Constantin Papanace — Destinul unei generatii — 1972

BIBLIOTECA VERDE 


Nr. 5 


Constantin Papanace 


DESTINUL UNEI GENERATII 


(Geneza şi urmările lui 10 Decembrie 1922) 


Ediţia a II-a 


Editura ““Armatolii“* 
Cetatea Eternă 
1977 


ATBLIOTECA VERDE 


BIBLIOTECA VERDE 


Constantin  Papanace 


DESTINUL UNEI GENERA 10 Iar 


( Geneza şi urmările lui lo Decembrie 1922 ) 


Ediţia a II-a 


Editura "Armatolii" 
Cetatea Eternă 


1977 


DISSERTATIONS-— UND FOTODRUCK FRANK oHG 
8 Minchen 2, Gabelsbergerstrafe 15, Tel. 28 09090 


Inchin această lucrare memoriei 

fratelui meu Gula şi a celorlalţi 

camarazi morţi în lagărul de con= 
centrare de la Buchenwald 


LAMURIRE 


Conferinţa care se publică în volumul de faţă a fost Şi 
nută la lo Decembrie 1942, în cadrul grupului legionar de con= 
ducere, pe când acesta se afla cu domiciliul forţat în satul 
Berkenbruck/Spree din Germania. 

Cu unele mici retuşări şi completări, a mai fost rostită 
şi la lo Decembrie 1944, după eliberarea din lagărul de con= 
centrare de la Dachau, în faja unui grup de legionari , strânşi 
clandestin, în Pădurea de la Kahlenberg, faimosul deal care 
străjuieşte Viena. Ne adunasem pe ascuns, în şedinţă comemo-— 
rativă, într'un cadru care amintea de prigoanele trecute, spre 
a evita o nouă arestare în masă. Cu o lună în urmă, de ziua 
Sf. Arhanghel Mihail, patronul Legiunii,la instigaţiile unor 
delatori, au fost arestaţi de către autorităţile germane, un 
grup de peste 20 de legionari, în majoritate Macedoneni şi 
duşi în regiunea mlăştinoasă de la Goltz (Neu-Siedlier-See ) 
să sape la şanţuri anti-tank, alături de prizonieri de răz= 
boiu. 

Acum, când păşim în anul în care se împlinesc trei de- 
cenii de luptă de la izbucnirea Mişcării studenţeşti din 1922 
şi un pătrar de veac de la înfiinţarea Mişcării Legionaretimp 
considerat suficient pentru conturarea fizionomiei unei gene- 
raţii, am găsit necesar să publicăm această conferinţă come= 
morativă, în semn de pios omagiu adus acestei generaţii de 
sacrificiu 

Totodată, am crezut că prin identificarea cauzelor care 
au dat naştere Mişcării studenţeşti, precum şi prin desprin- 
derea firului conducător ce străbate diferitele ei faze, se 
va înlesni noilor generaţii de luptători să pătrunăă mai bine 
fenomenul legionar şi linia trasată de Căpitan. 

Dar, în afară de aceste preocupări de natură legionară, 
am presupus că o cunoaştere mai temeinică a genezei şi urnă- 
rilor lui 10 Decembrie 1922  - acest incomparabil fenomen ro- 
mânesc de ordin politic, social şi spiritual care a reţinut 


ar putea fi de folos şi 


atenţia atâtor studioşi străini - 
n Mişcarea Legio- 


a ia 
orlalţi Români care nu sunt încadraţi 1 
n cadrul neamului din care 


: ) a 
i, mai cu seamă, in- 


cel 
nară. Destinul unei generaţii, î 
face parte, este bine să fie cunoscut ş 
veles. Numai aşa se pot evita convulsiuni inutile,dăunătoa- 


re şi uneori chiar fatale. 
Am fi mulţumiţi, dacă paginile ce urmează ar 


la înţelegerea unei generaţii atât de chinuită, ca- 
în lanţ, 


contribui 


cu ceva 
lomniată, decimată şi răstignită în prigoane ce se y 


de trei decenii, pentru că a iubit prea mult : 


DARA, NEAMUL şi pe HRISTOS. 


13 Ianuarie 1952 


LAMURIRE la a doua ediţie 


Prima ediţie a broşurii de faţă a fost epuizată mai de- 
mult. In tot acest timp, ne-a fost cerută cu insistenţă de 
mulii camarazi. Am dat însă precădere publicării altor stu- 
dii inedite care, în colecţia "Biblioteca Verde", a ajuns 
la Nr. 23. Acum, întrucât această broşură continuă să fie 
căutată, am hotărît publicarea acestei a doua ediţii.0 fa- 
cem fără nici o modificare. 


0.P. 


Septembrie 1978 


E) YA C- Di erai 18 du cati Bi 


National 


Ziua de lo Decembrie 1922 înseamnă o dată de răscruce în 
istoria neamului românesc. Cu cât va trece timpul, cu atâţ 
importanţa acestei zile se va evidenția mai mult. Ia cea de 
a 22 aniversare a "Mişcării studenţeşti" şi în perspectiva 
celor două decenii şi mai bine de lupte crâncene, se cuvine 
să facem un pas spre a desprinde din învălmăşeala atâtor e-— 
venimente firul conducător pe care s'a mişcat această luptă 
în diferitele etape ce s'au succedat. 

Apare evident faptul că "Mişcarea studenţească din 1922" 
a fost o puternică erupție a instinctului naţional.0 mărtu- 
risesc toţi acei cari au trăit-o: "Această nebănuită de ni- 
meni manifestare colectivă a tinereţii româneşti  - serie 
Căpitanul - a fost o isbucnire vulcanică, pornită din adân- 
curile naţiei" (P.[. pag.75). Iar Ion Moţa spune:"Ne-am dat 
clocotului şi svâcnirii curate. Căci "mişcarea studenţească" 
n'a fost decât o svâcnire a înimei noastre, mai bine ziso 
po proguceze în sufletele noastre a unei svâcniri uriaşe ,ve- 
DIE i adâncurile fiinţei neamului nostru.Un spasm al na- 
ţiunii bolnave, iată ce a fost mişcarea noastră" (Cranii de 
lemn, pag.230). 

Se împlinea o veche profeție a lui Eminescu: "Domnia fa- 
nariotă şi scurgerea sistematică de stârpituri şi falii în 
seu Ţării Româneşti a ţinut 121 de ani.Abia la 1921 (n.b. 
pda orga noastră) avem perspectiva ca prin o lungă reac- 
iune a spiritului naţional şi a puterii de asinilaţiune a 
dulci şi a rasei, von fi exterminat până şi urmele acelei 
SA odioase" (Vol.II, pag.292). "Dacă privim fierberea 
vieţii noastre publice, putem vedea bine că neliniştea-per- 
Petuă, din generaţiunea de azi la ordinea zilâi şi frecătu- 
rile ei, atât din viaţa politică cât şi din cea spirituală, 


Eee 


| 


nu-şi are cauza lor pe atâta în interese personale (precum 


susţin unii), ci mai mult în profunda sciziune dintre direc- 
? 


ţiunele pe care au apucat unii de pe o parte, alţiipedeal- 


Ta ....... 

Insă generaţiunea ce c 
nit, precum le are fiecare generaţiune, ce se 
şi e lesne de presupus ca membrii ei, îndată 


reşte are şi ea datorii de împli- 
înţelege pe 
sine însăşi; 
ce au cunoscut răul, au cugetat şi la remedii contra lui. 
„us... Dacă o generaţiune poate avea un merit, e acela de 
a fi un credincios agent al istoriei, de a purta sarcinele 
de necesităţi de la locul pe care îl ocupă în lănţu- 
irea timpilor. Şi istoria lumii cugetă, deşi încet însă si- 
gur şi just: istoria omenirii e desfăşurarea cugetării lui 
Dumnezeu. Numai expresiunea exterioară,nunai formularea cu- 


impuse 


getării şi a faptei,constituiesc meritul individului ori al 
generaţiunii, ideea internă a amândora e latentă în timp, 
rezultatul unui lanţ întreg de cauze, rezultat ce atârnă mult 
mai puţin de voinţa celor prezenţi decât a celor trecuţi" 
(Vol. I, pag. 43). - 

Pare că aceste adevăruri formulate de Eminescu îşi gă- 
sesc o aplicare integrală în "Mişcarea studenţească". Totuşi, 
se naşte o serie întreagă de întrebări în legătură cu feno- 
menul produs în 1922. Dece acest instinct n'a erupt până a- 
tunci? Dece isbucneşte tocmai imediat după întregirea gra- 
niţelor, adică în momentul când împlinirea idealului milenar 
era în toiu şi când ar fi părut mai natural să fie - mai 
ales după încordările răsboiului = o tendinţă spre tihnă, 
pentru gustarea acestei mari bucurii?Avea numai un mobil de 
apărare (defensiv) faţă de primejdia bolşevică,ce se profi- 
la tot mai amenințătoare prin suportul ce-l găsea în infil- 
traţiile evreeşti din Țară, sau includea şi năzuinţi ofen- 
sive, de afirmare românească, ce depăşeau cu mult această 
primejdie? Din ce adâncuri veneau şi încotro se îndreptau a- 
ceste năzuinţi? Ce corelaţie există între ele şi momentul is- 
toric, în care s'au menifestat cu atâta vehemenţă? 

lată întrebări, care nu şi-ar putea găsi răspunsul înte- 


5 


Ai . 
gral în timpul restrâns al acestei conferinţe comemorative. 
Totuşi, Von încerca să schiţăm unele elemente esenţiale, Cana 
au avut un rol decesiv în declanşarea "Mişcării studenţeştin 


din anul 1922. 


Iar) AGA atică, E ina riza bul ră SD re 
SD o i nic 


Prin concepţia noastră legionară, profund creştină, noi 
nu putem împărtăşi ditirambele exagerate făcute de unii cu- 
getători, care consideră răsboiul ca "ceva divin în el însuşi" 
(Joseph de Maistre) sau ca fenomenul cel nai profund,cel mai 
sublim al vieţii morale" (Prudhome) şi nici nu credem ca 
Moltke că "fără răsboiu, oemnirea s'ar steriliza în materia-— 
lism". Totuşi nu negăm că, pe lângă atâtea calamităţi, răs- 
boiul are şi unele părţi salutare în legătură cu procesul de 
seleciune socială. 

Confruntarea la fiecare clipă cu moartea pe câmpurile de 
bătaie, sguduie adâne întreaga fiinţă a unui individ saua 
unui neam. Legea selecţiunii naturale prin luptă funcţiunea-— 
ză intens. Instinctele ofensive şi de afirmare se desmorţese 
şi se învolburează. Elementele cărora li s'au ofelit complet 
aceste instincte combative sunt depăşite şi adesea se prăbu- 
şesc ca nişte copaci şubrezi. Chiar dacă în vâltoarea unui 
răsboiu se consumă mai mulţi dintre cei aleşi,totuşi, clima- 
tul spiritual care se naşte este propice mai mult respiraţii-— 
lor mari şi adânci. Duhul epopeic începe să stăpânească. At- 
mosfera tihnită minoră şi adesea prozaică, care se aşează ca 
o pâclă în vremea de pace, se destramă sub presiunea tragis- 
mului pe care îl capătă problemele de existenţă în aspra con- 
fruntare cu moartea. Atunci adâcurile desfundate ale unui neam 
se învolburează şi îşi caută forme noi de viaţă,în consunan- 
Vă cu esenţa sa originară. 

Răsboiul de întregire din 1917 a avut acest efect asupra 
sufletului românesc. Toate reziduurile sedimentate şi zgura 


| 2 


Ei 


a 


aşezată “n cele patru decenii de viaţă publică  dulceagă, în 
aparenţă prosperă şi liniştită - ler bucațE doar, pentru un 
scurt moment; de răscoalele ţărăneşti din 1907, care erau un 
simptom al clocotului din adâncuri = au fost în aceşti ani 
de răsboiu vârtos scuturate. 

Instinctul de viaţă românească, desmorţit acumde sub po- 
leiala strălucitoare, dar şi otrăvitoare,în care îl înăbuşea 
o clasă conducătoare hibriaă prin structură şi înstrăinată 


sufleteşte, îşi căuta drumul propriului său destin. 


Bucuria trecerii Carpaţilor, alternată cu drama unei re- 


trageri haotice, întreagă această gamă de emoţii contradicto- 
i a făcut ca răscolirea să fie în toată întinderea şi mult 
Din această răscolire generală s'a născut spiri- 
de ţărani de la 


Să: 
mai adâncă. 
tul de luptă eroică, ce a animat arnatele 
Mărăşti, Mărăşeşti, Qituz şi în alte atâtea părţi glorioase. 

Dar aceasta contrasta profund cu preocupările meschine 
ale multora de la spatele frontului şi mai ales cu atitudi- 


nea mai mult decât detestabilă a fostului Principe Carol - 
viitorul rege tiran - care, cu clicile lui cultivate de pe 
atunci, se dedau cu atâta nesocotinţă la petreceri şi orgii. 
Acest contrast isbitor, pus în evidenţă pe fondul unei mari 
tragedii naţionale, a făcut să se adânciască iremediabil dis- 
crepanţa sufletească între marea masa a poporului român şi 
pătura lui conducătoare "super-pusă". 

Grelele încercări ale răsboiului au învârtoşit instinctul 
de viaţă al poporului român şi au dezechilibrat până la des- 
compunere putreda lui clasă conducătoare. Dinacel moment s'a 
născut în mod virtual profunda criză internă în care se va 
sbate Statul Român. Sufletul românesc învolburat nu va putea 
fi dominat şi nici modelat şi orientat de această clasă împo- 
tentă şi iremediabil compromisă.Dar diferitele diversiuni fă- 
cute sub lozinca "răspunderilor" prin  averescanism sau a 
"dreptăţii sociale" prin ţărănismul unor surtucari, pe care 
A.0.Cuza îi chema "la ţăranul român cu perciunii de jupân”, 
vor reuşi pentru un timp să amăgească năzuinţele adevărate a- 
le sufletului românesc şi să amâne pentru puţină vreme un 


un conflict devenit inevitabil. 

