Artur Gorovei — Ouăle de Paști — Studiu de Folclor (1937)

ACADEMIA ROMÂNĂ 


STUDII ŞI CERCETĂRI 


XXX 


OUĂLE DE PAȘTI 
STUDIU DE FOLKLOR 


DE 


ARTUR GOROVEI 





MONITORUL OFICIAL DEPOZITUL GENERAL 
ŞI IMPRIMERIILE STATULUI CARTEA ROMÂNEASCĂ 
IMPRIMERIA NAȚIONALĂ B-DUL ACADEMIEI, 3—5 


BUCUREŞTI 
1937 


www.dacoromanica.ro 


PREFAŢĂ 


In Octomvrie 1928, la « Congresul Internaţional de Artă 
populară » din Praga, am făcut o comunicare despre « Orna- 
mentaţia ouălor de Paști la Români», chestiune care încă 
nu fusese tratată. De atunci, am adunat materialul din lucra- 
rea de față, care complectează comunicarea sumară, făcută 
pe cât permiteau împrejurările în care a fost desvoltată, 

La alcătuirea acestei lucrări am avut ajutor neprețuit dela 
următoarele persoane, care au binevoit să-mi comunice infor- 
maţii şi să facă traduceri din limbi pe care nu le cunosc, 
persoane cărora, şi cu acest prilej, li exprim cele mai căldu- 
roase mulțămiri și recunoștință: 

Doamna Baronesse de GERLACH, din Bruxelles (traduceri 
din limba suedeză); 

Domnișoara Louise HAGBERG, dela Muzeul din Stokholm; 

Domnișoara Helmi HELMINEN, din Helsinki (Finlanda); 

Domnișoara Valy HOTTGES, din Köln; 

Domnișoara Virginia REIT, din Braşov; 

Domnișoara de STUERS, din Bruxelles (traduceri din limba 
olandeză); 

Doamna Elena VORONCA, din Cernăuţi; 

Doamna Maria G. VÂRNAV. 


Domnii: 

G. G. BEZVECONNAI, Directorul revistei a Din Trecutul 
Nostru », din Chișinău (traduceri din rusește şi comuni- 
cări personale); 

loan BRONITKI, avocat din Folticeni (traduceri din limba 
polonă și din limba ukrainiană); 


19 


www.dacoromanica.ro 


4 ARTUR GOROVEI 


Vasile CHRISTU, învăţător la Şcoala română din Gorni- 
Giumaia (Bulgaria); 

Emile DAVE, din Namur (Belgia); 

N. I. DUMITRAŞCU, folklorist; 

G. G. FIERĂSCU, învățător în Pauşăşti-Otărău (jud. Vâlcea); 

Prof. Adam F ISCHER, dela Universitatea din Lwow (Polo- 
nia); 

Dr. M. GASTER, din Londra; 

Dr. Ştefan v. GYÖRFFY, conservator la Muzeul Național 
din Budapest; 

C. C. van de GRAFT, din Utrecht (Olanda); 

Jan G. HAZEWINKEL, din Haga (Olanda); 

Prof. Dr. E. HOFFMANN-KRAYER, din Basel (Elveția); 

Dr. Claudiu ISOPESCU, profesor de limba română la 
Universitatea din Roma; 

Octav-George LECCA; 

F. LEINBOCK, Directorul Muzeului Național al Estoniei, 
din Tartus; 

I. LICEA, profesor la Liceul « V. Alecsandri » din Galaţi; 

Ramiro ORTIZ; 

G. OSSADETZ, profesor la Liceul «Nicu Gane » din Fol- 
ticeni (traduceri din limba ukrainiană); 
Ion N. POPESCU, învăţător în Ștefănești, jud. Vâlcea; 
Prof. Dr. Frantisek POSPISIL, Directorul Secţiunii etno- 
grafice a Muzeului regional al Moraviei, din Brno; 
Andrey PROTITSCH, membru corespondent al Academiei 
Române, din Sofia; 

Dr. Emil RIADIS, din Salonic (Grecia); 

Dr. Luis de HOYOS SAINZ, dela «Escuela de Estudios 
superiores del Magistro », din Madrid; 

Vasile SALA, preot ortodox român, din Vaşcău, jud. Bihor 
(Crișana); 

Dr. Antoine SIGALAS, profesor la Universitatea din Salonic; 

O. J. 'TUULIO, profesor la Universitatea din Helsinki (tra- 
duceri în limba franceză de texte finlandeze) 

Dr. Hr. VACARELSKI, asistent pe lângă Muzeul Etnu- 
grafic din Sofia; 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAȘTI 5 


Ilie VESLOVSCHI, profesor pensionar din Câmpulung 
(Bucovina); 

Dr. H. A. WINKLER, Privatdozent, din Tiibingen (Ger- 
mania); 


Prof. Dr. WREDE, dela Universitatea din Köln. 


De asemenea aduc mulțămiri Direcţiunii Muzeului a Staatl. 
Sammlung für deutsche Volkskunde» din Berlin, care a 
permis să se fotografieze piesele utilizate în această lucrare. 


Folticeni, 12 Aprilie 1937. 
ARTUR GOROVEI 


www.dacoromanica.ro 


BIBLIOGRAFIE 


ACADEMIA ROMÂNĂ, Manuscris Nr, 3418. 

RICHARD ANDREE, Braunschweiger Volkskunde. Braunschweig, 1901. 

VLADZIMIERZ ANTONIEWICZ, Pisanki w Polsce, Revista « Ziemia +. An, IV, 
Nr. 12, din 22 Martie 1913. Warszawa. 

ARAZ (H. DJ. SIRUNI), Datine şi obiceiuri la Armeni. Datine de Paşti. Revista 
« Ani», An, I, yol. III, Iulie 1936. Bucureşti. 

PREOTUL T, BĂLĂȘEL, Ouăle roşii. Legende, tradiţii, credințe, datine și ziceri, 
Revista a Şezătoarea 8, vol. XVII (1915). 

BATKY ZSIGMOND, Szarvasaganes-lăportaridink  ornamentikdjdhoz, Revista 
« Ethnographia », 1926, p. 57. Budapest. 

IOAN BIANU şi NERVA HODOȘ, Bibliografia românească veche, 1508—1830. 
Tom. I, Bucureşti, 1903. 

I. G. BIBICESCU, Poesii populare din Transilvania. Bucureşti, 1893. 

LEONIDA BODNĂRESCU, Câteva datini de Paşti la Români. Cernăuţi, 1908, 

DEL CHIARO, /storie delle moderne rivoluzioni dela Valahia. Ediţia Iorga. 

ELENA C, CORNESCU, Cusături românești, Socec, București, 

DUMITRU COSMULEI, Datini, credințe şi superstiții aromâneşti. Bucureşti, 1909. 

GUSTAV DALMAN, Arbeit und Sitte in Palästina, Band I, 2; Beitrage zur För- 
derung christlicher Theologie, 2 Reihe, 17 Band, p. 437, Guterslih, 1928. 

DIMITRIE DAN, Comuna Straja şi locuitorii ei. Studiu istoric, topografic şi fol- 
kloric. Cernăuți, 1897. 

EMILE DAVE, Coutumes de la Semaine Sainte. Revista « Guetteur wallon », Avril, 


1931, 
ION LL DĂSCĂLESCU, Oudle încondeiate. Revista 4 Arta şi Arheologia ». Iaşi, 


1929. 

FRANTZ ECKSTEIN, Ostern und Eiergeheimnisse. Ziarul « Tübinger Chronik », 
Nr. din 28 Martie 1934. 

Dr, EM. EES Istoricul ouălor roşii. Calendarul revistei « Izvorașul ?, 
1934, D. 87, 

Dr, FU ELEFTERESCU, Focul din Sâmbăta Paştilor. « Şezătoarea $, XVIII, 

p. 110. 

STERIE ENUICĂ, Oud încondeiate iii din Poiana-Mare, Dolj. Calendarul 
revistei o Izvoraşul », 1932, p. 3 

MARIE ANDREE EYSN, GE aus d. bayrisch-âsterreichischer Alpen- 
gebiet, pP. 199. Braunschweig, I9IO, 

J. FALKOWSKI, B, PASZNYCKI, Na pograniczu lembowsko-bojkowskiem. Lwow, 


1935. 

A. FALESCHINI, Orazioni popolari religiose, Revista « Ce Fastu », An, V (1929). 
Buletinul oficial al Societăţii Friulene din Udine, 

EUGENJUSZ FRANKOWSKI, Sztuka ludu polskiego. Monografie artystyczne. 
Tom. XVII, Warszawa. 

P, GALAUNE, L'Art lithuanien, Un recueil d'image. Editeur, John Kroon, A. B. 
Malmö Ljustrycksanstalt, Malmö, 

ARNOLD van GENNEP, Le Folklore du Dauphiné (Isère). Paris, Maisonneuve, 
1932, 2 volume, 


www.dacoromanica.ro 





8 ARTUR GOROVEI 


ARNOLD van GENNEP, Le Folklore de Bourgogne (Côte-d'Or). Paris, Maison- 
neuve, 1934. 

ARNOLD van GENNEP, Le Folklore de la Flandre et du Hainaut français (Dé- 
partement du Nord). Paris, Maissonneuve, 1935, 1936, 2 volume.. 

CONSTANTIN C. GIURESCU, Istoria Românilor. Vol. I, Bucureşti, 1935. 

ARTUR GOROVEI, Meșteșugul vopsitului cu buruieni. Nr. 22, Seria B, din t Cu- 
nostinn folositoare », Bucureşti, Cartea Românească. 

ARTUR GOROVEI, L'Ornementation des oeufs de Pâques chez les Roumains. Pu- 
blicația « Art populaire » Paris, 1930. 

Dr. GYÖRFFY ISTVAN, Himes Tojdsok. Kiadja a Magyar Nemzeti Múzeum Nép- 
rajzi osztálya. Budapest, 1925. 

ISTVAN GYÖRFFY, Erdelyi szász falubilyogok. Revista 4 Ethnographia », 1929, 
p. 116. Budapest. 

Prof. Dr. M. HABERLANDT, Oesterreichische Volkskunst aus dem Sammlungen 

- des Museums für österreichische Volkskunde in Wien. Wien, 1911, 2 volume. 

LOUISE HAGBERG, Gammal tro och sed isveriges byggder. Påskhögtiben. Råsunda, 
1920, A. B. Handpresstryckeriet. 

CONRAD HAHM, Deutsche Volkskunst. Berlin, Deutsche Buchgemeinschait, 1928. 

SIMION HÂRNEA, Datinele şi obiceiurile noastre dela sărbătorile Paştilor. Nr. 5 
din Biblioteca Populară + Comoara Vrancei », Focşani, 1931. 

JAN G. HAZEWINKEL, Paaschvuren en Paascheieren. Oude gebruiken, în revista 
« De Prins », Nr. 30 din 26 Martie 1932, Amsterdam. 

HELMI HELMINEN, Kansanomainen ajanlasku ja vuotuisjuhlat. (Cronologia po- 
pulară și sărbătorile anuale), în publicația 4 Eripainos teoksesta Suomen 
kulttuurihistoria ș, I. 

HELMI HELMINEN, Vuotuisjuhlista Hartolassa (Despre sărbătorile anuale în 
Hartola), în publicaţia + Ylipainos Hämeen Heimoliiton julkaisusta Hä- 
meenmaa II». 

HENDERSON, Folklore of the Northern Counties. London, 1879. 

D-ra JACINTA GARCIA HERNANDEZ, Les motifs décoratifs et les ornements 
dans les coutumes populaires espagnoles, în publicaţia « Art populaire +, Paris, 


1930. 

Prof. Dr. HOFFMANN-KREYER, Feste und Bräuche des Schweizervolkes. Zürich, 
1913 

TRAIAN Zenn. Sfintele Paşti de altădată. Revista 4 Şezătoarea 2, XXIV, p. 52. 

IRINA IUPCEANU, Pagind demonstrativă de ouă încondeiate. Revista + Farul 
Căminului », II, 1936. 

„4 Izvoraşul », revistă de folklor, sub direcţia d-nei Olimpia și Pr. Gh. Dumitrescu- 
Bistriţa. Bistriţa, jud. Mehedinţi. 

G. JOCU, medic veterinar, Câteva desluşiri asupra oudelor roșii şi încondeiate de Paşti, 
Bucureşti, 1912. 

Kleine Notizen, în revista 4 Internat. Archiv für Ethnographie », X, p. 213, 1897. 

Prof. JOS. KLVANA, Kraslice moravské Prisţăvek k ornamentice lidové, în revista 
« Cesky Lid+, An II (1893), p. 480—488. 

S. RULCIȚEI, Despre superstiţiile, obiceiurile, credinţele locuitorilor din satul Std- 
age jud. Hotin. Ruseşte, în revista « Kişinevskie Eparhiialnik Vedomosti $. 

p. 430, 1873. 

KURDINOVSKI, Obiceiuri de Paşti în Basarabia. Ruseşte, în revista & Kişinevskie 
Ep arhiialni e Vedomosti 3, 1898. 

FRANCOIS LENORMAND, La Magie chez les Ghaldeens et les origines acca- 
diennes. Paris, Maisonneuve, 1874. 

P. LEVAŞOV, Obiceiul întrebuinţării ouălor roşii la sărbătoarea Sf. Paşti. In ruseşte, 
Petersburg, 1895. 

MIHAI LUPESCU, Povestea oului. Revista 4 Şezătoarea », I, p. 279, 1892. 

S. FL. MARIAN, Sărbătorile la Români. Studiu etnografic, vol. II, Păresimile. 
Bucureşti, 1899. 

S. FL. MARIAN, Ornitologia poporului român. Cernăuţi, 1883. 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAȘTI 9 


N. MATEESCU, Oudle roşii. Revista 4 Doina», I, p. 1r, nota 2. 
N. MATEESCU-MOVILĂ, în ziarul « Calendarul poporului » I Aprilie, 1934, 
Cernăuţi. 
ALECU MATEEVICI, Sărbătorile Moldovenilor dela Paşti până la Rusalii. Ruseşte, 
în revista € Kişinevskie Eparhiialnik Vedomosti 3, 1913. 
ALECU MATEEVICI, Schiţă asupra tradițiilor religioase la Moldoveni. Ruseşte, 
în revista + Kişinevskie Eparhiialnik Vedomosti >, 1912. 
ELARD HUGO MEYER, Badisches Volksleben im 19 Jahrhundert. Strassburg, 1900. 
R. MIGLIARDI, Le uova di Pasqua. + Rivista delle tradizionii popolari italiene », 
I, p. 647. Roma, 1893. 
EUGEN MOGK, Sitten und Gebräuche im Kreislauf des Jahres. 4 Sächsische Volks- 
kunde », herausgegeben von R. Wuttke. Leipzig, 1903. 
EUGENE MONSEUR, Le Folklore wallon. Bruxelles, Charles Rozez. . 
Dr. GEORGE MONTANDON, professeur d'Ethnologie à l’École d'Anthropo- 
logie, L'Ologentse culturelle, Traité d'fthnologie cyclo-culturelle. Payot, 
Paris, 1934. 
ION MUȘLEA, Obiceiul Junilor braşoveni. Studiu de folklor, Cluj, 1930. 
ION MUȘLEA, Analele Arhivei de folklor, I. Cluj, 1932. 
Pr. GH. NEMŢANU, Unele informațiuni despre biserica și parohia satului Cuciur- 
Meujir, jud. Tighina. Ruseşte, în revista 4 Kişinevskie Eparhiialnik Vedo- 
mosti >, 1876, p. 561. 
C. S. NICOLĂESCU-PLOPŞOR, Ouă încondeiate din județul Dolj. Craiova, 1929. 
EMILIAN şi t ECĂTĂRINA, CĂRĂLINA NOVACOVICIU, Din Comoara Ba- 
natului. Folklor, Oraviţa. 
GEORGE OPRESCU, Peasant Art in Roumania. Special autumn number of + The 
Studio ». London, 1929. 
M. A.ORLOV, Paștile în credinţile şi obiceiurile poporane. Ruseşte, în revista 4 Na- 
tura şi oamenii 8, 1908, Nr. 23, Petersburg. 
TUDOR PAMFILE, Boli şi leacuri la oameni, vite şi păsări, după datinile şi credin- 
ile poporului român. Adunate din comuna 'Țepu (Tecuciu). Bucureşti, 1912. 
TUDOR PAMFILE, Agricultura la Români. Studiu etnografic, Bucureşti, 1913. 
TUDOR PAMFILE, Povestea lumii de demult, după credințile poporului român. Bu- 
cureşti, 1913. 
TUDOR PAMFILE şi MIHAI LUPESCU, Cromatica poporului român. Bucureşti, 
1914. 
TUDOR PAMFILE, WVăzduhul, după credințile poporului român. Bucureşti, 1916. 
„TUDOR PAMFILE, Dumont şi prieteni ai omului. Bucureşti, 1916. 
MARIA I. PANAITESCU, Colecţie de ouă încondeiate din diferite judeţe. Din pu- 
blicaţiile Casei Școalelor. 
IOAN N. PARALESCU-KACOȚŢY, în revista + Satul », Aprilie, 1934. 
EMIL PETROVICI, Folklor din Valea Almăjului. + Anuarul Arhivei de Folklor », 
III, p. 44. Cluj, 1934. 
VASILE PÂRVAN, Getica, o protoistorie a Daciei. Bucureşti, 1926. 
FRANZ PAUL PIGER, IGLAU, Das Osterei in der Iglauer Sprachinsel. In 4 Zeit- 
schrift für österreichische Volkskunde >, II, Jahrg. 1896, Wien und Prag, 


1897, p. 23. 

Prof. Dr. FRANTISEK POSPIEIL, inologicke Materidlie z Fihozdpadu U.S.A. 
Brno, 1932. 

C. RĂDULESCU-CODIN şi D. MIHALACHE, Sărbătorile poporului, cu obice- 
urile, credințele şi unele tradiţii legate de ele. Culegere din părţile Muscelului. 
București, 1909. 

C. RĂDULESCU-CODIN, Literatură, tradiţii şi obiceiuri din Corbii- Muscelului. 
Bucureşti, 1929. 

M. RENTSCH, Volkssitte, Brauch und Aberglaube bei den Wenden. In revista a Săch- 
sische Volkskunde », 1903, p. 360. 

Revista rusească & Arta și Industria artistică e, Petersburg, 1900, Nr. 18. 

« Revue des traditions populaires » VII, p. 465, Paris. 


www.dacoromanica.ro 





10 ARTUR GOROVEI 


EUG. ROLLAND, Faune populaire de la France. Tome II, Les oiseaux sauvages. 
Paris, Maisonneuve, 1879. 

Dr. LUIS de HOYOS SAINZ, Les zones ethnographiques de l’ Ornementation po- 
pulaire espagnole. In « Art. populaire è, II. 

VICTOR SĂNDULESCU-TOPOLIȚA, O încercare de monografie a satului Hasdeu 
din județul Hotin. Revista « Izvoraşul », XI, 

Prof, Dr. PAUL SARTORI, Osterei. In « Handwörterbuch des deutschen Aber- 
glaubens », vol. VI. Berlin und Leipzig, 1935, Walter de Gruyter et C-ie. 

K. SCHMIDT, Die bäuerliche Wohnung. Revista « Sächsische Volkskunde », 1903, 


p. 482. S 
PAUL SEBILLOT, Le Folklore de Frances. E. Guilmoto, éditeur, Paris, 4 vol., 
1904—1907. ii 


PAUL SEBILLOT, La section des traditions populaires à l'Exposition des arts de la 
femme. & Revue des traditions populaires » VII (1892), p. 457—473.» 

F. P. SIULBERGER, Gedtzte Ostereier. Revista + Bayerischer Heimatschut», 
heraug. vom Verein fir Volkskunst u. Volkskunde, X Jahrgang, Nr. 2, 
p. 66, München, 

Superstitions et croyances populaires. Revista + L’Echo britanique », 1835, p. 92. 
Traducere din revista t American Quartely Review». 

V, ŞERBAKIVSKII, Osnovni elementi ornamentații ukraïnsdkih pisanok i ikne pohod- 
jennia. In «Prați», ukrainsăkogo istoricinofilologicinogo tovaristva v Prazi, 
Praga, 1926. 

Dr. MARGARETA ŞTEFĂNESCU, Obiceiurile de Paşti ale poporului cehoslovac. 
Ziarul a Opinia » din Iaşi, Nr. din 3 Aprilie 1929. 

RENATA TYRŠOVÁ, Das böhmische Bauernhaus. Die Volkskunst auf der Jubi- 
lâums- Ausstellung. Verfast von Dr. Čenek Zibrt. Prag, 1896. 

HRISTIAN N, ȚAPU, Din iesle pe cruce. Nr. 1 din colecţia + Biblioteca literară ». 
Edit. Ramuri, Craiova. 

AL. TZIGARA-SAMURCAȘŞ, Arta în România, I. Studii critice. Bucureşti, 1909. 

AL. TZIGARA-SAMURCAȘ, Muzeul Neamului românesc. Bucureşti, o Minerva », 


1909. 

A. VANDERBORGT, Course aux oeufs. Revista e Folklore brabançon ». 14-e année, 
Nr, 81—82, décembre 1934—fevrier 1935, P. 244. 

Prof. VICIU, Obiceiuri de Paşti. Revista + Comoara satelor +, II, p. 49. Blaj, 1924. 

T. VOLKOV, Les oeufs de Pâques. € Revue des traditions populaires », VIII (1893), 


D 533. 
ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA, Datinele şi credințile poporului român, adunate 
şi așezate în ordine mitologică, Cernăuţi, 1903. 


www.dacoromanica.ro 


ORIGINEA OUALOR INROȘITE 


Oricât ne-am strădănui să determinăm epoca dela care 
datează obiceiul de a înroși oul, ar fi zădarnic. 

Fapte menţionate în scrierile celor vechi, se stabilesc prin 
scrisul lor; altfel ar fi rămas pe veci necunoscute; credinţe 
şi obiceiuri care dăinuesc de veacuri, a căror existenţă nu o 
putem constata, pentru vremurile acelea, prin documente, 
au trecut în generaţii, dela individ la individ, dela grupare la 
grupare, dela neam la neam, şi au ajuns până la noi. 

Filiaţia credințelor şi a obiceiurilor, nu a venit încă vremea 
să fie determinată. Cum s'ar putea explica, în starea de astăzi 
a cercetărilor, existența unei aceleiași credinţe, a unui ace- 
luiași obiceiu, la popoare așa de îndepărtate unele de altele 
în spaţiu, ai care — după câte ştim astăzi — niciodată nu au 
venit în atingere. 

Cum am putea să precizăm: unde şi când s'a înroşit pri- 
mul ou? Care popor l-a întrebuințat, pentru prima oară, 
nici n'am putea să ne întrebăm, pentrucă ouă roşii de piatră 
sau găsit şi în morminte din vremuri prea vechi, Chinezii 
întrebuinţau ouăle roşii cu două mii de ani înainte de Hristos, 
şi de sigur că, la dânşii, obiceiul acesta era o moştenire din 
timpuri şi mai vechi. 

Am putea, totuşi, să încercăm o explicare logică a originei 
obiceiului de a înroşi ouăle, 

Misterul care învăluie oul, de sigur că a preocupat mintea 
primului om înzestrat cu un rudiment de cugetare. Un obiect 
neînsufleţit, ca o piatră, să dea naștere unei fiinţe vii! 

Oul a sintetizat misterul Creaţiunii; dintr'un ou trebue să se 
fi născut Universul, Lumea — deci și omul. 

Oul cosmic trebue presupus la baza credinţei tuturor popoa- 
relor din lume. 


www.dacoromanica.ro 


12 ARTUR GOROVEI 





Egiptenii adorau pe zeul Knef, a căruia statue purta un 
ou în gură. 

Perşii credeau că, în vâltoarea haosului, apăru un ou, pe 
care Noaptea îl acoperi cu aripile ei, îl cloci, și din ou ieși 
lumea: Soarele şi Luna se ridicară în sus, Pământul se lăsă 
în jos. 

Indienii, Fenicienii ca şi Israeliţii, considerau oul ca prin- 
cipiu al Creaţiunii. 

După una din legendele brahmane, la început era pe lume 
numai apă, din care se născu un ou de aur ce pluti pe ape 
un an de zile, și din el se născu Cerul, Pământul și Văzduhul. 
Brahma însuşi se născu în acest ou, din care se făcu Cerul și 
Pământul. 

In Kalevala Nordului, se vorbește de Ilnatara « mama apei », 
care trăia la început în aer, şi apoi s'a coborit în ocean, pe 
valurile căruia s'a legănat 700 de ani. Rața selbatecă, crezând 
că genunchiul Ilmatarei este pământ, şi-a făcut cuib pe el 
şi a ouat un ou de fier şi şase de aur. Ridicându-se Ilmatara 
din apă, ouăle s'au spart şi din ele s'a format lumea: din 
gălbănuș a ieşit Soarele, din albuș a ieşit Luna. 

Grecii, Romanii aveau aceeași credinţă; filosofii lor vor- 
besc despre crearea lumii «ab ovo». 

Credinţele unora dintre popoarele moderne nu ee deose- 
besc, în fond, de ale celor vechi. Tradiția că din ou s'a născut 
lumea, persistă încă. Așa cred popoarele slave — Ruși, Bilo- 
ruși, Ukrainieni — la cari, însă, tradiția e puţin cam întu- 
necată: la dânșii nu se spune că din ou a ieșit Universul, 
ci a ieşit o casă, ori un palat, care se pot confunda cu omul 
ce locuește în ele, omul fiind o quintesență a Universului. 

Galii — Francezii de astăzi — au mers mai departe în con- 
cepţia lor figurativă: şi-au luat ca simbol cocoșul, al cărui 
germene este în ou. 

Oul cosmic trăieşte şi în credinţele poporului nostru. 

In Bucovina este credinţa că « Soarele e dintr'un ou». 

Intr'o poveste se spune: «A fost odată un om şi avea un 
ou. El (omul) a fost încuiat oul într'o ladă și altul, ce știa, 
când s'a dus omul de acasă, s'a dus şi i-a dat drumul, și 
din acela apoi s'a făcut soarele pe cer». 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAŞTI | 13 


Culegătoarea acestei credințe spune: «Este poveste mai 
lungă, dar comunicătorul n'o ştie » 1), 

Oul însuflcţit, oul cu însușiri de om, este pomenit într'o fru- 
moasă poveste din Broșteni, pe valea Bistriții moldovenești: 

« Ci-că a fost odată un moșneag și o babă, așa de săraci, 
că n'aveau, la casa lor, decât o găinuţă. Dar nici de ouăle 
găinii nu aveau parte, că nu știu ce le mânca de sub găină, 
când le oua. Neputându-se dumeri moșneagul de ce nu poate 
afla ouă sub găină, se puse într'o zi de pândă, în dosul poeții. 
Când găina făcu oul, odată el începu să fugă. Moșneagul 
după el să-l prindă, ca să-l mănânce, că nu-și îndulcise sufle- 
tul cine ştie de când, cu frupt. Oul însă spuse moșneagului: 

— Lasă-mă, tată, că eu mă duc să-ţi aduc avere. 

Moşneagul, văzând un ou vorbind, își făcu cruce şi-l 
trăzni îndată prin minte că trebue să fie năzdrăvan. Sfătuin- 
du-se cu baba, dete drumul oului să se ducă. 

Se ia oul şi se duce pe un drum; cum mergea el gândind, 
se întâlnește cu un rac. 

— Da unde te duci, măi oule? 

— Mă duc la bine; hai şi tu cu mine. 

— Hai, zice racul. 

Racul se luă după ou și merseră amândoi sfătuind mai 
departe; numai dela o vreme iaca se întâlnesc ei cu un şoricuţ. 

— Da unde te duci tu, măi oule, zice șoricuţul. 

— Mă duc la bine; hai și tu cu mine. 

— Hai, zice șoricuţul. 

Și tustrei se iau la drum, chicotind și hârjonindu-se. Și 
cum mergeau ei, numai ce se întâlnesc cu o mä, 

— Da unde te duci tu, oule, cu cei doi tovarăși? 

— Mă duc la bine; hai și tu cu mine. 

— Hai, zice mâţa. 

Și cu toţii pornesc tot nainte. 

După ce merg un popas bun, se întâlnesc, la un dâmb, 
cu un cocog. 

— Buna ziua, măi oule! Da unde te duci cu droaia ceea 
după tine? 


1) Elena Niculiţă-Voronca, Datine şi credințe, p. 420, 


www.dacoromanica.ro 


14 ARTUR GOROVEI 


— Mă duc la bine; hai şi tu cu mine. 

— Hai, zice cocoşul. 

Şi se luară toţi cinci, și merseră tot nainte spre o pădure. 
Când la marginea pădurii, numai ce dau de un ţap. 

— Da unde fugi, măi oule, cu voinicii ceia după tine? 

— Mă duc la bine; hai şi tu cu mine. 

— Hai, bre omule! Unde te duci tu, hai și eu, că te ştiu 
că ești cu cap. 

Se vede că şi țapul era o ţâră de năzdrăvan. 

Nu întârziară mult la vorbă, și intrară în pădure. Și cum 
mergeau ei, numai ce zăresc o casă unde stăteau 12 tâlhari 
foarte bogaţi. Oul o cotigeşte într'acolo, şi ce face, ce drege, 
numai ce descuie ușa, căci tâlharii erau duşi după meșteșugul 
lor. Cum intră oul, spune celorlalți: 

— Eu, măi, mă pun în spuză, în vatră; tu, şoricuţule, 
să te vâri în borta ceia de sub pirostii; tu, racule, să te vâri 
în ceaunul cu apă; tu, mâţă, să stai pe cuptor; cocoșul să se 
suie în gura podului, şi tu, țapule, să stai ascuns în tindă, 
după ciuveie. 

După ce oul îi mai dăscăli, ce au să facă fiecare, se aşezară 
fiecare la locul lor și tăceau cum tace chiticul. 

Intr'un târziu, numai ce vin tâlharii. După ce mai umblă 
ei, cât umblă, prin casă, unul din ei vrea să facă foc ei se 
duce în vatră să împrăștie șperla. 

Puf! numa ce pocneşte odată oul și împroașcă pe bietul 
tâlhar cu cenuşă drept în ochi. 

Unul din et, fuga să vâre mâna în ceaun, să ieie apă și să 
deie la ochi celui ce aproape chiorîse de durere. Atunci 
racul îl prinde de degete, şi îl strânge, cât poate. Tî.. pf.. 
ţi... face şoarecul din borticică (adică «ţine-l », înţelese tâl- 
harul), și motanul de pe cuptor numai ce-i da: Curmei... 
curmei... (adică să se aducă funii, să-l lege). 

Tâlharii, spărieți, dădură busna pe ușă, socotind că-s 
draci. 

Când să iasă, numai ce aud: cot... cot... cot... cot... 
(adică: «daţi cu coatele, cu parul», înţeleseră ei), şi Gopuk 
atunci numa ce începe a-i bufni cu capul, de-i buși pe ușă, 
ca pe nişte snopi. 


www.dacoromanica.ro 





OUĂLE DE PAȘTI re 


Tâlharii, văzând drăcia asta la casa lor, și socotind că-i 
cuprinsă de necuratul, o părăsiră şi se duseră în lume, iar oul, 
după ce dete fiecărui tovarăș câte ceva, își luă partea lui și 
o duse moșneagului. Când văzură moșnegii atâta bogăţie, era 
să moară de bucurie. 

Pe ou îl însurară cu o fată frumoasă, și la nunta lui au jucat 
toate găinele din lume » 1). 


Ki 


Credința dualistică a popoarelor primitive în existenţa 
geniului Binelui şi al Răului, menţinută şi la creștini, cari 
cred în Dumnezeu, dar cred și în Diavol, s'a păstrat și în 
ceea ce privește oul: din ou se poate naște și Diavolul, dacă 
se îndeplinesc anumite practice, 

Pretutindeni, la Români, este răspândită credința că din 
ou se poate naște Spiridușul, un fel de Drac minor. 

Oul părăsit se clocește 40 de zile subțioară, şi din el iese 
Spiriduşul. Sau: oul se poartă nouă zile, și când iese cu 
Invierea şi se cântă «Hristos a înviat», cel ce poartă oul 
zice: «Şi al meu a înviat», ai iese Spiriduș?). 

Oul este purtător de molimă: a Nu se dă ouă de împrumut 
din cuibar, că mor găinele de boală» 5). 

Dela credința aceasta că oul conţine în el şi elementul 
Răului, s'a trecut, în mod firesc, la văpsirea oului în roșu, 
dacă ştim că focul este zeitatea protectoare, adorată de popoa- 
rele cele mai vechi, despre care avem cunoștință. 

Focul era adorat la Chaldeeni, în realitatea sa materială, 
ca un zeu superior chiar Soarelui, şi modul cum era conceput, 
şi atribuţiunile care i se dau, îl apropie de Agni al Indienilor. 
Intr'un imn se zice: a Foc, domn care adună, înălțindu-se în 
sus: erou, fiu al Oceanului, care se înalță sus. Focule, luminând 
cu flacăra ta sublimă; profet renumit, tu hotărești soarta. Tu 


1) Mihai Lupescu, Povestea oului, în e Șezătoarea », I, 279. 

3) Despre Spiriduş, în 4 Şezătoarea », I, 149; II, 97; V, 46; Pamfile, Dusmanii, 
pp. 80—91; Cosmulei, p. 48; Dan, Comuna Straja, p. 89; Voronca, Datine, 466, 
471; Marian, Ornitologia, II, 252; Gorovei, Credinţi, p. 101; Academia Română, 
Manuscris Nr. 3418, fila 14, verso şi alte.e. 

3) Pamfile, Boale, p. 74. 


www.dacoromanica.ro 


16 ARTUR GOROVEI 


ești emanaţia zeiţei Nin-ka-si, tu faci să tremure ndaptea cei 
răi » 1). 

« Focul este cel mai mare și mai activ dintre zeii cu cari 
omul poate intra direct în comunicaţie, prin mijlocul unor 
rituri sacre şi a unor descântece magice; cu el se stabileşte 
acest comerţ în chip mai intim, pentrucă omul îl produce 
el însuși, sau cel puţin îl instalează, după voință, pe vatra 
sa, aprinzând flacăra sacrificiului ». 

Acest zeu, Focul, este invocat în descântecele Chaldeenilor 
ca dușmanul cel mai mare al Diavolului, singur care poate 
să-l alunge și să risipească toate farmecele: a Tu, care alungi 
duhurile necurate, care îngrozești pe cei răi, Focule, nimicitor 
al dușmanilor, armă teribilă, care alungi ciuma; fecund, stră- 
lucitor, care distrugi duhurile necurate » 2). 

Conceput ca forța care alungă dubhurile necurate, şi sim- 
bolizat prin coloarea lui roșie, focul a fost asociat oului, adică 
înfăptuirii lumii, pentru ca să fie pusă la adăpostul tuturor 
primejdiilor. 

De aici, de sigur, concepţia primilor oameni despre oul 
roşu: Creaţiunea ferită de primejdiile N ecuratului, prin pute- 
rea focului, simbolizat prin coloarea roşie. 

Și după credinţele noastre românești, oul roşu este apă- 
rător în contra Diavolului. 

Ouăle roşii, păstrate în casă, apără de răutăți 5). 

Oul roșu e bun de păzeşte casa de farmece. Babele dau 
din el la muieri ca să-l îngroape în curte, ori în casă, după 
ușă 4). 

Casa în care se găsesc ouă roşii, dela Paşti, este ferită de 
duhurile cele rele și de uneltiri diavolești 5). 

Ca să ferească roadele de piatră, podgorenii leagă primă- 
vara vite din vie cu salcie dela Florii, sau îngroapă un ou 
roşu din Vinerea Mare 8). 


1) François Lenormand, La Magie chez les Chalddens et les origines accadiennes, 
pp. 169—173. 

3) Lenormand, op. cit., p. 170. 

3) Novacoviciu, III, p. 17. 

4) o Șezătoarea 7, IV, p. 30. 

5) Bălășel, în « Şezătoarea $, XVII, p. 23. 

) Gorovei, Credinţi, p. 142, 353. 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAŞTI 17 


Prin Vâlcea, se îngroapă, în acest scop, un ou din Joia 
Mare 1). 

Pentru a feri de grindină, se pun în fereastră ouă dela 
Paşti, la Macedo-Români ?). 

Mulţi săteni poartă la sine, în toate zilele, ca un amulet 
sfânt, şi apărător de duşmanii cei nevăzuţi, dela Paști până la 
Ispas, un ou roşu, cu care au fost la biserică în ziua de Paști 5). 

Pentru a alunga duhurile necurate din grajdurile vitelor, 
în ziua de Paşti se lipește pe părete, lângă ușă, o balegă în 
care se pun, în Banat, coji de ouă roșii 4). 

Pământul s'ar scufunda, lumea s'ar prăpădi, dacă oamenii 
n'ar mai face ouă roşii. « Pământul stă pe patru furci de ceară. 
luda roade mereu la ele, ca să se prăpădească lumea; dar 
când isprăvește una de ros, dă fuga la alta, şi până să o roadă, 
cea roasă crește la loc, şi aşa el roade de colo până colo, fără 
niciun folos. De Paști, când vede ouă roşii la creștini, el şi 
mai rău se prostește; își pierde de tot cumpătul. Credinţă 
din Ștefănești, jud. Vâlcea 5). 

In Bucovina se crede că Diavolul tot una întreabă de se mai 
scriu ouă pe pământ, și de mai sunt colinde prin sate. Când ouă 
nu se vor mai scrie și colinde nu vor mai fi, atunci şi el va ieşi 6). 

Păzitor de duhuri necurate, oul roşu se întrebuința ca 
amuletă, obiceiu practicat, în zilele noastre, la Ruşii din 
părţile Uralului, unde se făceau ouă din pietre semi-pre- 
ţioase, de diferite colori, între care şi roșii, mici de tot, și se 
purtau ca fetișuri la ceas, cum se poartă mărțișoarele 7), după 
cum fetiş trebue să fi fost ouăle de piatră văpsite' cu roşu, 
din mormintele preistorice, îngropate cu mortul, ca să-l apere 
de Geniul Răului. 

Coloarea roşie fiind simbolul biruinfei, deci a forței, se 
explică pentru ce popoarele războinice au adoptat-o pe stea- 
gurile lor, pentru ce la popoarele indo-germanice coloarea 


1) Bălăşel, în + Şezătoarea », XVII, p. 20. 

2) CGosmulei, p. 54. 

3) Bălăşel, în «Şezătoarea », XVII, p. 23. 

4) Novacoviciu, op. cit., p. 20. 

5) e Şezătoarea », III, p. 27; Dan, Comuna Straja; Gorovei, Credinți, p. 251. 

£) Voronca, Datine, p. 422; Marian, Sărbătorile, III, p. 51. 

1) M. A. Orlov, Paştele în credințile şi obiceiurile poporane, în revista rusească 
« Natura și oamenii 8, din Petersburg, Nr. 23 din 1908. 


2 A R.— Studii şi Cercetări 


www.dacoromanica.ro 


18 ARTUR GOROVEI 





roşie era semnul măririi și al cinstei, coloare cu care se înfă- 
șurau împărații — purpura —, semnul biruinței, al forței, al 
stăpânirii. | 

Talmudul pomeneşte că între cele șapte haine ce trebuia 
să le îmbrace Mesia, a şaptea era roşie, ca răzbunare contra 
Romei, deci un simbol al victoriei, adoptat și de creştinătate. 

Odinioară, numai la curțile domnești era îngăduită între- 
buințarea unor anumite obiecte de coloare roşie. Del Chiaro, 
descriind obiceiurile din timpul Voevodului Const. Brânco- 
veanu, spune că «jupânesele se plimbă în oraș în rădvane 
trase de câte doi cai, cu valtrapuri de coloare verde sau alba- 
stră, dar miciodată roşie, coloare rezervată numai familiei dom- 
mitoare ». «În casa mare — cum se numea odaia de mân- 
care — spune Del Chiaro, «scaune nu se întrebuințează; în 
schimb, sunt bănci fixate în jurul păreților și acoperite cu 
postav (la Curte e de coloare roșie), care îmbracă și Dären) 
până la oarecare înălțime, servind de reazăm ». 


* 


Religiile tuturor popoarelor au introdus oul roșu în cere- 
moniile cultului lor. 

Egiptenii aveau un cult special, la equinoxul de primăvară — 
Paştele nostru — când ofereau ouă zeului creator; Perșii 
aveau acelaşi obiceiu la serbătoarea anului nou, obiceiu 
despre care vorbeşte un călător chiar și pentru anul 1704, 
care spune că, de Anul Nou (20 Mai) Perșii se felicitează 
dăruindu-și ouă în diferite colori. 

Oul avea mare însemnătate și la Romani, cari făceau jertfe 
speciale cu ouă, la serbătoarea equinoxului de primăvară, şi 
la scriitorii Ovidiu, Juvenal, Pliniu se pot găsi dovezi că 
ouăle acestea erau colorate. 

Credinţele și obiceiurile păgâne au trecut în religia cre- 
ştină, acomodându-se cu dogmele ei. Zeii păgâni trăiesc și 
astăzi în sfinţii cărora ne închinăm noi. Datina oului roșu 
nu a putut să facă excepție; primii creștini l-au menținut, 
l-au lăsat moștenire, până în zilele noastre, tuturor popoare- 
lor creștine, care pun tradiția aceasta în legătură cu sân- 
gele — moartea şi învierea — lui Isus Hristos, Creatorul lumii 


www.dacoromanica.ro 





OUĂLE DE PAŞTI 19 


creştine, după cum primele popoare au considerat oul roșu 
ca simbol al creaţiunii Cosmosului. 

Oul roşu a rămas, în cultul nostru, alăturea cu crucea, ca 
simbol al biruinței contra Diavolului. 

Odată cu menţinerea și întrebuințarea oului roşu, creștinii 
au introdus și coloarea roşie în cultul lor. Dacă Papa dela 
Roma poartă mantie de purpură, Biserica noastră, care nu 
admite veştminte albe, ca la preoţii catolici, în serviciul 
Bisericii, a adoptat coloarea roşie în odăjdii, iar anumite feţe 
bisericești poartă, în semn de autoritate, brâu și culion de 
coloare roşie. 


Ki 


Aceasta ar fi originea oului roșu, în obiceiurile popoarelor 
moderne: rămășiță dela primii locuitori ai pământului, cari, 
venerând oul şi focul, au asociat aceste două simboluri pentru 
a simboliza Creaţiunea la adăpost de primejdiile Geniului rău. 


ORIGINEA OUALOR ROȘII IN FOLKLORUL 
ROMÂNESC 


Acceptat de creştini, obiceiul ouălor roșii, în legătură cu 
sărbătorile primăverii dela păgâni, sărbători care coincid cu 
Paştele creștineşti, era firesc lucru ca oul roşu să fie pus în 
concordanță cu sărbătoarea creștinească a Invierii Domnului 
Isus Hristos, şi să se ajungă la concepţia credinţei că ouăle 
roşii simbolizează sângele Mântuitorului, după cum rezultă 
din toate tradiţiile despre originea lor, ceea ce se spune chiar 
în mod concret: « In jurul Gherlei e credința că ouăle roşii 
simbolizează sângele Mântuitorului » 1). 

Credinţele despre origina aceasta a ouălor roşii, sunt puse 
în legătură cu fiecare fază prin care a trecut vieap lui Hristos, 
în timpul pe care-l sărbătoresc creștinii, la Paști. 

I1. În judeţul Mehedinţi se spune că în timp ce evreii 
duseseră pe Isus la Pilat, să fie judecat şi osândit, și după 


1) « Comoara satelor», II, p. 72. 


2% 


www.dacoromanica.ro 


20 ARTUR GOROVEI 


ce judecătorul, spălându-se pe mâni, spusese că negăsind 
nicio vină asupră-i, nu-l poate condamna, evreii auzind, au 
cerut capul lui Isus, iar Pilat, întinzând mâna peste ei, a spus: 
« De voiţi să ucideți un om nevinovat, păcatul să cadă asupra 
voastră >. O ploaie de pietre a căzut asupra capului lui Isus, 
şi urlete grozave au răsunat. Dar, minune: toate pietrele s'au 
prefăcut în oud roșii. 

De atunci, în amintirea sângelui vărsat pentru omenire, 
popoarele aduc ca jertfă ouă roşii 1). 

_2. În Poşada-de-sus (Ardeal), cred oamenii că pe când 
dădeau cu pietre după el; pietrele acelea însă toate se pre- 
făcură în ouă roșii 2). 

3. Pe când Simion mergea la câmp, având o pâne şi ouă 
albe în traistă, l-a ajuns Hristos ducându-și crucea în spate. 
Simion i-a dus-o până la ogorul lui, de unde i-a dat-o înapoi 
lui Hristos. Mai pe urmă, punându-se la masă, n'a mai găsit 
ce avea, ci în loc a găsit pâne și ouă roșii °). 

La Ruși, legenda aceasta sună așa: Pe când evreii duceau 
pe Hristos la răstignire, şi el cădea sub greutatea crucii, 
un om care intrase în oraş, ducând un coșuleț cu ouă, l-a 
ajutat pe Hristos să-şi ducă crucea. Când omul s'a întors 
la coșulețul cu ouă, a găsit numai ouă roșii (krasenki) și încon- 
deiate (pisanki). Omul n'a mai dus ouă în piaţă, înțelegând 
semnul Domnului $). 

4. In târgușorul Boian, din Bucovina, se crede că după ce 
Hristos a fost răstignit, învățații şi mai marii jidovilor, se 
adunară la o masă, pe care era un blid cu zeamă de cocoș şi 
mai multe ouă fierte. Pe când se ospătau, unul dintre ei 
povesti despre spusa lui Isus, că după ce va fi înmormântat, 
are să învie. Un altul răspunse: 

— Când va învia cocoșul pe care-l mâncăm acuma, şi când 
se vor preface ouăle acestea în ouă roșii, atunci va învia şi 
Hristos. 





1) Revista « Satul», Aprilie 1934. 
2) e Comoara satelor », loc. cit. 
3) Pamfile, Cromatica, II, p. 16. 
€) Kurdinovski, 


www.dacoromanica.ro 





OUĂLE DE PAȘTI 2I 





In clipa aceea ouăle se făcură roşii, și cocoşul, bătând din 
aripi, începu să cânte 1). 

Moldovenii din Basarabia, povestesc astfel această legendă: 

După înmormântarea lui Hristos, cărturarii și fariseii, 
şefii evreilor, s'au bucurat ei au făcut un ospăț mare. În tim- 
pul veseliei, unul din ei şi-a adus aminte de prorocia că a 
treia zi Hristos va învia. Atunci cel care şedea «în capu 
mesei ) 2), râzând, a spus: « Când va învia cocoșul pe care-l 
mâncăm și ouăle fierte vor deveni roșii, atunci va învia și 
Hristos » N'a isprăvit bine cuvintele acestea, când ouăle 
s'au făcut roșii, iar cocoșul a înviat, a ieșit pe farfurie, a înce- 
put să bată din aripi şi a cântat. Bătând din aripi, cocoșul i-a 
stropit pe evrei cu zeama, și toți au căpătat « râie » 2) pe cap. 
De atunci evreii își rad capul și-și lasă păr numai lângă urechi, 
pe unde nu i-a stropit cocoșul, își lasă a perciuni » 2), iar cre- 
ston de atunci se felicită cu ouă boite şi închistrite 3). 

5. In altă parte a Bucovinii, legenda aceasta, în o variantă, 
vorbește de masa pe care era un cocoș fript și un borș de 
peşte. Unul din evrei a zis: « Când va cânta cocoșul ista ai 
când va înota peștele în borș, atunci va învia Hristos ». Coco- 
şul a cântat, peștele a înotat, și toți copiii s'au trezit cu câte 
un ou roșu în mână î). 

6. In satul Vașcău din Crişana, se spune că o femeie s'ar fi 
dus la un corifeu — unii spun că chiar la Pilat —să li deie 
iertare să scoboare pe Domnul de pe cruce, să-l îngroape, 
şi i-ar fi dus ca cinste o corfă cu ouă, care întinzându-le lui 
Pilat, la o clipă s'au făcut roşii. Atunci Pilat ar fi zis: « Nevi- 
novat sunt de sângele acestuia; voi veţi vedea » 5). 

7. In Agrișteu (Târnava-mică) se spune că Iosif din Ari- 
mateia și cu Nicodim, cerând dela Pilat trupul Domnului 
spre înmormântare, patru copii au dus lui Pilat daruri, ouă 
roşii. De atunci creştinii înroșesc ouă, ca să facă bucurie 
copiilor la Invierea Domnului ê), 


2) Marian, Sărbătorile, II, p. 16. 

2) Cuvinte moldovenești în textul rusesc, 

5) Mateevici, 

4) Voronca, Datine, p. 14; Variantă din Vrancea, la Hârnea, p. 13» 
5) Comunicat de Preotul Vasile Sala, din Vășcău. 

°) « Comoara satelor », II, p. 72. 


www.dacoromanica.ro 





22 ARTUR GOROVEI 



































8. Prin judeţul Tulcea se spune că, pe când Hristos era 
pe cruce, îl rugă să facă o minune, pentru ca mulțimea să 
poată cunoaşte că este Fiul lui Dumnezeu. Abia isprăvi 
rugăciunea, și minunea se arătă: pietrele svârlite de jidovi 
asupra lui Hristos se prefăcură în ouă roşii 1). 

9. In Bucovina se povestește că, pe când Isus era răstignit 
pe cruce, Maica Domnului crezând că va îndupleca pe jidovi 
să nu-l mai chinuiască, li duse o coşarcă plină cu ouă. Jidovii, 
însă, mai rău se întărâtară, și când Hristos li ceru apă, ei îi 
deteră oțet şi urzici. Maica Domnului puse coşarca la picioa- 
rele celui răstignit şi începu a plânge. Sângele din ranele 
Mântuitorului curgând peste ouă, le înroși, iar Hristos spuse 
celor de față ca de acuma să facă și ei ouă roșii, întru amin- 
tirea răstignirii lui. După ce a înviat Hristos, Maica Domnului 
a făcut ouă roșii și pască, pe care le împărțea oamenilor ce 
întâlnea, spunându-le: « Hristos a înviat!» 2). 

In Basarabia, legenda aceasta are următoarea cuprindere: 

Pe când Hristos era răstignit, Sfânta Maria s'a dus la 
evrei cu un coșuleț cu ouă, cerând să nu-l mai chinuiască. 
Văzând că evreii au început să-l batjocorească şi mai tare, 
Sfânta Maria a pus coșul la picioarele crucii şi a început să 
plângă. Sângele care curgea din Hristos, a zugrăvit unele 
ouă cu diferite izvoade, iar pe altele cu totul le-a înroșit. 
Văzând aceasta, Hristos a zis: « De acum înainte și voi veţi 
creștina şi veţi zugrăvi ouă, în amintirea răstignirii mele, 
precum am făcut astăzi eu». 

După Inviere, Sfânta Maria, cea întăi a boit şi a închistrit 
ouă, pe care le-a luat într'un coşuleț cu a păsculiți » 3) și s'a 
dus, fericită să-l vadă pe fiul ei. In drum, pe toţi ce-i întâl- 
nea, îi saluta cu cuvintele « Hristos a înviat », ṣi li dădea câte 
un ou și o păsculiță 4). 

10. O legendă din Bucovina, reprodusă într'o carte din 
Suedia, vorbește despre Maica Domnului că s'ar fi dus la 
Pilat: « Când Mântuitorul a fost închis și dus la moarte pe 


1) Țapu, Din îesle pe cruce, p. 27. 

3) Marian, Sărbătorile, II, p. 17. 

3) Cuvânt moldovenesc în textul rusesec. 
4) Mateevici. 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAŞTI 23 





cruce, îndurerata Maica Domnului a încercat să-şi scape 
fiul. A colorat ouă cu aur și le-a pus într'un coșuleț aurit. 
Apoi a luat o găină frumoasă și s'a dus cu ele la Pilat. Căzu 
în genunchi înaintea lui și se rugă pentru Fiul ei. Nu plânge, 
îi răspunse Pilat, Fiul tău nu mai sufere, a fost torturat până 
şi-a dat sufletul. Ca trăznită, Maica Domnului căzu la pământ, 
iar ouăle au făcut ocolul pământului » 1). 

II. În Păușeşti-Otărău, jud. Vâlcea, legenda este astfel: 

«După ce l-au răstignit pe Hristos, şi au venit soldații 
cu ciocanele de au rupt fluierele picioarelor celor doi tâlhari, 
toată lumea a plecat, mai cu seamă când s'a cutremurat 
pământul şi s'a întunecat soarele. Maica Domnului a venit 
cu un coş de ouă să-l dea soldaţilor, ca so lese să ieie pe fiul 
său de pe cruce. Când a venit ea, s'a dus lângă cruce, a pus 
coșul jos şi a început să plângă amarnic. Când a luat ea coșul 
să-l dea unui soldat, a picat o picătură de sânge din mânile 
Mântuitorului peste ouă, şi deodată toate ouăle s'au înroșit. 
Au venit toți soldaţii şi au luat câte unul ca să aibă și ei un 
semn despre cea din urmă minune a lui Hristos. De atunci 
e obiceiul să se înroșească ouă de Paşti » 2). 

12. In Vașcău (Crişana) se spune că «o femeie s'a dus la 
crucea Domnului, unde era răstignit, cu o corfă plină cu ouă; 
a pus-o lângă sfânta cruce, până a sărutat-o, şi când a plecat, 
vântul a ridicat marama ce era pe deasupra ouălor, şi ce i-a 
fost mult mirarea văzând toate ouăle roșii în corfă » 2), 

13. In Răcășdia (Banat), ouăle roşii sunt pietrele pe care 
copiii de şcoală, aduși de dascălii lor, le aruncau asupra lui 
Hristos, pe cruce $). 

Aceeaşi credinţă este şi în Vaşcău (Crişana 5). 

14. In Ujfalău (Aiud), credința despre ouăle roșii este că 
mergând mironosițele de dimineață să ungă trupul Domnului, 
aveau în coşuri ouă, și jumătate din acele s'au roșit, jumătate 
nu, şi îndată au văzut pe Domnul. După aceea au dat din 


1) Louise Hagberg, p. 124. 

2) Comunicat de d-l G. G. Fierescu, învățător. 
3) Comunicat de preotul Vasile Sala. 

4) Novacoviciu, Folklor, Il, p. 73; LII, p. 19. 
5) Comunicat de preotul Vasile Sala. 


www.dacoromanica.ro 


24 ARTUR GOROVEI 


ouăle roşii învățăceilor, cari s'au mirat și le-au socotit drept 
semn despre Invierea Domnului 1). 

