Revista Cinema/1990 — 1998/010-Cinema-anul-X-nr-10-1972

Anul X (118) 


revistă lunara 


cultură. 


cinematogratică 


București - Octombrie 1972 


Coperta i: 

George MOTOI — actor al Teatru- 
lui Naţional din Bucureşti, cunoscut 
milioanelor de spectatori de pe 
micul şi marele ecran (serialul «Mu- 
satinii», «Serata», etc) — interpre- 
tează acum rolul principal din filmul 
Malvinei Ursianu, «Trecátoarele iu- 


biri» 
Foto: A. Mihailopol 


EVENIMENTUL 


O problemá permanentá: 


Lupta cu mediocritatea 


Coperta IV: 

Anna KARINA, descoperire a «no- 
ului val» francez, azi scenaristă si 
regizoare, vedetă a numeroase fil- 
me de ținută, lansată pe plan inter- 
național de Visconti în«Străinul» 
după Albert Camus şi cunoscută 
la noi doar din... «Seherezada» 


Foto: Unifrance Film 


În dezbatere filmul românesc 
3 e Lupta cu inerția — Alexandru lvasiuc 
4 e Cum vorbim şi cum gindim... — Valerian Sava 


Pro sau contra: 


4 » Punctul de vedere al autorilor: Lucian Bratu și Petru Popescu 
6 » Alte puncte de vedere: Dumitru Fernoagă, loan Grigorescu, Corneliu Leu, Manole Marcus 


Faţă în faţă cu: 


10 e Eugen Barbu: Ne lipsesc profesioniștii — Mircea Alexandrescu 
Un om se pleacă asupra trecutului său (cinematografic) 
11 e Titus Popovici: Epoca romantismului organizatoric 


Comedia polițistă 


17 e Cligeul autonom — Florian Potra 


18 e Depozitia subsemnatului către un regizor-politist — Radu Cosagu 


19 e Unui dintre noi a ucis! — /on Băieşu 

21 e Groaza mă plictisește de moarte — Teodor Mazilu 
22 e Formulele — Ov. S. Crohmălniceanu 

24 a Aventuri fără mister — F/orică Ichim 

26 e Ura dintre «negativi» și «pozitivi» 

26 e Poncitele— Magda Mihăilescu 

30 e Intre suspens si destindere — D.I. Suchianu 


20 e Extraordinare întimplări cu principi şi principese — Virgil Cándea 


35 e Anonimatul anonimului 


38 e Letiţia Popa: Eu, debutantă? — interviu de Va/.S. Deleanu 
38 e Mina unei regizoare — /rina Petrescu 

40 e O pălărie si clasicitatea — Romulus Rusan 

41 e Castele în Scotia — Valentin Silvestru 


43 e «Te iubesc, dar scapă-mâ» (60 de ani de la moartea lui Caragiale) = Gelu lonescu 


47 e Ca la montaj — A/exandru Stark 


ACTORII 


44 e Octavian Cotescu: Omul n-are virstă — interviu de Eva Sirbu 


34 e llarion Ciobanu: Piinea 
34 e Amza Pellea: Zămislirea 


TELEVIZIUNEA 


42 e O idee de prim plan — Belphégor 
36 e Mannix: Dreptatea, doar in «job»? — Cálin Cáliman 
37 e Sa vedem drama — Al. Mirodan 


CORESPONDENTE 


42 e Phenian: Muntii de diamant — Cálin Cáliman 


FILME 


14 e Pe ecrane: «Dauria», «Anonimul venetian», «Eliberarea lui L.B. Jones», «Aleargá repede, 
aleargă liber»,«Liubov larovaia», «Marea hoinăreală», «A venit un soldat de pe front», etc. 


Gala filmului din R.P. Chineză; Zilele filmului din R.P. Polonă; 


48 e Panoramic românesc '72: «Păcală» (D.R. Popescu si Geo Saizescu): 


CINEMA 
Anul X. Nr. 10 (118) octombrie 957 
Redactor şef: Ecaterina OPROSU 


Din sumar: 


Avem si |. 
filme cu |? 
replici fericite... 


Pseudopolitistá, 
dar 
comedie! 


Cum se face 
o comedie polițistă 
reuşită... 


Agonia unui 
om, agonia : 
unui oras E DE EE 
«Anonimul venețian» 


Facem filme 
caragialeşti, dar nu 
după Caragiale... 


4 i 


Joiţica... 


Păcală 
trecînd 


4 vama prostiei... 
«Pericol» (loan 


Grigorescu și Mircea Drăgan); «Ostrovul lupilor» (Petre Luscalov şi Geta Tarnavschi); 


PUBLICUL 


46 e Curier: Scrisoarea lunii; Din cronicile spectatorilor; Din întrebările spectatorilor; etc. 


ŞTIRI 


52 e Cinerama: Fu e o lume...; Bette Davis: 44 ani carieră; Don Juan-ul Bardot; Clanul Fonda, etc; 
54 e Bibliorama: «Fe de neuitat» de D.I. Suchianu şi Constantin Popescu 


37 e Telegiob 


O vedetá 
a filmului politic 
italian 


FA 


Mariangela Melato 


«Atitudinea critică faţă de lipsuri, dezváluirea lor 


constituie nu o dovadă de slăbiciune, ci o expresie a 
tăriei organizaţiilor noastre, a spiritului revoluționar 
al activiștilor, al comuniștilor.) 


NICOLAE CEAUȘESCU 


Din raportul prezentat 
la Conferinţa Natională a P.C.R. 


Scînteia, 20 lulie 1972 


lupta 


inerția 


Inti o precizare, să-i spunem gramaticală. Orice film 

cu adevărat bun, care dezvăluie ceva despre noi și pro- 

blemele noastre, care ne cristalizează sentimentele şi 

întrebările și poate contribui la formarea unor valori 

specifice, este un film de actualitate. Ce ne interesează 
pe noi acum este filmul din actualitate, adică al cărui cadru este viata 
noastră cea de toate zilele, personajele pe care le întîlnim pe stradă, 
adică, mai concret, ar trebui să spunem: filmul cu subiect contem- 
poran. 

A devenit un loc comun să spunem că sîntem foarte săraci în 
asemenea filme. lar dacă se mai găsesc ca număr în producția natio- 
nalá a ultimilor ani, calitatea lor este mai mult decit îndoielnică, aproape 
fără excepție. 

Unele, cum e cazul cu «Fraţii», au o premiză generoasă, un conflict 
dramatic interesant, pierdut pe drum din incapacitatea de concen- 
trare. Altele, ca «Decolarea» sau «Asteptarea», sînt lipsite de ştiinţa 
de a face problematica vie, reală şi implicantă și se năruie într-o cum- 
plită plictiseală. Toate cîte sînt se destramă în banalitate, observaţie 
superficială, ca să nu mai vorbim de alergătura după cadre interesante 
în sine şi pustii ca nişte insule nelocuite. 

Am vorbit prea mult despre defectele cinematografiei româneşti, 
am impresia că îndeobște cunoscute si de foarte multi chiar recunos- 
cute. Filmul cu subiect contemporan este o mană cerească pentru 
cel care vrea să fie critic cu cinematografia națională. Dacă au mai fost 
reușite, fie şi parțiale, ele priveau ecranizări de mari romane ale lite- 
raturii române, subiecte istorice, din istoria mai ales apropiată. 

Ne lipseşte cu desăvirșire fie si un singur film care să aibă o legă- 
tură nemijlocită cu realitatea înconjurătoare, cu problemele pe care 
fiecare le simte si, în orice caz, le resimte în propria sa viață. 

Desigur, de vină este și modul cum s-a lucrat în cinematografie, 
de vină e si slăbiciunea cohortei de regizori mediocri şi scenariști 
nedibaci, lipsiți de claritate de gindire şi adevărată viziune artistică. 

Însă fenomenul este prea general și are legătură și cu dramaturgia 
si chiar cu proza literară, unde nu cineastii trebuie trasi la răspun- 
dere. Atit doar că filmul, cu rigorile sale realiste, pune în evidență 
slăbiciuni mai generale. Cruzimea imaginii dezvăluie ceea ce cuvintele 
pot să învăluie şi să ascundă. 

Filmul «de actualitate» este în mod necesar un film social, dar 


cite romane cu adevărat sociale avem în ultima vreme? Atit doar că 
în filme conventionalismul este vizibil, la propriu si la figurat, proble- 
matica periferică sau falsă nu poate fi ascunsă. E ciudat cum, din 
lipsă de înțelegere adecuată pentru esenţa realității noastre sociale, 
pînă si filmele «fără probleme», care tratează un subiect atit de vechi 
şi aparent simplu cum e dragostea, sînt false, ca și cum oamenii 
nu s-ar iubi în lumea noastră, ci ar pretinde că se iubesc, folosind cu- 
vinte false şi goale, ca într-un menaj bátrin si în criză. 

Din cauza acestei scápári a esenței, a naturii intime şi adevărate 
a relațiilor noastre sociale, am impresia că, artistic vorbind, regizorii 
și scenariștii n-au simpatie pentru propriile lor personaje și de aceea 
le construiesc ca pe niște fantoșe. Pentru că simpatia însuflă adevá- 
rata viață, iar în artă viața se naşte şi se dezvăluie din raporturi și re- 
lații adevărate. 

Din cauza acestei plutiri pe o masă de nimic, eroii din filmele ro- 
mánesti au reacţii aberante, trăiesc în interioare inexistente, își petrec 
timpul cu predilecție la mare, merg numai în mașini superbe, au ten- 
dinta mai degrabă să stea decît să acţioneze. 

Scenaristii buni şi cu instinct sigur nici nu se apropie de asemenea 
subiecte, 

Nu e cumva de vină de această stare de lucruri, dincolo de păcatele 
reale ale artiștilor filmului, valul de mentalitate mic burgheză şi velei- 
tară față de care nu ne opunem suficient? Nu e de vină confuzia de 
valori din capetele noastre, acea ciudată detaşare de realitatea ime- 
diată care a generat în ultima vreme atita impostură,snobism şi mi- 
metism? 

Filmul nostru cu subiect din lumea contemporană este marcat de 
o nesinceritate fundamentală, care se extinde de la tema majoră, ne- 
atacată poate din prudență, pînă la cea minoră care se justifică în fond 
tot prin temele majore, chiar dacă asestea nu apar. 

Ca să avem cu adevărat filmele acelea simple, umane si directe, 
mai ales umane si directe, riguroase si mintuite de pseudo-baroc, este 
nevoie de o înțelegere vizionară a naturii reale, a relațiilor noastre, 
de o opoziție, mai întîi cu noi înşine, faţă de orice filistinism. Piná atunci 
nu vom putea face nici un film despre «un băiat iubea o fată», pentru 
că dragostea se petrece totdeauna undeva. 


Alexandru IVASIUC 


lupta cu mediocritatea 


cum vorbim 
si cum gindim... 


Un aspect controversat în discuţiile de specialitate, 
comentat adesea de spectatori : 

cum vorbim în filmele românești? 

O problemă de interes lingvistic? 

Nu. 

Dialogul poartă adesea 

semnele cele mai evidente 

ale calităților sau defectelor unui film. 

El ne oferă probele cele mai obiective 

în lupta împotriva mediocrității si inerfiei 

în gîndirea si expresia cinematografică. 

Iată tema asupra căreia ne oprim 

în suita dezbaterilor 

noastre asupra cinematografiei naţionale, 

pe care le dorim mai concrete, mai eficiente. 
Criticul Valerian Sava expune un punct de vedere 
asupra dialogului din ultimele filme românești. 
Articolul său serveşte ca punct de plecare 

al unei discuţii la care participă, 

alături de alţi regizori, scenariști si producători, 
înşişi autorii filmelor respective. 


Lucian BRATU: 


Fiindcă se vorbea prost, 
` S-A spus că 

«se vorbește prea mult. 
Nimic mai fals... 


Dacă... 


Deși unei bune părți din dialogurile 
filmului «Drum în penumbră» citate 
de dvs., îi atribuifi eronat caracterul 
dizolvant explicativ-informativ, este 
cred mai important să discutăm pro- 
blema în sine a dialogului. 

Pentru că în multe din filmele noas- 
tre se vorbea prost, s-a decis că se 
«vorbește prea mult». Fiindcă «se vor- 
bea prea mult», s-a opinat că opera va 
fi cu atit mai «cinematografică», cu 
cit dialogul va fi mai scurt sau mai puțin 
prezent. Nimic mai fals. Căci, de cînd 
a fost înzestrat cu dimensiunea sono- 
rului, filmul dispune de dialog ca de 


de 
vedere 
al 
autorilor 


«Mihai Viteazul» 


Sigismund: «Pr 


aula ce al tu? 


mAy y 2 vv pe A 


un mijloc foarte important de expresie. 
Problema este deci nu de a suprima 
dialogul, ci de a ne ambiţiona pentru 
realizarea unui real şi substanţial dialog 
cinematografic în filmul românesc. 

Este vorba de dialogul din punctul 
de plecare (proiectul cinematografic, 
în care substitui atît dialogul scris în 
scenariu, cît și dialogul rescris pentru 
actori, după repetițiile cu aceștia). 
Este vorba apoi de dialog în zona reali- 
zării (emisie actoricească, efect al unei 
bune îndrumări regizorale, plus con- 
diçia tehnică de înregistrare sonoră). 
Căci un dialog chiar bine conceput 
poate fi alterat de o falsă redare acto- 
ricească şi poate fi desfigurat de o 
condiţie tehnică precară în care actual- 
mente cel mai grav moment se nu- 
mește  post-sincronul. 

În legătură cu primul termen al pro- 
blemei, fenomenul «de congestie» la 
care vă referii, cînd unicul scriitor al 
dialogului, care este autorul scena- 
riului, obosește alături de regizor la 
numeroasele variante ce se cer (grav 
e că oboseşte regizorul care ar trebui 
să-și mențină prospețimea de primă 
ediție şi spiritul critic intact pentru 
filmări), acest fenomen nu va putea fi 
lichidat în actualul sistem al cinema- 


celor care le p 


d nd 


tografiei. Nu putem actualmente atra- 
ge, nici moral nici material, pe acei 
oameni de scriere strălucitoare a dia- 
logului și de aceea nici nu se întreprinde 
nimic pentru depistarea şi formarea 
lor ca specialişti în această direcţie. 

Nu putem apoi să rescriem 'dialogul 
aplicat la un actor, pentru că, faza, 
de elaborare prin repetiţii este aproape 
nulă în procesul de realizare a filmelor 
noastre, deoarece nu dispunem de 
actori legați ferm printr-un contract 
de film, ci de actori de teatru care, între 
repetiţii, premiere și spectacole de 
teatru, se strecoară să joace si film. 

Nu-i de mirare astfel că, în condiții 
de superficialitate și improvizație, mo- 
mentul acela unic și sfint de pecetluire 
pe peliculă iese mutilat și dă încă un 
mare procent de neizbutinte. Cite 
dialoguri care nemultumesc atít de 
mult s-ar evita, dacă în procesul de 
lucru cu actorii regizorul ar dispune de 
aportul imediat al unui bun dialoghist 
care să remedieze dialogul inițial prin 
aplicarea lui la actor și mai ales la 
adevărul artistic de exprimare? 

În ceea ce priveşte condiția tehnică, 
mă rezum la a declara că post-sincronul 
este de mult o reală calamitate. Stînd 
în sala de post-sincron, actorul se 


lupta cu mediocritatea 


«Puterea și Adevărul» 


Petrescu: (Adevar. 
Numai că el e 


stráduieste să îndeplinească acea ope- 
ratie mecanică de potrivire a vocii cu 
articulațiile buzelor, sacrificind inten- 
ţiile, trăirea interioară a momentului 
spus în dialog. Şi asta, cînd în lume 
există micul-microfon-creion capabil să 
capteze în direct orice sunet, în orice 
ambiantá. 

Ce e regretabil, pe deasupra, este 
că, deşi cunosc la fel de bine aceste 
ştări de lucru, cronicarii de film anali- 
zează totul ca și cum filmul ar dispune 
de elementele la care mă refer. Ei 
acuză referirea la aceste elemente indis- 
pensabilá, ca o recurgere a mediocri- 
tății la așa-zisele «condiții obiective», 
pentru a-și scuza incapacitatea. Or 
acestea nu sînt acele «condiții obiecti- 
ve» pe care le suspectați,  stimati 
cronicari, ci condiția reală și esenţială 
a filmului românesc, de care nu depinde 
doar reuşita dialogului în filmele noas- 
tre. 


dialo 


avea dreptate 
tre se exclud» 


Petru POPESCU: 


Nu cred că avem de-a face 
cu o problemă a dialogului, 
ci cu una a filmului 

în general 


Normalul 


Am băgat de seamă că mai toți criticii 
noştri de cinema folosesc metoda destul 
de facilă a suspiciunii față de dialoguri, 
si de altfel şi față de scenarii, pentru că 
ele vin de la scriitori. 


E, fireşte, cel mai simplu lucru să 
acuzi de «literaturizare» ceea ce vine 
de la un literat (deși asociaţia pur fone- 
tică mie mi se pare un procedeu inte- 
lectual primitiv), dar atitudinea rezul- 
tată este de prevenire împotriva lite- 
ratului, pentru că nu este om de 
bransá, nu e om al cinematografului, 


>= ] Este destul de răspindită 

părerea că punctul cel mai 

vulnerabil al filmelor ro- 

mâneşti ar fi dialogul: — 

Totul e bine, pînă cind 

începe sá se vorbească! Sau: — Fil- 

mul mai merge cum merge, dar 

dialogurile... Sîntem deci invitaţi şi 

angajaţi, prin astfel de judecăţi, nu 

numai în aprecierea dialogului? ci a 

unui raport intim care ni se pare 

într-adevăr mai revelator: a ne pro- 

nunta asupra unei părți, fără a ignora 

întregul şi, mai ales, contextul de idei 

şi practici în care se produce opera 
cinematografică. 


O stare de congestie 


Este, într-adevăr, dialogul partea cea 
mai slabă a filmelor noastre? Aici se 
află, cu adevărat, punctul de plecare 
al nemulțumirilor noastre? Putem ame- 
liora ceva discutind separat replicile 
teoretic sau prin colecție de perle 
ierarhizînd succese de-a lungul timpu 
lui sau formulind normative pe calea 
compilației? Pentru răspuns, vom pre- 
fera o analiză aplicată. cu referiri cir- 
cumscrise la trei din cele mai recente 
filme româneşti pe care, spre a evita 
orice arbitrariu, le vom cita în ordine 
cronologică. Avem şansa că ele sînt, in- 
tr-un fel, reprezentative și în acelaşi 
timp variate, atît ca gen şi formulă, «it 
şi ca valoare şi experiență profesională; 
«Sfinta Tereza şi diavolii» — regia și 
scenariul, Francisc Munteanu, «Drum 
în penumbră» — regia Lucian Bratu, 
scenariul Petru Popescu, «Zestrea» —— 
regia Letiţia Popa, scenariul Paul Everac, 
Pe niciunul din cele trei generice nu 
este indicat autorul dialogurilor, sub- 
înţelegindu-se că acestea au fost scrise 
de autorul scenariului, de fiecare datà 
singular, în unul din cazuri scenaristul! 
dialoghist fiind şi autorul unei opere 


literare anterioare, cu același titlu, 
iar într-un al doilea caz, scenaristul 
confundîndu-se nu numai cu autorul 
ideii, cu adaptatorul, dramaturgul, gag- 
manul și dialoghistul, dar și cu regizo- 
rul. Ceea ce nu face decít sá confirme 
cit de corelate, dacá nu chiar ín stare 
de congestie, se află diferite laturi şi 
funcţii ale producției noastre cinema- 
tografice. 


Am întîlnit și replici fericite 


Citind succesivele variante ale unor 
scenarii — inclusiv ale celor pomenite 
mai sus — n-am ajuns însă de loc la 
concluzia că ceea ce le lipsește cel mai 
mult scenaristilor noştri ar fi știința 
de a compune dialoguri. Chiar în fil- 
mele si în scenele cele mai slabe, am 
găsit replici excelente, iar uneori, cînd 
dialogurile sînt nefericite, cauza nu 
pare să fie neştiința şi nici măcar supe: 
ficialitatea autorului. 

Pentru «Sfinta Tereza şi diavolii», 
Francisc Munteanu a scris pe alocuri 
suite de replici spontane gi chiar scli- 
pitoare, născute firesc din acțiune, din 
detalii gestice și provocind, în lanț, 
alte gesturi şi acțiuni. Un exemplu, 
la întîmplare: «El o sărută. Ea îi trage 
o palmă. El nici nu clipeste si îi spune 
zimbind: — Să ştii că sînt în cîştig. 
Sărutul tău valorează două palme. 
Ea: — Şi mie nu-mi place să rămîn 
datoare. li mai cîrpeşte o palmă. El, 
mirat: — Valorează două, dar nu 
atît de tari... Face un pas spre ea, se 
apropie de femeie...» 

Surprinzător de «adaptat» cerințe- 
lor ecranului este, pe întinse porțiuni, 
dialogul din . «Drum în penumbră», 
cu care Petru Popescu debutează în 
cinema. Nimic «literar» în sensul pre- 
tiozitátii, o elaborare totuşi savantă 
a fluxului verbal, ambiguu, pliat pe 


de parcă cinematograful ar trebui pro- 
tejat de niște intruși, care se bagă unde 
nu le fierbe oala. 


Dar, pe de altă parte, regizorii as- 
teaptă scenarii de la scriitori, și criticii 
de film, după cîte ştiu, nu produc nici 
scenarii, nici dialoguri. În cazul ăsta, 
mă întreb dacă critica are vreo autori- 
tate morală să se întrebe retoric dacă 
«dialogul e partea cea mai slabă a fil- 
melor noastre ?», cînd practic nu-l poate 
ameliora. 


Cit despre intuigiile lui Valerian Sava 
în legătură cu replici anume, nu pot fi 
de acord cu ele. El acuză normalul de 
banalitate şi intelectualul de preţiozi- 
tate. Nu cred că avem de-a face cu o 
problemă a dialogului, ci cu una a fil- 
mului în general, şi dialogul e adesea, 
în film, partea cea mai lipsită de impor- 
tantá, si care se uită cel mai repede. 
Eu îi sugerez să se ocupe activ de re- 
dresarea integrală a cinematografului 
românesc, și atunci problema dialogu- 
lui se va rezolva de la sine. Pe de altă 
parte, e curios că un critic, deci, teo- 


retic, o persoană rafinată intelectual, 
resimte ca iritante părţile de gindire 
ale unui dialog, în schimb publicul 
comun, care ar trebui să caste la ponci- 
fele ambifioase, dimpotrivă, le suportă 
cu stoicism, si le și aplaudă. inversarea 
aceasta de calificări e paradoxală. Fraza 
cu «totul e bine pînă cînd încep să 
vorbească» se spune, desigur, dar nu în 
legătură cu calitatea dialogurilor, ci cu 
mijloacele de captare a vocii artiștilor 
şi cu încă defectuoasa postsincronizare. 


De altfel un critic ar trebui să știe mai 
bine decit oricine cît de greu se face. 
din toate punctele de vedere, un film 
la noi, şi să-și pună condeiul în slujba 
unei lupte pe care unii o dau pentru a 
apropia filmul românesc de spectatorii 
români. Adesea, criticul face contrariul, 
neglijind aspectul larg şi moral al 
chestiunii ca să-şi satisfacă momentan 
«complexul. de genialitate». 


Cum pot realizatorii atunci să-i as- 
culte senin 'sugestiile, şi să le fructifice, 
dacă nu găsesc simultan în persoana 
criticului şi un îndrumător şi un aliat? 


lupta cu mediocritatea 


cum vorbim 
si cum gindim... 
PE E E ea ua Ati acra ta e A i erau 


acțiunile în curs, caracterizînd eliptic 
tipuri şi generaţii. Radu discută cu 
Raluca, fiica de 16 ani a temeii tocmai 
divortate cu care ar vrea, poate, să 
se căsătorească. «Radu: — Ce vîrstă 
ai? Raluca, calculind: — 16 ani, două 
luni, o săptămînă și patru zile. 
Radu, conchizînd: — Nu semeni deloc 
cu mama ta. Nu semeni deloc. 
Raluca pleacă... După o clipă de ezitare, 
inginerul o urmează... Raluca, grav: — 
Știu, poate doar Gelu îi seamănă. 
Gelu care crede că toți oamenii 
sînt buni. Altminteri, îi semănăm 
lui tata. Radu: — Îi iubiţi ? Raluca: — 
Pe tata? Mama l-a iubit. Dar nu se 
înțelegeau. Radu: — Nu vi-e dor 
de el? Raluca: — Dor? Noi o avem 
pe mama. Ce nevoie avem de el? 
Radu: — Poate că mama are ne- 
voie. Raluca: — Mama ne are pe noi. 
(Se întoarce brusc spre el) Nu are 
nevoie de nimeni». 

n sfirşit, nu puține sînt momentele 
din «Zestrea» în care Paul Everac con- 
trazice prejudecta incompatibilitátii din- 
tre teatru și cinema. Aparentul exces 
de cuvinte este compensat de o tehnică 
aparte a persuasiunii verbale care nu 
dă răgaz partenerului să intervină şi 
nici spectatorului să se plictiseascá. 
Lola îi vorbește lui Doru despre fosta 
lui logodnică: «— Te-ar fi dus spre 
o viață cumpătată, zgircită. Cu 
conturile foarte bine făcute. Fără 
generozitate, fără risipă... Nu crezi 
asa? Doru: — Probabil că da. Lola — 
E o femeie care pune la punct, dar 
nu dă nimic. Care nu s-a omorit 
cu firea nici cînd ai stricat logodna. 


Apropo, de ce aţi stricat voi logod- 
na? Dormi, iubiţel?». 


Un cod al falselor principii 


Unde şi cum se produc atunci, în 
aceste scenarii — şi, practic, la fel, în 
toate scenariile noastre — acele ano- 


fără ca el să fi fost în prealabil explicat 
si interpretat. 

lată-l pe căpitanul Petrescu, pe care 
l-am văzut deja, în primele secvențe 
ale filmului şi am aflat ce misiune are, 
iată-l sosind la batalionul a cărui co- 
mandă știm că o va prelua de la loco- 
tenentul David. La intrare în zonă, 


Lupta cineastilor 
pentru prestigiul artei lor 
nu e o bătaie 


care se dă «în afară şi cu «cetlalto. 


Lupta aceasta trebuie purtată 
mai întîi cu noi înşine 


malii care falsificá dintr-odatá totul și 
în primul rînd sau cel mai evident — 
dialogul? Şi cum se face că acestei fata- 
lități nu pot de obicei să i se opună nici 
talentul, nici intuiţia, nici tehnica cea 
mai experimentată? 

n această privință, primul scenariu 
pe care-l avem în față, în virtutea ordi- 
nei cronologice, «Sfinta Tereza și dia- 
volii», ar fi suficient pentru a inspira 
un adevărat cod al falselor principii, 
ai prejudecátilor şi automatismelor din 
dialogurile de film. Să vedem cum intră 
scenaristul în pomenitele zone nefaste. 
Căci intră destul de repede, chiar de 
la începutul filmului, cînd ni se explică 
foarte multe lucruri, din convingerea 
manifestă că spectatorul trebuie să se 
lămurească din capul locului, cît mai 
bine, asupra a ceea ce se întîmplă. 
Nu apucă, deci, eroul să facă un pas 


Dumitru FERNOGĂ: 


Aproape toate textele 
suferă din pricina unui 
dialog retoric, literaturizat, 
pompos, sofisticat 


Cochetăria 


Exemplele citate în articolul de față 
sînt reale şi edificatoare. Ni se oferă 
astfel de dialoguri în majoritatea sce- 
nariilor pe care le primim și pe care am 
dori să le promovăm în producţie, 
în cadrul noilor case de filme. Aproape 
toate textele suferă din pricina unui 
dialog retoric, literaturizat, personajele 
au un mod de exprimare pompos sau 
sofisticat — rezultate, pare-se, ale am- 
bitiei excesive a autorilor de a de- 
monstra că scriu o literatură de bună 
calitate şi modernă. Unii dintre cola- 
boratorii noştri, scriitori, par să aibă 
convingerea, secretă sau manifestă, că 
tocmai acest dialog «construit», ne- 
firesc, ar fi o formulă artistică supe- 


căpitanul e intimpinat si legitimat de 
o sentinelă care are in plus vocația 
conversatiei, de altfel ca si căpitanul: 

«Sentinela: Să trăiţi, domnule 
comandant. 

Petrescu: De unde știi că sînt 
comandantul dumitale? 

Sentinela: Ne-a anunțat domnul 
locotenent David. 

Petrescu: Şi el unde e? 

Sentinela: La rîu. 

Petrescu: Și de ce n-a venit să 
mă întîmpine? (lată ce chestiune de- 
licată se gîndeşte să-i pună căpitanul 
bietului soldat — şi asta chiar în linia 
întîi a frontului! — n.n.) 

Sentinela: Întrebați-l pe dumnea- 
lui. (Exact, e şi părerea noastră, dar 
scenaristul dorise astfel să ne prevină 
că în curînd va avea loc o ciocnire între 
cei doi ofițeri — n.n.). E acolo, după 


rioară, expresia unui rafinament inte- 
lectual, apt să înnobileze filmul. Or, 
impresia că o anumită formă de ex- 
presie ar deține monopolul intelec- 
tualitátii şi cochetăria verbală excesivă 
cu genialitatea tin, în cel mai bun caz, 
de un snobism inocent de debutant, 
putînd să te împingă, in extremis, în cel 
mai pur ridicol. 

Noi pledăm pentru un dialog functio- 
nal si, deocamdată, încercăm să cisti- 
găm pentru această modalitate pe au- 
torii, într-adevăr singulari, ai scena- 
riilor și decupajelor. Dacă vom ajunge 
la un impas în acest efort, vom proceda, 
aşa cum se sugerează în introducerea 
la dezbatere și cum se procedează si 
în alte cinematografii, la solicitarea 
unor colaborări speciale pentru defi- 
nitivarea dialogului. Rámine să desco- 
perim şi să ne formăm astfel de cola- 
boratori — ceea ce ne şi propunem să 
întreprindem într-o perioadă cit mai 
scurtă de timp, prin atragerea unor 
scriitori dispuși să studieze tehnica și 
arta specifică a dialogului de film și 
să-şi pună cu demnitate si dăruire 
talentul și priceperea în slujba cinema- 
tografiei. 

Cît priveşte «normele interne ale 
cinematografiei», nu este adevărat că 


răchita aceea...» Numirea acelei ră- 
chite — care putea fi indicată printr-un 
gest si mai ales se putea vedea în ima- 
gine (dar pe care n-o vedem, căci e în 
culise, ca la teatru) încheie această 
scenă în care nici un cuvînt nu era 
necesar. Ceea ce nu înseamnă însă că 
tautologia a luat sfîrşit, fiindcă iată 
scena imediat următoare, după ce că- 
pitanul a găsit pe locotenent «la riu», 
«după răchită». 

«Petrescu: Dumneata esti co- 
mandantul batalionului? (de ce îl 
întreabă, cînd e în fața evidenţei?—n.n.). 

David: Am fost (replică «de efect», 
inutilă însă, pentru că ni se comunicase 
deja de două ori că locotenentul fusese 
înlocuit — n.n.). 

Petrescu: Da. (De reținut» ticul 
acestui «da», ca o pauză meditativă — 
n.n.). M-au numit pe mine în locul 
dumitale (e a patra oară cînd ni. se 
spune — n.n.). 

David: Ştiu. (Desigur, ştia si sen- 
tinela! — n.n.)». 

Ín general, toate lucrurile par stiute 
şi araniate dinainte, dar aceasta nu 
descurajează producția diaioghistului: 

«Petrescu: Avem sarcina să for- 
tám riul. 

David: Ştiu.» 

O aflasem=și noi, explicit, din prima 
secvență, la cartierul general, plină si 
ea de «da»-uri și «ști»-uri: * 

«Generalul Coman: Ne-ar trebui 
un om... Ce ziceti de căpitanul 
Petrescu? 

Colonelul Crăciun: Cel, trimis 
de la Statul Major? (Scenaristul scrie 
această replică de hatîrul nostru, ca 
să aflăm şi”noi de unde vine Petrescu — 
n.n.). o 

Coman: Da. 

Crăciun: El a fost trimis pentru 
viaduct.(Colonelul îl socoate pe general 
atins de amnezie, dar el nu e — n.n.). 

Coman: Știu. Dar...» 


ele «nu creează cadrul necesar pentru 
solicitarea si stimularea mai multor 
colaborári...». Avem în acest sens cel 
puțin un precedent foarte semnifica- 
tiv si care, întrucît s-a soldat cu un 
succes de prestigiu, poate fi nu numai 
invocat dar si fructificat: pentru filmul 
«Moara cu noroc» s-au scris și s-au 
plătit ca atare două scenarii, iar decu- 
pajul s-a făcut după ambele, dar și 
direct, după nuvelă, de către regizor, 
cei doi scenariști semnînd împreună pe 
generic. 


Ioan GRIGORESCU: 


După 700 de replici 
rostite într-un dialog 


hemiplegic, constati că 
vreo 500 puteau lipsi... 


Punctul pe i 


— Între logodna platitudinilor și dia- 
togul hemiplegic. 


lupta cu mediocritatea 


«Ştiu, dar», «Aveţi dreptate, dar» — 
acestea sînt formulele cele mai frec- 
vente, pentru relansarea discuţiei din 
neant, pentru că,în realitate, deşi fusese 
mult și adesea anticipată, nu are loc 
nicio ciocnire. Cum s-ar putea de 
altfel produce vreo ciocnire sau măcar 
sugestia unui pericol, cind eroii ne 
spun si ne repetă mereu tot ce ştiu — 
ce știu ei și chiar ce știu dușmanii, 
fiindcă eroii ştiu tot. Din cauza aceasta, 
ei nu se tem de nimic și totdeauna pers- 
pectivele acțiunii lor sînt nu numai 
certe, dar și senine. Íncarcerati de 
nemți, în faţa pericolului iminent de a 
înfrunta plutonul de execuție, cei doi 
discută metodic şi foarte clarvăzători: 

«Petrescu: ...Avem însă un atu 
foarte puternic: noi, morţi, nu va- 
lorăm nici doi bani. Asta o știu ei 
mai bine decît noi. Pentru că au 
nevoie de informaţii». 

Într-adevăr, cîtă telepatie! Cu cîteva 
secunde înainte, ascultasem următorul 
dialog, în cancelarie, între căpeteniile 
naziste gi eram de pe atunci pe deplin 
liniștiți: + 

«Ofiterul: Poate cá ar fi mai 
bine să-i executám imediat. 

Wolf: Nu, dragul meu... Ástia 
ne pot da informații...» 

Sub această zodie, personajele au o 
deosebită plăcere de a sta la taclale și 
scenaristul uită cu totul de ceea ce se 
numeşte ritm cinematografic, moment 
dramatic, etc. În plină misiune primej- 
dioasă, ascunși lîngă calea ferată păzită 
de nemți, personajele din «Sfinta Te- 
reza și diavolii» par nişte săteni care se 
întîlnesc pe uliţă, în zi de duminică: 

«Petrescu: Aţi fost în recunoaște- 
re pînă la viaduct? 

David: Bineînțeles. Pînă la as- 
cunzătoare am transportat și di- 
namita. Cred însă că va trebui să 


— 


«Sfînta Tereza și diavolii» «Drum în penumbră» 


Ea: «...cind vor amufi armele, toți oamenii vor învăța sá 


zimbească. ...Nu va trebui să ne temem că vom auzi pas! 
Și dacă totuşi îi vom auzi, să ştim că ne vin oaspeţi.» 


Ea: «Oamenii trebuie să uite, ca să poată trăi» 
El: «Să uite, firește. Dar mă întreb: au uitat ori 
n-au ştiut niciodată ?» 


El: «Rásucesc ín cap povestea asta pină am să înnebu- 
nesc: ce sens are iubirea dintre noi, din ce vine, încotro 
se îndreaptă?» 


Ea: «Opreste clipa asta în loc»El: «E prea devreme, lulia. 
«Că noi vom avea clipe mult mai fericite. Atunci... 
Timpul nu se poate opri în loc decit o singură dată.» 


bi a > 


AS 


«Petrescu: De ce nu mi-ati spus 
cá se trage? 

David: Credeam cá stiti cá pe 
front, de obicei, se trage. 

Petrescu: Aveţi dreptate. Mi s-a 
mai spus. Dar...» 


omului, atît personajului, cit şi specta- 
torului, trebuie să i se spună de foarte 
multe ori același lucru, satisfácindu-i-se 
astfel un viciu care i-ar fi intrat în sînge 
și care ar trebui întreținut fără înce- 
tare: 


Suspens cu taclale 


Ceea ce-l împinge pe scenarist spre 
asemenea zone malefice, în care își 
pierde uzul profesional, e ideea că i 


Abordind problema dialogului în fil- 
mele noastre, punem punctul pe «i» 
în principala maladie a unui gen atit 
de controversat: scenariul cinemato- 
grafic. Dacă dialogul nu i-ar fi fost 
vital celei de a șaptea arte, am fi rămas, 
probabil, la filmul mut din prima pe- 
rioadă a cinematografiei. Imagine, mis- 
care plus acțiune nu sînt decit trei 
componente ale unui întreg pe care nu 
îl poate împlini decît cuvintul. În fil- 
mul mut, această dimensiune sine- 
qua-non a artei cinematografice era dată 
de inserturile elaborate pentru a expri- 
ma esența dramaturgicá. Sonorul a 
născut prolixitatea vorbirii, dar el este 
adevăratul părinte al scenariului. Dfa- 
maturgia cinematografică a căpătat 
astfel un nou și determinant atribut: 
dialogul. Cît și cum se vorbește în 
filmele noastre? Mult, uneori insupor- 
tabil de mult şi, cel mai adeseori, ne- 
esențial. Problematica unui film nu se 
poate releva în toată plenitudinea ei 
decit prin dialog. Cuvîntul rămîne prin- 
cipalul ei purtător și numai el îi poate 
da acuitate. Ştim să filmăm, știm să 
creăm acțiune, suspense, știm să enun- 
ăm intenţii. Dar nu ştim să vorbim. 
Învâluică în abundența cuvintelor plate, 
lipsite de relief, însăși problematica 


declarată îşi pierde acuitatea, fiind 
estompată de «Cumsecádenia» limba- 
jului «omologat». Că pe peliculele 
noastre. se vorbește pe cît de excesiv, 
pe atît de abundent în platitudini, o 
atestă și faptul că la orice adaptare a 
dialogurilor din filmele româneşti la 
exigenţele şi economia de exprimare 
într-o limbă străină, cad câ niște «re- 
buturi» 30—40 la sută din numărul 
cuvintelor. Dialogul cinematografic nu 
suportă nici logoreea teatrală, nici vor- 
birea descriptivistă din proză. Cele 90 
de minute cinematografice obligă sce- 
naristul la drămuirea fiecărui cuvînt, 
la elaborarea dialogului ca după cel 
mai scump tarif telegrafic. Cînd, după 
șapte sute de replici rostite într-un 
dialog hemiplegic, constați că vreo 
cinci sute puteau lipsi, dar că o sută 
de cuvinte esenţiale rămîn dincolo de 
peliculă, dintr-o nejustificată teamă de 
a le rosti, «opera» n-are altă șansă 
decît de a se naște cu o malformatie 
congenitală: multă vorbă, putin duh. 


Corneliu LEU: 


Nu-mi amintesc decit 
un singur film pe al cărui 
generic să fi văzut 
un autor de dialoguri 


O școală 


Mi-as permite, Valerian Sava, să încep 
prin a vă contrazice. 

Pentru că, după umila mea părere, 
exemplele pe care le dați sînt mai 
degrabă recente decit semnificative. 

Fără să pun la încercare memoria 
spectatorului, aș mai cita trei filme: 
«Mihai Viteazul», «Puterea şi Adevă- 
rul», «Felix şi Otilia»,care demonstrea- 
ză nu numai că dialogul filmului româ- 
nesc a căpătat mari virtuţi, dar ne pot 
duce cu gindul chiar la o şcoală a dia- 
logului în cinematografia noastră. 

Traducătorul dialogurilor din «Mihai 
Viteazul» mi-a vorbit la Londra despre 
deosebitele satisfacţii pe care i le-a dat 


munca la acest film. «Puterea și Ade- 
vărul» este un spectacol cinemato- 
grafic a cărui greutate specifică o dă în 
mod neîndoielnic dialogul. Acesta este 
atît de bogat în semnificații şi atît de 
cursiv în același timp, încît aşterne o 
umbră destul de mare chiar asupra 
regiei. În «Felix și Otilia» se demons- 
trează ce splendid joc actoricesc se 
poate obține datorită unui dialog valo- 
ros. 

Mi-aș permite acum să vă dau și 
dreptate: da, există o încăpăţinare 
totalmente neprofesionalá la unii autori 
care nu pot concepe că sînt proști 
dialoghişti. Aceasta a fost încurajată și 
de modul neprofesional în care s-a dus 
munca la scenariu. Din toată filmogra- 
fia românească nu-mi amintesc decît 
un singur film pe al cărui generic să 
fi văzut trecut în mod special un autor 
de dialoguri. Din păcate, în ciuda unui 
dialog suculent, filmul a fost atît de 
prost, încît l-a uitat toată lumea și eu 
nu-mi mai amintesc nici titlul, nici 
vreun alt amănunt care să mi-l aducă 
în memorie. Îmi amintesc numai de 
faptul că asta se petrecea acum vreo 
zece ani, văzînd numele lui Eugen Barbu 
ca dialoghist, inima mi-a tresăltat de 


—— 


lupta cu mediocritatea 


cum vorbim 
si cum gindim... 


aruncăm în aer și 'o parte din 
munte. 

Petrescu: Înseamnă că totul e 
pregătit. 

Gavrilă: Aproape. Dar dacă vor 
înfiinţa şi alte posturi de pază, 
nu ştiu cum vom ajunge pînă acolo. 
Şi acum, hai să ne odihnim.» 

lar noi să trecem la alt scenariu, 
părăsind, cu acest îndemn la odihnă, 
pe eroii care, de fapt, se află în punctul 
culminant al acţiunii. 


Simptomatice confesiuni 


Nu ne vom mai întîlni, probabil, 
foarte curînd, cu asemenea caricaturi 
de dialog — victime, ce-i drept, uşoare, 
într-o discuţie care se vrea mai serioasă. 
Personajele din «Drum în penumbră» 
parcurg multe secvenţe în care par 
imune la incriminatul viciu și nu vo: 
cobori niciodată la acest nivel. De abia 
tîrziu, către mijlocul filmului, apa: 
primele simptome, la început îndoiel- 
nice. În definitiv, un bărbat și o femeie, 
pe malul mării, în concediu, ar putea 
să discute gi astfel: 

«Radu: Ai obosit? 

Monica: Nu. Dar îmi place să 
privesc marea. De fiecare dată cînd 
mă uit la ea, prima mea senzație e 
uimirea. Mi-a rămas din copilărie. 
Cum se poate aduna atita apă la 
un loc?» 

Pare naturală o asemenea pornire 
către confesiune — eroii sînt la virsta 
primelor nostalgii mai acute, au 40 de 
ani și sînt și într-un fel de convalescentá. 
Bărbatul ne servește, peste cîteva sec- 
vente, reciproca, amintindu-și și el, din 
copilărie, pădurea: 

«Radu: ...În copilărie, visam să 
devin inginer silvic. Aveam o casă 


bucurie, zicînd că începem să devenim 
şi noi profesioniști. 

V-aş da dreptate si mai departe, 
pledînd alături de dumneavoastră pen- 
tru un dialog funcţional, parte inte- 
grantă a partiturii, care poate avea un 
autor separat, așa cum creația de 
compozitor nu o incumbă neapărat 
si pe cea de orchestrator. Tripleta 
compozitor-dirijor-orchestrator garan- 
tează cel puțin o dimensiune în plus 
fiecărei piese de concert, fără sá ştir- 
bească din meritele și aportul artistic 
al vreunuia dintre ei. 

Aici, un exemplu nostim: un actor 
pe care-l preţuiesc îmi atrăgea atenţia 
că dialogurile lui Marin Preda nu sînt 
cinematografice si e foarte greu să le 
rostești în film. Făcea cu seninătate 
afirmaţia asta,fără să-i treacă prin minte 
ideea că, poate, nu are el geniu îndea- 
juns pentru a transpune în film strălu- 
cirea acestui mare prozator al nostru. 
Am fost tentat să-l ironizez şi apoi 
m-am abținut. Pentru că undeva, în 
egocentrismul său, putea să aibă și 
dreptate. Într-adevăr, alegem actorii 
după roi. dar uneori distribuția ne 


Stănică: 


obligă să adaptăm dialogul la rostirea 
şi mișcarea interpretului. E o muncă 
destul de grea, care trebuie făcută de 
către profesionişti de prestigiu, nu 
improvizată pe platou şi nici încorsetată 
dinainte de niște texte livresti sau 
teatrale. Dacă ar fi să vorbesc despre 
gradul de profesionalizare pe care îl 
visez cinematografiei noastre, aș în- 
drăzni să afirm că dialogurile trebuie 
scrise nu numai în funcţie de interpret, 
ci chiar în funcţie de regizor. Pot fi 
dialoguri care să corespundă sau să nu 
corespundă personalității unui regizor 
şi numai un om cu talent literar care 
să-l cunoască bine, în tot ce are el crez 
artistic și aspirație artistică, îi poate 
sublinia, continua şi întregi opera re- 
gizorală cu nişte dialoguri de virtute. 


Dar, dacă alunecăm astfel în discuţie, 


poate că ajungem să pretindem un 
dialog scris special pentru stilul de a 
filma al unui operator sau altul. Ce 
profund profesional ar suna: «aceste 
dialoguri au fost scrise special pentru 
a însoți fotografia lui Întorsureanu, 
Cornea, Girardi sau Nicu Stan!». 

n momentul acela, sînt convins că 


premiile ACIN yor avea cel puțin 


acelaşi prestigiu ca Oscar-urile, 


E RI EA TE 
Manole MARCUS: 


În filmele italiene 
cuvintele abundă. 
Asta nu le face 
mai puţin interesante 
A A A A A A d 


Secretul... 


Dincolo de consideratiile atente si 
profesionale ale criticului Valerian Sava, 
mi-aș permite să exprim un punct de 
vedere ceva mai brutal. Ca şi alte do- 
menii ale cinematografiei noastre, dia- 
logul — componentă a sintezei cine- 
matografice — trebuie regîndit într-o 
viziune care să aparțină într-adevăr 
filmului. Orice imixtiune care fine de 
tradiţia altor arte, înrudite sau mai 
puţin înrudite, falsifică de cele mai 
multe ori imaginea cinematografică. 
Lupta trebuie începută împotriva pre- 


la ţară pe atunci. Am crescut în 
pădure. Tata vina. Nu visam alt- 
ceva decit o viaţă printre copaci. 
Și aici, fiecare copac la care mă 
uit răsună în minte ca un repros. » 

Treptat însă aceste inocente confe- 
siuni iau alura unor adevărate auto- 
biografii complete, în serie și cu rami- 
ficatii. Filmul începe astfel să acuze în 
mod vădit maladiile mai sus semnalate, 
chiar dacă în forme inedite sau disi- 
mulate. 

«Monica: Da! (Binecunoscutul «da» 
— n.n). Trebuie să vrei să rámii 
tînăr. O mulţime de oameni susțin 
teoria asta. (De ce această trimitere 
bibliografică globală? — n.n.). Dar cifi 
au reușit s-o aplice. Tu reusesti?» 

Radu nu se angajează în această di- 
rectie geriatrică. Mai empiric, el speră 
să lămurească neasteptata problemă 
ridicată de femeia pe care vrea s-o 
cucerească, folosind o evocare, care 
în schimb e foarte detailată, într-o 
superbă sfidare a oricăror stringente 
de ritm: z 

«Radu: Uite, înainte sá vin în- 
coace, am fost la niște mătuși, la 
Rimnicu Vilcea. Cam tot ce a ră- 
mas din familia mea trăiește acolo. 
Nu le mai văzusem demult Mă 
întrebam cite din ele mai trăiesc. 
Nişte femei de 85, de 92 de ani. 
Ce mai vorbă, nişte babe. Ei bine, 
le-am văzut și ce crezi? Toate 
spontane...» Nu mai reproducem a 
doua jumătate a replicii, sărim peste 
un cadru, dar dăm peste același gen 
de evocare: 

«Monica: Părinţii: tăi stau tot 
la Rîmnicu Vilcea? o 

Radu: Au murit în război. 

Monica: Cum în război? 

Radu: Tata nu putea face fron- 
tul, era invalid din primul război. 
Ei erau într-un tren care pleca la 
Rimnic...» ş.a.m.d., ş.a.m.d. 


De la confesiuni la fixatii 


Nu ne vine să credem că e pur și 


judecăților legate de modul cum tre: 
buie «construit» dialogul în film. 
Dialogul nu se construiește. El trebuie 
să fie fluent, să facă parte din structura 
intimă a imaginii, să compună, odată 
cu muzica şi zgomotele, ceea ce noi 
numim coloana sonoră. Nu există «dia- 
log mult» sau «dialog puțin». În filmele 
italiene, chiar în cele de foarte bună 
calitate, cuvintele abundă. Asta nu le 
face mai puțin interesante. Filmele 
japoneze, în general cu dialog puțin, 
sînt la fel de interesante. Atunci care-i 
secretul? 

Căci există un secret al dialogului de 
film care, după cum se vede, adesea, 
ne scapă și care nu trebuie ignorat și 
nici disprețuit. Am făcut mai sus cîteva 
sugestii şi s-ar mai putea face multe. 
Dar subscriu la ideea enunțată în intro- 
ducerea la dezbaterea noastră, că ame- 
liorarea calitativă a acestui comparti- 
ment de lucru al cinematografiei noas- 
tre — într-adevăr, în suferință — se 
poate obține «fără a ignora întregul si 
mai ales contextul de idei şi de practici 
în care se produce opera cinematogra- 
fică». 


lupta cu mediocritatea 


simplu o fixatie de care scenaristul 
nu poate să scape, deși chiar în sec- 
venta următoare Radu reia tema: 

„Radu: E frumos. Uneori o astfel 
de seară mă nelinisteste. Tin minte 
— era război — tata îi spunea une- 
ori mamei: „ce seară plăcută a fost..“ 
$.2.m,d. 