Generaţia studențească de la 1922 a trăit intens aceste 
sguduiri ale răsboiului, la o vârstă când puterea de recepti- 
vitate era cea mai mare. Sensibilitatea ei a fost adânc brăz- 
dată de frământările de atunci. Din prima clipă a isbucnirii 
răsboiului, Căpitanul, care încă nu împlinise 17 ani, a ple- 
cat spre Ardeal, la regimentul unde făcea serviciu tată] său, 
"împins de dorul de a fi şi el printre luptătorii de pe 
front”. Camaradul său de luptă, Ilie Gârneaţă, participă activ 
ca cercetaş pe toată perioada răsboiului, iar Ion Moţa, deşi 
mai tânăr cu trei ani, refugiat în Moldova,ieşea ca elev la 
munca câmpului "muncind pentru ostaşii care luptau pe fronţn 
(v. Andrei Ionescu, Almanahul Cuvântului ,pag.132).şi aceeaşi 
participare entuziastă a avut-o întreg tineretul Ţării .Intân- 
plarea din pădurea Dobrina (Martie 1919), povestită cu atâta 
emoție de Căpitan, este caracteristică tocmai pentru noul duh, 
care s'a zămislit din încleştarea răsboiului. Acest duh nou 
va fi purtat în suflet de viitorii studenţi şi, după dibuiri 
şi frământări, va isbucni într!'o zi cu puteri nebănuite. 

Climatul aspru de răsboiu şi confruntarea cu moartea, pe 
lângă învolburarea forţei vitale a naţiei româneşti ,a deschis 
şi perspective cu totul noi în privirea, simţirea şi Judeca- 
rea realităţilor naţionale şi internaţionale, în multe pri- 
vinţe esenţial deosebite de cele de înainte de răsboiu. 


il 12) Aneta ep ala e ae Une De Iu DO E IN 


RE zoduce şi ea o profundă schimbare în evoluţia sufletului 
românesc. 

Prin rezultatul politic al întregirii graniţelor nu se e- 
puiza, cun s'a crezut, idealul naţional, pentru ca noile ge- 
neraţii să se găsească în faţa unui gol producător de criză 
şi stagnare sufletească. Dacă s'ar fi întâmplat un asemenea 


yin prima generaţie de după răsboiu,adică E. 


fenomen, cel pu 
ai la 1922, n'ar fi menifestat nici un felde neliniş. 


e tihnită de avantajele pe ca- 


neraţi 
te. Ar fi înclinat să benificiez 
re le aducea cu sine împlinirea idealului naţional.In reali- 


tate însă, fenomenul s'a întâmplat invers: sufletul românese 
care de toate aceste evenimente simţea 3 ichiaz 


pus în niş - 
că de acum incepe partea pozitţi- 


dacă nu complet desluşit - 


vă a idealurilor româneşti. 
De milenii neamul românesc a năzuit să se unească. Acest 


lucru era o condiţie esenţială oricărei prosperității de for- 
ţă materială sau spirituală. Dar era numai o condiţie,o eta- 
pă, un obiectiv premergător  - fie el oricât de important — 
nu însă un scop. Lupta dusă în acest sens vaaveamai mult un 
caracter exterior şi material, similar obiectivului urmărit. 
Unirea Principatelor, înălţarea lor la rangul de regat,ca şi 
întregirea teritorială din 1918, nu puteau constitui prin ele 
înşile nişte finalităţi. Ele erau numai etape de pe versantul 
negativ al existenţei noastre naţionale,determinat de situa- 
via geografică şi vitregia istorică, pe care neamul românesc 
a trebuit să le parcurgă pentru a ieşi pe creştet, la supra- 
faţa istoriei. Astfel că întregirea graniţelor însemna con= 
stituirea bazei de plecare spreparteapoziti- 
vă şi creeatoare, nu însă şi pleca re a.Aici era pune- 
tul de unde se bifurcau perspectivele.Dacă cei din generaţia 
unirii (bătrână), privind spre trecutul luptelor, îşi consi- 
derau visul împlinit, cu sentimentul unei finalităţi,genera- 
yia tânără, dimpotrivă, simţea, oricât de nedesluşit la înce- 
put, că pentru prima dată neamul românesc întregit se găseş- 
te în condiţii de a putea avansa temerar în istorie. Din im- 
boldul acestor năzuinţe îngrămădite de milenii, venea toată 
neliniştea şi înfrigurarea generaţiei de la 1922. 


"Această mare înnoire a naţiunii române - se întreabă 
infrigurat Căpitanul - este posibil să vină? Urmează. 


O simţim cu toţii. După lunga noapte de veacuri ,azi,între a- 
celeaşi graniţe, poporul român aşteaptă răsăritul soarelui ; 
aşteaptă ceasul învierii lui ca neam. Este Oi oaze că 


toate frământările milenare să se oprească la o simplă ches- 
iune de fornă: unirea într!'un Stat a tuturor Românilor ? Nu 
simyiţi din adâncuri cum clocoteşte marea renaştere a poporu- 
Îi român ? In această înviere va avea un ro] De 

i tor tineri nea. Pe dânsa o cheamă destinul să 
joace pe scena istoriei. Nu ne înţeleg oamenii vechi 7 Magi 
înţeleg pentru că apelul sacru al destinului numai noi î] pu- 
vem auzi, numai noi îl înţelegem, pentru că numai nouă ni se 
adresează" (0.3.0. punct, 71- =72).a 

Ruperea zăgazurilor despărţitoare de fraţi de la nişte 
frontiere artificiale a făcut să năvălească şuvoaiele de sim- 
jiri stăvilite şi comprimate până atunci, care acum însă, se 
revarsă tumultuos pe tot cuprinsul Ţării întregite şi cu deo= 
sebire în universităţi. 

Şi acest tumult de viaţă nouă nu va fi înţeles nu tat 
de decrepita clasă conducătoare înstrăinată, dar cu unele ex=— 
cepţii nici de cei mai bine intenţionaţi bătrâni naţionalişti. 
Plămânii lor, obişnuiţi să respire mai mult în inţimitatea ca- 
drelor regionale, cu inerentele lor mărunţişuri,se găseau ne- 
potriviţi pentru respiarţia pe care o dau spaţiile mari. 


IV) dem p-r-osp-r i e-tiă rirea-.ţărani lor 


Reforma agrară şi sufragiul universal,proclamate sub pre- 
siunea evenimentelor, au stârnit noi curente de energie, de 
data aceasta în sens vertical, de jos în sus,până la univer- 
sitate, valuri proaspete de tineret. Aceste contingente for- 
mate de fiii sau fraţii ţăranilor,care imediat după răsboiu 
s'au întors de pe front 'bu dor şi hotărîre de viaţă nouă"(P. 
L. pag. 121), aducea un instinct românesc nealterat, sănătos 
şi întrigurat de aceleaşi mari năzuinţe. Prin revărsarea lor 
masivă, se schimbă esenţial structura sufletească a corpului 


N 


10 


stundeţesc, compus până atunci din peste Il elementelor 
orăşeneşti, care în mare parte erau de provenienţă dubioasă 
deformate sufleteşte de o mentalitate cosmopolită. 

Noile preocupări ale tinerilor fii de ţărani, vor purta 
pecetea instinctului sănătos (măcar în germen)adus din Inima 
satelor şi nu vor avea, în general, acele manifestări paţri- 
otarde, fanfaroane şi lipsite de orice credinţă interioară, 
reprezentate de speța de studenţi zişi " naţionalişti" din ca- 
re mai târziu se vor recruta diverşii Iamandi, Manciu şi a1- 


sau 


te asemenea exemplare detestabile. 

Contrastul între mizeria satelor natale şi poleiala orbi- 
oare a oraşelor, unde mişuna în desfrâu lumea înterlopă a ve- 
niturilor, le va irita sensibilitatea şi răvăşi rândurile. 
Cei slabi vor aluneca şi se vor descompune în această lume 
sleită de plăceri, roasă de vicii şi pervertită de turpitu- 
dini, sau se vor resemna în mizeriile camerelor mucigăite sau 
prin mansardele gheboase şi prelinse de ploaie,mângăină spe- 
ranţa unei mizerabile slujbe la stat.Cei tari însă,vor moeni 
de evadare sălbatică sub impulsurile ancestrale,răscolite a- 
cum, după răsboiu, dar încă nelămurite pe deplin.Incotro in- 
să se vor îndrepta ? Iată răspântia cu surprizele şi toate 
primejdiile ce pot rezulta din cursele întinse spre direcţii- 
le orientărilor greşite. 

Oricun, un lucru este cert: în studenimea de la 1922,pen- 
tru prima dată în istoria noastră naţională,instinctul ţără- 
nimii este reprezentat masiv. Şi acest fapt va avea mari re- 
percusiuni în evoluţia acestei lupte şi a Ţării în general. 
Prin marele aflux al studenţilor de origine ţărănească,compo- 
nenţa socială a inteleghenţei româneşti va suferi o schimba- 
re în proporţii necunoscute până atunci. 


ala! 


VI Going 1 D5a piiiasiB.oiri evica 


In toiul acestor răvăşiri, frământări şi dospiri,care ca- 
racterizează momentele de naştere ale României Intregite, în- 
cepe să se profileze,din ce în ce mai amenințătoare, , 
dia bolşevică de peste Nistru. 

Aceasta devenea cu atât mai mare, cu câ elementele evre- 
eşti infiltrate în toate provinciile româneşţi Şi cu deosebire 
în Moldova» Basarabia şi Bucovina şi contaminate de i iii 
comunist, deveniseră factorii cei mai activi în acțiunea ae 
pagare a acestei doctrine a urii subminând,sub toate for- 
consolidarea României abia întregite.Din această pepi- 


primej- 


pro 


mele, 
nieră se recrutau toţi agenţii de disoluţie naţională, care 


urmăreau extinderea bolşevismului în România. 

Atacurile împotriva istituţiilor de bază ale statului 
(şcoală, armată, biserică, dinastie etc.) erau date sistema- 
vic, făţiş şi insolent. Capcanele diversiunilor - arma lor 
atât de preferită - erau abil întinse în toate sectoarele 
vieţii publice; perfide plase ţesute diabolic,pentru prinde- 
rea celor naivi, se întindeau în toate părţile. Muncitorinea 
înfometată şi setoasă de dreptate o ţineau în mână,prin pro- 
misiuni demagogice; injectată de ură,o aruncau în lupte pen- 
tru ca, prin agitaţii şi greve,să paralizeze orice activita- 
te şi să dezorganizeze Statul. Aşa zişii intelectuali cu în- 
stinctul de conservare ofilit în abstracţiuni uscate şi. cu 
capul turmentat de dialectica sarbădă a materialismului is- 
toric, se clătinau gata de prăbuşire. Elanul "tranşeelor'era 
colectat, prin prestigiul dobânăit în timpul răsboiului, de 
Mareşalul Averescu, în tiparele mai mult decât dubioase ale 
"Ligii Poporului" spre a-l descompune prin stagnare sau a-l 
compromite la momentul oportun. Deasemenea,noul şi sănătosul 
suflu al ţărănimii, care la 1917 "din instinct se opunea a- 
cestui val distrugător" (P.I. pag. lo),era şi el acum adene- 
nit spre "ţărănismul" a cărui doctrină era atât de îmbibată 
de curentele poporaniste ruse,care - cun se ştie - au pre- 
mers pregătind terenul pentru triumful bolşevismului. Chiar 


Le. 


şi influenţa întremătoare, pe care viaţa sănătoasă a Ardealu- 


*năârjit de lupta milenară 
Mare, a început să fie alterată, în ritm galopant,de levanţi- 
nismul clasei conducătoare din Vechiul Regat, fapt care a avu 
ca reflex, chircirea antr'o mentalitate regionalistă, 

i sectorul studenţesc nu & fost neglijat. In primul an 
la deschiderea universităţii din Iaşi , grupul 
şti, "pedus ca număr,era copleşit 


: utea să o rever ŞI Aa 
lui, »P se in România 


Nic 
după răsboiu, 
studenţilor români naţionali 
de masa imensă a studenţilor jidani,veniţi din Basarabia, toţi 
agenţi şi propagatori ai comunismului" (P.L. pag. 15). "Câi 
va,care mai încercan să rămânem pe poziţie, eram învăluiţi în- 
tr'o atmosferă de dispret şi duşmănie. Colegii de alte păreri, 
cei cu "libertatea de conştiinţă" şi cu principiul tuturor 1i- 
bertăţilor, scuipau în urma noastră când treceam pe stradă sau 
pe sălile facultăţilor şi deveniseră agresivi, din ce în ce 
mai agresivi" (P.L. pag: 16). 

Dar aici, manevra uneltirilor descria şi o curbă mult mai 
largă. Planul lor conceput iniţial şi pus în aplicare prin e- 
lementele aservite,din diferitele guverne, era desrădăcinarea 
şi proletarizarea intelectualilor, meniţi să formeze cadrele 
"revoluţionare de meserie", care vor răscoli şi îndruma arma- 
ta proletară din acestă ţară. Masele de vineri smulşi din lu- 
mea satelor şi apoi aruncaţi în mizeria şi promiscuitatea cen- 
trelor cosmopolite, unde sunt situate universităţile, vor fi 
lesne desfigurate sufleteşte,constituind un adevărat rezervor 
ae revoltă şi ură distrugătoare.De aici îşi vor recruta agen- 
vii pe care îi vor îndruma apoi spre locurile lor natale,spre 
a infecta sănătosul instinct din lumea satelor,a cărei rezis- 
tenţă morală au avut prilejul să o verifice. Acest sistem de 
subminare dăduse roade apreciabile în alte ţări. 

Aşa dar, în toate sectoarele mai importante ale unei na- 
viuni, primejdiile erau mortale.Dar clasa noastră conducătoa- 
re - chiar şi elementele cele mai bine intenționate - nu pu- 
tea înţelege nici frământările adânci, prin care trecea sufle- 
tul românesc după răsboiu şi nici manevrele perfide,la care se 
dădeau inamicii unei Românii sănătoase. Această clasă conducă- 


15 


intrată în plină descompunere, nu putea combate + 
emei- 


ţoare» sa 
aia primeddiile; fiind cu totul depăşită, de noii 1e condiţii 
viaţă create de răsboiu. 1 de 


VI) A ESL. 18 ia Că Iveala n ue LEA 


şi atunci naţia şi-a trinis din adâncuri Căpitanul . EI 
este, înainte de toate, instinct puternic şi voinţă masivă, 
Este acelaşi instinct care, la isbucnirea răsboiului, l-a mâ- 
nat, încă copil fiind, pe cărările care duceau la desrobirea 
Ardealului, "împins de dorul de a fi şi el printre luptătorii 
de pe front"; iar cu doi ani mai târziu, în primăvara anului 
1919, se strângea în pădurea de la Dobrina cu "“ţineriin săi 
"camarazi", a căror "viaţă abia înmugurea", să trăiască înfri- 
gurările şi dorul de luptă împotriva bolşevismului. 

