Revista Cinema/1990 — 1998/023-CINEMA-anul-XXIII-nr-11-1985

Nr. 11 075 | 


Anul XXIII 


Revistă a Consiliului | 
Culturii şi Educaţiei Socialiste 
Bucureşti. noiembrie, 1985 


Numai pornind de la o tematică 
de amploare cu mesaj filozofic clar, se 


pot asigura lucrări definitorii 
pentru o școală naţională 


E.. bine cunoscut faptul că, inca de ia 
primele sale semne de existenţă, la începutul 
secolului, cinematografia românească și-a le- 
gat ființa de unele momente esenţiale ale is- 
toriei noastre naţionale. 

Mă gindesc la filmul dedicat Războiului 
pentru Independenţă. datorat și spiritului 
creator, patriotic al lui C.I. Nottara, personali- 
tatea care a marcat puternic școala teatrală și 
cinematografică națională. 

Acest filon generos a fost pus cu adevătat 
în lumină abia in anii socialismului, cind ci- 
nematografia a devenit o componentă orga- 
nică a culturii noastre naţionale, structurata 
material și organizatoric la nivelul exigenţelor 
contemporane. 

Dacă putem vorbi de unele succese reale 
— şi putem! — atunci trebuie să le vedem în 
titlurile unor filme din epopeea naţională, 
realizate de scriitorii şi regizorii noștri cei mai 
buni. Printre ei, numele lui Titus Popovici îmi 
vine primul în minte, el nefiind doar un sce- 
narist, ci un adevărat animator, o conştiinţă 
creatoare lucidă, exigentă, pasionată. Alaturi 
de el, alţi scriitori ca loan Grigorescu, Petre 
Sâlcudeanu, D.R. Popescu au contribuit nu 
numai la afirmarea filmului istoric, de evo- 
care a îndelungatelor și asprelor bătălii pen- 
tru libertate și independenţă naţională, dar și 
a filmului de actualitate inspirat din marile 
transformări pe care le-a antrenat revoluția 
socialistă în relaţiile sociale, în viața și con- 
știința oamenilor. 

Filme ca Puterea și adevărul au dat tonul in 
orientarea ideologică şi estetică a cineaștilor 


2 


români, jalonind o cotă înaltă de exigenţă, un 
drum deschis, generos, în afirmarea ideii ca 
numai tematica majoră şi mesajul filozofi 
clar, angajat. pot asigura lucrari definitori: 
pentru o adevărată școală naţională. lar 
aceste calităţi au pornit încă din scenariu, din 
incârcâtura de idei şi din scriitura specificà a 
partiturii filmelor, deci din profesionalismul 
oamenilor chemaţi să facă din cea de-a șap- 
tea artă o soră bună a celorlalte branșe ale 
artei și culturii socialiste româneşti. Nu cu- 
nosc filme bune realizate pe canavaua unor 
scenarii debile, lipsite de realismul și adeva- 
rul vieţii, de acele convingeri adinci care — 
transpuse în arta complexă a filmului — pot 
să dea forță educativă şi accesibilitate pelicu- 
lelor de actualitate. Un plus de realism și de 
prospeţime au adus în filmul nostru regizorii 
tineri, de la Veroiu, Daneliuc şi Piţa, pină la 
ultimii debutanţi, unii dintre ei fiind ei înşiși 
buni scenarişti și adaptatori ai operelor lite- 
rare. 

Opera marilor scriitori din trecut şi din pre- 
zent a constituit o sursă generoasă de lucrări 
cinematogratice, foarte departe de a fi epui- 
zată. Aş da un singur exemplu: opera lui Li- 
viu Rebreanu, al cărui centenar îl aniversăm 
in prezent. Romanele Pădurea Spinzuraţilor, 
Răscoala, lon, Ciuleandra au devenit tot ati- 
tea titluri de filme majore, primul dintre ele, 
în regia lui Liviu Ciulei, distins cu premiul de 
regie la Cannes, ajungind o opera clasica a 
cinematografiei noastre. 

Opera lui Slavici, Sadoveanu, Agirbiceanu, 
Camil Petrescu, George Călinescu, a altor 
scriitori clasici — avem acum şi clasicii litera- 


turii noi, Marin Preda fiind primul dintre ei! — 
ramine o mina deschisă, inepuizabilă, la în- 
demina scenariștilor și regizorilor de film 
Dar cîte romane, nuvele şi schiţe de actuali 
tate nu se înscriu în această rezervă de mine- 
teu activ din care cinematografia își poate 
hrâni cuptoarele, aliajele celor mai diverse şi 
interesante experiențe artistice. 

Totul este ca, prin planurile anuale și cele 
de perspectivă, să se îmbine cit mai armonios 
creaţia cu producția, viziunea scenariștilor şi 
realizarea ei de către regizori şi operatori, 


| 


L 


G îndindu-mă la mesajul politic al filmului 
românesc, cred cu încăpâţinare că el există 
şi va exista numai în măsura în care preocu- 
parea scenaristului sg înscrie în cercul mari- 
lor idei pe care le emană societatea contem- 
porană, numai în măsura în care ceea ce 
scrie el va da râspuns întrebărilor emanate 
de oamenii societăţii lui, de timpul și societa- 
tea contemporană lui. 

„Umanismul — spunea secretarul Partidu- 
lui, tovarășul Nicolae Ceaușescu — nu este o 
noțiune abstractă, imuabilă, sensurile și con- 
ținutul său se modifică corespunzător diferi- 
telor etape de dezvoltare istorică a societăţii. 
Esenţa umanismului revoluţionar, spre deo- 
sebire de aceea a umanismului burghez, care 
cultivă instinctul egoist, individualismul, lupta 
pentru bunăstare personală în dauna bunas- 
tării semenilor — constă în situarea omului in 
centrul întregii preocupări şi activităţi a so- 
cietăţii și, în același timp, în stabilirea unor 


| Scenaristul trebuie să se înscrie 


pe care 


| în cercul marilor idei 
le emană societatea contemporană, 


exigenţele stilistice cu cele de semnificaţie fi- 
lozofică şi educativă. 

Reuşitele, ca şi defectele cinematografie: 
noastre, ne dau sentimentul matur al răspun 
derii, încrederea că, printr-o mobilizare a tu 
turor forțelor și talentelor, se poate afirma cu 
și mai multă originalitate dorința şi ambiția 
cineaştilor români de a da noi dimensiuni na- 
tionale și internaţionale artei lor. 


lon BRAD 


raporturi armonioase, organice între individ 
şi colectivitate.“ 

Numai afirmînd valoarea omului, adevărul 
lui, privindu-l în toată complexitatea, -reliefin- 
du-i conștiința nouă, revoluţionară. filmele 
noastre pot contribui — în contextul mai larg 
al unei viziuni dialectice a transformărilor vie- 
ţii noastre materiale și spirituale — la conti- 
nua sporire a unor valori etice superioare. 
Umanismul revoluţionar devine, astfel, o di- 
mensiune fundamentală a creaţiei cinemato- 
grafice contemporane, preocuparea de bază 
a noastră, a tuturor celor ce contribuim la 
edificarea cinematografiei naţionale. 

Numai în măsura în care povestea unui 
scenariu, story-ul, reprezintă însăși preocu- 
parea unui moment social istoric dat, filmul 
va fi — vom putea spune — un film cu pro- 
fund mesaj politic. 

Experienţa mea de actor ce am contribuit 
ia izbinzile și nereușitele unor filme româ- 
neşti, îmi dă dreptul să afirm acest lucru 


ebuie să inspire filme pe măsura lor 


Sigur că filmul este o artă sincretică, sigur 
că la izbinda lui contribuie decisiv izorul, 
dar şi compozitorul, şi scenogratul, şi picto- 
rul de costume și operatorul, și nu în ultimul 
rind actorii. Fisurile dintre aceste comparti- 
mente pot duce la eşec, dar liantul izbinzii 
rămine povestea scrisă, scenariul, care răs- 
punde sau nu comandamentelor enunțate la 
începutul acestor însemnări. Am întîlnit în 
consecință, în activitatea mea, roluri în pro- 
fundă legătură cu preocupările contempora- 
nilor mei, cu epoca mea (indiferent dacă ele 
animau un film istoric, de aventuri, sau cu 
subiect din zilele noastre) și roluri parcă 


rupte de adevarul arzător al zilei în care 
trăiau. Exemple bune și rele pot cita multe. 
Nu cred că are rost. Aș dori să rămin în sfera 
teoreticului și să spun, în concluzie, că mesa- 
jul politic al filmului românesc există (indife- 
tent de timpul acţiunii filmului) numai în mă- 
sura în care ideologia partidului nostru, ideile 
mari şi generoase ale timpului nostru, există 
şi sînt exprimate în scenariu, în expresia ar- 
tistică a tuturor celor care contribuie la crea- 
rea filmului. 


lon BESOIU 


Un indice fundamental în 
aprecierea unui film: capacitatea 


de a convinge și a însufleţi 
un public din ce în ce mai mare 


U manismul socialist — esenţă spirituală a 
societății românești — gindit creator și fun- 
damentat cu rigoare științifică de către con- 
ducătorul partidului și statului nostru, tovară- 
şul Nicolae Ceauşescu, pornind de la calită- 
tile umanitare ale poporului din străvechea 
vatră românească, străbate și trebuie să strā- 
bată pină la confundare, orice operă artistică, 
indiferent de domeniul în care se creează. 


însă individualismul, ci sporind răspunderea 
fiecăruia față de societate“, spunea tovarășul 
Nicolae Ceaușescu. 


Arta noastră, inclusiv filmul, identificin- 
du-se cu idealurile poporului, izvor nesecat 
de limpede, inconfundabilă și adevărată in- 
spiraţie, nu poate să-şi exercite atribuţiile 
sale, influența sa educativă (ca întotdeauna 
arta) decît printr-un mesaj clar, adecvat idea- 
tic intereselor majore ale poporului, coman- 
damentelor ce ne guvernează viața. Nu pu- 
tem însă discuta mesajul operei artistice în 
afara stării de spirit ce animă şi cimentează 
coeziunea indestructibilă dintre popor, partid 
și conducător. Pornind de la acest comanda- 
ment al vieții materiale şi spirituale, cineaștii, 
indiferent că lucrează în domeniul filmului de 
ficţiune sau documeentar, se consideră anga- 
jaţi în temerara operă de comunicare cu 
spectatorul, prin care participă plenar la 


complexa activitate educațională. Pentru că 
în ultimă instanţă, mesajul ideatic comunicat 
spectatorului, prin intermediul transfigurării 


artistice, bineînţeles, echivalează cu o contri- ` 


buţie de gind și suflet la perfecţionarea con- 
ştiinţei omului, în sensul moralei comuniste. 
Şi cum arta cinematografică, cu specificul 
său, are o arie largă de adresanţi — milioane 
de spectatori — filmul trebuie să ajungă la 
destinatari, convingător în conţinut și într-o 
formă capabilă să transfigureze artistic datele 
și situaţiile propuse, fapt ce implică, condiţie 
sine qua non, o amănunțită cunoaștere a 
nomenelor de viaţă ce vor fi abordate de ci- 
neaști. Nu trebuie insă să confundăm percep- 
tiile noastre cotidiene cu documentarea — 
cunoașterea adinc analitică a gîndirii și sufle- 
tului celor pe care vrem să-i așezăm în cen- 
trul investigației cinematografice. Superticiala 
cunoaștere a condus nu o singură dată la 
fiime incredibile, prolixe, confuze ca mesaj 
ideatic, în ultimă instanţă la eșecuri ideologi- 
co-artistice. În asemenea cazuri, ingeniozita- 
tea şi invenţia de limbaj nu pot arunca un co- 
lac de salvare filmului, oricită risipă de talent 
r w autorul. Muzical vorbind, se cîntă în 
alset. 


Deci, e de la sine înțeles ca documentarea 
obligă la o riguroasă selecţie în raport cu 
mesajul și scopul propus. Și apoi, lucru deo- 
sebit de important, fundamental aș spune 
pentru reușita filmului, este modul cum auto- 
rul știe să realizeze sinteza artistică — conți- 
nut, formă — talentul, profesionalismul și pa- 
siunea cu care se implică. ignorarea celor 
exprimate mai sus au condus — de puține 
ori, e drept — la apariția unor filme în care 
asistăm la situaţii neverosimile sau improprii 


! societăţii noastre, cu eroi care se comportă 


incredibil, în numele presupusei originalități 
au reacții şocant-periferice, se manifestă exa- 
gerat conformist sau desuet ca atitudine şi 
limbaj, toate acestea situîndu-se în afara veri- 
dicului și a artisticului, generind, în ultimă in- 
stanţă, confuzii ideatice, ce diluează, pină la 
dispariţie, mesajul umanist revoluţionar. In 
atari situaţii, nu ne miră nici absenţa specta- 
torilor din sala de cinema. Or, o sală de 
spectacole goală echivalează, spiritual vor- 
bind, cu un dezastru... atomic (fie-mi iertata 
comparația) fiindcă puterea de influențare a 
conştiințelor, caracteristică operei artistice, 


ñu are cum să opereze activ. Ca sa poți 
educa, trebuie ca mai întii spectatorul să in- 
tre în sala de cinematograf și uneori tocmai 
acest lucru nu se întîmplă, s-o recunoaștem, 
deși e un adevăr dureros. Dar, majoritatea fil- 
melor noastre de lung sau scurt metraj întru- 
nesc adeziunea publicului spectator, ele ac- 
ționind astfel, eficient pe plan educativ. 


Voi încerca să citez aici citeva titluri de 
filme meritorii, așa cum îmi vin ele acum în 
minte, fireşte enumerarea fiind departe de a 
epuiza zestrea noastră, adunată cu trudă și 
talent, de la începuturile cinematografiei 
noastre socialiste pină azi: Desfășurarea, Di- 
rectorul nostru, P. a spinzuraţilor, Dumi- 
nică la ora 6, Dacii, Mihai Viteazu, 


re ga Buc i era pare ger 


lui în , Hustrate cu 
fiori de cimp, Tatăl A Luchian, 
Galax, Întoarcerea lui Vodă Lăpuş- 


Cursa, 

neanu, Emisia continuă, ion-Bi 
mintului; blestemul iubirii, O lacrimă de fată, 
Să mori rănit din le de viață, Horea, 
Moara lui Călitar, Declaraţie de dragoste. 
Sint acestea toate (și multe altele, pe care 
probabil, le-am omis din graba condeiului) 
filme 'care rezistă în timp, filme care s-au bu- 
curat de succes la public şi la critică, filme 
care ne pot reprezenta oriunde și oricind cu 
cinste. E greu, chiar foarte greu, de citat 
filme, fără o analiză la obiect, dar de semna- 
lat e faptul că, dincolo de unele slăbiciuni ale 
unor filme, există împliniri ce merită a fi con- 
semnate în cine-cronica anilor noştri. Avem 
cineaști comunişti şi cu gindul și cu sufletul, 
indiferent de anii ce-i numără, care au ştiut și 
ştiu să transtigureze în limbajul specific al 
acestei arte, istoria românilor de la început și 
pină în prezent, care cu dragoste și talent au 
reușit și vor reuși să compună tabloul unei 
Românii contemporane, al vieții unui popor 
demn și liber şi, prin acestea, tabloul unei ci- 
nematografii capabilă să afirme, peste ani și 
peste hotare, valorile filmului românesc 


Virgil CALOTESCU 


3 


3 ` ră d e 


„Mesajul politic în drumul de la carte la ecran: Rezonanţa filmului istoric de anvergură: Horea. Scenariul: Titus Popovič 
Dragostea și revoluția, Scenariul: Dinu Săraru, Regia: Gheorghe Vitanidis. Regia: Mircea Mureşan. Cu: Ovidiu Iuliu Moldovan, 
Cu: Mircea Albulescu, Valeria Seciu, Bob Călinescu şi Gheorghe Cozorici Cseh Szabolcs şi Şerban Ionescu 


dar și 


P ssena este foarte vasta, în parte cu- » 
noscută și în și mai mică parte aplicată, atit 
aici — în cinematografia noastră — cit și in 
cinematografiile lumii. 

Durerea ne face sinceri... Aristotel zicea ca 
a şti înseamnă a cunoaște cauza. de aceea 
evenimentele anterioare trebuie cercetate şi 
explicate. Cum? 

Cred că întii ne lipseşte dialogul, dialogul 
pe orizontală cu realizatorii, cu criticii, cu pu- 
blicul. un dialog sincer din care să invâțam 
unii de la ceilalţi. Ne mai lipsește şi un dialog 
pe verticală, cu producătorii, cu cei prin grija 
cărora ideile noastre se pot transforma in 
filme. Filme care să reflecte activitatea so- 
cial-politică a oamenilor, relaţiile dintre con- 
știința individuală și cea socială, interesele 
fundamentale, ideile, concepțiile cuprinse în 
programul și declaraţiile partidului, în consti- 
tuția statului. Pentru ca aceasta formă artis- 
tică care este filmul să exprime adevărul vieții 
noastre in totalitate și în particularul ei, dialo- 
gui pe verticală nu trebuie redus "uneori la 
exprimarea unor doleanțe de o parte şi de 
cealaltă. 

In al doilea rind. cred că lipsește și infor- 
maţia, instruirea continuă, adaptarea la zi a 
tehnicii metodelor de lucru moderne — în 
multe sectoare am rămas la forme vechi, 
vechi forme de exprimare, pelicule nesensi- 
bile, de unde şi restrîngerea spaţiului pentru 
filmare, aparatură veche și greu de manevrat, 
în sectorul desenului animat se mai spală ce 
luloide cu săpun, în timp ce astăzi animația 
se face pe computere... Scriu cele de mai sus 
plin de curaj și cu răspundere, deoarece cred 
ca îndreptarea lucrurilor este posibilă, ea de- 
pinde de oameni, de noi;-sint sigur că ma: 


Arta de a exprima adevărurile 
vieţii în particular, 
în sensu 


trebuie să inspire 
filme pe măsura lor 


| general. 


sint şi alte motive, poate mult mai impor- 
tante, pe care oamenii de artă și critica le pot 
evidenția și, impreună cu producătorii, le pot 
remedia. 

Despre „mesaj“ dicționarele ne învaţă că 
vine din latinescul „missaticum” şi că este un 
apel oral sau scris adresat poporului, sau 
este acțiunea de a transporta ceva, cuiva, de 
la altcineva. Nu cred că trebuie să înțelegem 
așa mesajul prin intermediul artei. Arta tre- 
buie să ajute la înţelegerea fenomenelor. Tre- 
buie să traducă, pe înţelesul tuturor, ceea ce 
a fost formulat într-o economie stricta de cu- 
vinte: această artă aparţine artiştilor. Aceasta 
mi se pare a fi problema de baza a celor mai 
multe dintre filmele noastre, în care mesajul 
este ilustrat rece, neconvingaâtor, sau este 
montat prin frinturi de fraze ce sînt presărate 
în gura actorilor, rezultat artistic pe care, din 
păcate, îl cunoaștem foarte bine... Și deși 
mesajul este corect exprimat, în esenţă el nu 
ajunge la inima publicului și nu il atrage in 
sala de spectacole. 

Nu spun nimic nou: dacă cinematografiei ii 
lipseşte ceva, este poezia. Poezia este o ex 
presie ce transferă sensul nu numai de la ab 
stract la concret, ca de obicei in arta literara 
ci și de la concret la abstract, de la reprezen 
tare la noțiune. Ea este una din căile formar: 
noţiunilor, precum şi o formă de bază a con 
struirii şi imbogâţirii permanente a limbaju 
lui... Ea are un rol insemnat în realizarea ima 
ginii artistice. indeplinind funcţii multiple: de 
sensibilizare a ideii și a lumii obiective reflec 
tate, de potenţare a impresiei etc. inchei, des 
n-am spus mai nimic nou, cu ideea că a st 
sa observi este începutul lui a şti sā acți 
nezi... 


lon POPESCU GOPO 


N... nu se mai îndoiește azi că actul 
artistic în societatea românească contempo- 
rană este un act politic, că artele noastre, în 
general, sînt, prin mesajul lor, implicate azi. 
mai profund ca oricînd, în fenomenul social 
și politic, ele oglindind în diversitatea lor de 
forme şi stiluri, tocmai prefacerile revoluţio- 
nare, dinamica, evoluția pe plan material și 
spiritual a noii societăţi, într-un cuvint, deve- 
nirea. 

Prin forța sa specifică de propagare, cine 
matograful mi se`pare a avea poate cele ma: 
adinci şi largi implicaţii, iar efortul este re 


4 


Film politic: orice film 
care ne angajează și ne animă 


marcabil pentru întreaga noastră cinemato- 
grafie, indiferent de curbele sale calitative 
de-a lungul anilor. 

Dacă privim filmul românesc, fie din prisma 


istoriei, fie din cea a actualităţii imediate, 
vom vedea că el, întotdeauna, s-a străduit sa 
surprindă un anume moment şi anume acela 
al reflectării prezente din perspectiva viitoru 
lui. Filme ca Dacii, Mihai Viteazu, Ștefan cel 
Mare şi, pentru că mă simt prea implicat, voi 
aminti aici și filmul Intoarcerea lui vodă La- 
puşneanu, sint, alături de altele, pilde nemu- 
"toare de eroism, de muncă şi sacrificii, de 
dragoste față de neam, faţă de afirmarea și 


arile realizări ale epocii 


noastre 


independenţa noastră naţionala, de adinc pa- 
triotism și strategie politică și militara euro- 
peană. 

Desigur, atit filmul istoric cit şi cel de actu- 
alitate, poate că nu au conjugat întotdeauna 
în chip fericit, reflecţia cu transfigurarea 
acesteia în planul artistic, dar cine poate sa 
prescrie aici reţete?! Reţete nu se pot pres 
crie, dar învățăminte din eşecuri incă se mai 
pot trage, caci am văzut, uneori, prin filmele 
noastre și preluari sau transpuneri neprelu- 
crate ale politicului, ceea ce conduce fara in- 


| 
] 
| 


loială la schematism, la însăși artificializare= 
politicului urmarit. 

Cred că un film politic poate fi orice film 
care ne angajează și ne animă, iar pe oamer 
adesea ii poate angaja și anima chiar și ur 
film muzical ori o comedie de situaţii. dac 
acestea reușesc să surprindă, prin demers 
lor artistic, în conștiința și psihologia specta 
torului, interesul acestuia maxim faţa de o 
anume problematică cu implicaţie politica 


George MOTOI 


Un artist contemporan neangajat? 


Un nonsens... 


V oom uneori — de prea multe ori 
despre angajare, despre faptul că noi, artiștii. 
avem „ceva de spus“; firește că avem, avem 
multe de spus și cei mai mulți ştiu și „ce“ și 
cum“ să spună. Faptele lor de artă o dove- 
desc din plin. Meseria noastră, profesia noas- 
tră, ne angajează de la primii pași. Un artist 
neangajat e aproape un nonsens. Cu atit mai 
mult un artist contemporan. Am trăit, de cu- 
rînd, o experienţă unică în felul ei, pe scena 
festivalului de la Avignon, a festivalului OFF. 
intrat în tradiţie cu vreo 20 de ani în urma, ca 
un protest la tradiționalul festival din acelaşi 
oraș (dealtfel cel mai important festival euro- 
pean de teatru). Angajarea, în cel mai nobil şi 
mai propriu înțeles al cuvintului, angajarea 
noastră, deci, i-a fascinat pe spectatorii de 
acolo; fantezia, culoarea, farmecul, entuzias- 
mul au stirnit o unanimitate de pareri a juriu- 
lui, care a acordat românilor un premiu spe- 
cial in afară de concurs, invitindu-ne pentru 
anul viitor ca oaspeţi de onoare, la ediţia ju- 
biliară, a 40-a. a festivalului tradiţional de la 
Avignon. 

De această dată era prima participare ro- 
mânească! Şi aceasta ne angaja, apăram 
acolo culorile ţării, eram reprezentanţii tea- 
trului românesc! Şi. fără falsă modestie, pot 
spune că alături de Alexandru Repan, Dana 
Dogaru, Dan Micu, Elena Albu, am fost feri- 


«tă în ziua de 25 iulie, cind Rene Praile, pre- 
dintele juriului OFF, a decernat premi 
special trupei teatrului românec „Nottara 

pentru spectacolul scris de Romulus Vui- 
pescu, cu muzica lui Vasile Şirli şi realizat de 
noi cei cinci actori, angajaţi să fim ambasa 
dori ai școlii noastre de teatru, ai culturi 
noastre, mesageri ai păcii și bunei ințelegen 
prin limbajul universal al Teatrului. 

Cred că în felul acesta „angajarea“ noastra 
a contribuit la cunoașterea României. la rea- 
ducerea în prim plan a artei noastre, a artei 
actorilor români, care nu o dată au dovedit 
că sint competitivi pe toate meridianele 

In meseria noastră, in profesia noastra. nu 
se poate trăi neimplicat, ne-angajat. 

Vorbesc — scriu, deci — despre teatru 
pentru că este vorba de un succes recent şi 
pentru că „angajările” importante din viața 
mea artistică au fost in teatru. 

În film, rolurile mele — atitea cite au fost 
— probează, cred, implicarea. angajarea in 
familia, în echipa de realizatori, mai ales ca 
am avut şansa să fac parte de citeva ori din 
echipa Malvinei Urşianu, la filme angajate sa 
slujească cu imagini de un adevar cutremura- 
tor, istoria și cultura noastră. Serata, Liniştea 
din adincuri, Gioconda fără suris sint pledoa- 
rii. cu argumentele profesiei, pentru Adevăru! 
artei noastre angajate. 


Lucia MUREŞAN 


Condiţia transmiterii mesajului: 


emoția artistică 


Sa are 23 de ani şi trei copii. E opera- 
toare chimistă la Fabrica de Mase Plastice. O 
zi din viaţa ei, povestita într-un film, dovada a 
modului în care ea înțelege să trâiască viaţa, 
este o dovadă a unei maturităţi politice. 
„De unde ai mai scos-o și pe asta, Cris- 
"ana?" întreabă, rind pe rind, producătorii 
Pentru că se produce o anume confuzie: se 
.cceptă, îndeobşte, ideea existenţei unui me- 
saj politic în film sub forma cea mai comoda 


mesajul din vitrină. De obicei enunțat din pri- 
mele secvenţe, prin vorbe puse în gura unui 
personaj. Filme de acest gen, produse, de 
pildă, acum 10 ani, se deosebesc de cele de 
anul trecut doar prin lungimea fustelor inter- 
pretelor. 

Fiecare acţiune a noastră, fie că o sesizam 
sau nu, că o recunoaștem ca atare sau o ne- 
gam, este o dovadă a existenţei noastre poli- 
uce. Sentimentul unei epoci irumpe, debor- 
dează, şi rostul nostru este de a dezvălui 


această existență politică, chiar acolo, mai 
ales acolo, unde personajele nu se rapor- 
tează continuu la ea. 

Partidul nostru porneşte permanent de la 
faptul că adevărurile generale se realizează in 
particular, iar particularul, practica, confirmă 
justețea adevărurilor generale. Adevărul ge- 
neral și cel particular nu se exclud, ci se con- 
diționează reciproc, în cadrul unei strinse 
unităţi dialectice. sub semnul politic al exis- 
tenței noastre. Astfel, principiile etice, referi- 
toare la înalta răspundere pentru intemeierea 
familiei sau educarea copiilor, pot deveni în 
filmele noastre mesaje politice. Cu o condi- 
ție, condiţia „cine“ qua non (,„cine“, de la ci- 
nema): emoția artistică. Adevărata valoare a 
unui creator in a dezvâlui mesajul politic 
apare, astfel, ca o capacitate a sa de a tran- 
smite adevăruri, de a ridica probleme şi de a 
pune întrebări sub formă artistică, singura 
capabilă de a fi total recepționată: cea a 
emoției artistice. Acolo unde declarația de- 
clamatorie se substituie sentimentului și 
«moţiei artistice, nu convinge, pentru că 
acolo personajele nu trăiesc, ci doar vorbesc 


Mai mult, cu cît sint mai multe „replici impor 
tante“, cu atit filmul respectă toate poncitele 
genului și devine mai schematic. Deci, plicti- 
cos. Deci, inutil. Mai mult, se practică cu de- 
liciu un soi și mai clar de îndepărtare faţă de 
rostul educativ al filmului: personajele purta- 
toare de mesaj politic sint intotdeauna grave. 
Eu cred că nu trebuie confundat filmul politic 
serios cu o gravitate plată a personajelor şi 
nici nu trebuie să dea loc la temeri apariția 
unui personaj cu o atitudine contrară mesa- 
jului general, dacă această atitudine negativă 
asigură, prin contrast, în final, tocmai revela- 
ţia clară a mesajului dorit. 

„Viața individuală îşi capătă adevărul și 


„concretețea sa supremă tocmai în cuprinsul 


timpului istorico-politic“ nota Georg Lukacs, 
iar valoarea unui film de substanţa politică 
depinde, în primul rînd, de integrarea orga- 
nică — nu exterior declarativă — a mesajului 
politic în structura narativă şi de prezentarea 
lui sub o formă artistică emoţionantă. 


Cristiana NICOLAE 


Mari idei purtătoare de aripi 


S. ştie că, asemeni învățămintului, arta 
reprezintă o investiție pe termen lung — și 
cine crede cà lecturą unei cărți sau parcurge- 
rea unui film îi va „schimba viața“ iși face o 
idee extrem de grăbită. și de minimalizatoare, 
în fond, despre funcţia formativ-educativă a 
artei: căci mutaţiile pe care le provoacă (mai 
exact, le facilitează) în structura individului 
impactul cu opera-de artă vor fi simţite numai 
cum tempore, și factorul durată nu trebuie 
niciodată omis din calcul, cînd receptarea fe- 
nomenului artistic ne interesează cu adevă- 
rat, 

Spre deosebire, însă, de învățţămint — care 
şi-a creat un întreg sistem de forme institu- 
ționalizate, propagatoare de cultură la nivel 
macrosocial: ceea ce și naşte, printre su- 
biecţi, un spirit de emulaţie în însuşirea cu- 
noștințelor —, arta își bazează (și-și dozează) 
efectele în funcţie de capacitatea fiecăruia, 
venit (să perceapă fenomenul) ca individ și 
dispus să nu-și accepte percepţia decit ca pe 
“un act strict personal. 5 

Într-o altă ordine de idei, complementară 
celei avute pînă acum în vedere, cred că me- 
sajul operei de artă nu poate fi luat în discu- 
ție de unul singur: pentru bunul motiv că 
face parte dintr-o formaţie triunghiulară care, 
citită liniar, înseamnă angajare — scriitură — 
mesaj... Desigur, ceea ce interesează, în pri- 
mul rînd, este angajarea creatorului; să nu 
neglijăm, insă, angajarea spectatorului — a 
celui ajuns în «obscuritatea complice a sălii 
de cinema», cum spune unul dintre teoreti- 
cienii artei acesteia. Se știe că Robert Frost 
propovăduia «o educaţie temeinică în privinţa 
metaforei» — educație în absenţa căreia «nu 
te afli nicăieri în siguranţă»; nicăieri pe tări- 
mul artei, imi place să înțeleg — iar spectato- 
rul trebuie angajat măcar în (prin) însușirea 
noțiunilor elementare ale limbajului filmic. 
Cum şi unde? — iată întrebări care ar merita 
o altă discuţie. 

În ceea ce privește angajarea creatorului, 
trebuie spus dintru început: cei ce-o privesc 
cu suspiciune (cind n-o neagă de-a dreptul: 
in numele „artei pure“) pornesc de la o pre- 
misă falsă, confundind angajarea fără talent 
cu angajarea propriu-zisă; adeziune, bună- 
voință sau oportunism, angajarea fără talent 
a produs tot atita maculatură cit și non-anga- 
jarea fără talent — şi, mai devreme sau mai 
tirziu, autorii din ambele categorii sunt uitaţi 
de conștiința publică cu „productele“ lor cu 
tot! 

Cind se face cu talent, angajarea poate (și 
trebuie) să fie conştientizată, transformin- 
du-se în program. Din acest punct de vedere 
citită, Divina Comedia (operă a unui scriitor 
angajat prin excelenţă: și în plan politic, și în 
plan religios) e în măsură să ofere multiple 
sugestii, și mai ales să vindece teama de 


Romantismul 


>voluţionar în ani de luptă și jertfi 


sterilitate prin angajare“... Dimpotrivă: rapor- 
tul dintre ideologie şi artă devine — în per- 
cepția unei conștiințe artistice care şi-l 
asumă la modul superior — raportul dintre 
slova de foc și slova făurită (ca să aducem în 
discuție termenii arghezieni ai problemei) 

Cu alte cuvinte. angajarea nu are valoare în 
sine şi, oricît de „principiale“, declaraţiile 
singure nu se susţin: așa cum, vorba lui Ber- 
nard’ :Shaw, sacul gol nu stă-n picioare... 
Ceea ce dă sens actului angajării este valoa- 
rea operei de artă care-l ilustrează. Or, ce va- 
loare poate avea o „creație cinematografică" 
cu scriitură precară, „agramată“ din punctul 
de vedere al regulilor limbajului filmic? Intre- 
barea e pur retorică; și, totuși... 

În sfîrşit, într-o a treia ordine de idei consi- 
der necesar să precizez că toate acestea nu 
pot fi discutate fără a le referi, într-un fel sau 
altul. la filmul de actualitate... Am mai 
spus-o, şi nu cred că-i inutil s-o repet: ceea 
ce definește o cinematografie și o reprezintă 
în fața altor culturi este tocmai filmul de ac- 
tualitate. De obicei, etichetăm astfel orice 
film a cărui poveste pare a fi „de actualitate“ 
— ignorind atit conștiința poziţională (anga- 
jarea), cît şi scriitura autorului său. Dar, în 
prea multe cazuri, această conștiință poziţio- 
nală se cantonează in limitele unui realism 
minor, care — coroborat cu scriitura agra- 
mată, de care vorbeam — face derizoriu și in- 
signifiant însuşi mesajul pe care „creaţia“ cu 
pricina se căznește să ni-l transmită. 

Ştiu că, prin cele spuse-pină acum, îmi 
asum riscul de-a fi etichetat drept „teoreti- 
zant" şi „exclusivist“... Îndreptăţirea atitudinii 
mele se află — paradoxal, nu? — tocmai în 
mulțimea filmelor pe care le vituperează; ia- 
tă-le, într-o listă oricum abreviată (și care se 
referă doar la producţia anilor 81'—'85): „Tri- 
dentul“ nu răspunde, Destinația Mahmudia, 
Bocet vesel, Întunericul alb, Dragostea mea 
călătoare, Prea tineri pentru riduri, Stele de 
iarnă, Cine iubește și lasă, Cintec pentru fiul 
meu, Omul şi umbra, Destine romantice, Viraj 
periculos, Un petic de cer, Zbor periculos, 
Mult mai de preț e iubirea, Scopul și mijloa- 
cele, Salutări de la Agigea, Mireasma ploilor 
tirzii etc. 

Sint filme pe care le-am urmărit atit ca „di- 
fuzor“, cît şi în calitate de „cronicar“, drept 
care le știu exact valoarea reală. 

Judecîndu-le cu „înțelegere“, unii dintre 
confrații mei critici s-au resemnat, pesemne, 
să creadă că asemenea filme reprezinta cine- 
matografia romănească, că celelalte sunt 
doar nişte excepții... Eu, unul, refuz s-o cred: 
eu cred în filmele care trimit spre noi mari 
idei. purtătoare de aripi. 

În ultimii ani, asemenea filme au purtat 
semnătura umor regizori ca Mircea Veroiu, 
Dan Pița, Mircea Daneliuc, Dinu Tänase. 


Nicolae ULIERIU 


Să mori rânit 


din dragoste de viaţă. Scenariul: Anghel Mora. Regia: Mircea Veroiu. 
Cu: Eugenia Bosînceanu, Claudiu Bleonţ şi Mariana Buruiană 


y 


festivalul național „Cîntarea României“ 


Jubileul unui cineclub muncitoresc 


Oțelul Roşu: Cineclubul are filmele sale, 
dar şi publicul său 


C unosc cineclubul „Ama-film“ (de la 
amator, dar și de la suflet) din orașul Oţelu! 
Roşu, încă din perioada începuturilor. La a 
XXV-a aniversare a sa și la a XV-a ediţie a 
concursului pe care il organizează, am rein- 
tilnit aici aceiași pasionaţi de film 
dintotdeauna: unii dintre foarte tinerii de altă- 
dată au încărunțit între timp, dar alături de ei 
au apărut alți tineri și multe dintre producţiile 
lor vădesc aceeași prospețime, același spirit 
de observaţie. acelaşi atașament faţă de locul 
de muncă, față de oamenii pe care îi știu 
foarte bine și-i iubesc. 

