Alexandru Periețeanu — Efectele Suprimării Constituției si Monedei Legale, asupra Producțiunii Averilor (1920)

PRODUCTIA SI REPARTITIA AVERILOR 





= ee 


ALEXANDRU PERIETEANU 
INSPECTOR GENERAL DE PODURI SI SOSELE 


EFEGSELE 
SUPRIMĂRII CONSTITUȚIEI 


ȘI 


MONEDEI LEGALE 


ASUPRA 


PRODUCȚIUNII AVERILOR 


Aurul e tot atât de necesar pentru 
fabricarea monedei, instrument de 
trecere al averilor dela un individ la 
altul, ca si fierul pentru fabricarea 
locomotivei, instrument de trecere 
al averilor dela un loc la altul. 


ae 


BUCURESTI 


N. 


TIPOGRAFIA „CULTURA NEAMULUI ROMĂNESC* 
1920 


‘De acelaş autor (sub presă): 


Efectele masurilor exceptionale asupra 
Industriei Nationale. 


mesate tote e ret eee 
-am a mn: AA — yeeros 


PRODUCŢIA ŞI REPARTITIA AVERILOR 


ALEXANDRU PERIETEANU 
INSPECTOR TE DE PODURI $! SOSELE 


EFECTELE 
SUPRIMĂRII CONSTITUȚIEI 


MONEDEI LEGALE 


PRODUCȚIUNII AVERILOR 


Aurul e tot atât de necesar pentru 
fabricarea monedei, instrument de 
trecere al avoritor dela un individ la 
altui, ca şi fierul pentru fabricarea — 
locomotivei, instrument de trecere ' 
a! averilor dela un toc ta altul. 


BUCUREŞTI 


TIPOGRAFIA „CULTURA NEAMULU! ROMÂNESC" 
+ 220 





a 
în 


: PREFAȚA 

Societatile sunt basate pe principiul proprietății 
individuale, pârghia puternică, cu . ajutorul căreia 
omenirea a ajuns la gradul de desvoltare în care o 
vedem. | A 

Daca insa desvoltarea industriala, artistica Si 
sclintifica a ajuns la un apogeu. greu de intrecut, 
nu putem zice, acelaşi lucru relativ la repartiția 
averilor între indivizi. Este cert ca desvoltarea in-. 
dustrială nu e scopul existentii omenirii, ci numai 
mijlocul de a face fericirea oamenilor, singurui scop 
ai vieţii. | 

Dacă dar, înnainte de răsboi, chestiunea repar- 
tiției averilor făcea obiectul tuturor preocupărilor, 
de şi nu era vorba de cât de ameliorarea soartei 
ciaseior sociale desmostenite, astăzi când catastrofa 
războiului a distrus o bună parte din moștenirea 
trecutului, chestiunea. se pune cu mult mai mult in- 
teres, căci clasa desmoșteriților a sporit conside- 
rabil. 
Mai mult. Conillictul ivit între capii coloanei o- 
menestt în mers spre progres si civilisatie a oprit . 
intreaga coloană, a împiedecat producția și a stâr- 
pit sursa de existență a omenirii. Lucrul e așa de 
adevărat că o parte din convoiu a crezut că co- 
ioana sa infundat pe un drum fara ieșire si că e 
momentul de a luă altă cale spre a ajunge spre 
țelul dorit, edenul bibiiei, unde se găsește fericirea 


universală. Ei au părăsit calea urmată de omenire 


j 


i E 

dela începutul existentii sale, calea imboldului la 
muncă şi economia prin proprietatea individuală, 
și au voit să treacă brusc pe altă cale, mai ușoară 
după părerea lor, aceea a comunismului. 

Nimeni nu poate afirma care e calea care duce 
sigur la edenul misterios, dar ceeace se poate sigur 
afirma este că dupa ce omenirea a facut atâta par- 
curs pe drumul ales, schimbarea drumului nu se 
poate face deviind puţin ia dreapta sau la stânga 
spre a trece pe drumul de alături, ci trebue par- 
curs întreg drumul înapoi până ia punctul de ple- 
care, căci noui drum are ò direcţie diametral opusă. 

E imposibil de spus ce drum va lua omenirea 
readusă la punctul initia! şi nu e imposibil să cre- 
dem că va lua a doua vară acelaşi drum ca la în- 
tâia plecare, afară numai daca admitem ca ome- 
nirea sosită ia punctul de plecare nu va îi aceeaşi 
ca cea dela prima: plecare ci o omenire nouă şi 
plina de experienţă, care va îngriji să obiige j 
toţi a apuca drumul comunismului. 

‘In acest cas însă omenirea nu Sar găsi chiar ia 
raspantia dela care a piecat căci în acea răspântie 
nu este experienţa. 

Resultă dar ca comunismul, nemai pntind rea- 
duce omenirea ia starea inițiaia a omului din ca- 
verne, risca să facă un imens regres pentru a a- 
puca apoi pe o cale apropiată de aceea pe care 
ne găsim si a produce astfel numai Q întârziere 
inutilă sau, dacă comunismul va Tal a readuce 
omul la starea celui din caverne, cum va îngriji 
ca el sa nu reia calea deja parcursă ?: 

Pentru ca însă coloana omenească oprita în mersul 
ei spre progres pe calea proprietăţii individuale sa 
nu stea mult la gânduri, spre a decide aceasta 
omenire să-și reia calea munciii şi economiei, e 
necesar ca in cel mai repede timp cei mai vigilenti 
să îngrijească in primul rand de repartiția averilor 


J — 9 — 


şi să asigure mijloacele. Acesta e necesar cu atât 

mai muit cu cât războiul, cu necesităţile lui, a fal- 
şificat instrumentul de schimb şi repartiție al ave- 
rilor, aşa ca, singurul avantagiu ce presinta vechia 
cale, a dispărut si acest fapt dă apărătorilor co- 
munismului argumente, prin cari ar putea să. de- 
cidă coloana întreavă, că e locul de a ne întoarce 
la starea cavernelor, spre a pleca din nou pe ade- 
varatul drum ce duce la edenul promis. Ca să 
vedem însă care piesă a instrumentului de schimb 
şi repartiție al averilor e stricată, trebue să de- 
montâm aparatul. lată de ce vom începe prin a 
stabili unele noțiuni banaie, ca rotitele unui ceasornic, 
cu cari contam să montăm, după reparaţie, apa- 
ratul destinat să servească la reluarea muncei, sin- 
gurul mijloc de productiune si de fericire. 

In demontarea aparatului poate voiu îi obiigat 
să siarâm vre-o piesă, voiu fi nevoit să critic unele 
procedari. Jin sa declar dela început ca aceasta 
nu e scopul acestui studiu ci numai dorinţa sincera 
de a constata causele. rauiui. care ne roade si a 
găsi mijloaceie de indreptare. : 

Este evident ca dupa războiu mulți viteji se a- 
duna si prin urmare critica e uşoară. Sunt singur 
că mulţi ‘din cei cari au avut de iuat deciziuni în 
timpul răzbăiului nu ar mai lua astăzi aceleași deci- 
siuni ca atunci si cel d'intâiu e evident Kaizerul. 
Mintea omenească însă e iimitată, iar catastrofa a 
întrecut limitele prevederilor omeneşti. 

„Viitorul singur ne interesează dar el îmi pare 
sombru și plin de pericole. Ca să ne dăm mai bine 
seama sa cităm câteva pasagii din admirabilul 
tablou publicut de ziarul „lilustration“ în numărul 
4009 din 3 lanuarie 1920, in „Curierul Parisului“: 

Omenirea e condamnată, dacă nu la moarte, cei 
puțin la un număr respectabil +, ani de muncă 
silnică 


a 


— 


Cine va avea francheta să ne notifice această 
sentință ? Ce voce înaltă va îndrăsni să se ridice 
spre a ne striga amarul adevdr pe care fiecare il 
presimte si bdnueste confus dar care nu se impune 
mulțimii fiindcă ne obstinam a’l acoperi cu pre- 
caufiunit oratorice. Pentru a menajea sensibilitatea 
tării, cum s'a făcut fără prudență pe timpul zilelor 
rele ale răsbelului nu s'a renunțat în ajunul zilelor: 
rele ale păcii la politica „minciunii caritabile“. 

Censura, paznic moral al naţiunii, fusese însăr- 
cinată cu filtrarea scirilor în timpul operațiilor mi- 
litare. Ea sa achitat, cum se ştie, cu un zel timid, 
care nu era: fără pericol pentru nervii nostri, pe. 
cari pretindea a’i menajea. Si, nu o dată, ignoranta 
în care ne-a tinut asupra adevărului a transformat 
o pierdere neînsemnată într o deceptie grea. Cadeam 
asa de desus în cât căzătura devenea dureroasă. 
Cenzura s'a ridicat, dar această concepție a dis- 
ciplinei verbale iwa dispărut din obiceiurile noastre. 
InStinctiv, cetățeanul bun, în fata unei constatări 
urâte, tace si’si mărește neincrederea. El crede, că 
ar face rău, dacă mar: declara, că totul nu e per- 
fect, după cea mai perjectă dintre victorii. Si el a 
luat asa de tare obiceiul de a considera optimis- 
mul ca o obligatiune patriotică fundamentală, încât 
se teme cd Sar face culpabil de crima de a lucra 
la descurajarea națiunii, dacă ar mărturisi ca câțiva 
nori trec în momentul de fata pe dinaintea soărelui 
nostru. | 

Scrupul frumos, dar inoportun. Războiul s'a ter- 
minat. Nu mat e vorba de descurajare și iată, că 
optimismul nu ne mai. aduce serviciile, pe cari ni 
le aducea în timpul ofensivelor. Virtutile păcii nu 
sunt aceleași, ca ale războiului. Trebuie să revi- 
zuim și să ajustăm toată armătura noastră morală. 
Felul încercăriior, pe cari soarta ni le va impune, 
` cere o stare sufletească cu totul înoită. Si, prin- 
/ 





p 
trun paradox curios, numai o baie de pesimism ar 
putea, acum, să întărească energiile noastre atipite 
intr’o incredere prea molesitoare. 

Trebuie să Spunem compatriotiloy nostri tucruri 
neplăcute. Trebuie să le băgăm în cap ideia, că 
intrăm într'o perioadă de mare îngrijorare, Nimeni 
nu o crede serios. Toți se așteaptă la oare-cari © 
' mici neplăceri, se prepară la ușoare privațiuni, dar 
puțini cetăfeni măsoară mărimea pericolului. 

Avem toti, mai mult sau mai. putin, sentimentu/ 
obscur, că ne-am plătit datoria către destinul cel 
rău în timpul războiului și că viaţa nu poate de 
acum înainte să ne aducă decât răspluta suferin- 
telor. Soldati și civili, toti au îndurat privatiuni şi 
restrictiuni, pe lângă cari privatiunile și restric- 
fiuniie păcii, evident, nu pot fi luate în serios. Cum 
să combatem această nebună iluzie? Cum să facem 
pe oamenii de astăzi sd admită, că din războiu 
nau cunoscut adevărata încercare, provocată de 
lipsă ? Cum să le explicăm parabola vacilar grase 
ȘI a vacilor slabe și să-i facem să înțeleagă ca, 
cu toată cruzimea lor, anii războiului reprezintă 
vacile grase şi că vacile slabe le vor fi aduse 
de pace? 

Fratilor, trebuie să rr O să suferim. O să 
suferim în mii de feluri. O să suferim de frig, de 
foame, de mizerie. Planeta nu-şi mai poate încălzi, 
hrăni si îmbrăca locuitorii. Cărbunele + lipseste. Nt 
se afirmă, că vor trebui cinci ani, pentru a împlini 
această lipsă. O să vedem, încet, încet, scăzând 
resursele noastre de luminat si încălzit. Deşi vom 
plăti mult mai scump gazul, electricitatea $t dru- 
murile de fier, vom trăi în întuneric şi nu vom putea 
circula. Relaţiile comerciale vor deveni grele, ne- 
„sigure și costisitoare. Produsele de toi felul, deja 
“rari, nu vor mai putea fi transportate la locurile 
de consumatie. 


: § 


Cele mai mari greutăţi. se vor întâmpina pentru 
îmbrăcăminte, hrană, mobile și locuință. Preţurile, . 
deja mari, ce ni se cer pentru obiecte de prima 
necesitate, vor deveni enorme. „Acest costum costă 
actualmente sease Sute franci“, îmi spune un amabili 
croitor, „dar sperăm“, adaogé el, cu o candoare 
naivă, „sperăm, că peste două luni va ajunge ia 
biletul de o mie“. Această „speranță“ nu e-o hi-- 
meră si va fi în curând întrecută. - 

Viața va deveni repede crudă şi nesigură. Copiii 
vor Suferi din cauza insuficientei de hrand. Rasa, 
deja slăbită, va sărăci și mai tare. 

Sporirea salariilor, cerută fără preget, pentru a 
urmări scumpirea vieții, nu va putea progresa la 
infinit si această situație fără ieşire va da naștere 
fa conflicte dureroase. Incăreati de impozite, obli- . 
gati a cheltui toate mijloacele, pentru a sustine 
existența materială, a lor si a familiilor lor, od- 
menii de mâine vor luera fără : peranta de a ino- 
bila Sfortdrile lor st de a cuceri cel mat modest 
lux intelectual. Serviiutea mizeriei universale va 
cădea asupra iumii: Nu vor: mai exista oameni 
liberi. lar civilizația va retrograda cu câteva stadii. 

Asemenea cuvinte par absurde, când le spui în- 
"un moment, în care luxul irage cele mai frumoase 
focuri de artificii. E greu să fact să creadă fe- 
meile și copiii nostri că o să lipsească pâinea, când 
cofetăriile ubundă, ca astăzi, cu o varietate ne- 
sfârşită de prăjituri, reprezintând o enormă risipă 
de făină! Si cu toate acestea, pe când se consumă 
prajiturile, teribila scadentaé se apropie. 

Dece nu ne-o spune nimeni cu solemnitatea ne- 
cesar? De ce ne încâpățânăn a ascunde sub flori 
de retorică prăpastia, către care se îndreptează 
omenirea? Momentul e grav, înfiorător. Nenoro- 
cirea este aci: Noi nu suntem preparaţi. Cine va 
avea curajul să înfrunte nepopularitatea, deschi- 


ie Ee i 
Zându-ne Stei: ? Nu putem scăpa de acest val de 
suferință, care se urcă. Dar avem nevoie să Jim 
instiintati, pentru a lupta contra lui şi a nu fi înc- 
cati. Trebuie să privim în fată pericolul, pentru a-l 
invinge. O sfortare îndârjită poate, dacă nu să-l. 
‘ suprime, cel puțin să-l depărteze mai repede din 
drumul nostru după inevitabila întâlnire. Cine va 
îndrăzni să ne trateze ca pe copiii mari şi sd ne 
jacă cinstea de a ne spune tot adevărul? 

Şi dacă aceste cuvinte le spune Franţa, ce tre- 
buie să spunem noi, înconjurați de duşmani, la 
porțile Orientului, acest vulcan, vecinic în fierbere 
și lângă gura craterului, lărgit până la Nistru? Sau 
nu ne rămâne decât să adormim pe veci, in plină 
petrecere, ca locuitorii dela Pompei ? Nu ne rămâne 
decât să admitem că civilisatia europeană și-a ter- 
minat evoluţia și sa’i dăm drumul “te soare-apune, 
drum fatal urmat de -toate civilisatiile precedente. 
Ar fi trist pentru neamul nostru, care nici nu şi-a 


trăit traiul. 
Al. Periețeanu. 


Bucuresti februarie 1920. | | 
k À “ 





~ 


„PARTEA |. 
Pe ae LA MM 


nt age 


CAP. |. 
„Avere, valoare ; măsura. 


l. Orice lucru de care omul poate dispune con- | 
stitue o avere. Lucrurile de cari dispune omul 
pot fi utile sau inutile. Lucururile utile pot servi 
fie la satisfacția directa şi imediată a nevoilor sau 
plăcerilor vieții, fie la productia altor lucruri direct 
utile. Această utilitate indirectă e de două feluri: 
obiectul inutil poate deveni util după ce sufere o 
transformare oare care sau ne poate ajuta la efec- 
tuarea transformării altor obiecte spre a le face 
utile; în primul cas ele constitue materia’ prima, în 
al doilea cas unelta. Resuita de aci ca utilitatea 
iucrurilor e variabilă și depinde de un element 
obiectiv, care e natura lucrului si de un element su- 
biectiv care e nevoia sau plăcerea ce el tinde a 
satisface, fie. direct fie indirect. De 

Faptul ca în variația utilității intră un element 
subiectiv, face ca utilitatea unui obiect depinde de 
persoana ce posedă obiectul și pentru aceiași per- 


soană, chiar, depinde de loc, timp şi o sumă de 


alte consideratiuni. 

Utilitatea unui obiect nu e dar ocalitate intran- 
secă, ca coloarea, temperatura, densitatea, ci un 
element variabil cu natura si situația posesorului 
obiectului. Ast-fel un tablou de artă nu are nici- Q 
utilitate pentru un orb. 


12 — 


Daca, dar, restrângem accepțiunea cuventului 
avere numai la obiectele utile intampinam de la 


început dificultatea de-a clasa obiectele din natură, 


căci obtecte considerate inutile pot deveni utile 
printr'o inventiune. 

Pe de altă parte obiectele utile nu se găsese 
toate cu profusiune în natura; pentru procurarea 
lor, st mai ales pentru adaptarea lor la nevoile 
vieții, e nevoia de muncă. 

2. Valoarea unui obiect este raportul între uti- 
litatea obiectului şi facilitatea de a n?i procura 
„său mai bine zis cantitatea de munca necesară 
spre a ni’: procura, această cantitate de munca 
cuprinzând nu numai munca imediat necesară pentru 
producerea iui, dar și cantitățiie de munca nece- 
sare spre a obține materia primă și uneltele ne- 
cesare. 

Valoarea’ unui obiect este dar repre arătă arit- 
metic printrun produs a doui factori şi anume: 
utilitatea obiectului si munca nesesara produeţiunii 
lui. De aci faimoasa lege a ofertei si a cererii, 
care dă prețul lucruriior. 

Resuită din cele de mai sus că nu numai obiec- 
tele inutile, adecă de utilitate nulă au vaioarea 
nulă, dar şi obiectele cari nu cer nici o munca 
spre a fi procurate. Asa se explică de ce aerul, 
element indispensabil vieţii, e fara valoare. 

Vom vedea in capitolele urmatoare ce importantă 
deosebita au aceste consideratiuni si cum s'a ajuns 
prin confusiunea acestor elemente la chaosul ce 
domnește astăzi în repartiția averiior, chaos ante- 
rior resbelului, însă care a fost pus in lumină prin 
presiunea exercitată de resbel. 

Valoarea este dar un element mixt de natura, 
nu pur obiectivă, ci mai mult subiectivă, căci ceie 
două elemente cari intră in produs sunt, ele insele, 


subiective. Valoarea nu este un element simplu, ci - 


Pad 


* 


Ip 


un produs de doui factori, întocmai precum tra— 
valiul sau energia mecanica este de asemeneau un 
produs. Vom vepea in capitolele următoare cum 
ştiinţele financiare au căutat a obține valori prin 
simple eombinaţii financiare în tocmai precum în 
mecanică s'a căutat a se obţine travaliu prin sim- 
plul joc ai maşinelor. Daca însă astăzi căutătorii 
de mișcare perpetuă au dispărut, în genere, cauza 
este. ca mecanica a stabilit precis . imposibilitatea 
lucrului. 

in științele financiare, rigoarea rationamentului 
matematic lipsind, suntem mereu în căutarea pietrei 
filosofale, iar unele igi false, stabilite în tinante 
şi cari păreau a resolva problema, îşi dau efectul. 
nefast. În momentul că: ad, sursa: de energie care 
alimenta iu ascuns motorul încetând, maşina sa. 
oprit, omenirca 's'a găsit in imposibilitate de a pro- 
duce, nu numai din cauza lipsei de unelte şi ma- 
terii prime; dar din cauza lipsei instrumentului de> 
schimb. 

3. Ori ce studiu asupra unui ienomen coni- 
porta de la inceput găstrea unui mijloc de a masura 
elementele variabile. In adevăr toata ştiinţa se 
compune din o serie de măsuri, căci nu e destul 
în știință să observi fenomene și sa le inregistrezi 
daca nu poţi trage din ele o probabilitate a Viitu- 
rului. Pentru aceasta nu e destul a stabiii relatiuni 
de cauza la efect ci e nevoie de a stabili şi ra-- 
porturi cantitative. ` i = 

O măsurătoare este o comparatie intre doua 
calitati de aceiaşi natură aparţinând la doua lu- 
cruri diferite. Ast-fel se zice că o linie e de 3 ori 
mai lungă de cât alta, o suprafață de trei ori mai 
mare de cât alta. Nu se pot compara calităţi de 
natura diferita căci nu are sens a zice ca tempe- 
ratura unui corp e de 3 ori mai mare de cât su-. 
prafata sau volumul altui corp. 


