Revista Cinema/1990 — 1998/5_Noul_Cinema_anul_V-nr-10-1994

Nr. 10/1994 


шта | mN Е wan Е 


Anul V nr. 58 (379) REVISTĂ A CINEFILILOR DE TOATE VÂRSTELE 


è UN CRITIC TÂNĂR 
CONTRARIAZĂ PE 
UN CITITOR 

SI MAI TÂNĂR 


e aproape trei ani citesc 

cu aviditate revista dum- 

neavoastră si în trei ani nu 

am fost atât de dezamăgit 
99 cum am fost după ce am 

citit un articolaş «La răs- 
cruce între dragoste și moarte» (semnat 
RM. — Rolland Man bănuiesc), care se 
vrea o cronică de film. (...) Revista pe 
ansamblu e bună, chiar excelentă și, 
după ce citesc un număr, aștept înne- 
bunit de nerăbdare pe următorul, dar 
am o întrebare, domnule R.M.: în ce 
dispoziţie vă aflaţi când ati văzut filmul 
INTERSECTION? Eu nu cred că prea 
bună...” Scrisoarea aparține lui SORIN 
GHIEA (17 ani) din Braşov. Ce anume 
l-a revoltat ре S.G.? De pildă, o astfel 
de apreciere; „о voità colecţie de erori 
și clișee adunate din tot ce s-a produs 
mai rău în aproape o sută de ani de ci- 
nematografie“. Aprecierea este cam 
tare, e adevărat, ceea ce Й pune în 
gardă pe corespondentul nostru din 
Brașov, căruia i-a plăcut filmul: „Scuza- 
ți-mă, domnule R.M., dar dintre sutele 
de Ште slabe cu $ mare (nu le nu- 
mesc, sunt prea multe), doar pe acesta 
v-aţi "găsit să-l criticati atât de aspru?! 
$1 de ce il criticati? Pentru că dumnea- 
voastră vi se pare că filmul nu are su- 
biect sau că е un remake? Sau fiindcă 


DIALOG cu cititor 


cele 

În plus, e un film pe care nu-l! uiţi peste 

două zile“. Nu cred că rezultă din cro- 
nica lui R.M. că nu i-a plăcut filmul fi- 
indcă nu are subiect, predicat, Oscar 
sau Glob de aur, ci pentru că are erori 
și clișee... Mărturisesc rușinat că nu am 
văzut filmul, deci judec și eu precum 
celălalt Solomon, fără să știu dinainte 
al cui e copilul (în cazul nostru, de par- 
tea cui e adevărul), dar fac deductii. Ce 
anume 1-а mai supărat pe foarte tânărul 
S.G. în cronica tânărului R.M.? De 
pildă, fraza următoare: „eroii duc o 
viaţă lipsită de griji materiale, trăiesc în 
vile luxoase, se îmbracă în toalete su- 
perelegante, conduc mașini de vis, dar 
suferă”. Se întreabă junele nostru co- 
respondent: „Dar oare oamenii bogaţi 
“пи au voie să sufere?" Chiar asa! Fami- 


Din sumar: 


octombrie 1994 


lia Ewing nu suferea? Până la urmă, 
J.R. nu-și punea capăt vieții? Si, mai 
departe: „noi urmărim o dramă, poves- 
tea unui om ‘саге incearcă să se gä- 
sească pe sine și, implicit, drumul spre 
adevăr. Oare zbuciumul său e un vid? 
Nu cred... Oare scena din final, cea cu 
accidentul nu v-a impresionat deloc? 
(...) Dumneavoastră, domnule В.М, spu- 
neti că: „singurul interes in această pri- 
vintà ar fi un ой greci Sha- 
ron Stone, care 
din cap рапа т = aria şi, supralici- 
tand, badi ایا زر‎ neconvingàtor rolul 
pe саге soțul o insealà". 
а de real ін н жетіде 
voastră, fiindcă Sharon Stone e imbrà- 
catà. (Sincer vorbind, nu e totusi de re- 
gretat? — d.s.). Зрипей cà e neconvin- 
gàtor. Poate! Dar mi se pare firesc, din 
moment ce dv. vi în fata ochilor ima- 
gini din celelalte filme ale ei. Poate era 
neconvingătoare fiindcă era prea т- 
chisă, prea ocupată să salveze aparen- 
ие şi prea mândră pentru a-și exterio- 
sentimentele“. Poate, dar atunci tot 
AM. are dreptate, căci, indiferent de 
motiv, neconvingătoare înseamnă chiar 
neconvingătoare. ‘Dar, continuă S.G: „Şi 
chiar з ar fi cum spuneţi, oare chiar 
| că Sharon Stone e bună numai 
dezbrăcată?“ Nu ştiu ce crede R.M., dar 
întrebarea e interesantă. 

Întrucât S.G. e îngrijorat cu privire la 
efectul' scrisorii sale („dacă nu v-aţi su- 
părat prea tare"), îl asigur că nimeni пи 
s-a supărat. Tonul scrisorii e cât se 
poate de civilizat, punctul de vedere 
susținut e plauzibil şi, cine stie?, dacă 
aș fi văzut filmul, poate că i-as fi dat 
dreptate, chiar cu Sharon Stone îmbră- 
cata. 

În final corespondentul nostru ne 
propune: 1) să scriem și despre filmele 
mai puţin celebre şi 2) să scriem despre 
біте înainte de a apărea pe ecrane. De 
acord cu prima propunere, nu si cu a 
doua. Cronica e totuși o formă a criti- 
cii. 

n 


PIXURILE 
SUNT FACUTE 
CA SA SCRIE 


xistă cititori supăraţi pe 
alţi cititori. E cazul CRIS- 
ИМЕ! ENACHE (Brăila). 
neplăcut impresionată de 
opiniile unor cititori ai re- 
vistei. C.E. se miră că „au 
«tupeul» (...) să judece actul cinemato- 


grafic, cultural, persoane care n-au citit 


în viața lor o cronică cinematogratică 
adevărată, care nu vizualizează și, im- 
plicit, conștientizează decât exteriorul 
unei icule, care cred că urmărirea 
unui film în stare de inconștienţă inte- 
lectualà ҢІ dă și dreptul de a-l judeca“. 
Corespondenta se referă la unele păreri 
privind filmele lui Dan Pita, Mircea Da- 
neliuc, Mircea Veroiu. Să nu fim ne- 
drepţi. Orice spectator are dreptul să 
judece orice film în virtutea faptului că 


şi-a câştigat acest drept plătind un bilet: 


la cinematograf sau un abonament la 
ТУ. Ar trebui oare să instituim un soi 
de apartheid, excluzându-i pe spectato- 
rii mai puţin instruiți de la exercițiul 
opiniei? La urma urmei, ei nu fac decât 
să se exprime ca spectatori, așadar ni- 
meni nu te persuadează să-ţi însuşești 
părerile lor. Nu, nu publicăm aceste pă- 
reri din „considerente economice“, cum 
crede C.E., ci din Considerente demo- 
cratice, pentru că toți, inclusiv cei care 
greşesc, au dreptul la opinie. Mai ales 
în artă. Şi nu numai. 

Cu totul altceva este în cazul critici- 
lor. 


Corespondenta noastră din Brăila îi 
neagă si lui Tudor Caranfil dreptul de a 
se pronunţa, pe postul naţional de tele- 
viziune, în mod critic asupra regizorilor 
amintiţi. E adevărat că părerile lui T.C. 
sunt uneori de о vehementà teribilistà, 
dar asta nu înseamnă să-l considerăm. 
ca С.Е, 
simpli spectatori au dreptul să-și ex- 
prime opinia asupra filmelor văzute, cu 
atât mai mult are acest drept criticul ci- 
nematografic. Chiar dacă intră іп 
dezacord cu propria noastră opinie. Fi- 
rește că pentru un post de televiziune 
cu audiență naţională ar fi de dorit о 
poziţie critică echilibrată și nepartizană, 
si nu о” critică temperamentală. 

Propunerea de a edita două reviste — 
una de ,,decentà intelectuală“ — cu alte 
cuvinte pentru elită — si una „de mon- 
denitàti“ — nu intră în vederile noastre. 
Nu credem în această divizare catego- 
гісі. а interesului. De altfel în presa 
mondială se alternează analiza și infor- 
тайна de substanță cu comentariul si 
informaţia frivolă. Doar proporțiile va- 


Р и 


Ф... Tânăra stăpână a luat sfârșit, dar 
spectatorii nu au uitat-o pe Lucelia Santos (aici cu 
Chica Xavier) 


Ф... Smith а încercat 


EVENIMENT: Pepe & Fiti de Dan Pita 


VIDEOCLIP: Precursori; Jocurile schimbului; 
De la Metropolis la Express Yourself, Imagini, 
sunete; | Si. aici cenzura?; Figuri ale dorintei 


VENETIA '94: "94: Вип venit în iad! 


PE ECRANE: Tombstone; Ace Ventura — 


Detectivu' lu' Peste; Templul tăcerii; Cursa in- 
fernală; Beverly Hills Cop 3; Salvaţi-l pe Willy; 
Noi aventuri în epoca de piatră; Academia de 


poliție (7) — Misiune la Moscova 


PORTRETUL LUNII: Cecilia Barbora 


CENTENAR: 20 de lucruri de știut despre 


Casablanca 


CE FILME VOM MAI VEDEA PÂNĂ LA ANUL 


NOU? 


FILMUL LA A 4-a GENERAȚIE 


BLOC NOTES la Montreal 


CINEGLOB: FILM FAX; FAN CLUB 
ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ: Călin 


Сайтагл. 
Duma. Roland Man, Horea Mur 
Nicula, Aura Puran, Eva Sirbu, 
mon. Dona Stănescu. 


rima Coroiu, Adina Darian, Dana 
u, Dinu loan 
mitru Solo- 


‚ ре parcursul а patru episoade 
sà domoleascà Furia ingerilor 


riază de la o revistă la alta. Cât despre 
starea subculturală a unei mari тајогі- 
tati, de acord, dar nu cu referire la citi- 
torii noștri printre care, iată, vă numă- 


гай şi dumneavoastră. 2 


POEZIE 
SI CINEFILIE 


MILIA DABU din Mangalia 

îmi trimite o scrisoare si 

un volum de versuri intitu- 

lat, eminescian, „Рюаге 

albastră“ si apărut la Edi- 

tura „Senin“. Versurile 

sunt aşa cum mă aşteptam: stări mai 

mult sau mai putin albastre, imagini di- 

fuze, o mare intensitate și o mare exal- 

tare а trăirii, repetări, reveniri, toate 

într-o zonă uşor abstractizată. Pe co- 

perta a 4-a, o poezie din 1985 a Ninei 

Cassian dedicată Emiliei Dabu е 
aproape o recomandare. 

Cât priveşte scrisoarea, se află si ea 

într-un spaţiu poetic, prin aceea că pă- 

timasa cinefilà se oprește acum asupra 


(Continuare іп pag. 14) 


Rubrica Dialog cu cititorii 
este realizată de DUMITRU SOLOMON 


un „presupus“ critic. Dacă. 


\ 
d 
) 
| 


FIFI 


rebuie sà recunoastem 

dintru început cà Pepe 

&Fifi este titlul cel mai 

asteptat de pe lista pre- 

mierelor anului. În pri- 

mul rând, de fanii regi- 
zorului, pentru care doi ani de la 
precedentul film au părut un lung 
răstimp. Apoi, de cei cărora Leul 
de argint obținut de Hotel de lux în 
1992 la Veneţia nu le căzuse toc- 
mai bine. Unii dintre adversarii 
acestei pelicule obișnuiau chiar să 
citeze, ori de câte ori aveau ocazia, 
un critic italian care avusese re- 
zerve la premiul nostru venețian 
scriind „„decât mari metafore, mai 
bine mici adevăruri“. 

lată că Dan Pita nu trece însă in- 
diferent pe langà aceste „mici ade- 
văruri“ ale perioadei de tranziţie, 
dedicându-le în întregime acest Pe- 
pe & Fifi, un tablou pe cât de lucid, 
pe atât de disperat al-deziluziilor 
noastre post-revolutionare. 
Aproape nici una dintre plăgile 
zbuciumatei noastre societăți în 
„criză de identitate nu scapă nesem- 
nalatà: pauperizarea galopantă, as- 
censiunea afaceristilor verosi, co- 
piii abandonaţi si drogati си auro- 
lac, înfierile frauduloase, proxene- 
tismul, prostituția, ineficienta poli- 
іеі, cinismul politicienilor. Toate 
aceste realități marchează destinele 
celor doi frati ale căror nume dau 
titlul filmului, doi tineri nevoiți să-și 
croiască un drum în jungla tranzi- 
fiei pe calea compromisului. Pepe 
incearcă să facă bani în boxul pro- 
fesionist, lăsându-se exploatat de o 
gașcă ce transformă meciurile în 
măceluri iar Fifi, dezamăgită în 
amor, se pune la dispoziția unui 
proxenet care-i fructifică farmecele 
pe dolari. Sunt două figuri obisnu- 
ite în peisajul uman al acestei pe- 
rioade, care nu par însă predesti- 
nate vietuirii în mediul interlop. Ei 
apar ca victimele unei societăți 
care nu le oferă prea mari șanse și 
în care modelele de reușită nu 
oferă girul moralității. 

Dacă descrierea cam sumară a 
debusolării familiale (părinții dorm 
la televizor și nu pricep nimic din 
се se întâmplă în preajmă) explică 
vag deruta celor doi, relația cu 
prietenul lor Carol țintuit într-un fo- 
toliu de paralitic oferă motivații so- 
luțiilor disperate la care recurg 
Pepe şi Fifi și revelează și latura 
solară a personalităţii acestora. O 
secvență ca aceea cu bucuria lan- 
sării unui zmeu de hârtie sugerează 
convingător rezervele de puritate 
ale protagonistilor. Regăsim în ea 


асе! halo afectuos specific stilului 
Pita si acea putere de a comunica 
emoția prin frânturi de priviri si de 
gesturi. 

Acest film marcheazà un pas de- 
cis al regizorului în directia obser- 
vatiei realiste, în favoarea căreia re- 
nuntà la scriitura „frumoasă“ și alu- 
zivà, dar nu poate fi considerat un 
moment de rupturà în opera sa. El 
se înrudeste desigur cu Filip cel 
bun, Pas în doi si, ceva mai puţin, 
cu Concurs si Faleze de nisip. 
Liantul acestor pelicule este asigu- 


Premiera 


matograf porno, des 


Pepe şi 


Ea ne convinge până la capăt“. 


Dan 
litic al ţării sale. 


cu forță documentară“. 


(Continuare în pag. 20) 


Costel Constantin 


инс 


mondială 
în secţiunea oficială la Montreal . 


Din presa canadiană 


„THE GAZETTE 


„Regizorul Dan Pita este un geniu а! sumbrului. Е! excelează în scenele 
cu imobile dărăpănate, cu mici cersetori care se droghează cu aurolac și cu 
betivul mânios perorând profeţii biblice. 724 

Coloana sonoră este obsedantà, atmosfera sărăcăcioasă са într-un cine- 
i scenele de sex sunt extrem de discrete, datà fiind na- 
tura subiectului. Este portretul unei societăți măcinată în profunzime și cău- 
tând cu disperare aerul. Pentru tineri singura pe câtă 
Fifi începe cu un pumn provocator de Knockout, evoluează lent, 
apoi construiește un puternic final kafkian. 

interpretarea este ancorată în sinceritate. Irina Movilă este un amestec 
de frumuseţe înnăscută și talent care se numește de obicei calitate de star. 


„LE JOURNAL DE MONTREAL“ 


„Îndepărtându-se de stilul înalt alegoric, încărcat, al Hotelului de lux, 
Ра semnează aici un rechizitoriu dur împotriva regimului social si po- 


istoria: fictivă din Pepe gi Fifi se derulează în 
buie să se facă, de asemenea, asupra imaginilor din planul secundar, filmate 


Ф Mihai Calin 
si Cristian lacob 


Irina, Movilă 


rat de atenția specială acordată 
personajului tânăr aflat în momente 
de opțiune sau de criză. Acuitatea 
întrebării . „сит trebuie să trăim?“ 
racordează sensurile din Pepe & Fifi 
și la Rochia albă de dantelă, la care 
se fac trimiteri clare în secvența 
unde protagonista își taie părul în 
fata oglinzii. 

Ce oferă în plus personajului tà- 
năr această peliculă de o asprime 
neobişnuită în opera regizorului? 
Cred că în primul rând o aducere 
la zi a imaginii sale. Pepe, Fifi şi 


rămâne fuga. 


Pat Donnelly 


rim. plan, dar lectura tre- 


Louise Blanchard 


Carol sunt tipicii tineri ai generaţiei 
'90, pe care o reprezintă nu numai 
prin semnul distinctiv al obligatoriei 
jachete de piele, ci și prin intensita- 
tea deziluziei strigată în gura mare 
pe stradă sau în discoteci cu deci- 
beli asurzitori. Ei sunt păguboșii, 
trașii pe sfoară, cei cărora schim- 
bările le-au adus numai „dreptul 
de-a huidui“. Un drept pe care și-l 
exercită însă cu voluptate (mai ales 
Carol) într-un limbaj crud care în- 
cepe să devină deja un semn dis- 
tinctiv al cinematografului nostru 
post-revolutionar. 

Atenţia lui Dan Pita față de tineri 
s-a concretizat și de această dată și 
în lansarea unor nume noi. El a in- 
tegrat în echipă o coscenaristă de- 
butantă (loana Eliad), un operator 
aflat la primul lung-metraj (Dan 
Alexandru) și s-a dovedit din nou 
un neîntrecut descoperitor de ta- 
lente mizând pe Cristian lacob (di- 
namicul și tragicul Pepe) și pe Mi- 
hai Călin (sarcasticul raisonneur 
Carol). Deja cunoscută cinefililor (a 
jucat si în Hotel de lux), irina Mo- 
vilà surprinde în acest important rol 
nu numai prin firesc, ci si prin stà- 
pànirea unui registru al nuantelor. 
Cei trei se impun cu brio într-o dis- 
tributie din care se mai remarcă si 
cani Constantin (tenebrosul Ba- 
ron). 

псегсапа sà surprindà si sà (-si) 
explice criza actuală a societăţii 
noastre, autorul n-a ezitat să de- 
vină moralist. Pledoaria sa pentru 
redresarea morală apelează și la 
soluția personajului-simbol (cerșe- 
torul care citează amenintàtor din 
Apocalipsă) şi la aceea a finalului 
avertizant, cu fata împingând căru- 
ciorul paraliticului pe culoare labi- 
rintice, în căutarea luminii. Chiar 
dacă demonstrația capătă uneori 
accente povățuitoare (vezi discuția 
despre salvarea sufletului dintre Fifi 
și bătrânul de la metrou), mesajul e. 
binevenit și nu poate lăsa pe ni- 
meni indiferent. Pentru o generație 
care își disimulează disperarea și 
frustrările sub deghizamentul de 
rocker cinic, Pepe & Fifi e un film 
care pune pe gânduri. 


Dana DUMA 


Producţie: „Solaris Film“ în co-produc- 
ție cu Studioul cinematografic Bucures- 
ti. Regia: Dan Pita. Scenariul: Dan Pita, 
loana Eliad. imaginea: Dan Alexandru. 
Muzica: Adrian Enescu. Montajul: Cris- 
tina lonescu. Sunetul: Sotir Caragaţă. 
Cu: Cristian lacob, шпа Movilă, Mihai 
Călin, Costel Constantin, Charles Ma- 
quignon, Liliana Bâclea, Damian Crâș- 
maru. 


3 


astazi 
clipul 
nu mai are 
neapărat 
legătură 
cu muzica. 


WCiipurile 
se apropie 
mai mult 
de film 
şi au devenit 
aproape 
o şcoală 
pentru 
filmul 
de ficțiune. 


Шс 
nu mai este 
o simplà 


х 


formà 
de 
publicitate, 
la un 
moment dat 
el poate 
deveni 
chiar 
antipublicitar. 


Min variantà 
optimistà 
doar 10% 

din productia 
mondialà 
de câteva 

zeci de mii 

de 
videoclipuri 
sunt demne 
de retinut. 

