Similare: (înapoi la toate)
Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)
Cumpără: caută cartea la librării
, Bucuresti—1980 : DI TOT O SE a a k Aa e că SERVITOAREA, apoi TARA ik BAEVITOAREA (20 ani, drăguță, nostimă. Deretică alene prin odaie, lălăind.) După un văstimp se vede apdrind in fund, în sufragerie, Ion Taman, care se apropie cu sfială prin vestibul si se oprește în pragul salonului, 97 10 15 35 98 TAMAN (38 ani; pare mai bătrin. Mustaţă groasă, plo- uată, neagră, presărată cu fire cărunte; barba nerasd de mult; părul scurt si nepieptânat. Uniforma Jrinar de la căile ferate, cu mantaua de iarnă murdară si cîrpită. Din prag, întinzînd gitul): mai venit? HIN SERVITOAREA (care tocmai potrivea o scoarță, cu spa- tele spre usd, tresare si se întoarce gap Ba MON mea trece... Ñ SERVITOAREA: Mai aşteaptă la bucătărie, că de acuma trebuie să pice ! + TAMAN (intrind si apropiindu-se): Parcă de două cea- ` suri ce fac?... Aştept... Dacă dau de dracul cu don' sef c-am intirziat atita pentru un fleac de scrisoare? SERVITOAREA (continuindu-si lucrul): De... cum crezi... Asa-i conița: știe cînd pleacă, dar cînd | se întoarce... i TAMAN (luindu-i vorba din gură): Rău... Ca don' sef mi-a ordonat că mai bine să-mi iau lumea-n cap decit să mă întorc fără de răspuns... Of, Doamne, grea e viața de slujbaș! | | SERVITOAREA (căutînd să-l scoată binisor afară): Asa-i, nene, asa-i, dar mai bine du-te înapoi la bucătărie, să nu te găsească aici conita!... (Soneria.) Aide, ieși repede ! Mi se pare că-i chiar conita!... (Fără să se mai sinchisească de el, aleargă în fund, în ___ vestibul, să deschidă.) TAMAN (fdcindu-se mititel, murmură): Acu ce-o fi, o îi... Bine c-a adus-o Dumnezeu... (Se retrage involuntar în colțul dinspre sobă, scotocind prin buzunare după scrisoare.) SCENA II ACELAŞI, VICTORIA Din vestibul se aude invirtirea cheici in broască, apoi deschi- derea ușii grele, urmată de glasul Servitoarei: „Sărut mina 15 35 conitñ 1“ Mică pauză. Usa se reinchide, cheia se invirteste iar, in vreme ce in fund, in vestibul, apare Victoria urmată curind . de Servitoare. VICTORIA (soția primarului Jean Arzăreanu, 27 ani, drăguță, vioaie, dar cu o melancolie rcmanlicd in privire care-i dă o înfățișare serioasă și ginditoare, energia ei merge cînd trebuie pina la încăpăținare. E îmbrăcată de iarnă. Se oprește în fund, privind ei salon, ca să-și lepede haina si pălăria. Către ervitoarea care-i dă ajutor): Ce ger, Tincuto!... Brrr |... Vai de bieţii oameni care n-au lemne!... Nu m-a căutat nimeni? SERVITOAREA: V-a căutat la telefon, de la societate... VicToRiA: Da, ştiu. Chiar de-acolo vin... SERVITOAREA: Pe urmă vă așteaptă un om cu o scri- soare de la domnul sef... VICTORIA (oprindu-și mişcarea, mirată): Care sef? SERVITOAREA: De la gară... A stat vreo două ceasuri la bucătărie si acuma e colea... (Arătind spre salon.) şi tocmai zicea că nu mai poate aștepta... VICTORIA (inaintind pină în prag si privind spre Ta- man): De la gară? TAMAN (umil si jovial): Sărutăm mina, coniță... VICTORIA (dezbrăcată, cu o ușoară stringere din umeri spre Taman si intorcindu-se la Servitoare): Fetito, un ceai foarte fierbinte... Dar repede, c-am inghe- tat de tot!... SERVITOAREA (cu haina si pălăria Victoriei în braţe): Prea bine, coniță!... (Iese în fund.) SCENA TII VICTORIA, TAMAN VICTORIA (trecînd la sobă, unde isi încălzește miinile si picioarele) : Ce scrisoare ai d-ta? TAMAN (trecînd respectos în dreptul ușii din fund): Apoi, de, coniță, știu eu?... D-voastră trebuie să știți, că are şi răspuns... VICTORIA (privindu-l): Şi răspuns?... la să vedem !... (Intinde mina după scrisoare.) 99 15 25 35 40 100 mirata): „... Niciodată n-ai vrut să observi că te iubesc... Un cuvînt de stelare: Te iubesc... Aș pune viaţa mea la picioarele d-tale... Trebuie să te văd... Te implor... Măcar o vorbă bună... Te iubesc.“ (Vorbit.) Ce-i asta? (Către Taman.) I-asculta, omule! Ce vrea stăpinul d-tale, că eu n-am priceput nimic... TAMAN (confidenfial): De, conita, ce să mai zic eu; că doar d-voastră ati citit... VICTORIA (ridicînd din umeri, după o clipă de gîndire): Atunci spune domnului șef c-am citit! TAMAN (incurcindu-se): Să-i spun, coniță, de ce să nu-i spun?... Dar tot mai bine ar fi să-i scrieți d-voastră, negru pe alb, că dumnealui așa mi-a poruncit... VICTORIA (indignată brusc): Negru pe alb?... Bine, dar asta-i... (Se întrerupe. O clipă. Alt glas si cu un zîmbet disprejuitor.) Bine... Dacă vrea negresit negru pe alb!... (Vine sub oglindă, nervoasă, se aşează la mescioara de scris.) Fiindcă vrea neapărat răspuns... (Începe să scrie repede; se opreşte să vecitească; ridică ochii şi se vede mînioasă în oglindă. Isi revine, nu-i place ce-a scris, rupe foaia. Se uită iar în oglindă, fafa i se indulceste din ce în ce, apoi iar începe să scrie, zimbind. Sfirseste, lipește plicul; se scoală si merge spre Taman, zicînd cu tonul natu- ral.) Uite, negru pe alb, precum ai dorit... Spune domnului șef că aș vrea să-i vorbesc și să poftească pe la cinci, dacă poate, pină aci!... Nu uiţi? TAMAN (luînd plicul, foarte încrezător): Eu să uit, coniță? Vai de mine!... Am să-i raportez întocmai cum ați ordonat... Sărutăm miinile!... Soneria. Taman porneşte spre fund, în vreme ce din sufragerie vine repede Servitoarea să deschidă. VICTORIA: Mergi sănătos !... (Se duce la sobă.) Taman a dispărut în vestibul, prin dreapta, 3 35 VICTORIA: Domnul ziarist?... SCENA IV VICTORIA, SERVITOAREA, apoi ALBEANU SERVITOAREA (vine din fund): Coniţă, întreabă domnul Albeanu dacă-i acasă ul... Ce să-i spun? poftească !... O mi Victoria í rive în I. Servitoarea o Pret anag in py Ano 4 3 jk “Lw a ALBEANU (25 ani, corespondent de ziare; îndrăzneţ, con- fident, protector. Ras, eleganță de provincie, cu tocu- rile scilciate si fără jartiere. Merge cu pași repezi drept la Victoria, începînd din prag, galant): Cea mai drăgălașă coniță din România mare îngăduie celui mai umil ziarist din Europa să-ți sărute degetele !... VICTORIA (îi întinde mina, pe care Albeanu o sărulă ceremonios. Ardtindu-i un fotoliu lingă sobă): Cauti pe bărbatul meu, domnule Albeanu, şi va trebui să suferi tovărășia mea, căci primarul nu-i acasă... (Trecind la butonul soneriei.) Ca să-ți indulcesc însă suferința, am să-ți dau un ceai... (Sund.) ALBEANU (asezindu-se, mereu galant): Un ceai, pe gerul Crăciunului, e o binefacere... Dar încă oferit de o conita asa de frumoasă!... VICTORIA (asezindu-se pe celălalt fotoliu de lîngă sobă): Lasă, intii să vezi cît o să te coste!... ALBEANU (cu importanță): O, o... Am înțeles... O notita la Universul sau la Adevărul! Apare Servitoarea din fund. VICTORIA (către Servitoare): Adi ceaiul, te rog! (Ser- vitoarea pleacă de unde a venit.) De ce nu la amin- două? ALBEANU (cu gest de senior): Fie si la amîndouă!... Dealtfel primarul e asa de dragut!... VICTORIA (repede, cu usoard protestare in ton): Nu e vorba de bărbatul meu, domnule Albeanu ! El isi descurcă singur afacerile... Pe cînd eu... am înfiinţat și eu o societate... ALBEANU: Da... „Ocrotirea Văduvelor Eroilor“... 101 10 15 30 35 40 $ VicrToRIA: Da... Si nu merge deloc... N-am fost h všduvš... IN: stare să mărităm baremi o singură ALBEANU: Aveţi probabil numai văduve batrine și urite... st |. VICTORIA (cu seriozitate): În loc sà glumesti, mai bine ` mi-ai da o mina de ajutor, domnule Albeanu !... (Gest vag din partea lui Albeanu. Drdgdlas.) De ce ` nu trimiti cîteva rînduri bine simțite la Universul si la Adevărul despre scopurile noastre? ALBEANU (mirosind posibilități de cîştig, isi leapădă cavalerismul si, cu un glas de tocmeală): Desigur, doamnă, că o notita la jurnale ar salta societatea d-voastră... Fără îndoială)... (Frecindu-si mii- mile.) Dar, vedeți, la gazetele mari numai lucrurile rele se publică gratis: crime, scandaluri, minciuni, intrigi... Faptele bune, fiindcă n-au căuture, tre- buiesc plătite... VICTORIA (Puțin uimită): Da?... Scump?... ALBEANU (se lasă pe spate în fotoliu și cu ochii în tavan): De... azi fiece rind la ziar e o comoară... VICTORIA (sculindu-se): La urma urmelor preţul n-ar avea importanță... Dar aș vrea să iasă ceva frumos si să nu se ştie că e plătit... Se poate? ALBEANU (de asemenea se scoală): Cum nu, conita?... Cu mare plăcere !... Am să vă fac eu ceva foarte frumos si pe urmă vă spun preţul... VICTORIA (mulțumită): Bine. Si apare negresit pînă-n Crăciun? ALBEANU: Poate chiar de Crăciun, căci e timpul cam scurt... VICTORIA: Mai sunt vreo zece zile... Servitoarea vine prin sufragerie, aducind o mescioară cu cele trebuincioase pentru ceai. VICTORIA (către Servitoare, arătindu-i masa din stinga): Colea !... M-am încălzit... (În vreme ce Servi- loarea așează pentru ceai, către Albeanu.) Îmi dai voie să te servesc după gustul meu? ALBEANU (a trecut în dreapta si acuma se apropie): O, prea drăgălașă... VICTORIA (pregătind ceaiul, ajutată de Servitoare): Bar- 15 batul meu a îngrijit să aibă sărăcimea lemne de Crăciun; eu, mai modestă, mă gîndesc numaila bietele mele văduve... ALBEANU (parcă ar vrea să se scuze): Da... și în chestia lemnelor... N-as fi dat eu cîteva rînduri la gazetă, precum ar si merita asemenea faptă nobilă din partea unui primar? Dar la Bucureşti ne taie toate avinturile... Numai dacă ar fi la mijloc o potlogarie... VICTORIA (zimbind cu superioritate): De cînd e băr- batul meu in fruntea gospodăriei orașului, ştii bine că... (Se aude soneria. Intrerupindu-se către Serviloare.) la vezi, Tinco... (Serviioarea aleargă în vestibul. Ardtind un fotoliu lui Albeanu.) Te rog... ALBEANU (asezindu-se): Multumesc... (Rdspunzind la observația Victoriei.) Fireşte că nu poate fi vorba, dar... SERVITOAREA (vine din vestibul, anunfind): Domnul consilier comunal Hurmuz are o întîlnire cu co- naşul... VICTORIA (nemulțumită): A... (Alt glas.) Spune-i că domnul nu-i acasă... Dacă vrea să-l aștepte puțin să poftească ! Servitoarea dispare. ALBEANU (confidential): Nu prea vi-e simpatic dom- nul Hurmuz... VICTORIA: E adversarul bărbatului meu si... înţelegi d-ta... (În vestibul apare Hurmuz.) Altfel e un om minunat... (Întîmpinîndu-l, foarte drăgălaș.) Bine-ai venit! SCENA V ACEIASI, HURMUZ Intră Hurmuz. Servitoarea il urmează si se apropie de Vic- toria, asteptindu-i ordinele. Hurmuz (47 ani, membru in comisia interimară si avocat; barbă cafenie, tăiată frumos si bine ingri- jita. Îmbrăcat foarte curat și corect. Siretenia îi caracterizează privirea, zimbelul, atitudinile. Simplu 10 15 25 33 104 Îi stringe mina. Către Albeanu.) A, uite ! mai faci, Albene? (Albeanu, după ce îi dă mina, răspunde printr-un zîmbet foarte larg, ploconindu-se de cîteva ori.) VICTORIA (oferindu-i să șează): Ce plăcere-mi faci, nașule, că mai vii si pe la noi!... HuRMUZ (sezind): În casa d-tale, fină dragă, as zăbovi o viață întreagă si aș regreta doar că nu-s baremi cu douăzeci de ani mai tînăr, ca să-ți pot face curte cu speranţe de izbinda!... VICTORIA (2imbind): Mă silesti să rosesc, nasule... Un ceai? Hurmuz: Dacă nu te supără... (Victoria spune doud cuvinte Servitoarei, care pleacă repede în sufragerie si se întoarce curind cu ceașcă etc.) Dealtfel, cu complimentele ne mai ținem si noi, bătrinii retro- grazi... ALBEANU (protestind si apropiindu-se): O, o, coane Costică ! VICTORIA: Asa ai fost totdeauna, nasule... Ti-a placut sa cochetezi cu vîrsta... Hurmuz: Odinioară, poate. Acuma însă, de cînd s-au schimbat vremurile... VICTORIA (concediind Servitoarea, care a adus cele tre- buincioase): Multe s-au schimbat, desigur, dar d-ta ai ținut pas cu schimbările... HURMUZ (ironic): Atit de bine, că din cap am ajuns coadă... (Ride galben.) Din fund vine iar Servitoarea. SERVITOAREA: Coniţă, e un om de la societate, care vrea să vă vorbească numaidecit... VICTORIA: Bine... (Servitoarea iese. ) Uite-asa sunt harfuita toată ziua ! N-am răgaz nici un minut... Vă rog să mă iertati... Vă las cu ceaiurile servite... Între timp poate că soseşte si primarul... La revedere ! (Iese prin fund.) si natural): Bună ziua, scumpă conifi si fină! i 10 15 25 35 SCENA WI HURMUZ, ALBEANU ALBEANU (despre Victoria): Foarte simpatică si dră- galasa femeie... HunRmuz: Fina mea?... Firește. Parcă bărbatul ei de ce e primar? ALBEANU: Vrei să spui și d-ta că ea l-a făcut? Hurmuz: Trebuie să-ți mai spun eu?... Atunci d-ta ce fel de gazetar esti? ALBEANU (grav): Lumea vorbeşte multe, coane Cos- tică, dar presa cinstită reține numai lucrurile pre- cise, nu zvonurile... HURMUZ (ispititor): Ei, dacă m-ai întreba pe mine !... Dar de, pe mine m-ati scos reactionar, ciocoi, oli- garhie... ALBEANU (protestind): Ce vorbeşti asa, coane Costică? Nu ma cunosti... Crezi cà eu, in sufletul meu, nu regret vremurile de odinioară?... Ce vrei? Omul trebuie să trăiască și să dea din miini... Hurmuz (sculindu-se): Asa-i... Sigur... ALBEANU (același joc): Căci, spre rușinea acestei tari, gazetăria e încă sărăcie lucie. Dacă n-ar mai fi alte venituri... (Gest de gravitate.) Eu scriu la două jurnale mari și totuși... Hunmuz: Cred... cred... În orice caz nimeni nu cunoaște ca mine lumea în orașul nostru... Fac politică de douăzeci de ani si ceva... Eram tot consilier comunal și cînd a picat aci fina mea... acum vreo... șapte, da... şapte ani... Cine şi-ar fi închipuit atunci c-o să ajungă cea mai nostimă cucoană de la noi și primăreasă !? Ehe!... Parcă o văd cum a venit într-o zi în biuroul meu de la primărie, modestă si frumuşică picătură... Era domnişoară, avea o diplomă de institutoare si voia să intre în învățămîntul comunal... ALBEANU (cu un zîmbet intelegdtor): Şi, fireşte, ai numit-o? Hunmuz: Firește... Ba, peste un an, am şi cununat-o cu primarul de azi, care, pe-atunci, era ajutor de arhivar la primărie și care, ca om de viitor, a in 35 mirosit îndată ce folositoare e o nevastă dezghe- . tata la casa omului. A, Arzăreanu e băiat de treabă, muncitor si harnic si meritos... ALBEANU: Eşti crud, coane Costică... Apoi nu uita că e și erou! La Mărășești... Hunmuz: N-a trecut decit cu trenul! , ALBEANU: Bine, dar e decorat!? HURMUZ (sentenfios): Nu toți eroii sunt decorați, pre- cum nu toti cei decorati sunt eroi. ALBEANU (necrezdtor): Adică vrei să zici că n-are nici un titlu, nimic?... i: Hunwuz: Asta-i acuma! Vorbesti parc-ai fi căzut din luna... Dar mai întîi azi nu-ți cere nimeni tit- luri! Ş-apoi ce să te mai miri de Arzăreanu c-a ajuns primar din ajutor de arhivar, cînd fostul arhivar e prefect?... Asa-i lumea de azi, amice! ALBEANU: Bine, dar tinira noastră democrație... Hurmuz: Ce-are a face democrația? Aici e vorba de procopseală, nu de democraţie... ALBEANU: Trebuie să recunoaștem însă că se interesează de gospodăria comunei... Hurmuz: E și interesul lui să se intereseze!... Cind numai într-un an de zile și-a cumpărat căsuţa asta, o moșşioară... Cum să nu se intereseze! ALBEANU (zâmbind cu înţeles): Obiceiul pamintului, coane Costică... HURMUZ (înțepat): Dragă Albene, astea nu-s vorbe de om cu răspundere... După concepția asta ar trebui să aplaudăm pînă si afacerea cu lemnele! ALBEANU (protestind): lartă-mă, coane Costică, dar acuma vorbeşti cu patimă!... Dacă d-ta te legi înă și de chestia lemnelor, apoi dă-mi voie... n vremurile astea cînd țara întreagă suferă de frig şi cînd orice vagon de lemne e o adevărată binefacere pentru mulțimea nevoiașă de la orașe, d-ta vrei să faci o vină primarului că s-a îngrijit să avem de Crăciun foc în sobă? Hurmuz: Eşti rău informat, amice! Chestia nu e asa de simplă cum crezi d-ta si cum, dealtfel, am crezut și eu pină ce mi s-au deschis ochii... Gol- denberg, ce-i drept, avea treizeci și cinci de va- primarul li 4 | | 10 15 20 35 goane de lemne, dar le avea in gara de asti-pri- măvară si nu era in stare să le urnească din loc... Fiindcă nu găsea cumpărător si fiindcă de cînd s-a lăsat iarna, țăranii dimprejur au cam început să i le dijmăluiască, omul se vedea amenințat să aqe Atunci cineva l-a indreptat la icolae Flancu... ALBEANU: Cumnatul primarului? Hurmuz: Da, și membru in comisia interimară si, mai ales, omul de afaceri al primarului... Învo- iala s-a făcut repede. Lemnele vor fi cumpărate de primărie, pentru populație, pe prețul de trei mii lei vagonul, transportate aci, în vagoanele puse la dispoziţie de către primărie... Din prețul stabilit însă, Goldenberg primește numai o mie de lei, adică tocmai atita ca să nu piarză, iar restul de două mii e onorarul d-lui Flancu pentru osteneala... ALBEANU (jubilind): Va să zică nu primarul! HuRmuz: Așteaptă puţin... Flancu ar fi încasat el singur toți banisorii, dar... ce putea face fără concursul primarului? A fost deci silit să împartă câștigul cu cumnatul său care și-a dat seama îndată că aici e rost si de o reclamă straşnică: primarul îngrijește de lemne pentru popor!... ALBEANU: Şi pe urmă? Hurmuz: Pe urmă Goldenberg a venit cu oferta, pri- marul a pus-o în consiliu, însoțită de un discurs patetic, iar noi, buni democrați, am votat-o cu entuziasm, deși mie mi s-a părut de atunci că prețul e suspect. Şi în sfîrșit, pe baza încheierii consilului, s-a făcut o adresă la direcția căilor ferate care a și răspuns, ieri, printr-un ordin către gara noastră, să pună la dispoziția primă- riei vagoanele necesare pentru transportul lem- nelor poporului... ALBEANU (încurcat): Hm... E... e... straniu... Si, dacă nu te superi, cum ai aflat d-ta toate astea? 197 35 108 Hurmuz: Intimplator mi-a spus şeful gării căruia i s-a plins confidential Galdenberg. vi ALBEANU (indignat): Bine, dar asta înseamnă o crimă grozavă, coane Costică !... Grozava!... Căci miile de lei care intră în buzunarele acestor domni vor fi plătite din mizeria săracilor și văduvelor ard gardurile ca să nu degere!... E revoltător!... Ce mocirla!... (Eroic.) Ei bine, murdăria asta nu se va consuma, coane Costică ! Iti garantez!.., Am să pornesc o campanie în Adevărul, să mă pomenească ! Sper să provoc și o interpelare cu scandal în Cameră... Hurmuz (frecindu-si miinile): Asa-i?... Asa-i?... ALBEANU: Am să încep atacul chiar azi ! Şi, ca să nu mă expun eu la răzbunări inutile, voi trimite toate amănuntele în numele d-tale! Hurmuz (speriat): Nu, nu... te opresc! Eu ti le-am dat prieteneste, iar nu ca să-mi faci mie traiul nesuferit... D-ta, ca gazetar, ești dator să dibu- iești mișeliile si să le dai pe față, pe cînd eu... ALBEANU: Îmi pare rău că nu mă laşi să-i frec, coane Costică... Fii sigur însă că informaţiile astea am să le intrebuintez cu folos... (Trecind lingă masa din stinga si văzînd ceștile.) Poftim ! Am uitat ceaiul și s-o fi răcit! (Se apropie, se așează si gustă din ceai.) Ba nu... E tocmai bun potrivit... (Cu tonul de protestare de adineaori.) Revoltător ! Ce rușine !... Din sudoarea văduvelor si din lacră- mile orfanilor, dumnealor se ghiftuiesc ! Zău, parcă nici nu-mi mai tihneste... (Bea cu poftă.) Da... Şi ce prăjituri scumpe ! (Mănîncă. Cu gura plină.) Scandalos ! Soneria zbirniie aspru, boruncitor. Din sufragerie vine Servi- toarea să deschidă. Hurmuz si Albeanu întorc, amindoi deodată, capul spre usa din fund, apoi se scoală, ALBEANU (jenat puțin): O fi chiar el! HURMUZ (același joc): Mi se pare... 10 15 35 SCENA VII ACEIAȘI, ARZAREANU În fund apare Jean Arzăreanu, scotindu-si paltonul, pe care apoi îl ia Servitoarea. ARZAREANU (35 ani, președintele comisiei interimare, brun, ochi de uliu, mustață englezească, bine îmbră- cat. Deseori are în ton ceva declamator, iar pe buze ii flutură un zimbet ocrotitor. Inspiră simpatie care dezarmează. Către Servitoare, cu glas natural): Da?... Bine... (Servitoarea agaţă paltonul si iese prin fund. Intrind, frecindu-si miinile, cu zimbetul pe Jatá si cu ton amical-declamator.) A, ce plă- cere!... M-ati așteptat mult?... Cit de rău imi re |... HURMUZ (mergind spre el cu mina întinsă, voios): Bine-ai venit, finule! ALBEANU (acelaşi foc): Salut cu respect, domnule imar ! ARZAREANU (dînd lui Hurmuz dreapta, iar lui Albeanu stinga, îi aduce pe amindoi in față si, “azeră Vremurile sunt grele, domnilor, și bietul om cu răspunderi trebuie să profite de orice moment pentru binele obștesc... (Pune o hirtie împăturată pe masă. Cu tonul brusc natural.) Dar vă rog din suflet, luaţi loc... Cel papo v-a servit cu ceva?... A, da... (A văzut cestile.) Ce bine-mi pare!... Căci azi sunt mai mulțumit ca oricind, dragi prieteni... (A trecut iar la tonul declamator.) Domnilor, aseară a sosit ordinul să ni se dea vagoane pentru lemnele poporului... De-acuma sunt sigur că fiecare cetățean va avea de Crăciun tradiționalul foc în sobă !... HURMUZ (către Albeanu, foarte natural): Ce-ti spu- neam eu, domnule? lată un primar! ALBEANU (cu multă convingere): Exact !... (Luind pe Arzdreanu de brat, foarte dulce.) Fiindcă ești bine dispus, dă-mi voie să-ți răpesc cîteva clipe într-o chestie extrem de importantă... (Către Hur- muz.) Nu te superi, coane Costică? 