N 


— 14 — 


Vom vedea ca ori cât de elementare vor fi aceste 
elemente ele sunt neglijeate în științele financiare, 
cari, gratia acestor erori au ajuns la resuitate fe- 
nomenale și au incurcat repartiţia averilor. Daca! 
am ști să masuram utiiitatea obiectelor Şi munca, 
am găsi ușor mijlocul de a măsura valorile şi toată 
discuția financiara ar îi inutila. 

In adevăr măsurăm lungimeie alegând o unitate, 
metrul, și punândul cap la cap peste lungimea ce 
voim a masura; măsurâm volumul lichidelor tur- 
nandu-le întrun vas ales drept unitate. Când nu 
putem măsura direct recurgem la calcule ‘stabilite 
de știință, care probează ireiutabil ca dacă am putea 
proceda direci am ajunge ia acelaşi rezultat. Așa 
am ajuns să masuram energia electrica Si să tin- 
ventam aparate de masura, cari fac imposibilă ori 
ce discuție la distribuirea curentului eiectric. 

4. Dar, „din nenorocire nu toate calitățile se 
pot măsura. Ast-fel t valoarea, ast-fel e inteligenta 
umană, calitatea muncei etc. si din aceasta cauză 
câte discufiuni şi nenorociri, câte contestaţii asupra 
valorilor, câte contestaţii asupră notelor de examen, 
asupra pretentiilor indivizilor şi pupoarelor ia su- 
prematia bazata pe superioritatea intelectuaia. 

Dacă însă o masurare directa sau indirectă a va- 
iorilor lucrurilor şi oamenilor nu e posibilă, aceasta 

nu Suprimă japtul cert al diferentelor manifeste de 
valoare şi atunci recurgem la instrumentul imper- 
fect de măsura care e aprecierea omenească. 

A suprima diferentele de valoare este a voi sa 
contrariezi natura, care, daca consimte sa ne facă 
servicii cand ne acomodam iegilor ei, este cu de- 
saversarea refractara când voim a o iutrebuinta 
contra destinelor ce i-a iiXat creatorul. 

„Se va întreba însă ce nevoe avem să masuranm 
valurile? Oare ‘nu & destul să le producem şi să 
ne servim de ele? Vom vedea că fără a le măsura 
nu le putem produce. 


Oar. 2. 


E: Producţia averilor si valorilor 
Mijloace de producție 


5. Totalitatea mijloacelor prin cari omul trans- 
forma - obiectele naturii spre. a le face utile, con- 
stitue industria ; pentru aceasta ei... intrebuinteaza 
munca omeneasca si energia naturala. Cu cat in- 
dustria va reusi a produce obiectele utile cu mai 
puţină munca cu atât valoarea obiectelor va fi mai 
mică, deși serviciul adus omului e acelaşi. Resultă 
de aici ca o condiție esențială a productiunii este 
ca industriasul sa fie interesat a produce obiecte 
utile cu cât mai puţină muncă, ca prin urmare di- 
visiunea muncei apare deia început ca un element 
de primul ordin în productiune, căci permite meste- 
șugarului abil så producă cu cat mai puțină muncă 
cât mai muit şi cât mai bine, permite unei gene- 
rații să profite de experiența predecesorilor. Ea 
presintă, atât de multe avantaje încât este indis- 
cutabil că acest element nu numai asigură ome- 
nirii o fericire mult superioară, dar fără -el popu- 
latiunile dense nu pot nici exista. 

lată pentru ce comuniștii cart dărâmă toată or- 
ganizatia socială $i economică, cari nu recunosc 
proprietatea individuală, nu îndrăsnesc să suprime 
divisiunea muncii st aceasta constitue utopia. 

Divisiunea muncii însă nu e posibilă fara schimb, 


Ba 
căci omul nu poate trăi producând toate averile, ci 
trebue sa’si procure prin schimb şi pe cele pe cari 
nu le fabrică el. Mai mult. Admirabila productiune 
moderna a fost obtinuta numai printr’o specializare 
dusă la extrem. Omul nu numai nu ajunge sa fa- 
brice un obiect util, dar nici măcar să fabrice un 
obiect complect. In adevăr unul'sămăna, altul ara, altui 
transporta, altul măcina si în fiecare din aceste ope- 
ratiuni munca este din nou subdivisata, căci intr’ 0 
moară nu toată lumea macină. 

6. Când produsula ajuns în forma iui definitivă, 
operațiunile industriale s'au terminat: obiectui a 
devenit material de consumatie. 

Dacă. insă obiectul nu va mai suferi nici o trans- 
formare până la întrebuințare, valoarea lui e de- 
parte de a fi complectă. Am văzut in cap. prece- 
dent ca valoarea nu e o calitate obiectivă, ci 
depinde de intrebuintarea ce face posesorui ei. 
Când, dar, industriasul a terminat fabricarea 
obiectului, el intră în mâna comerciantului, care este 
fabricantul valori? obiectului, prin punerea lui la 
dispoziția consumatorului. 

Omenirea a prins totdeauna mai uşor noțiunile 
concrete decât pe cele abstracte, : iata de ce în 
genere opinia publică are ochi rai pentru aşa zisul 
intermediar care, muncește spre a fabrică. valori 
fără a schimba nici forma nici natura obiectului. 

Lucru curios însă este că aceeaşi opiniune admite 
remuneraţia cărăuşuiui, desi nici el nu transforma 
obiectele. 

A suprima, dar, divisiunea muncii este a micşora 
indefinit producţia averiior; a suprima comerciui 
este a suprima iabricarea valorilor. Ceeace insa 
interesează omenirea nu este numai fabricarea obiec- 
telor utile ci si procurarea lor, prin urmare valoarea 
singură e interesantă. lată de ce popoare cu bo- 
yatil naturale imense zac in mizerie iar altele re- 
lativ sărace traesc mult mai bine. 


— ff — 


_ Ceeace e cert insa este ca vaioarea fiind o ca- 
litate a obiectelor, industria’ trebue sa preceada 
_comertului si ca: dacă toată omenirea ar vrea să 
facă numai comerț lucrul ar fi imposibil. 

Vom vedea că din nenorocire la aceasta tindem 
“noi astăzi. g i 


7. Nu vom examina în prezentul studiu mijloa- ` 


cele de pioducțiune al averilor, căci ar fi să scriem 
toata literatura tecnica. Nu vom examina nici toate 
mijluacele de productiune al valorilor, căci ar fi sa 
scriem toată literatura comercială. Ne vom mărgini 
a examina unica operațiune de productiune a va- 
lorilor, care e schimbul si efectul lui asupra re- 
partiției averilor intre. colaboratori. 

Schimbul cel mai elementar este schimbul în 
natura. Când două persoaee schimbă două obiecte 
cauza care provoacă schimbui este ca îiecare apre- 


clază valoarea obiectului luai ca mai mare decât 


a celui dat. Lucrul e natural căci valoarea îiihd 
w noţiune subiectivă, fiecare apreciază utilitatea 
pentru sine a obiectului ce ia și a celui ce dă, aşa 
va A socoteşte pentru ef obiectul dat mai putin 
util decât cel luat, iar B apreciază in același mod. 
Resulta dar că prin schimb obiectele isi măresc 
utilitatea și: prin urmare valoarea. 

Schimbul dar este o operaţie comercială crea- 
toare de valori iutocmai precum operațiunile in- 
dustriaie sunt creatoare de averi. 

Nu trebue insă să credem că, ca conclusie a 
celor de mai sus, ar fi suficient ca B si A să schimbe 
necontenit între ei acelaș obiect spre a se imbo- 
vati amândoi iabricând astfel valori în continuu. In 


adevăr, dacă primul schimb a sporit utilitatea şi 


prin urmare valoarea, cel de al doilea facand ope- 
rajia inversă nu poate spori utilitatea, ci din contră, 
a micșorat valorile. 

Dacă . stabilim aceste lucruri cari par banale este 


Pru -uctia ki repartitia sverilor. 3 
cha € I L 


= ee 


că, precum vom vedea, financiarii bazeaza adenea 
operaţiunile lor pe asemenea oper atiuni fictive luând 
drept legi absolute unele adevăruri, cari nu au decât 
o valoare relativă în anumite condițiuni. 

8. Schimbul însă în natură nu e posibil decât 
dacă se găsesc in presenta atât cei domiactori, cât 
și obiectele de schimbat. Zona de operaţiune este 
prea, restrânsă pentru ca divisiunea travaliului 
să-şi dea roadele. 

Atunci omul a inventatat vânzarea pe bani gata. 

Vânzarea pe bani gata este o dublă operațiune 
de schimb în natura: A cedează lui B un obiect 
util şi primește în schimb un ait obiect care nu ’i 
serveşte la altceva de cat ca’i da dreptul să ob- 
tina un alt obiect util sau mai muite obiecte, ale 
căror valori insumate dau valoarea obiectului cedat. 

Schimbul devine deja mai putin sigur; deținătoru; 
obiectului cedat apreciază valoarea ce dă da 
nu poate aprecia ce va putea iua în schimb. Ca să 
poată obţine pe vaioarea primită o valoare cât mai 
mare pentru el, vanzatorul are nevoie ca vaioarea 
ce primeşte sa fie acceptată ia schimb în cat mai 
multe locuri adică să aibă putere achisitoare intr’o 
zonă cât mai mare. Schimbul dar fiind o operaţie 
creatoare de vaiori instrumentul de schimb, moneda, 
este un instrument pentru fabricaţia de valori. Cu 
cât obiectul întrebuințat la schimb va satisface mai 
bine nevoia cu atât el va îi mai rodnic și va crea’ 
valori imbogatind omenirea prin punerea în valoare 
a obiectelor utile. 

9. Ar fi destul aceasta spre a declara ca instru- 
mentul de schimb trebue să fie o valoare, căci e 
destul ca un obiect să fie util şi să nu ni’l putem 
procura fără muncă pentru ca produsul celor doui 
iactori să ne dea valoarea lui. 

Faptui însă că valoarea intermediară nu servea 
la alt ceva de cât ia schimb a facut să 'se susțină 


— 19 — 


că moneda nu are de cât o valoare convenţională 
şi că biletul-credit ar putea tot aşa de bine să ser- 
vească la schimb ca și aurul efectiv, a cărui valoare 
intrinsecă e nulă. d 
Este evident că toate averile isi trag valoarea 
din faptul utilității lor la ceva aşa ca pretenţia că 
aurul nu are valoare reală de cât pentru că nu servă 
la altceva de cât la schimb se poate aplica ori cărei 
valori. Locomotiva nu are valoare de cât pentru 
că servă la transport, pânea ware valoare de cât 
pentru că servea la hrană si asa mai departe. De 
altfel am stabilit că valorile nu sunt calităţi obiec- 
tive ale lucrurilor ci ele consistă tocmai în faptul 
că lucrurile sunt utile. Valoarea aurului, instrument 
de schimb, e tot asa de reală ca valoarea locomotivei 
instrument de transport. ` | 

S'au inventat tot felul de sofisme si sau inventat 

si istorioare, ca ilustratia, cum e aceea a arabului 
mort de foame, în deșert cu traista plină de perle 
fine, ca si cum dacă arabul ar fi avut lângă el in 
deşert o locomotivă, un scaun, un ciocan mar fi 
murit tot asa de sigur pentru că avea cuel obiecte 
dar nu avea valori, de oare ce valoarea ori cărui 
obiect devine nulă de îndată ce utilitatea e nulă; 
locomotiva e de valoare nulă cand nu ai şine si 
cărbuni, ciocanul când nu ai ce face cu el si asa 
“mai departe. 

“Toată confuzia vine din faptul că se uită ca va- 
joarea nu e o calitate intransecă a obiectelor. In 
adevăr - putem afirma fără risc de controversă: 
aurul nu are valoare intransecă pentru că nici un 
obiect nu are valoare intransecă, pentru că valoarea 
nu e ceva intransec ci ceva subiectiv. | 

lată de ce un cal valora o împărăție pentru un 
anume individ intr’o anume situaţie, iată pentru ce 
“perlele erau de valoare nulă pentru arabul în de- 
sert. Cuvintele „valoare intrinsecă” sunt tot atât 
de lipsite de sens ca „greutatea pamentului“. 


— = 


Pentru a' fi facut aceasta confusiune vom vedea 
că popoarele au încurcat itele şi riscă nu numaisa 
strice pânza începută dar să nu mai înceapă nici una. 

10. Şa mai zis că nu numai aurul poate servi la 
schimb şi că valoarea lui poate: deveni nulă prin în- 
trebuintarea altui instrument de schimb spre a proba 
că el nu are valoare reală, ca şi cum locomotiva 
nu poate deveni inutilă și valoarea ei nulă dacă 
intrebuintam alt instrument de transport, fara ca 
pentru aceasta să sustinem că locomotiva nu are 
valoare. 
|i. Aşa fiind ceea ce trebue examinat este ce 

condițiuni trebue să iwplinească instrumentul de 
schimb si apoi să vedem dacă instrumentele ce ni 
se oferă împlinesc aceste condițiuni, sau, dacă nu 
îndeplinesc pe uncle din ele, să vedem ce incon- 
veniente vor presinta la întrebuințare. _ 

Este în adevăr cert că dacă locomotiva e in- 
strument de transport si căruţa e tot instrument 
de transport, dar a fi o greşeală cu consecinţe grave 
dacă am crede că se poate face. cu căruța ceeace 
se face cu locomotiva. 


CAP. 3. 
Măsura valorilor. 


Unitate de măsură. Procedura pentru măsurarea 
valorilor. 


12. Când cineva cedează o valoare el primește 
în schimb o valoare pe care o apreciază mai mare 
sau egală. Resultă dar. că pentru a putea schimba 
valorile trebue să ie măsurăm. 

Când schimbul se face in natură, fie care apre- 
ciază utilitatea pentru sine a obiectului si stabileşte 
valoarea. Valoarea însă depinde nu numai de uti- 
litatea obiectului ci şi de munca depusă de vân- 
zator spre a’l obține,» ceeace e ușor de apreciat 
Când obiectul e produs în localitate si ambii factori 
cunosc modul de productiune. Schimbul în natură 

__ insă poate fi o inselatorie in alte cazuri, cum e 
* Când negrul dă cauciucul său pe mărgele de sticlă 
pe cari el le crede greu de fabricat. 

Când schimbul se face prin intermediul monedei 
este indispensabil că vânzătorul, care cedează o 
valoare, să poată aprecia valoarea monedei ce 
primeşte în schimb. Dar am văzut că nici un obiect 
nu are valoare intrinsecă ci valoarea depinde de 
persoana căreia i-l oferim. Cum nu stim în acel 
moment cui vom oferi moneda va trebui dar să 
căutăm ca moneda să fie un obiect care să aibă 
Cam aceeași valoare pentru toată lumea şi că această 

i ` 


e O 


valoare să nu se schimbe între momentul vânzării: 
obiectului ce cedăm și al cumpărării altui obiect. 

Moneda trebue, dur, să fie o valoare cât mai 
fixă şi universală. 

Obiectul întrebuințat trebue sâ corespunză la o 
necesitate a tuturor indivizilor şi să ceară cam. 
aceeași cambitate de muncă spre a fi obținut, căci 
valoarea lui se compune din produsul celor doi fac- 
tori. El trebue să fie ‘nalterabil, ușor de transportat: 
şi de transmis, căci altiel valoarea lui nu e fixă. 
In fine el trebue să fie divisibil căci el trebue să. 
ne permită ca, pentru valoarea cedată, să putem. 
obține mai multe valori, 4 căror sumă să fie egală 
cu valoarea cedată; altfel omul care fabrică o sin-: 
gură valoare nu ar putea obține toate valorile z 
cari are nevoia pentru viață. 

Obiectul trebue, dar, să fie si omogen pentru ca 
împărțit în parti, snma valorilor părților să fie egală 
cu valoarea totului. 

13. Pentru a putea compara si insuma valorile 
ne. trebue o unitate de măsură şi un procedeu 
pentru măsura valorilor. 

Am văzut că unitatea de măsură a unei calități 
a lucrurilor este aceeasi calitate a altui iucru. Va- 
loarea însă nu e o calitate intrinsecă a lucrurilor 
ci o calitate subiectivă. Se pune dar întrebarea 
când măsurăm o valoare fata de cine măsurân: 
atât acea a lucrului cât si acea e unităţii? Resulta 
dar că spre a putea schimba lucrurile trebue să 
„avem o unitate de măsură si un mijloc de a má- 
sura valoarea obiectului cedat cât şi a celui primit 
ca monedă, însă pe când valoarea obiectului cedat 
o măsurăm ținând seama de utilitatea ce el are 
pentru noi valoarea obiectului primit trebue mă- 
surată fata de utilitatea ce el are pentru cei cărora. 
le vom oferi acel obiect. l 

Ca si moneda, unitatea de masura a valorilor, 


- 


Lă 


= 2. 


trebue să fie fixă, caci altfel nu putem măsura, 
neștiind cu ce s'a măsurat, Evident necesitatea cea 
mai generală a oamenilor este hrana şi imbraca- 
mintea, însă nici unul din aceste obiecte nu pot 
servi la schimb căci nu Sunt inalterabile, divisibile, 
etc., trebue dar cautata alta nevoie generală a oa- 
menilor și această nevoie este însăşi nevoia de a 
Schimba. “Va fi dar destul să găsim un obiect inal- 
terabil ‘si divizibil! ca să-l intrebuintam ca obiect- 
moneda chiar daca el nu serveşte la alt ceva, 
utilitatea lui ca instrument de schimb îi va crea 
valoarea. Pentru ca să fie uşor de transmis trebue 
ca o mică cantitate să necesite muncă multă pentru 
că valoarea depinde nu numai de utilitate, ci și de 
munca depusă spre a ni-l procura. 

Acum las pe cetitor să spună dacă instrumentul 
de schimb poate îi altceva decât aurul, iar unitatea 
de mâsură o anumltă cantitate de aur. 

14. Dacă însă nu există discuție asupra greutății, 
volumului etc., al lucrurilor, este că ele sunt inva- 
riabile si că posedăm miiloace de a le măsura. In 
schimb câtă discuţie asupra valorilor obiectelor și 
oamenilor. 

Avantajele divisiunii, muncii şi al schimbului, care 
e consecința imediată si inexorabila, sunt prea mari 
pentru ca omenirea să renunţe la ele si atunci s'a 
recurs la mijloace aproximative. 

S'a căutat a se măsura valorile prin apreciere, 
dar chiar pentru aceasta trebue ales un termen de 
comparaţie, căci aprecierea este încă un mod dea 
măsura. Valorile de măsurat s'au considerat, nu în 
raport cu utilitatea obiectului pentru fiecare cum- 
părător, ci in raport cu utilitatea medie față de 
toți indivizii, căci e evident ca un om care na 
mâncat, ar da ofi ce pe o bucată de pâine. Ca 
valoare de comparație s'a ales moneda legală, care 
e valoarea unei anumite cantități de aur, pentru ca 


7 
a 


utilitatea aurului e universală, toată lumea având 
nevoie de Schimb iar munca cerută spre a-l pro- 
duce fiind cam aceeași. De altfel minele de aur 
cari cer prea multă muncă nu se exploatează. 

Evident unitatea de valoare nu e aşa de fixă ca 
unitatea de lungime, care, spre a nu varia, s'a legat 
de lungimea meridianului pământului, dar dintre 
toate valorile e de sigur cea mai puţin variabilă. 
Necesitatea schimbului este permanentă, continuă, 
nu depinde de elementele atmosferice si e generală, 
deci utilitatea aurului e fixă iar producţia fiind- 
aproape invariabilă valoarea lui e aproape fixă. 
De sigur sar fi putut lua drept unitate tona de 
fier, dar utilitatea fierului e asa de variată în cât 
valoarea lui se resimte de aceasta variatiune precum 
se resimte de variația mijloacelor de productiune 
şi transport. Fapt e că tot globui a adoptat aurul 
ca unitate de măsură a valorilor, căci toate mo- 
nedele, chiar cele fiduciare, au ca bază de stabi- 
lire a valorii lor aurul, puţine popoare mai păs- 
trează etalonul bimetalic. 

