Jack London — Canionul

Jack London 
CANIONUL 


Aceea era inima verde a canionului, iar pereţii se trăgeau 
înapoi, depărtându-se de la verticala lor rigida de mai înainte şi 
îşi mai îndulceau liniile severe formând un fel de mic colţ retras 
şi adăpostit, care respira pretutindeni gingăşie, plinătate, 
blândeţe. Aid toate aveau aerul că se odihneau. Chiar şi 
pârâiaşul îngust îşi mai domolise şuvoaiele, încât forma un fel 
de lăcuşor liniştit. Cufundat în apl până la genuchi, cu capul 
căzându-i alene în jos şi cu ochii pe jumătate închişi, moţii acolo 
un cerb roşcovan, cu coarne rămuroase. 

De-o parte, începând chiar de la buza lacului, se făcea o 
pajişte nu prea întinsă, o suprafaţă molatecă, răcoroasă şi verde 
care ajungea până la piciorul peretelui sever de stâncă De cea. 
Laltl parte a lacului, începea un mal uşor înclinat care mergea în 
sus, tot mai sus, până intâlnea peretele dimpotrivă. Panta era 
acoperită de iarbă frumoasa, în care tei-colo răsăreau flori, se- 
mănând pete portocalii, purpurii şi aurii. Mai la vale, canionul se 
închidea brusc. Nu se mai vedea nimic. Pereţii se rezemau unul 
de altul deodată şi canionul se termina într-un hacw de stânci 
acoperite de muşchi şi ascunse de o perdea de viţe, plante 
târâtoare şi ramuri de copăcei. Deasupra canionului se ridica 
munţi îndepărtați, cu piscuri semeţe şi poale acoperite cu păduri 
de pin. lar şi mai departe, dincolo de aceşti munţi, ca nişte nouri 
la hotarele cerului, se înălţau minarete albe, acolo unde zăpezile 
veşnice ale Sierrei Nevada sclipeau austere sub razele puternice 
ale soarelui. 

In canion nu era nici fir de praf. Frunzele şi florile erau curate 
şi neprihănite, iarba era o catifea tânără. Trei plopi pe malul 
lăculeţului îşi cernea fulgii ca de omăt prin aerul neclintit. Pe 
pantă, florile vitelor groase de manzanita răspândeau în aer o 
mireasmă primăvaratică, în vreme ce frunzele îşi şi începuseră 
răsucirile lor verticale; care să le ferea>că de uscăciunea verii 
ce; e apropia. Mai sus, pe paută, în spaţiul deschis care se faeoa 
dincolo de umbrele cele mai depărtate ale manzanitei, se 
legănau crinii de Mariposa, ca tot atâţia fluturaşi duraţi din 
pietre scumpe, încremeniţi deodată şi parcă gata-gata să-şi ia 
zborul din nou la prima mişcare. Ici şi colo, arlechinul pădurii - 


madrona - care îngăduia să fie surprins tocmai în clipa în careţi 
schimba verdele crud al trunchiului cu un roşu turbat - 
răspândea în aer parfumul marilor ciorchini de clopoței ca de 
ceară. De un alb crem erau clopoţeii la culoare şi aduceau cu 
nişte lăcrămioare, cu o mireasmă plăcută cum nu putea fi decât 
cea a primăverii. 

Nu era nici un fir de vânt. Văzduhul moţăia ameţii de 
greutatea propriului parfum. Domnea o mireasmă care ar fi fost 
un aer umed şi greu. Dar aerul era proaspăt şi înviorător. Era ca 
lumina curată a stelelor schimbată deodată în atmosferă, 
pătrunsă şi încălzită de căldura soarelui şi scăldată în mireasma 
îmbătătoare a florilor. 

Din când în când, câte un fluture dispărea şi iar apărea printre 
petecele de lumină umbră. Şi de pretutindeni se înălța zumzetul 
gros şi adormitor al aloinelor jde munte - prinse în petreceri 
sibarice, încăierându-se în joacă, în jurul acelor mese întinse, 
fără să aibă vreme de înfruntări mai brutale. lar pârâia- şul î”i 
mâna apele şi văâurea, croindu-şi drum prin canion cu atâta 
linişte incit numai rareori, scotea vreun murmur uşor. Clasul 
pâriaşului era doar o şoaptă care îmbia la somn, întrerup* tă 
numai din când în când de tăceri şi moţăieli, şi pomindu-se din 
nou când se trezea. 

Mişcarea tuturor lucrurilor era o alunecare spre inima 
canionului. Şi lumina soarelui, şi fluturii lunecau spre inima 
canionului şi apoi se depărtau de ea pierzându-se printre copaci. 
Zumzetul albinelor şi şopotul pârâului erau o lunecare de 
sunete. lar lunccarea de zvonuri şi lunecarea de culori păreau să 
se împletească laolaltă, închipuind o delicată şi neprihănită 
țesătură, care era chiar duhul acelui loc. Era un spirit al păcii, na 
al morţii, al unei vieţi care palpita liniştit, al unei linişti care nu 
era tăcere, al unei lunecări care nu însemna acţiune, al unei 
tihne care pulsa de viaţă lipsită de violenţa înfruntării şi a trudei. 
Duhul acelui loc era duhul vieţii tihnite, adormită de mulţumire 
şi îndestulare, şi netulburată de zvonul unor încleştări depărtate. 

Cerbul roşcovan, cu coarne rămuroase, se proclamase 
stăpânul acestui duh al locului şi moţăia stând cu picioarele 
până la genunchi în apa răcoroasă şi plină de umbre a 
lăculeţului. Părea ia nu existe nicio muscă supărătoare, aşa că 
adastă moleşit de lene. Doar uneori îşi mai mişca uşor câte o 
ureche, când pâriaşul se dezmorţea şi el şi începea să murmure, 


dar o mişca alene, parcă ştiind dinainte că nu era decât râul 
care se trezea vorbind, când descoperea că până atunci 
dormise. 

Deodată urechile cerbului se ridicară, dulindu-se, împins de 
dorinţa de a prinde un zvon. Nările lui fremătătoare, sensibile, 
adulmecară aerul. Ochii nu puteau răzbate prin perdeaui de 
verdeață prin care curgea pâriaşul, dar până la urechile lui 
ajunse glas de om. Era o voce monotonă care cânta întruna. La 
un moment dat, cerbul auzi zăngănitul aspru al metalului pe 
piatră. La acest sunet, scoase un sforăit brusc, care-l făcu 
zvâcnească, şi ţâşni din apă, zburând prin aer drept pe pajişti iar 
picioarele i se afundară în catifeaua moale. Ciuli din nou urechile 
şi adulmecă aerul. După aceea porni săltat peste potecul de 
iarbă, oprindu-se doar o dată ca să mai tragă cu urechea, şi se 
topi, dispărând din canion ca un duh, cu uncălcat catifelat, ce nu 
scotea nici un sunet. 

incepu să se distingă limpede tropăitul unor copite cu 
potcoave de fier, iar vocea bărbatului deveni şi mai puternică. 
Se auzi la început ca o psalmodiere care se făcu tot mai clar pe 
măsură ce răsuna mai aproape, incât pana la urma se deslusira 
şi cuvintele: 

Intoarce-ţi chipul, intoarce-ţi faţa 

Să vezi pe dealuri dimineaţa. 

(Duhul păcatului l-înfrunt). 


Uită-te-n jur, uita-te-n vânt, 
Dă cu păcatul de pamânt! 
(Domnul naşte dimineaţa). 


Un zvon de fuga însoțea cântecul acesta, şi duhul locului porni 
în goană pe urmele cerbului roşcat. Perdeaua verde fu dată la o 
parte, şi se arată un bărbat care se uită în jur, la pajişte şi) a lac, 
la panta dealului. Ilmbrăţişă întreaga privelişte cu o singura 
privire atotcuprinzătoare, cercetă din ochi detaliile cn saşi 
verifice impresia generală. După aceea, şi nuftiai după aceea, 
deschide gura ca să-şi exprime deplina şi solemna aprobare: 

— Afurisenia vieţii şi coarnele ladului. la te uita la treaba îi ta! 
Şi copaci, şi apa, şi iarbă, ba şi o pantă de deal! Raiul unui 
vânător de „buzunare** * şi paradisul bidiviului. Şi un verde plini 
de răcoare în care să-ţi odihneşti ochii. Pariu că n-a călcat pe- 


aicjl picior de faţă palidă. O păşune tainica şi un loc de odihnă 
pen3 tru catării lihniţi, fir-ar să fie! * 

Era un bărbat cu un ten de culoare nisipului, iar. Pe chipul lui 
se îngâna - formând trăsătura lui de bază - blândeţea şti bună 
dispoziţie. Avea un plin de mobilitate, care se transfil sura pe 
dată, după cum îi era şi starea sufletească sau- gândurilej La el 
gândirea era un proces care i se oglindea aidoma pe chip” Pe 
faţa lui ideile se alungau una pe alta, ca palele de vânt pe faţa 
lacului. Părul lui rar şi neîngrijit, crescut alandala, era la fes de 
nedefinit şi de spălăcit la culoare ca şi chipul. Părea că toatăi 
culoarea fiinţei lul se adunase în ochii de un albastru intens şi 
izbitor. Erau nişte ochi veseli ce. Râdeau continuu, în care se 
oglindeau naivitatea şi puterea de a se minuna a copilăriei; şi 
totuşi, fără să fie agresivi, în ei domnea calmul încrederii în sine, 
tăria de caracter bazată pe propria experienţă şi pe experienţa 
omenirii în general. 

Prin perdeaua aceea de viţe şi plante târâtoare, omul făcu 
vânt înaintea lui unei cazmale, unei lopeţi şi unei tigăi cum obi- 
şntrese să poarte cu ei căutătorii de aur. Apoi îşi croi drum şi el 
vj ie i afară, la vedere. Era îmbrăcat cu un fel de vesmânt de 
viru decolorat şi o cămaşă neagră de bumbac, în picioare avea 
bocanci grosolani cu ţinte, iar pe cap îşi tuflise o pălăria atât de 
scâlciată şi pătată, încât vorbea singură de neîndurarea 
vântului, a ploii şi soarelui, şi de fumul focurilor de tabără. 
Bărbatul rămase drept în picioare, etntărind cu ochii larg 
deschişi duhul tainic al întregului peisaj, şi trase cu senzualitate 
în piept pe nările care i se dilatară şi tremurau de plăcere, 
căzură, mireasma blândă a acelei grădini a canionului. Îşi mi îi 
ochii a râs până nu mai rămase din ei decât o dungă albastră 
faţa i se boţi de bucurie şi gurai se deschise în zâmbet în clipa în 
care strigă: 

— Păpădii pufoase şi nalbe binecuyântate, ce dulce miroznă 
pentru sufletul meu! Nu-mi vorbiţi mie de trandafiri şi fabrici de 
colonie! Is un fleac. 

Avea obiceiul să vorbească singur. Chipul lui expresiv şi foarte 
mobil ar fi fost suficient ca să de7văluie fiecare când ţi fiecare 
stare sufletească, dar, în ciuda voinţei sale, limba ve- 

In terminologia căutătorilor de aur... Buzunarele" sint scobituri 
sau adâncituri în stincă unde se adună cantităţi mari de metal 
preţios. 


a 

nea ţi ea tare din urni şi repeta totul de la capăt, ca un al 
doilea Boswell. Omul se lasă pe buza lacului şi bau îndelung şi 
pe săturate din apa aceea. 

— E tocmai pe gustul meu - murmură el, ridicându-şi privirea 
şi uitându-se dincolo de deal, în vreme ce se ştergea cu dosul 
mâini la gură. 

Panta aceea îi atrăgea lui privirea. Stând în continuare pe 
burtă, cercetă strucura dealului cu multă grijă şi vreme 
îndelungată. Ochiul care se preumbla în susul pantei până la 
peretele abrupt al canionului şi apoi din nou în jos, până la malul 
lacului, era un ochi de om cu experienţă. Se saltă în picioare şi 
ttârui acelei coaste de deal încă o privire. 

— Taman cum îmi place mie - încheie el apucându-şi 
cazmaua, lopata şi tigaia pentru spălat aur. 

Trecu piriaşul mai jos de lăcusor, călcând sprinten din piatră 
în piatră. Unde coasta cobora până la apă, acolo sapă şi elo 
lopată de pământ şi o puse în tigaia de spălat. Se aşeză pe pe 
vine, ţinând tigaia cu amândouă mâinile si o cufundă puţin în 
apă. Apoi imprimă tigăii o îndemânatică mişcare, circulară, care 
făcu apa să spele pământul şi pietrişul dinăuntru. Particulele mai 
mari şi mai uşoare râmaseră deasupra şi, printr-o dibace 
cufundare a tigăii în apă le înlătură, lăsindu-le să se scurgă 
peste buza vasului. Din când în când, pentru a grăbi procesul, 
lisa tigaia jos şi alegea cu degetele pietricelele mai mari şi 
bucăţelele de stâncă. 

Conţinutul tigăii se topi iute, până ce nu mai râmase decât un 
pământ (în şi nişte bucățele mici de pietriş. Când ajunse la, (a/a 
asta începu să lucreze cu mai mulţi grijă şi concentrare, i 
Aceasta era spălarea fină şi el spălă conţinutul lin, urmărind 
iotul cu un ochi scrutător, şi executând mişcări delicate, foarte i 
pretenţioase. În cele din urmă în tigaie păru să nu mai fi rămas 
decât apă, dar, cu o mişcare iute, semicirculară, arunca apa 
peste marginea mai joasă a tigăii, drept în pârâu şi dădu la 
iveală o i depunere de nisip negru pe fundul vasului. Stratul 
acela de depuneri era atât de subţire că părea doar o urma de 
vopsea. | Cercetă totul cu atenţie. In mijloc era o fârâmă micuța 
de aur. J I âsă puţină apă să treacă peste buza mai joasă a tigăii. 
Cu o. lmucitură făcu apa să spele fundul, răsucind mereu 
firişoarele negre de nisip. Eforturile lui fura răsplătite de 


priveliştea unui al doilea grăunte de aur. 

Acum spălarea deveni fină de tot, mai fina decât era nevoie în 
cazul mineritului obişnuit de acest fel. Se trudi cu nisipul acela 
negru, fir cu fir, pe rând, şi lăsă firişoarele să treacă peste buza 
tigăii. Cerceta cu grijă fiecare rând de firişoare, în aşa fel ci nu-i 
scăpă niciun grăuncior înainte de a | lăsa să alunece! peste 
buza. Parcă plin de gelozie lăsă fir cu fir nisipul negru şi se 
scurgă peste margine. O fărâmă aurie, nu mai mare decât un 
vârf de ac, apăru la margine, şi omul imprimă apoi o mişcare 
Iscusită, în aşa fel, încât firicelul se întoarse pe fundul tigăii. 
Muncindu-se tot în chipul acesta, minerul dădu la iveală un alt 
firişor şi apoi altul. Şi avea tare multă grlă de grăun-] cioarele 
acelea. Ca un cioban îşi aduna turma ae grăuncioare de aur ca 
şi nu se piardă niciunul. In cele din urmă, din tigaia aceea de 
pământ nu mai rămase nimic decât turma lui de gră- uncioare. 
Le număra şi apoi, după toată truda aceea, le făcu j vint afara 
din tigaie cu un uium şuvoi de apa. Dar ochii lul | albaştri 
sclipeau de patimă atunci când se ridica în picioare. 

— Şapte - murmură el cu voce tare, întărind numărul de 
grăuncioare pentru care muncise atât de mult şi pe care le 
aruncase în chip atât de absurd. Şapte - repetă el cu 
îndărătnicia celui care vrea să-şi întipărească numărul în 
memorie. 

O lungă vreme rămase nemişcat, cercetând coasta dealuluL 
în ochii lui se aprinse şi ardea o curiozitate nouă. Gesturile-i 
vădeau o bucurie şi o însufleţire de animal de pradă care 
adulmeca miros proaspăt de vânat. Făcu vreo câţiva paşi în 
josul râului şi luă o a doua tigaie de pământ. Din nou se apuca 
cu grijă de spălat, şi îşi adună cu aceeaşi gelozie turma de 
grăuncioare de aur pe care le aruncă drept în pâriaş după ce 
termină de numărat. 

— Cinci - murmură el şi apoi reptă - cinci. 

Nu se putu stăpâni să nu cerceteze din nou coasta înainte de 
a umple o nouă tigrie de pământ, tot mai la vale pe pârâu. 
Turma lui de grăuncioare se micşora mereu. 

„Patru, trei, două, două, unul“ înregistră mintea lui, în vreme 
ce se lăsă la vale pe pârâu. Când doar un singur grăuncior 
răsplăti truda lui cu spălatul, se opri şi făcu un foc de vreascuri. 
Puse tigaia în foc şi o arse până se făcu neagră-albăstruie. 
Ridică tigaia şi o cercetă cu un ochi critic. Apoi dădu din cap în 


semn de aprobare. Pe un fund de culoarea aceea avea curajul 
să desfidă orice grăuncior de aur, oricât de mic, că putea să 
scape ochilor lui. 

O porni mai departe pe pârâu la vale şi mai spălă o tigaie de 
pământ. Răsplata lui fu doar un singur grăuncior. O a treia tigaie 
nu mai dădu la iveală niciun firişor de aur. Nefiind satisfăcut 
numai cu atât, spălă trei tigăi la rând, săpând la un picior 
distanţă de fiecare dată. Fiecare tigaie se dovedi fără nicio urmă 
de aur, iar faptul acesta, în loc să-l descurajeze, pâirea să-i dea 
satisfacţie. Incântarea lui creştea cu fiecare spălare ţadarnică şi, 
în cele din urmă, se ridică şi exclamă jubilând: 

— Dacă nu-i aşa, să-mi spargă mie Dumnezeu capul cu mere 
murate! 

întorcându-se la locul unde îşi începuse sondajele, o porni în 
susul pârâului. La început turma lui de grăuncioare de aur 
Ctescu, crescu mereu, în mod uimitor. 

Cinsprezece, optsprezece, douş'unu, dou'şase - se înregistra 
pe răbojul memoriei lui. 

Chiar mai sus de lac, dădu de cea mai bogată tigaie - „trei- 
sseci şi cinci de pictaţi!“ 

— Aproape destul ca să-i adun la teşcherea - spuse el cu 
regret, în vreme ce lăsa apa să spele grăuncioarele în pârâu. 

Soarele era de-acum în crucea cerului. Omul lucră mai 
departe. Urcă în sus pe pârâu, spălând tigaie de pământ după 
tigaie» totalul numărătorii scăzând continuu. 

— E nemaipbmenit de frumos cum se subţiază mereu - 
exclama el fericit, când o lopată dfe pământ nu mai conţinu 
decât. Un singur grăuncior de aur. 

lar după ce la mai multe tigăi nu dibui nici urmă de aur, Omul 
se îndreptă din şale şi onoră coasta de deal cu o privire plină de 
încredere. 

— Aha! Dom'le Buzunar! strigă el de parcă s-ar fi adresat imui 
interlocutor ascuns undeva mai sus, pe coastă, sub faţa 
pământului. Aha! Dom'le Buzunar! Ui'că vin! Ui'că vin, şi-s 
precis că pun eu mâna pe tine! Mă auzi, dom'le Buzunar? îa 
precis că pun eu mâna pe tine, aşa cum sunt precis că dovleacul 
nu-i conopidă. 

Se întoarse şi cântări din ochi înălţimea soarelui de deasupra 
capului şi albastrul cerului fără niciun nor. Apoi o luă în josul 
canionului, urmând linia gropilor de unde scosese pământ ca şi 


umple tigaia. Trecu râul mai jos de lăcuşor şi dispăru dincolo de 
perdeaua de verdeață. Duhul locului avu prea puţin răgaz ca şi. 
le întoarcă cu pacea şi tihna lui, fiindcă vocea bărbatului, 
fredonând un cântec sincopat, domina tot canionul, punând 
deplin ităpânire pe el. 

După o vreme, cu zgomot tot mai puternic de potcoave i/. Bite 
de pietre, omul se întoarse. Perdeaua de verdeaţa se zbu-i 
ciumă puternic. Se trăgea înainte şi înapoi în focul luptei. Sd 
auzi un sunet puternic de metal care se freacă şi se loveşte* 
Vocea bărbatului deveni deodată şi mai stridenta, tăioasă şi 
poruncitoare. Un trup masiv îşi croia drum înainte şi sufla greu.’ 
Se auzea un zgomot de crengi rupte, un foşnet şi un fâşâit şi, în: 
mijlocul unei ploi de frunze, prin perdeaua de verdeață zvâcni 
un cal. Avea în spate o legătură de calabalâcuri, de care 
atârnaul] vite rupte şi crengi. Animalul se uită cu uimire la 
împrejurimile; spre care fusese mânat, apoi îşi aplecă iute capul 
spre iarbă şi începu să pască încântat. Un al doilea cal se opinti 
şi se arătă şi el? vederii, alunecă la un moment dat pe pietrele 
acoperite de muj şchi, dar îşi recâştigă echilibrul când copitele i 
se înfipseră în1 catifeaua moale a pajiştei. Nu avea în spinare 
niciun călăreț, deşi purta o şa mexicană cu oblâncul înalt, 
zgâriată şi decolorată de îndelungată folosire. 

Bărbatul încheia coloana. Dădu jos legătura cu lucruri şi şaua 
aruncă un ochi în jur să caute loc de tabără şi lăsă animalele 
slobode să pască. Scoase cele de-ale mâncării şi dădu la iveală 
tigaia de prăjit şi oala de cafea. Adună un braţ de uscături şi, cu 
câţiva bolovani, încropi un fel de vatră. 

— Ah 1 exclamă el - dar ştiu că m-a pălit foamea nu glumă! 
Aş fi-n stare să-nghit în joacă o bucată de fier şi nişte caiele pe 
deasupra şi să-ţi mulţumesc, madam, din toată inima şi să-ţi) 
mai şi cer încă o porţie. 

îşi îndreptă spinarea şi, în vreme ce-şi căuta chibriturile în] 
buzunarul de la haina lut de lucru, ochii îi alunecară dincolo deş 
lac, spre coastă. Degetele dibuiră şi apucară cutia de chibrituri” 
dar slăbiră strânsoarea şi mâna ieşi afară goală. Omul nu ştia ce 
să facă. Se uită întâi la pregătirile pentru masă şi apoi spre dealj 

— Mă bate gândul să mai încerc puţin cu lopata pe coasta! — 
îşi încheie el şirul gândurilor şi porni sa traverseze pârâul. Ştiu 
că nu-i dovadă de înţelepciune - bombăni el în semn de scuză. 
Dar dacă mai aşteaptă şi mâncarea aceea un ceas nu moare 


nimeni, bănuiesc eu. 

La câţiva paşi înapoia primei linii de săpături începu o a doua 
linie. Soarele scăpăta spre apus, umbrele începură să se 
lungească, dar omul îşi vedea mal departe de treaba. Începu al 
treilea şir de gropi din care scotea pământul pe care apoi îl 
spăla în tigaie. Taia coasta dealului în curmeziş, săpând un şir 
de gropi după altul, fi ureând mereu panta. Centrul fiecărui şir 
dădea la 

lveală cele mai bogate tigăi, în vreme ce la capete- nici nu 
firea culoarea aurului în tigaie. Totodată, pe măsură ce urca 
(teului şi liniile erau mai scurte. Regularitatea cu care se 
reducea lungimea lor arăta că undeva, mai sus. Pe coastă, 
ultimul şir avea || fie atât de mic încât avea să se îngusteze cu 
totul, iar mai sus (8 va ajunge la un singur punct. Planul 
săpăturilor începea să ic contureze ca un V răsturnat. Marginile 
convergente ale accs- tui V indicau graniţele terenului care 
dăduse la iveală grăuncic-T-e» Je aur. 

Ţinta omului era evident vârful acelui V. Îşi arunca mereu 
Ochii de-a lungul celor două laturi convergente şi apoi dincolo 
de ele în susul coastei, încercând să ghicească unde va veni 
vârful, punctul unde se termină pământul care purta cu el 
grăuncioare'e ilt aur. Acolo locuia domnul Buzunar - după cum i 
se adresa Cu familiaritate omul acelui punct imaginar de mai 
sus de el, pe (pastă. Adesea striga: 

— la vino'mneata frumuşel la vale, dom'le Buzunar! Fii cu 
scaun la cap şi cumsecade şi vino-ncoa! Bine! Bine! adăugă (1 
mai apoi, cu o voce care se resemna, vădind că nu-i mai 
rămânea nimic altceva de făcut decât să continue cu hotarâre 
mai departe. Bine! Bine! Dom'le Buzunar. Acum mi-e limpede W 
trebuie să urc eu la tine şi să te scot frumuşel din bârlog. Şi Mşa 
am să şi fac, aşa am să ţi fac! îl ameninţa el după ce aii: tfecea 
o vreme. 

Se ducea cu fiecare tigaie la ap» să spele pământul şi. În 
vreme ce urca tot mai sus pe coastă, rezultatul era tot mai 
bogat, încât în cele din urmă începu să strângă grăuncioarele 
de» ur într-o cutie goală de praf de copt pe care o purta, fără 
<ă-i dea prea mare importanţă, în buzunarul de la nădragi. Era 
aut de cufundat în treaba pe care o făcea că nici nu băgă de 
seama * murgul lung care anunţa venirea nopţii. Abia cina 
încercă în jadar să mai vadă culoarea aurului pe fundul tigăii şi 


nu reuşi liji dădu seama de trecerea vremii. Se ridică deodată 
drept în picioare. Pe faţa lui se zugrăvi o expresie de 
copleşitoare uimire 1 şi groază când bâgui: 

— Ei fir-ar a dracului să fie de treabă, zău dacă n-am uita: 

1 cu totul de masă! 

k 

j O porni impleticindu-se peste apă, prin întuneric, 

(«prinse focul, amânat aât de multă vreme. La cină mâncă 
turte. 
| slănină şi nişte fasole, puțin cam prea fierbinte. Apoi îşi 

aprinse 

L pipa şi fumă lângă tăciunii mocniţi ai focului, ascultând 
zvonul nopţii şi urmărind cum se revarsi lumina lunii asupra 
canionului. 

v ipă aceea îşi desfăcu aşternutul, îşi scoase din picioare 
bocancii” bui'-K'ănoşi, îţi trase pătura până sub bărbie. In 
lumina lunii faţa lui părea albă, ca faţa unui mort. Dar era un 
mort care ştia că i'C.i să vină şi învierea, fiindică se ridicase 
deodată într-un coti * i ce uita la coasta dealului. 

— Noapte bună, dom'le Buzunar! strigă el cu glas adormit. 
Noapte buna! 

Omul dormi toată dimineaţa, până ce razele directe ale soa-' 
relui îi izbiră ploapele închise, iar atunci se dezmetici dintr-ol 
dată şi se uită în jurul lui până ce reuşi să lege firul existenţei, ] 
să-şi găsească identitatea prezentă şi să facă legătura cu cea 
din- zilele pe care le trăise înainte. Îmbrăcatul la el nu însemna 
decât 1 vă-şi încalţe bocancii. Aruncă o privire la vatra focului şi 
apoi' U coasta dealului, şovăi, dar îşi înfrână ispita şi aprinse 
focul 

— Nu-ţi pierde capul, Bill, nu-ţi pierde capul! se dojeni; il 
singur. Ce haz are sa te repezi? N-are niciun haz să te-nfierr 
bânţi şi să asuzi aşa cu grabă. Dom'Buzunar te-aşteaptă el. Na-] 
re s-o ia la fugă înainte de-a-mbuca şi tu ceva de dimineaţă.! Şi 
acum, Bill, ştiu eu că pofteşti ceva proaspăt în lista ta de buca-j 
f. E Aşa că nimic nu te-mpiedică să te duci să-ţi iei singur. 

Tăie o vargă scurtă de la marginea apei şi, dintr-un buzunar, ! 
—c-cM>e o bucată de sfoară şi o muscă artificială care pe 
vremuri 1 lusosc o nadă splendidă. 

— Poa' ca-n zori mai muşca - mormăi el, când făcu prima]! 
insarc în lăculeţ. 


Şi o clipă mai târziu striga plin de bucurie: 

— Ce ţi-am şoptit eu, ei? Ce ţi-am şoptit eu ţie? 

N-avea mulinet şi nici înclinația de a pierde vremea şi, smu-j f 
ijid cu toată puterea şi iute, trase afară din apa un păstrăv strâ-j 
lucitor de vreo zece inci. Alţi trei, prinşi iute unul după altul. ij 
s>T| iră drept mic dejun. Când ajunse să treacă pârâul, chiar 
când pălească pe pietrele din vad, îl păli deodată o idee şi se 
opri. 

— Mai bine aş face o mică preumblare şi aş arunca o ochire io 
ml apei - îşi spuse el. Nu ştii niciodată ce mutră poa'âă 

ilărcoale pe-aici. 

Dar trecu de cealaltă parte calcând din piatră în piatră şi, 
după ce-şi mai spuse o dată că „ar trebui să fac preumblarea 
aia“, j; *ndul unei măsuri de prevedere i se şterse cu totul din 
minte şi <e apucă de lucru. 

Când se lăsă noaptea, se îndreptă din nou de spate. Şalele îl 
To”peniră de atâta stat încovoiat şi când îşi puse mâinile la 
spate ca -â şi mai potolească muşchii care protestau spuse: 

— FJ acum ce zid 51 de povestea asta? Fir-ar să fie! lar Im 
uitat cu totul de masa de prânz. Dacă nu bag de seamă mal cu 
grijă am sa ajung fără ndoialâ un sfrijit ciufut, care haleşti» 
numai de două ori pe zi. 

— Treaba cu „buzunarele”-i treabă afurisită, cea mai afurisită 
din câte am pomenit eu, care-l poate face pe om să uite de la 
mână pân'la gură - îşi dezvălui el gândurile în noaptea aceea, în 
vreme ce se strecura în păturile care-i serveau de aşternut. 

Nu uită nici de data asta să strige spre coasta dealului: 

— Noapte bună, dom'le Buzunar! Noapte bună! 

Sculându-se o dată cu răsăritul soarelui, se apucă de treabă 
devreme, după ce înfulecă ceva în grabă. Părea apucat de un fel 
de febră, iar tigăile de probă, tot mai bogate în aur, nu erau 
denatura să-i potolească febra. Se îmbujoră la faţă, dar nu aşa 
cum 
i se întâmpâa atunci când îl prindea soarele, şi nici nu băgă în 
seamă oboseala şi trecerea vremii. După ce umplea o tigaie cu 

pământ, alerga la vale pe coastă s-o spele, iar apoi nu se putea 
stă- pini să n-o ia la goană la deal în sus, gifâind şi poticnindu 
se şi blestemând amarnic, ca să umple tigaia din nou. 

De-acum ajunsese la o sută de iarzi de apă, iar ace! V întors 
începu să prindă contur definit. Raza de pe care se putea aduna 


pământ care să răsplătească eforturile era tot mai mii’. |, iar 
omul prelungi cu ochii minţii laturile accâui V până la punctul lor 
de întâlnire, departe pe coasta dealului. Aceea era ţinta “ui, 
vârful icelui V. Şi spălase nuilte tigăi de pământ pentru a 1 

— Taman vreo doi iarzi mai sus de tutkul acela de m. Tnz. l- 
nita, şi cam un iard mai la dreapta - hotări e! în cele din urmă. 

Apoi ispita îi dădu ghes. 

— La fel de limpede ca bună ziua - spuse el când abandona 
trudnicele săpături de-a curmezişul dealului şi se porni s5 urce 
spre vârful indicat. 