Important la acest cineclub muncitoresc 
este faptul că orașul în care el ființează 
trăiește cultural, în bună măsură, prin dărui- 
rea şi vocaţia propriilor săi cineașşti și este in- 
teresant de văzut cum un asemenea oraș par- 
ticipă, cu mic cu mare, la manifestările cine- 
clubului local. Oameni de virste și formaţii di- 
ferite, în loc să ia alte drumuri, se opresc 
adesea la Casa de cultură să vizioneze, sa 
discute și să se bucure, împreună cu cineaştii 
amatori, de realizările acestora, precum și de 
creațiile cinematografiei românești profesio- 
niste, prezentate cu prioritate. E un cineclub 
care are un public al său şi mă gindesc la 
acest exemplu că ar putea fi util altor sute de 
cluburi din ţară, cu mii de membri, dacă îi 
socotim pe toţi la un loc, dar nu totdeauna 
cu aria de interes largă pe care o- merită 
multe dintre producțiile lor, precum și preo- 
cupările educative dedicate filmului româ- 
nesc în general și culturii noastre cinemato- 
grafice. 3 

Mai mult decit atit, ca și în alte prilejuri, la 
momentul jubiliar al celor. 25 de ani de la în- 
tințare şi la al XV-lea concurs al cineclubului 
„Oțelul Roșu“, cineamatorii şi animatorii acti- 
vitaţilor cinematografice din localitate nu 
s-au mulţumit să se bucure și să se întreacă 
între ei. Cum stă bine oricărei activităţi cultu- 
rale autentice, ei au intuiţia și conștiința unor 
criterii și a unei audienţe care depășesc peri- 
metrul local și regional. Drept care au invitat 
multe cinecluburi din țară şi colegi din dife- 
rite judeţe, să participe cu pelicule de calitate 
la acest eveniment, judecate de un juriu din 
care au făcut parte, alături de reprezentanţi: 


forurilor judeţene și locale, ciţiva cineaști 
profesioniști atașați acestei mișcări de masă 

Amploarea manifestării a fost atestată de 
diversitatea metodică a categoriilor de filme 
prevăzute în regulamentul tipărit al concursu- 
lui (documentar, tehnico-știinţific sau didac- 
tic, reportaj-anchetă, animaţie, ficţiune), de 
prezența in concurs atit a unor realizatori 
consacraţi cit şi a unor debutanţi, de schim- 
burile de opinii şi experienţe, prevăzute din 
timp în programul celor trei zile de lucru şi 
realizate efectiv, spre beneficiul tuturor. 
Acest beneficiu ar putea fi chiar extins dacă 
— fără a intra pe circuitul cinematografelor, 
pentru că nu marele ecran este destinaţia fil- 
mului de cineclub — reuşitele cele mai de 
marcă ale cineamatorilor şi-ar găsi mai frec- 
vent un spaţiu de difuzare la televiziune. 
Multe merită acest privilegiu, pentru că sint 
făcute nu numai cu acuratețe profesională, 
dar şi cu un simţ acut al realității, cu o since- 
ritate şi o prospețime a ideilor şi a expresiei 
demne de invidat. 

Așa cum s-a demonstrat și la Oţelul Roșu, 
avem cineaști amatori cu nume de rezonanţă, 
care își confirmă mereu notorietatea deja ciș- 
tigată, cum sînt Nicolae Negruţiu sau Norbert 
Taugner — tatăl și fiul, purtătorii de fanion ai 
cineclubului gazdă, lon Mato, un experimen- 
tat cineclubist de la Reșița, ciștigător al Ma- 
relui premiu la această ediție a concursului 
de la Oţelul Roșu, cu filmul Stă in miinile 
noastre, Valentin Lucaveţchi de la Bacău, E. 
Schnedarek de la Tirgu Mureș, S. Băcilă de 
la Craiova și alţii, toţi prezenţi cu filme de ca- 
litate, semnificative și diverse tematic și ca 
gen. 

In sfirșit — aceasta ca o condiţie extrem de 
importantă — este de salutat faptul că ase- 
menea personalităţi creatoare şi, în speță 
permanentizarea și consacrarea unui cine- 
club cum e cel de la Oţelul Roșu se sprijină 
pe receptivitatea și aportul forurilor de îndru- 
mare și conducere, județene şi orășenești, 
care îşi fac un titlu de onoare din participa- 
rea lor directă, morală și materială, la aceasta 
activitate. 


Geo SAIZESCU 


A cincea toamnă la Voroneţ 


Gura Humorului: Cineașşti profesioniş 
şi critici de specialitate în cinecluburi 


D e-abia încheiată ultima ediţie a Festiva- 
iului naţional „Cîntarea României“, continu; 
tatea activităţii creatoare desfășurată sub 
această înaltă egidă este stimulată prin întil 
nirile și concursurile periodice ale cineamato- 
rilor, care au loc sistematic în toate zonele 
țarii, pe diferite categorii şi genuri de lucrări 
atent diferenţiate. 

Primatul manifestărilor din toamna în curs 
a revenit Concursului filmelor şi al diapora- 
melor realizate de cine și foto-cluburi, în ge- 
nul poematic şi eseistic. Aflată la a cincea 
ediție, această întrecere de gen s-a desfășu- 
rat, ca și cele precedente, în Bucovina. la 
Gura Humorului, la sfirșitul lui septembrie, 
de unde şi subtitiul colorat și localizat al eve- 
nimentului: „Toamna la Voroneţ“. 

În organizarea Comitetului judeţean de cui 
tură și educaţie socialistă Suceava și a Case: 
de cultură din Gura Humorului, concursul a 
atras, de astädatā, participarea cineamatorilor 
din şase județe la secţia film (Constanţa, Co- 
vasna, Hunedoara, lași, Suceava şi Vrancea). 
şi din trei judeţe la secţia diaporame (Cluj. 
laşi, Suceava). Fără a reprezenta numeric un 
record, participarea s-a făcut remarcată 
printr-o reprezentare echilibrată a zonelor tä- 
rii, prilejuind în consecinţă un util schimb de 
experiență şi citeva evidenţieri tematice şi ca- 
litative. 

Juriul, în care organizatorii şi-au exprimat 
increderea că vor beneficia în viitor de pre- 
zenţa mai multor cineaști profesioniști şi cri- 
ci de specialitate, a acordat un Mare premiu 
cineamatorului sucevean Felix Trandatir Sme- 
taniuc, pentru grupajul sau de trei pelicule. 


Duelul, Antracţ şi Măştile. în vi i 
lui e cetera (poem ee su Sne Ame oa ua 


de angajate ideatic (pledoarii antirăzboinice 
— primele două, elogierea tradițiilor noastre 
folclorice — cel de-al treilea), pe atît de am- 
bițioase în căutarea uhor formule de expresie 
inedite. Același lucru se poate spune despre 
filmul (se înțelege, şi el de scurt metraj) Bă, 
țărane, deja comentat cu prilejul galelor re- 
publicane din această vară şi care a impus 
odată în plus atenției (premiul |) preocupările 
apreciatului cuplu de cineamatori format din 
lonel şi Ecaterina Bordeianu, de la cineclubul 
Școlii generale din comuna Bivolari — laşi. 
de a surprinde fizionomia în spectaculoasa 
devenire a săteanului de astăzi. 

Concursul de diaporame a fost ciștigat de- 
taşat de o altă formaţie redutabilă de artiști 
amatori, Emil Butnaru şi Marcela Ursachi, din 
Gura Humorului, cu un set de imagini care 
ține seama, încă de la titlu, cu oarecare co- 
chetărie, de specificul concursului bucovi- 
cean: Triplul poem intre paranteze uitate. 
Într-adevăr, suita de imagini, departe de a fi 
cumva ermetică, nu pune nimic între paran- 
teze, dar reuşeşte în schimb să pună în ca- 
drele fotografice şi în coloana sonoră de in- 
soțire sensibilitatea autorilor față de aspecte 
ale vieţii și muncii cotidiene, văzute cu un 
ochi meditativ: anotimpurile virstelor umane, 
dialogul dintre om şi geologia pe care elin- 
suşi o modifică. 

Un ultim cuvint despre premiul de debut, 
acordat cineclubului Casei de cultură a pio- 
nierilor şi șoimilor, patriei din Gura Humoru- 
lui, pentru diaporama Pasiuni, realizată de 
elevii înşiși, în grup sau individual. Pepiniera 
de talente, cum e întreaga mişcare din care 
tace parte concursul mai sus comentat. 


Dan BISTRITEANU 


f 


E 


1 Decembrie 1918- 
1 Decembrie 1985 


cei vitej 


Cu aparatul de filmat 
pe urmele celor care au participat 


la marele 


act al unirii. 


Cu ajutorul oamenilor de bine 
am mai găsit 30 dintre participanții 
de la Marea Adunare de la Alba lulia. 
Mărturii copleșitoare! 


Z. de sărbătoare şi unire a pămintului ro- 

mânesc, întii Decembrie 1918 va fi în veci po- 
menită în calendarul poporului nostru, amin- 
tind împlinirea „visării iubite a voievozilor 
noștri cei viteji, a tuturor bărbaţilor noștri cei 
mari care întrupară în sine individualitatea și 
Cugetarea poporului spre a o manifesta lu- 
mii” cum spunea marele Nicolae Bălcescu. 

Acum doi ani am avut a. întregi cu imagini 
cinematografice sărbătorirea acestei zile, cu 
acest prilej am străbătut pămîntul ţării de la 
Craiova la Arad, de la Deva la Cluj, de la Bra- 
ov la Alba lulia. Itinerar istoric, aș zice unic, 
într-o viață de 'om, pentru că am văzut, am 
auzit și am gindit alături de oameni care au 
participat la înfăptuirea marelui act al Unirii 
de acum 67 de ani. Ar fi multe de povestit, 
cum i-am căutat pe octogenarii și nonagena- 
rii, pe sfinții noștri părinţi care, atunci, în vre- 
muri de eroism, s-au îndreptat în fruntea sa- 
telor, cu steagurile Tricolore în miini, cu cre- 
dinţa în inimi, spre Marea Adunare Naţională, 
pentru a susține într-un singur glas, ca și 
străbunii lor de pe Cimpia Libertăţii de la 
Blaj, în 1848, gindul unei întregi naţiuni: „Noi 
vrem să ne unim cu Țara!“ 

Propusesem atunci să realizăm un film do- 
cumentar-artistic în care să adunăm toate 
mărturiile încă vii, nedistruse de trecerea ani- 
lor despre marele eveniment de la 1 Decem- 
brie 1918! Solicitind aportul competent al oa- 
menilor din întreaga țară am reușit să identi- 
ficăm 30 de participanţi la Marea Adunare de | 
la Alba lulia, care mai erau încă în viaţă. În 
graba aducerii la îndeplinire a misiunii de 
atunci am reușit să filmăm doar... cinci. Între 
timp am auzit că doi dintre cei filmaţi atunci 
au trecut deja în lumea umbrelor... 

Unul dintre ei, blajinul și stătosul Cornel 
Crişan, pe atunci impiegat de mișcare în gara 
Teiuş, ne-a povestit cum fusese martor al 
asasinării mișelești a tinărului lon Arion, pur- 
tătorul steagului delegaților din comuna 
Aghiriș-Turda, în drum spre Alba lulia. O fo- 
tografie ni-l arăta pe acest erou al Unirii în- 
conjurat de mulțimea venită la catafalc în 
ziua de 2 decembrie 1918, să asculte cuvinta- 
rea lui Vasile Goldiș, la mormîntul unde-și 
are locul de veci, sub Dealul Furcilor, locul 
unde, la 1785, Horia și Cloșca cunoscuseră 
moartea de martiri ai neamului, supliciul tra- 
gerii pe roată. Ovidiu Hulea, căsătorit cu Li- 
via, sora lui Liviu Rebreanu, depăna în ver- 


“suri gindurile stegarului care a ajuns la Alba 


lulia cu inima străpunsă, întășurat în faldurile 
Tricolorului: „Nu mă plinge mamă dragă/ Că 
mă plinge Țara-ntreagă...” S 


„Vrem să ne unim cu Țara” 


Alături de Cornel Crişan l-am filmat pe in- 
vățătorul lon Şerdean, dintr-o comună de 
lingă Alba lulia. Amiîndoi au intrat în marea 
Sală a Unirii în ziua viforoasă de 1 Decem- 
brie 1918, s-au așezat lingă steagurile Trico- 
lore, făcute atunci în grabă, din pinză de 
casă, cu care ei au venit să-și dea adeziunea 
pentru împlinirea marelui vis al poporului 
nostru. Din acel an, învățătorul Ion Șerdean a 
povestit generaţiilor de elevi care au trecut 


prin fața dascălului fericit să amintească isto- 


ria vie a acelei zile de neuitat în viața sa. Vor- 
bele le însoțea cu cintece şi poezii glorificind 
actul Marii Uniri de la 1918. 

În comuna Mirăslău, amintind de Mihai Vi- 
teazul, primul unificator al țărilor române, 
ne-am intilnit cu bătrinul Sebastian Ispas, 
Purtind pe cap o pălărie de pai cu boruri 
mari, cu miinile ce istoriseau o viață de 
muncă asupra pămintului, omul ne-a intimpi- 
nat în via din jurul casei. S-a adunat întreaga 
familie şi în fața șurei, la o masă cu pită şi 
slană, dar și cu un pahar de vin rubiniu, no- 
nagenarul, ţinind pe genunchi un nepoţei, 
şi-a tors firul amintirilor întipărite viu în me- 
moria sa. Fusese stegarul comunei pornită 
odată cu zorii spre Alba lulia, spre „Adunarea 
implinirii veacurilor”, cum spunea el. Anul 


S. anumite epoci, anumite teme care mă 
obsedează și la care revin în filmele mele, 
căutindu-le expresia artistică cea mai emoţio- 
nantă. 

Perioada. primului război mondial în care 
s-au jertfit atitea suflete pentru apărarea și 
păstrarea sufletului neamului nostru, pentru 
realizarea visului de veacuri — unitatea naţio- 
nală — am retiectat-o prin intermediul ecra- 
nizării după romanul lui Zaharia Stancu, „Jo- 
cul cu moartea“ devenit Prin cenușa imperiu- 
lui. E tema pe care o reiau acum, din alt 
unghi, în filmul Neintrinţii (titlu provizoriu) 
dedicat eroilor de la 1918. Prin cenușa vastu- 


Spre unitatea națională, 
prin cenuşa marilor imperii 


P 


sint pe cale să se curme...“ 


trecut omul a plecat dintre cei vii, ducînd cu 


el o istorie care-i infrumuseţa fiinţa și privin- 
_du-l acum imortalizat pe peliculă refuz să 


cred că acesta e un „om care a fost“, ci dato- 
rità și filmului el este un „om care a rămas"! 


Alți eroi care râmin 


La Brașov, omul de cultură și simțămint 
adinc patriotic Mircea Gherman ne-a pus fa- 
ţă-n faţă cu un alt participant la Marea Adu- 
nare de la Alba lulia — Nicolae Jurebiţă, în 


virstă de 84 de ani, comandantul Gărzii Na-. 


ționale din Covasna. El povestește cu privirea 
pierdută în amintirea acelui eveniment crucial 
in viața poporului român, cum a venit atunci 


lui imperiu străbătut de personajele romanu- 
lui, am refăcut un traseu istoric şi geografic 


divers, de-a lungul căruia tinărul Darie des- | 


coperă lumea asupriţilor, ca şi el, și se des- 
coperă totodată pe sine, se descoperă în 
demnitatea lui umană, dată de rădăcinile 
adinci, de țăran, simbolizind un popor bine 
înfipt în pămintul străbun. „Sint Darie al lui 
Darie, al lui Darie...“ strigat cu adincă vibraţie 
de Darie-Oseciuc în finalul filmului, râmine 
emblematic pentru forța unui neam nobil, ge- 
neros, puternic, rezistind la răspintiile geo- 
grafice și istorice şi neinfrînt de milenii, un 
popor blind și înțelept, doritor de a trăi în 
pace cu toţi vecinii. În citeva secvențe, ca îm- 
prietenirea lui Darie cu tinăra țărancă (inter- 


Odiseia războiului și pragul unei maturizări de conștiință 


» , > i i 
Prin cenusa imperiului de 


Andrei 
și Cornel 


Blaier, cu Gabriel Oseciur 


Coman) 


„Sintem, poate, în pragul celor mai mari evenimente din istoria 
neamului românesc. Să vedem înfăptuirea celui mai frumos vis al 
nostru: întregirea, unirea tuturor românilor... Suferințele, umiliriie, 
chinurile și dorurile pe care românii le îndură de două mii de ani 


„Universul literar“, 21-28 sept. 1914 


| 


Liviu Rebreanu 


la Alba lulia, cum a ascultat, printre alți vor- 
bitori, cuvintele electrizante ale fruntaşul> 
socialist Ion Flueraș, membru al Consiliuis 
Dirigent al Transilvaniei, cum, după ce a wè 


zut înfăptuindu-se “Unirea s-a întors la Co- 


vasna şi împreună cu alți tovarăși de lupt 
s-a înfățișat autorităţilor din localitate, cu mē- 
nile goale, sfidind puștile și mitralierele cae 
erau puse în bătaie, obligindu-le să consimta 
fără vărsare de singe, la dreptatea pe care in- 
săși istoria o făcea, la hotăririle majore luate 
„de popoi român pe Cimpul lui Horea 

Tot în Casa Mureşenilor din Brașov ne-am 

întilnit cu Maria Gologan, în virstă de 85 se 


` ani, fiica lui Dumitru Căpăţină, militar de pro- 


tesie, fruntaș al vieții publice din Brașovul de 
atunci, al cărui nume figurează pe Credenț= 
nalul ce se găsește azi la Alba lulia, ca mem- 


/ 


pretată de Irina Petrescu) care-i salveză viata. 
am urmărit ideea fraternizării oamenilor 
simpli, de diferite naţionalităţi, suportind acs- 
laşi apăsător jug al puterii unui imperiu ans- 
cronic, multinațional, constituit prin asuprirea 
“atitor popoare. Imperiu nefiresc constituit ș 
de aceea generator de mari drame, ca drama 
lui Apostol Bologa (ilustrată admirabil de Lė- 
viu Ciulei după romanul lui Liviu Rebreanu. 
în Pădurea spinzuraților). 
În adaptarea după Zaharia Stancu sugeram 
și imaginea tragică a distrugerii umane, a ab- 
surdităţii războaielor generate tot de nemâsu- 


` rata sete de dominație a marilor imperii din 


care, ca în titlul ales, istoria n-a mai lăsat de- 
cit cenușă. Și în Neintrinţii, se înfruntă intere- 
sele marilor puteri cu rezistența și lupta po- 
porului român pentru obținerea unității lui 
naţionale, „Unire în cuget și simţiri“, spre a 
se desăvirși visul scump inimii fiecărui pa- 
triot. Filmul se bazează pe fapte reale. După 
ruperea frontului de la Jiu, în timp ce arma- 


` tele române se pregăteau pentru contraoten- 


sivă în Moldova, o parte din militarii rămași în 
spatele frontului au desfăşurat o puternică 
rezistenţă în care a fost angajată și populația 
civilă. Ei hărțuiau armatele de ocupaţie, le 
distrugeau organizarea din teritoriul ocupat, 
zdruncinîndu-le moralul şi demonstrindu-i 
astfel inamicului că există o rezistenţă locală. 
Printre luptătorii de atunci se afla și subloco- 
tenentul — învăţător de profesie — Victor Po- 
pescu, din satul Valea cu apă, județul Gorj. 
Ocupanțţii ajunseseră să se teamă de el și să 
pună un mare preț pe capul lui. Dar 
populația îl ascundea cu grijă, mulţi civili 
s-au înrolat în mica lui armată și pină ce a 
venit armata regulată, multe lovituri a dat 
acest grup de rezistenţă inamicului invadator. 
Zece civili din formaţia învăţătorului-ostaş au 
fost prinşi, judecaţi într-un răsunător proces 
militar și executaţi. 

Despre eroismul acestor bravi luptători, 
despre idealul lor nobil şi jertfa lor gene- 
roasă, pe care istoria unităţii noastre avea s-o 
consemne în paginile ei de aur, va vorbi, în 
limbajul său artistic, acest film-evocare, acest 
fiim-omagiu adus eroilor pentru libertatea 
României mari. n Zi) 


l Andrei, BLAIER 


“Unirea, împlinirea „visării iubite avi 
i, a tuturor bărbaților noștri 


kr. 


a e e a a 


bru al delegației braşovene la Adunarea de la 
1 Decembrie 1918... „Cind s-a intors acasā, 
entuziasmat de cele infâptuite la Alba lulia, 
tatăl meu mi-a dăruit o panglică tricolorá pe 
care o purtau toți delegaţii. Am purtat şi port 
cu mine acest dar ca pe cel mai scump 
obiect-simbol al vieţii mele..." Maria Gologan 
ne-a relatat apoi că incă din 1916. cind 
România a declarat război Puterilor Centrale 
alindu-se forțelor Antantei intru împlinirea 
idealului naţional, în casa lor se cinta, cu fe- 
restrele deschise, „Deşteaptă-te române!" 
Mama interiocutoarei fusese arestată, iar 
după 13 luni de detenţie a avut curajul sa 
spună autorităţilor asupritoare că abia de 
acum încolo ii vor putea găsi motiv de con- 
damnare deoarece abia de acum incolo știe 
mai bine ce are de făcut ca adevărata ro- 
mâncă! 


Documente dispărute 


Nu pot sā nu amintesc în această fugară 
relatare un fapt inedit: într-una din acele seri 
de octombrie 1983 am poposit, după multe 
căutări, în fața unei case din comuna „Mihai 
Viteazu”. Eram pe punctul de a face uluitoa- 
rea descoperire a călătoriei noastre. Bizuiţi 
pe informaţii de la oameni de bine din Alba 
iuha, ne pregătiserâm să-l filmăm pe cel de al 
doilea fotograf al Unirii. Primul, atit de cu- 
noscut, Samoilă Mirza, originar din comuna 
Galtiu — care ne lăsase cele 14 fotografii is- 
torice ale Marii Adunări — nu fusese singurul 
care a imortalizat pe plăci fotografice eveni- 
mentul. Mai era și un Gheorghe Ardeleanu — 
autorul a incă 7 fotografii (cel puţin) identifi- 
cate pină acum ca fiind ale lui... Dar... în cá- 


Talentul matur 
al unei tinere actriţe: 
Catrinel, Dumitrescu 


Anul International al Tineretului 


Orice actor 
are nevoie de încredere.Cu atit 


mai mult actorul tinăr 


chelari imenși, cazuţi pe virful nasului, 

de care privirea directă, dar deloc 
agresivă, te fixează atent. Zimbet mic, nu 
complezent, ci cald şi ușor dezolat, ca o 
scuză. Prezenţă plăcută, deschisă, priete- 
noasă, liniştită și liniștitoare. Era ziua premie- 
rei la „Căsătorie cu repetiție“, practic, mai 
avea citeva ore pină ce trebuia să urce pe 
scenă, dar avea răbdare și stare pentru o dis- 
cuţie despre condiţia tinărului actor”. Nu se 
grăbea, nu vroia să se odihnească inaintea 
„evenimentului“, nu avea emoții avea, in 
schimb, o nedumerire: de ce tocmai ea să 
spună. cum e cu condiţia tinărului actor? 


tacol. Juca cu fiecare în parte şi se bucura ca 
un copil cînd i se anticipa un gind, El m-a 
invăţat, în primul rînd, să fiu ca mine nu ca 
el. Şi să fiu de-adevăratelea, nu să mă fac ca 
sint. Şi să nu mint publicul. Aș fi vrut eu să şi 
„iur“ ceva din liniștea, din delicatețea şi din 
sufletul acela mare... Dar asta ne dădea sin- 
gur, suflet... Studenţia a fost, din toate punc- 
tele de vedere, o perioadă bună pentru mine. 
În anul |! am făcut Riul care urcă muntele, cu 
Cristiana Nicolae care mi-a dat iluzia că ac- 
torul este ceva foarte importantt, nu o recu- 
zită vie cum, din păcate, se întimplă să fie de 
multe ori și e dureros. E dureros să vezi că 
orice contează mai mult decit actorul: cum 


najul a mers bine, am mers și eu bine. De la 
scenariu şi regie pină la echipa de actori to- 
tul a lucrat pentru succesul filmului. lar eu 
am avut șansa unor parteneri extraordinari. 
Adevărul este că întotdeauna am avut în jur 
oameni de la care am avut ce învăța, care 
m-au tras în sus. Pentru un actor tinăr este 
toarte important pe cine are alături. Între ce 
parteneri e plasat. Actorul tinăr e ca un bu- 
rete. Absoarbe tot. Depinde ce-i dai să ab- 
soarbă... Pentru mine insă, este cu atit mai 
importantt cu cit sînt un actor care are ne- 
voie de ceilalţi. De regizor — eu fără regizor 
nu exist — de parteneri, de ochiul din spatele 
aparatului de filmat, de un control din afara 
mea. Și de încredere. Nu pot lucra — bine — 
decit cu încredere și în colaborare. Asta nu 
înseamnă că vreau să fiu cocoloşită. Să mi se 
spună tot timpul ce grozavă sint. Deloc! Cind 
ți se spune într-una că ești grozav, dispar 
orice criterii de comparaţie. Rămii tu cu tine 
şi mereu grozav. O plictiseală. Climatul de în- 
credere nu exclude deloc discuţiile în contra- 
dictoriu. Dimpotrivă! Îmi doresc un regizor — 
mină-de-fier în fața căruia să mă umilesc ca 
nu pot, dar care să ma ajute sa pot face şi alt- 
ceva. Care să știe să se uite la mine dincolo 
de schema în care m-au fixat rolurile pe car 

le-am făcut pînă acum: fete cuminţele, drăga- 
laşe şi... fireşti. De fapt, tot despre încredere 
este vorba. Orice actor are nevoie de încre- 
dere, cu atit mai mult actorul tinăr. Există o 
idge — sau e numai o poveste despre o ţară 
in care există o lege — din trei cuvinte, refe- 
ritoare la actor: „să nu rănești“. Lipsa de în- 
credere face mai mult decit să rănească. 

— Cum priveşti experiența Clujului? Cum 
ai parcurs-o? 

— Într-un fel, cred că mi-a folosit. pentru 
că ai nevoie de un material cu care nu te 
naști, pe care nu-l citești şi trebuie să-l acu- 
mulezi din viață. Mie, experienţa de viaţă îmi 
lipsea. Am intrat din primul an în institut, 
acolo am fost sub aripa ocrotitoare a „meşte- 
rului“, am făcut ce mi-era comod și ce învă- 
tam atunci să fac, după care am rămas sin- 
gură. În aceşti șase ani din Cluj — şi nu nu- 
mai, pentru că am jucat și la Turda — am 
acumulat o experienţă de viaţă care chiar îmi 
trebuia. Ca să fiu dreaptă, la Cluj am făcut și 
citeva lucruri bune, iar cind n-am avut ce ju- 
ca, am cerut să mă duc la Turda. Pentru ca, 
la un moment, dat incepusem să mă indoiesc 
că mai pot să fac meseria asta. Vreau sa 
spun, s-o fac bine. Pentru că, după mine, 
meseria noastră ori o faci bine, ori n-o faci 
deloc. Cale de mijloc nu există sau, daca 
exista, are un nume care nu-mi place: medio- 
critate. Din pacate, n-am avut niciodata șansa 
unui spectacoi despre care sa se vorbeasca. 
Toate s-au „strecurat“, aşa... A fost bine la li- 
mită. Tot ce am făcut a fost „câlduț“. „Dra- 
guţ”. Simt că mă plafonez, că devin „fetița aia 
care e cuminte și ingenuă“. Dar eu sint la o 
vîrstă la care trebuie să mă gindesc să fac și 
altceva. Mi-a folosit Clujul ca o etapă de acu- 
mulare. Acum însă ar fi timpul să şi folosesc 
ce am acumulat. Altfel, risc să rămin într-o 
schema... Risc sa ramin o actriță „fireasca” și 
atit. 

— De fapt, ce e firescul? Este un dat, este 
rezultatul unei munci a. actorului cu sine? 

— Este o aptitudine care trebuie „mun- 
cită”, profesionalizată. Odată, pe timpul cind 


jucam cu profesorul meu în „Anecdote pro- 
vinciale“, mi-a spus: „Tu dai senzația că ceea 
ce faci poate să facă oricine“. Probabil ăsta e 
firescul. Mie însă mi se pare important ca, 
dacă cineva s-ar urca în locul meu pe scenă, 
sa nu poată să facă ce fac eu. Abia atunci fi- 
rescul meu ar avea valoare... 

— Evident că un actor, mai ales tinăr, vede 
şi filmele in care nu e jucat. Ce anume ţi-a 


Soper pere stepe al e pat Actoria este o meserie pe care 
timpina podină. S-a uitat la noi ca pi- i faci i i 2 'a ni ` . 
= da aopo. a ou iA DENI ori 0 faci bine, ori n-o faci delo. 
Si sa a print: «da; ovare IRU S ăia Cale de mijloc nu există. 
Sau, dacă există, 


dumneavoastra prin lucrurile lui... Poate mai 
are un nume neplăcut: mediocritate 


găsiți cite ceva Am găsit... Am găsit 
obiecte pentru un roman. Mii și mii de foto- 
grafii ale unei vieţi, ale unei lumi, ale unei 


epoci. ale unei pasiuni... Cărți, caiete de în- 
semnări, ziare, reviste... O întreagă istorie, 
dar nimic despre Unire... — A fost cineva aici 
maintea noastră?... — A fost, maică... A fost 
cineva de la Cluj... Zicea că e de la Radio... A 
mcârca! o mașină de lucruri... Vechituri... 
— Cum îl cheamă?... — Cine mai știe, maică, 
eu mă ocupam cu de-ale toamnei, murături, 

castraveciori... „Încercam o tristețe 
tară margini! Am făgăduit să ne mai intoar- 
cem acolo, ca cineaşti cetăţeni... Dar, iată, au 
trecut doi ani și n-a mai fost posibil... Unde 
se află acum comoara luată din această casă 
de un om „parcă Dumitrescu... sau Constan- 
tnescu, nu mai știu, maică, cum zicea câ îl 
chħeamā!?” — care ar fi avut obligaţia să duca 
ia un muzeu, spre folosință publică, obiec- 
tele. documentele ce au aparținut celui de al 
doilea fotograf al Marii Uniri? 

Dorința noastră de a face atunci acea 
„Cronică a Marii Uniri“ a rămas un vis. Au ră- 
mas necercetaţi 25 de oameni care acum doi 
ani mai trăiau, încă, participanţi la marele 
eveniment de la înfăptuirea căruia, iată, acum 
sârbătorim 67 de ani. A rămas necercetată 
pină la capăt și povestea aviatorului originar 
din Rădăuţi, Ulmeanu. care a survolat Carpa- 
ţii, peste linia frontului, la 27 noiembrie 1918, 
cu un aparat de zbor rudimentar, un „Zie- 
gler” sau un „Pfeifeindeker“, pentru a ateriza 
pe „Cimpia Libertăţii“ de la Blaj aducind do- 
cumente legate de infăptuirea actului istoric 
al Unirii... 

Poate că încă nu e prea tirziu să pornim 
din nou la drum, înarmaţi cu peliculă și cu 
bandă de magnetofon... Aşa cum scriam în 
memoriul din noiembrie 1983 — am convin- 
gerea necesităţii politice a unui asemenea 
film care să rămină mărturie a respectului 
nostru, a epocii noastre, față de istoria popo- 
rului căruia îi aparținem cu tot ceea ce avem 
mai scump. 


Pompiliu GÎLMEANU 


N-am făcut mare lucru pină acum... Nu s-a 
ivit ocazia..." Este adevărat. Filmul nu a 
răsfățat-o. „Nici teatrul..." — șoptește, ca 
pentru sine. Dar puţinul — cantitativ vorbind 
— pe care l-a făcut, i-a fixat un loc sigur, so- 
lid în plutonul tinerilor actori valoroși. Catri- 
nel Dumitrescu e un nume rostit cu respect 
şi de colegi, şi de regizori, şi de spectatori. 
Poate este „cazul“ acela de actor in stare să 
se impună prin puţin... 

— Nu ştiu ce fel de „caz“ sint... Știu doar 
că nu am avut prea multe şanse în profesia 
asta în care șansa are şi ea rolul ei. Marele 
meu noroc — poate singurul cu adevărat 
mare — a fost că am învăţat cu Octavian Co- 
tescu și că, în anul III, m-a luat să joc cu el la 
„Bualandra“ în „Anecdote provinciale“, iar 
mai apoi am jucat alături de el și în ton, bles- 
temui pămintului — blestemul iubirii... Do 
ani, aproape zi de zi, l-am văzut jucind pe 
scenă și în film; l-am „prins“ în toate stările 
— și mai supărat, şi mai obosit, şi mai preo- 
cupat de sănătatea lui; indiferent ce simțea, 
sau cum se simţea, niciodată nu și-a „minţit“ 
publicul! Asta a fost norocul meu: mi-am în- 
ceput meseria alături de un mare actor și am 
învăţat-o, fâcind-o sub ochii lui... Am învă- 
tat-0, am „furat-o“... 

— Ce ai învăţat, practic, de la Octavian 
Cotescu? 

— Printre actorii tineri circulă o vorbă: noi, 
din Institut, am ieșit mici Coteşti sau mici 
Dem Răduleşti... Cotescu nu a dorit niciodată 
să „producă“ mici Cotești. Niciodată nu l-am 
văzut urcîndu-se pe scenă și spunind: „fă ca 
mine!“ El ne dădea situaţia, contextul și ne 
lăsa să ne descurcăm. Cînd nu lucram și stà- 
team în sală, nici nu puteam să mă uit ce fac 
colegii pe scena. Mă uitam la el. Era un spec- 


i] 


stă o brichetă pe masă, sau ce floare lipsește 
din vază, sau oglinda care nu e „racord“, dar 
racordul de stare al actorului contează mai 
utin.. În anul III, am fost Laura Herdelea în 
rotii după cum am făcut Ora O, cu Nicolae 
Corios și Omul care ne trebuie, cu Manole 
Marcus. Acela a tost chiar un rol toarte drag 
mie, iar lucrul la film, o incintare. Marcus 
este un regizor cu care actorul se simte, din 
plin, actor... Pe urmă am plecat la Cluj, unde 
vreo doi ani nu am făcut chiar nimic! M-a 
chemat Manole Marcus pentru Non-stop și 
Nicolae Corjos la Pădurea nebună, dar pen- 
tru alt rol decit cel pe care l-am făcut, pentru 
ca mi-am luat inima în dinţi și l-am rugat sa 
mă lase să dau probe pentru Despa, — deși, 
sau poate tocmai pentru că, nu părea deloc 
un rol pentru mine. Vroiam să încerc și eu o 
dată ceva ce, la prima vedere părea inaccesi- 
bil mie... Şi iar am mai stat un an la Cluj. 
Pină a refuzat cineva rolul din Buletin de Bu- 
curești și mi s-a dat mie. Peste noapte. Cea 
urmat, Ştiţi. Succesul filmului și seria a doua 
Căsătorie cu repetiţie... 

— Este un succes la care ai pus umărul. Ai 
putea să-i explici? 

— În primul rînd, cred că este vorba de ne- 
voia oamenilor de a ride. Nevoia de comedie. 
Dar, sigur, nu toate comediile au succes. 
Aici, totul a pornit de la scenariu. Ţin minte, 
cînd l-am citit, m-a încîntat. Chiar am ris! 
Este construit pe o schemă, dar o schemă 
credibilă. Şi comicul nu e căutat cu lumina- 
rea, ci se adună din situaţii reale, de viaţă, 
așa cum întilneşti la tot pasul. În ce mă pri- 
vește, n-am făcut mare lucru. Probabil că o 
altă actriță ar fi făcut altfel personajul meu și 
fiimul ar fi avut același succes. Nu e meritul 
meu. Eu sint o rotiță într-un angrenaj. Angre- 


reținut atenția, ce te-a interesat in filmele 
noastre? 


— Din păcate, am văzut puţine filme de la 
care să plec cu părerea de rău că n-am fost 
și eu acolo, că n-am pus și eu umărul la rea- 
lizarea lor. Dar au fost citeva care m-au inte- 
resat pentru că simțeam ceva dincolo de film 
ca atare. Un mesaj necomunicat în vorbe, în 
dialog. Cel mai adesea în filmele noastre, ce 
se spune se și vede. Mie, important mi se 
pare sensul de dincolo de vorbe. Ideile care 
se transmit prin tăceri, prin pauze, prin sub- 
text, nu prin text sau chiar prin vorbe care 
aparent au alt înțeles. Chiar și întf-o scenă 
de dragoste, bună, important este ceea ce-și 
comunică actorii dincolo de ceea ce îşi spun 
prin cuvinte. Spectatorul este foarte sensibil 
și reacţionează tocmai la acest fel de comu- 
nicare indirectă. Asta mă interezează și pe 
mine: acel ceva de spus care există în fiecare 
film bun şi care unește o echipă întreagă în 
jurul lui și pentru care, în ultimă instanţă, se 
face — sau ar trebui să se facă — orice film. 

