Revista Cinema/1990 — 1998/015-CINEMA-anul-XV-nr-3-1977

سمط 


— ($ 


ului 


ani 


17 
LA Al 


ا 


ا 


1877- 
1977 


«Este adevărat că în acest an — mai precis în luna mai — sărbă- 


subliniere acestei sărbători.» 


torim împlinirea a 100 de ani de la cîştigarea, prin luptă, a inde- 
pendenţei. Cutremurul, cred, va face să dăm chiar o mai mare 


Unul din răspunsurile tovarăşului 


Nicolae CEAUŞESCU 


la conferința de presă cu ziariştii străini 
și români din 10 martie 1977 


-~ Tema 
independenței 
sau singurul mod 


de a respira 


ca ŞI 


Este mai mult decit semnifica 
tiv, este tulburător ca o pro- 
fetie adeverită, faptul că pri- 
mul lung-metraj al unei cine- 
matografii care se năștea 
într-o mare, foarte mare 
modestie, dar și dintr-un elan 
cel putin la fel de mare, a fost independența 
României, superproducție într-o epocă 
în care cinematograful privea acest tip de 
film ca un fel de gigant de natură mitologică, 
film eminamente politic într-o epocă în care 
foarte puțini îşi închipuiau că celuloidul 
cu umbre mișcătoare poate fi şi altceva 
decit un amuzament uşor, ba chiar ușuratic, 
film al conştiinţei treze; al conștiinței mili- 
tante nu numai al unei bresle de entuziaști, 


în artă _ 
in viaţă 


ci al unui întreg popor, pentru că niciodată 
pină atunci şi de destul de puline ori după 
aceea, o peliculă avea să insemne ceea ce 
a însemnat, ceea ce inseamnă Indepen- 
denja României, film «jucat», mai bine. 
zis reconstituire tăcută cu floarea teatrului 
românesc şi a Teatrului Naţional — să nu 
uităm, sîntem într-o epocă in care marii 
actori ai lumii, actorii de bon-ton, refuzau 
disprețuitori să participe la realizările unei 
întreprinderi care peste citeva decenii se 
va numi arta a şaptea, dar acum (sintem în 
1912!) îndeletnicirea era foarte departe, 
nu numai de ideea de artă, dar și de ideea 
unei lucrări serioase — acest film a fost Insă 
mai mult decit o nobilă ambiţie, a fost marele 
pariu al actorilor români, al tinărului Grigore 


Brezeanu, regizorul care avea să devină 
peste ani marele actor român Grigore Bre- 
zeanu, al primei stele a scenei românești, 
Aristizza Romanescu, al lui Nottara, Deme- 
triade, lon Brezeanu, Gheorghe Ciprian, 
al foarte junei Elvira Popescu şi al multor, 
al foarte multor slujitori şi animatori ai 
teatrului românesc, ai culturii românești 
care, atunci, în 1912, voiau să facă din ani- 
versarea a 35 de ani de la Războiul indepen- 
denței, mai mult decit o sărbătoare gran- 
dioasă, voiau o sărbătoare-manitest, o săr- 
bătoare păstrată în containerul unui film 
care să vorbească atunci, în 1912, dar și 
peste alți 1912 ani cea a însemnat şi ce în- 
seamnă pentru poporul român indepen- 
dența ca ideee şi, mai ales, independenţa 
ca fapt 

Povestea acestui film, povestea războiu- 
lui independenţei, aşa cum se ştie, nu mai 
este demult doar o dată a dezvoltării artei 
cinematografice românești. Ea-povestea, el- 
filmul, un film la realizarea căruia participa- 
seră 80 000 de soldaţi, un film care a provo- 
cat entuziaste manifestări de stradă în 
toată România, dar în special în Transilvania 
aflată încă sub stăpinirea austro-ungară. 
această poveste şi acest film, zic, au de- 
venit un moment al conștiinței naţionale. 

Printr-un joc al întimplării, dar mai ales 
al necesităţii, iată deci filmul românesc 
aducind încă din clipa nașterii sale un suflu 
de maturitate care ne apare şi acum, lao 
distanță de peste şaizeci de ani, impozant 
si exemplar. 

Este firesc ca o temă de asemenea calibru, 
de asemenea forță, o temă care într-o epocă 
atit de puţin propice a răscolit sufletele cu 
atita intensitate, să răsune în anii noștri 
cu forță înzecită. Cind spun tema indepen- 
denţei, schematizez fără îndoială, diminuez, 
reduc, pentru că în cinematografia ultimilor 
trei decenii independența nu a fost numai 
o temă, fie ea şi o temă majoră, din care 
s-au născut filme ca Tudor, Dacii, Co- 
lumna, Mihai Viteazul, Cantemir, Şte- 
tan cel Mare-Vaslui 1475, Pădurea spin- 
zuraţilor, Zidul, Porţile albastre ale ora- 


sului, Stejar, extremă urgenţă, Nemuri- 
torii ş.a. adică filme în care — pe diferite 
trepte ale expresivității artistice — indepen- 
denta întruchipată în persoane sau persona- 
lități, în fapte individuale sau colective, 
apare, ca un motiv explicit. În filmul romă- 
nesc — şi aceasta se știe, se vede, se simte 
foarte clar, independenţa nu se evocă nu- 
mai în filme cu tematică explicită numai în 
scene — unele admirabile, citeva demne 
de o antologie națională scena intrării 
lui Mihai Vodă Viteazul în Alba lulia — 
amintiţi-vă profilul de o semeție vulturească 
al lui Amza Pellea și mantia albă fluturindu-i 
pe umeri, cu o cusătură roșie, un roșu de 
culoare singerie, un singeriu rău prevesti- 
tor. Independența nu s-a evocat numai în 
amploarea și praful bătăliei de la Vaslui, 
în mlaștinile Călugărenilor — scena acelui 
ostaș care se ridica din noroi, ridica mlinile 
spre cer strigind cu o forță care nu mai 
era forța unui om, ci forța unui întreg neam: 
victorie! pentru ca în clipa următoare două 
sulițe vrăjmașe venite din două direcții 
diferite să străpungă trupul ostașului în- 
crucişindu-se pe pieptul lul sub formă de 
V. V-ul de la o victorie care nu putea veni 
decit cu preţul vieții. 


Cum spuneam însă, independența n-a 
fost niciodată pentru cinematografia noas- 
tră doar tema unor filme. Ea a fost, ea 
rămine fundalul spiritual, cerul pe care se 
proiectează toată gindirea noastră cinema- 
tografică, toţi eroii de ieri şi de azi ai reali- 
tății româneşti, toate subiectele filmelor 
noastre, fie că le spunem filme de actuali- 
tate, sau comedii lirice, sau documentare 
ştiinţifice, sau desene animate. Pentru că 
independenţa este pentru arta a șaptea, 
ca și pentru toate celelalte arte — infinit 
mai mult decit o temă. Este un climat. Este 
un mod de a respira. Nu un mod, ci singurul 
mod de a respira în artă, ca și în viaţă. 


Ecaterina OPROIU 


Secvenţe din marele film 


Secvenia în care datoria Secvența În care nimeni n-are vole Secvența cu ghiocei și truse 
e mai presus de orice să tremure medicale 


+ 
Insorită dimineaţă de 8 Martie, Bucuresti, 
undeva în spatele Operetei, unde mormanul 
de ziduri în care cupa excavatorului apucă 


„Birlad, 4 martie, ora 21,05. Trei sute de 
copii, elevi ai școlilor din localitate, 
părăsesc — prin ceea ce ulterior aveam să 
numim o minune — sala Casei de Cultură 
a oraşului. În hol mai răminem să comentăm 
evoluția pionierilor — artiști amatori, o 
mină de oameni. Afară pămintul urlă şi se 
vălurește. E 21,22. Clopotul străvechii bi- 
serici a lui Vasile Lupu bate singur, cu glas 
de moarte, în bezna de afară, în care — 
după «stop-cadrul» primelor secunde, prin 
valul uriaş de praf negru, aleargă siluete, 
se intretaie strigăte, gemete de moarte, 
faruri de mașini, mogiidețe zburătăcind 
straniu — vrăbii şi porumbei plutind orbește, 
lovindu-se de oameni, de mașini, de zidurile 
caselor vechi, prăbușite, fierbinți... 


Pe trei oameni ne așteaptă autoturismul 
cu care am venit de la Vaslui, autoturismul 
de la «județeana de pionieri», dar noi sintem 
acum la hotelul Minerva, căci unul din cei 
trei, ziaristul George Stoian are soția aici, 
la hotel, a scăpat, a scăpat miraculos din 
hotelul pe jumătate ruină... 


Ne adunăm în sfirşit minţile, repede spre 
Vaslui, ce-o fi acolo? dar cu ce, că mașina 
a plecat, ba nu, n-a plecat, e aci în fața 
Casei de cultură, ne așteaptă de o oră și 
mai bine. Şoferul pornește motorul grăbit; 
șoferul e un foarte tinăr bunic, înțeleg 
din replicile întrerupte, gifiite, că acolo la 
Vaslui, acasă, la el, e pericol mare judecind 
după ce s-a întimplat aici, acolo e soția 
care suferă de inimă, fetița, casa care... 
Îl întreb nedumerit cum de ne-a așteptat, 
cum de n-a plecat îndată într-acolo, acum 
ar fi fost acolo... 

— Păi asta e misia mea, cum era să plec, 
să n-aştept? 


Două zile după aceea în mijlocul Bucu- 
reștiului. 

— Ai dreptate, acolo locuiesc și ai mei, 
peste drum de Athence-Palace. Tot norocul 
e c-au ieşit în balcon, de necrezut, restul 
-- casa, lucrurile de-o viață — nu mai sint, 
bine c-au scăpat cu viaţă! 


Flăcăul acesta ca un brad trage maşina 
pe dreapta, se scuză și, cu mlini care nu-și 
pot ascunde tremurul, montează caseta la 
aparatul de filmat. Sintem în mijlocul halu- 
cinant al Bucureștiului. Pe parbrizul maşinii, 
cele două permise speciale și o banderolă 
pe care scrie «TELEVIZIUNEA». Un mili- 
tian se apropie, flăcăul se prezintă scurt: 


— Alexandru Moraru, de la Televiziune. 


— În regulă, poftiti. 


Aparatul vibrează. Moraru urcă apoi re- 
pede în mașină, pornește, «mergem din- 
colo, s-au anunţat supraviețuitori»... 


Apoi — s-a făcut ora 15 — mașina se 
îndreaptă ocolit, spre nord, spre Televiziune 
Ştiu acum că Moraru n-a dormit practic, 
de două zile și două nopți. «Du-te să te 
culci, e timpul să dormi, omule, tremuri 
toti» 

— Da' de unde — răspunde el înveselit, 
sau poate chinuindu-se să zimbească 
— trebuie să mai iau niște peliculă, peste o 
oră plec «în țară», prin Ploiești. Şi în restul. 
Te las aici sau mergi la Studio?» 

Mergem — tăcînd acum — înspre Tele- 
viziune, şi ştiu că dacă miinile şi genunchii 
si sufletul îi tremură, îi tremură de epuizare 
si efort imaginile pe care le voi vedea di- 
seară «pe post», imaginile tipărite de aceşti 
anonimi şi bravi ochi ai inimilor noastre, 
nu vor tremura... N-au voie să tremure. 


cu infinită grijă, pipăind parcă posibila 
viaţă, este denumit în limbajul salvatorilor, 
«Blocul Apolodor». Colonelul s-a așezat 
pe banca acelui loc care a fost un părculet 
la colț de stradă, își lasă capul pe spate și 
inchide ochii sub cinica blindeţe a soarelui. 

— Le-am dat dimineaţă, noi, soldații, 
fetelor ăstora, surorilor medicale, vreo cinci 
buchete mici de ghiocei şi viorele, așa, 
fleacuri. Glumeau băieții că le dau flori 
pentru că fetele le-au adus ceai cald... 
Da' de unde? Ei nu știau că surorile or să 
le aducă ceai, da'astăzi, mă-nțelegeți este 
8 martie. Mă-nţelegeţi?!... 

Înţeleg, aşa cum înțelege oricine priveşte 
în jur, în jurul acesta care pare desprins 
dintr-un încă nefăcut, înspăimintător film 
Hitchcock, că s-au dărimat blocuri, s-au 
dărimat vieți, dar nu ni s-au dărimat crezurile 
de vreme ce, dintr-o mină de ostași striviti 
de oboseală a trei zile şi trei nopți încheiate, 
unul — în această dimineaţă cu soare — 
aleargă pină la un al treilea colț, unde mai 
sint citeva buchețele de ghiocei. Fetele au 
primit buchețelele, nimeni n-a ţinut nici o 
cuvintare, n-au fost numite «harnicele noas- 
tre tovarășe de viață», nu au primit — sur- 
prinse! — buchețelele, le-au așezat alături 
pe trusele cu bandaje, și au turnat tăcute 
în cești, ceai cald... 


Secvența în care eroul e un tinăr 
actor îmbrăcat în haine ostășești 


9 martie, ora 12,00. De trei zile, cadrele 
didactice şi studenții mută IATC-ul in 
Calea Rahovei, la Studioul de mijloace 


audio-vizuale. Pe dinafară clădirea pare 
întreagă. Cind intri în ea, vezi cerul, norii. 
Dacă cumva nu te clatini prea tare pe 
mormanele de moloz... 

Un tranzistor deschis: interviu-fulger cu 
un proaspăt absolvent al Institutului, acum 
în perioada stagiului militar. Reporterul se 
miră că absolventul n-a dormit trei zile și 
trei nopți, lucriînd la ruinele fostului bloc 
din strada Ghica. Absolventul nu se miră 
deloc. Vocea lui sună limpede, clar, pătrun- 
zător /o, doamne! cite după amieze de 
«vorbire scenică» intensivă, la etajul Il!../ 
— el povestește că, sub dărimături a văzut 
ceva mișcind, acel ceva era o fetiță, a luat-o 
— doar martorii oculari ştiu cum a luat-o 
— n-a aplaudat nimeni, a însoțit fetița la 
spitalul militar, fetița e în afară de orice 
pericol: 

— Sigur că trec, sigur că trec pe-acolo, 
este... este, cum să zic, este fetița mea, 
este... singele meu... 

Aci frumoasa voce impostată a viitorului 
actor se gituie şi tace, iar reporterul în- 
trerupe reportajul exact cînd o țară Intreagă 
înțelege despre ce fel de singe e vorba. 

Şi atunci sufletele aplaudă. 


Secvența cu vite lăcăi care nu 
apar pe generic 


Presa, radioul, televiziunea repetă mereu: 
grupa de cascadori de la Buftea... cascadorii 
de la Buftea... Au trecut cinci zile de cind 
acești oameni a căror meserie e jocul cu 
moartea, se întrec în a salva vieți. Radioul 
deschis prinde vocea lui Sobycek, el explică 
cum s-au urcat, cum... Apoi cind reporterul, 
teribil de emoţionat, se apropie de targa 
cu cel salvat, şoptind «L-a salvat un cas- 
cador de la Buftea, pe nume Aurel Popescu. 
și încă unul... numele dumneavoastră?!» 
i se răspunde cu un fel de uimire, uimire că 
oamenii mai au timp de aşa ceva: — Mureal... 


لعس ‏ يويي ‏ ر ر تک N N‏ ري 


r ! O noapte de durere şi o noapte de zbor — iată imaginea care a sintetizat, 
din primul moment, dubla dimensiune a noii încercări dure prin care 

Inema poporul român a trecut, incepind cu ora 21 şi 22 minute, la 4 martie 1977. 
O noapte în care Capitala, ca atitea alte localităţi, cu toate casele și oa- 

menii lor, a fost cufundată în întuneric, dar o noapte care a unit cu o in- 

comparabilă putere, într-un singur mănunchi, conştiinţa lucidă a su- 

premei ameninţări și hotărîrea unanimă de a înfrunta urgia, cu demnitatea noastră 
dintotdeauna, dacă nu cu graba,uneori tragică,de a nu pierde nici o şansă a vieții. Oo 
noapte de uimire şi de veghe, de nerăbdare în a afla tot adevărul şi de speranțe înfri- 
gurate, încercate la unison de intregul popor şi, odată cu el. de primul nostru concetă 

tean, conducătorul Partidului Comunist şi al patriei noastre socialiste, tovarășul 

Nicolae Ceaușescu. 

Aflat, în clipa cutremurului, la mii de kilometri distanţă, într-o solie de lucru şi de 
prietenie pe malurile atlantice ale Africii, secretarul general al partidului, președintele 
republicii, impreună cu tovarășa Elena Ceaușescu au survolat in această noapte țările 
şi mările a două continente pentru a fi la prima oră a dimineţii aici. L-am văzut, pe ecra- 
nele televizoarelor noastre, unele miraculos intacte după prăbuşire, pășind de pe scara 
avionului pe pămintul țării, în lumina rece şi incă incertă a zilei, cu o respiraţie şi o expre- 
sie de neuitat. Această respirație şi această expresie erau de fapt ale noastre, ale tu- 
turor, şi mult timp le va mai fi dat poeţilor, marilor noştri poeţi, ca să exprime, în cu- 
vinte potrivite, semnificațiile unui astfel de moment al regăsirii cu pămintul şi cerul, 
cu casa, cu orașul și cu ţara, cînd lumina a revenit peste noi în dimineaţa de 5 martie. 

Generaţiile care au trăit această noapte și această dimineaţa, toți cei care au putut 
porni din nou înainte pe drumul vieții lor şi al istoriei noastre, îndată ce pămintul a în- 
cetat să se mai clatine, vor putea oricind sta mărturie cîtı de profundă şi spontană s-a 
dovedit în aceste zile unitatea naţiunii noastre socialiste, cit de firesc şi eficace a ac- 
ționat, în frunte dar totdeauna în colectiv, omul care ne exprimă cel mai bine senti- 
mentele și dezideratele fundamentale. Cu secretarul său general la toate orele din zi 
şi din noapte pe șantierele salvării şi retacerii, cu Comitetul Politic Executiv mereu 
întrunit, în modul cel mai democratic, comunicind zilnic țării, cu claritate şi înţelep- 
ciune, comandamentele momentului şi coordonatele viitorului, Partidul Comunist 
Român a întors încă odată către noi, din filele nepieritoare ale istoriei, chipul său nobil, 
de partid al umanismului şi dragostei de țară, de constructor al celei mai trainice şi 
mai drepte civilizații, pe acest pămint al nostru, de pe care nimic, nimeni şi nicicind 
nu ne poate clinti. 

L-am văzut pe tovarășul Nicolae Ceaușescu, din nou, pe ecranele miraculos in- 
tacte din casele noastre, la conferința de presă cu ziariştii veniți din toate colțurile 
lumii, martori solidari ai încercării prin care am trecut. Am avut, prin declaraţia şi din 
răspunsurile sale, odată în plus, nu numai imaginea unei superioare conştiinţe politice 
şi demnități naţionale, dar și certitudinea echilibrului. Un solid echilibru pe care îl 
poate avea numai un bărbat de statură istorică, un mare om politic şi un mare om care 
ne conduce cu fermitate pe drumul victoriei socialismului şi al demnităţii noastre na- 


tionale. CINEMA 


'al umanismului 


De obicei, numele acestor flăcăi curajoşi 


nute şi pentru mulți dintre semenii noştri 


nu apare pe genericele filmelor noastre. 
E, ca să zic aşa, un fel de secret profesional.. 
Mă întreb dacă cineva va mai pune la 
îndoială nevoia ca această grupă de excep- 
ție să ciștige, în sfirşit, un statut social 
ferm, după ce au demonstrat, încă o dată, 
că nu sint utili numai ca să arate cum se 
moare În filme, ci necesari pentru a arăta 
cum se trăiește, dincoace de ecran... 


La zece luni după marile inundaţii din 
1970, dădeam comanda «motor», primul 
tur de manivelă la Decolarea... Cind în 
1972 filmul rula pe ecrane, am citit unele 
cronici care afirmau că în acel film este 
vorba despre marile inundaţii... E adevărat, 
mă aflam ca reporter ad-hoc în aprilie 1970, 
acolo unde vuiau apele dezlănțuite, iar în 
scenariul lui Stoiciu, scris în 1969, nu se 
pomenea nimic despre inundaţii... Dar în 
Decolarea nu despre inundaţii era vorba... 

lon Bucheru, directorul Casei de filme 
nr. 1, Imi telefonează — e 10 martie 1977 — 
«vino să-ți dau un scenariu extrem de 
interesant, de Dorel Dorian, se numeşte 
«Avaria», vii?» 

Astăzi nu, dar mline mă voi duce. Sint 
convins că acolo nu e vorba de cutremur. 
Dar, poate, e vorba de locul în care cutre- 
murele nu ajung, nu pot să ajungă: în noi 
înşine. 

Miine e 11 martie. 


Timotei URSU 


Secvența în care chiar cuvintul eroism 
pare prea palid 


Bulevardul care era, care a fost unul din 
cele mai frumoase ale Capitalei, a devenit 
într-o noapte bulevardul deznădejdii. Era 
o noapte de primăvară părelnică şi timidă 
cind ceasurile s-au oprit la ora 21 şi 22 mi- 


s-au oprit pentru totdeauna. 

Clipa aceea... De fapt, cit a ţinut? O 
clipă? 30 de secunde? Un minut? O eterni- 
tate? Clipa aceea în care pămintul a făcut 
o mişcare prea bruscă în blinda-i și eterna-i 
rotire printre stele, a îndoliat o ţară şi ne-a 
împietrit sufletele de durere. Clădiri fru- 
moase, cu apartamente adeseori atit de 
mult rivnite, au devenit foste locuinţe, foste 
adrese. 

Între orele lungi ale serii s-a strecurat 
coșmarul planetei, vitregia inconștientă a 
calamității. Erau orele lungi ale serii, orele 
schimbului de după amiază, orele cinei, 
orele televizorului (filmul Dulce și amar 
pe programul |, Norma de Bellini pe pro- 
gramul ll), orele întilnirilor, orele specta- 
colelor, orele lecturilor, orele planurilor 
pentru a doua zi, orele ultimelor telefoane... 

Erau orele serii,cind totul a început cu o 
ușoară înfiorare a pămintului, apoi totul 
a devenit convulsie şi spasm cosmic, lumi- 
nile au fost inghiţite de întuneric, aerul s-a 
umplut de un vaet dureros, o lumină fluidă 
şi albăstrie a zdrenţuit cerul, păsările zbu- 
rau ca oarbe, copacii se agitau ca niște 
cobre furioase, casele se luptau să reziste 
şi de undeva de la etajul de peste drum 
s-a auzit un prelung şi dureros «vai mamă» 
şi nu era vocea unui copil. Părea că o turmă 
uriașă de animale preistorice alerga în- 
grozită peste pămint şi peste cer. 

Cind pămîntul și-a recăpătat echilibrul 
pierdut pentru o clipă, logica nu mai avea 
logică, absurdul devenise dureros de con- 
cret, Bucureştiul avea chipul spaimei. Fru- 
moasele case din centru, casele care re- 
zistaseră la un alt cutremur şi la nenumă- 
rate bombardamente, deveniseră mormane 
uriaşe de moloz. Blocul Casata, blocul de 
la Lido, blocul Scala, blocul Wilson, Blocul 
Dunărea se surpaseră într-o clipă, îngro- 


Continuare in pag. 22 
N.C. MUNTEANU 


Realitatea privită cu ochiul 
liber o știm cu toţii. Realitatea 
privită prin aparatul de filmat 
este aceeași şi totuși alta. 
O asemenea incercare su- 
premă, cum a fost cutremurul 
de la 4 martie, nu putea să nu 
pună în evidenţă acest adevăr. L-am căutat 
în mărturiile operatorilor de la studioul 
«Alexandru Sahia», care s-au aflat pe fron- 
tul de luptă cu urmările cataclismului. 


Sub grinzile prăbușite un soldat se 
strecura să salveze oameni și... să facă 


injecții 


Eu — ne spune Kiamil Kiamii — am fil- 
mat în mai multe locuri, cu gindul permanent 
de a depista şi puncte care incă nu con- 
centrau asupra lor o prea mare atenție. 
Încă din prima dimineaţă, după o oră de 
prospecţie forțată, am ajuns la blocul din 
Calea Moşilor. Era complet prăbușit, între 
alte două înclinate. Am găsit acolo oameni 
care lucrau- intens incă din timpul nopții: 
auziseră niște strigăte sub dărimături și 
încercau să dea grinzile la o parte. Erau 
acolo: un comandant de miliție, un medic 
secondat de citeva surori, cițiva tineri din 
gărzile patriotice. Între două grinzi, făcuseră 
un loc liber, ingust, prin care reușiseră să 


r‏ سيومسسمن 


introducă un bec, trăgind curent de la blocul 
alăturat. Un soldat a intrat dincolo de 
grinzi, apoi a ieșit afară să respire. Medicul 
i-a întins atunci o seringă, rugindu-l să 
facă o injecție victimei — un bărbat în 
pijama strins intre o ușă şi un dulap. Şi 
soldatul acesta, care avusese curajul să 
intre sub dărimături, strecurindu-se ca un 
șarpe, refuza să ia seringa. Omul blocat, 
care de altfel a fost salvat, avea nevoie de 
un tranchilizant, ca să reziste traumatismu- 


Cind nimeni nu indrăznea să respire 
pentru că se năștea o speranţă... 


Eu — ne mărturiseşte Doru Segal — cred 
că secvențele de cea mai intensă emoție, de 
cea mai expresivă factură, ale acestei încleş- 
tări care a durat zile şi nopţi în şir, au fosi 
momentele de linişte, cind toate utilajele, 
numeroase şi uriașe, care lucrau cu mo- 
toarele în plin se opreau. Nimeni nu mai 


n-am avut acest noroc. Dar am descoperit, 
dacă putem spune aşa, dincolo de viață 
şi de moarte, un sens superior, deasupra 
lui «a fi sau a nu îi», Ceea ce m-a impresio- 
nat pe mine mai mult au fost eforturile 
imense care se făceau pentru a scoate la 
lumină fie și numai cadavrele unor oameni. 
Se lucra 3—4 ore în șir, luptau oamenii cu 
o uitare de sine de necrezut, indoind uneori 
fierul cu miinile, ca să-l agate de macara, 
pentru a salva o ființă sau o fostă fiinţă. 


lui în timpul operaţiei de salvare. Medicul 
îi explica soldatului cum să infigã seringa 
prin pijama, în picior, în mină, oriunde. 
Dar soldatul ezita, refuza gindul de a-l răni 
pe acel om, în acel moment, cu o injecție, 
nu voia s-o facă, aproape plingea retuzind. 
Pină la urmă a trebuit s-o tacă, chiar de mai 
multe ori, din sfert în sfert de oră. Se obiş- 
nuise şi întreba: — Mai facem o injecție? 
Parcă era alt om, semăna şi nu semăna cu 
cel dinainte. Acesta a fost primul fapt care 
«m-a intors pe dos», deși sint obişnuit cu 
tot felul de reacţii umane şi cu toate calami- 
tăţile naturale, în care oamenii apar totdea- 
una aşa cum sint ei cu adevărat sau devin 
alţii. Preţul uman al cutremurului de la 
4 martie a fost așa de mare, încit el ne-a 
putut da măsura eroismului interior, al 
oamenilor de calitate, care pot să treacă 
şi examenul cel mai greu, acela de a se 
învinge pe ei înșiși. 


„În zilele acelea am fi dat toată cariera noastră de operatori 
| specialişti în înlăturarea grinzilor. Miine însă peliculele noastr 


indrăznea atunci să respire, fiindcă cineva 
descoperise un semn de viaţă, pe acest 
atit de neobișnuit șantier. Un asemenea 
moment nici nu ştiu de fapt dacă a fost 
filmat, fiindcă nu îndrăzneai să dai drumul 
la aparat, de frică să nu acoperi glasul slab 
al unui om care poate cerea ajutor. Toată 
lumea aștepta, iar apoi apăreau două po- 
sibilități. Sau se ridica cineva și spunea: 
— Porniţi utilajele! Ceea ce insemna că 
totul fusese o părere, cum se întimpla, din 
păcate, cel mai des. Sau liniștea se pre- 
lungea, cineva pătrundea printr-o nişă și 
după aceea incepea să se lucreze cu foarte 
mare grijă pentru descongestionarea locu- 
lui, în așa fel incit să nu se facă victime 
tocmai în cursul operaţiilor de salvare. 
Norocul, nu numai al celor în cauză, dar şi 
al cineastului, era să apară la un moment 
dat oameni vii în cadru, de sub dărimături. 
Unde am fost eu, cit am stat și am filmat, 


Şi aceasta e o formă de respect faţă de viaţă, 
fată de om 


Un sfert din lucrurile salvate erau cărti 


Ceea ce mai poţi să spui, filmind în ase- 
menea condiţii, e să încerci cumva și o 
senzație de inutilitate, regretind că nu poţi 
să faci ceva concret, altceva, pentru acei 
oameni. Noi toţi, ca documentarişti, am 
trăit momente, în aceste zile, cind am fi 
dat toată cariera noastră de operatori ca 
să lim pentru o zi cei mai buni specialiști 
la inlăturarea grinzilor şi la demolările salva- 
toare. Sigur, totul trebuia să fie filmat, 
fiindcă merita cu prisosință. Şi, dacă te 
gindești, ajungi pînă la urmă la concluzia 
că ai făcut o treabă utilă. Dar nu imediat 


ار ها 
ا 


اک“ 


ji 


utilă, pentru că — iarăși — e vorba de viață 
şi de moarte şi în această luptă, tu, ca artist, 
stai pe margine. Mai mult, există şi riscul 
să-i încurci pe oamenii care lucrează efectiv. 
Noi știm, din experienţă proprie și din cea 
a înaintaşilor, ce importanţă au azi mate- 
rialele filmate la un eveniment sau altul, 
ție vesel, fie trist, eroic sau protocolar. 
Cele citeva sute de metri cu cadre filmate 
în august 1944, în Bucureştiul insurecției, 
după bombardamentul hitlerist, sint puţine, 


rind s-o depună undeva. Fiecare detaliu e 
o viaţă, am ajuns să știm asta și de aceea 
cine va vroi vreodată să știe ce-a insemnat 
4 martie 1977 va avea ce să vadă în tot ce-am 
filmat noi. 


Am filmat 
reface 


ceputul 


Senzaţia de aparentă inutilitate — inter» - 


pentru a fi o zi cei mai buni 
vor avea utilitatea lor“ 


dar cu atit mai preţioase. Această con- 
ştiinţă te mai ținea acolo, pe tine, operator, 
la locul dezastrului, să nu-ţi fie pur și simplu 
rușine — să spunem o nobilă rușine, dacă 
ea te îndeamnă la o compensație, nu pe un 
plan superior, ci specific, prin calitatea 
artei tale. Pentru aceasta Îţi vin în ajutor 
amănuntele, materia primă a fiecărui artist. 
De pildă, contemplind lucrul excavatoarelor 
asupra blocurilor dărimate, am observat lo- 
cul pe care îl ocupă hirtia în viata noastră, în 
viața unui oraș, a unei societăți evoluate, 
Din fiecare cuvă de excavator fluturau tot 
felul de hirtii, mai multe uneori decit cără- 
mizile şi fiarele. Din tot ce s-a scos de sub 
dărimături, un sfert sint cărți. Este dra- 
gostea oamenilor, care sint instruiți ca 
atare, pentru carte, pentru tot ce e scris. 
Am văzut un muncitor coborind din virful 
ruinelor de la blocul de pe strada Ghica, 
cu o scrisoare în mină, găsită acolo, cobo- 


ne Petre Gheorghe — acea senzaţie la care 
se referea Doru, e mai ușor de suportat, de 
multe ori, datorită celor pe care-i filmăm. 
Eu n-am fost la blocurile prăbușite, ci la 
Fabrica de confecţii Bucureşti, care a tre- 
buit să-și oprească producția, imediat după 
dezastru, clădirile secţiilor a treia şi a 
patra fiind grav fisurate. Ştiam mai demult 
de fapt că muncitorii au inceput să se 
obișnuiască cu reporterii lingă ei, cei mai 
mulți nu pozează și nici nu se simt stin- 
gheriţi, înțeleg că, paralel cu munca lor, 
se desfășoară o altă muncă, cu legi proprii, 
o muncă pe care, fără a o fetişiza ca altă- 
dată, fără a mai cocheta cu cei care o prac- 
tică, o stimează pe bază de reciprocitate. 
Numai în acest mod am putut să intru 
împreună cu regizorul Octav loniţă în secții- 
le calamitate ale uzinei, unde nu erau ad- 
miși decit cei strict necesari şi am putut 
să filmăm, din interior spre exterior, primele 


lucrări de refacere şi consolidare. 


Am filmat un tinăr cu pulovăr 
galben care făcea lucruri 


de neinchipuit 


Eu — ia cuvintul Constantin Dembin- 
schi — vreau să aduc un omagiu colegilor 
mei, operatorilor de la studioul «Sahia», ca- 
re au fost toţi prezenţi cu aparatul de filmat 
la locurile cele mai groaznic lovite de acest 
sinistru. Mi-aduc aminte de cutremurul 
din 1940 şi pot să spun că, în acest interval 
de aproape 40 de ani, de cind tin aparatul 
în mină, ca reporter de război sau la inunda- 
til, cea mai ingrozitoare zi pe care am 
trăit-o a fost ziua de vineri 4 martie, cind 
am văzut rezultatele acestui dezastru. Am 
filmat in blocul din strada «Alexandru 
Sahia» impreună cu colegul meu Jean 
Michel. Cel mai mult m-a impresionat un 
عقولا‎ cu pulover galben care făcea niste 
lucruri de neinchipuit Cind macaralele 
ridicau planşee întregi de beton, el era 
acela care se strecura pe dedesubt și 
cu un clește enorm, tăia legăturile metalice, 
apoi degaja drumul spre locurile unor 
posibili supraviețuitori. Mereu neobosit și 
cu o energie uimitoare. Era un tinăr care 
nu avea uniformă, nu era nici cascador, 
trebuie să fi fost un muncitor, după cum 
minuia uneltele și după cit era de concentrat 
asupra lucrului său, fără alt gind decit de 
a-l duce la bun stirșit. Aşa că nu pot spune 
decit atit un muncitor tînăr în pulovăr 
galben — n-am putut, şi-mi pare rău că 
n-am putut, să-i aflu numele, în clipele 
acelea asemenea întrebare ar fi părut fără 
rost — un muncitor care pentru mine a 
transformat acest nume comun într-un 
nume cu literă mare. 


Am filmat pe soldaţii care au săpat 
un tunel ca să salveze o temeie cu 


fiica ei 


Eu — își amintește Otto Urbanski — am 
liimat simbătă după-amiază, simbătă seara 
pină noaptea la ora 1, duminică, luni, marţi, 
azi cred că e miercuri și plecăm din nou, 
vă luăm cu noi dacă vreţi, la Scala şi la 
Spitalul militar central. Am surprins în 
tcest răstimp salvarea a două supraviețui- 
toare, la Scala: o mamă în virstă, cu fiica. 
Ele au scăpat datorită unui plutonier care 


dezgropa un cadavru în apropiere și a 
auzit la un moment dat ceva ce semăna 
cu o voce umană. A urmat ceea ce v-a 
povestit Doru, momentul de linişte totală, 
după zgomotul internal al întregului arsenal 
de maşini, o liniște neverosimilă, aproape 
dureroasă. Un singur oma început să strige, 
repetind ceea ce auzisem și în alte locuri: 
— Oameni, este cineva aici? Sau: — 08- 
meni buni! Fiecare striga de fapt în alt fel. 
A urmat apoi pentru mine revelația de a 
vedea la lucru geniștii. La Scala — coman- 
dant al întregului sector fiind un general- 
maior, inginer Morariu — a lucrat un colec- 
tiv de militari geniști conduşi de colonelul 
Buzatu. Ei au săpat un tunel de trei metri 
ca să le scoată pe cele două femei. De fapt, 
n-am văzut niciodată atiția colonei la un 
loc. Toţi erau plini de praf, de moloz, iar 
colonelul Buzatu și încă vreo doi-trei colonei 
de geniu au lucrat efectiv, au săpat cu 
miinile, cu lopeţile. Această imagine mi-a 
adus în minte unele discuţii din cinema- 
tografie și m-am gindit la unii care s-ar fi 
întrebat: — Sint acești colonei într-o poziţie 
«lipică», este această situaţie «caracteris- 
ticã»? Şi au lucrat geniştii aşa, ore “în şir, 
pentru cele două temei, în total cred că s-au 
făcut vreo şase ore. Mama a fost scoasă 
mai uşor. Dar pentru tinără a trebuit să se 
desfășoare o întreagă lucrare de geniu: 
șpraițuri, pene, cricuri, ca să ridice o 
grindă care bloca un picior, pină şi ulei a 
fost adus, ulei de parafină sau ulei mineral, 
ca să alunece piciorul mai ușor. Sotul 
tinerei era afară, în stradă, după ce două 
zile căutase la Morgă, disperat. Întimplarea 
a făcut ca tocmai în momentul scoaterii 
la suprafață a femeii tinere să sosească 
din nou la fata locului tovarășul Nicolae 
Ceaușescu, impreună cu tovarășa Elena 
Ceauşescu. Au fost primii care au întim- 
pinat-o în lumină. Tinăra și mama au fost 
urcate în Salvare, ne-au făcut cu mina. Sau 
poate ni s-a părut. 


