Aurelia Doagă — Ii şi cămăşi româneşti

AURELIA DOAGA 


II ŞI CAMA5I 
ROMÂNEŞTI 


© 


EDITURA TEHNICĂ 
ዘ 51 CĂMĂȘI 
BUCUREŞTI Р ROMÂNEȘTI, 





ዘ ȘI CAMASI 
ROMÂNEȘTI 


Lucrarea prezintă în mod detaliat cusăturile si tehnicile de lucru specifice 
fiecărei zone etnografice de pe întreg cuprinsul ţării. Fiecare model este 
insoțit de material ilustrativ prezentat pe hîrtie milimetrca, іп planşe color, 
care ajută la o cit mai bună și mai fidelă reproducere a modelelor pre- 
zentate. 

Lucrarea se adresează maselor largi de femei de la sate și orașe, coope- 
rativelor de artă populară, caselor de creaţie, unităţilor artizanale etc- 


б>» чё» “д> 


CUPRINS 


Capitolul РОГ TOMASE ویو یق ء وع‎ 2 RW و‎ tmt یع و‎ 7 
Capitolul II Portul românesc pe zone etnografice .......... 9 
Gostumulupopiilar dim Moldova = , ç + < +ç ç w < x санан 9 
Costumul-popular-din Dobrogea у. . . sc s a s m x û se mu Q 13 
Costumul popular din Muntenia .... s ¿ K 2 2 p astari 14 
Costumulupopular rin Oltenia: 55-2 ш жук жож уде жа ж ёш жж 23 
Costumul: populari din |Вапа шз шш енімен жк 28 
Costumul popular din Transilvania .............. 31 


Capitolul III Îndrumări tehnice pentru executarea punctelor de cusături 40 


Materiale necesare coniecţionării costumului popular ...... 40 
2011616161 016 «Сиа та -%.% سای یا اع‎ = «6.5 6፡3. s 41 
Қ гхатсар lu tnn JOAN کی‎ 5ይ: اھ .5 یا‎ @ x 5 5፡፡ 5 ፤ ጩራ % 55 
Fwy TAU PAROLE .፡,. E ЫР 7 0 7 % 56 
Glosar HESTI ЖЫЛЫ ЫҚ ОРА, L эы. x ኀ 5 < w < = ፡ ወ # 57 
ВОР ПИКЕ .. с ዘይ ፤ ሽነ) ЖІ.-ы.-2-.......-2.-. 59 


«><» А 


II ȘI CĂMĂȘI 
ROMÂNEȘTI ` 








Fiicelor mele Magdalena şi Constanța 


A. D. 





Costume vechi oltenești (înainte de anul 1900) 


ዘ ŞI CĂMĂŞI 
ROMÂNEȘTI 








7 


CAPITOLUL | 


PORTUL 
ROMÂNESC 


ORTUL românesc a fost portul de totdeauna 

al românului, atît în zi de lucru cît şi în 
zi de sărbătoare. Alcătuit din cămașa de purtare 
ori ie, din catrinfe, fote, vîlnice (în costumul 
femeiesc), ori din cămaşă, cioareci, {агі (іп cos- 
tumul bărbătesc), costumul românesc s-a purtat 
si se mai poartă şi astăzi în unele părți ale ţării. 

Ca toate fenomenele de cultură materială, 
costumul românesc a fost și el supus unei con- 
tinue evoluţii, evoluţie ce se datorează înrîuri- 
lor venite din vremi şi de la neamuri, convieţui- 
rii cu alte popoare, legăturilor comerciale etc. 

Portul românesc prezintă două caracteristici 
esențiale și anume: unitatea si continuitatea sa. 


Prin continuitate înţelegem drumul parcurs 
de portul popular născut pe străvechea vatră a 
civilizaţiei dace, pînă în zilele noastre. 

Prin unitate trebuie să înţelegem acele tră- 
sături, acele aspecte esenţiale care se văd în 
portul românesc din întreaga (ага. Astfel, unul 
din aceste aspecte este componența costumului. 

Costumul femeiesc se compune din aceeași 
cămaşă de purtare sau ie, din aceleași piese, de 
la brîu în jos (cu particularitâtile specifice fie- 
cărei zone etnografice) са: 1016, vîlnice, catrinte. 
Іп costumul bărbătesc unitatea este și mai vă- 
dită, acesta compunîndu-se din cămaşă lungă 
sau scurtă, itari, căciulă etc. 

Peste costumul femeiesc și bărbătesc se poar- 
tă haine mari, largi, confecționate din dimie, 
aba (albă sau neagră), cojoace mai lungi ori mai 
scurte. 


Materia primă constituie un alt aspect al 
unității costumului românesc. Lîna, сіпера, 
inul, bumbacul si borangicul sînt materialele 
din care se confecționează costumul popular. 
Astfel, din pinza (esutâ în două ile se croiesie 
ia si cămașa bărbătească; din pinza de lînâ 
tesutâ în două ori în patru ile se confecționează 
fotele, vîlnicele, саїгіпеІе, Цагіі, hainele mari 
şi mici. 

Croiul iei, al cămășii bărbătești, al pieselor 
de la brîu în jos constituie un alt aspect al uni- 
tâtii portului românesc. Astfel, croiul simplu, 
din patru foi drepte, fără nici un fel de râscro- 
ială, (spre a nu se pierde nici un petec) este cro- 
iul de totdeauna al iei sau cămășii de purtare; 
acelaşi croi simplu se întîlneşte si la celelalte 
piese ale costumului femeiesc și bărbătesc. Căma- 
șa croită fără răscroială din cele patru foi în- 
crelile la gît, se poate vedea pe metopele monu- 
mentului de la Adam-Klisi. Acest croi simplu 
nu dăunează aspectului estetic, dimpotrivă oferă 
prilejul ca ornamentarea pieselor să se îmbine 
cît mai fericit cu simplitatea croiului. 

Decorul, ornamentarea (cusătura în termeni 
populari) contribuie la păstrarea unităţii portu- 
lui românesc. 

Ornamentul cu care femeia își împodobește 
costumul este, de cele mai multe ori, creat de 
târancâ. Ea se inspiră din mediul înconjurător, 
din viaţa de toate zilele, asigurîndu-i un stil 
propriu, stilul popular, care nu are egal. Prin 
linii simple, ea reușește să prindă esentialul 
obiectelor naturii înconjurătoare, creind motive 


CAPITOLUL 1 


PORTUL 
ROMÂNESC 























PORTUL 
ROMÂNESC 


geometrice, ori florale care ilustrează boboci, 
trandafiri, pomui vieţii etc. sau لمع بر دہ‎ păsări. 
Esenţial în ornamentareaț costumului este 
si modul cum se dozează ornamentul față de 
albul pînzei. Aci țăranca prezintă un gust vădit 
superior. Echilibrul, ponderea sînt aspecte ale 
ornamentării costumului popular. Тп această 
privință academicianul Gh. Oprescu spunea: 
„Daca o parte este brodată mai bogat, mai din 
plin, ea va îi înconjurată, obișnuit de spaţii în 
care motivul cusut este oarecum aruncat la in- 
tervale mari ca să formeze o tranziţie și să nu 
constasteze prea izbitor cu restul pînzei nebro- 
date. Acest echilibru între diferitele cîmpuri e 
de o eleganţă fermecătoare care nu va scăpa nici 
unui cunoscător. Chiar atunci cînd la vreunul 
din popoarele vecine găsim broderii care să ne 
mulțumească pe deplin atît prin combinația 
culorilor cît si prin desen, lucrul 18፲፳በር[[ româ- 
ne va arăta un gust superior prin măsura de care 
se dă dovadă în această distribuire a detaliilor 
și a alternării spaţiilor brodate cu cele nebro- 
date. Dacă alăturăm cusăturilor din Teleorman- 
Vlasca, ia de Oltenia, distincția lucrului curat 
românesc va fi evidentă pentru oricine“. 
Cromatica de care se folosește [âranca pentru 
orna mentarea costumului aderă la unitatea por- 
tului românesc. Cromatica portului nostru se 


caracterizează prin armonie și prospeţime. Culo- 
rile iei românești sînt culori odihnitoare si feri- 
cit combinate. Pe fondul culorii de roșu ori de 
negru se altoiește firul auriu ori argintiu, flu- 
turii, mărgelele. 

Pînă la apariţia coloranților industriali {й- 
ranca folosea vopsitul vegetal. Frunze de arin, 
de nuc, măr pâduret, Погі de nalbă, 5.8. în com- 
binatie cu zeamă de varză, borş, oțet, sare etc. 
servea pentru obținerea unor culori calde, necon- 
trastante. 

Punctul de cusătură este și el unul din ele- 
mentele unităţii portului nostru. Puncte de ba- 
ză ca, punctul „înaintea acului“, cruci, tighele 
la un fir se folosesc în întreaga țară, deosebirea 
făcîndu-se numai în felul cum se combină în 
alcătuirea motivului, precum și în denumirea 
lor. Astfel, crucea poartă numele de „muscă“ 
în multe zone ale ţării; în Moldova se numește 
»crusifâ“ sau „punta mică“. De asemenea, ti- 
ghelele se numesc „rumânescuri“ în Muscel, 
„piezuri“ în Olt, „chezuri“ în Moldova, ,ochifi, 
осі{і“ în Ardeal. 

În afara punctelor de bază, aproape în fie- 
care zonă etnografică se folosesc puncte speci- 
fice, ca de ex. „ciocănele“ în Sibiu; „brînele“ 
şi ,brâduti“ în Ardeal, Argeș, Vlașca; „nem- 
{оапе“ în Banat si Maramureș; punctul „ațește“ 
în Hunedoara etc. 


ናታ << 








PORTUL ROMÂNESC 
PE ZONE ETNOGRAFICE 


COSTUMUL POPULAR DIN MOLDOVA 


OSTUMUL popular de Moldova păstrează în 

structura sa elemente străvechi, fraditio- 
nale. Cămaşa femeiascâ se croieste din patru foi 
drepte, fără nici un fel de răscroială, foi care se 
încretesc la gît, asa cum se întîlnesc și ре meto- 
pele monumentului de la Adam-Klisi; păstrea- 
ză, de asemenea, marama, fusta largă. Costu- 
mul bărbătesc păstrează [[8፲11, sumanele, opinca. 

Costumul femeiesc de Moldova este costu- 
mul cu fotă, care cuprinde aria Moldovei por- 
nind din zona Vrancei pînă în nordul ţării, 
excepţie făcînd unele zone ca de ex. 1851, Ba- 
cău, unde se întîlneste și costumul cu fustă 
numită „androc“. 

Dar, costumul cu fotá este răspîndit si în 
zonele de miazăzi ale țării, cuprinzînd zona 
Argeş, Muscel, Dîmboviţa, Rîmnicu-Sărat, Bu- 
тап. Deosebirea dintre aceste costume și cos- 
tumul cu fotă al Moldovei se vede mai ales din 
punct de vedere al ornamentării. 

Fota este piesa dreptunghiulară de culoare 
neagră, [65018 în două sau patru ile, care їпіа- 
şoară strîns corpul de la talie în jos. Se poartă 
cu ie sau cămaşă cu 811[[, їпсге si rîuri, cu 
brîu, bete, pieptar. Pe cap se poartă stergarul, 
тагата sau íruntariul. La gît poartă podoabe 
de mărgele numite „gherdan“, sau „2Z gar de“. 

Costumul bărbătesc іп forma lui arhaică s-a 
compus din cămașa croitâ din două foi, la care 
se adaugă mînecile din umăr, din Цагі de lînâ, 
căciulă și opinci. Cămașa din zilele noastre pre- 
zintă ornamente mai bogate și se compune 


9 din 2 piese: partea de la brîu în sus şi „lusta“ | 


cămăşii. Aceasta se croieste din 3—4 foi саге 
se їпсгееѕс cu un snur. Peste costum bărbaţii 
poartă cojocul și sumanul. 


la de Suceava 


la de Suceava (fig. 1) aparţine tipului de ie 
cu аца, încreţ şi rîuri. Păstrînd unitatea iei din 
întreaga țară, ea prezintă următoarea particulari- 
tate mai însemnată: gulerul ei nu apare, acesta 
fiind înlocuit de „brezărău“. Brezărăul se realizea- 
ză prin încrețirea cămăşii cu un ,snur“ sau 819 
răsucită din іп sau cînepă, ori arnici, după ce 
marginea cămășii a fost întărită prin cusătura 
numită „drug“. 

Cămaşa se croieste din 4 lățimi de pînzâ, 
pentru шіпесі, 816811, clini si broschife. Clinii 
poartă numele de „foroclină“, iar Вговсһ а se 
numește ,pavâ“. Câmasa аге mîneca largă, care 
se termină prin același drug, lucrat tot așa de 
des ca si la brezărău. Gura cămășii stă în faţă. 

Ia de Suceava se confecționează din pînzâ 
de cînepă, in, ori bumbac gros. Din aceeași pîn- 
ză se lucrează și poalele. Іа se lucrează cu altitâ 
lată, cusută în Íîsii, despărțite între ele prin 
„brîie“ orizontale, cu lățimea de 1—2 cm și de- 
corate cu „fir metalic“ în punct de lănţişor, ori 
cu mărgele albe sau galbene de piatră. 

Altiţa cămășii se lucrează cu 4—5 şiruri 
(2—3 ст lățime fiecare sir), iar în partea de 
sus, către umăr, se termină cu motive mai mă- 


CAPITOLUL ዝ 


COSTUMUL POPULAR 
DIN MOLDOVA 














Fig. 1, Costumul femeiesc de Suceava. 


runte care subliniază ultimul sir al altifei. 
Motivele geometrice (romburi, pătrate, triun- 
ghiuri) şi cele simbolice ca porți, case dau im- 
presia unor cusături ornamentate bogat cu rădă- 
cini adinci în tradiția românească. Sub аца 
plină, fastuoasă stă їпсге{ш la fel de bogat, 
lucrat în alb ori galben-portocaliu, pentru iond 
şi cu punctul la un fir, cruci ori tighele. 

Increjul de Suceava se remarcă prin croma- 
tica sa: astfel, pe lîngă culoarea de fond alb 
sau galben, apar culori de verde, roșu, bleu, 
care se completează de cele mai multe ori cu 
mărgele colorate în aceleaşi culori vii. Lănţişo- 
rul este prezent în cusătură firului metalic alb 
sau galben. Rîurile iei se cos mai ales „pieziș“ 
(în diagonală) grupate cîte trei. Ele pornesc de 
sub аі а pînă jos la mînecâ. De obicei, moti- 
vele de pe rîuri sînt de două feluri si зе distri- 
buie prin alternanță: boboci, trandafiri stilizati, 
intercalati în pătrate, romburi, jumătăţi de 
triunghiuri. 

Cromatica iei de Suceava este bogată. Pe 
lîngă culoarea de fond negru, cafeniu închis, 


Pe piept, săteanca lucrează de obicei aceste 
modele mult mai mici decît cele de pe mîneci, 
respectînd stilul si culorile specifice zonei. Punc- 
tul folosit în ornamentarea iei de Suceava este 
crucea, la un fir, tighelul, lântisorul, drugul. 
Caracteristic acestor puncte este bogăția cu care 
se înfățișează fapt datorat cusăturii buclate, cu 
firul gros. 

Ia se poartă cu renumita fotă de Moldova, 
(fig. 1). In zona Suceava, fota ţesută în casă, 
în patru ile, se înfășoară în jurul corpului, sco- 
{їп@ bine în evidenţă silueta femeii. Aceasta se 
decorează cu dungi verticale în față, de o parte 
și de alta а căpătiielor. Partea de uzură a fotei 
(spatele) nu se decorează. Peste iotă se încing 
betele, tesute în năvădeală. 

Peste ie si fotă, se poartă cojocul fără mî- 
neci numit pieptar decorat cu broderii în culori 
vii ca roșu, roșu-vișiniu, verde, alb, albastru. 

Pentru împodobirea capului, femeia folo- 
seste stergarul din bumbac, țesut în multe ife 
și cu motive înguste la capete. 

La podoabele femeiești din zona Suceava se 
adaogă podoabele din mărgele în tonuri calde, 
zsărzile de corali roşii, salbele din monezi de 
argint etc. 


la de Cimpulung Moldovenesc 


Costumul de Cîmpulung se compune din ie, 
fotă sau ,catrintâ“, bete, pieptar, stergar si 
opinci (fig. 2). 

Ia de Cîmpulung se croieste са iile cu alti[â, 
іпсгеф si rîuri. Deosebirea о dă gulerul că mășii, 
care în această parte a Moldovei apare sub forma 
„brezărăului“ numit ,creafâ“. Camasa se coase 
la gît cu un drug foarte des, prin care apoi să- 
teanca introduce un fir cu ajutorul căruia strîn- 
ge foile cămăşii. 

Se croieste din 4 lățimi pentru ,chiepti“ 
(piept si spate) si mîneci. Pentru ușurința în 
miscare, femeia introduce bucata de pînza nu- 
mită ,bâgâtoare, (clin) şi pavâ. Mîneca se ter- 
mină jos cu „brățară“ (bentifâ). Câmasa se 
confecționează din pînzâ de in si mai tîrziu din 
bumbac mai gros. 

Distribuirea ornamentelor este 856 [18 ከ8108- 
re cu a iilor din restul Moldovei. Acestea se 
plasează jos la minecă, pe brățară si în ,chiez“ 
(diagonală) pe mînecâ. La partea superioară а 
mînecii stă încreful si а! а. Ornamentele nu- 
mite „pui“ se distribuie, de regulă în piezis. 

Incretul iei de Cîmpulung apare uneori foar- 


te lat (5—6 cm) în culoarea galben, cu interca- 


COSTUMUL POPULAR stau culorile de verde, galben portocaliu, al- 
latii demotie gevometrice în roșu sau negru. 10 


DIN MOLDOVA  bastru etc. 











cîmpul fiind ţesut în negru (urzeală si bâtâtu- CAPITOLUL I! 
ră). 

Pe сар femeia poartă ştergarul. Peste cos- 
tum poartă pieptarul cu margini din blană de 
jder sau cojocul ornamentat în culori de verde, 
roșu, grena, liliachiu. Culoarea de liliachiu 
apare şi în ornamentarea beielor sau ,bîrnete- 
lor“ care se les în năvădeală, în motive geo- 
metrice (romburi), numite „ochiuri“ 51 în cu- 
lori de roşu, verde, alb, albastru. Punctul de 
cusătură este crucea, lântisorul, tighelul. 

Ca haină mare, săteanca de Cîmpulung poar- 
Ei sumanul maro din dimie (aba), ornamentat cu 
„dungi“ negre (3—4 cm), lucrate din lînă de 
casă în 5 cîrlige. Aceste „dungi“ apar pe părțile 
din față, jos 18 mîneci, pe guler. 


1а de Vrancea 


Costumul femeiesc de Vrancea (îig.3) se dis- 
tinge prin sobrietatea si gustul ales. Ia capătă 
frumusețe și strălucire prin bogăția firului me- 
{айс alb ori galben, а betelei si a íluturilor 
aruncaţi ici si colo nu-și găsește rival decît în 





Fig. 2. Costumul femeiesc de Cimpulung 
Moldovenesc. 


Cromatica iei este de regulă monocromă, 
negrul fiind culoarea frecventă. 

Punctul de cusătură este crucea, tighelul și 
lântisorul. lile mai vechi se ornamentează şi 
prin alesătură. Interesant este folosirea punc- 
tului „lănțișor“, care la ia de Cîmpulung nu 
apare numai ca umplutură, ci şi ca punct de 
cusătură al unor cîmpuri ornamentale. Cusut 
cu firul gros în 6, punctul dă impresia de punct 
crosetat, apărînd ca о împletitură. Аа iei de 
Cîmpulung se lucrează în Ійп(ізог (în negru) 
cu firul gros, motivele apărînd reliefate, bu- 


clate. 
Ia de Cîmpulung se poartă ርህ [018 sau ,ca- 
trintâ“. Aceasta păstrează caracteri ` fotei 


de Moldova. Se (езе în patru Це cu 0 uungă 

roşie pe poale, numită „bată“. Aceeași dungă 

se repetă și sus la brîu. De o parte şi de alta a 

fotei (căpătiile) se [65 în vriste înguste (1-2 

cm) în culori policrome de verde, galben, albas- 

tru, alb, pe fondul roșu. Partea din spate a зе дее ቿን COSTUMUL POPULAR 
11 fotei, partea supusă uzurii, nu se ornamenteazâ, Fig. 3. Costumul femeiesc de Vrancea. DIN MOLDOVA 








CAPITOLUL [ 


COSTUMUL POPULAR 
DIN MOLDOVA 


ia de Muscel. Croită din patru lățimi de pînză 
165018 în două ite, cămașa folosește croiul fără 
pierderea vreunei bucăţi de pînză. Pentru a-i 
da lărgimea cuvenită, femeia are grijă să intro- 
ducă sub braţ „foroclina“ (clin) și bucata pâtra- 
tă de pînză, numită „pavă“. La gît, cămașa se 
strînge printr-un cref simplu şi gulerul cusut în 
motivele specifice Vrancei. Jos, la mînecă, se 
termină prin mansetâ râsírîntâ, numită „bră- 
ră“ și care are aspectul unui volan. 

Orna mentarea cămășii se face cu motive geo- 
metrice și florale stilizate. Distribuite în rîn- 
duri și altifâ, sub care șa de întotdeauna încrețul, 
motivele păstrează echilibrul între cîmpul florai 
și albul pînzei. Ea se ornamentează jos la mînă, 
cu trei rînduri pe mînecă, dar si си un singur 
rînd (la ia fără altifâ) de o parte si de alta, în 
locul celorlalte rînduri apărînd cheiţe lucrate 
în fir auriu și subliniate de mici sabace. 

Increful iei de Vrancea se lucrează în culoa- 
rea alb sau galben, cu punctul „crucea“ sau 
„înaintea acului“. Deasupra încre[ului stă altiga 
mărginită de fîşii lucrate în lănţișor cu fir alb 
sau galben. Altiţa, destul de lată, numără pînă 
la 4—5 rînduri de motive, așezate orizontal şi 
despărțite între ele prin aceleași fîșii înguste 
de fir metalic. Pe piept, vrînceanca distribuie 
două pînă la patru rînduri de motive, care se 
plasează lîngă gura cămășii si ea ornamentată 
bogat. 

Spatele se ornează simplu de o parte și de 
alta a umerilor, acolo unde se vede din pieptar. 

De la brîu în jos se poartă fota strîmtâ, 
specilică Moldovei, căreia vrîncencele îi spun 
catrință. „Catrinţa“ se 1656 în patru ife si 
se orneazâ cu alesături în ,vrîste si motive 
geometrice, pe ambele părți care se suprapun 
în față. 

Romburi, triunghiuri, pătrate alese cu fir 
metalic alb sau mătase în culori de violet, bleu, 
roşu, verde sînt motivele și culorile cu care se 
ornamentează catrinta de Vrancea, motive pla- 
sate de-a lungul vrîstelor înguste (1—2 cm). 
Uneori, poalele [0161 sînt subliniate de vrîste 
în „linii îrînte“, în culori de alb, bleu, gri, fir 
metalic. 

Punctul specific cusăturii de Vrancea este 
de obicei, crucea si lântisorul. Pentru a da as- 
pectul cuvenit firului metalic lânfisorul de 
Vrancea se coase deosebit de lântisorul obișnuit. 

Elementele din motivele ornamentale poar- 
tă denumiri ca acestea: steluțe, coarnele berbe- 
cului, cîrlige, ochiulețe etc, 

Pe cap se folosește stergarul sau „fruntariul“, 
în formă dreptunghiulară, cu lățimea de circa 
40 cm. În picioare se poartă opinci şi obiele, 
apoi ciorapi de lînă, într-unul sau 5 cîrlige. 


Peste costum, femeia poartă sumanul de 
dimie, ornamentat cu modele formate din cusă- 
tura mașinii de cusut, plasate de-a lungul piep- 
tilor, la mîneci, guler și buzunare. 


Cămașa bărbătească de Moldova 


Această cămașă face parte din tipul cămă- 
șilor lungi. Câmasa se croiește fără platcă. 
Excepţie fac unele cămăși din județul Galaţi, 
(comuna Cuca, Pechea) unde cămășile se croiesc 
și cu platcă, care de regulă apare mai îngustă 
decît platca câmasii lungi de Muntenia. 

De asemenea, în unele zone, cămașa se com- 
pune din 2 piese: ciupag (partea de la brîu în 
sus) și fusta, care se croieste din 4-5 foi si se 
încrefeste cu un snur. 

Cămașa de Moldova se croieste dintr-o foaie 
pentru față şi spate şi alte foi pentru mîneci, 
clini şi pavă (fig. 4). 





Fig. 4. Costumul bărbătesc de Moldova. 


12 





Pe foaia din față se croieste gura și gulerul. 
Mînecile se prind de umăr fără vreun cref, iar 
jos se terminâ, obisnuit, cu mîneca largâ. 

Motivul ornamental este motivul geometric. 
Іп zilele noastre apare și motivul floral. Orna- 
mentul se distribuie pe bentifâ, pe guler, care 
are lățimea de 4—5 cm, în jurul gurii și la 
mîneci, jos. Cămașa cu fustă se ornamentează și 
de-a latul umărului mînecii, precum și pe 
poale. 

La cămașa de Vrancea ornamentul geome- 
tric se coase cu „fir“ metalic (auriu si argintiu), 
în punctul „la un fir“. 

Cămaşa cu fustă, care păstrează distribuirea 
ornamentală de mai sus se lucrează în culori de 
negru, roșu închis (Neamţ), în motive geome- 
trice și florale. 

Punctul cămășii bărbătești este „la un fir“, 
crucea şi tighelul, în zilele noastre. 

De la brîu în jos se poartă Цагіі tesuli în 
casă, în două sau patru Це, din „păr de oaie“ 
(fruntea 11810) şi dați la piuă. Aceştia apar 
strîmfi pe picior și uneori încrefifi (Mol dova de 
Nord). Peste cămașă şi pantaloni, moldoveanul 
poartă brîu, chimir ori curea bătută în ţinte. 
Brîiele se tes cu lățimea de 10—15 cm în culoa- 
rea de roșu si іп năvădeală, cu culori de alb, 
roșu, verde moale. Chimirele se confecţionează 
din piele și se ornamentează prin presare, cu 
aplicaţii în motive geometrice și florale. _ 

Peste cămașă si агі, în timp de iarnă, se 
poartă sarica (Vrancea), sumanul (Roman, Ba- 
cău, Suceava), cojoace ornamentate cu motive 
florale brodate, ,ipingeaua“ ori mantaua. Su- 
manele se ornamentează cu podoabe din șnur 
de lînă sau „strămătură“. 


COSTUMUL POPULAR DIN DOBROGEA 


Са si celelalte costume din țară, costumul de 
Dobrogea respectă unitatea si continuitatea cos- 
tumului românesc. 

Costumul de Dobrogea se compune din că- 
таза, саігіпіе, vîlnic sau fustă, şi tulpan în 
formă triunghiulară. 

Costumul bărbătesc din Dobrogea prezintă 
aceeași componenţă și același croi cu restul cos- 
tumelor din țară. Deosebită, la costu mele noi, pare 
a îi vesta care se poartă peste cămașă. Origina- 
litatea se remarcă din punct de vedere al folo- 
sirii ornamentului, care nu apare pe alte veste 


13 (vesta de Argeș, Muscel, Dîmbovifa). 