159 HURMUZ (luînd pe Arzdreanu de cellalt braţ; itak evident... Dar, înainte de-a o face, vreau să am 4 r : st x, Na i - ! Albeanu): Sunt mai batrin si grăbit, larta-ma.., Panon o aa pag m. git a aha fl raga miya în et INO GG S mai adeh aersak pa pe, scazut. Inule, te sti ini do - paaa 5 e vorba de interesele Elite. za: zica: cind Cl 5 Hurmuz: Nu in vint, în principiu, dragul meu! ARZAREANU (cu bănuială): Negresit... Pa ARZAREANU (retoric, cu poză): D-ta știi obiceiurile an init PRO, Fat AA i ban aala a ro molt Ta nevoile oky a a NK A gin pă si kao: ritos, dar noi am rupt-o definitiv cu obiceiurile 10 fi, graţie perspicacitatii Dial” NG căldurii ka: 10 acelea... (Din ce in ce mai umflat.) Noi suntem X nu-i de ain Ci ăzut Crăci fiii poporului oropsit atitea secole și nu putem pa fără de AAN- wy a a Baan a să-l mai stoarcem, fiindcă ne doare inima!... Or, in privinta porcilor stăm foarte espi pois a Hurmuz (uitindu-se speriat spre Albeanu care, linga ARZAREANU (cercetător); Da? p Ne sobă, zimbeste mefistofelic, trage de minecd pe Arza- 15 Hurmuz (încurajat): Prost de tot... Suntem ame- 13 Aris soptind): Te rog, cel puțin să nu batem nintati să i ici i GG baran ip PAR E waq pia: ng TEO cale pi a ARZAREANU (întorcindu-se spre Albeanu, care îndată #reo apizaci de nagsi i. metal O aw se apropie, sforditor): Noi n-avem secrete in fata Ar fi i S Rap. Intelegi. Sptept presei! Noi lucrám la lumina zilei si cu fruntea 20 P Ano rep Pkg pede d baw 20 sus!... Nu-mi permit sa fac aluzie la d-ta pe mi-am zis: [ati o dalla AAGA G Ka NG care te pretuiesc, dupa merit, mult... Dar opinia mărie !“ Căci. dacă-i Cit ina ele pi ru pag publică ar putea sà murmure, cu drept cuvint, nu numai că servim pe qa t popup pe, aflind cà am admis stàruinta unui consilier comu- din diferenta de pret, un | aqa e apo nal chiar într-o chestie foarte onorabilă. Nu-i 25 nt Go aie: 25 așa, domnule Albeanu?... Că doar ești repre- NEE ai: Aa CEB 1 Ei, ce zici: : zentantul presei care e oglinda națiunii !... ; ai 8 Paggana: t eii Desigur... Ideea ALBEANU (cu gravitate): Alsolut!... H j pa 788287 Ca NN T HuRMuz: Dumnealui o fi crezind că cine știe de ce-i URMUZ (frecindu-si miinile): Asa-i? Cum am zis si vorba... š eu: suntem datori sà ne ingrijim de hrana popo- 30 ALBEANU: Am auzit, fără să vreau, citeva cuvinte rului, mai ales în preajma sărbătorilor... si... ARZAREANU (brusc, Privindu-l in ochi): De ce n-a ARZAREANU (mereu patetic): Va să zică, repet: in venit omul cela direct la mine?... De ce s-a dus chestie de corectitudine nu admit nici un fel de tocmai la d-ta? compromis, nu pot admite... HURMUZ if foarte sigur): Parcă el se gîndea să-i ofere 35 Hurmuz (ursuz): Astea-s vorbe... Sigur e numai că 35 primărie!:.., A venit la mine fiindcă-s avocat, Ë de data asta m-ai refuzat... Foarte bine. Am om cu experiență... uat act. a au: (Patetic): Apoi vezi, coane Costică, tocmai ARZAREANU lona paras psa nu ire Ka s. EY -1 ce ar putea stirni zvonuri urite... vorbe... mesc. Intii să vedem oferta, condiţiile, forme e... s: HURMUZ: Aș! Ce zvonuri, cînd toată chestia rămîne 40 (Cu simbetu-i sieréotipic și cu glas blind.) Fara 4 intre noi? Oferta va merge pe calea obișnuită, supărare, nasule,.nu-1 asa? 110 "11 3 35 112 datš!... Í mina cu Albeanu.) La revedere ! ALBEANU (cwviincios): La revedere, coane Costică, si să trăieşti! Hurmuz dă mina cu Arzdreanu, apoi iese mindru prin ves- tibul. Primarul îl însoțește si se reîntoarce peste citeva clipe, după ce a încuiat ușa de la intrarea generală. SCENA VIII ARZĂREANU, ALBEANU ARZAREANU (venind și așezindu-se pe sofa, lingă masă): Ai văzut după ce umblă reactionarii deghizați în democrați ?.. . ALBEANU (sezind, cu indignare si lingusire): Si totuşi oamenii aceștia îndrăznesc să ponegrească pe cei ce le-au smuls din miini puterea tiranici ! ARZĂREANU: Ştiu... ştiu că mă înjură pe unde poate... Din fericire însă lumea, pe care a exploatat-o fără milă atitia ani de zile, il cunoaște prea bine! ALBEANU: Chiar adineaori, aici, în casa d-tale, nu-ți închipui cum căuta să te înnegrească ! M-a revol- tat si pe mine, care mă ştii cît rabd!... Mi-a povestit toată afacerea lemnelor... ARZAREANU (se scoală indignat de frică): A îndrăznit să se agate și de lemne? ALBEANU (cu intenție): Mi-a spus neted că e afacerea d-tale și a cumnatului d-tale... Ba mi-a și docu- mentat-o, crezind probabil că am s-o dau la gazetă... ARZAREANU (cu zimbet nelamurit): Nenorocitul!... (Luindu-i de braţ.) Vezi, dragă, cîte trebuie să îndure omul cinstit?... În loc de recunoştinţă, suspiciuni ticăloase... (Oftind ca un martir.) Tia... Ce să faci?... Inghiti si taci, pentru tara !.. (Alt glas, foarte dulce.) Sper însă că tu ştii cum stă chestia și cît e de curată... ALBEANU (misterios): Perfect... (Cu o neglijență pli- nà de certitudine.) Dar à propos, dragă sefule, venisem să te rog ceva... $ HURMUZ de "E a nicio- bag "K mică încape supărare., (Dind ` T | 10 20 35 ARZAREANU (așezindu-l pe fololiu si foarte amical): Spune, prietene, si fii sigur că pentru tine fac tot! Presa e singura noastră aliată sinceră în lupta crincena cu oligarhia... Dacă noi între noi nu ne-am servi frateste, apoi ar trebui să despe- ram de viitorul acestei țări! ALBEANU: Tocmai... Va să zică, uite, am aici o petiție cu un vagon de făină extrafină care ar fi foarte bună pentru cozonacii populației, de Crăciun, încît cred că primăria e obligată să... ARZAREANU (oprindu-l cu entuziasm): Admirabil!... Dă-o încoace, dragă Albene, şi zilele astea, în prima ședință a comisiei interimare, avem s-o rezolvăm negreșit, mai ales că-i vorba să facem un serviciu presei... ALBEANU (a scos o hirtie, i-o dă): Un serviciu foarte mare, imens, sefule... Iti închipui că-n vremile astea de restriște presa o duce greu de tot... ARZAREANU (punind hirtia în buzunar): Cred, dragul meu... Noi care ne-am luptat cu mizeria știm ce înseamnă... (Luind iar tonul declamator.) Căci noi nu ne-am îngrăşat din suferințele poporului ca cei care îndrăznesc să ne suspecteze cinstea, singura noastră avere si mindrie! Noi... ALBEANU (intrerupind foarte prozaic): Atunci am să trec pe la primărie să iau aprobarea... mîine- poimiine... ARZAREANU (natural, grăbit): Da, da... Sigur... Miine-poimiine... (Patetic.) Vorba mea e sfinti... Noi nu suntem ciocoi, noi... ALBEANU (devenind si el patetic, fals): Fireste... Nu uitaţi însă ca oligarhia e tenace si are şapte vieți! E nevoie de unirea tuturor democratilor cinstiți ca s-o răpunem pentru totdeauna... ARZAREANU (incintat, stringindu-i mina): Bravo, Al- bene! Imi salta inima de bucurie cind vid atita insufletire dezinteresată !... Dar nici tu nu uita cà esti un apostol al condeiului si mai trimite cîte ceva la Adevărul, ca să vază si cei de la Bucu- resti că aici muncim cinstit si cu folos! 113 15 35 114 ALBEANU t be natural): Ai observat, AK a. AT Eaa A “mult, dar n-am loc, știi... Numai un ziar local, a serios si bine scris, cum ţi-am spus de atitea ori; ` ar putea zdrobi repede capetele hidrelor à Hurmuz... ARZABEANU (natural): Lasă, dragă, că, dacă ne ține ezeu la putere, facem noi de toate și ai să fii mulțumit... O, Doamne! Am nişte proiecte ` dioase!... Să nu crezi că nu-mi dau seama ` de însemnătatea tiparului... Chiar si azi... (Des- [var afisul de pe masă.) Uite colea!... la citește nitel!... i ALBEANU: Un afiș? (Citind.) „Cetăţeni! În vederea sfintelor sărbători, primăria nu cruta nici o jertfă și nici o osteneală spre a îndulci traiul populaţiei greu încercate, Lemnele...“ (Oprindu-se și apoi lăsînd afisul pe masă.) Aha, e vorba de lemnele poporului... ARZĂREANU (modest): Da... ca să afle toată lumea... Adineaori s-au lipit pe toate zidurile... Trebuia, nu-i așa? ALBEANU: Desigur... Să ştie poporul că munciti pentru el... ARZĂREANU: N-ar fi rău să dai și tu o informație la ziare, zău, Albene... Nu de alta, dar... În fund, prin suf ie, a apărut Nicolae Flancu, în palton, ștersindu-și fruntea. Începe vorba din vestibul, curmind ultima veplică a lui Arzăreanu, SCENA IX ACELAȘI, FLANCU NICOLAE FLANCU (52 ani, membru în comisia interi- mara, fost învățător. Face impresia unui negustor. Mustaţă rominească, neras, dar rumen la obraz. Scofindu-si paltonul pe care-l pune pe o mobilă): Of, bine cá te găsesc, dragă Jenică puiule, că mi-a ieșit sufletul de cînd alerg după tine!... 35 +0 ARZAREANU (nedumerit): Ce-i, nene Nicule? Ce s-a întîmplat de vii parcă te-ar goni tătarii? FLANcU: Rău s-a întîmplat, cumnate... (Vede pe Albeanu; nu tocmai mulțumit.) lartă-mă, drăgu- tule! Sint asa de otrăvit că nici nu te-am văzut... .(Dindu-i mina.) Ce mai faci? ALBEANU: Mersi, domnule Flancu... Tocmai citeam afișul... FLANCU: Ce afiș? ARZĂREANU: Cu lemnele, către cetăţenii orașului... Trebuie să-l fi văzut... FLANCU (necăjit): Mai bine nu-l vedeam! ARZAREANU (înțepat): Aide, stai jos, nene, si mai înce- tează cu văicărelile ! Dacă si d-ta poti sa te plingi, apoi halal de lume! Slavă Domnului, mi-am căl- cat uneori si principiile, numai ca să te multu- mesc... FLANCU: D-aia o să riminem noi calici, fiindcă umblam cu principii... Miine-poimiine poate cadem de la putere si... ARZAREANU (inirerupindu-l, cu superioritate zimbi- toare): Cine te-ar auzi ar crede că ești cumnat cu Hurmuz, nu cu mine)... (Către Albeanu.) Acuma vezi bine, dragă, cite greutăți trebuie să înfrunt, dacă şi în familia mea mi se fac astfel de imputări ! ALBEANU: Asta-ti face onoare ! Francu (disprețuitor): Ce onoare?... de onoare? ARZAREANU (patetic): D-ta nu știi, se vede, că Hur- muz raspindeste prin oras vorba că chestia cu lemnele e suspectă, ai? Nu ştii! FLANCU (nepăsător): Lasă-l să răspindească ! (Se aude soneria. Servitoarea vine din fund să deschidă ușa.) Parcă nu-l ştie orașul pe dumnealui?... Din neno- rocire e o încurcătură mai mare cu lemnele noa- stre... Te-ai pripit cu afişul, Jenică! SERVITOAREA (anunță din prag): Domnul ajutor de primar ! (Si dispare prin sufragerie.) Popescu (din vestibul): Eu sint, eu sint! Cine vorbeşte 115 15 25 35 116 SCENA X ACEIASI, TUDOR POPESCU PopEscU (40 ani, vicepreședintele comisiei interimare, Blajin si docil. Apare în prag, zimbitor): Bună ziua la boieri! (Dind mina cu Arzăreanu şi apoi cu Flancu.) Venii, cum ne-am înțeles, să luăm o hotărire în privința depozitării lemnelor... Cred că-s exact?... (În treacăt, dind mina cu Albeanu.) Salut presa ! ARZAREANU (nerdbddtor): Tocmai la punct ai sosit... Ia loc colea ! (Îi arată un scaun.) Chiar de chestia asta vorbeam... (Către Flancu.) Cum spui?... De ce m-am pripit? FLANCU (in are ayy grav): Fiindcă lemnele noastre nu vin de Crăciun și poate că nu vor mai veni niciodată ! ARZAREANU (parcă n-ar fi auzit bine): Ce?... POPESCU (cu siguranță): Lemnele primăriei, zici? Vai, nene ! Cind sunt plătite gata?... ARZAREANU (către Flancu): Uite, asa cobesti d-ta vesnic ! Adica crezi cá nu vom putea noi transporta treizeci si cinci de vagoane, cind avem in buzunar ordinul direcției? Aidade! Asta-i curată... FLANCU (implacabil): Ordinul a sosit, dar lemnele nu vor sosi, domnilor, fiindcă șeful gărei refuză să ne dea vagoane! ARZAREANU: Cum refuză? (Cu mindrie.) Dar ce, întreb eu pe şeful gării?... Cu şeful gărei lucrez eu? ALBEANU: Dacă are ordin, e obligat să vă dea! PoPESCU (convins): Sigur! FLANCU: Voi vorbiti din carte, pe cind eu am vorbit cu şeful. I-am arătat ordinul si zice: „Bine, nene Nicule, la rînd!“ ARZAREANU: Ce rind?... De ce nu i-ai spus ca sunt lemnele primăriei, pentru popor, de Crăciun? FLANCU: Parcă eu n-am gură?... l-am spus cite-n lună şi-n stele... degeaba ! Zice că nu poate, că nu-i cu precădere ! ALBEANU: La rînd înseamnă la Mos-Asteapta, fiindcă aprobări d-astea are sute si mii.... 15 35 Francu: Firește. Mi-a si arătat, ca să se justifice, un maldăr ! | ARZAREANU (fierbind): Bine, dar primăria e primărie ! FLANCU: Ce-i pasă lui de primărie?... Zice c-ar vrea să ne servească, zice că-l doare inima... in sfir- sit vorbe... ARZĂREANU: Cu un cuvint, nu vrea să execute ordi- nul direcției? FLANCU: Crezi că-i prost să-ți spună că nu vrea? Dimpotrivă, protestează că vrea, dar nu poate! ARZAREANU: Asa?... Atunci voi bate chiar azi o telegramă la direcție, să vedem ce zice direcția de asemenea... FLANCU: Hm... ce zice?... Direcția o să-l întrebe tot pe el: ce-i și cum? Si el o să răspundă: uite- așa si pe dincolo... Şi în vremea asta Crăciunul trece, trec săptăminile si lemnele noastre stau colo să-și bată joc de ele țăranii... Ehei, băiete, rău cu rău, dar și mai rău fără rău! ARZAREANU (zăpăcit, fără siguranță): Atunci ur- mează să stăm cu miinile în sîn și să ne facem de minunea orașului? ALBEANU (glumind): Te pomenesti că seful vrea ceva... (Un gest de bacsis.) FLANCU: Vrea, cum să nu vrea?... Cine nu vrea azi? ARZĂREANU (iar indignat): Bine, dar aici e primăria în joc! Doar n-o să plătească primăria bacsisuri ! ALBEANU (indiferent): Ar fi nemaipomenit... PoPEscu (care a ascultat uluit): Nu se poate, dom- nilor !... Vă inselati!... Nu zic, o mai fi ciupind şeful pe ici pe colo ca omul, dar de la primărie?... Vorbiti cu păcat! Mi-e prieten, il cunosc bine si vă asigur ca sinteti in eroare!... E un băiat foarte drăguţ, foarte de treabă si de înțeles... ALBEANU (schimbind frontul): Absolut! Si mie mi-e prieten și chiar m-am mirat că... Popescu: Dati-mi voie să mă ocup eu de chestie... și vă garantez că în citeva minute se aranjează spre multumirea tuturor! 117 15 25 35 118 ARZAREANU: Poţi să-i spu asteptam la atita lipsa de consideratie, mai ales ca eu l-am servit totdeauna prietenește. .. PoPESCU (împăciuitor): Nu, nu, Jenică, astimpari-te! Fii sigur... ALBEANU (câtre Popescu): Atunci să-l atacăm două fronturi !... Mi-ar părea rău să facă asa prostie... PovEscu: Firește !... Haidem, domnule Albeanu! ALBEANU: Haidem... (Luindu-si rămas bun de la Arzdreanu.) Nu uiţi, dragă sefule, chestia noa- stra... O ai in buzunar, nu-i asa? ARZAREANU: Se poate? (Pipăindu-se.) Uite colea, la inimă... Fii sigur!... (Dindu-a mina.) La reve- dere! (Dind mina cu Popescu.) La revedere, dragă Tudorică !... Dacă aranjați, dati-mi un telefon, să mă linistesc ! Popescu: Perfect !... Ca să nu mai iau drumul pina... Ş-apoi am si la biurou o mulțime de treburi... (Dind mina cu Flancu.) La revedere, nene Nicule! Si n-ai nici o grije! Flancu nu răspunde, ci dă mina lui Albeanu, ginditor. Popescu și Albeanu ies prin vestibul, dispar în dreapta. Arzdreanu fi insoteste si peste cîteva clipe se reîntoarce radios. SCENA XI ARZĂREANU, FLANCU ARZAREANU: În sfirsit... (Vdzind pe Flancu mohorit, se întrerupe si, serios.) Ce mai e? Ce te-ai poso- morit asa? FLANCU (posac): Apoi ce vrei să fac? Îmi pare rău că mi-am răcit gura degeaba, mai ales că mă siciia si jidanul ăsta... ARZĂREANU: Avem nevoie de presă... FLANCU: Da' mai dă-o dracului de presă care se tine numai de ciupeala! Încaltea de ti-ar fi devotat! Aș putea jura însă că are să raporteze șefului tot ce-am vorbit... i din parte-mi că nu mă ŞI 10 15 40 ARZAREANU (dojenitor): Cine-i de vină dacă d-ta n-ai lacăt la limba?... Ai ajuns să crezi că esti numit în comisia interimară numai ca să te imbogatesti cu orice chip! Şi nici măcar nu te sfiesti s-o spui în gura mare, pina ce ai să ne compromiti pe toți! Francu: Eu știu că omul cuminte adună cît e la putere... ARZĂREANU: Adună, adună, dar fără tămbălău! Francu: Ei, parcă eu nu ştiam toate afacerile din care se îngrășau alții odinioară si inghiteam în sec... Acuma să mai jinduiască și dumnealor! ARZĂREANU: D-tale iti vine lesne să vorbesti asa, fiindcă toate răspunderile cad în spinarea mea... Nu te gindesti însă cum o scot eu la căpătii?... Numai d-ta m-ai încurcat și cu lemnele astea... Francu: Te-ai bătut cu pumnul în piept că ai vagoane cîte vrei, s-acuma... ARZĂREANU: Fireşte... De unde să bănuiesc eu că sefu-i asa de ticalos?... FLancu: Eu prevăzusem că va trebui să ungem osiile, dar d-ta: „Nu, că eu asa si pe dincolo... Acu scoate si plăteşte! ARZAREANU (indignat): Eu? Se poate? Asta ar fi culmea !... Mai bine renunţ la toată afacerea decît să-şi bată joc de mine un pirlit de sef de gara! FLANCU: S-au dus vremurile cind sefii de gara erau pirliti!... In orice caz, cineva trebuie să plă- tească, altfel... ARZĂREANU (care se plimba nervos, se oprește brusc în faţa lui Flancu, strălucitor): I-ascultă, nene Nicule, ce-ar fi să punem noi pe Victorita să stiruie? Francu (infelegind si inviorindu-se): Nevastă-ta? ARZAREANU (foarte natural): Sigur... N-o ştii cit e de tare?... A invirtit ea ministri, nu alde sef de gară... FLANCU (jubilind): Asta-i salvarea, Jenică !... rita!... Mai încape vorbă?... Strasnic!... ţi-a venit ideea asta minunată? Victo- Cum 119 10 15 35 kum s O. TA ya BR si uit ... Nu mă cunosti pe mine nd e primej mai mare atunci îmi vin ideile cele bune... i FLANCU: Stai să te pup, Jenică! (Ñ? sărută cu foc.) Bravo!... Ministru trebuie să ajungi tu în tara asta, Jenica, trebuie, cà prea esti destept!... (Luindu-! de brat.) Dar acuma haide, sa nu mai pierdem vremea... (Vrea să-l ducă spre und.) ARZAREANU: Numai de n-ar fi ieșit... (Văzind Victoria, care vine prin sufragerie, domol.) Uite-o! SCENA XII ACEIASI, VICTORIA VICTORIA (intrind si găsindu-i singuri): aai KE a OHA AAA ARZAREANU (sdrutindu-i mina si foarte duios): Da, măicuță... Au plecat... Am rămas singuri, numai noi în de noi... VICTORIA (către Flancu): Adineaori ai trecut pe lingă mine... (Arată spre fund.) şi de-abia mi-ai zis bună ziua... Tot cu afacerile? Şi baremi merg, merg? FLANCU (jovial, stringindu-i mina): Şontic-şontic, Vic- torito... De, dacă nu mai pui si tu umărul din cind in cind?... VICTORIA (jumătate serios, jumătate in glumă): Eu?... Tot eu?... După ce v-am dat puterea-n mina?... ARZAREANU (zimbind): Asa-i dumnealui, maicufa, „nu-l știi? Vesnic nemulțumit, veșnic... VICTORIA (se așează, devenind serioasă si oftînd): Dacă dumnealui e nemulțumit, ce să mai zic eu? FLANCU (lingă ea): Cum? Ai vreo supărare? VICTORIA (cu zîmbet trist): Întreabă-mă mai bine dacă am vreo bucurie! ARZĂREANU (de asemenea lîngă ea): Vai, drăguță, se „ poate?... Iti lipseşte ceva? VICTORIA (nervoasd): Iti lipseste ceva?... Fireste! Cum să-mi lipsească ceva?... Mininc, dorm, ma imbrac. :. Nu-mi ajunge?... Tocmai adineaori mă gindeam, cum ma gindesc de atitea ori: care- 10 15 25 35 plăcerea mea in lume?... De dimineață pina seara numai plictiseală si iar plictiseală... N-ai un om cu cine să schimbi o vorbă... (Cu amără- ciune.) Of, mi s-a urît de moarte în birlogul ăsta! Flancu si Arzdreanu se privesc nedumeriti. FLANCU (sovditor): Ar trebui să facem intervenţie să ne dea și nouă armată... Ofițerii sunt mai cava- leri, mai... VICTORIA (tăindu-i vorba): Vorbesti prostii, nene... Dealtfel, cum să pricepi d-ta lucrurile astea?... ( Romantic, cu multă sinceritate.) A, cum aș vrea să am aripi si să zbor departe, în altă lume, undeva, să trăiesc aievea, să iubesc și să fiu iubită, să uit tot, tot, si să încep o viață nouă, frumoasă, curată |... ARZAREANU (mai sincer): Cit te iubesc eu, măicuță, nimeni nu poate să te iubească, dar viata-i amară AST VICTORIA (nervoasă, cu glas aspru, sculindu-se brusc): De aceea m-ai exclus din toate cistigurile tale numeroase si mànoase? ARZAREANU (Surprins, protestind): Vai, Victorito... mă jicnesti ! Ce-i al meu nu-i și-al tău?... Ş-apoi nu te-am întrebat mereu, să scriem toate pe numele amindurora ? VICTORIA: Mai bine nu întrebai și le scriai, căci fără de mine n-ai fi azi ce esti... Asa, tu esti om bogat, iar eu... (Potolindu-se si schimbind iar tonul.) Dar nu stiu pentru ce mi-as face tocmai acuma singe rau?... FLANCU (mai voios): Bine zici, zău, N-avem noi destule alte necazuri? VICTORIA: Firește... S-apoi nu vreau să mă găsească rău dispusă șeful gării... FLANCU (încrememt): Astepti pe şeful gării?... Auzi, Jenică? Asteapta pe şeful gării!... Victorito dragă, tu nu știi că tocmai din pricina şefului avem necazurile !... Nu vrea să ne dea vagoane... Mi se pare că vrea gologani... Victorito... 