Monica ne oferă chiar o explicaţie 
a acestui leit-motiv: 

„Monica : Nu ştiu ce se întîmplă cu 
noi doi. De fiecare dată ajungem 
să vorbim lucruri foarte grave.“ 
Evident, scenaristul vizează oanumită 
tară a generaţiei, urmele pe care 
le-a lăsat timpul copilăriei. Dar e 
tot atît de evident că acest verbiaj di- 
zolvă și rezolvă cu anticipație even- 
tuala dramă, autorului nu-i mai ră- 
mîne spaţiul necesar să-și clarifice 
intenţiile, să-şi adîncească şi să-și 
dezvolte observaţiile. Consecința im- 
plicită este că aceste „lucruri foarte 
grave“ par evocate mai mult ca să 
creeze parazitar o - problematică, 
din teama că, altminteri, povestea 
celor doi quatragenari care s-au în- 
tîlnit întîmplător în concediu ar 
duce lipsă de așa ceva. Ceea ce este 
fals și, din păcate, într-un trist para- 
lelism cu ceea ce remarcasem la 
primul film, Căci, pe rînd, perso- 
najele din „Drum în penumbrá" se 
e plică, repetîndu-se în gol, pentru 
ca nu cumva actele lor să pară cuiva 
nejustificate, 

Monica îi explică mamei sale de 
ce a divorţat și o face în cuvinte și 
într-un god care nu par deloc să fie 
adresate propriei sale mame, ci alt- 
cuiva, care n-ar fi de față, dar ar 
trebui lămurit, fiind în totală necu- 
nostintá de cauzá: i 

„Monica: Eu aveam 16 ani, el nici 
24. În primul an de căsnicie —un 
copil, peste doi ani — al. doilea. 
Casă mă lege mai bine de el,sănu-i 


e 


serialul, ieri . ` 


£ 


mai scap din mînă. După care şi-a 
dat arama pe față și a început să mă 
chinuie ca pe Cristos...“ ș.a.m.d. 

Reintrăm astfel în cercul vicios 
descoperit la filmul anterior, pentru 
că urmează explicația mamei — şi ea 
inutilă și fără adresă: 

„Mama: Dar eu, cu tatăl tău? Nici 
măcar nu l-am luat din dragoste. 
Şi ce viață am dus cuel!” Se înșiruie 
apoi descrierea acestei vieţi — desi- 
gur, grele — în cîteva zeci de fraze, 
un lamento fără relief, fără accente, 
fără idei. ` 


Quod erat demonstrandum 


Această tehnică de anticipare şi 
anulare a dramei prin verbiaj — 


babil de pe atunci că-i așteaptă o 
placă comemorativă: 

„Monica, despártindu-se definitiv 
de Radu: Eu n-am o meserie caata, 
nici responsabilitátile, nici satisfac- 
ţi ile tale. Poate de aceeaţin la familie 
mai mult ca la orice pe lume. Tu 
trebuie să-ți vezi de munca ta. De 
invențiile tale de milioane. Ai să 
mai faci invenţii de milioane, nu? 
Am să fiu foarte mîndră de tine!” 

E ceea ce am vrut să demonstrăm. 
Dincolo de talent, indiferent chiar 
de rezultatul final al lucrării — căci 
filmul lui Lucian Bratu e net supe- 
rior celui realizat de Francisc Mun- 
teanu — acţionează în aceste pro- 
ductii nişte forte inertiale care tin 
de un mod depășit dea gîndi şi nu 


Adversarii noștri: 

e gindirea imaturá 
e superficialitatea 

e impostura 

e mediocritatea 


de topire a destinelor umane într-o 
pastă informă de paranteze și ex- 
plicatii — duce, în final, la o stare 
de spirit dulceagă și incoloră. Ori- 
cît ne-ar durea s-o spunem, ea se în- 
rudește întrucîtva cu cea a eroilor 
de la viaduct, din celălalt film, care 
plecau să se odihnească, știind pro- 


doar de o latură sau o funcție partia 
culară a aparatului de lucru. Defi- 
cientele dialogului, atît de frapante 
în toate filmele noastre, nu pot fi 
remediate decît dacă se are în ve- 
dere o întreagă istorie și întreaga 
structură a cinematografiei noastre. 
Funesta teorie de împrumut a scena- 


riului ca gen literar, cavaloare în sine, 
ca produs independent al unui literat 
solitar, e departe de a-şi fi epuizat 
forța malignă. De abia am îngropat, 
dar nu am uitat cu totul nici iluzia 
„filme puţine, dar bune“ şi nici în- 
truchiparea ei — „filmul total", Cite 
un. scriitor continuă. să muncească 
de unul singur pentru „îmbunătăţi- 
rea" operei sale scenaristice, în zeci 
de variante, pentru că normele in- 
terne ale cinematografiei— care de 
abia foarte recent, cu multă greutate, 
au. conferit regizorului calitatea de 
autor al filmului— nu creează cadrul 
necesar pentru solicitarea şi stimula- 
rea mai multor colaborări speciali- 
zate la structurarea și definitivarea 
scenariilor, 

Am pomenit la începutul artico- 
lului și un al treilea film, „Zestrea, 
fără să citez din dialogurile sale, de- 
cît în introducerea elogioasá. O în- 
cercare de ana ¡zá ar fi fost, în acest 
caz, absolut deplasată, pentru că dia- 
logurile acestei piese radiofonice gi 
de televiziune au trecut, aproape 
fără nici o modificare, direct în peli- 
cula realizată la Buftea. E ca și cum 
cinematografiei noastre i-ar fi fost 
amputate un organ şi o funcţie, 

Sigur că se mai discută, din mers; 
si se mai repară cîte ceva și la dia- 
loguri, prin intermediul scenaris- 
tului totdeauna unic, care e şi auto- 
rul operei literare inspiratoare şi 
autorul ideii, al story-ului, al adaptă- 
rii cinematografice, al dramatizării, 
al gag-urilor... 

Altminteri, ca şi pe cartoanele 
genericelor pe care își pune antetul, 
în preocupările de lucru alestudio- 
ului Bucureşti, dialogul de film nu 
există. 


Valerian SAVA 


Nick detectiv și scumpa sa soţie 


„Revoluţionarii“... 
(William Powell) 


E curios cum tocmai Dashiel Ham- 
met, unul din părinţii politistelor 
negre, fioroase, a inspirat cel mai 
savuros serial umoristic despre cri- 
minali și urmărirea lor: „The thin 
man“ (în românește „Nick detectiv“, 
cu William Powell și consoarta sa 
cinematografică Mirna Loy). Amîndoi 
sînt nişte revoluționari ai tehnicii 
detective. Nick nu cercetează nimic, 
Dimpotrivă, scoate telefonul din 
priză şi-şi acordă lungi ore de somn. 
„Micile celule cenușii“ ale doamnei 
Agatha Christie la el stau în concediu 
de odihnă. Ce așteaptă? Foarte sim- 
plu: ca domnul bandit să se trădeze, 
să facă o gafă. A conta pe prostia 
adversarului eo tactică sigură. Căci 
adversarul e om și prostia e slăbi- 
ciunea favorită a nobilei noastre 
ginte. 

Scumpa sa soţie procedează cu 
totul altfel (deși, la urma urmelor, 
cam la fel). Ea are un avantaj asupra 
soțului. Este chiar domnia sa personal 
profund proastă. Deo tontemie incal- 
culabilă. Dacă Nick conta aşa de mult 
pe prostia genului uman, e pentru că 
prima însuşire a prostului e nevoia 
de a se afla în treabă, sursă de scă- 


pări şi greșeli. Mirna Loy, timp de 
24 de ore din 24, tocmai că se tot 
afla în treabă, Ce face ea e de natură 
să pună în gardă pe cel mai puţin 
vigilent dintre tílhari. Dar rezultatul 
e exact contrar. Căci prostia mai are 
o calitate: e contagioasă. Gafele Mir- 
nei încurcă așa de bine lucrurile, 
încît îi prostește pe toți proștii ad- 
versi, care încep sá se dezvăluie'și sá 
se trădeze. După care, sosește mo-- 
mentul culminant, cînd Nick înce- 
tează de a mai dormi, repune telefo- 
nul în priză și arestează pe bandiți. 
Morala fabulei? Nici o combinaţie 
polițistă nu este mai operantá ca o 
colegială colaborare între orb şi 
paralitic. 

Serialul „Nick detectiv“ a avut un 
succes imens în 1935. Cred că succe- 
sul ar fi și mai mare azi. Aviz D.D.F. 
şi TV. Cît despre succesul peste gra- 
niti, aflați că William Powell a primit 
milioane de scrisori cu înjurături 
cînd s-a aflat că e însurat cu altcineva, 


, Publicul nu-l admitea însurat decît 


cu Mirna Loy, scumpa. sa toantá de 
celuloid. 


D.1.S. 


... tehnicii detective 
(Mirna Loy) 


EEST ESE NOA AE EE 
— Eugen Barbu, sintefi prea vechi în meseria 
asta ca să vă mai iau un interviu. Aş prefera ca 
această întîlnire să prilejuiască un monolog Eugen 
Barbu despre satisfactitle şi insatisfactiile sale pri- 
vind cinematografia noastră. 


-— Vreau sá vă spun că, după atîtea filme pe care 
le-am făcut, n-aş prea avea motive să mă declar 
nemulțumit, Adică dacă aș afirma aş ceva, aș apă- 
rea- realmente un ingrat. Cinematografia noastră, 
cu toate multiplele ei schimbări de formaţii, de 
direcţii şi așa mai departe, m-a onorat cu atenția 
ei. N-aş putea deci să spun, din acest punct de ve- 
dere, că sînt nemulțumit. 

Pe de altă parte, sigur că în ce privește filmele 
realizate după scenariile mele, as avea totuși u- 
nele nemultumiri. Vorbesc în primul rînd despre 
unele lucruri care îmi aparţin. lată despre ce este 
vorba: există la regizorii noştri o tendinţă de a-și 
lúa, poate fără nici un motiv, o totală autonomie 
față de text, Nu spun că treaba asta n-ar putea fi 
şi un lucru bun gi că textul — cum s-â întîmplat de 
pildă cu filmul meu realizat de lulian Mihu, „Procesul 
alb — n-ar putea dobîndi şi oal!tă valoare, Cu un re~ 
gizor câ lulian Mihu, Care estefoartebun, se poate în- 
timpla și așa ceva. Bineînţeles că n-am fost de 
acord cu toate inovațiile şi cerințele lui, care de 
multe ori erau contradictorii. Dar asta esté situa- 
tiá și cred că trebuie să te obișnuiești cu toate osci- 
laţiile şi cerințele acestei arte. Pe de altă parte 
însă, mă declar nemulțumit de felul cum a ieșit se- 
rialul tu „Haiducii”. Am să explic pe dată şi de 
ce. Ar putea să pară curios, pentru că este vorba 


de cele şase filme care s-au bucurat de atîta suc- » 


ces de public, Ştiţi, probabil, că dintre toate seria- 
lele acesta se află, dacă nu pe primul loc, cel pu- 
ţin între primele trei locuri că suctes de public. 
Dar cu tot succesul, cred tă filmele hăiduceşti ar 
fi putut, ar fi meritat, să fie mai bune. Nu pre- 
tind că textul oferit de mine ar fi fost o capodoperă 
de fiecare dată. Dar intervenţiile regizorale au fost 
copiláresti si au coborît nivelul textului. 

Nenorocirea este că regizorii noştri au un gust 
foarte curios, ca sá nu spun dubios. Nu mă refer 
la un Ciulei sati un Esrig, care sînt oameni foarte 
cultivați, oameni ce nu pot fi suspectaţi de lipsă 
de cultură. Dar o mare parte dintre ceilalţi, do- 
vedesc — și mi-au dovedit-0 în convorbirile pe care 
le-am avut cu ei sau din ceea-ce susțin ei adesea — 
o înaltă precaritate. Or, mie mi se pare că un regi- 
zor de film trebuie să se priceapă la arhitectură, 
la pictură, la actorie, la muzică, la literatură, să 
fie adică un tip complet în ceea ce privește arte- 
le. Este de neconceput ca într-o artă atît de com- 
plexă cum este cinematograful, el, regizorul, să 
fie lipsit chiar de cunoștințe elementare, 

Așa încît, dacă este vorba de nişte nemulțumiri, 
la asta mă refer, la această scădere care ţine de re- 
gie, de o regie obsedată numai de succesul imediat 
de public. Şi eşte evident că pentru un asemenea 
scop, ei, regizorii, se folosesc de nişte „goange“ 
ale actorilor, care uneori pot să distreze, dar scri- 
ind pentru cinematograf un autor suferă cînd dă 
cu ochii de asemenea imixtiuni. 


— Cineva, poate acei redactori de film, ar trebui 
să „vegheze“ ca transpunerea viziunii scriitori- 
cesti în viziune cinematografică să nu fie o infocui- 
re, să nu favorizeze imixtiuni, nu-i asa? 
ERES EI SL TUE 


- Întrebarea dvs. conține aproape si ráspun- 
sul. În cinematografia noastră au existat, de 
pildă, redactori de film foarte buni şi foarte com- 
petenti. Ei n-au făcut însă carieră acolo şi au plecat. 
Au rămas, în schimb, cei care, ca în toate domenii- 
le, scapă de toate valurile, așa cum se întîmplă de 
obicei cu mediocritátile. Şi as vrea să mentionez 
un lucru foarte curios: din toate filmele pe care 
le-am făcut, în mod poate surprinzător pentru 
unii, cele mai bune au fost două filme politice — 


Cinematografia 
noastră, cu toate 
multiplele ei 
schimbări, - 
m-a onorat 
cu atenția ei, 
Totuşi... 


mă gîndesc desigur la „Procesul alb“ și la „Facerea 
lumii“, Sînt două filme care m-au mulțumit pen- 
tru adevărul pe care îl conţin. De ce mi se par cê- 
le maibunefilmeale mele? Pentru că acolo s-au dez- 


bătut, cu mijloacele artei cinematografice — 
s-ar prea putea ca nu întotdeauna să fi fost cele 
mai bune (má refer la „Facerea lumii”); dar în 
orice caz, onorabile — niște aspecte foarte intere- 
sante și care ne privesc pe toți. Desigur, marele 
public agrezază mai mult filmele cu haiduci, pen- 


tru că este un gen care distrează. Am citit cu toții 
romane cu haiduci şi ne plac. Dar filmele cu ade- 
várat grave pe care le-am făcut sînt cele două pe 
care le-am pomenit adineauri. lată, deci, că se pot 
face, chiar într-un gen dificil, filme onorabile. Și 
trebuie să recunoaștem că filmele politice se fac 
mai greu, 


— Credeţi oare că filmele cu haiduci nu pot fi 
mai grave? 


— Sigur că pot fi și chiar asta am așteptat și 
i-am cerut în mod expres regizorului, numai că 
elare o tendinţă mai operetistică și preferă să tra- 
teze lucrurile ușure!. Cocea n-a urmărit nimic alt- 
ceva decît divertismentul şi distracţia, Atît şi ni- 
mic mai mult. Și trebuie să spun, trebuie s-o spun 
chiar aici, la acest punct al discuţiei noastre, că o 
vină o poartă, deopotrivă, redactorii care au lu- 
crat la aceste filme. 


— Cum? 


— În general, regizorii și redactorii cu care am 
lucrat la ateste filme au avut tendința să devină 
co-autori ai scenariilor. Pe mine pu mă deranjează 
latura materială, pentru că riu scriu pentru „bani. 
Dar procedeul a dovedit că se pierde jumătate din 
idei. Ei vin cu nişte idei mici, pretind că deţin 
nu ştiu ce fel de secrete, inventă niște greutăți 
care nu sînt reale, complică inutil scenariul și aşa 
mai departe. z 


Q 


— Ne puteți divulga vreun „secret“ din acesta? 


— lată unul, care mi se pare foarte (emnifica- 
tiv. Într-unul din filmele serialului haiducesc, de 
pildă, am avut lungi discuţii cu co-scenaristul meu 
Opriş, care se întîmpla să fie redactor, asistent şi 
co-regizor al filmului, Domnitorul fanariot voia 
să cumpere, contra unei mari sume de bani, niște 
bijuterii care să fie zestrea domnitei Ralu. Logic, 
domnitorul urma să cheme de la Viena un biju- 
tier, să-i dea o pază bună dacă se temea că haiducii 
ar putea prăda bijuteriile și să-l aducă cu ele în 
țară. Regizorul, pentru că avea el în vedere niște 
filmări la Viena, a plecat cu Domnița Ralu acolo, 
a mai luat-o şi pe camerista acesteia, ṣi pe haiducul 
principal, de parcă Viena ar fi fost Satu-Mare sau 
Ploieşti, sau parcă pe vremea aceea era atît .de les- 
ne să faci'un drum pînă la Viena. Şase luni m-am 
zbătut să explic cît de nefiresc era un asemenea 
lucru. De altfel, omul de bun simţ din stal își dădea 
seama cît de nefiresc erași, în sinea lui, își spunea, 
probabil : „da” cretini mai sînt ăștia!“. Fac această 


observaţie, pe care hici măcar critica de film n-a 


făcut-o după aceea, dar mă simt dator săv-o împăr- 
tășest. 


AEREA NARA 250 
— Schimbind puţin unghiul de observație, v-aș 


întreba, de pildă, dacă credeți că există o piedică 


În ciuda 
succesului de public 
obținut de „Haiduci“* 
~ aceştia 
m-au nemultumit 

cel mai tare 


10 


o 


lu pta e 


Ne 


profesi 


obiectivă pentru ca o dezbatere realistă, condusă 
spre adevăr şi de adevăr, să apară pe ecran? 


»— Nu, si este foarte curios. Conducerea noastră 
de statși de partid cere întotdeauna, în artă, să se a-" 
rate, să se scrie, adevărul, sá se scrie despre problé- 
mele cele mai grave, fără nici o reticentá. Dar se în- 
timplá un lucrubizar: există intermediari între 
aceste dorinţe sincere și presante, aș putea sá 
le numesc, din partea celor care protejează cul- 
tura cu atîtea fonduri, şi pe de altă parte cei care 
interpretează aceste dorințe. Și aș vrea să explic. 
Există două tendințe: ori de a cocoloși adevărul, 
bănuind că unele adevăruri supără pe cineva, 
ori de a face din acest adevăr un steag pentru nu 
ştiu ce fel de tendinţe estetice care nu-și au locul. 
Este foarte lesnicios să mergi alături de problemă 
si să ajungi în altă parte, Aici cred eu că ar fi ma- 
rele rol al unui redactor competent, priceput şi 
cultivat în toate domeniile. Şi anume, de a evita 
cocolosirea adevărului, pe de o parte (adică emi- 
terea unui adevăr mai mic decît este el în reali- 
tate și prin asta falsificindu-se viaţa) şi, pe de altă 
parte, de a pune stavilá încă-din faşă, unor tendih= 
te dăunătoare care ne pot face rău în toate dome- 
niie artei, Pentru că niciodată exagerarea, îngră- 
mădirea de lucruri care vor să fie neapărat deş- 
tepte, nu a avut drept rezultat ceva satisfăcător, 
Şi vorbesc doar din puntt de vedere estetic. Nu 
amestec aici alte aspecte, 

o 


— Totusi, existá o susceptibilitate fatá de opera 
critică, chiar față de eroul cu scăderi, etichetat 
a fi „negativ“, 2 


— lată de ce: dacă acum vreo zece sau nu ştiu 
citá ani în urmă şi, oricum, în mai mică măsură as- 
tăzi — dacă deci cineva scria, avea un erou nega- 
tiv care era, să zicem, de meserie contabil, avea 

e suferit presiuni din acea-direcție. Se primea ime- 
diat un protest la editură și la organul de resort, 
un protest foarte violent, semnat de mai multi 
contabili, să zicem, care spuneau: „Da' bine dom- 
nule, noi sîntem nişte funcționari onești, de ce 
se dă în contabili?" Eroul negativ, era, să zicem, 
farmacist, Asociaţia farmaciştilor protesta imediat. 
Vreau să spun, că nu se înţelegea ficțiunea artei, 
anume: că un erou trebuie să aibă o identitate, 
chit că nu e cea reală a eroului respectiv, luat din 
viață şi copiat. Nu se putea însă înțelege, pe atunci, 
că acest lucru nu era caracteristic pentru farma- 
cişti sau contabili. Și că scriitorul respectiv sau sce- 
nafistul respectiv nu tindea decît să arate un ade- 
văr şi nu să calomnieze o categorie socială. 

Este o copilărie să se creadă așa ceva, să se 
creâdă că cineva ar tinde să calomnieze o anume ca- 
tegorie socială, Este absurd să mai sustii astăzi 
aşa ceva. Unii protestează, de pildă, cînd 
în filmele noastre apare cîte o prostituată, 
Din păcate însă, avem și noi prostituate. N-avem 


esecurilor 
trebuie 
intotdeauna 
atribuită 
regizorilor 


umediocritatea 


El vin 
cu niste 
idei mici, 
Pretind 
că detin 
nu ştiu 

ce secrete.. 


decît să citim în rubrica „De la miliţie” din „Infor- 
matia” relatările despre cazurile unor prostituate, 
ca să ne dăm seama că avem şi noi asemenea exem- 
plare. Ce să facem? N-am reușit să rezolvăm prò- 
blema prostituţiei sau poe că s-a ivit şi la noi 
problema prostituţiei. Credeţi că putem să esca- 
motăm această realitate? Nenorocirea la noi 
este că tendința de a critica prin cinematograf îi 
sperie pe unii. Dar există întotdeauna o critică 
făcută cu sinceritate și cu durere, pentru că lucru- 
pile nu sînt aşa cum ar trebui să fie, deși toată 
lumea o dorește (bánuiese chiar că și cei implicaţi), 
Dar tendința de a critica cu sinceritate si durere 
este privită de unii ca o atitudine dușmănoasă și 
nu ca o dorință a cuiva dea îndrepta lucrurile sau 
de a contribui la îndreptarea lor. Există, pe de al- 
tă parte, și o altá tendință, anume de a spune: 
dar nu vedeți în viață decît lucrurile negre? E 
adevărat, sînt foarte multe lucruri frumoase în 
viață, în viața noastră — orașe, uzine, hidrocen- 
trale, şi nu vreau să înşir aici tot ce s-a făcut si ce 
se face şi ceea ce reprezintă un enorm efort, Bi- 
neînțeles că toate acestea trebuie sá se vadă, ele 
trebuie să fie decorul, Dar dacă le facem să se vadă 
operetistic, dacă luăm, de pildă, un decor de acesta 
nou, să zicem litoralul sau Porţile de Fier, și vine 
un scenarist care pune doi báietasi sá se joace 
e pe acolo, nu înseamnă că am vorbit despre reali- 
zări şi nici nu înseamnă că arătăm cîte lucruri fru- 
moase s-au făcut. Nu putem face artă fără măsură 


şi acesta este un Pucru pe care trebuie să-l spun “ 


foarte răspicat. Măsura în artă, această măsură 
despre care se vorbește atît de mult, ne cere să 
nu fim orbi la unele lucruri care se întîmplă în re- 
alitate, de care sîntem obligaţi să ne ocupăm, pe 
care nu le putem trece cu vederea, lată, de pildă, 
cazurile astea de tineri parazitari, care sînt lăsaţi 
de capul lor și auzim apoi de isprăvile lor. De ce 
să nu se vorbească cu sinceritate și durere despre 
o dramă — pentru că aceasta este o dramă — a 
unor indivizi tarati? 


— Multe din neîmplinirile cinematografiei noas- 
tre au găsit un cal de bătaie concretizat prin- 
tr-un cuvînt: „administrativ“, Este sau nu este 
el marele vinovat? g 
A NES AE INDC ANI 


— Sá ne înțelegem bine: este nevoie, spre a 
face film, de un amplu aparat administrativ, avem 
nevoie și. de contabili, şi de timplari, și de furni- 
zori de materiale şi de mulţi alţii încă, și e limpede 
că fără ei nu se poate face film. Acesta este sensul 


ordinar al noţiunii de administrativ, Dar dacă de- 


pásim puțin sensul acesta şi ajungem sá ne gîn- 
dim la sfaturile pe care le dau unii funcționari care 
habar nu au despre cerinţele artei, atunci cuvîn- 
tul administrativ este neavenit. Trebuie să mentio- 
nez însă că este nevoie nu de o supraveghere ad- 
ministrativă, ci de o grijă de a nu se ivi acele mani- 


N 


$ 
Ă 


M 


festări, hai să le zicem tendințe, care dau naștere 
rebuturilor cinematografice. Știm cu toţii că exis- 
tă azi în lume o serie de concepţii în ce privește mo- 
dul de a face film — de la filmul pornografic pînă 
la filmul politic cel mai de calitate. Este deci ne- 
voje sá se manifeste o asemenea grijă în ce prives- 
te alegerea a ceea ce realmente ne trebuie nou 


| 
£ 
e 


— Dar carentele trebuie căutate la sursă, adică 
în scenarii. 


— Realitatea este că scenariile pe care le citesc, 
din cînd în cînd mă simt obligat să le citesc, sufe- 
ră de lipsă de curaj în a aborda temele cele mai in- 
teresante. În al doilea rînd, trebuie să mărturisesc 
că scenaristica noastră suferă de o copilărie gro- 
tescă. Nu avem profesioniști — ăsta este adevărul, 
nu avem profesionşti, ca să nu mai pomenesc de 
faptul că nu există oameni care să ştie ce este a- 
cela un dialog, ce înseamnă dramaturgia unui film. 
Nu au calificare, Cred apoi că s-a făcut o gregalá 
care văd că stăruie: exista pînă nu prea de multă 
vreme o colecție în care se publicau scenarii. 
Ştiu prea bine că este un gen care nu se vinde bine, 
ştiu că un scenariu nu se vinde ca un roman. Dar 
publicarea scenariilor e un lucru foarte util, în 
măsura în care vrem ca ele să fie cunoscute şi 
discutate — în măsura în care vrem ca ele să 
ajungă să fie scrise mai bine. Așa încît — cred că 
ar trebui reluată, urgent, această practică gene- 
ratoare de discutii și poate de soluţii, 


— Cam multe eşecuri în filmul nostru și ca de 
obicei în asemenea împrejurări partea cea mai 
spectaculoasă devine acea „pasare“ a respon- 
sabilitátii. Ati cuteza să numiţi vinovatul? 


— După mine, cauza esecurilor trebuie întot- 
deauna atribuită regizorului. Dece? Un regizor ma- 
re, sau chiar un actor mare, refuză rolurile din care 
nu poate scoate nimic, în care nu poate să creadă. 
Un regizor bun nu primeşte un scenariu slab. 
Şi cred că regizorii trebuie să aibă acest curaj, 
trebuie să pretindă: „dați-mi voie ca scenariul sá 
mi-l aleg singur“. Și să nu accepte să li se spună: 
„dumneata îmi faci scenariul ăsta“. Pentru că aici 
este vorba și despre unele afinități elective, e ne- 
voie sá se țină seama de formaţia estetică, de cu- 
nostinte, ca şi dé genul în care un regizor poate ur- 
mări şi exprima ideea din scenariu, 

. 


— V.ati dat seama, desigur, cá filmele rea- 
litátii noastre nu prea seamănă cu realitatea, 
cu mediul, cu atmosfera, cu lumea noastră. 
Care ar fi cauza? 


— Cauza este incultura evidentă a regizorilor. 
N-au văzut muzee, n-au văzut teatre, n-au vizitat 
orașe. Știu rezizori care nici măcar filme nu văd, 
Și dacă filmele despre zilele noastre nu seamănă cu 
noi, asta se datorește exclusiv faptului că regizori; 
nu știu să extragă din peisaj ceea ce este într-ade- 
văr plastic, expresiv, semnificativ. lată ce se întîm- 
plă cu un regizor ca lulian Mihu, care-și alege doi 
colaboratori care-şi cunosc meseria. Filmul lui 
Mihu, „Felix și Otilia“, de pildă , este expresia 


tie. Ştiţi ce plastică are filmul ăsta. 
Vă mulțumesc cu speranța că vom mai 


avea prilejul sá ne întîlnim în paginile revis- 
tei, 


Mircea ALEXANDRESCU 


11 


t 
is 


un om se pleacă 
asupra trecutului său 
(cinematografic) 


Avem premizele 


instaurării 


unui climat de lucru 


și 
nu de ciocniri 
ale unor ambiții 


desarte 


De ce, unora, evidenta poate sá le 

pară explozivă? 
Ecoul produs de interview-ul meu din 
numărul trecut m-a surprins. Nu e 
o figură de stil şi nici mimarea „ui- 
s mirii“ cu care subliniem (modesti, mo- 
dești) acțiuni care ni se par importante. În mod 
sigur, cele spuse de mine acolo „nu aduceau nimic 
nou“: cel puțin de 10 ani, n-a fost discuție între 
cineaşti, n-a fost ședință la toate nivelurile în care, 
sub o formă saualta — și uneori mult mai tăioasă — 
aceste lucruri evidente să nu fi fost spuse de 
fiecare dintre creatorii filmului românesc. (Aici 
se impune o precizare: există din păcate destui, 
aduși în cinematografie de orice în afară de vocaţie, 
care sînt oricînd gata să arunce asupra „structuri- 
lor“ vina repetatelor lor eşecuri costisitoare. Sá 
ne aducem aminte numai de asasinarea operei ge- 
niale a lui Caragiale în filmele noastre... de milioa- 
nele azvirlite pe filme respinse de public, de cri- 
ticá, încredințate dintr-o greșită generozitate unor 
nechemaţi, Dar alegerea grîului de neghiná nu se 


poate face și nu e firesc să se facă decît prin mij- > 


loacele normale, fireşti, ale competiţiei artistice. 
lar pentru aceasta e nevoie, repet, caşi în cinemato- 
grafie să funcționeze climatul sănătos, responsabil, 
democratic, care caracterizează întreaga noastră 
viață socială și politică). 

Sper (dum spiro spero) si sînt convinscă depinde 
de noi ca acest lucru să se întîmple acum, Noua 
organizare, din păcate cu unele impreciziuni, cu 
unele încălecări, cu unele verigi inutile, oferă, cred, 
premizele instaurării unui climat de lucru și nu de 
ciocniri ale unor ambiţii deşarte. În acest sens, sînt 
dispus să consider că prima mea experienţă (nega- 
tivă din punctul meu de vedere) nue concludentá, 
În mod sigur, nimeni n-are nevoie de generalitáti, 
oricît de nuanțate. Poate e nevoie de puţină isto- 
rie, poate a sosit timpul să ne aplecăm — cu cîtă 
detaşare e posibilă — asupra propriei -noastre 
activităţi de pînă acum, 

ras mă voistrádui sá fac, în celece urmează. 

eci: 


Moara cu noroc: prima victorie 


+. Prin 1954, ieșisem cu Francisc Munteanu dintr-un 
con de umbră literar, care durase trei ani şi pentru 
care sînt nespus de recunoscător destinului; mă 
ferise, acest fatum, de cursa primejdioasă a succe- 
sului prematur (atît de generos și fără nuanţe 
risipit în epoca aceea) si mult-putinul pe care-l 
ştiu despre viață am început să-l învăţ atunci, în 
acei trei ani de mari întrebări. 


12 


ilus 


'opovici: e 


Cinematografia română se nástea din gol, exista 
splendidul entuziasm al pionieraiului, sentimentul 
acela (atunci firesc) că lumea, adică filmul româ- 
nesc, începe cu noi. Multă temeritate, multă gene- 
rozitate, uneori greșit înţeleasă („a cărei răni fatale 
— cum zicea poetul — şi azi le mai simțim“), pu- 
ţină pricepere, dar cel putin-totirrecunosteam asta 
și ştiam că numai împreună și numai cu foarte 
multă dăruire şi ffaternitate bărbătească, vom pu- 
tea reface handicapul în care se găsea cinematogra- 
fia. Am fost angajaţi, Francisc şi cu mine, ca scena- 
rişti, cu obligația de a.preda un scenariu pe an. 
Cum posturi de „scenariști“ nu existau, Francisc a 
fost angajat pe postul de „peruchier-șef", iar eu 
adjunct al „secţiei rebuturi"... Nu e o glumă, eram 
în plin romantism organizatoric. s 

Pe planul teoretic, romantismul însă cam lip- 
sea. O scenă la care am asistat poate fi mai eloc- 
ventă decît orice „analiză“și „distanţare“,,. Se filma 
„Alarmă în munţi“, Pentru fiecare plan se trăgeau 
20—25 de duble. lurie Darie era chinuit „teoretic“ 
pentru că „nu trăgea cu pistolul automat, cu sufi- 
cientă ură față de dușman“. Regizorul filmului, 
care făcuse din principiile lui Stanislavski o tristă 
caricatură, pentru care Constantin Sergheevici 
l-ar fi ținut în palme o veșnicie, sosește de la fil- 
mări cu o „gravă problemă ideologică”. 

Transcriu dialogul între el și tovarășul, pe atunci, 
responsabil: — Am oprit filmările. S-a ivit o pro- 
blemă foarte serioasă. Avem o scenă în care chia- 
burita (Dana Comnea) trebuie să cînte un cîntec. 

— Ei și? 

— Nu vá daţi seama? Artista e frumoasă. Dacă 
o pun sá cînte un cîntec popular, frumos, înseamnă 
că o umanizăm, că publicul o va:simpatiza. 

— Da, e o prcblemă, într-adevăr. 

— M-am gîndit s-o punem să cînte un cîntec duș» 
mános, de clasă, 

— Nu se poate! - 

— Sigur că nu. Ar însemna sá oferim un im 
chiaburimii (pauză iungă). 

— Să cînte fals! 

Strict autentic, eram de faţă. Ar mai fi de adău- 
gat că acel regizor, atît de „vigilent“ faţă de multi- 
plele interpretări posibile ale unui episod în fond 
neesential, ne-a părăsit, preferînd meleaguri mai 
calde. Mi se pare că vinde pălării pe undeva. 

.: În ăceastă „atmosferă“, mă cheamă foarte 
tînărul pe atunci Paul Anghel, și el înhămat la ca- 
rul tare greu de urnit al filmului românesc. (Ce 
mi-a impus totdeauna la Paul Anghel a fost tim- 
puria lui maturitate, spiritul său cumpănit, în to- 
tală contradicţie, dar niciodată antagonică, cu 


junele furios care eram pe atunci). M-a întrebat 


SS 
„Sînt convins că depinde de noi 


o 


dacă n-as fi dispus să -fac un scenariu după „Moara“ 


cu noroc“, Nimicnu puteacădea maibine. Eram un 
mare admirator și iubitor al lui Slavici pe care-l 
consider şi azi unul dintre cei mai mari gi moderni 
scriitori români; prima și singura mea lecţie ca 
profesor de limba română fusese „Moara cu noroc“, 
la Liceul Cantemir, sub-privegherea ingáduitoare a 
poetului şi profesorului Emil Giurgiuca; și azi îmi 
amintesc cu o mare emoție cum, pe la vreo 13 ani, 
în satul bunicii mele din pusta Aradului, descoperi- 
sem această nuvelă de geniu, care arunca asupra 
universului meu geografic fam liar aura misterioasă 
a marii arte. 

Am scris scenariul în două nopţi, cu sentimentul 
unei imense bucurii. (Încă de atunci, mi s-a pus 
problema, care urma să devină acută la „Pădurea 
spinzurațiior“: care este,marg.nea de fidelitate 
„ad litteram“ peste care nu poate trece cineastul, 
în faţa unei opere clasice). Nu mai am acest sce- 
nariu (cum nu am niciunul din cele, prea multe! 
pe care le-am scris) şi-mi pare rău, pentru că, fără 
falsă modestie, cred că e cel mai bun dintre toate. 
Va mai fi existînd prin vreo arhivă? 

La cîteva zile, primesc un telefon de la și el 
tînărul pe atunci Liviu Ciulei: ne-am întîlnit, eram 
intimidat și pe vremea aceea ascundeam asta sub 
pelerina unei ostentative ,degajári". li plăcuse 
foarte mult scenariul, ar fi vrut să facă el filmul. 
Eram fericit. La alte cîteva zile, Paul Anghel îmi 
comunică, stînjenit, că „s-au ivit unele probleme”. 
Mai exista încă un scenariu... și se fac intervenții — 
cine este acest T. Popovici care...? 

— E mai bun scenariul celálalt?. 

— După părerea mea, nu. 


— Atunci e simplu. Să se prezinte comisiei (era 
și pe atunci o comisie formată din amatori lumina- 
ti) ambele scenarii, fără numele autorilor si să se 
aleagă cel mai bun. (Aveam „cum am spus, 24 de ani 
şi credeam —- cum cred și azi, poate totuși n-am 
îmbătrînit? — în virtuțile compettiei leale. 
(De altfel nu văd de ce si astăzi, cînd e vorba de o 
temă de mare importanță nu se instituționalizează 
competiţia, de ce, pentru un subiect atît de com- 
plex, ca destinul marelyi Bălcescu, nu sînt solicitați 
mai mulți scriitori, de cetrebuiesă existe goanane- 
sănătoasă după „confiscarea“ unor subiecte, de ce 
trebuie să funcționeze aici „jus primus ocupandi“'?) 

A avut loc, n-a avut loc discutarea celor două 


„scenarii în respectiva comisie, nu știu. Morbul 


filmului nu mă contaminase încă, făceam corectu- 
rile la „Străinul”... Poate ar fi fost mult mai bine 
pentru mine sá păstrez ace stá de.așare și în cursul 
anilor. care au urmat. Aveam mai multe cărți şi mai 
puţini dușmani. y 


$ 


„Toată viața lui, Iliu a 


-o Filmul a fost încredințat lui Victor Iiu. t 
cunoșteam, îl pretuiam, dar temperamentele noas- 
tre nu consunau. Nu mi-a,spus niciodată nimic des- 


prebătăliasurdă pecareo ducea cu imposturaagre-, 


sivă, pentru formarea tinerei și adevăratei generații 
de cineaşti. Pentru că, din nefericire, în timp ce 
unii se formau, alții erau decretati regizori şi 
„aveau o morgă... avezu nişte aere... Toată viaţa lui, 
iliu acus această luptă împotriva imposturii, pen- 
tru afirmarea adevăratelor valori, a mării tradiţii 
a culturii româneşti, care trebuia să rodească și în 
film. Nu era un temperament de luptător: a plă- 
tit cu viaţa, cu dispariţia prematură. Greutățile le 
ţinea pentru sine, nu ni le transmitea, decît rare- 
ori, sub forma unei detașate ironii. Nu știam că-l 
consumă; calmul său aparent (plătit cu sănătatea) 
mi se părea —o mărturisesc acum, după atítia 
ani, cu un amar sentiment de rușine — lipsă de 
curaj. (Eram în faza cînd garjele de cavalerie, cu 
sabia în mînă şi părul în vînt, mi se păreau suprema 
formă a vitejiei și mă tem că uneori si azi...) 
Eram la Sinaia, lucra 10—12 ore pezi la decupajul 
filmului. Fiecare secvență (chiar cele de trecere, 
așa-zisele „planuri We legătură") era tratată în zeci 
de variante. Trebuie s-o spun cinstit: căutările 
lui mi se păreau nesiguranță; meticulozitatea lui, 
„pisălogeală“... Eu lucram pe atunci la „Setea” 
cîte 20 de pagini pe zi?mise păreaă tot ceaştern 


luptat împotriva imposturii“ 
€<x— o N 


pe hîrtie şi-mi iese din gură e aur curat. Mai tîr- 
ziu, dar vorba lui Kipling, asta „e altă poveste”, am 
aruncat la coș toate cele 500 de pagini scrise în- 
tr-o lună jumate... Fiind ora sinceritátij nude, 
trebuie să spun că faptul că Victor Iliu nu consi- 
dera scenariul meu drept literă de evanghelie, iar 
pe celălalt, al lui Struţeanu — maculatură, m-a 
jignit grav. Sau poate era un pretext: mă plictisea 
să „discut“ 10 variante posibile pentru o scenă... 
Şi încă nu iubeam filmul. Am: părăsit „cîmpul de 
luptă“, drapîndu-mă în mantia celui neînțeles şi 
neapreciat suficient. 4, 

Filmul nu mi-a plăcut. Eu îl „văzusem“ altfel. 
Nu ştiam atunci că dacă personajul lui Petre Pe- 
trescu din „Puterea“ mi-a reuşit, e pentru că-l 
cunoscusem pe liiu. 

17 oct. 1972 


Am revăzut azi „Moara cu noroc" și toată ziua, 
pînă tîrziu, m-a chinuit remuscarea. Iliu avusese 
dreptate. Nu sută la sută, dar în mod sigur în ceea 
ce era esențial. Pentru că, în mod cert, „Moara cu 
noroc“ e primul film românesc. Un film matur, 
de-o splendidă piasticitate, actorii conduşi cu o 
mînă sigură... Şi, iată, îmispun că nici Colea Răutu, 
cu toate marile sale realizări de atunci încoace, n-a 
avut în filmul românesc destinul pe carel-a meritat. 
Naturaletea, discretia jocului său, multitudinea 


sensurilor fiecărei mişcări, fiecărei priviri, n-au 
nici un rid! Codrescu, Geo Barton, loana Bulcă, 
„ porcarii” aceia plămădiţi din loess-ul. incendiat de 
soarele necruţător al pustei, Benedict Dabija, 
această mare speranţă a filmului şi teatrului, ple- 
cat dintre noi atît de tînăr... Montajul de o mare 
acuratețe și subtilitate...De puţine ori am mai 
văzut un „suspense“ atît de magistral condus, cu 
economia de mijloace a adevăratei arte, ca acela 
al crimei şi procesului, 

Am avut dreptate într-un singur punct: scena- 
ristic, drama lui Ghiţă e diminuată prin faptul că 
dorința lui de a face avere pentru a deveni om (nu 
în sine, nu pentru pofta de a domina pe alţii prin 
avere, ci pur și simplu pentru a „intra în rîndul 
oamenilor“, temă care străbate întreaga proză 
ardelenească) nu-și are echivalentul vizual. E expe- 
diată într-o frază. După cum relaţiile între Ghiţă 
şi Pintea (excelent dezvoltate pe parcursul filmu- 
lui, cu un firesc pe care-l doresc tuturor filmelor 
noastre, multi ani de aici înainte) nu au un punct 
nodal de pornire. 

Dacă aș dispune de fonduri, așalocao sumă (nu 
prea mare, nu e nevoie) dublării acestui film. Pen- 
tru că singurul lucru care-l face azi să dateze e 
modul de frazare. Tin minte că a fost ceea ce m-a 
supărat cel mai mult, acum... cîţi ani, e lungă 
vreme... cînd am văzut filmul. Nu știam atunci că 
„bătălia“ pentru vorbirea firească, cinemato- 
grafică, va fi foarte lungă — şi azi e departe de-a 
fi încheiată si o puneam pe seama regizorului, 

l-aș face filmului, în mod sigur, altă muzică. 
Cea de acum e academică, ilustrativă, dublează 
imaginea, diminuîndu-i vigoarea, caricind-o pe 
alocuri... d 

Si, în sfirşit... problema care mi s-a pus de atunci 
încoace și mi se pune și azi, punctul asupra căruia 
pierdem cel mai mult timp împreună cu regizoţii, 
colaboratorii mei: finalul. Acele cîteva secunde în 
plus care pot lălăi totul, ca acordurile inutil bubui- 
toare ale unei simfonii proaste; sau acele cîteva se- 
cunde în minus(un plan, un acord) care dau impre- 
sia detăietură cu toporul... În „Moara cu noroc“, în 
mod sigur, sfîrşitul e bruscat, psihologic pauper... 
Dar... Eramila începuturi. Decorul ardea prea repe- 
de, nu ca o casă incendiată, cica un stog de paie. 
Poate s-ar fi putut totuşi face ceva: Colea Răutu ar 
fi putut, în mod sigur, transmite,'amarul sentiment 
în fața unei dreptáti individuale — obsesia lui, care 
pîrjoleşte deavalma vinovaţi și nevinovaţi şi care 
lasă groaznica senzație a unui pustiu interior — 
iar spectatorilor ideia că trebuie altceva, o altă 
dreptate. Fertilă. 

Au trecut peste 15 ani de atunci. Victor Iliu 
nu mai e, s-a mistuit pe propriul său rug. Cînd 
ne-am văzut ultima oară, mi-a spus cu acea îndu- 
reratá discreţie care-i lumina faţa emanciată: „Te- 
ai mai gîndit la Avram lancu?" Dar era prea tîrziu... 


incoruptibilii de ieri 


o 


A 


Herlock Sholmes 


Aşa se numește Sherlock Holmes 
în savuroasele, spiritualele romane 
ale lui Maurice Leblanc. Acesta a 
vrut să-i dea lui Arséne Lupin (alias 
Arpin Luséne) un adversar demn de 
el, egal de deștept şi inegal în ce 
privește hazul, eleganța, fantezia şi 
galantele maniere. Si n-a reuşit în 
sensul că britanicul detectiv are un 
umor de cel puţin egală calitate cu 
marivodajul veselului egal bandit. 

Două lucruri curioase, Romanele 
Agathei Christie urmează fidel struc- 
tura poveştilor lui Conan Doyle și 
aceeași metodă a „celulelor cenușii“; 
numai că vremea le-a adăugat un 


plus de psihologie și de ingeniozitate. 
Totuși, dacă le numărăm, constatăm 
că filmele trase din aceşti autori 
sînt 9 pentru Conan Doyle şi numai 
7 pentru Agatha Christie. Pe de 
altă parte, dacă ne amintim că cel 


mai fecund romancier de polițiste = 


este Edgar Wallace, că toate cărţile 
sale, toate fără excepţie, sînt exce- 
lente, că majoritatea lor au fost ecra- 
nizate, trebuie să recunoaştem -că 
povestea polițistă este în primul.rînd 
o invenţie britanică. 

Doi mari actori au imortalizat pe 
eroul lui Conan Doyle: Clive Brook 
şi Basil Rathbone. lar mai în urmă, 


într-un film poliţisto-umoristic, doi 
actori nemți: Hans Albers (ca Sher- 
lock Holmes) și Heinz Rúhman 
(ca Harry Taxon). Ecranizárile engle- 
zeşti respectă şi modelul gi legea ci- 
nematograficá. Toate! filmele lui 
Clive Brook se termină cu fraza cla- 
sică, adresată lui Harry Taxon: 

.— Elementary, my dear. Elemen- 
tary! 

Ceea ce e foarte cinematografic. 
În film regulile jocului, legea de ara> 
mă, e ca enigmele morale să fie rezol- 
vate de spectator, în „final deschis“, 
Acel „Elementar, dragul meu!” în- 
seamnă că oricine poate găsi soluţia. 


„Elementar, dragul meu!“ 


Aeh 


(Hans Albers în Holmes) 


Dauria 


Producție a studioului Lenfilm. 
Regia: Viktor Tregubovici. Scenariul: 
luri Klepikov, Viktor Tregubovici 
după romanul lui Konstantin Sedih. 
Imaginea: Evgheni Mezentev. Cu: 
A, Trusov, P. Selohonov, V. Kuzne- 
tova, V. Solomin, V. Suksin, Jenia 
Maliantev. a 
CITAS TIRE ESTA 


Este evident, din compozitia aces- 
tui film, cá se ¡lustreazá un roman 
care la rîndul lui ilustrează o tradi- 
tie — aceea a romanului fluviu 
tradiţie fructificatá în mod strălucit 
de Solohov în „Pe Donul liniștit“. 

Autorul naraţiunii de față nu are 
suflul Şi nici amploarea epică a pre 
decesorului, dar lumea și epoca vi- 
zată sînt aceleaşi. Ne aflăm într-un 
sat căzăcesc, văzut în două ipos- 
taze: în seria l-a înainte de revo- 
lutie, în 1914; în seria a l-a — în 
timpul războiului civil. Autorul ro- 
manului, ca şi autorul filmului, se 
ocupă mai puțin de epică, de desfă- 
șurarea liniilor acţiunii şi mai mult 
de analiza aplicată la atmosferă și 
tipologie. Satul cázácesc, cu piaţa sa 
centrală, înconjurată de case de lemn 
și dominată de turlele sferice ale bi- 
sericii, devine o scenă de teatru pe 
care se va juca o piesă în două acte 
şi multe tablouri, 

Acest cadru, incontestabil auten- 
tic, de o plasticitate foarte specifică, 
este bine pus în valoare. Manufac- 
turei de platou i s-a preferat de data 
aceasta un sat real, o piață identifi- 
cabilă, cu o biserică adevărată și cu 
case locuite de oameni. Ceea ce este 
esențial în cazul unei astfel de lucrări. 
Autorii vor doar să ne cîştige atenţia 
pentru o evocare realistă, puţin pi- 
torească și puţin romantatá, a pa- 
siunilor şi întîmplărilor mari și mici, 
dintr-un sat căzăcesc de altădată: 
severitatea obiceiurilor cazacilor care 
erau în același timp ostași şi plu- 
gari, rivalitatea dintre doi tineri 
pentru aceeași fată, rezolvată prin 
căsătoria, nedorită, cu un al trei- 
lea ș.a.m.d. În timpul nunţii, în- 
cep să bată clopotele și se excla- 
mă „Vaina!”. Bărbaţii tineri pleacă 
la război, dar din cînd în cînd mai dau 
pe acasă, ca albi sau ca roșii, minati de 
vechile rivalități, dar si de altele, noi. 

in toată această narațiune există 
un simţ al măsurii și al semitonuri- 


lor, impresionant într-o evocare atît 
de cuprinzătoare. 

Filmul mai are o calitate, în afară 
de aceea a realismului etnografic: 
un anumit simţ sau o anumită su- 
gestie a permanentei, a duratei — 
element ilustrat prin figura atama- 
nului, mereu acelaşi, neclintit din 
locul lui, înfruntînd vitregiile soartei 
și chiar cîștigat în final, pentru cur- 
sul nou al istoriei. 


Val. S. DELEANU 


AENOR ANITA 
Anonimul 
venetian 


Producţie a studiourilor italiene. 
Regia: Enrico Maria Salerno. Sce- 
nariul: Giuseppe Berto, Enrico Maria 
Salerno. Imaginea: Marcello Gatti. 
Cu: Florinda Bolkan si Tony Musante. 
AUTE DEA E PETELE RE ICA 


Referinta la „Love Story” este ime- 
diată, presantă, şi totuşi doar de 
suprafaţă ; căci dincolo de schema 
(pînă la urmă neimportantá) a poveş- 
tii, cineastul italian construiește un 
film nostalgic și secret, cu toate atri- 
butele unui poem orchestrat în lu- 
mini şi umbre. Un bărbat și o femeie, 
despărțiți de ani de zile, iubindu-se 
încă, se reîntîlnesc o zi, la Veneţia, 
la chemarea bărbatului care curînd 
va muri de cancer, 

Filmul ne povestește această în- 
tilnire, în orașul si el condamnat să-şi 
stingă strălucirea sub cancerul ape- 
lor, în umbra palatelor mirific dan- 
telate în piatră, sub imense ceruri 
adinci. Şi ne lăsăm furati de această 


meditaţie vizuală asupra morţii — < 


— tinerețe înșelătoare, splendori 
parcă deja aburite de absenţă și ui- 
tare — om și oras peste care flutură 


“senină aceeași amenințare. Heming- 


way nu e departe, filmul te trimi 
cu gîndul la acel minunat poem al Ve~ 
netiei și al morţii — „Dincolo de rîu, 
printre copaci“, unde un militar de 
50 de ani își consuma într-o dragoste 
tîrzie, ål treilea infarct, în orașul pus- 
tiu si fantomatic. 