Umplu o tigaie şi alergă cu ea la vale, pe coastă, să spele 
pământul. Nu mai conţinea nicio urmă de aur. Săpa mai adine, 
sapă mai la suprafaţă, umplând vreo duzină de tigăi şi apoi 
spălă cu grijă pământul, dar strădaniile lui nu fură răsplătite cu 
nicio fărâmă de aur. Era turbat că se lăsase ispitit, şi-şi adresă 
cele mai amarnice înjuraturi, fără nicio urmă de îneântare. Apoi 
cobori din nou ia vale şi reluă şirurile de săpături în coasta 
dealului. 

— Încet şi sigur, Bill. Încet şi sigur - mormăi el domol. Nu-i de 
tine să dai aşa buzna drept peste noroc şi ar cam f| vremea să 
ştii treaba asta. Bagă-ţi minţile-n cap. Incet şi sigur, ăsta-i jocul 
tău, Bill. Aşa că în toarce-te la el şi ţine-o numai aşa. 

În vreme ce rândurile de săpaturi descreşteau, ară tind că 
laturile V-uiui converg, adâncimea acelui V creştea. Urmele 
aurului se cufundau tot mai mult în pământ. Numai în probele 
luate de la treizeci de inci ad în ci me mai putea da de firişoare 
de aur în tigaia lui. Pământul scos de la douăzeci şi cinci de inci 
şi apoi de la treizeci şi cinci de inci nu mai dădu la iveală nimic. 
La baza V-ului, la malul apei, găsise urme de aur şi la rădăcina 
ierbii. Cu cât urca mai sus pe coastă, aurul se lăsa tot mai 
adânc. Să sapi o groapă de trei picioare adâncime ca să iei o 
tigaie de probă nu era un lucru chiar de şagty lar între om şi 
virful acela erau nenumărate astfel de gropi de săpat. 

— Şi nimeni nu poa' să ştie cât de adânc se ascunde - oftă el 
când se opri o clipa să-şi mai tragă sufletul, în vreme ce- şi mai 
freca spinarea ostenita. 

Mânat de patima febrilă, cu spatele numai junghiuri, cu 
muşchii înţepeniţi, izbind şi săpând cu cazmau şi lopata pămân- 
tul negru şi afinat, omul îşi croia încet, cu trudă, drum pe coastă 
în sus. Dinaintea lui se întindea panta neatinsă, presărata cu 


flori care înmiresmau aerul cu parfumul lor. Înapoia lui era un 
dezastru. Părea că un fel de erupție groaznică desfigurase 
pielea netedă a coastei. Inaintarea lui înceată, ca de limax, 
murdărea frumusețea coastei şi lăsa în urmă o dâră 
monstruoasă. 

Deşi pe măsură ce aurul se cufunda tot mai adânc truda 
omului era şi mai mare, acesta se consola cu faptul că fiecare 
tigaie era tot mai bogată. Douăzeci de cenți, treizeci de centi, 
cinzeci de cenți, şaizeci de cenți, aşa creştea valoarea aurului 
pe care-l găsea în tigaie, care-i aduse un dolar de praf de aur la 
o singură lopată de pământ. 

— Ştiu eu că aşa-i norocul meu să nimerească peste mine 
vreo secătură curioâ-ă, care să-şi vâre nasul în pajiştea mea - 
mormăi el adormit, în noaptea aceea, după ce-şi trase pătura 
până sub bărbie. 

Deodată se ridică în capul oaselor. 

— Bill! strigă el strident. la ascultă acum la mine aici, BilL Mă 
auzi? M'ine dimineaţă, prima ta treabi-i să fad tnne şi să dai şi tu 
târcoaie locului şi să vezi ce-i de văzut. Pricepi? Mâine 
dimineaţă. Şi nu uita! 

Căscă şi se uită spre coasta dealului. 

— Noapte buna. Domle Buzunar! strigă cL 

Dimineaţa pom! şi facă o mica plimbare toc moi când ri- tsri 
soarele, fiindcă îţi terminase masa de-acum când îl ajunseii |i 
primele raze, şi apoi se căţără pe peretele canionului pe acolo 
pe unde era mai măcinat şi se putea urca. De sus, din vârf, văzu 
că era singur în mijlocul pustietăţii. Cât putea cuprinde cu ochii, 
dinaintea lui se ridicau lanţuri de munţi, unul după altul. Spre 
est, trecând cu ochii de la un şir de munţi la altul şi apoi săltind 
peste mai multe şiruri deodată privirea i se opri, în cele din 
urmă, pe crestele albe ale Sierrei - lanţul principal - acolo unde 
se ridica spre cer spinarea lumii din vestul continentului. Spre 
nord şi sud putea vedea mai limpede sistemul lateral de creste 
care tăia şuvoiul principal al acelei mări de munţi. Spre vest, 
munţii descreşteau unul după altul, domolindu-se şi topindu- se 
în nişte dealuri molatice, care, la rândul lor, coborau şi mal mult 
transformându-se în întinsa câmrie pe care n-o mai putea vedea 
deloc. 

Şi pe toată acea nesfârşită întindere, el nu văzu nici urmă de 
fiinţă omenească, nici semn de om, în afară de coasta răscolită 


a dealului de la picioarele sale. Se uită îndelung şi cu grijă. La un 
moment dat, departe, în josul canionului, i se păru că vede un 
firişor de fum. Se uită din nou şi ajunse la concluzia că era doar 
o ceaţă purpurie, care se întunecase din cauza unei cute a 
peretelui canionului din spatele ei. 

— Hei, dom'le Buzunar! strigă el spre canion. la scoală-te 
dumneata de acolo de dedesupt. Ui'că viu, dom'le Buzunar t Ui’ 
că viu | 

Bocancii aceia mari pe care-i avea în picioare îl făceau să pară 
greoi şi neîndemânatic, dar omul se avântă de la înălţimea acea 
ameţitoare uşurel şi sprinten ca o capră de munte. O bucată de 
stâncă, ce-i fugi de sub picioare chiar la marginea pră- pastiei, 
nu-l descumpăni. Părea să ştie cu precizie timpul de care are 
nevoie pentru ca un pas greşit să se încheie cu o catastrofă şi, 
în răgazul pe care-l avea la dispoziţie, folosea chiar terenul 
acela nesigur pentru o atingere de-o clipă cu pământul necesară 
ca să se pună la adăpost. Nici acolo unde panta era atât de 
abruptă încât părea imposibil să stal în picioare, chiar şi o 
singură clipă, omul nu şovăi. Piciorul lul atingea acea imposibilă 
suprafaţă doar pentru o fracțiune din clipa acea fatală, ceea ce-l 
îngăduia avântul care să-l poarte mai departe. Şi mereu, unde 
nu găsea să pună piciorul nici pentru acea fracțiune de secundă, 
se avânta înainte, apucându-se un moment de un tanc de piatră 
sau de o crăpătură în stâncă, sau agăţându-se de vreo viţă ce 
abia se mai ţinea şi ea. În cele din urmă, cu un salt ţi o chiiiitiiră 
sălbatică, el trecu de la peretele acela drept de stâncă lu un 
prăvâliş de coastă, şi-şi termină coborâşul în mijlocul a mai 
multe tone de pământ şi pietriş, care porniseră la vale odată cu 
el. 

Prima tigaie spălată în dimineaţa aceea îi oferi mai bine de] 
doi dolari de aur cu bobul mare. Era din mijlocul acelui V. Şi de o 
parte şi de alta valoarea unei tigăi scădea brusc. Rondurile de 
gropi erau foarte mici acum. Marginile V-ului întors erau la 
numai câţiva iarzi depărtare una de alta. Punctul lor de întâlnire 
se afla la numai câţiva iarzi mai sus. Dar filonul se a- dâncea 
mereu mai mult în pământ. Pe la începutul după-amiezii fu 
nevoit să facă gropi de câte cinci picioare adâncime, înainte ca 
în tigaie să se vadă vreo urmă de aur. 

Dar tocmai de aceea urma aurului era ceva mai mult decât o 
urmă - era un teren aurifer în toată regula, şi omul se hotări să 


se întoarcă înapoi după ce avea să găsească „buzu- narul“ ca să 
se apuce să spele şi pământul acela. Dar valoarea tot mai mare 
a fiecărei tigăi începu să-l neliniştească. După-amiază târziu, 
valoarea unei tigăi ajunsese la trei şi patru dolari. Omul se 
scărpină în cap încurcat şi se uită câţiva paşi mai sus pe coastă, 
la tufa de manzanita, care marca aproximativ vârful V-ului. 
Clătină din cap şi rosti ca un oracol: 

— Una din două, Bill. Una din două. Sau domnul Buzunar s-a 
risipit cu totul ieşind afară şi împrăştiindu-se la vale pe coastă, 
sau domnul Buzunar e atât de afurisit de bogat că nici n-ai să 
poţi să-l cari tot cu tine. Şi asta ar fi afurisită treabă, nu-i aşa? 

Ghicoti la gândul unei dileme atât de plăcute. Noaptea Q 
prinse la malul apei, chinuindu-se să urmărească, prin 
întunericul care se făcea tot mai adânc, spălarea unei tigăi de 
cinci dolari. 

— Ar fi bine să am eu o lanternă electrică şi să pot lucra mai 
departe - îşi spuse el. _ 

In noaptea aceea dormi greu de tot. De mai multe ori Işi 
adună toată voinţa şi închise ochii ca să-l fure somnul, dar 
singele îi pulsa cu prea multă patimă în vine, şi de tot atitea ori 
deschise ochii şi murmură: 

— De s-ar face dimineaţă odată! 

In cele din urmă îl prinse somnul, dar omul făcu ochi cum 
începură să pălească stelele, iar când se crăpă de ziuă el 
terminase de mâncat şi urca de-acum dealul în direcţia 
ascunzătorii tainice a domnului Buzunar. 

Pe primul rând pe care-l săpă nu era loc decât pentu Irel 
gropi, într-atât de îngust devenise terenul pe care era răspândit 
aurul şi într-atât de aproape ajunsese el de izvorul acela al 
aurului pe care-l vâna de patru zile. 

— Nu te pierde cu firea, Bill. Nu te pierde cu firea - se dojeni 
el singur când începu să sape pământul pentru ultima groapă, 
acolo unde laturile V-ului se întâlniră, în fine, într-un singur 
punct. 

— Am pus eu de-acum laba pe tine, dom'le Buzunar, şi nu-mi 
mai scapi - spuse el de mai multe ori, în vreme ce săpa tot mai 
adânc, tot mai adânc. 

Patru picioare, cinci picioare, şase picioare! Săpă toi mai mult 
în coasta pământului. Săpatul devenea tot mai greu, Cazmaua 
se izbea de bucăţi de stâncă. Cercetă o bucată s 


— Guarţ mâncat - spuse el în concluzie, în vreme ce cu lopata 
curăța fundul gropii de pământul desprins. 

Atacă apoi cu hârleţul cuarțul care se sfărâma şi desfăcu ta 
fiecare lovitură bucăţi mari de rocă. Ochiul lui prinse o 
străfulgerare galbenă. Aruncă hârleţul şi se lăsă deodată pe 
vine. Aşa cum şterge fermierul pământul de pe un cartof abia 
atunci scos de sub brazdă, tot aşa şi omul apucă o bucată de 
cuarţ, sfărâmicios cu amândouă mâinile şi o curăţă de pământ. 

— Sfinte Sardanopolis | strigă el. Numai bucăţi şi bulgări de 
aur! Numai bucăţi şi bulgări 1 

Ceea ce ţinea el în mână nu era rocă decât pe jumătate. 
Cealaltă jumătate era aur curat. Lăsă bucata să cadă în tigaie şi 
începu să cerceteze o altă bucată. Nu se vedea decât foarte 
puţin galben, dar cu degetele lui puternice, sfărâmă cuarțul 
mâncat până ce amândouă mâinile i se umplură de strălucirea 
aurului. Îndepărtă pământul de pe bucăţile de rocă, una după 
alta şi aruncă ceea ce rămânea în tigaia de spălat aurul. Era o 
fântână a bogăției. Cuarțul se mâncase atât de mult că (ta mai 
mult aur decât cuarţ. Din când în când se mai găsea şi câte o 
bucată de care nu se mai ţinea niciun pic de rocă «L bucată care 
era toată de aur. Tin bulgăre ce se ivi acolo, unde cazmaua 
deschisese roca, lăsând să se vadă lumina aurului lucea ca o 
mână de bijuterii galbene, iar omul îşi ridică încet capul la 
vederea acelei comori şi răsuci domol bucata pe toate părţile ca 
să urmărească jocurile luminii pe faţa metalului preţios. 

— Se tot trăncăneşte de minele Aur Berechet! pufni el cu 
dispreţ. Păi faţă de ce-i aici, minele acelea par de treizeci de 
cenți. Mina de aici e de aur curat. Şi aici şi taman a nm, uite, că 
botez canionul acesta Canionul Aur Curat, pe D_: mne- zeul meu 
dacă jiu! 

Stând tot pe vine, continuă să cerceteze fragmentele şi să le 
arunce în tigaie. Deodată îl izbi presimţirea unei primejdii. Parcă 
o umbră se lăsase asupra lui. Dar nu era nicio umbră, îi sărise 
inima din loc şi o simţea tocmai la gât şi-l făcea să se înăbuşe. 
Apoi decdată singele îi îngheţă în vine şi simţi rece pe spate 
sudoarea care-i îmbibase cămaşa. 

Nici nu sări în sus, nici nu se uită în jur. Nu clinti. Cumpănea 
felul presimţirii care ajunsese la el, încercând să găsească 
izvorul acelei forţe misterioase care-l avertizase în fe'ul acesta şi 
făcind un efort să prindă aceea prezenţă imperioasă a 


necunoscutului care-l ameninţa. Lucrurile ostile au o aură a lor 
care se face simțită prin intermediul unor mesageri mult prea 
subtili ca să-i perceapă simţurile. lar el simţi aura aceea fără să 
ştie cum. Simţi ca şi cum un nor ar fi ascuns soarele. Simţi că 
între el şi viaţă trecu ceva întunecat, înăbuşitor şi ameninţător, 
o beznă, de fapt o beznă care înghiţise viaţa şi venea o moarte - 
moartea lui. 

Toate resorturile fiinţei lui îl îmboldiră să sară în picioare şi să 
înfrunte primejdia aceea nevăzută, dar sufletul lui stăpâni 
panica ce se dezlănţuise în el şi omul rămase pe vine, cu o 
bucată de aur în mină. Nu îndrăzni să se uite în jur, dar de-acum 
ştia că. In spatele lui, deasupra, se ivise ceva. Se făcu a fi 
interesat de bulgărele de aur din mână. Il cercetă cu un ohi 
critic, îl răsuci pe toate părţile, şterse pământul care se prinsese 
de el. Şi în tot răstimpul acesta fusese conştient că oeva era în 
spatele lui şi se uita la bucata de aur, peste umărul lui. 

Prefăcându-se mai departe a fi interesat de bulgărele de aur, 
el ascultă cu încordare şi auzi răsuflarea acelui ceva în spatele 
lui. Căută cu ochii în faţa lui, pe pământ, să găsească. 

o armă, dar nu văzu decât aurul pe care-l smulsese din rocă £ 
care nu-i era de niciun folos acum când se afla la ananghie. Era 
şi hârleţul - armă bună în unele împrejurări, dar acum nu-şi 
avea rostul. Omul înţelesese că se afla intr-un moment ţgre 
greu. Era într-o groapă îngustă, de vreo şapte picioare “tncime. 
Nici să scoată capul afară, la suprafaţa păraântului mi ar fi 
putut. Era intr-o capcană. 

Rămase mai departe pe vine. Era calm şi stăpân pe el, dar, 
după ce cântări fiecare amănunt în parte, mintea lui îi arătă 
doar cât de nevolnic era. Continuă să şteargă pământul de pe 
bucăţile de cuarţ şi să arunce aurul în tigaie. Nu-i rămăsese 
nimic altceva de făcut.. Dar ştia că până la urmă, mai devreme 
sau mai târziu, trebuia să se ridice în picioare şi să înfrunte 
primejdia care răsufla acolo, în spatele lui. Minutele treceau, şi 
cu trecerea fiecărui minut, ştia că se apropia tot mai mult 
vremea când avea să fie nevoit să se ridice sau - şi la acest 
gând simţi cum din nou i se lipise cămaşa asudată şi rece de 
spinare - sau să-şi afle moartea aplecat acolo, deasupra comorii 
sale. 

Dar rămânea mai departe pe vine, ştergând bucăţile de aur 
de pământul în care fuseseră prinse şi îşi chinuia mintea să vadă 


cam în ce chip se putea ridica. Se putea ridica dintr-un salt, ca 
să se apuce cu mâinile şi cu unghiile de marginile gropii şi să-şi 
facă vânt afară, să înfrunte la suprafaţa pământului, în picioare, 
acel ceva care-l ameninţa. Sau se putea ridida încet ca omul 
fără griji, pefăcându-se că descoperea din întâmplare pe cel 
care sufla în spinarea lui. Instinctul şi fiecare fibtă dornică de 
viaţă din fiinţa lui erau pentru saltul acela nebunesc spre 
suprafaţă. Dar mintea şi experienţa înclinau spre o înfruntare 
nepripită a acelui ceva care-l ameninţa şi pe care nu-l putea 
vedea. Şi, în vreme ce dezbătea toate astea, un zgomot de 
trăsnet îi asurzi urechile. În aceeaşi clipă primi 
o izbitură năucitoare Ir partea stângă, în spate şi în locul acela 
simţi cum îl inundă un şuvoi de foc prin tot trupul. Zvâcniâu 
sus, dar n-apucă să se ridice în picioare că se prăbuşi grămadă. 
Trupul i se sgârci ca o frunză ce se vestejeşte prinsă deodată, 
de fierbinţeala focului, şi omul se prăvăli la pământ cu pieptul 
peste tigaia cu aur, cu faţa în pământ şi bucăţi de rocă spartă, 
cu picioarele răsucite din cauza lipsei de spaţiu de pe fundul 
gropii. Picioarele i se zbătură de câteva ori prinse de spasme. 
Trupul i se înfâoră ca de-o durere cumplită. Plăminij 
1 se desumfiară încet, scoțând un oftat adânc. Apoi aerul se 
scurse încet, foarte încet, iar trupul i se destinse lipindu-se 
neînsufleţit de pământ 

Deasupra lui, cu un revolver în mână, un om se uita iscoditor 
peste buza gropii. Se uită vreme îndelungată, cu atenţie, |a 
trupul prăbuşit şi nemişcat de acolo, de jos. După o vreme 
necunoscutul se aşezi pe marginea gropii ca şi vadă mai hine 
înăuntru, ţinându-şi în vremea asta revolverul la îndemâni pe 
genunchi. Băgă mâna într-un buzunar şi scoase un petic de 
hârtie maronie. În peticul acela, lăsă să cadă câteva fire de 
tutun. Cq. 

nbinaţia acea deveni o ţigară maronie şi îndesată, cu capetele 
răsucite. Nu-şi luă nicio clipă ochii de la trupul din groapă. 
Aprinse ţigara şi trase adine, cu patimă, fumul în plămâni. Fuma 
alene. La un moment dat, ţigara se stinse şi o aprinse din nou.!? 
i în tot timpul acesta cerceta trupul din groapă. 

în cele din urmă, aruncă ţigara şi se ridică în picioare,” e 
iipropie de marginea gropii. O măsură din ochi şi, ţinându-se cii 
câte o mână de fiecare margine a gropii, fără să- lase revolverul 
din mâna dreaptă, se slobozi în gropă. Când picioarele nu mai 


aveau decât vreun iard până la fund, dădu drumul la mâini ţi se 
lăsă să cadă înăuntru. 

în clipa în care picioarele lui atinseră fundul gropii, văzu 
lăşnincl mâna minerului aflat în „buzunar”, iar propriile lui 
picioare simiiră o smucitură bruscă şi iute care-l aruncă 
grămada. Din cauza felului în care se lăsase să alunece în 
groapa, mâna în caro ţinea revolverul se afla deasupra capului. 
Cu aceeaşi iuţeală cu care braţul celuilalt -e răsucise în jurul 
picioarelor sale, cobori şi el revolverul cu ţeava în jos. Când 
apăsă pe trăgaci, se mai afla încă în aer, pj calc Je a se prăbuşi. 
In spaţiul acela îngust, explozia fu asur/i'. Oare. Vumul umplu 
toată croapa, în- câi nu mai văzu nimic, irăi ul e izbi cu spatele 
de fundul gropii >i, ca o pisică, miiwrul fu în aceiaşi fracțiune de 
secunda d:, v: upra lui. În vreme co trupul minerului ţâşnea 
călare pe el, stăiuul îşi nisuci mâna dreaptă să tragă din nou, 
dar în aceeaşi clipă, i'u o mişcare iute a coiului, minerul îl lovi 
peste mână. Ţeava saltfi în sus şi glomck- se înfipse în marginea 
gropii. 

In clipa următoare, necunascutul simţi mâna minerului care-l 
apucare de încheietură. Acum lupta se dădea petru revolver. l- 
ierare se’ străduia a-l întoarcă în vreun fel, cu ţeava "Pre irupui 
celuilalt. Fumul din groapă începu sa se mai împrăştie, 
Neunojcutul care zăcea pe fundul gropii, începu să vadă ceva 
nedesluşit. Dar deod.uă fu orbit de o mână de pământ care-i’ fu 
aruncată dinadins în ochi de către adversarul sau. În momentul 
în care simţi lovitura scăpă şi revolverul din mână. În clipa 
următoare sinv. | cum creicru-i fu izbit de bezna, iar în mijlo ui 
acelei bezne, chiar şi bezna încetă să mai existe. 

_ lar minerul trase un glonte după altul până ce revolverul t; oli 
Apoi îl aruncă şi, suflind greu, se aşeză jos, pe picioarele 
mortului. Minerul gâfâia şi - se chinuia să-şi recapete suflarea. 

— Sconcs puturos şi | iormanos - gâfâia ol. Să-mi ţii tu umu şi 
să mă laşi pe mine să fac eu loată treaba şi după aia rnă-inpiiiti 
pe 4.1 spate 1 

io fi Aproape ca-l podidi plânsul de mirile şi sfârşeală. Se ultă 
e tent la (aţa mortului. Pământ şi pietricele se lipiseră de ea şi 
era greu să-i distingi trăsăturile. 

— Nu l-am mal văzut în viaţa mea - îşi încheie minerul 
cercetarea. O mutră obişnuită de pungaş şi de bandit, fir-ar 
afurisit să fie. Şi să mă împuşte el pe la spate! Să mă împuşte el 


pe la spate | 

Îşi desfăcu apoi cămaşa şi se pipăi, şi în (aţă, şi la spate, ţi 
prin părţi. 

— Trecut dintr-o parte în alta şi n-a făcut mare lucru! strigi el 
fericit. Pariu că a ochit ca lumea, dar când a apăsat trăgaciul a 
mişcat ţeava. Secătura! Dar l-am venit eu de nac! l-am venit eu 
bine de hac! 

Cercetă cu degetul gaura lăsată de glonte într-o parte, ţi pe 
faţă îi trecu o umbră de regret. 

— Am să fiu ţeapăn ca dracu! spuse el. Şi singur trebuie sa 
mă dreg şi să ies de aici. 

Se chinul şi se târl afară din groapă şi apoi o luă la vale, spre 
locul lul de tabără. După jumătate de ora se întoarse du cându- 
şi de dârlogi calul de povară. Cămaşa deschiata în faţă lăsa să 
se vadă bandajul grosolan cu care-şi pansase rana. Işi mişca 
încet şi cu stângăcâe partea stângă, dar asta nu-l împiedica să 
se folosească de mâna respectiva. 

Petrecând laţul de legat pe după umerii mortului, reuşi să-l 
tragă afară din groapă. Apoi se apucă să adune aurul. Lucră 
contnuu, vreme de mai multe ceasuri, oprindu-se numai din 
când în când ca să-şi odihnească umărul care-l înţepenea şi ca 
să exclame: 

— Să mi împuşte pe la spate! Sconcsul viermănos 1 Să mă 
împuşte pe la spate! 

După ce curăţă destul de bine locul acclel comori şi îşi pun* 
agoniseala bine în câteva boccele făcute din pături, încercă să. 
lprecieze cam cât avea. 

— Pa’ su’ de livre bune, ori nu mă pricep eu nici cât un 
Ivuemot îşi spuse el în încheiere. Să zicem două su’ de cuarţ şi 
pămâiu.. Şi ast. | tot înseamnă două su'de aur, Bill! Trezeşte- te! 
Două 'U' de livre tio: iur! Patruj' de mii de dolari! Şi toţi; îi tăi. 
Întinai: îi tăi! 

Se -. Cărpină îucânut în creştciul capului şi degetele i se râ- 
îădră prin; ro s; aură (U- c. Irc nu. Vw. A ştiinţă C.ercetă locul pe 
mai mulţi inci. F.r. | rană pe unde îl) ter'e>c cel de al doilea 
piontr. Se «tuse fiiinios la mort. 

' fe 

Al fi vrut tu, nu-l aşa? Ai fi vrut tu? Dar ţiam venit Cu ţie. De 
hac şi ţi-am arătat eu ţie cu vârf şi îndesat.. lar acum am sa te 
îngrop cum se cuvine. E mai mult decât ai fi (acut tu pentru 


mine. 

Trase cadavul la marginea gropii şi-i făcu vânt înăuntru. 
Trupul mortului se izbi de pământ cu o bufnitură înfundată, || 
căzu pe o parte cu faţa răsucită spre lumină. Minerul se uită 
atent la chipul acela. 

— Să mă-mpuşti tu pe la spate! îi aruncă el acuzator. | 

Acoperi groapa aruncând pământ cu hârleţul şi lopata. * 

Apoi încărca aurul în spinarea calului. Greutatea era prea 
mare pentru bietul animal şi, după ce ajunse la locul de tabără, 
trecu o parte din încărcătura ţi la celălalt cal de călărie. Dar 
chiar şi aşa, era nevoit să renunţe la o parte din calabalăâcurile 
lul la cazma şi lopată, la tigaia de spălare şi la o seamă de 
alimente şi ustensile de bucătărie, ca şi la alte lucruri. 

Soarele era la zenit când omul îşi mină caii să treacă dincolo 
de perdeaua de viţe şi plante târâtoare. Animalele erau nevoite 
să ie opintească şi să trudească din greu ca să se salte peste 
bolovanii uriaşi şi să treacă orbeşte prin masa de vegetaţie. La 
un moment dat, calul de călărie se prăvăli greoi şi omul trebui 
ss i scoată sarcina din spinare ca să se poată animalul scula în 
picioare. După ce-l porni din nou la drum omul îşi mai vâri o 
dată capul prin perdeaua de verdeață şi se uită atent la coasta 
dealului. 

— Sconcs viermănos! mormăi el şi apoi dispăru. 

Se auzi un trosnet de viţe rupte, de crengi frânte. Copacii se 
'emanară înainte şi înapoi, mareând trecerea animalelor. 
Răzbătu sunetul potcoavelor de metal izbite de piatră şi, din 
când în când, câte un blestem sau un strigăt mai ascuţit de 
poruncă. Apoi vocea omului se înălța într-un eântec. 

Ntoarce-ţi chipu, -ntoarceţi faţa Să vezi pe dealuri dimineaţa. 

(Duhul păcatului l-înfrunt) 

Uită-te-n-jur, uită-te-n vânt, 

Dă cu păcatul de pământ! 

(Domnul naşte dimineaţa!) 

Cântecul se auzi tot mai încet, tot mai încet $i, o dată ru 
liniştea se furişă înapoi şi duhul locului. Pârâiaşul se porni din 
nou să picotească şi să şoptească, se ridică din nou zumzetul 
lomnoros al albinelor de munte. Tar prin aerul jţreu de mâr”me, 
cerneau alene fulgii de omăt ai plopilor. Fluturii lunecau încoace 
şi încolo printre copaci, iar peste toate domnea lumina tihnită a 
soarelui. Numai urmele de copite pe pajişte şi coasta răscolită a 


dealului mai aminteau de pasul furtunos e) vieţii, care rupsese 
pacea acelui loc şi apoi dispăruse. 


Jacfe Londoti 
AUR BERECHET; 
r Fiind vorba de o poveste, şi anume o poveste mai adevăr 


rată decât ar putea să pară, dintr-o regiune a căutătorilor ţjţ aur, 
e de aşteptat să fie o poveste cu ghinion. Dar asta fânrfp de 
cum o iei. Când e vorba de Kink Mitchell şi Hootchinoo Bill, 
ghinion e un cuvânt destul de blând şi toat” lumea, În ţinutul 
Yukonului, ştie că cel în cauză au o părere bine stabilită în 
această privinţă. 

Era taman prin toamna lui 1896 şi cei doi tovarăşi cosq. 
RIsera la vale pe malul estic al Yukonului şi tocmai ^ chinuiau să 
scoată, dintr-un adăpost acoperit cu o piele elan, o canoe din 
cele care se fac prin ţinutul Peterboroug” Nu erau prea arătoşi. 
O vară întreagă de prospectare - plinj vârf de privaţiuni, în 
schimb cu stomacul gol - îşi pusese amprenta pe hainele lor, 
care erau mai mult zdrenţe, iar ei îi vlăguise şi-i lăsase mai mult 
cadavre. Fiecare avea jurul caplui un nimb de ţinţari. Îşi 
unseseră feţele cu nişte mâl albăstrui. Fiecare avea la el o 
bucată de mâl umed şi. Oţţ de câte ori le cădea câte o bucată 
uscată de pe obraz. Lipe” alt strat în locul lui. Tn vocea lor se 
simţea un ton arţăgos iar în gesturi un’ fel de enervare care 
trăda ehinul somnului mereu întrerupt şi lupta veşnic lipsită de 
victorie, Împotriva acelor fiare înaripate. 

— Ţânţăroii ăştia o să-mi vină de hac şi din cauza lqp o să-mi 
dau eu sufletul - scânci Kink Mitchell, când caroea simţi în bot 
curentul apei şi ţâşni de la maL 

— Vino-ţi în fire. Aproape am ajuns la liman - îi răspunse 
Hootchinoo Bill cu o încercare de veselie în tonul |uj funebru 
care sună tare nenorocit. În paj* de minute sinte 

U Paj*-de-Milp ci după aia... afurisite fie dihăniile astea’ 
mărunţele 1 

Una din miinile lui Bill abandonă padela şi se opri cu o 
plesnitură însetată tocmai după ceafă. Puse un nou strati de mâl 
pe locul vătămat, blestemând amarnic în vremea asta. Kink 
Mitehell nu părea deloc amuzat. Profită de ocazie ca şi întindă şi 
el un strat mai gros pe ceafă. 

Ti * aversară Yuconul spre malul vestic, porniră apoi la vale 
zburând. Abia dând alene din padele şi, după patruzeci de 
minute, o apucară strins la stingă, dând ocol capătului unei 
insule. Dinaintea lor se ridică deodată Patruzed-de-Mile. Cei doi 
bărbaţi îşi îndreptară spatele şi se uitară lung la priveliştea din 
faţa ochilor. Se uitară lung şi cu grijă, lăsându-se purtaţi de 
curentul apei. lar pe chipurile lor se amesteca încet o expresie 


de uimire şi consternare în acelaşi timp. De la sutele de cabane 
din lemn nu se ridica nici fir de fum. Nu se auzea, nici sunet de 
topor muşcând adânc lemnul, nici de ciocane sau de ferăstraie. 
Nici om nici câine nu trindăveau pe dinaintea prăvăliei celei 
mari. La mal nu se vedea nici urmă de" vas cu aburi, de canoe, 
de şlep sau luntre. Riul era la fel de pustiu, fără nicio 
ambarcaţiune, aşa cum aşezarea era pustie, fără urmă de viaţă. 