121 10 15 20 35 cow FLANCU: VICTORIA (co mplectindu-l) : Din casa comunei... ARZAREANU: Nu-i așa, Victorito dragă... Dacă ar fi vorba de o afacere în stare de proiect, nu să, 3 1 s-ar cuveni si lui... Dar aici e o chestie trane ` ta!... ca vezi bine... sa VICTORIA: Văd bine că nu vreți să plătiți, dar vreți | să aveți vagoane, ce mai la deal la vale!... FLANCU (vrind s-o îmbrățişe:e) : Victorito, csti... VICTORIA (oprindu-l): Lasă, nene, opreste entuzias- mul... Ştiu că-i din interes... FLANCU: Aoleu, în rele toane te-am nemerit! VICTORIA (cu glas mai bajin): Ce-are a face dacă sunt dispusă să pun umărul? Francu (apropiindu-se iar): Dar vezi că chestia e foarte serioasă ! Șeful se lasă greu de tot... Tre- buie să pui si suflet, Victorito maică! VICTORIA: Adică şi umărul, si sufletul ! ( Înseninată.) Bine, bine ! Mai am nişte scrisori de trimis pentru văduvele mele... (Pornind. spre dreapta.) Fiţi pe pace! (Iarăşi puţin melancolică.) Parcă am eu alt rost în lume? (Iese în dreapta, oftind.) SCENA XIII ARZAREANU, FLANCU O clipă se uită amindoi după ea, apoi unul la altul, FLANC#: Eşti un păcătos, Jenică... Ai o nevasticao floare si nu ştii să o pretuiesti!... ARZAREANU: Nu stiu ce are azi... Dealtfel nu e intiia . Vară... Totdeauna a fost visătoare și romanțioasă. .. FLANCU: Cam așa-s toate femeile... S-apoi vorba ei: tot omul are suflet, darmite femeia !... ARZAREANU (liniștit): Lasă că-i trece, nene... Bine ca apucat de-a făgăduit, că e foarte parolistă.., (Soneria. Serviloarea vine să deschidă. J Cine-o „mai fi? FLANCU: Te pomenesti ci-i chiar şeful... si cuminti, si buni. of Doamne !... Fi m-an tinue n 15 35 DERVLVANLA (GHHG. LONAȘUIC, € O temele Da- trina ARZAREANU (deceptionat): Ce femeie? “SERVITOAREA: Nu știu. Întreabă de d-voastră... ARZAREANU (nervos): Nu ti-am s de-atitea ori ca baremi aici vreau să am liniste?... De ce esti ta?... Aide, spune-i că nu-s acasă !... proas VĂDUVA (apărind lingă Servitoare): Eu sînt, maică... eu... Servitoarea mai așteaptă citeva clipe, apoi iese în fund, în vreme ce Văduva se apropie. SCENA XIV ACEIASI, VĂDUVA ARZAREANU (oprind-o în prag, sever): Ce doreşti d-ta? VADUVA (vreo 60 ani, slabă, nevoiasd în toată înfăți- ~ sarea. Vorbeşte cu glas tinguitor): O, Doamne, ce doresc?... Moartea o doresc! ARZAREANU (dindu-se puțin înapoi): Atunci ce cauţi la mine? VĂDUVA (înaintind): Apoi doar d-ta esti părintele nostru... Dacă nici de la d-ta n-om avea ascul- tare, mai bine să mă stringă bunul Dumnezeu... ARZAREANU (imblinzindu-se și trecînd treplat în tonul declamator): Bine, bine, femeie, asa-i... dar aici sint acasă, aici mă odihnesc si eu niţel... De ce nu vii la primărie? VănuvA: Da'unde-i chip să răzbim noi acolo pina la d-ta?... ARZĂREANU (demn): Asa-i... se poate... (Intorcin- du-se spre Flancu care e nerăbdător.) lartă-mă, nene Nicule... Trebuie s-o ascultăm, că-i din popor !... (Îndemnind-o să seazd, foarte amabil.) la sezi colea... Şezi binisor... Si spune-mi ce te doare, dar repejor, că mai am de vorbă şi cu dumnealui... (Arată pe Flancu.) ` VĂDUVA (mulțumită si încurajată): Bogdaproste... (O mică pauză.) Apoi să vezi d-ta... Am avut și noi doi feciori de la Dumnezeu, băieți tare de treabă, 125 15 35 124 dragii Mata de aa am ràmas văduvă, din munca lor, si m-au hrănit... Apoi dacă a porni războiul, arde-l-ar focul, i-a hanang pe amindoi si i-a dus acolo, si eu am ramas ca vai de sufletelul meu, in amar si necazuri... Apoi, cînd s-a făcut pacea, feciorul cel mic nu s-a mai întors, iar cel mare mi-a venit în cărucior, fără picioare și cu hîrtie precum că a fost viteaz ca si frate-său care a murit cine ştie pe unde... (Scoate din mansonul Jerpelit niste hirtii şi le dă primarului.) Uite, să É vezi cà a pă .. Poftim! RZĂREANU (arunc o privire grăbită prin hârtii): Aha... au fost la MAS et e. (nabenta tiile, patetic.) Fii mindra, femeie, feciorii d-tale sunt eroi, iar d-ta esti mamă de eroi! VĂDUVA (nepricepind): Asa?... Asa, asa, ca bine zici d-ta... (Continuind.) Apoi acu dacă nu mai putem munci, ne-a bătut Dumnezeu de tot... Ne ţine de milă un cizmar de treabă, că unde să mal putem noi plăti chiria... ARZAREANU: Vremurile sunt grele... toți suferim... Dar de eroi îngrijește ţara... Chiar acuma avem de gînd să începem să studiem niște proiecte de măsuri prin care vom asigura un trai boieresc tuturor invalizilor, precum si merită... Numai puțină răbdare și... VADUVA: Să vă ajute Dumnezeu, dar pînă atunci măcar o milă, că ne prăpădim de frig si de foame... ARZĂREANU (energic): Nu, nu, d-ta nu poti primi pomană... D-ta esti mamă de eroi si ai drepturi sfinte cistigate... VADUVA: Asa-i, vezi bine... Da' mi-a spus și m-a învățat o vecină milostivă că, zice, din mila pri- măriei tot se poate... că trebuie să fie și pentru saracime... ARZAREANU (ceva mai sincer): A... da... adică din „Fondul milelor“?... Da, să vedem... De-aici insă nu pot ști ce avem... Trebuie să vii mîine la primărie și o să te ajutăm, fii sigură... (Scrie — e 15 30 două cuvinte pe o cartă de vizită.) Uite, să vii cu biletelul ăsta, ca să te lase să intri... VĂDUVA (luînd biletul): Bogdaproste... Da’ am auzit că se dau şi lemne... ARZAREANU: Si... si... (Soneria. Serviloarea trece să apart: ) Noi înțelegem si simțim suferințele rului... VĂDUVA (închinîndu-se): Dumnezeu să-ți dea sănă- tate !... Maica Domnului... SERVITOAREA (anunţă): Domnul sef de gară... ARZAREANU (bucuros): Da?... Să pofteasca!... Servitoarea pofteste pe Galan și rdmine în vestibul. FLANCU (brutal, enervat): Aide, dă-i drumul acuma, să nu ne mai încurce! ARZAREANU (arătind Văduvei pe Galan care apare în fund): Să ştii însă, femeie, că lemnele în mina dumnealui sunt... (Îndreptind-o spre ieşire.) VADUVA: Să-i ajute Dumnezeu !... Bogdaproste!... Văduva iese. Servitoarea închide usa in urma ci si apoi dispare prin sufragerie. Șeful gării întră. SCENA XV ARZĂREANU, GALAN, FLANCU ARZAREANU (intimpinind pe Galan cu mina întinsă si foarte amical): Bine-ai venit, sefule, bine-ai venit si mă bucur cà întîmplarea a făcut să poti vedea însuți cum aleargă sărăcimea desperată după un brat de lemne... GHEORGHE GALAN (34 ani, şeful gării. Înăltuț, blond, ras, cărare la mijloc, foarte bine îmbrăcat. Istef, elegant, simpatic. La început are o ușoară stingăcie de timid, care-i şade bine. Dind mina cu Arză- reanu si apoi cu Flancu): Sunt sigur că esti supă- rat pe mine, coane Nicule, fiindcă nu te-am putut servi... FLANCU: Supărat nu, dar imi pare rău că tocmai d-ta... 10 15 35 ARZXREANU (oferindu-i loc linga masă): Ta. poftim, $ e GALAN ( apang? tie timida): Pard Doamna cu o discreție timidă): Pardon... Arzăreanu e acasă? . arate 3 nman gran Dar ia loc, te rog! n se aşează. ost ajutorul de primar cu Albeanu pe la d-ta?... GALAN: Da, adineaori... Chiar le-am spus ci vin aci... (Cu tristețe si regrete.) Ce rău imi pare nu va inchipuiti!... y ARZAREANU (declamator): Nu te gindesti, domnule că-i vorba de poporul care suferă de frig? a GALAN (cu ironie în figură): Poporul, da, fireşte... Dar dacă nu-i cu precădere?... FLANCU: Ce precădere?... Parcă d-tale iti trebuie precădere !... Dă ordin s-aducă lemnele... asta-i precăderea !... GALAN (iar cu tristeţe si regrete): Ce ușor e să zici din gură: dă ordin... De ce scăpați însă din vedere situația noastră nenorocită?... Cînd am locomo- tive, n-am Yaqosne, si cind am vagoane, n-am locomotive... Incit, intelegeti că... FLANCU (ursuz si puţin ameninfator): Eu inteleg nu- mai atita: că nu vrei... GALAN (protestind): Îmi pare rău... FLANCU: Dacă i-ar părea rău, n-ai umbla cu mof- turi... Sîntem si noi funcționari și ştim bine că... ARZAREANU (făcînd lui Flancu semne discrete să se Potolească, impdciuitor): Lasă, nene... Astea-s chestii de serviciu si mai bine le putem discuta la biurou... S-apoi seful nici n-a venit pentru noi... GALAN (protestind slab): Vai de mine, ce-are a face... ARZĂREANU: Nu, nu... Si dealtfel nevastă-mea chiar m-a rugat s-o previn îndată ce sosești... (Merge spre ușa din dreapta.) FLANCU (infelegind și linistindu-se): Bine zici, Jenică, ai dreptate... (Către Galan, cu un tel de scuză.) _ Eu, de, ca omul cu durere... a GALAN (zimbitor): Desigur... Dealtfel, si eu... ARZAREANU (deschizind usa din dreapta): Victorito!... Te rog... Da... A venit seful... | VICTORIA (tar ru irosit ) d Baba Aba kaaa Ia 15 23 30 35 FLANCU: Atunci... ARZAREANU: Da... Nu te supara, sefule dragà... Avem SCENA XVI ACEIASI, VICTORIA VICTORIA (intrind): A venit demult? ARZAREANU: Acuma... GALAN (foarte politicos): Conita... sluga d-tale!... (Îi sărută mina.) VICTORIA: Bună ziua, domnule! Mică pauză, Arzăreanu și Flancu isi aruncă o privire. noi vă lăsăm... niște chestiuni de discutat și... GALAN (jenat): Ma rog... eu... VICTORIA: Chiar vă rog să ne lăsați, căci am si eu niste chestiuni de discutat cu dumnealui... ARZAREANU (voios): Atunci... haidem, nene! (Opriu- du-se deodată, cu o seriozitate glumeafd, către Galan) : I-asculta, sefule, să nu te apuci să faci curte nevestii mele, că pe urmă dai de dracul! GALAN (zîmbind jenat): O, cum mi-aş permite?... FLANCU (rizind, luînd de brat pe Arzdreanu): la mai lasă gelozia, Jenica! Ce Dumnezeu!... Tes amindoi, rizind, în fund. SCENA XVII VICTORIA, GALAN În cursul scenei se înserează treptat. O clipă Victoria și Galan zimbesc, privind după cei ce au ieșit. GALAN (mișcat, zimbind): Ce oameni cumsecade !... VICTORIA (cu ironie): Da... foarte cumsecade... De- altfel, ca si d-ta... (Alt ton.) Ce înseamnă scri- soarea ceea cu răspuns negru pe alb? GALAN (simplu): Înseamnă că te iubesc... VICTORIA: Da?... Ciudat... Te cunosc de vreo trei ani, te-am intilnit de atitea ori, am vorbit cu d-ta si... GALAN: Eu te cunosc de șapte ani, doamnă, si de şapte ani te ador! ta.amifoliritat Fram mnalid ci tremnram Fram 15 25 35 YA Pagi tng mog AG btad Acum șapte ani de-abia soseam aci, o biată insti titulare fă căutarea unui post... ` ese GALAN (tot mai cald): Da... întocmai... Pe-atunci eram si eu un biet impiegat cu optzeci de lei lună şi aşteptam toate trenurile visînd iubiri mindre si pasionate... Apoi tot aşteptînd zadar- nic, într-o bună zi de iulie — vezi, tin minte si luna —am văzut coborînd dintr-un vagon de clasa a treia o fetiță frumoasă, micuță, drăgălașă care m-a întrebat sfioasă: „Te rog, domnule, unde vine aici primăria?“ M-am zăpăcit, am bilbiit ceva, i-am arătat calea și am rămas cu ochii pier- duti în urma ei care pășea mărunt si elegant pe aleea ce duce de la gară în oraș, cu un geamantănaș 4 de mucava în mina stingă... VICTORIA (jara zeflemea): Fetiţa eram eu... GALAN (simplu): Erai d-ta... Pe urmă te-am pierdut vreo două luni... Într-o dimineață însă, mergind spre gară, te-am intilnit din nou, pe trotuar aproape de școala comunală. Vai, cum îmi bătea inima !... Am ridicat pălăria instinctiv, iar d-ta mi-a! aruncat o privire supărată si... ai miar fin p p si ai intors VICTORIA: Dacă nu te cunosteam? ! GALAN: Adică nu mă recunosteai... Pe urmă o elevă grăbită, întirziată, mi-a spus cum te cheamă adăogînd că ești un înger... VICTORIA (zâmbind, cu uşoară protestare): O, înger... GALAN: Ba da... Dealtfel si în sufletul meu erai înger cu toate că ai întors capul cînd te-am salutat... Pe urmă eu te-am văzut de multe ori, dar d-ta nu m-a! văzut niciodată, Treceai pe lingă mine ca pe lingă un stilp de felinar. Apoi, într-o zi nenoro- cită, am auzit că te mariti cu unul de la primărie... „cu unul mititel și umil ca si mine... VICTORIA: Pe care însă il cunosteam... GALAN: Desigur, caci pe mine m-ai cunoscut abia la nuntă... Ai dansat cu mine si am văzut cit te-am plictisit, pentru ci dansam prost si nici baremi nu ki :si am răspuns: „Nu pot. nene Nicula fiindaz a. | 10 25 30 35 40 gelos. . . VICTORIA (cu ris sec, nervos): Ha... Curios... GALAN: Apoi iar nu te-am mai văzut decît de departe... Apoi a venit războiul și nu te-am mai văzut deloc... Apoi d-ta te-ai făcut primăreasă și eu un biet șef de gară; d-ta parcă te făceai mai fru- moasă iar eu te iubeam mai mult... Dar, fiindcă eram prost și timid, n-am îndrăznit niciodată să-ți spun că te iubesc... Şi, ca să mă răzbun, mi-am încercat norocul aiurea... VICTORIA: Ţi-ai făcut o reputaţie nesuferită, adevărat ! GALAN: Da, pentru că am avut succes... De, doamnă, azi sîntem la preţ si noi, bietii şefi de gară!... (Continuind.) Şi poate că nici azi n-aş fi aici, la picioarele d-tale, dacă nu s-ar fi ivit chestia lem- nelor... VICTORIA (cu mirare): Ce-are a face iubirea d-tale cu lemnele primăriei? GALAN: Am să-ți spun tot, fără inconjur, să mă spove- desc fără sfială... Căci acuma nu mai e în fața d-tale timidul care şi-a tăinuit iubirea șapte ani, ci obraznicul cu reputația nesuferită... VICTORIA: Nu crezi că încercarea e îndrăzneață? GALAN: E mai mult decît îndrăzneață... Dar ce-are a face?... Azi-dimineață a venit Flancu să-mi ceară vagoane pentru lemnele primăriei. Ştiam afacerea... Ştiu bine că primarul și Flancu, îm- preună, cîştigă la afacerea asta... cîştigă mult, dacă vor căpăta vagoanele la vreme. Vagoanele însă sunt in mîna mea. Pot să le dau imediat și pot să le dau la rînd, adică niciodată... VICTORIA: Si d-ta vrei să le dai la rînd? GALAN: Nu... Dar în vreme ce Flancu se străduia să mă prostească cu argumente, mi-a venit în minte îngerul... Mi-am reamintit atunci toate datile cînd te-am văzut, toate vorbele ce le-am schimbat împreună şi toată... iubirea mea fără speranță... Si atunci, tocmai cînd Flancu credea că m-a prostit, m-am cutremurat, am zvîrlit cît colo timiditatea < so... ACP ys NG 555555 Manen .. S 129 10 15 20 30 35 40 130 "GALAN: Să te pede i w s hak Azi praan A a cu precădere !“ VICTORIA: Ca să mă pedepseşti pe mine? ? Eu?... Pe îngerul meu?... O, atit de puțin pretuiesti iubirea mea?... Am refuzat pe Flancu pentru că, chiar în clipa aceea, m-am hotărit să-ți scriu că te iubesc si să te implor să mă asculti!... VICTORIA: Şi dacă nu te voi asculta? GALAN (cu tristețe): Atunci, în cele din urmă, voi primi cîteva mii de la soțul d-tale şi-i voi da vagoa- nele... după Crăciun! VICTORIA: Şi dacă te voi asculta? GALAN (vesel): Atunci iti voi aşterne, fericit, la pi- cioare toate vagoanele căilor ferate! VICTORIA (2imbind): Cit esti de copil! GALAN (plecindu-se): lată primul cuvint pentru care mă plec umil să-ți sărut vîrful pantofului! (Vrea să facă gestul.) VICTORIA (apărindu-se și oprindu-l): Ce faci? Eşti nebun?... (După ce Galan s-a retras respectos, mai blinda.) Straniu si romantios ești, desigur, dar asta încă nu ajunge să cuceresti inima unei femei ! GALAN: Tocmai fiindcă iubirea singură nu ajunge, am îndrăznit să ofer ceea ce pot si eu: niște ticăloase de vagoane... VICTORIA: Da, dar d-ta nu le oferi, ci vrei să le impui! GALAN: Le ofer, doamnă, fără condiție, nădăjduind totuşi că condițiile le vei pune d-ta! VICTORIA: Condițiile... adică ale intilnirii? GALAN (dind din cap): Da... Eu aş fi zis chiar ale... intilnirilor ! VICTORIA (masinal): Da... (Privindu-1, după o pauză, visătoare.) Cit ai fost de... (Cu putin regret.) Mă gîndesc acuma că, dacă atunci n-ai fi fost asa de timid, poate cá azi as fi nevasta d-tale! GALAN: Si poate că te-as iubi mai putin... VICTORIA: Adevirat. Ca si bărbatul meu... GALAN: El nu te-a iubit niciodată! VicTORIA: M-a adorat odinioară! Mi-a si dovedit-o. M-a luat de soție. f I I | | | | l | 35 GALAN: Ti-a dovedit doar cà e destept cšci, peste trei luni de la cununie, d-ta l-ai avansat in grad... VicToRIA: Eu? GALAN: D-ta! Ştiu precis. Fiindcă te-am iubit, m-am interesat de fiece pas al d-tale. Te-am spionat... D-ta l-ai făcut ordonanţă-n război, precum tot d-ta l-ai făcut primar după război... VICTORIA: Poate că eram datoare? GALAN ince nian se oprește în pragul iubirii, unde este iubire ! VICTORIA: Dar iubire adevărată nici nu există... D-ta însuți mi-o oferi împreună cu vagoanele de lemne. . . GALAN: Fiindcă... fiindcă d-ta nu mai esti fetiţa care cobora din vagonul de clasa a treia acum șapte ani... VicTORIA: Da... Poate că ai dreptate... Si totuşi, cît aș dori uneori să mai fiu... GALAN: Si să ma intilnesti iar pe peron? VICTORIA: Dar să nu te mai zăpăceşti, ci să infrunti o amendă și să mă conduci... în oraș... GALAN: Acum însă orașul ar fi prea mic, iar gura lumii prea mare !... Acuma toată nădejdea mea am pus-o în ticăloasele de vagoane care te pot duce departe... VICTORIA: Vagoanele încărcate cu lemne? GALAN: Mai ales cele încărcate cu lemnele primăriei, adică ale soțului d-tale, care nici măcar nu ţi-a spus cit cîștigă de pe urma lor!... VICOTRIA: Nici nu mă interesează... GALAN: D-ta ştii că te interesează, dar ştiu si eu... Nu ţi-am spus că-ți cunosc toate amănuntele căsni- ciei?... gg si banca din Bucuresti unde-ti aduni economiile personale... VICTORIA: A, si crezi că mă voi intovšrási cu d-ta împotriva bărbatului meu? GALAN: Împotriva lui nu... Căci eu nu sunt decit un sărman mijlocitor care lucrez pentru comision... S-a inserat de tot, e aproape intunerec. VICTORIA: Eşti misterios! CL ENA trr 152 GALAN: Asta înseamnă că iubirea mea n-a găsit încă | ecou destul de puternic în inima d-tale. Altminteri Vagoanele primăriei i 3 În I ai fi primit de mult... fericirea mea sunt în miinile d-tale... mina! Barbatul si cumnatul d-tale ar fi bucuroşi d să împartă cistigul cu d-ta... Chiar cite o mie lei de vagon... pentru economiile d-tale... Si eu 3 as fi fericit să-ți ofer c-o mina darul lor, iar lor să le ofer cu cealaltă vagoanele d-tale... (Stăruitor.) ` ntinde mina! Nu mai șovăi!... Nu face cum am | făcut eu acum șapte ani!... VICTORIA (glas sugrumat): Îmi ceri să-mi trădez băr- i batul? 3 GALAN (cu pasiune): Iti cer numai să mă iubesti puţin ! VICTORIA: Nu, nu... Nu-ţi făgăduiesc nimic! Auzi? Nimic ! GALAN: Am așteptat șapte ani... şapte zile... VICTORIA: Ai aerul că esti sigur? | GALAN: Nu știu ce am, dar simt că te ador mai mult ca oricind! (Îi sărută miinile si brațele.) VICTORIA (fără bruschete): Lasi-mi, lasă-mă!... Du-te!... GALAN (implordtor): Ma ierti că te iubesc atita? VICTORIA: Iubirea n-are nevoie de iertare... GALAN (luînd-o în brațe): O, cît sunt de nerod!... VICTORIA (desfăcîndu-se): Nu, nu... Te opresc!... Du-te! Du-te!... GALAN (retrdgindu-se): Te ador! (Iese în vestibul.) Intunerecul e mare: doar focul din sobă împrăștie o slabă lumină roșiatică. Victoria se așează pe sofa, inginduratd. Se aude deschizindu-se si închizindu-se ușa vestibulului, pe unde a ieșit Galan. Victoria se scoală, se duce la butonul electric, îl întoarce. Se face lumină vie. Victoria stă o clipă pe ginduri. Dinspre sufragerie se aud glasuri. Ea se duce la oglindă, își aranjează puțin părul, isi recapătă calmul, Se întoarce, se razimd de oglindă, cu fafa spre usa din fund unde apare Arzd- reanu cu Flancu, amindoi cu figurile intrebdtoare, Voi mai astepta ACTUL AL DOILEA 10 15 20 25 35 40 VICTORIA, FLANCU si ARZAREANU ARZAREANU (după ce s-a uitat împrejur): Esti singură, Victorito? VICTORIA (rece): Da... (Se duce încet si se așează pe un fotoliu, lingă masă.) FLANCU: Şeful a plecat de mult? VICTORIA: Adineaori... ARZAREANU (nerdbdator): Ei? VICTORIA (privindu-l lung): Ce? ARZAREANU: Ai vorbit? VICTORIA fintorcindu-si privirea): A, da... (Cu indi- ferenta.) Cite vagoane vă trebuie? FLANCU (vesel): Strașnică femeie !... (Alt ton.) Trei- zeci şi cinci!... Asa-i Jenica? ARZAREANU (vesel): Da, da, treizeci si cinci!... (Vrind sd îmbrățișeze pe Victoria.) Of, nevastă dragă, esti un inger!... VICTORIA (oprindu-l si cu zîmbet) : Tocmai inger... (Apoi cu alt glas, rar, liniştii.) Treizeci si cinci... Da... Ei bine, seful mi-a spus ca vi le da imediat... FLANCU (cu insujlefire): Înger, inger!... VICTORIA (continuind): ...Dacă plătiți cite o mie de lei de fiecare vagon... Arzdreanu si Flancu isi curmd brusc bucuria. ARZAREANU: Cum? Cum? VICTORIA (clar): Cite o mie de lei de fiecare vagon! FLANCU (uluit): Nu se poate! ARZAREANU (izbucnind): Bine, dar asta e nemaiau- zit 1... Asta-i șantaj, e hotie pe față! FLANCU (desperat): O mie de lei!... Auzi, bandi- tul!... O mie!... Vrea să ne ruineze!... ARZAREANU (furios): Isi bate joc de primărie si de Dumnezeu, ticălosul !... A, dar eu nu-l las, să știu de bine că mă duc pina la vodă!... Amindoi se plimbă de ici-colo furioși, în vreme ce Victoria sade cu privirea fixată inainte, cu un zimbet enigmatic pe Jaja, bdtind cu degetele în masă. După o pauză Flancu se oprește în fața lui Arzăreanu, FLANCU (profund indignat): Vezi, domnule, ce în- seamnă să te sacrifici pentru popor?... 133 10 15 134 Primăria Cabinetul primarului. O odaie spațioasă, cu două ferestre în fund, dînd spre stradă, cu o ușă în dreapta, spre sala de astep- tare, si cu altă usi in stînga, spre sala de consiliu, În colțul sting, pieziş, biuroul primarului, cu telefon. În spatele biuroului un dulap- bibliotecă. În dreapta-fund, paralel cu peretele drept, alt biurou mai mic. Între ferestre o canapea de piele. Lingă biuroul primarului două fotolii englezești. În dreapta, planul intii, masă mare cu scaune; lingă perete un dulap cu dosare etc. În stinga, planul intii, cuier cu picior, Deasupra canapelei o pendula. Pe pereți tablourile regelui, reginei, ministrului de interne, un calendar, diverse afișe electorale şi ordonanțe. A doua zi. Cind se ridică cortina, pendula arat4 ora zece dimi- neaya, iar calendarul 17 decembrie. SCENA I FLANCU, apoi APRODUL Cind se ridică cortina, Flancu, singur, in picioare, lingă biu- roul primarului, cu receptorul telefonului la ureche. FLANCU (continuînd a vorbi în telefon): Alo !... Cum?... Ascultă, șefule, fii om, ce Dumnezeu !... Fireşte !... Stai, frate, stai că doar nu esti diavol!... Atunci fa-mi plăcerea si vino îndată pina aci, la primărie, căci la d-ta nu se poate discuta in tihnă... Inte- 10 15 20 25 35 leg, dar vino:... 1c așteptăm... na, Gd... Nu uita însă că om cu om trăiește, sefule!... Bine, te astept!... La revedere! (Punind jos recepto- rul, scirbit.) Fire-ai al dracului!... (Ginditor și amărit, umblă cîteva clipe de ici-colo.) * APRODUL (vreo 40 ani; fără uniformă; tip de om necă- jit. Vird capul pe usd si se mită împrejur.) FLANCU (zărindu-l): Ce-i, Vasile? APRODUL: E domnu” ziarist... Așteaptă, zice, pe don’ FLANCU: De ce nu-i dai drumul, băiete? APRODUL: Credeam că sinteti supărat, coane Nicule... Francu: Sînt, dar ce-are a face?... Dă-i drumul! APRODUL (deschide usa și vorbește afară): Don' Al- beanu... vă pofteste don’ consilier... O clipă. Albeanu intră, Aprodul iese si închide ușa. SCENA Il FLANCU, ALBEANU ALBEANU: Bonjur, coane Nicule!... Voinic, sănătos? FLANCU (dindu-i mina): Bonjur, Albene... Ai auzit cu seful?... Ştii cit cere, domnule? ALBEANU: Va să zică cere?... Asa-i c-afi venit la vorba mea? FLANCU (indignat): O mie de lei de vagon!... Uite in ce hal am ajuns, domnule!... Banditul stie ca trebuiesc lemnele neapărat de Crăciun si ne freacă !... ALBEANU (grav dar wid nici o convingere): Hm... Degeaba, coane Nicule, trebuie să cereti o anchetă urgentă ! Altfel se face de comedie primăria si se revoltă poporul !... FLANCU (prudent): Ce să mai vorbim de anchetă, dragă? D-ta nu știi cum e lumea noastră?... Crezi că şeful n-ar încerca să ne calomnieze? Un om care e în stare să ne pretindă nouă cite o mie de lei de vagon e capabil de orice murdărie!... ALBEANU: Adevărat... Atunci nu rămîne decit să vă invoiti à l'amiable! 