— Catrinel Dumitrescu, aș vrea să ne in- 
toarcem la dumneata, adică la Catrinel Dumi- 
trescu. Din tot ce mi-ai spus nu se incheagă 
deloc imaginea unei tinere actrițe mulțumită 
cit de cit de realizările ei. De munca ei. Nu 
este şi imaginea pe care o au spectatorii. De 
ce? Cine se inșeală? Dumneata? Spectatorii? 

— Nu știu... Eu, oricum, nu sint, nu pot fi 
mulțumită cu cît am făcut. Pot mai mult. Pot 
mai bine. Sau, cel puţin, cred că pot mai mult 
și mai bine. Totul e să mi se dea ocazia sa 
demonstrez. Să demonstrez chiar că nu pot 
la o adică, dar să demonstrez... Ca să fiu sin- 
ceră însă, cred că eu niciodată n-am să fiu 
mulțumită de ceea ce fac. Niciodată n-o să 
mi se pară că ceea ce am făcut e perfect 
Dealtfel, cred că perfecțiunea nici nu există 


Nu există decit drumul — un drum lung — 

spre perfecțiune. Și dorința noastră de a o 

atinge... = 
Eva SIRBU 


regizorii noștri 


în date şi în cifre 


Gheorghe 
[N] aghi 


Rez în medie un film la mai puțin de 
oi âni, Gheorghe Naghi a dovedit o produc- 
tivitate ridicată. 

De la adaptările dupa Caragiale și Goldoni, 
realizate în coregie, Gh. Naghi a trecut la te- 
matica de actualitate, apelind la proza unor 
scriitori ca Fânuș Neagu, Sutd Andras şi alții. 

Vom menţiona în primul rînd diversitatea 
de gen a filmelor sale, de la drama de consti- 
ință (Doi bărbaţi pentru o moarte) la comedia 
de anticipație ştiinţifico-fantastica (Elixirul ti- 


Rio un dosar pîntecos, ciudat, care 
imi pare scenariul unui film de colportaj. La 


drept vorbind, s-ar putea face din el un docu- “ 


mentar pentru mai buna petrecere a revelioa- 
nelor. Extrag fragmente: 

„Stimaţi tovarăși, ţin să vā informez, cu 
toată onestitatea și dintr-o pornire de conşti- 
inţă, că întreg comitetul nostru de bloc e o 
banda alcatuită din indivizi fără scrupule care 
jefuiesc ca în codru locatarii, fiind înţeleși în- 
tre ei şi acoperindu-se reciproc. Se numesc 
(urmează numele, profesiunile şi virstele n.n) 
Cercetarea actelor de gestiune vă va con- 
vinge. Borderourile sînt falsificate atît de vizi- 
bil încît pina şi un nespecialist își poate da 
seama. Rog a se ancheta. „Semnat: Viorel 
Eugeniu R., B-dul Leontin Salăjan... nr... Bio- 
cul... Scara... etajul... Apartamentul... Econo- 
mist, pictor naiv, fotograf amator, fost mem- 
bru în Comisia de cenzori a Comitetului de 
bioc." 

Referatul Comisiei trimise de Consiliul po- 
pular al Sectorului, sā ancheteze: 

„Reclamație nefondată. Actele sînt în buna 
regula. Nici un locatar nu susţine afirmaţia 
reclamantului. N-a mai fost reales in comisia 
de cenzori din cauza atitudinilor urite fața de 
ceilalți membri (scandaluri, înjurături, ame 
ninţări, intrigi, tendința de a deveni un fel de 
„comandant“ al blocului“), ceea ce l-a facut 
sa promită tuturor „răzbunare“. (Semnat. ) 


„Stimată comisie de judecată tovârășească, 
subsemnatul Viorel Eugeniu R. din... (adresa 
n.n.), economist, pictor naiv, fotograf amator, 
caporal în rezervă, chem în fața dv. pe Livni 
T.D., actualmente președinte al Comitetului 
de bloc de la adresa mai sus indicată, per 
sionar, fost membru al partidului averescear 
care a dus o politică de dezmembrare a țarii 
în trecute regimuri, și cunoscut în cartier 
pentru practicarea jocurilor de noroc (table 
rummy cu pietre, belotă) în spaţii închis 

Reclamînd Consiliului popular al Sectorulu: 


nerețţii). In ultima perioada, realizatorul a ara 
tat preferință pentru tematica filmelor pentru 
copii. 

In filmele sale, Gh. Naghi a folosit cu pre- 
dilecţie actori consacraţi avind însă grija să 
facă loc și debuturilor în distribuțiile sale 
Astfel, Aurel Cioranu și Alexandru Lungu au 
apărut prima dată pe ecran în D-ale carnava- 
tului, Monica Ghiuţă în Vremea zăpezilor (ro! 
cu care a obținut premiul de debut la Ma- 
maia, 1966). De asemenea, Gh. Naghi s-a 
arătat inspirat în privinţa interpreţilor pe care 
i-a ales în filmele de copii.. Aventurile lui Ba- 
bușca este unul din cele mai vindute filme 
românești în străinătate. S-a bucurat de un 
succes deosebit la achizitorii din alte ţări şi: 
Alarmă in Deltă, fapt confirmat și de difuza- 
rea în ţară: printre cele mai bune cote la 
box-office la ecranizările din ultimii ani. De o 
performanţă similară se bucură Dumbrava 
minunată, ceea ce dovedeşte o dată în plus 
ca filmele pentru copii au un loc bine deter- 
minat în producția noastră cinematografică. 
Competiţiile internaţionale n-au făcut decit 
sa confirme această stare de fapt: cu filmul 
Cine va deschide ușa, Gh. Naghi a obținut 
premiul de regie la festivalul filmului pentru 
copii de la Teheran, cu Dumbrava minunată, 
premiul pentru cea mai bună legendă cine- 
matografică la festivalul de la Moscova, iar în 
1984 — Acţiunea Zuzuc a primit medalia de 
argint la festivalul filmului pentru copii de la 
Tomar (Portugalia). 

Regizorul a apărut el însuși ca actor în mai 
multe filme, a căror regie nu a semnat-o e! 
Facerea lumii al lui Gheorghe Vitanidis, de 
pilda, sau Asediul de Mircea Mureșan. 

In afara titlurilor menţionate în tabloul ala 
turat, filmografia lui Gheorghe Naghi mai 
conţine scurt metrajele artistice După con- 


curs și Globul de cristal (acesta din urmă” 


premiat şi în competiţii internaţionale), docu- 

ntarele de lung metraj Legende contem- 
porane — monografie a județului Argeş — și 
Genze — monografie a județului Neamţ, pre- 
cum și alte zeci de filme utilitare. 

paralel cu activitatea pe platourile de la 
Buftea, Gh. Naghi realizează în cadrul stu- 
dioului „Al. Sahia" și filme de scurt metraj, de 
diverse genuri, tema lui preferată fiind tot 
viața copiilor. Astfel, alături de regizori con- 


- sacraţi în acest domeniu ca Florica Holban, 


Doru Segal etc., Gh. Naghi întregeşte ceea 
ce s-ar putea numi o şcoală românească a 
documentarului despre și pentru copii. 

Această preocupare se manifestá chiar și 
pe plan organizatoric-propagandistic: alaturi 
de Elisabeta Bostan, Gh. Naghi este unul din 
iniţiatorii festivalului filmului pentru copii de 
la Piatra Neamţ. lar la tabara de pionieri și 
şcolari de pe litoral, a fost organizatorul galei 
filmului pentru copii, ca şi al unui colocviu 
pe. această tema. 

In prezent, Gh. Naghi pregătește un nou 
film artistic de lung metraj, după un subiect 
pe care regizorul îl poarta în suflet de foarte 
mulți ani, inspirat. desigur, tot din viața copii- 


lors Mihai DUŢĂ 


Filmul Scenariul 


Anul 


premierei Spectator 


Interpreţi principali 


Două lozuri 


(coi ogie Jean Georgescu, Aurel 


Miheles, Gh. Naghi 
după lL. Caragiale 


Gr, Vasiliu-Birlic, Marcel 


Anghelescu, Al. Giugaru 2.276.000 


D-ale carnavalului Gh. 


(coregie) Naghi, A. Miheles, 


după I.L. Caragiale 


Gr. Vasihu-Birlic, Al. Giu- 


garu, lon Lucian 3.279.000 


Telegrame 


(coregie) Mircea Ştefănescu după 


LL. Caragiale 


Gr. Vasiliu-Birlic, Car- 
men Stănescu, Ștefan 


Ciubotăraşu, Al. Giugaru 3.772.000 


Bădăranii Adaptare de Mircea Şte- 
(coregie) tănescu şi Sică Alexan- 


drescu 


Gr. Vasiliu-Birlic, “Al. 
Giugaru, George Calbo- 


reanu, Radu Beligan 2.381.000 


Lumină de iulie Fănuş Neagu 


Vintilă Ornaru 


George Motoi, George 
Calboreanu, Gr. Vasiliu- 
Birlic, Margareta 


Pogonat 1.198.000 


Fânuş Neamr 
Nicolae Velea 


Vremea zăpezilor 


Cine va deschide Alexandru Anunţ 
uşa Nicolae Ștetänesi: 


Siită Andras 
Gh. Naghi 


Doi bărbațiipentru 
o moarte 


Marion Ciobanu, Toma 
Caragiu, Monica Ghiuță, 
Mihai Mereuţă 1 953.000 


Şt Mihaescu Braa şi 


copilul Armand Oprescu 1.009 vu! 


Ilarion Ciobanu, 
Matei Alexandru, 
Monica Ghiuţă 


Petre  Luscalov, Geta 
Doina Tarnovsciu 


Aventurile lui Ba- 
huşcă (în colabo- 
rare cu Geta Doina 
Tarnovschi) 


Gabriel Nacu. Emanoil 
Petruţ Anzao Pellea 


Lazăr Vrabie 1.670.000 


Alexandru Andriţonu, Ni- 
colae Ştelănescu, Beno 
Meirovici 


Elixirul tinereții 


Florin Piersic, Ana Sze- 


les, Marin Moraru, Aurel 


Cioranu 1-933-000 


Petre Luscalov 
Gh. Naghi 


Alarmă în Dehă 


Ciocolată cu 


Vintilă Ornaru, Gh, Naghi 
alune a 


Dumbrava minu- 


nată 


Draga  Olteanu-Matei, 
după Mihail Sadoveanu 


St. Mihăilescu-Brăila 
Cornel Coman, Emanoil 
Petruţ 2.485.000 
ŞI. Mihăilescu-Brăila, 
Matei Alexandru, Geo 
Costiniu 1.531 000 
fetița Diana Muscă, 

Draga Olteanu-Matei, 


Ernest Maftei 2.238.000 


Petre Luscalov 
Gh. Naghi 


Fiul munţilor 


copiii lulian Bălţăţescu, 
Isabela Zaharia, Carmen 


Strujac, Paul Chiricuţă 1.531.000 ` 


Acţiunea Zuzuc Aurora Icsarie, Mihai 


Opriş 


copilul Andrei Daban, 
Cristina Deleanu, Ovidiu 


Moldovan 743.000 


subiect liber 


Un dosar ciudat 


O propunere de comedie satirică: 
grandoarea şi decadența 
unui calomniator de profesie 


ca acest ins e, probabil, autorul unor matra 
pazlicuri în administrarea gestiunii locatari- 
lor, el a comunicat Comisiei trimisă de Con- 
siliu — care a frecventat mult locuinţa sa per- 
sonala, unde nu pot ști ce-au fâcut atitea ore 
impreună, adică daca și ce au mincat, bâut și 
așa mai departe — că aș fi intrigant, denun- 
tator şi de rea credinţă, calomniindu-maă grav, 
insinuind chiar că sint „sărac cu duhul”, 
adica alienat mintal, sau schizofrenic, ceea 
ce e o boală ce ar duce la izolarea mea de 
contextul social şi familiar, deşi sînt singur, 
n-am fost niciodată căsătorit, ducînd o viaţă 
castă de cind mă știu. Asemenea calificari 
îmi dăunează foarte mult moral, drept pentru 
care cer trimiterea în judecată şi pedepsirea 
suszisului conform legilor noastre în vi- 
goare." (Semnat 

Dupa prima înfăţişare, reclamaţia a fost 
scoasa de pe rol fiind considerată „neiînte- 
meiată, neserioasă”. 


„Stimate tovarăşe procuror şef, subsemna- 


tul Eugeniu Viorel R. din (adresa... econo- 
mist, pictor naiv, fotograf amator premiat la 
concursul pe sector, caporal în rezerva, fila- 
telist cu realizări apreciate unanim în cercu- 
rile de specialitate, fost membru al Comisiei 
de cenzori de pe lingă Comitetul de bloc, vă 
reclam următoarele: Chemind în judecată pe 
cetățeanul Liviu T.D. de la aceeași adresă 
pentru motivul că... (urmează motivul n.n.) 
aflu cu surprindere că soția sa, Domnica D., 
în vîrstă de 42 de ani, a cărei ocupaţie nu o 
cunosc, dar care se îmbracă foarte elegant, 
chiar ţipător, și despre ale cărei moravuri nu 
pot spune nimic precis, deși blocul vorbeşte, 
a făcut o vizită anticipată unor membri ai Co- 
misiei de judecată, chipurile pentru a se inte- 
resa de „procedură“. Se pare că vizita a durat 
neobișnuit de mult, deși, se știe, procedura e 
simplă și poate fi aplicată, în cîteva minute, 
Nu cunosc exact legăturile anterioare ale 
acestei femei cu acei membri ai Comisiei și 
deci nu pot afirma nimic precis. Rog însa, 
respectuos, să se cerceteze dacă e. vreo legă 
tură între acest fapt şi scoaterea de pe rol a 
procesului ce l-am intentat, cu o iuțeală care 


-ă pus pe ginduri atit pe mine cit și pe ma- 
oritatea absoluta a celorlalți locatari 
»loc, Dacă presupunerile mele sînt juste 
dori să compar cu piritul în fața unei cor 
obiective numite de dv. sau, eventual, cel ; 
care-l reclam să fie judecat într-o instar!a 
specială“. (Semnat...) 


Urmează: o reclamaţie făcută ziarului „In- 
formaţia Bucureștiului“: Un memoriu adresat 
procurorului-şe! al Republicii; altul, Ministru- 
lui de justiţie; Uniunii Generale a Sindicate- 
lor; Consiliului de Miniștri etc. 

Fiecare din ele a produs alergătura, dis! 
cari de persoane în anchetă, cercetări, discu 
ţii cu diverşi, referate, încheieri cu întocmirea 
de dosare, cheltuială de timp, energie, dacti- 
lografieri. De ce atita zdruncin pentru un re- 
clamagiu-maniac, dovedit ca un calomniator 
de profesie, aceasta fiind și distracţia lui 
principialâ? 

— E în dreptul său! — zimbeșşte cel ce mi-a 
arătat dosarul. Ce să-i faci? 

— Dar s-a demonstrat mereu că e un de- 
faimător. Nu poate fi tras el însuşi la răspun- 
dere? 

— Întocmeşte în așa fel denunțurile, recla- 
maţiile, încît nu poate fi acţionat în judecată 
pentru afirmaţiile ce nu se verifică. lar cînd 
s-a ivit, totuşi, o atare posibilitate, comitetul 
de bloc, pe care l-a acuzat fățiș de malversa- 
ţiuni, n-a dorit să-l cheme în judecată, consi- 
derind faptul minor. 

— Ce se poate face atunci împotriva unor 
astfel de indivizi, care infestează traiul altora? 

— Condamnarea de către opinia publică la 
locul unde trăiesc, unde lucrează, le poate 
domoli zelul. Ori îi poate anihila. Căci ei înjo- 
sesc însăşi noţiunea de democraţie, dreptul 
sacru al cetățeanului la echitate și justiţie... 
De ce n-ai scrie dumneata, despre acest caz, 
sa zicem, în vreo publicație? 

Chiar așa... 


Valentin SILVESTRU 


e-un -iel 
„Fără în îndoială 
are-l putem num: 
„Juriul nu a pt 
să-i acorde 


Sub semnâtura criticului Etienne Ballarini, 
prestigioasa revistă franceză de specialitate 
Jeune Cinéma — septembrie 1985 — con- 
semnează Festivalul filmului de la San Remo 
dedicind o jumătate din spaţiul recenziei fil- 
mului lui Mircea Veroiu, Adela. Reproducem 
din_textul criticului francez: 

„Petuzind să considere filmul un produs 
comercial, ținindu-se departe de orice fel de 
manifestare de acest soi, credincioasă voca- 
ției sale iniţiale, „Mostra“ de la San Remo 
continuă să prospecteze toate direcţiile în 
căutarea unui cinema de autor. 

= trecut, Festivalul de la San Remo a per- 

mis deja descoperirea unor cineaști care de 
atunci au devenit celebri, ca de pildă Jerzy 
Skolimowski, Yilmaz Güney, Krzystof Zanussi 
sau Vera Chytilova... Anul acesta, o dată mai 
mult, publicul și criticii au putut, astfel, să 
descopere un cineast român, pină acum 
aproape necunoscut, și care s-a revelat a fi 
un mare autor: Mircea Veroiu. O retrospec- 
tivă i-a fost consacrată. 

Cinematograful său evocă Dragostea, Prie- 


aven 


e Janeiro la Paris 


de capodoperă“ 
1 dea cu un 
a printre cei mai 
itut face altceva 
larele Premiu“ 


ace 


cineast 
mari“ 


pg 
decit 


tenia, libertatea pierdută, scurgerea timpului, 
sfirşitul unei lumi... El le exprima in filme cu 
caracter istoric, printr-un discurs narativ prin 
„intermediul căruia se interoghează citeodată 
şi asupra prezentului. 

Fiecare dintre operele sale, de o extremă 
luciditate, este însoţită de o scriitură cinema- 
tografică în care lumina, încadraturile şi ima- 
ginile au o valoare expresivă, debordantă. 

Fără îndoială, avem de a face cu un cineast 
pe care-l putem număra printre cei mai mari 
şi ultimul său film, Adela, prezentat în cadrul 
competiţiei oficiale, este un fel de capodo- 
peră. Acea imposibilă poveste de dragoste de 
la sfirşit de secol şi de civilizaţie, atunci cind 
alte valori își făceau apariţia, este o superbă 
metaforă a dragostei și a libertăţii, a conse- 
cințelor istoriei asupra oamenilor. De o fru- 
museţe plastică amintind de Visconti și Ku- 
brick (Barry Lyndon), filmul este unul dintre 
acelea care te marchează pentru totdeauna. 
Juriul nu putea face altceva decit să-i acorde 
Marele Premiu. Ceea ce a şi făcut. 

i Í 


ind filmul în care joacă e asociat cu filmele lui Visconti 


şi 


Festivaluri 


e Ronda (Spanii, — Săptămina filmului 
ştiinţific (28 octombrie — 2 noiembrie) a în- 
scris în program. negra prlirarscr oz ră Mircea 
suea şi Culorile electroni Doru 

heșu. 


KJ Valadolid (Spania) Organ nizatorii celei de 
i -a Săptămini interna ionale. a filmului 
ps ere e — 3 noiembrie) şi-au făcut un 
pb de onoare în a invita, în urma succesu- 
ui de la San Remo, filmul Adela de Mircea 
Veroiu. Deasemenea participă în competiție 


Kubrick 
(Valeria Seciu și Marina 


Procopie) 


la scurt metraje Festivitate de premiere de 


Dinu Şerbescu 
e Cartagena (Spania) La Săptămina filmu- 


lui naval și maritim (2—9 noiembrie) au parti- , 


cipat: pha i de Doru Segal, Skif de Doru 
rara ndeni freamăt de aripi de lon 
ostan. 


e Chi 
al filmului ajuns la a XXI-a ediţie (8—24 
noiembrie) a înscris în competiție Glissando 
de Mircea Daneliuc şi scurt metrajele 
cul vrăjitor de ion Popescu Gopo, Vijelie de 
Dinu Petrescu, Festivitate de de 
Dinu Şerbescu, Casa de Zeno Bogdănescu, 
Baladă pentru o mărgică albastră de Lumi- 
na GALAI: 


è Barcelona (Spania) — Al Ill-lea Festival 
al filmului științific (11—15 nomui a reți- 
nut in concurs Muguri de Mircea Popescu, 


continuă să filmeze de Ladislau 
Karda, Apa această necunoscută de Uliana q 


n 


tiei, 
muzicii și a coloanei 
" Galilei. 


(SUA) Festivalul internaţional! 


"cută pentru expresivele e 


Petringenaru, Medicină, gesturi, calculatoare 
de Alexandru Sirbu şi Cind înfloresc nuferii 
de lon Bostan. 


e Espinho (Portugalia) — La cea de a IX-a 


ediţie a Festivalului internaţional al filmului 


de animaţie „Cinamina '85" au fost incluse în 
mpata Ucenicul vrăjitor de lon Popescu 

Gopo, Minunata lume a scrisului de Virgil 
Mocanu, Festivitate de premiere de Dinu Şer- 
bănescu, Frinele nu fac minuni de Anamaria 
Buzea, Pierdevară de Călin Giurgiu, Pompele 
de Ovidiu Bandalac, Vijelie de Dinu Petrescu, 
Minunea spațială—Delta de Mircea Toia şi 
Călin Cazan. i 


e Bangalore (india) — Al IV-lea Festival 
internaj pori al filmului pentru 209 și tineret 
(14—23 noiembrie) a reținut Rămășagul de 
lon Popescu Gopo și Baladă pentru o măr- 
gică albastră de Luminiţa Cazan. Deaseme- 
nea a invitat să participe la festival pe regizo- 
D lung metrajului din concurs, lon Popescu 

opo. 


e Londra (Marea Britanie) Pentru presti- 
giosul Festival internațional necompetitiv de 
pe malul Tamisei, ajuns la a XXIX-a ediție, 
(14 noiembrie — 1 decembrie) organizatorii 

lectează cele mai reprezentative filme ale 
Fiului ce se încheie sau cele ce au fost încu- 
nunate cu laurii altor festivaluri. Din această 
ultimă categorie face parte și filmul lui Dan 
Pita Concurs, recompensat cu premiul Fl- 
PRESCI la Festivalul internaţional al lilmului 
de la New Delhi în luna ianuarie. Regizorul a 
fost invitat să participe la prezentarea filmului. 


e Viterbo (Italia) — La cel de ai XV-lea 
Festival al filmului dedicat omului, naturii şi 
mediului înconjurător (18—23 noiembrie) am 
participat cu Apa această necunoscută de Li- 
liana Petringenaru și Pretutindeni de 
aripi de lon Bostan. A 


e Oulu (Finlanda) — cea de a IV-a ediţie a 
Festivalului filmului pentru pogi (18—24 
noiembrie) a înscris în competiție Vreau să 
ştiu de ce am aripi de Nicu Stan. 


© Plovdiv (Bulgaria) — La Festivalul filmu- 
lui pe tema: „Tineretul şi progresul tehni- 

co-știinţific“ (21—22 naano au participat 
in concurs: Ah tinerii din ziua de azi! de Te- 
reza Barta şi inventator și pinter re lon 
Moscu şi scenariul TV ' Racheta Albă de Cris- 
tiana Nicolae: 


ms 


'eLa Festivalul in ional al filmului de- 
scurt metraj de la Rio Janeiro, regizorul 
Mircea Popescu ne-a pregătit un 'bis După 


- ce la ediţia din anul trecuta obținut „Premiul. 


Fritz Fiegi“ pentru filmul său Sensibilitatea 
plantelor, în acest an și-a adjudecat, din nou, 


același troleu pentru Muguri. 


ePe lingă Festivalul internațional a filmului 
de ficțiune de la Tokio, japonezii au inaugu- 
rat în acest an și un Festival internațional al 


_fiimului de animație la Hiroshima. La aceasta 


primă ediție „Premiul al il-lea“ a revenit fil- 
mului Fotografii de familie de Radu igaszag. 


eUn alt Festival dedicat i în premieră anima- 
de la Antibes-Juan-les-Pins, a acordat 
„Premiul speciai al juriului pentru calitatea 
sonore filmului Galitelo 


e La Festivalul fiimului naval și maritim de 


. la Cartagena filmul lui Doru Matei, Skif, a ob- 


ținut Marele premiu la categoria scurtmetraje 
pe 35 mm. Este cel dintii premiu internaţional 
al regizorului. Îi urăm: la mai multe! 


e La Festivalul filmelor de televiziune de 
la Plovdiv, Premiul interviziunii a fost acor- 
ii sonaue Racheta Albă de Cristiana 

icolae 


© Cel de al cincilea premiu al lunii nu a re- 
venit unui cineast, ci unei graficiene, cunos- 
afişe cinemato- 
grafice: Klára Tamas-Blaier. Concursul in- 
ternaţional lansat de Centrul , Pompidou- 
Beaubourg de la Paris pentru un afiș care să . 
reprezinte cinematograful indian văzut prin 
vedetele. sale, a ales dintre miile de propu- 
neri sosite oa Klărei Tamas-Blaier pe care 


=) reproducem şi noi. 


. Pagină realizată de Adina Darian 


mii pentru filme românești 


e fin A zii 


La Juan-les-Pins, un juriu internaţional 
entuziasmat și-a acordat „Premiul spe- 
cial“, muzicii și coloanei sonore din fil- 
mul de „Animaţie românesc 
Galilei 


i Em r gag 
PRST NTERNATIONAL ANIMATION FESTIVAL IN JAPAN 


W2 i 
sai i i 
RX ORTYvT 
FAMILY SNAPSHOTS 
Te y 
TENUL 


FEY 
Radu - 


“dp 
"QASZAL: 


LINSER HRU = Ai i 
4, D823, Aer ns 


Pe podiumul marilor festivaluri 
pentru: Fotografii de famile 
de Radu Igaszag (stinga) și pentru 
Muguri de Mircea Popescu (dreapta) 


Pentru retrospectiva filmului indian, 

premiul pentru afiş la Centrul Pompi- 

dou, i-a revenit talentatei noastre gra- 
ficiene Klára Tamas Blaier 


ublicul larg ştie ca există, la ora actua! 
O adevărată filmografie Liviu Rebreanu ate 
tind amprenta adincă pe care a lasat-o litera 
tura marelui scriitor asupra cinematografie 
noastre. Peste cele două versiuni ale Ciu- 
leandrei, peste lon — Blestemul pămintului 
— Blestemul iubirii și Răscoala, dar mai cu 
seamă peste Pădurea spinzuraţilor rămîn in- 
scrise pecetea spiritului marelui scriitor, ca- 
racterui pregnant vizual al prozei sale, inepu- 
izabilul univers psihologic, diversitatea tipu- 
logică, forța definitorie a personajelor. Nu- 
de mirare că romanele lui Rebreanu au con- 
stituit o atracţie de prim rang pentru cineaști 
noștri. După cum se poate presupune la ele 
vor reveni maeştrii cinematografiei românești. 

Dar Rebreanu nu s-a mârginit sá influen- 
teze cinematografia indirect, tematic, prin 
{forța vizuală şi popularitatea literaturii sale, ci 
a fost — la vremea sa — unul dintre puţini: 
scriitori care au crezut în arta imaginii şi s-au 
arâtat interesaţi de ea — cum o dovedesc nu 
numai articole și interviuri publicate în timpul 
vieţii ci şi un episod mai puţin cunoscut al ti- 
nereţii_ sale. 


Rebreanu secretar lite 


Chiar la începuturile cinematografiei noa 
tre, autorul atît de ecranizat mai tirziu car: 
insă, pe atunci, abia își publicase cel dintii 
volum la Orăştie (Frămintări 1912), concepea 
două scenarii de film. Asupra acestui mo 
ment dorim să ne oprim în rîndurile care ur- 
mează. 

Rebreanu se apropie de ideea cinemato- 
grafului pe la mijlocul anului 1912, sub im 
pulsul avintului dat de Leon Popescu zorilor 


Dincolo de sentimentul dragostei, sentimentul onoarei. 
(Pădurea spinzuraţilor, cu Ana Szelesz şi Victor Rebengiuc) 


Protagoniști: 
Beethoven... 
Schuman... 
Clara Wieck 


Biografii romanțate 
sau „filme cu muzic: 


Filmul, uneori hubloul prin care din ca- 
latoria vieţii (grăbită, şi, să recunoaştem 
de cite ori superficială!) vezi lumea. Lu- 
mea cea mare, firul de viață de aiurea 
căci închipuirea noastră modelează de 
multe ori nu după realitate, ci după o altă 
închipuire, una artisticească la care 
ochiul și mintea au acces. 


e Tocmai în acest sens gindind lucru- 
rile, diversitatea este relevantă. lată Des- 
tin (producţie a studiourilor din R.P. Chi- 
nezăa) cu Zhou Lijing, Yu Zhongyi. regia 
Wu Tianming) ori Paznicul de far (pro- 


10 


ducţie a cinematografiei R.P.D. Coreene 
u Sim Men Uk, Kim Ok Hi, Son Von Ciju 
regia Kim Chun Sik, o lecţie despre sim- 
tul datoriei transformat în esenţă a 
existenţei), sint acestea ferestre prin care 
da, vedem lumea. Asemeni Satul uitat sau 
tonicul serial duminical pentru copii Prie- 
tenii văilor verzi (producţie a studiourilor 
cehoslovace). 


e Două filme despre muzicieni, suges- 
tii de biografii romanţate — gen foarte 
controversat, dar foarte „eficient“ — Eroi- 
ca și Simfonia primăverii ne îngăduie cî- 
teva ginduri despre un spaţiu de inspira- 
ue pentru cineaști aflat la interferența, 
sublima, gingaşa, diabolica interferență 
cu Muzica. 

Beethoven și tumultul vieţii sale nu e 
chiar un subiect ușor de abordat. Filmul 
despre compunerea Eroicii (despre care 
Romain Rolland spunea că „este caravela 
lui Columb, care cea dintii ajunge la 
coasta Continentului necunoscut — la 
noul stil...) a făcut-o cu decenţă şi des- 
tulă sobrietate, păstrind un raport de co- 
rectitudine cu litera biografiei. 

Simfonia primăverii a rulat de curind pe 
marile noastre ecrane. Atunci, criticii — 
cei de film, mai reticenţi, cei de muzică 
mai expansivi — și-au formulat opinia. 
Revăzută, creaţia lui Peter Schamoni 
(producţie a studiourilor din R.D. Ger- 
mană), broderie pe marginea biografiei 
lui Robert Schumann şia Clarei Wieck 
iși dezvăluie calităţile, efectele de con- 
strucţie, insolitul unghiurilor de filmare, 
găselnițele de montaj. 


il nu romanesc. Scriitorul se afla numai de 
cîpva ani în ţară, luptind din greu pentru 
existență. Emil Giîrleanu, care-l cunoscuse în î 
1909, la Sibiu, cu prilejul serbărilor „Astrei” îl 
reintilnea în 1911, la București, lipsit de mij- 
luace: „L-am văzut aseară foarte abătut. Îl dă 
afară din casă și n-are unde sta...“ — îi scria 
atunci unui prieten, cerindu-i să-i ofere ada- 
post temporar. Numit director al Teatrului 
Natonal din Craiova, Girleanu îl lua ca se- 
cretar literar. Din nefericire, directoratul lui 


Rebreanu 
era convins 
că 
filmul românesc 
este calea 
cea mai scurtă 
spre 
a arăta lumii 
sufletul românesc 


Girleanu a tost scurt şi în vara anului urma- 
tor, in 1912, cei doi se regâseau la Bucureşti 
unde Rebreanu, abia căsătorit, publica în 
„Rampa“ şi „Flacăra“. Probabil că aici, sub 
impulsul filmărilor la independenţa României 
a fost şi el contaminat de entuziasmul stirni! 
în jurul cinematografului românesc. Leon Po- 
pescu dorea, în mod evident, să antreneze un 
nucleu de tineri literați de viitor în jurul so- 
cietaţii sale de producţie și este neîndoielnic 
ca i-a propus să colaboreze și lui Rebreanu 


În iunie 1913 „Rampa“ îi și consemna pre 
zenţa permanenta, alaturi de Girleanu, Minu 
loscu, Cocea, Sorbul, Lecca și alţii la vizior= 
rile de lucru cu producțiile „Fiimului de 2 
român”. 

in secţia de manuscrise a Bibliotecii Ac=- 
demiei R.S.R. se păstrează două caiete c=- 
prinzind scenariul unei „drame cinematogr= 
fice în 12 tablouri” şi al unei comedii. Drama 
intitulată Vis năprasnic este datată pe ult 
ei fila „19 iulie 1912" cînd filmarile la ins- 
pendența României erau deja terminate s 
ambiţioasa „superproducţie“ se afla în 
de montaj la Paris. Probabil că la acea 
Leon Popescu, stimulat de succes, pregă 
febril, noi proiecte. Drama oferită de 
breanu reflecta, dincolo de bunele sale in 
ţii, deruta autorului în contact cu un ! 
pe care cinematograful însuşi încă nu 
definise. Viziunile pe care le propune scr 
ru! sînt de natura teatrală: „Casă în const 
ție.. Lucrătorii s-au dat joc de pe sch 
s-au așezat să mânince și să se odihneasc 
Unii linga maldarul de nisip, alții în fața 
mezilor de cărămizi, iar alţii sus, pe sch 
unde i-a găsit bătaia clopotului de ince 
'ucrului, stau întinși alături de basma 
care au de-ale mincării. Lingă ei nev 
sau copiii care le-au adus masa și cu c 
întrețin...” Simţind el însuși insatisfacţia 
tei soluţii vizuale, scenaristul strecoară 
paranteze, o indicație care cere mizansce”= 
să alcătuiască „o icoană pitorească“. Cele 12 
tablouri sint, de fapt, 12 mari planuri-sec- 
vență pentru care montajul e necunos== 
deși instinctiv sugerat atunci cînd Rebre= 
notează despre eroul său, Lazăr: „Pe fata 
se citește nerăbdarea”. Fără să-şi dea seam 
în contextul planului general scenaristu 
sugerat apropierea camerei de filmat de œ 
pul eroului. 


Priviri care prevestese Râscoa/a 
(cu Ilarion Ciobanu şi Matei Alexandru) 


Nastassia Kinski în Clara Wieck, păâti- 
mașă, muzicala pina-n . virful unghiilor, 
senzuală pină la ultimul fir de partitură, 
face, de fapt. un personaj într-atit de 
marcat de actor, de originalitatea şi chiar 
de puterea lui artistică în cit legatura cu 
adevărul biogragfiei se volatilizează. Este 
minim 

Dar nu despre asta e vorba și parcă 
nici nu mai contează. Robert și Clara sînt 
personaje în film, iar relația dintre ei este 
hubloul, (puţin ceţos, puţin romantic, așa 
cum îi şade bine unui film despre muzi- 
cieni) prin care privim o clipă în marea 
de frămintări a sufletului de artist. 

„Imi spui o poveste? Cea cu regele 
broaştelor“ spune micuța Clara (o Ciara 
fetiță, expresie fermă, privirea pătrunză- 
toare, „ințepată” cu delicateţe, fragilă în 
aparenţă, superbă de fapt). lubirea 
aceasta începe în copilărie, începe în ca- 
mera de muzică, în magazinul de instru- 
mente muzicale al domnului Wieck, prin- 
tre portative și studii tehnice, sub somația 
aceea totală, definitivă — muzica! Clara 
e ọ fetiță-virtuoză, Clara e un copil mi- 
nune, iată” în toate aceste locuri Clara a 
facut furori“ spune dl Wieck cu zimbetul 
lui cel urit, emfatic, libidionos, obsedat, 
posesiv, arătind spre hartă „supunere. 
ambiţie, docilitate“, dogme pentru inter- 
pret (nu, nu e așa, îmi vine să strig din 
fotoliul meu). lubirea aceasta se împle- 
teşte cu muzica și se hrănesște din ea 
„Cînd te-am auzit cintind am simţit cit 


(Continuare în pag. 14) 
Cleopatra LORINŢIU 


| 14 şi 20 octombrie, orașul de pe 
aritza a găzduit, pentru a 13-a oara 
prestigioasa manifestare internaţională de 
televiziune, care este concursul și festiva- 
lul dotat cu „Sipetul de aur“. 30 de țar 
europene și-au trimis programele şi re- 
prezentanţii pentru a lua parte la această 
intrecere, care a debutat, în 1968, ca fes- 
tival consacrat teatrului de televiziune 

Acest festival nu a împărtășit însă situ- 
aţia genului, care a pornit în viaţă ca tea- 
tru „cinstit“, a evoluat spre teatru combi- 
nat cu film şi a sfirșit de multe ori, în 
„film fără pretenţii”. Organizatorii au con 
statat puţinătatea întilnirilor și competi 
pilor internaţionale, mai ales din cadrul In- 
terviziunii, dedicate a ceea ce s-ar putea 
numi cu un termen mai generic: progra- 
mul de ficțiune, dar care, în ultimă in- 
stanță, țintește cu ambiţie tot spre filmul 
artistic de televiziune. Datorită căutării 
unui drum propriu, acest festivai și-a gă- 
sit așadar, și un profil diferit de cel iniţial 
ca şi de alte competiţii similare. 