— Bag seamă că arată de parcă arhanghelul ar fi trâm- biţat 
din trâmbiţa aia mititică a lui, iar tu şi cu mine am cam fost daţi 
dispăruţi - bombăni Hootchinoo Bill. 

Remarca lui fusese făcută aşa, într-o doară, ca şi cum n-ar fi 
fost nimic neobişnuit în treaba aceea. Răspunsul lui Kink 
Mitehell fu la fel de indiferent de parcă nici el n-ar fi băgat de 
seamă nimic nefiresc. 

— Parcă pe toţi i-ar fi pălit baptismul aşa. Deodată, şi-au găsit 
cu cale s-o apuce pe apă - îşi dădu *el cu părerea. 

— Al bătrân al meu era baptist - adăugă Hootchinoo Bill Şi 
totdeauna, o ţinea sus şi tare că el era cu paj de mi» de mile 
mai aproape de Domul, In felul acesta. 

Cu asta momentul lor de veselie luă sfirşit. Traseră ca- oea la 
țărm şi urcară pe malul înalt. Când porniră pe străzile acelea 
pustii. li apucă un sentiment de groază. Soarele îşi revărsa 
indiferent lumina asupra târgului. O boare de vânt izbea funia 
de parul catargului pe dinaintea uşilor închid ale localului 
Caledonia Dance Hali. Ţinţarii băzfiau, prigorii 

' cânâau şi păsările de elan alergau flămânde prin cabane. 
Dar nu se vedea suflare de om sau şemn de viaţă omenească. 

— Imi crapă buza după un gât! spuse Hootchinoo Bill şi, fără 
să-şi dea seama, vocea i se îngroşă, devenind o şoaptă răguşită. 

Tovarăşul lui dădu afirmativ din cap, fiidu-i silă să-şi mai audă 
glasul spărgând tăcerea aceea. Mergeau târându-ş| picioarele, 
mai departe, prin liniştea stânjenitoare, până «a fură surprinşi 
văzând o uşă deschisă. Deasupra uşii, întinzâa* du-se pe toată 
lăţimea clădirii, o firmă indica locul drepf Monte Carlo. lar lângă 
uşă, cu pălăria trasă pe ochi. Cu sca. Unul lăsat pe spate,. 
Stătea un bărbat care se sorea în voie. 'Alea părul şi barba 
lungi, albe, patriarhale. 

— Pariu că-i moş Jim Cummings alungat, ca şi noi, pentru c-a 
venit prea târziu la Judecata de apoi! exclamă Kinjjj Mitehell. 

— Mai degrab'cre' că nu l-a auzit pe Gabriel cu trâmbiţa aia a 


lui - îşi dădu cu părerea Hootchinoo Bill. 

— Hei! Jim! Trezeşte-te! strigă el. 

Moşneagul se dezmorţi greoi, clipi din ochi şi glăsui ca un 
automat: 

— Cu ce vă servim, oameni buni? Cu ce vă servim? 

Se luară după el, intrară înăuntru şi se rânduiră rezemaţi de 
tejgheaua lungă, unde altă dată jumătate de duzină de barmani 
iuți n-aveau vreme să trândăvească. Încăperea aceea imensă, 
de obicei plină de zarvă şi de viaţă, era acum tăcută şi 
întunecată ca un cavou. Nu se mai auzea zuruitul paralelor, nici 
ţăcănitul bilelor de fildeş. Mesele de ruletă şi de faro, acoperite 
de huse. Erau ca nişte pietre de mormânt. Din sala de dans. Din 
spate, nu răsuna nicio voce veselă ie femeie. Moş Jim Cummings 
şterse cu mina tremurătoare un pahar, iar Kink Mitehell ÎM scrise 
inițialele pe tejgheaua a- coperită de praf. 

— Unde-i fetele? exclamă Hootchinoo Bill. Cu prefăcută 
voioşie. 

— S-a topit! răspunse venerabilul barman cu o e pj. Ţigăiată şi 
îmbătrinită ca şi el. Şi la fel de nesigură “urr' t; era şi mâna. 

— Unde-i Bidwell şi Barlow îÎ 

— S-a topit! 

— Da* Sweetwater Charâey? 

— Topit | 

— Şi ea! 

— Da' atunci fiică-ta, Sally, şi ţâncul ei? 

— Topiţi, toţi s-a topit | 

— Şi sor-sa? 

liloşul scutură trist din cap, dând iama, cu un aer absent, 
printre sticlele lui prăfuite. 

— Mare Sardanapolis! Dar de unde? explodă Kink Mitchell, 
neînstare să se mai stăpânească. Da* ce-a bântuit numa?. 

— Cum? N-aţi auzit? 

Moşneagul chicoti încet. 

— Toţi au întins-o la Dawson. 

— Ce năzbâtie mai e şi asta? întrebă Bill. Vreun pârâu 7 Vreun 
banc? Sau poate vreun teren aurifer? 

— Aşa-l că n-ai auzit în viaţa ta de Dawson? 

Bătrânul chicoti enervant. 

— Dawson e un târg, ba ce zic eu, oraş, mai mare decât i'aj- 
de-Mile. Da’ dom'le, mai mare ca Paj'-de Mile. 


— Ts de şapte ani pe coclaurii ăştia - anunţă Bill plin dt sine - 
şi spun, să ştie toată lumea, că n-am auzit niciodată până acum 
pomenindu-se numele târgului ăstuia. Stai a-i ' la m «d toarnă 
din whiskyul ăla. Vestea aia a ta m-a cam dat gata, pe cinstea 
mea. Şi cam pe unde chiteai tu să zici c-ă-i Dawsonul ăla, mă 
rog? 

— Pe teşitura aia mare chiar de la (jura râului Klondike 

— -râs nun se mos Jim. Da’ pe unde mi-aţi umblat toată vara 
asta? 

— Nu te bată pe tine grija pe unde am bătut noi pfimân- tul - 
sună răspunsul înfuriat al lui Mitchell Pe unric m 
1, ', 'ăduit noi norii de țânțari îs aşa de groşi că trebuie sii!.; i. U 
băţul în aer ca să vezi soarele «â <; A ştii. Şi tu cât m: Îi e 
censul."Aşa-i că am dreptate. Bill O 

— Mare dreptate ai - spr. Se Bill Dar dacă tot de* Dawsonul 
ăla, cam cum naiba irată,. Tim? 

— L.a fiecare tigaie câte o ul: -ie. Pe un piriu cu i.; uiliv. De 
Bonanza, şi n-au dat ineâ roca albiei 

— Cine a dibuit locui? 

— Carmack, 

“| 4 


La pomenirea numelui descoperitorului, cei doi tovarăşi se 
uitară unul la celălalt cu scârbă Apoi îşi făcură cu ochiul cu mare 
solemnitate. 

& - George Indianul! pufni Hootchinoo Bill. 

— Muierea aia de bărbat! rânji Kink Mitehell. 

— In viaţa mea n-am să-mi pun mocasinii ca să păşesc pe 
unde a călcat el, găsească orice o găsi. 

— Aşijderea | anunţă tovarăşul lui. O secătură atât de împuţită 
şi leneşă de-i vine greu să pună mâna şi pe somonul de sub 
nasul lui. De aia s-a şi dat cu indienii. la chiteşte că-n afacerea 
asta-i băgat până-n gât şi coloratul acela de cumnat al lui... Cum 
îi zice... Skookum Jin, aşa-i?... la chiteşte şi la treaba asta. Ce 
idee-ţi bagi? 

Venerabilul barman dădu din cap în semn de încuviinţare. 

— Poţi să fii precis! Ba culmea, că-i amestecat tot Paj- de- 
Mile, în afară de mine şi de câţiva şontorogi. 

— Şi beţivi - adăugă Kink Mitehell. 

J - Nuuu, dom'le 1 strigă moşul sigur de sine. 


'*' - Pun pariu pe ce-am băut noi, aici, că Honkins nu-l băgat 
în treaba asta) răcni Hootchinoo Bill fără şovăire. 

Chipul bătrânului Jim se lumină, 

i — Ţin pariul, Bill, şi ai perti 

— Cum de s-a lăsat sugativa aia dat dus din Paj*-de- Mile? 
întrebă Mitehell. 

— Ăilalţi i-a itt'uât rdravăn «i * »., „ „1 luntri - explică Jim. A 
dat buzna chiar aici. Înăuntru, zău aşa, şi l-a umflat, de pe 
scaunul cela din colţ, ca şi pe alţi trei beţivi pe care i-a dibuit pe 
sub pian. Auziţi ce vă spun: toţi, toată tabăra s-a dus buluc la 
Yukon, să ajungă, zor nevoie, la Dawson, de parcă-i mină din 
urmă taman Sam Scratoh... cu muieri, cu plozi, cu copii de ţâţă 
în braţe, cu tot tacârnul. Vine Bidwell la mine şi-mi zice: „Jim, aş 
vrea să-mi ţii tu socotelile la Monte Carlo. Eu mă cam duc”. 
„Unde-i Barlow“? îl întreb eu. „Dus”, spune el, „iar eu m-am 
pornit pe urnele lui cu o încărcătură de „whisky". Şi după 
tărăşenia asta. Fără să mai aştepte o clipă să zic şi eu da sau 
ba. O ia la sănătoasa spre barcă, şi dus a fost, dând la ghionder. 
În susul apei. Ca un apucat. Aşa că iată-mă-s, şi asta-i prima 
băutură pe caro o servesc şi eu unui suflet de om de trei zile- 
ncoace. 

Cei doi tovarăşi se uitară unul la celălalt. 

— Fir-aş afurisit să fiu! spuse Hootchinoo Bill. Mă bate gindul 
că eu, tu, şi cu tine, Kink, suntem dintre sprâncenaţii' care 
totdeauna ne trezim, cu furculita în mână. Taman când se lasă 
cu borş. 

— Asta îţi cam ia apa de la moară, nu-i aşa, Jim? spuse Kink 
Mitchell. Parcă a dat strechea în toţi înfumuraţii, beţivii şi 
haimanalele. 

— Şi-n muierile de bărbaţi - adăugă Bill. Niciun miner de 
ispravă în toată şleahta. Mineri de ispravă ca tine şi ca mine, 
Kink - continuă el cu un aer academic - bat co- daurii şi asudă 
din greu pe Pirâul Sălciei. În toată tărăşenia asta cu Dawsonul 
nu-i niciun miner de ispravă, şi uite, o spun aici de faţă, n-am de 
gând să mişc niciun pas, pen* nicio descoperire de-a lui Carmak. 
Mai întâi eu chitesc că trebuie să văd culoarea aurului. 

— Aşijderea - fu de acord Michell. la să mai tragem un rând. 

După ce şi-au udat ei astfel hotărxrea, s-au dus de-au tras 
canoea pe mal, au adus toate calabalăcurile în cabană şi s-au 
apucat să-şi pregătească masa. Dar, în vreme ce după-a- miaza 


trecea încet, ei începură să dea semne de nelinişte. Erau 
oameni obişnuiţi cu tăcerea marilor pustietăţi, da- liniştea a- 
ceea de mormint dintr-un târg îi tulbura. Se surprinseră trăgând 
cu urechea să p: indă zgomotele obişnuite, „aşteptând ca ceva, 
fie ce-o fi, să facă puţină zarvă care să nu fie prea multă zarvă“ 
după cum pusese Bill problema. <3 porniră pe ulițele pustii 
către Monte Carlo, ca să mai bea un rând, şi o apucară agale, 
de-a lungul țărmului, spre debarcaderul unde trăgea vasul cu 
aburi. Dar numai apa susura la bulboană şi doar câte un somon 
mai ţâşrea, lucind în soare. 

Se aşezară la umbră în faţa prăvăliei şi se întinseră la taclale 
cu ofticosul negustor, a căui prezenţă, acolo, era explicată 
tocmai de pasiunea lui de-a face hemoragii. Bill şi Kink îi 
mărturisiră intenţia lor de a-şi omori timpul trândăvind şi 
odinindu-se în cabană după o trudă de o vară întreagă. Îi 
mărturisiră cu oarecare insistenţă - ceea ce echivala pe 
jumătate cu un apel la crezare, iar pe jumătate cu o provocare 
de a nu fi crezuţi - cât de mult aveau să se bucure ei de trân- 
dăveala aceea. Dar barmanul nu se arătă interesat. El aduse din 
nou vorba despre descoperirea de pe Klondike şi nu l-au mai 
putut abate de la asta. Nu se putea gândi la nimic altceva, până 
ce Hootchinoo Bill se ridică plin de minie şi silă. 

Fir-ar afurisit să fie Dawsonul ăla, din partea mea! 

exclamă el. 

Aşijderea! făcu Kink Mitehell, luminindu-se la faţă. 

Ar putea să-ţi treacă prin minte că o fi ceva de capul locului 
ăluia şi că nu-i numai o aiureală de înfumuraţi şi ageamii. 

Din josul apei se arătă o barcă. Lungă şi zveltă. Ţinea a- 
proape de țărm şi cei trei ocupanţi ai ei, stând în picioare, o 
împingeau, cu nişte ghiondere Mi lungi, împotriva curentului 
puternic. 

— Şleahta de la Circle City - spuse barmanul. Mă a- şteptam 
să-i văd abia după-amiază târziu. Paj-de-Mi! e are înaintea lor 
vreo sută şi şaptej de mile. Da' ia te uită! Nu pierd timpul, 
săracii! 

— lar noi o să stăm cuminţi aici-şi o să ne uităm la ei, 

| cum trec la deal unul după altul - spuse Bill indiferent. 

In vreme ce vorbea se arătă încă o barcă, urmată la scurtă 
distanţă de alte două. In clipa aceea prima barcă era în dreptul 
bărbaţilor de pe țărm. In timp ce schimbau saluturi, cei din 


barcă nu încetară să mânuiască ghiorderele şi, deşi înaintau 
încet, după o jumătate de oră dispăruseră în sumji râului. 

Dar din jos veneau mereu alţii, barcă după barcă, într-o 
nesfârşită procesiune Neliniştea lui Bill şi Kink crescu îşi aruncau 
câte o privire iscoditoare, iar când privirile li se în- tilneau se 
uitau stânjeriţi în lături. În cele din urmă. Privirile li se întâlniră şi 
niciunul. Nici ' celă'alt nu se mai feri. Kink deschise gura să 
vorbească, dar nu reuşi să qăs^ască cuvintele şi rămase cu 
gura deschisă, continuând să se zgâiască drept la tovarăşul său. 

— Taman la ce mă gindeam şi eu, Kink - spuse Bill. 

Rinjiră sfios unul la altul şi. Printr-un tacit consens, o 
i porniră încet din loc. Începură să iuţească pasul şi când alun 
ii seră la cabană aproape că alergau. 

— Nu mai putem părădui vremea cu dusul şi întorsul r - 
aruncă Kink. În vreme ce cu o mână zvârli cana de tinichea 
pentru mala în oa.'a de fasole, iar cu cealaltă culese tigaia şi fi 
cana de cafea. 

— Aşa aş zice şi eu - găfii Bill care se vârâse până la u- 

— Meri intr-un sac de haine, în care erau aruncaţi ciorapii de 

larnă şi lenjeria. Auzi, Kink, să nu uiţi drojdia - e-n colţul 
raftului din spatele sobei. 

Jumătate de oră mai târziu, împingeau canoea la apă o 
incărcau cu toate calabalăcurile, în vreme ce barmanul a- runca 
observaţii sarcastice la adresa muritorilor nevolnici '* şi slabi de 
înger şi sublinia cât de molipsitoare e febra aurului. Dar când Bill 
şi Kink îşi înfipseră ghionderele lungi în fundul albiei şi începură 
să împingă canoea împotriva curentului, barmanul strigă după 
ei: 

— Ehei! Salutare şi baftă! Şi nu uitaţi să crestaţi un semn sau 
două, să hotărniciţi şi pentru mine un loc! 

Cei din barcă dădură energic din cap, drept incuvinţare, şi 
încercară un fel de părere de râu pentru nenorcitul care era silit 
să rămână țintuit locului. 

Kink şi Bill asudară din gros. După versiunea revăzută a Bibliei 
nordului, febra aurului e pentru cei iuți, luarea în stăpânire a 
terenurilor pentru cei puternici, iar prinosul - în venituri - era 
împlinrea tuturor acestora. Kink şi Bill erau amândoi iuți şi 
puternici. O ţinură în bălăceala aia intr-un ritm sprinten care-i 
făcu pe vreo doi ageamii, ce încercară să se ţină de ei, să-şi dea 
sufletul. În urma lor, înşiraţi între ei şi Dawson - unde bărcile, 


fuseseră descărcate şi începu mersul pe jos - rămase toată 
avangarda celor de la Circle City, la cursa care începuse la 
Patruzeci-de-Mile, cei doi tovarăşi depăşiseră toate celelalte 
bărci, întrecând cu o lungime şi barca din frunte, la locul de 
debarcare de la Dawson, şi lăsându-i pe ocupanţii ei cu buzele 
umflate în urmă, în clipa în care puseseră piciorul pe potecă şi 
porniră val-vârtej. 

— Aha! N-o să ne mai zărească din cauza prafului - chicoti 
Hootchinoo Bill, ştergindu-şi sudoarea usturătoare ce 

i se adunase în sprâncene şi aruncând iute o privire înapoi, spre 
drumul dincotro tocmai veniseră. 

Dinspre locul unde poteca intra printre copaci apărură trei 
oameni. Doi se ţineau lipcă de ei, şi apoi dădură buzna o femeie 
şi un bărbat, ieşind la vedere. 

— Haide, Kink, haide! Dă-i bătaie! 

Bill grăbi pasul. Mitchell aruncă alene şi el o privire înapoL 

— Afurisit să fiu dacă n-au rupt-o la goană! 

— În schimb aici e unul care-a rupt-o-n fericire - spuse Bill, 
arătând spre marginea potecii 

iC 

Un bărbat zăcea pe spate gifâind, în culmea unei crize 
violente de totală sfârşeală. Avea faţa cadaverică, iar oc hii 
injectaţi şi sticloşi ca ai unui mort. 

— Chechaqgo! mormăi Kink Mitehell. 

Era mormăiala unui veteran tăbăcit faţă de un ageamiu, faţă 
de unul care se înarmase cu făină ce dospeşte singură, iar la 
biscuiţi foloseşte praf de copt. 

Cei doi tovarăşi, consecvenţi obiceiului vechilor căutători de 
aur, avuseseră de gând să-şi rezerve un teren în aval de locul 
descoperirii, dar când văzură 81 Aval ars cu fierul pe un trunchi 
de copac - ceea ce înseamnă opt mile mal jos de locul primei 
descoperiri - îşi schimbară iute gândul Făcură cele opt mile în 
mai puţin de două ore. Era un ritm care-ţi scotea sufletul pe un 
drum atât de accidentat, şi trecură pe lângă zeci de nenorociţi 
sfârşiţi ce se prăbuşiseră la marginea drumului. 

La locul primei descoperiri nu se ştia mare lucru despre cursul 
din amonte. Cumnatul lui Carmack Indianul, Skookum tfin, avea 
o vagă idee că pe pârâu la deal s-ar fi ajuns la lotul 30, dar când 
Kink şi Bill se uitară la semnul pe care scria 7# Amonte îşi 
zvârliră din spinare sacii pe care-i luaseră în această goană 


după aur şi se aşezară să tragă un fum. Toate eforturile lor 
fuseseră zadarnice. Bonanza era împărţită în. Loturi de la gură 
la izvoare. „Ne topim peste deal şi basta, C-am văzut-o p-asta”, 
se lamentă Bill în noaptea aceea, la vreme ce prăjeau nişte 
slănină şi pregăteau cafeaua la focul lui Carmack,. De la locul 
primei descoperiri. 

— Încearcă pe gâria ala - îi sugeră Carmack a doua zi 
dimineaţă. 

„Gârla aia“ era de fapt un pârâu destul de mare care se vărsa 
în Bonanza la parcela 7 Amonte. Cei doi tovarăşi primiră sfatul 
cu disprețul suveran al veteranilor tăbăciţi faţă de vorbele unei 
muieri de bărbat şi, în schimb, îşi pierdură toată ziua pe pârâul 
Adam, un alt afluent, mult mai promiţător, al BonanzeL Dar şi 
aici, tot de vechea poveste avură parte: pârâul era parcelat 
până la ceruri. 

Timp de trei zile la rând Carmack îşi repetă sfatul şi trei zile la 
rând sfatul îl fu întâmpinat cu acelaşi dispreţ. Dar, În cea de-a 
patra zi, nemaiavind încotro să se ducă, cei doi o luară la deal 
„pe gârla ala“. Şliau că de fapt nimeni nu-şi însemnase vreun lot 
pe cursul acela, şi nici ei n-aveau de gând să-şi ia vreunul. 
Plimbarea fusese pornită mai mult ca să-şi inece amarul decât 
din alt motiv. Luau totul în batjocură şi zeflemea şi blestemau 
pe oricare „chechaquo4* pe care-l întil- nau în cale. 

După parcela 23 nu mai era niciun semn. Restul cursului era 
la îndemâna oricui voia să-şi aleagă un lot. 

— Bună de păşune pentru elani! mârâi Kink Mitchell. 

Dar Bill măsură cu gravitate cinci sute de paşi în susul apei şi 
însemnă hotarul. Luase de pe jos un fund de cutie de luminări şi 
pe partea mai netedă scrise umătoarele cuvinte şi puse anunţul 
în mijlocul parcelei: 

aceasta păşune de elani este REZERVATA PENTRU |; 

SUEDEZI 51 AGEAMII 1 

Bill Kader 

Kink citi anunţul de la un capăt la altul cu deplină aprobare şi 
spuse: 

— Pen’ că-i şi pe placul meu, gândesc să-mi pun şi eu numele 
acolo, dedesubt. 

Şi astfel fu adăugat şi numele lui Charles Mitchell. Şi multe 
mutre de veterani tăbăciţi se luminară în ziua aceea, la vederea 
celor meşterite de o minte la fel ca a lor. 


— Cum e cu gârla? întrebă Carmack, când se înapoiară cu 
paşi mari în tabără. 

— La dracu cu gârla! îi răspunse Hootchinoo Bill. Eu şi Kink ne 
ducem să mai dibuim locurile pe la Aur Berechet, după ce ne 
mai tragem sufletul oleacă. 

Aur Berechet era un pârâu legendar la care visau toţi 
veteranii tăbăciţi, unde se spunea că aurul era atât de abundent 
că pământul trebuia, de la bun început, aruncat cu lopata în 
cutiile de spălare a minereului. Dar vreo câteva zile de odihnă. 
Inaintea expediției la Aur Berechet, aduseră o uşoară schimbare 
în planurile lor, în măsura în care întâmplarea îl aduse pe acolo 
şi pe un oarecare Ans Handerson, un suedez. 

Ans Handerson lucrase toată vara ca om năimit la pârâul Mii 
ler, peste creastă, la Şa: z? ci-de-Mâle, iar după ce se încheiase 
vara se rătăcise pe Bonanza, ca multe alte ciurucuri /“ luate de 
pe apele mareei aurului care bântuiau când ici, când colo, prin 
tot nordul. Era înalt şi uscăţiv. Avea mâinile lungi, precum 
oamenii preistorici, şi nişte palme dt farfuriile de supă, răsucite 
şi noduroase şi nişte monturi uriaşe de câtă trudă cunoscuseră. 
Vorbea şi se mişca alene, iar ochii de un albăstrui deschis 
păreau adânciţi intr-o continuă visare a lumii nepământene, 
despre care niciun muritor nu aflase încă ceva, iar el mai puţin 
ca oricare. Probabil că aerul acela de visare nepământeană îi 
venea de la o supremă şi găunoasă inocenţă. În orice caz, cam 
aşa îl cântăreau bărbaţii duraţi din lut obişnuit, încât festa lui 
Hootchinoo Bill m Kink Mitchell n-avea nimic neobişnuit. 

Cei doi tovarăşi îşi omoriseră timpul în ziua aceea cu vizite şi 
bârfeli, iar spre seară se întâlniră în temporarul local al Monte 
Carloului - un cort mai mare, unde căutătorii de aur îşi mai 
muiau oasele lor înţepenite de trudă cu nişte whisky prost, 
vândut la un dolar duşca. Cum singurii bani în circulaţie erau 
grăuncioarele de aur, şi cum „casa” măsura totul „cu bătaie“ la 
balanţă, o duşcă costa ceva mai mult de un dolar. Bill şi Kink nu 
beau, în primul rând, pentru motivul că punga lor unică şi 
comună nu era destul de rotofeie ca şi reziste la prea multe 
preumblări până la balanţă. 

— Auzi, Bill, l-am fraierit pe un ageamiu şi i-am săltat un sac 
cu făină - anunţă Mitchell jubilând. 

Bill se arătă îneântat şi interesat. Mmcarea era pe sponci, şi 
nu erau aprovizionaţi chiar din belşug pentru expediţia spre Aur 


Berechet. 

— Făina face juma de dolar livra - răspunse el. Cam la cât ţi-ai 
făcut socoteala să pui mâna pe ea? 

— M-am târguit să salt sacul pen'juma din lotul nostru 

— Răspunse Kink. 

— Care lot? făcu Bill surprins. 

Apoi îşi aminti de terenul pe care-l rezervase pentru suedezi şi 
exdamă: 

— Oh! 

— Eu n-aş fi fost aşa de zgârcit totuşi - adăugă el mai apoi. 
Dacă tot am ajuns la treaba asta, fă-i cadou tot locul Şi din toată 
inima. 

Bill scutură din cap. 

— - Dacă făceam treaba asta, s-ar fi speriat de moarte şi n-ar 
mai fi făcut tirgul. Aşa că l-am lăsat să creadă că loeu-i straşnic 
şi că noi ne-am îndurat să dăm juma din el, fiindcă am ajuns rău 
de tot la fundul sacului cu haleala. După ce + -aruncă bine, o să-i 
facem în dar şi restul maidanului. 

— Dacă nu cumva s-o fi nimerit unul care să treacă <11 
vederea ce-am scris noi acolo - obiectă Bilir deşi era cât se 
poate de tncântat de perspectiva de a da lotul pe un sac de 
făină. 

— Nimeni nu ne-a încălcat terenul - îl asigură Kink. B parcela 
24 şi aşa a rămas. Ageamiii au luat-o în serios el s-au apucat să- 
şi însemne loturile la deal de unde ai pus tu hotar. Au împărţit în 
loturi tot cursul până dincolo de. Creastă. Am stat eu la taclale 
cu unul dintre ei care tocmai se întorsese apucat de dureri de 
picioare. 

Abia atunci aii auzit pentu prima oară vorba împiedicată a lui 
Ans Handerson. 

— Eu place ce fede - îi spuse el barmanului. Eu ghiiidit eu ia 
lot. 

Cei doi tovarăşi îşi făcură cu ochiul unul altuia, iar câteva clipe 
mai târziu, un suedez mirat şi plin de recunoştinţă se a- pucase 
de băut whisky prost, cu doi străini neîndurători Punga acestora 
începu să călătorească tot mai des la balanţă, urmărită de 
fiecare dat/i de ochiul îngrijorat al lui Kink Mitehell, şi totuşi Ans 
Handerson nu se muia. În ochii lui de Un albastru deschis, ca 
mările vara, plutea şi ardea un gând nepămâotean, dar plutitul 
şi arderea aceea se datoraii mai degrabă poveştilor despre aur 


şi prospectări pe care! e auzea, decât whiskyului pe care-l lăsa 
atât de uşor să alunece [ie gulej. 

Cei doi tovarăşi fură apucaţi de desperare, deşi părc. «u 
mereu la fel de veseli şi îneântaţi şi la vorbă, şi în mişcări 

— Nu te uita la mine, - îi spuse Hootchinoo Bill printre 
acccsele de tuse, în vreme ce-l ţinea pe Ans Handerson pe după 
umeri. Mai trage-i un pahar. Tocmai sărbătoreau şi noi ziua de 
naştere a lui Kink. Uite, el Îi tovarăşul meu de nădejde, Kink 
Mitehell. Şi cam care-i numele dumitale? 

După ce află ş| asta, palma lui se cobori zgomotos pe 
spinarea lui Kink, iar Kink se- prefăcu a se sfii, plin de htingă- 
cie, pentru că în clipa aceea era motivul central al veselit*. În 
vreme ce Ans Hânderson se arătă ineântat şi-i invită să 
ciocnească şi el un pahar din partea lui. A fost prima şi ultima 
dată când a făcut el onorurile, până ce jocul s-a schimbat $ 
sufletul lui şiret a fost stâmit la o nemaipomenită risipă. Şi plăti 
băutura dintr-o pungă ce avea un aer deosebit de sănătos. 

„Nu mai puţin de opt sutare-s înăuntru** calculară iute ochii 
de linx ai lui Kink. lar despre greutatea acestuia fi şopti câteva 
cuvinte confidenţiale cu prima ocazie şi lui Bidwell, proprietarul 
acelui whisky prost şi al cortului. 

— Uite punga mea, Bidwell - spuse Kink, mai apoi cu 
siguranţa şi familiaritatea unui vechi căutător care se adresează 
altuia la fel. la cântăreşte şi tu aur de vreo cinj de de. Lari şi 
pune-l în punga aia a noastră, doar pentru o d sau două, mai 
mult sau mai puţin, şi o să-ţi rămânem recunoscători, Bill şi cu 
mine. 

După asta plimbările pungii la balanţă se îndesiră şi ma) mult, 
iar sărbătorirea zilei de naştere a lul Kink stârni mare haz. 
Acesta incercă chiar să cânte cântecul clasic al veteranilor 
„Zeama fructului oprit”, dar se încurcă şi-şi înecă stânje. Neala 
în alt rând de băutură. Până şi Bidwell îi cinsti cu un rând sau 
două din partea casei. Aşa că şi el, şi Bill erau beţi cui la vremea 
când pleoapele lui Ans Handerson începură «'â cadă, iar limba 
făgăduia să i se dezlege. 

Bill deveni sentimental, apoi confidenţial. Îşi mărturisi 
barmanului, lumii întregi. În general, şi în special lul Ans 
Handerson necazurile şi ghinioanele. N-avea nevoie de mari 
talente actoriceşti pentru treaba asta. Whiskyul acela prost avea 
grijă de partea asta. Reuşi să se lase copleşit de o mare durere 


pentru el şi pentru Bill, şi-i curgeau lacrimi sincere când 
povestea cum el şi tovarăşul lul se gândeau să-şi vtndă 
jumătate de lot, cu teren bun, numai pentru că erau la mare 
strâmtoare cu cele ale gurii. Până şi Kink asculta şi credea. Oihii 
lui Ans Handerson prinseră a luci nu prea ctpştir<=şţe în vreme 
ce întreba 

— Cât ghindit coste la tine?? 

Bill şi Kink nici nu-l auziră şi omul fu nevoi să rqg,<te 
întrebarea. So arătară nu prea îneântaţi. El deveni mai insistent. 
Şi se apleca şi înainte, şi înapoi, ţinându-se de tejghea, ciulind 
urrehile râl pulea mai tare, în vreme ce coi doi iuva- răşi se 
sfătuiau intr-un colţ, şi se luptau unul cu celălalt tiară tă undă 
s*iu nu, <<. dondăneau vorbind în şoaptă caj. 

ni, să audă toată lumea, şi nu reuşeau să se hotărască c* Preţ 
să ceară. 