Acest excepţional instinct, cu care sunt înzestrați numai 
conducătorii înnăscuţi, î1 vor orienta în învălmăşagul atâtor 
năzuinţe, sentimente şi tendinţe contradictorii de la marea 
răspântie istorică, în faţa căreia raţiunea şi calculele cele 
mai abile rămâneau neputincioase. 

"Când m'am aruncat în cea dintâi luptă - scrie Căpitanul — 
n'am făcut-o în urma vreunui îndem din partea cuiva. Nici în 
urma vreunei consfătuiri, a vreunei hotărîri prealabile cu e- 
xecutarea căreia aşi fi fost eu însărcinat. Nici măcar sub îm- 
ui unei mari şi îndelungate frământări sau cugetări adânci, 
in care să-mi fi pus această problemă. Nimic din toate aces- 
tea. N'aşi putea să definesc cum am întrat în luptă. Poate ca 
un Satie le mergând pe stradă cu grijile, nevoile şi gânduri- 
în e pg e de focul care mistueşte o casă, îşi aruncă 
ie şi sare în ajutorul celor cuprinşi de flăcări"(P.IL.pag. 
i le pai a ae este uimitoare. Se putea vedea că 

vează însuşi Destinul românesc. Din prima clipă a 


14 


vieţii sale stundenţeşti, în toamna E LR N da asvârle în 
luptă alături de muncitorul Constantin Pancu,in sectorul cel 
mai primejduit al muncitorimii. Astupă br gas făcută de ata- 
cul comunist, sparge greva de la regie şi îşi încununează vic- 
toriile prin arborarea steagului tricolor, după ce a smuls 
pe cel comunist; deasupra puternicei redute roşii aatelieri- 
lor C.F.R. Nicolina (Iaşi)- 

Cu spatele acoperit, îşi crează un grup de şoc cu care 
angajează apoi marea bătălie pe planul studenţesc. Acesta e- 
ra sectorul cel mai important al vieţii publice româneşti , 
prin poziţia lui centrală şi de intersecţie pe care o ocupă 
în evoluţia statului român cu o populaţie țărănească cople- 
şitoare. Aici dă atacuri succesive şi concentrice. Simte că 
este poziţia cheie, de unde se radiază întreaga forţă propul- 
soare a organismului naţional. 

Primul congres studenţesc după răsboiu s'a ţinut la Cluj, 
în zilele de 4,5,6 Septembrie 1920,"într'o atmosferă de mare 
entuziasm,datorită unirii neamului românesc prin forţa arme-— 
lor şi jertfelor lui. Era cea dintâi întâlnire a tinerilor 
intelectuali ai unui popor răsleţit în cele patru vânturi de 
soartă şi de nenoroc. Două mii de ani de nedreptăţi şi sufe- 
rinţe se încheiau acum. Cât entuziasm, câte emoţii sfinte,câ- 
te lacrimi n'am vărsat cu toţii ! Dar pe cât era de mare en- 
tuziasmul pentru prezentul care ne copleşea inimile prin nă- 
reţia lui, pe atât era de mare desorientarea faţă de linia 
viitorului" (P.1L. pag.39).Din toate părţile se făceau presi- 
uni pentru admițerea în centrele universitare şi la conduce- 
rea lor a studenţilor evrei care, cum am văzut, erau adepţii 
ideologiei comuniste şi ai cărei difuzori fanatici sau inte- 
resaţi deveneau. Majoritatea conducerii stundenţeşti de atunci 
cedase în această privinţă.Situaţia a fost restabilită dato- 
rită Căpitanului. 

"Micul nostru grup de la Iaşi, invincibil prin hotărîrea 
sa, unit cu grupul Bucovinenilor, s'a luptat timp de două zi- 
le cu îndârjire. Până la sfârşit a învins. Congresul a admis 
moţiunea propusă de mine, prin vot nominal, împotriva moţiu- 


15 


ai susținută de întreaga conducere studenţescă. Votul ace 
ţa cred că nu l-a dat din convingere, ci mai mul Peizi-a 
nat de hotărîrea şi disperarea cu care a fost dusă lupta 
„„..„„ Victoria noastră de atunci a fost hotări toare Centme-. 
le studenţeşti, dacă punctul nostru de vedere ar fi căzuţ 
şi-ar fi pierdut caracterul lor românesc şi, în contact a 
jidanii » ar fi apucat pe calea bolşevismului, 


că Studenţi 
mea română a fost la o mare răspântie. 


Iar mai târziu, la 
1922, n'am mai fi avut o izbucnire a unei mişcări studenţeşti 
româneşti, ci poate o izbucnire a revoluţiei comuniste" (p. 
1. pag+40)- 

Şi bătălia a continuat din ce în ce mai îndârjită la 
Iaşi, împotriva senatelor universitare ateiste care "procla- 
mară în ceasurile grele de atunci lupta contra lui Dumne-— 
zeu"; împotriva studenţilor comunişti, care făceau greve şi 
purtau ostentativ şepci ruseşti ; împotriva presei înstrăina- 
te, care otrăvea şi dezorienta opinia publică,incintând-o la 
revoltă; iar cu ajutorul elevilor de liceu - viitorii stu- 
denţi - acestă luptă s'a extins şi în târgurile din provin- 
cie pentru a combate nesănătoasa propagandă bolşevică făcu- 
tă prin turneele teatrale ale evreilor comunizanţi. 

la 4 Mai 1921, Căpitanul a fost eliminat din toate uni- 
versităţile. Dar această măsură nu numai că nu l-a intini-— 
dat, dar 1-a îndârjit şi mai mult. El nu-şi mai aparţinea 
sieşi. Devenise, cum spune Eminescu, "un credincios agent al 
istoriei" (Vol. 1, pag.43), căci şi primejdiile pe care le 
înfrunta cu atâta hotărîre erau decesive, nu numai pentru 
soarta poporului român, dar şi pentru întreaga civilizaţie 
creştină. 

Această viziune s'a făcut clară încă din primile cioc- 
niri cu demonstrațiile comuniste de lucrători înflănânziţi 
şi manevraţi de mâna criminală a Moscovei. "Dacă ar fi în- 
Vins acestia - se întreabă Căpitanul - am fi avut cel pu- 
Vin o Românie condusă de un regim muncitoresc românesc? Ar 
fi devenit munciţorii români stăpânii ţării? Nu! Ar fi de- 
venit de a doua zi robii celei mai murdare tiranii..."(P.L. 


16 


ag.17)."Driumful mişoării comuniste în Reni ae ar însemna; 
paie Patriei, desfiinţarea Monarhiei, desfiinţarea 
familiei, desfiinţarea proprietăţii individuale şi destiin- 
in (0.Ş.0. punct.65).Era o luptă pe viaţă şi 


area libertăţii 
a moarte.In greutăţile ei,a început să se facă o selecţiu- 


ne a elementelor luptătoare, care se grupau în Jurul Căpita- 
în prima fază la cercul studenţesc "Ştefan Vodă", ian 
mai târziu la "Asociaţia studenţilor creştini" din Iaşi ,ae- 
venită un puternic centru de luptă naţională. 

Energia de titan, desfăşurată de Căpitan în cei trei ani 
de lupte şi primejăii, pe care el, ca un Făt Frumos din po-= 
veste, le trăia fără să ţină seamă de nimic,a brăzdat adânc 
sensibilitatea românească. Şi instinctul fiecărui român, în 
dibuire până atunci,începe să fie polarizat ca de un magnet 
către adevăratul său sens şi care să-l ducă spre lumină. 

Prin apariţia Căpitanului, se realizează în viaţa publi- 
că românească o lege de bază a istoriei, care a condiţionat 
şi stăpânit toate prefacerile şi evenimentele epocale,şi a- 
nume: adâncile năzuinţe ale maselor înfrigurate să fie po- 
larizate şi fecundate de o puternică personalitate. Rezul- 


nului; 


tatele nu vor întârzia. 


VII) Tz pour ierera ss Miogic-ă rii 


"Intr'adevăr, la 3 —- 4 Decembrie,la Bucureşti,laşi,Cer- 
năuţi, sunt mari manifestații de stradă. Intreaga studenţi- 
me română este în picioare, ca într!'un ceas de mare răspân- 
vie. Pentru a mia oară, rasa aceasta,a pământului ,ameninţa- 
tă de atâtea ori în decursul veacurilor, îşi aruncă tinere- 
tul în faţa primejdiei spre a-şi salva fiinţa. Un mare mo- 
ment de electrizare colectivă, fără pregătire prealabilă, fă- 
ră decizii luate în comitete, fără ca cei dinCluj să se cu- 
noască cu cei din Iaşi, Cernăuţi,Bucureşti. Un mare moment 


17 


A iluminaie seed e me lumina iei fulger în mijlocul u- 
207000. întunecoase, în care Pantea, întreagă îşi vedea 
jinia de viaţă a ei şi a neamului" (P.L. pag 7). 

"La 10 Decembrie, delegaţi din toate centrele se adună 
la Bucureşti» îşi fixează în zece puncte ceeace au crezut că 
formează esenţa ic dap a 0 şi dă declară greva general 
pentru voate jo) pă pt) sti tir poi riziraa acestor 
puncte. Nu este 10 De cenci ie mai e prin valoarea formulă- 
pii, care sia făcut atunci, după cât au putut delegaţii for- 
mula din esenţa adevărului care frământa sufletul întreg 
al studenţinii române. Este mare prin miracolul trezirii a- 
cestei tinerimi la lumina pe care a văzut-o sufletul ei.Este 
însemnată ca zi a hotărîrii. A hotărîrii la acţiune,a decla- 
pării răsboiului sfânt, care va cere acestei tinerimi româ- 
ne atâta tărie de suflet, atâta eroism,atâta maturitate, a- 
vâtea jertfe cunoscute şi necunoscute, atâtea morminţe ! 
lo Decembrie 1922 cheamă tineretul pământului acestuia la un 
mare examen. Nici cei din Bucureşti - încheie Căpitanul — 
şi nici eu care eram departe şi nici alţii, care poate erau 
copii prin liceu, dar care astăzi lâncezesc în adânci închi- 
sori sau dorm sub pământ, n'am crezut că ziua aceasta ne va 
purta prin atâtea primejdii, şi ne va aduce atâtea lovituri 
şi atâtea răni în lupte pentru apărarea ţării noastre"(P.I.. 
pag. 79). 

Iar Ion Moţa precizează: "Nu noi, studentul cutare sau 
celălalt, am dat naştere "mişcării". Ea s'a născut spontan 
din sufletul masei studenţeşti, spurapus sufletului naiu- 
nei" (Cranii de lemn,pag.231). 

Şi totuşi, acum, la această aniversare, care se facedu- 
pă două decenii şi mai bine, timp suficient dea arunca o 
privire retrospectivă mai completă, se poate mărturisi ade- 
vărul istoric întreg şi neturburat de o excesivă modestie. 
Fără personalitatea excepţională a Căpitanului,în condiţii- 
le grele de după răsboiu, nu s'ar fi putut concepe o nişca- 
re studenţescă românească de atâta amploare,cu toate predis- 
poziţiile care existau în acest sens.Dar dacă totuşi, s'ar 


pa PE DIII 


18 


ai supa 20 
ea s'ar fi destrămat repede în diversiuni şi com- 


l-ar fi lipsit axa, 

pără Căpitan, secundat de Ion Moţa, Mi ş= 

vât de adânc, în istorie 
Li] 


fi născut, . A - 
promisuri + animatorul şi polarizatorul ne. 
*nfricat şi neclintit. 
carea Studenţescă n'ar fi rodit a 
mult mai adânc de cât bănuin noi astăzi. 

Este impresionantă modestia şi discreţia Căpitanului şi a 
lui Ion Moţa, precun şi grija 10r plină de abnegaţie, dea 
transpune importanţa unui mare eveniment numai pe instinctul 
masei, fără a-şi revindeca pentru ei alt merit decât acela de 
a fi fost o "zvâcnire curată" a acestui instinct.Ce contrast 
cu mentalitatea egocentrică a atâtora, care pentru a-şi aro- 
ga merite închipuite recurg chiar la falsuri grosolane! Ade- 
vărul însă rămâne: Căpitanul a pus generaţia de la 1922pe 1i- 
nia destinului, “care trece luminos dealungul întregului nos= 
tru viitor românesc; indicând cale de viaţă şi de onoare pe 
care va trebui să mergem noi şi strănepoţii noştri,dacă voim 
viajă şi onoare pentru neamul nostru" (P.L. pag.77-78). 

Sub raportul tacticei politice,lo Decembrie 1922 este de 
o importanţă covârşitoare. Prin cucerirea întregului sector 
studenţesc  - care, după cum am spus,ocupa o poziţie centra- 
14 în configuraţia vieţii publice româneşti - s'a dobândit 
o bază de plecare, de unde va fi atăcat cu mai multă vigoare 
bolşevismul cu toate derivatele şi diversiunile lui. 

Manevra duşmanului, care urmărea să facă,prin declasarea 
şi proletarizarea studenţinii, un ferment de disoluţie nayio- 
nală şi socială, nu numai că este preîntâpinată de Căpitan, 
dar este chiar întoarsă. Duşmanul este silit să treacă în de- 
fensivă. 

De atunci, impertinentul duşman şi-a pierdut însolenţa a- 
tacului făţiş. El se va retrage în tenebre, de unde va unel- 
ti prin interpuşi. Şi studenţimea română va da de acum în- 
ainte făclierii cei mai temerari ai noului ideal,pe care na- 
via îl aştepta de milenii. De acum, "marea massă studeneas- 
că merge călăuzită de instinctul sănătos al rasei şi de un- 
brele morţilor" (P.L. pag.124). Ea s'a pus pe linia destinu- 
lui românesc şi pe acest drum, plin de lupte grele, "copiii 


19 


îşi vor întinde mânuţile nevinovate să-i saluter 
ile înfrigurate vor simţi cum "clocotegte viiţ 
de bucurie. 