15. In Moviliţa, jud. Putna, se spune că după ce a fost 
înmormântat Hristos, Maria Magdalena s'a dus la Chesarul 
de atunci și s'a plâns că Pilat s'a spălat pe mâni de păcatul 
morții ce evreii au săvârșit asupra Domnului. Ea a dus împă- 
ratului plocon ouă roșii. Impăratul s'a mirat de așa nelegiuire, 
şi găsind vinovat pe Pilat, a pus de l-a cusut într'o piele de 
bivol, unde a şi murit. De atunci a rămas obiceiul înroșitului 
ouălor de Paşti 2). 

Legenda aceasta o au şi Rușii, cari cred că Sfânta Maria 
Magdalena s'a dus la împăratul "Tiberiu și a predicat, începând 
cu vorbele: « Hristos a înviat), şi oferi împăratului un ou roșu. 
Tradiţia spune că predica Mariei Magdalena a avut mare 
efect, asupra lui Tiberiu, care atunci a auzit, prima oară, 
despre omorîrea lui Hristos, şi a trimes pe Pilat în judecată 3). 

O variantă a acestei legende crede că Maria Magdalena 
s'a dus la Pilat împreună cu Petru și Pavel 4). 

In Ştefăneşti (Vâlcea), tradiția spune că mironosiţele s'au 
servit cele întăi de ouăle roșii, ca de un sfânt simbol al Invie- 
rii lui Hristos. Maria Magdalena mergând la Roma, după 
înviere, a prezentat Cesarului Tiberiu un ou roșu, zicându-i: 
« Hristos a înviat » 5). 

16. Prin Bucovina se spune că jidovii aruncau pietre pe 
mormântul Domnului, care pietre se prefăcură în ouă roşii €). 

17. In Bucovina cred oamenii că datina de a înroşi ouă, 
vine dela muncirea Domnului Isus Hristos, că precum l-au 
muncit jidovii pe el, așa au luat şi creștinii datina de a face 
ouă roșii spre aducere aminte de muncirea Domnului. 

Se mai crede că, ieșind din mormânt, Hristos era în veş- 
mânt roșu, și purta un steag roșu 7). 


1) « Comoara satelor », II, p. 72. 

2) Mateescu, în revista t Doina», I, p. 1r 

3) Kurdinovski, care citează pe Constantin Economid, Despre începutul obice- 
iului întrebuințării oudlor roșii în timpul Paștelui. In rusește, din grecește, traducere 
din 1826. 

4) Revista 4 Albina », 26 Aprilie 1935. 

5) Bălăşel, în « Şezătoarea >, 

€) Marian, Sărbătorile, II, p. 21. 

2) Marian, Sărbătorile, II, p. 21. 


www.dacoromanica.ro 





OUĂLE DE PAŞTI 25 


18. O legendă din Capul-Codrului (Bucovina), spune: Isus 
Hristos anunţase că după ce va fi înmormântat, are să învie. 
Jidovii, după ce l-au luat de pe cruce și l-au înmormântat, 
au pus păzitori la mormânt, ca nu cumva creştinii să-l fure 
și să spuie că a înviat. Păzitorii s'au înarmat cu pietre, ca să 
arunce în acei ce ar veni să-l fure. Ingerul Domnului cobo- 
rîndu-se din cer, se apropiă de mormânt ca să ridice piatra 
de pe el. Păzitorii viind să arunce asupra îngerului pietrele 
ce le aveau în sân, acestea s'au prefăcut în ouă roșii. De 
atunci păzitorii aceștia stau şi astăzi împietriţi lângă mormânt, 
şi întineresc când e lună nouă, iar la lună veche îmbătrâ- 
nesc 1), 

10. În Ardeal, bătrânii spun că după ce a fost îngropat 
Hristos, o fată de jidov a zis că ea nu crede că va învia Isus, 
până ce nu se vor roși ouăle ce le avea într'un coș pe cap, 
şi atunci îndată s'au înroșit 2). 

20. In Rosa (Bucovina), ouăle roșii de aceea se fac, pentrucă 
atunci când Domnul Hristos a înviat, toţi copiii s'au trezit cu 
câte un ou roșu în mână, şi de atunci a rămas obiceiul ca să 
se facă la Paşti ouă roșii 3). 

21. 'Tradiţie din Călieni, jud. Putna: In noaptea Paştilor, 
după Inviere, Isus sculându-se din morți, umbla în jurul 
Ierusalimului ca să găsească pe cineva care să vestească 
Invierea lui. Atunci, viind o femeie spre oraș, Isus i-a zis- 
să meargă să vestească pe ucenici că a înviat, plinindu-se 
Scriptura. Femeia a răspuns: Doamne, nu mă va crede 
nimeni; dă-mi un semn adeveritor despre aceasta, și Mântui- 
torul, cu puterea lui dumnezeiască, a înroşit toate ouăle ce le 
avea femeea în coş t). 

22. După o tradiție din judeţul Vâlcea, toate ouăle din 
lume, până și ouăle de prin cuiburile păsărilor, s'au înroșit 
în clipa când a înviat Hristos 5). 


ID Marian, op. cit., II, p. 16. 

2) « Comoara satelor >, II, p. 72. 

3) Voronca, Datine, p. 424. 

4) N. Mateescu-Movilă, în « Calendarul poporului », ziar din Cernăuţi, 1 Aprilie 
1934. 
5) Bălășel, în v Şezătoarea », XVII, p. 1 


www.dacoromanica.ro 


26 ARTUR GOROVEI 


23. In Bucovina se mai spune că, pe când se înălța Hristos 
la cer, jidovii aruncau asupra lui pietre, care, căzând pe pământ, 
se prefăcură în ouă roşii 1). 

24. Tot în Bucovina, o altă legendă spune așa: Pe timpul 
Invierii Domnului, stătea o evreică în piaţă, cu două coșerci 
cu ouă de vânzare, Maria Magdalena, veselă, îi zise: « Hristos 
a înviat», iar evreica răspunse că atunci va învia Hristos, când 
ouăle din panerile ei se vor înroși, ceea ce s'a şi întâmplat 
chiar în acea clipă. Maria Magdalena duse câteva ouă de acestea 
împăratului Tavreri (Liberiu ?), a căruia soţie era oarbă, și 
atingându-i ochii cu ouăle roşii, o vindecă 2). 

Aceeași legendă din Basarabia, vorbeşte de împăratul Ta- 
breru, în loc de 'Tavreri. In ziua Invierii lui Isus, o evreică 
stătea cu două coșerci de ouă ce le vindea. Printre cumpără- 
tori era și Maria Magdalena, care aduse cu bucurie vestea 
că Hristos a înviat. Cu dispreţ, evreica răspunse: «Atunci 
va învia, când ouăle mele se vor înroși», şi imediat s'au 
înroşit. Maria Magdalena a dus câteva ouă lui Hristos, iar 
altele le-a dus soţiei împăratului Zabreru, care era oarbă. 
Când a atins ouăle de ochii împărătesei, aceasta a început 
să vadă, 

Multe minuni a mai făcut Maria Magdalena, cu aceste 
ouă 5), 

25. In judeţul Tulcea, se spune că Maica Domnului alerga 
spre Ierusalim să ducă vestea Invierii, şi s'a întâlnit cu femeea 
cu ouă, şi ouăle s'au înroşit 4), 

Alte variante ale acestei legende, vorbesc de fete care 
duceau ouă de vânzare, de o Samariteancă și o variantă, spune 
că întâmplarea aceasta a fost în Țarigrad 5), 

26. Mai amplificată o variantă din Bucovina: 

A doua zi după Inviere, o fată de creștin se duse în târg 
să vândă niște ouă. Pe drum întâlni o fată de păgân, care voia 


1) Maian, Sărbătorile, II, p. 21. 

3) Marian, Sărbătorile, II, p. 21. : Marian, op. cit., p. 20; Revista « Albina », 
26 Aprilie 1935. 

3) Mateevici, 

4) Hristian 'Țapu, op. cit. 

5) Bălăşel, în a Şezătoare », XVII, p. 19; Marian, op. cit., p. 19; Voronca, op, 
cit., p. 423; Hârnea, op. cit., p. 12. 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAŞTI 27 





să le cumpere, dar neavând bani destui la dânsa, o rugă să 
meargă la ea acasă, ca să-i dea restul. Pe drum, fata de creștin 
începu a istorisi că numai legea creştinească este cea mai bună, 
și o îndemnă să treacă la această lege. Fata de păgân îi spuse 
că numai atunci o va crede, când ouăle ce le are în coșercuţă 
se vor înroși. Minunea se înfăptui. Fetele, de spaimă, leşi- 
'nară. Nişte băietani, fiind prin apropiere, aduseră apă dela 
fântână, le udară ai fetele se treziră. Fata de creştin împărți 
băietanilor ouă roșii, şi de atunci a rămas obiceiul ca băie- 
tanii să ude fetele a doua zi de Paști, și, ca răsplată, să capete 
ouă roșii 1). 

27. Pilat, fiind chemat de mai marii Evreilor, după răstig- 
nirea lui Hristos, la o masă, tocmai când ţinea un ou în mână, 
un soldat roman a strigat: « Hristos. a înviat ». Pilat a râs și 
a răspuns neîncrezător: « Hristos o să învie când se va roși 
oul acesta ». Minunea s'a înfăptuit pe loc. Pilat, fiind înfri- 
coşat, a scăpat oul din mână ei s'a spart. De atunci a rămas 
obiceiul ciocnitului cu ouă roşii 2). 

28. In Broşteni, pe malul Bistriţei, se crede că ouăle roșii 
sunt făcute din bolovanii ce aruncau jidovii după Maica 
Domnului, când căuta pe Domnul Hristos °). 

29. Prin județul Muscelului, unde se spune că Jidovii îi 
ziceau lui Hristos « Marin », este legenda următoare: 

Maica Domnului, căutând pe Hristos, îl găsește sub chip 
de voinic, cântând cu cavalul. Hristos i-a povestit chinurile 
lui, și cum i-au pus pe mormânt nouă pietre de moară și 
deasupra au pus jidovii masa, pe care aveau pâne, fiertură 
de cocoș şi vin. Un jidov a strigat: 

— Când om vedea pânea asta spic verde, vinul viță verde 
în grădină ei cocoșul întrupat cum a fost, atunci să mai iasă 
fiul Marin de unde l-am băgat noi. 

Când a isprăvit de urat, pe câmp grâul era verde, în grădină 
viţa era verde şi pe buzele străchinii cocoșul face: cucurigu 
şi stropeşte pe jidovi cu zeama, de au rămas cu pistrui pe obraz. 


D Marian, Sărbătorile, III, p. 131. 
2) Codin, Sărbătorile, p. 53. 
3) M. Lupescu, în a Şezătoarea », VII, p. 117. 


www.dacoromanica.ro 


28 ARTUR GOROVEI 





Pe masă nu mai era nici pâne, nici vin, numai cocoșul. Jidovii 
au strigat: 

— Uş! Vede-ţi-ași ouăle roşii ! 

Şi cum s'au uitat sub pat, au văzut ouă roşii, 

De atunci au rămas jidovii cu pistrui pe obraz, iar la Paști 
se fac ouă roșii 1), 

30. După o credință din satul Răchiţi, jud. Botoșani, ori- 
gina ouălor roşii ar fi aceasta: 

După ce Maica Domnului a găsit pe Hristos înviat, mer- 
gând cu el, întâlnesc niște găini scurmând. 

— Mamă, ce-s acestea? întrebă Hristos. 

— Găini, dragul mamei. 

— Găinelor, găinelor, blagoslovite să fiți şi blagoslovit 
să fie oul vostru, iar când va da Dumnezeu și vor ajunge 
Paştele, fiecare om, cât de nevoiaș, să se închine, să facă 
măcar câteva ouă roşii 2), 

31. In Mihalcea (Bucovina), se crede că ouăle roșii se fac 
de atunci de când Hristos, fugind de jidovi, împreună cu 
Maica Domnului, a blagoslovit grâul ce a fost în acea zi 
bun de secerat. Evreii atunci luându-se după el, Hristos 
arunca în urma sa pietre, care îndată se făceau ouă roșii, 
verzi, galbene, etc., și jidovii văzându-le, au prins a le culege, 
şi Domnul Hristos a putut fugi °). 

32. După o tradiţie din Vașcău (Crişana), ouăle roşii sunt 
lacrămile mironosiţelor, care au stat la sfânta cruce sărutân- 
d-o şi vărsând lacrămi, ce s'au prefăcut în ouă roşii, pe care 
copiii se îngrămădeau să le culeagă $). 

33. In satul Bălăceana (Bucovina), minunea cu ouăle roşii 
se crede că s'a înfăptuit înainte de moartea şi învierea Dom- 
nului. Se spune că pe când Hristos predica, într'un templu, 
cuvântul lui Dumnezeu, Jidovii voiră să puie mâna pe el și 
să-l omoare. Domnul nostru, cunoscându-le gândurile, ieși 
din templu, dar Jidovii se luară pe urma lui și aruncară cu 


1) Codin, Sărbătorile, P. 53. 

2) Voronca, Datine, p. 337. 

2) Voronca, Datine, p. 423. 

1) Comunicat de preotul Vasile Sala. 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAȘTI 29 





pietre după el. Pietrele toate se prefăcură în ouă roşii. Inspăi- 
mântaţi, Jidovii fugiră în toate părțile, și de atunci oamenii 
fac ouă roşii 1). 

In Basarabia, această legendă este la fel: Odată, când 
Hristos propovăduia întrun templu, Evreii au vrut să-l 
prindă şi să-l omoare. Hristos, cunoscând gândurile lor, a 
ieșit din templu şi s'a dus în altă parte. Evreii au început să 
arunce în Hristos pietre, pe care el le-a prefăcut în ouă roșii 2). 

34. După o legendă din Frătăuţul-nou (Bucovina), Maica 
Domnului, aflând intenţia Jidovilor de a pune mâna pe dânsa, 
şi pe fiul ei, l-a luat în braţe și a fugit, aruncând în urma ei 
ouă roşii °). 

In Basarabia, legenda aceasta spune: Când s'a născut 
Hristos, Evreii voiau să-l prăpădească. Sfânta Maria a fugit 
cu pruncul, dar era urmărită şi era să fie prinsă. Atunci a 
atuncat în urmă câteva ouă roșii, și Evreii le-au admirat 
așa de mult, încât au uitat să o mai urmărească. Astfel oul 
roșu a salvat pe Hristos, şi de atunci nu trece Paștele fără 
ouă roșii 4). 

Ruşii au o legendă care spune că în ziua când s'a născut 
împăratul Sever, o găină din curtea-părinților lui a ouat 
un ou roșu. Ajuns împărat, Sever a stabilit obiceiul de a 
oferi ouă roșii, în semn de atenţie, de bunăcuviință împără- 
tească, obiceiu adoptat şi de creștini, în semn de bucurie 
că vor intra în împărăţia cerească 5). 

In termeni mai laconici, un scriitor rus explică coloarea 
oului de Paști astfel: « Coloarea roşie înseamnă nașterea 
noastră prin sângele Domnului » ê). 


EI 


Credinţa despre origina creștină a ouălor roşii, o întâlnim 
și la poporul francez. 


1) Marian, Sărbătorile, I1, p. 15. Aceeași credinţă în Ardeal: 4 Comoara satelor », 
II, p. 72. 

3) Mateevici, 

3) Marian, Sărbătorile, II, p. 14. 

4) Mateevici. 

5) Kurdinovski. 

°) P. Levașov. 


www.dacoromanica.ro 


30 ARTUR GOROVEI 


O tradiţie din Bretagne, spune așa: 

Când Mântuitorul a fost țintuit pe cruce, două paseri s'au 
aşezat pe instrumentul de supliciu. Prima era o ţarcă, pasere 
care, pe atunci, era cea mai frumoasă dintre paseri. Pe cap 
avea o egretă şi coada-i era tot aşa de frumoasă ca şi a pău- 
nului. Dar, pe cât era de superbă, pe atât era şi de răută- 
cioasă, şi nenorocita a insultat pe Hristos, care-şi dădea 
sufletul. A doua era o păsărică cenușie la pene, care se apropiă 
sfioasă de cel răstignit, ciripind ca şi cum ar fi plâns; cu ari- 
pile ei şterse lacrămile din ochii Mântuitorului, și cu pliscul 
îi smulse spinii din cap. Deodată o picătură de sânge căzu 
de pe fruntea Domnului pe pieptul păsăruicei, ale cărei 
pene se făcură toate roşii. «Să fii binecuvântată », îi zise 
Hristos, tu care te înduioşezi de durerile mele. Unde te vei 
duce, fericirea şi veselia să te însoțească; ouăle tale să aibă 
coloarea azurului cerului şi de acuma să fii paserea bunului 
Dumnezeu, purtătoarea mesagiilor fericite. Tu, zise el cătră 
țarcă, să fii pasere blăstămată. Să nu mai ai de acuma nici 
egreta, nici aceste colori strălucitoare, cu care te mândrești, 
dar nu eşti vrednică de ele. Fugi, pasere răutăcioasă; orice 
vei face, apa cerului va cădea în cuibul tău 1). 


TRADIȚII IN LEGĂTURĂ CU OUALE DE PAȘTI 


In satele din Sărand (Munţii apuseni), se adună feciorii 
de Sâmbăta Paștelor, se duc la pădure după butuci, aduc 
câteva care cu butuci şi le descarcă în cimitir. De cu seară, 
feciorii fac foc în cimitir, care foc nu se stânge în cele trei 
zile ale Paștelor. Toți oamenii stau afară, în curtea bisericii, 
până vine preotul, şi atunci intră cu toţii în biserică. După 
sf. liturghie, se dau « Paşti » (datină generală la Românii din 
Muntenia şi Ardeal); cel care ia «Paşti», dă un ou roşu 
(Şezătoarea, XVIII, p. 119). 

Pretutindeni, la "Români, acei ce se duc la Inviere, se 
spală cu apă proaspătă în care s'a pus măcar un ou roşu și 
câțiva bani de aur sau de argint. Oul roşu însemnează ca să 


1) Rolland, Faune populaire, II, p. 263. 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAȘTI 31 


fie uşori şi sănătoși ca oul, iar banii, ca să li meargă bine 
peste tot anul, şi să fie curați ca argintul sau ca aurul. Aceasta 
se face şi în ziua de Paşti, înainte de a merge la biserică (Buco- 
vina: Marian, Sărbătorile, III, 44; Dan, Comuna Straja, p. 
47; Voronca, Datine, p. 424. Moldova: Gorovei, Credinţi, 
p. 251; Şezătoarea, VII, p. 116; Hărnea, p. 20. Bihor: Goro- 
vei, Credinţi, p. 251). 

Pasca la sfințit se duce într'un şervet curat, într'o coșarcă 
sau pe o tablă, puindu-se două paşte: cea cu cruce, care se 
aduce înapoi acasă, şi una fără cruce; aceasta se lasă preotului, 
şi mai pune o bucată de slănină și patru ouă roșii (Voronca, 
Datine, p. 341). 

La Inviere bisericile "Ţării Oașului sunt pline de coșuri 
cu alimente: pască, colaci, cârnaţi, miei, şuncă, ouă. Le aduc 
bărbaţii pe umăr, ca să le sfinţească preotul (Mușlea, în Ana- 
lele Arhivei de folklor, I, 154). 

Pe la Magarova, Bitolia, și în alte părți, femeile duc ouă 
roşii la biserică, de Paști, la Inviere și la a doua Inviere, 
dumineca (Comunicat de d-l Licea). 

Din ouăle pe care le sfințește preotul, se dau câteva preo- 
tului, şi restul se aduce acasă (Marian, Sărb., III, 45). 

Tot 'cregtinul e dator să dea preotului şi altor prieteni și 
rubedenii, câte un ou roşu în ziua de Paști, zicându-i: « Hri- 
stos a înviat », şi cel ce primeşte e dator să răspundă: « Ade- 
vărat a înviat » (Bălășel, Șezătoarea, XVII, 21). 

Sosind acasă, dela Inviere, se pun cu toţii la masă, gustând 
întăi din pască, și apoi ciocnesc ouă roșii (Marian, Sărb,, 
III, 46). 

Când încep a mânca, de Paşti, încep întâi cu oul, și cioc- 
nesc mai întăi bărbatul cu femeia, apoi părinţii cu copiii, 
zicând la ciocnit: « Hristos a înviat ! », « Adevărat că a înviat». 
Se crede că acel ce strică oul celuilalt, e mai tare (Voronca, 
Datine, 424). 

Să nu mănânci ouă roșii în cele trei zile ale Paştelor (Jorăști, 
Covurluiu), sau măcar în ziua de 'ntăi (Luţcani, Covurluiu; 
Schineni, Tutova. Pamfile, Agricultura, 122). 

Unii nu mâncă ouă roșii în ziua întăia a Paștelor, că-i rău 
de buboaie (Vrancea: Hârnea, p. 20). 


www.dacoromanica.ro 





32 ARTUR, GOROVEI 


Rar cine mănâncă ouă roșii în ziua de Paşti, şi mai ales în 
Moldova şi Banat, crezându-se că celui ce mânâncă i se fac 
buboaie pe corp (Marian, Sărb., III, ror). 

In Mihalcea (Bucovina) se spune că de Paşti să nu mânânci 
ou împestrit întâi, căci vezi şerpi peste an, așa cum stă scri- 
soarea încolăcită (Voronca, Datine, 422). 

Ouă roșii nu se mănâncă în ziua de Paști, până ce nu 
s'a împărțit pomana morților. Altcum pomana nu e primită 
(Banat: Novacoviciu, III, 19). 

In ziua de Paşti, după ce te-ai împărtăşit, sau ai luat Paşti, 
mânânci întâi ou roșu, apoi iei alte mâncări (Bălășel, Șez., 
XVII, 21). 

E bine ca ouăle pe care le mânânci în ziua de Paşti, să fie 
nesărate; altfel ți se vor roşi (pârli) mânile (Muscel: Codin, 
Sărb., 55). 

E bine ca pe cel întăi ou ce mânânci în ziua de Paşti, să-l 
mânânci cu găoci cu tot, căci vei fi tare, sănătos și viteaz 
peste an (Bălăşel, Şez,, XVII, 21). 

In ziua de Paşte e bine ca copiii, după ce «şi-au deslegat 
gura cu ouă», să mânânce — dacă au — peşte rămas, fie 
de pe la Florii, fie de pe la Blagoveștenii (Muscel: Codin, 
Sărb., 55). 

Oul roşu cu care te-ai împărtăşit în ziua de Paști, îl păstrezi 
peste an, şi dacă în cursul anului se va sparge şi va face viermi, 
e semn că vei fi cu noroc. Dacă, din contra, se păstrează bine, 
e semn că vei fi sec de noroc (Bălășel, Ges, XVII, 22). 

In ziua de Paşti se împart numai ouă roşii, şi nu la capul 
morţilor, ci prin curtea bisericii (Păuşești-Otărău, Vâlcea; 
com. de d-l G. G. Fierescu). 

Spun bătrânii că înainte vreme era obiceiul ca în ziua de 
Paști să se împartă numai ouă încondeiate. Azi rar se mai văd 
ouă de acestea, prin 10-15 comuni împrejur. Chiar în restul 
judeţului nu e nicio comună să exceleze. Aproape în fiecare 
se găsesc câteva babe care să încondeieze. Acum au început 
să fie în mare cinste ouăle încondeiate. Au mai adus de pe la 
oraşe meșteșugul de a încondeia cu spirt de sare (idem). 

Există obiceiul ca să trimeată ouă roșii pe la rude şi pe la 
cunoscuţi (Macedonia; com. de d-l Christu). 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAȘTI 33 


In prima zi de Paşti, se aşează pe masă colăcei şi ouă pen- 
tru pomana morților și sănătatea vitelor (Banat: Novacoviciu, 
III, 17). 

In Banat și Transilvania, în ziua de Paști, se dau moș: de 
sufletul celor morți. Celor ce vin cu moșii, li se dăruiesc 
ouă roșii (Marian, Sărb., III, r11). 

Prinoasele din ziua de Paști au, în locul colivei, câte 4 
sau 8 ouă. Afară de acestea, fiecare creştin mai dă la miruială, 
colo unde ia nafora, câte două ouă roșii. Femeile împart 
copiilor de pomană, la ușa bisericii, ouă roșii (Muscel: Codin, 
Sărb., 54). 

Cei bătrâni, cu deosebire mamele care au copii morți, sau 
fără de lumânare, nu pot lua nimic în gură înainte de a împărți 
de sufletele răposaţilor ouă roşii cu lumânări, care au fost 
aprinse în momentul când s'a încunjurat biserica cu Domnul 
Hristos (Epitaful). Cu această ocazie de obiceiu se împart 
ouă roşii pe care e desemnată «poteca rătăcită », căci această 
« potecă rătăcită » este simbolul drumului celui rătăcit, pe care 
orbecă, pe ceea lume, toţi cei ce mor fără lumânare, ori fără 
lumina botezului (Bălășel, Șez., XVII, 21). 

In ziua de Paști e bine să dai pe o-apă curgătoare găoci 
de ouă roşii, căci aceste găoci vor merge pe ape până vor da 
în «apele Sâmbetei », şi de aci apoi vor trece în apele cele 
de sub pământ, unde sunt înfipte furcile pământului. Iuda 
roade mereu la aceste furci, cu gând ca să scufunde pământul, 
dar când vede venind pe «apele Sâmbetei» găoci de ouă 
roşii, își aduce aminte că a sosit Paștele creştinilor și i se taie 
curajul, stă din lucru şi furcile în clipă cresc la loc. De asemenea 
cei ce mor nebotezaţi, fără lumânare şi neispoveduiţi şi neîm- 
părtăşiți, au mare ușurare când văd găoci de ouă roşii venind 
pe «apa Sâmbetei » (Bălășel, Şez., XVII, 21). 

Ouăle încrestite puse sub perna fetelor, în noaptea Invierii, 
se crede că se vor mărita fetele (Sălăgeni, Fălciu). 

In ziua de Paști, toți copiii şi toți oamenii trebue să aibă 
în buzunare ori în sân, un ou. Când copilul se grijeşte cu 
oul în sân, acel ou îl pune mamă-sa în boabele de sămânță 
de porumb, ca să răsară toate şi să rodească (Păușăști-Otărău, 
Vâlcea). 


3 A, R. — Studii şi Cercetări 


www.dacoromanica.ro 





34 ARTUR GOROVEI 





Se opreşte, în ziua de Paşti, un ou roșu; se acopere cu o 
făşie de ceară pe la mijloc, ca să se poată lega, şi apoi se atârnă 
în cuiu, în casă, şi la un an, la celalt Paști, se sparge. Dacă se 
găsește cu viermi, cel ce l-a pus va fi om norocos; dacă nu 
va avea viermi, va fi fără noroc. Alții păstrează oul acesta 40 
de zile, și dacă în acest răstimp nu se împuţește, e semn că 
cel ce l-a păstrat, este norocos (Şezătoarea, III, 122). 

In ziua de Paști să nu arunci ghiocele ouălor roșii afară, 
că-ți arunci norocul (jud. Vâlcea: Gorovei, Credinţi, 251). 

In Bucovina, în ziua de Paști, copiii se dau în scrânciob 
cu câte un loc, care se fac pe la unele case, și cel ce se dă în 
scrânciob, plăteşte celui de casă câte un ou roșu (Voronca, 
345). 

In cea dintâi zi a Paștelor, slujba bisericească este sfârşită 
până 'n ziuă. Sătenii se duc fiecare pe la casele lor, şi în ziua 
aceea șed toți în casă și nu iau parte la nicio petrecere sgo- 
motoasă — doar își roșesc ouăle încondeiate mai înainte (Cor- 
bii- Muscelului: Codin, p. 67). 

In satul Cuciur-Menjir, jud. Tighina (Basarabia), în pri- 
mele zile ale Paştelor, cei căsătoriți se duc cu nevestele să se 
feliciteze, şi-şi dăruesc colaci și două ouă colorate (Pr. Gh. 
Nemţanu). 

In satul Stăvuceni, jud. Hotin (Basarabia), este obiceiul că 
după ce se felicitează zicându-și « Hristos a înviat», şi răs- 
pund «Adevărat a înviat », se sărută şi-şi dau reciproc câte 
două ouă colorate sau închistrite. La adunările sătești — hore 
şi jocuri — vin cu ouă și ciocnesc (S. Kulciţki). 

La Paști fac pască din făină de casă, groasă 'n doagă de 
un lat de mână, dar cu foarte puţină brânză, fără ouă, așa 
că, la tăiat, se risipește. Cozonacul îl fac numai cei ce trăiesc 
pănește (boierește). După slujba dela a doua Inviere, băie- 
tanii şi fetele rămân în ograda bisericii, unde se joacă » de-a 
mâţa cu şoarecele », cântând un cântec rusesc și învârtindu-se 
mereu. Bărbaţii și femeile se strâng în pâlcuri, în cimitir; 
unii joacă cărțile, alții cântă, iar alții mânâncă pască și ouă 
roşii. 

A doua zi de Paşti se duc la biserică numai oamenii însu- 
rați și nevestele lor, iar fetele stau acasă și așteaptă să vie 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAȘTI 35 


băieții cu «udatul »: le udă cu un mănunchiu de busuioc 
muiat în cofiță şi li urează sănătate, noroc. Fetele dau câte 
două ouă ori pască (satul Hâjdău, jud. Hotin (Basarabia): 
Săndulescu-'Toplița). 

Până la Duminica Tomei, la vizită, pe lângă dulceaţă şi 
cafea turcească, se dă și câte un ou roşu (Macedonia: Licea). 

Un ou dela Paşti, roşu şi încondeiat, e bine să-l păstrezi 
şi să-l pui vara în patul cu gândacii, pentru ca să nu ți se 
deoache gândacii sau gogoşile (Muscel: Codin, Sărb., 55). 

Primul ou roşu vopsit în Joia Mare, se păstrează la icoană 
până la celalalt an (Macedonia: Christu). 

Oul muncit e păcat să-l dai de pomană (Bucovina: Voronca, 
Datine, 422). 

In Macedonia este obiceiul ca în timp de furtună să se 
puie sub streşina casei o pirostie pe dos, iar deasupra un ou 
roşu din Joia Mare, ca să înceteze furtuna (Marian, Sărb., 
II, 280). 

Dacă se îngroapă la hotarele unei moşii un ou înroșit 
Miercuri în Săptămâna Patimilor, nu va bate piatra pe acea 
moşie (Vlaşca: Marian, Sărb., II, 280). 

In Joia Mare se duc 12 ouă roşii într'un şervet, la biserică, 
seara la denie, şi se lasă acolo până în ziua de Paști; în urmă 
se îngroapă câte un ou din acelea la hotarele moşiei, spre a fi 
ferite de piatră (Dr. Elefterescu, în Izvoraşul, 1932, p. 113). 

Celor ce mor sau se înmormântează în zilele Paștelor, li se 
pune mâna cea dreaptă în un ou roșu, ca semn că au răposat 
în zilele Invierii, şi pe care îl arată dracilor dela vămi, iar 
aceştia văzând oul roşu, îl lasă de trece nesupărat, oricâte 
păcate ar fi făcut (Bălășel, Șez., XVIII, 221). 

Cojile de ouă, la Paşti, trebue date pe apă, ca să ajungă 
la Blajini, şi să le ducă veste că au sosit Paștele (Puescu, Bez. 
VII, 116; Gorovei, Credinţi, p. 252; Dan, com. Straja). 

Aceeași credință în Galiția: Găocile ouălor roşii se aruncă 
într'o samă de comune din Galiţia, încă şi astăzi, în râu, cre- 
zându-se că abia atunci când ajung aceste găoci de ouă în ţara 
Rachmanilor, ţin ei sărbătoarea lor (Marian, Sărb., III, 186). 

Nu e bine să ţii în casă găoci goale de ouă roşii, fiindcă se 
ascunde dracul în ele (Bucovina: Marian, Sărb., III, 49). 


28 


www.dacoromanica.ro 





36 ARTUR GOROVEI 


Găocile ouălor colorate nu se dau găinilor de mâncare, că 
nu mai ouă (Banat: Novacoviciu, III, 16). 

In cele trei zile ale Paștelui trebue să ai, la toată masa, 
ouă roșii (Bălășel, Şez., XVII, 22). 

In cele trei zile ale Paştilor se păstrează pe masă o scafă 
(de lemn) — o farfurie astăzi — cu ouă roşii (Banat: Nova- 
coviciu, III, 19). 

La sfintele Paști mânăncă ouă roșii, ca să fii roșu (Gorovei, 
Credinţi, p. 251; Luncuşoara, Bihor; Basarabia: Mateevici). 

Ouă roşii, sfinţite în ziua de Paști, la biserică, se ţin până 
la anul şi atunci se sparg; dacă oul e sec, n'ai nevoie, dacă e 
plin, ai nevoie mult (Lupescu, Șez., VII, 117). 

In cozonaci, colaci, se pune la mijloc câte un ou roșu (Mace- 
donia: Licea). 

In Mahala (Bucovina), când vin oamenii cu pasca unii la 
alții, se pune pe masă o strachină plină cu ouă şi ciocnesc, 
ca să se vadă pe ceea lume, iar ouăle le mânăncă (Voronca, 
Datine, 424). 

După părerea unor românce, e tare bine dacă la praznice 
pentru cei răposați, pe lângă mâncările și băuturile uzitate 
la asemenea ocaziuni, se dau de pomană şi ouă roșii (Cupca, 
Bucovina: Marian, Sărb., II, 278). 

Copilul, după ce s'a grijit, lasă un ou pentru preot, iar unul 
îl dă unui alt copil, împreună cu lumânarea care a ţinut-o în 
mână, când s'a ert (Păuşăşti-Otărău, Vâlcea). 

In ziua de Sf. Toma, femeile fac colivă cu ouă roşii, pentru 
morți (Macedonia: Christu). 

La Duminica Tomei şi la Duminica Mare (sărbătoarea 
verde), toți oamenii duc la cimitir pască, ouă roșii, cozonac, 
căniţe cu zaharicale şi alune americane cu covrigi, pe care le 
împart de pomană, lângă morminte. Se tace parastas și se 
pomenesc toți morţii, de cătră preot, după ce s'a terminat 
slujba liturghiei (satul Hâjdău, jud. Hotin). 

In Bucovina, unele românce scot albușul și gălbănușul prin 
o borticică, din o samă de ouă roșii, sau împistrite, și păstrează 
găocile până la Paștele viitor, și le întrebuinţează la felurite 
lucrări, precum spre a înpiestri alte ouă de pe dânsele, înși- 
rându-le pe o aţă, şi atârnându-le pe la icoane, sau puindu-le 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAŞTI 37 





în cuie, ca podoabe. Se zice însă că nu e bine de ţinut aceste 
găoci goale în casă, fiindcă se ascunde dracul în ele (Marian, 
Sărb., III, 49). 

Aceste găoci se numesc 4 hârzob » (Pamfile, Cromatica, 191). 

Dacă moare cineva în sat, în Joia Paştelor, apoi ouăle roşii 
nu ies frumoase (Bucovina: Gorovei, Credinţi, p. 251). 

La Sfântul Gheorghe se împart, de sufletele răposaţilor, ouă 
roșii cu flori de liliac (Bălășel, Șez., XVII, 23). 

In Lunea Paştilor, prietenii și rudele se vizitează acasă unii 
pe alții, dându- Si unii altora ouă roşii. Așa, copiii se duc 
pe la părinţii lor, Dou pe la naşii lor, ducându-şi unii altora 
basmale cu ouă roşii. Apoi se adună cu toții la horă și aci 
pun mese, ciocnind ouă roşii şi petrecând unii cu alţii până 
seara (Bălășel, Şez., XVII, 22). 

Când preotul iese cu Invierea a doua, femeile (la munte) 
dau dascălilor câte 1 sau 2 ouă (Lupescu, Şez., VII, 116). 

A doua zi de Paști, este praznic la bisericele ursărești 
(Sfinţii Voevozi), şi la biserica din satul 'Tălvăci (hramul Sf. 
Neculai), plasa Otărău. După ce s'a sculat masa, toată lumea 
trece la horă. Aici se întâlnesc oameni din 3-4 comune, în 
care nu se prea fac petreceri, în aceste zile. Aici, la horă, se 
ciocnesc multe, foarte multe ouă. Sunt ani în cari mergi pe 
cojile de ouă, câte o săptămână în urmă (G. G. Fierăscu). 

In toate părțile româneşti e obiceiul a merge de Paști cu 
pască, bărbaţii cu nevestele lor, la rudele cele mai în vârstă, 
ducând o pască şi câteva ouă, pentru care în schimb li se dă 
pască și mai multe ouă (Voronca, Datine, 344). 

Lunea Paştelor e o adevărată sărbătoare a ouălor roşii. 
Fiecare creştin duce la biserică câte o basma de ouă roşii 
frumos încondeiate, pe care le pune pe masă în biserică. 
După săvârşirea sfintei leturghii, preotul le blagoslovește și 
apoi, fiecare luându-și legătura sa cu ouăle, ies afară înaintea 
bisericii — preot și popor. Aici fiecare creştin merge şi dă lui 
moș-popa câteva, zicându-i « Hristos a înviat ». Preotul, pri- 
mind ouăle, răspunde « Adevărat a înviat ». In alte localități 
apoi se întinde o masă mare şi frumoasă, care se încarcă cu 
tot felul de bucate, între care şi ouă roșii, se pun cu toţii la 
masă şi ospătează pe iarbă verde, înaintea bisericii, după ce 


www.dacoromanica.ro 


38 ARTUR GOROVEI 


n ÎN ii 


mai întâi preotul a cântat frumoasele psalmodii ale Invierii 
(Bălășel, Şez., XVII, 229). 

Junii din Brașov au obiceiul ca Marţi, după Duminica 
Paştilor, să se ducă să petreacă pe coasta Prundului. Acolo 
oferă lumii care petrece pe iarbă, plăcintă şi vin; în schimb, 
D se dă bucăţi de plăcintă, ouă roșii şi sunt cinstiți și ei cu 
vin (Ion Mușlea, Obiceiul junilor brașoveni, p. 15). 

«În ce priveşte raporturile cu fetele, s'ar părea că nu 
putem spune mare lucru despre juni. Totuşi, dacă astăzi abia 
se pot observa oarecare relații între ei și fete, avem indicații 
că înainte lucrurile stăteau altfel. Din ceea ce se mai vede 
astăzi, nu putem uita în niciun caz ziua de Luni (Lunea 
Paştilor), când junii merg după ouă roşii. S'ar putea spune 
că ziua aceasta a lor e dedicată fetelor. Despre mersul după 
ouă informatorul lui Pitiș spune precis: « unde este fată mare, 
apoi fata mare aduce junilor ouăle pe tavă și junii, dacă sunt 
mai poznaşi, încep cătră fată să zică ba că cutare ou nu e 
roşit bine, ba că cutare ou nu e fiert bine, ba că celalt e cu, 
pui în el, de văd şi ei ce răspunde fata, că fetii i se face rușine 
cât o ţin până să ia ouăle de pe tavă, şi junii o ţin într'adins 
de se uită bine la ea, de o văd bine. Această examinare o fac 
feciorii cu intenţii bine definite. Voina ni spune chiar, că 
Lunea junii se duc după ouă la acele fete la care aspiră să li 
fie consoarte ». 

« Am încercat să aflăm dacă se mai ştie în Șchei de aşa ceva. 
Informatori ai noştri nu ne-au putut spune decât că se făceau 
glume cu fetele: dacă nu ni-i da ouă, te aruncăm în vale, 
ziceau junii $ (Mușlea, op. cit., pp. 41—42). 


OUALE ROȘII IN MEDICINA POPULARĂ 


« Strânge coji de ouă ce rămân pe cale, în ziua de Sfintele 
Paşti, că, Doamne! de multe leacuri sunt bune» (Luncu- 
şoara, Bihor: Gorovei, Credinţi, p. 256). 

Cu ouă roșii se fac descântece pentru mai multe boli, pre- 
cum: de durere de dinți, de durere de urechi, de grumaz, de 
beșica cea rea, de roșeață, de tragăn, când se umflă pulpa 
la o vacă, și multe alte boli (Marian, Sărb., III, 42). 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAȘTI 39 





Mânjilor mici li se leagă la gât un găvan de lingură ce a 
slujit la înroșirea ouălor de Paști (Pamfile, Boli, 70). 

Găocile de ouă roşii ce le vezi întâi venind dela biserică, 
le iei, căci sunt bune de friguri (Bălăşel, Șez., XVII, 21). 

Ouă roșii de pichere, cu care s'a ciocnit în sărbătorile Paşti- 
lor, se întrebuinţează ca leac pentru mușcătură de şerpe, şi 
în farmece de dragoste (Bucovina: Marian, Sărb., III, 50). 

Ştergarul cu care ai șters ouăle când le-ai scos dela înroșit, 
îl păstrezi peste an; e bun de durere de urechi (Bălășel, Șez., 
XVII, 21). 

In Mihalcea (Bucovina), se spală cu un ou roșu şi cu unul 
alb, ca să fie rumen și sănătos ca oul (Voronca, Datine, 424). 

Cu primele ouă roşite, toţi ai casei se freacă pe faţă, ca să 
fie roşii tot anul (Mehedinţi: Paralescu-Kacoţy). 

Se crede ca să-ți fie buca, mărul obrazului, în tot timpul 
roşu, fetele și nevestele atingându-şi merele obrazului cu oul 
roşu, să zică: « Să fiu rumână în bucă ca oul» (Banat: Nova- 
coviciu, III, 17). 

Pe la Veria-Salonic, mamele dau, mângiie cu primul ou 
roşu obrajii copiilor, urându-li să fie sănătoşi şi rumeni ca 
ouăle roșii (Macedonia: Licea). 

Persoanele slabe, gălbinicioase şi sfrijite, au obiceiu a se 
spăla în toate duminicile, dela Paști până la Ispas, cu apă 
rece, proaspătă, în care pun trei ouă roşii, crezând că se vor 
rumeni la față ca ouăle roşii (Bălășel, Șez., XVII, 23). 

Pentru moroi se descântă în trei zile de trei ori, cu trei 
fire de busuioc, şi cu un ou de găină neagră, într'o Sâmbătă, 
pe la asfinţitul soarelui (Oltenia: Pamfile, Duşmanii, 167). 

Pe la Molovişte-Bitolia, se cercetează oul roşu dela icoană, 
şi dacă n'a intrat în putrefacție, dacă nu miroase, se crede 
că în acea casă, familie, o să fie sănătate și bineţe (Macedonia: 
Licea). 


OUĂLE ROȘII IN ZICERI POPULARE 
Nu poți face ouă roșii cu minciuni (Vrancea: Hârnea, p. 12). 


Cu minciuni nu se roşesc ouăle. Se zice celor ce umblă cu 
tot felul de minciuni, ca să-şi facă treburile lor. 


www.dacoromanica.ro 





40 ARTUR GOROVEI 


A fi frumos ca un ou roşu de Paşti. Se zice de un obiect, 
şi mai cu deosebire de o persoană frumoasă, bine făcută și 
rumenă la față. 

Chef, Mirică, şi un ou roşu. Se zice în râs cuiva care trăn- 
căne verzi şi uscate. 


Paștile 
falnicile ! 
Un ou roş de prânz 
şi seara altul: 
mai ciudat, 
mai umflat. 


Se zice de cei lacomi la mâncare, cărora li se pare că cu 
ouă roșii de Paşti nu se văd sătui, aşa cum se văd la Crăciun 
cu cartaboaşe de porc (Bălăşel, Şez., XVII, 23). 


CIOCNITUL CU OUALE DE PAŞTI 


Expresiunea 4 a ciocni » este generală; pretutindeni Românii 
ciocnesc ouăle de Paști. In Blaj se zice şi «a da cioc»: « Locul 
unde se adună ca să dea cioc este jurul bisericii » (Prof. Viciu, 
în « Comoara satelor »). Prin jud. Vâlcea se zice «a cicni» 
(Păuşăşti-Otărăni). 

Se ciocneşte numai cu ouă roşii: « Cu ouă albe să nu cioc- 
Dest, că vei face bube mari cât oul» (Mehedinţi: Paralescu- 
Kacoţy). 

Ciocnitul ouălor de Paști se face, prin unele locuri, cu un 
anumit ceremonial, dela care nu-i îngăduită nicio abatere. 

Oul are trei părți: vârful, care se numește cap; partea 
opusă vârfului, care se numeşte dos, iar în Bucovina se mai 
numeşte şi huscă, şi părțile laterale, numite coaste. 

In ziua de Paşti, în Bucovina, se ciocneşte numai cap cu 
cap ; a doua zi, Luni, se poate ciocni şi cap cu dos, iar zilele 
următoare şi dos cu dos, sau chiar coastă cu coastă (Marian, 
Sărbătorile, III, 47). 

In Banat, vârful oului se numeşte cic şi dosul se numește 
fund: Ciocnirea se face cic (vârf) cu cic, şi fund cu fund (Nova- 
coviciu, III, 19). 


www.dacoromanica.ro 





OUĂLE DE PAȘTI AT 





In regiunea Blajului, se ciocneşte pe văzute și pe nevăzute. 
« Când îi «pe văzute », examinează cu bägare de seamă ouăle, 
să le vază, care mai tari sunt ca ale lor? Examinarea se face 
așa, că se uită la formațiunea oului, mai ales la cap, și din 
forma aceluia, mai ascuţită, ori mai tâmpită, conjecturează la 
vârtoșia oului. Privesc cu atenţiune la mărimea și forma oului, 
ca să ştie, oare nu-i de rață, de « găină de mare », ori de curcă, 
care toate-s mai tari decât cele de găină, şi în cazul acesta 
«nu dă cioc», de nu cumva şi oul lui este de același fel» 
(Prof. Viciu). 

In Păușăști-Otărău (Vâlcea), cei cari ciocnesc încearcă 
ouăle, şi « dacă se cam aseamănă, ciocnesc» (Fierăscu). 

leşind dela Inviere, după sfânta liturghie, sătenii se așează 
la masă, și după ce au gustat mai întâi din pască, și din cele- 
lalte lucruri sfințite, încep a ciocni ouă roşii. Întâi ciocnesc 
soţii. Nevasta ţine oul, şi bărbatul zicând: « Hristos a înviat», 
ciocnește, și nevasta răspunde: « Adevărat a înviat ». Ciocnesc 
apoi părinții cu copiii, şi părinţii cu celelalte rude, prieteni 
sau cunoștințe, care se întâmplă la masa lor (Marian, Sărb., 
III, 46). e 

Același obiceiu este şi în Basarabia, unde se crede că rudele 
care nu ciocnesc, nu se mai întâlnesc pe lumea cealaltă (Ma- 
teevici). 

Regula generală este că dreptul de a Jovi, îl are bărbatul, 
şi cel mai bătrân, pe când femeea și cel mai tânăr trebue 
numai să ţie oul, pentru a fi ciocnit (Banat: Novacoviciu, 
III, 19). 

In Transilvania e datina ca tatăl familiei, după ce s'a gustat 
din pasca și slănina slujită, să ia un ou slujit, să-l spargă, să-l 
taie în atâtea bucăți câţi căseni are, şi apoi să dea fiecăruia 
câte o bucăţică din el. Această împărţire de ou însemnează 
că, rătăcindu-se cineva peste an, pe căi necunoscute sau în 
alt loc undeva, și neputând nimeri calea, dacă nu mai se gân- 
deşte la aceia cu cari a mâncat ou în ziua de Paști, îndată 
i se deschid ochii şi nimerește calea (Marian, Sărb., III, 19). 

Prin Bucovina este credința că trebue să ciocnești ca să 
nu te rătăceşti în pădure. Cine a ciocnit, dacă se rătăcește, îl 
găsesc oamenii și-l scot (Voronca, Datine, 424). 


www.dacoromanica.ro 





42 ARTUR GOROVEI 


Cei ce ciocnesc ouă roşii, în ziua de Paști, se întâlnesc 
pe ceia lume —se crede în Bucovina (Marian, III, ror; 
Voronca, 424). 

Acel al cărui ou nu se sparge când ciocnești în ziua de 
Paşti, va muri înaintea celuilalt -— este credința pe valea 
Bistriței şi în Banat (Novacoviciu, III, 19). 

Dacă spargi oul, e semn bun, vei fi voinic peste tot anul; 
dacă ţi l-a spart, e semn rău, vei fi bolnav, și poate să și mori 
(Vâlcea: Bălăşel, Șez., XVII, 21). 

In jud. Vâlcea (Păuşăști-Otărău), când un băiat ciocnește 
cu o fată, o întreabă: «Pe luate?», adică dacă l-o sparge 
pe al fetei, i-l dă? Sunt unele fete care nu-l dau (Fierăscu). 

Pretutindeni oul spart trebue să fie dat partenerului, obi- 
ceiu observat şi în Basarabia (Mateevici) și în Macedonia 
(Licea). 

Cel care nu dă oul ciocnit, este expus la mari pedepse: 
îi ies buboaie pe trup (Muscel: Codin, p. 53); zace de fri- 
guri (Marian, III, 48); pe ceea lume îl mânăncă împuțţit, cu 
păcură (Marian, 888, 48), sau cu viermi (Novacoviciu, III, 20). 

In jud. Vâlcea, obiceiul este ca oul spart să-l mânânci şi 
găocile să le lepezi pe drum (Bălășel, Șez., XVII, 2). 

Pe aiurea, cei ce ciocnesc, curăță oul spart, îl taie în două 
şi-l mânâncă amândoi (Voronca, 424). 

Asupra timpului când se ciocnește, datinele variază. 

In unele părţi se ciocnește din ziua de Paști până Marţi — 
până la Mătcătdu, cum se spune în Banat (Novacoviciu, 
III, 20); pe aiurea până la Ispas, şi chiar până la Duminica 
Mare (Marian, III, 48). 

Prin alte locuri din Bucovina, Marţi nu se mai ciocnesc 
ouă, numai de Sf. Gheorghe şi de Ispas (Voronca, 424). 

Cu toate acestea, prin unele locuri din Moldova, din jud. 
Vâlcea şi din Banat, în ziua de Paști nu se ciocnește, dacă 
vrei să nu te doară mijlocul la secere, sau să nu capeţi buboaie. 

In jud. Vâlcea se ciocneşte în toate duminicile până la Ispas, 
ŞI fiecare sătean ţine ca o cinste mare să aibă ouă roșii pe masă, 
sau pe fereastră în casa sa (Bălășel, Șez., XVII, 23). 

Pe când pretutindeni, dincoace de Dunăre, se ciocneşte 
după ce iese lumea dela biserică, la Inviere, în Macedonia 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAȘTI 43 


copiii ciocnesc ouă roşii în noaptea Învierii —- Graiul mare — 
când se spune Hristos a înviat (Licea). 

In Banat, în zilele Paștelor, oaspeţii ce vin în casa gospoda- 
rului, se așează pe scaune, în jurul mesei, şi li se oferă farfuria, 
ca să-şi aleagă un ou cu care să ciocnească, mai întâi cu gazda 
şi în urmă cu oaspeţii între ei. Ouăle sparte le pot mânca, 
sau le pot duce acasă (Novacoviciu, III, 19). 

Trebue de ştiut că se ciocnesc numai ouăle merişoare, adică 
acele monohrome, roșu sau altfel; nu se ciocnesc ouăle încon- 
deiate, « muncite », care reprezintă chinurile îndurate de Isus 
Hristos, pe vremea răstignirii. 

Datina ca oul să fie dat aceluia care l-a spart, a născut, 
la unii oameni prea dornici de câștig, obiceiul de a-şi prepara 
anumite oud tari, cu care să spargă ouăle obișnuite. Despre 
acești oameni 4 lacomi de câștig », apreciaţi rău de popor, se 
spune nu numai că se încarcă de păcate, dar că, pe cealaltă 
lume, ouăle astfel câștigate le vor mânca împuţite, cu viermi 
şi cu venin (Marian, III, 49). 

Aceeaşi credință în Basarabia (Mateevici). 

Ouă tari sunt părăsiturile de rață, de gâscă şi de curcă, 
precum şi ouăle de pichere. Alţii, mai vicleni, întrebuințează 
şi ouă fabricate din lemn. i 

Chiar şi ouăle de găină se fac tari, dacă se ţin câtva timp 
în zeamă de varză (Păuşăști-Otărău). 

Un mijloc mai migălos, de a face două tari», întrebuințat 
de unii băieţi, este acesta: « Ca să aibă ou tare de ciocnit, 
băieții iau din grămada de ouă pe cel care are «rod mai puţin », 
adică pe cel care are, pe coajă, mai puţine punctuleţe asemănă- 
toare cu porii de pe piele. Pune trei, patru, în băligar de cal 
şi le ține până în Sâmbăta Paştelor. Alte ouă le umple cu 
smoală. Pentru aceasta pune mâna pe un ac mai gros, și în 
capul cel gros al oului face o gaură mică, prin care înfige 
un paiu de grâu. Cu acesta mestecă de câteva ori prin ou, 
ca să spargă gălbenuşul, şi apoi îl suge prin paiu până nu mai 
rămâne nimic. După ce a curăţit bine înăuntru, ia o bucată 
de smoală, o ţine deasupra oului şi cu flacăra unei lumânări, 
pe care o ţine alt băiat, topeşte smoala ca să intre prin gaura 
făcută în ou. Trebue oul umplut, i se pune o bucăţică de coajă 


www.dacoromanica.ro 





44 ARTUR GOROVEI 


în spărtură, și oul e gata. Aşa făcut, îl bagă în roșele şi-l ţine 
la răcoare până la Paşti (Fierăscu). 

In Macedonia este obiceiul ca în noaptea Invierii, când 
preotul zice: « Hristos a înviat », fiecare să aibă un ou în buzu- 
nar și să ciocnească, zicând: « Hristos a înviat », la care răs- 
punde: « Adevărat a înviat » (Christu). 


SURĂȚIA 


In Vrancea, este obiceiul ca Luni după Paști, fetele să se 
prindă surate, între ele. 

Surăţia este şi ea un obiceiu vechiu la noi, şi în vremurile 
trecute avea o însemnătate mai mare ca acum. Fetele câte 
se prindeau surate, trăiau toată vieaţa în bune legături de 
dragoste şi prietenie, ca nişte adevărate surori. Ba, poate şi 
mai bine, că între dânsele nu mai aveau de împărțit moşte- 
niri, ca să se mai ciondănească. ` 

Cine vrea să se prindă surată, merge de dimineață la casa 
uneia din fete, unde au avut ele vorbă să se strângă, şi aducând 
fiecare ouă roşii, pască şi o pupăză (pâne lucrată într'o formă 
lungăreață şi împletită într'un anumit fel), pregătite din vreme. 

Aci chiamă şi pe un flăcău ales de dânsele, dintre cei mai 
cuminţi, şi se aşează cu toții la masă, ca să ospăteze. Pe unele 
locuri se aduc și lăutari, cari li cântă cântece de jale. 