— Două sutare şi... hâc... cinj... — anunţă în cele din urmă Bill 
- da' asta numa'aşa... pen'că... noi... nu vindem.* 

— Ceea ce-i nemaipomenit de straşnic, dacă mi-e îngăduit să- 
mi spun şi eu o vorbuliţă acolo - îl secondă Bidwell 

— Da, zău că da - adăugă Kink. Mai cu seamă că nat nu... 
facem afaceri... şi-i pomană să turnăm aşa tot în buzunarul unor 
suedezi... sau mai ştiu eu ce fel de albi... 

— Eu ghindeşte mai bea pahar - sughiţă Ans Handerson, 
schimbând cu meşteşug vorba, şi 'lăsând subiectul acela pentru 
un moment mai potrivit. 

lar după aceea, ca să aducă mai repede momentul cel 
potrivit. Punga lui Ans Handerson începu un du-te-vino continuu 
între buzunarul lui şi balanţă. Bill şi Kink erau tare nehotărâţi 
dar, în. Cele din urmă, cedară insistențelor pline de căldură ale 
suedezului. După care fu rândul acestuia să se arate sfios şi-l 
trase pe Bidwell deoparte. Se clătina de toată frumuseţea şi se 
ţinea de Bidwell, ca să aibă un punct de sprijin, în vreme ce-l 
iscodea: 

— Este om de treabă, la ei doi, tu aşa ghindeşte? 

— Cum să nu - îi răspunse Bidwell din toată inima. Îi ştiu de 
ani de zile. Veterani prin locurile astea. Când vâod ei un lot apoi 
vând. Ei nu-s din cei ce vând gogoşi. 

— Eu  ghindeşte cumpără - anunţă Ans Handersorţ 
împleticindu-se înapoi, unde aşteptau cei doi tovarăşi. 

Dar, pe când ajunse, visa de-acuma adânc, şi declară că avea 


să cumpere ori tot lotul, ori nimic. Asta fu pricină de multă 
suferinţă pentru Hootchinoo Bill. Ţinu o predică fulminantă 
împotriva  ageamiilor nesătui şi a suedezilor, deşi între 
perioadele retorice îl mai apuca şi moţăiala câte puţin, iar capul 
îi mai cădea în piept. Dar, ori de câte ori se dezmeticea. La câte 
un ghiont de-al lin Kink sau Bidwell, nu pierdea ocazia să dea 
drumul unei noi salve de blesteme şi “afurisenii. 

lar Ans Handerson rămase liniştit tot timpul, sub avalanşa 
asta. Fiecare insultă mai adăuga ceva la valoarea terenului. 
Pentru el atâta lipsă de chef de a vinde nu putea Însemna decât 
un singur lucru şi simţi o mare uşurare când Hootchinoo Bill se 
prăbuşi sforăind pe podea, iar el rămase acum liber să-şi 
îndrepte atenţia asupra tovarăşului său, care se arăta mai 
înclinat să trateze afacerea. 

15 

' Kink Mitefieâl era mal uşor de convins, 8eşi era tare slab la 
matematică. Se apucă de plins de-ţi rupea inima, şi era dispus 
să vtndă doar jumătate din teren pentru două sute cincizeci de 
dolari. Ans Handerson şi Bidwell se apucară şi se chinuiră să-i 
scoată din cap ideile greşite privind fracţionările, dar strădaniile 
lor fură în zadar. Vărsă din belşug lacrimi şi regrete pe umerii lor 
şi asupra tejghelei, lacrimi care nu reuşiră nici ele să-i şteargă 
ideile total false că atunci când jumătate de teren făcea două 
sute cincizeci, două jumătăţi făceau de trei ori pe atăt. 

In cele din urmă - şi nici măcar Bidwell nu mai reuşea să-şi 
amintească, decât foarte vag, cam cum se Încheiase seara 
aceea - se întocmi un act de vânzare prin care Bil] Rader şi 
Charles Mitchell cedau toate drepturile şi titlurile asupra 
terenului cunoscut sub numele de Eldorado 24, acelaşi fiind şi 
numele pârâului, după cum îl botezaseră nişte ageamii plini de 
optimism. 

După ce Kink semnă, fu nevoie de eforturile unite ale tuturor 
celor trei ca să-l ridice şi pe Bill. Gu condeiul în mână acesta se 
chiori, bălăngănindu-se multă vreme deasupra documentului, şi 
ori de câte ori se bâţâia înainte şi înapoi, în ochii lui Ans 
Handerson înviau şi mureau minunate viziuni ale unor râuri de 
aur. După ce smulse şi preţioasa semnătură, în cele din urmă, şi 
se plăti şi cuvenita cantitate de aur, omul scoase un adânc oftat 
de uşurare şi se prăbuşi să doarmă sub masă, unde visă visurile 
lui nepământeşti până dimineaţa. 


Dar a doua zi fu o zi rece şi cenuşie. Se simţea prost Primul lui 
gest instinctiv fu să-şi pipăie punga. Când o simţi cât de uşoară 
era tresări. Apoi încet, încet, amintirile din noaptea precedentă îi 
năpădiră treptat mintea. Nişte glasuri puternice îl supărară. Îşi 
descleie pleoapele şi trase cu ochiul de sub masă. Nişte indivizi 
care se treziseră mai devreme sau poate mai degrabă, nişte 
oameni care bătuseră drumurile toată noaptea, îşi dădeau frâu 
liber, vociferând cu glas tare şi exprimându-şi părerile « 
mizerabile pe care le aveau despre totala lipsă de valoare a 
pârâului Eldorado. Suedezul se in- spăimintă, se căută în 
buzunar şi descoperi documentul pentru Eldorodo 24. 

Zece minute mai târziu, Hootchinoo Bill şi Kink Mitchell erau 
treziţi din cârpe de un suedez cu ochii turbaţi care voia, zor 
nevoie, să-i facă să ia de ia el un petec <je naâzgălit cu 
cerneală ţi plin de pete. 

Bictiăi 

Î_—r- Eu ghindeşte vrea banii 'napoi - rosti el scâlciat. Ea 
ghindit vrea banii 'napoi. J, 

Lacrimi îi luceau în ochi şi-l strângeau de gât. Gând în-, 
genunche dinaintea lor şi se rugă, şi imploră, lacrimile îi por* 
(niră şiroaie la vale pe obraji. Dap Kink şi Bill nu rideaal deloc. 
Probabil că erau mai tari de înger. Fi 

— Prima oară să aud un bărbat smiorcăindu-se dupăj ce-a 
încheiat o afacere cu un teren aurifer - spuse Bill. Şi| uite-ţi 
spun', fără să-ţi cer nimic, că treaba asta-i nemaipo-l menită 
pentru mine. H 

— Aşijderea —* făcu Kink Mitehell. Afacerile cu tere* 

nuri îs sfinte, ca şi cele cu cai. 

Uimirea lor era sinceră. Nu-şi puteau închipui că ei as fi fost în 
stare să se jeluiască după ce încheiaseră o afacere) sau o 
tranzacţie, aşa că nu puteau înţelege cum de se smior*»; căia 
altul în această situaţie. 

— Sărmanul chechaguo - murmură Hootchinoo BiU, în vreme 
ce se uitau amândoi în urma amărâtului de suede» care 
dispărea pe potecă la deal. 

— Dar ăsta nu-i chiar Aur Berechet - spuse KinâS Mitehell 
înveselit. 

Şi încă înainte de sfârşiţul acelei zile, ei cumpăraseră fă-* ină 
şi şlănină, la preţuri fabuloase, cu aurul lui Ans Hander-] son şi 
trecuseră dincolo de creastă, în direcţia pâraielor care curg între 


Klondike şi Indian River.!, 

Trei luni mai târziu trecură creasta înapoi, în mijlocul unei 
viscoleli cumplite, şi o porniră la vale până la Eldorado 24. Nu 
voiau să-şi vadă terenul. Nici nu prea puteau vedea ei mare 
lucru prin perdeaua albă de ninsoare, până ce puseră piciorul 
chiar în terenul respectiv. Şi atunci atmosfera se mai limpezi şi 
văzură o grămadă de pământ deasupra căreia era montat un 
troliu la care învârtea un bărbat. Îl văzură scoțând o găleată de 
prundiş din puț şi deşertând-o la marginea grămezii. De 
asemenea văzură şi un alt bărbat, a cărui aliură le era ciudat de 
familiară, umplând o tigaie cu prundişul a* bia scos. Avea nişte 
mâini uriaşe şi un păr blond deschis. Dar Incă înainte de a 
ajunge ei lângă el, acesta se întoarse cu tigaie cu tot şi fugi spre 
cabană. Nu avea pălărie în cap, iar zăpada care i se prelingea pe 
după gât vădea graba de care era apucat. Bill ţi Kink alergară 
după el, dădură buzna în Cabană şi-l găsiră Ingenuncheat lţnă 
sobă, preocupat să spele pământul din tigaie intr-o vadră cu 
aps. 

Era prea prins de treaba aceea pentru a mai observa altceva 
decât simplul fapt că cineva intrase în cabană. Veniră lângă el şi 
se uitară lung. Acesta imprimase tigăii o meşteşugită mişcare 
circulară, oprindu-se o dată sau de două ori să dea de-o parte cu 
mina bucăţile mai mari. Apa era miloasă fi, cum tigaia era- 
cufundată În apă, cei doi nu puteau vedea nimic din ceea ce era 
Înăuntru. Deodată suedezul ridică tigaia deasupra şi, cu un gest, 
aruncă toată apa afară. Pe fundul tigăii se arătă, precum atunci 
când se alege untul, o masă galbenă. Hootchinoo Bill Inghiţi În 
sec. În viaţa lui nu visase o tigaie de probă atât de bogată. 

— B cam di» gros, amice, 'spuse el răguşit. Gam la cât te bate 
gândul c-o fi acolo? 

Ans Handerson nu se hotărî să ridice deloc capul şi răspunse: 

— Eu ghindeşte ţinţizeţi unţii. 

— Trebui să fii afurisit de bogat atunci, ce zici? 

1 Ans Handerson stătea tot cu capul plecat, preocupat de nişte 
mişcări -de fiinţe care să îndepărteze ultimele particule de 
reziduu, şi răspunse: 

|, - Eu ghindeşte eu face ţinţi sute mii dolari. 

— Dumnezeule! exclamă Hootchinoo Bill şi o spuse cu tot 
respectul. 

— Da, Bill, Dumnezeule! făcu şi Kink Mitchell. 


Şi ieşiră amindoi afară încetişor şi închiseră uşa după ei. 


2l 
Alon^o Dclano , 
CABANA FABAS1TA 


Zilnic soseau alte veşti despre bogatele terenuri aurifere de 
pe Braţul de Sud. Gum afacerile mele negustoreşti ajunseseră în 
impas datorită unei îndelungate boli şi a Imposibilităţii de a face 
rost de marfă din cauza inundaţiilor, am pus la cale o expediţie 
de prospectare în munţi, pentru că simţeam nevoia să fac ceva 
când m-am mai întremat niţel, aşa că am organizat în acest 
scop o echipă din care făceau parte James B. Townsend, Meneil, 
Pomeroy şi eu. 

La cincisprezece sau douăzeci de mile în amonte de 
Dawlytownn, Braţul de Sud trecea printr-un canion dificil, şi pe 
vremea aceea nimeni nu pătrunsese încă acolo. Noi ne făcusem 
planul să mergem mai sus de canion, dacă se putea, cu condiţia 
să putem pune în mişcare forţe suficiente, deoarece indienii 
deveniseră cam înverşunaţi şi nu era nimerit să te aventurezi 
prea departe de aşezări decât în grupuri mai mari. Incheind noi 
pregătirile - adică după ce am copt pâine să ne ajungă mai 
multe zile, după ce ne-am verificat şi ce-am pus armele la 
punct, am pornit în expediţii la 3 ianuarie, fiecare cătându-şi 
proviziile, păturile, uneltele, armele şi muniţia. Datorită poverilor 
din spinare şi coastelor Înalte, abrupte pe care trebuia să le 
urcăm, în prima zi am făcut abia cinci mile, iar noaptea ne-a 
prins, rupti de oboseală, în cabana prietenului nostru Brown, de 
la Stringtown. Dimineaţa se alătură şi el echipei noastre. 
Înţelegându-ne ca el şi soţii lui să aibă parte egală din orice 
descoperire pe care am fi făcut-o. 

Plănuisem să găsim, de era posibil, vreun grirH sau vreun 
banc al nimănui, să-l ocupăm noi şi să ne apucăm de lucrările de 
bază ale mineritului. Toată lumea socotea că, de puneai mâna 
pe un banc la Braţul de Sud şi făceai un stăvl- 

lar ca să abaţi apa rlului din albie, te puteai aştepta la o 
răsplată bogată după toată truda asta. De asemenea, părerea 
generală era că, În zonele unde pereţii canionului erau mai Înalţi 
şi mai prăpăstioşi, acolo erau şi aluviunile mai generoase. lar 
rezultatul strădaniilor noastre avea să dovedească apoi cât de 
adevărate sunt aceste ipoteze. 

Poteca mergea pe coastele înălțimilor ce mărgineau râul, 
trecea prin râpe adinei, stâncoase, adevărate prăpăstii, şi a- 
desea eram nevoiţi să ne agăţăm de colţuri de piatră ca să nu 
ne fugă piciorul, alteori trebuia să ne croim drum prin desişuri, 
alegându-ne cu mâini zgâriate şi haine sfâşiate şi, în fine, ne 


păştea şi primejdia de a aluneca la vale, pe malul abrupt, şi a ne 
prăbuşi pe stâncile din albia râului. Şi ca să avem parte de toată 
bucuria plimbării prin munţi, pe la a- miază începu să plouă. 

După două zile de chinuri am ajuns la cabana prăvăliei Arnold, 
Scott şi Comp., ultimul sălaş, aflat la cea mai mare înălţime, 
unde am fost găzduiţi noaptea aceea cu toată ospitalitatea. 
După ce le-am făcut cunoscute intenţiile noastre hotărtte în ale 
prospectării, patru dintre cei de acolo, adică doi din familia 
Arnold, Scott şi un tip jovial, neînfricat, cumsecade, pe care-l 
strigau Bunkam, ni s-au alăturat şi ei. Acum formam un 
detaşament de nouă Oameni bine înarmaţi, şi am socotit că 
eram destui ca să respingem orice alac al indienilor. 

Ne-am pus în gând să atingem înălțimile de deasupra râului, 
pentru că ne aflam la numai două mile de canion, a- poi să 
ţinem creasta până socoteam că am ajuns chiar deasupra râului 
şi abia pe urmă s-o luăm în jos spre apă, fiindcă în timpul 
viiturilor era imposibil să treci prin canion. Eram într-o regiune 
muntoasa, foarte accidentată şi dificilă, cu pereţi de stâncă de o 
milă sau chiar mai înalţi care mărgineau râul. 

După ce ne-am înfulecat micul dejun - carne de porc şi pâine 
- am început urcuşul. Cu poverile acelea în spinare era foarte 
greu şi nu puteam urca decât câţiva metri, după care trebuia să 
ne oprim să ne tragem sufletul. Ne-au trebuit două ore încheiate 
de trudă ca să ajungem pe creastă, unde ne-am trezit pe 
înălțimile ce despart apele nurilor Yuba şi Feather. Locul era 
destul de drept, bun chiar şi pentru drum de căruţe, cum s-a şi 
făcut de atunci încoace, drum care duce departe în munţi, pe 
unde ajunge acum poşta până la prosperele aşezări miniere. 
Intr-adevăr, în câteva luni s-au produs schimbări mari prin 
aceste locuri. S-au ridicat repede sate şi sălaşuri, s-au bătut 
drumuri, s-au lnălţat hoteluri, şi acolo unde atunci era mai-mai 
să murim de foame, acum găseşti tot confortul. 

Eram cam pe la jumătatea coastei muntelui când au în-' ceput 
ploile, care nu s-au potolit nici măcar un ceas în toată expediţia. 
lar eu, deşi abia mă ridicasem de pe patul de suferinţă şi zile 
întregi mersesem murat până la piele şi dormi- sem mereu în 
ploaie, pe pămintul ud, nu numai că m-am Întremat, dar nici 
măcar n-am răcit - încă o dovadă a climatului sănătos de acolo. 

Pâraiele deveniseră torente, adesea greu de trecut; dar, 
avându-l cu noi pe Bunkam, cu vioiciunea şi isteţimea luit chiar 


şi în situaţia aceea eram foarte veseli, în ciuda poverilor din 
spate şi a vremii neîndurătoare. Spre seară, gândind că 
ajunsesem în dreptul canionului, am început să coborâm spre 
râu, după ce-am trecut o creastă înaltă, acoperită de zăpezi, 
Coborâşul a fost la fel de greu ca şi urcuşul, fiindcă adesea ne 
scăpa piciorul şi alunecam, prăvălinchi-ne la vale, pânfi ce no 
agăţam de câte un tufiş. 

Mai alunecând, mai căzind, am ajuns în colo din urmă |a malul 
stâncos al râului, tăiat adânc 111 pioptul muntelui. Kra un 
afluont al Braţului de Sud în caro se prăvăloa la o jumătate de 
milă mai jos, după ce trecea prin cascado şi bulboane. Fiind 
puţin mai înaintea celorlalţi, am dat de un prag într-O 
despicătură de stâncă ce avea deasupra un stei ioşit dostul de 
mult în afară ca să ne ferească pe toţi de ploaie, aşa că ne-a” 
hotărât să ne petreccm noaptea acolo. In bătaie de joc. Băieţii i- 
au pus locului numele de „Hotelul lui Delnno“, în cinstea 
descoperitorului. 

Am făcut un foc zdravăn în gura bârlogului. Ne-am u_ scat 
veşmintele, am perpelit la foc bucăţi de carne de porc înfipte în 
nişte bețe şi ne-am culcat pe stânca goală Dosj noaptea a fost 
frig, eram atât de obosiţi, că am dormit ca jn puf. Niciodată n- 
am dormit mai bine. 

Dimineaţa ne-a pus dinainte două probleme. Apele erau prea 
mari ca să ne îngăduie a încerca prospectarea aurul ui de-a 
lungul malurilor, iar proviziile noastre erau cam pe terminate. 
Aşa că, deşi nu prea ne venea la socoteală să renunţăm la 
prospectare, a trebuit să ne fndreptăm privirile spre casă, 
fiindcă din trecutele experienţe ştiam că stomacul e Un lucru 
îndărătnic şi are şi el o limită a răbdării. 

Acum ne temeam de urcuş mai mult decit ne temusem de 
coborâş, dar cum altceva nu ne rămânea de făcut, după ce-am 
săpat fără succes în câteva locuri în căutarea aurului, am pornit- 
o la drum. Noaptea ne-a prins pe creastă. Ploua cu găleata, dar 
ne-am întins păturile pe pământul ud, am lăsat un om de veghe 
să ne vestească de dădeau indienii peste noi şi am furat câteva 
momente de somn în noaptea aceea nesfârşit de lungă. 

Ne-am reluat drumul dimineaţa şi am văzut pe pământul 
mustind de apă multe urme de indieni, care se pare că ne-au 
dat târcoale toată noaptea, dar, văzând ei că ne luasem măsuri 
de prevedere, n-au îndrăznit să ne atace. Dacă ne-ar fi atacat, 


toate avantajele ar fi fost de partea lor, fiindcă din cauza 
umezelii nu cred că în toată ceata noastră găseai o puşcă măcar 
care să ia foc. La amiază ne-am despărţit de fraţii Arnold şi am 
ţinut creasta mai departe, în mijlocul u- nei viscoleli cu lapoviţă 
şi ninsoare, până când ne-a prins o ceaţă groasă. Temându-ne 
să nu ne rătăcim prin defileurile munţilor, am coborât din nou 
spre râu şi, după patru ceasuri de mers trudnic, am ajuns la 
cabana prietenului nostru Brown, unde o mâncare pe cinste şi o 
odihnă bună ne-au redat puterile şi ne-au întărit mădularele 
cam zdruncinate. La dus. In cea de-a treia zi, găsisem un teren 
mai bun de. Explo- atrt. La un prag de nisip, la vreo 
cincisprezece mile de Dawly- t'Avn, iar la întoarcere am început 
pregătirile pentru a-l lua în ctir>înire. 

După legea minerilor, pe un teren aurifer trebuia să În- c pi 
lucrul în term? n de zece zile de'la descoperirea lui, aşa cn a fost 
desemnată o echipă din ceata noastră şi a lui Bil- linchurst ca să 
ridice o cabană pe locul iales. Ne-am înţeles c: i Wmbelc ccte să 
ia parte la toate lucrările miniere şi să socotim proprietate 
comună şi terenul lor de la Stringtown, ca şi pe acesta pe care l- 
am botezat Ottawa. Echipa s-a îndreptat spre locul de lucru şi a 
început să doboare copacii şi să-i taie la lungimea necesară, şi, 
în ciuda vremii umede şi reci, au trudit fără odihnă zi de zi, până 
ce-au durat cabana şi au văzut şi acoperişul pus. În ultima zi au 
lucrat fără să pună în gură măcar un dumicat, fiind porniţi să 
termine şi acoperişul înainte de a pleca, deşi isprăviseră toate 
proviziile Ne-am înţeles ca eu şi'Mcneil să ne ducem să 
terminăm lucrul la cabană, apoi să ne apucăm de săpat la lotul 
nostru* până ce se pregăteau şi ceilalţi -tovarăşi şi veneau şi eL 

Aşa că am luat-o iar la deal, am găsit un loc pe coasta 
abruptă pe unde se putea croi potecă de catări pentru a aduce 
provizii la banc, apoi ne-am pus pe treabă. incetul cu încetul am 
făcut o vatră şi un horn, uşi, am încropit nişte laviţe într-o 
săptămână, eram stâpânii celei mai confortabile locuinţe de 
care avusesem parte de când traversasem râul Missouri. Intre 
timp învăţasem să apreciem cum se cuvine un adăpost primitiv 
ca acela. 

Meneil era un tovarăş grozav: cinstit, nariuc, energic, Deşi-i 
cunoşteam toate calităţile astea de mai înainte, pustietatea în 
care ne făceam acum veacul, în creierii acelor munţi cimenta şi 
mai tare prietenia care exista între noi. Trei săptămâni am trăit 


singuri şi am săvârşit minuni, mutând stânci din loc, dând 
noroaiele la o parte, treabă la care Meneil vădea o pricepere şi o 
inventivitate deosebite, încât ceea ce mie, cu mintea mea mai 
puţin ageră, mi se părea imposibil, el rezolva, găsind cu uşurinţă 
mijloace de a duce treaba la capăt. 

Dar despre toată truda noastră mai bine să nu mai vorbesc, 
fiindcă nu prea mă bucură să-mi amintesc de ea. Ne-am chinuit 
până în primăvară când apele au crescut atât de mari, încât am 
fost nevoiţi să ne întrerupem lucrul şi aid şi ja Stringtown. ŞI 
cum atât resursele financiare cât şi proviziile erau cam pe 
terminate, a trebuit ca o parte din echipa noastră să plece 
pentru a face rost de mijloace de trai. Dup§ ce apele s-au retras 
destul de mult, în iunie sau iulie, ne-am adunat din nou şi ne-am 
apucat să ridicăm un zăgaz. 

Eu am fost însărcinat cu lucrările la bancul Stringtown, iar 
Billinghurst la Ottawa. După ce-am încheiat partea mea de 
muncă, cheltuind şaisprezece mii de dolari, am ajuns s& 
răscolim albia râului, şi după toată truda şi chinul acela n-am 
văzut niciun şfanţ. Viiturile mari din 1850, cum nu s-au pomenit 
vreodată, n-au îngăduit să secăm albia la Ottawa şi a trebuit ori 
să lăsăm totul baltă şi să plecăm, ori să murim de foame. Dar în 
1851, când apele au fost foarte scăzute, am avut bucuria de a 
afla că locul nostru a fost luat de un grup de chinezi care, timp 
de multe zile, au scos din albie aur în valoare de cincizeci până 
la o sută de dolari pe zi. 

Într-adins am lăsat deoparte multe din păţaniile mele din acel 
an plin de evenimente. Dar cred că e destul pentru a da o Hee 
asupra dificultăţilor pe care le-au avut de întimpinat minerii 
primului val de emigrație din toamna lui *49. De-a lungul a 
cincizeci de mile pe Braţul de Sud şi pe râul Feather au fost 
ridicate zăgazuri oriunde s-a putut. Punind şi munca, 

cheltuielile la socoteală, unele zăgazuri au ajuns să coste între 
cincizeci de mii şi optzeci de mii de dolari şi în nici unu] din 
cazuri nu s-a scos măcar jumătate din cât costase. 

Cam la o milă mai jos de zăgazul de la Stringhtown, o echipă 
energică şi întreprinzătoare a ridicat un stăvilar splendid şi a 
tăiat un canal de scurgere care a costat treizeci şi două de mii 
de dolari, cheltuind şi cei patru mii de dolari câştigaţi din 
săpăturile făcute cu o toamnă înainte, iar când au terminat, 
după toate astea, au scos aur în valoare de cincisprezece cenți. 


Oamenii erau definitiv ruinaţi, aşa că s-au împrăştiat care 
încotro, vârâţi până-n gât în datorii, din care o parte pentru 
proviziile cu care şi-au dus zilele toată larna aceea. 

Şi necazurile acestea nu s-au abătut numai asupra sărmanilor 
mineri. Au avut de suferit şi negustorii care le-au dat provizii pe 
credit, în speranța- că aveau să fie plătiţi după ce se apucau 
creditorii de spălat aur, şi asta nu pentru că cineva ar fi pus la 
cale să-i jefuiască, ci fiindcă sărmanii mineri nu şi-au putut 
onora datoriile. A «a încât falimentul minerilor a fost resimţit 
până departe. 

Oriunde ne întorcearh, nu dădeam decât de oameni 
deznădăjduiţi, amăriţi, şi toate drumurile şi munţii foiau de cel 
care-şi pierduseră ultimul ban şi ultima speranţă şi care a- cum, 
cu buzunarele goale, bateau obosiţi cărările, căutând noi 
terenuri aurifere sau chiar numai de lucru, nădăjduind să ciştige 
măcar atât cât să-şi ducă traiul, nu mai mult. Cfţiva au reuşit, 
dar sute de oameni, după luni şi ani de trudă, au luat-o înapoi 
spre casă, urmăriţi de mizerie şi lipsuri, cu priviri obosite şi 
speranţe înşelate, jinduind zadarnic măcar o îmbrăţişare din 
partea celor dragi care aşteptau în van, nerăbdători, întoarcerea 
tatălui şi prietenului lor. 

Într-una din zile, pe când eu şi Meneil ne duceam traiul 
singuratic în munţi, am primit vizita mai multor indieni a- proape 
goi. l-am tratat cu blândeţe, le-am dat tutun, cârlige de pescuit, 
pâine şi au plecat foarte bucuroşi. Aşa că s-au întors Insoţiţi şi 
de alţii şi am început să intrăm la idee ca nu cumva, văzând ei 
cât de singuri eram, să fie tentaţi să ne sfeterească. Avutul, 
chiar dacă faţă de persoana noastră nu aveau să întreprindă 
niciun act duşmănos. Aşa că ne-am gindit să ne descotorosim 
de ei cât mai iute, cu primul prilej. 

Inr-o zi cu ploaie şi frig, pe când stăteam! n cabană dina» în 
tea focului, pentru că nu se putea lucra, uşa s-a de6chis 

4 


E M, 


încet şi s-au înfăţişat doi indieni mai mult goi, de pe care 
şiroia apa. l-am poftit în faţa focului, le-am oferit ceva de « 
mâncare, nişte tutun, şi apoi le-am dat de înţeles că eu eram un 
vrăjitor venit dinspre soare-răsare şi puteam stăpâni forţele 
naturii. Din când în când, vreo vântoa'i făcea fumul să 
năvălească în cabană şi, ca să văd cât erau de naivi indienii, 


săream în picioare şi începeam să vântur fumul cu braţele, ca şi 
cum l-aş fi alungat, iar când răbufnirea de vânt se potolea, 
fumul părea să mă asculte. 

Gând simţeam că se apropie altă pală'de vânt, mă făceam că 
o poftesc Înăuntru, şi continuând să mă scălâmbăi tot aşa, 
vântul păru să mi se supună. Când se mai ostoia, mă opream şi 
eu, şi fumul îşi urma calea lui firească. Pe feţele indienilor se 
citea cum le creşte uimirea. Dar deocamdată nu se dădeau duşi. 
Apoi am început să le cercetez capetele din punct de vedere 
frenologic, şi-i spuneam observaţiile mele lui Mac, care-mi 
răspundea cu aceeaşi gravitate. Cuprinşi de tulburare, Indienii 
întrebară în spaniolă dacă erau „bucno“. Le-am răspuns că nu 
aveau de ce se teme. Aşa că au rămas mai departe lipiţi de 
vatră. 

În cele din urmă, după ce-am făcut câteva pase magnetice, în 
timpul cărora Meneil s-a chinuit cât a putut ca să-şi' păstreze 
aerul grav în faţa scălâmbăielilor mele, am luat o seândură 
geluită şi un ciot de creion şi am început să le schiţez portretul, 
fără să uit ca, din când “în când, să dirijez şi fumul, de se 
întâmpla câte o răbufnire de vânt. Când desenele au început să 
semene cu ei, i-a cuprins neliniştea şi aruncau tot mai des priviri 
furişe spre uşă, întrebând mereu dacă era „bine-. Le-am spus că 
deocamdată lucrurile stăteau încă bine. Deoadată năvăli o pală 
de vânt care mână fumul în cabană cu violenţă; eu am sărit în 
faţa vetrei. Mac s-a repezit la uşă, a deschis-o şi s-a uitat afară, 
iar arămiii noştri prieteni, văzând o portiţă de scăpare deschisă, 
dădură buzna afară, preferind tovărăşia furtunii neîndurătoare, 
decât să mai întârzie - În bârlogul monstrului care dezlega ploile 
şi le fura chpul ca să-l ascundă în lemn. Cât am mai rămas 
acolo, nu ne-a mai călcat pragul niciun indian. 

Când prietenii mei Billinghurst, Brown şi Periam băteau 
preriile, au înlălnit la fortul Laramie un bătrân, pe nume Tur- ner, 
care se tot tânguia, rugându-se de un om să-l ducă pe coasta de 
vest, dar căruţaşul şi-a vândut hodoroaba, şi caii şi l-a lăsat 
baltă pe sărmanul Turner, să se descurce cum o jşti. 

Neavând niciun prieten, - nici bani, nici provizii, fără să seB 
poată mişca nici înapoi, în est, nici Înainte, bietul Turner erafj ca 
un naufragiat pe o coastă pustie. Din fericire, BLilinghurst, I] 
Brown şi Periam, din Chicago, au trecut pe acolo şi, făcân-1 du- 
li-se milă de el, l-au luat în carul lor împreună cu toată j| averea 


lui pe lumea asta - o vioară, de care se legase cuj pasiunea pe 
care numai un amator o mai nutreşte - deşill riici ei nu aveau 
provizii prea din belşug. 

Pe drum, pe Turner îl picni şi scorbutul, aşa că la sosire, !] în 
loc să le fie de vreun ajutor celorlalţi, le-a pus generozitatea şi 
bunăvoința la încercare, în condiţiile în care celei necesare 
traiului se găseau cu greu. Cu toate că din cauza] i suferinţei 
devenise nervos şi supărăcios, oamenii s-au stră-j duit cât au 
putut să-l facă să se simtă bine, deşi nu exista nicio şansă să fie 
răsplătiți pentru strădaniile lor. 