Din prima zi — conchide Grigore Corpă- 
cescu — am avut această impresie că filmez 
Într-un decor de cinema, că totul era aranjat 
şi machiat, că nimic nu este real, că ra- 
porturile se inversaseră. Pentru că viata 
însăşi își pierduse dimensiunea verosimilu- 
lui şi toate sensurile ei obișnuite. Ne dădea 
o lecție supremă. 


Valerian SAVA 


5 


Mai presus de. 
„a fi sau a nu fi“ 


1 
Andrei Cătălin Băleanu: 


e regăsim mai generoşi, 
mai puternici 


Încerc să reconstitui emoția acestor clipe, 
dar dincolo de intensitatea nemăsurată pe 
care ea a atins-o, e ca şi cum o coardă a 
sensibilităţii mele s-ar fi rupt şi din fărimele 
ei nu o pot recompune. Transformarea prin 
care trec nu-mi dă putinţa -să cristalizez 
acum, pe loc, sentimentele care mă răsco- 
lesc. Încerc să mă regăsesc în labirintul 
imaginilor acumulate, să aflu puterea de a le 
raporta la mine, la vechile mele criterii de 
sensibilitate, de înţelegere. Ceva în sensibi- 
litatea noastră, a tuturora, s-a schimbat fără 
Indoială. Trecind prin durere, oamenii se 
regăsesc mai generoși, mal puternici. Oare 
cum poate arta cuprinde ACUM acest 
zbucium? Să nu ne apropiem superficial 
de acest eveniment ca de o sursă de inspi- 
rație oarecare, să nu-l sfişiem mărunt. 
اع‎ trebuie să se așeze în noi, să se rostuias- 
că, să izbucnească în imagini artistice care 
să EE transformărilor petrecute în 
oameni. 


Nina Cassian: 


m ar mai fi cu putință 


să mai acceptăm lucru de 
mîntuială ? 


Ceasul e al reportajului, al versului fulgu- 
rant, al insemnării prompte. Ceasyl nu e al 
romanului. Acesta se va scrie cind vom 
redeveni stăpini pe amintirile şi pe senti- 
mentele noastre, pentru a săpa adinc în 
destine şi in semnificaţii, așa cum am săpat 
în morminte de pietre amestecate cu oameni 

Dacă filmul, după cum se spune, e cel mai 
apropiat de lumea romanului, atunci ceasul 
e al scurt-metrajului, documentar sau me- 
taforic. Dar filmul mare se va face, va tre- 
bui să se facă, atunci cind, redevenind 
stăpini pe memoria și pe seismele noastre 
psihice, vom fi în măsură să redăm dimen- 
siunea durerii şi a eroismului, cind tragismul 
„şi măreţia ne vor obliga la alegerea celor 
„mai demne şi mai elocvente mijloace de 
expresie. ; 


6 


Nu mai văd posibil ca un regizor de talent 
să accepte un scenariu convențional, idilic 
sau superficial, nu mai văd posibil ca fac- 
torii care contribuie la prezentul şi viitorul 
cinematografiei româneşti să tolereze pro- 
ducţii de mintuială, cu caractere inconsis- 
tente și dialoguri găunoase. 

Realitatea a combătut şi a dezminţit 
intotdeauna asemenea confecții, dar, de 
astădată, optica însăsi a suferit un şoc 
ireversibil. 

Datoria și sensul profesiei noastre este 
de a depăși limitele şi fragilitatea, de a oferi 
trăinicie şi durată existenţei, de a face ca 
intățișarea şi spiritualitatea acestui popor 
să fie cunoscute أو‎ recunoscute peste 
spațiu și timp. 

Marmora, hirtia, pelicula sint în slujba 
perenităţii valorii și nici o investiție nu e 
exagerată pentru ca aceste materiale să se 
perpetueze şi să-și afirme intactă noblețea. 

Desigur, nu se vor naște nurhai epopei 
şi filme-dramă; vom avea În continuare 
nevoie de reflectarea infinitelor fațete ale 
vieţii, cu aspectele ei Insuflețitoare, cu suri- 
sul stenic armonizind trăsăturile,cu îndrăz- 
neală şi indoială creatoare, cu gestul trans- 
parent al imaginaţiei legind între ele feno- 
menele. 

lar dacă ar fi utopic să sperăm că medio- 
critatea va fi pe deplin izgonită,va trebui de 
acum încolo să o denunțăm cu toată fermi- 
tatea și gravitatea la care ne dau dreptul 
experiențele fundamentate prin care trecem. 


Mihai Constantinescu: 


Vom reclădi totul! 


În seara zilei de 4 martie, moartea a invitat 
la ultimul dans — și nu la tango, ci la un 
tox-trot deşănțat, pe cei mai politicoși 
dintre slujitorii artei, pe aceia care nu știau 
niciodată să retuze. 

Ce ciştig imens ar fi fost pentru noi toți, 
ca rînd pe rind, atit Toma cit şi Andu şi 
Liviu să fi fost nepoliticoși de data asta și 


să-i fi refuzat «doamnei moartea» strin- 


soarea de fier-beton. 
Dansul a degenerat, forțele naturii s-au 
"luat la trintă cu noi. 

Ne-au zgilțiit, ne-au aruncat în golul ușii, 
ne-au bătut în cap cu cărţile strinse cu 
trudă în bibliotecă, ne-au spart vazele cu 
flori, au aruncat în noi cu televizoare și 
aparate de radio, ne-a speriat, dar nu ne-a 
dezarmat. Ştim prea multe, am trăit prea 


multe şi am suferit prea multe, ca sufletele 
noastre să mai rețină amărăciunea. Va 
trebui să uităm şi să-i ajutăm şi pe cei de 
moa noi să uite. Va trebui să reclădim 
totul. 

Misiunea mea este de a reda în filmele pe 


-care le voi face tăria şi dirzenia acestui 


popor, atestată de altfel de istorie, mai ales 
acum cind ceva s-a rupt în sufletul fiecăruia 
dintre noi. Această declaraţie constituie 
crezul meu de viitor. 


Mircea Daneliuc : 
Să ne redeprindem re- 


tina cu frumusețea liniei 
verticale 


N-am auzit urletul. Nu izbutesc să mi-l 
reprezint şi mi se spune că-i greu, imposi- 
bil de imaginat, așa cum nu se poate ima- 
gina o altă culoare în afara celor date în 
spectru, cum nu se poate imagina nimic 
care nu seamănă cu nimic. Probabil că și 
casa mea spartă şi pustie de frig a mugit 
la fel... Nu i-am auzit urletul și n-am văzut 
intunericul şi praful, norul nefiresc de praf 
mirositor a gaze. Existența mea a traversat 
o elipsă pe care nu pot s-o umplu acum 
decit cu moloz şi sperantă. Mă despărțeau 
500 km de Bucureşti și am crezut la inceput 
că totul nu e decit o glumă sinistră. 
Ştiu că tot ce trăiesc acum se infige cu bru- 
talitate în memorie pentru totdeauna, la fel 
ca أو‎ goana aceea demență de a doua zi, 
cu miinile încleștate pe volan, la fel ca şi 
surpătura din care l-au scos pe Toma sub 
ochil mei, cind tot Bucureștiul încă mai 
spera. 

Nu cred că mi-aş dori vreodată să fac un 
film despre ce văd acum, deşi ştiu că va 
veni cu siguranţă ziua cind, după lupta cu 
pietrele, va urma cea cu amintirile, cu in- 
vierea; redeprinderea retinei cu frumuse- 
tea liniei verticale şi a echilibrului. Mă tem 
de clipa cind totul pe pinză ar putea deveni 
spectacol. Nu cred că am dreptul... Şi chi- 
nuiesc, totuşi, în masa de montaj, imagini 
filmate — cu cită dragoste! — în vara 


răcoroasă ce a trecut, deja inexistente 


imagini, transformate brusc într-o singură 
noapte, în document. Ştiu că destul de 
curind, cind medicii se vor odihni, în sfirşit, 
va fi nevoie de noi pentru sănătatea sufle- 
tului, aşa cum în zilele şi nopțile de acum, 
aceşti băieţi minunaţi, care stăpineau calu! 
şi vidul, scormonesc neantul pentru o ur- 
„mă de viață. 9 


Mă descopăr în fata lor cu respect și 
mindrie. 


Ioan Grigorescu 
Apăs din nou pe butonul 


mesei de montaj: 
«Inainte!» 


N-am mai avut nevoie de vizorul aparatu- 
lui de filmat. Nici de unghiuri studiate, nici 
de cadrări savante, nici de înlãntuiri de ima- 
gine pentru un montaj de efect. Bătrinui 
meu aparat de filmat care înregistrase atitea 
splendori din «Spectacolul lumii» era mar- 
torul unor scene care se lipeau de retină 
si de pelicula devorată febril de resorturile 
lui obosite. Un prieten al tuturor cineaștilor 
români imi spunea undeva pe marginea unui 
mormint cu pămintul reavăn, cuvinte pe 
care nu le putem uita: «Trebuie să vedem 
totul, să înregistrăm totul, să ținem minte, 
să ne amintim mereu. Şi durerea, și truda, și 
eroismul și zimbetul trist, încărcat de 
pulbere de moloz, al victoriei tuturor asupra 
morţii» 

Limbile orologiilor din pieţele publice ale 
Bucureștiului s-au oprit la aceeaşi secundă. 
Apoi timpul a inceput să se dilate paroxistic 
măsurind veșnicia. În fața mea s-a prăbușit 
un geamăt lugubru, sfişietor, scos parcă 
de un răscolitor protest în fata absurdului, 
a lipsei de noimă a oricărei stihii. Căzuse 


` un bloc. Nu era singurul. Căzuseră zeci. 


Sub ruinele lor, vieți omenești. Febrilitatea 
miinilor care căutau cu degetele zdrelite 
prin giganticele mușuroaie de moloz, cără- 
mizi tocate şi grinzi stișiate. Dinţii excava- 
toarelor care mușcau din uritul rănilor unui 
oraș martirizat. Întunericul spart de stilpii 
de lumină ai reflectoarelor, înălțaţi parcă să 
sprijine zidurile în echilibrul precar al pier- 
derii punctelor de rezistență. Şi oamenii. 
Cei de dedesubt şi cei de deasupra. Cei ce 
sperau și cei ce le strigau cu Indirjire, 
pleoapele încărcate de prat, ochii înroşiţi 
de nesomn, gitlejurile seci, miinile scotoci- 
toare dind la o parte moartea, respingindu-i 
chipul hid în adincurile care au trimis să-și 
suiere coasa peste un pămint care nu apar- 
vnuse pină atunci decit vieţii, bucuriei de a 
trăi, nădejdii. 

Am căutat eroi. Erau pretutindeni. Erau 
atit de mulți incit hirtia pe care scriu s-ar 
ruşina dacă وها‎ pomeni numai pe unii, 
dindu-i uitării pe ceilalți. Ei, mai ales ei, 
nu trebuie uitaţi. Sint plămada cea nobilă 
a neamului, oameni de rind, anonimi, in- 
divizi ai unei colectivități umane indivizibile 
— poporul român. Ne-a mai fost dat să 
trecem prin greutăţi, dar intotdeauna am 
fost alături şi la bucurii şi la necazuri. Şi 
numai aşa am invins. 

Pelicula? Cu dramul strins de mine, cu 
muntele de role filmate de operatorii tele- 
viziunii, ai studiourilor cinematografice — 
zeci de mii de metri de memorie, de letopise!, 
de neuitare. Derulez pe o masă de montaj 
primele role. Revăd ceea ce văzusem, re- 
trăiesc cele ce trăisem. Eroii sint acolo. 
De la primul bărbat al ţării, pină la ultimul 
om. «Ultimul» este o convenţie de exprimare 
căci nu cunosc pe cineva care să-și fi 
coborit brațele cu neputinţă, să fi refuzat 
ajutorul implorat de semenul său, Bilanţul 
apare tragic, cutremurător, dar din opti- 
mism, din increderea în viaţă, în capacitatea 
unui întreg popor de a acţiona într-o pildui- 
toare simultaneitate de gind și de faptă, 
nimic n-a pălit. Din contra. Parcă sintem 
şi mai uniți, parcă durerea ne-a apropia! 
şi mai mult, parcă victoria atit de greu ob- 
ținută ne-a unit mai mult ca oricind. Revâd 
uzinele refăcute după prăpăd, revăd lumina 
reaprinzindu-se. || revăd pe fiul meu elev, 
în ultima clasă de liceu revenind în casa 
unde parcă s-ar fi răsucit un gigantic titirez, 
noaptea tirziu, frint de oboseală, acoperit 
de praf din cap pină-n picioare. ÎI întreb 
de unde vine. Mă privește lung şi-mi răs- 
punde sec: «Dacă ești gazetar, află» O 
colegă de breaslă imi spune a doua zi 
că l-a văzut lucrind ca brancardier la fostul 
bloc «Casata». A doua noapte nu-l mai 
întreb nimic. 

Pretutindeni, prezenți, cineaștii. Pe cele 
mai riscante escaladări de ruine — cas- 
cadorii Buftei. Tinerii aceia gata să-și peri- 
cliteze viața pentru trei secunde de film, de- 
prinşi să «trucheze» spectaculoase ac- 
cidente pentru o «glorie» anonimă. Acum 
nu mai turnau în filmele regizorilor dublin- 
du-i pe marii actori. Își jucau viața. Numele 
le vine de la cascadă. Toţi la un loc formau 
cu trupurile lor o cascadă a vieții, pusă să 
strivească pașii morţii, să-i şteargă urmele, 
să o găsească dintre oameni. Erau pletoşii, 
bărboşii, tinerii aceia care veneau cu ti- 
miditate la Asociaţia cineaştilor să ne ceară 
să-i primim în breaslă. Cam strimbam din 
nas. «Pe ei? Dar ce au ei cu arta ?»>Şi uite 
că au. Cu cea mai nobilă dintre arte, cu cea 
a abnegaţiei, a puterii de sacrificiu, a sfidării 
morţii. Eu le dau votul. Pot veni alături de 
cererea lor de primire în ACIN cu aceste 
rinduri care să le ţină loc de recomandare. 

Acum, orologiile Bucureștiului bat din 


, 


nou măsura timpului normal. În pămintul 
reavăn din scuarurile deschise provizoriu 
pe vetrele fostelor locuri dă colt sămiiiia 
de iarbă. Va răsări cu verdele ei tand:u 
pentru a ne alina zgirietura de pe retina 
produsă ge un minut al absurdului dar caie 
ne-a cerut atitea eforturi pentru a-l depăs: 
Memoria peliculei e «caldă» incă. Nu va 
apuca să se răcească. Apăs pe butonu! 
de pornire a mesei de montaj: «inainte!» 


Irina Petrescu : 


În fiecare din noi trăieşte 
un posibil erou... 


Sint momente în care destinele noastre 
individuale — linii de existenţă concretă si 
personală, cu ritm diferit — incetează de 
a mai fi distincte. 

Să fie oare nevoie de momentul acela, 
ca să ne dăm seama că în fiecare din no! 
trăiește un posibil erou... 


lon Popescu Gopo: 


Mă gîndesc la un film: 
Orasul meu 


Au trecut citeva zile şi sentimentul cà 
pămintul încă freamătă sub picioarele noas- 
tre sau că zidurile vor să ne acopere, ne 
face mai atenţi, mai buni cu cei din jurul 
nostru, căci nenorocirea ne uneşte şi ne 
apropie mai mult decit ne poate uni feri- 
cirea. Am mai trăit un cutremur, cel din '40, 
două inundaţii şi un război, am învăţat 
ceva? 

Am privit din nou înfruntindu-se omul cu 
natura. 

A ciștigat ceva natura? Omul a fost ră- 
nit, dar ca şi altădată plin de singe se ridică 
lar, şi ca de milenii face ce ştie să facă: 
munceşte. 

Istoria ne arată că omul muncește din 
ce În ce mai bine pentru că gindește si 
experiența pentru el este un stimul al 
forței sale creatoare. 

Acum zece ani, în 1967, umblam prin 
Bucureşti cu aparatul de filmat. Făceam un 
film documentar-artistic şi eram uluit de 
cum se vede prin obiectivul aparatului de 
filmat oraşul în care mă născusem. Mi se 
părea mereu nou şi la fiecare cadru desco- 
peream în proiecţie frumuseți pe care cu 
ochiul liber nu le vedeam. Aveam ca temă, 
«bucureşteni, cunoașteţi-vă orașul!». Ideea 
în care dezvoltam tema de mai sus era o 
privire simultană a prezentului și trecutului 
acestul oraș. Am imaginat un oraş modern 
peste care am suprapus personaje în cos- 
tume de epocă. Subiectul era simplu: un 
unchi aşteaptă o nepoată din provincie şi 
distrat fiind, sosește la gară cu 40 de mi- 
nute mai devreme; se hotărăște să se 
plimbe prin Bucureşti pină la sosirea tre- 
nului. În acest răstimp descoperă orașul 
în care lucra și trăia. Filmul se numește 
Orașul meu și este un scurt-metraj. 

Întriguraţi încă de imaginea vie a cutre- 
murului care a zdruncinat temeliile Bucureş- 
tiului, am revăzut împreună cu colaborato- 
rii mei filmul. De multe ori am citit cu toţii 
aprecieri asupra cinematografiei, asupra 
calității ei unice şi totale de a păstra frag- 
mente de timp şi a le fde nemuritoare. De 
data aceasta, am simţit ochii umezin- 
du-mi-se. Am început să stringem mate- 
rialele filmate In aceste zile de eroică în- 
truntare cu stihiile, în care omul reincepe 
construcţia orașului îngenuncheat pentru o 
clipă istorică. Vom adăuga scurtului metra 
imagini pentru a face un film contemporan 
despre un oraș de ieri, de azi, de miine, 
despre un oraș al miinilor neobosite ale 
eroilor lui. 


Gheorghe Naghi: 


Menirea noastră este de 
a-i reînvăța pe oameni 
să zîmbească 


Filme despre acest mare dezastru? Ni- 
ciodată un film nu va avea imensa forta 
dramatică, uriașa încărcătură de emotie 
care au marcat realitatea acelor zile de dis 
perare și de speranţă, de deznădejde, de 
sacrificiu şi de eroism prin care am trecu! 
cu toţii. 

Mulţi fotoreporteri, operatori cinematu- 
grafici au înregistrat atunci pe peliculă ur- 
mările dezastrului: blocuri întregi devenite 
munţi de moloz, oameni care din tot avutul 
lor mai rămăseseră cu haina de pe ei, 
copii plingind, părinți stringindu-şi copi. 
zeci şi zeci de ore pe locurile sinistrului «ıı 
speranţa de a-i revedea, biete ingrãmaãdııı 
de mobile pe marginea trotuarelor păzite 


de oameni fugiţi din casele lor, gata să = 
prăbușească. Maşini alergind spre spita- 
cu răniţi, şiruri de cadavre, așteptind ali- 
niate să le recunoască rude indoliate, su 
praviețuitori aşteptindu-ș: cuminţi rindul la 
coadă să cumpere pline şi lapte, tramvaie 
amorţite în mijlocul străzilor... 

Au mai înregistrat cineaștii în acele zile 
pe peliculă fanatica solidaritate umană, de- 
clanşarea unor forțe de neinchipuit, mili- 
tari, medici, constructori, muncitori, stu 
denţi, mineri, unindu-și puterile şi muncind 
fără răgaz, zi şi noapte, pentru salvare.: 
celor loviți de nenorocire. Am văzut copii, 
bătrini, femei, bărbaţi, tineri smulși dm 
ghearele morţii de mina, poate a destinului, 
dar a unui destin nu orb, ci conștient, orga- 
nizat, însufletit, lucid: mina unui militar, 
a unui cetățean, a unui cascador. Da, am 
văzut atunci şi cinematografia în acţiune, 
în mijlocul vieţii, luptind pentru viaţă: cas- 
cadorii au reușit să salveze şi ei mulţi oa- 
meni, aflați la un pas de pieire, cascadorii 
care nu odată, în acele zile, și-au riscat 
cu abnegaţie vieţile. 

Filme despre acest mare dezastru? Da, 
dar nu numai aceste documentare păstrind 
intacte pe peliculă amintirea grozăviilor 
petrecute, dar și mărturiile admirabile, de 
neuitat ale solidarităţii intregului popor, 
solidaritate pe care poporul nostru a do- 
vedit-o totdeauna în vremurile de restriște... 

Ce filme am putea face noi? Eu cred ca 
menirea noastră este de a-i reinvăţa pe 
oameni să zimbească, să ridă, să simtă că 
trăiesc: filme care să vorbească oamenilor 
de pretutindeni de aceste mari calităţi ale 
poporului nostru, filme din care spectato- 
rul să-şi readucă aminte că nu mai avem 
dreptul, că nimeni nu mai are dreptul 
să-l ignore pe celălalt: poate necunoscu- 
tul care ne-a călcat din greşeală pe picior 
in autobuz şi la care ne uitam nu prea fru- 
mos, e tocmai el care stind zile şi nopți 
intregi pe munții de moloz şi strecurindu-se 
pe sub ei, a intins acea mină salvatoare 
unul om gata să moară; nu trebuie să ui- 
tām că necunoscutul de lingă noi e tocma: 
cel care ne-a salvat, și n-am mai avut pu- 
tere să-i mulțumim, nici să-i ținem minte 
chipul. E nevoie de filme care să ne rein- 
vete să ridem, filme care să ne spună ca 
trebuie să ne iubim, să nu mai trecem uni: 
pe lingă alții fără să ne dăm bună ziua. 

De lucrat lucrez la scenariul unui film, o 
comedie după o idee de Eugen Barbu, sce- 
nariu în care personajul principal, o dată 
cu r rth descoperã tocmai omul de 
lingă ei... 


Silvia Popovi 


Să ieşim regenerați. Noi 
şi arta noastră! 


M-am gindit o clipă: oare ce mai poate 
sta in picioare în momentul de față din 
planul tematic al cinematografiei noastre? 
Cred că tot. Absolut tot ce inseamnă va 
loare artistică, tot ce are acoperire din 
punct de vedere estetic-emoţionai. Pentru 
că oamenii nu s-au modificat structural 
Oamenii au în continuare nevoie de tre- 
cutul, ca şi de prezentul lor, de prezent ca 
şi de viitor, au nevoie de gravitate, ca şi de 
destindere. lar arta cu legile ei stă în pi- 
cioare şi în timp de linişte și în timp de tul- 
burare. important este să dăm oamenilo: 
valori artistice pentru că numai ele se pot 
constitui in documente ale gindirii noastre 
de azi, de acum. Şi este nevoie şi trebuie 
să lăsăm în urma noastră asemenea docu- 
mente. La un moment greu am aflat că 
sintem în stare de multă concentrare, de 
multă forță de a despărţi ce este important 
de ce este mai puţin important, că aveni 
mult calm și rigoare şi ordine. Ar trebu: 
poate și în arta noastră să devenim mai 
rigusoşi, să învăţăm să desprindem esen- 
țialul de neesenţial. Cred că sintem mai 
obligați ca oricind să mergem la esențe. 
Avem şi vom avea poate mai multă nevoie 
de frumos, mai multă nevoie de adevăr, mai 
multă nevoie de noțiuni exacte ca oricind. 
Am căpătat un alt fel de simţ al vieţii, o 
altă conștiință a iubirii, a nașterii, a morți: 
şi cred că prin această nouă conștiință 
trebuie să ne apropiem de tot ce este om 
si omenesc. lată că dintr-o dată am devenit 
cu toţii eroi pozitivi. Dar pentru că această 
devenire să treacă pragul vieţii spre artă, e 
nevole de foarte multă pricepere, atenţie si 
rigoare. ŞI, mai cred cã, acum cind am aflat 
valoarea unei clipe, ar trebui să Incercăm 
s-o umplem altfel, ar trebui să ne grăbim 
puţin nu din teama trecerii timpului, ci din 
teama trecerii lui fără tot folosul. Va trebui 
poate să «dilatăm» clipa, s-o facem să cu- 
prindă cit mai mult bine și frumos cu pu- 
tintă. 


În ce mă privește aveam nişte perspective 
frumoase, aveam propunerea unui rol mi- 
nunat şi nădăjduiesc să le și implinesc 
Viața merge Inainte şi noi trebuie să ne 
limpezim o dată cu ea şi s-o urmăm. Tre- 
buie, trebuie să ieşim regeneraţi din clipa 
asta, noi şi arta noastră deopotrivă 


Petre Sălcudeanu : 


Ne-am dovedit mai tari 
decît stihia 


Mii şi zeci de mii de metri de peliculă au 
inregistrat în aceste zile înfruntarea dintre 
om şi natură, şi, neindoios, unele din 
aceste imagini vor rămine puncte de reper 
pentru viitorime, despre ceea عم‎ 
curajul omenesc şi zăgăzuita durere ome- 
nească. Acest mãrtişor Incremenit pe ce- 
rul dintre două anotimpuri, a agăţat în su- 
fletul fiecăruia nu numai simbolul negru al 
inmărmuririi în fața neantului, ci şi semne, 
imense semne de întrebare, la care vom fi 
datori, ca oameni de creaţie, să ne răspun- 
dem și să răspundem celor înscriși sub 
zodia tălmăcirilor noastre despre viaţă. 
Unii dintre noi am îmbătrinit pe dinăuntru 
şi pe dinatară în citeva clipe, fără să ne 
pierdem echilibrul sufletesc, fără să cedäm 
ispitei născute din spaimă; dimpotrivă, am 
reevaluat nu numai scurgerea noastră prin 
timp, ci şi sentimentele şi, la judecata rece 
a tragediei umane, aceste sentimente se 
cer înnobilate cu tot ceea ce zilele acestor 
infruntări au scos la lumină. Nu vom mai 
putea scrie despre dragoste, pe peliculă 
aşa cum am făcut-o pină acum, altfel va 
trebui să tratăm omenia, noi dimensiuni se 
cer încorporate solidarității, iar curajului 
omenesc sintem datori să-i oferim strălu- 
cirea adincă a durerii. Tributul plătit este 
mult prea scump ca bilanţurile lui să nu se 
schimbe intim, dimensiunile uneori prătuite 
ale înțelegerii despre semeni şi relaţiile 
dintre ei, iar faptul că în citeva clipe am de- 
venit mai căliți, mai oameni, mai buni şi 
mai generoşi, mai adevărați și mai puter- 
nici, nu se poate să nu se repercuteze asu- 
pra viitoarelor creaţii cinematografice, în- 
țelegind prin creaţie propria noastră topire 
în tiparele scuturate și ele de prea marele 
calm în care au zăcut nu odată. Va trebui 
să iubim și să urim altfel, pe faţă, așa cum 
am urît şi am iubit aceste zile, descotorositi 
de prejudecăţi, va trebui să dăm altfel 
mina, simplu gest al întiinirii purtind de 
acum încolo în el unirea liniilor vieţii în 
destinul comun al supraviețuirii, al unei 
fericiri aparte față de acest pămint, acum 
nemilos și ilogic în răbufnirea lui nemiloasă 
in sufletele şi viața noastră. Ne-am dovedit 
mai tari ca el şi fructul intristării adus în 
fiecare, sintem datori să-l prefacem, așa 
cum aceste zile și nopți. fără răsărit și apus. 
au dovedit din plin, In curajul de a fi con- 
tinuu noi înșine, în tot ce durăm, material 
şi spiritual, pentru cetăţenii acestei ţări. 


Al. Stark: 


Despre aceşti trei oameni 


— sof, soție, cumnat — 
merită într-adevăr să faci 
un film 


Au lucrat cu toți trei timp de șapte zile 
pe calea Victoriei, la blocul Nestor. Lucrau 
cîte doi, în timp ce unul dormea pe unde 
apuca: într-o dubă sanitară, printre garoa- 
tele de la florăria din vecinătate... Auto- 
macaraua uriașă ridica nacela cu specia- 
tiştl în tăierea planşeurilor. Era o muncă 
atit de grea, atit de migăloasă și atit de fină 
incit te uimea şi-ţi oprea răsuflarea din 
cauza efhoției. Cei trei, familia Zvorişteanu 
din Piteşti: soție şi cumnat. De zece ani 
munceau împreună. Au fost pe toate ma- 
rile șantiere ale țării cu «mașinuţa» lor. 
Cind ne-am despărţit mi-au cerut două 
lucruri: să transmit la fabrica din Curtea 
de Argeș unde lucraseră pină să ajungă 
pe Calea Victoriei că tovarășii să n-aibă 
grijă: vor termina lucrarea începută la timp 
pentru că sint aşteptaţi să ridice nişte 
instalaţii și la Ploieşti şi ei ştiu că toată 
lumea are plan de îndeplinit. O să lucreze 


“mai intens şi vor rezolva totul. Şi-apoi 
m-au rugat să transmit copiilor din Pitesti 
că toți sint bine. 


Alexandru Tatos: 
ی ی‎ ae 
Asemenea încercări 


trezesc 
în om setea de a trăi 
i a lupta 


Natura îi arată din cind în cind omului 
că nu este încă supusă forţelor sale: şi i-o 
arată crunt şi nemilos. Dar mai mult ca 
oricind asemenea cumplite încercări chea- 
mă viaţa, trezesc în om setea de a trăi si 
de a lupta mai brav. Dacă aș face un film 
pe această temă? Nu știu dacă aş fi in 
stare. Dar cine a trăit acele momente sus- 
pendat, neputincios, citeva secunde între 
viaţă şi moarte; cine a ieșit în noaptea aceea 
pe străzi şi a văzut cit de paradoxală era 
agitația vie şi totodată mută a semenilor 
săi; cine realizează acum că omul a luat 
de la capăt lupta — poate sisițică, uneori 
neputincioasă, nicidecum inutilă și în orice 
caz atit de eroică — işi dă seama că preocu- 
pările şi operele sale au fost adeseori atit 
de mărunte... În noaptea aceea, în zilele 
astea am revăzut dimensiunile de care ar 
trebui să se apropie arta noastră. 


Malvina Urşianu: 


Nu mai putem gîndi filme 
fără suport filozofic 


O discuţie despre cinematogratia noastră 
nu mă poate găsi nepregătită nici în aceste 
momente şi mi se pare normal pentru un om 
a cărei viaţa este filmul. Gindesc film în fiece 
clipă a existenței mele. În urma unei încer- 
cări ca aceea prin care am trecut, nu cred cà 
gindurile, preocupările, obsesiile mele in 
ce priveşte soarta filmului nostru să se fi 
schimbat. Ele şi-au schimbat doar priori- 
tatea, iar unele n-au făcut decit să-și gă- 
sească o bază şi mai solidă. Cea mai im- 
portantă dintre ele este aceasta: cum pre- 
gătim noi oamenii pentru momentele grave 
ale existenței? Cum i-am pregătit pentru 
aceste momente care de altfel pot fi de 
orice ordin, nu numai «natural». Cum ii 
ajutăm pe oameni să treacă prin ele și să 
le depăşească? Cred că numai într-o min- 
te extrem de superficială se poate naște 
ideea că această depăşire s-ar realiza nu- 
mai cu zimbetul pe buze, numai prin co- 
medii. Ceea ce ne poate ajuta în aceste 

“clipe ar fi, cred. un plus de gravitate. 
Să tacem filme vesele sau triste, dar cu o 
privire gravă, cu o Ințelegere mai adincă, 
mai complexă asupra vieţii. Filmele noas- 
tre nu mai pot fi lipsite în nici un caz de 
acel suport filozofic, semn al nobleții spi- 

١ rituale ale unei colectivități de creatori şi 
spectatori deopotrivă care fac stilpii de 
rezistenţă ai unei societăţi... De prea multe 
ori am ieșit de la un film care nu ne-a im- 
bogăţit cu nimic, pe care l-am uitat pină la 
colțul străzii. De prea multe ori n-am plins 
şi n-am ris la filmele noastre, nu ne-am 
putut implica, le-am vizionat pur și simplu. 
Dar dacă e vorba să vizionăm ceva, atunci 
să preferăm un copac sau o frunză. E mul! 
mai plin de sens... 

Nu mă pot opri fără să mă gindesc me- 
reu la soarta tragică a acelui mare actor al 
nostru, Toma Caragiu, pe care l-am iubit, 
din tot sufletul şi pe care de atit de puține 
ori am avut ocazia să-l felicit din tot sufle- 
tui. Toma Caragiu cred că ar trebui să 
rămină un veritabil proces de conştiinţă 
pentru cinematografia noastră care nu și-a 
folosit cum se cuvine resursele ei de aur 
sau şi le-a risipit în opere neesenţiale, 
minore. 

Ar fi de dorit ca această incercare prin 
care am trecut cu toții, să aibă cel puţin 
o urmare pozitivă: aceea de a ne fi scuturat 
de toate inerţiile. 


sibili “eroi 
ai viitoarelor 0 
noastre filme - E, 


a x WO m. 


„Si cînd au fost inundatiile, am 


cerut să plec în Alba...“ 


După noaptea acelui 4 martie, fiecare 
gest, fiecare episod capătă o semnificație 
deosebită, legată undeva în strătundurile 
sufletului nostru, de un mister încă ne- 
descifrat. 

De ce așa? De unde se pot face toate? 
Cum? De ce? Ştii? întrebări şi întrebări 
pe care ni le punem, la care ascultăm rela- 
tări, fapte. Ascultăm... 

Atlindu-mă la Spitalul clinic de chirur- 
gie plastică și reparatorie (de fapt la 
fostul spital, care acum este în faza de eva- 
cuare), dorind să stau de vorbă cu prof. 
dr. Agrippa lonescu pentru un interviu, 
ascultam tot felul de întimplări. De la dis- 
tanță, ascultindu-le și necunoscind perso- 
najele, totul mi se părea a fi o poveste 
neadevărată... 

Prof. dr. Agrippa lonescu îmi spune 
despre un laborant al lor pe nume Pleșa, 
care a fugit de acasă (stătea In Balta Albă, 
pe Macaralei) şi într-o oră a ajuns la spital. 
O oră de fugă in noapte, în spaimă, printre 
ruine. Cine poate asta? Doream să-l cu- 
nosc, să-l văd dacă e viu și cum arată. 
E ținăr, e bătrin? 

În ziua aceea de 8 martie nu l-am putut 
găsi pe tov. Pleşa. Era într-o altă goană. 
De astă dată se ocupa de evacuarea spita- 
lului. Să nu se piardă nimic, să nu se spargă 
nimic din laborator. 

A doua zi, alături cu tfotoreporterul nos- 
tru lon Cucu,căutam să surprindem ima- 
gini, aspecte din activitatea spitalului... și 
întreb pe cineva dacă nu-l ştie pe Plesa... 

— Păi, eu sint Pleşa. 

Bărbatul din fata mea nu avea nimic de 
erou. Îmbrăcat în halatul acela vişiniu, din- 
tr-un material nedefinit, cu o bonetă albă 
curată. Se oprise din căratul materialelor 
din laborator. Surori, medici, tineri, un fur- 
nicar care căra cutii, eprubete, aparate, etc. 

— Tov. Pleșa ce facem cu buteliile? Le 
încărcăm? Tov. Popa spunea că... 

— Bine, lasă buteliile, încarcă restul. 

— Tov. Pleșa, lăzile astea sint bune? 
Pansamentele sint la... 

— Tov. Pleșa, vă rog un minut şi pentru 
cititorii noștri. Am dori să aflăm cum a fost. 
Cine sinteţi? Cum vă mai cheamă? 

Mă numesc Pleșa lon. Am 57 de ani 
borant la acest spital. 
sul vine prompt. Stă în fața mea și 
jê chip i se citește oboseala. Obo- 

i Care umbrește unda de liniște. Are o 
fetiţă de 8 ani, elevă cu note de 10, copil 
cuminte, cum mă asigură tatăl, şi care acum 
este in afara oricărui pericol. Şi impreună 


cu ea și ceilalți 199 de colegi ai ei de la 
Școala Generală nr. 17 Alexandru Petôffi. 
Îmi povestește mai departe. 

— Eram acasă cind a început cutremurul. 
Imi știam fetița la căminul şcolii, departe 
de mine. Soţia mea, muncitoare la Unirea, 
nu era nici ea. Atunci, aşa cum eram îm- 
brăcat, am ieşit în fugă pe stradă. 

— Fugă? 

— Da, din '37 am făcut atletism; cros şi 
marş, cu Paraschivescu, cu... Acum sint 
arbitru şi sint chemat la toate întilnirile 
veteranilor... Dar de acasă pină la școală 
sint peste 12 km şi am făcut o oră. Nu a 
fost greu pentru mine. Am trecut prin oraş, 
nu am ocolit prea mult. Am ajuns la şcoală, 
mi-am văzut fetița care nu avea nimic grav, 
deși fusese lovită de tencuială. Era doar 
speriată, dar sosirea mea a liniştit-o. Am 
scos ceilalţi copii din cămin, i-am imbrăcai, 
erau în pijamale şi i-am aliniat ca să nu fie 
dezordine. Puteţi Intreba şi pe tovarășa 
directoare a școlii. Apoi totul s-a liniștit. 
Copiii erau îmbrăcați și urcați In niște 
mașini, în afara oricărui pericol. Liniştit, 
doar erau 200 de copii, cu educatori, pro- 
fesori şi directoarea alături — mai mult 
temei, am plecat la spital. Nu era nici mie- 
zul nopţii, şi de atunci muncesc aici la 
evacuarea spitalului. 