Cămașa de Dobrogea 


Vechiul port al strămoșilor noştri s-a păstrat 
pînă în zilele noastre, astfel că femeia din Do- 
brogea poartă şi ea costumul compus dintr-o 
cămașă cu mîneci largi, două catrințe ori vîlnic 
cu catrință, batista triunghiulară cu ,spifuri* 
(fig. 5). 

Câmasa se confecționează din pînză de bum- 
bac ori borangic; se croiește din două foi, pen- 
tru piept şi spate, iar mînecile se prind din 
umăr. În județul Constanța se văd și cămăși 
croite din cele patru foi drepte încrefite la git. 
Alteori cămașa se croieste cu platcă, mînecile 
prinzîndu-se de umăr (Muzeul de Artâ popularâ 
Bucuresti). 

Ornamentul geometric sau floral se plasează 
pe piept, de-a lungul gurii câmdsii si la mînecâ, 
jos. La câmasa cu platcâ, ornamentul apare pe 
platcă (în față), la umeri și jos la mînă, ter- 
minîndu-se cu „bibiluri“ cusute cu acul. Punc- 
tele de cusătură sînt crucea, tighelul, lângisorul, 
bibilurile. 





CAPITOLUL |I 


COSTUMUL POPULAR 
DIN DOBROGEA 


CAPITOLUL ۱! 


COSTUMUL POPULAR 
DIN MUNTENIA 


Cromatica este simplă, avînd la bază culori- 
le roșu si negru. Motivele se completează cu 
„lănţișorul“ cusut cu firul auriu ori argintiu si 
cu fluturi așezați în formă de solzi. 

De la brîu în jos se poartă două catrinfe ale- 
se, cea din spate pe fond negru, iar cea din faţă 
pe fond roșu, cu motive mari geometrice іп for- 
mă de bordură pe părțile laterale. 

La cămaşa cu platcă se poartă un fel de vîl- 
nic (Muzeul de Artă populară) încrefit, ţesut 
în două ite și ales în motive florale. Motivele 
se plasează pe poale în formă de „bată“ (20— 
--95 cm) si flori rupte pe „trupul vîlnicului“. 
In faţă stă o catrință 165918 іп vărgi înguste, 
dispuse vertical, cu roșu pe fond negru. 

Pe cap femeile poartă „tulpanul“ alb în 
formă triunghiulară, ornamentat cu bibiluri din 
mărgele colorate, sau dantelufâ. 

Portul românilor din Dobrogea prezintă ca- 
racteristicile zonelor muntenesti de cîmpie, de 
pe malul stîng al Dunării. Ansamblurile feme- 
16511 sînt asemănătoare celor de Ilfov si Teleor- 
man. 


COSTUMUL POPULAR DIN MUNTENIA 


Costumul din această parte a ţării este costu- 
mul cu fotă, care cuprinde întreaga arie subcar- 
patică începînd cu zona Argeș și prelungindu-se 
în Muscel, Dîmbovita, Prahova, Buzău, Rîm- 
nicu-Sărat. 

Fota veche se ornamentează cu vărgi dispuse 
vertical, vărgi care se întîlnesc și astăzi în fota 
de Buzău, R. Sărat. In evoluţia ei s-a ajuns la 
ornamentația compactă, lată cum este la fota 
de Muscel și Argeș, ornamentație care se face 
în formă de „bată“ pe poale, si pe câpâtîie, cu 
fir auriu și argintiu. 

Costumul popular de Muntenia respectă uni- 
tatea si continuitatea costumului românesc, dar 
prezintă și particularități, diferențieri, atît în 
ceea ce privește ornamentarea cromatică, cît și 
punctele de cusătură. 

Excepţie de la fota strîmtă o face fota de 
Prahova care se prezintă sub formă de fustă lar- 
gà, încutată. De asemenea costumul de Vlasca, 
prezintă în locul fotei, vîlnicul numit ,peste- 
man“; Costumul de Teleorman se poartă cu două 
catrințe, așezate în față si spate. 

Іп județul Olt se poartă costumul cu vîlnic 
negru ales în motive florale cu bată la poale și 
„Погі rupte“ pe „trup“ și costumul cu două „ză- 
velci* (catrinte) în faţă și-n spate. 


Costumul bărbătesc de Muntenia respectă 
croiul și plasarea ornamentului cămășilor din 
întreaga ţară. Câmasa mai nouă prezintă si 
platcă. 


la de Rîmnicul Sărat 


la de Rîmnicul Sărat este ia care face parte 
din tipul cămășilor cu altijâ, іпсгер și rîuri. 
Caracteristic unor ii de Rîmnicul Sărat este 
„ciupagul“ de sub guler care (în faţă) are uneori 
lățimea de 7—8 cm. Asemenea ciupage late, sub 
guler s-au mai întîlnit la ia veche de Ilfov. 

Ia se croieste din 4 lățimi. Gulerul cămăşii 
se formează printr-un cref care se termină cu un 
drug foarte dens. Câmasa mai nouă prezintă gu- 
lerul obișnuit al iilor româneşti. Pentru lărgime 
cămașa are adăugaţi clini si „broschiţe“. La 
mînecă jos se termină cu bantă sau ርህ fodor 
(fig. 6). 





Fig. 6. Costumul femeiesc din Rimnicu Sărat. 


14 








Motivul ornamental este motivul geometric 
sau floral stilizat. El apare fie în rînduri, fie în 
„piez“ (diagonală), fie în formă de tablă (căma- 
șa cu ciupag şi fodor). Toate aceste ornamente se 
prelungesc de-a lungul inînecii pînă la încref. 
Încrețul se lucrează cu punctul „înaintea acu- 
lui“; firul se strînge ușor, motivele căpătînd 
astfel relisf. 

Punctele folosite la ornamentarea acestei ii 
sînt: crucea, butucul, tighelul, lănţișorul, punc- 
tul de ciupag; de cele mai multe ori se lucrează 
cu firul gros în şase, ceea ce face ca motivul să 
apară buclat. 

Altifa apare formată din mai multe galoane 
înguste, printre care se intercalează firele de aur 
și argint. Pe unele ii apar fluturi mari, albi, 
fixaji printr-o mărgică, tot albă (Muzeul Satu- 
lui). 

la se poartă cu [018 care este fesutà în 2 ite, 
din lînâ sau borangic gros, пеНегі, în culoare 
neagră. Ea se ornamentează în grupe de dungi 
orizontale colorate (roșu, verde, alb, galben) pe 
poale, de lățimea a 3—4 cm. Pe părţi, în sus, 
fota este aleasă simplu, dar cu gust în grupe de 
văr gi în culori de roșu, alb, pe fond negru; une- 
ori mai poate fi întîlnitâ și cîte o vargă în cu- 
loarea albastră. 

Peste îotă, femeia încinge batele înguste, 
dar fin lucrate, în minuscule motive geometrice 
pe fond roșu. 

Pe cap se poartă marama fină de borangic. 

În vreme de iarnă, se poartă „minteanul“ 
decorat cu găetane. Acesta se lucrează din lînâ 
țesută în două sau patru ife care se dă apoi la 
piuă. 


la de Prahova 


Recunoscut pentru ie și „fotă“, costumul de 
Prahova se remarcă prin unitatea sa. Pînza de іп, 
bumbac ori borangic, motivul geometric ori Но- 
ral, punctul crucea ori tighelul, distribuirea 
ornamentelor sînt condiţii care dovedesc res- 
pectarea unităţii iei din întreaga ţară (fig. 7). 

Ia se croiește din patru foi, din pînză de 
casă cu lățimea de 40 cm apoi se fixează prin 
gulerul lat de 2—3 cm. La mîneci si sub braf 
cămașa are clini si broschife care dau ușurință 
în mișcări. Și dacă majoritatea iilor prezintă 
broschița pătrată de 4—5 cm, broschiţa iei de 
Prahova este uneori mult mai mare (peste 10 
cm’). 

Cămașa se croiește cu mîneca largă, iar іп 
partea de nord a județului apar și cămăși „cu 


15 fodor“ (volan). 








Fig. 7. Costumul femeiesc de Prahova. 


Gura că mășii se croieste tăiată adînc în față 
și se încheie, în partea de jos cu o сһеЦа lucrată 
prin alternanță cu roșu şi negru. 

Distribuirea ornamentelor se face la 81113, 
încret,la rîndurile de pe mînecâ 51 la mînecâ, jos. 

۸181] este formată din rînduri transversale, 
aşezate sus pe umăr. Încreţul іеі de Prahova 
este încretul obișnuit, uneori putînd să si lip- 
sească. Sub іпсгеф se lucrează trei rînduri verti- 
cale care se prelungesc pînă jos, la mînecă. Pe 
piept apar trei sau patru rînduri cu aceleași 
motive de pe mîneci. 

În partea de nord a județului, ca influență 
a Ardealului, se văd ii cu altiță îngustă și „pui 
peste cot“. 

Poalele iei de Prahova se lucrează cu motive 
simple și de multe ori nu se ornamentează. 

De la brîu în jos se poartă vîlnicul, învoalt 
care se lucrează în război în patru Це, pe fond 
negru. Caracteristic acestuia este „bata“ de la 
poale si din față, [esutâ în roșu ori aleasă în 
motive geometrice (uneori şi în culori de gal- 
ben, verde) cu lățimea de 20 cm; romburi mari, 


CAPITOLUL II 


COSTUMUL POPULAR 
DIN MUNTENIA 




















CAPITOLUL 1 


w 
COSTUMUL POPULAR 
DIN MUNTENIA 


pătrate, stele în colțuri se succed pe căpătiiele 
vîlnicului, de la poale pînă sus la brîu. 
Marama veche de borangic, aleasă cu bumbac 
alb în vărgi dispuse orizontal, ori marama aleasă 
în borangicul alb sau galben cu câpâtîi, comple- 
tează eleganța și fineţea costumului de Prahova. 


la de Vlașca 


Deosebirea costumului de Vlașca de celelal- 
te costume românești o face vîlnicul cu denumi- 
rea de ,pesteman“. Păstrînd caracteristica de 
bază a costumului românesc, unitatea, costu- 
mul de Vlașca îşi are particularitâgile sale, care 
uneori sînt evidente chiar de la sat la sat. 

Costumul de Vlașca se compune din ie, poale 
„peşteman“ si catrință, maramâ sau ,cîrpâ“ 
(fig. 8). 

Ia este piesa principalâ care se croieste din 
pinza de in, bumbac, ori borangic. Se fese 
în casă, în anotimpul de iarnă si se dă la „năl- 
bit“. Pentru ornamentarea iei de Vlașca se folo- 





Fig. 8. Costumul femeiesc de Vlașca. 


seste borangicul vopsit vegetal, lînija colorată, 
arniciul ori mulineurile din zilele noastre іп 
culori vesele: rosu-rubiniu, vernil, galben-porto- 
caliu, albastru-marin, verde-mâsliniu — toate 
așezate pe fondul culorii de negru sau roşu. 

Croiala cămășii păstrează croiul moştenit 
din moși-strămoși. Caracteristic cămășii de Vlaș- 
ca, este gulerul iei care, de multe ori, nu apare 
sub forma bucății obişnuite de pînză, ci sub 
forma unui ,snur“ vălurit. Acest snur provine 
din cusătura punctului „drug“ care se lucrează 
așa de des pe marginea pînzei încît, cînd cămașa 
se încrețeşte, drugul fiind aspru ia forma unui 
snur. 

Distribuirea ornamentelor la câmasa de Vlas- 
ca se face în felul următor: 

Altiţa se coase pe umăr la distanța በ6 7—8 
cm de guler. Se ornamenteazâ cu șiruri de moti- 
ve orizontale, cuprinzînd cîmpul mînecii dintr-o 
parte în alta a umărului. Sirurile se subliniază 
prin goluri de pînză în care se așază fluturii 
cusuti în formă de solzi. 

La o privire generală, altija de Vlaşca ili 
apare ca o masă compactă de motive pătrate, 
romboidale, trapezoidale, despărțite între ele 
prin solzii fluturilor. La unele ii, motivele alti- 
fei se despart prin linii de punct oblic ori cru- 
ciulife, printre care se intercalează firul auriu 
ori argintiu. 

Sub altiță stă încreţul lat în motive geo- 
metrice, їпсге{ caracteristic iilor din sudul țării. 
De multe ori încrețul este si el ornat cu fluturi 
galbeni. De asemenea, apar uneori şi creturi 
decorate policrom. Linii oblice, îrînte, іп for- 
mă de triunghiuri sînt colorate în galben-porto- 
caliu, verde măsliniu, maro etc. 

Din încreț pornesc vertical cele trei ,rîn- 
duri“ de motive care se prelungesc pînă jos, la 
mîneca largă ori strînsă printr-o bentiță (cămă- 
şile bătrînești). Motivele rîndurilor sînt de cele 
mai multe ori motivele de pe 8111[8. Uneori 
mîneca (din încreţ іп jos) se ornamentează cu 
şiruri mărunte în „piez“. 

Punctul specific iei de Vlașca este punctul 
„oblic“ (jumătate de cruce). Acesta se coase în 
formă de „pană“ (într-o parte și alta). Pentru 
frumusețea ornamentului si pentru a nu se între- 
zări firele de ріпті, săteanca lucrează acest 
punct cu firul gros, astiel că motivele apar bu- 
clate, reliefate. 

Combinat cu punctul oblic se folosesc crucea, 
drugul, brînelul. Cromatica iei de Vlașca este 
veselă, luminoasă. Pe lîngă culorile pastelate 
se folosește negrul ca culoare de 1080, sau roșul 
închis. 

De la brîu în jos, săteanca poartă poalele, 
fixate de ie, la cămașa bâtrîneascâ si detasate 
la ia mai nouă. Se decorează jos, ре margini si 


16 








„la deal“ ре clini. Se folosesc motive си rom- 
buri mici, pătrate, uneori figuri de oameni (la 
Muzeul Satului apare o horă de copii, fiecare 
cu „pană la pălărie“). 

Peste poale se poartă ,pestemanul“ de Vlaș- 
ca, renumit prin bogăția si fastuozitatea sa. 
Mostenit din strămoși, larg, bogat si rotund, 
vîlnicul de Vlașca înfrumuseţează silueta femeii, 
pine strînsă la mijloc cu „betele“ năvădite în 
ochiuri sau cu cordonul de metal „cu paitale“. 

Peştemanul cît si ,bosceaua” (zâvelca din 
fafâ) se lucreazâ la râzboi în douâ ife, din lînâ 
ori bumbac negru, în gama de culori caracteris- 
tice zonei. Motivul ornamental se distribuie la 
poale în formă de fişie lată de 5—6 cm și pe 
părțile din 818 „în sus“, care cad peste boscea. 
Ornamentele de pe părți au forma de romburi, 
stele, pătrate, triunghiuri, mai mici sau mai 
mari. Se lucrează în „năvădeală“, în culorile 
de alb, roșu, verde, albastru. Sub peșteman stă 
bosceaua, decorată în motive geometrice aseza- 
te în dungi orizontale. 

„Căpătîiul“ (partea de jos) boscelei este te- 
sut în motive geometrice ori figuri de oameni 
„păpuși“, late pînă la 10 cm; din câpâtîi por- 
nesc vărgi orizontale pe cîmpul boscelei, cîmp 
colorat în roșu viu; 

Bosceaua se lucrează „în scoarță“ (țesătură 
în două ite în care bătătura se bate bine cu 
spata, obținîndu-se o țesătură foarte deasă şi 
de mare rezistență). 

Costumului de Vlașca i se adaugă eleganța 
maramei de bumbac și apoi de borangic, care 
este ornamentată în motive mari geometrice, 
în alb „picat“ cu albastru ori grena. 


la de Ilfov 


Ia de Шоу se croieste ca toate iile care fac 
parte din tipul iei cu altiță, іпсгер și rîuri. 

la prezintă croiul cămășilor românești cu 
mîneca largă sau bentiță strînsâ. Cuprinde ace- 
iaşi distribuire a cîmpilor ornamentali. Ана 
se compune din mai multe rînduri aşezate trans- 
versal si despărțite între ele prin linii înguste 
de cruci, cu intercalaţii de fir metalic alb sau 
galben. Sub altiță stă întotdeauna încreful cu- 
sut în crem sau alb. Rîndurile pornesc din în- 
cret pînă jos la mînecâ. 

Pieptul iei se ornamentează cu trei sau pa- 
tru rînduri dispuse vertical de-a lungul gurii. 

Ia se ornamentează ca și celelalte ii din (ага 
noastră, în motive geometrice نو‎ florale. Ele- 
mente asimetrice uneori, se îmbină în așa 161 
încît capătă eleganță şi dau frumusețe ornamen- 


17 tului. de Шоу. 


La ia veche, motivul ornamental de ре mîne- 
că pornește de sub іпсгер pînă la mînă, jos, 
sub formă de șiruri dese (de Іа 7—11 şiruri) cu 
ornamente mărunte dispuse vertical, distribu- 
ire care dă multă fineţe iei. 

Printre aceste şiruri se intercaleazâ fluturi 
albi ori galbeni, mari, dispuşi în rînduri cîte 
unul, fixati prin cîte o mărgică. 

Cromatica iei este veselă, luminoasă. Culo- 
rilor de roșu, roșu cu negru, roșu închis li se 
adaugă culori ca verde-kaki, verde-măsliniu, 
galben, culoarea ceaiului, culoare care se obține 
din foi de ceapă sau floare de tei. 


Ia se poartă cu două catrințe diferit dimen- 
sionate: una lată, încrețită în spate, și alta în 
formă dreptunghiulară în față care se numește 
„zuvelcă“ sau „роѕсеа“ (fig. 9). Catrinţa din 
spate se {еѕе-п scoarță pe fond roșu și se orna- 
mentează cu dungi verticale alese în romburi, 
în unghiuri, ochiuri, care se colorează în alb, 
verde, galben, kaki, albastru, iar cea din față, 
„zuvelca“ se ornamentează cu câpâtîi, în motive 
geometrice ori motive stilizate de oameni (pă- 
puși) și vărgi transversale (foarte dese). 





> کٹ 


Í Fig. 9. Costumul femeiesc de Шоу. 





CAPITOLUL II 


COSTUMUL POPULAR 
DIN MUNTENIA 





CAPITOLUL II 


COSTUMUL POPULAR 
DIN MUNTENIA 


Femeia se încinge cu bete în ochiuri, subli- 
niate cu colți de mărgele albe (cîte trei). Pe 
cap poartă marama fină de borangic, aleasă în 
motive geometrice, alesătură ce cuprinde întreg 
cîmpul mara mei. 


la de Muscel 


Bogată, somptuoasă, ia de Muscel este cu 
adevărat uimitoare. Păstrîndu-și croiul din bă- 
irîni, ia apare lungă, largă, impunătoare. Folo- 
sind pinza de bumbac tesutã în două ife cu 
dungi în galben-portocaliu, săteanca a împodo- 
bit-o așa cum știe ea să împodobească. Croită 
din 4 foi, la care se adaugă clinii si broschitele, 
cămaşa bătrînească ве prezintă cu bantă la 
mînecâ (obînzică). Această bantă se ornamentează 
pe dosul pînzei, iar atunci cînd se râsírînge, 
motivele apar pe faţă. 

Cele patru foi se încreţesc printr-un guler 
potrivit de lat, pe ale cărui сгешшгі apar uneori 
mici motive de ciupag. Pentru lărgime se ada- 
ugă clinul (altoi) si broschija sau „colțul“. 

Іп față, cămașa prezintă gura larg croită în 
adincime. Poalele, care la cămașa batrîneascâ 
se prelungesc din ie, sînt croite din aceleaşi 4 
foi, la care se adaugă clini, într-o parte și în 
celaltă, pentru lărgime. Cămașa veche din nor- 
dul judeţului se prelungește la poale prin adă- 
ugarea unei bucăţi de pînză, lată de circa 10 
cm numită „nadă“ sau „fodor“ (Domnești, Be- 
revoiesti, Corbi) ре care (âranca о încrefeste si 
0 coase cu model. 

Іп ornamentarea cămășii femeiești de Mus- 
cel se observă o evoluție. Cămășile mai vechi 
au mînecile ornamentate cu motive dispuse în 
аа, încre| şi-un singur rînd de motive în 
lungul pînzei. Acestui tip de ornamentare a 
câmâsii îi corespunde fota de lînă cu alesături 
policrome dispuse în şiruri verticale pe căpă- 
tîiul din față. 

Ia de Muscel mai nouă excelează prin orna- 
mentafie. Sobrâ, dar plină de bogăţie, prin strâ- 
lucirea firului de aur şi argint, ia de Muscel se 
ornamentează din plin. De remarcat că, deși 
este o ie bogată, această bogăție de ornamente 
se distribuie perfect echilibrat. Cîmpurile largi 
de pînză se armonizează de minune cu cusătura 
plină, fastuasă. Motive late, mari, ca „codrii“, 
„şerpeasca“, ,Îusti“, „stîlpi“, mărginite uneori 
de motive florale stilizate ori numai de colţi- 
sori, distribuite în „rînduri“, de regulă cite 
trei, pornesc de la mînecâ si se prelungesc pînă 
în baza altitei. 

Întrerupt de motivele rîndurilor, „încrețul “ 
de Muscel se lucrează sub altiță în fragmente 


şi în culoarea galben. Din el pornește allita 
așezată transversal si care este mai bogată ca 
oricare altiță dintre iile româneşti. Aceleași 
motive, de cele mai multe ori se repetă în cîte 
8—9 fîsii, încît altita cuprinde întreg umărul. 
Pe ріері, ia de Muscel apare cu rînduri late de 
o parte si de alta a gurii, ori în motive așezate 
în dreptunghiuri sau pătrate mari (7—8 cm). 
Motivul de pe piepi este de regulă același de 
pe rîuri si 811118. Uneori si spatele apare cu 2 
rîuri de o parte și de alta a umerilor. 

La bogăţia si somptuzitatea iei se adaugă 
፲018 de Muscel (fig. 10) unică în felul ei. De 
formă dreptunghiulară, 165918 în patru ile, pe 
fond negru, fota de Muscel prezintă огпатеп- 
18118 geometrică în culori (fota veche bătrîneas- 
că) și о ornamentaţie bogată în fir de aur sau 
argint în zilele noasire. Fota se ornamentează 
în motive mari cu romburi, în bandă lată de 
20—30 cm, bandă numită „vargă“; deasupra 
motivului mare apare un altul mai îngust (5—6 
cm), încît aproape jumătate din fotă este tesutâ 
în „fir“ galben ori alb. In față, ре partea care 
se suprapune, numită „căpătii“, apare același 
motiv de pe poale, distribuit în formă verticală 
(cînd femeia e îmbrăcată cu fota). Spatele rămi- 





Fig. 10. Costumul femeiesc de Muscel. 


18 











19 


пе neornamentat sau se ornamentează simplu, 
în rînduri de motive care se întretaie. De cele 
mai multe ori motivele mari, geometrice sînt 
„picate“ discret cu motive mici în culori de lili- 
achiu, roșu închis, siniliu. ,Câpâtîiul înfundat” 
(partea peste care se suprapune celălalt căpătii) 
nu se ornamentează decît cu vărgi în aceleaşi 
culori din motivul mare. 

Peste fotă se poartă betele năvădite în 
„ochi“, în culori de negru, roșu, verde, „tur- 
chez“ (albastru), ori fir auriu sau argintiu. 

Marama de Muscel nu rămîne mai prejos de 
bogăția si eleganța costumului. Subfire, fină, 
spumoasă, [65918 din firul de borangic galben 
sau alb, în motive lucrate în „rumânescuri“ cu 
același fir de aur sau argint, marama de Mus- 
cel dă noblețe costumului femeiesc. Dacă mai 
adăugăm și salba de „galbeni de aur“ sau „icu- 
șarii“ ne explicăm de ce femeia musceleancă cu 
costumul ei a fost prezentă în multe lucrări ale 
pictorilor români şi străini. 


la de Argeș 


Ca şi celelalte ii din țară, ia de Argeş s-a 
făcut cunoscută prin folosirea ei de către femeia 
satului argesean, în toate împrejurările vieții. 
La bucurie, ca și la durere, aceasta a îmbrăcat 
ia, fota si marama de bumbac ori borangic (fig. 
11). 

Începînd cu zona Argeş pătrundem în por- 
tul românesc a cărui piesă caracteristică este 
„flota“ strînsă pe corp, spre deosebire de vîlni- 
cul larg și învoalt de Oltenia. Fota se poartă 
cu ia grea, bogată și strălucitoare. Alături de 
[018 stau саїгіп{сіе de Argeș alese în motive 
florale. Ре cap se poartă ,cîrpa“ sau тагата 
lucrată din kumbac în 2 ite si cusută cu motive 
florale în roșu și ornată cu fluturi asemănători 
celor de pe ie. Mai tîrziu, s-a folosit marama 
fină în două іе, de borangic, aleasă ርህ coton 
și „fir“ alb sau galben. 

la de Argeș este ia tradițională de tip „car- 
patic“ care se croiește din 4 lățimi si se încre- 
teşte la gît prin guler. Jos, la mînecâ se termi- 
nâ prin bentitâ sau ከ8818. Croiul ei nu are пісі 
o râscroialâ, dîndu-ne certitudinea că si această 
ie are aceeași proveniență ca și celelalte ii din 
costumul românesc. 

Bogată, fastuoasă, culoarea de bază fiind 
rosu, negru sau roșu vișiniu, іа se ornamentea- 
ză cu motive geometrice și florale. Distribuirea 
se face іп așa íel încît, cu toată bogăţia de or- 
namente, ia de Argeș nu este obositoare, sătean 
ca știind să păstreze proporția între cîmpurile 
florale sŵ restul pînzei. Distribuite în șiruri 





YY за a کا ا‎ 


Fig. 11, Costumul femeiesc de Argeș. 


transversale, motivele de pe altitâ se subliniază 
cu brîie cusute în punctul brînelului, cu fir de 
aur ori argint. Sub altiță se găseşte încrețul, 
care apare lat, mai lat ca la oricare dintre iile 
românești, si decorat întotdeauna într-o gamă 
largă de culori. Așa se face că desi, de cele mai 
multe ori ia se coase în una sau două culori, 
încretul se lucrează іп 4—5 culori. 

Alb, galben, verde, roşu, albastru ca cerul- 
iată culorile pe lîngă care stau fluturii шагі, 
albi sau galbeni, firul de aur sau argint. Punctul 
la un fir, brînelul, crucile, lántisorul sînt рипс- 
tele de cusătură ale acestui încref. 

Sub încret араг de cele mai multe ori motive 
care cuprind mîneca în întregime; sînt așezate 
Не în rînduri, fie în „scăzămînt“, fie „înfurcite“. 
Motivele înfurcite (după expresia locală) se dis- 
tribuie de o parte și de alta a unei „cosoi“ (rînd 
de cruci) în forma crengilor de brad si cuprind 
suprafața mînecii din încref pînă jos la bantâ 
si uneori pornesc chiar din guler. 