10 20 25 35 156 Francu: Dar dacă face pe nebunul si nici | se tocmească?... Eu aș inian monk paha I bilà, la urma urmelor... Dar o mie de lei? ALBEANU: Şi-n definitiv cine ar urma să plătească? FLANCU (încurcat puţin): De... cine... (Mai hotărit,) nindang + Bietul Goldenberg... (Albeanu tre- CĂ i ace ici i | a E mă un serviciu orașului și | BEANU (atit de revoltat încit vorbeşte cu a : Ce?... Goldenberg?... Adică mans ce a pg tească Goldenberg?... Sti d-ta, coane Nicule, că asta-i antisemitism și persecuție contra evreilor?.., Asta ar merita să dau un articol la Adevărul? SCENA III ACEIASI, ARZĂREANU ARZAREANU (intră grăbit, urmat de Aprod): Bună mood FE (Da maan ka amindoi, apoi isi scoate pal- i e care Aprodul il pune în cuier. É iese.) pos ai vorbit cu KH may. PO LANCU: L-am chemat încoace... Îmi spuse că vine ARZĂREANU: Foarte bine... (Alt glas.) Şi baremi de-ar fi rezonabil !... Pina si nevastă-mea, cît e ea de pai wai mag marii cînd a venit acasă, că nu e deloc rezonabil... E ce-a putut... fn ipe PO FLANCU: Ce-i ea de vină că-i el ticălos? - s...'Darg că-l scutură Albeanu la Adevdrul!... "a ARZAREANU (repede, protestind): Nu, nu... Albene, puiule, dacă tii la mine, să nu-i dăm ii ( e, proportii... E o chestie foarte delicată... Orice mak s-ar a putea răsfringe asupra oraşului întreg... LBEANU (mereu minios): Nu-i permis să i prere permis să lovească ARZAREANU (neinjelegind): Ce ovrei?... (Uitindu-se la Flancu.) A, Goldenberg?... Lasă, puiule... Să beata liniștit... Şi eu m-am înfuriat la început, ar pe urmă mi-am dat seama că-i mai ieftenă diplomația decit războiul... 10 ALBEANU (comercial): Dar cel puțin ţineţi azi vreo şedinţă ?... ARZĂREANU: Pentru chestia ta... (Pipăindu-și buzu- narul.) Uite aici e petiția, fii pe pace... Azi nu cred că avem şedinţă, dar ţi-am spus că se face ALBEANU: Sigur, numai să nu uiţi... E ceva foarte urgent... ; ARZAREANU: Ştiu... Nici nu mai stărui, cá ma jic- nesti... Am eu grije... ALBEANU: Atunci mă las în nădejdea d-tale, dar mai trec pe-aici... Dealtfel și acuma numai pentru asta venisem... ARZAREANU: Nici nu trebuia să te ostenesti... ALBEANU: Ce-are a face osteneala?... (Dind mina cu amindoi.) Atunci mă duc... Vă salut cu speranță ! (Iese în dreapta.) SCENA IV ARZAREANU, FLANCU Francu: Mult te mai pisează jidanul... nu te plictisesti... ARZĂREANU: Dacă nu pisezi, nu faci nimic la noi... lacă, i-am si uitat petiția in cealaltă haină... ori pe biurou... la stai să trimit să-mi aducă de-acasă toate hirtiile... (Iese cîteva clipe în dreapta. Reîn- torcîndu-se.) Ei, nene, cum mai stăm cu chestia noastră? Francu: Rău... Şeful e catir... ARZĂREANU: Omul ăsta e periculos, nene!... Dar si cînd mi-o cădea mie în gheară!... Francu: Deocamdată sîntem noi în gheara lui... Mai bine gindeste-te ce ne facem dacă se incapati- Ma mir ca neaza... ARZĂREANU: Trebuie să cedeze!... O să-l silim să cedeze !... La urma urmelor pun iar pe Victorita si nu se poate să nu cedeze!... (Aprodul întră sfios. Nervos.) Ce-i? 137 10 15 20 35 138 ` APRODUL (deschizind usa): Poftiti, don' sef APRODUL: Don’ de la gara... AG ARZAREANU (schumbat, bucuros): E aici?... Să tească ! (Către Flancu, în vreme ce A produl desch ușa.) Să poftească să nu cedeze!.., SCENA v | ACEIASI, GALAN | Galan intră, Aprodul iese. j ARZAREANU (întimpinîndu-l): Tocmai de d-ta beam, dragă sefule... (Siringindu-i mina, fi a un fotoliu.) Te rog... * GALAN (dind mina cu Flancu): Bine v-am găsit Să nu mai zici că nu-s om de cuvînt, nene Nicule $ E Am lăsat toate baltă la gară si am venit., — FLANCU: Imi pare rău că n-ai avut încredere din capul locului să-mi spui pe sleau, uite așa si asa.. sd GALAN: Sinteti în eroare, zău, domnilor ! Va rog foarte | mult să credeți că nici nu mi-a trecut pri gind asa ceva cînd am spus că mi-e imposibil... N ARZAREANU: Bine, dar Victerița? o. i GALAN: Apoi tocmai, fiindcă a stăruit doamna Victo- nfa... Si vă inchipuiti că pe dumneaei nu pot so. refuz chiar dacă ar fi să mă iau de păr cu directorul ` cr era e ie tiran fără pereche... Avem nițică creștere si sti parti pere e ȘI Știm cum să ne purtim cui paysanu at Democratul adevărat e totdeauna cavaler! ALAN: Va să zică n-am avut încotro și am făgăduit... Dar fiindcă tin s-o servesc neapărat, am fost nevoit să-i arăt că personalul gării s-a obişnuit in timpul din urmă cu oarecare suplimente... sang: Oricum o mie de lei de vagon e... e... uimi- GALAN: Nu-i așa de mult cum pare, pe onoarea mea |... Dacă n-ar fi vorba de d-voastră, buni prieteni, ar fi mult mai mult, vă asigur ! ALANGD! Aceluiasi Goldenberg i-ai luat trei sute?... ALAN: Acum cinci luni, adică astă-vară !... Iarna e mai scump, căci si viața e mai grea... În general, SCENA VI 1 j i <: ` 15 35 40 urcarea preţurilor pe piață influențează si pretu- rile noas ... ARZAREANU: Ascultă, dragă hr vorba multă-i sără- € a ! cia omului... Fii rezona Să tăiem in două pretenția d-tale și să dăm mina... GALAN: a domnule primar, iartă-mă! Repet, am făcut mai dinainte toate reducerile posibile, încît. .. FLANCU: Nu, nu, sefule, trebuie să înţelegi! Cit a zis Jenică e p şi răsplătit ! ARZAREANU: E chiar enorm, dar fiindcă-i o chestie urgentă... Francu: S-apoi, tine seama că noi sîntem oameni cinstiți, nu samsari care se despágubesc pe spi- narea publicului ! GALAN (care a vrut mereu să-i întrerupă, puțin mai agitat, dar tot blind): Domnilor, îmi pare foarte rău... vă jur... Dacă știam că vreți să va tocmiti, nici nu veneam... Am crezut că... Mă mir... Doamna Victorita n-a făcut caz de bani, altfel nu promiteam, chiar cu riscul de a-i pierde simpatia; desi m-ar fi durut nespus si as fi regretat toată viața, căci am un cult pentru dumneaei... ARZAREANU: Nevastă-mea nu știa cum stă exact chestia i nici nu s-a gîndit să ia angajamente definitive. ţi-a promis cel mult în principiu! ° GALAN: In principiu i-am promis si eu! FLANCU: Dar principiul d-tale ne ruineaza! GALAN: O, Doamne, ce contează astăzi citeva mii de lei! FLANCU: Cind le primesti n-o fi contind, dar cind le dai te ustura... GALAN: D-voastră nu vreți deloc să vă ginditi la impre- jurările extraordinare prin care trece tara si cre- deti că mie-mi vine ușor să discut cu amici res- pectabili niște chestii atit de delicate, în loc să fac cum mi-ar dicta inima si să zic: poftiti, fraților; vagoane cite vreţi !... De aceea, dacă nu mă uriti; vă rog din suflet să rămină toate așa cum am sta- bilit cu doamna Victorita... si nimeni nu va fi în pierdere ! APRODUL (deschizind ușa): Don’ primar, conita ! Pava: tn efirait. poate că găsiți ceva mai bun... 15 25 35 140 ACEIASI, VICTORIA VICTORIA (indrind și oprindu-se du iva paşi): By $ ziua... A, aveți de lucru... paan Da ca I Aprodul a închis ușa. ARZAREANU (repezindu-se la ca): Nu, nu, Victorito... Dumnezeu te-a adus... Te rog... Te rugăm... Fii tu judecătoare... Uite, șeful... VICTORIA (intrerupind, întinde mina lui Galan, cu căl- dura): A, domnule Galan... V-aţi invoit? GALAN (sărutindu-i mina respectos): Vai, doamnă, mai era nevoie de tocmeală, după ce izbutisem să te conving pe d-ta? u: Uite cum vorbește, Victoriţo!... Acum i, A PRR bako” $ i NCU: Parc-ar fi de piatră, asa-i ... Nici centima... 3 20 e s VICTORIA (învăluind pe Galan c-o privire caldă, către Arzdreanu): Bine, eu ţi-am spus de-aseară că nu-i cuminte... De-abia aseară l-am cunoscut mai bine... E stăruitor si neînduplecat, cînd își pune ceva în gînd... (Zimbind spre Galan.) E în stare să ţină șapte ani! Francu: Bine, dar tocmai cu noi să se încăpățineze? GALAN (către Victoria): Dacă ar fi vorba numai de mine, doamnă, nici n-aș face caz... Asa însă nici o îndirjire nu mi se pare destul de puternică... ARZAREANU: Poftim! Astea-s vorbe de om rezo- brand (Către Victoria.) Măicuţă, spune-i $ il VICTORIA: Vrei să mă refuze si pe mine? GALAN: Într-adevăr, doamnă, mi-ar părea foarte rău... FLANCU: Domnule, domnule, e îngrozitor ! ARZAREANU: Atunci... GALAN: Atunci eu vă las să faceți cum credeți... VICTORIA: Trebuie să se găsească o soluție... FLANCU: E ușor să găsești soluții din buzunarul altuia !... APRODUL (intră discret): Don’ nrimar e famaia 15 35 ao e Dar eu trebuie să mă retrag... lertaţi-mă!... Doamnă, sluga d-tale ! (Îi sărută mina foarte cere- monios; apoi dă mîna cu bărbaţii.) Vă rog să mă instiintati, fie altfel... La revedere ! (Iese.) SCENA VII ACEIAȘI, fără GALAN ARZĂREANU (consternat, către Flancw): Crezi că e ulti- mul lui cuvînt? : FLAncu: E foarte dirz, dar trebuie să se înmoaie pina în cele din urmă... VICTORIA (asezindu-se la biuroul primarului): În loc să vă pierdeţi vremea cu speranțe desarte, căci el n-are să lase nici un ban, mai bine v-aţi gîndi cum s-ar putea împăca și capra si varza... FLANCU: Asta nu se poate decit prin tocmeală! ARZĂREANU: Evident. Ce rupem de la el ne ramine nouă ! VICTORIA: V-aţi înnămolit într-o idee nenorocită si nu sunteţi in stare sa cugetati... Adică nu s-ar putea spori preţul lemnelor cu suma ce vi-o cere dinsul? ARZAREANU (uitindu-se inviorat la Flancu): Ar fi ceva, i? ai Francu: Ar fi, dar nu e practic... Intii pentru ca prețul lemnelor, asa cum l-am prevăzut noi, e mai mărișor ca în comerț si am risca să răminem cu ele în depozit... Pe urmă nu se poate majora mai ales fiindcă s-a fixat oficial şi nu se mai poate modifica fără anume forme care ar stirni întrebări si bănuieli... ARZĂREANU: Da... asa-i... E greu si nu face... VicroRIA: Da?... Atunci născociți alt mijloc... Ceea ce vă doare nu e că ia şeful, ci că trebuie să dati voi ! Gîndiţi-vă deci să plătiți, dar cu banii altuia!... ARZĂREANU: Minunată idee, nene! FLANcU: Crezi că ideea asta nu mă roade pe mine din primul moment? Dar chestia e cine ar fi acel altul care să dea banii?... Goldenberg? Nu mai are nici un amestec... Va să zică... 141 ARZAREANU (2bdlindu-se ca să nu se convingă): Nu, nu, 10 30 35 142 a o PAS aaa) un biletel de la d-voastră... (li da ARZAREANU (minios): Ce?... Ce femeie? Ce bilet... N-am vreme!... Nu primesc azi a da... Bine... Să mai aștepte... (Iar minios Am s-o chem mai pe urmă... aştepte.. (ANG dul iese. Tonul natural.) Bătrîna ceea de ieri, ceea care vrea un ajutor din „Fondul milelor“. FLANCU: Bine că-mi aduseşi aminte... Voiam să-ţi spun încă de aseară să nu-i mai f i i geaba |... iama. ARZAREANU (intrerupind, declamator ) : Cum degeaba?... Trebuie s-o ajutam!... Nu uita că-i mami de eroi!... Atunci de ce mai avem „Fondul milelor“? FLANCU: Esti primar de aproape un an si nici nu cu- nosti destinatia fondurilor primăriei?... Rău... Wakas = a si cu toţii am hotărît să rezer- văm „Fon or“ t i prems = hapag pentru campania electorală ARZAREANU (natural): Asa-i, nene, bine zici... Uita- sem ca pămîntul... Dar cu atitea încurcături pe cap... Mergeau toate strună, propășeam admira- bil, și acuma, cu lemnele astea blestemate, parcă ne-a bătut ezeu... VICTORIA (care a ascultat cu atenție): I-ascultati : I- cu „Fondul milelor“... Adică, ag a pastrati bani ca sa imbatafi cîndva pe niste nespalati, n-ar fi mai bine si mai cuminte să-i utilizați ca să iesiti acuma din încurcătură? ARZĂREANU: Adică să-i dăm șefului? VICTORIA: Da. Tot îi ţineţi degeaba. Dacă-s bani pentru pomană, dafi-i și voi de pomană! ARZAREANU: Dar într-o bună zi ne putem pomeni cu alegerile si atunci?... VICTORIA: Parcă o primărie onorabilă nu găsește ori- „cind bani pentru niște alegeri libere?! FLANCU (care a meditat): Femeia vorbeste cu miez... scu: Ba atit mai bine! Căci pentru noi ne putem si 2T... kesa (Aruncind o privire pe bilet, se ral, odpe Ad j | 20 25 Ce Spul tu € Impos1D11; LU ce obraz aş propune eu consiliului să şefului „Fondul milelor“? VICTORIA: Asta-i chestie de politică... ARZĂREANU: Da, dar si politica are margini... Cind o faci prea boacănă, ti se sparge in cap politica l... FLANCU: La urma urmelor ia să vorbim omeneste: adică de ce să scoatem noi banii din buzunar si si nu dea primăria care e destul de bogată, slavă Domnului? La noi se simte cind arunci cîteva mii girla: la comună ce contează? VICTORIA (sculindu-se de plecare): Pe mine ce mă pri- veste?... Dar fiindcă văzui cit e de neinduplecat şeful... La revedere! (Iese.) SCENA VIII ARZĂREANU, FLANCU FLANCU (sade ginditor în fotoliul din fața biuroulu:). ARZAREANU (se plimbă nervos de ici-colo). O pauză. FLANCU: Degeaba, oricum am suci-o, Victorita are drep- tate... ARZAREANU: Dreptate, dreptate... Ea vorbește ca o femeie fără socoteală, dar noi se poate să ne gin- dim serios la asemenea bazaconii?... Eu înțeleg orice combinație, că sunt un om modern, am făcut războiul si m-am pătruns pina în rărunchi cu spi- ritul nou care revoluționează lumea... dar asta-i hotie cu filozofie, nene!... FLANCU: O fi, dar acuma eu mă gindesc cum am putea înfăptui ideea Victoritei... Cred că e mai impor- tant decit orice filozofie !... ARZĂREANU: Iti pierzi vremea degeaba, căci eu mă opun categoric să se atingă „Fondul milelor" pentru un ticălos ca șeful de gară! FLANCU: Te inseli, puiule!... Nu e vorba de șeful gării, ci de noi! ARZAREANU: Atit mai rău! 14) ARZAREANU: Imposibil! Ar fi caz de ancheti, poate si 10 15 20 35 40 MISSUS ANA IQGVVI UII E E AA “ANO merge paa alti... ` sing ARZAREANU: Asa vorbeau cei vechi! Azi s-au schi ile schimbat FLANCU: Nu vremurile, Jenică, numai oamenii s-au schimbat ! Am luat noi locul celor care au huzurit de ajuns! ANU: Foarte trist că un om nou vorbeşte intoc- ia mai ko ua Pia pna | ANCU: 1, macar de-am ajunge si noi sà fim ciocoi sadea ! Parcă toate sati boat ce urmă- resc decit să ne mai înstărim și noi, să devenim ciocoi l... ARZĂREANU: Adică vorba ceea: scoală tu ca să sed eu... Frumos! FLANCU: Da, da, tinere, vorba aceea-i sfinti... (Brusc, cu alt glas, strălucitor.) I-asculta, Jenică, ai putea propune în consiliu foarte lesne că, avind în vedere și considerind greutățile neașteptate ce s-au ivit în chestia lemnelor poporului... Ai? Ce zici? Asa ceva ar merge? ARZAREANU (privindu-l sovditor): Da... Dar ce vor zice consilierii? FLANCU: Nu-i nevoie de toți... Ne trebuiesc cinci, ARZAREANU: Bine, să zicem c-am fi noi doi si cu vice- prezidentul comisiei, care-i omul meu, trei... Francu: Trei... Crezi că Stefan Dada si Mihai Ionescu ar fi contra? ARZAREANU: Nu cred, dar nici nu-s sigur că vor fi pentru ! FLANCU: Stai!... li punem ca prezenți si le dăm pe urmă să semneze procesul-verbal împreună cu vreun ciolănaș de ros... Va să zică iată-ne cinci !... ARZAREANU: Dar ceilalți ?. .. Si mai ales Hurmuz căruia i-am refuzat chiar ieri afacerea cu porcii?... Poti sa nu-i poftesti? FLANCU (pe ginduri): Hm... da... „di & (Peste o clipă, hotdrit.) S-a făcut. Nu-i poftim ! porului. Suntem aci trei, mai punem ti onescu şi Dada, si iată-ne pak. ag = | | 15 30 35 mai rău... j FLANCU: Nu m-ai înțeles... Vreau să zic că-i poftim, dar papa ce s-a sfîrşit sedinta!... Ştii?... Sedinta incepe la zece, iar ei esc convocarea la unspre- Intelegi? Adică ne-am făcut datoria să-i invităm și ne-am si asigurat că n-o să vie să ne incurce... ARZAREANU: Nene, d-ta esti Necuratul ! SCENA IX ACEIASI, TUDOR POPESCU POPESCU (intră repede, agitat): Bună ziua... (Dă mina cu amindoi.) Imi fierbe capul de cît mă muncesc să satisfac pe toată lumea... Nici nu mai știu ce-i na... ARZAREANU (compătimilor si patetic): Te cred, dragul meu... Sintem niște bieti hamali ai datoriei... Dar ce vrei? Tara are nevoie de sacrificiile noastre, căci numai prin ele cîștigă prestigiu în fața lumii civilizate ! Popescu (calmindu-se, cu admirație): Da, sefule... Dacă n-as fi avut în tine o pildă strălucitoare de muncă si abnegatie, de mult m-aș fi lipsit de sar- cina asta ingrată ! FLANCU: Ascultă, Tudorică... am avea de rezolvat cu consiliul cîteva chestii foarte urgente... Nu s-ar putea convoca o ședință extraordinară? Popescu (uitindu-se la Arzdreanu): Cum nu... dacă porunceste seful?!... Chiar pentru miine... Spu- neti-mi numai la ce ora?! ARZAREANU: N-ar fi mai bine astăzi, Tudorică?... Miine parcă avem alte încurcături... FLANCU: Fireşte că azi... Imediat... Popescu (șovăind): Da, dar n-o să mai avem timp să-i găsim pe toți... Ş-apoi convocarea trebuie făcută cel puțin cu douăzeci si patru de ore înainte... FLANCU (intrerupind): Ce-are a face? N-o să stăm pe loc pentru o formalitate cind sunt in joc interesele 145 APRODUL: Prea bine, don' primar, dar e batrina 35 146 facem nimic necinstit... Lucram pe față si cu ușile deschise ! PoPEscuU (convins): Foarte bine. Aveţi dreptate... Atunci nici nu mai e nevoie să trimitem convocări celorlalți. la lumina, zilei, ARZĂREANU (protestind, patetic): A, nu... Asta ar fi contrar regulamentelor. .. Trebuiesc convocați toți negresit ! Popescu: Dar dacă tot n-au să primească invitația la vreme? erak Indiferent! Noi trebuie să ne facem toria si să-i convocam... cere 1 i trebuie să procedăm ! we no Popescu (zimbind cu admirație): Cit esti de sever si de formalist, sefule! ARZAREANU (larg, teatral): Ei, dragul meu, asa o fi, dar administrația corectă reclamă respectarea ri- guroasă a tuturor formelor, altfel... POPESCU (serios): Desigur... Atunci îi convocăm În- dată pe toți printr-un aprod... ARZĂREANU: Asa... pe urmă întoarce-te, să începem cit mai curind inta! PoPESCU (spre ieșire): Cinci minute, sefule! ARZAREANU (aducindu-și aminte): Trimisei adineaori acasă după niste hirtii ce-mi trebuie la ședință si încă nu mi le-a adus... Vezi tu, te rog... PopEscu: Lasă, că mă interesez eu... Nu te mai deranja... (Iese.) SCENA X ARZĂREANU, FLANCU, APRODUL APRODUL (a deschis ușa tocmai cînd să iasă Popescu, căruia îi face loc respectos și apoi intră cu miște hirtii pe care le pune pe biuroul primarului): Acuma le-a adus băiatul, don’ primar... ARZAREANU (uitindu-se repede la hirtii): A, foarte bine, tocmai îmi făceau trebuinta... Spune domnului ajutor să nu se mai obosească | I í I! . caai 35 CECA... ARZAREANU (devenind deodată sever): Ce bătrină?... Nu ţi-am spus că nu primesc pe nimeni? APRODUL: Ati spus să mai aștepte și... ARZAREANU: Să plece !... Să se ducă la șeful gării să-i dea ajutor!... Acuma avem consiliu! APRODUL (la ușă): Cum ordonati, don’ primar... ( Deschide ușa; către Văduva care așteaptă în prag.) Nu se poate, cucoană ! Azi e consiliu... Să te duci la don’ sef, la gară, să-ți dea ajutor, că acolo-s bani mai multi!... VănuvA (vrind să-l dea la o parte): Şeful garii?... După ce mi-ai luat și biletul? APRODUL (îmbrincind-o afară si inchizindu-i usa in nas): N-auzi că nu se poate?... ARZĂREANU (către Aprod): Să nu mai dai drumul babei să mă plictisească, Vasile băiete, că vezi pe dracul !... De ce te țin aici dacă nici atita nu esti în stare să-mi faci? APRODUL: Bine, don’ primar... (Iese.) SCENA XI ARZĂREANU, FLANCU, POPESCU Popescu (intră îndată, frecindu-si miinile, radios): Am pus să trimită tuturor convocări, așa că putem începe ședința ! ARZAREANU (foarte recunoscător): Mersi, dragă... eşti băiat adorabil!... (Cu glas mai oficial.) 