convi
Tenjporizător 100 n
Radioreceptor sten
♦ Generatorul de precizie peşti
. forme de uţidă ICLS038
♦ Funcţionarea şi depanarea
- - l ■ = a _ x i #1111
videocasetofoanelor (III)
PRIETENII CONSTRUCTORILOR ELECTRONISTI
încet, încet, industria românească de
componente şi echipamente electronice tinde să
devină o frumoasă amintire (despre cercetarea în
electronică nu mai vorbim, fiindcă aceasta este de
câţiva ani buni în pragul colapsului).
La ce bun să mai redescoperi America -
constată cu superioritate “înţelepţii” de ocazie (dintre
care unii s-au căţărat şi în structurile de decizie
ale statului). Vezi bine, ea este gata descoperită şi
nu ne rămâne decât să importăm echipamente
electronice performante şi să le comercializăm pe
piaţa românească. Radioreceptoare, televizoare
color, aparate de măsură, echipamente de
comunicaţii “bune şi ieftine”, calculatoare personale,
invadează piaţa românească. E bine că legea
românească nu încurajează producţia în detrimentul
comerţului (?!?). Şi chiar dacă legea ar încerca firav
să încurajeze producţia internă de echipamente
electronice, întreprinzătorii găsesc instantaneu
soluţia: aduc televizorul separat de telecomandă,
iar calculatorul separat de tastatură şi mouse, iar
în ţară facem “asamblarea". Şi gata producţia!
Important este câştigul, iar comerţul cu
echipamente finite este cel mai rentabil! încet, încet,
mai creşte puţin şi puterea de cumpărare şi să
vedeţi ce piaţă frumoasă de desfacere va deveni
România.
Statele Unite ale Americii puneau (în studiile
economice realizate) rămânerea lor în urmă faţă
de Japonia prin neglijarea sferei producţiei faţă de
servicii. Dar ce ne pasă nouă, că doar nu suntem
americani!
Ce facem cu valoroşii specialişti în electronică
(cu atâtea eforturi formaţi)? Cum ce facem? îi
reprofilăm în vânzători sau îi transformăm în
“întreprinzâtorr de tarabă.
Să mai fie oare vreo ieşire din criză (căci
despre o criză adâncă de politică economică este
vorba) sau continuăm să vindem, cu un frumos
câştig televizoarele color chinezeşti, pe care - atât
de încurajator - scrie “made in Japan”.
Dacă în urmă cu mai puţin de 10 ani, în
electronică nimic nu se importa, “totul” făcându-se
în ts'â astăz raportul s-a inversat cu 180°. De la
demagog $2 facem totul” la dezinteresatul “să
importă•- tot- \ adevărul este evident la mijloc.
Ne mai rămâne vreo speranţă? Eu cred că
da! Şi aceasta . ne de la bunul simţ tehnic” (dacă
se poate num: aşa* * al tineretului nostru, care se
simte atras organ c ce adevărata faţă a electronicii:
cea a creaţiei
Intraţi tn magazinele de componente
electronice (atâtea câte au mai rămas) şi veţi vedea
tineri (şi mai puţin tineri) sorbind din priviri aparatele,
materialele şi componentele care se
comercializează aici
De aceea, revista TEHNIUM a încurajat
continuu (şi o va face întotdeauna) înclinaţia
electroniştilor către realizarea practică (care
înglobează implicit un univers de cunoştinţe
teoretice), către creaţie.
în acest spirit i-am considerat întotdeauna
adevăraţii noştri prieteni pe toţi cei care contribuie
la acest demers. Reţeaua de magazine ale firmei
VITACOM Electronics (având sediul centrai în Cluj-
Napoca), cel mai mare distribuitor de componente
şi materiale electronice din România este cu
adevărat în slujba idealurilor pe care şi revista
TEHNIUM le promovează. îi mulţumim, în aceste
câteva rânduri, omului deosebit care este dl.
VASILE VITA, patronul acestei reţele de distribuţie,
care a fost mereu alături de electroniştii români şi
de revista TEHNIUM.
Semnalăm, de asemenea, cu plăcere
deschiderea de către firma VITACOM Electronics
a celui de-al doilea magazin de componente
electronice din Bucureşti, pe bulevardul N.
Titulescu, nr. 62-64 sect.1 (tel.222.99.11), alături de
cel din str. Popa Nan, nr. 9, sect.2 (tei. 250.36.06).
Era, cu adevărat nevoie de el!
Vă mulţumim că ne sprijiniţi în pasiunea
noastră, domnule Vasile Vita. şi vă asigurăm că şi
revista TEHNIUM, prin cititorii săi va fi alături de
dumneavoastră.
Serban Naicu
I
Redactor şef : ing. ŞERBAN NAICU
Abonamentele la revista TEHNIUM se pot contracta la toate oficiile poştale din ţară şi prin filialele
RODIPET SA, revista figurând la poziţia 4385 din Catalogul Presei Interne.
Periodicitate : apariţie lunară.
Preţ abonament : 6000 lei/număr de revistă.
• Materialele în vederea publicării se trimit recomandat pe adresa: Bucureşti, OP 42, CP 88. Le
aşteptăm cu deosebit interes. Eventual, menţionaţi şi un număr de telefon la care puteţi fi contactaţi.
• Articolele nepublicate nu se restituie.
AUDIO ""
ELIMINAREA ZGOMOTULUI DE REŢEA
ing. Emil Marian
Marea majoritate a aparatelor
electroacustice utilizează pentru
alimentarea cu energie electrică
reţeaua de tensiune alternativă
monofazată (U=220V, f=50Hz).
Aproape toate amplificatoarele audio
din dotarea oricărui aparat
electroacustic necesită, pentru a
funcţiona, o tensiune continuă, de
valoare mult mai coborâtă faţă de
valoarea tensiunii reţelei. Pentru
conversia energiei electrice preluate de
la reţea se utilizează, în mod practic,
un transformator coborâtor de tensiune,
urmat de un redresor dotat cu un
condensator electrolitic care filtrează
tensiunea continuă pulsatorie obţinută
în urma redresării. Schema electrică a
unui montaj de acest tip, utilizat foarte
frecvent datorită simplităţii şi totodată
fiabilităţii, este prezentată Tn figura 1.
Analizând însă cu atenţie acest tip de
schemă electrică, se observă
următoarele deficienţe ale acesteia:
componentele de
radiofrecvenţă, preluate în mod parazit
de cablurile reţelei de alimentare, pot
ajunge Ia ieşirea redresorului, cauzând
de cele mat multe ori inconveniente
majore în funcţionarea amplificatorului
audio cu care este dotat aparatul
electroacustic (mai ales ta
radioreceptoare);
- configuraţia schemei electrice
a acestui tip de redresor permite apariţia
unui zgomot de fond de tip brum de
reţea. El reprezintă o tensiune
alternativă de mică amplitudine,
(0,5-1,5mV) cu frecvenţa egală, sau cu
un multiplu al frecvenţei tensiunii reţelei
(SOHzsau 100Hz), care se suprapune
peste tensiunea continuă de la ieşirea
redresorului. Datorită acestui fapt,
brumul de reţea reprezintă practic un
zgomot de fond sesizabil acustic, mai
ales în pauzele dintre două programe
muzicale sonore succesive, micşorând
substanţial calitatea audiţiei.
Pentru eliminarea inconve¬
nientelor menţionate anterior sunt
posibile teoretic două soluţii radicale şi
anume:
-folosirea redresorului urmat de
un stabilizator de tensiune, care livrează
o tensiune continuă cu un factor de
stabilitate ridicat şi totodată imun (prin
TEHNIUM # Nn 1/1998
220VCO
50Hz
construcţie) ia componente de
radiofrecvenţă şi brum de reţea;
- folosirea unui simplificator de
audiofrecvenţă astfel conceput încât să
fie imun la fluctuaţiile tensiunii continue,
brumul de reţea şi componentele de
radiofrecvenţă captate pe traseul de
alimentare cu energie electrică.
De cele mai multe ori, în mod
practic, cele două soluţii teoretice nu
se pot aplica deoarece la un aparat
electroacustic atât redresorul cât şi
amplificatorul audio există fizic, iar o
modificare a unui produs industrial este
de cele mai multe ori imposibilă din
cauza lipsei unui spaţiu util.
Pentru rezolvarea
problemei se propune schema °™
electrică a unui redresor
convenţional asupra căuia s-au
făcut o serie de completări, °“
prezentată în figura 2. Se observă
că fără a face modificări esenţiale
asupra variantei de redresor prezentate
în figura 1, doar prin câteva adăugăi
de componente electrice, se obţine un
redresor cu o foarte bună rejecţie a
zgomotelor captate de la reţea.
Conceperea acestui tip de schemă
electrică s-a bazat pe faptul că
zgomotele de reţea (brumul) este
sesizabil in lipsa, sau ia un nivel foarte
mic al semnalului de audiofrecvenţă,
care urmează a fi amplificat.
Pentru eliminarea compo¬
nentelor de radiofrecvenţă care s-ar
putea capta de la reţea s-au prevăzut
condensatoarele C3 şi C4. Acestea
reprezintă practic nişte scurtcircuite
pentru componentele de frecvenţă
ridicată (radiofrecvenţă), neinfuenfând
totodată tensiunea de reţea.
Concomitent, condensatoarele C3 şi C4
îmbunătăţesc foarte mult comportatrea
redresorului în momentul regimurilor
tranzitorii de funcţionare ale aparatului
electroacustic (porniri, opriri etc.)
O primă măsură pentru
micşorarea brumuîui de reţea o
constituie amplasarea în montajul
redresorului a condensatorilor CI şi C2.
Ele livrează la ieşirea acestuia
componente de mică amplitudine ale
tensiunii alternative de reţea, aflate însă
în opoziţie de fază cu componentele
transmise prin înfăşurarea secundară
a transformatorului TR. Printr-o
dimensionare corectă a capacităţii
condensatoarelor CI şi C2 (prin câteva
încercări, CI-C2-0,47-^1 OnF), brumul
de reţea la "mersul în gol” al aparatului
electroacustic se poate elimina aproape
complet Dar să nu uităm însă faptul
că această soluţie este valabilă doar
pentru o singură valoare a curentului
debitat de redresor, şi anume curentul
de mers în gol Io.
La apariţia semnalului audio ce
urmează a fi amplificat, curentul debitat
de redresor creşte, iar egalitatea celor
două tensiuni “de brum” nu mai este
valabilă. Drept urmare, la semnale audio
i
de ni vei mic, brumul devine sesizabil
acustic, deteriorând calitatea audiţiei.
Se impune din acest motiv, o lată
intervenţie asupra elementelor
componente ale redresorului, în scopul
micşorării până la eliminare a brumuîui,
indiferente de regimul de funcţionare al
aparatului electroacustic. O primă
măsură de reducere a brumuîui constă
în amplasarea în parafei cu fiecare
diodă a redresorului, a unui condensator
(C5-C8). Aceste condensatoare
servesc la stabilizarea regimului de
comutaţie al diodelor Dl -^D4, micşorând
totdată substanţial brumul redresorului.
Pentru stabilizarea regimului de
funcţionare a punţii redresoare (care nu
trebuie să fie lăsată “în gol”) s-a
prevăzut rezistenţa R1. Grupul R2-D5
reprezintă un clipping pentru undele de
supratensiune accidentală care s-ar
putea propaga de la reţea la ieşirea
redresorului (ce avariază nu de puţine
ori blocurile electronice din componenţa
aparatului electroacustic).
Dar reducerea completă a
brumuîui de reţea este realizată de
către grupul C9-R3-D6-C10.
La nivele foarte mici ale
semnalului audio amplificat, sau în lipsa
lui, curentul care trece prin rezistenţa
R3 determină la bornele diodei D6 (cu
care este în paralel) o “cădere” de
AUDIO
tensiune insuficientă intrării acesteia în
stare de conducţie. în această situaţie
tensiunea redresată este filtrată de
reţeaua C9-R3-C10, care reprezintă o
celuia de filtraj de tip n. Ea
îmbunătăţeşte substanţial liniaritatea
tensiunii continue de la bornele de ieşîre
ate redresorului, ducând practic la
eliminarea completă a brumului de
reţea. Odată cu creşterea curentului
solicitat de aparatul electroacustic
(nivelul semnalului audio amplificat
creşte), la un moment dat "căderea" de
tensiune de fa bornele diodei D6 stinge
valoarea intrării acesteia în starea de
conducţie (0,65V). în acest moment
dioda şunteazâ practic rezistenţa R3,
iar scăderea tensiunii de alimentare
livrată de redresor (0.65V) este
negiljabifă, permiţând furnizarea de
către redresor a unei puteri foarte
apropiată de cea nominală (livrată în
cazul montajului dasic). Dar, pierderea
de putere, dealtfel neglijabilă, este pe
deplin compensată de eliminarea
completă a brumului de reţea. Schema
electrică din figura 2 se poate aplica
practic la orice alimentator simplu al
unui aparat electroacustic,
îmbunătăţind substanţial raportul
general semnal/zgomot al acestuia,
eliminând complet brumul de reţea.
Dimensiunea elementelor
componente suplimentare Ct=C2=
0,47+10nF/630V; C3=0,1pF/630V;
C4=0,1pF/250V; C5=C6=C7=C8=1nF/
100V; C9£Q,D4lmax/Uc (Imax- curentul
maxim preluat de la redresor, Uc-
tensiunea de ieşire a redresorului);
CI 0>C9/3; C11 =01 pF/250V; R1 =22kflf
0,5W; R2=0,10/1W; R3=0,65/1,7lo (lo-
curentul de mers în gol al aparatului
electroacustic); Uds =1,5Uc => alegerea
diodei Zenner de tip PL; D6 - se alege
în funcţie de curentul maxim Imax
solicitat de aparatul electroacustic (de
obicei, la curenţi de sub IA, o diodă de
tip 1N4001).
"PRIMII PAŞI ÎN INTERNET" de
Christian Crumlish - traducerea Radu
Biriş - o lucrare de care era cu adevărat
nevoie, este oferită “microbiştilor”
domeniului de către editura ALL
EDUCAŢIONAL S.A., în colecţia
software/hardware.