Dacă reamintim că în sistemul socialist 
măi există doar festivalul internaţional! 
„Praga de aur“, consacrat muzicii și pro- 
gramelor dramatice, cel de la Leipzig fi~ 
ind, în fapt, dedicat documentarului de 
cinema la care s-a adăugat scurt-metrajul 
documentar de televiziune, observăm ca 
evoluţia festivalului de la Plovdiv spre fil- 
mul artistic de televiziune e chiar bineve- 
nită. lar numărul țărilor participante 
atestă interesul pentru astfel de conirun- 


cinematografic 


Subiectul „dramei“ este tributar rețetelor 
timpului: un muncitor cinstit corupt de un loz 
ciștigător este introdus în universul ucigător 
al barurilor, tripourilor și femeilor perverse și 
salvat, în ultima clipă, de la sinucidere, de 
către credincioasa sa soție. Demnă de sem- 
nalat este, însă, în scenariu grija pentru eco- 
nomicitatea realizării filmului: din cele 12 ta- 
blouri, doar unul, tripoul, solicită decoruri de 
interior, iar exterioarele propun elemente 
scenografice minime. „Casă în construcţie“ 
— indică Rebreanu și precizează imediat „(În 
dosul parcului Oteteleșeanu, colțul casei ce 
se construieşte, la ramificarea străzilor.)” 

Istoricul literar Niculae Gheran orbseva (in 
comentariile la volumul 11 al „Operelor“ lui 
Rebreanu) caracterul regionalist al limbii uti 
lizate de scenarist, mergind uneori pină la 
grotescul involuntar al unor expresii ca „șe- 
zuturile automobilului“. Cel de-al doilea sce- 
nariu surprinde, însă, tocmai prin evoluția 
dramaturgului, atit în raport cu limba literară 
folosită cit și cu limbajul specific cinemato- 
gratului. Schimbarea e radicală! Rebreanu nu 
mai „aranjează“ mizanscena ci vede cinema- 
tografic imaginea. Eroul comediei sale Ghi- 
nion, Rică, se dă jos din pat, ia deșteptătorul, 
îl priveşte) şi în acest moment scenaristul 
prescrie: schimbare. „Să văd numai miinile 
lui Ghinion ţinind ceasornicul.' Liviu Re- 
breanu a descoperit, cum se vede, odată cu 
panul-detaliu și resursele de limbaj ale mon- 
tajului. intreg primul tablou al comediei sale 
nu va mai fi unicul plan-secvenţă — ca în ca~ 
zul dramei — ci o succesiune de cadre, un 
joc alternat între planul general al camerei și 
grosplanul ceasornicului ritmind scurgere 
mplacabilă a timpului. 

Ghinion, cu ceasornicul în mînă, imediat 

e l-a pus la punct... Pune ceasornicul pe 

optieră, se trintește pe pat, se înveiește şi 


Patima convertită 


comedie. 


Ciarviziun 


numaidecit adoarme... SCHIMBARE. Se vede 
numai ceasornicul cu cadranul. Minutarele 
arată nouă fix. Ciocânelul mecanismului deş- 
teptător bate fica: SCHIMBARE. Se vede 
Ghinion dormifid cu gura căscată, cu părul 
deranjat, braţele alandala. Ceasornicul sfiriie 
pe noptieră. Lampa arde așa cum a lăsat-o, 
dar lumina ei e palidă din pricina luminei zilei 
care pătrunde în odaie... SCHIMBARE" etc. 
etc. 

Spre deosebire de Vis năprasnic, scenariu 
care abunda în dialoguri, în Ghinion titlurile 
dialogurilor sînt reduse la minimum. Cum ve- 
dem, aici duelul mut, dar savuros și expresiv 
e purtat în imagine între Rică și ceasul sau 
care „sfiriie“ zadarnic. Detalii subtile ca acela 
al marcării zorilor prin pălirea luminii lămpii 
ne arată ascuţitul simţ al viziunii filmice de 
care dispunea scriitorul. Nici n-ai crede că 
intre cele două texte cu destinație cinemato- 
grafică au trecut numai cîteva luni, așa cum 
avea să dovedească B.T. Ripeanu în articolul 
sau Rebreanu — primul nostru scenarist (pu- 
blicat în „Cinema“ — iunie 1966). referin- 
du-se la un interviu acordat de Leon Popescu 
în iunie 1913 ziarului „Rampa“, B.T. Ripeanu 
sublinia ca Ghinion a fost filmat și urma să 
faca parte din primul program pregatit de Po- 
pescu pentru cinema „Clasic“, dar înlocuit 
nu se ştie pentru ce, în ultima clipă cu o alt 


Insăși atitudinea lui Rebreanu faţă de cele 
două scenarii e diferită. Se poate afirma ca 
schița satirică Cinema publicată la 15 sep 
tembrie 1912 în Ramuri este o autopastişe la 


în tragedie 


(lon cu loana Crăciunescu, Petre Gheorghiu şi Şerban lonescu) 


festivaluri tv Plovdiv ,85 


Mari premii ale micului ecran 


tari 

Ar fi util de precizat şi că în ce priveşte 
alte concursuri internaţionale de televi- 
ziune, cum ar fi „Prix Jeunesse", de la 
Munchen — consacrat problemelor și 
programelor de tineret, „Premiul Italia“, 
de radio și televiziune, preocupat tot de 
teatru și muzică, „Premiul Japonia“ întru- 
nind emisiunile și filmele cu caracter de- 
clarat educativ ale televiziunilor lumii, 
mai există doar festivalul de la Mon- 
te-Carlo, inițiat în 1961, care cuprinde o 
categorie intitulată „actualități“ (genul de 
reportaj) și alta formată din „filmele de 
ficţiune”. 

Acesta e cadrul în care se plasează fes- 
tivalul de la Plovdiv și credem că aceasta 
e și explicația că, exceptind Elveţia și Lu- 
xemburgul, toate ţările Europei au fost 
prezente. 62 de filme, încadrate în douâ 
categorii, cea pentru adulţi și cea pentru 
copii şi tineret, ca și toate marile premii 
decernate în acest an la celelalte concur- 
suri internaţionale au fost proiectate aici. 
Trei jurii: unul pentru categoria adulţi, 
unul pentru tineret și altul al interviziunii 
(pentru ambele categorii), au decernat 
cite un mare premiu la categoria adulţi şi 


categoria tineret și cîte un Premiu al In- 
terviziunii pentru fiecare din cele doua 
categorii. 

O privire, cum se spune în cinema, lu- 
ata din „zborul păsării“ (à vol d'oiseau“) 
ar distinge două mari direcţii: una în ce 
privește conţinutul și alta în ce privește 
modalităţile de exprimare 

Încrederea în om, în valorile eterne ale 
umanităţii și umanismului şi aplecarea 
câtre ele a constituit semnul distinctiv al 
festivalului. 

Modalităţile de exprimare, în general 
ale filmului, au avut și cîțiva reprezentanţi 
(Spania, R.P. Polonă, Italia), pâstrindu-se 
încă în zona teatrului. Bine făcute filmele 
televiziunii poloneze, cam sofisticate cele 
ale televiziunii italiene şi cam simplist 
(deși un Becket) cel al televiziunii spa- 
niole. O undă de lirism cald, profund, în- 
țelegător şi delicat străbătea filmele reali 
zate de televiziunile scandinave, ca și de 
cele ale rețelei NHK din Japonia. 

Întîlnirile, simpozioanele, conferințele 
de presă toată efervescenţa și animația 
puse în acțiune de un festival care se res- 
pectă, au prilejuit jalonarea unor pro- 


epicul vetust, caracteristic melodramelor tim- 
pului pe care autorul Visului năprasnic îl re- 
ducea la sintagma „Rahat cu apă rece!" — cu 
care își încheia scurta proză-caricatura. ir 
schimb, la Ghinion va reveni, în 1920, într-o 
proză scurtă caracterizată prin preponde- 
renţa analizei psihologice. Intr-un articol inti- 
tulat „Trei variante de Liviu Rebreanu pe 
tema „Ghinionul“, dr. Ilon Cantacuzino con- 
frunta scenariul — în „România Literară” din 
2 nov. 1972 — cu un monolog anterior cu 
acelaș subiect și cu schița publicată ulterior, 
examinind specificul uneltelor folosite de 
scriitor pentru fiecare dintre ele. Deși schița 
va prelua elemente de comic burlesc ale ver 
siunii pentru ecran, prozatorul adinceşte son 
darea în universul interior al eroului. lată un 
fragment elocvent pentru aceasta: 

„Poarta închisă... De ce-i poarta închisă 
ziua-n amiaza mare?... Sun. Într-un tirziu 
servitoarea deschide și cind mă vede, înlem- 
nește. Mi-a trecut un fior prin inimă. Aici s-a 
intimplat o nenorocire. Fata dă să fuga 
inainte, probabil să anunţe că am venit. Stai! 
Inapoi! şoptii privind-o încruntat. Intru ho- 
țește. Trebuie să aflu tot, acum ori nicio 
dată!... Mă duc drept la iatacul nevestei: încu 
iat! Nu-mi mai dau seama ce fac... Bat. „Nu 
ti-am spus, proasto, că nu-s acasă pentru ni- 
meni?“ Era glasul ei. „Deschide imediat că-s 
eu!" Nu știu cît a trecut, dar m-am pomenit 
zdrângânind cu pumnii în uşă. Furia mă su- 
gruma. Simțeam că am să-i ucid pe amindoi, 
rice-ar fi mai pe urmă... Atita ticăloșie!... In 
sfirşit, deschide. Navălesc înăuntru și o gä- 
sesc, închipuiește-ți... 

— Cu Crişan! — zic, cu compătimire. 

— Singură, dragă, singură. Asta-i culmea 
ghinionului...“ 

Tentativa tinărului scriitor Liviu Rebreanu 
je a dezvolta un acelaș subiect în trei regis- 
tre — teatral (monologul inițial), cinemato- 
grafic și, în cele din urmă, literar — exprimă 
nu numai disponibilitatea ci și decizia scriito- 
rului de a medita creator asupra fiecăruia 
dintre ele. 

Deși n-a mai recidivat în anii următori, sce- 
naristul Liviu Rebreanu şi-a învestit încrede- 
rea în cinematograf pe termen lung. În 1930, 
într-un moment de derută generală, cînd „re: 
voluția“ tehnicii sunetului punea sub semnul 
intrebării cuceririle artistice ale limbajului fil- 
mic, scriitorul devenit celebru cuteza să scri 
cu încredere și clarviziune: 

„Arta cea nouă trebuie să-și găsească spe- 
cificul ei care s-o deosebească și de teatru, și 
de plastică, și de muzică, şi de arhitectura 
Din multele mii de filme vor rămine citeva 
care să însemne etapele drumului către spe- 
cificul cinematografic... Și tocmai aici — 
continua marele prozator — cred că trebuie 
sa vie momentul să aducem şi contribuţia ro- 
mânească... Ar fi și calea cea mai scurtă spre 
a putea arăta sufletul românesc lumii în- 
tregi..." 

indemnul autorului lui tion rămine astăzi 
mai actual decit oricind. O remarcăm cu sa- 
tisfacţie la centenarul unui mare scriitor care, 
de la înălțimea valorii sale literare, n-a privit 
cinematograful ca pe un divertisment minor 
ci ca pe un vehicul al participării românești la 

aşa cum vizionar scria — „intrecerea po- 
poarelor pentru arta cea nouă...“ 


T. CARANFIL 


bleme teoretice, ca și unele convorbiri 
practice, privind viitoare colaborări. 
Marele premiu (categoria adulţi): Anna, 
no ţrealizat de TF. 1, Franța, emoționanta 
metaforă antifascistă, antirăzboinică. 
Marele premiu (categoria copii și tine- 
ret): Totul pe mare (prezentat de televi 
ziunea finlandeză), un film spumos, tine 
resc, cu multe gaguri și mult firesc 
Premiul interviziunii (categoria adulți) 
A doua viață a Paulinei (realizat de tele- 
viziunea din R.D.G.), criza care urmează 
unui divorț, la aproape 50 de ani, cind şi 
copiii au un rost și cînd depășirea crizei 
se face, în cazul nostru, cu ajutorul prie- 
tenilor şi al muncii. 
Premiul interviziunii (categoria pentru 


Univers închis şi patimi refulate 
(Ciuleandra cu Anca Nicola si lon 


Riţiu) 


copii): Racheta Albă (realizat de televiziu- 
nea română), scenariul şi regia Cristiana 
Nicolae (după cartea cu același titlu de 
Ludovic Roman). 

Televiziunea română a participat și cu 
filmul Ba! în Poiana Zimbrilor (scenariu! 
Constantin Banu, regia Dan Necșulea) 
apreciat la conferinţa de presă ca fiind 
una din surprizele plăcute ale festivalului 
Dealtfel, anul trecut filmul Lansarea (sce- 
nariul llie Tănăsache și Dan Necșulea, re- 
gia Dan Necşulea) a fost distins cu pre- 
miul Interviziunii la prima categorie. 

Sperăm ca anul viitor să obținem Ma- 
rele premiu. 


Victoria MARINESCU 


Racheta albă de Cristiana Nicolae, după cartea omonimă a 
lui Ludovic Roman: premiul Interviziunii la categoria film pentru copii 


erspectivele cinematografiei poloneze 

nt greu de profetizat. Fară îndoială că nive- 
lul ei general nu este prea înalt, dar rămine 
de văzut pină unde a apucat să coboare. 
Aceasta este problema cea mai dificilă pe 
care încearcă s-o rezolve atit critica, cit și 
publicul. Cu atit mai delicată este treaba, cu 
cît festivalurile internaţionale, și în deosebi 
cele occidentale, reflectă realitatea poloneză 
într-un fel, hai să-i spun capricios, și, sigur, 
incompetent. Ținind seama de Leul de aur 
obținut în 1984 la Veneţia pentru filmul lui 
Zanussi Anul soarelui liniştit, cine mai poate 


Femeie cu pălărie de Rozewic 
(cu Hanna Mikuc și Janina Tur): 
Marele Premiu la Gdansk "85 


aluri: Rostov pe Don 


|: Rostov pe Don, frumosul oraș sovietic 
pre Marea de Azov, s-a desfășurat cea de 
a doua ediție a unui simpozion cinematogra- 
tic internațional consacrat filmului documen- 
tar și, în speță, acelor filme care-şi propun să 
aducă pe ecran documente din lupta pentru 
pace a popoarelor lumii. La Rostov, pe lingă 
numeroase studiouri cinematografice unio- 
nale (din Moscova și Leningrad, din Rostov și 
Kiev, din Erevan și Habarovsk, din Minsk și 
Sverdlovsk, din Dușanbe și Tașkent, din Kui- 
bișev și Novosibirsk etc., etc.), au participat 
14 cinematografii ale lumii, reprezentanţi din 
România, Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, 
Ungaria, R.D. Germană, Mongolia, Nicara- 
‘gua, Siria, Benin, R.F. Germania, Marea 

ritanie, Finlanda și Organizaţia pentru Eli- 
berarea Palestinei. Pe ecranul simpozionului 
au fost prezentate zeci de filme documentare; 
printre ele şi trei filme românești: Echipajul 
de Doru Segal, Planeta albastră de Doru Ma- 
și Cind un copi! întreabă de Alexandra Iri- 
mie. 


Planeta albastră de Doru Matei: 
un film ale cărui argumente 
antirăzboinice sint picturile lui 
Sabin Bălaşa 


< 


un festival național 


Un critic din Varşovia: 
„n-avem capodopere, 


dar nivelul 


filmelor rămîne onorabil. 


Propunerile de azi mă fac să sper“. 


crede, după nici 12 luni, că polonezii n-au 
nici un singur film demn de a fi admis în 
competeția venețianā din acest an? 


Orice s-ar spune, situația e departe de a fi 
dezastruoasă. Mai intii, faptul că cineaştii au 
ştiut să-şi păstreze unitatea iși are semnifica- 
tia lui. După cum și acela că, în ciuda unor 
perioade de criză politică şi economică, pro- 
ducţia cinematografică nu s-a oprit o clipă 
din mersul ei. Acum un an, faimosul Forum 
al cineaștilor a ajuns la concluzia că două 
sint principalele pericole care pasc filmul po- 
lonez. Primul: condamnarea în bloc a opere- 
lor produse între 1975 și 1980, acuzate că au 
criticat, fără să ofere soluții. Această con- 
damnare a mai fost supranumită și „neliniş- 
tea morală”. A doua primejdie a apărut mai 
de curind: prea marea serie de filme de diver- 
tisment (dintre care multe foarte bune) în 
dauna filmelor cu tematică socială contem- 
porană. Un fel de „autocomercializare“ i-ași 
spune eu. 


Din fericire, stagiunea 1984-85 nu a confir- 
mat această temere şi filmele de divertisment 
n-au monopolizat producția. Ba dimpotriva, 
numărul lor a scăzut pină sub 50 % din tota- 
lul general, iar unele din aceste filme sînt 
chiar foarte bune, de pildă Vabank II de Ma- 
chulski, un policier amuzant și inteligent, sau 
Yesterday al debutantului Piwowarski, un 
musical retro exprimind nostalgia poloneză 
după epoca Beaties-ilor (socotit cel mai bun 
film de către Săptămîna Criticii de la Veneţia 
din anul acesta). 


in ceea ce priveşte filmele „neliniștii mo- 
rale”, trei sint demne de menţionat, după mi- 
ne: Fără sfirșit de Kieslowski, poate cel mai 
interesant film al stagiunii, dar trecut neob- 
servat pe sub privirile juriului celui de-al 


X-lea festival naţional de la Gdansk '85, Dem- 
nitate de Wionczek, constructiv, dar cred că 
nu, destul de imparţial în judecăţi, şi Suprave- 


gherea al debutantului Saniewski, o dramă 


psihologică. Alte trei filme cu tematică inspi- 
rată din realitatea cotidiană, mă gindesc că 
ar trebui să le relevez: Umbra îndepărtată de 
Karabasz povesteşte decepţiile unui vechi 
constructor al noilor orașe ale socialismului, 
venerat de toţi, dar disprețuit de niște tunc- 
ționari mărginiţi. Din păcate, filmul este de- 
servit de actori neprofesioniști, care nu fac 
față nicicum rolurilor. În schimb, Sint contra 
de Trzos-Rastawiecki este un film de o mare 
sensibilitate şi de un profund adevăr, nu atit 
despre problema drogurilor în general, cit 
despre lupta feroce, crudă pe care acești ne- 
fericiţi o duc pentru supravieţuire.. În sfirşit; 
Femeie din provincie de Baranski este o ui- 
mitoare schiță sociologică, excelent interpre- 
tată de Ewa Dalkowska, care a ştiut să redea 
viața umilă şi fără nici o sclipire a unei femei, 
transformînd-o. prin jocul ei, într-un imn în- 
chinat tenacităţii și devotamentului, fără a fo- 
losi cuvinte mari și sforăitoare. 

Dintre „analizele psihologice", cel mai bun 
consider că este filmul Femeie cu pălărie de 
Rozewicz, în pofida aerului lui voit tern: o tî- 
nără actriță, deloc vedetă, ba chiar anti, des- 
coperă adevăratul sens al carierei ei. Mai dis- 
cutabil mi se pare Anul soarelui liniștit al lui 
Zanussi (Leul de aur, Veneţia '84), roman ti- 
mid, datat 1946, al unui sergent din armata 
americană și alunei tinere poloneze. Mai de- 
grabă ratat, deși interesant, rămîne idolul lui 
Falk: interceptarea personalităţii unui scriitor 
decedat de către un tînăr critic. Prea linear 
insă. 

n sfirșit, cinematograful experimental o 
duce bine, în ciuda reticențelor manifestate 
de marele public. Mai întii O-bi, o-ba, sfirșitul 
civilizaţiei de Szulkin: încă o anticipație lugu- 


Filme din 14 țări și o unică idee: 
pacea lumii nu poate fi apărată 
decit prin solidaritatea 
tuturor conștiinţelor 


Fără a avea (incă) statut de „festival“, ma- 
nifestarea cinematografică de la Rostov pe 
Don s-a transformat ad-hoc într-un „concurs 
cu premii“, dat fiind interesul mare stirnit de 
filmele proiectate pe ecranul Casei cineaști- 
lor: sondajul de opinie în rîndurile participan- 
ților la simpozion (fiecare dintre cei 55 de 
participanţi a indicat cite trei filme preferate) 
a dat cîştig de cauză filmului britanic Orașul 
care fabrică bombe de Peter Gordon — cu 35 
de citări —, pe locurile următoare 'situin- 
du-se, la egalitate — cu 23 de citări —, filmul 
bulgar Fiica ambasadorului Dodd de luri 
Stoianov și Arborele genealogic, al cineastu- 
lui din Erevan Ara Vauni.. Ne-am bucurat că 
printre primele zece filme, dintre cele 17 pro- 


puse pe listele participanţilor la simpozion, . 


au figurat și două filme românești: Echipajul 
(un film sensibil și poetic despre o familie de 
marinari într-un șlep pe Dunăre, care poartă, 
prin țările riverane, semnul de pace și de 


prietenie al poporului român) și Planeta al- 


bastră (un film ale cărui convingătoare 
argumente antirăzboinice sînt picturile 
lui Sabin Bălașa), cu 6 și, respectiv, 5 opţiuni. 
Putem considera, așadar, că selecția romă- 
nească (inclusiv filmul Cind un copii in- 
treabă, o pledoarie pentru creșterea natalită- 
ţii) a contribuit eficient la reușita manifestării 
cinematografice din orașul de pe Don. 

Au fost prezenţi, cu filme, la acest'simpo- 
zion, reputați cineaști documentariști din 
multe țări ale lumii. A fost prezentă, de pildă, 
binecunoscuta regizoare est-germană Anne- 
lie Thordnike (autoarea unui documentar mai 
vechi, devenit celebru, Miracolul rus). În fil- 
mul său Începutul, un montel de imagini ci- 
nematogralice și de fotografii din anii celui 


de al doilea război mondial, este analizat, 
etapă cu etapă, dezastrul Germaniei hitle- 
riste; ruinele celui de al treilea Reich devin 
un argument dintre cele mai convingătoare, 
un avertisment împotriva oricăror tentative de 
escaladă războinică. A fost prezent la Rostov 
reputatul documentarist moscovit Alexei Ko- 
loșin, cu un film care reunește mărturiile 
unor oameni de cultură contemporani din di- 
ferite țări ale lumii; Bătălie inimii, acest film 
grav și patetic, subliniază prin vorbe și ima- 
gini o idee emblematică: pacea planetei nu 
poate fi apărată decit prin solidaritatea con- 
ştiinţelor omenirii. În acest context de partici- 


pări reprezentative se cuvine să menţionăm și 
Orașul care fa- 


cele trei filme premiate. În 
brică bombe, documentaristul englez Peter 
Foster stă de vorbă cu cetățeni ai unui orășel 
din Texas, Ammarillo, pentru care războiul 
este o realitate foarte îndepărtată, pentru 
care pericolul nuclear este o abstracţie, deși 
acolo, la cîțiva pași de ei, inspre pașnica și 
înverzita colină din zare, sub-pămintul pro- 
duce în serie bombe, bombe micuţe și gin- 
g cu hidrogen. Remarcabil este și filmul 
bulgarului luri Stoianov (pe un scenariu de 
Asen Viadimirov), Fiica ambasadorului Dodd: 
ilustrind cu imagini de epocă memoriile Mart- 
hei Dodd, fiica ambasadorului american în 
Germania anilor de ascensiune nazistă, filmul 
reconstituie o perioadă de tristă şi tragică 
amintire din istoria unui popor. Cit despre 
Arborele genealogic de Ara Vauni, rareori 
poate fi văzut un film de o asemenea concen- 
trație metaforică și de o asemenea expresivi- 
“ate plastică. 


Multe alte imagini din filmele simpozionului 
ne stăruie în memorie. Printre ele, fotografia 


O imagine „trăznită” dintr-o pelicula 


nu mai puțin sau așa numita 
„perioadă“ a „autocomercializării” 


bră a societăţii scapate (provizoriu) de exter- 
minarea nucleară. De fapt, un pretext pentru 
un film extatic și expresionist, în stilul pro- 
priu dintotdeauna al acestui regizor. Stranie 
tentativă râmine aceea a lui Kondratiuk, care 
în Patru sezoane începe printr-un cinema in 
aparență amatorist, spre a ajunge la o abilă 
alegorie filozofică despre trecerea vremii. 
Casa de nebuni, opera prima a lui Koterski. 
creează o lume aparte, iresponsabilă, cea a 
unei familii bizare, în plină derută. De fapt. 
un pamilet violent împotriva „celulei primare” 
a societăţii, temă atit de dragă lui Bellocchio. 
Și, în fine, filmul lui Krolikiewicz, veșnicul ex- 
perimentator, care cu Asasinarea mătușii is- 
torisește povestea unui băiat ce se consideră 


neiubit, sau mai bine zis neînțeles în iubirea 


sa. 
” În concluzie, nu sînt capodopere azi, acum, 


în cinematografia poloneză, este adevărat, 
dar nivelul ei rămine onorabil și propunerile 
care știu că s-au făcut în materie de scenarii 
mă fac să sper în viitorul filmului nostru 


Jerzy PLAZEWSKI 


Filmele document ale planetei albastre 


a + 

finală din filmul cineastului ucrainean Vladi- 
mir Artemenko Văduvele soldaţilor: un cadru 
cu 260 de chipuri, văduvele de ieri ale solda- 
ților dintr-un sat ucrainean, filmate astăzi, ta 
patru decenii după incheierea războiului; în- 
țelegem din privirile-săgeţi ale acestor temei 
cu chipurile brăzdate de trecerea anilor câ 
adevăratul sfirșit al războiului n-a sosit încă 
şi pentru ele. O emoție particulară transmite 
şi filmul regizoarei maghiare Ilona Kolonits A 
patra întiinire: un documentar „în mers“, care 
surprinde, din deceniu în deceniu, imaginea 
-unor personaje născute în primul an de pace 
Mărturii contemporane importante despre pe- 
ricolele care pindesc pacea omenirii, dar şi 
despre voinţa dirză de pace a popoarelor am 
întilnit în filmele cineaștilor vest-germani Rai- 
ner Komers (Heinrich pleacă i pe mare) 
şi Karl-Heinz Walloch (Hamburg, 8 mai 1980 
şi Moartea fără zgomot), în filmul documen- 
taristului leningrădean Alexei Ucitel car ara 
nea) sau în acela al cineastului din Rostov 
Grigori Denisenko (Bună ziua. Arșaluis), în 
producţiile nicaraguane Nicaragua a invins şi 
Liniște întreruptă... 

Au fost multe zeci de filme documentare 
pe ecranul simpozionului din Rostov pe Don. 
nu vom vorbi acuma despre toate. Ceea ce 
mi se pare important de subliniat după o 


- densă manifestare cinematografică, pe fron- 


tispiciul căreia e scris „Lupta pentru pace in 
filmul documentar“, este că una dintre princi- 
palele „arme“ ale cineaștilor de azi continuă 
să fie imaginile de arhivă, secvențele filmate 
în anii celui de al doilea război mondial. Re- 
luate în diferite filme de montaj, cadre din 
documentarele de front devenite clasice ale 
unor binecunoscuţi cineaști ca Dziga Vertov, 
Fraţii Vasiliev, Roman Karmen sau luli Raiz- 
man (din documentarul antologic al acestuia 
din urmă, de pildă, Căderea Berlinului) și-au 
păstrat peste timp o dură, necruțătoare, va- 
loare de „memento“. Faptul a fost subliniat, 
de altfel, nu o dată, în cadrul lucrărilor sim- 
pozionului (din delegaţia română a mai făcut 
parte cineastul documentarist Aurel Mișcă). 
Ideea aceasta ne conduce spre o concluzie 
pe care istoria artei a șaptea a evidențiat-o 
permanent: filmul este și poate să fie o armă 
dintre cele mai puternice în lupta pentru 


pace. Z 
“Călin CĂLIMAN 


Filme pentru '86 


e Catherine Deneuve a inceput în oc- 
__tombrie filmările — in regia lui André Té- 
chiné — la povestirea intitulată fără ezi- 
tări sau alte căutări, Crimă. Este istoria 
unei mame care — din motive pe care 
nici un realizator al unui asemenea film 
nu le destăinuie înainte de premieră — 
trăieşte izolată de lume. dar alături de fiul 
ei. Teren, deci, pentru introspectări, at- 
mosteră dominată de sentimentul alie- 
nării etc. Cu totul opus, aşadar, filmului 
din care tocmai a ieșit Catherine Dene- 
uve film regizat de un maestru al tonului 
dulce-amar și mai ales sarcastic cum este 
Mario Monicelli. Filmul acestuia se intitu- 
lează Să că o să fie o fată și unde 
Catherine Deneuve are ca parteneri niște 
actori care nu mai au nevoie de nici un 
comentariu: Liv Ullmann, Philippe Noiret, 
Bernard Blier şi Ştefania Sandrelli. 

e Robert Redford, a cărui apariţie pe 
un generic este consideată, în ultima 
vreme, drept eveniment, va deţine, în 

_ 1986. rolul. principal în filmul lui Ivan 
Reitman intitulat Legal Eagle. 

e Încă o apariţie care se inscrie printre 
evenimente: Isabella Rossellini în Blue 
Velvet, fiim regizat de David Lynch. 


Realizatorul francez de reputaţie mon- 
dială, Alain Resnais, a avut ideea să-şi in- 
tituleze ultimul său film Melo (după o nu- 
velă de Henry Bernstein). Alegindu-și 
acest titlu el caracterizează tendinţa care 
se impune la acest sfirșit de an in materie 
de povestire cinematografică. Ce devine 
însă melodrama pe mina lui Resnais, asta 
este o altă poveste. Oricum pentru noul 
său film realizatorul Providenţei (de acum 
cițiva ani, dar care cunoaște o a doua ca- 
rieră pe ecranele lumii unde este urmărit 
cu acea privire secundă, mai avertizată şi 
mai receptivă) și-a convocat. actorii din 
recentul său film, tot în registru melo, 
Dragoste pină la moarte: Fanny Ardant, 
Sabine Azéma, André Dussollier și Pierre 
Arditi. 


După treizeci de ani 


James Dean continuă să facă ravagii 
printre fan-iì sai, chiar dacă ei nu mai sint 
adolescenţi ci oameni în toată firea. A 
fost deajuns să se afle că s-a descoperit 
un film de televiziune din 1953 ca să se 
nască o adevărată vilvă în jurul său: Ja- 
mes Dean inedit! 

Într-adevăr, în serialul t.v. de acum 32 
de ani, care purta titlul Povestiri pentru 
miine, există un episod realizat de Dan 
Medford, episod care poartă titlul Con- 
ținut periculos sauAtenție, otravă. Este 
povestea unui om de știință (Rod Steiger 
este interpretul și despre el se vorbește 
astăzi foarte puţin) a cărui soţie con- 
sumă, în mod accidental, un ser destinat 
bolnavilor mintal. Întimplarea este plină 
de urmări nefaste pentru soția savantului 
şi întreaga dramă o suportă, de fapt, Rod 
Steiger. James Dean deţine în acest epi- 


Oare ce citeste Victoria Principal, 
alias Pam, din Dallas? 


q 


sod un rol cu o întindere de două minute 
la început și un minut la stfirșit. Dar lu- 
mea vorbeşte acum despre... un film ine- 
dit al lui James Dean. 


„Numele trandafirului” pe ecran 


Sean Connery pârăâseşte un personaj 
care dacă nu i-a adus prea mari satisfac- 
ţii artistice i-a adus, popularitate: Bond. 
Actorul s-a arătat încintat să intre în pie- 
lea părintelui Guglielmo de la minăstirea 
din Melk a lui Umberto Eco („Numele 
trandafirului”) ‘ 


Realizarea filmului cunoaște, de altfel, 
o serie de aventuri — dincolo de cele 
prevăzute de scenariu — căci Numele 
trandafirului ar fi trebuit să fie de peste o 
jumătate de an gata să înfrunte ecranul. 
El este încă în faza de pregătire (in regia 
lui Jean Jacques Annaud), schimbin- 
du-se mereu cineva din distribuție. De 
exemplu: rolul propus acum lui Sean 
Connery fusese, în prealabil, acceptat de 
Roy Scheider, actor care s-a impus de un 
număr bun de ani cu citeva filme pro- 
tunde, subtile (dacă n-ar fi să amintim 
decit All that jazz, unul din filmele intrate 
în patrimoniul cinematografic al ultimului 
deceniu). Se spune că Scheider nu s-ar fi 
înțeles cu realizatorul. Probleme de con- 

-cepţie deci! Dar realizatorul se înțelege 
oare cu Eco? Caci şi aceasta ar fi o pro- 
blema. N 


Belmondo se explică 


Recent, adica la stirşitul lui octombrie, 
Beimondo a apărut într-un nou film inti- 
tulat Hold-up, regizat de un tinăr, Ale- 

i 


xandre Arcady. O ocazie pentru Bel- 
mondo să ofere un larg interviu în care 
să facă o trecere în revistă a carierei lui și 
chiar să strecoare o contidenţă: anume 
că s-ar gîndi să se îndrepte către teatru. 
Succesul este, pe cit se pare, o floare 
care trăieşte puţin și dacă n-ai grijă să te 
adaptezi virstei și vremurilor, dacă nu ştii 
să te innoieşti, lumea incepe să te uite 
chiar dacă exişti şi faci film după film. 
Este intrebat, între altele, de trimisul re- 
vistei de film pariziene „Premiere“: De ce 
de vreo 12 ani n-aţi mai incercat o nouă 
experienţă!!“ lar Belmondo răspunde: 
„Am cam fost răsfăţat la inceputurile ca- 
rierei mele. Oameni ca Melville, sau Go- 
dard veneau să-mi propună tot felul de 
chestii... Poate că am rămas cu reacții de 
copil răsfăţat... Da. imi scriu și astăzi tot 
felul de tineri, ceea ce nu e râu, numai că 
ei ar vrea să se refacă un film cum e „Cu 
sufletul la gură sau Pierrot nebunul, fără 
să aibă talentul lui Godard. Orice lucru 
trebuie făcut la vremea lui și nu să-l 
re-faci. Îmi spun totuși că după ce am fă- 
- cut filmul ăsta cu Arcady, o să mi se mai 
propună şi alte lucruri... Contrar celor ce 
se cred, eu aș vrea să evit să filmez ace- 
leași lucruri. 


— Cam asta se și reproşa, încevăpri-. 


veşte, în ultimii zece ani: că faceţi mereu 
același lucru. , x 

— Ştiu asta — răspunde Belmondo — 
sint conștient și oamenii cu care am făcut 
filme n-au nici o vină: ei sint oameni de 


talent. Verneuil a adus mult cinematogra- 


fului francez; unul cum este Deray îmi 
pare un realizator autentic, deși destul de 
puţin cunoscut. Lautner a făcut Poliţai 


sau golan, un film foarte frumos... Tot ce 


pot spune e că dacă miine mi se propune 
Pierrot nebunul, il fac. 


O actriță mereu surprinzătoare: Inna Ciurihova 
(aici în filmul Valentina) 


Revista „Cinema“ 
la Hollywood 


0 actriţă bine dispusă 


P. Victoria Principal am întilnit-o 
chiar înainte de intratarea pe platoul de 
filmare și cum este o persoană foarte 
comunicativă, întotdeauna bine dispusă 
și gata să răspundă la întrebări de 
presă, am întrebat-o în ce joacă: 

— Tot serial! — mi-a răspuns păstrin- 
du-și oarecum linia dispoziției. 

Dar Victoria Principal are și alte pre- 
ocupări: îi place să citească, mai ales 


-să citească și să ducă viață de familie. 


Nu s-ar spune că e foarte puţin mon- 
denă. Este jumătate irlandeză și jumă- 
tate italiancă, drept care iubește enorm 
italia. Îi place să vorbească despre că- 
lătoriile ei în această ţară, dar mult mai 
puţin să vorbească despre filme. 