Aurul, dar, are o valoare provenind, ca toate va- 
iorile, din utilitatea lui, iar întrebuințarea lui ca 
unitate de valoare şi ca instrument de schimb de- 
“curge din calităţile lui, întocmai precum întrebuin- 
tarea ferului si prin urmare valoarea lui decurge 
din calitățile lui. 

15. Progresul omenirii sa facut încercând de a 
perfecționa instrumentele si a economisi munca şi 
energia. Era dar natural ca şi în domeniul schim- 
bului să se caute aceeași perfecționare, ceea ce sa 
facut inventând biletul de banca garantat 100°/, 
aur, biletul garantat partial aur, biletul hypotecar, 
cari sunt instrumente de schimb cu efectuare ime- 
diată, pe cand polita e tot un instrument de schimb, 
cu termen. | 

Evident aceste instrumente pot servi la schimb 


cum poi servi podurile de lemn la trecerea râurilor 
întocmai ca cele de fier sau de zidărie, numai fie- 
care trebue supus la-sarcinele ce el poate sa su- 
porte. Vom vedea că tocmai pentru a îi trecut peste 
aceste principii, în“ timpul resbelului si după resbel, 
ne găsim astăzi în valurile crizei financiare, din care 
nu stim cum să scăpăm. 

16. Am văzut că aurul el însuşi prezintă imper- 
fectiuni la măsura valorilor. Fluctuatiunea produc- 
țiunii aurului, cum si, mai ales, faptul măsurării 
valorii medii a lucrurilor au dat naștere la speculă, 
care nu e altceva decât jocul asupra variațiunii 
valorii averilor. 

Acumularea averilor în mâinile unor indivizi, mai 
ales a averilor mari, este în genere produsul acestui 
Joc, provenind din imperfectia instrumentului, tre- 
cerea in posesia unei persoane a uneéi averi dis- 
proporționale cu munca depusă este poate cala- 
mitatea cea mai mare ce bântue omenirea. Plus 
valuta imobilelur produsă de timp si plus valuta 
mobileior provocate de evenimente, de descoperiri 
stiintifice, etc., însa fără muncă sunt de sigur 
titluri putin solide pentru susținerea proprietății in- 
dividuale. Nu trebue însă uitat că daca acest fe- 
nomen deplasează averi pe nedrept, tot el are avan- 
tajiul de a îmboldi geniul uman la crearea valo- 
rilor. Dacă averile există în natură omul nu pro- 
îită de ele de cat prin punerea în valoare si dacă 
omenirea ar renunța de a acorda această primă 
speculei, ea ar omori în același timp inițiativa şi 
geniul uman; cel din urma nenorocit ar fi mult 
mai lipsit de mijloace într'o societate din care a 
disparut emulatiunea de cât este astăzi. 

Din nenorocire fericirea este un element, care nu 
depinde, ca și valoarea, numai de mijloacele de cari 
dispune omul. Fericirea e raportul între ceea ce 
avem şi ceea ce dorim aşa că dacă adevărul anunțat 


-- 26 — 


mai sus relativ la cantitatea de bunuri e cert, nu 
tot asa de cert este ca cel mai nenorocit om din 
societatea de astăzi nu ar fi mai fericit intr’o so- 
cietate fără emulatiune, căci dacă cantitatea de bu- 
nuri ar scădea tot aşa ar scădea şi cantitatea de 

dorințe aşa că nu ştim ce ar face raportul. | 

17. Cu biletul de bancă garantat aur 100°/, ob- 
ținem un avantagiu la transmisibilitatea instrumen- 
tului de schimb, dar imediat avem si un prim 
inconvenient. Biletul nu are putere achisitorie de cat 
in zona de credit a emitentului. | 

Evident creditul băncilor de emisiune e robust 
şi resista la mari presiuni, căci rar S'au văzut banci 
de emisiune in faliment, dar el nu resistă catas- 
irofelor mari ca resbelele, cum vom vedea când. 
vom vorbi de efectele resbeiului. Evenimentele or- 
dinare se regulează tot așa de bine cu biletul de 
bancă garantat 100°/, aur ca si cu aurul efectiv.. 
In adevăr rolul instrumentului de schimb este dea 
permite detinatorului, şi numai lui, de a lua Ova- 
Ti fara a da altă valoare de cât instrumentul 
de schimb, obținut, el însuşi, printr'o cesiune an- 
terioară de valori. Nimeni, dar, nu va putea cumpăra 
mai multe valori de cât vinde, iar acumularea va- 
lorilor nu se va putea obține de cineva de cât printr o- 
productiune superioară consumatiunii, singurul mijloc 
onest de îmbogăţire. 

18. Cu biletul de banca garantat partial începe 
falsificarea schimbului. In adevăr emitentul pune în 
circulație o valoare mai mare de cât cedează, afec- 
tând ca garantie o cantitate mai mica de aur. In 
fapt aurul depus în tesaur nu e proprietatea bâncii, 
ci a detentorilor de bilete cu singura diferență ca 
emitentul ia dobândă la o valoare mult mai mare 
de cât valoarea ce posedă. 

In adevăr când cineva cedează o valoare fara a 
primi alta în schimb acea persoană e privată de fo- 


ioe 


losinta valorii cedate pe tot timpul cât deţine titlul 
ce a primit la schimb. Când moneda e de aur fie care 
este lipsit de folosința aurului atâta timp cât îl 
deţine si nu I folosește la schimb, cum e cineva. 
privat de folosința unui cal daca nu °’! intrebuinteaza. 
Când biletul ‘de bancă e garantat 100°/, banca 
percepe dobânda pentru biletele sale, pentru câ fiind. 
obligată a păstra in tesaur o valoare egală, ea e 
privată fortat de folosința obiectelor ce ar putea 
lua im schimb cu aurul său. Când însă „biletul e 
garantat partialbanca imobilizează un leu și ia. 
dobândă la doui sau trei. 

Mişcarea perpetuă s'a inventat, se creiază valori 
prin combinaţii financiare. De fapt banca acumulează 
si profită de pierderea de folosință a fie cărui de- 
tentor de numerar, căci dacă nimeni nu păstrează, 
nici mult numerar, nici multă vreme, nu e mai putin 
adevărat că sume considerabile de bilete rămân în 
permanență în circulaţie. E adevărat că băncile de 
emisiune aduc servicii comerțului cerând dobânzi 
mici şi prin aceasta impedică camăta, dar aceasta 
seamănă cu milostenia când ea nu e de cât o res- 
titutie. Instrumentul de schimb nu trebue să permită 
deplasarea valorilor de cât la egalitate iar o res- 
tituție parţială a valorilor primite fara justificare nu 
justifică procedura, mai ales că paguba se sufere 
de unii și restitutia se face către alţii. Dacă bene- 
ficiul s'ar încasa de stat nu ar fi nimic de zis st 
ar constitui pur si simplu un imposit indirect. 

Acest inconvetiient nu e din nenorocire singurul 
ce se poate imputa biletului de bancă garantat par-. 
fial. Defectul principal este că el nu e acceptat pre- 
tutindeni și prin urmare raza lui de acțiune e redusă. 
In realitate stocul metalic nici nu. constitue o ga- 
ranfie, cum se numește, ci servă de compensator.. 

In adevăr toată lumea ştie că, de şi banca ga- 
rantează preschimbarea biletului cu aur, la cerere ea 


— Am 


‘se găseşte In absolută imposibiiitate de a o face. 
Este dar evident că biletul de banca garantat paf- 
tial dă numai ilusoriu detentorului dreptul de a ob- 
tine o valoare anumită si precisă, ori când, volens 
nolens, 

19. Biletul hypotecar este un titlu garantat printr’o | 
anumita avere sau chiar numai prin averea publica 
in general. Ce curioasa hypoteca! Inchipuiti-va un 
creditor hypotecar a cărui hypotecă nu ar avea 
nici fermen nici dobândă : la ce se reduce dreptul 
‘Sau ori cât de solvabil ar fi debitorul? La simplul 
ducru că debitorul nu poate instraina averea hypo- 
tecată, când biletul e garantat cu o anume avere. 

20. Cu biletul negarantat sau garantat in toată 
averea publică acest ultim drept dispare. Deten- 
torul nu are nici fermen, nici dobândă, nici gagiu 
şi nu “i rămâne de cât să sconteze biletul unde o 
găsi si cu ce se va oferi, dacă se va oferi ceva. 
In schimb emitentu: percepe dobânda la toate 'bi- 
letele emise ca si cum remiterea unei hârtii Var îi 
privat pe el de folosința vre unui drept pe care Pa 
cedât detentorului. 

21. Cu biletul de banca negarantat s sau ipotecar 
apare un nou inconvenient şi anume ca unitatea de 
măsură a dispărut. In adevăr detentorul biletului 
garantat ştia că ìn caz când biletul s'ar deprecia 
in zona lui de acțiune, el are dreptul să ceară aur 
eiectiv si să caute in altă zonă un schimb mai fa- 
vorabil. Masura, dar, a valorii ce vinde o face tot- 
deauna in raport cu aurul, căci stia că la aceasta 
va avea un drept real contra valorii cedate de el, 
pe când la ate valori el nu are dreptui a impune 
biletul său de cât dacă posesorul valorii consimte 
a vinde şi după măsura valorii ce vânzătorul a- 
preciază. 

Cu biletui neacoperit detentorul a cedat o va- 
loare reală si nu are precis nici o valoare la care 


_ — A 
el are un drept efectiv cu sau fără voia altora. 
Se susține că moneda s’ar putea constitui prin bi-. 
ilete de stat garantate cu averea publică. Asemenea 
bilete ar avea nu numai inconvenientul ca valoarea 
lor ar varia cu creditul statului adică cu eveni- 
mentele politice, dar si pe acela de a nu putea 
constitui o unitate de măsură. Garantia pusa la 
baza monedei nu este de nici o valoare dacă biletul 
nu dă drept a cere ori când un anumit lucru conira 
cesiunii biletului. i 

22. Se va răspunde că se poate lua drept mă- 
sura altceva, dar atunci emitentul trebue sa tina 
in deposit acel ceva pentru a putea remite efectiv 
detentorului la cerere dreptul său. Acel ceva, dar,, 
trebue să fie inalterabil, uşor de transmis, divisibil 
calitati fard cari dreptul detentorului de a căuta 
un schimb mai bun în altă zonă de acțiune e ilu- 
soriu. 
„Dacă la suprimarea eliberării de aur statul ar fi 
garantat biletul de bancă prin ceva, de ex. decla- 
rând că leul valorează 5 kg. de grâu el ar fi obligat 
astăzi să procure grâu cu 2000 lei vagonul pe când. 
altiel leul-hârtie de astăzi nu mai represinta nici. 
o unitate. 


CAP. 4. 
Averea pubtica. Schimbui între State. Valuta. 


23. Există o analogie perfectă între legile cari 
regulează repartiţia bunuriior între indivizi şi acelea 
cari regulează aceeași repartiție între state. 

Când vorbim de schimbul între state nu avem 
intenția a examina schimbul între statele-entitati, 
căci el urmează aceleaşi regule ca cel între in- 


divizi, ci schimbul între sferele de acţiune a două 


“sau mai multe instrumente de schimb. 

Avem imediat concepția de „export, import, ba- 
lanta comercială, etc. 

Este evident că dacă ar exista o uniune vamala 
universală şi un bilet monedă internațională ce- 
stiunea nici nu s'ar pune. 

De indată însă ce fiecare stat isi rezervă dreptul 
de a pune piedici la trecerea bunurilor dintr'o tara 
in alta si întrebuinţează instrumente diierite de 
schimb trebue să examinăm în ce mod instrumentul 
de schimb e chemat a regula situația părților. 

24. Cu moneda aur efectiv problema e simplă. 
„Sfera de acţiune a aurului fiind universală la ori 
ce moment balanţa comerciaiă este echilibrată prin 
simplul fapt al deplasării aurului spre statul care a 
exportat mai mult de cât a importat. Nu vorbim 
intenționat de deplasările de averi fără contraba- 
lansare imediată prin acordare de credit, căci aceste 


E — 


“operațiuni nu diferă de schimbul in natură sau pe 
bani gata de cât prin faptul acordării unui termen 
de plată, dar târgul este complect precizat în mo- 
mentul vânzării pe baza instrumentului de măsură 
al valorilor. 

Aurul nu urmează toate îiuctuațiile balanței co- 
merciale ci multe diferinte se reguiează prin acor- 
dare de termen, însă prin această nouă operaţiune 
liber consimfita şi remunerată schimbul trece în 
categoria imprumutului, operaţiune care formează 
contract între anumite parti şi în anume condițiuni 
consimtite de părțile contractante, inainte de efec- 
tuarea schimbului. 

25. Cu biletul de bancă garantat 100%, aur 
operaţia începe a se. falşifica, 

Dacă detentorul unui bilet nu găsește târg con- 
venabil în zona de acţiune a biletului el trebue sau 
să acorde credit forțat până va apare în zona bi- 
ietului marfa ce caută sau trebue să exercite 
dreptul ia garanţie cerând emitentului aur. Ambele 
operațiuni cer timp şi cheltueli aşa ca de îndată 
ce balanţa comercială înclină în favoarea unui stat 
valuta apare în favoarea biletului acelui stat. 

Această valută nu poate inirece cheltueiele 
pentru deplasarea efectivă a aurului si nu poate 
deprecia o monedă mai mult de cat această va- 
loare. ` 

Un al doilea inconvenient este ca svonurile de 
resbel provoaca panica si rapida echilibrare a ba- 
lanfei prin cereri de aur din cauza încetării de- 
încredere in cuvântul dat de emitent de a restitui - 
aur la cerere. 

"26. Cu biletui de bancă garantat partial incon- 
venientul e mai grav. De câte ori balanţa se a- 
pieaca in favoarea unui stat echilibrul nu e posibil ` 
prin deplasare de aur de cât deranjând echilibrul 

în interior. In adevăr pentru fiecare leu aur ce 


— I = é „A 


banca scoate din tesaur trebue să retragă nu numai 
un leu hârtia dar doui și chiar trei. Retragere 
primului leu nu are nici o importanța căci el este 
tocmai cel ce ‘se presinta la schimb, dar, banca 
neposedaind contravaloarea celor alte ‘doua, retra- 
gerea lor necesită o urcare a dobânzii si a scon- 
tului, ceeace provoacă specula si falsificarea re- 
partiției averilor. Si atunci incepe acea luptă, in 
care fiecare caută să arunce asupra vecinului o 
pagubă, pe care a suferit’o şi el dela aitul, banca 
de emisiune începe a refuza aurul cu toată sem- 
natura pusă pe biletele sale si asa mai departe. 
Mai trebue oare alfa proba ca instrumentul de 
schimb nu e perfect si ca dacă el poate servi in 
unele cazuri, el falsifica operația de îndată ce o 
presiune mai mare se exercita, întocmai ca un pod 
de șosea, care serveşte ioarte bine cât nu trec pe 
el de cât sarcini uşoare, dar care se prabuseste 
indata ce sarcina întrece unele limite. e. 

Valuta, această calamitate a comerțului este 
produsul direct si imediat al falsificarii instrumen- 
tului de schimb, căci exhortatiuniie la patriotism 
nu decid pe cel, ce are mijloace, de a nu importa 
maria care'i trebue pe când atunci când moneda 
este aur efectiv sau bilet garantat 100°/, depla- 
“sarea aurului si ipsa monedii .pune pe cetățean 
in imposibilitate absoluta de a importa si’l obliga 
a munci sa produca valori exportabile daca voeste 
sa importe sau să consume valori streine, tot așa 
precum in relaţiile individuale lipsa de monedă îm- 
pedică pe cetățean de a consuma mai mult de cât 
produce. 

27. Când c vorba de biletul negarantat suntem 
în plin neant. .Nimeni nu ştie ce însemnează un leu, 
căci dacă denumirea si desenul biletului a rămas 
acelaşi de fapt e o nouă moneda. ` 

Am arătat la capitolul . monedă care e dreptul 
real al detentorului și anume acela de a i se re- 


zy = 


mite 35 centigrame de aur pentru fiecare leu; el, 
sau schimbă aeeasta valoare pe alta valoare ce îi 
se oferă, dacă'i convine, sau cere aur si caută în 
altă zonă de acţiune un schimb convenabil. Ce poate 
insă cere detentorul leului negarantat ? 

Nimic. Chiar dacă moneda ar îi garantată prin 
toată averea României aceasta nu insemnează nimic 
căci biletul nu dă drept a cere un anumit lucru ci 
numai pe acela de a accepta pe cei cei se oferă. 
Detenitorui strein este obligat atunci a aprecia ce 
i S'ar rae oferi in România, când i se va oieri 
si cu ce pret și numai apreciind aceste elemente 
decide vaioarea leului-hârtie negarantată. 

lată de ce leul a scăzut, căci leul scăzut nu e 
ieul românesc, leul aur, cu drept de.realizare ime- 
diată cu o anumită marfă si pe un anumit pret, ci 
un leu hibrid, fabricat de resbel, cu care cred a 
se fi imbogafit toți cei ce Pau primit în timpul 
resbelului pentru ca se oferea cu ocaua si pe schimb 
cu valori minime. Acest leu e născut mort și nu 
va învia nici odată. 

Tendința de al învia prin export este o ade- 
vărală uiopiă și va aduce mai multe pagube în 
economia națională de cât resbelul însuși. 
= Deocamdată detentorul strein de bilete de banca 

se vede în fața realităţii cu lăzile pline de biete 
româneşti, cu cari nu poate cumpăra nimic in raza 
lor de acţiune si nici transforma în aur Spre a iua 
de aiurea contra valoarea marfurilor cedate Ro- 
mâniei. El aşteaptă epoca exportului pentru. ca. cu 
este bilete obținute pe parium de la imbogatitii 
de resbel să obțină grâu muncit de alți cetăţeni, 
iar aceași imbogatiti aşteaptă acelaşi eveniment 
spre a plasa şi restul biletelor primite dela nemți, 
dela statul roman, sau coroane ori ruble de con- 
trabanda contra unor valori reale. Numai nu ştiu 
cine va primi rolul muncitorului. - 





Productia şi repartitia wverilor. Pe 





+ PARTEA Ii. 


EFECTELE RASBOIULUI ASUPRA PRODUC. 
TIUNI Si REPARTIŢIEI AVERILOR 


CAP. 1. 
Schimbarea monedei legale. 


28. Primul efect al primei lovituri de tun a fost 
mchiderea granițelor pentru export si închiderea 
eliberării aurului de către băncile de emisiune. În 
fața terorii, ce începerea catastrofei inspira popoa- 
relor, nimeni nu şi-a dat seama de importanța lu- 
crului. 

De fapt în acea zi s'a schimbat moneda legală 
Inlocuindu-se biletul garantat aur cu biletul nega- 
raniat. Sa nu se răspundă că încetarea garanţiei 
era numai momentană, că garanţia există ia Mos- 
cova, că tezaurul e garantat de aliaţi, că statul 
garantează cu toată averea publică căci toate ase- 
stea sunt sofisme si jocuri de cuvinte. 

In adevăr am arătat că garantarea biletuiui nu 
are nimic aiace cu solvabilitatea emitentului, de 
oarece biletul de bancă negarantat nu dă dreptul 
a cere ceva precis emitentului, ci numai de a cere 
ceeace se oferă şi pe prețul cu care se oferă, cu 
riscul de a nu obține nimic dacă nu se oferă nimic 
sau prea puțin dacă se oferă putin. 

„Speranţa că într'o zi se va reveni la aur gi că | 


by 4; 
— Shee 


toate biletele, coroanele, rublele se vor plati in aur 
e o utopie, precum vom vedea, si prin urmare bi- 
letul actual e un bilet hypotecar în toată puterea 
cuvântului, cu o Aypotecă fără termen, fără do- 
bândă şi fără gagiu. 

De altfel moneda nefiind proditio iM de venit 
nu se poate păstra în speranța `nesigură-a unei 
ridicări viitoare. 

Această schimbare tacită a avut efectul că statul 
a perceput un imposit indirect asupra tuturor de- 
tentorilor de numerar, din care şi-a constituit un 
tezaur de război egal cu aurul băncii de emisiune. 

29. Din nenorocire acesta nu e nici unicul efect, 
nici cel mai dezastruos. 

In adevăr daca eiectul ar îi fost numai acel al 
unui imposit indirect, am îi avut un imposit nedrept 
mai mult, căci el apasă numai pe o categorie de 
cetățeni, dar, nu numai ca detentorii de numerar se 
găseau a doua zi în măsură de a obține mai puţine 
valori contra numerariului lor, ci toate contractele 
cu termen inire cetățeni se gdsiau falsificate prin 
faptul ca debitorii se achitau de sarcinele lor con- 
tractate in /ei aur cu o moneda de mai mica va- 
loare și pe care o puteau obține cedând mai puține 
valori din averea lor proprie. 