Fetița mi-am adus-o acasă. E bine. lar 
eu? Eu nici nu mai simt oboseala. Şi atunci 
cind au fost inundaţiile am cerut să plec în 
Alba, că eu sint ardelean, ca să ajut sinis- 
traţilor... 

Povestea, de fapt nu e poveste, relatarea 
bărbatului din fața mea e sincopată, se 
complică din dorința de a-mi relata mai 
toate faptele sale de curaj și omenie. În- 
timplările se complică, se depărtează de 
data aceea de neuitat din 4 martie 1977 şi se 
prelungește pină în '40, apoi pină în timpul 
războiului făcut la... Dar nu asta e impor- 
tant important e gestul acestui om iar toate 
celelalte nu fac decit să ne confirme o dată 
în plus că oricind, oriunde putem conta pe 
oameni ca tov. Pleșa, pe Omul Pleșa, un 
inimos în viata de zi cu zi, cum ne confirmă 
tovarășul prof. dr. Agrippa lonescu — 
şi care, cred, că are mindria de a număra 
în colectivul de oameni ce-l conduce, ală- 
turi de minunatul colectiv de medici de 
reputație şi un asemenea om inimos. Și 
ca tov. Pleşa, știm, mai sint mulţi. Şi ne 
mindrim că putem spune asta. 


Cornelia DJIGOLA 


Un soldat miner dintr-un film 


pe care l-aş numi „Viaţa continuă“ 


Imagine de apocalips, imagine pe care 
cinefilii înrăiți o cunosc probabil. dar din 


filme atlate oarecum la modă intr-un anume 
tip de cultură occidentală, cea a senzaţio- 


nalului cu orice chip, loc în care şi-au făcut 
de la o vreme destul spațiu peliculele care 
țintesc pur și simplu groaza (cutremure, 
oraşe rase de pe suprafața pămintului, bara- 
je distruse, monștri de toate felurile avind 
drept unică menire aceea de a desfiinţa 
speța umană, etc., etc.), imaginea cutre- 
murului din România ar putea fără îndoială 
să fie şi ea luată în consideraţie de cine- 

iatografia noastră. O asemenea peliculă, 
dacă va fi vreodată creată, ar putea începe 
de la imaginea pe care ne-a povestit-o 
soldatul Mircea Nemigean, aflat in noaptea 
de 4 martie pe unul dintre cele mai inalte 
acoperișuri ale Capitalei, pe post de san- 
tinelă. «Noaptea era destul de limpede, 
zicea ostaşul, așa că puteam observa totul 
pină departe+ N-am simţit nimic deosebit 
pină la un moment dat, așa, ca un fel de 
presimţiri cum spun unii că mai au. Numai 
la un moment dat am simţit că blocul pe 
care stăteam a inceput pur şi simplu să 
plece din loc, apoi să se blţiie, din ce în ce 
mai tare. Ori ce-ar fi fost, mi-am spus, mai 
întii să mă ţin cit mai bine de ceva, să nu 
cad. M-am agăţat cu toată puterea, şi-abia 
atunci mi-am rotit privirea de jur, peste tot 
orașul. Ce-am văzut era, ca să zic așa, 
de necrezut. Eu de fel sint din Gura Humo- 
rului, de pe lingă Suceava. Lucrez ca miner, 
dar stau chiar lingă pădure. Şi-atunci, 
cind am căscat ochii și mă luase groaza, 
parcă am văzut mai întîi pădurea de acasă: 


toate blocurile, cele mai mari în primul rind, 
se legănau într-o parte și-n alta de parcă 
le bătea cea mai mare vijelie. Era așa, cum 
să vă zic, ca o pădure răscolită de o furtună 
groaznică și blocurile, precum copacii, în- 
cercau să rămină în rădăcini, dar pe unele 
le-a smuls furtuna şi le-a trintit la pămint. 
După aia a venit şi-un vint, de data asta 
de-adevăratelea, ca un fel de bufnitură, de 
era să mă dea jos. S-a dus mai departe, 
dar s-a şi întors după o vreme Inapoi, de 
data asta cu un miros greu, parcă de ebo- 
nită arsă. Şi cu asta a fost tot — ba nu, 
s-a mai stins peste tot lumina, și mi-am 
zis atunci că tot orașul s-a prăpădit». 

Ar fi poate un început. Imaginea asta de 
apocalips va trebui însă, indiscutabil, ur- 
mată de altele cuprinzind eroismul ostașilor, 
al brigăzilor patriotice, al tuturor cetățeni- 
lor pentru salvarea vieților omenești aflate 
în pericol, pentru înlăturarea tuturor urmă- 
rilor cutremurului, pentru restabilirea vieții 
ها‎ parametri normali, de fiecare zi. Simbolul 
filmului ar fi, sintem siguri, viaţa conti- 
nuă. Orașul işi şterge rănile, oamenii îşi 
string rindurile, muncind chiar exemplar 
pentru refacerea, pentru recuperarea pier- 
derilor, pentru cifre peste plan. Cu alte 
cuvinte, viața continuă cu deosebită inten- 
sitate, pulsează, incearcă să uite drama- 
tismul trăit în cele citeva zile, groaznice, ale 


lui martie 1977. 
Dumitru GRAUR 


Numele: lonită. Prenumele: Mădălina, 


Locul și data nasterii: 
4 martie 1977, 


Ora 21,15. Livia loni este introdusă 
într-una din sălile de naştere ale materni- 
tății Giuleşti. E bucureșteancă, are 27 de 
ani, locuieşte pe strada Ştirbei Vodă, la 
numărul 126, iși dorește o fetiță. Cam în 
același timp, doctorul Bogdan Marinescu 
işi pune tacticos mănușile, își trage masca 
şi începe să asiste, fiind de gardă, cea de 
a şasea naştere din seara respectivă. Cele- 
lalte au fost normale, fără evenimente. 
Are 32 de ani, locuiește pe șoseaua Colen- 
tina, la bloc, a fost dublu campion european 
de talere, pe vremea junioratului, e campion 
național la aceeaşi disciplină cu echipa 
Olimpia. Băiatul său se numește Dragoș 
şi numără 3 ani. 

Ora 21,20. Totul decurge bine. Asistenta 
Cristina Isăcescu şi moașa Maria Vasile 
îl secondează cu mișcări calculate pe medic. 
Livia loniță participă cum se cuvine, mai 
ales după ce i se spune că primul ei copil 
este o fetiță. Pense. Tampoane. Foarfeci. 
Singe. Durere. Cea mai nobilă şi frumoasă 
dintre durerile lumii, la capătul căreia se 
naşte o nouă viaţă. 

Ora 21,22. Se întimplă ca pămîntul să se 
cutremure cum nu s-a mai cutremurat 
niciodată la Bucureşti. Femeia aflată în 
expulzie se sperie şi ţipă. Se sparg geamu- 
rile. Citeva plăci de faianță cad pe pardo- 
seală. Alături explodează un televizor, 
fãcînd un zgomot asurzitor, ca de bombă. 
Se stinge lumina. Bogdan Marinescu îşi 
pierde cumpătul pentru o clipă, apoi își 
scoate masca şi comandă: răminem pe loc, 


București, 
21,30 


luaţi citeva şșomoioage de vată, udaţi-le 
cu spirt şi prindeţi-le în pense, repede un 
chibrit, daţi-le foc, faceți lumină. Cristina 
Isăcescu se conformează. Pense. Catgut. 
Feșe. Foarfeci. Seringă. Xilină. Anestezia 
perineului. Naştere craniană. Masca de 
oxigen rămîne departe, instalația a fost 
oprită pentru evitarea oricărui pericol. Ten- 
siunea e extraordinară. 

Ora 21,25. Totul a reintrat în normal. 
Femeia şi-a revenit și priveşte în ochii 
doctorului. Mai avem un pic, zice acesta. 
Cu siguranță că e fetiță. Livia loniță 
zîmbeşte slab, ca o părere. larăși pense. 
larăşi feșe. larăși tampoane. Noul născut. 
care va primi numele de Mădălina scoate 
primul scincet. Trăiește. 

Ora 21,30. Nașterea s-a terminat. A fost 
normală, fără evenimente, chiar dacă s-a 
petrecut la lumina unor șomoioage de vată 
Copilul e sănătos, mama e sănătoasă. 

Ora 21,40. Doctorul Marinescu iese din 
sală, ocolind un dulap căzut la pămint 
Părul său e alb de praf, de parc-ar fi pudrat. 
Își aduce aminte că, de o lună, s-a lăsat de 
fumat şi cere un pahar de apă. După 5 
minute a strigat: o nouă naștere. 

A doua zi cind îl găsim, zice că nu s-a 
întimplat nimic extraordinar. Poate că are 
dreptate. Eroismul de fiecare clipă al români- 
lor a încetat de mult să mai fie un fapt 
extraordinar. 

Livia şi Mădălina loniţă se simt bine. 


Ovidiu IOANIŢOAIA 


Un mare prieten 
al tuturor 


Sint unii oameni, dintre cei care au pierit, 
cunoscuţi, pretuiti şi iubiţi de intregul popor. 
Unul dintre aceştia, un mare artist, o rară 
inteligenţă, unul dintre cei mai buni pe care 
i-a cunoscut scena românească de-a lungul 
întregii sale istorii, a fost, este şi va fi ne- 
uitatul nostru Toma Caragiu. 

Drumul lui Toma Caragiu în creaţie, în 
artă, pe scena românească, este cunoscut 
tuturor. Nu există acum cuvinte care să 
poată spune, chiar pe scurt, ce pierdere 
reprezintă dispariţia lui pentru teatrul româ- 
nesc, pentru arta noastră. Se vor scrie, vor 
apare cu siguranță multe articole, studii, 
monografii despre Toma Caragiu. Se va 
scrie pe larg despre marele lui talent, despre 
rolurile, nenumărate, cărora le-a dat chip 
scenic fără egal, despre puternica sa per- 
sonalitate, neasemuita lui originalitate, des- 
pre drumul şi ascensiunea lui explozivă, 
de la aportul lui la dezvoltarea teatrului din 
Ploieşti, căruia ani de-a rindul i-a fost stră- 
lucit director, pînă în ultimii ani ai vieții, cind 

a dominat alături de alti mari actori şi actri- 
te, din generația lui, scena românească, 
ca şi despre contribuţia lui de mare valoare 
la dezvoltarea cinematografiei românești. 
Ne doare pierderea lui, ne doare gindul că 
atitea roluri, atitea piese, atitea filme vor fi 
făcute fără el, știind ce roluri, ce partituri i 
s-ar fi cuvenit, ştiind cum ar fi încintat şi 
bucurat el inimile oamenilor şi de acum 
Inainte. 

Avem o singură mingliere, una singură, 
cea mai de preţ. În acele zile şi nopţi teribile, 
cind el se mai afla încă sub dărimături, sute, 
mii de oameni se interesau de soarta lui, 
întrebau dacă mai trăiește, dacă e viu, dacă 
a fost găsit. Toţi cei răpuşi în acest groaznic 
cutremur merită un monument nepieritor. 
Monumentul lui Toma Caragiu există de pe 
acum în inimile a milioane de spectatori, 
care l-au iubit și care nu-l vor uita, în inimile 
tuturor colegilor lui de breaslă care l-au 
admirat, cărora le-a fost exemplu. 

Vor veni nopţile de revelion, el nu va mai 
apare pe micul ecran (pentru acest mic 
ecran, în seara tragicului cutremur, lucra 
cu bunul lui prieten Alexandru Bocăneţ), 
dar toți ne vom aminti în acele clipe, cu 
inimile strinse, de zimbetul şi privirea lui, 
ne vom da incă o dată seama că am pierdut 
nu numai un mare actor, dar şi un mare 


prieten al tuturor, Dina COCEA 
Încă trăiesc! 


li pregătisem un rol. În noul film abia 
intrat în producție, Un autobuz pentru 
moarte. Cu un ceas inainte de cutremur, 
regizorul secund al filmului l-a chemat la 
telefon, spunindu-i să-și programeze filmă- 
rile Intre 15 iunie şi 15 august. A acceptat 
cu bucurie, nescăpind ocazia de a face o 
glumă pe adresa titlului filmului: «Altă des- 
tinație nu gãseati ?» 

Peste un ceas era primul pasager al auto- 
buzului din filmul încă neinceput. Ne-a lăsat 
citeva zile de speranță. Ca intr-un «sus- 
pense» cinematografic de zile mari. Au 
circulat pe seama lui, în acele teribile și 
răscolitoare zile, zeci de legende. Aproape 
toți refuzau să creadă că nu mai e. Mai 
tare era imaginea închipuită de toţi în care 
Toma să jem teafăr dintre ruine şi să ne 
spună: «ln Olimp e cald și înghesuială. 
Mai bine rămin cu voi». 

Într-un fel, definitoriu pentru viata unui 
artist, a rămas. De neeclipsat, de neuitat, 
de neinlocuit. De la Constantin Tănase, 

a, mai avut un artist ca el. Şi vreau să 

per că-l vom avea într-altul, dar indoiala 
zi cuprinde. ÎI revăd în atitea roluri pe care 
le-am scris s êl pentru el. De la Stră- 
zile au amintiri și Cartierul veseliei pină 
la Explozia şi Mastodontul. Mereu altfel, 


loan GRIGORESCU 
(Continuare in pag. 23) 


Era actorul | meu 
necondiționat, 
eram spectatorul | lui 
necondiţi nat 


«De altfel pe toate chipurile aflate in ۳ 
se petrecea același lucru. În clipa cind dis- 


: „părea ultima imagine tremurătoare a unei 


2 


sneins isi 


Q 


EOT 


5 


4¢ 


deea ana nana 


1 


Ultimul lui interviu 
acordat revistei „Cinema“ 


La conferința de presă a ultimei sale 
premiere Tufă de Venetia, Toma 
Caragiu ne-a sugerat să dedicăm co- 
mediei un număr special. l-am urmat 
sfatul și acest număr — numărul 3 pe 
luna martie — urma să apară într-un 
număr sporit de pagini cu un supra- 
titlu pe care, tot el ni-l sugerase 
«Comedia este ceva extrem de serios». 
Numărul închinat comediei, în mod 
firesc, n-a mai ajuns sub sulurile 


Albertinei. Toate șpalturile au fost 
retrase din tipogratie şi depuse in 
sertare, deocamdată, sine die. Din 
mulțimea de fraze care se străduiau 
să explice condiţia comediei în peisajul 
nostru cinematografic ne facem o 
datorie de onoare să scoatem fila 
iscălită de el. Rindurile acestea re- 
prezintă ultimul lui interviu. Ideile 
lui răsună acum, într-adevăr, ca o 
profesiune de credinţă: 


Nu se poate cinta pe o coardă 


doar pe jumătate 


întinsă 


Cred că se acceptă ideea că majoritatea filmelor destinate umorului 
au viață scurtă. După opinia mea, ceea ce consolidează menţinerea lor 
în timp este încărcătura de spirit a comediei, capacitatea ei de a fi mereu 
vie, de a se înnoi continuu. Nu lucrurile contează, ci raporturile care le 
unesc. Or, aceste raporturi variază. Aș propune ca o primă soluție ieșirea 


dintr-un anume automatism, 


ci în sensul depășirii unor scheme cunos- 


cute sau a unor solutii așa-zise sigure. Heraclit vorbește despre o anume 
«tensiune a lirei». Pentru ca o coardă să vibreze, trebuie să fie perfect 
întinsă. În comedie se petrece același lucru. Nu se poate face umor pe o 
coardă doar pe jumătate întinsă. Nu ride nimeni. În alegerea subiectelor, 
trebuie alungate cu înversunare facilitățile, simplele trucuri. Trebuie 


căutat şi descoperit omul, cu toate slăbiciu 


e lui Comedia este datoare 


și capabilă să pătrundă peste tot. Nu are nici un rost să ne distrăm inven- 
tind: mai bine decit în viaţă nu se poate face nimic. 


Toma CARAGIU 


2 prin su 


scene, cind lumina se aprindea, iar cimpul 
vizual apărea spectatorilor ca o pinză goală, 
nici pe departe nu mai putea fi vorba de 
aplauze. Nu mai era nimeni acolo pe care 
l-ai fi putut răsplăti cu aplauze, sau pe care, 
din admiraţie, l-ai fi putut rechema la rampă 
pentru a omagia arta de care dăduse dovadă 
Actorii care se asociaseră ca să realizeze 
aceste spectacole erau de mult risipiţi în 
cele patru vinturi; publicul nu văzuse decit 
umbrele creaţiilor lor, adică acele milioane 
de imagini şi instantanee scurte prin care 
acțiunea a fost descompusă şi apoi recons 
truită, ca să poată fi restituită duratei după 


Gelu IONESCU 
(Continuare in pag. 23) 
Talentul, farmecul, 
cultura lui... 


A trecut urgia. Spaima s-a risipit. Rănile 
incep să se vindece. Viaţa reintră pe făga- 
şul ei firesc. 


Viaţa lui Toma este Insă ireversibil pier- 


dută. Ea a fost luată de valul nimicitor. A 
rămas un gol imens care nu poate fi recu- 
perat. Tragica pierdere a lui Toma nu poate 
fi exprimată, ea poate fi simțită. Şi este 
simțită de toţi cei care l-au iubit pentru 
talentul lui, pentru farmecul lui, pentru 
cultura lui, pentru devotamentul lui fatã de 
teatru, de artă şi de prieteni, pentru genero- 
zitatea lui imensă, pentru sufletul lui bun, 
nefiresc de bun. 

Actorul Caragiu nu mai este. Actorul 
moare o dată cu arta sa. Noi Insă îl vom 
revedea în filme, ne vom bucura din nou 
de el, de arta lui. Sufletul nostru va lăcrima 
la gindul că el nu va mai putea simţi bucuria 
pe care ne-a transmis-o, 

Nu-l putem uita. Nu-l vom uita pe Tomi ă 
al nostru. Îl plingem și sintem alături 
această tristă împrejurare de ECON Solo 
4 buni părinţi şi surori, pe care Toma 
i-a iubit atit de mult. 

Victor REBENGIUC 


El a fost un simbol 
şi simbolu: le 
nu pot muri 


A trebuit să învăţăm să fim iar Dai 

Acel minut de hotar, care a rupt nemilos 
ce-a fost de ce va fi, care a spulberat desti- 
ne, a îngropat vise şi speranțe, ne-a scos 
din casele tremurind deasupra noastră, pe 
pămintul stind gata să se rupă sub noi, la 
fel de slabi ca abia ieşitele fire de iarbă şi o 
clipă ne-am simţit ai nimănui, sub luna 
plină, atirnată straniu, ciudat de frumoasă. 
„Părea că lucrurile și-au pierdut sensul, 


bezna intrase prin geamurile sparte. Ne A 


stăruia în creier un zgomot fără nume. 

Atunci am incercat să-mi scot costumul 
de teatru, cu aceleași mlini cu care mi-l 
scot în fiecare seară şi n-am putut, Cred 
că mi-era frică. Am rupt nasturii. 

Cineva m-a strigat, am strigat fiecare 
cite un nume din cele dragi, am strigat 
chiar un nume pe care altfel n-aș indrăzni 
să-l strig, ne-am căutat unii pe alţii, ne-am 
bucurat unii de alţii, ne-am adunat cioburile 
la lumina luminărilor. Ne-am adunat, ناك‎ 
am rămas din acest oraș, ne-am fost prie- 
teni, toți; şi cei care se ceartă în tramvaie 
şi cei care merg la meci şi buni şi răi, ne-am 
unit ca să avem curaj. Şi „am avut! Pentru 
că-ți trebuie curaj, fie şi numai ca să trãleşti 
o clipă ca aceasta. 

Povestea mea e şi a celuilalt, am fost cu 


Mircea DIACONU 
(Continuare în pag. 23) 


Cel mai bun prieten 


Cind alot o mare durere, ea nu poate 
rimată prin nici un cuvint, tot timpul 
HA joacă | înaintea chilor trinturi de imagini 
suprapuse, din care se desprinde un om, 
un prieten, un frate, căruia îi cunos team 
ochi surisul, bunătatea şi căldura. Tiner 
tea maturitatea bucuria, Imul zile şi nopți 
de : muncă, de dă: rui ă rezerve. Un om, 
„un actor € de geniu, imense resurse de 


„vrajă ; și e sere esivitate. Am pierdut pentru 


“totdeauna, frint în moloz, pe cel mai bun 
١ prieten al mai Lan, pierdut pe Tomita. 

idee care nu de, o idee Fincredibilă 
a E nu male. e. 


3 السام صصص PO‏ 


0 viaţă sub 
obsesia luminii 


Un zbor către soare, un zbor către 
lumină și optimism adus pină în casele 
noastre, o dragoste de viață şi de oa- 
meni, un ritm nebunesc, clocotitor, gin- 
duri, ginduri, idei care prindeau forme 
și imagini alb-negru și pătrundeau în 
inima noastră prin «cutiuța cu minuni», 
cum numea el televiziunea. Zece ani 
de muncă și dăruire artistică. Zece ani 
fără pauză pentru odihnă, o forță şi 
putere de muncă neobosite, zece ani 
aplecați impreună deasupra planșetei şi 
magnetotonului ca să descoperim un 
stil de televiziune, zece ani de chin 
creator sub obsesia soarelui şi luminii, 
sub obsesia albului aceluia sclipitor 
care cuprindea micul ecran. O grabă 
de a nu pierde timpul. O veșnică ne- 
linişte ca şi cum «marele ceas» i-ar fi 
marcat apropierea unui sfirșit. A creat 
un stil de televiziune care nu trebuie să 
moară, care trebuie dus mai departe, 
pe care l-am format în ani de căutări 
şi de experiențe. lubea televiziunea mai 
mult decit orice pe lume. De cite ori 
începea să lucreze o emisiune, o fre- 
nezie de neimaginat îi cuprindea sufle- 
tul şi degetele lui sigure jonglau cu bu- 
toanele regiei imaginind forme și idei. 
Avea o putere și o forță de rezistență 
pe care numai creația şi dorința de a 
face bine oamenilor ţi-o pot da. Îmi sună 
în minte pină în ultima clipă întrebarea 
lui: «Ce zici, e bine? S-ar putea şi mai 
bine, dar e mai bine decit cealaltă» — 
erau întrebările unui om niciodată mul- 
tumit de ceea ce făcea. Tot timpul i se’ 
părea că trebuie și mai bine, «să găsim 
altceva», 

Acei ochi verzi pătrunzători și trişti, 
acea minte luminată și echilibrată, inte- 
ligenţă sclipitoare, cultură și calitate 
umană au dispărut, dar rămin pentru 
noi tot sufletul şi creația lui pline de 
voie bună, şi credința că viata e fru- 
moasă, și trebuie să dai totu: pentru ca 
oamenii să fie plini de voie bună şi 
speranţă. 

Aripile s-au frint după o așteptare de 
cinci zile şi cinci nopţi pline de speranţă, 
şi o dată cu ele s-au risipit gindurile și 
ideile care zboară în alb-negru spre 
îndepărtate zări de unde nu se vor 
mai întoarce niciodată. 

Toată truda şi chinul creator rămin 
reflectate în mintea și sufletul nostru, a 
celor care nu vrem ca amintirea lui să 
moară niciodată. 


Doina LEVINȚA 


Vedeai o singură 
imagine şi erai 
sigur că e un 
film al lui 


Nu vreau să fac literatură. Nu vreau 
să scriu frumos. Ar fi obscen să fac 
«literatură» și să scriu «frumos» despre 
un om care nu mai există. Vreau doar, 
atit cit îmi stă în putinţă, să incerc să 
fiu exact. Pe Alexandru Bocăneţ nu 
l-am văzut niciodată, nu am dat niciodată 
mina cu el fiindcă nu am avut prilejul, 
nu am schimbat niciodată vreun cuvint 
cu el. Şi totuşi, treptat, de-a lungul anilor 
m-am familiarizat cu el, am învățat să 
îl cunosc şi să Il recunosc, prezenţa lui 
îmi şi ne devenise necesară. Alexandru 
Bocăneț a fost unul din cei mai buni 
prieteni ai mei cu care, ciudat, nu 
m-am intilnit niciodată. 

Se spune că moartea nu alege şi mă 
intreb de cite ori nu vom fi folosit fie- 
care din noi această vorbă atunci cind, 
vai, ni s-a părut că e cazul să dăm o 
turnură «filozofică» cine ştie cărei dis- 
cuții. Minutul absurd şi cumplit din 
seara de 4 martie nu a ales — și realita- 
tea acestui minut este dincolo de orice 
«filozofie». Între cei despre care nu mai 
putem vorbi decit la trecut,incepind din 
acea seară,este și Alexandru Bocăneț. 

Regizor de extraordinar talent, fără 
nici o indoială unul dintre cei mai buni 
regizori de televiziune pe care i-am 
avut vreodată, Alexandru Bocăneţ a 
creat şi a lăsat în urma lui (mereu. 
mereu trebuie să vorbesc la trecut) un 
stil inconfundabil. Cei care au incercat 
sau vor incerca să îl imite au fost și vor 
fi sortiţi eșecului. Fiindcă inteligența nu 
se poate imita, nu poate fi trasă la 


Aurel BĂDESCU 
(Continuare in pag. 23) 


ultima lui profesiune de credință 


Să semnăm 
descifrabil! 


«De curind am colaborat cu teatrul 
şi cinematografia, ca regizor de teatru 
și regizor de f Am parcurs deci 
alte două domenii de artă și astfel îmi 
permit să afirm că profesia de regizor 
TV există independent, că nu poate fi 
confundată cu nici un fel de altă regie, 
micul ecran există ca un spațiu inde- 
pendent, independent de spațiul sce- 
nic, de cadrul cinematografic. Este spa- 


سس تت 
«Trebuie să ne gîndim |‏ 
că există şi miine»‏ 


țiul electronic al televiziunii. De cînd 
lucrez, am căutat să detașez creația de 
televiziune de creația de film (şi in- 
vers) de transmisiunea spectacolului de 
teatru, operă, etc., să-i confer o legi- 
tate proprie. Dacă uneori am reușit, 
trebuie s-o spună alții. nu eu. În vir- 
tutea acestei specificități, deschizind 
televizorul azi, asistăm la din ce în 
ce mai puține produse proprii, spe- 
cifice televiziunii. Este lumea noastră, 
a regizorilor noştri TV în primul rînd, 
și apoi a celor din jur. Viaţa noastră 
de azi desfășurindu-se în contextul 
unor dese schimbări, schimbări obiec- 
tive, dictate de necesități sociale, ideo- 
logice, organizatorice, ne-a cuprins în 
vîltoarea ei și uneori ne-a făcut să uităm 
ce sîntem, ce trebuie să facem, care 
este menirea noastră.» 

(...) «Mi se pare că este momentul 
ca fiecare să discute cu sine. Trebuie 


redeşteptată personalitatea artistică a 
regizorului de televiziune.» 

(...) «in mod abuziv, după părerea 
mea, se pretinde unei emisiuni, înaintea 
valorii sau concepției artistice, o du- 
bioasă obligativitate de a satisface toate 
gusturile și cerințele telespectatorilor. 
Retineti: o biată emisiune de 30 mi- 
nute trebuie să satisfacă gusturile și 
cerinţele a 20 de milioane de oameni. 
E ca şi cînd ai vrea să potolești setea 
a 20 de milioane de oameni cu un pahar 
cu apă!» 

(...) «Trebuie să ne gindim că există 
si miine. Deşi mai încet decit tele- 
spectatorii îmbătrinim totuși şi noi, 
cei care realizăm emisiuni. Cine-și pu- 
tea închipui acum 20 de ani că din 
televiziune se va ieși la pensie! Se 
simte din ce în ce mai acut nevoia să 
fim asaltați de tineri dornici să devină 
teleaști, tineri cărora să le arătăm 
«jucăria cu minuni», pentru că ei nu 
vor mai avea la dispoziţie timpul s-o 
descopere singuri, ar fi şi inutil efor- 
tul, deoarece postul merge, merge 
şi acum cu ore mai multe de program 
ca înainte şi «copilul TV» nu mai e 
copil, şi nimeni nu-l mai iartă.» 

(...) «Credeţi-mă, profesia de regi- 
zor de televiziune există și acei oa- 
meni care pun pe generic «regia...», 
vor să facă operă de creaţie cu forța 
minţii şi sufletului lor, nu vor să tragă 
fed-ul la finalul unei emisiuni. Ei vor 
să semneze descifrabil 


Alexandru BOCĂNEȚ 


Cine poate uita 
spectacolele 


sale din 
noptile de revelion 


Alexandru Bocăneţ a plecat dintre noi 
mină în mină cu marele său prieten, Toma 
Caragiu. Au plecat suflare lingă suflare, 
tocmai în clipele cind munceau pentru un 
nou film. Doi Oameni care ani la rind s-au 
străduit, ca prin arta lor, să ne facă mai 
buni, mai simţitori la frumos, doi Oamen' 
care prin ris ne-au deschis ferestre spre 
lumea de miine, acești doi Oameni nu mai 
sint. Şi poate că, amintindu-ne de ei, s-ar 
cuveni să-i zugrăvim din memorie doar 
printre zimbete. Căci optimismul a fost 
prima lor însușire, 

Alexandru Bocănej lasă în urmă nu numai 
chipul unui artist care și-a slujit cu demni- 
tate și talent profesiunea, nu numai aminti- 
rea atitor emisiuni vesele, nu numai 
extraordinarele sale spectacole din nopțile 
de revelion, ci și îndemnul de a trudi cu 
acelaşi crez, pentru a ne face datoria pină 
la capăt. 

Cind mai săptăminile trecute vorbind 
de marele pianist Dinu Lipatti, remarcam 
că s-a stins la numai 33 de ani, tin minte 
cum mi-a răspuns Andu Bocăneţ: «Con- 
tează în primul rind cit de tare a vrut să ardă 
în aceşti 33 de ani. El a ars pină la incandes- 
cență» 

Alexandru Bocăneţ se prezintă la «masa 
umbrelor» tot la numai 33 de ani și va sta 
acolo la loc de cinste. Pe genericul multor 
producții de televiziune e scris numele 
Alexandru Bocăneţ. Filmoteca de aur le 
va păstra cu pioșenie. Dar mai puternic 
decit oriunde, numele Alexandru Bocăneț 
e gravat în inima noastră, colegi, tele- 
spectatori... 

Moşil şi strămoşii noștri ne-au învățat 
să ne plecăm fruntea la căpătiiul celor care 
pleacă. Şi să zicem: «Fie-le ţărina ușoară!» 
La fel voi rosti şi eu. Să-ţi fie ușoară,precum 
cortinele de voal din neuitatele tale spec- 
tacole! 


Aristide BUHOIU 


Un poet 
al micului ecran 


Alb şi negru. Poeme oferite cu gene 
rozitatea şi noblețea care-i porneau din 
întreaga ființă, scrise într-un limbaj des 
coperit de el în scriitura de televiziune 

ndrăgostit de muzică, îndrăgostit de 
dans, în poemele lui TV, din lupta cu 
întunericul țișneau albe, imaginile dan- 
sante, într-un ritm vital care ne molipsea 
de propria-i pasiune pentru muzică, 
pentru dans... Pasiunea pentru o ordine 
a lucrurilor, știința de a modela spațiul, 
arta de a transfigura izbucnirile pasio- 
nale ale vieţii, marcindu-le cu pecetea 
unei măsuri şi a unei armonii proprii, 
dădeau măsura unei personalităţi, unui 
artist, unui mare artist. Inventind mereu, 
cu o febrilitate pe care niciunul din 
suita continuă de succese nu putea să 
i-o înfrineze, să i-o așeze în cantoanele 
unei automulțumiri liniştitoare şi steri- 
lizante, el crea continuu noi emisii- 


Cornel TODEA 
(Continuare in pag. 23) 


Decupajul a rămas 
deschis la pag. 5 


A plecat tocmai cînd ne pregăteam 
să-i spunem «bine-ai venit». Aveam 
nevoie de el. ÎI aşteptam. Îmi reproșez 
și acum că poate nu l-am făcut s-o simtă 
îndeajuns. Primul său film — nu, nu pot 
să cred că este ultimul — îi insuflase 
increderea. ÎI prezentase Intr-o previ- 
zionare chiar în ziua cind împlinea 
33 de ani. Lucrasem împreună zile in- 
tregi la decupajul noului său film. Ar 
fi fost al doilea. Un film despre tinerete, 
despre pasiune, un film despre bucuria 
de a trăi. Un proiect început cu doi ani 
și jumătate în urmă și ajuns abia acum In 
stadiu de finisare. Zece, douăsprezece 
ore pe zi de lucru intens. Scriam şi re- 
scriam secvențele într-un ritm drăcesc. 
Niciodată nu i se părea că soluția găsită 
este cea mai bună. În seara aceea — 
simbătă 26 februarie 1977 — ne prinsese 


Cornel CRISTIAN 
(Continuare In pag. 23) 


Obsesia ideii 
de valoare... 


| Activitatea lui cinematogra- 
| fică nu e ziar deloc sau 
în orice caz foarte puţin cu- 
inema noscută de cititorii, de admi- 
| ratorii lui. Admiratorii este 
| în cazul de faţă o vorbă fadă, 
pentru că Ivasiuc nu avea și 
dacă stau să mă gindesc, nici nu putea să 
aibă în jurul său admiratori propriu-ziși, 
adică semeni extaziaţi, într-o stare de mută 
și sfioasă contemplare. Ca o baterie nicio- 
dată descărcată și incărcindu-se perpetuu 
şi impetuos din propriul ei consum de 
energie, întotdeauna Intr-o stare de prea 
plin, întotdeauna ca un duduitor motor de 
idei, așezat parcă în încăperi prea mici pen- 
tru gabaritul său — de aceea vecinătatea 
sa era mereu într-o stare de trepidaţie, care 
făcea să zăngăne geamurile micilor noastre 
birouri cind intra el umplind încăperea, 
copleşindu-şi interlocutorul cu avalanşa 
lecturilor sale, a proiectelor sale, a descrie- 
rii cărții, a cărților pe care avea să le înceapă 
nu la anul, nu luna viitoare, ci miine sau, dacă 
ar fi cu putință, dacă ar fi o masă liberă, 
dacă s-ar găsi o mașină de scris, chiar acum, 
şi să le scrie nu pe rind, ci toate deodată; 
cind îndrepta spre tine tirul speculațiilor 
sale despre literatură, istorie, politică, «o- 
menirea la răspintie», intelectualii suedezi, 
Sighetul Marmaţiei, pentru ca apoi să 
treacă la teoria generală a sistemelor și la 
umanismul lui Averroes, la Marx și la copaci 
genealogici pe ramurile cărora creșteau 
conți-străbuni și principi-unchi, apoi din 
nou la Marx și la Kossuth și la Sighetul 
Marmaţiei și la bunica lui legendară şi la 
Maramureșul său natal şi la fantasmele lui 
heraldice, el, lvasiuc, era atit de năvainic, 
de incitant, de enorm-enorm, adică incapa- 
bil de a privi lumea în mic sau chiar în dimen- 
siunile ei «naturale», enorm, adică inapt de 
a restringe sfera, de a pune «restul» în 
paranteză, de a accepta modestia perspec- 
tivei noastre individuale, modestia lui «atit 
pot,a lui «atit se poate», enorm mai ales 
în sensul unei stări de răzvrătire frenetică, 
uneori copilărească, adeseori stupefiantă, 
răzvrătire mai ales împotriva acestui atit 
se poate — cum o să se poată doar atit? 
vocifera el ca un general însetat de bătălii, 
țintuit în căruța manutanţei. Cum o să se 
poată doar atit? cind el te făcea să te ruşi- 
nezi că ești o creatură, atit de comod, atit 
de domestic «rezonabilă», cînd el te invita 
să fii într-o stare de perpetuă «inrolare», 
cînd el desfășura vastele sale strategii 
intelectuale, temerarele sale asalturi ale 
spiritului spre necesitatea înţeleasă, un 
asemenea om își transforma spontan «ad- 
miratorii» în interlocutori contrariaţi, poate 
intrigați, poate șocați, poate dezaprobatori, 
dar întotdeauna incitaţi, întotdeauna trezi 
zglltîiti, indoiţi, deschişi spre întrebări noi, 
încărcaţi şi ei brusc, prin contaminare, prin 
simpatie sau prin protest — dar acest pro- 
test era tot o formă de omagiu adus acestui 
bărbat predestinat să se nască şi să traver- 
seze epoci de mari răsturnări. Dacă s-ar fi 
născut în Evul Mediu, ar fi fost poate un că- 
lugăr excomunicat, cu cizme sub sutană, 
dar el nu s-a născut într-un Ev Mediu, ci 
într-un alt ev care i se potrivea mult mai 
bine. 