Mîneca iei vechi se croieste cu bantă lată 
{2—3 cm), care se lucrează cu motive mai mici; 


CAPITOLUL | 


COSTUMUL POPULAR 
DIN MUNTENIA 





CAPITOLUL Il 


COSTUMUL POPULAR 
«DIN MUNTENIA 


ia mai nouă ве croiește si си mîneca largă. 
Pieptul iei de Argeș se decorează, de obicei, cu 
motivele de pe mînecâ. Asezate în rînduri sau 
înfurcite, motivele ornamentează pieptul iei, 
săteanca din această parte a țării nefolosind 
alte piese de îmbrăcăminte peste ea. De la 
brîu în jos, se poartă „fota de Argeș“. 

Caracteristica acestei fote este dimensiunea 
redusă și ornamentarea prin cusătură. În afara 
judeţelor Olt și Vîlcea, unde unele zăvelci ori 
vîlnice se cos sau se brodează cu acul de brodat, 
Argeșul ne dă singura fotă din țară care se coa- 
se cu acul în cruci sau la un fir (sau se brodează 
cu același ac de brodat). Motivele geometrice sau 
florale se cos cu nuanţe de roșu combinat cu 
verde moale sau albastru, cu fluturi și fir de 
aur pe fondul negru de pînză, tesutã în două 
ori în patru ife, din lînă subțire. Mai nou, cos- 
tumul de Argeș prezintă și alesătura în război, 
în ornamentarea fotei precum si а iei. Motive 
geometrice și florale nestilizate, dispuse în ban- 
dă numită „bată“, lată de 20—30 cm, pe poale 
și pe partea din față dau frumuseţe fotei de 
Argeș. 

În faţă, sub fotă, se poartă „catrința“ de 
Argeș, ornamentată cu cãpãtîi si cu aceleași 
motive de ре 1018 (uneori din căpătti pornesc 
motive „înfurcite“). Peste ie, se poartă si piep- 
tarul brodat cu linitá colorată policrom si paie- 
te. Iarna se poartă haină mare de dimie albă 
numită „cortel“ sau „mintean“ care este ornată 
discret cu găitane în culori de negru, puţin roșu 
și albastru. 

Ca podoabe, femeia de Argeș poartă salba de 
de „galbeni“ de aur si cercei de „icușari“ — mo- 
nede turcești, galbene, suflate cu aur. Culorile 
cusăturii de Argeş sînt roșu, roșu cireșiu, negru, 
iar punctele folosite sînt brăduţii de Argeș, 
crucea, lănțişorul (pentru firul metalic alb ori 
galben), la un fir, tighelul. 


ia de Olt 


Ia este piesa principală a costumului feme- 
iesc de Olt. Denumirea de „cămașă de bună“ 
sau ie, este proprie întregii zone etnografice. 

Se croieşte din foi drepte, fără nici un fel 
de răscroială, din pinza tesutâ în două ite. Mîne- 
cile se croiesc largi, jos avînd lărgimea de 40— 
--60 ст la care se adaugă ,cleata (clin) 51 „bros- 
chița“. Gura câmdsii se croieste „la o parte“ 
ori în față (cămășile bâtrînesti sau ale femeilor 
căsătorite). 

Gulerul este lat de 2—3 cm și se încheie 
strîns pe gît cu unul-doi nasturi de culoare albă, 
albastră ori neagră. 





Fig. 12. Costumul femeiesc de Olt. 


Distribuirea ornamentelor se face ca la toate 
iile cu altifâ, încref şi rîuri; în nordul judetu- 
lui apare însă şi „ia încărcată“ ori „ia cu trei 
rînduri“, ambele fără ۰ 

Ia cu ай а are ca ornament principal, altita 
dispusă transversal peste umăr. Motivele, în for- 
mă de fîsii, subliniate cu fir auriu ori argintiu, 
se dispun larg, în puncte de cruci, la un fir ori 
„piezuri“ (tighele). Sub altiță stă întotdeauna 
încrețul, care se lucrează cît lungimea altitei 
și cu o lățime de 4—5 cm, în punctul obișnuit 
încrețurilor (punctul înaintea acului) si mai 
nou, în punctul „la un fir“. 

Rîndurile în număr de trei, pornesc de sub 
їпсге si se prelungesc pînă jos la mînă, unde 
ia se lucrează de regulă cu motivele de pe guler. 

Pieptul se ornamentează cu trei ori patru 
rînduri. 

Motive geometrice ori stilizări florale, se 
îmbină în cusături dense și bogate. 

la încărcată (fig. 13) este ia fără altiţă în 
care motivul apare în formă de tablă care cu- 
prinde toată suprafața mînecii pînă aproape de 


20 




















Fig. 13. Costumul femeiesc de Olt (ia încărcată). 


guler. Plasarea ornamentului se face fie în for- 
mă de „rețea“, ori ,înfurcitâ“, fie în rînduri 
verticale înguste (1—2 cm), cîte 12—15 rînduri, 
printre care se presară fluturi. 

la încărcată se ornamentează cu multe măr- 
gele și fluturi mari, albi. Mărgele în culori pas- 
161816 (verde, galben, lila ori roz, roșu, alb) se 
distribuie prin alternanță, „în piez“ (săbiat). 
Ca puncte de cusătură se folosesc: cruci, tighele 
(piezuri) lântisorul, punctul în scăriță, ,obîn- 
2611". 

Та de Olt se poartă ርህ zăvelcile „în scoarță“ 
ре fond roșu si cu „căpătii“ ales în motive flo- 
rale, ауітогѓе, puternic stilizate, ori cu zăvel- 
cile „în nâvâdealâ“ alese cu fir auriu ori argin- 
tiu (fig. 13). Tot în această parte a țării se poartă 
si vîlnicul „în scoarță“ pe fond negru. Vîlnicul în 
scoarță se ornamenteazâ prin alesături în motive 


- florale, la poale cu „bantă“ lată de circa 20 cm, 


subliniate de dungi înguste. Pe „trupul“ vîlni- 


cului stau aruncate în „scăzămînt“ buchete de 
motive florale. Culorile motivelor sînt TOŞU, 
alb, „striin“ (roz trandafiriu), galben, ruginiu, 
verde moale, alb. 


In [218 stă ,zâvelca“ (catrinfa) peste care 
сай căpătiiele vîlnicului Zăvelca este aleasă și 
ea tot cu ,câpatîi“ (bantă lată) în motive florale. 


La acest costum se poartă și vîlnicul de cati- 
fea, care se ornamentează în motive florale si 
avimorie, ori cu „pomul vieţii“, cusute cu flu- 
turi si aceleaşi mărgele în culori pastelate, după 
desenul făcut cu „o bucată de săpun“. 


Pe cap se poartă „cîrpa“ sau marama de 
borangic, aleasă cu „căpătii“ şi motive „picate“ 
cu albastru sau punctate cu fir auriu ori 
argintiu. 

Peste costum, în vreme de iarnă, s-a purtat 
„cortelul“, haină mare confecționată din dimie 
(aba) albă, croită în clini și decorată cu găetane 
în culorile de negru și puțin roșu, și motive pla- 
sate în jurul gulerului, buzunarelor și jos la 
mînă. 


Cămașa bărbătească de Muntenia 


Ca și cămașa de Oltenia, cămașa de Munte- 
nia s-a dezvoltat pornind de la cămașa bâtrî- 
neascâ. Ea face parte din tipul cămășii lungi 
cuprinde zona de dealuri și cîmpii a Munteniei 
pînă la Dunăre. Deosebirea dintre ea și cămaşa 
de Oltenia constă mai mult din punct de vedere 
al ornamentului. Astfel, în Muntenia apare că- 
mașa mai bogat ornamentată (Olt, Argeș și 
Muscel) la care apar și paete (după primul răz- 
boi mondial). Câmasa de Muntenia se croieste 
lungă, cu și fără platcă și cu „petrecătoare“. 
Petrecătoarea este o bucată de pînză, lată de 
2—3 cm care se adaugă de-a lungul gurii cămă- 
șii; în ea se taie „cheutorile“ (butonierele). 

Că mașa cu platcă se croieste din cinci lățimi 
de pînză, dintre care patru pentru piepti si mî- 
neci, iar restul pentru clini broschiţe, platcă, 
petrecătoare, guler. Р 

Foile pieptilor se fixează de platcă printr-un 
cret. Gulerul se încheie prin nasturi de piatră. 
Mai nou, cămașa lungă apare formată din două 
piese: cămașa propriu-zisă, fără platcă, adică 
piesa pînă la brîu denumită „căpeneag“ (în jude- 
ful Olt) și fusta cămășii. Fusta se croieste sepa- 
rat din 4 lățimi cu lungimea de 30—40 cm si 
se poate іпсгері pe un șnur numit ,brâcinar“ 
din а{а de cînepă ori bumbac. Căpeneagul se 
croiește din 2 lățimi (pentru piept şi spate) în 
care se taie gulerul si gura cămășii. Mînecile 
pornesc drepte, din umăr, fără nici un cref si se 


CAPITOLUL If 


COSTUMUL POPULAR 
DIN MUNTENIA 














ЕС" E ي‎ 


CAPITOLUL i! 


COSTUMUL POPULAR 
DIN MUNTENIA 


prelungesc pînă, jos. Gulerul acestei câmasi se 
poartă râsírînt. 

Ornamentarea cămășii de Muntenia (lig. 14) 
se face bogat și fastuos în culorile de alb și 
rareori crem „picat“ cu culori pastelate, lilia- 
chiu, vernil, galben, ori cu paete. Motive geo- 
metrice bogate și compacte, cusute în punctul 
„la un fir“ sînt atît de exact și minuțios cusute 
încît în toată lățimea nu se zărește un fir de 
pînză (Olt, Argeș, Muscel). Motive romboi dale, 
pătrate, dreptunghiulare sînt distribuite pe poa- 
le, jos la mîneci și pe petrecătoare. 

Pe platcă apar modele mai mici, uneori mo- 
tive florale ca trandafiri, boboci etc. Aceste 
motive ornamentează si pieptii printre cutele 
cusute cu punctul de tiv. Poalele cămăşii de 
Muntenia se ornamentează și cu șabace (4—5 
cm) cusute cu ,obinzeli“ și „umplute“ cu punc- 
tul înaintea acului, cu coton ori mătase vegetală 
albă (Argeș). Jur împrejurul acestor șabace stau 
alte sabace mici ca paianjenul, gurița păpușii, 
ori cîte un mic motiv floral lucrat tot în alb. 





Fig. 14. Costumul bărbătesc de Muntenia. 


Că mașa cu câpeneag și fustă se orna mentează 
pe poale, mîneci, la umeri și guler cu același 
motiv în alb ori crem. Іп Muntenia apare și 
cămașa câlusarului (Păduret Argeș, Colonesti, 
Scornicesti-Olt) care se ornamentează în culori 
de verde moale, galben, siniliu, rosu, negru si 
іп punct de cruce ori tighele. 

Creţurile cămășii bărbătești de Muntenia se 
cos la umeri, piept și spate, în jurul plâtcii si 
jos Іа mînecâ cînd cămaşa se termină cu bantâ, 
Acestea apar mai înguste si se lucrează în alb, 
cu punctul înaintea acului. Mărunte, bine tra- 
sate într-un singur motiv (Olt, Argeș, Muscel, 
R.Sârat, Buzău), în Шоу se lucrează în 2 rîn- 
duri de motive paralele, între ele apărînd cu- 
te ca niste pliseuri verticale, din încreţirea 
ріпгеі. 

Creţurile câmâsii de Muntenia poartă denu- 
miri de „creasta puiului“ în Olt, „stîlpi“ în 
Шоу și „fagure“ în Argeș. 

Punctul folosit în orna mentarea cămășii de 
Muntenia este „la un fir“, cusut cu muline ori 
mătase vegetală albă. De asemenea, se mai folo- 
seste tighelul, punctul ,obinzelilor“. 

Cămașa veche se poartă cu nădragi, panta- 
loni de bumbac ţesuţi în război. „Nădra gii cămă- 
şii bătrînești se croiau din dimie albă (lînă 165[- 
tă în 4 Ще si dată la „piuă“) cu „ghizduri“ (tă- 
ieturi în locul buzunarelor). 

Brîul, chimirul, betele sînt încingătorile cos- 
(umului bărbătesc de Muntenia. Brîul se lucrea- 
ză în 4 ife, cu sau fără ornamente, în TOȘU ; 
Ilfovul prezintă brîul cu dungi verticale în alb. 
Peste el se încing uneori betele. 

Betele se încing mai ales la cămașa lungă, 
fără brîu. Ele se [es în năvădeală, în ochiuri și 
în culori de: roșu, grena, alb, verde. Acestea 
se 165 la război, în 4 ቨ6 si se „bat“ uneori cu 
mărgele pe margini (Olt, Argeş). 

Peste cămașă și pantaloni, se poartă „vesta“ 
(Olt) închisă la 4 nasturi în față, ori vesta 
din postav, (Argeș, Muscel, Dîmbovifa) închi- 
să pînă în gît si cu două rînduri de nasturi (5 
şi 5). 

În vreme de iarnă, bărbaţii poartă ,corte- 
lul“ (Olt) — haină mare de dimie albă, croită 
în clini, decorată cu mici ornamente în găitane 
negre, picate cu roșu ori albastru. „Minteanul“ 
sau ,zeghea“ se poartă în celelalte zone ale Mun- 
teniei; acesta se croieste din aceeaşi dimie 
albă sau neagră și se decorează cu găetane negre 
la gît și buzunare. 

Pentru drumuri lungi, țăranul de Muntenia 
folosește „ipingeaua“ de culoare ,sâinâ“ (culoa- 
rea lînii negre de pe oaie). Mai nou, folosește 
„mantaua“ din dimie, în felul mantalelor mili- 
tare (ОП). 


22 














23 


COSTUMUL POPULAR DIN OLTENIA 


Caracteristic acestui costum este vîlnicul care 
cuprinde întreaga arie a Olteniei. 

Vîlnicul este piesa dreptunghiulară, largă 
de 3—5 m si care se poartă încreţit ori încutat 
la talie. Aria lui de răspîndire se găsește între 
Carpaţii de miazăzi, Dunăre si se prelungește 
pînă dincolo de apa Oltului (jud. Olt). 

Din punct de vedere al ornamentării, al 
motivului deosebim vîlnicul de Mehedinţi care 
se decorează cu motivul în formă de „horă“ cu 
fir de beteală. 

Vîlnicul de Gorj apare încutat, decorat cu 
vărgi verticale pe fond roșu și ales în motive 
geometrice policrome. Tot încutat se prezintă 
vîlnicul de Vîlcea. 

Sub formă rotundă si си mici cute, în vărgi 
semiverticale și cu motive mărunte, delicate, 
se prezintă vîlnicul de Romanați. Excepţie face 
vîlnicul de Dolj, care este format din două 
„prestelci“ (vîlnice mai înguste) așezate în față 
și în spate. 

Pe lîngă vîlnic, costumul de Oltenia prezin- 
18 si o serie de catrinţe, de fiecare zi și de sărbă- 
toare. Astfel, în Mehedinţi găsim catrinta orna- 
mentată cu dungi orizontale în motive florale; 
catrința de Gorj numită „fistic“ (catrinta din 
față) ornamentată în vărgi dispuse vertical si 
cea din spate ornamentată orizontal. Catrinţa 
de Romanați se ornamentează orizontal cu mo- 
tive lineare si în stilizări florale, avimorfe. 

De remarcat în portul popular de Oltenia, 
giubeaua de Romanați (cojoc femeiesc care nu-și 
găsește egal іп ornamentație) si cojoacele de 
Vădastra, care excelează prin măiestria orna- 
mentârii. 

Costumul bărbătesc de Oltenia este la fel cu 
celelalte costume, excepție făcînd costumul de 
Gorj la care cămașa se poartă introdusă în pan- 
talonii cu găetane. Același lucru se poate spune 
şi de cămașa de Mehedinţi. 

Іп nordul Olteniei se poartă si costumul mo- 
canilor, compus din cămașă cu barbur, Цагі si 
pălărioară neagră, port care se prelungește în 
toată zona subcarpatică. 


la de Romanați 


Zonă de cîmpie, cu sate bogate și centre 
mari pentru comerțul cu cereale și vite, Roma- 
181191 este cunoscut și pentru arta cojocăritului. 
Recunoscute prin ornamentația bogată sînt co- 
joacele de Vădastra, Corabia, Vișina Nouă (fig. 
15). 





Fig. 15. Costumul femeiesc de Romanați. 


La fel cu iile din întreaga țară, ia de Roma- 
nati se croiește din aceeași materie primă (ріп- 
za de in sau bumbac) se ornamentează cu ace- 
16851 motive geometrice sau florale, se coase cu 
puncte ca tighelul, crucea, la un fir, lântisorul. 

Croiul iei este croiul vechi, din patru lățimi 
de pînză la care se adaugă clinii, broschiţele si 
gulerul. 

Cusătura de Romanați se caracterizează prin- 
tr-o cromatică distinsă: albastru de small (sini- 
liu) ori roșu visiniu. In motive discrete si fine, 
cusute cu punctul tighelului și umplute cu fir 
auriu ori argintiu, ia de Romanați este plină 
de gingășie. 

Ре umăr stă întotdeauna altița compusă din 
fişii cu motive mărunte si delicate și subliniate 
de galoane cu intercalaţii de fir metalic. 

Sub altitâ se găseşte încre[ul lucrat cu măies- 
trie în forme romboidale, în culori de alb, gal- 
ben-crem 51 ver de-măsliniu. 

Sub încret, ia de Romanați prezintă de cele 
mai multe ori ornamentatia în „blană“ care se 
realizează prin repetarea a o serie de motive 


CAPITOLUL Il 


COSTUMUL POPULAR 
DIN OLTENIA 








CAPITOLUL II 


COSTUMUL POPULAR 
DIN OLTENIA 


caracterizate prin aceeași finețe ca și motivele 
а іеі. Motive în „coarnele berbecului“, ,cîr- 
lige“, „căsuțe“, lucrate mărunt, delicat pornesc 
de jos, de la mînă pînă sub încref. La mînă, 
cămașa bătrînească prezintă о bantă care atunci 
cînd este răsfrîntă dă impresia unui fodor (vo- 
lan). 

Punctul iei este tighelul, lănțișorul, cruci la 
un fir; de multe ori punctul se lucrează buclat, 
reliefat. 


la se poartă cu catrințe ornamentate trans- 
versal, cu căpătii, în motive geometrice ori flo- 
rale stilizate. Frunze de viță, figuri de oameni, 
sînt ornamente care se întîlnesc des în alesătura 
саїгіп{еІог. De asemenea, ia se poartă cu vîl- 
nicul de Romanați însoţit de catrinfa din faţă. 

Vîlnicul se lucrează în scoarță, în dungi semi- 
verticale. El apare larg, învoalt, cu alesături 
în minutioase motive geometrice. Cromatica 
vîlnicului se asociază cromaticii cămăşii. Pe 
fondu! roșu se aleg motive în culori de verde, 
roșu, galben, alb, albastru, motive ce alternea- 
ză cu vărgi simple. 

Peste ie și vilnic femeia poartă giubeaua, 
piesă de costum deosebită prin eleganța ei. Cu 
sau fără mîneci, cloșată, giubeaua se ornamen- 
tează cu găetane, în motive de spirale, roate, 
melcișori, linii serpuite. Prin croiul si ornamen- 
(ара ei, prin cromatica bogată și deosebită în 
în culori de roșu, verde, albastru, negru, giu- 
beaua este una din piesele de costum fără rival 
în țara noastră. 

Costumul de Romanați este completat de 
marama fină de borangic alb sau galben, aleasă 
în motive mari la câpatîi, cu coton alb si punc- 
tată cu fir metalic, ori în culori discrete, de 
roșu vișiniu, albastru. 


la de Vilcea 


la este piesa principală a costumului feme- 
iesc din Vîlcea. Ca și celelalte ii, se croieste 
din pînză de in sau cînepă, bumbac. Pentru lăr- 
gime se introduce clinul numit „alăvană“ sau 
„broschiţă“. 


Caracteristic iei de Vîlcea este distribuirea 
lejeră, „aerată“ a ornamentelor, realizate într-o 
singură culoare. Alături de albastru marin stau 
roșu, galben uneori, culori care prin executa- 
rea punctului de tighel capătă si mai mare Íi- 
nete. 

Motivele ornamentale se dispun іп siilul cla- 
sic al iei cu altitâ. Fîsii de motive în flori sti- 
lizate, motive romboidale, triunghiulare, pâ- 
trate, se subliniazâ cu linii cusute în punct de 


contur cu intercalafii de fir auriu ori argintiu 
(fig. 16). 

Sub altiță stă întotdeauna încrețul, care se 
coase în culorile crem și cu același punct de 
încret caracteristic iilor din sudul țării. Uneori 
încrețul se lucrează si în punctul la un fir, în 
culori de negru, roșu, bleu. Sub încref stau cele 
trei „rîuri“ care pornesc din іпсге) pînă jos la 
mînecâ. Câmasa bătrînească se ornamenteazâ 
(în locul rîurilor) cu motive mârunte dispuse în 
formă de „tablă“, sau cu flori rupte, căsuțe, 
pitișoare, care se repetă prin alternanță pe toa- 
tă tabla mînecii. Pentru ornamentarea iei mai 
noi, se folosesc ,cilicurile“ (mărgelele). 

Punctul iei de Vîlcea este punctul tighel, 
crucea, punctul în scăriță, lântisorul, gura pă- 
pușii, „în pite“ (la un fir). 

Ia de Vîlcea se poartă cu catrintele zise 
„șoarțe“ ori cu vîlnicul pe fond roșu. Atît 
catrinfa din față cît și сеа din spate se lu- 
crează în scoarță pe fond roșu, ori albastru, 
cu căpătii si vărgi transversale, în motive 
geometrice. 





Fig. 16. Costumul femeiesc de Vilcea. 


24 











25 


Vîlnicul de Vîlcea este bogat, evazat, cu pli- 
seuri late, decorate în motive mărunte de mo- 
zaic; în faţă stă uneori ,zâvelca“ catrința care 
îşi are caracteristica ei prin aceea că se orna- 
mentează prin cusătură cu acul și nu prin ale- 
sătură, cu câpâtîi în motive geometrice, în cu- 
lori de alb pe fond albastru marin, motive рге- 
luate și de maramă. 

Distincția costumului de Vîlcea este accen- 
tuatâ de „cîrpa“ sau тагата, саге în vechime 
se lucra în motive policrome cu pătrate mari, 
cusute în culori de negru, roșu, albastru si cu 
punctul tighel ori cruci. 

Mai tîrziu, marama s-a confecționat din 
һогапвіс alb sau galben, aleasă cu căpătii, în 
motive geometrice și florale. Pe „trupul“ mara- 
mei apar, presărate, motive mici, alese în coton 
alb. 


Та de Doij 


Largă si lungă, ia de Dolj păstrează mate- 
ria primă, croiul si ornamentatia iei din întrea- 
sa ţară. Câmasa prezintă poale bogate care se 
poartâ mai lungi decît vîlnicul. Uneori, mîneca 
iei de Dolj se croieste din două piese adică, alti- 
{а si mîneca propriu zisă; а! а se prinde de 
mînecâ, după ce s-a ornamentat printr-un punct 
dens cusut cu acul sau printr-o cheitá îngustă, 
croşetată cu alb. (fig. 17). 

Amplasarea ornamentelor se face pe alti|â, 
care se compune din galoane despărțite între 
ele prin şiruri de lănţişor, cusut în fir metalic 
alb sau galben. Galoanele au lăţimea de 2—3 cm 
fiecare, astfel că altița capătă uneori lățimea 
de peste 15 cm. 

Sub айца stă întotdeauna încrețul lucrat 
în punctul „înaintea acului“ în culori de gal- 
ben-crem. Din їпсге{ pornesc rîurile, adeseori 
în număr de trei care se prelungesc pînâ-n 
bantă. 

Ріеріш iei este ornamentat си 2—4 șiruri 
de motive grupate. 

Gura, larg deschisă, este subliniată de motive 
mici sau de punctul „drug“ și se încheie cu 
ciucuri. 

Gulerul îngust, încheie cele patru foi printr- 
un cref simplu. 

Poalele se ornamentează adesea cu motivul 
sirurilor de pe mînecâ, șiruri care se cos și pe 
sold „la deal“, unde se-ntîlnesc cele două „pres- 
telci“ (catrin[e). 

Motivul ornamental este motivul geometric 
îmbinat cu cel floral. Pe piept, motivul apare 
adesea grupat, deosebit de cel de pe mînecă. 

Punctul iei de Dolj, este crucea, tighelul, 
la un fir, lânfisorul. De asemenea se foloseşte 





Fig. 17. Costumul femeiesc de Dolj. 


„gurița pâpusii”, care se lucrează cu beteală 
albă sau galbenă. Cromatica iei este simplă, 
elegantă. Culori de roșu și roșu visiniu lu minate 
de aurul betelei ori firului metalic, dau fineţe 
şi frumusețe iei de Dolj. 

Ia se poartă cu cele două „prestelci“ care 
„cad“ Тпеге е, atît cea din spate cît și сеа din 
față, căpătînd aspect de vilnic. Tesute în scoar- 
{й pe fond roșu, în vărgi verticale, ,prestelcile“ 
se ornamentează cu motive în ochiuri, romburi, 
jumătăți de triunghiuri, în culori luminoa se de 
alb, verde, galben, kaki, lila deschis. 

Pe cap femeia poartă marama de borangic, 
aleasă cu căpătii în motive de „pomul vieţii“ 
si cu flori rupte pe restul тагатеі. 


[а de Gorj 


Trăind în mijlocul naturii pitoreşti, a pădu- 
rilor întunecoase de fag si brad, meșterii olteni 
au știut să dăltuiască cu multă artă lemnul dă- 
ruit din plin de natură. Tovarășă de viaţă, fe- 


CAPITOLUL II 


COSTUMUL POPULAR 
DIN OLTENIA 

















CAPITOLUL II 


COSTUMUL POPULAR 
DIN OLTENIA 


2 
Í 
1 
| 
| 
| 
I 
| 
| 
l 
| 
| 
| 
| 
! 
I 
1 


U 





Fig 18. Costumul femeiesc de Gorj. 


meia n-a putut rămîne mai prejos în împodobi- 
rea costumului și a casei ei. Cusături măiestrite 
împodobese costumul femeiesc si bărbătesc de 
Gorj. 

Urmașă credincioasă a iei vechi, ia de Gorj 
se croieste din patru lățimi necesare mînecilor 
şi piepților. Pentru lărgime, femeia introduce 
clinul sau „puiul“ şi „broasca“, 

Ornamentarea iei se face cu motive delicate, 
cusute în punctul de tighel, cruci, lântisorul ori 
la un fir. Motive de spirală, încrengături, coar- 
nele berbecului, cîrlige, gheru[e, subliniate 
discret de firul auriu ori argintiu dau cusăturii 
de Gorj fineţe și gingășie. Pe lîngă culorile de 
fond, roșu, roşu închis, cafeniu, stă culoarea 
neagră luminată de culori calde ca galben, mov, 
„striin“ (roz), ultramarin, măsliniu. 

Distribuirea ornamentelor este tot atît de 
delicat amplasată ca si fineţea cusăturii. Nimic 
de prisos, nimic greoi, totul cu chibzuială și 
mult discernământ. 

АТ а se compune din fîșii orizontale subli- 
niate cu rînduri de cruci printre care se interca- 
lează discret firul metalic auriu ori argintiu. 