Această schimbare tacită de monedă legală a avut 
de efect o deplasare de valori din averea publică 
în averea stâtului, ceeace nu are alt inconvenient 
decât că nu e echitabil repartizată, căci nu tot- 
deauna detentorii de numerar sunt cei mai bogaţi, 
dar a avut de efect o considerabilă deplasare de 
valori între indivizi, fără contravaloare, fără nici 
un motiv si fără alt folos decât acela de a fi 
mascat impositu! pus de stat 

Să examinăm: A poseda in momentul încetării 
plăţilor de câtre banca de emisiune 100.000 lei 
proveniți din vânzarea unei moșii. A dona zi după 


i 
è a e 37 — 


acest eveniment leul a suferit o uşoară scădere — 
” mascată sub expresia viata a inceput a se scumpi — 
ceeace eun nou sens, căci si aurul s'a scumpit odată 
cu. celelalte obiecte. i 
Dacă A ar fi avut aur el nu ar fi suferit nici o 
paguba, dar cu biletele negarantate el a suferit o 
pagubă. Dacă A a înțeles ce s'a petrecut, ela cum- 
părat imediat o mosie mai mică dela B, care încă 
nu intelesese fenomenul, și ast-fel A şi-a limitat 
paguba. Daca nu a înțeles, ei a aşteptat ca leul 
să se ridice. | 
Fiindcă însă el scădea mereu, A s'a decis. mai 
târziu să cumpere o moşie mult mai mică ceia un 
'B care încă nu intelesese şi se bucura chiar ca 
vinde. cu preţ. B se găseşte acum posesor a 100,000 
lei si are aceeași deceptie ca A, căci leul scade 
mereu — viaţa se scumpeste zic cei interesaţi, ca 
- si cum valoarea în aur ar fi rămas pe ioc — şi 
repetă operația reducându-și paguba şi păcălind 
pe C și asa mai departe, D, E, F etc. rând pe rând 
plătesc lecţia prin care au invatat ca leul-hârtia 
nu e valoare. Insă A, B, C pun.lecţia. la profit 
spre a-şi recâștiga paguba. Ei aşteaptă un interval 
până ce leul a scăzut simțitor şişi vând moşiile 
pe lei muiti la persoane deja păcălite si care ştiind 
ce se va intâmpla caută să se scape de aceasta 
valoare fictivă cu ori ce prof. Ei însă, nu tin banii, 
ci aleargă så găsească o persoană care nu a înţeles 
incă şi care dorește să profite și să-şi vândă moşia 
pe pret bun în speranța că leul se va ridica. Vân- 
zarea se face iar A câştigă diferența intre evaluarea 
' făcută la cumpărare de cel ce ştia şi cea făcută 
ia vânzare de cel ce nu ştia. 

Ceeace zicem despre o moşie putem repeta cu 
toate valorile, dar mai ales cu măriurile alterabile, 
cari trebuesc vândute. Câţi nu şi-au vândut biju- 
țeriile crezând că se imbogatesc dând un gram de” 


- 





A ` 
38 mt e n 
— 39s. 
2 ee + 


j 
aur pe un bilet de 100 lei, despre care credeau 
că face 3 grame, dar nu băgaseră de seamă că i 
- emitentul nu mai da nici 3 miligrame pe el. 

Se va zice că aceştia sunt speculanti, însă voiu 
face să se observe că toată lumea e speculanta, | 
căci toți doresc să vândă TA Si să cumpere 
ieftin. 

Cu toate acestea putem cita și victime absoiut 
inocente. 

Creditorii de orice fel se vedeau achitati cu O 
monedă cu care nu mai puteau cumpăra ceeace 
vânduseră ; proprietarii îşi vedeau arenzile și chi- 
riile achitate cu o moneda depreciată, cu care nu 
mai puteau cumpăra aceleaşi valori. Toate aceste 
pagube proveneau din îaptu! că, încrezători in cu- 
vântul băncii de emisiune, nu trecuseră în actelu 
lor că prețul e convenit în iei-aur, căci evident leul 
era moneda legală si acesta era leul aur. 

30. Ceeace e mai grav e că noua monedă nu 
valora nimic, iar măsura valorilor devenind impo- 
sibilă, schimbul a devenit un joc la noroc si aceasta 
nu numai pentru schimburile viitoare, in cari fie- 
„care, instinctiv, îşi lua o primă de asigurare, dar 
cu efect retroactiv asupra tuturor schimburilor an- 
terioare, în cari cesionarul unei valori sau primise ‘ 
prețul dar nu cumpărase altă valoare sau nici nu 
primise prețul. Toţi creditorii primiau capete si 
dobânda in noua moneda deşi convenisera altfel 
Ja facerea împrumutului. | 

Identitatea desenului biletului şi a denumirii 
monetei a făcut'o să continue a circula, depreci- 
indu-se, pe măsură ce se produceau efectele latente 
ale cauzei oculte, intocmai ca o locomotivă; care 
continue a merge după închiderea aburului dar isi 
micşorează viteza. 

Depreciarea contimiă a monedei a produs COR- 
tinue depiasări nejustifieate nire indivizi- fiecare 


i = 4 i 


SS Oe 


detenfar de monedă având a pierde diferența, de 
oarece vânzătorul avea grija să sporească la vân- 
zare numărul leilor pentru aceiaşi valoare cedată. 
Averile individuale se deplasau astiel între indivizi, 
"nu. prin jocul cinstit al schimbulni, dar întocmai 
cum se deplasează malurile râurilor mâncate de ape. 

Efectul a fost acelaşi ca si cum statul ar fi fal- 
silicat fără să spună greutatea chilogramului şi ar 
adăugat la toate balantele existente câte o mica 
greutate înspre greutatea măsurătoare. E evident 
că toți negustorii ar fi fost foarte mulțumiți, pentru 
că musterii, nesciind nimic, ar fi continuat a cum- 
para cu preturiie anterioare. Statul însâa adăugat 
zi cu zi câte o greutate, căci /ua si el ceva din 
diferență, până ce au început să simtă şi musterili, 
însă aceasta pe rând, unul câte unul si nici astăzi 
nu au aflat toți, aşacă numărul păcăliților e imens. 

Nici astăzi nimeni nu ştie cu cât a falsificat 
statul ocaua, căci el nu mărturisește ci susține mereu 
că e tot ocaua veche si că e numai o mica de- 
ranjeare a balanței, care se va repara în curând, 
iar negustorii continuă a vinde cu ocaua falsa nu 
numai celor ce cumpără acum, si cari ştiind că ocaua 
sa micşorat cer și ei să măsoare cu aceeași oca 
când vând, dar ccaua se aplică si celor cari au 
plătit înainte de r-sbel si nu au luat maria şi cari 
se văd acum deposedafi de averea lor. 

Ar fi fantastic dacă s’ar stabili numărul cetate- 
nilor sărăciți pe aceasta cale şi cantitatea de averi 
depiasate în modul acesta, nu în favoarea statului, 
dar în favoarea imbogatifilor de resbel, între cart 
în primul rând sunt acţionarii băncii de emisiune 
cari deveniau creditorii statului fabricand bilete de 
bancă. 

Statul departe de a lua măsuri a continuat a 
emite moneda negarantată și a o arunca cu gramada 
spre a obţine blidul de linte necesar apărări na- 


Oe 


tionale, In vremea aceasta germanii faceau aceeași 
operație în Muntenia, Austriacii în Transilvania şi 
Bucovina şi Ruşii în Basarabia. 

Lăsând la o parte fraudele inherente lipsei de 
control, ce resulta din faptul însăşi a resbelului, 
simplui joc al schimbului falsificata deplasai fără 
justificare averi între cetăfeni mult mai mari decil 
a consumat resbelul însuşi. y ` 

31. Daca cei ce au profitat de acest faritastic dans 
de averi ar fi păstrat acest numerar in mânile ior 
lucrul ar fi uşor de restabilit, dar ei au transformat 
moneda lor, fără valoare, în valori reale, prin 
schimb, si şi-au asigurat proprietati imobiliare sau 
mobiliare, sigure, si eari nu se mai pot recunoaște 
dintre cele onest câştigate. 

Asa, numai, se exolică imbogățirea unor persoane 
intro epocă cand toată lumea trebuia să sdrdciascd 
ş: mai ales a acţionarilor bancii de emisiune, dintre 
cari unii absenţi din tara. După resbel dansul a 
continuat mai intens căci resbelul era o piedică la 
schimb. s 

Emisiuni peste emisiuni, import exagerat si de 
lucruri inutile ne-au adus la situația actuală. 5a o 
analisam. | 

32. Tara de si învingătoare nu a primit nici o 
despăgubire de resbel. Averea publică e diminuată 
a) cu tot ce a consumat armata română, rusă, ger- 
mana, austriacă pentru cari a lâsat în schimb hârtia” 
monedă b) cu o parte de consumatia furată, dis- 
tiusa, etc. pentru cari păgubaşii nu au nici un titlu 
c) cu tot ce a consumat statul sia dat în schimb 
hârtia moneda sau bonuri de rechisitie d) cu lipsa 
de preductiune anuală a averilor e) cuo parte din 
populaţia mutilată, care va trebui susținută de cei 
‘valizi, 

33. Sa examina cum repauzează această imensă 
sarcină -pe averea publică. Cei ce au dat sap lifs au 


a sei 





sa 
luat averi şi nu au primit nimic în schimb au predat 
infinit de mult fata de nula primita.. Acestia sunt 
marea masă a păgubiților de resbel; cei ce au dat 
averi de un leu aur si au primit 10 lei hârtie, as- 
teapta ridicarea leului spre a realisa beneficiul, de 
si cei mai. multi Pau realisat cumpărând case şi 
moşii de la cei ce nu băgau de seamă că sa schimbat 
moneda; unii au facut “operația de mai multe ori 
ridicând mereu valoarea diferenţelor ; cei ce au îurat, 
„cei ce au introdus coroane si ruble etc. mau dat 


imic si au luat hârtia mone dă cu care au căpăiat 
și capata valori. Aceştia sunt de sigur cei mai fa- 
voriz ati. Printre, aceştia trebue să socotim și: pe 
acționarii bancii de emisiune, cari au devenit usu- 


îructu?ri ai unei averi, pentru care mau dat nimic. 
„E adevarat ca erau obişnuiţi la aceasta din timp 


de pace, dar ătunci Juau usuiructul unei averi triple, 


numai, decât cea proprie, dar acum inmuitirea e 
fără limite. De fapt toate sarcinele cad astăzi pe 
tofi salariaţii cu Suma fixă, pe toți cei ce S'au pă- 
calit vânzând o valoare reală pe această moneda 


calpă, dacă mau avut grii ao trece şi ei aktora si 


pe păgubițłii de resbel “neplatiti. 

„34, Instrumentul de măsură si de Shira al va- 
lorilor e fals iar schimbul se face întocmai ca vân- 
zarea cu ocaua falsa. 

In asemenea situație ne mai mirăm de frenesia 
hotiilor, de specula etc. făra-să ne dăm seama că 
aceasta nu c decât lupta cu cuțitul pe bordul va- 
sului care se îneacă fiindcă ’i lipseşte cârma. 

Adaugati la aceasta amenințările condotierilor : 
confiscarea averilor, exproprierea fără plată, legea 
chiriilor, înclirierea forțată și câte alte amenințări 
la averea individuală şi vom înţelege usor panica 
latentă, descurajearea ori carei initiative şi tendință 
de a profita de bunul altuia. 

ot dn aparență lucrurile au aerul cel mai fericit, 


| 


— 42 — 


Statul român nu a avut nevoie, ca alte state, sd 
se împrumute ca să facă războiul; el a găsit o 
bancă puternică care i-a împrumutat tot ce i-a 
trebuit; noi, cetățenii, nu avem nimic de suportat 
grație acestei binefacatoare instituții, care a luat 
sarcina asupra ei. Numai că, banca ia dobânda îm- 
prumutului si noi am plătit capetele din averile 
noasire, in-fapt. E adevărat că maila urmă banca 
a renunțat la dobândă dar răui este că nu ne dă 
si nouă bani fără dobândă căci atunci chestiunea 
scumpetii vieții ar îi rezolvată. 

39. Acum să examinăm ce efect ar produce pro- 
blema inversă. Să presupunem că America ne-ar 
acorda 15 miliarde în aur şi am decide imediat că 
leul, coroana, rubla își recastiga dreptul de a fi 
schimbate cu aur. Evident imediat leul, coroana, 
rubla și-ar recastigs valoarea lor. De sigur inele 
lucruri ar rămâne mai scumpe decât înainta de 
rezbel dar în majoritatea casurilor o ailuenta e- 
normă de mărfuri aduse din aceiaşi America ar 
restabili prețurile dinainte de i, Cine ar pro- 
fita de acest fapt ? 

Lucrătorul, agricultorul şi in genere producato- 
rul şi-ar vedea imediat redus prețul valorii ce ofera, 
ceeace ar fi o pagubă compensată prin faptul că 
la rândul! lui cumpăra cu lei mai puţini eeeace în- 
nainte cumpăra cu lei mai mulți. 

Lucrălorui va avea dar pentru ziua lui de lu- 
cru drept la aceiaşi. ratie de valori, agricultorul 
va vinde grâul cu 2.000 lei vagonul dar va plăti 
ziua da iucru 2 lei și 50 bani, ca în vremea bună, 
dar nu văd ce ar câştiga. 

Dar atunci cine ar. câștiga? detentorul de nu- 
merar, care ieri a vândut un vagon de grâu şi nu 
a cumpărat nimic, iar astăzi va “cumpăra cu ace- 
iaşi sumă 5 vagoane de grâu, El va obține o ade- 





— AAs 


vărată recolta fără cheltuială, fără muncă, fără 
risc ci numai fiind că a stiut să aştepte. 

Printre detentorii de numerar trebuie sa so- 
cotim nu numai pe cei ce dețin monede, ci pe toți 
„acționarii bâncilor, cari au ua venit în numerar, 
venit care evident ar crește în valoare dacă nu in 
număr de lei, prin sporirea puterii de achisijie a 
ieului. De altfel e evident ca o plus-valuté nu 
poate profita decât proprietarului valutei si ca o- 
peratia ridicării leului ar avea un efect invers de 
cit acel ce am studiat în partea primă a acestui 
capitol. Lucrul nu ar avea importanță dacă de- 
lentorii de numerar ar îi aceiaşi ca la 4 August 
1914, dacă emisiunile succesive nu ar fi creat noi 
` detentori şi dacă fabricanții de valori fără munca 
är renunța la dobânda capitalului emis, dar nu 
muncit de ei. : 

Cei ce Sau păcălit vânzând o moşie fără să 
vadă ca sa schimbat moneda nu au putut ține 
banii, ci s'au grăbit să micsoreze paguba cumpă- 
rând altă moşie mai sH Restituția, ce Statul ar 
lace, a părţii luate de el, ar cădea in manele ulti- 
mului vânzător, care oe ce valorează moneda $i 
a cerut un număr respectabil de iei. Primul vân- 
zator ar trebui să se mai prepare si ia biruri 
spre a procura Statului resurse pentru restituirea 
călre altul a ceeacc i sa luat. prin schimbarea 
monedei. 

Tot acest detentor va îngriji ca să ducă aurul 
primit inapoi în- America, „să aducă maria și să O 
vândă în fară, încet, încet, ca să nu simtă lumea 
ce s'a întâmplat si să poată cere tot lei a ca 
în vremea când leii erau de hârtie. 

După ce operația se va fi produs, statul tre- 
buie să ingrijeasca de plata cuponului datoriei A- 
mericane. 

Se va zice ingt ca ceszec am spuse simpla 


= Ten 


imaginatie, de oarece Americanii nu ne acordă 15 
miliarde. aur. De sigur fu spér sa fie așa de naiv, 
day detentorii de numerar spera ca productorii 


noştrii vor, fi asa de naivi. In adevăr toți imbo- 
gāțiții de război, cari dețin enorme sume de mo-' 


nedá- hârtie, aşteaptă ridic area leului prin expor, 


ceeace ar fi o operatie si mai fantastică decât. 


ced, examinată mai sus. 


36. Se va zice ca efectele arătate nu s'ar pro- 


duce decât daca ridicarea leului s’ar face brusc 


și prin mijlocul împrumutului în aur ce am pre= 


supus. Evident am exagerat intenționat spre a 
pune fenomenul în lumină, dar pentru ca operaţia 


sar produce mai încet şi prin urmare s’ar putea 


ascunde, ea nue mai putin reală. Producătorii însă 
dintr'un simț practic au prevăzut ceea ce finan- 
ciarii contesta si se abtin dela munca. 

Sa examinam dar proc latent al ridicării 


leului prin mijlocul exportului, panaceu așteptat . 


de tofi. P 
Să presupunem două persoane, dispunând fiecare 
de 100000 lei hârtia si să presupunem că unul îi 
bagă in agricultură iar celalt îi tine in ladă. Sa 
admitem că o recoltă bună pune la dispoziţia. agri- 
cultorului 15 vagoane de grâu de exportat. Din 
două una: el va vinde grâul sau pe prețul stabilit 
pe piețele streine sau în valuta streină sau va ac- 
cepta lei-hârtia. Nici în primul caz, nici în al doilea 
caz el nu găseşte interes la ridicarea leului, căci la 
transformarea valutei streine în iei el va obţine 
mai puțini iei, iar dacă ridicarea va fi simtitoare 
el riscă să obţină. mai puțini lei decât a cheltuit, 
adică să nu-și mai revadă 100009 lei cheltuiţi, ci 
o sumă mai mică, care va fi cu atât mai mică cu 
cat leul se va fi ridicat mai mult. | 
Ma aştept la obiectiunea ce pare naturală: e 
adevărat că vei avea lei mai puţini, dar nu uita 
ES 


? 


ca vei avea lei mai buni de oarece cu ei poți'cuni- 


para acum mai multă maria, lucru exact, dar și 
camaradul care a ținut 100000 de lei în lada isi 
va fi transformat, și e/, leul lui în leu mai bun fara 
să facă nimic şi mai are și avantagiul că-i are pe 
toți pe când eu am obținut mai puțini decât am 
băgat în pământ aşa ca una peste alta mami câș- 
tigat nimic, ba, poate, am si pierdut. 

Şi acum întreb DE gititor : care “din ele doua 
persoane ati dori să fiți? a yh 

Daca trecem acum la investirea de capitale in 
intreprinderi cu termen lung vom constata că ridi- 
carea leului hârtia ar constitui o adevărată cala- 
mitate. Să considerăm în adevăr o persoană care 
ar investi 10 miloane intro fabrică, care nu poate 
fi amortizată decât în 30 ani. Să nu ni să răspundă 


că astăzi. fabricele se amortizeaza în 3—4 ani, căci- 


vom răspunde, că astăzi se fac multe operațiuni 


“neoneste, dar amortizarea unui lucru nu trebue 
cerută consumatorului decât pentru reînnoirea fa- 
bricei uzate, ca prin urmare perioada de amorti-. 


zare a unui capital depinde de durata instalatiunii 
și că dacă aceasta se cere mai repede, sau con- 
sumatorul refuză, sau, dacă e forțat să cumpere, 
atunci operația constitue o spoliaţiune neonesfă. 
Fabricantul în chestiune, om onest, fixează pre- 
turile mărfii produse, pentru a obţine costul mărfii, 
socotind o dobândă onestă la capitalul Sau și o 
anuitate de amortisare. Tot calculul fiind facut in 
lei, hârtia marfă va costa un mare număr de lei, 
căci atât capitalul, cât. si costul materici prime şi 


muncii a fost mare. 