Enrico Maria Salerno (cunoscu- 
tul actor acum debutind în regie) 
filmează Veneţia cu ochiul unui pic- 
tor, și curios, profunzimea netă a 
cadrului, reflexele limpezi în apă, 
lumina metalic-cenusie netulburatá 
de maiestuoase crepusculuri opaline, 


Love story în lagună 


amintesc mai curînd de viziunea pic- 
torilor Delftului sau Haarlemului, 
Vermeer și Ruysdae!, decît de pei- 
sajele carnale ale pictorilor venețieni. 
Poate pentru că cineastu! ascunde în 
imaginile sale o tristeţe a timpului 
care dă lucrurilor distanța unei reci 
nobleţi. 

Filmul _se desfășoară închis, cerc 
după cerc, în armonia concertuluiunui 
anonim venețian din secolul XV-lea, 
şi ideea morţii e prezentă în tot 
locul, gonind ca o şoaptă de-a lungul 
străzilor de apă, în tăcerea serilor. 

Sîntem tare departe de „Love 
Story“ cu acest film, unde sensibi- 
litatea şi inteligența cineastului au 
transformat povestea înduioșătoare 
într-un gînd adresat timpului care 
nu ¡artá. 

Dan COMSA 


Eliberarea 
lui L. B. Jones 


Producţie a studiourilor america- 
ne. Regia: William Wyler. Scenariul: 
Stirling Silliphant, Jesse Hill Ford. 
Imaginea: Robert Surtees., Cu: Lee 
J]. Cobb, Anthony Zerbe, Roscoe 
Lee Browne, Lola Falana, Lee Majo- 
rs, Barbara Hershey, Yaphet Kotto, 
Arch Johnson, Chill Wills, 

E PRI DORZ E E TEI RER 


Filmul provirie, pare-se, dintr-un 
fapt autentic din care Jesse Hiil 
Ford a făcut un roman, iar cunoscu- 
tul regizor William Wyler, un film. 
În ultimii ani problema negrilor a fost 
obiectul multor filme bune: „Urmă- 
rirea" tot de Wyler, „Ghici cine vine 
la cină?“ de Kramer, „În arsita nop- 
ţii“ de Norman Jewison, toate ple- 
dînd net pentru cauza negrilor. 
„Eliberarea tui L.B. Jones“ le întrece 


pe toate în intensitate dramatică şi în . 


originalitate a subiectului, calităţi 
cu atît mai interesante, cu cît pleacă 
de la fapte istoriceste autentice. 
Adică, mai exact, pe jumătate au- 
tentice. Foarte curios. Dar iată 
faptele. 

O negresă foarte frumoasă şi sen- 
zuală, soţia unui negru urit ca iadul, 
bogat antreprenor de pompe fune- 
bre, trăieşte cu un ofiţer de poliţie 
din acel oraș. Vázindu-se încorne- 
rat, soţul vrea să divorțeze, iar dinsa 
nu se opune. Între timp, ea cons- 
tată că e însărcinată. Atunci se răz- 
gîndeşte, căci preferă ca plodul să 
aibă un tată bogat, nu un pîrlit de 
polițist deja însurat şi tată de copii. 
Avocatul nezrului, avocat foarte 
iscusit și personalitate marcantă în 
acel oras, dă să înțeleagă politistului 
că, dacă femeia nu renunţă de a se 
mai opune divorțului, legătura lor 
va fi dezvăluită în public în cursul 
procesului, cariera lui va fi zdrobită 
şi el va ajunge de risul lumii. Acest 
avocat, care e un monstru, îi suge- 
reazá poliţistului să lichideze pe so- 
jul negru. Ceea ce acesta chiar face. 
Dar, cum zic francezii, „nu există 
scelerat perfect“. Pentru a face să 
se creadă că fusese o răzbunare din 
partea altui negru, cadavrul fusese 
castrat și agăţat într-un cui. Uciga- 
şul, cît era el de abject, suferă o de- 
presiune nervoasă și își mărturisește 
crima în fața primarului şi avozatu- 
lui. În roman, ca si în istoria reală, 


„ ucigașul se sinucisese, Dar autorul sce- 


nariului și autorul filmului se vor răz- 

gîndi. Atît scenariștii Stirling Sillip- 

hant şi Jesse Hili Ford, cît şi Wyler, 

regizorul, găsesc că e mai veridic, 

mai american, ca eroul, departe de a 
+ 


înfunda puscária, departe de a-și 
zbura creierii, să continue să-şi exersa 
cite funcțiunea de poliţist, veghind 
mai departe la pacea și onoarea con+ 
cetățenilor. Cum oare abjectul uci- 
gaș a reușit/să convingă pe primar 
să-l ierte si pe avocat să nu-l denun+ 
te? Gum? Ei bine, problema nici má» 
car nu se pune. Adică se pune cu to- 
tul altfel. Nu el roagă, ci el este rugat 
de avocat și de primar sárenunte de 
a se mai recunoaste vinovat. De cel 
Pentru onoarea albilor! Nu trebuie 
sá se ştie că unalb, ba încă un poliţist 
alb, a putut Comite, în raporturile 
lui cu negrii (şi negresele) o atît 
de mare infamie. De mult nu s-a vá- 
zut o mai teribilă întoarcere pe dos 
a moralei. Cind avocatul, cu mage 
talent si multă elocintá, îl convinge 
pe criminal să renunţe la scaunul! elec. 
tric şi să continue a exercita în pace 
şi onor rolul de gardian al legii; cînd 
avocatul izbutește această infamie şi, 
pe deasupra, f} Vindecă pe ticălos de 
povara remuscárilor şi chinurile aste. 
niei — primarul îl felicitá“tu cuvin- 
tele: „nice wark!", adică curăţică 
treabă ai făcut aici! (admirativ, nu 
ironic). 

De ce autorii au crezut că decastă 
agravare de imoralitate e mai veridi- 
că pentru moravurile americane de- 
cît realitatea? Decit faptul istori- 
cește autentic al sinuciderii ticălosu= 
lui, înnebunit de remușcări? O fi 
spus Boileau că „le vrai peut parfois 
n'être pas vraisemblable“ — dar fi- 
nalul mult mai moral al istoriei rea- 
le socot că seamănă mult mai bine 
cu adevărul, cu moralitatea istori- 
ceste reală din societatea americană, 
decît abjectul deznodámint născocit 
de cei trei autori ai filmului. 

Actorii sînt unu și unua Les 
J. Cobb pentru avocat, Anthony Zer- 
be pentru odiosul ofiţer de poliţie, 
Lola Falana pentru fascinanta negresă, 
Roscoe Lee Brown pentru negrul 
antreprenor de pompe funebre. 


D.I. SUCHIANU 


Aleargă repede, ` 
aleargă liber 


Producţie a studiourilor engleze. 
Regia: Richard C. Sarafian. Scena- 
riul: David Rook după romanul său, 
„Mînzul alb”. Imaginea: Wilkie Coo- 
per. Cu: John Mills, Gordon jack- 
son, Sylvia Syms, Mark Lester, Ber- 
nard Miles, Fiona Fullerton. 
CESE TARA AREST ES MERE 


Copilăria — împărăție închisă în 
necunoscut pentru cei care au pără- 
sit-o — continuă să atragă mereu pe 
acei visátori îndărătnici care încear- 
că să-i smulgă cîte o taină, să dezlege 
sensul unui surís, unei lacrimi, să 
deslușească gîndul unei tăceri. 

Regizorul Sarafian aleargă liber, 
aleargă sălbatec, înapoi către acest 
tárim al visului pe care-l imaginează 
în peisajul de mlaștini și ceață al 
unei Scotii misterioase asa cum este 
cîntată în baladele de demult. Pen- 
tru ca veșnicul mister al copilăriei sá 
fie şi mai greu de descifrat, el îşi 
alege drept erou un băiețel de zece 
ani care, pe vremea cînd avea doar 
cinci, şi-a pierdut graiul. Părinţii, care 
şi pînă atunci îl lăsau singur, multu- 
mindu-se doar să-l strige din poarta 
casei la masă sau la culcare, îl cred 
mut pe viață și treptat se dezintere- 


„sează complet de el. Tatăl îi preferă 


pipa şi ziarul, la fel de englezești, 
mama — treburile gospodăriei. Tá- 
cerea micului Philip, tăcere care nu 


se datorase nici unui accident, era 
doar „limbajul“ ales de copil pentru 
a „spune“ celor din jurul său că e 
lipsit de dragoste, că e singur, că nu 
se simte ocrotit. 

Într-o zi, Philip—avînd drept 
ghid un vecin, fost colonel, mare 
cunoscător şi iubitor al tainelor na- 
turii — descoperă lumea celor 
care, asemeni lui, nu cuvîntă. Priete- 
nia dintre un copil bălai şi-un cal 
alb, lecţia de zbor a unui șoim do- 
mesticit — iată taine pe care nu 
oricine e capabil să le dezlege. Sînt 
şi sclipirile de poezie ale acestei so- 
bre melodrame. Sobră, pentru că în 
ciuda clasicelor argumente, melo, 
acest poem, dedicat naturii şi dra- 
gostei, e ținut mereu în frîu de luci- 
ditatea regizorului. El menține echi- 
librul delicat între lacrimogen şi 
suspens, între mister și franchete, 
între simbol și explicație didactică. 
Urmînd această cale sinuoasă, fil- 
mul pendulează și el între ratare şi 
realizare, între contrafácut și firesc. 
Din această cauză, „Aleargă repede, 

a aleargă liber“ se numără printre ace- 
le filme care nu pot impune o stare 
spectatorului, aflíndu-se la discretia 
gustului si, cred, în special a dispo- 
zitiei de moment a acestuia, putînd 
da naștere, în funcţie de ele, celor mai 
contradictorii aprecieri, 


Adina DARIAN 
o 


SO TICS AMAIA 


Liubov larovaia 
mema 

Producție a studioului Lenfilm. 
Regia: Vladimir Feti. Scenariul: 
Arnold Vitol, după piesa lui Konstan- 
tin Treniov. Imaginea: Evgheni Sa- 
piro. Cu: Ludmila Ciursina, Vasili 
„Lanovoi, Vasili Sukşin, Kiril Lavrov, 
Rufina Nifontova, Anatoli Papanov, 


Nina Alisova, Inga Makarova. 


¿Cid"-ul a rámas peste ani clasicul 
` punct de referință pentru opțiunea 
dintre dragoste șş datorie, deși, 
de la personajul corneillian, atît li- 
teratura, cît și filmul au sporit şi 
reactualizat galeria - eroilor care 
s-au aflat în fața acestei alegeri. 
„Liubov larovaia“, modesta invátá- 
toare din piesa lui Treniov, este 
unul dintre ele. 
larovaia îşi iubește bărbatul și-l 
fisteaptá cu credinţă, neputînd crede 
în sufletul ei că e mort. Într-o zi 
așteptarea-i va fi răsplătită. Dra- 
gostea izbucnește, floare rară şi 
nepotrivită în acel ceas de cumpănă 
cînd revoluția în mePs alegea binele 
de rău cu arma în mînă. Lupta din- 
tre roșii şi albi nu opune numai cre- 
dinta nouă uneia vechi. Ea desparte 
între ele familii, părinţi de copii, 
iubiți de iubite. Tragedia cáminelor 
despărțite e trăită de cătregyicto- 
rioși şi învinși deopotrivă. O lume se 
prăbușește, o nouă ordine se cládeste 
şi-n încleştarea sîngeroasă cad nevi- 
novati, se consumă trădări. Preţul 
adevărului e plătit, nu o dată, cu 
viața. 
larovaia află şi ea că alesul inimii 
era dușmanul cauzei pe care cu atîta 
devoțiune o slujea: Revoluţia. La 
început nu poate crede şi încearcă 
totul pentru ca bănuiala să se do- 
vedească mincinoasă. Într-o prelun- 
gită îmbrăţișare — filmată printr-o 
rotire ca într-un pas de vals — ea 
sperá sá regáseascá nu numai dra- 
gostea, dar şi pe tovarășul de luptă. 
Dovada trădării nu întîrzie însă si 
larovaia, ca şi eroina lui Ciuhrai din 
„Al 41-lea”, nu șovăie în alegerea 
ei. 


În lumea celor care nu cuvîntă... 
(Aleargă repede, aleargă liber) 


Adaptind pentru ecran piesa lui 
Konstantin „Treniov, regizorul Vla- 
dimir Fetin s-a bizuit în special pe 
dramatismul autentic al povestirii 
pe care o lasă să se deruleze linear. 
Zbuciumul eroinei este comunicat 
prin replici rostite după text, prin 
întîmplări direct înfățișate, neîntre- 
cupte de tăceri sau de subtextul su- 
gestiilor mai elocvente pe ecran decît 
cuvîntul vorbit, Dar Liudmila Ciur- 
sina sălvează rigiditatea acestei trans- 
puneri pe ecran, altfel corecte, prin 
tensiunea emoțională de o deosebită 
spontaneitate, prin intensitatea trăi- 
rilor ei dăruite unui unic ideal. 


- A.D. 


CIR EEES PRADOS 
Marea hoinárealá 


Productie a studiourilor franceze. 
Regia şi scenariul: Gérard Oury. 
Imaginea : Claude Renoir. Cu: Bour- 
vil, Louis de Funès, Benno Sterzen- 
bach, Mike Marshall, Terry Thomas, 
Claudio Brogk, Andrea Parisy, Ma- 
ríe Dubois, Colette Brosset 
CARR EAST 


Hotărît lucru, Gérard Oury ştie 
să facă comedie. Şi asta într-o vreme 
cînd spectatorul a devenit mai zglr- 
cit cu rîsul. Niciunul din filmele sale 
(şi s-au văzut cîteva pe ecranele 
noastre: „Creierul“, „Mania gran- 
dorii) nu ne-a dezamăgit, . niciunul 
nu şi-a propus țeluri pe care sá nu le 
fi atins, , 

Comediile cinematografice ale lui 
Oury sînt inventive, au situaţii 
amuzante, au ritm, nu se repetă şi 
nu bat pasul pe loc. Şi mai au, în 
plus, actori excelenți. În „Marea hoi- 
nárealá" stelele distribuției sînt 
Bourvil și Louis de Funés, un cuplu 
care invită irezistibil la rîs. De 
Funès este dirijor, Bourvil zugrav. 
Amîndoi sînt amestecați în acţiunea 
de salvare a unor paraşutişti englezi 
căzuţi deasupra Parisului. Marea hoi- 
năreală este astfel o goană nemai- 
pomenită (care comedie poate re- 
zista la ispita acestui clasic procedeu 
de a stîrni rîsul?) pe acoperișurile 
şi prin canalele Parisului, pe șosele gi 
prin păduri, o goană plină de nepre- 
văzut şi, bineînţeles, de gaguri de 
tot felul, o goană spre Franţa liberă. 
Şi la fugă, se știe, orice mijloc de 
locomoție e bun, fie el căruță, tren, 
barcă sau planor. : 7 

Ceva din ironia specific franceză 
se strecoară în prezentarea tuturor 


D 


partenerilor de hoinăraală. Sint 
privite cu un zîmbet subțire și tabie- 
turile englezilor, si ticurile france- 
zilor, dar, îndeosebi, aroganta nă- 
tîngă a fascistilor. 

Protagoniştii sînt cei pe care i-am 
numit. Se întîmplă însă ceva, alături 
de zîmbetul candid şi dezarmant al 
lui Bourvil, alături de reacţiile sale 
comice foarte fireşti, de Funès este 
mai puțin strident, nu mai îngroașă 
atît de tare poantele, este mai spon- 
tan, mai liber în gest şi mai puțin 
crispat în replică. Cu alte cuvinte 
un de Funés mult mai agreabil decît 
altădată. Ca tot filmul de altfel. 


Al. RACOVICEANU 


Gubenko. Rareori am văzut un film 
de o asemenea concentraţie tragică, 
Atmosfera este cea a sfirșitului de 
război, cu sate pîrjolite, cu cruci la 
ráspintii, cu oameni fără adăpost, la 
capătul sperantelor, la capătul 
puterilor, la capătul suferințelor... 

La capătul suferințelor? Filmul 
debutează cu atît de mult asteptata 
clipă a întoarcerii soldaților de pe 
front. Se întorc doar unii. Pentru 
ceilalți, războiul a însemnat doar o 
mînă de humă, Emotia revederilor 
este aspră. Unii nu îşi găsesc vetrele, 


din vetre n-au rămas decît pulbe-, 


re, alții nu îşi găsesc familiile. 
Copiii se uită ciudat, cu spaimă, la 
bărbații care pretind că sînt părinţii 
lor. În gările împodobite festiv, cu 
ghirlande şi muzici, aşa cumo merită 
învingătorii, mamele își caută cu 
disperare „fiii şi soții și părinţii... 

Din toate aceste destine, realiza- 
torii au ales unul. Un soldat se în- 
toarce de pe front împreună cu un 
camarad de arme, dintre aceea care 
nu mai au unde să se ducă, pentru 
care casa și familia, cei dragi, sînt 
doar oamintire. Viaţa încearcă să 
reintre în drepturi, oamenii încearcă 
să-și uite durerea. Din scrumuri 
se înalță alte case și drumurile încep 
să ducă spre undeva. Dar războiul 
este încă atît de prezent, în oameni 
și în timp. Unul dintre cei doi sol- 
dați veniți de pe front, dintre aceia 
care au învins războiul, va muri 
— războiul e încă atît de aproape — 
în timp de pace... Pentru celălalt, 
o rană la ochi va însemna o noapte 
continuă. O femeie încă tînără (ex- 
traordinară actriță această Irina Mi- 
rosnicenko, frumoasa Elena Andreev- 
na din „Unchiul Vania"), dintre ace- 


Dirijorul De Funés 
(Marea hoinárealá) 


TASTE TOR IES ETA 
A venit un soldat 
de pe front 


Producţie a studioului „Mosfilm”. 
Regia: Nikolai Gubenko. Scenariul: 


Vasili Sușkin — după o povestire 


de S. Antonov. Imaginea: Blizbar 
Karavaev, Cu: Mihail Gluski, Irina 
Mirosnicenko, Nikolai Gubenko, Le- 
na Smirnova, Mişa Rodiakov, O. 
Larionova, A. Rumianteva. 

A 


Este un film foarte trist, ca un 
strigăt prelung de durere, acest 
„A venit un soldat de pe front“, de- 
but regizoral al actorului Nikolai 


lea pentru care războiul a însemnat o 
dureroasă și continuă și neîmplinită 
așteptare, își va înfrînge propria du- 
rere şi va şti să renască în sufletul 
gol al soldatului, speranţa. Și viaţa 
continuă, soldaţii se mai întorc încă 
de pe front, în timp ce într-o gară, 
printre ghirlande și flori, şi lacrimi și 
strigăte de bucurie, un acordeonist 
orb își întîmpină foștii camarazi de 
arme... 

Acesta este filmul lui Gubenko (cu- 
noscut nouă, ca actor, din rolul ti- 
tular al „Directorului”). De o tris- 
tete aproape imposibilă. Am putea 
să-i reprosám doar că a căutat prea 
insistent durerea. 


Călin CĂLIMAN 


15 


Pta 


16 


Gala filmului din R. P. Chineză 


După ce am admirat balerinii Operei 
Mari din Pekin în ,Detasamentul roşu de 
femei“, am avut prilejul, la Gala filmului 
din Republica Populară Chineză, să urmă- 
rim - ansamblul şcolii coregrafice din 
Shanghai în „Fata cu părul cărunt”. 

Spectacolul este o readaptare coregra- 
fică liberă, după filmul cu acelaşi titlu, 
film prezentat și la noi cu ani în urmă, 
care, la rindul său, era inspirat după o 
piesă din dramaturgia chineză. În versiu- 


nea actuală, povestirea este mult epurată . 


de elementele melodramatice. Timpul 
acţiunii este translat din epoca feudală în 
cea prezentă, şi anume în momentul izbuc= 
nirii revoluţiei populare chineze. Armatei 
a 8-a populare de eliberare ¡se alătură 
forțele ţărăneşti, luptind sub conducerea 
proletariatului în frunte cu Partidul 
Comunist Chinez. Această direcţie tema- 
tică este transmisă spectatorului prin 
textul cîntecelor care prefaţează fiecare 
virtual capitol: asuprirea, răzbunarea, 
revolta, revoluţia, zorii unei lumi noi, 
Textele cintecelor sînt și ele un fel de 
motto-uri pe tema revoluţiei, ca de pildă 
demascarea exploatării: „privește, lumea 
de mii de ani, cei săraci sînt asupriţişi 
crincen exploataţi“ sau justificarea răscoa= 

i țărănești: „noi desțelenim páminturi= 
le, noi sădim pădurile, noi clădim casele..." 


sau îndemnul la luptă continuă: „ca apa 
ce nu seacă, ca focul care nu sa stinge, ca 
ura de veacuri...“ Totuşi textul este 
doàr un accent explicativ, baletului re- 
venindu-i misiunea de a exprima, pînă în 
celei mai mici detalii, portretele şi biogra- 
fiile personajelor, relaţiile dintre ele şi 
faptele lor. 

Modalitate a filmului politic, acest gen 
de coregrafie politizată lansat de şcoala 
de balet din Republica Populară Chineză, 
îmbină cu un simy artistic original şi cu o 
desăvirşită tehnică, dansul clasic cu 
cerinţele artei militante, Dualitatea 
tradiţie. şi inovaţie poate fi urmărită 
de la compoziţia dansului propriu-zis 
(poantela clasice sînt adaptate unor 
mişcări mai atletice ale trupului) 
pînă la asocierea unui machiaj — mască 
statică imitind expresia statuilor milenara 
— cu costumaţia — salopete cenușii cu 
pantaloni lungi şi largi ascunzînd forma 
trupului, mascind intenţionat o graţie 
zitate excesivă ce nu s-ar fi potrivit 
ideii de luptă şi revoluţie ilustrată de spec- 
tacol. 

Cu „Fata cu părul cărunt" iubitorii artei 
coregrafice au avut prilejul să urmărească 
un spectacol deosebit și cîţiva mari 
balerini. 

Simona DARIE 


Zilele filmului din R., P. Polcnă 


Gala poloneză a adus pa ecranele noas. 
tre un film surprinzător — „Perla coroa- 
nei”, E un ¿film anti-schemă, deşi tema 
— greva dintr-o mină — se putea preta la 
cea mai clasică și mai lineară tratare. Ci- 
neaştii polonezi au dat o operă tulbură- 
toare, un film de mare sensibilitate, o 
meditaţie cinematografică despre destinul 
individului şi destinul colectivitágii. 

Film al diurnului, „Perla coroanei“ 
surprinde un adevărat ritual al vieţii de 
familie, Tatăl, tînăr miner, se întoarce 
acasă, se spală, se așează la masă sub pri- 
virile iubitoare ale tinerei soţii şi ale celor 
doi copii. „Casa e simplă, modestă, dar 
curată, casă de gospodină, Gesturile oa- 
menilor sînt şi ele simple, foarte potrivite 
interiorului. E un univers al omeniei care 
exprimă sănătate şi frumuseţe morală, 

Şi deodată apele se tulbură. Sintem în 
subteran. Minerii află că mina lor urmează 
să fie închisă. Ei hotărăsc să nu iasă la 
suprafață pînă nu vorobtine dreptatea. 
Tonul filmului se schimbă, devine grav, 
patetic. În locul albului, negrul de cărbune 
devine culoare predéminantá. Feţela 
oamenilor, ochii lor de jăratic, sînt sin- 
gurele scînteieri în împărăţia cărbunelui. 
Si aici filmul ştie să zugrăvească în imagini 
pregnante, de o mare forță emoţională, 
naşterea sentimentului solidarităţii. Masa 
de mineri, difuză la început, devine treptat 
un monolit cu tăria oţelului. Oamenii 
capătă certitudinea că dreptatea nu se 
poate cîştiga fără luptă, fără jertfă, Fie- 


care găsește în el și în cei din jurul său pu- 
terea de a rezista pînă ¡a capăt. Si într-un 
moment de supremă încordare, în mină 
rásuná, cu o nemaiauzită vigoare, corul 
improvizat al minerilor. 

Acţiunea filmului nu rămîne la acest 
prim plan de desfășurare. În montai para- 


lel ne sînt arătaţi şi cei din-afară, familiile 
şi prieténii celor aflaţi în subteran. În- 
tr-o impresionantă mişcare umană, ei su» 
pun unui adevărat asediu mina păzită de 
armată Între subteran şi suprafață se 
creează astfel o inVlzibilá sudură. Oamenii 
îşi caută și îşi găsesc rădăcinile în oameni, 
lată şi punctul culminant, poate cea mai 
frumoasă secvență a filmului: minerii 
ies la suprafaţă, Val tremurător, unduind 
cot la cot, zbucium din zbuciumul mării. 
— Av învins. 


* 


Zilele filmului polonez au mai cuprins 
în afara acestui film rar, de rezonanţă 
aparte, încă două realizări cinematogra- 
fice pe care ne mulţumim să le consemnărn 
lapidar : Agentul ar. 1", un film de spionaj 
care aduce pegeneric numele de prestigiu 
al scenaristului Alexsandr Scibor-Ry!ski. 
Dinamic, cu secvenţe de efect, cu un 
actor(Karol Strasburger)dotat pentru gen, 
filmut se poate vedea cu interes. În re- 
luare, profunda dramă psihologică contem- 
porană, „Viaşa de familie“ a lui Zanussi. 


Al. RACOVICEANU 


„RE AT DECESE E ES DEP ZE CRE A E) 
Noi trei si cîinsle 


Producţie a studiourilor cehoslovace, Re- 
gia: Ota Koval. Scenariul: Ota Koval, Mi» 
lan. Simek. Imaginea: jan Novac. Cu: 
Helena Ruzicková, Karel Augusta, Jana 
Andresiková, Vaclav  Postrânecky, Václav 
Kotwa 


Nu -poate exista ceva mai trist 
decit un film pentru copii realizat 
bătrînește! Nimic nu lipsește din 
rețeta cunoscută: eroul cu ciuf, e- 
roul cu pistrui, eroul cu ochelari cu 
ramă neagră, dragostea la 9 ani, cfi- 
nii ghidusi, apele sclipind în soare, 
peștele uriaș, unditele, scorburile... 
Astepti sá se întîmple ceva, dar au- 
torii preferă lirismul, O oră și nenu- 
mărate minute de lirism exasperant, 
nedistilat, desuet, lălău. Din cînd în 
cînd, lirismul e condimentat cu umor; 
dar umorul n-are haz. Din cînd în 
cînd, umorul este virat spre fabulos; 
dar fabulosul n-are mister. Ar exista 
doar următoarea salvare: micii spec- 
tatori să-și închipuie că filmul aces- 
ta e destinat părinţilor; iar părinţii 
să spună: „E un film pentru copii!“ 
Atunci, toată lumea ar fi multumi- 
tara 


O.M, 


Colega mea, 
vrăjitoarea 


Producţie a studiourilor cehoslovace, Re. 
gia: Vaclav Vorlicek, Scenoriul: Nilos Ma- 
courek, Václav. Vorlicek, Imaginea: Vladi- 
mir Novotny. Cu: Petra Cernocká, Jan 
Hrusinsky, Vlastimil  Zavrei 


O vrăjitoare — lipsită de talent si, 
după toate aparențele, corigentá la 
școala vampirilor — nimerește din 
greșeală pe pămînt și devine eroina 
acestui film: a satiră fantastică, rup- 
tá din ramul atît de bogat al tradiţiei 
cehe. Lipsa de talent a frumoasei in- 
vadatoare se explică prin aceea că e 
ingenuá, báietoasá și mereu uimită, 
Obligatá sá se adapteze condiţiilor 


citadine, ea își efectuează exerci- 
tiile oculte aproape fără să vrea, Pá- 
mîntenii sînt transformați, cît ai cli- 
pi din ochi, în diferite alte vietuitoa- 
re, prilej pentru interminabilele 
qui-pre-quo-uri ce alcătuiesc tra- 
ma filmului, Din fericire, aceste tru- 
caje sînt puse în planul doi de umorul 
de bună calitatea! pantomimei și dia- 
logului, astfel că abuzul tehnicist 
rămîne în limitele decenţei. 
Acţiunea, debutind suplu și spec- 
taculos, dă pînă la urmă semne de 
oboseală, pentru că aluziile satirei 
sînt divergente, nu au congruentá, 
iar în final se reduc la o morală „ne- 
fantastică“, Vrăjitoarea cere cetá- 
tenie terestră, după-ce, bineînţeles, 
și-a reparat toate gafele și ravagiile, 
iar. fostele sale victime îi urează: 
„Bine ai venit» printre oameni!" 
Astfel, apreciabila încărcătură de in- 
teligentá, de farmec, de tandrete, de 
exuberantá si ironie rămîne într-un 
impas, devenind gratuită și chiar za- 
darnică. Totuși, deși filmul e departe 
de a deveni memorabil, se citește în 
el un limbaj cinematografic curat și 
eficient, care îl trece în rîndul pro- 
ductiilor de serie onorabile, Admi- 
rabilul Vladimir Mensik şi frumoasa 
Petra Cernockă sînt un supliment 
reconfortant a! acestei mediocritáti 
îndrăzneţe. 
Octavian MACAVEI 


Vă arăt eu vouă 


Producţie a studiourilor DEFA=Berlin. Re- 


gia: Rolf Losansky, Scenariul: Günter 
Mehnert, _ Imaginea: Rolf Sohre, Peter 
Súring. Cu: Manfred Karge, Helga Labridda 


O clasă de băieți aflaţi la hotarul 
dintre copilărie și adolescență, la 
vîrsta la care caracterele se manifes- 


tă direct, fără false precautii. Relații- + 


le lor sînt privite din unghiul unuia 
dintre ei care, pe lîngă complexul 
noului venit în mijlocul unui colec- 
tiv sudat, are și pe cel de a fi „frico- 


sul” clasei. Umilinţa maximă o tr 
ieste la ora de gimnastică cînd inál- 
timea trambulinei reprezintă pentru 
el un obstacol de neînvins. Dar cui 
pe cui se scoate. Teama de a sări de 
la înălţime va fi combătută printr-ur 
curs de judo. - 

Desigur, alegerea acestui pretext 
sportiv în demonstraţia mobilizării 
unei voințe nu este poate cel mai 
convingător, dar tradiționalul cos- 
tum cît şi precizia și eficiența miş- 
cărilor de judo, care îmbină savant 
duritatea cu eleganța, sînt un specta- 
col în sine. Filmul fixează de asemeni, 
cu sensibilitate, cîteva tipuri de co- 
pii — inconștienţi,  zeloși,  geloși, 
lăudăroși, ambitiosi, prietenoși, ge- 
neroşi — și maschează printr-un ton 
degaiat rolul său educativ. 


AA at SE SARA ER iE A IC E 
Aventurile unei 
prințese germane 
la curtea 
Regelui Soare 
Producţie a studiourilor din R. F, a Ger- 
maniei. Regia: Kurt Hoffmann, Scenariul: Jo» 
hanna Sibelius, Eberhard Keindorff. /maginea: 


Richard Angst, Cu Heidelinde Weis, Ha- 
raid Leipnitz, Hans Caninenberg 


Kurt Hoffman, regizorul care adu- 
sese în cinematografia vest germană 
fantezia și umorul „Fantomelor din 
Spessart", aterizează acum, din lip- 
să de combustie  imaginativă, 


Im 
mijlocul unui anturaj cam anost, la 
curtea unui Rege Soare lipsit de mă- 
retie si eleganţă. Interioare grandi- 
oase, mobiliere de preț, costume somp- 


i de 


tuoase, parcuri de palate, cîi 
nátoare, armăsari pur sînge 
tuiesc decorul în care se desfásoa- 
rá aventurile, cam lipsite de haz, ale 
acestei prințese germane, adusă la 
curtea Franţei pentru a fi căsătorită 
„cu fratele regelui. Apucăturile ei de 
fată contestatará avant la: lettre, 
derutează pe toţi curtenii pentru care 


eticheta era prima poruncă a vie- 
1 Ru 
Film de aventuri? Prea puțin. Film? 
de dragoste? Construit după șablon, 
fără poezie. Film de epocă? Doar 
în măsura în care spectatoful e in- 
vitat să facă o incursiune în trecub, 
ce-i drept mai mult în calitate de 
turist, care vizitează cîteva dintre 
celebrele castele ale Europei, vechi 
de peste trei sute de ani. 

Simona DARIE 


„DEP RS PI AEZ a E ae A SRI 
Cine cîntă 


nu are gînduri rele 


iugoslave. Re 


Producţie a studiourilor 
Kreso Golik, Scenariul: Kreso' Golik. I 
gineo: lvica Rojkovic. Cu: Mirjana Boha- 
nec, Relja Basic, Franjd Majetig. 

Pe SAPAT) AL AE E OPINAS 


O comedie de moravuri petre- 
cută în Zagrebu! anilor '35, o come- 
die cu parfumul desuet al unei lumi, 
ridicole si sentimentale, o comedie 
cu tangouri fredonate languros, cam 
asta este „Cine cîntă nu are gînduri 
rele“. Filmul nu elipsit de un anume 
haz, după cumnu e ferit nici de scene 
care amintesc opereta, Regizorul 
Kreso Golik dovedește că are umor 
şi, în același timp, măsură. Adică știe 
să ne facă să ne amuzăm de perso- 
najele sale. Punctul forte al filmului 
î] reprezintă portretul pe care regi- 
zorul şi un foarte bun actor, Relja 
Basic, îl fac fantelui de mahala, frate 
bun cu al nostru Rică Venturiano. 
În zugrăvirea acestui mic burghez 
dichisit, frezat și parfumat, lustrui 
a vorbă,curtezan înfocat al unei ne- 
veste romantioase, ironia autorilor 
tinteste cel mai bine. 


ALR. 
A SPAGILE REIES 


Rubrica „Pe ecrane“ 
a fost întocmită conform progra- 
mării comunicate de „România 
Film" la dată încheierii numărului 
DANA 


o 


Se pot realiza 
filme polițiste 
si 

in afara 
unor scheme 
de imprumut 


Aud cá o felie, o consistentá felie din plinea echivalentul î 
noastră cinematografică, rumenită în cuptoa- 
rele de la Buftea, e de „Plămadă”  politisto-a- 
venturoasă. Nici un rău în asta, sortimentul e 
mereu la modă, căutat şi apreciat de public 
Gi nu numai la noi), care-și satisface, prin el, 
foamea de „mişcare“, de extraordinar, de „vite- 
jie"dupá chipul siasemánarea,eroului", a detec- 
tivului sau a agentului secret, spaima delic- 
ventilor și a spionilor. Industria cinematogra- B i 
fică mondială a lansat, demult, o schemă aproa- se data A á | ci te, împrumutul de scheme și de 
pe invariabilă: lupta pe viaţă şi pe moarte ; ; $ i stonome", ca să folosesc expresia 
între nerou” și dușmanul său. Amîndoi dispun a pă IAR vienez Manfred Miller. Ce este un 
de resurse mintale, atletice şi tehnice excep- ; : ise u m“? O situație tipică, golită 
tionale, cam de aceeași tărie. „Eroul“ învinge, ; hiá stanta care O generează, care o hrănește, 
fireşte, pînă la urmă, dar numai după ce a lu: duelul de focuri de revolver între 
trecut? printr-o sepie de peripeții care-l „pun urmăriți și urmăritori, în plină stradă sau în 
în dificultate“ — cum spun comentatorii spor- o i, ziua sau noaptea. În America, ` 
tivi — și în timpul cărora el trebuie să-și dove- asemenea $ tuaţii definesc, printre altele, ra- 
dească la maximum rezistenţa și indemínarea. portul normal dintre poliţie şi gangsteri sau 
În apus, această luptă ia forme deosebit de dintfe două sau mai multe ,ganguri” cu interese 
aspre şi de crude, iar psihanaliştii o vád ca şi scopuri similare, concurente. În realitatea 
expresie a unei „veleităţi agresive“, a unei noastră, în schimb, astfel de scene aproape că 
nagresivitáti infantile, nediferentiate, mecanice, nu sînt de conceput. Ele apar totuși în filme ca 
hedonizate” a omului-masă, Acesta ar simţi ne- preluări de procedee, de recuzită, îndelung 
voia şi „atracţia hipnotică a unor imagini cu o icată aiurea. Fiindcă s-ar păr ea că nu poate 
încărcătură de violență. Producția cinemato- exista film poliţist, care să-și merite numele, 
grafică îi oferă asemenea imagini, îi satisface # fără o cantitate variabil dozată în tot felul de 
asemenea nevoi și veleitáti. „clișee autonome“ (bătăi, urmăriri, otráviri, 

æ Nu știu dacă psihanaliza, în termenii arátati, salturi miraculoase, etc. etc., plus tot ce pune 
își găsește aplicare în orice societate, la orice la îndemînă tehnica cea mai avansată). 
individ (abstract); ştiu, în schimb, că producția ntrebarea care se naște și la care trebuie să 
cinematografică de la noi nu înţelege să între- ponden pare a fi următoarea: este posibilă 
țină şi să răspundă unor atari impulsuri, Toc- area unor filme polițiste și de aventuri în 


nostru poliţist are o altă caracte- 
: dacă protagonistul e autoh- 
e “de obicei străin sau În sër- 
I vezi „Șah la rege“, „Fanto- 
Ca „Amprenta“, „Simpaticul 
u alte cuvinte, binele propriu 
răul > care vor sá ni-l facă alții. 
e, nu-i aşa? Mai ales că permite, mă- 


mai pentru că îşi propune să-l modifice pe om, 


să-l facă mai uman. 


Si-atunci, ce se întîmplă cu schem 
poliţist? Cu mitul sau, mai bine-zis, cu pseudo- 
mitul „eroului“, al „super-eului“? Evident, si 


politistele noastre tind_să lansez 
oameni deosebit de înzestrați, 


a filmului 


figuri de 


campioni ai 


cauzelor juste, Ajunge să amintim, de pildă, 
„trecerea“ lui Florin Piersic de la Făt-Frumos 
la haiducul Şapte-cai și de la acesta la căpitanul 
Martin („Aventuri la Marea Neagră”), pentru a 


ne da seama de tendintele modernei 


traduceri 


a nevoii publicului de eroi legendari (așa cum 


Cidul sau faimosul 


ieri şi azi 


Suspens. Groază, Mister, Un tren 


înjunghie noaptea, ca un. fulger, montat, dar groaza se citea pe feţele ma: un sceptic zii net, care 
Ingrozind o gará pliná de oameni, interpretilor ca pojarul pe pielea peră, întîmplătot k Le 
cucoane gata să leșine, pentru cá— sugarului, personajele dubioase, in- să, = a interesatji 
să vezi — trenul cu pricina apare teresate sá stirneascá panica, ridi- A 4 E $ St 
era po cel care 


în fiecare noapte ia orele 12 punct, 
nu se știe de unde şi încotro aleargă, 


fără mecanic, cu geamurile 'sparte, un tip flegmatic privea din colțul actor de 
şi în urma lui rămîn, presărate pe sălii de asteptare si arunca din cînd in film: Tony 
linii, cadavrele celor.ce au vrut să-l în cînd vorbe de duh la adresa „în- ntul lui si r ugul, 
oprească. Pe el. Pe „trenul fantomă“. grozitilor". O privire inteligentă, un 'pe atunci tînărului regizor Jean 


Piesa lui -Arnauld Ridley, stîrnind 


Orlando, din Evu! mediu 


Un „Sfint“ avant la lettre- 


regia lui jean Mihail. Filmul era bine 


cau tenebros degetul, ca atunci cînd 
ameninti copiii cu bau-bau. Doar 


zîmbet ironic, un mod firesc de a 


Mihail, salva Srima no 


stru polițisto- 


clişeuluixautonom“? Cred că este posi- 

rii chiar necesară. Numai că, în acest 

, scenaristul si regizorul vor pleca de la 

o realitate, de la o lume bine definită, care sá» 
le justifice organic toate soluţiile (de efect). 
Altminteri, vor audio-vizualiza scheme uscate, 
vor parodia genul. Dar, dacă bineinteleg, 
matografía noastră vrea sá producă filme 
iste (adică filme adevărate în genul poli- 
), iar nu pelicule despre filmul poliţist. 
Acestea fiind spuse, să aşteptăm noua re- 
coltă şi s-o comparám cu cele vechi si, mai ales, 
cu punctul de vedere sintetizat în rîndurile 
de mai sus, Florian POTRA 


fiori la vremea sa, a inspirat un film, intona gluma, 'spontan, de parcă umoristic din impas. în 1933. 
maghiar, care film maghiar a cunos- atunci izvora din mintea lui isteatá. En 
cut, in.1933, o versiune românească în Era rolul „de vină“? Autorul îi A.M. Un Bulandra flegmatic 


17 


confesiunile unor copii ai secolului 


Depozitia criticului către un 


regizor-politist 


Spre diferență de d-nul K. (din 
„Procesul” — mă refer la dînsul 
fiindcă la mine tragicul e mai dezvol- 
tat decît comicul, așa cum la alţii 
stînga e mai scurtă decît dreapta), 
la care s-a cam dat buzna dimi- 
neata, cînd omul încă nu se trezise 
bine din somn, în cazul meu „civilii“ 
m-au ridicat noaptea, în timp ce 
urmăream ancheta lui Carmen Dumi- 
trescu printre parazitii sociali. În 
părţile ei bune, ancheta era excelen- 
tă, avea o fată cu o voce inteligentă, 
demnă, care nu vroia sá plingá, dar 
nu putea sá nu plingá, o fată care 
ştia să gîndească, dar nu mai avea 
încredere în ea; Carmen intrase în 
joc, patetic, uitind de ironii, sar- 
casme și vicleșuguri de reporter abil, 
întrebînd-o capsată : „Dar ești tînără, 
cum să n-ai încredere în tine?" ; fata 


îşi începu povestea, apăru deodată 


un, penitenciar prin care trecuse, 
apáru vesnicul ,anturaj", cu clasica 
„mocirlă” ajunse la visul ei care 
consta „în a avea banii ei, ca sá nu 


O acţiune suplă 


mai ceară de la nimeni pentru o 


„rochie“, era un moment cum fil- 


mele lungi de la lung-metraj artistic 
nu închegaseră niciodată ; le-am spus 
„băieţilor”: „vin, dar lásati-má sá 
mă uit la fata asta căci ar putea ieşi 
un film din. ea!” „Nu!—au zis ei, te 
așteaptă bosul, noi nu ne jucám!...“* 
Stînd la parter, drumul pînă la 
TV-ul lor (o dubitá, nu Tudor Vor- 
nicu, nimic despre teve!) n-a fost 
lung, m-au lăsat să mă întind pe 
bancheta din spate; unul mă ţinea 
de picioare, celălalt — la cápátti, 
semânînd leit cu polițistul adorabil 
și tîmp care strănută de două ori 
în „Creierul“ — îmi citi lotul na- 
tional de fotbal pentru meciul cu 
Austria. Fata a dispărut, luîndu-i 
locul bucuria de a auzi numele lui 
Răducanu, M-am înveselit, si vesel am 
apărut în fața bosului care nu semăna 
nici cu Orson Welles — cum s-ar 
putea crede — și nici cu „le feu 
Mother” din răposaţii „Răzbunători”, 
adică era în afară de bine şi rău, la 
mijloc de codru des, între comic și 
tragic. Era antipaticul regizor de 
comedii polițiste de care má ferisem 
toată viaţa, dar leac de frică nu-i. 
Am fost depus în fotoliul din fața 
lui, mi s-a aruncat în ochi lumina 
insuportabilă a unei lămpi de birou, 
cei doi „civili“ au fost concediati, 
bosul — din umbră, cum se cere în 


18 


Eu o tin mortis că 
o cinematografie care n-a putut 
să privească adînc 
un borfas, un hot, un asasin, 
nu mă poate face să rid 


de aceste , 


„elemente“ 


asemenea situaţii — îmi vorbi: 

— V-am chemat de trei ori la 
„Katanga“ să stăm de vorbă și n-aţi 
venit... 

— E adevărat, 

— Am trebuit deci să apelez la 
metode ceva mai brutale, si iată-văl 

— Nu am opus nici o rezistenţă, 
iată-mă! y 

— Nu ati opus nici o rezistentá, 
în schimb — din fişierele noastre 
atent organizate cu privire la critici 
— se constată că nu ati vizionat nici 
o comedie polițistă românească. E 
incredibil, e jignitor, e grav. 

— Dar nu e o atitudine cosmopo- 
lită! — am replicat, ştiu de ce, o 
ştiu de vreo 20 de ani. În general nu 
citesc romane polițiste, nu citesc 
„serie noire“, „Aventura“, nu am 
depășit mai mult de trei Maigret- 
uri şi un Chase, excelente, fie vorba 
între noi. Am rămas la „Crimă si 
pedeapsă“ si la „Sanctuar“-ul lui 
Faulkner, despre care Malraux zice 
că... 


— Malraux a! dumitale nu mă in-. 


teresează mai mult decît Antonioni 
al vostru. Malraux nu are nici în 


O doză de conventionalisth 


clin nici în minecá cu dramele şi 
comediile acestui pămînt. 

— Foarte frumoasă replică! — 
nu m-am putut împiedica să observ. 

— Sînt, ca și dumneavoastră, un 
copil al acestui secol; vă cer deci 
sinceritate ca între copii, simţ de 
responsabilitate ca între oameni 
mari, gravitate ca între artişti. Măr- 
turisiti totul — ca între... 

— Alifel? 


O 


Eficacitatea ideii 


— Altfel, în camera de alături, am 
o sală de proiecţie si... 


Fiindcă atîta lucru știam și eu — q 


cá niciodatá nu poti sá stii ce ascund 
termenii normali folosiţi de acești 
specialiști, mai ales cînd sînt și co- 
mici — fiindcă în sala aceea de 
proiecţie în nici un caznu mi-ar fi fost 
dat să văd „Noaptea furtunoasă“ a 
lui Jean Georgescu (îl văzusem în 
acea dimineaţă la bazinul „Lido“ pe 
regizorul celei mai bune comedii 


. româneşti şi îmi apăru în auz, cu 


dor mare, replica aceea nemuritoare: 
„Noapte a sfîntului Andrei, aju- 
tá-má!"), m-am decis sá fac márturi- 
siri incomplete, decisive, și pe loc. 


Mi-am frecat sezutul de două orl 
pe fotoliul lucrat în piele admirabilă 
şi am declarat: 

- Fișierele d-voastră sînt — spee 
mirarea mea — prost organizate, 
Am văzut trei comedii polițiste 
românești (mărturisire incompletăi 
le-am văzut pe toate!), una mai slabă 
decît alta, deși în alte domenii se 
progresează enorm. Nu știu dacă 
există filme mai proaste produse de 
noi decît comediile polițiste. (Incoma 
plet: există!) N-am vrut să scriu 
nimic despre ele, din două motive: 
1) n-am bază morală, adică sînt 
scenaristul a două filme, unulPprost, 
altul nociv; 2)„sufăr de o mare 
infirmitate: nu pot ride pe marginea 
crimelor si jafurilor. În general, 
chestiile cu poliția nu mă îndeamnă 
la rís. e 

- Mintitil V-am văzut rizind la 
prostia aceea numită „Creierul“! 

— Am riscu plăcere la filmul acela 
adorabil — e drept, vedeți bine prin 
întuneric. Dar, mais, but, aber: Bînă 


O acţiune bine ¡inlántuitá 


la a face comedii polițiste, domnii 
aceia, ca și englejii, ca şi americanii, 
făcuseră o mie de drame bune poli- 
tiste. Crime neparodiate. Jafuri tra- 
gice cu bandiți serioși, cu psihologii 
bine studiate, cu situaţii patetice în 
care omul nu se grăbeşte să moară 
de rîs și să spună un banc, ci mai are 
timp el, sau regizorul, să se mal 
gîndească la demnitatea lui, la viața 
lui, la condiţia lui, cum se zice îna 
tr-un limbaj prea alambicat față de 
creaţiile d-voastră... Pînă la comedii, 
pînă la „Răzbunătorii”, pînă să se 
parodieze și să se autoautoparodieze, 
realizaseră chiar și melodrame exces 
lente cu poliție, cu lacrimi, cu durere 
— cred că nu sîntem la, examen să 
vi le numesc... 

— Continuaţi... 

— Poate că sînt și prea metodic, 
dar eu cred că în comedia noastră 
polițistă se simte, trázneste chiar, 
evidenţa că în nici un film românesc 
nu s-a gîndit ceva mai serios despre 
un hot serios, chiar despre un cri- 
minal — și atunci de unde parodia, 
de unde humorul, de unde tupeul 
atîtor goange si al atîtor „milițieni 
oţi”? Eu văd aici o adîncă legătură. 


| Nu avem nici o dramă polițistă — 


să-i zicem așa, deși dramele nu se 
împart așa — care să concureze pa- 
tetismul detectivei din „Baltagul“, 
nu avem nici o melodramă care să 


ajungă la plinsul unei fete dintr-o 
anchetă socială a televiziunii, în 
schimb trecem de la o gîdilitură la o 
altă gídiliturá, de la hotomani im- 
becili la milițieni mai şmecheri decît 
şmecherii de pe bulivar, alergăm 
după gaguri cînd n-am ştiut să 
stoarcem o lacrimă. Eu o tin mortis 
că o cinematografie care n-a putut 
să privească adînc un borfaș, un hoț, 
un asasin, un detectiv, un judecător 
— intr-atit de adînc încît să mă 


«facă să pling — nu mă poate face 


să rid de aceste elemente descom- 
puse, izolate, ciudate, bolnave, cum 
vreți să le ziceti, dar pînă la urmă 
oameni ale căror gînduri — cel 


puţin aga zicea Hegel — sînt la fel 
de cimportante și mai interesante 
decît un răsărit de soare. Comegjile 
noastre polițiste. n-au = în nici un 
fel — o bază serioasă, un sentiment 
oricît de firav dar fundamental de 
seriozitate, fără de care nu se poate 
face nici o parodie, nicăieri. Vă rog 
sá nu confundați această fárimá de 
seriozitate cu „factorul educativ“, 
ceea ce vi se pare educativ în filmul 
hostru polițist e o iluzie, tocmai 


fiindcă nu există un gram de seriozi-. 


tate... În rezumat: hoţii şi poliţiştii, 
cinstitii şi bandiții noștri, toți sînt 
„actori comici de mare popularitate“. 
Acesta e alibiul, aici e tot conţinutul, 
e toată drama — restul e 
succes de casă”. E mai 
decît o crimă — e o gresalá! 

gin clipa aceea, deși nu mai aveam 
multe de- spus dar voiam să pun 
„pateticul” (ca în „Trăim. numai 
odată"), providenta mi-a dat cu ceva 
în cap şi am auzit pg Undeva, pe 
aproape, declicul unui aparat ascuns. 