Aproape doi ani a condus Casa de filme 1, 
încercind să înveţe — cum zicea el — mese- 
ria de producător şi punind în această «in- 
cercare», în această trecere de la Hegel la 
abecedarul unei protesiuni, în care nu exista 
loc de orgolii, ci numai de modestie, de 
anonimat, iar uneori chiar de dispreț, pu- 
nind, zic, în însușirea acestei meserii zel, 
patimă, vervă, incredere, o încredere obsti- 
nată și uimitoare, în capacitatea producăto- 
rului de a deveni o avangardă cinematogra- 
fică, detonator de conștiințe artistice. Co- 
legii lui și noi toți cei care ne aflăm, ne 
zbatem, în perimetrul acestei arte atit de 
chinuitor promițătoare nu ne putem aminti 
acei primii doi ani ai Casei de filme 1 decit 
ca o perioadă de splendid pionierat. Pio- 
nierat prin ce? În primul și în ultimul rind 
pionierat prin credința fanatică, uneori ne- 
săbuită pe care Ivasiuc a insuflat-o în acești 
ani 72-74 în valoare. În acest popas 
cinematografic, spiritul său a contribuit 
enorm să se formeze nu numai «la etajul 8», 
nu numai «la Buftea», dar pe tot teritoriul 
gindirii noastre filmice, un cimp magnetic 
obsedat de ideea de valoare. A sprijinit, i-a 
căutat, i-a atras, i-a încurajat pe tinerii 
«fără garanţii», mai exact spus fără nici un 
fel de garanții în afara flăcării mistuitoare, 
pe care el, mare specialist în foc interior, 
nu putea să n-o detecteze. A fost persecu- 
tat de dorința de a ridica cinematografia 
noastră la nivel european 'şi mai întîi la 
nivelul celor mai înalte forme de gindire 
artistică românească, de aceea nu a obosit 
să cheme scriitori, mulți scriitori, mari scrii- 
tori, să-i convingă să scrie pentru cinemato- 
grafie, să-i determine să ajute la crearea u- 
nor mari filme, echivalente cu marile cărţi pe 
care le-a dat literatura română în ultimele 
decenii. A vrut, s-a luptat şi-a sacrificat fără 
sentimentul sacrificiului, si-a sacrificat doi 


O inteligență strălucită, 

înfometată de acțiune 

şi însetată de înnoire: 
Alexandru Ivasiuc 


ani în care ar fi putut fără indoială să scrie 
alte «Păsări», altă «Apă», contundindu-se 
cu voluptate în anonimatul muncilor orga- 
nizatorice, în bucuria de a fi pur şi simplu 
producător. Producător, unul din marii pro- 
ducători de voltaj. 

Așa cum ar fi dorit-o, așa cum ne-ar fi 
conjurat s-o facem, în lipsa lui, mergem 
bineințeles înainte spre acel înainte către 
care el s-a grăbit întotdeauna atit de febril 
și atit de impetuos. Sub marele tăvălug ni- 
meni nu-i,desigur, de neinlocuit. Ceea ce nu 
inseamnă că acei care l-am cunoscut și 
l-am iubit vom putea să ne mai facem iluzia 
că de-a lungul scurtei noastre vieți, vom mai 
avea norocul să mai intilnim încă o dată, 
contopite Intr-o singură ființă, o incandes- 
cenţă atit de bulversantă și o nesăbuinţă 
atit de nesăbuită. 

Ecaterina OPROIU 


Suflul inteligenţei 


Pentru multă vreme, viata 

noastră, poate spre binele 

tainicei ei energii, se va îm- 

nema părți în zona dinainte şi zona 

| de după cutremur. E de spe- 

rat că vor avea loc, acolo, 

grave modificări de optică 

şi simtiri pe care lvasiuc le-ar fi numit 

«iluminări». El însuși intră printr-un spasm 

decisiv, în acest fenomen de refracție pe 

care-l căuta cu frenetică obsesie pe fiecare 

chip, în fiecare gind, sub hrubele sufletului 

pe unde tot încercăm să descoperim ceva 
nou și cit de.cit clar. 

Rari scriitori care să caute cu atita grăbire, 
proprie somaţiilor, elucidările, clarificările, 
cauza şi efectul, legea limpede, extrasă din 
lanțul contuziilor, erorilor şi lașităților de 
spirit. Demonstraţiile lui își asumau des- 
chis şi orgolios dreptul la folosirea inte- 
ligenţei. El avea mindria de a nu se feri de 
tezele rațiunii, dar se va vedea — în acel 
proces de cunoaştere al nopții, în care s-a 
pierdut — că toate ideile lui aveau acea 
arborescență de copac care ştie ce-i un 
vint, un freamăt de frunză, o sevă de pri- 
măvară şi o pasăre. Literatură? lvasiuc a 
crezut şi a făcut o literatură serioasă, superi- 
oară; el a fost printre cei dintii care au 
oferit romanului românesc o nouă con- 
sistență în anii'60, impunind acea «genera- 
ție a lui lvasiuc, Breban, Nichita, Baltag», 
inteligența lui avea fiorul vital, trăia, tierbea 
voios, avea chip — şi mai ales suflu, suflul 
unui suflet, al unei imaginaţii trecute prin- 
tr-o durere fundamentală, duhul suprem 
care şterge orice graniță grea între proză 
si poezie. Ideea lui avea un punct de fier- 
bere esenţial — devenea adică poezie, adică 
rac, pasăre, bunică, tensiune dusă la maxi- 
mum, pină la jocul ielelor în cea mai aspră 
pădure, aceea a politicului. A văzut ielele 
şi ideile dansind în acea pădure şi a rămas 
vrăjit. După generaţia contorsionată a lui 
Titus Popovici — lvasiuc a fost scriitorul 
halucinat de istoria politică, de politic, ca 
povestea poveștilor despre putere, îndră- 
gostit senzual de dialectică, de marxism 
ca de o întruchipare feciorelnică a ideii 
N-a cochetat niciodată cu naivitatea. 

Prefera o viclenie stingace — unor 
erori de saltimbanc. Malraux- ian precum 
se cuvine la vremea complicaţiilor revolu- 
ționare —a detestat proştii şi nu s-a ocupat 


de ei. Opera lui — ca si a maestrului — nu se 
resimte de această lipsă. Climatul lui 
e acela al inteligenței dramatizate cu bună 
ştiinţă şi bunăvoie. Malraux- ian, voia să 
fie şi să facă. În prima zi de lucru În cinema- 
tografie, mi-a spus în lift: «Cred că se poate 
face ceva». Avea puterea să nu vadă în 
eșec o capodoperă închisă, vremelnica 
împăcare cu infringerea nu-l speria, dim- 
potrivă îl inspira, îl inaripa fantezia, insista, 
se bătea, răzbea — lvasiuc era un bun luptă- 
tor, generos, fără ranchiune nihiliste, gata 
la orice mișcare, fie cit de mică, pentru 
o cauză hotărit mare. Totdeauna grăbit 
spre incheiere, povestea — pină să ajungă 
pe hirtie — se lamina fantastic, trasă in 
oralități. Era unic în relatare, și va veni o 
altă vreme de iluminare cind mulţi scriitori 
români de azi vor trebui să fie ințeleși şi 
prin acest farmec al vorbei rostite pe care 
rigoriştii nu-l înregistrează, răpindu-i operei 
o dimensiune «nescrisă» dar esenţială pen- 
tru a înțelege presiunile istoriei asupra 
scriitorului. Povestind, avea voluptăţi și 
rafinamente de calit al epocii — cum numai 
cei ce vin cu amor de Caragiale pe acest 
pămint pot pricepe. Puteai sta cu el la ale 
lui o mie una de nopți fără păcat și plictis. 
Era seducător, trubadur și agitator, balza- 
cian şi proustian, retor şi terorist al șarmu- 
lui — dacă l-am întrebat intr-o noapte tirzie 
pe la orele trei, cind îi vine rindul acelei 
povești pe hirtie, s-a uitat la mine și mi-a 
spus rău: «Niciodată. E a mea»... Ce vro- 
ia să spună? Vulnerabil cum era, dar 
tinînd bine taina acestei răni, nu știa dacă 
să se supună sau nu farmecului său egoist? 
Estetiza prea mult? Era prea sever cu scrisul 
ferindu-l de ispita vieţii necenzurate? Avea 
«nebunia» semnului de întrebare şi a artico- 
lelor care se încheiau anunţind continuarea 
dezbaterii în numărul viitor... 

Dar cum l-aș vrea plin de acest duduit 
păcătos şi exaltant al vieţii, în fata mea, 
viu, întreg, nevătămat, aruncindu-se în aven- 
tura unei speculaţii,in paipitul unei alterna- 
tive — decit așa, acum, cind muţi nu mai 
avem nimic ce specula şi singura alterna- 
tivă e această prea bruscă nocturnă care-l 
căuta pentru a ni-l lega definitiv de lanţul 
intrebărilor noastre. 


Radu COSAȘU 


0 filă dintr-un interviu despre film 


În prima lună a anului scriind despre 
filmul lui lvasiuc, Trei zile şi trei 
nopți, intitulasem articolul: «O lume 
care îi înțelege pe oameni nu atunci 
cind mor, ci atunci cind trăiesc». 
De ce, de ce din sute de cuvinte care ne 
dau tircoale a țișnit atunci şi acel «mor» 
pus în înfruntare cu «trăiesc»? Poate, 
cine ştie, printr-o secretă solidaritate, 
credeam odată cu el în misterul 
«formulei unice a fiecărei fraze ce nu 
se aseamănă una cu alta» (vezi începutul 
romanului «Apan). Cel care a fost Ale- 
xandru Ivasiuc prețuia, de la înălțimea 
autenticităţii sale intelectuale ieșite din 
comun, taina fiecărei vorbe şi poate 
că de aceea, în fața ecranului care 
absorbise materia cărții sale «Apa» 
nu și-a îngăduit nici o clipă să-şi recu- 
pereze, încruntat, eventualele sensuri 
pierdute sau fatalmente trădate; cu o 
înțelegere a cărei nobleţe abia acum, vai, 
ne apare în întreaga ei profunzime, 
descoperea uneori uimit — ca un ade- 
vărat intelectual ce nu exclude candoa- 
rea — imensa distanță dintre cuvint și 
imagine. În decembrie trecut, în preajma 
premierei filmului Trei zile şi trei nopți 
ne mărturisea starea de spirit cu care a 
luat cunoștință, ca autor al unui scenariu 
ce-și trăgea sevele dintr-un roman, de 
«prăpastia care există între uriaşa forță 
sintetică a cuvintelor أو‎ capacitatea 
imaginii de a dilata, imens, lucrurile». 
Nu opunea însă o forță alteia, iubea 
cinematograful fără să se bată cu pumnii 
în piept, era atent la toate mecanismele 
lui şi avea încredere în libertatea pe 
care şi-o asumă orice film adevărat; 
tocmai de aceea omul de litere era con- 
vins — ne spunea cu același prilej — că 
«un milion de cuvinte tăiate și aran- 
jate de cel mai abil constructor de 
fraze nu pot uneori să înlocuiască 
energia specifică a unei imagini». 
(.) «Mă întreb dacă, prin eliptism, 
din rudimentele straturilor literare 
rămase, nu cumva filmul a cîștigat 
în atmosferă... Pentru că ne întilnim 
acum la atît de puțin timp după 
moartea lui Malraux, pentru că nu 
pot alunga obsesia dispariției lui, 
aş vrea să vă spun că abia acum, 
cind am trecut eu însumi de la un 
roman la film, înțeleg mai bine difi- 
cultatea despre care vorbea Malraux, 
a unei astfel de transiaţii. Datorită 


distanței dintre cuvint şi imagine, 
personajele mele nu pot avea același 
spațiu de mișcare, dar văzindu-le 
pe ecran nu mi se par stinjenite. 
Reţine, te rog, că tot ceea ce există 
pe ecran este meritul regizorului». 

Mulţumesc clipei care m-a îndemnat 
să păstrez carnetul de note pe a cărui 
primă filă stă scris: 1 decembrie '76, 
Trei zile şi trei nopți, Al. Ivasiuc. 
Privesc fraza subliniată Incă din timpul 
discuţiei «un milion de cuvinte tăiate 
şi aranjate...» şi gindurile mi se tirăsc 


Oseciuc în 7rei 


cernite, către un posibil film al dorului 
după un film cu «un milion de cuvinte 
tăiate şi aranjate» de Alexandru lvasiuc. 
Din fericire, ele cuvintele, ne-au rămas, 
nimeni nu ni le poate lua, nici cea mai 
barbară forță. Rămine doar — dar ce 
povară de răspunderi poate fi acest 
«doar» — ca o mină să se aplece cu 
pioşenie asupra lor și să le potrivească 
aşa cum, să ne străduim să bănuim, 
i-ar fi plăcut si lui 3 


Magda MIHĂILESCU 


«Un milion de cuvinte 
tăiatęą şi aranjate» 

de; Alexandru Ivasiuc: 
(Amza Pelltă şi Gabriel 
ile şi trei nopți) 


ef 


Titanus 
(Marcello Mastroianni) 


Un suris, 


o palmă, un sărut 


Un fel de Hollywnod-Holiy- 
wood, deci acelasi gen, fil- 


mul de montaj, și același 
scop: să se mai recupereze 
cite ceva din pierderile unor 
case producătoare de filme 
care nu o duc tocmai bine. 
in cazul firmei «Titanus», Un suris, o 
palmă, un sărut a fost chiar ه‎ ultimă gură 
de aer, pentru că falimentul casei începuse 
cu ani în urmă, în 1962, după ce se termi- 
nase filmul lui Visconti, Ghepardul. A- 
ceste date informative nu știrbesc însă cu 
nimic valoarea filmului care are, după pă- 
rerea mea, două mari atu-uri: o idee de 
comperaj foarte bună, slujită de un comen- 
tariu destul de alert și, mai ales, un regizor 
dintre cei mai specializaţi în materie, faimo- 
sul monteur Mario Morra. Şi poate că ar 
mai fi un merit, acela de a iubi şi stima 
tocmai filmul care, într-un fel, a dat «Ti 


nema 


Un imens hohot 


de rîs într-un 
carusel al nostalgiilor 


tanus»-ului lovitura de grație: Ghepardul. 
lar din Ghepardul, de a alege exact scena 
cea mai costisitoare, scena balului, în ju- 
rul căreia, ca într-un carusel, se vor învirti, 
pină la epuizare (totală), fragmentele celor- 
lalte filme. 

O trecere în revistă nostalgică, punctată 
de o tandră autoironie, a unor foarte popu- 
lare filme italiene şi o colecţie foarte bogată 
de ticuri cinematografice care i-au purtat 
pe spectatorii a două decenii între un suris 
bonom al lui Sordi, o palmă răsunătoare 
dată de Modugno și un sărut clasic, «de- 
monstrat» de Nazzari, dar şi între neorea- 
listul Orez amar, filmul lui de Santis, și 
Cei doi colonei, filmul marelui Totă. 

Un film de montaj, deci, în registru co- 
mic, care se vrea chiar uneori un imens 
hohot de ris, dar care, sub această veselie 
antologică, ascunde o mare tristețe, o nos- 
talgie nestfirşită, nu numai după «fabuloșii 


vremea 
cind era 


tinără 
a 
ului. 


ini '50», cum se şi subintitulează filmul, 
lar şi după fabulos pur şi simplu. O tris- 
tete şi o nostalgie care vor fi şi declarate 
n final, în acel tandru omagiu adus celor 
louă mari vedete cu care s-a putut mindri 
«Titanus» în perioada pe care o rezumă, 
1942—1962: Anna Magnani și Toto. O Anna 
Magnani cintind Roma, oraş etern, ca o 
adevărată «Mama Roma» ce a fost, şi un 
Totò de zile foarte mari, în scenele ultra 
savuroase ale carierei sale de «cel mai 
mare actor comic al Italiei». (Secvența ace- 
lei celebre operaţii, în care chirurgul își 
pierde ochelarii, face parte dintr-o selecție 
de platină a comicului mondial). 

În acest carusel al amintirilor, chipurile 
par scoase dintr-un album de familie, deși 
îi reprezintă pe foarte la modă (și astăzi) 
Mastroianni sau Manfredi, Loren sau Lollo- 
brigida. lar scenele par a se desfășura 
într-o altă epocă, deși ele aparțin unor fil- 
me aflate încă în circuit. Această patină, 
acest permanent aer demodat, care înfã- 
șoară acțiunea într-un abur sentimental 
ușor, foarte uşor ridicol, Un suris, o pal- 
mă, un sărut,il datorează în primul rînd 
toarfecii lui Mario Morra, care a știut să tale 
unde și cum trebuie ca să recreeze sub 
ochii noștri, din fragmentele a peste opt- 
zeci de filme şi a douăzeci de ani de viaţă, 
iilmul unei epoci și epoca unei cinemato- 
grafii. 

Optzeci de filme alese pe sprinceană s 
douăzeci de ani de existență prosperi 
Optzeci de filme şi un concurs care a la 
sat. în 1946, patru cerebre frumuseți: Lucia 
Bosé, Miss Italia în acel an, Sophia Loren, 
Gina Loliobrigida şi Eleonora Rossi-Drago 
Optzeci de filme intr-un ceas și jumătate. 
Optzeci de filme în jurul unuia singur și 
ultimul: Ghepardul. 

Optzeci de filme montate magistral ca 
să se poată spune o singură frază, o frază- 
cheie, o frază pe care o rostește Alberto 
Sordi: «sintem o cinematografie mică, dar 
cu un renume mare». Aşa este, dar — aşa 
cum se știe — nu firmei «Titanus» i-a fost 
dat să dovedească, in continuare, acest 
adevăr. 

Rodica LIPATTI 
—— 
Producţie a studiourilor italiene. Regia: Murio 
Morra. Scenariul: după o idee de Enrico Lucherini. 
Prezentat de Renato Pozzetto. Narator: Uresie 
Lionello: Cu: Amedeo Nazzari, Anna 11 
Sophia Loren, Marcello Mastroianni, Vittorio De 
Sica, Vittorio Gassman, Lucia Bosé, Gina Lollobri- 
gida, Gianna Maria Canale, Eleonora Rossi Drago. 
Alberto Sordi, Raquel Weich, Brigitie Bardot, Jean 
Paul Belmondo, Modugno, Rita Pavone, Totă. 


Zori lăcă 


Tematica de război sau din timpul răz- 
boiului nu s-a epuizat încă. Subiectele trăite 
şi uneori plătite cu viața au supraviețuit 
războiului cu o vitalitate uluitoare și con- 
tinuă să stirnească şi azi cu prea plinul lor 
inspirația cineaștilor. Din prea plinul acela 
s-au născut cărți, și una dintre ele este 
«Partita pentru un instrument de lemn» 
a scriitorului polonez Stanislaw Grocho- 
wiak, baza filmului Zori în flăcări, realizat 
de Janusz Zaorski. Instrumentul de lemn 
este o spinzurătoare. O spinzurătoare co- 
mandată de oficialităţile hitleriste ale unui 
orăşel polonez, unui «colaboraţionist». O 
spinzurătoare pentru patruzeci de parti- 
zani polonezi care vor deveni protagoniștii 
unui spectacol sinistru, montat ca avertis- 
ment pentru populaţie. Zgomotul fierăs 

traielor fac să răsune pădurea, copacii cad, 
copacii devin scinduri, cinci timplari mun- 
cesc zi şi noapte să le dea diverse forme, 
dar nimeni, nimeni în afara colaboraţionis- 
tului, nu ştie ce vor deveni aceste scinduri. 

Cind în sfirșit li se permite, prin forța im- 
prejurărilor să afle, e prea tirziu. Ei toți au 
devenit, chiar dacă fără voie, colaboraţio 

nişti. Ideea conține în aceeași coajă tragi 

cul şi derizoriul existenţei umane în timp 
de război, dar poate nu numai în timp de 
război, poate este o idee permanent vala- 
bilă care funcționează și în vremuri pașnice, 
poate este vorba de conștiința omenească 
pe orice timp şi în orice timpuri. Ca orice 
film polonez «de clasă» — și Zori în flăcări 
este un asemenea film —el nu conţine o 
singură întrebare și nu stirnește un singur 
răspuns. Exprimat într-un tulburător limbaj 
cinematografic, de subtilitate și nuanţe, 
de text și subtext, construit solid și sobru, 
dar de o minte care nu confundă solidita- 
tea cu grosolănia, și sobrietatea cu uscă- 
ciunea, transpus într-o plastică de mare 
ralinament, un rafinament funcţional, la un 
film ținut sub semnul gindirii voit și declarat 
filozofică, Zori în flăcări este un film de 
mare ținută artistică. Un film care trece 
dincolo de simpatia sau de antipatia faţă 
de gen, dincolo de aderenţa sau neade- 
rența la temă, un film în mod obiectiv valo- 
ros. ŞI în mod vizibil ocrotit de aripa artei. 


Eva SÎRBU 


Producţie a studiourilor poloneze. Regia: Janusz 
Zaorski. nariul: Janusz Zaorski, Slanislaw 
Grochowiak, după piesa cu acelaşi titlu de Sta- 
nislaw Grochowiak. Imaginea: S/avomir Idziak 
Cu: Jerzy Turek, Piotr Fronczewski, Janusz Pa 
luszklewicz, Zozislaw Szymanski. 


Căluțul 006053 


Motivul omului bun, al omului rău, iată 
punctul de referinţă al povestirii. Şi aici va 
invinge, ca în orice basm, binele. Dar căile 
acestei demonstraţii alese de autori sint 
cele ale comediei animate: gaguri, situații 
hilare transpuse în stilul animației disney- 
ene. Un băiețandru descoperă minunații cai 
cu coamă de aur, pasărea cu pene de aur, 
cea mai frumoasă fată — minuni pe care 
împăratul, ca orice împărat, le acaparează 
în virtutea dreptului celui mai puternic. În 
această lume vrăjită, personaje şi obiecte 
posedă puteri supranaturale, iar căluțul 
nostru, mai mult ca toate celelalte, deține 
cheia magică pe care o pune cu generozitate 
şi devotament In slujba binelui. Un film al 
bunicii, vor spune unii, dar însufleţit de verva 
stenică a folclorului rus și emoționind spec- 
tatorii mici și mari, dezvăluind frumusețea 
copilăriei, făcind să vibreze ecoul unei 
virste, pentru care unii dintre noi vor avea 
poate regretul de a fi trecut prea repede 


Oana MĂCIUCĂ 


Productie a studiourilor sovietice. Un film ue 
ivan Ivanov-Yano. Desene: Lev Mikin 


Fraza neterminată 


Redus la esenţă, filmul maghiarului Zol 
tan Fabri este povestea unui tinăr descen- 
dent al unei familii din înalta burghezie in- 
dustrială, pe fundalul şi în ecourile crizei 
din anii '30. Tinărul trăieste revelația fami- 
liei şi, evident, a clasei sale, o clasă pro- 
tund imorală şi, mai ales, profund amo- 
rală. Un tată sinucigaş care lasă în urmă o 
uzină în pragul falimentului, o mamă adul- 
terină în văzul lumii și cu știrea soțului, 
rude hrăpăreţe, meschine, în alte cuvinte 
un panopticum al unei clase care deţine 
deocamdată toate frinele puterii. De cea- 
laltă parte e clasa oprimaţilor care, sub 
influența cercurilor de stinga şi mai apoi 
a primilor militanti comuniști, începe să-și 
reclame drepturile şi mai ales să se organi- 
zeze. În mod firesc, tinărul nostru va in- 
cerca să se apropie de cercurile de stinga, 
de mediul muncitoresc. Dar, cuprins de 
un fel de «elan mesianic», convins că tre- 


buie să ispășească el singur, pentru toate 
păcatele clasei sale, va fi în cele din urma 
respins. Acolo unde ar fi fost nevoie de 
angajare, el nu reușește să se ridice ma 
sus de compasiune. 

Oarecum conștient de liniaritatea su 
biectului, regizorul, care e totodată şi au- 
torul scenariului, extras dintr-un roman de 
Tibor Déry, apelează la formule și formulăr 
cinematografice moderne: discontinuitate 
în dramaturgie, imagini care năvălesc pe 
ecran mai degrabă după capriciile memoriei 
și nu conform derulării lor normale, la care 
se adaugă şi o scenografie, o costumaţie 
un machiaj şi o imagine extrem de ela- 
borate. Rezultatul, pe porțiuni scurte, este 
interesant prin capacitatea de a surprinde 
de a şoca. Întregul nu e însă întru totu 
inchegat. Filmul suferă din cauza discon 
tinuității și, în cele din urmă, e cam ditic 


de urmărit. 
N.C. MUNTEANU 


Producţie a studiourilor ungure. Regia şı sce 
nariul: Zoltan Fabri după romanul lui Tibor De: 

imaginea: Gyorgy Illés. Muzica: György Vuka 
Cu: András Bálint, Zoltan Latinovits, Mari Csomâs 
Aniko Sáfár 


Scăldatul. mînjilo 


Parcă suportăm din ce în ce mai greu un 
deznodămint previzibil, mai ales atunc 
cind el indică cu ostentaţie morala filmulu 

Conștient de acest deziderat,regizorul ce 
hoslovac Hynek Bocan evită un astfel de 
final, sugerindu-l treptat de-a lungul între 
gului film. Eroul, un viitor agronom, va trebu 
să ia în ultima sa vacanţă de student. o 
hotărire esențială: să accepte propunerea 
profesorului de a rămine asistent la facul- 
tate sau să se întoarcă ca inginer în sat 
ținindu-și promisiunea făcută oamenilor 
din mijlocul cărora plecase. Nu vom afla 
hotărîrea tinărului, dar nu este greu s-o bă- 
nuim după frenezia scăldatului în iaz şi a 
galopurilor în amurg, într-un peisaj mește- 
sugit filmat; nu ne este greu să o intuim după 
seriozitatea şi priceperea cu care tinăru 
îşi practică profesia In cele citeva zile cine 
înlocuieşte pe zootehnicianul colectivei sau 
după dăruirea cu care se implică în toate 
evenimentele satului. Trăindu-şi din pii 
vacanţa, viitorul agronom se maturizează 
parcă sub ochii noştri şi este meritul tină 
rului actor Ivan Vyskocil de a o face firesc 
pe nesimţite; chiar dacă poezia nu evită 
intotdeauna aglomerarea detaliilor nesem 
nificative. 


Roxana PANA 


Productie a studiourilor cehoslovace. Un film 
Hynek Bocan. imaginea: Jiri Semal. Muzica 
Zdenek Liska. Cu: Ivan Vyskocil, Vladimir Mensa. 
Kuterina Machchkova, Jana Srandova. 


Sfirşitul legendei 


lată-ne spectatori ai părții a doua a Le- 
gendei șerifului (povestea acelui bă: 
solid, devenit şerif fără voie sau mai bine 
zis de nevoie, pentru a-şi face singur drep 
tate, dacă altfel nu se poate, intitulat eloc- 
vent Sfirșitul legendei. Asistăm aşadar 
la deznodămint, la întimplările legate 
răzbunarea celor care nu reușiseră în nic 
un chip să scape de şeriful apărător al legi 
care le încurcase afacerile lor clandestine. 
De astă dată, pe generic, două nume no; 
seritul este interpretat de Bo Svenson, iar 
regia e semnată de Earl Bellamy. Deci din 
nou un exemplu în care succesul comercial 
si numai el, determină preluarea tramei de 
câtre alţi autori şi într-o nouă conceptie 


stop cadru pe: 

Zbuciumata 
lună . 

septembrie 


fie un m 


Filmul apare mai putin dur decit în prima 
serie, numărul loviturilor de ciomag fiind 
redus în favoarea unor cascadorii pline 
de spectaculozitate. Şi chiar dacă binele 
triumfă, autorii încheie filmul pe un ton 
oarecum trist, făcind în termeni veridici un 
rechizitoriu la adresa unri realități sociale 


condamnabile. Adriana GLIGA 


Producţie a studiourilor americune. Un film de 
Eur! Bellamy. Cu: Bo Svenson, Luke Askew, Nosh 
Beery, John Chandler. 


Pivotul 


echipei de baschet 


O comedie muzicală pe teme sportive 
care ne plimbă prin patru dintre cele mai 
frumoase orașe ale Uniunii Sovietice — 
iată o idee foarte promițătoare. Citeva con- 
diții se impuneau de la sine: muzica să fie 
melodioasă, localităţile să fie pitoresc fil- 
mate, povestea de dragoste să fie cit mai 
lirică, iar înfruntările sportive să aibă un 
oarecare suspens. Filmul are într-adevăr 
melodii multe, dar cam monotone (chiar și 
atunci cind sint cîntate de Alla Pugaciova). 
De teamă parcă să nu devină o banală 
carte-poștală turistică, autorii evită cu con- 
secvenţă peisajele frumoase, mulțumindu- 
se să prindă în obiectiv doar vederi de 
ansamblu scăldate invariabil în aceeași 
lumină albastră-verzuie, Cei doi îndrăgos- 
titi au înfățișare agreabilă, dar par cam stin- 
jeniţi de o tramă care-i condamnă să se 
caute ca luna cu soarele, oferindu-le șansa 
unei întilniri doar o singură dată, la începu- 
tul filmului. 


Producţie a studioului M. Gorki. Un film de /s4bA 
Maghiton. Cu: Serghei Kretov, Liudmila Suborkifku, 
Boris Țipurnia. 


“ Fără povesti 
nu poți 


să creşti mare 


Nu este pentru prima oară cind televi- 
ziunea Republicii Democrate Germane folo- 
seşte pentru filmele sale titluri-capcană, 
titluri care la prima vedere par să anunțe 
o peliculă pentru copii, ea fiind destinată 
părinţilor. Un exemplu a fost De ce nu pot 
să fiu cuminte, văzut cu citeva luni în 
urmă. În aceeași situație se află şi filmul 
prezent. Este istoria unui puști care preferă 
viata la țară, poveştile bunicului şi compotul 
bunicii, vieții la oraș petrecute între pereții 
albi ai unei camere de bloc şi în tovărășia 
unei fetițe cam antipatice; este istoria unei 
tinere, poate prea «tinere» mame, care si 
ea preferă existența pe malul mării, într-un 
sat unde fiecare este prieten cu toată lumea, 
unei existențe petrecute între zidurile de 
beton ale unui oraș modern; este istoria 
unui tinăr, poate «nu atit de tinăr», tată, 
lipsit de fantezie, care crede că la șase ani e 
timpul să te preocupe matematica şi nu să 
te atragă basmul lui Ali-Baba, un tată care 
crede că nu-ţi mai poți dori nimic dacă ai 
un apartament confortabil, televizor și mag- 
netofon. Relatind viața acestor trei perso- 
naje, filmul aruncă în discuție întrebări ma- 
jore: Ce este fericirea? Care sint obligațiile 
părinţilor față de copii? Cum se poate salva 


credință și forță de sacrificiu, agresivita- 
tea și crima vor deveni siluete fantomatice 
în ceața lui septembrie, oamenii se vor 
vindeca de spaimă şi vor reînvãta exerci- 
tiul speranţei. 

O temă, oriqit de adevărată sau de 
aparte, nu decide calitatea unei opere. 
Există în  Zbuciumata lună septem- 
brie destule însuşiri care dau carne şi 
duh faptelor expuse: portrete bine caracte- 
rizate şi nuanțate, atmosfera unui anotimp 
sufletesc «de trecere», privelişti studiate 
plastic și afectiv. 

Si, mai presus de toate, ochiul lui Leonid 
Osik, un regizor străin de ingroşări teziste 
sau de tentaţii idilice, respectuos față de 


veridicitate. 


De ce nu este, totuși, vorba de un film 
mare sau foarte bun? Misterios lucru. 
Poate pentru că însăşi «măsura»,lăuda- 
bilă în sine, conține şi pericolul «limitei», 
Poate că însăși atingerea realităţii cu 
prea mult respect împiedică aprofundarea 
revelatoare. Si poate că, tocmai din pri- 
cina atitor «poate», marile personalități 
creatoare sint atiţ de rare... 

Nina CASSIAN 


o căsnicie de monotonie și, pină la urmă, 


de uscăciune. 
Cristina CORCIOVESCU 


Producţie a studiourilor din R.D.G. Un tilm de 
سس‎ Bär. Cu: Volker Brâse, Renate Blume, Werner 
'ietze 


Îngeraşii negri 


Se spune că fiecare viață este «un roman». 
Aşa să fie, dar asta nu inseamnă că fiecare 
viață povestită devine de la sine literatură. 
Tot așa şi cu filmul. Nu fiecare poveste de 
viață — oricît de dramatică ar fi ea — de- 
vine, dacă este «pusă pe ecran», film. Acești 
“ingerași» ne furnizează din păcate un 
«xemplu elocvent în acest sens. O fiică 
ingrată, un june-prim-amorez-cintăreţ, o 
despărțire, o moarte ...rămin doar imagini 
colorate în mişcare fără să devină film. 
Chiar dacă autorii și-au asigurat un fundal 
de seriozitate prin acuzarea conflictelor de 
rasă, problemă de actualitate pentru tara 
lor; chiar dacă au ținut la o schemă clasică 
pentru cinematogratul mexican, cea a buni- 
lor îngeri negri şi a răilor îngeri albi. 


5.0. 


Producţie a studiourilor mexicane. Un film de 
Eduardo Rojo. Cu: Manuel Lopez Ochoa, Marth, 
Rancel, Titina Romay, Juanita Moore. 


Rîul de a 


Filmul contemporan a supus westernu! 
la severe revizuiri: păstrind trama unui film 
de acţiune,i-a demitizat pe alocuri substanța 
sa idealizată, ancorindu-l într-o problema- 
tică socială mai «la zi» si accentulnd investi- 
gaţia psihologică; în această nouă formă, 
westernul a cucerit noi spaţii cinemato- 
grafice. Tendinţa aceasta este atestată 
acum din nou, de producția studiourilor 
Mosfilm. Explorind un generos filon social- 
politic, autorii realizează un film spectacu- 
los şi de esenţă cu această parte a doua la 
seria începută cu titlul Expediția dispărută. 

Localizată în anii de început ai puterii 
sovietice, acțiunea se petrece printre căută- 
torii de aur, foşti ofițeri din armata țaristă, 
rupti de realitatea epocii pe care o trăiesc, 
urmărindu-se unii pe alții pentru a deveni 
posesorii unei comori. Aventura propriu- 
zisă se Impleteşte firesc cu momentul 
istoric respectiv, dindu-i protunzime şi spo- 
rindu-ne interesul faţă de destinele perso- 
najelor. «Albii» acționează împinși de mo- 
rala vițelului de aur, făcind o notă discor- 
dantă în ansamblul unei societăţi pornită 
pe un drum nou. Finalul acordă însă o șansă 
eroului principal care pare a înțelege, In 
cele din urmă, sensul real al vremii sale. 
Totul se petrece Intr-un decor natural de o 
frumuseţe fascinantă, depășind parcă chiar 
pitoreştile descrieri ale westernului clasic 
şi făcînd din peisaj o dimensiune umană şi 
estetică. Caracterul dramatic al filmului 
nu este lipsit de momente de lirism care 
trezesc în spectator o stare de autentică 
afectivitate față de eroii săi. 

O.M. 


Productie a studioului M. Gorki. Regia: Voi 
Dorman. Scenariul: /sai Kuzneţov, Imaginea: 
Vadim Korniliev, Anatoli Buravcikov. Cu: Boris 
Smorcikov, Aleksandr Abdulov, Aleksandr Kaida- 
novski, Viktor Sergacev. 


John Wayne trece din lumea vestului 
sălbatic în cea a circului fără să-și schimbe 
straiele sau gestica sa de cow-boy vestit, 
tără să renunțe la cai, la galopade, sau la 


pistol. În loc să împartă dreptatea printre . 


pionierii lumii noi, o face printre circarii 
bătrinului continent! Acelaşi calm, aceeași 
siguranță de sine, aceeași naivă certitudine 
în izbinda binelui — de fapt în happy-end-ul 
filmului. La prestigiul actorului, regizorul 
Henry Hathaway asociază încă alte trei 
certe puncte de atracţie. Primul este faima 
Ritei Hayworth — căci cine nu se va simţi 
atras să revadă pe strălucitoarea Gilda 
după 20 de ani?; al doilea argument se 
numeşte Claudia Cardinale, tarmecul ei 
nu mai are nevoie de altă reclamă; în sfirşit, 
un al treilea magnet ar fi însuși mirajul 
lumii circului. Succesul la public o dată 
asigurat, regizorului îi răminea foarte puțin 
de făcut şi de altfel nici nu face mare lucru, 
țiindcă (atunci), după trei decenii de acti- 
vitate — astăzi cifrele se dublează — putea 
să-și permită și cite o ratare. 


Adina DARIAN 


Producţie a studiourilor americane. Regia: Henry 
Hathaway. Scenariul: Philip Yorden, Nicolas Ray, 
Imaginea: Jack Hilayua, Cluude Renoir. Muzica: 
Dimitri Tiomkin. Cu: John Wayne, Rila Hayworth, 
Claudia Cardinale, Lloyd Nolan, Richard Conle. 
John Smith, Henri Dantes, Wanda Rotha 


` vorbitoare. 4 
Una se numeşte 


Hollywood, 
Hollywood 


Cunoscuta tirmă «Metro Goldwyn Mayer» 
a luat acum cîțiva ani hotărîrea revaloriti- 
cării propriilor filme care reprezintă azi 
nostalgia unor generaţii pentru care Judy 
Garland a fost adolescenta minune, pentru 
care Greta Garbo (păstrată în acest film 
în faimoasa secvenţă în care ride, cîntă și 
dansează) a fost Divina, pentru care Fred 
Astaire a rămas dansatorul de gumilastic, 
şi pentru care alte atitea zeci de staruri 
au reprezentat o adevărată mitologie a fil- 


mului în general şi a Hollywood-ului în 
special. Pentru toți aceşti spectatori de 
ieri ca şi pentru generațiile următoare, cu- 
rioase să afle ce li făcea să suspine, să 
lăcrimeze, să ridă și, în fine, să creadă in 
basmele unei lumi de celuloid pe cei ce 
i-au precedat, — acest Hollywood, Holly- 
wood (partea a Il-a a apreciatului A fost 
odată un Hollywood) înseamnă o mare 
concentrare de umor cinematogratic, de 
bună dispoziție dansantă, de amuzament 
«fără pretenţii». Dar cu pretenția — total 
îndreptăţită — de a prezenta o pleiadă din 
cele mai mari, mai tonice şi mai fermecă- 
toare talente pe care le-a produs arta a 
șaptea în aşa numita ei «epocă de aur». 
(În curind pe ecranele noastre). 