Legământul de credinţă se face aşa: Fetele îşi schimbă, 
una cu alta, pupezele ce au adus, zicând de trei ori: «Ești 
surată pân” la moarte? », şi cealaltă răspunde: « Sunt surată 
pân! la moarte ». Apoi fiecare fată dă flăcăului câte o basma 
lucrată de mâna lor, sau măcar un ou roşu, zicând: « Eşti tu 
frate pân” la moarte? », şi el răspunde: « Sunt eu frate pân” la 
moarte ». La urmă taie pupezele și le mânâncă cu toții, bând 
vin şi ciocnind ouă roşii, până când vin vălarii de D strică 
masa, în voia cea bună a tuturora (Hârnea, p. 25). 

In Mehedinţi, în special în Severin, înfârtățitul şi însură- 
Hitul se fac Luni, după Duminica Tomei. 

Cu ouă încondeiate și coroane de salcă (salcie), familile 
orașului iese la câmp, în pădurea numită Crihala, având şi 
puţină sare. 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAŞTI 45 


Câte doi băieți şi câte două fete îşi pun coroanele pe cap, 
şi schimbă unul cu altul câte un ou încondeiat. Cel mai mare, 
băiat sau fată, își scoate coroana de pe cap şi o dă orizontal 
celuilalt, care face acelaşi lucru, însă coroana e răzimată pe 
vârful degetelor şi pe antebraţ, așa încât podul palmei e încu- 
nunat cu cele două coroane. 

In palmă e sare. 

Atunci se ţine următorul dialog: 

— Imi ești frate pân” la moarte? 

— Îţi sunt, răspunde celalt, apoi se pleacă și atinge cu 
limba sarea din mâna celui care a întrebat. 

Aceasta se repetă de trei ori, întorcând coroana pe partea 
cealaltă, de fiecare dată. 

Celalt face asemenea, adică după fiecare întrebare linge 
şi el sare din mâna celuilalt, de trei ori de-a-rândul. După 
aceasta își pune fiecare coroana pe cap, scutură sarea din 
mână, se iau în braţe şi se învârtesc, unul pe altul, iarăși de 
trei ori. 

Fetele urmează tot astfel, zicându-şi surată (Bibicescu, 

p- 405). 

P sita unele părți din Banat, feciorii H fetele care s'au con- 
vorbit de mai nainte ca să se înfrățească, sau să se însurd- 
țească (să se facă surori), se îmbracă în ziua de Mătcătău 
(Marţi după Paşti) în haine de sărbătoare, iau apoi cu sine 
ouă roșii sau pestriţe, păstrate anume din ziua Paştelor, şi se 
duc la un loc anumit, ales de mai nainte, într'o grădină sau 
la câmp, unde este un pom înflorit (măr, păr, cireş, vişin, 
etc.), şi aici se întâlnesc unii cu alții. Aici fiecare își face 
o cunună de flori din acel pom, și şi-o pune pe capul său, 
şi apoi luându-se de mână unul cu altul, pornesc spre dreapta 
şi ocoleşte pomul de trei ori. După aceasta își iau cununile 
de pe cap, feciorii laolaltă şi fetele laolaltă alătură cunună 
lângă cunună, și prin ele se sărută de trei ori, schimbă ouăle 
iarăși prin cununi şi feciorii zic: «Să fim fârtați până la 
moarte », iar fetele zic: «Să fim surate până la moarte)». 
Iar la sfârşit se ridică unul pe altul, şi una pe alta, în brațe, 
şi după aceasta mânâncă ouăle roşii cu pâne și cu sare (Marian, 


Sărb., III, 193). 


www.dacoromanica.ro 


46 ARTUR GOROVEI 


JOCURI CU OUA DE PAȘTI 
I 


In Teiuş (Ardeal), copiii, a doua zi de Paști, se joacă « de-a 
scăruța », așa: 

«Un copil pune un ou roșu pe o scăruță, făcută din doi 
tulei (jipi) de cucuruz și-l lasă să se rostogolească la vale, 
până se opreşte dela sine undeva. Apoi lasă și ceilalți copii 
să cadă un ou pe scăruță, în jos. Dacă oul acesta rostogolin- 
du-se, se loveşte de oul cel lăsat mai înainte, atunci copilul 
al doilea ia amândouă ouăle; dacă nu loveşte, atunci vine 
să-şi cerce norocul al treilea, al patrulea, și lasă pe scăruță 
câte un ou roșu, până se întâmplă de loveşte vreun ou din 
cele slobozite pe scăruță. Cel ce nimereşte, le ia pe toate. 
Jocul se repetă » (Prof. Viciu). 

Jocul acesta nu este semnalat nicăeri aiurea la poporul 
nostru, şi s'ar putea să fie împrumutat, de pildă dela Sași, 
deoarece îl găsim la multe dintre popoarele care nu ţin de 
Biserica Răsăritului, 

In Saxonia, lângă orașul Bautzen, este o colină la poalele 
căreia curge râul Spree; pe vârful colinei este o capelă mică 
a suburbiei Seidau. Sus, pe colină, se aşează tineri, femei și 
bărbaţi, cu panerașe pline cu ouă de Paști şi de-a-lungul 
colinei, până în malul apei, se înşiruiesc copiii, băieți şi fete, 
fiecare având câte un săcuşor. Cei de sus aruncă ouă răs- 
coapte pe colină, care se rostogolesc în vale, şi ei le prind, 
şi veseli îşi încarcă săcușoarele. Uneori ouăle ajung până în 
apa Spree, de unde le pescuiesc (Eckstein). (Fig. 1). 

In Suedia, jocul acesta este mult utilizat. (Fig. 2). 

In Halland se ţine între picioare o scândură de-a-lungul 
căreia se rulează o monetă spre ouăle așezate la capătul scân- 
durii. Dacă moneta atinge un ou, cel care a aruncat-o ia oul. 

In Scania, jocul acesta se face în mai multe chipuri. 

Se aruncă ouăle ca și în Halland, sau se aşează ouăle la o 
depărtare de câte 6o cm unul de altul, şi se dă drumu unui ou 
pe scândurică. Toți acei cari joacă, trebue să puie un număr 
egal de ouă la joc, şi fiecare jucător aduce ouăle colorate 
într'un singur fel. Jocul se face după o ordine stabilită. 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAŞTI 47 


Se aranjează un fel de arenă într'un teren nisipos, la capătul 
căruia se aşează un olan. Jucătorii, unul după altul, dau dru- 
mul unui ou pe olan, şi când un ou atinge un alt ou, acel 


care l-a aruncat, îl ia. 


ht 
Z 


SEA 


pica CUN 


w 


raas 


€ 
D 


A 


x 





Fig, 1, — Joc cu ouă de Paşti în Saxonia 


In loc de olan, se ia o scândură aplecată spre un butuc, și 
pentru ca ouăle să nu se ducă prea departe, se formează un 
cerc cu o frânghie, la o distanță cam de 3 metri. Fiecare jucător 


www.dacoromanica.ro 





48 ARTUR GOROVEI 


are numărul lui de ouă colorate după gustul lui, şi uneori 
pe ouă îşi sgârie şi numele. Astăzi, părându-li-se prea com- 
plicat să-şi sculpteze numele, îl scriu cu creionul. Acela care, 
la finele jocului, mai posedă încă ouă, are dreptul să ieie 
toate ouăle neciocnite. 

Intr'o vreme se fierbiau panere întregi de ouă; un jucător 
putea să aibă mai multe duzini, dar astăzi (1920) ouăle fiind 
scumpe, se mulțumesc toți cu 10—15 ouă. 

Adeseori se caută o pantă pentru rostogolit ouăle. Câteva 
zile înainte de Vinerea Mare, copiii din Kivik şi din Vitemălle 
se duceau să inspecteze «panta ouălor », numele unei coaste 
de deal la Nird de Kivik, unde se fixa numărul ouălor şi colo- 
ritul lor. Se întâmpla adeseori ca să aibă mai multe ouă copiii 
săraci, căpătate dela fermele de prin prejur. In ziua de Paști, 
mai cu seamă, era veselie mare la panta ouălor. De obiceiu, 
jocul preferat este de a da drumul ouălor din culmea colinei 
spre şes, cam 23 de metri depărtare. Uneori un ou poate să 
facă 8 şi 10 curse, până să se strice. Se înţelege că jocul acesta 
este pentru copii, dar asistă la el şi persoane mari (Louise 
Hagberg). 

O descriere mai laconică a jocului acestuia, la populația 
de origină germană din Palestina: « Un fel de joc de noroc, 
în tovărăşie, este următorul, la care o a treia persoană furni- 
zează oul. Când, de pildă, cinci ouă au fost procurate, acestea 
sunt așezate într'un rând. Unul dintre jucători ia primul ou, 
celalalt ia ultimul. Al cărui ou este spart la ciocnire are a plăti 
toate ouăle celui ce le-a procurat. Câştigătorul dă procuratorului 
un ou înapoi, şi cu restul poate să continue jocul (Dalman). 

In câteva provincii ale Franţei, jocul acesta, cunoscut sub 
numele de roulée este practicat ca şi în celelalte țări. 

In Bourgogne, într'o localitate Nan-sous-Thil, jocul este 
astfel descris: « In ziua de Paşti, dar de preferinţă în Lunea 
Paştelor, locuitorii își oferă reciproc ouă răscoapte, albe sau 
văpsite. Se aşează o scândură înclinată, şi fiecare rostogolește 
ouăle ce le are cu sine, când îi vine rândul. Acela al cărui 
ou atinge pe un altul în cursa lui, îl câștigă şi-l mânâncă 
pe loc. In vechime juca toată lumea; astăzi joacă numai 
copiii (Van Gennep, Bourgogne, p. 83). 


www.dacoromanica.ro 


Artur Gorovei. Oudle de Paști. Planșa I. 








Fig. 3. — Joc cu ouă de Paști în Rusia 


A. NR. — Studii şi Cercetări, 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLB DE PAŞTI 49 


In Bourbonnais, «luni după Paști, la Yzeure mai cu 
seamă, se practică încă Jo roulée, cu ouă coapte și văpsite în 
diverse colori. La ţară, fetele şi băieţii se joacă pe fânaţ; 
jocul se face cu ouă, şi când toate sunt sparte, le mânâncă 
împreună (Van Gennep, Bourgogne, p. 85). 

In regiunea Tonnerre: « Cuvântul roulée vine dela un joc 
vechiu, care consista să se ruleze, pe un plan inclinat, ouă 
care înainte de a se opri, trebuiau să se ciocnească cu altele, 
în acelaşi scop. In toate comunele regiunii Yonne, ouăle se 
considerau datorite copiilor de cătră bunicii și naşii lor. La 
Villeneuve-sur-Yonne, acest soiu de petrecere era practicat 
de op member tuturor familiilor; în Lunea Paştelor toți{se 
întruneau în o pădurice la 2 kilometri de oraș, unde se vin- 
deau multe ouă văpsite roşu; părinţii şi copiii îşi făceau provizii 
şi jucau «à la roulée». Oul care, în cursa lui, atingea un altul 
în cale, însemna că persoana care l-a aruncat e câștigătoare 
ouăle sparte erau mâncate pe loc şi udate cu vin. În diferite 
părți din Yonne, aceste roulées erau făcute cu ouă ouate în 
Vinerea Mare, și stăpâna casei le păstra cu grijă, pentrucă cre- 
dința populară le atribuia proprietatea de a vindeca frigurile, 

«La urmă s'a dat numele de roulées ouălor făcute dar, sau 
întrebuințate ca dijmă. In cele mai multe comune, cei cari 
aveau să tragă sorți la armată, mergeau cu toba în fruntea 
lor, în ziua când aveau să tragă sorții, să ceară ouă pentru 
a face o omletă, Diferite persoane primeau aceste roulées, 
precum factorii rurali, copiii din corul bisericii, copiii din 
serviciul morarilor şi acei cari sunau clopotele la biserică » 
(Van Gennep. op. cit., p. 86). 

La Channy, capitala cantonului Aisne: « Altă dată, în ziua 
de Jeudi gras era obiceiul numit Țeudi-Țaudian. Fetiţile tre- 
ceau pe strade cu panerașe în mână, și cereau ouă pe la por- 
tile caselor. Cu recolta făcută, se stabilea în piața orașului 
un plan înclinat în pământ, pe care şcolăriţele rulau pe rând 
câte un ou. Aceea a căreia ou nu se spărgea, era proclamată 
Regina jocului Țaudian, şi era plimbată pe strade cu un 
sceptru în mână » (Id., p. 87). 

In Ardennes, un joc identic se făcea la Păresimi, când însă 
în loc de ouă roșii, se întrebuințau mici cozonaci, numiţi 


4 A, R. — Studii şi Cercetări 


www.dacoromanica.ro 





50 ARTUR GOROVEI 


rouiettes. Se alege o costişă, şi jucătorii, împărțiți în două 
tabere, unii ocupă coama și ceilalţi poalele costişei. Cei de 
sus aruncă, pe costișă, cozonacii, strigând: « Rouiez, rouiette $ 
(roulez, roulettes). Intro zi, însă, locuitorii dintr'un sat 
vecin năvăliră şi mâncară cozonacii, şi de-atunci s'a pierdut 
obiceiul ». 

Prin alte localități, se obişnueşte un joc care amintește în 
același timp şi pe amândouă celelalte, roulées și rowiettes: 
«In ziua de 1 Mai, băieţii încărcaţi cu ouă roşii răscoapte 
numite matoles şi având înşirate pe braţe colăcei, se adunau 
în grupe, escaladau colinele care dominau satele și de pe 
culmi rostogoleau ouăle şi colăceii, pe care copiii din vale 
se întreceau să le culeagă » (Van Gennep, p. 88). 

Jocul cu ouă de Paști se obișnuia și în Rusia, cum se 
vede în gravura alăturată. 


il 


« În comuna Retest (jud. Sătmar) — locuitori români ame- 
stecaţi cu germani şi maghiari — este datina că, a doua zi 
de Paști aranjează o întrecere în cursă. Feciorii iau câteva 
coşuri de mână cu cucuruz (porumb) în ele și pleacă prin 
sat, din ocol în ocol (curte). Chiamă găinele, aruncându-le 
câteva grăunțe, glumind că hrănesc galițile şi în schimb să le 
dea una; nu ies din ocol, până când stăpâna casei nu le dă 
2-3 ouă. Așa colindă întreg satul, apoi merg cu toţii afară 
din sat, într'un şes. Acolo înşiră ouăle, jos pe ţelină, unul 
după altul în linie dreaptă, tot la câte un pas. Distanţa dela 
întâiul ou până la cel din urmă, este uneori de vreo trei sute 
paşi. La oul cel din urmă pun o metă A., meta B. Fac apoi 
prinsoare care din ei se leagă să adune toate ouăle, adunând 
tot numai unul odată la punctul de plecare A., până când 
altul aleargă în fuga mare şi parcurge distanța statorită (A la 
B). Se află care se încrede în iuţimea picioarelor și se prinde 
în rămășag să le adune. Acesta, în cursul goanei sale, are 
dreptul să arunce 6-8 ouă, să nu le aducă la punctul de mâne- 
care. Amândoi rivalii pleacă deodată. Cel ce are să parcurgă 
distanța anumită (până la metă) are să aducă cu sine un ou, 
şi sosind la metă să-l izbească de ea, ca semn că a atins meta, 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAȘTI 5I 


iar de acolo să aducă ceva semn. Poporul din comună admiră 
întrecerea în fugă. Privitorii se așează în cete, după vrâstă. 
Incepe cursa. Cel ce culege ouăle în fugă are grijă să arunce, 
în glumă, câteva ouă între fete. Atunci se naște un râs general, 
chiote vesele și aplauze. Dacă culegătorul de ouă le adună 
toate până nu soseşte celalalt dela metă, atunci e câştigat rămă- 
şagul şi toate ouăle. Totuşi el nu le folosește numai singur, ci 
le consumă toţi feciorii laolaltă, lui îi rămâne gloria învingerii 
şi vâlva de a fi cel mai voinic între toţi feciorii satului » (Prof, 
Viciu, în « Comoara satelor », II, p. 69). 

Tot astfel se face acest joc în Wiirtemberg. 

Unul adună ouăle, pe. când altul aleargă. Cel ce adună, 
trebue să strângă 101 ouă într'un coș, în timpul cât celalalt 
aleargă. In 1845, culesul ouălor se făcea pe un loc înghețat. 
Prin unele locuri, cei ce culeg şi cei ce aleargă, sunt încăle- 
op de alții, şi operează cu ei în spinare (Eckstein). 

In Elveţia jocul se practică. 

« Intre jocurile (cu ouă de Paști) se numără și aruncatul 
ouălor, mai cu seamă însă culesul lor, care se face după reguli 
foarte precise, ai se exercită şi astăzi încă foarte mult (ridicați 
ouăle de jos,— aruncaţi-le,— fugiţi, etc.). În principal jocul 
constă în aceea că reprezentanţii a două partide se pun la 
întrecere, şi în timp când unul fuge până la un loc anumit, 
de obiceiu cam până la jumătate de ceas depărtare, şi de-acolo 
se reîntoarce iarăşi în goană, celalalt trebue să culeagă un număr 
anumit (200—300) de ouă, care sunt aşezate lângă un prag 
pe iarbă, să le culeagă câte unul și câte unul să le puie într'o 
coşarcă. Câte odată alergătorului îi este permis să arunce ouăle 
în coșarca umplută cu fân, la care operaţie îi mai ajută încă 
unul, dar dacă el aruncă oul alăturea, sau îl sparge, atunci se 
pune un altul în loc. Partida care pierde, trebue să dea de 
băut » (Hoffmann-Krayer). 

In provincia Brabant, din Belgia, jocul Course aux oeufs, 
se făcea astfel: 

« Acum vreo șaptezeci de ani, curse «aux ous d'psau- 
catche » se făcea Luni după Paşti, în localitatea Sart- Messir 
Giullaume sous Court-St.-Etienne, şi nare să mai fie astăzi 
nimeni care l-a văzut. 


4 


www.dacoromanica.ro 


52 ARTUR GOROVEI 


« Disdedimineaţă, câţiva flăcăi, cu panere care se poartă în 
spate, mergeau dela casă la casă cerând « psaucatche ə. Vizita 
era în plin şi adunau multe ouă. Nu neglijau să se ducă și 
pe la crâșme, şi se mai întâmpla să meargă clătindu-se, pe 
două cărări, cât pe ce să compromită «la hottee». 

Pe la 3 ceasuri se fierbiau ouăle până se răscoceau, şi, în 
prezenţa unui public numeros, se aliniau 50 de ouă, la distanță 
de un metru de ambele laturi ale unei alei care ducea la capela 
cea veche. 

O fată și un flăcău, aleși de căpetenia tinerimii, trebuiau 
să adune ouăle acestea, unul câte unul, înturnându-se, la fie- 
care dată, la un paner așezat la o distanță de 5 metri dela pri- 
mul ou. 

Această manevră dura multă vreme, în râsetele şi încurajă- 
rile asistenții. 

Cel care câștiga era sărbătorit: muzica, în frunte cu toba, 
îl conducea la localul unde se mâncau ouăle, chefuind și 


dansând » (A. Vanderborgt, în a Le folklore brabangon, XIV, 
P. 244). 

In Nordul Franţei, prin Flandra, jocul acesta se numea 
courrir les oeufs. O descripţie veche a acestui joc: 

«La Rousies, înainte de Revoluţie şi chiar după aceea din 
timp în timp «on courait les oeufs » regulat Luni după Paşti. 
Se puneau 26 de ouă la trei sau patru paşi distanță unul de 
altul; un om le culegea şi le punea într'un paner, fără să le 
strice, pe când un altul alerga până la un loc destul de depăr- 
tat. Dacă, după ce ajungea la ţintă, se întorcea la punctul de 
plecare mai înainte ca celalalt să fi cules toate ouăle, era învin- 
gător, în cazul contrar, învingător era adversarul. Invingă- 
torul şi învinsul, cu tineretul satului, se duceau la crâșmă, 
unde mâncau ouăle, stropindu-le cu bere» (Van Gennep, 
Flandre, I, 212). 

D-l A. van Gennep spune următoarele despre acest obi- 
ceiu: « La Loos (cantonul Haubourdin), caracterul ceremonial 
primitiv al acestei datine se conservase mai bine, pentrucă 
era unul din elementele marelui pelerinaj pe care-l făceau, cu 
picioarele goale, la biserică, mai cu osebire mamele care aveau 
copii bolnavi şi «adolescenţii ce-și îndeplineau făgăduinți 


www.dacoromanica.ro 


Artur Gorovei. Ouăle de Pașii. Planşa II. 





Fig. 4, — Joc cu ouă de Paşti în America 


A. R. — Studii şi Cercetări, 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAȘTI 53 


pioase », ceea ce însemna de sigur, în stil 1848, înamorații 
mai mult sau mai puţin asiguraţi despre soarta lor. Se duceau 
la biserică, de asemenea pentru a fi vindecaţi de frica «de a 
primi evangheliile » (e vorba de acea a Sfântului loan). Pe 
urmă, se duceau la iarmaroc, vizitau crâșmele și se întorceau 
în bandă şi cântând. 

Cursa ouălor se practica în două feluri: a) printr'o adap- 
tare a jocului de-a baba oarba, și b) «á la brouette ». 

In primul sistem, un om plecat cu ochii legaţi și cu un 
baston în mână, trebuia să ajungă într'un loc determinat şi 
să sfarme cu bastonul ouăle răscoapte şi colorate, puse de cei- 
lalţi jucători; în caz de obstacol, trebuia să i se strige casse-cou ». 

Pentru al doilea sistem: «courir â-z-oeu€s à brouette », se 
legau la ochi trei jucători; unul trăgea roaba de o frânghie, 
al doilea stătea în roabă şi al treilea o împingea, cu o bretelă 
pe spate ». 


COLORATUL OUALOR DE PAȘTI 


Nu s'ar putea spune de când noi, Românii, am luat obiceiul 
de a înroși ouă de Paști; niciun document scris nu ni indică 
data aceasta. De sigur, însă, că obiceiul acesta l-au practicat 
şi strămoșii noştri, cari au locuit pe tărâmurile acestea, din 
timpurile cele mai vechi, şi a fost continuat și de cei vechi ai 
noştri, cari s'au creștinizat, și dela cari îl avem moștenire și 
noi, aceştia de astăzi. 

Cea mai veche menţiune despre obiceiul acesta, o găsim 
în amintirile lui Del Chiaro, care descriind obiceiurile de 
Paşti dela Curtea domnească din București, de pe vremea lui 
Constantin Brâncoveanu (1689—1714), spune că Principesa 
primeşte, în apartamentul ei, pe preoţi, cărora le sărută mâna 
şi le dăruește câte o naframă brodată, iar boierilor şi jupâne- 
selor le dăruieşte câte două ouă «bizzaramente lavorate a 
fiori di oro » — adică ouă încondeiate, artă în care excelează 
femeile valahe. 

In Moldova, se face amintire despre ouăle de Paști, în 
Cronica scrisă de Gheorgache, al doilea Logofăt, în lași, în 


www.dacoromanica.ro 


54 ARTUR GOROVEI 


anul 1762, sub titlul « Condica ce are întru sine vechi şi nouă 
a Prea Inălțaţilor Domni», în care se spune că «pe vremea 
lui Antioh Vodă s'a oprit trasul la vale », obiceiu care îngăduia 
ca, în ziua de Paşti, să se ude cu apă unii pe alții, și acei cari 
voiau să scape de această neplăcere, se împăcau cu trăgătorii, 
dându-le pască și ouă (Traian Ichim). 


d 


Ouăle de Paști sunt de patru feluri: 1) ouă monohrome, adică 
văpsite peste tot în roşu, şi chiar în alte colori: galbene, verzi, 
albastre și chiar negre; 2) ouă monohrome cu ornamente; 
3) ouă polihrome — în mai multe colori — și cu ornamente; 
şi 4) ouă cu ornamente în relief. 

Ouăle monohrome se numesc merişoare (Marian, III, 33); 
preparaţia lor este foarte simplă: o baie într'un vas cu apă 
anume colorată. Aceste ouă se mai numesc, în general, ouă 
roşii, iar în Țara Oașului oud ruşite (Muşlea, Anuar, I, 154). 

Ouăle ornamentate au mai multe numiri, în diferitele părți 
ale țării. 

In Moldova, Bucovina și Banat se numesc închistrite, 
cuvânt care se pronunță și sub formele: închestrite, împiestrite, 
împistrite, împestrițite. 

In comuna Cârligi, jud. Neamţu, acest soiu de ou se zice 
încristat, nu a închistrit » (N. Mateescu, în revista « Doina», 
I, p. 11, nota 2). 

In Moiseni, Țara Oașului, se zic ouă împchistrate (Muşlea, 
Anuar, I, 154). 

In Valachia, Banat, Ardeal, ouăle ornamentate se numesc 
încondeiate, scrise, şi prin unele locuri se cunosc şi sub numele 
de ouă săpate, picate, picurate, cu picățele (chicăţele) şi împuiate 
(Pamfile, Cromatica, 189). 

La Românii din Macedonia, un .astfel de ou se numește 
pirdic, probabil dela cuvântul perdică, găină cu penele împe- 
strițate. Mai rar se numește și ou chindisit (Licea). 

Prin judeţul Muscelului, se numesc și împietrite (Codin, 


Serbătorile, p. 48). 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAȘTI 53 


Ouăle polihrome și cu ornamente, se numesc muncite, sau 
necăjite, pentrucă prepararea lor cere o măiestrie deosebită şi 
multă muncă. 

In câteva sate din Vrancea (jud. Putnii) — şi mi se pare că 
şi pe aiurea undeva — se fac ouă de Paşti pe care putem să 
le numim ouă în relief, deoarece pe ele, ornamentarea în loc 
de a fi zugrăvită, se trasează cu o pătură de ceară colorată, 
ce rămâne ca şi cum ornamentele ar fi aplicate sau sculptate 
în relief. 


E? 


Orice fel de ouă s'ar face, pentru Paşti, alegerea lor începe 
cu mult mai înainte. 

Prin Bucovina, unele gospodine aleg, în ziua de Miezul 
Păresei, aceste ouă şi le numără, începând cu cuvintele «o 
mie », în loc de «un ou» (Marian, III, p. 22). 

Alegerea se face astfel: « Se iau toate ouăle cele de găină, 
căci ouăle cele roşii se fac mai ales numai din ouă de găină, 
şi se cearcă de au bănuț ori nu; cele cu bănuț se păstrează 
pentru prăsilă, iară celelalte, şi anume care sunt mai frumoase, 
mai curate şi mai tari, se întrebuințează spre colorare. Sunt 
însă unii cari întrebuințează, spre acest scop, nu numai ouă 
de găină, ci şi de pichere, precum și ouă părăsite sau părăsi- 
turi de gâscă și de curcă» (Marian, III, 22). 

In Vrancea: Miezul Păresii (Miercurea din săptămâna a 
patra din post) e serbătoarea ouălor, şi femeile nu lucrează 
nimic până ce nu înumără mai întâi ouăle pe care le-au adunat 
până în această zi, dela găini. Ele îşi fac de pe acum socotea- 
lile lor şi se îngrijesc ca să-şi strângă până la Paști ouăle de 
care au nevoie pentru păşti şi pentru înroşit (Hârnea, p. 5). 

Acelaş obiceiu este şi în Banat: « Incepând cu prima săp- 
tămână din Păresimi, şi până la Miezul Păresimilor (mijlocul 
postului, Târnainte-târnapoi, Târnoasele), ouăle se numără, 
că atâtea vei avea peste-an, și din ele se pun sub con, să 
zacă şi să scoată pui de Sf. Paști, în semn de bucurie. Iar 
ouăle adunate din ziua 'Târnoselelor şi până la Vinerea Pati- 
melor (Vinerea Neagră) se colorează de femei numai în această 


zi (Novacovici, III, p. 18). 


www.dacoromanica.ro 


56 ARTUR GOROVEI 


CÂND SE COLOREAZĂ 


Este o mare diversitate, în datinele noastre, asupra timpu- 
lui când se colorează ouăle de Paşti. 

Prin județul Vâlcea, unde toate obiceiurile şi datinele refe- 
ritoare la ouăle roşii se încep la Măcinici sau Simți, adică 
dela sărbătoarea Sfinţilor 40 de Mucenici (o Martie), și on 
până la Ispas (Inălţarea Domnului), femeile încep încondeia- 
tul ouălor la Măcinici, şi le roşesc de Paști, continuându-se în 
toate Duminicile Sfintei Paresimi, până în Joia Joimarelor 
(Bălăşel, Șez., XVII, 20). 

In Vrancea, cele din urmă trei zile ale postului, sunt rezer- 
vate pentru înroșitul ouălor (Hârnea, 8). 

In judeţul Vlașca, pe alocurea ouăle se înroşesc Miercurea, 
în săptămâna mare, iar în Joia Mare le duc femeile la bise- 
rică, unde le lasă până în ziua de Paşti. Făcându-se astfel, se 
crede că aceste ouă nu se strică niciodată (Marian, II, 279). 

In foarte multe locuri, ouăle se înroșesc în Joia Mare. 

Așa se face în Bucovina, în credință că ouăle împistrite în 
această zi, nu se strică niciodată (Marian, II, 279). 

Tot prin Bucovina, însă, ouăle se mai înroșesc și în zilele 
de Vineri şi Sâmbătă din Săptămâna Mare (Marian, III, 44). 

In jud. Vâlcea, se înroșesc în Joia Joimarelor (Bălășel, 
Dez, XVII, 20). 

In Muscel, Joimăriţa, un fel de Mama Pădurii, e spaima 
fetelor, care se grăbesc să toarcă toată cânepa şi să înroșească 
ouăle, ca să nu le prindă Joimăriţa cu treburile neisprăvite. 

Joimăriţa vine noaptea şi întreabă: 

Câlţii, câlţii, torsu-i-ai? 
Sgrebenii îndrugatu-i-ai ? 


şi fata răspunde: 


Două ouă încondeiete 
puse la părete ! 


Adică: a Am isprăvit şi de tors şi de îndrugat, ba am încon- 
deiat şi două ouă: uite-le, la părete » (Codin, Serbătorile, 46). 

In. Țara Oașului, « Gioi-Mari » este ziua ouălor (Mușlea, 
Anuar I, 148). 


www.dacoromanica.ro 








OUĂLE DE PAȘTI 57 





In Macedonia, pe alocurea, ouăle se văpsesc în Joia Mare, şi 
se pun la icoană, unde stau până la Inălțarea Domnului (Licea). 

In alte părți, ouăle se înroșesc Vinerea. - 

In Vâlcea: « Adevărata zi în care se roșesc ouăle, este Vine- 
rea cea Mare, care se mai numește și Vinerea cea seacă. Insă 
în Vinerea ouălor nu se roşesc ouăle cele ce se destină a fi 
împărțite în ziua de Paști, de sufletul răposaţilor. Aceste ouă 
se roşesc în Sâmbăta Paştelor, şi sunt încondeiate totdeauna 
de persoane curate » (Bălăşel, Şez., XVII, 20). 

In Muscel: « Vinerea Paștelor (seacă) se mai chiamă şi 
Vinerea ouălor, că încep de atunci unele femei să încondeie 
la ouă» (Codin, Serb., 48). 

Tot așa şi prin Argeș, în Rudeni, se numește Vinerea ouă- 
lor, şi încep încondeiatul (Gorovei, Credinţi, p. 251). 

In Păușăşti-Otărău (Vâlcea), Vinerea Mare se chiamă Vinerea 
ouălor dar... «nimeni nu roşeşte ouăle în această zi » (Fierăscu). 

In Cămărzana și Moiseni, din "Tara Oașului, ouăle se închi- 
stresc în Vinerea Dastelor (Muşlea, Anuar, I, 154), ca și în 
Banat (Novacoviciu, III, 19, 20). 

Şi prin Macedonia se înroşesc ouăle Vinerea. a Doamna 
Atena M. Ghica, macedoneană, roşeşte în Vinerea Paştelor 
ouă, şi atunci dă cu el pe fruntea tuturor din casă, face cruce 
în frunte, în barbă, obrazul drept și stâng și zice: «ghiu, 
ghiu, ghiu vini ou roșu; roşu ca aua, sănătos ca chiatra ». Zice 
de trei ori şi pe urmă pupă oul. Acest obiceiu a început să se 
încetățenească, căci îl găsesc la patru case, în Păușăști-Otărău,, 
jud. Vâlcea (Fierescu). 

In Valea Almăjului, la Vinerea Patimelor, numită Vinerea 
neagră, sau Vinerea ouălor, a roșesc oauă », Fac a oauă pestriță 
cu pui» — încondeiază (Emil Petrovici, Anuarul Arhivei de 
folklor, III, 44). 

Prin Muscel, încondeierea, înpietrirea și roșirea ouălor se 
face în Sâmbăta Paştelor (Codin, Serb., 48). 

Prin Vrancea, Sâmbăta femeile scot ouăle din roșăți (Hâr- 
nea, 17). 

In Păuşăşti-Otărău (Vâlcea), unele femei bătrâne ţin obi- 
ceiul de a înroși ouă numai în ziua întăi de Paști, pentru 
toate trele zilele (Fierescu). 


www.dacoromanica.ro 





58 ARTUR GEROVEI 





Ouăle se înroşesc și după Paşti. 

In Spătărești, jud. Baia, se fac ouă roşii şi la Sf. Gheorghe, 
dacă el nu cade în Săptămâna Luminată, iar în unele părţi 
se fac ouă roșii la Ispas şi la Rusalii (Pamfile, Cromatica, 179). 

In Vâlcea, la Ispas, se înroşesc ouă proaspete, şi se împart 
cu flori de trandafir, ca să fie de sufletele răposaţilor (Bălă- 
şel, Șez., XVII, 23). 

După credinţa poporului, nu se vor mai face ouă roșii 
numai la sfârșitul lumii. 

Legenda din Basarabia, la fel cu cele din Moldova: 

I. Diavolul a făcut un scaun de aur cu use, ca să-l prindă 
pe Dumnezeu, dar Dumnezeu a spus Diavolului să se aşeze 
el întâi, ca să-i arăte cum să şadă. Când Diavolul s'a aşezat, 
uşile scaunului s'au închis și l-au prins. Dumnezeu i-a spus 
că-l va slobozi când femeile nu vor mai face ouă roşii. 

2. După altă legendă, Faraonul dracilor, care stă în lanţuri, 
întreabă mereu dacă se mai văpsesc ouă, şi când i se va răs- 
punde că nu se mai văpsesc, atunci el va ieşi din lanţuri, și 
atunci are să fie sfârşitul lumii (Mateevici). 


CUM SE COLOREAZĂ 


La început, ouă de Paști au fost numai de coloare roșie; 
cu trecerea vremii, şi probabil sub influenţa păturii mai culte, 
s'au făcut ouă de Paști şi în alte colori: galbene, verzi, alba- 
stre şi negre. 

Termenii tehnici, pentru fiecare din aceste cinci colori, 
sau văpsele sunt: 

Gălbineală, gălbănare, gălbineață, cu pluralul gălbânări, gäl- 
binele, gălbinețe, iar termenul cel mai întrebuințat e pluralul 
gălbinele. 

Roșală şi roșață, plural: roșele, ruşele şi roșețe, cu termenul 
cel mai uzitat roșele. 

Albăstreală, plural albăstrele. 

Verdeaţă, pl. verdeţe şi verdele. 

Negreaţă, negreală. pl. negrele, negreje, negrețuri (Marian, 


III, 23). 


www.dacoromanica.ro 





OUĂLE DE PASTI 59 


Pentru preparatul colorilor se întrebuințează numai vase 
nouă, pentruca ouăle să nu se păteze, și pentru fiecare color 
trebue un vas deosebit. 

Intr'o vreme, toate colorile se preparau, de gospodine, 
numai din burueni, din flori, din frunze, din fructe de copaci, 
din coji de copaci ai chiar din lemne de diferite esențe. Astăzi, 
rar unde se mai întâlnește câte o femeie bătrână, care cunoaşte 
şi întrebuințează meșteșugul văpsitului cu buruieni, și aproape 
pretutindeni ouăle se colorează cu substanţe chimice, cu ani- 
line și diferite prafuri, care se cumpără dela dugheni. 

Văpsitul cu substanţe extrase din plante, a fost o artă 
care ajunsese la o mare perfecţie, şi toată lumea este convinsă 
de superioritatea în gingăşie a coloritului din vremile trecute, 
faţă de rezultatele ce se obțin astăzi, cu întrebuinţarea sub- 
stanţelor din fabrici. 

Plantele întrebuințate pentru producerea diferitelor colori, 
sunt numeroase. 

Coloarea galbănă se scoate din akor, cules în luna lui Mai: 
din frunze de agud şi de zarzar, fiecare dând o altă nuanță 
de galbăn. 

Variația nuanțelor depinde ai de timpul când se recoltează 
plantele. Aliorul cules pe la Sf. Ilie, dă un galbăn-ruginiu. 
Galbăn deschis sau opărit, iese din flori de brândușă. 

Galbăn-cărămiziu se scoate fierbând coajă de arin. 

Galbănul se mai scoate din bobițe de brobințar, flori de 
bumbişor, coji de ceapă, flori de drob, din coajă de lemnul 
cânelui, de pădureț şi de mälin, fiartă la un loc; coaja de pădu- 
ret, frunzele de mesteacăn, păpădia, coaja de păr, vârfuri de 
răchită, flori de rapită sălbatecă, de săpunel, de sunătoare, de 
siminoc, de soc, de sovârf, coajă de salbă moale, etc., dau nuanţe 
variate de galbăn. 

Coloarea albastră se obţine din flori de ziorele. 

Pentru verde se întrebuinţează rdchițica, aliorul, drobiţa, 
frunze de nuc, coajă de arin, coajă de mär dulce, coajă ei mugur 
de măr pădureț, floarea soarelui, ruja, etc., în diferite combina- 
ţii, pentru a se obține nuanţe variate. 

Coloarea roşie, pretențioasă, cere multă chibzuială la între- 
buințarea materialelor din care se prepară. Roşu se scoate din 


www.dacoromanica.ro 





60 ARTUR GOROVEI 


frunze și flori de măr acru, frunze de mär dulce, flori de sovârf, 
frunze de corn, cimbrişor, coajă de perj, de măcieș, arin negru ; 
coada cocoșului, roiba, boabele de cãlin, etc., se combină între 
ele pentru a da coloarea roşie, în nuanța dorită. 

Pentru coloarea neagră se întrebuinţează coaja de arin, 
fructele arinului, şi coaja verde a nucilor (coaja fructelor), 
în combinaţie și cu rădăcină de stevie, vârfuri de sovârf, sau 
fructe coapte de boz, de soc, coajă de corcoduș, și altele câteva, 
în diferite combinaţii. 

Modul de preparare a colorilor și combinaţia nuanţelor, 
sunt pe larg tratate în o Cromatica », opera lui Tudor Pam-. 
file şi Mihai Lupescu, și în broşura « Meșteşugul văpsitului 
cu buruieni », de Artur Gorovei, Nr. 22. Seria B din « Cuno- 
știnţi folositoare », editată de « Cartea Românească ». 

Orice coloare ar urma să se dea ouălor de Paști, afară de 
cea albastră, ouăle se fac mai întâi galbene. 

După ce s'a scos din plante materia colorantă galbănă, se 
împietreşte. 

Impietrirea se face punându-se, în zeama obţinută prin 
fierberea plantei, o câtime de piatră acră, pisată mărunt, 
ca să se topească. 

In aceste găl/binele se pun ouăle bine spălate şi se lasă vreme 
de cel puţin un ceas, după care se scot ai se lasă să se usuce 
bine, și apoi se pun în 7oșele. 

Din roşii, ouăle se fac negre, punându-le în negrele. 

In Macedonia, în genere, la sate ouăle se văpsesc în roșu 
cu băcan, iar prin oraşe cu substanțe chimice, în galbăn, 
verde, roșu, etc. (Licea). 

In văpsele albastre se pun de-a-dreptul ouăle albe. 

Primul ou cu care se colorează, ca probă, pentru a constata 
dacă va ieși bine coloarea, se numește, în Bucovina, cearcă. 
Acest ou, în ziua de Paşti, se împarte între copiii de casă. 
In acest scop se pune în casă o glie de pământ, verde, în jurul 
căreia se învârt copiii și mânâncă oul, dar fără a rosti vreun 
cuvânt. După aceasta găoacea oului «cearcă») se pune pe 
grindă, după ce a fost umplută cu aluat din făină de grâu, 
pentru ca să fie noroc în casă (Marian, III, 32). 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAŞTI Gr 


O explicaţie, de origină cărturărească, a diverselor colori de 
ouă de Paşti, ar fi în jud. Mehedinţi, unde se spune că fie- 
care color simbolizează câte ceva, în credința poporulu. Așa, 
roșu ar simboliza sângele Domnului —- lucru necontestat; 
negru, ar simboliza durerea Sfintei Fecioare, pricinuită de 
evrei, prin schingiuirea lui Isus, şi albastru ar însemnă vic- 
toria creştinismului prin crucificarea lui (Ioan Paralescu). 

Rămân astfel neexplicate colorile galbăn şi verde. 

Prin Bucovina, ouăle negre ar însemna chinul și durerea 
ce a suferit Hristos, când a fost răstignit pe cruce (Marian, 


III, 32). 


Ki 


Incondeiatul ouălor presupuse oarecare cunoștinți mai în- 
tinse, o practică mai îndelungată şi un oarecare gust artistic 
mai desvoltat. 

Pentru a închistri sau a încondeia ouăle, se întrebuințează 
două instrumente: chişița şi feleșteul. 

Chișița (pişita, pcișita, tcişita, fcişija, chirşita) sau bijara, 
numită şi vizaric şi condeiu, iar în valea Bistriţei din Mol- 
dova numită închistritoare — instrument cu care se trag liniile 
figurilor ce ornamentează oul, e un betsor subțire, rotund ai 
lung, ca de un lat de mână, bortit la un capăt de-a-curmezișul, 
cu sula. In borticica aceasta e băgată și întărită o ţevișoară de 
alamă, ca de un lat de deget de lungă, făcută de obiceiu din- 
trun capac de lulea, care sunt foarte subţiri şi deci lesne de 
îndoit. Căpăcelul de lulea se taie în formă pătrată, se învâr- 
teşte în jurul unui ac subțire, și se bate cu un ciocănaș, ca să 
fie cât se poate de simetrică și borticica țevișoarei nu prea 
largă. Aplicată în tăietura beţișorului, se vâră în interiorul 
ţevișoarei un păr de porc, care se leagă de mănunchiul chi- 
site ca să nu se miște (Marian, III, 35). 

Pe aiurea, tubuşorul de tinichea de lulea în loc de a fi 
aplicat de-a-lungul beţișorului de lemn, e fixat ca un cuiu 
pe partea laterală a bețişorului (Pamfile, Cromatica, 190). 

In Banat, în loc de chişiță, se întrebuințează dun bâticel 
ascuţit la un cap ca condeiul, muiat în grăsime sau ceară 
topită » (Novacoviciu, III, 16). 


www.dacoromanica.ro 


62 ARTUR GOROVEI 


Chișiţa întrebuințată în Bulgaria și în Cehoslovacia, este 
absolut la fel cu a noastră. (Fig. 5). 

In ornamentaţia ouălor, afară de linii, sunt și puncte: 
picățele (chicățele), pui. Acestea se fac cu un alt instrument: 
feleşteu, feleştiuc, motoc, mătăz, mătuf, pămătuf — un beţişor 
care are la un capăt câţiva câlţișori sau buci, bumbac ori 
scamă de in (Marian, III, 36; Pamfile, Cromatica, 190). 


Le în e e e d 
| 


Fig. 5. 


Pentru colorarea ouălor merișoare, nu se cere multă iscu- 
sință. Bine spălat, oul se fierbe în văpseaua galbănă, și apoi 
în cea roșie, verde sau neagră, iar cele albastre direct în văp- 
seaua albastră, şi lucrul s'a isprăvit. 

Inchistrarea sau încondeierea este mai anevoioasă. 

In Bucovina se procedează astfel: 

Pe vatra, pe care trebue să fie mulți cărbuni aprinși, se 
aşterne o pânză pe care se înşiră ouăle în fața focului, ca să se 
usuce bine şi să se încălzească, învârtindu-le pe o parte şi pe 
alta, ca să fie deopotrivă de calde pe toate părțile. Intr'un vas 
oarecare — chiar un hârb —- ceara curată de albine, topită, 
se menţine caldă, lângă jăratec. 

Pe oul călduț se aplică ceara topită, cu ajutorul chișiţei, 
care se moaie în ceară. Cu chișița se trag liniile desenului 
menite să rămâie albe, iar cu feleşteul se aplică punctele. 

Astfel zugrăvite cu ceară, ouăle se pun în văpseala roşie 
sau coloarea dorită şi se fierb. Căldura apei topeşte ceara, şi 
locul pe care a fost aplicată rămâne alb, și se capătă un ou 
roşu închistrit cu diferite figuri albe. 

Tot cam așa se procedează și pentru a face ouăle muncite 
sau necăjite; numai cu deosebirea că pe când ouăle închi- 
strite sau pictate, au numai două colori, coloarea câmpului 
şi a închistriturei, cele muncite au multe feluri de colori, după 
chibzuința gospodinei. 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAȘTI 63 


Câmpul unui ou închistrit poate să fie alb, sau în alt color, 
după cum şi închistritura poate să fie colorată, dacă oul pe 
care s'a făcut figura era de mai înainte colorat. 

Tehnica oului muncit este migăloasă. , 

Oul alb este mai întâi închistrit şi apoi se pune în văpsea 
galbănă. După ce s'a îngălbenit, este închistrit pe galbăn, şi 
pus în roşele, ca să se înroșească. Se repetă închistrirea pe 
roșu, şi se face verde, şi așa mai departe, până se ajunge la 
ultima coloare, după care nu se mai închistrește, 

Ouăle muncite nu pot să fie fierte, ca merișoarele, pentrucă 
dacă coloarea în care se introduc ar fi fierbinte, ceara diferi- 
telor închistrituri s'ar topi, locurile protejate de ceară s'ar 
colora după întâmplare, și toată munca ar fi zădarnică. De 
aceea ouăle muncite sunt aproape crude şi nici nu se mânâncă, 
deci nu se ciocnesc, 

După ce s'a isprăvit operaţia colorărei, când sunt scoase 
ouăle din ultima văpsea, fiind puţin călduţe, se şterg cu o 
pânză curată, care ridică ceara, şi astfel ies la iveală diferitele 
colori cu care au fost închistrite, iar câmpul rămâne după 
cum a fost coloarea ultimă. 

Cine vrea ca să nu fie câmpul oului de coloarea în care a 
fost pus la urmă, îl închistreşte sau nu şi pe ultima coloare 
îl pune apoi în huște de borş, în care îl lasă măcar 12 ceasuri 
după care frecându-l cu mâna, dispare ultima coloare, și 
celelalte, şi rămâne câmpul alb. După aceasta se pune lângă 
foc ca să se încălzească, şi ştergându-l cu pânza curată, se ia 
ceara de pe ou. 

Ouăle acestea se numesc muncite, pentrucă la prepararea 
lor s'a întrebuințat multă muncă, după cum a fost muncit 
şi Domnul Hristos. De aceea nici nu-i bine să faci astfel 
de ouă, se crede prin unele părți din Bucovina, căci ar fi 
un păcat de moarte. Dacă nevoia se simte de a se face ouă 
muncite, se lucrează în Sâmbăta Mare, nu însă în Vinerea 
Mare, când a fost răstignit Hristos, 

O altă credință este că dacă de pe la mijlocul postului mare 
se începe a se închistri un ou muncit, făcând în fiecare zi 
numai o trăsătură pe el, până la Paști, şi dacă în noaptea 
Invierii îl pui pe gunoiu, legat cu o funie, într'o vreme de 


www.dacoromanica.ro 


64 ARTUR GOROVEI 


noapte vine un câne sau o altă arătare, și vrea să-l ieie. Cel 
care a pus oul, trebue să-l păzească şi când vine arătarea să-l 
ieie, nu o lasă. Arătarea insistă mereu să ieie oul, şi făgădueşte 
păzitorului bani, sau orice doreşte, și dacă păzitorul se învoiește, 
arătarea îi aduce aceea ce au convenit, luându-și oul. 

Ouăle, fie merişoare, închistrite sau muncite, după ce se 
usucă bine coloarea de pe ele, se ung cu slănină sau cu 
untură de porc, ai se şterg frumos cu o pânzătură, ca să 
capete luciu. 

Pânzătura cu care s'au şters ouăle nu se aruncă, ci se ţine 
până în ziua de Paști, când unele femei o pun în blidul cu 
pască, pe care o duc la biserică pentru a fi sfințită. Pânza 
astfel sfințită servește ca leac, se afumă cu ea pe cei ce sufăr 
de dureri de măsele, de urechi şi de alte boli. 

Gălbinelele cu care s'au împietrit ouăle, încă sunt bune 
pentru anumite leacuri. Așa, se dau la porci, ca să nu capete 
brâncă, iar roșelele se întrebuinţează contra roșefe:, cum şi 
spre a se spăla cu ele, ca să fie frumoase ca oul și iubite ca 
el, fetele (Marian, III, 34-44). 

O interesantă descriere a tehnicii încondeierii ouălor, cum 
se practică în Vrancea, ni-o dă d-l Hârnea: 

« Nimeni nu rămâne fără să-şi facă ouă roşii de Paști. 

«In Vrancea, ouă roşii se fac de mai multe feluri: chicate 
(încondeiate), mmuncite sau merișoare simple. 

« Pentru chicat ouă trebue ceară topită și o chirşiță, făcută 
dintr'o surcea de grosimea unui condeiu de scris, căreia i se 
pune în vârf o ţeavă mică de tablă, de obiceiu o capsă dela 
șnururile dela ghete. Ouăle se încălzesc cam departe de foc, 
şi apoi o fată sau femeie pricepută la chicat, le înflorește cu 
chirșița muiată în ceară topită, însăilând tot felul de flori 
frumoase, care închipuie fie o frunză sau o floare, fie un 
obiect ca fierul plugului, ori coada rândunicii, peștele "po coteţ, 
racul şi multe altele. 

«Sunt şi unii oameni meşteri la chica: ouăle. Fac frunza 
stejarului, calea rătăcită. 

« Odată ouăle chicate, trebuesc înroşite. Inainte vreme ele 
se roşiau în flori, dar acum cele mai multe femei întrebuin- 
țţează băcan sau alte roșăți cumpărate dela târg. Rar care mai 


www.dacoromanica.ro 


PN N N N 
OUĂLE DE PAŞTI $ 5 


păstrează uzul vechiu cu înroşitul în flori, căci pe lângă alte 
toate se cere şi muncă multă, 

« Cine vrea să roşească ouăle în flori, are grijă să strângă 
de cu Wară sovârf și frunză de măr pădureţ, cu coaja roşie, 
pe care le usucă și le păstrează așa până în sara de Joia Mare, 
când le pune într'o cofă cu apă călduță, și le lasă să se dos- 
pească pe lângă sobă două nopţi și o zi. Sâmbătă dimineaţa 
se storc buruenile, iar zama încălzindu-se puţin, se înche- 
treşte cu piatră acră şi se aşează într'însa ouăle la îngălbenit. 
Zeama trebue potrivită ca să nu fie fierbinte, ci numai așa 
cäldu ca apa din gârlă, vara, pentru ca să nu se topească 
ceara de pe ouă. 

« În gălbinele sunt lăsate cel mult ca o jumătate de ceas, 
apoi se scot şi se pun la fiert într'un alt vas, cu frunză de 
măr şi sovârf, apoi un rând de ouă, și tot așa până se umple 
vasul. La urmă se toarnă peste ele apă curată și se pune la 
fiert, până ce ouăle se răscoc şi se roșesc în acelaşi timp. Când 
totul e gata, se scot pe rând ouăle și se şterg cu o cârpă, ungân- 
du-se cu grăsime, ca să capete lustru. In timpul fiertului, 
ceara s'a topit şi nu s'a prins roşaţa pe dâra cerii, din pricină 
că fiind acoperit acel loc cu ceară, nu s'a văpsit în gălbinări, 
aşa că a rămas chicătura albă pe câmp roșu. 

« Femeile mai bătrâne care li tremură mâna ei nu pot 
chica, pun ouăle de albe în flori și le scot merişoare, 

d Unele femei mai dibace de prin părțile Nerejului, înflo- 
resc chicăturile în mai multe colori, aşa fel că frunza sau 
floarea încondeiată pe ouă capătă coloarea pe care o vrea 
gospodina și pe care o are aievea pe câmp. Aceştea se lucrează 
cu mai Si trudă ai se numesc ouă muncite, 

« Ca să-i dea coloarea galbănă unei flori încondeiate, după 
ce scoate ouăle din gălbănări, gospodina unge cu dosul chir- 
Site) muiată în ceară topită, partea ce voiește să rămâie gal- 
bănă. Dacă vrea să mai facă apoi și altă coloare, pe acelaşi 
ou, sau pe altele, cum ar fi de pildă să coloreze în verde o 
frunză, atunci fierbe într'o oală sămânță coaptă de boz, şi 
după ce s'a răcorit, se stoarce şi în urmă aşează ouăle în zeama 
călduță de boz, unde le lasă până ce capătă coloarea verde, 
Când le scoate afară, face din nou cu chirșița câteva benghiuri 


5 A, R, — Stai şi Crpţetări 


www.dacoromanica.ro 


66 ARTUR GOROVEI 


de ceară, pe partea, care vrea să rămâie verde şi apoi înveleşte 
în câlți fiecare ou în parte, și le pune într'un ceaun la fiert 
cu florile (sovârful și frunzele de măr), aranjate rânduri, 
rânduri, după cum s'a arătat mai sus, pentru ca să se înro- 
şească. 

« Când le scoate din flori și le şterge de ceară, ouăle rămân 
de toată frumuseţea » (Hârnea, 10-12). 

In Broșteni, pe Bistrița (Moldova), mai înainte de a se 
înroși ouăle, se împietresc în zăr, în care s'a topit piatră 
acră, ori în gălbinele, făcute din scoarță de pădureț, sau din 
luşte (nişte floricele ce cresc primăvara prin băhnuri și ari- 
nișuri), Fiind împietrite, se fierb în băcan, care muiat în apă 
călduță, ni dă coloarea roşie. Când ouăle s'au roșit bine, şi 
sunt fierte în deajuns, atunci se scot din băcan și se şterg 
cu un şumuiag (șomultoc) de buci, peste care s'a pus unt 
ori untură, ca să capete o față strălucitoare (Lupescu, în Şez., 
VII, 116). 