» ar mulți 
rul" şi vop 


plânge 


VIII) Plunb în aripi 


Involburarea studențească din 1922, care pornea din ins- 
vinctul naţiei, aducea la început, prin caracterul ei eruptiy 
- ca orice erupție — năzuinţe încă nelămurite pe deplin 
Gândurile şi sentimentele cele mai sublime se vor găsi dea 
vecate cu gânduri şi sentimente de crasă platitudine. Moţiu- 
nea votată la lo Decembrie 1922 oglindeşte o asemenea situa- 
vie, de altfel inevitabilă pentru asemenea împrejurări, Re- 
vendicările de ordin naţional alterează cu cele de ordin ma- 
terial. 

In specularea acestei disonanţe se va face manevra poli- 
ticianistă în sensul de a transpune întreaga agitaţie pe pla- 
nul revendicărilor materiale. In felul acesta se spera a se 
face uitat adevăratul obiectiv al luptei. "0 parte din con- 
ducerea de la Bucureşti  - scrie Căpitanul - înclina pe a- 
ceastă pantă pe care, dacă ar fi apucat studenţimea, s'ar fi 
abătut de la adevărata ei misiune.Părarea mea a fost totdea- 
una contrară acestui punct de vedere.Contrară oricărui ames- 
tec de ordin material în doleanţele formulate de studenţime" 
(P.L. pag.114). 

De altfel, însuşi punctul principal al moţiunii = "nu- 
merus clausus" - era cu totul minor şi disproporționat faţă 
ctg şi adâncile năzuinţe, care stătea la baza fenomenu- 
lui studenţesc. "Această formulă nu rezolva aproape nimic,căci 
Sau spune Căpitanul - ea se ocupă de respectarea propor- 
țiilor, dar nu atacă proporţia în sine" (P.L. pag.82). 

De aceea, importanţa lui lo Decembrie nu stă în faptul 
că s'au făcut anumite revendicări,ci mai mult în năzuinţa de 


20 


a se formula revendicări. Noi perspective se deschideau RR 
fletului românesc. Dar odată cu ici dea stă e dramă a cu 
noaştere, care se va trăi din ce in ce mai intens în aceasta 
perioadă de tranziţie. Intre impulsurile şi năzăuinţele ina- 
tinctului naţional, după răsboiul de întregire, şi posibili 
tăţile de înfăptuire, în stilul de viaţă de atunci, era o îi 
re disonanţă. Abia acum se putea vedea mai bine,câte reziău- 
uri sedinentate de vitregia istoriei îngreunau sufletul RE 
mânesc. Idealul naţional al întregirii - prin însuşi carag- 
terul lui obiectiv material limitat - nu punea alte pProble- 
me de ordin sufletesc. Preocupările care convergeau spre a- 
tingerea acestui obiectiv erau mai mult de ordin politic, la 
care se adăuga şi un entuziasm patriotic de o anumită înten= 
sitate. In adânc însă, influenţa străină caria nestingherita 
până şi rădăcinele instinctului de conservare. Acest fapt se 
evidenţiază şi mai bine dacă se face o comparaţie între aţi- 
tudinea pe care a avut-o în "problema israelită", la 1879, ge- 
neraţia lui Vasile Conta, Kogălniceanu, Haşdeu,Eminescu etc. 
şi atitudinea pe care a avut-o clasa conducătoare de la 1923 
în aceeaşi problenă. 

De altfel, chiar spinoasa problemă evreească,cu toate as- 
pectele ei alarmante în legătură cu pătura conducătoare,cul- 
tura naţională, problema oraşelor, acapararea economică etc., 
deşi pare că formează obiectivul principal al luptei, este 
totuşi cu mult depăşită de năzuinţele reale care se cereau 
lămurite atunci, Această problemă, cu toată gravitatea dese- 
chilibrului politic, social şi econonic pe care 31 produce, 
are, ca şi problema întregirii teritoriale, împroprietăririi, 
sufragiului universal etc., un caracter strict politic şi de- 
ci, este limitată într!'un anunit timp şi spaţiu în care s'ar 
putea soluţiona. Prin caracterul ei grav, constitue o piedi- 
că serioasă în desvoltarea normală a sufletului românesc „Era, 
cum am spus, de categoria problemelor de pe versantul negativ 
al existenţei noastre ca neam. Dacă s'ar presupune că, prin- 
tr!'o minune, această problemă ar fi fost integral rezolvată, 
totuşi năzuinţele, care animau studenţimea, n'ar fi fost sa- 


Sa DD OC 


21 


35 E 
2 mi za se ştie încă de ce; sensibilitatea acestei stu- 
păr 


ă continua să fie înfrigurată, frământată şi încăr- 
denim va mişte apăsătoare. Va simţi că,de pe marea plat- 
cată de i pe care o oferă România întregită, cu toată 
cupa a ea nu poate să-şi ia zborul spre idea- 
voinţa ce a Su setos sufletul românesc ,după aşteptări 
Va simţi că are plumb în aripi, înfipt de piedici 

: pe care încănu le cunoaşte desluşit.Această sta- 
da "iuți va continua şi după înființarea Ligii Apă 
ia cota aa Creştine, de la 4 Martie 1925. Şi iar vor în- 
ii MI ccmtaa pentru identificarea lor. Procesul va fi 
a E va trebui să treacă mulţi ani până la desăvârşirea 
gr 


jură mari 
milenare- 


lui : 
Modificarea Constituţiei, fără respectarea formelor le- 


gale cerute în această materie,la 1923 în favoarea evreilor 
a arătat unele vechi complicităţi ale păturii superpuse, pe 
care Mihai Eminescu le denunţase de mult.Turpitudinea poli- 
vicianismului levantin la care participau şi români neaoşi, 
deformaţi sufleteşte sau desorientaţi, constituiau cea mai 
infectă sursă spre otrăvirea şi meschinizarea vieţii publice 
româneşti. Măsuri radicale pentru extirparea răului vor pă- 
rea tinerilor de atunci absolut necesare, 

Complotul studenţesc din Octombrie 19231)xa fi o încer- 
care de răsbunare, care să servească drept pildă veacurilor 
viitoare. "De data aceasta naţia îşi trimite,prin firile ne- 
văzute ale sufletului, răzbunătorii" (P.L. pag.169),pentru- 
că nu putea admite stagnarea şi o existenţă minoră, acum, 
când a venit ceasul afirmării sale masive în istorie. 
 ——————————————_— 

1) In prezentarea cărţii "Pentru legionari", Căpitanul scrie 
că întrânsa se găsesc şi'greşelile tinereţii"! sale.Nu speci- 
fică precis dacă se referă şi la acest complot. Dar ţinând 
seama că el a precizat de atunci nonviolenta ca metodă de 


luptă, deducen că a considerat ca greşite asemenea metode 
violente, 


22 


Poate, la prima vedere, această manifestare violenţa să 
pară în disonanţă cu blândeţa caracteristică poporului român, 
Acest fapt a făcut pe unii să atribuie asemenea manifestări 
violente unor influenţe străine. Adevărul este că poporul 
român este blând şi răbdător, dar nicăieri revolta nu izbue= 
neşte mai năpraznic decât la oamenii care rabdă. Revoltele 
lui Horia, Tudor, Avram Iancu şi atâtea răscoale ţărăneşti , 
ţinute în cursul istoriei lanţ,până la 1907, precun şi toţi 
haiducii celebri, sunt mărturie în acest sens. In aşa zisa 
societate cultă românească nu s'au manifestat cazuri violen- 
te de această natură, pentru că elementele componente ale 
acestei societăţi, fiind mai mult de provenienţă străină i 
scurse din toate părţile şi deci hibride ca structură, îşi 
autoanihilează orice tendinţă mai pronunţată. Revolta ele- 
mentelor autohtone răzlețe se revarsă - aşa cum se poate 
vedea la Eminescu - într'un:stil viguros,care de multe ori 
regretă că "în acest popor nenorocit nu se mai află destulă 
energie morală pentru a ridica securea şi a se scăpa de a- 
supritori" (Vol.II, pag. 478). 

Când, după răsboiul de întregire - cun an văzut - în 
Universităţi au pătruns masiv elemente neaoşe de la ţară,din 
toate provinciile româneşti, de esenţă sufletească omogenă, 
s'au putut învolbura credinţe fanatice şi hotărîri năprazni- 
ce. Spiritul haiducesc, autentic românesc,a risipit defini- 
tiv mentalitatea peşicherească şi flegmatică a "căzăturilor 
morale" de progenituri levantine, care nu credeau în nimic, 
fiinâcă nu aveau nimic sfânt. 

De aceea, pe drept cuvânt, scrie Ion Moţa că acest com- 
plot este "prima manifestare a marii noastre rupturi de lu- 
mea veche" (C.d.1. pag. 115).Este interesant de remarcat că 
la "complotul studenţesc" participă exponenţi ai studenţi- 
mii din toate provinciile Ţării întregite,şi anume: Căpita- 
nul şi Ilie Gârneaţă din Moldova, Tudose Popescu din Munte- 
nia, Ion Moţa şi Corneliu Georgescu din Ardeal, Vernichescu 
din Banat, Radu Mironovici din Bucovina. Complotul arăta; 
deci, cât de unanimă şi năpraznică era hotărîrea studenţi- 


25 


„RR +nlătura orice piedică din calea renaşterii  ronâ-— 
mi 
neşti- zeii desvăluia şi o mare racilă interioară: trădare 
it tă Era îngrozitor! Dar poate că aşa trebuia să 
(Verni ina Iudei,marea taină,care frământă de milenii cape- 
fie» sh eyiloz creştini şi fără de care nu s'ar putea în- 
vele a Golgotei şi al Invierii şi poate al întregii 
yelege creştine; vrebuia să se producă şi la naşterea cre- 
ea ionare. Şi, într'adevăr, de atunci privirile s'au 
aa spre interior. Răul era încuibat mult mai adânc. SX- 


Jăşluia chiar între noi! 
Intre zidurile de 18 închisoarea Văcăreşti -a început 


zguduitoarea dramă a gaste propriilon păcate. In chi- 
nurile ei se vor zămisli gândurile de viaţă nouă şi mântui- 
oare. In ziua de 8 Noembrie 1923, ziua Sfântului Arhanghel 
Mihail, aceste gânduri s'au luminat ca prin minune. Căpita- 
mira ales ca patron al noii oşti creştine,pe care vroia să 
o înfiinţeze, pe Arhistrategul oştilor creştine, în icoana 
căruia se oglindeşte, în chipul cel mai desăvârşit, curăţe- 
nia sufletească, bunătatea nesfârşită, tinereţea veşnică şi 
fără prihană, ordinea, vitejia şi hotărîrea năpraznică. El 
simbolizează principiul activ al binelui şi al luminii în 
veşnică luptă cu răul şi întunericul din afară şi din noi. 
Poate, împins de forţe nevăzute, Căpitanul relua o veche tra- 
diţie creştină, ale cărei vestigii se pot observa şi astăzi 
la mănăstirile din Bretania, care au pe vârful turlei pe 
Sfântul Arhenghel şi unde pe vremuri cuvioşii călugări erau 
în acelaş timp şi cavaleri îmbrăcaţi în zale. 

In perspectiva acestei măreţe viziuni,toate frământări- 
le care au dus la lo Decembrie 1922 începeau să capete sen- 
sul lor adevărat. Inseşi metodele de rezolvare a gravei şi 
acutei probleme evreeşti, care îi preocupa mereu, se desenna 
altfel decât până atunci. Pentru a rezolva această problenă, 
"va trebui - scrie Căpitanul - să ne stârpinnai întâi pro- 
priile noastre păcate. Problema este mai adâncă chiar decât 
ne-a arătat-o Prof.Cuza" (P.L. pag.186). “Pentru noi,aceas- 


DN 


24 


tă concepţie zămislită între zidurile închisorii "Văcăreşti n 
era un început de viaţă. Era ceva nou,ceva complet Şi ca gân- 
dire şi ca organizare şi ca plan de acţiune.Era un început de 
lume. O temelie, pe care vom clădi de acum, ani dearându] n 
IL. pag.190). 

Incepe o nouă fază. Baza de plecare era acum mult interio 


(e. 


ia adânc săpată în suflete. "Intâiu să ne cunoaşten şi 
să ne îndreptăm păcatele noastre şi pe urmă vom vedea dacă a- 
vem dreptul sau nu de a ne ocupa şi de ale altora" (PI. pag. 
187). 

Asta înseamnă că generaţia de la 1922 nu se putea realiza, 


luându-şi avântul spre idealuri şi înfăptuiri măreţe dacă 


răului 
trebuiesc smulse din sufletul românesc dacă vrem ca seva de 


viaţă venită din adâncuri să rodească în fapte bune şi mari 


nu-şi extirpa mai întâi propriile păcate.  Buruienile 


Pe această linie de extirpare a răului se va mişcaatât acţiu- 
nea de pedepsire a trădării şi mişeliei cât şi întreaga orga- 
nizare şi educaţie austeră şi creatoare a tineretului ,inaugu- 
rată cu prima tabără de muncă voluntară din lume, făcută în 
Mai 1924, la Ungheni şi care "a avut efectul unui început de 


a 


revoluţie în mentalitatea curentă" (P.L. pag.201). 


IX) Tie m pie. zii. esa oimii 250 niti-u lu i 


Prin caracterul ei eruptiv, Mişcarea studenţească din 
1922 a aruncat, cun era şi firesc (se întâmplă la orice erup- 
ţie), şi multe reziduuri la suprafaţă. Luptele tumultoase,ca- 
re au urmat, au răscolit, pe lângă nebănuite energii şi ine- 
vitabile impurități, odată cu extinderea lor în întreaga mas- 


să românească, prin Liga Apărării Naţionale Creştine, în cadrul 


căreia stundenţimea de la 1922 se înglobase. Aceste reziduuri 
Şi impurități vor îngreuia răzbaterea duhului nou. 


