Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0027

II 
e 
să 
= 
Ş 
a) 
E 
S 
= 


30 lunie 1929 
5 Lei 








AS. — UNIVERSUL LITERAR 








C titorii 





MIHAIL EMINESCU 


După război trăim întro eră de săr- 
bătoriri ale anivevsărilur celebre. 

Centenare. semi-centenure, bicentenare, 
ti, sau mii multe centenare dela moar- 
teu sau nusterea oamenilur mai de sean 
sau dela datele cveninentelor mari. Ori 
ce arm spune ne petrecem zileie într 
epocă eroică. Parcă frivolitatea, super- 
țicinlitatea su lipsa de interes ce ară- 
tau anumite clase înainte de război sau 
dus pentru totueauna. Popoarele au de- 
venit serioase. indivizii severi într'o pe- 
rioadă când lupta pentru existenţă este 
înspăimântătoare, iar rivalităţile dintre 
popoare au devenit aproape sălbatice pe 
terenul economic şi, deci, pe cel politic, 

Popoarele caută săi veîmprospăteze în 
memoria tinerimei actele mari ale stră 
noilor, evenimentele extraordinare şi 
evocarea personatităţilor de primul rang. 

Mihail lminescu nu fost numai un 
mure poet. în cea mai pură şi în cea mai 
înaltă accepţie a cuvântului; na fvst 
numai un visător, un cântăreţ fără sea- 
măn, un menmor temporis ucti, un poet 
epic formidabil, un liric din cei mai mari 
ai hunii, dar a fost pentru noi şi un pru- 
fe. un răscolitur «de energii naţionale 
cu rimeni altul. Am avut şi alți poeţi 
mari, cum a fost Grigore Alexandrescu, 
Vasile Alexandri, George Cosbuc, dar nici 
unul n'a stârnit o furtună mai puter- 
pică, nici unul ma fermecat inimile, n'a 
cucerit. sufletele, na dat drumul fante- 
ziei ca unu nou ipogrif. ca Mihail lni- 
nescu, 

Faţi predecesorii săi au fost romantici. 
Si el. ca poet, porneşte din leagănul ro- 
mantie, dar în scrierile sale politice a 
pus în circulaţie două mari și iresistibile 
idei — tortţă : ridicarea păturai ţărăneşti 
și unitatea naţională a tuturor voimâ- 
nilor. El a considerat —- şi cu drept cu- 
văit =. acum cincizeci de ani, pătura 
țărănească ca temelie a poporului româu. 
Și această pătură era atunci şi până în 
tunurile din urmă sub ciilcâiul unei o- 
presiuni da clasă și suh exploatarea cen 
uni neomenoasă, Ideea naţională, deşi 
vie, era însă de supralaţă. Pornind dela. 
lminescu, Cosbuc, d-nul profesor Ioraa 
si toată generaţia dela 1890 și 1916. au 
«dus mai departe aceste concenţii, le-au 
«tesvoltat, le-au dat amploare şi le-au im- 
pus cunştiinţei generale românesti, 

Acu, la 15 lunie, — sunt 40 de aui 
«de atunci — se stingea întrun ospiciu 
de alienaţi cin Bucuresti, marele poat, 
a cărui stea mai târziu trebuie să îie 
cea mai luminoasă pe orizontul literilor 
române, A-l comenmură. a-i reda în câte- 
vu trăsături generale caracteristica vie- 
ței şi aperei lui, este datoria noastră de 
Zi, Ş 

1 

Sa născut din părinţi moldoveni, cu 
oarecare stare materială. Din copilărie 
a dus o viaţă pribeagă, A studiat în gim- 
nuziul din Cernăuţi; ve urmă îl găsim 
prin Trausilvania. Nu sa disciplinat nici 
dată, A căutat să fie mrdependent, de a 
independenţă absolută. A dorit liberta- 
tea sălhaticului, devarte de oameni. sin- 
gur. în tmijlecul naturii, 


Na cunoscut bine nici viaţa, nici va- 
mebii. nu sa cunoscut nici pe sine. în 
natura îşi velindea eul, se vedea po el ru 
durerile lui, cu patimele lui, cu visurile 
lui. Bar Sa întâmplat o înrudire mai 
mure între om şi artist. Inrâuririle de 
alară. deși fugitive. par să fi fost la în- 
tâmplare şi coimnplimentare în viaţa lui. 

A iubit libertatea şi a sorbit cu vu- 
luptate darurile şi amărăciunile acestei 
zâne a visătorilor, 

Vin Cernăuţi a fugit. nu se ştie cum, 
cu o trupă anmbulantă de actori. Pe a- 
tunci se amorezeară de o artistă pribea- 
gă, din epoca aceea de rătăcive datează 
romanul său publicat postum: „leniu 
pastiu“, și o serie din primele sale poezii 
publicate prin „Familia, Aici e întreaga 
lui adolescenţă : o fantazie morbidă, » 
sete nepotolită de ua. căuta patimele. vu 





MIHAI, EMINESCU 
(După o fotografie din 1X79-—1R80) 


neresitate cutropitoare, de a visa, de a 
ști, de a serie, de a deveni artist. 

Cetirile trebua să-i fi influenţat foarta 
mult, Cream că în primii paşi ce i-a, 
făcut în viaţă, influenţa anumitor cărţi 
a fost dezasiroasă. 

Cu sufiet de foc. cu porniri vulcanice 
și bolnave nu putea rămâne nepăsător 
la citirea lui Wilhelm Meister a lui Coe- 
the, sau meriitând doctrinele budiste zi 
scrierile lui Schopenhauer mai cu seamă, 

libertatea relativă de care sa bucurat, 
— lăsat în voia soartei, -- la făcut să 
se conlucă așa cum la tăiat capul și 
aza cum lau împins pornirile. Aici au- 
Her de trupă. dincole servitor întrun 
grajd cetind în gura mare pe Schiller; 
aceasta i-a fost viața, seducătoare pen. 
tru cei ce n'o cunosc, teribilă pentru cei 
ce i-au băut chinuitoru-i venin. 

Când a alins vârsta de douăzesi de 
ani, era mai astâmpărat ; îl vedem mui 
potolit, Despre viaţa lui trecută nici nu 
vrea să ştie ori să-si aducă aminte, îi 
era gruază: suferinţele trecute îl biciuiau 
însăşi uni; prieteni nu-i zgândăreau rana 
incă sângerată. 

„ta pe atunci un tânăr oacheș, cu 
faţa rasă şi curată peste tot, cu un pelă- 
băț“ hănăţean peste pletele negre. cu o- 
chi mărunți și visători, cu un zâmbet 
carecuin hatyocoritor pe buze 1). 





:) Eminescu — omul — de ion Slavici, 


de ION FOTI 
































Acum studia la Viena. Făcuse şi 
va cunoştinţe în capitala Austria, la 
se în lumea teatrelor împrietenit cu 
tişti şi artiste de faimă, iubit deo 
vru inteligenţa sclipitoare, pentru cu 
tinţele sale vaste în «dumeniul artei 
fiivzofiei 

Trăia retras, Se întâlnea rar cu pi 
tenii. Se închidea în camera lui fuma 
și bând cafele zile dearândul, In atu 
aunosteră înăbuşitoare, într'o dezotă 
ciescândă a lucrurilor ctin casă, ul 
lv mea şi uitănulu-se pe sine, citea şi st 
Mm ales citea. L-au urmărit ca 
fantarme din alte lumi cuvintele lui 64 
the : „să te pătrunzi de toată ştiințaş 
toată cultura veacului tău”. 

YVemeia la preocupal foarte mul î 
săi fi avut cândva. vreo legături 
trainică cu vreuna Sa chinuit si ind 
scă femeia şi sa muncit să trăinaă 
bine, clar n'a avut purte nici de dinză 
nici de trai bun. 

A fost un desmastent al soartei | 
înţeles fuarte puţini în udevărata lu 
loave cât timp a fost în Viaţă: ri 
țeles şi admirat, nai tărziu ca ar 
mul a rămas 0 enigină şi sa tran 
mat întru legendă viaţa lut iuntume 
și nefericită, 

Ducea o viață de stoic, Tăcul, expui 
câte odată, mânăru. tonștient și [na 
tic, aceasta era seria stirilor sul 
la dânsul, 

Din timpul sederii sale în. Viena bn 
adevărata sa activitate literară, în 
şi-a făurit el lumea de vise și bi 
lui:i, de zâne şi «dle Feţi E'rumoşi ins 
era să vrăjească un near, acolo aq 
el acel: 


„Ideal pierdut în noapleu unei ba 
| (ce nu md 
Lume e yâudia în busme şi vorha 


[in poetă 
Ii 


Suierea prin telui de a fi de tul 
înconjura, suferea că truniini bolus 
ros de viermele nemilos al îndoelii g 
durerei fizice. 4 

Viaţa lui sa stins ca o candelă, 
conţinutul său. flacăra existenței 
pas cu pas, clipă cu clipă, A străfulg 
consumâudu-se pe sine, 

Biciuit de boală, dueărul viața qm 
vobilor intelectuali. „vesnic bolna 
pungă și vezuie bolnuv la inimă”, 
u exprasie a lui, sa gândit să-şi q 
fivul existenţei, să se piardă fu h 
de veci a neanimlui, în tăcerea d 
în împietrireie de veci, în ad 
complect ă a tot ce-i om în Lăcașul 
zării Sunete și a gândurilor, în 
vana... Ar fi vrut să se stingă inj 
ca un “fulger ce străbate holta intu 
u ceruiui - 

Sufletu-i era ov harpă eoleană; 
ipuele vărsate, toate nedreptăi 

vârşite îi zdrobeau inima și tânjs 
reu. Scotea, strigăte de disperare, 
de blesterae, împotriva oamenii 
Dumnezeirii. 


Pe urnă se liniştea: era mel 










































jos, vesignat ca iarăşi să isbucnească 
ln patoxismul patimei şi al durerii 
“arunce în fața lumii — în cuvinte 
tuarea-i ciuclă : 

“Vittutea e o nerozie, geniul e o neie- 
are”, 

la profeţi incoace, rar, a asvărlit un 
il inare impotriva semenilor săi şi a 
Îlor falși cuvinte mai fulgerătoare. 
i prozave. mai sfâşietoare. 

4 i teribil ca un Isaia —o furtună care 
ina totul—aci resemnat ca o mamă 
Biliţă în suferinţe, : 
Mi plăuze durerea altora, se plânge 
sine. îsi revarsă chinurile, dorurile în 
&nut de o frumuseţe nespusă. Când 
fiizue, când se revoltă: aci revine. 
Er llesteriă. aci iartă. Nicăeri nu sa 
pi mai hine ca în aceste versuri: 





| ir vele. mării 
iza eu propriu vis mistuit mă vaet, 
bul meu propriu rug mă lopese 

[în flăcări“ 


li harpa dumnezeiască n sufletului 
dai putut să reziste când a venit vi 
oii tând germenul furtunii ce-l iulie 
ine din naștere s'a prefăcut în viscol. 


Se plimba, poate sânditor, ca. întot- 
puna, după o zi de muncă abruti- 
ntă. 

i cu pasul agale. cu privirea 


[să le spun!“ 


Sindi că miine a fi ca si azi : cu 


Neg nimic de pământ. se simțea 
ia printre oameni, 0. de l-ar fi iubit 
Jință în clipa aceia.! Însă, dânsul era 
n pribeag, un înstrăiinat. Nu mai găsea 
Wit adeneritor în făţa lui: Zâna fer- 
MeălOare a speranţelor lui murise “le 
HU țiitorul i se arăta învăluit în ză: 
pi negru. viața și oamenii. 

A incercat dorul să iubească, dar în- 
ua prea mult și suferea încă din 
dna firii lui si din cauza lunii. A- 
pei 4 ishuenit ura, hlestemul, a hol- 
kihii <a cutremurat întreg, privirea: 
ieseni! tăioasă și tulbure. vijelie in- 
îmi il nipădise, îl copleşise, A înco- 
pai ține, să înfrunte tot: harfa nu 
ui tezistase * „Oraanele erau sfărâmate 
inmstrul era nebun“. 






IE 


le un pcet nu şi-a închipuit aleasa 
îi lui (femeea în genere în tot ce 


ilor), mai frumoasă şi mai curată; 
airesat cuvintele cele mai dulci. a 


A printre salcâmii în floare, a trans- 
ki sub teii destrunziţi, prin codrii 
N de ună, pe la iisvoarele ce mur- 


Psi mai fagi situri, înuegostiti ne- 
pi unul de altul, mână în.mână. gurii 
Vi, in cea mai deplină si mai :- 
A lericire. 

ki închipuesc viaţa toţi tinerii. 
stu e poetul adulescenţei și al pri- 
Munii. este poetul sufletelor curate, 
hal la poarta vieţii, a inimilor neîn- 
e incă de valurile spumeaânde 
We ale existenţei. 


[ă 


: si 


loc — nepotolita-i desamăgire, cloco- 


!: înxerul de puză al fecioarelor visă- 
toare si este el zeul protector al boemi- 
lor năpăstuiţi, 

Lotnsi siluetele lui te farmecă, gestu- 
vile cavalerilor te înalţă: e viață redată 
așa cum trebue să fie. aşa cum o visăra 
cu toţii. în anumite clipe de uitare de 
sine si de mărinimie lăuntrică.... Atunci 
tuvem nevoe (le psihologie. nu ne inte- 
vesează că a fost nedrept cu o generaţie 
care a făcut ce a putut şi cum a putut; 
nu ne pasă de doctrina lui filosofică ce 
este discutabilă, atunci admirăm numai 
pe artist 

Umu! dispare dindărătul acestuia. Nu 
cercetărr. că este falsă concenţiunea lui 
asupra vieţii, că fericirea, este o nălucă 
pentru toţi, că în străduintele condan- 
nabile. în aparență, există un fond de e- 
sență care le face scuzubile: afirmarea. 
individului si continuarea existeţei, 

Teţi luptăm ca să învingem — de mo- 
dul cum alegem mijloacele, mărturisim 
valoarea sau importanţa personalităţii 
uoustre ; — lupta e grea pentru toţi. vic- 
toriu este nesigură. dar speranţele de 








MIHAIL, EMINESCU 
(După 6 tntogratie din 1884—-885) 


victorie finală, imense. Tocmai în aceu- 
stă sforţare continuă, în această bătălie 
ce nu cruţă pe nimeni, stă rostul exis- 
tenţei la majoritatea dintre oameni; prin 
această străduinţă veșnică se oţelesc e- 
nergiile și se afirmă  individualităţile. 
Miscarea şi lupta e viaţă ; lipsă de voin- 
ţă, capitularea, e laşitate. e prăbuşire, e 
dezagregare ; iar universul este energetic 


“în acţiune si noi o manifestare a acestei 


[i 


enerzii cosmice. In această prefacere, in 
această evoluţiune perpetuă a lucrurilor, 
in această nemărginită isbucnire a unei 
torţe nevăzute ce rezidă în noi și peste 
tot. în confundarea totului cu intimul si 
a rolului individual în mişearea univer- 
sală, în aveasta rezidă, necesitatea mora- 
lă, mângâăierea, și rostul vieţii noastre... 

Dar în cercul mai restrâns al manifes- 
tarii sale artistice, în erotică, în poeziile 
sale de cugetare, în epica sa, fantazi:u 
lui Eminescu a străbătut -regiuni de-o 


irumuseţe nebănuită până la dânsul. A 
căutat tot ce-i mai simbolice și mai ex- 


presiv în limbă, ca să 
torul şi obsedantul <tu dor de a iubi, 
gândul său de a nu fi. de a fi mai bun. 
mai nobil. Nimeni la noi. înainte de el, 
na studiat cu mai multă sârguinţă li- 
teratura populară, cronicarii și scriitorii 
nostri mai vechi. 

In închipuirea sa înfierbântată, cuvin- 
tele au primit o coloare neohisnuită, au 


exprime mistui- 


UNIVERSUL. LITERAR, = 449 
devenit simboale pentru învestmintarea 
unei situațiuni si a unei stări sufleteşti. 
Sa muncit și sa opintit să îmbrace visu- 
vile sale în haina cea mai frumoasă şi 
cea mai strălucitoare. Si-a trământat 
stilul, l-a contorsionat, l-a îusufleţit ; la 
-inobilat, l-a ridicat l-a înălţimea concep- 
țiunii sale 

In acest sens l-a ajutat puterea «le 
muncă a omului și spiritul creator, în- 
drăgit de irumos, al artistului, A inven- 
tat cel dintâi armonia ritmului, coloarea 
cuvintelor. diversitatea și farmecul rimei 
neprevăzute. reliefarea totului concep, 
graraţia simţurilor si a imaginilor din- 
to pcezie printro culminaţie finală — 
și unitatea ucestar cerinţi în vederea 
provocării si transpunerii une stări su- 
fletești. 

Prin el, Muzele s'au exprimat, pentru 
eternitate, în ritmurile limbei noastra. 

Detinindu-l. am spune că e cel mai 
mare artisi visător şi poet al nostru si 
unul din, sutlateile cele mai alese din câie 
a lat până acuma neamul romănese. 


