ale autorului lui Jean 
Christophe, J:use în vânzare de către li- 
brarul editor Simon Vira. Avocaţii libre» 
rului au adus argumente multiple în ju- 
rul  „caracterului”  confidenţial. Dacă 
scrisoarea nu este ordin coniidenţici. 
sa stabilit că vânzarea poate fi tolerată. 
in cozul contrar, autorul are dreptul să 
se opună. Fără îndoială, juraţii sau pro- 
hunţat pentru această teză. Dar unde 
începe caracterul confidenţial ? Si o 
contidență este necesar confidențială ?... 
Comerţul cu :mtografele scriitorilor va. 
fi, poate, puţin diminuat, dar este de- 
parte de a fi interzis, 


PREMII 


Se vu decerne în câteva zile, premiul 
Goucourt şi premiul lui Vie Ieureuse. 
Dar se pare, că din an în an lumea se 
pasionează mai puţin de aceste con- 
cursuri .Fără îndoiclă din cauză că a- 
ceste premii par, astăzi, prea slabe can- 
didaţilor. Cinci mii de franci ?... 

Atunci când se află de obţinut premii 
de zece mii:franci de douăzeci de mii de 
franci, de treizeci de mii de îranci (pre- 
miul Brieux), de cincizeci de mii de 
franci (premiul Figuiăre)!... 


Printre lucrările cri au atras aten- 
țiunea juriului Figuiore, cităm:  Cuce- 
ritorii de And Malraux, Bleche de Pier- 
re Drieux, L-a Hochalle. Monestie le Hu- 
guenot de Baoul Stephan, L'Injustice est 
en Moi de Gabriel d'Aubarâde, Shuit de 
Aulteur de Paul Wimereux,Le Crepuscu- 
le de lamour de Georges Day şi L'etran- 
ge raid du Margaret de Robert Bouchet. 


Societatea oamenilor de litere va de- 
cerne, în a doua jimătate a lui Decen 
brie, cele treizeci de premii de cari dis- 
pune. Premiul zis al „Societăţii oameni- 
lor de litere“ în valozire de cinci mii de 
franci va fi pentru a doua oară distribuit 

Premiul Pierre-Corrard, în amintirea 
lui Pierre Corrard, ucis în timpul răz- 
hoiului şi premiul Maurice Dekobra, des- 
tinat unui roman literar de aventuri, 
sunt și unul și celălalt de câtre trei mii 
franci. 


Cercul literar francez, prezidat de că- 
tre Fortunat Strowski, dela Academie, 
deschide al doilea concurs de roman. 

Un premiu de cinci mii franci este a- 
nual decernat operii inedite unui tânăr 
romancier de tradiţie franceză, încă ne- 
cunoscut publicului. 


Premiul Figuidre va fi distrihuit in 
viitor după aceleaşi norme, dar numai 
din trei în trei ani. 


UNIVERSUL LITERAR. -- 61 








caricatura zilei 


SD - AGENT INTREPID 


FARA . Di da Pa: E ne : 7 





— Daţi-mi vce să vă ofer prospectul. 
nostru pentru asigurarea vieţii... 
(Show) 





:- Acesta e automobilul D-vs.? 

— Da! dar pentru-ce mă întrebi ? 

— Vă rog să-mi daţi voe să mă urc 
în' el numai cinci minute. Vreau să-i 
fac să crape de necaz pe toţi prietenii 


mei. (Lafe). 





MANDRIE 
Pee Mar, 








Mama. — Aşa dar școala voastră a. 
fost inspectată azi de prinţul moşteni-: 
tor? Tu ce i-ai spus prinţului ? i 

Copilul. — Nimic, mama. 

Mama. — Nimic! Copile, mândria te: 
va pierde. 