Am îngheţat. Má lansasem într-o 
mărturisire — nu mă aşteptam la 
o d=poziție. Am tăcut. Regizorul 
—cu acea intuiție „oaţă“ — mi-a 
zimbit: o 


— Nu vá temeti. Ati fost, în- 
tr-adevăr, înregistrat. Posed o mașină 
de scris tăcută, nu există filme po- 
lițiste fără mașini de scris la căpă- 
tîiul acuzaților. Ati fost și filmat. 
Cu această depozitie a d-voastră va 
începe viitoarea mea comedie. Alţii 
încep cu motto-uri din Camus... Eu 
aparţin altei școli. Sinteti un gag 
formidabil! Sá vedeţi ce-o să se 
ridá de d-voastră! Noapte bună... 
Vă doresc o serioasă noapte bună! 


~ Băieții“ m-au dus pe sus pînă in. 


dubita TV gi am ajuns acasă într-o 
dulce legănare, cum merită oricare 
copil cinstit și naiv al secolului său. 


Radu COSASU 


cumplit” 


comedia po 


litista 


să nu má pun eu pe făcut filme! 


nul dintre noi a 


cis? 


Dom-] în ultimul timp nu se 
mai poate trăi din cauza filmelor 
polițiste si a serialelor polițiste. 


Orice tip lipsit de imaginaţie, dar 
cu bani, încropeşte în doi timpi și 
trei mișcări o acțiune cu un detectiv 
átorit, care 


robust, simpatic și necás 
este chemat să apere o femeie fru- 
moasă si singură de amenințarea unor 
gangsteri. Tipul intră cu mîinile goale 
printre -inamici, se lasă prins şi 
bumbăcit de “aceştia, pentru ca la 
urmă să-i pună cu botul pe labe şi 
să se pupe în faţa noastră cu victima 
cea blondă şi senzuală. În toate 
aceste însăilări stîngace, poliția este 
o adunătură de timpiti si incapabili, 
dacă n-ar fi viteazul detectiv, totul 
s-ar duce de rîpă. Oamenii se reped 
spre astfel de filme şi seriale ca 


disperaţii, pentru ei un Manpix e 
un barbituric, la ora respectivă poti 


să furi un oraș întreg, cu blocuri si 


scoate 
minți, aşa cum am mai spus, este 


schematismul atroce al acestor peli 
cule, nerușinarea cu care scenariștii 
și regizorii se fură unii pe alţii. Niwi 
o ideie originală și cît de cît inteli- 


gentă n-a mai apărut pe acest teri- 


Folosirea resurselor naturale 


Mannix 
e un barbituric! 
Tot eu trebuie 
să intervin 
să salvez 
genul 


intervin pentru 


| ridica din nou în 


de specialitate. Căci 


nt în posesia unui subiect turbat, 


ăvîrşire 


în ceea ce pri- 


Fit 
Fiţi 


e de rechini. Pe aceast: 


sosesc într-o dimineaţă trei 
Inalti, zdraveni, 

au fost trimişi a 
secretă şi de grea 
nomică. Chiar la o o 
unui dintre ei 


tineri şi ble 


Un ritm trepidant 


un ci 


tit-enorm înfipt în spate. Ceja 
latti îşi pun în mod normal întreba- 
rea: unul dintre noi doia ucis; caree 
acela? Spectatorul nu ştie nimic și 
este obligat să urmărească cu sufle- 


tul la gură modul de-a dreptul d 


în care cei doi se anchetează 
se urmăresc unul pe altul. Mai 
ales că, la un moment dat, cadavrul 
dispare fără urme. Între ei apar, fi- 
rește, primele conflicte, nervii încep 
să cedeze, se iau la bătaie (o bătaie 
crincená şi barbară, tinind seama că 
n-are cine să-i despartă), se pindese 
noaptea, se împacă, se ceartă, au 
halucinaţii, atmosferă de 
totul geme de mister, timp de o 
oră şi jumătate. În final, vine poanta- 


groază, 


bombă (nu pot să v-o spun), specta- 
torii vor cădea pe jos, uluiti, Cine e 
criminalul? Deci" film 


numai trei personaje, f 


ră nici o 


femeie. Un singur decor, totul în 


judicios dublu 


ale (ieftin, ca bra 
dialog economicos, o singură bătaie 
1 


ogie din belșug. Scenarid 


lon BÁIESU 


poliţist cu, 


Caricaturi după „La Pologne" 


Iată un film istoric de 
aventuri. Un film cu răpiri 
şi bătălii, cu evadări, cu 
travestiri, cu intrigi. 

Un film care se 
desfăşoară în 

toată Europa 


Realitatea depășește de multe ori i pentru a afla un subiect 
de film, în care aventura, dragostea, sacrificiul, intriga și inventivitatea 
îndrăzneață să se impleteascá deopotrivă pe fundalul! pitoresc al istoriei 
românești de acum trei secole și jumătate, în loc de a ne obosi fantezia 
este mai bine să citim atenţi vechi cronici. 

lată ce ne-ar oferi una din ele ca subiect de film gen „capă și spadă“, 
de perfectă autenticitate: 

Infrínti la 3 august 1616 în bătălia de la Drácsani, Movileştii pierd 
scaunul Moldovei; doamna Elisabeta, fiul ei Alexandru Voievod, împreună 
cu fraţii săi, iau calea Stambulului și a captivitátii, pierzind o vreme le- 
gătura cu cei din familie, risipiţi în patru vînturi în aceeași bătălie. Bi- 
ruinta lui Stefan Tomşa și a aliaților lui otomani făcuse multi robi; printre 
ei — şi principele Samuel Korecki, duș la Stambul! și închis în temnita 
celor șapte turnuri, precum și soția sa Ecaterina-Margareta, fiica lui le- 
remia Movilă însuși. Travestindu-se îndată, pentru a nu-și dezvălui înalta 
condiţie, Ecaterina ajunge în tabăra unei căpetenii tătare din Bugeac, avînd 
singura mingliere de a fi însoțită şi apărată de un om îndrăzneţ, loaial, 
foarte devotat familiei. ei, francezul Charles de Joppecourt. Trudită de 
muncă și de nașterea unui pru te, Ecaterina Movilă Korecki 
reuşeşte să favorizeze elibe lui Joppecourt, ajutîndu-l să se facă astfel 
util stăpînului lor comun. iupă destule peripeții în Moldova, 
acest nou Fanfan la T ivitatea și îndrăzneala, punthdu-și 
în minte să readucă ac mel, cît şi pe soţia lui Eca- 
terina-Margareta 

Într-un cedru din Podo! 
apoi, dîndu-și seama de calitát 
tovarăș la parte în ceata lor, ceea ce Jopp refuză cu' indignare. 
Este ținut închis în vizuina hotilor vreo două stind neputincios 
la blestemátiile și petrecerile lor, pînă ¡sá le amestece o bu- 
ruiană în mîncare și să-i adoarmá ct Fuge luîndu-le și caii 
si, după ce trimite vești în p esá, își continuă 
misiunea. 

Așadar, Joppecourt ia Stambulului unde, prin complicităţi 

e Și bacșişuri ajunge în temnita lui Korecki, o celulă situată în vîrful unuia 
dintre Cele Şapte Turnuri, cu o singură fereastră spre mare, fără zăbrele, 
celulă pe care prințul o ș de arme, francezul Rigaud. 


au banii şi calul 
îi propun să intre 


+ 
t 


Istoria Patriei si Filmul 


Extraordinare întîmplări 
cu principi şi principese 


Un film cu sultan, cu papá, | 
cu impăratul Germaniei |-} 
si cu domnul Moldovei, A 
lată . 
un Fanfan la Tulipe * 


in Moldova 
secolului 17 


cu o plácintá, în care era ascunsă o funie de mătase. După alte izvoare 
însă, i s-ar fi adus prizonierului un poloboc cu vin în care erau cîlți de cinepá 
cu care şi-ar fi împletit el însuși funia, Fapt este că în ceasul evadării pé 
mare, la picioarele turnului aştepta un călugăr grec care ascunde pe cei 
doi prizonieri în casa lui pînă ce-i poate îmbarca pentru Alexandria, în 
Egipt. Temnicerii au plătit cu viața evadarea lui Korecki. Între timp, 
Joppecourt se întoarce la Buceag, tocmeste, ca în Orient, eliberarea Eca- 
terinei și o însoţeşte, în sfîrșit, în Polonia. Principele Samuel se ascunde 
între timp în casa unui preot grec. În drum spre Alexandria, prințul 
Samuel se îndreaptă către Mesina, ajunge la Napoli, apoi la Roma și Viena. 
Revederea cu viteaza Ecaterina are loc doi ani după începutul acestor 
peripeții, așa dar în vara lui 1618, 

Acest fragment de cronică este presáratecu bătălii, răpiri, drumuri 
istovitoare prin stepă, atacuri haiducesti, vindecărt miraculoase, evadări 
de la gazde de tilhari sau din turnuri înalte pe scări de frînghie, călătorii 
pe mare, travestiri, intrigi, proteste diplomatice, în aria largă a Poloniei, 
Moldovei, Balcanilor, Mediteranei Orientale, Italiei, Austriei...Eroii sînp 
principi si ostași, domnite, hani și pași, ambasadori şi condotieri, clerici 
şi ieniceri... În centrul dramei este o fată din Modova și lupta dusă pentru 
eliberarea ei, a soţului și a fiului ei despărțiți de soartă, aruncați la mii 
de kilometri distanţă. Între personajele episodice: sultanul, papa, vice- 
regele Neapolului, împăratul Germaniei, regele Poloniei, domnul Mol- 
dovei, toţi implicați într-o anumită măsură în aventura Ecaterinei Movilă, 
Densă substanță pentru un film de aventuri din trecut. 

„ Faptele de mai sus sînt descrise pitoresc șiabundent de „Domnul 
J. Baret, avocat în Parlament" în cartea sa Istorie pe scurt despre lucrurile 
cele mai memorabile intimplate în cursul tulburărilor din urmă ale | 
Moldovei... împreună cu minunata scăpare a Prințului Korecki din 
turnurile negre ale Suitanului prin inventivitatea și sprijinul unul 
parizian, carte vîndută la Paris în 1620 de librarul Toussainct du Bray, 
de pe strada Saint-Jacques, în librăria „La spicele coapte“. Ecouri 
întîmplărilor aflăm la cronicarul contemporan Matei a! Mirelor de la 
Mănăstirea Dalului, în Letopiseţul Ţării Românești și în versiunea sa 
arabă tradusă de Macarie Zaim 
E de ajuns pentru un sub 


ct de film istoric de aventuri? 


Virgil CÂNDEA 


comedia po 


FA Ý 
SĂ 


` 
-A 
Dm 4 


Cosmaruri lucrate la gherghef.. 


groaza 
plictiseste 


de moarte 


Filmele care stîrnesc groa- 

za mă plictisesc de moar- 

te. Spaima nu se naște, 

în schimb divina plicti- 

seală se instalează temei- 
nic... Nici filmele polițiste nu mă far- 
mecă, ele sînt inevitabil superficiale... 
Poliţiştii sînt superficiali, asasinii sînt 
superficiali şi pînă şi focurile de armă 
au ceva tras de păr. 

Tot comicul a fost cel care a scos din 
impas și filmele polițiste. După ce a mai 
înzdrăvenit puţin filmele de analiză 
psihologică, după cea mai scuturat puţin 
praful care se așezase pe hainele inde- 
lung folosite ale filmelor de aventuri, 
comicul a scos la puțin aer și filmele 
polițiste. Odată ce comicul şi-a pus 
imperiala lui pecete, s-a mai putut 
rásufla, filmele puteau fi văzute fără 
crispare. Ce s-a cîștigat prin infiltrarea 
«comicului»? Numai lucruri bune... 
Filmele de acest fel au devenit mai 
umane. Telurile acestor filme, mai no- 
bile. Ele nu-şi mai propun sá ne aducă 
spaima, să ne mai aducă gi alte coșma- 
ruri în afară de cele pe care, în mod 
natural, le avem, ci să ne elibereze de 
spaime şi de vise negre. Monştrii care 
în filmele copilăriei ne îngroziseră sînt 


Poliţiştii sînt superficiali, 
asasinii sînt superficiali, 


pînă si focurile de armă au ceva 
tras de păr 


luați puțin peste picior, li se mai re- 
tează din multiplele gheare. Fantomele 
au din ce în ce mai puțină căutare, sînt 
prezentate ca nişte biete fiinţe care nu 
se descurcă în propriul lor mister. Ro- 
man Polanski a încercat asta într-un 
film despre vampiri — «Balul vampi- 
rilor» parcă se numea — pe care l-am 
văzut cu ani în urmă, la Paris. Intenția 
lui Roman Polanski a fost mare, el a 
transformat groaza în procedeu comic. 
De ceea ce altădată dirdiiam de frică, 
acum rîdeam cu gura pînă la urechi. 
Vampirii păreau nişte bieţi oameni cu 
grijile şi problemele lor de fiecare zi. 
Numai că Polanski a preferat pînă la 
urmă ambiguitatea şi ne tortura — cu 
această ambiguitate; vampirii erau cînd 


inofensivi, cînd își dădeau arama pe 
față. Tocmai cînd îţi venea să spui «vam- 
pirii ăștia sînt nişte băieți de treabă», 
te trezeai mușcat cu multă convingere... 
Dar chiar cu aceste inconsecvente, me- 
ritul lui Roman Polanski e mare, el a 
transformat groaza într-un joc. Nu mai 
există groaza propriu-zisă, ci jocul de-a 
groaza, nu mai există vampiri, ci jocul 
de-a vampirii. Se pare însă că, o dată cu 
trecerea anilor, Roman Polanski a obo- 
sit să se tot joace și a devenit, din ne- 
fericire, serios, s-a apucat să descrie 
cu. pedanterie şi exactitate întîmplări 
dintre cele mai sinistre. Păcat... li şedea 
așa de bine cînd se juca... 

E interesant că filmele de groază, 
bîntuite de tot felul de atrocități, au 


început să nu mai aibă frumosul succes 
de odinioară. Apocalipsurile făcute în 
laborator au, inevitabil, ceva ridicol, 
căci nu stă în puterea omului să pro- 
ducă apocalipsuri, acest sumbru privi- 
legiu aparţine numai naturii... Și apoi 
avem destule coşmaruri reale — năs- 
cute din contradicţiile şi problemele 


noastre omeneşti — ca să mai avem 
nevoie si de coşmaruri lucrate la gher- 
ghef. 


Nu intimplátor marii artiști n-au 
scris romane polițiste. Căci nu se 
poate susține că «Crimă și pedeapsă» 
ar fi un asemenea roman. Arta nu-și 
propune să rezolve ceea ce trebuie să 
rezolve autoritățile — cu mijloace sim- 
ple şi eficace — ea are alte preocupări... 
Scriitorul nu poate deveni niciodată 
un detectiv si nu există nici un caz în 


. această privinţă... Romanele polițiste 


care au rezistat cît de cît timpului n-au 
valoare artistică, ele nu sînt decit ex- 
presia unei mari abilități. Estetica le 
refuză fără şovăire... Prin comic însă, 
filmul poliţist are şansa de a se elibera 
de scheme și de a se apropia cit de cît 
de împărăţia jocului şi, deci, şi a artei. 


Teodor MAZILU 
21 


formule 


Totdeauna am fost mort 
după filmele polițiste. 
Cînd eram elev de liceu, 
má entuziasmaserá mai 
i ales cele cu cuplul Wil- 
liam Powell și Mirna Loy, «DI. si D-na 
Brown», dacă fin bine minte. Gáseam 
că aveau un haz nespus şi o intrigă de- 
tectivistică hiper-inteligentă, le rapor- 
tam la modelul literaturii polițiste, pe 
atunci, pentru mine, romanele Aga- 


77 


GRANT 
anii 


Detectivul clasic, omul intuițiilor fine... 


(Jean Gabin: Maigret) 


thei Christie, păreau a fi echivalen- 
tul lor cinematografic. Mă şi îndră- 
gostisem de Mirna Loy și-i eram recu- 
noscător maestrului Suchianu, care. 
demonstrase în «Adevărul literar şi ar- 
tistic» cum poate sá ne farmece o 
femeie cu izbitoare asimetrii faciale. 

Pe urmă am evoluat în gusturi. Mi-au 
căzut în mînă romanele criminale de 
«serie neagră». În comparaţie cu ele, 
literatura Agathei Christie îşi tráda un 
viciu grav, prezenta nişte asasinate in- 
credibil de «curate» şi reducea lămu- 


Comedia polițistă nu mai este 
un gen infloritor. 
Ea duce o existență echivocă : 
ori nu e comedie, ori nu e polițistă 


„a fost înlocuit cu specialistul în calculele electronice 


(David Niven: «Creieruln) 


rirea enigmei lor la o operaţie mentală 
strict logică. Nicăieri nu mirosea a 
singe, nu curgeau sudorile fricii, nu 
interveneau brutalitátile. Ancheta cri- 
minală păstra forma perfectei civilizații. 
Romanul detectiv se transforma într-o 
problemă de șah. Cînd Graham Greene, 
mare consumator de literatură poli- 
tistá, mi-a mărturisit că nici un autor 
nu-l calcă mai rău pe nervi ca Agatha 
Christie, am resimțit o jenă secretă la 
amintirea preferințelor mele din anii 
tineri. Tot asa și cu filmele. Domnul si 


Comediei polițiste însă, o astfel de 
substituție generalizată i-a creat pro- 
bleme serioase si e uşor să înțelegem 
pentru ce o crimă «curată» putea să 
coexiste oricînd cu umorul. Acolo unde 
cadavrele dispăreau şi trona o atmo- 
sferă de salon, situațiile hazoase și re- 
plicile spirituale nu reuşeau să contra- 
rieze pe nimeni. Într-o lume a atroci- 
tátii, cum mai e posibil comicul? 


„cu specialistul în yudo şi karate 
(Dean Martin: Matt Helm) i 


d-na Brown, discretul Roulatabiller, 
subtilul Poiret, omul intuitiilor fine, 
psihologice, comisarul Maigret, au fost 
siliți să părăsească treptat ecranul. 
Detectivul «intelectual», care rezolva 
cazurile cele mai dificile, făcînd cîteva 
vizite politicoase şi întreținîndu-se a- 
mabil cu rudele şi cunoștințele victi- 
melor, a cedat locul vinătorului de in- 
fractori, «dur», specializat în judo şi 
karate, obișnuit să frecventeze mediile 
interlope, unde-și are informatori pre- 
tiosi şi să tragă rapid, fără somatii. 


Parodia 


Formula cea mai la îndemînă rămîne 
parodia. În direcția aceasta, arta are 
acumulată o veche experiență şi cine- 
matograful n-a ezitat să profite de ea. 
Au apărut, astfel, filme polițiste «ne- 
gre», tratate însă ironic. Cu cit -pro- 
tagonistul principal e mai tembel si face 
mai multe gafe, cu atit își deruteazá 
mai cu succes adversarii feroci. Pe rînd, 
aproape toți marii clowni de azi ai 


... CU Sfintul cinic si zimbitor 


(Roger Moore) 


„cu «durul» tandru 
(Zbigniew Cybulski: «Ucigaşul şi fata») 


„„cu intelectualul sofisticat 
(Carry Grant: «Sarada») 


comedia polițistă 


ecranului, Fernandel, Peter Sellers, 
Bourvil, de Funés, au trecut prin ase- 
menea roluri si am avut prilejul sá-i 
urmărim în «Caidul», «Un idiot la 
Paris», «Jandarmul se însoară», «Ina- 
micul public nr. 1», etc. Formula cu- 
noaste si o variantá rásturnatá. Prota- 
gonistul principal se bucurá de o repu- 
tatie grozavă în lumea delincvenftilor, 
dar combinaţiile lui geniale ies mereu 
pe dos, din cauza hazardului care scoate 
mereu buturuga mică în fața carului 
mare. Un exemplu recent ni l-a dat 
David Niven în «Creierul». Parodia 
izbutește să imprime o turnură bufă 
filmului polițist «negru», fiindcă-i con- 
ventionalizeazá situațiile. Pot să ploaie 
cît vor gloantele şi pumnii, pot să dera- 
ieze trenurile şi să se dea peste cap 
maşinile, pot să sară în aer casele și să 
se adune mormane de cadavre, specta- 
torul continuă să privească amuzat tot 
acest carnagiu, cu sentimentul că așa 
e regula jocului. Altfel zis, irealizarea 
faptelor pe care i le înfăţişează ecranul 
îl împiedică să-şi piardă buna dispoziție. 
Totul nu e decît o glumă. 

Cusurul parodiei e că pînă la urmă 
plictiseşte. Amatorul de filme polițiste 
vrea să creadă în tensiunea pe care lupta 
cu infractorii o presupune. El consimte 
să rîdă, dar nu-şi poate învinge o sen- 
zatie de frustrare. Aceste producţii reu- 
şesc să fie comedii, dar (vai!) nu mai 
sînt filme polițiste. 


Coloritul realist 


O altă formulă, mai abilă, încearcă 
să respecte cerințele genului. Intriga 


-- cu ofiterul bonom 


(«Gentlemenii forocului») 


e cu adevărat polițistă și incordarea, au- 
tentică. Crimele sînt crime, atrocită- 
çile, atrocități, primejdiile, primejdii. 
Umorul e strecurat aici pe căi mai pu- 
tin facile. a 

Una din cái constá ín a imprima dia- 
logului o truculentá realistă. Există o 
blazare «profesionalá» care dá, prin 
contrast cu situațiile dure, efecte co- 
mice. «Argo»-ul mediului interlop ca- 
pătă aici o funcție de destindere. Sál- 
băticia lumii cu care spectatorul ia 
contact, e «exorcizatá» oarecum prin 
limbaj. Personajele ştiu că se pot «cu- 
ráfa» în orice clipă și nu ascund aceasta. 
Apare, astfel, în felul lor de a vorbi şi 
chiar de a se purta, o permanentă sfi- 
dare adusă morții prin familiaritate. 
De unde gi un efect tonic care face po- 
sibil comicul. Am văzut de curînd o 
asemenea comedie polițistă bună, «Nop 


tile roşii din Haffilan». Eroul e un de- 
tectiv particular negru care evită con- 


cursul poliției, fiindcă l-ar compro-- 


mite în ochii alor săi, dar trebuie să 
înfrunte două organizaţii criminale foar- 
te puternice si fără scrupule. Comicul 
împletit cu o tensiune dinamică efec- 
tivă şi răsturnări de situaţii neașteptate 
rezultă mai ales din verva mişcătoare 
a replicilor şi flegma protagonistului 
principal. E exact ceea ce a făcut să 
placă atît un film ca «În arsita nopţii», 
cu nedemontabilul Sidney Poitier. 
O altă cale de a implanta umorul 
într-o intrigă polițistă autentică se ba- 
zează pe apologia amatorismului de- 
tectiv. Asa ceva există si în vechile 
comedii criminalistice. Sherlock Hol- 
mes se lipsea de ajutorul autorităţilor, 
ba era nevoit chiar să le joace diverse 
feste, ca să-și poată duce la bun sfîrșit 
ancheta. Specularea acestei rivalități 
continuă să fie și astăzi o sursă de umor. 
E vorba însă de pus problema în terme- 
nii filmului poliţist negru, «dur», şi 
intepáturile spirituale nu-și mai găsesc 
aici locul. Ironia se deplasează de la om 
la maşină. Cînd un uriaș aparat tehnic 
se dovedeşte mult mai puțin eficace 
decît o simplă energie individuală, sîn- 
tem împinși să ridem. Fișierele enorme 
care, brangate la ordinatoare, nu izbu- 
tesc să afle ce poate să-i spună o portá- 
reasă guralivá, cui ştie să o tragă de 
limbă, oferă un spectacol comic. Auto- 
mobilele, prevăzute cu sirene şi legă- 
turi telefonice, sosind invariabil, ca 
jandarmii lui Offenbach, după consu- 
marea evenimentelor importante, stir- 
nesc la fel ilaritate. Francezii vădesc 
o aplicare deosebită pentru asemenea 
comedii polițiste, în care își răcoresc 
ranchiunele lor antiamericane. Tot me- 
todele tradiționale sînt mai bune. Fără 
computere, fără radar. și fără elicop- 
tere, un bun copoi prinde după miros 
pista bună (vezi «Maigret se înfurie»). 
Chiar şi în materie de hold-up-uri sen- 
zaționale, spiritul bricoleur francez sim- 
te plăcere șă umilească prin ingenio- 
zitatea artizanală tehnica ultramodernă 
a gangsterilor de peste ocean. 
Păcatul formulei acesteia e ca obține 
doar momente cu haz, nu și comedii 
propriu-zise. Generalizarea ilarității ar 
prăbuși iarăși totul în parodie. Păstra- 
rea sentimentului de mister și tensiune 
exclude comicul din structura filmului 
și reduce umorul la un colorit acci- 
dental al dialogului sau acțiunii. 
În sfîrșit, există și o a treia formulă 
În ea taurul e luat pur şi simplu de 
coarne. Regizorul renunță să mai exor- 
cizeze atrocele, îl acceptă şi apasă pe el. 
nsuşi umorul unor astfel de filme po- 
liţiste devine «negru». Cocktail-urile 
fabricate după o reţetă atît de facilă sînt 
foarte rare. Hitchcock, vulpea bătrînă, 
le-a nimerit uneori compoziția exactă 
de oroare, mister și comic absurd, ca 
de pildă în «Nord prin Nord-Vest». 
Dar încă multe alte exemple de reușită 
nu mai știu. Oricum, reiese din mica 
mea analiză o concluzie paradoxală. Co- 
media polițistă pare numai un gen în- 
floritor. În realitate duce astăzi o exis- 
tentá echivocă. Ori nu e comedie, ori 
nu e polițistă. Și neputinta aceasta de 
a fi si una și alta îi vine din abandonarea 
completă a criminalisticii intelectuali- 
zate. Stau acum şi mă gîndesc dacă tre- 
buie oare să mă mai jeneze atit prefe- 
rintele mele din tinerete. 
Ov. S. CROHMĂLNICEANU 


parodie reciprocă 


Amprentele d-lui Hitch 


De cite ori apare ca «amprentă» în 
filmele sale, încrucişîndu-se cu persona- 
jele nestiutoare (un călător cu un violon- 
cel, un necunoscut urcînd în ascensor 
ş.a.m.d.), Hitchcock ne aruncă o privire 
ghiduşă şi plină de înțelesuri, de vecin 
care-l face pe Moș Crăciun — acea mină 
care se cheamă în același timp «A te 
scăpa rîsul» şi «A gti tu ce ştii». E ca un 
copil care a consimțit să se uite în obiec- 
tivul fotografului, dar iată, el îşi dă 
seama că totul e o convenţie, drept care 
îşi bate, de-al naibii, joc de ea, trage cu 
ochiul şi dă cu tifla. Noi să nu uităm, 
însă, că acest domn cu pălăria pe ceafă, 
párind cam nătărău, e în acelaşi timp şi 
copilul, si fotograful («iar fotograful, 
lîngă urs, tot eu» — cum ar zice poetul), 
astfel, încît atitudinea, mimica, masca sa e 
garantat că exprimă o stare conştientă; 
mai mult decit conștientă: voluntară; 
mai mult decît voluntară: intens inten- 
tionatá. 


clipá sá ne deruteze; el are toatá buná- 
voința sá ne lămurească mereu. El nu are 
secrete față de noi; întotdeauna ne lasă 
de la început să intuim sfîrșitul, sfirșitu- 
rile lui sint nişte puncte fixe, fericite, 
spre care se îndreaptă, ca în basme, 
printre capcane, eroii. 

Tot ce e simplu, clar și explicit — e 
sănătos. Dar care-i atunci secretul lui 
Hitchcock? Misterul lui e atît de luminos, 
suspens-ul atît de dat în vileag, montajul 
paralel e atit de paralel încît nu se poate 
să nu mai existe, totuși, dincolo de 
atîtea soluții la-ndeminá, încă ceva: o 
cheie mai greu de găsit cu care să des- 
chidem. 

Cheia e zimbetul. Să-l tratăm pe 
Hitchcock cu zîmbet, ne cere Hitchcock. 
Să ridem de tot ce ne-ar putea face sá 
tremurăm. Să avem umor, ne îndeamnă 
amprentele lui Hitchcock. Să adăugăm 
celor mai terifiante situații: și puţină 
voiosie, chiar dacă ne vom preface. 


Invitaţie 
la complicitate 


Pe scurt, Hitchcock apare în carne și 
oase și ne invită la complicitáti. Dar, pe 
de altă parte, ceea ce făcuse el ca actor, 
face și ca regizor, fac și filmele sale: 
De pildă, fioroasa claritate a suspense- 
urilor, pe care noi ne-am obişnuit să o 
tălmăcim doar pe coarda cea mai gravă 
din noi, ni se dă de înțeles că, dacă în 
același timp avem puțin umor, putem la 
fel de bine să o trecem și pe coarde mai 
destinse. Nu e chiar așa de negru dracul, 
pare Mr. H. să zică. Ce-i drept, totul, 
în filmele sale, este de o magnifică simpli- 
tate. Relaţiile omenești sînt de la început 
clare și răspicate. Crima, dacă există, 
e făcută «pe față», iar criminalul, dacă 
nu e chiar povestitorul, e în orice caz 
cunoscut. Nici detectivi nu prea apar, sau 
detectiv este, la urma urmei, dacă vreți, 
chiar regizorul. Hitchcock nu se încurcă 
în abisuri sufletești; personajele sale 
sint previzibile ca nişte prieteni din 
copilărie. El nu încurcă şi nu descurcă 
iţe; el prezintă și atîta tot. El nu complică 
realitatea, ci o simplifică (doar dilatînd-o 
puţin). El nu caută actori sofisticați; 
el se mulţumeşte cu interpreți șterşi și 
puternici, de tip englez. El nu caută o 


mucaliti, că le vom da importanța cerută 
de rang si artiști. În echivocul lor superior 
stă vitalitatea acestor înmărmuritoare 
filme de groază de la care ieși (aici e 
toată mirarea) cu sufletul oţelit. lată, 
domnul Hitchcock ne zimbea de 30 de 
am şi noi nu ştiam ce vrea de la noi. 
Voia sá scăldăm pe dinăuntru cu ris 
stupida noastră naivitate, dispusă mereu 
la frisoane şi dramatizări. Voia să se 
reintegreze prin glumă în această operă 
din care, inițial, se exclusese benevol, 
luîndu-se prea în serios. 

În întregul Hitchcock se dă o luptă 
titanică între cele două aspecte ale 
moralei omeneşti: «A lua totul prea în 
serios» şi «A lua totul în deridere». 
Curios e că, în ciuda antagonismului, 
cele d forțe se pun în valoare una pe 
cealaltă. Ele devin reciproc parodice, si 
numai astfel echilibrul se menţine. Fără 
imensul umor implicit, «seriosul» lui 
Hitchcock ar fi ca de iască, şi n-ar mai fi 
serios, şi n-ar mai fi nimic. Fără imensa 
iluzie neagră. ar fi-şi mai rău: transpuneti 
un film de Hitchcock în desen animat 
și vă veți da seama cum ar sta lucrurile, 


Romulus RUSAN 


comedia polițistă 
aventuri 


Pseudo-politistá, dar comedie («Astá seară dansám în familie») 


Suspensul este o convenţie 


între regizor şi public. 


Dar limitele sale n-au chiar elasticitatea 


unei acrobate de arenă 


Intruzia umorului în a- 
ventură nu este o desco- 
perire nouă: de la marele 
Ford citire (dar şi dina- 
inte) emoția s-a dizolvat 
prin rîs pentru a se replia mai energic. 
Pornindu-se însă de la această opera- 
tiune necesară nu este posibilă struc- 
turarea unui film din genul analizat 
decit dacă nu te multumesti să ames- 
teci dramatismul și tensiunea pentru 


Ehei, dacă ar fi fost parodie! («Aventuri la Marea Neagră») 


fară 


elanurile comediei şi te supui unei 
legi-bază ce face din suspens, gag. Pe 
lîngă toate celelalte formule de gag, 
în cazul nostru, esențială, ar deveni 
transformarea emotiei în ris. Specta- 
torului pregătit pentru mister, aven- 
tură, încordat in așteptarea momentu- 
lui dramatic i se oferă, în schimb, dez- 
legarea comică a situației. Jocul invers 
este posibil, dar mi se pare mult mai 
dificilă de obținut reacția scontată. 
Atunci, în ambele cazuri,filmul nu mai 
are soarta nefastă a hibridului, ci de- 
vine entitate categoric definită, orga- 
nizată după legi proprii. 


Gag (à) 


Mi-e prea apropiată dezamăgirea pro- 
dusă de filmul lui Savel Stiopul, «Aven- 
turi la Marea Neagră», pentru a căuta 
un exemplu mai îndepărtat în timp și 
spațiu. Propensiunea lui spre estradă, 
în datele ei vulgarizate, este un ele- 
ment pe care îl voi ignora, nefiind nece- 
sar analizei noastre şi vorbind doar 
despre primejdia de a nu avea gen, nu 
în sensul străpungerii înaripate de ti- 
pare convenţionale, ci în cel trist şi 
nefast al bilbiielilor în oricare din ge- 
nurile abordate, tangente sau Numai 
aspirate. Ne-am aflat cu filmul lui Savel 
Stiopul în fața unui exemplar capabil 
să devină termen de referință tocmai 
prin defectele sale, caracteristice pen- 
tru o întreagă categorie de producții. 
Dacă s-ar fi construit sau mărturisit 
măcar ca parodie, poate noțiunea de 
plauzibil n-ar mai intra în discuție, 
dar cum comedia polițistă respectivă, 
fondată pe neverosimil, ne mai oferă 
şi o aglomerare de false piste, slăbind 
atenţia, deturnind interesul, confuzia 
ce se face dintre încurcătură ilogică si 
mister apare ca o evidentă nedorită. 
Nu vom fi niciodată mai captivati de ac- 
tiune dacá vom avea zeci de trimiteri 
obscure decit dacă ni se oferă, pe datele 
logice, un singur element de mister. 
Atít timp cit nu ni se cere efort de in- 
teligentá sau cel puțin de atenţie, sus- 
pensul n-are cum să intre în drepturile 
sale. Superficialitatea, ca o plagá, se 
întinde de la factorii de tensiune la cei 
de comedie si aceasta se va declanșa pe 
stereotipii mecanice, iar rísul se va 
mentine la nivelul reactiei elementare. 
Măcar de s-ar găsi soluția deconectantá,. 
dar inspirată. in conanțiile utilizări de 
mijloace banale (gen busculadă, urmă- 
rire în registrul comic, multiple piste 
false, gesturi fără justificare şi explica- 
tie logică în registrul aventurilor) între 
neprevăzutul comic și misterul previ- 
zibil — factori apți sá structureze fil- 
mele de gen — se naște o ireconciliabilă 
dihotomie. Colaborarea pașnică va fi 
înlocuită cu divorțul pe viaţă. 


Gaguri fără efect 


Genul ridică în munca realizatorilor 
o dificultate pe care nici Savel Stiopul 
nu a sesizat-o si deci-nu a ținut seamă 
de ea: împăcarea dintre logica acțiunii 


WN wwa mp Una wa WNA WN 


(necesitate imperioasă în filmul poli- 
tist) şi absurdul comic. Ignorarea ei are 
un rezultat nedorit: se ride în momente 
de tensiune, iar gagurile rămîn fără 
efect. 

Regizorii cer rituos criticilor să nu 
considere comedia politistá un gen 
usoar sau minor. dar realizárile celor 
ce au abordat genul stau márturie pen- 
tru propria lor relaţie facilă cu rigorile 
genului. Seria «Brigăzii diverse» ne-o 
dovedește cu prisosintá! Afluenta de 
public la aceste filme nu ascunde sau 
neagă insatisfactia reală a spectatorilor. 
Genul este căutat, dar nu înseamnă că 
orice producţie ce i se subsumează își 
justifică existenţa în pofida defectelor, 
asa cum nu și-a aflat explicație tena- 
citatea continuării B.D.-urilor. Pen- 
dularea între comedia (minoră) de ca- 
ractere și intriga polițistă (firavă) vor- 


mister 


bea limpede despre precaritatea argu- 
mentului literar, dilatat în istorioare 
față de care ni s-a cerut mereu indul- 
gentá, fără să ştim măcar de ce. Şi de 
această dată ,nefirescul unor combinaţii 
de situație (vezi seria Ill-a în care mi- 
şună în umbră traficanţi de stupefiante) 
în mod normal apte să creeze suspens, 
duce din nou la bănuirea de parodie, 
fără să ne putem duce convingerea pînă 
la capăt. Știm cu toţii că de fapt sus- 
pensul este o convenție între regizor 
și public, dar limitele sale n-au chiar 
elasticitățile unei acrobate de arenă. 
Lipsa de fermitate în intenții are ca 
urmare aparența de imixtiune a ele- 
mentului de tensiune în cascada glume- 
lor ieftine. (Aici nu ne-am ocupat de 
calitatea umorului, ci doar de relația 
sa cu tensiunea). Cînd rîsul este lăsat 
doar în seama capacităţii actorilor de 


Detectivul si obligațiile sale («B.D. în alertă) 


sablonul 


Infractorul şi «slăbiciunile sale» («B.D. în acțiune») 


a-l stîrni, apare ca imposibil echilibrul 
proporţiilor, iar umorului i se reduce 
la zero posibilitatea de a descátusa 
emoția. Seria a fost incapabilă de ase- 
meni să se ferească de primejdia didac- 
ticismului ilustrativ care omoară orice 
posibilitate de tensionare. Faptele aglo- 
merate pentru o mai limpede întele- 
gere — si filmele noastre se vor limpezi, 
explicite, nu vor să stîrnească îndoieli, 
nu aspiră să neliniștească vreo secundă 
spectatorul, regizorii vor o viață calmă: 
vă rog sá intelegeti tot, de altfel, fiți 


Ochelaru negri 


Cine l-a inventat «prima oară» (pen- 
tru că am mai văzut noi invenţii-rema- 
ke-uri) pe omul cu ochelari negri? 
Istoriile de film nu-l consemnează. 
Memoria noastră se poate înșela. L-am 
mai zărit desigur, pe ici“pe colo, prin- 
tr-un film polițist din alte meridiane. 
Un lucru e sigur: dacă nu exista înainte, 
el trebuia, imperios, să apară, mai pre- 
cis să prolifereze. în filmul autohton. 
Avem noi vocația travestiurilor năs- 
trușnice, cu scamatori deghizați în 
criminali sau viceversa, ca să nu bată la 
ochi; avem vocaţia telegramelor ano- 
nime iscălite citeț (că dacă-s anonime 
mai merge, le semnăm cu toţii), a 
călătoriilor incognito sub numele fra- 
telui-cadet. Ne ascundem, abil, după 
degete şi, mai ales, după ochelarii 
fumurii. Cum îi lipim pe ochii inter- 
pretului, gata, misterul ne orbește cu 


atîta strălucire. Ingeniozitate. Cine ar 
mai îndrăzni sá recunoască sub lentilele 
Zeiss, umbral 0,5, discretul nostru 
detectiv, ce se strecoară ca pisica în 
spatele infractorului, tocmai cînd acesta 
se aşteaptă mai puţin! Adică pe clar de 
lună, în camera somptuosului hotel cu 
gaze X, ori în beciul tenebros, unde 
criminalul își inventariază cadavrele, 
înainte de a le da foc?... 

Da, desigur, nu ne putem despárti de 
filmul nostru de groază decit rizind. Şi 
ce inteligentă glumă (păcat că nu ne 
apartine!): să multiplicăm în aceeași 
scenă numărul ochelarilor, deci al de- 
tectivilor tenebroși. Asalt în întuneric! 
(ce titlu de film, păcat că l-am ratat !). Sá 
facem, în sfirşit, lumină pe ecran! Cu 
dioptrii sau fără, misterele filmului 
polițist vor fi odată elucidate. Păcat! 
Ce temă grasă pentru ziarişti! 


siguri, nici n-am vrut să spun mai multe 
decit ați înțeles la prima vedere. Dar, 
de fapt, aceasta este o hibă gravă, dar 
oarecum laterală subiectului abordat. 
Aşadar faptele aglomerate distrag aten- 
ţia, împrăștie bruma de interes. Gin- 
dul prea ascuns,ca și comunicarea prea 
desluşită au același rezuttat: spectato- 
rul nu va răspunde aşa cum își doreşte 
creatorul; reacţiile sale pot scăpa în 
direcție contrară. Şi cine ştie ce mai 
iese! 

Florica ICHIM 


Gangsterii, ca şi detectivii, poartă ochelari 


Astfel îmi imaginez o călătorie 

pe teritoriul filmului nostru 

polițist: opintitá, zigzagind 

printre maldárele de poncife 

adunate de-a lungul anilor 
dintr-o incredibilă spaimă în faţa simplitátii. 
Mai mult decit oricare dintre genurile 
cinematografice ce se lasă încă greu imblin- 
zite (comedia, filmul de actualitate), policier- 
ul autohton pare o odraslă amenințată să 
sucombe dintr-un exces de nutriție cu toate 
acadelele de pe mapamond. Venit mai tîrziu 
pe lume, n-a mai apucat — sau n-a vrut — 
să învețe nimic din marea lecție a «filmului 
negru» al anilor '40, din frumusețea con- 
strucţiei sale geometrice în fața căreia te a- 
puca uneori nu o spaimă pur și simplu, ci 
una de proporții metafizice. 

Desigur, nu asta-i reproșăm, incapacitatea 
de a ne strecura în suflet «fiori metafizici», 
să fim intelegi, trăim foarte bine și fără ei, 
ci faptul că, așa cum stă bine oricărui novice, 
nu s-a străduit să înveţe ceea ce era de 
învățat de acolo de unde regulile de aur 
curat sclipesc în soare: de la clasicii genului. 
S-a înfruptat, în schimb, din modernele 
produse europene de duzină, pe marginea 
cărora se pot broda nesfirşite exerciții 
facile. 


Fantome inoportune 


Majoritatea filmelor noastre polițiste, mai 
vechi sau mai noi, se autoreduc la același 
numitor prin inabilitatea lor de a lăsa 
spectatorului întreaga fermecătoare îndelet- 
nicire a detectării, a «mirosirii» unei enigme. 
În locul ei, întîlnim invitaţia descurcării 
într-un hățiş de situaţii încîlcite cu atîta 
stîngăcie de către scenarist, amplificate de 


ura 
dintre 


„negativi 


si 


„pozitivi 


De unde probleme 
de viață si de moarte, 


-cînd energia este canalizatá către înălțarea 
unui bar cu pereții din sticle de bere? 


La capătul tramvaiului 2 


Secretul 


cifrului 
(1959) 


Căpitanul Ulea (Emanoil Pe- 
truț) este trimis pe front să 
descurce firul întîmplărilor mis- 
terioase care tulbură viața unei 
unități de luptă. El se deghi- 
zează în... caporal, adoptind toa- 
te obișnuințele noului său grad. 
Este înțelept, popular, se descur- 
că în orice situație, ştie să îndure 
orice privafiune. 

Mina criminală este desco- 
perită, dar individul pare insigni- 
fiant. Undeva, prin apropiere, 
trebuie să fie și creierul întregii 
afaceri criminale. Cine este el? 
Angela Chiuaru, frumoasa tá- 
rancă pe care, regăsind-o în 
costum de castelană, o identifi- 
căm ca pe o abilă şi cinicá spioană.. 


regie, încît jocul devine obositor şi fárá haz, 
la capătul lui nu ni se relevă nici un strop de 
surpriză sau de adevăr uman. Suspensul, 
clipa de teroare, de răsuflare tăiată, fructul 
paradoxal al logicii însă, nu al întîmplării, 
refuză să se ivească și atunci este introdus 
artificial, deus ex machina. Năpraznicele 
bătăi din finalul filmului «Șah la rege», 
ca şi din «Amprenta», aparițiile omului- 
amfibie din mai proaspătul «Aventuri “la 
Marea Neagră» nu sporesc încordarea, ci 
se constituie doar ca momente spectaculoase 
în sine. De altfel, regula de bază a celor mai 
multe «polițiste» pare a fi transferul de la 
calitate la cantitate; ceea ce nu se izbuteşte 
să se obțină de pe urma unei situaţii primor- 
diale, capabile să închidă în ea toate datele 
unei desfășurări ulterioare, se trece în 
sarcina unor întîmplări colaterale, care, 
uneori, sînt în flagrant delict cu logica 
elementară: adversarii unui erou capturat în 
«Simpaticul domn R» îi lasă la căpătii un 
aparat de radic, cu ajutorul căruia, bine- 
înțeles, acesta din urmă va lansa semnale 
tovarășilor săi; «fantoma» din «Şah la rege», 
miza principală, omul din umbră, iese, la 
plimbare exact cînd nu trebuie, etc. 


Gadgeturi spectaculoase : 


Aglomerării de piste false de pe planul 
tramei propriu-zise, supraabundenței de 
personaje misterioase — care, pentru a şti 
de la bun început ce hram poartă, Sînt do- 
taţi aproape întotdeauna cu ochelari ne- 
gri — îi corespunde opulenta instrumente- 
lor de lucru ale eroilor, ale gadget-urilor în- 
frumusefate din arsenalul rudelor mai sărace, 
ale James Bond-urilor, dar împrumutate 
cu toptanul sau adaptate spre umilirea 


Pozitivul se descurcă in orice situaţie 


Negativa este și ea abilă, dar nu invulnerabilă 


Cu sau fără arme albe 


micii celule cenușii, cum ar fi gata să spună 
Sherlock Holmes, cel care făcea lumină doar 
cu algebra minții. Este uluitoare cantitatea de 
gadgeturi acumulate în ultimele filme, spec- 
taculozitatea naivă a unora a devenit aproape 
un «tic, un semn distinctiv. Un om de rînd 
în ale tehnicii, cum este subsemnata, nici nu 
ştie să le spună pe nume: habar n-am cum 
este botezată treaba aceea cu hîrtiile care iau 
foc prin telecomandă, chestia cu injectarea 
otravei în conducta de apă, ságetile-laser, 
bineînţeles mortale, pilulele hipnotice (sau 
așa ceva), bombe fotoelectrice (așa li s-o 
fi spunînd oare?) şi alte minuni mînuite cu 
voluptate, din păcate cu prea multă volupta- 
te, cu prea multă încredere în puterea lor de 
a rezolva o situație. 

Consecvente în efortul lor de a suprasoli- 
cita efectele exterioare se dovedesc filmele 
noastre polițiste şi în materie de scenografie. 

Blamafii, suspectii, ráli, viețuiesc de cele 
mai multe ori în interioare descinse din 
modelele lansate de divele Hollywood-ului 
de altădată, dacă nu chiar într-un palat 
(«Fantomele se grăbesc»). 


Consignaţii generoase 


€ 


Lásind la o parte ideea unei critici sociolo- 


O idilă, începută bine, va sfirsi prost 


Alta se va termina idilic 


În továrásia unei vampe «din pachet» 


Proiectanta Lidia Gregorian 
(Leopoldina Bălănuță) este o 
tînără cinstită, atașată de muncă 
şi de tihnita viață familială. Fiind 
somată de o organizație de spio- 
naj să sustragă planurile unei 
importante instalații industriale, 
se destăinuie prietenului ei Radu 
(lurie Darie), în aparenţă loial, 
dar purtind urmele vieții frivole 
pe care o dusese înainte. Acesta 
pretinde că a anunțat miliția, 
care i-ar cere, chipurile, tinerei 
proiectante să întrețină pentru 
moment legătura cu banda. Omul 
de legătură al spionilor este înlă- 
turat însă de căpitanul Cernea 
(Victor Rebengiuc), care i se 
substituie; «colaborînd» cu Lidia, 
acesta ne convinge de bunele 
intenţii ale eroinei, dezlegind 
enigma şi arestînd pe răufăcători. 
Printre aceştia se afla și Radu, 
care căutase prietenia fetei toc- 
mai pentru a o atrage în bandă. 


comedia polițistă 


gist-vulgare la adresa avuţiei lor, spectacu- 
losul ostentativ trăieşte foarte bine pe 
spinarea «negativilor», cu atît mai mult 
cu cît. din fauna lor nu lipsește femeia-vamp, 
ființă ce nu poate să respire decit gătită ca 
pentru balul Operei, iar într-o cuşetă de 
vagon-lit nu poate adormi decît invadată de 
dantele vaporoase. Miná în mînă cu Consig- 
natía de mobile, mutată pe platourile de 
filmare, merg «barurile», celebrele noas- 
tre baruri și pentru nimic în lume nu as 
putea încheia aceste rînduri fără să îndrept 
un gînd în direcţia lor. Nici o supărare că ele 
există: ba chiar e bine că ele sînt acolo, 
la locul lor, venite de departe, din antologia 
genului. La bar, în penumbră, in ţara nimá- 
nui, s-au petrecut, de-a lungul istoriei filmu- 
lui polițist, scene fascinante, un Humphrey 
Bogart sau. ceva mai aproape de zilele 


Conspirația se înfiripă în odăi luxoase 


Urmările le regăsim în poduri sordide 


noastre, un Alain Delon au trăit momente 
de geniu, au hotărît acolo probleme de viață - 
şi de moarte. Singura rațiune, a barurilor 
noastre, meschina lor rațiune, este însă de 
a introduce sugestia decorului contemporan, 
cît mai up-to-date, de a prilejui desfăşurarea 
unor mirobolante numere de variété. Toc- 
mai de aceea filmelor polițiste nu le mai 
ajung barurile din marile oraşe și de pe 
întregul litoral, tocmai de aceea se con- 
struiesc, cu o rivnă greu de egalat, localuri 
nocturne pe platourile de la Buftea. De unde 
probleme de viață şi de moarte, de unde o 
enigmă sănătoasă, cînd uneori întreaga ener- 
gie este canalizată către înălțarea unui bar 
cu pereţii din sticle de bere? 


