Rost anul V, nr. 57, noiembrie 2007

ROSI 


Revistă de cultură creştină şi politică 





Teodor 
Teologul 


Politica externă, Ecumenicitate 
pe mîna lui Gîgă şi ecumenism 
de Claudiu Târziu de Alexandru Racu 
Sf. Nicolae Velimirovici, Adevărul nu există, ci doar 
despre Europa de azi „corectitudinea politică“ 
de Daniel Mazilu de Paul-Gabriel Sandu 


an V e nr. 57 e noiembrie 2007 e 3 lei www.rostonline.org 


Coperta I: Teodor M. Popescu, la Atena, în 1922 


sumar 


EDITORIAL 
Politica externă, pe mîna lui Gigă 


de Claudiu Târziu... caen ceeace eeceeeee eee 3 


MARTORI Al VEACULUI 


Fapte, vorbe, gînduri... 4 


ÎN DEZBATERE 
Cât de penibili suntem 


de Mihail AIDişteanu......c nenea eee 8 


Şarlatanismul în medicină (11) 
de Richard Constantinescu... manance 10 


REPERE 
Teodor M. Popescu, „mare sacerdot 
nehirotonit al Bisericii noastre“ 


de Cristian IVĂNUȚĂ. n.n onennneneeeneeeanaeee 15 
Teodor M. Popescu, în documentele 
Securității 

de Adrian Nicolae Petcu... 16 


Genocidul ucrainian de la Winnitza 


de Adrian Nicolae Petcu... nana cena 28 
POLITICA, LA DESCUSUT 

Ciorba națională gătită la Justiţie 

de Viorel Patrichi.........n.acen cena eezenaeaeeeee 35 


numărul 57 e noiembrie 2007 


SENSURI 

Sf. Grigore Palama 

şi noua teologie occidentală 

de Pr. Univ. Dr. Gheorghios Martzelos...... 36 


Un amator 
profesionist 
de Cătălin Mihai Ştetan.......ccnnnnnnnnnaaeeeee 44 


DECANTĂRI 

Ce-i spune Sf. Nicolae Velimirovici 
Europei de astăzi 

de Daniel Mazilu... ananas 46 


Mărturii inedite 
despre Sfintul închisorilor 
de Stelian GOMbog..........m.mennnnnnnnnnaaeaaeen 48 


Medici în recluziune 
de C.D. Zeletin... eneeeenenneneeae ee eneueeaeee 52 


LA ROST 

Adevărul nu există, 

ci doar „corectitudinea politică“ 

de Paul-Gabriel Sandu... ceea eace caca 53 


Ecumenicitate 
şi ecumenism 
de Alexandru Racu... ceeace eee 55 


.........c.....ccccccccococeocooocconoocecocoeee 


Revista ROST poate fi procurată de Ia chioşcurile Rodipet SA sau: 

e În Bucureşti - de la librăriile „Vasiliada“ (Bd. LC. Bratianu 12) şi 
„Sophia“ (Str. Bibescu Vodă nr. 24, lingă Facultatea de Teologie). De aici 
puteţi cumpăra şi numere din urmă ale revistei. 

e În Constanța - de la librăria „Brâncovenească“ (Str. Ştefan Mihăileanu 


nr. 21) 


e În Suceava - de la librăria „Sf. Voievod Ştefan cel Mare“ 


.......cccoooocecoooeceooececocoocecoooecoeoecese 


OFERTĂ 


Revista ROST caută distribuitori în toată țara: biserici de mir, mănăstiri, firme 
locale de difuzare a presei, librării şi persoane particulare. Oferim comision generos. 
Pentru detalii, luați legătura cu directorul publicaţiei, Claudiu Târziu, la 

telefon 0740.103.621 ori pe e-mail: rostOrostonline.org sau revistarostOgmail.com. 





ROSI 


Revistă de cultură creştină şi politică 


Fondată 2002 


Revistă națională editată de 
Asociaţia ROST 


DIRECTOR 
Claudiu TARZIU 
tel.: 0740.103.621 
rostOrostonline.org 


REDACȚIA 
Mihail ALBIŞTEANU 
Richard CONSTANTINESCU 
Cristi PANTELIMON 


COLABORATORI PERMANENȚI 
Antonio ARONEASA 
Corina BISTRICEANU 
Răzvan CODRESCU 
Stelian GOMBOŞ 
Pr. Radu ILAŞ 
Constantin MIHAI 
Viorel PATRICHI 
Mircea PLATON 
Marcel RĂDUT SELIŞTE 
Marina ROMAN 
Paul Gabriel SANDU 
Constantin N. STRĂCHINARU 
Nicolae STROESCU-STINIŞOARĂ 


COMUNICARE & PR 
Nicu BUTNARU 


DTP 
Omni Press & Design 
artOopd.ro 


EDIȚIE INTERNET 
Dragoş DORAN 


CORESPONDENȚĂ 
OP 23, CP 27 - Bucureşti 


TIPAR 
Docuprint SRL 
tel.: 0234/588.930 


DIFUZARE 
Rodipet SA 


ABONAMENTE 
La redacţie 


ISSN 
1583-6312 


www.rostonline.org 


Reproducerea unor articole apărute 
în revista ROST este permisă numai cu 
acordul scris al redacției. 
ROST este difuzată în țară şi 
în comunitățile româneşti din Europa, 
SUA şi Canada. 


EDITORIAL 





Politica externă, 
pe mina lui Gigă 


Îl vreau ministru de Externe pe Lucian Bute, noul campion mondial la 
box. E serios, modest, muncitor, performant, adică exact opusul 
dandy-ului Adrian Cioroianu. În plus, vorbeşte franceză mai bine decît 
Cioroianu engleză, este mai patriot (nu cere nimic de Ia țară, dar îi 








Claudiu Târziu 








N 
AAA 


$ înt convins că orice om înzestrat cu două, trei 





virtuți de căpătii ar putea fi mai bun ministru 

decât sclivisitul Cioroianu. Într-un guvern do- 
minat de impostori, şeful diplomaţiei române reu- 
şeşte să se distingă prin incompetență. Nimic din 
biografia şi din abilitățile sale nu l-a recomandat ca 
ministru de Externe. Poate tocmai de aceea a fost 
ales. Dacă predecesorul său, Mihai Răzvan Ungu- 
reanu, lucra împotriva intereselor româneşti din 
program, actualul o face din nevolnicie. Altfel cum 
să-ţi explici lungul şir de gafe pe care le-a comis în 
numai 0 jumătate de an de ministeriat? 

La prima sa întîlnire cu secretarul de Stat ame- 
rican, Condoleezza Rice, n-a reuşit să îngaime decăt: 
„da“, „da, da, desigur“, „bineînțeles“ şi „vă mulțu- 
mesc foarte mult“, făcându-i să roşească pe români. 
Destul de repede i-a călcat însă pe bombeu pe ame- 
ricani, în ciuda faptului că s-a dovedit un yesman. 
Ignorînd deopotrivă interesele României şi pe cele 
ale SUA, s-a arătat îngrijorat că trupele Rusiei s-ar 
putea retrage din Transnistria. A căzut de... omul 
ruşilor. Tot la începutul mandatului său, aflat în 
Macedonia, Cioroianu a dat ca exemplu de alterna- 
tivă la resursele energetice ruseşti Georgia, stat 
care nu are resurse de energie. 

Recent, istoricul Cioroianu a recunoscut, pro- 
babil involuntar, existența „limbii moldoveneşti“. 


aduce glorie) şi e moldovean, de la Galaţi, deci n-o să-l prostească 
nimeni vreodată că traţii de peste Prut au altă limbă. Era să uit: are o 
imagine excelentă în țară şi în străinătate - mai cu seamă în Canada, 
unde fanii săi sînt de ordinul sutelor de mii. 


El acceptat ca în Acordul de facilitare a regimului de 
vize dintre Republica Moldova şi Comisia Europea- 
năsă apară formularea „documentul a fost redactat 
în limbile statelor UE şi în limba moldovenească“. 

În sfârşit, întors de la summit-ul şefilor de stat 
şi de guvern din țările UE, din octombrie, de la Lisa- 
bona, Cioroianu, n-a ştiut să le spună jurnaliştilor 
ce hotărâri s-au luat. „A fost un moment istoric pen- 
tru Europa. S-au luat decizii bune, aşa cum a spus 
domnul preşedinte Băsescu. O să mă uit pe în- 
scrisuri şi vă spun care sînt cele mai importante 
hotărâri“, a răspuns el. 

Pe fondul acestor gafe diplomatice, omul şi-a 
expus, de curînd, strategia sa de politică externă pe 
următorii zece ani! Fantezistă şi hilară, dacă ar fi să 
ne gîndim doar la faptul că PNL riscă să nu mai intre 
în Parlament la anul. Să nu mai vorbim că pînă şi 
SUA îşi fac planurile de politică externă numai pe 
patru ani, fiind prea multe necunoscute pentru un 
interval mai mare. 

Privesc acest bilanţ şi nu înțeleg cum se menți- 
ne Cioroianu în scaunul de ministru. 

Colegul său de partid M.R. Ungureanu a fost 
obligat să demisioneze după ce a abandonat doi 
cetăţeni români în Irak, dar Cioroianu rezistă senin 
tuturor piedicilor pe care şi le pune singur. Premie- 
rul Tăriceanu se face că priveşte în altă parte. 

Totuşi, poate că e cazul ca şeful guvernului şi al 
PNL să cugete a asta: dacă ruşii au un preşedinte 
karateka, de ce noi n-am avea un ministru de Exter- 


ne pugilist? 





anul V e nr. 57 


MARTORI Al VEACULUI 





Fapte, vorbe, ginduri 


.. 


Despre Sfinţii închisorilor 
Asociaţia „Rost“, editorul revistei omonime, a 
organizat la 2 noiembrie a.c., la Sala Dalles din 
Bucureşti, conferința intitulată „Sfinţii închiso- 
rilor“, în cadrul căreia au fost lansate două cărți 
excelente: volumul Viața Părintelui Gheorghe 
Calciu, după mărturisirile sale şi ale altora, 
îngrijit la Sfinta Mănăstire Diaconeşti (Bacău) şi 
apărut, cu o predoslovie de ÎPS Bartolomeu 
Anania, la Editura Christiana (Bucureşti), şi 
volumul Sfintul închisorilor. Mărturii despre 
Valeriu Gafencu adunate şi adnotate de 
Monahul Moise, apărut, cu un cuvînt înainte de 
ÎPS Andrei Andreicuţ, la Editura Reîntregirea 
(Alba Iulia). Au vorbit Părintele Amfilohie 
Brânză (duhovnicul Mănăstirii Diaconești), 
monahul Moise Iorgovan de la Mănăstirea Oaşa 
- Alba, şi actorul Dan Puric. Moderator a fost 
Răzvan Codrescu, vicepreşedinte al Asociaţiei 
„Rost“ şi director al Editurii Christiana. 


Parlamentarii Europei interzic 
creaționismul în școală 
Parlamentarii Consiliului Europei au hotărât să 
ceară statelor membre „să se opună ferm“ 
predării în şcoli a teoriei creaţioniste. 
„Creaționismul neagă evoluţia speciilor prin 
selecţia naturală şi nu poate fi pus pe picior de 
egalitate cu evoluționismul. Dacă nu sîntem 
vigilenţi, creaţionismul poate deveni o 
ameninţare pentru drepturile omului. inta 
primară a creaţioniştilor - în majoritatea lor 
creştini şi musulmani - este educaţia. Ei sînt 
decişi să-şi vadă încorporate ideile în curicula 
şcolară, căutînd să le prezinte într-o manieră 
ştiinţifică. Dar acest fapt nu ar face decit să 
creeze o confuzie în mintea elevilor, care nu ar 
mai putea face distincția între credință şi ştiinţă. 
Teoria evoluționistă nu are nimic de-a face cu 
revelaţia divină, ci este bazată pe fapte“, se 
spune în documentul Adunării Parlamentare a 
Consiliului Europei. „Creaționismul a fost 
pentru o lungă perioadă un fenomen aproape 
exclusiv american. Dar astăzi, ideile creaţioniste 


s-au răspîndit în multe state din cele 47 membre 
CE: Belgia, Franța, Germania, Grecia, Italia, 
Olanda, Polonia, Rusia, Serbia, Spania, Suedia, 
Elveţia, Turcia şi Marea Britanie“, a declarat 
raportorul luxemburghez Anne Brasseur. 
Parlamentarii europeni nu explică de ce ar 
trebui ca noi să ne lăsăm copiii înșelaţi cu teoria 
evoluționistă - care nu se bazează pe dovezi 
ştiinţifice solide. Şi-apoi într-adevăr 
creaţionismul şi evoluționismul nu pot fi 
predate pe picior de egalitate, ci doar primul are 
ce căuta în şcoală. Evoluţionismul ar trebui 
predat cel mult opțional, doar de dragul 
discuţiei de idei. În fine, nimeni nu ne poate 
obliga să ne renegăm credința prin însuşirea 
unor învățături anticreştine, cum este 
evoluționimsul. 


S-a dus „ultima șansă“ 

S-a încheiat în România acţiunea „Ultima şansă“, 
promovată de centrul „Simon Wiesenthal“ din 
Israel, prin care s-a încercat descoperirea 
criminalilor de război din România, încă în 
viaţă, vinovaţi de uciderea evreilor. Datele 
despre cele patru persoane considerate a fi în 
această situaţie au fost transmise procurorilor 
militari români, care au decis însă că nu există 
suficiente elemente pentru a declanşa începerea 
urmăririi penale. 


Tiganul e țigan, nu rrom 

Gheorghe Funar (PRM) ne-a lămurit într-o 
emisiune la postul B1 TV cine este responsabil 
pentru îmbogățirea vocabularului limbii 
române cu termenul de „rrom“. Cică în anul 
2000, Petre Roman, pe atunci ministru de 
Externe, a cerut prim-ministrului Mugur 
Isărescu ca în corespondenţa MAE, termenul de 
„tigan“ să fie înlocuit cu cel de „rrom“. Se pare 
că apoi, la referendumul populaţiei din 2002, 
rubrica „țigani“ a dispărut, astfel încât etnicii 
respectivi nu au putut decit să se înregistreze la 
rubrica „rromi“, termenul „încetăţenindu-se“ 
ulterior. În aceeaşi emisiune, senatorul PRM, dar 





anul V e nr. 57 


MARTORI Al VEACULUI 


ROST 





şi deputatul Cristian Boureanu pledau pentru 
revenirea la vechiul termen, prezent în toate 
limbile europene. De altfel, mai toți liderii 
țiganilor îşi spun țigani, nu rromi. Că nu le este 
ruşine cu identitea lor, pe care să încerce s-o 
camufleze sub o etichetă străină. 


Un comunist în fruntea „Europei“ 
Pe site-ul www.miguelportas.net a fost postat de 
curînd un material video care dezvăluie simpatiile 
comunisto-maoiste, din tinerețe, ale actualului 
preşedinte al Comisiei Europene, Jose Manuel 
Durrao Barroso. Imaginile îl surprind pe tînărul 
de atunci Barroso, în Portugalia anului 1976, în 
timpul unei plenare a Federaţiei Studenţilor 
Marxişti-Leninişti - organizaţia de tineret a 
Mişcării de Reorganizare a Partidului Proletar 
(MRPP). Tînărul Barroso lupta pentru 
introducerea, la examenul de diplomă de la 
Drept, a disciplinei Marxism-Leninism-Maoistă. 
Să nu uităm că un alt oficial european de rang 
înalt, fostul ministru de Externe german Joshka 
Fischer, a avut, de asemenea, activitate 
comunistă, în anii '60, iar premierul italian 
Romano Prodi a fost acuzat că, în tinereţe, a 
colaborat cu KGB-ul. Iată deci cine conduce 
„Europa unită“. Euroentuziaştii ar trebui să-l 
creadă măcar acum pe Soljenițin, care a atras 
atenţia printre primii că UE este un alt URSS. 


Cinci ierarhi acuzați 

de colaborare cu Securitatea 
Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea 
Arhivelor Securităţii a dat verdict de „poliţie 
politică“, deocamdată, pentru câțiva ierarhi 
ortodocşi: ÎPS Nicolae al Banatului, PS Calinic al 
Argeşului, ÎPS Pimen al Sucevei şi Rădăuților, 
ÎPS Andrei Andreicuţ de Alba Iulia şi PS Visarion 
Răşinăreanu de la Sibiu. Cu excepţia ÎPS Nicolae, 
al cărui dosar, dat publicităţii, demonstrează că 
ierarhul a colaborat cu Securitatea pentru bani 
şi a făcut rău prin turnătoriile sale, nu ştim dacă 
ceilalți sînt vinovaţi de pactul cu diavolul. 
Hotărirea CNSAS nu este suficientă, pentru că 
instituţia nu mai are legitimitate; a dat prea 
multe soluţii contradictorii şi a pierdut prea 
multe procese cu cei pe care i-a acuzat 

că au făcut poliţie politică. Însă, ierarhii care se 
ştiu în culpă s-ar cuveni să se căiască, să se 


retragă din scaun şi să facă penitență la o 
mănăstire. 


Au și neoprotestanții turnătorii lor 
Dr. Iosif Țon, unul dintre cei mai cunoscuţi 
pastori neoprotestanți, a mărturisit recent, într-o 
scrisoare difuzată pe Internet, că a colaborat cu 
Securitatea. El susține că o mare parte a 
pastorilor neoprotestanţi au devenit informatori 
ai Securităţii, în perioada comunistă. Ţon, care a 
fost arestat de mai multe ori între 1970 şi 1980 
şi a emigrat apoi în SUA, a fost realizatorul 
emisiunii duminicale pentru neoprotestanți la 
Radio Europa Liberă (în anii 1982 - 1990). 
Pastorul susține că, dacă s-ar cunoaşte în 
adevărata sa dimensiune fenomenul colaborării 
cu Securitatea a clericilor confesiunilor majore 
din România, oamenii S-ar îndepărta fatal de 
Biserică. Iosif 'Ţon crede că de aceea nu-şi 
mărturisesc public păcatul cei mai mulți preoți şi 
pastori. 


Patriarhul Daniel spune că nu-i 
mason 

Biroul de presă al Patriarhiei Române a respins, 
de curînd, acuzaţiile cele mai grave la adresa PF 
Daniel: că e mason şi sincretist (zis „ecumenist“). 
Un comunicat de presă pe tema corespondenţei 
dintre PF Daniel şi Eugen Chirovici, şeful unei 
fracțiuni masonice, se încheie cu precizarea: 
„Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel nu a făcut 
şi nu face parte din nici o lojă masonică din ţară 
sau din străinătate, nici nu împărtăşeşte altă 
credință decât credința Bisericii Ortodoxe“. Era 
şi mai bine dacă această declaraţie o făcea 
personal, în faţa jurnaliştilor şi a camerelor de 
luat vederi, să-i vadă sinceritatea în ochi toți 
cîrcotaşii. N-am înțeles însă de ce PF Daniel nu a 
făcut precizările acestea mai demult, căci 
zvonurile despre apartenența sa la masonerie, 
ca şi cele despre programul său de 
slujire/impărtăşire comună cu heterodocşii 
circulă de ani mulţi. Sau de ce nu a vorbit pe 
tema asta înainte de alegerea sa ca patriarh. PF 
Daniel ar putea da o mai mare greutate acestei 
prime declaraţii convocînd Sinodul pentru a lua 
o poziție comună față de masonerie. Există o 
hotărâre de condamnare a masoneriei ca 
organizaţie antihristă a Sinodului BOR din anul 





anul V e nr. 57 


MARTORI Al VEACULUI 





1937. Mai este în vigoare, au ba? Şi dacă nu, de 
ce? Pînă la urmă, dacă a permis condamnarea 
masoneriei tocmai patriarhul Miron Cristea, 
despre care se ştie că a fost mason de grad 33, cu 
atit mai mult i-ar sta bine PF Daniel Ciobotea 
să-şi înceapă patriarhatul cu un astfel de gest. 


Sibiul cultural, dezamăgitor 
= ma RAIN - 


bah = zi RED 














Ediţia de anul acesta a Tirgului Naţional de Carte 
şi Revistă Religioasă de la Sibiu (18-21 
octombrie) a fost, în opinia noastră, cea mai 
slabă de pînă acum. În ciuda faptului că Tîrgul a 
beneficiat acum de un spațiu modern şi mai 
generos decit altă dată, în noul corp de clădire al 
Bibliotecii ASTRA. Puţini cumpărători i-au trecut 
pragul, doar cîteva edituri au avut reprezentare 
la nivel de directori şi patroni, evenimentele au 
fost parcă mai puţine şi cu o participare 
anemică. Organizatorii s-au străduit, dar... Să fie 
vreo carență de mediatizare, n-am crede. Mai 
ales că Tirgul a ajuns la a VIII-a ediţie, deci 
organizatorii au experienţă, iar manifestarea 
este deja de „tradiţie“. Poate vremea rea să-i fi 
oprit pe sibieni să vină la Tîrg. Poate şi faptul că 
anul acesta în Sibiu au fost prea multe 
evenimente culturale, deh, ca într-o „capitală 
europeană“. Să nu fie însă o scădere a 
interesului publicului pentru cultură, în general, 
şi pentru cartea creştină, în special. 


Asociaţia ziariştilor și editorilor 
creștini 

Tot la Sibiu, în cadrul Tîrgului de Carte, a avut 
loc şi prima întrunire publică a membrilor 
Asociaţiei Ziariştilor şi Editorilor Creştini 
(AZEC). Înfiinţată recent, organizaţia este 
condusă de Răzvan Bucuroiu (directorul revistei 
„Lumea credinței“) şi îşi propune, între altele: 
„(...)să reprezinte interesele profesionale ale 
breslei jurnaliştilor şi editorilor creştini... Pentru 
membrii Asociaţiei va exista, cu timpul, asistență 


juridică grătuită, în cazul proceselor (speţe 
profesionale) pe care le au cu diferite persoane 
sau instituţii. De asemenea, va exista un 
newsletter periodic privind demersurile sau 
luările de poziţie ale AZEC în diferite situaţii“. 


Cad conservatorii polonezi 
Conservatorii pierd puterea în Polonia. După 
doar doi ani de guvernare de dreapta, partidul 
de opoziție Platforma Civică, condus de Donald 
Tusk, a cîştigat alegerile parlamentare 
anticipate, în dauna partidului conservator Lege 
şi Justiţie (PiS), plasat pe locul secund. Liberalii 
din Platforma Civică vor face probabil alianță la 
guvernare cu Partidul Țărănesc Tradițional 
(PSL). Discursul radical anticorupţie, 
anticomunist, eurosceptic şi pro-familie al 
fraţilor gemeni Kaczynski, ca şi măsurile lor 
energice pentru o lustraţie tîrzie a societăţii 
poloneze au deranjat prea multă lume. Păcat de 
o aşa întorsătură de situaţie, căci Polonia chiar 
putea fi un exemplu şi pentru noi. 


IPS Bartolomeu și-a lansat Teatrul 
Uniunea Scriitorilor din Bucureşti a găzduit, la 
23 octombrie a.c., începînd cu orele 13.00, 
lansarea celor trei volume de Teatru ale 
scriitorului şi ierarhului Bartolomeu Valeriu 
Anania. În prezenţa autorului, au vorbit: criticul 
literar Dan C. Mihăilescu, dramaturgul Mircea 
Ghițulescu şi poetul clujean Mircea Peţean, 
editorul integralei operei literare Valeriu 
Anania. Cele trei volume de Teatru ale 
scriitorului Valeriu Anania, apărute 

la editura Limes, din colecţia integralei 

operei literare, cuprind: Mioriţa, Meşterul 
Manole, Steaua Zimbrului, Du-te vreme, 

vino vreme!, Greul Pământului, Hoţul 

de mărgăritare şi fantezia pentru copii 
Păhărelul cu nectar. Proiectul 

integralei operei literare Valeriu Anania a fost 
inițiat în anul 2002, de poetul clujean Mircea 
Peţean, directorul editurii Limes, iar până în 
prezent au apărut şapte volume: Străinii din 
Kipukua - roman, Amintirile peregrinului apter 
- nuvele şi povestiri, Rotonda plopilor 

aprinşi - memorii literare, Poeme, Teatru 

(trei volume), în prezent fiind în pregătire 
volumul de publicistică. 





anul V e nr. 57 


MARTORI Al VEACULUI 


ROST 





Tunurile iraniene, pe noi? 
Preşedintele SUA George Bush a declarat recent 
că este nevoie de un scut american antirachetă 
în Europa pentru a-i apăra pe aliaţii Statelor 
Unite, inclusiv Bulgaria şi România, împotriva 
unor posibile atacuri ale Iranului. „Oficialii 
iranieni au declarat că dezvoltă rachete cu rază 
de acţiune de 1.900 de kilometri, putînd să-i 
atace pe mulţi dintre aliaţii noştri din cadrul 
NATO, inclusiv Grecia, România, Bulgaria şi 
posibil Polonia, Ungaria şi Slovacia“, a declarat 
liderul de la Casa Albă. Statele Unite 
intenţionează să amplaseze elemente ale 
scutului american antirachetă pe teritoriul 
Cehiei şi Poloniei, motivînd că acest lucru este 
necesar pentru a apăra Europa de posibile 
atacuri ale unor țări precum Iranul şi Coreea de 
Nord. Acest proiect este respins cu vehemență 
de Moscova, care îl consideră o amenințare la 
adresa securităţii sale. Credem însă că Iranul 
este mai repede o sperietoare de tip Irak, 

decit o primejdie reală la adresa securității 
globale. Dacă interesele americane 

sînt pentru vinderea de echipament militar 

de ultimă generaţie şi de întindere a 
dominaţiei SUA în lume, nici un nou război nu 
se va dovedi prea scump, în ciuda eşecurilor 
din Afganistan şi Irak. 


Guvernanţii ne îmbolnăvesc 
Senatul a aprobat, la mijlocul 

lui octombrie, o Ordonanţă de Urgență 

a Guvernului privind cultivarea şi 

utilizarea Organismelor Modificate Genetic 
(OMG) în alimentaţie. Ordonanţa a fost votată 
de aproape toți senatorii, deşi în 

România lipsesc cu desăvîrşire studii despre 
efectul acestor plante asupra sănătății 

umane, iar la nivel european 

se înregistrează o opoziție crescîndă față de 
OMGuuri, care s-au dovedit dăunătoare. 
OMG-urile sînt însă suținute 

puternic de lobby-ul producătorilor 
americani. La nivelul României, 

Ministerul Mediului este cel mai mare 
contestatar al OMG, în timp ce Ministerul 
Agriculturii s-a dovedit un „suporter“ 

al acestora. Camera Deputaţilor poate respinge 
Ordonanța. 


Beatificarea a 498 de creștini 
uciși de comuniști 

Partidul Socialist din Spania, de guvernămînt, a 
depus un proiect de lege care condamnă regimul 
generalului Franco, la 32 de ani de la moartea 
„dictatorului“. Iniţiativa a stârnit nemulțumirea 
membrilor Partidului Popular - formaţiune care 
nu s-a dezis niciodată de Franco. În paralel, 
aparent fără vreo legătură, papa Benedict al 
XVI-lea a beatificat 498 de preoți şi călugări ucişi 
de comunişti în timpul războiului civil din anii 
1936-1939. Conform istoricilor, aproape 7.000 
de clerici şi călugări spanioli au fost omoriți de 
comunişti în timpul acelui conflict, soldat cu 
peste 500.000 de morţi din ambele tabere. 
Beatificarea în masă are în primul rînd valoare 
de argument în polemica istoriografică. Din 
perspectivă românească, gestul Bisericii Catolice 
ar putea să dea un impuls Bisericii Ortodoxe de 
a canoniza o parte dintre victimele 
comunismului. Nu sîntem pentru o canonizare 
la grămadă, dar există persoane a căror 
sfinţenie este incontestabilă şi faţă de care există 
evlavie populară, ca Valeriu Gafencu, Pr. Ilie 
Lăcătușu, leromonah Daniil (Sandu Tudor). 


Catedrale transformate în teatru... 
Sau, mă rog, în operă. La 18 octombrie, în 
catedrala ortodoxă „Sf. Treime“ din Sibiu a fost 
organizat un concert al Operei Române. 
Repertoriul spectacolului a cuprins arii de 
Schubert, Verdi şi Ciprian Porumbescu. Este 
prima dată cînd într-o biserică ortodoxă se face 
un astfel de concert. Un precedent grav, prin 
care au fost încălcate vechile canoane, căci în 
bisericile ortodoxe nu sunt permise teatrul şi 
muzica instrumentală. Dar ministrul Culturii 

şi Cultelor, Adrian Iorgulescu, altfel, vezi bine, 
„om de dreapta“, cum ar veni „dus la 

biserică“, s-a arătat foarte încîntat. 

Ca şi ÎPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, care 
a declarat: „La sfîrşitul fiecărei melodii 

am fost tentaţi să aplaudăm“. Nu de mult, 

în catedrala ortdoxă mitropolitană din 
Timişoara a avut loc un alt fel de spectacol: 
ceremonia investirii noilor cavaleri de Malta! 
Cavaleri care sînt masoni sadea. 

Ei, vedeţi Părinte Patriarh, de ce e cazul să luaţi 
poziţie față de masonerie? 





anul V e nr. 57 


ROST 


ÎN DEZBATERE 








Cât de penibili suntem 


Mihail Albişteanu 





e-am plâns ani la rând că Occidentul nu 

vrea să vadă la români decât lebedele pe 

care le-ar fi mâncat ţiganii noştri la Viena, 

copiii brutalizaţi şi infectați cu SIDA din orfeli- 

nate, corupţia, lichelismul şi bădărănia. Şi-am de- 

clamat că sunt exagerări menite să motiveze fap- 

tul că vesticii ne ţineau departe de porţile NATO şi 

ale Uniunii Europene. Iată că ni s-a împlinit visul 

şi am devenit membri cu drepturi depline ale 

celor două organisme internaționale. Occidenta- 

lii încearcă să ne considere egalii lor. Ne-am îmbu- 

nătăţit însă noi comportamentul? Suntem mai 

puţin criticaţi de presa europeană? Dar suntem 
mai puţin criticabili? 

Numeroşi comentatori s-au arătat scandali- 

zați şi şi-au rotit indignaţi ochii, când au văzut 


= SU 


Decebal Traian Remeş 


imaginile cu ministrul-pălincă, prins la şmenuit 
alături de unul dintre predecesorii săi la cârma 
ministerului păioaselor şi caltaboşilor. Probabil 
din cauza funcţiei cu care „coabitaseră“, cei doi 
şi-au închipuit că se află pe tarlaua părintească, 
motiv pentru care şi-au permis - vorba cuiva - 
să-şi ia tainul. Eu unul nu am fost nici mirat şi nici 
scandalizat, aşa cum nu cred că au fost miraţi sau 
scandalizați cei mai mulți dintre concetățenii 
mei. Şi asta pentru că unii, puțini, nu sunt străini 
ei înşişi de aşa ceva, în timp ce restul ne-am obiş- 
nuit cu ideea. Poate că Uniunea Europeană mai 
are încă unele iluzii legate de România, dar româ- 
nii simpli nu mai pot fi surprinşi de astfel de prac- 
tici, tocmai pentru că se aşteaptă oricând la aces- 
tea, ca la ceva devenit, prin practică îndelungată, 
„normalitate“. Nici măcar nu se mai enervează, ci 
dau resemnaţi din mână. Ce scoate însă din sărite 
este ipocrizia celor care se prefac uimiţi că astfel 
de lucruri se întâmplă la noi. Să ne înţelegem, nu 
este „un caz“, ci doar un element de „tradiție“, 
care sare mai bine în ochi din mâlul pestilenţial în 
care se scaldă societatea. Nu ne poate surprinde 
lipsa de caracter a politicienilor dacă suntem mă- 
car o clipă atenţi la manifestările cotidiene ale 
semenilor noştri (dintre care aceştia au „ema- 
nat“), cu sârg promovate şi amplificate de o mass- 
medie inconştientă şi imbecilizantă. La ce ne pu- 
tem aştepta de la cei care ascultă permanent ma- 
nele, care stau cu ochii țintă în telenovele sau în 
emisiuni în care tot felul de zâne şi feți-frumoşi îşi 
oferă cu generozitatea zâmbetele ipocrite unor 
țopârlani încântați că sunt băgaţi în seamă? Într-o 
țară în care mojicia este la ea acasă, nu are nici un 
rost să ne clătinăm capetele seci întrebându-ne 
pe la talk-show-uri „ce va zice Europa“ de cutare 
sau cutare ministru corupt sau să arătăm amenin- 
țător cu degetul spre presa străină, care, nu-i aşa, 
îi discriminează pe bieţii țigani şi români care au 
plecat şi ei în Italia să facă un ban cinstit, dând în 
cap şi jefuind ce le cade la mână. Ce rost are să ne 
batem cu pumnul în piept, arătând că cetăţenii 
români care procedează astfel reprezintă o mino- 





anul V e nr. 57 


ÎN DEZBATERE 


ROST 




















ritate în masa celor plecaţi din ţară să caute un 
trai mai bun în Occident? Trebuie să ieşim din mit 
şi să ne asumăm realitatea: avem români care au 
îngrozit Italia (cum zic unii - ne răzbunăm şi noi 
peste milenii pentru faptul că romanii ne-ar fi tri- 
mis în Dacia toți infractorii lor), avem o româncă 
care a asasinat în Franța un cunoscut prelat roma- 
no-catolic, iar mai nou, la Frankfurt, un alt indi- 
vid de origine română a găsit de cuviinţă să îl 
agreseze pe Horst Koehler, preşedintele Germa- 
nici. Ne mirăm că, exasperaţi, unii peninsulari cu 
nervii mai slabi i-au luat la fugă pe cetăţenii 
noştri, sau că primarul Romei cere limitarea aflu- 
xului de imgranți români? Să ne mirăm mai bine 
că nu ne fugăresc şi francezii, ori britanicii şi să 
mulțumim Cerului că extrema-dreaptă germană 
pare să aibă cu totul alte preocupări decât româ- 
nii certați cu legea şi cu bunul simţ. 