GÂ, — TINTVERSUL LITERAR 








Cezsţi reciale 





îna exireasc 








INCHISORILE SOVIETICE 


Youri Bezsonov 


Nimic mai extraordinar decât aventurile fostului căpitan de cavalerie 
Youri Bezsonov, din armata rusească. Arestat îndată după prăbuşirea ţarismului 
de câtre bolsevici; reușind să evadeze și să treacă la armata albă; căzut 
din nou în ghiarele faimoasei „Ceka' nume care a îngrozit toată Rusia; 
iarăş închis, judecat, condamnat, transportat dela o închisoare la alta, martor 
la atâtea condamnări la moarte... evadează din nou... ofițer în armata albă, 
vagabond, lucrător cu ziua, areal, spărgător... toate aceste peripeții le descrie 
nemeșteșugit, simplu, casicând ar povesti fapte de toate zilele. 





Youri Bezsonov şi tovarăşii săi de evadare, 


Dela stânga la dreapta: Bezsonov, Malbrodski, 


ULTIMELE ZILE DE LIBERTATE 


V'alatul de iarnă trebuia să capituleze. 
Afară, bandele Holyevice şi  canonada 
„Aurorei”, înlăuntru panică. Voluntarii, 
bolyevicii, batălionul femeilor și cel al 
provocatorilor, meetinguri și îmbărbă- 
tări dela 101 de șefi. Un tip cu barbă, 
fie Axentiv, fie noul „Dictator şi co- 
mandant al palatului, Maliantovici, este 
la tribună. Roagă, încearcă sămbărbă- 
teze, încearcă să convingă... 

Cine ? La ce bun? „Guvernul?“ Pe şe- 
ful lui ? Sau poate pe orator însuși? Con- 
vorbirile parlamentarilor urmează... 

Cazacii pot să iasă păstrându-și drme- 
le. Şi mă găsesc asttel în stradă cu trei 
revolvere în buzunar. 

Omul e urmărit... Fiara se asvârle îm- 
potriva. omului... Omul devine atunci 
fiară. Suntem pe cheiul patului. Proec- 
torul „Aurorei“ ne ia drept ţintă... Dea- 
lungul Nevei, automobilele blindate ne 
urmăresc. Nu se vede nimic. Nimic de 
cât mitralierele, care vin după noi, ceea 


Malsagov, Sazonov, Priboudline. 


ce cauzează o senzaţie penibilă. O singu- 
ră lovitură, o scântee și explozia va de- 
veni inevitabilă. Panica îi va urma si 
„om fi masacrați. Dar iată în fine mi- 
cul canal de iarnă... Apoi podul Liteinej. 
Frica dispare. Unde să mergi? Viaţa de 
vagabond începe. Cazacii îmi propun să 
petrec noaptea la ei. Primesc și stem la 
ci trei zile și trei nopţi. O ordonanţă ne 
informează că trei sotnii trecute de par- 
tea. bolsevicilor, au arestat pe toţi ofiţerii 
lor, care luaseră pete la apărarea Pa- 
latului de iarnă. Imi strâng revolverele 
și mă duc acasă, la hotel „Astoria. 

Peste câteva zile, în Ianuarie 1918 pă- 
văsii Petrogradul de frica arestării și 
mă instalai la Solzy în guvernământul 
Pskov. 


PRIMELE INCHISORI 


Ca să trăesc, încercasem felurite me. 
serii. Mă făcusem tăetâr de lemne, argat 
cu ziua, dar nu mergea. Impreună cu 
un prieten al meu, fostul căpitim de ca- 


valerie Vladimir Nicolaevici Iuliey, 
ganizasem un mic comerţ de zah 
Mă duceam la Petrograd, unde-mi 
curam zlharină, pe care izbuteam 
s'o schimb la Solzy pentru pâine. 

Reveneam la Solzy prin August 
cu un nou stoc de zaharină. La gâ 
era prea multă lume. In jurul meu 
se tot învârtea un om mărunt, 
mi-atrase atenţia pentrucă era gl 
luai o trăsură ca să ajung mai r 
ucasă. Nebănuind nimic, mă suii în, 
mea și-o găsii răvăşită, 

Proprietarul veni în fugă si mă! 
ță că Iuliev era arestat. Abia schl 
sem câteva cuvinte, şi crazii bătă 
USB. 

