Revista Cinema/1977 — 1989/020-CINEMA-anul-XX-nr-6-1982

Revistă a Consiliului 
Culturii şi Educatiei Socialiste | 
București, iunie 1982 


Sub semnul hotărîrii unanime 
de a acţiona cu elan revoluţionar, 


în spiritul orientărilor formulate 
de tovarășul Nicolae CEAUȘESCU 
în cadrul Plenarei lărgite 
a Comitetului Central 


al Partidului Comunist Român 


na Să fim mai atenți oo 
la nuanțele sufletului omenesc 


Față de marile documente, tață de docu- 
mentele programatice pe care partidul și po- 
porul nostru le datorează secretarului genera) 
al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, 
atitudinea omului de cultură, ca dealtfel atitu- 
dinea generală a cetăţenilor patriei, nu poate 
fi decit una de receptare activă și de angajare 
în spiritul ideilor expuse, militind neobosii 
pentru înfăptuirea lor. În expunerea din re- 
centa Plenară a Partidului, tovarășul Nicolae 
Ceaușescu propune o investigaţie dialectica 
a realităţilor social-economice și totodata 
deschide o perspectivă amplă, pentru gindi- 
rea înnoitoare, cutezătoare pentru abordarea 
științifică, revoluționară a problematicii con- 
strucției socialiste.” 

Pentru omul de artă, nu poate fi decit un 
fapt încărcat de generozitate și de inalta 
semnificație acela câ se acordă creaţiei artis- 
tice un rol distinct în opera de formare s 
educare a omului zilelor noastre. Cu deose- 
bire se accentuează in recenta expunere 19- 
lul cinematografiei și al teatrului în formarea 
conștiinței: revoluționare a oamenilor muncii 
a tineretului mai ales. Cind secretarul genera! 
al partidului cere ca cinematografia și teatrul 
să-și îndeplinească în mai bune condiţii rolu! 
pe care il au în societatea noastră, în mod fi- 
resc, în mod legitim, descifrăm în aceasta atit 
un îndemn, atit o solicitare care onorează, ci! 
şi semnul prețuirii acestor fapte de cultura 
De aceea consider că,declarindu-ne totalul 
acord față de conţinutul bogat în idei, in 
orientări generoase, novatoare, al expuneri: 
prezentate plenarei şi insuşită ca document 
programatic pentru perioada care urmeaza 
va trebui să medităm mai profund la sensul 
pe care îl dăm scenariilor și filmelor ce le 
realizâm. S-a apreciat — cu indreptăţire — ca 
s-au realizat opere de valoare în acest dome- 
niu. S-a apreciat câ mesajul filmului roma- 
nesc contemporan a devenit un mesaj cu 
adevărat militant, patriotic. Dar aceasta este 
o apreciere care vizează momentele de viri 
ale cinematografiei. Deopotrivă, va trebui sa 
reflectâm mai atent la lupta pentru a cont-i 


Calitate întregii activități artistice. Există un 
orizont tematic larg, generos. Există posibili- 
tatea de a conferi originalitate și de a diversi- 
fica actul de făurire a operelor noi, socialiste 
Există o viziune superioară asupra istoriei pa- 
triei, gindită ca un tot unitar, ca o realitate 
unică Şi indivizibilă a poporului. Există o vi 
ziune superioară asupra înțelegerii obiective- 
lor viitorului. Fxistă o viziune sunerioară asu 
pra implicarii creatorului in viața cetății, a so- 
cietátii careia n apartine. Toate acestea sint 
radical potrivnice unobilismului, conservato- 
rismului, atitudinii şablonarde. Şi nimic nu 
poate fi mai propriu, mai apropiat de artă și 
de acţiunea creatoare decit lupta împotriva a 
tot ceea ce, vechi fiind, rutinat fiind, ar ține în 
loc progresul patriei, ar ține în loc afirmarea 
superioară a artei noastre. Nu ne impiedică 
nimeni să realizăm o asemenea artă, totul 
este să privim mai adinc câtre propria conști- 
inta, să ne facem o problemă de viaţă din a 
cunoaște mai în profunzime viața, munca po- 
porului, gindurile sale, momentele lui de bu- 
curie ca și momentele de neimplinire. Și prin 
această cunoaștere activă să asigurăm operei 
literare, artistice, cinematografice, acea respi- 
raţie unică pe care o poate naște numai o 
realitate dinamică, intr-un continuu proces 
de devenire, de transformare, cum este reali- 
tatea noastră social-economică și umană. Så 
aruncăm mai hotărit de pe chipul creaţiei 
noastre acele umbre de tehnicism exagerat, 
de schematism, să fim mai atenţi la nuanțele 
sufletului omenesc, la infinitele mișcări ale 
sensibilităţii umane și să descitrăm cu mai 
multă claritate, ceea ce dă demnitate, ceea 
ce dă forță și sens exi ei. Omul de azi 
este omul unor opțiu ndamentale, este 
omul unor trăiri autentice, deloc simplifica- 
toare. Să privim către acest om, să privim că- 
tre propria noastră ființă, şi neindoios că vom 
descoperi izvoarele nealterate, izvoarele me- 
ieu vii, din apa vie a cărora se pot nutri cu 
sanse de durabilitate creaţiile ce le înfăptuim. 


Nicolae DRAGOȘ 


Sansa filmului nostru: 
lumea socialismului românesc de azi 


Am- râmas la convingerea că șansa 
cinematografiei românești actuale de a iesi în 


iume Si de a se consacra deopolrivă in con~ 
stinta spectatorului român și strain, o const- 
tuie lumea spirituala a socialismului roma- 


nesc de azi, actual cum zicem noi, cu un ter- 
men pe care l-am demonetizat, adevărul isto- 
riei noastre de azi, adevărul cel mai curat 
care să rămină în picioare intotdeauna. 

Și iată că acum, în cutezâtoarea sinteză ti- 


losofică privind lumea contemporană şi so- 
cietatea românească îndeosebi. Președintele 
Ceaușescu ne oferă certitudinea evoluției 
terme a literaturii și artei românești în direc- 
tia adevărului istoric, în direcţia reflectării lu- 
mii și vieţii cu armele lucidităţii, cu armele 
raspunderii şi ale demontării mecanismelor 
social-politice. 


Dinu SĂRARU 


Piatra de 


încercare 


rămîne filmul inspirat din actualitate 


Secretarul partidului nostru și președintele 
țarii, tovarășul Nicolae Ceaușescu, abordind 
cu acea clarviziune și limpezime incompara- 
bile sarcinile și perspectivele României socia- 
liste, ne-a oferit un model de analiză a aces- 
tora făcută în spiritul materialismului dialec- 
tic şi istoric. Activitatea ideologică, politică și 
cultural educativă,ca și menirea artei în pro- 
cesul modelării omului nou, își găsesc, toate, 
în expunerea făcută cu acest prilej, indruma- 
rea și perspectiva largă a desfășurării lor. Ca 
în toate sferele de activitate și în artă, în cul- 
tură în genere, este nevoie de o mai puter- 


2 


1 


nica prezenţă a spiritului militant, revolu po- 
nar, este nevoie de consecventa promovate a 
noului, de aprofundarea concepției științific: 
despre societate, este nevoie de neabātuta 
înfăptuire a normelor eticii și echităţii în pro 
cesul de educare și formare a omului nostru 
nou. 

i În ce ne privește pe noi cineaștii, piatra de 
incercare în traducerea în viață a preţioaselor 
îndemnuri și îndrumări date de secretarul ge- 
neral este, după părerea mea, filmul inspira! 
din actualitatea noastră, filmul care iși pro- 
pune să vorbească despre ea, s-o întățișeze. 


să rețină ceea ce este, într-adevăr, semnifica- 
tiv în această complexă și Da prera 
de zi cu zi. Succesele dobindite î pe tări- 
mul filmului numit de actualitate. deși sin! 
reale. nu mi se par suficiente si nici pe ma 
sura adevarului acestej vieți sau pe măsura 
exigenței marelui public. Carenţa principala 
sta, cred eu, in scenariu, în modul-cum este 
el scris și mai ales, în modul cum este el 
transpus în imagine, în expresie cinemato- 
rafică. De multe ori scenariul este elaborat 
lără grija pentru structura sa dramatică, pen- 
tru conflict. Sint oferite caractere fără contur, 
nedefinite, apoase. Ca urmare — avind un 
conflict incert care este purtat de caractere 
echivoce, filmul, bineinteles, că nu ajunge 
să-l convingă și să-l emoționeze pe 
spectator. Realitatea apare în imaginaţia sce- 
nariștilor doar fragmentar, de foarte multe ori 
într-o stare confuză, așa încit baza viitorului 
film este lipsită deopotrivă de vigoarea și de 
seva unei adevărate problematici inspirate de 
viața noastră, de societatea noastră, Un anu- 
mit schematism dă tircoale scenariilor și im- 
plicit filmelor noastre despre actualitate și un 
grad apreciabil de superficialitate există în 
desfășurarea povestirilor noastre de pe peli- 
culă ca și mult prea puțina originalitate Etor- 
tul pentru adevărata creaţie este după pàre- 
rea mea, mult prea mic. Avem prea puni 
scenariști exersaţi in aceasta meserie, u me 
serie dealtfel atit de controversata şi nu de 
puține ori confuâdată cu literatura, cu proza, 
neințelegindu-se specificul cinematografic, 
necunoscindu-se ansamblul de contribuții ar- 
tistice la transfigurarea „scrisului“ în imagine 
şi sunet. Cred că trebuie să depunem noi 


eforturi pentru a valorifica din plin experiența 
adevăraţilor scenariști, ale căror filme au de- 
monstrat autenticul lor talent și s-au bucura! 
de adeziunea marelui public. Cred , totodata 
ca trebuie sa depistam şi sa tormam no! ca- 
dre destinate să aducă un suflu nou cinema- 
tografiei noastre. În realizarea multor filme se 
simte teama de a greși. Și această teamă mi 
se pare uneori mai mare decit cutezanța de a 
afirma un gind artistic. Nu e mai puţin adevă- 
rat că asistăm și la adevărate imprudențe, 
cind — poate dintr-un fel de sentimentalism 
ori din simpatie — au fost încredințate filme 
unor tineri inexperimentați care nu-şi făcu- 
seră „ucenicia“ în producție, venind direct de 
pe băncile școlii pe platoul de filmare. Şi tot 
impru ă socotesc că este și încredințarea 
repetată de noi filme unor regizori care-și do- 
vediseră incapacitatea și lipsa de talent. 
Cred că documentul conținut de expunerea 
făcută de tovarășul Nicolae Ceaușescu la 
Plenara lărgită a partidului este o invitaţie la 
o foarte profundă analiză a creației noastre, 
iar îndemnurile și îndrumările date de secre- 


importante în rss oom 
ri lonare a oamenilor mu a tine 
pk mp metan să facem astfel incit ele 
să-și i ească în tot mai bune luni 
rolul pe care-l au in societatea no: 


În acest spirit înțeleg cineaștii să se anga- 
jeze în efortul de a da artei lor un spirit mili- 
tant și mai profund, care să exprime epoca 
pe care o trăim. 


lon POPESCU-GOPO 


Izvoarele sînt poporul însuși. 
Omul înmulțit cu 22 milioane 


Contempiind Oltul la Cozia, Mureșul la 
Arad, cine își amintește, cine meditează la iz- 
voarele din Hășmașul Mare? Și totuși, din fi- 
rul subțire de apă, țișnit discret dintr-o stinca 
ascunsă, se întremează piriiașul, apoi toren- 
tul care taie munți în chei magnifice, apoi flu- 
viul care defilează în meandre somptuoase 
prin cimpii mânindu-e cu aurul griului, vår- 
sindu-și puterea adunată intr-o altă putere 
minind vapoare și născind kilowaţi, imbâind 


Pentru 


oțeluri şi spâlind orașe ca, în cele din urma, 
sa fecundeze marea. 

În viltorile de la hidrocentralele de pe Du- 
nåre, cine mai vede firul de apă de la izvorul 
Mureșului? Cine se gindește că în laminoa- 
rele de la Galaţi curge şi firul timid de apă de 
la izvorul Oltului? 

Să nu uităm izvoarele! ne indeamna 
printr-o magistrală figură de stil poetică tova- 
rașul Ceaușescu, secretarul genera! 
al Partidului Comunist Român, la memorabila 
Ponura a Comitetului Central din 1 iunie 

Pentru că izvoarele sint poporul însuși 
Omul înmulţit cu 22 de milioane, creatorui 
tuturor bunurilor materiale și spirituale ale 
unei societăţi, creatorul oțelurilor, al kilowati 


Lucrări solide, nu veleitățile 
celor fără chemare și fără talent 


lor, al griului, dar şi al invențiilor electronice, 
al formulelor chimice, al poeziei, ai imaginilor 
de artâ... 

Şi dacă admirâm Oltul în chingile barajelor 
de la Cozia, dacă odată cu valul molcom al 
Mureșului, părăsind țara la Arad, trimitem in 
lume mesaje de pace, dar uităm izvoarele lor 
ingemănate în Hășmaș, nu putem să uităm 
izvoarele de energie ale fiecăruia in conflu- 
enta lor din uriașul fluviu de energie a miini- 


o creaţ 


lor şi minţilor şi a sufletelor a 22 de milioane 
de oameni, mindri și imposibil de înduplecat, 
care clădesc cu bucurie şi încrincenare, pia- 
tra cu piatră, imensa construcție a României 
de azi, expresie mindră a voinței de pace și 
de libertate a unui întreg popor, nu o sfidare, 
ci o mină prietenească, întinsă tuturor celor 
ce vor să ne fie prieteni. 

Imaginea poetică a izvoarelor veşnic vii, de 
> plasticitate politică patetică, a președintelui 
Homâniei, se propagă intens și direct şi în lu- 
crul poeţilor, al slujitorilor prozei, al meşteri- 
lor cinematografiei, al tuturor artiștilor, din 
teatre, plasticieni, muzicieni, ca o unică și 
puternică sarcină de a eterniza, cu mijloacele 
lor singulare, realităţile României de azi 


Mircea MUREȘAN 


Problema de baza a cinematoaratre: noas- 
tre, aşa cum ne arată la plenara lăraița a C.C 
al P.C.R, din 1 iunie tovarasul Nicolae 
Ceaușescu a tost şi ramine una de conținut. 
Tot ce privește destinul filmului romanesc Je 
la organizarea producţiei pe baza unor sce 
narii importante, solide și creșterea profesio- 
nalismului tuturor creatorilor, pină la perfec- 
ționarea difuzării producţiilor noastre, tot 
acest efort intens și permanent ține de fondul 
problemelor care privesc cinematografia, și 
nu de mărunte modificări de structuri, de im- 
punerea veleității personale, vremelnice, în 
lipsă de talent. Trebuie să privim cu toţii lu- 
cid, ce urmează să facem, pentru ca acest 
conţinut să se îmbogăţească, sporind firesc 

marul realizărilor noastre de pină acum, de 


care a amintit secretarul general al partidului, 
spre bucuria și mindria tuturor celor care 
muncim în acest sector. 

Cred că va trebui să împletim mai organic 
și mai eficient eforturile de perfecționare ale 
fiecăruia dintre noi, cu activitatea de imbună- 
tâţire a cadrului în care acest efort să se 
poată realiza. mai temeinic. Un rol deosebit 
revine astfel Asociaţiei Cineaștilor care, în- 
drumată cu grijă de forurile superioare, gà- 
sindu-şi o formulă de lucru mai eficace, va 
putea si va trebui să devină acel for de cul- 
tură și unitate spirituală, acel organism puter- 
nic și activ, care să determine pe toate planu- 
rile îmbunătăţirea în continuare a conținutu- 
lui filmului românesc 


Andrei BLAIER 


să analizăm creația artistică dintr-o 
altă perspectivă: a calității 


Cu ani în urmă, cel mai elocvent argument 
capabil să ilustreze constituirea unui climat 
spintual fecund, în stare să genereze tot mai 


remarcabile fapte artistice, erau creşterile de 
ordin cantitativ: atitea cărți în plus faţa de 
anul cutare, atitea filme, atitea spectacole. 


Mai ales in provincie, unde viața artistica, at- 
mosfera de creaţie s-au revigorat spectaculos 
în ultimii 10—15 ani, creșterile le inregistram 
cu emoție, judecindu-le mai întii în sine, rin- 
duindu-le între frumoasele împliniri ale unei 
culturi viguroase și bucurindu-ne pur și sim- 
plu că există. Recenta plenară lărgită a CC 
al P.C.R. a demonstrat convingător că astazi 
ne aflăm într-un moment în care simplele 
creșteri cantitative în domeniul culturii și ar 
tei nu mai sînt semnificative prin ele însele, ci 
prin mutaţiile de ordin calitativ pe care le-au 
determinat (ori nu). Dacă pretutindeni în pro- 
ducţia materială indicatorul calitate se afla la 
loc de cinste, cu atit mai mult se cuvine sa-l! 
urmărim și să-l impunem în activitatea de 
mare răspundere a formării omului nou. A 
sosit, cred, momentul ca unul dintre cele mai 
uzitate argumente—scuză (o instituție artis- 
tică nu poate „naște“ producţii ori produse 
„geniale”) să-l examinâm dintr-o altă per- 
spectivă: cite cărţi excelente a tipărit într-un 


an editura X, cite filme de nota 10 a trimis pe 
ecrane casa de filme cutare, cite spectacole 
remarcabile și memorabile a girat teatrul Y 
Creșterea calităţii vieţii, obiectiv permanent a! 
politicii partidului, se cere obligatoriu și tı 
resc insoțită de creșterea calităţii actului de 
creaţie artistică. Cantitativ judecind lucrurile 
cinematografia noastră ne apare puternică $i 
implinită; oare aceeași va fi imaginea și in 
momentele în care vom totaliza doar produc- 
tiile cu adevărat remarcabile? Procentajul 
acestora ne-ar putea mulțumi acum, în 1982” 
Sint întrebări pe care plenara, prin caracterul 
profund, exigent şi mobilizator, al abordări: 
unei problematici largi, incluzind și sfera 
creaţiei artistice, le pune în faţa fiecăruia din- 
tre cei implicaţi in destinele artei românești 
Răspunsurile urmind, desigur, a fi date prin 
faptă artistică, ridicată la o nouă treaptă a ca- 
lităţii 


Mircea Radu IACOBAN 


Să fim noi înșine, 
să vorbim despre noi înșine 


La recenta plenară lărgită a C.C. al P.C.R., 
secretarul genera! al partidului insista din 
nou asupra necesităţii de a porni în creaţie 
de la cunoașterea in profunzime a vieții și 
luptei poporului, mergindu-se direct la surse, 
la oameni și împrejurări ce au definit spiritua- 
litatea românească. Nu este o dispoziţie, mai 
degrabă este un indemn înţelept ce vine în 
sprijinul creaţiei, istoria artei cinematografice 
fiind mărturie că numai suflul de viață și de 
adevăr, transpus în imagini de câtre talente 
autentice, a asigurat trăinicia operelor ce ne 
farmecă peste ani și ani. Revăzind citeva din 
filmele românești realizate acum cincispre- 
zece, chiar douăzeci de ani, ne emoţionează 
tocmai acelea care, ignorind mode și modali- 
tăţi îndoielnice, s-au incâpăţinat a fi mărturie 
cinstită despre oamenii și întimplările acelei 
epoci. Ele pot fi, intr-o oarecare măsură, in 
„deficit de măiestrie“, date fiind tinerețea si 
lipsa de experienţă a realizatorilor, insă forța 
emoţională și-o păstrează. Poate că un com- 
pilex de inferioritate s-a făcut simţit în cazul 
unora dintre creatori, mereu atenți la ceea ce 
produceau alţii, la cum produceau, mereu în 
competiție cu maeștri adulaţi pe toate meri- 


dianele, și ieșind striviți dintr-o competiţie 
inegală. Comparaţiile sint obligatorii, în com- 
petiții trebuie mers cu cei mai buni, cu maeș- 
trii, insă nu acceptind infringerea, ci ambiţio- 
nind reușite. Ceea ce s-a și intimplat cu cei 
mai mulţi dintre regizorii noștri de film, au re- 
ușit, iar valoarea le-a venit, în primul rind, din 
strădania continuă de exploratori ai realităţii 
socialiste. Există etape obligatorii şi în dez- 
voltarea artei cinematografice naţionale, ce 
pot fi străbătute numai cu efort propriu, cu 
experienţă și nu prin preluarea unor formule 
puse În circulație de alţii. Dar. din păcate, 
destule filme mărturisesc comoditatea crea- 
torului in deficit de cunoaștere, deci și de 
gindire și simţire. Amintiţi-vă filmele despre 
colectivizare, care semănau, mai toate, unele 
cu altele ca două picături de apă: comitete 
je iniţiativă, cu preşedinte, țărani săraci care 
nu ezitau, mijlocași ezitanţi, chiaburi încrun 
taţi și sabotori, instructorul de la raion, în 
scrierea, festivități, primele succese. Motiva- 
ţia autorilor: așa se petrec lucrurile „în reali- 
tate"... Da, așa se petreceau, însă filmul artis- 
tic are altă menire decit reproducerea sim- 
plistă, „fotografierea“ realităţii. Prin reoetare 


comodă s-a ajuns la scheme insuportabile 
Şi-atunci, în locul unui efort de cunoaștere a 
satului contemporan, de transtigurare artis 
tică, s-a recurs la o soluție mai comodă: o 
vreme nu s-au mai realizat filme despre oa- 
menii satelor... Tot așa cu filmele despre 
muncitori: copierea unor date abstracte, ci 
frice oferite de marile șantiere, uzine a dus la 
preluare, imitare, deci — la scheme. Şi fil- 
mele cu și despre muncitori sint puţine. În 
sfirşit, s-a gasit o explicație cit de cit onora- 
bilă: creaţia nu pornește de la categorii so- 
ciale, profesiuni, medii, locuri de muncă — ci 
de la idei, de la stări de spirit, de la oameni 
de la marile lor întrebări etc. Firesc, dar sẹ 
pune întrebarea — de unde ideile, stările de 


Purtăm răspunderea artei noastre 


spirit, intrebarile? Numai de la autor? Da, de 
la autor, după ce a cercetat, a cunoscut în 
profunzime o realitate, oamenii ei, dupa ce a 
reușit să gindească și să simta şi pentru altu 
In ţărani și muncitori trebuie să vedem oa 
meni (asigurind majoritatea populaţiei) și nu 
categorii, profesiuni. Este meritul indeosebi 
al tinerei generaţii de cineaști de a vedea oa- 
meni, în afara schemelor, a preluărilor. Ceea 
ce poate fi o dovadă nu a apropierii de viață 
(aproape sintem toți), ci a participării nemij- 
locite la tot ce se petrece azi demn-de reți- 
nut, pentru a dobindi rezonanţă în viitor, prin 
mijlocirea artei 


Nicolae ŢIC 


Bogată in momente de glorie este trecuta 
istorie a poporului, şi o cinstim după cuviința 
strâmoşească neuitind insă nici o clipă ca 
gindurile, sentimentele noastre rodesc în 
timp socialist, se afirmă plenar în mijlocul 
poporului care ne-a încredințat uneltele artei 
Unelte cu care să exprimăm idealurile, izbin- 
zile și eforturile contemporane si dintotde- 
auna Sintem un popor unit în faptă şi sirnțiri, 
liber intre hotarele țarii sale, suveran și inde 
pendent în lume, iubitor de pace și prietenie 
şi toate cite sint, sint adunate sub tricolorul 
demnităţii neasemuite ale erei pe care, cu in- 
dreptățită mindrie o numim cu toții Era 
Nicolae Ceaușescu. 

Recentul document de excepțională insem- 
nâtate teoretică şi practică, expunerea tova- 
răşului Nicolae Ceaușescu, ne cheama și pe 
noi, cineaștii, så ne alăturâm muncii crea- 
toare a intregului popor, adevăratul izvor de 


apa vie, pe care, cunoscindu-l și iubindu-, 
sa-l nemurim prin filme pline de adincimea 
faptelor socialiste. Purtăm răspunderea artei 
noastre, odată cu mindria de a fi primit-o de 
la cel mai iubitor ctitor al spiritualităţii roma- 
nesti. Magistrala sa expunere, document de 
invățătură pentru aceste generaţii ale neamu- 
lui nostru, conţine în fiecare capitol, în fie- 
care rînd, adevărate orientări tematice pentru 
munca noastră, în domenii şi zone ardente 
ale vieţii socialiste și ale istoriei,care așteapta 
să fie transformate în subiecte cerute de co- 
mandamentele artei şi creaţiei revolutionar-u- 
maniste. 

Pentru toate cele care ni le-aţi spus și ni 
le-aţi arătat, pentru toată invăţătura cu care 
ne-ați îmbogăţit. pentru munca timpului ce 
vine, vă mulțumim, tovarășe Nicolae 
Ceaușescu. 


Virgil CALOTESCU 


„Ne vom regindi planul de activitate 
pornind de la acest document 


Tot ceea ce s-a înfăptuit în țara noastră de 
la Congresul al IX-lea al partidului, deschizi 
tor de eră nouă în dezvoltarea forțelor de 
producție, a întregii economii, precum şi ir 
procesul de formare a omului nou, întreaga 


https://biblioteca-digitala.ro 


activitate politico-ideologica de aplicare a 
normelor și principiilor eticii şi echitaţii so- 
cialiste, perfectionarea învăţămintului şi lega- 

(Continuare în pag.4) 


3 


ce coca albă i i di a N E 


Pentru o creație originală, patriotică, umanistă 


(Urmare din pag. 3) 


rea ştiinţei cu producția și cercetarea, dezvol- 
tarea și înflorirea științei, artei și culturii, edi- 
tiile Festivalului naţional al muncii și creației 
„Cintarea României" — a constituit progra- 
mul de activitate al Studioului „Alexandru Sa- 
hia" în acești ani. Realizarea acestui program 
ne då sentimentul de mindrie patriotică şi re- 
voluţionară că filmele noastre nu numai ca 
au reprezentat creaţii originale, dar au izbutit 
să cucerească aprecierea celor pentru care 
au fost făurite, constituind adevărate pagini 
de istorie în imagini ai acestor 17 ani. 
Magistrala expunere a tovarășului Nicolae 
Ceaușescu de la recenta plenară lărgită a 
Comitetului Central al Partidului Comunist 
Român este un document programatic și 
pentru activitatea noastră viitoare, o sursă 
nesecată de idei și fapte creatoare. Regindit 
în perspectiva prețioaselor indicaţii, planul 
tematic al studioului pe anii 1983—1984 va fi 
subordonat în Aneta vastului program de 
perspectivă. Această concepție revoluționară 
conjugind armonios dezvoltarea forţelor de 
producţie și a modului de gindire al oameni- 


lor, afirmind interacțiunea dialectică între 
existență și conştiinţă socială, cunoaştere și 
înțelegerea exactă a poporului nostru de-a 
lungul întregii sale istorii, reprezintă funda- 
mentul însuşi al activităţii noastre ideologice, 
formative. Fundamentul unei educaţii prin 
film, cu adevărat patriotice, socialiste, în con- 
sens cu întregul proces de dezvoltare pe care 
I-am parcurs cu înțelegerea exactă a evoluției 
și stadiului actual. Dar și cu înțelegerea lu 
cida a îndatoririlor noastre de viitor. 

Vom activa energic pentru a materializa in 
filmele noastre documentare ideile secretaru- 
lui general al partidului nostru, astfel încit 
munca noastră să contribuie, eficient şi con- 
cret, la îmbunătăţirea geneyală a activităţii 
politico-ideologice și cultural-educative de 
formare a omului nou, la creșterea conștiinței 
socialiste și sporirea gradului de participare a 
oamenilor muncii la dezvoltarea economi- 
co-socială a ţării. 


Aristide MOLDOVAN 


Directorul Studioului 
„Alexandru Sahia” 


Arta este o arenă în care sintem chemați 
sa ne punem talentul 


în slujba propășirii neamului 


Am ascultat cu protunda emoție expunerea 
tovarașului Nicolae Ceaușescu la plenara lăr- 
gită a C.C. al P.C.R, Grija secretarului gene- 
ral al partidului faţă de propăâsirea economică 
şi de sanatatea spirituala a poporului este pil- 
duitoare. Ciaritatea tezelor și vigoarea argu 
mentării este de natură să dinamizeze toate 
potenţele creatoare ale naţiei. Lucrările Ple- 
narei mi-au întărit credința că sintem datori 
să facem totul pentru ridicarea creaţiilor 
noastre pe culmile insorite ale culturii univer- 
sale. Această datorie nu este numai o datorie 
față de profesia căreia ne-am inchinat exis- 
tența, ea este o datorie patriotică, deoarece 
se înscrie în uriașul efort al alcătuirii unei 
societăţi și mai drepte, mai umane, a unui om 
liber, emancipat, descătușat de toate tarele 
ancestrale, constructor conștient al unei lumi 
scăldată în lumina binefăcătoare a păcii. Este 
o datorie patriotică, pentru că scopul princi- 
pal al unei adevărate culturi este cel educa- 
tiv. Cultura este arma cea mai directă de ridi- 
care a conștiințelor pe piscul înfipt în aerul 
tare al cunoașterii. Arta este o arenă unde 


sintem chemaţi så ne punem toata priceperea 
și talentul în slujba unui țel mareț, acela al 
propâșirii neamului. Tocmai acest tel măreț 
ne indeamnă a ţine cont de tradiția culturală, 
de istoria acestui neam. Tradiţia este temelia 
pe care se înalță măreţul edificiu al culturii. 
De aceea trebuie să fim necruţători cu toți şi 
în primul rind cu noi înşine, atunci cînd apar 
tendințe așa-zis novatoare, rupte de orice tra- 
diție, și al căror țel sau lipsă de țel contravin 
efortului unanim de editicare a unei societăți 
noi. Inovaţie înseamnă tradiție plus un pas 
înainte. Așa și numai așa a progresat omeni- 
rea de-a lungul existenţei sale. Einstein nu ar 
fi putut revoluţiona știința cu teoria relativită- 
ţii dacă nu ar fi cunoscut teorema lui Pita-: 
gora. Sintem datori să ne aducem obolul de 
creatori la comoara culturii strămoșești, așa 
cum sintem datori să ne vărsăm singele sub 
faldurile tricolorului, dacă patria ne-o cere. 
Pentru imbărbătarea calmă, pentru trasarea 
clară a ceea ce avem de făcut, mulțumim 
Partidului și secretarului său general 


Amza PELLEA 


Înalt indemn 


la o privire lucidă asupra realit 


ății 


Expunerea tovarașului Nicolae Ceaușescu 
la recenta plenară lărgită a C.C. al P.C.R. va 
fi pentru multă vreme, pentru noi, un îndrep- 
tar de cea mai înaltă valoare în activitatea 
ideologică, de creaţie a filmelor. Fiecare pa- 
saj al discursului secretarului general al par- 
tidului este rezultatul unei analize profunde a 
vieţii social-politice din țara noastră. Mă voi 
referi în cele ce urmează doar la una din 
aceste foarte importante probleme pe care va 
trebui s-o transpunem în practica creației ci 
nematogratice. Tovarășul Nicolae Ceaușescu 
vorbind despre faptul că în desfășurarea pro- 
cesului revoluționar, inclusiv în construcția 
socialistă, pot apărea și greutăţi și insuccese, 
atrage atenţia că este de datoria comuniști 
lor, a constructorilor socialismului, de a lupta 
fără preget pentru înlăturarea greutăților, 
pentru combaterea șovăielilor care apar in 
astfel de împrejurări. „Aceasta se datorește 
poate și faptului — spune secretarul genera! 
al partidului — că uneori am absolutizat și 
am idealizat dezvoltarea societății socialiste, 
lăsind impresia falsă că socialismul nu poate 
cunoaște greutăți, nu poate cunoaște crize 
economice, că instaurarea puterii politice a 
clasei muncitoare și trecerea la construcția 
socialistă soluţionează de la sine problemele, 
duc automat la intăptuirea in viaţă a principii- 
lor socialiste. Viața, realitățile au demonstrat 
că o astfel de reprezentare idilică a societății 
socialiste, de ințeles într-o anumită măsură in 
condiţiile luptei impotriva vechii orinduiri, 
este periculoasă și dăunătoare“. 