Horst Koehler 


Putem recunoaşte însă că, până de curând, 
nimeni dintre membrii Uniunii nu a avut nimic 
cu noi. Pur şi simplu ăştia suntem, şi dacă vrem 
să fim cu adevărat respectaţi de europeni nu este 
suficient să fi devenit membri UE (ei şi-au făcut 
partea lor de treabă), ci trebuie să ne supunem 
de bună voie unui proces de exorcizare a 
demonilor noştri mai noi şi mai vechi - ai ne- 
simţirii, inconştienţei şi prostiei, care par să ne 
sufoce şi care ne fac de râs în ochii lumii civi- 
lizate. 

Dar, pentru a putea face asta, trebuie să 
depăşim primul pas - cel mai greu poate -, acela 
de a ne îndrepta coloana, a ne uita în proprii 
noştri ochi în oglindă şi a recunoaşte că suntem 
penibili, atât prin faptul că ne bălăcim în mocirla 
grosoloniei şi a ilegalităţii, cât mai ales prin aceea 
că refuzăm să o recunoaştem. 





anul V e nr. 57 


ROST 


ÎN DEZBATERE 





Sarlatanismul în 
medicină ww 


Când Biserica prăznuieşte Schimbarea Ia tață, înțelegem că lumina 
Taborică nu este ființa lui Hristos, ci slava ființei Sale şi că nimeni nu 
poate să vadă ce este Dumnezeu după ființă. Deci, să încetăm a crede 
pe ereticii vindecători ce afirmă că au o comunicare directă cu 
Dumnezeu, şi chiar că i se arată. Sfânta sărbătoare este un îndem la a 
ne schimba fiecare Ia față, a ne vindeca de patimile noastre, de a urca 


Richard Constantinescu 





pe treptele duhovniciei. 

ă avem permanent în minte cuvintele Mân- 
$ tuitorului, ce le adresa pe Tabor ucenicilor: 
„Sculaţi-vă şi nu vă temeți“ (Matei 17, 7)! şi 
să nu acceptăm nici o altă învățătură decât cea or- 
todoxă! Să respingem pe toţi vindecătorii ce ne 
propun alt model decât pe Hristos, pentru că 
Dumnezeu ne-a spus: „Acesta este Fiul Meu Cel 
iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultați-L“ 
(Matei 17, 5)! 

La citirea Sfintei Evanghelii, în duminica Vin- 
decării lunaticului, ascultăm cum un părinte, slab 
în credință, având un copil bolnav, a căzut în ge- 
nunchi în fața Mântuitorului spunându-i: „Doam- 
ne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic, şi pă- 
timeşte rău: de multe ori cade în foc, şi de multe 
ori cade în apă. L-am dus la ucenicii Tăi şi n-au 
putut să-l vindece.“ (Matei 17, 15-16). În faţa lui 
Hristos i-a acuzat pe ucenicii Lui că nu au reuşit să-i 
vindece copilul, dar, mai mult decât atât, a arătat 
o anume îndoială şi în ce priveşte puterea vinde- 
cătoare a Mântuitorului: „Dar dacă poți face ceva, 
fie-ţi milă de noi şi ajută-ne“ (Marcu 9, 22). După 
ce lisus a tămăduit băiatul, certând pe demon, 
care a ieşit din el, s-a adresat ucenicilor săi, nedu- 
meriţi şi temători de a nu fi piedut harul ce li se dă- 
duse („Noi de ce n-am putut să-l scoatem?“), şi le-a 
răspuns astfel: „Din pricina puţinei voastre cre- 
dințe. (...) dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de 
muştar, ați zice muntelui acestuia: „Mută-te ce aici 
Colo, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.“ 


Oare pentru ca o dorință a noastră să fie în- 
deplinită, precum această vindecare, e suficientă 
numai credința? Este necesară în primul rând o 
credință dreaptă doctrinar, adică ce a propovă- 
duit Hristos, apostolii şi urmaşii lor, împreună cu 
„rugăciune şi cu post“ (Matei 17, 21), aceste ade- 
vărate arme spirituale, care fac să alunge demo- 
nii, sau patimile, cum tâlcuiesc Sfinții Părinți 
această Evanghelie. 

Celor care apelează la vindecători le-aş 
aminti cuvintele Sfântului loan Gură de Aur din 
Omilii la Matei. „Să nu-mi spui mie de cazurile ra- 
re când unii au scos demonii şi fără post! Chiar 
dacă poţi spune un caz sau două de oameni care 
să fi scos fără post pe demoni, îţi spun că este cu 
neputinţă ca un om, care trăieşte în desfătări, să 
izbăvească pe cineva care suferă de o astfel de 
boală. Pentru vindecarea unui om, care are o 
boală ca aceasta, este mai cu seamă nevoie de 
post. (...) Postul sădeşte în sufletul omului filoso- 
fie, face din om înger, doboară puterile cele ne- 
trupeşti; dar nu postul singur, ci e nevoie şi de ru- 
găciune; şi în primul rând de rugăciune.“ 

Continuăm a comenta unele practici şarlata- 
ne astăzi devenite, din păcate, lege, şi o vom face 
dând câteva exemple ale celor mai vândute cărți 
(în librăriile ieşene) din domeniul terapiilor com- 
plementare. 

Dr. Stephen T. Chang, Sistemul complet de 
autovindecare. Exerciţii interne, Ed. Orfeu, 2000, 
carte având titlul original Le systeme complet 
d'autogurison. Les exercices taodstes internes, 





10 


anul V e nr. 57 


ÎN DEZBATERE 


ROST 





în fapt o medicină taoistă, care este abordată şi în 
alte lucrări ale sale: The Tao of balanced diet: 
secrets of a thin and healthly body, The Tao of 
sexology. The book of intinite wisdom. Autorul, 
de la înălțimea spiritualității sale trimite către noi 
muritorii de rând o „carte scrisă ca un gest de 
bunăvoință, pentru a face cunoscută vechea înțe- 
lepciune taoistă“. Însă, într-o notă importantă 
menționează că: „Autorul şi editura nu îşi asumă 
răspunderea pentru nici o pierdere sau risc care 
poate surveni în urma utilizării sau aplicării ori- 
căror elemente sau tehnici descrise în această 
carte“. Fără comentarii. O revistă care promovea- 
ză din plin tămăduitorii, indica unor pacienţi cu 
afecţiuni digestive, să practice Exerciţiul plexului 
solar (tehnică prezentă în această carte), deoare- 
ce acesta este „recomandat pentru toate bolile 
abdominale“! 

Dr. Aurelian Curin, Reiki nontradițional, 
Rao, 2007. Spune autorul în prefață: „O parte im- 
portantă a filosofiei mele constă în a răspândi cât 
mai mult aceste energii vindecătoare, împărtă- 
şindu-le oricărui cursant care îşi arată respectul 
față de maestrul care l-a instruit, față de informa- 
ţia complexă din punct de vedere calitativ şi can- 














Stephen Chang 


titativ la care a avut acces, față de sursa de ener- 
gie, dar şi față de fiecare ființă vie.“ Tuturor celor 
ce aţi studiat filosofia, vă recomandăm acum 
această carte deoarece este esenţial a cunoaşte 
filosofia lui Aurelian Curin! Şi mai mult decât atât 
să participaţi la Programul de Acumulare și Dez- 
voltare Spirituală iniţiat de acest medic-filosof; 
care vă propune un tratament intensiv de reface- 
re energetică, asezonat cu reflexoterapie, masaj 
energetic, repuneri osteoarticulare, tratamente 
energetice Reiki şi Qi Qong, iar apoi vor urma me- 
tode rapide de relaxare şi veţi practica meditaţia 
Vipasana!! 

În Iaşi se desfăşoară, într-o sală a librăriei 
„Casa Cărţii“, întruniri ale unor doamne al căror 
hobby este vindecarea prin cristale. Acolo au par- 
ticipat nu demult şi doi tineri medici care mi-au 
spus de „puterea vindecătoare“ a pietrelor! Aceş- 
tia, după frecventarea acelui magic spatiu, şi-au 
achiziționat câteva pietre pe care le poartă per- 
manent, ba mai mult, chiar le aşează pe pacienți, 
atunci când îi consultă!! Sunt numeroase cărți ce 
abordează problema vindecării prin roci. De pil- 
dă, Corine Kenner, Cristaloterapie pentru 
începători. Ghid de folosire a cristalelor pentru 
vindecare și energie, Polirom, 2006. Oferim un 
exemplu: „Orice suferință ai avea sau orice ţel 
doreşti să atingi, ţi se poate recomanda un cristal 
care să te vindece de toate bolile sau să-ți aducă 
Noroc.“ 

Altă carte apreciată azi: Antonia Mareş, Ma- 
gia pietrelor preţioase, Ed. Cartea de Buzunar, 
Bucureşti. Autoarea, cristaloterapeut, oferă solu- 
ţii diverselor boli. Exemplificăm cu rubinul: „dă- 
ruieşte o forță fizică ieşită din comun, alungă obo- 
seala şi lenea. Toţi cei care suferă de astenie tre- 
buie să poarte rubin. (...) prin forța lui, rubinul 
este de ajutor depersivilor şi pesimiştilor.“ În cu- 
rând vom asista şi la schimbarea destinaţiei pie- 
trei spumoase, astfel că în pieţe alături de piep- 
teni, oacheşele vor vinde şi pietre tămăduitoare! 

O carte despre care se spune într-o prezen- 
tare că este „un adevărat concentrat apologetic“, 
Parapsihologia și terapiile neconvenţionale, Ed. 
Niculescu, 2006, autor Liviu Andronovici, ne ofe- 
ră „completarea, corectarea, refacerea şi vindeca- 
rea corpurilor energetice“! Împătimit al studiilor 
parapsihologiei, cum mai este descris, inginerul 
Liviu Andronovici se întreabă: „De ce este respins 





anul V e nr. 57 


IN 


ROST 


ÎN DEZBATERE 











un bioterapeut sau, altfel spus, un bioenergotera- 
peut? Simplu. Atât medicii, cât şi preoții înțeleg 
expresiile, dar nu vor să accepte capacitatea omu- 
lui de a vedea mai departe de lungul nasului, pen- 
tru că nu cunosc fizică. (...) Dacă preoții nu studia- 
ză această disciplină în facultate, medicii nu au 
nici o scuză.“ Nici o scuză nu are nici cel căruia i-ar 
sta mai bine să organizeze şi să conducă procese 
tehnologice într-o întreprindere decât a oferi ex- 
plicaţii ale originii bolilor precum cancerul: „con- 
secință a manifestării unor moşteniri karmice“ şi 
a propune o „refacere a echilibrului energetic 
prin încărcare cu lumină.“ Nici o scuză nu are nici 
când face aprecieri cu privire la unele taine ale 
bisericii: „Un rol de primă importanță în soluțio- 
narea acestei probleme grave îl are slujba de 
maslu, prin care organismul poate fi purificat din 
punct de vedere energetic şi, deci, poate lupta 
pentru refacerea țesuturilor în plan fizic.“ Sfântul 
Maslu este o taină, nicidecum ce susţine autorul, 
care, prin rugăciunile preoților şi prin ungerea 
trupului cu untdelemn sfințit, împărtăşeste harul 
lui Dumnezeu pentru vindecarea bolilor trupeşti 
şi sufleteşti, pentru iertarea păcatelor şi pentru 
întărirea sufletului. Urmarea Sfântului Maslu este 
vindecarea de bolile sufleteşti şi trupeşti, iar „ru- 
găciunea credinței îl va mântui pe bolnav“ 
(lacob, 5, 15). 

Psihoterapeutul clarvăzător Doreen Virtue, 
ne oferă Vindecarea cu îngeri (Ed. Adevăr Divin, 











dA SE: 
EA 
Braşov, 2007), lucrare de inspiraţie divină, cum e 
considerată, deoarece autorul „comunică cu divi- 
nitatea“!! După ce ne-a arătat Cele șapte Căi pen- 
tru Pace, ne-a învăţat cum să practicăm Purifica- 
rea chakrelor şi ne-a iniţiat în Călăuzirea divină, 
asistăm prin această lucrare la un adevărat Angel 
Training Program! Ne asigură dintru început că 
„Nu există limite ale puterilor vindecătoare a în- 
gerilor. Ei ne pot ajuta să ne vindecăm relaţiile, 
problemele din carieră, problemele financiare 
sau locative şi toate celelalte provocări care ne 
tulbură.“ Această carte ne face să ne amintim de 
ereticul Constantin Dogaru, din Tecuci, inițiato- 
rul sectei „Biserica Ortodoxă Secretă“, care, în 
cărţile sale, descrie îngeri superspecialişti, super- 
savanți şi superevoluaţi, precum îngerul Scor- 
tiusm care este specialist în supraenergetica sim- 
țurilor, ce are 24 de raze extrem de secrete cu care 
lucrează în condiţii deosebite! 

Dacă aceste cărţi sunt cumpărate de per- 
soane care nu au cunoştinţe de medicină, sau cau- 
tă vindecarea prin alte căi, ce putem crede despre 
universitari precum o doamnă profesor de la Fa- 
cultatea de Psihologie din Iaşi, care şi-a achiziţio- 
nat toate lucrările privitoare la paranormal şi ma- 
gie neagră dintr-o librărie, considerându-le ex- 
trem de utile?! Se întreabă oare în van, studenții 
psihologi, de ce nu li se mai vorbeşte despre su- 
flet? Se continuă „tradiţia“ psihologiei fără suflet 
lansată în sec. al XIX-lea! 





12 


anul V e nr. 57 


REPERE 





Teodor M. Popescu, 
„mare sacerdot nehirotonit 
al Bisericii noastre“ 





Cristian Ivănuţă 


„mare sacerdot nehirotonit al Bisericii 

noastre“ - după cum spunea despre aces- 
ta vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist -, a 
marcat, prin activitatea sa de la catedra Facultaţii 
de Teologie din Bucureşti, generaţii de studenţi 
din perioada interbelică, mulţi devenind preoți, 
iar unii ierarhi ai Bisericii noastre (Patriarhul 
Teoctist, Î.PS. Mitropolit Bartolomeu Anania). A 
fost un important istoric al creştinismului, dublat 
de un bun patrolog. Format la Şcoala germană, 
i-a învățat pe studenți rigoarea în folosirea uria- 
şei colecţii patristice Migne. 

În anul 1959, a fost arestat şi aruncat în în- 
chisoare de regimul comunist aflat la putere. Un 
episod al acestei etape din viața lui Teodor M. Po- 
pescu este descris în „Cuvânt despre autor“, apă- 
rut în Biserica şi Cultura, sub semnătura Î.PS. 
Bartolomeu Anania. În anul 1962, în închisoarea 
de la Aiud, profesorul Popescu trimite un semnal 
Morse Părintelui Anania, aflat la aceeaşi închisoa- 
re, prin care îi transmitea urarea „La Mulţi Ani!“, 
cu ocazia zilei onomastice. Apoi, emoţionat, cu 
ochii umezi, Părintele Anania îi mulţumeşte pen- 
tru urare, bineînțeles tot în alfabetul Morse. Ast- 
fel, după ani dascălul îşi aduce aminte de fostul 
său student şi asistent la catedra pe care o con- 
ducea. 

În cursurile şi studiile sale profesorul de 
teologie a căutat să stabilească relaţiile dintre Bi- 
serică şi Cultură de-a lungul secolelor, pledând 
pentru o reciprocitate a relaţiilor dintre ele reali- 
zată prin completare, îmbogățire şi împreună-slu- 
jire a lui Dumnezeu şi a omului.Unul dintre studi- 
ile publicate de profesor în 1936 ni se pare sem- 
nificativ pentru a înțelege concepţia lui Tudor M. 


p rofesorul de teologie Teodor M. Popescu, 


Popescu referitoare la problema raporturilor din- 
tre Biserică şi Cultură intitulat chiar Biserica și 
Cultura. 

E clar că ambele slujesc omul, dar cu mij- 
loace şi scopuri diferite. Din acest punct de vede- 
re, potrivit lui Teodor M. Popescu există chiar un 
raport de opoziţie între cele două. Religia creşti- 
nă în primul rând, nu are scopuri culturale. „Reli- 
gia îl leagă pe om de Dumnezeu şi îl orientează 
către El. Scopul său nu se limitează la lumea 
aceasta. Țelul suprem al creştinului este, deci, să 
trăiască fericit în veșnicie“. Cultura, în schimb, 
are alte scopuri legate de viața omului „limitată şi 
închinată nevoilor şi aspirațiilor sale de stăpân al 
pământului“. Iată de ce cultura se deosebeşte de 
religie atât prin „geneză cât şi prin motivaţie şi 
scop“. Plecând de aici autorul ajunge să conside- 
re că între cultură şi creştinism a fost şi mai există 





Teodor M. Popescu, la Atena, în 1922 





anul V e nr. 57 


13 


ROST 


REPERE 





şi astăzi un „conflict de principii şi tendințe opu- 
se“, Ceea ce e mai grav este că odată cu epoca mo- 
dernă, mai cu seamă în aria occidentală a Euro- 
pei, atât viaţa religioasă, cât şi cultura au intrat în 
Criză. 

Teodor M. Popescu recunoaşte rolul ştiinţei 
şi tehnicii în sporirea bunăstării materiale a omu- 
lui dar apreciază că viaţa, cu toate că devine mai 
complexă, nu înseamnă că este şi mai bună. Un 
om realizat din punct de vedere material este, de 
cele mai multe ori, mort spiritual. Aici intervine 
Biserica, care trebuie să oprească decăderea cul- 
turii prin misiunea sa religioasă. 

O religie, în cazul nostru cea creştină, nu este 
numai legătura omului cu Dumnezeu, ci „şi O con- 
cepție şi o normă de viață fiind un răspuns la ma- 
rile probleme ale existenţei şi ale vieții“. Din aces- 
te considerente creştinismul reprezintă o „religie 
culturală prin excelență“. Poate că cel mai frumos 
şi mai măreț ideal cultural a fost propus omenirii 
de religia creştină şi exprimat în cuvintele Mântui- 
torului: „Fiţi dar, voi desăvârşiți, precum Tatăl 
vostru Cel ceresc este“. Pe de o parte, Biserica, 
prin scopul său final - mântuirea oamenilor prin 
intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu - este în 
opoziție cu scopul propus de cultură, iar pe de 
altă parte, această Împărăţie se poate afla deja în 
oamenii dăruiți cu sufletul lor Domnului încă din 
această lume. Iată că scopul culturii devine mai 
înalt şi se întâlneşte cu scopul Bisericii, formând 


un tot armonios. Pentru profesorul universitar 
Evanghelia nu poate să fie decât sufletul culturii, 
numai în acest fel cultura „devenind cu adevărat 
superioară, armonioasă, binefăcătoare“. 

În continuare autorul acestui studiu anali- 
zează raporturile care s-au stabilit de la începutu- 
rile creştinismului între Biserică şi cultură. Biseri- 
ca se naşte, într-adevăr, în epoca unei „culturi în- 
floritoare, dar vicioase, într-o lume aflată în des- 
compunere morală şi socială“. Biserica „nu a ne- 
gat direct instituţiile acestei lumi“, dar le-a purifi- 
cat prin trimiterea la modelul hristic de viață şi al 
sfinților Bisericii, prin „ideea filiației dum- 
nezeieşti a omenirii şi a destinului veşnic al sufle- 
tului“. Cultura aceasta vicioasă care consideră 
creştinismul ca fiind duşmanul numărul unu, a 
fost salvată de la decădere şi înalțată la adevărata 
sa valoare de către creştinism. „Astfel, că «duşma- 
nul culturii devine salvatorul culturii“. Cultura 
greco-romană a fost transmisă de către Biserică 
epocii medievale, şi mai departe, lumii moderne, 
deţinând o moştenire creştină considerabilă, dar 
anumite evenimente - cum ar fi Renaşterea şi 
Umanismul, revoluțiile, descoperirile şi progre- 
sul general al ştiinţei - „au contribuit la slăbirea 
elementului său religios şi al simțului moral“. Din 
nou, ca şi la începuturile sale, Biserica se vede 
marginalizată. Revoluţiile confiscă multe din 
ideile creştine, prezentându-le ca fiind creaţii 
proprii. Sarcina Bisericii devine astfel şi mai grea, 

















14 


anul V e nr. 57 


REPERE 


ROST 





aceasta urmărind „să creştineze mai bine cultura 
decât a făcut-o în Evul Mediu. 

Şi iarăşi Biserica va trebui să uzeze de „ar- 
ma“ sa de bază: Cuvântul lui Dumnezeu exprimat 
prin „forța morală a religiei, legea mântuitoare a 
lui Hristos, spiritul şi virtuțile Evangheliei, mora- 
vurile şi instituţiile ceştine“. Prin aceasta nu tre- 
buie să înțelegem că Biserica vrea să „creeze o 
cultură nouă, ci de a o îmbunătăţi pe cea existen- 
tă“. Căci pentru oamenii de astăzi cultura moder- 
nă este tot ce au mai sfânt, este „marea comoară 
ce şi-au adunat-o pe pământ: şi au uitat de comoa- 
ra ce trebuie să şi-o strângă în ceruri. Biserica nu 
este interesată „ de formele culturii ci de duhul şi 
sensul acesteia“. 

Asaltată de „experienţa înspăimântătoare a 
comunismului, de noul barbarism şi păgânism“ 
Biserica şi cultura pentru a se salva trebuie să co- 
laboreze şi să se ajute reciproc. Nu e locul aici să 
insistăm asupra evenimentelor care au dus la in- 
staurarea comunismului în Europa, să arătăm cât 
a reuşit Biserica să se opună, sau dacă a realizat o 
alianță cu cultura. Drumul culturii prin istorie es- 
te sinuos, cu urcuşuri şi coborâşuri, spre deosebi- 
re de cel al Bisericii care a mers şi merge în conti- 
nuare pe drumul cel strâmt dar sigur către Hris- 
tos şi mântuire. Rătăcirile culturii de pe acest 
drum au culminat în epoca modernă printr-un 
„nou turn Babel“, ca o nouă sfidare la adresa lui 
Dumnezeu“. Soluţia propusă de Biserică: „ readu- 
cerea culturii către Dumnezeu şi salvarea acesteia 
în corabia sa pentru a ajunge la limanul mântuirii“. 

Cât despre Biserica Ortodoxă, profesorul 
Teodor M. Popescu arată că îşi „merită pe deplin 
numele de maică a popoarelor ortodoxe şi a cul- 
turii acestora“. Cultura medievală a fost în mare 
parte creată de Biserică şi de monahism, cel puţin 
până în secolul al XIX- lea. Este cea mai conserva- 
toare Biserică, dar şi cea mai activă în a înnobila 
cultura şi sufletul omului, ținând cont de faptul că 
Hristos a fost, este şi va fi acelaşi. Cel vechi de zile 
este mereu prezent în lume pentru a-i ridica pe 
cei de aici dincolo şi a eterniza existența umană 
prin veşnicia Sa. 

Şi prin alte studii publicate, profesorul 'Teo- 
dor Popescu a militat pentru o apropiere între 
Biserică şi cultură. Am aminti aici studiile: Istoria 
creștinismului ca istorie a culturii, publicat în 
1927; Rolul istoriei în întelegerea creştinismului, 


1927; Primii dascali creștini, 1932; Necesitatea 
studiilor istorice şi patristice în Biserica Orto- 
doxă, 1941. 

Asemenea lui Hristos care s-a coborât în 
lume pentru a o ridica din mediul cultural decă- 
zut la înălțimea duhovnicească a Împărăției Sale 
şi Biserica, ca instituție ce-i urmează mereu Mân- 
tuitorului, este chemată să ridice cultura din des- 
compunere nu prin adaptarea sa la cultura decă- 
zută, ci printr-un efort al culturii de a se îndum- 
nezei, susținut şi de acele segmente creştine ale 
societății, de oamenii ce trăiesc o viață în Dumne- 
zeu. Numai în acest fel Biserica poate da dovadă 
că misiunea sa în lume a fost realizată. 


Teodor M. Popescu - 
repere biografice 


e Născut Ia 9 iunie 1893, din părinţi agricultori, 
în satul Boteni, comuna Conţeşti, județul 
Dâmboviţa. 

e 1905-1913 - urmează Seminarul Central din 
București. 

e Între 1916-1917 - absolvă Școala Militară de 
Infanterie din Botoșani și devine sublocote- 
nent, iar între 1917-1918 a fost pe front în tim- 
pul Războiului de Reîntregire. 

e 1919 - obține licenţa în Teologie. 

e 1922 - devine doctor în Teologie, la Atena. 

e 1927 - 1959 - profesor la Facultatea de Teolo- 
gie din Bucureşti, fiind şi decan între 6 septem- 
brie 1942 şi 14 octombrie 1944. 

e După anul 1950, este supravegheat şi interogat 
frecvent de Securitate. 

e În noaptea de 4/5 martie 1959 este arestat, 
anchetat sub tortură şi, după o lună, trimis în 
judecată sub acuzațiile de „acțiune intensă con- 
tra clasei muncitoare şi a mișcării revoluţiona- 
re, dușman al poporului“, sprijinirea fascismu- 
lui, legionarism etc. 

e Procesul s-a destășurat în cîteva ore, a 2 iunie 
1959, la Bucureşti, profesorul Teodor M. Popes- 
cu fiind condamnat la 15 ani de temniţă grea. 

e La 15 ianuarie 1963, profesorul Teodor M. Po- 
pescu este eliberat din penitenciarul Aiud, în 
urma decretului de grațiere colectivă. 

e De 4 1 aprilie 1965, fără recunoașterea Depar- 
tamentului Cultelor, va fi angajat ca inspector 
în Administraţia Patriarhală. 





anul V e nr. 57 


15 


REPERE 





Teodor M. Popescu, 
în documentele Securităţii 


Adrian Nicolae Petcu 





arată că profesorul Teodor M. Popescu era 

urmărit de poliţia politică comunistă le 
avem din anul 1946. Astfel, la 30 ianuarie 1946 
Direcţia Generală a Poliţiei „dispunea să se cer- 
ceteze antecedentele şi activitatea politică actua- 
lă a numitului Popescu Teodor, profesor la Facul- 
tatea de Teologie Bucureşti“. În urma investigaţii- 
lor a rezultat că acesta „nu este înscris şi nu face 
parte din nici o organizaţie politică. Este cunos- 
cut din colegi şi elevi ca un om paşnic şi devotat 
al cultului ortodox. Căutat la fişele siguranței, 
acestei prefecturi, susnumitul nu este cunoscut. 
Actualmente este preşedintele provizoriu al aso- 
ciaţiei «Altarele Neamului», asociaţie cultural-reli- 
gioasă cu sediul în Str. Speranţei, nr. 6“1. 

Pe profesor îl găsim în documentele poliţiei 
politice doi ani mai târziu, în contextul verificări- 
lor pe care Siguranța comunistă le efectua asupra 
potenţialilor „duşmani ai poporului“. În circum- 
stanţele în care societatea românească cunoştea 
transformări politico-economice profunde, cu re- 
percusiuni negative asupra mediilor cultural-teo- 
logice, profesorii de la Facultatea de Teologie 
erau căutaţi în trecutul lor. Într:un referat, din 2 
iunie 1948, întocmit de fosta Siguranță, se arătau 
datele personale, pe scurt, cariera de profesor; re- 
laţiile cu studenţii, inclusiv cu cei legionari; de- 
spre broşura „De la Nero la Stalin“; vizita la 
Vinița; neapartenența sa politică, despre care se 
spunea: „Nu a fost înscris încă în nici o organiza- 
ție politică, sub nici o formă şi nici nu a deţinut 
vreo funcţie cu caracter politic. Este total dezinte- 
resat de orice acţiune politică preocupându-se 


p rimele menţiuni documentare prin care se 


1 ACNSAS, fond Informativ, dosar 706, vol. 1, £.70. 
2 Ibidem, vol. 3, £. 14-15, 18-18. 


numai de activitatea profesorală, fiind cotat ca 
unul dintre cei mai bine pregătiți profesori de 
teologie. Sever cu studenţii, însă corect“. Despre 
activitatea sa de profesor şi relaţiile cu legionarii 
se arăta: „Sub regimul legionar a fost în repetate 
rânduri amenințat, în scris şi verbal cu bătaia. 
Presa legionară a dus o campanie violentă contra 
sa, fiind singurul profesor care în timpul grevelor 
legionare şi-a continuat cursurile, chiar atunci 
când i s-au aruncat în sală fiole cu diferite gaze“?. 

Într-o altă notă, alcătuită de aceeaşi Siguran- 
ță şi datată 25 iunie 1948, se găsesc aceleaşi infor- 
maţii, dar şi una legată de vizita profesorului bul- 
gar Ştefan Tzankov din anul 1943, care ţinuse o 
conferință cu caracter strict teologics. 

Începând cu anul 1949, profesorul va fi pre- 
zentat în documentele Securității cu o biografie 
mult schimbată, deformată în scopul conturării 
imaginii unui teolog legionar, fascist, ca unul care 
a activat împotriva mişcării comuniste şi a regi- 
mului din URSS. Pentru început, la 3 februarie 
1949, sursa „M. Stănescu“ informa Securitatea că 
lucrarea „De la Nero la Stalin“, a profesorului Po- 
pescu, „cunoscută prin caracterul ei calomniator 
la adresa comunismului şi a generalissimului Sta- 
lin“, nu figurează în volumul „Publicaţiuni inter- 
zise“, scoasă de Ministerul Informaţiilor“. 

De acum, profesorul Popescu este prezent în 
documentele Securităţii ca „ostil regimului nos- 
tru democrat, evidenţiindu-se prin diferite artico- 
le cu caracter mistic şi insultător la adresa URSS, 
mai ales că „predă cursuri de catehizare preoților 
din institutul de îndrumări preoţeşti din Bucu- 
reşti“ [sic!]. Cu această ocazie, este adusă în aten- 
ţia urmării informative articolul „Anticreştinis- 
mul comunist“, din 1942, al cărui conţinut „aduce 


3 Ibidem, £. 7-8. Într-o informaţie preluată de Siguranța comunistă din arhiva SSI, se spune despre profesorul 
Teodor M. Popescu „foarte bun profesor de ştiinţe şi foarte bun pedagog. A prigonit pe studenții legionarii, dar 


se pare că totuşi ar accepta mişcarea“ (Ibidem). 
4 Ibidem, £. 16. 





16 


anul V e nr. 57 


REPERE 


ROST 





injurii URSS*5. Această ultimă lucrare avea să fie 
semnalată în mod constant de rețeaua informati- 
vă a Securității, ca ceva incriminator la adresa 
profesorului Popescu. 

Pentru trecutul său publicistic „calomniator“ 
la adresa regimului comunist din Rusia, Securita- 
tea a intensificat urmărirea împotriva lui Teodor 
M. Popescu, mai ales că era unul dintre profesorii 
care susțineau prelegerile de la cursurile de 
îndrumări misionare şi care ar fi putut propaga 
„idei dușmănoase“ preoţilor care participau la 
aceste sesiuni organizate de Patriarhia Română”. 
Prin urmare, într-o notă furnizată Securităţii de 
sursa „V. Haralambie“, la 7 septembrie 1949, pro- 
fesorul figurează ca unul care a intrat în Faculta- 
tea de Teologie cu sprijinul „vechilor liberali“, 
profesori, Dragomir Demetrescu şi Badea Cireşea- 
nu, cât şi al „actualilor liberali“, Petre Vintilescu, Du- 
mitru Boroianu şi lon Gh. Coman. În aceeaşi notă 
era arătat ca un profund anticomunist prin pu- 
blicistica din timpul războiului, dar şi prin partici- 
parea, împreună cu Visarion Puiu şi Nichifor Crai- 
nic, la dezgroparea gropilor comune de la Viniţa, 
trimis fiind de Ion Antonescu. Totodată, era pre- 
zentat ca un „expert al problemei catolicismului şi 
însărcinat să alcătuiască un studiu pentru confe- 
rința ortodoxă de la Moscova, din iulie 1948“. 

După 1949, profesorul Teodor M. Popescu 
nu mai apare aşa mult în documentele pe care le- 
am putut consulta până în momentul de față. Ex- 
cepție face la 15 iulie 1952, când figurează într-o 
notă informativă dată de sursa „Costică“, cu câte- 
va afirmaţii privitoare la profesorul Nicolae Mla- 
din, ca preferat al patriarhului Justinian Marina şi 
posibil rector al Institutului Teologic din Bucu- 
reşti şi episcop-vicar patriarhal?. De altfel, se pare 
că profesorului Popescu nu i s-a deschis dosar de 
urmărire informativă, ci era doar urmărit, ca şi 


5 Ibidem, f. 13. 
6 Ibidem, £. 2, 10 (notă din 11 septembrie 1949). 


ceilalți profesori, în cadrul dosarului de obiectiv 
„Institutul Teologic din Bucureşti“. 

În 1953, profesorul este prezentat într-o no- 
tă din 16 februarie de către informatorul „Mar- 
cu“, care nu ezita să afirme că acesta avusese 
„grave conflicte cu unii legionari“; că „a luat atitu- 
dine din 1934-1935, atitudine categorică împotri- 
va mişcării legionare, eliminând studenţi legio- 
nari, neadmițându-i la examene, susținând înlă- 
turarea din facultate a profesorului Grigore Cris- 
tescu pe motive de legionarism“; că „a avut con- 
flicte şi cu Nichifor Crainic, dar mai puţin acute şi 
cu mai puţin răsunet“. În acelaşi document, profe- 
sorul era caracterizat astfel: „Tipul seminaristului 
format în faza stăpânirii bisericeşti şi a celei po- 
litice burgheze, Teodor Popescu a rămas şi acum 
acelaşi seminarist timorat şi servil ca un cadet de 
odinioară. De pe această poziţie a combătut legio- 
narismul şi în genere fascismul, până în timpul 
războiului, adică de pe poziţia unui devotat serv 
al patriarhilor şi al partidelor istorice. În timpul 
războiului a devenit fascist, din aceeași teamă de 
stăpânirea Antoneştilor care tăiau şi spânzurau 
de acord cu istoricii“. În noul regim politic al Ro- 
mâniei, profesorul „a avut şi continuă să aibă ati- 
tudine de rezervă ostilă față de regim pe care şi-o 
motivează cu teama de a nu fi descalificat ca teo- 
log, În afară de chestiunile anticatolice nu a scris 
nimic în legătură cu problemele de actualitate şi 
a refuzat acest lucru încurajat, ca şi Stăniloae, de 
atitudinea patriarhului față de el: «Nu-mi cere pa- 
triarhul nu scriu. EI este şeful meu». Face parte 
din grupul «teologilor bisericii» cu profesorii Stă- 
niloae, N. Chiţescu, Justin Moisescu, loan Pulpea 
[Rămureanu, mai târziu], lector, Mihai Bulacu, 
fost profesor, Ion Coman, profesor şi alții. Nu du- 
ce şi nici nu-i capabil să ducă sau să participe la 
vreo acţiune potrivnică regimului“10. 