In acelaş moment năvăliră'n oda 
inulți cekişti conduşi de ghebos... | 
din al Cekei, dispunea arestarea 
și percheziţionerea domiciliului. | 
jurat de trei cekisti, fui condus la 
soate, 

Pentru prima oară umblam pe s 
ca prizonier. Miera dezagreabil. N 
chiar ruşine de a ni fi știut să su 
urmărire, 

In acelaş timp mă întrebam: „ce 
zaţie grevă pot să-mi aducă? | 

Inchisoarea era o clădire scundă, 
veche. Sala unde fui introdus eraj 
cu ferestre obişnuite dar cu zăbrel 


Podeaua era uzată. La mijloc « 
masă mare și două bănci. Odată i 
văzui.cu mirare că tot oraşul erat! 
Foști ofiţeri, judecători, doi notari! 
doctori cu fii lor, studenţi și Iuliei 
hrăţișei pe Iuliev care-mi povesti! 
întâmplase în lipsa mea. Aflai că” 
singură zi fuseseră arestaţi toţi ol 
burghezia şi aristocrația oraşului, 
diferite pretexte și dcuzaţii. Burg 
li-se cerea parale, fără alte cere 
Unul din judecători era acuzat de 
cules spicuri de grâu depe câmp: 
rând astfel pâinea ţăranilor! Af 
noastră, mai ales aceia a lui [uliey 
din cele mai stupide, da” în acelaș 
serioasă, Sar fi găsit la el un mă: 
în care se hatiocorea ideologia holy 
Fu acuzat de propagandă şi agitaţi 
potriva guvernului sovietic. Dela ps 
interogator, i-se comunică lui lulii 
vina sa era atât de gravă, încât a 
tăţile locele nu puteau decide de 










si trabuiuu să-l experdieze Ja  Petro- 
egimul închisorii, eru destul de sin 
ic. Directorul, nu trata prea rău pe 
staţi. Dormeam po jos dar avusesem 
să ne aducem aşternuturi de-acasă, 
ţia alimentară, erw foarte  însufi- 
tă, La 6 Qimineaţa ni-se aducea apă 
idă cu câte-o felioară de pâine. La 
rânz, în nişte ceaune mari, ni-se adu- 
tot apă caldă, care mirosea a pește: 
supa. După mesi, ni-se servea iarăş 
pă caidă, L.a. cinci seara, lista bucate- 
v. era tceeaş ca la prânz. 
ja mijlocul lui Septembrie, furăm 
aosportaţi la Petiberad. Voiajul  de- 
hrs fără incidente, si peste două zhe 
curăm cunoştinţă cu celebra .„.Gorokbo- 
ia”. Odaia în care furăm conduşi era 
i de vre'o 20 metri şi tot atât de lun- 
„ aviind a fereastră care da în curte. 
seseră îngrămădite acolo vreo cinet- 
i de persoane : o lipsă de luc și de rer 
m:ăpotmnenită... toate elementele socie- 
ii evuu reprezentate aici: un aidlvocat, 
ţevi, directori de bancă, medici, stu- 
nți, ctc. _ 
rima zi trecu liniştită. Ziua, Gorokho- 
ia, doarme ; noaptea, incepe să trăias- 
„ Arestaţii dormeau pe paturi, cu rân- 
|, Pe ta miezul nopţii, interogatoriile 
cepură. 
restaţii reveneau palizi, sveriuţi. A- 
nințarea morţei răsuna la urechiit 
„Interogatoriile  continuară toată 
aptea. Oamenii Lrezăreau îngrozit. 
mpul nopţii tură aduş vreo 20 de 
staţi nui. Nu mai era lac pentru ei. 
re seară. a uloua zi, uşa odăii se des- 
idle vmuai larg ca de obiceiu, şi Riduc, 
Jehrui comarulant al Gorokhovaei, în- 
Inca să citească lista celor, cari 
buiau să fie transportaţi "a închisoa- 
Spaiernaia, li fortărenţu Petre și 
ve! şi la iuchisoarea Dereabinţeaia. 
ui. citi sta celora, cari trebuitu 
damnaţi la m'oarie. Excorta veni, ri- 
ă pvizonierii şi camera deveni mai 
eră. Seara, sala fu din nou cuprinsă 
prhază. După o săptămână,  Eiduc 
ru la ora obisnuită, citi nume:e 
astre și anunţă că von fi transferati 
închisoarea Dertabinţoaia. 
jegimul era acelaş cuși li Solzy, casi 
Gorokhovaia : în toc de supă un Li- 
il care semăna cu apa murdară cu 
re se spăla veele. După câteva sip- 
âni deasemenea, regim, um văzut cu 
hii mei oameni, căutânul în lăzile cui 
nouie capete de pește afumat și d-- 
andu-le pe lor. Cu toate că regimui 
destul de suportabil, incertitudinea 
apăsătoare. Nu se îmipusea chiar 
inchisoare. Condamnaţii erau trans- 
tal la Gorokhovaia. 
De două ori pe săptămâni se aducear 
u; serii de arestaţi si tot atunei ac 
cea apelul celor, cari erau din nu 
misi tu Gorokhovaia, fie pentru a ? 
puscaţi, fie pentru a f; interogaţi. 
pă trei luni de înch'boare, sunte:n 
emaţ; ia primul interogator. 

















