S-a ţinut de ei şi au pornit în noiembrie împreună de la bancul 
Long la Stringtown, şi ori de câte ori era în stare să] ţină arcuşul 
în mână, scârţiia la vioară „Auld Lang Syne“ sau, „Dulce, dulce 
vatră”, acompaniindu-se şi cu glasul lui plin de jale, în vreme ce 
lacrimi îi şiroiau pe faţa brăzdată dej necazuri, răscolit de 
amintiri. Starea lui se înrăutăţi, omul] Işi dădu duhul, pe la 
sfârşitul lui ianuarie şi fu îngropat pe; coastă, mai sus de 
cabană, lăsând în urma sa ca amintire] doar vioara, care 
spânzură multă vreme într-un cui pe pe-l reţele primitiv, şi o 
scrisoare pe jumătate scrisă, pentru soţia] sa, carp n-avea s-o 
primească niciodată. 

Multe cazuri la fel de triste mi-au ajuns la cunoştinţăj în iama 
aceea, cel puţin treizeci de oameni s-au înecat înl râu. Unul a 
pierit sub ochii mei. lar în altă zi am văzut doi] înecaţi duşi la 
vale de ape. Cei mai mulţi au alunecat de pe' buşteni în timp ce 
voiau să treacă râul. Apa îngheţată îi amorţea îndată şi curând 
îşi pierdeau cunoştinţa, nu mai aveau- nicio putere să se lupte 
cu apele şi erau târâţi spre moarte de curentul năvalnic. 

În primăvara lui 1850, când apele mari ne-au oprit din lucru, 
şi cele două echipe ale noastre s-au despărţit o vreme, am aflat 
că furtul de vite, de animale devenise ceva obişnuit. In timpul 
sezonului ploilor, minerii care aveau animale fuseseră nevoiţi să 
le mâne în vale, unde se găsea iarbă, fiindcă în munţi nu era 
niciun fir. Erau lăsate de'obicei acolo până primăvara, fără să le 
poarte nimeni de grilă. Am întâlnit mulţi care au rămas fără nicio 
vită. Oameni fără câpătâi 

pr 

— 4 

V 

puseseră mâna pe cirezi şi herghelii întregi, pe care ori le 


vindeau, ori le foloseau la căratul poverilor spre zonele miniere 
când drumurile deveneau din nou practicabile. 

Intr-o zi trecu prin aşezarea noastră de la Dawlytown un om 
cu căruţa, şi Billingliurst îşi recunoscu deodată unul din boi pus 
la jug. Cum avea o groază de dovezi la îndemână, omul fu 
bucuros să cadă la învoială să plătească o sută de dolari pe vită 
şi s-o ia cu el. Dar pungaşul nu făcu nici douăzeci de paşi, şi altă 
pereche de boi fu reclamată de un miner. Înainte de a părăsi 
aşezarea, toate vitele îşi găsiră stăpânii şi omul rămase fără 
niciuna. Hoţul făcuse mare gre- şală 'că-şi minase carul drept în 
gura lupului - tocmai în aşezarea unde erau şi stăpânii vitelor. 

Furturile astea „cu ridicata* stârniră multă uimire printre noi, 
fiindcă cinstea californienilor era proverbială. Dar se pare că 
spiritul vechilor obiceiuri era în schimbare, fiindcă la scurt timp 
au început să ne ajungă la cunoştinţă poveşti despre jafuri cum 
nu s-au mai pomenit prin acele locuri. 

Dacă lucrurile ajunseseră aici, jn-am gândit că era mai 
sănătos să-mi aflu şi eu animalele. Luându-mi păturile şi 
proviziile în spinare, m-am pornit la vale. După douăzeci şi cinci 
de mile am ajuns la păşune şi am avut noroc să-mi găsesc trei 
din cele patru vite. Neputând să mă ocup şi de minerit, şi de 
vite, le-am dus la Marysville şi le-am vândut. Dar aici am dat 
numai peste surprize. 

Când trecusem Yuba, în septembrie, aici nu erau decât două 
case din lut, cunoscute sub numele de Ferma lui Nye, dar la 
înccputul iernii începu să se încropească o aşezare care acum 
ajunsese la peste o mie de suflete. Avea multe hoteluri, prăvălii, 
brutării şi case de jocuri de noroc - care au devenit curând un 
semn al oricărui sălaş din California. 

In fiecare zi soseau şi plecau vapoare, ceea ce era curios, 
fiindcă în toamnă părea îndoielnic că pe râul Feather puteau 
urca vase mai mari, ci doar nişte balenicre. La vreo milă de 
Marysville, tot pe riu, s-a ivit Yuba City, cu o populaţie de cinci 
sute de locuitori, două mile mai jos s-au pus bazele aşezării 
Eliza, iar locuinţele au început să se înmulțească precum 
ciupercile. Ultimile doua aşezări au fost curând înghiţite de 
dezvoltarea rapidă a localităţii Marysville, care» ajuns un oraş 
frumos, în vreme ce alte închegări de case au dispărut sau au 
rămas pustii. 

S-a întins ca o epidemie mania speculațiilor cu terenuri peniru 


noi localităţi, şi unde te întorceai, vedeai „Ix>c de vân- are“, 
„Loc peniru un nou oraş“, care pe htrlic arătau atât de grozav, 
de parcă ar fi fost gata populate. Au incepul eio- nvăieli pentru 
dreptul de proprietate asupra terenurilor, şi de multe ori 
certurile au degenerat în bătăi şi vărsări de j singe. 

Inainte de a mă întoarce la minele mele, am vizitat Sa- 
cramento şi m-au uimit schimbările petrecute în numai câteva 
lini nu numai în oraş, ci şi în împrejurimi. De-a lungul drumurilor 
au fost ridicate hoteluri şi locuinţe, şi pe unde trecusem în 
toamnă fără să văd picior de om, se înălţau acum o mulţime de 
case. La ferma lui Nichols, aproape de gura Râu- lii Ursului, unde 
fusese doar o casă de lut, acum era un oraş întreg, şi la malul 
râului se afla ancorat un bric ce in- cinjurase continentul pe la 
Gapul Ilom. 

Sacramento devenise un oraş întemeiat, în locul corturilor şi 
adăposturilor şubrede pe care le văzusem aici în noiembrie, 
acum erau case solide din bârne, şi cu toate că nu demult 
fusese potopit de* apele unei inundaţii cum nu se mai fomenise, 
când multe locuinţe fuseră distruse şi mulţi oa- neni îşi 
pierduseră tot avutul, acum domnea aici atmosfera unei aşezări 
pline de viaţă. Se făceau, afaceri bune cu provizii pentru mineri, 
râul foia de vase, iar străzile de căruţe Ş' oameni. 

îmi pare râu, dar trebuie să spun că jocurile de noroc 
constituiau o parte importantă în afacerile oraşului. Au fost 
construite localuri mari, luminate splendid, înfrumuseţate cu 
multe picturi; s-au făcut baruri minunate, unde se lăfăiau 
lichioruri şi alte băuturi pentru a ispiti instinctele. lar în mijlocul 
şi pe marginile încăperii erau puse mese pe care Jăceau grămezi 
ademenitoare de bani să stârnească lăcomia elor nepricepuţi. Și 
ca o încununare, din nişte galerii aflate mai sus şi minunat 
lucrate, orchestre „împrăştiau sunete armonioase” ca să atragă 
mulţimea. 

In aceste locuri de petrecere era forfotă mare de lume. Ziua şi 
noaptea, bărbaţi de toate vârstele şi condiţiile, nerăbdători să 
ispitească pe nestatornica zeiţă a norocului. Se miza firă multă 
vorbă pe sume mari de bani, care. Treceau adesea dintr-o 
mână. In alta, şi câştigul adunat cu greu de nesocotitul miner, 
după luni de zile de trudă neobosită şi mari greutăţi, zbura din 
punga lui burduşită ca să umfle şi mai vârtos banca jucătorului 
profesionist ce era etalată la vedere. 


Mi s-a spus că numai cu o zi sau două înainte de venirea mea 
sosise de la mine în oraş un tânăr ce se pornise spre casă cu 
nouăsprezece mii de dolari la el. Când ajunse în târg, îşi lăsă 
şaisprezece mii la un prieten şi cu restul intră în- ti -unul din 
aceste iaduri magnifice şi începu să joace monte. Curând pierdu 
toţi banii pe care-i avea la el şi, cuprins de turbare, scoase toţi 
cei şaisprezece mii de dolari de la amicul său, în ciuda tuturor 
sfaturilor acestuia, hotărât să-şi încerce norocul. Se aşeză din 
nou la masă, continuă să joace până la ultima para, apoi, în loc 
să se întoarcă printre prieteni ca un om făcut, fu nevoit să 
revină la munca şi lipsurile vieţii de miner. 

Un altul, care avea o mie cinci sute de dolari, se apucă de joc, 
jurând să spargă banca, dar, cum e uşor de ghicit, jucătorul de 
meserie îi luă în scurt timp toţi banii. Cu toată stâpânirea de 
sine, ghinionistul îi spuse: 

— Mi-ai luat toţi banii. Dă-mi şi mie câţiva să am cu ce mă 
întoarce la mine. 

Fără o vorbă, profesionistul scoase şaisprezece dolari şi-i 
dădu, iar victima se întoarse înapoi în munţi Uneori vedeai 
aruncându-se la joc puştani de doisprezece-şaisprezece ani. Dar, 
după destrăbălarea ce se petrecea sub ochii lor, nici nu f>ra de 
aşteptat altceva. 

în iarna lui 1849-50 a avut loc una dintre cele mai mari 
inundaţii pomenite în valea râului Sacramento M-am suit în 
vârful unui deal de pe malul stâng al râului Feather, nu departe 
de muntele Table, de unde cuprindeam cu vederea o bună parte 
a văii, şi am socotit eu că a treia parte a ținutului era sub ape. 
Sute de vite, cai şi catâri fuseseră înecaţi, luaţi de iuţeala 
curentului când încercaseră să ajungă la un loc ir, ai înalt. 
Sacramento City, fiind aşezat pe un loc drept, a fost aproape în 
întregime sub apă. Un mic vas cu aburi a mers cu adevărat pe 
străzile sale şi şi-a descărcat marfa pe treptele uneia din 
principalele prăvălii.  . 

Hoiturile animalelor Inecate şi lăsate acolo după retragerea 
apelor au împuţit tot oraşul şi cetăţenii au fost nevoiţi să 
muncească vreo câteva zile ca să scape de mortăciuni. Toate 
legăturile cu aşezările miniere fuseseră întrerupte. 

Pe la 29 martie eram din nou în Dawlytown, dar cum apele 
erau tnci prea mari pentru a relua lucrările miniere, m-am 
hotărât să ml duc la Marysville şi sa mi apuc de vreo treabă ca 


să-mi câştig măcar cele necesare traiuui. Din toţi banii mei nu 
mai aveam decât treizeci şi doi de dolari - atât cât să-mi ajung» 

o săptămână, la preţurile de atunci. Vine o vreme când omun 
trebuia să-şi mobilizeze toate resursele minţii ca şi se descurc» 
şi acesta era şi cazul meu. Eram la pământ, cum se spunea, ;! E 
trebuia să fac ceva să scap din încurcături. 

Fiindică aveam ceva talent la desen, mi-am luat nişte crefl 
ioane şi hârtie şi, în câteva zile, m-am trezit pictor şi miniatunsifl 
iar afacerile au prosperat. Trei săptămâni m-am chinuit cu crefi 
ionul, aşternând pe hârtie trăsăturile bărboşilor mineri, la preţuB 
de o uncie capul, şi am ajuns fericitul posesor a patru sute d «H 
de dolari. Dar, din dorinţa de a face bani şi mai repede, m-anfi 
apucat de speculaţii şi am cumpărat terenuri pentru construcţifi 
de oraşe - care arătau tare bine pe hârtie - şi în afacerea astafl 
am pierdut jumătate din ce câştigasem. 

Cam pe atunci a avut loc unul din cele mai interesante eve-B 
nimente din viaţa mea în California. Speculaţia cu terenuri bân- 
H tuia cu Furie şi un prieten îmi propuse sa ne asigurăm 
drepturilefl de proprietate asupra unui lot, la douăzeci de mile 
de Marysvill”H în sus pe râul Feather. Să facem planul uni 
aşezări şi să ne im-fl bogăţim vânzând locuri de construcţie. Zis 
şi făcut. Ne-am isi-l purat drepturile, am întocmit planurile şi 
după câteva zile eram | instalat patron al unui nou sat. Aveam la 
îndemână o cantitate* respectabilă de mărfuri, destul de ieftine, 
ca să ademenim cum-* părătorii spre acele meleaguri într- 
adevăr frumoase, dar camfl izolate. 

Prietenul meu, din pricina unor împrejurări potrivnice, al fost 
nevoit să renunţe la afacere, aşa că am rămas singurul stăpân] 
al aşezării mele de pe hârtie, pereche cu cea a vecinului meu, 
căpitanul Yates. Acesta se afla în California de nouă ani. Deşi s- 
ar putea crede că interesele noastre erau opuse, trăiam în cea] 
mai deplină armonie. Locuia la vreo jumătate de milă mai sus! 
de mine şi lângă el era un sat mare de indieni, asupra cărora] 
ajunsese să aibă multă influenţă şi care-i erau foarte devotaţi.] 
Pe terenul meu, la zece prăjini de casă, se afla un sat de indieni] 
din neamul Oleepo, şi am avut norocul eu să dobândesc o: n-| 
fluenţă asemănătoare, prin bunăvoința lor, care n-a suferit mei; 

o schimbare timp de trei luni cât am vieţuit alături de ei. 

Dar e adevărat că m-am folosit de fiecare prilej ca să ml 
apropii de ei, pentru că, izolat cum eram, mă aflam cu totul la 


cheremul lor, dacă ar fi avut chef să devină ostili. Curând după 
venirea mea acolo, o întâmplare i-a convins că aveam simţul 
dreptăţii şi respectam legea dreptului de proprietate. Când 
făceam măsurătorile pentru oraşul meu, am avut nevoie de 
nişte ţăruşi ca să marchez limitele loturilor, dar lemn se găsea 
cam greu. Tot cautând şi pe malul râului, într-o adârcitură de 
pământ am dat pest- câriva buştni de cedru şi am crezut că-i 
adusese apa acolo. 

— / nui din oamenii care mă ajutau şi-a luat toporul'si s-a 
urcat pe un buştean ca să-l crape şi să facem ţăruşi. Dar n-a a- 
pucat sa dea cu toporul de vreo zece ori, că, din direcţia satului 
am auzit strigăte şi vreo douăzeci de indieni veniră spre noi val- 
virtej, spuntnd în spaniola „Canoa, canoa“, şi în timp ce turuiau 
de nu-i mai înţelegeam deloc, gesticulau foarte tulburaţi. 
Pricepind că ceva nu era în regulă, i-am spus omului meu să 
oprească lucrul, iar indienii au venit să cerceteze cu atenţie 
urmele toporului. Din fericire omul meu nu apucase decât să 
cioplească un capăt de buştean, fără să-i dăuneze prea tare. 

Indienii ne-au dat a înţelege că aduseseră buştenii ca să-şi 
facă nişte canoe, şi erau foarte preţioşi pentru ei deoarece prin 
apropiere nu se găsea alt lemn, ci numai stejar. 

l-am încredinţat, cum m-am priceput mai bine că era greşeala 
noastră şi că nu aveam să le mai facem necazuri. Cum lemn se 
găsea foarte greu, omul meu se urci pe buştean cu toporui în 
mână, declarând sus şi tare, printre înjurături, că o să crape toţi 
buştenii şi că nu are niciun rost să te arăţi cumsecade cu 
indienii. Aceştia au părut a pricepe intenţiile lui şi din nou au 
venit 'a mine să se roage. L-am convins pe omul meu să 
renunţe m; ă coboare fără să mai dea nicio lovitură de topor. 
Apoi am uat o bucată de hârtie, am desenat o canoe, doi indieni 
şi un al*-1 şi am înmânat desenul celui care părea a fi căpetenia 
lor. Au interpretat gestul meu ca o convenţie prin care mă 
angajam să le respect avutul, şi îndată se stabili pacea şi 
armonia între noi. 

lumea socoteşte că indienii din Colifornia sunt ne- cinsi. | 
ră7hunători. S-ar putea să fie aşa dacă-i judecăm după 
obiceiurile şi legile noastre, dar nu trebuie uitat că ei se conduc 
după propriile lor principii de dreptate şi proprietate, şi legile pe 
care le socotesc ei a fi drepte le încalcă mult mai rar decât fac 
albii cu ale lor. Sunt convins că în nouă cazuri din zece 


necazurile dintre albi şi indieni pornesc din vina celor dintti. 

Oreţala pe care o comit adesea este ilustrată de ceea ce s-a 
pemilut în primăvara lui 1850 pe Braţul Mijlociu al râului Fe- 
ather. Ajunsese un obicei ca orice furt de vite şi fie pus pe 
seama indienilor. Un grup de mineri a rims fără câţiva boi şi 
îndată au început să strige că i-au luat indienii”i s-au pornit 
cincisprezece bărbaţi, înarmaţi pină-n dinţi, jurind răzbunare. 
Indreptându-se spre un sat indian, situat mai sus în munţi, la 
vreo sprezeee mile, au găsit pe un drum câteva oase şi le-au 
socotiți drept dovezi temeinice care arătau vinovăția locuitorilor. 
An; înconjurat colibele. Când s-au arătat, indienii, văzând 
atitudinea! duşmănoasă a minerilor, au început să fugă, împinşi 
de instin-j ctul de conservare, fără să ştie despre ce era vorba. 

S-i slobozit o salvă de focuri şi cinsprezece indânl s-au prS-j 
boţit morţi. După ce-au dărâmat colibele, viteji albi au pornitj 
înapoi, plini de gloria de a fi împlinit cu succes acest act de răz< 
bunare asupra hoţilor. Când aproape să ajungă acasă, simţul lo» 
| de dreptate a fost puţin cam zguduit, văzându-şi toţi boii, 
despre care crezuseră ca au fost furaţi, păscând liniștiți într-o 
viroagă mai izolată unde se rătăciseră în căutare de larbă. 

Dacă indienii, într-o situaţie similară, ar fi ucis cinclspr? zece 
albi, ar fi izbucnit un război de exterminare. 

Căpitanul Yates mi-a povestit o întâmplare care ilustrează, de 
asemenea, cât de lipsiţi de minte sunt uneori americanii. Un E 
indian veni într-o tabără de mineri şi ceru ceva de mâncare. 
Minerii i-au spus să taie nişte lemne şi aveau să-i dea pâine în 
schimb. Aşa că omul a luat un topor şi s-a apucat de lucru la 1 
marginea unui pârâu. Coada toporului fiind cam slăbită, lama 
zbură şi nimeri într-o bulboană, de unde, din cauza apelor mări, 
n-a putut fi scoasă atunci. Temându-se ca minerii să nu-l în- 
vinuiasca de furt, indianul a rupt-o la fuga. 

Minerii au descoperit lipsa toporului şi au jurat răzbunare, s- 
au înarmat şi au pornit spre sălaşul Indienilor. Pe drum s-au: 
întâlnit cu Yates şi acesta numai cu multă greutate i-a convins 
să renunţe, asigurându-i că, dacă indianul furase toporul, el 
avea să-l găsească. A trimis după căpetenie şi cazul a fost 
limpezit. Când s-au retras apele, Yates s-a dus cu indianul la 
bulboană, l-a pus să se scufunde şi lama toporului a ieşit la 
lumină. 

La prima aşezare de la Grass Valley, în ţinutul Nevadd, la un 


moment dat era gata-gata să izbucnească un război, din pricină 
că indienii au ucis un alb nevinovat. Doi fraţi pe nume Hoit, şi-au 
făcut un gater la patru-cinci mile de locul unde se află acum 
aşezarea. Purtarea lor plină de bunătate şi dreptate câştigase 
prietenia indienilor, alături de care convieţuiau în bună 
înţelegere. Nu mult mai departe locuia un miner zănatic şi 
decăzut, care, într-o zi, prinse o femeie indiana şi o ţinu 
sechestrata două zile în cabana lui ca şi-şi satisfacă poftele. 

Treaba asta i-a stârnit pe indieni atât de rău, că au jurat ci se 
răzbune. Dar neputând să-l afle pe făptaş, conform ideii lor de 
dreptate s-au hotătât să ie răzbune pe oricine din tribul albl- 

[or pe care aveau să pună mâna. Intr-o dimineaţă, pe când cel 
mai în vârstă dintre fraţii Hoit lucra la gater, iar celălalt era ceva 
mai departe, s-au apropiat de gater mai mulţi indieni, făcând 
semne prieteneşti. Deodată s-au repezit la sărmanul Hoit, care 
va prăbuşit mort sub lovituri. Inainte de a cădea a mai apucai 
să-i strige fratelui său să fugă. Văzând asta, celălalt o luă la 
goana, alegându-se cu două săgeți în spate, dar reuşind să 
scape fi sa ajungă la cabana judcătorului Walsfi, de la Grass 
Valley, şi să dea alarma. 

Walsh mai avea un om cu el şi, în cursul nopţii, au mai venit 
tncă trei mineri care fuseseră în prospectare. Oamenii s-au 
pregătit cum ştiau el mal bine, hotărâți să-şi vândă pielea cât 
mai scump. Au stat toată noaptea de veghe, aşteptându-se la 
un atac în orice clipă. Dar setea de răzbunare a indienilor fusese 
satisfăcută, aşa că nu s-au mai arătat. Minerii din preajmă au 
(ost avertizaţi şi i-au pregătit de apărare. A avut loc un sfat cu 
indienii şi diferendul s-a aplanat. În felul acesta, ticăloşia unuia 
singur era sa provoace moartea mal multora. Dar să vedem şi 
reversul. Dacă silnicia ar fi fost făptuita de un Indian asupra unei 
albe, mal mult ca sigur ca cel de-un neam cu ea s-ar fi răzbunat 
asupri întregului trib, pe unii omorându-i, pe ceilalţi alungându-i. 

În California întâlnim câteodata, bătând marginile lumii 
civilizate, nişte fiinţe cu două picioare care nu samănă nici cu 
băştinaşii, dar nid cu cel de pe treptele mal înalte de educa* ţie, 
adică nişte fiinţe trecute de stadiul omului sălbatic, - dar care ar 
mal avea nevoie de multă şlefuială. In timp ce stăteam la Ya- 
teston, am cunoscut pe reprezentantul genului homo, care era 
cam ciudat, dar avea toate trăsăturile speciei din cafe făcea 
parte. 


Peter Vânătorul era metis, tatăl său fiind un traper francez, iar 
mama o indiană din neamul Sioux. Când l-am cunoscut eu, avea 
vreo cincizeci şi opt de ani. Era sfrijit, slab, 

| 

înalt, cu ochi neastâmpăraţi, obraji scofâlciţi, ceea ce trăda o 
viaţă plină de greutăţi şi lipsuri, iar firea lui neliniştită tl arăta a 
fi unul dintre cei care vagabondează mereu, deseori departe de 
graniţele civilizaţiei. Işi agonisea cele necesare traiului din 
vânat, fiindcă Peter era un vânător neîntrecut. Şi cu toate că 
reuşea uneori să aibă cai, catări, blănuri, piei - lucruri de valoare 
pentru cei din tagma lui— n-avea des. Tulă pricepere când Intra 
În competiţie cu negustori şmecheri şi rămânea fără nimic, la fel 
de repede cum îşi dobindise avutul, ajungând din nou sărac. 

Deşi nu era şlefuit. lar viaţa singuratici şi rătăcitoare, care-l 
obliga să bată pustietăţile de la Munţii Stâncoşi la Pa- cific, 
prinsese câte ceva din însuşirile lumii civilizate şi se chinuia 
destul de mult să bage în mintea copiilor săi unele din aceste 
idei destul de rudimentare. Pe scurt, era un ciudat amestec de 
civilizaţie şi primitivism, un om cu multă putere de pătrundere şi 
cu mult bun simţ. Vorbea engleză şi franceza curent, ca şi vreo 
câteva limbi de-alr> indienilor din ţinu- * turile sălbatice ale 
Americii. 

În tinereţea lui, pe când se afla la Montreal, fusese ademenit 
în oastea britanică. Fusese obligat să-şi părăsească locurile 
natale de pe râul Platte, să slujească şapte ani ca soldat în 
armata engleză şi să ia parte la bătălia de la Waterloo când a 
fost răsturnat Bonaparte. Păstra amintiri vii şi precise asupra 
acelui eveniment, şi ochii începeau să-i scapere de însufleţire ori 
de câte ori povestea mişcările din timpul luptei, şi în vinele lui 
părea să se trezească din nou sângele tinereţii. 

După restauraţia Bourbonilor şi încheierea păcii, Peter şi mulţi 
alţii au fost trimişi la gurile râului Columbia, în Ore- gem, şi 
lăsaţi la vatră. Acolo Peter s-a căsătorit cu o indiană ce fusese 
convertită la catolicism, şi a avut patru copii - trei fete şi un 
băiat - însă, la scurt timp. După ultima naştere. l-a murit soţia. 
Deşi totdeauna dusese o viaţă rătăcitoare, prinzând pentru scurt 
timp rădăcini în câte un loc, copiii lui au fost crescuţi în credinţa 
catolică. Şi după ce i-a deprins să folosească lasoul, puşca şi 
cuțitul de vânătoare, în mânuirea cărora erau experţi, şi-a 
învăţat copiii să se închine dimineaţa şi seara în faţa celui 


atotputernic. 

Două dintre fetele lui erau acum mari, tinere femei, cea mai 
mică avea vreo opt ani. Băiatul murise. Fetele lui erau nişte 
amazoane straşnice, cum n-am mai pomenit, şi puteau arunca 
fără greş lasoul din goana mare. lar la ochitul cu puşca erau 
neîntrecute, după cum se va vedea. Peter îşi iubise cu pasiune 
soţia şi vorbea adesea de ea cu multă căldură. Moartea fiului 
său, care fusese mândria şi speranţa lui cea mare, îi zdrobise 
inima: 

— Femeia mea era o bună creştină şi avea mare grijă de 
copii. Mă iubea cu credinţă şi eu o iubeam. Dar îmbătri- nea şi 
ştiam că într-o zi avea să se piardă. Dar băiatul era fraged şi plin 
de viaţă, cum rar se vede la vârsta lui. Am fete isteţe, trag bine 
cu puşca, dar n-au să-l ajungă pe băiat niciodată. Nu-şi greşea 
niciodată ţinta. Eram mândru de el... prea mândru... Gândeam 
că avea să trăiască... să ajungă bărbat... dar... 

I 

Buzele Il tremurau, ochii i se umpleau de lacrimi şi nu mai 
putea vorbi. Puţina bunăvoință pe care i-am arătat-o i-a câştigat 
încrederea şi venea adesea la mine să-şi descarce preaplinul 
inimii. Acum nu mai trăia decât pentru familia luL Singura lui 
preocupare, singura lui ambiţie era să le ştie în siguranţă. Când 
venise în vale, avea douăzeci şi şapte de cai, dar în afară de 
trei, toţi ceilalţi îi fuseseră furati, şi toate încercările de a-i găsi 
s-au dovedit zadarnice. 

— Indienii ţi i-au furat, Peter? l-am întrebat eu. 

— Nu - răspunse el, cu oarecare înverşunare - el blestemaţii 
de albi. Mai fură şi indienii citeodată, dar nu de la mine, că mă 
cunosc şi ştiu că nu mă tem de ei. Mă descurc eu printre ei, 
fiindcă le ştiu felul. Dar albii sunt nişte pungaş! şi ştiu să învârtă 
legea în atâtea chipuri, că-s în stare să-ţi ia scalpul, cu legea-n 
mână, şi n-ai ce le face. Dar mie mi-a j unge legea asta - 
adăugă el, lovind cu palma patul puştii - şi dacă mi-i scoate 
nevoia înainte pe hoţi, pe undeva prin pustietăţi, am să le trimit 
eu o vorbă la care n-au să-mi poată răspunde. Mai mult mă 
încred într-un indian decât într-un alb. 

Într-una din zile, Peter veni la mine cam tulburat şi-mi spuse 
că o şleahtă de franţuji pungaşi, care se aşezaseră la câteva 
mile mai sus de noi, îl ameninţaseră că aveau să-i ia fetelr; de 
fapt, încercaseră s-o Insulte pe una din ele de faţă cu el, dar nu 


le-a mers. 

— Nu-mi pasă de soarta mea - îmi spuse el. Dacă mă omoară, 
nu contează, dar cine are să-mi mai apere apoi copiii? 

— la-ţi cortul şi mută-l lângă al meu, + Peter - i-am spus eu - 
şi dacă ah chef să atace, fetele să fugă la mine, şi cred că tu, 
eu, Gray şi cu ajutorul indienilor o să le facem o primire de n-or 
să ştie încotro s-o ia mai repede. Trebuie să treacă peste 
cadavrele noastre mai Intâi şi, la nevoie, fetele ştiu şi ele să 
tragă. 

Mi-a apucat mâna fără să spună o vorbă şi n-a trecut mult şi 
şi-a ridicat tabăra lângă mine. De obicei ne petre» ceam serile în 
preajma focului său, ascultindu-l cum poves- [tea-multe din 
păţaniile lui. 

Rătăcise prin munţii Californiei şi Oregonului vreo douăzeci şi 
cinci de ani, şi numai printre indieni duşmănoşi care sălăşluiesc 
pe acolo, iar explorările ulterioare au vădit că descrierile sale 
erau exacte. Ajunsese la apa cea mare de la gurile râului 
Klamath şi ne-a înfăţişat cât se poate de preds munţi foarte 
abrupți de pe cursul râurilor Trinity şi Scott La masă aveam 
carne de urs, antilopă, vina tot timpul cil5 Am stat împreună. 

Peter fusese grav rănit cu puţin timp înainte de a na cunoaşte 
şi avea capul încă bandajat, rănile nefiind pe deplihjj vindecate. 
Era încă slăbit. Se alesese cu ele în urma unei* aventuri 
impresionante. La vreo douăsprezece mile mai ta vest de noi se 
ridica un munte singuratic de vreo mie cincij sute-două mii de 
picioare înălţime, şi crestele lui ascuţite, ! zimţate, păreau să 
sărute norii. Se ridica aproape în mijlocul* câmpiei, la egală 
depărtare de coastă şi de munţii Sierra Ne-] vadă, şi putea fi 
văzut din oricare parte de la mare distanţă, ! pierdut în măreţia 
sa posomorită, un reper pentru oricare f călător obosit şi rătăcit 
pe drumuri. 

Într-o dimineaţă, în primăvara lui 1850, Peter puse şa îaf Pe 
cai şi, însoţit ca de obicei de fete, toţi înarmaţi până-ns dinţi, a 
pornit la vânitoare spre munte. Totul a mers sfoară-4 Până au 
ajuns la muntele singuratic. S-au căţărat pe coastei *i, în faţa 
unui perete aproape drept, au descălecat, iar Peter | a început 
să urce singur prin desiş spre un prag de piatră, | fu gând că de- 
acolo să vadă încotro se zărea vreun vânat. Al ajuns cu multă 
greutate la piciorul pragului şi, spri inindu-şi puşca pe stâncă, se 
săltă pe prag când, spire groaza lui, se trezi | nas în nas cu un 


urs grizzli uriaş. Bestia se aruncă pe dată j asupra lui şi 
vânătorul îşi smulse instinctiv cuțitul. Ursul se j năpusti, îl apucă 
de un braţ, dar Peter, ca fulgerul, îşi înfipse cuțitul în coasta 
fiarei, care, turbată acum, îl prinse în braţe _ Şi cu labele îi jupui 
pielea de pe ţeastă, apoi îşi înfipse colții: ifl el. Tot luptându-se, 
s-au prăvălit amândoi de pe prag şi s-au rostogolit la vale. În 
timpul acesta, folosindu-şi cu dis-î porare cuțitul cât putuse mai 
bine, Peter îi făcuse fiarei mai’ ttulte răni. 