7 Ibidem, f. 1. Profesorul Teodor M. Popescu a făcut parte şi din comisiile de examinare a preoților cursişti de la 
aceste cursuri de îndrumări, după cum aflăm din însemnările lui Dudu Velicu, Biserica Ortodoxă în anii regimu- 
lui comunist. Însemnări zilnice, vol. 2 (1948-1959), ed. îngr. de Alina Tudor-Pavelescu şi Şerban Marin, Bucureşti, 


2005, p. 15. 
8 ACNSAS, fond Informativ, dosar 706, vol. 3, f. 11. 


9 Ibidem, vol. 1, f. 111. Tot aici, Mladin este amintit ca un fost candidat la scaunul episcopal de Ia Oradea, prin spri- 


jinul mitropolitului Nicolae Bălan (Ibidem). 


10 Ibidem, f. 109-110. În însemnările lui Dudu Velicu, de asemenea, constatăm că profesorul Teodor M. Popescu 
era preferat şi de încredere, alături de Dumitru Stăniloae, la examinarea preoților cursişti de Ia cursurile de 


îndrumări misionare (Dudu Velicu, loc. cit.). 





anul V e nr. 57 


17 


ROST 


REPERE 





În aceeaşi ordine de idei se înscria şi infor- 
matorul „Z. Pană“, care la 29 octombrie 1953 sus- 
ținea că profesorul Popescu „nu a făcut niciodată 
politică militantă, n-a fost înscris în nici un partid 
politic“, iar atunci când Petre Vintilescu i-a pro- 
pus, după 1945, să se înscrie în Frontul Plugari- 
lor, „a refuzat, însă cu înverşunare sub motivul că 
nu vrea să se abată de Ia linia lui de a nu face 
politică“i. 

Chiar dacă după 1953 mai apar la dosar câte- 
va documente despre reacţiile anticomuniste ale 
profesorului Popescu, urmărirea Securităţii se 
acutizează din anul 1958, atunci când o serie de 
agenți, precum „Nicolau“, „Slavu Marin“, „Costi- 
că“ şi „Z. Pană“, din mediul Institutului Teologic 
Bucureşti, furnizează mai multe note informa- 
tive, unele chiar denigratoare. De altfel, se pare 
că acum ofițerul de Securitate alcătuieşte un do- 
sar împotriva profesorului, cu documente ante- 
rioare şi din notele informative furnizate de 
agenții special dirijați. 

Pentru început, ofițerul care se ocupa de 
cazul profesorului Teodor M. Popescu, căpitan 
Dobreanu M., a făcut o serie de cercetări în ar- 
hivele fostelor servicii secrete, unde a extras date 
deja cunoscute prin documentele anterioare şi 
nu chiar atât de incriminatorii!?. În aceeaşi direc- 
ție, dar şi pentru dovezi palpabile, la ordinul su- 
periorilor, ofițerul de Securitate, a trecut la marş- 
rutizarea informatorilor din cadrul Institutului. 
Începând cu 31 ianuarie 1958, agenţii Securităţii 
accentuau în notele informative participarea pro- 
fesorului la „înscenarea de la Viniţa“ şi publicarea 
materialului „De la Nero la Stalin“13. Mai mult de- 
cât atât, la 17 mai 1958, şeful Serviciului IV-Culte 
din Direcţia I-Informaţii Interne, din cadrul Secu- 
rităţii Statului, maior D. C. Sican, ordona ca să se 
strângă „materialele care privesc pe profesorul 
Popescu T. şi patriarh“ şi, totodată, era marşruti- 
1 Ibidem, f. 105. 

12 Ibidem, £. 68-71. 
13 Ibidem, £. 90. 
14 Ibidem, f. 89. 








| 
| 





Safta M. Popescu, mama teologului 
zat agentul „Z. Pană“14. Ceea ce însemna, că, ast: 
fel, se trecea în linie dreaptă la condamnarea pro- 
fesorului Popescu, în contextul conflictului din- 
tre patriarhul Justinian Marina şi puterea politică. 
Mai exact, în situaţia în care statul dorea cu orice 
preţ să rezolve „chestiunea monahală“, fără a ţi- 
ne cont de propunerile patriarhului şi se juca ulti- 
ma carte în problema „regenerării ierarhiei“, 
atunci toţi protejaţii acestuia din urmă trebuia să 
cadă, cum era cazul, de exemplu, al profesorilor 
Teodor M. Popescu şi Dumitru Stăniloae. 

Din august 1958, notele informative împotri- 
va profesorului Popescu apar din ce în ce mai 
multe. Profesori din institut, informatori ai Secu- 
rităţii, sunt dirijaţi să urmărească şi să dea note 
informative cât mai cuprinzătoare şi incrimina- 
toare împotriva lui Teodor M. Popescu. Este cazul 
agentului „Costică“15, care, la 16 august, nu ezita 
să-i arate It. maj. Bărdeanu Constantin că profe- 
sorul Popescu a fost în legături cu Nichifor Crainic 


15 Acesta era preotul profesor Grigore Cristescu, de Ia biserica Pitar Moş din Bucureşti. Născut la 24 aprilie 1895, 
în Craiova, profesor la Academia Teologică din Sibiu (1924), apoi la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1929) 
a scris mult şi era considerat „o inteligență sclipitoare, predicator de înaltă clasă, dar puţin statornic în atitudini 
mari“. S-a angrenat în curentul politic legionar, pentru care după 1938 va cunoaşte lagărul de la Miercurea 
Ciuc, fiind chiar implicat în procesul fruntaşilor legionari din aprilie-mai 1938. Nu va fi judecat, deoarece îşi va 
cere iertare față de monarhul Carol al II-lea, scriindu-i chiar şi o carte de omagiu: „În genunchi Ia picioarele 
tronului“. (ACNSAS, fond Informativ, dosar 709, vol. 2, f. 96; M. Păcurariu, Cărturari sibieni de altădată, Cluj 


Napoca, Editura Dacia, 2002, p. 548-552). 





18 


anul V e nr. 57 


REPERE 


ROST 





şi Petre Vintilescu, că a scris „De la Nero la Stalin“, 
că a vizitat Viniţa, „ca să consulte avariile săvârşite 
de sovietici“ şi că a rămas la catedră datorită patri- 
arhului Justinian Marina!6. În aceeaşi ordine de 
idei, informatorul „Slavu Marin“!7, arăta la 9 oc 
tombrie 1958, că profesorul Popescu a scris „cel 
mai violent atac calomnios împotriva Uniunii So- 
vietice“, că „păstrează legături cu mulţi reacționari, 
îndeosebi din rândurile clerului şi ale foştilor pro- 
fesori universitari“ şi că locuieşte cu Haralambie 
Cojocaru, cumnat, care în perioada interbelică „a 
scris des articole provocatoare de dreapta“18. 

La 28 august, acelaşi agent, arăta că profeso- 
rul Popescu a iniţiat o colectă între membrii cor- 
pului didactic, pentru ajutorarea financiară a pro- 
fesorului Ion Gh. Savin, în anul 1954, care abia 
ieşise din temnița Sighetului, contribuind astfel la 
ajutorarea unui „duşman al poporului“20. 

În scopul cunoaşterii cât mai bine a protesoru- 
lui Popescu, în noiembrie 1958, ofiţerii de Secu- 
ritate îl vor verifica chiar şi la domiciliu, prin vecini, 
însă fără a obține rezultatele dorite21. Verificări s-au 


16 ACNSAS, fond Informativ, dosar 706, vol. 1, f. 86-88. 


făcut şi la cartoteca arhivei MAI, la 15 noiembrie 
1958, la ordinul căpitanului Cristea Ioan, pentru a 
vedea „dacă apare în evidenţa rețelei informative a 
organelor MAI“, în scopul „recrutării“. Însă, răspun- 
sul, datat 28 ianuarie 1959, a fost negativ2?. 

Apărea astfel varianta recrutării ca informa- 
tor al Securităţii, în schimbul „iertării“ de puşcă- 
ria cu care era amenințat profesorul Teodor M. 
Popescu. Ceea ce i s-a şi propus, se pare, după 
cum găsim menţionat în biografia manuscrisă. 
De altfel, această variantă apare ca temă de lucru 
în alte două documente din dosarul de urmărire, 
şi anume la nota dată de „Costică“, din 16 august 
1958, unde la nota biroului se precizează: „Mate- 
rialul a fost cerut cu scopul de a completa studiul 
asupra acestuia, în vederea recrutării lui ca agent 
în problema ortodoxă şi Institutul Teologic Bucu- 
reşti“, apoi la nota lui „Slavu Marin“, din 9 octom- 
brie 1958, unde se arăta că „Popescu Tudor este 
în studiu pentru a fi recrutat. Se vor studia toate 
materialele despre el şi se vor face propuneri“, 
semnat, căpitan Cristea loan25. 


17 Acesta este diaconul profesor Nicolae Nicolaescu, n. 6 noiembrie 1910, com. Dozeşti, jud. Vâlcea; doctor în 


Teologie, asistent la catedra de Noul Testament la Teologie Bucureşti (1938-1947), apoi profesor şi decan la 
Teologie Suceava (1947-1948), iar din noiembrie 1948, profesor la Bucureşti, apoi rector al Institutului Teologic 
din Capitală (1 ianuarie 1949-1 septembrie 1950) şi prorector, de Ia 1 septembrie 1952. A fost secretar-general 
al Ministerului Cultelor în guvernul Petru Groza (6 martie-12 august 1945), membru în Consiliul consultativ al 
fostului Minister al Propagandei (1945), asesor popular ales pentru Tribunalul Suceava (1948). Nicolaescu a 
fost cosemnatar al celui dintâi apel pentru orientarea clerului de mir spre organizaţiile de masă cu caracter 
„democrat“ (a se citi comunist), fost secretar general al grupării preoților democrați în 1945, fost secretar 
general al Secţiei religioase ARLUS din Capitală (1945), fost preşedinte al preoților democrați din fostul jud. 
Suceava (1947-1948), apoi preşedintele Comitetului de luptă pentru pace al salariaţilor din Administraţia 
Patriarhală. (ANIC, fond Dudu Velicu, dosar 303, f. 154-158; Mircea Păcurariu, Dicţionarul Teologilor Români, 
Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2002, p. 338). 

18 ACNSAS, fond Informativ, dosar 706, vol. 1, £. 83. 


19 Ion Gh. Savin, n. 18 decembrie 1885, în Jorăşti, jud. Galaţi, a urmat Facultatea de Teologie din Bucureşti 
(1905-1909) şi studii de specializare la Berlin şi Heidelberg, în 1915, cu doctorat în Filozofie. A participat la 
războiul de Reîntregire cu gradul de sublocotenent; fost profesor de Limba română şi Limba germană la Liceul 
din Bolgrad (1918-1920), apoi inspector general în Ministerul Cultelor şi Artelor (1920-1927), în 1937, a fost 
numit subsecretar de stat la Culte şi Arte. Între 1927-1941, a fost profesor de Filosofia Religiei şi Apologetică la 
Facultatea de Teologie din Chişinău, apoi, între 1941-1947, la cea din Bucureşti, unde a ieşit la pensie. În 
noaptea de 5/6 mai 1950 este reţinut de organele Securității şi trimis în închisoarea elitelor politice de Ia 
Sighet, pentru vina de a fi fost subsecretar de stat în 1937. La 1 august 1951 i se stabileşte o „detenţie 
administrativă“ de 36 de luni, pentru ca la 9 decembrie 1953 să mai primească 60 de luni (până la 1 august 
1958). Multă vreme a fost „deţinut administrativ“ în mod ilegal, deoarece mandatul de arestare i se eliberează 
abia la 1 septembrie 1954. Totuşi, pe fondul eliberărilor din 1955, la 5 iulie profesorul Savin iese din 
închisoare. Conform unei sinteze întocmite de Securitate Ia 21 aprilie 1959, profesorul Savin era „urmărit în 
acţiune informativă“ (AMJDIM, fond Penal, dosar 11.037, vol. 1, f. 1v:3, 67, 72v-73, 79, 82; M. Păcurariu, 
Dicţionarul Teologilor Români, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2002, p. 427. 


20 ACNSAS, fond Informativ, dosar 706, vol. 1, f. 84-85. 
21 Ibidem, f. 61, 62. 
22 Ibidem, £. 63, 66. 
23 ACNSAS, fond Informativ, dosar 706, vol. 1, f. 83, 88. 


anul V e nr. 57 19 


ROST 


REPERE 





Pentru punerea la punct a planului de recru- 
tare a profesorului Popescu, la 12 ianuarie 1959, 
Securitatea va dispune trimiterea dosarului de 
urmărire informativă la Direcţia Anchete Penale. 
În răspunsul primit la 16 ianuarie, se preciza că 
acesta poate fi încadrat la infracțiunea de „activi- 
tate intensă contra clasei muncitoare“, prevăzută 
şi pedepsită de articolul 193, alineatul 4 din 
Codul Penal24. 


Ancheta penală și detenţia 


În urma unei anchete din ianuarie 1959, pro- 
fesorul Teodor M. Popescu va refuza oferta Secu- 
rității de a ajunge informator şi de a scăpa de puş- 
căria cu care era amenințat. Faţă de acest refuz, la 
3 februarie 1959, căpitanul Cristea loan, din Ser- 
viciul Culte, Direcţia de Informaţii Interne a Secu- 
rității Statului, propunea arestarea şi anchetarea 
profesorului Popescu, pentru următoarele acuza- 
ţii: 1. colaborarea cu legionarii; 2. propaganda 
prin scris împotriva Uniunii Sovietice şi clasei 
muncitoare; 3. misticism, adică intensificarea ma- 
nifestărilor religioase prin scris - publicarea în 
reviste şi răspândirea de meditații şi prelegerile 
ținute preoţilor şi studenţilor de la cursurile de 
îndrumări misionare şi Institut şi 4. ajutorul dat 
unor foşti condamnați ai regimului democrat-popu- 
lar şi chiar încurajarea acestor manifestări cu spri- 
jinul „unor elemente reacționare din institut“25. 

Tot aici trebuie subliniat sprijinul pe care lau 
dat unii teologi în anchetarea şi condamnarea pro- 
fesorului Popescu. În februarie 1959, preotul pro- 
fesor Orest Bucevschi reproducea pasaje incrimi- 
natorii din „Anticreştinismul comunist“26, iar 
Gheorghe Moisescu scotea în evidență fragmente 
din „Masacrul bolşevic de la Winnitza văzut de de- 
legaţiile bisericeşti străine“, cu descrierea impactu- 
lui pe care le-au avut în rândurile clericilor din 
acea vreme: „Impresia pe care au produs-o cele 
două articole ale profesorului Teodor M. Popescu 
în sânul preoțimii, a fost uluitoare. Pe unii i-a îndâr- 
jit, iar pe alţii i-a înspăimântat la culme“. 

24 Ibidem, f. 35, 36. 
25 Ibidem, f. 46. 


Astfel, pe lângă articolele „Anticreştinismul 
comunist“ şi de la „Nero La Stalin“, la 9 aprilie 
1959, Direcţia Anchete Penale adăuga, ca „probă 
materială în justiţie“, materialul „Masacrul bolşe- 
vic...“, pentru care profesorul avea să fie anchetat 
la 8 apriliez8. 

Momentul arestării profesorului Teodor M. 
Popescu nu era rupt de contextul politic, deoare- 
ce ne aflăm în perioada celui de-al doilea val al 
arestărilor de preoți, mulți dintre ei bine văzuţi şi 
din jurul patriarhului Justinian Marina. Acum au 
fost arestate loturile „Viforâta“, al cărui cap era 
Bartolomeu Anania (iunie 1958), „Rugul Aprins“, 
în frunte cu Daniil Sandu Tudor (iunie 1958), lo- 
tul preoților legionari de la Episcopia Aradului, 
între care se afla Ilarion Felea (februarie-septem- 
brie 1958) şi mulţi alţi preoți ortodocşi. De altfel, 
anchetatorii vor încerca în timpul anchetei ca 
profesorul Popescu să figureze într-un lot legat de 
filosoful Constantin Noica, după cum putem con- 
stata din procesul verbal de interogatoriu din 11 
aprilie 1959, împreună cu Nicolae Balca şi Victor 
Iliescu. Tot la capitolul presupuse legături duşmă- 
noase, mai trebuie remarcat că anchetatorii au 
încercat să afle şi scopul relaţiilor dintre profe- 











Teodor M. Popescu şi Marin 1. Popescu, în clasa a IV-a (1909) 


26 Aici trebuie precizat faptul că o parte din acest material a făcut obiectul unei prelegeri ținute la inaugurarea 
anului universitar la Facultatea de Teologie din Bucureşti (noiembrie 1941), iar o altă parte a fost publicată în 
revista „Gândirea“ (ianuarie 1942), sub titlul „De la Nero la Stalin“. 


27 ACNSAS, fond Informativ, dosar 706, vol. 1, f. 37-41. 


2 Ibidem, f. 10, 11-12. Materialul a fost trimis Direcţiei Anchete Penale Ia 4 aprilie (Ibidem, f. 13). 





20 


anul V e nr. 57 


REPERE 


ROST 





sorul Popescu şi Petre Guciujna??, fiul preotului 
basarabean Pavel Guciujna şi rudă prin alianţă. 

Prin urmare, profesorul Teodor M. Popescu 
a fost arestat după consumarea acestor anchete şi 
procese. De altfel, se pare că a fost ultimul teolog, 
atât din Institutul Teologic Bucureşti, cât şi din ju- 
rul patriarhului Justinian, arestat de Securitate. 
Nu întâmplător dosarul de urmărire informativă 
se întocmeşte exact după consumarea acestor 
procese şi atunci când patriarhul Justinian era 
supus presiunilor politice pentru cedarea în ches- 
tiunea monahală. 

Revenind la cazul particular al profesorului 
Popescu, remarcăm desfăşurarea aparent ciudată 
a anchetei la care a fost supus. Profesorul a fost 
arestat în noaptea de 4 spre 5 martie, însă prima 
anchetă consemnată o avem o săptămână mai 
târziu, adică pe 11 martie 1959. Ancheta penală 
la care a fost supus profesorul este consemnată în 
12 procese verbale de interogatoriu, din perioa- 
da 11 martie-20 aprilie 1959. Însă, aceasta se des- 
făşoară în două etape principale: 11-25 martie cu 
faptele înainte de 23 august 1944 şi 7- 12 aprilie, 
cu privire asupra perioadei de după 1948. Dacă 
în prima etapă, procesele verbale de interogato- 
riu se succed la o săptămână, în a doua parte an- 
chetele se consemnează aproape zilnic. 

O altă remarcă putem face asupra conţinutu- 
lui propriu-zis al proceselor verbale de interoga- 
torii, care nu este atât de consistent, ci mai degra- 
bă par a fi o formalitate din partea anchetatoru- 


lui. Căpitanul Teodoru Ion a căutat mai mult să 
consemneze toate învinuirile ce i se aduseseră 
profesorului, cu toate precizările acestuia din ur- 
mă. Pentru anchetator nu a contat că Nichifor 
Crainic sau Visarion Puiu nu erau legionari, însă 
aceştia cădeau bine în relaţia cu cel anchetat. Mai 
ales că acesta din urmă îşi dovedise din plin ati- 
tudinea sa anticomunistă în perioada interbelică 
şi a războiului. De altfel, în nota cu „problemele 
ce trebuie clarificate prin anchetarea“ profesoru- 
lui se amintesc numai legăturile „duşmănoase“ 
cu „elementele“ din Institutul Teologic şi ajutoa- 
rele date lui Ion Gh. Savin şi familiei lui Nichifor 
Crainics!. Ceea ce va şi încerca anchetatorul după 
emiterea Ordonanţei de învinuire din 25 martie 
1959 (Praznicul Buneivestiri), acesta fiind şi un 
mijloc pentru a-l determina pe profesor să-şi de- 
nunţe colegii din Institut. 

Totuşi, se pune întrebarea pentru ce a fost 
arestat şi anchetat profesorul Teodor M. Popescu. 
Răspunsul îl găsim în referatul din 3 februarie 
1959, aprobat, se pare, chiar de Gheorghe Pinti- 
lie, şeful Securităţii şi adjunct la MAI, ceea ce de- 
notă importanța arestării profesorului nostru. 

În acest document, profesorul este arătat ca 
unul care a reuşit să acceadă la catedră cu „spriji- 
nul fruntaşilor liberali“, deoarece colabora cu 
partidele guvernamentale. Însă, precum se ştie 
profesorul nu adoptase nici o poziţie politică, 
legăturile sale cu Dragomir Demetrescu datorân- 
du-se trimiterii cu bursă la Atena, şi care, de altfel, 


29 Petre Guciujna, n. 7 octombrie 1908, în Ciorăşti, jud. Lăpuşna, a urmat Facultatea de Drept din Bucureşti şi 
Şcoala de ofițeri în rezervă, până în 1932. Avocat în Orhei până în vara lui 1940, ajutor de primar al oraşului în 
1941, s-a refugiat, la 20 martie 1944, în România, unde va fi concentrat la regimentul Jandarmi Pedeştri, cu 
gradul de locotenent. Între 1945-iulie 1946 a lucrat ca translator la Marele Stat Major, Secţia a II-a, după care a 
fost pus în disponibilitate cu gradul de căpitan în rezervă. Din 1948 este urmărit de Securitate, iarpe 25 
ianuarie 1949, SSI îl arestează şi îl trimite la Jilava, după care este anchetat la MAI şi Securitatea Capitalei. În 
septembrie 1949 este judecat şi condamnat de Tribunalul Militar Bucureşti la 7 ani închisoare corecțională 
pentru deţinere de material interzis („manifeste cu caracter naţionalist, semnate RM-România Mare“). 
Cunoaşte lagărele şi penitenciarele de Ia Jilava, Aiud, Peninsula, Gherla (între 24 septembrie, Valea Nistrului, 
Baia Sprie. După expirarea termenului de detenţie (24 februarie 1956) este reţinut la Baia Sprie şi, după 
anchete extrem dure, la 2 martie 1956 acceptă să devină informator, cu numele conspirativ „Bica Nicolae“, dar 
Ia 23 iunie 1956 este abandonat pentru lipsă de activitate ca informator. (ACNSAS, fond Reţea, dosar 25506, f. 
23,5, 7-9, 12-14, 26-37). 


30 Pavel Guciujna, n. 8 octombrie 1881, în Moleşti, jud. Lăpuşna, preot de la 10 mai 1910 pe seama bisericii Mana, 
din jud. Orhei. În iunie 1940 s- a refugiat î în România, unde, între 1 octombrie 1940-13 septembrie 1941, a shujit 
la biserica Mavrogheni, din Bucureşti. S-a întors la biserica sa din Orhei, însă numai până în septembrie 1943, 
când a revenit definitiv la Mavrogheni. La 15 februarie 1949 a ieşit la pensie şi a decedat la 20 martie 1953 în 
spitalul Panduri din Bucureşti. A fost unul dintre cei mai reprezentativi clerici ortodocşi interbelici, responsabil 
[a ziarul preoţesc „Raza“, apropiat al mitropolitului Gurie Grosu şi deputat al partidului condus de Alexandru 
Averescu, apoi de Octavian Goga, în mai multe legislaturi (ANIC, fond Dudu Velicu, dosar 286, f. 280-281; 
ACNSAS, fond Informativ, dosar 701, vol. 2, f. 88). 


3 ACNSAS, fond Informativ, dosar 706, vol. 1, f. 30-32. 





anul V e nr. 57 21 


ROST 


REPERE 





avea să-l abandoneze. Cu Petre Vintilescu profe- 
sorul Popescu condusese Facultatea de Teologie, 
când era decan, primul fiind prodecan, iar pe 
loan G. Coman (ginerele lui Petre Vintilescu), îl 
ajutase în 1942 să ocupe conferinţa, apoi în 1944 
postul de profesor la catedra de Patrologie. Acest 
sprijin politic liberal nu era real, însă cei care l-au 
turnat pe profesor, aveau în conştiinţă amintirea 
că fusese în preajma dascălilor mai vechi (D. De- 
metrescu şi D. Boroianu), care mai mult sau mai 
puţin avuseseră un spate politic din partea aces- 
tui partid. La fel era şi în cazul lui 1. Gh. Coman, 
care nu făcuse politică, însă datorită legăturii de 
rudenie cu Petre Vintilescu, care l-a rândul lui fu- 
sese susținut de „liberalii“ din facultate, era eti- 
chetat astfel. 

Pentru perioada „guvernării legionare“, în 
viziunea Securităţii profesorul colaborase cu Vi- 
sarion Puiu şi Nichifor Crainic, eludându-se sim- 
plul amănunt că aceasta se consumase în perioa- 
da 1942-1943, deci când legionarii nu mai erau la 
putere. 

În acelaşi referat se arăta că, în timpul răz- 
boiului „antisovietic“, profesorul Popescu a „des- 
făşurat intensă activitate propagandistică, antiso- 
vietică şi anticomunistă“, fiind semnalat cu con- 
ferința din 1934 de la Sala Dalles, trecându-se 
peste faptul că războiul începuse în 1939, iar tex- 
tul incriminator are un singur paragraf în final, ci 
nu pasaje care să instige la „acţiuni contra 
URSS“32. Iar în ceea ce priveşte celelalte două 
scrieri „De la Nero la Stalin“ şi „Anticreştinismul 
comunist“, erau arătate cu „un conținut net duş 
mănos la adresa URSS şi a comunismului“, prin 
acestea, de fapt, profesorul dorind să ilustreze 
situaţia şi suferinţele Bisericii lui Hristos din Ru- 
sia pravoslavnică de odinioară şi comunistă din 
vremea sa. 

Tot la capitolul scrieri, profesorul era sem- 
nalat cu „Masacrul bolşevic de la Winnitza...“, 
prin care nu făcuse decât să contureze imaginea a 
ceea ce văzuse el şi delegaţiile străine prezente la 


deshumarea cadavrelor „duşmanilor poporului“ 
din ultimul val de represiune dictat de Stalin şi pus 
în aplicare cu complicitatea directă a NKVD-ului şi 
a lui N. S. Hruşciov, care la vremea aceea era se- 
cretarul general al P. Comunist din RSS Ucrai- 
na35. Acest material publicat, în 1943, la revista 
„Biserica Ortodoxă Română“, fusese semnalat la 
9 februarie 1959 de Gheorghe Moisescu, la vre- 
mea aceea redactor responsabil. 

Pentru perioada de după 1944, profesorul 
era semnalat cu comportament mistic, pe care îl 
propaga studenților şi preoţilor cursanți, dar şi 
pentru ajutorul dat unor „duşmani ai poporului“. 
De fapt, aceasta a reprezentat motivaţia arestării, 
anchetării şi condamnării profesorului Teodor M. 
Popescu. Prin dispariţia acestuia din Institutul 
Teologic din Bucureşti, după arestarea lui Dumi- 
tru Stăniloae, patriarhul Justinian, presat acum 
de regimul politic, pierdea ultimul său sprijin din 
învățământul de care se ocupase atât de multă. 

În cele din urmă se pune problema ce inte- 
res au avut respectivii teologi, prin denunțurile 
pe care le-au făcut împotriva profesorului Popes- 
cu. Preotul Grigore Cristescu, informatorul „Cos- 
tică“, probabil, nu uitase gestul profesorului Po- 
pescu, pe când era decan şi ceruse destituirea lui 
din corpul profesoral, se pare, din motive de im- 
plicare a facultăţii în curentul politic legionar. Al 
doilea, diaconul profesor Nicolae Nicolaescu, in- 
formatorul „Slavu Marin“, credem noi, a făcut-o 
numai din exces de zel, pentru a-şi dovedi fideli- 
tatea față de regimul politic, având de fiecare 
dată în vedere trecutul său puţin cam „reacțio- 
nar“ (apariţiile în diferite publicaţii bisericeşti în 
care susținea regimul lui Ion Antonescu şi con- 
damna faptele autorităţilor sovietice împotriva 
Bisericii). Nu în ultimul rând, preotul Gheorghe 
Moisescu, care avea cunoştinţă de tot ceea ce se 
publicase în mediul teologic românesc, deoarece 
fusese redactor responsabil la revista „Biserica 
Ortodoxă Română“, în care de foarte multe ori 
publica recenzii. În cazul său, se poate spune că ar 


32 A se vedea în Misiunea creștină a statului, în „Probleme actuale în Biserică şi stat“, Conferinţe ţinute la 
Fundaţia Dalles, 25 ianuarie-26 martie 1934, sub auspiciile Consiliului central Bisericesc, Tipografia Cărţilor 


Bisericeşti, 1935, p. 142. 


35 Facem referire la Huşciov deoarece, ulterior, în februarie 1956, la Congresul XX al PCUS, acesta a denunțat 


crimele lui Stalin, prin celebrul discurs pe care I-a ținut. 


34 Cel care a lansat această temă de discuţie este colegul George Enache, într-un studiu despre părintele Dumitru 
Stăniloae, publicat în volumul Ortodoxie și putere politică în România contemporană. Studii şi eseuri, Editura 


Nemira, [2005], p. 444-447. 





22 


anul V e nr. 57 


REPERE 


ROST 





fi avut ceva împotriva profesorului, deoarece în 
1946 pierduse examenul de ocupare a catedrei 
de Istoria Bisericii Române, după pensionarea 
preotului profesor Nicolae M. Popescu al cărui 
doctorand fusese, iar Teodor M. Popescu a supli- 
nit locul vacant în anul universitar 1947-1948. 

Toate aceste denunțuri se înscriu în grila mai 
vechilor rivalități din Facultatea de Teologie. Nu 
întâmplător se aminteşte că cutare profesor a fost 
liberal sau de altă nuanță politică, deoarece este 
vorba de mai vechea implicare a preoților şi teo- 
logilor de către partide în vâltoarea scenei poli- 
tice. Instaurarea regimului comunist a pus în difi- 
cultate toată această grilă. Unii profesori au aban- 
donat orice spate politic care s-ar fi ivit, alții au 
trecut de partea partidului comunist, unii fiind în 
acelaşi timp (Sau numai) informatori ai Securită- 
ţii. Pentru cei care alegeau varianta fidelității des- 
chise față de partid, pentru regim lucrurile erau 
simple. Pentru cei cu trecut politic „burghez“, re- 
gimul apela la urmărire, şantaj, cei care cedau 
ajungeau informatori, iar cei care refuzau cunoş- 
teau puşcăria. Mai dificil pentru factorul politic- 
represiv erau cazurile celor care nu făcuseră 
politică în nici un fel, aşa cum au fost în cazul pro- 
fesorilor Dumitru Stăniloae şi Teodor M. Popes- 
cu. Însă, această schemă de vederi trebuie apli- 
cată în funcţie de contextul politic şi religios. 
Chiar dacă nu făcuse politică, profesorul Teodor 
M. Popescu era acuzat pentru materiale cu carac- 
ter „politic“ şi acuzat chiar de activitate legionară 
(„Eşti legionar pentru că eşti teolog, şi fiind teo- 
log eşti anticomunist, iar a fi anticomunist în- 
seamnă a fi legionar“). Practic, se putea inventa 
orice, numai pentru a fi descoperit „duşmanul 
poporului“, dacă ordinul politic aşa cerea. 

La proces Tribunalul Militar şi-a însuşit con- 
cluziile de învinuire ale anchetatorului, din 29 
aprilie 1959, inculpatul fiind acuzat de activitatea 
de înainte de 1944 şi ca atare completul de judeca- 
tă nu a mai ţinut nici o dezbatere. Avocatului apă- 
rării, Radu Soare, nu i s-a permis să consulte dosa- 


35 AMJDIM, fond Penal, dosar 39238, vol. 1, f. 135-137. 


rul, considerat secret, el luând cunoştinţă de acuza- 
ţii la enunțarea capetelor de acuzare. Şedinţa de ju- 
decată s-a rezumat la citirea actului de acuzare de 
către procuror, la apărarea inculpatului de către 
avocat - căruia i S-a permis să vorbească cinci mi- 
nute, iar inculpatului un minut, timp în care a pu- 
tut să spună că timpul alocat nu este necesar apără- 
rii sale şi de asemenea i s-a refuzat proba cu martori. 

Astfel, profesorul Teodor M. Popescu era 
condamnat prin Sentința nr. 118, în ziua de 2 
iunie 1959, de către Tribunalul Militar al Regiunii 
a Il-a Militare la „15 (cincisprezece) ani detenți- 
une grea pentru crima prevăzută şi pedepsită de 
art. 193/1, al. 4, C.P. din schimbare de calificare 
conform art. 292 C.J.M., din crima prevăzută şi 
pedepsită de art. 193/1, al. 2, C.P“. Se dispunea 
confiscarea totală a averii personale şi era obligat 
Ia 400 lei cheltuieli de judecată35. 

La data de 13 iunie 1959, profesorul Popes- 
cu, deţinut la penitenciarul Jilava, a cerut recurs 
motivând „necesitatea absolută şi legală de a se 
cita martori şi [a] produce dovezi scrise şi tipări- 
turi în sprijinul apărării mele, în legătură cu 
obiectul procesului şi cu acuzaţiile ce mi se aduc; 
neputința de a mă apăra la prima judecare, ne- 
luând până atunci contact cu avocatul şi nedân- 
du-mi-se timp şi posibilitate ca să mă apăr şi per- 
sonal, sub motiv că m-a apărat avocatul“36. 

Cu toate acestea, prin „Minuta Deciziei“, nr. 
374, din 13 iulie 1959 Tribunalul Suprem al 
R.PR., Colegiul Militar respingea recursul decla- 
rat de Popescu M. Teodor”. 

După condamnarea definitivă, profesorul 
Popescu a fost mutat de Ia Jilava la Aiud (23 oc- 
tombrie 1959), unde avea să fie deținut până la 
eliberaresă. 