25 


Pe sauta parte, chiar cei mai mulţi dintre "bătrânii 
i alişti!, n frunte cu Profesorul A.0.Cuza,organic, din 
naţion muoturii lor sufleteşti, desvoltate în a1t climaţ,nu 
utea pricepe sensul şi esenţa noului duh. Procesul de 
E de era, deci, firesc şi constituia o necesitate isto- 
a „dâne simțită în primul rând de Căpitan, care întrupa 
250 eoaia spiritului studenţesc de la 1922. 
it am adus - scrie Ion Moţa — duhul marilor rupturi 


de lumea veche, înfrățită cu străinul duşman.Noi an adus por- 
nirea eroică, în spirit de totală jertfă personală, contra 
acestei luni vechi şi înstrăinate, combătută de Dl Cuza până 
atunci numai cu mănuşa genialei sale dialectice stiinţifice, 
nunai cu piciuşca democraţiei parlamentare. ..... 

Braţele noastre au svâcnit, au doborît atunci când nevoi- 


cauza st 


le luptei o cereau, când reacţiunea violentă era ultima ie- 
şire dintr!'o înfrângere definitivă şi dezonorantă. Dar mai 
importantă şi mai caracteristică a fost svâcnirea noastră su- 
fletească, sfărânarea, în noi, a unei întregi vieţi pregăti- 
te pentru normală tihnă şi rânduire personală, spre ao în- 
locui cu o viaţă destinată numai luptei pentru neam,gata ori- 
când de moarte. 

Acest duh al marei, definitivei şi neîmpăcatei rupturi -— 
ruptură de înstrăinata generaţie veche şi ruptură de o viaţă 
personală orientată, chiar şi numai parţial,de interesul per- 
sonal, îndoită ruptură indispensabilă unei lupte eroice de 
totală primenire a unei vieţi obşteşti - a fost aportul nos- 
tru sufletesc original în această mişcare naţională, la în- 
ceputurile ei de acum lo ani. Nici unul dintre noi n'a mai 
păstrat, în întregime neatins, acest duh de la 1923, nemic- 
şorat prin loviturile vieţii (supremul eroism e eroismul de 
durată! ). Nici unul afară de Corneliu Zelea-Codreanu! Căci el 
i avut înaintea tuturor şi el îl renaşte astăzi în întregul 
tineret legionar al României" (0.0.1. pag. 113-114). 

i la 24 Iunie 1927, după aproape cinci ani de sbuciun, di-— 
a şi suferinţe, se naşte în jurul Icoanei Sfântului Ar- 
ghel Mihail: LEGIUNEA. Esenţa spirituală a "mişcării stu- 


26 


denţeşti de la 1922" va sta la temelia ei. Reziduurile vor va_ 
mâne afară. Prin crearea Mişcării Legionare, procesul n, 
limpezire s'a desăvârşit. Faza sariti E a mişcării stu_ 
denţeşti de la 1922, care a premers, îincetează.De acum AR 
10, sufletul studenţimii curate se va simţi atras de noul a] 
la Icoană. Zările luminoase ale năzuinţelor româneşti se 


Abia acum se deschidea "drum liber 


limpezeau pentru veacuri. 
către viaţa şi mărirea la care au dreptul să aspire Români in 


(P.1. pag. 73). Abia acun -— după aşteptări milenare = su- 
fletul românesc purificat se va putea avânta spre marile să 
nebănuitele înălţini, spre care mereu a năzuit. Aceasta va fi 
generaţia "curăţită prin abnegaţie şi durere",pe care a pro- 
fetizat-o Eminescu (Vol.I11,pag- 5I7)E 

Drumul învierii româneşti s!a arătat. Pe plan politic i- 
mediat, apariţia Mişcării Legionare a consolidat definitiv 
victoriile repurtate de Mişcarea studenţească din 1922. Sub 
căldura radiată de noul focar de dragoste,lumină şi energie, 


situat chiar în înima celui mai curat tineret, se vor topi 


rând toate reziduurile. Regionalismul miop şi chir- 


rând pe 

cit, cultivat în general de politicieni,se va destrăma şi ri- 

sipi în uitare. Ţărănimea şi muncitorimea, atrase de puter- 

nicul magnet al dragostei creştine de frate, se va îndrepta 

masiv spre izvor de lumină şi dreptate, spre a-şi potoli o 

sete milenară. Intunericul uneltirilor din umbră se va risi- 
contra 


pi din ce în ce mai mult şi planurile lor infernale 
neamului românesc vor apare evidente pentru multă lume ,deru- 


tată până atunci. Organizarea tineretului "va rezolva -scrie 
Căpitanul — însăşi problema politicianismului; care ne mai 
primind elemente tinere, va fi condamnat la moarte prin ina- 


niţie, prin lipsă de alimentare” (p.1. pag. 189). Legăturile 
„pe care toţi 


sufleteşti ale neamului cu cerul şi cu pământul 
să le 


aceşti duşmani ai unei Românii sănătoase au încercat 
rupă, vor fi adâncite şi sufletul românesc va simţi o siguran- 
ja deplină în mişcare. Legi de viaţă nouă şi de acţiune se vor 
pune la basi pentru ca apoi să se poată păşi spre mase. Cu- 
vântul care se va adresa acestora va avea o rezonanţă profe- 


D= OO 


27 


"să ne unim cu toții, bărbaţi şi femei, să ne croim 
amului nostru altă soartă.se apropie ceasul de în- 
îtuire românească.Cel ce va crede, cel ce va lup 
va fi răsplătit şi binecuvântat de neamul aceg- 
i Cru poi bat la porţile noastre. O lume, cu suflețul 
E și uscat, moare şi alta se naşte:a acelora cu sufletul 
ae credinţă. In lunea aceasta nouă, fiecare îşi va avea 
locul său, NU după şcoală, nu după înteligenţă,nu după ştiin- 
Îi ptipbimuieeâna, dupti eredinţai Ba” pir + drptire careotezl 

765-366). Şi ecoul lor în sufletul românilor 


său" (P. IL, page» 
ia pretutindeni va fi profund. "In sate,când cântam sau vor- 
beam oamenilor - constata Căpitanul - simţeam că pătrund 


e adâncuri sufleteşti nedefinite, acolo unde politi- 


vică- 
nouă şi cd 
viere 31 As 


ta şi suferi» 


în acel 

cienii, CU problemele lor de imprumut, nu putuseră să pogoa- 
re. Aici, în aceste adâncuri, am înfipt rădăcinile mişcării 
legionare» Fle nu vor mai putea fi scoase de nimeni" (P.r. 
pag. 367)- 


Din aceste adâncuri îşi va trage seva mistica naţională. 
"aceea ce odinioară era zăcământ instinctiv al neamului,în 
aceste momente se reflectează în conştiinţe, creind o stare de 
unanimă iluminaţie, întâlnită numai în marile experienţe re- 
ligioase. Această stare pe drept s'ar putea nuni: o stare de 
ecumenicitate naţională" (P.L. pag. 534). 

"Prin mistica naţională - scrie Vasile Marin = se cre-= 
iază un om desfăcut de abjectul materialism al epocii,se des- 
ghiocează omul de aderenţii epocii actuale şi se face şcoala 
permanenţelor eroice. El formează omul virtuţilor cardinale: 
erou, preot, ascet, corectitudine, ostaş" (0.d.g.,ed.II pag. 
39). 

Mm a valuri,an de an,aducând pros= 
cu 000 28 din Punpaş nealterată a satelor 
PC . acea ds Tonănid Vo deveni făclierii 
200 a joesoraiDân sânul studenţinii vor 
Bpări ta iunea ag gu înfăţişare de arhangheli, care vor 

easurile de grea cumpănă. Studenţimea ro- 


A 


mână va fi 
orma 
osatura pe care se va desvolta Mişcarea Legio- 


Ma. 


28 


nară. 


Acest fapt va determina pe politicieni şi toate forţele 
tenebroase, care stau la spatele lor,să-şi schimbe fundamen- 
tal politica şcolară. In locul tendinței de altă dată, care 
— cum am văzut - avea ca scop proletarizarea intelectuală, 
vor adopta acum, ca tactică, restricţiunile cele mai sălba- 
tice spre a împiedica cât mai mult pătrunderea la şcolile 
înalte a elementului autohton. In modul acesta, credeau ei, 
prin lipsă de alimentare sau inaniie vor reuşi să slăbească 
curentul legionar. Incercările lor vor fi însă zadarnice, 
căci curentul legionar va izbucni acun din toate părţile. A- 
tunci "ei au vrut - cum scrie Căpitanul - să ne nimiceas- 
că, întrebuinţând uneltirea, trădarea, banii şi violenţa.şi 
ne-au împins în dilema: ori de a capitula ori de a ne des- 
chide drumul înainte prin violenţă" (Circulări, pag. 217). 

Pe traectoria legionară, proectată de Căpitan, mereu se 
vor desluşi înţelesuri pe care le-a continuat în germene e- 
rupţia instinctivă a studenţimii de la lo Decembrie 1922,că- 
lăuzită de viziunea profetică a Căpitanului. Şi mereu se va 
vedea că studenţimea română a fost învrednicită de Dumnezeu 
să fie, în cadrul legiunii, avangarda şi purtătoarea unui 
mare destin românesc. 


X) Revanşa istorică 


Reflectând asupra desvoltării istoricea României Moder- 
ne, Mihai Eminescu,cu privirea sa pătrunzătoare a desprins 
conflictul, mai mult sau mai puţin larvat, ce există între 
elementul intrus (venetic) şi cel autohton."la 1821 - serie 
el - începe reacţiunea elementului autohton şi merge birui- 
tor până la 1866. La 1l Februarie 1866 învinge din nou ele- 
mentul imigrant. Există de atunci o oscilaţiune, o mutare a 


care izbucnea contra aceluiaşi rău cauzat de venet 


 deologică, cum era şi firesc, difereau, întrucâţ 


29 


punotului de gravitație când spre elementele ins; 
yionale» când asupra celor instinctiv ia tinctiv na- 


|. . . . speli 
E iz: 294). Privită chestiunea prin această pri (Vo1.17, 


: smă 
spune fără exagerare că "Mişcarea studenţească de 


care s'a desăvârşit în Mişcarea Legionară 
givă afirmare a elementului autohton, ce s'a Pb sia ua 
vervalul de un veac, de la Revoluţia lui modei în în= 
Ca esenţă, atât acţiunea lui Tudor cât şi acee 
vanului sunt identice, întrucât au acelaşi instine 


» 8e poate 
la 1922", 
» este cea mai ma- 


a a Căpi- 
t naţional, 
E ici.In ce- 
eace priveşte amploarea spirituală şi gradul de formulare i 
i Mişcarea 
legionară, pe lângă că absorbise toate ideile şi sentimente- 
le naţionale dospite şi prelucrate vreme de un veac, era şi 


expresia românilor de pretutindeni. 


Cu totul în alţi termeni se prezintă problema, dacă se 
compară generaţia tinerilor de la 1922 cu aceea a tinerilor 


| de la 1848. Diferenţa este esenţială atât în ceeace priveş- 
te geneza spirituală, cât şi modul de acţiune. Evident,pro- 


blema este vastă şi, în spaţiul restrâns al acestei confe= 


| vinţe, este greu să fie abordată în toţi termenii săi. Pen- 
- tmu a ne face o idee, vom spune că generaţia de la 1848, cu 


vot patriotismul vizionar de uriaşe proporţii al unui Nico-= 


 lae Bălcescu, al lui Kogălniceanu şi al altor elemente de 
" elită, totuşi, ea nu s'a desvoltat pe traectoria de sub im- 


pulsul instinctului naţional.Cauza generală a fost că,desi- 
gur, "conjunctura istorică" creată de revoluţia franceză,cu 
ideile sale de libertate, egalitate şi fraternitate, a fost 
atât de fascinantă, încât nu s'a observat că se adoptau lu- 


 cruri care erau în disonanţă cu factorii:rasă şi mediul ro- 
| mânesc. Ia aceasta s'a adăugat şi o cauză specifică stări- 
lor de lucruri din Principate la acea epocă:ideile-forţă a- 


le acestei generaţii au servit de manta pentru progenituri- 
le fanarioţilor, spre a se minetiza şi infiltra iar la pos- 
turile de conducere pe care le pierduseră, după curentul de 
ostilitaţe ce s'a stârnit în urma Revoluţiei lui Tudor Mar 


30 


dimirescu. 

Aceste elemente străine vor avea interesul să aocen 
şi mai mult caracterul congenital cosmopolit al revoluţ 
din 1848, care se întinseseră în cele mai multe din ţ 
Furopei. "Ei -— cum scrie Eminesc — 


tueze 
iilor 
ările 


vor să nu rămân Te 


sâmbure, nici rădăcină din ideile trecutului pentru dă a sa 
da să fie îndestul înfoiată să primească în ea sănânţa noi. 
lor idei" (Vol.II,pag.428). In felul acesta sperau Si atita. 
că "Patria un Hotel, poporul o amestecătură, biserica un tea- 
tru pentru politicieni, vara teren de exploatare pentru stra 
ini, viaţa noastră publică o ocazie pentru ilustrarea Şi nic 
dicarea în sus a iîngratitudinii din câteşi patru unghiurile 
lumii" (Vo1.II1,pag.429). 

Presiunea exercitată de influenţa exterioară a fost atâţ 
de copleşitoare încât, cu toate protestele făcute 


= 4 de elita 
intelectuală în frunte cu Eminescu, Conta etc., 


instinctul 
naţional, răscolit de mişcarea lui Tudor, nu s'a putut mani- 


festa. El a trebuit să se retragă din nou în inima poporului, 

"A fost - scrie Vasile Marin —- perioada zisă paşoptis- 
tă, formată de oameni de mare credinţă şi de înalt patriotism, 
începând cu Bălcescu şi până la Kogălniceanu, care au luptat 
să se elibereze de influenţa epocii lor, dar n'au putut" (C. 
d.g., pag.68). 