Meseria 
se învață continuu 


Co Ladd este în plină ascen- | 
. siune şi show-ul de televiziune „Îngerii 


lui Charlie“ a contribuit enorm la popu- 
laritatea actriței. S-a născut în South 
Dakota acum aproape 30 de ani ca fiică 
a unui feroviar şi încă din copilărie şi-a 
exprimat dorinţa de a fi actriţă. La 7 ani 
a început cursurile de balet și foarte 
curînd a apărut în public ca „mică bale- 
rină“. După dans a venit rîndul cîntecu- 
lui, pe vremea studiilor liceale, pentru 
ca în universitate să cînte în formaţia 
muzicală a universităţii. Îndată după fa- 
cultate începe să apară în diferite specs 
tacole cu o orchestă de muzică ușoară. 
Cheryl Ladd a pătruns mai întii ca „o 
voce“ într-un desen animat de Hanna și 
Barbera. A înțeles repede că fără studii 
de actorie nu poate face mare lucru în 
lumea filmului așa încit s-a înscris la 
clasa de actorie a lui Milton Katselas și, 
continuindu-și lecţiile, i se propune și 
acceptă citeva roluri în filme diferite atit 
ca factură cît şi ca valoare (între aces- 
tea un apreciat film t.v. Romanţă in 
Orient Express). Este solicitată în conti- 
nuare şi talentul ei este acum recunos- 
cut dar Cheryl Ladd are un crez pe 


- care ţine să-l mărturisească presei: „Nu 


vreau să fiu cantonată într-un singur fel 


- de roluri. Nu vreau să fac mereu același 


lucru. Îmi propun să apar în, roluri dra- 
matice, serioase, în comedii muzicale, 


farse — în orice. Pentru că numai așa 


îți aperi vocaţia“. 


Texte și fotografii de 
Ray ARCO 


Portretul Catherinei Deneuve este, 
ordinea zilei 


cum S-ar spune, la 
în Franţa. Portretul anului! 


— Dar cine-v-ar putea spune că re- 
tuzînd unul din filme n-aţi refuzat chiar 
un Pierrot nebunul al zilelor nc ? 
Cind vi l-a propus Godard nu ştiaţi că o 
să fie Pierrot nebunul! 

— E adevărat, nu se poate ști nicio- 
dată. Pe vremea aceea, Godard era în 
mare formă. În viaţa de teate zilele îl gă- 
seam incredibil! Îmi aduc aminte că ne 
aflam în insulele Marchize şi mi-a spus, 
așa într-o doară: „Am absolută nevoie să 
fac un film şi aș avea nevoie să mă ajuţi. 
Citește chestia asta!“ După care imi zice: 
„La drept vorbind nici nu e nevoie s-o ci- 
teşti iaioa că o să fac cu totul altceva" 
‘şi a izbucnit în ris. l-am răspuns: „Bine, 
fie!“ Nu-mi puteam închipui că o să iasă 
o capodoperă și că o să reziste timpului. 
Pentru mine fusese doar o experienţă 
care mă amuzase. Dacă însă ar veni as- 
tăzi un tînăr care să-mi spună: „Ai încre- 
ere în mine, chestia asta pe care ţi-o 
propun nu-i mare lucru, dar hai să co- 
mandăm- „motor“, ar fi mai greu de ac- 
ceptat. Nu oricine e Godard acela din 
Pierrot nebunul. Îmi aduc aminte că nişte 
producători mă avetizau atunci: „Eşti ne- 
bun, cu individul ăsta îți ratezi cariera!" 

— Şi adevărul e că n-aţi ratat-o! 

— Nu și, dealtfel, nici nu cred că un 
singur film poate st4rima o carieră...“ 


„Actorul trebuie să înveţe tot timpul” — 


spune Cheryl Ladd. Evident! 


tribuna 
creatorului 


itia retrospec 
enogratul și 


profesorul 
au 


t 


ului 


rin care a dorit sa-şi onor 
rul de animaţie lon Truică 
Printre ei se afla ṣi fos 


„Mă 
pasionează 
istoria. 
Ea este 
pentru mine 


i o permanentă 


sursă 
de inspirație“ 


cei 50 de ani, grafi- 
-a invitat a era 
āu dascăl la li- 
are a avut ideea fru- 


e Stroe 


e 


urările noastre de bine, sanatate și succes 


D= lon Truică, dintr-o scrutare mai 
a filmului dumitale de animaţie, am in- 
registrat o relație de adincime foarte serioasă 
intre creația artistică și istoria românească. 
Eu am avut bucuria să vizionez la Cinema- 
teca română filmul „Furtuna“ care se referă 
la răscoala lui Horia, Cloșca şi Crișan. De 
atunci, "palmaresul creației dumitale s-a im- 
bogăţit. De aceea te-aș ruga să ne faci o pre- 
zentare a intregului ciclu de creaţie. 

— Am încercat să realizez, cu ajutorul de- 
senului animat, o istorie legendară a poporu- 
lui român. Lucrul acesta nu este întimplător. 
Din copilărie, cînd aveam patru ani, tatăl 
meu, învățătorul Mihail Truică, mi-a citit sub 
formă de „serial“ „Neamul Şoimăreştilor“, iar 
la virsta de 5 ani sora mea, Ecaterina Truica 
mi-a citit tot așa, timp de cîteva luni, istori.: 
poporului român, care ştiu că era ilustrata de 
graficianul H. Murnu. Lucrurile acestea m: 


premieră pe 16 mm 


Poezie 
la „Ecran - util“ 


Core Gheorghiţă, de profesie inginer 
elECtronist, nu scrie poezie, dar se vede ca 
citește. Mai mult, îl bănuim la zi cu poezia 
contemporană. De făcut, face însă filme. 

Pentru foarte tinărul inginer, filmarea, apoi 
lucrul cu pelicula, în laboratorul personal, 
acasă, la un cineclub sau altul, e un mod de 
a compune versuri, de a gîndi și exprima 
stări, de a identifica și comenta în felul său 
lumea în care trăiește, printr-o echivalare fil- 
mică a poeziei moderne. 

Pasiunea aceasta a electronistului, prece- 
dată de mai mulţi ani de practică fotografică, 
a început să se concretizeze în filme nu mai 
in urmă decit cu doi ani, iar prima peliculă pe 
care o vedem în sala de proiecţie a cineclu- 
bului bucureștean „Ecran-util” (Casa de cul- 
tură a sectorului |, instructor Paul Mantu) da- 
tează doar de un an: Jazz, Sibiu '84. Intre 


s-au întipărit în suflet şi iată că, după ani de 
zile, am realizat o serie de filme. Am să le ci- 
tez în ordinea evenimentelor istorice. Bătălia 
de la Posada, care mi-a inspirat filmul Po- 
sada, apoi filmul Rovine, pornit de la Scrisoa- 
rea IIl a lui Mihai Eminescu. (Din acestea am 
expus o parte în cadrul Expoziţiei retrospec- 
tive.) apoi filmul pe care l-aţi amintit, Fur- 
tuna, în cadrul căruia stă răscoala lui Horia 
Cloșca şi Crișan; Balada lui Tudor, născut 
din tragicele evenimente ale revoluției de la 
1821; Pirjolui, inspirat din răscoalele țărănești 
din 1907, iar ultimul film, intitulat Ziua insin- 
gerată, este sugerat de evenimentele de la 13 
decembrie 1918, cind peste 100 de muncitori 
tipografi au fost uciși în Piaţa Teatrului Na- 
tional.  . 

— Mai sint şi alte figuri pe care le-ai abor- 
dat in filme și care au o semnificație deose- 
bită atit in sine, ca figuri de seamă al istoriei 


timp, a mai făcut două, care ne sînt prezen- 
tate în premieră publică absolută: Cine ești, 
tu, codobelcule? și Sfirşit de vacanţă. Pro- 
ductivitate record, dar adevărata surpriză s-ar 
părea că ne așteaptă de aici încolo: aflăm ca 
debutantul cu trei titluri într-un an s-a anga- 
jat să realizeze la alt cineclub, „Hermes“, un 
lung metraj. 


Un cineamator debutant 
ne asigură 
că vom mai auzi 
de el 


In așteptarea confirmărilor, deocamdata 
avem o certitudine: nu simpla curiozitate teh- 
nică, nici hobby-ul pasager și cu atit mai pu- 
țin lucrul de serviciu îl caracterizează pe ci 
neastul atit de recent intrat în arenă şi care 


Sper să ne mai vedem“ îi spun admiratorii Margaretei Pogonat 
(aici în filmul Drum în penumbră de Lucian Bratu) 


românilor, cit şi pentru sensurile adinci 
umane pe care le conțin. 

— Da. Cu ani în urma, mai precis în 1974, 
am realizat filmul Marea zidire, inspirat din 
Legenda Meşterului Manole. De fapt, a efor- 
tului și sacrificiului pe care un creator trebuie 
sa-l realizeze atunci cînd înalță o operă deo- 
sebită. Este un film la care țin foarte mult și 
care m-a implicat pe toate planurile. Un film, 
zic eu, mai deosebit în filmografia mea şi 
care a avut şi în străinătate succes, spre ma- 
rea mea bucurie. Adică un gind al nostru, un 
gind specific naţional realizat cu mijloacele 
animației, a reușit să treacă graniţele cu frun- 
tea sus şi să ducă un mesaj artistic românesc 
peste hotare. La acest film am avut parte de 
colaborarea exemplară a compozitorului 
Radu Şerban, care a compus o muzică ex- 
cepțională, străbătută de un suflu tragic. Un 
alt film la care eu ţin foarte mult, deşi poate 
n-a avut succesul meritat, a fost Văzduh. E o 
peliculă dedicată lui Aurel Vlaicu şi inspirat 
dintr-o serie de date ale copilăriei și tinereţii 
lui. Filmul îl consider interesant pentru mesa- 
jul pe care îl conţine şi pentru ideea care stă 
la baza lui. Poate nu este realizat şi pe plan 
artistic la cota pe care am dorit-o: are o serie 
de inegalităţi în tratare. E foarte greu sa fii 
obiectiv și să-ţi analizezi singur creaţia. Alt 
film despre altă personalitate, de data 
ceasta din domeniul literaturii, este cel dedi- 

at lui George Bacovia. Am avut bucuria de a 
taloga timp de o oră şi jumătate cu soția po- 
"tului, regretata Agatha Bacovia. Prezentin- 
iu-i decupajul regizoral. — decupaj regizoral 
care i-a plăcut foarte mult mi-a sugerat o 
serie de lucruri şi de elemente care m-auaju- 
tat foarte mult la realizarea filmului Filmul se 
numește Crepuscul. E, pexde o parte, vorba 
de crepusculul unei societăți care nu poate 
înțelege pe creator și creaţia sa, iar pe de 
altă parte, e drama unui creator. La acest film 
am reușit, într-o bună măsură, să concretizez 
sugestii ale poeziei bacoviene. De fapt, filmul 
este o întrepătrundere între elementele suge- 
rate de poezia bacoviană și de existenţa poe- 
tului George Bacovia. Nu e nici o ilustrare a 
operei, nici o ilustrare a vieţii poetului. E o 
metaforă. 

— Ce ecou au avut filmele dumitale în țară 
şi prin ce distincţii s-au impus? 

— Primul premiu pe care l-am obţinut in 
țară a fost un premiu pentru plastica filmului 
Carnavalul, inspirat din „Fetița cu chibritu- 
rile” a lui Andersen. În 1972. Apoi, în 1973, 
am primit una din cele mai importante! dis- 
tincţii ce se acordă în profesia mea de pictor 
scenograf: premiul Uniunii Artiştilor Plastici 
pentru scenografie și pentru contribuția pe 
care am adus-o la dezvoltarea desenului ani- 
mat românesc. A urmat apoi o serie întreaga 
de premii ACIN. Premiul principal pentru film 
acordat filmului Marea zidire. In 1975, pre- 
miul pentru Hidalgo, inspirat din figura le- 
gendară a lui Don Quijotte, film care a fost 
prezentat în cadrul Festivalului internaţional 
de la Cannes, în 1976, într-o selecţie foarte 
restrinsă de filme de scurt metraj. Au fost se- 
lecționate numai zece filme din întreaga 


mai în glumă, mai în serios, timid și bravind 
in același timp, ne asigură, după proiecţie, de 
ceea ce noi înșine apucasem să ne convin- 
gem: că vom mai auzi de el. 

Cele trei scurt-metraje pe peliculă de 16 
milimetri ale lui Cornel Gheorghiţă au ca trà- 
sătură de unire invitaţia de a ieși din perime- 
trul locurilor comune și lesne accesibile, atît 
de propriu, cit și la figurat. La propriu, 
într-un plan terestru, primul dintre filme ne 
poartă la Sibiu, al treilea la Marea Neagră, iar 
cel de la mijloc în spaţiul dintre coarnele 
unui melc şi un tărim imaginar. Opus | ar fi 
un reportaj de eveniment în orașul care găz- 
duieşte renumitul festival internațional de 
jazz; Opus lIl — un fals eseu de vacanţă, cu 
cortul pe malul mării, de fapt un experiment 
imgistic, meditativ, la țărmul Pontului Euxin, 
în dreptul binecunoscutei epave a vasului de- 
mult eşuat lingă Costinești: iar Opus |! (se în- 
țelege că aceste denumiri tandre ne aparțin) 
il lasăm mereu la urmă, pentru că este emi- 
namente „fără story“ și declarat exprimental. 
De aceia, spre a descifra acum poetica pro- 
prie, gindurile figurate de debutantul nostru. 
ne vom opri tocmai la cel din urmă: Cine ești 
tu, codobeicule? 

Ingenua întrebare din titlu, adresată minus- 
culei ființe cu coarne extensibile și la nevoie 
retractile, ne ajută să decodăm mesajul aces- 
tui film în care, altminteri, e tot timpul vorba 
idesi nu se rostește nici un cuvint, unicul co- 


(Urmare din pag. 10) 


cund într-un colț și să mă gindesc 


din finalul „Casei Buddenbrook“. 
In sfîrşit, procesul acela straniu (dar 


demult te iubesc.“ şi „Vreau să mă as- 


lubirea aceasta, năvalnică, crescuta 
prin muzică îmi amintește aburul ciudat 


ne gindim la uzanţele epocii!) pentru ob- 
ţinerea dreptului la căsătorie ia sfîrşit, di 
Wieck e înfrint în public, Schumann e 
deja un nume, firma „Musikalien P:anos tist... 


lume. A fost o mare bucurie pentru mine 
Poate că a fost mai mult decit un premiu 
această participare intr-o selecţie atit de se- 
veră, atit de limitată. A urmat apoi o serie de 
premii pentru filmul Furtuna: Premiul ACIN 
premiul principal pentru film de animaţie, 
Premiul | la „Cupa de cristal“, Premiul II în 
cadrul Festivalului naţional „Cintarea Romā- 
niei“. Un alt film al meu care s-a bucurat de 
succes este vorba tot de o ecranizare, Prinţul 
fericit de Oscar Wilde, a fost dinstins tot cu 
trei premii: Premiul | la „Cintarea României", 
Premiul pentru plastică la concursul ACIN și 
tot premiul pentru plastică la „Cupa de cris- 
tal“. Au mai fost distinse filmele Crepuscul 
cu Premiul principal ACIN, filmul Rovine cu 
Marele premiu de la Piatra Neamţ și, mai 
rcent, filmul Hiroshima. Este foarte greu să le 
înşir pe toate, fiindcă sint peste 20 de premii 
și menţiuni care au pentru mine o deosebită 
semnificație. De fapt, ele au constituit supor- 
tul moral care m-a făcut să fiu convins cà 
ceea ce fac nu e zadarnic și că majoritatea 
filmelor mele au ecou in sufietele spectatori- 
lor și oamenilor de cultura 

— Chiar din enumerarea acestor filme, ori- 
cine poate observa că temele nu se reștring 
doar la hotarele românești și trec dincolo pu- 
nind probleme de interes general, deci 
intr-un cadru internaţional, mai larg. M-ar in- 
teresa faptul cum au fost primite unele din 
fiimele dumitale pe plan internațional? 

— Principalul succes pe care l-am obţinut 
și filmul care a fost cel mai bine primit, care 
a avut cel mai amplu ecou internaţional a 
fost Carnavalul. Prezentat mai intii în afară 
de concurs, la Festivalul de la Zagreb, el a 
cucerit mai apoi trei premii intrnaţionale: Me- 
dalia de argint la Veneţia, Placheta de bronz 
la Barcelona și-o menţiune la Festivalul de la 
Teheran, unde am participat și eu. Ţin minte 
că la Festivalul de la Teheran, filmul a fost 
aplaudat în sala în care se făcea proiecția 
pentru juriu și ovaţionat în sala în care se fā- 
cea proiecția pentru publicul obişnuit. Era o 
sală mare, cu peste o mie de locuri. Intr-ade- 
văr, a fost un moment de mare bucurie pen- 
tru mine şi o răsplată a muncii depuse la 
acest film. 

Şi alte filme de ale mele au avut ecou în 
străinătate, poate unele fără să obţină dis- 
tincţii, dar au fost multe din ele foarte bine 
difuzate în mai multe ţări. Filmul Hiroshima a 
fost selecționat pentru mai multe festivaluri 
internaționale. Urmează să fie prezentat chiar 
la Hiroshima, orașul unde se organizează 
anul acesta un prim festival internațional de 
animaţie. Am avut, de asemenea, selecționat 
pentru Festivalul de la Annecy, in Franţa, fil- 
mul Pirjolul, care a reprezentat țara în afară 
de concurs. N-au fost selecționate decit doua 
filme la acest festival. Unul dintre ele fiind fil- 
mul Pirjolul. 

— Îți doresc mult succes! 

— Vă mulțumesc. Și pentru interviu, si 
pentru urare. 


Petre STROE 


mentariu al imaginilor fiind muzica, foarte 
bine aleasă în toate cele trei opuscule) e 
vorba despre oameni mari și mici, despre lu- 
mea lor largă sau minusculă, văzută din un- 
ghiul acesteia din urmă. În realitate, filmu 
care pare cel mai bizar sau ermetic, dintre 
cele propuse de Cornel Gheorghiţă, are con- 
ținutul ideatic cel mai pregnant și finalmente 
limpede. Chiar sechelele fotografismului sta- 
tic din decupajul uneori aproximativ al celor- 
lalte două pelicule sint aici mai convingător 
depășite. Este, parcă, o aplecare mai conclu- 
dentă, o întoarcere spre primordial, spre pu- 
ritatea percepţiei copilului, o pledoarie pen- 
tru reintegrarea inocenţei și iubirii, a setei de 
crez, mărturisirea unei sensibilităţi deschise 
spre întreaga corolă de minuni a lumii, o 
lume în care există şi jucării stricate, dar și 
șansa visului, a aspiraţiei spre lumină, ordine, 
construcţie și sens. 

La cineclubul bucureștean „Ecran-util”, 
animat de lon Mantu, de unde ni se spune câ 
în ultimii ani au fost „promovați“ nu mai pu- 
țin de patru studenţi la secţiile cinematogra- 
fice ale I.A.T.C.-ului, se realizează și se pot 
vedea filme într-adevăr utile, atit într-un plan 
imediat, utilitar, cît și într-unul de durată, for- 
mativ. 


Valerian SAVA 


Wieck“ se duce, tatăl își stringe instru- 
mentele și pleacă, învins. Finalul este, 
cred, cheia și punctul forte al filmului, di- 
secabil, analizabil îndelung în ciuda sim- 
plității și-a aparentei limpezimi,. Prima 
audiție a „Sărbătorii primăverii”. Sala 
plină. Mendelssohn Bartoldy la pupitru. 
Strălucirea succesului. Robert Schumann 
e pe culmile gloriei. lar Clara? O femeie, 
îngreuiată de viaţă, brusc cedind, parcă, 
renunţțind, parcă, pentru iubire, în lojă, 
alături de bărbatul ei. O înnegurare 
la scurtă și dureroasă ca o lamă de cuțit 
trecută prin foc. lar în memorie, cuvin- 
tele, acelea care rod încetișor, ca un val 
înspumat țărmul cel nisipos: „Sper că 
apartamentul nu-i prea mic pentru două 
piane." Și pe undeva, prin cotloanele su- 
să fietului, foșgăie fascinația aceea stranie 
pe care compoziţia o exercită firesc, con- 
stant, de totdeauna, asupra interpretului. 
Sufletul, undeva, adumbrit. Sufletul de ar- 


criterii 


Vedere din interior 


Ciclurile şi cercurile 


e Cel puţin în optica acelora care îl gin 
desc și îl realizează, repertoriul unui cinema 
tograf de arhiva este o alcătuire complexa s! 
vie, iar asemuirea lui cu un arbore ce înflo- 
reşte în fiecare an, dind muguri ṣi crenguțe 
noi, este — credem — posibila. Există, deci. 
o permanenţă (tezaurul clasic al cinemato- 
grafiei) şi totodata formaţiuni noi ce i se 
adauga în rastimpul unei stagiuni. Treptat, în 
decursul anilor, repertoriul-trunchi își mai 
adauga un cerc, al doilea... înglobind valorile 
verificate din inflorescenţele verii 


Recurs la... bunul simț 


e Principiile ce guvernează organizarea in- 
terioară a programelor sint, fireşte, științifice, 
dar aplicarea lor ține de bunul simţ. Cel cro- 
nologic, de pildă, foarte nimerit pentru un 
medalion de cineast (principalul punct de in- 
teres fiind aici ilustrarea unei evoluţii artistice 
în timp) sau pentru o retrospectivă a premii- 
lor decernate de un mare festival internaţio- 
nal (slujind pină și interesul sociologic al mo- 
dificârii peste ani a gustului) — nu mai poate 
fi folosit în cazul altei tematici. 

Intr-un ciclu precum „Tineretul și lumea 
contemporană” de exemplu, factorul hotari- 
tor este conţinutul filmului, cu problematica 
sa — în timp ce aria programului tinde sa în 
globeze cit mai multe ţări producătoare 
După cum, în cadrul relaţiei „Ecran-literu 
tura”, fară a neglija nici istoria, nici geogra 


tia, nici subiectul, criteriui principal al selec- 
tarii filmelor este maxima reprezentativitate 
a versiunii cinematografice ale unor celebre 
creaţii literare şi in paralel, ecranizari celebra 
dupa texte mai mult sau mai puţin cunos- 
cute. 

Nu numai cronologic 


e Revenind la criteriul istoric, trebuie spus 
că aplicarea lui nu presupune, pur și simplu. 
a înșirui filmele în ordinea cronologică a ani- 
lor de producţie. El poate fi folosit cu efect in 
afara sferei strict filmografice, atunci cind se 
urmărește sporirea rezonanţei la public a 
unui anumit program. De exemplu, ciclul 
„Filmul românesc — oglindă a muncii și îm 
plinirilor noastre“ a fost organizat în ordinea 
succedaării etapelor istorice evocate, reușiri 
du-se astfel un vast panoramic asupra istoriei 
României de la al doilea război incoace: pri- 
mele şantiere ale tineretului (Răsună valea), 
naţionalizarea (Facerea lumii), colectivizarea 
(Setea) și așa mai departe, pina la problema- 
tica zilelor noastre. 

Nostalgie + curiozitate 


e ideea examinării critice a filmelor 
produse cu 25 de ani în urmă şi-a confirmat 
in timp, valabilitatea devenind o componenta 
constantă a repertoriului. Criteriul este aici 
unul sociologic, la care s-a ajuns din dorința 
intilnirii diferitelor generaţii de public pe un 
teren comun. Programul este unul din cele 
mai frecventate, el atrâgind în mod egal pe 


note de regizor 


Tentaţia „inacenţei“ 


Re Călina roșie de Vasile Sukșin dupa 
ulft ani, hirșit și eu în luptă cu materia fil- 
mului, şi-l regăsesc altul. Ceea ce atunci pă- 
rea o neindeminare a finisării și o grabă a ex- 
primării unui prea plin al ideaţiei, îmi apare 
azi un elaborat și disimulat rafinament de ex- 
presie. Toate aceste urmăriri nesigure ale ca- 
merei, transfocările ca la t.v., încadraturile 
cam la nimereală, punerea în claritate 
greoaie, decorurile, și costumele cum s-au 
gasit, totul îmi apare acum o elaborare sa- 
vanta, o mult mai grea scriitură, un rafina- 
ment disimulat sub aparenţa primitivului sau 
naivului. Cum altfel o atit de promptă intilnire 
între o biţiială de cadru, parcă ezitare a ca- 
meramanului şi o sclipire de privire chiorișă, 
între o siluetă ce parcă întimplător obturează 
şi o expresie descoperită apoi ca fundamen- 
tală? Cum atitea fete urite, da, deloc fru- 
moase și atitea sfișietoare expresii ale adevă- 
rului?... Apoi, o vorbire frustă, populară, dar 
suculentă, plină de înţelesuri... detalii care 
par anapoda, dar se dovedesc revelatoare: 
vedem în casele țăranilor imense Saratovu- 
ri-frigidere, dar lipsește samovarul, apare 
peste tot reproducerea .„Necunoscutei” lui 
Kramscoi, dar și un halat de casă somptuos, 
de gust îndoielnic. Un film în care la tot pa- 
sul dai de exemplificări ale Kitch-ului și unde 
totuși tot ce se vede și se aude e adevarul 


vieţii cel mai semnificativ... Sukşin cel obs: 

dat de adevăr, el, fiul satului pierdut între 
mesteceni, dar şi scriitorul stilist de vină cla- 
sică, soldatul întors de pe front direct în arta 
dar şi eseistul cineast de virulentă combativi- 
tate iubind cinema-ul ca pe o ultimă dra- 
goste. Cinema-ul adevărului, urind „min- 
ciuna, psihologia inventată, tot ceea ce nu e 
viață în mişcarea ei rapidă fără întoarcere“, 
scrie undeva Sukșin şi: conchide despre fil- 
mul mincinos: „Ți-e şi ciudă, te și doare, ţi-e 
şi ruşine“. Viaţa e criteriul filmului adevărat, 
cel ce dă „sentimentul îmbucurător al mersu- 
lui impetuos în urma vieţii, sau împreună cu 
ea dacă preferaţi; iar ritmul vieţii noastre a 
secolului XX e destul de susţinut“, mai 
adaugă el ironic. Sentimentul vieţii trăită ple- 
nar (eroul, în Călina roșie: „cind oare va fi 
sărbătoare și în sufletele noastre?"...) e omni- 
prezent. „Setea de a trăi“ se numește una din 
cele mai puternice povestiri ale sale. mult în- 
rudită cu acest film. 

Setea aceasta de viaţă, de adevărul nemij- 
locit ordonă stilul acestui film, disimulat, apa- 
rent întimplător, aparent surpins pe viu, apa- 
rent înglodat în Kitch-ul carpetelor de buca- 
tărie și cintecului „de lume“. Totul e așa pina 
la secvența tragică finală, cînd stilul devine 
bergmanian, bressonian, dezvăluind conven 
ţia, făcînd evidentă disimularea rafinamentu- 
lui stilistic. 


film şi literatură 


Variaţiuni pe tema „Mantalei'“ 


N sicion poveste a lui Akaki Akakievici 
Bașmacikin și a mantalei sale a inspirat cî- 
teva ecranizări a căror vizionare comparată 
oferă o imagine concludentă asupra diversi-- 
taţii posibilităţilor de lectură cinematograțică 
ale aceluiași text literar. 

In 1926, tinerii regizori sovietici Grigori Ko- 
zinţev şi Leonid Trauberg se apleacă asupra 
textului gogolian avind în ochi imaginile re- 
centelor, pe atunci, experiențe expresioniste 
și, în minte, o anume interpretare grotesca a 
literaturii marelui clasic. Rezultatul este un 
remarcabil film mut de o exemplară coerenţă 
ideatică și plastică, în care fiecare obiect — 
de la obsesiva pană de giscă pentru scris şi 
terfeloagele roase de șoarecii cancelariei la 
samovarul pufăind pe godin şi, bineînțeles, la 
mantaua cu pricina — devine un adevărat 
personaj. Eroii sint caracterizați prin detalii 
fizionomice acuzate, prin atitudini corporale 
contorsionate şi printr-o anume tendinţă spre 
nemișcare, care fac din ei obiectele vii ale 
unui Petersburg tenebros și înghețat, populat 
cu suflete moarte și copleșit de zăpadă 

Replica la această ecranizare vine dupa 
mai bine de 30 de ani din partea unui cunos- 
cut actor — Aleksei Batalov — care alege 
„Mantaua“ pentru debutul său regizoral. Spre 
deosebire de filmul lui Kozinţev și Trauberg 
care, pe lingă dominanta sa caricaturala 


aproape inumană şi inexistentă în textul lite- 
rar, completează nuvela cu un amplu prolog 
inspirat din „Nevski Prospekt" și elimină epi- 
logui fantastic al întimplării lui Bașmacikin 
deci spre deosebire de Kozinţev şi Trauberg. 


» dornici să revadă creaţii ce i-au fermecat 
« vremea tinereţii, dar și elevii ori studenții 
je azi, curioşi sa vadă cum arata filmele de 
are își amintesc mereu cei mari. De ce „exa- 
ninarea critică“? Pentru cá și nostalgia pri- 
nei ipostaze, şi curiozitatea celei de-a doua 
int ale unor oameni ce privesc deopotriva cu 
xigența spectatorului de azi 


La cererea publicului 


è De un interes analog se bucură și o altă 
nstantă a repertoriului: programele alcatu- 
la cererea abonaților. In acest caz, selec- 
turea titlurilor (din cele citeva mii înscrise 
anual în registrul de la Cinematecă sau in 
scrisorile trimise Arhivei Naţionale de Filme) 
se face pe etape: se aleg cele existente în co- 
lecţii, iar dintre acestea — cele în stare teh- 
nică bună; intră în funcţie apoi un criteriu 
nou: frecvența solicitărilor. 
Dar clasicii? 


Clasicii sint prezenţi tot timpul, impregnind 
întreg repertoriul, câci pentru stabilirea orica- 
rui program se porneşte intotdeauna de la 
aceste valori perene. Anual, citorva dintre ei 
li se consacră un medalion, și nu rare ori or 
ganizatorii folosesc şi un criteriu cantitativ 
Marii cineaști sint prezentaţi pe măsura ce, 
prin, neobosite eforturi, Arhiva reușește sa 
dobindească retrospectivele lor complete sau 
aproape complete... 

„E o măsură în toate 


e Deasupra tuturor acestor puncte de ve- 
dere evocate, domneşte insă cel ce poate fi 
numit principiul suprem: criteriul valoric. Cu 
el se incepe munca la repertoriu, cu el este 
verificată in timp activitatea celor ce il con- 
cep şi îl realizează. In fermitatea opțiunii pen- 
tru propagarea unor inalte valori morale şi 
artistice ar trebui să creadă întreg publicul 
-inematografului de arhivă, în faptul că ori 
:are din filmele recomandate de Cinemateca 


Atectarea primitivului sau naivului nu e ʻe- 

t o altă faţă a rafinamentului artei și nu în- 
tmplator „Scribul“ egiptean e rudă buna cu 

»loanele cariatide purtind busturi în negru 
bazalt de o opulenţă „primitivă“. „Cumințenia 
„amîntului” lui Brâncuşi afectează „primitivis- 

ul” sculpturii în lemn populare antropomor= 
ice (vezi A. Petringenaru „Imagine şi simbol 

1 Brâncuși“), iar siluetele lui Giacometti nu 
amintesc păpușşile din bețe ce se vind la 
bilci? Şi institutorul reanga, autor de curți 
de școală, nu simula cu rafinată măestrie, in 
scris, graiul povestitorului popular? 

Era firesc ca o artă chiar... nonagenară 
cum e cinema-ul, să-și zămislească rafinații 
primitivi ai săi şi e valoarea operei lui Șukșin 
manifestarea apartenenţei la această ipostază 
ce atestă în felul ei legitimitatea artisticului, 
Ciţi n-au considerat ultima Pietà a lui Miche- 
langelo lucrarea unui nonagenar obosit, cind 
maestrul își descoperea de fapt rafinamentul 
„modern“ al primitivului, avind în chipurile ie- 
șite din nebuloasa pietrei oroarea „biftekului“ 
ce o exprima mai tirziu chiar Brâncuși in 
„somnul“. Oare n-au 'fost în eroare grâbiţii 
critici care au privit jenați și condescendent 
Omul și umbra, filmul lui lulian Mihu, necitin= 
du-i rafinamentul stilului voit simplu, „primi- 
tiv”, ce-i uşura mărturia profund umană?,,, 
Uitase Mihu stilistica din Lumina palidă...? 

„Ajungi la simplitate fără voia ta, apropiin- 
du-te de sensul real al lucrurilor“ spunea 
chiar Brâncuși ce făcuse drumul de la „ecor- 
che”-ul lui Antinous la „Negresa blonda”. 

Sensul real al lucrurilor” e și ceea ce urnă- 
reşte Şukșin, acea „sete de a trăi“ în deplin 
adevăr, și asta face și valoarea și singularita- 
tea artei sale. 

Savel STIOPUL 


Batalov își propune o riguroasă fidelitate fata 
ie literatura și spiritul lui Gogol. Regizorul 
evidenţiază clar ideea fatalităţii ce planeaza 
asupra bietului funcţionar nevolnic și bătut 
de soartă. Datorită datelor fizice și tempera- 
mentale ale personajului (interpretat magis- 
tral de Rolan Bikov), datorită acelui amestec 
de neputinţă şi candoare, de bunăvoință și 
smerenie, definitoriu pentru acest copil bă- 
trin, întîmplarea capătă dimensiuni tragice 
Dar nu numai viziunea asupra personajului 
diferă de la o ecranizare la alta, ci şi viziunea 
asupra mantalei. In versiunea din 1926, ea 
este impozantă si supradimensionata, deve 


lași succes ca în toate stapiunile. cinemateci 


Brahms? (cu | 


id Bergman și Anthony Perkins) 


“4 
Istoria la scară umană 
Facerea lumii de Eugen Barbu 


şi Gheorghe Vitanidis, cu Irina Petrescu 


merită să fie văzut, chiar dacă numele de pe 
generic sint, poate, cuiva necunoscute. Cit 
despre faptul că un asemenea repertoriu nu 
se alcătuieşte la întimplare, presupunem ca 
toată lumea este convinsă. Și aici, est modus 
in rebus. 

Aura PURAN 


Setea de a trăi a personajelor 
şi a autorului lor 
(Călina roşie de Vasili Sukşin) 


ind de-a dreptul copleşitoare pentru Basma- 
cikin care, după un prim moment de extaz 
aproape erotic cind îşi pune mantaua pe 
umeri, se lasă, pur și simplu, înghiţit de ea 
Eroul dispare în faldurile de postav, astfel în- 
cit haina pare să circule singură. In versiunea 
lui Batalov relația personaj-obiect este mult 
mai umană şi sugerează mai degrabă ideea 
de căsătorie. Croitorul aduce solemn man- 
taua pe braţe, ca pe o ofrandă, iar Akaki Aka- 
kievici, care în cinstea evenimentului a mai 
aprins o lumîinar® o întinde pe pat ca pe o 
amantă şi se culcă fericit alături. Apariţia su- 
bită a unei molii îi întrerupe contemplarea, 
prilejuindu-i însă o adevărată demonstraţie 
1» viteje întru apărarea iubitei. 

Intre: cele două ecranizări sovietice se situ- 
“aza în timp (1952) filmul Mantaua de Al- 
berto Lattuada, o „adaptare liberă dupa...” 
Petersburgul secolului 19 este înlocuit cu un 

raşel din nordul Italiei din zilele noastre, 
Akaki Akakievici Bașmacikin devine Carmine 
ie Carmine, iar celebra manta un biet palton. 
Deşi întimplarea rămine aceeași, strămutarea 
ei în timp şi spațiu schimbă fundamental da- 
tele problemei. Printre altele e greu de crezut 
că solarul, extravertitul, vorbărețul, fanfaronul 
Carmine de Carmine poate muri de supărare 
pentru că i s-a furat paltonul. Totul se re- 
zumă la o fantezie neorealistă în care redarea 
atmosferei orășelului de provincie cu poten- 
taţii şi cu disgraţiaţii lui este mai importantă 
decit povestea în sine. 

Literatura ca pretext sau ca substanță dra- 
matică generatoare de sens? O dilema pe 
care aceste trei lecturi cinematografice nu 
fac decit să o reitereze (a cita oara?) la dis 
tanță de ani şi de meridiane 

Cristina CORCIOVESCU 


Filmul, document al epocii 


Un recent „tangou“ la Paris: 
Anthony Delon şi Sabine Duez 
în Un spin în inimă 


~ k SR 


Lecția de cinema a Ti 
maximum de expresivitate pe scenă... 


cronica 
meseriilor 


De la danscîntec 
la film 


Tina Turner e pioneră și bunică. Pioneră a 
cintărețelor de rock, ea s-a lansat în urmă cu 
20 de ani, pe vremea cind numai băieţii „re- 
gelui Elvis“ aveau dreptul să învîrtejească lu- 


p.——. 


cronica 
sportivă 


Cinema-ul, 
unde nu te aştepţi 


„Mexicul este încă în stare de-șoc. Lovitura 
cumplită care l-a izbit cu toată intensitatea va 
lăsa, multă vreme, urme adinci, lată de ce lu- 
mea sportului, neputind ignora problema, 
evocă organizarea apropiatei Cupe Mondiale 
1986, cu pudoare și reținere. Cind mii şi mii 
de morţi sint proaspăt înmormintaţi şi alte 
sute zac sub dărimături, cum să nu încerci o 
îngrozitoare jenă evocind marea sărbătoare 
care, în anul viitor, ar trebui să bucure lumea 
sportului și să transtigureze o întreagă na- 
țiune? 