Prin județul Vâlcea, în Păuşăști-Otărău, încondeiatul se 
face în modul următor: 

« Unele femei mai bătrâne mai păstrează obiceiul de a 
încondeia ouăle. Incondeiatul se face astfel: Inainte de a 
pune oul în roşeală, se ia o lumânare de ceară curată, se 
aprinde și cu flacăra în jos, se întinde în diferite părți ale 
oului. Pe unde se atinge ceara, nu se mai lipesc roșelele. După 
aceasta se pun în oala cu roșeli şi se fierb la foc. După ce se 
fierb, se scot şi se şterg de roşeli. Ceara care n'a căzut, cade 
acum și locul rămâne alb. Se fac diferite desene, dar femeile 
nu ştiu să spuie ce reprezintă » (Fierescu), 

Tot pe acolo se încondeiază și cu spirt de sare: După ce 
s'au roșit ouăle, se scot afară şi se lasă să se răcească. Se 
moaie o peniță în spirt, şi se desenează pe ou. Pe unde trece 
spirtul (pen), rămâne coaja albă. Cine are un băț de pal- 
tin, subţire la vârf, face desenurile mai bine, dar nu ştiu femeile 
cum se numesc desenele ce fac (Fierescu). 

Meşterul Gheorghe Marinescu, din Ștefănești, jud. Vâlcea, 
spune așa: «Întâi se cumpără dela prăvălie lemn de ouă 
care se pune într'o oală în apă căldicică, ca să se înmoaie, 
să se plămădească, în timp ce se lucrează la încondeiatul 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAȘTI 67 


ouălor astfel: se pune ceara curată de stup de albine, într'un 
ciob de oală, sau strachină, ca să se topească, să se încălzească 
lângă foc, spre a fi nici prea fierbinte, pici prea rece ceara 
topită, căci altfel nu se poate trage bine cu condeiul, pe ouă. 
Văpseli nu se întrebuinţează la înroșitul ouălor, ci numai 
lemn de ouă. Inmoaie condeiul în ceara încălzită, și trage cu 
el pe oul rece, până se termină cu fiecare. După ce le încon: 
deiază pe toate, pune la topit piatră acră, într'un vas mai 
larg cu zeamă de varză acră, în care pune apoi atâtea ouă 
câte au loc de se acopăr bine peste tot; le ţine vreo cinci 
minute la împietrit, și le scoate de se usucă bine zeama de pe 
ele. După aceasta așează o căldărușă sau tuciu pe foc, în care 
a turnat oala cu roșelile, mai adăugând și apă, ca să le poată 
fierbe. Focul se face potolit, ca să nu fiarbă tare 'n clocote, 
căci se sparg atunci. De asemenea nu se suflă în foc, căci 
iar se sparg când fierb. După ce au fiert, le scoate din căl- 
dare, le șterge cu o cârpă şi rămân gata încondeiate şi roșite 
frumos, pentru ciocnit de Paști, și în alte ocazii, la zile mari, 
după Paști (Comunicate de d-l Ion N. Popescu). 

Ouă încondeiate fac și Românii din Macedonia. Pe acolo 
se procedează astfel: 

« Se roșesc ouăle cu băcan. Se ia un strat de ceară, se sub- 
ţiază, se face ca un fir și cu această ceară se fac diferite linii 
frânte și curbe, cercuri care, pe la Belcamen-Florina se 
aseamănă cu desenurile făcute pe scurteică, pe cămăși, pe 
hainele albe naţionale, 

« Se desenează şi păseri. 

« Aceste ouă roșii cu figuri ceruite, pictate cu ceară, se pun 
întrun vas cu oțet, iar când se scot din oţet, ouăle rămân 
albe, iar unde erau figurile cu ceară, rămân roşii. Se dă la o 
parte ceara și rămâne coloarea roşie numai în locurile desenate. 

«Pe la orașe, Bitolia, etc., se încondeiază ouăle și cu ghi- 
gape, adică apă tare, acid azotic, Se desenează cu penița, cu 
creionul sau cu un beţișor, În alte părți din Macedonia şi 
Epir, se face o soluţie de sare de lămâie, se înmoaie cu o peniță 
sau cu un beţișor, și se fac diferite desenuri, 

« De obiceiu fetele încondeiază ouăle pictând flori, figuri 
de paseri, miei, etc, 


sf 


www.dacoromanica.ro 


68 ARTUR GOROVEI 


« La unele ouă se scriu cuvintele: Hristos a înviat, Hristolu 
învie, Se mai scrie şi anul: 1920, 1930... 

« Un negustor din Belcamen-Florina mi-a spus că se pic- 
tează și chipul lui Isus sau Maica Domnului. 

« Aceleași informații, cu mici deosebiri, mi-au fost confir- 
mate de un coleg profesor originar din Moloviște-Bitolia 
(Iugoslavia de azi); apoi de un negustor din Belcamen-Flo- 
rina (Grecia de azi); de un bacalaureat electrician, de fel din 
Băiosa-Epir (Grecia); de o doamnă fostă institutoare și ori- 
ginară din Veria-Salonic (Grecia de azi) și de alții (Licea). 

Aceste informaţii despre ouăle de Paşti, la Românii din 
Macedonia, se complectează cu cele comunicate de d-l Vasile 
Christu. 

« Ouăle de Paști, de obiceiu se văpsesc în roşu şi numai 
în Joia Mare. De câţiva ani, sub influenţa celorlalte popoare 
conlocuitoare, și Aromânii începură să văpsească ouăle de 
Paşti şi în alte colori, dar ceva mai rar. 

«In legătură cu văpsitul ouălor există multe obiceiuri. 
Dintre cele mai caracteristice, vom pomeni următoarele: 
Joia Mare, când trebue să se văpsească ouăle în roşu, se 
scoate o «vilinză » roșie (un fular roșu), înaintea răsăritului 
soarelui, deoarece se crede că în această zi în jurul casei 
ocolesc morții, şi ca să nu intre în casă, li se scoate aceste 
obiecte roșii, cu scopul de a-i sustrage, și să aibă cu ce să se 
ocupe privind mereu vilinza, sau fularul roşu, până când 
vor pleca. 

« Incepând din Joia Mare, nouă Joi la rând femeile nu 
lucrează, ținând de fulger şi trăznet, de asemenea nici nu 
bat păturile la gârlă, ca să nu bată grindina pe lume. 

«Există obiceiul ca băieţii să facă ouă din piatră sau din 
lemn, văpsindu-le în roșu. 

« Ciocnitul cu ouă roșii la băieți, e caracteristic. Cel care 
sparge ouăle celorlalți băieţi, are dreptul să le ia pentru sine 
pe toate. 

«Există obiceiul ca ouăle roșii să se zugrăvească, întrebuin- 
țţându-se acid azotic. 

« Oului zugrăvit i se zice pírdic, plural pirdiți, după puiul 
perdica (în greceşte însemnează « păturniche al, Pirdiclu se dă 


www.dacoromanica.ro 





OUĂLE DE PAȘTI 69 





în deosebi la tineri. Se zugrăvesc Mormântul Domnului, cu 
piatra pe care o ridică un înger, și se zugrăvește un cocoș, 
cântând în momentul Invierii. De altfel, pe ou se zugrăvesc 
și diferite păseri, dar în deosebi o rândunică, drept vestitoare 
a primăverii, 

«De oarece multe din comunele aromâneşti sunt așezate 
în munţi, s'a păstrat obiceiul ca ouă roșii să se mânânce 
până la Inălţare, adică timp de 40 zile, însă la oraşe nu se 
prea ţine acest obiceiu », 


Ki 


Tehnica coloritului, la Moldovenii din Basarabia, ni-o dă, 
pe larg, Alecu Mateevici, în lucrarea menționată. 

Reproducem textul, în traducerea d-lui G. G. Bezveconnâi. 

« Pregătirea ouălor, la Moldoveni, este o procedură destul 
de lungă, ce se face în ultimele trei zile dinaintea Paştelor. 
Mai înainte încă, începe alegerea ouălor, a celor mai mari, 
proaspete și tari. În vederea tăriei, se întrebuințează şi ouă 
de țâţarcă (pichere, bibilică), 

Colorile uzitate sunt: roşu, verde, albastru, negru și galbăn. 

Boiala se pregăteşte în oală nouă, pentru ca ouăle să nu 
aibă pete. 

Colorile se scot din plante și au nume specifice moldoveneşti. 

Coloarea roşie — roșală sau roșață —se pregătește din 
sovârf şi din pojarniță, despre care Moldovenii spun că-i 
colorată cu sângele lui Hristos, şi de aceea are sucul roșu. 

Fiecare din aceste plante se fierbe într'un vas nou şi se 
adaugă puţină piatră acră; în boiele se pun ouăle boite mai 
întâi în galbăn. 

Coloarea roşie se mai face fierbând o mână de frunze de 
măcuşori selbateci și două mâni de frunze de sovârf. Toate 
acestea se pun într'o putinică, și peste ele se toarnă zeamă 
scoasă din fiertura coajei de măr selbatec. Peste trei zile 
totul se toarnă într'o covată, în care se freacă frunzele, ca să 
se stoarcă din ele substanța colorantă. 

Ouăle boite galbăn, se pun într'o oală cu apă caldă, și peste 
ele se toarnă rogala, Oala se pune pe foc, ouăle se fierb şi se 
colorează. 


www.dacoromanica.ro 





70 ARTUR GOROVEI 














Verdele —~ verdef — se face din dediță, din seminţe de 
floarea soarelui, din brânduşă, din rujă neagră și din urzică. 

Dediţa, dacă înfloreşte la Paști, se culege și se pune de 
verde să fiarbă într'o oală curată, în care se presură și puțină 
piatră acră. Dacă Paştele cade înainte de a înflori dedița, 
se întrebuinţează frunze uscate, culese de anul trecut. Când 
fierbe oala, se pun ouăle, care devin astfel verzi. 

Sămânţa de floarea soarelui se freacă, în apă caldă, cu 
melesteul, și se adaugă şi puţin borş. 

Coloarea albastră se face cu albăstrele, care se scot din 
aceleași plante ca şi coloarea verde, fierte însă nu cu apă, 
ci cu borş şi puţină piatră acră. 

Coloarea neagră se scoate din coajă de nuci (de fructe, 
nu de arbor). 

Gălbinelele se fac din coajă şi din frunze de măr selbatec, 
pădureţ acru, din laptele cânelui, din drob, din răchițică 
și din coji de ceapă. 

Coaja de pădureţ trebue să fiarbă mult timp în apă, în 
care se pune si piatră acră, și se fierbe din nou, şi când se 
răceşte, se pun ouăle în boia. 

Coloarea galbănă serveşte ca fond pentru alte colori; din 
galbene se fac ouăle roşii, şi apoi din ouă roşii se fac cele 
negre. 

Tehnica aceasta dispare treptat cu răspândirea preparatelor 
chimice. 

In vechime se colorau ouăle de Paşti numai în roşu; astăzi 
se mai colorează şi în alte colori, dar mai mult în roșu. 

Ouăle negre însemnează chinurile lui Hristos. 

Coloarea se numește, în Basarabia, «încrestitura ouălor ». 

Inchistrirea se face cu un «condeiu», adică un beţişor 
înfășurat cu câlți de in, la capătul căruia se fixează o tevi- 
şoară de aramă, prin care trece un fir de păr de porc, cu care 
se scrie. Capătul beţișorului se vâră în ceară topită, în care 
se amestecă puţin cărbune de teiu pisat, pentru ca să capete 
ceara un ton cu reflexe negrii, și cu ceara aceasta se trag 
desenurile. 

Oul e bine spălat şi aşezat pe o pânză ce atârnă pe vatră, 
deasupra cărbunilor încinşi, ca să se usuce și să se încălzească 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAŞTI 71 


puțin. După încondeiere, oul se pune la o parte, ca să se 
răcească și apoi se procede la colorarea părților pe care nu 
este aplicată ceară. După colorare, oul se apropie iarăşi de 
foc; ceara se topeşte şi se șterge. Oul se unge cu slănină și se 
şterge cu petica pe care a stat pe vatră. 

Petica aceasta, o bucată de pânză de in, nu se aruncă; 
unele femei o duc, în ziua de Paști, la biserică, împreună cu 
pască şi ouă roșii, ca să fie sfințite. 

Petica astfel sfinţită se păstrează un an întreg, şi se între- 
buințează ca leac pentru diferite boli: dureri de măsele, de 
gât, de urechi, cum și pentru unele boli de vite. Cu petica 
se afumă bolnavul. 

Unele femei păstrează nu numai petica, ci și gălbinele, 
tot pentru leacuri. 

Ouăle de Paşti se fierb de obiceiu în Sâmbăta Mare ai se 
păstrează într'o oală sau într'un lighean. 

La masă se ciocnește, mai ales de cătră rude, căci altfel 
ele nu se întâlnesc pe Ceea Lume. Incep a ciocni soțul cu 
soția, apoi părinţii cu copiii. 

Coaja ouălor mai frumoase nu se aruncă, ci se înșiră pe 
un fir, şi cu ele se înfrumusețează «casa mare». 

După masa de Paști, copiii umblă prin sat cu ouă roşii, 
zicând « Hristos a înviat», și primesc ai ei ouă şi dulciuri». 


Ki 


Ouăle pe care putem să le numim (în relief», și care se 
obișnuesc în Vrancea, pe la Vidra și Găuri, unde se numesc 
ouă muncite în chiclazuri (Hârnea, 10), se fac aplicându-se pe 
ou ceară colorată cu văpsele cumpărate din târg, ceară care 
rămâne pe ou, în relief. 

a 


In jud. Vâlcea, ouăle înroşite se pun într'un vas în care 
s'a așternut pelin verde (Bălășel, Şez., XVII, 21). 

Despre ouăle care nu sunt frumos scrise, se zice, în glumă, 
că gospodina le-a scris numai ca să nu le cunoască găina 
(Voronca, Datine, 422). 

Omul minciunos nu poate roși ouăle frumos, căci văpselele 
nu se prind de ouăle sale (Bălășel, loc. cit.). 


www.dacoromanica.ro 


72 ARTUR GOROVEI 


Nu se suflă în oala în care fierb ouăle pentru roșit, căci 
vor crăpa toate ouăle din ea (Bălășel, íd.). 

Cel întâi ou care se încondeiază trebue să fie ornat cu figura 
care înfăţişează fierul plugului — datină din judeţul Mus- 
cel — fiindcă întâi plugul se pune în brazdă primăvara (Codin, 
Serb., 48). 

* 

Incondeiatul este o artă, care tinde'să ajungă la o perfecție 
pe care nu au bănuit-o strămoşii noştri; aceasta, însă, nu mai 
este o artă populară. Incondeiatul care se practică astăzi în 
orașe, prin școli, cere o dexteritate pe care nu orice sătean 
poate să o aibă, ei un simţ artistic cu care nu oricine este 
înzestrat. Ouăle care se încondeiază astăzi, pentru diferite 
expoziţii, și pentru care se utilizează diferite modele anume 
pregătite, nu pot să intre în cadrul cercetărilor de folklor. 

A trage o linie dreaptă în jurul unui ou, servindu-te de 
instrumente primitive, ca chișiţa și feleștiucul, nu e tocmai 
ușor. Pentru linii fine, s'a luat obiceiul, pe unele locuri, de a 
se servi de un condeiu făcut din pană de gâscă, dar cu cât 
condeiul e mai fin, cu atât şi tragerea unei linii drepte e mai 
dificilă, 

Unele meștere în ale încondeiatului procedează în modul 
următor: Oul se ţine în mâna stângă, cu mâna întoarsă, 
adică vârful degetului mare pe dosul oului, și vârful dege- 
tului arătător pe vârful oului. Cu mâna dreaptă, având cotul 
răzimat de corp, ca să nu se miște, se ţine chişița cu vârful 
pe ou, și învârtind oul, între cele două degete, ca în jurul 
unei axe, cu vârful degetului al patrulea, linia trasă de chișiță 
iese dreaptă, și punctul cu care se începe linia se unește cu 
punctul cu care sfârșește. Pentru aceasta, însă, se cere oare- 
care dexteritate: învârtirea oului trebue să se facă repede, 
până a nu se slei ceara topită de pe chișiță. 


ORNAMENTAŢIA OUALOR DE PAȘTI 


Ouăle încondeiate prezintă o mare varietate de subiecte 
reprezentate: animale, plante, obiecte uzuale de gospodărie, 
etc., etc. 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PASŢI 73 


Ceva specific ouălor încondeiaţe pomâneșţi ese că, opicaze 
ar fi moţivele cre se desenează, nu se gepţezinţă niciodaţă 
un obiecţ în înţpegime, de pildă un arbore cu trunchiul, 
[amuţile şi frunzele lui, sąu corpul înțreg al unui animal: 
iepyţe, betbece, gâscă, etc, ci se alege partea caracţerisțică 
disținctivă a fiecăţui obiecţ. “Astfel, dacă-i vorba de un arbot, 
se desenează fpunza; trunchiul țuțuroz arboţilog ar fi lą fel 
[epţezenţaţ, nu sat puţea spune dacă se peprezinţă un stejar 
sau un Lei, pe când fzunza ţeiului și a sțejaţului nu se Dot 
confunda. De asemenea, dacă trebue şă se teptezinte un gni- 
mal, se alege parte cogpului prin care se deosebeșțe de cele- 
lalţe animale: upechia iepuzelui, copița calului, laba bpoaşţei, 
etc, Penţyu a şepţezenţa un plug, se desenează fiegul plugului. 

Sunţ şi lucguri uzuale caze se desenează în întregime, de 
pildă vârtelniţa, greblą, furca, pențpucă sunț, prin ele însăle, 
desțul de reduse cą facțuţă, și nu sat puţea găsi o parte din 
ele cąre să caracterizeze întregul. Se poaţe deseng în înțre- 
gime un peşțe, pențrucă ape o formă cu țoțul deosebiță de 
celelalțe animale; un peşțe n'aţe organe adjacenţe suscepți- 
bile de difezenţiegi: copițe, coarne, labe, etc, Peşţele esțe figu- 
DI pe ouă încondeiąțe, fără deal, prin un simplu conțup, 
o linie dorto trăsățură de condeiu. 

Se găsesc, prin Muzeele noąsțre, ouă de Pașţi opnamenţaţe 
cu animale întregi, şi cu ogrecąre dețąlii; acesţea sunț, însă, 
inovaţii pecenţe, influențe străine. Asfel de otnamente nu Got 
să fie consideraţe cą producţiune a spiriţului poporului pomâ- 
nesc, neavând picio legătură cu arta populară dip saţele 
noastre. 

Tipul clasic al artei populare româneşți, în ceea ce priveșţe 
opnamențaţia ouălor de Pașţi, esţe şepţezenţarea în alb, pe 
“fond poşu, în mod foarte simplu, a păzților caracţeţisțice şi 
disțincțive ale unoţ anumiţe obiecte, 

Desenul se face pţin linii şi pn puncţe, şi obiecţul peppe- 
zențaţ ese pepeţaţ pe același ou, chat până şi de opt op. 

Aşa, de pildă, penţyu a Leptezeng Deal plugului, se împarte 
prin linii drepțe oul în două compartimente, prin mijlocul din- 
tre vârful şi dosul oului, de juzimprejuz, ceeg ce face, pesțe 
tot, pațru Compattimente, şi dacă se mai (age o linie la fel, 


www.dacoromanica.ro 





74 ARTUR GOROVEI 


care să unească vârful cu dosul, pe celelalte două părți late- 
rale ale oului, se capătă opt despărțituri, aproape egale, şi în 
fiecare dintre ele se desenează un fier de plug. 

Desenurile acestea sunt aşezate cu simetrie: în comparti- 
mentele de sus, adică din spre vârful oului, fierul plugului 
este reprezentat cu vârful în sus, iar în compartimentele de 
jos, cu vârful în jos. 

Pentru variația desenelor, pentru a înlătura monotonia, în 
compartimentele de sus, corpul fierului de plug este punctat 
cu alb și câmpul (fondul) rămâne întreg roșu, iar în comparti- 
mentele de jos, corpul fierului de plug este complect roşu, 
iar câmpul punctat cu alb. 

Se înțelege că aceasta nu este o regulă generală; poate să 
fie punctat câmpul din compartimentul de sus, şi complect 
roşu cel de jos; sau maniera de a trata desenul și câmpul 
să varieze și în alt chip, de pildă să fie identice două comparti- 
mente la întretăierea în cruciş a unghiurilor formate de liniile 
verticale și de acele orizontale, sau în orice alt chip, după 
fantezia persoanei care închistrește oul. 

Nici împărţirea oului în opt compartimente nu-i o regulă 
generală, dela care nu se abat cei ce închistresc ouăle. 

Sunt motive de ornamentaţie care se pot face pe toată 
suprafața oului, cum ar fi de pildă desenurile numite calea 
rătăcită, desagii pobii, lănțuşul ; alteori oul este împărţit numai 
în două compartimente, pentru a desena de pildă foaia de 
stejar, sau rddușca, şi chiar calea rătăcită. Alte ornamente 
cer numai patru compartimente, şi uneori împărţirea în com- 
partimente se poate face fără ca ele să fie toate egale, ceea ce 
se întâmplă, însă, mai rar, după cum şi împărţirea oului în 
două compartimente se poate face prin linii verticale, din vârf 
spre jos, sau cu linii orizontale, prin mijlocul dintre vârf şi dos. 

In fine, fantezia artistului popular găsește destule mijloace 
pentru a varia dispoziţia desenurilor, după cum își variază 
şi subiectele reprezentate. 

Execuţia ornamentelor prezintă diferențe din punct de 
vedere tehnic, determinate de gradul de cultură al artistului. 

O țărancă, ale cărei cunoșştinți nu trec dincolo de hotarul 
satului ei; o femeie care n'a avut sub ochii ei o gravură, și 


www.dacoromanica.ro 


nom TITI TAI T RW 
OUĂLE DE PAȘŢI 75 


pentru care singura noțiune de pictură i-au dat-o icoanele 
din biserică, se mulțumește să tragă pe ou, linii grosiere, cu 
chişița pe care o manevrează cu stângăcie, şi să deseneze 
figuri pe care le cunoaște în jurul ei, şi poate să le reproducă 
pe cât mai asemănătoare: o greblă, un fier de plug, o sapă, 
o roată, o frunză, etc. In același sat, însă, soţia preotului sau 
a învățătorului, care au oarecare cultură, dacă se hotărăsc 
să imiteze poporul din care s'au ridicat, și să facă ouă de 
Paști, vor fi mai îndemănatece, liniile ce vor trage vor fi mai 
fine, desenurile mai îngrijite şi fantazia lor va inventa motive 
prin care să se distingă, părăsind tradiţia, făcând inovații. 

Civilizaţia orașelor a influențat mult asupra corupțiunii 
datinelor din sate, în toate privinţile, deci şi în datina ouălor 
de Paști. 

Corupţia aceasta nu constă numai în faptul că sătencele 
nu mai cunosc — sau nu mai practică — meșteșugul văpsi- 
tului cu burueni, şi întrebuințează produsele fabricate, pe 
care le cumpără din oraş, dar corupția cea mare este că s'au 
întrodus şi la sate motive de ornamentaţie necunoscute mai 
înainte vreme de săteni, cari astăzi imitează pe cei veniţi 
de prin orașe, aducând cu ei un suflet străin, o limbă stri- 
cată şi obiceiuri care nu au nicio legătură cu datinele stră- 
moșeşti. Așa se explică ouăle încondeiate pe care găsim, 
drept ornamente, câte o păsărică din pliscul căreia iese scris 
cuvântul «cucu!», şi alțfel de ornamente bizare, pe care d-l 
Leonida Bodnărescu le întitulează « Figuri fantastice ». 

Şe mai găsesc și ouă de Paști pe care, cu vârful unui ac, 
se desenează, în câmpul colorat, chipul Maicei Domnului, 
şi altfel de embleme, care nu au nicio legătură cu ornamen- 
taţia tradițională, 

Toate aceste manifestări în ornamentaţia oului de Paști 
care, dacă vor dăinui, vor forma tradiția peste câteva decenii, 
nu intră în cadrul acestui studiu. 

Ca influență a timpurilor moderne este şi apariția, prin 
unele sate, a unor profesionişti cari fac, pentru bani, ouă 
încondeiate, Așa, în satul Ștefănești din jud. Vâlcea, d-l Gh. 
Marinescu, care se întitulează «pictor de ouă», mi-a făcut, 
în 1928, cincizeci de bucăţi, și pe un altul, pe care mi l-a 


www.dacoromanica.ro 


76 ARTUR GOROVEI 


făcut în dar, a pus această inscripţie: « Vă doresc mulţi ani. 
Gh. Marinescu, pictor de ouă. Ştefăneşti, Vâlcea. Anul 
1028, luna Mai». 

Considerate din punct de vedere tehnic, ouăle pe care le 
încondeiază Românii din Transilvania, sunt mai artistic orna- 
mentate ; se recunoaște influența civilizaţiei Sașilor. Se găsesc 
în Ardeal exemplare care nu amintesc întru nimic vechile 
noastre ouă de Paști: prin armonia colorilor, pe fond negru 
de pildă, prin fineţa liniilor şi compoziția desenului, acestea 
sunt adevărate obiecte de artă, după cum, în anii din urmă, 
în Bucovina se încondeiază ouă în aceleași condiţii: sunt 
foarte frumoase, dar nu cuprind nimic tipic românesc. 


MOTIVE DE ORNAMENTAȚŢIE 


Motivele ornamentaţiei ouălor încondeiate sunt numeroase, 
şi fiecare motiv se prezintă în mai multe variante, care se 
diferențiază după diferite localități. Variază chiar în același 
sat, și variat iese același motiv din mâna aceleiași persoane 
care încondeiază. 

Variantele unui aceluiași motiv nu prezintă mare interes, 
întotdeauna. Dacă, de pildă, în desenul numit « cârligul cio- 
banului », cârligul va fi desenat la dreapta ori la stânga, 
aceasta nu are nicio importanță, ca şi dacă «fierul plugului » 
are vârful în jos ori în sus. 

Mulțimea aceasta a motivelor se impune să fie clasificată. 

Prima clasificare făcută este aceea a d-lui Leonida Bod- 
nărescu, încă din 1908, în lucrarea sa « Câteva datini de Paști 
la Români». 

D-l Bodnărescu clasifică desenurile și motivele cele mai 
des întrebuințate, în cinci serii: 

I1. Regnul animal, cuprinde figurile de animale: albina, 
broasca, șerpele, melcul, etc. 

2. Seria motivelor vegetale, diferite plante: frunza bradu- 
lui, garoafa, spicul grâului, etc. 

3. Uneltele casnice şi de câmp: grebla, lopata, fierul plu- 
gului, etc. 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAȘTI 77 


4. Ornamentele industriale, motive luate din industria cas- 
nică. Seria aceasta ar cuprinde un număr foarte restrâns de 
motive; d-l Bodnărescu citează numai două: clinul ce se 
formează la croirea cămăşilor și mânecile. 

5. Diversele, precum desagii și brâul popii, calea rătăcită, 
crucea Paștelor. 

D-l Al. 'Tzigara-Samurcaș, în lucrarea sa 4 Arta în Româ- 
nia », tipărită în 1909, admite două mari categorii de orna- 
mente: motivele vegetale şi motivele animale, iar o a treia, 
nu mai puţin bogată, ar cuprinde desenurile de origini deo- 
sebite, în care ar precumpăni mai ales imitarea uneltelor mai 
uzuale. 

Obiectele pe care ţăranul le vede, în mijlocul naturii în 
care trăieşte, pe care le întrebuinţează zilnic, cum şi unele 
lucruri care, pentru el, sunt simboluri, îi inspiră — în zilele 
noastre — motivele ornamentelor întrebuințate pentru ouăle 
de Paşti. 

«Din gând», spun unele femei că încondeiază ouăle, 
ceea ce nu este o expresie adevărată, fiindcă fondul ornamen- 
taţiei noastre populare, nu este izvorit din imaginaţie, ci întot- 
deauna este copia unei realități văzute şi pipăite de ţăran. 

Ideile abstracte, apanajul oamenilor culți, nu preocupă 
mintea poporului dela ţară; concepţiile ţăranului despre enti- 
tăți se concretizează în obiecte reale, cunoscute de aproape 
de el. Divinitatea, pentru ţăran, este un Dumnezeu întrupat 
ca orice om, cu barba albă, dar pe care-l poate vedea numai 
câte un privilegiat, din când în când; credința, pentru el, 
o întrupează biserica, o clădire; pentru ţăran, Statul este un 
funcţionar oarecare, după cum 7ustitia este judecătorul în 
fața căruia se prezintă câteodată. Cât despre Frumuseţă, 
Bunătate, Virtute... el n'ar putea să le reprezinte prin ima- 
gini, precum face o anumită pătură a Societăţii, 

De aceea trebue să considerăm un exces de snobism patrio- 
tic afirmările d-lui G. Jocu, medic veterinar, care în broşura 
« Câteva deslușiri asupra oulelor roşii şi încondeiate de Paşti », 
crede să fi descoperit modul în care poporul nostru ştie să 
reprezinte, pe ouăle de Paşti, sentimentele nobile de care 
este însuflețit. 


www.dacoromanica.ro 


78 ARTUR GOROVEI 


D-l Jocu ne învață că «înţelesul încondeierii oulelor, e 
mult mai uşor decât al ieroglifelor egiptene, cu care se prea 
poate să aibă o origină comună sau să fie imitate, se înţelege 
într'un gen aparte și după neamuri ». 

Ornamentele de pe ouăle de Paști și ieroglifele egiptene! 

Mai departe: « Pentru noi Românii, au o însemnătate foarte 
mare, căci din pricina vieţii retrasă, pastorală, neliniștită 
adese de invaziuni, străbunii neavând pictori cu şcoală, cari 
să ni redea pe pânză scene din viaţa poporului, acesta singur, 
prin bunul său simţ, a încondeiat pe ouă, la Paști, toate 
impresiunile, îndeletnicirile și credințele sale ». 

Astfel concepută origina ouălor de Paști, d-l Jocu ajunge 
la constatarea că Credința noastră moştenită din străbuni, 
e redată pe un ou care se chiamă Ochiul lui Dumnezeu, și pe 
altul numit Crucea îmbrăcată în argint. 

Un ou încondeiat cu numele de a Ochiul lui Dumnezeu», 
nu este cunoscut în nicio colecţie și nu este pomenit de niciun 
cercetător; în realitate, încondeierea aceasta are alte nume: 
în Muscel ar fi « Codru », în Dâmboviţa ar fi « Drumul rătă- 
cit » (Maria Panaitescu). 

« Crucea îmbrăcată în argint», de asemenea necunoscută, 
este ceea ce în Muscel se numeşte « Floarea tronului » (Maria 
Panaitescu). 

"Țăranul nostru ar fi reprezentând, după credința d-lui 
veterinar Jocu, pe ouăle de Paști, Libertatea sau Independența 
țării, prin încondeierile numite de d-sa: Sceprrul Domnului, 
Buzduganul Domnitorului, Fruntea “Țupânesei sau Coroana 
Doamnei, Steaua Tronului («tron » însemnează «sicriu ») şi 
Steaua noastră » care va lumina în veacuri din ce în ce mai 
frumos şi mai strălucitor »,— toate aceste numiri inventate 
de d-l Jocu, şi care altfel se numesc de acei cari le încon- 
deiază. 

« Deviza Românului a fost Cinstea » — zice d-l Jocu —, 
reprezentată prin Floarea cinstei ; Dreptatea, prin Cumpăna 
Dreptății ; Umanitatea, prin Mâna milogului. Un măgăruş 
ar fi însemnând Șăgădlnicia Românului, deși figura aceasta 
este, în adevăr, o glumă făcută cu oul de Paști de vreun târ- 
govăţ rătăcit prin sate. 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAŞTI 79 





Fantezia lucrează şi mai departe: desenul numit Calea 
rătăcită simbolizează — pentru d-l Jocu — «vieaţa grea şi 
încercată în lupta pentru traiu »; Higiena este reprezentată 
prin o panglică, un parazit intestinal pe care țăranul nici nu-l 
cunoaște, Poezia o redă floricica Nu mă uita; Cântul, îl 
exprimă Gâtul vioarei, ba până şi Astronomia o simbolizează 
țăranul prin Luceafărul. 

Intre modelele de ouă încondeiate, frumos reproduse în 
această broșură, găsim un zepure (figura 18), care numai ou 
românesc nu este: un ou pe care un târgovăț a decalcat una 
din hărtiuţile cu care se distrează copiii, și cu care se orna- 
mentează ouăle de Paști, de cătră locuitorii de prin alte orașe 
din Europa, 

De sigur, teoriile fanteziste ale d-lui Jocu nu pot să fie 
luate în consideraţie într'un studiu nepornit din consideraţii 
științifice, pentru care d-sa a inventat nume de motive de 
ornamentaţie necunoscute nicăeri în cuprinsul țării noastre. 


E? 


Clasificația cea mai potrivită, dacă privim totalitatea moti- 
velor ouălor de Paști încondeiate de săteni, și lăsând la o 
parte motivele întroduse de câtva timp încoace, influențe 
străine, datorite spiritului de imitație, atât de dăunător artei 
noastre populare, ar fi: 


I. Simboluri. 


II. Natura, cu subdiviziunile: 
a) animale, 
b) plante, 
c) obiecte uzuale. 


Materialul care poate servi de bază la această clasificare, 
afară de colecţiunile din diferite muzee și de colecţii particu- 
lare, îl putem cerceta în următoarele publicațiuni, după data 
cronologică a apariţiei lor: 

Leonida BODNĂRESCU: Câteva datini de Paşti la Români, 
Cernăuţi, 1908.— Sunt 6 modele colorate, care nu au nimic 
specific românesc; în Bucovina se încondeiază ouă foarte fru- 
moase, dar influența aglomerației de popoare ce locuiesc pe 


www.dacoromanica.ro 


80 ARTUR GOROVEI 


un teritoriu aşa de restrâns, a înlocuit vechile modele moldo- 
veneşti, cu desenuri care nu au nimic comun cu tradiția noa- 
stră. Pe primul ou din această tabelă, cu modelul explicat 
prin « peştele », figurează doi peşti redat în amănunte: corpul 
cu solzi, coada cu două părţi, capul cu ochii, ceea ce nu este 
o creațiune după datină. Al doilea ou, «turma cu capre», 
are numai pe o lature un număr de opt siluete de capre; 
pe oul «Crucea Paștelor», o reprezentare catolică, este o 
cruce ornamentată pe un piedestal, și de amândouă părțile 
crucii câte un înger, o ființă cu o aripă desfăcută ei cu o mână 
întinsă spre cruce; al patrule ou, «steaua și grebla », cu greble 
înfipte în mijlocul unei stele, nu-i un motiv românesc, ca și 
« flori în ulcică », şi ca şi « balerca », ou frumos împodobit, dar 
fără tehnică şi fără motive românești. 

Alte patru tabele din cartea d-lui Bodnărescu, cuprind 42 
de motive, dintre care unele greu de ghicit că ar reprezenta 
ceea ce ni spune, în explicarea figurilor, precum o sâmburele 
nucii », şi altele numite «figuri fantastice », care în realitate 
sunt absolut aceleași cu modelul numit « urzitoarea » şi « cobel- 
oul 6, modele care sunt și în cartea lui Haberlandt. 

Al. TZIGARA-SAMURCAȘ: Arta în România. I. Studii 
critice, Bucureşti, 1909.— In acest studiu sunt 26 modele 
de ouă încondeiate din judeţele Buzău, Prahova, Muscel, 
Argeş, Ilfov, Tecuciu, Dâmboviţa, R.-Sărat, un model din 
Sohodol (Ardeal), şi câteva modele fără indicarea localităţii. 
In lucrarea aceasta se găsesc modele de dantelă, ceramică și 
ţeseturi, în care sunt utilizate şi ornamentele de pe ouă de Paști. 

Al. TZIGARA-SAMURCAȘ: Muzeul Neamului Românesc, 
Minerva, 1909.— Are trei modele de ouă încondeiate: « Calea 
rătăcită », «Calea mărului » şi « Fierul plugului». 

C. RĂDULESCU-CODIN şi D MIHALACHE: Sărbăto- 
rile poporului, cu obiceiurile, credințile şi unele tradiții legate de 
ele. Culegere din părţile Muscelului. Vol. VII din publicaţiile 
Academiei Române a Din vieaţa poporului român», 1909. 
Are 24 feluri de încondeieri, toate denumite, de origină curat 
sătească. 

Prof. Dr. M. HABERLANDT: Oesterreichische Volkskunst 
an den Sammlungen des Museums für oesterreichische Volkskunde 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAŞTI Hr 


în Wien, Wien, 1Q11.— Are cinci gravuri colorate cu ouă de 
Paşti încondeiate, din Bucovina. 

D-na Maria I. PANAITESCU: Colecţie de ouă încondeiate 
din diferite județe.—- Din publicaţiile Casei Școalelor. O bună 
lucrare, cu 116 modele de ouă încondeiate din judeţele: 
Ilfov, Prahova, Buzău, Muscel, R.-Sărat, Dâmboviţa, Vlașca, 
Olt, Gorj, R.-Vâlcea, Covurlui, Iaşi, Tecuci, Tutova. Toate 
modelele sunt redate cu trăsături albe pe câmp roșu, şi repre- 
zintă adevărate motive românești vechi, neînfluenţate de civi- 
lizaţia modernă. Ouăle care au servit la alcătuirea acestei 
lucrări, se găsesc în Muzeul etnografic din Bucureşti. 

Tudor PAMFILE și Mihai LUPESCU: Cromatica poporului 
român. Vol. XXIV din colecţia Academiei Române a Din vieata 
poporului român», 1914.— Cuprinde 43 modele autentice țără- 
nești, din județele Dâmboviţa, Argeș, Dolj, 'Tecuciu, Tutova, 
dintre care câteva fără indicarea numirii încondeierii, 

Revista IZVORAȘUL, din Bistriţa, jud. Mehedinţi, de sub 
direcţia d-nei Olimpia şi Pr. Gh. Dumitrescu-Bistriţa, a 
publicat un număr de modele de ouă încondeiate. In anul IV 
şi V (1922—1923) sunt 11 modele din Celaru și Marodin 
(Romanați), Cârligele (R.-Sărat), Tg.-Trotuș, Poiana Sărată 
(jud. Trei Scaune) și Băița (jud. Mureş-'Turda). Niciunuia 
din aceste modele nu i se arată numirea. 

Sterie ENUICA, în « Calendarul Izvorașul » pe anul 1922, 
P. 73, a dat două modele din Poiana-Mare (Dolj). 

C. S. NICOLĂESCU-PLOPȘOR: Oud încondeiate din 
județul Dolj, Craiova, 1927.— Un preţios album cu 64 modele 
polihrome, ouă aflătoare în Muzeul regional de antichități 
și etnografie al Prefecturii Dolj. Unele modele prezintă ino- 
vaţii, lucruri ce nu pot interesa; prima tabelă are 6 modele 
imposibile: patru paseri naiv zugrăvite, o broască și un peşte, 
opera unor inovatori fără talent, ca şi un alt ou de pe tabela 
Il-a, cu două paseri și mai naiv încondeiate. Aceste mici 
cusururi, însă, nu micșorează valoarea documentară ce pre- 
zintă acest album. 

Artur GOROVEI: L'Ornementation des oeufs de Pâgues 
chez les Roumains.— Comunicare făcută la Congresul Interna- 
tional de Artă populară din Praga, în Octomvrie 1928, publicată 


6 A, R, — Studii şi Cercetări 


www.dacoromanica.ro 


82 ARTUR GOROVEI 


în «Art populaire. Travaux artistiques et scientifiques 
du rer Congres international des arts populaires, Prague, 
MDCCCCXXVIII. Introduction par Henri Focillon, Pro- 
fesseur á la Sorbonne, I. Edition Duchartre, 15 Rue Ernest 
Cresson, Paris.— Sunt 9 modele, din care 6 ouă cu ornamente 
în relief, din Vrancea, şi 3 modele din Moldova. 

George OPRESCU: Peasant Art in Roumania. Special 
autumn number of « The Studio », London, 1929.— Pe pagina 
36 sunt 12 modele de ouă încondeiate din Transilvania, din 
colecția Muzeului etnografic dela Cluj. Nu este numirea fie- 
cărui model, dar toate sunt de origină pur populară româ- 
nească, la fel cu acele din alte regiuni româneşti. 

C. RĂDULESCU-CODIN: Literaturd, Tradiţii şi Obi- 
ceiuri din Corbii- Muscelului. Vol. XXXIX din publicaţiile 
Academiei Române a Din vieaţa poporului român», 1929.— 
Sunt too modele nedubioase, unele însă fără explicare, 
cega ce ar fi fost și greu de făcut, pentrucă nici nu poţi ghici 
cam ce ar fi vrut să înfățișeze persoana care le-a încondeiat. 

Ion I. DĂSCĂLESCU: Oudle încondeiate, în revista 4 Arta 
şi Arheologia» de sub direcția d-lui Profesor O. Tafrali. 
Anul II, fascicula 3, 1929.— 16 modele de ouă încondeiate, 
din colecţia Muzeului de antichităţi din Iaşi; ouă polihrome, 
artistic reproduse. Sunt ouă din Bucovina, Transilvania (Bran) 
şi din judeţele Dorohoiu și Suceava (astăzi Baia), dar nu se 
indică numele motivului. 

Irina IUPCEANU: Pagin demonstrativă de oud încon- 
deiate, în revista « Farul Căminului ». An. II, Nr. ro Martie 
1035.— Sunt 15 modele, unele cu indicarea localităților: 
Câmpulung (?), Muscel, Lucovăţ (Storojineţ) și Bran. Toate 
sunt modele cunoscute în alte colecţii, afară de «hora », care 
reprezintă un bărbat ţinând de mâni două femei și danțând. 
Modelul acesta este opera unui cărturar; nu-i sătesc. 

Motivele din aceste publicaţii, împreună cu cele nereproduse 
din diferite muzee şi colecții particulare, cum şi acele menţionate, 
de folkloriştii citați până acuma: Marian, Bodnărescu, Bălășel, 
Elena Niculiţă Voronca, însumează un total de peste trei sute 
de motive de ornamentaţie întrebuințate pe ouăle încondeiate, 
dintre care numele multora au rămas necunoscute. 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAŞTI 83 


Tabloul următor cuprinde numele acestor motive, cu ară- 
tarea județului în care intervin şi a scriitorului în lucrarea 
căruia sunt amintite, sau a localității unde sunt semnalate 
de diferiți corespondenți, sau din cunoştinţe personale. 


ALBINA 

Bucovina: Marian, Bodnărescu. 
Basarabia: Mateevici, Tzigara. 
ARGEŞANCA 

Muscel: Codin. 

ARIPA HULTANULUI 
Tzigara; R.-Sărat, Panaitescu 
ARIPI DE CĂRĂBUȘ 

Vâlcea 

ARIPIOARA 

SE Marian; Basarabia, Mat. 
ATÂRNĂȚEI 

Muscel, Codin 


BALERCA 
Bucovina, Bodnărescu; Dolj, Plop- 


şor 

BĂLȚATUL 

Bucovina, Marian 

BERBECELE 

Bucovina, Marian 

BOLOBOCUL CERCUIT 

Bucovina, Marian 

BRAD 
zigara; Ilfov, Pan; Vâlcea, Băl. 

SÉ (brăduiul) 

Bucovina, Marian; Muscel, Codin; 
Iupceanu 

BRÂUL MAICEI DOMNULUI 

Botoşani, Voronca 

BRÂUL POPEI 

Bucovina: Marian, Bodnărescu, 
Voronca; Tzigara 

BROASCA 

Bucovina, Bodnărescu; R.-Sărat, 
Panaitescu; Muscel, Codin; Tzi- 
gara 

BROASCA ȚÂSTOASĂ 

Vâlcea, Bălășel 

BUTOIAŞUL 


62 


Bucovina, Bodnărescu 
BUTONAȘ 
Ilfov, 'Tzigara 


CALCEA (călinica) 

Bucovina, Bodnărescu 

CALEA MĂRULUI 

Tzigara 

CALEA RĂTĂCITĂ 

Bucovina: Marian, Bodnărescu 

Tutova, Panaitescu 

R.-Sărat, Buzău: Panaitescu 

Muscel, Codin-Mihalache; 

Dolj, Plopşor 

Tzigara, lupceanu, Bran 

Basarabia, Mateevici 

CALEA RĂTĂCITĂ IN CRUCI 

Muscel, Cod. 

CĂLINAR (Calendula) 

Bucovina, Bodnărescu 

CALUL 

Bucovina, Bodnărescu 

CÂMPUL 

Bucovina, Voronca 

CĂNGI 

'Tecuciu, Panaitescu 

CAPRELE 

Bucovina, Bodnărescu 

CÂRCEL DE VIE 

Runcu, Pamfile 

CÂRJA CIOBANULUI 

Bucovina, Marian 

CÂRLIGUL (CAȚA CIOBANU- 
LUI) 

Bucovina: Marian, Bodnărescu 

Ilfov, Panaitescu 

Dolj: Plopşor, Pamfile 

Vâlcea, Bran 

Muscel: Codin, Codin- Mih., Pan,, 
Tzigara 


Codin 


www.dacoromanica.ro 


84 ARTUR GOROVEI 


Dâmboviţa, Panaitescu 
Sohodol, 'Tzigara 

Basarabia, Mateevici 
CÂRLIG ȘI DRUM 

Runcu, Pamfile 

CERCELUL 

Tzigara; Basarabia, Mateevici 
CERCELUL DOAMNEI 
Bucovina, Marian 
CHICIURA 

Iupceanu 

CIOBANUL CU OILE 
Zvoriștea, Voronca 

CIOCUL BERZEI 

Vâlcea, Bălăşel 

CIOCUL PUPEZEI 

Muscel, Codin 

CIOMAGUL CIOBANULUI 
Vâlcea 

CIRESA (cireşica) 

R.-Sărat, Buzău, Dâmboviţa: Pan. 
Vâlcea, Bălășel 

Muscel: Codin, Codin-Mihalache 
Dolj, Plopșor 

Basarabia, Mateevici 
CIUBOȚICA CUCULUI 
Bucovina: Marian, Bodnărescu 
CIUPERCELE 

Muscel, Cod.-Mih. 

CLINE (40 de) 

Bucovina: Marian, Bodnărescu 
Basarabia, Mateevici 
CLOPOŢȚELUL 

Bucovina, Bodnărescu 

'Tzigara 

CLOȘCA CU PUI 

Olt, Panaitescu 

Muscel, Codin 

Iupceanu 

COADA COCOȘULUI 
Muscel, Codin-Mihalache 
Vâlcea 

COADA RACULUI 
Bucovina, Bodnărescu 

Tzigara 


COADA RÂNDUNICEI 

Bucovina, Bodnărescu 

Muscel, Codin 

COADA ZMEULUI 

Muscel, Codin 

COARNELE BERBECULUI 

Bucovina: Marian, Bodnărescu, 
Voronca 

Muscel, Codin. 

COARNELE CERBULUI 

Bucovina: Marian, Bodnărescu 

'Tzigara 

COARNELE 'ȚAPULUI 

Bucovina, Marian 

COBELCIUL 

Bucovina, Bodnărescu 

COCOANA IN FOIȘOR 

Muscel, Cod. 

COCOȘELUL 

Covurluiu, Panaitescu 

COCOȘUL PUȘTEI 

Muscel, Codin 

CODRICEI 

Muscel: Codin, 'Tzigara, lupceanu 

Vâlcea 

CODRU 

Ilfov: Muscel, Panaitescu 

CODRU IN BUCĂȚI DESCHIS 

Buzău, Panaitescu 

Muscel, Codin 

CODRU IN BUCĂȚI INCHIS 

Buzău, Panaitescu 

Muscel: Codin 

COLŢUL LUPULUI 

Vâlcea 

COLŢUL PORCULUI 

Prahova, Panaitescu 

Muscel: Codin, Codin-Mihalache, 
Panaitescu 

Dolj, Plopșor 

Vâlcea 

'Tzigara 

COPITA CALULUI 

Muscel, Codin 

Dâmboviţa, Panaitescu 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAŞTI 85 


Tzigara 

COROPIȘNIȚA 

Muscel: Codin, Codin-Mihalache 
Vlașca, Panaitescu 

Dolj, Plopşor 

Prahova, 'Tzigara 
CORNUL BERBECULUI 
Bucovina, Marian 

Muscel: Codin, Panaitescu 
Vlașca, Panaitescu 

Tzigara 

CORNUL 'ȚAPULUI 
Bucovina, Marian 
COSTIȚILE 

Bucovina, Marian 
COTEȚUL FĂRĂ PEȘTE 
Buzău, Panaitescu 

Muscel, Codin 
CREANGĂ 

Bucovina, Bodnărescu 


CREASTA COCOȘULUI 


Bucovina: Marian, Bodnărescu, 
Voronca 
Muscel: Codin, Panaitescu, Tzi- 


gara 

Vâlcea, Bălășel 

Tecuciu: Panaitescu, 'Tzigara 
Vlașca, Panaitescu 
Dâmboviţa, 'Tzigara 
CREASTA GĂINEI 
Vâlcea, Bălășel 

CREASTA PUPEZEI 
Muscel, Codin 
CRENGUȚŢE 

Bucovina, Bodnărescu., 
CRENGUȚŢE ȘI DEGEȚELE 
Bucovina, Bodnărescu 
CRUCEA 

Muscel, Codin 

Dolj, Plopşor 

lupceanu 

CRUCEA MIELULUI 
Muscel, Panaitescu 
CRUCEA NAFUREI 


Bucovina, Marian 


Basarabia, Mateevici 


Tzigara 
CRUCEA PAȘTELUI 
Bucovina: Marian, Bodnărescu, 


Voronca; 'Tzigara 
CRUCEA ROMÂNEASCĂ 
Bucovina, Marian 
Basarabia, Mateevici 
CRUCEA RUSEASCĂ 
Bucovina, Marian 
Basarabia, Mateevici 
CUBELCUL 
Bucovina, Bodnărescu 
CUCOȘUL 
Bucovina: Bodnărescu, Voronca 
CUIBUL CRÂNGULUI 
Muscel, Panaitescu 
CUIBUL GRANGURULUI 
Muscel, Panaitescu 
Tzigara 
CURSE 
Vâlcea 


DEGETUŢE 

Bucovina, Bodnărescu 

DEGEŢELE 

Bucovina, Bodnărescu 

DESAGII POPII 

Bucovina: Marian, Bodnărescu. 

