G.Oprescu — Arta-Taraneasca-La-Romani (1922)

VDE DA абса нас 


үл 
5 к 









(e 


ТАРА | 
NOASTRA 


v RUS OST 


сабо 
ОНОО) 


LPI 
($40 


CPR: 


DRDS, 


абра 


GODRESCU 

APTAS = 
TÄRÄNEASCA 
LA ROMÁN 


FESTA 
KP a QUO QR. 


(C ted» ef ats 
72075) 


(Э, C 
(буда, 


7 







c 
t 


US 











OD PLOY Ж брае брае бра бра c 9 


www.dacoromanica.ro 


сца 


www.dacoromanica.ro 





TARA 
NOASTRĂ 





CVLEGERE DE 
SCRIERI PE INTE- 
LESVL TVTVRORA 
DESPRE PAMÁNTVL 
SI POPORVL 
ROM ÂN ESC 








ÎNGRIJITĂ DE 
VASILE PÄRVAN 
PROFESOR VNIVERSITAR 
MEMBRV AL ACADEMIEI ROMANE 


www.dacoromanica.ro 








GHEORGHE 
O P R E S CU 





ARTA 
ТАҺАМЕА5СА 
LA ROMÁNI 





LUCRARE ÎNSOŢITĂ DE 
CINCIZECI SI ОРТ 
TABELE DE ILUSTRAȚII 





www.dacoromanica.ro 








| oHBOROHE OPRESCU 
ARTA TÄRANEASCÄ 
L A R OMA NI 


S'A EDITAT SI TIPĂRIT 
DE CVLTVRA 
NAŢIONALĂ 
BUCUREȘTI 1922 








CLISEELE MARVAN 


www.dacoromanica.ro 


CUPRINSUL 


INTRODUCERE page. 7 
ORIGINEA ARTEI POPULARE pag. 13 


LEGÄTURA DINTRE ARTA POPU- 
LARÁ ȘI SITUAȚIA GEOGRA- 
FICÁ А ROMÄNILOR pag. 17 


BRODERIILE psg. 20 


GÁTEALA CAPULUI : MARAMA, 
CONCIUL pag. 30 


TESÁTURILE SI ALESÁTURILE 
pag. 32 

SCOARTELE 51 CHILIMURILE 
pag. 36 

CERAMICA pag. 49 


CRESTĂTURILE ȘI SCULPTURILE 
IN LEMN pag. бі 


OUĂLE INCONDEIATE pag. 68 


ICOANELE PE STICLĂ ȘI GRAVU- 
RILE IN LEMN pag. 69 


CONCLUZIE pag. 70 
TABELA ILUSTRATIILOR pag. 77 


ILUSTRAŢII I—LVIII 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE 


Tráim intr’o epocá in care obiectele táránesti, avánd сагас- 
ter artistic, sunt foarte cáutate. 

De unde páná acum treizeci-patruzeci de ani, putini erau 
acei cari le dau atentie, in ultimul timp s'a produs o reactiune 
in sens contrar si arta popularä a cunoscut o admiratie färä 
rezervá, putin indiscretá, ca toate manifestatiile in legáturá 
cu moda si cu snobismul. бі dacá neatentia si dispretul cu 
care erau tratate mai înainte, au făcut ca multe lucruri demne 
de păstrat să dispară, dragostea de acum nu e mai putin vá- 
tămătoare. Ea dă prilej să se înmulțească și răspândească, prin 
negustori fără scrupul şi amatori fără pricepere, toate acele 
obiecte pseudonationale, fabricate în orașe, care pun іп- 
tr'o ciudată lumină şi gustul producătorului și pe al cum- 
părătorului, compromitänd produsele autentice ale artei tä- 
rănești. 

De o astfel de situaţie sunt vinovați mai ales colectionarii 
cari, simțind iubire pentru această manifestare a poporului, 
s'au mulțumit să strângă cu gelozie tot ce le-a căzut sub mână, 
să le ascundă în fundul lăzilor sau să le atârne pe pereţi, 
fără să se gândească la obligaţia ce aveau de a instrui şi pe 
alții, de a comunică observaţiile şi concluziile la care fatal 
ajungeau, după ce le trecuse pe dinaintea ochilor atâta su- 
medenie de lucruri. 

Probleme importante etnografice si chiar istorice s’ar fi 
putut lămuri cu ajutorul unor astfel de monografii, sau, cel 


www.dacoromanica.ro 


8 


putin, anume concluzii la care am fi ajuns plecänd dela alte 
premise, ar fi primit confirmare зі pe această cale. In orice 
caz, s'ar fi putut introduce oarecare ordine in haosul care 
domneste acum іп domeniul artei populare, si s'ar fi putat 
face o separatie intre се este autentic románesc si ce nu ; intre 
ce este frumos, conform cu vechea traditie, demn sä träeascä 
mai departe, si produsul hibrid ai modei, care іп zilele noastre 
provoacă aceleaşi ridicule victime la sate ca şi la orașe, 

In scurt, deşi admirată, arta populară n'a prea fost stu- 
diată sistematic, iar chestiunile importante în legătură cu ea 
au fost lăsate fără un răspuns satisfăcător. 

In adevăr, cu excepţia articolelor intelegätoare ale d-lui 
Tzigara-Samurcag 1) şi a câtorva studii şi recenzii ale d-lui 
Iorga?) care, cu intuiţia unică ce posedă, pătrunde în miezul 
lucrului si dă soluția cea mai plauzibilă, restul publicaţiilor 
sunt superficiale, insuficient informate, pline de idei precon- 
cepute si eronate, de cele mai multe ori îngreuiate de un 
patriotism rău înţeles, care alterează observația şi întunecă 
judecata ®). 


1) Tzigara-Samurcas. Arta în România, vol. I. Minerva, 1909, cuprinde 
articole publicate în «Convorbiri Literare» până la această dată. Articolele și 
recenziile din «Convorbiri» după 1909, n'au fost încă strânse în volum. 

2) N. Iorga. Portul popular românesc. Välenii-de-Munte 1912, în afară 
de tot ce este răspândit, în legătură cu acest subiect, în vasta operă a ilu- 
strului profesor. 

š) In privinţa aceasta este caracteristică prefata ce însoţeşte cunoscutul 
şi utilul album de broderii al d-lui D. Comsa, dealtfel remarcabil prin bo- 
гана planșelor si calităţile tehnice ale reproducerilor. In ea găsim afirma- 
fiuni ca cele următoare: la Români, afară de mănăstirea Curtea-de-Arges 
(pusă în sec. al XIV-a în loc de al XVI-lea) «са excepția a 3--4 biserici 
vechi, întâlnim totală sau aproape totală lipsă de artă», când ştiut este de 
oricine că Muntenia şi Moldova sunt pline de fondatiuni domnești si boie- 
resti, specimene admirabile de artă religioasă. Sau încă: «arhitectură 
profaná din secolii trecuţi, nu ştiu să existe la Români» (pag. 4). 

Apoi multă entuziastă naivitate: «tricolorul, în care vedem întrupată 
treimea armoniei colorilor» ; sau «ornamentarea va găsi cu timpul mánoasá 
aplicare în câmpul industriei... haine şi pălării de cucoană, ghete, etc.» 


www.dacoromanica.ro 


9 


Brosura de fatä are scopul de а umple aceastä lacunä. 

Nu am deloc pretentia de a da räspunsuri definitive si 
de a considerà concluziile mele са іп afará de orice criticä. 
Ele constituesc numai o serie de sugestii si de impresii cu- 
lese din observarea aproape zilnicá, de mai bine de zece ani, 
a tuturor acestor produse ale táranului nostru, de care mi-a 
pläcut sá má inconjur. De mult m'am obisnuit sä iubesc si 
să admir lucrurile ieșite din mâna strămoșilor nostri. M'am 
apropiat totdeauna cu pietate de ele, căci îmi dam seama că 
la efectuarea lor, ei puseseră ceva din sufletul românesc. Și 
cum dragostea și interesul sunt cele mai sigure mijloace spre 
a ajunge la înțelegerea lucrurilor, ordinea şi clasarea acestor 
obiecte batranesti au venit oarecum dela sine. 

In dorinţa de a fi cât mai complet, am căutat să studiez 
arta română și în lumina lucrărilor relativ la arta vecinilor 
noştri, — ceeace s'a făcut până acum prea puţin la noi. Am 
cercetat deci studiile apărute dincolo de hotar, atât cât 
îmi puteau sta la dispoziție în bibliotecile noastre. Ele m'au 
ajutat să pricep mai bine anume chestiuni, să lărgesc orizon- 
tul şi să fixez până la un punct locul artei populare româneşti 
în mijlocul artei Europei orientale si a peninsulei Balcanice 1). 

Un studiu ca cel de față nu poate pretinde să fie util atâta 
timp cât nu e însoțit de un număr bogat de fotografii şi 


Nu mai vorbesc de desconsiderarea, cu nimic justificată, a artei orien- 
tale. 

‘Tot această prefaţă e vinovată, mi-se pare, de zugrăveala de pe zidurile 
unui însemnat număr de biserici ardelene: «Täränimea cuprinsă va fi de 
mândră înduioșare văzând casa Domnului împodobită cu figuri şi motive 
pe care însăș le aplică cu drag la cdmdsi şi broboade, la cingátori, etc.» (pag 5.) 

1) Publicaţiile străine, deşi făcute uneori cu o metodă mai sigură decât 
cea întrebuințată la noi si denotând o experienţă mai bogată la autorii lor, 
nu ne mulțumesc nici ele pe deplin. Fiecare nevăzând decât o latură a pro- 
blemei, — specialitatea lui — nu ne poate da aceă idee de unitate a artei 
populare, de legătură intimă a produselor ei, cu toată deosebirea lor apa- 
rentă, unitate pe care o simţeam ori de câte ori am avut ocazia de astudiä 
colecţii conţinând un mare număr de obiecte, şi de toate categoriile. Fără 


www.dacoromanica.ro 


10 


planșe. Este singurul mijloc de a face evidente si altora con- 
statárile la care am ajuns, side a da cetitorului posibilitatea sá 
controleze afirmatiile autorului. 

In imprejurárile actuale, aceastá conditie nu erà usor de 
indeplinit. Casa editoare a ținut totus sá prezinte publicului 
această brogurä în cât mai bune condițiuni, lucru pentru 
care îi sunt foarte recunoscător. Așă s'au putut strânge un 
număr suficient de documente fotografice, care, nu ne îndoim, 
vor fi apreciate de cetitori. 


această idee de interdependentá a produselor artei populare, rezultând 
din necesităţi sufleteşti, sociale, tehnice, etc., nu vom fi în stare să punem 
ordine în noianul atâtor manifestări asa de felurite, si părând asa de străine 
unele de altele, la prima vedere. 

Din marele număr de publicatiuni în limba germană, ungară, engleză, 
franceză, etc., mi-se par în special recomandabile: 

Dr. M. Haberlandt: Österreichische Volkskunst aus den Sammlungen 
des Museums für öster. Volkskunst. Wien, 1911. 

Vom aveà des ocaziunea sá utilizám constatárile d-lui Haberlandt, cu 
deosebire in partea generalá a lucrárii noastre. 

E. Sigerus: Siebenbürgische — sächsische Leinenstickerei. Hermann- 
stadt, 1906, cum si alte interesante articole іп Korrespondenzblatt din 
Sibiiu. 

Dr. Karl Bücher. Die Entstehung der Volkswirtschaft (dritte Auflage 
Tübingen, тоот). й 

Das Bauernhaus in Ungarn. Herausgegeben vom ung. Ingenieur- und 
Architekten-Verein, Toldy Lajos. Budapest (färä datä). 

The Studio. London. Numerele speciale: 

Peasant art in Sweden, Lapland, Iceland, (1910). 

Peasant art in Austria and Hungary (1911). 

Peasant art in Russia (1912). 

Peasant art in Italy (1913). 

Malonyay Dezsö. A magyar пер müveszete. Budapesta, 1907 (Lucrare 
bine fäcutä, cu admirabile plange). 

Huszka Jozsef. Magyar diszitö styl, Budapest, 1885. A székely haz, 
Budapest, 1995. Magyarische Ornamentik, übersetzt von Dr.W. Semayer, 
Budapest, 1900. 

Ethnographia. А magyar nemzeti muzeum néprajzi osztályának érte- 
sitóje. 

(T'oate aceste publicatii ungare au fost utilizate numai pentru plange). 


www.dacoromanica.ro 


ІІ 


M’as simti fericit dacä, ргіп іпсегсагеа de fatä, as ajunge 
sä destept si in altii dorinta de a cunoaste mai de aproape si 
mai sistematic aceastá manifestare colectivä si sustinutá timp 
de mai multe veacuri a poporului nostru, arta lui naţională, 
care a produs minunile de cusáturi, de alesáturi, de tesáturi, 
de crestáturi, de olárie, de care e plinä incá tara, si care for- 
meazá unul din produsele tipice ale acestei natii si unul din 
titlurile lui de glorie cele mai necontestate. 


Archiv für siebenbürgische Landeskunde. Hermannstadt. Zeitschrift f ur 
österreichische Volkskunde. Wien, Korrespondenzblatt des Vereines für sie- 
benbürgische Landeskunde. 

Erich Kolbenheyer: Motive der hausindustriellen Stickerei in der Bu- 
kovina. Wien (färä datä). 

Stefan Badjov зі St. Kostov. La broderie nationale bulgare. Sofia, 1913. 
(Excelentá publicaţie prin plansele sale, îngrijită si ieftină). 

Renata Tyrsova si Amalia Kozminova. Svéráz v zemchi cesko-slovens- 
kych cechy. Plzni (Pilsen), 1921. (Utilizatá pentru plange). 

Graf Bobrinsky. Volkstümliche russische Holzarbeiten. Deutscher 
Text aus dem Russischen übertragen von P. Ettinger Leipzig. Hierse- 
mann, 1913. 


www.dacoromanica.ro 


Уб УО ТО УО О УО УО УО!) 





IN Жо CAS oA Ло ол IN 


ОКІСІМЕА 
А К TEI POPULARE 


In studiul artei populare problema originei еі con- 
stitue un capitol foarte interesant. Multe asemänäri si 
analogii, multe ciudätenii chiar, s'ar explică, dacă am 
fi bine lämuriti asupra cauzelor ce determiná pe 
táran sá se exprime prin colori si forme, a cáror folos 
imediat nu se poate vedeà intotdeauna. 

Dar $1 in aceastá chestie, ca in multe altele in legá- 
turá cu arta populará, suntem redusi la ipoteze. Chiar 
$i acolo unde aceastá problemá a preocupat pe cerce- 
tátori mai mult decát la noi, tot nu s'a putut ajunge 
la concluzii indiscutabile. Pe längä cá avem de-aface 
cu produse a cáror fabricare presupune о lungä tra- 
ditie, uneori de mai multe ori seculará, si а cáror 
origine este cu totul inváluitá in intuneric, apoi nu 
trebuie uitat cá poporul si manifestärile lui au intrat 
de putiná vreme in istorie, iar cercetárile asupra lui 
se gásesc oarecum іп prima lor fazá. Literatura po- 
pulará а pärut interesantá numai dupá Revolutia Fran- 
cezá si mai ales pe vremea curentului Romantic; 
arta populard, si mai tárziu. 


www.dacoromanica.ro 


14 ARTA TÁRÁNEASCÁ LA ROMÁNI 








De aici dificultăţile in legătură cu obiectul de stu- 
diat insus, cu intunericul in care se pierdeau incepu- 
turile lui, dificultátile si mai mari din pricina tineretii 
disciplinei, a lipsei de metodä si de traditie, a lipsei 
de coordonare ín silintele tuturor cercetátorilor. Cáci 
un obstacol serios pentru gásirea adevárului in aceste 
chestiuni — si asupra acestei greutăți sunt nevoit 
să revin adesea — provine mai ales din faptul că 
fiecare, după cum se preocupă de latura sociolo- 
gică, psihologică sau etnografică a problemei, n’o 
vede decât dintr'un anumit unghiu, şi îndârjindu-se 
să creadă că concluziile sale singure pot explică 
totul, își strâmtează considerabil orizontul. Cum se în- 
tâmplă de multe ori, si aici, adevărul întreg nu e 
într'o singură explicație. ' 

Dificultăţile mai proveneau şi din faptul că o mul- 
time de noțiuni aveau nevoie de o prealabilă lämurire. 

Ce e arta populară? Unde începe si unde se sfâr- 
şește domeniul ei? Este ea o manifestare cu totul deo- 
sebită de arta cultă, un curent străvechiu, alături de 
al acesteia, influentándu-l uneori și lăsându-se in- 
fluentat de el, sau numai o formă întârziată a celui 
din urmă? 

Fiindcă la aceste întrebări suntem datori cu un răs- 
puns, vom căută să-l dăm în câteva cuvinte, mai 
înainte de a intră în domeniul propriu zis al studiului 
produselor artei populare. Cred că nu gresim consi- 
deránd — cu Haberlandt, de a cărui excelentă lu- 
crare a fost vorba — ca făcând parte din arta po- 


www.dacoromanica.ro 


ORIGINEA ARTEI POPULARE 15 





pularä orice obiect de imbräcäminte sau de intre- 
buintare casnicä, ori in legäturä cu preocupärile su- 
fletesti ale täranului (inclusiv casa si biserica lui de 
lemn, cänd ea a fost construitä de mäna lui sau dupä 
conceptia lui), la executarea cäruia s’a avut in vedere 
nu numai foloasele, ci si procurarea unei pläceri prin 
forma sau impodobirea lui, fie cá a fost fäcut de táran 
insus, fie cá a fost fácut de un mester de sat, pentru 
uzul si pe gustul táranului. 

Originea tendintei de a infrumusetà lucrurile utile, 
de a nu ne multumi numai cu ceeace e absolut indis- 
pensabil pentru ca ele sá corespundá scopului prac- 
tic pentru care au fost create, este feluritá. In primul 
ránd este cerinta organicá, darul innáscut, care face 
ca ochiul sá nu fiesatisfácut decát de anume forme, de 
anume proportii, de anume combinatii ornamentale, 
însușire pe care natura а acordat-o unor popoare si de 
care a lipsit pe altele. 

Aceastá predispozitie organicá, intáritá printr'o 
lungá traditie, este invioratá, atátatá, de un sentiment 
puternic, іп special de zubzre. Cu gändul la cineva 
scump, mána executá broderii minunate, crestáturi in 
lemn ori altfel de obiecte, care vor fi admirate sau 
se vor schimbà la hora din Dumineca urmätoare. 
Dar si dorinta de a face plácere printr'un obiect deo- 
sebit de frumos, unei rude mai in várstá sau unei per- 
soane respectabile, sentimentul religios, nevoia de a 
lísà urmasilor o amintire, sárbátorile mari, prazni- 
cele si ceremoniile (in primul ránd cele unice in vieata 


www.dacoromanica.ro 


16 ARTA TÁRÁNEASCÁ LA ROMÄNI 





omului ca: nunta, immormäntarea ori botezul unor 
ființe dragi), sau chiar numai multumirea de a fi 
deosebit de ceilalți, sunt și ele puternice stimulente 
în creatiunea artistică populară. 

Cum sentimentul joacă un rol precumpănitor, e 
natural ca vârsta în care el va fi mai viu să fie și 
cea mai favorabilă productiunii artistice. Tânărul e 
mai înclinat spre ea decât omul matur, femeia mai 
mult decât bărbatul. Și cum fiecare din obiecte 
are nevoie de timp şi răbdare spre a fi executat, 
bătrânii, mai putin ocupați, nu rareori se im- 
provizează artiști și se îndeletnicesc cu fabricarea lor. 

Aceste lucruri mi-se par că se pot afirmă cu oare- 
care siguranță despre originea artei populare. 

Iar în ce priveşte raportul dintre ea şi arta cultă, am 
impresia că teoriile extreme sunt la fel de false amân- 
două. Nici cei cari susțin că arta populară este numai 
un reflex al artei culte, n'au completă dreptate, nici 
cei cari susțin că ele s'au desvoltat cu desăvârșire in- 
dependent una de alta. Efectuarea produselor popu- 
lare s'a făcut, după împrejurări şi felul obiectului, 
când conform unor norme menținute în popor din 
timpuri străvechi și transmise din generaţie în gene- 
ratie, independent deci de arta claselor culte, când 
ca o reproducere, cu mijloace de multe ori imperfecte 
dar cu un simt decorativ incontestabil, a unor mo- 
dèle, produse ale artei burgheze similare 1). 


1) D-1 Haberlandt crede (op. citat) că ar există cam acelaş raport între 
arta populară şi cea cultă, ca între limba poporului și a cărturarilor. Această 


www.dacoromanica.ro 


LEGÁTURA DINTRE ARTA POPULARÁ, ETC. 17 








Fiecare teorie in parte este incapabilá sí explice 
totul și să se aplice în tot largul domeniu al artei 
populare. Împreună însă, ele se completează зі pot 
ajunge la acest rezultat. 


LEGĂTURA DINTRE ARTA 
POPULARĂ ȘI SITUAȚIA GEOGRAFICĂ 
A ROMÂNILOR 


Tara Românească se găsește la întretăierea drumu- 
rilor care merg dela nord la sudul si dela răsărit la 
apusul Europei. 