Din această cauză, desvoltarea ulterioară a Statului Ro- 
mân nu a avut vigoarea unei creşteri organice.Acest lucru se 
agrava pe măsură ce elementul cosmopolit (veneticii) capătă 
preponderanţă în viaţa publică. Lipsit de toată seva naţiei 
şi echilibrul interior, pe care îl dă instinctul, multe ins- 
tituyii se desvoltaseră artificial şi fără pulsaţii de viaţă. 
Spiritul de imitație servilă înflorea în toate manifestările 
individuale sau colective, împerechiat cu acel degradant con- 
plex de inferioritate faţă de occidentali.Aşa zisa societate 
cultă şi civilizată din România era sufleteşte cu totul la 
remorca cercurilor corespunzătoare din Apus şi nu avea nici 
un stil original, fiindcă nu se mişcase pe linia interioară 
a propriului destin naţional. Toată prosperitatea materială 


351 


reflex mai mult al imenselor bogății, dăruiţe de Dumnezeu 


amântului românesc = nu schimba nimic de esenţă 
p ) 


: j fiinăcă 
ra de natură exterioară. Mai degrabă, 
e 


era chiar dăunătoare 


a : : a ? 
ca : 
piinăcă, n direcția în re evolua,contribuia la moleşire 


gi delăsare» înstrăinându-ne şi mai mult de adevăratele vin- 


E uţi româneşti. Această primejdie a intuit-o adâne Eminescu 


când o denunța cu cuvinte de foc. Totuşi,nu s'ar putea con- 


sta şi unele rezultate politice reale, 


ve cun ar fi unirea 


principatelor, proclamarea independenţii Regatului Român şi 


| mai ales întregirea naţională, cu toate că aici un rol pre- 


cumpănitor a jucat Domnitorul Cuza, Regii Carol I Şi Fer- 


 dinande 


Mişcarea Generației de la 1922 este, dimpotrivă, -— cum 
am spus = 0 izbucnire masivă şi un triumf al instinctului 
naţional. Pusă pe o linie de mare sinceritate, atât faţă de 
sine cât şi faţă de alţii, ea a pus premiza de bază pentru 
desvoltarea unei autentice culturi şi civilizaţii româneşti. 
Având, cum am spus, similitudini de esenţă cu Revoluţia lui 
Dudor, izbucnită cu un veac în urnă, ea constituie o xevan- 
şă istorică pentru înfrângerea de la 1866,când - cun scrie 
"învinge din nou elementul enigrant! (Vo1.I11,pag. 
294) în detrimentul elementului autohton. 

Pornită sub impulsul forţelor izvorîte din adâncurile 
pământului strămoşesc, Mişcarea Generației de la 1922 răzba- 
te întreg noianul de adversităţi îngrămădite de aproape un 
veac de climatul cosmopolit biruitor de la 1848. Axa luptei 
sale se ridică din interior spre exterior. Deosebirea cu 
Mişcarea paşoptistă este esenţială. De data aceasta,ampren- 
ta autenticului românesc se va grefa pe toate realizările 


Eminescu — 


din orice domeniu de activitate, fecundate fiind de noua 
spiritualitate care se naşte. In locul imitaţiilor servile, 
se va manifesta cu deosebită fervoare specificul românesc + 
Iuând cunoştinţă de propriile sale forţe şi mişcându-se pe 
linia propriului său destin, neamul românesc vanăzui să în- 
tre prin poarta mare a istoriei. 

Dar o diferenţă există şi în raport cu evenimentele ex- 


32 


verne. Generaţia paşoptistă se încadrează în climatul poli 
vic al epocii sale, din cauza excesului de imitație, cu in- 
dividualitatea ei aproape complet anulată. Ea a Împrumuţaţ 
totul din afară. Dimpotrivă, generaţia de la 1922 luptă crân- 
cen, din impuls propriu, împotriva climatului existent de- 
cadent şi năzuieşte să promoveze concepţia sa de viaţă eroi- 
că, morală şi creştină, adică toate valenţele sufletului PO= 
mânesc, înăbuşite încă din timpul fanarioţilor. Cu alte cu- 
vinte, devine părtaşă şi este un factor destul de importanţ 
în efortul european şi poate mondial de a urni lumea moder- 
nă din criza spirituală, politică şi socială, în care se sba- 
te de atâta timp.Chiar şi faptul că izbucnirea Mişcării stu- 
denţeşti de la lo Decembrie 1922 - pornită, cum am văzut, 
din instinct - este atât de învecinată, ca timp, de narşul 
fascist asupra Romei, din Octombrie 1922,şi de revoluţia na- 
yional socialistă, din Noembrie 1925, nu numai că exclude o 
imitare, dar şi arată că din punct de vedere al "momenţului 
istoric" instinctul românesc a reacţionat dintr'un început, 
Pauli primejdiile de moarte ale bolşevismului eurasiatic. 
Şi pe acest plan, ea poate fi o piatră de hotar între două 
lumi 


E Ă ab 
NI) Ziua suferinţei legionare ) 


"Mişcarea legionară - scrie Căpitanul la 1 Decembrie 


1) Printr!o curioasă coincidenţă, tot ziua de 1o Decembrie 
a fost proclamată la 1948 ca ziua "Drepturilor Omului. Poa- 
te imensa suferinţă îndurată de legionari, cărora li s'au 
călcat în picioare cele mai elementare drepturi umane,să fi 
influenţat prin forţe nevăzute această coincidenţă plină de 
semnificaţie. 


| 


53 


1934 - proclană ziua de lo Decembrie ca zi a sufer 
gionare. A tutoror suferințelor îndurate şi a celor 
Je vom mai îndura" (Circulări,pag,27). 

Şi pe drept cuvânt: în nici o zi a generaţiei între cele 
două răsboaie, sufletul valurilor succesive 


inţei le- 
pe care 


de tineri, n'a 
vibrat mai mult entuziasm şi speranţe sau n'a simţit mai mul-— 
4ă durere şi disperare ca în această zi de comemorare a lui 
10 Decembrie. Nu fără rost, politicienii liberali au ales în 
1933 această zi pentru a dizolva Migcarea legionară şi a su- 
foca spiritul şi aspiraţiile unei generaţii. 

Privită în larga perspectivă a timpului ,Mişcarea studen- 
vească de la 1922, care s'a desăvârşit în Mişcarea legionară, 
apare ca cea mai autentică expresie a tuturor frământărilor 
şi năzuinţelor din trecut, pe care le-a avut neamul românese 
de pretutindeni, pentru că şi momentul istoric al întregirii 
naţionale este un i c de la Dacia lui Decebal încoace. 

Această expresie  - sinteză a tuturor virtuţilor  româ- 
neşti călite în grelele încercări ale unei istorii zbuciuma-— 
te, Dumnezeu a vrut să o întruchipeze într!'o personalitate pe 
cât de puternică, pe atât de armonioasă: în exemplarul cel 
mai desăvârşit, pe care l-a dat în ultimul veac naţia noas- 
tră: Căpitanul. 

El a fost cel chemat, fiindcă numai e1,dinprimul moment, 
a avut conştiinţa vie că la spatele lui "stă neamul tot, cu 
viii, cu alaiul de morţi pentru vară,cu tot viitorul lui"(P. 
IL. pag. 66). Glasul pământului strămoşesc, el l-a ascultat 
mai bine: "In miezuri de noapte, în ceasurile grele ale nea- 
mului, noi auzim glasul pământului românesc,care ne îndeamnă 
la lupte ... Suntem legaţi de acest pământ prin milioane de 
morminte şi prin milioane de fire nevăzute pe care numai su- 
fletul nostru le simte şi rău de acei ce vor încerca să ne 
smulgă de pe el" (P.IL. pag.93). 

Cu asemenea trăiri intense ale tuturor bucuriilor şi du- 
rerilor întregului neam românesc, care cuprinde pe "1. Toţi 
Românii aflători, în prezent, în viaţă. 2. Toate sufletele 
morţilor şi mormintele strămoşilor. 3. Toţi cei ce se vor 


— 


54 


naşte Români" (P.L. pag.423), era iireso ca el si Miscarea 
pe care a călăuzit-o să se Son ndeeu insuşi neamul, 

Acest lucru îl releva Ion Moţa în memoriul său înainta 
la 4 Decembrie 1924, din închisoarea Galata, Buvernanţi op 
prigonitori: "mişcarea naţională a studenţimii confundânau- 
se cu interesele de viaţă ale naţiunii noastre, politica de 
înmăbuşgire a mişcării însemnează: LUPTA GUVERNULUI CU NAŢIA, 
la ale cărei interese a fost chemată să vegheze"(0.d.1.pag, 
251). 

Marele sentiment de răspundere, de care era dominată 2 
ceastă generaţie, făcea ca trăirea ei interioară să ia ae 
pecte de o gravitate impunătoare. "In momentul acesta - scrie 
Căpitanul - neamul nostru trăieşte cu noi, luptă prin noi, 
biruieşte prin noi - sau de vom cădea — moarecunoi"(Cir- 
culări ,pag. 44). 

Cât priveşte marea importanţă a Mişcării de la 1922,Ion 
Moţa scrie în altă parte: "Fără această mişcare, nu s'ar fi 
scris în istoria noastră pagini de glorie pentru studenţi- 
mea de azi de a fi dat ea alarma pentru lupta mare, care se 
apropie, nu s'ar fi satisfăcut legea istorică în virtutea 
căreia tinerimea a fost în totdeauna, din instinct, preves- 
titoarea marilor evenimente din viaţa unui neam'(C.d.1.pag. 
238). Iar cu ocazia congresului generaţiei de la 1922,ţinut 
la Bucureşti, în Aprilie:1935, spunea printre altele:'Aceas- 
ta a fost semnificaţia mişcării nayionale studenţeşti de la 
1922, aceasta a fost marea,îndrăzneaţa răspântie hotărîtoa- 
re căreia generaţia noastră îi datorează aflarea marilor iz- 
voare de vitalitate românească", 

"Era - scrie Căpitanul - chemarea vinereyei noastre în 
slujba marilor nevoi de faptă sănătoasă" (P.L.pag.468).Spi- 
ritul constructiv va fi nota ei dominantă. "Voim şi noi să 
construim: de la un pod rupt, la o şosea şipână la captarea 
unei căderi de apă şi transformarea ei în forţă motrică, de 
la construcţia unei gospodării ţărăneşti noi, până la aceea 


Ă 
a unui sat românesc nou, a unui oraş, a unui stat românesc 
now. Aceasta este chemarea istorică a generaţiei noastre: 


35 


pe puinile de astăzi să clădim o vară nouă 


4: A O ţară A 
țara de astăzi, poporul român nu-şi poate 4 mândră. In 


împlini 
Jui în lume: creator de cultură şi civilize 
săritul Europei" (P.L. pag.462-463), 

Dar tocmai acest duh de înnoire şi zidire 
convenea străinilor, înstrăinaţilor politicieni 
lementelor parazitare. Pentru aceasta a fost mar 
răstignită Generaţia noastră. 


misiunea 
Vie proprie în ră_ 


românească nu 
Şi tuturor e- 
tirizată şi 


x 


Cele două decenii şi mai bine de lupte crâncene, pe care 
studenţimea română le-a dus cu o energie şi putere de jertfă 
neatinsă de nici o studenţime din lume şi pe care noi le co- 
memorăm astăzi, în exil şi prin închisori ,sunt O chezăşie că 
de pe linia destinului românesc nu ne va putea abate nimeni 
şi niciodată. Toate uneltţirile vor cădea la pământ. Acum şi 
peste veacuri, studenţimea română va lupta şi birui sub sem- 
nul Căpitanului, răsărit ca un luceafăr luminos din mijlo= 
cul-ei. 


Berkenbruck, lo Decembrie 1942 
Viena (Kahlenberg), lo Decembrie 1944 


XII a Dinu trade i-o-nvaer al) 


Aruncând o privire retrospectivă asupra grelelor lupte, 
pe care generaţia de la 1922 a trebuit să le ducă vreme de 
5 decenii, rămâi profună impresionat de vigoarea şi vitalita- 
tea acestei Mişcări. Adeseori ea a trebuit să înfrunte sîn- 
Ss ada ce tea 
1) Acest capitol a fost scris în ziua de 10 Decembrie 1951, 
Spre complectarea conferinţei precedente. 


„0 


36 


gură duşnănii coalizate atât pe plan intern cât şi pe plan ex- 
term. Din paginile precedente,s'au putut vedea - fie Și Su 
aţât etapele parcurse cât şi forţele istorice propul- 


mar = E 
care au contribuit la avântul său.Totuşi, nu s'ar DUE 


soare; 
tea avea o înagine completă, dacă nu s'ar sublinia rolul pre- 


cumpănitor pe care l-a avut ţinuta legionară, adică atitudi- 
nea în faja vieţii şi a morții, în promovarea acestei credin- 
ţe. Pentru o ilustrare mai bună a acesteia,vom reproduce nu= 
meroase citate din scrisul Căpitanului; astfel, vom vedea şi 
cât de mult era el preocupat de această problemă esenţială 
pentru întreg sistemul spiritual şi politic al Mişcării, 

Căpitanul urmărea să facă din legionari adevăraţi sluji- 
tori la altarul neamului. De aceea,pentru el,"'cămăşile verzi 
sunt odăjdiile noastre" (Circulări, pag.93). Se supăra foc 
şi era tare mâhnit când constata că şefii de organizaţii ju- 
deţene nu erau destul de vigilenţi la admiterea de noi men- 
bri, fiindcă ei nu s'au uitat "nici la înfăţişare, nici la 
ochi, nici la caracterul, nici la sufletul şi nici la mintea 
celor ce le băteau la uşe şi i-au primit în organizație" (Cir- 
culări, pag.92). Deplângea elementele slabe, care nu aveau 
vărie sufletească,şi era cuprins de desgust când vedea "stu- 
denţi naţionalişti" care pentru o bucată de pâine sau o si- 
tuaţie mai bună îşi renegau credinţa şi se gudurau pe lângă 
aceia împotriva cărora nanifestaseră ca studenţi. "Dacă toţi 
tenerii care luptă vor ajunge mâine aşa, atunci neamul aces-, 
ta al nostru trebuie să piară:prin cucerire jidănească, prin 
potop, prin cutremur sau prin dinamită - nu interesează - 
dar trebuie să piară" (P.L.pag.361). Când, în vremurile bune 
ale Mişcării, asemenea elemente vor căuta să se încadreze iar 
în luptă, Căpitanul le va răspunde răspicat că "pentru acei 
care au părăsit atâţia ani de zile rândurile luptei, nu este 
loc în Legiune". 