Sub altifâ stă încretul lucrat numai în alb 
ori galben-crem. Încreţul de Gorj este unul din 
cele mai vechi și originale încrețuri. Realizat 


pe baza punctului „înaintea acului“ încrețul se 
lucrează în motive romboidale, triunghiulare, 
rozete, care alternează cu forme în relief, de pîn- 
ză, căpătînd aspectul unui decor de mare fineţe. 

Sub încreţ stau 1—3 rînduri care, de obicei, 
se lucrează cu motivul altitei. Unele ii prezintă 
motive „rupte“ care cuprind шіпеса din încret 
pînă jos la mînă. 


Pieptul se ornamentează cu două sau patru 
rînduri, așezate în jurul gurii, tăiată adînc în 
față. 


Та se poartă cu vîlnicul larg, evazat, în cute 
multe și potrivit de mari. Acesta se lucrează 
în scoarță, în dungi verticale cu alesături în 
motive geometrice mărunte ca: stele, cîrlige 
roate, cruci, toate pe fond roşu. Vîlnicul con- 
stituie piesa de greutate în costumul femeiesc 
de Gorj, dar se poartă si catrintele tesute în 
scoarță ori năvădeală. Cairința din [818 numită 
„listic“ se decorează cu vărgi dispuse vertical, 
iar cea din spate se ornamentează cu „căpătii“ 
şi vărgi transversale. 

Frumusețea costumului de Gorj este accen- 
tuată si de тагата de borangic, {еѕиій cu moti- 
ve mari subliniate de dungi dese, cu alb 5] care 
dau și mai mare strălucire costumului de Gorj. 


Ia de Mehedinţi 


18 de Mehedinţi respectă croiul şi ornamen- 
tica iei cu „altiță, їпсге și rîuri“. Se poartă cu 
vîlnicul de Mehedinţi si cu marama de bumbac 
ori borangic, (esutâ în casă (Íig.19). 

Această ie se croieşte din patru foi pentru 
mîneci piept şi spate, care se їпсге[еѕс la gît si 
se [156828 printr-un guler îngust. Jos, la mînă, 
ia se termină cu о bantă ori cu mîneca largă; 
banta poartă numele de „vuviță“, sau ,pumni- 
sori“. 

Pentru lărgimea mînecii se folosește clinul 
numit „lărgitoare“. Acesta se introduce în toa- 
tă lungimea mînecii, pînă la subsuori, prelun- 
gindu-se și de-a lungul pieptului și spatelui. 
Сіпа se folosește acest clin, broschifa lipsește. 
La gît, se încheie cu doi ciucurași numiţi „topi“, 
din arnici, în culoarea arniciului din motivele de 
pe ie. Toate piesele poartă numele de „ciupag“. 

Ornamentarea se face ca la toate iile cu a'. 
1а, încreţ şi rîuri. 

Plasată pe umeri, altita se compune din rîn- 
duri înguste (7—8) subliniate cu intercalatii de 
fir auriu ori argintiu. Sub altiță apare ,încre- 
ful“ cusut în alb ori crem. Din încreţ pornesc 
rînduri verticale ori oblice (săbiate). Jos la mînă 
ia se ornamentează cu modele mai mici. 


26 

















27 





Fig. 19. Costumul femeiesc de Mehedinţi. 


Pieptul iei se ornamentează cu modele dife- 
rite de cele ale mînecii, așezate în patru pînă 
la şase rînduri în jurul gurii larg despicate, iar 
spatele cu două rînduri în părţile dinspre umeri. 

Poalele lungi se văd de sub vîlnicul „cutat“ 
ceea ce dă eleganță costumului. Ca puncte de 
cusătură se folosesc, cruci, tighele, punctul lăn- 
tisor, bătut la fir etc. 

la se poartă si cu catrințe. Catrinţele se tes 
în război „în scoarță“ (țesătură densă, bătută), 
pe fond negru sau roșu. Catrința din faţă se 
ornamentează cu vărgi dispuse vertical, iar cea 
din spate cu vărgi orizontale. Motivul geome- 
ігіс ori floral este redat prin alesături policrome 
în roşu, alb, albastru, portocaliu, verde moale, 
violet. 

Vîlnicul denumit şi „сга{“ este renumit prin 
forma lui „învoaltă“ si se croieste din 6—7 „co- 
turi“ de pînză 165918 în două ite din „păr“ sau 
„сісіс“ (fruntea lînii) şi „băteală“ în culori de 
roşu, negru ori bordo. 

Motivul ornamental în formă de „horă“ se 
distribuie pe poale, cusut cu beteală albă, pe 
fond negru sau galbenă pe fond bordo. 


În Mehedinţi este prezent și vîlnicul cu ale- 
sături іп vărgi dispuse vertical, cu motive По- 
rale în culori de alb, verde prăzuliu, portoca- 
liu, roșu deschis. 

Peste vîlnic se încing bete late (10 cm) alese 
în „șerpi“. Pe cap se poartă тагата diaiană de 
borangic aleasă în vărgi ori Ílori presărate în 
culori discrete și „fir auriu“. Căpătiile se ornea- 
ză cu vărgi orizontale. 


Câmasa bărbătească de Olienia 


Câmasa bărbătească de Oltenia face corp co- 
mun cu cămașa de Muntenia, Moldova si Banat; 
ea face parte din tipul câmasilor lungi (116.20). 

Că mașa bătrînească se croieste din două foi, 
una pentru „piepți“ (piept şi spate) şi alta pen- 
tru mîneci. ۱ 

În foaia din față se croiește gura. ۸6 
sînt potrivit de largi, prinse de umăr fără încref, 
iar jos, la mînă sînt largi ori cu bentiţă. 





| 
ከ 


Fig. 20. Costumul bàrbštesc de Oltenia. 


CAPITOLUL Il 


COSTUMUL POPULAR 
DIN OLTENIA 


„CAPITOLUL ዘ 


COSTUMUL POPULAR 
DIN BANAT 


Câmasa bâtrîneascâ se уа ornamenta sim- 
plu, cu punctul „bătaia pe fir“ (la un fir) si în 
culoarea alb, ori nu se ornamentează deloc. 

Cămașa lungă se croieste cu și fără platcă. 
Platca este o bucată de formă dreptunghiulară, 
care se așază peste umeri și de care se fixează 
foile câmasii. 

Se croieste din 4—5 m de pînzâ cu lăţimea 
de 40—50 cm, din două foi; una pentru ,piepti“ 
și una pentru mîneci, clini, broschiţe, guler si 
platcâ. Clinii se introduc la mîneci si de-a lun- 
gul foilor. 

Distribuirea ornamentelor se face pe poale, 
la mîneci, pe platcă și piept; ornamentul ргіп- 
cipal este cel de pe poale, mîneci și piept, care 
se lucrează în motive geometrice, (romburi, 
pătrate, triunghiuri) și se subliniază de regulă 
cu sabace тісі ca, „păianjenul, gurita păpușii, 
sabacul în рісіогиѕе“ etc. 

Cromatica cămășii este simplă 51 elegantă; 
albul este culoarea de totdeauna a cămășii lungi; 
uneori, ca de pildă în Vilcea, gulerul cămășii 
se lucrează cu negru, picat de roșu, bleu si se 
coase cu punctul „pe dos“. 

Gulerul cămășii vechi se încheie cu doi nas- 
turi albi de piatră; cămașa din zilele noastre 
se croieste cu gulerul lat (4—5 cm) care se orna- 
mentează cu modelul de pe poale. 

Cămașa de Oltenia se ornamentează şi cu 
crejuri саге apar la umăr, ріерді si jos la mîneci 
(atunci cînd cămașa аге benti[â). Remarcabil 
este creţul de Gorj care, uneori, are lățimea de 
3—4 ст. De asemenea se ornamentează ርህ dan- 
1618 lucrată ርህ iglița atît pe poale cît și la mî- 
neci și guler. 

Punctul de cusătură este punctul „la fir“ 
(Mehedinţi) „la un fir“ (Gorj) „bătut la fir“ 
(Dolj) „în pite“ (Vîlcea). 

Câmasa se poartă cu nădragi, (pantaloni albi 
tesuti din Ипа și dați la piuă) sau tesuti din 
bumbac, cu năvădeală în „ochiuri“ ori în „coas- 
era 

În alara pantalonilor de Gorj si Mehedinii, 
care sînt 5ከ1፲111 pe picior și decoraţi cu 
găetane negre, pantalonii de Oltenia se croiesc 
drept, potrivit de largi şi fără nici o ornamenta- 
ție. Peste cămașă și pantaloni se poartă brîu 
ori bete. Brîul se termină cu ciucuri lungi, roşii, 
care se lasă pe şold (Vîlcea). Betele se tes în 
năvădeală în motive geometrice (ochiuri, ochi 
şi sprîncene, romburi etc.) și în culori de roșu, 
verde, alb, galben ruginos. 

Peste costum, olteanul poartă „vesta“ de 
postav negru; iarna poartă „mintean“, „șubă“ 
de dimie albă sau neagră. Aceasta este decorată 
discret cu găetane, („țuicașuri“ sau „planticuță“ 
Dolj), găetane care se folosesc si la decorarea 
nădragilor de Gorj și Mehedinţi. 


În picioare, olteanul poartă opinci confec- 
fionaie din piele de porc, ori de vită; pe cap 
pălărie vara și căciulă iarna. 

În nordul Olteniei, (Gorj, Vîlcea) a pătruns 
cămașa cu barburi, cioarecii de dimie si pălă- 
rioara cu bor mic. 


COSTUMUL POPULAR DIN BANAT 


Costumul popular femeiesc din Banat se deo- 
sebeste de costumele din restul ţării prin 
piesa numită „opreg“, precum si prin piesa се 
se poartă pe cap, numită „ceapsă“ sau ,conciu“. 

Opregul este piesa care se poartă în spate, 
compusă dintr-o bucată dreptunghiulară си 
lungimea de 20—25 cm, numită „petecul de 
opreg“, si de care stau agăţați, ciucurii lungi 
pînă la poale (lungimea ciucurilor de circa 80-- 
--90 cm). Opregul se tese din lînă, iar motivele 
ornamentale se aleg sau se cos cu acul în fir 
auriu și argintiu. 

Ceapsa și conciul, sînt piese cu care femeia 
din Banat își acoperă capul. 

Ceapsa este un fel de bonetă care se ţese din 
lînâ sau bumbac si se ornamentează cu acul, cu 
motive în formă de romb, roată, stea. 

Conciul se poartă în Lunca Timișului și se 
compune dintr-o bucată de pînză, pătrată si o 
Íîsie lungă fixată pe marginile bucății pătrate, 
numită bată. Conciurile se tes din lînă colo- 
rată si mai nou din fir auriu ori argintiu, în 
motive geometrice. 

Costumul de Banat se caracterizează și prin 
cusâtura ,nemtoanelor“, a „tăieturii“ dar mai 
ales prin cusătura cheitelor cu acul, care se fac 
cu multă măiestrie. 

Cojoacele femeiești se remarcă prin orna- 
mentatie bogată, policromâ. Pe lingă motive de 
meandre, rozete, apar bumbi de metal, bucăți 
de oglindă, monede galbene etc. 

Costumul bărbătesc de Banat are aceeași 
componență ca și costumul bărbătesc din restul 
țării. Specifice cămășii lungi a Banatului sînt 
gulerul si mansetele late (circa 10 cm) care se 
ornamenteazâ cu motive geometrice cusute cu 
puncte ca ,nemtoane, tăietură, peste fire“. De 
asemenea se remarcă prin „cheițele“ cusute cu 
acul, care uneori au lățimea de 4—5 cm. 


Cămașa femeiască de Banat 
Portul Bantului păstrează unitatea portu- 


lui din întreaga ţară. Materia primă, pînza de 
іп, cînepa, bumbacul și lina au stat la baza con- 


` 28 











29 





iecționării costu mului femeiesc si bărbătesc (fig. 
21). 

Portul iemeiesc din Banat se compune din 
cămaşa numită „spăcel“, poalele din aceeaşi pîn- 
ză, opregul, catrinta, „conciul“. 

Cămașa mare, lungă și largă, păstrează cro- 
iul vechi, dacic. Ea se croiește din pînză groasă 
de bumbac, íesutâ cu vărgi înguste (2—3 mm) 
de іп, în 2 Це, vărgi care-i dau aspect de го- 
bustete. Câmasa se croieste din 4 foi care se 
unesc la gît printr-un guler lat de 2—3 cm. Mî- 
neca, este largă si se termină uneori prin „fodor“. 

Ornamentul principal îl constituie „tabla“, 
(modelul mare, lat de circa 15 cm), care pornește 
din apropierea gulerului pînă mai jos de cot. 
Unele cămăși prezintă un rînd de asemenea mo- 
tive, alteori, două sau trei rînduri. Jos, mîneca 
se termină cu un ,ciupag* cusut ре încrețul 
fodorului. La marginea tivului se croșetează 
întotdeauna o dantelă cu alb. 

Motivele geometrice sînt reprezentate prin 
pătrate mari, romburi în coton alb „picat“ ici 
şi colo de negru sau subliniat de şirul ,nemfoa- 
nelor“ străbătute delicat de acelaşi fir negru; 
motivul de Banat este elegant și plin de ۰ 

Bogăția motivelor cusute cu alb este între- 
tăiată de orificiile motivelor lucrate în „tăie- 
tură“. 


ig. 21. Costumul femeiesc și bărbitesc de Banat. 


Deci, punctul „peste fire“ (la un fir) „nem- 
joanele“, tăietura, tighelul sînt punctele că mă- 
şii de Banat. Alături de cusătura densă de „pes- 
їе fire“ apar, mai ales pe piepții și poalele că- 
mășii, motive cusute în cruci, cu negru. 

Câmasa se poartă cu opregul si catrința de 
Banat. Opregul este format dintr-o bucată drept- 
unghiulară de țesătură, cu bogate ornamente 
brodate, care se prelungesc cu franjuri colorate. 
Acesta se lucrează de obicei în fir de aur sau 
argint. Modele în stil geometric și floral bătute 
în firul“ galben ori alb, fac ca această țesătură 
să fie neîntrecută. Urzit în grupe de fire negre 
şi roșii, opregul se ţese іп 2 ori 4 ife. 

In faţă, femeia poartă саїгіп{а lungă, (esu- 
tă în năvădeală (4 ite), cu modele în formă geo- 
metrică ori florală, alese fie în același fir stră- 
lucitor, fie în lînă, în culori policrome (catrinţa 
veche). Verdele, roșul, albul, albastrul, gal- 
benul lămîios, movul sînt culorile folosite în 
alesătura motivelor. 

Peste ie se poartă pieptarul cu ornamente 
florale cusute cu mătase, bumbi de metal, bu- 
ር811 de oglinzi, colorate policrom și plasate bo- 
gat pe toată suprafața cojocelului. Pe cap, fe- 
meia poartă „conciul“ ţesut din lînâ colora- 
tă sau decorată cu fir metalic alb sau galben. 


CAPITOLUL ii 


COSTUMUL POPULAR 
DIN BANAT 


CAPITOLUL II 


COSTUMUL POPULAR 
DIN BANAT 


În zona Valea Bistriei se poartă „ceapsa“, 
un fel de bonetâ care se confecționează din pîn- 
ză albă pe care se cos policrom motive în formă 
de romb, cu denumirile locale de „roată și stea“. 

Peste costum se poartă suba de Banat, nu- 
mită ,gunea[“, confecţionată din pănură albă 
sau gri și ornamentată cu găetane negre. 


Cămașa femeiască de Arad 


Câmasa îemeiascâ de Arad se caracterizează 
prin mărimea şi bogăția ornamentului care se 
distribuie de-a lungul mînecii pornind de la 
mînă pînă la guler. 

Cămașa păstrează croiul că măşii vechi: cele 
4 Îoi se încrefesc la gît prin gulerul potrivit de 
lat. 

Această cămașă se croieste din pînză de іп, 
cînepă sau bumbac gros. Pentru lărgime, să- 
teanca îi adaugă clini, broschite. Distribuirea 
ornamentelor se face pe mînecâ, guler, piept. 
Ornamentul principal este ornamentul de pe 
mînecâ, care apare mare, lat, bogat, de obicei 
în roșu, ori roșu cu negru, uneori unele motive 
fiind punctate şi cu culori de tonalități calde 
ca mov, verde moale, galben. 

Paralel cu ornamentul principal de re mîne- 
că se coase si o cheie în negru si roșu. 

La cămașa veche, a cărei mînecă porneşte 
din umăr, ornamentul se dispune și pe umăr si 
se prelungește pînă în spate, sub formă de plat- 
că. Pieptul cămăşii de Arad se ornamentează 
foarte simplu : motive mici, simple care se dispun 
de-a lungul gurii câmdsii. 

Cămașa > Arad se poartă cu „poale albe“, 


„care cu timpui s-au transformat în fustă. Lar- 


gà, încreţită, „fusta“ se ornamentează tot așa 
de bogat ca și cămașa. Motivul ornamental, lat 
de 8—10 cm, se plasează de-a lungul poalelor 
si pe clini în sus, mărginind cusâturile. Foile 
fustei (6—7 foi) se închid printr-o cheifâ destul 
de latâ (2—3 cm) în rosu si negru, creînd un 
efect decorativ propriu zonei Arad (fig. 29). 
În faţă, peste fustă se poartă „şorțul“ alb 
de pînză, ornamentat tot așa de bogat (uneori 
ornamentele cuprind jumăiate din cîmpul şor- 
tului). Şoriul se tese din pînză în năvădeală, 





Fig. 22. Costumul femeiesc de Arad. 


cu aceleaşi culori ca și cămașa și fusta sau se 
coase cu motive geometrice ori florale. 

Peste cămașă se poartă cojocul de Arad, pe- 
corat cu aceeași bogăţie de ornamente prin apli- 
catii de piele si broderie în culori bogate. 

Pe cap, femeia poartă nâírama de casmir 
negru, înflorat. Ca podoabe la gît si pe piept, 
poartă salba din monede de argint. 


Cămașa bărbătească de Banat 


Ca și cămașa femeiască, cămașa bărbătească 
de Banat este mare, lungă și largă. 

Caracteristic acestei cămăşi este aceeaşi cu- 
sătură de Banat, în alb, cu punctele „nem- 
toanelor şi “tăietura“, pe fondul punctelor 
„peste йге“, 

Cămașa se croieste din 4 lățimi cu şi fără 
platcă. Gulerul este foarte lat în comparaţie cu 
celelalte cămăși bărbătești. Această lățime este 


30 











necesară motivului ornamental, care са și la 
că mașa femeiască se compune din motive mari, 
romboidale (16. 23). 

La fel cu gulerul și poalele și cu același 
model se ornamentează și manșetele. Uneori 
manșetele, pieptul si gulerul apar ornamentate 
în negru, în timp ce poalele se lucrează în alb. 

Costumul de Banat folosește ca ornament şi 
creturile. Creţurile араг jos, la mînecâ si la 
umăr, avînd lățimea de 2-3 cm. Acestea se 









Ea 


Fig. 23. Costumul bărbătesc de Banat. 


lucrează cu punctul nemtoanelor, care se cos pe 
muchiile creţului. 

Orna mentele cămăşii sînt însoțite de саһасе 
care se cos tot în alb. Dar ceea се dă [1በ61- si 
adevărată  măestrie cusăturii cămăşii bărbă- 
безін sînt cheifele lucrate cu acul, în punct înno- 
dat și care se plasează de-a lungul mînecilor. 
Acestea, adevărate dantele, au lățimea de 3—4 
cm. 

De la гїп în jos, bânâteanul poartă panta- 
loni albi. Cămașa bâtrîneascâ se poartâ în nâ- 
dragii decorați cu bogate motive ornamentale 
în găetane. 

Peste cămașă şi pantaloni se poartă sumanul 
де „pănură“ alb si decorat cu aceeaşi bogăție 
de găetane, în culori de negru și albastru. 


COSTUMUL POPULAR DIN TRANSILVANIA 


Spre deosebire de costumul cu îotă si costumul 


31 cu vîlnic, care cuprinde regiunile arătate mai 


sus, costumul de Ardeal este costumul cu ca- 
trință. Catrinţa, după cum am văzut, se întîlnes- 
te şi în celelalte regiuni ale țării. 

Catrinja este piesa dreptunghiulară, îngus- 
tà (40—50 cm), care se poartă aşezată vertical 
în față si în spate, de Іа brîu în jos. Іп unele 
zone (Hunedoara) catrinfa din 1818 apare mai 
scurtă. 

Transilvania se caracterizează printr-o ma- 
re varietate de caírinte. 

іп costumul de Hunedoara se întilnește са- 
trinta care se (езе în două ori patru 116, ре fond 
negru, fără ornamentație (ori foarte redusă 18 
catrința nouă din față). 

Catrinţa din Mărginimea Carpaţilor, Тітпа- 
ve si Таға Moților se {ese în dungi înguste ori- 
zontale pe fond roşu. 

În zonele Cluj, Munţii Apuseni pînă la Nă- 
săud se găsește catrința „cu trup vînăt“, care 
se ornamentează cu alesâturi pe fondul roșu de 
la poale, fond care cuprinde cu timpul aproape 
trei sferturi din ۰ء‎ 

Іп Maramureș se poartă catrin[a cu "dungi 
late (circa 5—6 cm) de culoare roșie, portocaliu, 
mov, pe fond negru. 

Costumele din zona de vest au o formă spe- 
cificâ (Oas, Sălaj, Bihor, Arad) prezentînd nu- 
mai catrinfa din faţă, care se (езе din pînzâ, 
cu alesături în motive late. Catrinţa din spate 
lipsește, locul ei fiind luat de poalele cămășii 
care cu timpul s-au transformat în fustă. Aceas- 
tă fustă este si ea ornamentată prin alesături 
în război pe pînză albă. 

Pe lîngă cămașa lungă bărbătească, care cu- 
prinde aria zonelor de sud a Transilvaniei (Si- 
biu, Făgăraș, Tîrnave) costumul bărbătesc рге- 
zintă cămașa scurtă care se poartă cu „gaci“ în 
zona de vest si nord a Transilvaniei (Oaș, Sălaj, 
Bihor, Maramureș). 


Cămașa femeiascâ de Hunedoara 


Câmasa femeiască de Hunedoara (Pădureni, 
Haţeg) este cămaşa cu tablă și fodor. Bogată şi 
sobră, cămaşa păstrează croiul vechi (fig. 24). 

Se croieste din 4 foi care pornesc de 18 git 
şi se prelungesc pînă la poale. Pentru lârgime 


CAPITOLUL il 


COSTUMUL POPULAR 
DIN TRANSILVANIA 





CAPITOLUL 1 


COSTUMUL POPULAR 
DIN TRANSILVANIA 


se introduce sub brat clinul numit „lărgitură“ 
şi broschifa numită „zoltac“. 

Orna mentele se distribuie ре mînecă, piept, 
guler. Ornamentul de pe mînecă se numeşte ,,ta- 
blâ“ şi pornește din fodor pînă sub guler. Pe 
piept se distribuie același ornament în două 
rînduri așezate deoparte și alta a gurii. Spatele 
se ornamentează cu modele mai mici, deoparte 
și alta a umerilor. Ornamentarea iei de Hune- 
doara se face în motive geometrice; romburi 
mari (circa 10 cm) pătrate, jumătăți de romburi, 
care se succed compact, pe întreaga mînecâ 
dînd cusăturii un aspect bogat, reliefat (fig. 
24). 

Punctul de cusătură specific Hunedoarei es- 
te punctele ,afeste“ care se lucrează cu firul 
gros, buclat. Cămașa se lucrează de asemenea și 
cu punctele „crucea“, „la un fir“, „tighelul“. 

Culorile obișnuite sint roșu viu, și negru. Pe 
fondul acestor culori apar şi discrete culori de 
mov, albastru deschis, verde. 

Poalele fac corp comun cu „ciupagul“ (că- 
masa de la brîu în sus). 





Fig. 24. Costumul femeiesc de Hunedoara. 


АНЕ ciupagul cît și poalele se orna mentează 
și cu cheite care se cos, prin alternanță, cu roșu 
şi negru. Ele constituie adevărate modele avînd 
uneori lățimea de 2—3 cm. 

Câmasa de Hunedoara se poartă cu catrințe 
negre, tesute în casă, în două ori patru ite. 
Acestea apar de cele mai multe ori fără nici un 
fel de ornamentatie. Catrinta din față este 
mai scurtâ decît cea din spate. Din ele se pre- 
lungesc poalele bogat ornamentate jos si pe clini 
іп sus, cu motive ori cheife. Ansamblul este 
completat de pieptare cu broderii policrome, 
compacte. 

Peste sold, femeia poartâ podoabe de mefal, 
alcătuite din bani, inele, cheite, însirate ре län- 
țișoare. 

Pe cap poartă „ceapsa“, un fel de tichie or- 
namentată cu motive bogate și compacte, în 
culori sobre de negru, ori negru îmbinat cu roșu. 
Pe margini, ceapsa prezintă o dantelă cusută cu 
acul, în alb, care este lucrată cu multă fineţe. 
Sub ceapsă se găsește „cîrpa“ (marama) albă de 
bumbac care se prelungește ре sub cojoc, în spa- 
te, de-a lungul caírintei. 


Cămașa femeiască de Săliște (Sibiu) 


la de Săliște este o cămașă distinsă și ele- 
gantă în care negrul motivelor se asortează de 
minune cu albul imaculat al pînzei numită 
„giolgiu“ sau „jolj“. Acest tip de cămaşă, nu- 
mită si cămaşa cu ,ciocânele“ cuprinde zona 
Săliște (de unde și denumirea de ie de Săliște) 
zona Sibiului precum și zona de nord a Gorjului 
(Baia Mare, Baia de Fier, Novaci, Polovragi). 

Ia păstrează tipul de croi al iei clasice. Se 
croieste din pînză de bumbac (ori giolgiu în zi- 
lele noastre) din 4 foi care se încrefesc la gît, 
fixate printr-un guler. Jos la mînecâ, ia se ter- 
mină cu volanul specific Transilvaniei, numit 
fodor. 

Motivul iei de Sălişte este motivul delicat, 
mărunt, de regulă îlori stilizate, care se grupea- 
ză de-a lungul „ciocănelelor“. Ele se distribuie 
în formă de șiruri; de obicei 3 șiruri de ciocănele 
mărginite de motive florale mărunte. 

Ciocănelele se lucrează asa de dens, încît îţi 
dau impresia unei panglici negre. Peste umăr 
se distribuie întotdeauna transversal, un rînd 
de aceleași motive mărunte așezate pe locul al- 
іеі clasice si care se numește ,umeras“. Din 
umeraș, vertical, printre rîndurile de ciocănele 
cu motivele lor, pleacă alte două rînduri cu 
același gen de motive fine 51 delicate, care por- 
tă numele de „picături“. Uneori, motivele sînt 


32 














33 





punctate cu fir auriu ori chiar cu culori de roșu, 
albastru galben (fig. 25). 

Punctele iei de Săliște sînt: crucea, tighelul 
și punctul specific al ciocănelelor. 

Га cu ciocânele se poartă cu fusta albă si 
„şure“ sau ,crâtinte“ (catrinte) de culoare nea- 
gră sau vînătă. Acestea se lucrează cu dungi 
transversale la câpâtîi, alese în motive mici 
geometrice, în „fir“ ori mătase neagră. Mai nou, 
catrințele de Sibiu se cumpără din tîrg, confec- 
tionate din postav negru, cu același câpâtîi, în 
motive minuscule din fir sau mătase; сеа din fa- 
18 prezintă ciucuri negri. 