4 


Precursorii 


entru cei mai multi spectatori, 


videoclipul este о inventie a 
anilor '80. Odatà cu crearea 
postului MTV, care a început 


sa transmità la 1 august 1981, 
С clipurile au intrat în cotidian. 
Zilnic telespectatorii sunt bombardati cu 
zeci de astfel de creaţii. Numai că această 
formă de prezentare a muzicii însoţită de 
imagini nu putea apărea din senin; încer- 
сагі mai mult sau mai puţin reușite au 
existat încă din anii '20. Ar fi de ajuns să 
amintim_ experimentele regizorului german 
Oskar Fischinger care a încercat să ilus- 
treze afinitàtile dintre ritmurile sonore si 
cele vizuale. Forme si culori apar, dispar, 
se transformă în funcţie de evoluția bucății 
muzicale pe care o ilustrează. De multe ori 
este vorba de forme geometrice abstracte, 
filmul nefiind o poveste cu personaje, ci o 
poveste cu sunete. 
Fischinger contribuie şi la celebrul Fan- 


Ф Jean-Christophe 
Averty, 


un pionier k- 


tasia (19ã0) produs de Wait Disney, afir- 
mare în forță a animației bazată pe sugestii 
sonore. Fiecare parte componentă a filmu- 
lui se constituie într-un fel de videoclip în 
care suportul muzical este simfonic. A fost 
nevoie să treacà mult timp pànà ce primele 
încercări care aveau la muzica pop sà 
apară. Astăzi aproape uitat, Jean-Chris- 
tophe Averty a revoluționat în anii '60 
show-rile T.V. În locul imaginilor obișnuite 
cu un cântăreț care stă în fata unui micro- 
fon, interpretând câteva melodii, emisiunile 
lui Averty aduceau o avalanșă de imagini, 
un cadru scenografic sofisticat, o diversi- 
tate de unghiuri de filmare inedite pentru 
spectatorul vremii. Fără a beneticia de mij- 
loacele tehnice moderne, teleastul francez 
dă dovadă de o ingeniozitate care-l pla- 
sează printre pionierii videoclipului. Vede- 
tele momentului se numeau Yves Montand, 
Juliette Greco sau Sacha Distel, muzica 
era mai putin sincopată decât astăzi. Sylvie 
Vartan și Johnny Hallyday făceau figură de 
revoluționari, interpretând cântece ,yé-yé“, 
inspirate din ritmurile noi de pe tărâmurile 
anglo-saxone. Europa importa muzica 
americană. America va importa noul mod 
de prezentare în imagini a acestei muzici. 
Pentru că, de acum. înainte, supremaţia în 


(1969) al lui Denis Hopper, 
film-cult al unei întregi generaţii, ce 
a reuşit să îmbine muzica rock cu 
imaginile care descriu modul de 
viaţă nonconformist al tinerilor vre- 
mii. Melodiile semnate, printre alții, 
de Jimi Hendrix sau Steppenwolf 
intră astfel în memoria cinefililor 
prin intermediul acestui film, pilon 
în evoluţia genului 


,% 
© Peter Fonda іп £asy Rider IT 


domeniul clipurilor va aparţine noului con- 
tinent. 


În 1966, filmul The Kids Are Alright cu- 
prindea un fel de exercițiu de digitatie în 
domeniul videoclipului — Happy Jack al 
grupului Who, secvenţă editată de altfel și 
independent pentru transmisia în cadrul 
programelor televiziunii. 


Primele exemple de videoclipuri ca reali- 
zări de sine stătătoare sunt simple, neso- 
fisticate, prezentând în general o formaţie 
care își interpretează melodiile într-un de- 
cor unic sau în aer liber. Explicaţia acestei 
sărăcii imaginative este simplă: ele erau 
realizate în scop publicitar. Era mult mai 
ieftin să filmezi formaţia si să trimiţi în 
străinătate clipul astfel rezultat decât să 
organizezi un turneu. 


@ Davia Bowie, 
starul rock în filmul 
Furyo al lui Nagisa Oshima 


În 1975, melodia Bohemian Rhapsody 
a grupului Queen a rezistat т fruntea 
clasamentelor muzicale timp de та! 
multe săptămâni și datorită clipului 
considerat la acea vreme o noutate în 
domeniu. Era vorba de multiplicarea cu 
ajutorul oglinzilor a imaginilor compo- 
nentilor grupului. Astăzi, această solu- 
{іе -ne -pare naivă, acum 20 de ani era 
revoluționară. Era un prim. pas spre 
ideea de videoclip așa cum o conce- 
pem astăzi. 


Desigur, nu putem aminti toate. eta- 
pele parcurse în evoluția sa de acest 
gen artistic, ele fiind numeroase. O 
evoluţie rapidă, dar cu pași mici. Ne-am 
mai putea opri la realizările lui David 
Bowie din anii '80 — Fashion şi Ashes 
to Ashes _— în care interpretul iși conti- 
nuà expèrimentele începute си mulți 
ani în urmă, interpretând „de fiecare 
dată un alt personaj. Bowie nu se mai 
transformă de la un album la-altul sau 
între аоца turnee, ci de la o melodie la 
alta. Totodată el stabileşte astfel una 
din caracteristicile cu care. videoclipu- 
rile contemporane ne-au obișnuit: solis- 
tul joacă în clip un го! ca si într-un film, 
transformându-se în funcţie de cerin- 
tele “fiecărui nou cântec. 


În 1982 Shock the Monkey interpretat 
de Peter Gabriel şi regizat de Brian 


Grant aduce о noutate în domeniu - 


printr-o succesiune de imagini de cos- 
mar care creeazà о atmosferà suprarea- 
listă. În acelaşi an Twilight Zone (cu 
Goiden Earring) creat de Dick Maas ex- 
plorează posibilităţile camerei, utilizând 
unghiuri de filmare insolite și miscari 
de aparat ca într-un film pentru marele 
ecran. 


Experții consideră însă Beat !! а! lui 
Michael Jackson, regizat de Bob Giraldi 
(1983) ca fiind cel care a revoluționat 
cu adevărat domeniul. Unii critici nu se 
sfiesc să-l compare cu efectul pe care 
l-a avut Nașterea unei națiuni asupra 
cinematografului. Giraldi scrie un sce- 
nariu riguros, integrează în banda so- 
пога zgomote de ambianţă și montează 
materialul vizual în ritmul muzicii. De 
acum înainte drumul e deschis tuturor 
inovatiilor şi extravagantelor. Cantaretii 
încep să-și dea seama că videoclipul nu 
este doar о. formă de publicitate pentru 
discurile lor, că el este un nou tip de 
exprimare artistică. 4 


6... Queen realizează 
cu Bohemian Rhapsody 
o noutate în 1975 


Jocurile schimbului 


dată făcut acest pas, inter- 
preţii încep за se gån- 
dească serios şi la cei cu 
care vor colabora pentru 
clipurile lor. Ce regizori să 
aleagă, cu ce operatori şi 
scenografi să iucreze? Care ar fi ma- 
niera cea mai potrivită de abordare din 
punct de vedere vizual pentru a scoate 
mai bine т evidență conţinutul sonor? 
Sigur, este vorba despre videoclipurile 
care aspiră să se constituie într-o ma- 
nierâ de exprimare cu adevărat айіѕ- 
ticà. Si trebuie să recunoaștem că, desi 


numărul lor este tot mai mare cu trece- ` 


rea vremii, eie sunt încă minoritare in 
“adevărata avalanșă de astfel de produse 
din ultimii ani. Până si cei mai optimişti 
critici evaluează Ча aproximativ. 10% din 
total numărul creaţiilor asupra: cărora 
merită să te oprești. Nu știu însă dacă 
în domeniu! filmului lucrurile stau. mai 
bine, dacă procentul operelor cel puţin 
interesante este superior. Să nu ne în- 
curcăm însă în aceste cifre speculative. 
Important este că astăzi se poate vorbi 
de creaţie și. іп -acest domeniu. 

Са о dovadă în acest sens езе și 
fapiul că multi regizori consacraţi s-au 
lăsat atrași de acest mod де exprimare 
și au realizat videoclipuri pentru solistii 
şi formaţiile lor preferate. Pentru unii a 
fost doar o joacă. о recreatie între două 


@ гп. Jackson a lucrat cu regizorul Dominic Sena 


filme. Pentru alţii а fost un lucru pe 
care l-au luat în serios, gândind aceste 
clipuri ca o parte integrantă a operei 
lor. A-i enumera pe toţi regizorii care 
au trecut și la realizarea de clipuri ar fi 
aproape imposibil. Exemplele sunt nu- 
meroase si nu sunt toate reprezentative. 
Ne vom opri așadar numai la câţiva. 
Jonathan Demme a fost interesat în- 
totdeauna de muzică, integrând în fil- 
mele sale melodii de succes ale grupu- 
rilor preferate, mărturie în acest sens 
stând și coloana sonoră de la Philadel 
ia, editată cu mare succes pe disc. 
ar Demme a realizat si videoclipuri 
pentru Artists United Against Apartheid 
— Sun City — şi Suzanne Vega — Soli- 
tude Standing. 
Şi regizorii de culoare au făcut loc în 
filmele lor de multe ori muzicii. E vorba 


de obicei de muzica ghettourilor, de 
rap. Ceea ce nu înseamnă însă că sunt 
interesați și de alte genuri. 

Spike Lee semnează regia unui clip 
rap — Hip Hop Hooray cu Naughty by 
Nature, dar lucrează şi cu о superve- 
detă ca Prince ta Money Dont Matter, 
iar John Singleton a fost ales de Mi- 
chael Jackson pentru Remember the 
Time. De altfe! Jackson a colaborat cu 
mai multi regizori cunoscuti, de la John 
Landis care semnează Thriller sì Black 
or White — videoclipuri poate chiar mai 
interesant decât filmele sale — până la 
nimeni altul decât Martin Scorsese pen- 
tru Bad. 

Sam Peckinpah, cunoscut pentru vio- 
lenta fiirelor -sale, a realizat clipuri 
mult mai pașnice pentru Julian Lennon 
— Too Late for Goodbyes si Valotte. 
Brian de Paima a semnat pentru Bruce 
Springsteen Dancing in the Dark. Tot 
cu Springsteen a lucrat și unul dintre 
cei mai apreciați regizori independenţi, 
John Sayles, la Glory Days, Born in the 
USA, fms оп Fire. 

Un alt-independent în spirit față de 
marile studiouri, Paui Schrader, reali- 
zează pentru veșnicul rebel Bob Dylan 
Tight Connection to My Heart. Dylan 
este protagonistul unui alt videoclip ce- 
lebru — Subterranean Homesick Blues, 
semnat de D.A. Pennebaker. Este vorba 
de o secvenţă din documentarul Don't 
Look Back (1967), secvenţă care apoi a 
fost editată separat și în care mai apar 
figuri celebre ale vremii ca Donovan și 
Joan Baez sau poetul Allen Ginsberg. 

Și grupul U2 a lucrat cu regizor! cu- 
noscuji. Phil Joanou a semnat fil- 
mul-concert U2: Rattie and Hum si una 
dintre cele trei versiuni pentru One. 
Această versiune, alături de clipul sem- 
nat de fotograful Anton Corbjin au înlo- 
cuit în programele MTV primul video- 
clip, semnat de Mark Pellington, care — 
desi, după părerea mea, superior din 
punct de vedere artistic — a fost socotit 
nepotrivit pentru a fi prezentat la televi- 
ziune, pentru cà nu era destul de antre- 
nant: imagini cu bizoni, cu Ноагеа soa- 
relui, cuvântul „unu“ revenind în mai 
multe limbi și rămânând secunde іп- 
tregi scris pe ecran, totul părea prea 
static. In fond era vorba de o viziune 
destul de tristă asupra lumii, textul re- 
ferindu-se la singurătate, la maladia 
SIDA si la intolerantà. Un videoclip 
care în 1992, сапа a fost realizat, nu a 
plăcut foarte mult, dar care astăzi e 


-» 


9 e Michael 
apare în clipuri semnate 
David Fincher 


Edge, 
chitaristul 
grupului 

U2 


considerat unul dintre cele mai intere- 
sante exemple de tratare personală, o 
realizare care iese din clișeu. 

Wim Wenders, care și-a exprimat în 
mai multe rânduri admirația pentru 
această formaţie irlandeză, incluzând 
melodii ale lor în filmele sale Până la 
capătul lumii (1992) și Atât de departe, 
atât de aproape (1993) a semnat si cli- 
puri pentru U2, cel mai recent fiind cel 
pentru Stay (Far Away, So Close), rea- 
lizat ca un fel de prelungire a filmului 
din -a cărui coloană sonoră melodia 
face parte. 

Bineînțeles, nu putea lipsi пісі mişca- 
rea inversă: regizori de clipuri care s-au 
simţit atrași apoi de ma ecran și au 
dorit să-și încerce forțele, cu mai mult 
sau mai puţin succes, în filmul de lung- 
metraj. Dintre cei care au reușit îi pu- 
tem aminti pe Albert și Allen Hughes, al 
căror film Menace И Society a fost pre- 
zentat în festivaluri internaționale, și 
care înainte au semnat clipuri pentru 
Tone Loc (Cool Hand Loc) şi Yo-Yo 
(Black Pearl); sau pe Dominic Sena, 
autorul unei pelicule care tratează vio- 
lenta într-un mod original, apreciat de 
critici pentru Kalifornia —, și care a lu- 
crat cu Fleetwood Mac (Little Lies) și 
Janet Jackson (/ si Let's Wait Awhile). 

Si Russel Mulcahy, care foloseste 
rockul ca fundal sonor în filmele sale — 
să ne amintim doar de Nemuritorul, în 
care muzica grupului Queen joacă un 
rol important — a început tot cu video- 
clipuri: Duran Duran — Hungry Like 
the Wolf: Billy Joel — Pressure si А!- 
lentown. David Fincher, semnatarul ce- 
lui de-al treilea episod din Allen, a lu- 
crat cu Billy Idol, Paula Abdul, Aeros- 
mith, George Michael și a regizat trei 
din cele mai cunoscute clipuri ale Ma- 
donnei — Express Yourself, Oh Father 
si Vogue. lar Julien Temple, ale càrui 
filme Absolute si Earth Giris 
Are Easy au beneficiat de cronici favo- 
rabile, a semnat unele dintre cele mai 
interesante clipuri cu Rolling Stones, 
Janet Jackson sau Neil Young. 

Relaţia dintre film si videoclip nu se 
prosa aici: nu numai regizorii trec de 
la o formă la alta, împrumuturile sunt si 
de naturà tehnicà si expresivà. Clipul a 
preluat din cinematograf tot ceea ce 
acesta inventase si i în istoria 
sa, uneori face aluzii directe la filme 
importante, adoptà imediat orice inova- 
{іе tehnică. lar cinematograful a profitat 
de faptul cà spectatorii s-au obisnuit cu 
montajul alert, adesea abrupt, din vi- 
deoclipuri si l-a adoptat. Astfel cà 
uneori putem spune са un videoclip 
seamănă cu un scurt metraj, iar alteori 
un film este comentat ca un videoclip 
uriaș. 


6 


La începutul lunii septembrie a avut loc 
decernarea premiilor MTV: Rolling Stones 
au primit premiul pentru întreaga lor activitate. 


De la 


e multe ori regizorii și ve- 

detele care apar în clipuri 

recurg la referințe cine- 

matografice pentru a-și 

exprima admiraţia pentru 

un film sau un actor. 
Campioană în acest sens ar putea fi 
Madonna, a cărei cultură cinefilà pare a 
fi foarte vastă, căci aproape în toate vi- 
deoclipurile sale face aluzii la filme im- 
portante: de la Îngerul albastru în Open 
Your Heart, la Fragii sălbatici si Cetà- 
feanul Kane іп Oh Father si de la Me- 
tropolis în Express Yourself, la Trash în 
Deeper and Deeper. Cu Vogue, regizat 
de Jennie Livingstone — autoarea unui 
film independent care a provocat multe 
discuţii, Paris is Burning —, ea aduce 
un omagiu filmelor americane din anii 
'40, atmosferei, decorurilor si costume- 
lor acestora, din care se inspirà. 

Creatoarea de costume Marlene Ste- 
магі spune „Cred cà cele mai multe vi- 
deoclipuri ale Madonnei sunt realizate 
ca niste filme. Pentru Express Yourself 
m-am inspirat din costumele sumbre 
din Metropolis“. 

Tot din Metropolis se inspiră și gru- 
ри! Queen pentru Radio-Ga-Ga, Жж 
luand secvente e din film si intro- 
ducându-le în clip. Rezultatul este dis- 
cutabil atàt din punct de vedere artistic, 
cât si tehnic, dar merită amintit pentru 
trucajul prin care robotul din film ca- 
pătă înfățișarea lui Freddie Mercury. 

În Loser, membrii formaţiei Beck fac 
trimiteri la Nosferatu, iar Black Hole 
Sun, cu Soundgarden; trimite la unele 
imagini din Twin Peaks și Terminator 2. 

Ambianţa scenografică și coregrafia 
din Bad, cu Michael Jackson este pu- 
ternic influențată de West Side Story. 
Pentru Man on the Moon solistul for- 
matiei REM, Michael Stipe, creează un 


la 


personaj care are caracteristici се îl 
apropie de Elvis Presley și de James 
Dean. De altfel la un moment dat, este 
citată foarte clar o secvenţă din Uriașul, 
unul din filmele lui Dean. 

Am crede că doar în America vede- 
tele pop sunt cinefile. Nici gând! Numai 
că videoclipurile europene sunt mai rar 
sau deloc difuzate pe posturile noastre 
de televiziune. Pentru Séquelles, inter- 
pretul francez MC Solaar face apel la 
Jean Baptiste Mondino. Solaar spune: 
„De multă vreme voiam să lucrez cu el, 
pentru că este unul dintre cei care au 
contribuit la afirmarea curentului rap. 
Am avut imediat încredere în el. Ne-am 
gândit să lucrăm cu Charlotte Gain- 
sbourg, dar aceasta nu are nici o legă- 
tură cu кере mitică а lui Serge 
Gainsbourg. chiar dimpotrivà, voiam 
за indepartàm aceastà imagine. (...) As- 
tăzi clipul nu mai are neapărat legătură 
cu muzica. La început voiam să ilustrez 
cuvintele cântecului, dar era ceva re- 
dundant. Pentru Séquelles, Mondino 
s-a inspirat din Chinezoaica de Godard. 
Voia chiar să folosească inserturi, dar 

ână la urmă a renunţat la idee. Există 
însă și referințe la Andy Warhol. Am 
adăugat și imagini cu Bruce Lee și Che 
Guevara, pe care îi admiram în studen- 
Ше, și apare chiar și chipul lui Мао, 
care rămâne un personaj controversat. 

Publicul din suburbii nu a iubit prea 
tare clipul, în timp ce cinefilii si cei din 
industria discului au înțeles mesajul su- 
plimentar adus de imagine. 

Cred că Mondino va rămâne în istoria 
videoclipului, ca și Thriller al lui Mi- 
chael Jackson, realizat de John Lan- 
dis”. E greu de prevăzut ce va rămâne 
în istoria acestui gen. Schimbările sunt 
totuşi rapide. 

MC Solaar a lucrat si cu Philippe 


® Numărul de videocli- 
puri primite în 1992 de 
MTV: 1763. e Dintre 
acestea «664 sunt respinse 
e 1119 sunt prezentate 
cel putin o datà 

© În 1981 numărul 
abonaților americani la 
MTV era de 2,1 milioane 
@ În 1993 a crescut la 
57,3 milioane abonaţi 

© Bugetul unui video- 
clip în 1983 varia între 20 
de mii şi 60 de mii de do- 
lari © În 1989 un clip 
costa între 100 si 250 de 
mii de dolari ® În 1993 
preţul oscila între 60—100 
de mii de dolari. 


Bordas la Victime de la mode, în care 
interpretează un personaj inspirat de 
Jacques Tati. lar pentru Nouveau Wes- 
tern, regizat de Stéphane Sednaocui in- 
spiratia vine din filmele americane. 

Tot Solaar spune: „т! plac clipurile 
care se apropie de film. Multe din gru- 
purile rap americane au realizat adevă- 
rate bijuterii. Clipurile lor încorporeză 
elemente de policier, urmăriri, explozii 
ale mașinilor, evadări. E adevărat însă 
că realizările mele sunt mai apropiate 
de clipurile new уогкеге. decât de Hol- 
Іумооа“. Curios lucru totuși, Nouveau 
Western a avut succes în toate ţările în 
care a fost prezentat, dar nu și în Sta- 
tele Unite. Publicul american pare a fi 
insensibil la realizările europene, chiar 
atunci când acestea aduc un omagiu 
filmelor de peste ocean. 

Lemonheads, reluând un -succes mai 
vechi al duoului Simon și Garfunkel, 
Mrs Robinson, includ în videoclip şi 
imagini din Absolventul, filmul în care 
putuse fi auzită versiunea originală a 
melodiei. 

Există şi clipuri realizate ca un gene- 
ric de film în care ne sunt prezentaţi 
protagoniștii, titlul apare cu litere mari, 
totul pare a fi debutul unei pelicule 
normale — Doggy Dog World cu 
Snoop Doggy Dog, ori Sabotage cu 
Beastie Boys fiind doar douà recente 
exemple. 

Despre împrumuturile ре care video- 
clipurile le fac din lumea filmului s-ar 
putea scrie mai multe volume. Ele sunt 
numeroase si variate. Mai amintim doar 
reverenta pe care o face Janet Jackson 
în Nasty unor filme celebre ca Sherlock 
jr. și Trandafirul roșu din Cairo, perso- 
najul intrând din sală în ecranul cine- 
matografului, în lumea iluziei. 


т 


# 


Evan Dando de la Lemonheads ргеіа о melodie 
din coloana sonoră a filmului Absolventui 


Imagini 


desea cântecele care con- 

stituie banda sonoră a 

unui film sunt editate şi ca 

videoclipuri. O dublă ac- 

tiune publicitară: dacă fil- 
2 mul are succes, este bine 
sà i se atragà еа spectatorului cine 
зетпеага muzica filmului care i-a plà- 
cut, pentru са se va simţi îndemnat să 
cumpere şi discul sau caseta respec- 
tivă. Şi invers: dacă e vorba de o melo- 
die de mare succes, trebuie să afle că 
ea a fost inclusă într-o coloană sonoră, 
ascultătorii vor dori poate să vadă si fil- 
mul respectiv. Raționamentul acesta 
funcționează de multe ori, transfor- 
mând ascultătorii în spectatori.si invers. 
Există, desigur și excepții Ultima aven- 
tură de John McTiernan si Singles de 
Cameron Crowe nu au fost succese co- 
merciale, în schimb discurile conţinând 
banda lor sonoră s-au vândut foarte 
bine. 