Acum presupuneți că peste un an, leul se ridică 
la dublui valorii de astazi. E evident ca fabricantul 
va trebui sa’si refacă socotelele şi să scadă preţul. 
Să încercăm să refacem cu el socotelele: sa pre- 
supuneîn că lucrătorul accepta și el reducerea sa- 





ia 46 = 
jarialui la jumătate, pentru viitor. Fabricantul însă 
face socoteala cu cdf trebue să vândă marfa deja 
fabricată și pentru care a plătit deja salarii urcate, 
iar lucrătorul nu acceptă să scadă salariul de cât 
~“ dacă mărfa se iefteneste imediat pe piață. Fabri- 
cantul va trebui să se resemneze a suporta vin- 
derea mărfii sale după socoteala cea nouă de şi 
el a plătit după socoteala cea veche. Dacă însă el 
speră că în anul viitor lucrul nu seva mai repeta, 
căci acum ei platesia totul pe jumătate si prin urmare 
va putea si el vinde maria produsă cu pret redus 
se va decide să abandoneze din câștigul său, deși 
cinstit calculat. Anui viitor însă leul urmând cursul 
ascendent, pe cari'l dorim toţi, va avea o valoare 
triplă, iar fabricantul va lua socotelele de-a capul 
si va constata că el trebue să muncească degeaba. | 

Admitand că s'ar găsi un fabricantatât de naiv şi 
se va decide să muncească pentru alții, încă ne in- 
trebăm cum va’ plăti el dobânda și amortismentul 
capitalului. dobânda şi capital, cari, de şi au rămas 
cele trecute, în socoteala primului an ca număr de 
lei, s'au dublat, triplat, etc, prin faptul că el obţine 
pe maria sa jumătate, a treia parte etc. a numa- 
rului de lei ce obținea în primu: an când a făcut 
socoteala de rentabilitate a afacerii. 

Puneti acum in paralel pe acest nenorocit cu cel 
care şi-a {inui ieul în laddé sau ta imprumutat fa- 
bricantului: cu dobânda fixă. ci isi vede averea cres- 

când din an în an, fără muncă, fără risc, fără nici 
o supărare, căci a lăsat fabricaniului această sar- 
cină, iar el şi-a reservat a încasa diferențele. 

lată de ce toată lumea cântă in cor: „să muncim, 
să exportăm“ dar nu porneşte nimeni, ca soldaţii 
din operetă. Lucrul e natural si nu va pleca ni- 
meni până ce nu se va regula moneda legală, 
fixă, certă, instrument de schimb care să permita 


EA RC 


aprecierea justă a valorilor iar nu balanta cu otaua 
falşă ca leul-hartia. 

38. Ceea ce e curios este că cei. ce afirma ridi- 
carea leului prin export nici nu ne asigură până 
la ce valoare are'voe să se urce, căci, fereste 
doamne, dacă leul s'ar urca prea mult si am ajunge 
la anul să videm grâul cu 1500 lei vagonul, ne 
întrebăm ce vor face cei ce au plătit sute de mii 
de lei pentru refacerea gospodăriilor necesare spre 
a-l produce si chiar cei ce au cheltuit numai câ- 
teva zeci de mii pentru costul grâului, având no- 
rocul ca resbelul să nu le fi distrus gospodăriile. 
Se va zice că e o glumă a presupune că leul va 
ajunge la astfel de valută. De sigur, ea e absurdă, 
dar e tot atât de absurdă ca presupunerea ca el 
se va urca la ieul-aur, căci în definitiv nu vad ce 
este această limită. Leul nu represintă nimic și prin 
urmare el poate deveni zero cum poate deveni un 
milion, căci nimic nu'l fixează direct și sigur, el 
nedând drept.a cere nimic precis, cert și obliga- 
loriu spre a putea servi de unitate de măsură. 

39. E curios cum opinia publica, lipsita de bu- 
soia schimbului, simte instinctiv pericolui, dar ca 
orbul pipăe spre a se orienta. S'a cerut de unii 
libertatea comerțului, de alții menţinerea prețurilor 
maximale. S'au încercat ambele sisteme şi ambele 
au dat resultate proaste. De ce? Să examinăm de 
aproape şi vom vedea cât de uşor ne vom conduce. 

Preţurile maximale au de scop să fixeze valoarea 

de schimb a obiectelor de primă necesitate. 
_ Ca să fixezi ceva mobil trebue să-l legi de ceva 
fix: calul sa leagă de un stâlp, vaporul de cheu 
sau de fundul mării. Când nu ai un punct fix nu 
poți fixa nimic, iată de ce nu se poate fixa un 
vapor in largul mării, un aeroplan în văzduh. 

Dacă în iipsă de un obiect fix vei lega doua 


~ 


Pi 
nati t ee 


obiecte mobile cel cu mobilitate mai mica va reține 
pe cel cu mobilitate mai mare. 


“Ca să fixezi valoarea unui obiect trebue să o 
legi de, o valoare fixă. Am arătat la capitolul mo- 


nedei că tocmai de aceea s'a ales ca unitate de 
măsură aurul, pentru că valoarea lui e mai fixà 


decât altele. A voi însă să legi valoarea grâului de 


valoarea leului-hârtie este a voi să legi vaporul de 
o barcă, căci leul-hartie nu numai nu are valoarea 
fixa dar nu are nici o valoare. Atunci s'a întâmplat 
fenomenul invers. În loc ca barca sa fixeze vaporul, 
vaporul, care e mai echilibrat, a redus mobilitatea 
bărcii; grâul, care are.0 valoare ce nu se influen- 
teaza decât din an in an, prin starea recoltelor, 
cum nu se influențează vaporul decât de valuriie 
mari, a fixat mobilitatea ieului-hârtie, valoare fara 


nici o greutate, mobilă la esces şi influentabila de, 


cele mai mici mişcări întocmai ca barca. 

De fapt dar prețul maximal al rîului a fixat 
valoarea leului, iar nu vice-versa. Cât timp deten- 
torul unui leu, hârtia va avea dreptul să ceară 
ceva precis și obligatoriu în scuirb cu leul său, 
moneda va avea valoarea acelui ceva precis. 

lata de ce emitentul aleargă cu recnisitia, cu imo- 
bilisarea si cu aite măsuri să mențină ‘valoarea le- 
uluila acea a unui kilogram de grâu, căci, în ziua 
în care emitentului nu va mai procura grâul, se va 
întâmpla ce s'a intâmplat in ziua în care emitentul nu 
a mai procurat aurul, ce se obligase a da contra leului 
hârtia ; el va cădea la valoarea obiectului ce emi- 


„tentul se însărcinează a procura ; iar daca emitentul: 
nu se însărcinează a procura nimic leul va cădea 
“la valoarea nimiculut. 


40. Nenorocireă e însa că fixilitatea aparentă e 
leului in interior nu poate avea efect in exterior, 
unde valoarea actuală a grâului nostru e nulă, de 


oarece nu putem exporta, iar valoarea leului e le- 


E] 





si de aceea leul scade pe măsură ce speranța se 
departeaza. 

Conciuzia este că ne lipseşte busola, care e instru- 
mentul de schimb sau, ceea ce e şi mai rau, ne 
servim de o busolă falsa, care ne arunca dela dreapta 
la stânga, fara siguranță. 

Navigatia nu e posibilă fara busolă, nici pro- 
ductia fără instrumentul de schimb şi vai de căpi- 
tanul care aşteaptă restabilirea echilibrului corabiei 
sale numai de la valurile mării sau, ceeace e mai 
rau, se serveşte de busola falsa. 

41. Moneda fiduciară nu e monedă ci numai re- 
prezentanfa monedei. Mandatarul poate indeplini 
oarecari treburi alemandantului, dar el nu mai în- 
- aa nimic, și acțiunea lui e nula, îndată ce 

mandantul a murit sau a fost închis si privat de drep- 
turile civile. Opinia publică poate continua a da as- 
cultare mandatarului, tribunaiul poate asculta pe 

„avocat şi pronunța chiar sentințe, când nu ştia că 
mandantul a murit, dar toate sentintele sunt nule | 
și procura devine un petec de hârtie îndată ce man- 
‘dantul a murit. Tot astfel biletul de bancă devineun 
petec de hârtie îndată ce aurul a încetat de a exista. 
Pretentia că aurul nu servă la nimic pentru că sade 
în pimnitele băncii seamănă cu acea care ar susține 
că impricinatul a esit din proces şi a intrat avo- 
catul în loc fiindca primul şade acasă iar secundul 
pledează. Se uită ca la pronunțarea sentinței cel 
de acasă va avea sa execute întocmai cum se uită 
ca la facerea bilanţului aurul va trebui să com- 
plecteze golul. Daca uneori la executarea sentinței 
împricinatul condamnat nu plăteşte, ci dă o poliţă 
daca e acceptată, așteptând sa câştige şi el alt 
proces, pentru aceea nu se poate zice că existența 
sa e inutilă. 


l KIPR — 
gata nu deo valoare fixă ci de o speranță încertă 


Producţia şi repartitia averilor. l 4 
. i 


Z 


— 50 — 


A voi dar să ridicăm leul actual până nu știu 
la ce vaioare — căci nu știe nimeni — este a voi 
că creem valori fără muncă sau a păcăli pe cineva. 
De fapt ceeace. se urmăreşte este depiasarea de 
averi ce această ridicare ar provoca din patri- 
moniul producătorului în aceia ai detentorului și 
emitentului de monedă-hârtie. 

lată de ce se observă un văl de lene cânde 
vorba de muncă productivă şi din contră o- febri- 
litate, pe care nici călătoria pe căile ferate nu o 
impedica, când e vorba de cc rt, operațiune ra- 
rapidă cu câștig imediat. 

Credem oare că străinii ne vor socoti leul scă- 
zut când ne vor cumpăra cerealele și urcat când 
ne vor vinde ei mărfuri? Dar atunci facem ca ţă- 
ranul care cerea deputatului lui să facă legi să 
ieftenească viata, dar să aștepte până își va vinde 
el, vaca. Doar nu suntem toți ţărani, cu toată 
moda de a’i lingusi. 

Sau credem, poate, că producătorii exportatori, 
se vor consolă ca diferența, ce au pierdut, ei, să 
compensează cu aceeace vor câștiga importatorii ? 
Dar, atunci vrem toți să fim importatori. 

Ceeace e curios este că, se pare, că în adevăr, 
sperăm serios. Dar nici străinii nu trebue să'şi în- 
chipue că pentru a rescumpăra cele 2-3 miliarde 
bilete ce le-am dat cu grămada pe câteva tone de 
zahăr, pe parfumuri si pe alte mărfuri de valoare 
minimă le vom trimete un milion de vagoane de 
grâu auriu, muncit de producător, numai ca pen- 
tru biletele următoare să dea ceva mai mult im- 
portatorilor. 

Si cu toate acestea noi, se pare, că o dorim. 
Dar nu toți si lucrul se explică, 

Importatorii, cumpărători, doresc leul cat de 
urcat, mai ales că în țară nu află toată lumea 
imediat că s'a urcat leul. Exportatorii, vânză- 


on 


tori, nu pot dori leul urcat, mai ales ca ei au 
plătit deja scump cu lei scazuti costul muncii şi 
al materiilor necesare la producţia mărfii exportate. 

Astăzi nimeni nu exportă, iată de ce dorim toți 
valuta urcată. | 

Dar mâne ? | 

Statul nu are drept să ia averea unora gi s'o 
treacă altora, cum face comisia valutei. Fiindcă 
totuşi Statul face această nedreptate, iată de ce 
astăzi nimeni nu poate produce. 


CAR. Tie 
Suprimarea Constituţiei 


43. Al doilea efect al declarării războiului a 
fost suprimarea garantiilor constituționale. 

Odată cu schimbarea monedei, România şi-a 
suprimat garanţiile constituționale. Legea măsurilor 
zise esceptionale a fost votata.de o “Cameră con- 
stituantă dar care avea mandat limitat asupra 
căror articole din constituție poate legifera. 

Odată obiceiul luat de a trece peste mandatul pri- 
mit, legiuitorul, st mai pe urmă guvernul, și-a 
luat dreptul de a legifera in afară de legea le 
gilor. 

Nu voiu face aci un curs de drept et 
nal, pentru că nu acesta e scopul meu, dar voiu 
examina ce efect a avut, sé are mai ales, supri- 
marea constituţiei asupra productiunit. Adaug că 
nu am intenția de a critica ceeace sa facut, mai 
ales ca cred ca nici un sacrificiu nu era prea 
mare spre a obține ceeace am obținut, insă am 
convingerea că continuarea sacrificiului nu servă 
la nimic şi e periculoasă, iar pe altă parte elibe- 
rarea fraţilor noştri e ilusorie d vom cădea cu 
toţii în robia economică, care ne amenința. 

Constituţia întrun stat are de.scop a fixa, mai 
solid, unele principii fundamentale spre a asigura 


echilibrul social. Ea nu se poate modifica de cât 








— 


= = _. 


printr’o consultare in două instanțe, tocmai pentru 


ca acele principii să nu fie atinse fără voinţa CX- 
presă a naţiunii, pe când modificarea celorlalte legi 
se face prin voința representantilor, rămânând ca 
națiunea să judece ulterior. 

Ei bine, și aci, ca si în materie de monedă, s'a 
inceput a se considera inutilitatea mandantului sia 
tot puternicia mandatarului. 


Legea masurilor esceptionale e facuta pentru rt 


puri esceptionale; ea trece peste sigurantele con- 
stituționale pentru interese superioare. Am înțeles 
şi aprobat. Dar timpurile esceptionale, când se 
lungesc prea mult, devin normale și atunci trebue 
să vedem dacă decisiunea de a nu mai pune petrol 
în lampă, fiindcă e timp esceptional, nu riscă să ne 
lase pe intunerec. 

44. Suprimarea sigurantelor constitutionale nu e 
numai momentană în baza legilor măsurilor excep- 


tionale, dar întreaga constituție e abrogată prin 


faptul adunării unei constituante însărcinată, fără 
limită, a ne da-o constituţie. 


Este cert că alipirea țărilor surori a pus in dis- 
cutie chestiunea constituţiei României, mari, care 


poate să nu fie aceiași ca acea a României mici, 
și atunci o întrebare se pune imediat, întocmai ca 
omul, care se hotărăște a face. reparații radicale 
casei sale: cum voiu face să repar temeliile fare 
să risc să se narue casa? 


Neamul românesc, proprietar al casei, pare a fi 


găsit o soluţie curioasă: ela suprimat pur și simplu 
temelia dar nu se grabeste de loc să susțină edi- 
ficiul care evident.tinde să se nărue și aceasta cu 
atât mai mult că, jur împrejur, © furtună năpras- 
nică a dărămat deja câte-va edificii din cele ce 
aveau aerul solide. dar păcătuiau tocmai prin 
putreziciunea temeliei provocată de vechimea -tim- 
purilor. Românul se’ plimba prin casa lui fără grijă. 


@ 


~ 


— BA — 


Când s'a declarat «Unirea» la Cernăuţi, la Chi- 


sinau, la Alba-lulia era natural să se spună ce in- 
semnează această unire? Dar cine avea vreme în 
acele momente să discute: nu se întreabă la nas- 
terea pruncului ce meserie o să "i dea părinții. 

S'a adunat însă «Constituanta României-Mari» 
ca să pună temelia casei si atunci era natural sa 
stim ce fel de_casă punem deasupra. Programele 
alegerilor erau mute asupra chestiunii constitutio- 
nale. Avea-vom proprietatea individuală ? Avea-vom 
comunism, socializare, confiscare, gâtuire, libertate 
individuală, jandarmi, popi sau tovarăși ? Nimeni 
nu ştia nimic. Ceeace e mai curios ecă nimeni nu 
știa nici dacă adunarea e constituantă ori nu, necum 
să ştia ce are să facă această cameră si mai ales 
ce are voie să facă. Dar atunci a dispărut dubla 
consultare asupra acestor principii fundamentale ? 
Națiunea va avea constituția ce'i va da camera 
actuală, iar, dacă nw i place, peste 4 ani, va alege 
altă Cameră, care, va decide modificarea Constitu- 
tiei peste alti 4 ani. De altfel nici nu văd de ce 
Camera actuală ar rămâne numai 4 ani si nu 8, 
10 sau 20 căci acest termen este scris în Consti- 
tuția veche, care nu mai e în vigoare. 

Nu vă pare că România Mare seamănă cu edi- 
ticiul fără temelie ? Nu vă pare că România Mare 
seamănă cu un imens şantier pe care se află ma- 
teriale multe dar nici un edificiu? Nu vă pare că 
semănăm cu broaștele cari cereau un rege ? 

45. Şi atunci auzim părăiturile edificiului vechiului 
Regat, pe care pare că se reazimă încă edificiul 
fără temelie, cu riscul de a-l dărâma şi pe el, de 
și avea temelii solide, iar reparațiile ce din fericire 
se făcuseră înainte si în timpul războiului gure 
a-l asigura pentru multă vreme. 


„Eproprierea se va face altfel în regat si altfel 


„în fiecare din tările surori“. Evident, dă posibil 


9 


i 


din moment ce nu mai avem Constitutia cu princi- 


piul: fofi cetățenii sunt egali înaintea legit. 


„Se va face exproprierea fără plată. Contractele 
„se vor prelungi fără voința părților, mărfurile se 
„Vor vinde fără consimtimântul proprietarilor, ca-. 
„Sele se vor închiria fără voia stăpânilor“, si aşa 
mai departe, fără nici o limită, în plină libertate, 
că doar de aceea am ales Constituantă, ca să nu 
se încurce în hotărârile ei de terfelogul CENTI de- 
venit Constitutia veche. — 

Nu e vorba, daca Constitutia veche a disparut, ma 
întreb cine mai deciară ca: „puterile emană dela na- 
țiune—că toți cetățenii datoresc supunere legilor“ etc. 
şi atunci mă intreb pece se bazează nişte domni, 
toarte onorabili de altfel, cari se sfrang ja Atheneu 
și ne dă porunci. Si ne mai mirăm'că streinii nu 
ne împrumută bani, că vecinii încearcă să ne dis- 
trugă, când noi înşine nu ştim ce va fi mâine. 

46. Repet şi aci, ceea ce am spus în capitolul 
schimbului : nu am intenția să critic pe nimeni dar 
sunt îngrozit de pericol şi, cum foamea scoate ursul 
din vizuină, tot așa mam decis si eu, să'ies din 
sfera mea obicinuită de acțiune şi să scriu acesie 
fănduri. , 

Dafi-ne repede siguranța constituțională, ne 
repede instrumentul de schimb şi apoi puteți discuta 
cât voiti asupra consiliului dirigent si chiar asupra 
persoaneior. Noi, cei ce nu facem politică, ne vom 
pune pe muncă si veți vedea ce poate munca când e 
regulă şi siguranţă, căci nu dela Atheneu va ieși ciă- 
direa Neamului Românesc întregit, ci dela coarnele 
plugului, dela botul masinei, din cabinetul ingine- 
rului,. medicului si a tuturor muncitorilor. 

47. Inchideti supapa Constituantei după ce veți'da 
Constituția, ca să ştim pe ce teren punem temelia. 
Nu vă temeti ca veti da un teren slab, din fuga, 


> 
Li 
- i 
| 
—  —— 







căci stim să zidim ş pe; e terenuri slai 
munci ceva mai mult dar nu stim să zi i 
și nu putem începe nimic până nu veţi hot 
ce teren zidim. Nu se face iii in cdldarea i 
- supapele deschise. | 





PARTEA II. 
FINANȚELE STATULUI 


f 


CAP. |. 


Cheltuelile de resbel;, exproprierea, ridicarea 
| valutei. 


48. Statul român nu-stje ce.e dator, nu știe ce 
nevoi are. Statul român nu există de vreme ce nu 
are o constituţie. Există numai un neam românesc, 
unit sub un rege iubit şi respectat de toți. O turmă 
și un păstor! numai omenirea nu podie să Lut. i 
ca turmele. 

Am văzut flecesitatea ca statul român să pună 
temelia şi să fixexe rolul fiecăruia, dându-ne mai 
întâi garanţiile constituționale şi instrumentul pentru 
fabricarea valorilor, fără cari nu putem munci 

Odată cu aceasta fiecare din -noi isi va face s0- 
cotelile si isi va număra oasele, ca dupa orice ca- 
lamitate. După rezultatul constatărilor fiecare işi 
va lua calea ce-i ordona mijloacele materiale şi 
intelectuale de cari dispune şi ordinea, acestă co- 
pila iubită si mult așteptată pe care a trebuit să o 
sacrificam un moment, va fi renascut in familia ro- 
mânească. 

A tout seigneur tout honneur. Cel dintâiu care 
trebue sa dea semnalul este statul; el trebue să-și 


` 


— 58 = - 


insumeze pagubele trecutului, să aprecieze nevoile 
prezentului, să facă socoteala viitorului si să ne 
spună, n0ud muncitarilor, ce ayem d2 suportat si 
cum vom fi obligați a plăti. Fara aceasta socotelile 
noastre, ale fiecăruia, sunt false si riscam să plecăm . 
cu piciorul stâng. 