Catrinţa se poartă cu poale lungi din cînepâ 
ori bumbac. Peste ia si catrinţele de Sălişte 
se poartă „pieptarele“ (cojoace) scurte, brodate 
în culori sobre de negru si putin roșu. 

Costumul de Săliște (Sibiu) a cuprins și ver- 
santul de sud al Carpaţilor meridionali. Nordul 
Gorjului, Vîlcea, Argeșul sînt zone în care cos- 
tumul de Sibiu, atît cel femeiesc cît și cel băr- 
bâtesc se bucură de largă apreciere. 











Fig. 25. Costumul femeiesc de Săliște (Sibiu). 


Câmasa femeiască din Munţii Apuseni 


Portul românesc din Munţii Apuseni păstrea- 
ză unitatea portului din întreaga (ага. Piese 
cum ar fi, cămașa, poalele, zadiile, năirama 
purtată pe cap, constituie costumul femeiesc 
din Munţii Apuseni. Caracteristic acestui cos- 
tum este „ciupagul“ mare, aspectuos, lucrat în 
motive geometrice, sub guler. 

În general, cămașa se croiește ca și celelalte 
ii. Cămașa lungă, bătrînească, pornește încre- 
titâ de sus de la gît, prelungindu-se în foi largi 
pînă la gleznele picioarelor. Caracteristic aces- 
teia este tăierea gurii în spate, lucru bine gîn- 
dit de târancâ, care din grija de a nu strica as- 
pectul regulat al ciupagului, a mutat gura că- 
mășii în spate. 

La mîneci, jos, se termină cu fodori largi, 
care cuprind aproape 1/3 din lungimea mînecii. 
Motivul ornamental este motivul geometric pe 
„ciupag“, si motivul geometric îmbinat cu ele- 
mente florale (jos la mîneci și peste cot). 

„Ciupagul“ se plasează direct sub gulerul 
cămășii, în față, si se coase în motive geome- 
trice, uneori acesta avînd lățimea de peste 10— 
—15 cm. Ciupagul este motivul principal al 
cămășii. El se lucrează pe muchiile cretului, 
fiecare muchie constituind un fir de pînză. 

Punctul ce se folosește este punctul „urzit 
pe fir“. Mînecile se ornamentează cu cîte un sir 
orizontal peste cot, lat de circa 2—4 cm. 

Din creţul gulerului pînă în motivul „peste 
cot“ pornește un singur rînd vertical, consti- 
іші dintr-o cheifâ cu acul, în culoarea orna- 
mentelor iei, care se oprește în şirul de peste 
cot. 

Fodorii se fixează cu ajutorul unui cref, pe 
care de asemenea, se lucrează cîte un „ciupag“ 
mic (1—2 cm), numit „brățară“. 

La minecă, jos, cămașa se ornamenteazâ cu 
alt şir de motive geometrice de lățimea celor 
de peste cot, care se lucrează în zizgaguri, „gu- 
rita pâpusii“, tighele, сгисішіҢе, cusătură, „ur- 
zită pe fir“. 

Cromatica cămășii este monocromă. Roșul 
aprins (de obicei pentru tinere) este îmbinai 
uneori cu galben şi negru (pentru bătrîne). 

De 18 brîn іп jos, se poartă zadiile 165ሀ16 
în scoarță pe Ïond vînăt, încrustate cu vărgi în 
motive geometrice cu culori de roșu, verde, alb, 
albastru (fig. 26.). 

Mai nou, culoarea vinătă a zadiilor este în- 
locuită cu roşu, zadiile fiind lucrate ре fond 
:usu si încrustate cu aceleași dungi orizontale. 

Peste zadii se poartă brîul nu prea lat, colo- 
iat policrom. 


CAPITOLUL I 


COSTUMUL POPULAR 
DIN TRANSILVANIA 








CAPITOLUL Il 


COSTUMUL POPULAR 
DIN TRANSILVANIA 





Fig. 26. Costumul femeiesc de Munţii Apuseni. 


Iarna, femeile îmbracă pieptarele înfundate 
sau deschise în față, cu broderii bogate іп mo- 
tive florale, lucrate în roşu, verde, galben și 
presărate си fluturi cojocâresti (fluturi gal- 
beni sau albi cu adîncituri pe ei) și decoltate 
larg spre a se vedea ciupagul de pe piept. 


Cămașa femeiască de Bihor 


Са таза femeiască de Bihor aparţine formei 
de cămașă cu mîneca prinsă din umăr printr-un 
cret. Câmasa se croieste din 4 foi și guler; mîne- 
cile largi, bogate se termină prin fodorul numit 
„pumnar“. Gura se încheie în faţă, de o parte 
şi alta avînd uneori сегешіе(е din pînză, iar jos 
la brîu, stă о bantă de pînză (1—2 cm) așezată 
în lat pentru sprijinirea cerculefelor. La cămă- 
șile din zilele noastre apare și gulerul rotund. 

Ornamentarea câmâsii se face ре pumnar, 
iar pe mînecâ cu un singur șir vertical, sau „pes- 
te cot“. Pe umâr se întîlneste ornamentul dis- 
pus de-a lungul acestuia. In față, pe piept араг 
ornamente mici, dispuse vertical, cîte 3, 4 şi- 
ruri, ori un singur şir mare. 


Această cămașă se poartă cu fusta albă din 
bumbac, 165ህ18 în război si ornamentată în ale- 
sătură ori cusătură. Fusta (largă si ር፲ር818) pre- 
zintă și un volan lat de circa 5—6 cm, ornamen- 
tai si el. Peste fustă, în față, se poartă zadia 
țesută în război şi aleasă în motive geometrice, 
sau sorjul de pînzâ albă, ales si el ori cusut în 
motive dispuse orizontal (fig. 27). 

Motivul ornamentării, atît pe cămașă cît si 
pe fustă ori zadie, este motivul geometric îmbi- 
nat cu motivul floral. 

Punctul de cusătură este crucea, tighelul, 
peste fire și tăietura care dă fineţe şi frumusețe 
motivului de Bihor. 

Costumul se poartă cu pieptar. Ре cap, fe- 
meia poartă nâîrama înflorată sau stergarul de 
bumbac. La gît, bihoreanca are podoabe bogate 
de metal care ornamentează întreg pieptul. 

În timp de iarnă, femeia poartă haina mare, 
de dimie albă, decorată bogat în culori pentru 
postav : roșu, verde, albastru, negru și vio- 
let. Găitanele necesare decorării se cumpără și 





Fig. 27. Costumul femeiesc de Bihor. 


34 











35 


apoi se aplică în forme de spiralăro ,at4, mean- 
dre, melcisori etc. 

Ca podoabe, femeia poartâ »lâtitarele“, con- 
fecfionate din mărgele colorate bogat. 


Cămașa femeiască de Oaș 


Vesel, plin de pitoresc, costumul cămășii cu 
platcă, costumul de Oas face corp comun cu 
costumul de Transilvania. Cămașa cu platcă 
cuprinde zona Oașului; ea se ornamentează bo- 
gat, și în multe culori. 

Se croiește din pînză de in sau bumbac gros. 
Specificul acestei cămăși îl constituie platea pă- 
trată și gura саге se încheie în spate. Mînecile, 
care se prind de platcă printr-un cret, se termi- 
nâ jos, la mînă, cu obisnuitul fodor. Cămașa se 
croieste simplu, dintr-o foaie pentru piept si 
spate. Peste această foaie, la gît și umeri se 
așază platca. 

Distribuirea ornamentului se face ре platcă 
şi jos la mînecâ. Din platcâ porneşte vertical o 
ርከ61[፳ asemănătoare unui sir îngust de motive, 
care se prelungește pînă în [odori. Uneori aceas- 
tă cheitâ apare si pe piept. 

Bogăția de culori (roșu, verde, albastru, gal- 
ben, alb) dau ornamentului strălucire şi vioi- 
ciune. Puncte de cusătură ca punctul peste fire, 
festoanele, tighelurile, „zbîrciogii“ dau robus- 
tete si bogăție ornamentelor. Punctele se lucrea- 
ză cu firul gros, buclat. 

Cămașa bâtrîneascâ de Oaș se ornamenta 
numai peste umeri, nu si în faţă. Se croia ca 
Si cămașa cu platcă cu aceleași mîneci largi cu 
fodori. Festoanele, punctul pe dos, peste fire 
erau punctele cu care se ornamenta și această 
cămașă. 

Că maşa se poartă ርህ poale largi si sort (lig. 
28), poale care cu timpul s-au transformat în 
fustă. Poalele se croiesc din 4-5 foi drepte si 
se string cu un snur peste care se aşază un brîu 
lat de circa 4—5 cm, ornat cu aceleași motive 
de pe cămașă. 

Poalele se termină cu un motiv cusut și 
cu dantele croșetate. 

Peste poale se așază ѕог{ші numit „zadie“, 
care se (езе din pînză și se ornamentează cu 
motive geometrice pe poale si uneori cu mici 
ornamente distribuite pe toată suprafața șorțu- 
lui. 

Ре cap se poartă nâírama înflorată. Peste 
costum se îmbracă „vesta“ din postav, iar pe 
timp rece „guba“ ornamentată și ea cu vărgi. 

Ca podoabe se poartă „zgarda“ din mărgele 
mici, colorate, cusute în motive geometrice. 





Fig. 28. Costumul femeiesc de Oaş. 


Câmasa femeiască de Năsăud 


Așezată în nordul ţării, zona Bistriţa-Năsăud 
a reușit să-și păstreze specificul său atît în ceea 
ce priveşte datinile și obiceiurile românești cît 
și portul moștenit de veacuri. 

Portul de Năsăud respectă şi el unitatea 
portului din întreaga țară. Costumul femeiesc 
se compune din cămașă, 28011, паїгата si piep- 
tar. În timp de iarnă, femeia poartă cojoc cu 
mîneca lungă. 

Câmasa de Năsăud se croieste ca toate că mă- 
șile româneşti, din 3—4 m de pînză de in sau 
bumbac mai gros. Gulerul încrefeste cele 4 foi. 
La mîneci, jos, se termină cu obișnuitul fodor 
de Transilvania. 

Din punct de vedere al ornamentatiei, face 
parte din tipul cămăşilor cu „pui peste cot“. 
la se ornamentează pe guler, care se coase cu 
„punctul pe dos“ sau „pășituri“ (cruci), pe ዝበ! 
neci si fodor. Міпеса se termină cu o dantelutâ 
îngustâ, numitâ ,cipcutâ“. 


CAPITOLUL I! 


COSTUMUL POPULAR 
DIN TRANSILVANIA 





| 














CAPITOLUL Il 


COSTUMUL POPULAR 
DIN TRANSILVANIA 








0 گا 


Fig. 29. Costumul femeiesc de Năsăud 


Motivul mînecilor se distribuie orizontal, 
peste cot. Fodorii se ornamentează cu același 
motiv de peste cot (fig. 29). 

Increțul fodorului se decorează cu punctul 
de ciupag, peste muchiile încretului. Sub guler 
cămașa prezintă un mic ciupag lat de 1-2 cm. 

Motivul ornamental este mai mult motivul 
floral, acesta apârînd sub formă stilizată. Mo- 
tivele florale se îmbină cu mici figuri triunghiu- 
lare, romboidale, cu tighele oblice, motive de 
gurita pâpusii. 

Cromatica cămășii de Năsăud este de obi- 
cei monocromă: roșu pentru tinere și negru pen- 
tru bâtrîne. Dar ceea ce îi este caracteristic 
acestei cămăși sînt mărgelele; roșii, galbene, al- 
bastre, roz sau „verzui. Cămașa se poartă cu 
catrinfe tesute în război şi brăzdate transversal 
de dungi înguste, decorate spre poale cu motive 
mici florale. De remarcat gama de culori, por- 
nind de la roșu pînă la bordo, cu care se tes 
vîrstele catrintelor. 

Peste ie se poartă pieptarul, iar pe vreme 
răcoroasă se poartă sumanul ori cojocul. Piep- 
tarul de Năsăud este pieptarul ,înfundat“ care 


se încheie pe umeri. Acesta se decorează cu o bo- 
gată ornamenta[ie [10818 în motive ca: bumbi, 
meandre, melcișori, roata, rozete, simbolul soa- 
relui. 


Cămașa femeiască de Tirnave 


Această cămaşă face parte din tipul orna- 
mental al cămăşilor cu „şire“ si umeraş. Câmasa 
se croieste din 4 foi de pînză de bumbac, groasă. 
Mînecile, foarte largi, se termină cu bantă care 
se răsfrînge, dînd impresia unui fodor. Se cro- 
iesc din 2 bucăţi: una pe care se lucrează ume- 
rasul ce ține loc de altiță și alta care pornește 
din umeras pînă jos la mînă. Bucata pe care se 
coase umerasul se croiește separat și se unește 
de restul mînecii printr-o ርከ61[8 mică, cu alb; 

Ornamentaţia cămășii de Тігпауе se face 
discret şi cu mult gust. Ornamente mărunte, 
așezate în șiruri scurte, pornesc din „umeraș* 
şi se termină mai sus de cot. Umerasul stă în- 





Fig. 30. Costumul femeiesc de Tirnave. 


36 











37 


totdauna pe locul alfitei, într-un șir transver- 
sal lucrat din aceleași motive mărunte. Croma- 
tica este policromâ. Pe cusătură de culoare nea- 
gră stau culori de verde, roșu, mov, galben, 
albastru. 

Cămașa se poartă cu catrință roșie în spate 
aleasă în vărgi orizontale, în motive mărunte 
policrome. Іп față se poartă şorțul numit „șur- 
ta“ țesut în casă, în 4 ife, din urzeală neagră si 
„băteală“ roşie. Surta se termină cu „strămătu- 
ra“ (fire de urzeală în formă de íranjuri) (fig. 
30). 

Pe cap se poartă „vălitoarea“. Aceasta este 
o bucată de pînză dreptunghiulară care se 
aşază pe un fel de cerc, cu capetele îndreptate 
către spate. Circumferin[a formată se ornamen- 
tează cu buchete de trandafiri colorați, aşezaţi 
la frunte si în părți. 

Peste cămașă se poartă cojocul înfundat, bro- 
dat în minufioase motive florale și cu aplicaţii 
din piele, în multe culori. 


Cămașa femeiască de Maramureș 


Caracteristică prin croiul ei, cămașa de Ma- 
ramures se deosebește de celelalte prin faptul 
că este singura cămaşă din costumul românesc 
care se croieste pătrată la gît. Câmasa se lucrea- 
ză din pînză de casă țesută în război, їп două 
ite. Se croieste din 4 lățimi; două pentru mî- 
neci și două pentru ۱۰م‎ 

Spre deosebire de ia încretitâ la gît, unde 
mînecile pornesc din guler, cămașa de Mara- 
mures prezintă pieptii drepți și 181811 la git, iar 
mîneca pornește іпсге ій din umăr. Mîneca se 
termină prin fodori care poartă numele si de 
„bezeri“. 

In Maramureş există mai multe variante de 
cămăși pătrate la gît; cea care capătă teren din 
ce în ce mai mult, renumită prin crefurile sale, 
este cămașa de „Săpînța“. 

Creţurile cămăşii de Maramureș sînt o ade- 
vărată artă. Perfect trasate și conturate, la ргі- 
ma vedere dau impresia că nu pot fi lucrate de 
mînă. Si ре cît par de perfecte pe atît se lu- 
crează de simplu, ele fiind realizate pe bază de 
fire scoase şi punctul „înaintea acului“. Pen- 
tru înfrumusețare, femeia folosește gingașe mo- 
dele lucrate în punctul identic cu ,nemtoanele“ 
de Banat, colorate în galben portocaliu. De la 
brîu în jos se poartă poale, peste care se pun 
zadiile. Poalele nu se ornamentează decît foarte 





Fig. 31. Costumul femeiesc de Maramureș. 


discret în puncte de „осі{і“ (tighel) în alb ori 
galben portocaliu (fig. 31). 

Cămașa se poartă cu zadii din lînă 165ሀ16 
în război, în 4 Це, pe fond roșu, galben porto- 
caliu, albastru. Fondul se ornează cu dungi ori- 
zontale de culoare cafenie cu intercalatii de ne- 
gru, ori dungi negre cu roşu sau negre cu porto- 
caliu. Peste cămaşă se poartă pieptarul orna- 
mentat cu lînâ în culori vii. 

In timpul iernii se îmbracă „guba“ mî- 
foasâ lucrată din lînă (esutâ în două sau 
patru ife. 


Câmasa bărbătească de Oaș 


Cămașa bărbătească de Oaș se croieşte, 
ca si cămașa femeiască, din pinza groasă 
de in, cînepă, ori bumbac gros, |esutâ їп 
două Це. Se poartă cu izmenele sau „sacii“ 
largi, cu „traista“ de Oaș şi cu pălărioara 


CAPITOLUL II 


COSTUMUL POPULAR 
DIN TRANSILVANIA 











CAPITOLUL II 


COSTUMUL POPULAR 
DIN TRANSILVANIA 





Fig. 32. Costumul bărbiitesc de Ог. 


mică ornamentată tot atît de pitoresc ca și 
costumul (fig. 32). 

Câmasa se croieşte largă și scurtă si cu mi- 
necile foarte largi. Faţa și spatele apar încrefite 
și fixate printr-un guler lat care se-ncheie prin 
doi ciucurași. i 

Mînecile pornesc încretite din umăr si se 
termină largi ori cu mansetâ. Câmasa scurtă se 
poartâ pînâ deasupra gacilor, neîncinsâ. 

Distribuirea ornamentelor se face pe guler, 
umeri, la mînecă jos și pe poalele cămășii. De-a 
lungul mînecii si pe piept apar cheite decora- 
tive. 

Ornamentul se coase în motive geometrice 
ori florale. Dar ceea ce dă pitoresc cămășii băr- 
bâtesti de Oaș este cromatica vie și bogată. 
Culori de rosu-viu pînă la bordo si maro, îmbi- 
nate cu culori de verde-viu, galben-lâmîios, 
alb, lila, albastru tare, coloreazâ si dau strâlu- 
cire câmâsii de Oaș. Veselia culorilor este com- 
pletată de abundența de puncte de cusătură. 
Astfel, puncte са „peste fire“, „петіоапе“, 
»Zbîrciogi“, „festoane“, puncte de subliniere, ca 
„lăietura“, servesc la ornamentarea iei, fiecare 
fiind realizat într-o altă culoare. 


Câmasa 56 poartă cu gaci sau Цагі în tim- 
pul iernii. Peste cămașă osanul poartă ,uio- 
sul“ sau „guba“, țesătură de lînă cu ornamente 
în dungi. 


Cămașa bărbătească cu barbur 


Câmasa bărbătească cu barbur este cămașa 
care poate fi întîlnită de-a lungul Carpaţilor. 
Această cămașă se poartă cu Цагі albi, pălări- 
ША neagră cu boruri mici și cojoc fără mîneci 
numit pieptar, sau cojoc mare de oaie. 

Càmasa cu „barbur“ se confecționează din 
pînză albă și deasă si se croieste în felul urmă- 
tor: după ce s-au tăiat foaia din faţă si din spa- 
te se adaugă în părți un număr de clini (de la 
șase în sus), cămașa căpătînd aspect de „fusta- 
nelâ“ (cămașa de sărbătoare). Atît la cămașa de 
sărbătoare cît şi la cea de purtare se adaugă 
în faţă, un clin care se ornamentează. 

Міпеса că mășii este și ea foarte largă, întru- 
cît se croiește din lățimi de circa 1 m (fig.33). 





£ Бо ጅር ند‎ 


Fig. 33. Costumul bărbătesc „Cămăşă cu barbur“. 


38 























Orna mentul se dispune ре barbur în formă 
de „М“, pe guler și jos la mînă. Motivul fin 
si delicat este alcătuit din flori stilizate ca bo- 
bocei, irunze, trandafirasi, ochiulete, gurite, 
etc. Uneori cămașa se ornamentează si pe clinul 
din spate. 

Cromatica cămășii este tot aşa de simplă ca 
și ornamentarea. Negrul este culoarea de bază, 
luminată de auriul firului galben. Punctele de 





cusătură sînt crucea, tighelul, lântisorul, gurita 
păpușii. La git, cămașa se încheie cu ciucuri, 
care se înnoadă după се au fost introdusi în 
două cheutori numite „peteuci“. 

Peste cămașă și Цагі se poartă chimirul cu 
aplicaţii şi crestături în piele. Ca haină groasă 
se poartă cojocul, așa-zisul „cojoc mocănesc“, 
care se croiește din piele de oaie, cu mî- 
neci largi. 


«ІІ» ч» 


CAPITOLUL II 


COSTUMUL POPULAR. 
DIN TRANSILVANIA 








CAPITOLUL Ill 


PUNCTELE 
DE CUSĂTURĂ 


CAPITOLUL НІ 


ÎNDRUMĂRI TEHNICE 
PENTRU EXECUTAREA 
PUNCTELOR DE CUSATURA 


ENTRU confecționarea costmului românesc, 

săteanca ori tînăra fată trebuie să posede 
anumite cunoștințe tehnice ca de exemplu: cum 
se face croiala cămășii, care sînt punctele folo- 
site în ornamentare și cum se lucrează acestea, 
care sînt materialele necesare confectionâriì 
costumului românesc. 

Tehnica punctului românesc nu este uşoară, 
mai ales pentru începători. Pentru învăţarea 
acesteia, se pornește de la elementele punctelor 
de bază, ca punctul înaintea acului, tighelul, 
crucea. De remarcat că pe lîngă puncte de bază, 
apar și o serie de puncte specifice zonelor etno- 
grafice. Așa se poate vorbi despre punctul „bră- 
0911] de Argeș“, punctul în ,scâriâ pe dos“ de 
Olt, „butucul“ de Buzău, ,brînasul“ de Ardeal, 
„nemțoanele de Banat şi multe altele. 

Si dacă aceste puncte, care dau frumuseţe 
cusăturii româneşti, au putut fi lucrate de 
bunicile și străbunicile noastre, este de da- 
toria noastră să cunoaştem tehnica cusăturii 
românești. 

Dar, pentru ca această cusătură să [ie făcută 
în bune condiţii, se cer anumite materiale: pîn- 
za, potrivit de rară, așa-zisă pînzâ „de casă“ 
sau „pînza nălbită“, arniciul ori mulineurile, 
fluturii și mărgelele. 

Si odată învățat punctul cusăturii româ- 
neșii, putem trece la ornamentarea costumului 
nostru, costum care după cum am mai arătat, 
trebuie să constituie nu numai obiectul de îm- 
brăcăminte, ci și un document al specificului 
nostru național. 


MATERIALE NECESARE CONFECTION ÂRII 
COSTUMULUI POPULAR 


Din cele relatate mai sus reiese că materialele 
necesare coníecfionârii costumului românesc 
sînt pinza albă {еѕиій în război, arniciurile co- 
lorate ori mulineurile, mărgelele şi fluturii firul 
metalic alb sau galben si betealâ. 

Pînza necesară cusăturii românești nu este 
orice fel de pînzâ. Ea are particularitatea sa, 
lucru се determină săteanca să-și teasâ pînza în 
casă în războiul cu două Це. In ce constă aceas- 
tă particularitate ? 

Іп Ardeal, Moldova, Muscel si Vlașca se folo- 
seşte pînza cu firul mai gros întrucît costumul 
din aceste zone are motive bogate, robuste, cu 
punctul buclat, pe cînd costumul din Oltenia, 
Muntenia, Dobrogea se coase pe pînză mai rară, 
cu firul bine răsucit. 

Lina, borangicul (vopsit vegetal), arniciu- 
rile ori mulineurile de mai tîrziu, mătasea vege- 
tală sînt firele cu care au fost ornamentate iile 
51 piesele de costum. Acestea trebuie să fie de 
bună calitate, să nu se decoloreze la spălat ori 
la soare. 

Același lucru se poate spune despre mărgele 
și fluturi, care pe lîngă o bună calitate (Пшіш- 
rii din metal, mărgelele din piatră) сег să li se 
păstreze mărimea şi culoarea specifică; pentru 
fluturi, alb sau galben, iar pentru mărgele cu- 
lori pastelate roz, verde, galben, lila, bleu, alb, 


40 

















41 





roșu, albastru etc. Firul metalic trebuie să Не 
potrivit de gros si inoxidabil. 

Respectînd cerinţele specificului portului ro- 
mânesc reusim să asigurăm continuitatea aces- 
tei comori a neamului nostru. 


PUNCTELE DE CUSĂTURĂ 


Punctul înaintea acului 


Punctul înaintea acului (fig. 34) este cel mai 
simplu dar și cel mai important, pe baza lui 
realizindu-se tighelul si punctul bătrînesc; are 
forma unei linii orizontale, întreruptă. Se rea- 
lizează în felul următor: 

— se scoate acul într-un punct anumit; 

— se pâseste peste 4 fire orizontal (a apărut 
prima orizontală); 

— se înfige acul şi se scoate pe dos, peste 
alte 4 fire. 

Se procedează ca mai sus, câpâtînd un sir 
de orizontale. Dosul este identic cu fafa. 


Tighelul 


Tighelul (fig. 35) se execută pe fire numă- 
rate. Este cusătura formată dintr-o însiruire de 
orizontale fără interval între ele. 


Punctul se coase astfel: 
— se iau trei-patru fire pe ac; 








— se înfige acul înapoi, adică unde s-a în- 
fipt inițial si se scoate iar peste trei-patru fire; 

— se îniige din nou în spate s.a.m.d. 

Tighelul se folosește și în cusătura „piezu- 
rilor“. Punctul apare în toată {ага si se lucrea- 
ză în culorile specifice zonei. 


Tighelul іп scâritâ 


Tighelul „în scârifâ“ (fig. 36) este un punct 
care se lucrează pe dos. Se înlige acul si se scoa- 
te oblic pentru fiecare treaptă a scâritei în aşa 
fel încît dintr-un rînd de scărițe pe dos, apar 
două rînduri de tighele pe [818 (grupe de cite 
două). 

Se folosește pentru cusătura motivelor pe ii 
(vezi plansa de Vîlcea) și se lucrează în culorile 
specifice zonei. 


Lântisorul 


Lănţișorul (fig. 37) este punctul rotund care 
se aseamănă ርህ 2818 unui lant. 

După ce s-a scos firul într-un punct oarecare se 
înfige din nou acul în același loc (cu un fir mai 
la dreapta) lâsîndu-se o micâ buclâ prin care se 
trece acul si se scoate orizontal peste cîteva fire 
avînd grijă ca firul să rămînă tot în spatele acu- 
lui sub formă de buclă. 

Lănţişorul se foloseşte de obicei pentru „um- 
pluturi“, cu firul metalic, la toate iile țării. Se 





| 





LI ШЕШ 19.1.1 
ae Н ነ 
ТЇ 1. 








































































































































































































Fig. 34. Punctul 

















„înaintea acului“. 












































































































































Fig. 35 „Tighelul“ 


CAPITOLUL III 








PUNCTELE 
DE CUSĂTURĂ 


CAPITOLUL ۱ 


PUNCTELE 
DE CUSĂTURĂ 




































































Fig. 36. „Tighel în scâri[â: 


a — pe dos: 








b — pe [15 













































































Fig. 38. „Drugul“. 


lucrează intercalat, între galoanele altitei si 
se întrebuințează pentru completarea și înfru- 
museţarea motivelor ornamentale. 