Fetele erau martore la această luptă pe viaţă şi pe moarte, j 
>ar cea mai mare rămăsese împietrită de groază. Mi jlocia, 
împinsă de instinct, se repezi la tatăl ei şi când adversarii se 
dosprinseră unul de celălalt o clipă, fata îşi ridică puşca şi, fără 
şovăire, o descărca asupra fiarei. Glonţul izbi ursul în ţeastă, şi 
dihania căzu năucită la pământ. Dacă nu chiar moartă, lInir-o 
clipită, fata se repezi şi înşfacă arma surorii ei, puse ţeava în 
timpla fiarei şi ce brumă de viaţă mai rămăsese în trupul 
acesteia se stinse. Apoi şi-au dus tatăl, rânit şi pi n de sânge, la 
tabără şi au trecut multe săptămini până să se înzdrăvenească. 

— Este o fată straşnică - îmi spuse Peter. Când mă gândese la 
franţuji, nu mi-e teamă dinspre partea ei, fiindcă ea se poale 
apăra şi singură, dar sora ei e mai bleguţă, iar cea midj/.. 

E destul să spunem că franţujii nu s-au arătat pe acolo. 

Ca toţi cei de-o seamă cu el, Peter uneori se cam cinstea fără 
măsură, şi când se ameţea, devenea certăreţ şi nestăpânit 

— Ştiu că e păcat, că ajung neom când beau, dar nu pot 
rezista totdeauna ispitei. Uneori când simt că se apropie 
hachiţele, o iau încotro văd cu ochii, prin. Pustietăţi, unde n-am 
cum găsi băutură, şi asta de dragul familiei. 

într-o dimineaţă -m-am sculat, şi când mi-am. Aruncat ochii 
spre cortul lui Peter, nu l-am mai zărit la locul lui, iar omul 
dispăruse fără urmă. Plecase devreme şi n-am mai auzit de rl 
niciodată. 

Din tagma celor necugetaţi, zănatici care-şi fac veacul printre 
triburile sălbatice de la vest de Missouri, era şi Jim Beckivith, un 
mulatru care ajunsese în California cam tot b» vremea aceea. 
Trăise mulţi ani printre indienii din Munţii Siâncoşi şi dusese o 
viaţă plină de aventuri, sălbatică, încât biografia lui era un şir 
continuu de fapte nebuneşti, pline de primejdii din care scăpase 
ca prin urechile acului Ajunsese; căpetenia Indienilor din neamul 
Corbilor, dar trăise şi printre Picioare Negre şi avea chiar ţi o 


nevastă din acest neam. Aşa că era în relaţii prietenești şi cu 
aceştia. 

Odată, fiind la vânătoare, se intâlni cu o ceată de Picioare 
Negre porniţi într-o expediţie războinică împotriva altul trib şi, la 
invitaţia lor, li se alătură şi el. S-au încărcat de glorie, luat multe 
scalpuri, dar printre ele era şi cel al unui negustor francez, pe 
care-l omorâseră indienii în timpul atacului. 

La întoarcere. Picioare Negre au făcut o mare pe-tr< W. > n» 
pentru a-şi sărbători victoria. Dar Jim nu luă parte la <n.'ise 
retrase gândilor în faţa vetrei din cortul lui, fără să dea nicio 
atenţie strigătelor de veselie de afară. În colibă mai erau trei 
negustori francezi, pe care curiozitatea îi împinse [spre uşă ca 
să urmărească dansurile şi scălâmbăieliln indicni- [lor Jim 
rămăsese cu fruntea rezemată în palme, fără să senată [o 
verbă, adâncit în gândurile lui, dar, la un moment dat. Îi i zări'pe 
francezi zgâindu-se la mulţime şi-i întrebă posomorit i 

— De ce staţi acolo şi vă tot zgâiţi? 

— Fiindcă ne place să-i vedem dansind - i-au răspuns el. 

— Ştiţi oare că acolo atirnă şi scalpul unui alb? Vi puteţi uita 
cum se bucură de moartea unui alb? Eu niciodată. Şi nici nu-mi 
voi îngădui vreodată - adăugă el, cu ho- tărâre. Dacă vă 
cunoaşteţi interesul, atunci n-o să vă maj uitaţi, ci o să veniţi 
înăuntru. 

Il ştiau prea bine ca să nu-i supere mustrarea lui. Aşa că au 
închis uşa, dar totodată l-au întrebat: 

— Dacă ţi-e atât de silă de asta. De ce i-ai îngăduit fe-j meii 
tale să se ducă la ei? 

— E acolo? întrebă Jim. 

— Da, şi încă dansează mai dihai dect toate. 

Fără să scoată o vorbă, Jim se îndreptă spre mulţimea 
sălbaticilor, îşi apucă femeia de părul lung ce-i flutura pe spate 
şi o tif până-n cort. 

— i-am spus să nu te duci să ţopăi. Acolo e şi scalpul unui 
alb. Nici eu, nici ai mei nu trebuie să se bucure d i asta. Acum 
du-te şi adu-mi apă. 

Răspunsul îndârjit al nevestei lui vădi temperamentul fi-j meii 
trăite în libertate: 

— Dacă ai slugă, trimite-o după apă. Eu nu-s sluga tai 

Fără să spună o vorbă, Jim apucă o secure şi-i crăpă capul, iar 
femeia căzu neînsufleţită la picioarele lui. Câteva indience care 


veniseră după ei o luară la fugă răcnind, împărtăşind şi celorlalţi 
indieni, deja stârniţi de petrecere, fapta îngrozitoare. În vremea 
asta, Jim îşi luă cu sânge rece armei, pistoalele, * cuțitul şi 
tomahawkul şi, întorcându-se spre ceilalţi albi, care stăteau 
uluiţi, le spuse liniştit: 

— Acum ori vă bateţi, ori muriţi, o să vedeţi îndată. 1 

Câteva minute se lăsă o tăcere amenințătoare care contras-l 

ta ciudat cu hărmălaia ce domnise afară mai înainte. 

— lo, ia, ia! răcni Jim. V-am făcut-o! 

îndată izbucni un lung strigăt sălbatic de luptă, însoţit de nişte 
chiote care ar fi făcut să tremure şi inima celui mai neînfricat. 
Francezilor încolţiţi le-a trecut prin minte că erau’ înconjurați de 
sute de indieni furioşi şi că n-aveau nicio scăpare. Moartea 
părea de neînlăturat. Chiotele se auziră din nou. 

— Eu v-am spus - adăugă Jim, fără să dea niciun semn de 
teamă. Acum vă bateţi pentru pielea voastră. 

— De ce-ai ucis-o? îl întrebară albii, dârdâind din toate 
mădularele. 

— l-am spus doar că eu nu m-am veselit în faţa scalpului unui 
alb şi că nici ea nu se cuvenea să facă altfel. N-am făcut-o şi n- 
am s-o fac niciodată. Şi nici femeia mea. l-am interzis şi nu m-a 
ascultat. * 

În orice clipă se aşteptau la un atac şi albii se socoteau 
pierduţi din cauza neîndurării lui Jim. Uşa colibei se dădu încet în 
lături şi, în locul gloatei <de indieni furioşi, apăru un bătrân, 
tatăl femeii ucise. Cu pas rar şi plin de demnitate, 

„1 trânul se îndreptă spre foc şi se aşeză. După o pauză se 
întoarse spre Jim şi-i spuse: 

— Fiul meu... de ce-ai făcut asta? De ce mi-ai ucis ’ fiica? 

— Şi-a încălcat datoria. Nu mi-a ascultat porunca - îi 
[răspunse Jim, fără urmă de frică. Era dreptul meu. 

Urmă alt moment de tăcere, curmat din nou de bătrân. 

— Fiule, bine ai făcut Trebuia să te asculte. Dar n-a [avut 
urechi să audă. Bine ai făcut. Eu mai am o fată. S-o iei [de 
nevastă. Asta are urechi şi aude. 

Fapta fusese sălbatică, dar Jim ascultase de legea indi- rană. 
Bătrmul se sculă, ieşi afară şi le lămuri celorlalţi cura lse 
întâmplaseră lucrurile, iar aceştia, deşi nemulţumiţi, se po- 
ftoliră. În aceeaşi noapte, Jim o luă de nevastă pe cealaltă fa- | 
tă a bătrinului şi, deocamdată, conflictul fu aplanat. Dar ştia iei 


cât se poate de bine că răzbunarea lor avea să-l ajungă la 
[prima-ocazie nimerită, deşi atâta vreme cât răminea sub oblă- i 
duirea socrului său era în siguranţă. Când le-a spus că vrea Isă 
plece, bătrânul a obţinut din partea celorlalţi indieni 
încuviințarea să i se dea răgaz un ceas. Din momentul în care 
pornea de la un anumit punct, iar dacă-i prindeau după aceea, 
aveau să-l ucidă. După ce a ajuns la punctul de plecare, im a 
pornit agale până a ieşit din raza vederii lor, apoi a i luat-o la 
goană cât l-au ţinut picioarele, fiindcă ştia că numai fuga putea 
să-l scape. Cu multă greutate a reuşit să se salveze, şi până la 
urmă a ajuns printre Corbi, la casa lui, la adăpost. 

Speculaţiile cu terenuri pentru ridicarea unor noi aşezări s-au 
stins la fel de repede cum s-au aprins. De la un capăt la celălalt 
al văii Sacramento au fost trasate pe hârtie; ne umăratele 
localităţi pentru care ar fi fost nevoie de toată 

i suflarea Californiei ca să fie populate, şi curând a ieşit la 
iveală că toată tărăşenia era doar o şmecherie, deşi, fără 
îndoială că unii erau de bună credinţă în naivitatea lor, 
nădăjduind că terenul lor era cum nu se poate mai bine situat 
şi că aveau să cunoască transformări. Mulţi nu şi-au recu-l 
perat nici cheltuielile făcute cu măsurătorile şi cu planurile” 
pentru vânzarea de terenuri şi, aflându-mă în această tagmă* 
după ce-am trăit singur cuc vreo trei luni de zile, am înţeles îi 
şi eu până la urmă neplăcutul adevăr. Mi-am părăsit fără tra-l 
gere de inimă locul, după ce mi-am înregistrat dreptul de] 
proprietate, în conformitate* cu toate canoanele acelor vre-l 
muri, 

Prin mai 1850 s-a răspândit zvonul că fusese descoperit- un 
minunat lac - la vreo sută de mile în creierul munţilor, spre 
izvoarele Braţului de Mijloc al râului Feather - pe ma-j lurile 
căruia era aur cât pofteai, atât de mult că zăcea ca prun dişul pe 
plajă. Se stârni multă frământare şi din aşezări sel stâmi mare 
năvală de oameni în căutarea acelui minunat Eli Dorado. 
Prăvăliile rămaseră de izbelişte, în paza vântului, to i i îşi 
părăsiră uneltele meseriilor, catării ajunseră la preţuri ului | 
toare şi buluc de oameni porni în căutarea lacului de aur. 

Zilele treceau una după alta şi, în cele din urmă, cău j tătorii 
de aur începură să vină înapoi, cu priviri dezamăgite,] cu 
veşminte tirnosite care arătau că, pe unde fuseseră, cunos-] 
cuseră vremuri grele, ceea ce dovedea fără umbră de îndoială] 


că, deşi fuseseră descoperite mai multe lacuri, Lacul de Au* nu 
fusese găsit Munţii foiau de oameni sfârşiţi de oboseală, j de 
trudă, de foame. Gatârii muriseră de foame sau se prăbu-4 
şiseră în prăpăstii. Dar căutarea n-a fost slăbită nici când zâ-1 
pada a ajuns groasă de patru-cinci picioare, oamenii nu s-au dat 
bătuţi până n-au trecut de crestele cele mai înalte ale. Sierrei. 
Abia după aceea au început să se întoarcă toţi de-a valma, fără 
să fi zărit nici măcar lucirea aurului mult dori'* alegându-se doar 
cu chinurile. 

Dar toată această corvoadă n-a rămas totuşi fără rezultat. 
Ţinutul a fost cunoscut astfel mult mai bine, au fost găsite 
câteva zone miniere bogate, şi câţiva aleşi, dintre cei mulţi, s-au 
pricopsit. S-a deschis un nou dmp de exploatare şi în numai o 
lună au apărut drumuri bătute de care, s-au întemeiat posturi de 
negustori, s-au prospectat noi zone aurifere, ce s-au dovedit 
destul de mănoase. lar de n-ar fi fost febra asta a lacului de aur, 
ar fi trecut multe luni fără să le afle nimeni şi să exploateze 
aceste locuri. 

La 10 august, ceva mai mult de o lună după moartea 
prosperelor mele speculaţii cu terenuri, am făcut o înţelegere eu 
vreo câţiva domni din Mairysville ca s& întemeiem un post 
comercial pe undeva prin regiunea lacului de aur. Ne-am apucat 
şi am cumpărat doisprezece catâri peruani, dimpreună cu acele 
arapahoe (şei mexicane de poveri) plus un catâp de călărie. Am 
năimit un american ce ştia spaniola şi un mexican care nu ştia 
boabă de engleză şi, alegând un stoc de mărfuri pe care le-am 
socotit noi necesare, în după-amiaza zilei de 14 eram gata de 
drum. Ne însoțea, pornind într-o expediţie similară, un oarecare 
domn Brinkerhoff, negustor din Marysville, bun tovarăş, după 
cum aveam să văd îndată. 

Angajase şi el un catârgiu mexican, care avea în grijă şapte 
catâri, aşa că am format un convoi de douăzeci de animale, fără 
să-l pun la socoteală pe catârgiul meu care era mai bestie decât 
oricare din ceilalţi patrupezi. 

Prima etapă nu s-a desfăşurat sub o zodie prea bună. Cătini 
nu erau dedaţi la drum, preferind mai degrabă să stea tolăniţi şi 
plini de demnitate, şi îndată ce unul dintre ei simţea povara în 
spinare, începea să ţopăie o vreme şi apoi se trântea jos. Fiindcă 
după aceea nu mai era în stare să se ridice singur, deoarece, 
zbătându-se, îşi încurca toate calabali- curile din spinare, trebuia 


să i se scoată poverile, spre supărarea catârilor şi a noastră. 
Până la urmă îi puneam pe toţi în picioare şi caravana noastră 
se pornea. Dar nu făceam bine câteva zvârlituri de băț şi se 
găsea un neisprăvit fie să se trântească din nou jos, fie s-o ia 
cum îl tăia capul, în duda strădaniilor noastre, şi, în vreme ce 
alergam şi ţipam la unul, altul, în mod sigur, o lua în direcţia 
opusă, fiindcă dintre toate fiinţele de pe lumea asta ce se poartă 
precum catâri” catârii sunt cele moi...! Nu, n-am să blestem. 
Catârul e... ca. Târ. 

Cu preţul unor eforturi mari şi după multe iha-ha-uri la lăsarea 
serii am constatat că reuşisem să facem o milă ş| jumătate din 
piaţa din Marysville, de unde ne pornisem la ora două după- 
amiază. Am dat jos poverile, am slobozit animalele să pască şi, 
lăsându-l pe-Billy, translatorul nostru, şi pe cei doi mexicani să 
ne păzească avutul, eu şi Brinkerhoff ne-am întors în oraş. Dar 
nu mă puteam opri să nu mă gin „dese la regula de trei simple: 
dacă într-o jumătate de zi fj. Feusem o milă şi jumătate, câte 
zile ne trebuiau ca să străbatem cele o sută de mile cât aveam 
de mere? La întoarcere, a doua zi dimineaţa, am văzut că unul 
dintre cei mai buni catâri dispăruse. Am pierdut jumătate de zi 
tot căutindu-l ^ a trebuit să renunţăm. Probabil că l-a furat 
cineva, că nil l-am mai găsit. Am trimis partea lui de poveri 
înapoi în oraş şi am pornit mai departe. 

Am făcut cam vreo două mile în stilul nostru ciudat şi 
distractiv, tind unum dintre cei mai grozavi catâri (aşa se 
întimplă totdeauna, bineînţeles), care avea un topor prins de şa, 
i-a venit poftă să se trântească jos şi, în timp ce se zbă- tea să 
se ridice, a reuşit să Se rănească în topor, care i-a retezat o 
arteră la unul din picioarele de dinainte, aşa că a sân- gerat 
până a murit. Am trecut povara lui în spinarea ca tirului pe c”re- 
| călăream, eu hotărându-mă să merg pe jos. 

A doua zi am reuşit să facem vreo patru mile, aşa că în cea 
de-a doua noapte eram la ceva mai mult de cinci mile de oraş. 
Catârii nu fuseseră folosiţi atât de multă vreme, că nu ţineau 
drumul. În plus, erau şi atât de graşi, încât, deşi ti strânsesem în 
chingi de mai-mai să crape, poverile le alunecau din spinare cu 
uşurinţă ori de câte ori stăteau jos, lucru pe care-l făceau 
adesea. 

In cea de-a treia zi m-am trezit devreme, dar mexicanilor le-a 
trebuit trei ceasuri să aşeze poverile în spinarea ca- tărilor şi să-i 


pună în mişcare, fiindcă oamenii nu lucrau cu prea multă 
tragere de inimă. Animalele începură să meargă mai bine şi să 
se obişnuiască La drum, aşa că am făcut progrese Singurele 
neajunsuri erau când aluneca vreo povară sau când se mai 
trântea, din vreme în vreme, vreun catâr pe jos, şi atunci 
trebuia să-l ajutăm să se ridice. 

Eu bateam drumul înainte prin soare şi praf, când povara din 
spinarea unui catâr o luă la vale, aşa că m-am oprit şi am 
aşteptat să vină mexicanul meu din urmă ca să aşezăm din nou 
tot calabalăâcul. Billy, translatorul, se afl.'i mult inainte şi când s- 
a arătat mexicanul, mi-a cerut prin semne să-l ajut. Când e 
vorba să aşezi poverile în spinarea unui catâr, ai tot atitea 
frânghii de manevrat cam câte sunt pe o corabie. În plus, acela 
era primul convoi de catâri pe care-l însoţeam. Fiind însă 
nerăbdător să dau tot concursul, m-am dus într-o parte a 
catârului, iar mexicanul în cealaltă. 

încercă să-mi arate prin semne cam ce voia, dar eu n-am prea 
priceput, deşi am bănuit că trebuia să trag de un butoi aflat în 
partea mea, iar mexicanul apucă de un altul. Trage el, trag şi 
eu. Nu era bine. 

— Halo! Malo! râcni mexicanul, ridic îndu-se pe vâ'turi şi 
uitându-se pe deasupra lucrurilor din spinarea catârului 

Apoi îmi dădu nişte indicaţii pe care tot nu le-am priceput. În 
cele din urmă a cumpănit singur poverile şi a venit momentul 
emoţionant al strângerii frânghiilor. Trecu În partea mea şi-mi 
arătă cum să trag, apoi se duse la locul lui şi dădu semnalul. 
Trăgea el, trăgeam eu. Dar, oricum trăgeam. 

tot rău era. 

— Malo! Malo! No bueno! răcni el şi eu iar încerc. 

Trase o înjurătură în engleză, ceea ce constituia cam tot 
vocabularul lui în această limbă. Apoi veni în partea mea, cu 
ochii scăpărând de supărare şi nerăbdare, apucă funia şi-mi 
arătă cum să trag. De data asta am socotit că avea să iasă bine 
şi când răcni semnalul, am tras din răsputeri şi... n-a fost bine 
nici acum. Toată treaba era atât de caraghioasă, că nu m-am 
putut opri să nu izbutesc în râs, în vreme ce catârgiul meu 
făăcea spume de furie din cauza nepriceperii mele şi, ridicându- 
şi mâinile deasupra capului, slobozi o lungă salvă de blesteme, 
din care «-am priceput decât „afurisitul de americano!“ la 
fiecare trei cuvinte. 


în colo din urmă se apucă singur de treabă şi legă frân- ghiile 
ca lumea, iar când l-am ajuns din urmă pe Billy, mexicanul se 
jură că n-o să mai facă niciun pas alături de nepriceputul de 
american. Traducând corect şi asta. Veselia mea spori şi mai 
mult, în vreme ce-i dădeam dreptate omului. Ne-am înţeles apoi 
ca Bâlly să stea prin preajma lui să-l ajute, şi atunci treaba s-a 
aranjat şi furiile mexicanului s-au domolit. 

Am ajuns la un loc de unde aveam de făcut cincisprezece mile 
fără pic de apă. Era o zi foarte încinsă, mergeam încet şi setea 
ne dobora, dar, cum atâtea luni de antrenament ne obişnuiseră 
cu greutăţile, nu ne plângeam; când am dat însă de un izvor la 
intrarea în primul delifeu muntos, şi oamenii, şi animalele s-au 
repezit de-a valma să-şi potolească setea. Dificultatea cea mai 
mare în privinţa catirflor se rezolvase. Animalele se dăduseră la 
drum şi, în afară de unele mici accidente, cum ar fi un bagaj 
care luneca la vale. Nu mai aveam atâta bătaie de cap. 

Când am intrat în munţi, drumul începu să fie tot mai abrupt 
şi mai greu şi, pe la ora cinci, cu picioarele numai răni şi sfârşit 
de oboseală, m-am tras mai la umbră, cu vreo două mile înainte 
de locul unde aveam de gând să poposim. După ce m-am mai 
refăcut un ceas. Am pornit târâş-grâpiş mai departe, şi i-am 
găsit pe toţi într-o vale îngustă, pe unde curgea o apă frumoasă. 
Parcursesem vreo douăzeci de mile — 

o etapă bună pentru ziua aceea. Ne-am culcat devreme şi 
eram atât de obosiţi, că am dormit buştean. Pe la ora două 
dimineaţa am fost trezit de un zgomot ciudat în apropiere şi. 
Râdicând capul de pe pătură, am văzut la numai o azvirli-f tu: n 
de băț o puma californiană care se zgâia la noi Dar cumi nu 
avea o atitudine prea războinică, iar tovarăşii mei dor-] meau 
adine, n-am vrut s-o sperii, şi apoi, după ce şi-a satis-8 făcut 
curiozitatea, fiara a luat-o din loc, iar eu am pus capul! jos şi am 
odomiit îndată. 

A doua zi dimineaţă, mexicanii au început să pună po-M verile 
pe catări, iar sarcina mea şi a lui Brinkerhoff era să ţinem 
animalele în continuă mişcare îndată ce erau cu samarele în 
spinare, ca să nu le dăm răgaz să se culce pe jos. Fi în felul 
acesta am putut porni cum se cuvena. Şi mexicanii* noştri s-au 
arătat bine dispuşi. În ziua aceea n-am mers de- 1 cât zece mile 
prin acea vale. Frumoasă, cu creste înalte, de o 1 parte şi de 
alta; am ajuns la locul de popas devreme şi mi -am | mai cruțat 


puţin picioarele. 

A'urmat apoi o zi plină de trudă, fiindcă aveam de bă-a tut 
douăzeci de mile prântr-un loc accidentat. Inainte de al şăsi 
hrană pentru animale şi apă. Am început să coborâm >i, 1 după 
o milă şi jumătate, am ajuns la o pantă abruptă şi W fireu de 
trecut, la poalele căreia se deschidea Valea teibii, de unde 
izvorau Braţul d" Sud şi Feather River. 

Valea era tăiată în pieptul muntelui şi avea vreo jumătate de 
milă lăţime şi cinci sau şase milo lungime. Fiind aşezată la mare 
altitudine, aerul era destul de rece. lar noaptea s? lăsa câte un 
ger straşnic chiar şi în timpul verii, când era mai cald. 

în această vale ciudată, unde cu două luni în urmă nu vpdeai 
ţipenie de om, iar zăpada ajungea la douăzeci de picioare 
grosime, am dat peste un pâlc de cabane, prăvălii din foaie de 
cort. Cu hoteluri şi băcănii şi cu nelipsitele localuri de joc din 
orice aşezare minieră Oriunde se duce minerul, indiferent cât de 
greu e drumul, pe urmele lui vine şi jucătorul de cărţi, ca să-l 
ispitească să se despartă, tncersân- dii-şi norocul, de ceea ce 
câştigă cu atâta trudă. Şi găseşte oameni nerăbdători să fie 
victime ale îndemânării sale necinstite. 

Şi aici am văzut familii întregi, femei şi copii, care, în ciuda 
oboselii şi a primejdiilor acestor călătorii, şi-au părăsit siguranţa 
şi confortul locurilor de baştină, ca să se lupte cu zeul aurului. 

A doua zi, înainte de a pleca, între Biily şi mexicanul meu se 
iscă o ceartă. Billy îi reproşă că rămâne mereu în ur- «mă. Că 
nu-şi prea cunoaşte meseria, ceea ce era adevărat, cil ni dă 
multă bătaie de cap cu aranjatul samarelor şi ne face să 
pierdem vremea. Au schimbat ei câteva cuvinte şi mexicanul 
sări deodată în picioare, cu ochii scăpărând de furie, ca un şarpe 
veninos, şi-şi scoase cuțitul, gata să-l înjunghie pe interpret. Dar 
acesta îi băgă pistolul sub nas şi-l invită pe adversar să 
înainteze, dacă-i venea la îndemână. Vâzându-l însă pregătit, 
netemător şi socotind că era mai înţelept să renunţe, mexicanul 
îi întoarse spatele şi plecă. L-am concediat pe loc, fiindcă era şi 
un tip certăreţ, nesuferit şi n-am văzut niciodată un pungaş mai 
mare care să fi scăpat nespinzurat. 

Catârgiul lui Brinkerhoff era un om liniştit, la locul lud. Şi ne- 
am înţeles cu el să ne ajute la aranjat poverile, iar ou şi Billy ne- 
am făcut catârgii. 

Nu ne hotărâsem încă unde să ne stabilim postul. Prietenul 


meu. S. B. Gridley, din Ottawa, Illinois, se, oprise la gura 
pârâului Nelson, la vreo şase mile mai departe. Aşa că 
dimineaţă i-am spus lui Brinkerhoff că aveam s-o iau înainte să 
vorbesc cu Gridley să ne dea o idee unde ne-am putea aciua 
mai bine iar convoiul de catâri avea să vină în urma mea 
Brinkerhoff a fost de acord şi eu am pornit. Drumul urca mereu 
spre creastă cam aproape o milă. De unde la dreapta se făcea 
un braţ al pârâului Nelson şi în stingă curgea un alt pârâu, prin 
Valea Cepii, apoi o lua printr-un canion adine şi se vărsa în 
Brnţul Mijlociu al râului Feather. 

La dreapta, prin nişte chei înguste, curgea pârâul Nelson. 
Cnre se vărsa şi el în Braţul Mijlociu, şi taman acolo îşi ri licase 
cortul Gridley, iar la stingă era un mic podiş undo-şi suibiliseră 
tnbăra mai mulţi negustori Acum acolo e un punct important de 
răscruce pe drumul către minele din mnnţil afhţi în cca'altă 
parte. După ce m-am sfătuit cu Gridley. M-am gi-idit că era mai 
bine să mă stabilesc la Independenţa, la vreo p;.ir 1.1 mile pe 
pârâu în sivs. În vremea asta, Brinkerhoff venise ruipn mine, 
numai că. In loc s-o ia la dreapta spre locul lui Giidley, o luă la 
stânga şi ajunse la un podiş" După ce ne-am pregătit s-o pornim 
din nou. Eu am luat-o înainte să găsesc drumul către 
Independenţa, care era cam greu de descoperit, urma să-l 
aştept pe Brinkerhoff cu restul convoiului. Când dat de rost 
drumului, m-am aşezat şi am aşteptat două fi. -suri, şi văzând 
că nu mai soseau, mi-a fost teamă «ft nu s> fi întâmrlat vreun 
accident şi m-am întors înapoi 

Presimţirile mele s-au dovedit întemeiate. Brinkerhoff, 
crezând că poteca ce ducea de la podiş la tabăra lui Gridley era 
cea mai accesibilă spre creastă, mâna catării în partea | aceea. 
Unuia din catării lui îi lunecă piciorul, animalul se pra-l buşi în 
prăpastie şi se făcu praf. Abia apucă să-şi adune ros— 31 turile 
de mărfuri şi să pornească mai departe, când unul din [catării 
mei păşi- greşit tocmai când ajunsese la creastă şi se | duse de- 
a berbeleacul, cu poverile din spate cu tot, până în 1 albia 
pârâului. S-a făcut zob o parte din încărcătură, însă ca- târul a 
scăpat doar cu câteva răni uşoare. După ce fu urcați 1 din nou 
sus pe coastă, toţi, cu o tncăpăţânare de... catâr, o luară la 
dreapta şi ajunseră din nou la podişul de unde abia plecaseră. 

In acest moment am ajuns şi eu, dar era destul de târziu ca să 
mergem mai departe în noaptea aceea; am poposit acolo şi, 


cum nu se găsea urmă de iarbă, am fost nevoiţi să plătim 
trei2eci şi doi de dolari pe nişte orz ca să avem ce da de 
mâncare animalelor, atunci şi a doua zi dimineaţă. 

În zori am încercat din nou să trecem creasta, dar patru 
catâri. Apucaţi subit de un acces de zburdălnicie, în ciuda 
îndemnurilor noastre de „hippah, mula” şi „arriva! arrea!'| au 
păşit alături de cărarea bătută, pe pâmântul moale, care sa 
surpa uşor, şi într-o clipă i-am văzut ducându-se de-a dura până- 
n vale, făcând cioveiele noastre să zdrăngănească, spărgând 
tigăi şi ligheane, transformând în ţăndări sticle şi borcane, 
plesnind două bardace cu ţuică. Ne-a apucat amiaza până să-i 
scoatem de acolo şi să-i ducem pe primul platou, şi ne-a ajuns 
noaptea înainte de a cobori cheile adânci către Independenţa, la 
numai patru mile mai jos de gura pârâului. 

Cam acestea sunt greutăţile pe care le întâmpini cin 1 vrei să 
cari provizii pe catâri până la îndepărtatele mine din California 
Intr-adevăr, şi catirgiul, şi minerul îşi merită banii. 

îmi cer iertare că am să mai pomenesc vreo câteva întâm- 
plări grăitoare ce arată nesiguranța oricăror afaceri în acele 
vremuri, ce lucruri mărunte pot nărui speranţele unui om chiar 
şi atunci când vădeşte multă grijă. Îndată, eu şi Brin- kerhoff ne- 
am instalat prăvăliile şi primul lot de provizii s-a Vindut repede şi 
bine. Prin împrejurimi să tot fi fost o mie-două mii de oameni, iar 
terenurile aurifere erau destul de bogate. Am comandat imediat 
o nouă cantitate bună. Indestulătoare, de marfă, dar până să 
vină, au trecut trei 'ă- ptămâni În vremea asta, Brinkerhoff fu 
apucat de dureri groaznice de ficat şi friguri, aşa că l-am luat în 
cortul meu şi l-am îngrijit până l-am pus pe picioare. La 16 
septembrie, cu turnai câteva zile înainte de a ne sosi marfa, se 
dezlănţui pri- mul viscol din acel sezon, care aduse zăpadă în 
munţi şi ploaie în defileuri. Ştiind că în munţi zăpada atingea 
multe Picioare grosime, " amintindu-şi cât suferiseră din cauza 
vremii nemiloase cu o iarnă înainte şi neavând nici provizii 
pentru Lamă, căci nu le mai putea aduce nimeni nimic, minerii 
s-au alarmat şi, de teamă să nu fie prinşi acolo de zăpezi de 
netrecut, şi-au părăsit repede terenurile, aşa că într-o 
săptămână n-au rămas decât douăzeci de oameni la minele atât 
de populate din jur. 