49. Un lucru e cert dela nceput: toate aceste 
sarcini le vom suporta noi și nu alt cineva, dar noi 
toţi. 

Trebuie să ne iasă din cap speranța că cu va- 
luta, sau -cu alte combinaţii, vom reuşi să trecem 
sarcina pe umerii altuia. Nici nu se poate nici nu , 
ar îi cinstit, iar Patria română nu trebuie clădită pe 
necinste căci patriile zidite fara onoare se narue ca 
zidurile fara var ori cât de sus ar reuşi să ajungă. 
Exemple avem, si de ziduri, și de patrii. 

Sa facem dar bil anțul, şi sa punem sarcinile pe 
fiii neamului și ai Patriej, însă, aci, iarăși trebue 
procedat cu bagare de seamă ca sarcina Sa stea 
bine pe toți umerii. Tocmai fiindcă e mare, trebuie 
aşezată bine, această sarcină, care altiai ne va strivi 
pe toți. Greutatea sade pe masă, dar taie masa 
dacă o punem pe un cuțit şi cuțitul cu taisul pe` 
masă, iar dupa ce a fost tăiată, masa nu mai tine 
greutatea hici pusa bine. 

50. Sarcinele Statului sunt de două feluri : a) sar- 
cinele trecutului, efective, inexorabile, b) sarcinile 
viitorului, care trebuiesc cumpănite. Pentru primele 
nu avem alegere, e/e exista de fapt, le suportăm 
Si astăzi, numai că apasă inega!, la întâmplare cum 
le-a aruncat valurile resbelului. Nenorocitii cari au 
avut soarta să primească, ci, direct, loviturile stau 
Inmarmuriti, striviti şi abia mai ţinându-și sutletul 
aşteaptă ca fratii să le vind în ajutor. 

Aceştia sunt: a) invalizii de resbel, orfanii si vå- 
duvele b) pagubitii de resbel neplatiti, 


A 
I 


\ 
pai GA pe 


Aceste pagube apasă direct pe o parte numai din 
națiune. 

Hârtia monedă, lichidarea cheltuelilor resbelului, 
datoria publică apasă pe toată lumea dar tinde să 
ne sugrume pentru că am legat hamul la gâtul ca- 
lului, in loc să i-l punem pe umăr, jar unii S'au suit 
în spate. 

Toată sarcina trebuie repartizată pe toată lumea. 
Să nu ni să spună că statul nu poate suporta toată 
sarcina, căci statul suntem noi, tofi, și e evident că 
dacă toți nu vom putea suporta sarcina cu atât mai 
putin o vor putea suporta numai unii. 

a nu ni se spună că cei ce au nu trebuesc des- 
pagubiti pentru că, mai întâiu, resbelul nu a ales 
ci a lovit în gramada si apoi numai o cinstită so- 
lidaritate poate închega un neam și produce acea 
unitate care dă naştere eroilor naționali. Să nu ni 
să spună că sacrificarea unora ar permite celorlalți 
ridicarea mai rapidă a Patriei, căci nu trebuie sa 
uităm că progresul e bazat tocmai pe onestitate şi 
încredere si că otravă urii și neîncrederii împiedică 
orice avânt. - | | 

57. Este cert însă că nimeni nu poate să redea 
invalidului membrul pierdut, orfanului pe părinte, . 
păgubitului averea distrusă. A cere statului o des- 
păgubire imediată, ar îi tot aşa de imposibii căci 
statul nu are asupra averii publice decât un drept 
de usufruct din care poate, an cu an, despagubi pe 
cei pagubiti. Pagubele resbelului, dar, trebuesc con- 
statate, iar inferesaţii trebuie să primească titluri, 
cari Să ie dea dreptul la o rentă anuală egală cu 
ceia ce le-ar fi produs averea distrusă, membrul 
pierdut sau părintele ori soțul decedat. 

Hârtia monedă trebuie retrasă și consolidată sub 
aceiași formă, căci, de fapt, și astăzi ea constitue 
un împrumut pentru care Statul plăteşte dobânda, 
dar altora decât adevăraților imprumutatori. 


\ 
A 


Să părăsim nădejdea urcärii acestei monede la 
rangul de leu-aur, ceeace ar constitui o calamitate 
pentru Stat, afara numai daca privim visul absurd 
că leii ridicați se vor duce toți în străinătate ur- 
cati contra mărfuri solide și căi vom aduce în- 
napoi scazuti. 

Altfel, fiind dat ca fara nu poate rămâne cu 
această moneda, care continua a se pretinde ga- 
rantată in aur, statul va trebui să ia din producția 
viitoare a tarii mărfuri în valoare de 15 miliarde 
lei-aur spre a retrage această hârtie “pentru care, 
el, și statele dela cari s'au deslipit țările surori, 
nu au primit nici un miliard de lei-aur în valori 
dela detentori. 

58. Sa spus că proiectele de buget ce s'au in- 
cercat sunt aşa de colosale că au speriat pe autori, 
cari s'au decis să recurgă tot la imprumut spre a 
susține sarcinile statului. S'a încercat o nouă emi- 
siune dela banca naţională, ca si cum, ceeace statul 
va lua din averea publică cu aceste bilete nn poate 
luă dând recipise semnate de perceptori. Faptul că 


"prin primul procedeu statul ia fără a sti dela cine, 


pe când prin secundal cel ce da ştia că nu va 
putea păcăli pe altul, nu schimba sursa de venituri 
a statului, care este, trebue să fie și nu poate să 
nu fie averea publică. 

De fapt statul își trage resurseie pe cale de 
imposit indirect, însă biletul rămas în circulație 
constitue o promisiune de restituire a averilor luate 
din patrimoniul public și înca ce promisiune: acea 
de a reprimi contra aur hârtia emisă, adică de a 


restitui averea cedată statului contra bilete în 
“cantităţi de 5—6 ori mai mari. 


59.. Dar nu aceasta e calea pe care statul trebue 
sa’si procure resursele. Nu! Generația actuală nu 
poate fi scutită de imposite. Ea nu poate, spre a "și 
ușura Sarcina, să o mute m umerii generațiilor 


4 & 
d Nema Di marit ti 


viitoare pentru că nu e cinstit, pentru că sarcina 
crește formidabil pe zi ce trece si pentru ca cres- 
terea e accelerată şi riscă să omoare | generaţia 
actuală sau să robească averea patriei. 

"In adevăr, sa vedem ce efect ar avea asupra 
unui popor faptul dea nu munci un timp oarecare. 

Am vazut inca din prima parte a acestui studiu 
că munca servește a produce trei teluri de obiecte 
utile: a) obiecte direct utile vieţii omului, 6) unelte 
şi instalatiuni, adică obiecte servind la transformarea 
altor materii în obiecte utile, c) materii prime des- 
tinate a fi transformate. 

Utilitatile sau valorile din prima categorie sunt, 
şi ele de două feluri: 1° obiecte cari se distrug ime- 
diat prin întrebuințare cum sunt materialele zise 
de consumatie, 2° obiecte cari nu se distrug prin în- 
trebuintare dar se distrug lent, cum e ab ra cam, | 
casele de locuit, etc. 

O generaţie nu poate să nu producă iaca 
de consumatie căci ele nu există ca rezerve ale 
trecutului decât în mici cantități, fiind în genere 
alterabile si prin urmare greu de conservat, iar 
lipsa lor produce foametea. Pentru productiunea 
acestora, însă, omul are nevoie de scule, materii. 
prime, și instalaţii. Un timp oare-care omenirea se 
poate abtine de a fabrica scule, materii prime şi 
chiar materialele de consumatie, întrebuințând re- 
zervele trecutului, dar aceasta perioadă a trecut 
deja. Stocurile cari formau rezervele s'au sleit iar 
uneltele s'au distrus și uzat, căci dacă sculele şi 
instalațiile nu se distrug imediat prin întrebuințare, 
ceea ce permite moştenirea dela o generaţie la alta, 
ele se uzează atât prin întrebuințare cât și prin 
elementele atmosferice. 

Fiecare secundă de oprire a productiunii mic- 
șorează averea publica cu averea consumată si 
uzată si îngreuiază sarcina. 


re pi 
ad 02 - — 


00. Să fie oare sarcina așa de grea în cât să 
desperăm de a o suporta? 

Dacă ar fi așa, am fi pierduţi. 

Să analisăm. | 

Dela început ne lovim de aceeași dificultate pentru 
stat, ca şi pentru noi toți, când voim să ne facem 
socotelele și să ne analisăm greutatea sarcinei. Nu 
stim cu ce oca să o cântărim. Opinia publică, care, 
ori ce s'ar zice, era mai în măsură a simți realitatea, 
căci ea constitue pacientul, pe care se face expe- 
rientele, a semnalat deja simptomele răului, dar, 
„cum e natural, ea nu știa să spuie care e cauza 
suferintii. 

Să citam câte-va exemple: 

Toată lumea întreabă: 1° cum se vor evalua pa- 
gubele de războiu, cu prețul dinnainte sau după 
razboiu, şi dacă e cel după războiu care anume, 
căci el se schimbă mereu? 2° cum se va fixă prețul 
exproprierii, cel dinnainte sau după razboiu? 3° Ce 
lefuri trebuesc acordate, muncitorilor ca sa termine 
odata cu grevele? 

Unii propun una, alții alta si problema rămâne 
pe loc ca si cu preturile maximale. Unii mai ra- 
dicali propun să nu evaluăm nimic iar pe muncitori 
să-i punem sub mitralieră. De sigur, un mijloc facil 
pentru chirurgul care nu ştie ce organ trebue operat 
este de a infige scalpelul în inima bolnavului si 
maladia a încetat imediat. | 

Respingând acest mijloc, noi propunem altul spre. 
a face să înceteze maladia, căci am arătat-o unde 
sa incuibat. Ea rezidă in intrumentul de măsură şi 
schimb, organ vital al productiunii, care a fost su- 
primat in ziua de 4 August 1914 şi s'a pus în loc 
un instrument, care are numai aparența celui vechiu. 
Prin schimbarea inimei omenirea sufera de un de- 
fect de circulaţie a sângelui, care a anemiat-o şi 
tinde să o anemieze cu atât mai mult cu cat nu- 


ee; 


meroase rani exterioare concura la acelasi rezultat. 
Bolnavul e.inca in stare de a fi salvat dar cangrena 
e la ușă. Intervenţia chirurgicală e iminentă, dar, 
avea-vom curagiul să ne operăm noi înşine ? Lasa- 
vom să ne opereze alții? Sau vom muri eroic, 
dar stupid, din frica de a suferi. 

In adevăr înlocuiţi leul- hârtia, unitate de măsură | 
fără nici o fixictate, fiindcă- -i fără nici o valoare, Și, 
faceți toate socoteiile în raport cu alta unitate, va- 
loare reală, diferită de zero si a căreia produc- 
; titime si utilitate prezintă oare care uniformitate, 
adică care are oare care îixitate şi veți vedea cum 
dispar toate problemele. 

Să luăm de ex. drept unitate chilogramul de 
grâu. In adevăr productiunea grâului de şi variabilă 
tot nu variază pentru aceeași muncă cu mai mult 
de 20—30°/, în general si aceasta variatiune nu se’ 
produce decât dela un an la altul ‘iar utilitatea 
grâului e generală si uniformă. 

Câte chilograme de grâu valora înainte de resbel 
si câte valorează astăzi un metru cub de lemnărie 
de brad, pret necesar la evaluarea pagubelor de | 
resbel ? | 


Inainte de resbel: 
metru cub lemnarie — 80 lei 
chilogramul de grâu — Cab 


5 / 


deci: 
metru lemnărie — 400 chilogr. grâu. 

Astăzi - 
metru lemnărie — 400 lei. 
chilogramul de grâu=— 1 leu. 

deci: 


metru lemnărie — 400 chilogr. grâu. 
Așa e că problema a dispărut? 
„Să încercăm cu altă marfă: Cimentul. 


Inainte de resbel : 
vagonul de ciment — 600 lei == 3.000 chilogr. grâu. 


el: oe 


Astăzi : 

vagonul de ciment = 3.000 lei — 3.000 chgr. grâu. 

Refaceti socotelile cu toate marfurile si veţi vedea 
că problema dispare. 

Acest mod cinstit de calcul ne va arăta wide e 
spoliatiunea provocata de faptul ca statul a fixat 
unele prețuri in favoarea unei clase de cetăţeni. 

Astiel ‘pentru evaluarea exproprierilor statului a 
hotărît să evalueze cu ocaua mare dinainte de resbel 
si să plătească cu ocaua mică actuală. 

In adevăr sa aplicam calculul la evaluarea pre- 
tului pământului : 


* Inainte de resbelw 
un hectar pământ == 1.000 lei. 
un chilogr. de grâu -— 0,20 b. 
pw Legi: de | 
„un pogon pământ == 5.000 chilogr. grâu. 


Astăzi pentru expropriere : 
un hectar pământ —— 1.000 lei 
un chilogr. grâu =- 1, leu. 


Deci: un hectar = 1.000 chilogr. grâu. 

A voi să plăteşti cu lei hârtia: ceia ce ai evaluat 
in lei aur este a voi să platesti 20 pogoane cu un 
“vagon grâu, adică 6 hectolitri un pogon, adică sd 
răscumperi fondul cu producția unui an, ceea ce 
evident e o spoliafiune, care dacă unora nu le apare 
evidentă este tot in baza credinței ca /eul de azi 
e leul de ieri si că va fi leul de mâine. Spoliatia 
apare în orice marfă reală veţi analiza. Astfel po- 
gonul de pământ se evaluiază pentru expropriere : 
40 pui de găină, 6 curcani; trebue să dai 7 po- 
goane ca să poți lua un bou sau o vacă şi asa 
mai departe. Nu este asa că ţăranii plătesc pământul, 
nu-l cer ca bolşevicii? Da, în România se ascund 
fenomenele si se crede că vom înșela chiar natura, 

„care va permite geniului uman sa se desvolte chiar 


e 





— Q — 


litindu-i hrana cea mai necesară, imboldul la muncă 
prin proprietatea individuală şi schimbul cinstit. 

61. Se va spune ca cele arătate mai sus sunt 
adevarate astăzi fiindcă s'a scumpit viata, dar maine 
va fi altfel. Mai întâi o spoliatiune nu încetează de 
a fi o spoliatiune fiindcă ar fi parțială : venitul 
pământuiui va îi al ţăranului până la îndreptare, dacă 
va fi vreung. © cert însă că îndreptare nu poate fi, căci 
dacă am admite ridicarea leului ţăranul nu va accepta 
aceasta decât când cumpără, dai va face revoluția 
când i se va cere să-și vândă ziua de munca pe 3 
lei sau grâul pe 1.800 lei vagonul. 

De altfel, astăzi, el e foarte mulţumit când ia 
500 iei'pe transportul unui vagon de lemne. dela 


` gara în oraş, dar, strigă cât îi ia gura, când trebue 


să dea aceşti dani pe o perechie de cisme ca si 
cum înainte de resbel iua mai mult decât o pe- 
reche de cisme cu banii ce lua pe un transport ca 
cel sus zis. | 

02. Bagati de seamă. Muncitorul î in genere nu mai 
munceşte fiindcă se crede capitalist din cauză ca 
crede ca /eu/ ce are în pungă e leu, de vreme ce 
cumpără pământ cu el, cu prețul dinainte de resbel 
Şi nu a decât un guvern cinstit, crede el, 
care să-l facă să cumpere toate lucrurile ca înainte 


de resbel cu leii ce strânge afară de ceea ce vinde 


el, și să nu mai muncească decât pe 25 lei ziua, 
asa că, la fiecare 25 zile de lucru Sd cumpere un 
pogon de pământ. Evident pentru un așa guvern 
ași vota si eu, dar eu știu că nu se poate, mun- 
citorul simpiu nu știe, iar desteptarea va ti teribilă. 

03. De aitfel cine susține că grâul, găineie, curcanii 
și boii sau scumpit iar pământul a ramas pe loc, 
uită ca “aceste producte sunt, de-iapt, producteie 
solului ; valoarea lor să fi crescut fara să îi crescut 
Si valoarea uneltei care le produce ? 

Utilitatea pamântului e tocmai aceasta; că per- 


æ 


Li * . . . Zi 
Producţia gi repartitia averilor. 2 


I 


, - ' i 


E 


mite a Ardni, iar dacă sa sporit utilitatea gainilor 
aceasta atrage dela sine scumpirea pământului. 

64. Astăzi toate fenomenele se explică prin scum- 
pirea vieţii intocmai ca medicii lui Molière cari ex- 
plicau toate maladiile prin tumorile reie spre a as- 
cunde ignoranta lor. 

Să examinăm ce însemneaza acest cuvânt fără 
Sens. | 

Viaţa are nevoie de o multime ce lucruri spre a 
exista. Aceste lucruri se găsesc în natură sau di- 
rect și imediat utilisabile, cum e aerul, sau au nevoie 
de munca spre a fi produse. Am vazut că valoarea 
tucrului este produsul mii: = munca necesară 
pentru producere. 

Un obiect se poate simn 1) când utilitatea lui 
sa schimbat, 2) când munca necesară sa schimbat. 

Toate lucrurile nu se pot scumpi Căci ele E au 
decât o vaivare relativă unele fata cu altele, înce- 
pand dela aer de valoare nulă și până la în de 
valoare maxima. 

Ţinând seamă de moștenirea trecutului si de va- 
iorite naturale, omenirea se găseşte la un moment 
dat în posesia unei anumite “cantități de avere. 

Această avere ‘nu e egal f epartisata între indi- 
vizi, căci nici munca nu e depusă egal de câtre in- 
divizi, nici în cantitate nici în calitate. Fiecare in- 
divid schimbă valorile ce are sau fabrică, între cari 
şi munca sa, contra altor valori de cari are nevoie 
Acelaşi proces ce se petrece între indivizi se pe- 
trece între state. 

Dacă. toate obiectele sar scumpi la un moment 
dat putem zice ca nimic nu s'a scumpit căci fie- 
care fiind vânzător ŞI cumpăr ator nici nu am observa 
fenomenul, care nici nu are sens pentru om, căci el 
nu vede decât fenomenele relative, iar nu pe cele 
absolute, Ca să concretizam şi mai bine acest fe- 
nomen să ne închipuim că într'o zi creatorul ar mari 








sau micşora toate mărimile universului în aceiaşi 
măsură. E evidcnt că noi nici nu am putea şti. In 
adevăr deși toate obiectele ar îi mai mari noi nu 


am gti, căci si mâna noastră, ochiul etc., sar mări 


in același proporţie Si am continua a gasi tot atati 


metri, căci am măsura cu un metru mai mare, care 


ar fi-tot a 40-a milioană ay din meridianul pă- 
mântesc mărit. 

Dacă însă creatorul ar spori numai dimensiunile 
fara a schimba si celelalte elemente am vedea ime- 
diat că litrul de apă numai cântăreşte un chilogram. 
_ 65. In materie de valori omenirea nu e mai să- 
racă decât cea care a existat acum 50 ani când 
cantitatea de avere era cea de astăzi. Omenirea de 
acum 50 ani nu era nenorocită Ca cea de astăzi. 


De ce? Pentru că omenirea de astăzi a păstrat do- 
rințele de sia re averile si am văzut că feri- 


cirea e raportul intre avere şi dorinţe. Lucruriie nu 
erau mai scumpe acum 50 ani și erau tot atâtea 
Sau. mai puține. 

Resultă dar că scumpirea generală este tendința 


fiecărui individ de a echilibra averea sa cu dorin- 


fele sale ; lucru evident imposibil, de oare ce averea 
generală s'a micșorat iar dorințele au rămas ace- 
leași. 

Mai mult. Daca rasboiul a produs un regres in 
productia averilor el a produs un progres in des- 
voltarea dorințelor prin faptele următoare: 1) in 


timpul resbeiului cei mai mulți consumau fără a 
produce, fenomen posibil cât durează reservele tre- 


cutului ; 2) în timpul resbelului proprietatea indi- 
viduaia a ajuns o legendă, fara a observa conse- 
cinţele în producțiune; 3) după resbei ideile revo- 
inționare au făcut să se creadă că se poate trăi 
fara muncă, lucru posibil cât durează rezervele celor 
deposedati ; 4) ideia democratică exagerată până la 
demagogism a facut să se creadă că o clasă de 


~ 


x3 


oameni va putea să nu suporte nimic din-sarcinele 
resbelului, ba chiar, ei, să iasă cu averi mai multe, 
lăsând asupra altei clase atât sarcina de a pierde 
ceeace resbelul a consumat cât şi pe aceea ce va 
trebui luat spre a complecta Si sport averea clasei 
favorizate. 

66. Nu vom discuta aci cestiunea democratiei 


din punct de vedere politic, desi asi avea multe 


de spus. 