Magda MIHĂILESCU 


Vizitaţi barul Griuşorul 


Runda 6 


(1965) 


Koch (Kovács György) este 
căpetenia unei reţele germane de 
spionaj, avîndu-l ca agent princi- 
pal pe colectionarul de antichi- 
táfi Agopian (lon Fintesteanu), 
al cárui secretar (lon Dichi- 
seanu) este ca si logodit cu 
Laura, fiica patronului (Ilinca 
Tomoroveanu). Dacă Agopian 
şi Alex, secretarul, acționează cu 
tot zelul în folosul fascigtilor, 
pentru a obține un pașaport, 
Laura se opune întregii afaceri, 
fiind candidă şi neiubindu-l pe 
Alex. Din păcate, tocmai ea cade 
victimă luptei care se încinge în 
podul casei lui Agopian, în finalul 
filmului, care consacră desco- 
perirea reţelei de către forțele 
patriotice româneşti. 


dentar er: 


r ui Pa A E 


Ra, > 


E de mirare că filmele po- 

lițiste umoristice nu sînt 

mai dese. Alianţa de rîs 

şi groază, de «suspense» 

şi «relax» este oarecum 
baza, alfa și omega artei cinematogra- 
fice și definiția însăși a ritmului. Scriito- 
rii de romane criminale (crime stories) 
au înțeles bine asta și de vreo 20 de 
ani încoace se silesc să introducă în 
istoriile lor cît mai mult haz gi cît mai 
multe situații comice. Carter Brown, 
James Hadley Chase, Peter Cheney 
sînt adevărați maeştri ai umorului. 
Dialogurile lor sînt pline de duh, eve- 
nimentele, peripefiile sînt ironice, pa- 
radoxale, grotesti. Exbrayat (francez) 
e socotit un as al politistelor comice. 
Faimoasa lui scofiancá, Imogéne, care 
habar n-are de ce se petrece, zboará 
din gafá-n-gafá si pînă la urmă rezolvă 
toate enigmele. 

Este foarte natural ca aceastá inflo- 
rire a bășcăliei în literatura polițistă 
să aibă repercusiuni în producţia de 
filme. Foarte multe romane de Carter 
Brown au fost ecranizate și este păcat 
că la noi nu a venit niciunul. Sau, mai 
exact, nu s-a cumpărat niciunul. Aşa 
am refuzat noi un polițist de un haz 
homeric, ecranizarea franceză după 
Carter Brown. Se numea «Blague dans 
le coin» şi interpretul era Fernandel, 
care avea rolul unui cîntăreț de caba- 
ret. Într-o seară, el are nefericita idee 
să ia peste picior o bandă de gangsteri 


comedia polițistă 
intre suspens 


Ca să inducă în eroare spionii, 
eroul ia la tutealá nişte lecţii de engleză : 


How-do-you-do, mister Piersic? 


care opera prin partea locului. Impro- 
vizația lui are un succes enorm. Ban- 


diții gangului advers sînt incintati şi-l 
răsplătesc generos pe artist. Cei loviți 


Baza succesului detectiv: inteligența+ hazul 
(William Powell — Mirna Loy) 


nu sînt propriu-zis supăraţi. Din con- 
tra. Căci asta le-a dat o idee. Îl vor 
«ruga» pe Fernandel ca, în numerele 
lui de estradă din fiecare seară, să-şi 
bată joc de ceilalţi, de colegii din gan- 
gul advers. Adică, să facă exact același 
lucru (adică în fond contrariul) de ce îi 
ceruseră ceilalți. Toate astea, bineînțe- 
les, cu cuvenitele perspective. de sanc- 
tiuni din ambele părți în caz de ne- 
executare. Așadar, situație imposi- 
bilă, operație materialmente irealiza- 
bilă, născătoare de zeci de încurcături 
și complicaţii ilariante, ca într-o come- 


Ineficientul jandarm galic 
(Louis de Funes) 


Pozitivul se deghizează în simpatic 


redactor de televiziune 


Şah la rege 
(1965) 


Pe urmele unei diplome false, miliția des- 
coperă o crimă, apoi firele unei bande de 
infractori tesute în jurul unei imense moşte- 
niri. Criminalii voiau să fugă peste graniță, dar 
sînt împiedicaţi de meticulozitatea căpitanu- 
lui Grigoraș, alias redactorul de televiziune 
Sava (lon Besoiu). Urmăriri, deshumári, des- 
coperirea unui cinic profesor de franceză, 
mort numai în acte (Emil Botta) si o spec- 
taculoasă arestare la aeroport, după ce miliția 
lăsase cele două fracțiuni ale bandei să se  Negativul este un antipatic 


ucidă între ele. 


profesor de limbi străine 


În falsa linişte a căminului, tatăl urzeşte 


Adevăratul binefăcător al fiicei este eliminat 


Fantomele 


se grăbesc 
(1966) 


Din nou o familie feri- 
cită doar în aparenţă: bă- 
trînul Trebon (Kovács 
György) şi fiica sa Paula 
(Ana Szeles). Din nou o 
dragoste reală, pentru doc- 
torul Munteanu (lon Be- 
soiu) şi un pretendent 
dubios, cîntăreț italian, pe 
care tatăl vrea să-l folo- 
sească în scopul unei 
plecări în străinătate. Din 
nou un final unde răufăcă- 
torii sînt arestaţi și unde 
mobilurile sînt mai vechi 
şi mai complicate. 


si destindere 


die de Feydeau, dar avînd îndărătul ei 
ferocitatea unei istorii de serie neagră. 


Perlele genului 


Celebru fusese și filmul «Esti un 
înger deghizat», cu Humphrey Bogart 
și Ann Sheridan. Un gangster se refu- 
giază într-o bravă pensiune de familie. 
La un moment dat, îi vine o idee. Pen- 
siunea mergea cam șchiopătînd. O va 
finanța el, făcînd din ea o pensiune 
foarte şic, în stil 1900. Un autor fran- 
cez a copiat aidoma această poveste și 


Faimosul «ucigaş» britanic 
(Peter Sellers) 


a incredintat-o lui Yves Montand (gang- 
sterul), Madeleine Renaud (distinsa par- 
tenerá) si Maria Schell (fata). Ambele 
opere, si cea americană si cea franceză 
(pe care am văzut-o) sînt pline de peri- 
petii ilariante. Povestea e aceeași, dar 
situațiile comice nu. Asa că treaba 
plagiatului nu se pune. lar Yves Mon- 
tand, acest mare tragedian, ne desco- 
peră calități, talente umoristice nebă- 
nuite. Cum s-a întîmplat recent și cu 
marele artist shakespeariam Peter 
O'Toole, în «Cum se fură un milion», 
poate cel mai reușit film politist comic 


din cîte s-au făcut vreodată. 

Toti criticii sînt de acord că o perlă 
a genului, o capodoperă a satirei poli- 
fiste, este ecranizarea de René Clair a 
celebrului roman «Zece negri mititei» 
de Agatha Christie, tratat la modul 
comic. Dar nici Arhiva noastră de filme 
si nici serviciul román al telecinemate- 
cii n-au găsit, în ciuda imboldurilor 
repetate, mijlocul să-și procure aceste 
minunátii cinematografice. 

Din opera marelui romancier de po- 
litiste James Hadley Chase s-a făcut un 
remarcabil film, «Blestemele  d-rei 


Baza suspensului comic: candoarea 


(Fernandel) 


Sheenway». Eroina, fără să-și dea sea- 
ma, putea face vrăji. Cum nu ştia că 
posedă aceste puteri, le folosea halan- 
dala. Ceea ce, introdus într-o poveste 
cu bandiți, produce situaţii de un comic 
savuros. 


Sotii-detectivi 


Un alt mare succes a avut un fel de 
serial (care a făcut deliciile publicului 


românesc înainte de război), tradus la 
noi: «Nick detectiv» cu William Po- 
well, Mirna Loy si cățelul lor. Nosti- 
mada era cá acest Nick avea, ca metodá 
originalá de detectiv, aceea de a nu 
face absolut nimic: de a aștepta ca hoţii 
să facă greşeli, el multumindu-se să 
tragă concluzii şi folos din prostiile lor. 
Nevastă-sa, dimpotrivă, se tot afla în 
treabă și făcea numai gafe, dar care gi 
ele, fără voia ei, ajutau la dezlegarea 
enigmei. Toată povestea era presărată 
cu situaţii absurde, de un comic savu- 
ros. Cuplul acesta devenise așa de popu- 
lar în America, încît atunci cînd a murit 
Jean Harlow, de care William Powell 
era foarte îndrăgostit și plingea cu ho- 
hote la inmormintarea ei, publicul ame- 
rican s-a indignat de această infidelitate 
a unui om care avea fericirea să aibă o 
soție ca Mirna Loy. Aga de tare se obis- 
nuise spectatorul să-i vadă căsătoriți 
pe acești doi actori, încît îi căsătorise 
de-a binelea chiar în viața reală. 

Cum spuneam la început, aceste filme 


Acești ochi verzi gindesc 
sau așteaptă? 


Aceste personaje negative 


sint amanți sau numai complici? 


Amprenta 
(1967) 


Un bátrin pictor şi expert de artă este ucis. Fiul său, reîntors în ţară ca 
turist, vrea să-i fure un tablou inestimabil, pe care cu ani în urmă bátrinul îl 
înlocuise în muzeu cu o copie. Calm, ingenios, ştiind să descopere dede- 
subturile celor mai neînsemnate detalii, maiorul Vlad (Emanoil Petrut) știe 
să aştepte. Complicii fiului paricid (Marga Barbu şi Emmeric Schäffer) 
sfirşesc prin a se dezbina, pentru a pune singuri mîna pe pretioasa pradă. 
Învingătorul acestei lupte intestine este silit să coboare din avion la Oradea, 


împreună cu pretioasa pinzá. 


Simpaticul 


domn R 
(1969) 


Un cápitan a cárui armá este umorul 


Eroul pozitiv al acestui film, 
căpitanul Dima (Mihai Pálá- 
descu) este un fin și mucalit 
cunoscător al nuantelor sufle- 
testi si, totodată, un expert în 
problemele tehnice. Negativul, 
spionul Remmy (Virgil Ogă- 
șanu)imbracă haina omului nea- 
jutorat, care cucereşte pînă la un 
punct tot ce vrea prin folosirea 
milei şi credulității victimelor. 
Bineînţeles că, pînă la urmă, 
căpitanul Dima triumfă (lăsîndu-l 
pe criminal să se creadă stápin pe 
situație). lar invenţia profesoru- 
lui Turtureanu este salvată. 


Un spion care incearcă arma candorii 


suspens... 


nu-s nici satire, nici parodii, ci pur şi 
simplu alternanță de suspens fioros şi 
destindere prin hohote de ris. Satiră 
adevărată, cu conţinut filozofic, cu un 
umor sec care destinde nu cu ris, ci cu 
surîs, vom găsi la marele creator cine- 
matografic, la Hitchcock, în filmul său 
«Supărarea noastră cu Harry», film 
unic nu numai în opera maestrului, dar 
si în toată istoria cinematografului. 
Este întoarcerea pe dos a tuturor prin- 
cipiilor. Supărarea locuitorilor dintr-un 
orășel englez era că zisul Harry fusese 
găsit împuşcat într-o pădure din incinta 
orașului. Cadavrul nu-i tulbură pe oa- 
meni din motive de crimă și moarte. 
Cadavrul îi deranjează ca ceva incomod, 
care trebuie grabnic aruncat la gunoi 
piná nu apucă să vie poliția să-i plicti- 
sească. Vorbesc de mort nu cu emoție, 
ci cu agasare. Un onorabil ofițer pen- 
sionar din armata Majestății sale cără- 
bănește leșul care, prea lung, tirșiiește 
cu picioarele prin frunzele (moarte şi 
ele). Pare realmente plictisit. O dom- 
nișoară bătrînă, distinsă şi puritană, îl 
întîlneşte pe drum, şi cu un ton bine- 
crescut, monden, îi spune în treacăt: 
«Ai supărări, domnule colonel !...» Da, 
supărări, ca atunci cînd ti s-a spart o 
ţeavă la baie sau ţi-a plecat bucătăreasa. 
Tot filmul, plin de umor macabru, arată 
cum întreaga populație cooperează pen- 
tru ca nu cumva poliția să afle de mort 
si să vină să-i incomodeze cu tot felul 
de treburi si întrebări. În această nepá- 
sare activă avem răsturnarea unei con- 
duite milenare: emoția, agitația, curio- 
zitatea stîrnită de crimă. Ín loc de asta, 
indiferență. Moartea e ceva plicticos. 
Cam ca ploaia. Sau o pană de vehicul. 


Nu exagerăm spunînd că, în ordinea 
poveștilor criminalo-umoristice, filmul 
lui Hitchcock este de o neîntrecută 
adincime si originalitate. 


Grock la Marea Neagră 


Cineastii noştri se incápátineazá gi 
ei sá facă filme polițiste, adică filme mai 
grele decit cele obișnuite. Nu înțeleg 
de ce. Cînd e aşa de greu să faci filme 
mai ușoare, de ce să vrei să mai faci şi 
altele mai grele? 

Totuși, la filmul «Aventuri la Marea 
Neagră» mi-a plăcut sfîrșitul. Mi-a a- 
amintit o foarte interesantă idee a ves- 
titului Grock. Şedea frumos, într-un 
colț de stradă, și cum trecea cineva, 
îi oferea un ciocan și-l ruga să-i ardă 
una în cap. După vreo patru sau cinci 
amabilități de acest soi, vine unu, care 
mai fusese pe acolo, și care mai lucrase 
la ciocan. Grock își reînnoieşte rugă- 
mintea. Acela, mirat, îl întreabă: 

— Dar ce interes ai mata să te poc- 
nească cineva în cap? La care Grock 
răspunde, cu extaz: 

— E așa de bine după!!! 

lată de ce mi s-a părut asa de plăcut 
sfîrşitul filmului «Aventuri la Marea 
Neagră». Era așa de bine după... 

Dar nu numai la final, ci chiar și în 
cursul filmului aveam momente de o 
astfel de plăcere după. Detectivul po- 
veștii este Florin Piersic. Ca să inducă 
pe spioni în eroare, eroul ia la iuțeală 
nişte lecții de engleză şi se preface că 
e american. Autorii filmului fac rost, 
de pe piaţă, de o voce (un negru pa- 
re-mi-se), aşa că din Piersicul nostru 
preferat şi național nu se mai alege 


comedia polițistă 


decit pielea şi oasele. Dar autorul ve- 
ghează! Din cînd în cînd, Piersic este 
readus la limba mamei sale. Şi atunci, 
în acele scurte dulci momente cina 
«faza» americană s-a sfîrşit, e așa de 
bine după! 

Într-un film poliţist bun, spectatorul 
mai are si o altă plăcere: surpriza, mi- 
rarea. La sfîrșitul poveştii, el află că 
vinovatul e tocmai acela la care se astep- 
ta cel mai puţin. Totuşi, uneori plăcerea 
e numai pe jumătate realizată. Căci 
autorii filmului comit indiscretía de a 
ne explica prin ce deductii afurisit de 
ingenioase detectivul casei ajunsese la 
senzationala concluzie. Așa că, acum, 
că ştim de ce, surpriza spectatorului e 
mult mai mică. Pe cînd în «Aventuri la 


«Cum se fură un milion», sau 
cum se face o comedie reușită 


Marea Neagră», surpriza, mirarea, plă- 
cerea spectatorului au rămas, har Dom- 
nului, intacte. lar admiraţia pentru de- 
tectiv a ieşit crescută — (un detectiv 
genial care n-avea nevoie de demodatul 
truc al gîndirii si deductiei pentru a 
prinde pe hot). Pe hoţul de gaze. Căci 
hoţul nostru fura gaze. Nişte gaze noi 
pentru niște rachete cosmice, noi şi 
ele. Fusese păcălit într-un mod foarte 
«of», acel hoț. Căci experiența de lan- 
sare a rachetei, a cărei dată fusese ținută 
secret, dar pe care otul nostru, bine- 
înţeles o aflase — ei bine, acea dată 
secretă era falsă. Adevărata experiență 
ca adevăratele gaze. urma să se facă cît 
se poate de ulterior. Viclenie ingenioa- 
să. asa de ingenioasă încît toate servi- 
ciile de spionaj de pe glob o adoptaseră 
așa că, la ora actuală, nici dracu nu o 
mai folosește. 

În sfîrşit, principala calitate a acestui 
film sînt cîntecele. Căci se ştie că fără 
cîntece, nici o polițistă nu mai poate, 
má-ntelegi, pentru ca să fie. 


Umor involuntar 


Tradiţia filmului polițist înzestrat cu 
umor involuntar e veche în România. 
lată, bunăoară, «Runda 6», o operă pen- 
tru care se mobilizaseră vedete ca 
Finteșteanu, Kovács, Dichiseanu. Mai 
ales acesta din urmă, în rolul de poli- 
spion, care lucrează și pentru nemți şi 
pentru anglosaxoni, şi pentru sigu- 
ranta generală si pentru armata lui 
Antonescu. Tot așa si bogatul Agopian 
(Fintesteanu) despre care un cronicar 
ne spune (citez) că era «un vechi cola- 
borator al serviciilor de. spionaj 
străine». La plural. Adică aga, toate. 
Toţi străinii din lume. 

Dialogurile nu au o calitate, ci două. 
La hazul cu care le-a înzestrat Natura, 


000oooooooorooooooooooooeooecoeoeooeooooooovoooose 


Personajele pozitive mai pot fi:un căpitan păgubos 


Un maior bonom 


Serialul 


Brigada Diverse... 
(1970-71-72) 


Acţiunea se mută, cu acest serial, în lumea perife- 
riilor, a magazinului «Victoria», a litoralului interlop, 


a acelor locuri unde se poate fofila pe lîngă lege inge- 


niozitatea unor cotcari, nu o dată naivi. Pozitivii sînt 


puşi adesea în umbră, ca personaje, de priza la publica 
negativilor. Totuşi, căpitanul Panait (Toma Cara- 


giu) e detectivul păgubos, obligat mereu de funcţie 
la misiuni sub posibilitățile sale; maiorul Dobrescu 
(lurie Darie) e şeful bonom care își pune, din cînd în 
cînd, subalternii la încercare; It.-major Deleanu 
(loana Drăgan) e fata-cirlig, fata-intransigentá; 
plutonierul Căpşună (Sebastian Papaiani) e naivul 
buclucaș. Monotonia situațiilor îi ţine însă în planul 
doi al acţiunii, pe care o alimentează faptele neprevă- 
zute ale negativilor Patraulea, Steriade şi Trandafir 
(Jean Constantin, Dem. Rădulescu, Puiu Căli- 
nescu), care ajung, nu o dată, să-și transforme spec- 
tatorii în suporteri. Ei sînt «băieții simpatici», mereu 
pe cale de a deveni oameni cinstiţi, dar nereușind 


niciodată. 


Doi subalterni buclucași 


«Negativiin au devenit «băieți simpatici» 


se adaugă acela adus de interpreţi, care, 
la fiecare cotitură de frază, printr-o 
mimică adecvată, ne previn: «Bágati 
de seamă, acum am să fiu afurisit de 
deştept»; sau:«atentiune ! aici ironie!»; 
sau: «iar i-am făcut praf!». Dar nu 
numai cu mintea, ci şi cu picioarele, 
interpreţii lucrează la frumusețea in- 
terpretării. Astfel, spionissimul Dichi- 
seanu, cînd e singur în odaie, se mișcă 
prelingindu-se pisiceste pe după mo- 
bile, ceea ce face foarte «agent secret». 

Retinem, din sacul cu hazuri, o re- 
plică realmente excelentă, o replică à 
la Talleyrand, unde se răspunde cu 
înseși vorbele interlocutorului: o re- 
plică de utilizat într-un film viitor. Ne- 
vasta lui Agopian îi spune acestuia 
turioasa: — Esti imposibil!! 

— Posibil, îi răspunde celălalt. 

Date fiind sărmanele rezultate ale 
politistelor, ca să zicem așa «serioase», 
ca «Pisica de mare» sau «Simpaticul 
domn R», şi altele — cineaștii noștri 
s-au gindit să o apuce pe calea politis- 
telor umoristice. Nu numai involuntar 
vesele, ca jalnicele aventuri de la Marea 
Neagră, ci intenționat (şi reușit) umo- 
ristice, cum a fost serialul «B.D.». Trei 
filme care au rezistat cu onoare la focul 
ecranului. As îndrăzni să numesc «poli- 
tist» şi «Astă seară dansám în familie», 
căci este tot povestea loviturilor date de 
un escroc. De altfel, și acest film şi 
«B.D.» incredintau hazul replicilor cam 
acelorași excelenți actori. «B.D.» este 
o colecție de autentici mitici: cara- 
ghiosi, págubosi, ghinionisti, sentimen- 
tali, toți băieți buni, toți, vorba lui 
Nenea lancu, «toți mai mult sau mai 
puțin onesti». Mutrele lor sînt tot 
una-si-una, precum şi zgomotul pe 
care ele îl fac în societate: miriitul în- 
fundat al lui Caragiu, Finjetul feciorel- 
nic şi tonul látáret, silabisit al lui Dem, 


ciripitul staccatto al lui Papaiani, arta- 
gul convulsiv si vibratil al lui Puiu Că- 
linescu, vaietul de cimpoi în transă al 
lui Jean Constantin. Reíntilnirea noas- 
trá periodicá, cu ei, cantitatea toren- 
tialá de bancuri care ies dintr-înşii, toate 
acestea dau piesei ceva cald, combina- 
ţie de «Commedia dell’arte», canular 
studențesc, festival hollywoodian de 
«All stars out» (adică: toate vedetele 
la vedere!). 

Într-o poveste polițistă are mare im- 
portanță intriga polițistă, originalitatea, 
ingeniozitatea delictelor născocite de 
hoți și a stratagemelor folosite de var- 
disti. Într-un polițist humoristic, aceste 
invenţii ale creierului trebuie să fie, 
în același timp, inteligente si idioate. 


Acest contrast le dă savuroasa lor enor- 
mitate. În această privință, atît «B.D.» 
cît şi «Astă seară...» nu au dat greș. 
De pildă, s-a arătat negru pe alb cum 
niciodată miliția n-ar fi descoperit pe 
autorii «sinuciderii criminale» a unui 
şef de întreprindere, dacă un borfaș 
nu ar fi avut fericita idee să fure un 
căţel de la o cocoană. Tot așa, niște 
cambrioleri de mari magazine univer- 
sale lucrau noaptea, în tihnă, fiindcă 
de cu ziuă ei se strecurau în prăvălie şi 
se puneau în locul manechinelor de 
carton. E greu să stai cîteva ore abso- 
lut nemișcat. Dar orice artă se învață. 
Cu profesor de imobilitate. Care pro- 
fesor de nemiscare va fi hipermiscáto- 
rul Puiu Cálinescu. 


Un cuplu liric deghizat 
(Belmondo-Ursula Andress) 


Mai mult sau mai puţin onesti 


În alt episod e vorba de nişte hoți de 
mobile. Bună idee. Un dulap,un bufet, 
un pat de două persoane, o masă de 
24 de tacîmuri, astea sînt obiecte pe 
care le poți ascunde si transporta uşor... 
În episodul cu falsificatorii de bancnote 
de o sută, banii furati serveau la cum- 
părarea unor obiecte de acelea gen bi- 
iuterie, adică cu valoare mare pe volum 
mic, ca de pildă salam, făină, cartofi, 
şuncă. Mobilele furate vor fi strecurate, 
discret, la Consignatie, unde poliția nu 
pune niciodată piciorul. De ce? Pentru 
că polițiștii noştri sînt exact tot atît 
de gogomani cît şi rivalii lor. Acest 
duel de «naivitáti» este de un comic 
garantat. La un moment dat, vardistii 
fac atit de mari si multe prostii, incit 
riscá sá fie destituiti, sau retrogradati, 
sau sever admonestati. Dar îi salvează 
şeful lor (lurie Darie). Cum? Nu o să 
ghiciţi niciodată: prinzind el, personal, 
pe domnii hoți! Cum? Aţi ghicit. Aju- 
tat de imbecilitatea de sens contrar a 
delincventilor. 

Foarte nostime sînt și titlurile de 
episod: «Hoţul de cîini»; «Profesorul 
de mimică» (o mimică foarte variată, 
cremenire); «Femeia fâră' semnal- 
mente»; «Văduva cu termen redus». 
tifică exigentul lor ideal de cetăţeni 
«mai mult sau mai puțin onești». Căci 
sublima lor aspirație este să devină 
«legali»: «Le-gali!» exclamă extatic si 
spatiat domnul Dem. «Legali!» repetă, 
repezit, Puiu Cálinescu. Treabá afuri- 
sit de grea pentru niște oameni care 
confundă așa de uşor «delictul» cu 
«ocazia»... Pentru noi ocazia si «delic- 
tul» de a scrie despre ei. 

D.I. SUCHIANU 


Astă seară 
dansăm 


în familie 
(1972) 


Detectivul abstract, un observator al vieții 


În schimb, escrocii continuă să fie concreti 


larási în lumea interlopă, 
în tovărășia a doi escroci 
sentimentali, coboríti par- 
că din llf şi Petrov...Urmă- 
ritorul pozitiv e un tip 
picaresc, cu umbrelă şi 
tabieturi (Geo Saizescu) 
care,prin prezența sa sim- 
bolică în acțiune, lasă, de 
fapt, spaţii de desfășurare 
negativilor (Dem Rădu- 
lescu şi Sebastian Papa- 
iani), benigni puşi pe șotii, 
gata din nou să cucerească, 
nu numai inimile frumoa- 
selor logodnice, ci şi pe 
acelea ale spectatorilor. 


Pozitivii trăiesc, se zbuciuma, se confruntă 


infractorii inmármuresc ca într-o cadrá 


Aventuri 
la Marea 
Neagră 
(1972) 


Acţiunea acestui film de 
contra-spionaj, uşor paro- 
diat, se desfășoară «pe 
față», parcă anume pentru 
a da ocazia pozitivului, 
căpitanul George Martin 
(Florin Piersic), să-şi eta- 
leze farmecul indubitabil 
şi simpatia molipsitoare. 
El reuşeşte să-și păstreze, 
intactă, masca de trăznit 
turist american, care spec- 
tatorului i-a fost decons- 
pirată de la început, în 
vreme ce masca negativi- 
lor (Corina Chiriac, Mi- 
hai Boghitá) este ridica- 
tă abia în final, în momen- 
tul dezlegării nodurilor 
enigmei. 


literatura 
actorilor 


amza pellea: 


Zămsh 

După ce Dumnezeu termină zidirea lumii, adică 
luă haosul si frămîntindu-l gospodáreste ca pe un 
cozonac făcu pămîntul, despărți lumina de întuneric, 
puse stănoagă între minciună și adevăr, suflă suflare 
vietuitoarelor răsuflătoare. în sfirşit. cînd termină 
totul, în a şasea zi, nemaiavind ce face, comise 
prima și cea mai mare prostie de care se face vino- 
vată dumnezeirea: îl zămisli pe om. 

„Din primele clipe ale existenţei sale, Adam se 
plictisi cumplit. Cum îl așeza ziditorul, el așa stătea. 
Nu avea nici o dorinţă, nu simțea nici un imbold. 

Cásca, se scărpina gi privea somnoros si prostá- 
nac, deci contemplativ, la viața care odată pusă în 
mişcare, şi începuse să macine veşnicia. 

Vázind Domnul starea de prostatie în care căzuse 
cel pe care îl făcuse după chipul şi asemănarea Sa, 
gi dîndu-și seama că pe toate celelalte le zámislise 
două cite două, întuneric și lumină, bine şi rău, 
adevăr şi minciună, hotări în marea Sa înțelepciune 
să-i creeze și lui Adam un contrapunct, o comple- 
tare. Într-un cuvint să creeze şi cealaltă terezie a 
balanței. 

Rupse o coastă bătrinului Adam, căci el era la 
ora aceea cel mai bátrin dintre oameni, după unii 
autori, dar și cel mai tînăr după alţii, şi o făuri pe Eva. 

Cum suflă peste ea, Eva şi începu a se mișca mola- 
tec, încercînd să-și scuture de pe umeri, síni și 
șolduri, voalurile nefiintei ce o mai înfășurau încă, 
şi miracolul se produse. 


Adam își recăpătă brusc vigoarea gi dragostea de 


viață. După ce privi cu ochii holbati cîtva timp, în- 
cepu s-o fugărească pe Eva. 

Ca să scape de el, Eva porni să alerge jur-impreju- 
rul unui măr falnic şi frumos, nedîndu-și seama că 
în felul acesta fugea la rîndul ei după Adam. 

Pentru ca hirjoana să nu rămînă în cerc închis, 
care avea toate sansele să devină și vicios, Domnul 
le dădu darul procreării. 

Si așa apărură pe lume alți Adami si alte Eve. 
Acum Adam fugea după Eva, care alerga după 
Adam ||, care la rindul său alerga după Eva III și asa 
mai departe. 

Aceasta stare de lucruri dădu naștere la o mișcare 
perpetuă, ascendentă, în spirală, care în limbaj mo- 
dern se cheamă evoluție. Bineînțeles că toate aces- 
tea îl ostenirá în așa hal pe ziditor, încît hotári ca in 
a 7-a zi să se odihnească. 

Se odihni El ce se odihni, și spre seară tirziu, se 
gindi la cele ce înfăptuise în primele 6 zile. Si cum 
nu avea nici un fel de şef, iși făcu sieşi, cum s-ar 
zice, un rapon de activitate pe prima sâptămina. 
Dar EI, ziditorul, fiind la fel de bátrin ca gi veșnicia, 
sau poate chiar mai bátrin, dacă ar fi sá ne plecăm 
urechea la birfeli, pentru a nu scăpa cumva vreun 
amănunt, pocni din degete, se făcu întuneric, tune- 
tul unui fulger îndepărtat sună profund ca un gong, 
și pe fundalul alburiu al norilor, ca pe un ecran pano- 
ramic, se redepănară toate minunile începînd cu 
ziua întii. 

Așa luă naștere cinematograful! 

Şi fiind a 7-a zi a lumii, i se zise acestei minuni 
«a şaptea» sau cum îi spunem noi, oamenii fără 
pretenții: A șaptea artă! 


ilarion ciobanu: 


Pinea 


Era o duminică oarecare, cam moho- 
ritá. Îmi lungeam compasul paşilor 
pe străzile din centru, umblam aiurea, 
eram trist. De dimineață primisem un 
telefon trist. Un prieten, regizor de 
film documentar, murise, obișnuit și 
stupid de inimă. Murise în provincie la 
filmări, adică cum ar spune cineva, a 
murit la datorie. Aiurea. A murit fiindcă 
bea, fuma mult şi mai ales avea griji, 
frámintári şi deceptii omenești. Nu am 
înțeles niciodată de ce se ridică atitea 
osanale gi imnuri muncii, de ce nu se 
cîntă atunci şi aerul gi apa, toate-s în 
natura omului. N-am înţeles niciodată. 
Cînd el închina steagul undeva pe la 
poalele Carpaţilor, eu mă prăjeam la 
soarele Mediteranei. leri má întor- 
sesem din Grecia. Mă învăluia o undă 
de vinovăţie absurdă. lesisem să cum- 
păr o piine gi,ca de obicei,sotia m-a 
rugat să ajung cu pîinea întreagă la 
masă. Eu nu-i spusesem nimic de 
moartea care a năvălit peste prietenul 
nostru, nu voiam să clatin pregătirile 
pentru o serbare școlară, în care fetița 
avea rolul unui fluture şi spunea o 
poezie. Má hotárisem sá înghit singur 
felia de durere ce se cuvenea familiei 
noastre. 3 


cîte i s-au cuvenit într-o viață de muncă 
şi zbucium, le are azi. Cam tîrziu. 
Reprezentantul lui dumnezeu, cu un 
glas înalt, începu să-și spună lecţia. 
Oamenii ascultă, sau se prefac că 
ascultă. Eu privesc. Feciorul, fiica și 
soția prietenului meu, stau cu fruntile 
sprijinite de sicriu. Mi-am dat seama 
că eu nu i-am adus nici o floare. Sim- 
team pîinea subțioară. «Ce-ar fi să-i 
pun pîinea între flori? Poate ar avea 
nevoie în lungul drum pe care-l începe? 
N-am îndrăznit. Oamenii n-ar fi înțeles. 
După ce popa şi-a spus prima litanie, 
a vorbit un coleg de-al lui. A vorbit 
frumos, ca la mort. Mi-am amintit de 
un film al prietenului meu, un film 
făcut mai demult, despre o gară. Era 
vorba acolo de cei care vin, de cei care 
așteaptă și de cei care pleacă. lată că 
în clipa asta filmul se derulează la altă 
dimensiune. Noi așteptăm, multi în 
lume vin, iar e! pleacă, e unul dintre 
cei care pleacă. Și n-ar fi trebuit să « 
plece atit de curind. N-am adus flori. 
«Lasă, Gabi, aduc miine, cind vom fi 
numai noi». Năsălia, ultimul tramvai 
al omului, a pornit afară din capelă. 
leșeam cu toții. Ploaia continua să-și 
cearnă mátreata udă. Citeva babe în- 


ECTS E II DSP E SEI AE E Ca 


Un prieten, 
regizor de film documentar, 
murise în provincie, 
la filmări, adică, cum se spune, 


a murit la datorie 


> 


AAA ENANA ENE 


Trotuarele erau gri și nu tipau de 
curățenie. Oamenii se îngrămădeau 
pe la vitrine iar automobilele gemeau 
nervoase la stopuri. Am intrat şi am 
cumpărat o piine. Era veche. Mi s-a 
părut inutil să cer una mai proaspătă. 
Afară un cer gri se invírtea năuc peste 
un oras gri. As fi vrut să fumez, dar 
nu mai aveam ţigări. Debitul din colț 
era închis, am aruncat cutia de chibri- 
turi. Am văzut un taxi care își vindea 
libertatea, l-am oprit. M-am aruncat pe 
bancheta din spate. Tăceam. Tăceam 
eu, tăcea și șoferul, doar aparatul de 
taxat măcina. Prin oglinda retrovizoare, 
i-am văzut ochii omului de la volan, mă 
privea ca pe un îndrăgostit abandonat. 
l-am spus numele cimitirului şi am 
pornit. Piinea veche o învelisem într-un 
ziar oarecare. Un titlu de articol anunța 
că un septel a crescut cu nu știu cit. 
Mă duceam la înmormîntarea unui 
prieten. «Paştele mamei ei de viaţă, 
mînă şofer». De fapt șoferul gonea și 
fără gindurile mele. Interiorul mașinii 
mirosea a benzină. Am deschis un 
geam, mi-am scos fața în vint, mă 
loveau picături de ploaie. Ploua trist. 
Mă gindeam că-s incáltat cu pantofii 
de vară, iar noroiul din cimitir,... o 
palmă de rușine îmi arse obrajii. Am 
ajuns, am plătit şi am intrat pe poarta 
curţii eterne. Am văzut cîțiva cunoscuţi 
cu care m-am salutat discret, aşa cum 
se cuvine. Plinea învelită în ziar má 
stînjen: regrétam că n-am lăsat-o 
în taxi. În mica capelă, oamenii se 
îmbulzeau molcom în jurul sicriului. 
Mi-am făcut loc. În cutia încărcată cu 
flori, el dormea sau se prefăcea că 
doarme, pentru că el era mort. Cred 
că acestui om blind, candid și c-o 
uriașă înțelegere a naturii omenești, 
nu i-a dat nimeni o floare în viaţă; 
acum îl acoperă o pajiște. Toate florile 


tindeau mîinile, bolborosind ceva des- 
pre «táriná ușoară». Unde or fi pome- 
nit ele táriná ușoară? Stringeam plinea 
sub braț și păşeam printre oameni. 
Dinspre poarta cimitirului am văzut 
o siluetă cu un mers cunoscut, era 
soția mea, aflase. Îmbrăcată în negru, 
cu flori în mîinile înmănușate, venea 
grăbită. Plingea. M-a văzut. S-a oprit. 
Eu am ascuns pîinea învelită la spate. 
S-a apropiat de mine, a împărţit bu- 
chetul de flori în două, mi-a întins 
fire, apoi m-a luat de braț. În jurul 
gropii proaspete, oamenii stau tácuti 
de parcă aşteaptă ca cel care pleacă 
să le spună ceva. Se aude doar ca- 
denta surdă a ploii. Deodată, omul 
celor sfinte incepe să-și cinte ultima 
rugă, iar odată cu ea, a pornit si Gabi 
Barta într-acolo, unde nimeni nu ştie. 
Cîntecul omului cu odăjdii îl ruga pe cel 
care pleacă să ne ierte pe noi, cei care 
ráminem. Dar nu era nevoie. Gabi Barta 
ne iertase de mult pe toți, pentru toate. 
Bulgări de pămint, flori, lacrimi, ginduri 
triste, cad pe capacul de lemn. Mulţi 
pling, mai ales femeile. Eu am fața udă 
doar de ploaie. Femeia al cărui bărbat 
sînt s-a cuibărit în umărul meu. Plinge 
şi-mi spune încet, ca o rugă de copil: 
«Să mergem, te rog să mergem». Un 
taxi ne-a întors acasă. Eu m-am dus în 
camera mea de lucru. M-am pus pe 
fumat. În bucătărie, soția îi dă de 
mîncare celei mici, care c-o voce înaltă 
şi subțire ca un fir de secară îi spunea: 
«Mamă, să nu-l mai trimiti pe tata să 
cumpere piine, e năuc și brutăresele 
îl păcălesc de fiecare dată, numai 
pîine veche îi dau», Trágeam furios din 
márágeasca mea cu filtru. Tigara ră- 
sufla la lipiturá. «Cînd dracu'or să facă 
şi ăștia nişte mărășești cu filtru ca 
lumea?» 


anonimatul 
anonimului 


«Anonimul venețian 
o melodramă? 
«Anonimul venetian» 
un şantaj 
cu 
lacrimi? 


E greu de înțeles și e aproape impo- 
sibil de explicat relativul insucces 
de casă, ca şi de critică, al filmului 
«Anonimul venețian». Sigur că da, 
producția este tot o «Love Story», 
dar o love story cu mult mai subtilă, 
mai anti-comercială, poate si mai tulburătoare — 
dacă dispariţia nedreaptă a unor oameni ne poate 
tulbura în mod deosebit, dacă se poate spune că 
o fată care moare de leucemie, poate să ne impre- 
sioneze mai puțin decit un compozitor mare, un artist 
ajuns, la împlinire, un bărbat pregătindu-se pentru 
plecarea definitivă, chemind în ajutor — ce fel de 
ajutor? ajutorul de a se simţi o clipă ocrotit în fața 
ultimei spaime? — deci un compozitor care îşi ia 
rămas bun de la femeia pe care a iubit-o cel mai mult, 
pe“care a făcut-o cel mai mult să sufere. 
«Anonimul venețian» este, bineînțeles, tot o po- 
veste de dragoste și moarte. Acolo murea, Ea, aici 
moare El. Acolo atmosfera avea ceva exploziv. 
Totul era tinerețe: biciclete, mașini decapotabile, 
Zăpadă imaculată, patine de hochei, jargon de stu- 
denti, porecle copilărești, ciocniri cu fraze teribile, 
chicoteli. Aici atmosfera exprimă agonia. Nu un 
om, nu numai un om, un întreg oraș se pregătește 
să moară. Veneţia, toată Veneţia, cu porumbeii ei, 
cu cănalele, cu gondolele, cu podul suspinelor şi 
Palatul Dogilor, întreaga fostă splendoare se scu- 
fundă încet spre celălalt tárim și tot ceea ce încon- 


final deschis 


joară această pereche care se va desperecheta în 
curind, totul are sfigierea ultimului cintec de lebădă, 
totul este deja sfişiat: viața artistului, viața cetății, 
viața iubirii, mai ales viața acestei iubiri, căci filmul 
este o love story după zece ani, este Romeo si Julieta 
lăsați de autor să se maturizeze, este dragostea 
supusă la proba timpului, dragostea care nu mai 
luptă cu ceilalți, ci cu ea însăşi, cu durata ei, este 
dragostea care ajunge să îmbrace haina urii, haina, 
zic, şi haina nu e piele. Haina nu e trupul. 

E greu de înţeles și de ce unii confrați, pe care îi 
stimez, în care cred, spun că filmul acesta lucrat 
cu atit bun gust este «un vizibil calcul de a smulge 
lacrimile spectatorilor», de ce acuzaţia melodramei 
planează deasupra acestei povești în care totul, 
aproape totul e măsură, discreție, sugestie fină. 
Oare nu o fi la mijloc un tic al nostru, al criticilor, 
care confundăm tema durerii cu melodrama durerii? 
Oare nu e vorba de o judecată apriorică, lăsată moş- 
tenire de doamna cu camelii, mai bine zis de aler- 
giile noastre la damele cu camelii? Oare nu cumva 
spaima de a nu cădea în sentimentalism provoacă 
un rău și mai mare: răul de a cădea în insensibilitate, 
în poza de dur, de dur dogmatic, pentru că filmul 
modern, trebuie să recunoaștem, a creat șablonul 
unei flegmatice durități, un șablon care cere ca moar- 
tea să nu mai impresioneze, care cere să asistăm 
la spectacolul dispariției semenului belmondic, de- 
lonic, adică fără să ne clintim mușchii fetii. Se trage, 


Lady Agatha 


controversă 


in 


Agonia 

unui Om, 

4 agonía 
zè unul oraş 


E e 


pac! se moare, poc! şi se trece mai departe la altă 
aventură. la alt gangster, la altă victimă, la alt pocnet 
de pistol, pentru că filmul modern cere ritm, trepi- 
daţie, concizie, pentru că în filmul modern n-avem 
timp să facem caz de personajele care ne-au părăsit, 
atita vreme cît în jurul eroului mai sînt atitea ființe 
care încă mai rásuflá. Mare rău, nu numai în planul 
artei a adus gablonul durității, care la vremea lui 
a avut, să recunoaștem, rolul său bun, căci s-a opus 
șablonului hipersensibilitátii, adică unei cinemato- 
grafii artificiale în care femeile leșinau dintr-un 
cuvint, iar bărbaţii își trăgeau un glonte în timplă 
din sfert în sfert de oră. 

Ar fi păcat însă ca o dată cu caricatura durerii să 
respingem şi fiorul durerii, căci fără acest fior arta 
devine sfărimicioasă și nu mai poate mișca munții 
din loc. 

De ce «Anonimul venețian» deși este tot o love 
story şi — cum ziceam o love story mult mai puțin 
tributară rețetelor succesului, de ce trece pe lingă 
public aproape anonim? Mi-e foarte greu să cred 
că această injustete vine din meritul — căci e un 
merit! — de a nu fi fost lansat cu o publicitate-psihoză. 

De ce «Anonimul venetian» a fost primit de criticá 
atit de rece, uneori atit de táios? 

Mi-e greu sá pronunt cuvintul snobism, dar îl voi 
pronunța. 


E.O. 


La prima vedere nimic nu pare mai 
anticinematografic ca romanele 
Agathei Christie: Ele aparțin familiei 
nobile a poveștilor făcute pe bază de 
«cine-i vinovatul?», si nu pe gifiita 
formulă a lui «il prinde sau scapă»? 
Această ultimă operaţie e ceva foarte 
cinematografic. Cealaltă, de loc: 
gîndire, deducție, raționamente, ob- 
servare de detalii neînsemnate. La 
caraghiosul omulet al doamnei Chris- 
tie, Poirot, o principală sculă,un foto- 
liu, unde domnia sa se așază gi lasă să 
lucreze «micile sale celule cenușii». 
La sfirgit, Poirot adună pe toți și le 
tine un discurs unde le demonstrea- 
ză, negru pe alb, că cutare, «aci, 
prezent», este vinovatul. N-apucă 
bine să se indigneze, că d-nul Poirot 
îl şi liniștește'spunîndu-i că vinová- 
ţia lui e doar o aparență. După care 
sloboade al doilea discurs, în care 
demonstrează, vinovăția adevăratu- 


lui vinovat. 

Poate fi ceva mai necinematogra- 
fic ca această vitejie pur mentală? 

Dar ne întoarcem si zicem. Care e 
condiția primă a unui film? Este — 
desigur — să conțină o enigmă. 
Personajele, sau măcar personajul 
principal,trebuie să fie o problemă; 
trebuie să înceapă prin a ne înșela, 
fácindu-ne să credem că e un cu 
totul alt om decit este în realitate. 
Dezinşelarea noastră spre sfîrșitul 
filmului e prima condiție pentru ca 
o poveste cinematografică să stea în 
picioare. 

Dar iar ne întoarcem și zicem. 
Filmul n-are voie să descrie forul 
interior al personajelor. Spectatorul 
trebuie să ghicească, bazat pe fapte, 
nu pe gînduri în voce off. Adică tot 
ce poate fi mai contrar metodei 
Agathei Christie, unde cititorul nu 
ghicește nimic și d-l. Poirot îi dă 


totul murá-n-gurá, atotstiutor ca 
Dumnezeu Tatăl la judecata de apoi. 

Cineva, odată, a vrut să-și bată 
joc de Agatha Christie şi a compus 
un roman unde toți cei care știau 
cine e vinovatul mureau ucişi. Noroc 
că ultimul din ei, deși împuşcat, e 
doar rănit. Așa că are timpul să 
spună: 

— Criminalul e... e... €... 

Și moare. 

Să nu ridem. Acesta (vorbesc 
foarte serios) este adevăratul film 
polițist. Fiindcă nu d-l Poirot, nici 
falsa toantá Miss Marple “ghiceste, 
ci domnul (şi mai ales doamna) 
spectator. Un «polițist» trebuie mai 
întîi de toate să fie film, adică sá 
respecte legile cinematografiei, care 
cer neapărat co-autoria spectatoru- 
lui. Íntrebafi pe cineastii noştri 
români ce cred despre «finalul des- 
chis». 


Cine-i 
vinovata ? 


> ala, PRE tei mt 


Lu 


¿A 
Je 


eL 


Manmx: dreptatea, doar un „job“? 


ar fi lingă Mannix... 


Ideea «serialului de sîmbătă seara» 
a fost destul de multă vreme compro- 
misă pe micile noastre ecrane. S-au 
încercat fel de fel de soluţii, muzicale 
sau «umoristice» (cum a fost serialul 
«Apartamentul», degenerat din lipsă 
de sevă şi umor), fel de fel de improvi- 
zaţii estivale, dar sîmbăta seara, fără 
serialul ei tradițional, a fost mereu 
searbădă, anemică? i-a lipsit sarea... 
Era firesc să fie așa. «Serialul de sîm- 
bătă seara» nu este un capriciu al 
telecronicarilor sau al realizatorilor de 
programe... Sociologii ar putea demon- 
stra, desigur, cu lux de amănunte 
(dacă n-ar avea treburi mai importante 
de făcut), că este o necesitate a unui 
public imens, nu numai de la noi, ci 
de pretutindeni. Nici o televiziune se- 
rioasă nu-şi îngăduie luxul de a renunța 
la serialele de sîmbătă seara, menite sá 
transmită, prin aceiaşi eroi — aproape 
inevitabil indrágiti, pentru că altfel 
producătorii filmelor respective ar da 
faliment — ștafeta suspensului de la o 
săptămînă la alta... 


familială a unor magnați ai finantelor... 
Mannix, pe urmele unor cazuri de 
răpire sau de şantaj, pe urmele unor 
crime dubioase sau pe urmele unor 
cazuri de gangsterism contemporan, 
ajunge adesea în «medii înalte» şi 
scoate la iveală te cu implicaţii 
destul de grave în viața socială a Ameri- 
cii contemporane. Citeodată,- așadar 
(dar numai citeodatá !), eroul nostru de 
sîmbătă seara este mai mult si altceva 
decit un simplu bátáus stilat... 

Îşi îngăduie, apoi, destul de des, 
să iasă cam şifonat din disputele sale 
contondente si, fără «mitul invincibili- 
tăţii» (deşi victoriile finale, firește, 
nu-i scapă niciodată), el ne devine, 
parcă, mai apropiat, mai familiar. Ca să 
nu mai vorbim de clipele în care îşi 
somează adversarul cu arătătorul în 
ceafă, pentru că şi-a uitat pistolul în 
buzunar. Sau de secvența aceea 
nifică, în care, după ce urmăritorul său 
intră într-un life cu gîndul crimei în 
crestet, aceeași uşă a ascensorului se 
deschide uşor, și Mannix iese calm, 


Așa cum este, aşa cum nu este, 


Mannix a reabilitat 
serialul de sîmbătă seara 


AA AAA AAA 


După o perioadă de «post», așadar, 
iată că misiunea reabilitării serialului 
de sîmbătă seara i-a revenit unui agrea- 
bil James Bond cu cotiere de funcționar, 
pre numele lui conspirativ Mannix. 
De citeva luni. titlul acesta sobru şi 
distins, căruia i se mai spune şi Mike 
Connors (aşa cum altora li s-a spus 
Roger Moore sau Diana Rigg sau Ro- 
bert Stack), deşi numele acesta nu 
prea îi este de nici un folos, trece, 
sîmbătă de sîmbătă, prin întîmplări mai 
mult sau mai puţin palpitante, încer- 
cînd să dezlege «la vedere» enigmă 
după enigmă. N-are umorul acela ele- 
gant, de zile mari, al lui John Steed... 
N-are nici măcar un covrigel, acolo, 
în locul aureolei lui Simon Templar... 
Şi, dacă e s-o luăm «la bani mărunți», 
enigmele lui, multe din ele, sînt sub 
valoarea produselor literare de serie 
din «Enigma» sau din «Aventura»... 
Şi totuşi, Mannix acesta, asa cum este, 
şi așa cum nu este, a făcut cite ceva 
pentru reabilitarea serialelor noastre 
de sîmbătă seara... 

Anchetele lui, conduse destul de 
dezinvolt şi sigur pe firul unor întîm- 
plări «de culise», izbutesc să descopere 
realități mai puţin plăcute ale lumii în 
care se desfășoară acțiunea. Au, adesea, 
un merit în plus față de acela al «aven- 
turii»... Aşa a fost şi povestea guverna- 
torului «fără pete», în trecutul căruia 
s-a descoperit un cazier enorm... Așa a 
fost şi cazul de spionaj industrial «re- 
zolvat» cu abilitate, dar nu fără impa- 
suri, de Mannix... Aşa au fost și desco- 
peririle amare privind viața socială si 


aranjindu-și puţin ținuta și indepártind 
o scamă de pe rever. 

Dar nu neapărat despre Mannix sau 
nu numai despre Mannix gi despre 
scamele sale de pe rever voiam să scriu 
în rîndurile de față. Mai important mi 
se pare faptul că în ultimele luni, 
pe micile noastre ecrane, a fost reabili- 
tată ideea serialelor, şi faptul este 
îmbucurător, chiar dacă doamna Bona- 
cieux, pariziancă get-beget, şi mereu 
frumoasă, a complotat pe englezeste 
(dar ce farmec special au căpătat, astfel, 
aventurile celor trei-patru mugchetari !), 
chiar dacă «Raţiune şi sensibilitate» 
nu e chiar «Forsyte Saga» (și nici n-ar 
fi putut să fie), şi chiar dacă «Moş 
Goriot» a fost doar un serial corect 
(mare lucru, totusi!), deși ar fi avut, 
desigur, motive să fie mai mult... «Ideea 
serialului», pentru orice televiziune din 
lume, înseamnă un atu în plus, în stare 
să facă neobservate fel de fel de carente 
ale programelor. «ideea serialului», 
pentru orice televiziune din lume este o 
idee de succes (dovadă multitudinea 
creaţiilor de gen care se fac, azi, pe 
mapamond, dovadă şi atenția sporită 
acordată producţiei româneşti de se- 
riale), cu care se poate merge, de 
foarte multe ori, la sigur, chiar atunci 
(sau mai ales atunci) cînd personajele 
nu sînt deloc detectivi particulari, 
ci se numesc Flinstone sau Rubble, 
si nu sînt angajaţii niciunui Intertest, 
ci sînt nişte tamilişti pașnici care lo- 
cuiesc într-o cavernă cu confort sporit 
din epoca de piatră... 