Clipurile rezultate din astfel de melo- 
dii sunt de obicei fabricate după o re- 
fetà simplă: imagini ale interpretilor 
sunt prezentate alternativ cu extrase 
din film, probabil pentru a nu-l lăsa pe 
spectator nici o clipă să uite că e vorba 
de un soundtrack. Exemplele sunt nu- 
meroase, nu are rost să insistăm asupra 
lor. Vom cita doar două, prezentate 
destul de des şi de televiziunea română: 
Wet Wet Wet cu Love /s All Around din 
filmul Patru nunti 3 о мтогтатаге si 
UB40 cu / Cant Stop Falling in Love 


sunete 


With You din Sliver. 

Alteori se incearca o. solutie mai so- 
fisticatà, adoptatà de exemplu în You 
Make Me the Thief of Your Heart cu Si- 
néàd O'Connor din În numele tatălui: 
clipul imaginează o poveste asemănă- 
toare cu cea din film, prezentată în pa- 
ralel: interpreta este supusă unui inte- 
rogatoriu la fel de dur ca cel prin care 
a trecut personajul interpretat de Da- 
niel Day-Lewis. 

Pentru Streets of Philadelphia, al lui 
Bruce Springsteen, din Philadelphia, si- 
tuatia e alta: desi spre sfârșit sunt inter- 
calate planuri din film, videoclipul are о 
poveste proprie: interpretul se plimbă 
cu adevărat prin cartierele sărace ale 
orașului, străbătând străzile Philadel- 
рые! din titlu, evocând o altă situație 
socială decât cea din pelicula amintită. 
O situație la fel de tristă însă. Nu po- 
vestea contează aici, ci atmosfera 
creată. ў 

Alteori vedetele de cinematograf араг 
în clipurile formațiilor favorite. E cazul 
lui Arnold Schwarzenegger, care apare 
în The Big Gun cu AC/DC (melodie in- 
clusă în Ultima aventură), declarând că 
este un gest de prietenie si admiraţie 

ntru membrii formaţiei, nespecificând 
însă ce onorariu a primit pentru acest 
gest. 

Alte vedete își vând melodiile pentru 
clipuri publicitare. Firma Pepsi, de 


exemplu, a utilizat Bi/lie Jean (Michael 
Jackson), Simply Irresistible (Robert 


+ pă 
Ы 


Е 
2 
>= 
< 
233 
о 
N 
3 
% 
- 
5 
È 
= 
3 
Сс 
Ф 


1251-0 1605153 


Beat It cu Michael Jackson 
a revolutionat tehnica videoclipului 


Palmer) si Like a Prayer (Madonna). 


Povestea acestei ultime melodii este in- 
teresantă: clipul publicitar a fost reali- 
zat inainte de apariția videoclipului și o 
reprezenta pe Madonna cuminte, urmă- 
rind un „home movie“ realizat la cea 
de-a opta aniversare a sa. Peste o săp- 
tămână televiziunea a transmis şi video- 
clipul, care a stârnit multe proteste da- 
torită faptului că a fost interpretat ca o 
blasfemie. .In urma acestor proteste, 
firma Pepsi a retras din programele TV 
clipul publicitar. Dar numai în America, 
pentru că în alte 150 de ţări el а conti- 
nuat să fie difuzat. Reprezentanţii firmei 
spun că a avut chiar un mare succes. 

Lou Reed, una dintre figurile deja le- 
gendare ale rockului, fost component al 
formaţiei Velvet Underground, sem- 
nează un contract cu firma Honda care 
foloseşte unul dintre marile sale succe- 
se, Walk on the Wild Side, în campania 


copiii stràz 


un clip pentr 


publicitară pentru scuterele sale. ; 

Sigur insa, există si rebeli. Neil 
Young în This Note's for You, regizat 
de Julian Temple, ironizeaza astfel de 
practici, prezentând spectatorilor o cu- 
tie de băutură pe care scrie: „Nu sun- 
tem sponsorizaji de nimeni“, luând 
peste picior persoane (sau personali- 
tàti?) ca Michael Jackson, Whitney 
Huston, Calvin Klein, satirizând chiar si 
MTV. Asa că acest clip nu a mai fost 
difuzat, dar a câștigat un premiu MTV 
Video Awards. Regizorul spune: „Рой 
să faci cu Neil orice trăznaie. Sigur, cei 
de la MTV s-au speriat. Videoclipul 
nostru îi atinge la buzunare, si asta îi 
sperie mai mult decât. sexul sau vio- 
lenta“. Asta se întâmpla în 1988. De 
atunci mai multe formaţii tinere au 
adoptat atitudinea lui Neil Young, atitu- 
dinea generaţiei X (vezi Noul Cinema 
nr. 5/94). 


ө Ах! Rose, 
un interpret de саге 
femeile ar trebui sà fugà 


Si aici 


cenzurà? 


u doar imaginile саге 
„atacă portofelul“ sunt 
alungate din emisiunile 
MTV sau ale altor turi 
de televiziune. Există și 
alte exemple de videocli- 
puri care au fost interzise sau proiec- 
tate doar după lungi discuţii. Din nou 


Madonna ocupă un loc central în 
această serie, vedeta părând a fi pre- 
destinată scandalului, chiar dacă în de- 
claraţiile sale spune că пи caută cu 
orice рге} să fie provocatoare. Criticii 
sunt însă de altă părere. 

În 1990 videoclipul Justify My Love, 
unul dintre cele mai controversate din 
istoria genului, a fost refuzat de MTV, 
considerat prea explicit din punct de 
vedere sexual. Totuși, cei care l-au vă- 
zut și-au dat seama că nu. aveau de-a 
face cu pornografie, regizorul Jean 
Baptiste Mondino, autorul său (iată un 
francez care a realizat unele din cele 


8 


mai. bune videoclipuri americane!) reu- 
sind întotdeauna sà nu depășească li- 
mitele. E adevărat, erotismul este pre- 
теп! permanent, dar mi-e greu să-i іп|е- 
leg pe cei care l-au găsit scandalos. lar 
la origine proiectul era cât se poate de 
banal. lată ce spune Mondino; „Când 
Madonna m-a sunat să-mi propună 
acest clip, i-am sugerat să vină la Paris. 
Ne-am închis în hotelul Royai Monceau 
două zile și o noapte fără a avea habar 
ce-o să facem. l-am spus să vină cu o 
valiză, ca şi cum ar pleca pentru o 
aventură amoroasă. Am închiriat tot 
etajul și i-am filmat ре toți membrii 
echipei în camerele lor. N-am avut nici 
un decor. Din această cauză oamenii 
sunt șocați. Se vede că nu e nimic tru- 
cat. Nu credeam că o să iasă ceva 
scandalos. Nici unul din noi nu a dorit 
asta. Dar la montaj mi-am dat seama că 


a Madonna, regina videoclipurilor 


nu ог să vrea sâ-l prezinte“. Cei de la 
MTV l-au refuzat, dar i-au permis inter- 


` pretei să-l editeze pe casete video. 


Nici cu Erotica, în 1992, Madonna nu 
a avut prea mult noroc. După îndelungi 
parlamentări, cei de la MTV au acceptat 
să-l prezinte, dar numai după miezul 
nopții. 


Alte clipuri nu mai sunt transmise din 
motive ce nu {їп însă de sexualitate, 
blasfemie, violenţă. În 1984 Jazzin'for 
Blue Jean al lui David Bowie a fost 
alungat de pe micile ecrane pentru cà 


se credea са nu poate place telespecta- 
torilor si i-ar plictisi. Clipul — regizat 
de Julien Temple — durează 20 de mi- 
nute si are un scenariu atent elaborat, 
în care Bowie interpretează două roluri: 
Vic, un pictor care vrea să o cuce- 
rească pe aleasa inimii ducând-o la un 
concert cu Screamin'Lord Byron (ace- 
lași Bowie). Clipul este plin de ironie. 
Temple spune: „Personajul Vic repre- 
zinta o fafetà a lui Bowie care nu a 
prea fost expioatatà, mai normalà si 
plină de umor. Am încercat sà vorbim 
despre асе! element schizofrenic din el, 
prezentând ambele sale fețe: una mai 
pământeană, а unui om normal, care nu 
prea se ia în serios, si cealaltà mai so- 
fisticatà, a unui star rock. Totodatà am 
vrut sà ne împotrivim ideii cà un video- 
clip trebuie să dureze tot atât cât melo- 
dia”. i 


O idee care s-a înrădăcinat însă în 
minţile spectatorilor. Cei care încearcă 
să facă altceva, sunt adesea sanctio- 
nati. O spune si MC Solaar: „Ne înde- 
părtăm de ciip ca simplă formă de pu- 
blicitate pentru un cântec. La un mo- 
ment dat, clipul devine chiar anti-publi- 
citar. Lucrăm putin la banda sonoră, 
schimbăm unele cuvinte sau fraze. Dar 
multe televiziuni refuză să difuzeze cli- 
puri care nu se înscriu în standardele 
stabilite“. 

ы 


dorintei 


nul dintre elementele so- 
cotite aproape obligatore 
pentru reușita unui clip а 
fost ani de-a rândul pre- 
zentarea unor femei fru- 
moase în atitudini și роге 
erotice. Erotice, dar cu măsură. Atât си 
să stârnească dorința şi imaginaţia pri- 
vitorului. Situaţie nu mult diferită de 


cea întâlnită în filme. Numai са, după 
cum am mai avut-prilejul sà о semna- 
lam, miscarea feministà e tot mai puter- 
nica. Mai ales în America. Cele care 
protesteazà împotriva filmelor ce le pre- 
zintà pe femei ca simple obiecte nu au 
scapat prilejul sà atace si videoclipurile 
care fac acelasi lucru. Cu atàt mai mult 
cu cat femeile din clipuri sunt supuse 
fanteziilor sadice ale interpretitor rock, 
în majoritate bărbați. 

„Odată cu evoluția clipurilor rock am- 
bele sexe stau în aceeași cameră pri- 
vind imaginile care reprezintă ideile 
despre ceea ce ar trebui să facă împre- 
ună“ scrie Naomi Wolf în cartea ei The 
Beauty Myth (Mitul frumuseţii). Ceea 
ce înseamnă autoarea crede că tine- 
rei generaţii i se face educaţie sexuală 
prin intermediul MTW. 

Mim Udovitch analizează astfel imagi- 
nea femeii în clipuri: „Dacă ești femeie 
și te afli într-un clip cu Guns n'Roses, 
pot să-ți dau un sfat. Pune-ti pantofi 
comozi ca за o рой lua la goană cât 
mai repede. Altfel te asigur că lucrurile 
nu se vor termina cu bine pentru tine. 
(...) Femeile din clipurile cu Guns n'Ro- 
ses au încă şi mai puţine lucruri bune 
de așteptat de la viață decât femeile din 
filmele. cu James Bond. Cauzele cu 
motivaţie estetică pentru care femeia 
nu trebuie să poarte altceva decât len- 
jerie intimă ar putea fi rezumate la: Și-a 
vărsat vin pe ea și trebuie să se dez- 
brace și să se târâie pe podea; sau este 
manechin la o firmă care produce len- 
jerie; sau e Madonna (despre a cărei 
contribuții la lexiconul imagistic asupra 
femeii s-ar putea scrie o întreagă 
carte). S-a progresat mult în ceea ce 
privește reprezentarea femeii în clipu- 
rile rock după apariția MTV. La începu- 
tul anilor '80, nu vedeai decât femei în 
costume de baie închise în cuști. Astăzi 
vezi femei în costume de baie în sau 
lângă o piscină. Aţi putea spune că în- 
locuirea custilor cu piscine nu e prea 
mare lucru. Dar desi nu mi-am dorit ni- 
ciodată să fiu în prima situaţie, în timp 
ce cea de a doua e mai apropiată de 
idealurile mele, cred că e un exemplu 
minunat de beneficiu maxim cu efort 
minim si ar trebui studiat de.„adminis- 
tratia Clinton.“ 

Si Mim Udovitch continuà: „Ми рой 


Bruce Springsteen cu soția si copilul 


за nu observi cât de rar apare corpul 
bărbătesc ca un obiect masochist sau 
chiar ca un obiect asupra căruia se 
exercită o acţiune (exceptând filmele 
lui Mel Gibson). Ne place sau nu, cor- 
pul femeii este (și a fost secole de-a 
rândul) atât de intens fetisizat din 
punct de vedere sexual încât n-au mai 
rămas prea multe de făcut. Idealul băr- 
batilor ar fi azi femeia-manechin. Si 
aceasta nu e un produs al videoclipului, 
ci un produs al realității din care fante- 
ziile din clipurile rock sunt preluate. Şi 
dacă asta nu vă place, atunci înseamnă 
că trebuie să căutaţi să schimbaţi reali- 
tatea!“ 

Mesajul a fost bine înțeles de mai 


mulți interpreti si formaţii: corpul băr- 
bătesc a inceput și el să fie expus în 
posturi care să poată oferi imaginarului 
feminin vise si fantezii cel putin la fel 
de моо ca cele pe care le au Баг- 
batii privind videoclipurile de până 
acum. Bărbaţi aproape dezbracati, pri- 
vind sfios printre gene, stând întinși în 
poziții provocatoare sau mișcându-și 
mușchii: în ritmul muzicii, iată ce se 
poate vedea în clipurile unor formații 
ca Take That sau Red Hot Chili Pep- 
pers. Spectatoarele au fost cucerite 
considerând pe Anthony Kiedis (de la 
Red Hot Chili Peppers) unul dintre cei 
mai: sexy cântăreți din Statele Unite. 

Nici grupurile feminine nu s-au lăsat: 


Fantasme masculine(!): 
grupul En Vogue 


... Si fantasme feminine(!): 
Red Hot Chili Peppers 


чә 


au introdus їп clipurile lor fantezii în 
care ele sunt cele care conduc jocul 
erotic, uneori cu un nedisimulat umor, 
ca іп cazul grupului Salt'N'Pepa. In fi- 
па! ne putem întreba dacă este cu ade- 
varat гаи ca tinerii sà se initieze sexual 
prin MTV, cel putin aici se transmit si 
avertismente asupra pericolului conta- 
тат си SIDA. 


Grupajul VIDEOCLIP" 
este realizat de Rolland MAN 


ө Kurt Russell si 
Val Kilmer 


TOMBSTONE 


And legenda devine realitate, trebuie re- 

flectatà legenda“ spunea John Ford. 

Este ceea ce încearcă acest Tombstone 

reluând un fapt faimos petrecut la 1881 

ээ în Arizona, în localitatea cu această fu- 
nerară denumire. Vestita înfruntare din- 

tre fraţii Earp — vajnici apărători ai ordinii urbane, 
experţi jucători de cărţi, neîntrecuti pistolari etc. — 
si capii familiei Clanton — aflată la conducerea ràu- 
făcătorilor cu brâuri roșii autointitulați „Cowboys“ — 
este considerată moment crucial în istoria Vestului 
pentru că glorifică jertfa imperios necesară impunerii 
legii ca semn al civilizaţiei. Cum preocuparea pentru 
stăvilirea violenţelor. gratuite a stat și continuă sà 
stea în atenţia cineastilor americani, s-a revenit pe- 
riodic la acest subiect: în '39 Frontier Marshall, regia 
Allan Dwan, în '46 My Darling Clementine, regia 
John Ford, іп '57 Gunfight at the OK Corral, regia 
John Sturges. Si chiar simultan a fost lansatà si o 
producţie Warner: Wyatt Earp, regia Lawrence Kas- 
ali ut protagonişti pe Kevin Costner și David 

uaid. 

Focalizat tot pe amicitia dintre intransigentul șerif 
în retragere Wyatt Earp şi Doc Hollyday, cultivat — 
cartofor — tuberculos, scenariul lui Kevin Jarre (іпі- 
tial si regizorul peliculei) se pretinde a fi cel mai fidel 
faptelor autentice. Filmul începe cu o evocare cva- 
si-documentară ce șterge granita dintresfictiunea ci- 
nematografică și realitatea inspiratoare. Din alb/ne- 
grul proiecției cu Jefuirea trenului rapid (1903, regia 
Edwin S. Porter), printr-un foc de armă îndreptat 
spre sală, se „evadează” în culoare și ecran lat, pa- 
noramicul oferind posibilitatea unor minunate ta- 
biouri „de natură“ sau „de grup“. Ceea се nu în- 
seamnă că nu se acordă importanţă și prim-planului 
menit a evidenția prestaţia actoricească, care însă, 
cu toate eforturile, rămâne „de mâna a doua“. Pentru 
că oricât s-ar fi documentat (ca atunci când îl jucase 


Aşteptându-l pe Costner 


pe Elvis Presley), Kurt Russell nu izbutește să-i ega- 
leze nici pe Henry Fonda, nici pe Burt Lancaster, ci 
doar să semene vag cu un Bronson ceva mai înalt, 
fără să emotioneze în ciuda dublei drame pe care 
avertizează verbal că o trăieşte: ca cetățean dornic 
de o viaţă tihnită, ca bărbat însurat cu o femeie bol- 
navă şi îndrăgostit brusc de o actriță ultra emanci- 
pată, feministă avant la lettre. Val Kilmer (consacrat 
de legenda cinematografică a lui Jim Morrison, v. 
Doors), avându-i precursori pe Victor Mature si Kirk 
Douglas, și-a schimbat look-ul amintind de Michael 
York, dar compusa fizionomie de fizic îi dictează un 
comportament artificial. Un oarecare magnetism are 
senzuala unguroaică interpretată de Joanna Pakula 
(descoperită de Sergiu Nicolaescu, v. Ultima noapte 
de dragoste). È 

Pe lângă această garnitură actoricească, s-a mizat 
pe atuul referential desfășurat pe plan moral, dar si 
spectacular, de la citatul biblic preluat dintr-un re- 
cent western semnat de performerul actual al genu- 
lui, Clint Eastwood, și până la cel shakespearean, 
monologului hamletian folosit de clasicul Ford fiin- 
du-i preferată o replică din „Henric V“ plus o scenă 
faustică. De altfel secvenţa de la teatru este singura 
în care ambiția alinierii ІН moda remitizării westernu- 
lui nu încorsetează. Așa cum se întâmplă — la pro- 
priu — cu protagoniștii îmbrăcaţi în costume coman- 
date în Europa special pentru acestă peliculă așa 
cum se pare făceau chiar eroii autentici. 


Irina COROIU 


Tombstone e Producţie Hollywood Pictures 1994 e 
Regia: George P. Cosmatos e Scenariul: Kevin Jarre 
e imaginea: William A. Fraker e Cu: Kurt Russell, 
Val Kilmer, Sam Elliott, Powers Boothe, Dana De- 
lany, Jason Priestley, Michael Biehn. 


potul publicitar al 
acestei comedii 
purta stigmatul 
prostului gust, dar 
se mai putea nutri 
speranța cà filmul 
polemizează cu su- 
rogatul. Nici vorbă 
de așa ceva! Pelicula, este un 
subprodus bun pentru spectato- 
rii receptivi la gregaritate și vul- 
garitate. 

Scenariul preia o temă co- 
типа în producția americană а 
anului, doar că răpirea delfinului 
Fulg de Nea, mascota unei 
echipe de fotbal, nu mai e, ca în 
cazul lui Willy, protagonistul din 
Salvati-1 pe..., pretext де іпдиіо- 
şări infantile ci de cvasi hazoase 
investigaţii detectivistice, la con- 
сигеп{а си nătângi cercetări po- 
lițiste. 

Aspirând fără urmă de com- 
plexe să îl înscrie pe un diletant 
detectiv ornitologo-animalier іп 
galeria marilor Sherlock Holmes 


> -~ 


se > 


ө Sean Үошйй si Uim Carrey 
ris > 


еч 
< 
e a, 
= — 


і ACE VENTURA — 


Kitsch-Kitsch 
DETECTIVU' 


LU' PESTE 


și Hercule Poirot, realizatorii au 
chemat în fruntea distribuţiei un 
tânăr actor rodat într-un serial 
de televiziune de audienţă. 
Având si asentimentul regizoru- 
lui, el însuși actor și autor de 
scheciuri umoristice, protagonis- 
tul a clădit esafodajul debil al 
unui trăsnit, îmbrăcat extrava- 
gant si comportându-se ca un 
arierat, cu sclipiri de perspicaci- 
tate, plus un exces de rictusuri 
dizgratioase si gesturi obscene. 
Ar fi regretabil dacă după Jim 
Carrey, acest erou’ lu’ peste,s-ar 

naste o moda... 
I.C. 


Ace Ventura, Pet Detective e 
Producție: Morgan Creek, SUA, 
1993 ® Regia: Tom Shadyac ® 
Scenariul: Jack Bernstein, Tom 
Shadyac si Jim Carrey e Imagi- 
nea: Julio Macat @ Cu: Jim Car- 
rey, Sean Young, Courteney 
Cox, Tone Loc, Dan Marino. 