Drugul 


Drugul (fig. 38) se realizează în felul urmă- 
tor: 

— se scoate acul într-un punct si se numără 
vertical (іп jos) 4-5 fire; 

— se înfige acul şi se scoate tot vertical (în 
sus), mai la dreapta cu un fir și se repetă în con- 
tinuare atît cît este nevoie. 

Drugul este un punct asemănător punctului 
„la un fir“. Se poate lucra și oblic, avînd grijă 
ca împunsătura verticală să se facă lăsînd jos 
un fir si crescînd sus tot cu un fir. 


Drugul se foloseşte în cusătura marginilor 
gulerului iilor de Moldova (brezărău) și a gule- 
rului iilor de Vlașca și Buzău. Cromatica dru- 
gului este de obicei în rosu Sau negru. 


Punctul „la un fir“ 


Punctul „la un fir“ (fig. 39) s-a folosit si se 
foloseşte în ornamentarea cămășilor bărbătești 
și a „înerețurilor* de sub altita iei. i se spune 
„la un fir“ pentru că se lucrează „linie lîngă 
linie“, între linii lăsîndu-se distanța de un fir. 
de pînză. 

Pentru executarea punctului „la un fir“ în 
poziţie verticală, se procedează astiel: 

— se înfige acul si se numără pairu йге 
(vertical) în jos; 


42 





43 








1፡1 A 




















TEF 









































KERI 


— înfigem acul din nou (în primul loc) ob- 
tinînd prima linie, si se scoate acul peste 4 fire 
(în sus), dar de data aceasta mai la dreapta cu 
un fir. 

Ne întoarcem de unde am plecat şi înfigem 
acul lăsînd tot un fir la o parte. Și se continuă 
tot aşa pe toată lungimea necesară. 

Acest punct se folosește în toată (ага sub 
denumirea de „la un fir“ în Oltenia, Muntenia 
şi Moldova; „peste fire“ în Ardeal şi „bătut la 
fir“ în judeţul Dolj. 


Festonul 


Punctul „festonul“ (fig. 40) se execută pe 
patru-cinci fire, după cît trebuie să Пе de lat. 
Se lucrează astfel: 

— se înfige acul si se scoate vertical ca la 
cusătura punctului „la un fir“, avînd grijă ca 
firul să rămînă în spatele acului astfel încît 
atunci cînd se strînge firul acesta să apară ca 
și cum ar fi înnodat în partea de sus. 


Fig. 39. Punctul 










„la un fir“. 


Fesionul se lucrează si șerpuit urmărind li- 
nia urzelii si a desenului făcut în prealabil. 

Acest punct se folosește mai ales la executa- 
rea şabacelor, dar şi pentru ornamentarea cămă- 
și lor femeiești si bărbăteşti din Banat și Ardeal 
(0385, Satu-Mare, Maramureș). 


Crucea (musca) 


Crucea (fig. 41) este punctul care se foloseș- 
te cel mai mult în ornamentarea iilor și cămă- 
șilor bărbătești. Se lucrează în două feluri: 

1. se lucrează un rînd de linii oblice de la 
stînga la dreapta; 

— se completează cu al doilea rînd de linii 
oblice care se cos, de data aceasta, de la dreapta 
spre stînga, formîndu-se crucea. Pe dos араг 
linii verticale. 

2. Se lucrează în acelaşi timp liniile oblice 
de la stînga spre dreapta şi invers, astfel încît 
pe dos apar două linii paralele. 





1 | SEE E E 3 1 1 R 55; 291 
Ai : انا‎ 

















HEE کا اتا‎ ШЕ ШАШЫ 
































ات 























































































































. „Festonul“. 





























































































































Fig. 41. „Crucea“, 





CAPITOLUL Ill 


PUNCTELE 
DE CUSĂTURĂ 

















CAPITOLUL III 


PUNCTELE 
DE CUSĂTURĂ 


Această cusătură este caracteristică întregii 
țări și se lucrează în culorile specifice zonei res- 
pective. 


Punctul bâirînesc (gras) 


Punctul bâtrînesc (fig. 42) se lucreazâ pe 
baza punctului înaintea acului sau mai simplu 
pe bază de tighel. Acest punct este specific Mus- 
celului unde este întîlnit sub numele de „rumâ- 
nescuri“, Olteniei cu numele de „piezuri“ si 
Moldovei. Punctul se lucrează si cu două feţe. 

Pentru a căpăta consistență se lucrează cu 
firul gros, buclat (firul nu se strînge complet), 
în zonele Muscel, Argeș, Vlaşca, Buzău și în 
toată Moldova. 


Brâduti 


Acest punct (fig. 43) este punctul asemânâ- 
tor unor brâdufi; se lucrează pe baza punctului 
„înaintea acului“ avînd grijă ca liniile să se 
coasă oblic. 

Tehnica punctului este următoarea: 

— luăm pe ac patru fire; 


= numărăm, de unde am scos acul in jos 
08 opt fire şi la dreapta, orizontal, patru 
ire; 

— înfigem acul și din nou luăm vertical (în 
sus) patru fire; 

፦ 5-8 format o linie oblică; 

— luăm iar pe ac patru fire s.a.m.d. 

Punctul se foloseşte în Argeş, Olt, Buzău, 
Dolj. Se coase în culoarea motivelor iei, cu firul 
gros, buclat. 


Obinzeli 


Acest punct (Гір. 44) se realizează pe bază 
de grupe de fire scoase orizontal (3—4 fire), 
cosîndu-se cîte două rînduri de tighele (sus și 
jos). Odată cu tighelele se cos şi verticalele ce 
le susțin. Astiel de „obinzeli“ servesc drept 
cîmp pentru cusătura unor sabace. 

„Obinzelile“ se mai lucrează si fără fire scoa- 
se atunci cînd subliniază sabace mici ori cînd 
servesc drept modele în mijlocul altor modele 
mai mari. 

Se folosesc mai ales pentru cusâtura sabace- 
lor de la câmasile bărbătești, atît pe poale cît 
şi pe ھ٤۰‎ 














| 
رع 

1 
LL 

| 
-+ 

| 

| 
L 

| 
ГГ 

| 
ГГ 
EA 
2 
Em 
i 


















































تہ 











































































































E 
















































































































































































































































































Fig. 43. ,Brâdu[i“. 


44 





45 
































































































































ig. 44. ,Obinzeli*. 


La Ше mai noi ele apar în sabace care {їп 
locul încreturilor de sub allitâ4. „Obinzelile“ se 
întîlnesc în toată regiunea Munteniei. Se lucrea- 
ză numai în alb; apar şi în Bihor unde se lu- 
crează şi cu negru. 





Gurita păpușii în obinzeli 


Acest punct (fig. 45) se lucrează în punct de 
tighel avînd grijă ca mai întîi să lucrăm pătra- 
tul format din obinzeli. După aceea se înfige 
acul în mijlocul pătratului și se duce firul în 
partea de sus a fiecărui punct din obinzeli lu- 


і 





crînd orizontalele si ducînd acul în aceeaşi gau- 
ră din mijlocul pătratului. 

Punctul este specific Olteniei, Munteniei şi 
Ardealului si se lucrează în alb sau cu fir me- 
talic. 

Se foloseşte pentru ornamentarea iilor, fețe- 
lor de masă etc. 


Pitişoare 


Acest punct (fig. 46) se lucrează pe bază de 
»Obinzeli” si „gurița păpușii“. Motivul se lu- 
crează în trei etape: 

a. se cos obinzelile pe margini; 








КЖ ШІН 
HEE 








































































































































































































BH 





Гг 
ГГ 
H 









































ር ን زار و‎ 
Fig. 





45. „Сига рӣриѕіі în obinzeli“. 


























































































































































































































| 1 








































































































| 
2 
ГЕ | 





22026 
۳+۲ 





Fig. 46,8011“ 


(sabac). 


CAPITOLUL III 


PUNCTELE 
DE CUSĂTURĂ 





CAPITOLUL III 


PUNCTELE 
DE CUSĂTURĂ 


b. se scot fire (trei-patru) orizontal si ver- 
tical, în mijlocul cărora rămîne un pătrat de 
pînză de circa opt-zece fire; 

c. în mijlocul fiecărui pătrat de pînză se 
coase punctul „guriţa păpușii“, înfigîndu-se acul 
în centru si ridicîndu-se pînă-n marginea pătra- 
tului. 


Păianjenul 


Са si la șabacul „în foarfeci“, la păianjen 
(Гір. 47) se lucrează mai întîi „obinzelile“. Du- 
pă terminarea acestora (sus și jos) sabacul se 
coase pe trei grupe de fire, ocolind de trei patru 
ori mijlocul modelului. 

Păianjenul ornamentează ii și cămăși băr- 
bâtesti din Muntenia, Dobrogea si se lucrează 
numai în alb. 





Șabac „în foarfeci“ 


La acest sabac (fig. 48) se lucrează mai întîi 
„obinzelile“. Pentru realizarea modelului se 
apucă cu acul întotdeauna grupa a doua de fire, 
se trece în spatele primei și se introduce acul 
printre cele două fără a se face vreo buclă sau 
nod si se repetă în continuare șabacul „în foar- 
feci“; se lucrează numai în alb. 

Șabacul apare în Oltenia, Muntenia şi în 
Dobrogea. În această parte a țării se lucrează 
mai ales în alesătură din pînză de borangic (per- 
dele, fețe de masă). 


Șabac ,gurita pâpusii“ 


Pentru realizarea acestui punct (fig. 49) se 
lucrează obinzelile apoi se scot opt-zece fire ori- 
zontal. Fiecare motiv al șabacului se lucrează 

























































































1 











































































































































































































Fig. 48 Şabac „în foarfeci“. 























| 
፦ 
21 


im 




















LTT 
| 
| 
| 




















| 
ГІ 
| 
IE lle 
г 


ЕНЕН 
| 
| 











































































































ሽሉ የ 11 ፡ 


Fig. 49. Sabac ,guri|a pâpusii“. 














pe palru grupe de fire, cosîndu-se două cîte 
două grupe. 

Sabacul se lucrează numai în alb. Se întîl- 
neste în Oltenia și Muntenia ca punct de subli- 
niere a altor șabace mai mari; în Dobrogea se 
lucrează prin alesătură în războiul de țesut (ma- 
rame, perdele) în pînză de borangic. 


Sabac 


Sabacul (fig. 50) se lucreazâ mai ales la câ- 
mășile bărbătești. Pentru cusătura sabacului se 
lucrează „obinzeli“ (sus si jos) apoi se scot fire 
numai orizontal, (12—14 fire) după cum este 
pînza de groasă. În mijlocul firelor scoase am 
avut grijă să lăsăm două fire nescoase; deci 
șase fire scoase sus și 8856 jos. 

Șabacul se lucrează bătînd de cîte două ігеі 
grupe de fire, cusătura sprijinindu-se pe cele 








Fig. 50. Şabac. 


două fire orizontale din mijloc, care se întăresc 
și ele prin bătaie cu acul. 

Sabacul se lucrează pe pieptii câmdsii bâr- 
bâtesti, la mîneci jos si pe poale. Este specific 
câmâsilor lungi din sudul ţării si se lucrează 
numai cu alb. 


Bătaia 


„Bătaia“ (fig. 51) este punctul necesar cusă- 
turii ,ajurului“. 

Bătaia se lucrează în trei etape: 

a — se lucrează „obinzelile“ de pe marginea 
ajurului; 

b — se scot fire în formă de șah (orizontal 
și vertical), lăsîndu-se pentru susținere grupe 
de cîte două-trei fire, orizontal şi vertical; 

с — se începe „bătaia“ adică cusătura fire- 
lor de susținere, fiecare orificiu fiind călcat de 
cîte două ori. 

În felul acesta se realizează plasa pe care 
se lucrează ajurul. Bătaia se foloseşte mai ales 
pentru ornamentarea cămășilor bărbătești. 


Dintele 


„Dintele“ (fig. 52) este punctul cu care se 


întăreşte marginea mînecii „jos la mînă“ si mar- 
ginea gulerului cămășii. 


























Н 


П 
اق‎ 





ЕН 


| 
| 














178181 


МЕНЕН, 
SETANE 


1| 


Fig. 51 , ۰ 





.تد 


БЕРЕ 


T Ps sss FF 


EEE ЕШ lami 


| 
| 
2 
М 
i 
p= 








Fig. 52 „Dintele“. 


CAPITOLUL IH 








PUNCTELE 
DE CUSĂTURĂ 


CAPITOLUL III 


PUNCTELE 
DE CUSĂTURĂ 


Se lucrează în genul festonului, însă mult 
mai rar, avînd grijă să se înfigă acul de trei ori 
în același loc. 

Acest punct este specific judeţelor Gorj, Olt, 
Galaţi. Culorile preferate sînt roșul și negrul. 


Mofturi 


Aceste puncte (fig. 53) se folosesc pentru su- 
blinierea terminației de la mînecă si la poalele 
câmdsii. 

Se realizează pe baza de jumâtâfi de cruce 
şi apoi „se bat“ cu punct de feston. Culoarea 
punctului este de regulă roșul sau negrul. 

Se lucrează după ce ia a fost ornamentată 
în întregime. 

Punctul este des întîlnit în ornamentarea 
COStumelor din sudul ţării. 


Е ЕА 





Punct de Banat 


Punctul „de Banat“ (fig. 54) este punctul 
care înlocuiește uneori punctul „nemțoanelor“. 

Este asemănător unor cruci cu brațele drep- 
te. Bratul lung (orizontal) este traversat de bra- 
ful scurt (vertical) care se lucrează pe jumătate 
din firele brațului lung. 

Punctul se lucrează în două culori, negru și 
alb; negru pentru braţul lung si albul pentru 
brațul scurt. Uneori se lucrează cu fir metalic. 

Punctul se distribuie în jurul motivelor 
mari, romboidale, din „tabla“ mînecii iei. 


Brînelul 
»Brînelul“ (fig. 55) este punctul asemănător 
unor cruci duble. Se realizează în felul următor: 
— se coase de la stînga spre dreapta, înfi- 


gînd acul si luînd orizontal patru fire pe ac; 





l- 














"۷67 















| 
HHEH ДЕ 88882 ፦ ፦ 
































































































































































































































| | 
тақ р h እ în e ж ОК УА у ዲድ d 
pa PI EI EI ТІ a 0 m 511. 
Ши | І : 
CEE 
фаи 
ተጐ 
-4. 
1 
da 
5-5 








































































































| 
1 
[11111 


































































































Fig. 85. „Brinelul“. 


48 











49 


— se numără pe vertical 8—10 fire şi ве în- 
fige acul din nou; 

— se iau apoi tot patru fire orizontal care 
depăşesc pe cele luate anterior; 

— s-a format astfel prima linie oblică. 

Pentru formarea celei de-a 2-a linii înclinate, 
trecem mai întîi acul pe sub fir și din nou luăm 
patru fire orizontal, în partea opusă. 

— înfigem apoi din nou acul în jos si se 
formează o altă linie oblică. 

— înfigem acum pe sub fir și continuăm са 
mai sus. 

„Brînelul“ este specific Argeșului si Ardea- 
lului (Sibiu, Făgăraș). Se lucrează în culorile 
motivelor de pe cămașa respectivă. 


Tăietura 


„Tăietura“ (fig. 56) este cusătura care se fa- 
ce pe bază de punct „la un fir“ sau feston. Cusă- 
tura finisată apare tăiată în găurele pătrate, 
tăietură ce dă mare finețe motivului. Se lucrea- 
ză în felul următor: 

— se întăresc marginile cu feston, și se taie 
firele din interior în formă de pătrăţele; 









































| 














т 
Н 

















| || 
























































— firele rămase se întăresc prin bătaia cu 
acul. 

„Tăietura“ se lucrează numai în alb și este 
punctul specific vestului țării (Banat, Munţii 
Apuseni, Bihor, etc). Punctul apare și în sudul 
țării (Olt), dar pătratele rămîn netăiate. 

Acest punct se folosește cu precădere іп de- 
corarea iilor 51 cămăşilor bărbătești. 


Cîrligelul 


„Cîrligelul“ (fig. 57) este un punct întîlnit 
la ornamentarea costumului din Ardeal. Se lu- 
crează pe gulere, folosind fire groase. 

Ca tehnică de lucru, cîrligelul se execută ase- 
mănător lănţișorului, firul buclei râmînînd în- 
totdeauna în spatele acului. 

Punctul se lucrează în culorile roșu, negru 
sau bleu. 


Încreful 


„Increţul“ (fig. 58) este ornamentul care se 
lucrează sub altitâ la ia cu altitá încret si rîuri. 






















































































ТЕ 
1 











TEELE | 1 








































































































[ 

| 
ገተት 

| 

1 


۲ 


| 
1 
| 


Fig. 57, ,Cirligeiul”. 


CAPITOLUL III 


PUNCTELE 


DE CUSĂTURĂ 









































































































































































































































EI 
















































































CAPITOLUL 11 











Increţul“. 


n 


Fig. 58. 


Se 


111 aşa 


A 


? 


ît pe fața pînzei apar orizontale, iar ре 
pentru încrețirea iilor din sudul țării. 


Creţul“ (fig. 59) este un punct ce se folo- 
lucrează pe baza punctului „înaintea acului“, din 


motive geometrice. Punctul se lucrează 
inii oblice și linii verticale. 


"ወ 
a 
g 
ie 
>= 
оо 
E> = 
- 2 0 
ct Ф 75 
5.9 = 8 
سب‎ ርጋ کم‎ 
. =н а 
8 uo ወ መ፳፪ፎፎ 
төн „am ርጋ 
о BE SED ወጩ 
a ST ج ج و ہے‎ E 
= ӨН ጃጻ=ፎጆፎ 
rs = > x 2ፎ Ф 
am 2070 ዜማ 
LA سجن = رم یم‎ 216. 
2 Si = Еске La 
ST О 66257 
o pa “озат 
9 መመው абаты 
2.ወ,<ሟዌሙ о ፳፻ዐሮ 
نے‎ ehud 'E a'c اج‎ 
= Boa a S == 580 
ہے ا تد ید‎ Co Um 
меро O Og 
پت‎ ad N ск ር! 
S = SB E mu о S = 
O. q 3,0 E Š= Bu 
5 9211. = ہہ‎ Y бу 
в ың 
o. Фі = عو ہے‎ = 
a'm. یه 30 ہے ما‎ 
کا ہے تع ب‎ 2 wg? 
o = a 
FERE 3ጩ ፎወ5 Б 
اداد‎ Sl, SE a Û 
gen а, оа н 
ә 9 жаа ba 
TRU . E ፲፡8 5 
0ج‎ S OHU aac 
SHOE መ o gm E መ 
O s< sim s Шэн Ға 
сық Бату Ф 
О SES бй ы 

















50 





Fig. 59. Creful. 


PUNCTELE 
DE CUSĂTURĂ 





51 


Se lucrează cu un singur fir, rezistent, care 
după cuprinderea întregii ii, (mîneci si piepti) 
se strînge. Peste cref se fixează gulerul iei. 

Creţul se lucrează numai în alb. 


Cretul de Gorj 


Ca si celelalte сгешгі, creful de Gorj“ (fig. 
60) se lucrează pe bază de punct „înaintea acu- 
100. 

Se coase ducînd şiruri de orizontale, sus și 
jos, susținute de cîte două verticale. Astfel, sco- 
lînd acul într-un punct se duce o orizontală pe 
opt fire, şi se cos apoi cele două verticale pe 
cîte patru fire; ducem din nou o orizontală (jos) 
şi ne ridicăm cu ajutorul celor două verticale. 
Se continuă din nou o orizontală în sus s.a.m.d. 

Fiecare rînd se duce cu cîte un fir mai re- 
zistent si se lasă nestrîns la capăt. 

După ce s-au dus cîteva rînduri (4—6) se 
string firele si astfel сге{ш ізі capătă forma sa. 

„Creţul de Gorj“ se lucrează numai în cu- 
loare albă. 


Crețul „creasta puiului“ 


Ca toate cre[urile si acest cret (fig. 61) se 
lucrează pe baza punctului „înaintea acului“. 








Ca formă „creasta puiului“ este asemănătoare 
сп UM EME 

Punctul „înaintea acului“ se lucrează de da- 
ta aceasta în formă de linii oblice; numai jos 
şi sus apar cele două linii orizontale de susti- 
nere. 

Dacă începem crețul de jos, lucrăm trei linii 
oblice în sus (dreapta) apoi coasem orizontala. 
In continuare se coboară cu trei linii oblice și 
se coase linia orizontală de jos; apoi se urcă 
din nou cu cele trei linii oblice (tot spre dreap- 
ta), ș.a.m.d. 

Atît liniile oblice cît şi orizontale se lucrea- 
ză pe număr egal de fire. Pentru realizarea cre- 
{шиї se duc mai multe rînduri, fiecare rînd ter- 
minîndu-se cu firul neîntărit. După două-trei 
rînduri, firele se string si se obține сге{ш. 

Acest punct se folosește la cămășile bărbă- 
tești (umeri, platcă și manșetă) și se lucrează 
numai în alb. 


Cretul de Maramureş 


Acest cref (fig. 62) este ornamentul princi- 
pal al cămășii de Maramureş. Se lucrează pe 
bază de grupe de fire scoase orizontal și a punc- 
tului „înaintea acului“. 














гін. bl. Creţul „creasta puiului“. 


CAPITOLUL ۱ 


PUNCTELE | 
DE CUSĂTURĂ 


í 











CAPITOLUL Ill 


PUNCTELE 
DE CUSĂTURĂ 


Са si celelalte cre[uri, se duc şiruri (7—8) 
de puncte „înaintea acului“ prin alternanță; se 
lasă neîntărite si apoi se string. 

Creţul se coase conform modelului. El este 
subliniat de motive mici în galben și de „nem- 
toane“ lucrate tot în galben. Cretul se lucrează 
numai în alb. 

Acest cref nu apare în nici o altă parte а 
țării. Se lucrează atît la fodori (bezeri) cît si 
la umeri. 


Cretul „în stîlpi“ 


Creţul „în stîlpi“ (fig. 63) se folosește de 
sătencile din Muntenia. Este creful „creasta pu- 
iului“ care apare dublu, distanța dintre cele 
două сгеіші fiind de circa 2 ст. 

Creţul se lucrează astfel: după ce s-a dus un 
rînd de „creasta puiului“ se lasă distanța de 











суре DU በሽ 





2 cm (vertical) și respectîndu-se exactitatea 
punctelor de deasupra se coase încă o dată creas- 
ta puiului. 

La síîrsit se string firele ambelor creturi. 
Pînza rămasă între crețuri capătă formă de ,cu- 
te“, ca niște stîlpi, de unde-i vine şi numele. 


Cretul „în codrii“ 


Creţul „în codrii“ (fig. 64) este crelul care 
se folosește pentru încrefirea iilor din judeţul 
Olt. Creţul apare şi la iile mai noi din sudul 
țării. 

Se lucrează pe bază de punct înaintea acului 
ducîndu-se un singur fir, care apoi se strînge. 
Firul trebuie să fie gros si rezistent; de obicei 
se folosește firul de coton. 

Punctul apare pe 1818 sub formă de orizon- 
tale, iar pe dos sub formă de verticale. Se lu- 
crează în culoarea motivelor iei. 


--------. 
| 
"| 


Mit a nnna 











еу ЛА 
EN 
/ بے‎ 


Fig. 63. Creţul 





VN М 
Мег УМ ЖЕ А 0 
ላ=/- ነ=>/ 








„în stilpi * 


52 














CAPITOLUL III 

























































































































































































































































































ШЕНЕП Rys |09018 
Fig, 64. Crețu! „în codrii“. 





Creţul se folosește mult şi în Ardeal pentru 
Pînza „încutată“ cusătura punctului de ciupag (cămașa din Munţii 
Apuseni) şi din Banat, pentru cusăutra „nem- 
Tncutarea pînzei (fig. 65) se face cu ajutorul toanelor“. 
punctului „înaintea acului“. Se trag mai multe In Banat creţul apare la cusâtura mansetei 
lire la distanțe de 2—3 cm tinînd seamă ca сейтійе ог bârbitesti. i 
punctele să fie paralele si fără a se depăși unul - | 
pe altul. Apoi se strîng și se capătă muchiile 
cretului. 
Cu acest cref se încrefesc iile bogat ornamenta- 
te ca iile de Muscel, de Arges, de Oltenia etc. 


Ciupagul 


„Ciupagul“ (fig. 66) este punctul caracteris- 
tic ornamentelor costumului din Transilvania 
| (Apuseni, Cluj, Sălaj). Se lucrează pe baza punc- 
| tului „înaintea acului“, peste muchiile crefului. 





















ТЕНИ Un ornament cusut de punctul ciupag se reali- 
(UR zează în două etape, astiel: 

ЖІ ТЕЙ a. se încrețeşte pinza ducîndu-se fire cu 
= punctul inaintea acului (4—6—8) fire (pe toată 
ہس ےرا‎ lățimea ciupagului) apoi se strînge și se obțin 
ia امہ‎ muchiile crețului (fig: 65); 

— b. pe muchiile сгефшіші se coase tot cu punc- 


FT р tul înaintea acului modelul respectiv, soco- 
find o muchie un fir de pînză, (pentru un ele- 
ment al motivului cusut pe două fire se folo- 
сезе două muchii de cref). 











PUNCTELE 
DE CUSĂTURĂ 


Fig. 66. Ciupagul. 


CAPITOLUL III 


PUNCTELE 
DE CUSĂTURĂ 


Cheita „muște“ Se lucrează în culoarea cusăturii iei de regulă 
în negru sau roșu. СһеЦа se folosește іп orna- 


Cheifa „muște“ (fig. 67) este сһеҢа care se mentarea costumelor din Oltenia si Muntenia. 


lucrează în cruci, pe mijlocul cărora cade în- 
totdeauna o linie verticală. 

Această cheitâ se folosește pentru încheierea Cheita „în piciorușe“ 
iilor și poalelor cămășilor femeiești. 


aH este specific costumului din sudul Cheifa „în picioriişe“ (fig. 69) se realizează 


în felul următor: 
— se înfige acul de sus în jos în marginea 
superioară și se trece peste fir; 


Cheita „purecel“ — se înfige apoi acul de jos în sus trecîn- 
du-se pe deasupra firului; 
Această cheiță (fig. 68) se realizează ca si — s-au format astfel picioruse sus și jos; 
„ciocănelele“ simple, cu deosebirea că acesta se — se continuă tot așa. 
lucrează pe grupe cu cîte două și chiar trei cio- Cheita se folosește pentru încheierea iilor, 
cănele. а cămășilor bărbătești, а Íejelor de masă, 
Cheita ajută la încheierea mînecilor si piep- etc. Se lucrează în culori de roșu, negru, alb 
tilor iei, precum și а poalelor. și galben. 
































ЫШ 2022: ЕШ 





ti 















































































































































1 




















DEI E 31 5111 15| БШ‏ اتا ШЕ E‏ ا БИ‏ ا ا ا ا 
TE + ГЦ ШЕ rH Т FFF. | 11‏ 


Fig. 67. Cheiţa „muște“. 








































































































Py 


Bm! | ИШИДИ 
i t — 


Fig. 68. Cheiţă „purecel“. 











































































































| 
127 
(Ей) 
21] 
J) 





F 





























































































































07 


Fig. 69. Cheiţă іп picioruse. 