E de așteptat deci, din punct de vedere cultural бі 
artistic, ca, pe deo parte, curentele pornind pe aceste 
drumuri să-și dea întâlnire pe pământul nostru, iar 
pe de alta, ca influenţe de tot soiul să apară în des- 
voltarea noastră: să formăm, cu alte vorbe, terenul 
unor interesante observatiuni. 

Din studiul artei populare s’ar páreà cá acest lucru 
se confirmä. 


comparafie ne spune prea pufin nouä, la care deosebirea dintre cele douä 
«limbi», in afarä de anume termeni, nu е agà de manifestä ca la Germani. 
Poate cá o comparatie cu raportul dintre literatura cultá gi cea populará 
ar fi mai sugestivä. La prima vedere analogia aceasta ne satisface prin si- 
metria ei, deşi ştiut este că legenda si poezia populară au influenţat lite- 
ratura cultă mai mult decât au fost influențate de ea, pe când în artă feno- 
menul este mai degrabă invers. Olăria populară a fost evident influenţată 
de ceramica burgheză; troitele, de arta bisericească, etc. 


www.dacoromanica.ro 


18 ARTA TÁRÁNEASCÁ LA ROMÄNI 








Stim cá pe fondul primitiv de sentimentalitate si de 
impresionabilitate tracá, mostenire dela Daci — erà 
poezie pänä si іп betia Tracului, a spus Renan — de 
echilibru si armonie romaná, au venitsäseadauge mul- 
tiple influente posterioare, unele mai profunde, altele 
mai superficiale. Aceastá imprejurare dá о valoare deo- 
sebitá tuturor manifestárilor noastre 81 mai ales celor 
artistice, si face din ele lucruri pretioase si demne de 
studiat. 

De aici insá provine si greutatea de a da ráspunsuri 
limpezi si hotárite, ori decáte ori ne intrebám, cu pri- 
vire la multe manifestatiuni intre care si arta noastrá 
populară: Ce eal nostru : ?Cee imprumutat sau venit de 
aiurea ? Ce am pus dela noi, din bogátia sufletului no- 
stru, la tezaurul artei populare din Orientul Europei ? 

In orice caz, un lucru pare sigur: Toatá arta noa- 
strá populará trebuie studiatá aláturi si in comparatie 
cu arta vecinilor si, desi luată in totalitätea produ- 
selor, ea reprezintă la noi o înflorire de o bogăţie si 
varietate fárá analogie 1а cele mai multe din neamu- 
rile ce ne inconjoarä, іп detali si іп desvóltarea ei, 
nu va puteà fi priceputá dacá o considerám numai in 
chip izolat. 

Pentru aceste motive e nevoie de mult tact si de 
cunostinte din domeniul artei vecinilor nostri ori de 
cáte ori se face o afirmare. 

Materialul de studiat e imens. Mult s'a pierdut, a 
fost distrus de oameni necunoscátori ori ráspándit de 
doritorii de cástig. Dar ceeace a rámas, chiar dupá 


www.dacoromanica.ro 


LEGÁTURA D!NTRE ARTA POPULARÁ, ETC. 19 








jaful german 1), constitue un tezaur artistic de o bogăţie 
uimitoare. In special se vorbeste mult bine de colectiile 
neexpuse ale muzeului Carol din Bucuresti. Ceeace am 
putut admirà la expozitia dela Filaret, din vara anului 
1921, ne aratá cá aceastá párere nu erà deloc exageratá. 
Comparänd colectiile noastre cu muzeul Arlaten din 
Arles si cel etnografic din Praga — foarte reputat printre 
cunoscátori — ambele respectabile si demne de renu- 
mele lor, m'am convins cá ceeace am stráns noi si ce 
zace in lázile muzeului Carol, din lipsá de local, consti- 
tue un material suficient са sá creeze la Bucuresti poate 
cel mai important muzeu de artá populará din Europa, 
acum cánd muzeele rusesti sunt aproape distruse, iar 
cel din Belgrad a fost pustiit de Austriaci si Germani. 

E de remarcat cá obiectele ce posedám trec rar de 
inceputul secolului al XVIII-lea, iar cele mai nume- 
roase provin din a doua jumätate a lui si din prima 
jumátate a secolului al XIX-lea. 

Ne-au rámas: cámási si ii, fote, mintene, marámi, 
conciuri $i ceapse, batiste, stergare, ciorapi $1 mänusi, 
scoarte, chilimuri, desagi, alesáturi in länä si pe pänzä, 
lunga serie a obiectelor de lemn sculptat sau crestat, 
mobile, casa insäs, poarta 51 gardul, olária, troitele, 
ouále incondeiate, etc. 

Ne vom ocupa de fiecare categorie іп parte. 


1) Un functionar german, іп másurá sá fie informat, mi-a declarat іп 
timpul ocupatiunii, cá valoarea obiectelor de artá färäneascä transportate 
in Germania treceà de 12.000.000 márci. E de notat cá pentru cele mai 
multe din ele, în special scoartele olteneşti, care au fost luate intr’o 
mare cantitate, valoarea s'a insutit. 


www.dacoromanica.ro 


20 ARTA TÁRÁNEASCÁ LA ROMÄNI 








BRODERIILE 


Broderiile sau cusáturile se fac pe pânză de in sau 
de bumbac, mai rar pe cea de cánepá. In mod excep- 
tional le intálnim si pe stofele de länä. Punctele cu- 
săturii sunt: asa numitul «pe un fir»; «lántisorul» sau 
«ánticul, in unele regiuni cunoscut ca «peste ac»; 
punctul de broderie obisnuitá, adicá, dupá ce s'a fácut 
conturul cu un fir de altá coloare sau tot de coloarea 
celui cu care se va brodà, se umple spatiul interior cu 
fire paraléle, unul längä altul; broderia pe douä fete, 
foarte frecventá in modelele orientale dar mai rará 
la noi; asa numitul «Holbeinstich» în studiile ger- 
mane, adicá amintind felul broderiei de pe vola- 
nele dela mänecele unora (іліге personagiile din 
portretele Іш Holbein, sau «puntureste» (іп Buco- 
vina»), conständ din linii márunte, paraléle sau in zig- 
zag, cu spatii albe între ele, si dând impresia unui de- 
sen fárá umbre, numai din contururi; punctul de 
«incret» dela partea de sus a mánecilor cámásii; bro- 
deria pe cute, obisnuitä in anume regiuni din Ar- 
deal si Banat; rar de tot punctul in cruce, care 
este foarte obisnuit la alte popoare, mai ales la Sasi 
si Unguri. 

Cämpurile brodate variazá dela o regiune la alta, 
dar in linie generală se găsesc, pe cămaşa femeiascä, 
mai ales pe lângă cusături şi pe părțile ce trebuiesc 
puse în evidenţă, adică: la umeri şi pe braţ; de-alungul 
gurii cămășii; pe piept, uneori şi pe spate; la guler 


www.dacoromanica.ro 


BRODERILE 21 





si pe bentita, «brátara», care inchide jos máneca cämä- 
sii, când ea nu e largă, ca іп ОКепіа; jos la poale; mai 
rar in párti, ridicändu-se putin in dreapta si іп stánga. 
Intre umere — altitá — si cusátura de pe mänecä, se 
gáseste de foarte multe ori o broderie numitá «incret» 
sau «incretealá», așezată în partea de sus a braţului, lu- 
cratá cu atá albá sau galbená, mai rar de altá coloare, 
si constánd din motive exclusiv geometrice. 

Cámasa bárbatului este uneori cusutá cu ráuri la 
gät, la gurá, la poale si la marginea mánecii. 

Materia cu care se brodeazá este lána si lánica, 
mátasea neräsucitä si ibrisimul, beteala si firul de ar- 
gint si aur, bumbacul. Colorile cele mai obisnuite 
sunt rosu, violet — dela o nuantá palidá, páná la cel 
de tot inchis sau bätänd putin in gälbuiu (cavisina pu- 
tredä) — galben ca lámáia, portocaliu, verde, ne- 
gru, mai rar albastru, alb, brun, etc. Firul este vopsit 
de tárancá insäs, dupá un procedeu de care má voiu 
ocupă mai de aproape când voiu vorbi despre ţesături. 

- După felul pânzei, după coloarea întrebuințată, după 
firul de cusut, obiectele se pot dată cu oarecare apro- 
ximatie. Cele mai vechi sunt în genere de pânză de іп 
sau de cânepă, brodate cu lână şi cu mătase. Punctul 
«pe două fete», cel mai întrebuințat în broderia orien- 
tala, se găsește deasemenea in cusăturile bătrâneşti. 
Un şervet din Mehedinţi, brodat astfel, eră intr’o fa- 
milie de aproximativ 150 de ani (vezi tabloul I, fig. a). 

Există şi tipuri intermediare: de ex. broderie cu 
mătase pe pânză de bumbac, făcută de sigur în pe- 


www.dacoromanica.ro 


22 ARTA "ȚĂRĂNEASCĂ LA ROMÂNI 








rioada când se introdusese bumbacul, dar nu se pă- 
răsise cusătura cu mătase. 

Firul de aur si de argint nu e prea vechiu, iar flu- 
turii sunt și mai noui. Acest material lucitor se pune, 
împreună cu mărgelele, pentru a separă anume zone 
de broderie unele de altele, — un fel de cadru, cu 
alte vorbe — sau acolo unde este nevoie de un punct 
care să ne atragă atenţia, pentru a se pricepe mai bine 
desenul !). 

Acesta este precis, fin, reprezentând uneori mo- 
tive geometrice, foarte des flori și fructe, rar animale 2), 
mult mai rar personagii, stilizate іп аза chip, încât 
să impresioneze şi privite de aproape, — prin liniile 
lor, prin armonia colorilor îmbinate cu un gust, une- 
ori cu o îndrăzneală de pictor experimentat, — si 
de departe, de unde nu se mai pot distinge contu- 
rurile, prin pata colorată 51 mai ales prin alternarea 
si proporția acestor pete ori «câmpuri» față cu spati- 
ile nebrodate. 

Această din urmă calitate trebuie pusă în evidenţă. 
Ea caracterizează aproape exclusiv cusăturile noa- 
stre, spre deosebire de ale vecinilor noştri. Dacă 


1) Afirmarea d-lui Haberlandt că mărgelele au venit dela Ruteni nu mi 
se pare justificată, de vreme ce, desi пи іп asa de largă măsură ca în Buco- 
vina, acest fel de broderie — pentru colane si pălării mai mult decât pentru 
ìi — se găseşte răspândit până în Gorj si Mehedinți si chiar în Ardeal. 
Combinații de mărgele si mici tuburi de sticlă colorate făceau si vechii 
Egipteni. Ele erau curente în Orient. 

2) Dacă judecăm Bucovina după broderiile dela expoziția din Bucu- 
resti, din vara lui 1921, atunci trebuie să conchidem că animalele si chiar 
omul sunt acolo mai des reprezentate ca în restul României. 


www.dacoromanica.ro 


BRODERIILE 23 








o parte este brodatá mai bogat, mai din plin, ea va 
fi inconjuratä obisnuit de spatii in care motivul 
cusut este oarecum aruncat la intervale mai mari, ca 
sá formeze o tranzitie si sá nu contrasteze prea 
izbitor cu restul pánzei nebrodate. Acest echilibru 
intre diferitele cämpuri e de o elegantä fermecäfoare, 
care nu va scápà nici unui cunoscätor. Chiar atunci 
сапа, la unul din popoarele vecine, gásim broderii 
care sá ne multumeascá pe deplin atát prin combi- 
natia colorilor, cát si prin desen, lucrul tárancei ro- 
máne va arátà un gust superior, prin másura de care 
dá dovadä in aceastá distribuire respectivä а detaliilor 
51 a alternárii spatiilor brodate cu cele nebrodate. Nu 
vreau alt exemplu decát cusáturile bulgare, cu care 
cele vechi din Vlașca si Teleorman aveau multă ase- 
mănare. Dacă le vom pune alături de o frumoasă 
пе din Oltenia, distincția lucrului curat românesc va 
fi evidentă pentru oricine. (Să se compare cămașa 
din tabloul II, cu oricare din cämäsile din Oltenia). 
Deasemenea în albumul d-lui Haberlandt, tabelele 
24 $1 26 ne înfățișează frumoase broderii dalmate, în 
care desenul, coloarea, tehnica se aseamănă cu cele 
de pe iile noastre vechi. Mai putin artiste decât tá- 
ranca noastră, Dalmatinele brodează toată cămașa, 
fără să lase nimic necusut. Rezultatul e o impresie 
de lucru migălit și îmbâcsit. Cu toată frumusețea 
amănuntelor, broderia ecu mult mai neartistică ca cea 
dela noi. 

E greu dle spus de unde ne vine obiceiul acesta de 


www.dacoromanica.ro 


24 ARTA TÁRÁNEASCÁ LA ROMÁNI 








a ornamentä rufele, și ce vechime pot aveà modelele 


întrebuințate. 
Tracii, strămoșii noștri, ca și mulți dintre barbari 
— Tacit ne spune acelaș lucru de Germani — isi 


împodobeau cu broderii colorate veșmintele lor. Sla- 
vii făceau la fel, fie cá le adoptase prin imitație, ori 
că se pomenise cu ele. In mormintele copte s'au găsit 
fragmente de pânză de in, din care muzeul Cluny din 
Paris, muzeul Guimet si mai ales admirabilul Musée 
des Tissus din Lyon posedă bogate colecții, brodate 
cam în acelaș fel și în acelaș spirit ca la по11). Iar ve- 


1) Tesäturile a$à numite copte au о mare importanţă pentru noi. Ele 
provin din mormintele egiptene, іп special dela sápáturile fácute la An- 
tinoe. Sunt stofele cu care erau imbrácate cadavrele immormántate, рег- 
nele pe care odihneà capul lor, etc. Dela epoca alexandriná, de cánd da- 
teazá cele mai vechi dintre ele, páná іп sec. VII-lea, сапа apare in соп- 
fectionarea lor mátasea, ele sunt de in sau cânepă, de coloare albă-gălbuie, 
pe care sunt alese, ca în stofele noastre, motive de coloare violetă sau roșie 
mai adesea, rareori neagră, verde, albastră. Modelele, — tehnica rămâ- 
nând în linii esenţiale aceeaș, — au variat după modă, care şi ea a variat 
după stăpânitorul Egiptului: Perioada Ptolomeilor, de civilizație alexan- 
drină; Romanii; Bizantini; influenţe Sasanide; Islamul. 

Numele generic de ţesături copte este cam prea vag, cuprinzând uneori 
obiecte la care deosebirile sunt mai evidente decât caracterele comune, fie 
din pricina influențelor de care vorbim mai sus, Не din pricina personagiu- 
lui căruia stofa eră destinată: om din popor uneori, mare funcționar alte 
ori, bogat si cu resurse. Cele simple, făcute de popor pentru popor, fără 
multă rafinare de gust și de tehnică, adică cele pe care d-] Raymond Cox în 
admirabila sa operă Les Soieries d'Art (Hachette, 1914), le numește tă 
décor d'Art indigenes (p. 43 și următoarele) amintesc in chip surprinzător 
ca țesătură, tehnică, coloare, modèle şi lucruri similare dela noi. 
(cf. Cox. op. citat. planga I si pl. XVII). Aceste modele indigene, cele 
mai vechi in Egypt, au persistat la oamenii de ränd сапа moda impusese 
in clasele mai de sus ránd pe ránd decorul roman clasic, bizantin sau sa- 
sanid, s'au transmis, din generatie in generatie, au fost gásite la invazia 
Arabilor, cari le-au dat o nouá inflorire, ráspándindu-le apoi in tot cu- 
prinsul teritoriului stápánit de ei. Azi le mai gásim in anume broderii maro- 


www.dacoromanica.ro 


BRODERIILE 25 








stul Asiei a fost din toate timpurile amator si produ- 
cätor de stofe brodate, celebre in toatä lumea. Ce le- 
gáturá se poate pune între aceste fapte, ce concluzii 
se pot trage din aceste asemănări аза de surprinzä- 
toare ? În stadiul de azi al cunoștințelor e greu să se 
poată afirmă ceva precis. Aș înclină mai degrabă pen- 
tru o explicare de un ordin mai general, și anume: 
utilizând acelaș material și o tehnică aproape iden- 
tică, dictată de instrumentul de care ne serveam la 
ţesut și unii si alții, de direcția firelor, etc., eram con- 
duși fatal la rezultate aproape la felt). O influență di- 
rectă este greu de admis totdeauna, chiar în cazurile 
în care se poate observă o asemănare evidentă. 

Sigur este că în tot orientul Europei, din peninsula 
Balcanică până sus în nordul Rusiei, în Suedia și Nor- 
vegia găsim azi gustul acesta de a împodobi si tese 
veșmintele în colori vii, dispuse după modele stră- 
vechi, având anume caractere comune, cu toată va- 
rietatea detaliilor. Probabil că acest lucru nu se dato- 
reşte numai întâmplării și el nu se poate explică decât 
admițând că barbarii din răsărit au trecut tuturor ve- 
cinilor, printr’o infiltrare lentă dar care n'a încetat 
deloc de a se propagă, tendinţa lor de a-și impodobi 


cane, cum este mantaua albă brodată din muzeul des Tissus din Lyon, 
care aminteşte si ea cusáturile gi alesăturile noastre pe pânză. 


1) Cam în acelaş chip îmi explic şi asemănarea de motive de pe sculp- 
turile si crestäturile noastre în lemn şi obiectele egiptene — cum e poarta 
din muzeul Guimet din Lyon — irlandeze sau scandinave, sarde sau pro- 
vansale. Aceste motive erau condiționate adesea de fibra lemnului şi de 
cuțitul de care ne servim pentru a sculpta si cresta. 


www.dacoromanica.ro 


26 ARTA ȚĂRĂNEASCĂ LA ROMÂNI 





hainele cu broderii strălucitor colorate; că această ten- 
dintä, potrivindu-se cu simțurile impresionabile pen- 
tru coloare ale semi-sălbaticilor ce-i înconjurau, a fost 
adoptată cu entuziasm ; că treptat-treptat, au tot venit 
influențe noui, unele prin sudul Rusiei — turco-per- 
sane sau tătare — altele prin peninsula Balcanică dela 
Bizantini 1) si Turci, care s'au altoit pe fondul primitiv, 
modificându-l și dând naștere la variante regionale ?). 

Limita apusană a acestui stil artistic începe azi la 
Adriatica, taie Ungaria și se îndreaptă spre nord prin 
Rusia,ocolind provinciile Baltice, dar cuprinzând Fin- 
lada, Suedia și Norvegia. Ea se întindeă în trecut 
mult mai departe spre vest. In tablourile lui Hol- 
bein cel Tânăr, reginele Angliei și unii dintre bărbaţi 
chiar poartă la mánece și'gât volane si bentite bro- 
date, absolut la fel cu anume broderii dela noi, asà 
numitul «осо!» din albumul d-nei Cornescu 3). 

Ceeace se spune despre broderii se poate susține 
şi despre covoare și țesături. 

Fiecare nație apoi а desvoltat si îmbogățit, con- 
form geniului propriu, fondul comun. 

Mai dotați pentru artă ca cei mai multi, partea 
noastră este azi una din cele mai importante, pe care 


1) Dacă comparám fragmentele de stofă ramase dela Bizantini sau dela 
Italienii din sud cu broderiile noastre şi mai ales cu unele oprege oltenesti, 
găsim acelaş fel de a stiliză floarea sau animalul, uneori motive geometrice 
foarte asemănătoare. 

2) Cf. N. Iorga. Portul popular român. op. citat. 

3) Cusături românesti culese de Elena Cornescu, Bucureşti, Socec, 1906. 
A se compară și cu modelele din tablourile ce însoțesc opera lui Haber- 
landt citatä, in special cele din Austria de sus. 


www.dacoromanica.ro 


BRODERIILE 27 





eu n’o väd intrecutä ca bogätie, varietate de motive, 
armonie de colori, finete in executie, decät numai de 
admirabilele broderii de Ianina sau de Asia. Am pu- 
tea spune cä toate Romäncele, dela cele mai nobile 
si mai bogate, pänä Іа cele mai sárace, se indeletni- 
ceau cu broderia. Dela doamna Tudosca a lui Va- 
sile Lupu, care ne-a läsat minunatele acopereminte de 
mormánt cu portretul ei insás, allui Ioan Vodá, fiul 
lui Vasile Lupu (acel al Domnului a fost furat in im- 
prejurári care nu se cunosc !), până la cea mai umilitá 
tárancá in bordeiul ei, toate isi petreceau timpul liber, 
cosánd. Pentru ele arta nu erà «o Duminecá іп vieata 
de toate zilele», cum spune 4-1 Haberlandt vorbind 
de locuitorii Austriei, егі vieata de toate zilele 
însăşi. 