Teologii și arestarea 
lui Teodor M. Popescu 


Psihoza omului ciumat, după arestarea pro- 
fesorului Teodor M. Popescu, se pare că a funcțio- 


36 Ibidem, f. 155-155v. A se vedea cererea de recurs întocmită de Sofia T. Popescu, înregistrată la 7 iulie 1959 la 
Tribunalul Suprem al R.PR. şi care printre altele spunea: „Dacă s-ar merge pe această linie total neîntemeiată, 
ar însemna, după modesta mea apreciere, ca toți intelectualii noştri din trecut: scriitori, poeţi şi prozatori să fie 
aduşi în faţa instanţelor de judecată ca duşmani ai poporului“ (Ibidem, f. 157). 


37 Ibidem, f. 165, 167-169. 


38 În timpul detenţiei, potrivit documentelor din dosarul de penitenciar, aflăm că a suferit de „scleroză 


cardiovasculară şi hipertensiune arterială“ (Ibidem, vol. 3, f. 21). 





anul V e nr. 57 


23 


ROST 


REPERE 





nat şi în mediul teologic. Multe cunoştinţe, colegi 
de la Institutul Teologic se fereau de eventuale le- 
gături sau vizite la familia profesorului. Este şi ca- 
zul preotului Ion Rămureanu, ucenic al profeso- 
rului şi asistent la catedră, care la 14 august 1960 
se exprima astfel: „M-aş duce pe la soţia dlui Tu- 
dor Popescu, dar îmi teamă să nu mai afle cineva. 
Nu poți şti cine te vede sau poate cine află acest 
lucru. Dacă la institut sunt oameni care au comu- 
nicat la Securitate că Tudor Popescu făcuse odată 
apel la profesori, în cancelarie, ca să-l ajute pe un 
cetățean care suferea (sau suferise) o condam- 
nare. Nu mai ai încredere nici în profesorii de la 
institut... Însemnează că există astfel de oameni şi 
printre profesori“39. 

Însă, cumnatul profesorului, Haralambie Co- 
jocaru, avea să-i aducă reproşuri asistentului lon 
Rămureanu, după cum aflăm dintr-o notă informa- 
tivă furnizată Securităţii de agentul „Slavu Marin“ 
Ia 19 ianuarie 1962: „Te-ai purtat ca un trădător fa- 
ță de profesorul la care ai fost asistent şi care te-a ri- 
dicat, căci nu dai nici un ajutor familiei şi ai între- 
rupt şi vizitele; de fapt, toţi profesorii de la teologie 
v-aţi dovedit nişte laşi şi trădători, căci nu i-aţi luat 
apărarea şi l-ați părăsit complet. Faţă de acestea, 
Rămureanu a spus: „Noi nu suntem cu nimic vino- 
vaţi de tragedia care i s-a întâmplat şi chiar prof. 
T.M. Popescu, pe care-l ştim un om corect, s-ar în- 
trista dacă ne-am expune şi am ajunge şi noi lângă 
el în închisoare; eu personal am de crescut doi co- 
pii şi datoria față de ei mă opreşte să fac greşeli şi 
să întrețin legături cu familii compromise faţă de 
autorităţi“. În continuarea discuţiilor, conform ace- 
leiaşi note, „prof. Bucevschi, L. Stan şi N. Nicolaes- 
cu au spus că T.M. Popescu plăteşte propriile lui 
greşeli şi ar fi imoral să se ceară altora a-I sprijini pe 
el sau familia lui. Prof. Branişte s-a menținut într-o 


39 ACNSAS, fond Informativ, dosar 5451, f. 46. 


tăcere totală în timpul acestor discuții, făcându-se 
că răsfoieşte nişte notițe într-o mapă““0. 

În februarie 1960, episcopul-vicar patriarhal 
Antim Nica era de părere că profesorul Teodor M. 
Popescu „a fost arestat pentru difuzarea unor medi- 
taţii religioase pe care le ţinea preoților la teologie 
şi pe care le distribuia apoi preoților, ca material 
omiletic, pentru predici, bătute la maşină. Că cele- 
Ialte probleme erau uitate, dar că aceasta a născut 
ancheta“!. Preotul Eugen Bărbulescu, de Ia biseri- 
ca Sf. Silvestru din Bucureşti, aflase, în iunie 1961, 
că „prof. T.M. Popescu este sănătos, a dus-o foarte 
greu până de curând, dar acum lucrează la cance- 
larie, undeva în Dobrogea, bucurându-se de un tra- 
tament blând, omenesc“. Acelaşi preot afirma față 
de acelaşi informator, „Slavu Marin“, că în cele din 
urmă „amândoi [adică şi Dumitru Stăniloae, n.n. 
A.NP vor fi eliberaţi, întrucât teologia româneas- 
că are absolută nevoie de ei, îndeosebi în polemica 
cu catolicii“42. În aceeaşi ordine de idei, se exprima 
Rămureanu în vara lui 1963, când spunea că 
arestarea şi condamnarea se datorează „renu- 
melui excepţional de care se bucura în lumea bise- 
ricească profesorul Popescu Teodor şi că astăzi nu 
este bine să te afirmi prea mult“. 


După eliberare 


La 15 ianuarie 1963, profesorul Popescu 
avea să fie eliberat din penitenciarul Aiud, fiind 
grațiat de restul pedepsei prin Decretul nr. 5 al 
Consiliului de Stat“. Acum era schimbat complet, 
cu „sănătatea zdruncinată“, trebuind să ţină re- 
gim, bolnav de colecistită, după cum îl descria 
agentul „Neacşu“, la 9 iunie 1965: „Se vede după 
față că este suferind, fiind foarte slab şi opintin- 
du-se mult pentru a munci“45. 


40 Ibidem, £. 26. În însemnarea ofițerului de Securitate de pe aceeaşi notă informativă se arată că Haralambie 
Cojocaru, care era arestat la Direcţia a VIII-a (Anchete penale), să fie anchetat pentru această ieşire. În ceea ce 
priveşte pe Rămureanu tot ofițerul de Securitate precizează că, din „alte semnalări“, „ar fi dat ajutoare soției lui 


Popescu T“ (Ibidem). 
41 Ibidem, dosar 701, vol. 1, f. 304. 


42 Ibidem, dosar 5451, £. 32. Conform aceluiaşi informator, la 10 iunie 1961, pro. Rămureanu „a spus că s-a ferit 
de orice legături cu familia lui T. M. Popescu şi că a auzit de la nişte preoți că T. M. Popescu ar fi murit“ 


(Ibidem). 
43 Ibidem, £. 75. 
44 Ibidem, dosar 706, vol. 1, £. 114. 


45 Ibidem, vol. 2, f. 29. Biograful profesorului susţine că, după ieşirea din puşcărie, acesta arăta ca „o umbră de 
om, abia mergând, din cauza flebitei şi a epuizării“ (Viaţa, f. 200). 





24 


anul V e nr. 57 


REPERE 


ROST 

















[E 
Teodor M. Popescu, concentrat pentru avansare 


După eliberare, profesorul a revenit acasă, 
dar nu avea nici un venit. Atunci, profesorul a be- 
neficiat de un ajutor bănesc lunar de Ia patriarhul 
Justinian, „în contul pensiei“, lucrând ca bibliote- 
car la Administraţia Patriarhală şi reuşind astfel 
să facă faţă cheltuielilor“. De altfel, era văzut ca 
un „ciumat“ în mediul teologic, fiind amărât de 
„primirea groaznică care i s-a făcut în cercurile, 
unde înainte reprezenta ceva, [deoarece] toţi fug 
de el“. 

Nu era acceptat nici măcar pe postul de cân- 
tăreţ la biserica Patriarhul Miron de către Depar- 
tamentul Cultelor, deoarece „preoții îl plătesc cu 
sume neînregistrate la parohie, cerând să i se 
interzică să mai cânte la acea biserică sau Ia altele 
din Bucureşti“48. Profesorul se mulțumea însă să 
meargă la duminici şi sărbători la diferite biserici, 
unde slujeau foşti studenţi şi doctoranzi de-ai lui, 
ca de pildă a biserica Albă, de pe Calea Victoriei, 
sau la Sf. Nicolae-Buzeşti, participând la slujbe 
„destul de retras şi rezervat mai în fundul bise- 
ricii“49, 

46 ACNSAS, fond Informativ, dosar 706, vol. 3, f. 19. 


Dacă în mediul teologic nu era bine primit, 
din cauza antecedentelor „politice“, în schimb 
era solicitat de însuşi patriarhul Justinian, după 
cum agentul „Nicolau“, informa la 10 septembrie 
1964: „Când unii profesori ai Institutului [teolo- 
gic, n.n. ANP] sunt anunţaţi să se prezinte la pa- 
triarh sau sunt convocați la Administraţia Patriar- 
hală (în special de Gagiu), anunţul cuprinde şi 
formula «împreună cu prof. T.M. Popescu şi pă- 
rintele Stăniloae»“. De asemenea, „scrie la revis- 
tele bisericeşti. Se spune că multe din articole îi 
sunt indicate de patriarh, le scrie din însărcinarea 
lui“50. Mai mult decât atât, la 1 aprilie 1965, profe- 
sorul Popescu va fi angajat pe un post de inspec- 
tor general patriarhal la Sectorul Relaţii Externe 
din Administraţia Patriarhală, fără recunoaşterea 
Departamentului Cultelor, cu misiunea, în spe- 
cial, de a face traduceri şi a întocmi lucrări pentru 
Cabinetul patriarhal şi Sf. Sinod al BOR. 

Totuşi, la puţin timp, i s-a propus profesoru- 
lui alcătuirea unui tratat de istoria universală, 
„pentru că după Iorga nu am mai avut un istoric 
mai mare ca Tudor Popescu“, după cum spunea 
pr. Aurel Costin, însă cel în cauză susținea: „Nu 
am ambianță şi trebuie să public în revistele teo- 
logice ca să pot trăi“. 

Din august 1966 îl găsim pe profesorul nos- 
tru la Editura Institutului Biblic şi de Misiune, în 
calitate de diortositor al cărților de cult, împre- 
ună cu Ion V. Georgescu, de data aceasta având 
recunoaşterea Departamentului Cultelor”. 

La acestea se adăuga urmărirea din partea 
Securităţii şi chiar de către ofițerul Cristea Ion 
care îl băgase în puşcărie. Acesta îl marşrutiza pe 
agentul „Costel“, la 20 aprilie 1963, ca „să nu-l 
evite pe Popescu T., ci, în limita posibilităților, 
să-i cultive prietenia acestuia pentru a putea ur- 
mări atitudinea lui prezentă“, dar şi pe „Nicolau“, 
„L. Cireş“ şi „Văleanu 1“. Chiar şi după eliberarea 
din puşcărie, profesorul Popescu figura în „evi- 
dența operativă activă“ a Dosarului de problemă 
nr. 5064 „Patriarhia Română“, ca fost condamnat 


47 Ibidem, vol. 2, f. 32. În documentele Securităţii, pe care le-am consultat până în prezent, nu se precizează abso- 
lut deloc că profesorul ar fi predat în anii universitari 1964/1965 şi 1965/1966 un curs de limba greacă 


modernă, precum ne încredințează biograful său. 
48 Ibidem, vol. 1, £. 118; vol. 2, f. 32. 
49 Ibidem, vol. 2, f. 32, 33. 
50 Ibidem, f. 32, 33. 
5! Ibidem, f. 24, 26. 





anul V e nr. 57 


25 


ROST 


REPERE 





pentru „activitate contrarevoluționară“, cazul 
său fiind preluat din 1964 de It. maj. Băjenaru 
Ştefan52. 

Începând cu anul 1965, cazul va fi urmărit 
de locotenentul de Securitate Păduraru Neculai, 
care va dirija în jurul profesorului Popescu mai 
mulți informatori, în speță din Administrația Pa- 
triarhală şi Arhiepiscopia Bucureştilor, ca: „Neac- 
şu“, „L. Craioveanu“, „Gheorghiu Andrei“ sau 
„Florică“, toată operaţiunea fiind supervizată de 
locotenentul colonel loan Cristea, mai vechiul 
„binefăcător“ al profesorului nostru. De altfel, 
acesta din urmă primea note informative de la 
unii agenți, precum „Băicoianu A.“, la 7 mai 1966, 
probabil un înalt funcționar din Administrația 
Patriarhală care era dirijat să „urmărească ati- 
tudinea şi activitatea prezentă a profesorului 
Popescu“55. 

Pe lângă acestea, profesorul era apreciat şi 
în cercurile catolice vaticane, după cum agentul 
„Ovidiu Alexandrescu“ de la Securitatea regiona- 
lă Galaţi informa la 30 martie 1967: „Toţi din Vati- 
can se interesează cu pasiune de tot ceea ce publi- 
că prof. Tudor Popescu în revistele teologice ro- 
mâneşti, chiar şi materialul care le este împotrivă 
şi mi-au spus că omul acesta nu poate fi prețuit 
decât în aur şi diamante. M-au rugat să le trimit 
nişte reviste bisericeşti, am făcut rost de ele şi 
le-am trimis“. Însă, interesul manifestat de catoli- 
cii de la Vatican avea să-i creeze neajunsuri profe- 
sorului, deoarece începând cu 1 aprilie 1968, 
prin rezoluţie superioară, i se întocmea „mapă de 
lucru“, ceea ce însemna intensificarea urmării şi 
redirijarea unei rețele informative în jurul său5+. 
Totuşi o lună mai târziu, It. col. Cristea loan pro- 
punea ca profesorul Popescu „să fie trecut la 
pasivi, întrucât nici pe alte linii nu este semnalat 
cu atitudini ostile“55. Însă, abia la 9 iulie 1968, 
acelaşi ofițer din Securitate avea să propună 
către superior închiderea mapei de lucru, deoa- 
rece „au fost obținute până în prezent note infor- 
mative de la 3 informatori care nu confirmă că 
Popescu Teodor ar avea manifestări duşmănoase 


52 Ibidem, vol. 1, f. 121; vol. 2, f. 30-33. 
53 Ibidem, vol. 2, f. 26. 

54 Ibidem, f. 18-19. 

55 Ibidem, f. 24, 26. 


în prezent“. Pe această hotărâre avea să se pună 
rezoluţia superiorului: „Elementul însă va trebui 
să fie lucrat informativ în continuare în baza de 
lucru“56, 

Nu în ultimul rând, în 1967, profesorul este 
semnalat în documentele Securităţii că a reuşit să 
iasă la pensie. Totuşi, patriarhul Justinian îl va 
menține a îngrijirea cărților de cult, pentru care 
va munci cu 0 jumătate normă. De altfel, în 1968 
va lucra în comisia pentru pregătirea textului Bi- 
bliei împreună cu preotul Ion Gagiu, directorul 
Administraţiei Patriarhale şi Dumitru Radu, pro- 
fesor de Limba română la Seminarul Teologic din 
Bucureşti. 

Ultimul document al Securității găsit în dosa- 
rul de urmărire informativă este raportul ofițeru- 
lui Păduraru Neculai, întocmit în urma vizitei 
efectuate la domiciliul profesorului Teodor M. Po- 
pescu. Acesta din urmă, conform documentului, 
nu a ezitat să arate că în timpul anchetei a fost tra- 
tat în modul cel mai josnic, că şi-a recunoscut ac- 
tivitatea scriitoricească împotriva regimului co- 
munist, dar nu a putut susține că a fost legionar; 
că a fost ajutat foarte din punct de vedere finan- 
ciar de către patriarhul Justinian, în schimbul 
muncii prestate în Administrația Patriarhală, 
chiar şi fără recunoaşterea Departamentului Cul- 
telor şi, nu în ultimul rând, că doreşte să i se revi- 
zuiască procesul, pe care la considerat injust şi 
din cauza căruia a pierdut jumătate din casă. 

Ofiţerul de Securitate a propus trecerea pro- 
fesorului Popescu „în evidenţa operativă genera- 
lă şi scoaterea din baza de lucru a dosarului de 
obiectiv 564*57. Ceea ce s-a şi făcut. 


În loc de concluzii 


În cele de mai sus am încercat să creionăm 
imaginea profesorului Teodor M. Popescu din 
perspectiva documentelor întocmite de poliția 
politică. Însă, acesta este numai un simplu de- 
mers spre întocmirea biografiei marelui profe- 
sor, care este necesară şi, noi, cei de astăzi, avem 


56 Ibidem, f. 2. Însă, mapa de lucru va fi clasată la Serviciul „C“ abia la 13 februarie 1969 (Ibidem, £. 1-1v). 


57 ACNSAS, fond Informativ, dosar 706, vol. 3, £. 19-20v. 





26 


anul V e nr. 57 


REPERE 


ROST 

















Teodor M. Popescu împreună cu soția sa, Sofia, în primăvara anului 1963 


obligația morală să o facem. De altfel, în aceeaşi 
ordine de idei, afirmăm că este necesară chiar 
publicarea operei complete a profesorului, într-o 
ediție critică, academică, aşa cum se cuvine unui 
ilustru înaintaş. Nu mai este nici o piedică pentru 
îndeplinirea acestui, credem noi, deziderat al teo- 
logilor români ortodocşi. Această misiune revine 
exclusiv Facultăţii de Teologie Ortodoxă 
„Patriarhul Justinian“, Catedra de Teologie 
Istorică şi trebuie îndeplinită cât mai repede, 
deoarece Biserica Ortodoxă Română are nevoie 
atât de cunoaşterea personalității profesorului, 
cât mai ales de opera acestuia, care constituie un 
argument puternic atât în dialogul cu Biserica 
Catolică, cât şi cu celelalte confesiuni. Mai mult 
decât atât, parte din opera marelui profesor, în 
ceea ce priveşte misiunea clericului, poziţia teo- 
logului şi relația Bisericii cu statul este mai actu- 
ală ca oricând. Prin urmare, este nevoie de 
descoperirea profesorului Teodor M. Popescu. 

În altă ordine de idei, susţinem faptul că Bi- 
serica, prin conducerea sa, trebuie să reflecteze 
la poziţia pe care trebuie să o ocupe profesorul 
Teodor M. Popescu în galeria Sfintei Tradiţii. Pro- 


58 Ibidem, vol. 2, f. 33. 


fesorul Popescu nu este numai un scriitor biseri- 
cesc, aşa cum poate fi categorisit la prima 
vedere, ci este un mărturisitor, chiar un martir, 
susţinem noi. Acela care nu a abdicat nici un 
moment de la credința Bisericii în care se 
botezase, a cărei credință a apărat-o şi a promo- 
vat-o cu toată tăria, iar în ultimă instanță şi-a ier- 
tat până şi torţionarii care l-au chinuit, atunci 
acela este martir al Sfintei Biserici. Este cazul şi 
al lui Teodor M. Popescu. Toată opera demon- 
strează cu claritate că a fost credincios Bisericii 
în care se botezase, i-a apărat şi promovat măr- 
turisirea de credință, a refuzat să-şi trimită 
semenii la greu, suportând el pentru aceştia, iar 
în ultima parte a vieții şi-a iertat torţionarii, după 
cum avea să afirme în mai multe rânduri, odată 
în februarie 1964 („Mă rog pentru sănătatea 
tuturor care m-au cercetat, care m-au judecat“58) 
şi în 1967, potrivit celor spuse de agentul 
Securităţii („a fost închis şi a suferit foarte mult. 
A fost torturat groaznic, dar a rezistat şi nu şi-a 
negat credinţa [...]. A spus că a suferit, crede şi va 
crede întotdeauna şi e dispus să moară ca martir 
pentru credință“59. 


59 Ibidem, f. 20. În 1995, arhiepiscopul Bartolomeu al Clujului scria despre profesorul Popescu: „Dascălul nostru 
îşi iubea Ortodoxia cu patimă sfântă, se declara solidar cu toate dramele ei istorice şi era gata să-şi strivească o 
lacrimă pe amintirea bibliotecilor jefuite ale Răsăritului şi pe jertfele celor prigoniți pentru dreptate. Nu e de 
mirare că un astfel de creştin a îndurat cu bărbăţie calvarul temnițelor comuniste; la Aiud, celula unde se afla 
Profesorul devenea academie teologică: frații de suferință învățau greceşte şi se dumereau de ce Euharistia le 
este, prin excelență, Mulţumire“ (+ BARTOLOMEU, Anania, Cuvânt înainte, în vol. „Teodor M. Popescu, Biserica 
mărturisitoare“, Bucureşti, ediţie îngrijită de Pr. Ilie Georgescu, Editura Credinţa Noastră, 1995, p. 6). 





anul V e nr. 57 


27 


ROST 


REPERE 





Genocidul ucrainian 
de la Winnitza 


Adrian Nicolae Petcu 





Popescu există un manuscris!, cu un exemplar 

dactilografiat? despre un caz necunoscut, am 
putea spune, şi anume masacrul de la Winnitza 
(vestul Ucrainei), săvârşit de poliţia politică sovie- 
tică. Prezenţa acestor documente se explică prin 
faptul că au fost ridicate la percheziţia făcută la 
Securitate, imediat după arestarea profesoruluis şi 
mai târziu aveau să constituie parte la materialul 
probatoriu înaintat la procesul care i s-a intentat. 

La prima vedere documentul nu ni s-a părut 
atât de valoros din punct de vedere istoric, ci mai 
degrabă literar. Însă făcând câteva cercetări în 
presa românească, contemporană descoperirilor 
acestui masacru de către germani (mai-iulie 
1943), am putut constata importanța acestui caz, 
nevalorificat astăzi, când se caută trecutul U.R.S.S. 

Astfel, după săpăturile din pădurea de la 
Katyn, administraţia germană a Ucrainei a des- 


N 
] n dosarul penal al profesorului Teodor M. 


coperit alte gropi comune, însă de data aceasta în 
oraşul Winnitza, localitate cu 92.900 de locuitori, 
înainte de al doilea război mondial, reşedinţă a 
regiunii cu acelaşi nume. Această localitate este la 
aproximativ 250 km distanță de Kiew şi 200 km 
de râul Nistru, la punctul Moghilev. Regiunea 
Winnitza se învecinează la sud cu Basarabia 
(R.S.S. Moldovenească în timpul regimului sovie- 
tic), la sud-est cu regiunea Odessa, la nord-est cu 
regiunea Kiew, la nord cu regiunea Jitomir, iar la 
vest cu regiunea Camenița-Podolia.5 

Imediat după cucerirea zonei de către tru- 
pele germane, au fost semnalate posibilele locuri 
ale gropilor comune, însă abia la 24 mai 1943 au 
început cercetările. Încă de la început, germanii 
au chemat martori din mai multe state satelite 
Germaniei, cu această ocazie instituindu-se o co- 
misie internaţională spre a cerceta cazul”, ca şi în 
cazul Katyn-uluiă. Astfel ajungem la legătura pro- 
fesorului T. M. Popescu cu acest caz. Din partea 
României, pe lângă dr. Alexandru Birkle” care 


1 Arhivele Ministerului de Justiţie, Direcţia Instanţelor Militare (A.M.].), fond penal, dos. 39.238, vol. 1, f. 37-49. 


2 Ibidem, £. 50-54. 


3 Vezi „Procesul verbal de percheziţie“ din data de 5 martie 1959 în A.M.]., dosar 39238, f. 5-6, „Cinci file bătute Ia 
maşină şi 13 file caiet, ambele intitulate «Morții de la Winnitza» cu caracter antisovietic“. 

4Vezi „Concluzii de învinuire“ alcătuite de ofițerul de anchetă Teodoru Ion din 9 mai 1959 (Ibidem, f. 65), 
„Ordonanţa de învinuire“ din 25 martie 1959 (Ibidem, f. 17), „Ordonanţa privind ataşarea probelor materiale la 
dosarul de anchetă penală“ din 27 aprilie 1959 unde acest material este primul în lista probelor (Ibidem, f. 36), 
„Sentința nr. 118“ din 2 iunie 1959 (Ibidem, f. 135-137) şi la respingerea recursului „Decizia nr. 374 din 13 iulie 


1959“ (Ibidem, £. 167-169y). 


5 + BOnbulaA CABETCKAA SHUMKIIONICAHA, VOL. 8, <Mockea. 195 1>, p. 94-95, 98. 
6 Cu excepţia celor din Suedia (țară neutră); „Evenimentul Zilei“, an V, nr. 1502, 20 iulie 1943. 


7 Şeful comisiei medico-legale era Dr. Schrăder din Germania ajutat de medici legişti de la Gand, Sofia, Helsinki, 
Paris, Milano, Zagreb, Amsterdam, Stokholm, Bratislava şi Budapesta. 

3 La patru zile după descoperirea gropilor comune de la Katyn, guvernul polonez din exil, aflat la Londra, a cerut 
o anchetă la Crucea Roşie. Ancheta internațională era necesară dat fiind faptul că oficialităţile sovietice 
lansaseră prin agenţia T.A.SS. informaţia potrivit căreia uciderea polonezilor ar fi fost opera germanilor (A. 
Fontaine, Istoria războiului rece, vol. |, ed. îngr. de G.G. Potra şi D. Răzdolescu, Ed. Militară, [f.a.], p. 239-240). 
După recucerirea Smolensk-ului, în toamna lui 1943 ruşii au deschis o anchetă, însă Al. Werth care participa din 
partea ziarului „Sunday Times“, în ciuda faptului că avea simpatii pentru cauza sovietică, a rămas sceptic faţă de 
versiunea oficială moscovită (Ibidem, p. 241); în anul 1988 sovieticii au recunoscut că ei au fost făptaşii. 


9 Vezi „Curentul“, an XVI, nr. 5530, din 20 iulie 1943; „Memoria“, revista gândirii arestate, nr. 3, p. 69-77, unde 


însă se vorbeşte de prezenţa acestuia numai la Katyn. 





28 


anul V e nr. 57 


REPERE 


ROST 





participa în cadrul comisiei la cercetări, în zilele de 
16-17 iulie 1943 la Winnitza, prin Berlin, a fost pre- 
zentă şi o delegaţie formată din I.P$. Visarion Puiu 
(şeful Misiunii Ortodoxe Române din Transnis- 
tria), Nichifor Crainic (ministru însărcinat cu Pro- 
paganda Naţională), Teodor M. Popescu (decan) şi 
Iacob Lazăr (profesor la Facultatea de Teologie din 
Bucureşti)!0, alături de alte delegaţii bisericeşti 
(bulgară, suedeză, finlandeză, greacă)!!. De altfel, 
delegaţia română fusese solicitată de Legația ger- 
mană din Bucureşti şi trimisă de Patriarhia Ro- 
mână cu autorizația mareşalului Ion Antonescul2. 

S-au descoperit trei puncte principale cu 
gropi comune: 1) „Livada“ sau grădina cu pomi 
din cartierul Dolinki, la 1,2 km spre apus de cen- 
trul oraşului; 2) Parcul popular zis şi „Cultural“ şi 
3) Cimitirul ortodox - toate trei în lungul ace- 
leiaşi străzi (Pidlissny), pe şoseaua care duce de 
la Winnitza la Litin!5. 

Punctul cel mai important - grădina cu pomi - 
avea gropi pe o suprafață de un hectar, puţin retrasă 
de la şosea şi nu avea locuinţe în imediata apropiere. 
Aici s-au descoperit 38 gropi comune, săpate pe trei 
laturi (est-nord-vest) ale grădinii, cele mai multe 
conținând. 100-130 de cadavre, câteva chiar 200. 
Gropile obişnuite erau largi şi lungi de 3-5 m şi adânci 
de aproximativ 3 m. Până la 16 iulie au fost deshu- 
mate 1206 cadavre, din care 817 au fost examinate!“. 

În celelalte două puncte, parcul popular şi ci- 
mitirul ortodox, s-au găsit 35, respectiv 40 gropi 














comune, peste care au fost instalate barăci - ca 
spaţii de joacă, iar peste altele s-a aşezat nisip sau 
au fost plantați salcâmi. În mod particular, în ci- 
mitir gropile au fost mai mici pentru a nu trăda 
dimensiunile celor noi faţă de cele obişnuite. Din 
primele constatări germanii au estimat un număr 
de aproximativ 10.000 de cadavreis. 

Prin cercetarea cadavrelor descoperite s-a 
ajuns la concluzia că moartea tuturor victimelor 
provine din împuşcături de revolver, în ceafă, de 
la mică distanță. Mulţi au primit un singur glonţ, 
alţii având mai multe, de calibru 5,6 mm, în cap, 
iar unii prezentând mai multe răni provocate de 
forţe brutale!e. 

Toate cadavrele au fost găsite cu mâinile 
strâns legate la spate cu sfoară, iar în gura şi eso- 
fagul unora a fost găsit pământ, ceea ce dovedeş- 
te că aceştia din urmă nu muriseră până în mo- 
mentul îngropării şi astfel au înghițit pământ în 
groapă. S-au găsit şi trei femei goale şi nelegate”. 





10 A.M.]., dosar 39.238, f. 13v, 23. „Procesul verbal de interogatoriu“, din 8 aprilie 1959 - „Din această delegaţie a 
mai făcut parte mitropolitul Visarion Puiu, conducătorul delegației, prof, Lazăr Iacob şi Nichifor Crainic (...). Eu 
am [T. M. Popescu, n.n.] fost trimis în această delegație fascistă, ca decan al Facultăţii de Teologie şi probabil pe 
considerentul că am scris o serie de articole anticomuniste, mai înainte de această dată. Am spus probabil, 
pentru că nu mi S-a comunicat acest lucru“ (Ibidem, £. 23-23v);. Informaţia din presă cu privire la membrii 
acestei delegaţii în „Informaţia Zilei“, an III, nr. 548, din 17 iulie 1943 şi în „Masacrul bolşevic de la Winnitza 
văzut de delegaţiile bisericești străine“, scris de T. M. Popescu, însă nesemnat, la rubrica Cronica Externă în 
„Biserica Ortodoxă Română“, an LXI(1943), nr. 7-9, p. 437-438, profesorii nefiind nominalizați. 


11 Masacrul bolşevic... p. 438. 


12 Vezi adresa nr. 773 din 9 iulie 1943 trimisă de Patriarhul Nicodim către 1.P$. Visarion Puiu în care se spune, 
conform adresei nr. 6566 din 8 iulie 1943 a Legaţiei germane, că „s-au descoperit urmele unor noi mari crime 
bolșevice“ şi ca atare să fie prezentă o delegaţia reprezentativă a B.O.R., aleşi fiind profesorii teologi sus 
menţionaţi trimişi la Winnitza, via Berlin, între 12-20 iulie 1943. La întoarcere să se scrie o dare de seamă 
(original, Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond Visarion Puiu, dosar nr. 13/1942-1944, f. 86). Pe acest 
document este însemnarea „Vom lua parte 7 V“. În acelaşi dosar se găseşte şi meniul consumat de mitropolitul 
Visarion Puiu la Hotel Eden din Berlin, din zilele de 14-15 iulie 1943 (Ibidem, f. 87-88) 


13 1bidenn, „Curentul“, an XVI, nr. 5541, din 22 iulie 1943 („Proces verbal încheiat cu ocazia cercetărilor 
întreprinse la mormintele comune ale populației ucrainene din ținutul orașului Viniţa“), acelaşi act publicat şi 
în „Evenimentul Zilei“, ed. a II-a, an V, nr. 1504, din 22 iulie 1943. 

14 Ibidem. 

15 Masacrul bolşevic..., p. 439; „Curentul“, nr. 5539, din 20 iulie 1943. 

16 Ibidem. 





anul V e nr. 57 29 


ROST 


REPERE 





Identificarea celor deshumaţi nu a fost atât de 
uşoară, aceasta făcându-se cu ajutorul hainelor şi 
lucrurilor găsite asupra lor şi expuse într-o clădire 
din oraş spre a fi recunoscute de rude sau cunos- 
cuți. S-au găsit şi foarte multe gropi umplute cu că- 
măși, sumane, pantaloni, rochii şi încălțăminte!. 
După cercetarea medico-legală şi eventuala identi- 
ficare a morţilor, aceştia au fost înhumați creştineş- 
te, în gropi lungi de 20-30 m, aşezaţi în rând, peste 
care s-a turnat var. Chiar profesorul Popescu îm- 
preună cu ceilalți membrii ai delegaţiei române au 
asistat în data de 16 iulie 1943 Ia o astfel de slujbă, 
făcută de doi episcopi ai Bisericii Ortodoxe din Ucrai- 
na!, un protopop şi 30 preoţi, alături de mulțimea 
îndurerată şi autorităţile germane de ocupaţie20. 

Din cei identificați cei mai mulţi erau ucrai- 
neni, câțiva evrei, dar şi moldoveni, majoritatea 


celor ucişi fiind înaintați în vârstă2l. Aceştia erau 
oameni simpli, lucrători, țărani, cei mai mulți22. 

Însuşi profesorul Popescu prezent la Win- 
nitza a făcut cercetări pentru a vedea de cine şi de 
ce au fost masacrați aceşti oameni. Astfel sesi- 
zând metodele poliției comunistez5, de care avea 
să aibă parte mai târziu, Teodor M. Popescu con- 
stata mulțimea obiectelor găsite asupra victime- 
lor: acte, copii de pe procese verbale de perchezi- 
ție (scrise cu creionul), scrisori, albume, cărţi, 
fotografii, cărți de rugăciune, Biblii, cruci, iconiţe, 
metanii, bucăţi de odăjdii-multe obiecte sfinte24. 
Ca atare, profesorul era de părere că o vină impu- 
tată victimelor ar fi fost cea pentru activitatea 
asociaţiei religioase „Adevărații țărani greco-or- 
todocși ai Arhanghelului și ai Sfântului Duh“, de 
după 1932, când s-au închis bisericile?5. 