ION FOTI 
DE N E N 
NOTE BIOGRAFICE 


liminescu sa născut la 15 [a- 
in Botoşani. Scoala primară 
si vrec două clase de liceu le face în 
Cernhuţi. Neastâmpărul geniului său în 
devenire nu-i îngădne însă o desvoltare 
normală” pe băncile din ce în ce mai 
muri ale scoalei Intro vârstă în care 
alții nu ies încă din straiele copilăriei. 
ei simte mizeria crescândă, a vieţii. In- 
tun rând ajunge chiar să locuiască în 
adăpostul unui grajd (parcă am ceti o 
levendă biblică), unde scânteind din ochi 
prea apriuși se legăna cu patos în poezii 


Mihail 
nuarie IS, 


«de Schiller, visează Nirvana — şi dă 
pinteni întiielor sale încercări poetice. 


hrănindu-se cu pâinea sărăciei și a dra 
postelo» precoce, 

In 1869 I'minescu ajunge la Viena, unde 
ca student „extraordinar“ ascultă diie- 
rite cursu:i universitare „cetind mult. 
I-au muncit în deosebi chinurile filoso- 
fiei : îndrăzneste chiar o tălmăcire n 
„Criticei raţiunii pure“ de Kant, îndră- 
ueşte pe Schopenhauer şi, prin acesta, 
metafizica indică cu misterioasa frază «le 


inițiare: „tat tvarm asi“, al cărei reflex 
poetic se va găsi şi în opera sa, Incepe 


să-si tipărească poeziile în „Convorbiri 
literare“ (cele dintâi și le publicase în 
„Familia“: lui losit Vulcan, care i-a 
schimbat si numele : Eminescu din Emi- 
novici). noua îinvăpăiare a sufletului 
său pentru Veronica Micle, pe care o 
cunoaşte în timpul acesta, l-a ridicat de 
sizur nu numai odată în văzduhul curat 
al inspirației. I[ se deschide chiar pers- 
pectiva unei vieţi cu ogașe mai liniștite. 
Titu Maiorescu îi propune să-şi ia docto- 
vatul la Berlin. dându-i-se un bun pri- 
le; de a deveni profesor universitar. O 
fatalitate ciudată a voit însă ca Emine- 
scu să se întoarcă în ţară fără doctorat. 
Timpuri grele își anunţă nopţile nedor- 
mite. Se face pe rând: director de biblio- 
tecă, revizor şcolar, profesor, redactor 
(dela 1877 până la 1883 la zianul ,Tim- 


pul“ din Bucureşti), E o perioadă de 
muncă intensă, de mistuitoare griji. de 


greutăţi şi de insomnie, totodată însă pe: 
vioara celor rai însemnate creaţiuni poe- 
tice ale sale. In anul 1883 Eminescu în- 
nebunește. Işi caută sămătatea la D6- 
bling lângă Viena. Se părea uneori că 
zori nouă îi trimit un surâs, dar hoala 
ii revine iarăși şi iarăşi. Moare prin- 
trun accident întrun spital din RBusu- 
resti în 1859. 


420, — UNIVERSUL LITERAR 


Po e Za e 


"ODĂ LUI EMINESOJ 


ELENA VACARESCU 


AMURG 


E cineva care se roagă acolo'n cer în astă seară, 

Aşă de'ncet coboară-amurgul, așă de molcom îşi presară 
Asupra codrilor în freamăt, mărunta pulbere de foc, 

Cele din urmă raze'n mersul ce par'c'ar vrea să stea pe loc 
Nu-i o durută despărțire cu șovăeli de „bun rămas“ 

Cin povârniş de drum acuma se face ultimul popas. 


E cineva care se roagă acolo'n cer, e cineva, 

Un dor, un gând ce'n seara asta-și așteaptă soarta undevă, 
Acolo'n marginea genunii din care nopțile pe rând 
Cuprind şi culcă'n beznă toată lumina zilelor... Un gând, 


Un suflet care stă să plece, ori altul care stă să'nvie, 
Au prelungit străluminarea unui amurg şi cine ştie 
De raza asta, cea din urmă ce scapătă din soare-acum, 
A luminat nădejdea vie ori ispășirea unui drum. 


ELENA FARAGO 


STRIGĂT IN PUSTIU 


Vai de tine, Betsaido; Vai de tine, Horazine 
Clopotele nu mai sună nici vecernii, nici utrine ; 
Aţi însângerat cu pietre zorii-atâtor dimineţi 
Vă va nimici blestemul prigoniţilor profeţi! 


Cu îatidice vibrații ceasul pocăinţii bate... 

Es din văgăuni de temple cârduri negre de păcate; 
De sub bolțile minciunii cad columnele de gips, — 
Vă va îulgera lehova cu urgii de-Apocalyps! 


Puii de năpârcă-ai lumii i-ați crescut cu sâni de mumă 
Aţi culcat în leagăn monştrii,le-aţi fost îngerilor ciumă; 
Steaua ce-a lucit în iesle urcă drumul spre Calvar, — 
Vă va pironi Satana cu ochi groasnici de tâlhar! 


Le-aţi dat magilor în frunte lovitura de măciucă, 

Aţi vrăjit barbar în peşteri cuiburile de nălucă; 

Păsări, ape, nori şi îrunze dorm în funl de vremi 
'adânci, — 

Vă vor prohodi Cielopii sub rostogoliri de stânci ! 


Vai de tine, Betsaido ; vai de tina, Horaziue 

Aţi înăbuşit ecoul proslăvirilor creştine ; 

Peste voi stârni-va cerul uragan de jar şi fum, — 
lară templele minciunii se vor face toate scrum ! 


EUGEN CONSTANT 





(cu prilejul statuei pe care i-a ridicate 
în parcul dela Dumbrăveni Prinţul Jean 
Ghika în anul 1900) 


Pădure ningi câte-va frunze 
Pc iruntea-i de aramă rece, 
Tu ce rămâi neperitoare 

Ca geniul, când totul trece! 


Zi vântului, să-i cânte doine 
De dragoste sau haiduceşti 
Poetului ce-a fost mândria 
Simţirei noastre româneşti ! 


Şi glasul lui să fie dulce... 
Măcar în lumea nefiinţei 
Să-şi uite, lungile lui chinuri, 
Acest copil al suferinţei ! 


Natura, cel puţin mai blândă 
Cu umbra tragică, să fie 

A celui cem eterne versuri 
A prins eterna Poezie ! 


Şi stelele din golul serei 
Picând în jurul lui Schintei 
Să-i pară că iubirea moartă 
Il mângâie cu ochii ei! 


lar când în serile de toamnă 
Va răsări dintre poteci, 
Bălaia inimei lui Doamnă 

Cu mâini subțiri şi braţe reci, 


În ora tainică şi gravă 

Când ceața scutură vestmântu-i 
Si luna ?n cimitir veghează, 

In loc de candela, mormântu-i; 


Pe când o trestie, un nufăr 

Un teiu — aminte-aducător — 
Ințelegând poate ce sutăr 
Poeţii mari în viaţa lor... 


Privindu-i chipul între frunze 
Vrăjit d'al bronzului vestmânt, 
Şi întrebând miraţi ce cată 

Sub lună, morții din mormânt... 


Atunci în nopțile albastre 
Când lumea uită şi petrece... 
Luceafărul o să] privească 
Cum stă „nemuritor şi rece!” 


CINCINAT PAVELESCU 


Dumbrăveni 1900. 































si ajuns de nesuferit ! 
sint, poate. două ore de când i-a arun- 
+ in faţă, cu furie înăbușită, vorbele 
sea grele, la care n'a răspuns nimic şi, 
“sau sa clintit dim locul unde lau 
mins, dela fereastră. A rămas asa, pe 
iduri, alb, ca şi cum ar fi fost simgur 
A Casă, 
Amlizează viața lor întreagă, caşi si- 
'pia actuală, socoteşte tot. ar vrea să-i 
“ta da dreptate, că îi e dragă. dar nu 
ab nimic în sprijinul ei. 
dupe cincisprezece ani ! 
Incepe să înțeleagă unde vrea sajungă 
sa lui, dar tot nu crede ochilor, Simte 
d apropie ruptura şi, totuş, Nădăj- 
ihște că sur putea să se înşale, ar 
ma să se mință simgur, De când sa 
sos din război umbra ciuntită a ce- 
ud altă dată — și a fost om, Nu glu- 
Minvalitul! — ea i-a trântit, adesea, 
ni in glumă mai în serios, teoria im- 
piblității materiale. Dupe aceste glu- 
n triste, dupe teorii stângace de femee 
taocasi, deci mu pirea învățată, presim- 
mol că va veni, fatalul non posumus. 
A vitor, între ei, dragoste... materială 
1 maj este cu putință, Piedica există: 
pzasi, de neinlăturat şi vecinică, Ope- 
Azboiului, pe care el nu l'a cerut, dar 
atare a stiut să nu fie mișel, Recu- 
me singur că toate aceste sânt rele — 
l-ar tăgădui ? Luxul de a fi fost 
tipă erou, la care n'a râvnit, îl plăteşte 
m eştejirea restului său de viaţă. (Da- 
rest se poate numai cea mai mare 
pie 1 vieții — că e destul de tânăr), 
| Nu va mai putea fi amantul soţiei sale 
î di când, 
| îi aminteşte cuvintele lui Tolstoi, de 
jar râdea cândva: 

hsuşirile de dragoste trupească ar 

„să fie îmlocuite prin cele sufle- 
[i 
Uriașul creator al „Anei Karenina” 
wtoea posibilă o căsnicie în care dra- 
ea fizică nar juca nici un rol. Pe 
când îl ceteau împreună, Maria 
arta cea mai infocată susținătoare a 
ei păreri. Uneori  udăuga, roșie, 
n intreg discurs : 
femeea se umileşte când vi se dă 
„mă ax trebui să fie mai mândră! 
dta pilde, pe care le ştia din familie: 
A ştii tu că Tolstoi a avut dreptate, 
«posibil: uite, ţara Inima a trăit două- 
ide ani despărțită de nemea Gosu, 
ibcuiau în acelaș cusă. Şi sam iu- 
i nu glumă! 
iz, Maria sa schimibat, Ceea ce 
hainte, „cel mai pur dintre toate 
ile”, a devenit acum o „imposibi- 
materială. Era frumos visul lui 
i, o recunoaşte, de altfel, chiur as- 
dar mumai așa, ca o părere origti- 
de artist şi nuipai peninu alţii, 
“A tânturând toate acestea prin min- 
| o comparaţie între purtarea ei și 
)ă [şi reamintește sasarifieiul lui din 
W& război, când a fost între ei tut ua 
j&. imposibilitate, dar morală. 
lira nici na bămuit-o, Si no să afle 
ai! Ira pret delicat ca să i-o 
Ni, l-ar fi fost ruşine de el, dacă ea 
ti banuit măcar. Şi totus a existat, 
ja proclaraat, sus și tare, ca ea, im- 
pilitatea de fapt; « ascuns-o cu în: 

















grijire, prin mii de precauţiuni, prin ne- 
numărate sacrificii, prin nesfârşite aten- 
ţii delicate faţă de nevasta lui, printr'o 
nobleţe sufletească, pe care al şi-o soco- 
tea înnăscută. Ea nu-l mai iubeşte de 
când sa întors din spitalul vrăjmaşului, 
el n'o mai îndrăgea de mult, dacă era 
vorba de amorul pe care îl cumoștea şi 
il doria d-na Dragu. Cu câţiva ani îna- 
inte de mobilizare avusese prilejul să 
comstate schimbarea pe care o operase 
vrema într'imsul, Trupul ei nu-i mai în- 
teresa ca la început, Fusese dragoste 
îmfocată, între ei, um an. doi, cinci; iar 
de aici încolo bărbatul simţea, cum Ma- 
ria nu-i mai făcea aceeaş impresie. Dupe 
ce trăisa zece ani împreună, imposibili- 
tatea încapuse să se pronunţe neertă- 
toare. Soţia lui, pe care o iubea din a- 
dâmeul sufletului, pentru care şi-ar fi 
dat, fără să stea la gânduri, viaţa, înr 
cepuse să-l lase rece. Fa nu mai putea 
să acopere, să întunece, frumuseţile pe 
care le vedea el pe drum: corpul ei nu-l 
mai făcea să uite liniile elegantelor îu- 
tălnite, ritmul frumoaselor în iranspa- 
rente rochi de seară. 

Incet, încet, şi, după doisprezece ami de 
căsătorie. înstârşit faptul nu mai putea 
fi pus la îndoiată, Nu mai era cu putin- 
ță. Dragostea nu-i scăzuse întru nimic, 
dragostea ideală. Nici o altă femee nu 
luase locul sufletului Mariei în  ipima 
lui, Ceeace îi lipsea însă era atracţiu- 


nea fizică. Gândul sărutării nu mai înso-. 


țea apropierea ei. Setea de a o admira 
mult, de a o simţi lângă el, caldă şi ca- 
tifelată. de a o desmierda ca pe un copil 
drăgălaș. dispăruse. Tat îi plăcea să glu. 
mească, să se joace cu ea, dar o făcea 
ca si cum ar fi fost alături de un prie- 
ten, luhirea lui, aprinsă altă dată, mare 
de altfel şi acum, avea ceva de familie 
și numai atât. Atmosfera leagănului dra- 
gostei lor a asemănase cu aceea din casa 
părintească pe care o respirase când 
era, mic, când nici un zând de păcat nu-l 
turburase încă. Când Maria nu era de 
faţă, Dragu se gândea întruna la ea. 
aproape numai !a ea. Nu cu patimă, nici 
cu nerăbdare, cum se gândesc amanțţii, 
ci cu un îel de înerijorare necurmată. 
li era teamă să nu fie bolnavă, să nuj 
se întâmple ceva. Ii era fiinţa cea maj 
dragă, dar simţea. în apropierea ei, at- 
mosfera de intimitate senină, ca şi când 
ea ar fi fucut parte din familia lui zea 
veche. Maria devenise, dupe doisprezece 
ani de căsătorie, cea mai bună rudă a 
lui. Nu sar fi despărțit de ea, dei sar 
fi oferit cea mai frumoasă, din fetele Im- 
păratului din poveste şi faimoasa ,ju- 
mătate din împărăție“. Ea era totul pen. 
tru Dragu „afară de... femee; dar era, 
tocmai prin aceasta, ceva mai mult de 
cât o femee: era o sfântă, era un ideal, 
Cum el nu era bătrân, se înțelege că ve- 
neruţia pentru Maria nu putea înlocui... 
amanta ce-i lipsea acum lui Dragu. Si 
toiuş el na înșelat-o. Ar fi murit mai 
hine. dectii s'o facă să sufere! Q credea 
atât de simţitoare, penlrucă o nemulţu- 
meau toate nimicurile, Vedea că nu ci- 
teste nimic, că nu dă nici o însemnătate 
pândului şi poeziai, dar plângea lesne, 
Si Imi îi făcea rău să vadă cum se ume- 


„zese ochii aceia frumosi. Imposibilitatea 


materială exista: trupul ei aducea ră- 
celi de spaţii interplanztare, risipird orice 
încercare de dragoste. De altă femeec el 
nu sar fi apropiat în nici un chip. Si, 
cu toate aveştea, închipuirea lui de artist 


UNIVERSUL IATERAR. — 4 


TR.U P UL 


de CONST. RÎULEȚ 


-- Drasu era pictor — pururea, vie, nu-i 
dă pace. Când ea îl alinta, închidea v- 
chii. ca şi altă: dată, dar acum n'o mai 
vedea pe Maria ca în primii ani de căs- 
nicie. Năsăria silueta înaltă, ce cotise de 
pe colţ, când se urcase el în tramvai, 
svre a veni acasă ; sau modelul vreunui 
prieten — el picta numai îlori şi marine; 
sau artiata care jucase, în seara aceen 
relul eroinei ; sau vreo prietenă ce-l vi- 
zitase în cursul zilei. De câte ori Maria 
se eprupia de el, trebuia să viseze o alta. 
Nu era de vină sufletul, ci simțurile 
sale. Simţea că e urit, că un om normul 
nu ar fi făcut-o, că e o nehunie. dar 
m'avea încoiro ; altfel totul ar îi fost zu- 
darnic, sau ar fi prins ea de veste, ceeare 
nur fi vrut în nici un caz. A şi spus, 
le vre» dlvuă ori, în glumă, unei prie- 
tene: 

— „Dragu al meu a îmbătrânit! E atât, 
de oboşit !* Cât Tau durut aceste vorbe! 
O, cât ar Îi «nierit biata Maria. dacă ar 
fi bănuit că frumuseţea ei plastică, ve 
are şi-o udmira întrează, rnai în fic- 
care zi, nu mui făcea absolut nici o im- 
prezsie lui ragu. Adesea, iarna, când 
canera lor de culcare era pătrunsă «e 
căldură moleşitoare şi Maria bine dis- 
pusă. ea deschidea albume de artă, copii 
depe tablourile si statuele celebre, se des- 
brăca de tot şi lua, în oglindă. pozele cu- 
tăvei frumuseți antice. Râzând îl îmbia 
adesea ; 

—- Compariă-ne. te rog! 

Şi îi trântea cartea subt ochi, apoi işi 
relua serioasă poza. 

EI se făcea că o admiră. ca şi altă- 
dată, când se apropia tremurând, „să 
dea jos zeiţa de pe soclul ei de mur- 
mură”! 

Iată de ce căzuse în inșelătoria asta 
sentimentală, pe care a ascundea cu 
grijea asasinului nedescoperit, ce se te- 
me în fiecare clipă să nu fie prina. 
biindcă ficea toate acestea, numai pen- 
tru ea, căci de multe ori i-ar fi fost uzor 
să-şi schimbe visul în realitate, să vadă 
cu c«chii, lângă el, pe cele răzute pradă 
închipuirii lui îndrăznețe. Câte dintre ele 
iar fi fost fericite cu o atenţie cât de 
mică din partea lui. Fra doar pictorul 
1a modă. Toate întorceau capu! când 
trecea el, Frau unele îndrăgosțite de 
arta lui, altele pe care ar fi putut să le 
plătească, mai toate cunoscute pentru 
slăbiciunea de a pleca urechea la şoap- 
tele zeului amor, Un semna. o vorbă şi 
ar [i avut de fapt ceeace cuprindea 
astie! numai în închipuirea lui bolnavă, 
N'a făcut-o. Cetise, de mult, nu-și mai 
amintea unde că, îu asemenea împre- 
jurări, creerul nu trebue să ia parte. 
Dar ce-i pasă? Putea să se ruineze, 
să-şi strice nervii. Sănătatea lui nu ra 
nimie când era vorba de liniştea şi de 
mulţumirea ei. Ani întregi a ținut acest 
joc bolnav şi ar fi ţinut de bună seamă 
toată viaţa lor, dacă nu venia răsboiul. 
Ue taină grozavă! Lui Dragu nu-i mai 
trebuia Maria, dar nu putea trăi fără 
Wânsa! Ce cotituri ciudate are sufletul 
omului cu carte! Mândria, lui era că 
Maria na aflat nimic. Ea n'a bănuit nici. 
cdată, că, pe epiderma ei, Dragu săruta 
obrajii artistei din filmul văzut de cu 
seură, sau câtul frumuasei trecătoare de- 
pe Calea Victoriei, sau umerii pudraţi 
ai marchizei dintro carte,. Destulcă el, 
prin mijlocul acesta nesănătos,  mecin- 
stit şi nebunesc, isbutise să treacă peste 
imposibilitatea materială, Era un sacri- 
ficiu, pe care un om cu mintea întreasă 


429 — UNIVERSU MATERANR 

nu lor fi tăcut, când lumea e plină de 
femei frumoase — el trebuia să fie, dupe 
cum se temea adesea, pe drumul ospi- 
ciului A voit să-si dovedească, lui în- 
suşi. că nevasta nu e numai carne, că 
ue o însemnătate mult mai mare. 