La întrebarea dacă se va termina
vreodată “febra” Internet-uluî este greu
de răspuns şi cred că nici nu este bine
să încercăm. S-au mai văzut profeţi
mincinoşi! Acest lucru e greu de
anticipat astăzi când zilnic se
conectează la Internet din ce în ce mai
multe persoane, iar multe afaceri încep
să se bazeze aproape exclusiv pe
această reţea a reţelelor de
calculatoare.
De ce era cu adevărat nevoie de
această carte, când numai la noi în ţară
au apărut zeci de cărţi dedicate
subiectului şi sute de articole ?
Avantajul prezentei lucrări
constă în faptul că deşi este
consistentă ca volum, nu este o carte
pretentenţioasă, plină de generalităţi şi
ţ-nici un manual tehnic, greu accesibil
publicului larg - public care, de regulă,
nu este interesat de ce merg lucrurile
aşa cum merg, ci mai degrabă de
modul în care se poate lucra în Internet.
Este ceea ce îşi propune şi, după
părerea noastră realizează din plin,
prezenta lucrare.
Se ştie că, în general, Internetul
prezintă două mari utilizări, pe de o parte
comunicaţia de la persoană la
persoană, pe de altă parte găsirea de
informaţii. în lucrarea sunt descrise
ambele aceste activităţi de bază (e-Mail
şi World Wide Web), dar şi alte resurse
disponibile în reţea (cum ar fi Usenet
şi FTP).
* * *
Editura ALL EDUCAŢIONAL
S.A. oferă în celebra sa colecţie
software/hardware o noua lucrare
interesantă: “EXCEL pentru Windows
95. Ghid de referinţă" - de Douglas
Hergert (traducere Marius Şomodi).
Cartea se adresează
începătorilor, utilizatorilor de nivel
intermediar, precum şi celor familiarizaţi
cu versiunile Excel pentru Windows 3.x.
Aceştia vor întâlni în lucrare secţiuni
utile, care îi vor ajuta să se familiarizeze
cu acele operaţiuni în care intervin
elemente mai rar utilizate ale lui Excel.
Sunt prezentate şi facilităţi specifice ale
lui Excel pentru Windows 95.
Informaţiile necesare îndeplinirii
cu acurateţe a sarcinilor de lucru sunt
structurate în peste o sută de secţiuni
aranjate în ordine alfabetică. Cele mai
multe dintre secţiuni conţin proceduri
de operare pas cu pas, procedee
directe de execuţie (scurtături),
exemple, observaţii şi trimiteri către
secţiunile înrudite ca problematică.
Lucrarea reprezintă un ghid
compact şt cuprinzător (chiar dacă este
unul de ... buzunar) al lui Excel pentru
Windows 95, fiind la fel de uşor de
utilizat ca un dicţionar, dar mult mai
amuzantă ca lectură.
* * *
O altă lucrare, care sperăm să-i
intereseze pe cititorii noştri, o reprezintă
volumul 5 a deja cunoscutei serii de w
carte "ELECTRONICA PENTRU TOŢI”.
Este vorba despre RECEPTORUL DE
TELEVIZIUNE - de Şerban Naicu, Emil
Sofron şi Ştefan Oprea, care prezintă
principiile de bază ale funcţionării
receptoarelor de televiziune alb-negm,
semnalele pe care acestea le
procesează, alături de explicarea
funcţionării unor scheme bloc care
ilustrează evoluţia complexităţii acestor
aparate electronice în ultimul deceniu.
Evoluţia în televiziune este
deosebit de spectaculoasă, ajungând
până la actualele scheme de TV,
extrem de complexe, adevărate
calculatoare. Dar până la acestea, un
prim (şi necesar) pas este parcurgerea
şi însuşirea cunoştinţelor din lucrări mai
generale şi mai accesibile, cum este
şi cea de faţă.
TEHNIUM • Nn 1/1998
CQ-YO - - -
TRANSCEIVER MONOBANDĂ QRP (II)
ing. Dinu Costin Zamfirescu/Y03EM
în numărul 10/1997 al revistei au
fost prezentate schema bloc şi schema
de principiu a părţii de recepţie a unui
transceiver CW monobandă lucrând
între 14+14, IM Hz.
Partea de recepţie s-a prezentat
sub forma unui receptor separat care
poate fi testat sau utilizat ca atare. în
figura 1 este dată schema de principiu
a părţii de emisie a acestui transceiver.
Cele două oscilatoare (VFO şi
oscilatorul cu cuarţ) nu sunt figurate
aici, deoarece au fost prezentate în
schema părţii de recepţie, ele fiind
necesare atât funcţionării pe emisie cât
şi pe recepţie. Sugestii şi detalii în
legătură cu comutarea emisie-recepţie
vor fi date ulterior în funcţie de opţiunile
făcute (VFO cu TAA661 sau cu
tranzistor separat etc.) între variantele
deja prezentate.
Să examinăm partea de emisie
(figura 1). Schimbătorului de frecvenţă
de emisie (SFE) realizat cu CI2 i se
aplică două semnale:
1) La intrarea (c) -pinul 6-se
aplică un semnal sinusoidal cu
frecvenţa de 12MHz, provenit de la
oscilatorul cu cuarţ. Dacă oscilatorul
este realizat cu CI TAA661, care
îndeplineşte şt funcţia de schimbător
de frecvenţă de recepţie (SFR),
semnalul se culege direct de la pinul 8
al CI. în această situaţie acest circuit
I
integrat va trebui alimentat in
permanenţă, atât pe emisie, cât şi pe
recepţie, de la +12V (P). Dacă
oscilatorul cu cuarţ este separat (cu un
tranzistor BF215), atunci acest oscilator
se alimentează cu +12V (P), iar
circuitul integrat, care va juca acum
doar rolul de SFR, se va alimenta doar
pe recepţie, de la +12V (R). Semnalul
de 12MHz (sau 16MHz) se culege din
emitorul tranzistorului oscilator şi se
aplică atât SFR, cât şi SFE (02 din
figura 1) la pinii 6, prin intermediul unor
capacităţi de InF. în acest aranjament
î 00
CQ-YO
amplificatoarele limitatoare din cele
două TAA661 folosite ca SF lucrează
ca separatoare. Tensiunea nu este
critică putând fi cuprinsă între
10-300mVef: panta de conversie,
respectiv amplificarea vor fi practic
constante.
Depăşirea unei tensiuni de 0,5-
0,6Vef aplicate la pinul 6 distruge
circuitul integrat, dar aplicarea unei
tensiuni prea mici scade amplificarea
şi duce la o creştere a zgomotului. La
frecvenţe joase (0,5MHz), chiar şi o
tensiune de 1...2mVef este suficientă
pentru o bună funcţionare a
amplificatorului limitator (de 10 ori mai
mare decât tensiunea la care începe
limitarea). în orice caz, la pinul 8 al SFR
este disponibilă o tensiune dreptun¬
ghiulară cu amplitudinea vârf-vârf de
140mV (practic poate fi ceva mai mică).
Fundamentala acestui semnal
reprezintă circa 60mVef, ceea ce este
convenabil din orice punct de vedere.
2) La pinul 12 al SFE (CI2 în
figura 1) se aplică un semnal sinusoidal
cu amplitudinea de lOmVef şi cu
frecvenţă variabilă între 2 şi 2,1 MHz,
provenit de la VFO şi manipulat în blocul
de manipulare (BM) realizat cu 1/2 din
CI de tip pA3054.
Dacă VFO-ul este realizat chiar
cu acel circuit integrat TAA661, care
îndeplineşte şi funcţia de detector de
produs (vezi schema părţii de recepţie),
atunci semnalul de 2MHz se culege la
pinul 8 al acestui circuit integrat şi se
aplică intrării BM notată cu (A) în
schema din figura 1 (partea de emisie).
Evident, circuitul integrat care
realizează detectorul de produs şi VFO-
u! trebuie alimentat de ta +12V (P).
Dacă se foloseşte VFO-ul
separat cu tranzistor şi condensator
variabil (vezi numărul precedent al
revistei), atunci doar acesta se
alimentează de la +12V (P), detectorul
de produs se alimentează de la +12V
(R), iar SFE de la +12V (E), aşa cum
este figurat în schemă.
în ciuda complicaţiilor de
schemă, soluţia cu oscilator separat
(cel puţin VFO-uî) prezintă anumite
avantaje legate de o mai bună stabilitate
de frecvenţă şi o comutare simplă
emisie-recepţie (se acţionează asupra
alimentării părţii de recepţie, respectiv
emisie).
Partea de recepţie, dacă este
folosită ca un receptor independent, nu
necesită obligatoriu oscilatoare
4
separate. Cu anumite precauţii
(introducerea unor diode de comutaţie)
este posibil să realizăm şi funcţionarea
ca transceiver fără oscilatoare
independente (autorul exploatează
această variantă de mai bine de 10
ani!).
în acest caz se pot face testări
şi îmbunătăţiri ulterioare, mai ales dacă
fiecare circuit integrat cu piesele
aferente constituie un modul separat.
Etajul manipulat din circuitul
integrat 1 realizează şi rolul de buffer,
având o im pedantă mare de intrare.
Datorită divizorulut capacitiv format de
condensatoarele de 47pF şi 4,7nF
conectate la LI, amplificarea este de
circa 1/6, asigurând lOmVef la pinul 12
al CI2, dacă se aplică semnal
dreptunghiular de 140mVw la intrarea
(A). Circuitul acordat se reglează pe
2MHz (mai exact pe 2,05MHz),
acţionând asupra miezului bobinei LI.
Deşi factorul de calitate în sarcină este
intenţionat redus de rezistenţa de
amortizare de 10KQ, tensiunea de
ieşire aplicată SFE este pur
sinusoidală, armonicele având niveluri
mai mici cu cel puţin 40dB, Banda de
trecere (ia 3dB) a circuitului LC este,
circa 200KHz, ceea ce face ca
tensiunea de ieşire să varieze cu mai
puţin de IdB între 2 şi 2,1MHz,
Cealaltă jumătate a Cil este
utilizată ca monitor audio de
manipuiaţie şi constă dintr-un
mulţi vibrator clasic şi un tranzistor de
comandă (a se urmări schema internă
a CI din catalog). Semnalul audio are
frecvenţa de recepţie în jur de 800Hz
şi o formă dreptunghiulară. Este divizat
şi filtrat de o reţea RC, astfel încât la
borna (B) se obţine un semnal audio
cu distorsiuni acceptabile (5%).
Semnalul obţinut la borna (B) se aplică
direct la intrarea inversoare a
amplificatorului operaţional [5A74T
utilizat ca AAF (a se vedea schema
părţii de recepţie). Cu ajutorul potenţi-
ometrului PI se poate regla ca la ieşirea
AAF să se obţină 0,5-1 Vef sau altă
tensiune convenabilă pentru căşti.
Alimentarea Cil se face la 12V
(P), ca şi alimentarea AAF şi a filtrului
activ audio din receptor, ceea ce asigură
că monitorul lucrează şi pe poziţia
recepţie,permiţând reglarea sau tes¬
tarea manipulatorului electronic, care se
conectează în locui manipulatorului M.
Blocul de manipuiaţie permite o
izolaţie perfectă (cel puţin 60dB) atunci
când manipulatorul nu este acţionat,
aşa că nu riscăm ca semnalul RF să
apară şi în pauze, deşi etajul final şl
prefinal lucrează în clasă C regim
supraexcltat.
Dacă semnalul audio provenit de
la monitor are tendinţa să se audă şi în
pauze, se va acţiona asupra rezistenţei
de 4,7K£2 conectată la pinul 11.
în ceea ce priveşte SFE,
schema este asemănătoare SFR
descrisă anterior, cu deosebirea că
frecvenţa de ieşire este acum egală cu
suma frecvenţelor ceîor două semnale
aplicate (2+12=14MHz). SF este dublu
echilibrat, atenuarea ia ieşire a
semnalului aplicat la pinul 6 putând fi
mărită acţionând asupra
potenţiometrului P2 de echilibrare
(asemănător reglării unui modulator
echilibrat).
Filtrarea componentei dorite
(14MHz) este efectuată de circuitul LzC
conectat la pinul 1 al CI2 şi apoi de
perechea de circuite cuplate capacitiv
conectată la ieşire (pinul 14).
Filtru! de ieşire este asemănător
circuitului de intrare al părţii de recepţie.
Figura 2
Teoretic, dacă f2=12MHz şi
fi=2MHz s mixerul ar trebui să producă
(în absenţa filtrării) doar componente
de tipul fztfi; 3fz±fi; 5fz±fi eta Cea mai
periculoasă componentă ar fi fz-fi -
10MHz a dar cele trei circuite o w
atenuează cu 7GdB.
în cazul unei echilibrări
defectuoase, mai periculoasă apare a
fi componenta pe fz, mult mai aproape
de frecvenţa centrală a filtrului (14,05
MHz). Filtrul asigură o atenuare ceva
mai mare de 50dB, Deşi la 12MHz
echilibrarea circuitului TAA661 nu oferă
decât 15-n20dB, totuşi după reglaj se
poate ajunge şi pentru componenta de
12MHz, în total la o atenuare de70dB.
In afara de componentele de 10
şi 12MHz, orice altă componentă este
eliminată total de filtru, fiind situată prea
departe de 14MHz, Banda filtrului (cele
3 circuite LC) la 3dB este 35QKHz şi în
banda de lucru de lOGKHz semnalul
rămâne practic constant.
Amplificarea SFE este în jur de
40 ori, prin urmare la pinul 14 se
TEHNIUM • Nr. X/1998
CQ-YO
găseşte un semnat de 400mVef pe
frecvenţa de 14MHz, atunci când se
aplică lOmVef la pinul 12 cu frecvenţa
de 2MHz. Bineînţeles L2 este acordat,
iar la pinul 6 se aplică cel puţin 2+5mVef
pe frecvenţa 12MHz. Pe baza
tranzistorului BF215 ajunge o tensiune
divizată având circa 40-^50mVef.
Deoarece emitorul este decuplat,
tranzistorul intră parţial în limitare şi
tensiunea de ieşire este constantă pe
o plajă mai mare de lOOKHz.