17 Masacrul bolşevic... p. 439; „Curentul“, an XVI, nr. 5539, din 20 iulie 1943; „Evenimentul Zilei“, an V, nr. 1502, 
din 20 iulie 1943 („în mare parte au fost îngropaţi de vii“). În acelaşi mod au fost ucişi şi ofiţerii polonezi găsiţi 
Ia Katyn („Memoria“, nr. 3, p. 65-67). Corespondentul ziarului „Curentul“ la Winnitza, Aurel Popovici, spunea: 
„Ceea ce vedem nu sunt nici schelete - mai degrabă o masă diformă de oase şi de carne, care prin diferite 
semne caracteristice denunţă că aparțin unor oameni“ („Curentul“, an XVI, nr. 5543, din 24 iulie 1943). 0 
execuţie asemănătoare este şi cea de la fostul consulat italian (atunci sediu N.K.V.D.) din strada Viilor, Chişinău, 
din 22-28 iunie 1941, săvârşită de N.K.V.D,, victime fiind naționaliști români (Vasile Tzanţu, cu fiii, deputat în 
Sfatul Țării şi prefect de Lăpuşna, Pr. Gheorghe Tudorache, paroh la Cruzeşti-Lăpuşna, alți preoți şi funcţionari 
din timpul administraţiei românești), în număr de aproximativ 100 („Universul“, an LVIII, nr. 246-247, 273, din 
11, 12 septembrie şi 8 octombrie 1941; „Curentul“, an XIV, nr. 4875-4876, din 11-12 septembrie 1941). 


18 Masacrul bolşevic... p. 440; „Curentul“, an XVI, nr. 5543, din 24 iulie 1943. 


19 Pe teritoriul Ucrainei existau două biserici ortodoxe: una autonomă condusă de mitropolitul Alexei, fost 
episcop de Volânia (ucis la 7 mai 1943 - se pare - de autocefalişti şi urmat de un locţiitor până la revenirea 


x 


sovieticilor) şi una „autocefalistă 


germane de ocupaţie (vezi N. Grosu, Vești din Ucraina 


condusă de naționalistul Policarp, care funcționau cu acordul autorităților 
Transnistria Creştină“, revista Misiunii Ortodoxe 


Române în Transnistria, an |, nr. 3-4, 1942, p. 79). La înhumările de la Winnitza au participat astfel 
mitropolitul de Kiew, Policarp, dar şi cel canonic de Winnitza, PS. Evloghie Marcovski (detalii despre litigiul 
dintre cele două biserici ortodoxe vezi în corespondența dintre 1.PS. Visarion Puiu şi reprezentanții Bisericii 
ortodoxe autonome Ia Tr. Ionescu, Corespondenţa cu ierarhii ortodocși din Ucraina, în „Transnistria Creştină“, 


an II, nr. 3-4, 1943, p. 1-11) 


20 Masacrul bolşevic..., p. 440; alt caz de înhumări, vezi în „Curentul“, an XVI, nr. 5545, din 26 iulie 1943, când au 


fost prohodite 260 de persoane. 


21 Cu vârste între 40-50 de ani. De remarcat este cazul Alexandra Mișenco, româncă originară din Chişinău care 
şi-a avut soțul înrolat în armata lui Denikin. Aceştia, în 1919, s-au stabilit la Winnitza unde, soțul, mereu era 
prigonit de poliţia comunistă pentru participarea în armata lui Denikin, pentru spionaj în favoarea României - 
acuzații nedovedite, apoi învinuit pentru faptul că a fost polcovnic, întrucât purta barbă! Întrebată de câte ori a 
fost arestat soţul, aceasta a răspuns: „De patru ori. În 1924, în 1927, în 1932 şi în iunie 1937. Când a tost 
arestat ultima dată era aproape mort. Dacă mergea pe stradă, dacă era Ia lucru sau stătea acasă, se aştepta 
mereu să fie dus Ia N.K.V.D“. La Winnitza i s-au găsit doar hainele recunoscute de Alexandra Mişenco, nu şi 
trupul neînsufleţit („Curentul“, nr. 5544, din 25 iulie 1943). 


22 Curentul“, an XVI, nr. 5539, din 20 iulie 1943. 


23 „Odată cu morții de la Winnitza s-a descoperit cum aresta şi ucidea poliția bolşevică 


p. 440). 
24 Ibidem, p. 441. 


su 


(Masacrul bolșevic..., 


25 Membrii acestei asociaţii purtau cusută pe îmbrăcămintea lor o cruce şi țineau adunări în care citeau Sf. 
Scriptură; alte indicii de participare la asociaţie (cărți religioase) erau de asemenea motiv de arestare. De 
remarcat este cazul unui preot, lucrător la o pădure căruia la arestare i s-a spus: „Câine, ai trăit destul!“ 


(Ibidem, p. 444-445). 





30 


anul V e nr. 57 


REPERE 


ROST 








_ 












7 et, î! 83 
ț, ID d 
N A E: 3 





Arestările s-au făcut în anii 1937-193926, iar 
amenajarea locurilor viitoarelor gropi comune, 
cum a fost cazul grădinii în mod special, s-au făcut 
în martie 1938 şi în circumstanțele generale din 
anii epurărilor ordonate de Stalin, atunci când se 
descopereau „dușmanii poporului“27. Dintre cei 
arestați şi găsiți la Winnitza erau şi foşti opozanți 
ai armatei roşii (din trupele lui Denikin), deşi fu- 
sese amnistiați de Constituţia lui Stalin sau foşti 
ofițeri din armata țaristă - oameni care fuseseră 
luaţi pentru 10 ani într-un lagăr din nord?8. 

În lucrarea lui Florin Mătrescu se găsesc eta- 
pele genocidului comunist comis la Winnitza, în 


IN c 
a a i A AREA: 









Y 











Ucraina, între 1921-1938, de proporţii uriaşe, față 
de cel descoperit de comisia internaţională din 
1945. Astfel, în prima etapă, cea dintre 1921- 
1922, au fost ucişi peste 10.000 ofiţeri, soldați şi 
politicieni ucraineni, participanţi la mişcarea de 
eliberare a ţării lor, ulterior circa 8000 de mem- 
brii ai mişcării „Uniunea pentru eliberarea 
Ucrainei“; apoi între 1930-1933, circa 20.000 de 
țărani care s-au opus colectivizării; în 1935, odată 
cu asasinarea lui Kirov la Moscova, au fost îngro- 
pate aici circa 20.000 de persoane; în anii 1937- 
1938, poliţia secretă a aruncat în acest cimitir cir- 
ca 15.000 de ucraineni; iar ultima etapă, cea din 


26 Arestaţii au fost ţinuţi în cele două închisori din oraş, cea a poliției N.K.V.D. şi cea a oraşului; conform 
informaţiilor culese de profesorul Popescu, din rapoartele autorităţilor germane, aici au fost aduşi peste 


18.000 arestaţi (Ibidem, p. 441-442). 


27 Masacrul bolşevic..., p. 442; „Curentul“, an XVI, nr. 5542, din 23 iulie 1943; 

2 Ibidem, nr. 5544, din 25 iulie 1943; Masacrul bolșevic... p. 442; din multele petiţii făcute de cei rămaşi acasă 
către oficialitățile sovietice este de remarcat cazul uneia Ia care V.I. Vâşinski, procurorul general al U.R.S.S.-ului 
a dat curs, la 5 mai 1938, spunând că cel arestat a fost eliberat. La 24 iunie 1943 acesta avea să fie descoperit 


într-o groapă la Winnitza (Ibidem, p. 447). 





anul V e nr. 57 


31 


ROST 


REPERE 








at hi le «furie Ce Beata po chesitec Putine) 
A Pui. Pi ni ai 


Moi i Rat, da Win. 
Acad moi Jula —ruua ha. Cine a aur ra 
apt Ag NA va ha ist ape Daurtal Su 
urla UR coavre Teslui. în sr eocomarpeze al i 
mda dcoane EA Ana aa aslel su Aita mu Afe_ ei ned 
ile de caer Frarrea mezi a a amwntal tone de 
aaa, & s-a sscadit sdțd o una€ PM ai! 
eva rola a. 
lut 'tu bi „ec ate filia pna” 
Venasuei he Vf aci 7 4 2 car HUaaai Wauhies - 
A Vreqorle că re Ti alei â 





i ăia ha ea au 








pam 4 EX ei mai _srarile haajanite î moaul., cele 
Tu be mute de E Rae 79 ant sl 
Morţii de la Winnitza, pagină de manuscris 





timpul foametei provocate, la Winnitza au fost în- 
humate circa 150.00029. Aceeaşi lucrare, ne încre- 
dințează că din această cifră de 205.000 per- 
soane, 60% erau țărani, restul fiind muncitori şi 
intelectuali, moartea s-a provocat prin împuşca- 
rea în ceafă cu două sau trei gloanțe, metoda pre- 
ferată a poliției politice sovietice, iar vârsta victi- 
melor era în majoritate de 20-40 ani50. Probabil 
că aceste cifre sunt ridicate în mod nevoit, dintr-o 
necunoaştere a documentaţiei necesare, însă atât 
estimările, cât şi statistica sunt făcute în bloc, con- 
ducându-ne astfel pe un teren sensibil. Afirmația 
lui Florin Mătrescu despre genocidul comunist 
asupra naţionaliştilor ucraineni este întărită de 
unele surse de după 1941. Astfel, în referatele in- 
formative întocmite de Serviciul Secret al Jandar- 


meriei care activa în Transnistria se găsesc nume- 
roase aspecte ale activităţii naţionaliste ucraine- 
ne, care îşi aveau centre se susținere propagan- 
distică la Kiev, Lemberg, Nicolaiev şi Winnitzas!. 

Cu toate acestea, ca în loc de concluzie pu- 
tem afirma că acest masacru, asupra căruia ne-am 
oprit în mod tangențial şi relatat de profesorul 
Teodor M. Popescu, a fost săvârşit de către poliția 
politică sovietică (N.K.V.D. sau G.PU.) între 1937- 
1938, iar victime au fost persoane care deranjau 
sistemul sovietic, fie că erau foşti luptători naţio- 
nalişti ucraineni, opozanți ai acţiunii de colectivi- 
zare sau simpli credincioşi creştini, altfel spus 
„duşmani ai poporului“. 

În vremea descoperirilor ororilor de la Win- 
nitza presa românească a relatat pe larg, cazul. 
Astfel ziarul „Curentul“ al lui Pamfil Şeicaru3? 
care a prezentat cel mai bine cazul titra: „Groză- 
viile de la Vinita“, „Viniţa, al doilea Katyn al tătu- 
cului Stalin. Şanţurile morţii sau Golgota a mii de 
martiri ucraineni“, „Viniţa oraşul morții bolșevi- 
ce. Pe locurile unde N.K.V.D. şi-a demonstrat săl- 
ticia , „ „Ucrainenii şi moldovenii din Vinita acu- 

ă“ şi mai pe scurt „Informaţia Zilei“35, „Eveni- 
cil Zilei“34, „Transnistria“35 şi nu în ultimul 
rând darea de seamă din „Biserica Ortodoxă 
Română“ scrisă de Teodor M. Popescu şi amintită 
mai sus36. 

Acelaşi profesor intenționa să publice în zia- 
rul „Universul“ manuscrisul pe care l-am găsit în 
dosarul penal, dar care i-a fost refuzat în anul 
194337. Menţionăm că intenţionăm doar să pu- 
nem în discuţie acest masacru descoperit la Win- 
nitza şi săvârşit de poliția sovietică în mod asemă- 
nător celui descoperit la Katyn. 


29 FI. Mătrescu, Holocaustul roșu, ediţia a I-a revăzută şi adăugită, Bucureşti, 1998, p. 61. 


30 Ibidem. 


3I A.N.L.C., fond Inspectoratul General al Jandarmeriei, dosar 60/1942, f. 2. 


32 an XVI, nr. 5539-5545, din 20-26 iulie 1943. 
33 an UI, nr. 548, din 17 iulie 1943. 

34 an V, ed. a Il-a, nr. 1502, din 20 iulie 1943. 
35 an III, nr. 74 şi 75, din 15 şi 22 iulie 1943. 

36 Vezi nota 10. 


37 Din anchetă reiese cum profesorul Popescu spunea că „Ziarul (Universul, n.n.) a refuzat să-mi publice articolul 
întrucât era în perioada când fasciștii erau în retragere. Pe considerentul că nu mi-a fost publicat acest articol 
eu am păstrat la mine acasă un exemplar“ („Proces verbal de interogator“, din 24 martie 1959, A.M.]., dosar 
39.238, vol. 1, f. 14). O dare de seamă se pare că a făcut şi mitropolitul Visarion Puiu şi care a fost trimisă 
Patriarhului Nicodim şi mareşalului lon Antonescu în data de 22 iulie 1943 (cf. „Tabloul rezumativ lunar al 
intervențiilor şi adreselor din cancelaria Misiunii Bisericeşti pentru Transnistria“ în A.N.I.C., fond Visarion 


Puiu, dosar 13/1942-1944, f. 247). 





32 


anul V e nr. 57 


POLITICA, LA DESCUSUT 





Vedere de pe Centura Politicii 


Ciorba naţională gătită 


la Justiţie 


Viorel Patrichi 





interzice pe Eminescu. L-aş da afară. Simplu: 

i-aş cere lui Motocicleanu să semneze o ordo- 
nanță de urgență. Am descoperit recent că a scris urât 
despre liberali, mi-a arătat un prieten, că în manualul 
de liceu nu era trecut sau poate n-am citit eu. Păi nu i- 
au făcut bine pe timpul Anei Pauker, când l-au lăsat cu 
trei poezii? Cum să scrie el „Mortua est“? De ce nu a 
scris „Mortua vest“? Şi-apoi, el e prea complicat, prea 
ne dă lecţii. Lumea noastră e mai veselă, mai aşa... mai 
Caragiale. Ce-are a face Eminescu, de exemplu, cu un 
clasic în viață, om de afaceri din Certeze, cu nume gas- 
tronomic predestinat- Ciorbă? „Vreau să dau la Remeş 
o sută ghe lităre ghe pălincă bună, că-i place să beie, 
mă, înțăleji? Le las pe tăche, mă, la împăratu...“ Are stil, 
este o bomboană, iar ce-a făcut guzganul Mureşan cu 
Remeş este demn de epoca noastră de tranzacție. Aşa 
s-a făcut praf economia națională, aşa se croiesc afa- 
ceri pe seama statului, pe banii noştri, pe banii primiți 
de la UE. Cel mai bine se îngroapă bani publici în pro- 
iecte de îmbunătățiri funciare. Aşa a ajuns un metru 
de dig pe Siret, pe Mureş sau pe Dunăre un miliard de 
lei! Ştie dom' ministru Ilie Sârbu. Ce vremuri! 

Ziariştii cei spurcaţi la gură au reținut numai 
tranzacţia cu pălincă şi caltaboşi. Dădea mai bine. În 
realitate, asemenea târguieli se lasă cu milioane de 
euro. Guzganii „au căzut pe tehnică“, după cum sună 
argoul „băieților“. Imediat, politrucii de tip nou au fra- 
ternizat. Care doctrină? Poliţie politică! Oamenii obiş- 
nuiți nu se mai întreabă dacă a fost sau nu legală inter- 
ceptarea. 

Aştept cu interes de Ia procurorii noştri filmele 
cu Împăratu-de-Mătase sau cu Motocicleanu. Da, şi cu 
Marinelu, de ce nu? Alea filme!... 

Nu s-au dat pentru că nu ar fi interes public, iar 
ancheta este în toi. Dosarul artistic din Zambaccian 
s-a întors la procurori, la fel şi Mătuşa Tamara. Să-şi 


D) acă aş fi ministrul Adormiţei în persoană, l-aş 


facă treaba mocofanii! Nu poţi acuza un mare demni- 
tar, fie şi fost, aşa, la grămadă! 


„Justiția“ îi protejează pe infractori 


De la afacerea Mătușa Tamara şi „Das Backshish 
Kabinet“, România nu a mai ajuns de pomină pe tot 
continentul, ca astăzi. Cu toate acestea, dosarul „Pă- 
incă şi caltaboşi pentru licitaţii“ nu s-a răcit, dar nici 
consecinţe grave nu are. Premierul Tăriceanu i-a ata- 
cattot pe ziarişti pentru „linşajul mediatic“, la care l-au 
supus pe bietul Decebal Traian Remeş. 

A doua zi după apariţia filmului cu pălinca şi 
caltaboşii împăratului, ministrul Justiţiei a lansat 
„Campania anticorupţie în 17 oraşe“. ete unde a găsit 
domnia sa nişte corupți până-n măduva oaselor- prin- 
tre învățători şi profesori: „Ne adresăm prin această 
campanie unei noi generaţii, care nu trebuie să 
moştenească şi să perpetueze această practică. Încer- 
căm să descurajăm această practică acolo unde ea este 
cea mai răspândită, în aşa-numitele sectoare vulnera- 
bile: administraţia locală, sănătate, educaţie“. Nu spu- 
sese Motocicleanu, cu doi ani în urmă, că profesorii ar 
fi cei mai corupți din ţară? Nici un cuvânt despre „Co- 
rupția de pe masa Guvernului“, nimic despre politi- 
cieni. Cum să nu cred eu că Tudorel de la Purcica (alias 
Tudor Chiuariu de la Justiţie) este agentul de influență 
al lui Traian Băsescu? 

Fiindcă ministrul Tudorel de la Purcica era cerce- 
tat de Comisia specială de la Cotroceni, Motocicleanu 
a dat o ordonanţă de urgență, prin care taie ghearele 
Comisiei Marinelului. Prin urmare, membrii Comisiei 
pentru cercetarea demnitarilor trebuie desemnaţi de 
Consiliul Superior al Magistraturii, din care face parte 
şi Tudor Chiuariu. Iar tergiversarea cercetării dosare- 
lor de tipul Mătuşa Tamara continuă. Parlamentarii 
s-au bucurat în gaşcă de mișcarea făcută de Mo- 
tocicleanu. Inclusiv Corneliu Vadim Tudor, despre 
care ştiam că nu poate fi acuzat de escrocherii. „Ce tre- 





anul V e nr. 57 


33 


ROST 


POLITICA, LA DESCUSUT 





abă are Băsescu să ancheteze? Ce treabă are el cu put- 
erea judecătorească? I s-a luat jucăria? Foarte bine au 
făcut“. Maestre, când o să fiți preşedinte, cum veți 
umple „puşcăria hoților“, dacă nu veţi avea „comisie 
specială“? 


„Eşti băsesciani“ 


Şi vine Savonarola cu paloşul breslei. Concluzia 
lui a fost că băieţii de la TVRI nu au făcut greşeli deon- 
tologice, dar „au comis erori profesionale“. În schimb, 
Alexandru Sassu, care a interzis difuzarea părții a 
doua a filmului şi care a „epurat-o“ pe Rodica Culcer 
din redacţia de ştiri, nu a introdus cenzura la Televi- 
ziunea publică. Nuuu! Teleastu Sassu a exercitat doar 
„0 formă de presiune asupra jurnaliştilor“. Că lucru- 
rile nu stau chiar aşa cu deontologia și cenzura avea să 
ne-o demonstreze ulterior tot realitatea, mama ade- 
vărată a ziariştilor autentici. Radu Gafta, care se ocu- 
pase de miraculosul film cu caltaboşii de la Al-Jazeera, 
a primit doi pumni în ochi şi un cap în gură de la pro- 
fesionistul Marius Zamfir, coleg de suferință deonto- 
logică, acreditat la cabinetul lui Motocicleanu! Zamfir 
i-a făcut raport lui Culcer că a dat filmul pe post fără 
să-l întrebe pe Remeş dacă este de acord. 

Războiul coboară printre amărâţii breslei, care 
trăiesc din salariul minim pe cartea de muncă prin 
grația angajatorilor. Cu excepția acreditaților! Dacă un 
ziarist are curajul să scrie că, măcar uneori, Traian Bă- 
sescu chiar are dreptate, atunci este... „băsescian“. Su- 
nă oribil. De exemplu, eu aş fi un... „băsescian“! Inutil 
să mai demonstrezi că poţi să nu fii nici cu unii, nici cu 
alții, să stai ca mine, pe centură, şi să observi scena 
politică mult mai detaşat. Mai ales că nu mă plăteşte 
nimeni să dau pumni în ochi sau capete în gură şi nici 
să scriu. Am să ofer un singur exemplu fiindcă nu am 
de ce să mă explic. Într-o conjunctură politică pe care 
am descris-o altădată, Traian Băsescu a devenit campi- 
onul votului uninominal. La fel ca toată lumea, eu ştiu 
că preşedintele nu accepta votul uninominal şi nici 
acum nu cred că este convins de un asemenea sistem 
electoral. Dar îl promovează fiindcă a înţeles că aceas- 
ta este opțiunea majorității românilor. Şi a urcat pe 
val. Oamenii îşi fac iluzii că numai aşa îi pot respons- 
abiliza pe demnitari, pe parlamentari printe:un vot 
direct. Marinelu a intuit sensul. În fond, ce este un 
politician dacă nu un artizan al combinațiilor posibile 
într-o circumstanță socială dată? Este cinism în po- 
litică? Da, rămâi acasă! 


Jihadu Prostănacului 


A trecut şi moţiunea de cenzură. Un eşec general. 
Guvernul liberal a ieşit mai slăbit din această încleş- 
tare, fiindcă nu va mai profita nici de susținerea din 
umbră a PSD în Parlament. PD şi PLD nu şi-au văzut 
încă visul cu ochii: provocarea alegerilor anticipate. 
Emil Boc chiar a dat afară din PD doi parlamentari 
care l-au contrazis. PRM şi PC rămân pe aceeaşi poziţie 
ambiguă. Eşecul loveşte grav în conducerea PSD. Mai 
mult, sabia lui Damocles s-a abătut şi asupra lui Ion 
Iliescu, emblema de argint vechi, cu ciocan, a partidu- 
lui. După ce i-a transmis lui Iliescu să-i fie ruşine obra- 
zului, Mircea Geoană propune excluderea unor nume 
grele din partid: Ion Solcanu, Dan Mihalache, Alin 
Teodorescu şi, mai ales, academicianul Răzvan 'Teodo- 
rescu, un apropiat al lui Ion Iliescu. Lupii tineri din 
PSD vor sânge. 

Tataie a votat moţiunea de cenzură cu spatele 
spre camerele de filmat montate în sala Parlamen- 
tului. Liberalii au aplaudat, mai ales că el anunţase că 
semnează, dar nu votează. Alţi coledzi, care nu mai 
speră la liste, au băgat gumă de mestecat şi pastile de 
rudotel în urne. 

Răfuiala de după moţiunea de cenzură din 
Partidu lu Mucles s-a amânat. Noaptea cuţitelor roşii 
va veni, fiindcă va trebui cineva să răspundă pentru 
dezastrul de la urne. 


Hai la groapa cu furnici! 


Marean van Ghelle I-a invitat pe preşedinte la lan- 
sarea candidaţilor PSD. Politicos, şeful statului răspun- 
de că nu poate onora invitaţia fiindcă are un program 
foarte încărcat. Aha! Nu vine! Le frică! „l-am trimis azi o 
invitaţie să fie alături de noi şi nu a onorat-o. Eu nu cred 
că Traian Băsescu face campanie pentru PD, dumnea- 
voastră credeți?“. Şi tocmai când Prostănacu făcea joc 
de gleznă spirituală cu activiștii lui, hop şi Marinelu 
intră în Sală! „lată că a venit!“, a sfeclit-o Prostănacu. 

Ce-a urmat a fost ca la Plevna. Marinelu primeşte 
microfonul - mare eroare, copii! Şi începe cu... castra- 
vetele: referendumul pentru vot uninominal! „Şi dum- 
neavoastră aveți nevoie să fiți reformaţi de electorat. 
"Toată clasa politică este în dificultate față de dorințele 
electoratului. Dumneavostră sunteți cel mai mare par- 
tid din Parlament în momentul de faţă (aplauze fur- 
tunoase şi scandări „Pe-se-de! Pe-se-de!“)... iar refuzul 
celui mai mare partid să se reformeze rapid face din 





34 


anul V e nr. 57 


POLITICA, LA DESCUSUT 


ROST 





uninominal instrumentul ca peste două, trei legisla- 
turi să redeveniţi cel mai mare partid“ (Huo!). Dar nu 
s-a oprit aici: „În 1990, aici se mulțumea minerilor, iar 
astăzi tot aici vorbim de alegeri europarlamentare şi 
votunonimnal“. Sala a început să huiduie. A dat mâna 
cu Prostănacu, dar nu cu Tataie şi a ieşit. 

„Tocmai Băsescu să aducă vorba de mineriade, 
când în prima era secretar de stat la Transporturi, iar 
[a a doua, din timpul guvernării Petre Roman, era mi- 
nistru?“, a spus necăjit Tataie. 

Şi în timp ce poporul se uita cu ochii holbaţi la 
ecrane să vadă dacă pică moţiunea, iese Motocicleanu 
vioi şi promite că se măresc pensiile de la 1 noiembrie. 
Iar în această promisiune a împachetat un hap otrăvit: 
a anunţat o ordonanță de urgenţă prin care se modifi- 
ca legea răspunderii ministeriale, comisia specială 
anticorupţie de la Cotroceni era desființată, iar es- 
crocii patriei nu mai pot fi căutaţi la conturi. 


Țară cu trei viteze moldovenești 


O mai veche anecdotă zicea că moldovenii vor să 
facă pe malul Bahluiului o limuzină de lux, cu trei vite- 
ze: înşet“, „înşetişor“ şi „diloc“. Parafrazând anecdota, 
România a ajuns La cele trei viteze moldoveneşti fiindcă 
aşa funcţionează instituțiile statului. Traian Băsescu 
vrea referendum pentru vot uninominal, prin care să:i 
alegem pe parlamentari ca pe primari. Premierul 
Tăriceanu doreşte vot uninominal mixt, să ia şi par- 
tidele ceva. Dar şi Nicolae Văcăroiu pofteşte ca Senatul 
să continue lucrările pentru adoptarea aceleiaşi legi 
uitate prin sertarele aleşilor. Că Parlamentul funcţio- 
nează conform anecdotei o demonstrează şi noul Cod 
Penal, trimis spre promulgare lui Traian Băsescu. Astfel, 
un ziarist primeşte şapte ani de puşcărie dacă mai 
îndrăzneşte să dea pe post vreun film de agapă şi șpagă 
cu politicieni. Procurorii vor acționa cu viteza a treia 
fiindcă, mai întâi, trebuie să-i informeze pe infractori că 
au de gând să înceapă cercetarea penală şi abia apoi să 
le asculte telefoanele. În schimb, chiar dacă drumurile 
noastre toate se vor repara vreodată, şoferii au voie de 
la poliţie să gonească mai iute prin gropile oraşelor, mai 
abitir ca la formula unu. Mulţi români încă nu ştiu ce 
înseamnă vot uninominal, iar explicaţiile primite ră- 
mân confuze. Parlamentul European este prea departe 
pentru nevoile lor, ca o abstracțiune. Le creşte pensia, se 
măreşte salariul, copiii lor vor găsi de lucru mai repede? 
Cei aleşi pentru Bruxelles vor vota şi legi pentru români 
Sau vor uita de unde au plecat? Cum să reuşească într-o 


lună politicienii să-i informeze pe oameni ca să voteze în 
cunoştinţă de cauză? 

Ultimatumul dat de Traian Băsescu parlamentari- 
lor pentru votarea legii votului uninominal a expirat. 
Aleşii noştri nu au vrut sau nu au reuşit să adopte la 
timp un proiect de lege în acest sens, chiar dacă mo- 
delul german, verificat în practică în cea mai puternică 
democraţie de pe continent, putea fi preluat fără mo- 
dificări majore. Prezent la Sala Palatului, cu prilejul lan- 
sării candidaturilor PD pentru Parlamentul European, 
preşedintele tuturor românilor a anunțat că va decreta 
organizarea unei consultări populare pentru votul uni- 
nominal. „Cei 322“ nu au ştiut cum să contracareze aceas- 
tă mişcare, deşi fuseseră avertizaţi. Acum protestează 
că lau scăpat iar pe Traian Băsescu pe câmpia electora- 
lă a PD. PC preferă ca Executivul să-şi asume răspun- 
derea, iar PRM nu mai preferă nimic. Mai ales că avem 
deja un referendum în judeţele Harghita, Covasna şi 
Mureş pentru autonomia Ţinutului Secuiesc şi nimeni 
nu mai veghează. Mai mult, printrun discurs euro- 
pean, Marko Bela declamă de la Bruxelles: „În 1526 
strămoşii noştri au pierdut şi, pentru un secol şi jumă- 
tate, țara nu a mai fost a noastră. Ultima dată această 
patrie s-a pierdut în 1918, iar datoria noastră este să 
redobândim acel pământ pierdut. Să redobândim tot 
ce am pierdut: casele, pădurile, pământurile, steagul“. 


Trăim din importuri 


Chiar dacă a aderat la Uniunea Europeană, Româ- 
nia rămâne o țară paradoxală. Peste 70% din produsele 
alimentare provin din alte țări. Din cauza secetei şi a 
inundațiilor, dar şi ca urmare a dezastrelor produse de 
guvernanţii noştri în cei 17 ani de ... „tranzacție“, Romă- 
nia înregistrează cea mai slabă producţie agricolă din 
ultima jumătate de veac. Majoritatea țăranilor au îmbă- 
trânit şi practică o agricultură de subzistență. Ni se re- 
proşează mereu că nu am fi capabili să întocmim dosare 
pentru accesarea fondurilor comunitare şi tot mai mulți 
străini preiau mii de hectare, primind şi banii necesari 
pentru investiţii. Din cauza sărăciei şi a birocraţiei exce- 
sive, se dezvoltă în paralel o corupție galopantă în do- 
meniu. Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură nu 
este încă pe deplin funcţională. Numai în județul Mureş, 
experții Comisiei Europene au descoperit peste 1200 de 
dosare falsificate, prin care se cereau subvenții. Unii 
politicieni chiar consideră, în particular, că nu mai avem 
nevoie de agricultură, din moment ce putem importa 
produse din Ungaria sau din alte țări. 





anul V e nr. 57 


35 


ROST 


SENSURI 





Sf. Grigorie Palama și 
noua teologie occidentală 





Prof. Univ. Dr. Gheorghios Martzelos 


fântul Grigorie Palama a fost o piatră de 
$ poticnire atât în timpul său, în înfruntarea 
dintre ortodoxie şi tradiţia şi teologia occi- 
dentală, cât şi în vremea noastră, când reprezintă 
încă un motiv de dezacord între teologii orto- 
docşi, pe de o parte, care îl consideră „luminător 
ortodoxiei, întăritor evlaviei şi învățător“! şi teo- 
logii occidentali, pe de altă parte, pentru care 
acesta e vrednic a fi socotit de-a dreptul eretic. 
Această valorizare diferită a lui Palama din 
partea ortodocşilor şi a teologiei vestice nu e 
greu de înțeles, căci prin teologia lui devine evi- 
dentă pentru toți dimensiunea legăturii organice 
ce caracterizează teologia ortodoxă şi spirituali- 
tatea specific ortodoxă, dar şi prăpastia adâncă 
ce o desparte de tradiţia şi modul de a face teolo- 
gie occidentale. 


Premisele teologiei 
Sf. Grigorie Palama 


În contrast cu teologia catolică a epocii sale 
care era fondată în ceea ce avea mai profund ca 
experiere pe aristotelismul scolasticilor, Palama 
nu-şi dezvoltă învățătura plecând de la premise 
filosofice, ieşite din speculație, ci din realitatea 
experienţei personale a îndumnezeirii, trăite 
harismatic în Biserică. 

De aceea, în persoana lui Varlaam Calabre- 
zul, Palama respinge întreaga metodologie sco- 


lastică a epocii, în acord cu care cunoaştem pe 
Dumnezeu prin filozofie şi prin propriile posibili- 
tăți de cugetare, de înțelegere. 

Acestui raționalism al scolasticilor, Palama îi 
opune experiența tainică a îndumnezeirii, aşa 
cum este ea trăită continuu în tradiția ortodoxă. 
Pentru Palama îndumnezeirea omului nu e, sim- 
plu, o stare morală la care poate ajunge omul cu 
ajutorul filosofiei despre Dumnezeu, ci o reali- 
tate plină de har care presupune curăţia inimii şi 
este împlinită prin împărtăşirea de energiile 
increate ale dumnezeirii?. 

De aceea „cei curaţi cu inima“ văd în mod 
real pe Dumnezeu, după cuvântul Domnului din 
Fericiri („Fericiţi cei curaţi cu inima că aceia vor 
vedea pe Dumnezeu“5). Cu toate acestea ei nu pot 
vedea ființa lui Dumnezeu, care e neapropiată, 
neîmpărtăşibilă şi necuprinsă, ci numai energiile, 
lucrările sale necreate, prin care Dumnezeu Trei- 
me vine în legătură personală, reală, cu lumea. 

Aşa, de exemplu, când proorocii Vechiului 
Testament, ucenicii lui Hristos pe muntele Tabor 
şi sfinții Bisericii vedeau în răpirile lor o lumină 
dumnezeiască, aceasta nu era nici firea dumne- 
zeirii cea nefăcută şi neapropiată, dar nici vreun 
simbol dumnezeiesc creat, ci slava necreată, 
energia, harul lui Dumnezeuf. 

Dumnezeu nu este numai fire necreată şi 
ipostasuri necreate, ci şi lucrări necreate prin in- 
termediul cărora persoanele Sfintei Treimi intră 
în legătură nemijlocită cu Creaţia. După fire, pe 
care Palama o numeşte „dumnezeire superioa- 


” Prof. de Teologie Dogmatică, Facultatea de Teologie Ortodoxă - Universitatea Aristotelis din Tesalonic 
!'Troparul Sf. Grigorie Palama din Duminica a doua a postului Paştilor, Triod, ed. a VII-a, EIBMBOR, 1970, 


pag. 255. 


2 Gh. Mantzaridis, Învățătura despre îndumnezeirea omului la Sf Grigorie Palama, în Palamicele, Tesalonic, 
ed. Pournara, 1973, pag. 165, Anestis Keselopoulos, Patimi şi virtuți în teologia Sf Grigorie Palama, Atena, 1982, 


pag. 195. 
3Mt.5;8. 


4 Sf. Grigorie Palama, Pentru cei ce se liniştesc cu evlavie, 3, 1, 22-24, în Panaiotis Hristou, Opere complete 


Grigorie Palama, vol. 1, Tesalonic, 1962, pag. 634. 