Când au plecat ei, ne-au sosit nouă proviziile. Acum aveam 
marfă din belşug, dar n-aveam cumpărători. 


— Suntem cam la ananghie, Brink - i-am spus eu. Ce-i de 
făcut? 

— Dă-le şi blestematelor de mărfuri o doză de calomel, cum 
mi-ai dat şi mie, şi să scăpăm de ele - mi-a răspuns el, 
bosumflat. 

Dar cum din asta nu ne alegem cu mare lucru, nu i-am urmat 
sfatul. După ce-am vândut ce-am putut la Independenţa, am 
făcut rost de catâri şi am dus restul la gura pârâului, plătind 
câte cinci cenți livra de marfă transportată, iar acolo am încheiat 
negustoria, eu şi tovarăşul meu pierzând o mie de dolari în 
afacerea asta. Dacă viscolul mai aştepta măcar două săptămini 
la sfârşit ne-am fi ales cu un câştig de două ori mai mare decât 
pierderea. 

Pâriul Nelson izvorăşte cu vreo cincisprezece mile mai sus de 
Independenţa, la poalele lanţului principal al Sierrei Ne- vadă, şi, 
ca orice apă din tinutul acela înalt, curge printr-un canion adine 
până la vărsarea în Braţul Mijlociu al râului Feather. Terenurile 
aurifere Independenţa, din albia pârâului, au fost descoperite în 
iunie 1850. De fiecare' parte se ridică pereţi înalţi de stâncă, 
trăd'nd originea lor vulcanică, iar ţinutul este hogat în aur. În 
adâncul canionului, soarele nu se arăta de deasupra munţilor 
până la ora opt dimineaţa şi dispărea după munţii din vest la 
patru după-amiaza. 

Cu toate că nopţile sunt reci - apa îngheţa adesea în căldare - 
zilele sunt încinse, apăsătoare. Nu trecea noapte în care să nu 
auzim stânci prăvălindu-se din munţi la vale. Măcinate de 
acţiunea gerului, ploii şi soarelui, aşa că venirea şi plecarea 
peste munte se făcea pe o potecă greu de trecut, foarte 
primejdioasă, care mergea în zig-zag. 

D? la gura pârâului Nelson şi până la izvoare, vedeai oameni 
trudind pe terenurile lor aurifere. În unele locuri mu- tău apele 
din albie, tăiau canale; în altele făceau un stăvila» pe o parte din 
albie şi lucrau numai bucata aceea; iai în îlts locuri nu săpau 
decât malurile. Aşa cum se întâmplă totdea4 una cu minele, 
unele dădeau rezultate foarte bune, alte» mulţumitoare, iar cele 
mai multe erau un eşec. 

Intr-o seară, în timp ce aşteptam al doilea transport dej 
marfă, am trecut pe lângă o tabără părăsită. Am fost atran de 
ruinele unei cocioabe, pentru că văzusem o siluetă de omt 
îmbrăcată cu o cămaşă veche, ruptă, o pereche de pantalon* 


numai zdrenţe şi cu nişte ghete ce arătau de parcă numaH 
printre bolovani şi-ar fi făcut veacul; pe scurt, momâia re- | 
prezenta un miner tras la faţă, sfrijit, istovit de oboseală şil 
lipsuri, nenorocit, aşa cum puteai întâlni în orice zi, în oricare” 
punct de la minele de sus. Pe cămaşă erau înscrise de o mână 4 
pricepută la afaceri: „Mina a dat faliment. Plăteşti dumneata! 
taxele?“. Agăţată de cămaşă era o bucată de hârtie pe care* 
scria r „Oameni ai Californiei, oameni ai Californiei! Uita-8 ţi-vă 
la mine! Eram pe vremuri un pirat dolofan şi cu cheag, 8 dar 
acum, priviţi-mă ce hârcă mizerabilă am ajuns. Dar nu-mi «pasă, 
atâta timp cât mai pot cânta: 

O, California! Tu eşti pămintul visurilor mele 

Un târnăcop, o lopată şi o groază de schelete Cine n-ar veni 
să-ţi vadă clupul — 

Tărâm al aurului, numai zgură şi piatră 1 Oh, Susannah, nu-mi 
plinge amintirea. 

Duc traiul morţilor În California! w 

Oricât ar părea de ridicol, acesta era un comentariu destul « 
de veridic privitor la suferinţele a sute de nenorociţi rătăciţi 1 pe 
„târtmul aurului”. Ceata care-şi stabilise tabăra acolo tre- j cuse 
la începutul sezonului prin zăpezile muntelui, cu mari fi eforturi, 
îndurând lipsuri de neînchipuit, apoi oamenii trudi- j seră 
săptămâni în şir. Mai mult flăminzi. Cheltuiseră timp şi | bani ca 
să ridice un stăvilar şi să taie un canal prin stâncă 1 pentru 
scurgerea apelor, suportind umezeala şi frigul, în ae- | rul 
îngheţat al ținutului, şi după ce au pus şi ultima piatră, la 
încheierea acestei munci n-au găsit aur nici măcar de un cent ca 
răsplată a tuturor suferințelor şi privaţiunilor. Şi ca să li se 
amărască sufletul şi mai tare, pe terenul imediat mai la vale de 
ei, alţii, după ce-au făcut un mic stăvilar intr-o parte a albiei 
numai, s-au ales cu mai multe mii de dolari. 

După ce şi-au plătit datoriile ţi au muncit în zadar, au fost 
ievoiţi să-şi părăseasca terenul şi să caute alte locuri, de unda lă 
se aleagă poate cu aceeaşi răsplată. Un singur lucru e da mirare 
i după toate astea, bieţii oameni au mai avut şi cu* rajul să-şi 
cânte necazurile. 

Populaţia Independenţei cuprindea reprezentanţi ai tutu m 
statelor Uniunii, precum şi delegaţi ai Franţei, Angliei, ' Irlandei, 
Germaniei şi chiar Boemiei. Îndată ce înfulecau mi- cui dejun, 
toţi se apucau de săpat şi de spălat nisipul În căutarea aurului, 


fie pe maluri, fie în albia pârâului. Când veneau seara, se 
aprindeau mari focuri în jurul cărora se strângeau minerii, unii 
bântuiţi de amintirile locurilor de baştină şi al prietenilor, alţii 
sporovăind despre noile descoperiri, de mine Wmai bogate pria 
alte locuri. Alteori se stâmea câte o însufleţită discuţie generală 
şi seara trecea plăcută şi instructivi rehiar, In vreme ce alţii, 
pentru care această petrecere a timişului nu era destul de 
pasionantă, se apucau să joace monte, ; f>e mize mici, 
păstrându-şi sau zgândârindu-şi pasiunea [pentru joc. 

Au trecut în felul acesta mai multe săptămâni, sub seninul 
i unţilor, şi unii au adunat ceva aur. Îmi plăcea foarte mult; 
fpeisajul sălbatic din jur, şi aproape la fel de mult şi viaţa pe 
care o duceam acolo, fiindcă Intâlneam adesea mulţi oa> 

: meni inteligenţi, cu multă pregătire, aşa că nu lipsea nickH 
dat: un subiect interesant. lar cu politeţurile şi cu veşmintele ftu 
ne prea băteam capul; toţi eram o apă. <2u toţii votaserăm că 
bărbieritul era o pierdere de vreme; „gurile de aer” j 'din 
nădragi erau destule şi „nu chiar una lângă alta“, iar degetele 
de la picioare ieşeau adesea prin vârful încălţării „să 
prospecteze*, aşa încât, cu două săptămâni înainte de a-mi veni 
ultimul transport de marfă, am rămas în picioarele goale, 
ciubotele mele fiind- doar nişte zdrenţe. 

În cele din urmă, apăru şi un jucător de motile, cu o 
ı bancă respectabilă după el. Incetul cu încetul, mulţi începură 
Isă se schimbe şi unii oameni mai harnici se respectau 
îmbătându-se câte trei-patru zile la rând, dar după ce s-a 
instalat Îşi banca de monte s-a văzut cum focul, multă vreme 
înăbuşit, a izbucnit în flăcări. Cu puţine excepţii, lucrul la mine 
s-a || oprit, şi mulţi mineri au început să-şi petreacă tot timpul în 
gâlcevi şi păcătoşenie. Unii nici nu mal mâncau, alţii nu mai 
dădeau pe la cabanele lor, ci îşi făcuseră focuri mai mari de 
tabără şi stăteau tolăniţi, în frig şi chiar în ploaie, cât era 
noaptea de lungă, ca să nu piardă nimic din emoţiile jocului. 

Chiar şi după ce jucătorul de monte j-a scuturat de bani ai- 
proape pe toţi cei care jucaseră, minerii s-au apucat să joace ei 
între ei, pe sume mici, ca să nu-şi uite năravul, până au pierdut 
şi ce brumă le mai rămăsese. 

Lângă mine lucrau două echipe, care, când am ajuns eu prima 
oară, scoteau zilnic între o sută şi o sută cincizeci da dolari. Aşa 
au adunat mai bine de două săptămâni, când, deodată, parcă au 


simţit că aurul le arde degetele şi s-au pus pe băut şi jucat cărţi 
până au rămas lefteri. În loc să se apuci din nou de lucru la 
terenul lor, i-a apucat mania prospectării, foarte obişnuită 
printre mineri în acea perioadă, şi după ce-au pierdut mai multe 
zile prin ninsoare şi ploaie, căutând alta terenuri miniere, până 
la urmă au plecat în vale, mulţi ne- având nici cu ce să-şi achite 
datoriile. 

Unul dintre mineri a pierdut nouă sute de dolari, un altul opt 
sute - câştigul lui de-o vară întreagă - şi au plecat fără un ban. 
Jucătorul de monte - în felul lui un gentleman onorabil, după 
canoanele tagmei lui - a câştigat în două nopţi trei mii de dolari! 
După ce şi-a adunat bani la Independenţa, s-a dus în Valea 
Cepii, la. Vreo şase mile depărtare, unde a pierdut într-o singură 
noapte patru mii- da dolari, ilustrând faptul că jucătorul poate fi 
azi bogat şi mâina cerşetor. 

într-una din dimineţi am fost cu toţii tulburaţi, aflând că, nu 
departe de noi, fuseseră ucişi doi oameni. Ajungând în acel | loc. 
Ni s-a înfăţişat un spectacol groaznic: în pârâu fuseserijj aruncaţi 
doi bărbaţi cu ţestele crăpate de o lovitură de bardă. Lucrurile 
sau petrecut cam aşa. Trei oameni din Vergennes, Vermont, pe 
nume Ward, Lawrence şi Luther, dormeau într-un cort ridicat pe 
malul pârâului, la poalele unui munte înalt şi abrupt. Îşi făcuseră 
culcuşul pe un prag de piatră şi ajungeau cu picioarele la câteva 
degete de apă. Cum dormeau cu toţii. Ward fu trezit deodată de 
un zgomot şi, deschizând ochii, văzu un om în dreptul lui cu o 
bardă în mână, pe cale să-i dea cu ea în cap. Sări numaidecât în 
picioare, dădu cu ochii de un altul care se repezi la el, dar Ward 
se răsuci în loc şi o rupse la fugă prin celălalt capăt al cortului. 
Se căţăra peste o grămadă de stânci, le scăpă din mână şi-şi 
continuă goana prin întuneric până la o cabană, la vreo două 
sute de metri depărtare, strigând: 

— Ucigaşii! Ucigaşii! 

După ce ajunse la cabană şi fu în stare să povestească mai 
desluşit cele întâmplate, cei dinăuntru ieşiră afară şi, la locul 
omorului, constatară că ucigaşii, după ce săvârşiserâ fapta 
criminală, fşi jefuiseră victimele de aproape opt sute de dolari, 
le aruncaseră cadavrele în pârâu şi fugiseră, în timp ce oamenii 
veneau la vale, au auzit un zgomot ca şi cum tineva s-ar fi 
căţărat pe coastă, dar, în bezna nopţii şi într-o eonă accidentată 
ca aceea, urmărirea era imposibilă. 


Bănuielile căzură şi asupra sărmanului Ward, însă după ce se 
făcură cercetârir toate împrejurările fiind în favoarea lui, omul a 
fost găsit nevinovat. De groază n-a dormit mai multe nopţi, 
gândindu-se cum scăpase ca prin minune. 

Se întâmplau şi jafuri citeodată. Cineva pătrunse în cabana 
unui nenorocit şi-i fură o mie cinci sute de dolari. In vreme ce 
omul era la lucru: în felul acesta bietul miner fu jefuit de munca 
lui de multe luni. 

Un altul care pornise spre casă fu ispitit să intre într-o casă de 
jocuri de noroc de la vărsarea pârâului şi să-şi încerce şansa la 
masa de monte. Fiind şi beat, şi înnebunit la gândul că pierduse 
toţi banii, încercă să pună din nou mâna pe ei şi-l ameninţă pe 
jucător cu pistolul, însă acesta din urmă îl ucise pe loc cu un foc 
de revolver. Cu puţin înainte, omul 
° scrisese familiei că se pregătea să vină acasă, dar a plătit 
cu viaţa actul lui necugetat, şi familia avea să aştepte în» zadar 
întoarcerea soţului şi tatălui, şi probabil că n-are să afle 
niciodată tristul lui sfârşit. 

Aurul Californiei a atras oameni fără căpătâi şi pungaşi din 
toate colţurile lumii civilizate. Fiind aproape de coloniile de 
ocnaşi ale Marii Britanii, ca şi de alte ţinuturi pe jumătate 
sălbatice ale Americiu California a fost curând invadată de un 
potop de oameni trăiţi numai în crime având un singur scop în 
viaţă: să dobândească aur. Nu conta prin ce mijloace. Oricât de 
necinstite. 

Prin 1849, jaful era un lucru rar, comparativ cu ce s-a 

întâmplat după aceea. Lăzile şi baloturile de mărfuri stăteau 
desfărute la vedere, neatinse, pe străzile forfotind de lume ale 
noilor aşezări. Aurul nu părea să fi împins deocamată | oamenii 
la necinste, şi numai rareori se auzea să fi fost jefuit | vreun 
miner. Caii, catării şi vitele erau în siguranţă pe pă- 
ı şuni sau chiar la marginea drumului şi, în toate scrisorile |> 
trimise acasă, se spunea că în California bunurile oamenilor | 
erau mai în siguranţă decât În statele mai vechi. Primii 
emigranţi n-au uitat chiar aşa de repede principiile În care au 
fost crescuţi. 

În iunie 1850 am făcut parte dintr-un juriu în munţi, ca | tă 
hotărâm asupra unei pricini. Una din părţi o chemase pel 
cealaltă în faţa unui tribunal al minerilor, în lipsa unei in- 8 
stanţe mai înalte, pentru că abătuse apa râulu şi inundase h un 


teren în exploatare, împiedicind astfel lucrul. Curtea şi-a început 
lucrările cum se cuvenea, cu prezentarea dovezilor şi a 
mărturiilor, cheltuielile de judecată fiind achitate dina-]) inte. 
Judecata a hotărit că vinovat era reclamantul şi dădeal 
[dreptate celor care ocupaseră terenul mai înainte; reclaman., | 
tul s-a supus fără şovăire şi a plătit o sută şi doi dolari, dej parcă 
hotărârea ar fi fost dată de un tribunal oficial. 

La începutul iernii lui 1850, unii dintre cei care au* părăsit 
minele mai devreme de teama foamei sau pentru tăi au preferat 
confortul şi plăcerile oraşului, În locul singur i-l taţii munţilor, s-a 
lăsat în voia înclinațiilor păcătoase, fiel pentru că nu erau în 
stare să găsească ceva de lucru, fie căi nu voiau. Cam tot pe 
atunci au început să sosească şi oarrre-l nii din puşcăriile 
Sydneyului, iar lucrurile au luat îndată un | alt curs şi trebuia să- 
ţi aperi bunurile cu tot atâta grijă cai şi în vechile state. 

In iarna lui '49 şi T)0, furtul de vite a început să se prac-s tice 
oarecum sistematic. Vitele lăsate în voia lor pe câmpuri erau 
socotite de unii drept vânat. Vechii locuitori s-au trezii! că li se 
omorau vitele şi au făcut mult tărăboi. Unii nu s-au oprit aici, ci 
au început să pună mâna pe vite şi catâri, fără să mai aleagă, şi 
le vindeau sau le foloseau pentru ei. În felii] acesta, minerii au 
pierdut perechi întregi de vite şi catâri, sau au rămas doar cu 
animalele desperecheate. La început, furturile au fost puse pe 
seama indienilor, dar după ce şi-au] recăpătat unele vite, 
oamenii au început să priceapă curând, că sălbaticii albi erau 
mai răi decât cei roşii. Lucrurile au de-, venit din ce în ce mai 
grave până când, în 1851, au ajuns de] neîndurat. Jafurile şi 
furturile deveniseră fapte cotidic ej Bande organizate îşi făceau 
veacul prin munţi şi prin oraşe. J Un tânăr amic de-al mou mi-a 
spus în taină că i se ofe-l riseră şapte sute de dolari pe lună ca 
să fure cai şi catâri] Deşi era cam zănatic şi impulsiv, avea încă 
destulă cinste rai să nu se arunce în afaceri murdare. 
Cotidienele din acele ti rtj puri sunt de fapt pomelnice ale 
fărădelegilor şi nu existai ziar în care să nu se relateze un furt 
sau o crimă. Am că a mintesc numai câteva razuri dintre sutele 
care s-au petri rii In timp ce eram la Marysville, în martie 1350, 
hoţii ui spintecat cortul unei prăvălii şi au luat eu ei o ladă în 
rare se aflau o mie de dolari. Făptaşii au fost arestaţi în vreme 
ce se pregăteau să pornească pe râu la vale, au fost duşi 
dinaintea  alcadelui şi condamnaţi să fie biciuiţi, sentinţă 


executată pe loc în piaţa publică. Dar numai o parte din bani au 
fost recuperaţi. 

Cam tot pe atunci, în zona minieră, doi inşi au intrat într-un 
cort şi, găsind numai o femeie - bărbatul ei era la lucru - au 
legat-o' fedeleş, i-au pus un căluş în gură şi au luat cu ei o mie 
cinci sute de dolari. Hoţii au fost prinşi, dar, cum nu era nicio 
închisoare prin părţile acelea, au fost biciuiţi pe loc şi apoi li s-a 
dat drumul. În luna decembrie 1350. Din oficiul vamal din 
Monterey s-au furat paisprezece mii de dolari, în timp ce 
vameşul lipsise doar douăzeci de minute. Au fost arestaţi cinci 
puşcăriaşi din Sidney şi o parte din bani 
6- a găsit la ei. Alţi doi au fost arestaţi la San Juan, pentru 
complicitate la jaful de mai înainte, dar şi pentru furt de catări, 
iar în timpul cercetării s-a văzut că un catâr aparţinea 
avocatului Ord, care-i apărase de prima acuzaţie. 

în ianuarie, anul următor, hoţii au intrat în dormitorul 
căpitanului Howard. De la poliţia din San Francisco, şi au luat o 
ladă în care erau două mii de dolari în bacnote şi trei mii în aur. 
Pungaşii deveniseră atât de pricepuţi, că au intrat într-o prăvălie 
pe la ora zece seara, au spart seiful, luând apoi cu ei tot ce era 
înăuntru, adică şapte sute de dolari, şi au şters-o fără să-i simtă 
cineva, în vreme ce deasupra lor erau oameni care lucrau. Jafuri 
şi mai îndrăzneţe decât acestea pot umple pagini întregi. 

Nesiguranţa ajunsese atât de mare, din cauza cetelur de 
bandiți care bântuiau peste tot, că oamenii se temeau în fiecare 
clipă, şi nimeni nu se culca decât cu arma bine încărcată pusă la 
îndemână. Ca să se apere de aceşti ticăloşi neîndurători de la 
miezul nopţii. Era primejdios să cumperi un., -ntâr de la un 
străin, de teamă să nu fie furat şi să vină stă pinul să-l reclame. 

Şi. Pe lângă toate aceste fărădelegi, se mai obişnuia să se 
pună şi foc. San Francisco a ars de patru ori şi aproape fiecare 
oraş mai mare din California a avut mult de suferit de pe urma) 
Incendiilor, până când a leşit în vileag că, în multe cazuri, dacă 
i nu în toate, a fost la mijloc mâna unor incendiatori, mânaţi de 
dorinţa de jaf sau răzbunare. 

în San Francisco au fost comise numeroase crime. Şf dacă anii 
dintre criminali au trecut prin farsa unui proccs. Până la urmă 11 
j-a dat drumul ca să terorizeze nepedepsiţi pe jur. W! *î pe 
cetăţeni, şi când era arestat vreun cunoscut ticălos aproape ca 
un cuvint de ordine se spunea că „nemernicul o sa scape cu 


ajutorul legii”. 

În o rațe, incendiile erau atât de obişnuite ca, atunci când se 
ducea la culcare, fiecare cetăţean îşi punea la îndemână lumile 
şi lucrurile de valoare ca să le poată lua într-o clipă şi să fugă. J 
Şi pe toţi îi apăsa gândul că până dimineaţă puteau rămâne fără 
' acoperiş deasupra capului, ruinaţi. 

Fiecare transport din coloniile de pedeapsă ale Marii Britanii 
nu făcea decât să îngroaşe rândurile puşcăriaşilor englezi deja 
existenţi, în vreme ce ticăloşii tuturor naţiilor păreau să-şi fi dat 
întâlnire în California; în această ţară au âjuns să se adu- W ere 
cei mai desăvârşiţi nelegiuiţi din lume, care coborâseră toate 
treptele ticăloşiei. 

În februarie 1851, oraşul San Francisco ajunse pradă tul- i 
burarii, datorită unuia dintre cele mai îndrăzneţe furturi comise- 
vreodată în oraş. Doi ocnaşi din Sidney au intrat în prăvălia unui 
oarecare Jonson, la ora opt seara, şi au întrebat de nişte pături. 
În timp ce Jonson le arăta cele cerute, unul dintre hoţi l-a lovit cu 
o măciulie. Omul căzu jos ameţit, dar hoţii s-au repezit la el şi l- 
au lovit din nou. Apoi i-au spart tejgheaua, i-au furat aproape 
două mii de dolari şi au dispărut. 

Negustorul şi-a revenit curând şi s-a târât în patru labe până 
la uşă vecinului ca să dea alarma, dar ticăloşii fugiseră. 

Fapta a fost săvârşită pe una dintre cele mai populate străzi 
ale oraşului, iar ora la care a avut loc dovedea îndrăzneala 
hotilor. Câteva zile mai târziu, un ofiţer de poliţie din Sacra- 
mento l-a recunoscut pe unul ca fiind căutat de lege pentru 
ticăloşii comise prin zonele miniere şi-l aresta împreună cu un 
tovarăş de-al său. Unele indicii au dat de bănuit că cei doi nu 
erau străini nici de jaful de la Jonson. În timpul cercetărilor, 
avocatul lor încerca să le găsească un alibi, ca de obicei, dar 
martorul fiind cunoscut drept poamă bună, încercarea indignă la 
gândul că mărturia putea fi considerată valabilă de către 
tribunal. Se iscă scandal, publicul încercă sa pună mâna pe 
prizonieri, dar aceştia au fost salvaţi de poliţie şi de o companie 
de militari şi duă la închisoare. 

Lucrurile se intimplau într-o sâmbătă şi tot oraşul fu. Cuprins 
de tulburare. Militarii au fost huiduiţi şi, plini de furie, oamenii s- 
au hotărât să distrugă arsenalul. Au dat năvală intr-acolo şi au 
spart câteva geamuri, apoi s-a arătat căpitanul Barlot, care s-a 
adresat mulţimii, spunând că. Respectiva companie acţionase 


vădind supunere faţă de lege, iar dacă arestaţii erau vinovaţi şi 
reclamaţi de către autorităţi, avea să vină şi e! să dea o mină de 
ajutor la sp” nzurarea. Or. 

Cuvintarea sa fu primită favorabil şi mulţimea aeţionă cu mai 
multă stăpinire de sine şi hotărâre. S-a organizat o adunare şi a 
fest desemnat un comitet de doisprezece oameni care să stea 
de vorbă cu autorităţi'e şi să-i păzească pe arestaţi. O a’. Tâ 
adunare fu hotărâtă pentru a doua zi. 

Dumi ică dimineaţa, cu cât se apropia ora stabilită, tot mai 
mulţi se adunau în jurul primăriei. Mulțimea a umplut străzile, 
acoperişurile, ferestrele, balcoanele caselor din împrejurimi au 
fost ocupate. Să tet fi fest zece mii de oameni. Primarul şi a'te 
câteva persoane oficiale au ieşit în faţa mulţimii şi i-au sfătuit pe 
cetăţeni să lase rezolvarea cazului în mlinile- autorităţilor 
competente, asigurându-i că se va face dreptate. E; au 
întrerupţi adesea de strigăte: 

— Fără matrapazlâcuri legale! 

— Să nu li se dea drumul pe cauţiune! 

— Toţi criminalii scapă! 

— Vrem dreptate! 

Cu toate că oamenii erau porniţi, existau păreri diferite 
asupra faptului dacă prizonierii trebuiau executaţi sau nu, şi, în 
cele din. Urmă. Ei s-au lăsat convinşi de autorităţi. După câteva 
zile, arestaţii au spart închisoarea şi cci doi au scăpat impreună 
cu alţii. 

Până la 10 iunie, lucrurile au continuat în aceeaşi nesiguranţă, 
nu s-a văzut nicio îmbunătăţire în privinţa conducerii proceselor 
şi pedepsirii criminalilor, în ciuda cererilor cetăţenilor ţi apelurile 
presei. „The Daily Courier” din IC iunie scrie: „E limpede pentru 
oricine că oraşul San Francisco se află în mare parte în mâinile 
criminalilor, iar nelegiuirea a ajuns să pună în primejdie viaţa şi 
bunurile cetăţenilor. Acum nu mai avem de ales. Trebuie să 
lăsăm deoparte treburile şi să ne îndreptăm toate energiile, 
uniţi, pentru a răscoli bârlegul ticăloşilor şi a-i pedepsi fără 
multă pierdere de vremell. 

îngăduinţa nu mai era o virtute, venise vremea să se 
acţioneze. Zorii zi'ei de 11 iunie au dezvăluit la intrarea unei 
case din piaţa Portsmouth priveliştea unui om spânzurat. Nu 
toată lumea ştia că luase fiinţă o organizaţie din care făceau 
parte cei mai de bază şi mai de nădejde oameni din oraş, un 


comitet de vigilenţă, hotărât să ia legea în propriile sale mâini 
pentru ca aceasta să fie aplicată fără şovăire şi întârzierc. lar 
execuţia aceea era primul rezultat al hotăririi organizaţiei. 

In noaptea de 11 iunie, un puşcăriaş din Sydney, pe nume' 
Jenkins, a fost prins în timp ce încerca să spargă un seif. A fost 
desemnat un juriu, au fost prezentate dovezi neîndoielnice, iar 
hoţul a fost îndată spânzurat pe la ora două noaptea. Era 
începutul domniei dreptăţii în California.? 

Această schimbare n-a fost resimţită numai în San Francisco. 
S-au organizat comitete de vigilenţă în toate oraşele statului şi 
în zonele miniere, iar nelegiuiţii pedepsiţi fără în- târziere. — ji 

Aceasta a fost una din cele mai tulburi perioade din în”j 
treaga istorie a Californiei. 

Alonzo Dclanol 

ÎN TREBIE 

La Dâyton, câteva mile mai sus de Ottawa, s-a format un 
convoi, sub comanda căpitanului Jesse Green, cu scopul de a 
traversa preria, şi m-am hotărât să mă alătur şi eu. Locul de 
întâlnire urma să fie la St. Joseph, pe Missouri, de unde 
intenţionam să pornim la drum. Am tocmit oameni, am 
cumpărat vite şi un car, apoi mi-am făcut rost de provizii pentru 
drum la St. Louis. Mi-am expediat carul cu un vas la St. Joseph, 
iar vitele pe uscat, pe la mijlocul lui martie, urmând să le găsesc 
pe toate, la locul de întâlnire, în aprilie. 

Toate lucrurile fiind pregătite, în ziua stabilită încă de la 
început (5 aprilie 1849), mi-am luat rămas bun de la familie, în 
Ottawa, şi am purces spre St. Louis pe vasul cu aburi 
Revolution, iar de acolo am pornit spre St. Joseph cu Embassy. 
Ceilalţi trei tovarăşi din ceata mea erau J. H. Fredenburg, 
Matthew Harris şi Eben Smith din Ottawa, pe ultimii doi m-am 
angajat să-i iau cu mine în această traversare a preriei cu 
condiţia să ne dea tot sprijinul în timpul mersului şi, vreme de 
un an, din momentul plecării, să împărţim şi cheltuielile, şi 
dobânzile jumătate-jumătate - înţelegere obişnuită pe vremea 
aceea. 

Ni s-a alăturat în călătoria pe care o făceam în susul râului şi 
un tânăr numit Robert Brown, care era în căutarea unui prilej de 
a ajunge în California şi, în acest scop, se îndrepta spre St. 
Joseph. 

Pe Embassy era o mare îmbulzeală de aventurieri. Era 


reprezentat în felul acesta aproape fiecare stat al Uniunii. 

' Alonzo Delano întreprinde o călătorie împreună cu un convoi 
de care În 1849. Jurnalul călătoriei din care face parte şi acest 
fragment a apărut În 1854 sob Utlul „în prerie ţi printre căuulorii 
de aur'1, (n.t.) 

Toate paturile aveau clienţi, şi nu numai că toate băncile şi 
mesele erau ocupate în timpul nopţii, ci, în plus, peste tot, pe 
podelele  cabinelor dormeau emigranţi. Pe punți stăteau 
înghesuite care, vite, catâri, unelte de minerit, calele gemeau de 
provizii. Aşa arăta fiecare vas, şi atâta potop de oameni cum se 
revărsa acum din statele Uniunii către diferite puncte de plecare 
spre țărmurile de aur ale Californiei nu s-a mai pomenit de pe 
vremea invaziei Romei de către goți. 

După o călătorie obositoare de zece zile, am ajuns pe data de 
19 la St. Joseph, unde am aflat că cei din Compania Dayton, 
care ajunseseră înaintea noastră, plecaseră chiar în ziua aceea, 
cu intenţia de a urca în susul riului până la un alt punct de 
traversare spre teritoriul indian şi unde aveau să adaste până va 
mai creşte destul iarba ca să aibă vitele nutreţ, ceea ce ne 
dădea nouă destul răgaz să-i ajungem din urmă înainte de a 
părăsi pământul civilizaţiei. În dificila noastră călătorie peste 
prerii. 