Ilfov, Tutova, Panaitescu 

Vâlcea, Bălășel 

'Tzigara 

DINȚII LEULUI 

Bucovina, Bodnărescu 

DIPLA 

Vâlcea, Bălășel 

DRUMUL RĂTĂCIT 

Dâmboviţa: Panaitescu 

DRUMURI 

'Tecuciu, Pamfile 

DULAPUL 

Muscel: Codin, Codin-Mihalache, 
Panaitescu 

Vâlcea, Panaitescu 


www.dacoromanica.ro 


86 ARTUR GOROVEI 


FASOLE 

Ilfov, Panaitescu 

Dolj, Plopşor 

'Tzigara 

FEDELEȘ 

Vezi: Butoiaș 
FIERĂSTRĂU 

Dâmboviţa, Panaitescu 
Muscel, Codin 

'Tzigara 

FIERUL PLUGULUI 
Bucovina: Marian, Bodnărescu 
Iaşi, Panaitescu 

Argeş, Pamfile 

Dâmboviţa: Pamfile, Panaitescu 
Muscel: Codin, Codin-Mihalache 
Vâlcea: Bălăşel], Panaitescu 
Dolj, Plopşor 

'Tzigara 

FIERUL RARIȚEI 
Dâmboviţa, Panaitescu 
Tzigara 

FLOARE 

Runcu, Pamfile 

Tupceanu 

FLOARE DE CĂPȘUNĂ 
Tzigara 
FLOARE FĂRĂ CRĂCȘOR 
Bucovina, Bodnărescu 
FLOARE DE CUIȘOARE 
Vlașca, Panaitescu 

FLOARE DOMNEASCĂ 
Bucovina, Bodnărescu 
Muscel, Codin 

FLOARE IN FORMA CRUCEI 
Bucovina, Bodnărescu 
FLOAREA GAROFEI 
Bucovina, Marian 
FLOAREA MĂRULUI 
Bucovina, Bodnărescu 
'Tzigara 

FLOAREA DE MUȘEŢEL 
Muscel, Codin 

Prahova, Panaitescu 


FLOAREA PAȘTELOR 

Bucovina, Marian 

Tzigara 

FLOAREA STRACHINEI 

Ilfov, R.-Sărat, Vlașca: Panaitescu 

Muscel: Codin, Codin-Mihalache 

'Tzigara 

FLOARE DE TRANDAFIR 

Muscel, Codin 

FLOAREA TRONULUI 

Muscel, Panaitescu 

FLORI 

Gorj, Pamfile 

FLORI DE CUIȘOARE 

Muscel, Codin 

'Tzigara 

FLORI DE GHIOCEI 

Vâlcea 

FLORI DE PĂR 

Bucovina, Bodnărescu 

FLORI DE STEJAR 

Gorj, Pamfile 

FLORI IN ULCICĂ 

Bucovina, Bodnărescu 

FLORI FĂRĂ NUME 

'Tzigara 

FLORICELE 

Ilfov, Buzău: Panaitescu 

Muscel: Codin, Panaitescu 

Vâlcea 

FLUIERUL CIOBANULUI 

Bucovina, Marian 

Basarabia, Mateevici 

FLUTURE 

Bucovina, Marian 

“Tutova, Pamfile 

Basarabia, Mateevici 

'Tzigara 

FOAIA ARȚARULUI 

Ilfov, Panaitescu 

FOAIA CĂPȘUNEI 

R.-Sărat, Panaitescu 

FOAIA DE JUGASTRU 

Muscel: Codin-Mihalache, Panai- 
tescu 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAȘTI 87 


FOAIA LILIACULUI 

Muscel: Panaitescu, Tzigara 

FOAIA PALTINULUI 

Muscel, Codin 

FOAIA DE SALCÂM 

Buzău, Panaitescu 

Dâmbovița, Panaitescu 

Muscel; Codin-Mihalache, Codin 

R.-Sărat, Tzigara 

FOAIE DE STEJAR 

Buzău, Panaitescu 

Muscel: Codin, Tzigara 

FOI DE CUIȘOARE 

Muscel, Codin 

Vlașca, Panaitescu 

FOI DE TRANDAFIR 

Ilfov, Panaitescu 

FRAUL CALULUI 

Gorj, Panaitescu 

Muscel, Codin 

Vâlcea 

FRUNZA BRADULUI 

Bucovina: Marian, Bodnărescu, 
Voronca 

Dâmbovița, Panaitescu 

Vâlcea 

Tzigara 

FRUNZA CĂPȘUNEI 

Muscel, Codin 

Prahova, Panaitescu 

Dolj, Plopşor, 

Vâlcea 

FRUNZĂ ȘI CÂRLIG 

Dolj, Pamfile 

FRUNZA CODRULUI 

Tupceanu 

FRUNZA FAGULUI 

Tzigara 

FRUNZA DE FRĂGUȚĂ 

Bucovina, Bodnărescu 

FRUNZA FRASINULUI 

Vâlcea 

FRUNZA JUGASTRULUI 

Ilfov, Vlașca, Dâmboviţa: Panai- 
tescu 





Muscel, Codin 

Vâlcea, Bălășel 

Tzigara 

FRUNZA MĂRĂCINULUI 

Muscel, Codin 

Vâlcea, Bălășel 

FRUNZA MĂRULUI 

Bucovian, Bodnărescu 

FRUNZA DE MESTEACĂN 

Bucovina, Bodnărescu 

FRUNZA NUCULUI 

Bucovina, Marian 

Muscel, Codin 

Basarabia, Mateevici 

Tzigara 

FRUNZA PALTINULUI 

Tzigara 

FRUNZA PĂRULUI 

Bucovina, Bodnărescu 

FRUNZA PLOPULUI 

Vâlcea ` 

FRUNZA DE SALCAM 

Muscel, Codin 

Vlașca, Panaitescu 

FRUNZA DE SALCIE 

Bucovina, Bodnărescu 

FRUNZA STEJARULUI 

Bucovina: Marian,  Bodnărescu, 
Voronca 

Gorj, Pamfile 

Muscel: Codin, Panaitescu 

Basarabia, Mateevici 

Tzigara 

Vâlcea 

FRUNZA TEIULUI 

Tzigara 

FRUNZA TRANDAFIRULUI 

Vâlcea 

FRUNZA TRIFOIULUI 

Bucovina, Bodnărescu 

Tzigara 

FURCA DE TORS 

Bucovina: Bodnărescu, Maan 

Basarabia, Mateevici 








www.dacoromanica.ro 


88 ARTUR GOROVEI 


FURCA PE FÂN 
Bucovina, Marian 
Muscel, Codin-Mihalache 
Basarabia, Mateevici 
FURCA DE URZIT 
Vâlcea 

FURCULIȚA 


Bucovina, Bodnărescu 


GAIE 

R.-Sărat, Panaitescu 

GAROFA 

Bucovina: Marian, Bodnărescu 

Tzigara 

GAROFE IN OALĂ 

Bucovina, Voronca 

GÂTUL COCOȘULUI 

Bucovina, Bodnărescu 

GATUL VIOAREI 

Vâlcea 

GHIARA GĂINEI 

Muscel, Codin 

GHIOCEI 

Bucovina: Marian, Bodnărescu 

Muscel, Codin 

Vlașca, Panaitescu 

'Tzigara 

GLASTA 

Muscel, Codin 

GOANGA 

Muscel, Codin 

GRAPA 

Muscel, Codin 

GRÂUL CÂMPULUI 

Bucovina, Marian 

Tzigara 

GREBLA 

Bucovina: 
Voronca 

Dâmboviţa: Pamifile, Panaitescu 

Muscel, Codin 

R.-Sărat, Panaitescu 

Dolj, Pamfile 

Basarabia, Mateevici 

'Tzigara 

GRIERUL 


Marian,  Bodnărescu, 


Bucovina, Bodnărescu 
GURA BROAȘTEI 
Bucovina, Bodnărescu 


HÂRLEŢUL 

Bucovina: Marian, Bodnărescu 
HEMEIUL 

Bucovina, Bodnărescu 
HULUB 


Bucovina, Voronca 


IARBA MIELULUI 
Muscel, Panaitescu 
IEPURELE CULCAT 
Muscel, Codin 
INELUL CIOBANULU 
Bucovina, Marian 
Tzigara 


LABA BROAȘTEI 

Bucovina: Marian, Voronca 

LABA CARTIȚEI 

Bucovina, Marian 

LABA GĂINEI 

Bucovina, Marian 

Dâmboviţa, Muscel: Panaitescu 

Basarabia, Mateevici 

Vâlcea 

Tzigara _ 

LABA GAÂȘTEI 

Bucovina: Marian, 
Voronca 

Muscel: Codin, Codin-Mihalache 

'Tecuciu, Panaitescu 

Curtea-de-Argeș, 'Tzigara 

Vâlcea 

LABA RACULUI 

Bucovina, Marian 

LANȚ (lănțuș) 

'Tecuciu, R.-Sărat: Panaitescu 

LEGĂTURA PLOȘTII 

Muscel, Codin 

LINII INCRUCIȘATE 

Vâlcea 

LINTEA 

Bucovina, Marian 


Bodnărescu, 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAŞTI 89 


Tzigara 

LOPATA 

Bucovina, Bodnărescu 
LUNA 

Bucovina, Voronca 
LUPUL 

Muscel, Panaitescu 


MAGHERANUL 
Bucovina, Marian 
Tzigara 

MĂNĂSTIRE 
Dâmboviţa, Panaitescu 
Muscel, Codin-Mihalache 
Basarabia, Mateevici 
Tzigara 

Iupceanu 

MÂNA 

Vâlcea 

MÂNA CIUNGĂ 
Vâlcea 

MÂNA MILOGULUI 
R.-Sărat, Panaitescu 
MÂNECI COSTEȘITE 
Bucovina, Bodnărescu 
MÂNECI SUCITE 
Bucovina: Marian, Bodnărescu 
Tzigara 

MĂRGELELE BROAȘTEI 
Vâlcea 

MĂRUL LUI ADAM 
Muscel, Codin 
MELCUL 

Bucovina, Bodnărescu 
Muscel, Codin 

Tzigara 

MESTEACĂN 
Bucovina, Bodhărescu 
MICȘUNEA 

Ilfov, Panaitescu 

Dolj, Plopșor 

Buzău, Tzigara 
MIEZUL DE NUCĂ 
Bucovina, Bodnărescu 
MORIȘCA 


Muscel, Codin-Mihalache 
MURE 

Tecuciu, Panaitescu 
Vâlcea 

'Tzigara 

MUSCA 

Bucovina, Bodnărescu 
Muscel, Codin 
MUȘCATE PE FEREASTRĂ 
Muscel, Codin 
MUȘEȚEL 

Muscel, Codin 

Buzău, 'Tzigara 


NAIU 

Tutova, Pamfile 
NĂPÂRCA 

Bran 
NUCȘOREAUA 
Muscel, Codin 


OCHIUL BOULUI 
Bucovina, Bodnărescu 
OCHIUL ȘERPELUI 
Tecuciu, Panaitescu 
OALA LEGATĂ 
Bucovina, Bodnărescu 
OALA IN PETECĂ 
Bucovina, Marian 
OUĂLE ROȘII 


Bucovina, Marian 


PAINGĂN 

Bucovina: Marian, Bodnărescu 
Dâmboviţa, Vlaşca: Panaitescu 
Muscel: Codin, Codin-Mihalache 
Vâlcea 

Basarabia, Mateevici 

Tzigara 

PĂLĂRIA 

Bucovina, Marian 

PALMA 

R.-Sărat, Panaitescu 

PANA CORBULUI 
Bucovina, Bodnărescu 


www.dacoromanica.ro 


90 ARTUR GOROVEI 


PANA PĂUNULUI 

Tzigara _ 

PANA RÂNDUNICII 

Vâlcea, Bălăşel 

PĂPĂDIA 

Bucovina, Bodnărescu 

PĂSTĂI DE FASOLE 

Bucovina, Bodnărescu 

PĂSTĂI DE LINTE 

Bucovina, Bodnărescu 

PĂSTĂI DE MAZERE 

Bucovina, Bodnărescu 

PAȘTELE (pasca) 

Bucovina: Marian, Voronca 

PEPENI 

Bucovina, Voronca 

PEȘTELE 

Bucovina: 
Voronca 

Vâlcea, Panaitescu 

PEȘTELE FĂRĂ COTEȚ 

Muscel, Codin 

PEȘTELE IN COTEȚ 

Ilfov, Buzău: Panaitescu 

Muscel: Codin, Codin-Mihalache 

Vâlcea 

Tzigara ` 

PICIOARELE COCOSTÂRCU- 
LUI 

Bucovina, Bodnărescu 

PICIOR DE RÂNDUNICĂ 

'Tecuciu, Panaitescu 

Vâlcea 

Tzigara 

PICIORUL BROAȘTEI 

Tutova, Pamfile 

PICIORUL RACULUI 

Bucovina, Marian 

PIELEA ȘERPELUI 

Tecuciu, Panaitescu 

'Tzigara 

PIEPTENI 

Bucovina, Voronca 

Muscel, Codin 

PIROSTRII 


Marian,  Bodnărescu, 


Ilfov, Panaitescu 

'Tzigara 

PISTOLUL 

Muscel, Codin-Mihalache 
PLOSCA INFRÂNATĂ 
Vâlcea, Bălășel 
PLOSCUȚA 

Tzigara 

POMIȘOR 

Bucovina: Marian, Bodnărescu 
PORCII IN COTEȚ 
Tecuciu, Pamfile 
PORUMBIȚA 
Bucovina: Marian, Bodnărescu 
POTCOAVA 

Vâlcea 

POTECĂ COTITĂ 
Muscel, Codin 

POTECĂ RĂTĂCITĂ 
Vâlcea, Bălășel 
PRESCURA 

Muscel, Codin 

PUI DE BARZĂ 
Tecuciu, Panaitescu 
PURECELE 


Dolj, Izvorașul 


RACUL 

Bucovina, Marian 

Muscel, Codin-Mihalache 
Tzigara 

RĂCHIŢICA 

Bucovina, Bodnărescu 
RADAȘCA 

Buzău, Panaitescu 

Muscel, Codin 

RĂTĂCITUL 

Bucovina, Marian, 

RAȚA 

Bucovina: Bodnărescu, Voronca 
RĂURI 

Vlaşca, Panaitescu 

ROATA CARULUI 
Bucovina: Marian, Bodnărescu 
Tzigara 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAŞTI or 


ROATA MORȚII 
Bucovina, Bodnărescu 
ROATA PLUGULUI 
Muscel, Panaitescu 
ROTIŢȚA 

Bucovina, Bodnărescu 
RUJA 


Bucovina: Marian, Bodnărescu 


SĂLCIOARA 

Bucovina, Bodnărescu 

SÂMBURII NUCII 

Bucovina: Marian, Bodnărescu 

Tzigara 

SAPA 

Bucovina, Bodnărescu 

Ilfov, Panaitescu 

Tzigara 

Iupceanu 

SCARA 

Bucovina: Marian, Bodnărescu 

Gorj, Panaitescu 

Muscel, Codin 

Basarabia, Mateevici 

'Tzigara 

SCORŢAR 

Bucovina, Marian 

SCRÂNCIOB 

Dâmbovița, Panaitescu 

Muscel, Codin 

SCRIPCA 

Bucovina, Bodnărescu 

SECEREA 

Bucovina, Bodnărescu 

SOARELE 

Bucovina, Voronca 

SPICUL GRÂULUI 

Bucovina, Bodnărescu 

SPICUL ORZULUI 

Bucovina, Bodnărescu 

STEA 

Bucovina, Voronca 

Dâmbovița, Muscel, Vâlcea: Pana- 
itescu 


'Tecuciu, Pamfile 

Dolj, Plopşor 

Câmpulung (2), lupceanu 
Storojineţ, Iupceanu 
STEAUA CIOBANULUI 
Bucovina, Marian 
STEAUA ȘI GREBLA 
Bucovina, Bodnărescu 
SUVEICA 


Bucovina, Marian 


SABAC 

Muscel, Codin 

SERPE 

Gorj, Pamfile 

ȘERPELE IN MĂRĂCINE 
Muscel, Codin 


TALPA GÂȘTEI 
Bucovina, Voronca 
TRANDAFIRAȘ 
Bucovina, Marian 
Basarabia, Mateevici 
TUFA (copăcel) 
Bucovina, Bodnărescu 
TURMA DE CAPRE 
Bucovina, Bodnărescu 


UNGHIA CAPREI 

Bucovina: Marian, Bodnărescu 

'Tzigara 

URECHEA 

Bucovina, Voronca 

URECHEA IEPURELUI 

Bucovina: Marian, Bodnărescu, 
Voronca 

Iaşi, Panaitescu 

Vâlcea, Bălășel 

Muscel, Codin 

'Tzigara 

URZITOAREA 

Bucovina: Marian, Bodnărescu 


VÂRTELNIȚA 
Bucovina: Marian, Bodnărescu 


www.dacoromanica.ro 


92 


Tecuciu, Panaitescu 
Muscel, Codin 

Dolj, Plopşor 
Tzigara 

VASCUL 

Bucovina, Bodnărescu 
VIERMELE 

Muscel, Codin 
Vlașca, Panaitescu 
Vâlcea 


ARTUR GOROVEI 


VIȘINA PUTREDĂ 
Buzău, Panaitescu 
Muscel, Codin 
VIȚA DE VIE 
Muscel, Codin 


ZALE DE CEAS 
Vâlcea 
ZMEUL 


Bucovina, Bodnărescu 


După clasificația adoptată pentru această lucrare, motivele 
de ornamentaţie se pot grupa în modul următor: 


I. SIMBOLURI 


Ca simbol trebue considerată CRUCEA, semnul Creştină- 
tății. 

Cu numele simplu « cruce », în jud. Muscel, apare o cruce 
mică în punctul de încrucișare a două bete, și în cele patru 
compartimente câte o figură care, pe alte ouă, se numește 
« argeşeanca », aceeași figură care reprezintă, pe modele din 
aceeaşi localitate: « goanga » (Codin, figura 59).— Tabela I, 
fig. 1. 

Tot în jud. Muscel se încondeiază pe ouă CRUCEA MIE- 
LULUI (Maria Panaitescu, fig. 39).— Tabela I, fig. 2. 

In Bucovina, citează Marian CRUCEA NAFUREI. 

Cartea lui Marian, neavând gravuri, nu s'ar putea şti la ce 
model se referă el, probabil, însă, că ar fi crucea încrestată 
pe pânea din care se împarte nafura la slujba bisericească, 

« Crucea nafurei » o închistresc şi Moldovenii din Basa- 
rabia (Mateevici). 

CRUCEA PAȘTELUI, din care d-l Bodnărescu ni dă 
trei modele este, cum se poate înțelege, crucea cu care se 
împodobește pasca pe care creştinii o duc la biserică, în 
noaptea Invierii.— Tabela I, fig. 3. 

Acesta trebue să tie și desenul numit de Marian şi de d-na 
Voronca: 4 Ziua Paştelor ». 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAŞTI 93 


Din Bucovina, Marian menţionează CRUCEA ROMÂNEA- 
SCĂ şi CRUCEA RUSEASCĂ, obișnuite şi în Basarabia, 
unde se numesc: CRUCEA MOLDOVENEASCĂ și CRU- 
CEA RUSASCĂ, o cruce cu alte cruciuliți la capete (Matee- 
vici). 

Simboluri sunt: soarele, luna, luceafărul, steaua. 

SOARELE, ca ornament pe oul de Paști, este citat de d-na 
Voronca, în Bucovina, prin jurul Cernăuţilor 1). Nimeni altul 
nu-l menționează, şi cercetările ce am făcut pentru a afla 
în ce chip este reprezentat Soarele, nu au dat niciun rezultat, 
ca şi pentru LUNA, model menţionat tot de d-na Voronca. 
Cunoscând însă că, în Bucovina, este o pronunțată influență 
ukrainiană, am putea să bănuim că -modelul ar fi acel ukrai- 
nian, arătat de Șerbakivski (figura 35).— Tabela I, fig. 5. 

STEAUA este un motiv foarte răspândit: îl găsim în 
Bucovina şi în tot vechiul Regat (Panaitescu, 52, 68, 9; 
Panmfile, 33; Plopşor). 

Modelele din Dâmboviţa (Panaitescu, 68) şi din R.-Vâlcei 
(Panaitescu, 98) sunt la fel cu motivul care, în R.-Sărat, se 
numește FLOAREA STRACHINEI (Panaitescu, 54). 

STEAUA CIOBANULUI, menţionată de Marian, trebue 
să fie la fel cu celelalte. 

MĂNĂSTIREA trebue de asemenea să fie considerată 
ca un simbol. 

Dacă motivul din Muscel, o cruce împodobită (Codin- 
Mihalache, 16, 17) îţi amintește un obiect ce se găsește în 
fiecare biserică, şi ar putea să imagineze mănăstirea, rămâne 
neexplicat motivul din Dâmbovița, o figură care nu știi 
ce ar putea să înfățişeze (Panaitescu, 69).— Tabela I, fig. 4. 

In Basarabia, «mănăstirea » este «un desemn pitoresc, 
cruce din foi de diferite flori » (Bezveconnâi). 

PRESCURA este menţionată în Cătina, jud. Buzău (Tzi- 


gara). 


1) D-na Voronca mi-a comunicat cinci modele din Bucovina, care i s'au trimis 
din Sadău, lângă Brodina, şi din Șipote, lângă Seletin, ouă încondeiate de Huţani, 
cari spun că modelele reprezintă soarele, ceea ce nu este adevărat. Modelul din 
Sadău reprezintă, la Ukrainieni, ceea ce Șerbakivski numește e melci în punguliță » 
(model 3); unul din Şipote este + ferestrăul », în modele din Vechiul Regat, şi cele- 
lalte nu pot să reprezinte Soarele. 


www.dacoromanica.ro 





94 ARTUR GOROVEI 


II. MOTIVE DIN DOMENIUL ANIMAL 


Toate animalele cu care țăranul vine în contact, i-au fur- 
nizat motive de ornamentaţie. 

După cum am mai spus, pe oul de Paști, artistul satelor 
nu desenează niciodată un animal întreg, ci numai partea 
caracteristică a unui animal, prin care se distinge de celelalte. 
Dacă în zilele de astăzi se găsesc și ouă încondeiate pe care 
figurează vreun animal întreg, motivul acesta nu are nicio 
tradiție românească, este o inovaţie care iese din cadrul 
cercetărilor noastre. 

Animalele cu motive pe ouăle de Paști, sunt: 

ALBINA, menţionată în Bucovina de Marian și Bodnă- 
rescu, cari nu ni dau modelul. Menţionată și în Basarabia 
(Mateevici). Modelul din Zorleni (Pamfile), nu-i tradiţional. 

ARIPIOARA, menţionată în Basarabia (Mateevici). 

BARZA. Ciocul berzei e semnalat în jud. Vâlcea (Bălășel) 
iar pui de barză, un desen gingaș, figurează pe ouă din jud. 
Tecuciu (Panaitescu, fig. 112).— Tabela I, fig. 6; T. VII, 
fig. 1. 

BERBECELE, furnizează coarnele în Bucovina (Marian, 
Bodnărescu, Voronca), în Muscel (Codin, 137), şi Vlașca 
(Pan. 85).— Tabela I, fig. 7. 

BOUL. Ochiul boului este menţionat în Bucovina (Marian, 
Bodnărescu), fără să ştim, în realitate la care din cele trei 
accepţiuni ale cuvântului se referă autorii: ochiul boului este 
şi o păsărică, ochiul boului este şi numele unei flori de câmp 
(margareta), şi poate să fie şi organul vizual al animalului. 

BROASCA are două organe distincte: gura şi piciorul, sau 
laba; amândouă sunt motive de ornamentaţie. 

Gura broaştei, în Bucovina (Marian, Bodnărescu); 

Piciorul broaşiei în Tutova (Pamfile, 43), și în Bucovina 
(Marian, Voronca). 

Sub numele de broască apare în Dumitrești, jud. R.-Sărat, 
un picior de broască (Panaitescu, 60), iar în Muscel ar fi 
reprezentată prin patru picioare care iese din o linie ce ar fi 
să fie corpul (Codin, 44), ceea ce însă pare să fie o greşeală a lui 
Codin, care reproduce acest model din colecţia Panaitescu, 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAŞTI 95 


unde figurează sub numele adevărat de coropișnița. — Model 
în Dolj (Plopşor). T. I, f. 8; T. V, f. 1. 

Broasca fâstoasă ar fi prin jud. Vâlcea (Bălășel). 

CALUL e caracterizat prin copită, în Dâmboviţa (Panai- 
tescu, 78; 'Izigara), cu absolut acelaşi model în Muscel 
(Codin, 67).— T. I, f.9. 

CAPRA, menţionată în Bucovina (Marian), iar la Bodnă- 
rescu este un ou colorat cu desen: turma de capre, care nu-i 
românesc, 

Tot în Bucovina ar fi un model: unghia caprei (Marian, 
Bodnărescu). 

CÂRTIȚA, cu laba cârtiței în Bucovina (Marian). 

CLOȘCA CU PUI, în Olt (Panaitescu, 95), model repro- 
dus întocmai ca motiv în Muscel (Codin, 69). Model în Bran 
(lupceanu).— T. I, f. 10. 

CERBUL. Coarnele cerbului, în Bucovina (Marian, Bodnă- 
rescu). l 

COCOSTARCUL — picioarele, Bucovina (Bodnărescu), 

CORBUL — pana corbului, în Bucovina (Bodnărescu). 

COROPIȘNIȚA, deşi uricioasă, e un model răspândit. 
Il găsim în Vlașca (Panaitescu, 87), în Muscel (Codin, 130, 
repetat la Nr. 161; Codin-Mihalache, 19); în Gorj (Plopşor).— 
T. I, f. 11. 

COSTIȚELE ar fi un desen în Bucovina (Marian), fără o 
altă indicare. 

CUBELCUL (melcul), citat în Bucovina (Bodnărescu).— 
Melcul cu şabac, model din Muscel, dat de Codin (25) nu amin- 
teşte prin nimic figura unui melc: pe un ou despărțit în două, 
orizontal, prin un șabac, sunt desenate două figuri care, în 
aceleași planşe, figurează sub numele de goangă. 

COCOȘUL, paserea care nu lipseşte din nicio gospodărie, 
a trebuit să furnizeze modele de ornamentaţie, pretutindeni, 

Cocoşelul din Covurlui (Panaitescu, 102) pare a fi mai mult 
o jucărie de copii, un cocoșel de hârtie, 

Coada cocoșului din Muscel (Codin-Mihalache, 24) e o 
figură originală. 

Răspândită mult este creasta cocoşului,pe care o găsim în Buco- 
vina (Marian, Bodnărescu, Voronca), în 'Tecuciu (Panaitescu, 


www.dacoromanica.ro 





























96 ARTUR GOROVEI 


110; 'Tzigara), Vâlcea (Bălășel), Muscel (Panaitescu, 34; Codin, 
109, 'Izigara), în Vlașca (Panaitescu, 91) acest din urmă model 
mai greu de înțeles; în Mătăsaru, Dâmboviţa (Tzigara).— 
T. I, f. 12; T. V, f. 2, 3. 

Gâtul cocoșului, menţionat în Bucovina (Bodnărescu), pare 
a fi tot creasta. 

FLUTURELE. In Zorleni (Tutova) s'a găsit ouă închi- 
strite cu fluture (Pamfile, 42), desen naiv, care probabil este 
o inovaţie. Motivul e menţionat în Bucovina (Marian) și în 
Basarabia (Mateevici). 

GAIA din R.-Sărat (Panaitescu, 58) ar fi și laba găini, 
modelul din Dâmbovița (Panaitescu, 72), identic cu acel din 
Muscel (Panaitescu, 46). Menţionat şi în Basarabia (Matee- 
vici). 

GĂINA e reprezentată prin creasta şi laba, sau ghiara. 

Laba gčinei, Dâmboviţa (Pan. 72).— T. I, f. 13. 

Ghiara găinei apare în Muscel (Codin, 82).— T. V, f. 4. 

Creasta găinei, citată în Vâlcea (Bäläşel), trebue să fie în 
mare asemănare cu creasta cocoșului. 

GASCA are partea ei caracteristică laba sau talpa. Iarăşi 
un motiv răspândit. In Bucovina îl citează Marian și Voronca; 
Bodnărescu îi dă figura, Nr. 42. In Tecuciu (Panaitescu, 114), 
în Muscel sunt două modele (Codin, 75; Codin-Mihaleche, 
7); în Curtea de Argeș şi în Prahova, citată de 'Tzigara— 
T. I, f. 14; T. V, f. 6. 

Talpa gâștei, citată în Bucovina (Voronca), nu poate să fie 
decât laba gâștei. 

GOANGA, coleoptera cunoscută cu acest nume în Vala- 
hia, e mult întrebuințată ca ornament în Muscel (Codin, 17,- 
103, 104), ca și goanga cu trei capete (Codin, 52, 53), motiv 
împrumutat tot în Muscel, ca figuraţie şi pentru alte lucruri, 
cu care nu poate să aibă nimic comun.— T. I, f. 15. 

GRANGURUL. De sigur, cuibul grangurului este cel mai 
indicat să caracterizeze această pasere, care-şi construieşte 
locuinţa în mod aşa de ingenios. Model din Muscel (Panai- 
tescu, 45). 

GRIERUL este menţionat în Bucovina (Bodnărescu). 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAȘTI 97 


HULTANUL — aripa hultanului întreagă, în R.-Sărat (Pa- 
naitescu, 61), un desen frumos; model și în Ardeal (Oprescu).— 
T. I, f. 16. 

HULUBUL din Bucovina (Voronca) trebue să fie un pro- 
dus străin, ca și porumbita, citată de Marian şi Bodnărescu. 

IEPURELE a căruia ureche îl caracterizează, este un motiv 
tăspândit. Se întrebuințează în Bucovina (Marian, Bodnă- 
rescu, Voronca), în Iaşi (Panaitescu, 103), în Vâlcea (Bălăşel), 
în Muscel (Codin, 133, 146, 154).—T. V,f.8 

Modelul iepurele culcat din Muscel (Codin, 110), poate 
să fie o confuzie. 

LEUL. Modelul dinții leului, citat în Bucovina (Bodnă- 
rescu), este exclus să fie românesc. 

LUPUL. Modelul din Muscel (Panaitescu, 47) cere multă 
fantezie pentru a pricepe că ar reprezenta o parte caracte- 
ristică a animalului așa de fioros. 

MÂNA MILOGULUI este singura parte din corpul ome- 
nesc, pe care o găsim ca ornament al ouălor de Paşti. Model 
din R.-Sărat (Panaitescu, 59).— T. V, f. 9. 

MUSCA PE PARETE e reprezentată, în Muscel, prin niște 
mici ovale, fără niciun amănunt (Codin, 12).— T. VII, f. 21. 

NĂPÂRCA este menţionată în Bran (Ardeal). 

PAINGAĂNUL, cu variate modele imitând painjinișul. Se 
face în Bucovina (Marian, Bodnărescu), în Dâmboviţa (Panai- 
tescu, 75), Vlașca (Panaitescu, 86). Modelul din Muscel 
(Codin, 43) este reproducerea acelui din Vlașca, și un alt 
model din Muscel (Codin-Mihalache) este în alt gen. In 
Basarabia (Mateevici), paingănul reprezintă numai painji- 
nișul (Bezveconnâi). 

PALMA. Un model din R.-Sărat (Panaitescu, 56), nu ar fi 
justificat cu această numire. 

PEȘTELE. Citat în Bucovina (Marian, Voronca). Modelul 
dat de Bodnărescu (figura r, colorată), în care peştele este 
redat în amănunte, e o imitație străină. Modelul din Vâlcea 
(Panaitescu, 99) este acelaşi cu modelul peștele în cotet din 
Ilfov (Panaitescu, 3), din Buzău (Panaitescu, 22). In Muscel 
sunt trei modele identice (Codin, 10, 151, 141), ultimul 
model fiind același dela Codin-Mihalache, 5.— T. V, f, ro. 


7 A. R. — Studii şi Cercetări 


www.dacoromanica.ro 


98 ARTUR GOROVEI 


Peşte fără cotet, din Muscel (Codin, 30) este reproducerea 
modelului din Buzău, numit peştele în coteț, dat de d-na Panai- 
tescu (22); cotețul fără peşte din Buzău (Panaitescu, 20, 21) 
este același model din Muscel (Codin, 29), copiat întocmai 
dela d-na Panaitescu. 

PORCUL are colțul caracteristic, și servește ca model în 
Prahova (Panaitescu, 17) şi în Muscel, reprodus același model 
(Codin, 79), şi o mică schimbare în modelul 8 din Codin- 
Mihalache. Tot în Muscel, la 'Tzigara. Mai puţin reușit este 
un alt model din Muscel (Panaitescu, 44), care ar fi mai mult 
imagina unei o vârtelniţi ». Model și în Dolj (Plopșor).— T. I, 
f. 19; T. VII, f. 10. 

Porcii în cotet, în 'Tecuciu (Pamfile).— T. I, f. 18. 

PUPĂZA are parte caracteristică ciocul, în Muscel (Codin, 
118), şi creasta, tot acolo (Codin, 84, 157).— T. V, f. 11. 

PURICELE, în Poiana Mare, Dolj (Calendarul Izvorașul, 
1932).— T. V, f. 12. 

RACUL se distinge prin coadă şi picior, două modele 
întrebuințate. Coada racului este menţionată în Bucovina 
(Marian, Bodnărescu) ca şi laba racului şi piciorul racului 
(Marian). Modelul racul din Muscel (Codin-Mihalache, 20) 
nu-i justificat. Acelaşi model reprezintă viermele, tot în Mus- 
cel (Codin, 73) şi laba gâştei (Codin, 75). 

RADAȘCA e desemnată în două moduri: închisă şi deschisă. 
Modelul din Buzău (Panaitescu, 25, 26) este același pentru 
amândouă motivele, cu deosebire că radașca închisă are 
câmpul punctat şi floarea nu, și invers pentru radaşca des- 
chisă. Modelul radașca închisă din Muscel (Cod. 81) este 
copiat din albumul d-nei Panaitescu— T. I, f. 19. 

RÂNDUNICA atrage atenţia prin coadă, pană şi picior. 

Coada rândunicei, citată în Bucovina (Bodn.), are trei 
modele în Muscel (Cod., 143, 149, 155).— T. I, f. 20. 

Pana vândunicei din Vâlcea (Bălășel), trebue să fie tot coada. 

Piciorul de rândunică, în 'Tecuciu (Pan., 111), este repre- 
zentat prin o imagine gingaşă.— T. VII, f. 3 

RA'ȚA este un model citat în Bucovina (Bodn., Voronca). 

ȘERPELE, caracterizat în special prin pielea lui și prin 
ochiu, este motiv de ornamentaţie în Tecuciu (Panaitescu, 106, 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAȘTI 99 


107), model și la 'Tzigara. Şerpele însuși este reprezentat prin 
un fel de spirală, în Runcu, Dâmboviţa (Pamfile, 13), trasă 
foarte simplă fără să tindă a intra în vreun amănunt.— T. I, 
f. 21; T. VII, f. 23. 

Șerpele în mărăcine este un model din Muscel (Cod., 89). 

ȚAPUL — cornul ţapului, citat în Bucovina (Marian). 

URECHEA, menţionată în Bucovina (Voronca), ar putea 
să fie şi urechea iepurelui. 

VIERMELE. Modelul din Vlașca (Panaitescu, 89) este 
aidoma copiat și pentru un model din Muscel (Codin, 73). 
Modelul e același pentru coropișnzță. 


III. PLANTE 


Pentru plante se urmează aceeași procedare ca și pentru 
animale: motivele de ornamentaţie se aleg din părţile plantei 
care o carcaterizează. Frunza şi floarea sunt cele mai des 
întrebuințate. 

Plantele care servesc ca motive de ornament la încondeierea 
ouălor de Paști, sunt: 

ARȚAR — foaia arțarului, Ilfov (Panaitescu, 10).— T. I, 
fig. 22. 
ATÂRNĂȚŢEI, probabil o plantă grimpantă în Muscel 
(Codin, 116). 

BRADUL, a căruia frunză este menţionată în Bucovina 
(Marian, Bodn., Voronca), are un frumos model în Dâm- 
boviţa (Panaitescu, 76); la 'Tzigara, fără indicare de locali- 
tate.— T. I, f. 23; T. V, f. 13. 

BUTONAȘI, în Ilfov (Tzigara). 

CALINARUL, menționat în Bucovina şi cu numele de 
calcea, calinica (Bodnărescu), are şi un model (figura 33). 

CĂPȘUNA. 

Foaia căpşunei în R.Sărat (Panaitescu, 57); 

Frunza căpșunei în Prahova (Panaitescu, 18), motiv copiat 
şi pentru modelul din Muscel (Codin, 80); Gorj (Plopșor). 

CERCELUL DOAMNEI, o floare cu modelul citat în 
Bucovina (Marian). 


ze 


www.dacoromanica.ro 


199 ARTUR GOROVEI 


CIREȘA, cireșica — un motiv foarte răspândit; R.Sărat, 
Dâmboviţa (Panaitescu); Vâlcea (Bălăşel); Buzău (Panaitescu, 
31), al cărei model este copiat pentru Muscel (Codin, 65); 
tot în Muscel (Codin-Mihalache, 13, 15). In Basarabia, citat 
de Mateevici; modelul: « jumătatea oului în roşu, alta rămâne 
albă. Pe partea roșie cireşe albe, iar pe cea albă, cireşe roşii » 
(Bezveconnâi).— T. I, f. 25; T. II, f. 1; T. V, f. 14. 

CIUBOTICA CUCULUI, în Bucovina (Marian, Bodnă- 
rescu). 

CIUPERCA dă un interesant motiv de ornamentaţie în 
Muscel (Codin-Mihalache, 12).— T. V, f. 15. 

CLOPOȚELUL, obişnuit în Bucovina (Bodnărescu). 

CUIȘOARE. 

Floare de cuișoare, în Vlașca (Panaitescu, 94), model copiat 
întocmai pentru Muscel (Codin, 40, 42).— T. V, f. 16. 

Foi de cuişoare, în Vlaşca (Panaitescu, 82, 84), același model 
ca floarea de cuigoare. 

DEGETUȚE — în Bucovina (Bodnărescu, 5), același lucru 
cu degețele (Bodnărescu, 19). Un alt model, tot din Bucovina: 
crenguţe şi degețele (Bodn., 19), o amplificare a modelului 
numit și crenguțe (Bodn., 16). 

FASOLEA, cu specificul: păstăi de fasole, în Bucovina 
(Bodn.). Model cu forma fructului, sub numele fasole, în 
Ilfov (Pan., 9). Model în Dolj (Plopșor).— T. I, f. 24. 

FLOARE. Sub acest nume general, întâlnim câteva modele 
mai greu de determinat. Floare decoltată numeşte Codin 
(54) un model din Muscel, care nu amintește nimic din făp- 
tura unei flori, ca şi floarea în petec, tot din Muscel (Codin, 6) 

In Bucovina ar fi existând un model: floare în forma crucei 
(Bodn., 2), numire tot așa de puţin justificată. Floare fărd 
crăcşor, model în Bucovina (Bodn., 21). 

Sub numele de flori, floricele, o mare varietate de modele, 
fără a fi specificate. Din Runcu (Gorj), Pamfile dă 9 modele 
(10, 11, 12, 26, 27, 28, 32, 36, 37); în Buzău, Ilfov, Muscel, 
modele la Panaitescu (32, 5, 16, 36). Codin (1) copiază modelul 
32 dela d-na Panaitescu, 

FLOARE DOMNEASCĂ. Patru modele în Bucovina (Bodn., 
3, 13—15), şi un model în Muscel (Codin, 33).— T. V, fig. 17. 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAȘTI 101 
FRAGI, frăguță.— Frunză de frăguță în Bucovina (Bodn., 


29). 

FRUNZA CODRULUI, o frunză nedeterminată (lup- 
ceanu). 

GAROFA, în Bucovina (Marian, Bodn.). Voronca citează: 
garofa în oală. 

GHIOCEI în Bucovina (Marian, Bodn.); în Vlașca (Pan., 
83). Acelaşi model în Muscel (Codin, 41), copiat dela d-na 
Panaitescu. 

GRÂUL. Grâul câmpului ar fi modelul din Bucovina (Ma- 
rian), același probabil pe care Bodnărescu îl numește spicul 
grâului. 

HEMEIUL, model din Bucovina (Bodn., 39).— T. II, f. 3. 

IARBA MIELULUI în Muscel (Pan., 38). 

JUGASTRU. Foaia jugastrului şi frunza jugastrului, este 
un model foarte răspândit: Ilfov, Dâmboviţa, Vlașca (Panai- 
tescu, 11, 73, 90); Vâlcea (Bălășel);, Muscel (Codin, 51, Cod.- 
Mih., 1).— T. V, f. 21. 

LILIACUL — foaia liliacului, Muscel (Pan., 48), Tzigara.— 
T. Il, f. 4; T. V, f. 20. 

LINTEA, în Bucovina (Marian). 

MAGHERANUL, în Bucovina (Marian). 

MĂRĂCINE — frunza: Vâlcea (Bălăşel), Muscel (Codin, 
150). 

MĂRUL. Floarea mărului, Bucovina (Bodn.); frunza măru- 
lui, Bucovina (Bodn., 34).— T. II, f. 5. 

MAZĂRE — păstăi, Bucovina (Bodnărescu). 

MESTEACĂN — frunza: Bucovina (Bodnărescu).— T. II, 
fig. 6. 

MICȘUNEA. Ilfov (Pan., 1, 14); Buzău (Izigara).— T. II, 
f. 7; T. VII, f. 5. 

MURE. Tecuciu (Panaitescu, 108).— T. VII, f. 6. 

MUȘCATĂ DE FEREASTRĂ, în Muscel (Codin, 63). 

MUŞETȚEL. Floare de muşețel în Prahova (Pan., 19); același 
model în Muscel, copiat (Codin, 28); Ilfov (Tzigara).— T. 
II, fig. 2. 

NUCUL. Frunza nucului în Bucovina (Marian), Muscel 
(Codin, 159), Basarabia (Mateevici). 


www.dacoromanica.ro 


102 ARTUR GOROVEI 


NUCA. Miezul sau sâmburele, Bucovina (Marian; Bodn., 9). 
ORZ — spicul: Bucovina (Bodn., 20).— T. II, f. 8. 
PALTIN — foaia, Muscel (Codin, 128, 148). 

PĂPĂDIA — Bucovina (Bodnărescu). 

PĂR — flori de păr, Bucovina (Bodn.); frunza părului, 
Bucovina (Bodn., 28).— T. V, f. 22 

PEPENI — Bucovina (Voronca). 

POMIŞOR — Bucovina (Marian-Bodn., 4, 7, 18). 

RACHIȚICA — Bucovina (Bodn. 26); răchițică de vazoncă, 
în Bucovina (Bodn., 27). 

RUJA — Bucovina (Marian, Bodn., 32). 

SALCAM. Foaia salcâmului în Buzău, Dâmboviţa (Dan. 
27, 70), Muscel (Codin, 18), model copiat dela d-na Panai- 
tescu (27); tot în Muscel, Codin-Mihalache, (6); R.-Sărat 
(Tzigara). 

Frunza salcâmului în Vlaşca (Pan., 88), model copiat pen- 
tru Muscel (Codin, 45).— T. II, f. 9. 

SĂLCIOARA — Bucovina (Bodn., 25). 

STEJARUL are multe modele. 

Flori de stejar, Gorj (Pamfile, 19). 

Foaie de stejar, Buzău (Pan., 24); Muscel (Codin, 32, mode- 
lul copiat dela d-na Panaitescu). 

Frunza stejarului: Bucovina (Marian, Bodn., Voronca) Mus- 
cel (Pan., 33), model copiat de Codin, 14| tot la Codin (27, 119); 
Gorj (Pamfile, 17); Basarabia (Mateevici).— T. II, fig. ro. 

TRANDAFIRUL. Trandafiraș, Bucovina (Marian); Basa- 
rabia (Mateevici). 

Floare de trandafir, Muscel (Codin, 121). 

Foi de trandafir, Ilfov (Pan., 4).— T. II, f. xx. 

TRIFOIU — frunza: Bucovina (Bodn.). 

TUFA (copăcel) — Bucovina (Bodn.). 

VÂSCUL — Bucovina (Bodn.). 

VIOREAUA, vioara: Muscel (Pan., 37); Dolj (Plopşor).— 
T. V, f. 23. 

VIȘINĂ PUTREDĂ. Buzău (Pan., 23), model copiat pen- 
tru Muscel (Codin, 3).— T. II, f. x12. 

VIȚA DE VIE. Muscel (Codin, 120). Un alt model în 


Dâmbovița (Pamfile, 1), numit cârcel de vie. 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAŞTI 103 
IV. OBIECTE UZUALE 


BALERCA, Sub numele de «balerca», d-l Bodnărescu 
ni dă un frumos model de ou încondeiat polihrom (figura 6 
colorată), ale cărui motive, destul de artistic executate, nu nu- 
mai că nu-ți lasă iluzia că ar reprezenta ceva asemănător cu 
obiectul al cărui nume îl poartă, dar se şi aseamănă cu motivele 
de ornamentaţie întrebuințate, de pildă, și astăzi în Cehoslo- 
vacia, unde sunt lucrate încă şi cu mai multă fineță. In niciun 
caz, modelul acesta, și cu alte multe aplicate pe ouăle de Paști, 
sub influenţa propagandei oficiale ce se face, nu este un motiv 
specific românesc. In Bucovina, modelul acesta se mai nu- 
meşte și bolobocul cercuit (Marian), butoiaş (Bodnărescu) şi 
fedeleş. Model identic în Dolj (Plopşor). 

BRÂUL MAICEI DOMNULUI. In unele biserici, pe 
unde oficiază preoți bătrâni, se păstrează, în altar, un brâu, 
despre care se crede că ar ușura naşterea anevoioasă ce ar 
putea să îndure unele femei, dacă s'ar încinge cu astfel de 
brâu, Uneori aceste brâie sunt ornamentate cu diferite modele 
în colori, Un asemenea brâu poate să fi inspirat pe meştera 
din Botoşani, de unde d-na Voronca menţionează oul cu 
numele brâul Maicei Domnului, şi care ar putea să fie același 
cu șabacul, model din Muscel. 

BRÂUL POPII citat în Bucovina (Marian, Bodnărescu, 
Voronca), ar putea să fie ceva asemănător cu «brâul Maicei 
Domului ». 

CALEA RĂTĂCITĂ, modelul cel mai răspândit, pe tot 
cuprinsul ţării; deşi nu este un «4 obiect », în înţelesul restrâns 
al cuvântului, poate să fie clasificat în rândul lucrurilor de 
care se servește cineva: un drum sau o cărare, pe care circulă 
tot omul. Calea rătăcită, drumul rătăcit, poteca rătăcită o 
găsim în: Bucovina (Marian, Bodn.);, Tutova, R.-Sărat, 
Buzău, Dâmboviţa (Pan., 116, 63, 28, 66); Muscel (Codin, 
2, 7, 11, 51, 100, 129, 142; Cod.-Mih,., 14); Modelul din Mus- 
cel (Codin, 2) este copiat după cel din Buzău (Pan., 28); în 
Bran (Ardeal); în Basarabia (Mateevici), unde « după legenda 
despre o femeie care căuta în pădure lemne şi s'a rătăcit 
toată noaptea. Izvoadele sunt foarte încurcate și plac femeilor » 


www.dacoromanica.ro 


104 ARTUR GOROVEI 


(Bezveconnâi). Modele în Dolj (Plopşor) și la Tzigara.— 
T. II, f. 13. 

CANGI — Tecuciu (Pan., 113).— T. VII, f. 7. 

CAÂRJA CIOBANULUI din Bucovina (Marian), este ace- 
laşi lucru cu cafa sau cârligul ciobanului, motiv de asemenea 
răspândit. Il găsim în Bucovina (Marian, Bodn., Voronca); 
Ilfov, Dâmbovița (Pan., 13, 67); în Muscel (Pan., 41, 42; 
Codin, 114, 134, 160; Codin-Mih., 11; Tzigara); în Dolj 
(Plopşor); în Bran; în Sohodol, Ardeal (Tzigara) și în Basa- 
rabia (Mateevici).— Acelaşi model pentru colțul porcului.— 
T. VII, f. 24. 

CÂRLIG ŞI DRUM. Runcu (Pamfile, 29). 

CERCELUL — Basarabia (Mateevici). 

CLINIȘOARE (patruzeci de...). Model citat în Basara- 
bia (Mateevici): «patruzeci de țepeluşi în diferite colori » 
(Bezveconnâi). 

CODRICEI, model din Muscel (Codin, 126, 147). 

DESAGII POPII. Bucovina (Marian, Bodn.); Ilfov, Tutova 
(Panaitescu, 6, 115); Vâlcea (Bălăşel).— Modele nejustificate. 

DIPLA, în Vâlcea (Bălăşel), sau scripca, în Bucovina 
(Bodnărescu), este același model cu gâtul vioarei din Vâlcea 
(colecţia autorului). 

DRUMURI, în Tecuciu (Pamfile, 30). Aceeași observație 
ca şi la «calea rătăcită »— T. II, f. 14. 

FIERĂSTRĂUL. Modele în Dâmbovița (Pan., 80, 81) și 
în Muscel (Codin, 19, 24, 38, 39, 97, 108). Modelele din 
Muscel 38 și 39 sunt copiile celor două din Dâmbovita. ` 

FIERUL PLUGULUI, primul motiv cu care se ornamen- 
tează primul ou de Paşti, de cătră fiecare gospodină, este, 
cu siguranță, cel mai răspândit model în toată țara. Găsim 
modele, şi este citat în Bucovina (Marian, Bodn.), Iaşi (Pan., 
104), Argeş (Pamfile, 7, 8, 9), Dâmbovița (Panaitescu, 64 
Pamfile, 7, 8, 9), Vâlcea (Bălăşel, Pan., 100), Muscel (Codin, 
15, 135, 138: Codin-Mih., 4). Modelul din Muscel (Codin, 
135), este copia celui din Dâmbovița, dela d-na Panaitescu, 
64.— T. II, f. 15; T. V, f. 24. 

FLUERUL CIOBANULUI este citat în Bucovina (Marian) 
și în Basarabia (Mateevici). 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAŞTI 195 


FRAUL CALULUI, în Gorj (Pan., 97), Muscel (Codin, 
111).— T, VII, f. 8. 

FURCA DE TORS, menționată în Bucovina (oracin 
Bodn.), în Basarabia (Mateevici). 

FURCA DE FÂN din Muscel (Cod.-Mih., 9) este acelaşi 
model cu furca de lucrat, citat în Bucovina (Marian). 'Trebue 
să fie acelaşi desen cu acel numit furculița în Bucovina (Bod- 
nărescu). Furca este şi în Basarabia (Mateevici). — T. V, f. 25. 

GLASTA din Muscel (Codin, 131, 145) ar putea să fie 
trecută în rândul florilor, căci în realitate, în modelul citat, 
glasta nici nu este reprezentată. 

GRAPA, în Muscel (Codin, 5).— T. II, f. 16. 

GREBLA, obiectul aşa de întrebuințat, este utilizată pre- 
tutindeni ca motiv de ornamentaţie. Il găsim în Bucovina 
(Marian, Voronca, Bodnărescu, 10); R.-Sărat (Pan., 62); 
Dâmboviţa (Pan., 65, 79; Pamfile, 25); Dolj (Pamfile, 22); 
Muscel (Codin, 72). Modelul din Muscel (Codin, 72) e mode- 
lul din Dâmboviţa, al d-nei Panaitescu. Grebla este și în 
Basarabia (Mateevici).— T. II, f. 17; T. VI, f. x. 

HARLEȚUL în Bucovina (Marian, Bodn.), Basarabia 
(Mateevici). 

INELUL CIOBANULUI, citat în Bucovina (Marian), ar 
rămânea ipotetic. 

LANȚUL, läntuşul — R.-Sărat, Tecuciu (Pan., 55, 109).— 
T. II, f. 18. 

LOPATA, în Bucovina (Bodnărescu). 

MĀNECI COSTEŞITE şi MÂNECI SUCITE, mențio- 
nate în Bucovina (Marian, Bodnărescu). ` 

MORIȘCA în Muscel (Codin-Mih., 21).— T. VI, f. 4. 

NAIUL, în Tutova (Pamtfile, 38) BS II, f. 19. 

OALA LEGATA şi OALA IN PETECĂ din Bucovina 
(Marian, Bodn.) par a fi acelaşi lucru. Același cu Jepătura 
ploştii.— T. VI, f. 2,3. 

OUALE ROŞII, ca ornament pe ouăle de Paşti, sunt 
citate în Bucovina (Marian). 

PĂLĂRIA şi PĂLĂRIA NEAMȚULUI, menționate în 
Bucovina (Marian), prin însuşi numele arată că nu-i vorba 
de un motiv românesc. 


www.dacoromanica.ro 


106 ARTUR GOROVEI 


PIEPTENI, în Bucovina (Voronca); modelul din Muscel 
(Codin, 152) e același ca pentru fierăstrău. 

PIROSTRII, în Ilfov (Panaitescu, 2).— T. II, f. 20. 

PISTOLUL. Modelul din Muscel (Codin-Mih., 18), re- 
prezintă « cocoșul pistolului ». 

PLOSCA INFRÂNATĂ din Vâlcea (Bălăşel) nu poate să 
fie alt model decât acel numit «legătura ploștii » din Muscel 
(Codin, 122, 124, 153). 

PLUGUL este același model cu «fierul plugului ». 

PRESCURE. Modelul din Muscel (Codin-Mih., 3), repre- 
zintă semnul presat în pânițele pentru prescuri, 

PUȘCA „reprezintată prin « cocoșul puștei », Muscel (Codin, 
127).— T. II, f. 21; T. VI, f. 5 

RARIȚA şi FIERUL RARÍȚEI, Dâmbovița (Pan., 71) e 
acelaşi model ca la « fierul plugului ». 

ROATA CARULUI şi ROATA MORII, în Bucovina 
(Marian, Bodn.). 

ROATA PLUGULUI, în Muscel (Pan., 40). 

SAPA — Bucovina (Bodn.), Ilfov (Pan., 12); Iupceanu.— 
T. II, f. 22. 

SECEREA în Bucovina (Bodnărescu, 12). 

SCARA. Bucovina (Marian, Bodn.), Gorj (Pan., 96). Scara 
la pod din Muscel (Codin, 71), este modelul din Gorj. Model 
menționat în Basarabia (Mateevici).— T. II, f. 23. 

SCORȚAR ROMÂNESC şi SCORȚAR UNGURESC, 
modele citate în Bucovina (Marian). 

SCRÂNCIOBUL, zis şi « dulapul » modele în Dâmbovița 
(Pan., 77), Vâlcea (Pan., 191), Muscel (Pan., 50; Codin-Mih., 
19; Codin, 66, 77, 156).— T. II, f. 24; T. VI, f. 6. 

STRACHINA e reprezentată prin floarea strachinei ce se 
zugrăvește pe fundul ei: Ilfov, R.-Sărat, Vlașca (Pan., 8, 
53, 54, 93; Muscel (Codin, 123, 132, 139, 144; Cod.-Mih., 
22, 23).— T. VII, f. 16. 

ŞABAC, motiv citat numai în Muscel (Codin, 22, 34, 36, 
56, 58, 193) ar fi ceea ce se cunoaște, în Moldova, sub numele 
de «bete », cu care se împodobesc fetele şi flăcăii; flăcăii le 
pun la pălărie, 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAŞTI 107 


URZITOAREA, în Bucovina (Marian-Bodnărescu, 31).— 
T. II, f. 25. 

VĀRTELNIȚA. Bucovina (Marian-Bodn., 1, 7, 8, 30); 
Tecuciu (Pan., 107); Muscel (Codin, 162); Dolj (Plopşor).— 
T. VI, f. 7, 8; T. VII, f. 2. 

ZMEUL, din care serveşte ca motiv «coada», în Buco- 
vina (Bodn.), nu ştim dacă ar fi coada zmeului, animalul 
fantastic din credința poporului, sau coada obiectului de jucă- 
rie al copiilor. 

Pe tabela III sunt următoarele modele : 

Nr. 1—5 inclusiv, din Bucovina, după modelele din lucra- 
rea Haberlandt; 

Nr. 6—17 inclusiv, modele de ouă în relief din Vrancea; 

Nr. 18, 19 şi 20, din Ardeal, din jurul Sibiului. 


COLORITUL OUALOR DE PAȘTI 


Despre coloritul ouălor de Paşti nu se pot spune multe 
lucruri. 

Coloritul nu tinde să redea imaginea fidelă a obiectului. 
Colorile sunt întrebuințate fără o concordanţă cu realitatea, 
măcar cât de apropiată. In colecţia de ouă încondeiate din 
Dolj, a d-lui Nicolaescu-Plopşor, floarea vioreaua este colo- 
rată cu frunzele negre, cu margeni galbene ai puncte mai 
roşii; coropișnița e albastră, întrun model, şi în alt model 
are corpul albastru ai picioarele roşii; un alt model de coro- 
pişniță are tat, corpul negru, punctat cu albastru şi roșu; 
cireşa, pe câmp albastru, are și frunctul dar şi frunzele roşii; 
peştele, broasca, paserile — sunt colorate cu câte trei colori: 
roşu, albastru, negru; petalele unei aceleiași flori sunt şi 
albastre şi roşii, etc. 

Ar fi, prin urmare, fără niciun folos o examinare amănun- 
HG, o cercetare aprofondată a tehnicei coloritului, care nu 
ar duce la niciun rezultat, la nicio concluzie. 

Despre tehnica coloritului s'ar fi putut vorbi — poate — 
pe vremea când se întrebuințau colorile extrase din plante. 
Pe atunci ar fi trebuit oarecare măiestrie pentru a combina 


www.dacoromanica.ro 





r08 ARTUR GOROVEI 


diferitele esențe, spre a căpăta o nuanță anume căutată; 
astăzi, însă, când produsele chimice sunt singurele întrebuin- 
tate în coloritul ouălor, iscusinţa gospodinei care încondeiază, 
nu are niciun rost, colorile au nuanțele fabricatului. 

In tabela IV se văd ouă de Paști polihrome. 

Nr. 1—6 reprezintă ouă de Paşti în relief, din munții 
Vrancei; relieful rezultă din aplicarea pe ou a unei pături 
de ceară, la topitul căreia se amestecă praful colorat. 

Modelele sunt executate de d-na Maria G. Vârnav. 

Nr. 7—14, sunt ouă din judeţul Dolj, din albumul d-lui 
N icolaescu-Plopșor. 


ELEMENTELE FUNDAMENTALE ALE ORNAMEN- 
TAȚIEI OULUI DE PAȘTI 


Dela colorarea oului în roşu —simbolul focului — s'a 
trecut, în mod firesc și logic, la ornamentarea lui cu simbolul 
Soarelui, dătător de vieaţă, originea focului; Soarele, pe care a 
trebuit să-l adoreze primul om, în mintea căruia a încolțit 
primul sâmbure de cugetare. 

Cultul Soarelui, practicat de toate popoarele cu care se 
confundă originea poporului nostru, trăiește şi astăzi în datinele 
noastre. 

Soarele este și astăzi, în credința poporului nostru, un 
sfânt. Şi astăzi, pentru a alunga ploaia, se rostește imprecaţia : 


Fugi, ploaie călătoare, 
că te ajunge sfântul Soare.... 


după cum şi Sărbătoarea Paștelor este cea mai caracteristică 
datină a noastră, ca şi a tuturor popoarelor, în care se oglin- 
dește cultul Soarelui. 