TEMPLUL 


А” cinematografie, George Bușecan а 
tacut primul pas cu... Pas м dol, fil- 
mul lui Dan Pija la care cosemnase 
scenariul, fiind câștigător la un con- 
curs. După șase ani, lucrând pe un 
scenariu de Paul Ghiţiu regizează fil- 

. mul Pasaj, un debut interesant, dar 
cu ecou restrâns în raport mai ales cu reușita 
manierei cinematografice sofisticate de gli- 
sare din realitate în imaginar. Coborând ре 
pământ, Busecan nu ezită, după alti trei ani, 
să se angajeze într-o întreprindere din start 
Ср ătoare, care-i permite si să se mani- 
este în ambeie ipoteze, de scenarist și regi- 


г. 
În condiţiile actuale se înțelege cà, пи зе 


poate refuza oferta unui producător străin: 


(ce asigură — cum se specifică în programul 
de sală — difuzarea în rețelele din America 
Latină, Danemarca, Grecia, Turcia, Siria, Ku- 
weit, Arabia Saudită, etc.!). Cu atât mai puţin 
cea a unui... tandem de producători sirieni 
care au fondat o: corporație cu sediul т 
România, vin si cu ideea filmului, sunt dis- 
puşi să facă și figuratie, neinhibati defel de 
compania marilor și/sau popularilor actori 
solicitati în distribuție. 

Nici pe izor nu-l sperie „internaţionali- 
zarea", mai ales că nu aspiră la vreo capodo- 
peră, ci, după cum declară sincer în progra- 
mul de sală: „Acest fim, adresat publicului 
larg mai mult decât cinefililor, adună la un 
loc câteva din clișeele filmului de suspense, 
îmbinând melodrama cu scenele de acțiune". 
Văzând cum sunt „imbinate“ elementele mai 
sus menţionate, spectatorul (cel obișnuit, nu 
neapărat criticul — vezi reacția Sălii Palatului 
la premieră) nu s-ar zice că a fost foarte en- 
tuziasmat. Si asta pentru că şi retetele filme- 
lor din categoria B/C au nevoie în primul 
rând de un bun decupaj regizoral, care să nu 
se rezume doar la o ilustrare în-paralel (mon- 
tajul nu abdică de la această formulă nici 
măcar o dată) a уч pan că nude. Fapte nude, 
care, la fel ca și protagonista aflată în 
această postură, nu spun nimic dacă nu sunt 
aduse În stare artistică. 

Pe tot parcursul agiomeràrii de amănunte 
mai mult sau mai putin nesemnificative pe 
canavaua unei intrigi de tip vendetta, într-o 
lume a traficantilor mafioți jurati tăcerii (de 
unde si bombasticul titlu - silence adică 
omerta!), senzaţia este că interpreţii fac un 
fel de play-back după dublajul în engleză, 
care nu le aparine. Sunt crispati, rigizi, stin- 
gheri, în ciuda mobilităţii excesive a aparatu- 
lui de filmat, care doar pentru o singură sec- 
ventà izbutește să creeze o anume tensiune: 
raidul circular al motociclistului ucigaș pr 
garajul părăsit unde se ascund răpitorii. 

Prospectiile s-au făcut — se pare — sub 


` auspicii fericite pentru că pelicula benefi- 
ciazà de niste frumoase locuri de filmare, 


Ў 


„ Tensiune, 


speranță, disperare“?!! 


TĂCERII 


(re)descoperind Bucureștiul în chip de veche 
capitală europeană (deși nu se specifică de- 
cat „estică”!), cu tradiție culturală — am- 
biante stradale, arhitecturale si muzeale (Ра- 
latul Elisabeta, Muzeul Storck, Palatul Sutu 
etc.), care sugerează de unde s-ar putea 
pleca în relansarea cinematografului româ- 
nesc, nu numai în coproducții. 


Irina COROIU 


Temple of Silence e Producţie: А! Jamal 
international Co, 1994 e Regia: George Bu- 
secan e Scenariul: George Busecan după o 
idee de Basam А! Јата! e imaginea: Alexan- 
аги Groza e Muzica: Doru Căplescu e Deco- 
rurile: Mircea Râbinski e Costumele: Carmen 
Pușcariu e Montajul: Adina Petrescue Cu: 
George Constantin, Stefan Bănică jr., Costel 
Constantin, lon Ritiu, Violeta Tănase, Clau- 
diu Istodor, Mircea Rusu, Mugur Arvunescu. 


- 


CURSA 


апа ип operator 

tace ‘primul pas т- 

spre regie, ne pu- 

tem astepta, de obi- 

zei, la filme esteti- 

zante, preocupate 

mai degrabă de fru- 

musetea cadruiui decât de vigoa- 

rea poveștii cinematografice. Nu 

este și cazul olandezului Jan De 

Bont, sosit la Hollywood ітрге- 

ună cu celebru! său compatriot 

Раш Verhoeven, care 1-а ales să 

semneze imaginea socantului 

său instinct primar. Debutând re- 

gizorai си această Cursă infer- 

nai, excelentul director of pho- 

tography optează fără ezitare 

pentru filmul de acţiune, căruia îi 

respectă: regulile cu stricteţe, în- 

cercând să asigure coeficientul 
de noutate în zona detaliilor. 

Sigur că ne pare cunoscut 

conflictul dintre polițistul june și 

neînfricat (Keanu Reeves) si cri- 


3 Keanu Reeves" 


Un titlu 
care nu înşală 


INFERNALĂ 


minalul psinopar (Dennis Hop- 
per). Era de bănuit cum se va în- 
cheia cursa infernală a autobu- 
zului minat, cu ostateci la bord, 
ca si idila începută în circum- 
stante periculoase. Briza de 
prospețime adusă de dozajul in- 
spira! de suspans și umor anu- 
leazà însă senzaţia de déjà vu. 
De foarte bună calitate, scenele 
de cascadorie și efectele spe- 
ciale asigură о роціе generoasă 
de spectacol cinematografic. 
Ceea ce particularizează Cursa 
internală în potopul de pelicule 
de aceeaşi factură este și distri- 
butia. Politistu! politicos cu alură 
adolescentină interpretat de 
Keanu Reeves va spori numărul 
de fani ai acestui actor cu fizio- 
nomie exotică si farmec. Cât 
despre Dennis Hopper (de a că- 
rui artă de a portretiza negativi 
ne-am convins văzând Gati 


albastră), e! reuşeşte să înscrie 


acest personaj în galeria mania- 
cilor periculoși de neuitat, ca cel 
ass eri mieilor sau din În 
a 

Filmul lui Jan De Bont nu-și 
trădează titlul (Speed = viteză) si 
nu încetinește ritmul aventurii 
până în final. Chiar dacă apar- 
tine categoriei de pelicule co- 
merciale, este însă un produs de 
lux. 


Dana DUMA 


Speed « Producție: SUA, 1994, 
Twentieth Century Fox e Regia: 
Jan De Bont e Scenariul: Gra- 
һат Yost е imaginea: Andrzej 
Bariowiak ® Cu: Keanu Reeves, 
Dennis Hopper, Sandra Bullock, 
Joe Morton. Jeff Daniels 


Extravagantul Eddie 


BEVERLY HILLS 
COP 3 


cei саге n-au хаги nici 
prima si nici a doua parte 
a mini-seriei.cu polițistui 
din Beverly Hills nu vor 
avea probleme de adap- 
tare la subiect pentru са 
eroul se identifică inevitabil cu interpre- 
tul principal, Eddie Murphy, binecunos- 
cuta vedetă a genului de acțiune pe ale 


(Continuare în pag. 14; 
Dana DUMA 


SALVATI-L 


esi se spune despre orca, 

poate cel mai frumos ma- 

mifer acvatic, са ar fi o 

balenà ucigasa, nimic din 

filmul de față (având drept 

personaj central tocmai o 
asemenea vieţuitoare) nu justifică infa- 
manta etichetă. De altfel. și într-un film 
mai vechi, de suspense și de groază — 
Orca, din 1977 — unde animalul ataca 
furibund ип pescador, el proceda astfel 
numai după ce echipajul vasului îi uci- 
sese femela. 

Particularitatea lui Willy al nostru 
este viața lui de captiv în bazinul unui 
parc de distracţii. Ca protest față де 
lipsa de libertate, el refuză orice cola- 
borare cu dresorul, devenind astfel o 
„problemă“ pentru proprietarul său. 
Viaţa іші Willy ar avea un trist sfârşit, 
dacă, în preajmă, n-ar apărea o altă 
„făptură-problemă“: un copil abando- 
nat. 


Filmul este povestea prieteniei ce se = 


Beverly Hills Cop ІН e Producţie: SUA, 
1994, МАСЕ Neufeld, Robert Rehme e 
Regia: John Landis e Scenariul: Steven 
Е. de Souza e imaginea: Мас Ahlberg 
e Cu: Eddie Murphy, Judge Reinho!d. 
Hector: Elizando, Theresa Randle, 
Bronson Pinchot, Timothy Carhart, 
John Saxon 


Despre bunele sentimente 


PE WILLY 


leagă între aceste două ființe, într-un 
fel. înràite, се tânjesc după familie, 
după afecțiune. Un fei de „binecuvân- 
tati animalele și copiii“, unde sfaturile 
bune sunt servite cu delicateţe, prin in- 
termediul unor scene în care, итоги! se 
împletește cu duioșia. Un film al bune- 
lor sentimente, având ca element atrac- 
tios de bază frumusețea spectaculoasă 
a unei balene огса, numită Willy. Un 
adevărat film de familie: 


Free Wily e : S.U.A. 
1993, Warner Bros e Regia: Simon 
Wincer e ории Keith A. asror 
Corey Blechman е Imaginea: Rob- 
bie Greenberg ® Cu: Jason James 
Richter, Lori Petty, Jayne Atkinson 


Aura PURAN | 


NOI AVENTURI ÎN 


ransferuriie dinspre filmul de 

animaţie spre filmul jucat, cu ac- 

tori, au fost și vor fi întotdeauna 

riscante: pentru Mickey Mouse şi 

pentru Donald Duck, dar şi pen- 

tru Popeye și Olive sau pentru 
Fred şi Wilma, se vor găsi greu „inter- 
preti pe măsură“. De fapt, reciproca 
este la rândul ei valabilă: ati văzut de- 
sene animate mai plictisitoare decât 
acelea cu Stan si Bran ? Cele două arte 
{a saptea si a opta) au ia bazà principii 
distincte — de constructie narativà, de 
expresie vizualà, de structurare a per- 
sonajelor, de producere a hazului (etc., 
etc,) —, încât nu o dată aflarea unor 
echivalente devine mai dificilă decât 
compunerea unor personaje (acţiuni, 
gaguri, stiluri) noi. Sigur, succesul 
mondial al serialului de desene animate 
produs de Hanna și Barbera a însemnat 
un imbold pentru producătorii lungme- 
trajului cu actori (se pare că Steven 
Spielberg nu-i tocmai străin de proiec- 


„tul acestei adaptări!), ca și pentru regi- 


zorul Brian Levant, dar rezultatele sunt 
departe de așteptări. Cu toate asemă- 
nările programatice dintre cuplul Bar- 


Alți Flinstones 


ney—Fred' și vestita pereche a „fraților 
întru Боасапе“ Stan și Bran, hazul se 
leagă greu, poantele sunt previzibile 


“зай chiar cunoscute (de la automobi- 


lele acționate de picioarele pasagerilor 
la reacţiile simpaticului dinosaur ао 
mestic). Acţiunea, în ansamblul ei, e 
trenantă, nu are ritmul episoadelor de 
serial. Aceasta, si pentru că fiecare epi- 
sod de serial avea o poveste a lui, în 
timp ce lungmetrajul ruleazà tot o sin- 
gură povestire, să-i zicem despre „аз- 
censiunea şi decăderea Idi Fred“, ре un 
ecran temporal mult mai întins. Ra- 
тапе captivantà doar aventura sceno- 
тес a filmului, propusă de William 
ndell într-un Bedrock din piatră, os 
și piele, pasionant, „în sine“, cu maca- 
rale-brontozauri, dictabirduri şi purcei 
preistorici (pe post de tomberoane)... 
Dar  „Yabba-Dabba-Doo!“ sună altfel 
decât în episoadele animate. Tocmai de 
aceea, dacă realizatorii vroiau ceva nou 
pe lângă Fred și Barney, pe» lângă 
Wilma si Betty, în loc s-o ia pe Eliza- 
beth Taylor, mai bine-o luau pe Betty 

Boop. 
Călin CALIMAN 


The Flinstones. Pro le: S.U.A., 
1994, Universal Pictures. ia: Brian 
Levant. ul: Tom S. Parker 

Him -Jennewein si Steven E. de Souza. 
imaginea: Dean Cundey. Cu: John Go- 
odman, Rick Moranis, Elizabeth Per- 
kins, Rosie O'Donnel, Kyle MacLac- 
Нап, Halle Berry, Richa Moll si Eliza- 

beth Taylor. 


g ACADEMIA DE 
EPOCA DE PIATRĂ мм POLIŢIE (VII) 


upă lupte seculare 
саге au durat cât 
un război rece, 
americanii și ruşii 
încep să scrie acum 
povestea marii lor 
prietenii. Noua serie a Academiei 
de Poliţie e un prilej nimerit pen- 
tru a o face la modul operetistic; 
nu e vorba, însă, de genul muzi- 
cal pe care Rodgers și Dunaev- 
ski l-au. ilustrat си profesiona- 
lism, ci de o tentativă de come- 
die cinematografică în care ga- 
guri mai mult sau mai putin con- 
sistente sunt puse la fiert în su- 
cul propriu al unor situaţii eco- 
nomico-politice („banii n-au mi- 
трагу, dar si insipide („chestie 
ае 
at pe marele ecran în pos- 
a arhimedică de imbăiat, pre- 
sedintele Rusiei are ideea nota- 
bilă de a adopta poza inferiorită- 
Ші si, ca urmare, telefoneazà în 
America în scopul chemării unei 
echipe care să-l anihileze pe ca- 
pul Mafiei autohtone. Firul epic 
al urmăririi lui de către trupa ve- 
selă a uniformelor venite de 
peste Ocean este la fel de sub- 
tire ca si priza la realitate a peri- 
culosului dandy rus, cât şî a ră- 
tacitilor săi potrivnici. Mai efi- 
cientà se arată a fi о ofitereasà 
înregistrând o victorie imediată 
în fata mafiotului, dovadă că știe 
meserie. 


Pupat 


Piata Kremlinului! 


MISIUNE 
LA MOSCOVA 


Prietenia americano-rusă pare 
a se transforma chiar în dra- 
goste, dacă luăm în seamă cazul 
răcanului vestic şi al sergentei 
estice, rămasă la nivel platonic, 
căci tânărul yankeu se întoarce 
acasă (în cazul lui ca sà mai în- 
vete meserie). Consolarea-i vine 
din faptul că e însoţit de întregul 
team victorios, condus la aero- 
port de sperie-lume de altădată 
(Christopher Lee) acum bonom 
general rus, manifestând faţă de 
comandantul american efuziuni 
care ne cam pun pe gânduri. 


Dinu-loan NICULA 


Pr КЫРТ ША ) e Produc- 
жы U.A., : Alan 

etter e Scenariul: Randolph 
Davis, Michael Chodos е imagi- 
nea Dan Jones e Muzica: Robert 
Kock e Cu: Christopher Lee, Mi- 
chael Winslow, David Graf, Les- 
lie Easterbrook 


Donato si fiica 


Р 


Vă răspunde: _ 


Elena Sorin, Bucuresti; loana Gor- 
zescu, lași: з 


VERONICA CASTRO. ре numele 
adevărat Veronica Giuditta Sainz Саз-. 
tro, născută la: 19 octombrie 1952, т 
Mexico City. Încă din timpul liceului îi 
plăcea за: cânte (are de altfel o voce 
foarte plăcută, dovadă discuriie înregis- 
trate, iar cei care urmăresc serialui Şi 
bogatii plâng au avut prilejul să o as- 
culte interpretând melodia genericului), 
şi să interpreteze roluri de comedie în 
echipa de teatru a şcolii. Nici un mo- 
ment însă nu și-a dorit să ajungă ac- 
trità, mai ales că ea își imagina vedeta 
de cinema o frumusețe ieșită din co- 
mun şi având peste 1,75 m. (Veronica 
este mai degrabă scundă, are doar 1,57 


m). S-a înscris la facultatea de științe“ 


politice pe care a absolvit-o cu brio și 
se vedea deja expert O.N.U. când, la o 
petrecere, a fost remarcată de un pro- 
ducător care a; întrebat-o dacă nu ar 
vrea să încerce un rol într-un film. Ve- 
гопіса а spus „da“ din. amuzament, 


т гасе 


DIALOG си cititorii 


(Urmare din pag. 2) 


filmului LECTIA DE PIAN al lui Jane 
Campion. „M-a durut frumos filmul“ se 
exprimă E.D., ca într-o poezie. I-a ріа- 
cut mai ales micuța Anna Paquin, care 
„а fost cheia, uriaşa cheie a acestei 
«altfel» de pelicule cinematografice“. Si 
alte însemnări poetice: „Filmul este un 
recital dat de iubire, universului“; „în 
acest film si pianul iubește și cel care 
este urât iubește şi fiecare probabil vi- 
sează iubirea“, „nouă, românilor, ni se 
face uneori. un utias dor de lumină şi 


atunci dorim ceva cu care să ne alinăm . 


rănile. Ce este mai aproape de suflet ca 
o poveste de iubire ori un camee ‘ве 
dragoste si dor?“ Si. în sfârșit, eterna 
problemă: „Eu încă mai-aștept ziua іп 
care un film românesc va reuși să 
existe în lume printr-o poveste caracte- 
ristică sufletului nostru“. E.D. e încân- 
tată de interviurile telefonice ale revistei 
cu actorii noștrii: „poate ЇЇ văd regizorii 
şi-şi aduc aminte de ei... mai şili де 
unde sare iepurele?...“ 


14 


gandindu-se са ar fi о experientà. іп 
plus. Doar cà „amuzamentul“ s-a trans- 
format repede în pasiune — datorată 
bineînțeles și succesului repurtat într-u- 


nul din primele seriale tv în care a jucat | 


(Rosa Salvaje — Trandafirul sălbatic). A 
devenit astfel una din cele mai îndrăgite 


"actrițe de „soap operâ“, acela, seriale 


fluviu cu minimum 180 episoade (si noi 
ат avut ocazia să vedem ре- micul 
ecran Dallas, 'și Santa Barbara care cu 
cele peste 2000 episoade se află în 
fruntea listei). Printre serialele cele mai 


„difuzate în America de Sud în care Ve- 


ronica Castro deține rolul principal se 
numără: мита sălbatică, Căsătorie in- 
terzisă, Dreptul de а te naște si, mai 
ales, Si bogajii plâng. Acest din urmă 
serial — difuzat şi de TVR — cu ale 
sale 248 episoade а bătut recordul de 
audienţă tv în anii '70 iar după difuza- 
rea lui în Rusia si China, printre fanii 
Veronicăi Castro se numără și Boris El- 
tîn şi câţiva dintre fruntașii Partidului 
Comunist Chinez. 

Actrița este cunoscută și ca realiza- 
toare де emisiuni tv, având invitate 
stele de primă mărime ale cinematogra- 
fului nord si sud american. Veronica 
este necăsătorită, are doi fii (în vârstă 
de 18 si 16 ani) și o soră care îi este nu 
numai avocat, dar și cea mai bună prie- 
tenă. Printre pasiunile ei: tenisul, grădi- 
năritul și alimentaţia vegetariană. 


Roxana Apostolescu, București; Sorina 
Băleanu, Roman: 


WILLIAM SHOCKLEY. зо de ani, 
născut la New York. Cu plete blonde și 
îmbrăcat într-o jachetă de blue jeans el 
se consideră membru -al. noii generaţii 
hippy. Este un foarte cunoscut actor de 
teatru, printre succesele sale pe scenă 
numărându-se roluri în piese de Sha- 
kespeare, Tennessee Williams, Eugene 
lonesco. Pe ecran a interpretat de obi- 
cei roluri negative —. datorită înălțimii 
(1,90 т) si înfățișării sale flegmatice. 
Odată distribuit în rolul lui Hank, — pa- 
tron de cârciumă si de bordel în vestul 
american pe la 1800 si ceva — în seria- 
lu! Dr. Quinn, William Shockley este 
din ce în ce mai solicitat. Cel mai re- 
cent rol: în Dream Lover — un thriller 


Corespondenta noastrà din Mangalia 
nu-si dezminte pasiunea pentru film, 
preocuparea pentru soarta cinemato- 
grafiei noastre naţionale, generozitatea 
expresiei și romantismul апасгопіс. 
Continuă, Emilia, poate că face bine 
din când în când apariția câte unui vi- 
sător naiv în această lume a autodistru- 
gerii! 


PE SCURT 


ionela Oprea din comuna Dragalina 
ne trimite o poezie proprie dedicată lui 
Marilyn Monroe, poezie căreia îi facem 
favoarea să-n-o publicăm. 