Tranzistoarele prefinal şi final
lucrează în clasă C, primind aproape
IVef în circuitele de bază. Circuitele LC
din colectoarele tranzistoarelorBF215
şi 2N2222 asigură adaptarea între etaje
precum şi filtrarea armonicelor, astfel
că fiecare tranzistor este atacat practic
cu semnal sinusoidal. Filtrul fi dubiu
de la ieşire asigură o atenuare a
armonicelor de aproape 40dB. Filtrul
este simetric, lucrând pe*50il Puterea
utilă este ceva mai mare de 1W
(1,2+1,5W), etajul final “consumând"
aproape 200mA. Modificând filtrul n
sau (şi) mărind tensiunea de alimentare
a etajului final, se poate mări puterea
utilă, mai ales dacă se utilizează în fina!
un tranzistor RF de putere (2N3553,
2N3375 etc.)
Totuşi, varianta QRP din figura
1 are avantajul unei rezistenţe mai mari
la manevre greşite (antena
neconectată, transmatch incorect
reglat etc.) şi poate utiliza un radiator
foarte mic pentru tranzistorul final
(eventual fără radiator).
înainte de a oferi detalii
constructive referitoare la bobine să
mai subliniem nişte aspecte importante
legate de regimul de funcţionare al
montajului. Este important ca tensiunile
de atac la diferite etaje să aibă valorile
corecte. Dacă un etaj nu lucrează corect
sau este dezacordat, scăderea
amplificării globale nu poate fi
compensată mărind tensiunea de atac
la bobina A sau mărind factorul de priză
de la divizările capacitive ale circuitelor
LC ale altor etaje, fără a se înrăutăţi
performanţele globale, respectiv
alterând puritatea spectrală a semnalului
RF de la ieşire. Dacă în varianta QRP
componentele nedorite pot fi
nedetectabile la distanţă, prin
adăugarea unui amplificator
suplimentar de putere situaţia poate
deveni dramatică şi riscam ca soneria
şi telefonul să sune continuu (acţionate
bineînţeles nu de câmpul RF produs de
TEHNIUM • Nr. 1/1998
etajul de putere!).
Este interzis să se efimine filtrul
FI pe motiv că am observat noi că fără
el antena “trage” mat bine (oare aşa să
fie, şi dacă da, de ce?).
Etajul cel mai sensibil la
respectarea valorii tensiunii de atac
este mixerul de emisie. Este vorba de
intrarea 12, unde se aplică semnalul de
2MHz + Acest cana! trebuie să lucreze
liniar şi tensiunea RF nu va depăşi
10+12mVef. Dacă această tensiune
creşte, tensiunea de ieşire (ia pinul 14)
iniţial va creşte, după care, datorită
scăderii amplificării (mult sub valoarea
de 40 indicată mai sus), tensiunea de
ieşire rămâne constantă, indiferent de
creşterea tensiunii ia pinul 12 (la valori
ce depăşesc
200mVef). ' în
această situaţie, SF
lucrează în regim
neliniar (de limitare)
din punctul de
vedere al intrării de
2 MHz (fi). Dar
tentatia de a obţine
că emisia este QRP şi fa distanţă
radiaţia nedoritâ nu “se simte”, trebuia
să subliniem că etajele clasă C care
urmează (plus un eventual etaj de
putere “liniar' 5 ) degradează acest raport
de protecţie cu atât mai mult cu cât
tensiunea de excitaţie este mai mare.
Prin urmare, trebuie să se evite
ca la pinul 12 să ajungă mai mult de
10+12 mVef. La SFR această condiţie
este în general îndeplinită, apelând
când este cazul la serviciile
atenuatorului de intrare în trepte (vezi
schema părţii de recepţie).
în sfârşit, dacă tensiunea la pinul
12 nu depăşeşte 12mVef, dar nu este
perfect sinusoidală, va apare, de
asemenea, acelaşi necaz legat de
TAA66Î
14
220
a].
Figura 3
1N4140’
b).
^-lOGnF
j(sau IQGuF*
-H - -
astfel o tensiune de ieşire la pinul 14
de 1+2Vef, în ioc'de G,4Vef trebuie
evitată, deoarece la ieşire apar o serie
de componente suplimentare oe conţin
combinaţii cu armonicele impare ale
frecvenţei fi, de tipul:
fctSfr; fe±5fi; fz±7fi .
3fc±3fi; 3f2±5fi; 3fz±7fi ....
5fe±3fi; 5fz±5fi; 5f2±7fi.ş.amd.
Marea majoritate a acestor
componente pot fi eliminate uşor de
filtrul de la ieşirea SFE, dar unele
componente pot “cădea" în banda
filtrului şi nu mai pot fi eliminate.
Deoarece C12 nu este prea bine
echilibrat intern din punctul de vedere
a! intrării 12 (din P2 se reglează doar
echilibrarea pentru fs), probabil cu
7+20dB, este cazul să observăm că la
ieşire a par şi componentele fi, 3fi, 5fi,
7fi etc. Deosebit de periculoasă este
componenta 7fi, care “se plimbă” între
14 şi 14 T 7 MHz, atunci când fi variază
între 2 şi 2,1 MHz (frecvenţa semnalului
util variază între 14 şi 14,1MHz). Dacă
tensiunea la pinul 12 este mai mare de
lOrnVef, această componentă poate
avea un nivel doar cu 20+30dB sub cea
utilă. Emisiunea apare simultan în două
puncte distincte pe scală, unul putând
să “iasă” chiar în afara benzii de 20m.
Dacă 2Q-s-30dB ar putea părea
unora o cifră satisfăcătoare, deşi
regulamentul prevede 40dB, pe motiv
armonicele frecvenţei fi şi combinaţiile
acestora. Filtrarea armonicelor este
asigurată de circuitul acordat realizat
cu LI, Cum nu oricine dispune de un
osciloscop sau de un mifivoltmetru RF,
ca să poată citi lOmV !a 2MHz,
verificarea corectitudinii regimului SFE
se poate face măsurând tensiunea de
ieşire la pinul 14 pe frecvenţa de
14MHz, care trebuie să fie de Q,4Vef.
Pentru aceasta se va folosi un detector
improvizat prezentat In figura 2, La
pinul 14 impedanţa de ieşire este mică
(circa 100£2). Tensiunea de ieşire (în
mVef) se găseşte înmulţind indicaţia în
liA a instrumentului de curent continuu
cu 10, De pilda, pentru 4 Op A, se
găseşte400mVef la pinul 14, respectiv
1 GmVef la pinul 1. Atragem atenţia că
amplificarea SFE a fost estimată la 40
în condiţiile în care L2 este corect
acordată {pe 14MHz). S-a presupus că
randamentul detecţiei este de circa
0,85, Sub 0,3+0,4Vef, acest randament
scade şi instrumentul indică mai puţin
decât valoarea estimată. Cei mai
pretenţioşi pot etalona detectorul prin
compararea cu alt aparat. Dacă
tensiunea Ia pinul 14 al CI2 nu este
0,4Vef t se acţionează asupra
condensatorului de 4,7nF din divizorul
capacitiv conectat la LI (între 1-1 OnF).
LI şi L2 se acordă pe “maxim” cu
ajutorul aceluiaşi detector (figura X)>
CQ-YO
a
Dacă VFO-ul este separat, cu siguranţă
că trebuie mărit condensatorul de
4,7nF, întrucât VFO poate livra în
emitor circa 150^2GOmVef (vezi
numărul 10/1997 al revistei).
Conectând apoi detectorul în
baza tranzistorului BF215 se poate
regla şi filtrul cu L3 şi L4, retuşând
acordul pentru L2, deşi indicaţia este
infimă (câţiva microamperi). Reglarea
bobinelor LI-hL 4 urmărindu-se maximul
puterii emiţătorului este aproximativă,
acordul final în aparenţă “plat” şi
necritsc, deoarece cele trei etaje ARF
lucrează în clasă C şi limitează. Dacă
se conectează detectorul la ieşirea (D)
în paralel cu o rezistenţă chimică de
sarcină de 51 £2/1W, se poate regla şi
L5 şi L6, eventual modificând divizorul
capacitiv conectat la L6. Tensiunea RF
trebuie să fie de circa 8Vef. Detectorul
va indica cu 10%-15% mai mult,
deoarece acum randamentul detecţiei
a crescut către 100%.
Bobinele L1-S-L5 se realizează pe
carcase ecranate, prevăzute cu miez
şi oală de ferită (10X10X15mm) de tipul
folosit în modulul de sunet al
televizoarelor indigene cu Cf alb-negru.
Se bobinează cu sârmă CuEm,
q 0, 1 mm. Bobinele L2, L3, L4 şi L5 sunt
identice şi au câte 10 spire (se găsesc
în unele module sunet), iar LI are 70
spire (se poate folosi o bobină 455KHz
din unele receptoare indigene,
rezonează pe 455KHz cu o capacitate
delnF).
Bobina L6 se realizează pe o
carcasă neecranată <])6mm (cu baza
IQxIOmm) din televizoarele indigene
alb-negru, bobinând spiră lângă spiră
10 spire cu <1)0,1 mm, sârmă CuEm.
şocurile SRF1 şi SRF2 se realizează
bobinând cu sârmă <|>G,15mm CuEm,
spiră lângă spiră, pe tot corpul unor
rezistenţe chimice de 4 T 7K£î/1W.
Capetele se lipesc pe terminalele
rezistenţelor. Bobinele L7 şi L8 se
realizează cu sârmă $1 mm CuEm,
bobinând câte 8 spire cu lungimea
bobinajului L=20mm şi diametrul
D=15mm (cu pas, fără carcasă),
O deosebită atenţie trebuie
acordată calităţii condensatoarelor
utilizate în circuitele acordate. La2MHz
se pot folosi condensatoare cu
styroflex, iar la 14MHz- condensatoare
ceramice disc de circuit. în filtrul FI cele
trei condensatoare vor fi cu dielectric
mică. Condensatoarele de decuplare
vor fi plachete ceramice .
Circuitul imprimat va fi conceput
astfel ca piesele să fie concentrate în
jurul CI sau al tranzistoarelor. Se vor
utiliza conexiuni scurte şi “masă
multă". Conexiunile la intrările (A) şi (C)
vor fi ecranate.
Redresorul stabilizat va fi
capabil să livreze 12V şi 0,5A. El va
alimenta direct cu 12V (P) etajul AAF
şi filtrul activ din receptor, cele două
oscilatoare (eventual cele două CI
TAA661 din receptor dacă oscilatoarele
nu sunt separate), CÎ1 din schema
emiţătorului. Se poate alimenta şt etajul
final RF de putere (deşi pe schemă este
figurat ca alimentat de la +12V (E), tot
de la +12V (P). Comutatorul emisie/
recepţie aplică tensiunea +12V (E)
celorlalte etaje din emiţător (Cf2 şi ARF
cu tranzistoare de mică putere) pe
poziţia emisie şi tensiunea +12V (R)
celor două TAA661 din receptor pe
poziţia recepţie. Comutarea antenei se
face cu un releu comandat de tensiunile
12V (E).
Dacă nu există oscilatoare
separate, receptorul va capta semnal
prin capacitatea parazită a contactelor
releului şi va aplica detectorului de
produs un semnal mare, care va
produce pocnituri în căşti (semnalul
este zero beat) şi poate produce chiar
chirpy, influenţând frecvenţa VFO-ului
mai ales dacă potenţiometrul de
sensibilitate este dat la maxim. Aceste
fenomene se pot înlătura introducând
la ieşirile 14 ale celor douâTAA661 din
receptor în punctul notat cu x câte un
divizor format dintr-o rezistenţă de
22QQ şi o diodă 1N4148. Pe recepţie,
diodele nu sunt alimentate şi sunt
blocate, deoarece tensiunea alternativă
este mică, semnalul nu este atenuat.
Pe emisie se aplică celor două diode
+ 12V (E), ele intră în conducţie şi
împreună cu rezistenţa de 220£2
formează un divizor care atenuează
puternic semnalul. în figura 3 este dată
schema de principiu pentru un circuit;
condensatorul de 1 QOpF se montează
la ieşirea detectorului de produs, iar
pentru SFR este suficient 0,1 pR în
punctul x din figura 3a circuitul se taie
şi se introduce montajul din figura 3b.
în sfârşit, la VFO se conectează
şi un sistem RIT cu diodă varicap.
Pentru utilizarea ca receptor, acesta
poate lipsi sau se poate utiliza ca acord
fin. Pentru funcţionarea ca transceiver
RIT-ul este indispensabil, asigurând la
recepţie decalarea cu o frecvenţă audio
de frecvenţa de emisie, care este şl
frecvenţa corespondentului. în figura
4 este dată schema RIT-ului şi a
sistemului de comutare ernisie-
recepţie. K1 este comutatorul emisie/
recepţie, iar K2 este comutatorul RIT
ON/OFF.
Piesele RIT-ului (C, R1 şi D) se
montează în cutia VFO-ului,
Condensatorul C se alege astfel ca
variaţia de frecvenţă să fie cea dorită
(de pildă ±2KHz). Rezistenţa R2 se va
alege astfel ca ecarturile de frecvenţă
stânga/dreapta să fie pe cât posibil
egale, atunci când se modifică reglajul
din potenţiometre între limitele extreme.
Punctul de “0" se inscripţionează pentru
acea poziţie a cursorului pentru care
acţiunea comutatorului RIT ON/OFF nu
are nici un efect asupra tonului notei
recepţionate.
în orice caz r variaţia frecvenţei
odată cu poziţia cursorului
6
TEHNIUM • Nr. 1/1998
CQ-YO
DE LA QRP LA QRO
2L
ing. Claudiu latan/Y08AKA
Majoritatea transceiverelor
tranzistorizate, executate de către
radioamatori, dar chiar şi unele
industriale, au o putere mică la ieşire,
astfel încât nu pot excita în catod un
amplificator de putere echipat cu trei
tuburi GU-50, cunoscut fiind faptul că
execută pe tor de ferită. Materialul
poate fi: 30BH2; 2000HM sau în ultimă
instanţă o jumătate din oala de ferită
de tipul Cb-23a. Dimensiunea inelului
va fi de k20x12x6. Se execută 2x8+10
spire, sârmă Cu+Em cu diametrul de
0,3mm.