36 


anul V e nr. 57 


SENSURI 


ROST 











DNII 

















ră“, Dumnezeu e necuprins, transcendent, nevă- 
zut şi incognoscibil; potrivit energiilor Lui, însă, 
pe care Palama le defineşte „dumnezeire inferi- 
oară“, Dumnezeu e înlăuntrul Creaţiei, imanent, 
văzut şi cunoscut, experiat aieveas. Aşa, de pildă, 
în toiul disputelor teologice isihaste, în încerca- 
rea de a întemeia teologic realitatea experienţei 
dumnezeieşti nemijlocite a credincioşilor în Bise- 
rică, Palama foloseşte amplu distincţia dintre fire 
şi lucrări în Dumnezeu, distincţie care a existat 
tot timpul în tradiţia patristică ortodoxă. 
Această deosebire reprezintă singura soluţie 
viabilă care poate asigura realitatea îndumnezei- 
rii fiinţei umane fără pericolul de a cădea în pan- 
teism grosier. „Acelora (monahii isihaşti pe care 
sfântul îi apără aici, împotriva acuzelor aduse de 
Akindin, n.tr.), observă astfel Palama, cărora ha- 
rul îndumnezeitor precum şi sfinților le dăruieş- 
te îndumnezeirea; strălucirea în care sunt primiți, 
lumina care îi face să strălucească precum soarele 
sunt firea şi ipostasele dumnezeieşti, fiind toţi 
precum Hristos este, şi deopotrivă dumnezei, 


5 Idem, Antireticul III către Akindin, 6, op. cit., pag. 300. 


centuează Palama, împărtăşindu-se de tainele 
Bisericii prin energiile Lui necreate şi îndum- 
nezeitoare, devine în chip real dumnezeu, nu 
după fire, însă, ci după har. În dialogul Teofanii, 
recapitulând un loc comun din Sf. Maxim Mărtu- 
risitorul, subliniază: „toţi pe de-a-ntregul deve- 
nind dumnezei fără numai identitatea cea după 
ființă“8. Astfel, distincţia fire-energii în Dumne- 
zeu devine pentru Palama fundamentul teologic 
pe care îşi va întemeia învățătura sa şi exact din 
acest motiv, atunci, în epocă, la fel ca şi astăzi, 
această distincţie teologică se găseşte în centrul 
disputei dintre Otodoxie şi teologia occidentală 
contemporană. 

Cauzele acestor diferende teologice pot fi 
găsite nu numai în raționalismul teologiei ves- 
tice, evidenţiat începând cu scolasticismul medie- 
val, ci ele se găsesc, de asemenea şi în premisele 
sale teologice ortodoxe de dinainte de schismă, 
mergând până la triadologia Fericitului Augus- 
tin? şi mai pe urmă în principal în aristotelismul 


6 Gh. Martzelos, Firea și lucrările lui Dumnezeu Ia S£ Vasilie cel Mare. Cercetare istorico-dogmatică asupra 
învățăturii Bisericii Ortodoxe despre fire şi energii în Dumnezeu, Tesalonic, 1984, pag. 18. 


7 Antireticul 1 contra lui Akindin, 7, 35, op. cit., pag. 65. 


3 Sf. Grigorie Palama, Teofanii, PG 150, 936C, Sf. Maxim Mărturisitorul, Ambigua, PSB 80, EIBMBOR,1983, trad. 
pr. prof. D.Stăniloae, 7h, pag. 89 şi 7i, pag. 90. 

9 Fer. Augustin, De Trinitate 15,17,29, PLA42,1081: „Şi cu toate acestea nu în zadar în această Treime nu se spune 
Cuvântul lui Dumnezeu decât Fiului, nici Darul lui Dumnezeu decât Duhului Sfânt, nici Cel din care născut este 
Cuvântul şi din Care purcede în primul rând (principaliter) Duhul Sfânt decât lui Dumnezeu Tatăl. (...) Dacă, 
desigur, în această natură simplă şi compusă nu este altceva esenţa şi altceva bunătatea; ci esenţa însăşi este 
bunătate şi bunătatea în ea însăşi este esență, sau în Tatăl, sau în Fiul, sau în Sfântul Duh; bunătatea proprie, 
aşadar, Duhului Sfânt vesteşte/manifestă (et tamen proprie Spiritus Sanctus charitas nuncupetur). 





anul V e nr. 57 37 


ROST 


SENSURI 





teologiei lui Toma d'Aquino. Distincția de la în- 
ceput neclară înlăuntrul existenței veşnice a lui 
Dumnezeu şi pogorârii iconomice a persoanelor 
Sf. Treimi pe care o găsim în învățătura lui Augus- 
tin, precum şi aserțiunea lui Toma d'Aquino că 
Dumnezeu este simplitate absolută, actus purus, 
adică lucrare simplă!0, potență dusă din eterni- 
tate până la act, nu permit în teologia occidentală 
nici admiterea şi cu atât mai puțin valorizarea 
concretă a unei asemenea distincții în Dumnezeu 
pe care o face Palama, în duhul şi urmând Pă- 
rinţilor. 


Sf. Grigorie Palama și teologia 
romano-catolică 


Împotrivirea agresivă a teologiei occiden- 
tale moderne contra învățăturii Sf. Grigorie Pala- 
ma durează încă de la începutul sec. XX, când teo- 
logii ortodocşi care s-au ocupat cu Palama, pre- 
cum Temistocle Hagistavrou, mai târziu arhiepis- 
cop al Atenei!!, Grigorie Papamihail!? şi Hristou 
Papadopoulost5, au adus din nou în atenţia opi- 
niei teologice a vremii distincţia fire-energii în 
Dumnezeu, în care consistă una din principalele 
diferențe care despart Ortodoxia de teologia 
catolică. 

Imediat după aceea anumiţi teologi romano- 
catolici, între care un rol aparte l-a jucat Martin 
Jugie, au susținut părerea că învățătura lui Pala- 
ma despre energiile necreate ale lui Dumnezeu 


constituie o inovaţie neobişnuită în cuprinsul teo- 
logiei creştine, fiind complet necunoscută nu 
doar tradiţiei patristice occidentale, dar şi celei 
răsăritene!4. Scopul lor era să demonstreze că nu 
există nici o unitate de duh şi nici legătură între 
teologia palamită şi teologia Părinților patristici 
precedenţi. În consecință, cu toate că Palama con- 
sideră distincţia pe care el o face între firea şi lu- 
crările lui Dumnezeu ca fiind patristică, proprie 
Părinților Bisericii, şi trimite mai departe, spre a 
întări această învăţătură a sa, la Capadocieni, la 
Sf. Dionisie Areopagitul, Sf. Maxim Mărturisitorul 
şi alţii, totuşi, spun teologii catolici de început de 
secol, îi răstălmăceşte substanţiali5. 

În aceste condiţii, fireşte că teologul catolic 
anti-palamit mai nou E.von Ivanka s-a simțit îm- 
puternicit să demonstreze că învățătura lui Pa- 
lama privitoare la distincţia fire-energii în Dum- 
nezeu nu-şi are temelie nici din punct de vedere 
biblic, nici patristic, având o proveniență filosofi- 
că şi anume filosofia neo-platonică!. Chiar din 
acest motiv Ivanka a încercat să interpreteze dis- 
tincţia pe care Sf. Părinţi o fac între firea şi lucră- 
rile lui Dumnezeu în același mod, astfel încât să-l 
prezinte pe Palama ca unul care ori nu-i înțelege 
ori îi scoate din context. 

În acord cu Ivanka, Sf. Părinţi nu au primit 
niciodată învățătura că deosebirea între firea şi 
energiile dumnezeirii este reală şi are caracter 
ontologic, ci are numai o semnificaţie subiectivă 
şi gnoseologică!”. 


10'Toma d'Aquino, Summa Theologiae, la, 3,2,ed.Blackfriars,vol. 2, London-N.Y., 1964, pag. 24: „Dumnezeu € act 
simplu, neavând vreo potenţialitate“; idem, Compendiu teologic, 10, ed. R. Tannhof, Ed. F.H. Kerle, Heidelberg, 
1963, pag. 24: „Însă la Dumnezeu nu se găseşte potenţă şi act ci este act simplu“; 11, op. cit., pag. 25, „Dumnezeu 
este act simplu, fără imixtiunea vreunei potențialități“. 

1 T. Hagistavrou, Disputele isihaste din sec. XIV şi învățătura isihastă, Leipzig, 1905. 

2 G. Papamihail, Luptele isihaste din sec. XIV, în Farul bisericesc, 5 (1910), pp. 385-425; id., S£ Grigorie Palama, 
Petersburg-Alexandria, 1911. 

15 H. Papadopoulos, Sf. Grigorie Palama şi Biserica latină, în Grigorie Palama, Anuarul teologic al Sf. Mitropolii a 
Tesalonicului, 2 (1918), Tesalonic, pp. 345-354. 

14 Martin Jugie, „Palamas“ art. în Dicţionarul de Teologie Catolică (DTC), Paris, 1909-1950, vol. XI, 2, pp. 
1742-1750 şi urm.; pag. 1758: „sistemul lui Palama e incontestabil o noutate în istoria teologiei bizantine. Nu se 
găseşte nicăieri echivalent într-o perioadă anterioară“; idem, „Controversa palamită“, op. cit., pag. 1817; S. 
Guichardan, Problema simplităţii divine în Orient și în Occident în sec. XIV-ĂV: Grigorie Palama, Duns Scotus, 
George Scholarios, Lyon, 1933, pag. 119. 

5 id, ibid., pag. 1762, S. Guichardan, op. cit., pag. 115 

16 c£. E. Von Ivanka, Platon creștin. Receptarea și transformarea platonismului la Părinții Bisericii, Einsiedeln, 
1964, pag. 391, pag. 410; id., Elenismul în isihasm. Antinomia în învățătura despre energii, în Epektasis. 
Buchete patristice închinate Cardinalului Jean Danielou, Paris, 1972, pag. 492 şi urm. 

17 cf. Palamismul şi tradiţia Sf. Părinţi, în Biserica şi bisericile. Studii şi eseuri asupra unității creştine; Omagiu lui 
Dom Lambert Beaudouin, vol. 2, Chevetogne, 1955, pag. 33; id. ibid., pag. 420; conf. de asem. Idem., Elenismul 
în isihasm, pag. 495. 





38 anul V e nr. 57 


SENSURI 


ROST 





Cu alte cuvinte distincţia acceptată şi înţelea- 
să de Sf. Părinți nu-şi are cauza în Dumnezeu În- 
suşi, ci numai în puterile limitate ale minții ome- 
neşti. Dacă Părinţii ar primi această distincție ca 
reală şi fiinţială, precum o face Palama, atunci s-ar 
pune în pericol simplitatea absolută a lui Dum- 
nezeu, concept tomist. 

Pentru Ivanka, obişnuit să se mişte strict 
între cadrele premiselor scolastice ale teologiei 
catolice, nu există altă posibilitate de interpreta- 
re a distincţiilor făcute de Sfinţii Părinți între fi- 
rea şi lucrările lui Dumnezeu decât aceea care a 
fost admisă de scolastică. Altfel spus, dacă pentru 
Ivanka ar putea exista vreo deosebire între aces- 
tea două, ea nu ar putea fi admisă în mod real, 
ontologic, ci numai subiectiv, în cugetare, la ni- 
velul simplei cunoaşteri intelectuale filosofice, cu 
mintea. Altminteri se distruge simplitatea abso- 
lută a fiinţei dumnezeieşti!8. Şi exact aici se găseş- 
te principalul subiect de dispută dintre teologii 
catolici şi învățătura Sf. Grigorie Palama. 

Aşa cum observă B. Schultze, unul din roma- 
no-catolicii anti-palamiți contemporani, acuza 
fundamentală formulată împotriva teologiei pa- 
lamite o constituie imposibilitatea acceptării unei 
distincții reale în Dumnezeu, Simplitate absolută 
şi desăvârşirea Însăşi. O asemenea deosebire, 
susțin teologii catolici, ar fi absolută, deoarece ar 
fi întemeiată obiectiv în Dumnezeu - în antiteză 
cu distincţia persoanelor dumnezeieşti, care este, 
evident, reală, însă numai ca relaţie, deoarece 
această distincţie ipostatică există exclusiv la ni- 
velul relaţiilor interne dintre cele trei Persoane 
treimice, conform învățăturii romano-catolice!?. 

Problemele devin, cu siguranță, şi mai difi- 
cile, spune Schultze, când Palama denumeşte fi- 
rea primă dumnezeiască, neapropiată, „dumne- 
zeire supra subiectivă“, iar energiile necreate, 
lucrările fără de început şi fără sfârşit ale Treimii 
drept „dumnezeire inferioară“, lucru care-i con- 
duce pe adversarii săi la a-l acuza de politeism. 
Evident această acuză nu-şi are ecou în intenția 
lui Palama, dar constituie totuşi o dovadă pentru 


18 cf. legat de aceasta Gh. Martzelos, op. cit., pp. 14-98. 


19 Anuarul Bisericii Orientale, Dusseldorf, 1971, pag. 139 


20 id, ibid. 


patosul oponenților săi contemporani, în dorința 
lor de a păzi pură şi neamestecată înţelegerea 
simplităţii lui Dumnezeu, pusă în „pericol“ de 
teologia palamită20. 

De asemenea, un alt teolog catolic mai nou, 
Juan Miguel Garrigues, susține într-un stil mai ele- 
vat cam aceeaşi teză. Teologia lui Palama, spune 
el, a păstrat în linii mari, învățătura creştină de- 
spre îndumnezeirea omului, dar a putut face 
acest lucru doar cu prețul nenumăratelor incon- 
secvențe metafizice şi prin aceasta supunând 
unui mare pericol misterul simplităţii ființei 
dumnezeieşti?l. 

În sfârşit, excepţie pare să constituie teo- 
logul catolic Jurgen Kuhlmann. În singurul său 
studiu despre Palama, cu toate că şi el se mişcă în 
aceleaşi cadre ale gândirii scolastice occidentale, 
accentuează valoarea duhovnicească a teologiei 
Sf. Grigorie Palama pentru epoca noastră secula- 
rizată2?. 


Sf. Grigorie Palama 
şi teologia protestantă 


Teologia protestantă nu s-a ocupat prea 
mult, până acum câteva decenii, cu învățătura ar- 
hiepiscopului Tesalonicului trăitor în sec. XIV. 
Totuşi, în 1980, un nou teolog, Dorothea Wende- 
bourg, profesor la Facultatea de Teologie protes- 
tantă din Minchen, a stârnit interesul cu punctul 
său de vedere precum şi diferite reacţii, nu doar 
din partea ortodocşilor, ci şi a teologilor catoli- 
ci şi protestanți. În studiul ei de notorietate 
„Duh sau energie? Problema fundamentului 
intra-trinitar al vieţii creştine în teologia bizan- 
tină“, susține concepția potrivit căreia Palama, 
prin importantul rol soteriologic pe care îl 
atribuie energiilor dumnezeieşti, a lăsat per- 
soanele Treimii fără semnificaţie soteriologică 
specifică în teologia Bisericii răsăritene. Rolul 
mântuitor jucat de persoanele dumnezeieşti ar 
fi fost luat în teologia palamită de către energi- 
ile necreate. 


21 cf. ]. M. Garrigues, Lucrarea divină și harul la Maxim Mărturisitorul în Istina, 19 (1974), pag. 276. 
2 ct. Îndumnezeirea în Duhul Sfânt.Grigorie Palama, reprezentant al monahismului athonit, în Duh şi Viaţă, 57 


(1984), pag. 352. 





anul V e nr. 57 


39 


ROST 


SENSURI 











Astfel, precum se susține, cu Palama se 
împlineşte în teologia ortodoxă disfunc- 
ționalizarea  soteriologică a  ipostasu- 
rilor Sf. Treimi. (Entfunktionalisierung, 
ano)etrovpyikonowmon )23. Desigur, potrivit D. 
Wendebourg, Palama nu e singurul reprezentant 
al acestei „extensii“ teologice în teologia bizanti- 
nă: el ar fi avut deja predecesori încă din sec. IV 
pe Sf. Athanasie cel Mare, Didim cel Orb şi în spe- 
cial pe Părinţii Capadocieni, Sf. Vasilie cel Mare, 
Sf. Grigorie Teologul şi Sf. Grigorie de Nysa. Iar 
responsabilitatea acestor înainte-mergători ai lui 
Palama este, după Wendebourg, mare pentru 
destinul teologiei ortodoxe ce a urmat, deoarece 
şi aceştia teologhisesc, la fel ca şi Palama, că ființa 
de neapropiat a lui Dumnezeu se împărtăşeşte 
Creaţiei în energiile Sale24. 

În antiteză cu teologia catolică modernă, 
Wendebourg vede clar ca adevărată unitatea şi 
legătura strânsă dintre teologia palamită şi teolo- 
gia Sf. Părinţi de dinainte, referitor la distincția 
fire-energii în Dumnezeu. Teologul german are 
grijă, totuşi, să menţioneze că Palama diferă de 
Părinţii predecesori: aceia înțeleg împărtăşirea, 
revărsarea energiilor necreate în lume în mod 
treimic, aşa încât să accentueze iconomia speci- 
fică, personală, a fiecăruia din ipostasurile dum- 


nezeieşti, pe când Palama diferă complet atunci 
când tratează despre specificitatea iconomică a 
ipostasurilor în pogorârea Lor spre lume, atâta 
timp cât rolul lor soteriologic în perimetrul ico- 
nomiei a fost substituit de cel al energiilor necre- 
ate. Cu toate acestea, deoarece şi aceştia învață o 
distincţie ontologică, reală în Dumnezeu, între 
existența Lui veşnică şi arătarea, pogorârea Lui 
iconomică în Creaţie şi, în acelaşi timp, consideră 
energiile necreate ca singurul mijloc de legătură 
a lui Dumnezeu cu lumea, Wendebourg trage con- 
cluzia că ei sunt - în contrast cu teologia occiden- 
tală mai veche - punctul de plecare în teologia 
răsăriteană ortodoxă a acestei „disfuncționali- 
zări“ a ipostasurilor treimice, teologie pe care o 
duce la desăvârşire învățătura lui Palama, un 
mileniu mai târziu25. 

Aceste concepții îndrăzneţe şi surprinză- 
toare ale Dorotheei Wendebourg au împărțit opi- 
nia teologică occidentală contemporană, în spe- 
cial pe cea de factură germană. Christoph von 
Schânborn, în recenzia sa la cartea lui Wende- 
bourg, se exprimă în cuvinte elogioase la adresa 
celor expuse de profesoara de teologie protes- 
tantă din Munchen şi îi prevede un succes încă şi 
mai mare în rândul teologilor de sorginte cato- 
lică26. Pe de altă parte Fairy von Lilienfeld, în re- 
cenzia sa la opera Dorotheei Wendebourg, enu- 
meră, la rândul ei, o serie întreagă de greşeli me- 
todologice în studiul acesteia şi îl caracterizează 
drepto interpretare neinspirată a teologiei lui Pa- 
lama, care nu contribuie la dialogul ecumenic cu 
Biserica Ortodoxă?”. 

De asemenea, romano-catolicul ]. Kuhlman 
consideră nedreaptă acuza susținută de Wende- 
bourg la adresa lui Palama. Pentru Kuhlman, cu 
teologia palamită nu s-a întâmplat nici o disfunc- 
ționalizare, ci o „refuncţionalizare dinamică“ ac- 
centuată (eine kraftvolle Refunktionalisierung, 
HO. SVVONIKN EXUVOĂGITOVPYIKONOIMON) a 
ipostasurilor Sf. Treimi, de care era neapărată 
nevoie în teologia secolului XIV28. 


23 cf. Duh sau lucrare? Despre întemeierea relaţiilor intra-treimice în viața creştină în teologia bizantină, 


Munchen, 1980, pag. 10, pag. 244 şi urm. 
24 op. cit. pag. 171 şi urm. 
25 id., pag, 233. 


2 cf. Treimea imanentă şi iconomică, în Freiburger Zeitschrift fiir Philosophie und Theologie, 27 (1980), 


pag. 255. 


27 cf. Biserica în Orient. Studii de istorie bisericească europeană şi eclesiologie, 25 (1982), pag. 199 


28 op. cit.,pag. 365. 





40 


anul V e nr. 57 


SENSURI 


ROST 





Critica ortodoxă a teologilor 
occidentali împotriva 
Sf. Grigorie Palama 


Să analizăm una câte una din problemele 
puse cu foarte multă concizie: sunt valide acuzele 
de mai sus aduse de teologii vestici mai noi 
împotriva lui Palama sau e vorba de răstălmăciri 
nefericite ale teologiei sale? 

Întâi de toate, în ceea ce priveşte acuzele teo- 
logilor catolici observăm că distincția făcută de 
Palama între firea şi lucrările lui Dumnezeu nu 
provin din aria filosofiei greceşti, în special din 
neoplatonism, cum presupune Ivanka, ci din tra- 
diţia biblică şi patristică. În neoplatonism dis- 
tincţia fire-lucrări are o cu totul altă semnificație 
decât la Palama şi în întreaga tradiţie ortodoxă. 
La neoplatonici lucrarea/energia nu constituie o 
expresie a libertăţii voinței lui Dumnezeu, aşa 
cum se întâmplă în Revelaţie şi la Sfinţii Părinţi, ci 
mai degrabă este iradierea, manifestarea ființială 
şi compulsivă a ființei lui Unul, monada primor- 
dială, sau a Minţii, care serveşte simplu procesu- 
lui acestei iradieri2?. Şi din acest punct de vedere 
putem mai repede să vorbim de o identificare cu 
Fiinţa, decât să se deosebească de aceasta. 

Din acest motiv lulian Paravatul, care 
aparține şcolii filosofice neoplatonice, susţine cu 
tărie că nu poate exista distincţie între firea şi 
lucrarea lui Dumnezeu: „...căci nu e altceva firea 
lui Dumnezeu şi altceva puterea (lucrarea, n.tr.), 
fiind prin această lucrare trei dumnezei. Ci tot: 
deauna câte voieşte, acestea le şi poate şi le şi 
lucrează. Căci ce nu voieşte nu există, nici nu vrea 
ce nu e puternic să lucreze“30. Ivanka a fost evi- 
dent înşelat de către apropierea formală, exte- 
rioară ce există între distincția palamită şi cea 
neoplatonică şi care poate fi stabilită numai şi 
numai la nivelul superficial al limbajului vremii. 
Prin conţinutul ei, totuşi, deosebirea făcută de Pa- 
lama provine în întregime din tradiţia Scripturii 


29 Plotin, Eneade, V, 1, 6; 2, 1; 3, 11-12; 42. 


şi a Părinților patristici predecesori. Cât despre 
semnificația pe care această distincție teologică a 
avut-o în tradiţia patristică pre-palamită se 
cuvine să menţionăm că şi pentru Palama, ca şi 
pentru Sf. Părinţi dinaintea lui, la care face 
referire cel mai des acesta, deosebirea dintre fire 
şi lucrări nu e subiectivă, intelectuală, deoarece 
îşi are cauza în Însuşi Dumnezeu şi nu în fini- 
tudinea gândirii omeneşti”. Fiinţa constituie 
pentru Sf. Părinți fundamentul vieții intra treimi- 
ce în Dumnezeu, în timp ce energiile Lui reprezin- 
tă mijlocul ontologic al relaţiilor Sale extra-trei- 
mice cu lumea. Nu poate fi vorba pur şi simplu de 
o distincţie de natură gnoseologică, menită să dea 
un răspuns la problema ardentă a cunoaşterii lui 
Dumnezeu. Gnoseologia teologică a Sf. Părinți nu 
e niciodată subiectivă şi arbitrară, ci e întărită 
mereu pe premise obiective, ontologice32. 

Astfel, învățătura Sf. Vasilie cel Mare potrivit 
căreia Dumnezeu nu poate fi cunoscut după firea 
Sa, ci numai după lucrările Lui, se bazează, cum 
desluşit subliniază chiar el, pe faptul că Dumne- 
zeu nu se împărtăşeşte lumii create în ființa Sa, ci 
numai prin energiile Lui: „Căci noi numai din lu- 
crări/energii spunem că îl cunoaştem pe Dumne- 
zeul nostru, iar de firea aceea a ne apropia să nu 
ne însuşim. Căci lucrările Lui coboară până la noi, 
însă ființa Acestuia rămâne neapropiată“33. De- 
oarece energiile lui Dumnezeu sunt cele care vin 
în împărtăşire cu noi şi nu ființa Sa necuprinsă, 
putem să cunoaştem pe Dumnezeu numai după 
lucrările Sale şi nu în ceea ce este prin fire, în 
esenţa Sa. Ontologia şi gnoseologia se împletesc 
organic în teologia Sfinților Părinţi. 

În consecință, Sf. Grigorie Palama a surprins 
foarte corect semnificația acestei distincții funda- 
mentale fire/energii necreate în Dumnezeu, făcu- 
tă deja mult înainte de el de către Părinții Biseri- 
cii. Nu există motiv pentru o distincţie subiectiv- 
gnoseologică între firea şi lucrarea lui Dumnezeu 
dacă aceasta nu corespunde ontologic, în mod 
real, în Sf. Treime. 


30 c£. Cuvântul IV, Împăratului Iulian, Către Salustion, 142CD, W.C. Wright, The Works of the Emperor Julian, vol. 


1, în seria The Loeb Classical Library, pag. 388. 


3I cf. G. Florovskz, Conceptul de Creaţie Ia Sf. Athanasie cel Mare, în Studia Patristica, 6 (1962), pag. 48, pag. 56 şi 


urm. Cf. Şi G. Martzelos, op. cit. pag. 98. 
32 G. Martzelos, op. cit., pag. 98. 


35 Sf. Vasilie cel Mare, Epistola 234 Aceluiaşi (Amfilohie, n.tr.) pentru aceeași întrebare, 1,PG 32, 869 AB, cf. PSB 
12, Sf. Vasilie cel Mare, EIBMBOR 1988 trad. C.Corniţescu-T. Bodogae, pag. 483. 





anul V e nr. 57 


41 


ROST 


SENSURI 





Totuşi, oare caracterul real-ontologic al dis- 
tincţiei mai sus amintite ameninţă — aşa cum pre- 
tind teologii catolici - simplitatea lui Dumnezeu? 
Se poate, totuşi, ca atunci când Palama - în spe- 
cial la începutul disputei isihaste - caracterizează 
firea lui Dumnezeu drept „dumnezeire supra- 
subiectivă“, superioară şi lucrările Lui „dum- 
nezeire inferioară“34, să fi alunecat în rătăcirea 
diteistă, după cum l-au acuzat adversarii săi? Ho- 
tărât nu. Când Palama accentuează caracterul 
realist existenţial, ontologic, al distincţiei dintre 
fire şi lucrări în Dumnezeu, nu o concepe ca pe o 
împărţire a lui Dumnezeu în două categorii onto- 
logice independente. Una e distincţia şi alta e 
împărţirea lui Dumnezeu. Deosebirea poate foar- 
te bine să existe fără a avea ca rezultat împărțirea 
şi, ca urmare, fără să atingă simplitatea dumne- 
Zeiască. 

Aşa după cum foarte bine observă Palama, 
distincția fire - ipostasuri, cu toate că e reală, nu 
are drept consecință împărțirea lui Dumnezeu în 
trei ipostasuri independente între ele şi prin 
ființă. Tot aşa distincţia fire - energii în Dumne- 
zeu nu poate avea ca rezultat împărțirea lui Dum- 
nezeu în două realități ontologice independente 
între ele. Precum Persoanele împărtăşesc modul 
intra-treimic de existență al lui Dumnezeu, tot ast- 
fel energiile, împărtăşesc modul relaţiilor Lui 
extra-treimic, înspre lume, şi nu pot fi gândite şi 
înțelese independent de ființa dumnezeiască 
(în sensul tăierii simplităţii ființei, violării tainei 
aseității existenţei divine - n.t.). 

Cât despre opiniile îndrăzneţe aduse în dis- 
cuţie dinspre teologia protestantă de către D. 
Wendebourg împotriva sfântului isihast avem de 
observat următoarele: concepția potrivit căreia 
Palama se deosebeşte de predecesorii săi prin 
aceea că a făcut ca persoanele Sf. Treimi să devină 
în soteriologie pe de-a-ntregul disfuncționale nu 
stă în picioare. Şi aceasta deoarece atât Palama, 
cât şi Sf. Părinţi dinaintea lui, în special Părinţii 
Capadocieni, la care acesta se referă cu larghețe, 


primesc („primesc“, aici, în sensul ortodox al 
„predaniei“, a ceea ce e moştenit de la apostoli, 
dat odată pentru totdeauna, în plin sens paulin - 
n.tr.) în mod clar lucrarea soteriologică şi, mai 
larg, „iconomică“ a ipostasurilor Sf. Treimi. Pen- 
tru Palama şi Capadocieni persoanele Treimii îm- 
părtăşesc împreună, dar în mod specific, unic, 
manifestarea comună a energiilor Lor în Creaţie 
şi, propriu-zis, în aceasta constă rolul Lor opera- 
tiv, lucrarea Lor în cadrul iconomiei dum- 
nezeieşti. 

Atât pentru Capadocieni cât şi pentru Pala- 
ma comunul şi particularul nu caracterizeată 
doar existența veşnică a Sf. Treimi în distincţia Ei 
într-o fire şi trei Ipostasuri, ci determină şi arăta- 
rea iconomică în lume a Sf. Treimi, deoarece fie- 
care din cele trei ipostasuri săvârşeşte lucrarea Sa 
particulară în manifestarea comună, ființială, a 
energiilor. Astfel, precum primesc şi învață cei 
trei Capadocieni, că Tatăl - ca izvor al lucrărilor 
Treimii este Cauza începătoare (PoKaTApKTIKN 

CATIA. ) a tuturor celor zidite, Fiul - Cauza opera- 
tiva, lucrătoare (nuiovpyikn curia), deoarece 
Acesta savârşeşte lucrarea ziditoare, opera 
Creaţiei şi Sf. Duh - Cauza desăvârşitoare, în- 
dumnezeitoare, (ehevorikn cura), deoarece El 
operează lucrarea desăvârşirii şi a sfințirii 
Creaţiei3€, la fel învaţă şi Palama în Mărturisirea 
de credință, aproape cu aceleaşi cuvinte: „Tatăl... 
singura Cauză începătoare a celor făcute, Fiul - 
Cauza şi Principiul tuturor celor zidite, prin care 
toate s-au făcut... Duhul Sfânt... Cauza şi Acesta a 
tuturor celor făcute, ca Cel în care toate sunt duse 
la desăvârşire“37. Dar în afară de asta, particulari- 
tatea iconomic-lucrătoare a ipostasurilor Sf. 
Treimi este mărturisită - potrivit Sf. Grigorie Pa- 
lama şi Sf. Grigorie Teologul - şi din faptul succe- 
siunii revelării Lor în istoria iconomiei dumne- 
zeieşti mântuitoare. 

„Aceasta este şi taina iconomiei: pe Dumne- 
zeu Unul şi Trei crezând; pe Unul cauzator Singur 
şi comun al Celorlalți Doi. Pentru aceea împreună 


34 Sf. Grigorie Palama, Antireticul III către Akindin, 6, ed. cit., op. Cit. pag. 300. 
35 id., Teofanii, PG 150, 929A,ibid., Tomul Sinodal, 3, PG 151, 766BC, cf. Filocalia a VI-a, EIBMBOR, Bucureşti, 


1977, trad. pr. Prof. dr. D. Stăniloae, pp. 413-414. 


36 cf. Sf. Vasilie cel Mare, Despre Duhul Sfânt, 16, PG 32, 136AB; ct. PSB 12, ed. cit. col. 156, pag. 52; Sf. Grigorie 
Teologul, Cuv. 34, Despre cei veniţi în Egipt, 8, PG 36, 249A;Sf. Grigorie al Nyssei, Cum că nu sunt trei 
dumnezei. Către Avlavie, PG 45, 125C, 128C,la W. Jaeger, Gregorii Nysseni opera, vol. III, Paris-Leiden, 1958, 


pag. 47. 


37 Sf. Grigorie Palama, Contra lui Varlaam şi a lui Akindin, 3,PG 151, 705A-766A. 





42 


anul V e nr. 57 


SENSURI 


ROST 





Acestora sunt tot darul şi puterea, împărțindu-şi 
timpul între Ei în care trebuiau să se arate fiecare, 
dar cu fiecare în Sine Se arată şi Ceilalţi. 

Dintâi S-a arătat Tatăl, cele de laudă ale 
dumnezeieştii firi - însuşirile dumnezeieşti, 
lucrările fireşti şi ființiale - dând proorocilor 
prin har. Cu Acesta şi Fiul s-a arătat - pe aceleaşi 
de laudă ale ființei dumnezeieşti - însuşirile 
dumnezeirii, lucrările fiinţiale şi naturale - prin 
care harismele vindecărilor, lucrările puterilor şi 
cele apropiate acestora - ucenicilor Lui casnici 
după har dându-le. Dimpreună cu Acesta Duhul 
Sfânt S-a arătat - acestea dintru aceleaşi de 
laudă ale dumnezeieştii ființe, însuşirile dum- 
nezeirii, lucrările naturale şi ființiale - aposto- 
lilor dăruindu-le...“38, 

În concluzie, la Capadocieni ca şi la Palama, 
rolul operativ, funcțional, al ipostasurilor Sf. 
Treimi în iconomia dumnezeiască a mântuirii 
este mai mult decât evident şi de aceea nu se 
poate vorbi de o „disfuncţionalitate“ a lor ce ar 
exista, după cum găseşte Wendebourg, în teolo- 
gia ortodoxă, prin teologia palamită şi cea a sf. 
Părinţi din sec. IV. 


Concluzie 


La o primă privire generală critică a polemi- 
cii dintre noua teologie vestică şi teologia Sf. Gri- 
gorie Palama se naşte o întrebare fundamentală. 
Care sunt consecințele acestei dispute pentru teo- 
logia occidentală, care rămâne în esenţa ei pe 
aceleaşi poziţii?... 

Răspunsul la această întrebare din punct de 
vedere ortodox este unul singur. Respingerea din 
partea teologiei catolice şi protestante a învăță- 
turii lui Palama despre energiile necreate şi în- 
dumnezeitoare ale Sf. Treimi desemnează în spa- 
țiul eclesiastic vest-european imposibilitatea în- 
dumnezeirii omului şi a împărtăşirii lui reale de 
viața divină. Astfel, în realitate, se neagă în con- 
tinuare învățătura creştină primară privitoare la 
urcuşul omului în Dumnezeu, îndumnezeirea lui, 
care constituie nucleul teologiei şi spiritualității 
Revelaţiei şi Sfinţilor Părinți. 