Soarele, deci, a trebuit să fie primul element de ornamen- 
tare a oului roșu, 

Soarele a fost reprezentat, de popoarele primitive, prin un 
cerc, o roată — cum se zice în limba românească. Figura 
aceasta, susceptibilă de modificări și de amplificări, servește 
și astăzi, pretutindeni unde se ornamentează ouă de Paşti, 
ca simbol al Soarelui și al astrelor cerești. 


www.dacoromanica.ro 





OUĂLE DE PAŞTI 109 


Biserica reprezintă Soarele prin un cerc brăzdat de raze, 
care iese din circonferinţa lui, după cum aceeași figură simbo- 
lizează puterea șefului, a comandantului, căruia îi este trans- 
misă de Puterea supremă, de Divinitate. In oştirea noastră, 
Soarele sub forma aceasta de cerc brăzdat de raze, împodo- 
beşte chipiul șefului oștirei, al Regelui şi al generalilor. 

In vechile noastre tipărituri, găsim Soarele şi Luna, repre- 
zentate fără a se ţinea în seamă regulile artei heraldice. Soarele 
e reprezentat prin un cerc în mijlocul căruia sunt cei doi 
ochi, nasul și gura, dar cercul nu este 
înconjurat numai de 16 raze, din care 
opt drepte şi opt în formă de flacără, 
alternând între ele; razele sunt în 
număr diferit în deosebitele modele, 
precum în cartea lui Dimitrie Can- 
temir din 1698, întitulată: « Divanul, Fig. 6. Soarele şi Luna în 
sau gâlciava înţeleptului cu lumia » REENEN 
(Bianu şi Hodoș, Bibliografia, p. 358), unde numărul razelor 
Soarelui este mai mic decât în figura din « Carte de învăţă- 
tură», a lui Varlam Mitropolitul, tipărită în 1643, în care 
Soarele are exact 16 
raze, dar dispuse altfel 
de cum cere heraldica. 
Intr'un model din un 
« Calendar cu zodii», 
chipul Soarelui este re- 
prezentat tot cu multe 
raze, şi fără cerc: 

Ornamentaţia ouălor 
de Paşti a popoarelor 
la care s'a mai păstrat vechea tradiţie, cunoaște ca element 
fundamental simbolul Soarelui, care se prezintă sub trei forme, 
reprezentând trei variante ale aceluiași simbol: svastika, tri- 
quetrum şi roseta (steaua). 

De sigur că ouăle nu puteau, la început, să fie ornamentate 
de orișicine; se cerea iscusința unui specialist, a unui artist, 
a căruia fantezie a creat aceste trei simboluri ale unui singur 
prototip. | 








Fig. 7. Soarele și Luna în cartea din 1698 


www.dacoromanica.ro 





IIO ARTUR GOROVEI 





Ornamentaţia românească tradițională are ca fundament 
acest simbol, reprezentat prin cele trei variante ale lui, Toate 
celelalte ornamente, cunoscute astăzi, sunt de dată mai recentă. 
Diferitele flori, diferitele obiecte înfățișate astăzi pe ouăle 
noastre de Paşti, în care nu intervine niciunul din aceste trei 

elemente, sunt o inovație a timpurilor mo- 

derne, după cum parte din ornamentaţia bogată 

ER: şi complicată practicată în românimea din Ardeat 

ke şi Bucovina, este ceva necunoscut străbunilor 

noştri, datorită influenţei civilizației popoa- 

Fig. 8. Soarele  relor străine; cu care au venit în contact Arde- 
în « Calendar cu Jeni și Bucovinenii. 

Chiar popoarele care nu au mai păstrat, în 
ornamentarea ouălor de Paşti, cultul Soarelui, reprezentat 
prin svastika, de pildă, menţin — se înţelege că în mod incon- 
ştient — un alt simbol al soarelui: cocoșul, paserea Soarelui. 
La Germani, cocoșul este un element de ornamentaţie răs- 
pândit, 

De sigur, femeia din Bavaria care desenează un cocoş pe 
oul de Paști, nu bănuieşte că figura aceasta este un simbol, 
după cum nici ţăranca noastră nu știe că « vârtelnița » de pe 
oul închistrit de dânsa, este o svastikă, sau că « roata carului » 
reprezintă semnul Soarelui, 

Numele de lucruri uzuale, de animale și chiar de plante, 
date diferitelor ornamente de pe ouăle de Paști, nu reprezintă, 
în realitate, obiectele cunoscute sub acest nume, de cătră 
popor. Cum ar putea să bănuiască o femeie de sat că, de pildă, 
colțul porcului este un triquetrum, ca şi ghiocelul, sau piciorul 
de rândunică? Ea închistreşte oul cu un motiv pe care La 
apucat dela strămoși, şi-i dă numirea unui obiect cu care se 
aseamănă dintre acele pe care le cunoaşte ea. 

Când cercetezi pe o bătrână săteancă despre rostul acestor 
ornamente, îți răspunde: «Aşa am apucat dela părinți». 
Este, în arta ei, continuarea unei tradiții. Sunt femei care 
nu știu să-ți spuie ce nume au figurile pe care le desenează; 
așa au apucat dela părinţi, aşa fac şi ele. 

Pe ouăle încondeiate din zilele noastre nu putem pretinde 
să găsim aceste trei simboluri: svastika, triquetrum şi roseta, 


www.dacoromanica.ro 











OUĂLE DE PAȘTI III 


în toate modelele întrebuințate. Expozitiile de ouă încondeiate, 
aşa de încurajate la Bucureşti, în care se expun ouă încondeiate 
de populaţia şcolilor, după anumite modele care li se dau, 
nu pot să fie cercetate, cu succes, pentru a căpăta informați: 
la alcătuirea unui studiu de natura acestuia al nostru. Elevele, 
obligate să aducă profesoarei ouă încondeiate, le lucrează sau 
după modelele ce D se dau, sau copiază ceea ce văd în casa 
părinţilor, ori, dacă sunt mai bine înzestrate cu oarecare fan- 
tezie, creează modele nouă, care pot să fie apreciate din punct 
de vedere al execuţiei, dar nu pot să fie considerate ca repro- 
ducând arta populară, și deci nu pot să intereseze, din punct 
de vedere al studiilor de etnografie. 

In studiul acesta,'nu se cercetează iscusinţa artiştilor cari 
ornamentează ouăle de Paşti, unele foarte frumoase ca tehnică 
sau ca colorit. Arta primitivă a ţărancelor din înfundăturile 
munţilor, sau din câmpiile ţării, este singura care a păstrat 
tradiţia și care merită să fie cercetată. 


SVASTIKA 


Svastika, numită « crucea încârligată », sau « crucea ruptă », 
se compune din patru cârlige, care pornesc din acelaşi centru 
şi formează câte un unghiu drept. 

Despre origina svasticei, s'au emis mai multe păreri. 

Dechelette (Manuel d'Archeologie préhistorique, 11), docu- 
mentează că svastika are ca origină un cerc, semn al Soarelui, 
care se prezintă sub diverse forme, având însă toate același 
prototip. 

Svastika cea mai veche, cunoscută până astăzi, apare în 
Mesopotamia şi Turkestan, descoperită la 150 kilometri dela 
Suza, pe ceramică pictată, unde s'a găsit în câteva exemplare, 
și în cruci de diferite genuri, 

DJ Şerbakivski spune că crucile pictate pe aceste sfărmă- 
turi de ceramică, amintesc foarte mult crucile de ghiață care 
se fac, în Ukraina, la Iordan — deci şi cu acelea care se fac 
la noi. 

Dovada că un asemenea tip de cruce (tipul de Malta sau 
de Gheorghief) a putut proveni dela svastikă, sunt nu numai 


www.dacoromanica.ro 


I12 ARTUR GOROVEI 


ouăle încondeiate ale Ukrainienilor — zice d-l Șerbakivski — 
ci și hârbul găsit lângă Ashabada, pe care crucea pictată este 
complet asemănătoare cu aceea de pe un ou din epoca cera- 
micei neolitică pictată. 

Asemenea cruci se găsesc pe obiectele descoperite în Mo- 
ravia, Bulgaria, Macedonia, 'Tesalia, Creta, etc. 

Pe ceramica feniciană se găsesc cruci pictate încă la sfârşitul 
veacului II înainte de Hristos. 

In epoca Halstadt, svastika era foarte răspândită în Grecia 
și pe toate malurile mării Egee și a Mediteranei, și pe întreaga 
Europă apuseană și de sud. 

La sirieni, crucea se întrebuința împreună cu steaua 
cu 6 sau 8 braţe, în veacul IX înainte de Hristos, ca podoabă 
a împăraților. 

La Greci, svastika și triquetrum erau foarte întrebuințate, 
nu numai în epoca arhaică, ci şi în acea clasică, și chiar în 
epoca greco-romană, svastika își conservă semnificația pri- 
mitivă. 

In Italia centrală s'au găsit urne și altă olărie din epoca de 
bronz, ornate cu svastika. 

La Son, brațele svasticei au forma unui gât de animal cu 
capete la margini. 

In ținuturile de Nord, se găsește svastika pe hârburi din 
epoca latină, pe teritoriul Poloniei. 

Svastika se găsește pe teritoriul ceh, se găsește în basenul 
Nistrului, etc. 1). 

Sub orice formă s'ar prezenta, svastika este o transformare 
a cercului, simbolul Soarelui, şi formele sub care se prezintă 
acest cerc, și transformările pe care le ia, sunt numeroase. 

Astfel, simbolurile solare derivate dela cerc, indicate de 
Dechelette, ar fi în număr de 27. 

Cercul se prezintă în g feluri, din ce în ce mai amplificate: 

Liniile drepte în număr de patru (crucea) din forma 3, 
în alte modele, iese din conturul circonferinţei, devin curbe 
şi vârfurile lor se frâng (model 10, 11). 


1) Bibliografia amănunţită în lucrarea d-lui Şerbakivski, din care sunt toate 
informaţiile despre răspândirea Svasticei în timpurile vechi, 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAŞTI II3 


In alte modele, cercul exterior din forma 5 şi 6, dispare, 
rămânând cercul interior, iar liniile drepte se curbează (model 
12, 13). 

Modelul 10, când dispare cercul, devine 14, iar modelul 6, 
în care se mențin fragmentele din cerc, la capetele liniilor 


(OO PY 
Rp 
de de fese 
i ke 5 


drepte, devine 15, după cum modelul 3 devine 16, care este 
forma clasică a svasticei de astăzi. 
Svastika se mai prezintă şi sub formele 17, 18, şi chiar 
sub o formă cu trei ramuri, un triquetrum (19, 20, 21). 
Artiştii din timpurile primitive, cari desenau simbolul 
Soarelui, își permiteau oarecare licenţe, st din mulțimea de 
forme de simboluri ale Soarelui, simplificate după fantezia 


8 A, R, — Studii și Cercetări 


www.dacoromanica.ro 


114 ARTUR GOROVEI 








lor, ajungeau şi la formele 22, 23, 24. Această din urmă formă 
reprezentând ochii din figura Soarelui dela creştinii de 
astăzi. 

Din toate aceste modeluri a ieșit, în mod natural, crucea, 
care, din simbol al Soarelui în lumea păgână, a trecut ca 
simbol al credinţii creştine. 

Astăzi încă, în Lituania, unde poporul cunoaşte o extra- 
ordinară varietate în forma și ornamentarea crucilor, crucea 
nu este considerată ca un lucru sfânt, decât numai dacă 
poartă pe ea vreun element al simbolismului creştin: chipul 
lui Hristos, al unui sfânt, deci o icoană (Galaune, p. 8). 

In tine, când din modelul 7 dispare cercul, rămâne steaua 
cu opt ramuri, tot simbol al Soarelui (27). 


TRIQUETRUM 


Triquetrum este un ornament compus din trei cârlige care 
iese dintr'un centru în care se întretaie, centru care uneori 
este imaginar, adică nu sunt reunite într'un punct cele trei 
părți componente, pentru a forma punctul de contact, dar care 
centru se poate reconstitui, dacă se prelungesc cele trei linii 
care intră în alcătuirea celor trei părți componente. 

Ca şi svastika, triquetrum se prezintă şi sub forma dublă. 

Trigquetrum, după cercetările de până astăzi, apare, ca 
ornament, pe diverse obiecte, prin secolul VI sau VII înainte 
de Hristos, caracterizat prin terminația ramurilor cu capete 
de animal. 

Pe la sfârșitul perioadei celtice, triquetrum se găsește pe 
blide mari de vase emailate. 

In epoca latină se găsesc, în Europa întreagă, obiecte orna- 
mentate cu triquetrum, precum: căni de apă, pe fundul cărora 
sunt astfel de ornamente, care se găsesc și pe vase mormântale. 

Mai spre Răsărit, triquetrum apare pe obiecte din morminte 
caucaziene, sub forma de cruci de bronz cu trei brațe. Mai 
rar se întâlneşte în Asia Mică, pe când mai des apare în tinu- 
turile Mării Egee, pe obiecte din epoca de bronz. 


www.dacoromanica.ro 





OUĂLE DE PAŞTI 15 


ROSETA 


Roseta, care se poate combina din două svastici sau din 
două triquetre, şi de obiceiu are opt ramuri, dar și mai puține, 
precum și mai multe, se întrebuința, ca ornament, încă în 
epoca bronzului. 

Ca simbol al zeității Soarelui, roseta pare a fi de origină 
din Mesopotamia, de unde a trecut în Asia Mică. 

Roseta, însă, pare să fi fost un simbol întrebuințat de 
Elamiţi, și nu de Semiții nomazi, cari, pentru zeul lor ceresc, 
Luna, şi-au creat ca simbol, Cornul Lunii, care nu se întâl- 
nește nici pe peceţi şi nici pe ceramică, înainte de ocuparea 
Babiloniei de cătră Accadieni. 

In Egipt, în primele timpuri, nu se întâlnește roseta cu 
trei braţe; ca protector, pe acele vremi, se întrebuința trifoiul 
sau patru foi, şi roseta cu 5 sau 4 braţe cu caracter de plantă. 
Probabil că Egiptenii nu întrebuinţau svastika, crucea şi 
steaua cu 8 braţe, ca simbol, din cauză că acestea serveau ca 
simbol al zeităților străine. Se găsește, în Egipt, steaua cu 5 
şi 8 braţe în lucrările giuvaergiilor, dar stilul lor dovedește că 
acestea erau lucrări cretane, importate în Egipt, sau imitații 
egiptene de pe modele cretane, 

Steaua cu 4 şi 8 braţe apare şi în Asiria, 

La Hitiţi, pe discul solar înaripat, se află două stele cu 8 
braţe, una deasupra alteia, 

Din Asia Mică, roseta, ca simbol, a trecut în Cipru și în 
basenul Mării Egee. 

Pe la sfârșitul epocei de bronz, discul solar se găsește și în 
Apusul Europei, câteodată executat în bronz şi aşezat pe 
nişte roţi sau pe un cărucior. 


Ki 


In timpurile de astăzi, o întreagă lume cunoaşte ai între- 
buinţează svastika; şi, dacă popoarele civilizate o întrebuin- 
ţează ca motiv de ornament — tradiţie păstrată din vremurile 
străvechi — fără nicio legătură cu vreo credinţă religioasă, 
alte popoare, care trăiesc încă sub influenţa datinelor păgâ- 
nești, întrebuințează svastika păstrându-i aceleaşi atribute pe 
care le avea în vremurile preistorice, 


89 


www.dacoromanica.ro 


116 ARTUR GOROVEI 





D-l Montandon stabileşte că, în ceea ce numește dag 
« ciclul sudanoid », adică în Sudanul occidental şi în Sudanul 
Central, până în Guinea de sus, svastika trăiește (p. 110). 

Vorbind de «ciclul Mexico-andinoid », d-l Montandon 
spune: « In afară de Europa şi de Asia, svastika este în Ame- 
rica esența culturei mexico-andine (pe platoul mexican ca şi 
pe platoul andin), după cum este, în Africa, esenţa culturii 
sudaneze » (p. 119). 

In bogatul material etnografic adunat de d-l Pospisil în 
călătoria sa (1930—1931) la Indienii din Sud-Westul Americei 
de Nord, se vede svastika, în forma ei primitivă, întrebuințată 
pe o sumedenie de obiecte, și pare a fi principalul element 
de ornamentaţie. Două fotografii documentează afirmația 
aceasta: o femeie care ţese o scoarță, cu o svastikă în mijloc, 
şi o alta, care poartă pe umărul hainei, o svastikă. 


SVASTIKA IN ORNAMENTAȚIA OUALOR NOASTRE 
DE PAȘTI 


Toate variantele svasticei — svastika, triquetrum şi roseta — 
întrebuințate ca simbol al Soarelui, servesc şi astăzi la orna- 
mentarea ouălor noastre de Paşti. 

Sunt forme de svastice ale căror cele patru cârlige dela 
vârfurile ramurilor, sunt înlocuite prin diferite ornamente ce 
reprezintă flori, sau osebite figuri geometrice, după fantezia 
persoanelor care închistresc ouăle, ceea ce se practică şi la 
celelalte popoare la care svastika este un element de ornament 
al ouălor de Paști. 

In ornamentaţia noastră românească, forma tipică a svasticei, 
este figura care se numește vârtelnița, care se prezintă în dife- 
rite modele. 

In Moldova, pe ouăle de Paști, de câteva decenii în urmă, 
vârtelniţa are forma cea mai simplă: svastika în forma clasică, 
aşa cum se întrebuinţează şi astăzi, în afară de scopuri de 
ornamentaţie. 

In Bucovina, şi în Ardeal, vârtelniţa este desenată mai 
ornamentată. 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAŞTI 117 


Cercetând diferite modele ale ouălor noastre de Paşti, 
găsim peste şo de ornamente care, sub diferite numiri de 
flori, animale şi obiecte uzuale, ascund elementul fundamental 
al ornamentaţiei: Svastika. 

Astfel, dintre modele cu numiri de animale, sunt svastice, 
între altele, următoarele: 


Tabela V 

Nr. 1.—: Broasca, model din Ardeal (Oprescu). 

Nr. 2. — Creasta de cocoș, Muscel (Tzigara). 

Nr. 3. — Creasta de cocoş, 'Tecuciu (Tzigara). 

Nr. 4.— Ghiara găinei, Muscel (Codin, 82). 

Nr. 5.— Talpa gâștei, Dolj (Calendarul Izvorașul, 1932). 

Nr. 6.— Laba gâștei, Muscel (Codin, 75). 

Nr. 7. — Cuibul crângului, Muscel (Panaitescu, 45). 

Nr. 8.— Urechea iepurelui, Muscel (Codin, 154). 

Nr. 9.— Mâna milogului, Tg.-Trotuș, (Calendarul Iz- 
vorașul), 


Nr. ro — Peștele în cotet, Buzău (Panaitescu, 20). 
Nr. 11. — Ciocul pupezei, Muscel (Codin, 118). 
Nr. 12. — Purecele, Dolj (Calendarul Izvorașul). 


Dintre modele cu numiri de plante: 


Tabela V 


Nr. 13. — Brăduiul, Muscel (Codin, 96). 

Nr. 14. — Cireşica, Buzău (Panaitescu, 31). 

Nr. 15. — Ciupercele, Muscel (Codin-Mihalache, 12)- 
Nr. 16, — Flori de cuişoare, Muscel (Codin, 68). 
Nr. 17. —- Floare domnească, Bucovina (Bodnărescu). 
Nr. 18. — Floare, Runcu (Pamfile, 27). 

Nr. 19. — Floare, Runcu (Pamfile, 16). 

Nr. 20. — Foaie de liliac, Muscel (Tzigara). 

Nr. 21. — Foaia jugastrului, Muscel (Panaitescu, 51). 
Nr. 22. — Frunza părului, Bucovina (Bodnărescu). 
Nr. 23. — Vioara (vioreaua), Muscel (Panaitescu, 37). 


www.dacoromanica.ro 


118 


ARTUR GOROVEI 


Tot svastika reprezintă unele modele cu numiri de lucruri 
uzuale, precum sunt: 


Tabela V 


Nr. 24. — Fierul plugului, Vâlcea (Panaitescu, 100). 
Nr. 25. — Furca de fân, Muscel (Codin-Mihalache, 9). 


Nr. 
Nr. 
Nr. 
Nr. 


Tabela VI 


1. — Grebla, Dâmbovița (Panaitescu, 79). 

2, — Legătura ploştii, Muscel (Codin, 124). 

3. — Legătura ploștii, Muscel (Codin, 122). 

4. — Morișca, Muscel (Codin, 21). O svastikă dublă. 
5. — Cocoșul puștii, Muscel (Codin, 127). 

6. — Dulap (scrânciob), Muscel (Codin, 127). 

7. — Vârtelniţa, 'Tecuciu (Panaitescu, 107). 

8. — Vârtelniţa, Bucovina (Bodnărescu). 


9. 
. IO. 
. IL. 
. I2. 
. I3. 
„14. 
. I5. 
. I6. 
. I7. 
. 18. 


. IQ. 


Restul din 


Nr. 
Nr. 


? 


H 
d 
? 
? 
? 
? 
? 
H 
? 


Muscel (Codin, 78). 

Muscel (Codin, 76). 

Dolj (Plopşor). 

Dolj (Plopşor). 

Dolj (Plopşor). 

Dolj (Plopşor). 

Dolj (Plopşor). 

'Țigănași-Tecuciu (Colecţia Gorovei). 
Buhociu-'Tecuciu (Colecţia Gorovei). 
Dolj (Plopşor). 

Ardeal (Oprescu), 


această tabelă, dela Nr. 20 înainte, modele fără 
nume indicat, sunt toate din Dolj, din Albumul d-lui Plopşor. 
Tabela VIII cuprinde modele de svastika pe ouă de Paști 
din Bihor (Crişana). 
In ornamentarea ouălor noastre de Paşti, triquetrum se 
cuprinde în multe modele. Așa, între altele, sunt triquetre: 


Tabela VII 


1. — Pui de barză, Tecuciu (Panaitescu, 112). 
2. — Vârtelniţa, Muscel (Codin, 162). 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAȘTI 119 


3. — Picior de rândunică, Tecuciu (Panaitescu, 111). 
4. — Floricele, Muscel (Codin, 36). 
5. — Micşunele, Ilfov (Panaitescu, 1). 
Nr. 6. —- Mure, Tecuciu (Panaitescu, 108). 
7. — Căngi, 'Tecuciu (Panaitescu, 113). 
8. — Frâul calului Gorj (Panaitescu, 97). 
9. — Răuri, Vlașca (Panaitescu, 92). 
o. — Colţul porcului, Muscel (Tzigara). 


Roseta se prezintă, pe ouăle noastre de Paşti, sub diverse 
forme şi cu diverse numiri a desenurilor sub care este ascunsă. 
Aşa, afară de numele generic de «stea», sub numirile unor 
diferite obiecte, se desenează tot steaua, precum: «roata 
plugului », « fierăstrău », etc. 

In tabela VII avem Nr. 16 cu numele de « floarea strachinei », 
din Ilfov (Panaitescu, 8). 

Nr, 17, 18, 19 — modele fără nume indicat — din Dolj 
(Plopşor), şi tot fără nume, modelul 20 din judeţul Trei- 
Scaune (Izvoraşul). 

In fine, în diferite alte modele de ouă încondeiate, desco- 
perim svastika, mai mult sau mai puţin bine mascată, dar 
lesne de recunoscut la o examinare mai atentă. 

Svastika, în forma simplificată, ca în modelele menţionate 
de Dechelette, găsim şi pe ouăle noastre de Paști, 

Astfel, forma 21 (Dechelette), este evident zugrăvită pe 
ouă din Muscel care reprezintă «musca pe părete » (Codin, 
12), pe Tabela VII, Nr. 21, sau «floricele », tot în Muscel 
(Tabela VII, Nr. 4). 

Forma 23 din Dechelette, se încondeiază în Dâmboviţa 
(Pamfile), sub numele de «șerpi» (Tabela VII, Nr. 23). 

Forma 21 este «cârligul ciobanului», încondeiat la fel 
pretutindeni, sau « Argeșanca » din Muscel (Tabela VII, Nr. 
24, şi Nr. 25). 

Svastika, drept ornament, este de altfel întrebuințată nu 
numai la încondeierea ouălor de Paști, ci şi ca motiv de orna- 
mentație în alte manifestări ale artei noastre populare. 

O găsim frecventă în cusături pe ii și altiţe, cum şi pe alte 
multe soiuri de cusături. Pe scoarțe, pe sculpturi în lemn, 


www.dacoromanica.ro 


120 ARTUR GOROVEI 


svastika, triquetrum și roseta sunt ornamente comune pentru 
toată arta populară românească. 


Ki 


Svastika fiind așa de mult răspândită în ornamentaţia 
ouălor noastre de Paşti, se cuvine să ne întrebăm: dela care 
popor adorator al Soarelui, am moştenit noi acest simbol? 

Svastika este un pa- 
trimoniu comun al po- 
pulaţiunilor care intră 
în formațiunea noastră 
etnică, şi la unul dintre 
aceste popoare trebue 
să-i căutăm origina, 

De sigur că toate 

Fig. 10. Fig. 11. popoarele Sare s'au 

Vas dela Cucuteni. Cireşica, perindat pe teritoriul 
pe care ne-am înche- 

gat noi ca neam, au cunoscut svastika. i 

Pe un vas de pământ dela Cucuteni, împodobit cu desenuri 
în două colori: cafeniu închis şi cărămiziu, pe fond gălbuiu- 
roz, un frumos exemplar de: ceramică pictată, cu vechime 
de 2.000 de ani (Giurescu, Istoria Românilor, p. 8), este 
zugrăvită o svastikă, model care se execută aidoma şi astăzi 
de sătencele noastre, pe ouăle de Paşti, sub numele de « cire- 
şica » (Codin-Mihalache, Nr. 13). 

Cărui popor ar putea să aparţie acest vas? 

Dela Tisa până la Nistru, și din sus de hotarele noastre 
de astăzi, iar în jos toată valea Dunării, cu o mie de ani înainte 
de Hristos, a fost teritoriu sub stăpânirea Sciţilor, și pe tot 
acest cuprins se găsesc obiecte, părăsite de Be, sau îngropate 
de ei în pământ, de groaza altor populaţiuni care-i împingeau 
din locurile ocupate. Unele din aceste obiecte sunt ornamentate 
cu svastika. 

Astfel, un frâu scitic de argint, găsit la Krasnokutsk, pe 
Nipru, are ca ornament o svastikă tipică, (fig. 12), ale cărei 
patru ramuri sunt terminate cu un cap de cal (Pârvan, Getica, 


p. 362). 





www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAȘTI 121 


Acelaşi ornament, pe o podoabă de bronz, găsită în Ungaria 


(p. 452). | A 
O altă svastikă pe un aplice de harnașament scitic (fig. 13) 


din tezaurul dela Craiova (p. 361): 





Fig. 12. 
Frâu scitic 





Un harnaşament scitic din tezaurul dela Craiova (fig. 14) 


este ornat cu un frumos triquetrum (p. 361): 
Svastika a fost continuată, ca 


ornament, cu puţin înainte de 
începutul erei creştine, în epoca 
fierului. In Ungaria s'au găsit 
fibule antice, din timpurile nu- 
mite «La Tene», ornamentate 
cu svastika (fig. 15, 16), din care 
una este aidoma svastika scoasă 
la iveală în zilele noastre (Pâr- 
van, p. 556): 

Ca motiv de ornament, în arta 
popoarelor de pe fostul teritoriu 
scitic, svastika persistă și astăzi. 

Fără să mai amintim despre noi, Românii, cari, în orna- 
mentația noastră am păstrat svastika drept element funda- 
mental, și fără să intrăm în cercetări amănunțite asupra artei 
celorlalte popoare convieţuitoare şi vecine cu noi, putem cita, 
ca titlu de exemplu, câteva fapte. 





Fig. 14 


www.dacoromanica.ro 


122 ARTUR GOROVEI 


Ungurii au păstrat-o ca ornament pe cornuri de ţinut praf 
de vânat din coarne de cerb (Bâtky Zsigmond), svastikă 
ornamentată, iar svastika simplă, o întrebuințează Das din 


GE 


Fig. 16 Fig. 17. Ornamente la Sașii din Ardeal 





Ardeal (Istvan Györffy, Erdélyi szász falubilyogok). Huţulii 
din Bucovina o întrebuinţează ca motiv de broderie (Haber- 
landt, I, p. 49), etc. 

Pe ouă de Paşti, svastika se înconde- 
iază, în multe variante, la toate popoa- 
rele de pe teritoriul vechilor Bop. 

Fără să cercăm a reproduce toate 
modelele practicate la vecinii noştri, 
dăm numai câteva exemple dela fiecare. 

Astfel găsim: 
| La Bulgari (Tabela IX, Nr. 1, 2); 
i cas, d ae ara îs La Poloni (Tabela IX, Nr. ro—18); 

La Unguri (Tabela X,toate numerele)! 

La Cehoslovaci (Tabela IX, Nr. 4—8); 

La Valahii din Moravia (Tabela IX, Nr. o): 

La Ukrainieni o mare bogăţie de modele cu svastika, 
întocmai ca şi la noi, aproape aceleași ca si la noi (Tabela XI). 

La Lituanieni (Tabela IX, Nr. 19 şi 20). 





KI 


Ca ornament, svastika e întrebuințată, în zilele noastre, 
şi de alte popoare din Europa, în afară de teritoriul scitic. 

De pildă, în Saxonia și în Silezia, se găseşte desenată pe 
funduri de farfurii (Conrad Hahm, Tafel 159), ca şi în Li- 
tuania (L’Art lithuanien), unde modelul pare a fi desenul 
nostru numit «floarea strachinei ». 

La Armeni, pe covoare vechi, se distinge svastika (Revista 
4 Ani »), și, de sigur că se poate găsi pretutindeni în Europa, 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAŞTI 123 


ca și în celelalte continente, unde s'au păstrat, în datinele 
populare, rămășiți păgâneşti, fie că sunt în legătură cu cre- 
dintele religioase, fie că sunt numai 
reminiscenţe sau persistențe păgâ- 
nești, precum sunt la noi, 


E 


Faptul că svastika a trăit în ve- 
chime, și se găseşte şi astăzi ca orna- 
ment, pe teritoriul ocupat odinioară 
de Bop, este o dovadă, care nu poate 
să fie pusă la îndoială, că simbolul 





acesta ni s'a transmis nouă rin Fig. 19. 
: Se oua, pP Svastica pe fund de farfurie 
Daci, dela Dem, în Lituania 


DATINA OUALOR DE PAȘTI LA ALTE POPOARE 


Oul de Paști fiind un simbol al Creștinismului, este între- 
buințat de toate popoarele creștine, 

In literatura niciunui popor nu s'a publicat, încă, vreun 
studiu special despre obiceiurile în legătură cu oul de Paşti, 

In valoroasa lucrare « Handwörterbuch des deutschen Aber- 
glaublens », este un articol « Osterei », în care sunt menţionate 
o serie de credinţe şi superstiții, dar nu se tratează chestiunea 
din toate punctele de vedere, care pot să fie studiate asupra 
acestei chestiuni. 

Ca o completare a studiului nostru, am găsit necesar să 
cercetez chestiunea aceasta și la alte popoare. 

Menţiunile ce am putut să adun din publicaţiile ce mi-au 
stat la îndemână, în condiţiunile în care pot să lucrez, și 
informaţiile ce au binevoit să-mi dea persoanele cărora m'am 
adresat, în diferite țări, mi-au servit la alcătuirea unor schițări 
de monografii pentru fiecare popor în parte din Europa, 
cum şi pentru Armenii din Asia și Egiptenii din Africa. 

Dintre țările Europei, nu am putut să aflu nimic despre 
Jugoslavia, ale cărei obiceiuri se apropie de acele ale Bulgariei, 
despre Norvegia, care trebue să aibă puncte comune cu 


www.dacoromanica.ro 


124 ARTUR GOROVEI 


Suedia, despre Portugalia, cu obiceiuri ca în Spania, și despre 
Danemarca. 

Toate informaţiile adunate, se cuprind în capitolele ce 
urmează. 


UKRAINIA 


Asemănarea izbitoare între ouăle încondeiate care se fac 
în Ukrainia şi acele care se fac la Români, dă naștere la 
întrebarea dacă Românii au împrumutat ornamentația ouălor 
de Paşti dela Ukrainieni, sau ei dela noi. 

Asupra acestei chestiuni, care cere un studiu special, ar fi 
greu de dat un răspuns. Știind, însă, că Românii sunt cei 
întâi dintre popoarele din Răsăritul Europei cari s'au rest, 
nizat, am putea presupune că Ukrainienii au imitat modelele 
întrebuințate de Români, pe ouăle de Paști, menţinând și 
numele obiectelor reprezentate, sub care se ascunde svastika. 

Studiul savant al d-lui Şerbakivski: a Ouăle de Paşti ukrai- 
niene şi origina ornamentaţiei lor», nu atinge chestiunea 
aceasta specială. D-sa cercetează originea în general a orna- 
mentaţiei, fără a se preocupa de înrudirile dintre ornamen- 
tația ukrainiană cu acea a popoarelor vecine. 

Pentru noi are o mare importanţă lucrarea d-lui Șerbakivski, 
pentru cele 36 modele de ornamentaţie pe care le cuprinde, 
dintre care unele se pot confunda cu modelele de pe ouăle 
noastre de Paşti. Toate aceste modele servesc pentru a docu- 
menta originea lor dela svastika, triquetrum şi roseta. 

Tabla XI din lucrarea noastră, arată modelele acestea, care 
au următoarele numiri: kpitoare (figura 1), tărăboanță (fig. 2), 
linte (3), frunză de stejar (4), cocoşei (5), ciuboțica cucului (6), 
morişca (7, 9), cruci frânte (8), coada ursului sau a calului 
(10), picioare de rață (11), lingurile (12), flori (13), ochii boului 
(14), paianjeni (15), cârlige (16), butoiaș (17), piepteni (18), 
paianjeni zburători (20), laba gâștei (21), coarnele berbecului 
(22), trandafiri (23), floarea ochiul boului (24), paianjeni în 
pânza lor (25). 

Modelul ukrainian : 4 Soarele cu raze » este în tabela noastră 


Nr. 1 în figura 5. 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAŞTI 125 





Diferitele datini şi obiceiuri cu privire la ouăle de Paști 
la Ukrainieni sunt aproape aceleași ca la Moldovenii din 
Basarabia. 

D-l Bezveconnâi completează cele spuse de Kurdinovski, 
şi dă următoarele informaţii: 

In Ukrainia ouăle se văpsesc în coloare roşie cu văpsele cum- 
părate; coloarea galbenă se scoate şi din coajă de ceapă. Oamenii 
mai bogaţi comandă ouă încondeiate de anumiţi « pictori ». 

Ouăle se ciocnesc; acela al cărui ou nu se sparge, va trăi mai 
mult. Ciocnitul este indispensabil la felicitări între rude, între 
îndrăgostiţi, şi fiecare caută să prezinte un ou cât mai frumos. 

In Ukrainia există un ritual întreg în legătură cu coloarea 
şi încondeierea ouălor, observat cu stricteță de fete ai de 
neveste. Cu 2—3 săptămâni înaintea Paştilor, ele încep pre- 
gătirile şi le isprăvesc în Săptămâna Mare. Unele privesc 
aceasta ca un lucru sacru. Chiar apa pentru spălat se pregă- 
teşte special, sau din omăt, sau din fântână, cu apă scoasă 
din Joia Mare. 

Masa de Paşti se înfrumusețează cu ouă. In unele părți 
ouăle pentru sfințire se aduceau curăţite de coajă, ca nu 
cumva coaja sfințită să cadă sub picioare. Masa se începe cu 
ouă zicând: « Hristos a înviat». Ouă se oferă preoţilor, ru- 
delor, etc. Fetele dăruiesc câte două ouă încondeiate logod- 
nicilor. Primul ou de felicitate se păstrează un an întreg. 

Luni după Duminica Tomei, în Ukrainia ca şi în Basarabia, 
se duc sătenii la ţintirim cu cozonaci, vin şi ouă, şi rosto- 
golesc ouăle peste morminte, zicând : « Să pomenească Domnul 
pe robul (cutare) ». 

Kurdinovski menţionează ca bibliografie pentru Ukraina: 
a Poltavskia Eparhialnâia Vedomosti >, Nr. 12—13, 1000. 

Tabela XI cuprinde modele de ouă de Paști din Ukraina, 
după lucrarea d-lui Şerbakivski. 


BULGARIA 


In toată Bulgaria se cunoaşte obiceiul ouălor de Paşti. 
In genere, oului de Paşti i se spune cerveno îaițe (ou roşu), 
şi-l împodobesc trăgând linii paralele şi între ele puncte sau 


www.dacoromanica.ro 


126 ARTUR GOROVEI 


linii frânte, roșii pe fond galbăn. In ultimul timp, au început 
să văpsească și în alte colori. 

Ouăle de Paşti se fierb în apă cu foi verzi de Arum macu- 
latum, ca să capete coloare galbănă, și apoi le văpsesc roşu, 
care însemnează sângele lui Isus, 

Ouăle se văpsesc în Joia mare şi Vineri. 

De Paşti, după înapoierea dela biserică, se gustă un ou roșu. 

In regiunea Cirpan, în a doua zi de Paști, oamenii se salută, 
schimbând ouă, şi trimet ouă la rudele din depărtare. 

Pe un fel de pâne pun cinci ouă și o ung cu ou, ca să 
capete luciu. Peste ouă se încrucișează două linii subțiri de 
aluat. Această pâne se numește velidnik, şi ar reprezenta pasca 
noastră, 

In regiunea Trân se fac două pâni de acestea, una cu un 
ou şi alta cu 7 ouă, dintre care unul se păstrează, la icoană, 
patruzeci de zile. 

Bulgarii se păzesc foarte mult să nu calce coaja de ou. 
(Comunicate de d-l V. Christu). 

D-l Dr. Hr. Vacarelski, asistent pe lângă Muzeul etno- 
grafic din Sofia, a binevoit să ni dea informaţiile următoare: 

In general, în Bulgaria, ouăle de Paști sunt roşii, şi așa se 
înțelege când spui «ou de Paști », care corespunde cu noţiunea 
Invierii lui Isus Hristos, Sunt, însă, localităţi pe unde se 
mai văpsesc ouă şi în verde, galbăn, portocaliu, etc. 

Coloarea roşie se prepară, de obiceiu, din « vardziea » — 
băcan (lemn de Brazilia), care se mărunțește şi se pune în 
apă să stea vreo patru zile. Prin unele locuri, coloarea roşie 
se face din cârmăz, iar în vremuri mai vechi se scotea din 
plante: sovârf, mintă, etc. Plantele se culegeau în ziua de 
Sf. Ioan (24 Iunie) ai se uscau, în acest scop. 

Coloarea galbănă se prepară din frunze de nuc și din coji 
de mere. 

Verdele se scoate din urzică. 

Galbăn deschis se scoate din floarea numită « gălbănare » 
(Serratula tinctoria), ce creşte prin regiunea muntelui, şi din 
planta «laptele cânelui ». 

Toate plantele acestea se fierb, pentru a scoate din ele 
substanța colorantă. 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAȘTI 127 


Astăzi poporul întrebuințează mai mult substanţe chimice, 
pe care le cumpără din băcănii, farmacii și prăvălii de văpsele. 

In Bulgaria se fac și «ouă scrise », polihrome (șdreni aifa, 
pisdni aița, şăreni perâşki). 

Cea mai simplă metodă de a scrie ouă, este de a văpsi o 
parte din ou cu o coloare, și restul cu altă coloare. 

In Bulgaria de Apus se mai păstrează o metodă primitivă 
de a încondeia, și anume: se introduc bucăţi de pânză în 
văpsele de diferite colori, și, pe oul fiert, se stropesc diferite 
figuri. 

In alte părți, se procedează altfel: oul alb este acoperit cu 
frunze de diferite plante, după cum se dorește să fie scrisul; 





Fig. 20. 


frunza e lipită sau legată pe ou cu aţă; se introduce oul în 
vasul cu văpsea, şi după ce s'a colorat bine, se usucă, și apoi 
se deslipește frunza. Locul pe care a stat frunza, rămâne 
nevăpsit. 

Cea mai răspândită metodă de încondeiere, este aceea cu 
ceară de albine şi cu un condeiu special: «dspra» (chișiţa 
noastră). (Fig. 20). 

Anainte de a începe încondeierea, oul se ţine într'o soluţie 
de piatră acră. Incondeierea se face cu condeiul muiat în 
ceară, și apoi se introduce în vasul cu văpsea. Locurile unde 
a fost ceara, rămân nevăpsite, albe, sau în coloarea ce căpătase 
mai înainte. 

Se mai scriu ouă cu vitriol. După ce au fost văpsite, se 
trece peste ou cu condeiul cu vitriol, care spală văpseaua, 
și rămâne desenul făcut. 

Cu un cuţitaș ascuţit se gravează figuri pe oul văpsit. 

Călugăriţele, prin mănăstiri, fac pictură pe ouă, între- 
buințând colori speciale. 

Motivele de ornamentaţie sunt variate. Se întâlneşte figura 
numită «pește », apoi o păsărică pe ramură și cu inscripția 


www.dacoromanica.ro 


128 ARTUR GOROVEI 


a Hristos a înviat ». Ouăle încondeiate de călugării din mănă- 
stiri, au pe ele desenată Invierea lui Hristos, sau Sfânta Maria 
cu braţele întinse spre Hristos, sau cele trei mironosițe lângă 
mormântul lui Hristos, 

Plantele sunt motive populare de ornamentaţie, mai mult 
sau mai puţin stilizate, Aşa « cornul fructe mici cu forme 
elipsoide, punctate cu picături roșii în interior, precum și 
flori întregi. 

Ornamentul ouălor ocupă jumătate din ou, în lungimea lui 
verticală, sau jumătate în lăţimea orizontală, sunt însă și 
ornamente care se întind pe întreaga suprafaţă a oului. 

Svastika propriu zisă nu se întâlnește pe ouăle de Paști, 
în Bulgaria. Sunt însă motive care, sub nume de obiecte 
cunoscute, ascund emblema svasticei, precum flori cu frun- 
zele frânte (îndoite), cum se vede în fig. 9—13, 17. (T. 12). 

Cele mai întrebuințate modele de flori ca ornamente ale 
ouălor de Paști, sunt a cuişoarele », «floarea grâului », etc. 

Se fac și ouă ornamentate cu cruci. Acestea se dau neve- 
stelor tinere, însurățeilor și rudelor. 

Nu se găsesc ouă pe care să fie desenate obiecte uzuale 
de gospodărie (sapă, greblă, furcă, etc). 

Ouăle se văpsesc în Joia mare. Oul ouat în această zi, este 
văpsit cu multă atenţie şi nu se mănâncă, și se așează la ico- 
nostas. Este bun pentru multe leacuri şi apără de grindină. 

Ouăle de Paşti se duc la biserică, pentru a fi sfinţite. 

După slujba Invierii, la masă, se aduc ouă de Paşti în 
farfurii sau în coşulețe, din care copiii iau câte un ou, iar 
cei mari câte trei ouă, şi ciocnesc. Acela al cărui ou nu se 
sparge, va fi mai sănătos şi mai norocos, în timpul întregului an. 

In unele sate, în prima zi de Paști, nu se mănâncă ouă 
roşii, ca să nu capete pete roșii pe trup. A doua și a treia 
zi de Paşti, Dou se duc în vizită la naşii lor, cu daruri de câte 
trei ouă încondeiate pentru fiecare, și naşii li dau, în schimb, 
alte ouă. 

Ouăle de Paşti se mânâncă numai în zilele de Paşti. 

Pretutindeni, în Bulgaria, se ciocneşte cu ouăle de Paști. 
Ciocnesc, nu numai membrii familiei între dânşii, ci toată 
lumea, în orice ocazie când se cinstesc cu ouă de Paști. 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAŞTI 129 


Jocuri cu ouăle de Paşti, nu se obişnuiesc. 

Oul din Joia mare, care a stat tot anul la iconostas, slujeşte 
pentru a prezice viitorul. In Joia mare se sparge acest ou, 
şi dacă el este plin, are să fie casa îmbelșugată în orice împre- 
jurare, iar dacă e gol, are să fie un an rău. Dacă e împuțit 
sau viermănos, n'are să fie deloc bine. 

Despre datina oului de Paşti, nu sunt lucrări speciale, în 
literatura bulgărească. Menţiuni despre acest obiceiu sunt în 
lucrarea d-lui D. Marinov: « Credinţi populare şi obiceiuri 
populare religioase» (Narodna veara i religiozni narodni 
obiceai), în revista « Zbornik za narodni umorotvoreniea », 
vol. XXVIII, şi câteva notițe de d-l V. Zahariev: « Oul de 
Paşti », în numărul de Paşti 1932, al unui ziar. 

Tabela XII cuprinde modele de ouă de Paşti din Bulgaria. 


UNGARIA 


La Unguri s'a păstrat datina ouălor încondeiate. 

D-1 Dr. Ştefan v. Györffy, conservator la Muzeul Naţional 
din Budapesta, a avut amabilitatea să-mi comunice o listă a 
lucrărilor cu privire la ouăle de Paşti. Aceste lucrări sunt: 

Alexandre Beluleszko a scris un studiu întitulat: « Bunte 
Ostereier aus Ungarn », în « Anzeiger der Ethnographischen 
Abteilung des Ungarischen Nationalmuseums », Budapest, IV 
Jabrg., 1905; 

Nándor Arnhold, tratează tehnica încondeierii în lucrarea 
sa «Nemzeti Muzeum Néprajzi Tára Ertesităje », XII (1911), 
pp. 173—183, articol ilustrat cu modele în colori;,. 

Victor Molnar are, în Muzeul Naţional, în manuscris, 
un album inedit, cuprinzând o bogată colecție de ouă de 
Paşti, 

Pe lângă bibliografia indicată de d-l Györffy, trebue să 
menționăm şi o altă lucrare interesantă: «A magyar nép 
miiveszete. Harmadik kötet. A balatonvideki magyar pâsztornep 
miiveszete », irta Malonyay Dezsă, Budapest, 1911, vol. III. 
In acest volum sunt 10 plange cu ouă de Paști colorate încon- 
deiate, osebit de 4 pagine de text cu desene. 


9 A. R.— Studii şi Cercetări, 


www.dacoromanica.ro 





130 ARTUR GOROVEI 


Singura lucrare independentă cu privire la ouăle de Paşti, 
este aceea a d-lui Dr. Györffy István, întitulată: « Himes 
tojások », Budapest, 1925. Afară de patru pagine de text, 
lucrarea aceasta se compune din 32 de planșe, fiecare cu 
câte ọ modele de ouă încondeiate, în total 288 de modele, 
foarte conştiincios reproduse. 

Deși lucrarea d-lui Dr. Györffy este tipărită în 1925, 
colecția de ouă încondeiate cuprinde şi modele din Ardeal, 
care se deosebesc, în mod fundamental, de modelele pur 
ungurești, fiind tipuri clasice de modele româneşti, cunoscute 
pretutindeni, în lumea românească, 

Deosebirea între modelele ungurești şi cele românești, 
consistă nu numai în motivele de ornamentaţie, dar mai 
bătătoare la ochi este deosebirea de colorit, de combinații 
de colori. 

Se înțelege că toate colorile întrebuințate nu pot să fie 
altele decât acele obişnuite pretutindeni, pe care pot să le 
dea substanțele cu care se văpsesc ouăle, dar modul de a le 
combina, caracterizează tehnica ungurească. In ouăle poli- 
hrome, colorile galbene şi roşu par a predomina; aplicate 
pe câmpul negru al ouălor, apar severe, dure, fără gingăşie, 
ca şi modelele cu albastru şi roșu pe câmpul galbăn. 

Motivele ornamentaţiei ungurești se deosebesc iarăşi mult 
de motivele ornamentaţiei noastre. Lăsând la o parte motivele 
care sunt ale noastre şi ale popoarelor slave din foasta împă- 
răţie, care motive au toate un nume, după asemănarea cu 
diferite obiecte cunoscute de popor, motivele ornamentației 
ungurești sunt produsul unei fantezii, combinaţii de figuri 
geometrice, în care apare câte o frunză, ori o floare, pe care 
trebue să o ghicești, 

Motive neobișnuite în ornamentația noastră, sunt multe 
în cea ungurească. Așa, se văd subiecte rurale: stoguri de fân, 
case, fântâni cu cumpănă, călăreți, inimi aprinse, pinten 
încunjurat de lauri, femei cu coșuri de ouă în mână, etc., 
care însă ar părea să fie produsele unor cărturari ai satelor, 
inovatori ai unei arte care nu este a poporului însuşi. 

Tabela XIII, cu ouă de Paști din Ungaria (Albumul 
Györffy). 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAȘTI I3I 
CEHOSLOVACIA 


Despre originea ouălor roşii, Cehoslovacii au mai multe 
legende, care se găsesc în broşura III din colecţia « Clipe 
vesele din vieaţa poporului », dintre care ni este cunoscută 
una în traducerea d-nei Dr. Margareta Ștefănescu, 

«Pe când Domnul Isus Hristos şi cu Sf. Petru umblau pe 
pământ, au ajuns la o casă şi au rugat pe gospodină să le dea 
o bucăţică de pâne. Insă, fiindcă ea n'avea nicio bucăţică, 
în toată casa, şi fiindcă drumeţii se plângeau că le este tare 
foame, femeia, bună de inimă cum era, neavând alta ce să 
le dea, se duse la cuibare, de pe care tocmai sărea o găină, 
luă câteva ouă, le puse în spuză să se coacă şi cu ele astfel 
a ospătat pe călători. 

« După ce aceştia plecară, femeea se plecă să strângă cojile 
de pe jos, când colo nu erau coji, ci bucăţi de aur. Zădarnic 
a mai încercat femeia să reediteze faptul, dar a doua oară 
cojile de ouă nu s'au mai prefăcut în bucăţi de aur. Totuşi, 
în amintirea acestei întâmplări, ca şi alte gospodine, şi tot 
mai multe, au luat obiceiul să fiarbă ouă şi să le ofere musa- 
firilor. 

« Obiceiul mai are şi alte explicaţii ». 

Pe lângă coloarea roşie, Cehoslovacii întrebuinţează și alte 
colori pentru văpsirea ouălor de Paști, după cum fac şi ouă 
încondeiate cu felurite desene şi versuri scrise, 

Şi la ei se întrebuinţau, înţr'o vreme, extrase vegetale 
pentru colorarea ouălor, înlocuite astăzi, în mare parte, cu 
produse chimice. Coloarea galbănă-deschisă se scoate din 
ovăz; penţru albastru se utilizează pătrunjelul, iar din coji de 
ceapă, ori din scuturătură de fân, se prepară coloarea cafe- 
nie, în felurite nuanţe. 

Ouăle se închistresc ca și la noi. « Fete simple dela țară 
se ocupă cu încrestatul şi deșemnele executate de ele n'ar 
da de rușine chiar pe cel mai mare artist. Cele mai frymoase 
ouă încrestate se găsesc în Moravia. Fete din Morayia vin la 
Praga şi vând pe strade asemenea ouă. De obiceiu ouăle 
roşii, sau pictate, sau încrestate, sunt numai coajă, căci çon- 
ţinutul e golit. Cu ele vor împodobi flăcăii pomul fetelor 


9* 


www.dacoromanica.ro 


132 ARTUR GOROVEI 





iubite, mai târziu, în primăvară. Pentru acest scop le înşiră 
pe aţă, ca pe mărgele. 

«Pe ouă, fata scrie, pentru iubitul ei, dedicaţii ca acestea: 
Acest ouşor pictat e dăruit din inimă. Cui dăruiesc oul, pe 
acela îl iubesc. Acest ou roşu este dela o fată sinceră. Cine 
primeşte acest ou, pentru 
acesta am cea mai mare 
iubire. Îți dau oul acesta, 
dar cer în schimb iubirea 
ta, Eu îţi dau ție un ou, iar 
tu să-mi dai, în schimb, 
inimioara ta. Cui dau acest 
ou, va fi stăpânul inimii 
mele. 





Fig. 22 SE 23 4 icei 
Ouă de Paşti din Bohemia «De obiceiu, acestea se 
(Renáta Tyršová) scriu sub desemnul care 


reprezintă o inimă». 

Inchiștrirea se face, desemnând pe un ou colorat, cu un 
corp ascuţit, un cuțitaş, sau cu o uneltă care e aceeași cu 
chișița noastră. Un model de chișiță este expus în Muzeul 
etnografic din Brno. 

Motivele de ornamentaţie sunt acele obişnuite pretutin- 
deni: flori, paseri, steluțe, figuri geometrice, etc. 

La Congresul Internaţional de Arte populare ţinut la 
Praga, în 1928, au fost expuse ouă de Paşti artistic lucrate, 
dar care, de fapt, nu reprezentau arta populară, și nici motive 
de ornamente populare. 

Un studiu despre ouăle încondeiate din Moravia, înti- 
tulat: « Kraslice moravské. Prispăvek k ornamentice lidové », 
publicat de d-l prof. Jos. Klvaña, în revista « Cesky Lid », 
An. II, 1893, pp. 480—488, ilustrat cu 59 modele de ouă 
încondeiate, între care sunt şi opt modele de ouă încondeiate 
din Moravia valahă. 

Valahii din Moravia, despre cari se spune că ar fi de obârşie 
români, încondeiază ouăle în mod mai simplu, cu ornamente 
dintre care unele sunt ca ale noastre, după cum se poate 
vedea din gravura alăturată, o fotografie a ouălor din dulapul 
special cu colecţia ouălor de Paști ale Valahilor, din Muzeul 


www.dacoromanica.ro 


Artur Gorovei. Ouâle de Paşti. Planșa III. 





Fig. 21. — Ouă de Paşt! încondeiate de Valahii din Moravia 
(Muzeul din Brno) 


A. R, — Studii şi Cercetări. 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAŞTI 133 





din Brno, fotografie pe care a binevoit să o facă, pentru acest 
studiu, d-l Prof. Dr. François Pospiăil, Directorul secţiunii 
etnografice din Muzeul Regional al Moraviei (Mor. Zem. 
Museum) din Brno. 


POLONIA 


Etnografii poloni numără, între obiectele de artă ale popo- 
rului lor, şi anumite ouă de Paști, încondeiate. 

In Polonia se cunosc mai multe soiuri de ouă de Paşti, 
ca și la noi: byczki, mallovanki sau Rrașanki, sunt ouăle mono- 
hrome, fără desenuri — mertșoarele noastre; rysovanki, scro- 
banki sunt ouăle colorate cu o singură coloare, cu desemne 
sgâriate cu un corp ascuţit. Acest fel de ornamentaţie se 
obișnuește în partea de Nord-Vest a Poloniei. Pisanki se chiamă 
ouăle înfrumuseţate cu figuri desenate cu ceară, înainte de a se 
muia oul în coloare — ouăle încondeiate ale noastre. 