Călin CĂLIMAN 


Să vedem drama 


Tiriac ne-a dat o unică 


lecţie a victoriei 


si a înfringerii 


> 
CANADA 

Europenii vor putea cunoaşte mai 
bine Canada si istori® acestei ţări, 
pe canadieni și problemele lor, dato- 
ritá a două seriale de mare succes. 
„Frunze de arțar” (realizat în copro- 
ductie de Franța, Elveţia, Belgia) 
o amplă frească istorică şi socială 
în 34 de episoade, reconstituind cu 
minutiozitate marile evenimente de 
la instalarea primilor europeni pe 
terftoriul Canadei și pînă azi și „Fa- 
milia Tremblay“, o poveste simplă, 
amuzantă și spirituală, avînd ca pro- 
tagonişti o familie dintr-un cartier al 
Montrealului de azi. 


COLARGOL 

La Bratislava a avut loc o amplă 
trecere în revistă a filmului de tele- 
viziune pentru copii. Au participat 
40 de experţi şi reprezentanţi ai stu- 
diourilor de televiziune din 115 tări. 
Cel mai bun film a fost socotit „Prinţ 
și cerșetor“ după Mark Twain. Așadar, 
tot clasicii sînt în actualitate, În 
schimb, la Paris, marele premiu de 
argint la Festivalul internaţional tv. 
de scurt metraje pentru copii a fost 
acordat „Aventurilor ursuleţului Co- 
largol“, după un scenariu original, 
în regia lui Tadeusz Wilkosz. Pre- 
miul a fost pe deplin în acordul mi- 
cilor spectatori polonezi pentru care 
Colargol este vedeta preferată, 


DARRIEUX 
Telespectatorii 
emisiunea „Seară d 
micile ecrane, 


au văzut-o "în 
teatru“ de pe 
ne bineînţeles, 


pe Danielle Darrieux, în „Grădinile 
regelui“, inspirate după romanul lui 
Jacques Tournier, în regia lui Jean 


În „Grădinile regelui“ 
(cu Georges Wilson) 


Kerchborn, filmat în decoruriie na- 
turale ale castelului -de la Vaux-de- 
Viconte, pe peluzele trasate cu se- 
cole în urmă de faimosul arhitect Le 
Nâtre. 


SAMMY DAVIS JR. 

Renumitul cîntăreț de culoare 
Sammy Davis Jr. a acceptat să joace 
rolul principal într-un film de tele- 
viziune intitulat „Porumbelul“. El 
interpretează rolul unui detectiv 
particular .compromis într-o afacere 
extrem de misterioasă. Reacţia cri- 
ticii: „Un film atît de stupid încît 
pînă și talentul lui Sammy Davis jr. 
era anulat“. 


PREMII 

Premiul anual acordat de hebdo- 
madarul polonez „Ekran“ pentru cel 
mai bun film tv. din stagiunea 1971- 
1972 a revenit regizorului Jerzy 
Passendorfer pentru „Poveste din 
Monte Cassino" şi regizorului Roman 
Wionczek pentru „intilnire cu un 
general“. În așteptarea premiului 
anului 1973, una dintre cele șapte 
case de filme poloneze se speciali- 


o 


La ora cînd apar aceste rînduri, 
telespectatorii (à propos, nu má pot 
împiedica sá observ, în paranteză, 
că această noțiune artificială, cam 
impusă si foarte antipatică — de- 
oarece îi înregimentează cu de-a 
sila pe omul din fața aparatului tv. 
într-o „categorie“ — a devenit vrind- 
nevrînd firească; a fi telespectator 
sună ca şi cum ai aparține unui regn, 
ca și cum ai fi bărbat sau femeie, 
tînăr sau bătrîn, alb sau galben) 
trăiesc încă, sportiv. vorbind, sub 
semnul Olimpiadei, al finalei pentru 
Cupa Davis, al reverberatiilor de- 
clanșate de Fischer-Spaski în Islanda, 
al campionatului de fotbal, al pri- 
melor'meciuri din Cupa Campionilor 
Europeni sau Cupa Cupelor, al vic- 
toriilor care entuziasmeazá șial în- 
frîngerilor care... Neavînd posibili- 
tatea de a cunoaște rezultatul meciu- 
rilor înainte de desfăşurarea aces- 
tora, transmitátorii faptelor „în di- 
rect“ oferă privitorului șansa (nea- 
flată în alte tipuri de emisiuni) de 


a participa deopotrivă la bucurie 


și la durere și în felul acesta de a 
dobîndi o imagine, cum se zice, 
complexă a vieţii. 

În legătură cu această participare 
la dramă sînt obligat — deși de atunci 
s-au petrecut multe pe ecran —să 


âmintesc de meciul de tenis Tiriac- 
Anderson (România-Australia, Cupa 


Davis). Un meci în cursul căruia — 
după cum vă mai amintiţi desigur, 
Țiriac a alunecat de la conducere 
(2 seturi la zero) la o înfrîngere de 
nimeni bănuită. A fost, din punctul 
de vedere la care ne referim, una 


zează treptat în filme pentru tele- 
viziune, lată cîteva dintre proiectele 
aflate în lucru: „Bătaia de inimă“, 
după o povestire de Edgar Allan 
Poe,,„Decameron '40",o reactualizare 
a clasicului Boccaccio și un scenariu 
original intitulat „Țăranii“. Toate 
trei filmele nu depășesc 35 de minute 
fiecare si sînt realizate color. 


SALVADOR 
În cadrul popularei emisiuni „Tem- 


din cele mai importante (spun im- 
portante şi nu interesante sau pasio- 
nante) transmisiuni din istoria tele- 
viziunii bucureștene. Meciul de ia 
„Progresul“ ne-a înfățișat (beneficiind 
firește şi de faptul că tenisul e un 
joc individual, unde sportivul apare 
mereu în prim plan) temerea de la 
bine la rău, de la aproape realizarea 
unui scop, la ratare, de la pozitiv 
la negativ; ne-a arătat cît de fragile 
pot fi constructilile vieţii noastre si 
cum două-trei mingi doar, două-trei 
amănunte, două-trei clipe doar,...; 
ne-a oferit chipul unui bărbat care 
la un moment dat se-împotrivea nu 
unui adversar, ci parcă destinului; 
destin care ne-a pus față în față cu 
un „caz“ de un clasicism pur și pe 
care înregistrîndu-l, Camus l-ar fi 
subsumat „mitului lui Sisif“; ne-a dat 
prin sobrietatea de mască a lui 
Ţiriac un mode! de demnitate în 
înfrîngere, .de stăpînire a „răului“ 
din noi, de respingere a abdicării; 
ne-a oferit, de fapt, prilejul de a 
lua contact cu noi înşine; pe urmă, 
a doua zi (meciul de dublu) şi a treia 
zi (partida extraordinară a lui Ţiriac 
împotriva lui Dibley) ne-a vorbit 
despre puterea omului de a-şi reveni, 
obţinînd cea mai de seamă dintre 
victorii, adică victoria asupra înfrîn- 
gerii; şi, ca să încheiem, Telesportul 


a celorlalte sectoare ale 
Televiziunii o mare lecţie despre 
durere, indemnindu-si ca o avan- 

înd tá - colegii, sá 


aducă dramele pe ecran. y 
Al. MIRODAN 


po" de la ORTF, comicul Henri 
Salvador a învins prin număr de 
apariţii și idei cîţiva dintre colegii săi 
cum arfi Corinne Marchand, Michèle 
Arnaud, prezenţi la aceeași emisiune. 
Eterna inovaţie a lui Salvador este 
tot travesti-ul. El a interpretat un 
moment Shirley Mac Laine și un altul 
Josephine Baker. Îi puteți aprecia 
capacitatea de a se metamor E 
în fotografiile alăturate... 


Shirley Mac Laine? 
Nu! Henri Salvador 


[E] 
= 


- Ce este, 


cutorul 


este momentul de 


regizorii 


Letiţia Popa: CU. 


— lertati-mi gravitatea întrebării: 
pentru dumneavoastră, 
esenţial în viaţa socială si profesi- 


onală? 


— Am să răspund ca altădată, 


cînd am fost întrebată de ce fac 


filme şi piese de teatru la televizi- 
une. Televiziunea, spunea interlo- 
meu de atunci, este prin 
esenţa ei un mijloc de informare. 
Din fericire, spun eu, lucrurile nu 
stau aşa, televiziunea nu este doar 
un instrument de difuzare a ştirilor, 
ci e şi un factor de cultură, un mij- 


loc de formare multilaterală a omu- 


lui. După mine, teatrul şi filmul 


la televiziune sînt chemate tocmai 
să restabilească un echilibru. 
bardat de 


Bom- 
informații, solicitat în 
toate direcțiile, omul știe azi mai 
multe, dar nu totdeauna are timp 


să asimileze ceea ce află. El trebuie, 


de aceea, ajutat să-și asigure un echi- 


libru. 


— Între ce şi ce? 


— Între mediul extern, de o deru- 
tantă mobilitate și fiinţa lui intimă, 


care trebuie să lumineze dinlăuntru 


evenimentele. Să le integreze, fără 
să se trădeze pe sine, fără să se risi- 
pească. Pentru că esențial în viață 
meditație, de 
credință — altfel spus, de angajare 
în viața socială, nu numai printr-o 
activitate concretă, direct produc- 
tivă — foarte importantă, desigur 
— ci şi printr-o tensiune spre idee, 
spre convingeri filozofice, care să 
devină un alt fel de bogăție socială, 
nutritivă pentru toate celelalte do- 


menii. 


— Întrebarea mea tintea, în sinea 
ei, ceva mai precis: ce este pentru 
dumneavoastră personal sine-qua- 


non, în viața socială și profesională? 


Am impresia că există un element 
care vă condiţionează în mod abso- 


lut. 


— De pildă... 


— Am impresia că vă obsedează 


preocupările de ordin moral. 


— Depindece înţelegeţi prin mora- 
lá. În toate piesele de teatru și în 
filmele pe care am avut, spre feri- 
cirea mea, posibilitatea să le aleg 


şi săte realizez în ultimii ani, am încer- 
cat să formulez 


în diferite feluri 
întrebări care să-l tenteze pe om să 


gindească, să mediteze asupra con- 


diţiei lui si asupra epocii în care tră- 


confesiuni 


Am cunoscut-o pe Letiţia Popa 
acum cîțiva ani, la televiziune. Fácea 
teatru. Cu acea rară stápinire de 
sine si a mijloacelor pe care de obicei 
regretăm că nu o au femeile care fac 
meserii. grele de bărbat, Cu acea 
privire foarte albastră și cu acel 
simţ al umorului pe care îl au de 
obicei (sic!) mai mult femeile decît 
bărbaţii. Am deprins, datorită aces- 
tei femei cu mînă sigură și cu pasul 
apăsat, cîteva din legile de esență 
ale unei manifestări care seamănă şi 
cu teatrul şi cu filmul, fără să fie de 
fapt nici una, nici alta. Și m-am mirat 
atunci și încă de cîteva ori după 


ieşte. Aceasta mă preocupă în primul 
rînd şi sînt foarte bucuroasă cînd 
mă întîlnesc cu opere care-mi oferă! 
acest prilej. Am fost fericită cînd 
am lucrat la o emisiune după nuvela 


lui Faulkner — „Fum“, ecranizarea 
fiind semnată de Radu Lupan. În 
această nuvelă am găsit foarte 


pur formulat unul din gîndurile care 
má obsedeazá. Permiteţi-mi să citez 
din memorie: Oamenii se lasă ade- 
seori conduşi de ideile lor precon- 
cepute. Nu faptele sau realităţile 
ne uimesc, ci dezvăluirea neașteptată 
a ceea ce descoperim mult mai tir- 
ziu că am luat drept adevăr. 
A a ee E ca ema A ce me 
— Vorbiţi despre opere si despre 
idei pe care le-aţi „întilnit', care 
sînt deci ale altora... 
A A d na ini teen ii A A mae e ae 
— Sînt şi ale mele, de vreme ce le 
iubesc. Nu ştiu exact dacă noi sîn- 
tem. proprietarii ideilor sau propri- 
etatea ideilor în cazul în care avem o 
relație pură cu ele. Eu îmi cunosc 
limitele. Nu scriu scenarii ci, cel 
mult, adaptări după opere literare. 
Ca regizor, am nevoie de „celălalt“, de 
dramaturg, şi nu numai de el. Reusita 
unui film e decisă în focar, în acel 
punct în care se adună şi-se inten- 
sifică toate talentele 'unei echipe 
de creație cinematografică. Dar m-am 
îndepărtat, într-un fel, de întrebarea 
pe care mi-ati pus-o. Ca regizor, 
mă definesc prin ceea ce aleg să lu- 
crez și prin ceea ce spun grație spec- 
tacolului pe care îl semnez. Ca și 
dramaturgul, regizorul „scrie“ şi 
el, dar altfel decît cu cuvinte. Şi 
iarăși mă întorc la citatul din Faulk- 
ner. Gindul acela, dacă |-as formula 
eu, ar suna cam așa: Cred că obis- 
nuinta ne ajută să trăim, dar uneori 
tot ea ne împiedică să trăim. În fie- 
care zi, ne mișcăm firesc, fără să 
gîndim că păşim, ci pur şi simplu 
punînd un pas în faţa celuilalt. Dar 
dacă perseverám prea tare în a 
nu ne gîndi, putem să ajungem într-o 
groapă sau sub o mașină. Arta nu 
trebuie să-l împiedice pe om să 
meargă, dar trebuie să-l facă să se 
întrebe încotro se îndreaptă. 


— Totuşi, oricît de mult ne-ar 
interesa esenţele, să nu neglijám 
nici concretul. Ce vă place mai mult 
din cinematografia de astăzi? 


— Ingmar Bergman — foarte mult... 
Vorbesc ca simplu spectator. 


— Dar o formulă de film care să vá 
inspire, să vă tenteze în mod deose- 
bit, ca regizor? De obicei, © aseme- 


aceea, cum poate să fie gata un film 
în cîteva zile. Am aflat cum. Am 
învățat cum. 

Aş fi vrut atunci şi încă de cîteva 
ori după aceea să spun regizorilor de 
film că ar trebui, înainte de călă- 
torii de studiu și schimburi de expe- 
riență peste hotare, să ceară o bursă 
de specializare la televiziune, sub 
supravegherea Letitiei Popa sau a 
lui Petre Sava Băleanu. Dar cred că 
prea puţini ar fi știut despre cine e 
vorba şi s-ar fi crezut luaţi peste 
picior. 

Am sperat mult timp după aceea 
că întîlnirea se poate realiza tot 


nea formulă inspiratoare există tot- 
deauna la un debutant. Sínteti doar 


la primul film. 
PY PP A A AT O A | 


-- Nu sint-la primul film, sînt la 
ai zecelea. Primul film l-am făcut 
acum zece ani. Pentru al patrulea, 
am luat un premiu la Monte Car- 
lo. Este adevărat, filmele mele au 
fost realizate, în majoritate, pe peli- 
culă de 16 mm,. nu'de 35, și niciunul 
n-a rulat pe ecranele cinematografe- 
lor. Dar au fost văzute de un număr 
cel puţin dublu de spectatori decît 
filmele realizate pentru marele ecran. 
Noi, cei care realizăm filme la tele- 
viziune, nu sîntem prea cunoscuţi, 
pentru că nu avem o revistă a noas- 
tră, pentru că televiziunea nu se 
bucură de o presă atentă. Dar eu nu 
mă socotesc o debutantá. Am zece 
filme, douăzeci gi una de piese de 
teatru, și aproape o mie de emisiuni 
ia televiziune. 


— E o deformatie profesională, a 
noastră, să simplificám, limitindu-ne 
la f.lme!e de lung metraj, realizate 
pe pelicule de 35 mm., pentru ecra- 
neie cinematografelor, Ceea ce e mai 
grav e că peste tot, toți, de la isto- 
rici ja cronicari, simplifică în același 
fel. Dar... 


— Acum despre formulă. Aţi pri- 
vit vreodată imaginea labirintului? 
Stiti, desigur, poveștile legate de 
această neliniştitoare ideogramă a 
existenţei. Este imaginea pe care am 
pus-o pe genericul piesei „Cazul 
Pinedus”, lat-o: Vedeţi, centrul e 
marcat de un punct. Aceasta este 
tinta. Ca să poţi ajunge la ea, exis- 
tă doar un singur drum. Cum să-h 
afli? Dacá-ti propui, pe cale experi- 
mentală, să investighezi toate vari- 
antele posibile, nu ţi-ar ajunge o 
viaţă de om, aşa cum un matematici- 
an nu ar isprăvi să adune două 
milioane cu trei milioane socotind 
pe pietricele adunate cu bucata. 
Asta ar fi prima idee. Să zicem că am 
găsit intrarea cea bună. Mai ne rămîne 
să parcurgem drumul cel bun. 
Drumul cel bun este cel scurt. Orice 
ocol duce la fundături. Ca să nu te 
rătăceşti, trebuie să treci pe lîngă 
tentatia mereu reînnoită pe care o 
simţi în faţa diferitelor căi care ţi 
se deschid de o parte şi de alta a dru- 
mului — singurul care e al tău. 


—- Aţi încercat astfel de tentaţii 


marginale realizînd filmul „Zestrea'? 
e re e a 


— Am să vă dau un exemplu. 
Exista în piesa „Zestrea“, de Paul 


regizoare 


atit de avantajos și pe trotuarul de 
vis-ă-vis, invitînd acești regizori cu 
adevărat profesionişti să facă şi să 
înveţe film la Studioul Bucureşti. Am 
așteptat atît de mult, că de la o 
vreme speranța mea se transformase 
în regret. Pînă într-o zi, cînd am 
aflat că Letitiei Popa i s-a propus 
să “transpună pe peliculă ultimul 
spectacol regizat de ea. Desigur, e 
mai puţin decît un film întreg, nou, 
de la început, Desigur, poate nu 
toți spectatorii — cele cîteva mili- 
oane — care au văzut piesa „acasă“ 
se vor deplasa să o revadă în oraș, 
numai amintindu-și că este reluarea 


Everac, un rol episodic, gazda ingi- 
nerului Şerban, pe care mă gindeam 
să o fac cu părul 
yeselă şi mitocancă, un personaj 
plio de haz. Distribuind în acest rol 
pe delicata. actriță Geta Márutzá, 
nu numai că am renunţat la colorata 
imagine pe care mi-o sugerase ini- 
etial rolul, dar mi-am dat seama cît 
de periculoasă este, în meseria noas- 
tră, tentatia pitorescului. În noua 
variantă, gazda capătă armonice nebă- 
nuite care ajută personajul principăl 
să se caracterizeze, să se lumineze. 
Mă refeg la scena în care gazda, plină 
de bune intenţii, îl desconspirá pe- 
Doru în fața primei sale logodnice, 
crezind-o o-rudá: „Gazda: l-am spus 
că aţi ieșit în oraș cu domnişoara 
Lola. Doru: Nu a întrebat tine e 
domnişaara Lola? Gazda: Nu, dar 
i-am spus eu că e logodnica dumnea- 


voastră și că e lucru serios. Doru:' 


De ce i-aţi spus asta? Gazda: Pentru 
că gi dinsa era serioasă. Părea așa, 
un fel de rudă... Nu cumva e sora 
dumneavoastră?" La acest gînd, fața 
i se luminează, convinsă că a ghicit. 
În fermecátoarea ei candoare, păs- 
trată dincolo de tinerețe, ca pe un 


giuvaer, ea nu îşi putea imagina că 
Doru Șerban, chiriagul éf, care trá- 
ieste cu demnisoara Lola, mai are 


o iubită sl în provincie. Si Doru, sub 

privirile” limpezi „ale acestei femei, 

se simte vinovat, se hotărăște să-și 
' lămurească drumul. ? 


m E Pa e e ee e 

— Pentru că vorbeati despre 
tentaţii, nu credeți că sínteti ten- 
tată să duceti prea departe candoa- 
rea personajelor? o 


AAA 
— De ce? Dacă as fi înfățișat ace- 
astă gazdă ca pe q cumátrá, care ar 


PE A A E E 
O ¡deogramá iscălită; 
Letitia Popa 


unui spectacol foarte bun. Dar este, 
totuși, un început. 

Nu este pasul acela liber şi hotărît 
al producătorului curajos, gata să 
rişte foarte mulţi bani într-o între- 
prindere care ştie că-i va aduce peste 
cîţiva ani beneficii însutite, dar pen- 
tru că l-a făcut totuși trebuie felici- 
tat, 

Este prea puţin pentru Letiţia 
Popa şi prea puţin pentru Studioul 
București. 

Dar să sperăm că menajul lor va 
fi fericit şi de lungă durată. 


lrina PETRESCU 


pe bigudiuri, * 


o 


butant 


or 


a? 


fi intuit relaţia dintre Dogu și Livia 
și i-ar fi vorbit intenționat acesteia 
din urmă despre Lola, cu voluptatea 
bîrfei atotștiutoare, personajul ar 
fi avut haz, poate, dar reacția lui 
Doru ar fi rămas la nivelul agasării. 
Or, privirea unui om cinstit, care 
crede în tine, te învestește cu o anu? 
mită responsabilitate față de ceilalți 
si față de tine însuți. Vroiam să 
spun, cu acest detaliu, că găsirea 
formulei proprii este o bătălie grea 
pe care o dai cu tot felul de tentaţii 
care apar. în calea realizării unui 
film. V-am vorbit numai despre una 
dintre ele, cea a pitorescului. O 
formulă care să-mi convină mie 
si să se potrivească și textului 
nu o iau de la alţii — spun cu orgo- 
liu — este numai a mea. 


— Apropo de orgoliu. Aveţi în- 
totdeauna convingerea că faceți 
artă? 
i a ar Same 

— Nu, nu am convingerea că fac 
totdeauna artă, dar dorinţa de a o 


< — Sinteti la primul film... 
_— Nu sînt la primul film, 
Primul film l-am făcut acum 10 ani, 
Pentru al patrulea, am luat 
un premiu la Monte Carlo, 

Am la activ 10 filme, 21 spectacole teatrale 
și aproape 1 000 emisiuni iv, 


face, sînt convinsă, este singurul punct 
de plecare pentru un regizor. 
mem a e 

— Poate că uneori e un punct 
de plecare greșit, care determină 
apoi erori de apreciere. Citeodată 
chiar un artist poate să-și propună 
să facă, bine, un jucru util societăţii, 
o operă culturală, educativă, fără 
să ambitioneze să facă artă. 
a a: oe 

— Un artist nu poate să ambiti- 
oneze să facă o operă culturală, 
educativă, un lucru util societăţii, 
fără sá ambitioneze să facă artă. 
În ceea ce privește erorile de apreci- 
ere, aprecierile sînt specialitatea 
dumneavoastră, a criticilor, deci şi 
erorile. 


— Aţi descris o scenă din „Zes- 
trea“. Prin ce v-a captivat accastá 
' piesă, luată în ansamblu? > 


— La televiziune avem  foarte 
rar piese originale bune, scrise spe- 
cial pentru noi. Chiar „Zestrea“ 
a fost iniţial o piesă de teatru radi- 


ofonic, adaptată apoi pentru tele- 
viziune și acum pentru film. Ceea 
ce era bine găsit în această piesă erau 
relațiile dintre personaje, relații 
excelent redate de jocul actorilor 
Victor Rebengiuc, Margareta Pogo- 
nat, Sanda Toma. Un succes e un 
miracol. Piesa a fost realizată îna- 
inte și la radio și nu a avut succesul 
pe care l-a avuj la televiziune. Per- 
sonajele sînt foarte vii. 
— Frin ce? 

Prin faptul ca sint veridice, do- 
rințele for și liniile lor de viață şi 
de conduită sînt pur exprimate. 


> Folosiţi a treia oară cuvintul 


„pur“. E un cuvint care vá place? 


— Da, o relație pură cu ideile má ` 


onoreazá. Dar să ne întoarcem la 
personajele lui Paul Everac, Ajungi 
la un moment dat să fii obosit de 
fantoșele din textele proaste cărora 
trebuie să le dai viaţă. Si cînd gáse- 
sti un text care are el însuși viață, 
un text în care moraia ţișnește fi- 
resc din întîmplări adevărate, nu 


se poate să nu lucrezi cu bucurie, 


> Deci, pină la urmă, am ajuns 
într-adevăr la problema moralei, 


— Intimplátor, la această lu- 
crare e vorba de o dezbatere etică, 
dar moralitatea piesei nu e forțată 
de autor, ea răzbate din însăși 
existenţa bulversatá a personajelor, 

— La ce ne va îndemna să gindim, 
în ce fel ne va ajuta filmul dumnea- 
voastră „să restabilim un echilibru"? 

Filmul, ca şi piesa, ne întâţi= 
șează un om care se lăsase copleșit 
de o iluzie. Dar el descoperă că în 
Viaţa sa există, mai precis, descoperă 
că au existat și alte valori, adevăratele 
valori. Ceea ce devenise pentru Doru 
obisnuintá — modul de viaţă pe 
care i-l crease soţia, nu cu mijloacele 
cele mai cinstite —nu reprezenta 
adevărata lui natură. Adevărata lui 
esență i se relevă, mai pregnant, 
prin reaparitia primei sale logod- 
nice. Restul cred că aţi văzut la tele- 
vizor sau veţi vedea în film. 
unea de la televiziune au intervenit 
unele modificări, impuse cel puţin 
de cerinţele specifice ale ecranului. 
De pildă, în dialog. Fraze ca „soţia 
mea, care este un om inimos..., 
„nevastă-mea uráste nedreptatea...“ 
sau „e o mirşăvie pe care a pus-o 
cineva la cale, fiindcă sîntem în 
ascensiune..." 


— Nu e un abuz de fraze de 
genul celor citate. Omul modern 
are în genere plăcerea discuţiei, 
plăcere cultivată de viața socială. 
Şi dacă discuţia se naște firesc, se 
pot folosi şi fraze de genul acesta, 
Sînt unele scene în care și eu am sima 
tit că e prea mult dialog şi am redus 
din el, împreună cu autorul. Unele 
scene au fost înlocuite cu momente 
care vor fi rezolvate numai. prin ima» 
gine, fără dialog. * 

— Ce va aduce totuși nou, sau 
diferit, filmul, în raport cu emisiunea 
de la televiziune? 


— întotdeauna, după ce termini 
ceva, îţi dai seama ce lipsește. Tot 
ceea ce mi-au spus prietenii la vizi- 
onare și am crezut eu că au dreptate, 
tot ceea ce m-a nemulțumit în reali- 
zarea de la televiziune, a fost aici 
schimbat. Sper să vedeţi singuri ce 
va aduce filmul „Zestrea“. Singurul 
meu regret e că nu l-am făcut pe 
peliculă color. 

— Ce va urma în fiimografia 
dumneavoastră, după .„Zestrea"? 

E o în.rebare spinoasă. E Ca ȘI 
cum -aş porni de la ideea că mi-aş 
putea alege destinul. Mi s-a reproșat 
de către unii colegi că fac acum fil- 
mul „Zestrea“, cînd am mat făcut 
o dată filmu! la televiziune. E un gest 
nepoetic, mi s-a spus, să mai faci O 
dată același lucru. Dar pe mine, care 
am absolvit institutul cu specialitatea 
regie de film, mă interesează să fac 
filme. Si aceasta a fost unica șansă 
reală de a dovedi că ştiu să fac film 
pentru marele ecran. Și pe urmă eu 
am obiceiul să citesc reviste vechi. 
Recitesc uneori, în această ipostază, 
şi revista dumneavoastră. Proiectele 
de acum cîţiva ani, comparate cu 
ceea ce s-a realizat din ele... Nu vreau 
să-mi propun să reeditez acest bizar 
joc de societate pe contul meu. 
Aş vrea să fac un film de televiziune 
după „Zamolxe“ de Lucian Blaga, 
În rest, fiţi sigur de un singur lucru: 
că nu voi pierde. niciodată pritejul 
de a mă demonstra. Ce obţii, asta 
vezi la urmă si rezultatu! îl judecaţi 
dumneavoastră, criticii si public.l- 

Val S. DELEANU 


39 


pentru. cine 
facem 


a ae 
Se așează 
ca la biserică 


pe ridicátura 


de dans. Mamele cu 


nai din față. Moșii mormăie 
pul, femeile îi potolesc: „Nu 
sta acasă, dacă ați băut un 
i Un public care aduce 
începuturile cinemato- 
ului, o adunătură de naivi şi 
tori, nedumeriţi încă în fața flash- 
k-urilor. 

a ecranului e galbenă și flu- 
tură la fiecare deschidere de uşă. 
Filmul e vechi, banda sonoră poate 
fi-pusă numai la maximum. Vocile 


sparte, bruiate, certárete se aud 
din uliţă. Muzica vibrează sfiîşietor, 
Mi rupe inima; alteori, vechimea 


aparatului îi dă o nouă calitate: de- 
vine patetică, sentimentală, inter- 


Actorul (aici 


o pălărie 


` Orice operă de artă mai veche 
are doi autori: artistul care 
a plăsmuit-o și timpul 


Lucian BLAGA 


elicá. Buzele actorilor se mi 
înaintea cuvintelor. Totul capătă o 
patină definitivă, mai nobilă. Senec- 
tute, 

La fiecare sfîrşit de bobină se aprind 
lămpile si, zece minute, proiectioni 
tul încarcă din nou aparatul. Publi- 
cu! discută mărunt, studiază pe noii 
veniţi. Bătrînii ies în uliţă să fumeze 
o țigară. De cele mai multe ori rămîn 
să mai fumeze una si, cînd filmul nu 
le place, încă] una; cînd nu le place 
oc, trec peste drum, la crigmá. 
Arta are aici concurenţi. mai puter- 
nic 

Cînd filmul le place, bătrînii se 
reíntorc în sală. Întîrzie mereu un 

minut, pînă după stingerea lămpii, 
proiectîndu-și de fiecare dată, pe 
pinza galbenă și zbuciumată, pălă- 
riile cu boruri largi. O fac lent si 
nepăsător, în ciuda dojenilor muie- 
resti, Păşesc rar şi aproape provo- 
ator spre scaunele lor, iar pălăria de 

oșneag trece plutit peste dramele 
de pe ecran. O fac cu o anume so- 
lemnitate sfidătoare, de parcă pălă- 
ria lor ar fi o amprentă de marcă 
sau o viză obligatorie. Cu cît o fac maj 
des, înseamnă că filmul le-a plăcut 
mai mult. Acolo, în satul acela din- 
colo de care nu mai e decît pădurea, 


ANS 


irida Petrescu) în confruntare cu unul din 


(aici anonima septuagenară) 


iar dincolo de pădure e o altă pro- 
altă 


lume, am descoperit 
e pălărie şi capodoperă, 


vincie, 
) NT | 
tegatura 


Obrajii aceia 
îmi trezesc tandretea 


am venit 
acela de 
de un hamal 
A fost adus 
uzul minerilor. 
de zi la ușa cinema- 
tografului, fără s să fi părut că ascunde 
pentr u cineva o surpriză. Genericul 
r tioneazá. Găsesc în el amin- 
tiri neaşteptate, nume cunoscute 
cîndva și apoi date uitării, bucăţi de 
viață reeditate parcă de un jurnal 
de zi. Pierdusem din vedere de cine 
e muzica, a cui e imaginea. Nu mai 
tineam minte numele personajelor, 
Aş fi jurat că majoritatea actorilor 
n-au jucat aici. Îi uitasem chiar pe 
Ciobotăraşu şi Dabija, trecuţi între 
timp într-o şi mai gravă uitare, 
Aproape uitasem de acest cuplu des- 
trămat, Francisc Munteanu și Titus 
Popov scenariștii filmului, unul 
laureat și altul nelaureat al premiu- 
lui de stat. Îmi rămăsese asupra 


3 
E] 
E 
$ 
= 
Sl 
3 
2 
E 
E] 
eS 
E 


milioanele de spectatori 


o 


filmului d 


Pe Lazăr. Vrabie îl vedeam d 
înd şi coborînd scări 
pe Liviu Ciulei enervind: 


cu cascheta pe cap; Irina Petrescu 
se străduia mereu sá pará cît mai 
bátriná, ca sá intre cît mai bi 

ul tinerei neveste, 
nu mai exis 


a ruginitá... te sce ne 
mi le mai pot reaminti, altele mi-se 
ar în continuare adînc necunoscute. 
Nu mai ţin minte secvenţa din piaţa de 
fructe, gar îmi amintesc convoiul pu 
căriașilor pechei. Pierdusem din ve- 
dere că un copil îl deconspiră mereu 
pe Lazăr Vrabie, dar chipul copiii a 
mi se pare acum grozav de cunoscu 
Adaug mereu pe obraji cojile tim- 


pulul si priv în zare ce Sai 
ca un. pictor restaurator, Obra 
fragezi, de acum -doisprezece S: 
îmi trezesc totuși tandrejea, imi 
aduc mereu aminte'de mine: sînt c 
fiii mei, ca tejații mei, așa c 
eu, cel de a ci, sînt fiul şi pro 
jatul meu, de acum. Bobi 


se termină si reîncep, bătrînii ies 
în stradă, să fumeze, dar pălăriile 
se reîntorc cu regularitate în sală. 
Imul se încinge; are tensiune, nu-i 
găsesc nicio fisură de ritm şi de lo- 
gică,, deși ar fi normal să-i găsesc, 
după afiţia ani. Silueta lui, dacă ar 
trebui să mi-o imaginez, este fină, 
bărbătească, suplă, riguroasă, Cît 
de sigur poate fi un regizor, de la 
primele lui încercări, în timp ce 
alţii şovăie, încă, după douăzeci de 
filme, în experiențe de meserias! 
Scenariul mi se pare “excelent, 
dialogurile — de o mare naturalete, 
caracterele —de o exactitate clasică, 
Marirtărul construit atît de minuţios 
de Ciulei, pare recruta direct de 
la timona unui slep, în timp ce perso- 
najul cu viață dublă al lui Lazăr 
Vrabie este perfect în ambiguitate. 
Am îmbătrînit cu doisprezece an 
dar revázind acest film nu pot 
fiu acru. Nu mă lasă, poate, cele 
știu că au urmat, ¿palma cá, pier- 
zîndu-l, aş rămîne cu şi mai puțin, 
aș fi şi mai sărac. Mă agát de obrajii 
aceia tineri ca de o speranţă. 


Dar arta este numai 
la timpul prezent 


văd filmul pentru 
r eu îi simt, din tă- 
Pălăriile revin după 


ă, neașteptat. Umbra lor 
icomică, pluteşte 
este pînza galbenă, 
rigile ei imaginare, 
nară fa ă 
lacrimile 
? Obra 
ukeum tim 


din cauza 
jii aceia tineri să 


fie de vină? Fel 
pe deasupra lor? Mă gînd 
nul unic al acestui filr 
acestei echipe. La 
n-a mai realizat de 
decît un film. La u 
cel mai bun pe car 
de acum încolo de coautorul 
și, după numai încă un film, 
tr alături de care înreg > 
creatiile sale cele mai de stimă. Mă 
gîndesc la celălalt scenarist, care se 
zbate de unul singur, făcînd ce știe 


atunci î 


pe cont propriu. Mă gîndesc la debu- 
tanta stîngace,. care a devenit între 
timp vedeta numărul 1 a țării. La acto- 


ul pe care public 


si clasic 


itatea 


timp. La colegul său, care a mai jucat: 


zeci de roluri, dar n-a mai reușit 
să se egaleze. Mă gîndesc la cei doi 
morţi, care au izbutit să fie măcar niște 
amintiri definitive şi sigure, pentru 
că nu mai aveam ce spera de la ei, 
La toate despártirile si nemaiintil- 
nirile legate de acest film, la toată 
aceastá echipă ideală, ce nu mai 
avea să se întrupeze vreodată, la 
acest duh al irosirii și dezbinării ce 
plana fatalist peste ea, cînd totul, 
mergînd mai departe, putea rămîne 
atit de frumos. Pălăriile trec” și 
revin, ca eternitatea, ele nu știu, ele 
n-au habar de cînd e făcut filmul, pe 
ele nu le interesează dacă sărutul 
era atunci interzis și nu au nici mă- 
car curiozitatea minimă să afle cum 
arată azi Ciulei și Vrabie. Pentru 
ele, filmul e prezentul dintotdeauna, 
momentul de echilibru care trăiește 
sau se destramă între două bobine. 
Bobinele se termină și reîncep, mă 
aflu într-un sat de la capătul lumii, 
de unde totul se vede cu o mare cla- 
ritate, si am în acest moment im- 
presia că în doisprezece ani se poate 
imbátrini într-un chip ciudat și sen- 
timentul că, uneori, trecutul ne 
priveşte din film cu ochi atît de cruzi, 
de sever de absoluti, încît totul, 


"pe urmă, poate „părea, un moment, 


inutil. lar, peste toate, umbfa acelei 
pălării... 


y Romulus RUSAN 


dezacord 


Cei din sală văd filmul pentru prima dată, 


dar eu îi simt, din tăceri, cuceriti. 


Castele în Scoţia 


> 


Și astfel, prea părelnicele trupuri 


Ca suflu-n vînt s-au dus, 
De-ar mai fi stat! 
Dar n-aveau cum, 


Am văzut „Macbeth de Roman 
Folanski, un film crîncen si posac; 
nu i-aș reproşa grav decît lipsa de 
spirit. Shakespeare e -un autor 
spiritual și cele mai cumplite tra- 
gedii ale sale sînt cutreierate de 
un duh 'extraordinar, care șterge 
din cînd în cînd, cu un gest nevăzut, 
noaptea 'mohorîtă, lăsînd sá scapere 
sulița unei raze de argint, o stelutá 
sau măcar o luciolă rátácitá. Un 
manierism teatral acru scaldă; peisa- 
jul cu castele scoțiene, cocotate 
pe stînci de șocolată, și sufletele bîn- 
tuite de spaime. Totul pare- creat 
exclusiv pentru reproducerea fapte- 
lor, nu şi a istoriei care le-a zámislit. 
Íntilnesc în jurnalul fraților Gon- 
court, următoarea frază judicioasă: 
ca să regăsești ce-a fost, trebuie să 
născocești verosimilul. Aici însă nu 
se născocește aproape nimic; cînd 
imaginația filfiie puţin tichia, 
apare, lungă ă, umbra prostului 
gust: ] 


bátrine, şuie, chi- 


oare, se înghesuie unele în altele, 
în vălătuci de abur, goale, diforme, 
ca într-o baie de pușcărie pentru 
femei. 

Lipsită de farmec, actriţa princi- 
pală (o oarecare Francescă), putea 
să aibă în schimb stigmatul ambitiei 
criminale în obraji, sau perfidii în- 
fiorătoare sub un surís angelic, sau 
gestul pieziș al necrutárii, ori fiorul 
convulsiv al dementei. Nu le are. 
Imploratia ei, care la lectură îţi zbîr- 
lește părul în cap: „Hai vino, duh/ 
Ocrotitor de gînduri ucigașe/ la-mi 
firea de femeie și mă umple cu crin- 
cene cruzimi / Învîrtoșează-mi tot sîn- 
gele/ Poteca milei curm-o.../ Last- 
nii-mi femeiești veniţi să sugeti, voi, 
îngeri ucigași/  Învăluită-n negru 
fum de iad...“ e'cîntecită ca un text 
de tango. Lucid. regizorul a și trimis-o, 
binişor, spre planul doi al áctiunii, 
apoi spre planul trei și pe urmă chiar 
afară din subiectul filmat. 


Regele scoțian Macbeth, fără lady, 
face tot ce trebuie și nimic mai mult, 
în timp ce operatorul, singur, modu- 
lează admirabil, arpegiile coloris- 
tice, ca să înfășoare o plajă umedă 
în sarea unui amurg scoţian, apoi 
în sîngeriul răsăritului și, numaidecit 


în culoarea aspră și seacă a vîntului 
ce netezește mohorit dunele fluide. 
„Şi astfel, prea párelnicele tru- 
puri /Casuflu-n vînt s-au dus/De-ar 
mai fi stat!" 
Dar n-aveau cum. 
Valentin SILVESTRU 


In ritm de tango 
(Lady Macbeth) 


în. direct 
din 
P 


de diaman 


19) 


Am avut prilejul rar, sí fericit, de a face o călătorie 
cinematografică în țara munților de diamant, în Coresa 
Populară de care ne despart atítia mii și mii de ki- 
lometri, dar ne apropie atîtea idealuri comune. Acolo, 
pe malurile Tendongului, sau pe înălțimile cu tranda- 
firi ale Morambongului, printre oamenii harnici şi 
entuziaşti ai noului Phenian, am parcurs numeroase 
trasee ale prieteniei şi am cunoscut multe din reali- 
zările în plină desfăşurare ale poporului coreean. 
Impresiile cinematografice culese la faţa locului n-au 
fost nici ele scutite de surprize plăcute. De aici, de 
acasă, nu ştiam, de pildă, că studiourile din Phenian 
(patru la număr) produc anual peste 40 de lung-me- 
traje și peste 200 de documentare. Am vizitat cîteva 
studiouri, am cunoscut regizori, actori şi 4etrite, i-am 
văzut „la lucru“, pe platouri, și am înţeles că filmul, în 
R.P.D. Coreeană, ocupă un loc de mare însemnătate 
în viața culturală a ţării. Cît despre experienţa gene- 
ralizată a realizării unui film de lung metraj în terme- 
nul maxim de..: 40 de zile, n-aș vrea (din motive temei- 
pice) decît să amintesc, în treacăt... 


Azalee si flori de cais... 


Am văzut, la Phenian, peste douăzeci de filme nord- 
coreene, de la primul lung-metraj realizat după eli- 
berare, „Tara mea“ (care a fost produs cu peste două- 
zeci de ani în urmă, atunci cînd pe ecranele noastrelse 
auzea muzica șantierelor din „Răsună valea“) și pînă 
la unul dintre cele mai recente, „Fata care vinde flori“ 
(aplaudat îndelung, vara aceasta, la Festivalul de la 
Karlovy-Vary)... Acesta din urmă, este, de altfel, şi 
cel mai interesant film pe care l-am văzut la Phenian, 
cu reale virtuți cinematografice, îndeosebi imagistice. 
Deopotrivă dramatic şi melodramatic, destinul eroi- 
nei principale — o tînără care vinde azalee și flori de 
cais prin tîrguri, pentru a-și întreține o mamă bol- 
navă şi o soră oarbă — este desfășurat în secvenţe 
adesea emofionante, cu o acțiune densă, punctate de 
acordurile unor melodii frumoase și triste. Printre 
lacrimile filmului, o speranță îndepărtată: acţiunea 
se petrece în anii premergători eliberării Coreei (de 
fapt, filmul ecranizează o operă literară clasică, scrisă 
În anii '30) şi, undeva, la orizont, se prefigurează zorii. 
Într-o altă ecranizare a unei opere revoluționare ĉia- 
sice, „Soarta unui membru din corpul de autoapărare“ 
(în care eroul titular, un muncitor forestier, este for- 


teleeveniment 


0 


Una din vedetele telereportajului 
românesc — există și așa ceva, nu 
trebuie să fim negativisti, nihilisti 
şi copleșiți de -rău — mi-a acordat 
puţină atenție și, în mîndria mea, 
m-am gîndit că un mare teleeveniment, de proporții 
feerice, ar fi dacă într-o bună zi, de dimineaţă, 
s-ar hotărî ca oamenii care au trecut prin fața 
noastră şi a telereporterului în cadrul unei anchete 
sau a unui prim plan, să fie aduși în studio, să se 
aprindă luminile, să se pornească aparatele, si 
dînşii, fericit instalaţi în fotoliu să-l ia la întrebări 
pe cel care le-a pus o mie şi una de probleme. 
N-ar fi numai democratic ci și dramatic, cred eu. 
Reporterul — victimă a victimelor sale. 
Fireşte, nu-s atítrde meschin încît să văd într-un 
asemenea prim plan o răzbunare, un contra-atac 
la persoană, o polemică răutăcioasă, de grădiniță. 
Eu aş face aici nu o psiho-dramá ci o psihoterapie 
care ar putea îmbunătăţi foarte serios munca, in- 
terviurile, anchetele, chiar şi prim-planurile. 
Fiindcă eu datest apariţiile mele pe micul ecran 
(abia îmi suport chipul dimineața cînd mă bărbie- 
resc), cred că am o bază cît de cît morală ca să for- 
mulez aici ce-aș întreba la o asemenea emisiune 
„inversă“ (vorba lui Stark, om pecarel-aș „mitralia“ 
printre primii, cu atît mai mult cu cît am impresia 
că nici lui nu i-ar displace și ar avea curajul să se 
prezinte pe acel tele-scaun electric...) Eu, ca om 
simplu şi telefag, aș pune un şir de întrebări din 
care citez: 


Nu ştiam că 
studiourile din Phenian 
produc anual 
40 de lung metraje 
şi peste 200 
de documentare... 


Suspens pe fundal de război 
(„O azalee în frontul duşman“) 

O operă de vîrf a filmului de actualitate 

(„Drumul spre satul natal") 


idee de prim-pla 


Reporterul, 
victimă a victimelor 


sale, 
Ar fi democratic, 


dramatic 
si psihoterapeutic... 
Cine ar indrázni? 


e Obisnuiti să rostiti cu glas tare, într-un loc 
ferit, întrebările pe care urmează să le puneţi 
impricinatilor? 

@ Înaintea unui interviu, unde vá vitati? Pe cer? 
În oglindă? La vatmanii -tramvaielor? 

O Vă place toamna, să jucaţi fotbal, cu casta- 
nele risipite pe stradă? Dacă nu, de ce? Dacă da, 
de ce nu? 

@ Înaintea unui interviu vă ginditi la autobio- 
grafia dv., şi dacă da — cam ce elemente, cam 
ce episoade vă apar în minte? 

e Obisnuiti să discutafi cu dv. înșivă? 

O Dacă da, ce vá imputati? 

O Dacă nu, ce elogii vă aduceţi? 


tat de împrejurările dramatice ale ocupaţiei japoneze 
să acționeze represiv împotriva foștilor săi tovarăşi 
de muncă, și chiar împotriva propriului părinte), 
finalul este, de asemenea, „deschis“; revolta împotriva 
ocupanților dobîndeşte dimensiuni simbolice. 


„Soluţii de muncă si de viață“ 


Filmele pe care le-am amintit vor putea fi văzute, 
nu peste multă vreme, pe ecranele noastre. Spectatorii 
vor putea confirma: ştim încă foarte puțin despre 
cinematografia nord-coreeană, și „prilejul“ tematic 
al filmelor este mult mai divers decît cel pe care l-am 


putut afla din cele cîteva pelicule (foarte puține), 


asemănătoare ca subiect, proiectate la noi. Ecraniză- 
rile menţionate constituiegun prim argument. Cine- 
astii nord-coreeni și-au cîștigat apoi o adevărată 
dexteritate în domeniul filmelor de aventuri, pe fon- 
dul unor evenimente de război. „Raportul agentului 
36", prospectarea cinematografică a unui caz de 
„trădare“ petrecut pe liniile frontului duşman? este 
un „film de spionaj" conceput cu multă abilitate, în 
care suspensul se menține intact pînă spre sfîrşit. 
În producția curentă a studiourilor din Phenian sînt 
multe alte-filme, similare ca gen, dar cu variate detalii 
de acțiune, în care acţiunea și suspensul primează, con- 
ferind atractivitate sporită intrigii: „O azalee în 
frontul duşman”, „Magnolia”, „Stelele strălucesc“ 
sînt numai cîteva titluri ale unor astfel de filme cu 
mare priză la spectatori, chiâr dacă (sau mai ales dacă) 
acţiunea este extinsă, în unele cazuri, pe parcursul a 
două serii... = 

Și la capitolul „filmelor de actualitate”, producția 
ultimilor ani a înregistrat unele momente de virf: 
„Drumul spre satul natal” ¿drumul unui tînăr, care își 
desăvîrșește pregătirea umană reluînd contactul cu sa- 
tul în carea copilărit sau „Arenă în văzduh”, g co- 
medie cu multe elemente de neprevăzut desfășurată 
în lumea circului — convingătoare indicii de posi- 
bilitáti. Altfel filmele de actualitate, cu finalitáti 
etice precise, rămîn de un interes strict local, 
pentru că reprezintă „soluții de muncă și de, viață” 
ale unor probleme foarte concrete din realitatea 
specific nord-coreeană. Dar şi aceste „lecţii“ ne-au 
convins, o dată în plus, că filmului, în tara diminetilor 
liniştite, i se acordă o importanță civică de prim rang. 


È, 
Călin CĂLIMAN 


O Dacă nu vă supăraţi, dafi-mi un exemplu 
oricît de simplu, ca la școală, de fapta pe care o 
socotiți ridicolă? 

O Găsiţi vreo deosebire între intransigentá si 
tandrete? Care? 

o Aţi citit dicţionarul de sinonime recent apá- 
rut! 

@ Vă apucă amoku! să citiți pagini întregi din 
Larousse? 

, @ Care au fost ultimele poezii citite de dvs.? 

O Vă plac avocaţii? 

O Ştiţi cît costă o ptine Dimbovita și cît o in- 
termediară? 

9 Care e telecronicarul pe care-l urîți cel mai 
mult? Pe care cronicar aţi fi gata să-l şi mituiti, dacă 
ați uita o clipă că mita e imorală şi penalizabilá 
juridic? 

O Aveţi vreodată asemenea amnezii inumane? 
În general, ce preferați — memoria faptelor sau a 
afectelor? ? 

© Care e greşeala dvs. cea mai recentă? 

Acest teleeveniment în studio l-aş prelungi in- 
vitînd oamenii în curtea uzinei de televiziune, în 
aer liber, i-aş înşira pe 800—1000 metri de trotuar 
și peliculă, rugîndu-i să pună reporterului (care ar 
trece printre ei ca un cetăţean pașnic pe stradă) 
ce întrebări spontane le-ar trece prin cap, așa, de- 
a-npicioarelea, din senin, precum face şi el cu ei 
cînd îi acostează la fel de spontan pe stradă. În- 
trebările pe care le-aș pune acolo, en plein air, re- 
nunt a le mai formula în scris. 