Ca feneie nu mai există de atăta 
vreme. pentru el. Il lega insă de ea mii 
de lucruri drăgălase, amintiri scumpe. 
Sensualismul rămânea cevu cu totul şters 
faţă de această comoară sufletească. 
Inima lui eru plină de fiptura ei, de vor- 
bele, de miscările, de cântecele sale, Nu-i 
mai dărlea fiorii patimii, de care omul— 
dupe cineisyrezece ani de căsătorie — 
nu mai simte în fiecare clipă nevoie! ci 
îi umplea viaţa de un farmec prietenesc, 
"a vrinde bine în orica -moment al exiz- 
tenţii, 

De cânul sua intors însă din luptă. Ma- 
via îi dă să înțeleagă mereu că e un in- 
valid, Ca şi cum el war sti-o. nenoroci- 
tul! In ochii ei frumoşi de copil mare 
si tăsfăţat. Dragu a descoperit, din ziua 
intoarcerii ceva nou, alb, sticlos. tăi:s : î- 
vonia. Da. un fel. de privire batjocori- 
toure față de bivbatul ei, faţă de zdrean- 
(a ilustrată — cum îi zicea când îşi pu- 
nen (lecovaţiile — pe care i-a trimis-o re- 
cimentul în locul voinicului de altă dată. 
A crezut. la început. că se înşeală. că nu 
se poate să fie adevărat. 

Dar u trebuit să se convingă repede. 
tivaiu! a desăvârşit ceeace ochii abia în- 
cepuse să spună, Și, în sfârșit, explozia 
sinceră : 

— Ai ajuns de nesuferit! 

Gloanţele unzurilor au fost mai dai: 
cute. terestraele chirurgilor mai milosti- 
ve. N'a suferit atât nici când i-au tăiat 
piciorul. , 

Cum sta asa pe gânduri, la geam, sa 
pomenit deodată strigând. ca un copil 
deșteptat dintrun vis urât : 

"= Mariwoaro! Marioaro ! 

Nici un răspuns, 

A plecat să se răcorească, 

Dragu se îndreaptă înspre bibliotecă 
si începu să  răscolească: Aristofan, 
Schopenhauer, Strinberg. 

Ce nesinceri i-se păreau, înnainte, mai 
«les cei doi din urmă, Acum însă îi răs- 
„Deste cu drag lo soarbe cu nesaţiu pa- 


uinile  dibueste sirurile ce îl revoltau 
mai mult altă dată. 


Da, Aristofan a cunoscut-o, 
Este în stare să-si strige, în gura mare, 
nevuia de dracoste fizică. 


Sehopenhauer îi rezerva soarta pe 
care o merită fără îndoimă . iar Strind- 


berz. dacă ne-a arătat-o în toată mize 
ria ei morală. era dator so facă. pen- 


irucă el a cunoscut-o ca nimeni altul. 
“ nădejde slabă. ca un ecou înde- 


părtat. îl îndeamnă să mai strige încă: 

— Marioaro, Marioaro! 

Nimic. 

Voi ceti pînă se va întoarce, se ho- 
tări ei. 

Dupe câtevu pagini o neliniște gro- 
zavă îl cuprinse, 

se târi prin toate odăile, pretutindeni 
strigând-o pe nume, cerșind fiecărei uşi 
să i-o dea, 

Nu răspundea nimeni. 

Pe masa din camera. ei un petec de 
nârtie ruptă la întâmplare, ca pentru o 
notă cu care trimiți serviioarea să-ţitâr- 
2uiască ceva, mâzgălit în pripă, cu pete 
de cerneală și cu o iscălitură ca un fel 
de chee a lui sol. schimonosită, înbâc- 
sită de negreală. 


Dragule, 


„Eşti un om inteligent si vei pricepe. 
Sant şi eu femee, femee tânără, Ei, nu 
e mai poate... Imi pare rău că trebue 


Ss 
să te părăsesc, dupe cinsprezece ani 


de căsătorie. dar nam încotro. Ştii și 
tu : imposibilitatea materială“. 


Adio. Mariu. 


Uarauhios erou eşti, Dragule! N'ai 
căzut tu în Dobrogea, când veneau vrăș- 
mașii năvală. urlănd ca fiarele, nici la 
Oituz. când ploua, zile întregi fier şi foc; 
wau putut să te doboare până nu te-au 
lovit în luptă, piept la piept si acum — 
om bătrân de nici încolo — te clatini ca 
frunza, pe bietul tău singur picior, în 
fața unei foisoare măzgălite de o muere, 
fără să te bată nici măcar vântul, Eşti 
de batiocură, căpitane. Unde sânt zmeii 
să-si vadă conducătorul ? 

„Ha. ha, ba! 

„Parcă rădea cineva alături de el — 
“i era singur. 

A auzit bine râsul acela tăios, căruia 
ii răspundea parcă ecvul unor camere 
noule, 

Si Dragu se chinueșşte să-și păstreze 
»chilihrul. Acum înțelage el cu cine a 
trăit cinsprezece ani. 

Din tot ce avea el. Maria na prețuit 
decât ceeace-l apropia. de indivizii din 
grămadă. 

Sufletul. cultura. bruma de talent pe 





care i-au recunoscut-o chiar vrăsmașii, 
numele. gloria câștigată pe câmpul de 


luvtă, cu preţul sânzelui. dragesteu lui 
nețărmurită pentru fiecare nărticică din- 
Wînsa. si pentru ea întreagă.. nimic, ni- 
mic ma ținut-o. nimic n'a legat-o. In 
inima ei. pe care a socotit-o atâţia ani 
înaltă si bună, nu găsit nimic care so 
caprească. Nu sa gândit la clipele neni- 
tate. petrecute împreună, la lupta pe 
care 4 dat-o ca să-l lase familia să ia 
e fată „Gin proşti” şi fără zestre, la sa- 
crificiile lui pentru ea, pentru ţară, 

Nu putea să-i intre în cap cum sa în- 
durat Maria so rupă cu trecutul, cu 
voezia iubirii lor. atât de pnigonite, 

Si iar începu să strige. cu disperare: 

-— Marioaro, Marivaro ! 

Nici un sgomot decât — parcă — un 
ecou nou al râsului «de adineauri. 

Acum o chemă cu o voce sfâșietoare: 

— Marioaro. Marioaro ! 


Aceiaz tăcere grea. (Când o asculţi 
tăcere, te apasă pe umeri ca o povară, 
ca o stâncă). 


Din nou ia odăile în şir, din nou si- 
teste colţul murdar de hârtie. Cuvinteie 
îi alunecă pe subt ochi: „sânt femee... 
trebue... n'urm ce face... te părăsesc“, Nu 
se poate, trebue să fie nălucire, un vis, 
v olumă sinistră ; 

— Marioaro, Marioaro ! 

Nu-i trebuia. nu era anuntul care vede 
«dispărându-i obiectul pasiunei sale fi- 
zice, nu era vocea cărnii. 

Și, totus, Dragu simtea că moare, pen- 
trucă îl părăseste sufletul ei. 

Dacă sar fi putut să-i plece corpul îi 
lume, „femeea tânără“ — cum zicea ea 
— şi să-i lase lui sufletul ei asa cum 
e el. asa cum lu cunoscut acum, co- 
oara de amintiri ce făceau dim fosta 
d-soară lonescu pe Marioara Dragu, so- 
ţia sa, sunetul glasului cei, farmecul a- 
propierii icuateriale. sar fi declarat omul 
cel mai muitumit de pe pământ, Si din 
nou începu să răenească : 

-— Marioaro. Marioaro! 

O lașşitate nesfârzită îl cuprinse. 

Lacrimile îi curgeau siroaie. 

De ce sa dus la răshoi? Ar fi putut 
să scape. Are un unchi seneral! şi pa- 
rale destule. Sau strecurat ei alţii la 
părţile sedentare sau chiar prin admi- 


uistraţiile centrale. Asta e răsplata erou- 


lui ? Sdreanţa omenească, sdreanța ilus- 
ipută, povitura care se tărăste pe covor 
ca un COŢil 


înebunit. în bătae, nenoro- 


«itul care plânge şi geme mușcândii 

mâinila —: erou ? 
si Dragu, îndoindu-se mereu, o chit 

iar, o roagă «lin adâncul inimii să fi 

— Maricaro. Marioaro ! 

St! Să nn se mai mizte. să nu mill 
tie niruie în toată casa: Tăceţi voi an 
ivi si glasul inimii să tacă; lie 
odae, tăcere în cer. Un zsomot petă 
Y'ericivea, irenlul. A 

Tăceţi voi adieri ule mizcărilor vă 
lim mâini. tăceţi voi soapte alesi 
lor... se urcă cineva su. 

EI se luminează. Ticere. tăcert, 
vrea să fie a stană de piatră. 

Dar nici atunci nu î sar părea că | 
destulă tăcere ca so audă cunii Vine 

Simte cum se deschide usa. El 
noasto pusii Sa întors. nu se puli 
nu se întoarcă. Se ridică aprouperepi 
de jos. se sterpe la ochi, se Im 
spre use şi se pomeneste faţă in 
cu ea! | 

— U, ce bună esti! Te-ai întors?4 
vu glumă. au? i 

la îl priveşte zâmbind. cu ochi de fă 
ţî* apui cu indiferenţă . 

— Credeam că ai eşit până acun, 
uitat banii si hijuteriile. 

Marioaro. rămăi la mine! Și 
lipi de ea ca un copil — ca unt 

—  Daposibil, Dragule! 

— Marioarn. nu mă lăsa singur! 

— Nam ce să-ţi fac. 

Dupe ce o mai rugă mult, cap 
năicuţă hunii. dupe ce chenuă, În 244 
toate amintirile, toate zilele lor 
se înfurie. poruncește: 

— Nu vei pleca. nu-ţi dau voth 
il privi lung, cu mirare. | 
— Și cine o să mă oprească? 
— Eu! 
Răsunătoare hohote de ris isbu 
“din privirile ei, ce alunecară apă 
zise pe piviorul cel de lemn. lal 
în tăcere un moment, apoi strigăt 

preţuitor : 

-— Atunci vino după mine! 

Și ași, trântind ușa, ușoară, feriti: 
cu vo fetiţă care se fugăreste cuoţi 
legă, ] 

Pe când Maria începuse să co 
scara în salturi. Dragu se ridică £ 
reastră, înălțat de puterea unul să 
neasteptat — si se aruncă jos, d 
lujul al Ii-lea, 

Căzu drept în faţa usei, grămadă 
viaţă. 

Când Maria încearcă să (leschidă, 
ducă teupul spre libertatea multe 
să plece pentru totdeauna, nu E 

Piciorul de lemn se jroptise in 
ca un par, — ca și cum Drasuarii 
cercat. într'o ultimă și supremă! 
dare. so oprească cel puţin (lupi 
tea lui de re părăsi cuibul lor dă 
goste 1). 


CONST. RAU 


(1) Din volumul  ..Noaptea Măgi 
sfâşiate“, ce va apare în curând, 





UNIVERSUL LITERAR. 423 


| O INIMĂ SÂNGERÂNDĂ 


“hiziun amurg de Maiu surprinsesern 
î;9 bancă din parcul oraşului o pere- 
i imbrățișată, Emam în dlasa a doua 
lieu, un prichimidel de unsprezece ani, 
it scena a produs o adevărată revo- 
țieiu „cele dinăuntru ale mele”. Cina 
i na fost cină, iar lecţia de geogra- 
Je care încercasein să Tui-o mi ci- 
i dată, inainte de culcare n'a. fost 








Verdlnum tot câte rouă slove în loc 


una, 





in fața mea, lu aceeaşi masă, nai 
tion şi pe Didina fetiţe auzdei, care 
tea desenele pentru ziua următoa- 
sin un răsunet al scenei din parc con- 
sul părul ei bogat, înpletit cunună, 
INUl capului, ochii ei adânci și negri 
pirăjorii ei rumemii, 

cete uiţi așu la mine, Niculet? — 
iirebă ea. deodată, dându-mi un bo- 
Re peste. masă, 

ile împrejurări, i-aşi fi înapoiat 
birnacul, ar fi urinat poate chiaa și 
itală, us, intervenţia, „efectivă“ a. 
ti, dar acum... Mi-am tnfumdit ochii 
Moare şi mi-am numărat,,. bătăile 
muli 







Îluua zi, îintorcându-mă, dela şcoală 

dibitui pe la o mătuşă bătsână, din 
a, An incasat, ca de obiceiu, o groază, 
siduri binevoitoare (să-mi învăţ lec- 
simi cruţ hainele şi să nu. bărtăto- 
osrăzile) plus, um sărut pe frunte şi 
ai, Imi mai dete şi o carte, ca să 
dx unei alte matroane din oraş, Era 
e pnan de senzaţie, la modă în vre- 
e lea, 
ii gândul să mă execut numai in ziua 
ziare, dusei romanul la mine acasă. 
= roman ! — isbucni Didina câmd 
iz, smulgându-mi-l dim mână și 
ah E un roman de amor, aşa-i? 

NI știu, îi răspunsti, cu ochii piro- 
kitiupra perechei îmbiăţişate de pe cn- 
ir tomanului, 

Dar știi tu ce-i amomul? 

[Nu știu, — îi mai răspunsei odată, 
ku până după urechi si cu gândul 
cena din parc, 

îţi spun ceva, dar, 
Ama spui la niimemit 
(i promit... 
“bu al0 0 colegă „amorezată“. E in- 
30 cheamă Elvira, Celelalte fete 
iiha sângerândă”.., 

musată de actul ei de indisers- 
miintundă câteva bomboame în bu- 
raci, dispăru. cu roman cu tot, 
aie de cinci zile miam mai văzult-o 
i vreuiea mesei. Era când tristă, 
itimbitoare şi când cu urmele unor 





promite-mi 





AMINTIRI — 


de SEPTIMIU POPA 


Jacrimi de curând sterse, Iar în ziua a 
cincea, venind dela școală. mă întâlnii 
în colțul unei strade cu mătuşa mea. 
Fără prea multe formalităţi, buna fe- 
meie îmi scutură zdravăn urechile şi 
stoarse din mine promisiunea că „la 
mement' o să due romanul la destina- 
ție. 

Ajums acasă, căutai pe Didina, dar, ea 
nu era nicăeni,. Aga apoi scotocii prin 
sertarul ei şi găsii cartea, cu semne evi- 
dente că ea a citit-o din scoarță în scoar- 
tă, iar la mijlocul cărţii erau înfundate 
zece file de caiet, sorise cu creionul pe 
aanândouă paginile. 

Fra scrisoarea ei.  Hinoționată până 
la delir. sa upucat mititica să scrie şi 
ea un roman, luându-și drept subiect 
amorul colegei sale Elvira. Titlul mo- 
rmmentalei opere era „O inimă sânge- 
rândă“, 

Uitai promisiunea făcută mătuşei şi 
m'apucai să sorb cuvintele scrise de 
„drăgălaşu ei mânuţă”, Era un „roman“ 
cu suspine, cu pumni încleştaţi sub pla- 
pomă şi cu vibrări ale coardelor inimii. 
hi capitolul al treilea, Viorel cel cu ochi 
albaştri, eroul romanului, se plimba gân- 
ditor pe dinaintea internatului de fete. 
Ca și în romanul mătuşei, soarele era în 
drum spre culcuşul său, iar Elvira se 
ivea din când în când în fereastă şi a- 
runca frumosului „cavaler” o pătimașă 
privire, Odată, când nu era nimeni pe 
stradă, ina întins mâna, iar el, beat de 
fericire sa ridicat în vârful ghetelor şi 
i-a sămultat vârtul unui. deget. 

— Blondă primcesă. a sufletului meu, 
exclamă „cavalerul”, ducându-și mâna 
la piept, îţi jur e umbra mamei mele, 
că nici odată inima mea nu va bate 
decât... pentru tine! 

In clipa aceea o barză alerga în sbor 
grăbit spra cuib, fluturându-şi  maes- 
toasele aripi de-asuj:ra clădirii interna- 
tului, 

In manuscris urmau acum câleva râm- 
duri de puncte, represintând două zile de 
înfrigurare, de fiori dulci şi de visuri 
fericite. Iar u treia zi, Elvira s'a trezit. 
însărcinată, 

— Insărcinată ! — urla sărmana, smul- 
gându-și părul, mușcându-şi buzele și 
pareurgând cărările grădinei internatu- 
lui. O, Doumae, de ce această cumplită, 
pedeapsă ? Cu buzele lui dulci el na a- 
tins, doar, decât vârful degetului meu ! 
O, imimă sângerândă.., 

Capitolul al treilea se încheiau pe la 
jumătatea, filei ultime cu leşinul eroinei, 
In restul hârtiei Didina a mai adăogat 
câteva reflexii personale, cam aşa : Săr- 


mana Elvira-! Ce se va alege ue tine și 
de norocul tău ? Ce va zice muicăcta ? Ce 
vom zice profesoarele ? Doamne, jur pe 
tot ce am mai sfânt. că eu n'o să mă a- 
*morezez niciodată ! 