5-acuma, domnilor, timpul zorește... (Către Popescu.) Să faci tu o ciornă de proces-verbal ca să-l poată trece pe urmă secretarul în registru... Te rog!... Treci colo! (Îi arată biuroul mic.) Popescu: Ca totdeauna... (Se așează la biurou.) FLANCU: Însemnează întîi pe cei prezenți... Popescu (scriind): Noi trei... FLANCU (lingă el, privind): Asa... Apoi Ștefan Dada... si Mihai Ionescu, toți membri în comisia interi- mara... 147 sa mm 08 GT a mecry 10 20 30 35 POPESCU (scriind): Da... interimară... ARZAREANU (în vremea aceasta a aranjat hirtii pe biurou) : an o serie ARTA de chestiuni, dar azi vom rezolva numai pe cele mai urgente suferă nici o re yas Qa ba kad SR pu POPESCU (naiv): À propos!... Uitasem să vă între cum am rămas cu lemnele si cu șeful? Că aseară, cînd l-am întîlnit cu Albeanu, ne-a spus că tocmai la voi se duce si că o să fie bine... Afisele noastre au dezlănțuit un delir de bucurie in oraș... Toată lumea e încîntată că ne-am gîndit să dăm lemne de Crăciun... Ar fi mare deceptie dacă nu ne-am tine de vorbă... Trebuie deci să le aducem cu orice sacrificii !. . . ARZĂREANU: Minunată vorbă!... Cu orice sacrificii, perfect ai zis... (Luind poză si ton oficial.) Dar, domnilor, să începem !... Am onoarea să deschid şedinţa !... (Dregindu-si glasul.) Domnilor! Am crezut de cuviință să vă convocăm într-o adunare extraordinară şi extraurgentă pentru că s-au ivit niște chestiuni de o importanță capitală pentru, as putea zice, soarta iubitei noastre comune! FLANCU (solemn): Cînd e în joc binele comunei si al poporului, cred că exprim părerea tuturor cole- gilor mei din comisia interimară, declarînd sus şi tare că suntem gata să facem orice jertfe cu dragă inimă ! Popescu: Mai ales cînd jertfele ni le cere un bărbat de cinste, muncă și abnegatie, ca iubitul și nepretui- tul nostru președinte ! ARZAREANU (mişcat): Vă mulțumesc, domnilor! Cu- vintele voastre calde sunt mărturia unui devo- tament neprecupetit pentru nevoile și durerile poporului... Dacă am putut face atîtea lucruri mari de cînd mă aflu în fruntea administrației, e că am avut totdeauna concursul vostru luminat şi dezinteresat... Dar, domnilor, dati-mi voie să vă arăt în citeva cuvinte... Hirra? /¿yanre]- NDecionr deciour 10 35 Vv L iN AA Bad ACEIASI, HURMUZ HURMUZ (intră buzna, foarte grăbit, suflind greu): Bună ziua, domnilor... Am intirziat?... (Strin- gînd mîna tuturor pe rînd.) Lite acuma îmi dete aprodul convocarea, chiar în fața primăriei... Popescu: Ce plăcere, domnule Hurmuz!... Parcă Dumnezeu te-a trimis... Tocmai aveam nevoie de d-ta, căci nu eram în număr și am fost nevoiţi să contăm prezenți pe... ARZAREANU (inirerupindu-l, cu gentileje extremă): Bine-ai venit, nasule... Aveam o presimțire că d-ta n-ai să lipsesti... FLANCU (ursuz, mormdind): Ce plăcere... Hurmuz (dezbrăcînd palionul si asezindu-se) : Obiceiul meu de-a trece pe la primărie in fiecare zi... Altfel soseam la spartul tirgului cînd n-aș mai fi putut face nimic... Dar ce s-a intimplat? Ceva extra- ordinar, neasteptat? Popescu: Tocmai era să înceapă primarul o expunere. .. HURMUZ (repede si ironic): A, erati în sedinta?... Atunci vă rog să continuaţi... Vă rog foarte mult.. ARZAREANU (cu mai multă îndrăzneală, mai declama- tor): Atunci, domnilor, dati-mi voie... Precum v-am spus înainte de-a sosi onoratul nostru coleg d. Hurmuz, au apărut la orizontul vieţii noastre comunale niste chestiuni care, după modesta mea părere, cer o imperioasă și grabnică rezolvare... Hurmuz: Nu mai încape vorbă, căci altfel ce rost ar avea o convocare atît de urgentă?... ARZAREANU: Vă rog, domnilor, vă rog să binevoiti a mă asculta cu răbdare... Sper că în activitatea mea de pînă azi n-am dat prilej de nemultu- mire... Hurmuz: Omul nu poate să mulțumească pe toată- lumea... ARZAREANU (maï patetic): Sau, dacă am nemulțumit pe cineva, apoi vă rog să credeți că a fost numai pentru că interesele superioare și sfinte ale popo- rului nu mi-au îngăduit să fac altfel! 10 30 35 40 „au t. Zm sb a zeitei riy de s ` PS _— - wwe ww. Ga get. ba MA mos... Dar v-as ruga sa atingeti mai direct ches- tiile la ordinea zilei pe care nu o cunosc, desi as dori mult... FLANCU: Da’ lasă-l, domnule, să vorbească !... De ce te pripesti? ARZĂREANU (cu un zîmbet spre Hurmuz): Vă în onorate coleg... Înţeleg foarte curiozitatea d-tale și recunosc că e legitimă... Fii sigur însă că vei fi satisfăcut imediat ! Iti cer numai puțină atenţie prea puțină atenție ! 3 Hurmuz: Numai atit?... Cu plăcere... Poftiti, con- tinuati! ARZAREANU: Din expunerea ce voi avea onoarea a vi face, veţi vedea si aprecia dacă am procedat con- form intereselor superioare. .. Căci, domnilor, actiu- nile noastre au obținut recunoştinţa unanimă a poporului care în trecut se dezinteresa de lucrările primăriei pentru că se urmăreau numai scopuri personale si venale... Bazati pe încrederea popo- rului si avind in vedere nevoile numeroase, mai cu seamă după un război atit de crincen si de distrugător, dar și atit de glorios pentru scumpa noastră patrie, zic, am hotărît, precum vă amin- titi desigur, să aprovizionăm orașul cu lemnele necesare spre a nu lăsa ca poporul să petreacă sfintele sărbători fără focul si căldura indispen- sabile vieții! Hurmuz: Aha, lemnele... Mi-am închipuit... ARZAREANU (cu putere): Da, domnilor, lemnele! Un cuvînt atît de banal, și care totuși azi exprimă asa de mult!... (Liric.) Lemnele!... Căldura!... (Aspru.) Ei bine, domnilor, am făcut toate demer- surile ca să ne sosească baremi cu o zi mai devreme ȘI, cum era natural, am întîlnit pretutindeni bună- voință multă, căci pretutindeni se ținea seama de idealul pentru care luptăm spre binele si fericirea poporului... În ultimul moment însă, domnilor, strădania noastră s-a izbit de o piedică neastep- tată... (Mică pauză.) Şeful gării noastre, dom- fără lemne de Crăciun? Poate oare să aștepte Ka. ati po Pp. O PI PP YONG GA” Pa l MEG. e I 35 40 ARZĂREANU (cu zâmbet nilor, a refuzat să ne pună la dispoziție vagoanele necesare transportului, deși avem aprobarea direc- iei generale !... Hurmuz (după o mică pauză): Căile ferate sunt într-adevăr supraîncărcate, mai ales în preajma sărbătorilor. . . FLANCU (iritat): N-are voie să refuze primăria cînd e vorba de un articol de prima necesitate!... Asta-i lege! + waq, Evident, căci sunt în joc suferințele popo- ui! Hunmuz: Eu nici nu apăr, nici nu condamn, dar știu că sunt împrejurări... ARZAREANU (cu zîmbet diplomatic): Domnule Hurmuz, văd că sunteți animat de bună-credință și nu pot decît să te admir!... La fel am crezut și eu, cu toate că, precum foarte bine și just au observat onoratii noștri colegi, fiind în joc soarta unui oraș, şeful gării ar fi trebuit să ne servească trecînd peste orice obstacole... Dar lucrurile nu s-au oprit aci, domnilor! Există o urmare... FLANCU: O urmare foarte tristă pentru moravurile vremii ! ARZĂREANU: Foarte tristă si regretabilă... Anume, șeful gării a declarat mai tirziu soției mele, care a primit sarcina ingrata de-a mai stărui în numele primăriei, zic a declarat că ne-ar putea satisfa- ce, dacă i-am plăti cite o mie de lei de fiece vagon! PorEscu: Mare ruşine ! Hurmuz: Trebuia să adresati imediat o reclamaţie la locurile competente ! ARZAREANU (același zimbet): Vă rog, onorate coleg, vă rog... Credeţi că eu nu m-am gîndit si la solu- tia aceasta?... Dar, din nenorocire, eu am obi- ceiul să cîntăresc lucrurile din toate punctele de vedere... Si atunci mi-am dat seama, în mod foarte firesc, că reclamatia si rezolvirea ei ar cere timp, în orice caz, prea mult... Or, cum foarte bine spun marii noștri aliați englezi, timpul nostru e bani, căci e scurt! Ne mai despart doar cîteva zile de sfintele sărbători... Cum să rămiie orașul cuceritor): Dati-mi voie... b e W, Fe Ss, . WASA. Da “| ps | 1 o PA 10 15 25 35 Popor: TUL USIG Sd MRI IL SALN. L Ul CHI Oare să ni aT noi, părinții responsabili ai popo- rului?... Ei bine, eu zic că nu, domnilor! Si repet, nu! Noi nu putem aştepta! Poporul vrea lemne, iar nu reclamaţii si anchete !... (Melan- colic-tragic.) Lemne, domnilor, căci s-a lăsat gerul si n-avem foc în sobă cum aveau părinții si stră- moşii noştri ! Hunmuz: Bine, dar... ARZAREANU (fdindu-l scurt): Vă rog... Vedeți deci că n-am convocat fără temei şedinţa extraor- dinară ! Hurmuz: Da, dar nu văd ce legătură poate avea pre- tentia şefului cu comisia interimară? ! ARZĂREANU (puţin vexat): Onorate coleg, înțeleg că doriți să-mi faceți opoziție cu orice preț... Hurmuz (protestind): Să mă ferească Dumnezeu ! Dar chestia nu mi se pare de resortul comisiunii! ARZAREANU (iarăși cu zimbetul diplomatic): O, Doamne, cum să nu fie de resortul comisiunii o chestie de a cărei rezolvire depinde viața poporului? Desi- gur că pe d-ta puţin te interesează niște fleacuri de lemne, căci ţi-ai umplut pivnițele de cu vară... (Patetic.) Dar poporul, onorate domnule Hur- muz, poporul !... Si, dati-mi voie, rezolvirea ches- tiei stă în mîinile noastre... O rezolvire cinstită și democratică, fireşte... Am chibzuit bine, vă rog să mă credeţi, înainte de-a vă aduna aci şi am ajuns la concluzia că nu există decit o singură soluție: Domnilor, trebuie să plătim! Hurmuz: Să plătim... adică cine? ARZAREANU (cu îndrăzneală): Noi! Primăria ! Hurmuz (zimbind neincrezdtor): Se vede că glumesti, domnule primar !... Dar e admisibil? Primăria să mituiască pe şeful gării — unde ati mai auzit d-voastră asa ceva?... În ce hal am ajuns, Doamne? Şi asta se cheamă gospodărie comunală !... O, domnule primar şi preşedinte, se poate?... Dar nici nu trebuie să ne gindim la asemenea... Şi încă într-o ședință oficială! majoritatea membrilor comisiunii interimare, pre- | ritm rare lecea ! t 10 15 20 35 HACVOita U-kLdit, SUINaLE GORUN CU, Mi-a GiM- nuit si pe mine, ba încă poate mai rău... Căci o lume întreagă știe cît de scrupulos sunt eu cînd e vorba de banul public, banul strîns din sudoarea porului... Dacă totuși am ajuns la concluzia aceasta, fiți siguri, domnilor, că e în interesul țării si al poporului! Popescu: Sper că nimeni nu se îndoiește de bunele intenții ale iubitului nostru prieten și primar... Francu: Firește |... Hurmuz: Presupunind că ar trebui să plătească pri- măria, presupunind, repet și subliniez, vă întreb, domnule preşedinte, de unde ati lua banii, cînd toate fondurile au o destinație bine stabilită? Sau poate vreți să deschideţi un credit extraor- dinar... pentru mituire? ARZAREANU (zimbind triumfător): Cit sunteți de ne- răbdător, scumpe domnule coleg !... V-am spus că am studiat de aproape chestiunea, dar nu m-ati ascultat !... Fi bine, domnilor, vom plăti din „Fondul milelor“ ! Hurmuz: Adică fondul săracilor vrei să-l treci șefului de gară? (Indignat.) O... o... ARZAREANU: Fondul acesta e rezervat pentru alege- rile comunale... Hurmuz (izbucnind): Domnule primar, cer cuvintul! ARZĂREANU: Încă n-am terminat, onorate coleg... HURMUZ (în picioare, violent): Nici nu e nevoie |... Credeam că glumiti sau că vreţi să vă batefi joc de noi, adică de mine... Dar fiindcă faceţi o propunere serioasă, mă grăbesc să mă ridic cu toată indignarea împotriva acestei nemaipome- nite... ARZAREANU (izbutind să-l întrerupă): Dacă nu ma lăsați să sfirsesc? ! HURMUZ (cu o nouă explozie): Dealtfel o chestie asa de gravă, as putea zice atit de revoltătoare, nu poate trece sub nici un motiv într-o ședință con- vocată cu o grabă uimitoare și fără a fi prezentă 153 sacră de-a sprijini, după puterile noastre, propă- şirea presei democratice și a reprezentanţilor ei! 10 30 35 154 "a Hurmuz: Chestia aceasta, domnule Flancu, e prea „PL... wu w IL Francu (aprinzîndu-se brusc): joritatea există, deoarece Mihai Ionescu si Stefan Dada ne-au autorizat să-i considerăm prezenți ! importantă si nu poate fi tranșată prin comple- zente... POPESCU (impăciuitor): Domnilor, vă rog... ARZĂREANU (cu O idee subită și cu suris triumfător): Dati-mi voie, domnilor, vă rog... ys onoratului nostru coleg mi se par si mie l respectabile. Îmi dau seama perfect de gravitatea cazului si a situației... Da, domnilor! Si in ase- menea chestiune capitală nu trebuie să cu nine agn .. Trebuie să ne ingaduim cu toții răgazul de-a studia de aproape si fără părtinire cum se prezintă lucrurile... De aceea îmi permit a vă propune să aducem o ușoară modificare în ordinea de zi si anume să întrerupem pentru moment discuţia acestei chestiuni spinoase, iar în răstimp să căutăm a rezolvi oarecare i mai puțin importante asupra cărora sperăm să cădem repede de acord... Hurmuz (triumfător): Asa da... evident... t ARZAREANU (inclinindu-se): Vă mulțumesc... (Luind hiriii de pe biurou.) Fireşte, e vorba tot despre aprovizionarea orașului... Vai, în vremurile aces- tea grele nici nu poate fi altfel... Popescu: Foarte bine! Foarte bine! ARZAREANU (cu o hirtie în mind): lată dar, domnilor, o ofertă pentru un vagon de făină de cozonaci, foarte bună, calitate superioară și pe un pre convenabil... Avînd în vedere sărbătorile Cra- ciunului, cred că ar trebui aprobată... Dealtfel cererea ne-a fost prezentată de d. Albeanu, cunos- cutul si harnicul ziarist al orașului nostru, atit de apreciat de toți... Hurmuz: Îmi dati voie? (Ia hirtia, citește puțin.) Da... perfect... (Patetic.) Oferta aceasta tre- buie aprobată cu mulțumire... Avem o datorie a-mi acorda mie rsonal atît 4 rp atita încredere care mă e altă parte. pentru eriia sex 20 35 ARZAREANU (câtre 1 opescu). Atunci 1a Nota, te TOE, că s-a admis în unanimitate... Nu-i așa, domnilor? (Căutind între hirtii, bag ir o mică pauză.) Dom- nilor !... (Uitindu-se la Hurmuz.) Domnilor ! Cră- ciunul e sărbătoarea cea mai națională, cînd fieae român trebuie să aibă la masă varză cu carne de porc sau sarmale... Din nenorocire azi mare e aere pes că poporul nu va putea sărbători Cră- ciunul după datinile strămoşeşti... Vă inchi- puiti deci cu ce bucurie am primit ieri o ofertă de optzeci de porci grași... HURMUZ (sărind ars, revoltat): Optzeci?... Ce ofer- ta?... (Patetic.) Domnilor, protestez cu indig- ARZAREANU (blajin, inirerupind): Vreau să vorbesc, onorate coleg, de oferta de care ai binevoit să-mi enesti d-ta ieri... Hunmuz (perplex): Cum?... A, da... Atunci dați-mi voie. .. ARZĂREANU: Ai înregistrat-o? Hurmuz: Nu... Nu ştiam că azi... (Scofind o hirtie din buzunar.) Dar din întimplare o am aici și se poate înregistra după... ARZAREANU (luînd hirtia si parcurgind-o repede) : Con- dițiile ar fi foarte avantajoase... HURMUZ (ipon; F irepo; nu vreau să vă forfez mina... Totuşi cred că, prin oferta aceasta, popu- latia si comuna ar cîştiga, si ca atare... ARZĂREANU: Negreşit... Sintem, cred, convinşi cu toții, chiar si colegul nostru d. Hurmuz, că nici unul dintre noi nu lucrează decît spre a contri- bui la înălțarea oraşului pe care avem cinstea să-l administrim... De aceea propun cu căldură admiterea ofertei în condițiile arătate intr-insa ! Popescu: Bravo! Foarte bine!... Trebuie să ne inte- legem că doar urmărim aceleaşi scopuri ! Hurmuz (patetic si mişcat): Và mulțumesc, domnilor, pentru votul prin care, pe de o parte, binevoiți 155 nereanalulni cării locale nentru cerviciile aduce 35 156 vede că o purtați poporului sărăcit... Graba na Ny amabilitatea cu care iubitul nostru primar 4 ceput importanța acestei chestiuni, mă silong si va mărturisesc sincer că mi-au dovedit cu priso- sinta nobilele sale intenții si in ce priveşte primul punct al ordinei de zi, vreau să vorbesc de afa- cerea lemnelor... ARZAREANU (miscat): Domnule Hurmuz și onorat co- leg, te rog din suflet să crezi că mărturisirea d-tale spontană m-a mișcat pînă la lacrimi... Ca om cinstit și de bine, care ai luat o parte rioasă la conducerea comunei aproape un de secol, erai obligat să-ți cîntărești bine votul... Cu atit mai preţios e pentru mine cînd izbutese să conving de dreptatea ce o susțin pe un nobil adversar momentan... Dă-mi voie deci să-ţi string mîna şi să te felicit! mina întinsă.) i eu Pana aa - — — o (Se duce spre el cu HURMUZ (stringindu-i mina si apoi îmbrățişindu-l): O, dragul meu primar... PoPESCU: A fost o mică neînțelegere la mijloc... HuRmuz: Da, o neînțelegere însă provocată de ati- tudinea incalificabila a unui sef de gara necinstit | a cărui îndrăzneală a întrecut toate marginile ! ARZAREANU (mdrinimos): Să-l iertim, domnilor! Să trecem crestineste cu buretele peste păcatele unui nenorocit care poate e victima goanei după bani ce a cuprins omenirea în urma cumplitului război! Hurmuz: Mărinimia te onorează, scumpe preşedinte... Totuși, domnilor, avînd în vedere experiența mea politică de peste douăzeci de ani, dati-mi voie să complectez propunerea în chestia lemnelor cu două mici amendamente!... Primo: Trebuie să găsim o formă onorabilă pentru a introduce în procesul-verbal afacerea aceasta delicată și pentru a preîntimpina eventuale nedelicatete viitoare... Prin urmare aș propune să inserăm o recompensă pe care o oferă primăria, din „Fondul milelor“: căci mai am de aranjat niște chestii pini-n prinz... | TAE PA. NAE SN. MAY AN BEAN... 10 15 25 35 40 Sal "Pa v gy” w ra. e. — Poe pp 4 TAK At [sz orasului cu prilejul aprovizionárii poporului cu articole de prima necesitate... Nu-i asa, dom- nilor?... Scurt, delicat si diplomatic, nu-i asa?... ARZAREANU (incintat): Foarte... foarte bine! Hurmuz (mai patetic): Si secundo, domnilor: Deoa- rece sintem s i de git să plătim o taxă one- roasă, cred că, de îndată ce vom fi transportat lemnele, să adresăm o plingere documentată minis- terului sau chiar regelui, cerind darea în judecată a șefului! FLANCU: După ce vom fi primit lemnele... da, nu-i rău! ARZAREANU (hotărit): Domnilor, eu mă opun... Înfie- rez cu ultima energie ticăloşia șefului, dar vă rog foarte mult să fim leali! El s-a purtat prost, noi să fim mărinimoși! (Patetac.) Adevărata demo- crație e mărinimoasă, domnilor ! Hunmuz (modest): Eu mi-am îngăduit să vă dau o. povata, dar altfel mă supun cu plăcere hotărirei d-voastră... Să nu uitaţi însă, domnilor, că, in vremurile acestea grele, primăria mai poate avea nevoie de gară și că acest șef incorect poate fi o piedecă permanentă în calea intereselor noastre superioare ! ARZAREANU (zimbind): Să nu fim pesimisti, domnilor ! Să privim cu încredere în viitor, căci tara noastră e bogată si înfloritoare! (Altă voce.) Va să zică, domnilor, credeţi că putem ridica ședința? Hurmuz: Dacă nu mai e nimic la ordinea zilei?.. ARZĂREANU: Nimic de seamă... (Rdsfoind hirtii pe birou.) Astea mai pot aștepta, căci nu sunt in legătură cu aprovizionarea... (Solemn.) Atunci, domnilor, ridic ședința și vă mulțumesc încă o dată pentru concursul d-voastră dezinteresat !... Hurmuz (către Popescu, amical): Cind să vie omul pentru încheierea tranzacţiei? Popescu: Chiar si mîine... Noi facem formele si... HURMUZ (stringindu-i mina): Mersi, dragă... (Tare.) Domnilor, mie o să-mi dati voie să mă retrag 157 SCENA XIV 20 30 158 finul „îţi ulfumesc fr că o dati “3724676678. j e,itim esc inca o data ! Ai fost cavaler ARZAREANU (glumet): Ca totdeauna!... dere... Popescu (luînd hirtii): Fiindcă am isprăvit repede, ma duc să iau pe secretar, să transcriem procesul- verbal ! al Popescu iese cu Hurmuz. li .. ` La reve- SCENA XIII ARZĂREANU, FLANCU ARZAREANU (ușurat): Uf, slavă Domnului că am sfir- sit-o cu bine si asta]... FLANCU: Stai, Jenică, să nu ne pripim... Stai, să vezi ce m-am gîndit... Vulpoiul de Hurmuz are dreptate pe jumătate... ARZĂREANU: Nu, nene, să nu mai încurcăm lucrurile zadarnic... Bine c-am scăpat de bocluc... Dăm și terminăm, că doar nu mai dăm de la noi... Francu: Uite ce-aș zice eu... Încheierea consiliului o avem, nu-i așa? Va să zică șeful e sigur de bani. Dar, pînă să se facă formele, mai pot trece cîteva zile, mai ales dacă vrem noi... Asta înseamnă că noi putem avea lemnele înainte de-a fi pus el banii în buzunar! ARZĂREANU: Hm... Adică punem mina pe lemnesi pe urmă anulăm recompensa pe care am votat-o... FLancu: Ei, vezi c-ai înțeles? ARZĂREANU: Dar crezi că șeful n-are să înțeleagă? FLANCU: Depinde de noi... Adică de tine... Căci dacă izbutesti, gloria a ta va fi... Dar ia stai, să-l poftim incoace!... (La telefon.) Alo, alo... Dă-mi pe șeful gării.... | VICTORIA: Nu ești tu omul care să te încurci cînd a în joc un interes al tău... Spune ! 33 ALAALA, VIVEMA VICTORIA (inirînd): Mă întorceam acasă de la socie- tate şi-mi spuse Hurmuz că ati avut o ședință în chestia lemnelor. u: Da... Tocmai chemăm pe Galan să luăm înțelegerea definitivă... VICTORIA (cu bucurie abia stăpinită): Va să zică s-a aranjat?... Imi pare bine... ARZĂREANU: Da, s-a aranjat... E trist... FLANCU (către amindoi): Ssst... Vă rog o clipă... (La telefon.) Alo... Şeful? Aci e Flancu... Cu luptă, cu rezistență, s-a transat...Bogdaproste !... Acuma te așteptăm să dăm drumul lemnelor... Sigur... Dar să nu intirzii mai mult de cinci minute... Asa!... (Pune jos receptorul.) Vine... (Mergind la Victoria.) Sarut minusita, Victo- rito... In sfirsit, cu ajutorul lui Dumnezeu... (Gest cd s-a sfirsit cu bine.) VICTORIA: Cu ajutorul lui Dumnezeu si al meu, nu? FLANCU (rizind): Asa-i, mindro, bată-te să te bată |... Am mai avea noi ceva, nici vorba, dar eu ma las păgubaș... Îl privește pe Jenică, așa că nu ma bag, nu mă amestec... (Își ia paltonul.) VICTORIA: Esti misterios? FLANcU: Nu, dar sînt grăbit... Rolul meu s-a sfirsit. Cu șeful aranjează acuma Jenică... Eu plec... (Îi sărută mina.) Mersi de ajutor... (Mina cu Arzăreanu.) Noroc şi glorie !... (Iese.) SCENA XV ARZĂREANU, VICTORIA VicToRIA: Despre ce e vorba? ARZAREANU (languros): Despre reputația mea, turtu- rică frumoasă... VICTORIA: Devii sentimental. Am înțeles. lar ai nevoie de mine. ARZAREANU: Victorito, imi pare rău!... Eu te-am iubit si te iubesc... 