54 








55 


Cheita de Arad 


Această cheitã (fig. 70) se folosește mai ales 
ca motiv ornamental de-a lungul modelului lat 
de pe mînecă și a poalelor, pe foi în sus. 

Cheita se lucrează cu punctul „la un fir“ 
înnodat în centrul motivului. Ea se coase în felul 
următor: 

— se înfige acul în marginea de sus a pînzei 
şi se scoate în jos între cele două margini, firul 
rămînînd în spatele acului și deci terminîndu-se 
în nod; 

— se înfige acul în marginea de jos şi se 
scoate în sus, firul rămînînd tot în spate si for- 
mîndu-se alt nod; 

— din nou se înfige de sus în jos (la distan- 
18 de un fir) si se realizează nodul; 

— iarâsi іп sus s.a.m.d. 

Cheita se lucrează, prin alternanță, cu roșu 
şi negru şi are lățimea de circa 2 cm. 


Сһейа „frunze“ 
Cheita „frunze“ (fig. 71) se lucrează pe bază 


de punct înnodat. După ce se lucrează un punct 
de „ciocănel“, se trece la coaserea frunzei, apu- 


cînd marginile sus şi jos, crescînd și descrescînd. 
Această cheitâ se foloseşte pentru încheierea iilor. 

Cheita „frunze“ se coase mai ales în partea 
de nord a judeţului Olt si în județul Argeș. Se 
lucrează în culorile motivului iei. 


FIXAREA FLUTURILOR 


Fluturii de metal, albi sau galbeni sînt de 
mai multe feluri: 

— fluturi mari (diametru de 4—5 mm); 

— fluturi mici (diametru de 2—3 mm) nu- 
mili și paete; 

— fluturii cojocăreşti care prezintă adînci- 
turi rotunde si care se folosesc si în ornamenta- 
rea cojoacelor de unde le vine și numele. 

Fluturii se [156828 în două feluri: 

a. în „solzi“; 

b. presârati printre motivele ornamentale 
(fig. 79). 

Fluturii în ,solzi“ se cos petrecîndu-se unu] 
peste altul ca solzii unui pește. Cei „ргеѕага{і“ 
se fixează conform modelului. 

Și unii si allii se cos cu „acul de fluturi si 
mărgele“ (lung de circa 2—3 cm), introducîndu- 
se firul în orificiul fluturelui, după ce-a fost 
scos într-un loc și fixîndu-se pe pînză. 




























































































































































































Fig. 70. Cheie de Arad. 

































































Fig. 71 Cheiţă „frunze“. 


CAPITOLUL 


PUNCTELE 
DE CUSĂTURĂ 


HI 





CAPITOLUL III 


PUNCTELE 
DE CUSĂTURĂ 




































ЕЕ 5 
ТІН 

















E 





Fig. 72. Fixarea íluturilor. 


FIXAREA MĂRGELELOR 


Mărgelele au următoarele culori: „floarea 
mărului“ (roz); „siniliu“ (bleu), ,liliachiu“ 
(lila), galben, verde, albastru, alb. 

Se folosesc pentru ornarea iilor încărcate, a 
cămășilor călușarilor și a cămășilor bărbătești 
de Bistrița-Năsăud. 

Mărgelele se aplică în felul următor: se scoa- 
te acul prin/pînzâ, se înșiră pe el atîtea mărgele 


cîte indică modelul (o mărgea pentru două fire) 
se înșiră mai departe pe fir și se înfige acul a 
doua oară, îixîndu-le pe model (fig. 73). 

Mărgelele se cos cu fir în culoare (roșu pen- 
tru mărgele roșii, galben pentru mărgele galbe- 
ne etc). 

Іп Bistrița-Năsăud, după fiecare mârgea 
luată pe ac, acesta se înfige din nou în pînză 
pentru fixarea ei. 

















ma اپ‎ 
ГІ 
| 








БЕБЕК ЖОС ci 


JJ 

















ЕШШ 





| 

















ሠ“ 


1-1 ا ا لی اپ لپ‎ ተተ | ЖИ ШИ ЖЫ 4-ተ 1 
፳22:::::::::፡፡::፡፡፡ 


ШЕТ 












































































































































































































Fig. 73. Гіхагеа mărgelelor. 


«б» «Фр ч» 


5â 











57 





Аа = cîmp ornamental dispus transversal pe umărul 
ici, 

Alesătură = tehnică a țesăturii. Alesătura se face cu de- 
getul în războiul de țesut, în două sau pairu 
ile, 

Айса = 818 subțire si bine răsucită care se folosea inainte 
de 1900, 

Barbur = motiv ornamental cusut în formă de M pe clinul 
din față si din spate al cămășii bărbătești 
din regiunea subcarpatică. 

Bele = Пі înguste de 3-4 cm și lungi de 2-3 m, care 
servesc (гері cingătoare peste costumul fe- 
meiesc și bărbătesc; se fes în război în „nă- 
vădeală“, 

Brăcinar = 818 groasă din іп, сіперӣ, bumbac, arnici, 
cu ajutorul căreia se încre(esc poalele costu- 
тиш femeiesc sau „fusta“ cămăşii bărbătești. 

Baieră = aţă mai groasă, răsucită, cu care se-ncheie 
gura cămășii bărbătești, 

Băgătură = bucată de pînză care se introduce sub braf 

pentru a da lărgime cămăşii (Muscel). 

Birneje = bete care se folosesc în Banat ca cingătoare 
peste costum. 


Broschifâ = bucată de pînzâ pătrată (4-5 ст?) care se 
introduce sub braț (Oli). 

Brăţară = manşeta тіпесіі ісі (Ardeal). 

Вгегагдац = aţă care încrete$te cămașa de Moldova la 
git si care ţine locul gulerului. 

Briu = piesă care serveşte drept cingătoare peste costumul 

bărbătesc, 

Bundiţă = cojoc din Moldova care se îmbracă peste cos- 

tumul românesc, 


Bumbuşcuţă = clemente ornamentale pline, de formă 


rotundă (Bistrița-Năsăud). 


Câpeneag = căpeneac — ia cu toate piesele ci, denumire 

proprie judeţului Olt. 

Catrinţă = cătrință — piesă dreptunghiulară, de costum, 
care se poartă de la brîu în jos, în spate 
și-n faţă. 

Ceapsă = obiect pentru acoperirea capului, în costumul 


din Banat. 
Сей = cusătură cu ajutorul căreia se încheie două 
margini de тіпесі, piepli ori poale. 


GLOSAR 


Cioareci = pantaloni bărbătești, coniecţionaţi din dimie 
albă (aba). 

Ciocănele = benzi negre, în formă de panglici înguste, 

cusute ре ia de Sălişte. 

Cipcă = dantelă de mînă (Ardeal) care se lucrează la 

mînecâ, jos, 

Cirlionfi = elemente ale motivelor ornamentale (Olt). 

Cirpă = cîrpâ sau marami de borangic. 

Cheutori = găuri (butoniere) си care se încheie, 

Ciupag = motiv ornamental în formă de trapez, pe piept 
sub guler, la cămaşa de Munţii Apuseni; de- 
numire a iei din Mehedinţi si sudul Ardealului. 

Conci = împletirea părului şi aşezarea lui în formă ro- 

lundi. 

Conciu = piesă de acoperire a capului (în Banat). 

Согігі = haină mare de dimie albă sau maro care se 

poartă în județul Olt. 

Cleală = bucată de pînzâ care se introduce sub тіпеса 

cămășii spre 8-1 da lărgime (Olt). 

Fodor, fodră, bezer = volanul de la mîneca ісі (Maramureş) 

sau de la poalele cămășii (Muscel). 

Fofiază = clin la mîneca ісі (Muscel), 

Fringe = bete (Năsăud). 

Fruntariul = тагата de bumbac la costumul femeiesc 

din Moldova. 

Gaci = piesă de costum bărbătesc, de la brîu în jos (Oaș). 

Găetan = snur împletit de culoare neagră, albastră, roșie. 

Gubă = haină groasă de lină (Oaș). 

биледі = баһа de dimie albă (Banat). 

Icusari = monede de podoabă femeiești, 
din metal suflat cu aur. 


le = piesă a costumului românesc, de la briu în sus. 
Incre = ornament transversal sub alti(â. 


confecționate 


Jolj = şifon 

Muscă = punctul crucea. 

Maurea = vestă femeiască, Argeş. 
Năframă = piesă de acoperit capul. 


Năvădeală = introducerea urzelci în ile și în spată. Teh- 
nica țesutului cu ite ре urzeala pînzei, 


Obinzică = gulerul sau manşeta iilor românești (Ardeal 
și Muscel). 


GLOSAR 


GLOSAR 








Obinzeli = punct de cusătură ре bază de fire scoase pe 
care se coase şabacul (ОП). 

Ос = punct በር cusătură (tighel) în Ardeal. 

Opreg = denumirea piesei de Banat, cu íranjuri si care 
se poarlâ peste poale. Denumirea pieselor 
de la brîu în jos (Mehedinţi) 

Pava = bucală pătrată de ሀ1828 (4-5 cm) care se іпіго- 

duce sub brat. 

Рапиға = dimie albă sau neagră (Ardeal). 

Păianjen = sabac care se folosește la decorarea costu- 

mului românesc. 

Surf = piesă care se poartă în faţă de la brîu în jos 

(Ardeal). 

Spăcel = (cămaşă îemeiascâ de Banat). 

Suba = haină groasă de dimie albă sau neagră. 

Тана == molivul cămășii de Hunedoara. 

Tăieiura = punct de Banat (Maramureș) care se realizează 

pe bază de fire tăiale. 

Trăsură = ciupag lucrat pe muchiile creţurilor (Ardeal). 

үагрі = dungi cu ajutorul cărora se ornamentează piesele 

de costum de la briu în jos. 

Vilnic = piesa de costum în formă rotundă, largă, cutată 
sau сгеа{й de la brîu în jos. 


Vrisie = vărgi (expresie ardelenească), 

Pesieman = vîlnicul de Vlaşca, 

Picăiuri = motiv ornamental, cu care se ornamentează 

ia de Sălişte. 

Piezuri = punctul tighel (Muntenia). 

Ріші = piesă cu ajutorul căreia țesătura de lină sc îm- 
pîslesie, căpătînd grosime. 

Presielcă = zâvelca de Oltenia. 

Pui = motive ornamentale, peste cot (Ardeal). 

Ритпаві = bantă, bentilš, jos la mînă (Ardeal). 

Riuri = rînduri, motive ornamentale distribuite vertical 

Seinä = culoarea gri, culoarea naturală a linii. 

Scurieică = haină femeiască decorată cu „vulpi“. 

Sabac = moliv care se realizează pe bază de fire scoase, 

Șioară = clinul mînecii (Muscel). 

Zadie = piese de costum femeiesc, de la brîu în jos, in 
Ardeal. 

Zăvelcă — piesă de costum femeiesc, de la brîu în jos 

(Oltenia, Muntenia). 

Zbirciog = punci de cusătură din Oaș si Maramureș. 

Zgardă = podoabe femeiești confecționate din mărgele. 

Zoltac = bucată de pînză pătrată, care se introduce sub- 
raf, la ia de Hunedoara. 


чу» “>‏ فا 








59 


BIBLIOGRAFIE 


Білйісапи Tancred — Portul popular din Maramureş. Casa Creaţiei populare, 1970. 


Bănățeanu Tancred, Boris Zderciuc, Petrescu Paul — Arta populară în 
Romania. Editura Meridiane, Bucureşti, 1964. 


Bielz, 1. — Portul popular al saşilor din Transilvania. Editura ce slat pentru literatură și artă, 
Bucureşti, 1956. 

Dunăre N. — Textilele populare romane in Munţii Bihorului. Editura Meridiane, Bucureşti, 1959, 
Dunăre N. — Broderiile în arta populară românească. Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1909» 
Focsa, М. —Tesiiurile în arta populară românească. Editura Academiei R.S.R., București, 1909. 
Gorovei, А — Mestesugul văpsilului cu buruieni. Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1943. 
lorga, N — Istoria Românilor prin călători — 1, 11. Editura Casa Scoalelor, Bucuresti, 1928. 
[ or ፪ 8, N — Portul popular Românesc — Vălenii de Munte. Editura Societatea „Neamul Române: 
Irimie Cornel — Arta Populară în Muzeul Bruchenihal. Editura Meridiane, 1904. 


Irimie Cornel — Portul popular din Таға Oltului, Zona Avrig. Editura de Stat pentru literatură 
si artă, București, 1957. 

Oprescu, Gh. Probleme românești de artă {йгйпеазсй Editura Naţionali, Bucureşti, 1940. 
PetrescuPaul, Secosan Elena, Doagă Aurelia — Cusături românești. Consiliul Na- 
(ional al Organizaţiei Pionierilor, Editura didactică și pedagogică, Bucureşti, 1973. 

Petrescu Paul — Motive decorative celebre. Editura Meridiane, București, 1971. 

Petrescu Paul — Portul popular din Banat si Transilvania. Editura didactică şi pedagogică, 
București, 1959. 

Stoica Georgeta — Interiorul locuinței ţărăneşti. Editura Meridiane, București, 1973. 

StoicaGeorgeta, Doagii Aurelia — Interioare româneşti. Editura Albatros, Bucureşti, 1977. 

Tăutu Stănescu, N. — Aplicații de broderii româneşti. Editura Albatros, Bucureşti, 1972. 


Tomida Ecaterina — Cusăturile şi broderiile costumului popular din Romania. Ediiura ichnică, 
București, 1971. 


Zderciuc,B.Tilisca, У — Un sat din Mărginimea Sibiului. Bucureşti 1903. 
4Zderciuc, В — Le Tapis du Maramureş. Editura Meridiane, Bucureşti, 1963. 





С: 1912; 


«9р طف‎ 


BIBLIOGRAFIE 


BIBLIOGRAFIE 











. EOBUIUI E] SO; 


° oi? : 


Jeno 1 





(3e]onq 5016 Ji} no gZeeJon] as) ۲۸٢30301 30 VI 


ይ 








J 


маанаи за VI 


Trea рыш emas = می‎ 








7500 9 


ыпршу y 
ini © 


J9)N9 1 


о 
y 
5: 
© 
ጫ 


745ሠሠ £ 
e 


oo N 
29 
s ® 
ወ 

ገሻ 


ü 


፳392ሀ/ሀ/ BJ 











ІШ 
o 





0 4 


44 


E p ES E EE E EE REE 


0 2 


£ 2 


FE 


































к к 
ኢኔኒ 


EKS 







3 ЖЕ 
ж ኒ 





2 Сіосӛпе(е 
3 Рісашгі 





1 Guler 





! 





: ኳኤ | 
| 3 
gE 


EF 


la minecă 


4 Umerasi 
5 Ciupag 


IA DE SÂLISTE 








— REYE. Zuma ምም = CIP e y: 





iei бетер, -ZN 177‏ ہمہ 
EAN INN‏ 4 | 






| 







=li] 






(eonq‘so Ју no 85865 as) $J9YY 30 VI 


NNNNNNNNNNN 


NN 
AN 


2:22] 2 


NN. 


SANSS 


یمجن 
2 


% 
ፈዖ 
411] 
















уу‏ ا 
N‏ 6 
መ N ON‏ 
اج گا لگا فا መመ‏ 
ኳኳኳኣኣኣኻ‏ == = 
NNNSN‏ ہے 7774777 2 
САЦ = ТҮ‏ 
IES SS ታሪ ENA‏ 
нн መ= NNNNNN I‏ 
шиі, == <<< N<‏ 
E АУ‏ 2 
жіжі‏ % 
NSS‏ ہہ ሪቭ‏ 
j 22 = ххх‏ 
YY S‏ == + < 
TEE‏ = ا 5 
шш” 5 2» == 55555‏ 
а-а“ መ 55555‏ = 
z сакав‏ 
መመረ |N‏ 1 8 
ый HENI‏ 








3NNăIL 52۹0 


PDBUIUI E] SOF ç 
ፅ=ሀ8/2 y 
oJl$' JJoulf) £ 
52800120 © 
dəng 1 





е9 


(A. 1222444. 
144444 LA 4 4,4,6 444 4 FE CW 
24 АА Ал 44 4. ፖሯ 
44444. 4: 2 


ምም) 
2244224. (44444444444 (4444 











00007 








PR 
مخ مرف رف رد رد مف رد مد رد مرف رد رد رد کے‎ а да A A ملا مض رف رف‎ УРУУ مد‎ UU 4 д4 а а 


መመ TI سم سر — سوہ‎ መፅ سم‎ СЕЕ а. 





| 


y 


- = س TU መው‏ مم سے መመመ መፍ‏ سس — اپ مس መመመ‏ 


—— ea መመ“ mare سی سس‎ —— с. 





| 


a == “መጋ. ጨሙ። «መነ መ፡ ፍመ 
< መመመ ጨን 
— ር ልመን 


7 


2 Umăr și poale 

3 Rind ре minecà 

4 Cheie mîneca 
și poale 

5 Jos la minecă 

=P s = 6 Piept 


—— T መ-መሙ> 


cawdd 


САМАСА DF ARAD 


II 


ll 








eoeului E) SOF y ГЕП ሄ 


5፻79ሀጋ £ 
еда МәшпП 5 
42/09 1 








dida 444444 
ምነን ያም 444444 
4إ کر ھھھ‎ ም ም 





39999959335 


ЧЧ АГИ دہ‎ ስዊ ር 











۲301۷۲8۷۸ За VI 


ራራ 




















552 
COC 











1 SS 
N Б) ፍር 


222222 


ን ከኤ‏ 22 ر 


< K 4 < 
22... TD 


>, 


DO 


ት ሸሬ 


8 


4 
fa 
ም) 
1 
А 
жж 


2222 


ዎም] 

С 
yy 
A 

A 

4221 
222 
> 


















| Via: 

| SaS Ж 
S 2 Na E 
anos ቢቢኤን 
Fy 4 = መ! ARAB Ы 
E ھ‎ 7 зы 
ar (eee ea po 71" 











ES к: ን‏ ,0ك 
چا elel‏ 
A Табу Т‏ 


I 
% 


۸0371 За УІ 







































с з kk (Eu [i | Š ምም = 
һы” ኣ፦ ከ: a 00 ከመ. a 
ееееееее | = |ጄ 
عو‎ ረኩ se ч Шеш 
Par Par Dwn ber a || ነ ማቹ = 
эөәөөөө өө | نر ویک‎ VIN = 
Ê Ê Ê Ж. ТШ ІШ 2 
NO تو‎ Mr وو ااا تا‎ 
0900090999 БІНЕ | N z NI 
میا‎ ЕЕ AT [| N ተ | 
55 Қы بر سو‎ ШІ E | 
0999990909 2! ТІНІ MIN еб || 
I | N Чы ХЕКЕ 
i: 


ага‏ کی کی ا 


еегегеееео- 


омо ርካ RO س دم‎ НЕ 
بج‎ Осы 29 کپ‎ o 
> ~ 
452235228 c'r a'm 
57% 89 


256) 
2 0, 
6 





еегеееее 
ИШЇШИШШИИШШШШШШШШШШШШЇ 69 

















в2ӘШШ E) sor 
20ز‎ 

әірАс 

1də!g 
eoeuuiod риу 
alu 1 

ei p 

Jang 


ሙ ርጋ ጃጭ ፤ባ ON со 


2 








SS 
RN 


f, 
ZZ. 
ر7‎ 
ረ 


24226 
77 2 М Ж Ж 





Ñ 
N 





SY 


NN 


% < 


VANA 


ረ “ 22222 
መድ] УУУУ УГ УУГУ, 2 
ООО 
729 Ж 2% 5252 














VOSV'IA 30 VI 


ገ መ СУТ Nl df 
NENI DNNN a N 


2 





š 





ANAT: 





2 
NN 


22 


NN 
ኢካ 

> 
NN 


VAD 


N 
AA 


N 


2 





300۸70۲۸ ۹۶+ 


ЧУМУ МЧ" 
رپ‎ ዛሥ! 7-7 yay 
1 ASIA SA SPSS 
2107 AN, 


ЯМ 


ч‏ ارب 












































С '[1፻ 
-N | 
ጊ ዘመ መ ЕГЕ 5 | | 
у? = ul ШОН © | ۳ 
«lil te ж III III ' = == 52 ЛҮ 
ШЇЇ [ a == ШШ 
| < = <> | | 
пп» E ІНІ HED جم‎ a hai 
ОНЕ == «ва መ ІІ 
lil P =. Е = 25 ІНІ | 
| ША می‎ Ji! == к= 25 | [| | 
l IP > = = < ІШ 
ТТІ I |l s E= 5 ا‎ 
۷۷2 ТІП ።:፡፡ ا‎ 
ШЕ W < ч پچ نٹ تہ‎ 52 ШШ 
НЕ 00 = == % "Шы 
I WI, | Уп ЕНТ 25 | «| | 
٢۷ | > ۷ ë == < [1.1 
КИП == 5 | [[ 1 
ШЕШІ = Т ШТ == 52 ШІ | 
Чү”, > өше шше E = <: 0 
E SSEM == ры 
وا‎ SS ቨ [ዘ = == 2 0 0 
| | == ) = = > ' 
MM Eu Ша an 
ИШ HHE l = ہے‎ == == === = 
ШТ |! |! | | = کے ہے‎ SZ NZ SL SISI መም 
ai 0 x EEES 
ШЇ 


፪ | 2 


y 7 
Ë | 
Ë: Ë ll 
о ኪን س‎ 
Şa OC | 
` Ë [1 
87% 

с 

о 

ግ 











TT] 


РРР 


፡#####።###።####።######### 


: ኳ 
ша 
T 

BANII %% 
ግእ ŞI БЕ 

N ፳ i 
SEN OOO HNN 

N 






/”. 


TS ك یج‎ 
- = s Q 
555522545 
ኙረያ ሙጣ MEIN ON оо 


ы 
30390 


i Mau 
F ك۷‎ +۰ 
| M 






رب رم رم رر ЛЛУ ГУЛУ‏ ر بعر عو ر ہر رم ہک رحو رح مم رم رکو رع رع مو رع رع رع محر УЛЛУ‏ 


ìi 7 


|| es 999902 


DOER 








رم رم رم رم ہرم رک رم رع بک رم رع مھ رح رھ رک رگ رک رک رک رگ رک مو حر 


а un іс uu 


Za Za Za д ተ Z ተ Z 4 ДУ а da da d 








IA DE PRAHOVA 


4 


da a 4444 44 “А 


4 

















за ٦٣۰97۱3383 ۵٥۵ 




















=з; 
ae 


۷ ТШ 


0 

! У " 
ІШ ТІ 
ү h 
ЕШ (| / 
n 
1" 
1. 1 
i) 
ብ 
5) 


ІШІ 0 


ው 24 








II! 
1 


۳ 


/ 7 70 


> ርጋ سے‎ 
созо? 


un axa nunta tts e aa tt tnt at] 
| 


5 | / | 
- Н с x 


5 5 


| ШЕ 



















| 






sunau 







ПІЛІ 






ПІЛІ 


ТТТ 






ТІЛІ! 










ПТ! 
IA DE DOLJ 


"ишш 











SHE HF چلال ا ےم ا = الع اج ا‎ ЕЕЕ ШАТ 
E ج‎ FELIE መር سا‎ ДИ 


ዝህቦ E 
ч ШЕЕ ETER ti ii = s ا ان‎ ELE F E EL = اط‎ HELL ТІЛШІ 
Б БІ ደጀ።5። E وھ‎ E la pete ymru Fe? ПЕЕ Ее ص‎ аш ШП 
211. መመመ) መስ TIPE LEER ТЗ 888 1255225228. с =25፡5። 7 0 ШШШ 
ЕНІ + lamm E ree ү ШІН 


ББ аа ፡ኳ 888:858852፡!| Im | 
ГЕН W [| ዘ 1! 


Е = Пани | 
ІТ! 


| 


2 
п. 


ЕШ 
l 
H 
1 
th 
Ц 
il 
41 
ዞ 
ኮ 
np 
ji 
Bi | |) 
l 
ከ 
ЕЕ 
= 
Ш 
| 
ИҢ 
ЖЕ 
Ш- 


0 
= 8 
== 
21) 
= 
ا‎ 
22 =l 
0 || 
ТІ | 
ИҢ i 
ТІГІ 
КЕЧИ 
Г. 
Ц 
ы П 
| ا‎ 
Ц ከ' i 
Lil 
5۷ 
۲ 
[| 
| 
ፐ 
Ше 















Ир ua 


ІНЕ 
ከ 
| 
й 
J 
Ш 
i| 
1а | 
I 
ቫ tf 
i 
ከ! 
| 
Í 


ፆ 
ከ! 






الا 
= 
. 
ዳመን] 1..1‏ 
] 
ا ھا 
І‏ 
| 
ው‏ 
Hi‏ 
HI‏ 
37 
I‏ 
І‏ 
i!‏ 
7 
Н-‏ 
1 
И‏ 
tii‏ 


ግ 
қ 1 
[ህ 
H 


uuu کر‎ ሣዛ[= по ፍዴ=ዌጩቭኤ፡8፤ رہہ‎ IVN 


" EF TES Ti ا ےار‎ a EET Fal 1 
| | P ፍው ا ید‎ HER e መር وا‎ ЕЕЕ 1 (ІШ ad. 
| ےد سد‎ ааа вт ы а رع‎ ШЕ ЫП! 
اک اد‎ ы ا‎ ы На [1108190241 
ЕЗІ و ھی‎ eri ea ር 1.1 ST መር e መ! 8888 ГІ ІШІ I, 1 
دو ا‎ መ መመመ ЫШТЕ ЕТЕ ےر ےط‎ መተ EL I ШІ "I 

hi ГОД gn: aai ረው: 44. ےت کر ےج اع ہہ‎ መ سا ہے‎ 07 0 Ш | 1 
ролу ы ырш د‎ шз چو‎ ШИ را‎ 

11111 ሚሙ... መማ... ہے ہے تد‎ сани сз [Iru 
Hi H ll 1111... Ба: 2-32 اہ ہہ تھا ا‎ ЕГІЗІ ግት BE: | [| 1 ШІ 
60 | | lalli 

1111 MW TE 

اید 






аа F 2 28 اج‎ | Ж сіне: ШЕНІ ТІГЕ 

| سا‎ LEE lm -- اک ہے‎ ፣ “ናሞ ШЕЛІГІ 1 

۷ھ UN‏ لاڈ ር 06282 НЕ HE‏ وق کے ا 

| | اہ‎ БЕС; 75- НЕГ ቁ) РЕБЕ == е EE: Бы ШЕ ШЕ! ELE: Наз! Em 111 Ш آ0‎ ІШ ) 
222 2... 