In momentul când, după citirea manu- 
scrisului îmi căutam basmaua ca să-mi 


şterg lacrimile, răsări ca dim pământ. 
Didina, 
— 'Ticălosule, — îmi strigă, snrulpănul 


hârtiile din mâna mea şi sfârticânlu-le, 


apoi, măsurându-mi nenumărați puunmi 
în coaste, — Cine. te-a pus să umbli lu 


cărţile mele ? 

Cu pumnii ei a ucis „primul meu u- 
mor“ din vremea când însă, nu ştiam ce-i 
amorul. Mi-am văzut de carle, iar când 
mai veleam şi pe Didina simţeam că-i 
datovez cea mai adâncă recunoștimţă. 

— Cine ştie — gândiam atumri,---— ce 
s'ar fi alles de noi! Aș fi ajuns şi eu să-i 
sărut vârful degetelor, iar vreo barză 
blestemată ar fi sburat tocmai atunci pe 
deasupra casei noastre, Doamne, Doam- 
ne ! 

In anul următor tata ma dus la o 
școală din alt oraş, iar pe Didina n'am 
mai văut-o vreme de treizeci de ami. 
Când, după scurgerea acestui timp a ră: 
sărit ca din pământ în faţa mea în. par- 
cul unei staţiuni balneare, ne-am împă- 
cat, neam admirat reciproc firele argin- 
tii presărate prin păr şi... ne-am reanin- 
tât „inima sâmgerânlă” cu barza de o- 
dinioară, 

Dar jurământul dim ultima paginră 
a manuscrisului, l-ai ținut ? — o intre- 
bai, privind-o cu coada ochiului, 

— Nu, Du, nu, — îmi răspunse, 
simul până după urechi. Dar, mi-am luat 


LU- 


pedeapsa, Priveşte mumuai ! Si îmi arătă 
o bancă, la câţiva paşi de noi. 

vedeau trei fete de diferite 
exemplare ale 


Pe bancă 
imărinni, trei 
odimioară,.. 


Dinlinei de 





424. — UNIVERSUL IITERAR 


VIAŢA, ŞTIINŢA ŞI FILOZOFIA | 


Ce-i viaţa? Abia abordată problema 
şi răspunsurile curg gârlă, Se desprind 
hotărîte din valul vremii: înflorite în 
farmecul poeziei, sclipitoare în îulgeră.- 
rile inteligenţei,  încâlcite în abstracții 
cterire şi învăluite în gânduri de ne- 
gură. Si toate sunt stăpânite de bleste- 
mul diversificaţiunii. Nu se acopere, nu 
se egalează ci alcătuesc o simionie de 
diferenţe subtile: prietene şi dușmane, 
prezentându-ne tabloul unui spectru, cu 
mii de nuanţe. Sunt doar toate sinteze 
de procese psihice provocate în fiinţa o- 
menească de intuiție, fie interioară, fie 
exterioară. Şi făcând abstracţie dela a- 
devărul absolut, că omul diferă dela 
ins la ins. în temeiul căruia suntem 
împiedecaţi să vedem viaţa în aceias 
haină de lumină şi umbră,  diierenţie- 
rea derivă, şi de atitudinea, în care ne 
asezim în faţa problemelor și derivă 
chiar si din simbolurile prin care ne 
exteriuriză m. 

Amintim vre-o câteva răspunsuri: 

„Viaţa-i umbră și vis" ne cântă po- 
dobiile bisericei, în graiul lor înflorit ș 
„e ca fioarea câmpului” suspină inima 
psalmistulni, „e durere și deşertăciune“* 
piinge înțelepciunea indului pornit spre 
vesnicie, dimpotrivă, se numai farmec 
si înţeles“ grăeşte cel plin de fenicirea 
tinereţii ce i-o imbie momentul tugar, 
„Viaţu-i luptă area“ ne învaţă poezia 
energiei naționale, a lui Coşbuc, în vre- 
me ce din desnădejdea lui Eminescu se 
desprinde disprețul fără notar fiindcă 
nu-i nici un sens întrânsa. „Viaţa-i îm- 
bătrânirea” tălmiăceşte filozofia lui Berg- 
S0n, € v:șnică curgere declară inegura- 
tul Eraclit, „e funcțiunea” propovărlue- 
ste înţelepciunea elină. Si mintea neas- 
tâmpărală a munitorului se fereşte a se 
opri cu răgaz și a se pătrunde de căl- 
dura cuvântului. „Eu sunt viaţa“ grăit 
de dragostea cduninezeescului fiu al tâm- 
plarului Iosif din Nazaret; se trudeşte, 
dornică de lumină, setoasă după  ada- 
vărul gul, să înţeleagă miracolul, rătă- 


ceşte pe cărări neuniblate îndemnată de 


sentiment și poviţuită de nădejdi, aceşti 
licurici amrăgilori, 

Da viaţai o enigmă, o minune pecare 
niciodată uu o vom pătrunde până în 
adâncurile ei. Toate definițiile, toate ex- 
plicațiile ca ni se îmbie cu belsug sau 
sgârcenie de vorbe, sunt tălmăciri su- 
hrede şi descrieri nepulincioase. [ile nu 
descifreuză cartea vieții ci o incifrează. 
Pun cum sar ciprima Eminescu „hai- 
na de enigmă peste adevărul gol“ 


+ 


Orice încercare de a tălmăci viaţa e 
u simplă analizare,  etemeniele căreiu 
se îmbracă în simboluri. Simbolurile 
însă, ne învață Bergson, ne pun în a- 
fară do viaţă, ele ne comunică numai 
ce are comun cu alte fenomene şi ce 
nu-i revine ca însusire „inerentă“, 

Da, teoretizăm. Iată omul închinat 
științei prinde svonul clopotelor ce chia- 
mă la rugăciune în taina amurgurilor, 
şi ni-l tălmăceste, prefăcându-l în ra- 
porturi de monere desprinse din vibra- 
ţiile aerului. T: o muncă aceasta cu fo- 
lositoare aplicări, dar întârzie să ne lă- 
murească riomentul de farmec pur e- 
moţiona!, însimţirea. Doar operează. cu 
simbeluri şi ele nu sunt proprii să ne 
redea insimțirea. Ea rămâne și mai de- 
parte un miracol de nepătruns. Isi are 


viața sa proprie. Emoţia muzicală. pri- 
cinuită de vibrații materiale se desfă- 
şoară într'o bogată nuanţare,  ţesând 
multiplele stări sufleteşti, asemenea ori- 
cărui element de artă: acum ne înfioară 
inima, turbură cele rai tăinuite adân- 
curi ale suf'etului, învăluindu-l în lu- 
mina plăcerii, ori umbra durerii, acum 
se stinge ca o uşoară adiere. ca o undă 
pribeasză pe suprafața mării, mângâin- 
du-ne cu o fugară atingere a mâinilor 
drazi. 


* 


Viaţa! Vechii elini au asemănat-o cu 
un rău în vesnică, curgere, Câtă poezie 
si adevăr în această asemănare! Si noi 
adastăm pe ţărmuri cu privirile împân- 
zite spre valurile etern călătoare, etern 
schimhătoare. Acelaş râu cu vesnic alte 
valuri! „Panta roi” foute curg, şi tu prie- 
tene. nu vei putea coboră de două ori 
în acelas val. grăeste cu mult tâlc inc- 
guratul Eraclit. 

Totul e în miscare. Nu săsești nicăeri 
un veazin de odihnă, o stâncă de mân- 
tuive, vorba psalmistului. Da, căci şi noi 
suntem răniţi în vârtejul vesnicei miş- 
cări. a vesnicei prefaceri. Copilul de ieri 
astăzi n flăcău și bărbatul de mâine, 
poimâine cste stins de vestejirea bătrâ- 
neţii.: Și nu se schimbă numai haina de 
lut ci şi cumoara sufletească : gândirea, 
simţirea. voința ! Zadarnic întindem bra- 
țele cupă o stâncă de scăpare, ea nu ni 
+e îmbie nicăeri, in vesnica goană a ară- 
tărilor, Si e o goană nebună, fără sens, 
un haos. Doar noi oarnenii ne nusteru în 
goana haotecă, cu has în noi. 


E 


Sărmanul om! Cât e de singur. Prin 
intr'o lume străină, dusmană ce-l ame- 
ninţă cu ilesiiințţarea. Da, suntem arun- 
caţi fără. mită în valurile uciaătoare ale 
mării, fără hotare. Innoată 'hărbăteşte 
îvate de trudă, dacă voeşti să învingi și 
să nu fii înghiţit de valuri! 

“ij totusi. ftucmai în mişcare aflăm hu- 
rul mântuirii | 


„In valul vieții, 
Ii al şaptelea zcr 
Mă urc, mă 2vbor, 
Mereu mă avânt, 
Viață, mormânt, 
Veşnic turburuită mare, 
Țesătură schimbătoare 

Viață plină de ardoare, 

Lu vă:hoiul vremii, țes din ele în taină 
A Dumnezeirii minunată haină ! 


Astfel grăeşte Goetho în „Faust“. Si-i 
adevărat. Căci nu rămânem uluiți în fața 
haosului, în faţa valurilor turburate. A- 
cestea ar însamna să ne lăsăm înghiţiți 
de înturevic. sugrumaţi de laturile ne- 
înţelesuritor, 


x + 


Lupta începe cu bărbătie împotriva în- 
tunericului,  gounei nebune, a iraţio- 
nalului. O luptă uriaşe: să birui haosul, 
să-l prefaci în ordine de lumină, să pă- 
irunzi realitățile cu înţeles, să schimbi 
totul în raţional! 

Culegeru, alegem si comparăm, înche- 
gim și plăsmuim, creăm si ne întărim 
muncind de fiece clipă şi pretutindeni. 
La într'o biserică aprindem lumini stră- 


de Z. SANDU 










































iucitoare. Sunt noțiunile cave sfăşe. 
tunericul şi introduc ordinea și sie 
în haos , 

In zarea candelelor — noţiuni, e: 
aprindem pe dibuite la uirenia v 
infinitul dom al universului, vedem: 
tejurile duşmana, ce ne amenință li 
iar instinctul de conservare ne îndesni 
stăruitor la muncă aspră şi ncimpătă 
luptă 

Si minunea se ţese tot mai str 
toare ! Peste genuni de primejdii duk 
pedurile siguranţei, iar ociii ni se un 
de lumini «livine. 

Da, în noi aflăm stânca, mântuirii, În 
adâncurile nepătrunse ale fiinţei noaat 
țâşneşte apa vie şi ne hărăzeşte în 
încrederii. Veşnicei schimbări, prefat 
lor continue, fermecătoare prin Dog 
nesecată a variațiilor,  opunem fi 
netrecătoare. „Dus bleibeude Seini, ? 
lumina miuţii se întfiripă o lume ri 
Iumea eternelor idei, 

STIINTA îşi începe activitatea, (ui 
jutoeul noţiunilor ne ţese haina lun 
si a vieţii, o icoană cu totul deci 
de cea pe cure ne-o ţes simțurile, Aici! 
icoana plăsmuită de simţuri, e mie 
e fatraec de culori. vesnic nnanțate, î? 
colo în Inmea clădită de stiință sii 
neste liniztea. unităţii absolute, inu 
bilul, monotonia. 

Da, stiinta se zbate să ne desconera:: Ş 
nicia fiinţei, existenţa. neschimbăte: 
în vreme ce viaţa-i numai mişcare. Cl 
si în cazul când știința. încearcă, să 
mineze mişcarea. ea fixenză vaportură 
inateriiler în mișcare. In aparența 
stărue să traducă imposihilul în posiăi! 
fixează mișcarea o prinde în vârful se 
lui de experiență şi o preface în othi 
opune categoriei desvoltării, categ 
fiintei „u existenţei, 





e 


Din cuprinsul “celor arăfale se If» 
prinde faptul, că stiinţa duce o ajre 
luptă împotriva vieţii, Se iruteșt a 
teate putanile să feroce viața în obez 
noţinnilor, categoriilor, formulelor, 
gilor. neinpăduitoare de schimhân, & 
prefaceri, 

Dar scopul acesta ce-l urmăreşte «i 
inţa. cu atâta sete nu-l poate înfăe 
«dinar oarnenii în parte. Este cu nepuli 
să categoriseşti intregul cuprins alt 
ţii. Nu se află tiparuri înrlestul de lare 
Durerea, plăcerea, teama, și atâtea 
cese emotive, afective. si voliţional n 
+ poate cstlui în anumite formule: în 
chiar şi uctul psihic al  recunoştieți 
sparge, sfărâmă forma îngustă. C, sn 
atâtea fenomene în hotarele vieţii e 
care nu le pute înțelege, cu minteas 
gidă deşi  atutiscoditoare. > Constiit 
noasiră e mai mult decât rațiune pu! 
Si-i bine așa! Multe procese de și 
sufletească comportă o valoare dept: 
de mare cu toate că mintea mult i 
sita minte nu le poate pătrunde tem; 
ile, — cu toate că pentru fiinţa noastă 
sunt. tnt atât de necesare. ca și cele gh 
muite în forwmulel logicei şi  pătru: 
de înțelegerea minţii, 


* 


Cine, însă, ar putea. vrăji pacea în 
viaţa neastâmpărată și ştiinţa netu 
toare? Cine va putea înlătura dun: 
dintre uceste puteri învrăjbite, din je 
cina tendinţelor opuse ? 





UNIVERSUL LITERAR. — 425 





1 una sircanzacaleaie 


0 CONFERINŢĂ A D-REI ELENA VĂCĂRESCU 





la Lyceum Club dim Paris asul vi- 
hat ai Flenei Văcărescu a răsumnail 
becuri în favoarea lirismului prigonit 
ș condanunat, — al iirismului mnemuti- 
We, regenerator, 
Acum câtva timp, la, Cercle des Annales, 
ja noastră coummtriotă mu s'a sfiit 
d pnă piept celui mai de seamă și mai 
mborizat inamic a! avântului liric, — d, 
dul Valery, în persoană, Acea confe- 
mii-dual [u de altmintrelea o mărturie 
stimă reciprocă dovedind meritele am- 
Hgăre. 
Sri Miercuri nu şi-a ascuns comite. 
ara admiraţia ei Nerbinte pentru 
“ate e ținut drept reprezentantul cet 
mi cu faimă al poeziei denunită „pură * 
- dar în acelaş timp cu o maliţioasă 
"aitata ea angumemntează si transtor- 
ui pe maestru în „apostol fără. voie ul 
frsmului”, Nimbează astfel într'o stră- 
„i neânivecută apoteoza isbâmidei 1i- 











W'umorfoza e fatuși ui puţit utbi- 
dară de câl sar putea crede la prin 
vdere, Ba înui inchipui că, pâmă la un 
careee punei, ur fi adris-o chir și 
m vizat, 


" PILOSOFIA! Cum filozofia nu-i şti- 
la? 

Dal Dar e mai muit decât ştiinţă, şi 
| în aceeaş măsură în care COLNS- 
a este mai mult decât rațiune pură. 
fia nu se poate socoti între ştiin- 
pure. Stiinţa, ori cure ar fi ea, iisto- 
matematică, fizică, etc., e rezulta- 
tugetâri sobre si reci. Niciun mMo- 
i, nici un element, din viaţa perso- 
a creatorului nu se ţese în pânza 
i, Simţirea este surghiunită din ho- 
ei, ca fiimd piază rea. Subiectul 
ien! de toate elementele personale, 
fin raza de influențarea cercetăto- 
i fcrmează materia, dar şi scopul 
ercată rii. 

Da omu! de ştiinţă e silit să-şi înă- 
gască orice sentiment. în năsura po- 
Bilului și «pui desbrăcat de orice notă 
pmnală să încoaii munca sa de 
lgare, pentru a putea spori rezultatele 
astinţei poate, 












car- 


"9 tul alteum operează filozoful, A- 
jiirat, și el trebue să bătătoreuscă 
|nnurile stimţei şi el este șilit să exa- 
ace drumul si împrejurările, condi- 
fk iure cani infiripează cunoștința și 
4 cercetează temeliile şi legile gândirii, 
ajtkul ilintre 'subiect și obiect stă- 
mind să reducă țelementele existenţei 
* îvaltării noastre la ultimele cauze. 

sut. şi filozoful clădeşte categorii, 
„=. notiunea materiei şi a spiritu- 


Cugetul — tumultos sau distilat, — 
exaltaţia — neinfrânată sau strunită, —— 


talentul creator de frumos, de adevăr, de 
bine corespurnul totdeauna unui imbold 
luntrie, unei înălţări spirituale, unui 
act de credinţă. Arta are însă şi magi şi 
cântăreţi. Aceștia favinecă mulţimea ; ea 
ii înţelege, ii iubeşte, In labirintul tăun- 
tric ul celorlalţi pătruni cei iniţiaţi, cei 
puţini: apostodii. Li destramă apoi ţe- 
sutul bogat și îmbâăcsit de gânduri şi 
vise, ei împart cu evlavie fire, paiete 
de uut curat, 


Elema Văcărescu a cântat eri vraja pri- 
viahetorvrei îndrăgostită de primăvară, 
şi duioasa durere u unui neum poetic, 
pe vremuri obijdluit. A cântat și a încân- 
tat, Dar tot ea a dedtăimuit multora cum 
trebue slăvită esența subtilă, parfumul 
unic a ruii de flori, — anta unui Valery, 

latre visul stilizat al arhitectului „Eu 
palynas“ şi legenda cu tâle a meșteru- 
tui „Manole” ; între lemplul lui Hermes 
și mănăstirea de la Argeş, conferenţiuura, 
uruncă 0 ușoară tramă, pe care păşeşte 
lirismul, ca un nor parfumat, ca um vis 
«le poet, 

Dealungul veacurilor și al civilizaţii 


lui, a substanţei şi a conştiinţei, dar 
inuucu lui nu se opreşte aici, El îşi con- 
tinuă deutnul în împărăţia de dincolo 
de lumea ce o pipăim cu simţurile nou- 
stre, se năzueşte să clădească icoana 
unitară și armonică a lumii, se ostene- 
ște să wporteze înmiitele variaţii de a- 
rătări şi procese ln izvorul de provenien- 
şă cemună, Asemenea arhitectului care-şi 
vronstruieşte clădirea din materialul pre- 
uătit si adunat de alţii, astfel uneşte si 
filozofia întrun sentiment armonic, lip- 
sit de note discordante, cunoştinţele miij- 
Incite, de către diferitele științe, plăsmuind 
icoana himii și a vieţii. In felul de con- 
strucţie de clădire se probează filozoful 
cu geniu creator. 