159 GALAN: Ai dreptate... Mi-am dat si eu seama pe 10 15 20 25 30 35 160 GALAN (cu meplăcere): Consiliul2... ARZAREANU: Mà intimidezi, dar... Uite ce-i... No am votat șefului suma în unanimitate... Acuma | însă aș vrea să facem cumva să rămiie banii în | casa comunei... Dacă l-am putea convinge să ` dea îndată vagoanele, pînă s-ar ordonanța banii, ne-ar sosi lemnele si... 3 VICTORIA (ironic): Si şeful ar rămîne cu buzele um- flate? | reren tan apo: =m pr merit ar fi pentru mine, | acă as salva un fond aproape pierdut di kay ° rele unui ticălos... diete MEAN ICTORIA: De ce ticalos?... Voi sunteti mai?... ARZAREANU (mirat): Îl aperi?... Te eră că... (Incurcat.) Acuma nici nu mai știu dacă pot conta pe nevasta mea... pe tine?! VICTORIA: Contează, contează... Va să zică să-i cer... APRODUL (intră anunţind): Domnul sef de la gară... ARZAREANU: Bine... Stai niţel... (Mai încet, Victo- riei.) Contez? VICTORIA: Da, da... ARZAREANU: Atunci eu mă retrag puțin... Vorbeşte-i cum știi tu, măicuță!... (Către Aprod.) Pofteste pe domnul sef!... (Iese în stinga.) VICTORIA (cu scîrbă): Uf!... APRODUL (deschizind usa): Poftiti, don’ sef... (Tese.) SCENA XVI VICTORIA, GALAN GALAN (văzind-o singură, surprins): D-ta? VICTORIA: Eu... Dar mai mult fără să vreau... Căci, să-ți spun drept, n-aş fi dorit să mai rămîn singură cu d-ta... Mi-e frică... Iubirea d-tale e prea grăbită ! GALAN: Şapte ani n-am așteptat destul? VICTORIA: Şapte ani pentru d-ta! Pentru mine nici șapte ore! 10 15 35 urmă... Dupa raspunsurile enigmatice CU wate lecasem de la d-ta, speranțele mele atirnau de un fir de păr... Venirea d-tale însă, peste citeva ceasuri, în căsuţa mea, pe neașteptate, m-a uluit de fericire... De aceea am fost bădăran... Iar- ta-ma ! VICTORIA: Dacă nu te-aș fi iertat, nu m-aș fi impo- trivit pornirilor d-tale ! GALAN: Atunci pot crede că nu mă urăști? Victoria: Mi-e dragă stăruința d-tale încăpăținată.. . Îmi vine să cred că eşti primul bărbat care mă iubeşti cu adevărat! GALAN: As vrea să fiu și eu primul bărbat pe care să-l iubeşti d-ta aievea! (li cuprinde mijlocul.) VICTORIA (lăsindu-se moale): Da... GALAN (îmbrățişind-o): Te ador... ; VICTORIA (desfăcîndu-se, bind): Dar încă n-a sosit ceasul... Primejdiile n-au trecut încă... Vor să te înșele... GALAN: Pe mine? VICTORIA: Pe d-ta... Pe noi... A GALAN: Împreună putem ţine piept lumii întregi... Căci încrederea cu care mă onorezi e şi o mică dovadă de dragoste... Nu-i așa? VICTORIA (plecind capul): Asa... GALAN (sărutind-o pe buze): Draga mea... Se aude un ciocănit discret în usd. VICTORIA (aranjindu-si repede pălăria): Bărbatul meu... (Galan se depărtează.) Intră... SCENA XVII ACEIASI, ARZĂREANU ARZĂREANU (intră strălucitor din stînga): lartă-mă, sefule dragă... (Isi string mina.) Avusei dedat niste ordine urgente... Cred că ţi-a spus nevas- tă-mea cum s-a aranjat tot admirabil?! Consiliul a votat suma întocmai... 161 ALBEANU: Să trăieşti, sefule!... Am aflat adineaori că ati avut o şedinţă extraordinară. 10 15 30 35 că e vorba de consiliu... Nu credeam că asemenea chestiuni delicate se rezolvă prin consiliu.. dacă rm Ç: s ARZAREANU ptionat): A, atunci Victori spus încă?... i s VICTORIA: l-am spus ceva... dar încă n-am sfirsit. Eram de-abia la început! | a ARZAREANU: O, dragă Victorito!... Si eu credeam că i-ai explicat tot... TEE VICTORIA: Nu ne puteam invoi în citeva minute... Oamenii se conving cu greutate cînd e vorba de lucruri importante... ARZAREANU (ardtind usa din stînga): Atunci, dragii mei, vă rog treceti colo, căci mai am de rezolvat cite ceva... Acolo veți fi singuri si o să vă puteți lămuri în tihnă... Vă rog... (Deschide usa.) VicTORIA: Bine, dacă zici si tu... Dar nu-i frig? ARZAREANU: Nu, nu... Este foc... Si n-are să và deranjeze nimeni... Numai să càdeti de acord... VICTORIA: O să încercăm... desi graba imi displace în asemenea cazuri... GALAN: Dacă doamna binevoieste, eu... (Plecdciune.) ARZAREANU: Victorita dorește, sefule, ascultă ce-ți spun eu!... Trebuie să fii gentil si cavaler!... VICTORIA: Atunci vino, domnule Galan! (Jese urmată de Galan.) SCENA XVIII ARZĀREANU, apoi ALBEANU ARZAREANU (închide si rdmine o clipă cu spatele in usa, zimbitor. Apoi se duce la biurou, frecîndu-și miinile si murmurind): Trebuie să mearga!... (Se așează la biurou, aprinde o ţigară si fredo- nează, scoțind rotocoale de jum, foarte mulțumit.) APRODUL (vîrînd capul): Domnul ziarist... ARZAREANU (tresărind): A... bine... Să poftească!... Aprodul se retrage, Albeanu intră. ARZAREANU: Ce-are TA ii ce j prc a face? Tu nu stii ce se pre 10 ARZAREANU (intinzindu-i mina e masa): Da, pu- iule... S-a ivit un prilej si am profitat, fireşte, să te satisfac... Află deci, dragă presă, că oferta ti s-a admis cu aclamații! ALBEANU (solemn si mişcat): Scumpe domnule pri- mar, iti mulțumesc călduros în numele presei române si te rog să fii sigur că, în orice impreju- rare, sînt la dispoziția d-tale, gata să te servesc cu aceeaşi promptitudine colegială ! Încă o dată iti mulțumesc din suflet! (Își string mina.) ARZĂREANU: Cu dragoste, orice pentru presă !... ( Vesel, în vreme ce Albeanu sade pe fotoliu.) Nu-ţi închipui cît sînt de _încîntat că am terminat si chestia vagoanelor |... Gata!... De-acuma... ALBEANU: Da?... Bravo!... Va să zică plătiţi? Sper însă că nu bietul Goldenberg... ARZAREANU (cu dispreţ): As!... (Cu mindrie.) Pla- teste comuna. ALBEANU: Desigur. E mai natural... Dar seful stie?... Acum vreo jumătate de oră l-am întîlnit ieșind de-aici si era cam plouat. ARZĂREANU (cu gest): Sssst... ALBEANU: A... Încasează? ARZĂREANU: E cu nevastă-mea... O să dăm o lovi- tură, Albene, senzationala ! ALBEANU (ca si cînd ar înțelege): Aha... da... (Ali ton.) Nu mai pricep nimic... Ce rost are Galan acuma cu doamna Victorita? ARZAREANU (misterios): Apoi tocmai asta-i lovitura... Dar deocamdată nu-ți pot spune nimic... Secret de stat! ALBEANU (după o mică pauză): Dragă primare si prietene, mi-ai făcut un serviciu atît de gentil că mă simt obligat să mă revanșez imediat... ARZĂREANU (mărinimos): Lasă, dragă, de ce... ALBEANU: Fiindcă zici că şeful gării e cu doamna Victorita... E colea... 163 ARZĂREANU: Ai să vezi... Scrie! (Dictind.) „Onor. 3” Seful Tlirartar veneral Căilor Ferate. Bucuresti. gării locale : "Gheorghe Galan, refuzat vagoanele ALBEANU: Eu nu știam, dar acuma ştiu... Am aflat aprobate de d-voastră pentru transportul lem- chiar adineaori de la impiegatul de mişcare, care - ———— ia 5 mi-e bun prieten si cunoaste toate tainele sefu- elor comunei, cerînd din fondurile primăriei cite lui... (Grav.) Ştii d-ta că aseară doamna Victo- 4 pa mie lei de fiecare vagon. Suma trebuie văr- rita a făcut o vizită șefului, acasă la dinsul? sam actualmente. Binevoiti impiedeca hotia nemai- ARZAREANU (neplăcut surprins): Aseara?... pomenită. Rugăm anchetă extraurgentă. Primarul ALBEANU: Aseară... Ce s-a întîmplat acolo, nu se ` comunei.“ 10 poate ști, dar se poate bănui, căci șeful iubește mai de mult nebunește pe doamna Victorita... | ARZAREANU (în picioare): Adică crezi că?... . ALBEANU (dind inapoi): Eu nu cred nimic, dar zic ca nu e bine să lasi pe doi împreună cînd se iubesc! 15. ARZAREANU (necrezdtor, dar cu minie reținută): Nevas- tă-mea să iubească pe un sef de gară? Ea care a cunoscut ministri si deputați?... Ne jicnești, amice!... ALBEANU: Iubirea nu cere diplome ministeriale, sefu- 20 le... Ş-apoi, cînd femeia face o vizită bărbatului și încă seara... ARZĂREANU: A... Atunci... (O clipă stă pe gînduri, apoi înfuriindu-se.) Va să zică după ce ne-a smuls banii, imi ademeneste si nevasta !... A, nemerni- 25 cule!... (Se repede spre usa din stinga cu pumnii strinsi, clocotind de minie. Lîngă usd se oprește brusc, se întoarce cu spatele. Murmurd, scrisnind dinții, cu faja congestionată.) Nu merge asa!... (Trecind spre mijloc si amenintind spre usd cu 30 pumnul.) Ehei, sefule, te satur eu de iubire, fii pe pace! ALBEANU: Calm, dragă prietene! Fii calm! ARZĂREANU (mereu spre usa din stinga): Ocna te mănîncă, hoțule !... Va să zică așa vine vorba?... 35 Bine !... Foarte bine!... (S-a potolit.) Ascultă, dragă Albene, fă-mi un serviciu!... (Ardiindwi biuroul cel mic.) Treci colo, dragă, să-ți dictez o telegramă urgentă ! ALBEANU (trecînd la biurou, uimit): Telegramă?... 40 Ce vrei să faci? 164 Aici odăiașul... Nu-i, coniță, sărut mina... Il așteptăm... trebuie să vie îndată... Să-i spun ră veniti d-voactrăi fnarte hinel. Vai de mine ACTUL AL TREILEA i Gara . În fund, la mijloc, ușă cu geamuri £ ji ze se de pt calendarul perete, iar de cealaltă parte harta căilor ferate si un terme se lingă perete, o canapea roșie si masă ovală cu, fotoliuri ; O sobă de teracotă în care arde focul; pe urmă altă ușă, ce då sme 10 celelalte biurouri: in colț un cuier pe care e agățată o șapcă roşie, tele perechei princiare. Biuroul şefului gării e în drea 1 fotoliuri dinainte. În dreapta, planul inti, o casă de s. colt-fand, un dulap. Pe perete, deasupra scaunului şefului, - n dreapta si stinga ușii cite-o fereastră, Între atirnată o oglindă în lat, iar mai sus portre 15 hărți pi. ionaafai mai sus, portretele perechoi regale, Teleton. H zi, Cind se ridică cortina, d nouă, calendarul 18 decemvrie. i n Ta. N SCENA I TAMAN apoi GALAN 22 TAMAN (așează scaunele la loc, aran jeazd prin odaie. Deschide usa din stinga si se uită afară, apoi zice respectos): Salut, don’ impegat... (De-afard răs- punde un glas.) N-a venit încă, dar trebuie să i: pice... (Răspuns de-afară.) li spun negresit... : (Inchide usa. Pune lemne pe foc. Telefonul sună.) Alo... Da... I I GALAN (mirat): Trimisă de primar?... (Ginditor, ” mura.) Ce om!... (Tare.) Se vede că şi-a 15 AA a NA VL a Ë Aag E. AB y. 2 PB PW Ban, kd coniță, se poate să uit eu asa ceva?... Sărut mîna !... (Pune jos receptorul, se mai uită impre- jur. Dă să plece. Se opreşte căci prin fund intră Galan, grăbit.) GALAN (foarte bine dispus): Bună dimineața, Ioane ! TAMAN (cu stimă confidențială): Traiti, don' sef... Uite acusica vă poftise la telefon doamna pri- măreasă. .. GALAN (vrind să se repeazd la telefon): Da?... TAMAN (oprindu-l cu gest): Zice c-o să vie dumneaei aci să vă comunice ceva foarte important. .. GALAN (scoțind paltonul pe care Taman îl pune în cuier): Bine... Altceva? TAMAN: Nimic, don' șef... Adineaori întreba de d-voastră don' impegat... GALAN: S-o fi întimplat ceva?... (Se duce la ușa stingă. Din uşă.) Ce-i, Petrescule?... Ceva ur- gent?... (Glasul de-afară răspunde: „Numai un minut, domnule sef!" Şeful iese, lăsînd ușa deschisă. Câteva clipe; Taman e lingă cuier. Apoi Galan se reîntoarce, inchizind ușa.) Altceva? TAMAN: Sănătate si voie bună, don' sef! GALAN: Asa-i, loane... Azi e zi de voie bună!... E zi mare!... Intelegi tu ce-i o zi mare? “TAMAN: Inteleg, don' sef... asteptati avansarea... GALAN: As... avansare!... Păcat că nu esti tu mai deștept, măi Ioane, ca să-ți pot spune măcar ție cît sint de fericit! TAMAN: Puteţi să-mi spuneți, don' șef, că-s destul de deștept ! GALAN: Tu si deștept, ţi-ai gasit!... Ei, aide șterge-o că am de lucru!... | TAMAN: Trăiți, don’ sef! (Tese.) GALAN (rdmine singur, se plimbă, se așează la biurou; răsfoiește prin hirlii, apoi le lasă plictisit. Se încăl- zeste la sobă.) TAMAN (intrind iar): Don’ sef, a venit o femeie, tri- misă de don' primar, să-i dati un ajutor din banii săracilor... Zice că-i văduvă si... 167 GALAN: O să facem ! Ce nu facem noi pentru presă !... pi EP SGY E TTE e O OR E Crt Ta BK, NG Ss. 10 15 35 Joc de ea... Dar, fiindcă sint prea ferici i uite, dă-i, să nu plece cu mina doala a bani.) y: TAMAN: Bine, don’ sef... (Tese.) | GALAN (iar se plimbă, apoi se așează la biurou să lucreze.) YA] TAMAN (întră din nou): Don' sef, întreabă domnul | ziarist dacă sinteti la birou, că are să vă spună | ceva urgent... GALAN: Bine... Să poftească... TAMAN: Prea bine, don’ sef... (Iese.) SCENA II GALAN, ALBEANU ALBEANU (intrind): Şefule dragă, mii de salutiri!... GALAN: Bine-ai venit, dragă Albene... (Îşi dau mina.) Ce vint si ce noroc te aduce pe-aici? ALBEANU: Azi toate vinturile și noroacele trec pe la gara, șefule ! GALAN: Aşa-i azi... Miine cine știe ce-o să mai fie?... ALBEANU: Exact. De aceea cine nu apucă pulpana norocului pierde trenul pentru totdeauna! GALAN (glumind): Şi trenurile-s azi așa de rare... ALBEANU: Da... À propos, fiindcă veni vorba de kao vreau să te rog, sefule dragă, să-mi faci rost de un vagon pentru chestia de care ţi-am s initin a 23 i ra GALAN: Cum nu! Te servesc totdeauna ca pe un frate... Dar știi că pentru vagoane întregi tre- buie permisul direcției... ALBEANU: Ştiu, dar, pentru că e vorba de un singur vagon, nu mai vreau să dau sfoară în tara pe la Bucureşti... Pe urmă chestia e foarte urgentă, deoarece nu pot tusa nimic pînă ce nu se predă făina, așa că as fi amenințat să rămîn fără nici un gologan de sărbători... Vezi bine deci că trebuie să faci ceva negresit... ca să-ți fiu veşnic recunoscător ! Galan: Îţi jur că... Da Esami ika ahntraialaltăi aa dă: die: TES “AA 15 35 SL "UAE PA 4: 16552: PING MOL PISIL, SG VIN” zuiesc cum să aranjez!... Chiar mi se pare că am gasit o modalitate... ALBEANU: Da?... la spune... Nu-ţi inchipui cit ma interescaza ! GALAN: Dacă făina ta e în saci, vine mai repede... Agăţăm si ici si colo cite-un sac, eventual găsim vreo jumătate de vagon liber... În sfirșit n-ai nici o grije! ALBEANU (cu efuziune): Dragă prietene, cum să-ți multumesc?... Dă-mi voie baremi să te îmbră- țisez.. 2 (. Îmbrățișare.) Dar prietania prietenie aşteaptă. Şi fiindcă deocamdată altă recunoștință nu-ți pot oferi, am să-ți mulțumesc printr-o măr- turisire... GALAN: Lasă, dragă... De ce... ALBEANU: Sunt dator... Dealtfel mărturisirea mea poate să-ți fie folositoare. În orice caz măcar să-ți iai măsurile de precauție ! GALAN: A... E ceva rău? ALBEANU: Nici un rău nu-i rău, dacă ești pregătit din vreme... GALAN: Fi bine?... ALBEANU: Fi bine, ieri, dupa sedinta comisiunii inte- rimare, m-am găsit întimplător in biuroul pri- marului tocmai cînt tu erai cu nevastă-sa în odaia de-alături... GALAN: Da... E vorba de o stăruință pe care... ALBEANU: Ştiu... Eu să nu stiu?... Presa ştie tot, prietene... Ştiu că iubeşti pe doamna Victorita... GALAN: Stii?... Cine ţi-a spus?... Nu-i adevărat! ALBEANU: Ce-are a face?... Ştiu eu, prietenul tău... Din nenorocire însă știe si primarul ! GALAN: Ştie c-o iubesc? ALBEANU: Asta n-ar fi nimic... Dar a aflat că și ea te iubeşte... Si asta-i grav! GALAN: Mă iubeşte?... O... o... asta-i... ALBEANU: Desigur că te iubeşte. Altminteri ce ar fi căutat la tine alaltăseară? ALBEANU: Absolut sigur. A trimis-o la telegraf în 35 tax —— v U rt - mt? @- q. ¿ GALAN (mai puțin sigur): Îţi jur... š ALBEANU: Nu-mi jura mie, dragă, jură-i ei!... fr orice caz te fericesc, căci e o femeie strașnică!,,, Totuși, primarul clocoteste!... at AG Galan: Te inseli, Albene... Cred orice, dar că pri marul să fie gelos?... Tu nu-l ştii cum, dimpo- trivă, caută să profite? Toată lumea il cunoaste... Atunci de ce să-l fi apucat gelozia tocmai cu mine Nu vezi că nu-i verosimil? 5 ALBEANU: lată, de-aici se vede că nu eşti psiholog ca noi, gazetarii, care sîntem obișnuiți sà pătrundem ` totdeauna in miezul sufletelor si al evenimente ` lor... Ei bine, amice, primarul e om modern, pentru care corpul n-are nici o importanță cîtă vreme sufletul e curat... GALAN: Şi adică în cazul meu... ALBEANU: Cazul tău e mai complicat. Intii că femeia a trecut la tine cu trup si suflet. Pe urmă e š chestia lemnelor... GALAN: Bine, dar în chestia lemnelor... ALBEANU: Ştiu că n-au dat de la ei. Omul însă e: crapă cînd cîștigă si alții... Ce vrei?... sfîrşit, cum zic, pe cînd eram ieri cu dinsul la biurou, deodată l-a cuprins o furie nàpraznici... GALAN: Dar de ce?... Din senin? ! ALBEANU: De, ştiu eu?... Din senin, fireste... Destul că din una din alta, mi-a dictat o reclamaţie telegrafică împotriva ta, la direcție, cerînd anchetă că ai luat mită primăriei... GALAN: Serios? ALBEANU: Pe onoarea mea!... Intelegi că nu puteam refuza să scriu, dar, după ce mi-ai făgăduit atit de prieteneste adineaori vagonul, m-am simțit obligat să te previn... GALAN: Si crezi că a trimis aievea reclamatia?... Esti sigur? | TAMAN: Don' sef, a intrat acceleratul in stație... Galax: Bine... (Către Albeanu.) Îți mulțumesc în 10 15 25 55 40 tata mea, sCiUle.... LE crezi că CU giumesc: i foarte serios !... Să nu te miri dacă te-oi pomeni cu, vreun inspector pe cap... GALAN: Omul ăsta trebuie să fie nebun, altfel nu pricep cum umblă să-și taie singur craca de sub picioare |... Adică poate el să-și închipuie că eu nu cunosc dedesupturile lemnelor?... Dar bine; am documente! (Ardtind casa de bani.) Uite colo am chiar decir lui Goldenberg, precisă, zdro- bitoare, fiindcă Goldenberg are mai multă nevoie de vagoanele mele decît de matrapazlicurile pri- măriei... Altfel s-ar fi lăsat ei să-i string eu de ? ALBEANU: Negreșit, dar nu-i rău să fii pregătit pentru orice eventualitate... Mai ales că directorul gene- ral e cam nebun si dă cu barda în Dumnezeu cînd e vorba de ceva... GALAN: Firește, şi-ţi mulțumesc din inimă că mi-ai spus, dragă Albene! (Îi stringe mina.) ALBEANU: Dacă-i ceva serios, eu nu mă misc de lingă tine. Am două ziare, înţelegi, si... GALAN: Mersi, puiule... Lasă, poate să vie orice an- chetă, nu mi-e frică... Îi am pe toţi in buzunar... Dacă-i bal, bal să fie! Cinstea mea e mai presus de orice bănuială şi nu dau voie nimănui să mă atingă !... ALBEANU: Sefule, ascultă, indignarea ta e foarte indrep- tățită, dar trebuie să fii prudent! Nu impingeti lucrurile la extrem... Să evităm scandalul! GALAN: Dar dacă el îndrăzneşte să mă reclame pe mine... Pe mine!... ALBEANU: Foarte just; nu uita însă că el e si bărbat încornorat ! GALAN: În orice caz, eu sînt liniştit. N-am atacat şi sînt în drept să mă apăr... Şi dacă, apărindu-mă, voi lovi greu, vina nu-i a mea... Ce caută tre- buie să găsească, întocmai ca nemții la război, cum spuneţi voi la gazetă ! Din depărtare se aude sirena locomotivei. Aproape in aceeași clipă intră Taman. TAMAN (vdzindu-l, se repede la el, protestind): Nu se te intra aici, domnule!... Aici e biuroul dom- nului sef si n-are voie să intre nimeni cind nu e 10 15 20 25 35 AGA MB... VO SAN Pa enorm... Mi-ar fi fost oarecum sa ma fi pom din senin poate chiar cu directorul general in anchetă... Cît despre rest, lasă-i pe mine! hah... "PAS. MP L E ALBEANU: Sigur... Dar, à propos, după-masă cam la ce oră te găsesc? GALAN (luînd sapca roșie din cuier și punind-o in cap): | Toată după-masa sint aici... F ALBEANU: Mersi... O sa viu pe la patru... Cred că atunci te găsesc sigur, cà e tocmai ora perso- nalului... GALAN: Da, fireste... (Mergind amindoi spre usa din fund.) Nu-ţi închipui ce scirba mi-e de murda- riile astea mărunte si ordinare!... ALBEANU: Ce vrei, draga?... Asa-i lumea in vremea de azi... GALAN: Asa-i, dar cind esti om profund cinstit ca mine... i Continuă, dar cuvintele lui se pierd in pufăitul locomotivei care se apropie si trece prin fund. Galan iese cu Albeanu. Taman rămîne singur in odaie. SCENA III TAMAN, apoi MINTA Uruitul trenului umple odaia. Locomotiva trece și se tează puţin, apoi trenul se oprește si, in locul uruitului roților, se aude zgomotul oamenilor cari aleargă pe peron, strigind etc. TAMAN (la fereastra din stinga, a privit intrarea tre nului in gară; pauză, apoi murmură): Cita lume, Doamne! (Pe urmă mai aranjează prin odaie etc.) O pauză. HARALAMB MINTA (inspector de mişcare, 51 ani, mic, grăsun, păr cărunt, mustăți negre cămile, îmbrăcat cu îngrijire. Vrea să pară tînăr si galant, își dă multă silintd să păstreze o gravitate care însă nu-l prinde. Intră prin fund în palton cu blană si cu un geamantdnas de mind. Inchide usa ca omul care mu vrea să fie văzut.) “MINTA: Şi curge, curge? TAMAN: Mai mult pică decit curge, conasule, dar ai e bine... Muna faadoaantar l. Tinavrta hina sa șia 10 15 25 35 dumnealui !... MINTA pa privindu-l, grau si de sus): Sint ins- ctorul... TAMAN (neînduplecat, luându-l de minecd): Nu vreau să ştiu de nimic, domnule!... Azi toată lumea zice că e inspector, ca să răzbească la don’ sef... Las', că ştim noi... MINTA (indignat, trăgindu-și mineca): Cum iti per- miti, măgarule? TAMAN (supărat): De ce mă faci măgar, domnule ? magapi Ba am să-ți trag si cîteva perechi de palme, acă... TAMAN: De ce să-mi tragi palme, domnule? Ce-s eu? Sluga d-tale?... Crezi c-asa merge si azi, cu pal- me?... Ehe, domnule, a trecut vremea palmelor !... Fiindcă mà ameninti cu palme, să poftesti numai- decit afară, ori de unde nu, chem sergentul să te ducă la poliția garii!... MINTA (furios): Asa?... Ei, lasa, că-ţi arăt eu... (Mică pauză. Se potolește brusc, schimbă tonul st, scotind portofoliul.) I-asculta, băiete... Nu mai face gălăgie degeaba! (Dindu-i bani.) Trebuie sa vorbesc cu domnul sef... TAMAN (după puțină ezitare, ia banii si apoi schimbă atitudinea si tonul): Atunci trebuie să așteptați niţel, boierule, că don’ sef vine îndată... (Făcin- du-i loc pe canapea.) Pottiti, sedeti colea că-i mai moale)... MINTA (sezind): Eşti foarte sever in serviciu ! Bravo!.. TAMAN: De, conaşule... Nu fac eu din capul meu, dar dacă asa avem ordin?... Trebuie să trăim... C-asa-s vremurile... MINTA: Dar leafă n-ai de la stat? TAMAN: Ce leafă, boierule?... Sărăcie cu ciucuri... Din ce mai pică pe de lături luptăm si noi, că altfel ar fi vai ş-amar... 173 GALAN: Omul cu conștiința curată... MINTA: Aici nu e vorba de conștiință, ci de o faptă urită, murdară... (Sculindu-se în picioare.) yn . TAMAN (la fereastră) : Lacă, porneşte si trenul... 