Incondeiarea se face, ca și la noi, cu chişița, care la Poloni 
se numeşte pisak, adică un beţișor cu o ţevișoară de metal, 
așezată la unul din capetele bețişorului. "Țevişoara se face, în 
cele mai multe cazuri, din vârfurile metalice dela șnurul de 
ghete. Linia de ceară făcută cu un asemenea condeiu este 
uniformă, şi depinde de diametrul deschizăturii ţevișoarei, 
mai subțire sau mai grosuță,. 

Ouăle pisanki, ornate cu un corp ascuţit, ca boldul, au 
desenul format din linii virgulate (întrerupte). Aceasta pro- 
vine din cauză că pe vârful boldului, sau a sârmei cu care se 
lucrează, se poate lua numai o mică picătură de ceară; curgând 
picătura de ceară pe ou, se formează un punct care, prin miş- 
carea boldului, se lungeşte, ca o virgulă, în direcțiunea dorită. 

Acest fel de ornamentaţie a ouălor de Paşti, este întrebuin- 
tată, în special, în Mazovsze. 

Oul astfel pregătit, se cufundă în lichidul colorat, 

Pentru a obține desenul colorat pe fondul alb, se cufundă 
oul întreg în coloare, şi după ce se usucă se desenează cu 
ceară. Introdus apoi în borş de sfeclă, sau în oţet, părțile 
neacoperite cu ceară se decolorează, şi îndepărtând ceara 
de pe ele, rămâne desenul colorat pe fondul alb. 


www.dacoromanica.ro 


134 ARTUR GOROVEI 


Ornamentele ouălor de Paşti sunt variate. Se obișnuește, 
de pildă, a se desemna un fel de mäturice, în coloare bronz- 
albicios; mäcuşori — alb-albăstrui ; balercuțe (balyrka), în colo- 
rile alb, galbăn, verde, roş, negru, așa precum se fac și în 
Bucovina, unde se numesc tot balercă sau butoiaș. Se dese- 
nează, în colori alb-roş-negru, semi-morişte (polwiatraczki) cu 
cârlige, cum și diferite flori, în care predomină colorile alb, 
galbăn, portocaliu, verde, negru. 

Bogăția ornamentelor pe ouă închistrite este aşa de mare, 
încât întrun număr de o mie de ouă, este foarte greu să 
găsești două exact la fel. Totuşi, observându-le cu mai multă 
atenție, se pot deosebi tipuri din anumite regiuni mai mari, 
și chiar se pot distinge ouă din anumite sate. 

Motivele de ornamentaţie, numite în popor napiski, sunt 
botezate cu diferite numiri. 

Cel mai răspândit motiv este pomuşorul sau crenguța (gala- 
zka), brădişorul (choinka), bradul (smrek), apoi morișca (via- 
traczek). 

D-l Frankowski clasifică toate desenurile de pe ouăle de 
Paști (napriski) ? în 5 grupe: 1) geometrice; 2) din lumea plan- 
telor şi animalelor; 3) imaginea obiectelor casnice și instru- 
mentelor gospodăreşti; 4) corpuri cereşti; 5) semne şi desenuri 
de devocyjne. 

In majoritatea lor, motivele ornamentice suntaceleaşi careapar 
în arhitectură, în îmbrăcăminte şi în instrumente gospodăreşti. 

Ouăle se închistresc în timpul primăverii. În partea de Sud 
a Poloniei, închistrirea se face dela jumătatea postului, până 
la Duminica Floriilor; în partea de Nord, până la Inălțare 
(Przevod). 

Cu închistritul se ocupă, în special, femeile. 

In credința şi în ritualul poporului, oul încondeiat este 
expresiunea puterii renăscânde a naturii, învierea ei. Oul 
posedă puterea de purificare şi apără de duhurile rele. 

Coloarea şi desenul ornamentat, potenţiază proprietăţile 
oului. Actualmente — zice d-l Frankowski — oul închistrit 
servește ca daruri reciproce de sărbători, şi ca preț de răs- 
cumpărare de ridicul, în fine, oul de Paşti se întrebuințează 
în multe jocuri şi ritualuri. 


www.dacoromanica.ro 


Artur Gorovei. Ouăle de Paşti. 


w miotetki 


"ees E 





SÉ piorka tw półwiatraczái kwiatek ` 
> z zâkratasami, ; S i 


Fig. 24. — Ouă de Paști din Polonia (Frankowski) 


A. R. — Studii şi Cercetări, 


www.dacoromanica.ro 


Planșa IV. 


OUĂLE DE PAȘTI 135 


Deşi d-l Dr. Frankowski, din lucrarea căruia luăm toate 
aceste informații, vorbeşte despre întrebuințarea ouălor de 
Paşti de cătră întreg poporul polonez, totuşi d-nii J. Fal- 
kowski și B. Pasznycki afirmă că în unele sate de pe lângă 
Bystre, ouăle închistrite sunt cunoscute numai de câţiva ani, 
şi că în altă parte a Poloniei, în Tyrawa, se fac ouă, dar nu 
atât de frumoase. 

La pag. 85 a lucrării d-lor Falkowski și Pasznycki se 
reproduc 6 modele de ouă încondeiate: flori și un model care 
reprezintă cerul cu stelele. 


RUSIA 


Nu s'ar putea afirma că toate populaţiile aşa de numeroase, 
şi distincte, care alcătuesc ceea ce, într'o vreme, se numea 
Rusia, practică obiceiul ouălor de Paști. Despre unele popu- 
lații, care s'au constituit în state independente, avem infor- 
mații sigure, cum sunt Finlanda, Lituania și Estonia. 

Despre Ukrainia, vorbim într'un paragraf special din această 
lucrare. 

Pentru restul Rusiei, trebue să ne limităm la cunoștințele 
pe care le căpătăm din unele lucrări care se găsesc în Biblio- 
teca Municipală din Chișinău, pe care d-l G. G. Bezveconnâi 
a avut amabilitatea să le cerceteze și să traducă bucăţile res- 
pective. 

Din lucrarea lui Kurdinovski putem menţiona următoarele 
informaţii: 

Vechiul obiceiu creștinesc, menţionat într'un « pergament » 
din veacul X, care se păstrează în Mănăstirea Sf. Anastasie, 
de lângă Salonic, era că între mâncările dela masa de Paşti, 
să fie şi ouă, și se cetea o rugăciune pentru binecuvântarea 
oului și a brânzei (a pascăi). Rugăciunea aceasta se citește 
şi astăzi (1909). 

Că aici este vorba despre ouă roșii, se poate stabili din 
manuscrisul a Nomocanon » al lui Fotie, î în care se osândeşte 
un călugăr care refuza să mânânce, la masa Paştilor, ouă 
roșii. Faptul că se abţinea de a mânca ouă și brânză, era 
socotit ca antiapostolic. 


www.dacoromanica.ro 


136 ARTUR GOROVEI 





« Brânza » de care se vorbește, este pasca ; aceasta la Ruși 
se face numai din brânză, fără a se întrebuința făină, și are 
altă formă decât pasca noastră rotundă, pe care se pune şi 
brânză. Imprejurarea aceasta ar putea servi ca un argument 
în contra tezei că Românii sunt un popor de păstori, cari ar 
trebui să facă pasca numai din brânză, ca şi Rușii, întru cât 
un popor de păstori nu are posibilitatea de a cultiva grâul. 

Datina de a-și dărui ouă unii altora, se obișnuia și în vechime, 
la Maroniţi, la Iacoviţi, la obştiile creștinești din Siria, la Ar- 
meni, în Georgia, ca la Slavii balcanici. 

« În «pergamentul » din veacul X, un regulament bisericesc, 
se spune că egumenul trebue să împărțească ouă călugărilor, 
zicând: a Hristos a înviat». 

Pe ouăle de Paști se fac şi diferite izvoade. Ouăle pictate se 
numesc pisanki, iar cele simplu colorate se numesc krașenki 
sau galunki. 

Cele mai frumoase ouă încondeiate se făceau în Basarabia, 
mai ales în ţinutul Hotinului. La expoziția ouălor de Paști, 
organizată în 1907 la Muzeul din Kiev, ouăle încondeiate din 
Basarabia au fost mult admirate. 

Din alte izvoare de informaţie mai putem spicui: 

In centrul Rusiei, în Lunea Paştilor sătenii se duc la țin- 
tirim pentru a cinsti morţii cu ouă roşii. In Duminica Tomei, 
la răsăritul soarelui, fetele se urcă pe un deal, sau un loc mai 
înalt, şi se aşează în cerc. Una din ele iese în mijlocul cercului, 
ţinând în mână pască şi un ou de Paşti. Indreptându-se spre 
Răsărit, spune o rugăciune şi apoi invoacă primăvara: « Pri- 
măvară frumoasă, bine ai venit, ce mi-ai adus? Vara frumoasă ? 
(Orlov) ». 

La Rușii-Mari, morții sunt vizitaţi în prima zi a Paştilor, 
când se îngroapă ouă în morminte (Revista rusească « Arta 
şi industria. ..)). 

In Rusia este obiceiul de a se spăla, în ziua de Paști, cu apă 
în care s'a pus un ou roşu, pentru a căpăta obraz rumen 
(Handwörterbuch). 

Un şoarece care a mâncat o fărămiță dintr'un ou sfințit 
de Paşti se transformă în liliac, după credinţa populară ru- 
sească (Handwörterbuch). 


www.dacoromanica.ro 





OUĂLE DE PAŞTI 137 


Kurdinovski dă, ca bibliografie din care împrumută fondul 
de fapte, lucrarea lui P. Levașov: Obiceiul de a întrebuința 
ouă roşii în serbătoarea Sf. Paști (Petersburg, 1895). 


GRECIA 


In Grecia se întrebuințează, pretutindeni, ouăle roşii de 
Paști, îmi scrie d-l Antoines Sigalas, profesor la Universitatea 
din Salonic. In câteva părţi ale ţării, mai cu seamă în Grecia 
meridională, se cunosc numai ouăle roșii. In Grecia de Nord — 
Tracia și Macedonia — se fac și ouă zugrăvite, şi mai ales se 
desenează pe ou figura lui Hristos, a Sfintei Fecioare, a sfin- 
ţilor şi a crucii. 

D-l Dr. Emil Riadis, din Salonic, a avut amabilitatea să-mi 
trimeată, prin poştă, două ouă de Paști din Macedonia, care, 
însă, mi-au sosit sparte la vama românească. Aceste ouă 
reprezentau, pe fond roşu, imagina lui Hristos, în colori, 
lucrarea unui meșter specialist. Ouăle aveau şi inscripţia: 
« Xororog ° Avtorn », scrisul unui om cult. 

D-l Riadis spune că ţăranii, în Grecia, prepară ouăle de 
Paști fără niciun desen. « Mi se spune, însă, că lucrurile se 
petrec altfel pe la Cozani, dar eu n'am văzut niciodată decât 
ouă roşii, și cel mult albastre ». 

«In literatură grecească — spune d-sa — nu există (în 1930) 
nicio lucrare ştiinţifică asupra acestui subiect, afară de un mic 
articol al defunctului profesor N. Politis, despre ouăle de 
Paști, în care vorbeşte, în general, fără privire la întrebuin- 
tarea lor particulară în Grecia. Articolul este publicat în lucra- 
rea sa: « Acopgapixă Zvuuewta», I, pp. 74—76, şi a apărut 
întâi într'un jurnal, dar nu-i un studiu strict ştiinţific ». 

Câteva informaţii interesante avem dela d-l V. Christu: 

In general ouăle de Paşti — scrie d-sa — sunt roșii și li 
spun: kokino avgo (ouă roşii). In legătură cu oul roșu există 
şi urarea: « Saranda arnia stin pashalia, saranda kokina avga » 
(patruzeci de miei şi patruzeci de ouă de Paşti). Oul roșu 
e așteptat cu mare nerăbdare. Există multe obiceiuri și 
locuţiuni în legătură cu aşteptarea oului de Paști, iar multe 


www.dacoromanica.ro 


138 ARTUR GOROVEI 


din aceste zicale au intrat în vorbirea Aromânilor greci- 
zap, ca: 

Vai, vai tu Vaiu, 

Foti ta elfi Pasha, 

Avrion metavrion 


Meta kokina avga, 
Meta arni ist to tava. 


(Flori, flori de Florii,— când va sosi Paştele, — mâne, poi- 
mâne — cu ouăle cele roșii — cu mielul în tavă). 

La aceste strigăte se adaugă o expresie onomatopeică: 
Ciak, ciak, ham, adică: ciocnit și mâncat. 

De Inviere, Grecii duc ouă la biserică, și a doua zi de 
Paşti trimet nașilor, atâtea ouă câți membri sunt în casă, 
plus unu, ca să se mărească, să sporească familia nașului, 

Din ouăle văpsite în Joia Mare, unu se păstrează la icoană, 
și imediat ce cade grindina sau ploaie mare, se aruncă oul, 
în credinţă că va înceta ploaia sau grindina. 

Se zugrăvesc, pe ouă, cocoși, pomi cu o cruce având iniția- 
lele: « I.N.R.I. », şi se mai adaugă: «I.H.N.K.». 

De Sf. Gheorghe Grecii se cântăresc, dar trebue să aibă 
un ou roşu în buzunar și o piatră, iar la cap iarbă, ai zic: 
Ghiros san tin petra, kokinos san to avgo (sănătos ca piatra, 
roșu ca oul şi tânăr ca iarba). 

Ouăle roşii se păstrează până la Inălţare, și până atunci 
se mânâncă. După acea dată nu se mai mânâncă ouă roșii. 

De asemenea se fac colaci în care se pun ouă roșii. Colacul 
se face în Joia Mare și se taie în prima zi de Paști, și oul din 
mijloc se împarte la toți cei din casă. 

In ziua de Sf. Toma se face colivă cu un ou roșu, pentru 
morți. 


ITALIA 


In Italia este datina ouălor de Paşti colorate. 

In Friul, Luni după Paşti, se Văpsesc ouă în colori variate, 
se coc; cu aceste ouă, copiii se joacă pe fânețe, aruncându-le 
în sus, şi le ciocnesc, ceea ce le face bucurie (A. Faleschini). 


www.dacoromanica.ro 


Artur Gorovei. Ouăle de Paşti. Planșa V. 





Fig. 25. — Ouă de Paşti de ciocolată în Italia 





Fig. 26. — Ou de Paști din Salzburg. 
(Staatl. Sammlung für deutsche Volkskunde, Berlin). 


A. R, — Studii şi Cercetări. 


www.dacoromanica.ro 





OUĂLE DE PAŞTI 139 





In Monferrato este următorul obiceiu: Cu câteva zile 
înainte de Paşti, tinerii se alcătuesc în grupe de câte ş sau 6, 
dintre cari unu ştie să cânte din fisarmonică și altul din flaut, 
şi, după înserate, pleacă spre fermele unde au cunoscuți, și 
mai cu seamă unde fermierul are vreo fată de măritat, şi 
încep să cânte. Stăpâna casei, când îi aude, dacă e culcată, 
se scoală din pat, cercetează cine sunt cântăreții, și dacă-i 
plac, pune într'un paner ouă, şi câteva pahare și o sticlă 
cu vin. Cântăreţii intonează cantilena: 


Deme d'ăv, deme d'ăv dle vostre galine, 
E vostre vsin l'an dime che n'evè le gurbe pine ; 
Deme d'ăv, deme d'ăv dle vostre pulaie, 
I vostre vsin lan dime che nmevè d'bele cavagne. 


Gospodina deschide uşa casei, primește pe tineri, le dă de 
băut şi panerul cu ouă. Fata de măritat pândeşte de după 
uşă. Tinerii apoi se retrag, multămind şi felicitându-i, dorin- 
du-le Paști bune, şi se abat spre altă fermă, recoltând o canti- 
tate de ouă, din care, în Lunea Paştelor, își fac o omletă 
gustoasă (R. Migliardi). 

In orașele Italiei, ouăle de Paști sunt înlocuite cu ouă de 
şocolată, frumos împodobite, cum se vede în gravura ce 
reprezintă o fată din Florența aducând stăpânei sale ouă de 
Paşti, în dimineaţa când o salută: « Hristos a înviat». 

Despre ouăle de Paști, în Italia, se pot găsi informații în 
următoarele cărți, după indicaţiile date de d-l Ramiro Ortiz, 
dar pe care mi-a fost cu neputinţă să le găsesc: 

Saverio la Sorsa, Usi e Feste del popolo pugliese, Bari, F. 
Casini e Figlio, 1925, p. 320. 

Maria Storti-Azzoni, Alcune tradizioni cremonesi, Cremona, 
Etablimento tipografico Botti e Busini, 1925, pp. V-167. 


FRANŢA 


Datinele vechi dispar, în Franţa, cu atâta repeziciune, 
cum — de sigur — nu se întâmplă în nicio ţară din lume. 
In ceea ce privește datina ouălor de Paști, sunt intelectuali 
de seamă, cari n'au auzit despre acest obiceiu, în ţara lor. 


www.dacoromanica.ro 


140 ARTUR GOROVEI 





Mai de mirare este că celebrul folklorist Paul Sebillot, a 
publicat în « Revue des traditions populaires » (vol. VIII, 
P. 533), o notiţă a lui T. Volkov, în care, acesta vorbind 
despre ouăle de Paşti, spune: «Până astăzi (în 1893) nu s'a 
constatat întrebuinţarea lor, în Franţa. In cursul unei excur- 
siuni în Est, am întâlnit mai multe, 
în timpul Paștelor, la Châlons-sur- 
Marne şi la Reims (Champagne). 
Desenurile celor două ouă pe care 
le-am reprodus nu au nimic simbolic 
cu ouăle de Paşti din ţările străine; 
ornamentaţia lor, destul de grosieră, 
este împrumutată numai din regnul 
vegetal: colorile întrebuințate sunt verde pentru frunze, cu 
puncte negre, iar pentru flori, colorile violet şi galbăn ». 

Cu toate acestea, ouăle de Paști sunt întrebuințate și în. 
zilele noastre, în Franţa, unde au fost cunoscute cu mult 
în urmă. 

Este în deobşte ştiut că, în veacul XV, pe vremea lui Ludo- 
vic XIV, ouăle colorate se întrebuințau şi la curtea regală. 
Pictori celebri ca Lancret şi Watteau, pictau ouă pentru 
Rege. In biblioteca din Versailles se păstrează două ouă de 
acest gen, care au aparținut Victoriei, fiica lui Ludovic XV. 

In cabinetul Regelui Ludovic XIV erau grămezi de ouă 
pictate, pregătite pentru a fi distribuite curtenilor. In tot 
oraşul Paris se întrebuinţau ouă de acestea, în mare cantitate, 
şi se cunoaște numele primului negustor care le-a pus în vân- 
zare: se numea Soliren. 

In Paris, vreme îndelungată, studenţii alcătuiau adevărate 
procesiuni ale oului, strângând ouă pentru săraci. 

La Expoziţia Uniunii centrale a artelor decorative dela 
Paris, din 1892, în Salonul central, s'a putut vedea o colecţie 
de ouă încondeiate. D-l de Zmigrodzki a trimes o acuarelă 
reprezentând ouă de Paşti din Ukrainia, din Moravia şi din 
Polonia, iar Muzeul din Viena a expus ouă din colecţiile 
bogate ale sale (Revue des traditions populaires, VII, p. 465). 

Astăzi, ouăle de Paşti se întrebuințează, în Franţa, ca şi 
aiurea, prin unele regiuni. 





Fig. 27. Fig. 28. 


www.dacoromanica.ro 





OUĂLE DE PAŞTI LAT 


In numeroase localităţi din Dauphiné, se spune copiilor că 
clopotele, înainte de Paști, pleacă la Roma, ca să caute și să 
aducă ouă de Paști, pe care, la întors, le lasă prin grădini 
(Van Gennep, Dauphine, I, 285). 

Despre ouăle roșii, în această regiune a Franţei, se spune: 
« Ouăle, a căror întrebuințare era oprită în Dauphine, în tim- 
pul postului, deveneau hrana principală, în ziua de Paşti, la 
masa părinților noștri. În această zi se serveau ouă la toate 
mesele; își trimeteau daruri ouă și prăjituri, în formă de 
paneraș cu oud roşii ; se dădeau copiilor şi personalului case- 
lor, ouă, In multe sate, mai cu seamă în arondismentul Tour- 
du-Pin, se dădeau preotului ouă, de sărbătorile Paştilor 
(Dauphine, I, p. 290). 

La Grenoble se practica, în vremuri vechi, următorul 
obiceiu, în ziua de Paşti: Se cobora, de pe soclul ei, statuia 
Sfântului Jacques din biserica Saint-André, și se așeza pe 
altarul unei capele situată în fundul bisericii, și pe urmă se 
făcea o procesiune pe stradele orașului. La întoarcere, statuia 
o culcau pe ştergare umplute cu bucățele de pâne, pe care 
apoi le puneau într'un cărucior, şi se duceau la fântâna Saint- 
Jean, cântând un anumit cântec. La fântână se împărțeau 
bucăţelele de pâne şi se mâncau, bând unu sau mai multe 
pahare de apă în onoarea Sfântului Jacques, pentru a obţine 
o recoltă bună și abundentă. Se întorceau apoi la biserica 
Saint-Jean, unde Se făceau ofrande de ouă roșii (Dauphine, 
II, p. 349). 

In Bourgogne, unde am văzut cum se face jocul cu ouăle 
de Paști, locuitorii își oferă ouă în diferite colori: violete, 
roş-brune, văpsite cu băcan; galbene-verzii, văpsite cu mu- 
guri de plop. Jocul numit « la roulée » se face cu ouă de patru 
colori: violete, roşii, galbene și verzi; coloarea galbănă se 
obţine din rădăcini de urzică, şi verdele se scoate din spanac 
(Van Gennep, Bourgogne, p. 83). 

In altă parte din Bourgogne, «ouăle de Paști se dau încă 
în dar și sunt văpsite, de obiceiu, cu fucsinăţ Luni după 
Paști la Yzeure mai cu seamă, fetele şi băieții se joacă cu ouă 
(ciocnesc), și când toate sunt sparte, le mânâncă în familie » 


(Bourgogne, p. 85). 


www.dacoromanica.ro 





142 ARTUR GOROVEI 


In Nièvre, ouăle se văpsesc cu coji de ceapă sau de cicoare 
(p. 85). 

Ciocnitul ouălor se face în același fel ca pretutindeni. In 
cantoanele Saint-Florentin și Quarre, în ziua de Paști, sau în 
Lunea Paştelor, copiii și chiar persoane în vârstă, prin anul 
1921, jucau «à la toquette » cu ouă răscoapte; ouăle se cioc- 
neau cu vâriul, acel spart se dădea învingătorului care-l 
mânca pe loc. In cantonul Joigny, a ciocni ouă se numea 
roquer (Bourgogne, p. 88). 

In Flandra, unde ca pretutindeni în Franţa, se crede că 
în Joia Mare clopotele bisericilor se duc la Roma, ca să fie 
binecuvântate de Papa, şi când se întorc aduc ouă de Paști, 
copiii au un cântec special pentru plecarea clopotelor (Van 
Gennep, Flandre, I, p. 206). 

Tot în Flandra, la Denain, în 1880, se ciocneau ouă de 
Paşti cu un ceremonial numit /'battache des oeués, care, în 
cartea d-lui van Gennep, este astfel descris: 

« Acest joc începea în Duminica Floriilor, se continua Dumi- 
nica şi Lunea Paștelor şi se isprăvea în Duminica Tomei; în 
fiecare an, jocul acesta atrăgea un mare număr de jucători 
şi de curioşi la Denain, din satele vecine. Locul rezervat 
pentru acest battache des oeues era vechea stradă a Bisericii. 
Când ziua de târg se ţinea în piața Primăriei, jocul se făcea 
şi acolo. Oamenii se adunau dela opt ceasuri de dimineață; 
şedinţa dura adeseori până la trei sau patru ceasuri. 

« Amatorii cumpărau ouă dela diferiți negustori instalați 
anume, în acele zile, pe strada Bisericii, de preferință ouă 
puţin galbene şi piestrițe, pe care le credeau mai tari decât 
celelalte. Cel ce cumpăra, striga: « Qui bat une pointe?». 
Un amator se apropia. Unul ţinea oul în mâna stângă și lăsa 
un vârf între degetul mare și arătător, şi punea mâna dreaptă 
dedesubt. Adversarul lovea oul cu oul său; oul care se spăr- 
gea, era dat celuilalt. Putea să se deie un ou în schimb pentru 
unu mai tare; se ciocnea cu vârful, cu dosul, sau pe coastă, 
după convenție. 

« Unii jucători, pentru a avea ouă mai solide, le ţineau 
câteva minute în apă clocotită, sau în var pulverizat, sau 
în alcool, timp de o săptămână. Ouăle de pichere, mai rari 


www.dacoromanica.ro 





OUĂLE DE PAŞTI 143 


şi mai tari, erau plătite mult mai scump, până la cincizeci de 
centime, preţul ouălor obișnuit fiind zece centime bucata. 

«Ca să scape de ouăle câștigate, jucătorii le vindeau la 
patiserii, cu cinci centime și chiar mai puţin. 

« Acest obiceiu atrăgea atâta lume, încât o singură negu- 
storiță, care-și aducea ouă din Normandia, vindea dela cinci 
mii până la cinci mii cinci sute de ouă. Acest battage se ispră- 
vea totdeauna în seara Duminicei a treia. 

« In zilele noastre, acest obiceiu este cu totul uitat (Flandre, 


I, p. 213). 
SPANIA 


Despre ouăle de Paşti din Spania, avem puține informații. 

D-l Dr. Luis de Hoyos Sainz, dela « Escuela de Estudios 
Superiores del Magistro », din Madrid, după invitația ce i-a 
făcut « Centrul de Studii Istorice », căruia m'am adresat, cu 
rugămintea de a-mi da informații despre obiceiul ouălor de 
Paşti în Spania, prin scrisoarea din 28 Martie 1933, a bine- 
voit să-mi comunice următoarele : 

Literatura spaniolă nu are nicio lucrare cu privire la ouăle 
de Paști, 

Intrebuinţarea ouălor colorate (Huevos Pintados) de Paști, 
este o rămăşiţă a unui obiceiu în desuetudine. Se mai obiş- 
nuesc în valea Ebrului (Aragon şi Catalunia), și prin unele 
locuri din Nord şi din Nord-Estul peninsulei. 

In general oul este colorat roșu; în timpurile trecute se 
întrebuințau tincturi vegetale; astăzi văpselele sunt înlocuite 
cu coloranți anilici, «por simple inmersion en agua tenida 
al cocerlos en ella, o despues de conidos». 

In veacul trecut ouăle colorate se duceau ofrandă la biserică. 

Foarte rar se întâlnesc ouă închistrite, şi când se fac de 
acestea, motivele sunt flori (pasionarias, azucenas, rosas y 
cruciferas), motive religioase și dedicații familiare sau amo- 
roase, 

Motivele întrebuințate de poporul spaniol, pentru orna- 
mentarea ouălor de Paşti, sunt aceleași cu care-și împodobesc 
costumul. 


www.dacoromanica.ro 


144 ARTUR GOROVEI 


In studiul său « Les zones ethnographiques de l'Ornemen- 
tation populaire espagnole », obiectul comunicării făcută la 
Congresul Internaţional de Artă populară, ţinut la Praga, 
în 1928, d-l Dr. Luis de Hoyos Sainz, arată că reprezentarea 
cea mai generală a artei populare spaniole, și cea mai tipică, 
este dată de ornamentele costumului regional, şi, din acest 
punct de vedere, teritoriul se poate diviza în cinci zone: 

1. Zona cantabrică, săracă în ornamente, cu predominarea 
monohromiei; toate elementele de decorație sunt negre; lip- 
sesc motivele de flori şi de ființi animate, motive geometrice 
cu linii drepte, orizontale sau fărămiţite, Zona aceasta cuprinde 
Galicia, Asturiile, Santander şi provinciile basce, 

2. Zona de Vest, bogată în colori; toate motivele decora- 
tive sunt utilizate, dela cele mai simple motive geometrice, 
arabescuri, flori şi reprezentare de animale şi chiar figuri 
omenești. Această regiune cuprinde vechiul regat Leon, Estre- 
madura, Avila și Sagovia. 

3. Zona centrală, adică aragoneză, serana și dela Manche 
săracă în ornamente, 

4. Zona levantină, cu motive florale stilizate, interpretate 
mai bine pe lângă Andalusia. Zona aceasta se întinde din 
Pireneii Catalaniei până la Valencia, Murcia şi Capul Gata. 

5. Zona andaluză: un total complex care, în general, pare 
o atenuaţie a Vestului leonez, mai cu seamă Grenada, Jaen și 
Huelva, cu afinități levantine, şi influența altor regiuni, datorită 
importaţiei comercianților. In regatul Grenadei, ornamentele 
reproduc flora și fauna, destul de realiste, și puţine motive arabe. 

6. Subzona Pireneilor: tip ceremonial; puţine ornamente, 
dar contrast de colori (Art populaire, II, p. 53). 

Motivele decorative sunt mai pe larg enunțate în comuni- 
carea făcută, tot la Congresul dela Praga, de d-ra Jacinta Garcia 
Hernandez « Les motifs decoratifs et les ornements dans les 
costumes populaires espagnoles » (Art populaire, II, p. 55). 

Motivele geometrice comune tuturor regiunilor (triunghiul, 
patratul, pentagonul, cercul, etc. ), sunt combinate la infinit, 
după capriciul fiecăruia, sau copiază combinațiuni utilizate 
în arhitectură, sau în arta heraldică. Se observă motive crene- 
late și dinți de ferăstrău. 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAȘTI 145 


Motivele florale cuprind mare varietate de frunze, de flori 
şi de arbuști. Se văd flori simple și flori compuse, trifoliate, 
în formă de inimă, lanceolate, dinţate sau întregi. Rosaceele 
şi cruciferele sunt cele mai întrebuințate; floarea vestejită e 
reprezentată văzută din față, adică văzută de sus, cu toate 
petalele răsfirate şi terminaţe în contururi variate, sau sub 
formă de cercuri concentrice, delimitând două, trei sau patru 
zone: floarea, în perioada de formaţie, e reprezentată în profil 
şi cu toate că uneori petalele apar foarte desvoltate, mai tot- 
deauna caliciul este mai vizibil, pentrucă el are primul rol 
în această perioadă de viață a plantei. Rosele, florile de scaiu, 
margaretele, garofele selbatece, etc., sunt răspândite cu pro- 
fuziune. Foarte rare sunt fructele, care se reduc la două: 
strugurele şi grenada. 

Motive zoomorfice: fauna. Animalele sunt puse cap la cap, 
după chipul oriental. Cel mai întrebuințat este porumbelul 
din corabia lui Noe, cu ramura în cioc; alteori porumbelul 
ţine ramura în labe, sau în coadă. Dintre animale mai figu- 
rează leul, emblema bravurii și a monarhiei; mielul, peștele 
şi cocoșul, simbolurile creştinismului; vulturul cu două capete, 
păserile, fluturele, etc. Nu se desenează, însă, animale marine 
şi plante aquatice. 

Figura omenească este foarte rar utilizată, din cauza dificul- 
tăților ce ar trebui să învingă un sătean, pentru a reproduce 
un chip de om; de aceea se alege inima ca element decorativ, 
simbolizând personalitatea omenească. 

Alte motive decorative sunt: soarele, luna, stelele; corabia, 
simbolul creștinesc al speranței; apoi atributele Pasiunii: 
scara, cuie, sulița, ciocanul și diverse obiecte curente, ca oala 
de flori, panerul, cheia, pintenul, etc. 

Planșa 11 din volumul II al monumentalei lucrări «Art 
populaire », reprezentând două costume femenine, numite 
«charro» (încărcat cu ornamente), uzitate în provincia 
Salamanca, anexe la comunicarea făcută Congresului din 
Praga de Jose Luis Martin Jimenez, este un tezaur de 
motive ornamentale cu figuri geometrice, flori, crenguţe 
cu frunze, pe care le întâlnim aidoma pe ouăle noastre 


de Paşti. 


I0, A. R. — Studii și Cercetări, 


www.dacoromanica.ro 





146 ARTUR GOROVEI 


In scrisoarea sa, d-l Luis de Hoyos Sainz, spune că pentru 
ornamentarea ouălor de Paști, în Spania nu se cunoaște o 
tehnică specială, nu se întrebuințează instrumente speciale, şi 
nici nu sunt persoane care să se ocupe, în special, cu închi- 
strirea, care este un obiceiu general «y vulgar ». 

Singura ceremonie specială a consumării ouălor de Paşti, 
este serbarea familiară, când, prin unele regiuni, se oferă 
ouă de Paşti preoților, şefilor de autorităţi și copiilor. 

Datina ouălor de Paști descrește chiar în poporul spaniol, 
şi se practică mai mult în scop mercnatil, în orașe, unde se 
vând, prin cofetării, ouă fabricate din ciocolată. 


AUSTRIA 


Vorbind despre ouăle de Paşti, Haberlandt spune (I, p. 
159) că obiceiul este răspândit, în toată Austria, de a împo- 
dobi ouăle cu embleme şi ornamente, pe care le fac daruri fetele, 
băieţilor cu cari dansează în carnaval, ouă care sunt simbolul 
sărbătorii Paştelor. 

Austria de care vorbeşte Haberlandt, este conglomeratul 
de naționalități constituite, astăzi, în state independente. Sla- 
vii, Bohemii, Moravii, Italienii, Ungurii, Polonii, Românii 
de sub vechea stăpânire a Habsburgilor, astăzi nu se mai 
numesc Austriaci, şi Austria este redusă la o mică părticică, 
din ceea ce a fost marea Impărăţie. 

Despre datina ouălor de Paşti, în Austria propriu zisă, 
nu sunt informaţii în lucrarea lui Haberlandt, care a tratat 
chestiunea aceasta în mod destul de sumar. Tot ce se spune 
despre motivele și tehnica ornamentaţiei, este cu privire la 
practica populaţiei slave din Galiţia și Bucovina, deci și la 
obiceiurile noastre românești, și la practica populaţiei polone, 
despre care vorbim într'un articol special. 

Tabela 117, cu cele 25 de ouă polihrome din regiunea numită 
« Sudetenlăndern », cuprinde motive de ornamentaţie din 
regiunea Alpilor şi din Moravia (fig. 1—5), iar restul (6—25) 
sunt ornamente slovace, începând cu ale populaţiei din vestul 
Bohemiei, până la Rutenii din Bucovina. Motivele de 
ornamentaţie consistă în flori, stele, animale, diferite figuri 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAȘTI 147 


geometrice, cu totul deosebite de modelele utilizate în lumea 
catolică, chiar și prin coloritul lor, şi embleme ruteneşti și 
bucovinene. In această tabelă, modelele cu Nr. 13 și 14 sunt 
indicate româneşti, dar mai sunt, pe aceeaşi tabelă, şi alte 
motive nu numai la Românii din Bucovina, ci şi la Românii 
din restul țării. Se înţelege că.ar fi prea greu, dacă nu cu nepu- 
tință, să se determine dacă modelele astăzi românești, sunt 
împrumutate dela Ruteni, sau că ei le-au luat dela noi. 

In coloritul ouălor încondeiate austriace, predomină coloa- 
rea galbănă, în nuanţe variate. Colorile nu sunt întrebuințate 
pentru a exprima coloritul natural al obiectelor ce înfăţişează 
desenurile. Aceeași floare, de pildă, pe același ou, are petale 
de diferite colori: "sché, verzii, ŞI O coloare închisă, bătând 
în negru, sau patru petale negre şi patru stacojii ; pe un alt 
ou, petalele unei flori sunt stacojii, negre, albastre, etc. Coloa- 
rea este întrebuințată după fantezia celui care încondeiază, 
ori după posibilitatea lui de material colorant, 


Tabela XIV (din Haberlandt). 


GERMANIA 


Poporul german pare să fi păstrat, mai mult decât toate 
celelalte popoare mari din Europa, tradiţia ouălor de Paşti. 

La Germani s'au cunoscut, încă din timpurile vechi, ouăle 
închistrite. tea dag 

După o dare de seamă a d-lui Kohl, apărută mai întâi în 
« Wormser Zeitung », despre săpăturile făcute de cavalerul 
von Heyl, în Herrnsheim, lângă Worms, s'a găsit într'un 
sicriu de piatră, care ascundea cadavrul unei fetițe, după 
care s'a putut stabili că mormântul datează de prin anul 320 
după Hristos; ouăle închistrite arată că înmormântarea s'a 
făcut în timpul sărbătorilor de Paști (Kleine Notizen, în 
revista «Internat. Archiv für Ethnographie », X (1897), p.213). 

Un studiu special asupra datinelor în legătură cu ouăle de 
Paşti, în Germania, nu există. După indicațiile d-lui Prof. 
Dr. Wrede, dela Universitatea din Köln, se găsesc oarecare 
informații în câteva lucrări, care menționează şi despre acest 
obiceiu. Astfel sunt: 


I0% 


www.dacoromanica.ro 


148 ARTUR GOROVEI 


Richard Andree, Braunschweiger Volkskunde, Braunschweig, 
IQ01, D. 340. 

Konrad Hahm, Deutsche Volkskunst, Berlin, 1928. Planșa 
100, cuprinde modele de ouă încondeiate. 

Marie Andree-Eysn, Volkskundliches aus dem bayrisch-âsterr. 
Alpengebiet, Braunschweig, 1910. Pe pagina 202 sunt modele 
de ouă încondeiate. 

La lista aceasta se mai adaugă, după informaţiile comunicate 
de d-ra Valy Hâttges din Köln: 

Elard Hugo Meyer, Badisches Volksleben im 19. Jahrhundert, 
Strassburg, 1900, pp. 33, 34, 95, 100, 219, 504. 

F. P. Stulberger, un esseu în revista Volkskunst und Volks- 
kunde. Monatschrift des bayer. Vereins für Volkskunde, 1911, 
o planșă de modele la p. 66. 

Eugen Mogk, Sitten und Gebräuche in Kreislauf des Jahres, 
în « Sächsische Volkskunde », heraug. v. R. Wuttke, Leipzig, 
1903, p. 306. 

M. Rentsch, Volkssitte, Brauch und Aberglaube bei den 
Wenden, în aceeaşi revistă, p. 360. 

K. Schmidt, Die bäuerliche Wohnung în aceeași revistă, p. 482. 

Franz Paul Piger, Iglau: Das Ostern in der Iglauer Sprachin- 
sel, în « Zeitschrift für österreichische Volkskunde », II, Jahrg. 
Bop, Wien und Prag 1897, p. 23. 

Publicații mai recente avem: e. „cur 

Franz Eckstein, Ostern und Eiergeheimnisse în ziarul « Tü- 
binger Chronik », numărul din 28 Martie 1934. 

Prof. Dr. Paul Sartori, Osterei publicat în « Handwörterbuch 
des deutschen Aberglaubens », vol. VI, un studiu documentat 
cu o bogată bibliografie. 

Aceste izvoare de informaţii ne pun în putinţa de a ști 
mai multe lucruri despre datina ouălor de Paşti la poporul 
german, care ocupă un loc însemnat în Muzeul Staatl. Samm- 
lung für deutsche Volkskunde din Berlin, de unde mi-a fost 
îngăduit să utilizez o serie de fotografii, mulțămită amabili- 
tății drei Valy Hâăttges. 

Tabela XV și XVI, cu ouă de Paşti din Germania. 


% 


www.dacoromanica.ro 





OUĂLE DE PAȘTI 149 





Copiilor li se spune, în Germania, că ouăle de Paşti colorate 
sunt aduse de iepuri şi ascunse, ca să le găsească ei. 

In Braunschweig ouăle sunt văpsite cu coji de ceapă. 

Oul de Paşti — Osterei — se mai numeşte Schönei, Paschei, 
Rennei. 

După un vechiu obiceiu, supușii plăteau o dare în ouă, 
cum se vede şi dintr'un cont din Neubriick, din anul 1478. 

Oul este considerat de Biserică drept simbol al Invierii, dar 
în ţările germane nu joacă un rolaşa de mare, ca în lumea slavă. 

Odinioară oul de Paşti se colora galbăn, brun; astăzi se fac 
mai mult ouă pestrițe. 

Prin unele locuri, oul se înfăşoară în frunzele unei anumite 
plante, şi apoi se fierbe în apă văpsită roşie, şi capătă o coloare 
frumoasă. Pe ouă se zugrăvesc flori şi inscripţii: Pe un ou din 
Runstadt este scris: « Ca amintire de prietenie, 1837 » (Richard 
Andree). 

In Salzburg este datina ca fata să deie, drăguţului ei, la 
Paști, 3—9 ouă roșii. 

In ouă de Paști se trimet declaraţii de dragoste. Oul este 
golit de conţinut, suflând în el, şi acoperit cu ceară colorată 
roşu sau albastru, şi împodobit cu flori de copaci. Inăuntru 
oului se introduce un bețișor în jurul căruia este rulată o 
făşie îngustă de hărtie cu o dedicație; de pildă: 


Weil mein Q sein ruh nicht zu hat, 


Das macht die sie gaht zu spath, 


U 
Doch Xe schein und licht, 
Noch meinen O Trost zuspricht, 


So bleib ich 3 und treut verpflicht, 


Bis mir der das Leben bricht. 
(Marie Andree-Eysn). 


www.dacoromanica.ro 


150 ARTUR GOROVEI 


In Baden: 

De Paşti copiii + se duc la naşii lor, şi primesc în dar ouă roşii. 

Copiii aruncă în aer ouăle roşii. De asemenea le înfăşoară 
cu iarbă şi le aruncă pe un povârniş ca să lunece la vale. 
Aceasta se numeşte, în Baden: « Ostereier ruggele ». 

Copiii ciocnesc ouă. A ciocni se zice: Fiertichen, eierstutzen, 
eierpicken. Oul spart se dă celuilalt partener. 

Vârful oului se numeşte das Teufele, dosul das Engele. 

Aceleaşi obiceiuri sunt în Saxonia, Westfalia, Oldenburg, 
Oberbayern. In Egerland acest obiceiu a fost oprit în 1615. 

Băieţii adulți se joacă de-a rostogolul ouălor. Pe un drum : 
se așează 100—200 ouă, și băieţii trebue să le culeagă din 
fugă şi să le adune nesparte într'un coș. 

De asemenea se fac curse de întrecere între călăreți și 
culegători pedestri de ouă. 

In alte părți, fetele aruncă ouăle la o depărtare de 50—60 
pași, Intro găleată (Elard Hugo Meyer). 

In Bavaria, mai înainte, era foarte răspândit obiceiul de a 
zugrăvi ouă; astăzi acest obiceiu s'a părăsit. 

Stulberger dă 12 modele de ouă încondeiate, cu motive de 
flori, animale, motive religioase, oameni şi figuri geometrice. 

In Saxonia, mai înainte vreme, la începutul lucrului de 
primăvară, oamenii trebuiau să mânânce ouă şi cojile să le 
arunce pe câmp, ca să rodească. 

Astăzi, în special în Vogtland, este obiceiul de a ciocni 
ouă (Sitte des « Eierhärtens »). Copiii se adună în piața iar- 
marocului şi ciocnesc. Acela al cărui ou rămâne întreg, îl ia 
pe cel spart. Poliţia însă opreşte acest joc (Eugen Mogk). 

W enzii îşi dăruiesc ouă de Paști, închistrite cu multă trudă, 
adevărate mici obiecte de artă. 

Wenzii nu cunosc legenda cu iepurii cari aduc ouăle de 
Paști (M. Rentsch). 

La Wenzi, în timpul Paștelui, se pune pe masă un fel de 
vârtelniță pe ale cărei capete se fixează câte un ou de Paști, 
închistrit cu artă (K. Schmidt). (Fig. 29). 

Iglau este o insulă germană între populaţii de Bohemi şi 
Moravi, unde s'a păstrat obiceiul ouălor colorate roșu și 
galbăn, colorile soarelui, în obiceiurile păgânești, 


www.dacoromanica.ro 





OUĂLE DE PAŞTI I5I 


Ouăle roşii sunt simbolul fertilității. Cojile se îngroapă 
sub uşa grajdului, peste care calcă găinele. 

Luna în care cad Paştele, se numeşte Ostereterzeit. 

Băieţii cer ouă dela fete. 

Ouă se dau în dar rudelor şi prietenii trimet celor din 
locuri străine; soldaţii trimet servitoarelor. 

In unele sate sunt pictori de ouă, dar meseria aceasta 
începe a se părăsi. 

In trecut, ouăle se colorau în galbăn cu coajă de pădureţ: 
partea care trebuia să rămâie galbănă, se acope- 
rea cu ceară, şi se fierbea oul în coloare roșie, şi 
apoi ceara se ştergea şi ieşea un ou galbăn-roșu. 

Pe ouă se desinează flori, animale, case, 
oameni; mai importante sunt însă sentinţile 
(dictoane, proverbe) care se scriu în jurul 
florilor. Mult se întrebuințează, ca podoabă, 
inima, Care adeseori e în pliscul unui hulub, Fig. 20 
sau uneori pusă pe o căruță. Sentinţele foarte 
variate, sunt în formă populară, dar în « hochdeutsch». 

Dintre mulțimea de sentinţe, iată trei mai des întrebuințate: 





Das Ei ist ganz schön rot, 
Ich liebe dich in der 'Tod, 
Ich liebe dich aus lauter Lieb und 
'Treu, 
Drum schenk ich dir dies Osterei, 
Viele 1000 Herzen gibt es auf der 
Welt, 
Doch es ist nur eines, das mir 
gefälllt. 
Unter Rosen und Narzisen 
Fliesse still dein Leben hin, 
Jesus sei dein Ruhekissen, 
Maria deine Trösterin. 
(Frang Paul Piger) 


Din studiul publicat de d-l Eckstein, în ziarul « Tübinger 


„Chronik », putem spicui următoarele, despre obiceiuri din 
Germania. 


www.dacoromanica.ro 


15 ARTUR GOROVEI 


Când iese primăvara la arat, trebue să treacă lucrătorul cu 
plugul pe lângă un paner cu ouă, simbolul fertilităţii; de aceea 
şi în sămănătura de grâu se îngroapă ouă sau coji de ouă. 

In primul şi ultimul snop ce se recoltează, se leagă un ou 
de Paști, pentru ca pământul să dea roade abundente, şi să se 
alunge vrăjitorii cari ar putea să le vatăme. 

Când se scot primăvara turmele de. vite la păscut, trec 
peste ouă împrăștiate pe pământ. 

In Altmark, la 1 Mai, se pun ouă și un topor sub pragul 
grajdului. 

Ouăle de Paști au putere tămăduitoare ; de aceea se mânâncă. 

In Evul-Mediu, în Bavaria şi în Tirol, se sfinţeau ouăle de 
Paşti, ceea ce se face şi astăzi. 

Ouăle din Joia Verde dau putere virilă, dacă le mânânci 
cu coajă cu tot, şi vindecă hernia. In Cronica lui Zimmer 
se vorbește de astfel de tratament aplicat fiului lui Werner 
von Zimmer. 

Oul de Paști apără de trăznet, şi aduce vitelor, câmpului 
şi oamenilor binecuvântare divină. . 

Aruncate în foc, stâng incendiul, și cu ajutorul lor poţi 
descoperi pe vrăjitori. 

Când un copil intră, pentru prima dată, în casa unui cuno- 
scut, capătă în dar un ou de Paşti, cu care i se atinge gura, 
ca să poată vorbi frumos. 

Cu ouă roșii, pe care le dau băieţilor, fetele se răscumpără 
la jocul care li dă acestora dreptul să le atingă cu biciul. 

Din « Handwörterbuch des deutschen Aberglaubens » cităm 
următoarele interesante informaţii: 

Pretutindeni se întrebuinţează ouăle de găină, care acuma 
sunt abundente; se întrebuinţează chiar „ouă de gâscă. Țiganii 
dau animalelor lor domestice să mânânce, în prima zi de 
Paşti, ouă de bufniţă și de cuc. 

Ouăle de Paşti trebue să fie ciocnite, altfel benedicţia nu 
vine în ele. 'Trebue să fie fierte în prima zi de Paști, ca să 
nu se infecteze. 

In Westfalia fiecare creştin trebuia să mânânce un ou de Paşti. 

Ouăle se consumă dimineața, nu seara, în zilele de Paști, 
pentru noroc şi prosperare. 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAȘTI 153 


In Oldenburgischen ideea despre efectul misterios şi întă- 
ritor acelor ce mânâncă ouă de Paşti, s'a păstrat în dictonul: 
«He mott noch'n paar Paaskeier mehr hebben ». 

Un om voinic trebue să poată consuma 20 ouă de găină 
şi unu de gâscă, sau un ou cu coajă cu tot la sfârşit; așa merge 
vorba în Butjadingen. 

De Paşti mânâncă ouă răscoapte şi vei fi sănătos tot anul, 
este o vorbă care figurează într'un manuscris din Rheingauer 
dela jumătatea veacului XVII. 

In Bohemia de Vest, când pater familias se întoarce acasă 
dela biserică, în Duminica Paştelor, copiii îi prezintă ouă 
răscoapte şi nevăpsite, care trebuesc consumate cu coajă cu tot, 
stând în mijlocul drumului. 

In Neugramatin femeile aduc ouă stăpânului casei; în 
Haselbach, copiii le rostogolesc cătră tata. 

In Sierck (Kr. Altkirch, Elsass) fiecare părinte de familie 
trebue să dea, în dimineața Paștelui, copilului său un ou roșu 
proaspăt, pentru a împiedica moartea timpurie a copilului. 

In unele regiuni se taie ouăle sfinţite şi se mânâncă împreună 
cu ceilalți oameni din localitate. 

Dacă cineva s'a rătăcit cândva în cursul anului, trebue să 
se gândească cu cine a mâncat primul ou sfințit de Paști, şi 
va nimeri drumul. 

Dacă un ou de Paști se curăţă ușor, se crede în Nordfrie- 
sland, că posesorul oului s'a sculat voios în dimineața Paştelui, 
pentru a vedea dansul de Paşti al Soarelui. 

In Reisenbach (badisches Frankenland) se păstra, mai 
înainte, unul sau două ouă de Paşti până la Paştele viitor. 

Dacă lași să se clocească un ou de Paști, atunci puişorul 
are cap de iepure. 

Toţi îşi fac reciproc daruri de ouă, colorate roşu, prevăzute 
cu ornamentații şi proverbe. 

După Kluge, ouăle colorate de Paşti, în Germania, ar data 
abia de 200 ani, dar Bach dovedeşte existența lor, în Rhein- 
gau, dela 16or, și Hepding aduce o mărturie din 1553. 

Copiii primesc ouă colorate dela naşii lor. Cele întâi ouă 
dăruite de nași și desenate cu o barză, trebuesc păstrate, 
căci dacă unu se sparge, copilul nu ajunge la bătrânețe. 


www.dacoromanica.ro 





154 ARTUR GOROVEI 


Indrăgostiţii își fac daruri de ouă. Dacă o fată găsește, în 
Sâmbăta Paştilor, la focul sfinţit în ţintirim, ouă roșii și le 
trimete unui băiat, fără să-şi spuie numele, acel ce le primeşte 
trebue să o iubească. 

Dacă coloarea pătrunde în ou, acel ce a văpsit se va otrăvi. 

In unele locuri din Turingia, în Joia Verde, se caută ouăle 
de Paşti: cine găsește mai întâi un ou albastru, va avea o 
nenorocire, unu roșu, aduce trei zile de fericire. 

In Böhlen (Turingia) se ascund ouă de Paști într'o groapă 
adâncă de jumătate metru. Abatele Jacob von Schuttern no- 
tează în jurnalul său, la 16 Aprilie 1691: «Pentru copiii de 
aici, se ascund ouăle de Paşti în grădină ». 

In Bohemia de Vest germană, se crede că cocoșul ouă, 
în dimineaţa de Paşti, ouă roşii. Aceeaşi credință în Fürsten- 
feldruck (Oberbayern), în Thüringen, Schleswig- Holstein, în 
Wallonien. 

In Emmenthal bernez și în cantonul Zug, şi parte din can- 
tonul Luzerna, cucul aduce ouăle de Paşti. De asemenea în 
Solling. In Turingia le aduce barza. In Westfalia, în unele 
locuri, vulpea. 

Clopotele, când se întorc în călătoria dela Roma aduc ouă roșii. 

Este răspândită credinţa că iepurele face ouă roşii. El 
începe ouatul din timpul postului, sau le depune, în Joia 
Verde. De aceea copiii le pregătesc cuiburi. : 

In Hettingen, copiii adună.cu câteva zile înainte de Paști, 
frunze verzi pentru a fierbe supă iepurelui. 

Ascunsul și căutatul ouălor se mai numeşte și « vânătoarea 
de iepuri». 

După Kluge, cea mai veche mărturie literară pentru iepu- 
rele de Paşti este un cântec de copii sviţeran din 1789. Hep- 
ding, însă, îl arată din 1682. 

Unele regiuni nu cunosc de loc iepurele de Paşti, sau numai 
de puţin timp. 

Oul de Paşti, sfinţit și nesfinţit, își manifestă proprietățile 
în farmece. Din ouăle de Paști sfinţite se îngroapă câteva 
sub pragul ușii. 

Un incendiu încetează dacă arunci îndărăt un ou sfințit 
de Paști. 


www.dacoromanica.ro 


Artur Gorovei. Oudle de Paşti. Planșa VI. 





Fig. 30. — Copii cu ouă de Paşti de ciocolată, în Germania. 


A. R. -~ Studii şi Cercetări, 


www.dacoromanica.ro 





OUĂLE DE PAŞTI I55 


Dacă îngropi în locul de pășune oul de Paşti, sau cel puţin 
cojile, vacile vor avea păscătoare bună tot anul. 

In primul snop recoltat, se pune o pâne şi un ou de Paști. 

Cojile nu trebue aruncate la întâmplare. De obiceiu se 
aşează pe marginea ferestrei, sau se împrăștie pe lângă casă, 
pentru a îndepărta furnicile sau alte insecte. Cine le aruncă 
într'o baltă, face să nu mai cânte broaștele, dar comite un 
păcat. 

Cojile se aruncă în grădină, în jurul casei, ca mijloc contra 
viermilor stricători. Se aruncă în șanțul din jurul curții, ca să 
nu intre în curte insectele stricătoare. Sau se aruncă în sămă- 
nături sau în fântână. 

Apa în care se fierb ouăle de Paşti, se varsă pe păretele 
grajdului, ca să nu se rânească ugerul vacilor tot anul. 

Un şoarece care a mâncat o fărămiţă dintr'un ou sfințit 
de Paşti, se transformă în liliac. 

In Siiderditmarschen copiii şi tinerii aruncă, în seara de 
Duminica Paştilor, coji de ouă pisate înaintea uşii acelor 
persoane pe care nu le simpatizează. 

In locuinţele ţărăneşti din Saxonia, se obișnuiește a se fixa 
pe plafon, deasupra mesei, un stelaj în formă de cruce, de 
care atârnă ouă artistic zugrăvite, şi adeseori se atârnă, deasu- 
pra mesei, un porumbel sculptat în lemn. 