Nevoeu de a cunoașşi» puterea, care 
ține lumea în ţâţâni, care toate le cu- 
prinde, le îngrijește și le dă putere de 
devenire, care a poruncit ca toate să se 
mie și să se ţeasă întrun întreg, îl 
trace peste hotarele experienţei, îndent- 
nându-l spre aşa numita țară metafizică, 

Aici, în îmnăriiţia metafizicei, se în- 
fivipă, se clidesc judecăţi. raționamente 
cu sclipivile credinţei, Dar toate acestea 
ne învaţă, că lumea pe care o percepem, 
cu simţurile noastre. pe cara o vedem cu 
nehii celulelor nervoase, este o lume de 
aparenţe. In dosul ci se află o altă viaţă, 
lumea vesniciilor. De aici, din lumea a- 
ceasta trelme să emaneze arătările schim- 
hătoare și fulgere, cari compun lumea 


în care trăim, 
Z. SANDU 





lor, prim cânt, poezie, rusăciuine şi-a al- 
cătuit omemirea un neperitor patrimo- 
piu. Templele si mitologia antice, glasul 
profeților, psalmele Jui David, sentinţele 
lui Solomon, lameniaţiile lui Isael, areş- 
tinismul și patima lui lisus, manifestări 
neîn'rerupte, nevitate, eteme ale liris- 
mrului ancestral, umliveinsai. 

Discuţiunile ce sau iscat de câtva timp 
cu privire la vitalitatea scăzută şi dis- 
trugerea lirismului, sumt o dovadă de vi- 
soarea lui, căci cine se mii ocupă de um 
soare apus, răpus... stins. lar  investi- 
gările tot mai isteţe asupra exegezei ape- 
rei de artă vorbesc de la sine şi sunt în 
confnazicere cu de prafumdis-ul cânta 
lirismului, 

— Din potrivă, — susține preuteasa 
cea nai aprinsă a verbului, iinaginei şi a 
ritmului vom asista lu c isbucnire, la un 
sivoi dezordonat de lirisrn, 

Secole de lirism au plămădit acest secol 
de știință. Fa însă nu poate să umple 
polul din suflete, Atâtea probleme su 
rămas încă nedeslegate. Enigma desti- 
mului, misterul firei şi al nefirei, acel al 
amorului nau putut fi desvăluite. In- 
deplinirea tot muai lesnicioasă a năzuin- 
țelor malterizle nu îndestulează sufletele, 
Lor die groază de ignoranța neînvinsă. ; 
ele se vor revolta exuultute, Astfel glasul 
livicilor va răsuna cu o mâi mare am- 
ploare încă. Si pentru că tot prin graiul 
lov va urma um neam să-şi destăimu- 
iască lui însuşi şi celorialte areanvuri pă- 
sul şi focul, lirismul 6 menit să Joace 
un rol preponderent in apropievea din- 
tre popoare. El e o necesitate vie, 

Cine ax mai putea tăgădui toate aces- 
tea, ascultând pe Elema Văcărescu, în- 
suflețită şi convingătoare, 

Fa citeste în framţuzeşte, tânguitoare 
și duioase melopee, — arowna unei ţări — 
a, noastră, iar aplauzele emtuziaste ale 
unui public electrizat, o aprobă. 

Lirismiaul si liricii de pretutindeni nau 
putut visa o amărăltoare mai convinsă, 
mai inspirată, mai pregătită, în timp 
ce auzinil-o se deşteaptă în orice suflet 
de român un liric aţipit, 

DIM. 





426. — UNIVERSUL LITERAR 


TRISTE ŞI VESELE 


DECORAT i 
CU „VIRTUTEA MILITARĂ“ 


Orice elev pilot este, — şi se crede tut- 
deauna, — un adevărat erou, 


Acest lucru e adevărat azi, cum era 


adevărat şi în 1923, când, pe aerodromul 


dela Fruimzeasca, şeful pilotajului era 
locotenentul pe atunci, — Radu Rusescu. 
Seful pilotajului. — se şiie, — vine ime- 
diat după tatăl nostru ceresc, după Dum- 
nezeu. Cel din cer hotărăște și Dunine- 
zeul pistei execută. el singur dând aripi 
domnului elev sau declarând, ca instanţi 
unică. si supremă, că dornul elev e bun, 
poate, ile altcevu.. 


In 1923, în Mai, şetui pistei, locutenen- 
tul Rusescu, era pe sus. essayeur, cu in 
elev, zhurând pe o barabaftă care se pr2- 
tindea avi Brandenburg. 

Nu e în căderea noastră să calificăm 
ip vreun fel sau în altul străvechile u- 
vioane cu cari, de nevoie, se face şcoală, 
si despre care un ironist. i spus, — cine 
ştie ducă nu cu dreptate, — că uneori 
sunt adevărate capo d'overe de cârpitură. 

Trebuie, în cadrul faptelor cari ne în- 
terozează, să arătăm numai că. la un 
mumenut dat, pe sus, roatu, barabaftei «dle- 
vine folă“* en nu mai antrenează ari- 
pioarele şi nu mai dă înclinaţie. Cablul 
care, învârtit pe roată. comandă încli- 
naţiile. se rupsese, — şi Brundenburgul 
era pe sus! 


In imposibilitate de u fi rendus la Ii- 
nia. le zbor. avionul se pleoșteşte, curgând 
parcă, pe stânga,., 


Asta. se întâmpla în turul de pistă în 
“are pornise în zbor de eseiaj, la 150 ine- 
tri înălţirne.... Jos, pe câmp, erau oameni 
“ari priveau și cari poate că nu mai res- 
pirau, trăind cu anticipuţie ceeuce uvea 
să fie, 

„.Mirosea a flăcări şi a sânge, ca ue 
atatea ori pe aerodroni!... 

Angajat pe stânga si în bot, Branden- 
hurgul, cu Rusescu şi cu elevul la bord, 
trebuiau să se 'ntigă în pământ şi să 
plesnească, sfărâmându-se.., 


Cei «e pe avion? In cel mai bun caz, 
picioarele elevului, prinse în pompa ue 
apă, aveau să ii-se rupă. Coada motoru- 
ui avea sarcina să-i turtească, profund, 
coşul pieptului... Capul, gâtul. aveau axul 
de distribuţie si um întreg sistem de su- 
pape. In scurt, moartea venea sigur, din 
mai multe părţi, în acelas timp. 

lnstructorul ce soartă avea ? ka nu era 
în nici un caz mai bună, si nimic nu 
putea interveni să i-o modifice, 


Imgroziţi, si strigând în vreme ce-şi ţi- 
neati răsuflarea, cu mâinile ridicate, cei 
de jos priveau aşteptârd să vadă inevi- 
tabilut ! 


Dar când avionul, — venind mereu 
intro parte, — ca o frunză în vânt“, 


mereu angajat pe stânga, — când aviv- 
nul e nu:nai la 4 metri de pământ, ins- 


„tructorul, cu o mână pe vclan — execu- 
tând artisolul care zice că  aviatorul 
moare er mâna pe volan, — îl apucă 


MOMENTE DIN AVIAȚIA NOASTRĂ 


zilravăn cu cealaltă mână pe elev, cu 
întrun celeste. și în clipa când Branden- 
bursul e rupea pârâind. elevul era scos 
din carlingă si într'o secundă ridicat 
afară, de către instructor, care-l depu- 
neu la pământ, 


Cititorule, trebue să citeşti încă odată 
acest pasai și să încerci să ţi-l figureri, 
ca să ţi dai seamă de senzaţionalul lui! 

Si totuşi acesta e adevărul, simplu şi 
adevărat. cunoscut până şi de toţi me- 
“anicii de atunci şi de mai târziu... 


Sunt uneori. cazuri când „Virtutea Mi- 
litară“ se dă si pe sfântă si cuvenită 
dreptate, Aşa a căpătat-o seful pistei de 
lu Frunzsasca, Radu Rusescu, deși no 
poartă și nu vorbeste niciodată de ce „a 
fosi atunci“. 


Dacă întâmplarea sar încheia aci, «ţi 
av=a drop să ziceţi: Foarte frumos! 
Admirabil 1... 

Dar mai e ceva, c 0 urinare”, 


llevul salvat asa cut numai un Ines 
tesugit scenar cinematografic ar puteu. 
urăta, a mers mai pe urnă, două săp- 
tămâni cu umărul strâmb, din strân- 
soarea mâinii instructorului, dim clipa 
când l-a scăpat dela inoartea cea nui 
oribilă, .. 

Instructorul cu co rană la  genuchi, 
cu o mână fracturată și cu pielea îrun- 
ţii scalpată. l-a chemat însă, imediat. 
după accident, şi oprindu-se în faţa unui 
alt avion. i-a spus, simplu: „Sue-te!* 

SeP'il de pistă deaceeu e şef ca nimeni 
să uu zică altfel decât el. Aşa că elevul 
sa suit, şi instructorul sa urcat lângă 
el, cu mâna ruptă pansată. Sa suit tot 
pe un Brandenburg. iȘSi-a început să-l 
joace pe sus cu o îndrăzneală nebună, 
încât cei dn pe câmp rămăseseră cu gura 
căzeată. Făcând toată gama de ucrobaţii. 
instructorul nu sa mulțumit să facă 
„tur de pistă“... L-a dus pe elev până 
la Tecuci. 


Pe urmă, revenind, explica, în vreme 
ce i se refăcea pansainentul : 

— L-am dus, domnule. cu mine, numai 
decât, chiar atunci. „ca să iasă fnica din 
el”... Cum as fi putut îngădui eu ca unui 
elev al meu să-i fie îrică de avion ? Noi 
nu sumnteri cărpaci, domnule! Și pe ur- 
mă. frumos ar fi fost cu băeţii să spună: 
„Ss Setul a tuflit barubafta și acum uite-l 
ghemuit ca o babă în pat?... 


In ziuu îti care notez uceastă întâin- 
plate adevărată, aiba l-am văzut, o sin- 
gură dată. — când reveneam din Circu- 
itul kuropei — pe setul de pistă de odi- 
nioară din Frunzeasca, pe căpitanul de 
azi Hadu Rusescu. Su ținut dator să-mi 
strânză mâna. 

Aşa că, în arăturea celor de mai sus, 
știute de toată lumea, nu poate fi vorba 
de o umabilitate, fiindcă nai de ce fi 
„comyplezant“* cu un om pe care aproape 
că nu poţi spune că-l cunoşti... 

Cred insă că, într'o zi, îl voi cunoaşte 
pe cănitanul Radu lusescu, Am şi eu de 
ce să-i strâng mâna. pe aceea fracturată 
scăpând viaţa unui carnarad care se bi- 
zuise pe ea! 


+ 









































de UN ZBURĂTOR CONTINENI 


IN CĂUTAREA UNEI CON 
PE VECI PIERDUTE. 


In orăselul de neuitată aducere arii 
pentru atâţia din zburătorii noștii 
Tecuci. 


Zboruri zilnice, avântări în soartji 
lumină. alternând cu lungi si pă 
toare ore de curs în cari, în călduriț 
pleşitoare. câte-o muscă rătăcitii hip) 
umplând de nostalgia cerului cug 
torturate “le teonia traectoriei  losuli 
mice, ori a ortodromei, sau «le defini 
compurerii mişcărilor şi a, vitezelor] 

Seuru, în oribilele „restaurante j 
intrarea pe lângă un gard dărăjai 
printr'a curte pururea, plină de non 
“dăpostind căteva mari butoaie, = 
mote, discuţii aprinse, crutici savane 
cu meridiane megnetice și cu întrebi 
de relevinente, — și la urmă câte 04 
mă a vreunuia care „Sa cani trad 
UC lumânare aprinsă se lipește dea 
si banda de lăutari primeste ori 
cânte le mort, că altfel iese pe ferată 

Aşa eru odată la A CD la școală 
tot aşa e şi acum. | 


l-a o vreree soldele întărzie să vii 

Negustorul. — care are „nica ll 
perienţă”, repetală, — se jură că 
poale „să tot sciie increu'. 

Și băeţii, oameni de înţeles, işi 
soama că nezusturul are «dreptate și 
că nici rnăcetarul, nici brutarul şi 
zarzavaziul nu dau pe sinplu „scie 
catastif”. “h 








-- Ce dracu fac iu tmnule Bl 
mai trimit banii, | 
E „l: ordin să ni se plătească di 
Galaţi“, | 
— „Bime-bine, dela Gulaţi, dela Gali 
dar de ce nu trimit odată”, 
— „Zice că n'are cu cine...“ : 
-- Păi, atunci să ne duce up 
mâine până acolo...“ 
- „lăsaţi, fraţilor, că mâine mă i 
eu si 'aranjez..,,* 1 
— „Tva! Să, trăeşti! Bravo, cărullă 
. JI 
„Cârnul“ e unu din cei mai buni î 
tructori pe cari-i are aviația, azi, 


nierul Dodani. | 


Se zice că oamenii graşi sunt oale 
buni. 

Aşa, trebuie să şi fie. «le vreme ceufi 
nul, — care ştie că nu şi-a ales eds 
sur nasul, —— nu se supără de lo 

Se mai „gustă“ ceva, și apoi, cu d 
tate, restaurantul se goleşte în celăi 
urmă. 


e 





A doua zi, Dodani se suie pe Fii 
în îndemnurile camarazilor „suferi 
— „Vezi. mă, spune-le ătora, acoloă 
e păcat de Dumnezeu... In fine, silă 
cum Să-i iei... Şi nu te 'ncurea pe ză 
Ura, „cârnule“ ! 
- | 
Cârnul a decolat. şi a pus capul dl 
re Galaţi. Spadul a pornit, voios 
drum pe care-l cunoaşte de mult: 
Ă ajuns. a aterisat şi, după co al 
mușina în primire, s'a dus la grup 
fast, nevoie de luptă şi nici de oxid 


UNIVERSUL, 


cealacea Hanlcpear'es 


LITERAR. — Adi 














vosibilităţi nu pot constitui documente Nu săsesc lipsite de interes câteva frag- 


N. |. RUSSU 


istorice, că, prin urmare, ele nu coincid inente 
«Mihail Eminescu» decât, rar de tot, cu realitatea, că. în lată, de exemplu, cum caracterizează: 


fine, existenţa lor poate numai confirma, d. 
vag un fapt “definitiv «luvedit istoriceşte 
în prealabil. 


Rusu pe Gr, Alexandrescu : 
„Cioplire în formă dură a limbii «e 


ipiieată mai întâi, în paginile revistei : Pal soia ci i in: 
Ipicată mai întăi, în pagini e atunci profunzimi de concepţie si licăriri 


iniul vremii” (No, 5), conferinţa de 
ic rima din ciclul organizat de „Ins- 3 4 a băi 
d (e Literatură” pentru comemora. 
slir 4) de ani scursi dela moartea 
aul Bminescu — aduce materialul 
ipusabil pentru cunoasterea scurtei al 4 
er pământești u acelui care a fost 3 
ericitul Eminescu. lără să apeleze la 
Maional sau grotesc, fără să intre 
Mimănuntele supărătoare sau numai 





| 
| 





ra ra: iz Sata [=] narutelreia, 


Sin 









AL Pa zii - 
pilde interes, fără să jignească sau Trei ama ali ce e reci mmm i i e 
îsi să turbure buna și corecta idee feet d pomeni viola mutate cae a sue 
tare -- de dincolo de mormânt — tre- 0 A je : A 
psi ne-a păstreze marea umbră, cer- varf, PP m Pe) a aa i a alei 7 : 
a lui Russu. scurtă. concisă, co- d n a pi ue, î se i ia „able 





ca A L fi test tdi e tir 
isi interesantă conţine tot ceeace F e ai înerdiă an 


e bună dreptate — trebue, suntem 
ai să stim despre Eminescu: 
a note succinte din viaţa lui, 
adespre persoanele, cu care mai mult 
iuni în contact, fixarea, ca simplu 
unent, i câtorva momente din îns- 
pajiă lui, o caracterizare a omului, în 
unele apropieri — iată ceeace tre. 
ei constituie zestrea sufletească a 
imia dintre nci în lecătură cu viata 
NA 


îmi “le pm ule. pă mai sia că şi-a 
fallneriect de bine seamă unde trebue 
e opiească biograful constient şi in- 
ini Si a mai înţeles un lucru d. 
îi acela că între opera și viaţa 
wzunilor (în special: geniilor) put fi în- 

sur si voluntar, din partea aces- 
îi inele posibilităţi de juxtapunere. 
d | niciun caz, însă, uceste simple 


numărat banii, a iscălit şi a venit 
Elrom 

iii banii pe cari i-a primit, sunt si 
5 ţii de lei metal, Pusi întrun 
aihgat la gură şi umplut  doldora, 
sani nu va mai numărat. mulţurmin- 
ia ru cerfificarea cusierului plătitor. 
iplecere „a luat săculetul şi mai mult 
Haruncat, decât l-a pus, în lădiţa pe 
nSjadul o are în stânga. 


să- 


E 


E redă : sali : ka 

si jorait înapoi, erăbit să aducă go- 

anii mai curând camarazilor cari-l 

l lau, 

lire bună, condițiuni de zbor bana- 
“Citeodată, ca să mai rupă monoto- 
ciinu!” îşi mai face sinpur de lu- 
jucând pe Sus, bucurându-se de lu- 
xi i (e soare., Și în curând, iacă 
ei 

a trehuie să mii aştapte fraţii să- 





BR — cari Şi rit Si pure în- 
W- două trei  ranversări şi 2 
Mi, anunţă că e bine. Pasărea se 
mpti cauti marginea câmpului și, 
intul în faţă, se așează pe pămanat, 
id, 

imul se dă jcs din carlingă, victo- 
bi, imprejur, il felicită, 

in'fine. scoate pachetele de bumăşti 








fa Î n 


mii, iar ei comenta pasa 


- - 
ff Mia dat? vene Pameealay ze 


pi RE AA miti ba 


sas A m ace rama 
e e a, 


e ati 


Firme, pase, mal ui 


Taz 


În mimi ai mms 


a: fă md: mda Bia a 3 


Li Causa e ăi aiciza pa ga i e i 
L-. Eni A a ara man de aci îi arat a da za 


E el ai E mita dm mada “pa i ii fisa 


E ca e S 


menu îm seri» 






e i 


De -r ape opri 





Un autograi al lui Eminescu 


si se upleacă să ia si sacul cu sologani 
din lădiţa din stânga de unde-l pusese. 