PRIMUL INTEROGATOR 


udete de instrucție erau celebrul Ju- 
n. Mă primi intins alene în fotoliu si 
andu-si privirea asupra mea, Fără 
-s, schimbe atitudinea și fără să 
ată um cuvânt, mă privia fix, cașicunui 
vrut să mă hipnotizazn. La început 
li o neplăcere. Imi dărui însă ses- 
că nu trebuia să par slab, şi fără 


0 mișcare 





Ziduc 


să fiu potiit mă așeza pe scatenul din 


fata mesii judelui de instrucţie. 

Iuliu schimbă brusc atitudinea şi ci 
violentă deschise sertarul 
unsi mese, scoase un revolver și:l ținti 
aspra mea. 

— Ştii ce te ameninţă ? 

Nu! 

—. Ştii dece ești acuzat? 

— Nu! 

— Aha! Nu ştie. Deci nu vrei să re- 
:? Cu atât mai rău pentru iine. 


si 





Ve: fi impuscat. 


pe urmă, văzărul că nu poate să mă 
întimideze, înterogatorul începu. Nu- 
mele, pronumele, regimentul, războiu,, 
ete. Năspundeam prin monosilabe, Veni 
vorba de manifestul pentru care eram 
avesiut. Judecătorul se imdignă, urlă, își 
ciufulh părul... nu izbuti însă să mă 





Celulă într'o veche inchisoare 
rusească. 


facă să recunosc nimic. Pui retrimis in 
îuchizoave, Trei zile întregi, Juricv și cu 
mine ne întrebaun : „o să nempuste, sau 
0 să ne dea drumul ?* 

Că după interogutoriu, nu mai $n- 
dleai must în puşcărie. Peste trei zile, 
îşi citi ca; deobiceiu lista, pe 
car: figura și numele meu; Bezsonov, 
e: cu efectele tule! Eram condamnati 
la muncă silnică și plecam spre Volox- 
da. Iu: Suriev i-au dat drumul peșie 
câteva zile. Logică sovietică, 


VOLOGDA 


Niste hordee, săpate în pământ: iată 
nhila noastră închisoare. Condiţiile via- 
(i, erau următoarele : ne sculam Ja ora 
ă dimineaţa, ni se dădea iarăși apă 
cală. şi o bucătiică de pâino. Apoi eram 
ianbaveuţi în vagoane de vite şi trans- 
port&ti Ta 20 kim. mai la nord în spatele 
arnateior sovietice, care luptau p2 
frontul de'a Arhanghelie. Acolo, lucra» 
ia săparea transeelor și 19 imstalaraa 
barajetor de sârmă phimpată. Frigut, 
în această regiume a huxivi, atinge în 
timpu! iernei 25—30—35 de grade Cu 
situa Pe timpul acesta, trebuia să lu- 
rrăm. 