3 mai 1849. Grupul nostru era bine organizat şi înzestrai 
pentru marea călătorie care ne aştepta. Carele au fost toate 
numerotate, iar conducătorul nostru, cu încuviințarea celorlalţi, 
a stabilit ca fiecare car, pe rând, să treacă în capul convoiului 
timp de o zi, şi apoi să treacă la coadă, lăsând locul numărului 
următor şi tot aşa mereu, unul după altul, până ând toate cele 
şaptesprezece care aveau să ajungă în frunte. Fiecare ceată de 
patru oameni avea o sobă de gătit micuță, care, deşi nu 
neapărat necesară, s-a dovedit adesea folositoare datorită lipsei 
de combustibil. Toţi bărbaţii erau înarmaţi până-n dinţi cu puşcă, 
pistol şi cuţit, cu muniţie din belşug; la patru oameni exista un 
cort; carele erau trase de trei până la şase perechi de vite 
zdravene, şi ne-am înţeles cu toţii ca acestea să fie mânate cu 
multă grijă, fiindcă nu ne era greu să ne imaginăm în ce situaţie 
fără ieşire ne trezeam dacă vitele cădeau prin prerie, unde nu 
mai puteau fi înlocuite. Ca să nu le fure indienii sau să se 
rătăcească noaptea, am pus câte un om de stajă care să nu le 
piardă din ochi la păscut, iarţ când se lăsa seara, erau aduse 


înapoi şi legate de care, unde erau mereu vegheate de paza de 
noapte; şi numai datorită acestei veghi continue şi îngrijiri n-am 
pierdut niciuna în tot timpul călătoriei. 

r Înaintea zorilor vitele erau scoase la păscut, toţi eram fa 
picioare cu treburi, unii prinşi cu pregătirea mesei. Carele 
formau un cerc în afara căruia ne ridicam corturile, aşa incit furii 
care ar fi vrut să se înfrupte din avutul nostru ar fi trebuit să 
treacă mai intii de primul cerc de corturi, unde ar fi fost văzuţi 
de omul de strajă, iar în caz de atac carele formau o baricadă. 
Gândindu-ne la lipsa lemnelor de foc, înainte de a părăsi 
pădurile de pe Missouri, am pus în fiecare car destule lemne ca 
să ajungă pentru gătit, şi acum dinaintea fiecăruia se înălța un 
fir mlădios de fum, vădind semnele unei vii activităţi pentru a 
pune în mişcare maşinăria vieţii. Brown a fos uns bucătar, 
ceilalţi băieţi fiind de acord să facă de pază noaptea cu rândul. 
Henderson mâna vitele, iar Smith se dovedea de ajutor de 
obicei adunând vreascuri, ridicând şi strângând la loc cortul, În 
fine, fiecare avea treaba lui. Pe la nouă am ridicat tabăra, 
corturile fiind puse în car, vitele aduse In ocol şi înjugate, şi 
astfel începu cea de-a doua noastră zi în prerie. 

Ţinutul era o câmpie unduind molcom, aveam în dreapta, ia 
vreo patru-dnci mile, Mica N am aha, şi nu se vedea umbră de 
copac decât de-a lungul apei. Ne găseam drumul stabilind linia 
văilor şi cursul pâraielor ce o luau când la dreapta, când la 
stingă, şi ţineam creasta care părea să Ce cumpăna apelor ce se 
vărs au în Mica sau Marea Nam aha. Bătrânul domn Greene, 
tatăl straşnicului nostru conducător, îşi asumase răspunderea de 
principal pionier, datorită experienţei sale de-a lungul şi de-a 
latul preriilor din vest şi rareori dădea greş, deşi uneori era 
foarte greu să găseşti cumpăna apelor, din cauza întinderii 
uniforme a câmpiei şi a văioagelor întortocheate. 

Pe la ora 10 o luasem ca vreo milă înaintea convoiului, 
ajungând puţin în urma domnului Greene, care era însoţit de 
domnul Fredenburg, amândoi călări, când, deodată, se iviră pe o 
înălţime doi străini, având cu ei trei catâri şi ponei. Zărin- 
idu-ne, se opriră, ne cercetară cu privirea câteva momente, 

; apoi luară un drum ocolit faţă de direcţia noastră, fără să se 
[apropie de noi. Domnii Greene şi Fredenburg, dorind să-i 
întrebe câte ceva, traversară câmpia în galop şi-i ajunseră din 
Urmă. Cei doi le-au istorisit că făceau parte dintr-un convoi de o 


sută de care ce porniseră din vechiul Fort Keamy, cu vreo două 
săptămâni înainte, şi abia făcuseră vreo patruzeci de mile în 
prerie, când iarba dispăru şi fuseseră nevoiţi să se oprească, iar 
acum se întorceau în zonele populate să facă rost de provizii 
suplimentare. Diipă ce schimbaseră câteva informaţii, se 
despărţiră, fiecare văzându-şi de drumul său. Vreo două ore 
mai târziu ne-am întâlnit cu doi albi şi un indian care erau în 
urmărirea celorlalţi doi de dinainte. A reieşit că cei doi nu 
făceau parte din niciun grup de emigranţi şi că povestea lor cu 
acel convoi de o sută era curată născocire. Şterpeliseră la Fort 
Keamy animalele unei cete şi acum căutau să li se piardă urma. 
Urmăritorii, bănuind că indianul avea şi el un amestec în 
furtişag, l-au silit să li se alăture în căutarea celorlalţi. Seara, cei 
doi reveniră în tabăra noastră, după ce-i ajunseseră din urmă 
pe hoţi, care, văzându-se descoperiţi, săriseră de pe cai şi se 
topiseră într-un crâng de pe malul pârâului. Când a văzut că o 
iau la sănătoasa, indianul le-a cerut îngăduinţa tovarăşilor săi 
să încalece un ponei straşnic ca să ie taie calea bandiţilor. Unul 
descălecă de pe animalul abia regăsit, indianul încălecă în locul 
lui şi porni în goana mare în urmărire şi curând dispăru după un 
deal. După ce au aşteptat 6 vreme să apară, au privit din 
întâmplare în altă direcţie şi au zărit silueta indianului ştergând- 
o cu poneiul, o şa nouă şi o manta care rămăsese legată de şa. 
Acum era prea târziu să se mai gândească să-l ajungă din urmă 
pe fugar şi au trebuit să se împace cu gândul acestei pierderi, 
blestemându-şi naivitatea şi recunoscând isteţimea indianului... 
25 iunie. Drumul nostru ducea prin neobişnuita şi ciud”” i 
vale Sweet Water, dar în acest punct, am părăsit râul şi vreo 
zece mile de acolo mai departe n-am dat nici măcar de fir de 
apă sau iarbă, iar colbul gros şi nisipul îngreuiau mult mersul. 

Acel peisaj sălbatic era ca de obicei înviorat de convoaie lungi 

de care şi de forfota din jurul lor, iar de n-ar fi fost oboseala 

cumplită a acestei lungi călătorii, ne-am fi bucurat de 
privelişte din toată inima. 

La începutul zilei, ajungând pe o mică înălţime, am putut 
cuprinde cu privirea, la vreo treizeci-patruzeci de mile, semeţii 
munţi Wind River, acoperiţi de zăpadă. Sunt mult mai înalţi 
decât munţii Sweet Water şi au o înfăţişare măreaţă. În partea 
de nord se ridica o stâncă de granit singuratică şi golaşă, cu o 
pantă ca de acoperiş, şi, deşi nu chiar atât de mare ca Stânca 


Independenţei din Sweet Water, era destul de stranie prin 
dimensiunea ei. În lanţul muntos golaş din dreapta, la câteva 
mile depărtare, se ridica o altă stâncă ce semăna cu un castel, o 
fortăreață a vreunui baron feudal de pe vremuri, dar, în timp ce 
mergeam, îşi schimba treptat înfăţişarea, transformându-se într- 
o masă de granit informă şi plină de crăpături. Seara am ajuns 
din nou la râu, unde se făcuse un nou drum printr-un defileu 
nemaipomenit de sumbru, în lanţul nordic, pe unde îşi tăia cale 
râul. Se spune că era cel mai bun drum, deşi trebuia să treci de 
patru ori râul dintr-o parte în alta, şi că în felul acesta aveam să 
evităm un drum greu, nisipos, aşa încât ne-am gândit să să 
apucăm pe acolo. larba, deşi nu prea multă, era destul de bună. 
Am făcut cinsprezece mile 

26 iunie. Am traversat râul din primul vad, fntrând apoi în 
trecătoarea muntoasă prin care curgea râul, şi am făcut vreo 
milă spre cel de-al doilea vad. In mal fusese tăiat un drum 
îngust pe care nu putea trece decât un singur car, iar apa era 
atât de adincă, înctt trebuia să ridicăm coşul fiecărui car cu vreo 
şase inci ca să nu intre apa în el. Vadul arăta încilcit şi deloc 
grozav şi aveam înainte o mulţime de care, aşa că ne-ar fi 
apucat amiaza până să ne vină rândul să trecem şi noi. 

în această situaţie, am socotit că ar fi mai bine să ne 
întoarcem şi s-o apucăm pe vechiul drum despre care se spunea 
că era mai anevoios şi nisipos. Aşa că am făcut stingă împrejur 
şi, lăsând râul în urmă, am mers vreo patru mile pe un drum 
nhipos dar mai departe, am dat de drum bun şi nu prea ocolit. 
Pe deasupra, am câştişat şi timp fiindcă, ajungând după vreo 
opr mile la locul unde se uneau cele două drumuri, ne-am 
întâlnit cu şiruri de care ce fuseseră cu o zi înaintea noastră şi 
am aflat că drumul prin defileu nu era grozav, că apa trebuia 
trecută de patru ori prin vaduri anevoioase şi adinei, ceea ce i-a 
făcut să piardă timpul. Era o?, i foarte călduroasă, iar colbul 
gros, norii de praf ce se ridicau în urma convoaielor făceau 
călătoria foarte neplăcută. 

Câţiva puştani, gândindu-se că puteau da uşor de apă, lua-ă o 
cazma şi, apueând-o într-o parte prin iarbă, se puseră pe săpat. 
La vreun sfert de metru de la suprafaţă au dat, nu de apă, ci de 
un strat de gheaţă, gros de vreo 10—15 cm. Treceau multe 
convaie pe drum, dar toate s-au oprit să-şi facă rost de gheaţă 
curată, răcoritoare, şi s-au pus în funcţie găleţile şi ne-am 


aprovizionat cu gheaţă. Gheţăria aceea era o mare ciudăţenie, 
în plus, fiind aşezată în cimpia uscată, golaşă, nisipoasă, avea 
dreptul să i se acorde titlul de diamant al deşertului. Multora, 
aceasta ar putea să li se para o născocire, dar fenomenul se 
explică uşor pe baza unor principii fireşti. Eram la o altitudine de 
vreo două mii de metri. In locul acela fusese vreun iaz sau mai 
multe izvoare, acoperite de turbării sau ierburi de mlaştină; la 
această altitudine, iarna se lasă un ger necruţător, transformind 
apa mlaştinei în gheaţă zdravănă. Deşi în văile acestor nrunţi, 
soarele verii e foarte fierbinte, turba şi straturile de ierburi au 
oprit căldura, împie- dicând topirea gheţii,. Aşa cum se intâmplă 
şi la gheţăriile din preajma casel. In felul acesta, o blândă 
providenţă călătorului, sfârşit de oboseală prin aceste ţinuturi 
secetoase şi pustii, o binevenită mângâiere. 

Eram pe o câmpie, la vreo şaisprezece mile de apă. Aici, 
salviei îi mergea foarte bine, ajungând cât omul de înaltă, cu un 
trunchi groş de vreo cincisprezece centimetri diametru. Am mai 
văzut şi o nouă specie de câine de prerie sau, poate, o verigă de 
legătură între clinele de prerie şi veverita de pământ. Are cam 
mărimea acesteia din urmă şi silueta celui dintâi şi îşi face 
vizuina sub tufişurile de sal vie, spre care ţâşneşte la cel mai 
mic semnal de alarmă. 

Erau atât de mulţi în unele locuri de popas, încât îi puteam 
dobori cu ciomege, iar puştii se distrau vinându-i cu pistolul. 
Erau foarte graşi, plini de osânză. Insă, dacă erau trecuţi printr- 
un clocot şi apoi prăjiţi, erau destul de buni la gust... Erau şi 
antilope din belşug, şi cârduri de capre sălbatice, sau ibex, pe 
înălţimi. Făcusem aproape şase mile din cele şaisprezece cât 
trebuia să facem pe porţiunea aceea de câmpie şi ne-am ridicat 
tabăra, având la îndemână numai nişte apă ca leşia şi aproape 
niciun pic de iarbă, aşa că am avut mult de furcă să ţinem vitele 
la un loc să nu se răzleţească în căutarea hranei şi să le 
împiedicăm să bea din apa aceea otrăvită... 

26 august. Sierra Nevada - munţii înzăpeziţi, atât de mult 
doriţi şi atât de temuţi. Eram la poalele lor, urmând să începem 
curând urcuşul Intr-o zi-două urma să părăsim nisipurile sterpe 
ale deşertului şi să intrăm într-o zonă de dealuri şi munţi unde 
poate nu vom găsi cele necesare traiului, unde carele noastre se 
puteau face praf şi pulbere în fundul prâ- păstiilor. În închipuirea 
noastră răsăreau mii de greutăţi neştiute, nebănuite. Insă toţi se 


simțeau în stare să treacă şi hopul acesta, ştiind că era cel din 
urmă. Acele greutăţi închipuite s-au dovedit fără niciun temei. 
Nu numai că nu ne-am pierdut carele şi n-am fost nevoiţi să ne 
minăm vitele dejugate din urmă sau, cum spuneau unii, ca ultim 
remediu pentru cei sfâr- şiţi, să încălecăm câte un bou mai 
bătrân şi să ne arătăm astfel în ţara aurului; dar nici măcar n-am 
fost în stare să adăugăm, în această traversare a muţilor, nicio 
pagină de aventură remarcabilă, mai grozavă decât cele pe care 
le întâmpinasem până atunci. 

După un drum de vreo patru miie am ajuns la un lac secat, 
uscat ca iasca, ce să fi tot avut vreo douăzeci de mile de jur 
împrejur, şi era cuprins din trei părţi de munte. In partea de sus 
a lacului, Sierra Nevada părea să coboare foarte mult şi, dincolo 
de câmpia pe care trecea drumul nostru, puteam vedea cum 
munţii se îngemănau la dreapta cu alte înălţimi, şi am zărit o 
depresiune ce părea să ofere o trecere uşoară în direcţia aceea 
- chiar mai lesnicioasă decât pe unde trecusem noi. 

Eram la vreo opt mile de defileu şi, cum am dat de iarbă 
foarte bună, convoiul nostru s-a oprit pentu prinz, cu intenţia de 
a porni după amiază ca să ajungem la acea trecătoare. Am 
profitat de această ocazie pentru a face o mică expediţie în 
munţi nu numai ca să-mi astâmpâr curiozitatea, ci sperând să 
am norocul să adaug şi nişte vânat la oala noastră. La poalele 
muntelui m-am întâlnit cu doi tineri aparţinând unui alt convoi 
din Missouri şi am început să urcăm. Pe panta muntelui am 
văzut o specie de piersici pitici, nu mai înalţi de 30—50 de 
centimetri, cu fructe acre, încă necoape. Prin râpe, o groază de 
mure sălbatice, dar nici acestea nu erau prea bune la gust. Pinii 
crescuseră înalţi şi ne bucuram de umbra lor răcoroasă. 

O luasem înaintea tovarăşilor mei cu vreo două sute cincizeci 
de metri, pe malul unei râpe adinei, când, brusc, râpa fu barată 
de un zid de stâncă perpendicular, înalt de sute de pi. Cioare, pe 
lângă care părea să existe o trecere abruptă, o trecătoare. 
Zgâindu-mă la tumul de piatră din faţa mea. Mi-am Schimbat pe 
moment poziţia când ceva trecând ca un fulger pe lângă mine, 
îmi şterse pulpana hainei. Uitându-mă la piciorul stâncii, am 
zărit doi indieni goi ţâşnind pe lângă o ieşitură şi am înţeles pe 
dată cum stăteau lucrurile. Servisem drept tinti şi îmi 
expediaseră o săgeată care îmi ştersese haina fără să mă 
lovească. Am ridicat fulgerător arma şi am slobozit-o spre 


indienii care fugeau, apoi am sărit la adăpostul unui trunchi de 
copac. Trosnetul armei îl făcu pe cei doi tovarăşi să mi se 
alăture îndată şi îndreptându-ne cu multă grijă spre stâncă, am 
văzut, după cele câteva pete de sânge, că nu greşisem prea 
mult ţinta. Dar n-ani găsit nici urmă de indian... 

9 septembrie. Ni s-a spus că sunt douăzeci de mile până la 
cea mai apropiată sursă de apă. Drumul era bun şi, la vreo 
paisprezece mile de acolo, creştea şi puţină iarbă. Ne-am 
înţeles ca în urma noastră, convoiul să parcurgă cele douăzeci 
de mile şi să ajungem astfel la. Primul afluent al râului 
Feather., Şi împreună cu colonelul Watkins, am luat-o pe jos 
până la acel punct aflat la paisprezece mile. 

Cum convoiul nu venea, m-am hotărit să merg singuţ mai 
departe până la apă. Drumul trecea prin păduri de pini. Măreţi. 
Ici-colo, stânci vulcanice ieşeau la suprafaţa solului, pământul 
avea culoarea ocrului. Când am coborât o pantă abruptă spre 
valea în care curgea râul Feather, aproape amur* gise. În vreme 
ce, stăteam. Lingăp. Tabără, aştept) nd râbduriu sosirea 
tovarăşilor mei şi jinduind după o coaja 'tafe. De pâirie. Umbrele 
serii începură să se lase tot mai mult şi totuşi nu se arătă 
nimeni. Perspectiva de a nu cina şi de a dormi fără o pătură 
măcar devenea tot mai certă, ceea ce nu-mi produse, nicio 
bucurie, când se apropie de mine un domn şi, oprindu-se o clipă 
în faţa mea, îmi spuse: 

— Eşti cam singur. 

— Da, am luat-o înaintea convoiului, care trebuia să a- jungă 
până aici. Dar mă tem că ceva i-a oprit pe drum. 1 

— Nu contează - răspunse el. Vreau să vii cu mine şi să-ţi 
petreci noaptea în tabăra noastră. Haide 1 mă îndemnă el în 
timp ce eu mă codeam, ştiind că nimeni nu avea prea multe 
provizii în plus. Trebuie să vii şi să împărţi cu noi ceea ce avem. 
Fără scuze, fără mofturi. 

L-am urmat şi m-am îndestulat cu ce aveau, şi seara 

— Trecut fără să băgăm de seamă, în vreme ce purtam o 
plăcută discuţie, aşa cum se Intâmplă între oameni binecrescuţi. 

In toată călătoria mea, atunci când anumite împrejurări m-au 
determinat să mă îndepărez de tovarăşi, nu mi s-a întâm- plat 
niciodată să nu fiu întâmpinat cu ospitalitate de alţii. Şi, deşi pe 
vremea aceea, drumul nostru se lungise cu aproape trei 
săptămâni şi fiecare abia avea pentru el îndeajuns. Încât chiar şi 


o singură masă ora o problemă, politeţea lumii civilizate a fost 
păstrată, iar cei sfârşiţi şi flămânzi s-au bucurat de ospitalitatea 
noastră, aşa cum mă bucuram şi eu acum. 

Convoiul nu s-a arătat. Ajungând la acel popas, după 
paisprezece mile, au aflat de un minunat loc la vreo milă şi 
jumătate la est de drum şi s-au îndreptat într-acolo, unde, 
găsind iarbă din belşug, s-au hotărât să se odihnească toată 
ziua. 

10 septembrie. Braţul acela al râului Feather, lângă 
care mi-am petrecut noaptea, e o apă rece ca gheaţa venind 
din Munţii Stâncoşi, lată de vreo 25 de metri. În valea în care 
am poposit noi mai ţâşnea de la poalele muntelui o altă apă 
cam la fel de mare. Ajungând la Feather, ne aşteptam să găsim 
urme aurifere, dar de-a lungul râului nu era decât o rocă 
nefritică. lar în munţi formaţiuni monoclinice, fără urme de 
cuarţ sau ardezie. 

Şirul de care a apărut târziu şi am mers mai departe... Cam 
pe la ora unu am ajuns în partea de vest a văii. Unde era 
aşezată o tabără cu vreo sută de care, poposite ca să dea prilej 
vitelor să se mai întremeze, fiindcă se ştia că, până la aşezarea 
lui Lawson, în valea Sacramento, erau vreo şaptezeci de mile, 
din care cincizeci erau numai deşert muntos şi arid lipsit de 
iarbă şi apă. Cu o zi înainte trecuse pe acolo chiar Lawson In 
persoană, în fruntea unui grup de cercetaşi, şi lăsase 
instrucţiuni pe ce cale să apucăm ca să ajungem în cealaltă 
vale, precum şi un plan cu distanţele până la apă, plan care 
fusese prins de trunchiul unui copac lângă drum, mal sus ile 
tabăra noastră. 

12 septembrie. Am ajuns în valea făgăduinţei. Sărmanele 
noastre măsele, care se trudiseră zdrobind pâinea de drum tare 
ca piatra, acum se odihneau aşteptând să mestece specialităţile 
de came de California. Cum aveam de gând să ne mal tragem 
sufletul în ziua aceea, şeful convoiului nostru hotărî să 
măcelărim un bou şi flămânzi! se ospătară la parastasul 
sărmanei vite. Simţind un jind aristocratic pentru o dozvtirti 
copioasă, m-am socotit eu să-mi gătesc singur una. Nu găseai 
nici urmă de grăsime pe ciozvirta mea ca să fac puţir sos şi nici 
nu era de găsit vreo bucăţică de slănină în care s-o prăjesc, iar 
carnea era uscată şi tare ca osul. Dar aş fi vrut o friptură 
delicioasă care să înoate în sos. In prerie iese mereu ia iveală 


spiritul inventiv al emigrantului, şi aşa s-a întâmplat şi cu mine. 

Am pus pe tăciuni o bucată de came zdravănă, care, în loc să 
se prăjească, s-a ars şi s-a carobnizat ca o bucată de lemn, iar 
când una din părţi s-a făcut scrum, am întors-o ca s-o fac 
cărbune şi pe cealaltă. Cât pentru sos, am topit o luminare de 
stearină pe care am tumat-o peste delicioasa mea friptură şi, 
lingându-mi buzele, m-am aşezat să mă ospătez, urmărit de 
invidia şi pofta mai multor privitori. Am dat prima îmbucătură 
prin sosul cel arătos şi am băgat-o în gură, dar sosul se slei 
aproape subit şi cerul gurii şi dinţii mi se acoperiră pe de-a- 
ntrequl cu un fel de ceară, făcând mestecatul aproape imposibil 

— Cum e? întrebă unul. 

— O, a-ntâia! am răspuns eu, luptându-mă să fac bucata 
aceea tare şi uscată să alunece pe gât la vale. 

Şi, tăind o altă bucată pe care n-ajunsese încă sosul acela 
apetisant, i-am spus: 

— Hai înceercă! E mai mult decât pot eu mânca (ceea ce era 
adevărat). Eşti binevenit să te ospătezi. 

Sufletul acela plin de invidie şi flămând se aşeză şi, infigându- 
şi dinţii într-o bucată zdravănă, după ce o plimbă o vreme prin 
gură, o scuipă alene şi spuse, însoţindu-şi vorbele cu o 
înjurătură: 

— Niciun mort de foame nu înghite o bucată de scrum dată 
prin ceară. 

Cât de uşor pun stâpânire pe un om de treabă, chiar şi în 
prerie, cuvintele grele şi resentimentele. Cât priveşte restul 
fripturii, am lăsat-o să se otrăvească lupii cu ea. 

între timp am doborât nişte rațe, aşa că masa de seară a fost 
mai reuşită. Noaptea, un vânător aduse vestea că zărise o vină 
de ardezie pe un munte care măginea valea mai jos de noi, şi, 
din spusete sale, am socotit noi că erau semne că se găsea şi 
aur, aşa că se formă o mică ceată care să prospecteze tocul în 
dimineaţa următoare. 

13 septembrie. Nu ştiam cât timp vom fi plecaţi în 
prospectare, dar, luându-ne provizii de pline şi cafea pentru 
două zile, ne-am pornit vreo şase la drum spre munte, călăuziţi 
de vtnător, în vreme ce convoiul de care se îndrepta spre 
aşezarea lul Lawson, după ce fusese strânsă destulă iarbă drept 
nutreţ în timpul traversării deşertului După vreo trei mile de 
mers, am ajuns la un munte semet şi, cam pe la mijlocul pantei 


sale, am zărit un filon subţire de ardezie cenuşie, cu o înclinaţie 
de vreo zece grade faţă de linia verticală, direcţia în stâncă fiind 
spre sud-est. Am săpat nu prea mult şi sun spălat o parte din 
materialul obţinut, dar n-am găsit nimic şi ne-am hotărit să ne 
întoarcem pe o cale piezişă faţă de cea apucată de convoi, ca 
să scurtăm drumul şi să ajungem carele din urmă. Trei dintre 
noi, Nittle, Tuttle şi Jackson, au luat-o pe altă parte, au traversat 
creasta spre cealaltă vale, s-au rătăcit şi au orbe- căit toată 
noaptea. Această mică expediţie de prospectare a răspândit 
printre emigrnţii care soseau în urma noastră vestea că prin 
împrejurimi se afla aur din cel bun, şi un grup de vreo patruzeci 
de oameni a petrecut mai multe 7. Ile căutând norocoasele 
filoane. 
26septembrie. Jumătate din noaptea trecută am tot mânat’ 
ca să ajungem la locul de popas şi am aflat că eram la numai 
trei mile de Sacramento City şi de Fortul Sutter. 

După ce ne-am ospătat în fugă cu nişte bolovani de pâine şi 
am băut o gură de apă, doctorul Hali, domnul Rood, şi eu ne-am 
descotorosit de veşmintele noastre jegoase şi, punându-ne nişte 
haine mai acătării, mai pe gustul vieţii civilizate, am pomit-o 
spre târg, lăsând vitele şi carul în paza domnului Pope. Ajungând 
la vad. Ne-am scos hainele şi am trecut Râul American, o apă 
limpede şi frumoasă, lată de vreo sută şi ceva de metri, şi am 
ajuns la oraşul de corturi cam pe la ora patru dună-amiazâ. M- 
am tezit deodată la mai bine de două mii de mile de casă, într- 
un oraş răsărit ca prin minune numai de când traversasem 
Missouri. Simţir. Du-mă străin, sfârşit şi trudit de o lungă 
călătorie, pe jumătate lihnit din lipsa celor necesare traiului. 
Invătat «i fiu cât se poate de strâneător <i econom şi cu toate 
şansele de a practica în continuare această folositoare ştiinţă, 
fiindcă examinând starea vistieriei mele. M-am trezit bogatul 
posesor al sumei de patru dolari! Destul pentru a mă găzdui la 
un hotel ieftin timp de o zi. Şi trăiam dinainte- plăcerea de a-mi 
procura povizii suficiente care nu aveau să taă coste mai puţin 
de două sute de doi ai i. 

La vremea când scriu aceasta, Sacramento City are o 
populaţie flotantă de vreo cinci mii de locuitori. Fusese ridicat 
Pentru prima oară în primăvara lui 1849, pe malul estic al râului 
Sacramento, ce măsoară aici mai puţin de o optime de ttiilă 
lăţime, şi cam la vreo milă şi jumătate de fortul Sutter. La 


început, terenurile de casă se vindeau cu mai puţin de '200 de 
dolari, dar în numai un an au ajuns la 30 000 de dolari, în tot 
oraşul nu erau mai mult de o duzină de case de lemn sau bârne, 
restul fiind, mai ales, din pânză de cort întinsă pe nişte stâlpi 
subţiri de susţinere, sau chiar simple corturi înşirate de-a lungul 
uliţei. Prăvăliile ca şi locuinţele, erau din pânză, Şi la marginea 
drumului zăceau întinse zi şi noapte tot felul de bulendre şi 
mărfuri, dar nu se ştia ce e acela furt. De fapt, cam aşa era în 
tot ţinutul, şi merită amintit acest lucru mai ales datorită 
extraordinarei prefaceri care a urmat. Găseai o groază de 
crâşme şi locuri unde se putea servi masa, iar singurul edificiu 
public era un teatru. Toate erau, de asemenea, din canava. 

Pretutindeni în hoteluri şi prăvălii, jocurile de norc erau în 
floare şi toţi arătau o totală indiferenţă faţă de bani. Într-adevăr, 
banii păreau să-şi fi pierdut valoarea şi pe mese se îmbulzeau 
grămezi de bani şi praf de aur care îşi schimbau Hiereu stăpânii, 
după cheful unei singure cărţi. 

Când veneau apele mari, râul se revărsa şi semnele acestui 
dezastru aveau să apară mai apoi. De-a lungul râului, pe vreo 
milă, se înşirau tot felul de vase, barcaze, bărci încărcate cu 
provizii. Era dever mare şi preţurile exorbitant de ridicate. În 
partea de nord a oraşului se afla o mlaştină întinsă şi adâncă în 
care se împotmoleau adesea vitele şi piereau, iar pe vremea 
aceea, duhoarea leşurilor putrezite era aproape de nesuportat. 
Puțin mal departe de mlaştină se vărsa Râul American în 
Sacramento. Pe acest riu nu se putea naviga. Sacramento, deşi 
Influențat de flux, e curat şi dulce, de obicei cu apă mai bună de 
băut decât cea din fântâni, care e sălcie. 

Toate lucrurile fiind rezolvate, la întâi octombrie eu şi 
Pomeroy, luându-l şi pe Pope, cu vitele domnului Mencil, am 
Pornit-o încotro vedeam cu ochii, la intâmplare, fără să avem bl 
vedere un loc anume ,„ 

Ajunşi la Râul Ursului, ne-am aşezat tabăra sub nişte copaci 
din vale şi, după ce am slobozit vitele la păscut şi ne-am găsit 
de mâncare, ne-am aşezat lăzile cu provizii la căpătâi, am întins 
păturile şi am început a trage îndată la aghioase, în duda 
urletelor coioţilor care apăruseră peste tot în jur. Trezin- du ne 
In zori, am descoperit că hoaţele de dihănii ne vizitaseră locurile 
de dormit în timpul nopţii şi trăseseră tnvelitoarele de pe 
provizii, târându-le dincolo de drum, fără ca noi să simţim 


ceva... 

Când am ajuns în California, aici nu se prea făcea multă 
agicultură. Aproape toate zarzavaturile, grânele erau aduse din 
porturi străine. In doi ari a avut loc o prefacere importantă: 
verdeţurile erau produse aici în cantităţi îndestulătoare ca să se 
oprească importul lor. Şi-apoi s-a văzut că grânele creşteau 
bine, producând de trei ori mai mult decât în alte părţi. În munţi, 
apele furnizează destulă energie pentru tot felul iie instalaţiii, iar 
pinii măreţi constituie o bogăţie pe măsura ce Ici a subsolului. E 
adevărat, a fost şi foarte multă suferinţă pentru unii, poate mai 
multă decât se întimplă de obicei la întemeierea unei ţări. 

In încheiere, îndrăznesc să spun că sunt multe. Subiecte 
despre care mi-ar fi plăcut să vorbesc. Dar ceea ce sper din tot 
sufletul e ca cititorul să se delecteze cu aceste rânduri şi să 
înţeleagă greutăţile pe care le-au avut de înfruntat primii 
colonişti în California, mai ales minerii, pe care-i ştiu a fi nişte 
oameni inteligenţi şi cinstiţi.