14 


filmele 


vremii noastre 


لبن 
Vizita‏ 
bătrinei cintăreţe‏ 


Subiectul unui «musical» sovietic — 
Cu susu-n jos, producţie a cineaștilor 
gruzini — ne duce cu gindul la adaptarea 
(desigur, veselă și melodioasă) a unei 
situații dramatice celebre în teatrul con- 
temporan. 

Povestea, în datele ei sumare, ar fi, 
cum coboară acum în oraşul natal o 
bătrină şi celebră cintăreaţă de operă, 
fală a locuitorilor de pe aceste locuri. 
Cu ce rost, care-i scopul vizitei ei? 
Foarte simplu: celebra Marko vrea să 
lase moștenire concetăţenilor ei o co- 
lecţie de tablouri. Numai că ce observă 
bătrina artistă? Ea observă cu profundă 
nemulțumire că oamenii din Salkinetti 
ori fi ei veseli, simpatici, generoși, deș- 
tepţi, dar ei suferă de un mare păcat: 
sint lacomi la mincare. Orașul e o ade- 


«lubiţi arta ca pîinea de toate 


vărată cetate a ospetelor pantagruelice, 
prezidate de jurii speciale, pe cit de 
competente, pe atit de voluptuoase in 
îngurgitare. Se mănincă bine, dar enorm. 
Chiar cind descinde bătrina celebritate, 
au loc evenimente importante ca: un 
concurs de artă culinară şi inaugurarea 
unui restaurant numit pentru a fi clari, 
«Vitelul de aur». Artista nu acceptă 
acest spirit vulgar al vieţii în oraș. Ea e 
hotărită să pornească o bătălie deschisă 
cu aceşti pofticioși care — peste toate 
— nici nu au manifestat faţă de ea entu- 
ziasmul așteptat. Dar nici fără colecţia 
de artă nu vor să rămină. Bătrina manipu- 
lează însă în așa fel situaţia, încit izbu- 
teşte să Inchele tirgul convenabil: gale- 
ria ei de artă va fi instalată exact într-unul 
din saloanele restaurantului. Oamenii 
vor «sacrifica» din bogăţia și spațiul 
petrecerilor lumești, pentru a permite 
artei să-si întindă ea, sărbătoarea... 


Dar morala e alta, desigur, decit la 
Durenmatt, cel la care ne-am gindit 
de la bun început. Morala filmului geor- 
gian e sintetizată astfel în revista «Le 
film soviétique»: «Ea tine de acest ade- 
văr, poate banal, dar niciodată depășit: 
omul nu trăiește numai cu pline... far- 
mecul şi gloria anumitor tradiţii, cu 
«masă mare», frumoase și necesare, 
nu pot să ne facă să uităm alte tradiții, 
la fel de bătrine şi de justificate». 


ilele!», melodia de bază 


a musical-ului sovietic: Cu susu-n jos 


„Arta e o luptă“ 


Pentru admiratorii talentului lui An- 
tony Quinn — un fragment semniti- 
cativ dintr-o confesiune a sa, al cărei 
înțeles metaforic poate fi o bună cale 
de înțelegere a naturii rolurilor sale, a 
psihologiei sale de luptător inflexibil 
în fata eșecurilor: 

«Am crescut într-o lume violentă care 
poseda însă propriul ei cod de onoare. 
Luaţi exemplul lui Floyd Patterson cînd 
a pierdut titlul mondial de campion al 
greilor; ce trist e să vezi un campion 
învins într-un chip atit de umilitor! In 
timpul unei lupte, fiecare se identifică 
cu eroul. El reprezintă o multime de 
semnificaţii pentru o mulțime de oameni. 
El este așezat pe un piedestal pe care 
toți visăm să ne înălțăm cindva. Pentru 
o asemenea situație, merită să te bati, 
chiar să-ți dai viata. Shakespeare e cel 
care a scris că «ambițiile trebuie să fie 
făcute dintr-o substanță mai densă» 
Luptătorii nu se ridică zadarnic, ei — 
cind se bat — le spun oamenilor: «Voi 
schimba fata lumii! Singur! Prin pu- 
terile mele!» Campionul ne strigă asta 
tuturor. Dacă pierde, toţi sperăm că va 
fi întrint ca un campion, luptind cu un 
curaj de leu. Dacă este învins ca un 
om oarecare, fiecare o resimte ca o 


pierdere personală, probabil că din cau- 
za resuscitării propriilor noastre slă- 
biciuni. O viaţă pe scindura scenei sau 
studioului seamănă putin cu asta. Şi 
acolo se desfășoară o luptă şi cred că, 
în felul meu, sint un luptător. Vreau să 


condiția 
femeii 


În occident: n-avem 
actriţe, n-avem roluri 
feminine! De ce? 


Problema se pare că devine din ce în 
ce mai serioasă, mai acută pentru ca- 
sele de filme și producătorii occiden- 
tali; am putea-o numi — în cadrul atitor 
penurii — penuria de mari actrițe. Un 
scenarist de talia lui William Goldman 
(autorul lui Butch Cassidy) e foarte 
tranşant şi concret — artiste de mare 
talent, cu perspective strălucite s-au 
ratat în ultimii ani: «Ali Mac Graw 
a dispărut odată cu soțul ei, Steve 
McQueen, Jane Fonda s-a autodistrus, 
Katharine Ross nu a dorit să facă 
carieră, iar Faye Dunaway s-a risipit şi 
s-a epuizat»... Ross Hunter, producăto- 
rul Aeroportului, om care se pricepe 
şi el cit de cit în meserie, deplinge și el 
situația, aducind în discuție o nuanță 
importantă: «Dacă nu mai există filme 
importante cu mari şi bune roluri fe- 
minine, aceasta este din cauză că nu 
mai există mari actrite!» Hunter nu este 
dintre «misogini» — el are credința că 
va avea loc o mutație أو‎ că «filmele cu 
أو‎ pentru femei» se vor impune din nou, 
dovadă că în filmul pe care-l produce 
acum, lung de 6 ore, după un roman al 
lui Hailey, scriitor la modă, scenariștii 
au schimbat două personaje masculine 
în roluri feminine! Discuţia a ajuns pină 
la Convenţia anuală a librarilor (I) — 
care a criticat foarte aspru ecranizările 
infidele — și chiar la Academia de ci- 
nema care, și ea, a subliniat că an de 
an se numără tot mai puține actrițe în 
roluri mari. Victoria Louisei Fletcher în 
«Zbor deasupra unui cuib..., încoro- 
narea unei femei cu «Oscar,e o excep- 
tie strălucită 
fiindcă Fletcher a avut curajul să joace 
un rol profund antipatic, refuzat de 
Anne Bancroft pentru antifeminism. Şi 
atunci apar glasuri care susţin că fe- 
meile sint de vină, pentru că ele nu do- 
resc decit roluri frumoase și atrăgătoare. 
(Părerea lui Truffaut...) Asemenea amof- 
turi» ar îngusta posibilităţile lor de ex- 
presie artistică. Bunele sentimente au 
un destin ingrat în viaţa artei. Spirite 
și mai «rele» — ca Hitchcock — nu ezită 


să le săvirseşti cum nimeni nu le-a mai 
săvirşit. Există, într-adevăr, oameni care 
se pare că au primit toate darurile ceru- 
lui. Dar ceilalți, luptătorii, cei veniti 
parcă «pe locul doi» și care incearcă 
tot timpul să ajungă primii, aceștia tre- 


dar ea complică problema. 


să pună totul pe seama mişcărilor de eli- 
berare a femeii care, în optica acestor 
conservatori, ar fi răpit femeii dreptul 
de a fi sexul slab»! Nemaifiind «slabă» 
— de unde filme, cina filmul, de cind 
lumea, tocmai pe slăbiciunea eternă a 
temeii se bazează? Regizori dintre cei 
mai serioşi manifestă aici un reacţio- 
narism viguros, un șovinism masculin 
bine argumentat și pe partea financiară. 


Firește că replica actrițelor de indis- 
cutabil talent nu a întirziat — fără să 
schimbe, deocamdată, cursul investi- 
ţiilor în «filme pentru și cu masculi», 
dar marcind o opoziție demnă și inte- 
ligentă în lupta pentru afirmarea noii 
condiţii sau — mai propriu — noii ima- 
gini a femeii. Claudia Cardinale a ex- 
plicat dirz de ce refuză zeci de scenarii: 
«Pentru că-mi propun sistematic ve- 
chea imagine a femeii — bună pentru 
bucătărie şi dormitor. Dar dintotdea- 
una, înainte de a se vorbi despre femi- 
nism, femeia a cunoscut aceleași pro- 
bleme și frămintări ca ale bărbatului. 
Totuși bărbaţii sint cei care scriu ro- 
lurile unui film și impun poveștile lor 
de bărbaţi. Femeia e folosită în film, 
pentru că trebuie să se vorbească de 
amor; în consecinţă, i se întinde un 
cearceaf și e trimisă în pati» Joan Fon- 
taine e şi mai lirică dar nu mai puţin 
demascatoare: «Cred că publicul e în- 
şelat şi trădat. Femeile sint prezentate 
drept creaturi hidoase. Romantismul 
perechii s-a pierdut. Dragostea s-a dus! 
Aş vrea o reintoarcere la graţie, la o 
viață armonioasă bazată mai ales pe 
legi morale. E nevoie de poezie pentru a 
sfirşi cu tot ce e sordid în societatea 
de azi»... 


Poate că poezia nu ar rezolva chiar 
toate aspectele sordide ale societății 
în care trăieşte Joan Fontaine — dar, să 
fim drepți, e tonic să auzi bunele actrițe 
gindind patetic şi înalt. Cel mai apropiat 
de sufletul nostru de spectatori, ni s-a 
părut însă argumentul lui Susan Blake- 
ly, o tinără actriță americană, care e 
anunțată de marii specialiști ca o vii- 
toare mare stea, distinsă deja cu Pre- 
miul Emmy, premiu de prestigiu al te- 
leviziunii: «Sint convinsă că,atunci cind 
filme ca Alice nu mai locuiește aici 
merg bine, toată lumea înțelege că o 
femeie poate să tragă după ea un filmi»... 


Rubrica 
«Filmul, document al epocii — 
Documentul, sursă a filmului» 
este realizată 
de Radu COSAȘU 


cronica 


surîsului 


buie să dea în fiecare zi tot mai mult 
din ei, sprijinindu-se numai pe forțele 
lor. Eu sint unul dintre aceștia». 


arăt că pot munci la fel de bine ca orice 
artist excelent. Trebuie să întreprinzi 
întotdeauna acțiunile cele mai grele și 


Quinn, cu gindul la Shakespeare: e oamenilor 
trebuie croite din cea mai trainică stofă 


== 


Mai tare ca Mickey 
şi Albă ca Zăpada? 


Albă ca Zăpada face anul acesta 40 de 
de ani; Mickey Mouse — în 1978 — va im- 
plini 50. E. Cordon Walker are 60 de ani, 
e președintele societăţii care dirijează azi 
companiile Walt Disney — pe vremea aceea 
era operator. Poate că el e și președintele 
nostalgicilor — «credeam că nimeni nu 
va putea sta pe scaun, atita timp, la un 
desen animat»... Nu numai că nimeni nu 
a mișcat, dar Albă ca Zăpada a fost primul 
desen animat la care s-a plins. Eisenstein 
însuși a spus că arta minunată a lui Disney 
e unul din rarele exemple de adevăr cine- 
matografic în mixajul dintre sunet şi ima- 
gine. Kimball — omul nr. 2 al echipei de 
creatori, pe acea vreme, altfel trombonist 
și muzician — susține că Disney era în 
domeniul pantomimei egalul lui Chaplin 
și, în timpul lucrului la capodopera sa, tinea 
rolurile tuturor celor șapte pitici. Un veteran 
al ziaristicii, Bob Thomas — biograful 
lui Disney — crede însă că personajul 
preferat al demiurgului era Mickey Mouse: 
«Aceeași timiditate, aceeași voce șovă- 
ilenicăn. Dar — la drept vorbind, toate nos- 
talgiile, cu poezia lor, nu au forta prezentu- 
lui care, în proza lui sănătoasă, arată că. 


Documentul, sursă a filmului 


Regina africană, 
ediția princeps,: 

cu Katharine Hepburn 
şi Humphrey Bogart 


tunelul 
timpului 
În mm 


0 nouă 
„Regină africană“ 


Cum va fi, ce va fi, cine poate şti? 
Tunelul timpului e impenetrabil ca o 
ghiceală în cafea. Ceea ce putem anunța 
cert este o probabilitate... E probabil că 
dacă probele vor ieşi bine — vom asista 
la turnarea unei noi Regine africane, 
o reluare după celebra comedie a lui 
John Huston. E probabil că dacă pro- 
bele vor ieși bine — vom vedea Regina 
africană ca serial de televiziune! Cum 
se va «lăți» povestea atit de mult — nu 
se știe, dar se va «lãti» cu peisaje, cu 
ape, mări, oceane, munți şi alte forme 
de relief. Ca să nu ne lungim noi cu 
vorba — să anunţăm că «bomba» fil- 
mului va fi apariția, în rolurile nemuri- 
toare ale lui Bogart şi Katharine Hep- 
burn, a doi artiști care nu e deloc sigur 
că vor face lumea să uite trecutul. Ea 
va fi Mariette Hartley. El. — Warren 
Oates, care, într-adevăr, aduce oare- 
cum cu..., actor relevat printr-o creație 
serioasă în Hoarda sălbatică: «Bogey 
e inimitabil» — a declarat foarte frumos 
Oates. Ceea ce-i sigur e sigur! 


Bernard şi Blanca: cei doi şoricei care 


aspiră la gloria lui Mickey Mouse 


Doamna Meduza. Vocea 
ei aparține marei Genevieve Page 


Regina Africană: ediția a 2-a şi cu mult... suspens 
t Şi p 


cu Mariette Hartley și War 


in 1976, la 40 de ani de la premieră, Albă ca 
Zăpada face săli pline în toate cinemato- 
grafele planetei şi ocupă al 29-lea loc in 
box-ottice-ul stabilit pe nouă decenii de 
cinema 

Pentru a ne păstra realiști, să observăm 
că, tot în 1976, studiourile Walt Disney pun 
la cale «o lovitură» comparabilă cu Albă 
ca Zăpada. Asiguraţi financiar de succesul 
Pisicilor aristocrate (ironia soartei: lui 
Disney nu-i plăceau pisicile, motivind că 
nu le poate controla), urmașii — oameni 
tineri, toți cu diplome universitare — lu- 
crează acum la ceea ce se dorește a fi 
capodopera absolută a studioului: Salva- 
torii. Care i-ar fi subiectul? Don Bluth, 
regizorul de frunte al «noului val Disney», 
e de părere că un desen animat nu se poate 
povesti. Aşa e. Aici ar fi vorba de doi şori- 
cei, Bernard și Blanca, membri voluntari 
ai unei societăți internaționale de ajutorare 
a copiilor răpiți, care se luptă să smulgă 
din ghearele unei doamne urite și rele, 
doamna Meduza, o orfană săracă și bună, 
Bluth e de părere că de la Mickey Mouse 
studioul n-a mai dat asemenea personaje 
atrăgătoare ca Bernard și Blanca. (Vocea 
Blancăi aparține Evei Garbo, «ducesa» din 
Aristocats, glasul doamnei Meduza va fi, 
nici mai mult nici mai puţin, cel al Gen6viăvei 
Page!) Nimeni din echipă nu ascunde că 
Salvatorii vor să fie o sfidare a Albei ca 
ca Zăpada, o sfidare curajoasă și 
respectuoasă care, în același timp, va în- 
cerca să reinvie trecutul disneyan, cel al 
unor povești memorabile, care să facă 
publicul să ridă și să plingă: «Pentru mine 
— declară Bluth — umorul cuprinde risul 
și lacrimile». lar ideea cea mai dragă din 
vorbele de înțelepciune ale maestrului său 
este: «Nu cred că ceva născut fără inimă 
poate fi bun sau ar putea să devină bun», 


Oates 


carnet 


de 


lucru 


Cum 


filmele 
din ziare 


Love-Story 


O sală arhiplină aștepta ridicarea cortinei 
şi începerea spectacolului la teatrul pari- 
zian «Odeon». Deodată, străbătind sala, 
sărind peste rampă, un tinăr blond urcă 
în fața cortinei. El privi sala. Avea trac, cum 
se spune. Dintr-o sacoșă albastră, el scoase 
un megafon roșu. «Nu fac parte din spec- 
tacol — spuse el într-o stupoare generală 

- aş vrea doar să vă declar că iubesc o 
lată şi ea nu mă iubeşte. Ea e aici în sală» 
— şi desemnă în primele rinduri o tinără 
frumoasă, cu părul blond, strins într-o 
«coadă de cal», spre care toate privirile se 
întoarseră. «Avind în vedere că ea nu mă 
mai iubeşte, aș vrea ca toți împreună să-i 
spuneți aici: Marie, iubește-l! Marie, iu- 
bește-li» În acea clipă, tinăra se ridică și 
fugi din sală. Maşiniștii de pe scenă apărură 
de după cortină și-l traseră pe tinăr în 
culise». 


«Ce credeţi că a făcut sala?» — întreabă 
cel care relatează această scenă uimitoare, 
reputatul regizor francez de teatru, Antoine 
Bourseiller («Le Monde» din 8—9 ianuarie 
1977 in suplimentul duminical «Lumea de 
azi», rubrica: «L'amour fou»): «Sala a rămas 
mută — precizează regizorul, continuind 
într-un stil rece, care abia ascunde dis- 
prețul față de cei care nu pricep «l'amour 
tou». Nimeni nu a strigat «Marie, iubeşte-l!». 
Nimeni nu a aplaudat. Repede, luminile 
s-au stins, cortina s-a ridicat şi ne-am re- 
găsit între oameni distinși, deloc exaltați 
ca acest ştrengar de 19 ani care jucase 
unul din cele mai frumoase personaje 
din comedia umană. Mai tirziu, în cursul 
reprezentaţiei, fata reveni la locul el; 
plinsese mult, dar era singură». 


Şi, în stirșit, concluzia patetică a autoru- 
lui asupra acestei secvențe de «vêrité»: 
«În pragul unui nou an fata aceasta a înțeles 
că niciodată nu va mai fi iubită așa cum o 
iubise acest tinăr? În fata unui rege care 
moare, astfel moare un amor... Dar cum aș 
vrea să-i mulțumesc acestui tinăr care a 
înțeles el că teatrul a rămas locul unde se 
glorifică dragostea nebunăl» 


Dar dacă cinema-ul va fi cel care va re- 
cupera această scenă de viață, pierdută 
într-un ziar? Nimic nu ne interzice acest 
orgoliu de cinefil. 


muncește de Funès: 
extrem de mult 


lată două însemnări — la distanță 
de 15 ani — cu privire la arta lui de Funes, 
valabile nu numai în timp, ci şi ca pre- 
cizie a unor adevăruri ignorate de multi 
detractori ai artei comice, de mare 
popularitate. 

© Pierre Marcabru, unul din cei mai 
prestigioși critici francezi, în 1962: «de 
Funès este un caz. Un fenomen al rit- 
mului, al energiei, al puterii de a indura, 
care atinge grandiosul în caraghioslic 
şi bufonadă. El e tot timpul pe platou, 
la foc, arde, pirjolește, calcinează scin- 
durile... El face totul și nu orice: el face 
comedie, mimează, cîntă, dansează. Se 
convulsionează, se dislocă, vibrează, 
trăzneşte şi explodează»... 

© Un alt critic, Christian Fechner, 
în 1976, după ce l-a urmărit timp de 12 
săptămini, turnind: «de Funès ia foarte 
în serios scenariul și regia. S-au pălă- 
vrăgit multe despre el: că-i irascibil, 
că-și viră nasul peste tot... De fapt, ca un 
bun profesionist, actorul așteaptă ca 
toți cei din jurul lui să fie la fel de serioşi 
ca el. El sosește cu o jumătate de oră 
înaintea tuturor, știindu-și perfect tex- 


De Funès, chiar şi după infarct: 
un fenomen al energiei 


tul. Cind improvizează, o face pe o tesã- 
tură foarte precis explicată de regizor! 
Comicul lui mecanic şi bine lucrat nu 
lasă nimic întimplării: el dă din miini, 
din brate și cap cu cea mai exactă sis- 
temă. Îşi cunoaşte perfect mimica, stie 
să şi-o regleze, să o adapteze fiecărei 
situaţii», 


Tot 


< 


talentu 


ETF 


Buzduganul cu trei peceţi, un film a cărui idee dominantă este independența 


şi unitatea țării, un film 


oric أو‎ de actualitate în același timp. Scenariul 


aparține lui Eugen Mandric, regia lui Constantin Vaeni, iar în rolul lui Mihai 
Viteazul îl vom vedea pe Victor Rebengiuc. 


Premiera pe curînd. Îi 


larna bărbaţilor 


Filmul începe cu replica tunătoare a 
Dragăi Olteanu: «Da unde vi-s bărbaţii, 
dragelor?» şi toate peripeţiile ce urmează 
în noua comedie a lui Petre Săicudeanu 
şi Mircea Moldovan se trag din întrebarea 
fundamentală: noi cu cine lucrăm pămin- 
tul, dacă ei s-au angajat la oraş? lat-o 
pe energica Varvara, care în Toamna 
bobocilor conducea de pe patul de 
lehuză treburile comitetului de femei, 
devenită în partea a doua a odisseei comice 
intitulată provizoriu larna bărbaților, pre- 
şedinta gospodăriei din Viişoara, în locul 
mototolului ei consort (Marin Moraru). 
Cum se va descurca apriga președintă în 
plin matriarhat, ajutată doar de doi-trei 
bătrinei rămași la vatră pentru că nu i-a 
primit uzina? 

Am ajuns lingă Brașov cind se filma sosi- 
rea preşedintei cu docarul, la uzina care 
i-a «ademenit» mina de lucru.. Varvara 
năvăleşte ca o furtună, abia strunind calul 
nărăvaș (care, cu o oră înainte, se ridicase 
în două picioare şi-i dăduse interpretei 
atitea emoţii cit toate premiile ACIN la 
un loc, inclusiv premiera Patimei.) 


urăm succes! 


— Gata! Filmăm pentru ultima oară scena 
asta. Nu mă mai urc în docar nici moartă! 


—E întiia oară cind o aud pe Draga 
Olteanu numărind dublele — îmi spune 
operatorul lon Marinescu. De obicei ea e 
cea care cere încă una, de rezervă. În locul 
actriței aș cere și citeva prim-planuri: arată 
atit de proaspătă, îmbujorată de emoțiile 
cu calul, dar și de soarele neprevăzut care 
a dat peste cap toate planurile echipei, 
topind zăpada într-o noapte, după ce o 
așteptaseră cu toții zile în şir. Dar asupra 
condiţiilor «meteo», devenite obsesia in- 
tregii echipe, voi reveni. Pină atunci con- 
tinuăm drumul Varvarei în căutarea atrădă- 
torilom muncilor agricole. Primul pe care-l 
întilneşte în poartă e un bătrin din satul 
cu pricina, acum paznic la uzină (Hara- 
lambie Polizu). 


— Artenie, ai grijă de calul ista, da' nu 
aşa cum ai avut de vacile gospodăriei, 
cind le-ai lăsat baltă şi-ai fugit aici să ciştigi 
mai bine. Credeai că nu-ţi dau de urmă? 

Moş Polizu se bilbiie, domolește calul, 
dar mai greu gura Varvarei. Din docar 
coboară și-o fată cu un palton roșu și cu 
citeva aparate grele atirnate «neglijent» 
pe umăr. 

— E pata de culoare a filmului nostru 


precizează regizorul Mircea Moldovan. 
O prezenţă insolită în peisajul satului, nu 


Filmele acestei primăveri 


Am fost la Buftea imediat după 4 martie. 
Se lucra, se lucra intens parcă prețuind 
altfel clipa. Pretutindeni concentrare, efi- 
ciență. 

Se lucra de exemplu la Foc în iarbă, în 
regia lui Mircea Daneliuc (scenariul Beno 
Meirovici). Erau de fapt ultimele operaţii de 
montaj-sonorizare a filmului, pentru că 
termenul de predare era 31 martie. Deci 
orice zi înseamnă o etapă și nici o oră nu 
se pierde. Premiera va fi curind după filmul 
lui Gh. Turcu, Oaspeți de seară. 

Nici echipa Buzduganului cu trei pe- 
ceți (scenariul Eugen Mandric, regia Con- 
stantin Vaeni) nu-și menaja eforturile. Se 
lucra la înregistrări și toţi tehnicienii de la 
sunet erau foarte solicitaţi. Pentru că, la 
sfirşitul acestei luni, era fixată o primă pro- 
iectie de lucru (la patru benzi, cum se spune 
în limbajul studioului). De aceea spiritul 
în care se muncea aici era de competiţie 
«contra cronometrului». Sorocul e aproape. 
În mai, în cinstea centenarului Independen- 
tei, filmul va trebui să marcheze și el cu 
cinste evenimentul. 

Şi tot pentru 9 mai, primul episod din se- 
rialul TV Eroi au fost, eroi sint încă (ai 
cărui regizori sint Sergiu Nicolaescu, Gheor. 
ghe Vitanidis și Doru Năstase) va trebui 
să fle gata pentru întiinirea cu milioanele 
sale de telespectatori. De reținut că serialul 
«Eroilor»...» însumează opt ore de proiecție. 

Cu tenacitatea care-i este cunoscută, 
Sergiu Nicolaescu își elaborează acum 
ediția pentru marele ecran al filmului Rar 
boiul independenţei — 1877. 

O treime din filmul lui Petre Săicudeanu 
(scenariul) şi Mircea Moldovan (regia), lar- 
na bărbaților, a și fost realizată în laborioa- 
sele filmări de la Brasav si echipa nu-și în- 


spun ce funcţie are. Secretul filmului. 

Secretul lui Polichinelle, după ce-i vezi 
încărcătura foto-tehnică, dar, în sfirşit, con- 
venţile comediei trebuie respectate, pot 
deconspira doar numele misterioasei pro- 
fesoare de greacă, Praxiteea, sub care se 
ascunde un chip bine cunoscut actrița 
Carmen Galin. Ea fi ia locul ca personaj 
liric, profesoarei de franceză care a aban- 
donat cursa în finalul Toamnei bobocilor 
(Maria Ploae). Există și alte surprize acto- 
ricești pe traseul Viișoara-Bucureşti: Con- 
stantin Diplan (pe post de inginer zoo), 
Virgil Ogășanu (medic de modă veche), 
Mircea Cosma (director de uzină — suflet 
de ogor), Florina Cercel (inlocuitoare de 
tractorist), alături de actori cu care ne-am 
familiarizat în compania de «Toamnă», 
Sebastian Papaiani (a schimbat doar sim- 
paticul basc sătesc cu bereta uzinei), Emil 
Hossu (singurul constant dintre vechii 
«boboci2), Monica Ghiuţă (logodnica de- 
venită, în fine, mireasă), Mae Mazilu (ace- 
lași amuzant om cu copirșeul), Illeana 
lurciuc (timida Paulina care capătă curaj 
Vasile Niţulescu, Constantin Birtiba s 
alții. 

— Succesul Toamnei bobocilor v-a 
inspirat această nouă comedie din lumea 
satului — încep discuţia cu regizorul 

— E interesant să urmărești reacția 
uneori neașteptată, a spectatorilor, şi în 
funcţie de simpatiile stirnite în sală, să 


Toamna bobocilor 
continuă cu 
Iarna bărbaţilor. 
Un film tonic 
cu Draga Olteanu 
şi Marin Moraru 


găduie răgaz. A schimbat doar locul. A 
venit la Buftea unde în ritm alert se pregă- 
tesc noile filmări pe platou. 

La Vlad Țepeș lucrează impreună cu 
echipa, punind la punct pină în detaliu de- 
butul filmărilor, regizorul Doru Năstase. 
Documentarea, alegerea locurilor unde se 
vor desfășura acţiunile filmului au şi fost 
tăcute. 

Al. Tatos, realizatorul acelui film atit de 
bine primit și de public şi de critică, Mere 
roşii, este aprins» în avalanșa de pregătiri 
pe care o presupune pornirea oricărui film. 
Noua sa peliculă se numeşte deocamdată 
(şi probabil aşa se va numi şi pe ecran) 
Drum cu întoarcere. 

Ştefan Roman este ocupat cu organiza- 
rea lucrului la Regăsirea,in timp ce pentru 
filmul Aurei Vlaicu se concep acum a- 
vioanele — ceea ce presupune reconsti- 
tuirea unor aparate de zbor din epoca de 
pionierat a aviaţiei. 

În sfirșit, Riul care urcă muntele — 
primul film de război realizat de o regizoare 
in cinematografia noastră si am numit-o 
pe Cristiana Nicolae, realizatoarea acelei 
gingașe pelicule Întoarcerea lui Magellan 
— se află în stadiul de repetiții și organizare. 

Un semn de întrebare de care nu se va 
putea trece prea ușor stăruia în aceste zile 
la Buftea: cine să-l înlocuiască în larba 
verde de acasă pe Toma Caragiu? Totul 
fusese pregătit la Cimpu-Lung Muscel pen- 
tru ca lucrul să înceapă. Urma să sosească 
doar interpretul. 

La Buftea se lucrează, oamenii merg mai 
departe şi duc cu ei şi imaginea acelora 
care erau parcă pe aceste platouri de cind 


lumea. 
Mircea ALEXANDRESCU 


asiguri continuarea «serialului» pe ecran, 
cu poziţii gata ciștigate. Te stimulează, 
dar te şi obligă la un plus de fantezie, de 
neprevăzut, în așa fel ca să nu-l obosesti 
pe spectator cu lucruri cunoscute, dar să-i 
reamintești caractere, situaţii care i-au plă- 
cut. De fapt aici situațiile sint complet noi 
şi în mod firesc accentele se deplasează 
pe alte personaje. Nu ne mai interesează 
«bobocii» de acum doi ani, ci matriarhatul 
de dată recentă, instaurat după exodul 
viişorenilor spre oraş. Eroina odisseei mo- 
derne e Varvara (Draga Olteanu) care nu 
se lasă pină nu-și recuperează ceva din 
«brațele de muncă». În timp ce apriga pre- 
şedint duce muncă de lămurire la oraș 
cu directorul uzinei (originar şi el din 
Viișoara), bărbatul Varvarei o așteaptă răb- 
dător cu şortul în briu si bucate alese. 
Schimbarea rolurilor generează situaţii a- 
muzante, personajele lui Sălcudeanu au 
haz, replicile sint fireşti, suculente, cum le 
cunoaşteţi şi din Toamna.. Despre actori, 
ce să vă spun nou fată de ce v-am mai zis 
cu alt prilej? Draga Olteanu, Marin Mora- 
ru, Sebastian Papaianı, o incintare să co- 
iaborezi cu ei Aş ment.ona dintre cei foarte 
tuneri pe Ileana larciuc, an rez taient comic 
după părerea mea Sper s-o remarce şi 
al coleg. în rest kcer cu Cees echipă 
cu care m-am înteles af? de bine a Toamna 


Mirea; muzica. Paul Urmmuresc= 

tajul, Adina Georgescu, ذا‎ ca se acei 
o colaborare pentru mine nouă și extrem 
de prețioasă: inginerul de sunet Bujor 
Suru, asigurind o rigoare tehnică şi o 
calitate artistică a coloanei sonore, excep- 
tionale. Un singur colaborator ne face 
figuri: iarna. Am filmat jumătate din ex- 
terioare pe o zăpadă minunată, dar într-o 
noapte a venit vintul şi a spulberat toată 
«recuzita» albă. Zilnic consultăm oracolul 
meteo, iar noaptea stăm cu ochii pe cer, 
doar-doar s-o indura din nou vintul, s-o 
aducă înapoi. Cirpim noi ici-colo cite un 
cadru de racord, furat cu greu Intr-o poiană 
unde s-a mai păstrat o rămășiță de zăpadă. 
Aşa e în viata cinematografică. Cind filmam 
la Pintea, aveam nevoie de primăvară, a 
trebuit să topim cu furtunul cu apă caldă 
neaua de pe un deal întreg. Păcat că nu 
există și un procedeu invers. 

Am lăsat echipa într-o dispoziţie deloc 
senină. A doua zi plecau în prospecție spre 
munte, la Babarunca, în căutarea unui 
saivan înzăpezit. În curind vor trebui să 
mute satul Viișoara în vîrf, la Postăvarul. 
Singurul loc în care n-a izbucnit impetuoasa 
primăvară. 


Alice MĂNOIU 


României»! 


Ediţie specială 


© Muncitori, electricieni, ingineri ai stu- 
dioului Buftea au fost prezenți cu grupurile 
electrogene din noaptea de 5 martie pină 
la încheierea lucrărilor de inlăturare a dări- 
măturilor la blocul Nestor din Calea Vic- 
toriei, la blocurile din strada Alexandru 
Sahia nr. 1—3, din strada Tudor Arghezi 
nr. 1, din strada Popa Rusu nr. 11, șoseaua 
Ștefan cel Mare colt cu strada Lizeanu, la 
blocul de pe strada Onesti, la Facultatea de 
Chimie, la liceul Gheorghe Şincai. 


© Timp de 12 ore în fiecare noapte, în 
condiții deosebit de grele, grupurile electro- 
gene au asigurat lumina, electricienii au 
instalat reflectoare pe balcoane, pe acope- 
risurile clădirilor invecinate (uneori avariate 
și ele) pentru ca munca echipelor de inter- 
venţie să nu sufere. 


© Maiștri electricieni Rusu Tiberiu, Ma- 
tei Alexandru și Vieru Petre au asigurat ac- 
tivitatea de iluminare, iar inginerul Simion 
Stelian şi tehnicianul Panait Alexandru au 
întreținut grupurile electrogene. Dumitru 
Liviu, Ursu Mircea, Tănase Dumitru, Nica 
lon, Olteanu lon, Păduraru Constantin, 
Stoica Grigore, Liţă Sterian, Oprea Con- 
stantin, Florea Straton, Sandu Constantin, 
Moldoveanu Nicolae, Ispir Marin şi alţii au 
dat dovadă de exemplară comportare în 
muncă. Ca şi mecanicii de la grupurile 
electrogene Surugiu Petre, Schneider losii, 
Ciobanu Grigore, lonescu Alexandru, La- 
lovici Benone, Constantin lon. Inginerul- 
şef Vladimir Munteanu a condus noapte 
de noapte întreaga activitate a acestor 
indispensabile grupuri electrogene, ajutat 
de inginerii Gheorghe Ciobanu şi Hoară 
Mihai. 


© Studioul de la Buftea a asigurat rapid 
repunerea în funcțiune a termocentralei 
ceea ce a permis reluarea activității intre- 
prinderilor industriale între care Fabrica de 
vată şi Fabrica de conserve din oraș. 


© La cererea grupului de cascadori, cu 
sprijinul Comitetului municipal de partid, 
conducerea Centrului de producţie cine- 
matografică București a organizat. echipe 
de intervenţie formate din cascadori, ca și 
echipe alcătuite din alți salariaţi ai Buftei, 
care au lucrat pe diferite şantiere pentru 
salvarea supraviețuitorilor. Prin curajul lor 
deosebit și pregătirea fizică excepțională, 
punindu-si în pericol propria viață, casca- 
dorii au reușit să salveze de la moarte 
multe vieţi omenești. Astfel în ziua de 7 
martie, cascadorul Pascu Mircea, ajutat și 
de alţi cascadori, ca şi de echipele de 
intervenţie, a salvat pe Stanca Marina și 
pe tatăl său din blocul cotetăriei Scala. 
n ziua de 8 martie, Dide Nicolae a scos de 
sub dărimăturile aceluiaşi bloc încă o 
femeie aflată în viață. În ziua de 9 martie, 
cascadorul Aurel Popescu a reușit să 
culeagă de la mare înălțime, dintre ruinele 
blocului de pe strada Ghica pe profesorul 
Mircea Popescu. Cascadorii Stavru Tudor 
şi Fister Paul au salvat în noaptea de 9 
spre 10 martie pe tinăra Livia Negoescu din 
dărimăturile blocului din strada Al. Sahia 
nr. 1-3. În ziua de 12, cascadorul Stavru a 
plătit cu pıetul vieţii incercarea de a salva 
niște bunuri materiale de la etajul VIII al 
blocului Nestor. La aceste acţiuni țemerare 
au luat parte majoritatea cascadorilor stu- 
dioului Buftea conduși de maestrul de 
lupte Soby Czek. Cascadorii — losif Gheor- 
ghe, Gruşevski Aurel, Popa Vasile, Ispas 
Cornel, lordache Nicolae, Menelaus Radu- 
George, Albu lon, Lazarovici Stefan, Budu 
Florian, Stan Gheorghe și altii. 