Şi totuși, de cum s-a sugerat mutarea Mun- 
dialului fotbalistic în Europa, mexicanii înşişi 
au cerut menţinerea competiţiei în ţara lor. 
Această atitudine poate surprinde, șoca, pe 
cei care nu cunosc viziunea hispanică asupra 
existenței care unește moartea de viaţă. În 
capodopera sa neterminată, Que viva Mexico, 
marele Eisenstein a filmat o halucinantă 
chermeză funerară care se încheia printr-o 
imagine superbă: măști ale unor schelete in 


i Turner, celebra cîntăreaţă de culoare: 
„„maximum de „sobrietate“ pe platou! 


ñea cintînd: „fete, fete, cit mai multe fete!“ 
Fetele dansau cum le cîntau Presley și Bea- 
tieșii. Nici una nu îndrăznea să cinte ca Pres- 
ley și Beatieșii. Azi s-a schimbat cintarea. 
Tindem şi în rock la egalitatea dintre femei şi 
bărbaţi. Mai mult: '85 e considerat în această 
industrie a muzicii, un an al ofensivei femi- 
nine. O serioasă revistă americană Newsweek 
şi-a consacrat coperta celebrei Madonna, ti- 
trind: „Rock and roll: Puterea feminină“. E 
anul definitivării lui Cindy Lauper (31 de ani, 
debutind de la 12, avind studii de artă și poe- 
zie) lui Sade (născută în Nigeria, cîndva de- 
senatoare de modă), al Piei Zadora deja bi- 
necunoscută și al re-consacrării Tinei Turner, 
Tina Turner are însă 46 de ani. E deja bu: 


nică. E numită chiar „bunica rock-ului“. Ea. 


vine de departe, după o „cădere“ teribilă: Din 
1976, după ce 10 ani n-a imprimat nici un 
disc, ea şi-a reluat cariera, într-o lume unde 
pierzătorii nu găsesc credit iar învingătorii ţin 
citeva nopți. În '85, un album al ei cotează — 
prin înalta lui ținută artistică — printre trium- 
furile anului şi cunoscătorii avizează că 


vadează ecranele şi, deodată, ele dispar pen- 
tru a lăsa să se vadă chipuri vesele de copii. 
Țară fascinantă, Mexicul nu încetează să ne 
uimească“... (din articolul de fond ai cotidia- 
nului sportiv „L'Equipe“, la sfirșitul lunii sep- 
aeina in zilele groaznicului seism din Me- 


Din agenda 
cine-competițiilor 


Palmaresul Forumului Internațional al Fil- 
mului sportiv. 

Medalia de aur: Maestrul de arme (Polonia. 
regia Bogdan Dziworski) — un portret al ce- 
lebrului antrenor de scrimă Kurpiewski, „un 
film poetic, nostalgic, plin de simboluri, con- 
sacrat unui bătrin sportiv care comunică tine- 
relor generaţii dragostea sa pentru gest, to- 
tuși nu un super-film, avind o imagine, de- 
seori, prea întunecată, obscurizind eroul 
într-un context simbolic nu odată preten- 
tios“... — scrie presa de specialitate. 


Medalia de O altă duminică păgu- 
boasă (Anglia, regia: Barry Cockcroft) — o 
incîntătoare prezentare a unei obscure 
echipe de rugbi în „13“, britanice, care pe 
măsură ce pierde toate meciurile își păs- 
trează și își întărește humorul, atit jucătorii 
cit și conducătorii, 


Premiul special al juriului: Cu el parcă aș 
dansa (S.U.A. — regia: Emile  Ardolino). 


Menţiune: Joe Louis pentru toate timpurile 
(S.U.A. — regia: Peter Tatum). 


„după anul Michael Jackson acesta ar putea 


fi al Tinei Turner“, în show-biz. Nepricepuţi  - 


in materie, problema ne foloseşte însă ca o 
introducere în domeniile filmului: anul 
acesta, Tina Turner apare într-un rol princi- 
pal din Mad Max Ili, o producţie australiană 
de răsunet, ajunsă la al treilea episod, avin- 
du-l ca protagonist pe Mel Gibson. Mad Max 
a devenit întruchiparea unui supraviețuitor 
dintr-un al treilea război mondial, un rătăcitor 
prin pustiurile unei lumi imaginate cu sumbră 
fantezie de regizorul George Miller. Filmul a 
făcut vilvă încă de la primul său capitol și, 
din păcate, a avut materie de ginduri negre 
pentru a fi continuat... Lumea de azi are de 
unde inspira scenariștii violenţelor întinse 
pină după anul 2000, dindu-le idei pentru 
grozăvii credibile. Tina Turner, în acest epi- 
sod, e Entity, o „domniţă“ a unei cetăți ră- 
mase, după catastrofa nucleară, cu zidurile 
întregi, între care se mai poate produce ener- 
gie. Mad Max o întilnește. Cintăreaţa n-a mai 
jucat decît într-un singur film, în urmă cu 10 
ani, Tommy, „dar acolo cintam, nu jucam... A 
cinta, pentru mine, e ceva normal, o fac de la 
5 ani... Dar de mică visam nu să cint, ci să 
joc. Or, pentru o fetiță neagră e foarte greu 
să joace în filme. Cel puţin în epoca aceea 
așa era. Dealtfel, încă de pe atunci n-am vrut 
să interpretez rolul unei fete negre, nu am 
vrut să joc în roluri prea asemănătoare cu 
viața mea. Asta ar fi însemnat nu să joc, ci să 
trișez. Așa că am refuzat întotdeauna aseme- 
nea scenarii. Filmînd pentru Mad Max lil, am 
luat o lecție extraordinară...“ O redăm așa 
cum o relatează ea în Première 9/85, sperind 
că va fi de folos atitor fete care, printre naivi- 
tăţile viselor lor, își închipuie că de la 
dans-cintec la film nu e mai mult decit un 
descintec: 

„Pe scenă, adaugi tot timpul, ingroși, ca la 
teatru, exagerezi totul — și jocul și machiajul 
În cinema e invers. În loc să exagerezi, tre- 
buie să devii minimalist. Trebuie să înveţi 
cum să nu faci nimic. Să lași camera s-o 
facă. Ea citește în tine și fură tot ceea ce ex- 
primă ceva în interiorul tău. Cind joci, cînd 
vorbeşti pe ecran, trebuie să fii calm. Ceea 
ce poate fi exagerat pentru ochiul nud, tre- 
buie să fie atenuat pentru privirea defor- 
mantă a aparatului. Trebuie să-ţi spui textul 
şi de 40 de ori dacă este necesar, dar de fie- 
care dată ca și cum ar fi prima oară. Cind 
ești mînios pe ecran, trebuie să găsești un tip 
de furie echilibrată. -Pe scenă, dimpotrivă. 
Mi-a fost extrem de greu, dar totul a consti- 
tuit o lecție magică...“ 

Visul Tinei Turner — „știu foarte bine că 
n-o să-mi petrec toată viața ciîntind pe o 
scenă..." — este un film care s-ar petrece în 
antichitate, unde ea ar fi Cleopatra. 


Rubrica „Filmui document al epocii. 
„Documentul sursă a filmului“ este 
realizată de Radu COSAȘU 


cronica 
subiectelor 


0 situație 
din „Baltagul: 


Un subiect care ne spune foarte multe, de 
la simpla lui citire — deși nu sintem dintre 
cei care cred că „subiectul e totul“ — este 
acela al filmului bulgar Pedepsirea (scenariul 
Constantin Pavlov, regia: Docio Bodjakov) 
Rareori un film ni s-a impus cu atita vigoare 
doar din enunţul datelor lui. Totul pornește 
dintr-o situație amintind „Baltagul“ nostru. 
dar care, pe parcurs, se îmbogățește cu in- 
torsături dramatice venite din experienţele 
conștiinței contemporane: imediat după eli- 
berarea Bulgariei, mama unui tînăr partizan 
— pierit în luptă și căruia i se ridică o statuie 
pentru eroismul de care a dat dovadă — in- 
cepe să caute, convinsă că fiul ei a fost tră- 
dat, pe cel care a comis vinzarea. Monumen- 
tul de granit din faţa casei n-o liniștește. El e 
doar o probă rece a imaginii fiului ei, pe cind 
ea doreşte adevărul cald, lipsit de convenții şi 
prudenţe, al morţii lui. Se întimplă ceva 
foarte curios în urmărirea la care femeia s-a 
înhămat cu hotărire și fără duioșie: ea se 
duce la sculptorul care a realizat monumen- 
tul şi, după o discuţie pasionată cu el, capătă 
o subită înclinaţie pentru desen! Ea incepe să 
deseneze arbori uscați... Cum o recunoaște 
criticul Constanţa Popova, „desenul poate 
apare ca o soluție cam „trasă de păr“ in 
chestiunea mijloacelor cu care poţi ajunge la 
adevăr, dar în contextul filmului, care dincolo 
de credibilitățile superficiale, încearcă să 
ajungă la fondul problemei, ea nu are nimic 
insolit“. Pasiunea aceasta nouă pentru desen 
a „răzbunătoarei“ sugerează că drumul spre 
adevăr trece prin artă. Femeia va ajunge insă 
la un impas grav: necunoscutul pe care-i 
caută, bănuitul, a pierit și el. Dar dacă nu ei 
ar fi trădătorul? Dacă nu a existat nici o trā- 
dare? Dacă ea căuta un inocent? Dacă trăda- 
rea era o suspiciune născută în mintea ei sau 
în caietul de versuri al fiului care scria poezii 
obsedate de aceeași problemă cumplită? Ea 
se intoarce acasă, la desenul unui arbore 
desfrunzit — în care vedea simbolul fiului 
statuar* — şi-l îmbogățește cu flori şi fructe 
E semnul decisiv al unei revelații: „Din simplu 
mijloc de căutare, desenul acesta devine 
pentru eroină artă, adică un scop... Acest ar- 
bore în floare nu conferă deloc un optimism 
superficial finalului. El dovedește că o câu- 
tare dureroasă a adevărului nu duce neapărat 
la tragedie — dimpotrivă, e mul: mai probabil 
că o cercetare îngrijorată și plină de tensiune 
conduce la o iluminare spre un adevăr neaș- 
teptat, greu acceptabil, dar nu mai puţin ade- 
vărat. Esenţial este să nu devenim sclavii pre- 
judecăților noastre și să nu ne închidem în 
fața lumii şi a surprizelor pe care ea ni le 
mr prin toți arborii ei goi şi toate flo- 
rile ei vii“... 


* De ce? Toate suspiciunile ei pleacă de la 
un arbore, sădit de fiu; în clipele de după 
dispariția omului, pomul a pierdut o ramură, 
apoi s-a uscat și a murit. „Nu e o probă sufi- 
cientă“... - îi spune mamei, un inspector al 
miliției populare. „Nu, desigur, totuși, e im- 
presionant“... 


La capătul dramei, iluminare 
unui adevăr (actrița bulgar: 
Katia Paskalieva în Pedepsirea) 


Documentul, sursă a filmului 


0 altă grozavă vietate 
cu numele de Woody 


Woody Allen — poate cea mai grozava din 
tre toate ciocânitoarele Woody, prin expresi- 
vitatea talentului și tenacitatea obsesiilor - 
implinește 50 de ani și lucrează la al 16-lea 
film al său, Hanna și surorile ei, cu Mia Far- 
row, în rolul principal, alături de mama ei 
Maureen O'Sullivan, cea care a fost în pri- 
mele filme cu Tarzan, tinăra Jane, civilizata 
râtăcită în junglă printre liane... Seara. Wo- 
ody scrie scenariul celui de-al 17-lea: „N-am 
impresia unei cazne... N-am fost prea grozav 
la studii. N-am ajuns la universitate. Ma in- 
ireptam câtre o viaţă mizerabila. O slujbă mi- 
nora ca a tatălui meu. Dar am avut noroc 
Am descoperit că sint caraghios. Şi în funcție 
je acest talent, am acum dreptul sa ma ex- 
prim şi să exist” 


Vocea lui Pluto 
și replicile lui Gabin 


Au murit două glasuri. Cel care-i dădea vo- 
cea lui Pluto, rivalul etern al lui Popeye și cel 
care scria replicile lui Gabin, dialogurile lui 
je stăpin sau valet, de bogat sau sarac. Prí 
mul se numea Moses Lamarr şi avea 68 de 
ani. Al doilea — Michel Audiard, la 65. Doi 
oameni de cinema care n-au nevoie de poza, 
Dintr-unul ne râmine chipul uriașului národ 
mereu agresiv, mereu cu mina pe bitac, me- 
reu hiriind batjocuri la adresa spanachistului, 
mereu invins, cit era de voinic şi fioros. (A nu 
se uita: Lammar fusese boxeur...). Fără glasul 
lui Pluto, n-am fi avut, pe viaţă, in auz, bom- 
bânelile cu care se autoincuraja marinarul, la 
o adica. Fără glasul tenebros al lui Pluto, 
na-am recunoaște, dintr-o mie, ciripiturile luj 

live. Fără răcnetele și șoaptele lui Pluto, 
'ara ferocitatea, dar și puseurile lui de tan- 
veţe. n-am sta vrăjiți, din tinereţe pînă la bă- 

nețe. la aventurile unuia din formidabilii 
'roi ai cinema-ului şi numai ai cinema-ului, 


/ 90 dean S 


de cinema 


Cicatricea 


Intreaga poveste a cinema-ului pune în evi- 
denţă ca fără farmec nu se poate face nimic. 
Lumea, cînd nu uită acest adevăr, îl soco- 
teşte minor. El nu este insă mai mic decit ui- 
mirea pe care Diderot o socotea esența artei 
Or, fară farmec nu există uimire. Uneori, de 
multe ori. a descoperi farmecul e o operaţie 
demna de Maigret. Luaţi-l pe Bogart ca 
exemplu. Din ce s-a impus farmecul lui, apă 
sarea lui...? El obișnuia să spună că o vedeta 
e suma defectelor ei fizice. Pare a fi una din 


"4 e: 


re 


iAy + 


WY 


| 


Woody Allen descoperindu-și „noroc 
„Am aflat că pot fi expresiv!“ 


Pentru odată, amintirea dialoghistului: Miche! Audiard. 
lumea îi vede doar pe Gabin și Delon... 
(Melodie la subsol, regia: H. Verneuil) 


Mulţumita vocii lui Lamarr , niciodată feroci- 
tatea n-a fost mai bine dezvaluită ca o ca 
cialma a bonomiei şi niciodată groaza iscata 


unoscutele lui idei sarcastice care ţin de 
personajul lui unic. Un regizor francez, Phi- 
lippe Labro, il crede şi detectează un aseme 
nea defect din care extrage, convingător. în 
treaga artă a lui Bogie. E o mică bijuterie de 
analiză cinematografică: 

„Ah! Cicatricea! Tăietura verticală de deu- 
supra buzei superioare, ea e aceea care i-a 
dat acel sisiit care il obliga, puţin cite puțin, 
să-și inasprească debitul, să vorbească re- 
pede și monocord. Ea, legendara cicatrice 
dădea surisului lui acea expresie de deri- 
ziune. de amarăciune, de cinism sau de scej 
ticism, sau de stoicism sau de insolenţă, sa 
de ironie. sau de vulnerabilitate, sau de toate 
acestea la un loc. Această cicatrice il facea 
sa fumeze altfel decit mine sau dumneavoas - 
tra, să se aplece spre buzele unei femei pen- 
tru a o săruta altfel decit toți seducaătorii 
ecranului. Această cicatrice ii conferea — in 
ciuda taliei scunde, a umerilor plăpinzi. a 
mersului lui de rață pe rotile și a frunții nu 
prea împodobite — acea duritate, în sensul 
de „rău al dracului“. Fabuloasă cicatrice de 
care, fâră îndoială, nu şi-a dat seama în anii 
cînd se tira prin teatre... (n.r.: după primele 
sale cinci filme, un ştab de la „Columbia“ ii 
ţipă pe culoar: „Marş acasă, te-au fotografiat 
din toate unghiurile și nu eşti fotogenic!" Şi 
indcă am spus „Columbia“, să nu uităm. la 
această rubrică de istorie a filmului, o butadâ 
a patronului „Columbiei”: „Un film bun e 


je o apariţie „monstruoasă“ nu se va mai 
pulbera în atitea hohote de ris. 
Audiard n-are nevoie de poză, ci de citate 


acela la care mă uit făra sā mă doara 
şezutul...* Noroc că multe filme ale Colum- 
biei țin seamă și de alte criterii...). Cicatrice 
pe care obișnuia — mai întii inconştient, apo! 
calculat, în cele din urmă sistematic — s-c 
mingiie cu unghia degetului gros, gest la fe 
de caracteristic pentru Bogie ca acel tic c 

care își freca mașinal lobul urechii. Gestur 
inventate. Fiindcă Bogart, ca toate staruril: 

s-a inventat pe sine însuşi. Dar, pentru a re 
veni la cicatrice, se spune că nimeni nu ști: 
din ce și cum a apărut. Există două explicaţii 

una glorioasa, alta mai puțin. 


Prima: escortind un prizonier militar în tim 
pul serviciului său în flota americană, Boga'! 
este atacat de prizonier și lovit în față cu ca 
tușele. Bogart îl răneşte, la rindul lui, și 
aduce unde trebuie. Necazul e că doctorul 
care era de gardă îi cam moșmondește buza 
în loc s-o trateze cu grijă. A doua versiune 
mai puţin spectaculoasă, ţine tot de anii pe 
trecuţi sub drapel; se zice că pe puntea dis- 
trugătorului „Santa Oliva“ (dacă nu „Leviat- 
han“) explozia unui obuz i-ar fi atins obrazul 
Dar și aici chirurgul de gardă ar fi rasolit 
operaţia. incit ne putem imagina o scenă ca 
asta, dintr-un film încă neturnat: 


Doctorul: Te doare? 
Bogie: Nu, nu... Doar cînd surid...”. 


Regizorii lui preferaţi — puţinii a caror in- 
fiuență o recunoaşte — îl definesc ca gust 
ca orizont: Jean Renoir. Ingmar Bergmar 
Federico Fellini — marii europeni. Fara Eu 
ropa, de altfel, fără critica europeana și bun: 
spectatori ai bâtrinului continent. Woody Al 
len recunoaște că n-ar fi în America nici ma 
car cit e: un geniu al comediei. Consilierul lui 
artistic cel mai apropiat este Diane Keaton 
„Văd prin ochii ei. li încredințez toate scena- 
riile. li arăt toate dublele filmelor mele...“ 
Despre soția lui, Mia Farrow, are de aseme- 
nea, o părere superiativă, ba chiar multilate- 
rală, dincolo de orizontul artei: „Mia este tare 
ca o stinca. E o actrița formidabilă, care 
poate juca orice. Pe platou, tricotează calmă 
intr-un colț. Se poruncește: „Motor! inhaţă o 
perucă, îşi pune ochelarii negri și deodata e 
capabilă să urle de groază, sau să-ți vire un 
cuțit sub nas. Apoi, ca şi cum nu s-a intim- 
plat nimic, se întoarce calmă, la tricotaj, în- 
conjurată de cei trei copii ai ei și de alți patru 
orfani pe care i-a adoptat. Inainte de a o cu- 
noaște, n-aveam nici o chemare spre paterni- 
tate. Ea m-a făcut să înțeleg extraordinara 
plăcere pe care ţi-o pot da copiii. Copilul, 
pînă acum absent din filmele mele, a devenit 
subiectul viitoarelor mele scenarii...”. 

Ar vrea să-și incheie viața ca Erich von 
Stroheim în celebrul Bulevard al Apusului, 
valet nu însă al unei artiste, al unei Glorii 
(Swanson), ci al copiilor lor: „Aș fi mulțumit 
să devin șoferul sau servitorul lor. Pentru tot: 
fara excepție!" Altfel, susţine trâznitorul co 
nic, „fericirea, fără îndoiala, este să ai garan 
tata o viaţă eternă şi o sanatate buna!” Ok 
Woody! 


El era dialoghistul (ca regizor, a dat cite 
ceva, deloc important) lui Gabin, lui Fernan- 
del, al lui Verneuil, cuvintele de spirit, de si- 
tuaţie“. curgeau din stilul lui cu o uşurinţa pe 
care invidioşii o numeau ușurătate, dar el le 
răspundea cu dreptate: „Uşurința mea nu mà 
priveşte decit pe mine... De ce să scriu mai 
încet, daca ceea ce gestez într-un timp mai 
ung nu e mai bun decit ceea ce dau re- 
pede?” El a scris Inamicul public nr. 1, Marile 
familii, Vaporul lui Emil, Gentiemanul de la 
Epsom, Melodie la subsol, Un taxi spre To- 
bruk, mari actori și regizori alergau după el 
ca sa le dea vorbele cu care ei sa cucerească 
mulțimile. Plecai din cinema cu „mutra” lui 
Gabin, cu „moaca" lui Fernandel, cu hohotul 
de plins al lui Annie Girardot și cu „un mot“, 
cu un cuvint, care credeai că-i al lor, dar era 
al lui Audiard. De pilda: „După parerea mea 
războiul are ceva atractiv: parada victoriei 


Timpenia este că totul se petrece inainte de 
ea... Ar trebui să-ţi iei solda şi să detilezi ime 
diat, pînă nu se răhățește totul!“ (din Un taxi 
spre Tobruk). Audiard a dezvaluit odată din 
ce i s-a tras pasiunea pentru meseria asta atit 
de complicată și de obscură pe care doar ci- 
nema-ul a inventat-o, sârman și nabab cum 
e; „Am avut un șoc auzind dialogurile lui Pré- 
vert la „Quai des Brumes”. Mi-am zis: există 
aici un limbaj propriu. al filmului, care nu are 
nimic cu cel teatral“... Audiard, așa abundent 
şi rapid și prea spiritual cum a fost, a făcut 
mult pentru ca la cinema să nu te simţi ca la 
teatru. Bine-rău, el a modificat ceva în ure- 
chea noastră de cinefili. Mai mult în bine de 
cît în rau. Niciodată nu te-ai plictisit, ascul 
tindu-l. E mult. În '86 se fac 33 de ani de cind 
a scris „Cheiul său în ceaţă“... Se numea 
Quai des Blondes. Er deștept. Era inteligent 
E enorm 


„cîndva, Humphrey Bogart 
a fost trimis acasă, de pe 
platou, fiindcă nu era fotogenic!? 


„Încă 
un 


magnific... 


Puţini şi-ar fi închipuit că unul dintre 
cei şapte magnifici ajunsese septuage- 
nar. Figura puţin stranie — privire in- 
tensă, uneori înfricoşătoare, crâniul ras 
şi lucios al lui Yul Brynner îl făcuseră 
inconfundabil transformîndu-l într-un 
prototip de dur (construit, desigur, cu 
efort şi întreţinut cu grijă ca să fie pur- 
tat din film în film). Brynner pătrunsese 
mai tirziu în lumea filmului, pentru că 
existența sa fusese, la început, solici- 
tată fie de studii la Sorbona, fie de re- 
gia de teatru la radio și, mai ales, de 


pină la America. Aici afirmarea — nici 
ea ușoară — a fost mai întîi pe Broad- 
way și mai ales în operetă. „Regele și 
eu“ de Rodgers și Hammerstein i-a des- 
chis calea succesului. Avea să joace ro- 
lul din această operetă pînă în vara lui 
1985, adică timp de peste trei decenii. 
Încet, încet studiourile de film au făcut 
din el mai degrabă un personaj, decit 
un interpret. Brynner a fost, de multe 
ori în filme, el însuși și nu un personaj 
construit de un scenarist. Dădea contur 
şi personalitate unor sugestii de eroi. 
Poate şi de aceea unii comentatori, ca 
renumitul Boussinot, aveau să spună că 
„personajul acesta nu depăşeşte nivelul 
pitorescului“. 

Dar cu Yul Brynner încă un magnific 
trece în galeria amintirilor, atît de mult 
şi de dureros vizitată în ultima vreme. 


turneele lungi teatrale care l-au dus 


i 


0 femeie ca oricare alta? 


Pi 


z EA 


> i tea-o azi depista cineva printre fetişcanele 
D din planul 14... Se termină războiul şi, deo- 

omnea de 40 de ani peste filmul fran- | dată, în 1947, numele ei izbucnește pe buzele 
cez, fără însa a se socoti un mit. Ea era încu- 
nunarea, prezentă şi familiară, a personajelor 
sale, a pasiunilor sale, a ideilor sale, izbutind, 
de fiecare dată și mereu, să lase impresia | 
unei participări, a unei mari şi înțelegătoare 
prietenii cu spectatorii ei. De la Casca de aur 
la Toată viaja in față, de la frumusețea ei co- 
pleșitoare pină la cartea trăirilor ei, ce i se ci- 
tea pe chip. niciodată nu a încetat să strălu- 
cească. Pină într-o dimineaţă de octombrie, 
la orele 7,30, cînd această femeie, absolută în 
splendoarea, patimile şi angoasele ei, a hota- 
rit să rupă legăturile care o atașau de viața 
reală. Şi, de data asta fără voia ei, să treacă. 
in legendă. 


O tetişcană din planul E 


Nascută la 21 martie 1921, la Wiesbaden. 
Simone Kaminker, ajunsă la Paris în timpul 
ocupaţiei germane, este nevoită să adopte 
numele mamei ei, Signoret, şi să debuteze în 
cinema ca figurantă sau în roluri minuscule. 

ca să nu se facă dactilogrată, şi mai ales, ca 
să se ferească mai bine de Gestapo. Unul din 
filmele în care a „jucat“ pe atunci este Oas- 
peţi de seară al lui Carne, dar cu greu arpu 


buise în filmul Dédée din Anvers, iar ea se 
dovedise a fi o revelaţie. O revelaţie pentru 
toți cu o singură excepție, ea însăși. 


Nici acum nu credea în menirea ei de ac- 
trită şi considera filmul și lumea lui ca un 
„amuzament, că un accident de parcurs, fără 
a-l! lua în serios și, mai ales, fără a se lasa 
fascinată de el. Urmează, în 1949 ; şi după un 
intermezzo întimplător pe platourile engleze. 
un al „doilea film al lui Allégret, Manèges. De 
î data asta nu mai încape îndoială: este soco- 
„tită o foarte mare actriță. şi prima uluită de 
| „reacţia criticii şi a publicului este chiar Si- 
mone Signoret. Tot în acelaș : an, 1949, îl cu- 
_noaşte pe Yves Montand. Du i 
nuă — cum “spune ea 
nema“ și face filmul Casca e aur, în regia lui 
_ Jacques Becker. 'transfigurează în fru- 
„musețe radioasă o poveste de vagabonzi și 
de midinete. Succesul este copleşitor. Era în 
„1951 şi împlinise 30 de ani. Din acest mo- 
a ei este pecetluită este, și va rå- 
__mîne pină la capât, una din marile personali- 
-f tāti actoricești ale cinematografului francez si 
$ una din marile sai Se Metale ale Franței. 


Drumul spre înalta. societate 
(cu Lawrence Harvey): Oscarul, 
în 1960. 
pentru cea mai bună actriță. 
Are 39 de ani! 


şi un ete u Oscar, care o situează în virful 


Simone Signoret, 
actrița 
unui singur film: 
cel al vieții ei 


| piramidei filmului | mondial. Ultima ei creație. 
in Paris. 38 de M. Bluwal, poartă data 1935 


„ivo Livi, născut în 1921, la Monsummar= 
(Italia), vrei să iei în căsătorie pe Simone 
Henriette Charlotte 'Kaminker, năs; 
acelaș an, la Wiesbaden (Germa! a)?" Şi înca 
cum! gindesc cei doi, în timp ce murmurè 
„da“-ul tradiţional. La doi ani după ce s-au 
cunoscut, deci, Signoret-Montand se câsâto- 
resc și de aici inainte vieţile şi carierele ior 
nu se vor mai despărţi timp de 34 de ani. „Ca 
s-o epatez pe cea pe care o iubeam atit. am 
devenit Yves Montand" va spune vedeta ne- 
contestată a mu i uşoare franceze, ori de 
cite ori se va ivi prilejul, ca un permanent 
omagiu și o ia declaraţie de dragoste 
adresate singurei ființe „care m-a iubit, ințe- 
les și suportat ca nimeni altcineva”. Inteli- 
- gentă, cultivată, cu un caracter integru și un 

curaj ieșit din comun, verificat nu odată în 
3 ursul anilor, Simone Signoret a fost poate 

iță şi unica femeie, cu o viață — 
i dee T desfășu 
u 


um 


ECE 


de gelozie, de invidie în preaj 
niciodată obiectul unor cancanuri, într-o 


Simone e oua și-a purtat d demnitatea S 
noblețea cu naturalețea c 
urajul ei de a se 5 ăta şi de a se 
exact aşa cum îi erau obrazul și fi- 

-şi farda ridurile sau machia cusu- 
dovedit pînă în ultima clipă. Lucida 
pină la capăt, într-o discuţie cu „medicul «i. 
i-a spus: „Dacă o să-mi comunicaţi că am 
"cancer, evident cå n-an -de bu- 


O fotografie 
foarte 

„de epocă“: 
în anii '60, 
cu cel cu 
care 

a împărțit 
36 de ani 
de viață 

şi de carieră 


ponce Fiore i e acest 'tre- 
cut, prima sa carte intitulată „Nostalgia nu 
: Ă tă“ vorbeşte mult, dar 


tuturor: Yves Allegret, primul ei soț, o distri- 


„A 


t 


1985 şi o ultimă imagine: singură, 


îngîndurată, bolnavă, plimbîndu-se 
“în parcul din jurul casei 


îndurerată de pierderea succesivă a citorva 
foarte buni prieteni, a vrut să abandoneze to- 
tul, şi scrisul, și filmul, cineva a sfătuit-o să-l 
recitească pe Hemingway. În „Parisul e o săr- 
bătoare“, romancierul scrie undeva că nu tre- 
buie să-ți sfirșeşti ziua terminind o secvenţă, 
cum se spune în cinema. Trebuie să te 
oprești la mijlocul ei, atunci cînd ești încă si- 
gur că ţii ceva bine în mină ca să poţi conti- 
nua. Noaptea, acel ceva se coace, iar a doua 
zi, cînd reiei treaba, știi încotro s-o apuci. 

Simone Signoret a ştiut întotdeauna cind 
să se oprească ca să poată continua, apoi, 
mai decisă pe drumul ei. Și dacă în acea di- 
mineaţă de octombrie a hotărît că e cazul să 
spună „gata“, este că a socotit secvenţa ei 
terminată. Acel mai departe, de aici înainte 
nu mai era treaba ei. După cum nici legenda 
în care a trecut fără să vrea și, poate, fără să 
şi-o dorească, nu-i aparține. Decit în măsura 
în care și-a asumat existența ca pe ceva de 
care numai ea era răspunzătoare și de care 
era mereu gata să dea socoteală. Se socotea 
un om normal, o femeie ca oricare alta. Și 
tocmai această protundă convingere, acest 
crez pe care l-a Apion şi în viață, şi în mese- 
rie, au făcut ca Simone Signoret să apară azi 
ca un om de excepție. 

Un mit al nosmalităţii într-o lume nebună, 
nebună, nebună... 


Rodica LIPATTI 


“pentru eternitate 


l. holul de hotel unde pe lingă „pasageri" 
se mai aflau în treabă destui curioși veniți din 
oraș, un om părea indiferent la toată forfota 


din jur. — indiferent or, poate, absent înapoia - 


unui zîmbet abia schițat pe fața impurpurata 
de whisky-ul din care sorbea în răstimpuri 
dese: era Orson Welles. Se întreba în sinea 
lui, ce căuta acolo, într-un oraș de provincie 
dominat de minarete, pe o vreme infernală — 
numai vint şi zloată — care te țintuia în hotel. 
Se intreba, poate, dar nu se urnea din fotoliul 
atit de mic pentru cineva de talia lui — 
imens, greoi, refractar la mișcare, dispus me- 


__reu să observe lumea, dar iritindu-se cind se 


simţea el observat. Era îmbrăcat într-un cos- 
tum cenușiu închis, aproape negru, cu un 
pulovăr megru sub haină și o sticlă concavă 
de whisky în buzunarul în care alții iși as- 
cund averile. De ce venise la acea premiera 
mondială în care deținea și el un rol, unul din 
multele, aproape episodice, pe care-l accep- 
tase pentru că i-l propusese un producător și 
propunerea îi convenise? 


După citeva ceasuri aveam să văd filmul și 
pe el în film. Orson Welles era Orson Welles 
şi nu mai aveai nevoie să cauţi alt personaj, 
context social or dramatic. Nimic. Uriașul 
purta o pălărie largă şi neagră, iar pe umeri o 
pelerină tot neagră. Nu era. desigur, ceea ce 
ar fi așteptat cei ce-l distribuiseră acolo. Era 
Welles și Falstaff la un loc, un Falstaff al altui 
timp. Figură legendară şi inegalabilă — pos- 
tură în care se complăcea de minune, pe 
care și-o cultiva chiar cu multă rivnă şi umor. 
cu plăcerea de a şarja, cu gustul pentru 
farsă, acuzat mereu de mitomanie (dacă mi- 
tomanie se poate numi capacitatea cuiva de 
a trăi simultan pe mai multe planuri) — Or- 
son Welles a cutremurat ecranul odată cu 
anii sa pe pinza imaculată și magică. Pri- 
mul film a devenit pe loc piesă de referinţă: 
Cetăţeanul Kane. Atacă aici „mitul puterii și 
dialectica lui interioară” după propriile-i 
spuse, dar, totodată, şi condiția naraţiunii 
prin imagine. Merge în profunzimea ideii, dar 
şi a comunicării ei cu ajutorul cinematogra- 
fului. Sintem în 1941 şi Welles nu are decit 26 
de ani. Magnatul presei, Hearst, se recu- 
noaște în Kane, personaj gata oricind și la 
orice în cursa pentru putere (puterea — idee 
obsedantă, de altfel, la Welles, idee pe care o 
abordează în teatru, încă adolescent fiind, cu 
montările de piese din ciclul dramelor isto- 
rice shakespeareene, dar și cu filme de după 
Kane: Măreţia Ambersonilor, Criminalul, 
Macbeth etc.). 


Hearst încearcă să impiedice proiectarea 
filmului. El e magnatul presei. Hollywood-ul 


Un Falsita š 


x are şi el magnații lui şi nu sînt ușor de în- 
rint. 


Dimensiunea orsoniană în cinema pare så 
dechidă filmului o nouă perspectivă, dar — 
precum se vede și în cazul Welles — nici ge- 
niul nu e la adăpost de șicană. America şi 
Hollywood-ul încep să-l privească cu antipa- 
tie şi reticenţă, chiar cu teamă (experienţa ra- 
diofonică a lui O.W. cu marțienii lui H.G. 
Wells din „Războiul lumilor“ aprinsese becu- 
rile de alarmă în dreptul numelui lui). 

Începe să cutreiere lumea lansind alte pla- 
puri ameţitoare, dar jucind în filme de tot fe- 
lul (vreo 60 la număr). Cind mulţi îl credeau 
rătăcit, apare Procesul după Kafka și ecranul 
devine pentru prima oară — tot pentru prima 
oară — spaţiu al absurdului, al straniului în- 
cârcat de premoniţiile kafkiene. Alt film de 


Cocteau spunea 
despre el: 
„E ca un copac 
năpădit 
de păsări 
şi tenebre“. 


peregrinări, proiecte imense, dar și roluri în 
filme de tot felul — „filme alimentare” le 
spune el, ca şi cînd n-ar fi avut nimic comun 
cu ele, ca şi cind n-ar fi apărut în ele. 