Neimbrăcaţi (eu aveam aceleaşi haina 
cu cure fusesem arestat în August, şi o 
pereche de cisme uşoare) şi flămânzi. 
Nu ştiu care era mortalitatea acestei 
inchisori blestemate, părăsită de toată 


UNIVERSUL LITERAR. — GA 
iumea în mijlocul pădurilor şi a zăpe- 
zilor şi creată de imaginaţia bolnavă 
a boişevicilor. Şi nici nu mă interesu. 
le ce bun să calculez procentele mor- 
ilor. de ce să te gân'leşti la posibili- 
tatea morţii ? Pentrucă sfârşitul ame- 
ninţa în fiece celipă pe fiecare dintre 
noi. Stiu numai, că în timpul scurtai 


insle sşederi acolo, mai mulţi oameni 
au inebunit. 
EVADAREA 
Ală hotării să evadez. [am în Sp 


tele armatei roşii, şi stiam că la 20 sau 
30 km. mai la nord, sunt armatele albe. 
Evadarea însă era imposibilă, atâta 
timp cât nu mă puteam orienta. Şi cn 
să mă orientez, îmi trebuia o busoiă. 

F'rintre condamnați, se aha și mun 
fost comandant al unui regiment bol- 
şevic. Purase şi” fusese condamnat, Dai 
situaţia lui, era totuşi privilegiată, Io 
cui. în cel mai bun bordei, mergea rar 
la Imcri şi nu ern perchez ționat. 

Intruma din zile, săpânid în zăpndă, 
unu! diutre tovarăși nostri, lovi un 
vhuz tcexploadut. Fireste că se făcu cer: 
în wrul lui, şi fiecare căula să-şi dea 
<scauma de unde vine obuzul, cum 6 a- 
raniat tuzaniul pentru percuție ima. 
diată sau  intârziere, dece na expioa: 
dat, ete Mă apropiui și eu. Imi venisa 
ideen sii profit de ocazie pentru a mă 
orienta chiar foarte aproximativ, şi a 
determina vinia fronlului între alhi și 
roși, 

Apvropiindu-imă de fostul comandant 
u. repimentului rosu, îl întrebai: 

- Acest obuz vine dela albi, sau dela 
hoievici ? 

Si mare-mi fu nivurea, când îmi răs- 
pansa e 

—- Vom ști îndată exact. 

Și scuase in buzunar o busolă, cu 
ajutorul căreia stabili că era um obuz 
a! asbilor, Lu veilerea busoloi, mă decisai 
imediat, să i-o fur în aiceeas seară şi să 
evadez a doua zi. Mă tusei, seara, în 
bordeiui său. Era asezat pe un pat a 
scânduri. Mă aşezui lângă al şi angaj:i 
o convorbire. Peste o jumătate de oră, 
izbutiserm să-i fur busola din buzunar. 
A doua zi, la lucru, izhatii să mă d:. 
părtez din ce în ce mai nuuit în pădure! 
şi după peripeții de nedescris, rupt de 
oboscală și mort de foamea, ajunsei în 
Mniile albilor, a tovarășilor mei. 


IN ARMATA ALBA 


Deci, sunt la a: mei. Trebue să previn 
pe ciiitor, că n'am intenţia să vorbeze 
iespre situaţia ganevală a armatelor pe 
frotui! dela Arhangholse. Imi povesteze 
viața mea, şi nu voi vorbi decât despre 
evenimentele cari au avut un raport oa: 
rocare cu mine. Credeam în forţa, în 
energia, în  jdealiamul armatei. albe. 
Stiam ce valorează armata roşie. Pen- 
tu mne, ideea unei victorii finale u 
voșitor, era inaldmisibilă. Mi se  puze 
ia dipoziţie o locuinţă şi un medie. 
ur a doua zi, odihnit, îmbrăcat, şi cu 
înfitisarea unui om, fui. trimis la Di- 
vou!' de infonmatiuni al armatei albe. 
„colo, tui recunoscut de un prieten al 
Dieu, seful b'roulimi de imformaţii, eo. 
lane!m! Costandi. 