Trebuie să recunoaștem că și noi, autorii 
de filme documentare, ne-am făcut vinovaţi 
de o anumită tendinţă de idilizare a vieții în 
filmele noastre. Am putea spune, astfel, că 
uneori noi am exacerbat visul în filmele noas- 
tre, riscind să creăm o ruptură cu practica re- 
voluționară în devenirea ei. Din nerăbdare re- 
voluționară, în focul luptei contra orinduirii 
vechi, noi am confundat uneori năzuinţele, 
cu faptele gata implinite, înlocuind astfel 
ideea necesităţii luptei, cu sentimentele victo- 
riei deja dobindite. Și în acest fel ám determi- 
nat de multe ori în rindul spectatorilor o stare 
de suficiență, senzaţia că bunăstarea este 
gata înfăptuită, sau că ea s-ar înfăptui de la 
sine. Anticipind victoriile socialiste, noi am ri- 
dicat uneori prea sus și prea devreme steagul 
emancipării, al bunăstării, creind în mijlocul 


4 


oamenilor pretenţii prea mari, înainte ca etor- 
turile generale ale societăţii să fi putut să le 
satisfacă. În perioada cuceririi puterii politice 
şi în timpul consolidării ei, am denunțat cu 
multă tărie munca exploatată, dar n-am izbu- 
tit să delimităm îndeajuns cei doi termeni — 
munca și exploatarea, incit am contribuit, 
poate, la ideea greșită pe care o au unii oa- 
meni ca odata cu cucerirea politică de câtre 


clasa muncitoare, nu mai trebuie sa muncim 
ca pe vremea burgheziei. Va trebui să corec- 
tăm aceste idei greșite, amintind oamenilor 
că azi muncim pentru noi, că sintem proprie 
tari, dar că, spre deosebire de burghezi, noi 
nu avem pe nimeni care să lucreze în locul 
nostru, aşa cum aveau capitaliștii, că sintem 
noi înşine și producătorii și de felul în care 
muncim depinde bunăstarea noastră. Noi am 
elogiat poate, prea des în filmele noastre 
eroismul muncii, chiar atunci cind el nu era 
altceva decit indeplinirea datoriei cetățenești 
elementare, firești, față de societate, lăsind 
parcă, a se înțelege că o asemenea activitate 
este o activitate de excepţie, „eroică“ pe care 
poți să ţi-o asumi sau nu (căci nu oricine are 
vocaţia de erou), nestăruind în schimb îndea 
juns, pentru educarea spiritului gospodăresc 


al bunei organizări, al rigorii In muncă. Adică 
pentru atribute obligatorii activităţii oricărui 
om al muncii care participă la producția so- 
ciala, beneficiind în cele din urmă, de pe 
urma ei. Va trebui să arătăm explicit în fil- 
mele noastre că a-i îndeplini datoria la locul 
de muncă nu este un act de eroism pe care 
poţi să ţi-l asumi sau nu, ci o obligaţie indis- 
cutabilă, decurgind din calitatea de om al 
muncii care participă la diviziunea sociala a 
muncii și la beneficiile ei. Sint doar citeva 
rînduri pe care le-am desprins din magistrala 
expunere a tovarăşului Nicolae Ceaușescu, 
dar cu cite invăţăminte, cu ce ample conse- 
cinte pentru munca noastră ideologică vii- 
toare! 


Titus MESAROS 


| Suprema datorie a omului: 


a lăsa o urmă a trecerii sale pe pămint 


Desigur, se poate trăi și în singurătate 5i 
nu puţini au fost aceia care s-au retras în so- 
litudine, de bună voie sau siliți de impreju 
rări, trăind poate experiențe uluitoare, dar 
care, din păcate, n-au avut valoare decit pen- 
tru ei înșiși. Cum au trecut anotimpurile 
peste ei și ce ginduri le-au fulgerat pe sub 
frunți? Nimic din zbuciumul lor n-a adăugat 
vreun giuvaer în tezaurul de frumuseți al lu- 
mii. 

Desigur, se poate trăi și fără a ști ce fac se 
menii tăi, ce izvodesc ei prin truda miinilor $: 
minţilor; să trăiești complăcindu-te într-o le 
targie provocată de extazul in fața propriilor 
tale cunoștințe, inchipuindu-ţi, cu orgoliu, ca 
poți înțelege de unul singur tot ce te înco 
joară. Dar ce sărac ate la un moment dat 
şi ce inutil ţi se scurge viața, dacă nu mai re 
cepționezi semnalele pe care ți le trimite, in 
fiecare moment, întreaga fire, și dacă nu ești 
capabil să le descitrezi. Suprema datorie a 
unui om este aceea de a lăsa o urmă, fie ea 
cit de mică, a trecerii sale pe această planetă 
A te înconjura din frică, din lene, din plicti- 
seală sau din prea mare orgoliu cu ziduri, aţi 
reteza, din indiferenţă, legăturile cu lumea, îţi 
poate oferi o vreme un culcuș confortabil, o 
falsă ocrotire, dar te condamnă, pină la sfir- 
şit, la ignoranță şi ineficiență. A fi opac la 
veștile sosite din alte zări reprezintă o auto- 


mutilare cu consecințe la fel de nefaste atit 
pentru individ, cit.și pentru o colectivitate. 
Cea mai umilă planetă este racordată la tu- 
multul întregului univers. Cu atit mai mult o 
„trestie ginditoare“ nu poate să se impli- 
nească decit prin stabilirea unor multiple câi 
de comunicare cu semenii săi de pe tot cu- 
prinsul globului pămintesc. Numai printr-un 
schimb de informaţii și idei, printr-o price- 
pută selecție a ceea ce este valoros de ceea 
ce este perimat sau nociv, printr-o contrun- 
tare curajoasă cu marile probleme ale omului 
de azi şi dintotdeauna, de la noi şi de pretu- 
tindeni, se poate ajunge la definirea unei per- 
sonalități armonioase, complexe și puternice. 
Cunoaștem din istoria noastră ce a insemnat 
râminerea în urmă și neaccesul la cunoaşte- 
rea lumii înconjurătoare. De aceea e emoţio- 
nantă pledoaria secretarului general al parti- 
dului nostru, care, la plenara lărgită a C.C. al 
P.C.R. afirma din nou, că trebuie „să facem 
ca intregul nostru tineret să-și însușească 
cele mai nobile idealuri, cele mai noi cuceriri 
ale științei și cunoașterii umane“. Un om: 
care, fiind al acestei țări, să fie și al acestei 
planete, atent la marile întrebări ale epocii 
contemporane, râspunzind şi întrebind la rin- 
dul lui, iată un ideal uman demn de cea mai 
mare admiraţie şi de respec! 


Silvia POPOVICI 


Eficienţa operei de artă 
nu se exprimă numai în cifre 


Sint multe, foarte multe adevăruri despre 
epoca noastră rostite răspicat de câtre tova- 
raşul Nicolae Ceaușescu, secretarul general 
a! partidului nostru, cu prilejul plenarei lăr- 
gite. 

Sint multe, foare multe adevăruri care ne 
privesc pe fiecare dintre noi, deopotrivă, ca 
cetățeni ai acestei țări și ca oameni la locul 
nostru de muncă. 

Locul de muncă al actorului este scena, 
platoul de filmare sau studioul de televiziune, 
dar rezultatul muncii noastre nu are concre- 
tetea materială a unei piese ieșite de la 


în lucru: Năpasta 


Un spectacol de teatru 
dus mai departe cu mijloacele filmului 
(Dorina Lazăr şi Cornel Dumitraş .Scenariul 


și regia 


Alexa Visarion) 


strung. El este impalpabil. Eficiența sa nu 
este insă cu nimic mai prejos, căci el im- 
primă, modelează sufletul și mintea atitor și 
ațitor spectatori, oameni ai timpului nostru. 
lată de ce munca noastră nu este cu nimic 
mai ușoară. Și iată de ce ne-am simţit mindri 
o dată mai mult atunci cind am citit în expu- 
nerea tovarășului Nicolae Ceaușescu: „Cine- 
matografia și teatrul sint mijloace importante 
în educarea conștiinței revoluționare a oame- 
nilor muncii, a tineretului și trebuie să facem 
astfel incit ele să-și indeplinească in mai 
bune condițiuni rolul pe care il au in societa- 
tea noastră“. 

In chiar această lună am avut o nouă con- 
trmare, pe viu, a ceea ce înseamnă rolul artei 
in educarea conștiinței. Echipa Teatrului na- 
tonal a organizat în avanpremieră, cu „Ploș- 
nita” lui Maiakovski, o întilnire cu muncitorii 
și tehnicienii de la Uzinele Vulcan. Că sala a 
fost plină pină la refuz n-ar fi poate de mi- 
rare, dar important a fost ceea ce s-a petre- 
cut după spectacol cind cu toţii — actori și 
spectatori, ne-am mutat din sală în foaier 
pentru a discuta piesa, spectacolul. Toate 
observaţiile și discuţiile au fost lămuritoare 
nu numai pentru ei, spectatorii, ci și pentru 
noi, în așa fel incit cred că pot spune că a 
fost într-adevăr un dialog modelator de con- 
ştiinţe. Şi cite asemenea exemple nu am avut 
în repetate întilniri cu spectatorii de film sau 
de teatru, demonstrind forța de neinlocuit a 
artei pe tărimul eticii și moralei, pe tărimul 
educării spiritului întru adevăr și frumos. 

Un alt gind pe care l-am avut citind expu- 
nerea tovarășului Nicolae Ceaușescu de la 
plenara lărgită a Comitetului Central, a fost 
legat de rolul filmului nostru în planul isto- 
riei. Tovarășul secretar general a spus: „Tre- 
buie să înțelegem că partidul nostru nu este 
in afara națiunii și poporului, că națiunea 
noastră are o singură istorie, că partidul nos- 
tru s-a născut în luptele sociale, in cadrul is- 
toriei poporului; istoria sa este istoria națiunii 
noastre și, deci, istoria lunii este singura 
istorie care trebuie să oglindească intreaga 
dezvoltare a poporului nostru.“ Precizarea 
este revelatoare nu numai pentru istorici, ci 
și pentru noi oamenii de film și de teatru. 
Cred că in această teorie a istoriei putem afla 
pe viitor premizele evitării redării schematice 
a rolului unui voivod sau al unui activist, rol 
care nu va mai trebui să apară rupt de fluxul 
continuu al întregii istorii a naţiunii noastre. 


Gheorghe COZORICI 


Să îmbogățim viziunea noastră 
asupra unui personaj esenţial: 


activistul 


Filmele noastre n-au dus și nu duc lipsă de 
activişti de partid, aproape că nu există pro- 
ducție cinematografică în care să nu apară 
un personaj ușor de descifrat de la primele 
cuvinte, de la primele gesturi, fabricat după 
tipare mai vechi, deși subiectele scenariilor 
se vor noi, oameni care, în cele mai multe ca- 
zuri, rezolvă problemele politice ale filmului 
fără însă să-i dea greutate. Nu vreau să gene- 
ralizez. Citeva pelicule de calitate au schim- 
bat imaginea activistului de partid „just“, mă- 
cinat de o singură idee, aceea a mersului 
înainte, descărnat de umanitate și înțolit în 
sloganuri: Dacă am aminti numai „Lupeni '29, 
„Puterea și Adevărul“, „Vifornița“ și „Clipa”, 
diferite ca valoare artistică, dar împlinite sub 
raportul temei puse în discuţie și tot ar fi su- 
ficient pentru a înțelege că se poate și altfel, 
că activistul de partid, atunci cînd este privit 
în toată complexitatea devine un personaj 
memorabil, iar titlurile filmelor sub genericul 
cărora își desfășoară activitatea sint citate 
des, nu din lipsă de altele, ci dintr-o sinceră 
necesitate, de a arăta exemplul de urmat. Cu 


de partid 


toate astea, nu este mai puțin adevărat, acti- 
vistul de azi se deosebește de activistul de 
partid al anilor, cincizeci sau șaizeci, că nu 
putem oferi la infinit doar un mod de a fi, 
ştiut fiind că zilele noastre oferă acestei cate- 
gorii umane, sarcini și răspunderi infinit mai 
complicate. Dacă citim cu atenţie ultima cu- 
vintare a secretarului general al partidului 
tovarășul Nicolae Ceaușescu, la Plenara lăr- 
gită a Comitetului Central, înțelegem marea 
arie de gindire, adincimea de spirit și multi- 
plele probleme interne şi externe cu care 
este confruntată lumea activistului de partid, 
vocația lui atotcuprinzătoare de făuritor de 
istorie. Nu trebuie să uităm nici o clipă că ac- 
tivistul din filmele noastre este om ca toți oa- 
menii, cu o trăsătură caracteristică proprie 
lui, şi anume, în fața societăţii are, de fapt. 
incomparabil mai puţine drepturi decit obli- 
gaţii. Activistul de partid are o viață perso- 
nală, nu trăiește într-un spațiu vidat de întim- 
plări comune, nu e lipsit de necazurile insuc- 


/Continuare în pag. 20 
Petre SĂLCUDEANU 


Activistul nu lasă viata să lincezească, 
nu permite 


Fiecare epocă, cum bine se știe, este con- 
struită de anumite tipuri umane, tot așa cum 
epocile construiesc, la rîndul lor, tipologii 
umane, după chipul și asemănarea lor. Prac- 
tica socială, mișcarea istorică, ca și idealurile 
morale, filozofice, politice, etc., atît de su- 
puse devenirii, duc la modelarea mereu dite- 
rită a „eternului uman“. De asemenea, cul- 
tura, limba, tradiţiile vii ale unei anumite na- 
țiuni se încorporează în rezultatele aceluiasi 


Cineamatorii 
cu faţa la viaţă. 
Subiect preferenţial: 
drumul griului 
spre pîine... 


Acum doi ani, intr-un sat de pe 
malul Prutului, la Bivolari, doi cinea- 
matori cuprinși. de-a binelea de pa- 
tima filmului își așteptau cu emoție 
oaspeții. Se încumetaseră să organi- 
zeze. — cu sprijinul, bineînţeles, al 
organelor locale — un festival inter- 
județean al filmelor de amatori cu 
tematică sătească. Erau profesorii 
lonel și Ecaterina Bordeianu. Lîngă 
ei, Toma lordache, primarul comu- 
nei, părea uşor contrariat. Anul 
acesta, la a doua ediţie a festivalu- 
lui, emoțiile s-au simţit din nou, dar 
cu un plus de satisfacţie. Toma lor- 
dache, contaminat, între timp, de ci- 
neamatorism, conducea aceeași for- 
maţie, așteptindu-și musafirii într-un 
cămin cultural nou-nouț, clădit, ca o 
minune, peste noapte. S-a terminat 
cu developatul în cratițe și cu 
proiecţiile înghesuite, totul arată că 


ca umanitatea să se degradeze 


proces miraculos de plăsmuire a omenescu- 
lui. Cum e de așteptat, aceste „rezultate“ — 
privite sub specia individualului — sint de o 
diversitate derutantă, alcătuind un teritoriu 
ciudat cu piscuri și tenebre, cu zone de lu- 
mină limpede și hăţișuri, cu ogoare fertile și 
pustiuri fără speranță, de care gindirea și 
sensibilitatea celui dedat observaţiei și, even 


(Continuare în pag 
Dumitru CARABAȚ 


Festivalul „Cîntarea României“, un festival al creativităţii 


În obiectivul cineamatorilor: satul... 


Bivolarii au devenit un cineciub se- 
rios, care poate fi distins cu premii 
atit în Festivalul naţional „Cîntarea 
României“, cit și, cu atit mai mult, 
pe teren propriu. 

S-au strins, astfel, aici, trimișii ai 
42 de cinecluburi din aproape toate 
zonele ţării, aducind cu ei 62 de 
filme. Dintre acestea, multe sint 
creaţii din ultimul an, demonstrind 
că cineamatorismul există, produce 
şi progresează, chiar dacă uneori 
pelicula mai lipseşte din magazine 

Mulţi dintre autorii filmelor își do- 
vedesc activ și inspirat prezența în 
viața satului de astăzi, reflectind nu 
numai succesele, dar și problemele 
cu care se confruntă țăranii noștri 
Aşa au procedat, de exemplu, auto- 
rii filmului Piaţa din grădina noastră 
(C. Alupului și D. Luca — cineclubul 
„Petrodava“, Piatra Neamţ), intere- 
santă pledoarie pentru folosirea fie- 
cărui petec de pămint. O bună im- 
presie au lăsat și filmele Astfel des- 
pre pămint (V. Pandele — Cineclu- 
bul Casei de cultură a sindicatelor, 
laşi), La noi, la Holohoșca (F. Mi- 
chitovici — Școala populară de artă 
Suceava), care au conturat drumul 
griului spre piine, pulsul pămintului, 
munca plină de eroism a eroilor 
anonimi. Alte pelicule au relatat, 
uneori cam sec, dar alteori eficient, 
despre noile posibilități deschise 
agriculturii noastre (Lumea Dunării 
oltene — Gheorghe. Șarpe, Căminul 
cultural din Goicea Mare, Dolj) des- 
pre aspecte ale evoluției profesio- 
nale ale ţăranului de astăzi, Picătura 


Activistul de partid, erou principal, 
implicat direct în destinul filmului românescill) 


Omul care ne trebuie 


într-un climat exigent și creator 


Întii m-a izbit mirosul de colonie. Individul 
din spatele biroului își trăgea mereu bărbia 
inainte imaginindu-și probabil că astfel va 
arăta mai autoritar. Vorbea mult, privindu-ma 
peste umăr, şi-mi era clar că se asculta cu 
plăcere. Limbajul lui era format din acele cu- 
vinte pompoase, demonetizate demult, tocite 
de prea multă întrebuințare și lipsite de orice 
valabilitate sau forță de convingere. Am în- 
cercat de vreo două ori să-i prind privirea. A 
fost imposibil. Nu făceam nici un efort să-l 
înțeleg ce spune pentru simplul motiv că nu 
mă interesa. Postura mea nu era de solicitant 
și mă gindeam, nu fără satisfacție, cît timp va 
mai reuși să acapareze scaunul pe care ṣe- 
dea. Şi așa cum se întimplă cu un primus al 
cărui biziit atunci cind încetează îţi dă senza 
ţia unei neverosimile linişti, am trăit și eu mo- 
mentul cind individul îşi deșertase complet 
sacul de clişee clocite. Cu aceleași priviri de 


dincolo de umăr, convins că mă făcuse praf, 
aștepta satisfăcut de el, reacţiile mele. Dar eu 
taceam și privind în gol mă gindeam ce se în- 
timplă cu unii care atunci cind prind, dumne- 
zeu ştie cum, o fărimă de putere, se roboti- 
zează şi se timpesc într-un asemenea hal în- 
cit nu mai sint în stare să aibă o relaţie nor- 
mală, omenească cu nimeni. Sindromul trece 
brusc cind trece și funcţia. Individul pierzind 
acel strop de putere, devine uman, apropiat, 
săritor, începe să vorbească normal buna 
limbă românească, judecă cu bun simţ și 
omenie și te întrebi înciudat de ce toate 
aceste calităţi se fac praf la unii — numai fi- 
ndcă au înhățat o funcție. 

După ce am studiat cu băgare de seamă 


(Continuare în pag. 2U) 
Manole MARCUS 


Fiecare dintre noi, 
la locul nostru de muncă, 
sintem activişti de partid 


De 25 de ani se discuta aespre eroui pozi- 
tiv, despre activiștii de partid din filmul roma- 
nesc. De 25 de ani se dau rețete: cum trebuie 
să arate, cum trebuie să se comporte, ce in- 
sușiri trebuie să aibă, dacă e permis sau nu 
să aibă „pete“. Petele fiind necesare pentru 
„umanizarea“ lor. Din păcate, tot de 25 de 
ani, activiștii de partid din filmul românesc au 
apărut de cele mai multe ori ca funcţie nu ca 
un pesona existent, real din viața de fiecare 
zi obicei „funcţionarul“ de partid apărea 
în momentele „cheie“, repara ce trebuia repa- 
rat. aduce cu el sioganele la zi, era făcut 


de sudoare — cineclubul „Orizont“ 
Bucecea, Botoșani), despre afirma- 
rea inventivităţii sale tehnice (Un ţă- 
ran — Cinestudio, București). 

Festivalul s-a impus anul acesta și 
prin aducerea, în competiţie, a unor 
cinecluburi sătești aproape necu- 
noscute. Exemplul de la Bivolari a 
fost contaminant pentru vecinii lor 
din Probota și Popriceni. Astfel i-am 
cunoscut şi pe cei din Pătrăuți și 
Bucecea, Birca, Bucovăţ și Pojorita, 
pe cei de la Valul lui Traian, Crăciu- 
nel sau Jina. 

Surprizele plăcute ale festivalului 
au început, deci, cu inaugurarea Că- 
minului cultural şi s-au încheiat cu 
filmele Trăim cu muntele (Cineclu- 
bul Zboina—film din Focșani), pate- 
tică mărturie de eroism în faţa vitre- 
giilor naturii, de credinţă faţă de glie 
şi Căr cu amintiri (cinecluburile 
din Urziceni), film cu actori amatori, 
care a adus pe ecran, în metafore și 
imagini frapante, tema reîntoarcerii 
la ţară, la rădăcini. - 

In aceeași ordine de idei, s-ar pu- 
tea scrie mult despre Adincul rost al 
pămintului (Cineclubul „Semenicul“ 
din Caraș-Severin) distins. cu Marele 
premiu al festivalului și despre alte 
filme premiate sau nepremiate. Din- 
colo de palmares, şansele multora 
dintre ele rămîn deschise și se vor 
confrunta din nou, nu mai departe 
de zilele de 29—30 iunie a.c. cind 
are loc la Băile Herculane un festi- 
val al filmului etnografic şi folcloric. 


Florin VELICU 


https://biblioteca-digitala.ro 


deștept“. Rareori actvistul de partid avea 
biografie, viață personală, tristeți sau bucurii, 
şi, compartimentarea, despărțirea lui de res- 
tul personajelor îl făceau străin, lipit, artifi- 
cial. Greșeala fundamentală cred că stă în 
faptul că noi, cineaștii, nu am înțeles sensul 
profund al noțiunii de partid, în concepția 
complexă a secretarului general al partidului 
tovarășul Nicolae Ceaușescu și anume că, 
fiecare om la locul lui de muncă, inditerent 


(Continuare în pag. 20) 
Francisc MUNTEANU 


în lucru: Întîlnirea 


Riscurile conspirativităţii, contrun- 
tări dramatice in anii in care comu- 
niștii luptau in ilegalitate. Un nou 
film de Sergiu Nicolaescu. Scena- 
riul: Bujor Nedelcovici. În rolurile 
principale: /oana Pavelescu, Ovidiu 
luliu Moldovan și Sergiu Nicola- 


Timişoara '82: Consfătuirea pe ţară a reţelei cinematografice 


Arta filmului şi arta difuzării lui 


in primăvara aceasta au avut loc in munic} 
piui Timișoara, lucrările Constătuirii pe jara a 
rețelei cinematografice, manifestare de a ca 
rei buna defășurare se îngrijește Centrala Ro 
mâniafilm. Asemenea intilniri ale difuzorilor 
de filme au un caracter de lucru, iar dezbate- 
rile ce se desfășoară de fiecare dată cu pri- 
vire la rolul cultural-educativ pe care este 
chemat să-l joace filmul, cit și reteritoare la 
perfecționarea activităţii celor care activează 
pe acest tårim, au ciștigat atit în protunzime, 
cit și în eficiență. Dealtfel aceste constátuiri 
anuale au devenit o adevărată tradiție bene- 
țică pentru creșterea rolului pe care specta- 
colul cinematografic trebuie să-l joace in for- 
marea ȘI .dezvoltarea conștiinței socialiste a 
milioanelor și milioanelor de spectatori, în f- 
dicarea simțului lor estetic. 


noască în mod real opiniile și exigenţele 
spectatorilor. 

Inițiativa multor întreprinderi de a deplasa 
spectacolul cinematografic la locul de 
muncă, acțiune care in anul 1981 a inregis- 
trat peste 11 milioane spectatori, a fost 
scoasă in evidenţă la constâtuirea la care ne 
referim. 

S-a evidențiat totodată activitatea cultu- 
ral-educativă in rindul copiilor și tineretului 


206 milioane 
spectatori (198 orare EU i E ctre 


e filme adecvate virstei și preocupărilor tinerei 
generaţii și destinate educării acesteia în spi- 
74 milioane 


rit patriotic-revoluționar, al dragostei față de 
muncă și învățătură. 
carea statie, e preced spectatori la 
element nou faţă de edițiile precedente, 
Româniafilm, în colaborare cu Asociaţia ci- filmele românești 


In anul 1981 au fost organizate în intreaga 
țară peste 36.000 de acţiuni cu filmul romă- 
neaştilor, a iniţiat în cadrul constătuirii o în- 
țiinire între lucrătorii din rețeaua cinemato € 
Spectacole 


nesc — expuneri, dezbateri, simpozioane, 

concursuri de cultură cinematogratică, intil- 

ruri cu realizatorii ș.a. — la care au participat 
grafică și o delegaţie a creatorilor de filme, 
condusă e lon Popescu Gopo, președintele 
ACIN. întiinire ce a prilejuit un schimb 1 | 

a locul de muncă 
(bineînţeles, 
după muncă) 


peste 30 de milioane spectatori 
, h Concluzii și perspective 
opinu intre acești factori cu rol decisiv in 
desi Ul Eni rapa pat S-a sublima! la consfâtuirea tmişoreana, 
cu evidentă satisfacție, faptul cà nivelul de 
cultură al spectatorului nostru a crescut în 
mod remarcabil și că exigența lui față de 
7 creaţia cinematografică este tot mai ridicată 
Deficiențe care in mod firesc, pledoaria pentru filme de cali 
trebuie remediate: 
tendința unor 
dituzori de a program 
exagerat unele 
si tre țilmele stagiunii, care le-au creat serioase 
filme „comerciale dificultăți de difuzare ca şi in organizarea 
7] inor acţiuni cultural-educative. 
® Este, credem, demnă de semnalat, pro- 


Cifre cu care 
nu se pot mîndri 
multe țări: 


1981 in d și fapte 


cum s-a dgestàṣurat 


Analizindu- se modul 
actwitatea de dituzare a filmelor in cursu 
anului 1981 s-au scos in evidență realizarile 
de viri a caror expresie concretă sint cele 206 
milioane spectatori și 501 milioane lei inca 
sári. Aceste cifre record, care au permis au 
tofinanțarea în continuare a cinematografiei 
reflectă progresele realizate. în calitatea re 
pertoriului și, în același timp, eficiența acţiu 
nilor cultural-educative de masā cu ajutorul 
filmului, organizate în cadrul festivalului na- 
tional „Cintarea României”. in acest context 
este de subliniat faptul că filmele româneșt: 
au fost vizionate în 1981 de peste 74 milioane 
spectatori, cifră datorată atit creșterii nivelu 


tate și în primul rind pentru filme de actuali 
tate, care să dezbată probleme autentice ale 
societății noastre și în care oamenii munci 
sa se recunoască. să găsească râspunsuri la 
problemele lor a tost primită cu cel mai mare 
interes. Deși, în ansamblu, cinematografia 
noastră a cunoscut progrese artistice incon 
testabile, participanţii consfâtuirii de la Timi 
soara au criticat calitatea slabă a unora din 


lui artistic al filmelor noastre, a profesionalis condițiile belea nah bel arbalete 
mului realizatorilor şi — nu în ultimul rind . naţional 
condiţiilor asigurate de Româniafilm și de în de vizionare precare al filmului. 


treprinderile cinematografice judeţene care 


au prezentat pe ecrane cu precădere filmu! în unele unități 


românesc, asigurind publicitatea adecvată ca o 


şi tirajul copiilor, preocupări care constituie 
ia Earp d nai spectacole 
cinematografice 
suspendate nejustificat 


care ar urma să aiba fie torma unei sâptă- 
mini, tie chiar a unei decade în care Casele 
de filme sa prezinte o selecţie din producţia 
proprie, intr-unul din judeţele țari. 
m in același context s-a înscris si propune- 

rea de a se organiza 

zile sau săptămini 

dedicate 
unor mari actori 
şi regizori români 


matogratică. 


Un puterme lactor stimulator în obținerea 
acestor rezultate l-a constituit Concursul re 
publican, dotat cu premii, iniţiat de Consiliul 
Culturii şi Educaţiei Socialiste, cu participa- 
rea directă a Asociaţiei Cineaștilor, concurs 
menit să intensifice popularizarea filmului 
nostru și creind totodată un climat stimulator 
în rindul celor ce activează în rețeaua de di- 
fuzare a filmelor. 

Alegerea orașului de pe Bega, ca dă a 
consfâtuirii, nu a fost intimplătoare intrucit 
potrivit tradiţiei, în fiecare an lucrările aces- 
tuia urmează să se desfășoare în orașul de 
reşedinţa al judeţului cu cele mai bune rezul- 
tate în difuzarea filmului românesc. Alături de 
Întreprinderea cinematografică a județului Ti- 
miş şi Oficiului teritorial de difuzare a filme- 
lor Timișoara, care au ocupat locul intii în 
concursul republican, peste 20 de alte între- 
prinderi cinematografice județene au înregis- 
trat, în anul 1981, creșteri în procentul de di- 
tuzare a filmului nostru artistic, cum sint: 
Dimboviţa, Dolj, Vrancea, Constanţa, Hune- 
doara, lași, Neamţ, Harghita, Gorj, Olt, Buzău 
ş.a. 

Dintre numeroasele acţiuni cultural-educa- 
tive cu ajutorul filmului desfășurate în anul 
1981, constătuirea a reliefat o serie de mani 
testări devenite tradiționale și care atrag, an 
de an, un număr mare de spectatori: Festiva- 
lul filmului la sate (12 milioane spectatori) 
Festivalul filmului pentru elevi și pionieri, Pri- 
măvara culturală bucureșteană, Luna culturii 
cinematografice în județele Botoșani, Vilcea 
Buzâu, Bihor, lași, Alba, Ialomiţa, Tulcea 
Arad ș.a. 

Din paleta bogată a acţiunilor cultural-ar 
țistice s-au desprins, datorită interesului viu 
cu care au fost intimpinate, spectacolele de 
gală cu filmele românești la care au partici 
pat realizatorii acestora, de asemenea intilni 
rile lor cu diverse categorii de oameni a: 
muncii şi am vrea să menţionăm pe acelea 
din Valea Jiului, de la șantierele de construc 
ţii din Munţii Apuseni și Retezat, de la cana 
lul Dunăre— Marea Neagră, precum şi pe cele 
din cadrul manifestărilor din cadrul Festivalu- 
lui filmului la sate și ale Festivalului filmului 
pentru elevi și pionieri. Întilnirile cu realizato 
rii filmelor noastre au stirnit, de fiecare dat: 
un real interes in rindul spectatorilor. S 
arătat insă — în cadrul discuţiilor de la Tim 
şoara — că ar fi în interesul realizatorilor c: 
aceste gale să nu se rezume la momentei: 
festive, la aplauzele cu care actorii și realiza 
torii sint primiţi la apariția lor pe scena 
inainte sau după prezentarea peliculelor lor 
şi că filmul nostru ar avea numai de ciștiga! 
în însăşi substanţa și ținuta sa artistică, daca 
înțilnirile dintre creatori și spectatori ar ca 
påta forma unor dezbateri vii, dechise. As- | 
menea intilniri ar îngădui creatorilor sa cu 


. Război și Pace, R | Ne: 
profesiunea podeaeuă, 1diotul, Bon Quiete, Saliagut 


k ll, Pèr: , în 
de spectator zerabilii, Père Goriot, Iluzii pierdute, 


versiuni cinematografice „egalează“ 
Cumva originalele? Nici pe departe. Se 
pare că operele „esențiale“ se bat în ca- 
pete ca munţii din poveste. Sus, acolo, e 
oO mare vrăjmășie, frig $i o lumină orbi- 
toare. Excepţii de la regulă. Olimpul arte- 
lor e un fel de război continuu. Așadar. 
după ce se lasă cercetată, explicată, inte- 
leasă de toată lumea, capodopera „se in- 
chide” brusc în sine, își păstrează nea- 
tinsă, întreagă, enigmatica ei putere, pină 
ce alții", alte generaţii o redescoperă la 
rindul lor? Dacă profesorul onest şi eru- 
dit rostește pătimaș de la catedră, în- 
cheindu-și cursul: „da, sublimul paradox 
al creației”, exagerează el cumva?!... Alt- 
tel stau lucrurile cind e vorba de romane 
de mina a doua. Aici versiunile cinemato- 
grafice ies mult mai bine, citeodată peste 
model. Opera minoră este coruptibilă 

Dar, după copilăria bufonă şi tineretea 
excesiv de sentimentală, filmul şi-a găsit 
în sfirșit, „speciticul“. Se ştie. Au apărut 
mari regizori. Buñuel, Bergman, Fellini, 
Wajda, Tarkovski. Autori prin care filmul 
işi ajunge sieși. Ce s-ar intimpla dacă 
după filmele lor s-ar scrie romana? Ni- 
mic? S-ar vedea că nu se poate. Quod 
erat demonstrandum! ...Totuşi, cineva ar 
trebui să incerce. 