Imbrăcămintea ţăranului, asa de sumară încât ar 
fi părut nu se poate mai sărăcăcioasă fără ajutorul 
ce-i veniă dela coloarea şi desenul broderiilor, purtă 
şi poartă încă pecetea preocupării artistice. Tot co- 
sánd şi lucrând, ochiul 51 mâna se afinau, tehnica vop- 
sitului şi a brodatului se perfectionau. Fiecare fe- 
meie în cadrul conservator al tradiției — aşă de con- 
servator încât de multe ori se poate determină nu 
numai valea sau regiunea unde s'a brodat o iie sau s'a 
ţesut un vâlnec, dar uneori până şi comuna — variă 
la infinit motivele pomenite din vechime, punea ceva 


1) N. Iorga. Tapiseriile doamnei Tudosca a lui Vasile Lupu. Buletinul 
comisiunii monumentelor istorice. Anul VIII. 1915, pag. 145 şi urmä- 
toarele. 


www.dacoromanica.ro 


28 ARTA TÁRÁNEASCÁ LA ROMANI 








din fantezia sa personalá, incát cu tot marele numár 
de obiecte ce posedám, rareori intälnim de douä ori 
acelas model. 

In Banat broderia se combiná foarte des cu dan- 
tela. Atât Ше femeilor cát si pantalonii (la poale) si 
cămășile (la gât si piept) bărbaţilor sunt nu numai 
brodate, dar si împodobite cu sabace. 

Acest caracter al artei bänätene se intälneste si pe 
vesmintele din anumite regiuni ale Dalmatiei 1). Chiar 
si in Ardeal se väd la perdelele de pat si la fetele de 
pernä combinatii de broderie si ajour, färä sä mai 
vorbim de costumul din tinutul Hategului, аза de ase- 
menea Banatului. _ 

Efectele la care ajung Bánátencele cu aceastá teh- 
nicá sunt dintre cele mai fericite. Am vázut máneci 
si poale de cámase de о executie si un stil admirabil, 
аза încât sabacul s’ar puteà confundă cu «filet-ul» cel 
mai desävärsit lucrat. 

Broderia se mai intálneste pe ciorapii de länä si 
pe mánusi, cu deosebire in Oltenia, аза cum se gá- 
seste si іп Serbia, mai ales in regiunea Pirotului. 

Tot in domeniul broderiei ar puteà intra ornamen- 
tele cu gáitan negru de pe hainele de dimie albá ale 
Oltenilor. Ele se mai vád іп Balcani, mai ales la 
Albanezi, si sunt de un mare efect pitoresc. 

Asupra restului costumului bárbátesc nu sunt multe 
de spus. Prin croiala lui asá de potrivitá ín unele re- 


1) Dr. Haberlandt. Albumul operei citate: Tabela 25. 


www.dacoromanica.ro 


BRODERIILE 29 








giuni cu felul ocupatiunii si cu frumusetea unui trup 
viguros, prin forma lui amintind pe strämosii Daci 
de pe columna lui Traian, el este mai interesant 
pentru istoric si etnograf decát pentru cercetátorul 
artei populare. 


опоо 


Tot in capitolul cusäturilor (герше sä facem un loc 
cojocului si minteanului de postav, impodobite cu 
incrustatiuni de stofä coloratä, brodate cu snururi, 
cusute cu flori. In special cojocul, haina de vreme 
rea а táranului si іп acelas timp vesmänt de galá al 
lui in unele imprejuräri, prin broderia lui bogatá — de 
mátase іп vremea de demult, de bumbac ori de su- 
vite de piele azi — уа cápátà o infätisare nitel bizarä, 
dar de mare efect. Din nefericire insá el este un lucru 
prea putin tipic. Fiind un produs de mestesugar, une- 
ori chiar de mcstesugar ambulant, adresându-se unor 
clienţi răspândiți pe o mare întindere de teritoriu, va 
trebui să se acomodeze la gusturi destul de deosebite. 
Va tinde deci fatal la o formă intermediară, care va 
păstră câte putin din arta fiecărei regiuni, amintin- 
du-le pe toate. 

П gásim pe tot teritoriul dela pusta Ungariei pänä 
departe in peninsula Balcanicá 51, spre nord, in Rusia. 
Frumoase specimene erau si sunt incä іп Moldova si 
in Bucovina, si mai ales la Románii din Ardeal — pro- 
babil sub influenta Ungurilor, popor prin excelentä 
fälos $1 tinánd la hainele arätoase. 


www.dacoromanica.ro 


30 ARTA TÁRÁNEASCÁ LA ROMÁNI 








GATEALA CAPULUI 
MARAMA, CONCIUL 


Gáteala capului este una din podoabele cele mai 
pretuite de cochetária femeiascá, Pe mai tot intinsul 
tárii románesti ea este rezervatá aproape exclusiv 
nevestelor si constá dintr'o bucatá de pánzá de in, 
bumbac sau borangic, de formä dreptunghiularä, mult 
mai lungá decát latá, numitá maramá, cárpá, pa- 
hiol sau năframă, după regiuni. 

E de admirat câte forme de coifură se pot obține 
cu bucata aceasta lungă și îngustă de pânză, ce grație 
sau ce maiestate poate ea imprimă figurii și întregii 
înfățișări. 

Pe fondul simplu al stofei adesea nu е nici un fel 
de floare, rareori mici dungi transversale; la capete 
se aleg însă două zone cu ornamente geometrice sau 
florale, uneori аза de delicate încât pot rivaliză cu o 
adevărată dantelă. Acest model se găseşte destul de 
răspândit. Cele mai frumoase specimene ce am văzut 
sunt din jurul Săcelelor. Alteori ornamentele se în- 
tind sub formă de bande paralele, dealungul mara- 
mei, întrerupte prin două fâșii perpendiculare, la ex- 
tremitäti. Un al treilea model se prezintă sub forma 
de buchete sau ornamente geometrice, presărate în 
chip regulat în tot cuprinsul pânzei. Mai rareori 
aceste flori sunt desenate cu fire colorate, intretesute 
printre firele albe. In acest din urmă caz, în care 
ușor s’ar fi căzut în vulgar si strigător, e de admirat 


www.dacoromanica.ro 


GÄTEALA CAPULUI: MARAMA, CONCIUL 31 








tactul desävärsit si distinctia supremä а gustului tä- 
rancei noastre. (Vezi tabela XXIII, fig. 0). 

Marame frumoase se gäsesc de-alungul Carpa- 
tilor, de o parte si de alta a lor, dar mai ales in Väl- 
cea, Argeş, Muscel, Dâmboviţa, o parte din Pra- 
hova si dela Hateg páná dincolo de Bran, іп special 
la Sácele si in vecinátate. La Sáliste ele sunt ceva mai 
scurte, prinse in asa fel cá ambele extremităţi flutură 
pe spate. Prin Muscel ele sunt lungi, înconjură obra- 
zul, încadrându-l în chip admirabil, şi au o parte mai 
scurtă atârnând în fata, alta mai lungă, la spate, până 
în pământ, miscändu-se a lene, în ritmul mersului, 
cu majestatea unui văl de curte. 


nut 


Іп Banat si o parte a Hategului, veciná cu Banatul, 
marama este inlocuitá de conciu si de ceapsä, aceasta 
din urmá purtatä mai ales in zilele de lucru, si de fe- 
meile in várstá. Forma lor este ciudatá: ceapsa, cu 
scheletul sáu de lemn sau de sármá imbrácatá, amin- 
teste anume coiffes din Bretagne —; conciul ne im- 
presioneazá oarecum sálbatec, din pricina marelui 
numár de monete ce sunt cusute pe el 51-1 dau 
infátisarea unui coif rásboinic. La prima vedere toatá 
aceastá armáturá metalicá pare inutilá, un fel de re- 
clamá de ráu gust a avutiel posesoarei. Cine insá pri- 
veste pe Bánáteancá dansánd, pricepe de ce ea simte 
plácere sá poarte atátea ránduri de discuri de argint, 
cántárind uneori pänä la cinci kilograme, cusute de 


www.dacoromanica.ro 


32 ARTA TÁRÁNEASCÁ LA ROMÁNI 








spatele gätelei capului. Ele bat ritmul jocului si іп- 
locuesc castagnetele Spaniolei ori tambura Neapoli- 
tanei. Iar dansul in Banat e tot agà de indispensabil 
са páinea zilnicä. 

Stofa din care e fácutá partea neacoperitá de mo- 
nete a conciului este o minune de frumusete. Ea se 
tese din fir de aur sau de argint, din cel mai subtire, 
51 din mátase, in niste gherghefuri speciale. In vremea 
de demult intrebuintarea firului de aur si argint nu 
eră cunoscută. El eră înlocuit cu mătase. Conciurile 
pentru femei tinere sunt de colori mai vii, cele pen- 
tru femeile în vârstă au nuanţe mai închise: brun, 
violet, albastru, rar roșul sau atunci din cel bătând 
în negru. 'Tesáturile acestea sunt printre stofele cele 
mai bogate ca aspect, cele mai fine ca tehnică, pe 
care le avem, remarcabile exemple ale gustului și pri- 
ceperii Româncei în a topi colori discordante în 
armonii originale, calde, dar cu o notă foarte 
distinsă. 

Aceeas țesătură de conciu se întâlnește adeseori sub 
formă de bandă, de-acurmezisul opregului bănățean. 
Dar despre el vom vorbi mai amănunţit la capitolul 
tesáturilor. 


TESATURILE SI ALESATURILE 


Välnecile si catrintele. Välnecul, catrinta, opregul, 


fota sau cum altfel se mai numeste, este vesmántul de 
deasupra al femeilor, pentru partea trupului dela mij- 


www.dacoromanica.ro 


TESÄTURILE SI ALESÄTURILE 33 





loc in jos. El variazä foarte mult ca formä si dimen- 
siuni dela regiune la regiune. 

Іп Banat îl întâlnim când lung, pentru partea din- 
nainte, cánd mic, tivit cu un galon, de sub care 
ciucuri de arniciu sau de lână de diferite colori cad 
pänä la poalele cämäsii, in spate. Cel din fatä este 
tesut cu mult fir de argint, si cu láná sau bumbac, 
pe un fond uneori violet, alte ori rosu ori alb, cu 
ornamente geometrice, rareori florale. 

Cel din spate, care in unele regiuni ínlocueste si 
pe cel mai lung, din fatá, este in genere mult mai 
frumos si mai original. Stofa este tesutá din länä 
toarsá, de mai multe colori, in care rosul dominá, si 
din fir de argint, destul de discret presárat. Dungile 
longitudinale sunt táiate, cum am vázut cánd am vor- 
bit de conciuri, de o bandá transversalá lucratá ca si 
stofa conciului 51 aplicatá pe tesátura primitivá. Uneori 
aceastá bandá-galon face corp cu fondul, e lucratá in 
acelas timp, numai desenul variind. Alte ori este apli- 
catá posterior. (Vezi tabelele XXVIII, XXIX, XXX). 

Aceste oprege bánátene fac cinste bunului gust al 
populatiei care le poartä. Prin lungii ciucuri de lână 
sau arniciu, cari cad până la poalele lucrate ajour ale 
cămășii, se pune în evidenţă linia soldurilor, ассеп- 
tuată încă în unele sate prin niște cercuri ce se poartă 
sub fustă, amintind le vertugadin din sec. al XVIII-lea. 
Acești ciucuri sunt făcuţi între altele să se amestece 
şi armonizeze prin colorile lor cu ceilalți, cari cad din 
marginea conciului. 


www.dacoromanica.ro 


34 ARTA "ȚĂRĂNEASCĂ ҺА ROMÂNI 





Tot costumul bánátencei e combinat ca să-ți dea 
impresia, când merge, că se leagănă ușor, iar când 
dansează, să amintească, de sigur fără știrea ei, gratia 
femeilor din sec. XVIII-lea, a căror modă de a-şi ac- 
centuă artificial talia au păstrat-o până în zilele noastre. 

Opregul lung si îngust din faţă îl găsim si la tä- 
ranca din Oltenia 1), mai fin ţesut și mai ingenios ales, 
având un caracter arhaic în stilizare, o frăgezime de 
colori uimitoare. 

Aici, în Oltenia, şi de-alungul munţilor Munteniei 
si Ardealului, s'au păstrat cele mai frumoase fote si са- 
trinte româneşti. 

Forma lor, dimensiunea, țesătura, broderia — când 
sunt și cusute — colorile întrebuințate, sunt felurite 
dela județ la județ, dela vale de râu la vale de râu, 
uneori dela sat la sat. Avem fote în formă de fustă 
scurtă şi creatä, cu flori si dungi de-alungul trupu- 
lui; avem fota despicată intr'o parte, strâmtă, lipită 
pe trup, permițând numai un pas mărunt, cadentat, 
împodobită la poale si în față deo largă bandă, uneori 
tesutä — ca prin anume regiuni în Ardeal și Buco- 
vina — mai des brodată; avem apoi opregele ca nişte 
sorturi înguste, unul în fata, altul în spate. 

In aceste categorii mari, variantele sunt foarte nu- 
meroase. 

Іп oprege, fruntea o tin cele oltenești. 

Ele sunt vărgate de bande paralele, îngust ându-se 


1) Dealtfel el este comun portului întregii peninsule Balcanice, pä- 
trunzând adânc în Serbia şi în Bulgaria. 


www.dacoromanica.ro 


TESÄTURILE SI ALESÁTURILE 35 








din ce іп ce spre cingátoare, mergänd de-acurmezisul 
stofei, in care chenare reprezentänd motive geome- 
trice, flori stilizate, alte ori naturalistic concepute 
(vezi tabela XXXV), pasári, animale si chiar oameni, 
alterneazá cu dungi intr’o singurá coloare, de cele mai 
multe ori rosii. Fineta alesáturii e desävärsitä. Läna 
are un splendid luciu de mátase, iar desenul e precis, 
uneori plin de haz. Dar ceeace ne izbeste mai ales, este 
armonia violentá dar originalá a colorilor, amintind 
desenurile pentru costumele baletelor rusesti fácute 
de celebrul decorator Bakst, si considerate de critici 
ca extrem de indráznete. (Vezi tabela XXXV f g. c). 
Cu zeci de ani mai înainte decât artiştii moderni, 
táranca noastră găsise că anume colori, deși deose- 
bindu-se în mod violent, se pot totuș combină 
pentru plăcerea ochiului, când ştii doză cu preci- 
ziune diferitele nuanțe, roșu cu verde, albastru 
cu verde, albastru cu galben si portocaliu, etc. 
Intâlnim mai ales un verde şi un albastru de o 
nuanță splendidă. 

Tot atât de interesante ca opregile sunt şi fustele 
scurte, largi si crete din Oltenia, mai ales din regiu- 
nea muntelui, tot vărgate, în colori mai închise, do- 
minate când de violet, când de roșu, mai rar de al- 
bastru ori verde. Mici desenuri în colori deschise 
înviorează fota şi rup monotonia alternării dungilor late, 
care se succed de-acurmezisul stofei, unele după altele. 

Prin Vâlcea şi Argeş pe fond negru sau albastru 
închis se brodeàzá cu cenușiu ori albastru deschis 


www.dacoromanica.ro 


36 ARTA ȚĂRĂNEASCĂ LA ROMÂNI 








modele geometrice, amintind broderiile de pe gigimu- 
rile turcești. Costumul întreg din această regiune este 
unul dintre cele mai apreciate. Regina Maria Га pur- 
tat în prima sa călătorie prin Ardeal. 

Cel din regiunea Săliştei, de sigur unul din cele mai 
distinse din întreaga tara, are pe un fond negru sau 
albastru-închis broderii discrete cu aur sau argint. 
In Muscel, Dâmboviţa, Prahova, liniile sunt ceva mai 
rigide din pricina fotei prea strâmte, deși un trup 
sul si tânăr capătă în acest fel o gratie deosebită 
cum au arătat tablourile lui Grigorescu. Dar lunga 
maramă, căzând până în călcâie, compensează im- 
presia de rigiditate și dă ceva regesc femeilor care 
poartă acest costum. lar dacă azi unele regiuni au 
văzut înlocuit costumul bătrânesc cu oribilele fuste 
şi bluze, pe care vecinătatea orașelor le-au făcut să 
pătrundă la (ага, în trecut ele posedau vechi și admi- 
rabile tradiții de artă naţională. Este cazul judeţelor 
Vlașca şi Teleorman, azi aproape pierdute pentru 
arta populară, în trecut centre vii şi interesante, do- 
vadă costumele din colecția muzeului Carol din Bucu- 
resti. 


SCOARTELE SI CHILIMURILE 


Acelas mestesug al tesutului, combinat cu alesul, 
se intrebuinteazä la facerea desagilor, plocadelor, dar 
mai ales al scoartelor. Cu acest capitol ajungem la una 
din cele mai insemnate productii ale artei noastre na- 


www.dacoromanica.ro 


SCOARTELE SI CHILIMURILE 37 





tionale, gloria necontestatá a Olteniei si а judetelor 
din Muntenia vecine cu ea, a Basarabiei si Maramu- 
resului. 

Covorul erà de multá vreme cunoscut si intrebuin- 
fat in Orient 1). La populatiile nomade din mijlocul 
Asiei si la vecinii lor, el eră transportat pe cal sau pe 
cämilä spre a fi intins la popasuri, ca un cort, sau 
numai ca perdeä la intrarea cortului, ca asternut de 
culcat, spre a face rugăciuni pe el, sau pentru a aco- 
регі anumite obiecte, ca о bocceà. Desagii se lucrau 
absolut la fel si in realitate nu erau decät covoare de 
proportiuni reduse. 

Unele din ele se teseau sau se teseau si se alegeau 
in acelas timp läsändu-se adesea niste deschizä- 
turi de-alungul covorului, acolo unde se invecinau 
douä nuante de coloare, — asa numitul chilim; altele 
erau fácute din fire innodate pe urzealä si apoi tunse. 
Primele sunt cu mult cele mai vechi. Ele apar cu si- 
gurantä in Egipt, in primele secole ale erei crestine, 
dupä cum ne dovedesc tesäturile copte de care am 
mai avut ocazia sä ne ocupäm, si existau probabil la 
toate popoarele orientale, la 0 epocá cu mult an- 
terioarä. 

Alături de simp!ele ţesături, în care firul bátáturii 


1) A se consultă: Rudolf Neugebauer und Julius Orendi: Handbuch der 
orientalischen 'Teppichkunde. Leipzig, 1909. 

Karl Hopf : Old persian carpets and their aesthetic worth. Munich, 1913. 

Н. Ropers: Morgenländische Teppiche. Berlin, 1920. 

(Bibliothek für Kunst- und Antiquitätensammler. Band 19). 

Werner Grote-Hasenbalg. Der Orientteppich. 3 volume, Berlin, 1922 


www.dacoromanica.ro 


38 ARTA ȚĂRĂNEASCĂ LA ROMÂNI 











este trecut priatre firele urzelii, asá cum sunt mai 
toate tesäturile noastre și o mare parte din cele orien- 
tale, apar în necropolele egiptene fragmente de stofe 
în care firul bătăturii, fără să fie înnodat, iese cu mult 
în relief peste urzeală, formând o serie de ochiuri, 
toate la acelaș nivel, аза numitul «bouclé». Tehnica 
acestor ţesături, analoagă acelei pe care Spaniolii o 
vor intrebuintà mai târziu іп brocardele lor din sec. 
ХУ si XVI-lea, este pierdută azi, si nu se mai între- 
buinteazä de mult nici în covoarele din Orient, nici 
în cele dela noi. 

Covoarele innodate sunt cele mai prețioase și se lu- 
crau şi se lucrează încă mai ales în Turchestan, Bu- 
cara, Persia, China, în anumite regiuni ale Caucazului 
şi Asiei-Mici. 

Chilimurile erau si ele destul de răspândite іп nor- 
dul si sudul Asiei-Mici (Caraman), la sudul Märei 
Negre si prin Caucazia. 

Admirabil dotat pentru această artă de răbdare, si 
care cere un ochiu educat, simţitor la nuanțe aproape 
imperceptibile de coloare, orientalul a creat acele capo- 
dopere de tesätorie care fac gloria marilor muzee de 
artă decorativă din Occident. 

Covoarele românești pe cari le avem astăzi au fost 
tesute sub o influenţă care ne-a venit, cred, din sud, 
prin covoarele orientale sau imitațiile balcanice ale 
acestora. Avut-am noi scoarte de acoperit pereţii si 
lavitele, înainte de apariția covoarelor orientale? 
Suntem noi cu totul tributari Orientului în ce pri- 


www.dacoromanica.ro 


SCOARTELE SI CHILIMURILE 39 








veste covorul? E greu de ráspuns. Prima teorie mi 
se pare mai probabilá. In definitiv, putem sá ne іп- 
chipuim bucäti din stofele de länä sau de in si länä, 
din care se fáceau hainele ori opregele femeilor, ín di- 
mensiuni mai mari, si avem scoartele. Plocadele din 
regiunile locuite de pästori, tesute din láná albä sau 
surä, nevopsitä, sunt de sigur enorm de vechi ca teh- 
nicá si modéle. Prin Gorj, peretii de bárne ai case- 
lor sunt imbrácati pe din&untru cu un fel de servete 
de dimensiuni mari, lucrate din cänepä, ca urzeală, бі 
arniciu са bätäturä, in afarä de orice influentä ori- 
entalä. Таг in regiunea Muscelului si a Branului, 
unde casele vechi erau de busteni lipiti sau nu cu 
pământ, am apucat, copil fiind, niște fâşii de scoarte, 
gen «tenture), care acopereau pereții de j jur-împrejur. 
Ele erau tesute în dungi transversale, mai ales cärä- 
mizii 51 verzi, admirabil armonizate, având printre 
ele vărgi în zig-zag de o lână mai gros toarsă, și for- 
mând un desen simplu, dar de bun gust. La nici 
una din aceste categorii nu se poate vorbi de influențe 
incontestabile orientale. 