Reglaje
Când se aplică +12V, curentul
în pauză pentru cele trei tuburi trebuie
să fie 30mA. Fără tensiunea de +12V
la colectorul tranzistorului nu trebuie să
fie mai mult de 70V. Dacă este mai
mult, se reduce tensiunea de 250V de
la ecranul tuburilor. în regim Tx
(+12vTx) la colectorul tranzistorului vor
fi40-50V.
Valoarea condensatorului notat
cu asterisc (3300pF) se va modifica
astfel încât “liniarul" în banda de lOm
să furnizeze aceeaşi putere ca în
banda de 80m, respectiv un curent de
400+450mA.
Dacă tensiunile sunt corect
ajustate, iar filtrul Pi dimensionat
corespunzător, acest amplificator
lucrează în toate cele nouă benzi de
US ultraliniar, debitând aceeaşi putere
indiferent de bandă.
acest mod de lucru este mai stabil în
funcţionare faţă de atacul în grilă. Dacă
radioamatorul este în posesia unui
“liniar" executat după una din schemele
clasice, îi poate uşor moderniza, sau
în caz contrar îşi poate construi un
“liniar" pentru a trece în QRO, conform
schemei alăturate unde pentru atac îi
sunt necesari din transceiver doar
1+1,3V de RF.
Pentru simplitate şi a nu ocupa
, inutil paginile revistei, în schemă nu au
fost figurate alimentatorul şi nici
sistemul de relee care realizează modul
de lucru cu şi fără "liniar". Toate acestea
au fost deja publicate. Bobina LI se
potenţiometrului nu se face după o
lege liniară din cauza caracteristicii
neliniare capacitate-tensiune a diodei
varicap. Totuşi, dacă C are valori mici,
se observă o oarecare liniarizare a
cursei potenţiometrului.
Se va avea grijă ca tensiunea
de 12Vsăfie bine stabilizată, existând
riscul unei modulaţii parazite cu brum
a VFO-ulur precum şi al unei alunecări
de frecvenţă în ritmul manipulaţiei.
Este mai bine ca divizorii pentru RIT
să fte alimentaţi nu de la 12V, ci de la
o tensiune mai mică (9V) obţinută cu
un stabilizator suplimentar (fie şi cu o
simplă diodă Zener).
1001 locaţii fantastice din Web reprezintă un ghid
pentru cele mai bune dintre cele mai bune locaţii
(homepages), care permite economia de timp şi efort în
căutarea informatei dorite. Şi, pentru că descoperirea
produselor de calitate în Web rămâne totuşi o întreprindere
destul de aleatorie - unele documente sunt bogate în
informaţie, ilustrate copios şi plasate avantajos pentru
navigaţia în Web, spre deosebire de altele, banale şi, uneori,
chiar vulgare -, autorul lucrării vine în ajutorul utilizatorului
cărţii cu câteva criterii radicale, ce conferă locaţiilor şi calificativul de fantastice:
uşurinţa în navigaţie; grafica atractivă; bogăţia informaţiei; atitudinea informaţiei.
Volumul oferă acele locaţii care prezintă o garanţie în stabilitate şi, în
plus, acestea au fost grupate pe categorii, fără a omite, la sfârşitul fiecăreia
dintre eie, o listare a unor locaţii suplimentare, opţionale.
Autorul, Edward J. Renehan jr. t este de profesie istoric şi biograf, dar
deţine o experienţă vastă în navigaţia prin World Wide Web, fapt care l-a
făcut să se numere printre colaboratorii apropiaţi ai editurii Jamşa Press.
11 /
ALL
Grupul Editorial ALL vă pune la dispoziţie serviciul
CARTEA PRIN POŞTĂ
şi peste 250 de tiluri din toate domeniile!
Sunaţi ia tel. 01/311.15.47, 01/312,18.21, sau scrieţi-ne pe adresa: O.R 12,
C.P. 107, Bucureşti şi veţi beneficia permanent de avantajele pe care vi le
oferă “Cartea prin poştă":
- o reducere de 10% din valoarea comenzii
- acces gratuit la cataloagele noastre
NOI VĂ ADUCEM CĂRŢILE ACASĂ!
TEHNIUM • Nr. 1/1998
""77 ' = = LABORATOR
CONSERVAREA DATELOR ÎN MEMORIILE CMOS-RAM
ing. Aurelian Mateescu
Utilizarea bateriilor în
calculatoarele personale (P.C.) este
determinată, în principal, de
necesitatea menţinerii şi conservării
datelor înscrise în memoriile RAM pe
durata neutilizării calculatorului, la
întreruperea alimentării sau în cazuri de
întrerupere forţată a alimentării
(“căderea" reţelei de alimentare în c.a.,
defectări ale unor componente din sursa
de alimentare etc.).
ad
Stabilizator 5V
hOn*
ccjŢeşţabttzot
Figura
Figura i
O altă aplicaţie a bateriilor în PC-
uri o constituie alimentarea circuitului
clock/calendar pe durata întreruperii
alimentării. Pe măsura perfecţionării
tehnologiei de fabricaţie a
circuitelor integrate, cu
reducerea puterii necesare
pentru conservarea datelor,
numărul soluţiilor posibile
pentru conservarea memoriilor
RAM s-a mărit. Tehnologia
CMOS este cea care necesită
un curent foarte mic pentru
reţinerea datelor stocate (Ird<10|jA
tipic) şi totodată au capacitatea de a
reţine aceste date la o tensiune de circa
2V (Urd-2Vcc), faţa de tensiunea
Ua=5Vcc care reprezintă valoarea
normală.
Cercetările unor firme în acest
domeniu au condus la perfecţionarea
continuă a bateriilor, astfel că acestea
pot asigura în cadrul unui sistem de
calcul cu microprocesor, menţinerea
datelor stocate în FlAM-uri pe toată
durata de utilizare a sistemului.
în prezent sunt mai multe soluţii
pentru conservarea datelor în memorii,
pe durata nealimentării lor cu energie,
din diferite cauze:
- suportul magnetic reprezintă
soluţia comună ce necesită transferul
datelor pe un suport separat, deci nu
oferă protecţia datelor din FtAM-urile
active. Memoriile ROM, PROM şi
EPROM pot fi utilizate acolo unde nu
apar modificări de date (stocarea
constantelor etc.)
- memoriile EEPROM şi
EAPROM reprezintă o soluţie pentru
stocarea datelor, dar cu limitări proprii:
“viaţă limitată" în ciclurile de scriere a
datelor şi cicluri relativ lungi de înscriere
a datelor.
Pentru protecţia continuă a
datelor fără sacrificarea avantajelor
FÎAM-urilor, cea mai avantajoasă soluţie
o reprezintă utilizarea
bateriilor ce menţin tensiunea
de stocare a datelor (backup
bateny).
Bineînţeles că, şi în acest
domeniu se pot alege din mai
multe variante posibile,
importantă fiind soluţia
optimă. Astfel, unele baterii,
în condiţii optime de proiectare a
circuitului, pot asigura non-volatilitatea
FÎAM-urilor pe o perioadă ce poate
excede 10 ani. Caracteristicile care ne
j cirCuitU
RAM-uri lor
laresfu!
drcuifefc*
Redresor
Stabil izaîor 5V
iîîO^
Capacitate
sistem
Ta circului
RAM-ui lor
u.a restU
circuitelor
DefecTor
de ciclu
o'c.gft.
La uP
interesează la memoriile nonvolatile
sunt prezentate în tabel, considerate
în comparaţie cu un RAM ideal.
Bateriile de acumulatori par să
reprezinte o soluţie optimă pentru
alimentarea FÎAM-urilor. Bateriile cu
plumb, etanşe, ca şi cele
nichel-cadmiu au densitate
de stocaj a energiei
scăzută, datorită tensiunii
pe element reduse, ca şi a
timpului scăzut între două
încărcări succesive
datorită ratei înalte de
descărcare. Viaţa lor este
mult redusă faţă de bateriile cu litiu
(care au viaţa tipică de 3-5ani). Folosirea
unor baterii de litiu de calitate într-un
sistem bine proiectat şi optimizat va
mări viaţa bateriilor până la 20 de ani
fără înlocu ire.
Nu se va face greşeala de a se
recurge la baterii cu tensiune mai mare
decât este nevoie, de capacitate mărită
sau cu încărcare rapidă! O baterie cu
durata normală de utilizare de 3 ani nu
va dura niciodată 20 de ani.
Necesităţile energetice pot fi
reduse impresionant prin alegerea
corectă a hard-ului şi proiectarea
optimă a circuitului (FlAM-uri. diode
comutatoare etc.).
Trebuie sâ mai menţionăm că:
- bateriile etanşe au acid (sunt
voluminoase şi grele);
- bateriile Ni-Cd au rate înalte de
descărcare atunci când circuitul
lucrează la temperaturi mai mari de
lucru;
- în cazul utilizării capacitoritor
de valori mari (supercapacitori) apar
probleme similare la creşterea
temperaturii. în plus, este necesară
cuplarea alimentării la intervale regulate
pentru reîncărcarea lor, sau datele sunt
pierdute din memorie.
Bateriile primare (neîncărcabile)
îşi păstrează mult mai bine calităţile
decât bateriile secundare
(reîncărcabiie, acumulatori). Din
toate soluţiile actuale, bateriile cu
litiu prezintă soluţia optima, datorită
capacităţii mari de stocare a
energiei şi a duratei de utilizare.
Bateriile cu mercur oferă o
densitate de stocare a energiei
foarte mare, dar prezintă unele
deficienţe:
-durata proprie de viaţă scăzută;
-greutate mare;
- au probleme de stocare şi
distrugere după utilizare.
Redresor Stabilizator cc
■Alimentare
sistem
La uP
Figura 3
Detector c
întrerupere
a affmentanj
Bateriile alcaline au densitate de
stocare a energiei mai scăzută şi durată
de exploatare redusă comparativ cu
bateriile de litiu. Totodată creşterea
temperaturii conduce fa scurtarea şi mai
pronunţată a vieţii acestora. Bateriile
cu oxid de argint au densitate de stocaj
ridicată şi o viaţă proprie moderată, dar
8
TEHNIUM • Nr. 1/1998
LABORATOR
Tensiune
alimentare
M'
CD
( 2 )
(3)
^^Jensiune
alimente
cc nastafc
e
X
s
*. \
4:SVCC
-2,8Vcc
UcRAM
Ug sistem
tio
TI
T2
T3
(1)=Defectare cădere tensiune; r< , Ir „ *
2 =Recîie sistem protecţie: Hgura 4
(3]=Trecere pe bateria {sursa] de backup.
se descarcă rapid la temperaturi
ridicate. Au stocajul mai mic decât la
bateriile cu litiu. Totodată preţul lor este
relativ ridicat şi dependent ue preţul
argintului.
Dintre produsele oferite pe piaţă
{baterii cu litiu) există, desigur, variante
optime pentru scopul propus. Pentru că
litiul este un metal foarte reactiv trebuie
eliminate bateriile care pot exploda la
curent invers, scurtcircuit sau
penetrare. Cu cât impedanţa bateriei
este mai mare, cu atât mai rar pot
apărea neajunsurile citate. închiderea
şi etanşarea bateriei reprezintă un alt
punct important ce trebuie avut în
vedere pentru că nu este permisă
scurgerea substanţelor din baterie,
dar nici pătrunderea de lichide sau
gaze străine. Una din cele mai
perfecţionate baterii cu litiu este
bateria litiu-iod pusă la punct de firma
americană CATALYST RESEARCH.
Acest tip de baterie are următoarea
construcţie:
- anodul este constituit din litiu
metalic;
- catodul este din iod pur, astfel
că la contactul dintre cele două
elemente se formează o peliculă de
electrolit din iodură de litiu. Acest strat
de electrolit se autoformează, astfel că,
Tensiune
cc nestab
în cazul întreruperii
contactului dintre cele
două elemente, se
formează o cantitate
suplimentară de electrolit
care va umple spaţiul.
Bateria are o impedanţă
ridicată care asigură o
limitare a curentului,
evitând posibilitatea
exploziei bateriei.
Producerea de
energie în baterie nu se
face cu degajarea de
gaze sau cu schimbări
importante de volum.
Totodată acest tip de
baterie nu prezintă pericol de îngheţare
sau distrugere la temperaturi foarte
scăzute. Acest tip de baterii a fost
probat, din punctul de vedere a!
siguranţei în funcţionare şi al duratei
de exploatare, de utilizarea la zeci de
mii de stimulatoare cardiace şi sute de
mii de calculatoare.
Pe constructorul amator îl
interesează mai mult aspectele practice
Tensiune
componentele utilizate. Bateria trebuie
să lucreze într-un circuit “deschis" cât
mai real, ceea ce înseamnă că trebuie
evitate toate cauzele care pot conduce
la scurgeri, pierderi de energie:
murdărirea capsulei bateriei, utilizarea
de componente electronice (diode,
capacităţi, tranzistoare) care să aibă
pierderi minime atunci când
funcţionează în paralel cu bateria de
backup. Trebuie să precizăm că o
“scurgere" de câţiva microamperi va
scurta viaţa bateriei cu 35mAh sau mai
mult, pe an.
Proiectarea circuit lui pentru
alimentarea RAM-urilornu este atât de
simplă pe cât pare. în figura 1 este
prezentată schema bloc a unui
alimentator clasic care alimentează un
calculator, fără a avea protecţia RAM-
urilorla căderea tensiunii de alimentare.
Pasul următoi (figura 2) este
reprezentat de blocul detector care
sesizează căderea tensiunii de
alimentare prin absenţa impulsurilor, a
vârfurilor sinusoidei curentului
alternativ. Detectorul livrează informaţia
legate de utilizarea bateriilor, de ace ja
ne vom ocupa în cele ce urmează de
considerente practice legate de
utilizarea bateriilor de backup, indiferent
de tipul lor.