In Pfalz şi în Hunsriick se obișnuia paserea de Paști, făcută 
dintr'un ou mare, golit, adeseori ou de gâscă, cu aripi de 
hărtie, şi se atârna deasupra mesei. 

Un amănunt interesant ni dă un alt autor: pentru a ciocni 
se face o invitare: « komm, lass uns knacken » (Dalman). 


ELVEȚIA 


Singurul izvor de informații, despre datina oului de Paști 
în Elveția, este lucrarea d-lui Profesor Dr. E. Hoffmann- 
Kreyer, întitulată: Feste und Bräuche des Schweizervolkes », 
în care se spune că şi Elveția cunoaște obiceiul de a se colora 
ouă de Paşti. 

In valea Ementhal, în Zug şi parţial în Lucerna, se crede 
în popor că ouăle acestea sunt ouate de cuc, dar este 


www.dacoromanica.ro 





156 ARTUR GOROVEI 


nesiguranță dacă se atribuie vreo însemnătate mai mare fap- 
tului de a colora ouăle. 

Se mai crede că ouăle de Paști sunt aduse de iepuri, şi 
copiii pregătesc, din primele flori ale primăverii, câte un 
cuib destinat pentru a se depune ouăle. 

Ouăle de Paști, ascunse prin livezi, sunt căutate cu râvnă 
de copii, obiceiu care, într'o vreme, era numit «vânatul 
iepurelui de Paşti a. 

Mai este şi obiceiul de a se aduna ouă, de cătră copii. In 
Birsek, copiii cari s'au bătut în săptămâna mare, aveau voie 
să adune ouă în Lunea Paştelor, din care acasă se pregătea 
o mâncare specială din ouă de Paşti. 

D-l Dr. Hoffmann-Kreyer spune că « închistritul sau stro- 
pitul ouălor de Paşti aparține acelor jocuri de primăvară, 
care se făceau în special între cele două sexuri şi datează 
din cele mai vechi timpuri ». 

Ciocnitul ouălor este cunoscut şi în Elveţia; oul spart 
se dă învingătorului. 

Jocurile cu ouă se obișnuiesc și în Elveţia. 


BELGIA 


In Belgia, ca şi pretutindeni în lumea catolică şi pro- 
testantă, este răspândită credinţa că, în Joia Mare, clopotele 
bisericilor pleacă la Roma, în clipa când preotul cântă « Gloria 
in excelsis ». A doua zi, clopotele se întorc dela Roma și aduc 
ouă de toate felurile, pe care le lasă prin grădini, pentru bucuria 
copiilor: ouă răscoapte, de colori variate, şi ouă de şocolață, 
de mărimi diferite (Emile Dave). 

D-l Emile Dave, din Namur, a binevoit să-mi dea urmă- 
toarele informaţii: 

Ouăle de Paşti se colorează, de obiceiu, cu drojdie de cafea, 
care le dă o nuanţă brună; cu coji de ceapă se colorează roşu; 
se mai fac ouă galbene, albastre, etc., şi sunt cunoscute sub 
numele de ouă de cocoș (des oeufs de coq.). 

Pentru a colora ouăle, în Namur, se fierb în apă în care 
se pun niște hărtii albastre, roşii, galbene, verzi, etc. Cu 
cicoare se fac ouă brune; roșii se fac cu ceapă. 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAȘTI 157 


Alţii învălesc ouăle cu hârtii colorate, sau lipesc pe ele 
figuri « decupate », care adeseori nu au nicio semnificaţie reală, 
dar sunt destinate să deie un aspect mai frumos oului. 

Pe lângă aceste ouă răscoapte, sunt şi ouă de şocolată sau 
de zahar. 

Ouăle de şocolată se subdivid în mai multe categorii. 

Ouă de diferite mărimi, fără niciun ornament decât linii 
trase în formă de pătrăţele, sau un alt desen; ouă care au 
partea anterioară goală, în care, prin o placă de mica, se 
vede o imagine pe fund, reprezentând un oarecare subiect reli- 
gios. Uneori- această imagine este înlocuită prin un mic chip 
de zahar colorat, reprezentând un cuib cu ouă, sau câţiva 
pui. Şi în acest caz, placa de mica nu lipseşte. 

Sunt, în fine, toată seria de ouă, sau alte obiecte, care 
există în multe țări, și sunt fabricate pe cale industrială. 

Ouăle de Paști se pun prin grădini, pe plante sau pe flori 
în special pe ghiocei (jonguilles), numiţi, în patois, fleurs 
davri. 

In Belgia se ciocnesc ouăle de Paşti, cą şi la noi. 

Kaké lé-z oi este termenul popular al acestui joc, descris 
astfel: « Unul dintre jucători ține oul strâns în mână, lăsând 
să se vadă numai vârful ascuțit (bètch, « bec »). Celalt loveşte 
oul adversarului cu vârful oului său. Acel al cărui ou s'a spart, îl 
întoarce şi-l strânge în mână, aşa ca să-i lese afară numai vâr- 
ful rotunjit (kou, « cul»). Acel care a reușit «bec» contra 
«bec», joacă atunci «bec» contra «cul». Dacă reuşeşte să 
spargă oul, îl câştigă. Dacă «bec» al său se strică, el trebue 
să întoarcă oul şi celalt să joace «cul» contra «cul». 

Inainte vreme, la Herve, Luni după Paști, locuitorii se 
adunau pe un teren în pantă, numit «so l'Hofgn », situat la 
marginea unui drum, la cinci minute depărtare de oraș, în 
direcția spre Bolland. Negustorii vindeau bere și un fel de 
prăjituri (des couques), numite a miloit ». Fiecare aducea ouă 
fierte, într'un paner, și se provocau să le ciocnească. Ouăle 
câștigate se mâncau cu 4 miloăt ». Acum eo de ani (în 1846), 
drumul larg unde se făcea sărbătoarea s'a strâmtat, în folosul 
riveranilor, şi de atunci vechea sărbătoare se menţine în strada 
unde se află astăzi (1896) şcolile comunale, dar foarte 


www.dacoromanica.ro 


158 ARTUR GOROVEI 


alterată, întrun mic iarmaroc cu câteva dugheniţi cu vânză- 
tori de « coques » şi cu jucători de ouă. Acest iarmaroc se nu- 
meşte «lu Hoûgn », după numele locului unde se ţinea săr- 
bătoarea altădată (Monseur, pp. 126—128). 

Prin unele locuri (Sinsin, provincia Namur), copiii se joacă 
aruncând în sus ouăle ce capătă. 

La Liège li se spunea copiilor, în Sâmbăta Paştilor, că 
la amiazi sosește «so l'Bat» (sur la Batte — numele unui 
cheiu), o corabie de trestie, «li bate d'wezir », încărcată cu 
ouă de Paști — « kokogn” » care erau împărţite gratuit părin- 
tilor, pentru copiii lor. Pretutindeni, de altfel, şi chiar la 
Liege, li se spune că clopotele, întorcându-se dela Roma, 
seamănă ouă prin grădini, şi a doua zi copiii culeg ouăle, 
ascunse de părinţii lor (Dave). 

La începutul veacului trecut, se povestea că era, în turnul 
bisericii Sainte- Marguerite, la Liège, o cioară care, în noaptea 
de Vinerea Mare, oua un ou de aur în podul unui locuitor 
din parohie. In modul acesta se explica izvorul unor oarecari 
îmbogăţiţi, şi fiecare îşi lăsa câteva ferești neînchise, în noap- 
tea aceea (Monseur, p. 13). 


OLANDA 


Obiceiul ouălor de Paști se restrânge, şi în Olanda, prin 
câteva localități, 

D-l Jan G. Hazewinkel, din Haga, în scrisoarea dela 12 
Iunie 1935, îmi spune că în timpul Paştilor se mânâncă 
ouă colorate, dar că nu are nicio importanţă coloarea, care 
se aplică întrebuinţând substanţe chimice de fabricaţie ger- 
mană, iar prin unele localităţi se colorează cu zeamă de sfecle 
şi de ceapă. 

Prin oraşe nu se păstrează reguli speciale, în ceea ce se 
atinge de întrebuinţarea ouălor de Paşti, înlocuite cu ouă de 
şocolată şi de zahar. 

Intr'un articol publicat în revista « De Prins » din Amster- 
dam (Nr. 39 din 26 Martie 1932), întitulat: « Paaschvuren 
en Paascheieren. Oude gebruiken » (Focuri de Paşti şi ouă 
de Paști. Obiceiuri vechi), d-l Hazewinkel dă câteva informaţii. 


www.dacoromanica.ro 


Artur Gorovei. Oudle de Paşti. Planga VII, 





Fig. 31. — Jucărie de ouă de Paşti, în Olanda. 
(Revista « De Prins» din Amsterdam, Nr 39, din 26 Martie 1932). 


uă de Paşti 





fig. 32. — Ouă de Paşti de ciocolată în Anglia. 


A. R. — Studii şi Cercetări. 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAŞTI 159 


In Olanda este obiceiul de a se ciocni cu ouăle de Paști, și 
în zilele Paştelor este datina de a mânca ouă cu o anumită 
prăjitură (pain aux corinthes), pe care brutarii o oferă clien- 
ților lor. 

Mai înainte vreme, ciocnitul se practica de bâtrâni ca și de 
tineri, şi le erau rezervate, în acest scop, anumite locuri în 
sate şi orașe; astăzi, acest obiceiu a rămas ca o distracţie a 
copiilor. 

In vremurile trecute se dădeau preoţilor ouă, ca dijmă; 
fetele dădeau ouă în dar flăcăilor. Prin unele locuri, ouă văp- 
site verde se_ascundeau prin iarbă, ca să le caute copiii. 

Astăzi încă, în Gelderland şi în Overijsel, tinerii se duc 
la câmp cu fileuri pline de ouă colorate, ca să facă jocuri 
cu ouă. 

Nu se spune în ce constau aceste jocuri, dar probabil tre- 
bue să fie aceleași ca în alte ţări, despre care avem descrieri 
amănunțite. 

Despre ouă cu ornamente, în Olanda, nu avem nicio infor- 
maţie. D-l C. C. van de Graft, din Utrecht, îmi scrie (la 24 
Aprilie 1930), că a pus toate stăruinţele să obţie câteva modele 
de desene aplicate pe ouăle de Paști, dar, spre marea sa decep- 
ţie, toate încercările i-au rămas zădarnice. 

D-l van de Graft scrie că obiceiul ouălor de Paşti există 
încă în provinciile Overysel şi Lembourg. Astăzi materiile 
colorante se cumpără la drogherie, dar cu câţiva ani mai în 
urmă, pentru a obţine ouă marmorate, se învăleau cu coji 
de ceapă și frunză de iederă şi se fierbeau. In Overysel (la 
Oldenzuel) se desinează flori, păsări, miel sau un potir, 
DJ van de Graft sfârşeşte scrisoarea spunând: (A mon 
grand regret, je pen ai vu jamais un seul exemplaire ». 


ANGLIA 


In Anglia de astăzi nu se mai cunoaște datina oului de 
Paşti. 

DJ Dr. M. Gaster îmi scrie (o Februarie 1933) că a 
discutat chestia mai întâi, pe larg, cu membrii asociaţiei 
de folklor din Londra «cari au făcut cercetări în diferite 


www.dacoromanica.ro 





160 ARTUR GOROVEI 


părți ale ţării, dar rezultatul pretutindeni a fost negativ. 
Niciunul până acum n'a auzit nici n'a văzut ouă de Paşti 
cu desenuri; nici măcar ca amintire nu se cunosc astfel de 
ouă, pe aici. Numai alocurea am auzit de ouă roșii, dar şi 
asta ca un obiceiu care s'a pierdut pretutindeni ». 

Din alte informaţii ar rezulta că, prin unele părți ale Marei 
Britanii, mai persistă obiceiul de a se distribui ouă la Paști. 
Incă în 1879 se menţionează că în Yorkshire se întrebuin- 
țţează ouă colorate (Henderson, Folklore of the Northern 
Counties, London, 1879, pp. 84. Ed. II). 

Cu un veac în urmă, datina oului de Paști, dispărută în 
provinciile meridionale ale Engliterei, mai exista încă în pro- 
vinciile de Nord şi în Scoţia (Superstitions et croyances popu- 
laires, articol publicat î în « L/Echo britanique », 1835. La pagina 
93 este această menţiune: « Articolul este o traducere din Ame- 
rican Quarterly Review, cu oarecare amplificări ale traducăto- 
rului). 

In Londra se vând și astăzi, la Paști, ouă de şocolată, cum 
se vede din clişeul ce reprezintă o doamnă, care, între alte 
târgueli, şi-a cumpărat ai un ou de Paşti, pe care-l duce 
acasă, cu oarecare mândrie. (Fig. 32). 


LITUANIA 


In Lituania, ţară a cărei artă populară are multă asemănare 
cu a noastră, oul de Paști este întrebuințat şi astăzi. 

Marguciai se numesc, în general, ouăle de Paşti lituaniene, 
care se ornamentează în două feluri: pe oul colorat se gra- 
vează cu un cuţit, sau cu un corp ascuţit, și astfel de ouă 
sunt cunoscute sub un nume special skustiniai, sau se orna- 
mentează ca și la noi, acoperindu-se cu ceară, părţile care 
urmează să fie zugrăvite, şi apoi punându-le în lichidul 
colorat, și astfel ornamentul rămâne alb pe fondul colorat. 

Rezultatele acestor două tehnice sunt deosebite: desenurile 
făcute cu cuțitul, pe oul care a fost mai întâi colorat, sunt 
linii fine, subțiri, pe când desenurile trase cu ceară, consistă 
mai mult în linii groase, virgulate, care se aseamănă cu unele 
litere din alfabetul runic. 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAŞTI 161 


Motivele de ornamentaţie, pe ouăle scrijelite, consistă în 
reproduceri de flori, de frunze, dispuse chiar în formă de 
svastică cu cercuri (roți), unele concentrice, repetate de mai 
multe ori, cu forme variate; pe aceste ouă, făcute cu ceară 
se vede rozeta în mijlocul unui cerc, și diferite figuri pe care 





Fig. 33—38. Ouă de Paşti din Lituania. 


nu le poţi determina, dar probabil vor fi având un nume, 
în nomenclatura lituaniană. 

Modelul numit la noi « floarea strachinei » este uzitat şi în 
Lituania, pe fundul farfuriilor. Modelul reprodus în a L’Art 
lithuanien » (p. 70), o svastică dublă, se aseamănă cu modele 
de ale noastre, 


FINLANDA 
(Suomi) 


Datorită Domnişoarei Helmi Helminen, din Helsinki, pu- 
tem să știm lucruri interesante despre ceea ce se petrece cu 


ZI A, R. — Studii şi Cercetări. 


www.dacoromanica.ro 


EE RR 


ipa ouălor de Paști, în Finlanda, țară cu religie luterană, 
n care însă o parte din litoralul Laatokka este locuită de un 
popor ortodox. 

Informaţiile comunicate de d-ra Helminen, în limba fin- 
landeză, sunt traduse, în franțuzeşte, de d-l Profesor univer- 
sitar Q. I. Tuulio, care cunoaște limba românească, ei a avut 
extrema gentileță să-mi dea neprețuitul său concurs, la alcă- 
tuirea acestei lucrări. 

Reproduc întocmai comunicările drei Helminen : 

« Tradiţia ouălor de Paşti a fost cunoscută pretutindeni, 
în așa zisa veche Finlandă: litoralul Laatokka (Ladoga) cu 
istmul Carelien. De acolo, cu cât înainta colonizarea spre 
Nord-Vest, acest obiceiu a putut să fie cunoscuț spre inte- 
riorul ţării, 

« Intrebuinţarea ouălor de Paști este conexă actului zis 
virvonta, o serie de ceremonii destinate să asigure benedicția 
vitelor care ies din grajdurile unde au petrecut iarna; cuvântul 
virvonta vine din rusescul berda, ramura de salcie cu care se 
ating vacile stropindu-le cu apă, la ieşirea din grajduri, 

« Ouăle de Paşti au fost chiar colorate, cel puţin în regiunea 
Viipuri (notiță comunicată de d-l profesor V. Mansikka). 
Pentru colorat ouăle întrebuințau bucăţi de stofă de diferite 
colori, mai pe urmă colori cumpărate dela prăvălii. Stilul şi 
procedeele sont acele ale Rușilor. Astăzi, mult e instruc- 
țiunilor amănunțite pe care le dau revistele de Economie 
domestică, se văd adeseori, în Finlanda, ouă de Paşti colorate; 
dar nu este înc stabilită tradiția populară. 

« Se cunosc, însă, ouăle de Paști ca o mâncare rituală pentru 
sărbătoarea Paștelui, într'o epocă culturală mai veche. Avem 
cunoștinți, despre aceasta, între alte regiuni, din Hartola, 
Tammela și Lammin-Koski. Dar, pentrucă în Finlanda cen- 
trală și septentrională, găina s'a întrodus abia de un secol, 
acest fel de mâncare se Se în regiunea extremă 
dela Sud și la Vest, regiuni la care se referă notiţa lui Halikks 
din colecția Reinholm. 

«In Carelia orientală era obiceiul, încă în 1876, de a celeg 
bra, după Paşti, în sațele periferice în special, ceea ce se 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAȘTI 163 


numea 7oadeisa, sărbătoare care consistă între altele, de a 
duce ouă în ţintirim. Se înţelege că acest obiceiu era practicat 
numai la ortodocși. În 1752, pastorul bisericii din Pielisjarvi 
(în Carelia occidentală, luteriană) se plânge de constatarea 
că şi luteranii depuneau în ţintirime produse agricole, desti- 
nate pentru hrana spiritelor celor morţi; dar nu se face nicio 
mențiune despre ouă. 

« Un obiceiu cu caracter mai popular a fost de a se împărți 
păstorilor ouă la Saint-Jean; aceste ouă, la Hartda, erau colo- 
rate în roşu. 

« La Lapinjarvi, tot la Saint-Jean, se aninau ouă în meste- 
ceni, şi se mâncau ouă. 

« Astfel, întrebuinţarea rituală a ouălor nu-i limitată la 
Paşti; de altă parte, întrebuințarea rituală a ouălor de Paști 
este circumscrisă în Finlanda: 1) în partea de Sud-Est a țării 
unde este datorită unei influenți ruseşti; 2) în Finlanda de 
Sud-Vest şi în oarecare regiuni din centru (Häme), unde 
creşterea găinelor datează de mult, prin urmare oamenii au 
putut să aibă la dispoziţie ouă de găini mai de timpuriu, 
înainte de Paști; aici este un obiceiu datorit influenţii vecinilor 
noştri Occidentali, Suedezilor ». 

Despre « colecția Reinholm », citată mai sus, d-ra Helmi- 
nen dă următoarele informaţii: 

«Se găseşte în Colecţiunile Reinholm, 69, p. 64 (colecţii 
manuscrise păstrate în Muzeul Naţional al Finlandei, la Hel- 
sinki, datorite d-lui H. A. Reinholm, 1819—1883, etnolog 
entuziast) notița următoare, relativă la Halikko, parohie în 
Finlanda de Sud-Vest: 

« Lunea Paştilor. Fiii fermierilor şi a nefermierilor, în seara 
acestei zile, se duc dela o fermă la alta, pentru a cere ouă 
de Paști, și li se dau, pentrucă ouăle costă puţin. Aceste ouă 
proaspete sunt purtate de cei ce le cer, în pălărie, şi a doua zi 
tinerii se adună în vreo casă, pentru a-şi prepara o mâncare 
în comun, în care scop și-au procurat și ceva lapte. Petrec 
acolo câtva timp în veselie, şi rareori se adună şi fete la un 
loc cu băieții. 

« Uneori, un tânăr care umblă de cere ouă, se întâmplă să 
nu capete, sau pentrucă gospodarii nu mai au ouă, sau 


77% 


www.dacoromanica.ro 


164 ARTUR GOROVEI 


pentrucă vor să scape cât mai curând cu putinţă de acel 
care cere». 

D-ra Helminen adauge şi un mic comentar, la această 
notiță: « Descrierea de mai sus ne arată că este vorba de un 
obiceiu care dispare. Observaţie importantă: numai tinerii cer 
ouă, nu și fetele». 

In două lucrări ale sale, d-ra Helminen ne dă și alte infor- 
mații despre ouăle de Paști în Finlanda. 

In Kansanomainen ajanlasku ja vuotuisjuhlat (Chronologia 
populară și sărbătorile anuale), extras din « Suomen Kulttuu- 
rihistoria I », găsim următoarele: 

Pagina 249: «În ajunul Sf. Gheorghe (altă dată la 5 Mai, 
astăzi la 23 Aprilie), se păstrează mai multe obiceiuri caracte- 
ristice sărbătorilor de primăvară: atingeri cu ramuri de salcie, 
consumaţie abondentă de ouă... 

Pagina 253: «Cum obiceiul de a se bate cu ramuri de sal- 
cie, a rămas fixat în Duminica Stâlparilor, ca act în sarcina 
copiilor şi a păstorilor, se cuvine să ne oprim asupra acestui 
obiceiu în totalitatea lui. O tradiţie care se referă la această 
sărbătoare este de a se lovi animalele cu ramuri de salcie, de 
mesteacăn sau de coniferi. Se bat mai ales acei cari dorm 
în timpul marilor sărbători şi cari astfel permit spiritelor 
călătoare să intre în corpurile lor. In acest caz, bătaia are de 
scop de a îndepărta spiritele, de a scăpa pe om de rău. Când 
se cântă versurile magice următoare: 


Bat, bat, 
ca să fac proaspăt şi sănătos 
pentru anul viitor, 
şi cer, ca răsplată, 
un ouşor dela găina ta 


atunci aceste cuvinte implică actul de a goni ceva primejdios 
şi a aduce astfel posibilitatea de a obține fericirea şi sănătatea, 
la care va contribui stâlparul verde, fecondant. Cei cari bat 
în Duminica Stâlparilor, capătă în dar un ou de găină, sau 
o pâne. Ouăle se împart de preferință copiilor, şi pânile se 
dau adulților ». 


www.dacoromanica.ro 





OUĂLE DE PAŞTI 165 


Pagina 255: «Printre mâncările rituale, în zilele Paştilor, 
astăzi s'au generalizat aşa zisa mâmmi şi ouăle de Paşti; iepu- 
rele de Paşti, amintesc ideile biblice în prima linie. 

« Mâmmi este o plăcintă preparată cu făină de săcară, coaptă 
într'un vas din coajă de mesteacăn ». 

Pagina 260: «Un obiceiu general la Saint-Jean este de a 
pune în ogradă şi în interiorul casei, ramuri de mesteacăn, 
de brad, de cireș, flori şi buruieni, de a prepara mâncări cu 
lapte şi ouă și a petrece noaptea cu Jocuri, a asculta povestiri 
ŞI pronostice, şi a executa acte de magie)». 

Deși nu-i în legătură cu obiceiurile dela Paşti, reproducem, 
din această lucrare, o gravură care reprezintă pe Jrozii noştri 
din timpul sărbătorilor de Crăciun, pentru a se vedea câtă apro- 
piere, în această privinţă, este între noi şi Finlandezi. (Fig. 39). 

In altă lucrare a d-rei Helminen,în Vuotuisjuhlista Harto- 
lassa (Despre sărbătorile anuale din Hartda), la pag. 13, 
găsim următoarele informaţii: « In Duminica Stâlparilor, dis- 
dedimineaţă, se duc la pădure şi taie palmuja — ramuri de 
salcie. Cei cari dorm, sunt sculaţi cu lovituri de ramuri. In 
dimineața Paştelor, populaţia satului colindă camerele tuturor 
caselor, sunând din clopote, sau privesc dansul soarelui, 
când răsare. La Paști se prepară mämmi, de care se mânâncă 
şi în Vinerea Sfântă, pentrucă, în acea zi, nu se mânâncă 
de loc carne. Ouğ de Paști sunt o mâncare specială pentru 
ziua Paştilor. 

«La Saint-Jean păstorii satului se duc călări la biserică. 
Stăpâna dă păstorului un ou de găină colorat roşu, pe care 
trebue să-l mănânce acasă. Pentru ziua aceasta, se prepară 
munavoi, o mâncare de unt cu ouă, și pentru seară, o supă 
de făină ». 


ESTONIA 
D-l F. Leinbock, Directorul Muzeului Naţional al Esto- 


niei: « Eesti Rahva Muuseum » din Tartus, a binevoit să-mi 
dea următoarele informaţii: 

« Obiceiul de a colora ouă de Paşti, este general în Estonia. 
Pentru coloarea galbenă se întrebuinţează foi de ceapă, şi frunze 
de mesteacăn pentru coloarea gri-verzuie, în care se fierb ouăle. 


www.dacoromanica.ro 


166 ARTUR GOROVEI 


Pentru a da ouălor o nuanță variată, se înfăşoară cu cârpe, 
sau cu fire de cânepă, după care se pun la fiert în văpsea, 
şi astfel locurile de sub cârpe sau de sub cânepă, capătă o 
coloare mai deschisă. 

Se mai procedează și altfel: se acopere oul cu o pătură 
deasă de coji de ceapă sau frunze de mesteacăn, separate, 
sau amestecate unele cu altele, şi apoi se învălesc cu cârpe 
sau cu fire de cânepă, şi se fierb în apă curată, nu în văpsea. 

Câteodată se sgârie cu vârful briceagului un desen oarecare, 
pe oul colorat, de pildă o inimă, o cruce, o ancoră, sau iniția- 
lele celui care dă oul, ori ale aceluia pentru care este menit. 

In timpurile de astăzi ouăle se colorează cu substanţe chimice 
cumpărate ». 

D-1 Leinbock spune (în 1930) că în Estonia nu s'au făcut 
încă studii asupra acestui obiceiu, și sfârşeşte scrisoarea cu 
aceste cuvinte: « Unie a pas un seul oeuf peint dans les collec- 
tions de notre Musée, et les Archives de Folklore Estonien, si 
riches en traditions diverses, ne contiennent qu'une seule date 
là-dessus. 

« Cher collègue, je vous sais gré de votre lettre qui a dirigé 
mon attention sur cette lacune; ces jours-ci je ferai une enquête 
correspondante ». 


SUEDIA 


Despre datina ouălor de Paşti, în Suedia, este o lucrare 
specială a Domnișoarei Louise Hagberg, dela Muzeul din 
Stokholm. Studiul acesta, în limba suedeză, a devenit utili- 
zabil şi pentru noi, graţie amabilității d-lui O. G. Lecca; 
d-sa s'a adresat prietenei sale, d-na Baroneasă de Gerlach, din 
Bruxelles, născută suedeză, care a tradus textul în limba 
franceză. 

Lucrarea aceasta fiind prea interesantă, o reproduc în 
întregime. 

« In Scandinavia, în timpurile vechi, era obiceiul de a se 
sfinţi la biserică, în ajunul Paştilor, diferite lucruri de mâncare: 
carne, pâne, unt şi ouă Când vechiul altar din biserica Vam- 
blingo din Cottland a fost desființat, în root, s'a găsit, în 


www.dacoromanica.ro 


Artur Gorovei. Oudle de Paşti. Planșa VIII. 





Fig. 39. — froe în Suedia. 





Fig. 40. — Cum se fierb ouăle în Suedia.. 


A. R. — Studii şi Cercetări, 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAȘTI 167 


dosul Sfintei Mese, o formulă din veacul XIV, cu privire la 
sfințirea acestor lucruri, Traducerea rugăciunii pentru ouă, 
este: «Ne rugăm ţie, Doamnş, ca bunăvoința ta să ajyte 
opera creată de tine, ouăle, pe care te-ai milostivit să le pro- 
duci prin ouatul găinelor, ca să devie (ouăle) o hrană sfântă 
pentru credincioşii tăi, când le vor mânca, mulțămindu-ți prin 
mijlocirea lui Hristos », 

In Suedia centrală, se făcea o coptură care se numea 4 hulub 
de Paşti», și se mânca înaintea mesei, Pânea aceasta era în 
forma unei paseri, cu ciocul din o migdală şi cu ochii de 
stafide; înăuntru se puneau fructe zăhărite şi chiar un ou, 
care se răscocea la coptul pânii, 

Luni după Paşti, se mânca omlet şi scrob cu slănină, 

In timpul Paştilor, ouăle erau mâncarea preferată, Obiceiu 
păgân, se spunea, Oricât ar fi fost de sărac cineva, trebuia 
să-şi procure ouă, 

Mai înainte, țăranii mâncau ouăle răscoapte, pentrucă 
ouăle moi erau considerate o hrană foarte rea, La Paşti se 
degusta şi grog, făcut din gălbenuș de ouă cu zahar și rym, 

După diferitele regiuni, prânzul cu ouă se făcea sau în 
ajunul Paştilor, sau în ziua de Paști, ori a doua zi, Un ţăran 
bătrân din Smăland povesteşte că la el «ouă se mâncau în 
dimineața zilei de Paşti, şi în timpurile cele bune toţi con- 
vivii trebuiau să aibă şi câte un păhăruţ de rachiu. Dar acuma, . 
timpurile s'au schimbat, picătura a dispărut, căci nu mai avem 
rachiu », In provincia Halland, copiii erau sfătuiți să nu-și 
mânânce ouăle înainte de ziua a doua de Paşti, căci altfel 
nu vor putea să-și mai aducă vitele acasă, 

Prin unele locuri se dădea o març atenție la fiertul ouălor, 
Intr'o familie din Sörmland, tatăl trebuia să taie, în ajunul 
Paştilor, așchii din vreascuri, la focul cărora mama să fiarbă 
ouăle, pentrucă era obiceiul ca ouăle să fie fierte la flacăra 
țărușilor de bariere, Se credea că aşa porcii vor intra în rân- 
duială în sat, In alte părţi trebuia să se adune surcele, în dimi- 
neața Paştilor, înainte de răsăritul soarelui, pentru a fierbe ouăle, 

In Sudul Suediei se mai păstrează obiceiul de a se colora 
ouăle, deși astăzi mai puţin decât altădată, Cunoscutul filolog 
Johan Ihre spune, în cartea sa « Glossarium Suiogothicum », 


www.dacoromanica.ro 


168 ARTUR GOROVEI 


din 1769, că ouăle de Paşti erau ornate în diferite moduri şi 
pictate cu colori diferite, şi că se trimeteau daruri de Paști, 
ca felicitare că se pot mânca iarăşi ouă, deoarece la catolici 
era interzisă mâncarea lor în timpul Postului Mare. Mai spre 
Nordul ţării, în multe case, ouăle de Paşti se ornau cu desene 
hazlii, cu rime şi alte inscripţii, care se ceteau, cu glas tare, 
înainte de a le mânca. 

Pe unde se mai închistresc încă ouă, aceasta se face mai 
totdeauna cu colori special preparate pentru acest uzaj, care 
se vând pretutindeni, sau se decorează ouăle fierte cu colori 
de aquarelă. Dar sunt încă localități unde se întrebuințează 
metodele cele vechi, Carl von Linné spune că țărancele din 
Smăland colorau oyăle în galbăn, cu frunze de mesteacăn. 
Un alt mijloc era de a fierbe ceapă, până ce apa devenea 
brună-gălbuie. Se mai învălea oul în frunze şi flori de grâu 
și de secară, şi se fierbeau în apă, până ce deveneau brune- 
gălbii. Când se scoteau din apă, se frecau cu slănină. Colori 
frumoase erau obținute cu frunze de hațmaţuchi. Se mai 
văpseau cu o substanță care le dădea un ton roş-brun, cu 
reflexe aurii. Puse într'o apă în care se topea săpun negru, 
deveneau violete. O coloare brună, ceva marmorată, se obţi- 
nea învălind ouăle în foi uscate de ceapă roșie și apoi se fier- 
beau în drojdie de cafea. Intensitatea colorii depindea de cali- 
tatea cepi. Galbene se făceau fierbându-le în scoarță de 
pădureţ; brune, în pătrunjel, iar dacă se adăuga și vitriol, 
deveneau negre. 

Un mijloc mai comun era învălind ouăle cu bucăţi de 
pânză de diferite colori care, prin fierbere, se decolorau si 
coloarea se prindea pe ouă, devenind astfel marmorate. La 
Boràs se făceau ouă cu dungi, înfăşurând în jurul oului un 
fir gros, care lăsa dungi albe pe ou, când îl scotea din văp- 
seaua în care fierbea. In Scane se sgâria cu vârful fin al 
unui cuţitaș, flori, animale sau alte figuri pe coajă. Pentru ca 
pictura să fie bine aparentă, ouăle trebuiau să fie răscoapte. 

Un alt vechiu obiceiu, care încă se mai păstrează, este de a 
sfărma cojile după ce s'au mâncat ouăle. Aceasta se face, 
după cum se zice, pentru a veni în ajutorul marinarilor nau- 
fragiați, sau pentru ca vrăjitorii să nu-şi poată face farmecele. 


www.dacoromanica.ro 


Artur Gorovei. Oudle de Paști. Planșa IX. 





Fig. 41. Preotul sfințește ouăle la iesirea din biserică. (Suedia). 





Fig. 42 45. Ouă de Paști din Suedia. 


A. R. Studii și Cercetări, 


www.dacoromanica.ro 





OUĂLE DE PAȘTI 169 





Se mai zice că, dacă nu strici cojile, găinele nu vor oua cum 
se cuvine, şi dacă le sfărmi bine, găina va face atâtea ouă 
câte bucăți sunt din oul sfărmat. 

Obiceiul de a sfărma cojile vine din vremurile vechi. Isto- 
ricul Plinius îl citează între alte superstiții din vremea lui. 

Quăle de Paşti au darul de a prezice: dacă nu sunt pline, 
hambarele vor fi goale în anul acela. Dacă s'ar uita un ou 
dela un Paşti la altul, înseamnează bogăţie, dacă oul va fi 
plin; sau sărăcie, dacă va fi gol. Un ou cu două gălbănuşuri 
aduce noroc; fericitul care-l găseşte, se va căsători sau se wa 
logodi în cursul anului. Dacă la masa ouălor, oaspeţii sunt în 
număr nepereche, nu se vor mai întâlni niciodată pentru a 
mânca ouă de Paşti, şi se va întâlni din contra, dacă oaspeţii 
sunt în număr păreche. Celui care stă, la această masă, între 
un frate şi o soră, i se va îndeplini ceea ce ar dori, în timpul 
mesei. Ca să ai multe ouă, în timpul Paştilor, trebue să le dai 
de-a rostogolul, de trei ori, pe podele. Dacă o fată vrea să 
ştie ceva despre ursitul ei, sunt trei mijloace: în ajunul Paşte- 
ui toarnă un albuş de ou într'un pahar cu apă și-l lasă toată 
noaptea sub pat, şi a doua zi va vedea, în pahar, chipul ursi- 
tului. Sau, se ascunde în dosul movilei cu gunoiu şi ascultă: 
de va auzi un foşnet de hârtie, va avea de soţ un scriitor, iar 
de va auzi un sgomot ca de cuie, o va lua un cismar. Mai 
primejdios lucru este să-şi petreacă noaptea pe acoperământul 
grajdului, dar atunci va vedea aidoma pe flăcăul cu care se va 
mărita. 

Fără ouă colorate, nu se poate o adevărată sărbătoare de 
Paști, şi copiii se desfătează cu diferite jocuri, în câmp și în 
interiorul fermelor. 

Ciocnitul ouălor se face, în Suedia, ca pretutindeni: se On 
în pumn, lăsând afară numai vârful, şi se loveşte un ou cu 
altul. 

La Limbam, ciocnitul se numește «lupta ». Mai la Nord, 
ciocnitul se face tot așa, dar partenerii îşi pun în gând o do- 
rință, care se va îndeplini dacă oul nu se va sparge. In vremuri 
mai vechi era obiceiul de a se ciocni oul de fruntea partenerului. 

Ouăle se făceau schimb. Se ţineau ascunse în mână, şi se 
arătau numai când treceau la celalt partener, care uneori 


www.dacoromanica.ro 


170 ARTUR GOROVEI 


nimerea un ou spart. Tinerii își dădeau multă osteneală să 
aibă ouă frumos decorate, pentrucă adeseori erau date ca 
semn de dragoste fetei preferate. 

Altă dată se împărțeau fiecăruia un număr de ouă potrivit 
cu vârsta. 

Tradițiile despre origina ouălor de Paşti şi a jocurilor cu 
ele, nu sunt originare ale Suedezilor; sunt importate din Ger- 
mania, unde se făceau multe jocuri cu ouăle roșii, şi unde 
Biserica, încă în 1615, oprise jocurile acestea în biserici şi în 
ţintirime >. 


ARMENIA 


Din studiul « Datine şi Obiceiuri la Armeni », publicat de 
d-l H. Dj. Siruni (Araz), în numărul de Iulie 1936 al revistei 
«Ani», aflăm informaţii interesante despre Oul de Paşti la 
Armeni. În Miercurea Mare, care se mai numește « Miercu- 
rea de n'ar fi », pentrucă este considerată ca o zi rea, în multe 
locuri se văpsesc ouă «pentru ca să scoată ochii lui Iuda ». 
Pe aiurea, ouăle se văpsesc în Vinerea Mare. 

In Sâmbăta Mare, oamenii merg la biserică având ouă 
roşii în buzunar, şi în momentul când preotul spune: « Luaţi, 
mâncaţi. ..), cojesc ouăle ai le mânâncă. 

In Duminica Paştilor, fiecare trimete naşului său, ca dar, 
20—30 ouă roşii, având lipită pe unul o lumânare în formă 
de cruce, şi cine merge să felicite în acea zi, primește ca dar 
un ou roșu. 

De când există, la Armeni, obiceiul de a văpsi ouă, nu se 
ştie, nefiind despre acestea nicio aluzie la vechii cronicari 
armeni. Se crede, însă, că acest obiceiu trebue să fi venit 
din Apus, pentrucă un scriitor din veacul VIII, atunci când 
enumeră mâncările care împodobesc masa de Paşti, nu pome- 
neşte de ouă roșii. Se ştie însă că datina era să se mânânce, 
la Paști, ouă roșii înainte de orice altă mâncare. 

In general, ouăle de Paşti se văpsesc roşii. «Cronicarii 
armeni amintesc de ouă de coloare roşie. Grigore din 'Tadev 
dă chiar o interpretare mistică; socotește oul ca simbolizând 
pământul, şi văpseaua roşie sângele lui Hristos, uitând că 


www.dacoromanica.ro 





OUĂLE DE PAȘTI Dt 


creştinismul a adoptat obiceiul ouălor roşii din tradițiile 
păgâne ». 

Persoanele îndoliate se feresc de a întrebuința coloarea 
roşie, sau colori deschise; văpsesc ouăle cu colori închise, şi 
Chiar cu negru. 

Pentru văpsit se întrebuințaeză cârmâzul, şofranul, coji de 
ceapă, frunze de nuc, şi chiar fânul, care dă coloarea porto- 
calie, şi coaja de granată, pentru a obţine o coloare închisă, 

Armenii cunosc şi obiceiul de a încondeia ouăle de Paști. 

In regiunea Alexandropolului se fac figuri cu vârful bri- 
ceagului, pe oul roşu, prin alte locuri se fac figuri cu ceară, 
pe oul alb, după care se introduce în vopsea roşie, rămânând 
desenul alb pe oul de coloare roşie. 

Văpseaua se păstrează până la Rusalii, când se mai poate 
văpsi ouă. 

In timpul secerişului se pun în snopi ouă roșii, şi se pun 
ouă roşii şi în hambar, unde se păstrează până la anul viitor, 
pentru ca belșugul să fie nelipsit. 

La Armeni, oul de Paşti este chiar simbolul Invierii. In 
dimineața de Paşti, pleacă dela biserică ţinând un ou în mână, 
pentru a vesti sosirea Paștelui. 

Copiii cred că dacă păstrează oul roşu, se preface gălbă- 
nuşul în chilimbar. 

La Armeni se ciocnesc ouăle roșii până la Duminica 
Verde. 

In Armenia, necreştinii aşteaptă «să cadă coaja oului roşu 
pe pământ» pentru ca să se poată culca pe câmp. 

Armenii din Moldova, din Bucovina şi din Ardeal, au 
păstrat unele din obiceiurile în legătură cu ouăle de Paști, 
precum mâncarea de ouă roșii, miel fript şi un fel de cozonac 
la masa de seară, în timpul Paștilor. 

Despre masa de Paşti la Armenii din Ardeal, d-l Siruni 
reproduce următoarele din descrierea făcută de Păr. Grigore 
Govrighian, în cartea 4 Mitropolia Armenilor din Transil- 
vania » (Viena, 1896, p. 224): 

« Femeia armeană pregăteşte în seara de Sâmbăta Mare un 
coș frumos. Ea așează înăuntru cataua, pasca şi halagiul cel 
mai frumos. Pe lângă acestea pune o pastramă fiartă, carne 


www.dacoromanica.ro 


172 ARTUR GOROVEI 


de porc, vreo câteva ouă roșii, carne de miel friptă, vin, 
sare, etc. 

« De Paşti, disdedimineaţă, servitoarea ia coşul acoperit cu 
o cuvertură de preț şi-l duce la biserică şi acolo servitorii 
şi servitoarele stau pe rând în picioare cu coșul dinaintea lor. 
După terminarea liturghiei de dimineaţă, diaconul, având în 
mână cădelnița, merge pe dinaintea preotului, care binecuvin- 
tează conținutul coșurilor așezate într'un lung șir ». 


EGIPTUL 


Regretatul meu amic, Dr. Charles Miiller, expert pe lângă 
jurisdicțiile mixte indigene în Consulatul Franţei, din Ale- 
Xandria, mi-a comunicat următoarele: 

«În literatura arabă nu se găseşte nimic relativ la ouăle 
de Paști, obiceiu care există, în Egipt. 

Obiceiul acesta pare a fi introdus de Greci, în epoca în 
care ei au ocupat o parte din Egipt, probabil pe timpul Pto- 
lomeilor. 

Ouă roşii se fac, la Paști, de cătră creștinii locali, băștinașii 
Greci, Malchiţi sau Bizantini şi Kopţii catolici sau ortodocşi. 

Ouăle de Paşti se mai văpsesc și în albastru, verde, etc., 
dar întrebuințate mai mult sunt cele roșii. Mai este şi obi- 
ceiul de a lăsa oul alb, pe tare se desenează două cruci încru- 
cișate, în coloare roşie sau verde. 

Curios însă este faptul că și Musulmanii fac ouă roșii, sau 
altfel colorate, bineînțeles fără a întrebuința și semnul crucii, 
pentru «serbătoarea primăverii», care este considerată aici 
ca serbătoarea țării, și este ținută de toată lumea, fără deose- 
bire de rassă sau religie. Această serbătoare, de origină păgână, 
este fixată pentru ziua a doua a Paştilor ortodox, când toată 
lumea o serbătoreşte în comun, prânzând pe iarbă verde și 
împodobindu-se cu flori. 

In această zi, toată populaţia ciocneşte ouă roşii, Musul- 
manii și Creştinii ». 

D-l Dr. H. A. Winkler îmi scrie următoarele din «Kimân 
near kift» (Upper Egypt): 


www.dacoromanica.ro 


OUĂLE DE PAŞTI 173 


« In Egiptul de sus (Kimân), felahii dau copiilor, în ziua de 
Paşti, ouă colorate. Văpselele se cumpără dela prăvălii. Fie- 
care copil capătă două ouă, şi după cum mi se spune, regula 
aceasta este nestrămutată. Mama văpseşte ouăle roşu, porto- 
caliu, verde, cu colori cumpărate, iar coloarea galbenă o scoate 
fierbând paie de linte, albastru deschis se 
face din indigo, care trebue să se găsească 
în orice gospodărie. 

Cea mai întrebuințată coloare este roşu. 

Văpsirea oului se chiamă 4 înroşire », «a face 
ouă roșii). 

Ouăle sunt colorate și cu două colori: o 
jumătate roşu şi o jumătate verde, sau altă 
coloare, după plac. 

Oul se ornamentează şi în modul urmă- 
tor: se trage, cu o coloare, un brâu lat de-a-curmezișul oului, 
apoi pe o jumătate de ou se trag, în cruciș, încă două dungi, 
care pornesc dela marginea brâului şi se opresc la marginea 
brâului de partea cealaltă a oului. Cele patru compartimente 
ce rezultă, se văpsesc cu colori variate. Jumătatea oului de 
sub brâul dela mijloc, se văpsește cu altă coloare. 

Cu ouă astfel colorate se joacă băieţii şi fetele, aruncându-le 
unul la altul ca o minge, şi zicând, la fiecare aruncătură: 
«hemîr il bêd », ceea ce însemnează «a înroși oul». 

Toată serbătoarea (orientată după calendarul kopt), se 
numește, la felahii aceştia: «jâm hemîr il- bêd», adică 
« ziua înroşirii ouălor». 

Copiii mai fac prinsoare astfel: doi iau în mână câte un 
ou, lovesc oul unul de altul, şi acel care se sparge se cuvine 
celui care l-a spart. (Ciocnitul ouălor la noi). 

Un alt joc se numește: «a rostogoli oul la vale». 

Jocul acesta nu este legat de obiceiurile dela Paști, ci se 
practică în orice timp al anului. 

Copiii lasă pe un plan ceva înclinat să alunece oul până la 
oarecare depărtare, spre o mică bortă făcută în pământ. Acela 
al cărui ou intră în bortă, ia toate ouăle care greşesc drumul. 

Jocul acesta se poate face şi cu hurmale verzi sau cu mingi 
din baligă uscată de cămilă sau de capră. 





Fig. 46 


www.dacoromanica.ro 


174 ARTUR GOROVEI 


Cojile ouălor colorate se lipesc pe fereastră sau pe ușă, 
pentru a proteja casa de ochi răi. 

Aceste sunt obiceiuri din satul Kimân din Egiptul de sus. 

Despre ouăle de Paşti din Egiptul de sus a scris C. B. 
Klunzinge: « Bilder aus Oberăgypten, der Wüste und dem 
Rothen Meere », Stuttgart, 1877, p. 178. 

Ouă în diferite colori, cu văpsele cumpărate dela prăvălie, 
se obişnuiesc și în Egiptul de jos, după cum sunt informat, 
în satul Bedrîje lângă Zagazig ». 


www.dacoromanica.ro 





A d 
KÉ 





www.dacoromanica.ro 


Artur Gorovei. Oudle de Paşti, Tabela III. 





A. R, — Studii şi Cercetări. WWW.dacoromanica.ro 





(A siò 
A 


KE 
SS Sie 





Si 





www.dacoromanica.ro 


Artur Gorovei. Oudle de Paşti. Tabela VI. 





A. R. — Studii şi Cercetări. 


www.dacoromanica.ro 


Artur Gorovei, Oudle de Paşti. Tabela VII. 





www.dacoromanica.ro 


'Tabela VIII. 


Artur Gorovei. Qudle de Paşti. 


M 


t 
tre Mes E 


nl 
= A 


N 


. e 
A 
se e 
e Ze" 

d p 

D V p 
hb 
i 


Hi 
DU 
WITT 


DE e ee ag 
fy Zi 2 E 
ect AS 
AE ee h e 

ZE a r 


pe ouă 


S 
Ei 
Ke 
2 
E 
G 
> 
să 
SS 
e v 
S A 
CER- 
vE 
EK 
29 
E] 
[= e 
SC 
EE 
v 
g.g 
GO 
5z 
Ea 
Du 
3 


cău. 


din comuna Vaș 





A. R. — Studii şi Cercetări. 


www.dacoromanica.ro 


Artur Gorovei. Oudle de Paşti. Tabela IX. 





AR. — Studii şi Cercetări. WWW.dacoromanica.ro 


Tabela X. 


Ouăle de Paşti, 


Artur Gorovei. 


Pc ra a a a e art a 





A. R, — Studii şi Cercetări. WWW.dacoromanica.ro 


'Tabela XI. 


N 


D 
di ug 


= S W 
Se KS 


Artur Gorovei. Ouäle de Paşti, 





A. R, — Studii şi Cercetări, 


www.dacoromanica.ro 


Artur Gorovei. Ouăle de Paști. 


Tabela XII. 


D D i 


t 
d 
` a A 
AI 
i 
U 





A. R. — Studii şi Cercetări. WWw.dacoromanica.ro 


Artur Gorovei. Oudle de Paşti, Tabela XIII. 





Ro Sid TE ci IE ERE DEN ia 
Studii și Cercetări wu dacoromanica ro 


Artur Gorovei. Oudle de Paşti. Tabela XIV. 


Ouă de Paşti din Austria 
(Dr. Haberlandt). 





A. R. — Studii şi Cercetări, 
www.dacoromanica.ro 


Artur Gorovei. Ouăle de Paști. Tabela XV. 


Spreewald Spreewald Ostpreussen 


Tirol 'Thiringen 
(Modele din «Staatl. Sammuluneg für deutsche Volkskunde» Berlin). 


Niederleusitz (Museum. Dresden), 
Ouă de Paști din Germania. 





A. R, — Studii şi Cercetări, 
www.dacoromanica.ro 


Artur Gorovei. Ouăle de Paşti. Tabela XVI. 


Ouă de Paşti din Bavaria 
(Stulberger). 


Ouă de Paşti din Germania 
(Conrad Hahm). 





4. R. — Studii şi Cercetări. www.dacoromanica.ro 


CUPRINSUL 


Prefa . . . . .. .. 
Bibliografie 
Originea ouălor înroșite. . 
Originea ouălor roșii în folklorul românesc, 
Tradiții în legătură cu ouăle de Paşti 
Ouăle roşii în medicina populară . ..., 
Ouăle roșii în ziceri populare . . 
Ciocnitul cu ouăle de Paşti. ... . . 
Surăţia . . SE 
Jocuri cu ouă de Paști EE E 
Coloratul ouălor de Paşti . . 

Când se colorează ?. 

Cum se colorează? . . . - 
Ornamentaţia. ouălor de Paşti - 
Motive de ornamentaţie .... . 

I. Simboluri i i 

II. Motive din deiere animal 
III. Plante . . d 
IV. Obiecte uzuale 


Coloritul ouălor de Paşti .. . . . deg DEE 
Elementele fundamentale ale poet oului de Paşti 


Svastika. . . . . . e. 
'Triquentrum 
Roseta 


Svastica în ornamentaţia ouălor noastre de Paşti 


Datina ouălor de Paști la alte popoare . 
Ucrainia 
Bulgaria. . . . aoa a 
Ungaria 
Cehoslovacia . 

Polonia . ..... 

Rusia 

Grecia . . . . . . 
Italia — em e a a ei a 
Franţa ee 
Spania 


www.dacoromanica.ro 


a. 


Pag. 





nd 








176 CUPRINSUL 
Pag. 
Austria . . 146 
Germania . . . 147 
Elveţia . 355 
Belgia 156 
Olanda . 158 
Anglia 159 
Lituania . . . > >s > > >s >soòœ œ à 160 
Finlanda 161 
Estonia . . 165 
Suedia 166 
Armenia . . so> >saa’ 170 
Egiptul . š m 172 
Tabele 


www.dacoromanica.ro 





ACADEMIA ROMÂNĂ 
SILUDII: ȘI CE EI Ca DUR 





1. N. IORGA, Istoria pare EE ht EE 


ŢI. N. IORGA, Scurtă Istorie a Slavilor răsăriteni: Rusia 


şi Polonia. „5, i e A EE 
HI: Da GR. ANTIPA, Problemele Evăluţiei poporului 
EE 
IV. N. IORGA, Istoria literaturilor romanice în desot 
tarea şi legăturile lor, 3 voli:1020). oos i 
Vi P. PONI, Statistică. Răzeşilor, 1021 ee 
VI; Dr, GR. ANTIPA, Dunărea şi problemele ei ştiin- 
țifice; economice: şi: politice, 1921 a 


VII. TH. CAPIDAN, Meglenoromânii. I. Istoria şi graiul A 


LOr AOA Ree ee 
TI. Literatura populară la lei E 1028 SC 
III. Picţionar Meglenoromân, E AE 


VIII. G. BOGDAN-DUICĂ,. Viaţa şi ideile lui Simeon 
EE AFA pi Ee et Du AE PRIM aaa RS 


IX DN. LEON, E et Ai a EE 
E SĂUCIUC-SĂVEANU, Cultura. cerealelor. în 
jo antică şi "politica 'cerealistă a Atenienilor, 


AI Cen ek E WEE DD alai za Mini Aaa PARĂ ara, 


XI. SEXTIL PUŞCARIU. Studii Istroromäne, II, Intro- 
ducere, gramatică, caracterizarea dialectului istr- 
TOMÂN, 1027 + să DN VOCE e Ee 


II Dr, E LEPŞI, Studii Kurse morfologice Şi E 


logice asupra. Infusoriilor din România, 1927- 


“BIN, O. ANASTASIU, Tidustriile sătești în taport cù 


locălizarea narei industrii, EEN a A 


XIV. R. V. BOSSY, Politica externă a României fiti 


anii 1873—1880, privită dela Agenţia diplomatică 
din Roma, 1920 . + SE au UD Peg EA: 


XV. VICTORIA D. VOINOV, Excreţia prin intermediul ` 
cromatocitelor la nevertebrate, EE 
XVI. SEXTIL PUŞCARIU, Studii. Istroromâne. II. Bi. 


bliagrafie. critică, listele lui Bartoli, texte GE 
note; slosare, Zo20 «3 


XVII, Pap; Ee Călători EE în rile si po: 


ee TOSSE EA AA ENEE e 
XVIII. GEORGESCU. TISTU, Bibliografia litern ECH 
erer EENS i 
XIX, RADU 1. PAUL, EE EE internă. în 
limba română, 1032... e E 


XX. TH. NET, Hate, dialeciul Zeeche 1932. 
XXI. NICOLAE DRAGANU, Românii, în veacurile 
IX-XIV pe baza toponomiei şi a onomasticei, 1933 


XXII, CG. BOGDAN-DUICĂ, Ioan Barac, studii, 1933 + 
XXIII. VESPASIAN ERBICEANU, Naţionalizatea Justi- 
2 i tiei şi unificarea. legislativă în Basarabia; 1034... 
XXIV. TR: SĂVULESCU. ŞI T.  RAYSS, Materiale , 


ED) pentru flora Basarabiei, 1934 a o e a 
XXV: N. GEORGESCU-TISTU, lon Ghica. SE 
"eu prilejul unor. tezte ER 1935 


< SAVI STEFAN PASCA, Nume de persoane şi ni nume’ de 


animale im Para Oltului, 1030... o... 


XXVII. OTTO WITING, Istoria Dreptului de vânătoare 


în Transilvania, 1936. ai uta EE 


seent, SC DOBOȘI, Datul oilor (auinqhagesima ovium) ` 


Na ali A us E NAA MENSAS Bai E 


937 
XXIX., ILIE CORFUS, Mihai Viteazul şi Poloa 1937. 
232. ARTUR GOROVEI, Ouăle. de Paşti, 1037 i... 


Www.dacoromanica.ro