O ecranizare care se mai poate încă ve- 
dea în Capitală pare a fi fost anume få- 
cută pentru a întări punctul de vedere 
mai sus amintit. Cartea: Tess d'Uberville. 
Un mare scriitor: Thomas Hardy. Un cu- 
noscut și controversat regizor. Polanski 
In loc să recitim romanul, ne lăsâm duși 
de nas de Polanski, ni-l povestește el. 
Multe secvențe admirabile. Plastică rafi- 
nață. Fizionomii greu de uitat. Atmosferă 
de rigoare. etc. Dar în loc de încordarea 
tragică din roman, de lenta, întricoşătoa- 
rea ondulaţie epică pe neștiute schimbind 
vieţile în destin, ce ne „propune“ filmul? 
O poveste aproape oarecare, ideile se 
pierd pe dru accentele deplasate, cu 
sau fără voie, „transformă“ tragedia în 
melodramă 


Doar operele minore 
sint coruptibile 


Marile romane nu se lasă ecranizate 
Ce! puțin, din cite am văzut eu. De ce? 
Este într-adevăr literatura incompatibilă 
cu filmul? Îmi vine greu să cred. Revine 
mereu gindul ăsta. Artele sint într-o con- 
tinuă „corespondență“. Aparţin unul sis- 
tem freatic. Artiştii se pot veșnic duș- 
mâni, artele însă coexistă într-o ciudată 
armonie. Principiul vaselor comunicante 
nu le este străin. Pe timpuri, „romanele“ 
apăreau ín masive tomuri ilustrate în pe- 
nit sau culori de apă. Naivul cititor pri- 
vea cu sufletul la gură, întrerupt o clipă 
din fluxul captivantelor întimplări, „sce- 
nele" imaginate de desenator şi sub care, 
pentru ca nici o îndoială să nu-l tulbure, 
se reproducea un rind pe care tocmai îi 
citise pe fila precedentă, o „explicaţie” 
venită la timp. O, chiar așa mi-am inchi- 
puit și eu că arată eroina, iar clipa cind 
Raskolnikov, etc. etc... Acele ilustrații sint 
secvențele în germene ale viitorului film 
după romanul! în chestiune. Filmul, deci? 
Romanul ilustrat! Mult mai comod. Cam 
așa au inceput ecranizările. Tot așa au şi 
continuat. in afara unor „perfecționări 
tehnice, citeodată d dreptul uluitoare, 
şi cind nu e vorba de adaptări cu sensuri 


modificate, eșecul inițial nu este depășit George BĂLĂIȚĂ 


z https://biblioteca-digitala.ro 


precum și manitestân simiiare consacrate ti- 
nerilor debutanţi. 

æ Cunoașterea-opiniilor și pretențiilor legi- 
tme ale publicului față de filmele româneşti 
trebuie să constituie obiectul unei activităţi 
organizate pe baze științifice si, în acest ca- 
dru, a fost exprimată sugestia de a se consti- 
tui 

un colectiv 
care să testeze, 
periodic, 
preferințele spectatorilor 


m S-a subliniat de asemenea ca 


experimentele 
și căutările 
innoitoare 
nu trebuie respinse 
şi că ele presupun un anumit timp pina ce 
vor fi acceotate pe scara largă 
= S-a evidenţiat 

necesitatea 

unui număr 

mai mare 

de comedii 
care să poarte gri proteşionalismului, al ca- 
lităţii artistice. easta a fost una din propu- 
nerile care au venit în intimpinarea dorințelor 
exprimate de un număr însemnat de specta- 
tori. 
m Filmele de scurt-metraj au avut, alâturi de 
filmele artistice, o pondere importantă în ac- 
tivitatea cultural-educativă dusă de rețeaua 
noastră de difuzare. Și a fost apreciată con- 
secvența cu care întreprinderile cinematogra- 
tice ale județelor Dimbovita, Galaţi, Braila, 
Dolj. Caraş-Severin, Hunedoara. organizează 


anual. în colaborare cu studiourile Al. Sahia, 
ṣi „Animatilm”, 
testivaluri 
cu filme documentare 
și de animaţie 
în prezenta realizatorilor, manifestari care 


s-au bucurat de o largă audiența. 
Ææ in majoritatea întreprinderilor cinemato- 
grafice s-a instituit, ca metodă de muncă, 


prezentarea 
filmelor documentare 
in instituţii, 
școli, fabrici. unităţi agricole 


unde, impreuna cu factom eaucaționali din 
»rganizațule de masă și obștești, se prezinta 
spectacole cu o tematică adecvată programe- 
lor cultural-educative ale acestora. În acest 
domeniu s-au obținut rezultate bune în jude- 
tele Timiş, Dolj, Brașov, Dimbovita, Suceava, 
Hunedoara, Caraș-Severin, Tulcea, Vrancea, 
Buzău, Covasna, Maramureș, Alba. Cluj, Si- 
biu şi în Municipiul București. 
= Un accent deosebit s-a pus pe 


difuzarea filmelor 
cu tematică 
materialist-știinţitică 


in colaborare cu vumisule judeţene de ras- 
pindire a cunoștințelor materialist-dialectice, 
acțiune ce a înregistrat rezultate pozitive în 
majoritatea județelor, dintre care amintim Su- 
ceava, Alba, Buzâu, Timiș, Harghita, Con- 
stanța, Brașov, Tulcea, Dolj, Mehedinţi, Boto- 
șani, Arad, Covasna, Bistriţa, Hunedoara 
s Nu pot fi omise, din analiza activităţii 
cultural-educative, numeroasele 


acțiuni 
cu filmele de scurtmetraj 
pe tema protecției muncii, 
agrozootehnice, 
de circulație 
și de educație sanitară 


care s-au bucurat de largă audiența, amintind 
în acest cadru judeţele Timiș(600.000 specta- 
tori). Constanţa (800.000), Hunedoara 
(500.000) ș.a. 

Consfâtuirea de la Timișoara a relevat nu- 
meroase alte iniţiative legate de difuzarea fil- 
mului. În același timp, participanții la dezba- 
terile de aici au criticat și o serie de neajun- 
suri, au amintit unele probleme care-și aṣ- 
teaptă rezolvarea. Astfel a fost criticat faptul 
cå unele filme sint insuficient valorificate prin 
programare și publicitate, și într-o serie de 
întreprinderi cinematogratice se mai semna- 
lează tendința de programare disproporţio- 

tă a acelor filme considerate „comerciale“. 
n organizarea multor acţiuni se constată as- 
pecte formale, unele acțiuni fiind programate 
„din birou”, neținindu-se seama de structura 
publicului căruia un film sau altul i se adre- 
sează. 

Condiţiile de confort și vizionare într-o se- 
rie de unităţi din rețeaua de 16 mm sint pre- 
care, iar spectacole cinematografice sint sus- 
pendate, în mod nejustificat, in unele cămine 
culturale. 

Măsurile adoptate de consfătuirea de la Ti- 
mișoara în urma analizei efectuate asupra 
activității din anul 1981 — vor trebui să eli- 
mine, fără îndoială, deficiențele semnalate. 

În același timp, ele vor polariza eforturile 
lucrătorilor din rețeaua cinematografică pen- 
tru continua perfecționare a muncii cultu- 
ral-educative cu ajutorul filmului nostru, pen- 
tru creșterea permanentă a contribuţiei sale 
la dezvoltarea conștiinței socialiste a milioa- 
nelor de spectatori, a nivelului lor de cultură 
cinematografică, a gustului pentru frumos. 


Marin STANCIU 
Director general a! Centralei Româniatilm 


iul: Nicolae Ţic 


enariul 


Dacă ar fi să numârâm 


ea 


i 
interpretată de A Mărcu 


(în film!) într-o 


| fimului Cit mi 


lucrarea 


virtualităţile ci 


| | 
ecranizare 
nul lăuntrig, | Decor: Ana | 
k \ 
5 | 
impli, 3 
ap: le intr-un numar viitor S 
lor şi 3 
j SEP TEPE Mr ] A 5 
| $ | Tii FZS | 
| 
| | 
d 
| 
| 
ti m mai Untk 
| | tot timpu 
| | cel bun i 
pul filmărilor: i 
la rol 
numai 
te țină 
3 
4 
3 
g 
> 
g 
| g 


Un echipaj pentru Singapore 


Încă un operator care face regie, se vor f 
intrebînd cineaști și cinetili, contrariaţi de 1a 
bilitatea structurilor artistice ale filmului ro- 
mânesc? Da, încă un operator care-și in- 
cearcă șansa să facă film, pe cont propriu, 
într-o cinematogratie „a tuturor posibilități- 
lor“, o cinematografie, prin forța împrejurări- 
lor, fără prejudecăţi, în sensul că are forța, 
dezinvoltura și, de ce nu, poate chiar origina- 
litatea de a-și arunca în luptă cu înverșunare 
toate forțele artistice, indiferent de profil sau 
de _virstă. 

Privită prin acestă prismă, cinematografia 
noastră nu are un statut chimic, cu indivizi 
ordonaţi, după tabela lui Mendeleev, acele 
elemente clasificate, irevocabil, după proprie- 
tăţi și greutate atomică, altfel spus, cu reali- 
zatori stabilizați după calificare, aptitudini și 
valoare. Bombardat cu neutroni, uraniul trece 
în bariu. Transmutarea materiei. Sub acțiu- 
nea „stimulatoare“ a factorilor publici, 
asistăm, în cinematografie, la-o transmutare a 
kraterio! „cenușii“. O cinematografie tranzito- 
rie. 

Aşa apare Nicu Stan, în compartimentul re- 

iei. Dinu Tănase, Nicolae Mărgineanu, losit 
mian au debutat înaintea lui. Mai tineri fi- 
ind, au riscat. „Inocența“ le-a dat aripi. Cri- 
tica le-a trimis „vînt la pupa”. Şi noi, toți, am 
sperat. Am aplaudat. Ne-am bucurat sincer 
Nicu Stan s-a decis mai greu. „Bătrinul lup 
de mare“, decanul operatorilor din studioul 
de la Buftea, omul cu „ochiul de un milion de 
dolari“, a trăit paradoxul șahistului din nuvela 
lui Ştefan Zweig. După aproape 50 de filme, 
cum să treacă din spatele aparatului de filmat 
în fața lui? Cum să se domine pe sine însuși? 
Cum să-și dedubleze centrii nervoși de sensi- 
bilitate? Cum să sară peste propria-i umbră? 

Viaţa și experienţa îl îndeamnă la prudenţă, 
o prudenţă calculată, minuțioasă. De aceea el 
nu se încumetă spre necunoscut ca un Cris- 
tofor Columb, care pleacă spre Indii şi des- 
coperă, pină la urmă, coasta continentului 
american, chiar dacă gloria navigatorului ge- 
novez îi ațiță imaginaţia și îi biciuie nervii 
Nicu Stan nu se aventurează, ci deseneari 
traiectorii marine precise și din teama de a 
nu risca (acesta este, din păcate, prețul de- 
butului „matur“) face o opțiune artistica lip- 


un echipaj pe care 


Premiera pe țară a avut loc in 10 mai ia 
Constanța, unde Un echipaj pentru Singa- 
pore a rulat toată ziua cu casa închisă. Invi 
tat de onoare: Navrom-ul. A doua zi dupa 
premieră, dimineaţa la ora 6 regizorul secund 
lon P, lon era trezit de un mecanic șef de pe 
o navă din port: „Am văzut filmul. N-am dor 
mit toată noaptea. Eu mai știu o poveste ca 
asta, adevărată. Dacă vrea regizorul Nicu 
Stan i-o povestesc." 

Același interes şi aceeași emoție, la Brăila. 
14 zile mai tirziu, într-o gală organizată în ca- 
drul Primăverii brăilene „Donaris”. De data 
aceasta proiecția a fost urmată de o discuţie 
prelungită în holul cinematografului. Între 
spectatori — in marea lor majoritate elevi ai 
liceului de marină din oraș — şi oaspeţi — 
regizorul Nicu Stan și producătorul delegat 
Anca Georgescu — s-a stabilit imediat un 
dialog cald, deschis. S-a vorbit despre „dra- 
matismul viguros al filmului” (luliu Gheorghe. 
elev la liceul de marină), despre faptul ca 
„fără a-i polei, filmul pune în valoare frumu- 
sețea morală a acestor marinari de cursă lun 
gå" (Leonard Tătaru, elev la același liceu) 
Regizorul a vorbit despre faptele reale care 
au inspirat scenariul și de aici discuţia s-a 
lărgit, au fost evocate legile scrise şi nescrise 


sită de echivoc: sacritică inovaţia limbajului 
in favoarea dramaturgiei, cu alte cuvinte con 
cepe un film de factură „clasică“ cu intenția 
declarată, de a place marelui public. 

El își ia ca aliat un scenarist de nădejde 
alături de care se simte în siguranță, loan 
Grigorescu. Putea fi şi un altul, dar intuiţia ii 
spune că în această întreprindere temerara 
are nevoie tot de un explorator care a bătut 
mări de apă şi de nisip, un profesionist al de- 
părtărilor, extaziat de „spectacolul lumii“. 

În sfirșit, o a treia precauție. Orice cineast 
„binevoitor“ care comentează filmul unui fost 
operator este tentat să descopere virtuțile 
i inii, poate chiar supremația imaginii, in 
detrimentul concepției regizorale, un soi de 
„vezi dom'le, dacă-ți depășești competența? 
Nicu Stan cunoaște lecţia şi tocmai de aceea 
filmul Un echipaj pentru Singapore nu trä- 
dează în nici un fel profesia de bază a proas 
pătului regizor. Ba dimpotrivă. Imaginea este 
un suport (Marian Stanciu). O imagine co 
rectă, fără efecte exotice (și, slavă domnului 
ar fi avut suficiente ocazii să cadă în capcana 
filmului turistic), fără apusuri de soare pictu- 
rale, fără mișcări de aparat excesive (există 
în film, un cadru static de peste două mi- 
nute), o imagine strict funcțională, ca un fun 
dal scenic. Trecerea lui Nicu Stan la regie 
este netă, tranșantă, aproape ostentativa 
Atenţia creatorului se concentrează efectiv 
spre acţiune și actor. În special, către actor 
Portrete și relații între oameni. 

În prim plan, comandantul vasului, Gheor- 
ghe Cozorici. Cu ajutorul acestui mare actor, 
ai impresia că regizorul realizează o imagine 
virtuală în oglindă, un autoportret. Simţi în 
acest personaj căldură, blindeţe, paternalism 
şi o înclinaţie spre autoritarism, o iritare as 
cunsă în umbra unui zimbet, al unui gest și a 
unei atitudini. Dincolo de el, echipajul şi ma- 
rea, un amestec ciudat de oameni și ele 
mente ale naturii. Pe care le întruntă. Pe care 
le cucerește prin forță și exemplu persona! 
Este secvența-cheie a filmului, salvarea vasu 
lui şi echipajului şi acel admirabil moment cu 
aer grav, solemn, momentul cind comandar 
tul încredințează nava cui? secundului (Flor 
Zamfirescu), adversarului, denigratorului, ve- 
»itarului. În această clipă, comandantul va- 


DD Mariana Mihuţ 
è -i 


Gheorghe Cozorici: 


i. înainte 
de plecarea 


„spre Singapore 


Navigatorii despre 


l-au simţit de-al lor 


ale marinariei. S-a discutat despre risc şi cu 
raj, despre frumusețea și specificul meserie: 
de navigator. „Cred că demult se simțea ne 
voia unui film autentic despre marinari, des 
pre viața lor așa cum este ea, şi cuma ara 
tat-o acest film” (lon Vasile, ofițer de marina 
directorul liceului de specialitate). „Filmul 
este pentru elevii liceului nostru o adevărata 
școală a curajului, mult mai convingător prin 
emoția ce o transmite, prin adevărul persona- 
jelor, decit orice cascadorie spectaculoasă” 
(profesor Adriana Diaconu). „N-am putea 
propune cineaștilor noştri să facă mai multe 
filme despre navigatori? Sau despre istorie 
navigaţiei? Despre acei oameni minunaţi și 
maşinile lor plutitoare?" (Donea Constantin 
— tehnician). „Mi-a plăcut îndeosebi inter 
pretarea pe care a dat-o Gheorghe Cozorici 
comandantului, însingurarea unui comandant 
adevărat, ca și intervențiile deloc formale 
cum se intimplă în alte filme ale noastre 
ale secretarului de partid de pe vas" (ing 
Marin Ştefan, profesor la liceul de marina) 

La sfirşit i s-a urat regizorului Nicu Stan, 
„int la pupa” și „mare... mai mult sau ma: 
puţin liniştită!” 


Roxana PANĂ 


sului nu se mai gindește la sine, ci la binele 
general. Vechiul și eternul egoism înlocuit 
prin tehnocraţia binelui. Binele în calitate de 
motor. Şi, dintr-odată, renăscut, parcă 
printr-o lovitură de baghetă filozofică, co- 
mandantul devine în ochii marinarilor un su- 
perman în carne și oase, o ființă dominatoare 
care, mai presus de galoane, bicepși și voce 
tunătoare, are de partea sa o însușire su- 
premă și cuceritoare numită, lapidar, genero- 
zitate umană. 

incă de la primul tur de manivelă, Nicu 
Stan şi-a dorit ca filmul să aibă succes pe li- 
toral, în lumea marinarilor pe care îi cintă și 
cărora le aduce un binemeritat elogiu, Şi l-a 
avut. Privit cu disponibilitate și interes, sint 
de părere că Un echipaj pentru Singapore ar 
trebui să placă și să convingă în toate medi- 
ile sociale și în toate locurile de muncă, 
uzină, șantier, școală, unitate agricolă, pretu- 
tindeni unde mai bintuie, sub o formă sau 
alta, teama, lașitatea, suspiciunea, dezintere- 
sul, șantajul. Și asta, pentru că fiecare colec- 
tivitate, mai mare sau mai mică, este, în felul 
ei, un vapor confruntat cu oceanul și furtuna, 
un echipaj cu un comandant. 

Undeva, pe parcursul filmului, se rostește o 
replică înțeleaptă: „pină nu le dai oamenilor 
puterea, nu le înţelegi caracterul”. Stimate 
colega Nicu Stan, putere ţi s-a dat, regie ai 
făcut, și dacă ar fi să te înțelegem după film 
și morala lui, ai un caracter nobil. Ceea ce nu 
înseamnă că pe ansamblul cinematografiei 
problema raportului caracter-valoare a tos! 
pe deplin elucidata 
Constantin PIVNICERU 


Producţie a Casei de tiime Unu. Regia 
tan. Scenariul: loan Grigorescu, Nicu 
imaginea: Marian Stanciu. Costumele: Des 
demona Biciu. Muzica: Vasile Sirli Montajul: 
Maria Neagu. Cu: Gheorghe Cozorici, Florin 
Zamfirescu, Mariana Mihuţ, Victor Reben- 
giuc, Gheorghe Visu, Ştefan Sileanu, Radu 
Panamarenco, Jean Constantin, lon Be 
soiu, Dumitru Palade, Radu Gheorghe. 
lancu Lucian. Film realizat in studiourile 
Centrului de producție cinematografică 

„București“ 


interpreţi și roluri 


Un chip, 
dar mai ales un glas 


Cu riscurile cuvenite, indrăznesc sa 
spun că înainte de a-l vedea pe Gheor- 
ghe Cozorici pe ecran, sint tentată sa- 
ascult într-o înregistrare, la radio, pe un 
disc, orice; totul este ca înțiinirea cu au- 
torul să fie precedată de un fel de imbi- 
bare sonoră pentru că altfel — desigur, 
senzaţia este pur subiectivă și ea poate fi 
luată și în sens metaforic — fascinația 
acestei voci, realmente „scâpărătoare“, 
acţionează prea tiranic asupra celui care 
ascultă și privește. 

Cozorici sculptează cuvintele sau, altfel 
spus, dacă vreţi, le urmărește zborul prin 
aer pină ce acestea cad, la picioare, defi- 
nitiv, supuse. Numai faptul de a-l fi şi au- 
zit și văzut m-a făcut să nu-i rețin primele 
vorbe prin care am luat cunoștință de 
existența lui Gheorghe Cozorici, așa 
cum, copil încă fiind, l-am descoperit pe 
Mihai Popescu, într-o seară, la radio, prin 
replica schilleriană. „Ce palidă ești azi, 
Luise”, replică pe care nu am uitat-o ni- 
ciodată. Scriu toate acestea cu gindul la 
actorul revăzut acum în Un echipaj pen- 
tru Singapore, unde nu vorbele mari sint 
la preţ, dar în care a-l privi și auzi pe Co- 
zorici este un alt nume dat privilegiului 
de a cunoaște unul dintre chipurile gravi- 
tāții umane; ale unui fel de a-ţi asuma, 
dramatic, chinuitor, soarta altora, con- 
struind un edificiu al speranței și increde- 
i după dezastru și lupte cu necunoscu- 
tul. 

Protagonistul filmului realizat de Nicu 
Stan face ordine, cu vorba tâioasă, dură, 
ironică, atunci cind este cazul, dar con- 
struiește cu sufletul, cu o nemărturisită 
nevoie de a-şi oferi lui și celorlalți certitu- 
dinea solidarității omenești, dincolo de 
orice vitregie de moment, a irepresibilei 
ei forțe, cind în momentele de maximă in- 
cleștare ale acțiunii emite — reiau ideea 
—  cu-acel-glas-al-lui o suită de comenzi 
strict tehnice; dincolo de vibrația, înâțţi- 
mea, scâpărarea vocii, ghicim regăsirea 
de sine a omului răspunzător, aflarea 
unui capăt de drum către inimile încer- 
cate ale oamenilor. Finalul acela „grăbit', 
în sensul bun, graba confundindu-se aici 
cu reticența, cu modestia, este nu numai 
in spiritul filmului, ci și al personalității 
actorului: există interpreţi care acceptă 
darul măreției doar cu condiţia neliniștii 
de a fi lăsaţi să o contrazică. 


Magda MIHĂILESCU 


____ https://biblioteca-digitala,rg a 


supliment la spectacol: 
spectacolul premierei 


în premieră 


Cu doi ani în urmă, o echipă-beton armat 
(scenarist Eugen Barbu secondat de Nicolae 
Paul Mihail, regizor Doru Năstase, operator 
Vasile Vivi Drăgan) ne-a dăruit, cum frumos 
spunea la premiera actualului film Dumitru 
Fernoagă, directorul Casei de filme numărul 
Cinci, un Trandafir Galben la sfirșitul filmului 
numit, cu profundă sfidare față de prejude- 
cata titlului, Drumul oaselor. Trandafirul era 
Florin Piersic, zis și Mărgelatu, pe lingă el se 


= 


Mărgelatu —aFlorin Piersic -sau 
un Trandafir “Yalben pe adresa 
dumneavoastră 


atiau și alte tiori ale actorimii noastre — 
Marga Barbu, lurie Darie, Ilon Marinescu, Er- 
nest Maftei. Ce era de urmat a urmat. Tran- 
datirul galben există și înflorește victorios pe 
mai multe ecrane deodată, incepind cu pri- 
mul ecran al capitalei: sala Patria. Drumul 
oaselor era un film de aventuri istorice şi de 
istorii aventuroase, la care s-au spart geamu- 
rile cinematografelor, despre care a curs 
multă cerneală, s-au tocit citeva condeie de 
cronicari şi s-au bucurat multe suflete de 
spectatori. Ispita comparaţiei este pe cit de 
mare, pe atit de omenească: Drumul oaselor 
era mai bun decit Trandafirul galben? Tran- 
datirul galben o fi mai bun decit Drumul oa- 
selor? Ele au ieșit de sub aceeași pană a 
scriitorului Eugen Barbu, însoțită fidel de 


important 
e Trandafirul? 


„Prima ieșire în lume“, „lansarea la apă”, 
„botezul“, — într-un cuvint premiera unui 
film, înseamnă, de obicei, prezentarea pe 
scenă a echipei realizatoare, urmată de 
proiecţie (uneori invers) și atit. Așa se face 
că numeroase premiere nu au semne distinc- 
tive, se confundă unele cu altele într-un șir 
dacă nu cenușiu, atunci incolor, avansind 
spre public sub semnul simplei formalități 
Or, calitatea premierei (ca și calitatea confe- 
rinței de presă, ca şi calitatea afișului), re- 


pana scriitorului Nicolae Paul Mihail, au tosi 
dirijate de aceiași mină — și minte regizorala 
Doru Năstase și se bucură de prezența acelo- 
raşi doi eroi principali Mârgelatu şi Agatha 
Slătineanu, interpretaţi, firește, de aceiași ac- 
tori — că doar pentru ei au fost scrise rolu- 
rile — Florin Piersic și Marga Barbu. Buni cu- 
noscători ai psihologiei publicului — publicul 
are întotdeauna tendinţa „să țină” cu cel din- 
tii venit, cu ineditul, cu neașteptatul, publicu- 


Răzbunarea 
şi candoarea 


lui îi place sa ne luat prn surpnndere, iar 
Drumul oaselor i-a satisfăcut din plin place- 
rea, măcar şi pentru că l-a pus în faţa unui 
Florin Piersic cu altă față la propriu și la figu- 
rat, autorii — și acum mă gindesc la scena- 
rişti — au prevăzut pericolul comparaţiei și i 
s-au sustras cu o băgare de samă pe care aș 
numi-o mare artă. În primul rind, ei s-au apu- 
cat temeinic să pulverizeze ideea de serial 
propusă chiar de ei la sfirșitul filmului Dru- 
mul oaselor. Un avan-generic Jung, e drept, 
dar foarte bine gindit, deschide Trandafirul 
galben cu o punere în temă asupra sus-num.- 
tului personaj așa incit ai văzut sau nu Dru- 
mul oaselor „puţin importă”, Trandafirul gal- 
ben ni se oferă ca film de sine stătător. în 
același rind (pentru că un al doilea nu exista 


tiectă nu atit interesul autorilor față de public 
şi față de ideea de publicitate, cit respectul 
față de propria operă, grija de a o „dezveli” si 
de a o expune (pentru prima oară) privirilor, 
într-o lumină şi dintr-un unghi cit mai favora- 
bile. În acest context, un eveniment: premiera 
de gală a filmului Trandafirul galben, care nu 
s-a mai rezumat la simpla prezentare a echi- 
pei realizatoare, ci a constituit ea însăși un 
spectacol (tot în regia lui Doru Năstase). Așa 
cum vedeţi în fotografie, actorii s-au arătat în 
fața publicului îmbrăcaţi în costumele perso- 
najelor din film și n-au primit alte flori decit 
trandafiri, fireşte galbeni. Dacă vă veţi întreba 
de ce lipsește de pe scenă tocmai Trandafirul 
galben, alias Mărgelatu, alias Florin Piersic; 
aflați că el va apare „la sfirşit“, cu un tranda- 
fir galben la lavalieră, cu o roată de floarea 
soarelui, cu talent de comper şi hotărit „să ne 
prezentăm premiera altfel decit de obicei, 
să-i creăm atmosferā!" Ceea ce a și făcut, 
spre amuzamentul sălii arhipline a cinemato- 
grafului Patria, în care, vorba lui Piersic, „nu- 
mai pe lămpi nu stătea lume“. Concluzia 
orice trandafir poate și trebuie să fie pus in 
valoare, totul e să ai idei. 


Eugenia VODĂ 


totul este gindit dintr-o bucată), ei au dat a: 

tualului film altă față și altă viaţă, în ideea in 
țeleaptă cå să nimerești de două ori in ace 
eași țintă, cu aceeași armă, se prea poate s3 
nu se poată. Drumul oaselor a fost prin exce 
lență un film de acţiune? Atunci, Trandafirul 
galben să fie, da, de acţiune plus încă ceva 
pe deasupra. Încă ceva insemnind mai multa 
„politichie“, mai multă intrigărie, mai multi 
diplomaţie, ceva, de ce nu?, poezie, o poez 


în acţiune — Agatha Slătineanu (Marga Barbu) 
în persoană — Mariţica Ghica (loana Pavelescu) 


dulce, barbateasca, cum ar îi intilnirea dintre 
Margelatu și un căpitan de vas, între acelasi 
Margelatu și un fost ocnaș, intre același Mar 
jelatu și un „litinant“ cu treburi diplomati 
-ești la Viena, dar cu verișoară prețioasă în 
țară, pentru că nevastă de Ghica şi viitoare 
nevastă de Bibescu... Bătătura filmului s-a 
mărit considerabil. In ea încap pe lingă tran- 
dafir şi spini, şi spioni și talpa țării, și inteli- 
ghenţia ei și simpatizanți, și diplomaţi, şi un 
agă fanatic şi soldaţi cu mina pe armă, și tā- 
rani gata să pună mina pe armă şi bancheri 
si docheri și etc. Lărgirea bătâturii a tras 
iupă sine medii noi, acţiuni noi şi locuri noi 
ie destâșurare. Nu ne mai aflăm cu o mina 
je personaje pe uscatul drum al oaselor, ne 
atiam cu mai multe personaie pe tot felul de 


Cioboată 


Foto: C 


drumuri, chiar şi pe cel de apa, ne aflăm pe 
strazile Vienei, ne aflăm în interioare luxoase 
in budoare somptuoase, in cafenele elegante 
Imbogăţirea mediilor a impus o îmbogăţire a 
limbii, o diversificare a exprimării. Ceea ce se 
simte, dar mai ales se aude cu urechea ciu- 
lità (preţ de vreo zece minute cu urechea ciu- 
lita chiar la propriu, pentru că vorbele nu sint 
cele de circulaţie in zilele noastre) este o 
mare plăcere a autorilor de a pune în func- 
tune limba timpului, adică a mijlocului de se- 
col trecut. Marițica Ghica, cea rivnită de Bi- 
bescu drept soaţă, pleacă la Viana pentru că 
are „nerfele zdruncinate din pricina divorsu- 
lui; Rosetti explică baronului Bukhardt cum 
ca Bălcescu este „poatrinar“ și a avut „tușiri 
cu singe“ — mai neaoșă, Agatha il face de-a 
dreptul „otticos”. Litinantul Corlâtescu de- 
clară Agathei că a văzut-o în „Amlet“ şi a „bi- 
suit-o“, Agatha îi propune să facă impreună 
„colibeturi“, ciinele ei este bănuit ati „consti- 
parisit", litinantul Deivos trebuie „arestuit”, 
Mariţica nu „permetează” ca. vărul ei să fie 
suspectat, vremea e „destătătoare“, șampania 
e ca o spumă de- mătase blondă, etc. Volup- 
tatea vorbirii vechi își găsește pereche în vo- 
luptatea — de astădată regizorală — creării 
ambianțelor elegante ale epocii (decoruri: 
arh. Dodu Bâlășoiu), cancelaria consulului 
austriac la București, cancelaria consulului 
român la Viena, camera Agathei de la Bai, 
minăstirea din Viena, unde ea este închisă, 
biroul bancherului vienez, toate sint decoruri 
vii, căutate mult și găsite bine. Pereţi lambri- 
sați. Mobile de epocă. Obiecte prețioase, 
de-adevaratelea, decorul din secvențele cu 
pricina miroase bine a lemn sau a zid gros de 
minăstire, miroase a tapet de mătase și a plu- 
şuri grele, simţi calitatea cristaiului oglinzii 
care răsfringe, o clipă, imaginea Agathei, 
înainte să i se ucidă iubitul de-o noapte, simţi 
argintul sfeșnicelor și plușul catifelat al foto- 
liilor. Aceeași voluptate a ambianţei, aceeași 
dorință de a reconstitui epoca în toată somp- 
tuozitatea ei, respiră din costume (Cristina 
Păunescu), armonizate iscusit la culorile am- 
bianțelor. Intr-un interior dominat de roșul 
lemnului de cireș, rochia vișinie a Agathei „se 
lipeşte“ insinuant, pe vas, culorile devin lumi- 
noase, albul și albastrul deschis concurează 
albul vasului și albastrul cerului într-o baie 
cromatică „destătătoare” ochiului și, firește, 
in contrast cu mantaua în negru slinos și på- 
lăria pe măsură a Mărgelatului. Contrastul in- 
tre eleganța beau-monde-ului şi slinoseala 
Mărgelatului nu se oprește la imagine, ci se 
întinde, firesc, cu drept de lege, asupra viziu- 
nii regizorale. El spune mult despre plăcerile 
și puterile regizorului. Puterile îl duc oriunde 
îl duce scenariul, oriunde cere acţiunea, 
oriunde trebuie, adică. Plăcerile — plăcerea 
ar fi mai corect — se citește în scenele „in 
ser liber“, în secvențele „de acţiune“, în pla- 
vurile și prim-planurile, tensionate de focurile 
schimburilor de focuri. Urmaăririle, cavalca- 
tele, căderile de pe cal, ingenuncherile cai- 
lor, rostogolirile, caretele năpustite spre 
spectator sau, dimpotrivă, urmărite de la dis- 
tanță, lateral, apropiate, depărtate filmate de 
linga roată, de sub roată, de pe cal, un galop 
pe malul Dunării, într-o irizare de apus, ba 
taile între Mârgelat și urmăritori sint momen 
tele de sărbătoare ale filmului susținute mi 
nunat de imaginea lui Liviu Pojoni. Acţiunea 
este, se vede cu ochiul liber, terenul pe care 
Doru Năstase se mișcă precum peștele in 
apă. Sărbătoarea pereche — sint actorii. Măr- 
gelatu, aici „filat de regizor” ca o carte mult 
așteptată la pocher, pus cu bună știință în 
umbră, În ideea că el și dacă nu apare tot 
acolo e, este jucat de Florin Piersic ca şi cum 
intre primul film şi actualul n-ar fi trecut nici 
cinci minute, dară-mi-te doi ani. Agatha Slāti- 
neanu acră, strepezită, repezită, cum numai o 
actriță inteligentă ca Marga Barbu iși putea 
"gâdui să fie şi să se arate spectatorilor. Ma- 
„ițica Ghica pe care loana Pavelescu o joacă 
intr-adevăr cu „nertele zdruncinate”. Litinan- 