Dodani se uită şi nu-i vine să creadă. 
Sacul era acolo, dar în el nu mai eră 
niciun golozan ! Prost legat la gură, în 
orice caz desfăcându-se pe sus, banii de 
metal curseseră «lin nl. căzând pe vă- 
mânt, presărind linia Galaţi-Lecuci cu 
uologanii ieşiţi încet. încet. 

e a zis „cârnul“ când a văzut. ce 
pravă a făcut, e mui bine să nu spunerni... 
Cât despre scris, nu e chip să scriem, 
oricât de mezteşugit arm duce-o din con- 


dei... 
Putem spune numai atât că, autor 
unic şi sinszur vinovat al acestei paguba. 


Dodani a trebuit să plătească două mi- 
isoare de lei, din buzuvurul lui. 


De atunci, des. au trecut atâţia ani de 
zile, Dodani cere când şi când o permi- 


sie și, — spun băeţii, fiindcă eu nu l-am 
văzut, — porneşte pe jos. refăcând cu 


piciorul și cu capul în jo3, drumul pe 
care odinioară l-a făcut cu Spadul, si 
caută, foarte atent, până în ziua de ași, 
eolazanii pieriluţi în zbor. cu speranța 
că poale va mai eăsi niăcar ceva din ei..., 

Din acest punct de vedere, .Cârnul“ 
— tără să ştie. — e un fel de alchimist: 
“aută., săracu, piatra filosoială... 


UN ZBURATOR CONTINENT AL 


Î8- 


de conștiință naţională cu o putere de 
expresie unică, Dar Ur. Al. e fragmen- 
tar. Producțiile lui se localizeuză întrun: 
circuit limitat. Cu „Au ul 1940. Umbra 
lui Miveea. lu Cozia“, Rusăciune“ şi 'cu 
un număr de fabule, el se izoleuză în. 
conştiinţa literară a vremii, Apoi Ur. Al 


repreziută un pronunţat  primitivisuu 
creator... (care-i) usează upera poetică... 
sub  lminescu... 


Aadăogâud la lista de mui sus o parte 
«iv sativele și epistolele lui Gr. AL, ca- 
râcterizarea e înti'adevăr justă si com- 
pletă,. 

Nu este lipsită de interes (nai ales 
(pentru unii contemporani fabricanți de 
poeme lirice şi epice) nici migăleulu cu 
care creia Iminescu : 

„Afară de 1876, în niciun an ma scris 
mai mult de cinci poezii, Din cei 21 de 
ani dăruiţi artei, în 11 ani n'a publicat 
decât câte-o singură poezie pe an“. 

In fine caractenizarea omului : 

„In slujbele pe care le-u ocupat. a fost de o 
conștiinciozitate exemplară. în raporturile 
cu oamenii de o sinceritite dezarmată. 
Vorbia puţin, spunea însă numai adevă;: 
Il care-i-era axioma supremă. De aceia 

iminescu a avut puţini prieteni“. 

- Stropită pe alocuri cu  armonioasele 
versuri ale marelui 'creafor —— conferenţa 
d-lui Russu reprezint nu numai o per-: 
fectă orientare în viața marelui creator, 
dar un tipar. e călăuză pentru cari vor 
să cunoască Jertfa marilor il.minaţi. 


PAUL I1.:RAPADOPOL 


498. — UNIVERSUL LITERAR 





Sasa $ N-aa sau... 


REVISTA  AROMANEASCA, întrun 
ceas bun. 

D-nii Tache Papahagi şi Victor Pa- 
pacostea sunt tineri, foarte harnici şi 
învăţaţi. Pe cel dintâi îl preocupă ches- 
tiunile de filologie, pe cel de-al doilea 
chestiunile de istorie. Amândoi sunt a- 
români. dârji munditori şi entuziaști 
cercetători, din familii cu veche şi ilus- 
tră muncă pe tărîmul şcoalei şi culturii 
pentru viteaza populaţie aromânească. 

Cei doi tineri învăţaţi (Tache Papa- 
hagi şi Victor Papacostea) sau  înto- 
vărăşit să scoată „Revista aromâneas- 
că“, spre a armoniza aspecte culturale, 
stiințifice și literare din manifestările 
publicistice ale aromânilor, Revista va 
urmări sincera cultivare a fraţilor în- 
dureraţi din Grecia. Albania, Serbia şi 
Bulgaria. Si apoi în articolul program 
se mai spune: 

„Nu vom. neglija însă niciodată ca, 
in desfăgurarea acestui program, să a- 
ducem şi noi contribuţiile noastre nece- 
sare unor cât mai strânse legături ale 
poporului român în genere cu fiecare 
din cele 4 state susnumite. Căci: o îns- 
treinure sufletească  româno-albanc 
ne-ar întrista; vreo suspiciune ori difi- 
cultate grecească în contra probităţii 
etnice a. Aromânului ar [i reciproc dău- 
nâtoare; o revenire jugo-slavă pentru 
re spectareu drepturilor noastre  iste= 
rice ar fi sărbătorită de însuşi Dumne- 
zeu; orice sin.eritate programatică bul. 
yară va Jolosi“. 

Salutăm „revista  aromânească“ şi-i 
dorim trăinicia pe care i-o râvnesc ex- 
celenţii ei conducători. 


AL. BUSUIOCIANU este un foarte se- 
rios cercetător şi critic de artă plastică. 
A făcut întinse şi strălucite studii și 
în Franţa şi în Italia. A publicat o se- 
rie de lucrări documentate şi apreciate 
elogios. [. unul dintre rarii noştrii cu- 
noscători ai istoriei artei şi evoluţiei ei 
sub frecuenţe şi marti înrâuriri. 

Ultima lucrare a lui Busuiocianu e 
„Pictura italiană înainte de Ciambue“, 
foarte interesantă prin temeinice contri- 


buţiuni, pe care le aduce asupra icoa- 
nografiei. 

HENRI MASSIS e laureatul  Acade- 
miei franceze. 

Pentru generaţia tânără, distincţia, 


acordaiă lui Massis e o mare isbândă; 
dar și pentru generaţia tânără dela noi, 
fiindcă suntem siguri, că și tineretul no- 
stru cultural urmăreşte de aproape şi 
apreciază pe Henri Massis. 

Lucrarea lui din urmă „Defense de 
de LVOccident* a fost foarte căutată. 
Criza generală, europeană, primejdia în 
fata asiatismului şi destrâului  slavis- 
mului — temele lucrării lui Massis — 
sunt înfăţişate cu indiscutabilă compe- 
tenţă, 

Dacă întâmplător tineretul nostru u- 
niversitar nu-i în curent cu lucrările 
de mare valoare ale lui Massis, ne în- 
aăduim să-i recomandăm: „La pensâe 
de Barres“, „Jugements“, Să Reflexions sur 
lart du roman“, „l.e sacrifice“, „Impres- 


Cea Z eHenr-aei 





sions de la guerre“. „Comment Zola cora- 
posait ses ronmans*“, iar în colaborare cu 
Tarde (sub pseudominul Agathon) lu- 
crarea care înainte de răzhui a stârnit 
mare discuţie. — în vremea frământă- 
rilor de îndrumare — „„L/esprit de la 
Nouvelle Sorbonne“. 

Le recomandăm din toată inima, fi- 
îndcă vor avea o mare înrâurire bine- 
făcătoare, 


TRANSPUNERE. Dintr'un articol al 
'ui Abel Ronnard: 

Cel care nu citește, e prizonierul care 
nu se liberează niciodată. 

Dar ca să citeşti, trebue timp. Locui- 
torii din Paris sunt aşa de nervoși. aşa 
de grăbiţi, încât cei mai mulţi nu-şi re- 
zeroă, în cursul zilei, măcar o oră pen- 
tru ei, Foiletează doar cărțile. Se ci- 
teşte însd bine în provincie, în orașele 
liniștite şi visătoare, 

Dar la noi? 

Se citeste mai 
provincie ? 

Pare că tot în atmosfera  enervată, 
sbuciumată în vârtejul Bucureştilor, se 
citeşte mai bine şi chiar se visează. 


mult și mai bine în 


EDUCAŢIE ŞI LITERATURA. |). 
Const. Kirițescu, autorul  umui foarte 
bun volum de nuvele din viaţa profeso- 
rilor, intitulat „Printre apostoli“, a ţi- 
nut o conferinţă pe care apoi a tipă- 
vit-o: „Literatura împotriva educaţiei?" 

Sa scris destul de variat asupra aces- 
tei lucrări. Ne pare însă, că d-na Iza- 
bela Sadoveanu a găsit cea mai potri- 
vită apreciere a conferinţei d-lui Kiri- 
ţescu, 

D-na Sadoveanu 
22 Iunie a. c.). 

„Acolo unde Domnia-sa (d. Kirițescu) 
este însă perfect în dreptul. său şi în a- 
cord cu orice critică judicioasă, este a- 
lunci rând crede că este datoria, nu 
numai a unui educator, dar a unui om 
cu bun simț şi simţ moral, să revizu- 
îască valoarea unor opere bune literare, 
să corecteze mentalitatea în care sunt 
privite şi să  stabileoscă locul lor în 
scara zalarilcr omeneşti. 

O libertate necondiționată nu este 
edmisă de nici un fel de critică ori cât 
de îndependentă ar [i ea pentru că în 
realitate, totul e în înterdependență, îar 
o critică de asanare francă, îndrăzneată 
şi directă, este o critică literară. 

De o asemenea critică era absolută 
nevoie în atmosfera vieţii noastre înt2- 
îectuale. D. Kiritescu o face cu autori- 
tatea unei judecăţi clare şi sigure, cu 
metoda unui om de știință şi cu un real 
dar de a. scrie. Mica broșură conţine 
multe idei ce s'ar putea discuta şi dez- 
zolta şi un punct de vedere stabil și 
solid în vagul şi plutiterul părerilor de 
azi, în care nimic nu e încă pus ld 
puncte 

Suntem de perfect acord cu d-na Iza- 
bela Sadoveanu, 


a scris: (Dreptatea 


In ARMONIA, revista profesorilor de 
muzică, d. Mihail Gr. Poslușnicu scrie 
un interesant articol asupra compozito- 
rilor români, cari au folosit pentru mu- 
zică, poeziile lui Eminescu. 

Informaţiile sunt desigur necesare și 
de aceea noiăm că au compus muzică pe 








































versuri de Iminescu: Gh. Scheleliiii 
te legeni. cudrule). (Ghecrghe Mugut A 
varianta Mai am un singur dor, 
adormi curând), Scarlat. Cocorăscu fa 
rândunelele se duc), I. Filip (De.or 
anii), Virsil Bemnisache (Codrule, Earl 
ta). Tirnotei Popovici (Dela Nistru, păi 
Tisa), Sabin Drăgoi (Se bate miezul 
ţii), Ed, Caudella (Vinon codru hi 
rul), Ar thur Bortsch (Codrule, codruți 
apoi Aurel Eliade. Antoniu Sednens 
dor Flondor (De-acuma nu te-oi mai 
deu), Ionel Brătianu +De-a$ avea iii 
o floare), George Zerban (Ce-ţi dorea 
ție). I. Costescu (Auzi, departe strigăt 
hii), George Popescu (Rugăciune). Gfg 
re Scorpan, Teodor 'Teodorescu, VĂ 
Poslusnicu. 


ŞOIMII e titlul revistei liceelor i 
lare. |: revistă. veche. Are 5 ani şi-i 
mează cu convingere drumul. Apa 
Tg. Mureş. Publică în genere lucrăi 
elevilor și studii literare și istorica 
profesorilor. Despre lucrările - elegii 
fără îndoială, că profesorii lor suni 
dintâi chemaţi să facă aprecieri, 

Deprinderea cu publicisțiica are sii 
vantaje și dezavantaje. Studiile prilă 
rilor sunt însă totdeauna interesante și 
decând după. Nr. 9-—10 pe care Jane 
cetat. de curind, 


DOINA BASARABIEI Nr. 2 ne pară 
mult. mui bună ca Nr. 1. Are mă 
mai variată şi mai interesantă, Ren 
căm articolele dor P. Constantine 
Iaşi, N. Dragomir, N. Dunăreanu, |. 
bă. Ruși Tulliu. Ion Inculeţ (Lon Gând 


In locul mareșalului FOCH, a, fost 4 
membru al Academiei Franceze mA 
lul PETPAIN, care e nu numai unul du 
hiruitorii în război, ci și autorul IUR 
„Lia bataille de Verdun“. | 

Spun despre această lucrare ni nu 
specialiştii dar şi scriitorii de istorii 
e o lucrare model. . 

Bț 


Am prirait la redacţie, POL 
LITTERAIRE, revistă lunară delle 
tură şi arti. Condiţiunile tehnice iri 
șabile dau o distincţie aparte publieie jă 
în care scriu articole și versuri, di 
Jan Zyznowski, Jan Lechon, Z. St 
gsland, Mieczyslaw Wallis, ete. etc, (6 
nica bogată, şi variată. In genertiă 
puhlicaţie din care spiritul suplu șia 
tistic al confraţilor polonezi, jeg! 
prisosinţă prin pana celor mai repre 
tativi scriitori ai Poloniei, ; 


ÎI N E E 
Epigramă 


lui Oscar Snăthe care susțui 
Dumbrăveni, că nu rămâne 
ce fas sculptorii iar poezileă 
par după o generaţie sau dul 


Gloria lui liminescu 
O să 'aibă două pete: 
Poate versurile mele, 
Sigur, statuia lui 'Spaethe, 


Cincinat Pavelescu 















Osecnmaai cle 
CUvanBe 


Un prieten al lui Tristan Bernard, îi 
tildinuia acestuia neplăcerile vieţii sale. 
— Vasăzică, deşi te-ai însurat din dra- 
pile soția ta te face să suferi? 

= Mult de tot! 

— Te înşală ? 

=, asta nu, dar îmi face viaţa a- 
mard! 

—(e'vrei dragă, aşa sunt unele femei: 
ior să facă să sufere mai mulţi băr- 
i se pun cu serviciul numai pe unul! 
femeile acestea, se numesc femei cin- 
site! | 


+ 


DE 


E. 

În suriitoraş fără talent, adresa ne- 
munuserise însoţite de scrisori nes- 
he lui Voltaire. Acesta, ne ştiind cur 
mai scupe de el, îi trrmise într'o zi 
Inătoarea misivă : 

dDinule, te anunţ că am murit, aşa 
Min voi mai putea avea onoarea să 
pund lu serisorile d-tale“. 


Ş * 

bilon trimise odată lui Henric al 1V 
wmăloarea srrisoare : 

„Dar duud cuvinte: concediu, bani“. 
Henrie al IV-lea îi răspunse imediat: 
dn siugur cuvânt: Nimic“, 


| * 
| Ghe Dupre trecuse în timpul revolu- 
ji prin momente foarte grave şi prin 
Îmi nenorociri, Intâlnind pe un prieten, 
[ud ce îi povesti prin ce a trecut, îl 
întrebă : 

—(e ui [i jăcut, dacă ai fi trecut prin 
uemeneu împrejurări ? 

= le-aş fi putut suporta! Maş fi 
«morât ! 
= Eu am făcut mai mult decât asta: 
in rit! 






















e 


Piron, fu întrebat odată de un discipol, 
te măsură a servit la îmbunătățirea 
menilor potopul care a precedat cu- 
ju lui Noe, Piron răspunse imediat: 
—Futopul acela a fost atât de inutil, 
i acesta e singurul motiv care îl 
une Dumnezeu să nu lrimeată un al 
tite potop! 

| 


| 


Me din Viena s'a stins 


e ce DEP 


* 


vrând un nou interpret al lui Ham- 


rul 
Bucuria generală fu cu atât mai mare, 
iti! în privința Ofeliilor era un ase- 
sa embarras de choiz, încât Hamlet 
ipulta trimite alternativ la mânăstire, 


“Hecare actor are ambiția să-l joace pe 
biciul prinţ, — şi e firesc. Dar care 
mai bun ? 

tz populi, uoz mundi ! 

bui mașinişti dela Princesstheatre din 
ia au răspuns la dificila problemă, 


liten-cnr-er 





bo caz ca 


OTRAVITOAREA DIN VLADIMIROVAC 


Anna Pistova, o femee în vârstă de » 
de ani, supranumită  „YVrăjitoarea din 
Viadimirovac“ o localitate de lâmgă Bel- 
grad, a fost tradusă în fața tribumalului 
din Pumceva, sub acuzaţia de a fi pro- 
curat băuturi de dragoste toxice soțiilor 
nefevicite în căsătorie al umor cetăţeni 
sârbi. ş 

Procesul ei a început Marţi și alături 
de ea sunt puse sub inculpaţie și șase 
soţii ale unor moșieri bogaţi. 