„Mă străduiesc sà cumpăr în fiecare 
lună revista Noul Cinema, din când їп 
când nu mai apuc“. (Ana Rusu, 
Cluj-Napoca, care ar vrea să afle date 
şi adresa lui Kabir Bedi). Aviz difuzorì- 
tor noștri! i 


* 


Din partea sa si а unor prieteni, Mi- 
haela Dumitrescu (Bucuresti) doreste 


Shokley 


@ Lorenzo 
Lamas 


erotic — în care îi are parteneri pe 
Madchen Amick (Twin Peaks) si James 
Spader (Sex, minciuni gi benzi video). 
Numărul admiratoarelor saie este în 
continuă creştere, iar una din ele l-a 
cerut în căsătorie scriindu-i că s-a în- 
drăgostit de frumosii lui ochi albaștri. 


PE SCURT: 


Lory Maftei, București — Lorenzo La- 
mas — eroul serialului Renegade — 
este fiul unui actor cunoscut între cele 
două războaie mondiale, interpret 
foarte căutat pentru rolurile де „latin 
lover“, Fernando Lamas. Demn urmaş 
al tatălui său, Lorenzo a fost căsătorit 
de trei ori (și tot de atâtea ori divorțat). 
Cea de-a patra soţie este actrița Debbe 
Dunning — fostă miss Burbank 1984. 
Divorțul de a treia „legitimă“ а fost ex- 
trem de costisitor pentru veșnic îndră- 
gostitul Lorenzo. Е! a trebuit sà plă- 
tească 800 000 dolari pentru a-și recă- 
păta libertatea după 5 ani de căsnicie. 

Marian Cârcei, Tg. Ocna (jud. Ba- 
cău): Acrita dumneavoastră preferată, 
Sigourney Weaver s-a născut la 8 oc- 
tombrie 1949 la New York. Din fil- 
mografia ei spicuim: 1977 — Annie Hall 
(г. Woody Allen), 1979 — Alien (г. Ri- 
diey Scott), 1983 — The Year of Living 
Dangerously (г. Peter Weir), 1986 — 
Half Moon Street (r. Bob Swain), 1988 
— Gorillas in the Mist (r. Michael Ap- 
ted). А fost partenera lui William Hurt 
în Eye Witness (r. Peter Weir, 1981). 


adresa lui Joe Lando (Sully din Dr. Qu- 
inn). 


* 


Mai. multi corespondenți пе solicită 
filmografia, fotografia si, eventual, 
adresa actorului Michael McLafferty 
(Ocean din filmul Hotel Trade Winds). 
Ei sunt: Gabriela Serban (Baia Mare), 
Anca Ghiurtu (Vaslui), Andreina С. Ma- 
гіп (Bucuresti). 

Am. răspuns solicitării dv. — după 
cum se vede pe coperta | a revistei 
noastre (n. red.) 


Beverly Hills... 


 (Urmare' din pag. 10) 


cărui date naturale (umor, dinamism, 
spontaneitate) se construiesc de obicei 
scenariile peliculelor unde joacă. Așa 
se întâmplă şi în acest al treilea episod 
în care extravagantul cop își biruie ad- 
versarii ajutat mai degrabă de forța 


Pentru Tomas Romina, Cluj; Violetera 
loan, București: 

Din nou DR. QUINN: Filmările la 
acest serial recompensat cu Premiul 
Emmy '93 pentru cel mai bun serial tv 
— au început în 1992, realizându-se în 
prima fază de testare a pieţei daar șase 
episoade (la fel s-a întâmplat cu Dal- 
las). Succesul de public i-a convins pe 
producători sà. continue filmările. Au 
fost turnate astfel încă 27 de episoade 
şi se mai filmează în prezent, dar fără 
Joe Lando. în distribuție. Ei a părăsit 
serialul din cauza neînțelegerilor pe 
care le-a avut cu Jane Seymour. Atmo- 
sfera devenise extrem de încordată pe 
platou iar cei doi actori nu-şi mai vor- 
beau — în afara scenariului — decât 
prin secretarii lor. мо È 

Reghina Bod, Sf. Gheorghe (Covas- 
na): Virna Lisi a fost partenera lui Alain 
Delon în Laleaua neagrà (r. Christian 
Jaque). е 

Miranda Petroneia Stancu, București: 
Una din ultimele cărți despre Freddie 
Mercury a apărut în editura SPENGLER 
și îl are ca autor pe Rick Sky, un cu- 
noscut redactor de la DAILY MIRROR. 

Irinel Mohor, Bucuresti; Valy. Pădu- 
raru, Bucureşti: Hulk Hogan supranumit 
„The Immortal”, este eroul serialului 
Thunder in Paradise care se bucură de 
un enorm succes în Statele Unite. A în- 
cheiat un contract de 40 milioane dolari 
pentru a apărea în ring (ca jucător de 
catch) în Europa, mai întâi în Germa- 
nia. Are 2,04 m înălțime, 127 kiiograme 
şi 54 cm circumferința bicepsilor. 


Doina STĂNESCU 


minţii si de inventivitate decât de iscu- 
sința pugilistică. 

Deși finalul e previzibil și taberele 
opuse sunt configurate după tipic (po- 
zitivii sunt cam mototoliti şi au pro- 
Мете familiale sau financiare iar néga- 
tivii spilcuifi si influenți) urmàririle şi 
confruntările se urmăresc cu piacere și 
nu plictisesc. Regizorul John'Landis își 
confirmă faima de magician. asigurată 
mai ales de video-clip-urile cu Michaei 
Jackson care au tăcut ocolul planetei, 
Thriller și Black or White. Plasarea pe- 
преййог năbădăiosului polițist în am- 
bianta unui -parc de distracţii numit 
promiţător Wonder World (Lumea mi- 
nunilor) îl ajută pe cineast să-și dezvă- 
luie fantezia, declanșând mecanisme 
ale iluziei cu efect acaparant. Dezvălui- 
rea unor secrete ale jocurilor și surpri- 
zelor dintr-un asemenea parc nu diminu- 
ează plăcerea de a le privi. Cât despre 
Eddie Murphy travestit în elefant roz, 
este o imagine care binedispune chiar 
si pe spectatorii mai morocanosi. Fără 
doar’ şi poate cinematografui-spectacol 
are în John Landis un nume pe care 
poate conta oricând. 


ыса GN a -. 


шы-‏ دوس 


Portretul lunii 


şi а, cu aerul ei де 


cuminte şi sili- 
toare, încordată, ca 
in fața unui examen, între- 


barile. Nu-i plac interviu- 
rile, mi-a ‚ mereu і se 
pare că ce era important a rămas nes- 
pus. Atunci, să incepem, cu ce este im- 


nul de apon 
-a dat cu Hermia din „Visul unei nopți 
de vară“ in regia lui Fiorin Zamfirescu, 
si a fost un 


an pe scena Teatrului din Neamţ, 
concursul lui Andrei Şerban o aduce în 
trupa Naţionalului. Urmează trei spec- 
tacole cu Andrei Șerban — „Livada... “ 
„Cine are nevoie de teatru?“ și „Audi- 
fia“, dar și „Cruciada copiilor“ cu Lau- 
rian Oniga (Ce păcat că spectacolul n-a 
mers la public! Era foarte bun, totusi!"), 
бөлі, „Лен cu Morea Popescu si 
„Rivalii“ cu 

„Casa Bernardei Alba“ cu Fel pod 
Pe scena N alului însă, s-a aflat 
chiar din anul И, când Sanda Manu a 
distribuit-o în „Un anotimp fără nume“. 
Sigur că a fost marcată de întâlnirea cu 
Andrei Șerban „Este un regizor саге 
nu-ți permite să fii superficial. Orice ac- 
tor care a lucrat cu el învaţă lecţia asta 
pe viaţă“, iar pentru film, fireşte, pece- 
tea s-a numit Mircea Daneliuc. „Am 
avut marea șansă să-l întâlnesc şi să fiu 
o actriță de care el a avut nevoie în câ- 
teva filme. Adevăratul meu debut în film 
a fost rolul din /acob."Mi-o amintesc 
foarte bine. O chema Veturia. Agresivă 
si umilă, înduioşătoare si enervantà, 
А 
sentimentele ei реп ce 
tea să-i бө tată Veturia sera шя din 
acele personaje care cer fie o mare ex- 
perientà, fie un mare instinct actori- 
cesc. Experientà, la ora aceea, nu prea 
avea, cum să aibă. Jucase doar „O tele- 
fonistă“ т Pădurea de fagi. Din in- 
stinct, așadar... Oare tot din instinct a 
re ea să infrunte prezenţa masivă a 
luf lacob — Dorel Vișan? ȘI chiar să-i 
facă față, să iasă іп faţă, să se impună?! 
Chipul, parcă anume tăcut pentru trăiri 
intense şi contradictorii, se destinde 
чырр zâmbet departe de orice „регзо- 
пај“: < 

-- Ai să râzi, dar chiar el m-a ajutat 
să-i fac față! Dorel Vișan este partene- 
rul ideal. Е! te susține, te mentine іп 
„stare“, te provoacă să-l înfrunti. Acum, 
la Senatorul melcilor, într-un fel chiar 
m-a ajutat să-mi câștig rolul. Da, pentru 
că Mircea nu era convins că sunt potri- 
vită pentru el. Am dat probe — le-am 
dat cu Dorel Vișan — şi sunt convinsă 
că de asta au ieșit bine. Poate fi o su- 
perstitie de-a mea. Oricum еі este, si 
rămâne pentru mine, partenerul ideal si 
sunt fericită când am norocul să lucrăm 
împreună... În ce priveşte Veturia, da, 
cred са am făcut-o din instinct. Dar nu 
numai Veturia. Si fata din A 77-а po- 
runcă, şi fata Moșului din Tusea și jun- 
ghiul, si doctorita din Această lehamite 
.. Eu sunt o actriță de intuiție. Chiar de 
la lectura scenariului simt personajul, 
pot să-l văd, chiar, ca pe un ecran; știu 
exact cum se comportă, ce reacții 
poate să aibă, cum gesticulează... Dacă 
nu-l simt și văd astfel, știu că nu-l pot 
face... Deci, de la asta pornesc. Pe 
urmă, ținând cont de datele lui, încerc 
să mi-l adaptez, să-l aduc la mine, de 
fapt, să combin datele lui cu datele 
mele — cele care îi sunt de folos, fi- 
rește. De asta cred că perioada de pre- 
ganre a unui rol este foarte importantă. 

entru că atunci gândești foarte bine 
ce ai de făcut si ajungi să-ţi înţelegi si 
să-ți asumi personajul. Pentru mine, 
pregătirea înseamnă timpul de care am 
nevoie ca să ajung de la ceea ce am 
simţit şi văzut la lectură, la personaj. lar 
‚ даса înţelegi bine personajul si a 
nit foarte al tău, рой să obţii la filmare, 
în chip spontan, lucruri extraordinare 
care uneori te surprind si pe tine. Si nu 
are cum fi prost, pentru că ce apare 
spontan, vine, de fapt, din tot ce ai aflat 
despre el, gândindu-l. lar gândind un 


personaj, ajungi să te cunoşti mai bine 


de Eva Sirbu 


pe tine. Uneori, descoperi date pe care 
nici nu stiai că le рой avea... Pentru un 
actor, nimic din ce i se întâmplă nu e în 
ol. Totul și orice poate produce ceva. 
5 stare. O trăsătură de caracter. O situ- 
atie... Chiar cele mai dramatice situaţii 
ale vieţii le trăiești într-un fel de dedu- 
blare: trăieşti si în același timp te ob- 
servi. Cu timpul, devii un fel de „maga- 
zie de date“, oricând folositoare unui 
personal. Si tot ce vezi în jur, pe 
stradă, în tren, în metrou te alimentează 
cu date noi... Oiga Tudorache ne-a în- 
vățat să facem, zilnic, „fişe biografice“. 
Ne înnebunea cu fisele astea. Dar ce 
bine ne-a prins!... Am ами! mare погос 
sà intru la clasa Olgài Tudorache (cu 
Florin Zamfirescu, asistent), cu atàt mai 
mult cu cât, la început, nu m-a vrut. 
Mi-a spus abia după primul semestru, 
când ат dat examen cu Efimita din 
«Conu'Leonida față cu reacţiunea“ si 
am admirat-o foarte mult pentru asta. 


“Ми era obligată să-mi spună. Dar ea 


este un om cu totul şi cu totul extraor- 


“dinar. Recunoașterea ei, chiar târzie, 


mi-a picat tare bine. Pentru că eu 
mi-am câștigat cu greu locul în Institut. 
De trei ori am dat examen. E adevărat 
că pe timpul acela nu prea se intra „din 
prima“. Locurile erau puţine, candidaţii 
mulți... lar eu, ca să fiu sinceră, cel pu- 
țin la primul examen, nu prea eram de 
intrat. Eram foarte mică, cumva neter- 
minatà si teribil! de provincială — ve- 
neam din Mangalia — deloc nu se ve- 
dea pe mine са aș putea fi actriţă. Nu 


Timpul nostru trece foarte repede. 
N-avem voie să-l risipim 


aveam nici voce bună, nu citisem destul 
teatru — despre teorie, ce să mai vor- 
bim? — aşa că mi s-a părut chiar nor- 
mal sà nu intru. În al doilea an însă, 
când m-am văzut sub linia roșie... Dacă 
la prima căderea mama a făcut o 
„Criză“, la a doua ега gata-gata s-o fac 
eu! Dar n-aveam timp. Trebuia s-o iau 
de la capăt. Cred că eram în stare să 
dau și de zece ori. Oricum, nu m-aș fi 
oprit până nu intram. Dar cred că a fost 
bine asa. Altfel priveşti un lucru câști- 
gat cu greu și cu chin. Apreciezi mai 
puţin un lucru obținut ușor... 


— Să infrunti două кен si sà fil 
gata sà infrunfi si altele, asta spune 
mult despre dorința de a fi actriță. Dar 
dorința asta trebuie să aibă un mobil 


то: De ce ai ținut atât să НІ ac- 


— Nu ştiu! Am simţit că asta trebuie 
să fac şi niciodată nu am vrut să fiu alt- 
ceva. Poate simțeam că doar așa pot eu 
да ce am mai bun în mine... Nu știu... 
Actori în familie, n-am avut. La teatru 
n-am fost dusă, în copilăria mea de la 
Drobeta-Turnu Severin. Primul „actor“ 
văzut în viața mea а fost bunicul. El îmi 
povestea, în fiecare seară, întâmplări de 
pe front si încheia, inevitabil, cu poezia 
lui Coșbuc, „Trei Doamne, si toţi trei“. 
| plăcea Coșbuc, bunicului... lar mie 
îmi plăcea cum povestea. Puteam să-l 
ascult ore în șir. Bunicul a fost unicul 
meu susținător, după primul eșec, „Lă- 
saţi-o în pace — spunea — ea este ar- 
tista familiei“... Poate de la credința 


REZULTATELE CONCURSULUI CU PREMII 
А EDIŢIA DE VACANŢĂ . 


ată-ne ajunși la capătul celui de-al doilea concurs care a mo- 

bilizat mii de cititori ai revistei noastre. Trebuie să mărturisim 

că a fost o încântare să găsim în plicuri atât de multe răspun- 

suri exacte. Chiar dacă procentul de eroare a fost mai mare 

decât data trecută (a încurcat mai ales întrebarea cu Fănuș 

Neagu), numărul celor care urmăresc atent filmele dar și re- 
vista noastră este impresionant. Partidul cinefililor are membri de 
nădejde care ne-au scris că îi atrage mai mult testarea cunoștințelor 
decât miza premiilor în aceste concursuri. Ne-au amuzat acele scri- 
sori care ne cereau, pentru viitor, întrebări mai dificile. 

Ca și. data trecută, multi dintre cititori au adăugat în plic, alături 
de răspunsuri, rânduri sau pagini de corespondenţă care ne-au fă- 
cut deosebită plăcere. Le mulțumim tuturor celor care ne-au scris:si 
acelora care ne-au felicitat pentru munca noastră dar și celor care 
au formulat observaţii critice. Vom încerca să răspundem tuturor 
sugestiilor și întrebăriior (urmăriți viitoarele rubrici Dialog cu citito- 
rii sau Fan Club). Corespondenja sosită cu ocazia acestor concur- 
suri ne ajută enorm să vă cunoaștem gusturile și aspirațiile, și ne dă 
impresia că ne adresăm unor persoane familiare. Pentru a întreține 
această legătură și flacăra cinefiliei, lansăm deja un alt concurs în 


trei etape (vezi pagina 22). 


Cu regretul că nu-i putem premia ре toţi aceia care au răspuns 
perfect la întrebările ediţiei de vacanţă, publicăm lista fericitilor câș- 


tigători: . 
PREMIUL 


| — 100 000 lei: Şerban Gabriel, student, din Baia Mare; 


PREMIUL AL li-lea — câte 50 000 lei: Fiorin Raicu, student, Bucu- 
rești și Daniela Lupei, inginerà, Hunedoara; PREMIUL al Ili-lea câte 


un tricou. 


Beverly Hillbilies, Good Sun) Chirică Daniela 


мак 
-- inginerà, Galati, Cosmin Boc, 20 ani, Timisoara si Daniel Kis, 


elev, Bistrița. 


Îi rugăm pe câștigători să ne confirme primirea mandatelor sau a 


- coletelor. 


asta a lui mi se trage... De altfel, îi se- 
măn. Chiar si fizic... Oricare ar fi fost 
„mobilul“, sunt fericită că am ajuns să 
fac meseria asta. Este absolut minu- 
nată! Și nu o consider grea — deși este 
— pentru că un lucru făcut cu plăcere 
nu poate fi greu.. Pe timpul când visam 
să fiu actriță îmi făcusem si o idee des- 
pre cum voi fi, ca actriță, la 30 de ani. 
Pe atunci nu ştiam că în meseria asta 
niciodată nu ajungi să spui: Sunt exact 
cum am vrut să fiu! Pentru că tot timpul 
trebuie să „te împingi“ încă un pas, 
încă o treaptă, mai departe. lar când 
simţi că ai coborât o treaptă, trebuie 
să-ţi faci mari probleme și să-ţi pui 
multe întrebări — cum spune Andrei 
Şerban. Când ajungi să nu-ţi mai pui 
întrebări, e grav. Te pândește plafona- 
rea... De nimic nu mă tem mai mult de- 
cât de plafonare. Timpul nostru trece 
foarte repede. N-avem voie să-l risipim, 
nici să-l lăsăm să treacă degeaba. 
Poate și de asta m-am bucurat că am 
câștigat-o ре Ciresica din Senatorul 
melcilor. Am mai câștigat un film cu 
Mircea — ceea ce nu е putin! De la el 
ai întotdeauna ceva de învățat. Chiar 
dacă nu-ţi spune niciodată când eşti 
bun, dacă ești, te face sà te simți foarte 
important și, nemaipomenit! În schimb, 
îţi spune dacă nu ești bun si de ce... Pe 
urmă, el e un regizor care acceptă orice 
sugestie, cu condiția să fie bună — 
orice actor care a lucrat cu el știe asta 
— Я nu-și impune punctul de vedere 
decât atunci când este clar și pentru 
tine, actor, care ai avut propunerea ta, 
că așa trebuie, pentru că așa e bine 
pentru film. În fond, ăsta e interesul co- 
mun: personajul tău să fie ce trebuie 
pentru film... Cu Mircea, orice actor 
mai urcă o treaptă. Si e foarte impor- 
tant, pentru că un actor nu trebuie să 
accepte o propunere, decât dacă este 
convins că prin ea mai urcă o treaptă. 
Dacă propunerea e păgubitoare pentru 
el, trebuie să aibă tăria să refuze. E mai 
sănătos... 

— бі ce ai sà faci.dacă în următorul 
lui film n-ai să ai rol, iar altă propunere 
convenabilă n-o să apară? 

— Mi s-a mai întâmplat. La Раш 
conjugal. Nici o problemă! Eu sunt o fi- 
ință foarte răbdătoare. Ştiu să aştept. 
Pe urmă, am si teatrul. Si mai am încă 
atâtea de făcut! Cum ar fi un copil. МН 
doresc atât de mult, încât e sigur că o 
să-l am! 

— Să las dorința asta dublată de cer- 
titudine pentru final? 

— Dacă vrei... Nu mă pricep la fina- 
luri. Nu-mi plac. Când termin un film, 
întotdeauna rămâne în mine un goi 
imens. Mie îmi plac începuturile. Aşa că 
eu, pentru final, am să-ți spun са те 


. doresc să încep alt film. Cât de cu- 


rând... 

— Cu Daneliuc... 

— Dacă se poate, да... De се să te 
mint? 