Creştinismul occidental sărăceşte spiritual 
în acest fel, fiind în pericol de a se transforma 
într-un simplu sistem umanist şi moralist. După 
cum mărturiseşte cu sinceritate teologul catolic 
contemporan Jiirgen Kuhlmann, din nefericire 
teologii ortodocşi au avut dreptate. Nu există în 
cuprinsul teologiei vestice înțelesul îndumne- 
zeirii în adevăratul sens al cuvântului, aşa cum 
poate fi găsit el la Sf. Părinţi şi la Sf. Grigorie Pa- 
lama3?. 

De aceea, adresează teologiei occidentale ur- 
mătoarea afirmaţie, cu care şi închei: „De acum 
încolo teologia noastră va trebui să nu mai res- 
pingă evidenţa pe care o dă Sf. Grigorie Palama 
Treimii iconomice cu energiile ei dumnezeieşti. 
Pentru aceea, teologia (vestică - n.tr.) are datoria 
să păstreze vie credinţa Bisericii în îndumnezei- 
rea reală a omului. Într-o lume secularizată, ideea 
unei Treimi absolut transcendente, cu totul în 
afara lumii, care nu vine în reală şi nemijlocită 
legătură cu omul, nu provoacă nici neplăcere, dar 
nici nu conduce la mântuire“40. 

Traducere de Pr. Cătălin Ciobanu 


38 1d., Cuvântul al doilea pentru purcedera Duhului Sfânt, 19, ed. P. Hristou, op. cit., pag. 95, cf. de asem. Opera 
completă vol. 1, Ed. Patristică, ediţie îngrijită de pr. drd. Cristian Emil Chivu, Bucureşti, 2005, pag. 227. 


39 op. cit., pag, 356. 
40 Id, pag. 367. 





anul V e nr. 57 


43 


ROST 


SENSURI 





Un amator profesionist 


Muzeul de Istorie a Medicinei și Farmaciei al Universității de 
Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa“ din Iaşi găzduiește în 
perioada octombrie-noiembrie expoziția cu titlul „Rostuiri“, 
ce aduce în atenţie silueta artistică a unui fotograf amator, 
Richard Constantinescu. Medic-scriitor, colecționar şi custode 
al acestui muzeu, Richard Constantinescu se află pentru 


prima dată în ipostaza de artist fotograt. 


Cătălin Mihai Ştefan 





nul juxtapunerii de ființe, obiecte şi senza- 

ţii cu tonuri diferite: fie că sunt oameni ai 
străzii surprinşi dormind, aflându-se în aceeaşi 
stare de vagabondaj ca şi a câinilor comunitari, în 
compania cărora se află, fie că lângă imaginea Pa- 
latului Culturii este „adus cu obiectivul“ cauciu- 
cul unei maşini staționate, fiind subliniată încli- 
naţia societăţii noastre spre o „cultură“ a tehnolo- 
giei (la antipod stă lucrarea cu florescenţele, ce 
domină aceeaşi imagine a Palatului, ca o renaşte- 
re ce îi e propusă). 

Tensiunile din sânul Mitropoliei Moldovei şi 
Bucovinei sunt atent sugerate printr- un simplu 
braţ ţepos de brad ce străjuiește Catedrala. În lip- 
sa oamenilor care aduc tot mai rar mulțumiri 
Mântuitorului, lângă cruce vin animale domes- 


ÎL, ucrările sale „în alb şi negru“ stau sub sem- 














Richard Constantinesci 





tice (dintr-un instinct de care oamenii nu mai as- 
cultă). Un cadru, în incinta Mânăstirii Cetăţuia, 
surprinde prin liniştea religioasă ce amuţeşte 
conturul unui trup de femeie. La Pavilionul „Mar- 
cel Guguianu“ (Bârlad) un tors de marmură este 
fotografiat din unghiul în care aplecarea în fața 
arhitecturii moderne încă mai inspiră demnitate. 
Îmbrăţişarea este exprimată aproape în trecăt, 
dar nu în detrimentul expresivității, printr-un 
braț masculin „amputat“, îndepărtat de trup, în- 
deajuns încât să exprime atracţia pentru femini- 
tatea din spatele său. O lucrare, plină de afectivi- 
tate, este cea surprinsă la Bojdeuca „on Crean- 
gă“. Aici, chipul sculptat al învățătorului, este lipit 
de pereții casei începând-o/continuând-o cu sa- 
crificiul trupului, care îl ține într-un permanent 
contact cu ea. 

Fotografiile realizate în cimitirul „Eternita- 
tea“ ating acel pol religios neglijat de arta foto- 
grafică profesionistă: de Ia siluete lungite pe pă- 
mânt ca două trupuri ce îşi aşteaptă cu nerăbdare 
încheierea ciclului, la cadrul unei cruci metalice 
încorporând alte cruci din felurite planuri secun- 
dare şi până la veghea sfinţilor asupra unui du- 
hovnic şi a unui credincios. Totul stă sub semnul 
unei religiozități mai mult sau mai puţin rostite, 
al însingurării ascetice, al alăturării contrastelor, 
al îmbinării planurilor şi realităţilor artistice cu 
cele vegetale. 

O succintă prezentare a lui Richard Constan- 
tinescu va vorbi, cred, de la sine, urmând ca dum- 
neavoastră să dezlegaţi rădăcinile ideilor acestei 
expoziţii şi ale viitoarelor, ce apar cu o claritate 
deloc tipică unui fotograf amator. A absolvit Fa- 
cultatea de Medicină Generală a U.M.F. „Grigore 
T. Popa“ Iaşi (promoţia 1999), şi a activat ca me- 





44 


anul V e nr. 57 


SENSURI 








Foto; Richard Gonstântinescu 





dic în Iaşi şi Tecuci. Din 2004 s-a reîntors în Iaşi, 
unde a lucrat în cercetarea problematicii durerii 
(„Centrul Naţional de Studiu şi Terapia Durerii“). 
Ulterior, a devenit asistent universitar la Discipli- 
na Istoria Medicinei, şi rezident în specialitatea 
Sănătate Publică şi Management Sanitar. Este 
doctorand în Istoria Medicinei cu o teză privi- 
toare la activitatea de medic scriitor şi publicist a 
profesorului Grigore T. Popa, din opera căruia 
anul acesta va apărea un prim volum, sub îngri- 
jirea sa. 

Este membru fondator al Asociaţiei socio- 
culturale „Ion Petrovici“ - Tecuci, coordonator al 
Filialei Iaşi a Societăţii Medicilor Scriitori şi Pu- 
blicişti din România. A fost vicepreşedinte al Co- 
misiei de Cultură a U.M.F. Iaşi, redactor al revis- 
telor Însemnări ieşene, Alma Mater Medicorum, 
Newsletterul Asociaţiei de Algeziologie din Ro- 
mânia, colaborator Tele M (1994), Radio HIT 
(curs de presă radio - 1995), realizator al emisiu- 
nii Credinţă şi sănătate şi Sfatul medicului - Ra- 
dio Trinitas Iaşi (2000), colaborator la Radiodifu- 
ziunea Română - Studioul de Radio Iași (emisiu- 
nile de ştiinţă şi cultură). Este iniţiator şi coordo- 





nator al revistelor culturale Anunţul cultural, 
KAIPO: (Tecuci, 2003) şi al Clubului de litera- 
tură universală C.D. Zeletin (Tecuci, 2003), coor- 
donator al Asociaţiei Romfest XXI - filiala Tecuci 
(2003); corespondent ştiinţific pentru Viata me- 
dicală, colaborator la diverse publicaţii: Monito- 
rul medical, Pagini medicale bârlădene, Bârladul, 
Cronica, Semnal, Observator, Telegraf expres, 
Glasul Tecuciului, Tecuciul cultural şi artistic, 
Steaua dimineții, Realitatea. 

Este coodonator al Clubului de literatură „V. 
Voiculescu“ al U.M.F. Iaşi, redactor al revistei 
ROST, lider al filialei Iaşi a Asociaţiei ROST şi 
custode al Muzeului de Istorie a Medicinei și 
Farmaciei al U.M.F. „Grigore T. Popa“ Iaşi. În anul 
2006, a publicat la Editura „Grigore T. Popa“, vo- 
lumul „Eminescu la Însemnări ieșene“, prefațat 
de acad. Constantin Ciopraga, volum „care consa- 
cră un scriitor, pe Richard Constantinescu“, cum 
scrie Ion Hurjui în articolul „Eminescu printre 
noi“ (ROST, nr. 53-54, iul-aug. 2007). A fost 
onorat cu „Diploma de Excelenţă“ a Universității 
de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa“ Iaşi în 
anul 2004. 





anul V e nr. 57 


45 


DECANTĂRI 





Ce-i spune sfântul Nicolae 
Velimirovici Europei de astăzi 


Daniel Mazilu 





Sfântului Nicolae Velimirovici! Prin fe- 

reastra temniței, în cea mai recentă tra- 
ducere din limba sârbă a acestui mare teolog. 
Realizată de soții Ionuţ şi Sladjana Gurgu, ediția 
românească apărută la editura Predania (2007) 
este una excelentă, în duhul adevărului şi al sme- 
reniei. Traducerea în sine este o faptă de smere- 
nie. Bunul traducător ascultă şi face întru totul 
voia autorului. Urmează cu fidelitate cuvântul şi 
spiritul acestuia. Desigur că istoria traducerilor 
cunoaşte şi „trădători“. În cazul soţilor Gurgu nu 
este cazul. Când citeşti această carte, îl ai în față 
pe sfântul Nicolae. Adevărul e că Ionuţ şi Sladjana 
nu au redat publicului din România doar o versi- 
une în limba noastră. Într-un mod tainic, cu aju- 
torul Celui de Sus, ei au adus duhul sfântului în 
viața noastră, în țara noastră. 

În această carte, sfântul Nicolae vorbeşte de- 
spre sârbi, despre Europa în care trăim şi despre 
fiecare dintre noi. Ne vorbeşte cu blândețe, tot- 
deauna în Adevăr şi cu mare înțelepciune. Avem 
aici modelul exemplar al vorbirii omului îndum- 
nezeit. Nu exuberanţă oratorică ori deficiență, nu 
calomnie ori injurie, nu manipulare ori flecărea- 
ă, ci numai hrană pentru suflete. Sfântul Nicolae, 
om foarte înțelept, cunoaştea că „duhul hrăneşte 


rticolul acesta porneşte de Ia lectura cărţii 


sufletul şi că sufletul transfigurează trupul“ (Pr. 
Evgheni Şestun). De aceea, vorbele lui sunt, cum 
am zis, hrană duhovnicească. Atât de mult a iubit 
sfântul Serbia, Europa şi omul în genere, încât nu 
găseşti în această carte o singură propoziţie care 
să-i contrazică dragostea. Cartea de 267 pagini 
este structurată în felul următor: o smerită intro- 
ducere scrisă de Episcopul Lavrentie (pp. 5-6), 
optzeci şi două de scurte predici (pp. 7-246), o 
biografie pe treisprezece pagini şi o mărturie 
despre ultimele clipe ale sfântului, realizată de 
egumenul Athanasie (pp. 263-264). 

Din introducere amintim două aspecte: sub- 
linierea Episcopului Lavrentie că ceea ce la îm- 
boldit pe sfântul Nicolae să scrie aceste rânduri a 
fost o mare îngrijorare, anume că „Europa a înce- 
put să se îndepărteze de Hristos şi să se întoarcă 
către lumea aceasta, dinspre duh înspre mate- 
rie“2 şi convingerea sfântului - „după legea veşni- 
că a firii“ -, conform căreia „oricine îi spune celui 
care lucrează răul că rău va petrece, poate fi pro- 
roc“. Cum intenția acestui articol este de a fi o in- 
vitaţie către lectură şi luare-aminte, nu voi dez- 
volta pe larg conţinutul cărții. Mă rezum la câteva 
citate: „Şcoala să fie cu credință, politica cu cinste, 
oastea cu dragoste de țară, statul cu binecuvânta- 
rea lui Dumnezeu“. „Sfânta Scriptură este fără 
de greşeală. Ea este rânduiala Cosmosului, lăsată 
de Dumnezeu. În Sfânta Scriptură se lămureşte 


1 Nicolae Velimirovici s-a născut pe 23. 12. 1880 în sătucul Lelici, în zona apuseană a Serbiei. A fost îndrumat de la 
început pe drumul duhovnicesc de mama lui, Katarina. A avut de mic o mare capacitate de a înțelege şi a de a 
învăța limbi străine. A vorbit în total şapte limbi străine. A cunoscut boala din copilărie. La 25 de ani merge la 
studii în Elveția. La 28 de ani devine doctor în teologie al Facultăţii de Teologie a vechilor catolici din Berna. Un 
an mai târziu îşi ia un doctorat în filosofie la Oxford. În 1909 intră în monahism şi este hirotonit preot la M-rea 
Rakovița. Stă un an în Rusia. Este trimis în varii misiuni diplomatice în lume. Publică multe cărți admirabile. 
Dobândeşte încă 2 doctorate în teologie la Cambridge şi Glasgow. La 39 este hirotonit episcop al Jiciei şi 
Ohridei. Călătoreşte în S.U.A. Ţine peste 150 de cuvântări în trei luni. Este numit „al doilea Isaia“ şi un „nou 
Gură de Aur“. În 1927 proroceşte al doilea război mondial. Adună pe lângă el tineri excepționali precum Iustin 
Popovici, loan Maximovici. În 1946 primeşte al cincilea titlu de doctor Ia Universitatea Columbia. 

În 1951, se mută la mănăstirea ortodoxă rusă a Sfântului Tihon din South Canaan, Pennsylvania. 
După cinci ani, la 17 aprilie 1956, trece la Domnul în timp ce se ruga. Citiţi mai multe la 


http;/Awww.predania.ro/c008fereastra._temnitei.htrul 


2 Sf. Nicolae Velimirovici, Prin fereastra temniei, Predania, Bucureşti, 2007, p. 5. 


3 Idem, p. 8. 





46 


anul V e nr. 57 


DECANTĂRI 


ROST 





rostul fiecărui om şi fiecărui neam [...] Toată 
ştiinţa europeană nu e în stare să înlocuiască nici 
măcar o poruncă a Domnului“f. „Iată, fraţilor, pri- 
cina tuturor suferințelor pe care Dumnezeu le în- 
găduie în lume. Să facă pe om mai căutat şi mai 
prețuit decât aurul“5. „Cei blânzi vor moşteni pă- 
mântul pentru care se luptă şi îşi varsă sângele cei 
îngâmfați, cei lacomi şi cei mânioşi. [...] Nicicând 
de la zidirea lumii, nimeni n-a luptat împotriva 
unui popor binecredincios fără să lupte împotri- 
va lui Dumnezeu. [...] Dacă ar fi ştiut Europenii 
botezați aceasta, nu ar mai fi avut loc ultimele 
războaie mondiale“6. „Toate neamurile urăsc nu- 
mele lui Hristos din pricina Creştinilor. Toţi îl 
alungă pentru că aud de la creştini cum ei înşişi se 
leapădă de EI în numele culturii lor, iar pe Apu- 
senii botezați şi cultivați îi numesc diavolii albi“. 
„Ne-am plecat capul şi ne-am închinat cu uşurinţă 
idolilor Europeni“. „Popoarele eretice din vre- 
mea noastră L-au aşezat pe Domnul Hristos pe 
ultimul loc la masa acestei lumi, ca pe ultimul mi- 
log, iar la locurile de cinste i-au aşezat pe oamenii 
lor mari: politicienii, cărturarii, filosofii, roman- 
cierii, oameni de ştiinţă, bancherii, chiar şi pe 
exploratori şi pe sportivi“?. „Dacă mă întrebaţi ce 
e de făcut ca să ne mântuim, vă voi răspunde să 
cunoaşteţi adevărul, şi adevărul vă va slobozi de 
toate relele. Hristos este adevărul şi mărturisito- 
rul adevărului ceresc cel veşnic“!0. „Fraţii noştri 
botezați care s-au luat după eresurile papale şi 
lutherane s-au înțelepțit fără Hristos. Şi ne-au dis- 
prețuit pe noi, Creştinii ortodocşi, ca pe nişte ne- 
înţelepţi lipsiți de cultură“!!. „Toţi oamenii îşi do- 
resc fericirea, dar puţini sunt cei care nu lucrează 
cu toată puterea lor la nenorocirea lor“12. „Fie ca 
popoarele Creştine să îngenuncheze la picioarele 
lui Hristos cel batjocorit de ele şi să-i înapoieze 
stăpânirea, cinstea, slava şi cinstirea care i se cu- 


41dem, p. 13. 
5 Idem, p. 17. 
6 Idem, p. 23. 
7 1dem, p. 27. 
3 dem, p. 37. 
9 Idem, p. 40. 
10 1dem, p. 50. 
1 jdem, p. 51. 
12 1dem, p. 54. 
13 Idem, p. 59. 
14 dem, p. 67. 


vin numai Lui. Aşa să faceţi şi voi, fraţilor orto- 
docşi, dacă vreţi să scăpaţi de un al treilea război 
mondial, mai cumplit decât cele două de până 
acum“15. „Fraţii mei, calea cea sfântă a Domnului 
nici nu e neumblată, nici nepietruită, nici nemar- 
cată, ca să ne putem plânge că nu o vedem sau nu 
o cunoaştem. Pe această cale au trecut sfinții 
apostoli, sfinții mucenici şi mărturisitori, sfinții 
împărați Creştini şi patriarhi, sfinții pustnici şi si- 
haştri, şi alte mii şi mii, milioane şi milioane. [...] 
Pe calea aceasta sfântă, Dumnezeu blagosloveşte 
norodul Său sfânt. Amin“!4. Invităm, aşadar, la 
lectură pe oricine doreşte să cunoască mesajul 
unui sfânt care s-a născut prin rugăciune, a trăit 
pentru rugăciune, a răposat în genunchi, şi s-a în- 
dumnezeit vorbind cu Dumnezeu. 








SFÂNTUL NICOLAE 
VELIMIROVICI 


EPISCOPUL OHRIDEI ȘI JICEI 


PRIN FEREASTRA 
TEMNIȚŢEI 





Îcte. 











anul V e nr. 57 


47 


ROST 


DECANTĂRI 





Mărturii inedite despre 
Sfântul închisorilor 


Sfântul închisorilor - Mărturii despre Valeriu Gafencu, 
adunate şi adnotate de monahul Moise, Editura Reîntregirea, 


Stelian Gomboș 





Alba lulia, 2007. 

artea aceasta ne oferă nouă, celor obiş- 
GQ nuiți cu o viață comodă, prilejul de a me- 
dita la jerttă, la suferinţă şi la cruce. Pen- 
tru că nimic nu se poate realiza fără efort, fără 
jertfă. Ispita omului contemporan, spune Sfântul 
Paisie Aghioritul, este de a dobândi totul fără jert- 
fă, aşa încât şi noi, creştinii, am dori să ne mân- 
tuim fără să ne nevoim, ceea ce este, de fapt, im- 
posibil. Aşa stând lucrurile, cartea de față este o 
aducere aminte a vremurilor extraordinare şi te- 
ribile în care cei ce au vrut să se mântuie au avut 
foarte mult de suferit, adică atunci când statul ro- 





mân, comunist şi ateu, folosindu-se de instituţii 
diabolice, precum Securitatea şi închisoarea, i-a 
chinuit pe cei mai buni creştini, aflaţi atunci prin- 
tre noi. Căci „comunismul a umplut cerul de 
Sfinți“ - după cum ne încredințează Părintele Ar- 
senie Papacioc. De aceea, dacă ar fi să cunoască 
cineva pe toţi din neamul nostru care au trecut 
pragul sfințeniei în prigoana comunistă, ar veni 
la cuvintele rostite în veacul al XVII-lea de Sfântul 
Mitropolit Dosoftei al Moldovei: „dară şi dintre 
rumâni mulți sunt sfinți, dară nu s-au căutat!“... 

Lucrarea aceasta, cu adevărat mărturisitoare 
şi folositoare, apărută cu binecuvântarea părin- 
tească, duhovnicească şi responsabilă a Înalt- 
preasfințitului Andrei, Arhiepisco- 
pul Alba Iuliei, a fost îngrijită şi 
redactată de către Părintele Moise - 
Iorgovan de la Mănăstirea Oaşa - 
Alba, care are o mare evlavie față de 
cei ce au suferit în temniţele comu- 
niste, mărturisindu-l pe Hristos. 
Potrivit Cuvântului Înainte, intitulat 
„Ne lăudăm şi în suferinţe“ - semnat 
de către acelaşi distins ierarh al 
Bisericii: „Această evlavie, secon- 
dată de râvna cercetării, l-a determi- 
nat să bată țara în lung şi în lat pen- 
tru a strânge documente şi mărturii 
de la oamenii care au trecut prin 
iadul încarcerării şi încă mai trăiesc, 
alcătuind lucrarea de faţă şi alta care 
va urma, oferindu-ne nouă posibili- 
tatea de a afla lucruri cutremură- 
toare dintr-o perioadă tristă prin 
care a trecut România“. 

Unul dintre cei care au suferit, 
mărturisindu-l pe Hristos a fost Vale- 
riu Gafencu, pentru care era foarte 





48 


anul V e nr. 57 


DECANTĂRI 














Părintele Gheorghe Calciu la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului“ Diaconești - duminică, 8 octombrie 2006 


clar şi limpede cuvântul Mântuitorului: „Oricine 
va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, 
mărturisi-voi şi Eu pentru El înaintea Tatălui Meu, 
Care este în ceruri“ (Matei 10, 32). De remarcat 
este că Părintele Moise a reuşit să scoată în evi- 
dență faptul că, într-adevăr, Valeriu Gafencu a 
reuşit să se delimiteze de orice ideologie şi atitu- 
dine partizană, acționând pur şi simplu ca un sin- 
cer ucenic al lui Hristos. Chiar dacă la început a 
fost membru al „Frăţiilor de cruce“ - şi atunci 
doar din elanul său pentru o viață spirituală cura- 
tă, fără compromisuri şi politicianisme - a ajuns 
să se detaşeze atât de mult de toate, încât şi unii 
dintre cei de dreapta îl socoteau un exagerat şi un 
mistic. Aşa se face că Părintele Nicolae Steinhardt 
- evreu de origine - îl supranumeşte „Sfântul în- 
chisorilor“. Aşadar, Valeriu Gafencu a fost una 
dintre cele mai impresionante figuri şi s-a înălțat 
la o admirabilă trăire duhovnicească în condiţiile 
vieţii de temniţă. Prin dragostea sa jertfelnică, iz- 
vorâtă dintr-o desăvârşită închinare a vieţii lui 
Hristos, a rămas zugrăvit în cele mai luminoase 
culori în inimile celor ce lau cunoscut. Astfel, Pă- 


rintele Gheorghe Calciu spunea: „nu am nici o în- 
doială că este sfânt; a trăit cuvântul lui Dumnezeu 
la o înălțime de neînțeles pentru noi“. De aceea 
Părintele Constantin Voicescu era încredințat că 
„mai devreme sau mai târziu Biserica Ortodoxă 
Română îl va canoniza“. Părintele Moise mărturi- 
seşte că, deşi „Valeriu Gafencu este adesea amin- 
tit în mărturiile publicate de cei trecuţi prin închi- 
sori, cu toate că despre el au apărut articole în 
presă, şi s-a făcut chiar un documentar de televi- 
ziune, fiind - ca să folosim un termen la modă - 
cel mai «mediatizat» dintre trăitorii temniţelor 
comuniste, totuşi viața lui este mult prea puţin 
cunoscută în rândul credincioşilor. Prin urmare, 
folosind tot ceea ce s-a publicat, alăturând unele 
mărturii inedite, în cele ce urmează (adică în car- 
te - n.mea, S.G.) vom pune în fața cititorului 
crâmpeiele adunate despre viaţa, trăirea şi gândi- 
rea acestui sfânt al veacului XX“. 

Memoriile foarte mişcătoare cuprinse în 
acest volum, sunt împărțite în următoarele tiluri 
foarte sugestive, cum ar fi: „Dară şi dintre rumâni 
mulți sunt sfinţi“, „Înainte de închisoare“, „Vale- 





anul V e nr. 57 


49 


DECANTĂRI 











riu şi educaţia legionară“, „Nevoitorii de la Aiud“, 
„Ei au găsit această cale cu un ceas mai devreme“, 
„Calea fericirii“, „Viaţa în «lavra» Aiudului“, „Colo- 
nia de muncă de la Galda de Jos“, „Din mărturia 
lui Marin Naidim“, „Valeriu Gafencu: o lumină!“, 
„Închisoarea Piteşti şi reeducarea“, „Valeriu la 
Piteşti“, „Mi-e aşa de dor de Târgu Ocna!“, „Un om 
fericit“, „Mărturitorul lui Hristos“, „Lui i-au dat 
fiere şi tu îmi dai miere?!“, „Am văzut-o pe Maica 
Domnului“, „Mărturia Părintelui Mihai Lungea- 
nu“, „Va veni o zi când inima ta va cânta rugăciu- 
nea“, „Pastorul Richard Wurbrand“, „Crăciun la 
Târgu Ocna“, „Trecerea Ia cele veşnice“, „Ucenicii 
lui Valeriu“, „Lotul mistico-legionar Târgu Ocna“, 
„Dialoguri cu Valeriu“, „Gânduri pentru o împre- 
ună lucrare spirituală“, „Două mărturii“, „Aden- 
da: Valeriu Gafencu - scrisori şi poezii, Îndreptar 
de spovedanie alcătuit de Valeriu Gafencu“. Toate 





Valeriu Gafencu 


acestea au fost scrise (parţial) de cel care muceni- 
cit în puşcăriile comuniste ale gulagului româ- 
nesc timp îndelungat, sau de alţii în cinstea lui, 
alături de loan Ianolide, preoţii Gheorghe Calciu, 
Marcu Dumitru, Gherasim Iscu, Constantin Voi- 
cescu, Dumitru Stăniloae, Constantin Galeriu, Da- 
niil Sandu Tudor, ca şi de Mircea Vulcănescu, Mar- 
cel Petrişor, Radu Gyr, Constantin Oprişan, Nichi- 
for Crainic şi Gheorghe Jimboiu. Această scriere 
constituie o adevărată odisee a spiritului, o intro- 
specție abisală făcută cu multă umilință şi finețe, 
pe care „numai un om trecut prin chinurile iadu- 
lui şi ieşit curat pe malul înalt al sfințirii le-a putut 
primi de la îngerul care la vegheat pe toată calea 
încercărilor“, căci aceşti martiri contemporani au 
supraviețuit în arena „leilor comunişti“ datorită 
credinței lor nestrămutate în Dumnezeu - Cel 
Care „toate le poate celui ce crede“, dându-le ce- 





50 


anul V e nr. 57 


DECANTĂRI 


ROST 





lor smeriți Harul ce sfințeşte, stăpâneşte şi ocâr- 
muieşte toată făptura!... 

Preluînd ce spunea părintele Calciu despre 
Întoarcerea la Hristos a lui loan lanolide, 
spunem că „din toate relatările despre închisori, 
din toată investigația psihologică a atâtor 
autori, toți înzestrați cu duhul mărturisitor, 
cartea aceasta este una dintre cele mai 
duhovniceşti, una dintre cele mai pătrunză- 
toare“, „cea mai în măsură să înțeleagă împre- 
ună cu toţi sfinţii ce este lățimea şi lungimea, 
adâncimea şi înălțimea, să cunoască iubirea lui 
Hristos cea mai presus de cunoştere şi să se 
umple de toată plinătatea lui Dumnezeu“. 
Afirmațiile Părintelui Calciu făcute în „Cuvântul 
introductiv“ la cartea lui loan Ianolide se potri- 
vesc perfect şi aici, căci, „dacă ai îndoieli asupra 
mântuirii, asupra jertfei sau asupra biruirii vrăş- 
maşului văzut şi nevăzut prin puterea credinţei 
şi a rugăciunii, dacă te îndoieşti de iubirea lui 
Hristos şi de eficiența pocăinţei, această carte, 
acest document duhovnicesc, te va convinge“. 
Multă dreptate are, pentru că eroii lucrării aces- 
teia, jertfelnici în închisorile politice, au căutat 
în primul rând să-şi pună în ordine propriile 
vieți, „să înţeleagă şi să trăiască experienţa 
comunitară din Biserica primară, să-şi şle- 
fuiască încet dar sigur, caracterul pentru iubire, 
jertfă, bunătate şi trăirea dragostei comu- 
nitare“. Toţi aceşti mucenici contemporani ai 
veacului al XX-lea „locuind în aceeași celulă, au 
încercat să facă din spaţiul ei o biserică a lui 
Hristos, dincolo de toate ispitele, piedicile şi 
poticnelile inerente convieţuirii multora la un 
loc, într-un spaţiu impropriu, mizer şi insa- 
lubru!...“ 

Povestea unei vieţi închinate lui Hristos 
până la ultimele consecințe, aşa cum este cea a lui 
Valeriu Gafencu, face parte din războiul nevăzut 
despre care ne învață Filocalia. 

Lucrarea în sine este un complex, un tot grăi- 
tor, alcătuit dintr-un şir întreg de evenimente, 
fapte, momente cruciale, de-a dreptul existenția- 
le şi determinante pentru eroul cărţii, care, deşi s- 
a urmărit acest lucru, nu a fost niciodată victimă, 
ci întotdeauna va fi consemnat (alături de cei- 
lalţi), de către posteritatea ce trebuie să fie cât 
mai obiectivă, drept eroul credinţei, purtătorul 
Duhului Celui Dumnezeiesc în iadul lumii aces- 


teia pământeşti, din a doua jumătate a secolului 
al XX-lea!... 

Credem că trebuie reţinut şi subliniat faptul 
că interesul cărții nu stă atât în faptele relatate, 
cât în deschiderea duhovnicească. 

În încheiere, subliniem că această carte re- 
prezintă meritul de necontestat al ierarhului lo- 
cului, al editorilor de la Alba Iulia, al Părintelui 
Moise Iorgovan de la Mănăstirea Oaşa - un om 
tânăr, care n-a trăit în acele timpuri -, care au de- 
monstrat importanţa, rolul, locul şi valoarea re- 
memorării adevăratei istorii recente, ca şi a ra- 
portării la experiența ascetică şi mistică pe care 
au trăit-o cei din închisori. Volumul are caracter 
pedagogic şi misionar; ne reaminteşte şi ne re- 
liefează convingerea că fără comuniune, partici- 
pare şi jertfă, creştinismul este o simplă ideolo- 
pie, lipsită de „Duh şi de adevăr“. Aşadar, Biserica 
- care este o Instituţie divino-umană vie şi dina- 
mică - nu reprezintă un muzeu de antichități, de 
piese istorice şi artistice de valoare, ci constituie 
Muntele Schimbării noastre la față şi al naşterii 
atâtor generaţii de oameni „din apă, Duh Sfânt şi 
foc“, mulți dintre ei iată, fiind chemaţi la a 
îmbrăţişa „cununa muceniciei şi deci, a sfințe- 
niei“. Aşa încât, „un om, ca şi un popor, atâta pre- 
țuieşte, cât a înțeles din Evanghelie şi cât poate să 
urmeze învățăturii lui lisus“ - după cum spunea 
Simion Mehedinți. 

Una dintre concluzii este cea trasă de Părin- 
tele Moise: „Oamenii prin care Duhul Sfânt lucra 
cu putere, precum Valeriu Gafencu şi alți mărturi- 
sitori ai temniţelor, vrednici de toată prețuirea, 
îşi aşteaptă locul în calendar, fiind cele mai sigure 
modele pentru noi în vremurile acestea domi- 
nate de confuzii. Viaţa lor merită cunoscută, nu 
pentru slava lor pământească, ci ca oamenii din 
zilele noastre înnegurate de atâtea rătăciri, ur- 
mări ale îndepărtării de Dumnezeu, să ştie că au 
existat în veacul al XX - lea asemenea aleşi care s- 
au ridicat la puterea de credință şi de jertfă a 
primilor martiri creştini“. 

PS: Cea mai mare parte din tirajul acestei 
cărți este distribuit direct, Ia un pret redus de 
numai 10 lei. Fondurile obținute din vânzarea 
volumului vor fi donate schitului „Înălțarea 
Sfintei Cruci“ de la Râpa Robilor - Aiud. 

Cei care doresc să comande cartea o pot face 
Ia numărul de telefon 0749.181.539. (ROST) 





anul V e nr. 57 


51 


ROST 


DECANTĂRI 





Medici în recluziune 


Rândurile acestea vorbesc despre o carte ce strânge între coperţi 
mărturii ale pătimirii în comunism a medicului, cel hărăzit să aline 


suferințele trupului, sufletului ori ale minții. 
C.D. Zeletin 





a în mitul lui Acteon, cel prefăcut de Arte- 

mis în cerb şi sfâşiat, în consecință, de câi- 

nii proprii, fiindcă a surprins-o goală în 
iezer, harul divinei fidelităţi a acestora s-a conver- 
tit în ură, bestialitate, crimă şi urâciune, în loc să 
se întoarcă, mângâietor, cast şi salutar, asupra ce- 
lui hotărât de Dumnezeu să fie strajă sănătății fie- 
căruia şi a tuturor. Cauza tragediei a stat în aceea 
că tânărul Acteon văzuse adevărul, neînfrumuse- 
țat prin veşminte, al crudei zeițe... Şi în cazul vâ- 
nării lui Acteon (vânării, nu vânzării, chit că a fost 
vândut) şi în cazul vânării tămăduitorului, viciul 
de optică a privit spre cele înalte sfere, Răul răs- 
frângându-se asupra aleşilor. Blestemăţiile acelor 
minusculi au doborât pentru o vreme eroul, nu 
însă şi principiul eroic. 

Multora dintre medicii martiri, domnul 
Gheorghe Penciu le-a fost co-jertfitor şi martor. A 
scăpat în ultima clipă, ca Ifigenia ori Isac. Blânde- 
țea lui jignită, tinerețea lui furată, harurile risipi- 
te, sănătatea biruită capătă azi, purificate prin 
tragicele evocări ale acestei cărți, rostul lor abso- 
lut. El consună cu lucrarea sfântă a doctorului în 
lanţuri, a nealiniatului descurajat care a continu- 
at şi în bolgie să aline, a tămăduitorului strivit ce 
îşi îndrepta cea din urmă zvâcnire spre rana 
semenului. 