„nttps://biblioteca-digitala.ro 


tul Deivos, un George Motoi sec, flegmatic, 
calm englezesc și umor neaoș. Traian Stă- 
nescu, un agă fanatic, numai lame de cuţit în 
privire, gheţos, tăios cum nu s-ar fi bănuit a 
fti. Mihai Mereuţă cu al său Oseac, pe care 
numai el putea să“ facă să spună, cu atita 
candoare țărănească, „da' penșe?"'. lon Di- 
chiseanu, câpitan de vas, băiat bun, iubitor 
de ciorbă de pește și de neveste frumoase, 
personaj „pitoresc“, de fapt, firesc, firesc. Pa- 
pil Panduru, Marţolea, eminenţă cenușie, per- 
sonaj strălucitor, culmea, prin tăceri! Dinu 
lanculescu, diplomat turc, pe cit de insinuant 
pe atit de fermecător. Este neindoielnic: Doru 
Năstase și-a făcut o distribuţie „mare“ și, în 
mare, fără cusur. Mai puţin fără cusur în mic. 
Dar cine mai stă să asculte cum rostește re- 
plica o doamnă figurantă din planul trei, cind 
in prim plan se află Marga Barbu, stăpinin- 
du-și cu greu dracii, cine mai stă să se uite la 
un soldat nefericit ales, cind lingă el, înfipt 
pe cal, stă Florin Piersic, cu carimbul cizmei 
inglodat și mina pe celebrul său pistol cu bu- 
toi, cine mai are timp să observe, de pildă, că 
litinantul Corlătescu (Vistrian Roman, bine 
instalat În rolul lui de fanfaron galant) se îm- 
bată fără să bea și spune tocmai ce i s-a 
spus să nu spună nimănui, dară-mi-te Agat- 
hei, cînd după colț, — după colțul secvenței, 
așteaptă Marţolea-Papil Panduru, intunecat 
ca moartea și la fel de tăcut ca ea, cine mai 
are timp să audă cum.Agatha comandă oște- 
nilor să-l prindă viu pe Mârgelatu, căci astfel 
il dorește aga, în timp ce sus-numiţii oșteni 
trag în el cu toate gloanțele, cind după 
sus-numita replică urmează o secvenţă ului- 
toare de cascadorie executată de Cseh Sza- 
bolcs, alias Buză-de-lepure (ce actor minunat 
se dovedește profesorul de cascadorie!), sal- 
tul de pe un balcon pe altul şi, de acolo, prin 
tereastră, au ralenti, fix în incăperea în care 
se află Mărgelatu și fix pe un scaun de unde 
trage cu piciorul, rostind o replică acoperită 
de aplauzele spectatorilor. Cine mai are timp, 
vreau să spun, să ia la bani mărunți un film la 
care nici „un aplauz“ nu este obținut de po- 
mană și fiecare este răspunsul corect la un 
efort, și el corect, de mulțumire a spectatoru- 
lui, de „destătare“ a sufletului său, nu prea 
des desfătat cu filme de acţiune aventuroase, 
facute cu bun simţ și cu simțul măsurii. Tran- 
datirul galben este un asemenea film. Scopul 
lui, urmărit pină în pinzele albe de toată 
echipa (să nu trecem peste montajul Ancăi 
Dobrescu, să nu trecem peste coloana so- 
noră a lui Silviu Camil, dar mai ales să nu 
trecem peste muzica lui George Grigoriu, 
care Însoţește filmul, dar și spectatorul la ie- 
şirea din sală), o echipă condusă pină în pin- 
zele albe de un regizor energic și neobosit 
intru împlinirea a ceea ce și-a propus, sco- 
pul, deci, este destinderea „nerfelor spectato- 
rilor”. Trandatirul galben este un film prin ex- 
celență peptru public. Și de public. 

La p >ră, în timp ce Florin Piersic, cos- 
tumat în Mărgelatu, îşi prezenta colegii, 
afară, în holul cinematogratului, s-a auzit 
zgomot mare de geamuri sparte. 

Zgomotul acela era prima literă din prima 
cronică a spectatorului. Evident, ea nu era, 
nu putea să fie și ultima.. 


Eva SÎRBU 


Producţie a Casei de liime Cinci. Scenariul: Eugen 
Barbu, Nicolae Paul Mihail Regia: Doru Nastase 
Decoruri: arh, Dodu balaşoiu. Costume: Cristina 
Păunescu. Montajul: Anca Dobrescu. Muzica: Ge 
orge Grigoriu. Coloana sonoră: Silviu Camil. Imagi- 
nea și camera: Liwe Pomom. Cu: Fiorin Piersic 
Marga Barbu, lon Dichiseanu. loana Pavelescu. Ge- 
orge Motoi, Traian Stanescu. Papil Panduru. Miha 
Mereutå, Vistrian Roman, Dinu lanculescu, jon Mari 
nescu, Constantin Codrescu, Cseh Szabo Film 
realizat in studiourile Centrului de Proaucţie Cine- 
matoaraficà „Bucuresti” . 


O premieră 
într-adevăr 

de gală: 

lon Dichiseanu, 
Papil Panduru, 


Dinu lanculescu, 


Vistrian Roman, 
Marga Barbu, 


loana Pavelescu, 


George Motoi, 
Traian Stănescu 
Szabolcs Cseh, 
jos: operatorul 
Liviu Pojoni, 
George Grigor 
directorul 


Casei de filme 


Dumitru Fernoag 


regizorul 
Doru Năstase, 


inginerul de sunet 


Silviu Camil, 
arh. Dodu Bă 


. 


5 


să, 


Actorul nostru Octavian Cotescu, tovarășul 
rector al institutului de Artă Teatrală și Cine- 
maiogimiică „lon Luca Caragiale“ stă pe o 
ladă intr-un culoar ingust de bloc nou, incă 
nedat in folosință, drept care folosit de 
echipa de filmare „Buletin de București“. Stă 
inconjurat — ce inconjurat, inghesuit — de 
tot ce presupune filmarea intr-un spațiu ex- 
trem de ingust și așteaptă să intre in cadru. 
Dar nu intră pentru că lipsește pălăria. Pălă- 
ria de socru mic pe care a purtat-o la cunu- 
nia fiicei sale și pe care, firesc, trebuie să o 
albă pe cap, și acum cind se intoarce acasă. 
Cadrul cu pricina. Pină să vină pălăria, putem 
să facem trei interviuri in mod sigur. Ne in- 
stalăm, „izolaţi“ in incăperea numită „dormi- 
torul“. Se uită la mine cu o expresie dezar- 
mant-grăitoare: „Ce-i fi vrind de capul lui?" 
Mă uit la ei, la tovarășul rector care acum 
este actor, care acum este Costică, un Cos- 
tică. Este un Costică așa cum știe el, Octa- 
vian Cotescu să fie altcineva, răminind el in 
suși. Stă prăvălit intr-o rină, atitudinea lăbăr- 
tată, sacoul descheiat, fața lucioasă, gesturi 
moi, lălil, înțeleg tot personajul numai privin- 
du-i, dar, dincolo de personaj, pindește zim- 
betul ușor zeflemitor, impunge privirea ascu- 
țită, inteligența disperată a actorului in fața 
„unei situații timpite de filmare“. Se află aici 
de la ora două, acum e cinci“ și n-a tras nici 
un cadru. Mă uit la ființa asta dublă, Costică 
nu-știu-cum și Octavian Cotescu, mă uit cum 
stă ditamai actorul pe care, in treacăt fie zis, 
în ultima vreme filmul il plasează in tot felul 
de rolișoare, mă uit cum stă răbdător, de 
două ori răbdător in așteptarea pălăriei și a 
primei întrebări a interviului nostru și in loc 
să incep cu ce doream, incep cu cea mai ba- 
nală dintre întrebări: Cit de frumoasă este 
meseria de actor — de film, de fiim — cit de 
frumoasă mai rămine ea in condiţiile date. 

— Vai de capul nostru! Asta poți să scrii? 
Așa, ca supratitiu... 

Pot, de ce să nu pot? Dar de ce: vai de 
capul „nostru“? 

— E, ziceam și eu așa... Meseria, săraca, e 
frumoasă, dar întrebarea e bătută. 

Ştiu că e bătută. Eu contam pe răspunsul! 
lui, nu pe intrebarea mea. 

— Ce să-i spun? Că e o profesie ca toate 
profesiile, dar cu secretele ei, între care 
unele poate că e bine să fie cunoscute, altele 
trebuie să rămină secrete, pentru că profesia 
noastră are întotdeauna ca scop un rezultat 
finit care se adresează sensibilităţii oamenilor 
şi atunci nu sint necesare dezvăluirile, mărtu 
risirile complete în legătură cu acel chin d: 
fiecare clipă pe care îl presupune ea, profesia 
noastră. Acel chin iniţial și pregătitor, însușir: 
a așa-ziselor „mijloace profesionale“. Chinu! 
ăsta este o predispoziţie pe care actorul tre 
buie să și-o cultive in contactul de fiecare 
clină cu ceea ce numim... 


Mazilu: „Chestia aia, cum îi zice, domnule, 
că-mi stă pe limbă“... 

— „viaţă. Cu reacţiile umane cele mai in- 
time, cele mai surprinzătoare, pentru că viaţa, 
în toate situaţiile ei, este surprinzătoare și 
senzația de adevăr pe care putem s-o obţi- 
nem pe ecran sau pe scenă trebuie să aiba 
neapărat la bază elementul acesta suprinză- 
tor. Comportamentul uman de la individ la 
individ nu are legi, deci expresia actoricească 
nu trebuie să aibă nici ea — cel puţin aparent 
— legi. Atunci cind cineva dintre noi își pro- 
pune să se convingă pe el însuși că ştie totul 
despre meserie, înseamnă, de fapt, că el a in- 
vățat citeva legi și trăiește cu iluzia că își cu- 
noaște meseria. Fals. Viaţa se deschide altfel 
in fiecare clipă în fața noastră, așa incit pre- 
luarea elementelor ei de câtre artist trebuie 
să aibă acest caracter schimbător al unei 
deschideri continue și a unor elemente de 
surpriză 


„Ești gata? Motor! Ciac! Stoop! Ce faci 
domnule?“ Afară se filmează ceva care nu 
are nevoie de Costică și de pălăria lui. 

— Ceea ce place foarte mult marilor actori 
de film este tocmai acest lucru: că filmul 
oferă șansa unei senzații de adevăr datorită 
elementului surprinzător care intervine in 
afara reacţiilor dinainte știute. De obicei sin! 
lucruri foarte simple, atit de simple încit de 
clanșează în spectatori, la un moment dat 
exclamaţia: așa aș fi putut să fac și eu' 
Această senzație a spectatorului se obține 
însă printr-un mare consum, prin acel chin 
de care vorbeam și pe care actorul dintr-un 
instinct de conservare sau din pudoare și-l 
ascunde, mergind uneori pină la o aparenta 
frivolitate. Actorul are un complex de inferio- 
ritate pentru că este supus veşnic acestui: 
chin și ca să i se sustragă, dorește de multe 
ori să pară că face totul foarte ușor. lar cind 
reușește, i se întimplă să fie categorisit drept 
usuratic,. Superficial. 


Dar de ce ține un actor să-și ascundă chi- 
nul? Chinul creației să fie ceva de rușine? 

— Nu. Dar riscă să nu fie înțeles. De ce 
răspunde un actor atit de greu întrebărilor 
gazetărești în legătură cu laboratorul lui atit 
de intim, atit de diferit de la un actor la altul, 
întrebări de tipul: „Cum elaboraţi dumnea- 
voastră un personaj?” „Cum vă apropiați 
dumneavoastră de un rol?" etc. Pentru că 
sint întrebări la care actorii nu pot să răs- 
pundă cu adevărat niciodată. Ei se fac că 
răspund, pentru că sint întrebaţi. Adevărul 
este că nu se poate exprima într-o construc- 
ție normală de propozițiuni și fraze consem- 
nabile într-un articol, acest proces al creaţiei. 
Cum să explici, de pildă, că actorul prin forța 
împrejurărilor, prin obligativitatea de a întru- 
chipa personaje diferite cu caractere diferite, 
prin necesitatea de a intra, o viaţă întreagă, 
in mereu alte caractere, în mereu alte catego- 
rii umane, poate să creeze si să-si creeze 


Octavian Cotescu: 


„Şansa de a reuși începe 
cu dorinţa de a vrea 
să spui ceva anume“ 


Publicul de azi îşi cere un actor al său 
care să-l reprezinte. 
lar ca să-l reprezinte, 
actorul trebuie să răspundă tipului 
de erou actual 


suspiciunea unei labilitați ae caracter. Cum 
sa faci oamenii să înțeleagă, de pildă, că, pe 
de altă parte, fără această labilitate, fără 
această predispoziție, căci este o predispozi- 
ție de maleabilitate caracterială, profesiunea 
de actor nu poate exista? Şi atunci, se pune 
intrebarea, cind, un actor, în toată viaţa lui de 
m şi de artist, este el însuși? În ce măsură, 
jar mai ales cind trebuie să rămină el însuși? 

' special în zilele noastre, cind publicul -se 
stla la un anume nivel de înțelegere care-l 
ietermină să respingă tipul de actor contun- 
jabil cu problematica unei opere de artă. Pu- 
blicul de astăzi, evoluat, inteligent, și-a for- 
mat un tip de actor necesar lui. El cere aces- 
tui actor să rămină el însuși, să fie lucid, dar, 
mai ales, îi cere o atitudine față de ceea ce 
exprimă, o atitudine personală. Publicul de 
azi își cere un actor al sâu care să-l repre- 
zinte iar pentru ca să-l reprezinte, trebuie să 
răspundă tipului de erou actual: un om com- 
plicat din punctul de vedere sufletesc, din 
punctul de vedere al gindirii, un om care să 
nu aibă concluziile trase dinainte, printr-un 
desen elaborat de opera de artă, ci ele, con- 
cluziile, să reiasă în mod firesc dintr-un joc 
actoricesc care să insemne și o demonstrație 
umană, demonstraţie în care publicul se cere, 
se vrea implicat. Publicul dorește, chiar orgo- 
lios, ca această concluzie a unei opere de 
artă să o tragă și el impreună cu artistul 

Reușim noi asta? Şi cit? Si cum? ȘI in ce 
tiime? 


https://biblioteca-digitala.ro = 


— Cred că în filmele lui Daneliuc. Cred cà 
printr-un tip de actor de film foarte modern $ 
foarte complex, pe care eu l-aș defini prin 
Ştefan Iordache, un actor foarte bogat, foarte 
surprinzător, care în fața camerei de luat ve- 
deri să ştie să se elibereze de toată știința pe 
care o are despre meserie și să creeze o sen- 
zaţie de adevăr care mă invită, ca spectator, 
sa gindesc alături de el şi să particip la con- 
cluzii în legătură cu destinul personajului. 
Nu vreau să fac un pomelnic de autori, de 
actori și filme, deși aș putea, măcar așa, unu: 
mai mic, aș dori însă să-mi exprim un punct 
de vedere critic asupra criticii. Eu nu sint de 
acord cu cei care spun că cinematografia 
noastră a îmbătrinit. După părerea mea, cine- 
matografia noastră este incă foarte tinără. Mă 
îndeamnă să spun acest lucru faptul că așa 
cum este ea, are un orgoliu: să fie ea însăși 
Să fie personală. Chiar și atunci cind gre- 
șește, greșește ca ea. Adică, greșește ca noi 
Aşa cum și reușește, tot ca noi. Marile filme. 
vreau să spun, sint acelea care ne reprezinta 
ȘI ele sint şi foarte mari după părerea mea 
Unul este Valurile Dunării, celălalt Pădurea 
spinzuraţilor. Inutil să spun cit crește regretul 
meu — sper că împreună cu regretul nostru, 
al tuturor — pentru faptul că Liviu Ciulei nu 
mai face film de atita vreme. Dacă Ciulei ar fi 
lucrat mai mult este aproape sigur că și-ar fi 
putut permite şi luxul unui eșec, dar este la 
fel de sigur că eșecul acela ar fi fost al lui, 
adică eșecul unui artist. Mi se pare foarte im- 


portant ca atunci cind greșeșu sa greșești ca 
une. Şi încă ceva in legătură cu calitatea fil- 
melor noastre: ne plingem că nu „naștem ca- 
podopere“. Dar să nu uităm că nici alții nu 
nasc zilnic capodopere. Ceea ce vedem noi 
pe ecrane, ca filme străine, reprezintă cele 
mai bune dintre cele mai bune și nu dintr-un 
singur an. La 300 de filme, să zicem, produse 
de o cinematografie importantă, într-un an, 
dacă 3—4 sint foarte bune, e mult. Este ade- 
várat, unii au un plus de experienţă şi un 
grad de profesionalism mai mare decit al 
nostru... 


— „Costicaaâ! — „Daaf“ — răcnește lingă 
mine Octavian Cotescu. S-a adus pălăria. De 
lapt, s-au adus cinci pălării, dar nici una nu 
este pălăria aceea... Unde am rămas? 


Da. Vroiam să mai spun că atunci cind se 
«nalizează un film la noi, există o frază care 
incheie automat orice observaţie critică asu- 
pra filmului: „Și totuși actorii au fost buni!” 
Eu cred că noi riscăm să picăm în ridicol tot 
spunînd că filmul e prost și actorul e bun. 
Poate să existe un film mare cu actori proști? 

Nu. Dar un film prost cu actori mari s-a 
mai văzut... 

— Părerea mea este că nu se poate nici 
așa. Actorul nu poate determina calitatea su- 
biectului, calitatea ideilor, calitatea situaţiilor. 
Un film se înlânțuie din niște relaţii umane 
convingătoare, iar dacă ele nu sint convingă- 
toare, filmul nu poate fi bun, oricit de buni ar 
ti actorii. Cum poate să rămină „actorul bun“ 
in afara unor relaţii bine închegate, deci con- 
vingătoare? 

Pe momente. Pe bucățele, pe care actorul 
le smulge filmului cu chinul de care vorbea el 
la inceput. 

— A! Asta se poate! Dar dacă filmul nu 
convinge în întregul lui, degeaba convinge 
actorul într-un moment sau altul. Un actor 
poate să mintă puţin. El este o personalitate 
care aduce în faţă o lume, lumea lui, destul 
je bogată ca să impună și care, la un mo- 
ment dat, îl poate face pe spectator să con- 
tunde problematica filmului cu momentul 
„spectiv actoricesc reușit de care vorbeai. 

ar pe mine, ca actor, nu mă interesează 
„ceastă „izbindă”. Dacă nu am o problemă 
je rezolvat, pornind de la experiența mea de 
„aţă,  punindu-mi la contribuție capacitatea 
je a pătrunde problematica filmului, și chinul 
je a mă descurca în zona încurcată a relații- 
lor umane, dacă nu am această problemă pe 
care să mi-o pună un scenariu sau o piesă 
printr-un personaj cu senzația că este unicat, 
nicat în sensul în care de fiecare dată tre- 
buie să pornim de la o stare, cum spunem 
noi, o stare din care reacțiile umane să se 
nască într-un sistem de întrepătrundere orga- 
nică, un fond din care conflictul să nu apară 
ca un simplu accident introdus de scenarist 
sau de regizor, ci ca urmare a unor acumu- 
lari complexe și complicate de relaţii, de- 
yeaba! Pentru că noi nu putem fi învingători 

u o operă cinematografică în fața publicului 
jecit prin această senzaţie de stare pură, de 
nemaivăzut, de nemaiintilnit, de care specta- 
torul este izbit, este surprins, este impresio- 
nat... Eu sint marcat acum de o mare bucurie 
in teatru — cele două spectacole Tartuffe și 
Cabala bigoţilor — un moment rar în viața 
unor artiști, momentul acela în care se con- 
stată că intențiile (fără intenţii nici un scriitor 
nu se așază la masa de scris) ajung aproape 
in totalitate la sensibilitatea și gindirea pubii- 
cului. Noi cu aceste piese am vrut să spunem 
ceva, nu numai să jucăm, nu numai să ne fa- 
cem meseria, ci să spunem ceva și asta este 
marea bucurie, să simţi că ceea ce ai vrut să 
spui chiar ajunge la spectator. Spectatorul 
este rațiunea de a fi a unui artist și rar, foarte 
rar se atinge, într-o viaţă, echilibrul între do- 
rința, între intenţia ta de a-l mulțumi și reali- 
zarea acestei intenţii. Și cañaseamnā: a mul- 
tumi spectatorul? Inseam. a-l impresiona. 
lar acest efect de impresionare pe Care opera 
de artă trebuie să-l producă asupra spectato- 
rului trebuie repetat. Cuvintul repetiție este 
banalizat dar sensul lui adevărat trebuie păs- 
trat și folosit. Trebuie să repeţi de n-ori tre- 
cind prin individualitatea, prin sensibilitatea, 
prin gindirea ta, totul pentru ca să te impre- 
sionezi tu, ca artist, cu o anume stare, pentru 
ca acea stare să ajungă la spectator. Dacă nu 
reușești tu însuţi, prin repetiţie, să fii surprins 
de ceea ce spune și face personajul tău, nu 
reușești să-l surprinzi nici pe spectator. 

A cita oară apare in discursul lui cuvintul: 
surprinzător. Sau: surpriză! De ce? 

— Pentru că arta este viață plus încă ceva 
— n-am spus eu asta — iar viața este prin ex- 
celenţă, prin definiție, surprinzătoare, neaș- 
teptată. Ca oameni de artă a căror profesie 
trăiește sub imperiul orgoliului de a tran- 
sforma realitatea în operă de artă, apare fi- 
rească dorința de a... surprinde ceea ce 
este... surprinzător în viață. 

„Costicăă!' Este vocea lui Virgil Calotescu 
și tovarășul rector, actorul nostru Octavian 
Cotescu, pleacă la cadru. A venit pălăria. Mă 
iau după el și-l regăsesc in chip de Costică. 
Pedalează cu un aer incintat, de copii scăpat 
la borcanul cu dulceaţă, o bicicletă „de ca- 
meră“. Cu pălăria pe cap, cu sacoul pe el, 
apoi fără sacou, dar cu pălăria pe cap, incin- 
tat, transpirat, cu un aer sincer de sărac cu 
duhul, intipărit pe figură, cu un zimbet bi 
cum numai un actor genial poate să ail 
joacă, joacă, cu o plăcere nebună prostia in- 
cit doamne, de ce n-am o pălărie să mi-o 
scot cu respect în fața aci ul nostru Octa- 
vian Cotescu! 


Eva SÎRBU 


regizorii 
noştri 


d 


„Cred că trebuie. să facem nu neapărat 
mai multe filme, | 
ci neapărat mai multe filme bune” 


Sergiu Nicolaescu este un veșnic grăbit, un 
om despre care nimeni n-ar putea afirma că 
l-a surprins vreodată stind la taclale. Nu se 
ocupă cu așa ceva, nu i se potrivește. El este 
un eficient și cu toate că nu proclamă „tim- 
pul e bani“, e limpede că pentru el orice mi- 
nut are un preț. Așa că intră în redacţie ca pe 
platoul de filmare: „Spune, ce vrei de la 
mine?“ 


— Uite ce vreau — îl răspund, dar så știi 
că in picioare nu putem totuși sta de vorbă. 
Îți propun o trecere in revistă, sau să-i spu- 
nem marinărește, pentru că știu că-i place 
lumea asta și expresiile ei „tehnice“ — „să ta- 
cem punctul” în ce privește cinematografia 
noastră. De acord? 


— Nu må iua așa repede. S-o pornim pe 
îndelete, pentru că în problema asta am cite 
ceva de spus. 


— Spune! 


— Stai puţin! 

Se așeză pe un scaun, crispat, grav, ca în 
fața unei hotăriri, sau ca într-un moment de 
cumpănă la filmări. Are fața bronzată, bătută 
de vint și de soare, pe care citeva cute ri- 
mează cu firele albe de la timple. 

— Ai observat, probabil, că de la o vreme 
tac, aștept, nu dau interviuri, nu m-am repezit 
să-mi fac cunoscută părerea, dar acum gata 
E timpul să spun ce am pe suflet. Şi e mare 
nevoie, cred eu, s-o fac chiar acum. Dar nu-i 
așa simplu de discutat o astfel de problemă. 

Şi începutul se transformă într-o încercare 
de a privi, à vol d'oiseau, cinematograful 
mondial. 

— Cind se părea — spune Sergiu Nicola- 
escu — că filmul de cinema, că spectacolul 
de sală este foarte amenințat, americanii l-au 
revigorat cultivind, de pildă, filmul fantastic şi 
au reumplut sălile. S-a creat chiar o modă. Și 
cred că au dat celorialte cinematogratii și o 
lecţie de eficiență. Astfel, cinematografii cum 
sint cea italiană şi cea franceză, pînă mai ieri 
foarte cunoscute, au dispărut din competitia 
internațională. 


— Dar un film ne-tantastic cum a fost 
„Norma Rae“ s-a bucurat de mare stimă la 
public și nu numai la pubiic, pentru că a luat 
un premiu la festivalul internaționali de la 
Cannes — remarc eu. 


— Sint convins că acest film, pe care eu 
nu l-am văzut, trebuie să conţină ceva extrem 
în dinamic și că are o duritate în expresia 
lui. 


— Este vorba de antagonismul dintre un 
muncitor și patronul său. 


— Vezi deci că există această duritate de 
care nu trebuie să ne ferim și căreia trebuie 
să-i spunem pe nume. Ai văzut, în ultima 
vreme filmul social vest-german este de o tã- 
rie, de o forță extraordinară. Și care face ca 
acest film să fie mai interesant decit cel ame- 
rican. Mă refer la Toboșarul, la Lilly Marien, 
la Eva Braun. Găseşti în eie un limbai mo- 
dern cu ajutorul caruia creatorul se 
adresează publicului și-l captează. Şi tocmai 
treaba asta vreau s-o subliniez și anume câ 
in cinematograful mondial se practică un nou 
limbaj. lar cinematografului nostru îi lipsește 
tocmai acest lucru. 


— Dar i se cere. Și lipsa acestuia deter 
mină multe critici la adresa filmelor noastre 


— Ba nu i se cere. Şi te rog să nu-i spui 
asta unui regizor care a avut atitea dificultăți 
cu filmele lui tocmai din cauza unei anumite 
facturi a limbajului folosit, unei anumite duri- 
tâţi. Şi nu mă refer la o duritate a faptelor, ci 
a imaginii, a expresiei cinematografice. 


— Dar in măsura in care expresia pe care 
o invoci nu acoperă fapte și idei, nu rămine 
ea doar o expresie in sine? 


— Niciodată n-am să accept sâ-mi spuna 
cineva, fără să-mi dovedească anume, că la 
mine tăria expresiei nu derivă dintr-o idee 
Pentru că felul in care gindesc eu un film 
pornește de la idee și restul rămine expri- 
mare. Deci, este vorba despre modul meu de 
a-mi folosi ideea. Inginerește vorbind, ar fi cu 
neputinţă ca eu să fac ceva formal. Mă gin- 
desc că am folosit în discuţia noastră o no- 
țiune, aceea a durității, pe care alţii ar pu- 
tea-o invoca în fel și chip după publicarea 
acestei convorbiri, cind în realitate eu mă re- 
ter la forţa, la tăria expresiei artistice. La 
mine n-ai să vezi niciodată scene singeroase 
în sine în cele vreo 45 de filme pe care le-am 
realizat pină acum. Odată sau de două or 
le-am folosit cu un anume scop, cu o idee 
foarte precisă, în Mihai Viteazul. Dar, hai s-o 
luăm, cum spuneai, marinărește. Mie mi se 
pare că acestei corăbii pe care ne aflăm s 
care se numește filmul i se mai întimplă sa 
uite uneori încotro s-o apuce. | se traseaza 
desigur, sarcini pe care caută să le ducă la 
bun sfirșiț și mă refer în special la numaru 
de filme. În această privinţă trebuie să recu 
nosc că numărul de filme a crescut și pro- 
ducţia lor reprezintă chiar o performanța 
economică. Există, fără doar și poate, un salt 
calitativ, numai că acest salt nu se compara 
cu cel cantitativ. Cinematografia este, dupa 
cum știi, un fenomen social. În cazul nostru. 
ea trebuie să țină pasul cu un sector care se 
numește al propagandei, al educaţiei, al cul- 
turii. Intrebarea fundamentală pe care ar tre- 
bui să ne-o punem este, după părerea mea: 
avem noi un studiu științific asupra a ceea ce 
am realizat pină astăzi, o situaţie din care să 
putem trage concluzii și, apoi, să trasâm vii- 
torul cinematografiei? Există grija perma- 
nentă a partidului şi statului pentru artă și 
cultură şi există indicaţii speciale date cine- 
matografiei. Dar este vorba de traducerea lor 
în fapt în procesul de producţie, pentru că in- 
dicaţiile date cinematografiei sint steaua po- 
lară care dirijează corabia noastră. 


— Bine, dar artistul nu are nici o contribu- 
ție la direcția asta? 


— Sigur că are. La noi, spre deosebire de 
cinematografiile lumii capitaliste, criteriul ca- 
lității trebuie să fie primordial. În occident, 
lucrurile sint fără echivoc: scopul este ciști- 
gul. La noi nu se țintește numai rentabilita- 
tea. 


— Este oarecum paradoxal să te aud pe 
dumneata, care ești probabil cel mai rentabil 
dintre realizatorii noștri, spunind că rentabili- 
tatea nu contează. 


— Nu, nu contează. Şi ai folosit un termen 
care-de obicei este ocolit. Pentru că la noi se 
spune mai intotdeauna „eşti unul din cei 


Am făcut 
mai multe filme 
de actualitate, 
dar reflectă ele 
realitatea real? 


Am realizat 
un salt cantitativ, 
dar este el 
şi calitativ 


Am spus 
că problema cheie 
ar fi scenariul. 
Dar regizo 


mai”. Niciodată nu se spune „ești cel mai“ şi 
nu se dau acele cifre care să arate ciţi spec- 
tatori ai avut la un film. Chiar la voi, în re- 
wistă, am citit niște interpretări ale unui re- 
dactor de-al vostru referitoare la un film de-al 
nou, interpretari care erau tacute asa cum ii 
conveneau lui, nu cum sint ele în realitate. Și 
treaba asta este cu putinţa pentru ca nu se 
cunosc cifrele exacte privitoare la modul cum 
merge un film pe piață. Mă refer la numărul 
de spectatori, dar dacă s-ar putea, aș aștepta 
şi date referitoare la calitatea lui sau la efi- 
ciența lui. Trebuie să fim foarte clari asupra 
unui lucru: filmul este o artă care trebuie să 
se adreseze marelui public. Eficienţa lui este 
in funcţie de numărul celor care l-au văzut 
E, deci, vorba de o aritmetică simplă și nu de 
o afirmaţie oportunistă. Celor care pretind că 
fac film „de artă“ și de aceea au spectatori 
mai puţini, eu le pot dovedi că există filme de 
artă cu foarte mulți spectatori. E adevărat că 
nu poţi cere unui film de artă să atingă per- 
tormanţa de public a unei comedii. Dar nu e 
mai puţin adevărat că există un criteriu nu- 
meric chiar și la filmul așa-zis „de artă". 