Grija lui de căpetenie va fi, deci,să facă din Legionari 
"oameni de voinţă, cari să privească drept şi să se compor- 
te cu bărbăţie faţă de orice greutate ..... In locul omului 
slab şi învins, care se apleacă mereu la toate bătăile de 


37 


vânt» »-- trebue să creem neamului acesta un 


ş A învin ător. N 
n + Ne- 
aplecat ŞI neinduplecat." (P.L. pag. 2 2). E foer A : 


tiv, va trebui să 
e să rezulte co- 


putea pure 

i ed 

temeinic la întremarea vieţii noastre publice. De aceea 4 
> e 


nu va lăsa nici o ocazie, în care să nu insiste în aceasta 
direcție educativă pentru o impecabilă vinută legionară. Ie 
vom reaminti aici, pentru că mulţi sunt acei care au început 
să le nesocotească. "Rog - scrie el — noile cadre să se ba- 
zeze: pe omul corect, de cuvânt, de onoare ,de nădejde; 


oest on de voinţă să fie distins Şi construe 
aibă şi un mare echilibru sufletesc, din car 
rectitudinea lui interioară. Numai aşa se va 


2 pe o- 
mul cu cap, acela care judecă.Să înlăture de la recrutare cu 


desăvârşire din organizaţie: 1) pe omul haimana, fără căpă- 
tâi, 2) pe omul secătură, fără sănătate interioară, 3) pe o- 
mul lăudăros, 4) pe omul vorbăreţ, 5) pe omul cu scăderi în 
materie de corectitudine bănească etc., 6) pe cel care n'ar 
putea trăi în armonie deplină" (Circulări, pag.120). 
"Legionar, să nu faci niciodată nedreptate în viaţa ta" 
(Pământul Strămoşesc, Nr.18 din 1928). "ii corect până la 
sânge. Nu minţi niciodată. Nu înşela niciodată pe nimeni. 
Poartă-te cu bună cuviinţă, politicos,binevoitor şi curteni- 
tor cu toată lumea. Ocoleşte orice conflict, orice discuţie 
contradictorie" (Circulări, pag.197). Şcoala de educaţie 1le- 
gionară se va face pentru: ţinută legionară, salut,prezenta- 
re, bunăcuviinţă, cinste, a fi drept cu toată lunea, încrede- 
re în biruinţă, respect pentru cei ce au jertfit ... Purta- 
rea voastră: pretutindeni, în orice împrejurare, să fie în 
adevăr model. Purtaţi cu voi onoarea voastră"(Girculări,pag. 
44). "Doresc ca toate localităţile prin care veţi trece,sate 
sau oraşe, să rămână impresionate de disciplina,corectitudi- 
nea plină de demnitate şi bunăcuviinţă, în toate ocaziile, a 
legionarilor" (PL. pag. 464). "Un luptător de elită nu este 
niciodată obrasnic, îngânfat, provocător,necuviincios,neele- 


gant în gesturi şi vorbă. O atitudine de severă legalitate. 


Vom lupta cu tărie de neînvins. dar numai în cadrul legali 
tăgiin (Circulări, pag.98). 


= 000 


58 


legionarii vor trebui să fie elemente "corecte în viaţa 
publică şi particulară” (Circulări,pag.99).In campanie elec- 
vorală de ex.yei 1]. Vor avea în tot timpulo ţinută de îna]- 
vă demnitate. 2. O sobrietate deosebită în toate manifestări 
le, chiar şi cele mai intime (la masă, în grupuri, în fani 
lie). Sunt interzise glumele, comunicările, farsele. Ele nu 
corespund cu linia de tragedie, la care s'a ridicaţ Mişcarea 
prin misiunea ei, prin luptele şi jertfele pe care le-a PS 
cutii (Circulări,pag.209). "Prin obligaţia de a fi severi cu 
ei înşişi, în toate privinţele, începând de la ţinută şi pes 
turi", se cultivă omul de voinţă (P.L. pag.362). Pentru ori- 
ce abatere, ca pedeapsă va fi dată munca, pentru că aceasta 
dă o "posibilitate de a repara, printr'un bine, răul pe care 
l-ai făcut" (P.L. pag.363). "In tabără se duce viaţă aspră, 
severă, austeră, pentru că acesta este drumul înălţării. Co- 
modităţile, îmbuibarea, luxurile, frivolitatea,indică drumul 
decăderii naţiunilor" (Circulări,pag.166). In această şcoală 
a sobrietăţii şi austerităţii se va naşte "Un nou cavaleri sm, 
legionar, de bună cuviinţă şi respect" (Circulări,pag.211). 

Aşa dar, "Pentru a fi biruitori, trebuie să începen prin 
a ne birui pe noi. A ne birui pe noi, înfrângând în noi ori- 
ce dorinţi, orice veleităţi deşarte, orice poftă de mărire, 
orice interese personale.Gândiţi-vă în ce zări de lumină ri- 
dicăm această mişcare legionară atunci când nici o poftă nu 
frământă sufletele noastre" (Circulări ,pag.218-219).Prin cul- 
tivarea tuturor acestor virtuţi, se va crea climatul propice 
care să permită întremarea fizică şi morală a poporului român 
şi începerea unei epoci de mari creaţii pe toate planurile de 
activitate. "Acolo unde apare mâna şi sufletul legionarului, 
dintr'un pustiu se face o grădină. Pe când oare miile de le- 
gionari vor face o grădină din pustiul care se întinde peste 
România?" (Circulări,pag.140). Şi această generaţie se apro- 
pie cu paşi mari de realizarea unui asemenea ideal, pentru 
că, sub îndrumarea Căpitanului,ea găsise "cadență sufleteas- 
că pe drumurile victoriei" (Circulări,pag.32). 

Dar, dacă aceste perspective entuziasmau şi umpleau de 


| 


| 
| 


39 


speranţă orice afl ocna Şi curat,în schimb Provo 
larma tuturor e razii tgia da vieţii noastre publice, a Sa a- 
mosferă de panică, s'a înjghebat "Coaliția Petri e o aţ- 
cate faţă de neam, pentru izbirea şi nimicirea celor E 
eco (Circulări „pag. 130). Din toate părţile, qi fără pă- 
cate : » din toaţe par- 
videle, de la aşa Zsa extrema dreaptă "valahistăn nor hi 
ăn sau Wliberală", până la aşa zisa extrenă stângă mpeg. 
van, s'au desprins secăturile pentru a ajuta un rege sie 
dezechilibrat şi Pagine ate goe sin în opera tiranică Ta 
înăbuşire şI sete rpariane a unei mişcări idealiste şi curată 
ca lacrima. el succesive de teroare şi calomnii murdare 
s'au deslănţuit împotriva ei. 

"Este guriosentă ide toată lumea campania de minciuni, de 
uneltiri, de calomnii de care a fost însoţită mişcarea legio- 
nară de la începutul ei şi până astazi. 

Când armele teroarei, ale închisorilor, ale provocatori=- 
lor, ale proceselor, ale loviturilor brutale au încetat de a 
mai funcţiona, au început să funcţioneze armele calomniei şi 
minciunii" (Circulări,pag.240). "Tot ce este suflu de trăda- 
re în ţara aceasta aruncă cu noroi şi cu bale de venin peste 
rănile noastre, căpătate în mijlocul atâtor şi atâtorprime;ji- 
dii, din timpul luptelor trecute" (Circulări,pag.31). 

"Rând pe rând aflăm, uimiţi, că: sunten în slujba "Ungu- 
rilor care se deşteaptă"; suntem în slujba Moscovei; prinim 
bani de la jidani" (P.L.pag. 144-445), că avem fabrică de 
falsificat bani etc. . 

Răspânditorii acestor calomnii murdare erau, în general, 
elemente levantine, în aparenţă asimilate, dar care  - cum 
scrie Eminescu - "sunt aprinşi de o instinctivă ură contra 
tuturor elementelor istorice şi autohtone ale acestei ţări" 
(Vo1.I1,pag. 291). Spre ruşinea naţională, n'au lipsit nici 
politicienii de origine românească, desfiguraţi sufleteşte, 
căzături şi stârpituri morale, "care nu mai au nimic din no- 
bleţa rasei noastre; care ne dezonorează şi ne omoară" (p.L. 
pag. 306). 

"Să porneşti la luptă pentru ţara ta, curat la suflet ca 


4o 


Jacrima ochilor, şi să lupţi ani dearândul într!'o sărăcie şi 


foame ascunsă, dar sfâşiitoare, pentru ca să te vezi lat 
moment dat declarat în rândurile duşmanilor Ţării ,urmăriţ ds 
Români şi spunându-ţi-se că lupii entru că eşti plătit de 
străini, ... este ceva îngrozitor" (P.L.pag.158). Toaţă => 
ceastă acţiune de denigrare a fost pornită pentru că Mişcarea 
legionară preconiza "o elită naţională,având la bază: virtu- 
tea, iubirea şi jertfa pentru ţară, dreptatea şi dragostea 
pentru popor, cinstea, munca, ordinea, disciplina, mijloace- 
le loaiale şi onoarea" (P.L.pag. 418). 

Ea îşi propunea să-şi atingă acest obiectiv printr!o a- 
dâncă acţiune educativă, desfăşurată în cadrul celei mai de- 
pline legalităţi. "Noi lucrăm la lumina zilei şi tot ce avem 
de spus, spunem în gura mare. Credinţa noastră ne-o mărturi- 
sim tare în faţa lumii întregi" (P.L.pag.391). "Iovitură de 
Stat nu voim să dăm. Prin esenţa însăşi a concepţiei noastre 
noi suntem contra acestui sistem. Ea însemnează o atitudine 
de bruscare, de natură exterioară,pe când noi aşteptăm biru- 
ina noastră de la desăvârşirea în sufletul naţiunii a unui 
proces de perfecţiune omenească" (Circulări,pag. 271). 

Aşa dar, "Noi ne-am încadrat în cea mai perfectă ordine 
şi legalitate. Pentru ca să nu ni se poată spune nimic. Dar 
aceasta nu va avea nici o valoare. lozinca guvernelor va fi: 
Nu vă putem distruge pentrucă aţi călcat legile? Nu-i nimic, 
le călcăm noi şi vă distrugem" (P.L.pag- Iu). 

In faţa unei situaţii cu toate drumurile închise, aceas- 
tă generaţie n'a găsit sprijin şi mângâiere decât în credin- 
ţa ei în Dumnezeu şi în "gândul şi hotărîrea morţii". Prin aceas- 
tă atitudine în faţa morţii,rădăcinile credinţei legionare a- 
tingeau profunzimi nebănuite, fiind înfipte în însăşi esenţa 
lucrurilor.Se ştie că superficialitatea sau profunzimea unei 
culturi este, în ultimă analiză,în funcţiune de atitudinea 
care se ia în confruntarea cu această mare enigmă a vieţii, 
care este moartea. O cultură este cu atât mai fecundă şi mai 
sublimă, cu cât moartea este contemplată cu mai multă senină- 
tate. Gândul morţii nu este deprimant atunci când este vrăit 


Da 


41 


cu adevărat spirit creştin. Şi aceasta generaţie a ș 
: a fost în- 


pibată de acest spirit într'o epocă în care ateismul şi 
terialismul cel mai grosolan pustiau inimile oameni] Şi ma- 
poate, fără suferinţe şi prigoane, Mişcarea or, 
i prosperat mai mult la suprafaţă (orizonta]), 
de adevărată civilizaţie, dar n'ar fi pătruns în adâncuri, 
frământărilor şi atins înălţinile inspiraţiei de unde ue 
izvoarele adevăratelor culturi. Sub acest aspect, s'ar putea 
spune  - ori cât ar părea de paradoxal - că şi prigoniţo- 
pii noştri şi-au dat contribuţia la desăvârşirea credinţei 1e. 
gionare, aşa cum Juda şi-a dat-o la împlinirea celei creşti- 
ne. Asta înseamă că, până la urma urmelor,tot binele trium- 
fă asupra răului. 

Din gândul şi hotărîrea morţii, ieşea acea linişte şi si- 
guranţă interioară, care va permite să se ia pieptiş toate 
greutăţile, fără slăbiciuni, compromisuri sau renegări de 
credință. "Dar în faţa obstacolelor, loviturilor, iînsultelor, 
prigoanelor, care ne asaltau de pretutindeni,noi, având sen- 
timentul grozav al singurătăţii, al niciunui ajutor la care 
să putem alerga, opuneam: hotărîrea morţii” (P.L.pag.457). 

Scria Căpitanul în "Pământul Strămoşesc" din 15 Aprilie 
1928, adică exact zece ani înainte de ultima sa arestare din 
Săptămâna Patimelor, care era să-l ducă pe înălțimile Golgo- 
tei legionare: "A înviat Hristos: Aşa va învia şi dreptatea 
neamului românesc. Dar pentru aceasta se cere ca fii deai 


Legionară ar 
făcând operă 


lui să bată drumul pe care a mers Isus; să li se pue pe cap 
coroana de spini, să urce Golgota în genunchi, cu Crucea în 
spate şi să se lase răstigniţi!... Legionari,fiţi voi copiii 
aceştia! Cine renunţă la mormânt renunţă la înviere”. "Căci 
aşa a vrut şi Dumnezeu: germenul unei înnoiri să nu poată 
creşte decât din moarte, din suferinţă ... Nici Mântuitorul 
n'a putut birui fără suferinţă şi jertfă" (C.d.1. pag.74-75)- 
"Cunoase uneltirile de moarte în contra 
Mişcării legionare. Stăm în faţa morţiin(Circulări,pag.171)- 
"Noi tineretul de azi al României,nu refuzăn această jertfă" 
P.L.pag.471). "Nu poate nimeni să omoare atâţia dintre noi 


W2 


câţi suntem în stare să murim pentru credinţa noastră (Cin- 
culări,pag.263). "Noi ştim să murim, după cum vă vom dovedi, 
„.u.. Moartea o primim, dar umilinţa nu! (P.L.pag.471). ng i 
Sp aha opahtede moarte, înfruntâna u- 
ela o Lo eg Baa bl i nenunăraţilor mişei" ( Circulări, pag. 
122). "In orice clipă să stăm gata de moarte” (Circulări „pag. 
213). "Sfidători de moarte" (Circulări,pag. 231). "şi ne vor 
omori din ordinul stăpânilor străini" (P.L.pag.167). "Vor 4ri- 
mite să ne prindă şi să ne omoare. Vom fugi; ne vom ascunde; 
von lupta; iar la urmă, vom fi desigur, răpuşi. Căci von fi 
puţini, urmăriţi de batalioane şi de regimente româneşti, A- 
tunci vom primi moartea. Sângele nostru al tuturor va curge. 
Acest moment va fi cel mai mare discurs al nostru adresat nea. 
mului românesc, şi cel din urmă" (P.L.pag.512). "Şi astfel, 
ca o împlinire a suferinţelor de peste zece ani,ni se pregă- 
teşte, fără a fi cu nimic vinovaţi, cununa morţii" (P.L.pag. 
472), 

Cu greu s'ar putea găsi în literatura universală pagini 
atât de zguduitoare de previziune a morţii şi acceptarea ei 
cu atâta seninătate. In faţa acestor munţi de suferinţă şi 
credinţă cu avântate piscuri de caractere granitice,orice on 
de bunăcredinţă nu poate să nu încerce un sentiment de pro- 
fundă şi pioasă admiraţie. Nicăieri, în acţiunea omenească, 
afară de evanghelie, gândul şi hotărîrea morţii nu apar atât 
de vii. Toţi cărturarii străini, care au cercetat fenomenul 
legionar, nu numai că au fost zguduiţi de tragedia fără sea- 
mă a unei generaţii care, pentru ridicarea neamului său,a por- 
nit "de la Icoană, de la picioarele lui Isus"şi au mers îna- 
inte cântând "cu noi este Dumnezeu" şi "voioşi în faţa mor- 
ţii", dar au încercat să desprindă profundul "ethos" al aces- 
tor rare trăiri creştine în activismul politic, 

Cum s'a arătat cu alt prilej), "în lagărul de la Dachau, 
unde se găsea internat bătrânul savant, Profesorul Haushofer, 
ace i, cala A Es A ate că 
1) Verianus, Concepţia de viaţă şi stilul de luptă legionar .» 