Lumea este din nou surprinsă: Shakes- 
peare, refugiul peren al lui Welles, opera lui 
de căpătii și sursa primelor lui afirmări pe 
scena teatrului, este adus pe ecran. Shakes- 
peare este adus, nu una din piesele lui, căci 
Clopote la miezul nopții este Shakespeare 
adaptat pentru ecran de Orson Welles, cu 
Orson Welles într-un Falstaff care aduna 
într-un moment toată viața unui personaj 
dintr-o întreagă operă dramatică. Un perso- 
naj-simbol-uman care înscrie în destinul lui o 
intreagă epocă și lume. Personaj de o înșela- 


referință semnat Orson Welles. Și din nou 


Un portret pentru toate 
anotimpurile: Orson Welles 


toare alura barocă, bufon și „bon viveur” ca 
să mascheze tristețea sfirşitului, care işi 
joacă toată existenţa pe o singură carte — a 
prieteniei — şi pierde, căci prietenul se pre- 
schimbă în putere și puterea nu cunoaște 
prietenii de suflet. Superbă cutezanţă de ar- 
tist, prin care cineastul din secolul nostru îl 
traduce în spirit pe artistul de acum vreo trei 
secole care a fost Shakespeare, fără să-l tră- 
deze, dar și fără să-l respecte ad litteram. Și 
iarăși tăcere în jurul lui. Nici filmele alimen- 
tare nu mai sint dese, și nici antipatia yankee 
nu mai este aprinsă. Welles se întoarce 
acasă, dar face planuri pe care vrea să le re- 
alizeze tot în lumea veche. În lumea lui, cea 
nouă, îşi poartă propria-i persoană devenită 
personaj, acceptată și chiar căutată acum 
pentru „originalitatea” ei. Căci trăim un timp 
in care ciudățenia rentează, se poartă, dacă o 
ai. Dacă nu o ai, o mimezi. 


Welles nu mai e mitoman și unul ca el 
poate acum să spună și să facă orice. Chiar 
şi film dacă ar vrea. Dar nu vrea. În 1979 tot 
spiritul lui Shakespeare îl determină să in- 
scrie pe peliculă o meditaţie de artist, Filmind 
Otello, care, astăzi, îmbracă destinul de tes- 
tament al artistului. 


Din panoplia lui lipsea o dimensiune și 
Welles resimte golul âsta. Lipsea Cervantes, 
dar se gindea la el de multă vreme. „Don 
Quijotte“ a devenit „musical“, dar nu un film 
adevărat. Au încercat mulți, — era el de pă- 
rere — unii au crezut că pot folosi o tonali- 
tate comică spre a transpune o aventură a 
spiritului cervantesc, periplul unui cavaler al 
candorii într-o lume a deriziunii. Îi găsise — 
mai spunea nu de mult — o cheie, o dimen- 
siune narativă pe măsura lui Cervantes. N-a 
mai apucat s-o transforme într-o experiență 
asemenea Clopotelor de la miezul nopi. E 
drept că nici nu mai avea tenacitatea să lupte 
pentru un asemenea film. Se prefera în pos- 
tura de rezoner la un colț de masă, cu un pa- 
har de whisky în față și un trabuc care-l! au- 
reola cu un nor de fum pe care numai cei ce 
fumează nu-l simte. 


Prinsese gust pentru butade cernite unesor 
de o presimţire: „Cred că moartea face wis 
mai frumoasă și mai minunată” Guma 
demnă de un Falstaff trist 


peee 


© 
L PNY 
ee 


QO 


Zilele filmului 
din R.F.-Germania 


Festina lente 


D-a ar fi să citim în cheie freu- 
iană semnificația grupajului oferit de 
săptămîna de filme din R.F.G., ar trebui 
sā conchidem că teama este tema de 
preferință a cineastului german a cărui 
meditație artistică este declanșată de 
un act violent, fie el o împușcătură de 
revolver la. un meeting, fie înaintarea 
amenințătoare a unui buldozer spre un 
grup de aborigeni în Australia, fie șocul 
re-descoperirii femeii iubite, sau pur şi 
simplu, şocul naivitāții proprii a unui 
specialist în computere care se tre- 
zește, la capătul unei aventuri, în pos- 
tură de ratat și de ne-specialist în spar- 
geri de bănci computerizate. Ceea ce 
este ciudat (și ceea ce, de fapt, nu cred 
că poate fi valabil ca o constatare decit 
raportat la acest grupaj de filme pe 
care, iarăși, nu-l pot considera decit ca 
întimplător și, cum se spune pe unele 
generice de filme, „Orice asemănare cu 
fapte și persoane reale este absolut în- 
timplătoare“) deci, ceea ce este ciudat 
este faptul că starea de tensiune pe 
care o naște, în mod firesc, sentimentul 
unei sau unor primejdii nu naște şi o 
precipitare, o stare alertă, în fluxul na- 
rativ. Nu naște încordarea nervoasă ce 
însoțește de obicei o asemenea stare, 
ci; dimpotrivă, un fel de lentă, ba chiar 
pedantă defoliere a fructului angoasei. 

Autorii sînt diferiţi, constatarea 
aproape asemănătoare: Michael Verho- 
even (Trandafirul alb) vădește, s-ar 


Zilele filmului 
japonez 


Fără dragoste 
nu există artă 


P. că nu e lipsit de interes ca, in chip 
de introducere la „Săptămina filmului japo- 
nez“, să recapitulăm cunoștințele noastre în 
domeniu, cunoștințe importante. dar relativ 
sumare, dacă le raportăm la tradiția (studiou 
rile Nikkatsu se numără printre primele dir 
lume) şi la amploarea (circa 150 de filme 
anual) acestei cinematograftii. 

Ne putem lăuda că îl cunoaştem pe Akira 
Kurasowa prin filmele sale de la Rashomon 
la Kagemusha,. Kurosawa care a adus cine 
matogratului nipon faima lui internațională s: 
care ocupă de multă vreme un loc în topu 
regizorilor de film de pretutindeni în compa 
nia lui Bergman, Bunuel sau Fellini. Mai ales 
abonaților Cinematecii le sint familiare cîteva 
nume de primă mărime ca Masaki Kobayashi, 
Kenji Mizoguchi și Teinosuke Kinugasa, iar 
marele public a avut prilejul să vadă la vre- 
mea lor — adică prin anii '60 — citeva peli- 
cule importante ale perioadei ca Insula de 
Kaneto Shindo și Femeia nisipurilor de Hi- 
roshi Teshigahara. Amatorii de suspans au 
urmărit cu interes aventurile inspectorului 
Cobra, iar micii spectatori şi-au regăsit per- 
sonajele lecturilor lor, de la Heidi la Vrăjitorul 
din Oz, în lungmetrajul de animaţie. 

Fără să acopere marile noastre lacune și 
fără să ne pună în prezența unor nume ca 
Ozu sau Oshima, selecţia de filme pentru 
acestă „Săptămiînă“ dorește să îmbine artisti- 
cul cu comercialul, și informaţia de speciali- 
tate cu cea de largă generalitate. După păre 
rea mea, filmul cel mai important al aceste: 
selecţii rămine Anii noștri minunaţi de Meino- 
suke Gosho, un regizor pe care critica l-a 
comparat adesea cu De Sica și cu Chaplin 
pentru compasiunea cu care îşi concentreaza 
atenția asupra existenței omului de rînd, per 
sonajul principal al bogatei sale filmografi: 


spune, vocaţia disecării fricii (realizato- 
rul are, de altfel, o formaţie medicala 
pentru ca ulterior să opteze pentru film 
şi teatru); Norbert Kuckelmann (filmul 
său Miine in Alabama, a fost cel mai 
bun din acest grupaj, după opinia sub- 
semnatului) este avocat penalist ca for- 
maţie şi a practicat avocatura timp de 
mai mulţi ani; -Marianne Rosenbaum 
(Pace de mentă) își transferă copilaria 


Un set de filme 


poate oferi 
o sugestie, 
dar nu o imagine 
completă 
a unei 
cinematografii 


cu spaimele ei în prezent; Werner Her- 
zog (Acolo unde visează furnicile verzi) 
își transferă, la rindul lui, angoasa pe 
alt continent ca și Wim Wenders (Paris- 
— Texas) ce încearcă să povestească o 
dramă intimistă americană privind-o 
parcă cu încetinitorul ca să nu se spe- 
rie brusc: Rudolf Thome (Circuit in- 
chis) în filmul căruia atmosfera — cu 
abilitate creată — prevestește altceva 
decit revelează finalul: eșecul nu al unei 
acţiuni, ci al unei păreri despre sine în- 
suşi a eroului povestirii, „ratat“ în pro- 
prii său ochi. 

Dacă însă sentimentul dominantor al 
spectatorului acestui grupaj de filme 
este că un fior comun le traversează, 
un alt sentiment însoțește permanent 
vizionarea: anume că realizatorii au 
personalități artistice foarte diferite, 
unele şi foarte puternice. Kuckelmann 


(Gosho şi-a inceput cariera în 1932 și este, 
printre altele. autorul primului film sonor ja- 
ponez). şi pentru amestecul de umor şi tris- 
tețe, de ris și plins, de comic și dramatic, 
care a creat în literatura japoneză de specia- 
litate termenul de Gosho-ism. Influențat pu- 
ternic de singurul său mentor — cineastul ve- 
teran Yasujiro Shimazu — care i-a cultivat 
apetența pentru poveşti inspirate din viața de 
zi cu zi, Gosho își clădește opera pe o filozo- 
fie artistică simplă: „Nu putem crea decit 
dacă ne iubim aproapele, pe această dra- 
goste pentru umanitate se bazează orice 
opera de artă”. Filmul Anii noștri minunaţi 


şi Herzog, sînt, parcă, la antipod: pri- 
mul dominat de un realism analitic, ob- 
servator subtil, stăpinind arta de a crea 
suspens, dar de a nu miza pe el, ci pe 
meditaţia pe care o favorizează; cel 
de-al doilea, Herzog, este un artist care 
operează cu metafore și se bazeaza 
tocmai pe un anumit suspens pe care 
ele îl favorizează. Rudolf Thome de- 
monstrează umor al situaţiilor fără sa 
pună accentul pe privirea plină de umor 
sau ironie. Mai puțin invită la admiraţie 
tocmai cel mai sonor nume regizoral 
din grupul de față: Wim Wenders. Rea- 
lizatorul pare “că se alintă înainte ca 
muza filmului (dacă o fi existînd vre- 
una) să-l fi mîngiiat. Am văzut, la Vene- 
ţia în toamna asta, un film produs, rea- 
lizat și jucat de el, în care îşi punea în 
scenă propria-i şi adevărata-i poveste 
de dragoste cu o cintăreaţă (pop, rock, 
country nu știu exact ce fel) califor- 
niană. Ei bine, sancţiunea atit de reto- 
rică a italienilor „mediocrissimo"” mi s-a 
părut un diagnostric. Dar indefinitiv și 
parafrazînd-l pe Albee „Cui îi este frica 
de Wim Wenders?“ 


Sentimentul ultim — chiar după un 
grupaj de filme care nu poate í 
reprezentativ decit într-un singur plan 
din multiplele pe care se extinde cine- 
matografia vest-germană — este că ne 
aflăm în fața unei arte cinematografice 
în care profesionalismul este un datum 
sine-qua-non. De la el se pornește în 
sus. Cinematograful vest-german îmi 
pare o dimensiune, şi încă una dintre 
cele mai bine caracterizate, ale artei ci- 
nematografice europene. În sfirșit, am 
sentimentul că orice film — indiferent 
de comentariul pe care l-ar determina 
— este în primul rind un act de cultura 
şi, cel puţin aparent, nu este înfeudat 
dorinţei de succes comercial. Grupajul 
la care am asistat se profilează aşadar 
ca o invitaţie la gindire prin intermediul 
artei a 7-a. 


Mircea ALEXANDRESCU 


munci, se vrea a fi emblema Japoniei insași, 
Simplitatea comportamentelor, delicatețea şi 
pudoarea sentimentelor, condescendenţa în 
relaţiile dintre copii şi părinţi sint trăsăturile 
definitorii ale unei civilizaţii pe care nimic nu 
o poate clinti din tradiţiile ei. Cel puţin aşa 
credea Gosho în 1966 cind a realizat acest 
film 

Din acelaşi an dateaza și Riul Kinokawa de 
Noboru Nakamura, film asemânător din 
multe puncte de vedere cu cel al lui Gosho, 
fiind tot saga unei familii, avind în prim plan 
tot un portret de femeie și ancorindu-şi acţiu- 
nea in timp tot prin inserturi referitoare la 


ideea de Lear sau Shakespeare în manieră niponă (Litimul film 
al celui mai celebru regizor japonez, Ran de Kurosawa) 


este expresia acestei filozofii și încă ceva in 
plus. Pentru că povestea familiei de țărani cu 
11 copii a cărei existenţă este urmărită de-a 
lungul mai multor decenii, fiind punctată de 
menționarea principalelor evenimente istori- 
co-politice care au marcat viaţa țării şi a lo- 
cuitorilor ei, deci această poveste capătă va 
loare de simbol. Eroina filmului. femeia sim- 
plă și înțelegătoare, puţin înstruită, dar mos- 
tenitoarea unei îințelepciuni ancestrale, mun- 
citoare şi indurătoare, naivă şi obediantă, re- 
ținută şi surizătoare, care supravieţuieşte tu- 
turor vicisitudinilor soartei şi a cărei tărie re 
zidă în capacitatea de a procrea şi de a 


evenimentele social-politice, Diferenţele - 
insă de substanţă și se datorează in prin. 
rind propensiunii către romanesc şi pitores. 
a regizorului, format şi el la școala aceluiași 
Yasujiro Shimazu și remarcat pentru versiu- 
nile cinematografice ale unor drame clasice. 
Timpul, atît cel real cit și cel cinematografic 
(aproape trei ore de proiecţie), curge lent 
(din 1899 pină în anii '50) şi inexorabil ca și 
apele riului Kinokawa pe malul căruia se în- 
tind proprietățile: familiei Matani. Nunţi, naş- 
teri şi inmormintări se succed cu bogăţia de 
ritualuri şi de chimonouri pe care aparatul le 
filmează in culori şi pe ecran lat, cu o deose- 


Femeia imposibilei iubiri 


din Paris— Texas Nastassia Kinsky 


bită grija pentru compoziţia plastica a cadre- 
lor. Cit despre eroina povestirii (interpretata 
de una dintre vedetele ecranului nipon — 
Shima lwashita), care se mărită din raţiuni fa- 
miliale făcind „o partidă“, care cu inteligență 
şi diplomaţie iși conduce din umbră soțul în 
ascensiunea sa politică și care la bâtrinețe 
vede clanul Matani stingindu-se și averile lui 
risipindu-se, ea constituie o nouă expresie a 
fascinaţiei pe care femeia o exercită asupra 
cineaștilor japonezi (să ne amintim de Mizo- 
guchi și de portretele sale feminine). 


Dacă ar fi să ne luăm după Cascadorul de 
Kinji Fukasaku, s-ar părea că fața Japoniei 
s-a schimbat radical în ultimele două decenii 
(filmul e realizat în 1984) devenind o umani- 
tate extravertită care se agită, răcnește și işi 
face publice relaţiile cele mai intime. E drept 
că acțiunea se petrece în lumea actorilor de 
fiim unde, în principiu, libertăţile sint mai 
lesne îngăduite, dar e la fel de adevărat că 
Fukasaku a avut drept model producțiile 
americane de serie B, în care o femeie fru- 
moasă, puţin suspans, un interior luxos și un 
sentiment curat sînt suficiente pentru a in- 
cropi un film. 


Surpriza acestei Săptămini a filmului japo- 
nez o constituie însă prezenţa lui Tadashi 
Imai pe genericul lungmetrajului de animaţie 
Yuki, zina zăpezii. Imai — cineastul care a 
asimilat în anii '50 lecţia neorealistă (Umbre 
in plină zi), Imai — laureatul criticilor japo- 
nezi pentru filmele Orez și Povestea unei iu- 
biri curate, Imai — premiantul de la San 
Remo 1975 pentru Takiji Kobayashi, este și 
regizor de animaţie. Din punct de vedere 
plastic, Yuki, zina zăpezii se inscrie pe linia 
filmelor amintite la începutul acestui articol: 
e grafică esenţializată, adesea chiar 
caricaturală, culori terne (frumos rezolvată 
secvența luptei impotriva samurailor în care 
influența picturii tradiționale e evidentă). Din 
punct de vedere dramaturgic, povestea aces- 
tei Albe ca zăpada şi cei șapte hoţi care se 
hotărăște să alunge răul ce s-a abâtut asupra 
„nui sat, este frumoasă și cu tilc, ideea finala 
ind că râul cel mai rău se află in noi și nu în 
afara noastră, iar distrugerea lui cere citeo- 
data sacrificiul suprem. 


Heinosuke Gosho, Noboru Nakamura, Kinji 
Fukasaku, Tadashi Imai — incă patru nume 
adăugate pe lista cunoştinţelor noastre japo- 
neze, încă patru repere pe o hartă cinemato- 
grafică, ce se mai cere completată 


Cristina CORCIOVESCU 


Semnificaţia tăcerilor 


Dragoste ciudată 


(.. poate fi ciudat într-un film al carui ge- 
neric se scurge monoton, intr-o bucatarie de 
cantină, cu zângânit de vase și femei corpo- 
lente asudiînd la plite uriașe, cu o şefă prea 
aspră, țipind la şoferul care întirzie cu marfa 
şi la fetele plecate prea repede de la lucru? 

Ce poate fi ciudat intr-o singuratate de 
cursă lungă ce-și tiriie pașii spre casa, pe as- 
faltul pustiu, pe scări cu lifturi defecte, cu sa- 
coșe — iar sacoşe, iar televizoare ce curg 
fara a fi privite, iar mese frugale. iar dușuri, 
iar spaima, istovitoarea spaima de noapte. 

Ce poate fi ciudat intr-o festivitate sindi- 
cală cu premieri pe ramură și felicitări ofi- 
ciale, cu orchestră improvizată și fete dan- 
sind singure ori birfind pe la colţuri, pe cine? 
chiar pe şefa cea aspra care — ia te uită! — 
sta țintită la barul din colț şi bea pahar după 
pahar in tacere, dupa o scurta şi foarte su- 
gestiva explicaţie cu un bărbat sobru (per- 
soană importantă) care o anunţă ca nu o mai 
poate vizita pentru că ea, cealaltă, nevasta. îl 
trimite nu ştiu unde? 

Şi ce-ar mai putea fi ciudat într-o întilnire 
tirzie, a două ființe uzate de viaţa, de neca- 
zuri, de decepții? Ce mai poate fi spus după 
ce totul a fost spus de atitea ori. de aţiţia alții 
în atitea filme devenite celebre de la Plimbare 
în ploaia de primăvară la Gară pentru doi? 

Ce poate fi nou. neobişnuit în aceasta peli- 
culă RDG cu nume deloc cunoscute pe ge- 
nericul — iată — banal cu ostentaţie? Un sin- 
gur lucru: tăcerile. Pauzele acelea lungi din- 
tre două mărturisiri smulse cu cleştele. dintre 
doua imbrațişar injenite, dupa o criză de 

Şi n-aduce nici 
tâcerea-pedeapsa 
nsuitele. ma ne- 


gureaza pe generic separat 
babil ca o participare 
urmeaza cinchetulu: monoton de vase, ropo- 
tului de ploaie de pe acoperiş. sticlelor de 
bere sparte ca revolta a unui proaspat casa- 
torit exasperat de jugul casnic, taceri ce ur- 
mează dușului ce curge alaturi ca un fundal 
indiferent pe o explicație și mai indiferentă. E 
şi tăcerea din camera lui refugiu, cu aparate 
de recepție-transmisie şi apeluri din toate 
colțurile lumii, apeluri în toate limbile, ca un 
memento că pină şi cea mai ferecată singura- 
tate poate sa-și gasească ieșirea ei la mare 
cind omul vrea cu tot dinadinsul să mai în- 
cerce o dată poate sa sufere iar, să eșueze, 
dar s-o ia din nou'de la capăt, de la un capăt 
de pai, de aţă, de viață. In afară de acest 
elocvent dialog zgomot-tăcere (repet: mai 
ales tăcerile obstinate, obosite, indignate, re- 
semnate, cu care se şi incheie pe un stop ca- 
dru filmul cu cei doi, unul linga altul, după ce 
şi-au epuizat. ca în Pianina... (lui Mihalkov 
calvarul vorbelor povestea din film e aceeași 
la toate meridianele, binecunoscuta bine po- 
vestită, pe toate ecranele vieţii și cinemato- 
grafului: singurătatea in unul, în doi, în ciţi 
vreți voi — vorba poetului (el nu se poate 
dispensa de cuvinte. ca filmul) pentru ca ås- 
ta-i jocul. arza-l-ar focul! 

Alice MĂNOIU 


Producţie a studiourilor Dela-Berlin. Regia 
Warneke. Scenariul: Wolfgram Witt. Imaginea: T. 
mas Plenert. Cu: Christine Schorn. Jorg Gudz. 
Christa Lehmann, Annemone Haase, Mike Granger 


zilele filmului 
mexican 


Două coperte 
atrăgătoare 


> ele cinci filme prezentate au avu! o c 


dat de comună însușire dramaturgica prima 
jumătate a scenariului se deruleaza lent. ex- 
pozitiv, chiar monoton, pentru ca nodul nara- 
țiunii să se rezolve în a doua jumătate. într-o 
aglomerare precipitata de situații conflictu- 
ale. Mai există o trăsătura comună la trei din- 
tre aceste pelicule pe care ar fi suficient så le 
bifåm în treacăt, de dragul celorlalte doua 
mai_ speciale. care au deschis şi inchis. ca 
două coperte atrăgătoare, Zilele filmului me- 
xican: discriminarea şi oprimarea indienilor 
fie tinind de istorie, fie chiar și actuală 
Atrocităţile comise în Lumea nouă (regia 
Gabriel Retes, 1976), la sfirşitul sec. XVI și 
începutul sec. XVII, de conchistadorii spa 


Adevărul prim 


Persoană indezirabilă 


F... lui Josef Zachar ne trimite cu gîn- 
Ul la pictura naivă. Regăsim în Persoana in- 
dezirabilă aceiași sinceritate și simplitate, 
aceiași captare a „adevarului prim”, aceiași 
— în mod deliberat — desprindere de limba- 
jul saturat de formule și modalităţi convenţio- 
nale. În filmul dedicat de Josef Zachar şi Jo- 
sef Pasteka aniversării a 40 de ani de la vlc- 
toria împotriva fascismului, povestea tinarului 
Juraj Brozka numit învaţator într-un sat de 
munte din estul Slovaciei, întirzie discret și 
minuțios, asupra detaliilor, în imagini ce res 
pira o francheţe străina sofisticat sau pro- 
gramului. 


În 1943, cind Brozka îşi incepe apostolatul, 
Slovacia se allă sub ocupaţie nazistă. In sat 
viața îşi urmează, aparent, cursul normal. 
Peisajul cu grădini de flori prospere şi casuțe 
colorate cu migală sau cu mici animale do- 
mestice supradimensionate amintește de pic- 
tura tonică şi exclamativă a lui Ivan Genera- 
li€. În peisajul de o discretă cordialitate, ti- 
moraţi de prezența armatei germane în sat, 
oamenii își continuă în mod economic, o 
existență care le devine din ce în ce mai 
strâina. Cel mai acut, pericolul se simte la ve- 
derea detașamentului de copii îmbrăcaţi în 
uniforme şi mârșâluind cu cintece sub co- 
manda unui ofițer nazist. Muţenia oamenilor 
se destramă treptat şi incep sa apară izbucni- 
rile de revoltă 


Intrarea onestului invâţator Juraj Broszka 
n mişcarea de rezistența antifascista se pr 
ce aproape de la sine. Cerindu-i-se co 
rarea. ei nu pune intrebari, nu cere timp de 
ndire; Juraj acceptă lerm sa sprijine grupu 
cu sentimentul că se achita de 
indatorire. Dragostea lui Juraj 
pentru Tania se amplifica şi prin aceasta im- 
plicare lucidă şi curajoasă în lupta. Cuplul 
celor doi soţi, atit de vulnerabil și, totodata, 
atit de puternic şi de neînvins, sfidează frica, 
lașitatea, violența, trădarea, ca pe un râu ce 
nu poate dainui 
Aşadar. anotimpurile se succed la fel de 
frumoase; tinerii se îndrăgostesc și își jura 
credința pina la moarte. In realitatea primor- 
diala, ordinea este mai greu de tulburat. 
Alina POPOVICI 


Producţie a studiourilor cehoslovace, 1983. Scena- 
riul: Jose! Zachar, Josef Pasteka' Regia: Jose! 7a- 
char. Imaginea: Viktor Svoboda. Muzica: Svelezar 
Stúr. Cu: Pavel Visnovsky, Zuzana Frenglovă. Jana 
Plichtovă, ` Daniela Homzová, Jana Zvarikovă, iveta 
Pasková, Zuzana Skopalovå, Katarina Sinkovă. Jana 
Linhardtovå 


„Acull“ din carul cu fîn 


S-a pierdut un elefant 


oar nu e ac în carul cu fin“, spune 
AAifianul, afiind că a fugit de la circ un ele- 
fant, în timpul unui incendiu. „Il vom gasi” 
Numai ca un elefant în taiga se dovedește a 
fi chiar acul în carul cu fin. La spital. ranit 


nioli. erau menite să-i convertească pe indi 
gen la creştinism. Torturilor iniţiate de tribu- 
valul inchizitorial li se asociau masacrele 
practicate de armată, în tablouri halucinante 
abundind în biciuiri. omoruri, incendii, exter- 
minări. Casta „divină“ (Julian Pastor, 1976) 
polemizează încă din titlu cu atitudinea mo- 
erilor yucateci, care, cu aroganţa clasei stă- 

nitoare și considerindu-se ființe superioare, 

1 începutul secolului nostru își exploatau ță- 
anii: „Indianul e mincinos, beţiv și laş. Aces- 

afirmaţii dispreţuitoare îi corespunde o 


ita, cinica: „Nu erau decit nişte indieni de ` 


vre nu merită să-ți amintești“, rostită în 

nā contemporaneitate în Ploaie măruntă 
Sergio Olhovich, 1977), ca un avertisment 
“supra permanentizării unei mentalități no- 
ve. Crima comisă de un funcţionar pe dru- 
mul spre casa, la întoarcerea dintr-o delega- 
ție. cind ucide trei muncitori indieni, autosto- 
pişti nevinovaţi, are. dincolo de monstruozita- 
tea gratuităţii ei, o explicaţie ancestrală, cu 
rădăcini sociale 

Daca vom admite că bâtrinul proiecţionist 
de filme din Vieţi rătăcitoare (Juan Antonio 
de. la Riva, 1984) se trage din stirpea lui 
Zorba. și ca destin, şi ca temperament, şi 
chiar ca facies, va fi lesne să conchidem că 
ni se propune o peliculă „de suflet“. Lumi- 
noasa și tonică, aventura omului cu cara 
vana, care umblă prin câtune muntoase ca sa 


Prietenii necuvintătoarelor din taiga 
(S-a pierdut un elefant) 


grav, dresorul (se purtase ca un erou în fla 
cările ce cuprinsesera circul) habar n-are de 
aventurile iui Ciandu, care nu-i un simplu 
elefant, ci „un artist, e geniul elefanților... e 
plătit în valută“... 

Suspans: un pod în reparaţie, pe care ele- 
fantul calcă grațios și uşure, se desprinde de 
mal și plutește în derivă pe fluviu, adincin- 
du-se în imensitatea pădurii. Un băieţel. un 
fel de Mowgli al taigalei, prieten cu vulpile 
veveriţele, castorii și furnicile, dă cu ochii de 
elefantul rănit (intii a auzit impuşcâturile și 
i-a văzut pe braconieri luind-o la sânătoasa 
îngroziţi) şi cu aerul cei mai firesc din lume il 
ia acasa: „De-acum eşti al meu! Vom fi mereu 
împreuna, grasule!” 

Taigaua cu culorile ei, cu jivinele ei, cu tri- 
lurile şi aburul de dimineaţă ce invaluie în at- 
mosteră de poveste exploatarea forestieră, și 
rezervaţia, şi casa pâdurarului, cea izolată de 
lume, unde pădurarul a murit, şi soţia lui 
(mama baiatului) i-a preluat pușca, cizmele $: 
dificila sarcina de a veghea liniștea padurii 
„De unde aici un elefant?" „Din India" ras- 
punde inocent băiatul. „India e departe 
Poate de la grădina zoologică”. „Da' ce, gra- 
dina zoologică e mai aproape?" 

Cită graţie și cită gingâșie poate ave: 
„Grăsanul“ cînd se scaldă, cind se așeaza pe 
picioarele din față și se lasă câlărit de baiat, 
cind apucă scoruşele cu trompa, cînd se 
joacă de-a v-aţi ascunselea și chiar atunci 
cind face febră și se lasă oblojit de toţi co- 
piii... 

În cele din urmă, însănătoșit, elefantul e re 
cuperat de circari, spre deznădejdea băiatului 
care nu se mai poate despărți de bunul său 
prieten. 

O reprezentaţie ad-hoc, pentru copiii din 
taiga, ţine loc de râmas bun și de recunoș- 
tință. De la fereastra cabanei, băiatul asistă la 
spectacolul din poiană, cu ochii în lacrimi 

Printre picături, s-au strecurat în aceasta 
poveste simplă și înduioșătoare, portretele 
oamenilor din taiga, neliniştile și visările lor, 
şi odată cu ele, dragostea pentru locurile 
unde trâiesc, „împărăţia taigalei“, care pentru 
ei nu e un simplu decor, ci însăși viața. E me- 
ritul realizatorilor (profesioniști cu har) de a 
fi vizualizat expresiv această „impărăţie“, de a 
fi făcut pedagogie (o posibilă lecţie despre 
cum să ocrotim animalele) fără iz didactic, cu 
emoție și sensibilitate. Un copil și un elefant 
în taiga: insolit și pitoresc cinematografic. 
caldura şi adevăr uman. 

Roxana PANA 


e E DEE DR 


Producţie a studiourilor sovietice Regia: + vgheni 
Ostaşenko. Scenariul: Arkadi Krasilşcixov. tvgheni 
Ostaşenko. Imaginea: Pavel Filimonov Cu: Sioniha 
Rada. Sasa Komarov, R. Riazanova, B. Huskov 


iate muncitoriior forestieri filme vechi, el in- 
suşi vibrind la fiecare secvența — vazuta a 
cita oară? — se va dovedi predestinată. Sala 
de cinema, pe care negutatorul de iluzii („Ja 
preţuri accesibile oricui“) și-o construiește 
singur, ca să-și statorniceasca vocaţia, piere 
mistuită de foc într-un întimplător, izbucnit 
de la o luminare așezată în faţa unei fotogra- 
fii cu o imagine de film, ca într-un altar im- 
provizat al unui cult modern. Autorul face 
parte. negreșit> din tagma oficianţilor acestui 
cult de idoli perisabili, care sint în stare să-și 
ia în serios propria zeflemea: „Un tip nu s-a 
mai dus la filme, pentru că a aflat că actorii 
nu mor cu adevărat” 

Capul de afiş al „Zilelor filmului mexican”, 
Maria sufletului meu (Jaime Humberto Her- 
mosillo, 1979), și nu cum s-a tradus, „Maria 
inimii mele“ care sună romanţios şi arid, în 
vreme ce „suflet“, o spune însuşi Márquez: 
„se potrivește cel mai bine poveștii, nu numai 
pentru natura sa, ci şi pentru stilul său“, de 
fapt scriitorul raportează traducerea la titlul 
iniţial „Maria dragostei mele“. Filmul n-ar fi 
meritat totuşi mai multe vorbe, dacă poate nu 
i s-ar fi datorat lui Gabriel Garcia Mârquez 
Ceea ce fascinează şi şochează ţine exclusiv 
de poveste și, deşi Mârquez spune că s-a in- 
spirat dintr-o întimplare reala, sursa nu mai 
are nici o importanţă de vreme ce a intrat în 
fabuloasele retorte ale imaginaţiei scriitoru- 


În luna noiembrie, pe ecr 
din nou Păsările de Hitchcock 
(sus) cu Tippi Hedren (jos) 


u Şi cum exista o mârturie a autorului in- 
uşi (vezi „România literară“ nr. 31/2 august 
1984), cronica devine aproape de prisos, mai 
interesantă ar fi citarea confesiunii finale a 
lui Márquez: „Filmul este excelent, blind și 
brutal totodată, şi ieşind din sală m-am simţit 
zguduit de. o rafală de nostalgie”. Oricum, 
contribuţia lui Mârquez (dar, probabil, și a re- 
gizorului, care a scris prima formă a scena- 
riului prelucrat, apoi, de amindoi) se reține 
mai ales în două detalii dramaturgice. Maria 
are o biografie (este iluzionistă, magiciană) 
care face credibilă și justificabilă resemnarea 
bârbatului ei (de altfel, şi el cu o existențā.. 
bizară: prădează locuinţe) față de brusca ne- 
bunie a femeii. Cu relativ spontană ințele- 
gere, el admite posibil ca iubita lui, în defini- 
tiv o fiinţă stranie și cu antecedente de ab- 
senteism, să fi trecut pragul lucidităţii. In al 
doilea rînd, finalul filmului, desigur benefici- 
ind de elocința metaforei vizuale. este percu- 
tant, chiar dacă frizează oarecum clișeul: 
abandonată de soțul sâu la ospiciul în care a 
nimerit întimplător şi din care realizează câ 
wu mai are nici o şansă de scapare, Maria 
face pentru prima oară un gest de apropiere, 
de integrare, faţă de grupul pacientelor, luind 
mingea care s-a oprit linga ea şi aruncind o 
nai departe. A acceptat jocul şi a intrat in el 


Sergiu SELIAN 


Visconti i-a ales să facă 


către 


cine-univers 


D.o mai bine de douăzeci de ani de la 
a întîlnire cu publicul românesc, filmul 
lui Visconti Rocco şi fraţii săi a fost prezent, 
timp de citeva zile, într-una din sălile din 
centrul Capitalei. Excelentă inițiativă; un pu- 
blic numeros din tineri care descopereau 
acum arta viscontiană și din mai puţin tineri, 
care voiau să-și verifice entuziasmul de aită- 
dată, a validat alegerea făcută de organiza- 
tori. Excelentă inițiativă, dar și firească: un 
film cum e „Rocco“ nu poate aparţine doar 
unei stagiuni, el a intrat definitiv în ceea ce 
am putea numi „repertoriul permanent“ al ci- 
nematografului. 

Degajat de constringerile adesea deformate 
sau obturante ale unei viziuni prime, „calde“, 
filmul lui Visconti se oferă spectatorului de 
astăzi degajat de conjuncturism, compact şi 

rmonios ca un cristal cu nenumărate fațete. 
ntr-adevăr, „Rocco și fraţii săi“, dar aceasta 
este caracteristica oricărei capodopere — se 
pretează unei multitudini de „lecturi“. 


de ce revedem 
aceste filme? 


Incurcate sînt drumurile adolescenţei 
(Goldie rii 


Hawn în Æi 


parte din 


celebritate 


e * 
Rocco, 


Alain 


familia lui 


(Claudia Cardinale, 


„Rocco“ poate fi „citit“, de pildă, ca o cro- 
nică de familie, așa cum sînt atitea — cele 
mai multe — dintre filmele lui Visconti; e o 
temă predilectă, chiar o obsesie a marelui ci- 
neast care era un om aparţinind uneia din 
cele mai străvechi și ilustre familii aristocra- 
tice europene, prezentă în istorie încă din 
timpul. regilor longobarzi și, în același timp, 
un om fără familie imediată, un om care a 
trăit și a murit singur. „Rocco“ este, în ace- 
lași timp, și o melodramă care nu-și refuză 
nici unul dintre ingredientele: genului: sufe- 
rințele unei mame iubitoare şi posesive, con- 
flictul dramatic dintre fraţi, prostituata tra- 
gică, mîntuită prin iubire etc. etc. Dincolo de 
dramatismul vizibil, filmul îngăduie sau chiar 
solicită o lectură de adincime, eventual în 
cheie psihanalitică, pornind de la simbolistica 
unei familii fără tată (de aici lupta latentă în- 
tre fraţi pentru a lua locul tatălui), a unei fa- 
milii care, sub protecția mamei, e formată ex- 
clusiv din bărbaţi, situaţie ce tulbură și mai 
mult apele. 

Şi, bineînțeles, Rocco şi frații săi este și un 
fiim de critică social; tragedia emigranților 
din Mezzogiorno, confruntați cu presiunea, 
exploatarea, ispitele metropolei industriale 
din nord, mizeria dezrădăcinaţilor în mijlocul 
societăţii italiene prospere din deceniul al șa- 
selea au fost transfigurate artistic de către 
comunistul Visconti cu o excepțiponală forță 
protestatară. 

n fine — desi și alte „chei“, și alte „lecturi“ 


D- ceva nu se demodează, pe lumea 
şi pe lumea filmului, acel ceva este dra- 
gostea. Povestea unei iubiri cu năbădăile ei, 
cu vizibilul, invizibilul și imprevizibilul ei va 
face întotdeauna „sală plină“. Dacă protago- 
niștii mai sînt și tineri și frumoși, dacă poves- 
tea mai e și cu happy-end succesul vine sin- 
gur, spectatorul nu stă mult să se gindească 
de ce i-a plăcut lui filmul, iar pe super-esteți 
îi apucă disperarea. 