O primă problemă este direct
legată de durata de viaţă a bateriei şi
priveşte atât proiectarea schemei, cât
şi modul de realizare practică şi
necesară microprocesorului sistemului
de calcul. Deoarece pot apărea
defecţiuni şi în stabilizator 'I tensiunii
de alimentare, detectorul a fost
îmbunătăţit prin adăugarea unei noi
calităţi, aceea de a sesiza şi
eventualele "căderi" pe linia de curent
continuu (figura 3). Desigur câ
sesizarea unor eventuale “căderi" de
tensiune, indiferent de cauza lor,
constituie numai primul pas în
rezolvarea problemei. Trebuie rezolvată
în timp util şi problema menţinerii
tensiunii pe linia de alin .entare a RAV.-
urilor la o valoare suficientă pentru
conservarea conţinutului memoriilor.
Trecerea de la linia de alimentare
magistrală pe bateria de backup a RAM-
urilor se face cu respectarea unor
secvenţe impuse de funcţionarea
circuitelor. Tensiunea de alimentare a
TEHNIUM • Nr. 1/1998
9
LABORATOR
magistralei este de 5V±10%, în condiţii
normale de lucru, un semnal logic Chip
Enable (CE) trebuie generat către RAM-
uri pentru o corectă funcţionare read/
write. La apariţia unei cauze care
determină trecerea pe bateria backup,
semnalul CE trebuie să nu mai fie
aplicat înainte ca tensiunea de
alimentare să atingă 4,5Vcc, astfel ca
chip-urile să treacă în regim de
aşteptare (backup), în care o tensiune
de 2Vcc este suficientă pentru
reţinerea datelor, iar curentul pentru
reţinerea datelor este minim (Sdr
minim). Nivelul logic al CE trebuie
menţinut la circa 20OmV (faţă de linia
de alimentare sau masă) pentru a se
garanta loRmin.
RAM-urile să fie trecute pe bateria de
back-up.
Figura 5 prezintă schema bloc
a unui sistem de alimentare care
asigură funcţionarea conform
secvenţelor din figura 4.
Pentru circuitul detector al
căderii tensiunii de alimentare
(PFDe=DCA) se recomandă schema din
_ La restul
r xr\ ih
circuitului
Alimentare
sistem
D2
fci
^ LaRAM-uri
i 01
Figura 9
BATERIE
JL
TsDlD3c"
i
- BATERIE
JL
La circuîtu T e^Sto^ot g 1 5V
protejat
(RAM-ulJ
La RAM-url
Figura 8
Trecerea pe baterie a memoriilor
trebuie să se facă înainte ca tensiunea
pe linia de alimentare magistrală să
atingă 2Vcc : preferabil este ca trecerea
să se facă atunci când U3=Ubatene (sau
în jurul valorii de 2 p 8Vcc t figura 4). La
timpul TI este momentul ideal pentru
ca detectorul de cădere al alimentării
(POWER FAiLURE DETECTOR) să
lanseze semnatul PFI, la timpul T2,
detectorul de 4.5V să deselecteze
semnalul logic CE, iar la timpul T3
figura 6, care conţine un comparator
realizat cu AO LM358. Divizoml rezistiv
R1, R2 se alege astfel încât circuitul
să genereze semnalul PFI înainte să
ajungă la valoarea la care stabilizatorul
de tensiune nu mai este în domeniul
de lucru.
Pentru circuitul de comutare pe
bateria de backup se recomandă
schema prezentată în figura 7.
în locul tranzistorului 2N2907 se
pot utiliza si alte tranzistoare având
UcEsatur3u©<100mV f ceea ce permite
proiectantului să aleagă valoarea
curentului necesar la fiecare aplicaţie
practică. Se recomandă în mod
deosebit utilizarea diodei SD103C în
circuitul bateriei de backup, mat ales
dacă se utilizează bateriile litiu-iod.
Dioda are un curent invers sub IQpA şi
permite, în cazul bateriilor litiu-iod,
punerea în evidenţă a faptului câ acest
Up de baterie are caracteristică
secundară, comportându-se ca un
acumulator (parţial). Această
particularitate este folositoare mai ales
când bateria lucrează la temperaturi de
circa 55*C şi alimentarea este cuplată.
Curentul invers va reduce nivelul mai
ridicat de autodescărcare a bateriei
care apare ia temperaturi de peste 50°C
fără sâ apară un pericol potenţial datorat
acestuia.
Dacă acest curent invers are o
valoare prea mare şi la o temperatură
prea scăzută (de exemplu mai mult de
10-20pA, la 25°C) pot apărea condiţiile
unei defecţiuni a bateriei. Acesta este
şi motivul pentru care se recomandă
insistent utilizarea în acest caz a diodei
3D103C (ITT INTERMETALL) sau
echivalentă pentru a se asigura o
funcţionare garantată. în mod uzual,
curentul de încărcare trebuie să fie de
două ori curentul de descărcare la o
temperatură dată. Pentru aceasta se
va consulta caracteristica intensitate
curent/ temperatură pentru fiecare
modei de baterie.
Pornind ca şi în cazul precedent
(sistemul de alimentare al RAM-urilor)
de la simplu la complex, vom prezenta
cele mai simple variante de circuit care
asigură utilizarea caracteristicii
secundare a bateriilor fitîu-iod (valabil
numai pentru acest tip de baterii!).
Figura 8 prezintă două variante ale unor
circuite care permit reîncărcarea în
regim liber a bateriilor. Circuitul din
figura 9 asigură un minimum în ceea
ce priveşte necesităţile de izolaţie între
D3
Figura 10
10
TEHNIUM • Nr. 1/1998
LABORATOR
sursa de energie şi baterie. Căderea de
tensiune de pe D2, având valoarea tipică
de 0,7V, conduce la alimentarea RAM*
urilor de la o tensiune mai mică decât
semnalul logic care provine de la un
element de circuit care nu este
alimentat de la bateria de backup.
Aceasta poate conduce la distrugerea
informaţiei din RAM-uri prin apariţia
fenomenului de latch up. Memoriile
CMOS-RAM au specificat ca
semnalele de intrare logice să nu difere
de Ua cu mai mult de 0,3V. Pentru
aceasta cel mat simplu răspuns este
circuitul SAU modificat conform figurii
10, ca o îmbunătăţire a circuitului din
figura 9, Dioda D3 elimină diferenţa din
5,6Vcc, pentru a se menţine 5Vcc pe
circuit
O rezolvare parţială este oferită
de utilizarea unei diode Schotky cu
cădere de tensiune redusă, iar pasul
următor este cel prezentat de circuitul
din figura 11, respectiv înlocuirea diodei
D2 cu un tranzistor serie a cărui
tensiune de saturaţie Ucesat<1 OOmV.
Aceasta permite eliminarea
diodei D3 şi revenirea la alimentarea
montajului cu valoarea standardizată de
5Vcc. Pentru a se obţine un punct
constant şi ferm de comutare a
circuitului s-a adoptat circuitul din figura
12, în care a fost introdusă dioda Zener
DZ1 în divizorut rezistiv. Montajul
Aiim,
sistem
La restul
'circuitului
La RAM-uri
BATERIE
C -Condensator cu
pierderi reduse
Figura 12
Consideraţii generale
Soluţiile prezentate pentru
conservarea datelorîn memoriile FÎAM
sunt general valabile faţă de tipul
bateriei utilizate (figurile 1-7). Cele
prezentate în figurile 8-13 se referă la
bateriile litiu-iod produse de firma
americană specificată mai sus, dar
prezintă un aspect interesant privind
considerentele teoretice şi practice de
utilizare a bateriilor în astfel de aplicaţii.
Pentru informarea cititorului
%
interesat de acesta problemă
prezentăm în figurile 14 şi 15
caracteristicile temperatură/timp şi
tensiune/timp ale bateriilor produse de
circuitul SAU cu diode dîn figura 9,dar “păcătuieşte" prin faptul că punctul de
impune o tensiune de alimentare mărită comutare este încă dependent de
cu căderea de tensiune pe D3, ceea câştigul tranzistoruiui T2. Folosirea unui
ce conduce la alimentarea sistemu lui montaj care conţine un comparator de
cu o tensiune nestandardizată de precizie conduce la obţinerea optimului
(figura 13). Montajui permite totodată
introducerea histerezisului în preajma
punctului de comutare, pentru a evita
apariţia autooscilaţiilor Mărirea
histerezisului poate fi reglată din
valoarea rezistenţei R3. Se va avea
grijă în alegerea unui comparator sau
AO care să aibă o comportare
acceptabila, în cazul perioadelor de
tranziţie ale sursei de la 0-5Vcc şi de
5+OVcc.
CATALIST RESEARCH.
Speram ca T în prezentul material,
constructorul amator va găsi elementele
necesare pentru a lărgi sfera
preocupărilor sale legate de utilizarea
calculatoarelor
Nr
Tip memorie
Write
E ra se
Fast
write
Fast
read
Vulnerabilita¬
tea datelor
Stocare
nelimitată
Nu pierde
datele
Stocare auto- |
mata date
1
RAM
X
X
X
X
totdeauna
2
ROM
X
X
nu
X
X
3
PROM
X
X
nu
X
X
4
EPROM
X
X
X
nu
X
X
5
EEPROM
X
X
lOOms
X
100 ms
#
#
X
6
EAROM
X
X
IGOms
X
100 ms
# ’
X
7
SHADOW RAM OR
8
RAM+EEPROM
X
X
X
X
IQms
#
#
?
9'
RAM+BATERIE
X
X
X
X
lOms
X
?
?
10
Li-I bat+consid articol
X
X
X
X
nu
X
#
X
11
RAM non volatil IDEAL I
X
X
X
X
nu
X
X
X
Legenda
? - trebuie asigurata de utilizator
# - asigurata numai în parte
TEHNIUM • Nr. 1/1998
11
- —-^ = — ~~ LABORATOR
TESTER PENTRU CONVERTOARE DE SUNET
ing. Octavian Florentin Stănescu
Pentru rezolvarea “problemei"
recepţionării bistandard a sunetului s-a
generalizat folosirea convertoarelor,
extrem de simple ca principiu de
funcţionare, uşor de montat, cu
performanţe bune în exploatare şi mai
ales ieftine. Dar cum nimic nu este
perfect şi acestea se strică. Treptat,
am ajuns să am un stoc suficient de
mare ca să fie mai rentabil sâ le repar
decât sâ cumpăr unele noi. Cum nu am
osciloscop şi în televizor este relativ
incomod de lucrat, am construit
următorul montaj extrem de simplu şi
tensiune). La ieşirea redresorului un
tranzistor va “aprinde” un LED (verde,
de exemplu) indicând funcţionarea
convertorului. Eventual se va măsura
şi frecvenţa.
Valorile pieselor nu sunt critice,
tranzistoarele sunt BC-urt uzuale, iar
diodele sunt recuperate din montajele
dezafectate. -
Singurul reglaj necesar îi
constituie reglarea tensiunii continue la
ieşirea amplificatorului la jumătatea
tensiunii de alimentare (dintr-un
potenţiometru semireglabil). Personal
După realizarea practică a
montajului şi reglarea lui, vom conecta
la intrarea lui un convertor şi LED-ul
verde va trebui să se "aprindă”. Evident
că în lipsa unui convertor, sau cu unul
defect, LED-ul va sta stins.
Convertorul testat se va alimenta
tot din montajul propus.
Personal folosesc de peste un
an un asemenea tester cu rezultate
excelente.
Lista de piese
R1=240kl2/0,12W;
R2=R3=1, 2Ki 2/0,12W; R4=100-20012/
figura 1
ieftin care să mă ajute să ie repar.
Schema testerului şi modul de
conectare cu convertorul sunt
prezentate în figura 1.
Convertoarele de sunet sunt în
esenţă nişte oscilatoare pe 1 MHz ce
furnizează aproximativ 10-15mV.
Acest semnal va fi amplificat de 30 de
ori (=500mVvv) astfel încât să fie
posibilă redresarea lui (cu dublare de
nu recomand înlocuirea lui cu două
rezistenţe fixe deoarece:
a) preţul montajului nu scade
spectaculos;
b) în cazul înlocuirii unuia din
cele două tranzistoare, reglajul se va
reface extrem de uşor.
Cablajul şi amplasarea
componentelor sunt prezentate în
figura 2.
0,12W;Rs=500kQ; C1=C2=0,22pF;
C3-0,1pF; C4=C5-4,7nF; C6=0,1pF
(dacă este necesar); D1=D2=EFD108
(cu germaniu); TI-BCpnp (177, 252
etc.); T2=T3=BCnpn (107, 171 etc.);
L1-LED verde (funcţionare convertor);
L2=LED (tensiune alimentare).
Notă: Pentru ca montajul să fie stabil
pe masă se vor folosi patru şuruburi
M3x10 cu piuliţele corespunzătoare.
TEHNIUM • Nr. 1/1998
Figura 2
LABORATOR
TEMPORIZATOR 100 MINUTE /100 ORE
Alexandru Cotta
Gheorghe Băluţă
Temporizatorul de precizie cu
cuarţ prezentat în continuare poate fi
realizat îrrdouă variante, care permit
cuplarea sau decuplarea unui
consumator pe un interval prestabilit în
intervalul 1 secundă -100 minute (cu
pasul de 1 s) sau în intervalul 1 minut -
100 ore (cu pasul de 1 minut). Pe un
afişaj digital cu LED-uri este prezentat
timpul scurs de la pornirea temporizării.
Aparatul poate fi folosit în
automatizarea unor procese sau în
calitate de cronometru cu avertizare.
Schema (figura 1) este bazată
pe aplicaţia tipică a circuitelor integrate
MMC361 - MMC362, la care s-au
adăugat: un circuit basculant şi elemen¬
tele de comandă a releului, un circuit
de înterblocare a comenzilor START/
STOP şi un alimentator de reţea.
La apăsarea butonului START,
un puls scurt negativ apare pe intrarea
1 a porţii Cil A, Bascula construită din
Cil A şi CUB trece în starea în care
ieşirea 3 este în 1 logic (sus), iar ieşirea
4 în 0 iogic. în consecinţă, releul REL
nu mai este alimentat şi prin contactul
său normal deschis este alimentat
consumatorul. Pe de altă parte, au loc
următoarele: se validează funcţionarea
circuitului CI2 (care va fi deschis mai
departe), se stinge LED-ul verde prin
CI4 şi se ‘'aprinde" afişajul digital.