Nu voiu discuta nici socialismul din singin de ve- 
dere economic, desi deciar că nici o idee nu ma 
sperie, iar din acest- studiu rezultă că repartiția 
averilor era departe de a fi justă, chiar înainte de 
resbel. 

Sunt dar partizan al celor cari, sincer și fara 
patimă, examinează cestiunea si asi privi cu plă- 
cere orice propunere care ar avea de rezuitat spo- 
rirea iericirii omenirii prin ori ce mijloace. Prima 
condiție însă este să avem convingerea ca reme- 
diul nu e mai rau decât boala. — 

“Voiu lăsa dar deoparte cestiunea ameiiorării 
soartei unor clase spre a continua cestiunea' mai 
gravā a ameliorării soartei tuturor, claselor, ca să 
nu riscăm, ca impriciuatit lui Moliere; cari când au 


terminat procesul. de împărțeaia nu mai aveau ce 


împarți. 

Presupunând dar de o cam data indivizii aran- 
jati in clase sociale întocmai ca inainte’de resbel 
toată lumea va trebui să facă atâți pași înapoi cu 
câți pași a fost data averea generaia în urmă, căci 
altfel nu vedem cum vom pune in acord averea 
rămasă cu consumiatia. TE : 

Acest singur sens poate. să’l aibă cone scum- 
pirea vieţii, dar atunci camaradui de lângă mine 
va rămâne tot lângă mine şi nu vede de ce s'ar 
scumpi găina şi s’ar iefteni pământul, de ce sar 
scumpi munca brută şi s'ar iefteni cea inteligență, 


= 





i! 


şi de ce exportatorii trebue să imbogateasca pe 
detentorii şi emitentii de bilete; importatori. ` 

67. Dar omenirea nu vrea să dea inapoi. Bile 
care joacă din coate, opune rezistența, însă mișcarea 
e inevitabilă, iar forța va trebui să intervină. 
"Sub ce forma? Lasata liberă forța brutală va 
interveni orbește: cel tare va împinge înapoi pe 
cel siab ṣii va lua locul ca la un teatru la care 
nu Sar da bilete. Rezultatul il putem privi. 

Forța: va trebui să intervină sub forma de au- 
toritate, care sa dea fie-căruia bietul ce i se cu- 
vine şi acest bilet e instrumentul de repartiție al 
averilor cu număr, dând drept la un anume 
scaun iar' nu biletul de intrare general, care va 
produce apoi conflicte, din care poate rezulta im- 
piedicarea reprezentaţiei si poate chiar incendiul 
teatrului. . < 

Autoritatea, însă, emană dela însăși națiune si 
de aceea trebuie mai întâi convinsă națiunea de 
necesitatea de. a nu läsa liberă si fără regulă in- 
trarea la ospatui obstesc. Vom putea, apoi, usor 
ameliora sistemul pentru reprezentațiile următoare, 
vom putea discuta în linişte căci doar nimeni nu 
pretinde că omenirea a ajuns-la termenul- des vol- 
tarii sale, căci aceasta ar fi trist. 

- 68. Nu! Nu-scumpetea vieţii a provocat T 
specula, jaful, lenea, bolsevismul etc. ci desordinea 
in repartitia averilor şi aceasta nu atât prin faptul 
deplasării averilor existente între indivizi și colec- 
tivitate, ci prin faptul deplasării nejustificate între 
indivizi, căci, dacă toți înțelegem că statul avea 
dreptul să ia din averea publică ceea ce'i trebuia 
spre a face resbelul, până chiar si viața noastră, 
nimeni nu înțelege de ce acționarii bâncilor de 
emisiune trebue să ia dobânda pentru biletele emise 
pe baza tezaurului dela Moscova, de ce ei trebue 
să ia dobânda pentru biletele emise fără tezaur, 


A d 7 


_— FG, — 


când noi nu mai avem nici un venit dela boil pe 
cart ni i-au luat Rușii, Nemţii sau alții, dela casele 
distruse de resbel, dela părinţii noștri morți pe 
câmpul de luptă. E adevărat că ei nu cumpără 
mare lucru cu hârtia-monedă ce li se serveşte ca 

dobândă dar tot cumpără mai mult decât noi cu 
nimic si apoi doar dobânda creşte prin noile emi- 
siuni, pe când moșiile se arendează cu 20 lei po- 
gonul adică cam 3 pui de găină la hectar, iar 
acțiunile băncilor au crescut fantastic ca numar de 
lei-hârtie gi se aşteaptă munca noastră ca să crească 
și mai fantastic prin urcarea leului. 

69. De asemenea nu înțelegem de ce chiriaşii ar 


plăti cu prețul unui metru cub de zidărie Chiria . 


unei case întregi. 

Ceeace e curios este că aceste legi nu au nici 
meritul democratic căci e constatat că nu toți Chi- 
riasit Sunt mai săraci decât proprietarii lor ci ade- 
sea e cu totul invers. 

Țăranii trebue să aibă pământ; dar nu degeaba, 
nici pe 6 curcani pogonul. - 

Şi asa mai departe. Statul nu vadă să încaseze 
impositele în lei-hârtie, însă socotind numărul lor 
după lei-aur, bugetul Statului trebuie echilibrat la 
venituri şi la cheltueli în aceeași monedă. | 

Pentru a fi neglijat aceste principii s'au speriat 
cei ce au încercat să facă bugetul, care precum 
vom vedea nu e greu de facut de loc, căci în de- 
finitiv nu vom fi așteptând să vină Americanii să 
ne plătească funclionarii. 


ve 


PARTEA IV 
REFORMELE. 


CAP. I 


Constituţia. instrumentul de schimb. 
Moneda legală. 


70. Statul, ca organizator al ordinei publice, e 
dator să ne dea urgent Constitutia, care să fixeze 
cei puţin uneie principii asupra repartiţiei averilor. 
Nu există lene, căci foamea scoate si pe urs din 
vizuină, dar vrem să ştim pentru ce și pentru cine 
muncim. l 
După ce vom şti dacă ceeace producem ct munca 
noasira este sau nu a! nostru, vom vedea ce avem 
ş de făcut. i 

Dacă, cum avem încă speranța, dar nu siguranta 
cat Camera constituantă cu puteri nelimitate va fi 
în ființă, principiul proprietății individuale va pre- 
vala, mai avem nevoie spre a munci şi produce de 
un instrument de schimb si măsură, căci stim bine 
că, dacă foaie valorile ce consumdm pentru viata 
noastră nu pot insuma mai mutt de cât ceed ce 
producem cu munca noastră, ne este absolut impo- 
sibil a produce, noi-insine, ioate acesie valori şi 
că prin urmare va trebui să facem schimb cu cei- 
_ lalti oameni. Este evident însă, că la acest schimb, 





a 


vrem să stim ce dăm si ce luăm, căci daca voim 
să muncim, voim să muncim pentru noi, iar dacă 
ne vom decide a da şi altora din prisosul nostru 
O vom face cu plăcere, însă cu voia și știința 
noastră şi numai dacă vom avea prisos, 

71. Nu mă voiu ocupa de Constituţie. Acolo va 
scrie națiunea ce va voi; ceea ce am voit să atrag 
atenţia este că munca nu e posibilă in incertitu- 
dine şi că dacă Constituanta în loc să înceapă cu 
legea legilor, cum e natural, începe cu alte legi, 
fenomenul. seamănă cu cei care, voind a-şi clădi 
casa, începe priii aşezarea la iocul lor a uşilor, fe- 
restrelor şi acoperișului, rămânând să pună te- 
melia după ce’si va fi mobilat casa. Dacă Parla- 
mentul va face mai întâiu revizia, rând pe rand, 
„a tuturor legilor, spre a vedea ce modificări tre- 
buesc aduse celor din Romania Mica sau ţările 
surori spre a deveni legile României Mari, şi dacă 
această revizie.se va face în două ori trei rate, 
sub cuvânt că ele nu se pot aplica dintro dată, 
apoi vor trebui încă 2000 ani ca să -ajungem la 
unificare; iar România va rămâne în stare revolu- 
ționară, căci o tard fără statut nu constitue un 
stat, cum indică însăși cuvântul stat. F. 

72. Nu tot așa “e cu instrumentul de schimb 
si măsură. Statul, ca organizator al ordinei, e dator 
numai să fixeze si să controleze unitatea de mă- 
sură de valori, cum a fixat şi controlează toate 
unităţile. de măsuri si greutăți. Pe viitor însă statul 
va trebui să tie controlor mai sever si să nu per- 
mită falsificarea unităţilor, cum a făcut cu unitatea 
de voioare, chiar când are el interes. Dacă îi trebue 
resurse să ni le ceară, nouă cetățenilor, nu’ bdn- 
cilor, căci ele nu au putere si nici datoria să în- 
tretind statul, dar această prelevare să o facă 
direct, pe cale de impozit, iar nu pe cale de falși- 


D 


3 — 


ficare, din care, el ia una: şi altii, cari nu au nici 
un drept, zece. 

73. Am arătat că unitatea de măsură de valori 
nu poate fi de cât ceva care să Împlinească urmă- 
toarele condiţii: 1) să aibă o sferă de acțiune uni- 
versala; să fie inalterabil, divisibil, usor de trans- 
mis; 3) să fie o valoare adică să nu se poată 
"obține fără muncă; 4) să aibă o valoare cât mai 
fixă. Aurul este singurul obiect care răspunde la 
acest scop. Trebue să ne iasă din cap ca ne 
putem dispensa de energia necesară: la exploatarea 
minelor de aur, căci a castă energie e tot atât de 
necesară ca aceea necesară pentru justiţie, poliție, 
vamă, percepție, parlament, armată, etc., cari, toate 
concurg spre acelaşi scop: 0 cinstită repartiție a 
bunurilor spre a permite 'desvoltarea geniului și a 
muncii, singure producătoare. 

Putem accepta și moneda fiduciara, însă nu cu 
procură faisd si nereprezentand pe nimeni, sau 
pretinzând ca reprezinta trei persoane, cand numai 
unul din mandanti. e existent iar ceilalți fictivi. 

74. Dacă cineva găsește altceva care să poată 
face aceiaşi serviciu în locul aurului să propună 
şi vom accepta, ba încă îi vom plăti şi brevetul 
de invenţie, intocmai cum am accepta înlocuirea 
ferului cu altceva, dacă s’ar face o es oepenitt sau 
vre-o inventiune. | 

Tin însă să dau un sfat căutătorilor și anume 
să nu'şi piardă vremea de gzaba căci lucrul e nu 
numai imposibil in materia de unitate de vaidare, 
dar nu are sens. 

In adevăr dacă am găsi ceva care să se ‘obtina 
cu mai puţină munca, acel ceva ar avea mai pu- 
țină valoare, ar trebui prin urmare o mai mare 
cantitate spre a compensa, ceea ce ar impedica 
“ transmisiunea ușoară. Tocmai de aceea trebue ales 
un obiect care se obține cu muncă multă ca sa 


i 


= i i 


avem sub o mica greutate o valoare mare, căci, 


încă odată, valoarea nu depinde de obiect ci de 


munca depus sa spre al obține, 
15. Ne trebue dar aur spre a. fabrica instru- 


meniul de Schimb, cum ne trebuesc materiale spre 


a repara locomotivele, instrumente de transport. 
Să nu ne facem iluzia că vom putea face schimb- 
cu biletul hypotecar, nici transport cu caruteie. 
Inainte de amândouă însă ne trebue siguranța cons- 
titutionala asupra proprietăţii individuale. 

rara siguranță asupra repartiţiei averilor lupta 
in contra mizeriei, care ne aşteaptă, e imposibilă 
în tocmai ca lupta pe îront a trupelor cari nu au 
asigurată aprovizionarea. 

76. Sfatul nu are nevoie de fonduri Spre a ne 
da instrumentul de schimb, pee aparține cetate- 
nilor si trebue să rămână în méinile lor. 

Aur este în țară sub diferite forme si sigur 
chiar moneda de aur, dar cine mai are încredere 
să] scoata ia lumină după toate atingerile la averea _ 
individuală săvârşite şi mai ales în NeSiguNa UE în 
care ne aflăm? 

Ar fi destul ca statul să marcheze aurul pre- 
zeniat, cum marchează banitele şi cântarele, lăsând 
moneda în mâna cetăţenilor, şi pentru ca aceștia 
nu ar avea încredere să depună aurul nici pentru 
marcare, trebue să se înce a prin a se procura 
un număr oare care de mdnede de aur, cu cari să 
se plătească, gram pentru gram, aurui prezentat, 
cu care se va bate noua monedă. 

Se va fa e o emisiune de bilete hârtie de 10, 3, 
2, | lea precuin și 50, 10.si 5 bani, însă garantată 
cu aural rămas Statului sau instituției însărcinată cu 
acesta, care trebue să fie particulară de preferință. Va 
trebui ținut cuvântul de a da un po! de aur ori cui 
va prezinta hârtid-monedă din noua emisiune. 

Pentru a întări confienta cetățenilor trebue scris 


| AL 


in viitoarea Constituție că moneda legală e feul-aur 
și că toți cetățenii au dreptul a refusa plata in 
altă monedă. Membrii consiliului de administrafie.at 
institutului însărcinat ce emisiunea trebuesc făcuți 
responsabili cu averea şi persoana lor de Caiete 
depozitului de aur. | 

= Orice refuz de aur va trebui considerat ca in- 
celare de plăti, căci e evident că nimeni nu va 
prezinta aur dacă se va cere sai cedeze altuia 
pentru ca acesta să ia trei piei dupa ei, și să dea 
una depundtorului. 

„Nimeni nu va scoate aurul dacă biletele actuale 
vor rămâne în circulație şi dacă ori cine a primit 
un pol de aur va avea: dreptul să se plătească de 
datoria cu un bilet hipotecar. Nimeni nu va scoate 
aurul cât timp averea individuaiă, va fi batjocorita 
Si ameninţată In existența ei tocmai de cei însăr- 
cinati să o apere. 

Dar toți vor scoate aurul când vor şti ca nu sunt 
obligați sa’l schimbe de cât pe alte lucruri utile 
de care au nevoe, când vor voi. Toji vor scoate 
aurul când vor sti că, la rândul lor, nimeni nu le 
va putea lua produsul muncii lor de cât dându-le 
în Schimb aur Sau alte lucruri necesare, toţi vor 
munci cand. vor vedea că, în lipsa de aur, ‘nu’si 
pot procura cele necesare de cât vânzându'și munca 
sau produsele muncii. | 

Toţi vor munci când vor înțelege că speranța 
transformării acestei hârtii în aur e o utopie caşi 
piatra filosofala; că dacă în adevăr s'ar putea face 
aur din hârtie, auru! el însuşi nu ar mai avea valoare. 

Toţi vor munci când vor şti. că singurul mijloc 
de a fabrica aur este acela de a munci la fabri- 
carea de obiecte, utile şi de valoare. l 

Dar, nimeni nu va munci cat timp munca lui va 
produce aur, nu numai lui, ci o parte, — şi inca 
ce parte — din munca lui va trebui sacrificată spre 


i EP. = 


a transforma în aur biletele celor ce au așteptat 
cu ele în ladă fără a munci. 

71. Dacă, totuşi, aurul nu ar apare, se pot în- 
trebuinia mijloace de constrângere: obligația de a 
deciara aurul şi al prezenta la frapă sub pedeapsă 
de confiscare, interdicția de a purta obiecte si bi- 
juterii de aur, interdicţia comerțului de aur etc. 

' 78. Actualele bilete, coroane, ruble vor trebui 
retrase și inlocuite cu titiuri de rentă amortisabilă 
în 40 ani, cu o dobândă de 1°/, aur, ceea ce face 
tocmai 5 lei hârtia la suta de lei hârtia. Cele ce 
nu sar prezinta ia schimb vor pierde orice valoare 
după un anumit termen. Coroana trebue socotită 
peacursul ce are, adică ‘/s (jumătate) ieu hârtia, iar 
rubla de asemenea: i | 
79, Dacă-nu vom avea destui aur trebue să 
cerem aur’pe materiile exportate, însă aur efectiv, 
iar nu valută, cu care să cumparam parfumuri, ci 
sa'i punem în circulație, caci instrumentul de schimb 
e marfa care ne trebue înainte dé toate. 

80. In fine dacă nici aşa nu am obţine, trebue sa 
hypotecam ceva, căci nu e pericol, dacă suntem 
ferm. deciși a plăti la termen. Aurul nu trebue adus 
in tara de stat ci.de cetățeni: ast-iel agricultorii, 
industriasii vor găsi aur. în străinătate hypotecând 
pe termen lung proprietăţile jor si asigurând plata 
cu produsele lor anuale. l 

81. Acest aur nu trebue să iasă din tară decât 
dacă dvem mai mult decât ne trebue şi numai dacă 
plecarea lui se face în Schimb cu unelte si materii 
prime. Pentru aceasta nu e nevoe sa perchizitionam 
călătorii. E destul să prohibim importul a tot ce 
e materie de consumatie si să limităm importul la 
suma ce ne prisosoşte. Celalt aur nu va ieşi dela 
sine căci nimeni nu e nebun să trimeată aurul în 
străinătate de geaba. Numai tentațiunea de a obţine 





M y An 


mărfuri streine ne face, să dam aurul nostru ne- 
gustorilor. cari apoi îl trimit acolo spre a plăti. 

82. Chiar dacă nu am obţine decât 5 — 6 sute: 
de. milioane aur, ele vor fi suficiente căci odată 
unitatea de valoare fixată se poate recurge pentru. 
multe tranzacţii la alte instrumente de schimb. 

Astfel bancile vor deschide case de compensații 
intre clienţii lor prin cecuri, căci am văzut că, 
aurul efectiv nu are nevoie să apară decât spre a 
compensa golul iăsat de inegalitatea de schimb în 
natură, dar mai ales ca unitate de schimb. 

83. Pe de altă parte, dacă țăranul va admite 
că biletul ce posedă mu are aceeaşi putere. achisi- 
torie ca aurul, căci și astăzi o admite, şi știa că. 
nu are drept să ceară aur, el nu ar adinite ca alt. 
bilet să aibă valoare mai mare ca al tui, chiar daca 
biletul cel nou ar da drept fa schimbarea imediata 
in aur aşa că încercarea unei emisiuni de bilete 
de bancă, chiar garantată 100°/, aur, ar fi imposi- 
bilă și chiar periculoasă. 

84. Va trebui atunci ca în mod Toil sa dăm 
streinătăţii valori ca sa ne dea alte valuri, de cari 
avem nevoie, si să ne ridicam iluzia că le vom da 
hârtia ca să ne dea masini, | 

‘Daca voim să ne dea, ei întâi, maşini ca să le 
dăm apoi noi, an cu an, o parte din venitul adus 
de acele masini cu munca noastră trebue să le 
spunem aceasta la facerea târgului si sa le dam 
titluri de rerită sau hypotéci particulare cu dobânda 
certă în aur şi cu termen iar nu bilete de bancă. 

85. E evident ca refacerea, ca’si facerea averii 
publice, nu se obţine decât prin escesul de pro- 
ducțiunc asupra con sumațiunii, că prin urmare ome- » 
nirea e condamnată pentru un lung sir de ani a 
retrece prin aceleași faze prin care a mal trecut 
odată gi a nu pasi decât zi cu zi spre starea in 
care a fo t la: începerea ‘resbelului. Cu cât vom 


N 
| 
voi ca aceasta perioadă să fie mai scurtă cu atât 
va ia să ne incordam la muncă și să ne de- 
cidem la privatiuni. 

Cine va avea curajul sa’si piardă Do Mi tea 
impunând, glasul înțelepciunii? Cine se va decide. 
să se sacrifice pe altarul! patriei? Căci nu trebuie 
să ne facem iluzii, boinavul piere adesea fiindcă | 
nu se decide la interventia chirurgicală; iar chi- 
rurgul nu se operează nici odată pe sine însuşi. 
Avea-vom eroismul lui’ Mucius Scevola ? 

De o cam dată să incetam de a acoperi ade- 
vatulesub cuvânt că producem panică. Cazatura e 
cu ata mai gravă cu cât cădem mai de sus. Pe- 
ricolul se infrunta mai uşor, dacă nu se poate evita, 

când omul e prevenit, 

Mijloacele ce propunem sunt drastice, dar ne- 
cesare şi salutare, Se sustine, gi inca, de voci au- 
torizate, cA. scăderea leului -se datoreste jocului 
provocat de unele, bănci Lucrul e posibil Şi chiar 
probabil, dar aceasta probează o dată mai mult 
că instrumentul de scgimb e fais.ficat de vreme ce . | 
el permite unor Dăuci să poinpeze averea produ- 
„cătorilor. 