15 


о 


16 


Juriul 


— Președinte: 


David Lynch 
(Statele Unite) — regizor 
Olivier — 


(Franta) — critic si regizor 
Italia) — actriță 
( vie rit 


(Peru) — scriit 


cs Sr 
Carlo Verdone — (italia) — critic, 
izator ; 


istoric literar, real 
de documentare, actor 


rintre numeroasele argu- 
mente în favoarea Mostrei 


venețiene — cel dintâi fes- ` 


tival internaţional de film, 

inițiat în 1932 — a fost si 
o parcimonioasă acordare a premiilor. 
Pe parcurs s-a renunțat treptat la pre- 
miile specifice — pentru regie, scena- 
riu, muzică, decor etc. — instituindu-se 
un mare premiu internațional investit, 
din 1951, cu emblema Leului ce străju- 
iește multiseculara Piaţă San Marco şi 
Palatul Dogilor. La început doar de aur 
iar din 1953 și de argint, Leii erau cu 
atât mai valorosi cu cât erau mai putin 
numerosi. Din 1955, premiile pentru in- 
terpretare sunt botezate Cupa Volpi, 
după numele conților Volpi ai căror 
descendenţi favorizează și astăzi strălu- 
cirea Mostrei. În acest an, de pildă, 
contele Volpi a oferit în palazzo-ul său 
dineul aniversar pentru cei 73 de ani 
împliniti de Jack Valenti, atotputernicul 
președinte al Asociaţiei producătorilor 
de film americani. Printre oaspeţi s-au 
aflat si Michael Douglas, Jack Nichol- 
son, Tom Hanks, Bob Zemeckis, Sherry 
Lansing, William Friedkin. Revenind la 
trofee, adaug cà un, acum traditional, 
Premiu special al juriului a fost menit 
să ofere o șansă în plus creatorilor. 


A n decursul celor 52 de ani ра!- 
maresul Mostrei a fost când 
apreciat, când contestat sau 
sancţionat post-factum de poste- 

ritatea cinefilà, ca în 1954, când La 
Strada lui Fellini nu a primit Leul de 
aur, acordat atunci lui Renato Castel- 
lani pentru Romeo și Julieta. Sunt ine- 
vitabile inadvertente ale oricăror premii 
sau note. 

Un scandal de proporţiile celui stârnit 
însă de palmaresul "94 se pare că Mos- 
tra nu a mai cunoscut! 

Gillo Pontecorvo — rămas autorul 
neuitatului Bătălia pentru Alger, istoria 
recentă îi recontirmă titlul, în al treilea 
an la direcția Mostrei — a încris în 
competiţie doar 18 filme, adăugând lite- 
ralmente în ultima clipă un al 19-lea din 
Hong Kong. (este motivul pentru care 
nici nu figurează în albumul festivalu- 
lui), ceea ce i-a dat posibilitatea să aso- 
cieze pentru prima dată într-o competi- 
ție cinematografică internaţională ci- 
neasti din China populară, Taiwan si 
Hong Kong. (Amintesc cà pentru întâia 
oarà cineastii din Republica popularà 
Chineză si din Taiwan și-au împărţit un 
Mare premiu, la Berlin, în 1993). Faptul 
că trei reprezentanți ai naţiunii chineze 
au fost și la Veneţia alături pe podiumul 
laureatilor, a avut și justificări estetice. 

Scandalul a avut o altă sursă. lar cum 
în Italia e ca la noi, secrete nu prea 
există, s-a aflat în detaliu cum au de- 
curs aprigile dispute dintre jurati de-a 
lungul unei nopți albe si prelungindu-se 
în ziua următoare, când trebuiau anun- 
fate premiile până aproape de ceremo- 
nia finală televizată de Eurovision. 

În acest an, Pontecorvo a introdus 
câteva noi reglementări în scopul de a 
relansa festivalul. Una dintre acestea a 
fost de a nu numi el președintele juriu- 
lui, invitând juraţii să-l aleagă. David 
Lynch — cineastul american care pen- 
tru cinefilii și telefilii români se identi- 
fică cu Twin Peaks — a fost ales, în 
unanimitate, preşedinte. Până aici nu- 
mai aplauze. 


Dintre filmele aliniate la startul com- 
petitiei, două s-au detașat categoric: 
Născuţi asasini (Natural Born Killers) 
de Oliver Stone și Lamerica de Gianni 
Amelio. Se prefigura un ex-aequo. 
Stone, laureat pentru scenariu la Can- 
nes '74 si cu Oscarul '87 pentru Pluto- 
nul, ar fi meritat acum un Leu de aur, 
fie şi numai pentru anvergura haluci- 
nantă a modului сит’ şi-a propus să 
combată violența, printr-un exces de 
violenţă. Un joc periculos desigur, dar 
care lui Stone îi reușește căci dă expre- 
sie violenței din cetăţile moderne, 
printr-o violenţă vizuală datorată noilor 
tehnici cinematografice electronice, 
despre care în Europa abia se discută. 
Stone operează cu un perpetuu zipping 
trecând vertiginos de la imagini alb ne- 
gru la color, de la filmări clasice la utili- 
zarea computerului, de la aecoruri reale 
la апитайе, де la ficțiune ta соситеги. 
O asistenţă de critici rămăsese pironită, 
iar un mai tânăr coleg nu se putea ab- 
ține să exclame repetat: „Oh, God! Oh, 
God!“ Povestea, după o idee de Quen- 
tin Tarantino (laureatul Palme d'Or din 
această primăvară), se compune din 
două părţi. În prima asistăm la un fel 


< 


Вип venit 


$ „Е la nave va“, nu cu visurile felliniene 
у сі cu emigranti deznădăjduiți 
(Lamerica de Gianni Amelio cu Michele Placido) 


@ Tineri taiwanezi în economia de piață 
(Trăiască dragostea de Tsai Ming-liang 


de act secund la Bonnie si Clyde numai 
са acum Mallory si Mike (Juliette Lewis 
si Woody Harrelson) ucid nu ca sà jefu- 
iască băncile, ci pur si simplu din voca- 
ție, plăcere sau plictis. De o întâlnire 
tandră ca aceea dintre Bonnie și mama 
ei, nici nu mai poate fi vorba. Acum 
„eroii“ își ucid și părinţii. Partea a doua 
a filmului are o adresă subliniat tezistă. 
Asistăm acum la un act secund la Net- 
work. Reporterul tv nu-și mai caută 
moartea în fața camerei, ci pe a celor- 
lalti, exaltând fără limită excentricitatea 
celor doi criminali pe micul ecran nu- 


cu Yang Kuei-mei şi Chen Chao-jung) 


mai spre a-și asigura un spor de au- 
dientà. Asemeni lui John Waters în 
Mama criminală, Stone denunţă facto- 
ги тара ce face din criminali, 
аон. 

Amelio, dublu laureat pentru Ной de 
copii (Marele premiu al juriului 14 Can- 


nes '93 și premiul Felix pentru cel mai ° 


bun film european în același an) s-a 
prezentat și acum cu un titlu ad contra- 
rium: Lamerica. Pe filiatie neorealistă, 
sub raportul experienței umane și ape- 
land la cheia stilistică din Salvatore 
Giuliano, filmul face o paralelă între să- 


i B Violenţa combătută prin excesul. de violenţă 
asasini de Oliver Stone 
cu Juliette Lewis și Woody Harrelson) 


Între Occident şi Balcani distanța se măsoară 
în timp, dar violența e aceeași 

(Înainte de ploaie de Milcho -Manchevski 

‘cu Katrin AOS si Rade Sonia 


ràcia si dezolarea italienilor din anii 


imediat postbelici, cum apàreau т 
filmul ш! Francesco Rosi si sărăcia plus 
dezolarea albanezilor de агі care,iesiti 
din ororile comunismului, trăiesc oroa- 
rea promisiuniilor fără acoperire ale 
unei pseudo-economii de piaţă. În tre- 
cut, italienii priveau spre America și 
americani ca la un paradis terestru; 
acum, albanezii văd în Italia o Americă 
riscând totul să emigreze. Inspirat din 
exodul albanezilor câtre Italia, din au- 


gust 1991, exod ce continuă clandestin 


(cotidienele italiene apreciau, chiar în 


zilele Mostrei, la o mie de clandestini 


sosiți în peninsulă т ішпа august). Ima- 


ginea navei supraincărcată de oameni, 
țintind către paradisul Кайе! де azi, 
ilustrează o odisee terifiantă între spe- 
гапа si durere. Personajul interpretat 
de Michele Placido nifică acea 
Italie nu tocmai străină de situaţia pre- 
zentă. Documente de cine-cronică stau 
mărturie a modului cum italia fascistă 
își clamase zgomotos prietenia față de 
Albania, abandonată total după război. 
Poate nu un film perfect, dar cu totul 
memorabil. 


Palmares 


13 premii: pentru · 19 filme 


е Leul de aur ex-aequo: Înainte de ploaie de Milcho Manchevski (Macedo- 
nia) gi Trăiască dragostea! de Tsai Ming-liang (Taiwan) 


e Leul de 


argint: ex aequo: Creaturi 


“де Peter Jackson (Noua Zee- 


landà) si Mica Odesà de James Gray (SUA) 


e Premiul Special al Juriului: N 
e Cupa Volpi: Maria 
Jian Wen — Republica China 


asasini de Oliver Stone 


de Medelros ГЕ fii şi о fiică), Ха Yu (Zile de vară де” 


° york Volpi pentru rol secundar: Vanessa Redgrave (Mica Odesă) si Ro- 
berto Citran (Taurul de Carlo Mazzacurati 


e Osella d'Oro: Cenușa timpului (pentru Қы 


Hong koag Th şi 


luna de Juan José Bigas Luna (pentru scenografie); Lamerica de Gianni 


Amelio (pentru ragie) 


е Medalia de аш a Р! Senatului: Vi 
ез ере Jiri Меп; 


ale soldatului Ivan 


şi extraordinarele aventuri 


e Ciacheta de aur: atribuit unui film din „Panorama italiană”: Ce viaţă 


frumoasă de Paolo Virzi 


legerea lui Mario Vargas Llosa în 
juriu a provocat o vie nemulju- 
mire, secretarul Bienalei încer- 
când chiar să pună veto, impu- 
tand scriitorului peruvian prea facila sa 
trecere, în anii '70, de la o stângă mili- 
tantă la o dreaptă radicală. Pontecorvo 
l-a susținut pe Llosa argumentând că el 
invită scriitorul laureat al premiului No- 
bel care a fost intotdeauna interesat de 
cinema. = 
A fost tocmai Llosa се! care a declan- 
sat divergentele finale opunându-se ca 
americanul Stone să obţină un Leu de 
aur. Motivând că „violenţa este supradi- 
mensioriată de cineaști și reprezentată 
într-un mod superficial și ipocrit“. Ar- 
gumentui era incontestabil valabil în 
cazul anumitor filme asupra cărora пе 
vom opri, dar nu în cazul lui Stone. Mai 
degrabă, traditionalele antagonisme is- 
torice dintre cele două Americi ar fi pu- 
tut explica atitudinea lui Llosa. Dar tot 
el s-a opus cu egală înverșunare pre- 
mierii cu un Leu de aur —- asa cum în- 
treaga Italie cinefilà se aștepta — a fil- 
mului lui Amelio, susene că: „Alba- 
nezii sunt arătați са niște gândaci“. De 
fapt, Lamerica nu face decât să pre- 
zinte o realitate tragică existentă, asa 
cum s-a' văzut pe toate ecranele de te- 
leviziune, cu trei ani în urmă. lar lucidi- 
tatea autorului nu alungă pietatea. 
David Lynch a cedat „votului demo- 
cratic“, asa cum avea sâ-mi spună 
într-un aparteu după ceremonia de pre- 
miere, manifestându-și discret dezacor- 
dul. Totuși a refuzat să înmâneze el, 
Leii de aur, cum fuseserăm anunţaţi. 
Stone s-a ales „cu premiul special al ju- 
пиш“ а cărui motivaţie, eludând regi- 
гогиі:. „pentru naraţiunea inovatoare si 
modernă și pentru contribuția esențială 
a interpretei Juliette Lewis" — îi dădea 
caracterul unei recompense de conso- 
lare. lar Amelio a primit doar al treilea 
„Osello d'oro“. Evident, nici unul dintre 
cei doi cineaști nu a participat la festi- 
vitatea finală. Premiul lui Stone a fost 
acceptat de protagonistul său, Woody 
Harrelson, care a dat citire după un bi- 
letel mototolit, de culoare albastră, cu- 
vintelor de regret protocolar neutre nrin 
care Stone își motiva absenţa. „Osella“ 
lui Amelio a fost primită de soţia pro- 
ducătorului Vittorio Cecchi Gori — o 
Ыопаа „су chip si siluetă de super top 
model. indignarea producătorului ab- 
sent a fost elocventă în comentariul fă- 
cut pentru presă: „Tăcerea e de aur ca 
și Leuj“. Cu şase filme produse іп sec- 
țiunile Mostrei, Cecchi Gori părăsea 
festivalul cu o prea mică recompensă. 
El a trăit aceeași deziluzie ca si produ- 
cătorul francez Marin Karmitz, care cu 
trei filme în competiţia canneză din 
mai, a fost total omis din palmares. Si 
în cinema războaiele — chiar fără 
gloanțe — fac victime. Așa stând lucru- 
rile, palmaresul s-a debalansat.: 13 pre- 
mii au fost acordate pentru 19 filme: 
Cei doi laureați cu Leul de aur s-au 
văzut propulsaţi cu mult peste chiar 
propriile așteptări. Milcho Manchevski 
(35 ani), macedonean cu studii de isto- 
ria artei si arheologie la Skopje, absol- 
vent al Departamentului cinema si foto- 
grafie al Universitàtii din Illinois, lu- 
crează filme publicitare si documentare 
— a debutat acum în filmul de ficțiune 
cu Înainte de ploaie; și Tsai Ming-liang 
5-4 ani) scriitor, regizor de teatru $1 tv. 
‘ace parte din asa-numita „а doua ge- 
пегафе" de cineasti taiwanezi — a reali- 
zat cel dintâi film de ficțiune în 1993, 
obținând Marele premiu la Festivalul ti- 


nerilor realizatori de la Torino. Trăiască 
dragostea este cel de-ai doilea film al 
său. Un trofeu pentru „opera prima“ 
(care în ultimii ani se acordă şi pentru 
opera secunda!), ar fi fost mai potrivit 
pentru originalitatea povestirii și pentru 
universul vizual autonom. Impactul ce- 
lui dintâi s-a datorat si temei: tragicele 
consecinţe în viaţa de familie ale răz- 
boiului fratricid din fosta iugoslavie. Un 
fotograf deplin realizat, deţinător al 
unui premiu Pulitzer, stabilit la Londra, 
revine după 24 de ani, atras de un dor 
năpraznic, pe meleagurile natale mace- 
donene. Moartea nu-l ocolește. Chiar 
dacă Occidentul e departe de a fi des- 
coperit fericirea, distanța ce-l desparte 
de ţinutul balcanic nu se măsoară în 
spațiu, ci în secole. (Aceeași distanță 
dezolantă e percepută și de Amelio în 
Lamerica). 

Min-liang „filmează“ gesturi, priviri, 
gânduri, tăceri, așteptări reușind să ex- 
prime doar ри imagini, (dialogul e 
subminimai) filosofia de viață modelată 
în milenii de civilizaţie chineză. Cei trei 
eroi, nu departe de doi Pepe şi o Fifi, 
se întâlnesc într-un apartament gol, 
dintr-un bloc luxos, încă nelocuit, unde 
fiecare își caută un culcus ocazional. 
Se cunosc fără să se cunoască. Se iu- 
besc parcă fără să se iubească. Final în 
hohotele de plâns aie eroinei. O sec- 
ventà de aproape cinci minute. Publicul 
european râdea apoi tăcea si iar о lua 
de la capăt. Încă o invitaţie ia meditaţie. 
іп general trebuie recunoscut că fără 
filmele americane nu s-ar prea râde. 


evanșa ne-am luat-o cu toții, 

după atâtea drame și tragedii cu 

comedia retro a lui Woody Allen, 

impușcături pe Broadway. Un, 
gangster cu talent de dramaturg ucide 
o veleitarà actrità pentru са nu avea ta- 
lent! Un dramaturg lipsit de vocație se 
întoarce spășit la soție. O divă cu toane 
de zile mari. Şi alte crime si mistere în 
lumea culiselor teatrale de pe Broad- 
way. O lume trăznită și oarecum ino- 
centà caci suntem înainte de Marea de- 
presie economică. 

Chiar даса ne amuzam сорюз si inte- 
ligent, de crime tot nu scăpăm, asa 
cum ne promite si titlul, dar este o vio- 
lenià. „în dantele“. 


Cine mizează pe violenţa pură și su- 
per-dură sunt junii independenţi ameri- 
cani care în ciuda premiului pentru 
Mica Odesă ne-au rezervat o surpriză 
negativă. Cum ştim, societatea ameri- 
cană este foarte dinamică. Industria sa 
cinematografică de asemenea. Dacă în 
țările europene Centrele lor nationale, 
ministere, organisme de stat și particu- 
lare pun mână de la mână spre a se 
constitui fondurile necesare debuturi- 
lor, americanii au rezolvat problema în 
felul lor. Se debutează pe cont propriu. 
Care cum vrea şi mai ales cum poate. 
Sute de debuturi dintr-un an rămân 
practic necunoscute. Cele pe care ma- 
rile studioufi le remarcă, le finanţează 
pentru a pătrunde în rețelele de difu- 
zare (un test necesar) si pentri/ а 
ajunge în circuitul festivalier internaţio- 
nal. Un premiu sau o distincție obținute 
şi respectivii cineasti sunt „adoptați“ де 
Majors și finantati pentru un al doilea 
film. Alexandre Rockwell (32 de ani) — 
după În. supă, debutul său, un succes 


(Continuare în pag. 23) 
Adina DARIAN 
17 


№ Succesul repurtat de Speed а făcut din regizorul Jan De 
Bont unul din cei mai solicitati regizori din Cetatea filmului. 
Din numeroasele scenarii care i s-au propus el s-a oprit la 
Godzilla. Fiimul va fi o nouă versiune a aventurilor celebrului 
monstru care în Japonia se află în fruntea preferințelor publi- 
cului. De astàdatà, Godzilla va avea de înfruntat o hoardă de 
invadatori extratereștri. 


р Holly Hunter si Sigourney Weaver vor fi vedetele thrille- 
rului Copycat care se realizeazà la San Francisco în regia lui 
Jon Amiel (Sommersby). Este povestea a două femei — una 
polițistă, alta medic psihiatru —, lansate în urmărirea unui asa- 
sin care ізі omoară victimele copiind „modul de lucru“ al unor 
criminali celebri. 


e Pe 21 septembrie trebuiau să demareze filmările la Bat- 
man Forever, în regia lui Joel Schumacher. În ultimul moment 
Michael Keaton a renunţat la rolul principal, nemulțumit de 
cele 15 milioane de dolari oferite si de scenariul care acordă — 
după părerea lui — prea multă atenţie partiturilor negative (in- 
terpretate de Tommy Lee Jones si Jim Carrey). Principalul го! 
feminin a fost încredințat lui Nicole Kidman. Inaintea ei fusese 
propusă Kim Basinger care însă a refuzat din cauza neînjele- 
gerilor pe care le-a avut cu Val Kilmer la The Real McCoy si cu 
care urma să filmeze în Batman, Kilmer fiind cel care 1-а înlo- 
cuit pe Michael Keaton. 


Ф іп competiţia celor două filme despre viruși (у. nr. 9/93) 
Outbreak a câștigat prima manșă începând turnarea la 25 au- 
gust și cumpărând pagini întregi de publicitate în cotidiene 
pentru a anunța evenimentul. În schimb, Crisis in the Hot Zone 
de Ridley Scott şi-a întârziat filmările din cauza rezervelor for- 
mulate de Robert Redford asupra scenariului şi a retragerii in- 
terpretei principale, Jodie Foster. Producătorii caută cu înfri- 
gurare o înlocuitoare. Se vehiculează numele lui Holly Hunter 
si Susan Sarandon. 


b In această lună au început filmările la City Hall, un film 
despre coruptie la nivelul municipalitàtii newyorkeze. În rolul 
principal, cel al primarului: Ai Pacino. Alături de el: John Cu- 
sack (Escrocii). Principalul го! feminin a fost încredințat lui 
Bridget Fonda (Anunţ periculos). 


© Fostà Miss Venezuela, Ruddy Rodriguez 
(Mala Mujer) este. una din actrițele 
cele mai cunoscute în America de Sud 
(aici în alt serial tv, Nicolosa gi Bernardina) 


н 


© După Păstrează visul, 
Jenny Seagrove a fost Diana în serialul 
cu același nume (cu Kevin. McNally) 


la cererea dv. 


Beverly 


Jeff Fahey 
c/o Beth Cannon, Co., Suite 518, 
250 North Robertson Boulevard, . 
Hills, A 90211 Su 


Macaulay Culkin 
c/o 1.С.М. — 8899, Beverly Boulevard 
Los Angeles, California, 90048 U.S.A. 