BELPHEGOR 


film şi literatură: 60 de ani de la moartea lui Caragiale lon Luca 


Trahanache: 
Al. Giugaru — Petre Gheorghiu 


S-au împlinit în luna iunie — vine 
iarna și nu știu dată mai ţineţi minte 
inema šauna iunie a fost toridă, greoaie 
—în luna iunie s-au împlinit 60 de ani 
de la moartea lui”Caragiale lon Luca. 
Caragiale este un autor care începe să fie pre- 
tuit abia pe la sfirşitul tinereţii. În copilărie, el e 
o „lecție“, DI Goe o glumă; Scrisoarea pierdută o 
„critică ascuţită“, ÎI memorăm ca pe orice autor 
de secol trecut. Nimic nu ne implică, nu ne mișcă 
dincopera lui. De fapt, nu ne interesează. Trec 
apoi anii și, încet-încet, Caragiale se apropie, se 
nsinueazá în viaţa noastră, îi descoperim sensul 
unor replici pe care da școală le-am ignorat. El 
devine ipevitabil, ca un contemporan. Ca oricare 
jdin puţinii mari scriitori. În copilărie rídeam și nu 
'ne dădeam seama, acum ne dăm seama și nu mai 
ridem. x ai 
Acesta este Caragiale lon Luca, 


Cetăţeanul turmentat: 
Costache Antoniu — Aurel Cioranu 


„Te iubesc, 
dar 
scapă-mă“ 


Să stăm o clipă 
si să ne gindim 
ce-am făcut noi 
prin cinematografie 
pentru Caragiale 


Coana Joiţica: 
Carmen Stănescu — Rodica Tapalagă 


Cel din vorbele Coanei Joiţica spuse prefectu- 
lui Fănică, aflat în ceas de avînt romantic: „Te 
iubesc, dar scapá-má!" Cel care face sá răsară, lá- 
sindu-ne perplecsi, esenţa unui Nae Girimea, stre- 
curat anodin prin aventurile unei nopţi de carna- 
val sordid: „Să nu daţi la oglinzi că sînt cu chirie! 
Atít, oglinzile. Nici „vitrionul”, nici gelozia, nici 
„compromentarea“, nimic nu contează. Doar oglin- 
zile. Restul? Restul e... tăcere... 

Desfășurările de ridicol sînt gigantice — și 
poate că numai la Gogol şi Flaubert ridicolul atinge 
sublimul, pateticul, ce-l aflăm în Caragiale, autor 
pe care lumea, din nefericire pentru ea, nu-l 
va cunoaște niciodată atît cît ar merita. 

Să stăm o clipă și să ne gîndim: ce-am făcut 
noi prin cinematografie pentru Caragiale lon 
Luca? Aproape nimic: un film bun, acum 30 de 
ani, atît de des citat ca act de naștere, încît mai- 
mai să credem că a fost o întîmplare. Jean Geor- 
gescu era un punct de vedere. Apoi? Trei-patru 
pelicule insipide, vulgare, revuistice, bătînd mereu 
cîteva texte pe care doar actorii străluciți pe care 
îi avem le-au salvat de la un ridicol penibil. Aces- 
tea nu s-au ridicat peste [spectacolele de antract 
date de cinematografele de cartier, altădată. 

A lipsit gindiréa, a lipsit viziunea, a lipsit în- 
telegerea, acel dat care să facă să explodeze genia- 


Tipătescu: 
C. Bărbulescu — Toma Caragiu 


litatea unor replici și situaţii. Faţa ascunsă a lu! 
Caragiale a rămas ascunsă — şi ne-a dezmoştenit 
de tragicul din ea. Replici-clişeu-s-au repetat, dar 
ele şi-au pierdut sensul profund pentru că n-«u 
fost aşezate în context, ráminind astfel declamate 
papagalicește, ca adevărurile spuse prea des, 
pînă .la falsificare. 

O mare șansă stă ignorată. Niciunul din regi- 
zorii noștri nu vor un nou Caragiale, mai adevărat, 
mai apropiat. 

Facem filme caragialeşti, dar nu facem filme 
după Caragiale; se pierd zilnic scrisori, nopți 
furtunoase cîte vrei, două lozuri trage oricine, 
călduri mari... - 

În luna iunie, lună caniculară, greoaie, s-au 
împlinit 60 de ani de la moartea lui Caragiale lun 


Luca... 
Gelu IONESCU 


Farfuridi: 
lon Fintesteanu — Dem. Rădulescu 


43 


ce ni se întîmplă 
ne reprezintă. 
În artă, 

cel puţin 


— Ştiu, ziuă, luna, ânul, locul naşterii... 

— Deci: 

— 14 februarie 1931, Dorohoi. Școala primară 
firește, pe urmă liceul — Liceul Naţional din laşi 
— pe urmă, de fapt, nu peurmă cidin clasaa Vl-a, 
m-am înscris-la Conservatorul de artă dramatică 
din lași, împreună cu colegul meu Dan lordáchescu, 
la clasa unei mari actriţe şi profesoare Gina Sandri 
Bulandra. 

— De ce atîta grabă? Vreau să spun, de ce 
n-aţi terminat liceul, cum se face, și apoi să fi 
început institutul? 

— Era, cred în mine o mare nevoie de spectacol 
şi o mare dragoste pentru teatru. Eram licean prin 
clasa l-a sau a lH-a nu-mi amintesc exact, cînd am 
văzut la Teatrul National din lași spectacolul „Vi- 
cleniile lui Scapin”, cu Ștefan Dáncinescu si, ştiu 
precis că în acea joi după amiaza, la sfîrşitul spec- 
tacolului, la aplauze, m-am uitat la Dăncinescu și 
m-am văzut acolo, pe scenă, în locul lui primind 
aplauzele... Am şi încercatsă le obțin dealtfel, pen- 
tru că m-am apucat să organizez un fel de specta- 
cole în fața clasei, la ora de dirigentie, spectacole 
în care îl imitam pe Milutá Gheorghiu în „Coana 
Chiriţa”. Succesul la colegi a fost mare, dar mie 
nu-mi ajungea, De unde, se vede, graba dea intra 
la conservator, de fapt, dea ajunge actor de-ade- 
văratelea. 

— N-a fost greu? 

— Ba a fost, S-au supărat pe mine mai ales pro- 


Fișă aproape personală 


fesorii de matematică si fizico-chimice, dar am în- 
tîlnit și înțelegere pentru dragostea mea de tea- 
tru, din partea profesorului meu de științe natu- 
rale, lon Tăzlăuanu. Mare iubitor de flori, fireşte, 
dar şi de artă... 

— Aţi absolvit conservatorul în ce an? 

-— În 1950, După care, sprestupoarea și dezamă- 
girea mea,am fost repartizat la Teatrul Municipal 
din București. 

— De ce stupoare? De ce dezamăgire? 

— Cu mentalitátile mele de pe atunci și atașa- 
mentul față de instituţia pe care am deschis ochii, 
nu-mi doream decîtsă rămîn acolo. Pluscomplexele 
mele faţă de capitală, structura mea de provincial. 
Am plecat aproape împins de la spate, de către 
ultimul meu profesor de actorie, lon Lascăr. 

— Debutul? 


— În stagiunea '50—'51 cu Petre din „Pădurea“, 
alături de sufocanta, pentru mine, prezență a Lu- 
ciei Sturdza Bulandra, Jules Cazaban, Ștefan Cio- 
botárasu. Si împreună cu un alt debut: Ileana 
Predescu... Au urmat cîțiva ani, în care s-a depănat 
acea dulce perioadă de ucenicie la care erau supuși 
tinerii, în Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, perioadă 
în care am jucat roluri mici, dar întotdeauna alá- 
turi de maeştri şi simțind parcă tot timpul nevoia, 
dorința tuturor, ca eu să cresc. 

— Ce roluri vă amintiţi cu plăcere din perioada 
aceea? 


. 


— Doctor Murgu în, Oamenideazi", Kolosov din 
„Liubov larovaia, Valentin în „Să nu te joci cu 
dragostea“, culminînd toate cu un rol mare şi fru- 
mos, Tom din „Menajeria de sticlă“, din nou ală- 
turi de Lucia Sturdza Bulandra. Acela a fost un mo- 
ment important pentru mine în sensul depășirii 
unei etape de maturizare... A venit apoi ceva mài 
tîrziu, prin '62 mi se pare, întîlnirea cu Mazilu: 
Gogu din „Proștii sub clar de lună“. Apoi, lulian 
în „O singură viață“ de lonel Hristea, Horia în 
„Profesorul Horia“, cinci personaje în „Tandreţe'şi 
abjecţie“, Frisch în „Biederman şi incendiatorii“ 
şi în sfîrşit, Caţavencu în „Scrisoarea pierdută“, 

— Întîlnirea cu filmul? 

—Banală, neinteresantă, plină de emoţii si 
complexe pentru mine, cu rolul sublocotenentu- 
lui Dragu din „Portretul unui necunoscut“. Un 
singur gînd bun îmi vine în minte şiacelae legat de 
Gheorghe Turcu, care a fost, totuși, primul regi- 
zor careşi-aimaginatcăaş putea fișiactor de film... 
Au urmat, la o distanţă mare, rolul din „Dragoste 
lungă de-o seară", apoi inginerul Mares din „Dimi- 
netile unui băiat cuminte”, un rol în „Balul de 
sîmbătă seară“, Mies din „Castelul condamnaților“, 
ziaristul din „Asediul“, Manu -din „Puterea si 
Adevărul“, un rol episodicîn „Drumîn penumbrá", 
perceptorul în „Păcală“ și, în sfîrşit, primulrol 
principal: Viţu din „Bariera“. 

— Nu vi se pare puţin? 

— Se vede că atît am meritat. 


O 


Li) 


` 


— Cum adică atît ati meritat — ca s-o luăm de 
unde am rămas. Vi se pare normal că abia acum 
ari ajuns la un rol principal? 


— In tinerețea mea, un pionier al cinematogra- 
fiei noastre mi-a spus că n-am să fac niciodată film, 
pentru că am fața asimetrică și un ochi mai mit decît 
celălalt... Ştiu, deasemenea, că un mare-operator 
al.nostru se îngrozește, face alergie cînd trebuie sá 
apar pe platou. El zice că e imposibil de pus lumina 
pe fața mea... Trebuie să mărturisesc acum, cînd 
am căpătat forţa de a mărturisi acest lucru, că eu 
am crezut foarte mult în aceste păreri și că ele 
m-au ținut multă vreme departe de film. A fost ca 
o renunțare. Pe de altă parte însă, alți doi opera- 
tori, mai tineri, Nicu Stan și George Copnea, au 
reuşit într-o oarecare măsură să-mi dizolve sen- 
timentul ăsta de renunțare, În discuţiile lungi pe 
care le-am avut cu ei, mi-au amintit, dacă se poate 
spune așa, că viața nu se compune din anume fe- 
luri de fețe pe care lumina se așează sau nu, şi 
mici din alte coordonate tehnice, și, că dincolo de 
lumini și umbre, pelicula trebuie să. înregistreze 
o lume interioară cu toată complexitatea mişcă- 
rii din ea... De fapt, n-am de reproșat nimic. nimă- 
nui, Dacă nu am fost solicitat înseamnă că n-am 
ştiut să mă impun, că n-am atras atenția, că n-am 
stîrnit interesul regizorilor și nu e decît vina mea. 
Asta se vede că face parte din destinul meu de 
actor. Fiecare cu destinul lui. Pot să dau și exemple 
de actori care au fost solicitati și care şi-au pierdut 
şansa, tocmai pentru că au fost prea solicitati... 


— Nu cred că există „prea solicitat“, Există, 
poate, prost solicitat. Pe rol care nu-i merge, 
care nu i se — sau nui se mai — potriveşte. Şi, 
în afara de asta destinul, știți bine, ni-l fac cei 
din jur. În cazul actorilor, regizorul. 


Dar şi regizorul e o individualitate, o personali- 
tate, care nu poate fi planificată și care-şi duce şi 
ea destinul ei. Eu sînt de părere că tot ce ni se în- 
timplá ne reprezintă. În artă cel Puțin. 

o 


— Bun. Atunci ce reprezintă pentru dumnea- 
voastră acest prim rol principal în „Bariera“? 


— Cu mult mai mult decît întîlnirea cu un rol 
principal. De fapt, este un- moment de cotitură, 
este întîlnirea cu un regizor care a determinat 

A > 


Personajul pozitiv în „Menajer 
o 


ia de sticlă“ 


Dimineţi le 


Octavian Cotescu 


nişte răsturnări capitale în ceea ce se cheamă per- 
sonalitatea mea de actor, Într-un fel, întîlnirea cu 
Mircea Mureșan la „Bariera“ este echivalentă cu 
întîlnirea mea cu Mazilu. Pînă la acea întîlnire, eu 
trăiam în teatru ca în mijlocul unei poveşti. Mă sim- 
team și mă vedeam ca un interpret al unor sen- 
zatii general-valabile, Eram fixat într-o categorie de 
personaje sensibile, limfatice, cumsecade, și acolo 
trebuia să și mor. Personajele lui Mazilu m-au în- 
tors pe dos ca pe o mănușă... Acum, la „Bariera“, 
într-un moment în care majoritatea părerilor 
despre prezența mea actoricească erau consti- 
tuite sau îndreptate spre imaginea unui actor în 
stare să creeze personaje necruțătoare de un comic 
dus pînă la burlesc sau caricatură, Mircea Mureșan 
mi-a propus un personaj complex, la care Vioi-: 
ciunea de spirit alternează cu acordurile grave ale 
existenţei sale. Un personaj în același timp ironic 
și sensibil, în același timp distanțat de propria sa 
existenţă şi confundindu-se cu ea. 


— Cred că vi s-a propus exact personajul Octa- 
vian Cotescu... Dar spuneti-mi: să fie-chiar o coin- 
cidentá faptul că în cele două momente-cheie ale 
carierei dumneavoastră a apărut numele aceluiași 
autor: Teodor Mazilu? 


— S-ar putea să nu fie tocmai o coincidență. 
Aceste răsturnări ale personalității mele actori- 
cești au fost de fiecare dată în sens invers. și, de 
fapt, asta demonstrează marea zonă în care se 
mișcă Mazilu ca artist. De fapt, întîlnirea mea cu 
acest autor — uite că nu pot să scap de cuvintele 
mari — a însemnat pentru mine fericirea, 

a - 


— Dacă ne gîndim că prima dată Mazilu v-a im” 
pins spre o jumătate a personalității dumneavoas- 
tră, iar a doua oară spre cealaltă jumătate, cred 
că ati dat cea mai frumoasă definiţie a fericirii: 
împlinirea. 


— Da, cred că asta e fericirea... Dar, trebuie să 
știți că la tot ce însemn eu la ora actuală, pentru 
mine cel puţin, a mai pus umărul cineva; Liviu 
Ciulei. Prezenţa unui artist nu se simte numai în 
împrejurări care pot fi definitive, ci este o proble- 
má deceea ce numim noi, în mod banal, atmosferă. 
În tot ce se întîmplă, începînd cu relaţiile dintre 
oameni, şi terminînd iar cu un lucru foarte frumos, 


Negativ, dar pe limba lui Caragiale 


Personajul ,,negativ" în „Puterea și "Adevărul" 


care se exprimă printr-un termen banalizat: 
spirit colectiv. Ceea ce, de fapt, înseamnă nevoia 
intensă și definitivă a fiecărui om din ace! colectiv, 
de atrăi acolo și nu înaltă parte. La film, din păcate 
lucrul acesta minunat se pierde, pentru că acolo 
colectivul se dizolvă odată cu terminarea filmului. 


— Ce vă preocupă cel mai mult la ora actuală? 
n meserie sau în afara ei. 


— Tinerii. Trebuie să mărturisesc că am o nevoie 
nemaipomenită de a má apropia de cei tineri, de a 
învăța de la ei. S-ar putea ca ceea ce spun acum să 
pară ipocrizie, dar dacă stau să mă întreb de unde 
această nevoie, cred că aș putea să-mi răspung că, 
în contactul cu ei, mă revăd pe mine însumi, îm- 
bogátit. O sá mă întrebi, cum? Am să-ți spun; 
Contactul cu ei — bineînţeles, cu cei talentați — 
îmi dă senzația spontaneizării — dacă se poate 
spune așa — rutinei mele profesionale, 


— Asta s-ar putea numi secretul perpetuării 
valorilor. Dumneavoastră luaţi de la ei prospetimea, 
ei, experienţa. Dar ei pleacă totuși de la o treaptă 
cigtigatá... 


— Viaţa, în cel mai adevărat sens al cuvîntului, 
face acest lucru în mod obişnuit și uneori chiar 
foarte brutal. Știu că tinerii nu ţin seama de efor- 
turile cu care s-a cîștigat această treaptă. Dar 
după mine aceasta nu înseamnă nerecunostintá, 
ci doar apariţia necesară, obligatorie, a unei noi 
trepte în ceea ce definește, de fapt, umanitatea: 
nevoia de a gvolua. Pentru că, după mine, dacă 
umanitatea s-ar putea defini în patru cuvinte, 
acestea ar fi: nevoia de a evolua, Și dacă priveşti 
așa lucrurile, atunci într-adevăr, omul n-are vîrstă, 


— Spuneţi asta tocmai cînd, în gîndul meu vá 
dădeam dreptate, şi-mi spuneam cu un fel de bu- 


~ curie că totuși nu e puţin lucru sá te găsești ca 


artist, pe „de-antregul, chiar dacă abia la 41 de 
ani... 


— Aga e. Sie şi o frumoasă încheiere de interviu, 
Dar pentru mine, ca existenţă, este abia un început. 
Să zicem, Să credem. 


Eva SÎRBU 


e virstá.. 


De cinci ori caustic în „Tandreţe si abjectie" 


În sfîrşit, personajul Cotescu în „Bariera“ 


| 
| 
i 
| 


o 


Vreti ca lumea 
să aibă o buná..s 


= i 


carentele interpretării“. 


Cronica 


spectatorului 


Tot despre 
Felix și a lui Otilie 


Un punct de vedere apropiat — de 
asemenea dominat de imaginea roma- 
nului, ceea ce nu nise pare punctul de 
vedere cel mai, fertil — îl găsim şi 
în următoarele rînduri: 


e „Filmul, cu mici excepţii, a 
păstrat intactă profunzimea spiris 
tului călinescian în ceea ce privește 
lumea de dincolo de Felix si Otilia, 
lumea lui Moș Costache. A fost o 
mare revelație compoziţia celor doi 
interpreți care au redat magistral 
personajele cálinesciene, compozi- 


> tie demná de invidiat de multi pro- 


fesionisti. În schimb, lumea lui Felix 
și a Otiliei mi s-a părut mult prea 
artificială, deloc vitală, dînd mereu 
senzația că avem de-a face cu nişte 
autovictime. Felix a fost mai întot- 
deauna în afara rolului, chiar dacă 
avea unele porniri sentimentale ce 
se doreau frenetice. Cît despre Oti- 
lia, ar fi dorit să iubească dar n-avea 
pe cine. Otilia lui lulian Mihu mi s-a 
părut prea liniară, nu Intr-atit pre- 
ocupată de scurgerea timpului pe cît 
de dominată de sentimentul neîmpli- 
nirii. Părăsirea lui -Felix nu mi se 
pare deloc o enigmă. (Păcat însă că 
nu s-au speculat posibilităţile inter- 
pretative ale Julietei Szónnyi). Aşa 
cum bine spunea odatá un cronicar 
despre „Splendoare în iarbă“, că a 
văzut un film fără splendoare şi fără 
iarbă — și eu aș putea spune că 
am văzut „Felix și Otilia” fără Fe- 
lix şi fără Otilia“, 
G. POPA 
Independenţei 290 
București 


Splaiul 


La polul opus, în polemică deschisă 
cu asemenea puncte de vedere lite» 


46 


Serisoarea lunii 


Otilia-Felix gi infelix! 
Hia-Fenx si INieilx: 

Dintre filmele importante românești ale anului '72, „Curierul“ 
nostru nu a dat seamă de opinia cititorilor privitoare la „Felix şi Oti- 
lia“. Nu a fost o scăpare din vedere a redactorului de serviciu, ci plă- 
cerea îndelungă de a vedea adunîndu-se numeroase păreri, foarțe vii, 
foarte acute, nu o dată contradictorii, aga cum se întîmplă de obicei cu 
filmele care pasionează opinia noastră publică al cárul martaf fidel 
este tocmai. „Curierul“ revistei. lată una din cele mai semnificătive 
opinii, trecute la „Scrisoarea lunii”: 

O „Trebuia aleasă o anume cale în scenarizarea romanului, poate 
cea mai îndreptăţită ar fi fost filtrarea întregii acţiuni prin viziunea lui 
Felix Sima. Se pare că şi autorii au pornit de la o anume centralizăre a 
filmului în jurul lui Felix şi a Otiliei, dar cred că ei au fost absorbiți de 
tablourile balzaciene ale romanului, de personajele din planul al doi- 
lea, pentru care s-au găsit și interpretări cu totul remarcabile. Aceste 
personaje, și numai ele, au reușit să se suprapună perfect eroilor ro- 
manului, ele au acel „ceva“ specific pe care l-am numi „călinescianism', 
Nu ştiu dacă ati simţit şi dumneavoastră la fel, dar eu mergînd la acest 
film să-i văd pe Felix şi Otilia, am ieșit din sală cu imaginea lui. Stănică 
Raţiu. Felix parcă s-a dizolvat în propria sa timiditate, iar Otilia parcă 
era obosită, nu mai era acea „fetiţă zburdalnicá" din romanul lui Căli- 
nescu. Relaţiile dintre ei erau lipsite de căldura pe care o poate simți 
oricine citește romanul, sentimentele (cu puţine excepţii) erau lipsite 
de o anume finețe. Cred că ar trebui să specific că actorii principali se 
apropie de înfățișarea personajelor din roman, dar nu pot trece peste 


. 


T. POENARU — Cluj 


“ rare” — părerea mult mai ,cinema- 


tograficá" a unei eleve din Bacău: 


e „Mihu ne propune nu să cona 


-templăm, ci să surprindem o frescă, 


Fresca unei lumi meschine gi cu. 
pide (un titlu adecvat ar fi fost: 
„Început de veac la Bucureşti”) şi 
aici, în faţa acestui Mihu — observa- 
tor caustic — răsfoim paginile unei 


monografii a anilor 1909—1917. Nu: 


există un element cinematografic 
în filmul lui Mihu care să invite Ja 


, obiectivitate. Mihu impune specta- 


torului — pe care-l cheamă să parti- 
cipe — sentimente de dispreț, de 
ură, de simpatie, de afecțiune și o 
atitudine, rîsul critic, dar niciodată 
indiferență. Filmul lui Mihu mi s-a 
părut o farsă a lumii ariviste, lume 
ciudată, curioasă, trăznită. Mihu este 
um poet-psiholog. Felix şi Otilia 
(trebuie să se înțeleagă) nu sînt per- 
sonajele principale. lubirea lor este 
subordonată creaţiei lui Mihu, ten- 
tat tot timpul și salutar să se elibe- 
reze de litera textului. Film de artă, 
„Felix și Otilia“ este filmul în care 
toate elementele cinematografice 
sînt subordonate unei viziuni lirice 
si realiste care decurge din dubla 
calitate a lui lulian Mihu, de poet şi 
critic," 
Marilena MANCU 
Bacáú 


Cineidee de ¡dee 


Total. nemulțumită, a “scrisoare “din 
Sibiu, dar cu o „remarcă neobişnuit 
de elogioasă: 


e „Filmul mi s-a părut prea i 
Nu se simte în el freamátul vieţii, 
în afara “cîtorva secvențe foarte 
scurte, prea scurte. Cred că trebuia 
să fie vorba de un film de dragoste, 
nu nutiăi de moravuri burgheze, 
Risu! Otiliei my sé aude niticînd, 
Ea nu fai apare ca pdezmátata cáre 
suflă partidele Auric3i". Ea nu se 
impune ea personâj principal, Fil- 
mul e plin de .bátrini sclerozaţi. 
Singura Schimbare fericită față de 
roman este aceea a lui Pascalopol. 
Lui i se Botriveşte mai muli figura 
cinică şi ingpunătoare din film decit 
aceea de ,bátrin chel şi burtos”, cum 
reiese din roman. lar jocul lui Ser- 
giu Nicolaescu îl consider magistral.” 
Nicolae ACRUJ 
; Sibiu 
Asupra cîtorva detalii — nu lipsite 
de umor în minutiozitatea lor «— se 
opreşte un cititor care se precizează 
„pensionar“ ; 


“e „Privind filmul „Felix şi Otilia", 
am admirat scenografia şi minufio- 
zitatea detaliilor, dar mă întreb 
dacă secvenţa vinátorij n-a depăşit 
cadrul autenticului, dînd frîu liber 
unei imaginaţii obișnuite cu scene 
asemănătoare din filme ale căror 
subiecte nu se petreceau în tara 
noastră, Nu știu dacă vreodată în 
România, un boier, cît de nabab să 
fi: fost el, să fi regizat o astfel de 
vînătoare, De asemenea, am îndoieli 
si asupra existenţei britanicilor la= 
chei în livrele. (afară de cei de la 
Palat). Nu cred sá fi existat vreun 
păzitor de vite în România, cu favo- 
riti, aşa cum apare dintre bivolii 
din Bărăgan, în viziunea lui Mihu. 
Dar sigur este, îmi aduc aminte, în 
războiul din 1916, ofiţerii n-aveau 


uniforme kaki..." 
Eugen TRANCU 
Str. Spátarului 1 A 
Ă Bucureşti 


„Pentru că se iubesc“ în 
continuare... 


„O presă" neaşteptat de atentă are 
filmul lui Mihai lacob: 

„e „Pentru că se iubesc“ îmi place 
mai mult ca „Felix și Otilia”, deși 
toți au scris despre ultimul într-un 
stil ditirambic. (NR.: Curierul nos- 
tri vă stă martor dimpotrivă).  Ac- 
torii sînt admirabili, iar acest Ale. 
xandru Repan, despre*care nu ştiu 
nimic (si v-aş ruga să-l prezentaţi 
în revista „Cinema“) este convins 
şi convingător, absolut natural, abso- 
lut „filmic“, Schäffer, admirabil. Doar 
Ilinca Tomoroveanu îmi pare prea 
delicată, cu o înfățișare prea francă 
pentru a corespunde afirmației că 
„ea nu poate iubi decît oameni 
ieşiţi din comun"... Aşa să-şi fi vrut 
personajul Mihai lacob? Și fiindcă am 
ajuns la el, v-aş ruga să-i transmiteti 
mulțumirile mele abia acum pentru 
a sa „Darclee“ — după mine, un 


film unic,“ , 
Ing. E. MOLDOVAN 
Bd. Steagul Roşu 10 A 
Braşov 


e „Nu m-a convins expunerea 
cinematografică a ideii de bază. 
Nu cred în justetea hotáririi finale, 
pentru că nu-i deajuns de susținută 
de imaginile anterioare, ea face din 
judecător un martir, și atitudinea lui 
finală îmi pare forțată din acest punct 
de vedere. Pe dealtă parte, nici 
iubirea soţilor împricinaţi nu are în 


imaginile filmului suficienta puncte 
e sprijin, ca s-o pot lua drept 
viso... % ciuda acestei baadae. 
tențe, „Pentru că se iubesc“ fm) 
are ca un film mai mult decît buh, 
însă din alte motive: în primul riffd 
jocul lui Efhmerie Sháffer care 
înlocuiește prin expresivitatea (gi 
multe scene „explicative“ şi care: rê- 
isegte să He trapsmitá personalitatéa 
şa fáră ajutorul unui scenariu ex- 
eéptional, În al doilea rînd — sega 
lui Mihai lacob, discretá în intér- 
wentii, impunind o conduită geng- 
ralá de demnitate, de pudoare, rea- 
lizatá pe ton reținut, cu pre- 
ferintá pentru sugestia suplá.” 


Stefan DONATH 
Bd. Steogul Rosu nr. 21 
Brașov 


Pe marginea aceluiași film. remar- 
căm replica neobositului nostru cores- 
pondent, G. Bucmaier, la: opinia Mo- 
nei Manu din Curierul nr. 6/1972: 


e „Nu cred deloc, așa cumo 
face Mona Manu, că subiectul fil- 


y » Li . fà . => 
Ghici cine vine*la cină? 
o 


mului e „destul (1?) de banal”, ci 
din contra: tema e de mare actuali- 
tate. Cred că am înţeles intenţia, 
realizatorilor, Dacă doi oameni se 
iubesc, nimic nu poate atinge bazele 
sojide ale familiei lor. O' căsnicie 
trebuie să se realizeze în condiţiile 
unei reale iubiri, cu conştiinţa „de- 
plină a unei răspunderi. Sincer vor- 
bind însă, gîndurile acestea curate ne 
cuprind nu datorită unor fapte noi, 
convingătoare, oferite de film, ci 
mai mult din cauza receptivitátii 
noastre cotidiene la astfel de pro- 
bleme, Şi aceasta pentru că filmul 
se limitează, practic, la un enunț 
doar al unor diferende survenite 
între eroi, enunţ suferind de acea 
reală maladie a multor filme de ale 
noastre — retrospectiva." 


G. BRUCMAIER 
Suceava 


Din nou despre 
„Serata“ 


e „Am văzut „Serata“ a doua oară, 
pentru că numărătoarea începe cu 
2 — cum spunea Nichita Stănescu. 


Daţi-mi voie să am obsesia număru- _ 


lui par. Dati-mi voie să am obsesia 
filmului de autor, Priviţi înăuntru! 
Priviţi lumea aceea „ca o femeie. 
căreia îi place să fie brutalizată“, 
lumea acega în care „nu există în- 
teles, ci numai înţelegere“, cum ar 
spune același poet al necuvintelor... 
Priviţi actorii aceia minunati în ma- 
rile tor „roluri secundare“ şi veţi 
înțelege de ce actorul înseamnă pen- 
tru Malvina Urşianu „cel mai impor- 
tant factor a! sintezei artistice reali- 
zată în vreun film". Acum: cînd nici 


a cc 


+ părere despre voi? 


Nu vă lăudaţi! 


PASCAL 


o imagine din „Serata“ nu-mi: mai 

apasă gîndurile cu semne de între- 

bare, aştept un nou film al Malyi- 
ner Urșianu“, 

Irinel CIOATĂ 

Str. Drumul Sării nr. 28 B 

Bucureşti 


Filme neobservate 


e „Olesia': „Olesia“ mi s-a pă- 
rut un poem de un Tirism transpa- 
rent. Un adevărat iureș al mişcării 
şi al cuforilor, o extraordinară mobi- 
litate a aparatului de filmat. Leit- 
motivul intonat la fierástráu și ima- 
ginea obsedantă a pădurii de meste- 
ceni (deloc wajdianá, deloc :morbidă) 
și a mlaștinii verzi. Povestea «este 
construită pe un motto dureros de 
adevărat: cînd ucizi iubirea, îți sfişii 
inima și nu poți uita. Prin senzația 
de prospeţime absolută, prin puri- 
tate, „Olesia“ mi-a amintit de „Hugo 
și losefina”. Ar fi o mare nedreptate 
ca acest film să facă parte din cate- 
goria acelora neobservate.” 


Aceeași elevă 
Marilena MANCU 


Din întrebările 


cititorilor 


€ NR, JE II 
Sentimentalism = prost gust? 


e „Păcatcă nu i-ați publicat adresa 
profesorului din Călărași (Curier 
nr. 61972). Tocmai voiam să-l feli- 
cit, N-aş putea spune precis de ce, 


„ dar ştiu că „O floare şi doi grădi+ 


e 


spectator incomod 


o 


nari“ nu m-a entuziasmat nici pe 
departe ca „Love Story“ sau „Romeo 
si Julieta“. lar celălalt film indian, 
„Vagabondul“, pur și simplu m-a'scos 
din titini și åm părăsit sala cu mult 
înainte de final. Are dreptate deci 
profesorul anonim cînd spune că 
succesul de casă nu înseamnă nici- 
decum înaltă valoare artistică. Şi 
că în acel film găsim o schematizare 
tipică a personajelor şi a acțiunii, 
După opinia mea, „O floare și doi 
grădinari“ e un film în care se ames- 
tecă o prea mare doză de sentimen- 
talism. Eu cred că sentimentalismul 
apare acolo unde se stă prost cu 
gustul artistic. “Nu «credeti că este 
așa? Întreb: e deajuns să filmăm o 
acțiune în care dôi se iubese, cineva 
(să spunem soarta) fi desparte, ca 
pînă la urmă să se reîntiinească şi 
să ia de la înţeput iubirea, € care 
deajuns ca un asemenea subiect 
să asigure arta unui film?" 


Sold. Francisc SZEKELY 
Slatina 


NR.: Întrebarea dumneavoastră — 
privitoare la reldția dintre gust şi 
sentimentálism — credem că într-g- 
devăr merită toată dtentia cititori- 
lor Curierului nostru. Am fi bucuroşi 
să găzduim o discuţie între citítori 
pe această temă. 

e „1) Qare nici un regizor nu se 
gîndeşte ta realizarea unui film după 
„Ciuleandra“ tui Rebreanu? 2) De 
ce nu sg scrie mat mult despre 
George Motoi? Dar despre Emmeric: 
Schäffer?" 


KIM 
Timişoara 


Topocultura 


e „Intriga comediei „Astă seară 
dansăm în familie” nu m-a obosit 
peste măsură încercînd s-o descurt, 
Viziunea asupra vieții e roză ca în 
orice comedie care nu se respectă. 
Cred că peste vreo şase cincinale, 
vom ajunge într-o societate în care 
să zboare miile atît de uşor ca aici, 
M-a distrat. Dar actorul Dem Rádu- 
lescu a comis © gafă. El a prezentat 
un inginer topo, manierat, prezen- 
tabil, care recită din Labis şi Minu- 
lescu și a auzit de Baudelaire; e 
rupt de societatea noastră, tovarăşi, 
e nerealist! Ce se ya întîmpla dată 
inginerii topo vor copia realizarea 
lui D.R.? 

Reg. MADMAN 
Bucureşti 


În 


două vorbe: 


Velescu Teodor — Bucureşti: Ar+ 


Oricine ştie azi (nu numai cine: 
aştii o ştiu) că unul din câle mai 
importante instrumente pentru 'rea- 
lizarea unui film este...foarfeca, folo- 
sită la masa de montaj. (Mecanizată 

în ultimul timp, bătrîna 
rfecă rămîne însă la menirea ei 
inițială: taie). Şi pentru că au luat 
o mare amploare filmele de montaj, 
m-am gîndit și eu să fiu incomod 
(conform rubricii) printr-un .scrisos 
montaj” (aştept drepturi de autor 
pentru descoperirea “exprasiei). 

© Lao discuție cu G. Tovstonogov, 
cunoscutul regizor de teatru din 
U.R.S-5., un confrate “insistent îl 
întrebă ce este talentul, 


O Talentul cade din cer. Dar dacă 


code pe piatră, moare. Dacă «jun ge 
pe pămint bun, înflorește, oria 
noastră e să pregătim pămîntul bun. 
Ascultîndu-l, mă întrebam ce să 
facem cu cei care, cázind pe piatră, 
se cred pe pămînt? 
® Se spune că la o comedie cine- 
matografică toată lumea ride (teo- 
retic), iar la un film-satiră toată 
lumea ride și unul singur plinge. 
Mie mi s-a întîmplat să văd fil- 
me, anunțate pe generic „comedii", 
ta care unii spectatori plîngeau. Oare 
ei nucitişeră inscripţia de pe generic? 
O Permiţindu-mi să-i ¡parafra= 
zez pe Tristan Bernard (au făcut-o 
atítia, încît...) care se referea la 
dragoste, aș zice că filmele sînt ca 


Ca la montaj 


Mecanizată 
în ultima vreme, 
bátrina foarfecă rămîne însă 
la menirea iniţială: 
taie! 


ciupercile: nu ştii dacă sînt bune sau 
rele decit după ce e, prea tirziu. 

e Un răutăcios a spus că unele 
filme sînt gumă de mestecat pentru 
ochi. Numai cá guma, dacă nu-ţi 


place —o arunci. Cu filmele ce 
facem? 

9 Am citit foarte multe articole 
scrise de regizori, operatori, direc- 
tori de producție. Erau fóarte intere- 
sante și bine alcătuite. Aveau un 
singur defect: erau scrise înainte 
de a se face filmele despre care se 
vorbea în articole. 

O După unele premiere cinema- 
tografice, autorii filmului “sînt asal- 
tati de prieteni, colegi care vor să-și 
exprime admiraţia. Mulţi uită că 
adesea admiraţia este un mijloc foarte 


comod de a lăsa să se creadă că ai 
înţeles. 

O imi propun un motto permanent 
pentru viitoarele rubrici. L-am răpit 
de la Al. Mirodan care, într-un inter- 
viu, pornind de la celebra maximă 
a lui Boileau, „un prost găsește ori- 
cînd unul 'mai prost ca să-l admire", 
a continuat sec: 

— Din păcate, proștii își găsesc 
uneori admiratori care le sînt in- 
comparabil superiori, dar nu-și dau 
seama, Și aceasta deoarece prima 
reacție este de a lua drept model 
imaginea, nu spiritul. © imagine 
se! poate confectiona cu aplomb si 
abilitate. Spiritul, în schimb, trebuie 
cultivat şi șiefuit. 

O La ora cînd în toată lumea seri- 


ticolul dumneavoastră intitulat „Ci 

opinii discutabile despre cri- 

tica noastră cinemi aficá" are 

jul că emite idei indiscu- 

e. Aveţi prea multă dreptate. 

ón Apolzan — Vințul de Jos: De- 

senele si poantele nu-s prea reuşite. 
Mai încercaţi, 

Ziegler Hildegard — str. Horia 
nr.11, Medias: Actriţa respectivă nu-i 
Catherine Deneuve, $ Marie-France 
Boyer. 

îpă Orania — str. Ardeal nr. 16, 
Bírlad; Nu fiți supărată, sîntem 
convinşi că „nu sintefi decît o. elevă 
plictisitoare“, dar vă repetăm şi 
oí, la fel de plicticos, că poza pe 

re ne-aţt cerut-o din „Romeo si 
ulieta“ am publicat-o în nr. 5/72 
şi ne mirám cum de n-aţi observat-o. 

Viorica Boncu (intr. Jon Sulea 40 

„— Bucureşti): Nu trebuie să luaţi 
mot à mot tot ce spun regizori 
noștri... 

Tatiana O, — Calafat: Cu tot 
regretul, nu v-am înțeles nici în- 
trebările nici caligrafia. 

Huszti loan (cartiăr Someș, Satu- 
Mare): Problema nu-i de compe= 
tenta noastră, adresați-vă unui cine- 
club. 

M, 1, — Brașov: V-am trimis cores- 
pondenta solicitată pe adresa indi- 
tă de dumn&avoastră, Ne-ar bucura 
foarte mult să ne confirmaţi primirea, . 

Romeo Bujor (str. Anton Sîrbu nr. 
40— Huși): E trist dar adevărat: 
Mihail Eminestu nu a scris un roman 
despre dragostea sa cu Veronica Micle. 


i „CURIERUL” 
ctať 


alu! cucerește tot mai mult teren 
la Televiziune, Anthony Quinn a 
cunoscut insuccesul în multisăptă- 
mînalul „Omul şi oraşul“. Sondajele 
âu relevat că telespectatorii nu 
doresc un Quinn intim, că nu acceptă 
da actorul să-și piardă „marga“ ecra- 
nului. Curioşi oameni şi telespecta- 
torii! 

O Am asistat o dată (primă si, 
cred, ultima) la o discuţie despre 
film. Un regizor foarte activ (la 
discuţie) spunea tot timpul: „Cred 
că e cazul ca onoratii mei confrati 
să înţeleagă...", „Sînt convins că 
mulți confrati ai mei vor să... 
„Sper că exprim părerea confratilor. 
mei...”. Cînd am ajuns acasă, mi-a 
căzut sub ochi definiţia lui Pierre 
Daninos: „Confratele este un perso- 
naj fără pic de talent, care practică 
în mod -inexplicabil aceeași meserie 
ca și 

Închei aici pentru că mi s-a stricat 

foarfeca, iar legea principală a mon- 
tajului (chiar şi scris) e sá ştii cînd 
şi unde sătai, 
P.S. redactorul revistei „Cinema“, 
citind această ultimă frază m-a în- 
trebat dacă nu cumva fac vreo aluzie 
la 'un recent film. l-am răspuns că 
nu! Dumneavoastră ce aţi fi vrut? 
Să răspund că da? Credeţi că eu nu 
vreau să fac filme? 


Alexandru STARK 


panoramic 


cuvîntul: scenaristului 


Păcală este și el ca și alţii un aler- 
gător de cursă lungă, Înconjurat de 
o lume mai bine organizată şi mai tare 
decît el, na se dovedește mai slab 
decît ea. El nu e ce se crede despre 
el că este şi aceasta este esența sa: 
e mai viclean, căci de n-ar fi, n-ar 
mai fi. Acest cavaler caraghios și nu 
lipsit de speranţă trece prin vămile 
diavoleşti care sînt ale lumii pămîn- 
tene şi se ţin lanţ — vama jafului, 


Păcală trecînd prin vama prostiei 
in haine de împrumut 


a crimei, a minciunii, a anonimatului 
belicos și cică justitiar din umbra 
sa lașă, vama impotentei spirituale, 
plină de demagogie si fard, vama 
calomn iei scbre şi pe puncte — 


trece prin aceste vămi ale prostiei 


şi nu numai ale prostiei și sper sá 
mai rămînă ceva din el, în afara oase- 
lor, 


D. R. POPESCU 


Păcală după ce a vîndut copacului, 
vaca 


Y 


iru Bo > 


Păcală ca si Till Buhoglinda 


Printre figurile tipice ale snoavei 
populare românești, Păcală, este 
întruchiparea cea mai izbutită a 
umorului popular. Păcală nu trebuie 
confundat — cum adesea se întîmplă 
— cu prostănacul, cu názdrávanul 
satului; Păcală reprezintă istetimea, 


' concepția morală justă, replica vioa- 


ie şi tendinţa de a satiriza aspectele 
negative ale colectivitátii. 

Păcală, ca și Till Buhoglindă din 
folclorul german sau Nastratin Hogea 
din cel turcesc sau Bertholdo din 
folclorul italian, este personajul po- 
zitiv, care ţine. piept cu curaj şi is- 
tetime tuturor acelora înspre care 
se îndreaptă ura, disprețul și protes- 
tul poporului. Toate aspectele nega- 
tive ale comportării oamenilor sînt 
obiectul satirei biciuitoare a lui Păca- 
lä. Din ciocnirile dintreel şi diverşi 
oameni, din împletirea voioşiei cu 
necazul altoit pe un fond de bună 
dispoziţie sufletească au izvorft umo- 
rul, gluma scînteietoare şi ironia 
subtilă, care îl caracterizează pe 
țăranul român. Păcală este înconju- 
rat cu multă dragoste din partea 


poporului, dar şi defectele: lui sînt 
luate în derîdere, cu toate că elemen- 
tul negativ nu diminuează rolul lui 
Păcală, chiar atunci cînd isprávile 
lui nu sînt glumete, ci de-a dreptul 
ráutácioase și chiar crude. Mai rar 
Păcală acționează în cuplu cu istă- 
tul Tîndală, foarte rar cu Amágealá 
sau lon. Aceste personaje îşi sprijină 
reciproc acţiunile lor pentru scopul 
propus. 

Sabina Cornelia STROESCU 


Cercetătoare emeritá 


Păcală e un relativist 


Îl văd pe Păcală în carne și oase 
mereu: pe stradă, în magazine, la 
alimentara, la tutungerie. Există o 
reacțiune naturală în comporta- 
rea noastră, a oamenilor “față 
de anumite situaţii nefirești, pe 
care rational nu le putem în- 
telege, accepta; şi atunci mediem, 
bazîndu-ne pe poziţii de Păcală. 
Căutăm, de exemplu, pantofi nr. 43 
şi nu găsim decît nr. 48. Nu ne su- 
părăm, deşi așa ar fi firesc, ci reac- 
tionám în chip hazliu; că tot n-avem 
încotro. Acest tip de reacție face 


parte din umorul nostru naţional. 
Face ca anumite lucruri să fie mai 
ușor suportabile. Poate că nu e bine, 
poate că dacă am. fi mai categorici, 
mai puţin relativisti, multe lucruri 
s-ar îndrepta mai repede. Dar Păcală, 


și noi deseori, asemeni lui, e un re= 
lativist. Adică wn înțelept. 
Mihai POP 


Directorul Institutului 
de etnografie și folclor 


proape imagina 


Păcală = 


cu uşa în spate 


Abia sosisem la Rîmn icu- Vîlcea, şi 
mă-ndreptam către locul de filmare, 
cînd dau cu nasul într-un costum 
naţional oftenesc în care îl recunosc, 
cu greu, pe de obicei atît de veselul, 
astăzi atît de acrul Sebastian Pa- 
paiani. Renunt să tulbur apele şi, 
cum între timp holul hotelului ori- 
cum se umpluse cu întreaga echipă, 
îmi iau inima în dinţi dinaintea di- 
rectoarei de producţie Sidonia Ca- 
racas: Y 

— Ce s-a întîmplat? Se schimbă 
locul de filmare? 

— Care: loc? Care filmare? S-a 
stricat aparatul, L-am trimis la Bu- 
curesti. 

Din lipsá de fapte, imprumut de 
la regizorul Geo Saizescu scenariul 
semnat de el și de scriitorul D.R. 
Popescu; încerc, citind, să-mi ima- 
ginez cum va arăta atît de greu de 
imaginatul Păcală. Din replică în 
replică, din pátanie în pátanie, din 
pagină în pagină, ajung la senzaţia 
că știu din ce în ce mai puţin des- 
pre Păcală. Prea multe fețe pentru 
un singur personaj. 

— Sebastian Papaiani, poate ne 
puteți spune dumneavoastră; cum va 
arăta în cele din urmă legendarul 
Păcală? 

— Giîndesc deocamdată foarte în- 
chis, de la o secvenţă la alta. Dar 
cunosc atît de bine fiecare cub în 
parte, încît sînt convins că vor alcă- 
tui în final întregul dorit; nu ştiu 
însă cum va arăta el; mai bine zis, 
nu știu încă. Cea mai mare dificultate, 
este, în orice caz, această pluriva- 
lentá a personajului, care cuprinde, 
în afara tuturor datelor ţăranului 
român, date de Făt-Frumos și date 
de haiduc. De aceea mi-e și greu să-l 
definesc, Nu-l găsesc încă, 


PAGAL 


— De ce l-ati ales pentru rolul lui. 


Păcală, tocmai pe Sebastian Papaiani, 
Geo Saizescu? 

— Foarte simplu: pentru că, la 
ora actuală, cred că e singurul actor 
în stare să satisfacă toate viziunile 
posibile; cred că e cel mai capabil 
să se apropie, să se facă iubit de 
toţi, acceptat de toţi. Fánitá și Papă- 


Lapte m-au convins de asta. Și apoi. 


mi se pare că are şi posibilitatea să 


realizeze acel cumplit de dificil- ` 
amestec de fantastic şi de real, pe care - 


îl pretinde filmul, un amestec ris- 
cant, alunecos ca argintul viu, de 
care mă tem tot timpul ` să nu “rupă 


háturile, să nu părăsească obliga- . 


toria matcă a firescului; 
Curioasă, aştept ziua următoare 


de filmare, Eroi: Păcală, Păcăliţa - 


— un personaj nou, inexistent în 
snoavele populare — şi fiul lor, 
Tindalá. Păcălița, creată „pentru 
a-l umaniza mai mult pe Păcală“, 


Geo Saizescu 
văzut de Al. Clenciu 


după cum explică Geo Saizescu, e 
interpretată de Mariella Petresgu, 
în timp ce micul Tindală este Alecu 
Cotescu, fiu lui Octavian Cotescu si 
al Valeriei, Seciu. George Cornea se 
zbuciumă, aleargă incontinuu de la 
aparat la actori, înapoi la aparat, 
În sfîrșit, se trage un cadru-plan 
general. Trei duble într-un ceas și 
jumătate. „Se trece la pregătirea 
cadrului următor, la instalarea tra- 
veling-ului. Dar înainte ca9trave- 
ling-ul să fie instalat începe... 
ploaia. O ploaie torențială de vară. 
Ploaia aceea de care, cînd ai nevoie, 
trebuie s-o imiţi cu furtunul, în 
schimb cînd ai mai puţină nevoie 
de ea, vine singură. Ce să-i faci... 
Ghinion. 

Mă mulțumesc să-i mai smulg o 
afirmaţie lui Geo Saizescu, O afir- 
matie care în loc să-mi potolească 
curiozitatea, dimpotrivă, mi-o mă- 
reşte: 

— Nu vă așteptați la o bufonadă, 
pentru. că filmul va fi departe de 
ea. Lupta lui Păcală este o luptă 


Cáláretii Dolea Nicolae si 
“Vistrian ¡Roman 


dramatică. Doar modalităţile lui de 
a 'rezolva unele situații sînt comice, 
În sală se va rîde puţin şi se va zîmbi 
mult. Cel puţin sper că aga va fi. 

+ Asta a fost' tot. Curiozitatea a- 
rămas intactă. Şi poate că e mai bine. 
aşa. 


Eva HAVAS 


românesc '72 


Păcală 
e Papaiani 


Cu Sebastian Papaiani filmul romá- 
nesc n-a cîștigat numai un interpret cu 
farmec, cît mai ales un personaj. Un tip 
de comic autohton, de Păcală cultivat, 
amestecînd naivitatea cu viclenia şi re- 
plica spontană cu efectul căutat, folo- 
sind cu artă tărăgăneala aceea medita- 
tivă sub care-şi coace vorba de duh, 
táranul-actor. Născut actor — ca în 
nuvelele lui Rebreanu ori ca in «Amin- 
tirile» humuleșteanului. De asta la 
Papaiani nu simți mestesugul. Nu pen- 
tru că a trecut dincolo de efortul 
vizibil — șlefuirea gestului, cîntărirea 


replica. A existat, chiar dacă replica l-a 
servit arar, ca şi pe atiția dintre actorii 
noştri de talent. Papaiani a interpretat 
multe personaje, cind mai polițiste, 
cînd mai spirituale. Dar reuşitele lui 
sînt marcate de colaborarea cu Geo 
Saizescu, pe partituri scrise de D.R. 
Popescu sau lon Băieșu, în cheie lirică 
ori satirică. Fánifá cel cu suris de vară, 
candid şi pus pe şotii, visind iubirea 
cea mare, dar gingávindu-i stingaci 
«gugustiuc» si lásind-o sá zboare cind o 
intilneste. Ori, dimpotrivă, mimind-o 
galant, ca ín scena cu Draga Olteanu, 


Păcală si Pácálita 
înainte de nașterea lui Tindalá 


inteligentă a efectului mimic, eleganța 
zvîrlirii replicii, grația cu care estom- 
pează situația șarjată — ci pentru că 
«meșteșugul» a apăruto dată cu el. Așa 
trebuie că era Papaiani și la şcoală, cînd 
îşi amuza colegii cu imitarea ticurilor 
profesorilor, aşa cred că e şi acasă, cînd 
îşi ajută consoarta să pună masa, cu 
gest îndeminatec şi hazos ca în scena 
(după mine antologică) din «Astă seară 
dansăm în familie». 