Iar în ce privește covoarele propriu zise, deși cele 
în genul a-lor noastre se găsesc si în Rusia, ba chiar 
în Suedia și Norvegia 1), uneori аза de asemănătoare 
cu cele dela noi, încât am fi tentaţi să tragem conclu- 


1) Asupra asemănării dintre arta populară suedeză si cea românească, 
4-1 Tzigara-Samurcaş a atras cel dintâiu atenția după expoziţia de artă 
populară din 1909 la Berlin («Convorbiri literare»). D-l Iorga a explicat 
cauza acestei asemănări în Portul popular român. 


www.dacoromanica.ro 


40 ARTA TÁRÁNEASCÁ LA ROMÄNI 








zia că ne-am influențat unii pe alții, totus mi-se pare 
mai probabil să admit că arta scoartelor şi chilimu- 
rilor în ce privește tehnica țesutului, cel putin a 
celor oltenești, a fost influențată din sud. 

Chilimurile asa numite turcești au fost imitate de 
Sârbi, mai pe tot teritoriul locuit de ei și în special 
în regiunea Pirotului, și de Bulgari, mai ales în Mace- 
donia, și transmise mai departe spre nordul Dunării. 
Scoartele balcanice, foarte cu îngrijire lucrate, supe- 
rioare din acest punct de vedere celor mai multe dela 
поі, conservau caracterul musulman al ornamentelor 
de pe covoarele de rugăciuni: poarta dela Mecca și 
arborele vieţii. Combinația colorilor eră destul de 
monotonă. Іп general, pe un fond violet-închis, mai 
rar albastru $1 roșu — la cele de Pirot roșul deschis, 
foarte violent, predomină -- se desenă un chenar 
mai lat, de multe ori verde, la margine, după care 
veneau unul sau mai multe chenare de altă coloare, 
mai înguste, sau alternând ingustesi late, în mijlocul 
cărora își întindea ramurile copacul vieții, adesea în- 
cărcat de fructe și de pasări. 

Un alt model, destul de frecvent și acela, ne pre- 
zintă la mijloc un pentagon, al cărui vârf ne dă în 
mod schematic desenul unei porti, ceeace ne arată cá 
originalul fusese un covor de rugăciune. 

La noi, nimic sau aproape nimic din toate aceste- 
ornamente. Deşi tehnica teserei covoarelor ne-a уе- 
nit din sud, în crearea lor au intervenit elemente care 
ne sunt cu totul proprii. 


www.dacoromanica.ro 


SCOARTELE SI CHILIMURILE 41 





Covorul oltenesc, de dimensiuni modeste, amin- 
téste prin formá si raportul dintre chenare si mijloc, 
covoarele persane de buná traditie. Chiar si faptul 
cá sunt reprezentate pe el motive florale, e o apro- 
piere mai mult de cele persane. Insemneazá oare 
acest lucru cá, utilizänd tehnica covoarelor tesute, Ol- 
tenia si cealaltă regiune din vecinătatea ei au încercat 
să imiteze covoarele tunse, din care trebuie să se fi 
găsit un mare număr în casele boiereşti? Nu cred. 
Este mai degrabă ceva întâmplător. Este greu de 
admis ca noi, cu o factură inferioară, să fi încercat 
a redă minunile ce ne veneau din Orient. Cel mult 
ele au putut servi de vagi sugestii. 

Ceeace am văzut personal până acum ca scoarte 
oltenești, sigur datate, nu trece de începutul seco- 
lului al XIX-lea. Printre cele nedatate sunt destule 
a căror înfățișare, mai ales coloare, trădează un carac- 
ter de mai mare vechime si despre care să se poată 
spune aproape sigur că aparțin sfârşitului secolului 
al XVIII-lea. 

Obisnuit, scoarța olteneascä are trei chenare: unul 
îngust, la margine, după care urmează un al doilea, 
mai lat, adevărată bordură, uneori de aceeaș coloare 
cu fondul din mijloc, mai des însă deosebit de acesta, 
formând un fel de cadru. Frunze st flori de un desen 
mare, amintind trandafirii sau bujorii, stilizate, for- 
mează ca o cunună pe fondul acestei borduri. Uneori în- 
tâlnim și flori de alte feluri, mai mărunte, cum ar fi măr- 
găritărelul, presărate printre buchetele cele mai mari. 


www.dacoromanica.ro 


42 ARTA TARANEASCA LA ROMÂNI 





Aceastä bordurä de coloare inchisä este urmatä, 
spre interior, de un al treilea chenar de coloare des- 
chisä, adesea albä, pe care se desprind floricele, ori 
un fel de stele, огі incä ornamente geometrice, іп 
nuante delicate si variate. El аге menirea sä punä іп 
evidentá ornamentele din mijloc unde, pe un fond de 
cel mai frumos albastru — nuanta ultramarinului din 
pictura primitivă italiană — rosu-bordeaux, azuriu, 
sau chiar verde, sunt tesute florile. Gáurile longitu- 
dinale care separá adesea douá nuante de coloare in 
chilimurile turcesti, 51 pe care le gásim uneori si la 
noi in scoartele cu ornamente geometrice, mai ales 
in Banat $1 Ardeal, nu le-am vázut in cele oltenesti. 
Florile din mijloc sunt dispuse transversal, simetric 
la dreapta si la stánga, pornind dintr'o linie idealá 
care taie covorul de-alungul. Ramuri încărcate de 
flori și de frunze se întind de ambele părți, uneori ieșind 
din corola de un desen mai mare a unei flori care ar 
puteă fi un bujor sau un trandafir. 

Formele sunt schematice dar destul de bine de- 
senate, conturul precis, resimtindu-se totus in stili- 
zare de greutatea ce intämpinä tesátoarea de a da 
linii curbe ondulate, cu un fir perpendicular pe 
urzealä. Frunzele sunt lucrate cu rábdare, fiecare іп 
parte. Umbrele sunt rar notate. 

In orice caz, covoarele noastre sunt mai aproape 
de natură decât аза numitele caramanii — chilimu- 
rile orientale — care nu cunosc linia curbă. 

Când scoarța aveà o destinaţie deosebită, artista 


www.dacoromanica.ro 


SCOARTELE 51 CHILIMURILE 43 








ізі puneä tot talentul si toatá fantezia са sá scoatá ceva 
mai de pret. Cred cá nu rareori femeia sau fiica unui 
boier de provincie ori de ţară puneà singură mâna la 
răsboiul de ţesut. Atunci scoarța ieșiă mai fină, deco- 
rul cam monoton din mijloc eră înviorat prin vreo 
glastră sau cos cu flori 1), prin personagii ori prin pa- 
sări care sboară sau prin peşti cari innoatä în chip 
comic şi nenatural printre fructe şi flori. Intr'un 
remarcabil exemplar al muzeului de artă naţională din 
Bucureşti întâlnim un astfel de model cu pesti. 

Alături de acest tip clasic al scoarţei oltenești, se 
găseşte si un altul, mai putin important, dar încă de- 
согайу, compus din romburi concentrice, de coloare 
diferitä, al cäror contur este preväzut cu un fel de 
dinti ca ai ferestráului, cari se imbucá cu dintii rom- 
bului vecin, dánd impresia unui mozaic. 

Prin Gorj ambele tipuri s'au contopit si s'a 
ajuns la un chilim in care, cu clasicele trei chenare 
oltenesti, avem in mijloc, in loc de flori, aceastá com- 
binatie de romburi care se imbucä. In colturi sunt 
niste ornamente geometrice, in acelas spirit executate. 
(Vez tabela XL). 

Dincoace de Olt găsim scoarte in care, deși se mai 
menține uneori decoratiunea floral, fie sub formă 
de ghirlanda, ori de flori izolate, nu mai găsim. însă 
aceă împărțire clasică, așă zicând, în trei borduri şi 


1) Un exemplar cu totul remarcabil de acest fel se găsiă la târgul de 
mostre din parcul Carol în 1921. Azi e în posesia d-nei Dr. Nicolau, 
din Bucureşti. 


www.dacoromanica.ro 


44 ARTA "ȚĂRĂNEASCĂ LA ROMÂNI 





un mijloc. Chenarul s'a redus la o singură bordură, 
ori lipsește cu totul. 

Dealtfel, la aceste tipuri întâlnim multe variante 
intermediare. 

Covoarele din regiunea muntoasă a Munteniei, 
din Ardeal și Banat, cu ornamente geometrice, sunt 
mai noui. 

In Moldova găsim lăicere si scoarte remarcabile, 
cele mai multe pe un fond negru sau cenușiu-închis 1). 
Forma lor se deosebește de a celor din Oltenia și Mun- 
tenia. Sunt în genere lungi și înguste, iar ornamentele, 
foarte asemănătoare cu cele de pe covoarele rusești 
din Ucraina 2), amintesc in chip neplăcut modelele 
pentru broderii în cruci, întreaga figură constând din 
mici pătrate juxta-puse. 

Până la expoziția din Parcul Carol din 1921, covoa- 
rele basarabene erau prea putin cunoscute la noi. Ele 
au fost o revelaţie pentru toată lumea și au dat im- 
presia că pot fi puse alături, când e vorba de un exem- 
plar bun, de bucăţile frumoase din Oltenia. Totus 
şi ca dimensiuni, şi ca ansamblu artistic, covorul ol- 
tenesc este mai bine conceput. Apoi în privința armo- 
niei colorilor, avem acele combinaţii de roșu si alba- 
stru, caresunt o încântare pentru ochi, de o calitate 
cum rar se întâlnește la cele din Basarabia, ceva mai 


1) E de notat cât de mult place negrul Românului, spre deosebire de 
toţi vecinii lui: negru în Muscel la broderia iilor, negru în Ardeal, ca 
fond şi cusătură, negru în scoartele moldoveneşti si basarabene. 


2) Cf. The Studio: Peasant Art in Russia, op. citat. 


www.dacoromanica.ro 


SCOARTELE 51 CHILIMURILE 45 








discordante, ori mai surde, chiar atunci cänd recurg 
la un mare numär de colori vii, din pricina nuantelor 
neutre pe care le iubesc іп deosebi si pe care le pun 
in mai toate scoartele lor. Cine a tesut covorul ol- 
tenesc, si-a dat perfect seama de rostul unui covor si 
de chipul prin care el poate sá ne multumeascá 
ochiul. In covorul basarabean е poate mai multä 
fantezie, o mai bogatá gamá de colori, dar rareori 
avem dela el acea satisfactie depliná, pe care o sim- 
tim in fata unui covor oltenesc. El este mai confuz 
în executare, iar autorul lui s'a pierdut prea mu t in 
detalii, scăpând din vedere întregul. 

Colorile întrebuințate în Basarabia, care se deose- 
besc mult de cele întâlnite la covoarele olteneşti, sunt 
variate ca nuanțe — e de remarcat un verde şi un al- 
bastru-deschis de o frumoasă calitate, o întreagă scară 
de brun, dela cel deschis, beige, bătând în alb, până 
la castaniul cel mai închis — dar în combinaţia lor au 
adesea tendinţa de a se (орі în ceva spălăcit $1 fumu- 
riu. Intocmai ca în covoarele moldoveneşti și din Bu- 
covina, fondul negru este foarte frecvent, rareori cu- 
rat, omogen, mai adesea bătând în brun închis. De- 
corul este floral sau geometric, obişnuit redus la puncte 
ca broderia pe canevas, chiar atunci când este floral. 
Acest fel de a redă conturul grațios al unei flori este 
destul de primitiv și neplăcut. Excepţie fac numai un 
mic număr de exemplare mai vechi si mai fine ca exe- 
cutie, în care floarea este desenată са la covoarele 
olteneşti, în chip mai puţin rigid. Ceeace atenuiază 


www.dacoromanica.ro 


46 ARTA ȚĂRĂNEASCĂ LA ROMÂNI 





această impresie neplăcută de reproducere în mare 
a unui model de broderie în cruci este coloarea 
delicată şi fragedă. 

Ornamentele geometrice sunt destul de variate. 

O întreagă categorie de covoare aveau fondul com- 
pus dintr'un decor reprezentând o serie de benti pa- 
raléle, de-alungul, de douá colori sau de douá nuante 
ale aceleiasi colori — mai des cafeniu — in care erau 
tesute mici ornamente geometrice sau chiar insecte 
rudimentar stilizate. Ele aminteau prin dispozitia mo- 
delului si са impresie generalä covoarele de Kula sau 
Senné 1). 

Bucovina ar intrà, in privinta scoartelor, in aceeas 
mare categorie moldo-basarabeaná. In pavilionul 
consacrat acestei provincii, în expoziția din vara lui 
1921, se puteă vedeă un covor, nu prea mare, cu 
totul remarcabil. 

De o țesătură foarte îngrijită, cum rar se întâlneşte 
la scoartele din această regiune, dar cum am văzut 
adesea la cele oltenești, el eră admirabil și din punc- 
tul de vedere al decorului, si din cel al combinației 
colorilor. Bordura reprezintă o tulpină de plantă 
acátátoare, care isi încolăciă grațios frunzele si cár- 
сей — motiv pe care l-am mai observat ре scoartele 
moldovenești din sud. (Vezi tabela XLII). 

Mijlocul eră împărțit în cinci registre, cu decorații 
florale simetrice, de cel mai fericit efect. 


1) Cf. Н. Ropers: Morgenlündische Teppiche, op. citat şi R. Neuge- 
bauer und $. Orendi: Handbuch der orient. Teppichkunde. op. citat. 


www.dacoromanica.ro 


SCOARTELE SI CHILIMURILE 47 





О regiune putin cunoscutä іп privinta covoarelor, 
este Maramuresul. De o artä ceva mai primitivä, 
mai asprä, scoartele produse in aceastä regiune, 
mai toate cu ornamente geometrice, sunt interesante 
prin armonia sobrä a colorilor. Ele ne permit sä 
intindem pänä la hotarele Cehoslovaciei regiunea 
in care poporul nostru aratä o dragoste si o price- 
pere deosebitä pentru covor, si pe care о credeam 


mult mai limitatä. 
ооо 


Аг rezultà deci, din cele spuse mai sus, cá 
in privinta scoartelor, tot tinutul románesc s'ar 
puteà impärti іп mai multe regiuni: la apus Ol- 
tenia cu teritoriul vecin din Muntenia; la räsärit 
si nord Basarabia cu Bucovina si Moldova; intre 
ele, in Tara Romäneascä, un tinut si modéle inter- 
mediare, in care ar predominà ornamentele geo- 
metrice, dar dupá altä conceptie tesute decät іп 
Ardeal si Banat, unde deasemenea întâlnim orna- 
mentul geometric, dar altfel înțeles, ajungând la 
rezultate mai neglijabile. 

Granițele acestea nu formează ceva definitiv. Com- 
binatii de colori ori ornamente din două regiuni au 
putut fi schimbate între ele, Не din cauza incuscri- 
rilor (scoarța formând unul din cele mai însemnate 
obiecte din zestrea miresei), fie altfel. 


ооо 


www.dacoromanica.ro 


48 ARTA ȚĂRĂNEASCĂ LA ROMÂNI 





Läna, pentru toate aceste tesáturi 51 alesäturi, ca si 
mätasea si bumbacul, pentru broderii, erau toarse, 
pregätite, vopsite de tárance, dupä retete strávechi, 
pe care fiica le primiă dela mamá si le transmiteà 
la rándul ei copiilor. Colorile erau mai toate de ori- 
gine vegetală, preparate cu mare îngrijire şi răbdare, 
aproape cu un rit superstitios, din plantele, buruie- 
nile, arborii fructiferi sau sălbatici, de pe lângă casa 
omului. 

Flora nefiind absolut aceeas în Orient și la noi, 
evident că substanţele colorante nu puteau fi aceleași. 
Rezultatele însă erau la fel de remarcabile. Se întâl- 
nesc in tesäturile oltenești nuanţe de o strălucire, de 
un «catifelat» splendid: albastru închis, verde ca sma- 
raldul sau verde Veronese, roșu si violet de toate nu- 
antele, liliachiu, ca drojdia vinului, galben-limoniu 
ori portocaliu, măsliniu, roz, albastru azuriu, etc. 1). 

Intr’acestea au apărut colorile de anilină. Ele au 
dat o lovitură de moarte acestei admirabile industrii. 
Mai ușor de mänuit, scutind de o muncă migăloasă 
şi ingrată, dând cam aceleași rezultate la primul as- 
pect ca si bätränele colori vegetale, ele au fost ime- 
diat adoptate. Curând coloratul länei este încredințat 
boiangiului, táranca rezervändu-si numai țesutul. Cro- 


1) Asupra cromaticei române, să se consulte discursul de receptiune 
la Academie, cu acest subiect, al lui S. Fl. Marian, cum şi monografia mai 
recentă a regretatului Т. Pamfile (în colecția «Din viața poporului român», 
publicată de Academie). D. Kolbenheyer: Motive der hausindustriellen 
Stickerei in der Bukovina (op. citat) nu aduce nici un element nou pe lângă 
cele spuse de Marian și Pamfile. 


www.dacoromanica.ro 


СКОМАТІСА 49 








matica strámoseascá decade, dispare. In locul еі, îm- 
preunä cu modelele noui, dupá moda dela oras, care 
poceau tradiția admirabilă a artei populare de până 
atunci, au apärut colorile strigätoare pe care le 
vedem azi. ӛрге deosebire de cele de mai inainte, cu 
atát mai frumoase cu cát timpul treceà mai mult peste 
ele, acestea de azi devin din ce in ce mai uríte, mai 
mohorite, mai späläcite, dänd impresia murdáriei cu 
cät se invechesc. 

O mișcare lăudabilă de revenire la vechile procedee 
de colorare s'a pornit printre iubitorii artei trecutului 
nostru. In fruntea eistă d-na Eliza I. Brătianu. Societä- 
tile, în ale căror comitete se găsesc persoane cu drag 
de trecutul nostru, au urmat exemplul său și au 
reînviat boirea lânei și a mătasei cu colori vegetale. 
Desi unele procedee s'au pierdut, totus rezultatele 
obținute sunt demne de interes. 

Răsboiul din urmă însă a întrerupt totul, pentru 
cine știe câtă vreme. 


CERAMICA 


Ceramica este unul din capitolele cele mai însem- 
nate ale artei naționale, nu numai prin calitatea pro- 
duselor ajunse până la noi, cât si prin problemele mul- 
tiple ce ridică, în legătură cu influențele străine su- 
ferite în cursul evoluției ei. 

Din această din urmă pricină ea este si asa de greu 
de studiat. 


www.dacoromanica.ro 


50 ARTA "ȚĂRĂNEASCĂ LA ROMÂNI 





Cine n'a cercetat Ardealul si nu cunoaște decât се 
trece la anticarii din Bucureşti drept olărie «natio- 
nală», consideră chestiunea aceasta ca foarte simplă. 
Dar imediat ce am făcut cunoștință cu toată variata 
producție din Transilvania, cu oalele, ulcioarele si 
străchinile Sasilor, Secuilor, Ungurilor, problema 
se complică mult. Nu e ușor să рон spune ce este 
românesc şi ce nu, în marea mulțime a produselor 
ceramicei. 

Pe întinsul României de azi, atât dincoace cât şi 
dincolo de Carpaţi, se găseau numeroase locuri cu 
pământ bun pentru fabricarea vaselor. Condiţia cea 
mai însemnată pentru ca ceramica să poată există 
eră deci îndeplinită. бі de fapt, olărie s'a fabricat la 
noi din cele mai îndepărtate timpuri, începând cu 
epocile preistorice. Dar tehnica întrebuințată nu per- 
miteă producția unor vase impermeabile şi atunci, 
alături de oalele de pământ uscat sau ars, mai ales 
în regiunile unde lemnul eră din belșug, adică în toată 
regiunea păduroasă, vedem pe român servindu-se de 
vase de lemn. Plostile, blidele, paharele, cäusele, mai 
mult sau mai puțin ornamentate, erau zilnic între- 
buintate în casa ţăranului muntean. 

Prin secolul al XII-lea în Occident si cu mult mai 
înainte în Orient!) (Persia, Siria, Egipt şi Bizanţ, fără 
să mai vorbim de extremul Orient, mai puţin cunos- 
cut), se descopere smaltul transparent sau semitrans- 


1) Rene Jean: Manuels d'histoire de l'Art: Les arts de la terre. Н. Lau- 
rent éditeur. Paris, 1911. 


www.dacoromanica.ro 


CERAMICA 51 





parent, care face impermeabil pámántul ars, desi nu 
poate mascà nici una din imperfectiunile lui de fa- 
bricare. Ceva mai tárziu apare si smaltul plombifer 
sau stanifer, care inseamnä un enorm progres in teh- 
nica ceramicei. Pe lángá cá acopere pámántul, el 
permite ornamentarea cu diversi oxizi, cari se vor 
topi si vitrificà sub actiunea focului. Faianta erà gá- 
sitá, s1 Italia, tará de exigente artistice dar cu parale 
putine, cultivá si desvoltá cu entuziasm о industrie 
menitá sá inlocueascä vasele de metal, prea costisi- 
toare pentru niste oameni sáráciti de vesnice rás- 
boaie. 