© Zi și noapte, sub conducerea regizoru- 
lui Sergiu Nicolaescu, trei echipe de ope- 
ratori de la Buftea au filmat operaţiunile 
de salvare a oamenilor de sub dărimăturile 
caselor lovite de cutremur. Pe mii de metri 
de peliculă se află acum documentul aces- 
tei încercări atit de dureroase dar pe care 
abnegaţia și eroismul poporului nostru au 
biruit-o, Operatorii Al. David, Ştefan Hor- 
vath, Grigore lonescu, Gh. Crider, FI. Mi- 
hăilescu, Mihai Popescu şi Silvestru Bog- 
dan n-au cunoscut odihna și teama. Ei au 
fost prezenţi pină la urmă cind au filmat 
revenirea la normal a vieţii noastre sociale. 


Sint aproape 12 ani de cind am constitui! 
primul grup de cascadori. Între ei se afla si 
Tudor Stavru, un muncitor lăcătuș, fost 
canoteur. 

Tudor făcea parte din acea categorie de 
oameni rari pe care dacă îi intilnesti odată 
în viaţă nu-i mai uiţi. Caracter tare dar deo- 
sebit de omenos, era unul dintre cei mai 
muncitori oameni din cîfi am cunoscut 
vreodată. Forţa lui fizică şi morală erau si 
ele rare şi Tudor pătrundea în sufletele 
oamenilor nu prin vorbe, ci prin fapte. Spre 
deosebire de alti colegi de-ai lui, era un 
singuratic cu un suflet de copil. Îl găseai 
intotdeauna și peste tot, înaintea tuturor, 
primul la muncă. lubea filmul. Își iubea 
meseria de cascador pe care o făcea cu 
pasiune şi cu enormă demnitate. A fost, 


Fantezie 
„ŞI 
rigoare 


Marea durere care a indoliat mugurii 
acestei senine primăveri sporește cu înca 
o rană la fel de absurdă, la fel de monstru- 
casă, în existența căreia nu credea م‎ 
mai ieri nimeni. Speram — alături de multi- 
mea militarilor, a studenţilor, a cascadori- 
lor sau a minerilor — în redobindirea prie- 
tenilor, colegilor şi concetățenilor noştri 
aflați sub ruinele fostului bloc din strada 
Colonadelor, credeam cu incăpăţinare în 
triumful vieţii. Dar iată că, după zile şi nopti 
de tulburătoare acte de eroism anonim, 
de inălțătoare dovezi de solidaritate umană, 
de disperate incleștări de forțe hotărite să 
smulgă neantului cit mai multe vieți ome- 
neşti, în pintecul inform şi hidos al imobi- 
lului, scăldat copios în valurile Styxului, se 
desiușește silueta mult așteptată a unui 
coleg pe chipul căruia însă moartea işi 
pusese, prematur și nedrept, pecetea sa 
veşnică. Este ultima imagine a celui ce a 
fost pină în seara zilei de 4 martie, arhitectul, 
pictorul, scenogratul de teatru şi film Liviu 
Popa. 

Scriu aceste rinduri cu sufletul cernit 
de tristețe nu numai pentru pierderea, ire- 
versibila pierdere a unui om minunat, gene- 
ros și demn — faţă de care purtam stator- 
nice sentimente de stimă și prețuire — ci şi 
pentru dispariția unei strălucite persona- 
lităţi, a unui cineast de excepție. Pentru că 
virtuțile sale profesionale — rigoarea sti- 
listică, probitatea, talentul, fantezia, ingenio 
zitatea şi bunul său gust — toate aceste 
virtuţi au onorat şi înnobilat vreme de a- 
proape un sfert de secol filmul artistic romă- 
nesc care pierde pe unul din cei mai dăruiți 
şi pasionaţi slujitori ai săi. Decorurile sau 
costumele realizate pentru cele peste trei- 
zeci de filme de ficțiune stau mărturie. 
Neuitate filme ca: Ciulinii Bărăganului, 
Setea, Lupeni '29, Enigma Otiliei, Co- 
lumna, Tinerețe fără bătrinețe, Haiducii, 
Bariera, Dacii, Dimitrie Cantemir, Muş- 
chetarul român... 


Giulio TINCU 


cred, cel mai bun dintre ei şi greu va putea 
fi înlocuit. Vroia și reușea intotdeauna să 
fie primul şi asta prin muncă, prin tenaci- 
tate, printr-o seriozitate care-l evidenția m 
primul rind, îl făcea să tie «cel mai bun». 
Se pricepea la toate și nu refuza niciodată 
o muncă pe care o îndeplinea bine și repede. 
lubea animalele. Și mai mult ca orice iubea 
caii. Îmi aduc aminte de Fulger, un armăsar 
care i-a fost încredințat şi care Intro zi 
cind s-a petrecut o explozie pe platoul de 
filmare a murit, salvindu-şi stăpinul. Stavru 
a plins atunci ca un copil. 

«A căzut ca un vultur», îmi spunea fratele 
lui Stavru îndurerat de cumplita pierdere. 

A căzut de la etajul al Vil-lea al blocului 
Nestor și de astădată n-a mai avut jos, 
ca la filmări, cartoanele la care să mă reped 


și să-l scot teafăr ca să-l spun apoi «a fost 
bine, scena e gata» și el să-mi răspundă 
ca întotdeauna c-ar fi putut-o face şi mai 
bine. 

L-am văzut de nenumărate ori trecind pe 
lingă primejdie cu neinfricare. Trebuia în- 
totdeauna să-l retin, să am grijă de el. Pen- 
tru că întotdeauna vroia să facă mai mult 
poate chiar decit trebuia. Avea o mare în- 
credere în ceea ce putea să facă și probabil 
că asta l-a şi pierdut în acea simbătă di- 
mineaţă, zi de primăvară, în aerul căreia 
vibra Incă durerea întimplărilor de pină 
atunci, zi care avea să-mi aducă și pierderea 
unui prieten, a acestui om deosebit între 
oameni, comunistul Tudor Stavru. 


Sergiu NICOLAESCU 


Un meșter Manole 
al scenografiei 


Îmi este nespus ae greu să scriu în aceste 
momente de adincă tristeţe, în care groză- 
via celor trăite şi a pierderilor suferite se 
amplifică prin dispariția lui Liviu Popa, al 
omului, al artistului, al prietenului, al maes- 
trului. 

A fost un artist protund, mult mai profund 
poate decit lăsa să se vadă, omul din el. 
Stăpin perfect al acestei arte, plin de ne- 
prevăzut şi de tăcer l-am văzut de atitea 
ori dind impresia că plutește undeva dea- 
supra celor ce se cereau realizate și mai 
apoi, febril, pasionat, realizind într-un mo- 
ment prin culoare şi fantezie lucruri care 
pe atunci, mie, ucenic, mi se păreau cu atit 
mai extraordinare. 

Ştia să găsească în schițele lui acea le- 
gătură dintre inspiraţia pictorului și reali- 
zarea în natură a decorului, atit de com- 
plexul decor de film. 

Şi atunci cind artistul, adesea prin viziu- 


nea de moment, elabora în mare decorul, 
artizanul din el, de-abia iși începea munca 
prin cadrajele, cadru cu cadru, aşternind, 
cum s-ar spune, filmul pe hirtie. 

În toate aceste frămintări a găsit timp 
să fie şi dascăl, pregătind și transmiţindu-şi 
arta unei întregi pleiade de asistenți, printre 
care m-am aflat și eu. 

Ar mai fi multe de spus, greu de limpezit 
acum în noianul de sentimente care mă în- 
cearcă. 

Expoziţia postumă, deşi incompletă, va 
dezvălui cu certitudine prin schiţele care 
au putut fi salvate, o parte din opera deo: 
viață a celui pe care 1 regretăm atit. Oma- 
giul meu și al tuturor acelora care i-am 
ucenicit acestui «Meşter Manole» al sceno- 
grafiei românești de film. 


Ioana CANTUNIARI 


publicului un 
fără aripi. La capitolul generic au fost cooptați Lee Grant 
rol negativ din Colwnbo 


® Scrisori expediate. Șantierul lı 
niei ferate Baikal-Amur, în depărtările 
ingheţate ale Siberiei. Nina Filatova 
este una din primele femei care sosește 
cu o echipă de voluntari pe șantier. 
Viata Şi munca în condiţii arctice sint 
de un început o probă capitală a 
curajului, a puterii de rezistență ome- 
nească. Fiecare zi reprezintă un act de 
eroism, pentru o femeie venită din con- 
fortul citadin şi din clima blindă de la 
sud. Nina Filatova este un personaj in- 
teresant dramaturgic și nu e de mirare 
că cineaștii să fi fost atraşi de o poveste 
legată de experiența ei: căci este vorba 
despre un personaj real, iar filmul Scri- 
sori din Taiga al regizorului sovietic 
Viadien Troskin este un documentar 
de lung-metraj despre o femeie muncind 
în îndepărtatele regiuni ale nordului. 
Echipa de filmare a petrecut ea Insăși 
mai mult de un an pe locul șantierului, 
pentru a se putea apropia de adevărul 
cotidian al vieții de acolo. lar Nina Fila- 
tova le-a permis cineaștilor să-și com- 
pună comentariul filmului pe baza scri- 
sorilor trimise de ea familiei aflate de- 
parte. 

N Războiul s-a terminat. Un grup 
de oameni pe care nu-i leagă nimic alt 
ceva decit suferinta războiului, care toc 
mai s-a terminat, și situaţia lor precară 
de supraviețuitori printre ruine, se în- 
hamă, scot din albia fluviului un tram 
vai, încearcă să-l pună pe roate si să-si 
înighebeze în el «un cămin» Această 
parabolă este subiectul filmului maghiar 
Povestiri din Budapesta de Istvan 
Szabo. Cu acest tramvai, atit de greu 
de urnit, oamenii se apropie, pas cu 
pas, de inima orașului. În jurul tramva 
iului se tes iubiri, apar conflicte, sc 
ridică furtuni de ură sau antipatie, sc 
nasc idei şi viața reapare cu vacarmui 
ei printre ruinele tăcute. La un momen! 
dat, grupul și tramvaiul lui zăresc alte 
tramvaie, departe, care şi ele sint tirite 
încet, încet spre oraș. Ceaţa se ridică 
Războiul e amintirea unui vis urit. 

E Marea dramă a micului ecran. 
Un raport al unor sociologi și psihologi 
americani asupra impactului televiziu- 
nii în educarea copiilor și tineretului, 
începe prin a prezenta citeva cifre sem- 
nificative: între 5-16 ani, copilul ameri- 
can petrece cam 15 000 ore în fața mi- 
cului ecran, cu 4 000 ore mai mult decit 
tot timpul petrecut la şcoală. in aceste 
ore, el asistă la aproximativ 18 000 de 
crime, fără a se pune la socoteală fur- 
turile, jafurile, incendiile provocate, ac- 
tele de contrabandă, de falsificare şi di- 
verse alte agresiuni. Semnalul de alar- 
mă dat de aceste cifre este foarte serios 
şi deloc teoretic. «ldeia că etalarea vio- 
lentei la televiziune eliberează copiii 
de instinctul agresiv — afirma unul din 
semnatarii raportului, doctorul Michael 
Rothenberg — este un non-sens. Agre- 
sivitatea văzută pe ecran este reținută 
de copil, cu atit mai mult cu cît el asistă 
la o violenţă antiseptică, aureolată de 
bune intenții sau de simpatie, o violență 
din care lipsesc oasele rupte, mutrele 
destigurate şi alte elemente realiste 
care l-ar dezgusta și indepărta de ade- 
vărata violență». 

N Mai buni sau mai norocoși? 
Apărut pe ecrane, în procedeul Sen- 
surround (scaunele din sală vibrează 
în acord cu banda sonoră), filmul Mid- 
way povestește una din bătăliile deci- 
sive ale celui de-al doilea război mon- 
dial, bătălie dată între flota japoneză și 


k 


yi جم‎ 


Succese în reluare, staruri în revenire: producătorii s-au decis să servească 
terop: şi pe anul 1977, cu Boeinguri zburînd fără piloți sau 


v-o amintiți într-un 
şi Christopher Lee 


grafice, unite pe o singură idee. Cizme 
pline de apă al regizorilor Jaroslaw 
Soukap și Karel Kovar propune specta- 
torilor trei episoade din viata şi activi- 
tatea grănicerilor cehi, în anii 1945-48-51. 
«Greieri», «Minute şi zile», «Vint de 
iarnă» sint titlurile celor trei povestiri 
cinematografice evocind eroismul unor 
tineri ostaşi repartizaţi pe fruntariile 
țării. Alt film, semnat de regizorul Vla- 
dimir Cech, Legătura, propune în trei 
episoade, trei portrete ale unor comu- 
nişti, aflați în momente istorice de răs- 
cruce: sfirșitul războiului, momentul co- 
lectivizării, şi-n anii din urmă, formarea 
unei noi generaţii de cadre ale partidu- 
lui. Episoadele se cheamă «Unde incepe 
stirșitul», «Zece ani mai tirziu», «Întoar- 
cerea la izvoare». În sfîrşit, filmul lui 
Jiri Hanibal, Bună dimineaţa, oraș, 
apare ca o suită de schițe, portrete şi 
instantanee dintr-un oraș industrial. 

E Eroul și modestia. Decesul su- 
bit, în urma unui atac de cord al regi- 
zorului Tom Gries (Solitarul din Fort 
Humboldt, Evadatul, 100 de puști 
nu a mai putut dăuna filmului Cel mai 
mare, aflat în faza ultimelor zile de fil- 
mare. Este vorba despre o biografie a 
boxeurului Muhammad Ali alias Cassius 
Clay, unde Clay îşi joacă propriul rol, 
cu acelați aplomb, se pare, cu care îşi 
înfruntă adversarii din ring. De altfel 
noul actor nu așteaptă verdictul publi- 


“sea 


Cassius Clay mire. Cassius Clay înfruntindu-si 
se joacă pe sine însuși într-o autobiografie 
este şi cel mai mare star 


adversarii. «( tai mare 


ecranizată, fiind convins că 


cea americană în jurul insulei Midway. 
Dincolo de spectaculosul m rii şi 
de o distributie demnă de superproduc 

ţii (Henri Fonda. Glenn Ford, Robert 
Mitchum, Charlton Heston, Toshiro Mi- 
fune etc.) filmul — după opinia criticii — 
este mai inteligent construit decit alte 
filme de același gen, precum Tora, 
Tora, Tora, de pildă. Pentru că ex- 
plică soarta b prin doi factori 
aparent contradictorii: superioritatea 
tehnologică americană (japonezii nu 
aveau radar), dar şi conjuncturile şi în- 
timplările fericite pentru unii, catastro- 
fale pentru altii Detasarea lată de is 

torie a cineașştilor apare în replica fi- 
nală a amiralului Nimitz (Henri Fonda): 
«Am fost mai buni ca japonezii sau 
doar mai norocoși decit ei?» 

B Fără Renoir, fără Lautrec. Omar 
Sharif va prelua rolul lui Jean Gabin 
Intr-un remake al vestitului French can- 
can de Jean Renoir. Povestea iubirii, 
dintre o dansatoare şi un director de la 
Moulin Rouge, era un pretext în primul 
film pentru o suită de evocări ale unei 
epoci văzute prin paleta impresionişti- 
lor. Fiul marelui pictor, regizorul Jean 
Renoir,incerca să recompună pe ecran 
magia picturii. În noul film, în lipsă de 
Renoir și de impresionism cinematogra- 
fic, s-a mizat pe o distribuţie impresio- 
nantă: Shirley Mac Laine, Liza Minnelli, 
Glenda Jackson și Raquel Welch 

® Frinturi de viață Mai multe filme 
cehoslovace, în ultima vreme, au rea- 
doptat formula scheciurilor cinemato- 


cului şi al criticii pentru a se proclama 
«cel mai mare star al tuturor timpurilor». 
Argumentind cu modestie: «Sint mai 
cunoscut şi mai popular decit Isus 
Hristos». Ceea ce interzice orice fel de 
comentariu. 

® Coşmarul lui Alice. În ultimul 
său film, Alice sau ultima escapadă, 
Claude Chabrol pare să fi reușit el In- 
suşi o escapadă din zona unor foarte 
nesărate suspensuri cu distribuţie in- 
ternațională şi decoruri exotice care 
cataloghează pe fostul inițiator al Nou- 
lui Val, ca un oarecare artizan de «serii 
negre» à la française. Alice.. este o 
variațiune cinematografică pe tema bas- 
mului filozofic al lui Lewis Carroll, cu 
Alice în țara minunilor. O variaţiune şi 
o versiune în lumea adulţilor, unde ideea 
spațiului în oglindă rămine, dar unde 
dispar prospetimea şi veselia cărţii lui 
Carroll, lăsind loc unei alegorii asupra 
timpului şi morţii. Regizorul și-a ima- 
ginat o tinără femeie decisă să se des- 
partă de soţul ei, călătorind noaptea, 
suferind un accident și fiind găzduită 
într-o proprietate izolată. De unde nu 
mai poate pleca a doua zi, deoarece 
drumurile nu duc decit spre ziduri iar 
dincolo de ziduri, ca într-o oglindă, e 
aceeași proprietate, mereu aceeaşi. Syl- 
via Kristel este interpreta lui Alice, iar 
in distribuţie apar nume de prestigiu 
ale filmului francez ca Charles Vanel, 
Jean Carmet şi Fernand Ledoux. 

® Viaţa la țară. Bătrinul nostru Jo- 
seph, al regizorului ceh Jaroslav Matejka, 


este evocarea vieţii unui ţăran de 95 de 
ani, cronică și biografie, unde, dincolo 
de evenimentele și anotimpurile unui 
om, se conturează o adevărată saga 
rurală, șapte sau opt decenii de exis- 
tență frămintată a satului moray, a pre- 
facerilor care l-au adus la forma lui de 
azi. Un film dificil atit ca dramaturgie 
cit şi ca reconstituire, dar care și-a 
atins țelul propus. Stă dovadă Marele 
Premiu al filmului cehoslovac obținut 
de regizor. 

N A căzut o stea. Hollywood, 1929. 
Într-un spital, un actor scrie la cererea 
poliţiei, o relatare asupra unei orgii la 
care a participat cu o seară înainte și 
unde a fost rănit. Petrecerea a avut loc 
în vila unui star al filmului comic mut, 
star aflat în declin: epoca sonorului a 
Inceput, multe cariere se stârimă de 
acest hotar care schimbă profilul celei 
de a șaptea artă. Filmul regizorului Ja- 
mes ivory (care cu Autobiografia unei 


Viaceslav Tihonov, eroul serialului 
de mare succes Cele 17 clipe ale 
unei primăveri, revine pe ecran în- 
tr-un film de aventuri pentru tineri 
şi nu numai pentru ei. Nu în rolul 
principal însă care este distribuit 
dulău. Lui, Bim ce! alb cu 

tea neagră. Tihonov împreună 

1١ alb cu urechea neagră trăiesc, 

pe parcursul filmului palpitante peri- 
peţii, dar şi o prietenie adevărată 


printese se ocupase de altă castă in de- 
clin maharajahii Indiei, aflați într-un 
vxil definitiv la Londra) porneste de la 
fapte absolut reale. Petrecerea sălba- 
tică (este titlul filmului) dată de comi- 
cul Fatty Arbuckle, pe urma carui 
acesta a avut de suferit nu numai 
urmări penale, dar şi o campanie 
de presă, ducind la pierderea ul 
timelor puncte de sprijin pe care le mai 
avea printre producători. Folosind nume 
fictive, dar fapte și atmosferă autentice, 
regizorul a încercat încă un portret al 
acelui Babilon la Pacific, ascunzind sub 
imagini strălucitoare atitea monstruo- 
zități. James Coco (în Omul din La 
Mancha era Sancho) și Raquel Welch 
(dovedindu-se — se spune —a fi pentru 
prima oară într-adevăr actriță) sint in- 
terpreții filmului. 

N Politică cu omoruri. În seara zi- 
lei de 2 iulie 1975,un cunoscut judecător 
de instrucţie lyonez, pe nume Renaud, 
vestit pentru duritatea și rapiditatea cu 
care îi «infunda» pe cei din lumea inter- 
lopă a orașului, a fost asasinat de patru 
bărbaţi înarmaţi cu arme automate. A- 
cesta a fost faptul divers real, fapt di- 
vers care a ajuns imediat «un caz», «o 
afacere», «un scandal», pe măsură ce 
dedesubturile și culisele unui anume 
stil de justiție ieșeau la iveală. Căci 
Renaud avea contacte strinse în lumea 
pe care o combătea, şi răufăcătorii mai 
importanţi aveau proptele în lumea afa- 
cerilor zise oneste, a partidelor politice. 
Ştia prea multe Renaud? Cui îi servea 
moartea lui? Gangsterilor sau protec- 
torilor de gangsteri? Regizorul Yves 
Boisset — ne amintim de Atentatul 
său, care se inspira dintr-o altă mare 
afacere criminalo-politică, afacerea Ben 


Margaux Hemingway, nepoata scrii- 
torului, considerată astăzi o mare 


tal, a devenit eroul unui film al vestitu- 
lui regizor Protazonov — Nastratin la 
Buhara. Au urmat mai multe filme po- 
vestind pățaniile acestui erou. amestec 
de Robin Hood justițiar şi de Păcală 
hitru şi istet. Ultimul în dată, din acest 
serial lung de 30 de ani, este Prima 
iubire a lui Nastratin, realizat în stu- 
diourile Tadjikfilm, de regizorul Anvar 
Tuarev. 

= Ochi pentru ochi. Povestea unui 
viol, a unui proces, a unei răzbunări: 
filmul lui Lamont Johnson, Ruj de 
buze, este relatarea fără concesii a unui 
fapt divers, mărturie a climatului vio- 
lent al vieţii americane. Alacată şi vio- 
lată de către profesorul de muzică al 
surorii ei mai mici, eroina filmului nu-și 
poate găsi dreptatea în fata tribunalului 
unde agresorul este achitat și victima 
tratată de femeie ușuratică (din neferi- 
cire pentru ea, este manechin de mo- 
de). Mai tirziu, pentru «a se răzbuna», 
profesorul revine la atac, de astădată 
impotriva surorii mai mici. Prima lui 
victimă nu mai aşteaptă insă ca drep- 
tatea să vină din altă parte. În rolurile 
celor două surori apar două tinere ac- 
trite, surori şi în realitate, pe nume 
Margaux și Mariel Hemingway. Numele 
de familie nu e intimplător: sint chiar 
nepoatele marelui romancier. 


E Ecran francez 

© Violette și François, semnat de 
scenaristul Jean Loup Dabadie şi de 
regizorul Jacques Rouffio, sau «toamna 
iubirii unor foarte tineri indrāgostiti» 
sau «cum se destramă un cuplu, doua 


personaje avind incă prea multă copi- 
lărie în ele şi nu suficient de multă ma- 
turitate pentru a infrunta viața». Un 
film nostim şi trist, dulce şi amărui în 
acelaşi timp. Isabelle Adjani şi Jacques 
Dutronc dau chip celor doi. Alături de 
ei apar şi Serge Reggiani şi Lea Mas- 
sari, adică părinţii și, după cum spunea 
scenaristul, şi «prietenii, copilul nou- 
născut, munca, banii jazz-ul, neliniș- 
tele şi dorinţele, deci cam tot ceea ce 
constituie canavaua unei existente în 
acest mediu» 

© Producătorul Serge Silberman şi-a 
convins in sfirșit prietenul: Luis Buñue! 
va reveni pe platouri cu adaptarea cărti: 
lui Pierre Louys, «Femeia și paiața», 
cate a mai cunoscut doua ecranizal 
pină acum. Titlul în versiune bufueliană 
va fi Obiectul obscur al dorinţei iar 
interpreți vor fi Fernando Ray (nelipsit 
în filmele maestrului) și Maria Schneider 
in rolul interpretat altădată de Marlene 
Dietrich și apoi de Brigitte Bardot. 

© İn perioada sumbră a Ocupaţiei 
a făcut vilvă procesul unui asasin numit 
Petiot, pe care multi l-au asemănat cu 
vestitul Landru. Reconstituind epoca şi 
pe acest sinistru personaj, Roger Va- 
dim încearcă în filmul Înspăimintăto- 
rul Petiot mai mult decit o evocare 
senzaţională şi «retro». El pornește de 
la acel «somn al raţiunii care naște 
monștri», pentru a descrie prin oglinda 
psihologiei unui criminal o epocă a 
tuturor crimelor. Jean Louis Trintignant 
a acceptat să intruchipeze pe înspăimin- 
tătorul Petiot. 

© Regizoarea Liliane Dreyfus a por 


torului milionar, privit zilnic de 100 mi- 
lioane de telespectatori, i se face o 
glumă catastrofală. La sfirșitul emisiu- 
nii, cind sonorul direct este scos din 
priză şi pe imaginea comentatorului și 
comperilor săi se aude muzică şi se de- 
rulează genericul, cineva recuplează 
sunetul în direct. Şi 100 milioane de te- 
lespectatori iși aud idolul spunind, cu 
surisul pe buze: «l-am mai dus odată 
pe cretinii ăștia. Problema e ce timpenii 
le servim mline pe tavă». Faye Duna- 
way, William Holden, Peter Finch (în 
ultimul său rol) şi Robert Duvall sint 
nterpretții filmului Studio de televi- 
ziune. 

© Ingmar pe Bergman-strasse. Ber- 
lin, 1923. Pe un bulevard aglomerat de 
automobile și tramvaie. cu pietoni aju- 
taţi pe scară, mulțimea ieșind de la 
birouri se grăbeşte spre casă. E ora 
cind se aprind felinarele, nu mai e 
ziuă și nici noapte nu e încă. Circulaţia 
se blochează dintr-odată. Are loc o 
demonstraţie nazistă. Prin mulțimea ca 
re strigă cu frenezie, un evreu american, 
artist la trapez (John Carradine), venit 
în Germania să-și caute norocul,se gră- 
beşte spre cabaretul în care cintă şi 
dansează iubita lui (Liv Ullmann) La 
Munchen, într-un decor reconstituit cu 
o stupefiantă exactitate, Ingmar Berg- 
man şi operatorul Sven Nykvist lucrează 
la primul film realizat de marele cineast 
in afara Suediei: Oul șarpelui. Un film 
despre Inceputurile ascensiunii naziste. 
«Un film de groază» — spune Berg- 
man. «Ştiam de cind am scris scenariul, 
pe insula mea, la Faro, că filmul nu va 


promisiune a ecranului american, 
respectă amintirea marelui ei unchi, 


dar nu-i invocă niciodată numele toare 5 


spre a-şi croi un drum în viață 


Barka — a pornit de la drama Renaud 
și a realizat un film, Judecătorul Fa- 
yard, zis şi șeritul, unde semnele de 
întrebare de mai sus devin afirmații 
clare şi unde relatarea se transformă 
în rechizitoriu. În rolul principal apare 
actorul Patrick Dewaere. 

® Apusul unei lumi Scriitorul ma- 
ghiar Gyula Krudy a scris cam pe la 
începutul secolului XX vreo 60 de ro- 
mane și peste 3000 de nuvele şi piese 
de teatru. Asemănat de unii cu Mau- 
passant, de alții cu Turgheniev, Krudy 
a ştiut să redea In scrierile sale o at- 
mosferă «de stirșit de epocă», la intil- 
nirea realității cu visul. Unul din roma- 
nele sale vestite, Floarea soarelui, a 
fost ecranizat pentru televiziunea ma- 
ghiari într-o coproducție cu studiourile 
italiene. Regizorul Gergely Horvath a 
incercat să povestească cinematografic 
o lume decadentă, unde eroii romantici 
se iroseau în d'annunziene suferințe, 
fără a intui prefacerile zilei de miine. 

® Nastratin şi nastratiniade. incă 
din 1943, Nastratin Hogea, unul din 
eroii cei mai populari ai folclorului orien- 


Bizonul tehnologic 


nzational 

it mai şocante, 

atastrofă, fie 
-zise fantasti 


fie în don 
în cel al poveş 
u rechini ile, șobolani, diavoli, lā- 
jste 5 aligatori, stau dovadă nu 
numai a foamei crescinde de bani a 
prod torilor, dar şiaunei crize mai 
profunde sec povestirii cinema- 
tografi unde trucurile costisitoare şi 
invențiile vizuale mai macabre cu 
putință tind să ia locul dramaturgiei 
După voga — destul de scurtă —a lui 
King Kong, gorila-mamut, plină de «sen- 
țimente bune'și de circuite electronice 
capabile să confere aparenţa vieţii unei 
mari cit o casă, producătorul 
> Laurentiis a făcut următoarea 
investiție pe linia «jivine şi atracții» in 
legendele vestului sălbatic. Westernul 
era un gen încă nepoluat de machete, 
dar cu Buffalo-ul alb va pãşi pe calea 
poveştilor cu godzile. Pentru că acest 
bizon buffalo din titlu, la a cărui 


Povestea unui afacerist prosper care descoperă la 50 de ani că a trăit o viață 
meschină, printre oameni dubioşi şi combinaţii suspecte. Şi se întoarce împo- 
triva foştilor asociaţi, însetat de puţină dreptate morală. Chiar dacă asta 
duce la propria lui prăbușire şi la pierderea femeii iubite. Acesta este filmul 
Mado de Claude Sautet, cu Michel 


coli أو‎ Romy hneider 


Marea ciștipătoare a tuturor 
concursurilor de popularitate în 
Franța, Annie Girardot a primit 
pentru rolul din Fiecare cu infe 

/ Marele Premiu al re 
vist «Cine Revue», devenind 
astfel «vedeta Nr. I» a ecra- 

nului francez. 


nit la realizarea unui musical, aproape 
sutentic, deoarece tratează despre o 
colonie de tineri francezi trăind la Be- 
verley, în California. Marie Christine 
Barrault, Patrick Dewaere, Bernadette 
Lafont şi Zouzou vor fi interpreții aces- 
tei comedii cu muzică americană și glu- 
me frantuzeşti, intitulată Dominique 
şi Dominique. 

® Mass-media. «Filmul nostru pune 
în discuţie distrugerea idealurilor ame- 
ricane tradiţionale, prin influența unui 
sistem de televiziune care propagă con- 
formismul, standardizarea și politica 
minimei rezistențe morale» — această 
declaraţie a producătorului filmului Stu- 
dio de televiziune pare un întreg 
program, dificil de demonstrat în limi- 
tele unei dramaturgii și unei ficțiuni. 
Nu însă atunci cind scenariul este sem- 
nat de un experimentat dramaturg, Pad- 
dy Chayefsky (Marty), iar regia li apar- 
ține lui Sidney Lumet (Colina, O după 
amiază de ciiner).Filmul este o ade- 
vărată şi minuțioasă disecție a mecanis- 
melor succesului şi influentei, povestind 
ascensiunea, prăbuşirea şi apoi reve- 
nirea unui așa-zis «profet», electrizind 
milioane de telespectatori cu misiona- 
rismul lui de mucava, cu prevestirile şi 
imprecaţiile lui care nu sînt și cei 
din studioul de televiziune o stiu prea 
bine — decit o monumentală farsă. 
Cariere se fac şi se desfac în jurul 
acestui «fenomen», un întreg joc al 
relaţiilor politice se tese în jurul cele- 
brului nume. Filmul amintește, prin 
structura scenariului său, de o mai 
veche capodoperă semnată Elia Kazan 
şi Budd Schulberg, Un om în mulțime. 
Metatora linală a acelui film se potri- 
veşte concluziilor de acum: comenta- 


Charles Bronson, are 
lungime de metri, c it de 3 
coarne de 1,20 metri ș.a.m.d 
3 în concepția enariştilor un fel 
de relicvă vie a preistori ntuind în 
preajma saloon-urilor vestului. Este, 
prin voința lui Laurenti 0 nouă minune 
tehnologică, cu schelet de otel, mușchi 
dirijați electronic, ochi care se mişcă, 
are galopează, năr meginds, 
totul sincronizat prin- 
tr-o coloană vertebrală plină de circuite 
Cum acest soi de bour nu poate galopa 
oriunde, s-au construit păduri și munți 
pe platourile de filmare. lar pentru a 
regiza costisitoarea poznă,a fost adus 
un cineast nu tocmai vestit pentru ta- 
lent, J. Lee Thompson, dar de care 
producătorul și-a amintit că a reușit 
cu mulţi ani în urmă un film numit 
Tunurile din Navarone: tunuri uriaşe, 
bizoni uriași, «operația monstrul» poate 
începe. N-a fost uitată nici o parteneră 
ntru temerarul vinător, și pe gene 
va apare Kim Novak. Alături de Bronson 
și de un bivol făcut auciuc și sirmă, 
in inima unei păduri de mucava. Un 
adevărat western de aur 


putea fi tăcut în altă parte decit în Ger- 
mania. Fără să-mi dau seama, neprevă- 
zind aventura fiscală cu autorităţile sue- 
deze, scriam scenariul, plecării mele în 
străinătate». Regizorul iși amintește de 
un Congres din 1935 al partidului lui 
Hitler. Copil fiind, Ingmar se afla în 
vizită în acel an la o familie din Germa- 
nia. «Amintirea acelei perioade — spu- 
ne el — m-a fascinat într-un mod stra- 
niu: ştiam şi am știut totdeauna că voi 
face un film, cindva, despre acele mo- 
mente». 

Pe bulevardul berlinez,recreat la Mun- 
chen, أو‎ poreclit de echipă Bergman- 
strasse, regizorul şi operatorul său lu- 
crează aproape fără să se mai consulte. 
După o colaborare de 18 filme, cei doi 
se completează aproape instinctiv. Nyk- 
vist nu prea aude cu urechea stingă, 
iar Bergman cu cea dreaptă. «Cind 
vorbim — spune giumeţ Nykvist — ară- 
tăm ca o pereche de gişte dansind una 
în jurul celeilalte». După te ziua de fil- 
mare se încheie, Bergman devine un 
pasionat cinefil şi privitor nesătul de 
televiziune. Liv Ullmann își aminteşte 
că toți il tachinau, apropo de filmul 
Fălci, care-i plăcuse teribil cineastului, 
spunindu-i că Steven Spielberg n-a 
ezitat să muncească din greu, în largul 
mării, cu rechinul său mecanic, în timp 
ce Bergman, leneşșul, a filmat un întreg 
film într-o cameră, privind «șoaptele și 
plinsetele» unor femei. Privind o scenă 
din Nickelodeon, unde Ryan O'Neal, 
în rolul unui regizor din epoca filmului 
mut, intră pe platouri plinede actori, de 
figuranti de tehnicieni, se opreşte ca 
trăznit, și strigă disperat — «Şi-acuma 
eu ce fac?», Bergman a ris cu hohote 
şi a strigat: «Exact! Este exact ceea ce 
simt și mă întreb şi eu de fiecare dată». 


filmele anului 


Fellini- 
Casanova 


| Cum a apărut pe ecran, în 

| Italia, ultimul film al lui Fellini, 

Casanova, a stirnit o admi- 

rație plină de venerație. Ca- 

podoperă, s-a spus fără ezi- 

| tare. Da, iată o capodoperă — 

afirmă la unison spectatorii, 

criticii, teoreticienii, exigenţii şi clemenții, 

apologețţii, ba chiar și detractorii de pină 
ieri ai cineastului. 

În Franţa, filmul abia își începe drumul 
în prima țară străină, în fata unui public 
de altă limbă decit cea în care este vorbit. 

Specialiştii spun că filmul lui Fellini este 
una din acele experienţe artistice, încă una 
din acele experiențe artistice care mar- 
chează evoluția acestei arte. lar actorul 
Donald Sutherland care joacă rolul lui 
Casanova mărturisește succint, dar preg- 
nant, citeva din constatările lui de colabo- 
rator al marelui regizor: «Decit să mă fi 
impregnat de memoriile lui Casanova, mai 
bine aș fi citit citeva lucrări despre Fellini. 
M-ar fi scutit de o serie de greutăți ale 
începutului...» 

«S-a vorbit despre capriciile mele — 
spune Sutherland. Erau mai degrabă stări 
de revoltă împotriva mea însumi, ori de cite 
ori nu ajungeam să ințeleg pe dată ce voia 
Fellini de la mine, el concepindu-și lucrarea 
pe de-a-ntregul în minte. Nu-ţi dădea decit 
citeva indicaţii: mergi, bea, zimbeşte, ridi- 
că-te, şi mai ales culcă-te. Nici o altă expli- 
caţie nu-ţi dădea de teamă să nu-și piardă 
tirul viziunii sale creatoare... 

Zi de zi îmi suportam mai anevoie mutra 
mea adevărată privindu-mă în oglindă. Cînd 
turnam la ora 9, incepeam ședințele de 
machiaj la 5 dimineaţa. Extenuat? Dimpo- 
trivă...» 

O precedentă experiență care marcase 
şi ea o epocă în arta filmului, tot Fellini a 
făcut-o acum aproape 17 ani. Atunci, în 
1960, la Cannes, un singur om dintr-un 
întreg juriu înțelesese semnificaţia de răs- 
cruce a acelui «La dolce vita». Era preșe- 
dintele acelui juriu, Georges Simenon. اع‎ 
a impus pină la urmă acordarea laurilor 
lui Fellini. Dar nu asta a făcut să se nască 
între ei o profundă și discretă prietenie, 
întreținută prin scrisori şi o comuniune 
spirituală cu grijă cultivată. 

În ajunul premierei franceze s-au revăzut, 
după 16 ani, la Lausanne (unde locuiește 
scriitorul), Georges Simenon devenind pen- 
tru revista «L'Express» un intervieur inedit: 

— Ştii că nu merg niciodată la cinema... 
— a început Simenon. 