Collins 


Phil 
c/o Hit and Run Music, 81—83 
» Walton Street, London 


adrese 


® Una din cele mai excen- 
trice асице ale Hoilywoodu- 
lui, Whoopi Goldberg (Ghost, 
Made in America) în afara 
preferintei pentru bărbaţii 
blonzi mai are un hobby: po- 
kerul. O dată pe lună ia avio- 
nul de New York pentru a se 
întâlni cu prietenul ei, Al Pa- 
cino si cu amicii lui din „Mica 
Italie“ la o partidă de poker. 
Se spune că Whoopi câștigă 
rar, în schimb fumează un 
pomar apreciabil de țigări de 
oi. 

e Fabio, blondul italian al 
cărui chip se află pe coperţile 
tuturor romanelor sexy (tip 
Sandra Brown) sau stropite 
din belșug cu apă de roze 
(tip Barbara Cartland), își as- 
tepta prietena, aflatà la cum- 
părături într-un magazin de 
lenjerie. Recunoscut, actorul 
a fost pur şi simplu asaltat de 
vreo 300-de admiratoare care 
toate deodatà vroiau sà fie 
cat mai aproape de el. Cu 
greu a reuşit poliția să-l 
scoată din mâinile lor, actorul 
lăsându-și la locul bătăliei 
aproape toată îmbrăcămintea. 

e După terminarea filmàri- 
lor ia serialul Dallas, Linda 
Gray (Sue Ellen) a intrat 
într-o perioadă de eclipsă ar- 
іса datorată consumului 


SWB 2BH England 


excesiv de alcool. După ce a 
stat un timp internată la cele- 
bra clinică a lui Betty Ford, 
Linda Gray, reintoarsă pe 
platourile de filmare, a obți- 
nut un real succes cu rolul 
din Highway Heartbreaker. 
Solicitată să interpreteze apoi 
unul din rolurile principale 
din serialul tv Melrose Place, 
Linda și-a adus aminte că 
este o vedetă și a cerut ca 
onorariul ei să fie mai mare 
măcar... cu un dolar decât al 
partenerei ei, Heather Loc- 
klear (32). Producătorii au 
fost de acord iar statutul ei 
de vedetă nu a fost știrbit. Ce 
mare poate fi câteodată 1 do- 
lar!. 

e Noi. cupluri la Hollywo- 
od. După despărţirea de 
Whoopi Goldberg, Ted Dan- 
son nu s-a întors la soţia sa, 
aşa cum multă lume presupu- 
nea. El este văzut din ce în ce 
mai des în compania actriţei 
Mary Steenburgen (Blandejea 
nopții) cunoscută „devora- 
toare de bărbaţi“, mândrin- 
du-se că este prima (Și sin- 
gura) femeie care a avut cu- 
rajul să-l părăsească pe Jack 
Nicholson. Prietenii lui Ted 
Danson nu-i dau — din 
această cauză — prea multe 
șanse. e Chad Allen (Mat- 


> MARTURISIRI 


Intr-unul din numeroasele 
ei interviuri Sharon Stone si-a 
creionat propriul portret. „5е 
spune ca sunt frumoasă si 
sexy. Nu-mi fac nici o iluzie, 
în realitate eu nu sunt decât 
un obiect de consum. Partea 
minunatà a meseriei pe care 
o fac este ca am bani. Ce fac 
cu ei? Strâng са o уеуеща. 
Cum îmi ridic dobânzile de la 
bancă număr zerourile ca o 
nebună şi dau fuga să inves- 
tesc(...) Despre logodna mea 
cu Bill McDonald (producăto- 
rul lui Sliver n.n.) nu spun 
decât că nu ne potriveam. 
Bunica mea avea o vorbă: 
«Când vei întâlni omul visuri- 
lor tale,. îl vei recunoaște pe 
loc». Ei bine, nu Bill a fost 
omul visurilor mele. La vârsta 
теа (37 ani n.n.) cred cà e 
putin caraghios sà mă lansez 
în idile romantice. Așa că în 
«ultimii, ani am încercat sà пи 
mă las atrasă într-o pasiune 
nebună pentru că am dorit să 
pot păstra controlul asupra 
vieţii .mele. Bărbatul visurilor 
mele? Să fim serioși. Nu mai 
am 20 de ani și în plus prin 
rolurile pe care le-am inter- 
pretat am reușit să-mi satis- 
fac o parte din fantasme. 
Nu-mi este frică de nimeni si 
de nimic. Forța mea constă în 
faptul că de câteva ori am 
trecut pe lângă moarte. Când 
eram copil era să mă înec 
într-un torent, dacă nu m-ar fi 
salvat fratele meu. La 13 ani 
am căzut de pe cal și m-am 
rănit îngrozitor la gât: La 18 
am avut_un grav accident de 
mașină și la puţin după aceea 
m-am” îmbolnăvit de menin- 
gită cerebro-spinalà(...) Sigur 
că la un moment dat та мо! 
retrage din lumina reflectoa- 
relor. Dar am s-o fac atunci 
cand voi crede eu de cuvi- 
intà, nici o secundà mai de- 
vreme.“ Să adăugăm са actu- 
alul „bărbat al visurilor ei“ 
este asistentul de regie la 
The Specialist, Bob Wagner 
(27 ani) cu care Sharon a fost 
vazută plimbându-se sub clar 
de lună. 


thew din Dr. Quinn) s-a logo- 
dit cu foarte tânără actriță 
Heather Tom (18 ani). e 
După zgomotosul divorț de 
Loni Anderson, Burt 'Rey- 
nolds s-a amorezat lulea de o 
picolità pe nume Pam Seals. 
„Си cât iubita mea are mai 
putin de-a face cu lumea Hol- 
lywoodului, cu atât este mai 
bine pentru ea. Si pentru 
mine dealtfel“ declara Rey- 
nolds. ® William Shockley 
(Hank în acelasi Dr. Quinn) 
este, în sfârșit, statornic. De 
două luni el este педезраци 
de actrița Park Overall! 

e Au trecut la scutece: Mi- 
chelle Pfeiffer este mama 
unui băiețel pe nume John 
Henry, născut pe 3 august. 
Actrița mai are o fetiță de 2 
ani, Claudia Rose, adoptată 
înainte de a se căsători cu 
producătorul David Kelley; 
Mathilda Мау si Gérard Dar- 
mon sunt fericitii părinţi ai 
unei fetițe căreia i-au spus 
Sarah; Annette Bening și, 
Warren Beatty i-au dăruit lui 
Kathlyn (2 ani) un frățior al 
cărui naş este Jack Nichol- 
son, vechi prieten de familie. 


Familia Ewing din Dallas revine pe platouri (Charlene Tilton, 


PĂPU 
DE CEAR 


Celebrul muzeu parizian 
Grévin al figurilor de ceară se 
îmbogățește cu trei chipuri 
foarte cunoscute ale come- 
diei franceze contemporane: 
Josiane Balasko, Thierry 
Lhermitte şi Anémone In mă- 
rime naturală, sosiile lor vor 
mai înveseli poate atmosfera 
cam ітерепйа de acolo. 


PLĂCERE 
DE GROAZĂ 


Noul joc video care se află 
pe primul loc în topul prefe- 
rințelor celor mai tineri împă- 
timiti ai calculatorului, dar si 
ai filmelor de groază se пи- 
meste Zombi, mai romà- 
neste Strigoii. Jocul — con- 
ceput si realizat de către о 
societatea condusă de Ge- 
orge Lucas, părintele Răz- 

ului stelelor — este struc- 
turat pe 55 de nivele, jucătorii 
trebuind să-și elibereze eroul 
de o sumedenie de monștri si 
monstrisori printre care pot fi 
repede recunoscuți Franken- 
stein, Dracula, Freddie, Jason 
(monstrul miastinilor) si, bi- 
neînțeles, inevitabilii zombi. 


reche de îndrăgostiţi de la Hollywood: 


Chad Allen (Dr. Quinn) si Heather Tom 


О tânără 


Cum se vede si plăcerea 
poate fi de groază. 


PRIMA 
ÎNTÂLNIRE 


Cindy Crawford — care nu 
mai are nevoie de nici o pre- 
zentare ca si celebrul ei sot, 
actorul Richard Gere — po- 
vestește cum l-a cunoscut ре 
viitorul ei consort. „Lucram 
într-o dimineaţă la Herb (Ritts, 

raful si prietenul ei 
foarte bun n.n.), imi spălasem 
părul şi-mi înfășurasem capul 
cu un prosop cât toate zilele. 
Eram, bineînţeles nema- 
chiată. La un moment dat, ri- 
dic privirea și încremenesc. 
Cel care cobora scara nu era 
altul decât Richard Gere, ido- 
ші adolescenţei mele. Herb 
uitase să-mi spună că Ri- 
chard se afla de câteva zile la 
el, într-o scurtă vacanţă. 
L-am blestemat pe Herb pen- 
tru că numai în halul ăla 
nu-mi dorisem să mă vadă 
actorul meu preferat. Am fă- 
cut repede cunoștință, eu am 
тогтай câteva cuvinte де 
„îmi pare bine“ și am dispărut 
cât se poate de repede. 
Ne-am reîntâlnit peste vreo 
trei luni, tot ia Herb, la o pe- 
trecere. De astă dată eram 


Ken Kercheval, Mary Crosby, Patrick Duffy, Linda Gray) 


pusă la patru ace și speram 
ca Richard să-mi acorde cât 
de cât atenţie. N-a fost așa. 
Toată seara el a stat de vorbă 
cu un tip despre care am 
aflat că era scenarist și îmi 
pierdusem orice speranţă. Pe 
la miezul nopţii însă, Richard 
s-a apropiat de mine și mi-a 
spus: «Cred că ar trebui ca 
noi doi să bem într-o zi o ca- 
fea». Am stabilit să ne întâl- 
піт și... l-am așteptat la res- 
taurant mai mult de o oră!... 
Restul poveștii îl știe toată lu- 
теа“. 


KERMIT 
SI COMPANIA 


De-a lungul anilor, 235 тї-` 


lioane de telespectatori din 


110 {агі au urmărit cele 72 de 
episoade ale serialului tv The 
Muppets Show, realizat de re- 
gretatul Jim Henson si având 
drept eroi păpușile create de 
el și repede devenite celebre. 
Vedete de primă mărime ale 
Hollywoodului au fost invitate 
în reprezentaţie alături de 
Kermit broscoiul, de Miss 
Piggy, purcelusa cochetà si 
veșnic îndrăgostită, de ursul 
Fozzie și de cei doi bătrâni 
arțăgoși si surzi și de toate 
celelalte personaje confectio- 
nate din mătase, catifea, stofă 
şi аја. Rudolf Nureev a dan- 
sat cu Miss Piggy... „Lacul 
purcelușelor“, Sylvester Stal- 
lone a fost un gladiator lup- 
tând cu Fozzie, iar Roger Mo- 
ore, Joan Baez, Harry Bela- 
fonte și Charles Aznavour au 
cântat cât au putut ei mai 
bine cu trupa muzicală a lui 
„Animal“. Filmul de lungme- 
traj realizat în 1980 (Muppets 
la Hollywood) a înregistrat un 
beneficiu de 32 milioane do- 
lari numai în Statele Unite 
(clasat cu putin în urma ma- 
rilor succese din vremea 
aceea, Star Trek și Moonra- 
ker). Muppetmania a dus 
chiar la nominalizarea lui 
Miss Piggy la premiul Oscar 
de interpretare (ediția 1980). 
Cea care a câștigat a fost 
însă Sissy Spacek. Recent au 
fost lansate pe piața video 
casetele conţinând toate cele 
72 episoade ale serialului cât 
şi filmul de lung metraj. Pri- 
mul stoc de 500 000 casete 
s-a vândut ca pâinea caldă. 
Se pregătește a doua tranșă. 


Pagini realizate de 
Doina STĂNESCU 


Cel mai lung serial. difuzat până acum de 


Televiziunea Română: Santa Barbara (2 040 episoade) 


La festivalul desfăşurat între 25 august — 5 sep- 
tembrie, cinematografia românească а fost prezentă nu 
doar în competiţie cu filmul lui Dan Pita Pepe & Fifi, ci si 
în secțiunile paralele cu O vară de neuitat de Lucian Pin- 
tilie, Priveşte înainte cu mânie de Nicolae Mărgineanu, 
Cel mai iubit dintre pământeni de Șerban Marinescu şi 
Crăciun roşu (coproducție Canada-România) de Claude 
Nasso. lată cum a reflectat presa această prezenţă. 


Montreal 
Ciné-Festival 


O societate nouă îşi 
reconsideră trecutul 


tare teribilă a distrugerii valorilor într-o 
societate іп care doar singur profitul 
contează. De asemenea, Cel mai iubit 
dintre pământeni realizat de Şerban 
Marinescu descrie ismul și iaşitatea 
ce prevalează în societate unde fiecare 
© caută sà supravieţuiască prin orice 


centă si mai teribiiă. Vedeta tilmului: 

7 excelenta actriță engleză Kristin 

a ieşirea din era Ceau-. Scott-Thomas, remarcată deja în Patru 

sescu, se putea crede că - nunţi si o înmormântare şi Luni de 
cinematograful românesc "еге. 

s-a subrezit, fără resurse, 

în pierdere de viteză. Dar, 


0) 
Ш 
i 
O 
Z 


din contrà, a dat dovada de o vitalitate iti ТТР a compromis, пешапди-! în seamă 
і si ае о acuitate саге aminteste, іп anu- ерои ше ре a an erou, fost profesor universitar care a fac 
cut 10 ani de închisoare din vina Secu-. 


mite privinte, neorealismul italian din Leul de argint la Venetia în 1992 

дел. 4 Pia у pentru 
primii ani de după război. Hotel de lux — ne prezintă Pepe & Fiti, 
care prin intermediul unor personaje 
falite zugrăvește un tablou decadent al 


României moderne. Unde s-au dus va- 


ritatii, poliția secretă a lui Ceaușescu. 
Gérard BOULAD 


O 
O 
И 


»Politic si social, 
cinematograful românesc 
se plasează astfel 
în avangarda ţărilor 
din езі recent eliberate. 
Calitatea sa 
ne permite să sperăm, 
cu tot pesimismul tablourilor 


lorile de altădată? 


їп categoria TV, Crăciun roşu este o 
coproducție Canada — România sem- 
nată R. Claude Nasso. De-a lungul 
unor drame consumate în parale! care 
sfârșesc prin a se încrucisa, realizatorul 
subliniază dificultatea de a trăi sub tira- 
nia unui dictator. Daniel Pilon este pro- 


“LE JOURNAL; DE MONTREAL 
„Cel mai iubit “dintre pământeni 


„Proiectat și anul trecut la institutul Goethe (din Montréal), filmul lui 
Marinescu fine de c 


operă. Realizatorui arată cu о elocventà rar egalată 


[ apod 

în ce măsură paznicii dictaturii române disprețuiau viscera! intelectualii. Din 
acest punct de vedere scenele de reeducare ale arestafilor sunt piese de an- 
tologie, adică mărturii în procesul totalitarismului la est de Carpaţi. Mari- 
nescu are, de altfel, și alte repere. Sinopsisul filmului vă va spune cà acfiu- 
nea se desfăşoară în 1950, apoi т 1960, Іа ieșirea din închisoare ... dar e 
vorba de fapt de un trecut mai recent decât cel oficial evocat. În afară de 
valoarea lui documentară, filmul lui Marinescu tratează tema universală а li- . 
berului arbitru. inversând aforismul lui Descartes, «Gândesc, deci exist», ci- 
ا‎ pune întrebarea esențială: „Cei саге nu gândesc pot pretinde că 
өх 4 


tagonistui, în compania unor excelenți 
actori români. 


pe саге le descrie.“ 


În fine, alte două opere (ambele în 
secțiunea „Cinematograful de azi: reflex 
al timpului nostru“) denunţă perioada 
de după Ceauşescu, căci chiar liberta- 
tea ا‎ are un pret. E mai întài Pri- 
vește inainte cu mânie de Nicolae Маг- 


Semnalàm în primul rând pasionantul 
film al lui Lucian Pintilie O vară de ne-_ 
ийа! (în afară de concurs), саге a con- 
stituit unul din evenimenteie de la Can- 
nes. Bine cunoscut de la Reconstituirea 
(1969), Pintilie ne-a propus recent Ba- 


tanta (1991). Ultima sa operă de un rea- 
lism fără concesii se derulează în 
România anilor '20, dar se subîntelege 
că parafrazează o perioadă mult mai re- 


gineanu în care vedem cum se dez- 
membrează încet, încet familia unui 
muncitor calificat pe care neocapitalis- 
mul actual 1-а trimis în șomaj: consta- 


Pierre LEROUX 


© 


ACTIONMEDIA — Bord (placă) de calculator bazată 
pe procesorul Intel 1750 capabilă să reproducă prin 
compresie/decompresie imagini în mișcare reprezen- 
tabile pe un ecran întreg de calculator. 
ALIASING — Formă de distorsionare a imaginii vizi- 
bilă în „zimţuirea“ diagonalelor si liniilor curbe de pe 
ecranele electronice. 


ASPECT RATIO — Raport între lățimea și înălțimea | 


ecranului. Exemplu: 4:3 ecranul clasic TV; 16:9 
ecranul televizoarelor pentru înalta definiţie (HDTV), 
mai apropiat formatului imaginii din filmul clasic. 
AVI — Audio Video interleaved — Format de fișier 
pentru informatii video si audio {оше poate 
оопа în mediu Windows, mediu foarte răspândit 
pe rse platforme de calcul. - 

AVID Technology — Firmà americană, varf tehnolo- 
gic în promovarea montajului imaginilor si sunetelor 
pentru film si video exclusiv prin intermediui platfor- 
melor de calcui (Macintosh). Imaginile filmate pe ne- 
gative fotochimice clasice (16/35) sau pe suporturi 
magnetice sunt digitalizate si introduse împreună cu 
sunetele cadrelor respective în memoria unui calcu- 
lator. Asamblarea (montajul) acestor elemente duce 
la realizarea unui “film ce poate fi difuzat direct din 
calculator în rețelele TV sau cablu, poate fi înregis- 
trat pe suport magnetic sau poate constitui macheta 
(copia de lucru) pe baza căreia se asamblează nega- 
tivele originaie. Majoritatea filmelor în ultimii 5—7 
ani au fost realizate utilizând procedeele extrem de 
stimulative pentru fluidizarea și rafinarea expresiei 
filmice pe care platformele de post procesare virtu- 
ală la pun la dispoziție. Pionieri: George Lucas, 
Stanley Kubrick (Full Metal Jacket); Sidney Lumet 

), Alan Alda (Sweet Liberty). 

D — Compact Disc. Mediu standard de stocare de 

date digitalizate ce pot fi citite ulterior printr-un dis- 
pozitiv bazat pe un spot laser. 
CD — I — Compact Disc — interactiv. Standard de 
stocare tip CD realizat de firma Philips. Discurile 
CD-I conţin de multe ori diverse programe educa- 
tive, enciclopedii etc., permițând un „dialog“ prin in- 
termediul calculatorului între cititor si baza de date. 
CD — ROM — Compact Disc-Read Only Memory. 
Ca si cele de mai sus un disc de 4,75 inch, conți- 
nând circa 650 Mb de memorie optic codată. 


DIGITAL VIDEO — Un semnal de formă binară (digi= - 


tală), accesibilă prelucrărilor de calculator, descriind, 
reprezentând un set de informații de culoare, lumi- 
nozitate si sincronicitate care pot înfățișa o imagine 
statică sau în mişcare pe un ecran. 

DV I — Digital Video Interactive. Vechiul nume al 
tehnologiilor video digitale (pentru calculatoare P.C.) 
brevetat de celebra producătoare de microproce- 
soare Intel. - 

IRIDIUM — Proiect de distribuție planetară a comu- 
nicatiilor (imagini, sunete, text) propus de firma Mo- 


20 


ЯША 


ut 


GENERATI 


Va prezentăm un mini-compendiu 


de termeni specifici „limbajului-e- 
cran”, proveniţi în majoritate din jar- 
gonul abrevierilor video-informaticie- 
nilor de limbă engleză. Testăm astfel, 
pentru a doua oară, interesul cititori- 
lor noştri față de noile tehnici се 


tind să schimbe modalităţile de lucru - 


ale cineastilor şi însăşi. estetica fil- 
- тиш. 


torola, presupuniând realizarea unui scut de 66 sate- 
liti geostationari care ar facilita comunicaţii directe 
între oricare puncte de pe Terra. 

MULTIMEDIA — Termen, reflectând tehnologiile de. 
prelucrare si difuzare de imagini în mișcare, statice, 
sunete, grafică, animaţie, așa cum іе avem gîn acest 
deceniu când convergenja informatică a tehnicilor 
de captare, reproducere și prelucrare din toate 
aceste domenii a impus standarde relativ compatibile 
de figurare a tuturor. 

OFF/ON EDITING SYSTEM — Sisteme de asamblare 
(montare) a programelor audiovizuale: ON LINE — 
ce duc la produs finit difuzabil іп timp-real sau OFF 
LINE — conducând la produse model — machetă 
(copie de lucru) care ulterior prin consumuri mult 
mai mici sunt reproduse si duc la forma finită a fil- 
melor (video, tv sau 16/35). 

PIXEL — Abreviatie de la „picture element“. Element 
minimal de culoare și intensitate luminoasă din care 
se compune o imagine pe un ecran. Rezoluţia este o 
măsură a numărului de asemenea puncte care duc la 
formarea unei imagini. + 

REAL-TIME — În sistemele de calcul se referă la 
modurile de operare în care datele sunt recepționate, 
prelucrate și reproduse (returnate) cu o viteză atât 
de mare încât operațiunea pare instantanee. 
R.G.B. — Red-Green-Blue. Culorile fundamentale 
din care se realizează imaginile pe ecranele electro- 
nice. 