-- O să pleci chiar astăzi pentru O- 
nega, — îmi ondonă el. Acum aşează-te 
şi ascultă. In câtewa zile Arhanghel 
e să capituleze, Și-m: zugrăvi situudia: 
o parte din trupe trecuseră de paatea 
beisavieiior. Anmele și muniţiunile lip- 


64%, — UNIVERSUL. LITERAR 
“seau. Şi cu toate sfaturile lui, Arhan- 
pheisc nu fusese întărit. 

— Tu, ea transfug, trebe să pleci 
primire cei dintâi. Cu căruța, cu sania 
sau pe jos, trebuie să ajungi până ln 
Murmansk, unde se găseşte frontul ge- 
neralului Skobetim. Astăzi, la miezul 
nupţii, va pleca tot pe acest drum, bi. 
rou! de informaţiuni şi de contra spio- 
naj. Pieacă cu ei. Ştiu că se prepară 
masacru! ofiţerilor. Toată tumea plea- 
că, Şi eu rămân, ca şet al garnizoansi, 
pentru a remite Arhanghelsc, bolșevi.- 
cilor. Străinătatea, nu-i pentru mine. 

Accastă declaraţie  neaştepiată şi 
gravă, iăcu asupra mea o impres-e ex- 
traorăinară. La 12 noaptea, plecai si 
su cu căruțele biroului de informaţii. 

lupă două săptămâni de mers, ajun- 
serăm la Mormansk și căzurăm în 
mâinile. bolșevicilor. Generalul Skobei- 
țin, părăsise frontul şi fugise în Fin- 
tanda. Trupele se predaseră. Fu mo- 
mentu! cel mai groaznic din toată 
“iata mea. Fram în imposibiitate sa 
fusz, şi ştiam că închisorile vor reîn- 
cepe. Purăm închiși în nişte barăci la 
Soroki, (lângă Mormansk). Cekiștii, a- 
legeau generali, ca să curețe latrimele, 
Apo: furăm îmbarcaţi în vagoane 9 
transportaţi la Petrozavodsc. 


n. DIN NOU PRIZONIER 


La închisoarea din Petrozavodsc, nu 
ern loc pentru toată lumea. Şi de aceea. 
fui închis împreană cu alţi camarazi 
a: mei, întrun fost seminar. Nu ni 3e 
dădea nici un fel de hrană, şi trebuia 
să ne-o procurăm noi singuri prin toate 
mijloacele. 

Vasia mea experienţă în materie dz 
închisoare, îmi veni însă în ajutor, 
Paznicit puteau fi cumpăraţi. Şi de ce: 
ceea, grupul nostru se putea hrăni con. 
venăbil: Peste două săptămâmi, furăm 
ansportaţi din nou la Vologda. în 
alte harăci însă, decât acelea în care 
fusesem deţinut prima oară. Izbutii să- 
mi ascund identitatea și peste două iuni 
fu” trimis Ja închisoarea din Arhan- 
ghelse pentru ca acolo să apar îni faia 
tribunalului revotuţionar. 


JUDECATA 


Tribhumalul revo'uționar din  Arhaun- 
phedec devenise celebru chiar în Rusia 
sovret:că pentru modul lui expeditiv de 
a judeca. Execuţiile se făceau în massă. 