Cam іп aceeas epocá іп Germania іпсер sá se fa- 
brice sobe de pämänt smáltuit, cu ornamente turnate 
іп tipare, vase de grés, etc., iar Orientul cunoaste 
cele mai frumoase produse ceramice ce se pot 
închipui. 

La noi, — nu se poate preciză dacă graţie unei in- 
fluenteitaliene, cum s’ar păreă, de considerăm motivele, 
amintind animalele heraldice și tehnica, ori unei in- 
fluente orientale apar discurile de pământ smäl- 
tuit, dela bisericile lui Stefan cel Маге 1). Ele însă 


Emile Bayard: L'art de reconnaitre la céramique. Roger et Chernovitz 
ed. Paris, fără dată. 

E. 5. Auscher: Comment reconnaitre les porcelaines et les faiences. 
Garnier ed. Paris, fără dată. 

1) D-1 N. Iorga în Istoria Românilor prin Călători (București, 1920) 
vorbeşte si de «patrate de smalţ» cu care erau îmbrăcaţi pereţii palatului 
din Suceava (p. 70). Acest lucru ar pledă pentru o influenţă orientală, 
ştiut fiind că asa se decorau zidurile interioare ale moscheelor și băilor în 
Orient, cu mult înainte de 1400. 


www.dacoromanica.ro 


52 ARTA ȚĂRĂNEASCĂ LA ROMÂNI ' 





rámán сеуа izolat, fárá rásunet іп ornamentica de mai 
tárziu a Moldovei. 

Evenimentele istorice din Apus, mai ales sárácirea 
'Europei prin rásboaiele lui Ludovic al XTV-lea, au o 
mare influentá asupra desvoltárii ceramicei. Vasele 
pretioase de masá, de aur si argint, ale regelui si nobi- 
lilor, chiar cele de cositor ale burghezilor, fuseserä 
topite pentru nevoile statului si ale armatei. Trebu- 
iau inlocuite cu ceva mai ieftin, mai usor de fabricat. 

Cam іп aceeas vreme, ceva mai inainte, ізі fac apa- 
ritia portelanurile din extremul Orient, foarte cáutate 
pentru marile lor calitáti, misterioase si scumpe, реп- 
tru imitarea cárora toate fabricile de faiantá din Apus 
ве intrec. Acest imbold pe de o parte, nevoia inlocuirii 
vaselor de metal pretios pe de alta, au ca efect о mis- 
care іп industria ceramicei de un avánt fárá prece- 
dent. T'oatá Europa de vest vrea sá producá іп pä- 
mánt smältuit si decorat mai toate ustensilele de bu- 
cátárie si sufragerie, serviciile de masá gi toaletä. Rás- 
pändirea obiceiului de a bea ceaiu si cafeà, ajutä de 
asemenea la desvoltarea industriei ceramicei. In acelas 
timp in Italia, Olanda, Franta, Germania si chiar An- 
glia, fabricile de faiantä si de portelan se immultesc, 
se concureazä, cautá sá-s1 atragá clienti una de la alta, 
intrebuintánd in chip fraudulos modelele care se 
cereau mai mult si care ar fi trebuit sá fie proprietatea 
exclusivá a descoperitorului. Lucrátorii cei mai inde- 
mánatici cálátoresc dintr'un centru la altul, trádeazá 
secrete de fabricatie, sunt plätiti de principi si no- 


www.dacoromanica.ro 


CERAMICA 53 





bili, proprietari sau protectori ai fabricilor mai renu- 
mite, cu sume insemnate, pentru gloria de a fi alipiti 
acestor fabrici. 

Din Franta бі Olanda in special dela Delft 
acest curent trece in Germania de vest si sud, de 
acolo in Bohemia, in timp ce prin Tirol, o miscare 
identicá venià din Italia in spre Austria. Prin dife- 
rite etape ele ajung in Ungaria si Ardeal. Centre im- 
portante pentru fabricarea oláriei se creeazá din nou 
in aceste din urmä regiuni, iar cele vechi existente cu- 
nosc o reinflorire remarcabilá prin adoptarea proce- 
deelor stráine*). Din nord ceramica se ráspándeste in 
tot Ardealul. Relatiile dintre noi si Ardeal, mai ales 
cu Sasii, erau de multá vreme excelente. Prin ei 
noile produse ale ceramicei au trebuit sí treacá 
si dincolo de Carpati іп Muntenia si sá dea un 
mare imbold unei industrii, care de sigur existà, dar 
nu produceà decát obiecte oarecum inferioare celor 
din Ardeal. 

Pe de altá parte o altá categorie de forme si de or- 
namente ceramice, trece din sud spre tárile noastre: 
sunt cele de traditie mediteraneaná. Din vremuri 
imemoriale, cum aratá sápáturile din statiile preisto- 
rice, foarte frumoase forme, comune atát nouá cát si 
altor popoare din regiunea aceasta, páná departe іп 
Grecia si în insule, erau de o întrebuințare curentă. 
Ele trăesc în tradiția poporului nostru și profită de 


1) O influență din Occident a putut veni şi prin Habani cari sunt ne- 
voiti să emigreze din nord, în Ungaria, din pricina religiei lor reformate. 


www.dacoromanica.ro 


54 ARTA ȚĂRĂNEASCĂ LA ROMÂNI 








îmbunătăţirea tehnică care îşi face apariţia la noi cam 
prin secolul al XVIII-lea. 

Carpaţii formează limita celor două stiluri, cu 
influențe şi cu regiuni de transitie dela unul la 
altul. 

Aceasta ni-se pare evoluția probabilă a ceramicei 
din regiunea între Dunăre şi nordul Ardealului. Ceva 
mai precis e greu de spus în stadiul actual al cerce- 
tărilor. 

Până acum s'au strâns în muzee și în colecții 
particulare specimene din toate provinciile, după 
criterii mai mult estetice. Dar acest punct de 
vedere este nesatisfăcător pentru o clasare siste- 
matică. Pe de altă parte adoptarea unui alt crite- 
riu nu e ușoară: nici forma, nici decorul vaselor 
nu pot servi pentru o clasare sigurá. Multe pro- 
duse depártate au adesea asemänäri surprinzátoare. 
Olária este о artá industrialá. Mestesugarul artist 
isi transportà produsele uneori la distante foarte 
mari, le vindeà prin bálciuri sau prin satele de-alun- 
gul drumurilor, influentà cu ele atelierele de cera- 
micá localá, dacá aduceà un element nou ori mai 
apreciat de client. 

Dar din aceste cálátorii venià si el cu modele noui, 
intrebuintate de un concurent mai fericit; se incercà 
atunci cu tot dinadinsul sá le imiteze si, desi fiecare 
olar aveà secretele lui de fabricatie, cu mijloacele ce-i 
stau la indemáná si cu tehnica atelierului sáu, tot se 
puteà obtine ceva aproximativ asemánátor, fie in ce 


www.dacoromanica.ro 


CERAMICA 55 





priveste coloarea, strälucirea sau transparenta smal- 
tului, fie іп ce privește desenul ori forma 1). 

Asemánárile provin si din pricina lucrátorilor cari 
páráseau un atelier pentru un altul, ducánd cu ei, une- 
ori, conceptii personale. 

Din aceste multiple motive ne gásim intr'o mare 
incurcáturá cánd e vorba de clasarea obiectelor de 
olárie. 

Läsänd la o parte produsele foarte asemánátoare 
cu ceramica germaná, pe care le gásim prin, nordul 
si vestul Transilvaniei si іп regiunile locuite de Sasi 

ceramicá de o calitate si facturá superioará pro- 
duselor ráspándite printre Románi — cum $i far- 
furiile si cánile cu ornamentul gravat (sgraffiti) pe 
fond albastru?) si, in general datate dela 1780—1850 


1) Se petrece, cu alte cuvinte, acelaș lucru ca în apus, unde fabricile 
de faianţă și porțelan — ca să nu vorbim decât de o industrie asená- 
nătoare «~~ adoptă decoruri si colori întrebuințate de alte fabrici mai 
renumite, pentru a le atrage clienţii: cele germane imitează pe cele din 
Delft; acestea pe cele chinezești; Marseille pe cele din Strasbourg, etc. 

2) Această ceramică remarcabilă din punctul de vedere decorativ prin 
frumuseţea smaltului albastru, din care se desprinde ornamentul «en creux», 
desenat cu multă siguranţă, a fost reclamatá şi de Sagi și de бесш. Ea re- 
prezintă un stadiu înaintat al meșteșugului, şi este de cele mai multe ori 
datată. Exemplarele găsite în Transilvania, mai ales în regiunea Sighi- 
soarei şi Sibiului, locuite cu deosebire de Saşi, poartă data dela 1780— 
1850. Cele mai vechi sunt şi cele mai ingrijit lucrate, având smaltul de 
cea mai bună calitate. De formă destul de incomode pentru a se servi de 
ele — când e vorba de farfurii — au fost făcute probabil cu scop de a îm- 
podobi peretii.Un ornament care revine destul de des este o pasăre, cu un 
vierme în cioc, învârtit în chip de L, ceeace a făcut pe unii să-l considere 
ca iscălitura artistului sau un semn de fabrică, cum sunt multe pe 
cănile gi oalele din Ardeal. 

In muzeul etnografic din Praga există un exemplar cu acelaș motis, 
reprezentând o pasăre, cam stângaciu desenată, şi purtând data 1678. Al- 


www.dacoromanica.ro 


56 ARTA “ȚĂRĂNEASCĂ LA ROMÂNI 








rare la noi ne rămân un mare număr de modele 
de oale, ulcele, căni, strächini, farfurii, plosti, etc., 
multe fabricate de străini pentru Români, ori în ate- 
liere cu adevărat româneşti din Ardeal si din partea 
muntoasă a Olteniei şi Munteniei. 


Toate sunt de pământ alb ori roşiatic, acoperite 
cu un strat de smalt opac, de coloare albă, albă iva- 
rină, mai rar brun închis, ori altă coloare. Ceeace ca- 
racterizează mai ales vasele pe care le găsim în casele 
Românilor din Ardeal, şi care erau fabricate tot de 
Români, ori de străini pentru clientela română, spre 


tele, ceva mai noui (din sec. al XVIII-lea) au un motiv floral stilizat, de un 
desen precis și simpatic. Strugurele deasemenea apare uneori pe farfurii. 
De aici se poate trage concluzia că genul acesta de ceramică a venit din Bo- 
hemia, transplantat în Ardeal de un olar, care lucrase mai înainte în vreun 
atelier din aceă ţară. Am impresia că produsele din Bohemia încetează 
atunci când apar cele din Ardeal, ceeace ne-ar conduce la ipoteza că teh- 
nica acestui fel de ceramică, din care nu se găsesc prea numeroase -exem- 
plare, s'a păstrat într'o singură familie, transmisă din tată în fiu, apoi 
trecută la noi și conservată până prin 1850. (Cf. asupra acestei ceramice 
articolele d-lor Dr. V. Roth în Studien zur deutschen Kunstgeschichte. 
Heft 104; Kimakowicz in Korrespondenzblatt des Vereins für sieb. Lan- 
deskunde, anul 1911 şi E. Sigerus, in aceeaş revistă, anul 1912. Primul le 
reclamă pentru Sasi şi le crede fabricate іп Keissd (Saschiz, lângă Si- 
ghigoara). De aceeag părere este şi d-l Sigerus, care, mi-se pare, posedă о 
competinfä cu totul deosebită în materie. E de remarcat că d-l Malonyay 
Desză în opera citată le consideră ca veche ceramică secuiască, ceeace e 
cu totul neprobabil, dat fiind că unele poartă nume, aproape exclusiv ger- 
mane. În ce priveşte tehnica de fabricare, este evident că d-l Sigerus are 
dreptate. Tot d-sa ne atrage atenţia asupra asemănării acestor ¢Sgraffiat 
Gefässes cu cele din Bohemia. 

Іп muzeul din Praga am mai găsit modelul unei alte forme, răspândită 
în vechime în Ardeal, anume cana cu înfățișarea unui trunchiu de con, 
cu mánuge intr’o parte, iar în partea opusă decorată cu o floare stilizată in 
smalţ verde sau albastru. 

Un frumos exemplar din muzeu este datat din 1745. 


www.dacoromanica.ro 


CERAMICA 57 








deosebire de ceramica fäcutä pe gustul Sasilor sau 
cea din nordul Ardealului, este faptul cä ornamentul 
este dispus ca sä creeze pläcere, nu atät prin linie, 
prin fineta desenului, cät prin petele de coloare. 

Sá incercám о oarecare clasare. 

Unele sunt ornamentate numaicu albastru. Desenul 
e de un frumos stil, mai ales denotánd o depliná intele- 
gere a raportului dintre forma vasului si dispozitia de- 
corului. Motivele intrebuintate amintesc pe acele ale 
Renasterii, trecute printr'un creier oriental, аза cum 
se gásesc in multe din bisericile noastre din secolul al 
XVII-lea si al XVIII-lea 1). (Vezi tabela XLV, fig. b). 

Muzeul de artä nationalá din Bucuresti posedá cá- 
teva frumoase talere de acest fel, cu atát mai intere- 
sante cu cát, unele din ele fiind destinate a fi impár- 
tite la parastase, ca pomaná, poartá locul in care se 
infigeà lumánarea. Acest lucru пе aratá — mi-se 
pare, — cá erau fabricate dacá nu de noi, cel putin 
pentru noi, nici Sașii si nici Ungurii neavând obiceiul 
pomenei. Ele sunt de fabricatie sáseascá, incontestabil, 
dar si pentru clientelá románeascá. 


1) E de remarcat cá stilul Renasterii pátrunde la noi destul de tárziu 
іп arta sculpturii pietrei. El ne vine prin sud si vest. Odatá cu ornamentele 
«Renaissance» pe chenarele usilor $1 ferestrelor de bisericá, intálnim асе- 
leagi motive pe paftale, pe plácile de metal martelate sau cizelate, legá- 
turile de cărţi, etc. Pe la finele secolului al XVIII-lea si începutul se- 
colului al XIX-lea aceleagi motive au іпсерш sá Не influentate de «Ro- 
coco», o modifizare a stilului Louis XV apusan proprie Orientului, si care 
ве întâlneşte la noi și la vecinii noștri, până la Constantinopol. Să se com- 


pare mobilele ţărăneşti de lemn vopsit care până azi au elemente «Кососо» 
în Ardeal. 


www.dacoromanica.ro 


58 ARTA ȚĂRĂNEASCĂ LA ROMÂNI 





O altă serie are largi bande longitudinale galbene 
şi verzi, alternând, ori galbene si brune, ori brune si 
verzi. Smaltul, la cele mai multe, e de o puritate si o 
strălucire de piatră scumpă. (Vezi tabela XLIX fig. с). 

Intälnim si o a treia categorie de cäni cu corpul 
impärtit in douä zone printr’o linie verticalä sau prin- 
tr’o a treia zoná ceva mai ingustä. Fiecare despärtire 
cuprinde ornamente grosolan desenate — unele nu- 
mai in albastru, in regiunile іп care suntem ameste- 
cati cu Sasii, altele in brun, verde si un galben porto- 
caliu, prin regiunile unde träim laolaltä cu Secuii 
dar de mare efect decorativ. (Vezi tabela fig. b). 

Sau incä, un al patrulea fel, in care cana este im- 
pärtitä in zone de-acurmezisul, fiecare cu ornamente 
geometrice, ori florale, ori imprumutate la ambele ca- 
tegorii. 

Tuturor acestor clase si la altele incä apartin miile 
si miile de exemplare gásite in tara románeascá, in 
regiunea muntoasá — in Muscel páná pe la Leor- 
deni — si care mi-se par fabricate ori іп Ardeal ori in 
tara, sub influența ceramicei ardelene 1). Ele merită 
să Не studiate și la arta română pentrucä, deşi pro- 
duse in Ardeal, nu se poate determinà cu sigurantá 
de cine si unde erau anume fabricate; apoi gásindu-se 





1) Numele de ceramicá ardeleaná mi-se pare cel mai potrivit ca sá 
impace ре toatá lumea: si pe cei cari vád іп toatá olária din Ardeal numai 
тайпа Ungurului sau a Secuiului, gi pe cei cari o considerä mai toatá de ori- 
gine săsească, și pe noi сагі reclamám o parte din ea pentru neamul nostru, 
cel mai numeros, іп casa cáruia ea erà cea mai apreciatá podoabá, im- 
preuná cu fesáturile. 


www.dacoromanica.ro 


CERAMICA 59 








la noi in asa de mare număr, aceasta arată cá ne erau 
destinate 51 nouá, se conformau deci fatal gustului si 
obiceiurilor noastre. 


опаа 


Aläturi de aceste produse, de tranzitie oarecum, de 
la ceramica noasträ la cea a Ardealului si a Ungariei, 
avem altele proprii, care nu apartin decát vechiului 
regat si in special Olteniei si muntilor. Sunt, mai in- 
(аш, vasele enorme, de admirabilă formă antică, me- 
diteraneaná, asemenea amforelor, pentru pástratul ote- 
tului, verzei si muráturilor. Ele sunt elegante, svelte, 
cu toatá márimea lor, iar ca podoabá au, de-alungul si 
de-acurmezisul, niste fäsıı in relief. Existá exemplare 
de acest fel mai vechi de 100 de ani. 

Vechi incá sunt vasele negre, cu ornamente in re- 
lief, care se fabricau si se fabricá pänä azi in Oltenia. 
(Vezi tabela LV, fig. primá). Sau incä, tot din aceastä 
regiune, un fel de ulcior cu douä toarte, de coloare 
neagrá-verzuie matá, deasemenea de traditie anticá. 
(Vezi tabela LV, ultima figurä). 

Prin regiunea dela Välcea si Arges existau alte so- 
iuri, albe, ori galbene rosatice, cu discrete motive 
geometrice in mai multe colori, amintind anume or- 
namente de pe ouăle incondeiate. (Vezi tabela LVI, 
fig. d farfuria din dreapta si LIV ultima). 

Muzeul din Bucuresti posedá o bogatá colectie de 
olárie veche din Regat. O parte a fost expusá Іп vara 
lui 1921 in pavilionul din Parcul Carol. Erau de ad- 


www.dacoromanica.ro 


бо ARTA "ȚĂRĂNEASCĂ LA ROMÂNI 





mirat mai ales câteva exemplare din Teleorman și 
Vlașca, foarte originale ca decor şi coloare, în care 
găsim mai ales un roşu ca pătlăgeaua rosie (rouge to- 
mate, ca in faiantele de Rodos) și un verde de coloarea 
fisticului, armonizate cu un gust desăvârșit. 

Personal posed o farfurie găsită în Muscel, care 
nu mi-se pare a aveă analogic cu ce am văzut până 
acum în Transilvania. As înclină să o cred din ţară. 
Ea are foarte gratioase ornamente reprezentând șase 
buchete de trandafirasi roşii si frunze verzi, stili- 
zati, dispuşi alternati (trei pe marginea farfuriei și trei 
în mijloc). (Vezi tabela LIII, fig. c). 

O atenţie deosebită merită olăria veche moldove- 
nească, eare nu eră cu nimic inferioară bunelor pro- 
duse din Тага Românească și Ardeal. Ea se deosebeşte 
cu totul, atât ca smalţ, cât si ca ornamentatie, de cea 
din Ardeal. Smaltul roșu, joacă un mare rol, singur 
sau combinat cu verde și albastru. De multe ori in- 
tervine si gravura, Ornamentul este mai ales sub 
formă de ghirlandă, de-alungul marginei, cu mici li- 
nii care accentuiază fundul, care de multe ori este 
lipsit de orice decor. (Vezi tabela LIV fig. b și c). 

Ceramica maramuresanä este violentă ca combi- 
nație de colori, primitivă, dar foarte decorativă. (Vezi 


tabela LVI, fig. a). 
nun 


Dacá ne ocupám de ceramica nouá, trebuie sá már- 
turisim cá multe ateliere, înainte de rásboiu, um- 


www.dacoromanica.ro 


CRESTÄTURILE SI SCULPTURILE IN LEMN 61 








pleau tárgurile cu produse mentinute іп buna tradi- 
tie, cinstit fabricate, inspirándu-se dela vechi modele 
apreciate de gustul táranului. 

Аза erau fabricile “din Rámnicul- Válcea, Curtea-de- 
Arges, etc. Cea din Cocioc chiar, meritá simpatia 
noastrá prin silinta ce-si da de a face lucruri solide 
sia da о vieatä nouä artei strámosesti si populare a 
oläriei. Azi insä produsele acestor manufacturi au de- 
cázut, probabil din pricina gustului mediocru al unui 
public amator de lucruri «nationale», dar incapabil sá 
deosebeascá frumosul de urít. 