TELEDESIC CORP — Corporatie americană realizată 
la fuziunea dintre alti doi giganti tehnologici (Micro- 
soft si Craing Mc Сам Cellular), propunând un 
proiect de lansare a 840 sateliti geostationari capabili 
să ofere legături bidirectionale de bandă largă pentru 
comunicaţii multimedia între oricare două puncte de 
pe Terra. е 
VIDEO-DIAL-TONE — Sistem de codificare a imagi- 
nilor si sunetelor care permite transportul lor pe linii 
telefonice. Se pot solicita vizionări de filme de orice 
fel utilizând liniile telefonice. 

VIDEO-ON-DEMAND — Sistem de distribuție (difu- 
zare) de programe vizionabile pe monitoare tv. sau 
de calculator, video proiectoare, realizat fie prin ca- 
bluri (4—500 de canale compresate digital) fie prin 
sateliți (DBS — Direct Broadcastiec Sat.). În mar- 
tie-aprilie a.c. în trei locuri din Statele Unite au fost 
deja lansate asemenea super cinemateci. 
VIRTUAL REALITY — Realitate virtuală. Decor reali- 
zat prin imagini de sintezà produse prin intermediul 


tehnicilor de calcul. Programe si echipamente com- 


plexe pot pune la dispoziția „spectatorului“ ехріога- 
rea acestor spaţii în toate direcțiile, ca o extindere 
majoră a jocurilor de calculator. 


Horea MURGU 


о о! 


20 
de lucruri 


de stiut 


despre 


Casablanca 


Ф Realizatà іп plin ràzboi (1942) peli- 
cula care a fost definità ca „сеа mai charisma- 
ticà a anilor '40“ a beneficiat de publicitatea in- 
voluntară a evenimentelor'de pe front: aliaţii au 
debarcat în Maroc și Roosevelt și Churchill au 


participat la Conferinţa de la Casablanca chiar - 


în perioada lansării filmului. 


© 

Conceput ca una dintre асе!е ре!їсше 
menite sà demonstreze cà ràzboiul e nu numai 
timpul eroismului, dar si al pasionatelor povesti 
de dragoste, Casablanca nu a avut finalui pre- 
cizat ia începutul filmărilor. Nu se stia care va 
fi soarta triunghiului Rick-Elsa-Victor si Hum- 
phrey Bogart îl întreba mereu pe platou pe ге- 
“gizorul Michael Curtiz: „Ce naiba facem noi 
aici?" Acesta ridica din umeri răspunzându-i: 
„Filmăm şi mâine ni se va spune“. 


© Desi a obtinut un premiu Oscar pentru 
scenariu, dramaturgia peliculei este o creatie 
colectivà datoratà multor co-autori. Versiunea 
scenaristică iniţială, opera fraţilor Philip si 
Julius Epstein și lui Howard Koch,a fost modi- 
ficată pe parcurs de nenumărate mâini, ceea ce 
a inspirat gluma că а fost rescrisă, printre alții, 
de paznicii de la „Warner Bros“. 


о Scenariul este inspirat din piesa Той 
merg la cafeneaua lui Rick de Murray Burnett 
si Joan Allison, achiziționată de studioul War- 
ner Bros, cu suma (record pe vremea aceea) 
de 20.000 dolari. 


ө „Am plâns scriind scena înfruntàrii діп- 
tre. Marseilleza si cântecul german“, a declarat 
Burnett. 


© Desi sotia lui Bogart (ре atunci Mayo 
Methot) era sigură că între bărbatul ei si Ingrid 
Bergman s-a înfiripat o idilă pe platou, vedeta 
de origine suedeză a respins energic această 
bănuială. Ea declara: „Îl simțeam atât de străin 
încât m-am și dus să văd Șoimul maltez pentru 
a-l cunoaște mai bine“. 


© Una dintre cele mai excentrice teze lan- 
sate de exegetii filmuiui Casablanca susține cà 
„relația dintre Rick, căpitanul francez și pianist 
este un caz clar de homosexualitate“. 


Э Toată presa а fost de acord са străluci- 
rea filmului datorează enorm cuplului actori- 
cesc Bergman-Bogart. Cum ar fi arătat pelicula 
dacă rolurile lor ar fi fost interpretate de cei 
desemnaţi în distribuţia inițială, adică Ronald 
Reagan și Ann Sheridan? 


4м. 


Фф Ingrid Bergman si Humphrey Bogart 
în regia lui Michael Curtiz 
(1942) 


© .. Si parodia scrisà de Woody Allen 
si regizatà de Herbert Ross ) 
(Mai cântă o dată, Sam, 1972) 


© Desi au avut toatà presa si publicul de 
partea lor, Ingrid Bergman si Humphrey Bogart 
n-au fost răsplătiți cu mult râvnitul Oscar pen- 
tru aceste roluri. Cu toate astea, statutul lor de 
vedetă a avut de câștigat si au devenit actorii 
cei mai bine plătiți de la Hollywood, 


е După premiera Casablancăi, milionarul 
Howard Hughes s-a îndrăgostit atât de nebu- 
neste de Ingrid Bergman încât, într-o zi, a 
cumpărat toate biletele de pe cursele New 
York-Los Angeles pentru a o determina pe ve- 
detă să călătorească în avionul său particular. 


е іп mai multe scene din film Ingrid Berg- 
man apare cu paharul de șampanie în mână, 
băutura ei preferată și în viaţă. 


Celebrul cântec „As time goes by“ nu 


. este creaţia lui Max Steiner, cel care a semnat 


muzica filmului. Este o melodie din 1931. 


Max Steiner detesta acest cântec deve- 
nit legendar si a încercat să impună o altă 
temă muzicală, cerând reluarea unor scene. 
Din fericire acest lucru n-a mai fost posibil 
pentru că Ingrid Bergman, care începuse filmă- 
rile la o nouă peliculă, Pentru cine bat clopo- 
tele?, își tăiase părul. 


Ф Avionul din scena finală, filmată integral 
pe platou, este o machetă la scară redusă. De 


. aceea, mecanicii care se văd іп carlingă, erau 


pitici. 


б Paradoxal, succesul urias al filmului a 
provocat demisia celui care a promovat proiec- 
tul, producătorul Hal. В. Wallis. Motivul? La ce- 
remonia premiilor Oscar, Jack Warner s-a ridi- 
cat sà ia statueta pe care Wallis credea cà o va 
primi el însusi. 


Casablanca i-a inspirat lui Woody Allen 
piesa „Mai cântă odată, Sam“, а! cărei protago- 
nist este un critic de cinema care aspiră să se- 
mene cu Humphrey Bogart. Lucrarea lui dra- 
matică a fost ecranizată de Herbert Ross sub 
același titlu, în 1972, bineînţeles, cu Woody Al- 
len în rolul principal. 


е О copie negativă a filmului Casablanca 
se află tezaurizată într-un seif la Biblioteca 
Congresului American din New York. Nu poate 
fi împrumutată. 


Producătorul Hal B. Wallis n-a intentio- 
nat să-i іпсгедіп{еге rolul principal lui Hum- 
phrey Bogart. S-a decis însă la sfatul unei prie- 
tene, „Vei vedea că dintre toți actorii de la War- 
ner Bros, Boggie atrage cel mai tare femeile“. 


Când filmul Casablanca a fost prima 
dată difuzat în Spania, cenzura franchistă а 
schimbat replica în care se spunea că Rick a 
luptat alături de republicanii spanioli, înlocu- 
о sta propoziția „А luptat contra anexării 
ustriei“. 


Câteva replici din Casablanca au intrat 
definitiv în memoria cinefililor. lată două dintre 
ele: „Mai cântă o dată, Sam“. Sau „Dintre toate 
cafenelele din lume, ea a trebuit să intre chiar 
їп а теа". - 


Dana DUMA 


CONCURS 


editia a Ш-а 


entru cà multi dintre citi- 

torii noştri ne-au scris cà 

ar dori să ştie ce filme 

мог’ apărea pe ecranele 

noastre іп viitorul apro- 
piat, am aflat pentru dumneavoastră ti- 
Чите ргетіегеіог până la sfârşitul 
acestui an. Venirea toamnei Înseamnă 
şi pentru cinematografe un început de 
stagiune şi, după o oarecare relaxare 
estivală, cele mai importante societăţi 
distribuitoare, Romaniafilm, Guildfilm, 
Media Pro şi 0.С.В. vor intensifica rit- 
mul lansărilor, promițând chiar trei-pa- 
tru noi titluri pe săptămână. lată cum 
se va configura repertoriul nostru cine- 
matografic până la finele lui 1994. 


Karatisti si teroristi 


Unul dintre genurile favorite ale pu- 
blicului tânăr, filmul de acţiune, va fi 
bine reprezentat în perioada imediat ur- 
mătoare, datorită mai ales firmei Q.C.B. 
care va distribui Chain of Command cu 
Michael Dudikoff, Hellbound cu Chuck 
Norris si Corbul, film pe platoul căruia 
a fost ucis accidental interpretul princi- 
pal, Brandon Lee. Nici societatea Media 
Pro nu ignoră preferința spectatorilor 
pentru dinamismul peliculelor cu eroi 
aventurosi, oferindu-ne două recente ti- 
tluri cu vedete de рита mărime. Clear 
and t Danger cu Harrison Ford, 
un fel Че sequel al Jocurilor patriotice 
si Blown Away cu Jeff Bridges, o po- 
veste cu teroriști irlandezi. Un-film cu 
arte marțiale recomandabil adoles- 
centilor este cel ales de Guild pentru 
repertoriul lunii decembrie, Next Karate 
Kid, având ca protagonistă o fetiță. 


Comedii pentru 
toate vârstele 


Comedia este un gen prizat de publi- 
cul de toate vârstele și, cum nevrozele 
tranziției se cer tratate cu o bună doză 
de optimism, distribuitorii s-au gândit 
să mizeze mai mult ca altădată pe ea. 
Vom putea vedea comedii pentru toate 

usturile: fie în variantă muzicală, ca 

atacă radioul), un 
film care îi va încânta pe metaliști, fie în 
forma parodiei de western, precum City 
Slickers Il cu Billy Crystal, ambele dis- 
tribuite de Româniatilm. Un western la 
care se va ràde copios ne propune 
Guild-ul pentru noiembrie: Maverick, 
povestea unui faimos jucător de сай 
(Mel Gibson). O comedie pentru vârsta 
a treia s-ar putea subintitula Morocăno- 
gli care mizează pe farmecul tripletei de 
actori Jack Lemmon — Walter Matthau 
— Ann Margret (din nou Guild). 

Lansată de Singur acasă, moda peli- 
culelor cu copii precoci care pun pe 
fugă bandiții nu a apus încă dar, cum 
Macauley Culkin a crescut prea mult ca 
s-o mai reprezinte, s-a apelat la un be- 
beluș de douăsprezece luni pentru a o 
perpetua în O răpire cu bucluc (Baby's 
Day Out) cu Joe Mantegna și Lara 


organizat de 


în colaborare cu 


2 


= 


enti 


И 


Rămășițele zilei cu Emma Thompson 


Flynn Boyle, programat de Romaniafilm 
în ultima săptămână a acestui an. 
Un fel de comedie dulce-amàruie 
este si Forrest Gump (distribuit de Me- 
diaPro) cu un succes uimitor de 
box-office în Statele Unite (peste 250 
de milioane de dolari). Avându-l ре 
Tom Hanks în rolul principal, filmul (re- 
gizat de Robert Zemekis) este povestea 
unui handicapat cu un destin ce ali- 


Maverick 
cu Mel Gibson 


menteazà mitul american al reusitei. 
Episoade comice conține și Miracolul 
de pe strada 34 (distribuit de România- 
film) un remake după o peliculă din 
anul 1947 cu Natalie Wood copil. Inte- 
resul 'acestui film este intensificat de 
prezența în distribuție a dà rauri Ri- 
chard осо i) pe care-l 
vom vedea în ipost de Mos Craciun. 

Nici comedia neagrà nu va lipsi în vii- 


Forrest Gump 
cu Тот Hanks 


Miracolul de pe strada 34 cu 


Elizabeth Perkins si Dylan McDermott 


torul apropiat de pe ecranele noastre, 
ea fiind reprezentatà de Falling Down 
(distribuită de Guild, cu un surprinzător 
Michael Douglas în rolul principal) si, 
dacà demersurile incepute de MediaPro 
se vor concretiza în mod fericit, de Quà 
de aur de Bigas Luna, unul dintre cei 
mai importanţi cineasti spanioli ai mo- 
mentului. ' 


Pentru gusturi rafinate 


Dornici sà satisfacă gusturile cele 
mai diverse, distribuitorii au optat în 
general pentru genurile populare, dar 
n-au ocolit nici filmele mai greu de în- 
seriat semnate de autori fără рөгесһе. 
Din această categorie face parte si Яё- 

zilei în care James Ivory se 
aratà din nòu un maestru al registrului 
fineței în descrierea relaţiilor umane. 
Recitalurile oferite de Emma Thompson 
și Anthony Hopkins asigură un supli- 
mentar argument de atracție al acestei 
pelicule distribuite de Guild. 

Un alt cineast de mare prestigiu in- 
ternational, danezul Bille August (de 
douà ori premiat cu Palme d'or, pentru 
Pelle cuceritorul — 1988 si Cu cele mai 
bune intenţii — 1992) va putea fi cu- 
noscut de publicul nostru prin interme- 
diul unei ciudate saga de familie, Casa 
spiritelor (distribuitor Q.C.B.). Distribu- 
tia cuprinde si aici nume la auzul că- 
гога tresare oricare cinefil: Meryl 
Streep, Glenn Close, Jeremy Irons, Wi- 
nona Ryder, Vanessa Redgrave. 

Nu putem încheia aceste rânduri des- 
pre repertoriu fără un regret: nici o pre- 
mieră românească nu se mai anunţă 
până la Anul Nou. 


Dana DUMA 


Pregătiţi-vă să fiji primii câștigători ai anului 1995. Noul nostru concurs cu premii, organizat în colaborare cu Ao- 


mâniafilm, vă propune 


ore Mau din 


PRENUMELE 
VÂRSTA 
PROFESIUNEA 
ADRESA 


TELEFONUL 
ETAPA ÎNTÂI 


1. Numiti cel putin câte un film din filmografia actritelor Madeleine: Stowe. si 


rele cuceresc vestul, 


ca subiect trei filme ale companiei. Twentieth Century Fox distribuite în România numai de 
această regie. Vreti să deveniți posesorul (posesoarea) unor bluze şi cărţi de joc са іп Fetele rele cuceresc vestul а 
şi şepci ca în Cursă periculoasă sau a unor casete video şi compact-discuri cu șlagăre din Aockeri/ atacă 
radioul? Atunci urmăriţi cu atenţie aceste trei filme, citiți colecţia revistei noastre imiteţi i 
însoţite de taloanele inni Răspunsurile 


şi trimiteţi răspunsurile la întrebări 


pot fi trimise în acelaşi plic pentru toate trei etapele. Se mai oferă ca 
ia unui asasinat”. Marele premiu: 100.000 lei. 


Andie Мас Dowell, altul decât Fetele 


2. Din ce oraş pretinde că este personajul Eileen (Andie Mac Dowell) în Fetele rele cuceresc vastul? 


VENETIA 
(Urmare din pag. 17) 


international, realizat modest în alb-ne- 
gru си о echipà de prieteni tehncieni si 
actori — a obținut deja la а! doilea film 

to Love (Cineva pe care să-l 
iubești),. un buget important, asigurân- 
du-și în distribuție două supervedete: 
Anthony Quinn și Harvey Keitel, plus 
portoricana Rosie Perez, o vedetă no- 
minalizată la Oscar '93 pentru rolul se- 
cundar din Fără teamă. 

Mediul adus pe ecrane e inedit. 
Eroina este o „taxi dancer“ din cartie- 
rele mexicane ale Los Angeles-ului, o 
tînără ca multe altele angajată în clu- 
buri de noapte pentru a dansa cu con- 
sumatorii. Un dans, un dolar. Dar«Roc- 
kwell nu a rezistat la șocul Cetăţii fil- 
mului și i-a preluat cliseele. Situatiile si 
relaţiile sunt aceleași care circulă de la 
un film la altul. Deși Rockwell a dedicat 
filmul său lui Fellini, pentru La 


din care adaptează câteva secvenţe la` 
subiectul său, deşi a croit personajul . 


feminin după partitura interpretată de 
Giulietta Masina în Cabiriei, fil- 
mul său este са o mână întinsă сане 
marile studiouri. 

Cel de-al doilea „independent“ ameri- 
can din competiţie, James Gray (24 de 
ani), schițează același gest de la primul 
său film: Mica Odesă. Nouă pe ecranul 
american este comunitatea interlopă de 
origine rusă din cartierul new yorkez 
Brighton Beach, poreclit Mica Odesă. 
Gray preia (fără pic de umor) sabionul 
serial killer și chiar dacă mai coche- 
tează cu psihologia dostoievskiană și o 


= Е 
DE SUFLAT 
ЖЕМ 
Дер. RARE 
DE FILM 
ci ер, 
TAIAT 


Cine INTEGRAMA 


ҮШ EP 
a8 


POTEC 
PRIN PARC 


-SLABITI 


ШЕШЕК ИШЕ 


are pe Vanessa Redgrave în distribuție, 
no Aerei sa nu se manifestà în 
Spirit. 


iolenta nu este doar motorul ci- 
nematografului nord-american. 
Filme europene, sud-americane 


Echipa 


Еа: Шар: SURES 


GHEORGHE... 
n.193 


STÂRNIT 
SCENE 
FINALEI 


ci 
= 


< 
~ 
© 


8 


> 


sau meozeelandeze о cultivà cu : 
sârg. În Doi si o soră de chiliana 
Teresa Villaverde, violenta sexuală si 
socială conduc tot ia crimă; Turma de 
Marco Risi relatează un viol în grup. 
Filmul a determinat-o pe Uma 
man, deși membră a juriului, sà рага- 


redacțională 


Director — Redactor şef 
Adina Darian 


Redactor șef adjunct: Dana Duma. Secretar 


al de redacție: 


loana Statie. Publicist comentator: Irina Coroiu. 
Redactori de rubrică: Doina Stănescu, Rolland Man. 
Fotoreporter: Victor Stroe. 


Societatea Comercială S.R.L. Sentința civilă nr. 3087/SC Judecătoria Sect. 1 
Bucureşti, 21 iulie 1992, inmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului cu 
nr. J 40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220 — 1200 


Redacţia: Presei Libere nr. 1 Bucureşti, tel. 617.38.71 
2 REE 
Abonamentele Опсе Presă 


din se 
100 eais de RODIPET ha 
12 luni — 4.800. Cititorii din 


telex 11995, 11 034; 
Libere пг. 1, sect. 1, Bucu 


f «postale, Catalog Pre 
oa PU e è luni 20400, ca 


in RODIPET S.A. 


> 617.5654; 617.56.73. Bucu- 
resti. 


== 
ЕЕ 


ut- ; 


de Gheorghe Braşoveanu 


IN ACEL 
LOC 


INSCRISE 
LA (ROS! 


CULES! 


sească proiecția după 20 de minute, de- 
clarând că va abandona Mostra și va 
organiza un boicot internaţional dacă 
acest film (lăudat de presa italiană fără 
temei) va căpăta fie si cea mai пет- 
semnată distincție. Nu a căpătat nici 
una. Într-adevăr, mai mult decât politi- 
cal incorrect, filmul lui Risi este medio- 
cru ca cinema, cultivând violența în 
sine şi justificând de astă dată десіага- 
tia lui Llosa despre atitudinea „superfi- 
cială si gratuità" a cineaștilor față де 
acest Наде! existent în societatea con- 
temporană. 

Culmea violenţei este atinsă prin mo- 
tivul recurent al omorârii părinților de 
către copiii lor. Nu doar în Născuţi asa- 
sini, Malory își ucide tatăl. În Creaturi 

al neozeelandezului Peter Jac- 
kson (care ar fi meritat un Leu de aur 
pentru originalitate stilistică), eroina îşi 
ucide mama cu premeditare lovind-o în 
cap cu o cărămidă, ajutată de prietena 
ei — creaturi diavolești; în Păunii, un 
soi de juvenili vitelloni, de Luciano Ma- 
nuzzi, fiul împreună cu gaşca за își 
omoară mama; iar eroul din Mica 
Odesă, după numeroase crime, ajunge 
şi el să-și ucidă tatăl. Sunt secvențe се 
te fac să rogi! violenta din filmele de 
război, justificată de coercitia militară 
sau, câteodată, de o dimensiune 
„eroică“. Desigur multe dintre aceste 
subiecte își au originea în fapte petre- 
cute și relatate ca atare de presă, dar 
ecranul le potenteazà malefic. 

Cum n-am prea stat pe malul mării 
sau al Lagunei, mi-ar fi greu să spun ca 
Mazilu: „Frumos e în septembrie la Ve- 
пе[іа!“ Mai caracterizantă ті se pare о 
replică din filmul lui Oliver Stone: „Bun 
venit în iad!“ se 


23 


\ KERI 
Г RAD tag” 


si ea Ф 50 
REGIA: MICHAEL 1 ANN © SCENARI i 
® IMAGINEA: JOHN SCHWARTZMAN © MU; ` BURWELL 


FOX 
© Cu: BRENDAN FRASER, ADAM SANDLER, CHRIS FARLEY, i 22 


< 


MICHAEL MCKEAN, MICHAEL RICHARDS, JOE MANTEGNA