— Nici eul — i-a răspuns Fellini. 

G.S.: Întii de toate, trebuie să-ți spun... 
nu mi s-a mai întîmplat așa ceva... văzind 
Casanova am plins. 

F.: Mulţumesc... 

G.S: Şi-acum, dacă treaba asta nu te 
plictisește prea tare, o să încerc să joc 
față de dumneata rolul de ziarist. Pentru că, 
de cind ai început să faci Casanova mi-am 
pus o serie de întrebări. Cred că sint vreo 
doi ani de atunci, eu n-am noțiunea tim- 
pului. 

F: Producătorii mei susțin că sint patru 
ani... 

G.S.: Îţi dai seama că ai realizat o capo- 
doperă? 

F: Greu de răspuns la întrebarea asta. 
Eu, după ce fac un film,il părăsesc cu o 
adevărată frenezie. Vreau să mă detașez 
de el, să nu mai fiu legat de el. Aşa că-mi 
este cu neputinţă să am o judecată critică, 
să fiu obiectiv. Mă copleșeşte ceea ce-mi 
spui, dar eu realmente nu pot avea nicio 
părere despre filmul meu. 

G.S: Acum cînd ai terminat o operă atit 
de monumentală, în ce stare de spirit te 
afli? Eşti extenuat, agitat? Simti o uşurare 
sau o sfirșeală? Pentru că în afacerea asta 
totul ţi-a fost împotrivă. 

F.: Da, chiar și eu... La drept vorbind 
multă vreme nu mă simt in stare să mă 
bucur de terminarea unui film. Cum îl încep, 
aș vrea să și fie gata. E ceva prea greu, prea 
angoasant. Numai că, indată ce l-am termi- 
nat, nu simt de loc nevoia să mă odihnesc. 
Trebuie să încep neapărat altceva, pentru 
că vidul îmi dă sentimentul de totală inu- 
tilitate... Ştii și dumneata astal... 

G.S.: Cum ţi-a venit ideea să faci Casa- 
nova? Te-ai gindit de la început la lucrarea 
asta? 

F.: Nul E ceva Intotdeauna misterios. 
Adevărul e întotdeauna mai misterios decit 
gindurile noastre. Totul a început acum 
cinci ani. Dino de Laurentiis care a produs 
«La strada» şi «Nopțile Cabiriei» era pe 
cale să plece din Italia în Statele Unite și 
ca semn de prietenie mi-a cerut să semnez 


20 


un contract cu el, așa, să-l aibă ca o carte 
de vizită în America. Ţin la Dino de Lau 
rentiis. Omul ăsta are un fel de energie 
animalică, o sănătate de taur. Dar nu știe 
să-şi canalizeze entuziasmul. Ne-am cioro- 
văit mult amindoi... În sfirșit, am semnat. 
Şi atunci de Laurentiis a stăruit: «Dă-mi 
și un titlu». De mai multe ori, ca să satisfac 
pe un producător și să mă lase să fac 
filmele la care țineam, am făcut promisiuni, 
am lansat titluri care s-au adeverit: Saty- 
ricon, Decameronul, Casanova. N-am 
citit niciodată toate astea. Aveam doar 
reminiscenţe vagi şi încețoșate din timpul 
școlii. 

Ca să-mi dea bani să fac «Giulieta şi 
spiritele», făgăduisem producătorului «Sa- 
tyricon». Lectura tardivă a operei lui Pe- 
tronius îmi prilejuise o emoție reală. Opera- 
tia reuşise. De ce să nu încerc aceeași 
operaţie și cu Casanova? Aşa că am turnat 
«Amarcord» şi a venit, în stirşit, momentul 
să citesc memoriile lui Casanova. Un de- 
zastrul Ce-aveam eu în comun cu individul 
ăsta? Nu este un artist, nu pomeneşte 
vreodată de natură, de copii, de clini, de 
nimic. La drept vorbind a scris un fel de 
carte de telefon. E un contabil, un statis- 
tician, un play-boy de provincie care, crede 
el că a trăit, dar în realitate nici nu s-a 
născut, un tip care s-a bălăbănit prin lume 
fără să fi existat acvea, o fantomă rătăci 
toare prin propria-i viaţă. L-ai citit? 

G.S.: Da, da. La 16 ani. Şi chiar vreau 
să-ți dăruiesc ceva. Este prima ediţie ori- 
ginală, cele șase volume ale memoriilor 
lui Casanova, în franțuzește... 

F.: Mă cuprinsese disperarea. Doream 
cu strășnicie ca filmul să nu se facă. Am 
rupt toate punțile cu de Laurentiis. El voia 
ca Robert Redford să joace rolul lui Casa- 
nova. Dar, înţelegi, Fellini-Casanova, o 
«La dolce vita» a secolului XVIII-lea era 
ceva tentant... pentru producători. Atunci 
s-a interpus Andrea Rizzoli. Tatăl său 
finantase «La dolce vita» și «8 /,». Numai 
că pentru el era ceva prea costisitor. În 
fine, în aprilie 1975, Alberto Grimaldi, cu 
care lucrasem ca producător la «Satyri- 
con», a găsit bani asociindu-se în stinga 
și-n dreapta cu nişte americani, etc. Am 
pornit filmările în iulie, cu Donald Suther- 
land ca interpret. Greutățile au început să 
se acumuleze. Greve, boală și, de Crăciun, 
Grimaldi a stopat totul fără să-mi spună 
vreo vorbă. A concediat toată distribuția. 
Zicea că am cheltuit prea mulţi bani, că 
«sînt mai rău decit Atila...». 

G.S.: Eram la curent cu plictiselile dumi- 
tale şi am cerut să mi se decupeze toate 
articolele din ziarele italienești... 

F: Toate piedicile astea mă întăreau in 
reticențele mele inițiale. Era o adevărată 
justificare a împotrivirii mele. Uram perso- 
najul ăsta și reftuzam să frecventez un golan 
ca ăsta. Hotărlsem Impotriva propriei mele 
voințe să fac un film despre el. Un film 
despre vidul unei existenţe, despre un indi- 
vid aflat intr-o continuă reprezentare de 
sine أو‎ care uită să trăiască în realitate 
Poate că voiam în același timp să schițez 


şi portretul psihologic al artistului, aflat şi 
el într-un fel de prezentare de sine pe scena 
propriei sale vieţi, şi el victimă a amețelii 
vidului. Încă un motiv valabil ca să nu 
doresc să fac filmul ăsta... 

Atunci, bineînțeles, am deslușit sensul 
aversiunii profunde pe care o aveam față 
de Casanova. Filmul ăsta care-mi repugna 
atit de tare avea să marcheze un hotar nu 
în cariera mea, ci în viața mea. După acest 
film va trebui ca partea schimbătoare și 
fugară, partea indecisă a eului meu, veșnic 
tentată de compromisuri, acea parte a eului 


«Memoriile 
lui Casanova? 
Un dezastru! 
Un fel 
de carte 
de telefon 


SCrIs 


de un play-boy 
de provincie, 
o fantomă 
în 
propria-i viață» 
Fellini 


meu care nu vrea să devină adultă, va trebui 
să moară în sfirşit. Pentru mine, filmul ăsta 
a însemnat «trecerea demarcaţiei». Alune 
carea către ultima pantă a vieţii. Am 57 de 
ani şi sexagenatul îmi apare la orizont 
Poate fără să-mi dau seama, am introdus 
în filmul ăsta toate angoasele astea, teama 
pe care o am de a întimpina acest orizont. 
Poate că filmul s-a hrănit din această 
teamă... 

6.5: Care e primul dumitale contact 
real cu filmul? 

F: Pentru mine un film începe în ziua în 
care dau un mic anunţ în presă: caut o- 
meni. Nu actori, oameni. Îmi deschid un 
birou anonim undeva. Şi aştept. Se for 
mează o lungă procesiune de nebuni, 
nebune, mutre, trupuri, nasuri, o cravată, 
un picior... S-ar putea să exagerez! Dar, la 
dumneata nu-i tot aşa? În romanele dumi- 
tale nu pornești de la un miros, de la o 
adresă, de la o reţetă de bucătărie?! 

G.S.: Eu cind încep un roman nu știu 
niciodată cum o să se termine. 

F: Nici eu nu știu cum o să se termine 
filmul meu. Mă uit la lumea asta și toţi 
ăștia îmi cîntă în cap, ca o melodie a Bunei- 
vestiri! Îmi fac multe însemnări, totogratii 
și promit la toată lumea: «Ai să fii în filmul 
meu». Asta a și făcut să circule legenda: 
Fellini e un mincinosi Pentru că, bine- 
înțeles, nu-i pot lua pe toți în film... 

Faza asta a anunţurilor la «mică publi- 
citate» este și faza în care îmi exercit, în 
cel mai sadic mod, puterea. De exemplu: 
cer să mi se aducă o femeie uriaşă. Zic: 
«Aduceţi-mi toate femeile uriaşe din țară!» 
Şi încep să vină femeile uriașe, se formează 
o coadă uriașă de femei uriașe care bat 
la uşa biroului meu. Eu, mic de tot, înapoia 
unei măsuțe, mă uit la prima uriaşă și 
făcind un semn cu mina fi spun să iasă: 
«Nu-i chiar atit de uriașă!»... 

G.S.: Voiam să te intreb ceva în privința 
asta. Ca toţi creatorii ai fost și dumneata 
marcat de copilărie. Te urmărește fără să 
vrei copilăria dumitale. 

F: Da, legătura asta cu copilăria con- 
stituie o marcă a tuturor tipurilor de crea- 
tori. Dar opinia generală atribuie aces- 
tui semn o nuanţă restrictivă, protectoare, 
aproape pejorativă. Artistul e privit ca un 
«copil mare», ca un om care nu s-a dezvoltat 
pe deplin. 

G.S.: Lucrurile stau invers. 

F: Da, copilăria trebuie înțeleasă ca o 
posibilitate de a păstra un echilibru între 
inconștient şi conștient, Intre viata reală şi 
viața amintirii. 

G.S.: Ştii ce-mi spunea o dată Charlie 
Chaplin? 

F: Da, ştiu. Am citit într-unul din «dicte- 
urile»astea ale dumitale. Îţi spunea: «Nici 
dumneata, nici eu nu sintem nişte ne- 
vrozaţi, pentru că, atunci cînd sintem prea 
cuprinși de angoasă, dumneata scrii o 
carte, iar eu fac un film...». 

G.S.: În sfirşit, pot să-ţi spun ce cred eu 
despre Casanova? Cu fresca asta, cea 
mai frumoasă din istoria cinematografului, 
cred că ai reuşit să faci o adevărată psiha- 


naliză a umanităţii. Eşti şi dumneata un 
«poet blestemat» ca Villon sau Baudelaire 
său Van Gogh sau Edgar Poe... 


Filmul dumitale mă duce cu gindul la 
Goya, un alt «poet blestemat», care totuşi 
era poet al Curţii, iar Curtea găsea că opera 
lui e magnitică cînd de fapt ea era pur 
tragică. Şi dumneata ai arătat Curtea, Ve- 
neția, serbările ei, banchetele și balurile. 
Şi totuși, pretutindeni, mereu, la dumneata 
ca și la Goya, dincolo de risete apare moar- 
tea. Fresca dumitale este un plonjon. Un 


«Decit! 

să fi citit 
memoriile 

ui Casanova — 
spune Donald 
Sutherland — 
mai bine 

aş fi citit 
citeva 

lucrări 

despre 
Fellini» 


plonjon vertiginos în adincurile ființei uma- 
ne. 

F.: Eu... dumneata... și dumneata ai făcut 
o frescă. Întreaga dumitale operă este o 
frescă. 

G.S.: Nu. Eu n-am reușit niciodată. Tot 
ce-am reușit eu să fac a fost un mozaic. 
Mici pătrăţele, doar nişte pătrăţele, puse 
unele lingă altele. 

F.: Da, dar în opera dumitale ai avut 
totdeauna grijă să te apleci asupra heno- 
rocirilor acelora pe care dumneata li nu- 
mești «omuleți». Eu încerc sentimentul 
exasperant de a nu mă fi interesat nicio- 
dată decit propria mea persoană. 


G.S.: Poţi fi liniştit Fellini, Eu înseamnă 
întotdeauna ceilalți. Sint omul cel mai 
frămintat în privința propriei persoane. De 
aceea m-am retras cind mi-am dat seama 
că nu mai am forta să creez personaje şi 
m-am hotărît să nu mai interpun între public 
și mine intermediari şi să scriu fără ocol 
despre mine. De aturici, dictez acest soi 
de jurnal. Patru volume au şi apărut, dar 
eu am dictat zece pînă acum. Şi pe măsură 
ce dictez, îmi dau seama că n-am creat 
niciodată nimic. N-am făcut nimic alt- 
ceva decit să mă exteriorizez pe mine 
însumi. Asta ne face să fim ca niște fraţi. 
Şi poate faptul că avem facultatea de a porni 
de la particular ca să ajungem le general. 
Cind am atiat că ai să adaptezi memoriile 
lui Casanova, mi-am zis: «Dar ce-o să-i 
iasă?» Pentru că, pe Casanova ăsta al 
meu îl știu pe dinafară... La prima lectură, 
îl găseam seducător. După aceea... Pentru 
el femeile nu sint un scop ci un mijloc, e 
doar un mic aventurier. Astăzi ar fi fost un 
gangster sau ar fi lucrat în afacerile imobi- 
liare. 

F: Latura asta, binelințeles, că-nu m-a 
interesat. Vroiam să evit capcana pito- 
rescului, am vrut să re-creez o viaţă arti- 
ficială, sufocantă. Pentru asta am turnat 
totul în studio; pentru ca totul să fie mai 
adevărat decit în natură, dar nimic să nu 
fie natural. Am construit la Cinecittà şi 
malurile lui Canal Grande de la Veneția, 
și o tavernă din Londra, locuinţa din Paris 
a marchizei D'Urfé, ca şi marele teatru din 
Dresda. 


G.S.: Ţi-ai construit și un Casanova al 
dumitale. Cum să-ți spun, Donald Suther- 
land este o imagine sintetică a lui. 

F.: Sărmanul de el! A poposit pe platou 
crezina că va trebui el, Sutherland, să de- 
vină o închipuire a unui «Latin lover», 
Avea cu el două tone de documente. l-am 
zis: «Lasă astea și uită tot». Şi i-am pus un 
nas fals, o bărbie falsă, un craniu fals, 
riduri false şi chiar piele falsă. Mă tem că 
nici pină azi n-a reuşit să înțeleagă ce i s-a 
intimplat. Toate astea au făcut ca privirea 
sa, doar ea să rămină cu adevărat a lui — să 
devină atit de patetică... 


M. AL. 


versare 


15 ani şi Remember 


În primăvara aceasta, cinemateca Își serbează un deceniu și jumătate de activitate susținută în slujba popularizării celor mai de 
seamă valori ale patrimoniului cinematografic. Dintre filmele prezentate cu succes pe ecranele Cinematecii bucureştene, în ciclul 
care s-ar putea numi Remember inceput in luna martie: Greva (Eisenstein, 1923), Domnișoara și huliganul (Vladimir Maiakovski 
— scenarist, regizor, interpret — 1918), lubirea actriţei Sumako (Mizoguchi —1947), Hotel Nord (Marcel Carné — 1938), Lia (Jean 
Mihail —1927), Sfat și consimțămint (Otto Preminger —1961), Malec, marinar de apă dulce (Buster Keaton — 1928), Aparta- 


mentul (Billy Wilder —1960), Cinematograful de altădată (Steno —1953), Mister Wu (Lupu Pick-1920), Cioburi (Lupu Pick —1921), 
Izvorul fecioarei (Bergman —1959), A fi sau a nu fi (Ernst Lubitsch —1942) 
Tot in luna martie, pe lingă medalioanele dedicate actorilor Jean Gabin și Daniel Olbrychski, continuă vastul 
ARTEI FILMULUI ÎN RĂSPINDIREA CONCEPȚIEI MATERIALIST-ŞTIINŢIFICE DESPRE LUME ŞI VIA 
BATEREA MANIFESTĂRILOR RETROGRADE, MISTICE, A CONCEPȚIILOR IDEALISTE», cupri 


log (Averbah), Procesul maimuțelor (Stanley Kramer), Structura cristalului (Zanussi), Iconostas (Teodor Dinov), Vrăji 
rele din Salem (Raymond Rouleau), Drumul spre satul natal (Kim Se Rien), Val 
(G.W. Pabst), Maica loana (Kawalerowicz), Ultima relicvă (Kromanov), Procesul 


Jean Gabin 


Jean Gabin a jucat în vreo 
90 de filme. De la virsta de 
26 și pină la 73; roluri de tî- 
năr seducător, roluri de moş- 
neag, roluri de om încă în 
stare să inspire, la 50 de ani, 
o intensă dragoste unei fe- 
mei tinere şi frumoase. lată deci trei cate- 
gorii omeneşti generale care au putut face 
pe spectatorii grăbiţi să spună că în rolu- 
rile sale Gabin se repetă Uneori ei par a 
avea oârecare dreptate, de pildă în filmele 
cu detectivul Maigret. Firește, acest perso- 
naj, oricare i-ar fi virsta, face, în toate po- 
veștile, cam același lucru, adică repetă teh- 
nica polițistă pe care romancierul Sime- 
non o atribuie eroului său. Dar în celelalte 
filme, personajul creat de Gabin e tot- 
deauna diferit de toate celelalte. Altul e 
moșneagul arțăgos şi cam zaharisit din 
Tatuatul, altul miliardarul despotic din 
Marile familii, altul acea bătrină zdreanță 
umană, vagabondul Arhimede, altul pa- 
triarhul şef de clan, autoritar, autocrat și 
în fond foarte uman din Afacerea Domi- 
nici, altul burghezul bogat căruia, într-o 
bună zi, fi vine ideea să se pretacă şi chiar 
să se angajeze ca servitor, ca valet, ca 
«butier», ca fecior de casă mare (în Mon- 
sieur). lar în rolurile de cvincagenar cită 
deosebire de mentalitate şi de purtare In- 
tre medicul din Minutul de adevăr și im- 
presarul de varieteu din French Cancan! 

Motivul pentru care unii spectatori îl 
acuză pe Gabin că se repeta este uneori 
mult mai grav, fiindcă se bazează pe lo- 
gica idiotului. Urmăriţi raționamentul: în 
toate rolurile lui Gabin întilnim aceeaşi 
sobră naturalețe, acelaşi amestec de reti- 
nere și arțag, aceeași uimitoare potrivire 
în vorbă أو‎ gest, aceeași impresie că omul 
acela spune tot timpul adevărul nu atit 
pentru că îi prețuieşte valoarea, cit pentru 
pura plăcere de a-l spune. Din acest șirag 
de «acelaş», spectatorul, deșteptul spec- 
tator, ingratul spectator, deduce că Gabin 
repetă în toate filmele același personaj 

E drept că în cele patru filme care l-au 
lansat: La belle équipe, Pépė le Moko, 
Suflete în ceață şi Noaptea amintirilor, 
găsim cam acelaşi tip, cu aceeași psiholo- 
gie, şi anume proletarul, omul din popor, 
care dovedește o mare boierie sufletească, 
o spiritualitate instinctivă și un dor de poe- 
zie exprimate în două sentimente: mindrie 
şi un sublim amor pentru femeia iubită. În 
toate aceste filme, imprejurările, adică so- 
cietatea ambiantă, Il pun în situaţia de fugă- 
rit. În toate, cu riscul vieţii, el înfruntă pri- 
mejdia din dragoste, pentru iubita lui. Şi 
moare. Acest personaj, el Gabin, l-a pro- 
pus, l-a făcut cadou acelor doi mari re- 
gizori francezi Duvivier şi Carné. Gabin, cu 
concursul acelor străluciți cineaști, a fost 
principalul autor al curentului zis «realism 
poetic», ultimă perfecțiune a curentului 
francez de avangardă (Clair, Epstein, Vigo, 


Scurtă întîlnire Dietrich 
( Martin Roumagnur 


Feyder, L'Herbier) cu emoționanta sa poe- 
zie a cartierelor sărace. Curent față de care 
scurtul curent al neorealismului italian pos- 
terior avea să fie un simplu şi desigur 
onorabil epigon. 

Reamintesc toate acestea pentru a se 
înțelege cit de ridicol e să acuzi de repe- 
tare pe un actor care a creat nu numai un 
personaj nou, nu numai o nouă poveste, 
dar un întreg nou curent de artă. De artă 
a filmului, şi nu numai de artă a interpre- 
tării actoricești. 

Tot în materie de originalitate, iată şi o 
altă interesantă inovaţie. Spuneam că,în 
Monsieur, Gabin este un boier foarte bo- 
gat, căruia îi vine fantezia să facă pe vale- 
tul. lată un domn, un «monsieur» care se 
apucă de o treabă actoricească, o treabă 
de actor amator, și nu orice fel de actor 
amator, căci adevăratul actor amator nu 


i> 


Aşa arăta, în 1942, 
în perioada americană 
Reflux de Archie Mayo) 


păcăleşte pe colegi, ci este cunoscut, ca 
atare, de toți ceilalți actori amatori care 
joacă în aceeași piesă. Pe cind în Mon- 
sieur, celelalte personaje ale poveștii habar 
n-au că valetul acela îi mistifică. Celelalte 
personaje sint pe post de public, pe post 
de spectatori adevăraţi, nu spectatori de 
teatru, ci spectatori ca de pe stradă. Aceste 
situaţii așa de speciale, plus aceea de a 
inventa o piesă intreagă dirijată contra ta 
însuţi, contra propriei tale stări civile şi 
morale, reprezintă ceva unic în analele 
artei actoriei. Şi este o partitură cu totul 
nouă creată de artistul Jean Gabin. 

S-a mai spus despre el şi alte lucruri 
neadevărate. De pildă că la un moment dat 
pierise de pe ecranele lumii. Că Îşi pier- 
duse popularitatea. Că devenise șomer! 
Dar controlaţi lista filmelor sale. Cu excep- 
tia anului 1948, în toți ceilalți ani turna 
3 sau 4 filme anual. Asta deși, în același 
timp, lupta ca militar în război, obținind 
trei mari decoraţii: crucea de război, me- 
dalla militară şi legiunea de onoare. De 


albinelor (Frantisek Vlacil), Paracelsus 
abre (Henri Diamand-Berger), Vrăjitoarea 


A.M. 


asemenea, În a doua jumătate a carierei 
sale, el devenise un eminent agricultor. 
Se ocupa pasionat de creșterea vitelor și 
spunea că banii cîştigati în film dădeau de 
mincare vacilor dumisale. Dar nu numai 
țăran, ci proletar în genere era el sufle- 
tește. A exercitat tot soiul de meserii mun- 
citorești, era un perfect maşinist de loco- 
motivă, şi mereu spunea că preferă să lu- 
creze ca mecanic decit să se maimuță- 
rească pe ecran; să «vindă vint», cum nu- 
mea el actoria, deși, după spusele regizo- 
rilor cu care a lucrat, nici un actor n-a fost 
mai conştiincios ca el. Felul cum lua «în 
serios» această «vinzare de vint» îi făcea 
pe regizori să spună că lui Gabin n-aveai 
nevoie să-i dai nici o indicație. El singur 
știa să aleagă vocea, haina, gestul, mișca- 
rea, decorul care trebuiau. Pașii lui pe 
ecran erau cu adevărat ceea ce Stendhal 
numea «o oglindă care se plimbă pe dru- 
mul mare». Cit despre vorbirea lui, de cite 
ori n-am avut eu însumi ocazia să spun 
că «atunci cind vorbește el, ai impresia că 
ai vorbit tu». 

Apropo de această vorbire, iată un fapt 
toarte savuros. Cind a cunoscut-o pe Mar- 
lene Dietrich, care vorbea o franțuzească 
impecabilă, învățată într-un pension de aris- 
tocraţi din Prusia ei natală, Marlene a fost 
şocată de limba populară, de lexicul argo- 
tic, de accentul foburian al acestui Ga- 
vroche al Parisului. Şi, cum căpătase 
pentru el o imensă prietenie, o imensă tan- 
drețe, s-a apucat ea să-l învețe... franțu- 
zește! Ba chiar a şi reuşit! O singură dată 
au jucat împreună, în admirabilul Martin 
Roumagnac. N-au mai continuat, căci ea 
nu se îndura să se despartă de Hollywood 
iar el nu putea trăi decit în Franţa, în Paris, 
sau la ferma lui din Normandia. În care 
fermă a găsit cea mai perfectă fericire 
conjugală: o, femeie tînără, frumoasă, care 
îl adora și pe el și viata la ţară. Foarte in- 
teresant, foarte sentimental felul cum s-au 
cunoscut Acest mare actor de film nu a 
jucat niciodată teatru. li era frică. Socotea 
(cu drept cuvint) că acel contact direct, fi- 
zic, cu publicul e o artă superioară pe care 
se temea să n-o aibă. Totuşi, a jucat odată, 
o singură dată. Şi la premiera piesei (o 
piesă de Bernstein: «Setea») avea, înainte 
de ridicarea cortinei, un trac teribil. Dar 
iată că o fată frumoasă, o necunoscută, 
de profesie manechin, la Lanvin, năvălește 
în loja lui şi i spune aşa: «Domnule Gabin, 
dac-ai şti ce trac am pentru dumneata!» 
Se chema Dominique. Şi a fost soția lui 
cea mai fericită, cea mai dătătoare de fe- 
ricire. 

Termin, întorcindu-mă la meritul său ca- 
pital: acela de principal autor al curentu- 
lui artistic zis «realism poetic». 


D.I. SUCHIANU 


P.S.: În ordinea informaţiilor greșite, fil- 
mul Le cave se rebiffe, adică Fraierul nu 
mai înghite, a fost tradus Pivniţa res- 
pinge, de către o eminentă colegă. Într-o 
viitoare monografie aşteptăm să traducă 
Les caves du Vatican de Gide, prin Fra- 
ierii Vaticanului. İn aceeași monogralie 
aflăm că Gabin a fost insurat cu Marlene 
Dietrich, ceea ce este cu siguranță exa- 
gerat. 


Cîntecul de lebădă: 


sfint cu 


Danielle Darrieux) 


زفق 


Paradoxul 

actorului: 

trăire şi 

mistificare 

(Beata Tyszkiewicz 4% 
în Totul de vinzare) 


e e 


recomandăm 


Manechinul. din nuiele. 


«Dragul meu — îi spune Diderot in- 
terlocutorului său din celebrul Para- 
dox — există trei modele: omul din 
natură, omul poetului şi omul actorului. 
Cel din natură e mai puţin mare decit 
al poetului, şi acesta e mai putin mare 
decit cel al actorului, cel mai exa- 
gerat dintre toți. Ultimul se urcă pe 
umerii celui dinainte şi se închide în- 
tr-un uriaș manechin făcut din nuiele 
al cărui suflet e el». 

«Un uriaș manechin din nulele» — 
ce titlu potrivit pentru filmul care se 
numește, la fel de frumos, Totul de 
vînzare, film realizat în 1968 de Andrzej 
Wajda, film crud, lucid, antisentimen- 
tal, purtind pecetea acelui faimos «efect 
de distanțare», care n-a însemnat nici- 
odată altceva decit «simţire», iar nu 
«sensibilitate», pentru toți aceia care 
cred şi ştiu, precum părintele Enciclo- 
pediei, că «lacrimile adevărate nu urcă 
din inimă, ci coboară din creier». 

Murise de un an un mare actor și cine 
altul decit «creatorul» său putea face 
acest film omagial, dar nu unul dintre 
acele lacrimogene biografii romanţate 
care provoacă induioșarea ieftină a 
spectatorilor, lezind practic memoria 
celui dispărut, ci un film adevărat,nu 
despre un anume actor polonez acci- 
dentat mortal de un tren în gara Wro- 
claw ci — mai mult, mai profund un 
film despre — să zicem — ideea de 
actor. Wajda ştie mai bine decit orice 
că personalitatea unui actor, a unui 
mare actor, e enigmatică, insesizabilă 
şi, mai ales, de neînlocuit. Nimeni nu se 
poate substitui nimănui, cu atit mai 
putin un mare actor unui alt mare actor. 

Totul de vinzare e prin urmare un 
film despre actori, cel mai adevărat film 
despre Arta actorului din cite, cred eu, 
s-au făcut pină acum. Ei, actorii, sint 
aceia care «se vind» aici, căci «a te 
vinde», în sensul cel mai nobil al cu- 
vintului, e verbul care desemnează în- 
săși esența meseriei de Actor. Există 
în acest sens, în film, o secvență ma- 
gistrală. Elzbieta și Beata, soția şi iubita 
actorului dispărut, au o discuţie vio- 
lentă, crudă, de un extraordinar drama- 
tism. Urmează tentativa de sinucidere 
a primeia, tensiunea atinge punctul cul- 
minant, cind, deodată, aparatul se re- 
trage, în cadru intră întreaga echipă de 
filmare, cu zgomotele, aparatele, cablu- 
rile şi clachetele ei, iar actrița, cea care 
ne înfiorase prin «trăirea» ei, se întoar- 
ce zimbind spre regizor și întreabă 
calm: «Ei, cum a fost»? Şi mai există o 
altă secvență, mai crudă, dar de un 
teribil adevăr: actorii încasindu-și sala- 
riul, retribuția meritată a muncii. «Cit 
de simplu e totul, spune Wajda într-un 
interviu: actorii pling, iși taie venele, 
apoi îl întreabă pe regizor dacă este 
mulțumit și în sfirșit iși primesc leafa. 
Toate acestea alcătuiesc meseria de 
actor». 

Ce omagiu mai profund, mai uman, 
mai solidar, mai trist şi mai bărbătesc 
îi putea aduce acest mare cineast pe 
nume Andrzej Wajda prietenului său 
dispărut, decit un film în care doar ga- 
mela găsită de Olbrychski între șine, 
gamela aceea a lui Maciek din Cenușă 
şi diamant ne îngăduie să credem că 
omul despre care e vorba în acest film 
se numește, totuși, Zbigniew Cybulski, 
adică un mare actor? Ce înseamnă as- 
taf Filmul o spune limpede, ilustrind 
parcă tot vorbele bătrinului Diderot: 
«Ce este deci un mare actor? E un 
mistificator tragic sau comic, căruia 
poetul i-a dictat ce să spună». Dar, 
adaugă Wajda, pină și mistificarea are 
limite. Nimeni nu pone fi Cybulski. 
Nici măcar Olbrychski Petre RADO 


Pagini de document - 


Regizorul Sergiu Nicolaescu, împreună cu o echipă 
de operatori ai studioului cinematografic Buftea au 
imprimat pe peliculă paginile unei lupte eroice de 
salvare a celui mai de preț bun: omul 


Fiecare om salvat este o victorie. Echipa de cineaşti 
este prezentă şi activă: primele cuvinte sînt reținute 
pe peliculă şi de banda sonoră 


Secvenţe din marele film 
al umanismului 


(Urmare din pag. 3) 


pind oameni între zidurile care nu mai 
existau, destine, vise, speranţe. Ştirile aler- 
gau cu viteza sunetului adăugind groză- 
viilor alte grozăvii... blocurile din Piata 
Rosetti și dim str. Snagov, blocurile de la 
Nestor și blocul de ها‎ Continental şi blocu- 
rile din Brezoianu... lanţul nenorocirilor se 
intășura tot mai strins şi mai sufocant. 

Sub o lună palidă și rece se ridicau spre 
cer nori de praf. Praf alb care avea să inso- 
țească zile la rind viata unui oraș. Un alb 
necunoscut pictorilor. Albul de cutremur. 
Albul care indoliază. Mii de oameni nu mai 
aveau lacrimi să se plingă pe ei şi pe multi 
dintre ai lor. 

În dezordinea străzilor şi în buimăceala 
oamenilor, chipurile, vorbele, imaginile se 
învălmăşesc într-un scenariu care nu poate 
fi imaginat de nici un scenarist, intr-un film 
tragic care nu va fi realizat niciodată. 

Peste drum de blocul «Casata» un bărbat, 
ținînd în mlini un pacheţel cu inutile prăji- 
turi, repetă la nesfirșit: «L-am cumpărat cu 
trei minute, cu trei minute înainte de a se 
prăbuși». 

Ceva mai dincolo o femeie: «Vorbeam cu 
sora mea la telefon, și ea mi-a spus... 
așteaptă puţin, sună cineva la ușă... și n-am 
mai auzit nimic... şi acum blocul ei nu mai 
este şi ea e acolo». 

Alt bărbat: «Eram în lacto-barul «Doina» 
cînd a început cutremurul. Vecinul meu de 
masă a fugit primul și n-am avut timp să 


O echipă de cascadori ai studioului nostru cinemato- 
grafic şi-a pus curajul, îndemiînarea şi spiritul de 
sacrificiu în slujba țării şi a oamenilor ei. Tudor Stavru 
va rămîne o amintire de neşters a puterii de uitare 


de sine 


Echipa de operatori ai cinematografiei au urmărit zi 


tip și n-am văzut decit cum se prăbușește 
peste el blocul de alături». 

Citeva zile mai tirziu, din spital, un tinăr: 
«Stăteam de vorbă cu un prieten. A inceput 
cutremurul și ştiu că i-am mai spus doar 
atit... Nelule dragă, se prăbușește blocul... 
am rupt-o la fugă și m-am trezit aici». 

Un bărbat și o femeie, lingă blocul «Du- 
nărea». «Eram la concert... Cineva ne-a 
oferit două bilete... Apartamentul nostru 
era acolo...» Şi-acolo nu mai era decit un 
gol înspăimintător. 

Un tinăr: «Am văzut cum cade o bucată 
imensă ce zid; înainte de a cădea, la un 
metru în spatele meu, am avut timp să trag 
o femeie... şi ea s-a speriat, a fugit spre 
blocul de vizavi și n-a apucat să facă zece 
metri și blocul s-a prăbușit». 


Secvența cu militarul care strig 


iți calmi!» 


O temeie plinge crispat şi fără lacrimi şi 
alături de ea un copil. Un copil infricoşat 
care repetă incontinuu «nu plinge, nu plinge 
mamă!» 

Altcineva se afla in spălătoria de pe 
terasa unui blioc dintr-un mare cartier de 
locuințe, într-o ședință în care se discuta 
despre nişte locatari care tulburau liniştea 
celorlalți şi a văzut o pădure de blocuri 
gemind, troznind şi rezistind sub urgia 
venită din adincurile pămintului. 

Nu există, nu există cuvinte pentru a des- 
crie ceea ce s-a întimplat în casele, cu stră- 
zile, cu oamenii, în primele clipe de după 
dezastru. Nici o bandă sonoră nu va putea 
înregistra vreodată nici vaetul sirenelor sal- 
vărilor şi pompierilor nici țipătul mut al 


unul dintre aceştia l-am surprins filmînd nu ruine, ci 
supraviețuitori 


şi noapte operaţiile de salvare. Pe Ştefan Horvath, 


oamenilor. Niciodată vreun film nu va pu- 
tea înregistra pe peliculă tragedia unui chip, 
adinca consternare a unei priviri, spasmul 
unei miini, frigul din sufletele oamenilor. 

În noaptea în care pămintul s-a surpat 
s-au petrecut fapte pentru care cuvintul 
eroism e prea palid. Cind s-a citit la radio 
decretul prezidenţial cu privire la instituirea 
Stării de necesitate, mii, zeci de mii de 
oameni se aflau deja în stare de necesitate. 
Nu există cuvinte pentru a-i elogia înde- 
ajuns pe cei care au dat lumină orașului la 
citeva ore de la cataclism. N-ar trebui să-l 
uităm pe miliţianul care după o zi de circu- 
lație tracasantă se strecura cu mașina 
printr-o mulţime haotică şi neavind putere 
decit să zică «Prieteni, fiți calmi! Prieteni, 
nu fumați printre blocuri! Prieteni, fiți calmi!» 
أو‎ vocea lui nu mai avea nimic din răceala 
metalică şi administrativă a apelului de 
circulaţie. Nu există cuvinte pentru a elogia 
îndeajuns pe medicii care au fost printre 
primii la locul lor de muncă operind la 
lumina farurilor de maşini, a lanternelor, a 
lămpilor de gaz. Cuvintele sint prea puţine 
pentru toţi cei care au intrat primii între 
ruine pentru a-i căuta şi salva pe supra- 
vieţuitori. Nu există cuvinte pentru tot ceea 
ce oamenii au făcut în acea noapte de 
încrincenare pentru toate zilele şi nopțile 
ce au urmat. 