Şi iată că de la eficienţă și numar de spec- 
tatori, discuţia atinge zona conceptelor si cu 
același năduf şi glas categoric, Sergiu Nico- 
laescu abordează problema criteriilor. 

— Care este judecata — continuă el — 
care sint criteriile. care este regula jocului? 


— Valoare in funcție de număr de specta- 
tori ori de datele peri med ale unui film? Bă- 
nuiesc că există totuși criterii de valoare, de 
vreme ce se dau calificative tuturor filmelor. 


— Dar după care dintre criterii? — mă 
imobilizează Sergiu Nicolaescu cu întrebarea. 
Care criterii sint folosite: cel economic sau 
cel al eficienţei cultural-educative? 


— Stai puţin, o operă de artă este un tot, 
un intreg. Și eficiența presupune o judecată 


„_https://biblioteca-digitala.ro 


globală. Și apoi, există o comisie de califica- 
tive... 


— „Ştiu, fac și eu parte din ea. 


— „care ține seama de calitatea artistică, 
a expresiei artistice, ca și de afluența publi- 
cului la un film și probabil de unele elemente 
ce țin de latura administrativ-contabilă să-i 
spunem. Mă refer, adică, la eventualele depă- 
şiri de sume, mă refer la respectarea terme- 
nului de predare a filmului in rețea etc. 


i Ce spui e logic și așa ar fi normal. Asta 
ar însemna existența unor criterii. Teoretic, 
ele există. Din păcate, nu sint insă respectate 
intotdeauna. Și nu sint respectate, in primul 
rind pentru că sint prea mulți cineaști în 
această comisie de calificative. Din punctul 
ista de vedere, eu aș fi de o mie de ori mai 
fericit ca filmul meu să fie judecat de către 
necineaști, decit de către artiști, care, în ge- 
neral, sint extrem de subiectivi. 

Aici interlocutorul meu — care după cum 
se știe şi-a început viața ca marinar, a studiat 
apoi ingineria, și în sfirșit, a optat pentru film 

dezvoltă o teorie proprie care ar presu- 
pune un calcul matematic al eficienţei, ar 
pretinde o contribuţie mai mare a cifrei nu- 
marului de spectatori la stabilirea calificativu- 
ui unui film etc. E limpede că argumentul 
sau principal ține de popularitatea sa și a fil- 
melor sale. ÎI invit, totuși, să-și expună punc- 
tul de vedere asupra conținutului artistic și al 
altor filme de-ale noastre din ultimul timp, o 
părere despre măsura în care s-a realizat sau 
nu un progres real în plan artistic. Sergiu Ni- 
colaescu mi-a răspuns prompt și pe larg. Ob- 
servaţiile și argumentele sale le voi reda mai 
concentrat în speranţa că prin aceasta nu vor 
deveni sentenţioase. 


e Am pomenit adineauri — spune el — că 
s-a facut, și aceasta este părerea mea, un 
progres în ce privește producţia noastră de 
lilme, dar el este mai evident ca număr decit 
ca valoare și calitate, iar slaba factură a unor 
pelicule este de pus, într-o măsură, și pe 
seama debuturilor în regie. De aceea măsura 
introdusă nu demult de a se testa posibilită- 
ile unui viitor regizor prin scurt-metraje de 
ficţiune este fericită și, cred eu, de o impor- 
tanță primordială. Trebuie — și țin să subli- 
niez asta — trebuie instituționalizat respectul 
pentru regizorul a cărui activitate și expe- 
riență au dovedit că are ceva de spus în fil- 
mul nostru. 

e S-au făcut — mă refer la ultimii ciţiva ani 

- mai multe filme, mult mai multe filme in- 
spirate de actualitatea noastră, unele fiind re- 
ușite ca naraţiuni cinematografice și, în bună 
măsură, ca autenticitate conflictuală, dar ca 
unul care am făcut și eu un astfel de film — 
dealtfel, am făcut film în toate genurile — pot 
spune că este imens de greu de realizat un 
film de actualitate și cauza nu este numai 
scenariul, ci însăși aducerea realităţii — iar- 
ta-mi pleonasmul, dacă găsești că e pleo- 
nasm — reale. Cit despre scenariu, sint de 
părere că transformarea lui într-o problemă 
crucială a cinematografiei noastre, este poate 
o prea radicală abordare și ridicare a lui la 
rangul de condiţie sine-qua-non. Pe plan 
mondial — și aș menționa că am făcut film și 
in alte țări, unde m-am lovit de aceeași pro- 
blemă a debilității scenariilor — pe plan mon- 
dial deci, scenariul este o problemă acută, 
scenariul bun este o raritate, dar îndrăznesc 
să cred că un regizor autentic este capabil să 
ridice scriptul la valoarea artei cinematogra- 
fice atunci cind are talent. În film, și o spun 
răspicat, nu scenariul este problema capitală, 
ci regizorul. 

e S-au făcut filme istorice, dar nu s-a ino- 
vat in acest gen, deși s-a afirmat acest lucru, 
Imi exprim convingerea că epopeea noastră 
națională trebuie continuată pe linia celor 
mai bune realizări ale ei de pină acum și nu 
trebuie întreruptă prin tot felul de „inovații“ 
care-i coboară şi importanța culturală și nive- 
lul și popularitatea însăși a acestui gen. Pen- 
tru că un film istoric fără public este o abera- 
ție. 


— Ce crezi că ai putea sugera cinemato- 
grafiei la ora cind stăm de vorbă? 


— Cred că trebuie să facem nu neapărai 
mai multe filme, ci neapărat mai multe filme 
bune. Oricum, ar trebui să facem doar acele 
filme pentru care avem o garanţie că vor ieși 
cel puţin onorabile. 


— ŞI ce anume conferă această garanţie? 


— Realizatorul, în primul rind. Calitatea pe 
care o dorim și o așteptăm cu atita ardoare 
în filmul nostru cere crearea de condiţii pen- 
tru cei care au dovedit că pot face film, și 
spun fiim în sensul deplin al acestui cuvint. 
Deci, crearea de condiţii ca ei să se poată 
depăşi. Sint adeptul exigenţei în artă, sint 
pentru dezbatere, pentru actul critic, pentru 
un climat de artă angajată, dar sint impotriva 
improvizaţiei în artă și a extravaganţei în cri- 
tică. Sint convins că avem condiţii să depă- 
şim stadiul în care se află filmul nostru. 
Există o preocupare, o grijă pentru artist, 
pentru omul de cultură de la noi ce vor trebui 
onorate prin însăși creația noastră. Și cred cu 
toată tăria că sintem capabili s-o facem. 

l-am mulțumit lui Sergiu Nicolaescu, urin- 
du-i noi succese. 


Mircea ALEXANDRESCU 


Li) 


fa Rium apei 
rostivaiuri: 


intilni 


o viziune împrumutată de 


escompunen 


Un candidat 
la premiu: 
Arena | 
de Zoltan Í 


cadru, cum spun | 


rii, repetările nu 


turiştilor, dai 


intră în \ 


or. O 
ride și 
;e pari 


fe An A PE o d cufundase. f 
UnC aA € U y ii nt, i programat un lot consistent de alte pi 
k < ata RUE | cule, ca tinu intind în. tradiția genului: documentarul şi 
C i u ICu curtmetrajul de fictiune cin matogratic unul dintr 
. > EP . cestea intitulat 
| t 
| 
| nabil nimag cu o n 
x E E í Men im dou traje au oc 68 din atit de disp 
e ta ENS mentar brazilian, al i Rio Branco, intitulat Nu voi ia orod ra ci n. două fil 


iri 


scurtmetraj 


| S4 jetra; permisiv: un film poate 


ay di 
) 


i i laponia. Şi lista nu este 


 filmulu 


rurii Un rol bun. 


intr-un film bun e aici 


muza! 


cum afirmi 


„> Corespondentul nostru îi traduce în direct 
din revista Gimema lui Sean Connery 


țările, program: 


MA Ad 
AA 
NM 


N vor cun Oi $i 


ctivitáții cr 


Lille'82 


Pentru inceputul acestui articol despre 
competiția internațională de la Lille, nu-mi 
vine în minte decit cea mai bătătorită dintr 
formule, roasă pină dincolo de urzeală: un 
festival în haine de lucru. Nici mai mult nici 
mai puţin. Nimic din ce se poate crede câ ar 
putea presupune o manifestare mondiala de 
cinema nu a dat, aici, vreun semn de viaţă 
Am fost invitați să vedem 53 de filme din 43 
de ţări (lăsind de o parte retrospectivele, me- 
dalioanele de regizori, premiile de la alte fes- 
tivaluri, etc. etc.). La biroul de presă ni s-a 
spus un voios bun-venit, ni s-a comunicat 
adresa unui hotel, ni s-a dat un carnet de bo- 
nuri,de masā, un caiet program şi o legitima 
ție, “plus o ultimă urare: Spor la treaba! Nici 
afișe, nici pliante, fotogratii pe sponci, conte- 
rinte de presă uitrarelaxate, manitestări cola- 
terale hiper-emaciate. in schimb, filme. Filme 
dimineaţa, la prinz, după masă, seara, noap- 
tea și în zori. Kilometri de peliculă la cinema- 
tograful „Ariel, de fapt, trustul „Ariel”, pen- 
tru că are saote sâli in care rulează. cuplate 


R 


supraviețui 


nu 
înseamnă 
neapărat 
și a trăi 


n+1 nime, care se schimba mereu. Scurt-me 
trajele si documentarele care ne interesau 
aveau la dispoziție două din cele şapte cine 
ma-uri. Unul, la cucurigu, 79 de trepte numa- 
rate, de urcat pieptiș. Celălalt la subsol, 52 
de trepte numărate, de coborit in pantă 
abruptă. Pivniţă şi mansardă cu fotolii largi 
comode, catilele, lumini tamisate, iar noi, 
cind sus, cind jos, alergam după filme, după 
regizori. după subiecte, după nas, după fler 
Ba, într-o zi, a trebuit să alergâm și pină în 
Belgia, la Namur (e drept, la o azvirlitură de 
băț de Lille), ca să vedem o serie de filme 
printre care și o parte din selecția române- 
sască (formată din două documentare, Liniș- 
tea picturii de Mirel Ilieșiu și Bătrinii de lon 
Visu, şi două filme de animaţie, La, la, la... de 
Olimp Vărășteanu și Nişte sticle de Mihai Bă- 
dică) programată, deci, „in străinătate” 

Deviza organizatorilor (directorul festivalu 
lui, Atahualpa Lichy): relaxare. Fiecare face 
ce vrea, vede ce poate. Deschiderea festiva- 
lului: o voce la microfon a anunțat că festiva- 
lul e gata deschis. S-a stins lumina şi a ince- 
put maratonul. O lipsă de constringere din 
cele mai siciitoare: nu aveai decit un gind 
să nu scapi proiecţiile, să nu pierzi minutele 
să fii acolo unde nimeni nu-ți dădea de înţe- 
les că ar fi de datoria ta să fii. Deci. decon- 
tractare totală în pauză, in vederea unei auto- 
contractări maxime — psihologic excelent 
programată — în rest 

Selecţia a fost clară: filme „de conţinut.” Și 
cum cauţi conținutul într-un documentar 
cum descoperi că se ocupă și de politic și de 
apolitism, și de social și de individual, și de 
discriminare și de incriminare, și de bogăţie 
și de sărăcie, și de albi şi de negri, și de bår- 
baţi și de femei, și de om și de oameni, și de 
lumea a treia și de toate lumile 

Juriul internațional (Safi Faye, regizoare 
din Senegal, Fernando Birri — Argentina. 
Zdenko sparovit —  lugoslavia, Marcel 
Lovinski — Polonia, Jiri Menzel — Cehoslo- 
vacia, Lionel Rogozin — Statele Unite) s-a 
strecurat, perfid, printre noi. Nu a existat nici 
un fel de bancă a acuzatorilor, juraţii stăteau 
pe unde apucau un loc și trăgeau cu urechea 
la pulsul sălii. Realizatorii, prezenți la festival, 
așișderea: o voce Îi numea, se sculau în pi- 
cioare, constatai că e vecinul tâu de scaun, 
drept care la opera sa tăceai milc, recăpătin- 
du4i verva polemică abia la filmul următor 
Pentru că în sală se exclama, se comenta, se 
fluiera, se aplauda sau se tăcea, după gustul 
şi nevoia de manifestare a fiecăruia. 


AI XI-lea festival 


internaţional a filmului de scurtmetraj şi documentar 


Un do 
dar cite mii 


in plus, 
vieți în minus? 


Două filme ar putea, cred, fi considerate 
coperţile acestui festival: Dallas, marele ma- 
gazin și Nu voi lua nimic cu mine cind vol 
muri; cei care imi datorează ceva mă vor plăti 
în iad. Primul a luat Marele Premiu și e reali- 
zat de britanica Gina Bokova. Al doilea a luat 
premiul special al juriului și aparține brazilia- 
nului Miguel Rio Branco 

Ce este „Dallas“? „Dallas“ este cel mai 
mare magazin din Dallas, unul dintre cele 
mai scumpe din Texas, din Statele Unite și 
din restul lumii. Ce este filmul Dallas? O ga- 
lerie de personaje reale, inrudite toate cu fa- 
miliara noastră familie Ewing, într-o etalare 
trenetică de pasiune pentru lux. Ce vrea să 
spună regizoarea Gina Bokova, care nu și-a 
ascuns camera, pentru că cei filmaţi atita aṣ- 
teptau: să se dea in spectacol? Exact asta a 
vrut ea sa arate: spectacolul dării în specta- 


col. Sa citam din „magazinul' ei, acest su- 
per-hiper-big market, în care clienţi şi vinza 
tori se mișcă, vorbesc şi se poartă ca trași de 
sfori (şi pe sfoarâ?). Un fel de Muppets. era 
cit pe aci să scriu, umani. Dar să incepem cu 
raionul de suveniruri: — Aș vrea să-i fac un 
cadou soțului meu de sărbători. — Un bri- 
ceag de aur i-ar plăcea? E o nimica toată 
vreo 650 de dolari. — Minunat, îl iau. Ştiţi, tot 
ce e sub 1 000 de dolari mi se pare un chili- 
pir'. La raionul de drogherie, alt dialog 
„— Ce mă stătuiţi să dăruiesc unui prieten? 
— O trusă de trei tuburi de pastă de dinți 
pentru „after dinner only - Periuţa de dinți 
face parte din ansamblu? — O, nu, e din aur 
dar va fac un preț general modic: nu mai 


imi datorează ceva mă vor plăti in iad. Cei 
care au hotărit să se întilnească cu datornicii 
în infern trăiesc in comunitatea Maciel, din 
ansamblul istoric Pelurinho- (din Salvador, 
capitala statului Bahia). in casele numai ru- 
ină, acolo unde, odinioară, decideau destine 
atotputernicii vremii, azi viețuiesc, claie peste 
grămadă, oropsiţii soartei, cei mai sărmani 
dintre săraci, laolaltă cu proxeneţi, prostitu- 
ate și traficanţi de droguri, într-o viermuiala 
de trupuri mincate de boli și de suflete măc: 
nate de depravare. Migue! Rio Branco, brazi 
lianul care a avut curaj să se duca în Maciel 
și să dea în vileag drojdia mizeriei, este de 
'ormaţie fotograf și operator. Ochiul său ne- 
cruțător de profesionist al adevărului ne-a 
fortat, timp de 20 de minute, să ne privim în 
tatā şi să vedem cu cită ingeniozitate poate 
omul degrada specia umană. O demonstrație 
pe viu, crudă, barbară și cinică despre cruz- 
mea, barbaria şi cinismul semenilor noștri 
Durerea și neputinta din ochii cineastului-re 
porter, transmisa prin ochiul aparatului de fi! 


“> < 
e pasate 


mat, au pătruns dincolo de ecran, in sală, pa- 
ralizind asistența. Nu exista comentariu în 
acest film. În acest film se cîntă. Se cintă 
noi sintem supraviețuitorii: da, supraviețui- 
rea neagră”. Albă ori neagră, în asemenea 
condiții nu de supraviețuire poate fi vorba 

Alt film, alt titlu: Dincolo de viaţă. O înmor 
mintare într-un sat din Serbia orientală. Ne 
apropiem de cimitir. intrăm. Facem citiva 
pași odată cu convoiul funerar şi uitam brusc 
de ce am venit. Pentru că am trecut, într-ade- 
văr, dincolo... În loc de morminte — case, 
apartamente, garsoniere, P+1, cu grâdiniță pe 
past de coroană, cu frigidere și televizoare în 
loc de candele, cu dulapuri ințesate de haine 
drept luminari. cu mese încârcate de bună- 


Într-o lume nebună, nebună, nebună, 
lumea vrea să sancţioneze nebunia 


mult de 800 de dolari“. Trecem şi pe la raio- 
nul de blănuri: „— Nu reuşesc să mă decid 
toate trei vizoanele îmi plac. — Luaţi-le pe 
toate trei. — Ar fi o idee! Darling, tu ce zici? 
i Darling la-le odată, să scăpâm mai re- 
pede!” Manechinele, înțepenite, scrișnind 
printre dinţii strinşi. Ea: „— Nu mai pot de 
picioare, atitea ore să stai nemișcat ca să 
contempli prostia făcută om”. El: "— Pe mine 
mă distrează. Miroase frumos”. În sfirşit, frații 
Neiman-Marcus, patronii: „— Ştiţi. avem 
clienți foarte amuzanţi. Unul a cumpărat 
odată toată vitrina, pentru că nu se putea ho- 
tări ce să aleagă. lar altul i-a oferit soției o 
cămilă, nemaiștiind ce să-i ofere mai original 
E drept că a trebuit apoi să-i amenajeze și o 
grădină zoologică. Să știți că la noi clientul e 
un dumnezeu, iar vinzarea o religie. Dar sin- 
tem corecţi, foarte corecţi: odată o clientă a 
plătit un dolar în plus. | l-am rambursat ime- 
diat, prin mandat poștal“ 

Dallas, marele magazin, 45 de minute de 
cine-verite, printre miliardarii kitsch-ului, 45 
de minute de hohote de ris printre partici- 
panţii la festival, o idee de miliarde în capul 
regizoarei britanice care a dat cel mai bun 
tiim documentar al competiţiei 

Premiul juriului a revenit filmului cu cel 
mai lung și mai grăitor titlu din festival: Nu 
voi lua nimic cu mine cind voi muri; cel care 


taţi, ce mai, cu tot ce-i trebuie omului să 
trăiască bine. l-a plăcut, în viața muzica 
disco i se aduce acum un casetofon; i-a plă- 
cut viteza — şi ce dacă a avut un accident 
mortal? — i se instalează, în poarta ciudatu- 
lui mausoleu, o motocicletă. Stupetiant acest 
obicei împâmintenit — cam impropriu zis im- 
pămintenit, pentru că e destul de recent. dar 
se accentuează din ce în ce, cum se exprima 
un hitru fără voie, la fel de senin și comod ca 
și viii din filmul nostru, care așa înțeleg să-și 
respecte morţii. Dacă tot le dă mina și punga 
celor rămaşi aici, să protite şi cei duși din- 
colo. Să tot aibă, pentru că, se ştie, viața de 
apoi e lungă. Cineaștii au filmat frenetic, 
parcă nevenindu-le să-şi creadă ochilor 
parcă de frică să nu se trezească la realitate 
și să nu aibă la indemină dovezi că sint în 
toate minţile. Într-un tirziu, ei şi-au adus to- 
tuși aminte că, de fapt, urmăreau o înmor- 
mintare și au întors aparatul spre obiectivul 
inițial: pe mormintul (deocamdată chiar mor- 
mint) proaspăt acoperit, ospățul era în toi 
Mincărică, băuturică, ceva cintecele de pa- 
har, ceva snoave, cum îi șade bine omului la 
chef. Curat „vom muri și vom vedea!" Filmul 
aparține regizorului Niksa Jovicevic și nu a 
luat nici un premiu. 

Goethe spunea că nu este neapărat nece- 
sar să dai o întruchipare adevărului. E de-a- 


https://biblioteca-digitala.ro 


juns să-i laşi doar ooarea, care sa te impre- 
soare.Candy Store este mini-cronica unui 
cartier din New York, văzută prin prisma po 
veștii unui tinăr handicapat mintal, care din 
dragoste pentru fratele sâu, proprietarul unei 
mici bâcânii, ajunge să intre in conflict cu 
caizii — şi ei destul de minabili — dimprejur 
Tinărul își va pierde iluziile despre integrita- 
tea fratelui, dar își va recăpăta judecata. Un 
film de o mare tandrete, tandrete in sensul pe 
care îl dădea Scott Fitzgerald acestui cuvint 
O noapte tandră a fost viața de handicapat 
pentru junele Candy, o existenţă aspră va in- 
cepe odată cu zorii primei sale zile de om 
normal. Fericiţi cei saraci cu duhul? Un film 
în care boarea adevărului te invâluie și te 
aduce la el. Premiul pentru cel mai bun 
scurt-metraj de ficțiune. Realizator, monteur 
și actor: new-york-ezul Claude Kerven. 
Citeva cine-portrete s-au detașat in acest 
an la Lille (un Harry Belafonte in Uneori imi 
privesc viața, o Miriam Makeba în Mama Afri- 
ca). Printre ele. ultimul interviu luat lui Glau- 


RI Piu 


ES. 


ber Rocha, taimosul cineast brazilian. care a 
murit la 43 de ani, doborit de doua mari pa- 
siuni, devenite imposibile: cinematogratul și 
Brazilia. În filmul experimental Abecedar, ve- 
dem un Glauber Rocha iritant, fascinant, în 
zontinuă agitaţie, în permanent război cu Go- 
dard, cu Lacan, cu el însuși. „Fac cinema 

ım aș tace orice altă meserie“. „De ce să va 
vorbesc de Joseph Losey? De ce nu de Hran 
cesco d'Assisi?” „Cinematogratia? O lupta 
contra puterii pentru a dobindi puterea 
Vorbe in cascadă, idei în clocot, revoltă in 
singe. O suterinţă de a exista, generoasă și, 
totodată, o dorință animalică de a fi salvat 
(Abecedarul despre Rocha, din concurs, a 
fost completat de un „Omagiu“ adus regreta- 
tului cineast, în care au fost prezentate toate 
filmele sale) 


Un document poate fi un tiim 
Dar cite lime rămin documen 


Citeva dintre cele mai bune tiime de anı 
maţie prezentate la Lille au fost și în festiva 
lul de anul trecut de la Annecy, in afară de 
unul: Dejunul de Casaba Varga. O gospodina 
grijulie, să fie prinzul gata la timp, incepe sa 
pregătească supa. Numai că nici oalele şi 
nici legumele nu sint de acord să fie puse la 
fiert. Pină şi apa se revoltă. O adevărată mos- 
tră de curaj și fantezie această incercare dis- 
perată a personajelor principale dintr-o 
ciorbă de a scăpa nevătâmate. Dar nici bucă- 
tăreasa nu se lasă mai prejos: dejunul va fi 
gata, chiar cu prețul vieţii ei. Gag-urile se im- 
bulzesc, ritmul crește, bătălia e în toi. Pină la 
urmă, totul dă în foc. Realizat în plastilină, 
Dejunul a luat premiul pentru cel mai bun 
tiim de animaţie 

Selecţia românească a fost și bogată și in- 
teresant diversificată: patru filme (plus unul 
care nu a sosit la timp). Două documentare, 
două de animaţie. Excelentul Liniştea picturii- 
de Mirel lleșiu, portretul unui portretist de 
oameni și de epocă, pictorul naiv Viorel Cris- 
tea, care prin tablourile sale — scene din 
viața la țară și reconstituiri istorice — cre- 
ează o izbutită iconografie originală. Bătrinii 
de lon Visu: alţi țărani, în alt sat, un sat in 
care au râmas doar virstnicii, tinerii plecind 
care incotro. Un tabiou de familie (părinţii ra- 
maşi la vatră au avut 17 copii, atit le-au dat 


(Continuare în pag. 23) 
Rodica LIPATTI 


| 


în priză directă... 


ambiția documentarului 


Documentarul 
trebuie să fie, 
în primul rînd, document 


Leea ce ne inreresează cu osebire in ca- 
drul rubricii de faţă rămine în continuare pre- 
zentul documentarului autohton. Un prezent 
ce se cheamă acum Siriu '81 și S-a mutat un 
munte, Satul și artiștii săi și Obiceiuri de 
lamă in România, Soarele și floarea lui și 
Această iarnă in Retezat, Culori in Bărăgan și 
Anul și suta de milioane și, cu aceeași îndri- 
tuire, am mai putea menţiona și alte titluri. 
Titluri de scurt metraje aparținind unor specii 
şi categorii diferite; filme „bune“, unele chiar 
„foarte bune”, în conformitate cu normele 
profesionale curente. 

Ce inseamnă însă astăzi un bun documen- 
tar? În linii mari, cam același lucru ca și ieri. 
Înseamnă pentru realizator, un acut simţ al 
realității, un instinct sigur În detectarea fap- 
tului semnificativ, o întimplare hotărită în 
miezul viu al cotidianului. ȘI mai înseamna 
iarăși un refuz declarat idilismului, un nu ca- 
tegoric adresat imaginilor „frumos simfoni- 
zate“, dar firave în idei. Într-un excelent re- 
portaj publicat de curind in paginile revistei 
„Cinema“, reportaj referitor ia festivalul et- 
no-sociologic „Cinema du Réel", Eva Sirbu 
relata despre felul fascinant în care arată ciș- 
tigătoarele competiției, „filme atit de străine 
poetizărilor, în schimb sudate zdravân la 
proza vieţii cel mai adesea dură“. Într-un 
atare context, neacceptarea de către organi 
zatori a celor două scurt metraje etno-folcio 
rice românești, Poartă către vecin și Arta 
ouălelor Iincondeiate (pelicule deloc „rele“, 
am mai spus-o), apare ca firească. 

Tot firesc se ridică însă și întrebarea: ce 
alte documentare de autentic foraj social am 
fi putut trimite în locul lor? Sau, cu alte cu- 
vinte, ce filme „sudate zdravăn la proza vieții” 
oferă cineaștii studioului „Alexandru Sahia” 
întrecerilor de anvergură internaţională ori, 
pur şi simplu, publicului de acasă? 

Cercetind cu atenţie producția ultimului an, 
ba chiar și ceva mai departe in timp, ne 
oprim cu destulă greutate asupra citorva ti- 
tiuri: Liniştea picturii, Întoarcerea in viață, 
Aritmetică realistă la Seini, Contribuţie romă- 
nească la tratamentul cancerului, tacem 
pentru el?, Economiile, cu ce incepem?. Peli- 
cule inegale, unele cu o problematică evident 
prea „provincială“, dar care au toate meritul 
rar de a fi incercat să depășească barierele 
unor simple consemnări imagistice „bine fa 
cute”. 

Trei dintre scurt metrajele mai sus menţio- 
nate au izbutit să pătrundă în exigentul con- 
curs de la Oberhausen, eveniment ce poate fi 
considerat în sine drept un important suces, 
indiferent de rezultatul final. lar totodată, 
drept un oportun prilej de a medita asupra 
rosturilor dintotdeauna ale nonticţiunii şi, mai 
cu seamă, de a reflecta cu maximă seriozitate 
asupra „sarcinilor imediate“ ce revin docu- 
mentarului românesc, asupra posibilităților 
latente, încă insuficient valorificate, de care 
el dispune. 


Olteea VASILESCU 


cronica animației 


Ce e nou în 
filmul de păpuşi? 


Ca orice om care „ţine“ o rubrică, trăiesc și 
eu momente în care îmi reproșez că n-am 
scris destul despre unele aspecte ale dome- 
niului de care mă ocup. Unul dintre acestea 
este filmul realizat de femei. Ce-i drept, nu- 
mele animatoarelor noastre ar putea fi numă- 
rate pe degetele unei singure miini: Tatiana 
Apahideanu, Luminiţa Cazacu, Liana Petru- 
tiu, Isabela Petrașincu. lată insă că o colegă 
vine să li se alăture, tinăra Flori Liceică, pa- 
sionată de genul de păpuși. Graficiană ca 
formație, ea s-a desprins din echipa lui 
Adrian Petringenaru și a inițiat un mic ciclu 
pentru copii, cu întimplări hazoase și tilcuri 
educative. După debutul cu Musafirul nepof- 
tit a urmat Soricelul fotograf și, iată, acum la 


În stilul păpușilor Muppets: 
firul nepoftit de Flori Liccică 


La Seat în SU 


incheiat pe al treilea, Întimplări de Anul Nou. 

Personajele sale aparțin unei lumi a poveș- 
tilor fără zine şi vrăjitoare. Protagoniștii sai 
coabitează și se gospodăresc la fel ca „cei 
trei purceluși” disneyeni. Ei sint: o vițea 
blindă și gospodină, un purceluş vioi şi bo- 
nom şi-un șoricel iute din fire şi eficient 
Traiul în comun este plin de mici aventuri ge- 
nerate de stingăcia sau naivitatea lor, dar 
mai ales, de apariția mereu amenințătoare a 
unui șiret vulpoi a cărui coadă este prevăzută 
cu fermoar. Venirea lui tulbură mereu liniștea 
căminului. După încurcături şi urmăriri vesele 
apare mereu happy-end-ul adus de victoria 
binelui, înlesnită de solidaritatea celor trei. 
Cadrul intimplărilor nu este o căsuţă pierdută 
în hăţișul pădurii, ci o construcție modernă 
dotată cu aragaz, aparate electrocasnice şi 
alte semne ale confortului modern. Relaţia 
personajelor cu aceste obiecte este adesea 
sursa unor gaguri. Decorul capătă aură fee- 
rică în Întimplări de Anul Nou unde eroii își 
consumă o parte din urmăriri pe sclipitoarea 
zăpadă. Tonul rămine însă tot al vioiciunii și 
seninei veselii. 

Urmărind în evoluție filmele autoarei, se 
poate constata un evident progres al mijloa- 
celor dar și al muncii regizorale. Păpuşile au 
ciștigat în elasticitate, iar mișcarea în com- 
plexitate. Ritmul episoadelor devine tot mai 
alert iar imaginaţia mai productivă în inventa- 
rea de gaguri. Filmul de păpuși are multe din 
virtuțile și servituțile filmului cu actori. Miza 


detaliilor și a prim-planurilor. 


în aceste zile, se p 
filmului de ficţiune, Mireasa din tre 
nariu de D.R. Popescu (Dore 


TEATRUL LUCIA STURDZA BULANDRA 
prezintă expoziţia 


TOMA CARAGIU 


văzut de 


ION MICLEA 


in scenă și unghiurile de filmare au un cuvint 
greu de spus în reușita unei secvențe. Regi- 
zoarea a înțeles importanţa acestor lucruri şi 
a învățat să limpezească dispunerea persona- 
jelor în cadru şi să folosească expresivitatea 


În ciuda simplităţii poveştilor, Flori Liceică 
nu și-a ales un domeniu ușor. După marele 
Trnka, filmul de păpuși nu a făcut progrese 
remarcabile. Este nevoie de multă fantezie și 
ambiţie pentru revigorarea genului. Tinăra re 
gizoare a pornit cu curaj pe acest drum și, cu 
modestie şi răbdare, încearcă să adapteze 


în cadrul festivalului 
de Lucian Bratu, după un see- 


Vișan şi Aurora Leonte) 


tradiția unor ritmuri și gusturi moderne. mar 
cate de mult simpatizatele Muppets. li uram 
ca păpușşile sale să dobindească aceeași 
faimă şi personalitate. 


Dana DUMA 


un actor memorabil, 
o expoziţie memorabilă 


Ce mult l-am iubit... 