CRESTATURILE SI SCULPTURILE 
IN LEMN 


Dacá industria covoarelor ne lega de vecinii nostrii 
dela sud, асей a lemnului s'ar párea cá ne apropie de 
cei dela nord. Іп adevár, crestáturi іп lemn іп genul 
celor dela noi se gásesc frecvent іп tot centrul si 
nord-estul Europei, páná departe іп Suedia. Іп chip 
sporadic ele apar si ín restul Europei. Asá de ex. le 
mai gásim іп Irlanda; in Camargue (sudul Frantei, 
la gura Ronului), unde pástorii, intocmai ca ai nostri, 
isi petrec timpul creständ in lemn motive aproape 
identice cu cele de pe bätele, maiele ori cutiile de 
briciu ale románilor?). In muzeul Guimet din Lyon 








1) Ch. de Danilovicz : L'art rustique frangais. Art provengal (fără data). 
Nancy, édition des arts graphiques modernes, Sá se compare lingura re- 
produsá la cap. IV;cutia sculptatá si maiele de bátut rufe dela ca- 


www.dacoromanica.ro 


62 ARTA TÁRÁNEASCÁ LA ROMÄNI 








am vázut un stálp de poartá din Egiptul vechiu, care 
ав fi putut jurà cá este fäcut la поі. 

Lemnul a servit si serveste incá multor popoare 
pentru fabricarea celor mai felurite obiecte. Ar fi 
insá gresit sá tragem concluzia unei influente reci- 
proce numai din faptul cá aceleasi forme sau orna- 
mente se intálnesc la douá popoare. 

Dupá cum directia firelor in tesut trebuià sá con- 
ducá la ornamentele geometrice sau la o anume re- 
prezentare a florilor, frunzelor si figurilor, tot astfel 
fibra lemnului, prin direcția şi rezistența ei, dat fiind şi 
instrumentul primitiv de care se serveşte artistul impro- 
vizat, nu puteă permite prea multe genuri de orna- 
mentare. Libertatea executantului eră restrânsă prin 
aceasta, iar operele rezultate aveau un aer de familie, 
chiar atunci când nu se poate vorbi de un împrumut, 
cum ar fi între Provensali, Sarzi sau Egipteni, şi noi. 

De o influență se poate vorbi totuș, atunci când 
două popoare trăesc alături si în condițiuni aproape 
identice. Asa s'a întâmplat cu noi si cei din peninsula 
Balcanică іп ce privește tesäturile, cu noi si cu Se- 
сип in ce privește lucrul l:mnului. Forma casei, îm- 
pärtirea $1 împodobirea ei, în ţinutul dela munte si, 
mai ales, poarta monumentală dela intrare, au mari 
asemănări la ei 51 la noi 1). 
pitolul V, värtelnita dela cap. УІ; atârnătoarea de lemn a clopotelor 
berbecilor, cap. IX, etc., cu cresăturile țăranilor români. 

1) In ce privește crestatul lemnului la Secui și la ceilalți Maghiari din 


Ardeal, ar fi de deosebit două tendinţe: una, în care ornamentul cel mai 
apreciat ar fi cel geometric, ca la noi; o alta, în care linia şerpuită cu re- 


www.dacoromanica.ro 


CRESTÁTURILE 51 SCULPTURILE IN LEMN 63 





O arhitecturá a lemnului se cunosteà in pártile a- 
cestea incá din vremea Dacilor, popor de pádure. 
Columna lui Traian reprezintá de mai multe ori cetá- 
tile de lemn 61 gardurile imense dace. Aceastá arhi- 
tecturá a lemnului s'a mentinut si la urmagii Dacilor, 
s’a desvoltat, a ajuns la inflorirea la care о vedem 
azi in satele de munte din tot tinutul locuit de Ro- 
máni, de o parte si de alta a Carpatilor. 

Dela noi au luat mai târziu Secuii și Ungurii acest 
obiceiu de a cládi in fata curtii o poartá care sá dea 
o infátisare deosebit de impunátoare casei. Zic dela 
поі, cáci altfel nu ne-am puteà explicà la aceste din 
urmá popoare, nomade locuitoare ale stepei, la ori- 
gine, idea unei ornamentári prin excelentá in legä- 
turá cu vieata statornicá si de munte. 

In detali poarta secuiascá si cea romäneascä se 
deosebesc. La Secui stälpii cei mari sunt impodobiti 
cu flori sápate si de multe ori colorate, de un evident 
caracter oriental. Unele din aceste ornamente au putut 
fi aduse la venirea lor 1). La noi ornamentele se reduc 
la crestáturi de caracter geometric, in care cercul 
joacá un rol destul de insemnat si, іп legáturá cu su- 
perstitia populará despre sarpele casei, la un sarpe 
care se va sculptà în unghiurile de sus ale porții. Co- 
tetul de porumbei de sub acoperisul portii celei mari, 
prezentarea floralä, este preferitä. Acest din urmä, cel mai frecvent pe 
porti, mi-se pare deinfluentá orientalá, conservat din vremuri strávechi la 
Secui și Unguri. 

А) Huszka József în Magyar diszitö styl (op. citat) le crede de veche 
origine asiriană. 


www.dacoromanica.ro 


64 ARTA ȚĂRĂNEASCĂ LA ROMÂNI 








care este asa de frecvent la бесш, la noi lipsește. 
Prin regiunea Vâlcei, partea în formă de fronton, 
care dá un caracter impunător acestor porti de 
lemn, nu se mai vede. Totul s'a redus la nişte stâlpi 
frumos sculptați si la canaturile porții, deasemenea 
îngrijit lucrate. E de remarcat că tipul porții din re- 
stul Olteniei de munte — Gorj si Mehedinţi — este 
aproape identic cu cel din Argeş, Muscel, trecând 
peste acest tip Vâlcean 1). 

Un specimen cu adevărat remarcabil de lucrarea 
lemnului este casa lui Mos Мороз din Ceauru (Gorj) 
azi în posesia muzeului de artă națională din Bu- 
cureşti 2). Săteanul Mogoş este tipul simbolic al 
milioanelor de români necunoscuţi, cari, în curs de 
atâtea veacuri, au închinat timpul lor liber înfrumu- 
setärii lucrurilor pieritoare din jurul modestei lor 
vieţi, 

Fără alt scop decât numai dorința de a-şi айпа ne- 
plăcerile unei vieţi grele si monotone, prin contem- 
plarea unor forme sau unor ornamente care să le mul- 
tumeascá ochiul, ei creau și-și manifestau prin această 
creaţie însuşirile nobile ale unei rasse din vremuri 
imemorabile, îndeletnicindu-se cu frumosul. 

Din când în când, pe câte un colt de grindă, pe о 
strachină sau în chenarul unui covor, cercetătorul 


1) Cf. I. Voinescu: Monumente de artă românească din România. 
(Ediţia Administraţiei Casei Bisericilor). Bucureşti. «Carol ОЗЫ». 


2) A se vedeä articolul călduros pe care i-l consacră 4-І Tzigara-Sa- 
murcas în Arta în România (op. citat). 


www.dacoromanica.ro 


CRESTÄTURILE SI SCULPTURILE ІМ LEMN 65 





atent descopere cu greu numele celui care «pentru 
ca sä nu moarä cu totul» si l-a legat de formele destul 
de pläpände ale artei. 

Crestäturile in lemn pe obiecte mai mici au fost 
stränse de 4-І D. Comsa іп albumul säu de crestä- 
turi!). Aceastä operá remarcabilä cuprinde un reper- 
toriu destul de complet al unei ramuri a artei po- 
pulare practicatá de bárbati, ca si ceramica dealt- 
minteri — cu toate cá decorarea oalelor si farfuriilor 
s'a putut face de fetele olarului — spre deosebire de 
tot vastul domeniul al restului artei, productia ex- 
clusivá a femeiei. 

Mult mai räspänditä ca astäzi, pàná acum 30—40 
de ani arta crestáturii se desvoltà prin satele ascunse 
«printre munti si dealuri impádurite, гагеогі in sa- 
tele dela càmp»?). Ca material, ne spune tot d-l Comsa, 
se intrebuinteazá lemnul de fag, de artar, stejar, pal- 
tin, corn, jugastru, mai rar aninul, alunul ori ráchita, 
uscat sau supus unei operatiuni preliminare de colo- 
rare, pentru ca ornamentele sá fie mai vizibile, des- 
fäcändu-se pe fondul inchis al lemnului. Asa, in ге- 
giunea Turnului Rosu, lemnul e mai intäiu colorat 
în roșu si albastru 3) si apoi încrestat. In regiunea 
Avrigului el se pune la acţiunea fumului, iar prin Bran 
şi împrejurimi, unde crestătura ia mai degrabă aspec- 
tul unui desen, anume părţi ale lui sunt frecate cu un 


1) D. Comşa. Album de crestături în lemn. Sibiiu, 1909. 
2) D. Comşa, prefata albumului citat. 
з) D. Comşa. Tabela XV. 


www.dacoromanica.ro 


66 ARTA TÁRÁNEASCÁ LA ROMÄNI 








amestec de gräsime si de cärbune pisat, pentru a 
fi colorate in negru. 

Párerea d-lui Comga cá acest fel de ornamentatie 
prin crestáturi «e proprie, aproape exclusiv, táránimii 
noastre» este putin exageratá. Poate intr'o mai micá 
măsură ca la noi, dar totus destul de frecvent l-am 
intálnit, cum am vázut, si la popoarele nordice, si la 
o parte din vecinii nostri, mai ales la Secui, la cari 
obiectele ce existá prin muzee, destul de numeroase, 
apartin la douá stiluri deosebite: unul exclusiv geome- 
tric, ca la noi, altul floral, cu acelas caracter oriental, 
pe care Гат întâlnit іп sculptura de pe porti +). 

Obiectele increstate sunt extrem de numeroase si 
de felurite. 

E de admirat usurinta cu care artistul a stiut sá va- 
rieze desenul, combinänd elemente destul de asemä- 
nátoare si care ar fi dus fatal la monotonie pentru 
un popor cu mai putinä imaginatie. 

Din tot ce posedäm, furcile de tors si bätele sunt 
cele mai cu ingrijire si cu dragoste sculptate. Aläturi 
de ele vin cruciulitele si crucile mai mari, lingurile, 
tiparele de prescuri si de bränzä (päpusarele), fluie- 
rele, cozile de biciu, cáncelele, — unele extrem de in- 
teresante — solnitele, etc. Mai rar, ornamentele sculp- 
tate se imbiná cu cositor turnat. 

Prin multe sate o parte a mobilierului este sculp- 


1) In Rusia deasemeni există o admirabilă artă a sculpturii şi co- 
lorării lemnului, cum se vede din splendidul album al contelui Bo- 


brinsky pe care l-am citat. 


www.dacoromanica.ro 


CRESTÄTURILE SI SCULPTURILE ІМ LEMN 67 





tatä, uneori sculptatä si pictatä. Am väzut in acest fel 
blidare si tronuri, sau läzi de zestre. Ornamentarea 
aceasta se intälneste in deosebi in Ardeal si prin re- 
giunile in contact mai intins cu el. Imi aduc aminte 
de casa unui locuitor din Rucärul Muscelului, acum 
distrusä de ultimul räsboiu, ale cärei grinzi sculptate 
si blidar sculptat si pictat cu flori, de jur-imprejurul 
peretilor, fáceau din ea un exemplar cu totul remar- 
cabil de interior románesc. 

D-1 Haberlandt e de párere, pornind dela arta Bu- 
covineaná a sculpturii in lemn, cá ea «intrece in an- 
tichitate, ca si in ornamenticá, pe a Rutenilor; in o- 
biectele casnice cu formele lor de impodobire, in 
plastica populará religioasá, crucile de mormánt si de 
drum, іп furcile Борас crestate, etc., se aratá o mai 
mare primitivitate si o dependintá de un ciclu de 
forme de origine іп parte deosebitib. 

бі mai departe: «In orice caz, aci avem aface cu 
creatiuni ale artei populare tot atát de demne de in- 
teres, pe cát sunt de putin, cunoscute, care creatiuni 
se numärä printre cele mai interesante si cele mai 
antice aparitii ale artei populare europene» Т). 

In categoria lemnului sculptat vor intrà si troitele, 
curioase $i impresionante manifestatiuni ale credintei, 
amintind calvarele din Bretagne, ca si ele satisfăcând 
in acelas timp sentimentul crestinesc actual, dar st 


1) Dr. M. Haberlandt op. citat p. 23. Pasagiu citat mai intáiu de d-I 
С. Válsan in conferinta sa despre «Datoriile fioastre etnogrzfice», publicatä 
în «Pentru minţile si inimile ostașilor noștri». Edit. Rev. Infanteriei, 1912. 


www.dacoromanica.ro 


68 ARTA ȚĂRĂNEASCĂ LA ROMÂNI 





tot restul de superstitie pägänä rämas in sufletul a 
douä populatiuni incä foarte aproape de naturä. Va- 
riate ca infätisare, monumentale uneori, colorate sau 
nu, cruci simple sau ridicándu-se cáte mai multe pe 
acelas trunchiu, ele sunt ráspándite mai ales in ОІ- 
tenia si o parte din Muntenia 1). 

Vorbind despre ele, 4-І Iorga?) ne spune cá «sunt 
ctitorii ieftine ale unor credincioși cari nu aveau mij- 
Joace de a-şi arătă credinţa prin durarea unei bise- 
гісі». La origine, când şi «bisericile de lemn erau 
foarte rare... în jurul unei astfel de cruci se făceă toată 
slujba; ea înlocuiă biserica, o rezumă în се aveà mai 
caracteristic). 


OUALE INCONDEIATE 


Asupra acestui produs al artei populare nu voiu in- 
sistă. Ouăle încondeiate fiind cunoscute mai tuturor, 
mă voiu mărgini să atrag atenția asupra lor, în treacăt, 
fără să încerc o clasificare a lor sau un studiu mai 
amănunțit, ceeace ne-ar duce prea departe. Acest obi- 
ceiu răspândit іп tot centrul si estul Europei, a fost 
practicat la noi cu deosebită pläcere. Ornamentele pe 
ouă sunt dintre cele mai curioase si mai variate care se 
pot închipui, împrumutate unele sistemului de orna- 
mentare geometric, altele plantelor sı florilor. 

1) A se citi articolul d-lui Tzigara-Samurcas: Semnul crucii (Arta in 
România, ор. citat) şi a se vedeà albumul 7. Voinescu: Monumente de artă 


ţărănească 1 in Románia, de care a mai fost vorba. 
2) N. Iorga, introducerea la aibumul I. Voinescu, p. 6. 


www.dacoromanica.ro 


ICOANELE PE STICLÁ SI GRAVURILE IN LEMN 69 





ICOANELE PE STICLA SI GRAVURILE 
IN LENM 


Un capitol interesant, si pänä acum cu totul trecut 
cu vederea, al artei populare, il formeazá icoanele pe 
sticlá si gravurile in lemn, reprezentánd sfinti si scene 
din vechiul sau noul testament. Ele sunt ráspándite 
mai ales in Ardeal. In regiuni foarte intinse, in mai 
toate casele táránesti, se gásesc astfel de icoane, stán- 
gaciu lucrate, cu o tehnicá primitivá, in careinsá vedem 
aceeas preocupare de combinatie originalä si armonicá 
a colorilor, un sentiment sincer de credintá, care dá 
un accent cu totul particular acestor incercári. 

Si іп acest domeniu moda si productia mecanicá 
au avut o detestabilá influentá. Pátratul de sticlá, cu 
sfintii naivi dar simpatici, care ar fi umplut de bucu- 
rie pe un pictor extramodern, a fost inlocuit cu 
dulcege si insuportabile cromolitografii. 

Gravurile pe lemn sunt domeniul exclusiv al maes- 
trilor románi. Ele amintesc, іп mod barbar, faimoa- 
sele images d'Epinal si erau răspândite în toată clasa 
țărănească a Ardealului, nu numai printre Români, 
dar şi printre Ungurii catolici. 

O frumoasă colecție de acest fel posedă muzeul 
din casa lui Matei Corvinul din Cluj. Unele din ele 
sunt trase numai în negru, altele sunt colorate cu 
mâna, peste gravura neagră. Acelas sentiment de cre- 
dintä naivă, ca si în icoane, adaugă o notă simpatică 
unor produse stângace, de o tehnică rigidă, putin co- 


www.dacoromanica.ro 


70 ARTA ȚĂRĂNEASCĂ LA ROMÂNI 








pilărească. Uneori inscripțiile ce le însoțesc sunt tra- 
duse si în ungurește, pentru clienţii cari nu le pu- 
teau ceti pe cele scrise în chirilice. 


CONCLUZIE 


Recapitulând constatările făcute în cursul acestui 
mic studiu în care atâtea chestiuni interesante au tre- 
buit să fie aşă de sumar tratate, un lucru mai ales ne 
izbeşte cu privire la manifestările de artă populară 
ale neamului nostru: legătura dintre fiecare manife- 
stare în parte și toate celelalte, adică logica și unitatea 
desvoltării lor artistice. Arta noastră populară apare 
ca un tot absolut organic, în care dacă nicio parte nu 
s'a desvoltat astfel încât să întreacă manifestările si-. 
milare ale tuturor vecinilor, toate împreună consti- 
tuesc un exemplu rar de înflorire artistică, armonică 
şi admirabil echilibrată. 

Sunt de sigur în jurul nostru popoare care pe unul 
sau altul din tărâmurile artistice ne întrec: Saşii au 
o ceramică mai variată si mai conştiincios lucrată; 
Balcanicii au covoare mai bine tesute, mai subțiri și de 
mai mari dimensiuni; Secuii o sculptură în lemn, 
în ce priveşte poarta și obiectele mai mari, mai cu 
îngrijire făcută; Macedonenii $1 unii Slavi dalmatini 
broderii, pare că, si mai fine. Nici unul însă din aceste 
neamuri nu se poate lăudă să fi produs lucruri аза de 
remarcabile ca noi, în mai toate ramurile artei po- 
pulare. 


www.dacoromanica.ro 


CONCLUZIE 71 








Іп monotonia si meschinäria vietii zilnice, tinánd 
mai ales seamá de mizeriile ce a avut sá indure in 
cursul istoriei sale, poporul romän s’a silit sá intro- 
ducá totdeauna zámbetul alinátor al artei. Sentimen- 
tul frumusetei insoteste multe din actele vietii si inno- 
bileazá cea mai mare parte a produselor mänilor lui. 
Iatá de ce am fost asà de recunoscátori reprezentan- 
tului Spaniei cánd, cu ocazia inaugurárii Universitá- 
tii din Cluj, ne-a adus aminte cá am produs una din 
cele mai însemnate civilizatiuni populare din lume’). 

Din marele numár de obiecte ce posedám, cele ce 
se disting prin calitátile lor artistice apartin mai ales 
celei de a doua jumätate a secolului al XVIII-lea si 
începutului celui al XIX-lea. Dar, pentru ca în tehnica 
lor să se ajungă la o execuţie așă de îngrijită, trebuie 
să presupunem o perioadă destul de lungă de pregă- 
tire, de dibuire, care a precedat epoca executării si- 
gure. Еа ne-ar duce până la începutul secolului al 
XVIII-lea. In acest interval, aproximativ dela 1700 la 
1850, trebuie pusă înflorirea artei populare române. 

Această constatare este destul de surprinzătoare 
căci, pentru ca arta să se poată desvoltă, este nece- 
sar са vieata materială să fie cel puţin asigurată. Nu 





1) Fêtes de l'Inauguration de l'Université roumaine de Cluj. Bucarest, 
«Cartea Románeascá», 1920. Discours de M. Ramon de Bastera, chargé 
d'affaires du Royaume d'Espagne, p. 45. 

Această afirmaţie a reprezentantului Spaniei e de comparat cu arti- 
colele elogioase pe care presa germaná le-a scris despre arta noastrá po- 
pulará cu ocazia expoziţiei de artă internațională din Berlin іп 1909. (Vezi 
articolul d-lui Tzigara-Samurcas din «Convorbiri Literare», 1909). 


www.dacoromanica.ro 


72 ARTA TÁRÁNEASCÁ LA ROMÁNI 








se poate concepe ca oamenii sä se gändeascä la scoarte, 
la case cu stâlpi sculptati, la oale, cáni și farfurii fru- 
mos impodobite, atäta vreme cät mor de foame. 

Epocile de mari mizerii fizice, sunt іп general cele 
in care arta dispare aproape cu totul. 

Insá tocmai іп acest timp aveam іп Románia domnia 
Fanariotilor. Аг trebui deci să presupunem că vieata 
materială a ţăranului nu a fost asà de nenorocită cât 
ne-am așteptă și cât se crede în genere. 

Produsele cele mai remarcabile ale artei populare 
şi vieata cea mai intens artistică am găsit-o în Oltenia; 
pe malul stâng al Oltului, mai ales în regiunea mun- 
toasă, până prin Prahova; apoi în Ardeal, de-alun- 
gul Carpaţilor, si în Banat. Această regiune este toc- 
mai teritoriul in care s'a închegat natia română. In 
chestiunea asa de importantă a locului de formaţiune 
a poporului nostru, rezultatele geografice, istorice şi 
filologice se confirmă si prin constatarea de mai sus. 