Biblioteca Verde 1. 


43 


fost Preşedinte al Academiei Germane Şi unul dinţ 
Si ştiinţei geo-politice, ne mărturisea că, du 
liu Codreanu este personalitatea cea mai caract 
e a dat-o veacul nostru şi că 


Tre fondato- 
pă e1,"Corne- 
i eristică, pe 
car » In momentele srele 
pificaţia jertfei lui, găseşte recontort şi mângâie 
vunci a scris pentru Căpitan următoarele versupil 
mi le-a dat în manuscris. Faptul ni s'a păruţ ara 


a 
»I1n sem- 
Dei ASE 
> pe care 


A Ș tie - Ș ai  semi- 
ficativ când şi alţi iluştri deţinuţi de naţionalităţi 


fesiuni deosebite (Olandezi, Norvegieni, Austrieci etc. ;sau 
calvinişti; protestanți, catolici etc.), deşi cu multe cea 
judecăţi asupra Mişcării, din cauza campaniei de denigrare 
care s'a dus peste hotare, rămâneau profună impresionați de 
înalta concepție de viaţă propăvăduită şi trăită de Căpitan. 
Şi se apropiau tot mai mult de noi.Toate aceste aderenţe su- 
fleteşi, la o lume atât de diferită ca structură sufletească, 
educaţie şi provenienţă, ne-au întărit convingerea că învăţă- 
tura Căpitanului, prin elementele profund umane pe care le 
conţine, depăşeşte cadrul românesc şi conjunctura politică în 
care s'a manifestat". 


Şi con- 


Spaţiul nu ne îngăduie de a reproduce totces'a scris de 
către învățații străini în legătură cu fenomenul legionar.Se 
va face poate, cu alt prilej. Deocamdată ne von mărgini a re- 
da câteva caracterizări pătrunzătoare făcute de scriitorul î- 
talian Alfonso Panini Finotti în lucrarea sa "Da Codreanu a 
Antonescu" 

"Drebuie spus de la început că revoluţia legionară este 
o revoluţie tipică a românilor. In raport cu Fascismul şi Na- 
vional-socialismul, revoluţia legionară prezintă caractere cu 
totul speciale" (pag.92). 

"Caracterul cel mai descurajant al stilului de viaţă bal- 
canic constă în lipsa de autenticitate a situaţiunilor fun- 
damentale, în care se desfăşoară fie viaţa personală,fie po- 
litică, fie socială. Această condiţie implică atâtea compro- 
misuri ce fărămiţează evoluţia normală a unui individ" (pag. 


29 Sea N II 
1) pentru acestea, v. şi C.Papanace, Evocări, pag-7- 


4 


04) ... Care putea fi soluţia corespunzătoare situaţiei ? Şi 
cum se putea obţine, trecând prin toate raţiunile existenţei 
şi dincolo de problemele pur tehnice, acea autentică "'situa- 
zionalitâ", care este judecata, conform ultimelor cercetări 
filozofice europene, drept condiţie supremă a creaţiei cul- 
turale? Cu un act eminamente creator, cu un caracter de răs- 
cumpărare (riscatto) şi de reabilitare adifornărilor,ineren- 
te până atunci, a obişnuitului stil de viaţă.Un asemenea act 
eminamente creator este opera lui Corneliu Codreanu şi a or- 
ganizaţiei creată de el" (pag.95). 

"Prin Codreanu şi "Gardă" sensibilitatea românească a do- 
bândit un caracter de dimensiune majoră, de monumentalitate, 
în sfârşit un nou stil de viaţă" (pag.99)."In viaţa lui Cor- 
neliu Codreanu s'au efectuat prototipic toate marile trans-= 
formări spirituale şi psihologice necesare pentru o radicală 
răscumpărare a defectelor existenţei româneşti. Aceasta este 
cea mai mişcătoare impresie ce rămâne din cunoaşterea vieţii 
lui Codreanu" (pag.100). 

"Acceptarea suferinţei ca o necesitate,ba chiar căutarea 
ei, presupune convingerea că există un sens în toate actele 
vieţii, adică şi acela al ispăşirii; Corneliu Codreanu spune 
că a cunoscut adesea descurajarea totală şi că în drumul său 
a mers adesea până la marginea abisului. I se părea că totul 
ar fi în zadar, că n'ar mai fi nimic de îndreptat în viaţa 
politică a Ţării, astfel că la un moment dat se gândise de-a 
dreptul să emigreze. Ce l-a făcut ca să treacă dincolo deo 
asemenea descurajare, în care nici măcar acceptarea suferin- 
vei nu-l putea ajuta? Descoperin aici alte două motive ale 
vieţii şi gândirii sale: ar fi putut întrerupe şirul expe- 
rienţelor, ancorând în una din situaţiile care nu i-ar fi 
fost refuzate. Intervenise însă acea "completa  decisione" 
(teribila deciziune) de care am amintit mai înainte. In sen- 
sul cel mai modern al radicalităii existenţiale, viaţa lui 
Codreanu a fost dominaţă de ceeace el numea:a trăi cu gândul 
morţii. 


In faţa descurajării, rezultată din întâlnirea lipsei to- 


45 


vale de sens cu nimicnicia (nulla), Heideg 
mod radical cunoscutul său Pragmatism met 
mele filozofiei nietzscheiene şi, accept 
nismul, se îndreaptă spre o specie de mitologie onţo] 

In faţa aceleiaşi situaţii în care, forţaţi de bi Tori 
dical, Nietzsche şi Heidegger au spus "NUn, Codieăinia ra= 
ne: "Cred în Dumnezeu". E1 rămâne, deci, într!o ti Alea 
totul imanentă Creştinismului şi stabileşte necesitatea ec 
dinţei pentru orice legionar" (pag. 102-103), 

"Cum deja s'a spus, originalitatea 1ui Codreanu constă nu 
în obiectivitatea conceptuală, în ideologie sau programe „chiar 
dacăipărerilereale: asuprâracelor realități au câştigat atâţia 
aderenţi şi maxima eficienţă prin mijlocirea a cu totul alt- 
ceva decât aspectul lor pur tematic; 


ger construieşte în 
afizic ;merge bot ta 
and lupta cu Creşti- 


actul său revoluţionar 
constă într!'o eminentă fundamentală existenă ontologică a 


acestei realităţi, întâlnindu-se în acest mod şi cu ultimile 
tendinţe ale celor mai avansate concepţii de viaţă europeană. 
Trebuie notat, în concluzie, caracterul uman al întregii 
sale revoluţii. Pe când revoluțiile fascistă şi naţional-so- 
cialistă se efectuiază cu o sforţare specifică de simplifi- 
care,ba chiar unilateralizare cu o determinantă finalitațe a 
naturii umane (extrema specializare, transformarea individu- 
lui într'un instrument participant, dar cu totul mişcat de dis-- 
poziţiunea Statului) şi duşmănese liberalismul revoluţia 1e- 
gionară prezintă aspectul unei restituiri a omului către om 
(del1'uomo all!'uomo) în sensul cel mai complet al cuvântului. 
Şi,în această privinţă, este într'adevăr surprinzător pa — 
th o su 1 uman al multor afirmaţii ale lui Codreanu şi a- 
le camarazilor săi. Explicaţia s'ar putea găsi în caracterul 
profund specific al omeniei româneşti, care ar trebui să fa- 
că obiectul - şi aici nu este locul potrivitpentru aceas- 
ta - unui studiu sistematic special” (pag.106-107). 
"Codreanu voieşte să construiască o ţară românească în 
care toate virtuțile să se desvolte la cel mai înalt grad - 
Interpreatarea teoriei legionare ar trebui să culnineze în 
totala valorificare a motivului omeniei, în care se îmbină, 


Lie) 


în modul cel mai tipic şi original românesc,tradiţia nobilor 
mraci cu rezultatele istoriei europene. Tot în acest sens se 
explică şi trebuie să fie înţeles aspectul escatologic al 
"îi nvieri i!, în care Codreanu vedea ultimul sens AA a 
vii popoarelor. Este o măreaţă depăşire a tot ceea ce formea- 
ză materialismul sau faustica ori demoniaca concepţie a cul- 
turii europene" (pag.108). 


X 


Am ţinut să reproduc în abundență citate dintr'un scrii- 
tor occidental imparţial, ca un omagiu pentru această genera- 
ţie de sacrificiu arătând că sensul profund al jertfelor sa- 
le începe să fie înţeles în lumea civilizată. Dar în acelaş 
timp am vrut să relev, prin contrast, cât de superficiale a- 
par aprecierile unor cărturari români când reduc un fenomen 
atât de complex ca cel legionar - singurul fenomen politie 
şi spiritual românesc care a reţinut atenţia lumii - la un 
precar gest protestatar. O credinţă pentru care un Găvănescul 
îngenunchea pentru a primi plângând săcuşorul de pământ, un 
Brăileanu se martirizează prin închisori şi un Nae Ionescu 
se rupe din bucuriile unei luni în care era răsfăţat, nu se 
poate reduce - fără a comite o nedreptate - la atât de pu- 
ţină semnificaţie. De asemenea, cât de lipsite de fundament 
şi bună credinţă se dovedesc afirmaţiile acelora care pretind 
că "credinţa legionară s'a inspirat de la focare străine de 
structura sufletului românesc", 

De la un singur izvor, s'a inspirat credinţa legionară: 
de la izvorul de viaţă al evangheliei lui Cristos, care mai 
bine de un mileniu şi jumătate adapă sufletul românesc cu a- 
lesele virtuţi moştenite de la "Tracii nemuritori". Aceste 
virtuţi strămoşeşti şi credinţa creştină în forma ei cea mai 
pură au fost reprezentate de generaţia aceasta martirizată. 
Mulţi din exponenţii ei, în frunte cu Căpitanul şi Ion Moţa, 
au avut o viaţă neprihănită, plină de credinţa în Dumnezeu, 


c/d 


activitate creştină şi o moarte de martţiri Şi care,la a 
ar fi pus de pe acum problema ridicării 
altarului. 

Această generaţie, cum spune Eminescu, "curăţită de abne- 
gaţie şi durere" (Vo1.II,pag.517), şi-a luaţ asupra ei toate 
păcatele neamului nostru românesc. "Doamne! 


ii, 
lor la onorurile 


Ne luăm asupra 
noastră toate păcatele neamului acestuia. Primeşte-ne sufe- 


rinţa de acum. Fă ca din această suferinţă să rodească o zi 
mai bună pentru el" (P.L. pag.176). "Din petrecerile şi din 
traiul tihnit al fiilor lui, un neam nu a câştigat niciodată 
nimic. Din suferinţă totdeauna a ieşit ceva mai bun pentru 
el" (P.L. pag.176). Arma generaţiei acesteia a fost "pro- 
pria-i cenuşă" şi a crezut cu tărie că "Biruinţa 
we snică şi adevărată este Biruin- 
ţa născută din nartiriu" (Circulări,pag. 
110). 

Un fenomen politic şi spiritual de atâta vastitate şi pro- 
funzime nu poate fi minimalizat, denigrat sau îngropat în con- 
plicitatea tăcerii. In configuraţia spirituală a neamului ro- 
mânesc, această generaţie va reprezenta munţi de credinţă,cu 
impunătoare piscuri de spiritualitate.Exponenţii unei aseme- 
nea generaţii "înving sau mor; indiferent. Pentru că atunci 
când mor, neamul trăieşte întreg din moartea lor şi se ono- 
rează din onoarea lor.Ei strălucesc în istorie ca nişte chi- 
puri de aur, care, fiind pe înălţinmi,sunt bătute în amurg de 
lumina soarelui, în timp ce peste întinderile cele de jos, 
fie ele cât de mari şi numeroase, se aşterne întunericul ui- 
tării şi al morţii" (P.L. pag.78). 


lo Decembrie 1951. 


LăMurire sso.....neseesesesseenenseseneseaseesee Page 


48 


CUPRINSUL 


I Svâcnirea Instinctului Naţional .............. 


Ti Climatul răsboinic se oieie e sieioieo e ieiele e oile ele ete eee. 


III Intregirea teritorială ....................... 


IV Improprietărirea ţăranilor ............ Bo DOE 


V Conspirația Bolşgevică „....................... 


VI Apariţia Căpitanului so... ............ sare 


VII Izbucnirea Mişcării sc... .......... 


Aa ieri) Eba feel 05550 BORRE BD OIBESEIE trepte: IE 


IX limpezirea orizontului ........- Date o Soiole ie 


X Revanşa istorică 


............................. 


ii Ziua sutenirițeiilegiOnaTe e e ee eee ooele e eee e 


XII Ţinuta legionară 


.................. ..... ... ... 


35