CI2 conţine elementele unui
oscilator (ia care cuarţul de 4MHz şi
un grup RC sunt exterioare), divizoareie
de frecvenţă prin care se ajunge la
impulsuri de ceas de 1Hz la ieşirea 3 ;
precum şi formatoare de semnale
pentru multiplexare cu frecvenţa de
1kHz, semnale disponibile la ieşirile
Y1...Y4. Generarea impulsurilor are loc
numai atunci când intrarea 2 a
circuitului este "sus" (1 logic).
03 conţine patru numărătoare,
în schema de faţa ele sunt programate
să facă divizare prin 10, 6, 10 şi
respectiv 10, astfel că asigură
numărarea secundelor, zecilor de
secunde, minutelor şi zecilor de minute,
în plus, circuitul oferă semnalele BCD
pentru comanda multiplexată a unui
afişaj cu 4 cifre. Circuitul compară
permanent conţinutul numărătoarelor cu
starea a 4 comutatoare de programare:
în momentul coincidenţei, ieşirea XQ
(pinul 3) trece din 0 în 1 iogic.
La realizarea coincidenţei
(scurgerea timpului prestabilit), T4 intră
în conducţie şi forţează trecerea
Foto cu componente
Figura 2 ,
Fala cu lipituri
TEHNIUM • Nr. 1/1998
oo
0*0
oo
oo
oo
oo oo oo
oo
oo
o oo
O 00
o o o
O 00
o 0 0
ac
oo
oo
oo
oc
oo
oo
o
00
o
oo
o o
oo
o o
oo
oX
oo
0—0
oo
oo
oo
c«o
oo
0—0
ki
oo o o
oooo
o
o
o oo o c o o
o
o
o
o o
oo
o o
oo
o o
oo
oo
oo
oo
oo
oo
LABORATOR
ALIMENTARE
CONSUMATOR
R)6
100K
Figura 1
4x4 7 K “ t
TEHNIUM • Nr. 1/1998
LABORATOR
bistabilului CIIA-CIIBÎn starea STOP,
precum şi resetarea circuitului CI2.
După un mic interval de timp
(determinat de C8-R9), are loc şi
resetarea lui C13. Ca urmare, ieşirea 3
a acestui circuit revine în 0 logic şi
montajul este apt să primească un nou
start.
în cazul când se doreşte
întreruperea manuală a temporizării, se
apasă butonul STOP. Prin aceasta T4
intră în conducţie, cu efectele
menţionate anterior. Pe durata STOP
manual sau automat, o eventuală
comandă START simulată ar produce
o stare nedeterminată a montajului.
Situaţia este prevenită prin Cil C, care
împiedică startarea pe durata STOP.
LED-ul verde confirmă starea de
aşteptare (stand by) a montajului. El
poate fi montat în butonul START, fapt
care permite acţionarea pe întuneric,
în camera pentru prelucrarea
materialelor fotografice, de exemplu.
Pe durata temporizării, punctul zecimal
al afişajului clipeşte în ritm de 1
secundă, comandat prin T9, pentru a
confirma funcţionarea ceasului.
Pentru protecţie ia paraziţi de
înaltă frecvenţă din reţea s-a prevăzut
condensatorul de deparazitare CI2 şi
condensatoarele de decuplare C2, C6,
C9, Cil plasate în imediata apropiere
a integratelor Cil, CI2, CI3 şi CI4.
Releul REL este tip miniatură
(reed) şi este montat pe placa de circuit
imprimat.
Comutatoarele de programare a
timpului sunt de tip rotativ, cu sectoare
(cifre) marcate lateral şi lucrează în cod
binar.
Pentruvarianta "100 ore”, baza
lui T3 se mută de la ieşirea Q3 a
circuitului CI2 (1 secundă) la ieşirea Q4
(60 secunde).
Montajul se execută pe un cablaj
dublu placat, O posibilitate de realizare
este prezentată în figura 2. Dispunerea
pieselor este dată în figura 3.
Alimentatorul asigură 12V/0.3A
curent continuu stabilizat. El'se
realizează conform schemei pe o placă
separată, sau poate fi achiziţionat din
comerţ.
între canale (diafonie) de 40dB.
Schema completă a
radioreceptorului este prezentată în
figură. Acordul pe post se face prin
intermediul diodei varicap Dl, care
împreună cu bobina LI şi condensatorul
CI 5 constituie circuitul rezonant al
oscilatorului local. Tensiunea de control
pentru dioda varicap se stabileşte prin
intermediul potenţiometrului PI, de tip
multiture (de la programatoarele TV alb/
negru).
Semnatul de radiofrecvenţă
provenit de la antenă este aplicat
circuitului integrat prin circuitul format
de bobina L2 şi condensatoarele C3,
C4; condensatorul C5 decuplează
acest circuit de intrare. Condensatorul
CI 0 elimină armonicele semnalului de
frecvenţă intermediară de la ieşirea
demodulatorului. Modificarea valorii
rezistenţei R2 şi a semireglabilolui R5
influenţează diafonia între canale.
Condensatorul C6 are rolul de a reduce
amplitudinea frecvenţelor amplificate la
emisie prin circuitul de peemfază cu
constanta de timp egală cu 50 lls.
Tensiunea ia bornele grupului
R1C1 variază în funcţie de amplitudinea
semnalului din antenă şi se foloseşte
pentru controlul automat al
comutatorului mono-stereo din decodor.
Când semnalul RF provenit de la antenă
este slab, nu se asigură funcţionarea
corectă a decodorului, aşa încât el
rămâne comutat corespunzător
recepţionării semnalelor monofonice.
Semnalul MPX de la ieşirea TDA7020T
(terminalul14) este transmis unui etaj
de amplificare realizat cu tranzistorul
TI. Semnalul amplificat controlează
decodorul stereo: reglajul funcţionării
optime a circuitului PLL dtn decodor se
face cu semireglabilului R15.
Recepţionarea semnalelor
stereofonice este indicată de LED-ul
D2. Semnalele audio corespunzătoare
canalelor stânga şi dreapta se aplică
celor două intrări ale amplificatorului
final CI3.
Potenţiometrul de acord PI este
cu variaţia liniară, iar potenţiometrele
pentru reglarea nivelului pe cele două
canale au variaţie logaritmică.
Inductanţele LI şt L2 se
realizează prin bobinarea a 4 spire
CuAg 0,6mm pe carcase cu diametrul
de 5mm. Carcasa bobinei LI este
prevăzută cu miez de ferită reglabil,
pentru acord în bandă; bobina L2 poate
fi fără carcasă.
întregul receptor stereofonic,
excluzând bateria şi potenţiometrele de
volum, poate fi montat pe o placă cu
dimensiunile de 55x70mm.
15
TEHNIUM • Nr. 1/1998
j--- = LABORATOR
RADIORECEPTOR STEREOFONIC CU TDA7020T
în numărul trecut al revistei am
prezentate aplicaţie a circuitului integrat
TDA7000, recomandată pentru
modernizarea unor radioreceptoare
monofonice. în materialul de faţă
prezentăm construcţia unui receptor
stereofonic de buzunar {walkman),
realizat cu circuitul integrat TDA7O20T.
Precizăm că acest material este
preluat din RADIOELEKTRONIK.
Circuitul integrat TDA702DT este
produs de firma PHILIPS în capsulă
SO-16 sau SOT-109A şi face parte din
seria specializată pentru receptoare
FM, caracterizată prin:
- număr redus de componente;
-lipsa inductanţelorîn amplificatorul
de frecvenţă intermediară;
-tensiune redusă de alimentare;
- curent consumat mic;
- preţ relativ scăzut.
Principiul de funcţionare şi
structura internă a circuitului integrat
TDA7020T sunt asemănătoare cu cele
ale circuitului integrat TDA7000.
Prezentarea sumară a acestora a fost
făcută în numărul anterior al revistei.
Dintre parametrii specifici circuitului
integratTDA7020T, reţinem:
- tensiune de alimentare: 1,8^-6V
(max. 7V);
- curent consumat la 3V: 6,3mA;
- sensibilitate pentru s/zg=26dB:
6,5pV;
- raport semnal/zgomot: 60dB;
- distorsiuni neliniare:
- pentru Af=±22,5kHz: 0,7%;
- pentru Af=±75kHz: 2,3%;
- variaţia frecvenţei oscilatorului local
- în funcţie de tensiunea de
alimentare: 5kHz/V;
- în funcţie de temperatură:
0,2kHz/ D C;
-lăţimea de bandă la -3dB: 10kHz.
La ieşirea circuitului integrat
TDA7020T este disponibil un semnal
complex MPX, care poate fi utilizat
pentru realizarea unui receptor
stereofonic. Pentru aceasta, mai sunt
necesare un decodor stereo şi un
amplificator de putere. în schema
propusă se foloseşte un decodor stereo
care poate funcţiona la tensiune redusă
MCI 309P şi un amplificatorfinai dublu,
de tip TDÂ7050T, Acest ultim circuit
integrat livrează o putere audio de
2x75mW pe căşti de 32Q, cu o separare
- continuare în pagina 15-
16
Aurelian Lăzăroiu
TEHNIUM • Nr. 1/1998
CATALOG
GENERATORUL DE PRECIZIE
PENTRU FORME DE UNDĂ - ICL8038 (partea
ing. Şerban Naicu
irig. Draqos Marinescu _
Circuitul integrat ICL8038,
produs de firma Intersil, reprezintă un
generator de precizie pentru forme de
undă, cu oscilator controlat în tensiune,
capabil sâ producă semnale
sinusoidale, dreptunghiulare, în formă
de dinte de fierăstrău şi impulsuri de
mare acurateţe. Sunt necesare în acest
scop un număr minim de componente
externe. Preţul unui circuit de tipul
ICL8038CCPD era la data realizării
articolului de 44.500 lei, la magazinele
firmei VITACOM.
Deşi este deosebit de
performant, circuitul integrat ICL8038
este destul de puţin cunoscut
constructorilor electronist!, datorită
lipsei informaţiilor tehnice din literatura
de specialitate referitoare la acest
subiect.
i)
IC L 8038
Reglarea semndulci
sinusoidal.
[SINE WAVE ADJtJST)
Ieşire semnat
sinusoidal.
(SINE WAVE OUT)
Ieşire semnat
triungNutaf
(TftiANGTE Olit]
Reglajul frecventei
ciclului de lucru,
(factorului de umplere]"
IDUTY FREQUENCY ADJLtST]
Plusul sursei
de alimentare
t+Vcc]
Intrare pentru
modulaţie de
frecventa.
(FM BiAS)
CE
EX
un
no
no
elementelor de circuit, controlul nivelului
de ieşire al formelor de undă şi sursele
de alimentare, precum şi modulaţia de
frecvenţă şi vobularea. Cea de-a treia
parte reprezintă un număr de aplicaţii
realizate cu ajutorul circuitului integrat
monolitic, de tip ICL8038, extrem de
utile amatorilor de construcţii
electronice.
După încheierea prezentării
circuitului de tip ICL8038 (Intersil), în
cadrul acestui miniserial cuprinzând
generatoare de funcţii vom continua
cu circuitul integrat XR2206 (EXAR),
având echivalentul românesc ROB8125
(ICCE Băneasa).
Descriere generală
Circuitul integrat ICL8038 are
capsula şi semnificaţia pinilor
prezentate în figura la, iar în figura
1b este dată
Neconectoi.
Neconecîat,
Reglarea semnatului
sinusoida!.
(SINEWAVE ADJUST]
Minusul sursei de
Prezentarea de mai jos încercă
să suplineascăîntr-o oarecare măsură
aceste lipsuri. Materialul de faţă este
structurat în trei mari părţi. O primă
parte conţine o descriere generală a
circuitului integrat, o prezentare a
avantajelor utilizării acestuia,
caracteristice electrice generale,
precum şi definirea termenilor utilizaţi
în cadrul materialului. Cea de-a doua
parte conţine prezentarea funcţionării
circuitului integrat, temporizarea
formelor de undă , o dimensionare a
schema bloc a
generatorului de
forme de undă.
Frecvenţa
(sau rata de
repetiţie) poate fi
selectată într-un
(VccsauGND) domeniu foarte
larg, întins de la
Lco ecronfe? 10 ma i puţin de 1/
(Timing capac noR) 1 000Hz la mar
mult de 1MHz şi
este extrem de
stabilă într-o
gamă largă de
Figura la (’fmsweepinput) temperaturi şi
tensiuni de
alimentare. Modulaţia de frecvenţă şi
vobularea pot fi completate cu o
tensiune externă, iar frecvenţa poate fi
programată digital prin utilizarea fie a
rezistoarelor, fie a condensatoarelor.
Ieşire semnal
dreptunghiular
(sqDar™ave oun
Intrare pentru
modulaţia de
frevcenta si
votxiare
(FMSWEEP IN PUT]
Generatorul de forme de undă
foloseşte tehnologia monolitică
avansată (din cad ml căreia fac parte
rezistoareie cu peliculă subţire şî
diodele barieră Schottky).
Oscilatorul comandat în
tensiune al circuitului integrat 8038
poate fi interfaţat în buclă cu calare de
fază (PLL) pentru a reduce deriva
termică la o valoare mai mică de
SOppmTC.
Circuitul integrat de tip 8038 este
livrat în cinci variante constructive,
prezentate în Tabelul 1.
Avantaje oferite de circuitul
8036
Acestea sunt următoarele:
• Derivă termică de joasă frecvenţă
redusă: max.50ppm/°C;
• Ieşiri simultane pentru undă
sinusoidală, dreptunghiulară şi
triunghiulară;
• Distorsiuni reduse: 1%;
• Liniaritate ridicată: 0,1%;
• Funcţionare pe o gamă largă de
frecvenţe: 0,001 Hz la 1MHz;
• Cicluri variabile de funcţionare
(factor de umplere): de la 2% la
98%;
• Uşor de folosit, necesitând foarte
puţine componente externe.