Mă uimeşte cum a reușit băiatul ăsta 
să fie, sá existe pe ecran chiar de la de- 
butul acela într-o peliculă incoloră, din 
care nu mai reținem azi decît flăcăul lui 
simplu, lăsîndu-și agale dăsaga pe un 
şantier si animîndu-i pe ceilalți — figu- 
ratia amorfă — doar prin gestul lui moa- 
le, dublat de istefimea cu care-şi zicea 


aparent trágind profituri, dar, de fapt, 
fiind el cel păgubit. El, escrocul senti- 
mental, ce nu cunoaște sentimentele, 
dar le cîntă cu foc pe chitara de servici, 
doar-doar le-o descoperi cîndva. Sub- 
tilă detașare de personajul comic, deloc 
caricaturizat. Geo Saizescu a scos din 
acest nai hăruit sunete neașteptate, ce 
merg generos de la umorul tandru la 
ironia feroce. Sunete din ce în ce mai 
rafinate, dar care-și păstrează, drept 
constantă poetică, o candoare lucidă. 
Candoarea pe care actorul, ca si voini- 
cul din poveste, o întreține cu grijă, 
ca pe apa vie din ţara tinereții fără bă- 
trinete. Oare nu credeți, dragi regi- 
zori, și în acest Papaiani — voinic de 
legendă, nu numai de epopee comică 
națională? Şi cine mai știe ce vină, 


Hangiul 
Nucu Păunescu 


realmente tragică, ascunde lunganul 
ăsta cu haz de Păcală și suflet de arle- 
chin. De trubadur romantic al unui 
secol atît de însetat de romantism. 


Alice MĂNOIU 


Trei pe un măgar 
fără a mai socoti şi ușa 


Dan Tufaru 


Băiatul 


3 > 


actorii şi rolurile lor 


panoramic 


Oameni si flăcări 


La Galaţi, pe malul Dunării și pe 
Dunăre, în fiecare zi — flăcări și 
fum, foc de dimineață pină seara. 
Se filmează «Pericol!», în regia lui 
Mircea Drăgan. Scenariul lui loan 
Grigorescu este inspirat dintr-o în- 
timplare reală, petrecută cu ani în 
urmă pe acele locuri: un vas încăr- 
cat cu azotat de amoniu a luat foc 
amenintind, prin explozia sa, viața 
întregului oraș. Filmul va relata 
evenimentele legate de salvarea 
oamenilor, a orașului. 

Pentru detalii în plus, despre ac- 
tiune, despre personajele filmului, 
să-i lăsăm pe interpreți să vor- 
bească. 


Acţiune 


Salamandră. Eroul principal. Stingă- 
tor de focuri. Un rol de acțiune. Nu 
are rost și nu pot să vorbesc despre el. 
ÎI veți vedea pe ecran. 


Gheorghe DINICĂ 


Energie 


Cine e Angela? Nevasta eroului prin- 
cipal, a lui Salamandră. O femeie plină 
de energie, un om puternic, iar pentru 
el, o adevărată tovarășă de viață. Îmi 
plac amîndoi. Sînt dintre aceia care iz- 
butesc întotdeauna, se înțeleg perfect 
și se completează unul pe altul. Relaţia 
cu Salamandră dezvăluie și o mare căl- 
dură, multă: omenie, caracteristici pe 
care aș vrea să le reliefez mai mult chiar 
decit energia (care, între noi fie vorba, 
am tot jucat-o pînă acum). 


Draga OLTEANU 


Umor 


Vreau prin acest rol să mai distrug 
puţin reputația mea de interpret de 
aşa-zise «roluri negative». În teatru, 


Gheorghe Dinică: 
stingător de focuri 


Draga Olteanu: 
nevastă energică 


am jucat roluri de «erou pozitiv», mai 
ales înainte de venirea mea la Bucureşti. 
Dar, în film, am avut o singură apariție 
de acest tip în «Cartierul veseliei». 
Mă gîndesc insistent la acele date tipo- 
logice care ar marca esenţial figura 
unui astfel de erou al epocii noastre de 
azi, nu de acum 15 ani. Pentru că s-au 
petrecut schimbări importante în felul 
în care îşi exercită azi rolul un activist 
de partid; mă gîndesc că eroul trebuie 
să aibă o mai mare directete, o mai 
mare capacitate de a rezolva rapid şi 
temeinic lucrurile. Nu mă interesează 
atît tonul cald, dulce, cu care se inves- 


PERICOL! 


teau pînă acum cîțiva ani aceste perso- 
naje, ci mai curind promptitudinea si 
competența cu care răspund la multi- 
plele solicitări. Momentul-cheie al fil- 
mului este acela în care Corbea, eroul 
de care vorbesc, își asumă responsabi- 
litatea hotărîrii sale (împotriva voinței 
altora) de a nu evacua orașul şi de a 
încerca cu orice preț salvarea vasului. 
Ceea ce nu înseamnă că personajul 
Corbea nu are o mare căldură şi evi- 
dent... umor, chiar în momentele cele 
mai dificile. Important, cînd joci un 
astfel de rol, e să ieşi din dogmă, să 
eviti schematismul și, dacă se poate, 
să nu-l înlocuiești cu altul. 


Toma CARAGIU 


Continuitate 


loanide este primaru! orașului. «Eu 
reprezint oraşul și trebuie să-l apăr» 
— spune el. Cum? Propune evacuarea 
orașului, soluție care nu va fi acceptată, 
pentru a nu se provoca panică. Se va 
încerca, deci, salvarea vasului, iar el, 


Toma Caragiu: 
un personaj inedit 


ca primar, ia parte personal la stinge- 
rea focului. Ce fire are loanide? E un 
tip hotárit, putin impulsiv si la un mo- 
ment dat, uşor depășit de evenimente, 
de precipitarea lor. Rolul e fragmen- 
tat, dar sper sá-i dau continuitate. Sá 


vedem. 
Toma DUMITRIU 
Curaj 
Sînt la al optulea rol în film — la a 


doua colaborare cu Mircea Drágan 
(prima a fost la «Lupeni '29») — si mă 
bucur de reíntilnire. Marinescu (per- 
sonajul meu), căpitanul de marină, este 
trimis în misiune, cu o șalupă, spre vasul 
în flăcări. După Salamandră, e cel de-al 
doilea rol de mare eroism din film. De 
altfel, șalupa lui Marinescu va dispare 
în valuri, o dată cu căpitanul ei. Ce fel 
de om e căpitanul? Mai întîi, un bun 
marinar, curajos, cu spirit de sacri- 
ficiu, sigur pe el, actionind prompt. Aici 
stă, cred, şi noutatea rolului pentru 
mine, care am jucat mai mult «perso- 
naje-idee». Filmările de pînă acum 
mi-au dat curaj, nu numai profesional, 
dar chiar şi curajul necesar pentru a te 


arunca în flăcări. 
George MOTOI 


Candoare 


Nu sînt obișnuit să vorbesc despre 
rolurile mele şi, de altfel, lumea nici 
nu mă cunoaște. Tot ce pot să spune 
că filmul mă atrage mai mult decit 
teatrul. Ce înseamnă rolul acesta pen- 
tru mine? Victoras din «Pericol!» este 
un tînăr de vîrsta mea, ofițer mecanic 
pe salupa care vine să salveze vasul in- 
cendiat. Are umor, dar mai ales can- 
doare. Mănîncă tot timpul... e de fapt 
o descărcare nervoasă. 

Sînt la filmare momente de autentică 
tensiune. Focul, diminetile cu ceață 
(adică fumigene) creează o atmosferă 
de care te impregnezi fără să vrei. A, 
să nu uit, şi costumul de marinar care-mi 
place foarte mult. E prima oară cînd 
sînt îmbrăcat frumos, ca actor. 


Mircea DIACONU 


De la capăt 


Samoilă e un rol secundar. Unul din 
barcagii care, alături de nea Gică 
Salamandră, ajută la stingerea focului. 


Toma Dumitriu: 
un primar hotărit 


George Motoi: 
căpitan de marină 


Rănit, el va muri la spital sau poate, 
chiar pe vas (și pentru mine e un sus- 
pense). Am filmat pe scara de pisică, 
unde nu-i uşor deloc, pe un soare torid 
si... în flăcări ... un cazan de iad. 
Barcagiul din «Pericol!» e ai doilea 
rol de film datorat regizorului pe care 
îl respect și îl admir — Mircea Drăgan. 
Din nou filmez după o îndelungată ab- 
sentá. Cu cîțiva ani în urmă treceam 
din film» în film, așa cum aș intra azi 
dintr-o librărie în alta. Dar în meseria 
noastră o pauză lungă si nedorită echi- 
valează cu luarea de la capăt, de la zero. 
Ce să-i faci? Actori multi, filme puţine... 
Aşteptăm ca fetele la bal. Rolul acela 
mare, în film, nu&-a ivit, probabil, încă, 


pentru mine. 
Aurel CIORANU 


Autointerviu 


— Ce mai faceţi? 

— După marele succes din «Astă 
seară dansăm în familie», succes nere- 
cunoscut de presă, dar aplaudat de pu- 
blic, am o perioadă bună: joc două ro- 
luri principale în două filme: «Motanul 
Dănilă», de care sînt foarte încîntat, în 
«Veronica» (regia Elisabeta Bostan) si 
má reintilnesc într-un rol nou în câriera 
mea, într-un film inedit, cu marele si 
foarte talentatul. Mircea Drăgan. Sînt 
convins că cinematografia noastră, în 
plină ascensiune, va da anul acesta o 
mare satisfacție publicului. Stau măr- 
turie cele două excelente scenarii şi 
cei doi mari regizori: Elisabeta Bostan 

şi Mircea Drăgan. După aceste două 
filme, rezerv împreună cu Mircea Dră- 
gan o surpriză, în toamnă. 

— Şi rolul „din «Pericol»? 

— Mai bine să-l vedeți pe ecran. Cred 
că va place publicului, singurul care mă 
interesează. Am spus demult în revista 
«Flacăra» că aştept un rol de dramă. 
Rolul a venit. 

— Deci un rol de dramă? 

— Bineînţeles, de ce vă mirati? Dra- 
ma nu se joacă cu fața, ci cu sufletul. 

— Ştiu că la filmare treceţi prin flă- 
cări. Nu v-aţi ars? 

— Deocamdată nu. Aș dori să nu mă 
ard după premieră. 

— Credeţi că de data aceasta cronica 
va fi mai darnică? 

— N-a fost niciodată si nici nu má 
interesează. 


Dem RĂDULESCU 


/ k E 
PA >| 
Dem Rádulescu: 
un rol de dramá 


romanesc '72 


ecranizarea 


Ostrovul lupilor 


Cartea mea, «Ostrovul lupilor» (vol. 
I) al cărui mulaj cinematografic l-am 
realizat cu aportul substanţial al regi- 
zoarei Geta Doina Tarnavschi, închide 
în ea — sper — un univers al copilăriei, 
redimensionat, izvorit din realitățile 
moderne ale satului românesc. 

Delta Dunării — imperiul unei naturi 
fabuloase, exuberante, dar pe ale cărei 
artere puternice pulsează marile vase 
de transport ale lumii, mi s-a părut 
a fi un cadru fericit de fuziune între 
ceea ce este etern în copilăria noastră 


— aventura și visurile nopţilor de vară, 
şi ceea ce este veșnic nou în ea, optica 
mereu diferită a copilăriei noastre, de- 
terminată de peisajul social care o 
fixează istoric. 

Scatiul şi Babuscá, eroii acestui nou 
film românesc,nu sînt două personaje 
festive și moralizatoare. Scatiul, un 
băiat sărac, orfan de tată, cu o mamă 
grav bolnavă, internată într-un spital 
din Tulcea, lucrează, în plină vacanță, 
într-un port, ca barcagiu, ajutat de 
prietenul său Babușcă. 


Doi dintre răufăcători... 
lon Marinescu şi Sergiu Nicolaescu 


jurnalul unui cascador 


Un răspuns pentru cei ce întreabă: 


Cum să devii cascador? 


Era în mijlocul verii și la Istria, cit vezi 
cu ochii, nu era decît iarbă scundă, 
tepoasá și nisip. Un nisip alb care 
orbește la fel ca soarele și de dimineață 
pînă seara tii ochii mijiți de prea multă 
lumină. Mai e și un fort de butaforie cu 
ziduri albe și arhitectură mexicană — 
«Santa Rita». Măcelul de la «Santa 
Rita». Fapt istoric pe care cei de la 
Defa-Berlin au brodat un film, pe care îl 
turnează în tara noastră, dar pentru noi, 
cascadorii, subiectul filmului nu e im- 
portant. Important e că după «Tecum- 
seh», film realizat tot de DEFA-Berlin, 
la care am lucrat și noi, producția 
germană a luat legătura direct cu Soby, 
să trateze pentru regia de lupte. 

Pentru noi, filmul a fost destul de 
ușor. Cîteva căzături de pe cal, cîteva 
cu cal cu tot, două-trei încălecări din 
galop şi nişte bătăi cu pumnii. Cam atít. 
Poate în urmă cu cîțiva ani, toate astea 
însemnau «marea cascadorie». Acum 
sînt lucruri de rutină. 


NU! Nu se poate trece direct 
în clasa a opta 


implicați fără voia lor într-o afacere 
de contrabandă, cei doi băieți vor trăi 
o suită de situații dramatice, care se 
rostogolesc, cresc şi se dezvoltă, în 
film, ca un bulgăre de zăpadă. Ceea ce 
îi desparte însă pe Scatiul şi pe Babuşcă 
de diferiţi alți eroi care populează unele 
cărți de acest gen, cred eu, constă în 
faptul că eroul principal al filmului, 
Scatiul, nu visează aventura, ci are sen- 
timentul datoriei muncii sale, pe care 
altii îl împiedică să şi-o îndeplinească. 

Replica pe care Scatiul si Babuscá o 
dau contrabandistilor, mi se pare fe- 
cundá, tocmai pentru cá resortul ei 
adînc stă într-o atitudine morală, în 
demnitatea și noblețea pe care munca 
o conferă eroilor mei. 

Cei doi băieți ies învingători din si- 
tuatii care par fără ieșire nu pentru 
că au stofa de erou al unui Pardaillan, ci 
pentru că au o profundă cunoaștere a 
mediului în care se mişcă şi o stápinire 


ports a meseriei pe care o practicá. 
n mína lor, greoaia si masiva barcá de 
lemn devine suplă şi vioaie ca o floretá. 

Într-o secvență dramatică a filmului, 
o puternică barcă cu motor, purtind la 
bordul ei doi contrabandisti înarmați 
pînă în dinţi, se nápusteste pe urmele 
celor doi băieți aflați într-o grea si rudi- 
mentară barcă. O luptă aparent inegală. 
Dar tehnica brută va pierde partida în 
lupta cu inteligența și cunoașterea, ascu- 
tite de calmul moral ce decurge din 
sfidarea agresiunii, a răului social, 

Filmul «Ostrovul lupilor» poate pur- 
ta drept motto celebrele versuri ale lui 
Mihail Eminescu: 

«De aceea toç ce miscá-n tara asta 

ríul, ramul, 

mi-e prieten numai mie 

sară tie duşman este. 

Dusmánit vei fi de toate 

fár-a prinde chiar de veste». 


Petre LUSCALOV 


+. și urmăritorii lor 
Lazăr Vrabie şi Emil Hosu 


Eram într-o pauză de filmare cînd 
mă gîndeam la toate astea. Tocmai 
terminasem cîteva căzături; lucrase 
aproape toată echipa, Dide, Stavru, 
Păun, Teavá; Soby nu era prea multu- 
mit. 

— Ei, merge... 

Kegizorul îşi scărpina barba satis- 
făcut: 

— Perfect. 

Si eu, ca de obicei, mă contraziceam 
pentru indiferent ce cu prietenul meu, 
Manea,care-și scotea după cascadă nisi- 
pul din urechi. 

Discutam despre toate scrisorile alea 
care vin la studio pentru Soby sau mie 
acasă şi la revista «Cinema». Scrisori 
în care zeci de băieți și fete ne întreabă 
cum pot să ajungă cascadori. Scrisori la 
care nici eu, nici Soby, n-am răspuns 
niciodată. N-am răspuns pentru că 
nu ştiam ce să răspundem. Cum să 
explici cuiva care vrea foarte tare să fie 
cascador, că Studioul nu are nevoie de 
mai mulți cascadori? Cum să explici 
că e foarte greu, aproape imposibil, 
pentru cineva,să ajungă cascador atît 
timp cit existăm noi. 

— Stai așa,bătrîne. Stai că mi-a venit 
o idee. 

Ăsta era răspunsul. Cascade care în 
urmă cu cîțiva ani erau «marea casca- 
dorie» acum au devenit lucruri de 
rutină. În urmă cu cîțiva ani,cind făceam 


o cázáturá de pe cal, îmi plesnea 
creierul de incordare sá nu-mi rup ceva, 
să pot face și cascada următoare, şi 
următoarea. Acum la Istria eram atent 
să nu mă zdruncin. Ştiam că noaptea voi 
fi pe tren şi voiam să nu fiu prea obosit. 

Cineva care ar vrea să se facă acum 
cascador, s-ar trezi în situația unui 
analfabet trecut direct în clasa a opta. 
In cascadorie clasele I—VII s-au desfiin- 
fat. 

O cascadá costá bani. Bani multi. 
Peliculá, timp, cai, material de amorti- 
zare. Atit timp cit sînt cîțiva oameni 
care nu ratează decit arareori, nimeni 
nu va da pe mîna unui începător să facă 
ceva, orice. 

Şi mai e ceva. Foarte important. 
Majoritatea scrisorilor sînt agramate. 
De ce credeți că meseria de cascador 
poate fi făcută atunci cînd nu mai ai 
chef să mergi la şcoală? După cite știu, 
cînd intri la o școală să înveți o meserie, 
dai examen de admitere. Cascadoria 
este și ea o meserie. Puteţi fi convinşi 
că atunci cînd filmele noastre or să 
solicite mai mulți cascadori, primirea 
acestora se va face în urma unui examen 
de admitere, care nu va fi uşor deloc. 
Dar deocamdată, acest moment încă nu 
a sosit, această nevoie înca nu s-a făcut 
simțită. Deocamdată sîntem destui. 


Aurel GRUSEVSCHI 


52 


A A A pie gat câtă 
Filmul e o lume, 


iar lumea e un film 
PSESE A A PE ES IE 


45 000 de cineamatori în URSS 


În U.R.S.S. există în prezent 4 000 de 
studiouri și cercuri de amatori. 80% din 
aceste cercuri funcționează pe lingă 
sindicate. Peste 45 000 de muncitori, 
funcţionari si studenţi practică cine- 
amatorismul. 


Filme de amatori în R.D.G. 


Între 27 şi 29 octombrie are loc cel 
de-al patrulea festival al filmelor de 
amatori în «Palatul Wilhelm Pieck» din 
Bitterfelder. Toţi realizatorii amatori 
din Republica Democrată Germană își 
vor prezenta filmele cu tema: «Omul 
socialist și munca lui». 


11 regizori despre lumea murdară 


Regizorul Alfredo Bini a început să 
turneze filmul «Sporco mondo» (Lu- 
mea murdară). O temă la ordinea zilei: 
poluarea. Turnările au loc în lumea 
întreagă și Bini a făcut apel la colabo- 
rarea compatriofilor săi: Visconti, Pon- 
tecorvo, De Sica, Rosselini, Carlo 
Lizzani, Elio Petri, Damiano Damiani, 
Paolo Cavara, Florestano Vancini; in- 
vitat special: suedezul Ingmar Berg- 
man. Modalitatea aleasá nu a fost do- 
cumentarul. Filmul va contine mici po- 
vestiri elocvente, dramatice, ilustrînd 
lupta oamenilor cu racila poluării, o 
pacoste care inspáimintá lumea mo- 
dernă. 


Filmul de animaţie în S.U.A. 


Un festival international al filmului 
de animaţie va avea loc pentru prima 
oară in patria lui Walt Disney. Între 


18-25 noiembrie 1972, la Miami— Florida. 


Arta a 8-a mai veche decit a 7-a 


Desenul animat, conform cercetă- 
rilor istoricului Francis Lacassin, pro- 
fesor la Institutul de Artă siArheologie 
de la Sorbona, există de 32 000 de ani, 
din epoca cavernelor şi a grotelor. 
Francis Lacassin tine prelegeri de 
etică și estetică, atit despre desenul 
animat la egipteni, maya, greci, romani, 
arabi cît şi despre... Felix cotoiul. La 
trei sferturi de veac de la naşterea ofi- 
cială a desenului animat, datorită lui 
Lacassin (fondatorul Centrului de 
Studii ai Literaturii exprimate prin 
intermediul graficii, centru la care au 
aderat personalități din domenii cul- 
turale foarte diferite — ca Edgar Morin, 
Alain Resnais, Raymond Queneau, 
Federico Fellini, Delphine Seyrig, 
Averty etc...) au fost stabilite datele 
sociologice si istorice ale bandei 
desenate. 


Amintire de la Garbo 


Mașina «divinei» e de vinzare. Fa- 


bricat specia! pentru Greta Garbo, în 
1933, autoturismul marca Dusenberg 
— comandă specială — va fi vindut la 
licitație în Indiana (S.U.A.) de către 
actualul ei proprietar. Cinefitii, 
fanii şi colectionaril se vor inghesui şi 
îşi vor spune cuvintul. Se pare că 
Garbo nu mai are nimic de spus. 


1 colective de cineaști 


Cele 7 colective de cineaști (de fapt 
tot atitea case de producţie) care au 
luat ființă în Polonia, în ianuarie 1972, 
colective care au preluat întreaga res- 
ponsabilitate a producției cinemato- 
grafice, sînt conduse de Jerzy Kawa- 
lerowicz, Kazimierz Kutz, Jerzy Pas- 
sendorfer, Czeslaw Petelsky, Stanis- 
law Rozewicz, Aleksander Scibor-Ryl- 
ski și Andrzej Wajda. Adică de 7 re- 
gizori. 


Un film despre Lev Tolstoi 


Datorită unui acord tranco-sovietic, 
un film de 3000 de metri despre Lev 
Tolstoi (realizat de către casa Pathe, 
în 1904) va fi recuperat. Filmul a sosit în 
vara aceasta în Franţa, la Pathé, unde 
se fac lucrări de curățire și restaurare 
a acestei pelicule-document extrem 
de valoroase. 


Videocasetele există 


S-a vorbit mult şi s-a scris enorm 
despre videocasete. În sfirşit, ele există. 
Pot fi văzute. La New York, diferite 
hoteluri le propun clienţilor vizionări 
in camerele lor. E suficient să introduci 
caseta în aparatul tv. (special amenajat 
în acest scop). 


Bacharach o acompania pe Marléne 


Burt Bacharach, compozitor de mu- 
zicá ugoará, créatorul muzicii la nume- 
roase filme (a fost premiat pentru mu- 
zica filmului «Butch Cassidy...»), a 
unor spectacole pe scenă și la 
tv, poate fi considerat urmașul 
unor compozitori americani de mare 
popularitate ca Irvin Berlin gi George 
Gershwin. De reținut e faptul că înainte 
ca Bacharach să devină celebru, era 
acompaniatorul (la pian) al Marlănei 
Dietrich; el orchestra și dirija în același 
timp cintecele ei. Soţia sa este cunos- 
cuta actriță de film, Angie Dickinson 
(văzută în filmul «Urmărirea»). 


Caricaturi montate pe peliculă 


Între numeroasele filme realizate cu 
prilejul împlinirii a 20 de ani de la moar- 
tea lui Gheorghi Dimitrov, se numără 
şi documentarul «Procesul de la Leip- 
zig în' caricaturi». Un montaj al miilor 
de caricaturi apărute în 1933, în presa 
vremii, caricaturi menite pe de o parte 
să demaște falsul proces intentat de 
fascisti, iar pe de alta să schiteze supe- 
rioritatea morală a militantului comu- 
nist bulgar. 


Bette Davis 
44 ani — carieră 


S-a spus tot (sau aproape tot) despre 
Bette Davis (64 de ani, 44 de ani de 
carieră). Poate că ar mai fi de adăugat: 
e ultimul «monstru sacru autentic, de 
gen feminin», care își continuă cariera 
fără întreruperi, fárá ezitări, care poate 
fi înscrisă fără reticentá pe lista vedete- 
lor actuale. 

Vitalitatea, succesele din ultimul an 
ale cinematografiéi italiene sînt una- 
nim recunoscute. De aceea e interesant 
să notăm că actrița Bette Davis se află 
în Italia. Că turnează al doilea film în 
Italia în acest an. Primul: «Plictiseala» 
a Noia»). Partener: Horst Bucholz. 
n vara aceasta, în regia lui Luigi 
Comencini, a turnat la Roma «Lo 
scopone scientifico». Parteneri: Joseph 
Cotten, Silvana Mangano și Alberto 
Sordi. 


Bette. Davis în Italia. 
În planul doi: partenerii 
___ .-»>—m A 


Un film despre 
1 200 de copii 


La 10 februarie 1942, pe un deal din 
împrejurimile orașului Tirana, s-au adu- 
nat un grup de copii. Inspáimintati de 
ororile pe care ocupanții fasciști le 
sávirgeau în patria lor, copiii au hotărît, 
sub prestare de jurámint, să lupte 
împotriva dușmanului. Aşa s-a născut 
organizația clandestină DEBATIK. Fil- 
mul albanez «Debatik» relatează re- 
zistenta eficientă a celor peste 1200 de 
copii care s-au alăturat organizaţiei și 
care au luptat — unii, cu prețul vieții — 
împotriva fascismului, pentru elibera- 
rea patriei lor. 


Copiii- 
partizani 


Si Vadim a creat mitul: 
Brigitte Bardot 


Don Juanul 
Bardot 


După 16 ani de la lansarea Brigittei 
Bardot, nu numai ca vedetă națională 
a Franţei, ci și ca vedetă internațională 
(cu filmul «Și Dumnezeu a creat femeia» 
realizat de soțul ei de atunci, Roger 
Vadim), B.B. colaborează din nou cu 
Vadim în «Don Juan», o satiră la adresa 
moralei burgheze. Cu actori cunoscuţi 
(Robert Hossein și Maurice Ronet), cu 
un scenarist de valoare (Jean Cau) și 
avind ca vedetă cel mai solid mit al 
cinematografiei franceze — mit creat de 
el însuși — Vadim are șansa să-și mai 
estompeze eșecurile din ultimii ani, 
(«Barbarella», «Un şir de fete drágute» ` 
şi «Hellé» sînt considerate de critică 
căderi). Y 


Bronson = 
Gable + Cooper 


Regizorul Terence Young afirmá des- 
pre actorul Charles Bronson că are 
dinamismul şi farmecul lui Clark Gable, 
asociate cu autoritatea si calmul lui 
Gary Cooper. Totuşi, Bronson e consi- 
derat vedetă în Europa şi nu în tara lui de 


ciner ama 


origină (Statele Unite). Se pare însă 
că acum lucrurile se vor schimba — 
după ce noul film în care joacă rolul 
principal, «Documentele Valachi», va 
apare pe ecrane. Deoarece despre 
filmul «Documentele Valachi» (gangste- 
rul Valachi a fost primul din membrii 
Mafiei care au trădat «Cosa Nostra» și 
a furnizat informaţii F.B.I.-ului) se vor- 
beşte — înainte de terminarea peliculei 
— ca despre un nou succes. Deocamda- 
tă, din pricina amenințărilor (evident, 
ale Mafiei de azi) regizorul Terence 
Young a părăsit cu întreaga echipă 
Statele Unite şi continuă turnările în 
Italia. 


Bronson — Valachi 
trădează Mafia 


II A O AE 
Un veteran 


al documentarului 


Roman Karmen pe solul 
«Continentului în flăcări» 


Roman Karmen, apreciat documen- 
tarist sovietic (filmele sale, «Tribunalul 
popoarelor» — 1946, «Petrolierele din 
Caspica» — 1953, «Tovarășul Berlin» —- 
1969, sînt binecunoscute pe toate meri- 
dianele) termină la Mosfilm montajul 
lungmetrajului «Continentul în fiš- 
cări». Luni de zile, cu aparatul de filmat 
în permanență la îndemină, Roman Kar- 
men a străbătut America de Sud — a 
fost în Chili, Peru, Venezuela şi Panama 
— spre a înţelege şi a reda pe ecran 
sensul real al mișcărilor politice, so- 
ciale şi economice care nu încetează să 
zguduie viața acestui continent. Eroul 
filmului pe care l-a realizat Karmen este 
poporul. Mai bine zis popoarele sud- 
americane, popoare -care luptă spre 
a-și construi un viitor conform cu 
năzuințele lor. 


Henry, 
Jane și Peter 


Henry Fonda, celebrul tată al cele- 
brei Jane, a declarat cu mîndrie, după 
decernarea Oscar-urilor din acest an: 
«Fac meseria de actor de cîteva decenii 
şi nu am obținut nici un Oscar. Jane a 
debutat abia de cîțiva ani. Și îl are. Ar 
trebui să fiu gelos, nu-i aşa? Dar e formi- 
dabil pentru un părinte să aibă doi 
copii cu asemenea talent. Peter a reușit 
o realizare de excepție cu «Easy Rider». 
Azi am ce învăța de la el. Jane nu e 
numai actriță bună, e de-a dreptul 
senzațională. Aţi văzut-o în «Klute»? 
Pare cea mai mare actriță a epocii. În 
plus, ea luptă pentru libertate. Dar şi eu 
am făcut același lucru — în alt mod — pe 
vremea cînd ea nici nu ştia încă să 
vorbească. Nu pot să-i găsesc vreo vină 
că e îngrijorată de lucrurile care se 
petrec azi în America, căci sentimentul 
ăsta de îngrijorare l-a moștenit de la 
mine...» 


acum 9 ani 


Wilder si 
«storyscopul» 


Un «tinár» de 66 de ani — avind la 
activ 40 de ani de carieră şi 9 Oscar-uri 
— un «tinár» pe nume Billy Wilder, ¡si 
realizează la Roma cel de-al douăzeciși- 
unulea film: «Înainte». Wilder, care 
rămîne credincios rețetelor sale clasice 
— «sá povestesti publicului o intrigă 
cu cap şi coadă; nici cinemascopul și 
nici o altă invenţie tehnică nu valo- 
rează cit storyscopul (termen inven- 
tat de Wylder — n.n.), credeţi-mă pe 
mine» — a declarat presei că «inainte» 
e un film extrem de îndrăzneț pentru 
vremea noastră: «Nu e vorba nici de 
trafic de droguri, nici de spargeri 
senzaţionale. E pur şi simplu o poveste 


sentimentală. El e Jack Lemmon. Ea e * 


Juliette Mills, una din cele mai talentate 
actrițe pe care le ştiu...» Şi Billy Wilder 
a realizat filme în care au jucat Marléne 
Dietrich, Ginger Rogers, Marilyn Mon- 
roe, Shirley Mac-Laine, Audrey Hep- 
burn, Kim Novak! 


O vedetá italianá 
a filmului politic 


Mariangela Melato este un nume 
care s-a impus recent în filmul italian. 
A debutat, ca majoritatea actorilor, pe 
scenă. Remarcată de la debutul ei în 
teatru (în «Călugărița din Monza», pusă 

n scenă de Luchino Visconti) pentru 


in memoriam 


ALEXANDRU FINȚI 


Încă una dintre personalitățile proe- 
minente ale generaţiei de actori ai ani- 
lor '20 dispare, pe neașteptate, în plină, 
activitate. 

Publicul ultimilor ani a cunoscut nu- 
mai realizările regizorului Al. Finţi, a- 
desea de o patetică inspiraţie, totdea- 
una remarcabil de echilibrate și de o 
minuțioasă filigranare psihologică. Ge- 
neraţiile de actori care au trecut în 
aceşti ani prin Institutul de artă tea- 
trală şi cinematografică au cunoscut 
desigur şi pe profesor, pasionat grádi- 
nar al imbobocirilor artistice, explorator 
neostenit al geografiei talentelor vii- 
toare. 

Nici unul, nici ceilalţi n-au avut însă 
cum să-şi dea seama că şi creaţiile re- 
gizorului şi darurile pedagogului işi 
aflau izvorul în vechea și bogata expe- 
rientá a actorului, partener de-alungul 
unui sfert de veac, pe scena Nationa- 
lului și în compania Bulandra, al tuturor 
protagonistilor din «marea generaţie», 
a acestor «scene-școală». Cite zeci de 
mii de ceasuri de muncă actoricească, 
în repetiții şi spectacole, nu se stratifi- 
caseră pentru a da formă albiei de-alun- 
gui căreia se învolbura acum un șuvoi 
de Invátáminte? 


intonația personală a vocii, pentru 
maniera ei originală de interpretare, 
Mariangela Melato este distribuită de 
Yves Allégret în «Invazia» și de Luigi 
Zampa în «Contestafie generală». În 
1972, ea a devenit oarecum «actrița 
zilei», solicitată de producători, per- 
manent distribuită de regizori. În filme- 
le realizate recent («Clasa muncitoare 
merge în paradis» de Elio Petri, «Mimi 
metalurgistul lovit în onoarea lui» de 
Lina Wertmiiller, «Poliția mulțumește» 
de Stefano Vanzina) ea și-a perfecționat 
incontinuu jocul, a izbutit să creeze 
personaje din ce în ce mai veridice. În 
momentul de față, Mariangela Melato 
turnează. Ea e protagonista noului film 
al lui Vittorio De Sica, «O vom numi 
Andrea». Și declară despre succes (ea, 
care e considerată o actriță urítici, 
care n-a fost lansată de vreun producă- 
tor impresionat de frumusețea ei): 
«Secretul succesului meu e următorul: 
în adolescență am fost tintuitá multi 
ani în pat, izolată de lume, nenorocită. 


De acest actor aş vrea să vorbesc 
aici, fiindcă numai el s-a întilnitcindva 
cu filmul românesc. Pe acest actor pe 
care l-am văzut pe scena teatrului Bu- 
landra, în anii de farmec ai tinereţii sale, 
cind era — alături de Maximilian — ado- 
lescentul tulburat și tulburător Etienne— 
din piesa cu același nume de Jacques 


Deval, dar și în anii de maturitate a mes- 
teșugului său, revenit pe scena Tea- 
trului Naţional după 25 de ani, în acea 
uluhoare compoziție a notarului din 
ultima montare, cred, a lui lon Sava, 
piesa «Frumoasa adormită» de Pesso 
din San Secondo. 

Pe acest actor aș vrea să-l amintesc 
si în creaţiile sale din filme, care ni-l 
păstrează viu pe ecran. Cea dintii a fost, 
în 1925, la începutul activităţii de regizor 
a lui Jean Mihail, personajul tinărului 
Lazar Cohanovici, nepotul necontor- 
mist al lui Manasse, în acel film plin de 
surprize care ne-a păstrat, din fericire, 
si chipurile lui Romald Bulfinski gi pe 
cel al Mariei Ciucurescu. Dar, oricit 
as fi vrut să-i adaug o alta, am rástoit 
zadarnic toate filmografiile ultimilor zece 
ani, n-am mai găsit nici o apariţie a lui 
Finti în film... 

Sá fie o eroare a memoriei mele sau o 
greșală în redarea distribuţiilor? Sau 
e numai marea gresalá care s-a intim- 
plat cu atitia actori mari, pe care i-am 
avut alături de noi, dar nu i-am văzut, 
cărora nu le-am găsit locul cuvenit 
într-un film care să ne păstreze o sumă 
a darurilor lor interpretative opunindu-se 
prin peliculă  perisabilității artei 
teatrale. Asa s-a intimplat cu Mihai 
Popescu, Sonia Cluceru, Maria Filoti, 
lon Manolescu, V. Maximilian, cu atitia 
alţii... 

Poate că actorul, Finti care se ec!ip- 
sase discret in conul de umbrá al regi- 
zorului, al profesorului și al animatoru- 
lui să fi refuzat solicitările care i se vor 
fi făcut. Dar există mijloace de a reduce 
asemenea fireşti, omeneşti ezitări ale 
celor care, regretind că nu mai potii 
văzuţi în strălucirea tinereții lor, refuză 
să ofere mărturia splendidă a anilor 
de deplină stăpinire a măiestriei actori- 
cești. Pentru fiecare se poate găsi rolul 
care să-l tenteze şi care să-i convină, 
cu condiția să-ţi fi statornicit un ase- 
menea obiectiv ce răspunde unei înalte 
obligaţii culturale. i 

Poate că neaşteptata dispariţie a lui 
Alexandru Finti să amintească această 
datorie filmului românesc. Pástrind chi- 
pul şi arta marilor. actori, cinematogra- 
fía noastră ar aduce mesajul de recu- 
nostintá cuvenit pentru tot ceea ce i-au 
dăruit actorii, de-alungul anilor. 


lon CANTACUZINO 


Cînd m-am însănătoșit, am simțit izbuc- 
nind în mine vitalitatea neconsumată 
şi o puternică putință de afirmare. 
Oricum, succesul nu m-a schimbat și 
nu mă va schimba». 


Actrița zilei: 
Mariangela Melato 


e atei ec 


cinerama 


[E A] 
DO ro 
>. 


e Ravmond BANIONIS. fiul celebrului actor lituanian Donatas Banionis, 
este protagonistul unui nou film sovietic închinat memoriei tinărului Saşa Ce- 
kalin: (Cekalin şi-a jertfit viața în lupta de rezistență împotriva fascismului.) 
Regizoarea filmului. «Cu titlu postum», Ina Tumanian, relatează că a obținut 
cu greu incuviintarea părinților, și chiar a tinárului Raymond (14 ani) care, abia 
după lectura scenariului, a acceptat rolul principal. 

O Juliet BERTO a debutat în «Chinezoaica» lui Godard. Recent, a terminat 
turnările la filmul «Out one» (Unul atará) de Jacques Rivette. Filmul lui Rivette 
durează, în versiune prescurtată, 6 ore şi prezintă (amintiti-vá dezbaterile furtu- 
noase pe care le-a suscitat «Călugărița») o problemă pentru distribuitori. 

O Richard BURTON a anunțat că se va retrage din lumea spectacolului 
spre a intra în cea a profesorilor, dar numai după... doi ani! Atunci ar dori să 
urce pe estrada universitarilor de la Oxford, pentru a fine un curs de teatru, în 
general, şi despre opera lui Shakespeare în special. Cunoscutul actor a aşteptat 
vîrsta de 46 de ani pentru a declara: «Urăsc meseria de actor. Mă plictisește. La 
început mi-a dat o oarecare emoție, dar cu timpul devine neinteresantă». Aşa să 
fie? 

@ Dany CARREL este patroana unei circiumi în filmul lui Roger Pigaut: «Trei 
miliarde tără ascensor». In tilm apar și patru borfași interpretati de Serge Reg- 
giani, Marcel Bozzuffi, Amidou si Bernard Fresson. 

O André CAYATTE şi-a adunat din nou echipa cu care a realizat filmul «A 
muri din dragoste». (Evident, vedeta va fi... Annie GIRARDOT) Și a pornit sá 
turneze un nou film pe o temă de critică socială: «Nu iese fum fără foc». 

O Zoltan FABRI ecranizează romanul «Plus sau minus o zi», al scriitorului 
maghiar Adam Bodnar. 

O Ota FUKA, tînăr regizor cehoslovac, turnează un film stiintifico-fantastic: 
«Acţiunea Bororo». 

O Jean GABIN va apare în rolul Gaston Dominici — enigmaticul termier acu- 
zat de asasinarea unor turisti englezi. (Condamnat la inchisoare, Dominici a 
murit după 7 ani de-detentiune fără sá dezvăluie adevărul). Regia: Claude-Ber- 
nard Aubert. 

© Annie GIRARDOT si Monica VITTI vor fi protagonistele filmului «Hoa- 
tele», realizat de francezul Georges Lautner. 

O Anthony HARVEY (fost monteur, între alţii gi al lui Stanley Kubrick) sem- 
nează — după «Leul în iarnă» — o peliculă de succes: «Ar putea fi giganţi» — un 
fel de strămutare a aventurilor clasicului detectiv Sherlock Holmes la New-York. 
În rolul titular: George C. Scott (continuăm să reamintim că a refuzat Oscarul 
1971). Un doctor Watson în fustă: Joanne WOODWARD (sofia lui Paul New- 
man). 

0 Laurence HARVEY a terminat recent filmul «Soare dincolo de frontie- 
ră». Acum turnează un thriller, «Veghe de noapte», avind-o ca parteneră pe Liz 
TAYLOR. 

O Elo HAVETTA realizează pe platourile de la Koliba (Slovacia) filmul 
«Soare, ploaie, flori de cîmp», o povestire din vremea primului război mondial. 

O Ratko ILLIC, documentarist iugoslav, a realizat un scurt metraj despre 
asasinarea ambasadorului Vladimir Rolovié la Stockholm. 

O Miklos IANCSO și Andrzej WAJDA, realizatori care s-au afirmat de 
multă vreme pe plan mondial, s-au hotărît să colaboreze la un film despre viața 
generalului Josif Bem (erou naţional al Ungariei și al Poloniei în același timp). 

O Gene KELLY (care n-a mai turnat din 1964, de la «Cintind în ploaie») va 
reapare intr-o adaptare pentru ecran a unei piese de Barillet şi Greay: «40 de cara- 
te». Alături de suedeza Liv ULMAN. 

O Vera și Klaus KUCHENMEISTER, scenariștii filmului Defa «Capela 
roșie», au adaptat liber pentru ecran romanul lui Joseph von Eichendorf, «Din 
viaţa unui pierde-vară». Unele secvențe ale filmului, realizat de Celino Bleiweiss, 
se turnează în România. 

O Akira KUROSAWA va turna în Spania un western: «Cea mai tungá zi». 
În rolurile principale: japonezul Toshiro MIFUNE și americanul de culoare 
Sidney POITIER. 

O Lea MASSARI și Michel PICCOLI (în rolul unui muzicolog) sint pro- 
tagoniştii unui nou film realizat de Michel Deville: «Femeia în albastru». 

0 Paul NENMAN (47 de ani, 33 de filme) e acuzat de revista Paris-Match 
de repetare şi de... declin artistic. «Cu excepţia filmului «Butch Cassidy». Newman 
se încăpăținează să apară în roluri de idioţi, de ratati, de disperaţi. In ultimul său 
film, «Wusa» (realizare: Stuart Rosenberg; parteneri: Joanne Woodward, Antho- 
ny Perkins, Laurence Harvey), Newman este un învins al societăţii de consum. 
Mai rău decit atit: ¡si antrenează soția, pe Joanne Woodward, în criza lui de neu- 
rastenie. Cupa e prea plină. «Please Mr. Newman, încetaţi!» — exclamă comen- 
tatorul revistei franceze. 

O Peter O'TOOLE este producătorul filmului «Soarele și splendoarea». 
Regia: Delbert Mann. Interpretul rolului principal, regele Richard al III-lea, este 
tot Peter O'Toole. e 

O Liselotte PULVER si Philippe NOIRET sint parteneri in comedia «Tri- 
foiul cu cinci foi», realizată de un debutant, Edmond Fress, fost maşinist-şet 
al lui Godard. 

O Jerzy SKOLIMOWSKI (in calitate de scenarist) și Jan LOMNICKI 
(regizor) sînt autorii noului film polonez, «Derapaj». 

O Naum SOPOV este autorul (scenarist și regizor) noului film bulgar 
«Piine». Primul film realizat de studioul experimental al tinerilor cineaști bulgari. 
Sopov, aflat și el la primul film, are o îndelungată experienţă actoricească (pre- 
miul de interpretare masculină de la Karlovy-Vary pentru rolul Boris al Ili-lea 
din «Tar şi general» de Velo Radev). 

O Vasili SUSKIN este nu numai autor (regizor și scenarist) al unei noi co- 
medii în curs de realizare la studioul Maxim Gorki si intitulate «Tot asa, mereu». 
El este și interpretul rolului principal, tractoristul Ivan din Altai. Acesta își pe- 
trece concediul în sud şi observă cu curiozitate si spirit critic tot ce-l înconjoară. 
«Va rezulta o.comedie serioasă», comentează Suskin. 


Marele Hitch 
răspunde 


«Toti fan-ii sînt nătărăi, 
în afară de ai mei 


bibliorama 


Invitat de onoare anul acesta la 
Festivalul de la Cannes, veteranul Hit- 
chcock a demonstrat din nou, prin răs- 
punsurile date ziariştilor, că la cei 73 de 
ani ai săi nu și-a pierdut de fel însușirile 
sale caracteristice — umorul asociat cu o 
sinceritate brutală — caracteristici care 
și-au pus amprenta și pe puternica sa 
personalitate de cineast. 

lată cîteva din răspunsurile marelui 
Hitch: 

e»L-am invidiat întotdeauna pe Dis- 
ney. Cu desenele lui animate, el izbutea 
cînd îi displăcea vreunul din actorii lui, 
să-l facă să dispară. 

e Nu prea ştiu vedetele asta, dar ele 
nu sînt așa de importante în film. 
Vedetă e filmul. lar povestirea e de fapt 
vedeta filmului. 

e Nişte tineri regizori răsar peste 
noapte și — în urma unui prim filmuleţ 
cinstit şi de doamne-ajută — se discută 
despre ei ca despre genii. Așa că nu mai 
ajung să-și însuşească alfabetul meseriei. 

e Majoritatea fan-ilor sînt niște nă- 
tărăi. Al MEI sînt, evident, inteligenți; 
altfel nu m-ar admira. Totuși am și eu 
nătărăii mei. Unul din ei îmi scria 
(după ce văzuse «Psycho», unde Janet 
Leigh era asasinată în cada de baie) că 
soției lui îi e frică să se mai îmbăieze. 
Ce era să-i răspund? l-am scris: «Dragă 
domnule, nu v-aţi gîndit că puteţi s-o 
duceti la curátátorie?» 


D.I. SUCHIANU-CONSTANTIN POPESCU 
Filme de neuitat 


A fost o idee fericită a editurii 
Meridiane să tipărească un volum (de 
fapt un volum cu «va urma») dedicat 
«filmelor de neuitat». Cu atit mai inspi- 
rată este ideea, cu cit autorii cărții 
sint D.I. Suchianu și C-tin Popescu. 
Decanul criticii cinematografice D.I. 
Suchianu ne incintá, ca de obicei, cu 
spiritul, spontaneitatea, verva, asocia- 
tiile sale de.idei îndrăznețe. Constantin 
Popescu vine cu rigoare științifică, 
cu o foarte bună informaţie, cu o 
atentă selecţie a citatelor din presă 
despre filme. 

Este vizibilă în această carte marea 
plăcere şi vocaţia de a povesti a lui 
'D.l. Suchianu. căci volumul «Filme 


de neiutat» este, cum spun și autorii 
în prefață, povestea poveștilor cine- 
matografice. Repovestind, D.I. Suchi- 
anu găsește totdeauna cuvintul cel 
mai sugestiv, expresia cea mai plas- 
tică, cea mai evocatoare. D.I. Suchia- 
nu își împlinește în cartea de față o 
mai veche idee pe care a afirmat-o, 
în vorbă și în scris, de mai multe ori: 
adevărata istorie cinematografică se 
face pe film, pe operele de excepție 
a celei de a 7-a arte. Totuși, autorii nu 
evită o anume clasificare, un anume 
sistem de ordonare și grupare a filme- 
lor. Citeva din capitolele volumului: 
filmul poetic, filmul de război, filmul 
social, tilmul politic. Nume de 
rezonanţă în istoria cinematografului 
ca cele ale lui Eisenstein, Renoir, 
Carné, Chaplin, Fellini, Rossellini, Ku- 
rosawa, Wajda, își ocupă locul cu- 
venit. 

Cartea lui D.I. Suchianu gi Constan- 
tin Popescu e scrisă cu un mare 
respect față de public. «Spectatorul 
— notează autorii — proiectează, nu 
pe ecran, ci în gînd, pe mintea lui, o a 
doua poveste izvorită din faptele ne- 
trecute în tilm», 7 

Merită să mentionez și felul cum își 
pune în valoare D.I. Suchianu o mai 
veche teorie a sa, aceea a «momente- 
lor de frumuseţe» din fiecare film. 
Cu cit aceste momente sînt mai multe 
cu atit filmul se apropie de o capodo- 
peră. 

Așadar o carte surpriză această 
«antologie afectivă» semnată de 
D.I. Suchianu si Constantin Popescu, 
o carte plăcută şi utilă, o carte demnă 
de a fi consemnată ca un act de cultură 
cinematografică. 


Al. RACOVICEANU 


Rubrica CINERAMA realizatá de Laura COSTIN 


Un 

centimetru 
elastic 

pentru 

toate 
conformatiile ? 
Nu! 

Un 


Vă 


e a . Tipul slab. Grosime 
sistem ie 42—54. Etichete galbene. 
modern 
de croială A „ Tipul normal. Grosime 
si constructie g 42—58. Etichete verzi. 
a confecțiilor $ Tipul plin. Grosime 
bărbăteşti, : y 46—58. Etichete albastre. 
cu patru 

.. 40: . Tipul corpolent. Grosi- 
categorii. 138 me 50—60. Etichete roșii. 


e Noul sistem de croialá 
şi construcție a confec- 
fiilor bărbătești oferă 
cumpărătorilor avanta- 
Jul de a-și alege costume 
moderne, elegante, exact 
pe măsură. 


E e Confecţiile de gata A,B, 

P ES. C sau D înseamnă eco- 
; nomie de timp si de bani. 

f | i e Pentru eventuale retu- 


sári, călcare etc. servicii 
a A gratuite. 


CINEMA 


Redacţia și administrația: 


Prezentarea artistică: ANAMARIA SMIGHELSCHI Pata Solace ni Benet Prezentarea grafică: CORNEL DANELIUC 


-«ROMPRESFILATELIA» — Serviciul import-export presă — Exemplarul 5 lei comit ESE EN: 
Bucuresti Calea Grivita ALEDO: POB: Bay 2001 41 017 «Casa Scinteli» — București 


o j; Sinátat f indu-se întreprinderii i 
Cititorii din străinătate pot face abonamente adresindu-se întreprinde Tiparul executat la A 


nr. 10 
Anul X (118) 


revistă lunară 


de cultură 


cinematografica 


pcument/al epocii