După alte două luni îmi sosi, în 
sfârșit şi mie rândul de a apare în faţa 
judelui de instrucţie. Interogatorul în- 
cepu. Judecătorul de instrucţie, era un 
marinar. Si după părerea mea, un om 
cum se cade. Dm capul locului întra- 


wupasei interogatonul, și  adresându+mă 
judelui de instrucţie: 
— Ascultă, d-tale ţi-i perfect egul, 


si eu țin foarte mult să-mi redaţi foto- 
grafiile cari mi sau luat la Vologda. 
Ira: văspunse printr'o glumă, și faţă -ie 
insislența mea, consimţi să mi le înu- 
poeze. Luând dosarul meu, începu să-i 
răsfoiască spre a găsi fotografiile. 

— Foografiile nu sunt aici. lată do- 
sarul. 

Si-mi arătă dosarul, care nu conţinea 
decât câteva file. Imi dăd-ai seama că 
nu există depozilii împotriva mea, şi 
'ncepui să-i povestesc tot ce-mi trecea 
prin cap. După o oră de conversaţie a 


areubilă, fui retrimis în celula mea, și 
a doua zi, apărui în fata tribunaluflu:. 
Şedinţele erau publice. In sală, nu era 


“însă ric: un auditor. as na 


_— In picoure: Tribunaul. 

Trei judecători. La mijloc judecăto- 
rul meu de instrucţie. Nici  acuzult, 
nici apărare. Interogatorul dură trei 
ore. Apoi, şadimţa se suspenilă. La ru«- 


deschidere, se dădu cuvântul fiecăruia - 


d'n acuzaţi. Vorbii foarte puţin, evitând 
v:olenţale de limbaj şi ferindu-mă de u 
da or:ce detalii din care ză se poată 
deduce că evadasem odată dela Vu- 
logda. Judecătorii se retraseră în ca- 
meva de deliberare. Peste câteva mi- 
nute, şedinţa se redeschise dn nou și 
sentințele “fură pronunţate. Procesul 
meu fusese ultimul. De aceea trchui să 
ascult sentinţele anterioare, Cinci con- 
damnări la moarte, două condamnări 
la muncă silnică pe viaţă, pe urmă va- 
neau câte 10, 15, 9 ani închisoare, etc. 
In sfârşi, sosi şi rândul meu. 

— Bezsonpv, cinci ani. Şi pe urmă : „dar 
mâuc! în consideraţie detentiunea pre-- 
ventivă, amnistiile, etc., e pus în Jiber- 
tate.” Fram «cu toiul zăpăcit. Sentimţa, 
f.gu'ile condamnaților la moarte, bu: 
curia e a trăi, libertatea... Eram gata 
la or:ce, numai să fiu liberat, — nu. 
In sfârşit, ni se remit acteie, și iată-ne 
în stradă. E greu să redai în scris sen- 
zaţia libentăţii, Şi e regretabil că viata 
sterge atât de iute această senzuție da 
icricire, 

Teirecurăm noaptea, eu si cu un a:- 
tul din colegii mei liberaţi, intr'o fam - 
lia care ne dăduse ospitalitate. Primei- 
lia dispăruse, Totuşi, trebu'a să piecăm 
căt ma: curând, căci puteam fi din 
nou arestaţi. In sfârşit, izbutii să obţin 
un bilet pentru Petrograd. 


IN AFARA DIN LEGE 


După ieșirea din închisoare, eram în 


mod automat mobilizat. Şi pr misem 
ordin de a pleca pe frontul polonez. 


Eram însă hotărât să nu mă înrolez în 
armata roşie. De aceea mă azcunsei în- 
trunui din cartierele suspecte ale P»- 
trogradutui. 


„APACERI“ 


Trebuia însă să trăese, şi sram hotă- 
rât să-mi procur bani, prin orice 7nij- 
Joace. Reintâlnisem pe luriev, de cars, 
probabil -că cetitorul îşi aminteşte. Și 
impreună cu el dădurăm o lovitură la 


casieria unei instituţii sovietice. Iată 
cum sa petrecult afacerea: 
izbutirăm să corupem pe unul dn 


funcţionarii instituţiei, Şi intro Diumi- 


nică, acesta ne introduse în instituţie, 
Un coridor larg, pe care ne grăb'm să-l 
pareu:igem. O uşe deschisă. Intrăm, și-o 
trântim după noi. 