ЕЕЕ ЧИЕ 
55 ۷ [| 
FT Mi 
| ТІ) Ш М 
ГІП | 
byll, 


БЕБЕ '[] امو‎ ML i 
H | اوہ‎ [[ Ін! 



















































L EI е Ei ăi LTU 
ا‎ 1 



































AEA а. 


mau ке = == 
ى0‎ NN ኤኤ АА ден 








раем ЛУХТА 


ገ акпш ЩН 
4ئ‎ 8 

















ajeod 18‏ کا 
































IEEE 23901۸۷ ۲ | ||! || 00 Li! ШІН! ШІ | LAO | ТІЛШІ 
IL: 1dəld £ alu ТШ 0 ПІ 0 ان‎ 0 ІНІ ከ ۷ Ww 
| ዘክ iii iliri tii! ГАП 
፡፡ ТІЛШІ ЕШ i 
— 'ہرومروجونز٥ے‎ || | ШИ WIU gi MUN in! 
EE جا یں‎ TN ! i ІШ ІТ 
| ےہ ہہ‎ Т HR گل‎ sat U: Hy hp ГИ! 
БЕРТІНГІ сен ШҮ ul ۷۵۵ AU 
БЕЕН መ= dl hal 03 ጆሆ ۷ 1000 
CEE መሚ; 111. Ц ШЕН Л 
LLEEFLLEEEEI I! ا ا‎ 7 ШІ Іш! ШИЕ, Sŵ 4" 
| Eb WY LU ГИШИ ЦЫ ከ ሂር الا" ار‎ Th thi ዘ" 
ШП HiHi HT a i H h ti D hi Hii 
үлү ШЫП نل اما‎ TITW TN (ШЕ а! 
At t ዝሽቨከሽ ዘኩ Цу И т 
I [ብ t ІНІ از ال یا‎ 
| : Hilli ШИЕ ИШ ШАП ИШИТИП ДЕ 
i litl; îi [ከ uu ШІ ШЫЛЫ гой ШШ li Ш 000 



































li] 












{ 

| ИШ 
Nk Z 
= 












l 
|! 
| 
L7 












| 
11 



























































1528816818 TF 
























5147. ҮШ ti ШҮП їнї, и Үт |! ШІ ШИ 020 0 a it И іш Т 11 ТИ 
| | ШИШ [ | 

200 iil, i Nm 0 ا‎ ШИН ii lu ҮШ ШШ ا‎ ШІ И т! 00 

hit т Шш ийүү! ш, ዛዘ''ዞካነ ካዛ" iai 1 "ነ" ШП 07 ИШТИ и Шш 2 hint ዞ 














Ж y ارت‎ y Жар ا‎ 7 


NG اید‎ 


ШЕШ 
| 


[ШИИ 
ч 
| ІШ 
| 


300 52 ሥ NS > D ኃ 


ን ረፈ y 


№ Ж " 1 ۷ 
Ш ۷۳ ШТ IN 
ኣያ ШІ! 00 | | қ 


(ТІЛІ | 
| | ነብ le | | 
| ШІ [ ۸ ' ۷ ЫП 0 ҮҮ 0 


[1] ТІЛШІ i! ÎN Fi ۸ ІШІ ШТІ И, W | H 
| Қ 7 y | 0 NN ІШ 7 ТАШ ካከ 0 | 1 Т ) "| \ қ | 


0 ІШ ШТІ 
ги [ከ UU 1? 


Mi‏ ا 
a 0 dh Қ” [/ [ከ 0 i! ሥ‏ \\ 


ui ЫТУ ነነ | ү 0 | 
Е ШІ ና Oe AL ү 1 اکر‎ 0 ፡ 
i | | | 0 ب0۷‎ Ee E یا‎ С 4. 

| | > УХ ር ጋ =: > ien 22 ኡን 


9 


11171 
[ i | 
|І) | | 
| 


TT 

ШИИ 
00 

WU 


1 


ТШ 
۷ 
|! 


[| 


ll 


| 


| ” 
اس‎ ዘነ 


ИШПИ 
[ዞኮ | Il 8 [ 
m | 


111." 
қ 


| 
| 


ПІ 
[ 
1 
i | 


(зе1опд 1$ 5015 4ህ no 2288307 әз) учуоазмпн 30 ٣١9۱۹3۷۷34 ۵۶۵ 


ШШШ 
ҮҮ 
1 нн 

| 


| 
| 


11111 

„ll 

| 
ii 
)788 


| 


[| 
Hi 
| |. 
|) 

[ 

| 

ТІ 


۷ 
| 
1 


| 
| [ 
[| 


[ 
| 

Ш 

III 
| 
1 


| 
| 
| 
[[ 


NW 
1 
ШЇ 
0 
| ШІ 
š [| 
ji 


| 
ИТ 

| 

| 





11 











YSVAVO_‏ ہے 








ም 





== :ہس 
== لد 
AES‏ —— - = 
نا Y‏ = 
r i‏ == == == == == 
w =‏ 
қат‏ ہد ch ኤሙ‏ مس سد = au‏ :=== 
1 —— 3 1 
F‏ ——— ! 
hu: il. | | መመ”. ps) Б |‏ = 
Т ፪፪ == | === HE‏ 0+ |- 
НЕНІҢ ІШ Ti | 8‏ 
| | 
| 
2 





| መ= LL 
= 


HE 


ШІ үйүү м іш ШІ ልቁ ዞህ м ۷ И ШІ ۷۵۸ Іші ii мл Т, өм Т hu 





Ін ات‎ 5:2 E II HIRE 
۳ E = 


м ОШ \ [| йй йүү! hu ህህ ТТ! ІШІ ТІ! Т T ің i Т и ۸0۵ Т 








































иШ ИШ n ial ш. 
= NN [[[[ ТІПТІ i 
E ڪڪ‎ | ІНШІ | ШШШ N ۷ Er 
Hee ІШ | ! | ۷ | | îi ШІП | = 
ا‎ 8 и | | = 
s | 
— NN a 
n ШШ Д e 1 
HLA MH Dat e u= == 2%- 
። = = I! ШІ = ІШ ШЕШ [Ш= | | 
r c r 
ТЕ > ILE 
H [ 1110. ; 
HH آ70‎ |1ክ መ= | p 
= = =  - ۷ | сл | 
== ح7۱۳۹‎ - 0" 
H o ESE ہے‎ 














> == = = = 3 መ= == = = 

а پچ شا شش‎ in a — == 

НЕ e E == 

> == == = = = کے‎ E === 

SE ےچ‎ ţa ይነ ይነ 8 ይ): HEN 

2 Е 2 E. = з TE مار‎ pp pp po pu bu =: == == = | 
8 ہے ڪچ‎ = КОЛО ООО ===2: | 

E  ' ا ا0ا‎ (ы! 22252 

8 SS = EFE === 

|  ..: ፦ ===> 





ዘ 
| 
| 
| 


dal 7 
#9ቦ9 1 | 

Ili 

| 

| 

[| 

[1] 

[| 


— -- == ===... ы 
ጨው “መው — — 
ілме NS x шшк 


рРдӘШШ IS Ә/РОЦ ЕН 
| 
| 
| 
| 


== = —— መሙ 
መሙ መሙ  መመመመሙ መመመ መሽ ቁ 
ጨመ መመ pi 
= = መ= = — — АҚ 
መመጩጨ Y መሙ Sama — 
— سا‎ = = =ሙ == 
— = መ= ЕЈ === 










































































































































































































¿S , 0 T 
Б | MWM ,55፡ 
7 NA Ше ПЫ '[' ij ШЕНІ. دی‎ 
[ከ i 0 ПІ 00۵ Т | ТІ К h 00 1 i г ii =Z | il 554555 
J 0 7 7 0 0 ይህ ШЕ = = F 
ا‎ 0 0۷ ШІ ШІ M 1 0 Wyt ZA 5 Š a „>> کچھ‎ 
ЖЕШ | aai! (0۷ || ШІ | ТШ î ІШІ il! ШТ ІШ [ШЕ SSS: 2а | | 555: БЕЗІ | 
ШІСІ pi Ет 0 0 ИТ ШТ ПІ ШІ, መ: ІШІ ۰ 
ІЛЕ ШІ ነ ЗЕ (рн 0 0 Т \ | i, 7 Пе с 4 Ш ዛዛ ai М ከ 3 
ПЕ и ІШІ | 7 ከ1 || Т ТТІ ۳ 0 ПІ ни Ú 0 ШЕ P کہہے‎ 
ІТ ПІ "н በ 1 \ 0 ИШҮ ІНІ 0 UU ШЕ, Е ІШТІ 
ІТ ГІ NS Td ІШ, ۷ TA ۳ Ш ኣኳ ШЕ گا‎ ML 
ات‎ hp pula ا‎ ab nu | 1 10 RE = апааа 3 
| "ር. እ "ዛሆ m | MU ШІ [1 Ш и [[ IË | Т! سا‎ = i [ шт 
Ny иүп, ШИ 7 00 hi ШЕ Se р 2 
ИНН 1፡11. 1:11. \ 11 г 5 И 0 1 ШЕЕ: sss ІШ ፳ 
7 ۷۰۰۶ ۳۷ = 
[zl ! ШІ | [ HHH ІШІ ከ ا ا‎ PE = 522 ЗІР E | 
ШЕШИП ТШ H ишти үүт 0 йү! = Е =l ۷ 2 | 
1፡8 Ш l и! 2. | کے ا‎ 1 ШЕЕ Ne | 
ЕЕЕ ШТ ІШІНШЕ ЕНШІ ме 
ህህ ! П 0 ma 0 М NI 









































САМАСА FEMEIASCĂ DI 






























ኤኤራሥሥብ || i 
VRE 
ІНЕ | በ. | 
| EES- 


a | | 











87 ТІГЕ 
[ hui ТТІ ИШЕК 
[ШЇ] x А a P 


үн ٢ 


۲3973179 


буо 30 


| Б2ӘШШ 2 


Іш е] 507 y 


x 


دب 





ہیی — 


ምርታ ታያ کی‎ 


CCI 


SSS 














1 mmm Y YH UU 





CF Ch АН ج‎ Ph ص‎ h rh ph Pk FHP 


5 Jos la тіпеса 


کے ہے ኢፌ‏ 

EUR =g 

ወ = 3 о (у 
== ርን 

On‏ کہ ےو تد 

OTEK ао 

- یہ‎ соч in OR 


Z 7 Za Z 
% Z Z Z 
ማታ! С % 





















ILEANA LUI AULA LELIA IULIU) 


IA DE CÎMPULUNG MOLDOVENESC 





7 
Ra 
М k 44445 ۰ ኢኪ 
КЕ "А ұз À k ኢኪ kh. кы 
а ኒ | ኪኪ kh. ኪኪ 
ብ М ( ras 44333 44555 
MR М 2 ኪኪ ኪኪ 14445 
ү ЫМЫР 2 ኢኒ ኤኤ ኪኪኪኩ 
v پا‎ С 44554 445533 14444443 
N 2 kh. ኢኪ 44445 
5 kh. [М ч kh.) hk hik i 
НЫ N o уем, 44444 . 3 444444 44% 
AM М, ኣኻ ጎሾ “jy ኤኬ ኪኒ 149944444435 
209 N 949 “мем kh ЧЧ 4434 444445 
لانیک 0ں‎ N N ЧЧАЧЧЧЧҮҮЧ RE BEE i ban Bh nh ኢኬኬኬኬኬኬኬኪኪኪ 
HWY УРИ [ሪያ ኢኪኒኔኤኤኬኢኒኒኬኬኤኬኬኬኤኬኬኬኬኬኬኢኬኬኤኤኬኬኬኬኤ ٦٦ AN 453455 44443 
UNA 7 №9508 КБУ. > > ۰۰۷ ۹۹۹ ۹۹ ۹۹۹۹:۹: 39 -- d ኪኪ 144555554545 
اوج‎ ቁ. Ne МК hhkkkhkkARRRARAU AAxERRAHU hh A 39343 444544 4445 
20 изар Уры ኪኪኪ:  ኤኬኬኬኬኬኪኬኪኬኪኬኬኤኤኤኬኬኪኤኪኢኬኤኬኬኤኤ ٦ 44445543153 
ШЫН ኤት ነ / N МУ ) ۷ جج‎ ۷ ۰۹۰۹ ۰۹ ۹۹ ۹۹ ۰۹۰۹ ۹۹۰۹۹۹۹۹۹ ۹۹۰ 9 ኪኒ 4444 444444 
МЫ SOLO NHW ኝኻኻኻ።ጓ፡ና ግኝ ግ ግ ግ ግግ ባዛ ሸዊ ባናና ናና ና ግ ባና ናዛ በሚሚ ha 99 
RAGHA ОО 305 27 NN ۱0 30۰۹۹... h. 144444 45453 
Н MOEN ہن جا‎ ON HEN ГГ ҮҮЧҮ 3:8:۴ 29 8 
ЯЛАУ. 67 NEHE ኢኪኤኪኪኪኪኪኬእኢኬኪኬኪኤኬኩ።፡፡.......:ኤኪኢኬኬኤኬኬኤኬኤ.... 1444444 4443 
AWEN 7 N М ኡኤኬኬኩኤኤኤኬኬኬኤኬኬኤኬኬኪ፡።፡...ኤኡኤኢኬኬኬኬኬኬኪኪኤ 55445445353 
ا اسان‎ Q N: М KKK 411511111144 و‎ ٍ- ҮҮ ۶29990 
ШЫН ху) NS 1 NN Ab W 4 W W 4 4 4 115153 444444454435 
228 азу du اا‎ KKK. hha ۹3۹۹۹۹۹3: > > KKkKkKKKKKKKšK 145444 44445 
09ئ0‎ аң) NE 7 :4548415111111111177У51111711511313 94454454443 
ТЫМАҚҚА ںا‎ AM тт 0 0-3 445545 ግ 
|» қу” Чун Nell ኢዜኒኪኤኪኪኢኒኢኢኪኤኬኤኬኤኪኬኪኪኬኬኪኤኬኪኬኪኪኬኬኬኬኬኬኬኪኤ 144445545455 
20. 7, үү М n A hh D 41111111113355111511111112 15444 144445 
чүү”! 3 Ni RAR: bh ARARE ٠٦ ٠۹٠٦ ٦٠٦٦-٦٦-٣٣ ٠۹۰٦۹ EA AR 74444555433 
Myw eg NHW М ВАБ ا‎ ۰-۹۰۹ ٠۹۰۹ ۰ ۰۹۹۹-۹ ٠۹۹۰٠٠۹ ۰۹ ۹:۹۰ 1 |54444 454454 
0000 9,6% 0 MM اپ ایا‎ SWN ኬኬኬኬኬኬኬኬኬኬኬኬኤኬኪኪኪኪኪኪኬኬኬኬኬኤኬኬኒ 44444555555 
PICA az МЕЙ ኢኬኪኪኪኬኬኪኪኬኪኪኤኪኬኬኪኢኣኪኪኤኬኤኬኪዬኬኬኬኪኪዜኪኤ 1445434 7۵٥ 
0000,79 بای‎ UNI ኤሕኬኬኪኬኬኬኬኬኪኬኬኪኬኪኪኪኪኪ።.።. ኬኬኤኬኬኬኬኬ።ዜኬ 45545455533 
UNS یں‎ ۷ N ግቺጻ።ካቫናቫቫሽሽቫቫ።ቫዊቫቫዊቫሚዊቫሽሜሽዊ NNNY NN AAA UN 15544 444444 
GEN Sg ЫЫ Îi EkhhhhARhAx> A ЧЧ А 15111511115 Ча 
۳۶ ሜጫ መየ" اح کا اہ اپ ایا‎ L جح‎ hhh с swydd NON 
чүнүн, ፍነ 2 NW М ےہ ےہ ہکا‎ NLW, a A h h d h h h hha 
мни G یج بے با جا جا انا ابع جا ا |۷۷ پا رو‎ bb ہرجح‎ ገኝ h ҸҸ 
vi lv |ы, ایا )20 یلاخ‎ MA لیا‎ led 777ШЕҒ1111111111 ГИЯ 11111115111 bh hdh h dh 
олар TOT بی ہیں‎ መኮ KKK > KKKKKKXAKKKKk. hò khkkkkkkkkkik.. ШЇ ሚሚሚ ъъ 
GWNES у ےی‎ N: 222 EER >a khkkkkkkktkkk., اہ وو کو‎ ናና. bD b b a 
“9999 ነም чү“ ከ! ከማና "ናና ናጻ 19۹+۹9۹ >h h h 
707009 yf GM WN Ah khhhhhh  ፡ ፡ ፡:፡0፡0፡፡፡፡).፡፡-)5.:.. чн ө 
қ Š 5 1 009 14451(41М41111111111111111:11111111344- 
> 3 کچ تا‎ D ህ ሚሽ - > 
SEE, M RAA ኢኩኤኪኤኬኪኪኬኬዬኬኬኬኤኪኬኬኬኬኬኬኬኬኪኬኪኬ፡ ፡.. 
ጭጋንጋጋ3ን3ጋመ>ን>ንጋንሙኃእንወጋሙ ህ!?ዮ" 4 و‎ > ۷ ۹۰ ۱۹۰۷۰۹۰۹۰۹۰۹۹۹۹۹ ۹۹۹۹۹5. SS 
፳=3222>ጭንጭዓ33 333-3.ጋ-25 پاب پا‎ 
ГЕБЕБЕРБКЕХЛБЕСААЕАЛ) 7; 
ٛنٴنی.,ُْ 5 حنصگ> جن‎ (0 ч 








ІУЧУ5 ПОМАЧ 30 VI 


ж 


= 


о O Бом کے‎ 





ІШІ. “ዛዛ уе 
۷ 7 : 


ШІ 





ы. 
FEN 


АЗЫ! 
Г: لات‎ ii 
КЕЕ ЕЕ 
ol o 
ІІІ, ዘቫ ፳፲" 








<гелелгелелел, 


908 ‹ 
وو ہے‎ 5. 
anna (ШШ 9 
x ЕТІ Ut îi 


| 
ከ ЫШ ° 











0 


2 622% 


























٦00380798 30 ٣9780 ۵۳٥< 









































4 
| 
































1 






































| ...تہ 
Г | |> E‏ 


рдәшш ej ѕор с | 


















































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































БИЕТІ ГЦ 
ЕНІН Б 
HH -| EI تا‎ EI 
ተተ ЕҢ H 
КЕШЕШ 
፡ ГГ EEH 
1 Hl! || 
ЕН FF 
БН نت‎ 
HANAH 38 
ВЕ rH ГЕ 
ЕНЕН p- 
[1 | 
HHH ee 
8 
НІНЕ 
کت‎ 
7 
اھ‎ 
ЕЕЕ Hn"! 
Bla EEE 
AF Hr 
| 
| аы Í 
EL TI | 
22٤ mI 
| 1 | | 228 
ЕНЕНЕ 
Haman SERE E 
1-1 اج‎ === 
r= == 
mamin] РЕ 
3 | | 1.1.1 | 


























































































































































































































































































































|11 | 









































111 








ЕШ 






































4 

















ПЕ 





T 








СЩ 








18 












































ишш! 


ПІ 





[| 


















































ШИГ p 
080 























89511 











Ц 





ИГ 








Т 





መመ. 























ብሽ 











0 




















| 


11 























اناج 























і 











4 


























H 










































































































































































ЕН 

























































































































































































































































































































































































































































































| [| | 
+ 








1 Сге 
2 Piept 
3 Minecă,poale 

















“መገ 






























































CAMASÂ BARBATEASCÂ DE MUNTENIA (se lucrează în alb) 












































(nau 18 айе no 286801 as) чоша 30 ۵٥٥ 













































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































[1 ተች መሙ ጐጥ ТЕРГЕН Ие kue کک گا‎ 58:8 
| 1 Пі 
Е HHE 
mn ИГ! 0 1 | | ПП” TIC E 
ناج‎ ЕНДІ I REA تا کا لا لگا کا‎ 
ЛІГІН ТТІ ፲ | THU 7 4 | ከ1] “ተ: MEL 
EEEEEE a ا‎ EE L 555.55 521855 š: 1: ЕГЕТЕ 
1 Ë 0 111 ШТ 4 Т | I А ازس‎ шин 
- ا‎ m- i - 
| PT EE TE ЕЕЕ 
8/627 0000 ШТІ 1111 | 
ні I ና፲ | 
1091J y шш [ 
-4 ejeod'ueuun с 44 4 2 
чешп 5 = | | | EA | 
| Jong 1 5 1 I 
ገሽ | m 181 
ш CITI | Hi E 
5555፡፤5 : 
1 ! - 
| ГЕ = 
87 1 
8 تو ا طس ما ا می‎ RA A ተተተ 225 28 28 2828 282 А; 2 ጭ = AA 
لبا‎ 
| ፖ A | = 
اع‎ >> Я 
ا‎ | | Е ши” 
اك‎ u 
للا‎ - <= — 
--а ገ ч d 0 
ҤЕ 4 | = نت‎ 8 8 88 LI 
ЕН ш А ፖፖ ቻቻ i | | | | ? 552 Hi | 
5 3 y | AAA CTE нш || E ДЕ 
2 á ፪፻ L 4 CEL is ІН 
ا کا کا کا‎ ۷ 2 4 ፥ 1. Wi 
а ' 
EA E E E 4 I 0 
A gan Еш | Mr 
ሚም y сұр s= ےت‎ 
ГГ 2 H HH- 1 ZNN | | 27 
A £ = MA 
0 | | >: ei -L н 
ا‎ | 
| IN i | 
| ተፌ 4 H = R | H 
m لے [ 7۳ 7 4 اب‎ 
! L 
Жж 1 | A Ŵr 
Ж 
га - ШЕ? 
Hi 
| ЖС 1 I ү z] | 
0 
- Й 1 4 
H у 5 | ገፎ: 
1 | 
I 
1 1 

















| 
ар 
a 














1 
I 























111 ፦ اس‎ 
тү AR >ክ 1 
ШШШ ЕЕ EN Să ፡ ч Н 





ТІПТІ! [| + ЕП [ ። ቁ) | ЕГ H 











ШШШ 




































































ышын HEN! e 

















и пп f= = 








(qe ш ezeaJon әз) IvNV8 30 ٣۵۶31۲8018 ك۵۹۶‎ 













































































ШИШИП! = 
= 1 
TI шең 
= 1117] = 
1 1 
I AN 
፲ገ ШШЩ n 
Ë Ш ІҢ | 
Mpap ЕЕЕ 
Е = i 
= 1117 = 
г ДИ 2 = 
ы “፦ 1 
түүт 
0 — 
í == 
00 т ادا‎ 
001 308 
uju L =P = 2 
1 “FIE 
іш 
ነ = 
—{ H EEr 
1 7 = 
01 үтте 
түтүп = a 
ШЕ | 
| LU -! 
mi 4 11 ጋሁ 
881 R 
1 i j 
ጩ] H = 2 8= | 
Ei ШШШ - = 
Ш ш - 
1 1 ДЕ 
iT 
о № 
22 
O ® 
=] 
o> 
“ሃን 
=. 
| 3 
H â 
Нв 
























































































































































































































































































































































| 
= i 
= Е 
1 = 
ግ 
[ ዝ 
"4 = = m ү 
<=. ብ 
; q 
a Еу | 11 
== 
ml | 1 -і = 1 
“ЗЕ ІҢ 
= ТЕ 
1 7! 11 =- 
| 
= 1]. 
Шы | | የ 
=> i 
ГЕНГ - 
= H 
1 11111.) 
== ŞI 1 нш 
1-51 = = 
| 11) ШШ 
- 14111) sn T ii 
= ~ U a'i | | 1 
7 = ШЕ 
=== L | El 1 
й | Ú 
n sa mq u, 7 
ГІ 
1111-1 шн 1 1 
=] —}-+ У 1 
ІЛЕ 2 = 
= ЕЕ — 
A! | 
| 1 H 
ہے‎ T | = 
L i | 111111) 
Q | ri 
с | 1 1 
D | 1 E 
5 ] 1 
ІШ д ) 
11 
B ІГІ 
[ 
= 





















































=] [ 2 
I 
ШІ ñ 
= 7 
“ብ ባ ۸ 
ШИ 
== =N рч 
ІШІ 
Ц 
111111 
i 
ЕЕ 
É 
ЕИ 
1 
TR 
| | 











_ 09 











ШШШ] 
ДИ ТИШ 
7 
ШЕШТІ 
017 
20000 
ШШ 
ym Wy 
ШШШШ 





pf ju uliul 
түтөт 


ШТ 
للل نة‎ 






HRE 
ШІ ШЕШЕЙ 


1 ዝኾ 


{шїн 
1 








9901 
кшн 


1010 


ШЇП 


шішізіш 


87781) 

































































٦30600 30 VI 







































| 
L vy. 
ያ аур, 86:١ әт ғ“, их ЖАТ» ЖҰР doi 4 44 
بد‎ ~ 4 — ” - > ምቱ "ሁራ ም 
> СО 40%, "© r СЕ. 2? ብይን ar = 
$ | 4 11፡1 4 А 
14. au | lle] | BWN WN cd тра لے‎ [yes PIN YR 7 = 
1 1 (аш аш. 4 | 
[ | 4 J I 3 ! 4 ДЕ: i! tiat ї di 
| 2۱ 4 А) ۴ f 2 U ЕГ. 4 ЖА Pad pă = 4 
2% д} 1 a | z A ci کہ‎ mi 1 A 
z > 1 - a 5 1 ү] 3 + 
hel ra ። r 192! 1 \ ئا‎ E £ 
ж Т ü 9 1 ы ۸4 PIN A L PPPA 2 «1 + д | 
d ] 
872 25%. 1 cs ] t بک‎ Th |... ቻም ሥቓቕ Pe Fi CER ЕТ? i 
" ነን ہم‎ ` ኹ፡ ሠ 47 r v "Py ሠዎ 4 z v, 
Р" A d d 4 
ጐጥ 
“መ= = 332, ےہ‎ - ኀ اس سا ےم‎ = -““=ተ ግ ++ = 
IC 1 kh 2 1 ረ | d l д 0 1 1 
۱ 
1 ተ a 1 49 3 i u ñ өлш a 1 } 
42 ደ i | = ፖም д Р ( LI 7 | 109 4 EI 
a | a ል | ል 1 жы і а і 4 в Ж 0 
t 1 Ж 1 1 ብ а [ ТІ 5 - | 
І 4 ም L [88 5. ў 4 1 ü т Е 
È 1 PPP G Ң 1 қы " ! d Үү, УРУ _ t [д 4 4.48 4 
1 ТА A> ua АЗА wm - 149/51 г | миз mi = ۴+ 3 1 1 «9 д 4 2 6 САБ Уз, 
`  PPPEP! _РУҮҮРҮРУ 4444 - 44 4 444 4 ... 44444 4.44 4 DREE 
aD 424 2104 4 رینھیڑھ ےہر یی رونا‎ ۴ 4 ут 7 Wy, vv 
" 2 cei d ም ፣ ምምም 4444 РР کے کے‎ AA d A fiica d کے کا کک کک کر کہ کے کے‎ І SAL 








E 8/9ሀጋ 9 TILL 
m Puno S 
H “sad puls £ iZ [ака Ее ЕЕ] 

воәшш od puy £ | 
Eee" ga HEH eee HF 
ЈӘЈПО) 1 FE HH | | 5 | x 
























































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































ГТ ች መ መች = 
zj LLEIED LL. 




























































































ГЕТЕТЕ RI EE EI 


БЕГ 

















55 
































































































































== 










































































8 | EEEEEEEEEEEEE Е _16 Jos la min 
ІЛ ከፎ vii ቦፎለ Е 




















































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































































N 





























































































































É Бірі үшеу i ው | 
1 Guler, ciupag 
2 3 











3 Încreţ 






























































{ HEH > | HEAR 
P ا‎ 
цш 25: 

























































































0۳ 








































































































T | | 
IA DE GORJ 








Ei 4 Rind ре minecă 
555] 5 Jos Іа mînecâ H 
|| 6 Piept 
ቨ 7 Сһейа