Fiuturii sint liberi nu mizează însă pe atu-ul 
său de „povestea unei iubiri“, el nu se mulțu- 
mește să arate ce se întîmplă atunci cînd doi 
tineri cad în jocul dragostei și al întimplării, 
el vrea să spună ceva despre iubire, în gene- 
ral iar acel ceva este foarte important pentru 
că se numește — greoi, greoi; dar cît de ade- 
vărat — responsabilitate. „Ești răspunzător 
pentru floarea ta“ — îi spunea vulpea Micului 
Prinț picat din steaua lui cu multe apusuri și 
o singură floare unică, deși asemenea cu mii 
de flori. „Ţi-e frică de răspundere!“ — strigă 
tinărul orb care nu vrea să fie iubit cu milă, ci 
cu dragoste, atunci cînd „fiuturița“ vrea să 
zboare din viața lui spre o viaţă numai a ei 
fără griji şi fără, da, responsabilități. „Ți-e 
teamă că o să-ţi fie greu să părăseşti un in- 
firm..." Şi noi, cei care nu sintem infirmi, dar 
am trecut pe strada asta cu frica, noi cei care 
ne-am simțit măcar o dată în viaţă fluturi, de- 
venim, brusc, vulpi și-i șoptim, din întunericul 
sălii, „fluturiței“, „Nu zbura! Eşti răspunză- 
toare pentru floarea ta!" Nu zbura — șoptim, 
ca proștii, deși știm că ea se va întoarce, 
ştim, nu numai pentru că filmul este făcut 
după o piesă cunoscută — Leonard Gheshe 
se numeşte autorul — dar și pentru că amin- 


se aflau cu toţii la începutul drumului 
Delon, 


Anouk Aimée) 


sînt nu numai posibile, ci şi necesare — 
Rocco și frații săi e structurat după modelul 
operei clasice italiene, cu ariile, recitativele, 
duetele sale, cu spectaculozitatea şi simetriile 
sale. Marele regizor de opere care a fost Vis- 
conti se simte în toate secvențele filmului. 
Autenticul Visconti e prezent cu toată forța 
geniului său în fiecare dintre aceste posibile 
viziuni ale filmului de care ne ocupăm. E în 
toate filmele lui Visconti o lume văzută ca 
teatru, asupra căreia își aruncă privirea lu- 
cidă, amară, dar și plină de generozitate și 
fraternitate, aristocratul rafinat care, înțele- 
gînd istoria s-a dăruit Revoluţiei. La fel ca 
atiția mari maeştri ai romanului rus din seco- 
iul al XIX-lea, Visconti este, poate, nu atit un 


democrat, cît un demofil, un iubitpor al celor ' 


necăjiţi. şi umiliți. S-a observat că în multe 
privințe Rocco este un alter-ego al lui Alioşa 
Karamazov. A trebuit intuiţia genială a lui 
Visconti ca să vadă în acest rol pe Alain De- 
lon, tru mulți pînă atunci — și pentru des- 
tui şi astăzi încă — doar un june prim cu în- 
clinații de „dur“. Talentul ex nal al lui 
Delon a confirmat justețea atoia viscon- 
tiene. 

Ca și acum 25 de ani, ca şi peste 100 de 
ani, povestea lui Rocco și a fraților săi conti- 
nuă să ne fascineze și să ne ofere marea sur- 
priză a unor descoperiri incitante. 


H. DONA 


două, piesă și film sint gîndite exact așa, ca o 
şoaptă la urechea celor care, tineri sau mai 
puţin tineri, se închipuie fluturi, deci, liberi să 
zboare oricînd şi oriunde. 

Viad PAULIAN 


secvenţa lunii 


A. trecut, cînd Amintirea unei mari iu- 
biri a făcut senzaţie în lumea întreagă, nu- 
mele lui Piotr Todorovski a fost împodobit cu 
epitete dintre cele mai măgulitoare. Unii 
spectatori ştiau că el nu e o revelație de ul- 
timă oră deoarece văzuseră filmul său ante- 
rior Logodnica mecanicului Gavrilov. Puţini 
însă ştiau că Todorovski este un om de 60 de 
ani și că a absolvit operatoria pe care a prac- 
ticat-o incepind din 1955. -Ar fi de revăzut la 
Cinematecă Primăvara pe strada Zarecinala 


- (1956), fie şi numai pentru imaginea semnată 


de el, ca să nu mai vorbim de debutul său re- 
gizoral, Fidelitate (1965), în care operatorul 
Todorovski punea mult în umbră virtuțile re- 
gizorului Todorovski. Între timp situaţia s-a 
schimbat şi ceea ce se vede în: imaginea fil- 
melor sale interesează în principal datorită 
concepției regizorale. 

Construind Logodnica mecanicului Gavri- 
lov pe un singur personaj, prezent aproape 


pe ecrane 


camera stilou 


(e T Rotunno nu se poate plinge că 
vut parte de capodopere: Nopțile albe, 
Marele război, Rocco și fraţii săi, Roma... De- 
oarece n-am experiență în capodopere nu 


„cred că scenariile lor por fi categorisite la fel, 


dar știu sigur că textele bune de film te în- 
deamnă să i cap cadrul cinematografic, să 
faci camera cit mai cuprinzătoare. Așa se 
tace că te trezeşti cu fiecare părticică din 
dreptunghiul ecranului că povestește ceva, 
iar suprafeţele „mute“, cu fluuri sau pete ne- 
definite, nu-și mai găsesc locul. 

Rotunno face parte din categoria de opera- 
tori ce „rentabilizează“ (dacă îmi este permis 
termenul) dreptunghiul miraculos, încărcînd 
suprafața cadrului cu mulțime de mici istorii 
secundare ce transportă spre spectator ma- 
rea bogăţie a realității. 

Că Visconti sau Fellini l-au preferat pe Ro- 
tunno deoarece este o „excelență“ a cadrelor 
largi, povestitoare, nu încape nici o îndoială 
şi, din acest punct de vedere, Rocco... poate 
fi lecţia cea mai bună a ce înseamnă un film 
tras cu optică scurtă. 

„Privind filmul lui Visconti am avut impresia 
că bogăţia enunțurilor ce înconjoară chipu- 
rile actorilor este atit de mare incit camera 
lasă impresia a fi mereu datoare textului, 
pare a fi mereu infidelă și necuprinzătoare 
neputind spune incă ceva în plus despre ce 
se întinde dincolo de marginea neagră a 
ecranului. 

Riscînd să supăr adepţii ideii „operatorului 
tehnic“, astfel de filme te conving că directo- 
rul de fotografie este principalul răspunzător 
al volumului de idei ce a reușit să treacă prin 
obiectiv spre spectatori prin intermediul reali- 
tății organizate, regizate şi expuse în fața ca- 
merei. 

Voi aminti numai modul în care este filmată 
viața de familie din locuința de la subsol. Cu 
preocuparea firească a filmării actorilor, ca- 
mera lasă să treacă spre noi crimpeie de 
viață care ne dau date biografice, ne spun cît 
sînt de săraci, cît iubesc curăţenia, ce mă- 
nincă, cît e de frig, îmbogăţind spectacolul 
de cinema după capacitatea fiecăruia de a 
recepta fără a „pierde timp“ cu explicaţii nes- 
firșite date de personaje. Așa se face că o 
mare densitate de text te fi preluată 
într-un timp relativ scurt, în final trăind im- 
presia unui spectacol cu o amploare mai 
mare decit cea văzută în realitate. 

„„„Dar vai, cum mai trebuie strinsă încadra- 
tura camerei cînd textul nu lasă să se între- 
vadă nici o undă a poșibiliei capodopere ce 
ți-ar da tircoale. 


Florin MIHĂILESCU 


permanent în cadru, și încredințind acest 
personaj Ludmilei Gurcenko, Todorovski nu 
s-a îndoit nici o clipă că filmul său va fi în 
primul rînd un recital actoricesc (recunoscut 
ca atare prin premiul de interpretare decernat 
la Manila). Dar nu numai atit. Pentru că oricit 
de fermecătoare, de emoţionantă, de adevă- 
rată ar fi Rita cu accesele ei de disperare, cu 
vitalitatea ei molipsitoare, cu forța și curajul 
ei neobișnuite, la fel de pregnant și de capti- 
vant este fundalul acestei nunți ratate, funda- 
lul pe care evoluează această mireasă aban- 
donată fără voie. 

De fapt nici nu e tocmai un fundal, ci e 
viața însăși din care cineastul a ales și a pri- 
vit temporar cu lupa cazul Ritei, restul rămi- 
nînd la dimensiuni normale. Frinturi de viață 
care trec rapid prin cadru, uneori pe muteşte, 
alteori însoţite de replici răzlețe, suficiente 
însă pentru a caracteriza un personaj, o situ- 
ație, o relaţie. Blonda gravidă și rușinată cu 
marinarul ei depășit de evenimente, familia 
tenebroșilor răpitori de mirese în care mama 
bărbătoasă conduce operaţiunile, fiica acrită 
de virstă și probabil de singurătate care își 
varsă năduful pe o mamă docilă neputi- 
cioasă, băieţelul iubitor de animale care în- 
cearcă să aducă în casă un. căţeluș cu per- 
spective de potaie și bineînţeles bărbaţii, băr- 
baţii care mișună pe stradă, cu copii în căru- 
cioare, cu plase, cu sticle, cu prieteni sau pur 
şi simplu cu gîndurile lor și insensibili la far- 
mecele Ritei. 

Faptul că ea este un caz dintr-o infinitate 
de cazuri se confirmă prin final cind iese din 
focarul lupei și se integrează în fundalul că- 
ruia îi aparţine. Apariţia multașteptatului mire 
spre fericirea Ritei și spre dezamăgirea noas- 
tră (seducătorul Gavrilov e un individ intre 
două virste, prizărit și jerpelit), di ul inau- 
dibil purtat prin vitrina azinului Foto, bu- 
curia regăsirii, sint tratate în același ton ca și 
episoadele citate. E semn că a venit momen- 
tul ca eroii să reintre in cotidian. 


Cristina CORCIOVESCU 


zilele filmului 
din R.P. Chineză 


Reflexul unei 
străvechi civilizaţii 


xperiența austeră a perioadei ro- 
mantismului revoluționar la care se 
adaugă aspiraţia spre sincronizare cu 
progresul tehnic manifestă incă în urmă 
cu multe decenii, astăzi își arată roa- 
dele. Pentru că, dintotdeauna, cuvintul 
de ordine al cineaștilor chinezi a fost: 
fondul, substanţa să fie profund naţio- 
nale. Indiferent dacă a existat și poate 
mai persistă tentația adaptărilor, locali- 
zările se fac în raport de contextul so- 
cial-politic specific, în funcţie de tipolo- 
giile caracteristice și mentalităţile au- 
tohtone. Ca notă inconfundabilă se re- 
marcă elanul narativ şi acea așa-numită 
„agitaţie statică“, ce provine din tradi- 
ționalul limbaj imagistic atit de complex 
al stravechii civilizații și care individua- 
lizeaza  peliculele chinezești, indiferent 
ge genul cinematografic abordat. Fie că 
este vorba de o clasică melodramă, un 
basm sau un film polițist... 

Furtuna (la care Sun Daolin este au- 
tor al adaptării pentru ecran a piesei 
omonime a unui reputat dramaturg chi- 
nez, semnează regia și interpretează şi 
un rol principal) dezvoltă un puternic 
conflict familial, dar și social. Acţiunea 
se petrece prin 1912, în casa unui bo- 
gâtaș, proprietarul unei mine unde 
muncitorii tocmai se răsculaseră cerîn- 
du-şi drepturile; revolta e repede înăbu- 
şita cu ajutorul spărgătorilor de grevă. 
Acesta este fundalul care conferă un 
relief și mai pronunţat dramei: o intrigă 
de tip racinian, mult amplificată, cen- 
treaza interesul pe crizele de conştiinţă 
dezlănțuite în momentul limită al ade- 
vărului cînd sînt date la iveală păcatele 
de tinereţe ale autoritarului stăpîn. Un 
joc reţinut, dar de infinite sugestii, pus 
in valoare și de ambianţă: locuința 
somptuoasă în contrast cu celălalt că- 
min, sordid; luxurianta grădină în. plin 
soare și, același loc, tenebros, pe timp 
de furtună. Cele trei portrete feminine 
sint memoriabile: femeia oropsită care 
este constrinsă să-i mărturisească fiicei 
că iubitul îi este frate; tinăra soție, o 
Fedră a altor timpuri şi meleaguri, care 
şi-a concentrat întreaga afecţiune asu- 
pra fiului vitreg; copila inocentă, zdro- 
bitā de cruzimea sorții. Tonalitatea sen- 
tmentală extrem de sobră şi intensita- 
tea dramatică paroxistica sint susținute 
printr-o naraţiune strinsă și un montaj 
rguros 

Prinţesa Tana (scenariul Tian Ye, re- 
gia Gao Tianhon) povestește o veche 
legendă despre iubirea nefericită a unei 
curajoase fete căreia tatăl îi refuză 
dreptul la dragoste pentru că alesul ini- 
mii deşi un viteaz este sărac, iar el, re- 
gele, din raţiuni politice, a hotărit să o 
mărite cu un demnitar al curţii, pe cît 
de abil, pe atit de odios. Eroina, nepu- 
tindu-și salva iubitul, se va sinucide, 
dar, dincolo de moarte, îndrăgostiţii se 
regăsesc identificindu-se cu alt cuplu 
din mitologia autohtonă într-o trainică 
şi frumoasă continuitate a tradiţiilor și 
credințelor populare. 

Misterul statuii de aur (regizor Zhang 
Huaxun, coautor și al scenariului îm- 
preună cu Xie Hong) exemplifică origi- 
nal un cu totul alt registru: în anii '20, 
în decorul mirific al regiunii Seciuan 
din sudul Chinei, un tînăr arheolog este 
ahtrenat fără voie în cursa nebună pen- 
tru descoperirea unei comori. Specta- 
culoase confruntări se soldează cu mai 
multe crime. Codul filmului de aventuri 
este agrementat inteligent cu elemen- 
tele exotismului local, într-o voluptoasa 
detaliere (imaginea Chen Guoliang, 
Liang Ziyong) a cadrului — temple bu- 
diste a căror măreție grandioasă, în fi- 
nal, se dovedește a fi reprezentat însas 
miza morală a filmului, căci oamenii lo- 
cului cu trudă imensă, au înălțat statui: 
— uriașul Budha de piatră — care as 
cunde în străfunduri o misterioasă sta 
tuetă de aur identică, menită să le te- 
zaurizeze prin veacuri inegalabila tena- 
citate, talentul și forța de daruire 

O selecție menită să certifice au 
diența la public (deopotrivă în propria 
țară, ca și în străinătate) a producție: 
cinematografice actuale. o mostra de 
susținut profesionalism 

Irina COROIU 


- crescuţi 


zilele filmului 
din R.P.D. Coreeană 


Devotament 
necondiţionat 


ele aproximativ 50 de filme artis- 
tice de lung și scurt metraj produse 
anual de cele trei studiouri din Repu- 
blica Populară Democrată Coreeană iși 
evidenţiază convergența tematică prin 
țelul educaţiei prin Caracterul militant 
angajat. Permanent în prim-plan se afla 
istoria — istoria zbuciumată a aceste! 
țari numită cîndva „patria dimineţilor li- 
niștite”. 


Eroii, reali sau fictivi, sint personaje 
exemplare. O femeie înfrunta cu stoi- 
cism greutățile vieţii și pe timp de pace 
şi în vreme de război, păstrindu-și tine- 
rețea sufletească, increderea nezdrunci- 
nată în idealurile revoluției, găsind spri- 
jin în truda de zi cu zi, mereu la volanul 
vechiului ei camion (Drumul, scenariul 
Li Hi Cihan, regia Pak San Bok, prota- 
gonistă Kim Cijen Hva). La începutul 
secolului, un ardent propagator al cul- 
turii şi ştiinţei, deasemenea combatant 
neobosit pentru independenţă, se sinu- 
cide în plină adunare cînd află că a fost 
respinsă categoric solia poporului său 
la Conferinţa pentru pace. de la Haga 
din 1907 (Emisarul nu se mai intoarce, 
scenariul Sin San Ok, regia Jve In Hi, 
cu Kim Zun Sik). Mobilizat în momentul 
declanşării războiului de apărare a pa- 
triei, un student curajos îşi asumă peri- 
culoasa sarcină de a se infiltra în ar- 
mata inamică pentru a furniza informa- 
ţii și, dincolo de riscurile inerente unei 
astfel de temerare întreprinderi, suportă 
şi disprețul celor ce nu ştiu adevărul 
despre misiunea sa secretă; doar prie- 
tena din coăpilărie nu-i pune la îndoială 
integritatea. De altfel ea este cea care 
va relata colegilor tragicul lui sfîrșit 
(Steaua dimineţii, scenariul Ri Djin U, 
regia Ryu Yong Man, în rolurile princi- 
pale Bak Hye Sin, O Mi Ran). 


Credinţa câ imaginea celui iubit tre- 
buie să o porți în inima, iar în conști- 
ință să păstrăzi viu exemplul de luptă şi 
jertfă face ca mereu și mereu povestea 
să înglobeze o altă şi altă poveste, 
amintirile intersectează planurile acţiu- 
nii, evocarea devenind predominanta 
modalitate compoziţionala. Natura ex- 
pozitivă a discursului filmic, paralelis- 
mele, coincidențele au menirea să favo- 
rizeze reflecții asupra eroismului de ieri 
şi de azi. llustrativismul, stilul ce pare 
uneori redundant, nu impietează asupra 
patetismului pe care-l degaja aceste pe- 
licule 


Pe canavaua montărilor de anvergura 
sau in perimetrul banalelor drame de 
familie se conturează delicatețea unui 
anume tip de sensibilitate de mare fru- 
musețe omenească jalonată prin iubire 
— adesea mărturisită doar din priviri, 
dar mai ales prin seninătate — căci 
eroii nu-și pierd niciodată speranța, așa 
cum nu-și pot pierde nici convingerile, 
fiind în spiritul sacrificiului 
pentru binele general. 


Irina COROIU 


3 


cinema 
Nr. 11 (275) Anul XXIII 


Bucureşti, noiembrie, 1985 


Redactor şef 


Ecaterina Oproiu 


retrospectiva 
filmului cehoslovac 


Imaginaţie 
și experiment 


Rosca filmului cehoslovac d la 
Cinemateca română — organizată pe baza de 
reciprocitate; după manifestarea similara de 
la Praga, dedicată anul trecut filmului roma- 
nesc — a avut în primul rind un caracter 
omagial. prilejuită fiind de a 40-a aniversare a 
eliberării de sub dominaţia fascistă și de tot 
atiția ani de la naţionalizarea şi întemeierea 
ca cinematografie socialistă a studiourilor 
cehe și slovace, 

De aici accentul pus pe evocarea decenii- 
lor imediat postbelice, cu filme produse între 
1947 şi 1964, în ideea că ceea ce intereseaza 
prioritar la o cinematecă este fondul consa 
crat în antologii și devenit istorie, in timp ce 
filmele ultimelor perioade își continuă circui- 
tul lor de incercare în cinematografele obis 
nuite. 

Selecția a cuprins cinci titluri, dintre care 
s-au detaşat cu uşurinţa cele semnate în an; 
'50 de Jiri Trnka şi Karel Zeman: Vechi le- 
gende cehe și respectiv Invenţie diabolica, 
Revederea acestor capete de operă a avut 
darul să ne reanime imaginea filmului cehos- 
lovac de acum 25—35 de ani, cu ceea c: 
avea el mai propriu și unic în contextul euro 
pean al timpului. Era, prin virfurile înainte cı- 
tate, un cinematograf eminamente imaginativ 
şi experimental. 

Filmul de păpuşi al lui Trnka din 1953 de- 
pașea cu mult toate uzanţele genului, nu nu 
mai prin proporţiile lung-metrajului, dar si 
prin dimensiunile nici mai mult, nici mai pu- 
țin decit epopeice ale naraţiunii, inspirate din 
legendele „nașterii unei naţiuni“, cu puter 
nice accente mitice și un frison eroico-tragic 
demn de invidiat de cele mai ambiţioase 
montări spectaculoase cu actori. Astăzi ne 
poate surprinde absenţa dintr-o peliculă cu 
păpuşi a oricărei tente de umor, mai ales ca 
nici lirismul unor cadre sau secvenţe nu în- 
cearcă decit timid să coloreze această com- 
poziție patetică. Dar rămîne neîntrecut şi deci 
secret în arta lui Trnka modul de a da viața 
unor figurine mai mult statice decit animate 
şi de a demonstra că nimic nu este inaccesi 
bil tehnicii în care el şi-a cîştigat o notoritate 
universală. Este o soluţie radicală a stilizării 
aşezind pe fiecare chip epurat de detalii 
într-un fel de vid de expresie, cite un unic 
semh revelator, o singură trăsătură definitorie 
de caracter, care capătă prin contrast o vi- 
braţie obsesivă — ochii sau buzele sau profi- 
lul nasului sau un gest sau un obiect propriu 
— într-o strălucită demonstraţie a puterii ma 
gice a cinematogratului de a lumina pretutin 
deni viața, mișcarea, sensul. 

Același impuls stilizator compensatoriu 
de descoperit la Karel Zeman în Invenţie dia- 
bolică (1958), cu deosebirea că (trecuseră 
cinci ani lungi) de data aceasta intervine un 
flux de umor — disimulat și totuși eficace. E, 
după cum se știe. un film ştiințifico-fantastic, 
dar nu de anticipație, ci fatalmente retro, in- 
spirat de literatura lui Jules Verne. in combi- 
nație cu iluziile şi moda din „la belle 
époque". Pe aceste aripi împrumutate, pla- 
nează discret parodia mașinismului (începu- 
tului de veac), caruselul comic al invențiilor 
tehnice (fanteziste) ce ar străbate cerul, 
apele și drumurile pămintului, cu folos sau 
fară, graţioase sau ridicole (bicicleta aeriană 
și cea subacvatică). O adevărata mană... ce 
reasca pentru filmările combinate, totul sub 
sumat unei într-adevăr diabolice inventivitâti: 
grafice in tratarea imaginii, a decorurilor si 
costumelor, cu sugestia generală că întreaga 
lume la aventurile căreia asistâm este impri 
merie, raster liniar, hirtie. Totul este iteal, in 
afară, bineinţeles, de teza pentru care se zbat 
eroii julesvernieni actualizaţi cu subtilitate 
combaterea deturnării cercetărilor științifice 
spre țeluri distructive, „invenţia diabolica” dir 
titlu nefiind altceva decit bomba atomica 

Un film care datează de 30 de ani. dar nu 
are nici un rid pe el, în afara lungimilor dir 
partea ultima 


Valerian SAVA 


Coperta | 


Catrinel Dumitrescu și Petre Nicolae; 


doi tineri actori, nu numai speranţe, 
dar şi certitudini 


ale cinematografiei noastre 


Fotografie de Victor STROE 
m a : 


Cineaști chinezi se opresc 
din ce în ce mai hotărît 
la actualitate (Se înrore 


Munca, un sens al vieţii 
(Familie nouă) 


cocori) 


Un prim pas spre un nou cinema, 


ajuns azi clasic 


(O căruță spre Viena de Karel Kachyna) 


CINEMA, 
Piaţa Scinteii nr. 1, Bucureşti 41017 


i Exemplarul 8 lei 
EEEN cat Se e AL of ta e Sa 


„Cititorii din strâinâtate se pot abona pr 
„Rompresfilatelia“ — sectorul export-im 
port presă P.O. Box 12-201.. telex 


presfir Bucureşti — Calea Grwte 

64—66" 

Prezentarea artistică şi prezentarea gaf 
cara Sz 


l. noiembrie, la Reşiţa, a avut loc 
prima manifestare de amploare care a 
marcat o aniversare rotundă a artei 
care ne justifică: 90 de ani de la naşte- 
rea cinematografului. A fost o sârba- 
toare bogată la care au participat 


e pionierii, bineînțeles. Decanul de 
virstă al creatorilor era acolo; melonul 
aplecat ușor pe-o sprinceană, cravata 
înfoiată, siluetă de dansator. El s-a ur- 
cat pe scenă făcînd bezele și a coborit 
aruncînd în spectatori cu garoafe. Tine- 
rii, pe care-i întilnisem la intrarea cine- 
matografului „Dacia“, bulucindu-se la 
„n-aveţi un bilet în plus?", se uitau la el 
cu uimirea ardeleanului din anecdota 
cu crocodilul: „peștele-ăsta nu există“! 
Exista. Din figuraţia de pe scenă îi ve- 
deam doar ceafa cu pielea netedă, tran- 
dafirie, şi-l auzeam povestind nosti- 
made dintr-un Paris interbelic. Ajun- 
sese acolo, fiindcă producătorii autoh- 
toni n-aveau ce face cu talentul lui. 
Exaltarea faimosului Leon Popescu se 
stinsese şi acum „filmul nu renta“. Fer- 
nandel i-a citit scenariul într-un tren. A 
început să-l răsfoiască din plictiseală. 
Cind a terminat lectura, la umbra Tur- 
nului Eiffel apărea un nou regizor: Ge- 
orgesco. Bravo, să ne trăieşti, Jean Ge- 
orgescu! Sala aplauda fermecată. Gopo 
îşi înclină statura lui de o, brad frumos 
și se ghemuiește peste mina maestrului, 
ca atunci cînd şi-a început lungul drum 
al vocației în căruța cu premii. Pe vre- 
mea aceea, starostele breslei avea pe 
spate un ghiozdan, iar maestrul, junele 
octogenar care, acum, auziţi-l, cîntă un 
șlagăr de pe vremea Fericitei aventuri și 
dansează à la Maurice Chevalier, maes- 
trul, zic, îl trimitea să-i cumpere țigări. 
Puştii din sală vor ţine minte pină la 
adinci bătrîneţi seara asta care începe, 
cu un român la Paris şi sfirşeşte cu un 
parizian la Reşiţa. Parizianul nostru nu 
contenește să spună ce mult i-a plăcut 
„data trecută“, ce mult îi place data 
asta, ce mult o să-i placă data viitoare 
cînd o să revină, fiindcă are de gind sa 
se întoarcă foarte repede în cinemato- 
graful ăsta mare și elegant, „așa cum 
noi bucureştenii n-avem încă“. Reşiţenii 
bat din miini cu încîntare. De cite ori 
cineva îi gidilă la „tot Banatu-i frun- 
cea“, par fericiți. Bravo, maestro! 


e cinemateca, bineinţeles. Aici, la Re- 
șița, Arhiva de filme are — se pare — 
sucursala cea mai neostenită, cea mai 
şcolită și, în consecinţă, cea mai iubită. 
Undeva, am citit un anunț: „joia tinere- 
tului se ține marţi“. Săptămina cineftilu- 
lui, în cetatea oţelului, se ţine mai ales 
vinerea. „O mină de elitişti“, „un grup 
de degustători“, „rafinaţi“, „amatori de 
piese rare“? E mai mult decit plăcut de 
constatat că aceste epitete aruncate, 
adesea, cu condescendenţa unor cine- 
fili _impătimiţi, la poalele Semenicului 


şi Mariana Cercel 


Guru su SI „Pr 


atașante interpretate cu talent, 


trebuie adresate cu respect la mu de 
oameni, muncitori la uzină, ingineri la 
uzină, tehnicieni la uzină (dacă cineva 
ar număra cuvintele spuse de un reşi- 
tean într-o zi, nu este nici o îndoială că 
vorba care îmbracă, de departe, maioul 
galben este „uzină“), dar și elevi care, 
firește, se pregătesc să intre în uzină 
dar şi pensionari (unde-aţi lucrati 
Omul te privește uimit, dar politicos, ca 


vira Popescu ş.a. La Reşiţa, în noiem- 
brie a.c. a fost „descoperit“ L'heureuse 
aventure de Jean Georgesco (1935). 
Bravo, Cinemateca! 


e criticii, firește. Rară, rarissimă o 
asemenea largă concentrare de ci- 
ne-comentatori ca la acest Colocviu 
care a stirnit invidia bucuroasă și admi- 
rativă a Preşedintelui ACIN și exodul 


Reşiţenii sărbătoresc 


90 de ani de la 


naşterea filmului. 


Suflarea cinematografică a devenit 
mişcare cinematografi 


Atmosferă culturală, 


entu 


şi o mare foame de artă 


bânățeanul. Te scuteşște să-ți spună c-ai 
intrat cu picioarele în străchini şi in- 
tinde mina spre furnal). „Ezotericul“ 
aparţine azi marelui public obişnuit să 
asculte cu luare aminte chestiuni „de 
fină specialitate“, analize morfologice 
ale unor pelicule rare, conferințe docte 
(de cind acest adjectiv care vine de la 
doctus = învăţat, cunoscător, priceput, 
a devenit pejorativ?). Mă gindesc cu 
jale la prelegerile suportate ca o docto- 
rie amară și numai pentru că „urmează 
dans“ sau cutare peliculă cu dum-dum. 
Teoreticienii free-cinema-ului și ai ki- 
noglas-ului, biografii lui Einsenstein și 
ai lui Rene Clair, exegeții Nunții de pia- 
tră — vorbesc de bucureșteni; specia- 
liştii locali s-au predat entuziasmului ci- 
nefil demult, cu arme şi bagaje — sînt 
momiți să vină la Reșița cu insistente 


' obşteşti şi prietenești, cu argumente 


obiective și subiective, cu principii sa- 
cre și cu şantaje sentimentale, ba chiar 
cu prăjiturele cu albuș de ou, pregătite, 
fireşte, de organizatori, dar mai ales de 
organizatoare (ca să înfrunte colocviul 
— una dintre ele — se șoptește — „a 
făcut un C.A.R.“, alta şi-a luat banii de 
concediu). Imi pare rău odată în plus 
c-au răposat Pasolini și Schileru. Ce 
bine le-ar fi stat, vineri seară, pe podiu- 
mul de la „Dacia“. Mă bucur că George 
Littera e din partea locului și că nu se 
sfiește să ţină eruditele lui prelegeri şi 
pentru I.A.T.C. şi pentru I.C.M. Cu oca- 
zia quasi centenarului Cinemateca o or- 
ganizat o suită de programe de zile 
mari, din care n-au lipsit nici medalio- 
nul lon Popescu Gopo, nici un pios in 
memoriam pentru Mirel Ilieşiu, nici evo- 
carea evoluţiei în filmele străine din pri- 
mele decenii ale secolului a unor artiști 
români: Lupu Pick, Jean Negulescu, El 


irita sau două pers 


respectiv Rodica N 
Căsătorie cu repetiție 


scenariul: Francisc Munteanu; regia: Virgil Calotescu) 


pn 


unora dintre cele mai cunoscute con- 
deie cinematografice. N-aș putea spune 
că la „Lira“ era chiar zăpușeală, dar pot 
să depun mărturie că un public care 
umplea ochi o sală imensă, după ce a 
făcut acrobaţii cu programul propriu ca 
să asiste — numai ochi și urechi — ca 
să asculte un ceas ce e nou cu un film 
turnat în 1912, un asemenea public 
poate deveni, la un moment dat, a pro- 
bat-o, un fel de termocentrală. Binecu- 
vîntaţi căldura! Căldura spectatorului 
căruia nu-i ajunge „istoria cinematogra- 
fului mondial în capodopere“. El nu mai 
vine acum să vadă, ci să-i vadă, pe ei 
care nu sînt nici staruri şi nici măcar 
vedete, ci doar nişte semnături la sfirși- 
tul unui „carnet cinematografic“, în pa- 
ginile unui supliment, într-o revistă, pe 
coperta unei cărți apărută la „Meri- 
diane“. Orice se poate spune despre 
Colocviul criticilor, dar nu că „n-a fost 
divers“, că n-a îmbrățişat tot ce se 
poate imbrăţişa între Independenţa Ro- 
mâniei şi Cei mai frumoşi ani. Tudor 
Caranfil a comunicat — încins exaltat, 
fericit — descoperiri recente, fațete- ine- 
dite, supoziţii seducătoare, răsturnări 
de perspectivă legate de „cea mai im- 
portantă realizare din perioada începu- 
turilor cinematografului românesc“; Na- 
talia Stancu l-a luat la braț pe George 
Călinescu şi, împărțind cu tact și saga- 
citate gratitudini și regrete, au făcut îm- 
preună o plimbare în grădina ecraniză- 
rilor românești; informată, dar nespe- 
riată de propria bibliografie, și — de ce 
n-am zice? — cu șarm, Cristina Corcio- 
vescu a trecut în revistă încilcitele ten- 
dinte cinematografice ale deceniului 
'70, pe mapamond. Olteea Vasilescu a 
reinviat metodic, dar cu multă culoare 
și cu secrete bucurii de portretist, o ga- 


Ileana” Harşa-Negru debutează 


intr-un film cu titlu de bun augur: 


să ne mai vedem (scenariul: 


Băieyu: re Dumitru Dinulescu) 


lerie de figuri de artişti de origine ro- 
mână care au marcat filmul francez; lon 
Lazăr a plonjat curajos în lumea para- 
digmelor în compania teoreticienilor, 
dar mai ales a aceluia care a fost asasi- 
nat la Ostia, tot într-un noiembrie, dar 
in noiembrie de acum un deceniu. Pro- 
tesoara reşițeană Ada Cruceanu a făcut 
apel la structuraliști și ne-a prezentat o 
subtilă analiză a intertextualităţii în film. 
Profesorul reşițean Petru Oalide a făcut 
apel la cercetarea istorică şi ne-a tran- 
smis o comunicare pasionantă despre 
felul în care bănăţenii au întimpinat, au 
comentat, au încurajat în 1913, „filmul 
pentru independenţă“: publicul „dind 
nâvală asupra teatrului Olympia... mai 
ales marţi, fiind şi zi de tirg, au venit şi 
mulţi săteni, cari desigur au dus acasă 
la ai lor vestea minunei ce au văzut. 
Tocmai în vederea publicului de la sate, 
s-a hotărît direcţia teatrului Olympia a 
mai reproduce și vineri filmul, ca astfel 
să-l poată vedea și gusta și aceia care 
n-au avut pină acum prilejul. Cu inima 
liniștită putem zice: face să fie văzut“. 
Cercetare în diverse direcţii. Instrumen- 
tar diferit. Tonalităţi diferite. Dar ace- 
eaşi mare credință în steaua filmului, în 
puterea lui de a face pe om mai bun. 
Cine va spune un bravo istoricilor, fil- 
mologilor, criticilor? 


e publicul, bineînțeles. În tot ce-am 
spus pînă aici, despre el e vorba, pen- 
tru că el, numai el, dă sens acestei teri- 
bile risipe de energii care a făcut ca, 
pentru citeva zile, capitala filmului ro- 
mânesc să se mute la Reșița. Dar nu e 
numai „o problemă de energie“. E şi „o 
problemă de har“. Şi ajungind aici tre- 
buie să-i numim pe iniţiatori, pe cei 
care au făcut, dar nu de azi, de ieri, ci 
de cîțiva ani buni, ca suflarea cinemato- 
grafică să devină mișcarea cinemato- 
grafică, 


e sufietiştii, bineînțeles. Ei poarta 
nume aflate in organigrama culturii 
Carmen Cornelia Grămadă, Valeriu 
Leu, Timotei Jurjică, Ana Jurjică. Acţiu- 
nea și acţiunile depășesc graniţele or- 
ganizării propriu-zise, fie ea și o orga- 
nizare excelentă. Depășesc şi obligaţiile 
funcţiilor, fie ele şi funcţii importante. 
Cinefilia la Reșița — ca și în general, 
cultul culturii — este azi ceva care ţine 
și de onoare şi de fervoare. Onoarea 
unor tradiții, tradiţiile unei clase munci- 
toare care și-a înființat uzina în 1771, 
cu asociaţii puternice și cluburi de 
vază, cu biblioteci şi formaţii muzicale. 
Cu foame de viaţă spirituală și cu un 
meticulos şi îndelung antrenament al 
intelectului. Astfel de tradiţii nu numai 
că nu sint uitate, dar sînt tratate ca 
obligaţii morale care, pe zi ce trece, 
parcă devin și mai pretenţioase. Fervoa- 
rea vine și din adincul inimii, dar şi de 
sub frunte. Fiindcă în noiembrie, la Re- 
sița, reşiţenii n-au sărbătorit doar fil- 
mul. Au sărbătorit inteligenţa, spiritul 
creator, imaginaţia, arta ca imensa forță 
edificatoare şi înnoitoare, pe scurt lu- 
mina minţii care e, precum ştim cu toții, 
e o invenţie mai mare chiar decit cea a 
fraţilor Lumière. 


Ecaterina OPROIU 


Nr. 11 275) 


Anul XXIII