Toma Caragiu! Uite-l, cu eternu- tular 
ușor incruntat, privind undeva în depărtarea 
luminoasă, uite-l învăluit în clarobscur, dus 
pe ginduri, liniştit, liniștitor, fire de poet, chip 
de poet, uite-l cu un prieten, uite-l cu un co- 
pac înmugurit, uite-l cu clinele în grădina de 
la Periș. uite-l pe aleea unui parc, uite-l pe 
stradă — „am onoarea!" — uite-l pe scenă în 
piesa... și în piesa... în anul... și în anul... ală- 
turi de... și de... şi de..., uite-l cu părul incil- 
cit, cu cearcâne apăsate, privindu-te drept în 
ochi, iubitor și mustrător, filtrind inegalabil, 
prin știutoarale-i lentile, candoarea şi cinis- 
mul, pastelul şi pamfietul, uite-l trăgind din 
țigară... Aşteptaţi să-și termine ţigara și sa in- 
ceapă. Auzi-l! „Zoe! Zoe!" Cuvinte, priviri, 


gesturi, mâști, texte, subtexte — inegaiaviie, 
inegalabile! — îţi iau cu asalt memoria, atrase 
în puternicul cimp magnetic al acestei expo- 
ziții de fotografii — „Toma Caragiu văzut de 
lon Miclea“. lon Miclea, autorul atitor alese și 
binecunoscute albume (601), și-a privit de 
astă dată subiectul nu numai cu ochi de ar- 
tist, dar și cu ochi de prieten. Doar o aseme- 
nea privire — nu numai talentată, dar și apro- 
piată, doar ea putea naște aceste fotografii 
„din interior“, care (neavind nimic „expozi- 
tiv”, nimic „studiat”) parcă nici nu mai sint 
fotografii, ci devin, ciudat, fragmente miscate 


» sonore dintr-o proverbială, enorma. geniala 
vitalitate, despre care nu se poate gindi și 
scrie decit mereu la timpul prezent. 
Primul impuls, după ce vezi expoziţia, este 
„s-o iei acasă“. Singura soluţie în acest sens 
ar fi un album, care ar putea include și „lite- 
ratura despre" Toma Caragiu. Un posibil 
motto al cărţii: „Se vorbește altfel de la Cara- 
giu încoace, se înțelege altfel un text, se ride 
altfel la o dramă, se moare altfel de ris"... 


Eugenia VODA 


prezenţe românești 
peste hotare 


Și în această lună cinematografia noastra a 
fost reprezentată în festivalurile internaţio- 
nale in special de scurt metraje: documentare 
si animaţie. Să le urmărim itinerariul: 

è Sofia (R.P. Bulgaria): Festivalul filmului 
despre organizarea şi automatizarea 
producţiei: inițiativa, regia Doru Cheșu 
și Tehnologie și un fir de praf de Ale- 
xandru Sirbu 

e Ostrava (R.S. Choslovacă) — Festivalul 
filmului despre mediul .inconjurător: Pe 
albastrul mării de Paul Mateescu, În lu- 
mea furnicilor de Mircea Popescu și 
Poluarea solului de Dumitru Dădiriat 

e Seatle (S.U.A.) — Festivalul filmului de 

ficțiune: Mireasa din tren de Lucian 

Bratu și Osinda in regia lui Sergiu Ni- 

colaescu 

Cracovia (R.P. Polonă) — Festivalul fil- 
mului documentar: Bătrinii de lon Visu, 

Poarta spre vecini de Sabina Pop și 

Poem dinamic în regia unui cineamator 

ajuns profesionist, Emanuel Teţ 

Cattolica (Italia) — Festivalul filmului de 
lungmetraj: deci, am fost prezenţi cu un 
film de ficțiune: Duelul de Sergiu Nico- 
laescu 

Zagreb (R.S.F. Iugoslavia) — Festivalul 
filmului de animație: Ani ic și Efec- 
tul unghiurilor ambele purtind semnă- 
tura lui lon Popescu Gopo, Arena de 

Zoltan Szilaghy, Nişte sticle de Mihai 

Bădică, Inima cea mică de Liliana Pe- 

truțiu și Balaurul care nu era ca toți 

ceilalți de Laurenţiu Sirbu. 


filme pentru mîine 


Un posibil scenariu 
inspirat 
de romanul „Fascinaţia'“ 


Nu-mi dau seama ce calitate aparte s-ar 
cere scenaristului indemnat să transpună ro- 
manul lui Laurenţiu Fulga, Fascinaţia; poate 
că forţa de a concentra, de a densitica prin 
imagine ceea ce epicul de sugestie pasională 
duce cu el şi prelungește obsedant. Din acest 
soi de dinamism întors, saturat de propria-i 
neliniște, scenariul ar trebui, cred, să domes- 
ticească o idee—două; drama Mariei, păti- 
maşa oricind pregătită să-și cinstească dra- 
yostea plătind-o cu toate sacrificiile. Apoi 
drama lui Luchian, ofițerul pustiit de război, 
urmărit mai ales pe front, dar și în... anchete 
de întrebările lui fundamentale, marcat de ele 
ca și cum un ochi scormonitor ar citi și s-ar 
prăbuși sub greutatea dureroasă a primejdii- 
lor, a descurajărilor, a alarmelor, a năpastelor 
şi răzleţirilor ireparabile. 

Ca şi în atitea alte pagini anterioare, Lau- 
rențiu Fulga râmine credincios paletei sale și 
simbolurilor ce ii caracterizează traiectoriile 
romanești. Sint, ca într-un grafic, simbolurile 
epocii războiului, simboluri ale îndoielii și ale 
setei de puritate, ale curajului și lașităţii. Tot 
ce mă nedumerește este că scriitorul a urcat 
pină la certitudinea din titlu. Parcă ar fi sunat 
mai uman și mai fidel tensiunilor expuse titlul 
nearticulat, încă nehotărit, Fascinaţie. Nu e la 
mijloc o simplă și secundară chestiune de 
limbaj, de preferințe fonetice. Accentul este 
de alt ordin: o fascinaţie îngăduie la o adică 
și altele, pe cind Fascinaţia fiind unică e în 
afara oricărei îndoieli... 

Dar, dincolo de acest detaliu, scenaristul 
va fi sfătuit să găsească pentru scrisul lui 
Laurenţiu Fulga, declanșator de interogații, și 
o supapă liberatoare. Ceva care să inseni- 
neze cerul încărcat al prozei în discuție și 
care să asigure demersului regizoral și filmic 
o ordine de priorități, mai intii dezolarea și 
moartea, pe urmă speranța, încrederea în 
adevărurile absolute. 

Mă mulțumesc să sper că un film după 
Fascinaţia de Laurenţiu Fulga nu va fi doar 
un film despre mutilările și pedepsele, despe- 
rările și execuțiile, frustrările sau demențele 
singeroase în cercul cărora ne închide uni- 
versul tranșeelor ori universul concentrațio- 
nar. Gindesc câ un film care să-şi caute 
punctul de sprijin în substanța cărții, dornic 
s-o apropie de spectatori, nu se va mulțumi 
să-i ilustreze înțelesurile de suprafață, cit ce- 
lelalte: umanist-revoluţionare. 

Plecind de aici, am putea saluta de pe 
acum acel scenariu inspirat de lumina rațiu- 
nii, singura în stare să ordoneze poverile vă- 
zute și nevăzute ale condiţiei noastre de mar- 
tori, ale condiţiei noastre de soldaţi şi de 
paznici ai omeniei. 


Henri ZALIS 


circulația 
filmelor 


de 
circulaţie 


Fie că e soare, fie că e ploaie — vorba unui 
cintece! dintr-un film de circulaţie destinat 
„celor mai tineri participanţi la traficul rutier” 
— primăvara, așa cam pe timpul cireșelor — 
fie că ele apar sau nu — patru instituţii impu- 
nătoare — Inspectoratul general al miliției, 
Ministerul Agriculturii și industriei Alimen- 
tare, ADAS și ACR invită presa la o prezen- 
tare de filme documentare cu tematică ru- 
tieră, realizate în cursul anului precedent fi- 
rește, de trei studiouri: „Al. Sahia“; „Anima- 
film" şi „Buttea”. Fie că sint documentare-do- 
cumentare, de animaţie sau de ficțiune, 
aceste filme lansează, an după an, același 
apel neobosit: „Atenţie! Circulaţi cu atenţie! 
Circulaţi, cine, cînd, unde? Păi, noi toți: pie 
toni mari și mici, șoferi amatori sau şofer: 
profesioniști, şoferi „de duminică“ sau de 
toate zilele, pe orice timp, dar mai ales pe 
ploaie, pe ceaţă, pe polei, pe zăpadă, 
oriunde, dar mai ales în oraș, la volanul maşi- 
nii, dar și pe stradă, circulaţi cu atenție. 
ochii pe șosea, dacă sinteţi la volan, cu ochii 
la mașini, dacă sinteţi pe stradă, cu ochii în 
patru în orice ipostază. Apelul este plin de 
subapeluri: pietoni, strada e pentru mașini, 
n-o traversaţi ca pe-o pădure. Conducători 
auto, nu daţi buzna peste pietoni în nici o si- 
tuaţie, dar mai ales cind sint pe „zebră”. Nu 
traversaţi prin spatele unui autobuz staționat, 
dar nici prin fața lui. Nu lăsaţi copiii să se 
joace în mijlocul şoselei că şoseaua nu e 
scuar. Nu plecaţi la drum fără sistemul de ru- 
lare verificat. Nu vă avintaţi în depășiri spec- 
taculoase că nu sintet? ia raliu. Nu și nu, și 
nu. Genul — pentru că filmul de circulaţie a 
devenit un gen — nu este greu, este ingrat. 
Filmul de circulaţie trebuie să instruiască fără 
să dădăcească. Trebuie să atragă atenția fără 
să pisălogească. Trebuie să arate urmările 
unor abateri de la legile de circulaţie, fără să 
sperie. Uneori trebuie să și sperie, dar numai 
atit cit trebuie. Cit trebuie, decid realizatorii, 
comanditarii, consultanţii.. Realizatorii sint 
oameni de specialitate. Comanditarii își cu- 
nosc și ne cunosc interesul. Cit despre con- 
sultanți, ce să mai vorbim, mai specialiști nu 
se poate, ei sint chiar „oameni de circulaţie”, 
ei sint de la inspectoratul general al miliției 


La obiect, cit mai la obiect 


Scopul acestor filme este nobil — ce poate 
fi mai nobil decit să protejezi viața oamenilor 
— intențiile sînt lăudabile, rezultatele nu 
odată pe măsură. Despre actuala prezentare 
opt filme din cele 25 realizate în 1981, s-a 
spus. in discuția de după vizionare, că a fost 
cea mai bună de pînă acum. Dacă mai bun im 
seamna mai variat, mai cu toate armele şi 
pentru toate gradele, dacă mai bun inseamnă 
selecţie strinsă, riguroasă, inteligenţă în ordi- 
nea prezentării, inteligență în sensul gradării 
de la sfaturi bune la rezultate proaste, de la 
cum se scapă cu viaţă la cum se poate pierde 
o viață, dacă mai bun înseamnă efortul reali- 
zatorilor de a stoarce o temă ca pe o lămiie, 
dacă mai bun înseamnă mai direct, mai con- 
cret. mai la obiect, atunci da, actuala prezen- 
tare a fost, nu știu dacă chiar cea mai bună, 
a fost oricum foarte bună. Directul și concre- 
tul s-au dovedit armele principale în majorita- 
tea filmelor prezentate. Reglarea tirului cu 
maximă precizie pe precizia temei a fost pre- 
ocuparea de bază a realizatorilor. Să spună 
clar Şi răspicat despre ce este vorba în pro- 
pozițiune, obsesia lor principală. La obiect, 
cit mai la obiect, iată cuvintul de ordine pen- 
tru majoritatea filmelor văzute, în mai 1982, la 
Casa de cultură a studenților „Grigore Preo- 
teasa", gazda tradițională a acestor vizionări, 
devenite și ele tradiționale. Cind „obiectul“ se 
întîmpla să fie foarte grav, sufletele sensibile 
sufereau în sală şi se mărturiseau, in discuţie, 
dar, în aceeași discuție, suflete nu mai puţin 
sensibile, doar ceva mai bărbate, susțineau 
gravitatea, votau pentru duritate. „Să nu 
abandonăm duritatea, atunci cind ea previne 
răul“ — sugera, în cunoștință, de cauză, șeful 
circulației pe Capitală, maiorul Alexandru 
Ruși. „Să fim sensibili cînd sintem la volan“ 


8 filme pe 


adresa 


autobuz făra sa te uiţi încotro o apuci. o | 
cursă cu motoreta cind nu ştii să conduci, 
o calatone pe tamponul tramvaiului Sau pe 

scara autobuzului, un moment de neatentie 
dubia, pieton-conducator auto: 180 de zile pe 
patul spitalului — comandă IGM, producător 
Studioul „Al. Sahia”, realizator Gheorghe 
Horvat, consultant maior lon Șerbănescu, co- 
laborator-preţios —Carmen Dumitrescu în ro- 
lul ei, adică de reporter specialist în întrebări 
incomode, cit mai incomode (,„lertaţi-mă, îmi 
dau seama că este o întrebare dureroasă, dar 
trebuie să v-o pun“). Sigur că trebuie! 180 de 
zile pe un pat de spital, în chip de realitate 
pentru un om sau altul, cu piciorul în ghips 
după ce s-a umblat pe el ca pe un pom cu 
fierăstrăul, după ce a fost „impănat“ cu tije 
de oţel, după ce a fost operat, o dată, de 
două, de trei,de șase, cu piciorul în ghips sau 
fără un picior (o femeie tinără, invalidă pe 
viaţă) nu e glumă. Semnul tragic al vitezei — 
comandă IGM, producător Studioul „Al. Sa- 
hia", realizator Constantin Vaeni, consultant 
locotenent major lon $Şoricică, răspunde la 
alt: unde poate duce... Răspuns mai puţin 
„singeros“. dar nu mai puţin cutremurător. 
Viteza, în cazul cu pricina, cazul fiind evident 
cel sugerat de titlu (dealtfel toate titlurile au 
fost date pe principiul cutiilor de conserve, 
care, culmea, conțin chiar ceea ce scrie pe 
etichetă), viteza deci a dus la 5 morţi și o fe- 
tiță orfană. „Mama și tata au murit”, iată cinci 
vorbe care zgiriie urechile cel puţin cit sune- 
tul unui fierăstrău pe os. Filmul urmărește să 
cutremure nu doar cu vorba, nu doar cu 
fapta de viaţă, ci și cu fapta cinematografică: 
construcție riguroasă, concizie in expunere, 
inspiraţie în rezolvare, deci, eficiență. Imagi- 
nea unei fetițe fără un picior așezată pe un 
scaun în fața porţii; imaginile unor copii imo- 
bilizaţi pe patul de spital înghipsaţi, agățaţi, 
rămași fără un picior, cu capul spart, cu bra- 
tele zdrobite: Remușcări pentru o viață — co- 
mandă IGM, producător IATC, realizator Mi-- 


dumneavoastră, 


despre cum să circulaţi la volan 
şi pe stradă, 

pentru ca să puteţi circula mult 
şi bine în viaţă 


propunea un suflet bărbat de gazetanţa și 
conducâtor auto, Florica Ichim. Părerile se 
întilneau și se ciocneau cap în cap: să arătăm 
lucrurile așa cum sint, așa cum se petrec, ba 
să nu le arătăm, e mai omenos și mai estetic; 
să nu se arate operaţii grele, cu dalta, cu fie- 
răstrăul pe osul dezgolit, ba să se arate; să 
nu se vadă prea mult singe, ba să se vadă, 
poate cu ocazia asta se vede și unde poate 
duce... Unde poate duce, ce? 

Unde poate duce, de pildă, o coborire din 


pe platouri: 


hai Dumitriu, consultant maior lon Şerbânes- 
cu. Remușcările sint ale părinţilor. Intrebare: 
Cind, unde, dar mai ales cum au ajuns copiii 
lor astfel?. Răspunsuri aproape identice: 
Într-un moment de neatenție, la capătul unor 
momente de nesupraveghere, în stradă — 
strada nefiind loc de joacă, nu-i așa?. Ceea 
ce cutremură nu este atit răspunsul unui pă- 
rinte sau altul, răspuns luat într-un tirziu, ori- 
cum mult după accident, cit imaginile obse- 
dant aceleași, imaginile copiilor chinuiți pe 


Faleze de nisip 


S-au reluat filmările la Eforie Nord, după o intrerupere de citeva săptămini 
în care au fost așteptate zilele de vară. Acţiunea filmului se petrece in 1982. 


Regia: Dan Pița. Scenari 
tor Rebengiuc, Carmen Gali 


ci. Casa Unu. În distribuţie: Vic- 
oraru, Gheorghe Visu, Valentin Uri- 


tescu, Ovidiu Schumacher, Magda Popovici (în fotografie, Carmen Galin) 


. “Foto: Victor Siros- 


+ 


biblioteca-digitala.ro 


| patul spitalului, reluate, rearătate. să se vadă, 
| poate că atenţia părinţilor ciștigă teren, poate 


că lipsa de atenţie pierde teren... Ce se mai 
întimplă cind... De pildă, Cind alcoolul il bea 
pe om — comandă a Ministerului Agriculturii 
şi Industriei Alimentare, producător Studioul 
„Buftea”, realizator Gheorghe Naghi, consul- 
tant maior Dumitru Ghineţ, reconstituirea 
unui caz real intimplat în judeţul Vilcea. Film 
cu actori. Un şofer pleacă să facă rost de vin 
pentru el, dar și pentru „șetu", şetu' nu vrea 
să-l lase, dar pină la urmă îl lasă, omul nu 
mai apucă să ia vin, pentru că se imbată cui, 
se suie astfel la volan, intră într-o baracă, în 
baracă se află niște tractoriști și... Cine e de 
vină? Pe banca acuzaților se află șoferul. To- 
varăşul inginer care l-a lăsat să plece la 
drum, deși se presupune că iși cunoștea 
omul, nu! În timpul discuţiilor, cineva propu- 
nea un film despre autorii morali din culpă. 
Aici ar fi fost exact cazul, dar autorii filmului 
au trecut pe lingă acel caz, preocupaţi pe 
bună dreptate, de fapta şi răsplata șoferului 
cu pricina. Tot la „ce se intimpla cind... "răs- 
punde și Sistemul de rulare. comandă IGM, 
producător Studioul „Animafilm“, autor Dorin 
Olăeriu, consultant maior Romeo Pușcașu. 
Ce se intimplă, deci, cind omul nu știe ce tre- 
buie să știe despre sus-numitul sistem de ru- 
lare în care aflăm, ni se spune clar și râspi- 
cat, În comentariu, starea pneurilor are o 
mare importanţă. Pentru ca să aflăm cit de 
mare este această importanţă, ni se arată mai 
întii unde duce necunoașterea acestei impor- 
tante iar ea duce la un accident cu șapte 
morți şi mai mulți râniţi... Suind spre capul 
listei, peisajul se îmblinzește: Circulaţia pe 
timp de ploaie — comandă ACR, producător 
Studioul „Al. Sahia”, realizator Ervin Szekler, 
consuntant m. Viasceanu, arată și explică 
într-un comentariu corect, precis, fără flori- 
cele, cum se conduce pe timp de ploaie 
in oraș sau afară din, pe asfalt, pe pia 
tra Cubică, in depâșire, in curba, pe scurt, in 
condiţiile vitregite de vitregia vremii. Roboţei 
și Creionei — comandă IGM, producător 
„Animafilm”, realizatori Dorin Olăeriu și Artin 
Badea, consultant maior lon Șerbănescu, 
face parte dintr-un serial de 12 filme și își 
propune să „călăuzească primii pași în circu- 
lație ai celor mai tineri participanţi la trafic“. 
Tonul și modalitatea reclamă un spectator pe 
la 3 ani şi-un pic, virstă ła care „cei mai tineri 
participanţi la traficul rutier" circulă, să spe- 
ram, deocamdată de mină cu mama. Așa în- 
cit, atenţie la nivelul adresantului. ŞI, în sfir- 
șit, primul film de pe listă: Zebra — comandă 
ADAS, producător „Animafilm“, realizator 
Adrian Petringenaru, consultant colonel Ghe- 
orghe Ene. Un film calm, așezat și metodic, 
despre cum să ne purtăm noi, pietonii, față 
de ei, conducătorii auto şi ei, conducătorii 
auto, față de noi, pietonii. Un comentariu in- 
teligent şi spiritual ne îndeamnă să fim politi- 
coși unii cu alții, politețe insemnind, în cazul 
de faţă, noi să nu ne băgăm pe sub mașini, și 
mașinile să nu dea buzna peste noi, cind tra- 
versăm pe zebră firește, pentru că altminteri 
treaba noastră. Strada este un riu — ne suge- 
rează comentariul, un riu se traversează 
peste pod, pentru noi pietonii, podul este ze- 
bra, așa incit să nu ne aruncăm în valuri. lar 
dacă, totuși, avem noi plăcerea asta, atunci 
cel puţin să ne facem o asigurare la ADAS.. 


După atitea fapte și citeva date 


Am pornit, deci, de la Zebra cea pașnică și 
am ajuns la 180 de zile pe patul spitalului. 
Ceea ce într-o vizionare însemna gest protec- 
tor al sensibilităţii spectatorului, într-un plan 
tematic care este, de fapt, un plan de atac 
impotriva pericolelor de tot telul pe care le 
înfruntă omul în circulația modernă, în- 
seamnă legătură logică între cauză și efect, 
drumul de la: așa se poate ocoli un pericol 
la: așa se plătește cînd nu ţii seama de sfatu- 
rile mai blinde sau mai apăsate, după caz, 
oferite gratuit de oameni care şi-au propus — 
şi se țin de cuvint — să ne apere, fie și impo- 
triva noastră. 

După vizionare. la începutul discutiilor. co- 
lonelul Victor Beda, din IGM, a comuni- 
cat citeva date citeva, nu multe, dar care 
spuneau mult despre rostul și rolul acestor 
filme. Într-adevăr, în condițiile în care 60 la 
sută din conducătorii auto sint amatori, iar 
din aceștia jumătate au obținut permis în ulti- 
mii 5 ani, în condiţiile în care parcul de auto- 
turisme în capitală este reprezentat de cifra 
care cu 10 ani în urmă număra toate autotu- 
rismele din ţară și din capitală, în condițiile în 
care traficul rutier s-a complicat, numărul de 
accidente a scăzut, iar în ultimii 3 ani cifra 
accidentelor mortale este mai mică cu 500. 
Utilitatea filmului de circulație nu poate fi 
pusă în discuție. În discuţie poate fi pusă cir- 
culația filmului de circulație. Cind, cum și 
mai ales, cit se vede el. El se vede, de pildă, 
la „Zilele filmului de circulaţie rutieră”, 
14—27 septembrie 1981 și are patru milioane 
de spectatori. El se vede la Direcţia circula- 
ției, el se poate vedea în școli, în cămine cul- 
turale, în fabrici, în uzine. El se vede, deci, 
din cind în cind. Dar oare la volanul mașinii 
ne suim doar din cînd în cind? Dar oare pe 
stradă ieșim doar din cind în cind? 

La apelul neobosit lansat de aceste filme: 
„Atenţie! Circulaţi cu atenție!“ ar trebui să 
alăturăm încă unul: Atenţie la circulaţia filme: 
lor de circulaţie! 


Eva SIRBU 


Criza mondială şi 
optimismul lui Fellini 


Fellini susține ca filmul pe care îl va incepe 
la Cinecittà, in iulie-august 1982, La Nave va 
(Vaporul plutește) reflectă, chiar din titiul 
său, propunerea unui pact cu publicul, bazat 
pe speranță: „La urma urmei, şi înainte de 
orice, vaporul pluteşte... E in aceasta expre- 
sie un fel de nădejde puțin forţată, poate 
chiar cinică, presupunind totuși o anumită 
complicitate cu publicul...” Celor care vor să 
înțeleagă speranţele care îl mai insuflețesc pe 
Fellini, pe o vreme cind atitea vapoare nu 
prea plutesc spre porturi şi golfuri însorite, le 
este absolut necesar să urmărească demon- 
strația sa — in cadrul unui interviu acordat 
ziarului „L'Humanité“ — care reprezinta 
după părerea noastră, una din cele mai lu- 
cide și plastice analize a crizei mondiale, re 
simţite ia nivelul unui geniu artistic contem 
poran. Speranţele lui au forţa de a fi clădite 
pe o realitate privită fără iluzii, rece, tâios 
energic 

„Astăzi situaţia e gravă din cauza crizei ge- 
nerale a circulaţiei filmelor și a transformarii 
suferite de însăși obișnuința de a merge la ci- 
nema. Imaginea cinematografului și-a pierdut 
prestigiul, farmecul, magnetismul, misterul 
Bombardamentul informaţional și imagistic 
lansat de televiziune a influențat percepția 
publicului. Hiperinformaţia, delirul informației 
duc la o dezinformare. Căci a spune totul e 


cinefilia, 
ca omenie 


Audio-privitor 
în tramvai 


Am inceput să primim materie bună pentru 
rubrica noastră, inaugurată recent. Extragem 
dintr-o scrioare mai lungă, extrem de intere- 
santă, a tovarăşului ION PETCU (Şos. Căţelu 
44, Buc ti) aceste reflecții 

„Acum citeva zile, mă aflam așezat pe 
scaun intr-un tramvai ce se indrepta spre 
centru. Lingă mine, În picioare se aflau trei 
copii. Un baiat cam de vreo 14 ani, o fetița 
cam de 12 și un al treilea, mai mic, el de fapt 
neparticipind la discuţia celor doi, fiind pro- 
babil tolerat. Problema în discuţie era la ce 
fiim să se ducă ei în dimineaţa respectivă. 
Băiatul enumeră titluri asupra cârora pare-se 
că ei mai discutaseră. Piedone..., Yankeii, Lu- 
pli... Poliţist sau..., lăsind fata să hotărască. 
La care ea, după citeva clipe de gindire, şi-a 
tormulat preferința cam în felul următor: 
„„-Yankeli! Da, dar nu are decit o singură bă- 
taie. De fapt sint două, dar bătaia adevărată 
nu e decit una..." incheind concesiv: „Da, pu- 
tem merge!“ Era clar că filmul mai fusese vă- 
zut odată, iar elementul de convinaere care-i 


un tel de a nu mai semnifica nimic, într-un 
haos caracterizat prin lipsa unui punct de ve 
dere. Este una. din cauzele pentru care cine 
ma-ul și-a pierdut forța magnetică de atrac 
ție. Totul trebuie să fie senzațional, exploziv 
Tot timpul. Nici o capacitate de a reflecta, de 
a seduce, numai şi numai șocuri. Aceasta 
«ste împotriva adevăratei misiuni a artei. Arta 
+. desigur, un mod de a comunica fermeca- 
tor, dar veritabila ei putere o descoperi cind 
incepi să te gindești la ceea ce ai văzut sa. 


facea să mearga din nou nu era, să zicem, 
subiectul sau jocul actorilor, nici măcar fru- 
musețea unuia sau a altuia, ca să nu mai vor- 
bim de modul de tratare, ci prezența celor 
două bătăi, chiar dacă numai una putea fi 
numită „bătaie adevărată“. Acest răspuns m-a 
pus pe ginduri şi m-a urmărit mult timp după 
ce ei au coborit, mai ales și pentru că venea 
de la o fată... Vreau să fiu bine înţeles: cine- 
matogratul este o artă în primul rind cu priză 
la marele public și trebuie să intelegem acest 
lucru. Dar? Dar ciţi spectatori nu mai aleg azi 
filmele, tot ca fetița din tramvai, în funcţie de 
cite bătăi sint în pelicula respectivă? Nu s-a 
găsit cine să-i învețe că se poate și altfel? Și 
nu e păcat că avem filme precum Croaziera, 
O lacrimă de fată sau Lumina palidă a dure- 
rii, care nu ajung decit la o infimă parte din 
masa spectatorilor? Şi chiar nu se poate face 
nimic, măcar pentru cei ce urcă treptele uni- 
versității?" 

Sintem in măsură så inaugurăm și o 
„Poştă” a rubricii noastre. VALERIA BOL- 
DOR, elevă a Liceului de matematică-fizică 
din Petroșani (str. Spiru Haret, bl. 9, sc. 1, 
ap. 1, Lupeni) găseşte că acea comparație in- 
tre Greta Garbo și Raquel Welch (stabilită în 
numărul 3/1982 de câtre Marga Gaţu) „nu e 
numai deplasată, ridicolă dar și revoltătoare 
Pentru V.B., Greta Garbo e incomparabila 
indiferent de gusturi și virste. Ea aduce in 
sprijin afirmaţia lui Bela Balasz: „Garbo re 
prezintă o frumusețea de opoziţie, adică o 
frumusețe care se opune trivialității mediulu 
în care a apărut, se opune brutalității și josni- 
ciei". „Cred, adaugă V.B., că toți am dori sa 
scriem ceva care să spargă cumva tiparele 
unei lecturi strict specializate de cinema, 
cum ne propune rubrica dumneavoastră, dar 
s-o facem în limitele decenţei pe care ni le 
impune geniul unui artist de talia Gretei 
Garbo“ 


Un personaj 


“fellinian 

(Casanova) 

în -interpretarea 

; unui actor 

fellinia 

(Marcello Mastroianni), 
într-un film nou 

al lui Ettore Scola 
aptea de la Varennes) 


citit. Or, asistăm din ce în ce mai des la reac- 
ţii primitive. Muzica e cu atit mai frumoasa cu 
cit e mai zgomotoasă, și s-a ajuns ca auto- 
mobilele să fie conduse de oameni care-și 
pun căşti la urechi. Observâm mutații foarte 
profunde, biologice, care nasc o nouă speta 
umană, în fața căreia te simți depâșit, ana- 
cronic, cu ochi și urechi din altă lume... Ati- 
tudinea publicului față de cinema s-a schim- 
bat și ea; chiar premisele cinema-ului s-au 
modificat. A face azi un film e o aventură a 


carei final ne scapă. Fiindcă probabil că nu 
mai există nici public. Aceasta îi duce pe oa- 
menii numiţi producători la un soi de frică al 
carei rezultat se rezumă la filmuleţe ieftine 
care încearcă să placă gusturilor celor mai 
rudimentare şi stupide. Nu ai idee (N.R.: i se 
adresează Fellini ziaristului francez, ca si 
cum acela n-ar cunoaște fenomenul...) ce 
liime se fac aici, pentru a satisface prostia 
cazărmilor celor mai obscure. Cinema-ul a 
devenit o captare imediată și foarte superfi- 
cială a bunăvoinţelor. Toate acestea — ca să 
nu mai vorbesc despre înmulțirea posturilor 
de televiziune, despre insecuritatea unui 
drum de-acasă la cinema, în săli frecventate 
de un public cu reacţii deseori dintre cele 
mai iritante — explică dificultățile pe care le 
incerc în creaţia mea. Eu nu sint un ziarist 
Eu nu cred doar în ceea ce văd, eu sint silit 
să și interpretez realitatea, să mă hrănesc cu 
experiențele mele și să le transmit cu subiec- 
tivismul meu. Eu cred in experienţa artistica 
şi în ideea că un scriitor, un cineast, un pic- 
tor, pot să se exprime doar acolo unde și-au 
fixat rădăcinile culturii lor. E imposibil sa 
schimbi aceste date și să spui: plec să trăiesc 
in America, unde voi explica americanilor 
cum e America. E un vis nebunesc, delirant 


Totuși (N.R.: şi acest „totuși“ işi capătă va- 
loarea sa patetică, de speranță vehementă și 
convingătoare numai după străbaterea aces- 
tor şiruri de contradicții, dileme și frămintări 
sumbre ale artistului), totuși sint obligat să 
fiu optimist. Altfel n-aș mai putea face nimic 
Cred că in această perioadă barbară trebuie 
sa-ţi ramii credincios ție însuși, să depui măr- 
Iurie despre ceea ce trăieşti, să încerci să 
spui ceea ce se poate spune, în limitele edu- 
cației și generaţiei tale“ 


Şi acest argument ultim în favoarea nădej- 
fei — cel mai fellinian dintre toate: „Şi-i mai 
spun că sînt optimist fiindcă sint convins câ 
imaginea omului care mai vrea să poves- 
tească altuia o poveste, nu e deloc pe cale să 
uspară. Va exista întotdeauna cineva, un om 
care va dori intens să-i povestească unui 
prieten de-al său, o idee, un vis“. 