Autorităţile comsiderau pe Anna, cu- 
noscută şi sub porecla de „Matuşa An- 
juschka“, drept o nevimovată herboristă. 
Moartea misterioasă a primarului Car- 
nia, din Novaselo, întâmplată spre sfâr- 
şitul amului trecut, a provocat .o enormă 
senzaţie şi a dus la arestarea atât a bă- 
trânei cât şi a soţiei mortului. 

Văduva lui Camnia, o femee de vreo 29 
ani, şi-a făcut educaţia în Elveţia, şi e 
foarte frumoasă, Soţul ei era cu 20 de 
ani mai bătrâm ca ea; ambii formau 0 
pereche nenorocită, Corpul lui Carmia și 
a altor douisprezece soţi au fost desgro- 
pate şi, la analiza făcută în laboratorul 
Universităţii din Belgrad, sau găsit în 
imtestinele lor resturi de otravă vegetală. 

Ana pretinde că băuturiie date soțiilor 
de ea, erau băuturi de dragoste şi că ea, 
în definitiv, nare nici o vină dacă so- 
țiile administaau soţilor o doză prea 
puternică. Văduva lui Carnia, cât şi ce- 
lelaite acuzate susţin, la rândul lor, că 
&le n'au recurs la băutura babei decât 
în speranţa de a redeştepta dragostea în 
inimile bărbaţilor lor cari le neglijau. 

Acuzaţia. însă susţine că atât bătrâna 
cât şi văduvele implicate sunt vinovate 
de omucidere cu premeditare, 

Ana are o reputaţie bine stabilită că 
poate să tămăduiască de unele boli, şi 
țăranii au pentru ea un adevărat cult, 


+ 
CONGRESUL ATEILOR 


Ja începutul săptămânei trecute. s'a 
deschis la Moscova congresul organizat 
de societatea ateilor din Moscova. Au 
luat parte o mie de delegaţi, israeliți, 
mahomedani și budişti, veniţi din toate 
ținuturile republicei sovietice. Au trimes 
deasemeni delegaţi organizaţiile de li- 
beri cugetători din Anglia Germania, 
Austria şi Suedia. Felix Kohn, reprezen- 
tantul Internaționalei Comuniste a. de- 
clarat, în discursul său la congres, că cei 
doi duşmani ai omenirei sunt sabia şi 
crucea, şi împotriva acestora trebue 
dusă 6 luptă fără cruţare, 

Delecaţii au fost invitaţi să facă pro- 
pagandă printre lucrători ca aceştia 3ă 
sprijine „primul stat ateu“, adică repu- 
blica, sovietică, 


UNIVERSUL LITERAR. — 429 





caricatura zilei 


SUŢ IDEAL 





SOŢUL: — Te rog, scumpa mea să nu 
mi-ascunzi nimic: retrageţi mâna delu 
spate şi dă-mi-o să ţi-o sărut. Tu ştii că 
n'avem nimic de ascuns între noi. 


(Dimamnche ilustre) 


ȘOFER NEDIBACI 





— Nedibaciule. incapabilule, dobitocule! 
Noi am dublat puterea. și viteza maşinei, 
şi tu ai pierdut cursa și premiul. 

— Ce să vă fac dacă n'aţi dublat şi gra- 
tificaţiile şoferului ?!.., 

(Candide) 


DUPA NAUFRAGIU 





— Nu mai avem nimic de mâncare! 
— Atunci să tragem la sorţi... 


3 (Dimanche ilustre 


430. — UNIVERSUI, LITERAR 





Pagini uitate 





DESPRE POLITICA DESNAȚIONALIZĂRII ' 


De maghiari nu ne-am temut niciodată, 
Bi sunt țrea barbari pentru a ne putea 
înghiţi, Ei sunt ca piatra ce apasă — nu 
ca soarele ce absoarbe, Expuşi soarelui, 
ei ne-ar îi absorbit şi ne-ar îi prefăcut 
în raze de-ale sale, raze splemdite insă 
solare. Dacă germanismul ar fi pătruns 
cu dulceaţa  lumimelor nu cu asprimea 
"ominării, în valurile poporului, noi pă- 
nă azi eram poate germani, că farmecul 
emitumii e cel mai mare farmec. Dar te 
pomemneşti că între noi și cultura gemma- 
nă se pune piatra cea brută și scorbu- 
roasă, a maghiarismului, ea apasă pe 
nni cu greu, nuinai că noi nu ne von 
da îndărat, pentu că nu putem. limyie- 
netrabilitatea corpului fizic nu permite 
ca în: unul şi acelas loc să stea două cor- 
vuri deodată; ce minune, dar dacă im- 
venetrabilitatea corpului moral nu. ceulea- 
ză nici un atom fiinţii sale corpului stuu- 
in ce apasă asupră-ni ? Noi avem toată 
cauza de a mulţumi m'gshiamilor penitau 
apăsarea lor, căci ei ne-au. deşteptiut, ca 
si cum ai destepta pe un om ce doaririe, 
iângă o prăpastie, cu o lovitură de enută. 

Nar -să revenim la obiectul nostru, 

E multă diferență întae educaţiune și 
cultură, .Aşa d. e, educaţiunea străină 
implică spirit străin, — cultura străină 
ba. *Bducatiunea e cultura caracterului, 
cultura e educaţiunea minţii. Educaţiu- 
nea are a cultiva inima, şi moravurile, 
cultura are a educa mintea. In fine un om 
bine. educat, cu. inimă, caracter şi no- 
ravuri bune poate să fie cu un cerc res- 
irâns de cunoștințe. pe când din contră 
cuitura, cunoştinţele cele mai vaste pot 
si fie cuprinse de un om fără caracter, 
imoral, fără inimă. 

Cultura streină ca. atare nu poate strl- 
ca pe om, pentrucă trece prin prisma u- 
nui caracter, a unei inimi deja formate, 
— educaţiunea, creşterea cade însă în 
periodul acela al vieţii omeneşti, când 
inima neformată încă a omului seamă- 
nă unei bucăţi de ceară în care poţi im- 
rima „ce vrei, Când imima cu vârsta, se 
împietreşte, atunci n'o mai poţi îndrep- 
ta, o poţi numai rumpe. 

De aceea ne temem mai mult de şeoa- 
lele populare maghiare, decât de Dieta 
lor, de miniştrii lor, de honvezii lor, Die- 
ta, miniștaii și honvezii se duc, — omul 
rămâne, Pe acest om ce rămâne. voiam 
a-l sti asieurai; şi el e asigurat prin da- 
toria cea mare a statului, care. nu are 
de aumde clădi şeoale, populare; când va 
avea de unde, atunci poporul le va res- 
pinge cu conştiinţa şi cu braul, Eiduca- 
țiunea, streină iinmplică spirit strein. şi un 
corp cuprins de spirit strein e asemenea 
unei pietre desprinse din zid, Ea apar- 
ține zidului prim destinaţiunea ei, însă 
spiritul strein al atracţiunii  pământu- 
lui, o face să cadă. Căzând la pământ, ea 
încă nu e pământ, — cum românul re- 
negat nu e încă ungur, cum evreiul bo- 
tezat nu. e încă creştin, Abia disolvându- 
se în pulbere devine pământ, cum ovre- 
iul abia în nepoţii dui devine creştin, 
cum renegiuatul abia în nepoţii lui devine 


ungur, Factorul infectat de străinism e 
o mortăciune morală a conpului, — ce 
"mirare dar. cum că inamicii noştri as- 
teaptă să cadă mortădiunile corpului 
nosizu, ca din ele să-şi constitue pe al 
lor. Numai că sau înșelat amar inami- 
cii noştri, Bi gâmdiau că ni e mort cor- 
pul şi începută a tăia din el cu cuțitul. 
Dar corpul nostru nu era montăciune, ei 
numi amorţit, vorhe de-aceiaşi rădăcină, 
deşi nu cu acelaş înţeles, Corpul amonţii, 
e un corp viu, sănitos, — Numai că sta- 
rea. lui e anonmnală: inima a înicetat de-a 
fi centru. pentru umele dim extremităţi, 
ci prin o miscare cât de înceată, dar con- 
timuă, pamiea amonrţită iară iar în comu- 
nicaţiune cu inima. care bate voioasă și 
repere, bate cât trăeste, 


Henegaţii sunt veninul pe care natura 
binefăcătoare l-a depărtat din corpul 
nostru, Fericive e că tamura aurului no- 
stru e însemnată pe lângă sgura ce am 
putut-o lepădu fără ca să ni pese. Am 
văs tatleauna de 'ncercarea de a readuce 
pe renegaţi în sânul naţiunii. S'au: dus? 
Cu atât mai bine. era mai rău de rămâ- 
neau. La noi era(u) un rău şi e o îeri- 
cire. că în mâinile duşmanilor ei sunt a- 
semenea un rău, li sunt boala lor cea 
ascunsă, dar cronică. Răi maţionalişti, 
ei sunt răi senvitoni. Maşine owrbe şi mia- 
terialiste, ei lovesc fără rațiune. Toată 
iarna corpul e sănătos faţa e roşie, Vine 
primăvara și buba venerică umple păr- 
țile cele mai nobile ale corpului — ochii, 
gura, nasul, — şi pătrund până 'n creer, 
rozânil până şi oasele creerului. In cu- 
rând capul naţiunii ungurești nu va fi 
decât un monstiu urâcios și plin de bube 
— un cap imeurabil. In fine românii na- 
ționalişti vor lucra spre binele nostru, 
românii remegaţi fără să vrea chiar spre 
răul imamicilor noştri, Să vină numai 
primăvara libertăţii noastre. și-apoi veţi 
velea,. 

O repetăm cum că nu înţeleg nici un- 
unii măcar cât bine ne-au făcut şi ni 
fac prin apăsarea lor. Fi ne deschid 
ochii, ei fac să ne concentrăm în noi. în 
sufletul nostru, să ne vrem pe noi înşine, 
inaintea ori-cărui; asemenea  ariciului 
care, făcându-se vălătue, arată in toate 
părţile sale ghimpi, pe câmd inima m el 
trăește, Apăsaţi voi! — apa nu cedează 
apăsării, cu atât mai mult o naţiune. Din 
contră, ea creşte ca umflată de puteri 
nevăzute, se va umfla şi svâcnini va 
răstuma piatra dim frunte, spre a se 
îmălţa un alt soare, soarele de Diamant 
al Orientului, în faţa soarelui cehui de 
foc al Occidentului, Apăsaţi voi! — până, 
se ura noastră pentru voi nu va mai îi 
un simţimânt ci o rațiune, — nu psico- 
logie, ci logică. 

Si e teribilă ura cea surâzândă a logi- 
cei, — ea (e) justificată căci e justiţia. 
Este ura surăzândă — ura sdlavului faţă 
de iiramul său, este condițiunea legată 
de transacţiunile dintre unul şi altul, 

De-aș trăi în Rusia, şi poporul într'un 
momeni. generos ar închide tiranii spre 
a-i decapita, — de nar găsi carnefice, 






































de MIIIAII, EMINESU 


m'aş face eu —Cine mi-ar imputa.o det 
nă ? Cine-ar putea zice că nu-mi Împil 
dat.min?—Si oare moartea în resbel an 
bază ura simţimântului ? Desiid pei 
a de a-mi arăta altfel de cazuri dă 
excepţiumite, E o ură logică. Te ulii 
să nu mă ucizi, Prebue să pieri. 
exist eu. Prefer lupta în locul unei dm 
tăți nedrepte; prefer de-a muri ui 
de-a deveni maghiar, Cine mio 
țimea de rău, dacă voiu ca și CODa 
să fie ca mine de români, Guveri 
Nu-l recunose de compatinte, EI are 
vegullla trebile lui, ordinea publici, 
limba și religiunea copilului meu 
le-a supraveshea reterinţele dintieăi 
persoane streine hi, nu caracienii 
propriu sau pe el însuşi nepus in 
vință cu elemente streine hui. Și câniă 
plătesc pentru şcoală, datoria mesi 
plică dreptul de-a cere cum si ls 
pilul meu) instruit, Si eu cer să feb 
struit în limba mea și numai în În 
mea. Cimnasiile de stat dim Trans 
nia ar trebui să fie române — câtiih 
mâmii le susţin cu birul lor ami 
care-l store pietrei și coşștiseloi. cult 
i-a "'mproprietărit o dreptate nedreoa 
Veni-va vremea si a dreptăţii 
drepte. | 

ln fine dacă vre un domn de națio 
tate. maghiară, mi-ar face până și 
rea reflexiunii, declar apriori ca 
pune într'o poziţiune șoadă?), căii 
stiu umeureşte. nau m'am silit să iri 
frumoasa limbă asiatică, căci înini 
plăcea barbana limbă italiană, dis 
locul maelodioasei, dulcei, molaterăi IM 
be maghiare. Aș fi putut s'o învăţ tsă 
mâmpâi tigresa — dar prefer a put 
Ca origine, ca limbă, ca  cuntivabil 
chiar ne simţim prea mult superiorii 
asupra cultei naţiuni maghiare, cu 0 
tele sale bande, care. pradă ziua a) 
miaza mare până și drumuri de fier) 
mu ne pretindem culţi, ci numai că 
vabili — nu avem pretemţiuni maria 
teştia. Am dormit cam muult, cei ds 
dar era și mai bine — dar somnul MI 
tru a fost sănătos şi ne simţim mira 
de bine, încât ne credem (destoinieli 
vntrepruiule lupta esistenţii noastre i 
zece naţiunii maghiare nu numai cul 
După noapte vine și ziua — vine, pete 
că trebue să vină. Si dacă somnul 
wu a lost lung, cu atât mai puterniz 
fi mamifestaţiunea vieţii noastre, E] 
troasă. și 'ncovoiată calea Drepiăţiii 
e sigură. Știu că mi-aţi inchide ga 
de-aţi putea, fără ca. să vă scuipați pă 








inisugi în faţă, — dar nu veţi inci 
și vom protesta mereu, — nu voia 


toţii decât un protest personificat, i 
ucid lesne naţiunile, Domnii mei = 
mai cu seamă cea română, nu. 


Publicat în ziarul „Timpul, 


1) Ardelenism: curios. 








ceața reciale în exirase | 





UNIVERSUI JATERAR, -- 431 








VIATA LUi GOETHE 


Lă 
de Jean-Marie Carre 


Uriaşut titan, autor al nemuritorului Faust, a avul o exislen[ă fas- 
tuoasă. Ridicat prin merite exceplionale, până la cele mai înalte trepte 
sociale, Goethe a fost în inlimitale prietenul tuturor. Talentu' său pu- 
lernic a erupi viguros, înlr'o vreme când nici nu se gândea la cariera 
sa și i-a impus să-l urmeze pe caleu trainicelor realizări de mai târziu. i ai 
El a depășii, întro oarecare măsură, prin overa sa, veacul în care 


a trăit. 


ini bâtrănul Jean-Wolfang 'Testor, 
psi orașul  Pranclort-pe-Main. în 
Dude 25 August 1749 pentru a merge 
i pimrele său. Consilierul (Gaspar 
“aha, găsi o mișcare neobișnuită în 
1: casa, UR mare eveniment. se în- 
slave eu câteva ore în ui, ceeace 
“slitria Ducuriu generală de acum ; 
=nue un băiat, pe cire mama, în 
" ueu eare întămpinase evenimentul, 
1 pe aci să-l asfixieze. Din cuuziu 
„stu leşise cu faţa neagră. Bătrânul 
sal tu surprins de această nou- 
--s hatâri ca acext prim născut să 
ut lean-Wolfangz. 
wife luă fiinţă cel care mai târziu 
va să fie marele Uoethe, înLr'o casă 
“sta (dar nobită) dim  Forsâ-au:: 
=“ înme tatăl său de o rigiditate e- 
„lată şi buna Sa mmă, care sini- 
„Pusehită atracţie către el. Nici nu 
- ate bănui însă bucuria cu care tă- 
wasilier primise hăiatui său cel 
u. După aceia nui urmă încă 
„dintre cari pulru imuriră și nusi 
+ decăt o fiică. Cornelia, mai mică ca 
„cu un an. Atmosfera în care 
ip educația tânărului Goethe, 
a vigidă, De acecia simţi o nes- 
plăcere când i se dete drumul la 
„4 mai ales că o aripă a casei trebuia 
“tcută, ceace atrase fot îrteresul con- 
truim, hotărît, să-si menajeze o lo- 
mi potrivit situaţiunii sale sociale 
hwwărisia colegilor sii de şcoală, 
he incepu si hoinăirească toată ziua 
diniind prin diferite lacuri cu cari 
iu contact pentru primi vară si în 
trora veniul său se căznea să des- 
me sensul și rostul lor, Apoi. mai 
ineni și o mică idilă cu o vacină a 
a Marguerite, o mică snerătoare, care, 
ălarea tatălui, se sfârsi cum tragice 
el începuse să-i scrie versuri 
de pnciune eclatantă. Duceu în el 
| unei libertăţi depline. Voia să se 
singur, capabil să hotărască şi să-şi 
i un rest, Si iată de ce prirni cu vea 
i: mare mulţumire stirea tatălui său: 
e anunţa că-l trimite la Leipziu 
iu cursurile de drept. lu. universita- 
de acolo. f.a 29 Septarabrie 1765 pă- 
iotșul natal spre libertatea pe care 
die atât de mult si a cărui mister 
vbântă en aspiraţiile sale. 


























ia 


MUDENT LA LEIPZIG 


Mura aci. se duce întâiu la doaniniă 
ama-Elisabeth Schraube unde tre- 
a stea trei ani. Fu imatriculat în 
ieritate la 19 Octombrie 1765, Fe- 
iimbrăcăminţii sale  suacitase uare 


vâri tronii în societatea bună. tuude 
(ioethe se introducea. ceeace îl hotâri 
să se transforme cormţilet. La inceput 
frecventase curaarile până se plictizi 
deabineleu și văzuse că estn o adevărată 
picrilore de titup. Spiritului său clar vă- 
zător îi trebuia o evaluare. fraplul că 
vianoscu pe cei doi mari scriitori Lrote 
ischel si ftialhert, îl cam schimbă 
puţin.  Cecace îi adusese însă 0 undă 
de mulțurmie, tu cunostinţa lui cu tă- 
năra Cutherinetta, fiica familici Schoen- 
kopi. Avea 21 adi, cu ochii albastri zi 
sura mică şi roșie, astilel incât îi u- 
trase din prima întâlnire, ateuţiunea, 
Idila lor începu duios și avântat, "Lotus, 
puțin mii tărziu, deveni golos pe toți 
cu cari micuța Catheuimette venea în a- 
tingeve. Odată, într'o seară, o căutase și 
ue găsise: lira la operă. Ca un fulger 
se repezise până ucolo unde, cela gale- 
tie o căutuse disperat în toată sala. In- 
sfarşit o zărise cu mama sa, însă, în 
spatele ci. eru un tânăr care sn jucu, 
sub îngăduinţa ei, cu mâinile sale mici, 
Avaa un rival, Rănit peste măsură de 
această întâmplare nenorocită, „plecase 
umilit acasă, A doua zi micuța Anefie 
il dezarmase cu un zâmbet, deşi uvu- 
sese de când să-i spue tot adevărul în 
faţă. In curând îşi găsise un prielen 
devotat, Bebriseh, căruia îi destăinuia 
toate intâmplările sale. Viaţa de aci îi 
devenise insuportahilă. Pentru un mo- 
ment avu viziunea geniului său, [lotări 
să se reîntoarcă acasă, unde utmosfera 
patriarhală îi va reda liniştea de care 
uvea atâta nevoa. Iși rtidu ssamu că tre 
bue să se despartă de Catherinetto, pen- 
tru care începu să simtă un sentiment 
de prietenie. [E interesant de relevat că 
amândoi au devenit, după ruptură, prie- 
teni buni. Un moment ezită în hotări. 
vea lui. 