Secvența în care trebuie dată bătăi 


S-au petrecut în acea noapte de coșmar 
minuni de curaj şi minuni pur şi simplu. 
Oameni care au rezistat între ruine ore, 
zeci de ore, sute de ore cu supraomeneasca 
speranță că vor fi salvaţi. Vieţi redate vieții 


filmele poetului 


Din toate cite putin 


Da. Multe din scenariile 
noastre au ajuns printr-un 
firesc proces de decantare 
la o soluție ideală, soluție 
care are și meritul deloc ne- 
glijabil de a fi cea mai proas- 
tă. Nu e greu de făcut radio- 
walia acestor scenarii. Schematismul lor 
neinduplecat, veşnic la datorie, şi pe ploaie, 
+ pe vint, ne conduce ca un ghid compe- 
tent în labirintul propriei confuzii, Zadarnic 
îți pui mina straşină să vezi măcar în de- 
părtare o idee cit de cît limpede care să 
organizeze, să dea un sens cortegiului de 
evenimente. Soluţia la care s-a ajuns se 
poate rezuma în dictonul foarte cunoscut. 
«Din toate cite puţin». Nimic din cale 
afară de vesel, nimic din cale afară de 
trist. Nimeni n-are stări euforice, dar nici 
de o singurătate cumplită nu e nimeni bin- 
tuit. În mod fatal, cele mai multe dintre 
scenarii, mai ales cele cu subiecte din rea- 
litatea imediată, se transformă într-un amal- 
gam bine moderat, puțină fericire conju- 
gală, dar nu cine ştie ce, puțină infidelitate 
conjugală, dar şi aceea cu măsură, un cata- 
clism, bineînțeles fără nici o consecință 
importantă. Rețeaua e simplă, e la indemina 
oricui... Personajele pozitive sint înzestrate 
cu niște trăsături deplorabile care te pun 
pe ginduri, nu mai înţelegi în ce ape se 
scaldă dumnealui, cele negative își dezvă- 
uie, cind te aștepți mai puțin, surprinză- 
toare rezerve de nobleţe, femeile frivole au 
visuri matrimoniale și... invers. 

„„Oamenii nu se împart în buni și în răi... 
şi din efortul lăudabi! de a combate această 
concluzie simplistă s-a ajuns în cealaltă 
parte, în împărăţia ambiguităţii. Se poate 
lupta împotriva schematismului și cu me- 
todele lui, un șablon vechi poate fi ușor 
înlocuit cu unul care de-abia deschide 
ochii, ambiguitatea e cea mai facilă metodă 
de a crea iluzia realismului, de a-l detrona 
fără ca nimeni să se supere prea mult. 
Această ambiguitate deliberată împiedică 
crearea unor personaje pregnante, binele 
şchioapătă, are ezitări iar răul dă semne de 
pocăință și autocritică, nici abisul, nici lu- 
mina nu sint duse pină la capăt. Există în 
viaţă şi eroi exemplari, inteligenţi, curaţi, 
eliberaţi de orice mediocritate, tot așa cum 
există și canalii ireproșabile, ticăloși per- 
fecţi, eliberați pentru totdeauna de povara 
conștiinței. Desigur, există o ambiguitate 
care aparține însăși vieţii, conştiinţa înaltă 
nu este un dat aprioric, ci un proces com- 
plicat, dar şi claritatea aparţine tot vieții 
Shakespeare nu s-a sfiit să impartă, ade- 
seori, oamenii în buni și răi. Ar fi fost mai 
tulburătoare Julieta, dacă Shakespeare i-ar 
fi adăugat și citeva tare de caracter? Ar fi 
ciștigat Hamlet în adincime, dacă Shakes- 
peare l-ar fi minat cu secrete, vise mediocre? 
Arta nu poate evita inălțimile, fie cele ale 
binelui, fie cele ale răului, fără riscul de a 
deveni mediocră. Istoria artei este pină la 
urmă istoria luptei dintre bine şi rău. 


Teodor MAZILU 


cu riscul altor vieţi şi oameni care au scăpat 
cu viaţă căzînd de la înălțimi neiertătoare. 
Pentru o dată s-au înventat meserii incre- 
dibile, necunoscute și nepracticate pină 
atunci. 

S-a scris și s-a vorbit în acele zile despre 
curaj, despre abnegaţie, despre demnitate, 
despre durere, despre salvatori şi despre 
salvați mai mult decit niciodată. S-au dat și 
nume. Prea puţine pentru miile, pentru 
sutele, pentru milioanele de oameni care 
s-au înrolat fără preget, nopți şi zile, zile 
şi nopți, în imensa caravană a durerii şi 
solidarității umane. 

Cineva care în noaptea aceea și-a căutat 
prin spitale rudele și prietenii a fost izbit 
de liniştea din spitalele supraaglomerate. 
Nici un strigăt, nici un vaet, nici un geamăt. 
Durerea n-avea glas. 

Stă în puterea noastră s-a spus. A stat 
în puterea noastră să răbdăm, să Indurăm 
neindurarea pămintului. E marea virtute a 
acestui popor atit de greu încercat de-a 
lungul zbuciumatei sale istorii. 

La citeva zile de la dezastru,viața a inceput 
să-și reia cursul normal. Oamenii și-au 
înzecit eforturile pentru ca totul să intre în 
amintire. Au revenit speranțele şi grijile 
care dau sens vieții noastre. Oamenii au 
început să se bucure din nou de oboseala 
muncii. Pe stradă trece un copil cu o vioară, 
într-o librărie cineva răsfoiește o carte, 
au reapărut florile. E totuși primăvară. 

Stă in puterea noastră... În încercarea prin 
care am trecut, a stat în puterea noastră 
să fim buni, drepți, curajoşi. Din încercarea 
prin care am trecut,stă în puterea noastră 
să fim mai buni, mai drepți, mai curajoși. 
Putem. 


N.C. MUNTEANU 


mare 


Încă trăiesc! 


intotdeauna serios, pretenţios, grav, oficiind 
ca un preot al unei misiuni sacre: aceea de 
a ne insenina frunţile, de a ne reda mereu 
încrederea în viață, de a ne face să înțelegem 
marele, supremul adevăr: «Trăim, oameni 
buni, trăim și asta contează». 

Da, trăim. Cu o mie, cu unul, mai puţini. 
Cu el absent. Cu el intrat definitiv în me- 
moria peliculei. Tănase n-a avut norocul 
să-i fie păstrată astfel memoria — pe benzi 
de umbre și lumini în care doarme mişca- 
rea. El a avut-o. Actorul s-a întilnit cu sălbă- 
ticia morții şi i-a suris în față. Căci el era cel 
ce biruia. În zeci de filme în care a jucat 
roluri de neuitat, rămine să trăiască așa 
cum a fost: drept, uman, exigent, mereu 
gata să o ia de la capăt. Peste toate, incu- 
nunind trăsături de nobleţe atit de omenești, 
un talent de geniu. Asta-i conferă nemuri- 
rea. 

Ultima dată cind l-am văzut, l-am între- 
bat ce face? «Încă trăiesc!» mi-a răspuns 
şi, în acest «incă» vedeam funciarul lui 
optimism, dragostea năvalnică de viaţă. 
Mi-a întors Intrebarea: «Tu ce faci? Nu-mi 
scrii ceva?» 

lartă-mă, nene Tomiţă, n-am ştiut că-ți 
voi scrie la căpătii, aprinzindu-ţi o luminare, 
pentru a-ți face făclia luminii ce ţi-a izvorit 
întotdeauna din suflet, mai tare, mai de 


nestins. loan GRIGORESCU 


Era actorul meu necondiționat, 
eram spectatorul lui 
necondiționat 


voie și oricit de des, într-o înlănțuire rapidă 
أو‎ tremurătoare. Din cauza iluziei, tăcerea 
publicului avea ceva vlăguit şi neplăcut 
Miinile rămineau întinse, neputincioase, în 
fata neantului. Te frecai la ochi, priveai fix 
drept înainte, te ruşinai de lumină şi erai 
nerăbdător să te regăsești în întuneric ca să 
vezi destăşurindu-se iarăşi niște fapte ce 
avuseseră un timp al lor propriu, dar acum 
erau transplantate într-un timp nou, fiind 
reimprospătate cu spoiala muzicii... Acest 
fapt amesteca bucuria cu un sentiment al 
neputinței. Şi atunci năluca se destrăma 
O lumină inundă ecranul după ce cuvintul 
«Sfirşit» fusese proiectat: ciclul programu- 
lui oferit se terminase, iar publicul părăsea 
teatrul, în timp ce un altul nou se inghesuia 
afară, dornic să se bucure de repetarea 
acestei destășurări.» 

Nu ştiu de ce — sau știu de ce — la acest 
text din «Muntele vrăjit» al lui Thomas 
Mann, m-am gindit cu insistenţă cînd, tre- 
cind pe lingă un afiș mai vechi, cine ştie 
cum reapărut în jocul soartei, mi-a apărut 
chipul lui Toma Caragiu. Direct, viu, obiș- 
nuit... 

A fost un mare actor al lumii acestor ani. 
A fost o mare șansă a filmului românesc. 
L-am admirat, ca mulţi alţii, fără rezerve şi 
fără «spirit critic». Eram spectatorul lui ne- 
condiţionat — cum el a fost actorul necon- 
diționat, orice joc mic sau mare ar fi tăcut 

Prietene cititor, reciteşte citatul de mai 
sus, gindește-te la acel «Sfirşit»... 


Gelu IONESCU 


a fost un simbol‏ اع 
şi simbolurile nu pot muri‏ 


toţii unul singur, uniți de același destin, 
pe care dacă aș putea l-aș lua de piept și 
l-aş întreba: de ce? 

A doua zi ne-am căutat din nou şi ne-am 
văzut fețele luminate de primăvară stăruind 
simbolic întru speranţă, toți, afară de unul. 
L-am căutat peste tot dar în zadar, pentru 
ca tirziu, după o așteptare chinuitoare, să-l 
găsim, aşa cum nu și l-a imaginat nimeni 
vreodată. Teatrul Lucia Sturdza Bulandra 
s-a îmbrăcat în negru. 

Am vrut atunci să fug departe, să-mi pierd 
toate simțurile, să nu mai înțeleg şi să nu 
mai văd nimic, să mă uit doar cum se des- 
tramă norii pe cer și nimic alt. Dar nu s-a 
putut! 

Toma Caragiu a fost un simbol, o stare 
a acestui popor, o permanenţă, un om de 
bine al acestor locuri şi nu ştiu ce-aș mai 

utea scrie, ca să spun tot ce-a fost. Aces- 
ea toate nu pot muri. 

Dar eu am cunoscut şi am iubit omul cu 
acest nume. Am fost prieteni, am rîs impre- 
ună, am avut emoții împreună, am visat 
aceleași lucruri, îi știu gesturile, știu cum 
își sorbea cafeaua أو‎ de aceea mi-e foarte 
greu. 

Multă vreme actorii Teatrului Bulandra 
vor păși sfios în cabina nr. 2. 

Noi, actorii, ne întrebăm destul de des 
ce rost avem, dacă trebuim cu adevărat 
cuiva, dacă nu cumva sintem doar folosiţi 
şi apoi disprețuiți în mulțimea de treburi 
serioase ce năpădesc oamenii serioşi, îi 
astenizează şi-i fac să uite să ridă, să fie 
generoşi, să le fie ruşine de sentimente. 

Acum știu, chiar sint sigur că sintem de 


folos, acum cind toate trebuie învățate 
din nou, cind lucrurile-și capătă adevăratele 
sensuri, cînd nu mai putem să ne irosim 
clipele aparent neînsemnate ale vieții. 

Va trebui să-mi pun la loc nasturii de 
teatru pe care i-am rupt în noaptea acee: 


Mircea DIACONU 


Urmare din pag. 10 


Vedeai o singură imagine şi 
erai sigur că e un film al lui 


طسل)للي بي ست 
şapirograt. Fiindcă fantezia şi inventivitatea‏ 
debordante nu pot fi nici ele imitate. Fiindcă‏ 
o excepțională capacitate de a gindi tele-‏ 
genic, aşa cum a avut Bocăneţ, nu poate îi‏ 
nici ea, în vecii vecilor, imitată. Fiindcă o‏ 
cultură plastică, o cultură a vizualului, pre-‏ 
cum cele ale lui Bocãnet nu stau la indemina‏ 
oricui. În sfirșit, pentru că Bocãnet, ca‏ 
artist şi — sint convins — şi ca om, făcea‏ 
parte din familia, nu știu dacă foarte nume-‏ 
roasă, a celor cărora, dincolo de muncă‏ 
şi iarăşi muncă, nu le rămin străine nici‏ 
verva, nici spiritul, nici umorul.‏ 
Show-urile, toate emisiunile lui Ale-‏ 
xandru Bocãnet, absolut tot ce a rămas legat‏ 
de numele lui are firescul unei respiraţii‏ 
omeneşti și puterea simplă, dar aproape‏ 
de a bucura pre-‏ أو misterioasă de a place‏ 
cum o floare. Probabil, nu probabil: mai‏ 
mult ca sigur că, în timp, vom mai vedea în‏ 
reluare pe micul ecran show-urile, emisiu-‏ 
nile lui Bocăneţ. Nu cred că mă voi mai‏ 
putea bucura, văzindu-le, precum m-am‏ 
bucurat pină acum. Nu cred că voi putea‏ 
să revăd o emisiune de Alexandru Bocăneţ‏ 
cu Toma Caragiu astfel! decit cu un nod‏ 


în gît. Aurel BĂDESCU 


Un poet al micului ecran 


sărbătoare, fie că se numeau «Profil pe 
625 de linii» sau «Gala lunilor» sau... In- 
candescente imagini alb-negru. Cu o alchi- 
mie savantă năştea din cele patru camere 
de luat vederi ale platoului de TV, momente 
de intensă bucurie, de armonie, de vigu- 
roasă frumuseţe plastică, lăsindu-ne, la 
sfirşitul fiecărei emisiuni semnate Alexan- 
dru Bocăneţ, cu sufletul mai bogat, dar din 
sufletul lui pasionat. Proiecte nenumărate 
nu-i lăsau nici o clipă de linişte tinărului 
poet al imaginilor care inventa la nesfirșit 
formule de spectacol, într-un nesfirşit exer- 
cițiu de stil. Joc fascinant de reflexe ale 
lumii reflectate de fantezia sa. 

Şirul s-a întrerupt brusc, absurd, la acea 
oră de inceput a lungii nopți de 4 martie. 


Triumful dragostei de ordine, de raţional, 
de armonie, împotriva absurdului, triumful 
îndrăgostitului de poezie şi frumos Ale- 
xandru Bocăneț se împlineşte prin ceea ce 
nimeni nu poate distruge: prin opera lui 
parcă mai bogată decit firescul celor 33 de 
ani, o operă realizată în lupta cu timpul 
pe care astfel l-a înfrint. 

Cornel TODEA 


Decupajul său a ramas 
deschis la pag. 5 


m 
miezul nopții redactind ultima secvență a 
decupajului: o apoteoză a tinereții, a muncii 
creatoare. Filmul se numea la Inceput Unul 
pentru toţi. Acum ar fi vrut să-l numim 
Tinerii. 

A plecat pe drumul fără intoarcere, un 
pãtimaş al breslei sale. Nu-şi admitea odih- 
na. Se refugia cu încăpăţinare în muncă. 
Poate şi pentru că se simţea aici mai putin 
singur ca oriunde. «Cind crezi că putem 
intra în producţie? Toţi sint puşi în priză: 
şi Doina, şi Dan, şi Ovidiu, şi Tibi». Echipa 
care lucra însemna mult pentru el. Îmi făcea 
elogiul fiecăruia în parte. Se bucura că 
Jean Constantin va avea, în fine, un rol 
pe măsura lul. Voia să inceapă filmările 
la vară. «Crezi că reuşim ?». 

Înving cu greu albul nescris al hirtiei. 
Cuvintele opun rezistenţă. Alături, pe biroul 
meu, decupajul filmului Tinerii, deschis 
la pagina 5, așa cum a rămas din seara 
aceea groaznică de 4 martie. 


Cornel CRISTIAN 


cinema 
Anul XV (171) 


Bucureşti 
martie 1977 


Ecaterina Oproiu 


Postul de televiziune 
la post 


Bătăile de inimă ale micu- 
lui ecran au stat și ele, 
atunci, pentru o clipă, ca 
si inimile noastre. Pentru 
o seară doar, una singură, 
cred, din întreaga istorie 
a televiziunii noastre, zim- 
betul crainicii nu ne-a mai spus ca de 
obicei «noapte bună», și nici nu putea 
să ne spună, pentru că noaptea nu a 
fost bună, au fost citeva zeci de secunde 
de noapte rea, de noapte grea, de 
noapte stihinică, citeva zeci de secunde 
cit o viață, cît foarte multe vieți. Pentru 
o seară, atunci, micile ecrane au intrat 
mai devreme ca deobicei în noapte, în 
noaptea rece, în noaptea grea, în noap- 
tea stihinică. Cit de departe păreau a 
fi, atunci, zorii aşteptaţi de o țară in- 
treagă la datorie, Incordată, un singur 
gind, o singură voinţă, o singură faptă... 
© Reporterii micului ecran... ...ca 
întotdeauna în misiunile de campanie 
pe care le-a impus viaţa, au fost printre 
primii, pe primele baricade. S-au adunat 
peste noapte, s-au numărat, au păstrat 
o clipă de reculegere pentru cei care 
nu mai erau, pentru prăbușirile şi frin- 
gerile din inima Bucureștiului, din ființa 
şi conștiința Bucureștiului, și s-au pus 
pe treabă, și-au încărcat aparatele, au 
pornit pe drumuri de-atita timp știute, 
de-atitea ori trecute, care în dimineața 
de după tragicul cataclism, își schim- 
baseră fata, glasul, mișcarea, culorile... 
Zorii i-au prins pe reporterii televiziunii 
cu aparatele de filmat în mină, peste 
tot unde fringerile seismului au lăsat 
urme adinci, grele, pe trupul de primă- 
vară al țării, Primele lor imagini au fost, 
pentru mulți, cu adevărat cutremură- 
toare. Da, sub mormanele acelea de 
moloz a fost un bloc, în care am fost 
ieri, în care urma să fim miine, în care 
mulți, vai, au fost chiar în clipa despăr- 
tiri. Da, în golul acela imens către cer 
a fost o cofetărie, în care am întirziat 
adesea, dincolo au locuit prieteni de-o 
viață, peste drum treceau drumurile 
noastre zilnice, era cabina aceea de 
telefoane din care... Primele imagini- 
document au înregistrat, ca o stringere 
de mină dimensiunile prăbușirii, clipa 
vieții întrerupte, cu pierderile ei irepa- 
rabile... Dar încă din acel moment, al 
liniştii dureroase, amenințătoare, şi gra- 
ve de după seism, au prins să se audă 
vocile vieţii, — «E cineva aici? — in- 
treabă un trecător singuratic In bezna 
dureroasă. amenințătoare și gravă. «Sint 
eu» — răspunde un glas îndepărtat, 
slab, din hăul muntelui de moloz. Şi 
viața, pentru o clipă întreruptă, începe 
a se reintoarce la viaţă. 


© Acest drum al vieții către viață... 

„„a fost pentru reporterii micului ecran 
preocuparea de căpetenie, singura, 
lungi zile și nopţi în şir... Însuși zgomo- 
tul aparatului de filmat acolo, printre 
ruinele încă tăcute, a fost un semn dă- 
tător de viaţă. Dar zgomotele de viaţă 
au devenit nenumărate — vorbind cu 
glasul reflectoarelor, al escavatoarelor, 
al buldozerelor, al macaralelor — și, 
oamenii au fost cu toţii acolo, fiecare 
la locul lui, în apărarea vieții, intru salva- 
rea oamenilor și Omul — vorbind cu 
glasul soldaţilor, al muncitorilor, al stu- 
dențţilor, al întreprinzătorilor — a pornit 
atunci, marea bătălie pentru om, pentru 
viață. Astăzi, acum, multe din rănile 
cutremurului de la 4 martie s-au cica- 


Coperta | 
Fotograli realizată la 2 martie 1977. 
Toma Caragiu a acceptat cu bucurie să 
participe la realizarea copertei revistei 
«Cinema», în tovărăşia colegilor lui 
Tamara Buciuceanu, Rodica Mandach+ 
şi Dem. Rădulescu. 
Folo: A. MIHAILOPOL 


trizat, viața și-a redobindit ritmul, si 
culorile, și glasul şi fata răvăşită, clipele 
au adus, fiecare, cer albastru în sufle- 
tele oamenilor, în gindul şi fapta oame- 
nilor, zilele reconstrucției intense, fe- 
brile, au îndepărtat cu ani, parcă, se- 
cundele catastrofei. În tot acest interval, 
al clipelor-ani, micul ecran a fost la 
datorie, pe baricadele vieții, în sprijinul 
vieții, cuprinzind în emoţionante, exem- 
plare imagini, renașterea și triumful vie- 
tii. 

© Acum, cind primăvara a înflorit... 

„Intreaga țară, acum cind toate ruine- 
le au fost mutate în amintire,nu ştii căror 
fapte şi imagini, surprinse de reporterii 
micului ecran — uneori după ore întregi 
de veghe încordată — să le acorzi 
prioritate, şi nici nu trebuie, desigur, 
să acorzi priorităţi, fiecare gest al so- 
lidarității umane, al dragostei de țară 
şi de om, din aceste zile ale solida- 
rității şi omeniei, a avut însemnă- 
tatea lui în epopeea reintoarcerii vieţii 
către viață. Reporterii micului ecran 
au fost peste tot. Au fost martorii pri- 
melor etorturi încununate cu succes, ale 
temerarilor de a scoate viață de sub 
dărimături: lumina de afară era prea 
puternică, pictorul acela, sau fetița a- 
ceea, Își ascundea. fata în miini, dar 
reintoarcerea la lumină se produsese, 
oamenii trăiau din nou, se născuseră a 
doua oară... Au urmat multe ore și zile 
si nopți de așteptare încordată... Încă 
un om, încă un semn al vieții triumfătoare, 
O păpușă, o fotografie, o carte. Şi încă 
un om, și încă un om, după șapte zeci 
de ore, după... o sută optzeci şi șapte 
de ore și patru zeci de minute, o femeie, 
o profesoară, care a ascultat la tranzis- 
tor zgomotele vieții de afară şi si-a 
asteptat cu calm şi încredere propria 
renaștere, după două sute cincizeci şi 
una de ore, tinărul acela, pe chipul 
căruia speranţa n-a încetat să trăiască, 
n-a putut, n-a vrut să moară... A trecut 
o săptămină, a mai trecut una, semnele 
cataclismului s-au șters unul după altul, 
televiziunea a fost mereu pe baricade, în 
stare de veghe încordată, de permanen- 
tă acţiune. 

© Secvenţele din uzine... 

„din toate uzinele ţării, de acolo pe 
unde a trecut unda distrugătoare sau 
de acolo pe unde cutremurul n-a lăsat 
decit urme în conştiinţe, totul e atotgrăi- 
tor. Peste tot mașinile muncii s-au 
pus în mișcare mai repede, mai bine 
şi mai tare, lăsind grinzile prăbușite şi 
molozul care le astupa, în amintire. 
Pe micul ecran apar florile — surprinse 
în prim-plan — din noile apartamente ale 
sinistraţilor, mutaţi în case noi, trainice, 
frumoase, încă pe cind ruinele fostelor 
lor case își mai arătau colții hizi ai su- 
ferinței; apar gesturile umane, atitea 
și-atitea, de pe întreg cuprinsul ţării, 
dăruirea cascadorilor — care, în spri- 
jinul vieţii, au mers într-un caz tragic, 
pină la supremul sacrificiu de sine —, 
abnegația întregului personal sanitar, 
care a vegheat zi şi noapte la căpătliul 
răniților. Chipul vieţii renaşte. L-am 
văzut pe o arteră bucureşteană, unde 
trandafirilor li se pregătea haina de 
primăvară, l-am văzut la un spital 
unde se năştea chiar în clipele zgu- 
duirii un copil. Am văzut autobuzele 
Bucureștiului ducind neincetat oameni, 
am văzut, din țară şi de peste hotare 
venind neincetat semnele solidarităţii. 
Le-am văzut. Reporterii micului ecran 
au fost peste tot, mereu la datorie, cu 
aparatul de filmat, cu gindul și fapta, 
mereu în stare de alertă. l-am văzut. 
Le-am simţit prezența. Erau încă incre- 
zători, şi acolo, lingă muntele de piatră 
care-i bara drumul spre viaţă unuia din- 
tre cei mai buni și mai frumoși regizori 
ai lor, Andu Bocăneţ, pe care însă 
nimeni nu l-a mai putut întoarce din 
drumul său, nici pe el, nici pe veselul 
Toma, unul dintre cei mai minunati 
actori pe care i-a avut România. Sub 
dărimături a rămas o parte din noi... 

© Viaţa se reașează.. 

„In cursul solid, trainic al normali- 
zării. Heidi s-a intors printre noi; s-a 


intors şi Magellan. 
ntors şi Magellan. Calin CĂLIMAN 


CINEMA, 
Piata Scinteii nr. 1, Bucureşti 41017 
Exemplarul 5 lei 


Cititorii din străinătate se pot abona adre- 
sindu-se la ILEXIM Departamentul Export- 
Import Presă, P.O.Box 136-137 — telex 11226, 
Bucureşti, str. 13 Decembrie nr. 3 


Prezentarea artistică: 


Prezentarea grafică: 
Anamaria Smigelschi = 


Ioana Moise 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteii» — Bucureşti 


— De cite ori v-am 

văzut în film, sti- 

mată Eliza Petrăches- 

cu, m-am gindit că în- 

tr-o zi am să vă întreb, 

cum reușiți atit de bine să 

transformați întotdeauna un rol se- 

cundar, într-un rol de greutate, de 

importantă,peste care nu numai că 

nu se poate trece, dar cu care rămii, 

cu care pleci de la film. lată că a venit 

momentul și vă întreb: cum faceți? 
Care e secretul? 

— Ştiu eu dacă e un secret? Eu,de obicei, 
le spun așa: domnule Blaier sau Mihule, 
sau Pita, dumneavoastră să-mi spuneţi 
cine sint, cum sint şi ce trebuie să fac în 
acest film şi eu fac. Numai nu-mi dați 
intonaţii că m-aţi nenorocit. Eu de felul 
meu vorbesc foarte firesc, dar am şi 
darul imitaţiei. Dacă cineva îmi dă tonul, 
firescul meu cade şi în locul lui apare 
imitaţia. Am nevoie să fiu lăsată în voia 
mea. Ei mă şi lasă, de altfel, și de obicei 
iese bine şi sint mulțumiți. Dar așa e: 
mai intotdeauna plecăm de la un personaj 
de citeva vorbe și ajungem la un rol. Nu 
știu să vă spun exact cum fac. Poate din 
instinct. Cred că din instinct. În nici un 
caz nu din deșteptăciune, că nu deșteptă- 
ciunea mă doboară pe mine. Dacă aș fi 
fost deșteaptă, imi croiam altă viaţă. 

— De ce spuneți asta? Admiratorii 
dumneavoastră au să fie dezamăgiți. 
O viaţă de actriță este intotdeauna fru- 
moasă în ochii publicului. Mai ales 
acum, cind v-aţi întors și pe scenă... 

— După doisprezece ani... Şi dacă n-ar 
fi insistat atit Dinu Cernescu, la care eu 
tin foarte mult și-l consider un mare re- 
gizor, poate că nici nu mă-ntorceam. 

— Dar aţi inceput ca actriță de teatru. 
Nu vreți să vorbiți puțin despre timpul 
acela? 

— Nu e mare lucru de spus. Aveam 
vreo 15—16 ani, terminasem o școală în 
Sibiu şi tata a hotărît că trebuie să-mi tac 
un viitor. Să învăţ mai departe — zicea el— 
dar nu la București, Bucureștiul pe timpul 
acela era rău famat M-au trimis la laşi, 
la niște rude. Mama m-a învăţat să nu-mi 
ridic privirile din pămint, şi aşa am bătut 
eu lașul acela, o vreme, numai cu ochii 
în jos. Am şi găsit 500 de lei, țin minte, 
tot uitindu-mă în caldarim. Tot în caldarim 
mă uitam şi cind s-a luat după mine un 
domn, tinăr el, nu avea 30 de ani, dar mie 
mi se părea un domn. Eu eram o copilă. 
Stăteam într-un cămin al Conservatoru- 
lui, mă tinea acolo de milă, de bună ce 
era, Agata Birsescu. Mare actriță! Şi ce 
săracă a murit! Într-o zi m-am dus la o 
expoziţie de caricaturi. Acolo era și «ur- 
măritorul meu». A venit drept la mine și 
mi-a spus: «Nu vrei să te faci actriță? 
Am nevoie de dumneata într-o piesă.» 
Era lon Sava. Așa am intrat şi în Conser- 
vator și în teatru deodată. Jucam și în- 
vățam. Jucam roluri principale, figuraţie, 
orice. Era foarte deştept acest lon Sava 
şi un spirit foarte îndrăzneţ. Și un mare 
regizor. Ştiţi că el a fost primul regizor 
de la noi care a înlocuit umbra tatălui lui 
Hamlet cu o proiecţie pe un ecran? Cred 
că i-a venit ideea asta, din cauză că umbra 
aceea numai necazuri ne făcea. După ce 
că era şi foarte caraghioasă și publicul 
în loc să se-nspăiminte se distra, odată 
a mai căzut şi în trapă... Oricum, Sava avea 
o viziune foarte modernă asupra teatrului. 
Tot el a pus un «Macbeth» de neuitat, cu 
măşti. Şi ce om! Avea o familie mare, 
necazuri multe, era bolnav, dar în fiecare 
seară venea în teatru. Bolnav-nebolnav 
el venea. Ştia el ce face. Actorul strică. 
Actorul e ca un copil obraznic. După ce 
i-a trecut prima emoție, mai pune de la 
el text, mai ride în scenă, strică... 

— Cum aţi ajuns de la lași în Bucu- 
rești? 

— Tot bietul Sava. اع‎ era de doi ani aici. 
Sava, tu mă socotești o actriță mare la laşi, 
ia-mă și pe mine la București, i-am spus. 
«Fată dragă — parcă-l aud — poți să fii 
mare la laşi și aici nimic. Aici sint multe 
actrițe mari, frumoase, bogate». Dar tot 
m-a ajutat Mi-a obținut o audienţă la 
Rebreanu, care era directorul teatrelor 
pe vremea aceea, Și-ntradevăr, erau atitea 
temei frumoase în anticamera lui că mi-a 
venit să fug. Pe urmă a apărut Rebreanu. 
Înalt cît uşa, cu ochii albaștri, cu şuvita 
aceea de păr cînepiu pe frunte... Şi-a în- 
trebat: «Care-i fata dela lași?» — şi parcă 


liza Petrăchescu: 


Totul 
“se poâte: Si-n bine 
şi-n rău. Numai că no 
trebuie să luptăm 
pentru bine“ 


li datorăm Elizei Petrăchescu o seamă de întilniri de neuitat 
cu personaje cel mai adesea secundare, în economia filmului, dar 
întotdeauna principale ca adevăr și sinceritate a trăirii, personaje 
pe care talentul, marele ei talent,le împingea cu o forță unică în 
viaţă, în rindul oamenilor, uluitor vii și fascinanţi prin complexi- 
tate. Personaje de citeva apariții, de citeva replici, de o privire sau 
de un zîmbet, în Codin sau Felix și Otilia, în Duhul aurului sau Ilustrate 
cu flori de cimp sau Tănase Scatiu, personaje cu neputinţă de șters din 


memorie. 


Îi datorăm Elizei Petrăchescu o uriaşă cantitate de emoție ar 
tistică, de vibrație profund omenească. De datorat nu ne mai dato- 
rează nimic. Ne-a dat tot ce avea, tot ce putea, tot ce știa. Pină أو‎ 
această confesiune făcută cu tulburătoare sinceritate și adevăr — 
sinceritatea și adevărul personajelor sale — cu foarte puțin înainte 


de ieșirea ei «din cadru». 


tot căuta printre cele frumoase. Cind m-a 
văzut, cred că a fost dezamăgit. Dar tot 
mi-a spus să mai trec pe-acolo. Apoi 
m-a distribuit în «Copiii soarelui». Ce po- 
veste a mai fost şi cu piesa asta. Dar pină 
la urmă a ieșit bine. A fost o premieră 
frumoasă, de succes, în sală erau oameni 
de seamă, Vladimir Străinu, Păstorel Teo- 
doreanu, Carandino, iar într-un colț era 
un domn tinăr şi frumos care nu şi-a scos 
pălăria din cap. Era Zaharia Stancu. Cro- 
nicar pe atunci. A scris că sint cea mai 
mare actriță nu numai de azi, dar şi de 
miine. Eh, vorbe... Pe urmă am jucat mult. 
Şi clasic și modern. Încercam să fiu mereu 
alta. Am jucat de toate, Electra — cu 
Vraca, el era Oreste — și Maslova din 
«Învierea» și Caterina din «Furtuna», am 
jucat Ofelia la lași cu Tudor Călin... Am 
avut fericirea să joc cu actori mari: Vraca. 


Mihai Popescu. Ce oameni! Şi acum sint 
actori buni, dar nu şi mari şi generosi ca 
ei. Actorul mare trebuie să aibă și un 
suflet mare. Să fie un om generos. Dar 
probabil că oamenii ăștia mari se nasc 
foarte rar. Bine că i-am apucat măcar. 

— Dintre actorii de azi, către cine se 
îndreaptă simpatia dumneavoastră? 
— Nu-i cunosc prea bine. Şi nici pe toţi. 
Ştiu eu? Carmen Stănescu, Rodica Tapa- 
lagă, Valeria Seciu sint actrițe admirabile 
şi foarte generoase. Mi-e drag Botta, 
sintem şi buni prieteni. E un mare intelec- 
tual și un mare poet, și-i atit de bun la 
suflet! Şi ce actor! Şi Dinică e foarte bun, 
am jucat cu el în وا یه‎ foarte 
bun şi minunat coleg. Imi place Reben- 
giuc. Nu e ca Vraca, Vraca avea şi o voce 
splendidă, dar e un bun actor. 

— Ce v-a atras către film, Eliza Pe- 


trăchescu? 

— Ştiu eu? Probabil gindul că, uite, 
deși nu mai sint în teatru, tot joc, şi pot 
să fac și altceva. Deşi eu incepusem chiar 
în teatru fiind să joc și-n filme, dar putin. 
Pe urmă, fără să vreau, personajele m-au 
cuprins, m-au prins în mreaja lor, cum se 
spune, şi m-am pomenit că-mi place. 
Intru așa, cu totul, în ele. Cind am venit 
de la Craiova, unde filmasem la Tănase 
Scatiu, și m-am uitat în oglindă, m-am 
speriat. Nu mai eram eu, devenisem Coana 
Profira. Şi moaşa aceea din Ilustrate cu 
flori de cîmp, numai dumnezeu știe cum 
m-a prins, era așa departe de mine... 
N-am trăit niciodată la mahala, nu cu- 
noşteam tipul uman și totuşi, uite c-am 
intrat în el... Îmi place filmul şi pentru că 
joci alături de actori diferiţi, şi profesio- 
nişti și neprofesionişti, e mai variat decit 
în teatru unde ai de-a face mereu cu 
aceiași parteneri. Îmi place și pentru că 
îmi dă răgaz să mă gindesc mai mult la 
personaj. Eu citesc scenariul de mai 
multe ori ca să ştiu ce fac ceilalți, și ce 
am eu de făcut, cum trebuie să reactio- 
nez. ai 
— Cu ce regizor vă place să lucraţi? 

— Cu Blaier. Nu e numai un artist, ci 
şi un om.Și Mihu are foarte multă omenie, 
e foarte artist, dar e şi dificil. Seamănă cu 
mine. Şi cu Pita m-am înţeles foarte bine, 
din ce în ce încep să-i trec cu vederea 
micile greșeli şi să-i apreciez marile cali- 
tăți. Aceștia trei socotesc eu că sint cei 
mai buni. 

— De ce spuneați că viața dumnea- 
voastră nu a fost bine croită? Şi cum 
afi face-o azi, dac-ar fi s-o luaţi de la 
capăt? 

— Nu-mi stă mie mintea la asta, acum. 
Ce-a fost, a fost. Acum aștept doar să 
mă împac cu ideea că nu sint nemuritoare. 
Toată vremea mi-a fost frică de moarte. 

— Dar de ce atita resemnare? Aveţi 
succes, publicul vă iubește, aveți o 
meserie pe care-o iubiți. 

— Ştiu eu dac-o iubesc? E datoria mea 
pe lume. Sint plătită s-o îndeplinesc. Am 
o răspundere. Toată viața am simțit răs- 
punderea asta. Ca o spaimă. Încă de mică. 
La școală soseam prima de teamă să nu 
întirzii. Şi acum sint așa. Cu două ore 
înainte să înceapă spectacolul, eu sînt 
în cabină. De pe platou mă izgonesc toți 
că am ajuns prea devreme. Nici dacă m-ar 
amenda, n-aș putea să vin mai tirziu. 
Cind am spectacol sau filmare nu mai 
pot sta pe scaun acasă. Nu-mi găsesc 
liniştea în sufletul meu, decit cind mă văd 
îmbrăcată și machiată în cabină. De ce 
credeți că am intrat așa calmă în scenă, 
după 12 ani de pauză? Pentru că eram în 
cabină, gata, de două ore, eram liniștită. 
Eu n-am emoții la ridicarea cortinei, Am 
emoții cu o zi înainte. Şi nu știu dacă 
emoție, e ceva ca o spaimă. Nu știu să 
vă explic, explicați-vă dumneavoastră. Pro- 
babil e o structură anume. Răspunderea 
asta pe care o simt... 

— Cum, Eliza Petrăchescu, poate 
cineva să ajungă mare actriță dintr-un 
mare simț de răspundere? 

— Se vede că se poate. Totul se poale. 
Şi-n bine și-n rău. Numai că noi trebuie 
să luptăm pentru bine. 

— Asta-i adevărat. Uităm. Şi la bine 
și la rău. 1 

Eva SIRBU 


Nr. 3 


Anul XV (171) 


Revistă a Consiliului 
Culturii și Educației Socialiste 


București-martie 1977