Nu se poate ca Între noi, băieții (film ceh) 
să nu apară și o fată simpatică... 


hronicul 
vîrstelor 


e Fiica despre tatăl ei — Jane Fonda des- 
pre Henry Fonda: „E de-ajuns de chinuit, nu 
are liniște, îi lipsește increderea în el însuşi 
crede că n-a dat nimic celorlalți. li e frică 
Imaginea clasică a tatălui este a aceluia care 
te ia pe genunchi, -să te invețe cum så 
traiești. Tatăl meu n-a făcut asta niciodată cu 
mine. Trebuie să-l observi indeaproape și să 
primești, prin osmoză, ceea ce are de dat. De 
saptămini şi săptămini, e bolnav. Am produs 
Casa de pe lac („Oscarul“ pe 1982 pentru 
Henry Fonda), fiindcă vroiam ca tatăl meu să 
joace acest rol. Ştiam că putea fi ultimul lui 
rol. Stau tot timpul lingă el. Uneori, ore în- 
tregi nu spune o vorbă. Ne privim îndelung şi 
ncerc să înțeleg cum a fost viața lui, cum a 
tost el însuși. greu“. 


digitala.ro 


e Soțul despre soția sa — Philippe Noiret 
despre Monique: „E atit de important să a; 
lingă tine un om care te înțelege, care te 
vede cu un ochi exact, lucid, fără comple- 
zenţă. Monique m-a învățat să-mi schimb 
imaginea în film, să-mi asum fizicul ingrat 
Inainte de a o întiini, eram complexat și ju- 
cam fals. Sint pentru venirea la putere a fe- 
meilor, ele sint mai puternice decit noi". 

© Tată! despre fiu — Jean Paul Belmondo 
despre Paul, în virstă de 19 ani: „Îmi seamănă 
din ce în ce mai mult. Îi plac boxul, sportul, 
cinema-ul, mă regăsesc în el." De la 19 apri- 
lie, Belmondo-tată! lucrează cu Gerard Oury 
la filmul Asul așilor. Paul fiul-— după absol- 
virea bacalaureatului — e asistent de regie 
pe lingă Oury, la acest film. 

e Între noi, băieții este titlul unui film ceh 
dedicat acestei virste zise dificile, a adoles- 
cenţei. Cinci băieţi din camera 135 a unui cã- 
min muncitoresc se străduiesc să-și educe 
educatorul, poreclit și „Pistolaș“, un tip dur, 
încuiat, invulnerabil, antipatic prin aceea că 
are mereu dreptate, care folosește ca metodă 
pedagogică o inflexibilă deviză: „A ști să 
educi însemnă a şti să pedepsesti“. 


Toată lumea ştie cine sint cei doi şi din ce film e scena, 
dar regizorul, el, cine e? 


După 20 de ani 


Păcatul orgoliului părindu-ni-se. în acest 
caz, mai mic decit bucuria de a ne vedea 
confirmate ideile, vom spune ca demult n-am 
citit cu atita plăcere un studiu ca acela con 
sacrat in „Revue du Cinema” inr. 369/1982) 
de câtre Victor Roland Berard, unuia dintre 
regizorii cei mai dragi nouă (ne ingăduim sa 
citâm pagina 244 din „O viețuire cu Stan și 
Bran”), permanent ținut. în umbră și uitare 
deși el merită a fi învăluit încă și azi — la 


Travolta din Grease I e prevăzut 
în distribuția Waşului III 


exact 20 de ani de cind a murit, in 1962 — 
de lumina cea mai vie și mai puternică pe 
care o iradiază ținăra și seculara noastră isto- 
rie a cinema-ului. Inainte de a vă deconspira 
numele lui — căci atit de mare e tăcerea din 
jurul lui încit de o deconspirare e vorba — să 
arâtăm câ acest regizor este cel ce a realizat, 
pină în '43, in doar un deceniu de viață la 
Hollywood, unde a sosit din Europa, in 1932, 
următoarele frumuseți, ca să nu le spunem 
capodopere, pentru a nu fi socotiți exaltaţi 
Căpitanul Blood (cu Errol Flynn şi Olivia de 
Havilland, în 1935, primul film care a lansat 
acest cuplu nemuritor); Sarja brigăzii ușoare 
(in 1936, tot cu cei doi); Aventurile lui Robin 
Hood (in 1938, in co-regie cu W. Keighley, 
avindu-i ca protagoniști tot pe acela și pe 
aceea, film socotit, peste 40 de ani, la relu- 
are, în „Le Monde“, drept „cea mai frumoasă 
legendă transpusă pe ecran“); Îngeri cu fețe 
murdare (tot în 1938, cu Bogart și Cagney, în 
același an deci cu „Robin Hood“, auzi forță 
de inspiraţie!); Elisabeth și Essex (în 1939, cu 
Errol Flynn și Bette Davis); Virginia City (în 
1940, zis la noi şi Caravana eroică, avindu-i 
in frunte pe Errol Fiynn, Randolph Scott, 
Humphrey Bogart și Miriam Hopkins), Vultu- 
rul mărilor (tot în 1940, tot cu Errol Flynn); 
Casablanca (în 1943. al cârui generic e in- 


Aceste titluri lungi 
si aceste cifre scurte 
ca un croşeu la bărbie 


După Rocky ii — Rocky lii. Campionul din 
II trece ia frămintări interioare în Iil. Cu vir 
sta, pumnii nu mai decid totul; eroul desco 
peră că mai are şi suflet personal, zice pros 
pectul: „Vom asista la transformarea inte- 
rioară și exterioară a unui erou care încearca 
sa-și îmbunătățească viața particulară”. În Il 
regăsim principalii interpreți din |, în frunte 
cu Stal (nomber) one. Mai apare un personaj 
nou, un hoțoman tinår și obraznic, pus pe ja- 
furi și găinării, visind însă să ajungă și el „the 
champion of the world“, de unde ideea oa- 
menilor de presă că s-ar putea după Rocky |, 
1, II să vedem acest „Clubber“ unu, doi, trei. 
Fiindcă rețeta face furori: vom avea Grease 
il, Superman ili, Cacialmaua Il, Aventurile 
Arcăi pierdute il și, firește, Războiul stelelor 
HI. Nu-i vorbă că uneori Il e mai bun decit | 
cum a fost cazul Nașului, ceea ce indeamna 
lesne la ideea de Nașul Ili. În Nașul MÌ. ar 


scris copilirește in orice suflet de cinefil). 
Am numi! aceste citeva filme, binecunoscute 
și la noi, lasind voit deoparte filmografia lui 
abundentă şi după război, marcată și ea de 
citeva mari izbinzi (ca două „musicaluri“ cu 
Paul Newman și Elvis Presley!) complet ne- 
cunoscute la noi. De fapt, prea puţin știu — 
să zicem S din 10 spectatori obișnuiți — 
cine este cel ce-a dat Casablanca și Robin 
Hood, Elisabeth și Essex lingă Vulturul mări- 
lor. El este Michael Curtiz. Studiul lui V.R. 
Berard pune foarte bine în lumină trăsăturile 
acestei personalităţi, ale stilului ei pe care 
nu-l ezită a-l defini ca un „Curtiz touch“ (tușa 
lui Curtiz) adică un fel specitic, propriu celor 
mari, de a atinge și de a trata subiectul: eroul 
sâu este sistematic un romantic, idealist și 
idealizat prin încercări spectaculoase și deci- 
sive, un rebel ambițios aparţinind unei mino- 
rităţi oprimate de legi și războaie. Idealist, el 
râmine lucid, impregnat de un „pesimism vă- 
tuit" care-l propulsează în bătălii patetice, 
pentru cauze drepte care, vremelnic învingă- 
toare, nu-i liniștesc anxietatea bine tempe- 
rată; e! însuși un sceptic nemintuit, „Curtiz 
vede in frumusețea și noblețea spiritului ti- 
nâr, nesupus convențiilor (N.R.: de la Blood 
la Rick din Casablanca) singurele adevăruri 
într-o lume dezaxată. Curtiz invinge convenţi- 
ile inerente genului, evitind emfaza, grandi- 
locvența, printr-un constant umor subteran. 
Pe plan tehnic — scrie Berard — el nu dato- 
rează nimic nimănui și faimoasele sale ecle- 
raje expresioniste deţin în estetica filmului un 
loc la fel de marcant ca acelea, mai stinse, 
ale lui Lang şi Sternberg; mai mult, sensul 
ritmului și al acţiunii îl deosebește de toți cei- 
laiti, cu excepția lui Walsh, alter-ego-ul său, 
Cadrajele și montajul său aliază cel mai per- 
tect profesionalism cu o mare densitate emo- 
țională”. În sfirșit, pe planul artei actoricești, 
Curtiz a făurit acele personaje pe care auto- 
rul le socotește „curtiziene“, de la Errol Flynn 
la Bogart, de la Olivia de Havilland la Bette 
Davis, a căror filmografie nu poate fi conce- 
pută în afara celei a regizorului nostru. „Evi- 
dent, ca oricine, Curtiz avea defectele sale 
cel mai mare a fost acela de a nu-și prea lua 
in serios meseria, altfel iubită cu pasiune 
faptul că el trata cu aceeași rigoare eficace 
subiecte și genuri aflate la antipozi, ne obliga 
să-i iertâm asemenea excese... Dar pe planul 
consistenței formale, al poveștii și al impac- 
tului dintre actori și mijloacele de comuni- 
care, el a adus o contribuție de geniu pentru 
care cinematografia americană ii va rămine 
jatoare. Generaţia actuală de „lei tineri” ca 
Scorsese, Lucas, Spielberg, pare ieșită din 
mantaua și capa lui Curtiz ....— nu ezită să 
scrie Berard care conchide, în perfectă con- 
cordanţă cu sentimentele și vederile noastre 
estetice: „A-| ignora pe Curtiz inseamnă a ig- 
nora puterea de regenerare subversivă a ci- 
nema-ului american, bazat pe citeva imagini 
fundamentale care, durabil inscrise pe peli- 
culă, nu sint iluzii... Ne e îngăduit să visăm 
că vremea recunoașterii postume a meritelor 
lui Curtiz se apropie." 


Rubrica 
«Filmul, document al epocii 
Documentul, sursă a filmului 
este realizată 
de Radu COSASU 


urma să joace Travolta din Grease |, care n-a 
mai jucat în Grease Il, Olivia Newton-John şi 
Travolta, socotiți prea bătrini, fiind înlocuiți 
cu Michelle Pfeifer și Maxwell Caulfied, aflați 
la 21 și respectiv 22 (ani). La baza rețetei stă 
o idee hollywoodiană fixă și sigură: dacă fil- 
mul | a avut succes, atunci I] e sută la sută 
că va atinge cel puţin 30 la sută din încasă- 
rile lui |. Trei, patru, cinci, ar urma să aduca 
de la 30 la sută in sus, că altfel n-ar fi logic si 
nici avantajos. Ținind-o așa, adică trăgind tot 
profitul din criza de inspiraţie a scenarișților 
s-ar putea ca 7 să aducă tot atit cit 1. Încit 
n-ar fi exclus ca filmele să prolifereze unul 
din altul şi să se ajungă în cinematografie ca 
în fotbalul familiilor de pe vremuri: Sepi |, 
Sepi ll, Sepi Ii. Ce repertoriu fastuos ni se 
va întinde în faţa ochilor! Un singur titlu și o 
cifră țeapănă lingă el. Nici nu vor mai trebui 
titluri. Se va ajunge la numerotare și — ca in 
bancurile pe care și le spuneau doi mari c 
lecţionari, într-un tren, dindu-le numai numa 
rul, imediat izbucnind în ris — va fi suficient 
sa spui opt și vei înțelege că e ultimul Cop- 
pola. Ce fericire pe capul celor fără memorie, 
la cinema! De cite ori nu vi s-a întimplat să 
întilniți o fătucă, sau o mătușă, sau un unchi 
bâtrin care nu mai țin minte cum s-a numit 
ce-au văzut ieri pe bulevard. În viitorul domi- 
nat de cifră, va fi simplu și cu memorizarea 
titlurilor care, și așa, fie vorba între noi, şi 
ele, prea se lungiseră. Dar sintem siguri. așa 
cum cunoaștem noi speța umană, că și în 
acel viitor al lui Rocky 14, vom intilni nostal- 
gici după acele titluri care... ce frumos le zi- 
cea, dragă! ...Farmecul discret al burgheziei.. 
Acei oameni minunaţi și mașinile lor zbură- 
toare... 


https://biblioteca-digitala.ro 


atherine Deneuve 
în cel mai recent 
top al preferințelor 
publicului 
francez, 
pe locul 2, 
la numai două 
procente distanţă 
de locul I — Isabelle Adjani 


agendă 
de cinefil 


e Într-una din zilele repetiţiilor la filmul 
său Podul din Nord, a cărui acțiune se desfă- 
șoară, cum se zice, „în zilele noastre“, regizo- 
rul francez Jacques Rivette le-a dat actorilor 
principali, spre lectură, romanul „Don Qui- 
jotte," scris la începutul sec. XVII de Miguel 
de Cervantes: „Nu am de gind să adaptez 
această carte, dar de multă vreme doresc s-o 
recomand actorilor mei înainte de a începe 
turnajul unui- film”. 

e Cea mai importantă cinematecă din 
America Latină, aceea din Ciudad de Mexico, 
a fost mistuită într-un incendiu de mari pro- 
porții, cum capitala Mexicului n-a mai cunos- 
cut de 10 ani. Nici o cinematecă din lume n-a 
trecut printr-o asemenea catastrofă. O bună 
parte din patrimoniul cinematografiei mexi- 
cane a dispărut în flăcări, împreună cu o bi- 
bliotecă de 10 000 de volume care deținea şi 
o serie de desene inedite ale lui Eisenstein. 
Incendiul s-ar datora încălcării unor reguli 
elementare de securitate, care obligă la sepa- 
rarea birourilor și sălilor de proiecţie, de 
locurile unde sint depozitate filmele extrem 
de inflamabile. 6 000 de asemenea pelicule 
erau stocate în subsolul-de unde a pornit vil- 
vâtaia. 

e Un săptăminal japonez a dezvăluit că ac- 
tuâlul campion mondial de box la categoria 
pană, Katsuo Tokashiki, s-a calificat pentru 
finală (dealtfel ciștigată) într-un mod extrem 
de dubios. Pentru a disputa titlul, Tokashiki a 
intilnit într-un meci preliminar pe sud-coreea 
nul Kim Rion Hon căruia i s-au oferit inaintea 
partidei, în semn de prietenie, citeva porto 
cale. Sud-coreeanul le-a primit, le-a mincat, 
ca în ring picioarele să-i fie ca de lină, pum- 
nul ca de vată iar stomacul chinuit de colici. 
Portocalele — a stabilit o anchetă — aveau 
darul să taie orice putere a organismului. Mai 
există şi portocale nu chiar mecanice. 

e Mickey Rooney a realizat un proiect la 
care visa de 30 de ani: el a deschis, la New 
Jersey, o școală pentru actori de la 3 la 17 
ani. 

© Mel Brooks va filma un remake după fil- 
mul lui Lubitsch, To be or not to þe. (A fi sau 
a nu fi). Rolul principal deținut în urmă cu 40 
de ani de Carole Lombard, va fi interpretat 
de. Ann Bancroft, soția regizorului; nouă, 
această știre, ne aduce în minte unul din cele 
mai nostime calambururi vizuale, văzut cu 
ochii noștri la o librărie de pe Calea Doro- 
banţi, în luna mai 1982: în vitrină, pe trei tobe 
pentru copii, puse una lingă alta stătea scris: 
pe prima: „To-be“, pe a doua: „or not", pe a 
treia: „to be”. 


numită ako da OS 
singurătate te la C 
(Neliniştea E spic, APERA OORA EU calin o 5 
de regizoarea El pangiiponea ete a -plin REESS Eats Că 
Helga Schubert) | ic NOIU RE SEE a ERA Upa /eci ori ia ariei 


i d wea girul une 


ături de filme comi 


murăto: 


caută cuvintul c 
umi c ji i coli nost - a 
Eugeni; 
po i 
ini >) { Lp ine d 
per 
roducție n ji 5; 
propriii do re; uri irman, S Ozdani b Ci le bO 
ri 4 Divan i i r 
N 
) 


fo glorie de opt secunde 
(Steve: McQueen şi Barbarea P 
în Bopner îul) 


nția realizatorului r- 
e pilotul definitiv 
ate face leta într 


'st rol, numai cà în 


pelat intotde 


usțină int 


iint-Laurent! 


eta principalu 


jjinind ornam 
ornamentu nici ea drepi 
mp ce parte 


asi Po aT 
matic un 


aniculară, in 


Înlocuim „este 


er Roch: Cu 


ntruții unde aceiași con ict de castă se s luă și ris a el să se lase adesea furat o- Darocă excesiva „Mială Frumosu“ 


M-am ia ac A PIE | : sau un 
ilm al lui Di : Intoarce-te și mai pri- | - A ; ~ Ştefan Iordache — 


Ea din nou — 


excelent 


= 


1 
f 
t-imagin 
nterpretări 
lilmogr 
mai poliţişti 
Pygmalion 
și Galatheea 
(Roman Polanski 
à şi Nastasia Kinski) 
iutomobile 
Vi itel Ung: 
Nurburin 
urii 
E 


E 


N i i ii 


„Reintilniri 
cu filme românesti 


Au fost programate pe micile 
ecrane, în ultimele săptămîni, citeva 
fiime românești de real interes, care 
au meritat sau ar fi meritat să merite 
atenţia şi reflecția spectatorilor. Din 
păcate, prin programările curente de 
fiime românești la televiziune nu s-a 
„închegat“ încă ideea — avansată și 
în acest colț de pagină — că filmul 
românesc a înregistrat, în 1980, un 
an de virf al existenței sale. Mai este 
timp. E vară, premierele cinemato- 
gafice din producția naţională s-au 
rărit (pînă la dispariție) cum se în- 
timplă de obicei în aceste sezoane 
estivale. Televiziunea poate face 
— în tot acest răstimp — mari ser- 
vicii, în continuare, filmului româ- 
nesc, ideii de film românesc. „De- 
monstrația de calitate“ nu este greu 
de făcut: argumentele sint în ima- 
gini; rămine doar să le selectăm cu 
grijă și cu exigență sporită. Dar sa 
vedem, pînă una alta, cam ce-a cu- 
prins programu de televiziune la ca- 
pitolul „filme românești“ î 


în ultima 
perioadă? S-o luăm „secvență cu 
secvență“, aşa cum face colegul 
meu Aurel Bădescu în coloanele 
alăturate: 

e Mireasa din tren (Lucian Bratu, 
1980). Film „de suflet“, nu numai al 
meu, ci în primul rind al regizorului 
Lucian Bratu și al scenaristului D.R. 
Popescu (care a aşteptat destul de 
mulți ani ca ideea lui de suflet să 
devină film). Filmul? Nişte „ingeri 
trişti". Un băiat „fermecător“ și o. 
fată „fermecătoare“. Plutiri indife- 
rente prin viaţă. Pină la un punct, 
Apoi... Apoi, o neliniștită trezire. Pe 
micile ecrane, personajele își păs- 
trează marele lor dor de viață, can- 
doarea, lumina lăuntrică, cea de 
dincolo de fapte, mai mult sau mai 
puţin cugetate, mai mult sau mai 
puțin dorite. Doi interpreți de mare 
firesc în roluri temperamental-o- 
puse, Gheorghe Visu și Radu Ghe- 
orghe, o mireasă „de fâtmă“ (pentru 
care trezirea dintr-un vis urit e dure- 
roasă) și o mireasă adevărată în fi- 
nal, cu efect de... duș scoțian. Şi 
peste toți și toate, realismul poetic 
inefabil, cu „marca“ Lucian Bratu 


Să îmbogăţim viziunea noast 


(Urmare din pag. 5) 


ceselor, într-un cuvint are datele unui perso- 
naj obișnuit, neobișnuită fiind forța de dăru- 
ire spre binele semenului și ţării. Nu pot și 
cred că nici nu e cazul să construim teoretic 
un personaj pe care arta îl modelează după 
alte legi, dar în același timp tarele comune 
ale acestei categorii umane sint prea identice 
ca să nu ne întrebăm de unde sărăcia de mij- 
loace în conturarea unei viziuni reale despre 
el, despre omul care de cele mai multe or 
poartă greul răspunderilor asumate? Sărácia 
pornește, evident, tot de la săraca înţelegere 
a resorturilor omenești și sociale, de la o gin 
dire abuzivă în simplism privind universul lui 
spiritual. Drumul in cinematografie a fost 
punctat de citeva reușite privind viața activis 
tului de partid și nu este departe ziua, sint si- 
gur, cind vom avea şi alte pelicule, puncte vi- 
itoare de reper pentru izbinzile cinematogra- 
fice din zilele noastre. 


Activistul nu lasă via 


(Urmare din pag. 5) 


tual, compunerii sint atrase irezistibil. Nu 
este vorba despre o vagabondare voioasă, ci 
de o căutare febrilă, pusă sub semnul mirări! 
și al îndoielii, al refuzului și al erorii și, ma 
cu seamă, al opțiunii. Povestitorul „de. film' 

ca oricare alt povestitor, caută propria-i lume 
— adică, o viziune— în lumea mare a realità- 
ţii, propune lucrări întregi şi personaje (Şi nu 
o așa-zisă frumuseţe făcută bucățele, cum 
crede un căutător de „inadvertenţe” în „necu- 
noscutul“ cinematografic), restituind, astfel, o 
imagine în care lumea însăşi să se recu- 


20 


e Comedie fantastică (lon Po- 
pescu Gopo, 1975). „Valoarea de în- 
trebuințare“ a filmelor lui Gopo 
crește în raport direct proporțional 
cu timpul. Este o calitate pe care nu 
o au chiar toate filmele, ba aș zice, 
dimpotrivă. Dar Gopo a fost întotde- 
auna un vizionar. A gindit în viitor. 
Ideile lui, uneori în „pilule“, nu-şi 
fac întotdeauna efectul instantaneu. 
lar timpul aleargă după ele... Dem 
Rădulescu și Vasilica Tastaman scli- 
pesc. Cornel Coman mai ales prin 
rolul său („fiul meu, eu nu mai sint 
de milioane de ani“) este tulburător. 
lar finalul filmului, cu Gheorghe Mi- 
hăiță pe o plajă cu fete și mingi, în- 
tre pereții invizibili care-l țin departe 
de tot ce-i omenesc, e mai mult de- 
cit un final deschis, este un final 
de... Gopo. 

e Buzduganul cu trej peceţi 
(Constantin Vaeni, 1978). Modalita- 
tea cinematografică originală de tra- 
tare a unui subiect istoric aleasă de 
scenaristul Eugen Mandric și de că- 
tre regizor s-a validat şi în condiţiile 
unui film „de cameră“ oferite de mi- 
cile ecrane. Este firesc să fie așa. 
ocolind „spectaculosul exterior“, fil- 
mul și-a transmis mesajul la fel de 
bine (poate chiar mai bine) în con- 
dițiile unui „film de interior“. Chipul 
lui Mihai Viteazul conturat de Victor 
Rebengiuc va rămine, alături de in- 
terpretarea lui Amza Pelea din filmul 


roască. In epoca noastră, după părerea mea 
n loc aparte îl ocupă acele tipuri umane 
care, modeste, îmbrăcate în haine de fiecare 
adună în ele forțele esențiale ale vieții, își 
asumă roluri, optind, uneori tragic, în unicul 
spaţiu destinat existenței, numit istorie. Un 
asemenea erou e comunistul al cărui rol este 
să nu lase viața să lincezească, să nu permita 
ca umanitatea să se degradeze, iar ființei sa 
se răpească sensul. Vorbind despre un anu 
mit orizont estetic care mă atrage nu in- 
seamnă că sint mulțumit -de performanţele 
proprii. Tocmai chipul uman la care mă refer 


în lucru: Glissando 


După lași, Herculane, Sărata Monteoru, echipa Glissando continuă filmările 
in București și la Buftea. inspirat de nuvela „Omul din vis“ de Cezar Pe- 


lui Sergiu Nicolaescu, cu titlu de 
document cinematografic. 

e Labirintul (Șerban Creangă, 
1980). După „Speranţa“, lumea de 
ginduri a celor care pregăteau viito- 
rul în primele decenii din veacul 
nostru este conturată cu remarca- 
bile calități de atmosferă. Am revă- 
zut filmul cu interes, convingindu-ne 
încă o dată de modul serios, atent și 
responsabil în care regizorul știe să 
facă film. 

e Operaţiunea Monstrul (Manole 
Marcus, 1976). Ce „tripletă de aur": 
Toma Caragiu, Octavian Cotescu, 
Marin Moraru! Un Titus Popovici 
ironic și sarcastic, polemizind cu 
ideea comediei cinematografice ruti- 
niere, un regizor prins și el pentru o 
dată în mrejele umorului (un 
umor...“ altfel“) și o poveste cu o bi- 
cicletă galbenă minunat de minu- 
nată... 

e Duios Anastasia trecea (Alexan- 
dru Tatos, 1980). Un D.R. Popescu 
mai puțin obișnuit, într-un film de 
mare concentrație realistă. Şi cu o 
semnificativă deschidere spre meta- 
foră. Anda Onesa, după ce ne-am 
obișnuit cu gindul că poate fi o 
Anastasie, rămine, sigur (de la „Sep- 
tembrie“ încoace), o „descoperire 
cinematografică“ importantă a ulti- 
milor ani. 

e Despre o anume fericire (Mihai 
Constantinescu, 1973). Filmul 


3 


TO tripletă de au 


vazut ca ceva opus simpliticării, grandiloc- 
venței, automulţumirii, ne obligă aspirâm 
spre un cinematograf românesc modern, evo- 
luat stilistic, atașat unei sensibilități deschise 
si autentice. 


Omul care ne trebuie 


Urmare din pag. 5) 


specia descrisă mai sus, am reușit să înțeleg 
łot asa. prin modele și exemple concrete ce 


trescu. filmul e semnat Mircea Daneliuc (scenariul şi regia). In rolurile prin- 


cipale (şi in fotografie): Tora Vasilescu și Mih 


i 


Fato: Victör Stroe. 


t 


ela Nestorescu 


` 


A 
"Zi 


R 
; 


. 


acesta vine dintr-o perioadă în care 
aveam foarte puţine pelicule despre 
tineret. Pentru regizor (coregizor la 
serialul „Lumini și umbre“) rămîne 
unul dintre cele mai bune filme ale 
sale. Tripleta Tamara Crețulescu — 
Ovidiu luliu Moldovan — lon Cara- 
mitru, mai tineri cu un deceniu și 
ceva,- participă cu firesc la povesti- 
rea scrisă de Constantin Chiriţă și 
Andrei Blaier. Chiar dacă acest film 
despre o anume fericire vorbește și 
deapro un anume mod de a face 
ilme... 


Călin CĂLIMAN 


fiime pe micul ecran 


è Viață pentru Ruth (Basil Dear- 
den, 1960). Un film „cu teză“ (dar 
nu în sensul rău al cuvîntului). Stin- 
gaci, uneori chiar penibil făcut, însă 
generos în substanţă. intervine aici 
o problemă căreia, în chip ciudat 
(cel puţin pentru mine) văd că nu i 
se găsește (încă!) rezolvare. Pro- 
blema nu e tocmai nouă, ea se re- 
feră la criteriile selecției, ale alcătui- 
rii unui repertoriu. Ceea ce mă sur- 
prinde este persistența în eroarea 
(fiindcă eroare este) de a ignora 
faptul că o creație, cinematografică 
în acest caz, avind un suport tema- 
tic incitant, interesant, nu devine au- 
tomat, prin chiar această împreju- 
rare, și o creaţie validă din punct de 
vedere estetic. Altfel spus, ideile pot 
fi compromise prin „tezism“ (și 
acum folosesc sensul rău al cuvintu- 
lui). A nu confunda generozitatea 
sau, mai exact spus, impactul tema- 
tic cu valoarea artistică mi se pare o 
chestiune care nu ţine numai de 
axiologie, ci și, într-un anume fel, de 
morală. Ceea ce am spus pină acum 
este valabil, de pildă, şi pentru R& 
dăcini (Jesus Alvador Trevino, 1971) 
sau Dragostea unei temei (Jean 
Gremillon, 1953). 


e Căi inchise (Volker Schlöndorft, 
1972). Condiţia femeii, final deschis 
(ca să nu spun incert). Cinemato- 
graf cam sec după gustul meu, dar, 
poate, tocmai din acest motiv, deo 
răceală expresivă. 


e Zbor spre lună (Basil Dearden, 
1962). Comedioară. 


e E intotdeauna vreme frumoasă 
(Gene Kelly și Stanley Donen, 
1957). Reconfortant, dacă nu pentru 
altceva, cel puțin prin titlu. 


Aurel BĂDESCU 


inseamna și cum se comportă un adevărat 
activist de partid. Dacă Stoian și Dima (Mir- 
cea Albulescu și lon Besoiu) au fost credibili 
in Puterea și Adevărul, dacă Ilarion Ciobanu 
a cucerit publicul în Omul care ne trebuie, 
dacă profesorul Cristian (Victor Rebengiuc) 
care pentru mine tot activist de partid era, a 
emoționat o sală de studenți așa cum s-a in- 
timplat cind am prezentat filmul Orgolli la 
Academia Ștefan Gheorghiu, inseamnă că 
noi cineaștii: regizori, actori,operatori — am 
nvăţat cite ceva într-un domeniu al cunoaș- 
terii umane, unde experiența se transmite, 
unde fără un climat creator şi exigent nu se 
poate realiza nimic. 


(Urmare din pag. 5) 


că are funcţie de răspundere sau de simplu 
executant, trebuie să fie un activist de partid. 
in acest sens, scenaristul, regizorul de film 
trebuie să fie activist de partid, să militeze în 
opera lui pentru tot ceea ce este nou sau bun 
pentru tot ceea ce poate și trebuie imbunătă- 
tit. Tot în acest sens, scenaristul, regizorul de 
film trebuie să imprime personajelor sale 
concepția lui despre viață. De asemenea, 
cred că dincolo de personaje, în film trebuie 
să existe un spirit de partid. Și acest spirit de 
partid, depinde de cit se consideră regizorul 
activist de partid. 

Scenaristul, regizorul de film prin excelență 
sint cronicarii epocii lor. Oglindirea profun- 
delor mutații din România, oglindirea con- 
struirii unei noi societăți fără creatorii devo- 
taţi, activiștii de partid, indiferent de locul lor 
de muncă sau funcţie, este un nonsens. Pen- 
tru un regizor comunist, filmul trebuie să fie 
o imensă catedră pentru educarea socialistă 
a întregului popor. 


regizori celebri 


Să fi nutrit Rene Clair o simpatie secretă 
pentru români? Cert este că în 1930, cind 
afirmat din plin şi ca regizor și ca om de con- 
dei, cineastul se incumeta să ia de coarne 
taurul sonorului — ochiul său deja format o 
alegea, dintre candidatele la rolul principal 
pe Paula Iliescu (Illery). Partitura (cuvintul nu 
e deplasat pentru un film sonor şi vorbitor, și 
mai ales cintât) ce-i revenea protagonistei nu 
era deloc uşoară; pe lingă prezenţa fizică plă- 
cută și știința mișcării fiind nevoie de calitați 
„în premieră“: ureche muzicală și... măcar un 
firicel de glas. 

Pe acoperișurile Parisului, primul film so- 
nor al lui Clair și al Polei Iilery le va aduce 
amindurora faima internaţională. Această po- 
veste simplă cu oameni simpli, înfățișată sub 
forma unei comedii lirice, marchează — se 
ştie — un moment istoric din evoluția cine- 
matogratului. Dar datorită ei rămine fixată în 
memoria cinefililor de pretutindeni și silueta 
zveltă și grațioasă a compatrioatei noastre. 
Fără să tie o frumusețe, Pola avea trăsături 
fine, luminate de o privire inteligentă. 

În anul următor, Clair realizează Milionul, 
plasat în același mediu, de foburg parizian și 
folosind oarecum aceleași personaje. Dar 
noul film nu-l imita pe cel precedent. (Dealt- 
fel. niciodată succesul vreuneia din peliculele 


Ideea înfăptuirii unui film pentru a sărba- 
tori 35 de ani de la dobindirea Independenței 
naţionale a României, era fluturată cu fer- 
voare prin cercurile de virtuali cineaști reu- 
șind „să seducă“ și pe reprezentantul de la 
București al Casei Gaumont, Raymond Pelle- 
rin. Şi în timp ce tînărul regizor de la Naţio- 
nal, Grigore Brezeanu, se zbătea să facă rost 
de sprijinul financiar necesar înfăptuirii mult 
discutatului proiect, Pellerin în căutarea de 
subiecte autohtone cu priză la public... l-a fă- 
cut. 