Intr'o scară. veni în pensiunea Bruhl, 
uride stătea familia Schoenkopi, pentru 
ca si mai vadă odată pe mica Cathari- 
nctte, Nu indrăzni însă să intre. la 28 
August 1760), zi sa de nastere, luă 
drumul inapoi spre Franciurt: — un 
biet nautragiat: Acasă îusă atmosfera 
impusă. de părintele său era mult mii 
drastică d=câi necazurile pe care le iu- 
durase. Sora sa Cornelia nu se înţula- 
gen de loc cu consilizrul, care devenise 
din zi în 7i mai tiranic, mai despotic. 
Atunci, pentru 8 scăpa de această at- 
iosferă deprimantiă, tănethe se resemnă 
a relua strudiile sule de drept. Sansele 
poate îi vor surăde mai mult spre 
YVranţa. Iată de ce la 30 Martie 1770, el 
luă drumul pentru  liniversitatea din 
Strasbourg. 


IDILA ALSACIANĂ 


Liingășia oraselor franceze îl alraseră 
dintru începul în plasa reveriilor senti- 
mentale. Tuemai când sosi el. arhidu- 
cesa Maria Antoaneta venise să ceară 
în căsătorie prin procură pe le dn. 
phin” da Trance. cu care scop se pregă- 
tiau mari serbăni în cinstea mostenitu- 
rului tronului care trebuia să vie. Guathe 
simţi o mare curiozitate pentru. acesta 
festivități în cari spiritul său admiea 
mult. inventivilatea geniului francez, 

Se introduse si uci în societatea mon: 
jenă, unde fu remarcat şi prețuit, In- 
ivun târziu lindu-si seama dle o mare 
lucună, se hotări să înveţe danaul. Dar 
profesorul de dana uvea două fiice: 
Luoinda, mai rave zi Kmilia, cari se 
îndrăgostiră amândouă nebunaste de cl. 
în așa chip încât într'o zi când Lucinda 
surprinsese pe sora sa lumilia săvutân- 
du-l, »eloasă peste măsură, îl strânse 
sulbatec li pieptul ei si sărutăndu-l său- 
geros de mai multe ori, strigă eşită din 
minţi: Acura primeste blestemul meu, 
Nenovocire celei care va săvuta, prin 
după mine, ucoste buze! tsoetho rămaze 
înarozit. Pentru privi oară avusese pri: 
lejul să se convingă ce inserează pu- 
siuneu unei femei. Aci începu peregri- 
uvările sale, apoi. prin mulţimea ano- 
uimă a crasului, tterelor. care se afla în 
trecere pe aci. uvu prilejul să stea de 
vorbă ct Goethe, ceeace îi mai stimulă 
acestuia pasiunaa pentru scris, In pen- 
suinea unde luu masa, avu ocazia să 
cuncască, multe feluri «de oameni pe cari 
îi studia mult timp.  Fotuzi şi aceste 
ici plăceri îl ptictisiră în curând. De- 
aceea se hotări să întrepnindă o călăto- 
rie cu studentul în tealugie W'eyland în 
orăşelul Sesenhein; lu pastorul  Baion, 
căruia. Weşlarul trehuiu să-i facă o vi- 
zită 2 Astfel cunoseu Guethe în ubcest 
cadru natural, pe Frederica, fiica pasto- 
rului. Graţie ei iresistiblă îl subjugă până 
intr'atât încât mult timp hoinări în to- 
vărăşia ei, a celei inui slulee fiinţe pe 
care o întâlnise. Zile întregi cutreetia 
la braţul «i, toate cân:piile. șopiind tu- 
Luror cântecul iubirii sale curate și înăl- 
țătoare. Tot în acest timp «de negrăită 
iubire, scrise uoethe pentru cea pe care 
o iubea, Cdatu: de Mai. Geniul său nu-i 
îngăduia să rămăâte nici aici. O lună 
mai rămase perdut în cea nai deplină 
fericire şi se veintoarse la Strasbouva. 
unde îşi Ină licenţa in drept. 

Din toată ntăreţia acestei idile, Goethe 
începea să zămislească cteaţiunea unei 
drame, care avea să fie tragedia seniu- 
lui: Faust. Frederica. pe care neferici- 





a 


” 





439. — UNIVERSUL LITERAR 
rea i-o irapusese sacrificiului, avea să 
fie nemuriloarea Margaretă. 

Tragicul blestem al Lucindei, fiica pro- 
fesorului de dans ajunse pe rafinata 
Frederica. Ea trebui în curând să pă- 
văsească lumea în care se încrezuse 
prea mult. 


SUFERINŢELE TANARULUI 
WERTHER 


leîntors la Franctort,. tânărul doctor în 
drept se înscrie în barou la 28 August 
1771, Angrenajul vieţii sociale îl obligă 
să vie mult mai des în contact cu rea- 
lităţile vieţii, Firea sa meditativă însă 
îl ținea, izolat, în solitudini recreatoare. 
In acest timp traduse din Ossian, citi 
pe llomer şi Skeakespeare, şi începu să 
lucreze ln prima sa dramă, Goetz d2 
Borlichiagen. Amintirea celei pe care o 
părăsise în braţele durerii. îl turbura. a- 
desea, ceeace făcu să fie o perfectă iden- 
tificare între eroul dramei şi el. Intrun 
târziu tatăl său văzând că-şi negli- 
jează profesiunea îl trimise să facă un 
siuziu la Curtea imperială de justiţie 
din Wetzlar. Aci Goethe avu mare neno- 
vocire si în acelaş negriita fericire să 
cunoască pe d-ra Charlotte Buff. Vraja, 
ei îl încântă încă de la prima vedere. 
Simţia ceva tainic care îi şoptea că bal- 
samul fericirii lui va veni de aci. Şi: ce 
desamăgire ! : Această tânără doamnă 
era soţia prietenului său Kestner. Inti- 
mitatea dintre el și soţia sa, nu dădu 
de bănuit nimie acestuia. In ultimul 
“imp relaţiile dintre ei deveniră încor- 
ate. hestner chiar se gândi un moment 

se retragă, In timpul acesta demo- 
1 dorinţii îl făcuse pe Goethe să uite, 

multe cri marginile bunei cuviințe 
astiel pornirile senzuale îl ameţiră, 
arlotte se indigenă de purtarea: sa și 
orisi ieșirile lui, bărbatului său, Abia 
„ cele din urmă îşi dădu seama Goethe 
ie nimervicia pasiunii sale și se hotărî 
să se retragă, Plecă deci grăbit acasă, 
unde după puţin timp avu trista veste des- 
pre înceatrea din viaţă a lui Jerusalem, un 
prieten al său de acolo, care se împus- 
case. Dramatisinul acestei sinucideri îl 
înspăimântă şi se hotări să redea în- 
“bo dramă toată pasiunea sa nenorocită, 
târită în desnodământul tragic al lui 
Jerusalem.Astfel concepu Suferințele tă- 
nărului Werther, în care prietenul Kest- 
ner trehui să se personifice în Albert, 
puţin cam forţat pentru a forţa con- 
trastul. Werther nu era altul decât el, 
sărmanul. descurajat cu peregrinarea a- 
moroasă la căpătâiul  Charlotei. In 
patru săptămâni o isprăvi. Romanul 
consacră însfârşit  desrobirea poetului. 
Mă, siraţiara, scria, el, ca după o confe- 
siune, redevenit liber şi senin, în drept 
de a începe o viaţă nouă. Acesta avea 
să-i fie primul mare succes cu care să 
bată la porţile contemporaneităţii, deve- 
nit deodată scânteetorul Goethe 

+ 


Și în adevăr, succesul lui Werther îl 
uimi. Vizitatoni de toate categoriile și 
din toate părţile lumii veniră să aducă, 
omagiul lor respectuos autorului celni 
mai ernoţionant roman pe care îl citi- 
seră vreodată, Femei frumoase îi trans- 
miteau prin scrisori interminabile, spas- 
murile şi înostajgia dureroasă cu cari 
întovărăşizseră pe sărmanul Werther în 
tot acest exod al suferinţii. Tuturor, el 
le răspundea. senin „fericii peste măsură 
că a putut da într'o oarecare măsură 
talentului său viguros, o realizare te- 
meinică. A 

In vara anului 1774 sosiră la Fran- 





fort încă doi asemenea vizitatori, teo- 
logul mistic Lavater şi pedagogul Ba- 
sedow. Două temperamente cu totul o- 
puse. Primul slab şi meditativ, era o 
fisură de adevărat profet, remarcându- 
se prin studii de analiză psihologică 
amănunţită ; cel de-al doilea bine făcut, 
sec şi morocănos. Deşi existau mari. di- 
ferenţe între ei, Goethe se hotărî să-i 
însoț2ască în voiajul lore, Zile întregi pe- 
trecu în preajma lor ore de îndoială şi 
edificare, Totuși mara experienţă mo- 
rală, pe care o aşteaptă din această în 


tovărăşire, nu venia deloc, Deziluzionat,: 


se despărţi de ei şi se „decise la 20 Iu- 
lie să facă o viiztă filosofului Frederic 
Jacobi, în amabila sa vilă din Pempel- 
fort. Aci, figura de înaltă intelectuali- 
tate. vevărsată melancolice peste înfăţi- 
sarea sa castelană, îl vrăji. Comunitatea 
de sentimente şi de aspirații se desă- 
vârși în curând. Uniţi prin aceiaşi co- 
pleşeală de nimicnicie în faţa infinitu- 
lui cei doi filoscfi se gândiau, frămân- 
taţi de marea operă a dumnezeirii. Prin 
faţa lor defilară rând pe rând, marii 
gânditori şi filosofi, între cari figura 
plină de mister-a lui Baruch Spinoza, 
domina piscurile cele mai avântate ale 
credinţii omeneşti. 

Când părăsi Pempeltort-ul, subtilita- 
tea gândirii lui Spinoza îl atrăsese cu 
firul său diabolic. Intro zi ducându-se 
cu un amic într'o familie” la un con- 
cert, fu fermecat de o blondină graţioa- 
să, care constitui în acelaş timp peniru 
el. interesul concertului. Lili  Schone- 
mann, — căci aşa se numia — era sglo- 
bie și veselă ca o rândunică de primă- 
vară. Când. după puţin timp, ea plecă 
la Offenbuch-sur-le-Mein, pentru a gusta 
câteva clipe liniștite în acea primăvară 
scânteietoare, el o întovărăşi şi acolo, în 
peregrinări regulate ţesu Goethe una 
din cele mai duioase idile, Se hotăriră 
să se căsătorească, Anturajul Liliei care 
era preţuită de toţi bărbaţii, făcea pe 
Goethe să blesnească de gelozie. Iată 
din ce cauză se hotărî să primească in- 
vitaţia noului duce de Saxa-Weimar, de 
a petrece câteva zile la curtea lui, în 
mijlocul pregătirilor generale pentru 
nuntă, spre stupefaciia celor ce nu-și 
puteau explica schimbarea bruscă a lui. 


LA CURTEA DIN WEIMAR 


ia 7 Ncembrie 177%, lanuo-ul ducal sl 
aduse la Heidelberg. la mica reşedinţă. 
Atmosfera liniştită de aci începu să-i 
redea adieri de linişte. Se vedea îmbăr- 
bătat mai tare în lupta mare, întreprin- 
să cu geniul său creator. Curtea, se com- 
punea din ducesa-mamă Amelia de Saxa, 
care era şi sufletul ei. împreună cu daâ- 
mele de onoare: Louise de Goehhausen, 
care conservă primul manuscript din 
Faust, Fmillia de Werthern, care pen- 
tru a pleca în Afriea -cu iubitul ei se 
făcu moartă. pentruca după îndeplinirea 
solemnitătilor mortuare să poată pleca 
liniștit.. -— și în sfârşit baroana Char- 
Jotte de Stein, insviratoarea de mai târ- 
ziu a lui Goethe. Tot acii se găsia şi poe- 
tul Weyland care nu putea suferi pe 
Coethe. mai ales dela venirea acestuia 
aci. Intâlnirea dintre ei fu însă revela. 
toare, Weyland când văzu pe Goethe, 
rămâne înmărmurit de bunătatea şi sin- 
ceritatea lui astfel încât se ataşă numai 
decât de el, Mai târziu el scrie lui Fre- 
derie Jacobi, între altele: „Sufletul meu 
este plin de Goethe, întocmai cum o pi- 
cătură de rouă este plină de soare“. Cum 
se iaranjă aci, lucrurile se schimbară. 
Aranjă serbări, baluri, plimbări, vână- 
toare, de aşa bun gust şi delicată ma- 








nieră, încât atrase simpatia tuli 
în special a ducelui, Imediat cei 
în araţiile ducelui, îşi dădu sediile 
o mare misiune îi incumbă. NUIA 
intervenţia sa, împotriva intririloiă 
turor, pe Llerder ca predicator la (E 
EI. însuşi fn numit, după câtva teh 
consilier particular de legaţie, cântă 
cele îi ceru să se stabilească di 
acolo. Viaţa, aceasta însă, plină EH 
iisfacţiuni imediate, îl plictisi bf 
vreme, i 
Atunci îi răsări ca din pământ ligţ 
blândă a haroanei de Stein. cu car 
intră numaidecât în relaţie. Eraoh 
de treizeci şi unu de ani, măniăţ 
un curtezan care petrecea toții 
pul la curte, şi rar, vara iși adi 
minte de casă şi venea, icum se Xp 
ea însuși, adeseaori) „pentru ul 
vitele“. Oricât graţia distinsă, a ban 
ar fi zăpăcit pe Goethe. rezeriă 
impuse dela început o atitudine al 
rată. De multe ori îl ruga să 07 
scă până acasă si în acele sin j 


ă A : mai 
terminabile şi reconfortante, câ d 


drăgostiţi discuta febril , chestii 
înaltă cultură, Printre lecţiunile pd 
le făcură înpreună, se citează (a 
srunile lui Jean Jacques Rousseajă 
moriile lui Voltaire şi Eticu lui SUN 
Din aceste convorhiri elocvente și] 
ales cauzate de voiciunea spiritului 
caracterului care făcea din baron 
arătare ideală, avu Goethe viziut 
ceia tragică sii reală, a I/igeniei 
odată îl reţinea la dejun. Seara 
tot împreună,  îmbălsămâmduri În 
rul ei răcoros. Un moment pieri 
reveria uşoară a serii, baroana dă 
se ridica hotărâtă și anunța, desi 
La rugămintea lui scăpărată LI 
înflăcăraţi. ea opunea eternul 
„Nu, nici un minut în plus” 
In cele din urmă, pentru ca ij 














să 


uite nostalgia din ultimpul timpi 
ihe plecă întrun voiaj interesanți 
de duce. Oynindu-se puţin în or 
natul, voi să facă o surpriză la 
unde se duse direct, neanunțate BR 
vea fu cordială. Bătrânul ccnsileri 
pipa în mână, nu mai putea, de bu 
acestei ravederi, Insuși ducele ODO) 
prezenţa sa casa părintească, unda 
câteva zile se strânseseră teţi anii 
toethe, în urma răspândirii. acestei 
de ciitre Merek, un bun prietenia) 

După aceea, îşi continuari 
mai departe. Această călătorie digi 
tului o bucurie protundă ai nisi 
o mai puternică credinţă în. dep 
său, Ce îmbelşugată o să, fie vidă 
Weimar după această cură de STĂ 
Trebue, înainte de toate, curaj si mă 
neclintită credinţă în aureola JE5Ă 
pentrucă chiar dacă împrejurări i 
c ascund sau o împiedică citeai 
aceasta nu ajută decât ca ea să 
mai strălucitoare şi mai puri du 
ceea ! 

Goethe. câștigase la această. ra 
călătorie, un imens dor de a i 























(Sfârşitul în nn 


Joi 27 lunie a. c. a apinlă 
editura ziarului „Universul 


ILUSTRAȚIUNEA ROI 


Mare revistă ilustrată săpă 
nală, care va apare regulii 
fiecare Joi, cu cele mai ref 
şi mai bogate reportagii lo 
fice din ţară şi străinătale 


TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL, STR. BREZOIANU Nr. 11 


să