Caracteristici electrice
Valorile maxime admisibile
sunt următoarele:
• tensiunea de alimentare :±18V sau
36V (în total);
• puterea disipată: 750mW;
• tensiunea de intrare (la orice pin):
nu trebuie să depăşească
tensiunea de alimentare;
• curentul de intrare (pinii 4 şi 5):
25mA;
• curentul de ieşire absorbit (pinii 3
Tabelul 1
Tip
Gamă de
temDeratură
Stabilitate
iDorn/X 1
Capsulă
Codificare
8038CC
8038BC
8038AC
8038BM
8038AM
0°070°C
0°070°C
0°C+70°C
-55°0+125 D C
-55 0 O+125°C
(tipic) 50
(max.) 100
(max.) 50
(max.) 100
(max.) 50
DIP
DIP
DIP
DIP ermetic
DIP ermetic
ICL8038CC PD
ICL8038BC PD
ICL8038AC PD
ICL8038BM PD
ICL8038AM PD
TEHNIUM • Nr. 1/1998
17
CATALOG
Tabelul 2
Caracteristici generale
8038
CC
8038
BC/BM
8038
AC/AM
Unitate
min
tip
max
min
tiD
max
min
tio
max
Gama de lucru sursă alimentare
- sursă simplă
+10
+30
+10
+30
+10
+30
V
- sursă dublă
±5
±15
±5
±15
±5
±15
V
Curent de alim.(Vs=±10V),Notai
8038AM, 8038BM
12
15
12
15
mA
8038AC, 8038BC, 8038CC
12
20
12
20
12
20
mA
şi 9): 25mA;
• gama temperaturilor de stocare:
-65°C-i-+125°C;
• gama temperaturilor de
funcţionare:
8038AM şi 8038BM =>
-55°C++125°C
8038AC, 8038BC, 8038CC
0°C++70°C
• temperatura de lipire (10 sec):
300°C.
Principalele caracteristici
electrice, măsurate pe circuitul de test
din figura 2, în condiţiile Vs=±10V sau
12V, Ta= 25°C şi Rl=10K£î sunt
prezentate în tabelele 2, 3 şi 4
(respectiv caracteristicile generale,
cele de frecvenţă, precum şi cele de
ieşire).
Condiţiile de test pentm circuitul din
figura 2 sunt prezentate în tabelul 5.
Definirea termenilor
Pentru o mai bună înţelegere a
funcţionării acestui circuit integrat se
definesc următorii termeni:
• Curentul de alimentare - curentul
"absorbit 1 ' de la sursa de alimentare
pentru ca dispozitivul să
funcţioneze, excluzând curenţii de
sarcină şi curenţii prin RAşi Rb;
• Gama de frecvenţe - Gama de
frecvenţe la ieşirea formei de undă
dreptunghiulară în care este
garantată funcţionarea circuitului;
• Gama vobulării FM - raportul
frecvenţa maximă pe frecvenţa
minimă care pot fi obţinute prin
aplicarea unei tensiuni de vobulare
pe pinul 8 al circuitului integrat.
Pentru o funcţionare corectă,
tensiunea de vobulare trebuie să
fie cuprinsă în gama (2/3Vcc
+2V)<Vvobulare<Vcc;
Liniaritatea FM - deviaţia
procentuală de la cea mat bine
potrivită linie dreaptă a tensiunii de
control pe curba frecvenţei de
ieşire;
Deviaţia de frecvenţă cu
temperatura - schimbarea (variaţia)
frecvenţei de ieşire în funcţie de
temperatură;
Deviaţia de frecvenţă cu tensiunea
de alimentare - schimbarea
(variaţia) frecvenţei de ieşire în
funcţie de tensiunea de alimentare;
Amplitudinea de ieşire -
amplitudinea vârf la vârf a
semnalului apărut la ieşiri;
Tensiunea de saturaţie - tensiunea
de ieşire în colectorul tranzistorului
intern situat între pinul 9 al
circuitului integrat şi masă când
acest tranzistor este deschis. Ea
se măsoară pentru un curent de
repaus de 2mA;
Timpul de creştere şi timpul de
cădere - timpul cerut de ieşirea
undei dreptunghiulare pentru ca
JUUL AAAA
Scheme bloc a generatorului de forme de unda
Figura lb
Tabelul 3 Caracteristici de frecvenţă Na toate formele de undai
8038 CC
8038 BC/BM
8038 AC/AM
Unitate
min tip max
min tip max
min tîp max
Frecv, max, de oscilaţie
Frecv. de vobulare pt. FM
Gama de vobulare FM f Nota2
Liniaritatea FM, raţie 10:1
Decalaj de frecv,cu temp.Nota4
Decalaj frecv, cu tens. alim.
Rezist, pt. proqr recomandate
100000
10
40:1
0,5
50
0,05
1000 IM
100000
10
40:1
0,2
50 100
0,05
1000 IM
100000
10
40:1
0,2
20 50
0,05
1000 IM
Hz
KHz
%
ppm/°C
%/Vs
n
18 TEHNIUM • Nr. 1/1998
CATALOG
Tabelul 4 Caracteristici de ieşire
Formă de undă dreptunghiulară
8038 CC
8038 BC/BM
8038 AC/AM
Unitate
min tip
max
min
tip
max
min tip
max
Curent pierdere {Vs=30V)
i
i
i
Tens. saturaţie (labsorbit=2mA)
0,2
0,5
0,2
0.4
0,2
0,4
V
Timp creştere (RL=4,7kft)
100
100
100
ns
Timp cădere (Ri_=4 t 7kQ)
40
40
40
ns
Reglai ciclu de funcţionare
2
98
2
98
2
98
%
Formă de undă triunghi/dinte de fierăstrău/rampă
8038 CC
8038 BC/BM
8038AC/AM
Unitate
min tip max
min tip max
min tip max
Amplitudine (RT=100k£2)
0,30 0,33
0,30 0,33
0,30 0,33
xVs
Liniaritate
0,1
0,05
0,05
%
Imped. de ieşire (lout=5mA)
200
200
200
£2
Formă de undă sinusoidală
8038 CC
8038 BC/BM
8038 AC/AM
Unitate
min tip max
min tip max
min tip max
Amplitudine (RT=100k£2)
0,2 0,22
0,2 0,22
0,2 0,22
xVs
THD (Rs=1 M£2), Nota 3
0,8 5
0,7 3
0,7 1,5
%
THD reglat
0,5
0,5
0,5
%
aceasta să se schimbe de la 10%
la 90%, sau de la 90% la 10%, din
valoarea sa finală;
• Liniaritatea formei de undă
triunghiulare - deviaţia procentuală
de la cea mai potrivită linie dreaptă
în creştere şi cădere a formei de
undă triunghiulare;
* Distorsiunile armonice totale -
distorsiunile armonice totale ale
ieşirii formei de undă sinusoidale.
Nota 1: Curenţii absorbiţi de Ra şi Rb
ne incluşi
Nota2: Vs=20V; Ra şi RB-IOkQ,
f-9kHz. Poate fi extinsă (a 1000:1.
Nota3: 82kil conectat între pinii 11 şi
12 r ciclul de funcţionare triunghiular
reglat la 50% (Folosiţi Ra şi Rb);
Nota4: Pe toată gama temperaturilor de
funcţionare pinii 7 şi 8 sunt conectaţi,
Vs=+10V.
Observaţie: Se folosesc capsulele de
plastic cu 6,7mW/°C pentru temperaturi
ambientale peste 50*C şi capsulele
ceramice cu 12,5mW/°C pentru
temperaturi ambientale peste
100°C
NotaS : Frecvenţele “sus 1r şi "jos”
pot fi obţinute conectând pinul 8
Nota 6: 10V<Vcc<30V sau
±5V<Vs^=15V;
Nota 7: Oscilaţia poate fi oprită
conectând pinul 10 la +5V sau !a -5V.
la pinul 7,(fhi) şi apoi conectând ^ SW1
pinul 8 la pinul 6 (fio). în alte cazuri ţ
se aplică tensiunea de vobulare
pe pinul 8 (2/3Vcc+2V)<
Vvobuîare<Vcc unde Vcc este
tensiunea de alimentare totală. în
figura 2 tensiunea pinului 8 va
varia între 5 S 3V şi IOV faţă de
masă.
jl Ra TIRb
LJiok mo k
] Ri
1 OK
A 5
6 9
7
8038
3
8
,, 2
12 10
11
"O-i-]QV
12 io irf -T
fi fi Rs
82K_LC1 U U
-T- 33nF T—I
■o A/V
■°/\A
-o-iCIV
Figura 2
- continuare în numărul viitor -
Tabelul 5
Parametrul
RA
RB
RL
CI
SW1
Măsurarea
Curentul de alimentare
10 k£2
10 k£2
10 k£2
3,3nF
Închis
Curent pin 6
Frecv. max. de oscilaţie
1 k£2
1 kQ
4,7 kQ
lOOpF
închis
Frecvenţa pin 9
Gama vobulării FM {nota 5)
10 kQ
10 k£2
10 kQ
3,3nF
Deschis
Frecvenţa pin 9
Decal.de frecv.cu temp.
10 k£2
10 k£2
10 kQ
3,3nF
închis
Frecvenţa pin 9
Decal.de frecv.cu tens.de alim.(n6)
10 k£2
10 k£2
10 k£2
3,3nF
Închis
Frecvenţa pin 9
Amplii de ieşire - sinusoidal
10 k£2
10 kQ
10 k£2
3,3nF
Închis
Ieşire vv pin 2
- triunghiular
10 k£2
10 kQ
10 kQ
3,3nF
Închis
Ieşire vv pin 3
Curent rezidual (oprit) (nota 7)
10 k£2
10 k£2
10 kQ
3,3nF
Închis
Curent pin 9
Tens. de saturaţie (pornit) nota 7
10 k£2
10 k£2
10 k£2
3,3nF
Închis
Ieşire (jos) pin 9
Timpii de creştere şi de cădere
10 k£2
10 k£2
4,7k£2
3,3nF
Închis
Forma undă pin 9
Reglaj ciclului de funcţionare MAX
50 k£2
-1,6 kQ
10 kQ
3,3nF
închis
Forma undă pin 9
MIN
-25 kQ
50k£2
10 kQ
3,3nF
Închis
Forma undă pin 9
Liniarit. formă de undă triunghiulare
10 kQ
10 kQ
10 k£2
3,3nF
Închis
Forma undă pin 9
Distorsiunile armonice totale
10 kQ
10 k£2
10 kQ
3,3nF
închis
Forma undă pin 9
TEHNIUM • Nr. 1/1998 19
VIDEO-T.V.
FUNCŢIONAREA Şl DEPANAREA VIDEOCASETOFOANELOR(III)
PARTEA MECANICĂ
ing. Şerban Naicu
ing. Florin Gruia
- urmare din numărul trecut -
F. VERIFICAREA Şl
REGLAREA ÎNTINZĂTORULUI DE
BANDĂ
Se introduce în videocasetofon
o casetă şi se încarcă o bandă
oarecare. Se acţionează modul de
redare (PLAY BACK) şi se observă
poziţia întinzătorului de bandă, care
poate fi în trei situaţii, ca în figura 17.
Situaţiile din (a) şi (c) sunt
necorespunzătoare, în cazul (a)
tensiunea în bandă este prea mică
(banda insuficient întinsă), iar în cazul
(c) întinderea benzii este prea mare,
ceea ce determină o uzură prematură
a capetelor video. Doar în cazul (b)
banda este întinsă corect.
20QmV 5ms
Figura 13
Modul de reglare al întinzătorului
de bandă se poate urmări în figura 18.
Astfel, dacă este necesar, se slăbeşte
şurubul de reglaj şi se deplasează (sau
într-un sens sau în altul) piesa de reglaj
care este solidară cu banda
de întindere. Aceasta are ax
pâslă pe interior, fiind în 1
contact cu rola debitoare, pe p-J?
mai mult de jumătate din f
circumferinţa acesteia. ^
Există situaţii când, datorită s
“îmbătrânirii", adezivul cu r—
care a fost lipită pâslă s-a ^
desprins. în acest caz,
întinderea benzii este total Figura 16
compromisă. Se impune relipirea pâslei
(eventual cu prenadez), după o
prealabilă curăţire a prafului depus.
ROLA PRE SOARE
ROLA PRESQARE
GHIDAJ
GHIDAJ
ÎNCREŢITURI
SANDA
GREŞIT
BANDA VIDEO
corectă, indicaţia trebuie să fie între 11
şi 19, iar în cazul casetei AKAI între
28 şi 45 g.cm.
Este, de asemenea, necesară o
verificare a perfectei verticalităţi a
ghidajului întinzătorului de bandă (pe
care “calcă" banda), în caz contrar
luând naştere forţe nedorite pe verticală,
care duc la deplasarea benzii. O
eventuală rectificare a poziţiei verticale
ROLAPRESGARE
GHIDAJ
BANDA
MAGNETICA
CABESTAN j
Figura 15 ghidaj
O măsurare exactă a tensiunii
benzii se poate face cu ajutorul unei
casete de măsurare a tensiunii.
prezentate în figura 19. Aceasta poate
fi de tipul PUJ48.076 - JVC sau BT -
001 - AKAI. După introducerea casetei,
se acţionează în modul redare şi se a ghidului întinzătonjlui nu se va face
urmăreşte indicaţia casetei, pe discul cu o sculă care ar putea zgârâia
gradat. Pentru caseta JVC la o întindere suprafaţa acestuia.
20
TEHNIUM • Nr. i/1998
VIDEO-T.V.
în figurile 20-^26 sunt
exemplificate diverse modele de
întinzătorde bandă.
G. ÎNLOCUIREA BENZII DE
FRICŢIUNII
1
Conform figurii 2Ţ se scoate
şaiba de blocare 1 şi se extrage
ansamblul frânei de debitare. Se scoate
şurubul 2. Se extrage banda de fricţiune
(de tensionare) şi se înlocuieşte cu alta
nouă sau se curăţă pâslă şi se
remediază cea veche.
Se asamblează la loc în ordine
inversă. Se reface întinderea benzii
conform procedurilor prezentate.
H. ANSAMBLUL SUPORT AL
ROLEI DE ANTRENARE PENTRU
MODUL REPEDE ÎNAINTE/REPEDE
ÎNAPOI (FF/REW)
Majoritatea mecanicilor de
videocasetofon prezintă între rola
debitoare si rola colectoare un
ansamblu mecanic flotant care conţine
o rolă cu exteriorul de cauciuc {sau inel,
RING) permanent în contact cu axui
motorului de antrenare FF/REW, sau cu
o rolă cuplată printr-o curea cu acest
motor. Cuplajul rolei cu periferia de
cauciuc este asigurat de tensionarea
unui arc.