Schiinbarea inserate de schimb în instru- 
ment de credit a permis, cum e si natural, jocul 
de bursa asupra monedei. Unii doresc scădere, 
alții urcare ṣi nici unii nici alții nu ascultă alt ceva 
decât interesele for. e 

Producătorul însă nu vrea să joace ia bursa; 
el trebue să'şi poată face calcule de rentabiiitate. 
Pentru aceea el are nevoie de instrument de schimb, 
cert, precis cu valoare fixă si obligatorie, lar nu 
titiuri de credit, variabile cu evenimentele, cu si- 
tuatia emitentului etc. căci sunt valori cu termen. 

Cu biletul hypotecar nu numai acele bâr.ci joacă, 
ci toată lumea nu face decât joaca, iar averile trec 
-deia unii ia alţii cu grămada, de seara până di- 





. m 


mineata, fara ca, posesorii lor sa fi facut altceva 
decât joc, intocmai ca la cărți, 

Numai că în vremea aceasta consumatia şi usura 
absoarbe ce a mai lăsat resbelul, întocmai ca cagna- | 
tele la club, iar în curând nu vom mai avea ce 
Wicd. - 

Cum voiti să muncim când nu putem face un 
contract pe termen lung? Cum voiti sa începem 
intreprinderi când nu putem face un calcul de ren- 
tabilitate? Cum voiti să plătim munca si materiile | 
prime cand nu ştim cu ce moneda ni se va plăti 
obiectul fabricat? Cum voiti să clădim când nu 
ştim ce chirie ne veți permite să cerem? Cum 
voiti să recladim ȘI să sporim gospodăriiie si unel- 
tele agricole “când nu stim cine va fi proprietarul 
pământului? Două. milioane de hectare au ieşit din 
patrimoniul proprietarului” fără a trece in ace! al 
nu! ui, iar alte 1.500.000 de hectare trec la fie- 
care sedinta a a consiliului de miniştri de la unul 
la altul şi sunt de o camdată proprietatea bâlă- 
siilor ca în Africa. 

Cum voifi ca ţăranul să muncească când el are 
„punga plina de hârtie şi crede că e bogat? Lucru 
mai grav. Deseie atirmațiuni că aurul are o va- 
iloare usurpata, că el ‘nu va mai servi ca monedă, 
că cantităţi enorme de moneda se vor transforma 
in bijuterii, a caror valoare va scădea enorm, toate 
aceste idei faise permit speculantilor sa strângë 
salbeie țăranilor, dându-le bilete multe şi țăranul 
e îndreptăţit să creadă că e aga, sd vreme ce cu 
o sa:bă cumpără o moşie. 

Faptui se şi petrece zilnic. 

Descurcati ‘itele, căci nu putem reincepe pânza; 
itele se încurcă pe zi ce trece, iar spartura în 
averea publică se lărgeşte prin inactivitatea unui 
întreg popor, care nu muncește, dar consumă. 





a 
4 





CAP. II 
Bugetul: — ai Statului 


84. Bugetul Statului se compune din:, 

1) Bugetul ordinar ; 

2) Bugetul extraordinar. 

Fiecare din aceste buzete se compune din: 

1) Sarcineie trecutului. 

2) Sarcinele, prezentului. 

85. Sarcinele trecutului Ju bugetul ordinar cu- 
prinde cuponul datoriei publice rezultată din: 

a) Datoria publică anterioară resbelului evaluată 
în lei aur care trebue respectată. 4 

b) Datoria rezultată din pensiuni, despăgubiri, 
A se vor evalua in lei aur si plăti ca atari cu 

5 °/ọ dobândă, sau in lei hârtie L plăti cu 1 “/gutet 
aur, ceeace e tot una. 

c) Biletele, coroanele, etc. se vor retrage si în- 
locui cu titluri de rentă i°/ lei aur, adica Dia 
lei hârtie. 

d) Biletele puse in circulatie de emil se vor 
retrage de el însuşi restituind tratele depuse de 
debitori. Emiteniul va primi pentru tesaurul său 
pierdut despăgubiri ca toți păgubitii de resbel, 
afară de aurul care s'a procurat de Stat şi care-i 
aparține. 

e) In fine lichidarea complectă a cheltuelilor res- 
belului: trebue făcută prin emisiune de rentă. 


— Q — 


Toate aceste sarcine nu întrec 40 miliarde lei 
hârtie pentru cari se vor înscrie în buget. 400 mi- 
lioane lei-aur anuitate, ceea ce e nimic pentru 
România Mare. 

Ingrozirea celor ce încearcă să facă bugetul vine 
din aceeași sursă din care rezultă îngrozirea celor 
cari încearcă să-și facă propriile lor bugete. Statul 
-evaluiaza cheltuelile in lei-hârtie si veniturile în 
lei-aur, d fiindcă promite că leul va prefui aur 
în curând, nu are curagiul să ceară aur pentru 
veniturile sale. 

Cetățenii evaluiază cheltuelile lor în lei hârtie 
şi se tem că vor vinde produsele obținute cu acel 
leu contra unui leu urcat. 

» Dacă dar Statul nu are curagiu să înfrunte pe- 
ricolul si să pună frână celor ce se atin cu bilete 
hârtie ca să le transforme in valori cu munca pro- 
ducătorilor, ce curagiu vreți să albă fiecare cetatean? 

Nu? Problema e siinplă, numai resolvirea ei ex- 
clude demagogia, popularitatea si interesul personal 
si ceré adevărat patriotism. Cine posedă această 
marfă scumpă ? Cu ea se cladesc patriile. 

86. Sarcinile Dom sunt de sigur mai greu 
de stabilit. 
= Am arătat cum toți ne-am păstrat dorinţele an- 
terioare si credem că cu încetarea resbelului au în- 
cetat si suferințele noastre, pe când realitatea e 
tocmai contrarie. In zilele de resbel consumam re- 
servele trecutului — unii zic „ale viitorului“, ca si 
cum ar fi posibil să consumăm o producţie vii- 
toare, — acum a sosit nota de plată: trebue să pro- 
ducem atât pentru a ne satisface nevoile vieţii cat 
și pentru a înlocui consumatia si lipsa de producție 
din anii de resbel. Inconstientii vorbesc de norma- 
lizare în șase luni după resbel și acuză de inca- 
“pacitate stâlpii edificiului rămas în picioare si cari 
-abia pot menține echiliorul Și împedica pornirea, 


Producția şi repartiţia averilor. 6 





— 82 — 


Va trebui dar introduse privatiuni în toate bu- 
getele, inclusiv al Statului, suprimând chiar lucruri 
necesare, căci bugetul trebue echilibrat cu orice pret, 
de oare ce jena nu e momentană, ci de lungă du- 
rată, iar causa profundă. 

Să ne întindem cât ne e pătura, căci nimeni nu 
ne va permite să intrăm sub pătura lui. Vom su- 
feri, de sigur; desvoltarea intelectuală si toate ne-. 
cesitatile nobile ale neamului vor fi sacrificate, căci - 
„primum vivere deinde philos ophari“, dar știam ca 
civilisatia va fi întreruptă şi inapoiată prin resbel. 
Să nu uităm că am căpătat „libertatea“ si că nimic 
nu se capătă fara sacrificiu. Dacă, însă, vom în- - 
” cerca să le ţinem pe amândouă, vom pati Ga cehee - 
a incercat sa tina doi pepeni intr’o mana. | 

Problema e cu atât mai grea cu cât resbelul nu 
e terminat pentru noi. După 4 secole de lupte cu 
Turcii, spre a ne apăra pe noi și toată Europa, 
fi-vom condamnați a luptă alte decenii cu Rușii ? 
Ar îi prea nedreaptă soarta acestui neam. 

Cu cât sarcina e mai grea, cu atât e mai mare 
nevoie să o cunoaştem bine si să ne decidem ao 
suporta noi înșine, sau, dacă nu suntem în stare, nu 
văd de ce am sacrificat atâtea existente. a 

87. Să încetăm, dar, imediat, si fără întoarcere, 
era imprumuturilor de consnmatie. Un stat care se 
împrumută spre a plăti salariile funcționarilor e ca 
un cetăţean care se împrumută spre a cumpăra o 
rochie nevestei. 

88. Să separam bugetul statului organizator al’ 
ordinei publice de cel al statului industriaș si ne- 
gustor. Primul poate înscrie la venituri excedentul | 
celui de al doilea, dar inversa nu e permisă astăzi. 
Finanțele statului nu permit încurajarea unuia pe 

„spatele altuia, căci toți suntem curbați sub sarcina 
ce ducem și nimeni nu e în stare să mai ia „din 
sarcina vecinului, 





— 83 — | 









53 09. Un negustor, care A confunda cheltuelile co- 

merciului său cu cheltuelile casei sale, s’ar certa cu 
ecătorul de instrucție. Statul roman împrumută, 
ar scum, doua miliarde si ar împrumuta ori cât 
dacă i s’ar da, fara să ştie pentru ce. 

Altmintrelea, am făcut întregirea neamului, în 
adevăr, dar nu eliberând pe frați, ci robindu-ne si 
noi cei liberi. Ar fi păcat! 





CAP. 1. 
Bugetul extraordinar al Statului, 


90. Bugetul extraordinar al statului comportă re- 
sursele necesare refacerii propriei sale averi. Acest 
buget trebuie să cuprindă la eheltueli fondurile ne- 
cesare refacerii, iar la venituri excedentele venitu- 
rilor bugetului ordinar al statului industriaș. — 

Având în vedere că fondurile necesare refacerii 
si desvoltării industriei de stat nu sunt periodice, 
statul “nu are nevoie să echilibreze aceste fonduri. 
“Va fi destul ca veniturile să acopere anuitatea chel- 
'tuelilor repartizate pe un număr de ani. : 

91. Aci se impune împrumutul, dacă e posibil. In 
adevăr, împrumutul este o asociaţie între cel ce po- 
sedă unelta sau mijlocul de a o procură dela cel ce 
o are si cel ce pune materia prima $i munca spre ` 
a imparti valorile create prin reunirea celor trei 
elemente necesare productiunii. 

Dacă însă posesorul -uneltei cere tot beneficiul 
asociației, sau chiar. mai mult, asociația nu e pro- 
fitabila la toate părțile şi nu trebue făcută. 

Care capitalist nu împrumută omului activ, econom, 
cu socoteală și cu rost? Care capitalist nu împru- 
mută industriașului, comerciantului, când se deter- 
inină bine că împrumută industriasului pentru ne- 
voile industriei sale iar nu omului pentru nevoile 
casei sale ? 

Imprumutul nostru în străinătate nu a reuşit. Masi 





— 85 — 


{i mirat sa reuşească, și m’asi ti intristat dacă reusia, 
rămânând să plătim cu el funcționarii. 

92. Se zice că străinii nu vor'să ne împrumute 
decât cu garanții ; in scop de a ne cotropi. De sigur, 
nu am nici 0 încredere în sentimentele străinilor, 
dar nu am avui nici odată speranţa ca ei ne vor 
împrumuta pentru cheltuelt ordinare, pe cari trebuie 
sd le susţinem noi înşine. Străinii ne fac un mare 
serviciu, desi! nu aceasta e intentia când ne refuză 
asemenea împrumuturi. Sunt sigur că orice tutore 


Sau părinte e încântat când alla ca cămătarii,nu . 


mai acordă împrumuturi pupilului sau fiului lor. 

Ce importă însă garanţiile când ai intenția cu- 
rata ? Totul depinde de felul garanţiei si de mar- 
pinea ce ai lăsat prevederilor tale asupra modulul 
de plată. E cert că dacă comptăma face plata, nu 
cu resultatele muncii noastre, dar cu ridicarea va- 
iutei Şi cu ajutorul tipografiei băncii de emisiune, 
aceiaşi soartă ne aşteaptă, cu sau fără garanții. 

93. De sigur, mai e la mijloc si o chestiune de 
amor propriu. România Mare pusă la tutelă, când 
Romania Mică obținea credit pe iscălitură. , 

Mai intâiu vom face să se observe că ar fi fost 
ioarte bine dacă nici România Mică nu ar fi avut 
această cinste, căci aceasta ne-ar fi obligat sa in- 
trebuintam mai cu folos sumele imprymutate in trecut 
si din cari o bună parte a acoperit cheltueli ordi- 
ware: Mai apoi nu trebue să comparam situaţia de 
azi cu cea de ieri, care’ nu e aceiaşi. Când Franţa 
nu găsește imprumut fără garantie, ce rușine e că 
ni se cor garanții ? 

Dacă aceasta ne impedicd a întrebuința sumele 
obținute pentru a satisface nevoi ordinare, atât mai 
bine! Canada ne-a împrumutat, pe cât am auzit, 
250 milioane de dolari, din cari nu sa cumpărat - 
nici un cuiu pentru căile ferate. Ba, da, ma insel: 
s'au cumpărat 7.000 tone, de sine, tip canadian, de 
cari nu avem nevoie de vreme ce nu avem cu ce 


4 * 





— 50 


circuia nici pe cele 700.000 tone ce avem puse în cale. 

94, Se poate însă totdeauna împăca forma când 
fondul e cinstit. 

‘In loc să obligam România Mare a semna clauze 
jignitoare și a o expune la. un control vexatoriu, se 
poate acorda o autonomie industriei de stat, Astfel 
la căile ierate am propus autonomia cu un consiliu 
de administrație si cu autorizarea de a se împru~ 
muta, cu aprobare a statului. Astiel “străinul va sti 
pentru ce împrumută si nu ne va cere nici un :con- 
trol, căci nu ne crede încă capabili de a ialsifica 
registrele de comptabilitate, ca ori ce negustor care 
prepară ialimentul. = 

95. Odată cu autonomia, însă, trebuie să ne im- 
punem discipiină si să lăsăm aceste instituții în 
afară de patimeie politice si să le punem la adă- 
post de atacurile tuturor samsarilor, politici Și co- 
merciali, jenati în afacerile lor. Fi-vom în stare sa 
ne aplicăm aceasta sanatoasa hotărire ? Aci $pe- 
ranța ne părăseşte. Cine va înfrunta horda salba- 
teca a celor ce fudesc din expe dA ?*Daca cineva 
şar decide a tace supremui sacrificiu, reuşi-va el 
a câștiga resbelul înainte de a expira sub joviturile 
barbarilor ‘ Trecutul spune: nu. 

96. Sacrificiile necesare pentru apărarea natio- 
nala trebuesc de asemenea găsite. ACi, insa, putem 
cere aliatilor sa ne ajute, nu insă pe cale ‘de îm- 
prumui. 

„Resistând tendinţelor bolșeviste, Raai nu apara 
numai teritoriul national, ci întreaga Europa si chiar 
lumea civilizata. Liga Natiunilor trebuie sa stie nu 
numai a impune clauze in tratate, dar si a con- 
tribui la sarcini cari profită la toată lumea. 

Intelege-va Europa din secolul XX ceea ce na 
inteles Europa din secolul XV? Să sperăm ca ro- 
lul Neamului Românesc nu va fie tern acel al + sa- 
crificiului nerecompensat. 





= 





"privată și agricultura v 


| CAB. IV. 


Refacerila 


w 


97. Am examinat rolul statului ia organizarea 
repartitiei averilor. Odată aceasta stabilită, este da- 
toria cetățenilor să producă averi, căci statul nu 
are acest rol ci numai pe acela al organizări! of- 
dinei publice. | 
„ Dacă am examinat industria de stat = - pentru 


a da un exemplu, care se aplică identic industriei 


private cât şi pentru că această industrie are un 
Caracter de ordine publică economică, care este 
singurul motiv al executării ei de câtre stat. 

In ţările in cari inițiativa privata e ‘mai desvol- | 
tată, industria de stat e redusă aproape la nimic, 
si aşa e bine. Acolo societățile au găsit imediat, 
capitalele necesare, căci creditorii știau peniru ce 


„împrumută și cunoșteau şi oamenii cărora le era 
încredințată sarcina refacerii. 


Această consideratiune ne asigură ca industria 

d găsi capitalele necesare 
refacerii, îndată ce o bună repartiție a averilor va 
fi asigurată prin siguranţa constituţională şi printr’un 


instrument de schimb nefalşiticat. Atunci împrumu- 


tătorul va şti cui împrumută şi mai ales pentru ce 
imprumută. Intrebati un bancher daca se ocupă de 
altceva când acordă credit decât de a şti cures 
persoane și pentru ce, dar mai ales cărei persoane. 

98. Va trebui însă, si aceasta se va face sigur, 


 ' 


— 6 P 
câ btu das și agricultorii să se asocieze si să 
înțeleagă ca probitatea e mai mult decât onestitatea, 

căci dacă secunda e o virtute eva anghelică cu răs- 
plata în lumea cealaltă, prima eo conduită locica, 
creatoare de credit, si prin urmare oe valori, cu 
răsplata imediată. 

99. Va mai trebui ca statul să nu ia din mâna 
producătorului exportator valuta, singurul său mijloc 
de a plăti dnuitatea împrumutului în Streindtate, 
spre a o da negustorului de parfum, deţinător de 
bilete hypotecare, acționar de bancă, spre a plăti + 
maria lui dé consumatie şi a'şi urca leul ce a ţinut 
in ladă sau a trimis deja în streinatate. 

100. Nu vom închide acest studiu fara-o ultima 
_observatiune. Nu am- pretenția a îi arătat tot ce 
irebue spre a remedia relele de cari suferim; am 
arătat un singur lucru: reformele necesare pentru- 
q face să reînceapă munca, munca salvatoare si 
singura sursă de averi si fericire. - 

Omul însă nu întrebuințează numai munca ome- 
neascâ. Geniul uman a pus la muncă forțele naturii, 
fara cari astăzi planeta nu-și poate hrăni locuitorii. 

In tot timpul resbelului si după resbel sa ad- - 
mirat atât de mult vitejia soldatului ţăran încât 
am ajuns a crede că tofi soldații. erau numai få- v 
rani si că resbelul sa făcut numai cu soldați. r 

Departe de mine ideia de a, nega valoarea tăra- 
nuiui român si de a-i contesta dreptul la recom- 
pensa sacrificiului facut. 

. „ Țăranul e talpa țării“, e evident si nimeni nu , 
contesta. 

» { åranul trebue întărit, căci cu aceasta intdrim 
falpa fdrii”, e incontestabil ; însă tot aşa de evident 
şi incontestabil este că numai cu talpa nu se face 
casa şi ca întărirea fălpii nu întăreşte temelia decât 
dacă talpa rămâne iaipă. 

,oldatul român a cdstigat reshélil st d resta- 





i — 89 — 


Dilit gloria tării, e sigur; numai că el Singur re- 
cunoaşte că „fără scule nu faci nimic“, iar sculele 
nu le-a făcut el, nici tovarășii din ateliere, singuri. 

„Fabrica trebue să fie a muncitorului“, nu încape 
îndoială ; numai că fabrica nu se face numai prin 
munca brută a mestesugarului, si cel ce trece nopti 
si zile a gândi si a concepe, nu e un leneș, iar 
viata nu se tine numai cu manufactura. 
Singurul adevăr, etern, profund inexorabil este 
“că singură munca e salvatoare, dar toate felurile 
de muncă cinstită, nu numai cea direct visibild. 

Daţi-ne mijlocul de-a munci şi apoi vină ce-o 
voi. Așa ştim bine că dacă pământul va dispare, 
noi vom fi cei de pe urmă. 

Altfel! ? Caveant consules. 

° . 





CUPRINSUL 
.. Bă 


Prefaţa. 


Partea I-a. — Principii Generale. 


Cap. 1. — Avere, valoare; măsura . : 

Cap. Il. — Producţia averilor. — Mijloace de producție 

Cap. Ill. — Măsura valorilor. — Unitatea de măsură. Procedura 
pentru măsurarea valorilor ; 

Cap. IV. — Averea publică. Schimbul între State. Valuta. 


30 


Partea Ii-a. — Efectele Razboiulai asupra producționii | 


si repartitiei averilor. 
Cap.. |.—Schimbarea monedei legale. . . . . + 
Cap. . I. — Suprimarea Constituţiei. 


Partea ili-a. — Finanţele Statului. 


Cap. } — Cheltuelile de resbel ; exproprierea, ridicarea valutei. * 


Partea [V-a.— Reformele. 
Cap. 1.— Constituţia. Instrumentul de schimb. Moneda legală. 
Cap. Il. — Bugetul ordinar al Statului. A T 
Cap. HI. — Bugetul extraordinar al Statului 
Cap. IV. — Refacerile. 








y 
3 a 
SRRSSSUREERATRRRABSRAAeAR 


Pretul 6 Lei :