— Sunteţi casierul? 

-— Da! 

— Vă rugăm... trei paşi înainie, şi-i 
punem revolverele în piept. 

— Deschide casa. 

Nu poate să n'ascullte. Dar surpriza, !: 
face să şovăe. 

Se agită, se ch'bzueşte... Pa a 

— Deschide casa... 

Caută cheia. Mâinilei tremură, casa 
este deschisă. Pachetele de 
erau aranjate în rafturi. i 

—: Strânge! 

Voiam să grăbesc operaţia. Dar emo- 





bancnote, 


| 
țiu era atât de puternică, încât î 
it să mă proptese dle masă. Puric 
vârlea pachetele de bancnote în 
In  sfârşt, „operaţia“ se stă 
Poarta e închisă, cheia scârţ 
hvuască... Din nou coridorul. 
curtea. în sfârşit, în stradă, maşir 
care o angajasem... | 
dimpul trecu. Banii fură che 
ilatărârăm să dăm o nouă lovtu 
Moscova, la unul din depozitele s, 
tice. Studiasem lovitura în toate 
nantele ei. Din depozit, dispărură, 
pe rând, ordine, permise dle circu 
registre întregi... Intr'un cuvânt, p 
varăm toate documente'e necesare 
facerea lrebu'a realizată în trei t 
Prima: scouterea mărfii dia depa 
doua: transportarea mărfii; si a 
vânzarea. | 
Intr'o bună dimineaţă, ne pre 
păru la depozit, în calitate de deleg, 


* depozitului central de alimente di 


teograd. Timp de trei ore, încăr 
în două autocamioane. făină de 
Parvenirăm să parcurgem fără 
dente, toate cae trei: etape. Tres 
prin toate posturite de control, i 
sfârs't, livrarăm marfa la un ait 
zit zovictie, căruia îi făcurăm o îl 
nată reducere de preţuri. 


A ŞASEA ARESTARE 


Peste câteva luni, rămăzcsem 
fără bani, şi căutam o nouă afacer 
se propuse să desgrop o comoară. 
prielaru! comoarei, îmi expuse î 
pea. La începutul revoluţie, locu 
casă din insula „Ramenni” [n + 
percheziţiilor, îngropase în git 
două casete: într'una pusese ap 
de mii coroane suedeze, şi intr'ulta 
documente și ate o mie de co 
După lovitura de stat boişevică, 
fusese pusă la dispoziţia unei fi 
3 lucrătorii comunisti se  instul 
Proprietarul, nu îndrăznea să de 
pe casetele, şi de aceea, îmi ofere: 
jumătate dn conţinutul lor, dai 
team să Je desgrop. „Afacerea“ îmi 
venea sub toale naporturile: era 
de parale, şi de sport... Înrepui st 
ininez topografia grădinii. Grădir 


„iuni de 75 m. și largă de 50, măr 


de niște ziduri de patră. In | 


"seară, mă instaam pe trotuarul! di 
“casei, şi 


observam ohiceiurile lo 
lor. Peste câteva zile, ştiam precis 
se stinge ultimele lumini, şi mai 
că grădina nu eva supravaghiată 
pracuiai o lopăţică şi intro ur 
ploivasă de toamnă, mă pusei pe 
Alesei un moment în cere nu 
nimeni pe stradă, şi sării pesie 
fsrăd:na, caremi părea atât de. 
cută pe dinafară, îmi păru de 
complect necunoscută. Ajunsei ! 
la iocu: indicat de proprietarul € 
rai. Sapa scârțâi în părâmnt,. £ 
mai are, sap mai wdânc, -- ca 
nicăeri. Săpai aproape jumătat: 
noapte, fără să gisese nimic. La, 
şit, cbosit şi ud de ploae, pusei 
tu! la loc şi] acoperii cu foi 


(Sfârşitul în N-rul 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, STR. BREZOIANU Nr. 11