Temniţa a lăsat în trupul lui Gheorghe Pen- 
ciu o fărâmă de viață atât cât să se vadă în sine 
umbra celui care a fost şi i-a aprins văpăi în 
oglinda conştiinţei ca să-şi vadă mai bine 
moartea, dublându-şi, în felul acesta, murirea. 
Ce a fost să treacă a trecut, viața i-a redresat 
coloana doborâtă, iar urmarea e însăşi alcă- 
tuirea cărţii de față. Deasupra lui a coborât dege- 
tul lui Dumnezeu, care la scos din abisuri în 
acest scop. 


„Când mă voi duce la Prohod, voi cânta în 
pâlc, poate chiar la strană, cele trei stări ale sfin- 
telor lamentaţii, repetând stanțele uluitoare ale 
lui Teodor Studitul închinate, la cumpăna seco- 
lelor VIII şi XIX, Răstignirii şi Pogorârii de pe 
cruce. Ele şi-au trecut fiorul prin sufletul, cultivat 
cu bogăţiile româneşti vreme de o mie de ani, al 
ieromonahului Macarie şi al lui Anton Pann! 

Astăzi, Cel ce a spânzurat pământul pe ape 
spânzură pe lemn... 

Omul nu a mai lăsat Tămăduitorului lumii 
trup spre tămăduire, aşa cum răstignitorii de mai 
ieri ai medicului român şi ai semenilor lui nu le- 
au mai lăsat trup tămăduirii, auz alinării, zâmbet 
îmbărbătării. Infraoamenii de totdeauna țin des- 
chisă calea spre dâmbul Căpățânii. 

Au fost umiliți şi sfârtecați medicii, stâlpii 
nobili ai aşezământului României moderne, care 
făcuseră din sănătate o funcţie socială, din actul 
medical apostolat şi din devoţiunea necondițio- 
nată operă morală şi patriotică. Pe Golgota româ- 
nească, medicii au fost crucificaţi, ca nişte tâlhari, 
timp de o jumătate de veac. Priveliştea răstignirii 
lui Iisus, pe care nesfârşita lor cohortă se proiec- 
tează, îi încununează în posteritate. Ceea ce nu 
s-a înțeles atunci din ură se înţelege astăzi prin 
lumina dureroasă a jertfei. 

Înţeleagă-se că tămăduirea e sacră şi că lu- 
crarea tămăduitorului e sfințenie şi miracol... Să 
căutăm urmele medicilor schingiuiți sau omorâţi 
în temnițele cu sens unic ori în canalele de exter- 
minare şi să le sărutăm! Ne vom îndumnezei, căci 
pe ele va păşi, fără nici o îndoială, Mântuitorul la 
a doua venire. 

Gheorghe Penciu a strâns cu evlavie mărturii 
ale durerii lor cum ar fi adunat mireasma smirnei 
de lângă mormânt în pumnul uitat strâns. L-am 
rugat să-l deschidă şi n-am văzut nimic: molecu- 
lele tulburătoare îi intraseră în palmele cu cicatri- 
ci în mijloc şi în hârtie, sfințindu-le... 





52 


anul V e nr. 57 


LA ROST 





Dogma post-democraţiei şi slujitorii ei 


Adevărul nu există, 
Ci doar „corectitudinea 


politică“ 


Paul-Gabriel Sandu 





AN 
] n urma unui articol publicat în numărul 87, 


din 30 aug. 2007, al revistei „Cultura“, cu ti- 

tlul „Eterna ţiganiadă“, colegului meu Ale- 
xandru Bogdan Duca a fost acuzat de rasism de 
către Consiliul Naţional pentru Combaterea Dis- 
criminării (CNCD). Textul, căruia i s-ar putea re- 
proşa pe alocuri că este vag ironic, aduce în discu- 
ție o problemă deosebit de serioasă: aceea a 
etniei romilor şi a dificultăţilor cu care societatea 
actuală se confruntă datorită lor. Afirmațiile 
autorului nu sunt noutăţi absolute, ci reprezintă 
mai curând exprimarea tranşantă a unor proble- 
me pentru care România este blamată de multe 
dintre țările Uniunii Europene. 

„Rromii sunt o populaţie care nu se lasă asi- 
milată, ci opune o rezistență deosebit de puter- 
nică la orice formă de civilizaţie şi la orice proces 
de civilizare, o populaţie lipsită (cu excepții indi- 
viduale, desigur) de orice simţ civic faţă de patria 
de adopție, trăind într-o continuă stare de pro- 
miscuu optimism“ - este una dintre afirmaţiile 
incriminte de CNCD. Indiferent de hermeneutica 
la care am apela şi de ce parte ne-am situa, ne este 
cu neputinţă să trecem sub tăcere un adevăr care 
nu ține de complicate şi vaporoase argumente, ci 
de fapte. Acela că ţiganii refuză sistematic să se in- 
tegreze în societatea actuală, să accepte valorile 
acesteia şi să ducă un mod de viaţă în acord cu va- 
lorile respective. Aceste probleme au făcut obiec- 
tul a nenumărate reportaje şi studii şi sunt susți- 
nute de fapte incontestabile; pur şi simplu aşa au 
stat mereu lucrurile, iar dovezile istorice abundă 
aici pentru cei care doresc să deschidă un banal 
manual de istorie. Autorul îşi ia însă o precauție 


în plus şi notează între paranteze „cu excepții 
individuale, desigur“, dând astfel de înțeles că 
generalizarea lui nu este una făcută în „logica lui 
Ares“. 

Articolul care continuă în acelaşi stil ar meri- 
ta o analiză amănunţită şi completă, însă nu este 
nici locul, nici scopul acestor rânduri. Acestea ur- 
măresc altceva şi fragmentul citat mai sus este 
îndeajuns de relevant pentru a discuta o prob- 
lemă într-adevăr gravă, poate mai gravă, cu per- 
misiunea prietenului meu, decât aceea a „eternei 
țiganiade“, care nu este altceva decât un banal 
pretext, problema libertăţii de exprimare, în spe- 
cial, şi aceea a libertăţii, în general, într-un stat 
post-democratic a cărui politică este „corectitu- 
dinea politică“ şi care a găsit în CNCD întruparea 
firească şi perfectă a ideii supreme. 

EP 














anul V e nr. 57 


53 


ROST 


LA ROST 











Avem de a face cu un fapt foarte simplu: 
tranşant spus, corectitudinea politică se auto-in- 
stituie ca valoare supremă într-o lume în care o 
întreagă scară de valori a fost deja înmulțită cu 
zero. 

Imperativul scoaterii simbolurilor religioase 
din şcoli a venit firesc, deşi pentru unii a părut 
ceva neaşteptat şi grotesc. EI făcea însă parte din 
strategia „loviturii de stat“ a corectitudinii poli- 
tice împotriva valorilor pe care este construită în- 
treaga civilizaţie europeană. Acest lucru a fost 
posibil pentru că dintr-o dată corectitudinea 
politică a devenit superioară oricărei alte valori. 
Şi atunci CNCD a fost instrumentul de punere în 
operă a acestei politici. 

În cazul autorului articolului „Eterna țigani- 
adă“, libertatea de a constata fapte nu poate fi 
acordată, tocmai pentru că ar fi subminată astfel 
supremaţia corectitudinii politice. E interesant 
unde se poate ajunge sau cât de departe se poate 
merge pe acest drum. Sigur, va deveni din ce în ce 
mai primejdios să faci afirmaţii despre vreo 
minoritate sau alta şi, până la urmă, îţi vei dori să 
faci parte din una din ele. În felul acest corecti- 





tudinea politică ar putea lucra în 
favoare ta. 

Un răspuns la întrebarea cu 
privire la cât de departe se poate 
merge ne oferă chiar articolul din 
care am reprodus mai sus câteva 
rânduri: „Televiziunilor li s-a cerut 
să nu îi mai discrimineze pe ţigani. 
Nu mai e voie să mai auzim şi să 
vedem prea multe ştiri negative cu 
privire la rromi. Este imoral să spui 
ţiganului că este țigan, dacă acel 
țigan este infractor, căci, cum spun 
filosofii moralişti ai vremurilor noi: 
«infracțiunea nu are apartenență 
etnică». Aici nu mă pot opri să con- 
stat, fără voia prietenului meu, că în 
subtext este vorba de un atac 
tranşant la adresa CNCD de vreme 
ce nu poate fi corect politic să pui în 
dicuţie însăşi corectitudinea poli- 
tică. Aceasta este o problemă filo- 
sofică a principiului sus-numit, care 
seamănă cu imposibilitatea princi- 
piului verificaționist popperian de a 
fi el însuşi supus verificării empirice. Problema 
esenţială pe care aceste rânduri o invocă poate 
însă trece uşor neobservată. A prezenta ştiri refe- 
ritoare la rromi nu poate, sub nici o formă, 
însemna discriminare, atâta vreme cât infor- 
maţiile sunt imparțiale şi prezintă un mănunchi 
de fapte. Discriminarea o pot face doar perspec- 
tivele deformate şi neadevărate, nu însă 
prezentarea faptelor. E ca şi când ai cere prezen- 
tatorului de ştiri meteo să indice pentru a doua 
zi soare şi temperaturi ridicate indiferent de 
prognoză. Faptul este că această auto-procla- 
mată dogmă a corectitudinii politice nu are nici 
o problemă în a ignora faptele şi a desconsidera 
adevărul, şi în ceea ce priveşte acuzaţia adusă 
împotriva lui Al. Bogdan Duca nu despre altceva 
e vorba. 

Sigur, şi CNCD, ca instituţie, şi dogma corec- 
titudinii politice pe care o pune în aplicare sunt 
perfect legale şi din acest punct de vedere inata- 
cabile (deşi, sper, nu mai presus de lege). Însă, îm- 
potriva lor ar trebui să se ridice, cât o mai poate 
face şi înainte să aibă el înşuşi de suferit, bunul 
simţ. 





54 


anul V e nr. 57 


LA ROST 


ROST 





Pe marginea unor propuneri ale lui Cristian Bădiliţă 


Ecumenicitate și 
ecumenism 


În ediţia din 24 septembrie a cotidianului „Ziua“, Cristian Bădiliţă 
publica un articol intitulat „Primii trei paşi ai noului patriarh“, 
articol în care cunoscutul publicist îi face trei recomandări Prea 
Fericitului Daniel. Le voi prezenta pe rând, după care voi îndrăzni 


să îmi exprim opinia vizavi de fiecare în parte. 


Alexandru Racu 





doxă Română trebuie să repare o nedrep- 

tate ce durează de 18 ani: să purceadă de 
îndată la canonizarea martirilor ei care au pierit 
sub regimul de teroare comunistă. Sunt întru 
totul de acord cu această primă poziție exprimată 
de Cristian Bădiliță. 

Cea de-a doua cerință, îmbrăcată în hainele 
sugestiei, este cam dubioasă. Bădiliță vrea ca 
noul patriarh să impulsioneze „adoptarea şi ofi- 
cializarea unei versiuni româneşti a Bibliei, care 
să fie în acord cu Tradiţia... versiune realizată de 
biblişti pricepuţi şi responsabili“. E evident că 
aceasta este o lovitură care ţinteşte către Înalt 
Prea Sfinția Sa Bartolomeu Anania şi către rodul 
trudei sale de mai bine de un deceniu, noua tra- 
ducere românească a Sfintei Scripturi, apărută în 
2001. Dacă luăm în considerare şi implicarea lui 
Cristian Bădiliță într-un proiect „rival“, proiect de 
care nu uită de altfel să-i reamintească noului 
patriarh, avem şi mai multe motive să ne arătăm 
mefienţi față de onestitatea critică a autorului 
articolului din „Ziua“. Instinctul, dar şi lectura 
altor texte polemice ale lui Cristian Bădiliță, mă 
îndeamnă deopotrivă să am mult mai multă 
încredere în ÎPS Bartolomeu, atât ca traducător, 
dar mai ales ca persoană. Însă, nu voi trece la 
apologia operei Înalt Prea Sfinţiei Sale dintr-un 
simplu motiv: nu cunosc nici ebraica, nici greaca 
veche şi, deci, n-aş avea ce să caut într-o polemică 


p otrivit primei recomandări, Biserica Orto- 


ce le revine, în mod natural, filologilor de profe- 
sie şi numai lor. 


Unde depistează Bădiliță 
prostul gust 


Mai departe, Cristian Bădiliță îi pretinde 
noului patriarh nici mai mult nici mai puțin decât 
să purceadă de îndată la „unificarea datei Paştilor 
BOR cu cea a bisericilor surori odată pentru tot- 
deauna“. „Vina pentru acest decalaj o purtăm noi, 
ortodocşii. E jenant ca o Biserică unică, Biserica 
lui Isus Hristos (sic?) să comemoreze aceeaşi 
Înviere de două ori pe an“ - adaugă autorul. Şi 
subliniază că stabilirea datei Paştilor de către 














ta. 


Cristian Bădiliță 





anul V e nr. 57 


55 


ROST 


LA ROST 





Sinodul de la Niceea s-a făcut cu intenţii declarat 
„anti-iudaice“, porniri care aparent nu sunt „doar 
periculoase, ci şi de prost gust“. Autorul încheie 
prin a ne aminti că, la acest capitol, catolicii „au 
intrat în firescul lucrurilor de multă vreme“, asi- 
gurându-ne, de asemenea, că urmându-i pe „fra- 
ţii“ (ghilimelele îmi aparţin - Al. R.) catolici, „BOR 
nu va pierde nimic, nici prestigiul, cu atât mai pu- 
țin mântuirea“, dând în plus, „un exemplu de nor- 
malitate şi celorlalte biserici ortodoxe“. 

Mai întâi o mică observaţie: Cristian 
Bădiliță scrie Isus, cu un singur „1“. Repet, nu 
cutez să intru într-o dispută filologică. Mă lim- 
itez doar la a constata că părintele Stăniloaie 
scrie lisus, şi nu Isus, şi, după cunoştinţele mele, 
aşa face toată Biserica noastră, de la vlădică la 
opincă. 

În treacăt, mă opresc şi asupra felului în care 
preopinentul înţelege conceptul de autoritate la 
nivel de Biserică. Bădiliţă susține că nu doreşte să 
se „erijeze în Mafalda noului patriarhat al BOR“ şi 
că recomandările pe care le face reprezintă doar 
„smerita“ (ghilimelele îmi aparţin - Al R.) 
„opinie a unui simplu creştin ortodox“. În acelaşi 











Patriarhul Daniel 


timp, Cristian Bădiliţă nu se sinchiseşte să arunce 
expeditiv cu invective precum „periculos şi de 
prost gust“ asupra hotărârilor unui ditamai 
Sinod Ecumenic, la care au luat parte, printre 
alții, Sfinți Părinţi precum Atanasie, Nicolae sau 
Spiridon. Nu e locul aici nici să zăbovesc asupra 
opiniilor „revizioniste“ exprimate de Cristian Bă- 
diliță cu privire la unii dintre aceşti Sfinți Părinți, 
în cadrul altor scrieri ale sale. La o adică, dacă 
„fraţii catolici“ au considerat ca fiind periculoasă 
şi de prost gust ideea că Duhul Sfânt purcede 
numai din Tatăl - hotărâre dogmatică a Sinodu- 
lui Ecumenic de la Constantinopol - de ce s-ar da 
înapoi Cristian Bădiliţă de la a proceda aşijderea 
cu o simplă rânduială canonică stabilită de Sino- 
dul de la Niceea? 

Revenind, deşi nu se vrea „Mafalda“ publicis- 
tul nostru se autopropune într-o postură cel puţin 
la fel de importantă, aceea de mediator între Prea 
Fericitul Daniel şi turma păstorită de acesta din 
urmă. Căci subliniază că paşii recomandaţi sunt, 
fără doar şi poate, „în acord cu aşteptările po- 
porului pe care-l păstoreşte“. 

Ca simplă oaie cuvântătoare din turma Prea 
Fericitului Daniel, mă încumet să-l rog pe stima- 
bilul Bădiliță să nu mai vorbească în numele meu 
şi al altor creştini ortodocşi care, oricât i s-ar pă- 
rea de neverosimil, nu îi împărtăşesc părerile. 
Erijarea unui ins în postura de trâmbițaş al „nă- 
zuinţelor poporului“ nu este doar comică prin 
lipsă de moderație a abordării, ci mai şi trădează 
reflexe din vremuri de tristă amintire. Cu atât 
mai mult cu cât descifrarea „cererilor norodului“ 
este urmată de medierea între popor şi iubitul 
conducător. 


Care fraţi, care Paște? 


Dincolo de toate acestea rămâne frapant fap- 
tul că Bădiliță îi recomandă noului patriarh nici 
mai mult nici mai puţin decât ca BOR să treacă la 
modificarea unilaterală a datei Paştilor. După 
cum bine ştim, Prea Fericitul Daniel nu este Papă 
al Ortodoxiei şi, drept consecinţă, nu s-ar putea 
ocupa şi de calendarele celorlalte biserici 
pravoslavnice. Iar ideea că toate celelalte Biserici 
Ortodoxe se vor îngrămădi iute să urmeze exem- 
plul reformator al BOR este cel puţin naivă, dacă 
nu chiar aberantă. Rezultă, aşadar, că urmarea 





56 


anul V e nr. 57 


LA ROST 


ROST 





imperativului potrivit căruia BOR trebuie să săr- 
bătorească Paştele împreună cu celelalte „biserici 
surori“ este că nu vom mai petrece Paştele împre- 
ună cu adevăratele noastre surori întru Orto- 
doxie! 

Despre care „biserici surori“ vorbeşti dom- 
nule Bădiliță, mai ales în contextul în care Papa 
ne dă de înţeles că Biserica Romano-Catolică nu 
se consideră soră ci mamă a noastră?! La care 
„Biserică unică a lui Isus Hristos“ (cu un singur 
„I“) te referi ? Problema mea ca ortodox este că 
nu sărbătoresc Paştele cu „fratele“ catolic ori cu 
cel protestant, sau că nu sărbătoresc Crăciunul cu 
fratele ortodox rus, la fel ca şi toate celelalte săr- 
batori de peste an, mai puțin Paştele şi Floriile?! 

Mă aflu în străinătate şi însăşi parohia unde 
merg duminica la liturghie urmează calendarul 
iulian. Biserica nu e românească, dar este în 
comuniune cu BOR şi cu restul bisericilor surori 
(să nu se înțeleagă cumva că susțin schisma sti- 
liştilor). Aşadar, atunci când unii din parohie 
postesc în aşteptarea sărbătorii Naşterii Dom- 
nului, alții deja se delectează cu sarmale şi cârnaţi 
împreună cu familia. Consecinţă a minunatei 
decizii de acum 90 de ani luată de unele biserici 
ortodoxe de a schimba calendarul în contextul în 
care alte Biserici Ortodoxe nu au făcut-o. Să nu fiu 
rău înţeles, nu am nimic cu schimbarea calen- 
darului în sine. Susţin numai că shimbarea tre- 
buia făcută doar de către toate bisericile o dată, în 
aşa fel încât ecumenicitatea Bisericii să nu fie 
afectată. Şi consider că la fel ar trebui să se pro- 
cedeze şi astăzi. Dacă, rezistând presiunilor secu- 
lariste proto-ecumeniste şi occidentaloide ale 
vremii de atunci, mai marii bisericilor au avut 
înțelepciunea şi puterea să facă în aşa fel încât 
măcar Paştele să se sărbătorească soborniceşte, 
în mod normal, de către toată Ortodoxia, e cazul 
ca, de dragul frățietății ecumeniste, să dăm astăzi 
o ultimă lovitură sobornicităţii Bisericii, în loc să 
acționăm exact invers? Ca să nu mai vorbesc, fer- 
ească Dumnezeu, de eventualitatea unei schisme 
în sânul Ortodoxiei, sau chiar în cadrul BOR. 

Hipnotizat de „chemarea fraţilor“ şi ofuscat 
peste măsură de „anti-semitismul“ şi „prostul 
gust“ ortodox, Cristian Bădiliță nu se mai gândeş- 
te şi la aceste aspecte! N-ar fi mai bună ideea, 
domnule Bădiliță, să ne facem direct greco-cato- 
lici? 


Cauze ale deficitului de 
ecumenicitate 


Adevăratele probleme ale Ortodoxiei, la a 
căror rezolvare ortodocşii de pretutindeni ar tre- 
bui să participe, sunt aşadar altele decât cele pe 
care şi le imaginează Cristian Bădiliţă, datorită 
convingerilor sale profund „ecumeniste“. Mai 
întâi, faptul că Biserica Ortodoxă are două calen- 
dare. Apoi, faptul că are două moduri diferite de 
a primi heterodocşii la Ortodoxie, prin rebo- 
tezare în Biserica Greacă şi doar prin mirungere 
în Biserica Rusă şi la noi, ceea ce poate fi prilej de 
sminteală pentru cei care vor să se convertească, 
întrucât e de bănuit că aceştia vor să devină mem- 
bri ai Bisericii Ortodoxe şi nu ai BOR, BOG, BOB 
etc. Ar fi normal, aşadar, ca săvârşirea sfintelor 
taine să reflecte unitatea şi sobornicitatea Bise- 
ricii. Din nou, nu optez eu pentru o variantă sau 
alta - nici n-aş îndrăzni să fac aşa ceva. Duhul 
Sfânt prin Sinod, acel Sinod panortodox care se 
tot pregăteşte de vreo optzeci de ani, trebuie să o 
facă. Dar consider normal, sau cel puţin mai bine, 
ca Biserica să aibă o singură rânduială pentru pri- 
mirea catolicilor la Ortodoxie. Nu în ultimul rând, 
ar trebui menţionată situația aberantă a ortodoc- 
şilor din diaspora unde, în acelaşi oraş, se supra- 
pun o gramadă de jurisdicții episcopale: episcop- 
ul rus, cel grec, cel român, cel grec pe stil vechi, 
cel rus din exil etc. şi asta în condiţiile în care 
canoanele indică precis că fiecare cetate trebuie 
să aibă un singur episcop. 

Biserica Ortodoxă suferă aşadar de prea 
mult timp de un deficit de ecumenicitate, a cărui 
remediere este teoretic posibilă, însă extrem de 
greu de pus în practică. Grav este faptul că aceas- 
tă problemă este prea uşor trecută cu vederea sau 
nu este deloc conştientizată, chiar de către unii 
dintre creştinii ortodocşi care, altfel, nu ar avea 
nimic de-a face cu poziţii de genul celor expri- 
mate de Cristian Bădiliță. 

În opinia mea, trei elemente au contribuit la 
formarea, menţinerea şi agravarea acestui defi- 
cit. Primul dintre ele este statul național secular 
şi controlul exercitat de către acesta asupra Bise- 
ricii, Biserica fiind abuzată şi utilizată în scopuri 
meschine de-a lungul timpului de către diverşi 
politicieni care au ştiut să îmbine în chip fatal 
educaţia franceză cu apucăturile balcanice. Al 





anul V e nr. 57 


57 


LA ROST 





Foto: Richard Constantinescu 


doilea element este filetismul. În acest caz dra- 
gostea de țară sau conştiinţa unei apartenențe 
naţionale degenerează într-un mod tembel de a- 
ți iubi ţara, ce denatuează prin ideologie natu- 
raleţea sentimentului (prin adăugare de „ism“), 
punând în plus națiunea fie pe acelaşi nivel cu 
Biserica, fie pe un nivel superior. Din păcate, 
unul dintre cele mai nocive efecte ale statului 
modern asupra Bisericii a fost tocmai impreg- 
narea foarte profundă a discursului Bisericii cu 
acest gen de naționalism opus sobornicităţii, 
care a rămas acolo până astăzi, paradoxal, în 
ciuda eforturilor recente ale noii generaţii de 
modernizatori care se străduiesc acum să în- 
locuiască discursul naţionalist modern cu euro- 
ortodoxia. 

În fine, cel de-al treilea element care con- 
tribuie a acest neajuns ecleziologic este agenda 
ecumenistă a unei mari părți din elita laică şi bi- 
sericească din spaţiul ortodox, agendă care, după 
cum S-a văzut şi în cazul de față, loveşte tocmai în 
ecumenicitatea Bisericii. Și ar fi cazul să ne 
amintim aici de acel străvechi principiu: divide et 
impera! 





O problemă de identitate 


Fapt ce ne întoarce la personajul care ne-a 
pricinuit aceste rânduri şi ne face să ne întrebăm 
ce anume urmăreşte acesta. Am putea crede, pe 
de o parte, că Bădiliță este viclean şi are scopul de 
a-i prinde în capcană pe cei naivi, întrucât face 
propagandă anti-ortodoxă sub masca de „simplu 
creştin ortodox“. Pornind de la această supoziţie, 
unii oameni, sătui de şarjele filo-catolice ale lui 
Bădiliță, îi arată acestuia uşa de ieşire din vatra 
Ortodoxiei. Este şi cazul unei doamne care iată ce 
scrie pe forumul ziarului Ziua: „Domnule Badi- 
liță, nu ar fi mai simplu să deveniți catolic? Pierde- 
rea unei persoane ar fi un rău mai mic decât 
pierderea unui popor la care contribuiţi prin 
«opiniile avizate» de «teolog ortodox» format în 
şcoli catolice“. Iar dacă Bădiliță nu face acest pas 
din convingerea sinceră că trebuie să rămână 
ortodox, nu din credința că misiunea sa este de a 
muta întreg poporul odată cu el la Biserica 
Romei, nu ne rămâne decât să constatăm că, 
măcar pentru moment, omul are o serioasă pro- 
blemă de identitate. 





58 


anul V e nr. 57 


ROST: cuvint, rațiune, sens, ordine 


În latină, rostrum însemna „deschizătură“, „cioc“, „plisc“, „bot“. Mai tîrziu, în latina populară, 
a început să însemne şi „gură“ în general. În româna veche, sub forma rost, a fost moştenit cu acest 
din urmă înţeles, păstrat astăzi doar în cîteva expresii de largă răspîndire (a învăţa pe de rost, a lua 
la rost) şi stînd la baza verbului a rosti. Rost a evoluat spre înțelesul „rațiune“, „sens“, „tic“, 
„Doimă“, „scop“, cu care se foloseşte astăzi în mod curent. Aşa a apărut verbul a rostui („a da sens“, 
„a pune ordine“), cu derivatele rostuire, rostuitor etc. 

Creat prin Rostirea (Cuvântul) divină, omul este el însuşi făptură rostitoare, dar şi rostuitoare. 
Omul are un rost dat de Dumnezeu, dar uneori caută să-şi facă singur alt rost, după mintea lui. În 
orice caz, starea cea mai rea a omului este aceea de a fi fără rost pe lume. Iar cel mai mare serviciu 
care poate fi făcut omului este de a-l ajuta să-şi (re)găsească rostul. 

Revista ROST îşi propune tocmai acest obiectiv la nivelul lumii româneşti, care în comunism 


şi-a pierdut rostul şi care trebuie să se redescopere pe sine, în primul rînd prin recursul la tradiție. 





În acest număr semnează: e Mihail Albişteanu - profesor, docto- 
rand în istorie, publicist e Richard Constantinescu - medic, docto- 
rand, asistent universitar la Universitatea de Medicină şi Farmacie 
Iaşi, publicist e Stelian Gomboş - doctorand în teologie, publicist e 
Cristian Ivănuță - profesor de istorie, doctorand e Gheorghios 
Martzelos - prof. univ.dr., Facultatea de Teologie Ortodoxă - 
Universitatea Aristotelis din Tesalonic e Daniel Mazilu - profesor, doc- 
tor în Filosofie e Viorel Patrichi - jurnalist, ultima carte publicată: 
Ochii şi urechile poporului. Convorbiri cu generalul Nicolae Pleşiţă 
(2001) e Adrian Nicolae Petcu - istoric, a publicat (coord.) Partidul, 
Securitatea şi cultele (2005) e Alexandru Racu - doctorand în Ştiinţe 
Politice, Ottawa - Canada e Paul-Gabriel Sandu - student la 
Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti e Cătălin Mihai Ştefan 
- poet, muzeograf la Muzeul Literaturii Române Iaşi, a publicat Muza 
avatarului. Leacuri pentru obsesii(2005) e Claudiu Târziu - jurnalist. 





Abonament 

Vă puteţi abona trimițind contravaloarea abonamentului prin mandat poştal (în care specificaţi citeţ numele, 
adresa completă, telefonul şi perioada de abonament) pe numele: Târziu Claudiu Richard, CP 27, Oficiul 
Poştal 23, Bucureşti sau achitînd contravaloarea abonamentului în contul nr. 
RO25BACX0000000107363250, deschis la HVB Țiriac Bank, Sucursala Orizont - Bucureşti, pe numele 
Asociaţiei ROST, cod fiscal 12495302, după care veţi trimite copia chitanței şi o scrisoare în care solicitați 
abonamentul la CP 27, Oficiul Poştal 23, Bucureşti. 

Preţul unui abonament este 180.000 Lei (18 lei noi) pentru 6 luni şi de 360.000 lei (36 lei noi) pentru un an. 
Pentru cei din străinătate abonamentul este de 50 euro/an în Europa şi 70 USD/an pentru celelalte 
continente. 


Nr. 1-— martie 2003, dedicat lui 
Nicu Steindhardt 
Nr. 2 — aprilie 2003, dedicat lui Mircea Eliade 
Nr. 3 — mai 2003, dedicat lui Lucian Blaga 
Nr. 4- iunie 2003, dedicat lui 
Mihai Eminescu 
Nr. 5-— iulie 2003, dedicat lui 
Nicolae Paulescu 
Nr. 6 — august 2003, dedicat lui Sandu Tudor 
Nr. 7 — septembrie 2003, dedicat lui 
Nae Ionescu 
Nr. 8-— octombrie 2003, dedicat lui 
Valeriu Gafencu 
Nr. 9 — noiembrie 2003, dedicat Părintelui 
Dumitru Stăniloae 
Nr. 10-11 — decembrie 2003, dedicat lui 
Vasile Băncilă 
Nr. 12 — februarie 2004, dedicat lui 
Nichifor Crainic 
Nr. 13 — martie 2004, dedicat lui 
Mircea Vulcănescu 
Nr. 14-15 — aprilie-mai 2004, dedicat lui 
Radu Gyr 
Nr. 16 — iunie 2004, dedicat lui Vintilă Horia 
Nr. 17 — iulie 2004, dedicat 
lui Ștefan cel Mare — epuizat 
Nr. 18 — august 2004, dedicat lui 
Ernest Bernea 
Nr. 19 — septembrie 2004, dedicat lui 
Constantin Noica 
Nr. 20 — octombrie 2004, dedicat 
Părintelui Arsenie Boca — epuizat 
Nr. 21-22 — noiembrie-decembrie 2004, 
dedicat Părintelui Constantin Galeriu 
Nr. 23 — ianuarie 2005, dedicat lui 
Vasile Lovinescu 
Nr. 24 — februarie 2005, dedicat lui 
Octavian Goga 
Nr. 25-26 — martie-aprilie 2005, dedicat 
Părintelui Constantin Voicescu 
Nr. 27 — mai 2005, dedicat lui 
Nicolae Iorga — epuizat 
Nr. 28 — iunie 2005, dedicat 
Părintelui Arsenie Papacioc — epuizat 
Nr. 29 — iulie 2005, dedicat 
Părintelui Zosim Oancea 
Nr. 30 — august 2005, dedicat lui 
Vasile Voiculescu 
Nr. 31 — septembrie 2005, dedicat 
Părintelui Liviu Brânzaș 
Nr. 32 — octombrie 2005, dedicat lui 
Aron Cotruș 
Nr. 33 — noiembrie 2005, dedicat 
Părintelui Iustin Pârvu 
Nr. 34 — decembrie 2005, dedicat lui 
Paul Goma 
Nr. 35 — ianuarie 2006, dedicat lui 
Horia Bernea 
Nr. 36 — februarie 2006, dedicat lui 
Ioan Alexandru 
Nr. 37 — martie 2006, dedicat 
Părintelui Teofil Pârâianu 
Nr. 38 — aprilie 2006, dedicat 
Părintelui Calciu 
Nr. 39 — mai 2006, dedicat lui 
Pan M. Vizirescu 
Nr. 40-41 — iunie-iulie 2006, dedicat lui 
Ton Gavrilă 
Nr. 42-43 — august-septembrie 2006, 
dedicat Părintelui Adrian Făgeţeanu 
Nr. 44 — octombrie 2006, dedicat lui 
Gabriel Constantinescu 
Nr. 45 — noiembrie 2006, dedicat lui 
Simion Mehedinţi 











Centenarul naşterii unui martir 
vizsaz Vulszina3sil 


ema 150 Die Mm 


Părintele Iustin 
un adevăr, 
purtător deseara! 


Nr. 46 — decembrie 2006, dedicat 
Părintelui Rafail Noica 

Nr. 47-48 — ianuarie-februarie 2007, dedicat 
Părintelui Benedict Ghiuș 

Nr. 49 — martie 2007, dedicat lui 
Ioan Ianolide — epuizat 

Nr. 50 — aprilie 2007, dedicat lui 
Marcel Petrişor 

Nr. 51 — mai 2007, dedicat părintelui 
Nicodim Măndiţă 

Nr. 52 — iunie 2007, dedicat 
Mitropolitului Bartolomeu 

Nr. 53-54 — iulie-august 2007, dedicat 
Părintelui Trifa 

Nr. 55 — septembrie 2007, dedicat lui 
Alexandru Mironescu 

Nr. 56 — octombrie 2007, dedicat 
Părintelui Sofian Boghiu 





Cei care doresc să-şi completeze colecția publicației 
ROST pot trimite contravaloarea revistei 

(3 lei/exemplar), prin mandat poştal, pe numele: 

Târziu Claudiu Richard, OP 23, CP 27 Bucureşti. 
Precizaţi pe mandatul poştal ce număr al revistei doriţi, 
în câte exemplare şi adresa dvs. Pentru informații sunați 
la tel: 0740.103.621 





EISAgAgE 760017