10 15 25 30 35 174 po sada S IÑ. b. ` ts. i MB ala a f... sj. “Sirena locomotivei dă semnalul de plecare. Trenul ia “HG încet în mișcare. x x numaidecit vine si don" sef... | a A Pauză. Trenul se depărtează. Zgomotul se stinge MIXTA: Nu vine șeful... U T T d: Taman: Văd că nu vine... L-o fi tinind de vorbi cineva... Mai bine mă duc să-l peteng, să nu asteptati atita... (Iese prin fund.) r saa Minta, singur, se uită împrejur. Se scoală, trece la fereastră nervos. Pe urmă se așează, în palton cum e, pe scaunul sefului, la biurou ; bate cu degetele in masă. : SCENA IV MINTA, GALAN GALAN (intră repede): Vă salut, domnule inspector, si vă rog să mă scuzati... De-abia la plecarea trenului mi-a comunicat conductorul că ați sosit... | MINTA (grav): Nu face nimic. Serviciul primează... Am aşteptat. Odăiaşul d-tale mi-a ținut de urit şi chiar mi-a luat un is... | GALAN: Vai de mine, domnule inspector, se poate? aray imediat il... (Început, de mişcare spre und. : MINTA: Despre asta mai tirziu... (Apdsat.) Acuma avem lucruri mult mai grave si mai serioase... GALAN: Vă rog, domnule inspector, sunt la dispoziția d-voastră ! MINTA (bătind cu degetele-n masă si privindu-l de jos in sus foarte sever): Împotriva d-tale s-a primit o reclamaţie care a revoltat toată direcţia! GALAN (naiv): Împotriva mea?... Mă mir, domnule inspector, deoarece nu mă ştiu vinovat cu nimic... MINTA: Destul de rău... Dar deocamdată nu vreau să intru în amănunte... Ai să vezi d-ta pe urmă... 3.) 10 15 35 40 ajuns de o îndrăzneală revoltătoare! Ați speriat lumea si ati compromis cu desšvirsire faima căilor ferate! l GALAN: Imputările acestea cred că nu mi se pot adresa mie, domnule inspector! Ştiţi bine că împotriva mea nu s-a plins nimeni... MINTA: Dar plingerea de azi e scandaloasă ! GALAN: Nu puteți să mă condamnați înainte de-a afla si eu ce mi se impută! MINTA: Se revoltă singele în mine, domnule !... Auzi... mită de la primărie, de la o autoritate!... În ce hal ati adus fara?... Nu vă dati seama?... Ase- menea ticdlosie nici în Patagonia n-ar merge, darmite într-o țară cinstită si civilizata?... GALAN: Eu?... Mită de la primărie?... Domnule inspector, trebuie să fie la mijloc o confuzie... MINTA: Nu există... Mă rog, d-ta nu te numesti Galan? | GALAN: Da, dar... MINTA: Atunci d-ta esti criminalul! GALAN: Îmi pare rău, domnule inspector, că mă insultati de na... Misra: Din felul cum am fost primit aici, am dreptul să trag concluziile cele mai întristătoare... Taman întră din fund cu o tavă încărcată, MINTA (sever): Ce-i asta? GALAN: Nu știam că veniți în anchetă, domnule inspector, si, inchipuindu-mi că trebuie să fiți ostenit de drum, m-am gîndit că... MINTA (îndulcind puțin tonul): Sint ostenit, fireşte... Cum să nu fiu după zece ore de călătorie mizera- bilă... Dar asta nu înseamnă citusi de puţin... Taman a pus tava pe masa din stinga și iese cu o mare plecă- ciune spre Minta. GALAN: Negresit, domnule inspector, că nu înseamnă. . . Dealtfel eu însumi n-aş îngădui nici o zi să pla- neze asupra mea asemenea bănuială oribila... 175 MINTA (blind): Vom face lumină, fii sigur! et GALAN: Ar fi în interesul moralei publice batjocorite că se spargă o dată buba şi să se dea sancțiunile 5 10 15 2) 25 35 176 ti-mi că vă servesc asa, dar de, ce se găsește, ca MINTA (isi scoate paltonul; trecînd la masă, îmi Nu trebuia să te deranjezi deloc, nu era nevo GALAN (ajulindu-i să se dezbrace): Se poate, inspector? (Aranjindu-i tacimul.) Îmi pare însă rău că n-am fost înștiințat că veniţi, altfel mă pregăteam mai bine... Ng MINTA: Lasă, că-i foarte bine... (Mânincă.) An eo nenorocire să călătoreşti cu trenul... Unde pui c-a trebuit să plec pe neașteptate? ! Reclamatia palind prea gravă, am primit ordin să vin ca ul tren la fața locului... i GALAN (in picioare, lingă masă, servindu-l): Negre sit... Asemenea cazuri... MINTA: Cazul e foarte grav, băiete, să ştii... (Cu gura plină.) E ceva... ceva... extraordinar... Şi directorul, ştii, e turc!... š GALAN (desfundind o sticlă de vin): Evident... E in joc onoarea noastră a tuturor! d MINTA (intinzind paharul pe care Galan il umple): Multumesc... 5i vezi, de aceea ancheta trebuie să fie foarte severă si nepărtinitoare!... (Bea. Intinde iar paharul.) Mi-e foarte sete... (Galan Li ii toarnă.) Si gerul ăsta e teribil... Credeam că | am sà inghet in tren... a Garan: Da... (Minta bea.) E un vin special, domnule f inspector, nu-i din comert... sticle de la un prieten... MINTA: Într-adevăr excelent!... Si, cum zic, fiindcă e angajată cinstea întregei bresle, trebuie sà procedăm cu toată strasnicia... GALAN: Favoarea asta vi-o cer si eu, domnule inspec- tor! (Îi toarnă.) Faţă cu o calomnie asa de infama, stăruiesc respectos să se facă deplină lumină. - Cînd altă armă si avere n-am decit cinstea... Am primit citeva TR: Abit 900 apar is pr | a 35 meritate celor care necinstesc renumele administra- tiei acestei țări prea răbdătoare ! MINTA: Am venit să fac lumină si dreptate, şi voi face, iti garantez!... În privința cinstei, sunt intratabil ! Dealtfel cred că mă cunoşti şi ai auzit de mine?!... Pe unde merg eu sting! GALAN: Cine nu vă cunoaște!... (li umple paharul.) D-voastră sinteti solul dreptății! Mura: Solul dreptății, bine zici... ( Bea.) Mersi, dragă prietene... GALAN: Nu mai poftiti, domnule inspector? Îmi pare rău... VA rog, mai gustatfi... La drum omul... (Vrea să-i toarne.) MINTA (oprindu-l): Nu, nu, mersi, a fost foarte bine, dar ajunge... Căci n-am venit aici să mincăm, ci să muncim !... GaLax: Îmi pare foarte rău că nu-mi faceţi onoarea. . - MIXTA (se scoală): De-acum începe datoria... Drep- tatea trebuie să triumfe! Căci o țară fără dreptate e ca o turmă fără păstor şi ca un om fără cinste... Asal... Acum eu o să mă duc, la primărie, să găsesc firul afacerii. (Își ia paltonul; Galan se repede să-i ajute.) GALAN: Vă asigur, domnule inspector, cp? MINTA (sever): Nimic !... Nu vreau să aud nimic!... D-ta vei avea cuvîntul la urmă, să te explici sau să te aperi. Apoi vom decide... Atita însă pot declara de pe-acuma: Vai celui vinovat ! ( Amical.) Ei, la revedere! (Îi întinde mina si, ardlindu-i geamantanasul.) Îl lasaci...Spercaein siguranță... GALAN: Vai de mine, mai încape vorbă?... (Ardtind usa din stînga.) Poftiti mai bine pe-aci, domnule inspector, că-i mai scurt... (Deschide usa.) Minta iese, wrmat de Galan. a ! F} S> stin AA Tara SOR NA M OO h Ë: nad shan NABANG. a wet Bonga Ap SINE i 50 15 35 - W ə -] Ii KENO, GOUNG FVGMG$iele mesei Pe tavd, bea ve „ vine GALAN (frecindu-si miinile): Ei, de-acuma... (Zdrind ` pe feed Ce făcuși, nenorocitule? t | L kaan în iapă "ab ALAN: Va să zică asa esti tu de ticălos si de prost ci a bacsis de la domnul acid a E TAMAN: De, don’ sef, păcatele omului... A ia păcate, ce păcate? N-ai văzut că e inspec ` o a Gay Biciodata pe la noi... " ALAN: Dacă ai fi deștept, ai fi simţit că-i un superior ke TAMAN: Dumnealui mi-a spus, ce-i drept, că, zice, pe | inspector”... Dar pe cine să mai crezi în magi s de azi, cînd toată lumea minte si se laudă? — ALAN: Ti-a spus cine e?... Atunci te-ai d 3 cului... Si cât ţi-a dat? N p | TAMAN: Ce să-mi dea, don" sef? Cinci lei mari si lati.., — Dar dacă-i pare rău, pot să-i dau înapoi, sà nu zică dumnealui c-așa si pe dincolo... es: GALAN: Aoleu, zevzec esti, loane!... Asta ti-ar mai lipsi ca să pui virf la toate!... Mai bine caută do te ftrecoari să nu te zărească: asa poate să te uite și să scapi... Desi, cu i E tine mi-a vorbit! ; DAA TAMAN: Zgircit om trebuie să fie, don' sef, dacă face atita scandal pentru cinci lei! Dacă ştiam, zău, nici nu mă mai încurcam... Dar cînd ţi-e scrisă napasta în frunte... După o ușoară bătaie, Victoria intră prin fund. GALAN (vazind-o, către Taman): Destul... Aide, ia-ti tava si cară-te!... TE TAR id Taman ia tasa și iese prin fund, în vreme ce Victoria se apropie zimbitoare de Galan. sa ordonanteze banii și mai ales cum să fi-i pre Ki. fără f lor obisnuite... Barbatul meu, can 10 15 35 VAL (APA LE & 10G Laman, îi sarta mina): Sulle- tul meu scump... VICTORIA: Am învățat drumul la d-ta parcă as veni de cînd lumea... Acum trei zile nici nu bânuiam că-mi va fi dragă calea asta... GALAN: D-ta nu bănuiai, dar eu te adoram ca și azi... VICTORIA: Mă mai iubeşti si azi, după ce... GALAN: Azi mai mult ca oricînd ! De-abia acuma, după ce te-am ținut în braţe, îmi dau seama ce înseamnă a iubi si ce preț are viata!... (Îi sărută mina VICTORIA: Nici nu știu cum am putut fi asa de slabă... GALAN: Îţi pare rău? VICTORIA (privindu-l lung): Nu! (Întinde braţele.) GALAN (imbrdtisind-o) nG esti de bună! VICTORIA: Mi se pare că visez si mereu mi-e frică să nu se sfirseasca visul si să mă trezesc iar singură într-o lume străină si duşmană !... Ce curioasă e viața! Acum trei zile nu credeam în fericire si azi simt că n-aş mai putea trăi fără de ea! GALAN: Te iubesc! Te iubesc! VICTORIA: Iubirea mea avea o singură pată... Mă temeam să nu-ţi închipui că banii mi-au aprins-o. . . și eram nenorocită !... Poate de aceea am căzut inainte de-a se isprăvi chestia... GALAN: Dar ce importanță are chestia asta în iubirea noastră? Dimpotrivă, eu trebuie să-ți fiu recu- noscător că primeşti un cadou care nici măcar nu-i de la mine... Pină atunci însă... VICTORIA (cu mirare): Cum, încă nu ţi-a trimis plicul? GALAN: Ce plic? VICTORIA: A, nu ştii?... Aseară, cînd am plecat de la d-ta, am ajuns acasă tocmai la masă. Era si nenea Nicu... Venise să vază dacă au izbutit să te tragă pe sfoară să-ţi ia vagoanele înainte de-a da banii... Ei, cînd i-am spus și lui, cum i-ai spus d-ta bărba- tului meu, că nu se poate, s-a pus întrebarea cum 179 TAMAN: Vai de mine, don' șef, se poate?... Dar n-am vrut să dau buzna. .. .. sa `. 10 15 33 era foarte posac, nu pot elibera fara Bcafitorá d-tale oficială... GALAN: Parcă eu m-aș da legat lor de miini si de picioare ! Ç VICTORIA: Fireşte... În cele din urmă au aranjat aq | lucrurile încît Flancu să-ţi trimită în plic sim suma întreagă, numărată de dinsul... De aceea | i t te intrebai de plic si mà mir că încă nu l-ai pri- mit... GALAN: Mai simplu ar fi fost să fi venit el cu banii, Dar nu-i nimic... Mai e vreme... VICTORIA: Nu de alta, dar ca să se sfirșească odată afacerea asta care pentru mine acuma e penibila... GALAN: Bine ar fi să se sfirseasca bine!... VICTORIA: De-acuma nu mai sunt posibile încurcă- turi... GALAN (puţin încurcat): Cine stie?... Primarul e siret si răzbunător... lar dacă mai e si gelozia la mij- í loc... Omul gelos e in stare de orice nerozie.., VICTORIA (rizind): Ce tot vorbeşti de gelozie?... Bar- batul meu gelos!... Dar ca să fii gelos, trebuie mapa sa iubesti... Si Arzăreanu iubește numai nii... GALAN (trist): Mă îndoiesc de el, precum mă îndoiesc „şi de mine... VICTORIA: Bine, dar d-ta iubeşti și omului care iubeşte i-e îngăduit tot, afară de crimele împotriva iubi- rii... GALAN (insuflefit): Adevărat? VICTORIA: Sigur. Iubirea indreptateste orice... GALAN: Chiar un gest desperat? VICTORIA: Mai ales gesturile desperate !... GALAN (îi sărută mina cu foc): O, cît te iubesc!... Taman, privind pe geam, bate în ușă. GALAN (il vede şi se retrage nervos): Intră! TAMAN (intră cu un plic mare în mind). GALAN: De ce te uiţi pe geam, zevzecule? Mă spionezi? „i GALAN: Ar fi fost mai potrivit să-i fi E : Ar fi tos ; -i fi adus d-ta că tot venişi pe-aici. N-ar mai fi fost nevoie de n Gt Dar acuma e mai bine a di : mult mai bine! FLANCU: Ai dreptate, puteam să-i ala a a KO I tiu de ce, susținea cà nu se | 5 | | 10 25 30 35 GALAN (mereu nervosj: Le-lr Le vrel: TAMAN: M-a trimis don' impiegat să vă dau plicul și să vă spun că-i de la domnul Flancu... GALAN (luînd plicul): Aha... bine... Taman iese, VICTORIA: Ei, ai văzut?... S-a ținut de cuvint nenea Nicu... De-acuma s-a ispravit!... GALAN (zăpăcit): Da... s-a isprăvit... (Oferindu-i plicul, galant.) ERA doamnă, iată un plic de la soțul d-voastră. Cu regret, nu-l pot primi! Poftim! Si vă rog să i-l înapoiaţi! VICTORIA (jenată): O, dragul meu... Nu știu... (Ia plicul.) Nici nu-l deschizi?... Aide, deschide-1!... GALAN (iar incurcat): De ce?... E al d-tale... VICTORIA (vird plicul repede în geanta de mind): Atunci iată răspunsul meu! (Îl sărută.) Bătaie în ușă. Se despart. Taman întră cu băgare de seamă. TAMAN: Don' sef, vă caută urgent don’ Nicu Flancu... GALAN: Să pofteasca!... SCENA VII ACEIASI, FLANCU TAMAN (ieșind pe peron, in usa deschisă): Poftiti, coane Nicule... Francu (intră. grăbit): Bonjur... Aici erai, Victo- rito?... (Dă mina cu amindoi.) Bravo, femeie ! Cu tine ştiu că nu piere omul!... VICTORIA: Aşas eu, nene... Nu mă las pînă nu-mi ajung ținta !... Francu: Să trăieşti, fetito dragă !... Ei, sefule, gata? VICTORIA: De-abia adineori îi aduse... FLANCU: Cum adineaori, cînd eu am trimis mai bine de un ceas aprodul?... Vezi ce înseamnă să n-ai oameni corecti în serviciu?... Dar în sfirsit s-a primit, nu-i aşa? tor de la Bucuresti, în urma recl iei prima- alui! ureș reclamaţie! prima FLANCU (așezîndu-se uluit): Ce reclamatie?... Cu lem- 10 25 35 182 nm AN.” Ga” a Mal, C ia la graba, omul niciodată nu nimereste FLANCU: Dragă fată, eu nu-s lini tit pina | ng vedea lemnele in depozitul Primariel. ; a eu!l... Am patit atitea in viață... Br VICTORIA: In sfirsit sper că de mine nu mai a ti nevoie... (Pregătire de plecare. ) a | | SN x f š M FLANCU: Te duci acasă?... S-au dus si fetele mele pe la voi... Dealtfel, trebuie să pice îndată şi Pipa] ul. ca să luăm împreună măsurile cele mai vite... VICTORIA: A, dacă vine Te ia, Jean, eu o şterg... La reve | Galan ii sdrutd mina corect, Flancu i-o stringe cordial. Victoria | tese prin Í und, I SCENA VIII GALAN, FLANCU FLANCU: Va sà zică, sefule tată, cum rAminem2... Piná vine primarul, noi... a GALAN wer ap eat cu imputare): Cum sà riminem, coane Nicule?... Nu te înțelee del i Nicule?....) de... i prefaci, ori... e ea LANCU (nedumerit): Ce să mă fi i u (í . ? ac, omule?,.. N- primit banii? pm a r ALAN: Frate, aici nu mai e chestie de bani, căci eu n-am făcut niciodată chestie de bani... Aici e i vorba de isprava cumnatului d-tale ! Di” (mirat): Ce vorbesti?... Ce ispravă? opt Dacă te prefaci, nu-ți sade bine, iar dacă nu 5 s sep se foarte trist! Dar ce si mai lungim vorba? Adineaori, cu acceleratul, a sosit un inspec- ivit o încurcătură mare!... Ai auzit? îndată, nici să nu se dezbrace!... Așa, Bine, Tincuto!... (Închide telefonul. Iar se O pauză.) al... ü 20 35 GALAN: Acuma vezi si d-ta cum rămînem... FLANCU (sculindu-se): Nu se poate... Doar aseară numai de chestia lemnelor am discutat și nu mi-a suflat nimic de reclamaţie... Imposibil !... GALAN: Reclamatia e precisă... De aceea a venit inspectorul cu primul tren... FLANCU: A venit inspectorul?... Unde-i inspectorul? GALAN; S-a dus la primărie... Nu-ţi spusei adi- neaori?... Uite-i colo geamantanul ! FLANCU (trdznit), Atunci să știi c-a nebunit prima- rul!... Auzi, domnule, ce-i trebuia lui, recla- matie!... Am e presimtire grozavă că de-aici o să iasă o dandana cum n-a mai fost!... GALAN: Fii sigur că eu n-am să tac, nene!... Si docu- mente, slavă Domnului, avem!... FLANCU (desperat): M-a nenorocit |... Si ce bine aran- jasem toate!... Ce l-o fi apucat, Doamne, ce l-o fi apucat?... GALAN (luându-și sapca din cuier si pornind spre usa din stinga): În sfirsit, nene Nicule, o să faceți cum v-o îndrepta Dumnezeu... Eu nu-s de vină, să știi)... Acuma însă, nu te supăra, trebuie să te las puțin, să-mi văd de serviciu... fiindcă inspectorul... La revedere!... (Iese în stinga.) SCENA IX FLANCU, apoi ARZĂREANU si HURMUZ FLANCU (Singur, umblă de ici-colo, foarte agitat, fre- cindu-si miinile si murmurind): Ce nenorocire ! Ce nenorocire !... (Se oprește, ca si cum i-ar fi venit o idee, apoi se repede la telefon.) Alo!... (Pauză. Nervos.) Alo!... Da’ ce, dormi acolo? Dă-mi casa primarului... (Pauză.) Alo!... Cine-i?... Tu esti, Tincuto?... Conita n-a sosit?... Ascultă, fată, să-i spui conitei, îndată ce va sosi, c-o rog eu să vie numaidecit pina la gară... imediat... că s-a 10 15 154 Prin fund intră Arzăreanu și Hurmuz. FLANCU (repezindu-se furios la Arzdreanu): Ce-ai cut, nenorocitule?... Cum ţi-a venit?,.. Cum?, Uite, a si sosit un inspector!... Uite-i tanul!... Cum ai putut face una ca asta, Jenică?. sd ursuz, grav): Anchetă ne tre. buie nouă, Jenică?... Bine, dar... (Întorcându-se ARZĂREANU (fără să-și scoată paltonul, Mi-am făcut datoria ! FLANCU (desperat): Ce datorie?... brusc spre Hurmuz care n-a priceput nimic. ) Îmchi- puiește-ți, coane Costică, a reclamat la B i Pe apin gării si acuma ne ducem dracului cu toțu |... HURMUZ (încă nedumerit pe deplin): Cum?... A recla- mat... în chestia lemnelor?... h ANG ya Ha w mua ae aa a = Fraxcu: Da... După ce aranjasem tot si crezusem că | am sărit hopul... (Mai liniştit.) Am simțit eu de-aseară că nu-i sint toţi boii acasă şi că frămintă ` ceva, dar de unde să-mi trăznească prin minte că è vrea sa... (Iar se înfurie si se plimbă.) Hurmuz (către Arzdreanu): Bine, dar ieri, in con- siliu, cînd am propus să-l reclamăm, tocmai d-ta te-ai împotrivit cu înverșunare ! ARZAREANU (mereu mohorit): De-atunci s-a ivit ceva... ceva nou... Am fost silit să-l pedepsesc!... Nu poate rămînea nepedepsit... FLANCU (cu vehemență) : Dar ce, tu crezi că el n-are gură, n-are documente?... ARZAREANU: Ce-mi pasă mie de documentele unui ticălos ! FLANCU: Tie nu ţi-o fi pasind, dar inspectorul?,.. Nu, nu, se vede c-ai nebunit, Jenica puiule! Ai nebunit rau de tot! Si baremi de-ai avea vreun motiv serios... ARZAREANU: Poţi să știi d-ta motivele mele?... FLANCU: Jenică, ascultă, lasă vorbele și nu + imbeti cu apă rece tocmai pe dumnealui care | politică de cind erai tu copil!... R ARZAREANU (supărat): Nene Nicule, te rog sa... ; t0 20 25 35 ARZAREANU: Nu pricep de ce aperi pe un mizerabil care... (Se întrerupe. Alt ton.) S-apoi, d-tale de ce să-ți fie frică? Fiindcă ne-a escrocat? Fiindcă ne-a strîns de gît să-i plătim mită? Noi avem procesul- verbal al sedintei prin care îl putem distruge, pe cînd el... FLANCU (desperat): Jenică, Jenică, ti-ai pierdut min- tile! Dar dacă are si el ceva la mînă împotriva noastră? Dacă Goldenberg, care are atîtea afaceri cu căile ferate, i-a soptit ceva?... (Către Hurmuz.) Spune si d-ta, coane Costică, n-am dreptate?... Hurmuz (solemn): Eu, desi n-am nici un amestec in chestia asta, din experiența mea de peste două- zeci de ani, mai ales cunoscind si oarecare dedesub- turi, îndrăznesc a spune că o anchetă nu e nicio- dată o politică bună... Ieri, ce-i drept, în entu- ziasmul ședinței, am putut propune să reclamim, pe urmă însă, după mai matură reflexiune, mi-a părut rău... Căci, ancheta e ca si revoluția: ştii de unde porneşte, dar nimeni nu poate bănui unde se va opri... ARZAREANU: Cînd ai sti ce motive m-au îndemnat, nasule, sînt sigur că mi-ai da dreptate ! FLANCU: Iar motivele... Dar mai di-le dracului de motive cînd e în joc pielea noastră, Jenică, ce Dumnezeu ! Hurmuz: Eu nu cunosc, firește, motivele d-tale... ARZĂREANU (către Flancu): Ei, vezi?... FLANCU: Ce să văd? HURMUZ (intervenind): Ştiu însă dintr-un izvor foarte sigur, de la un prieten intim al şefului, că uite colea... (ardtind) in casa de fier, se află o decla- rație categorică a furnizorului Goldenberg in che- stia lemnelor... ARZAREANU (cu mindrie): Ce... ce declaratie?... Îmi pare rău, coane Costică... Hurmuz: Dar dacă nu primeste?... Atunci e mairău... Atunci cu adevărat că... u: Trebuie să pe ească... li votăm de la Ma ir o sumă frumoasă, potrivită cu situația 10 15 40 186 Hurmuz (discret si cu înțeles): Fi, FLANCU: la nu mai umbla cu Isla FLANCU: Să nu ne ascundem după degete, omule! Conu Costică e de-al nostru si ne știe păsurile necazurile, măcar că tace si e discret... De ç nealui degeaba te feresti, si cu păcat!... Eu: deauna ţi-am spus și te-am sfătuit să te apr de conu Costică și să-l pea că ţi-e sina apoi mai e si om cu experienţă politică, încit | ta mai Harus fi in ai încurcătură... — N" URMUZ ind satisfăcut): De, în privința ast FLANCU: Nu zic bine, bv Costică? M | mia d (jicnit): Nu te înţeleg, nene Nicule, u W: Ku. i Hurmuz (cordial): Lasa, finule, sănătoși să fim... $i dealtfel acuma ar fi mai bine să chibzuim ce facem cu inspectorul !... ARI FLANCU (speriat): Asa-i... ce ne facem cu inspec- torul?... | Hurmuz: Că declarația lui Goldenberg n-are să rimiie în casa de fier a șefului și atunci ancheta... ger gar (hotdrit): Eu aştept ancheta, atita = e zis!... a FLANCU: Bine, tu aștepți, fiindcă esti nebun, dar eu? Ce vrei, Jenică, să mă vezi în pușcărie, să-mi ramiie fetele pe drumuri din pricina ta?... (Către Hurmuz.) Coane Costică, te rog din inimă, d puțin d-ta nu mă lăsa dacă cumnatul meu sia pierdut minţile |... Trebuie să impiedecăm i cu orice pret!... NG Hurmuz (ginditor): De... s-o impiedecim... dar dacă primarul o cere?... FLANCU (aprig): Ce primar?... Crezi că-l las eu Să mă nenorocească la batrinete?... De-aș ști de bine că-l sugrum si tot nu-l las!... ARZAREANU (cu zîmbet): Prea mă crezi păpușă, nene! FLANCU (fără să-l asculte; către Hurmuz): Ce zici, coane Costică?... N-ar fi bine oare să împinge inspectorului ceva, să-i astupăm gura? n-o să te iai acuma după 5 15 35 40 lui socială, cu cerințele lui... Găsim noi o formă... Hurmuz: Nu, nu... Ar fi prea riscant, fiindcă nu știi imeste... pon, către Arzăreanu): Vezi ce-ai fă- .. Vezi?... (Către Hurmuz, nerăbdător.) “Atunci?... la vezi, coane Costică, trebuie să abatem nenorocirea !... ARZĂREANU (dirz): Nene Nicule, degeaba te frăminți, degeaba vă truditi că eu... | Hunmuz: Ar fi un mijloc... FLANCU (bucuros, apucindu-l de nasturele hainei): Spune, spune, coane Costică !... Hurmuz (calm): Un singur mijloc: să tăgăduim recla- matia, s-o declarăm falsă... Dar asta nu se poate decît în cazul cînd n-ar fi fost dată oficial... FLANCU (repede, către Arzăreanu): Jenică, cum ai dat telegrama? ARZAREANU (involuntar): Plătită... (Luindu-si seama Dar degeaba umblati... FLANCU (triumfător): Atunci suntem salvaţi !... (Im- brdtisind pe Hurmuz.) Coane. Costică... Salva- . torule!... ARZAREANU (solemn, patetic): Domnilor, d-voastră vă permiteti să vă întrepuneți în calea dreptăţii, ca şi cînd eu aș fi o cantitate neglijabilă 1... Ei bine, vă declar pe onoarea mea că nu voi îngădui cu nici un preţ să-mi zădărniciți răzbunarea !.. . Recla- matia a pornit de la mine, pentru motive cumplit de dureroase, si nici d-voastră, nici nimeni pe lume nu are dreptul... FLANCU (puţin îngrijorat): Ce răzbunare, Jenică, pen- tru Dumnezeu... ce?... ARZĂREANU (mereu grav): Ei bine, fiindcă imi cereti, fiindcă trebuie să-mi usurez inima... Domnilor, mi-e rușine să vă spun, dar în fața d-voastră aveți un bărbat nenorocit, înșelat si batjocorit... 