ооо 


Toate aceste obiecte de artä nationalä, constituind 
cel mai insemnat al nostru titlu de noblete, se pierd. 
Gustul oribil al mahalalelor oraselor a invadat satele. 
La multi dintre țărani a dispărut înţelegerea si iu- 
birea pentru pretioasele «vechituri», care se aruncă la 
gunoiu și se înlocuesc cu produsele industriei mo- 
derne. 

Scumpetea și distrugerile ultimului răsboiu au făcut 
ca şi cele mai din urmă ţesături și broderii să se scoată 


www.dacoromanica.ro 


CONCLUZIE 73 





de prin läzi si sá se poarte, din lipsá de alte haine. 
Multe babe n'au asteptat sá moará pentru ca sá se im- 
brace cu cämasa pe care o puseserá de o parte, pentru 
toaleta din urmá. In lipsa teribilá de bumbac si pánzá, 
orice vechiu petec erà bun de imbrácat. 

Din punctul de vedere al artei, aceastá stare de lu- 
cruri e ingrijitoare, mai ales dacá ne gándim cá re- 
giuni intregi au päräsit portul national, пе mai con- 
tänd in producerea obiectelor de artá nationalä, iar pe 
acolo pe unde rädäcina ei este incá puternic infiptä, 
vieata nouá are totus o inceatä dar nefastá influentä. 

In aceste conditiuni, rolul nostru, al celor cari iu- 
bim arta, este clar indicat. El devine o adeváratá inda- 
torire naţională : păstrarea a tot ce a mai rămas. 

Acest rol mi-se pare chiar mai frumos si mai usor 
de îndeplinit decât încercarea dea da o vieatá nouă artei, 
prin asociatiuni de protecţie. Nu vreau să spun că 
aceste asociatiuni ar fi inutile, ci numai că, depinzând 
cu totul de comitetul sau persoana care le insuflă 
vieata, obiectele executate vor aveă atâta valoare ar- 
tistică cât gust vor dovedi aceste persoane, şi că o con- 
ducere fără tact, uşor poate deveni un izvor de rătă- 
cire. Am mai multă încredere în gustul ce'or cari au 
fost, neinfluentati de nici o altă manifestare artistică 
şi lucrând conform unei vechi tradiţii corectată uneori 
de observarea naturei, decât în gustul celor cari sunt. 

Arta populară întreţinută prin mijloace artificiale 
uşor se va comercializă, adică va face concesii dete- 
stabile publicului cumpărător, în mare parte lipsit 


www.dacoromanica.ro 


74 ARTA ȚĂRĂNEASCĂ LA ROMÂNI 








de gust. Ea va aveà oarecum aerul unei plante cres- 
cută în seră. Ceeace vedem prin atelierele mănăsti- 
rilor noastre este mai mult decât demonstrativ în 
această privință. 

Să strângem dar fiecare din noi cât putem şi unde 
putem, sistematic si cu râvnă. Teritoriile noui au fost 
slab sau de loc cercetate. Produsele lor artistice vor 
veni acum să îmbogăţească tezaurul asà de însemnat 
al artei vechiului regat, vor completa cunoştinţele 
noastre asupra ei, vor uşură cercetările de ansamblu. 
Multe din ele considerate pe nedrept ca manifestări 
ale artei poporului până eri dominant, isi vor lua locul 
alături de produsele similare necontestate ale regiuni- 
lor cu adevărat româneşti. Publicaţiile îngrijite vor 
apăreă si ele, asa cum s'a făcut aiurea si în deosebi 
la Unguri. Statul le va sprijini şi poate că nici Comi- 
siunea Monumentelor Istorice, căreia îi datorim atât 
de mult cu privire la arta trecutului nostru, nu se va 
dezinteresă de această producţie care are atâtea legă- 
turi cu obiectul grijilor sale directe. 


www.dacoromanica.ro 


ILUSTRAŢII 


www.dacoromanica.ro 


TABLA ILUSTRATIILOR? 


Tabela | Stergar din Gorj fig. a 
Stergar din Bucovina fig. b 

'Tabela 1] Cămaşe de mireasă fig. a 
Detaliu fig. b 

“Tabela III Detaliu | 28. A 

Tabela IV Cămaşe din Vâlcea 

“Tabela V Cămaşe din Mehedinţi 

Tabela VI Cămaşe din Mehedinţi 

Tabela VII Cămaşe din Sălişte 

“Tabelele VIN—XI1 Cămăşi din Bucovina 

Tabelele XIII si Broderii din Ardeal 

XIII bis 

Tabela XIV Ceapsá din Banat fig. « 
Ceapsá din Jara Hategului fig. b 
Broderie din Banat fig. с 

“Tabelele XV şi XVI  Cusáturi pe dos din Ardeal 

Tabela ХУІІ Cusáturi pe dos din Ardeal fig.agib 
Gulere din Timis fig. c si d 

Tabela XVIII Cusäturi din Tara Hategului 

Tabela XIX Cusäturä din Muntenia fig. a 

Tabela XIX bi Gulere din Banat fig. b sic 
Cusáturá de mánecá din Banat fig. a 
Cusäturi pe dos din Ardeal fig. b sic 

Tabela XX Cusäturi moderne 

Tabela ХХІ Fragmente de cusäturı moderne 

Tabela ХХІІ Sabace din Banat fig. agi b 
Broderie moderná fig. с 


1) Fotografiile au fest făcute în atelierul Institutului de Geografie 
al Universității din Cluj. 


www.dacoromanica.ro 


XXII bis 
XXII 


Tabela 
Tabela 


Tabela 
Tabela 


XXIV 
XXIV bis 


Tabelele XXV 


XXVI şi 
XXVI bis 
Tabela XXVII 
Tabelele XXVIII 
XXIX 
XXX 
Tabela XXXI 
Tabelele XXXII 
XXXV 
Tabela XXXVI 
Tabelcle XXXVII 
XL 
Tabela XLI 
Tabela XLII 
Tabela XLIII 
Tabela XLIV 
Tabela XLV 
Tabelele XLVI si 
XLVII 
Tabela XLVIII 


Şabace 


Mânecă din Banat 
Maramă din Muscel 


Maramă din Muscel 


Conciu din Banat 
Maramă din Săcele 


Conciuri din Banat 


Fustă din Oltenia 
Oprege din Banat 


Opreg din Ardeal 
Fustă din Oltenia 


Oprege din Oltenia 


Opreg din Oltenia 
Covor din Maramureș 
Covor din Basarabia 


Covoare oltenesti 


Covor basarabean 


Covor de Pirot (Serbia) 
Covor moldovenesc 


Covor din Maramureș 
Covor basarabean 


Oale şi farfurii săsești 


Cänı și farfurii cu decorul gravat 
pe fond albastru 
Olărie de Turda 


Сапа de Turda 
Olărie arhaică, nu ştiu din ce re- 
giune 


www.dacoromanica.ro 


fig. 


fig. 


fig. 
fig. 


fig. 
fig. 


fig. 


fig. 


fig. 


fig. 
fig. 
fig. 
fig. 


fig. 
fig. 


= я 


cn STR 


b si c 


Tabela XLVIII 
Tabela XLIX 


Tabela L 
Tabela LI 
Tabela LII 


Tabela LIII 
Tabelele LIV—LV 
Tabela LVI 
Tabela LVII 


Tabela LVII bis 


Tabela LVIII 


Farfurie din nordul Ardealului 

Olárie frecventá іп casele Romá- 
nilor 

Сӛпі románesti 

Cäni frecvente la Romäni si Secui 


Plescá din Cälätele (?) 
Castron de caracter arhaic 


Farfurii frecvente іп finuturi ro- 
mánesti 

Olárie imitatá dupá cea elvetianá 
din Thun 

Olárie din Cälätele 


Olärie din Cälätele 
Tipuri de tranzitie 


Clärie din Vechiul Regat 


Ceramicá din Maramureș 
Ceramicä modernä din Vechiul 
Regat 


Furci increstate 


Servet din Huniedoara 
Farfurii din Cälätele 


Servete alese 


www.dacoromanica.ro 


fig. 


fig. 
fig. 


fig. 
fiz. 
fig. 
fig. 
fig. 


fig. 
fig. 


fig. 
fig. 


fig. 
fig. 


& 


> 


a 


о 8 


b, с, d 


TABELA I 





www.dacoromanica.ro 


Fig. а. STERGAR din СОН), vechiu de 
aproximativ 150 апі. Pänzä de in brodatä cu 
mătase ре ambele fete. Negru, vișiniu, galben- 
portocaliu, crime, verde si albastru ca сеги). 
1.80X 0.45. 
Prop. Oprescu. 


Fig. b. STERGAR din BUCOVINA, de pânză 

de bumbac, cusută pe ambele feţe cu lână și betea- 

lá. Conturul desenului brun verzui, restul bro- 

дегісі gălbui, rogu-rose, violet, verde, 1.95X 0.48. 
Prop. Oprescu. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA 11 


10:55 A За нага 





www.dacoromanica.ro 


Fig. а. CXMASE DE MIREASÄ din VLASCA. 

Panza groasă de in sau de câncpă cusutà cu par de 

сарға brun, rosu-cärämiziu, verde-olive, albastru. 

Broderia este de o precizie si de о finefá uimitoare 

(cf. tabela XVIII No. 46 din publicaţia bulgară а 
d-lor St. Badiov si St. Kostov). 


Destinatd muzeului din Cluj, 


Fig.b. DETALIU dela broderia poalelor aceleiaşi 
сатаҙі. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA ПІ 





www.dacoromanica.ro 


Fig, a. DETALIU IN JURUL GUREI 

ACELEIAŞI CAMASI. Combinatie de motive 

geometrice, cu motive reprezentánd pasäri stili- 
zate $i broderie pe muchea cutelor. 


Tig. b. UMĂRUL ACELEIAŞI CÄMÄSI. cu 
triunghiul albastru nebrodat, caracteristic cáma- 
şilor de mireasă. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA IV 





www.dacoromanica.ro 


CÀMASE din VÂLCEA. Вгоасгіе de mătase 
rogie visinie si fluturi deargint pe pánza de саза 
de bumbac; incret galben si verde. 
Daruitd de d-na Sabina Cantacuzino muzeului de 
țesături din Lyon. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA V 


SANERAS Ы. RHEARE 
Tin yea дда 5 аа 
PN TL a NRHEEEE CAR 


ax BSS 
Eu ol RRA OPEL 


iS pgi w£ BL Ei а а а а а шшш = — on 


ERS 


9 ху 


www.dacoromanica.ro 





Fig. a. CÁMASE din MEHEDINTI. Pänzä 
de bumbac brodatä cu mätase violetä inchis, fır 
şi beteala de argint. Incretul alb, Mäneca larga. 


Fig.b. DETALII dela acecag cămaşe. 
Prop. Oprescu. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA Vl 





www.dacoromanica.ro 


CÁMASE din MEHEDINTI, Je pánza de bum- 
bac, cusutä cu mätase violetä (іп douá nuante) gi 
albá; incret alb. Poalele cusute cu lànà violeta. 
іп colectia muzeului de țesături din Lyon. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA VII 





www.dacoromanica.ro 


CÄMASE din SÄLISTE, de pänzä de bumbac, 
de fabricä, brodatä cu mátase пеагга. 
Ddruitd de d-na Silvia Com;a, colecției muzeului 
de fesdturi din Lyon. 


www.dacoromanica.ro 


боаз њозо 
80,46 Ë 


iA 2 
SASS 
а Ў. 
м0 SW 


y 
® 
ES 
a 
3S 





www.dacoromanica.ro 


КТЯЯРІ 


ША 


Fig.a. CÀMASE din BUCOVINA. Panza de 
іп. Umärul reprezintă pasări. Conturul cu brun, 
umplut cu roşu, galben, alb, beige (galbenul si 
roșul bumbac, celelalte lână), fir de aur şi argint. 
Increţul portocalii. Máneca olive, galben, roșu. 


Prop. Oprescu. 


Fig. b DETALIU dela aceeag cámage, 


www.dacoromanica.ro 


TABELA IX 





www.dacoromanica.ro 


Fig.a. CAMASE din BUCOVINA. Panza de 
in сивша cu láná brunä-verzuie (о singurä nu- 
агца) si fir de aur gi argint. Increţul alb. 
Prop. Oprescu. 


Fig.b. CAMASE din BUCOVINA. Pânză de 
in cu broderie de bumbac ván^t-violet. Increful 
galben-portocaliu. Mäneca cusutä in diagonal, 
un motiv vänät ca umärul, altul multicolor. 
Prop. Oprescu. 


www.dacoromanica.ro 


шер 


Wd» GERE $ 


Я 


ау 
ДЖ. 
| : 
alas 
uh | 
AE 
ЕЗ 
[T 8 
A 


— 





www.dacoromanica.ro 


X РЛЯЯРІ 


Fig. a. CAMASE din BUCOVINA. Pinza de 

in cusatá cu mätase. Umerii violefi cu fir de aur 

și argint. Incretul: violet, liliachiu, beige, negru, 

fluturi de aur și mărgele albastre și verzi. Mâneca: 

dungi violete, flori violete, negre, galbene deschis. 
Prop. Oprescu. 


Fig.b. CÁMASE din BUCOVINA, in care do- 
mină neg-ul si portocaliul. Prop. d-lui Negoșanu, 
pictor în Baia-Mare. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA XI 


Pg ERA DM sara 
ETT aga 


mea,‏ وچک 


EN 





www.dacoromanica.ro 


Fig a. C\MASE din BUCOVINA. Pânza de 
in. Umerii beige cu violet (һе de vin), conturul 
cu brun. Браўше dintre sirurile de broderie sunt 
cusute cu mărgele albe. Incretul galben. Máneca 
cu aceleagi nuanfe ca umärul, in plus cu cäteva 
puncte albastre si olive. 
Prop. Oprescu. 


Fie.b. CAMASE din BUCOVINA. Pinza de 
bumbac, groasä, broderia (negru, galben, porto- 
caliu, albastru, rosu, verde) tot de bumbac. Incre- 
jul alb, roșu, galben, portocaliu, negru, punctele 
mici albastre şi verzi. In cusätura , de-alungul 
тапессі predomină negru si alb, cu mici puncte 
roşii, albastre, portocalii, fluturi, și mici mărgele 
albe. 
Prop. Oprescu. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA ХП 











© 


BESS SSA 
4 бА СМСС і 


Дх? Л? АУ? ДЫ УДИ 
TIO NOT АЖА 


9 


www.dacoromanica.ro 


Fig.a. CÄMASE din BUCOVINA. Pänzä de 
cänepä. Umärul brun verzui, cu puncte galbene, 
roşii зі violete, fir de argint și de aur. Incretul 
brun, roșu şi galben. Mäneca are aceleaşi colori 
ca $i umărul. 
Prop. Oprescu, 


Fig.b. МАМЕСА din BUCOVINA, regiunea 
Cändrenilor. Pänzä de cänepä, cusäturä cu länä 
rogie-viginie зі neagrá-verzuie 

Prop. тизеніші de țesături din Lyon. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA ХШ 














www.dacoromanica.ro 


BRODERII din ARDEAL, regiunea Agnitei 

Cusäturä pe muchea cutelor, cu läna si pär de 

capră Motive dela brágara mänecei, intrebuin- 

fate însă și Іа bentiţa gulerului, sau chiar la 
piept. 


a. Fondul ruginiu, cu verde și albastru, ceva 
verde deschis și galben; 


b Albastră închis cu verde. De remarcat 
motivul Svasticei; 


с. Albastră, violet, brun si beige. 
Dimensiunile între 0.03 m și 0,04 m. 
Din colecția Oprescu. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA ХШ bis 








www.dacoromanica.ro 


BRODERII din ARDEAL, cusäturi ре muchea 
cutei. 


а. Lână brună închis, cu roz-violet, albastru 
azuriu gi câteva puncte créme; 


b. Verde brun, trandafiriu deschis, elbaetru 
deschis, créme; 


c. Ruginiu, albastru, beige gi alb. Cáte trele 
au lăţime de aproximativ 0.03 m. 


d. Ceapsà din Tara Hațegului; 


e. TIVUL UNEI PROBOADE (broboadă) 
din PETROŞANI  (Huniedoara). Panza де 
bumbac, cusutá cu mätase neagrä si violetä, prea 
putin albastru deschis зі galben. Tivul este 
galben,si negru, 0.035 m. 
Din colectia_Oprescu,, 


www.dacoromanica.ro 


TABELA XIV 















| "ç Жо ЖУ 
У en A 4 Кер! o 24 ‚x Ў 
š а» ж < <> xÇ Жоо. 2; pas > ный, ACE A Ts 
222242) AU CU UA, 9 2 ED 
ss > УРА n TEN Eo 
gd Trist EE EZ ТҮ 


ETT EE Rn EU 


%<У 









lo 
O ore 9058222 


ГОСУ 
E К қ й N < g ©, 





www.dacoromanica.ro 


Fig. a. CEAPS\ din BANAT (Carag-Severin). 
Pinza de cânepă cusutä cu lână neagră si cu 
puncte de colori variate $i vii (о.с8 m. si 0.07 m). 


Fig. b CEAPSĂ din TARAYHATEGULUI. 
Brun inchis (mätase) cu albastru (bumbac). Tivul 
violet, de mätase, 0.055 m. 


Fig. с BRODERIE din BANAT. Neagra, 
0.065 m. 


Di" colecția Oprescu. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA XV 








www.dacoromanica.ro 


Fig. asib. CUSATURI PE DOS din ARDEAL 

(Tärnava-Mare) cu lână neagră și brună, pe pânză 

de іп. Coloarea este înviorată cu ceva verde 

închis, albastru inchis, rozu ruginiu, 0.03 şi 
0.025 m, 


Fig. c. CUSATURI PE DOS din ARDEAL. 
Pinza Je bumbac cu rosu si negru, 0.03 т." 


Fig. d. IDEM, cu negru, c o2 m. 


Fig. е şi f. CUSĂTURĂ PE DOS din AR- 
DEAL. Pinza de bumbac, brodatá cu lina, De 
remarcat metivul Svasticei, 0.02 m. 


Din colect'a Opie cu 


www.dacoromanica.ro 


TABELA XVI 


Era aan Ў 


ET mars дыру; 





www.dacoromanica.ro 


Fig. а şi 5. CUSĂTURĂ PE DOS din AR- 
DEAL, răspândită, ca toate de acest fel, la poa- 
lele munţilor, până spre Banat. 


Prima este albastră închis (bumbac), cea "de-a 
doua brun închis (lână). Märime redusă cu 1/;. 


Fig. с, d, e. BRODERII PE DOS, ARDEAL. 
Brun verzui (lână), prima cu roșu ruginiu. 


Din colecția Oprescu. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA XVII 





www.dacoromanica.ro 


Fig. a şi b. CUSĂTURI PE DOS, ARDEAL, 
pär de caprá si länä brunä verzuie. Márimeaproape 
naturalä 


Iig.c sid. GULERE BÄRBÄTESTI din Jud. 
TIMIS (Banat), primul cusut cu negru (0.022 m.), 
cel de-al doilea cu violet inchis (0.051 m.). 
Din colectia Oprescu. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA XVIII 





www.dacoromanica.ro 


Fig. a. CUSATURI din TARA HATEGULUI, 
rosu, alb si albastru (bumbac), 0.125 m. 


Fig. b. albastru, bătând in violet. (Mărime ге- 
диза cu !/.). 


Din colecfia Oprescu. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA ХІХ 


ш йн ў 


SESS SONS ENG 


АЗУ; 
MASTS 


с 


7 РУБ BAS za 
DIDA 
AUD D 
Ж АХ (ZA : 
22741, лылы "| 





www.dacoromanica.ro 


Fig.a CUSÄTURI din MUNTENIA. Bumbac 
și mătase roşie violetă. 


Colecţia muzeului de țesături din Lyon. 


Fig. b şi c. GULERE BĂRRĂTEŞTI din BA- 
NAT, primul din jud. "Timiş, cu roşu gi negru 
(bumbac), cel de-al doilea din Caraş-Severin, cu 
negru, brun, roz, violet, albastru. Ambele 0.025 m. 


Din cnlectia Oprescu. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA XIX bis 





www.dacoromanica.ro 


Fig. a. CUSÄTURÄ DE МАМЕСА din BA- 

NAT. Bumbac de diferite colori, in care predo- 

minä violetul de mai mulie nuante, cu albasıru 
închis, negru şi crème. 0.20XC.14. 


Fig. b sic. CUSĂTURI PE DOS, ARDEAL. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA ХХ 


AT 


EL 


1% 





www.dacoromanica.ro 


Fig. a şi b. BRODERII MODERNE, pe motive 
vechi, aşă numitele «Sabine», prima cu mătase 
galbenä, cea de-a doua cu violet inchis. 


Din colectia Oprescu. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA ХХІ 


57% 4 


SE 
(а 





www.dacoromanica.ro 


FRAGMENTE DE CUSÄTURI MODERNE, 
pe motive vechi. Matase şi bumbac. 


Din Colecţia muzeului de țesături din Lyon. 
Däruite de d-na Sabina Cantacuzino. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA XXI 





www.dacoromanica.ro 


Fig. а şi b. SABACE (AJOUR) dm BANAT. 
Poale de cämase 0.05 gi 0.07 m. 
Din colecția Oprescu. ' 


Fig. c. BRODERIE MODERNĂ. 