Această rolă este denumită
curent REEL IDLER sau FF/REW
1DLER (figura 28). Se procedează
astfel:
- se scoate ansamblul de
încărcare a casetei (CASETTE
HOUSING);
- se mişca întinzătorul de arc în
direcţia săgeţii Apentru a putea scoate
ansamblul. Acesta, în mod normal, este
captiv într-un şliţ prin efectul de
întindere af arcului;
- se trage în sus, în sensul săgeţii
B ansamblul;
- se înlocuieşte inelul de cauciuc
cu unul nou sau se abrazează periferia
cetui vechi dacă cauciucul nu a
îmbătrânit, prezentând crăpături şi
inaderenţă;
- se curăţă (se abrazează, dacă
este cazul) şi bucşa de cauciuc sau
bronz de pe axul motorului cu care e
în contact roia dd antrenare scoasă;
- se montează în ordine inversă
ansamblul rolei de antrenare;
- se verifică dacă arcul de
întindere asigură cuplarea bună a celor
două piese (rota de antrenare şl bucşa
motor) Eventual, se înlocuieşte cu
altul puţin mai puternic sau se
scurtează cel original.
Un alt exemplu de ansamblu de
rolă de antrenare "flotantă” este
prezentat în figura 29.
Dacă dispunem de un
tensiometru de măsurat presiunea dată
ŞURUB
de arcul de întindere se va proceda ca
în figura 29.
-se pune rola în centru;
- se introduce în gaura specia!
destinată acestui scop dispozitivul
arcuit al tensiometrului;
- se mişcă în direcţia A până la
desprinderea rolei de axui de antrenare;
- se dă drumul gradual în sensul
săgeţii B până când roia atinge bucşa
motorului de antrenare. Valoarea citită
în acel moment trebuie să fie cuprinsă
între 105 şi 145g.
ROLA GHIDAJ DEBITOARE
SLAB * ^ tare Figura 23
TEHNIUM • Nr. 1/1998
21
VIDEO-T.V.
LINIE DE
REGIA!
gRATfWllNZATOR
BRAŢ
ENTlNZsTCR
SUPORTUL CAPULUI DE
ŞTERGERE GENERALA
BANDA DE
■JROONAJÎE
ARC DE
TENSIONARE
PIESA DE
ÎNTINDERE
ROLA DEBITOARE
SE SLABESTE UŞOR
ACEST ŞURUB
ŞURUB DE
REGLAJ "
I. REGLAJUL FORŢEI
AMBREfAJULUI DE COLECTAREA
BENZII MAGNETICE
La unele modele mai vechi
există un sistem de reglare în trepte a
cuplajului între cele două discuri aie
ambreiajului, conform desenului din
figura 30. înainte de a efectua acest
reglaj trebuie să ne asigurăm de
următoarele condiţii preliminare;
- curelele de antrenare să fie curăţate
cu alcool izopropilic;
- se curăţă periferia rolei colectoare;
- se curăţă rola de antrenare cu inef
de cauciuc.
Dacă cuplajul ambreiajului este
slab se roteşte ansamblu! în direcţia
săgeţii (a) f iar dacă e prea mare ducând
la sifonarea pe margine a benzii, se
micşorează în sensul săgeţilor (b).
CONSOLA BENZII
DE FRICŢIUNE
SRATDE
CULISA!
Nu se recomandă poziţionarea - se scot şaibele antifricţiune;
lamelei arcuitoare pe treapta G. * se scot ansamblurile rolelor
J. întreţinerea rolelor debitoare şi debitoare/colectoare;
colectoare - se scot şaibele de reglare a înălţimii
Periodic este necesară curăţarea (2);
şi ungerea rolei debitoare şi respectiv - se curăţă axele debitor şi colector;
colectoare. Se va proceda conform - se gresează cu ulei de mecanisme
figurii 31. fine evitându-se excesul;
- se scoate ansamblul de - se curăţă cu alcool izopropiiic
încărcare a casetei
(CASETTE HOUSING);
- se scot siguranţele de
blocare (1);
CONSOLA COLIERULUI
DE FRICŢIUNE
ŞURUB DE FIXARE
A BENZII DE FRICŢIUNE
ARC DE
ÎNTINDERE
INTSNZATOR
1..2mrn-
BRAT INTIMZATOR
22
TEHNIUM • Nr. 1/1998
VIDEO-T.V.
PENTRU REGLARE SE RIDICA
St SE RĂSUCEŞTE
- se verifică corecti¬
tudinea acţionării frânelor.
K. Măsurarea forţei de
frânare de pe rola
debitoare (colectoare)
în mod uzual, pe rola
debitoare există saboţi de
frânare permanentă care
producerea
ANSAMBLUL
"ţ-. FRÂNEI DEBITOARE
LAMELA ARCUITA
BANDA DE
FRICŢIUNE
previn
buclelor la banda video | a ANSAMBLU '- - / 7\
şocuri mecanice (0 p riri AMBREAUCOLECTOR^^- s .Ţo )
bruşte, schimbări de Figura 30 -^--
sens, porniri).
Această frecare amortizează şi figurii 33.
“zmucirea" rolei debitoare şi -sedezasambleazăşisescoate
implicit a benzii magnetice, ansamblul de încărcare a casetei
Valoarea forţei trebuie însă să fie (CASETTE HOUSING);
proprie. O valoare mică face - se procedează la simularea
BRAŢ INTINZATOR
DE BANDA
ANSAMBLUL
ROLEI COLECTOARE
BRAŢ FF/lîEW
iNTÎNZATOR ARC
ANSAMBLUL
ROLEI DEBITOARE
ŞAIBE DE REGLAT
ÎNĂLŢIME
AXA
DEBITOARE
- se verifică normalitatea rotaţiei
rolelor (fără blocaje, fricţiuni,
neomogenităţi);
nereuşind să termine derularea benzii
până la sfârşit. Se procedează la
aceasta verificare conform figurii 32
GAURA PENTRU DISPOZITIVUL
DE MASURAT TENSIONAREA
CENTRU
ST1ANGA
DREAPTA
MASURAREA TENSiONARJ
Figura 29
îndepărtat, iar banda metalică cu pâslă
a întinzătorului de bandă nu stânjeneşte
rotaţia rolei debitoare, se montează rola
de încercări ca în figura 33, folosind o
bucată de bandă video.
- se trage cu ajutorul
tensiometrului până când se învinge
forţa de frânare, iar rola de încercare
începe să se rotească. Valoarea citită
trebuie să se situeze între 30 şi 40g.
în cazul în care este diferită se
acţionează asupra elementului arcuitor
sare asigură frecarea (arc, lamelă
elastică), după o prealabilă curăţare a
pâslei.
Pentru măsurarea forţei de
frânare de pe roia coiectoare procedura
este similară celei de pe rola debitoare
(figura 34). Dacă se intervine asupra
forţei de frânare se va reface măsurarea
acestei forţe.
TEHNIUM • Nn 171998
23
VIDEO-T.V.
TENSIOMETRE!
SABOT DE FRINA
Figura 32
L ÎNLOCUIREA rolei presoare
Se desface cu ajutorul unei
şurubelniţe cap-în-cruce şurubul de
fixare (figura 35). Se extrage rola
presoare uzată şi se înlocuieşte cu una
nouă. Se unge cu ulei fin. Montarea
inversă, la unele modele, împiedică
ROLA DE ÎNCERCĂRI
Figura 33
mişcarea uniformă a rolei presoare. Se
fixează cu şurubul de fixare şi se
verifică mişcarea uşoară, fără frecări a
rolei presoare. Este obligatoriu ca
diametrul noii role presoare să fie egal
cu al celei vechi.
întreţinerea periodică se face
prin ştergerea cu o pânză curată (care
nu lasă scame), înmuiată în alcool
izopropilic,
M. VERIFICAREA SI REGLAREA
CAPULUI AUDIO/CONTROL
în vederea efectuării reglajelor
se utilizează de preferinţă, o casetă de
test, care se introduce în aparat şi se
acţionează modul redare (PLAYBACK).
Se urmăreşte cu ajutorul unui
osciloscop, sau al unui milivoltmetru.
Figura 35
Figura 37
semnalul (la ieşirea
audio). Se citeşte
porţiunea de 6kHz
de aliniere
în cazul că
nu se dispune de o
casetă de test, se
va utiliza o casetă
înregistrată pe un
videocasetofon bine reglat,
înregistrarea având cât mai
multe ‘'înalte", în vederea unei reglări
cât mai precise.
Se urmăreşte ca poziţia benzii
faţă de cap să fie ca în figura 36, adică
aceasta să nu se deformeze în ghidaje,
nici jos, nici sus. Şuruburile pentru
reglaj sunt vizibile în figura 37. Astfel,
din şuruburile (1) şi (2) se
reglează înălţimea capului,
pentru ca poziţia benzii în raport
cu acesta să fie aşa cum s-a
arătat anterior. Cu ajutorul
şurubului (3) se reglează
azimutul capului, pentru
obţinerea semnalului maxim la
Ieşirea AUDIO. Reglarea din
aceste trei şuruburi se face în
mod deîicat şi se repetă până la
obţinerea fermă a nivelului
maxim al semnalului audio, imaginea
de pe ecran f ind Stabilă, fără dungi de
trackîng sau vibraţii pe verticală (jitter).
Se va urmări şi corectitudinea
contactului cap/bandă, avându-se în
vedere un minim de fluctuaţie. Acest
lucru depinde şi de corecta întindere
(tensionare) a benzii, dată de
întinzătorul de bandă.
în vederea efectuării reglajului
fazei capului de control este necesar
să se conecteze osciloscopul într-un
punct de măsurare notat uzual cu PB
FM. Se pune reglajul de TRACKÎNG al
videocasetofonuluiîn centru.
Se reglează, cu ajutorul
şuruburilor (4) şi (5), astfel
încât amplitudinea semnalului a
de FM de pe osciloscop să fie
maximă. Apoi se blochează
şuruburile de reglaj.
Dacă nu se dispune de
osciloscop se va urmări,
mai întâi, o poziţionare
■ corectă a capului
■combinat în raport cu
banda magnetică, iar la
reglarea azimutului “după
vureche” se va urmări
; obţinerea unui sunet
maxim, eu cât mai multe
frecvente înalte.
N. REGLAREA CAPULUI
AUDIO/CONTROL IN
CAZUL
CAP ŞTERGERE
t
CAP AUDIO
GHIDAJ
Figura 36
VIDEOCASETOFON ULUI CU DOUĂ
PISTE AUDIO (L ŞIR)
Reglajul capului audio/control, în
cazul videocasetofoanelorcu două piste
audio (L şi R) este prezentat în cele ce
urmează. Se conectează ieşirea de
audio LEFT la intrarea - CH1- a unui
osciloscop cu două canale, şi respectiv
ieşirea RIGHTIa celălalt canal (intrare)
ROLA DE ÎNCERCĂRI
30...49g
ROLA
Figura 34 colectoare"
SABOŢI DE FRINA
a osciloscopului -CH2-. Se introduce
caseta de test, se acţionează modul
PLAY BACK şi se citeşte porţiunea de
aliniere pe care este înregistrat
semnalul de 7kHz. Se acţionează
asupra şuruburilor de reglaj, conform
procedurii descrise anterior, în mod
alternativ, până când semnalul audio
vizualizat pe osciloscop arată ca în
figura 38. Condiţia de reglaj optim este
ca A să fie maxim, iar C să fie minim.
Anvelopa semnalului trebuie să fie cât
GHIDAJ
Figura 38
mai constantă şi stabilă.
în cazul în care, după efectuarea
reglajelor, nivelele celor două canale nu
sunt egale, se va acţiona asupra
reglajelor interne (semireglabile) de PB-
L-LEVEL, respectiv PB-R-LEVEL, până
ia obţinerea nivelului nominal de ieşire
de linie (conform datelor fişei tehnice
şi respectiv a egalităţii canalelor (ca
nivel), în cazul când fazele celor două
semnale diferă, este necesară o
corectare a azimutului capului.
- continuare în numărul viitor -
24
TEHNIUM • Nr. 1/1998
CJUUJ-JNAPOCÂ, str. Pasteur mv 73, .ţel: 064-438401, %
64-438402 (după ora : ■ :30), fax: 064-438403 . gjr
BUCUREŞTI, str. Popa Nan nr.9, sectorul 11, tel/fax: 01-2503606,-
® fc -ţ-du! Nicolae Titulesen nr.62-64. sectorul I, tel: 01-2229911
e-maih vî[email protected]întcţ.ro '
_1L A • ' ™
DISTR1BMIJ0R PENTRU ROMÂNIA:
- TRANSFORMATOARE LINII HR-OIEMEN
- TELECOMENZI TIP HQ '£
W ” f* ^ ir
* ■ CEL MĂI MARE DISTRIBUITOR DE COMPONENTE Şl
MATERIALE ELECTR ZE DU \NIÂ: ’
TEHNIUM • 1/1998
CUPRINS:
AUDIO
• Eliminarea zgomotului de reţea - ing. Emil Marian.Pag. 1
CQ-YO
• Transceiver monobandă QRP (II) - ing.Dinu Costin Zamfirescu.Pag. 3
• De la QRP fa QRO - ing.Claudiu latan.Pag. 7
LABORATOR
• Conservarea datelor în memoriile CMOS-RAM * ing. Aurelian Mateescu.Pag. 8
• Tester pentru convertoare de sunet - îng. Octavian Florentin Stănescu.Pag.12
• Temporizator 100 minute/100 ore-Alexandru Cotta, Gheorghe Băluţă.Pag. 13
• Radioreceptor stereofonic cu TDA7020T -Aurelian Lăzăroiu.Pag. 16
CATALOG
• Generatorul de precizie pentru forme de undă !CL8038(partea I)
- ing.Şerban Naicu, ing. Dragos Marinescu.Pag.18
VIDEO-T.V.
• Funcţionarea şi depanarea videocasetofoanelor (III)
- ing. Serban Naicu, ing. Florin Gruia.Pag.20
mm
I mm
mm
Mm