187 SCENA X ACEIASI, VICTORIA . ` aa > kA 35 40 188 Hurmuz (din toată inima): Asa-i!... ARZĂREANU: Asa am crezut si eu... y. 8Y WEN HA WALANG OO ARZAREANU: Nu după gura lumii, nene... Sint infor 1 mat pozitiv că se legi?... Pozitiv ! ubeste pe Victorita, a Francu: Ei si?... Adică ce-i dacă-i ciupeste si șeful olecuta de curte?... Dacă-i femeie ta, ce vrei să-i faci?... Poftim! In loc să-i pară bine că n-are în casă o ciumă de care să fugă oamenii mincind pămîntul, dumnealui se supără !... Eiiacă, în așa hal nu te-am crezut, Jenică, zău cruce! Hurmuz: Eu, unul, nu mă mir că i s-au aprins șefului ` călciiele 1... Dacă eu, cît sint de bătrin, si tot ate scapără ochii cînd imi zimbeste fim | ictorita, apoi ce să mai zici de bietul Galan, băiat tînăr, cu sîngele fierbinte... Să fim drepti nu-i asa?... (Jovial, către Arzăreanu.) De, finule, ` așa-i soarta bărbaților: cînd e nevasta urită nui bine, cînd e frumoasă, si mai răul... Na ARZAREANU (îndurerat): O, domnilor, domnilor! Cre- | deti cA eu sunt absurd? Eu care-s om nou si modern, care încuviințez toate libertăţile si chiar am luptat pentru ele?... Dacă ar fi numai atîta L.. Dar, domnilor, spre rușinea mea... spre dure rea mea... si Victorita iubește pe șeful gării! FLANCU (protestind): Fugi de-aci, Jenică!... Victo- rita?... Pe Galan?... Atunci se vede că no cunoşti, măcar că ţi-e nevastă 1... Crezi ca Victo- rita de bărbat are nevoie?... Şi crezi că are să aleagă tocmai un șef de gară?... Aidade!... Vic- torita e fată deşteaptă ! Deşteaptă și generoasă |... Dar ieri... ieri am aflat că nu-i asa, domnilor!... Victorita iubeşte pe şeful gării... (Fiindcă Flancu nu crede, izbucnind.) Victorita a fost alaltăseară la şeful gării, acasă... A fost și aseară... Îl iubește, oameni buni !... VICTORIA (după o clipă de sovdire, cu o hotărire KA Ei bine, te inseli, dragul meu!... Plicul n-are să se găsească la Galan ! ga Ala aaa Z Manda Con a Ve ramea s e E 15 35 VICTORIA (VINE raona prin JURE si € Hiei vază aici pe Arzăreanu, dar isi revine îndată și, foarte sigură, natural): A, aici erati?... Tocmai adi- neaori, cînd să plec încoace, a telefonat secretarul, de la primărie, că v-a căutat un inspector de la căile ferate, din București, care zice că a sosit pentru o anchetă... Fiindcă nu a găsit pe nimeni acolo, a lăsat vorbă să veniţi negresit la gară unde o să vă aștepte... (Deoarece toți tac, se oprește o clipă, apoi urmează zimbind către Flancu.) ce m-ai chemat, nene?... Ce s-a mai intimplat?... Altă încurcătură?... FLANCU (puţin jenat): De, Victorito... Eu... inspec- torul... VICTORIA: Aa!... Inspectorul... Pentru chestia lem- nelor... (Flancu răspunde din cap.) Atunci v-a pirit cineva?... Dar cine?... ARZAREANU (grav): Eu, Victoriţo! VICTORIA (mirald): Tu?... Tocmai tu?... Nici nu-mi vine a crede... Şi pentru ce? ARZAREANU (cu imputare si amărăciune): Pentru că m-ai înșelat, Victorito... Pentru că v-aţi bătut joc de mine, de iubirea mea, tu cu şeful gării! VICTORIA (puțin încurcată): Ce vorbesti?... Eu?... Cu şeful gării?... Cine ţi-a spus? ARZAREANU: Cine, necine, destul că stiu!... Ştiu tot, Victorito! (Cu mare imputare.) ÎL iubeşti! VICTORIA (indirjitd brusc): Si dacă kas iubi?... (H ivește sfidător.) ARZAREANU (eroic): Atunci, pat cà pe tine te iubesc prea mult, am să-l distrug pe el, chiar de-ar fi să mă prabusesc si eu! ç ; VICTORIA (cu un ris sec): Cum să-l distrugi cînd n-ai nici o dovadă palpabilă? ARZĂREANU: Dovadă?... Adică plicul cu bani crezi că a dispărut așa de repede, crezi că n-o să se mai găsească la dinsul?... Presupunind, firește, că nu ar fi de ajuns procesul-verbal al ședinței... 189 fi cade în genunchi.) Victorito, ma ierti?... Sint un păcătos, dar tu esti bună... lartă-mă! VICTORIA (natural): Bine. Te iert. Mga ia n UAP... e w, 10 15 35 40 190 a NIMGAB IMA Aa A V | P wes SASA Pr Vreo je VANESS NG NG avută ç VICTORIA Paang poseta): Da... E ARZAREANU (energic): Il vom găsi chiar de băgat în pămînt! | ` S VICTORIA (linistindu-se, scoate din geantă plicul bani, ironic): Atunci... ca sà nu và "uros in zadar... poftim! (Îi întinde plicul.) Ka ARZAREANU (uluit, luîndu-l): Ce?... Plicul?... Plicul cu „Fondul milelor“?... NG VICTORIA: Da, plicul cu „Fondul milelor“... Ag ARZĂREANU (mereu zăpăcit, invirtind plicul): Dar cum a ajuns la tine?... Şi încă nedesfacut!... a VICTORIA: Mi l-a dăruit mie... adineaori... pi ARZAREANU (cu ochi mari): El? ag VICTORIA (dînd din cap): El. "a ARZAREANU (luminindu-se din ce in ce): Atunci... atunci de aceea ai fost alaltăieri seară la el?... Spune !... Si aseară?... Victorito!... | VICTORIA: Poate că da si poate că nu... Cine ştie? | ARZAREANU (același joc): Atunci nu-l iubeşti, icto- rito, atunci... Spune! Par VICTORIA: Poate cà nu si poate cà da... Cine pie | ARZAREANU (cu 0 explozie de bucurie, se repede la a și-i vird plicul in posetd): Victorito... sufletul meu... Uite-l... e al tău... sint ai tăi... ($ admirație.) Ce femeie!... (Cu pasiune.) Te iubesc !... (O stringe in brate si o sărută.) FLANCU (bucuros): Ei vezi, Jenică, nu-ți spuneam e că Victorita nu-i capabilă de ce credeai tu?... Ehe, Jenică, nevastă ca a ta mai rar!... Şi fru- musica, și deşteaptă, si de Doamne-ajuta!... În palmă s-o tii, si încă n-ar fi de ajuns!... HURMUZ (puţin jenat): Cind e bunăvoință, toate nein- telegerile se aplanează între niște soţi modemi cari se iubesc!... ARZĂREANU (vesel): Asa-i?... Si eu, nemernicul de mine, cum am bănuit-o!... (Se repede la ea și GALAN (întristat): O, atunci... atunci... | F š VICTORIA (Wind, cald): Nu... (Încet, adînc.) Te jub i GALAN (insuflefit): Sînt fericit... feri... (Se 4 să-i sdrute mina.) 15 35 In CIPO această TRITO TOKEN, KIN strige SCENA XI ACEIASI, GALAN apoi TAMAN GALAN (neștiind ce mutră să facă): Domnilor, să mă iertati că serviciul... ARZĂREANU (sărind repede în picioare si trecînd la Galan cu mina întinsă): Sefule, eu sînt, din firea mea, om cinstit şi sincer, şi-mi place totdeauna să dau cărțile pe faţă... Îţi spun deci, ca să știi, că am săvirșit o faptă... o faptă... în contra d-tale !... Da, nu mă sfiesc să-ți declar că te-am reclamat la direcția generală, fiindcă te-am crezut vinovat, șefule 1... Îţi mărturisesc sincer am cre- zut că iubeşti pe nevasta-mea... GALAN (încurcat): Vai, domnule primar, se poate?... Îmi pare rău că d-ta... ARZAREANU: De ce te aperi?... (Cu mindrie.) Nevas- tă-mea e femeie drăguță si n-ar fi de mirare să-ți fi furat inima, ce-i drept nu-i păcat... Dar lumina a ieşit la iveală, sefule!... Acuma ştiu că tot pe mine mă iubește !... GALAN (același joc, zimbind cu 0 privire furisd spre Victoria): Da?... Îmi pare foarte bine... ARZXREANU (vesel): Sînt mulțumit !... Aa, nu vă inchipuiti cit sunt de mulțumit... ( Posomorindu-se brusc si cu alt glas.) Dar ce ne facem cu ancheta, domnilor?... Ancheta... Inspectorul... O, Doamne, cît am fost de nebun !... Nene Nicule ! Coane Costică !... Ce facem cu ancheta?... Arzdreanu trece în stînga, la masa ovală unde se află Flameu si Hurmuz; Victoria și Galan rdmin în dreapta. VICTORIA (încet, către Galan): Ai auzit?... A aflat tot... GALAN (puțin încurcat): Da, dar... VicroRIA: Tot... Ştie că te iubesc! 191 noapte ca să îmbunătăţim traiul poporului în sufe- rință, să-i indulcim, pe cit stă în slabele noastre puteri, mizeria, lipsurile și necazurile... Chiar si arnma în intere nanornlui ne aflăm aici dom- 10 192 ARZAREANU (continuând neclintit): Căci, onorate dom VICTORIA (cu gest): Sss... Prudenti! Galan se oprește; prin fund ndudleste Taman, speriat, TAMAN ( ct Galan): Don’ sef... a venit don’ inspee- tor... intrat pe dincolo... la miscare. GALAN (repede, tresdrind): Da... ba ke Galan iese în stinga, Jăsind nya deschisă: Taman dispare f SCENA XII : ACEIASI, MINTA GALAN (de-afară): Poftiti, domnule inspector... vă rog... # Intrd Minta, foarte indispus, urmat de Galan. GALAN: Vă rog, domnule inspector... I I f | t i i | MINTA: La primărie nimeni... M-am ostenit degeaba... . Mici n-am pomenit așa gospodărie de cînd sint pe ` ume... in ARZAREANU (cu obisnuita-i siguranță): A, domnul in- spector?... Adineaori ni s-a spus cum că... Sint preşedintele comisiei interimare de-aici... f GALAN (intervenind): Dati-mi voie, domnule i | tor... ( Prezintind.) Doamna Arzăreanu, soția da nului președinte... Domnul Hurmuz, domnul Flancu... din comisia interimară... MINTA (dind mina cu toți pe rînd, mereu întunecat): Da... îmi pare bine că vă găsesc aici împreună... căci la primărie... di ARZAREANU (fntreru bind, ve pede, patetic): Domnule in- spector, ca președinte al comisiei interimare ingi- duiți-mi să vă dau o mică lămurire... Nu știu cărti fericite întimplări datorim plăcerea de-a vă găzdui în modestul nostru orăşel, dar vă rog să credeți că vă primim cu brațele deschise... N-am avut onoarea să ne găsim în biurouri, domnule inspector, fiindcă ne străduim şi muncim și ne jertfim zi și nule inspector, avem de-a face sau cu o fars vulgară, sau cu o înscenare odioasă, menită s tulbure armonia „dintre autoritățile comunei Ang 10 30 35 nule inspector !... Ca părinți conştiincioși ai comu- nei, am îngrijit să avem lemne pentru popor, de Crăciun, si tocmai ne sileam, împreună cu priete- nul și colaboratorul nostru, domnul Galan, șeful gării locale, harnicul d-voastră funcționar, ne sileam, zic, să găsim mijloacele, adică vagoanele necesare pentru transportarea lemnelor poporului, deoarece lemnele, domnule inspector, sint depozi- tate într-o gară din apropiere, numai la vreo treizeci de kilometri de-aci, poate că le-aţi văzut trecînd cu trenul... MINTA (oprindu-l, nervos): Pardon... Am înțeles... Chiar în chestia vagoanelor am venit si eu... Dealtfel d-ta trebuie să ştii... ARZĂREANU (mirat): Eu? MINTA: Fireşte, d-ta... Nu esti d-ta primarul de-aici? ARZĂREANU: Ba da... MINTA (scofind din buzunar o telegramă): Nu ai trimis d-ta depeșa asta ieri? Depesa?... ARZAREANU (foarte mirat): Jeri?... MINTA (siciit): Ei, Doamne, te miri parcă... Poftim, reciteste-o dacă ai uitat ! ARZAREANU fo citește cu ochi mari, apoi protestind): Nu, nu!... Protestez, domnule inspector... Tele- grama asta nu-i a mea! MINTA (supărat): Cum nu-i a d-tale?... Doar ieri am primit-o la direcție... Se poate?... D-ta crezi că direcția m-ar deranja pe mine, om bitrin, dacă n-ar fi la mijloc o chestie foarte, foarte gravă?... ARZAREANU (cu telegrama în mind, solemn): Domnule inspector, protestez cu scîrbă împotriva acestei telegrame îndrăznețe... MINTA (aproape să izbucnească, stapinindu-se): Ce pro- test... .ce.,. ` am = - £ E. tE . Eu?... 193 vàrat... e fără număr... Dar asta încă tot nu înseamnă că trebuie să fie apocrifă ! ARZĂREANU: Da... are dreptate domnul inspector... Nu se poate fără procese-verbale!... Trebuie să 15 35 194 ca am de a face cu oameni cinstiți si . MINTA; In orice caz e... me... IN amindoua CaZurue Misa raptu deopotrivă de criminal si, dacă îl vom nai fiți siguri că vom lua măsurile cele mai ae. x MINTA (necrezător): Dar nu se poate ca o reclam: a: „ARZĂREANU (itrecind lui Flancu depesa Ji d-voastră, citiți murdaria... (Telegrama maki Ed mină in mind si tofi se Sai ari a AQ p Hurmoz: Daci-mi dati voie, :domhule::inspector i cred că asta e opera vreunuia din Ti mani politici ai partidului de la putere... Eu mai gàseste alt nod in papura guvernului, atunci se apucă de înscenări si de intrigi spre a $ dezbinare sau baremi neîncredere între feri ad se află la putere... Si mai ales azi, cînd la putere se află însuși poporul, vă puteți închipui cu citi furie operează uneltele oligarhiei ca să ne sape şi să ne răstoarne! a h i MINTA (cldtinat): Totuși, trebuie să cercetam... să lămurim, ME | FLANCU: As... ce să mai cercetăm... Conu Costică... ` adică domnul Hurmuz, a lămurit lucrurile cum nu se poate mai bine... I MiNTA: Pardon!... Eu sint trimis aci să anchetez, domnilor, şi nu mă pot mulțumi cu simple expli- catii, oricît ar părea de plauzibile... Mie imi tre ` buie dovezi și... si procese-verbale! HuRMUZ (cu telegrama în mină): Ce dovadă mai pre cisă doriți, domnule inspector, decit însăși tele- pros i grama?... Probabil nu ati observat că nu arè număr de Înregistrare si deci nu poate fi oficială... MINTA (zdruncinat): Cum?... Te rog!... (Intinde mina după telegramă, o examinează.) Da... ade trupul scumpei noastre patrii!... t pio mal bina Gt vă pot stmge ratie aa “ AT) g integri!... (Le strînge mina. Ajungind la Vich 10 15 35 40 cercetăm la poştă cine a predat telegrama... Acolo se va lămuri misterul... afară dacă n-a predat-o vreun copil sau vreun individ necunos- cut... În orice caz trebuie cercetări!... Si chiar vă rog, domnule inspector, să procedăm ime- diat... (Către Flancu.) Domnule Flancu, o să te rugăm pe d-ta, că eşti mai energic şi mai versat în asemenea lucruri, să te duci numaidecit la poştă si să afli cine a predat telegrama în chestie... (ag des din mina inspectorului si o dă lui Flancu.) mi dati voie, domnule inspector?... (Către Flancu.) Si te rog sa fii foarte sever... sa asculti pe toți funcţionarii de la telegraf si să închei procese-verbale cît mai multe... Dacă e nevoie, ia si pe politaiu' !... Asal... În caz că a predat-o vreun necunoscut, caută să-i stabilesti exact sem- nalmentele !... (Către Minta, fringindu-si mâinile.) Nu-i aşa, domnule inspector? MINTA (mulţumit): Asa da... foarte bine... Iar pro- cesele-verbale le voi anexa la raportul meu către direcție... Foarte bine! FLANCU: Atunci eu mă si duc... să aranjez... La revedere !... (Intinzind mina lui Minta.) Nicolae Flancu... (Iese prin fund.) GALAN (modest): Acuma vedeți, domnule inspector... MINTA (zîmbitor): A, da... vrei să zici că te-am calom- niat, nu?... Apoi de, cine să-și poată închipui că e la mijloc o înscenare atit de... [ (Către toți, serios, dregindu-si glasul.) Vă mărturisesc, dom- nilor, că am venit aci revoltat... revoltat si indig- nat! Căci cuprinsul telegramei, dacă nu era falsă, ar fi fost o ruşine nemaipomenită, ar fi fost ceva... ceva... (Nu găsește cuvintul și schimbă tonul.) Dealtfel, vă rog să mă credeți, aș fi tăiat în carne vie dacă... fiindcă suntem hotăriți să stirpim fără crutare toate abuzurile care s-au înmulțit cumplit în ultimul timp și sfisie ca o cangrenă 195 în biurou pina ce nu i-am plătit bacşiș!... (Toţi se umflă de indignare rejinuti.) asa ARZAREANU (in culmea revoltei): Boala bacsisului face azi rai .. Ar trebui o mina de fier s-o stir- 10 15 30 KATE pute " Sanga, Saiani./ D-voastra, scum doamnă, vă rog să ne iertati că v-am p| niște dezbateri așa de nepoliticoase! (fi ü n l VICTORIA (sculîndu-se, dragdlas): lar eu, p spector, te rog să crezi că mi-ai face mare plăe dacă ai vrea să iai masa la noi, împreună cu dom nii aceștia, desi ai venit pe neașteptate si în ori şelul nostru nu se găsește mai nimic... £ MINTA (mai galant): Stimată doamnă, plăcerea e de partea mea! (Îi sărută iar mina.) Dar am mai luat eu ceva aici adineaori... Sefule, socoteala? 1... GALAN (inclinindu-se): Mi-ati făcut onoarea, domnule inspector... 8 | MINTA (zímbind): Da... Bine... Acuma pot primi. .}* Prin fund intră Taman si se strecoară pind lîngă Galan, | nevdzut de Minta. SCENA XIII ACEIASI, TAMAN TAMAN (încet): Don’ sef, a intrat trenul in statie... GALAN: Bine... MINTA (s-a intors, a zdrit pe Taman si deodată): Stai!... Apropie-te!... (Către Galan.) Să pri mească impiegatul trenul, căci noi avem aici de lucru !... (Galan iese in stinga si se întoarce peste citeva clipe. Către Taman.) Mă cunoşti? În depărtare se aude sirena locomotivei. TAMAN (mititei): Traiti, don’ inspector... MINTA (apucîndu-l de guler si arătindu-l): Priviţi, domnilor ! Acest slujbas a refuzat să-mi dea drumul “ Textul cuprins în paranteze [drepte] a fost suprimat la reprezen- tatie (n.a. ). 5 rana la. | înduioşăm, domnilor, pentru o ped inem | ritată ! Democrația e severă și taka mi ei ; in joc interesele poporului!... Tara cere munci cinste multà celor ce o slujesc cu pasiune!.., “< saam PO PAP Aha fl PN 25 35 MINTA (cu mindrie): Ei bine, domnilor, eu sînt mina de fier! Taman (desperat, bolborosind): Eu... va dau inapoi... MINTA: Si crezi că, inapoind ce-ai furat, ai stins fur- tul? Ei bine, hoţii se pedepsesc in tara noastră, băiete !... De citi ani esti în serviciu? TAMAN: De doispce ani, don' inspector... MINTA: Doisprezece?... Atunci... Ar trebui să te dau pe mina justiției, să te bag la pușcărie, dar mi-e milă de vechimea ta, nemernicule... Prin urmare mă mulțumesc să te izgonesc din slujbă, ai inte- les?... Vei părăsi imediat serviciul pe care l-ai necinstit furind, ai înţeles? TAMAN (implorind): Am cinci copii, don’ inspector... iertati-ne ! MINTA (reizbucnind): Atit mai rău! Vai de sărmanii copii care au un tată hot! (Împingîndu-l spre usa din fund.) Aide, ieşi, mi-e scîrbă... Afară! VICTORIA (intervenind, foarte drăgălaș): Domnule in- spector, te rog... lartă-l!... Are și copii... Sînt atît de fericită azi, nu știu de ce... A greșit bietul om !... Cine nu greseste?... Să-l iertăm! MINTA (galant, dar grav): Scumpă doamnă, îmi pare rău, sint neconsolat, dar de data aceasta mi-e peste putinţă să vă îndeplinesc dorinţa... Căci... (Solemn, către toți.) Domnilor, toate se pot ierta în tara noastră, numai hotia si necinstea nu!... (Mai patetic.) Tinara noastră democrație, dom- nilor, tinara... (Incurcindu-se si negăsind cuvin- tele.) Domnilor... tinara... demo... cum zic... ARZAREANU (intervenind mladios): Îmi dati voie, dom- nule inspector?... (Cu poză, patetic.) Să nu ne Don' inspector... 107 : nm i $ o" ` d a > aF y f ; Sa slit Kanin Te -Aob ttszyome iW HtA r a: a 117 j #Iheja Rinasi PAR r. tii >, mob sior nb H bA TAE ae jann, # 4 Situatii de excepție: „Petre I. Petre” ` eman și mai simpla Afară Potro”) gi W. Dulmanu“ d câte Ma paa E Nu mai Barako capete NAGIN AID aa maa în notele şi comentariile care le insofesc textul în volumul de faţă, Na > “Traian Postelnicu xr nag "aka. Kpag vie: tragi ALTE DOCUMENTE Pentru completarea informaţiei cu vire la activitatea pane. a lui Liviu Rebreanu, cititorul E re noastre este i co x 1 2322 DIN VOLUME Ë pag KE y K. tă Ë Ny PRADO NB. 7 (1005) a) Pădurea spincurafilor (Dramă in trei acte fi șapte tablouri), a nanasa E 95 (1047) tn O perg, "wok 5, P. 3522-6609; rt o: i sl) AA NEI DPP ................. i... 199 (1094) b) Țăranii. Răscoala (proiecte și fragmente dramatice) în Opere, vol, 8, p. 597—605; PA DIN MANUSCRISE š c) [Poplinsii) spa de piesă in trei acte, cu implicații in „pre: w (1148) ogeneza romanului coala si cu Pangkat la lumea persona aaa i eeaa 293 Adam și Eva), la B. A. R, Arh. L. R., I (1) ms. 8, t. 1-7: aloe. dia ian GANAN 297 (1148) d) Scène şi incercare de se Si la B.A.R, Arh. L.R., u ms. 8, 4 ca. Mpa yaa" RELA 200 AO paz 301 (1149) f. 47 v.-54 si 77 (autor neidentificat) : o.” BAET ET LE IAN AA AGA nG 1148 e) Listă de personaje (11 nume), la B.A.R., Ms. rom. 2538, 13; . X1 AAP PT kaa CARTA +a D CNN: 1 9 pek AA. visa as a Te T 491 | in Arh. L.R.; II ms. 7 (f. nenumerotată), reluat in ibid., IT ms. 1, î.34v.; ç (LOCOTENENTUL VALKO] cnc 522 (1154) g) Indicatii scenografice (schite) pentru: Vis ndprasnic, B.A.R, „1 00 NE US i RR E ET apan 554 (1158) Arh: L.R., T (I) ms. 3 (t 1v., 7 v., 8 v., 11v.), desene reproduse în volumul 2 za al RAO O E EI IRI II 568 (1158) L-R., Caiete, 1..., p. 417, 424—425; Cadrilul, la B,A.R., ms. rom. 2538 | a An De cădere ART E gt 606 (1172) (vezi planurile de la f2- 11): Plicul (ms. rom. 2542, aflat in. colecția ÎN i EE KAKA paie da ulita r aaa 632 (1194) d-nei Puia Rebreanu- Vasilescu. ti Pag BEARISTICA ROMANA 22004 nana nay ab samasaaa sasa nasama sano 8888s 636 (1194) VIS NAPRASNIC. Dramă cinematografică în 12 tablouri .............. 656 (1197) De ee ee E E as. NT MOSS A Susa WAWA ESE 752 (1219) RENDEZ-VOUS. Caricatură într-un act ........................ FRAGMENTARIUM Pi 785 (1220) | aaa S «mac casas as. sa what PRR Pers 783 | u iti sS IS SSO a NTG KA yake a ya s ee 847 (1221) Örvény (variantă ) .......................... ei apoi Viltoarea (variantă) .............................. sake Ghighi (variante) T aaa aa nananana ka Cifrele din paranteze trimit la pagina din Note și comentarii. 5- sa11 Traiul sapă aaa e T AT AR „892 | 21 kapain Are. BG GIA AW Kai 4 a NI 902 (1225) [Casa parohială) — Sia IRU wy ABA HEAT. *. sss s 09 909 (1226) http://slidepdf.com/reader/full/liviu-re