Däruitd de D-na S. Cantacuzino muzeului de 
fesdturi din Lyan 


www.dacoromanica.ro 


TABELA XXII bis 


55555554555 


M 
e 
Ehe 





www.dacoromanica.ro 


Fig. а. POALELE САМАЗЫ А CÁREI МА- 

NECĂ ве găseşte pe tabela XIX bis fig. a. 

Sabac si broderie cu bumbac violet, albastru si 
negru 0.05 m. 


Fig. b. SABAC IMITÂND FILET-UL SI 
BRODFRIE. Poale de cámase 0.09 m. 


l'ig.c. SABAC DELA МАМЕСА din BANAT, 
si incbeieturá lucratá cu acul. Märime aproape 
naturalä. 


Din colecția Oprescu 


www.dacoromanica.ro 


TABELA ХХІП 


7 З 
MA чаў Se 
Ханы а 


É Mir Peak ad 
Ec de, 
НЕ eh, 


ee 
2t xn 


Алан ET DR: 
a ы. 
ЕСЕН EN 
PT к 


AN 


VNS 





www.dacoromanica.ro 


Fig. a. МАМЕСА DE САМАВЕ din BANAT 

Ajour pe pänzä groasä, fesutä іп а$а fel incát е 

sträbätutä de dungi longitudinale, formänd ca 
un crep. Sabacul are 0.16X0.40 m 


Fig. b. MARAMÁ din MUSCEL. Borangıc 

creme, cu desenul ornamentului in culori palide: 

violet, rogu, negru, galben, verde, albastru, foarte 
discret combinate. 


Din colectia Oprescu. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA XXIV 





www.dacoromanica.ro 


Fig. a. MARAMA din MUSCEL. Borangic şi 
alesöturä: aţă si fir de aur. 
Colectia muzeului de țesături din Lyon. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA XXIV bis 





www.dacoromanica.ro 


Fig. а. FRAGMENT DE CONCIU din BA- 

NAT. Tesäturä de fir de argint, mätase neagrä, 

Ralbenă зі portocalie (romburile de culoare în- 
chisä). 


Fig. b. МАВАМА din SĂCELE. 
Din colecția Oprescu. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA 


XXV 





www.dacoromanica.ro 


Fig. a şib. CONCIURI de matase galbenă de 

două nuanţe, cu fire roșii si de fir de aur. 

Ciucuri multicolori, mai ales galbeni са lämäia 
Şi verzi. 


Din colecția Oprescu, 


www.dacoromanica.ro 


TABELA XXVI 





www.dacoromanica.ro 


Біг. а. CONCIU din BANAT, de fir de argint 

Şi de mătase colorată. In miilocul unor romburi, 

flori de trandafir roşii gi violete. Ciucuri multi- 
colori de ibrişim. 


Din colecția mu”eului de țesături din Lyon. 


Еш. b. BRODERIE PE DOS, din ARDEAL 
Negru si pufin cenugiu. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA XXVI bis 





www.dacoromanica.ro 


Fig. а. CONCIURI din BANAT. 
Predominä argintul. 


Fig. b. Tesut numai din mätase galbenă. 
$i neagră, 
Din colectia Oprescu. 


www.dacoromanica.ro 





www.dacoromanica.ro 


HAXX F'id8F. 


FUSTĂ din OLTENIA: 2.20X0.65. Tesäturs 
зі alesătură de lână. Dunpile au felurite colori, in 
care predomină albastrul închis $i rosul închis. 


Colecţia muzeului de festauri din Lyon. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA XXVIII 





www.dacoromanica.ro 


ОРВЕСЕ din BANAT. 
Din colectia Oprescu. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA ХХІХ 





www.dacoromanica.ro 


OPREGE din BANAT. 
Colecția muzeului de țesături din Lyon, 


www.dacoromanica.ro 


TABELA ХХХ 





www.dacoromanica.ro 


OPREGE din BANAT (jud. Timiş) 
Din colecția Oprescu, 


www.dacoromanica.ro 


TABELA XXXI 


З rr ЖОЕ ЖЕУ ТЖЕ ES 





www.dacoromanica.ro 


Fig. а, OPREG din VESTUL ARDEALULUI. 

Pänzä neagrä, grosolan fesutä, brodatä la mar- 

ginea de jos cu rosu, alb, verde, violet, albastru. 

galben, fluturi gi fir de aur. Predomină roşul 
și albul. 


Fig. b. FRAGMENT DINTR'O FUSTĂ din 

OLTENIA. Fondul este roşu bordeaux, cu 

dungi negre, albe, albastre, brun deschis, rebro- 
date cu alb, roşu, negru. 


Din colecția Oprescu. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA XXXII 





www.dacoromanica.ro 


Fig. a. FUSTÄ din OLTENIA, asemenea cu 
cea din tabela XXVII 


Fig. b. OPREG din OLTENIA, de tip clasic. 
Fondul este roşu închis, țesut gi brodat cu länä 
de toate colorile și cu fir de aur. 

Din colecția Oprescu. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA XXXIII 





— ц TREE учы лм, уч Уы y 


www.dacoromanica.ro 


Fig.a. OPREG. Fondul roșu închis, desenul alb, 

brun, albastru, перги, beige portocaliu închis. 

Exemplar remarcabil şi prin calitatea lânei, de 

un splendid luciu mătăsos, și prin discrefiunea 
desenului. 


Fig. b. FRAGMENT DINTR'O FUSTĂ din 
OLTENIA. Violet rogcat cu dungi verzi, brune, 
albastre, iar ornamentele albe, violete, verzi, 
brun, beige închis şi roșu ruginiu. 
Din colecția Oprescu. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA XXXIV 






йз ir Sr z: =f 


xb. 


mob d 


этен p și 





www.dacoromanica.ro 


Fig. а. ОРКЕС din OLTENIA. Fond rogu іп- 

chis; dungi verzi fistichii gi albastre inchis, bro- 

date cu rogu, alb, verde, violet, beige, portocaliu. 

0.40X0.75 (cam acestea sunt dimensiunile celor 
în formă de sgorturi). 


Din colecția Oprescu. 


Fig. b. OPREG din OLTENIA, cam în ace- 
leași tonuri ca cel dela litera a. 
Din colecția muzeului de fesılturi din Lyon. 


Fig. c. JUMĂTATE DE OPREG din OLTE- 
NIA, servind ca cingătoare. Fondul roșu car- 
dinal, cu mult alb. 

Din coleclia muzeului de tesdturi din Lyon. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA XXXV 





www.dacoromanica.ro 


Fig. a. OPREG din OLTENIA. Fondul rogu 

închis, cu dungi verzi deschis, negre, brune şi 

albastre. Desenul alb pe fond verde albăstrui. 
Din colecția muzeului de țesături din Lyon. 


Fig. 5, OPREG din OLTENIA. Roşu viu, cu 
dungi “albastre închis, olive, albastre gi verzi (cele 
late). Desenul cu alb pe porțiunea albastră, cu 
galben beige pe cea verde. Câteva puncte colo- 
rate în floarea din desen: roz, brun roșiatic, lie 
de vin. 
Din colecția Oprescu. 


Fig. c. OPREG din OLTENIA. Roşu deschis, 

cu brun roșcat, mult portocaliu, verde, negru, al- 

bastru, violet şi alb. Dungile mici verzi şi por- 
tocalii. 


Din colecția Oprescu. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA XXXVI 





www.dacoromanica.ro 


Fig. а. OPREG din OLTENIA. Rosu viu cu 

dungi verzi зі alb créme. Desenul in alb, créme, 

albastru-inchis, verde, rogu, liliachiu. N'are de 
loc galben sau portocaliu. 


Din colectia Oprescu. 


Fig. b. COVOR din MARAMURES. Fondul 

rogu cardinal; romburile albastru azurii; bordurä 

alba cu frunze verzi de diferite nuanţe margine 

lie de vin cu ornamente geometrice multicolore, 
2.50X1.10 


Din colecția Oprescu, 


Fig. c. JUMĂTATE DINTR'UN COVOR 
BASARABEAN CU ORNAMENTE GEO- 
METRICE. 


Din colecția Opresru. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA XXXVII 





www.dacoromanica.ro 


COVOR OL'TENESC 2х1.05. Bordura brună 

închis; а doua bordură liliachie; mijlocul rogu- 

bordeaux. Florile sunt în diferite nuanţe de roșu 

(roșu închis, roz, violet roșiatic, ruginiu, etc.), 

albastru ca cerul, iar frunzele verde-olive, verzi 
închis, verde-gälbui. 


Din colecția Oprescu, 


www.dacoromanica.ro 


TABELA XXXVIII 





91) 


www.dacoromanica.ro 


COVOR OLTENESC. 2.40X 1.75. Bordurä vio- 
letä cu flori multicolore; chenar lat lie de vin, 
cu flori stilizate; un al treilea chenar alb, cu ghir- 
Janda de trandafiri; mijlocul albastru închis, cu 
flori variate: roșii, galbene, frunzele olive. De 
remarcat în colțurile mijlocului câte un triunghiu, 
două roz liliachiu si două roșii, cu un Sin mijloc, 
aşă cum se găseşte pe covoarele din Anatolia. 


Din colecția Oprescu. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA XXXIX 





www.dacoromanica.ro 


COVOR OLTENESC: 2X1.20. Bordura rogie 
garance, cu flori multicolore (albastre inchis, al- 
bastre ca cerul, violete, galbene); bordura a doua 
albă, cu ornamente de aceleași culori ca cele din 
prima bordură, având în plus ruginiu și verde; 
mijlocul albastru închis, cu ornamente reprezin- 
tând par'că persoane stilizate, de coloare roz, 
ruginiu, galben, roșu închis. albastru ca cerul. 


Din colecția Oprescu. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA ХІ. 


x 
\ 
x 
4 
\ 





www.dacoromanica.ro 


COVOR OLTENESC, probabil din СОВ]: 
2.75X 1.60. Bordura neagrá, cu flori multicolore; 
fond rogu garange cu ornamente geometrice verzi, 
mauve, negre, violete, albastre inchis, beige. Ace- 
leagi colori se gásesc іп rombul dela mijloc. 


Din colecția Oprescu. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA XLI 





www.dacoromanica.ro 


COVOR BASARABEAN. Bordura albasträ gris, 

cu un meandru in care predomina rogul viginiu; 

Íondul negru, cu flori de diferite nuante de rogu 
si galben, cu frunze verzi. 1.75X3.10. 


Din colecția Oprescu. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA XLII 





www.dacoromanica.ro 


Fig. а. COVOR DE PIROT (SERBIA): 

0.95X0.58. Bordura albă cu flori policrome; fond 

rogu deschis, cu ornamente albe, albastru, cu putin 
verde si galben. Rombul interior albastru. 


Fig. b. COVOR MOLDOVENESC: 1.20X3. 

Chenarul roşu, cu vrejuri verzui și fructe mulri- 

colore; bordura mică, albă, cu ornamente geome- 
trice; tond verde cu ornamente multicolore. 


Din colectia Oprescu, 


www.dacoromanica.ro 


TABELA ХЫП 





www.dacoromanica.ro 


Fig.a. JUMÄTATE DINTR'UN COVOR din 

MARAMUREŞ. Foarte variat in се privește 

coloarea. De remarcat bordura reprezentänd femei 

jucánd hora, redate cu un sentiment surprinzätor 
al mișcării, 2.50X 1.10. 


Din colecfia Oprescu: 


Fig. b. ТОМАТАТЕ COVOR din BASARA- 
IA. Ornament geometric policrom ре fond 
verde. Bordurá visinie. 


Din colecria Oprescu. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA XLIV 





www.dacoromanica.ro 


Fig.a. СКМІ SASESTI. Smalt albastru de 
Бан, pe fond alb creme. Prima 0.25 m. înălțime 
a doua o.28. 


Fig b. FARFURIA este de felul celor fabri- 

cate $i pentru noi, cum se vede din exemplarele 

dispuse ca sá primeascá in mijloc lumánarea de 

împărțit la pomană. Admirabile exemplare sunt 

în colecţia muzeului Carol. De remarcat decorul 

amintind ornamentele de pe chenarul ferestrelor 
bisericelor noastre vechi. 


Din colecția Oprescu. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA ХІУ 





www.dacoromanica.ro 


FARFURII gi САМІ cu decorul gravat In 
maltul albastru. Cea mai veche poartä data 1788. 


Din colectia Oprescu. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA XLVI 





www.dacoromanica.ro 


Fig. а. CXNI de TURDA, in care predomină 
ornamentul floral. Inälfimea 0.20—0.30. Conturul 
desenului fäcut in genere cu brun, uneori umplut 
tot cu brun, sau cu albastru azuriu, mai deschis 
ca la cele săsești, cu verde deschis, cu galben. 


Fig. b. APARTIN ACELEIASI FAMILII, cu 

ornamentele dispuse ca niste zone circulare. De 

remarcat figura de pasăre, «de un caracter pro- 
nunfat oriental. 


Fig. с. ACELAS GRUP. Este de remarcat cá 

din aceste ateliere au iegit vase de forme foarte 

variate: plogti, cani al căror pântece are tendinţa 

de a deveni un cub, etc. Uneori ele sunt striate 

cu un vârf ascuţit, care lasă o urmă pe pământul 
încă moale. 


Din colecția Oprescu 


www.dacoromanica.ro 


TABELA XLVII 





www.dacoromanica.ro 


EXEMPLARE си ANIMALE si FLORI 
jesite din aceleasi ateliere. Cerbul si mierla sunt 
venite din nord, din Bohemia. Cel mai vechiu 
exemplar ardelean cu cerb, mie cunoscut, poartà 
data 1801; este însă inferior ca execuție, Este 
totus interesant pentru studierea evoluţiei cera- 
micei și procedeelor ei in atelierele din Turda. 


Din tolectia Oprescu 


www.dacoromanica.ro 


TABELA XLVIII 





www.dacoromanica.ro 


Fig. а. САМА de dimensiuni mai mari (0.28 
ıesitä din aceeag fabricä cu cele precedente. De- 
corul brun gi verde. 


Fig. b. ADMIRABIL EXEMPLAR datat 1735, 

unul din cele mai vechi ce cunosc. Flori al- 

bastre, stilizate, cu cáteva pete galbene. Cele douä 
cercuri sus $i jos sunt galbene. 


Fig. с. DECOR іп linii largi, de aspect arhaic. 

Primul chenar e albastru, са la cele sdsesti dela 

tabela XLIV, subliniat de o linie verde. Mijlocul 

are conturul verde, umplut de linii alternate 

brune, verzui $i galbene. Pasárea ar puteà fi 

creată sub influenţa farfuriilor albastre cu sgra- 
fitti, contemporane. 


Fig. d. FARFURIE din NORDUL ARDEA- 

LULUI, din regiunea veciná cu Maramuresul. 

Are conturul săpat cu un vârf ascuţit. Smalt 
verde, albastru și galben portocaliu. 


Din colectia Oprescu. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA XLIX 





www.dacoromanica.ro 


Fig. а. TIPURI gäsite in teritoriile locuite de 
Sagi зі Románi. Cel din miiloc este foarte vechiu, 
probabil din mijlocul secolului al XVIII. Cel 
din stánga este decorat cu o linie identicä cele! 
din farfuria din tabela precedentă, fig. с.: Cel din 
dreapta este un admirabil exemplar са forma gi 
decor: pete mari de smalt brun inchis gi galben 
са lamäia, despărțite de linii verzi 


Fıg. b. ENEMPLARE ARDELENE desemnate 
in comert бі de popor sub numele de oale romä- 
nesti. Primul este ре fond roșcat, cu ornamente 
primitive albe si verzi, al doilea este verde de tot, 
cu ornamente in relief; al treilea este negru, cu 
ornamente verzi (se gäsegte si la Sagi); al patru- 
lea este alb, cu ornamente verzi; de stil «Багос» 
popular, transformare din linia pe care am intäl- 
nit-o la farfuria din tabela XLIX, fig. c gi la 
cana de mai sus. 


Din colecția Oprescu. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA 1, 





www.dacoromanica.ro 


Fig.a. CAN] ROMÂNEŞTI, făcute, cred, spre 

a imită pe cele săsești cu decor albastru dar de 

o execuţie mai stângace şi mai primitivă ca a 
acestora, 


Fig. b. САМІ frecvente Іа Secui зі Іа Români. 
Ornamentul brun, verde, galben portocaliu. 


Pin colecția Oprescu. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA LI 





www.dacoromanica.ro 


Fig. а. O РІ,О5СА SUB FORMÁ DE CO- 

LAC. Albastru de cobalt pe fond créme. Ат 

impresia cá este ieșită din atelierele dela Huedin 
sau imprejurimi 


Fig. b. CASTRON de CARACTER ARIIAIC, 
din ţinutul din Tara Bârsei. Faiantä frecventă la 
Romäni si бесші din acea regiune. Brun cu verde. 


Din colectia Oprescu 


www.dacoromanica.ro 


TABELA LII 





www.dacoromanica.ro 


Fig. а. FARFURII DE UN CARACTER 

APARTE, din regiunea Вгазоуціці gi Branului, 

intinzändu- se până іп munţii Moldovei și ai 

Muscelului. Decorul e o combinaţie de créme gi 

roșu :cárámiziu, cu pete discrete de verde gi 
albastru. 


Fig. b. FAIANTÀ cu fond brun inchis, mai 
nouă, asupra originei căreia d-l Sigerus cunos- 
cutul colecţionar din Sibiu, a binevoit să-mi дел 
următoarea explicaţie: ea e produsă în urma unei 
expoziţii de ceramică elveţiană din Thun, expo- 
zifie care а avut loc în Budapesta prin 1885. 
Incurajată de oficialitate, ea n'a prins, poporul 
revenind la vechile modèle. 


Fig. с. САМІ din REGIUNEA CALATELE- 
LOR (nu departe de Huedin). Fondul creme, 
decor albastru, cu inele portocalii sau verzi 


Din colectia Oprescu. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA LIII 





www.dacoromanica.ro 


Fig. a şi b, OLÁRIE din CALATELE, afară de 
cana cea micä, din regiunea Sibiului. 


Fig. c. FARFURII din REGIUNEA INTER- 

MEDIARÁ între ARDEAL зі VECHIUL, 

REGAT. Prima, cea cu trandafiri, e găsită în 

sudul judeţului Muscel, Decor verde cu roșu ca 

pătlăgeaua roșie. Cealaltă, albastră cu verde, este 
din Rucăr, 


Din colecția Oprescu. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA LIV 





www.dacoromanica.ro 


Fig. a. CĂNI din ACEEAS REGIUNE IN- 

‘TERMEDIARA ca $i cele precedente. Cana cea 

mare are ornamente de caracter arhaic, numai 
іп brun. 


Fig. b sie. FARFURII din VECHIUL REGAT. 
Primele patru sunt moldoveneşti. Cea din urmă 
un exemplar cu totul remarcabil: ghirlandă de 
toi albastre și verzi; în mijloc o lalea. Are un 
caracter pronunţat de faianţă orientală, persană. 
Cea de-a cincea este din regiunea Välcei. 


Din colecția Oprescu 


www.dacoromanica.ro 


TABELA LV 





www.dacoromanica.ro 


VASE din REGIUNEA MEHEDINTULUI. 
Prima о сапа brunä, cu ornamente in relief. 


VASUL cu DOUÁ TOARTE este verde mat, 
de о formä clasicä, mediteraneanä. 


Din colectia Oprescu 


www.dacoromanica.ro 


TABELA LVI 





www.dacoromanica.ro 


Fig. a. CERAMICÁ din MARAMURES, fcu 
decorul săpat, apoi umplut cu verde, albastru 
şi rogu-cárámiziu. 


Fig. b. CERAMICĂ MODERNĂ, fabricată la 
Сосіос. 


Fig. c. CERAMICĂ MODERNA, fabricată la 
Cocioc. 


Fig. d. CERAMICA MODERNĂ, fabricată la 
Curtea-de-Argeş. 


Din colecția Oprescu. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA LVII 





www.dacoromanica.ro 


Fig. a. FURCI INCRESTATE: prima din 

munfii Sebegului, din regiunea Luncanilor, pur- 

tänd gi urme de coloare rogie; a doua din re- 

giunea Sibiului, cu urme de coloare albastrà gi 
rogie; a treia tot dela Luncani. 


Din colecția Oprescu. 


www.dacoromanica.ro 


TABELA LVI bis 


ОУ Ж 
E ONES Л A 





www.dacoromanica.ro 


Fig. a. SERVET ALES, din JUDETUL HU- 
NIEDOAREI, 0.50X 1.25. Alb, roșu gi albastru, 


Fig. b, FARFURII din CALATELE. Fond 
créme 9i ornamente albastre. 


Din colecția Oprescu, 


www.dacoromanica.ro 


TABELA ТУШ 


& 
i 
t 
š: 
Н 


E 
L3 
PE 
із 
BE 
ET 
% 
2 
Au £ 
d 
3 
EN 





www.dacoromanica.ro 


Fig.agib. DETALII, aproape mărime naturală, 
de şervete alese, din jud. Huniedoarei. Alb, roşu 
şi albastru. 


Din colecția Oprescu 


www.dacoromanica.ro