Asigurindu-și colaborarea unei trupe cu 
faimă îndoielnică de actori — care întruchi- 
pau personalitățile istorice, filmul a fost însâi- 
lat în mare grabă, în mare secret (concurența 
de la Naţional nu trebuia să afle) şi mai ales 
cu o nonşalanţă la fel de mare. Premiera a 
fost anunțată pentru 29 decembrie 1911. Dar 
în dimineața respectivă o delegaţie de actori 
ai Teatrului Naţional: Aurei Barbelian, lancu 
Brezeanu, Vasile Toneanu (toți viitori inter 
preți ai filmului Războiul Independenţei) $: 
bineinteles Grigore Brezeanu (care făcuse in 
sfirșit rost de banii necesari), se adresau au- 
torităţilor pentru a opri această premieră. ȘI, 
într-adevăr filmul produs de Raymond Pelle- 
rin a fost oprit. Astfel la 2 septembrie 1912, 
are loc într-o atmosferā de mare elan patrio- 
tic, premiera adevăratului film al Independen- 
tei României, Războiul Independenței realizat 
de Grigore Brezeanu (primul lung metraj ro- 
mânesc, cu care s-a deschis omagial ciclul 
„25 de ani de arhivă”). 


În același program, două premiere mon 
diale științifice, care marchează istoria filmu 


stop-cadru 


Deci revedem Cuţitul in apă, după 20 de 
ani. ÎI revedem cu curiozitatea de a ne rein- 
tilni cu copilul teribil al cinematografului po- 
lonez, care între timp a ajuns o personalitate 
a cinematografului internaţional, a șocat și 
scandalizat, a impresionat și emoționat, a fă- 
cut să se vorbească despre el de bine și de 
rău, devenind nu numai un cineast dar şi o 
persoană controversată. 

Acum 20 de ani ştiam că Roman Polanski, 
tinărul absolvent al Şcolii de cinematografie 
din Lodz, a debutat răsunător cu un scurtme- 
traj-parabolă, Doi oameni și un dulap, și cå 
pnu său lungmetraj, acest Cuţit in apă, a 
ost imediat apreciat de critica internaţională 
printr-un premiu la festivalul de la Berlin 

Din perspectiva celor două decenii, Cuţitul 
in apă pare un rămășag pe care Polanski l-a 
pus cu sine însuși: acela de a face o dramă 
modernă în forme clasice. Este o dramă a 
culpabilității. O culpabilitate generală de care 
nu este absolvit nici unul dintre cele trei per- 
sonaje și, cunoscind predilecția pentru sim- 
bol a regizorului de atunci, o culpabilitate 
care se extinde asupra întregii spete umane. 
Bărbatul se face vinovat de crimă, femeia de 
înșelăciune și tînărul de minciună. Nici unul 
dintre ei nu este determinat de un mobil ex- 
terior, ci numai de propriile sale sentimente 
şi mai ales resentimente. Bărbatul îl urmă- 
rește pe tînăr pentru că e tinăr și nonconfor- 
mist. Tînărul îl urmărește pe bărbat pentru ca 
e bătrîn și îmburghezit, cu tot ceea ce are de 
invidiat și de detestat in această situație 
(bani, celebritate, suficientă. aroaantă. dis- 


sale nu l-a determinat pe Ciair så o tran- 
storme în rețetă). Pornind de la un bilet de 
loterie ce s-a pierdut, se iscâ o adevărată ur- 
mărire şi ea ocupă majoritatea secvenţelor. O 
urmărire nu tip Keystone ci una aproape co- 
regratică, spiritual susținută, punctată și co 
mentată de muzică. Apoteoza se produce pe 
scena Operei, și nu întimplător: coincid asttel 
două puncte culminante — în vizual (urmări- 
tori și urmăriți aleargă, se ascund, se camu- 
flează, bintuind pe scenă și prin culise în fim- 
pul spectacolului) și în sonor (prin impletirea 
muzicii filmului cu partitura respectivei 
opere). Într-o comedie muzicală cu accente 
satirice nici nu se putea altfel decit ca acolo, 
pe scenă, soprana să fie bătrină și obeză, iar 
tenorul — prea plin (de el). Rolul acestuia 
din urmă este jucat de Constantin Stroescu, 
un cintăreț de a cărui voce cei maturi iși 
aduc aminte cu plăcere. Clair a intuit fără 
greș că actorul român va fi în stare să etaleze 
într-o formă ilară toate ticurile meseriei (inţe- 
peneală, ifose, gesturi emfatice), dar şi să ia 
parte la acțiunea „celorlalți“ luptindu-se ca 
un leu paraleu, uitind pentru o clipă că este 
marele Sopranelli... 

Mai mult de 30 de ani și aproape 20 de 
filme separă aceste prime contacte ale lui 
Rene Clair de ultimul, de data aceasta total: 


Un ideal de frumuseţe de ieri și un ideal de frumuseţe de azi: 
Lilian Gish și Raquel Welch 


Jai 
wi 


-a 


turnarea în România a filmului Serbările ga- 
lante, o satiră la adresa războiului în dantele 
O experienţă de neuitat, această coproducție 
româno-franceză, pentru primul cineast din 
lume devenit academician (adevărat act de 
curaj din partea unui for prin excelenţă con- 
servator, adică recunoașterea cinematogratu- 
lui ca artă de câtre Academia Franceză, se 
produce în 1960) — pe atunci — sexagenarul 
Wakewitch, dar și pentru echipa romina 
Gheorghe Vitanidis, Sandu David și Gore lo- 
nescu, Marcel Bogos, Nelly Merola ori pentru 
actorii noștri. Frumusețea peisajului roma- 
nesc și nivelul profesional al colectivului de 
la „Buftea” îl determinaseră pe Renė Clair să 
aleagă țara noastră pentru realizarea come 
diei sale anti-războinice. 


Poate să fie doar fructul intimplării, dar 
faptul că debutul în filmul sonor, cit şi cinte- 
cul de lebădă al „celui mai francez dintre ci- 
neaști” (expresia îi aparține lui George Sa 
doul) — au fost legate mai mult sau mai pu 
țin de noi, nu poate, nu are cum să nu ne 
emoţioneze. 


La Buftea, un mare regizor francez: 
Rene Clair și un mare actor 
român, regretatul Gyorgy Kovacs 


lui românesc la distanță de zeci de ani, jalo- 
nind o adevărată tradiție științifică. 

incă din 1898 savantul român Gheorghe 
Marinescu inaugurează filmul ştiinţific de 
cercetare, înregistrind pe peliculă diferite tul- 
burări locomotorii ale unor afecţiuni ner- 
voase. 

Al doilea primat pe scară mondială este 
crearea „filmului sociologic“ datorat profeso- 
rului Dimitrie Gusti care, împreună cu o 
echipă de tineri cercetători, a realizat în 1929 
primul film de acest gen din lume: Drăguș, o 
zi din viața unui sat românesc. l-au urmat 
apoi altele mai reuşite: Cornova (1932), Şant 
(1935). 

Știința românească a ajutat cu prestigiul 
său cinematograful să-și consolideze un sta- 
tut profesional. Şi așa cum filmul francez își 
căuta la începuturile sale în tradiţia teatrală 
„ses lettres de noblesse", la noi cinematogra- 
tul şi-a aflat pedigriul în tradiţia științei romă- 
nești. 


Mușchetarii din Pig Alley este unul din pri- 
mele filme interpretate de Lillian Gish în re- 
gia lui David Wark Griffith, două nume cu re- 
zonanţă de legendă în istoria cinematografu- 
lui. Alături de ea (și odată cu ea) intra în 
echipa lui Griffith şi o altă foarte tinără 
actriță, Dorothy Gish, sora ceva mai mică a 
Lillianei. Pentru a le deosebi, Griffith le-a le- 
gat în păr cite o panglică: albastră pentru Lil- 
lian și roșie pentru Dorothy. Cele două fete 
au fost aduse în faţa marelui regizor de către 
prietena lor din copilărie, Gladys Smith, care 
iși făcuse deja în cinematograf un nume: 


Mary Pi . 
ry Pickford Georgeta DAVIDESCU 


è 


“ma: AP 


preț faţa de aproape). Femeia îl urăște pe 
bărbat din cauza agresivității sale și a mono- 
toniei vieții pe care i-o impune (toate gestu- 
rile cuplului de la minuirea parimelor și pină 
la jocul cu crocodilul de plastic sau cu 
bețișoarele de lemn sint automatisme ucigà 
toare pentru sentimente, pentru comunicarea 
autentică). Bărbatul se răzbună pe tinăr umi- 
lindu-! și apoi aruncîndu-l în lac, deși aflase 
că nu știe să inoate. Tinărul se răzbună pe 
bărbat sfidindu-l și prefăcindu-se că s-a ine- 
cat. Femeia se răzbună pe bărbat înșelindu-l 
cu tinărul, 


Povestea clasică de iubire și răzbunare de- 
vine aici o poveste de non-iubire și răzbunare 
ratată. Cunoscutul triunghi sri prin senti- 
mente se transformă într-un triunghi al inco- 
municabilității, pindei și demonstrației de 
forță. Vendetta nu mai atinge sacrificiul su- 
prem, ci se consumă grotesc ca și existența 
acestor oameni condiționaţi de propria lor 
mediocritate. 

Această dramă, în care valorile tradiționale 
sint răsturnate, este turnată într-o formă rigu- 
ros clasică: unitate de loc, timp și acțiune, si- 
metrie compozițională atit la nivelul întregii 
povestiri (prolog și epilog identic concepute), 
cit și la nivelul succesiunii și al construcției 
interioare a cadrelor (alternanța plan me- 
diu-plan general, combinaţia de linii verticale 
și linii orizontale). 

Ceea ce intuiam acum 20 de ani, și anume 
că lui Polanski îi plac demonstrațiile, s-a veri- 
ficat în tot acest răstimp. Ultima dovadă am 


https: 


Tess este demonstrația supremă: aceea că 
Polanski poate, dacă vrea, să tacă un film an- 


ti-polanskian. 
Cristina CORCIOVESCU 


avut-o de curind: Tess. Mulţi au fost dezama- 
giti. Unde este nebunia din Repulsie sau Ba- 
lul vampirilor? Unde este tensiunea din Fun- 
dătura sau Cartierul chinezesc? În felul său, 


sp E ai 
"Dramă modernă  îngfprme clasice, 


firul în. apă) i 


biblioteci 


într-un 
tot la Ho 


portul Batumi. Un membru al a 
milii ajunge o glorie sportivă, u 


(nici sărac, nicol b 


nul lui Janson 


4. 


se “restituie banii îndoit”. lună 


Katharine Hepburn impresarului c 
e vremuri Sarah Bernhard, te- 


roarca Impre sarilør} 


Primul film, S EASE Sia Pomtinuai i tal TA 
primul „O j 
de regie 
pentru 

icon a Pa E Dipa. DOn Robert Redford. 

nt Compátimitoare, cind acidi § Acum pregăteşte 

te de ğ al doilea film: 

Un bărbat 


17), inarmi: 
t şi un blit: 


"rind spre 


pma Loren 


pratenii 


mini) 
2 pentru că 


Fimbetul p 


de multe 


https://biblioteca-digitala.ro 


Spectatori, nu fiţi numai spectatori! 


scrisoarea lunii 


Gindind și trăind 
„Un adevărat film îți cere concentrare, dar cum să faci acest lucru cînd unii (pentru 
orice eventualitate) aduc și casetofoanele la cinematograf? Cind pleacă de acasă, ş-or 


zice: „dacă nu ne place filmul, o avem pe Barbra Streisand cu noi“... Gindindu-mă la 
cuminţii spectatori ai filmului mut, mă întreb: Oare numai apariția sonorului a făcut să 


avem astăzi spectatori gălăgioși? 


Am observat că astăzi facem o mare risipă de cuvinte. Sint momente în viaţă pline de 
sensibilitate care pot fi puse în lumină tocmai printr-o tăcere prelungită, momente în 
care cuvintele, chiar dacă sint rostite, nu se aud, devenind inutile. Ce minunate sint fil- 
mele în care se folosesc cuvintele atit cit trebuie, în care privirea și gesturile spun mai 
mult chiar decit un roman. De ce să ne placă mai mult un termen argotic decit un gest 
de tandreţe, de ce să admirăm mai mult frumusețea fizică decit cea a sufletului, de ce 
zicem că iubim filmul dacă nu știm cum s-o facem? Cu ce drept trecem în umbră un 
lucru fără de care soarele moare? De ce ignorăm lucruri mărunte care ne-ar putea 


conduce la a înțelege o capodoperă? 


Pentru cinematografia noastră. pentru a nu cobori spre ignoranță, hai să învăţăm a 


gindi!" 


Ana DRĂGHIȚĂ, 


nostru ar trebui să fie măcar reale, să nu pre 
zinte o lume falsă. Aici intervine și acea ne 


cunoaștere a transformărilor din agricultură, 
mare parte dintre regizorii noștri răminind la 
rotehnic“. Ca întotde- 
auna, concluzia finală a unei mese rotunde 
este: „e loc și de mai bine“. Dar parcă nimic 
nu se schimbă. Citind opiniile exprimate ar 
trebui să ne așteptăm ca următoarele filme 
din viața satului să fie capodopere! (loan Ni- 


un „Strict conflict 


coraș — of. poștal Oraș Petru Groza, Ștam- 
pila datată 26.4.82) 


Despre Irina Petrescu: „Am citit cu atenţie 


interviul Irinei Petrescu din cinema nr. 3/82, 


semnat de Eva Sirbu. Irina Petrescu e o mare 
actriță, nu numai în teatru — cum reiese din 


interviu — ci şi în cinema. Nu pot să uit crea- 
ţia ei în Duminică la ora 6. Poate că neincre- 


derea ei În cinema vine și din scenariile slabe 
care nu redau cu maximă expresivitate forța 


personajelor, îndeosebi a celor feminine. 


Scenariștii uită sau nu prea iau in serios per- 


sonajele teminine contemporane. Ele sint pu- 


ultimele filme „science-fiction”: „Sint un 
adept convins al genului dar ce ne-a oferit 
piața americană în ultimul an, sau mai bine 
zic ce-am cumpărat noi, nu sint decit niște 
benzi desenate pentru puști de 6 ani“, sem- 
nată de Alexandru lopșa, str. Pascal 39, Bu- 
curești). 

Bărbaţii: „Un film bun despre umanitate, 
familie, un film în care citeva scene fac să se 
nască inconfundabilul: cind maică-sa vino- 
vată își cere iertare, iar Pașa o acoperă cu o 
haină; cînd copilul mut dansează cu o frene- 
zie tristă, chapliniană; cind un palton nou de- 
vine ferteniță; cînd Polina privește prin sticlă, 
filtrind, înțelegind. Mai ales ințelegind — 
acesta este sensul filmului“ (Al, Jurcan — str. 
Principală 14, comuna Ciucea, jud. Cluj). 

Polițistul ghinionist: „Umorul francez să fie 
în criză? Acest nou film pare, prin sărăcia 
elementului comic, să ne ducă spre o aseme- 
nea părere.“ (Filip Ralu - Rossini 2, Bucu- 
reşti) 

Provinciala: „Marea revelație a sezonului. 
Atita naturalețe, atita degajare discretă, atita 
suferință neostentativă, atita luciditate.“ (Ovi- 
diu Tomulețiu, - str. Rahovei nr. 41, Bi. 32, 
sc.3, ap. 50. Sibiu). „Filmul lui Goretta are o 
sinceritate extrem de subtil expusă privirii, o 
forță tendențioasă prin care schematismul 
sufletesc capătă o nouă dimensiune“. (Valen- 
tin Dobre - loc. Mărăcineni, jud. Argeş) 


str. Poenița 69 București tine, pot să le numeri pe degete. Am fost fra- 
pat de rolurile Margaretei Pogonat în Orașul 


văzut de sus, Drum in penumbră, în serialul 


Filmul ro 


e Cadrul natural în care se desfășoară fil- 
mul e minunat, simţi mirosul crud al ierbii, 
simţi firele pline de rouă, melodia lui Radu 
Gheorghe te duce departe... Semnul Șarpelui 
imi aduce iarăși în sufiet scinteia de încre- 
dere care să mă facă să spun: „facem și noi 
filme ce nu merită pierdute“ — mai ales că în 
ultima vreme mă nemulțuriiseră citeva pro- 
ducții”. (Liliana Augustidis — str. București 
307, Călărași) 

e „Leopoldina Bălănuţă rămine pentru 
mine aceeași „femeie-personaj“ ca și în 
Nunta de piatră, ca și în Dincolo de pod, ca 
și în Gaiţele revelionului 1981. Am întotde- 
auna o mare încredere în personajele ei, şi 
alerg să văd filmele ori piesele de teatru în 
care ea joacă, alerg pentru ea. Dacă acum 
m-am dus la Semnul șarpelui iar de la cine 
matograf am tinut-o într-o fugă pină acasă, 
să văd la televizor piesa „Eu sint tatăl copii- 
lor”, tot pentru ea am fugit... N-am să renunţ 
niciodată la părerea mea că Leopoldina Bălă- 
nuță e o excepție printre excepții”. (Colea 
Rusu - str. Avintului 84, bloc 84, sc. C, ap 
17, Vaslui) 

e „Este un film bun. Mi-a plăcut. Mircea 
Veroiu şi-a creat un stil aparte printre regizo- 
rii noștri, un stil în care simt uneori influența 
lui Wajda. Sala in care am văzut filmul n-a 
fost plină. A funcționat bine prejudecata „fil- 
mului românesc“. Dar nimeni n-a ieșit din 
sală inainte de finalul filmului. Ceea ce inm- 
seamnă că filmul a prins și a captivat pe 
spectatori prin simplitatea și veridicitatea po- 
veștii. N-am trăit acele timpuri, dar filmul mi 
se pare credibil. Şi asta e mare lucru pentru 
un film românesc. Apoi ceea ce impresio- 
nează profund este imaginea realizată de Că- 
lin Ghibu. Am spus-o și o repet: Călin Ghibu 
este un poet al imaginii, poate cel mai bur 
din noua generaţie” (Bogdan Botăreanu 
Str. Liviu Rebreanu 11, bl. 49, ap. 26, Bucu 
rești. (În legătură cu imaginea lui Ghibu, 
altă observație a corespondentului Valentin 
Dobre - /oc. Mărăcineni, jud. Arges 
„Prim-planurile personajelor ca și ale naturii 
au o forță extrem de purificatoare, o minu- 
nată liniște a simţirii interioare”.) 

è „Cred că oricine vizionează Semnul şar- 
pelui își dă seama că se află în fața unui film 
ai cărui autori știu să gindească cinemato- 
grafic din toate punctele de vedere, evidenti 
indu-se în mod special scenariul lui Mircea 
Micu și regia lui Mircea Veroiu. Nu pot afirma 
cu toată certitudinea că acest film este ma; 
bun sau mai slab decit creaţiile sale ante 
rioare, fiindcă Mircea Veroiu este unul dintre 
puținii noștri regizori care, plasindu-se la o 
cotă înaltă a valorii artistice, nu a coborit sub 
ea şi nu s-a compromis. Ce mi se pare im- 
portant pentru maturitatea lui în Semnul șar- 
pelui e renunţarea unor căutări prea „artis- 
tice", doar de amorul artei...” (Nicolae Georgi 
- str. Mogoșeni 254, com. Lelsști, jud. Gorj 

e „Veroiu este fidel stilului său, obsesiilor 
sale. Un element important — focul, lumină- 
rile. Muzica fixează baladescul, dar mai ales 
în partea a li-a mi se pare a fi în discordanță 
cu noul sufiu epic, mai realist mai precipitat. 
Totuși, filmul are ceva nerotund. Totu-i pre- 
gătit minuţios, dar lipsește elementul forte 
care să coaguleze o concepție, care să tri- 
mită filmul spre zona împlinirilor.“ (AL Jurcan 
- str. Principală 14, com. Ciucea, jud. Cluj) 

e „Poţi să-l tai să vezi ce e înăuntru. Nu e 
numai culoare cu case, straie și cer, sau nu- 
mai gust dulce, acrișor (spune drept, nu-i așa 
că tot merele mai acrișoare îți plac mai mult? 
parcă te provoacă, te pun pe ginduri). E și 
miez. Simburi mici, uscați, care cad și ei, ca 
toţi simburii, în gunoi, gunoiul uitării sau al 
morţii. Uite insă că au mai rămas vreo 
doi-trei, pe care-i ţii în palmă și-i priveşti cu 
dragoste. Unul e bătrin, uscat, dar e frumos, 
parcă ar fi plins mult și ar fi trecut peste 


multe. Celălalt pare mai tinăr și mai trumos și 
ire un semn într-un colţ. Oare nu Hai muşcat! 
tu? Aşa o fi. Fiecare mușcă. Și șerpii și oa 
menii. ŞI lasă urme“. (Domnica Nasta — str 
Maria Rosetti nr. 31, București) 


Cititorii şi revista 


Filmul și satul românesc: „Am citit și eu 
ypiniile din nr. 3/82 la „Universul satului" — 
opinii interesante, opinii care demonstrează 
incă o dată că regizorii și actorii noștri sint 
onștienți de „calităţile filmelor românești in- 
spirate din acest ogor vast”, după cum $e ex 
prima un interiocuitor (N.R. — sic!). Mi-au 
plăcut şi opiniile lui Dinu Săraru și Nicolae 
Tic... Nu am pretenţia să fie realizate doar 
capodopere, dar filmele inspirate de satui 


Anul XX(234) 


București, iunie 1982 


Ecaterina Oproiu 


Trei scrisori 
ne-a trimis 
Dianu Popese u 
(Str. Gheorghe 
Dimitrov 11, 


cu aceeași 
unică 
Întrebare: 
„Oare de ce 
l-ați uitat 


pe 

Lex Barker — 
prietenul 

lui Winnetou, 
curajosul 

Old 
Shatterhand?“ 
Nu, 

nu l-am 
pe acel 
mort 
pe o stradă 
din New York, 
necunoscut, 
neluat 

în seamă... 


uitat 
Tarza 


Lumini și umbre, precum și rolul Dorinei La- 
zar în An 


primă mină. M-a impresionat această afirma- 


tie a Irinei Petrescu: „Se poate să te așezi pe 


marginea drumului şi să spui: gata, acum ma 


»dihnesc. Se poate. Dar nu trebuie”. (Nicolae 


Cazacovschi — str. Vasile Roaită, bl. 3, sc. A 
et. 1, ap. 7, Bacău) 


Filmul străin 


In spaţiu: "Nu era nevoie să facem atita 
drum pină la Jupiter ca să aflăm cum o duc 


unii pe pămint. Dar are și ambalajul rolul lui 
(Eduard Ursu, str. 23 August, nr. 42, bl. 42. 


ap. 18, Ploiești — şi o-altă opinie, tot despre 


Coperta | 


Mariana Mihu! și Ştefan lordache: doi 
foarte mari actori pe care teatrul și filmul 
românesc se pot bizui întotdeauna, în 
orice fel de roluri. 


N Fotogratie de Paul ULIERU / 


a merge mai departe, un rol de 


La capătul unei ode cam prea puţin argu- 
mentate, închinate Călăuzei lui Tarkovski, gă- 
sim următorul P.S.: „Scuzaţi deranjul și gre- 
șelile de ortografie inevitabile“. De ce „inevi- 
tabile"? Un film de forța intelectuală a Călău- 
zei nu te obligă să scrii măcar corect orto- 
grafic? Dar poanta cea mare este că scrisoa- 
rea nu conţine nici un fel de greșeli ortogra- 
fice! Atunci de unde atita vinovăţie incon- 
stientă? — ca să ne exprimăm în stilul fimu- 
lui. (Nu dăm numele și nici adresa corespon- 
dentului). 


(Urmare din pag. 13) 


„natura şi iubirea“, din care trăiesc doar 9) 
cu tot ce aceste cuvinte — familie și bătrini 
— cuprind în ele ca încărcătură emoționala. 
În filmul de animaţie Nişte sticle, Mihai Ba- 
dică, cineastul care caută mereu, caută idei, 
caută personaje, caută noi modalităţi de ex- 
primare, insuflețește citeva sticle foarte ambi- 
țioase. Atit de ambiţioase, încit atunci cind 
pică de foarte sus se fac foarte cioburi. Asta 
nu înseamnă că Bădică pledează pentru au- 
rea mediocritas. La, la, la..., al doilea film de 
animaţie românesc aparţinind lui Olimp Và- 
rașteanu, în ciuda titlului săltăreț și nepăsă- 
lor, atacă o temă gravă: stăpinirea energiei 
nucleare. Bucuria tinerii ei in friu, dar și con- 
secințele scăpării ei din mină. Filmele noas- 
tre, toate, au fost foarte bine primite de pu- 
blic și nu este un act de politețe formală din 
partea recenzentului cind afirmă acest lucru. 
Au fost blinde, frumoase și cuminţi. Prea 
blinde, prea frumoase și prea cuminţi pentru 
se așteaptă, astăzi, la festivaluri, de la ci- 
nematograf și mai ales de la scurt-metrajul 
documentar și chiar de la cel ne-documentar. 
In situația filmelor noastre, s-au aflat incă 
foarte multe altele. Dovadă că juriul a ales 
puţine din cele 53 de pelicule intrate în con- 
urs: doar 6. Un palmares foarte strins față 
je cite premii se dau, de obicei, la asemenea 
manifestări internaţionale. Deși, trebuie să re- 
cunoaștem, nu puţine sint documentele care 
ar putea deveni sursă a filmelor, rare au fost 
tiimele șoc, filmele boom, filmele dum-dum, 
sau — lăsind deoparte exclamaţiile și mai po- 
tolit zis — filmele care să spună lucrurile pe 
nume și adevărul pe șleau. Într-o lume ne- 
bună, nebună, nebună, lumea vrea să sanc- 
toneze nebunia. Dacă nu poate altfel, măcar 
prin filme. Măcar? 


CINEMA, 
Piata Scinteii nr. 1, București 41017 


LEI. 8. 


Cititorii din străinătate se pot abona adre- 
sindu-se la ILEXIM Departamentul Export- 
Import Presă, P.O.Box 136—137 — telex 11226 
Bucureşti, str. 13 Decembrie nr. 3 


Prerentarea grafică 
loana Statie 


Prezentarea artistică: 
Anamaria Smigelschi 


M 


>= 


Tiparul executat ia 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteii» — Bucureşti 


Un mare 
public opus 
ca structură ideii de 
majoritate silențioasă 


Fără sa boicoteze Cannes-ul, anul acesta, 
italienii au fost mai puţin prezenţi. Se rezerva 
pentru Festivalul de la Veneţia care va implini 
anul acesta 50 de ani. În marea competiție au 
intrat, totuși, două filme primite cu o simpatie 


„deosebită si explicabilă, pentru că într-o at- 


mosferă cu extravaganțe, adeseori cinice, ele 
aduceau un aer de normalitate caldă, 
aproape duioasă. 

Care sint aceste două filme? 1. Noaptea de 


San Lorenzo de fraţii Taviani, mereu insepa- 


rabili. Dacă aţi uitat, ceea ce nu cred, am så 
va reamintesc câ ei sint autorii acelui film 
nespi taculos, iconoclast numit Padre Pa- 
drone. Acum în vizor e un sat toscan, într-o 
noayi istorică. Fasciștii se pregătesc să 
arunce așezarea în aer. Ce va face această 
comunitate păstrată în amintirea autorilor, pe 


atunci doi adolescenţi, care acum zic că au 


facut acest film ca să-i oblige pe alţii să con- 
frunte „anii de plumb“ de acum cu „anii de 
diamant" de atunci. 1944 — ani de diamant? 
Da, zice Paolo, da, zice Vittorio. Au fost ani 
ingrozitori, dar în timpul acestor ani ingrozi- 
tori oamenii au trebuit să scoată din ei tot ce 
aveau mai bun și — e adevârat — şi mai râu, 
Azi, cufundaţi în fotolii moi, habar nu mai 
avem ce zace în nai... Filmul are un timbru 
special, foarte deosebit de filmele de Rezi: 
tenţă clasice. Tonul lui e tonul unei poveşti! 
transmisă din gurâ-n gură, din tată în fiu. Fie- 
care repovestitor adaugă ceva de la el: un ac- 
cent în plus, o simpatie, o antipatie suplimen- 
tară. Realitatea primă işi pierde rigoarea, dar 
capătă irizarea unui mit de care oamenii au 
nevoie şi pe care şi-l fabrică pe loc, cu actori 
de la fața locului, actori care-și aduc la tik 
mare părinţii, bunicii, copiii, caci filmul „are 
cincizeci de protagoniști“, iar satul are sute 
de locuitori de toate virstele și nu puţini din- 
tre ei vor trebui să dispară în luptele date In 
lanurile de griu. Tinerii fasciști și antifascus!: 
se impușcă sub ochii secaţi al bătrinilor. Mor 
unul în brațele celuilalt, în timp ce copiii 
spun poezii. Sufletul lor pur nu poate. ima- 
gina incă uritenia lumii. Ei mai cred cà omo- 
rul e un joc. 

2. Noaptea din Varennes, filmul unui eveni- 
ment istoric. Alexandre Dumas îl numea fap- 
tul cel mai important din istoria revoluţiei 
franceze, ba chiar din istoria Franţei. „Cind a 
urcat prima treaptă de la băcânia lui Sauce. 
nenorocitul de Ludovic al XVI-lea punea, de 
fapt, piciorul pe prima treaptă a propriului 
eșatod“. Din nou, e vorba deo noapte isto 
rică. 

Pentru că, oricit de greu ar fi, trebuie sa 
aleg unul din cele doua filme, să ma opresc 
la Noaptea din Varennes, film după mine, de- 
zavantajat, adică netrecut in palmares, dar 
zic eu, un film eveniment. 

Filmul nu se reprezintă doar pe sine. Ale- 
gindu-l, aleg o direcţie. Filmul anti-contiden- 
ţial, filmul care are curajul sà meargă des- 
chis, fără complexe, braţ la braț cu marele 
public. E adevărat, nu cu orice fel de mare 
public, Un mare public adult, participativ, in- 
format și implicat, contrar, ca structură, ideii 
de majoritate silenţioasă. 

Subiectul, ca să zic aşa, e pur franțuzesc. 
pentru cå e vorba de un sat din Franța deve- 
nit celebru din noaptea de 21 iunie 1791, 
pentru că aici, în apropierea graniţei, s-a 
oprit tuga sri Aici a fost prins și aresta! 
Ludovic al XVi-lea cu ai lui. 

Spre deosebire de alte filme inspirate de 
aceeași noapte din Varennes, deși e vorba de 
familia regală, filmul nu-l arată, nici un mo 
ment, nici pe ezitantul monarh, nici pe Maria 
Antoaneta care se afla de șaptesprezece ani 
în Franța, dar acum, pentru prima oară, intra 
într-o „casă obișnuită”. Zweig avea să spuna. 
mai tirziu, că între palat şi temniţă, casa 
aceasta, locuința băcanului Sauce, a fost sin 
gura ei paranteză populară. Dar Scola nu 
vrea să arate augustele persoane, nici macar 


într-o paranteză. La un moment dat se decide 


totuși să-i aducă în cadru. Din rege (imerpre- 
tat de Piccoli) nu se văd decit membrele inte- 
rioare, iar din ea, din regină, nu se vede decit 
un fald de rochie. În invalmășeală, cineva din 
mulțime urcă scara prăvâliei şi regizorul arata 
ce vede, ce poate vedea omul din popor 
două gambe în ciorapi de matase şi doi pan 
tofi cu cataramă, strivind în sus şi in jos o 
podea scirtiitoare. E clar câ Scola. a vrut s3 
schimbe optica tradițională. Pe el nu-l intere- 
sează nici drama regelui fugar care, fără sa-s! 
dea seama, îi împiedică pe salvatori să-l sal- 
veze; nici drama reginei preocupată de soarta 
lui Fersen. italianul Scola incearca să explice 
— şi nu-i greu să se facă înțeles — că Revo- 
luția franceză nu-i un eveniment care-i pri- 
vește “doar pe francezi, că, de fapt, revoluțiă 
începută în 1789 nu s-a terminat nici azi, de 
aceea regizorul arunca o punte peste 200 de 
ani. În film există o stare de complicitate in- 
tre trecut şi prezent. În scenele finale perso- 
najele ies, în haina de epocă, „din gura me- 
troului, pe o strada pariziană, ca să vadă ce 
le mai fac urmașii. Casanova (interpretat de 
Marcello Mastroiani) există în film și la virsta 
de 70 de ani, dar și sub formă de posteritat. 
Această voită învaimășeală a timpurilor dă fit- 
mului şi farmec, iar secolului o neobişnuita 


vizibilitate. În 1791, Casanova explică unui 
prieten de ce in acest an operele sale nu sint 
cunoscute in Franța. „De-abia după moartea 
mea, spune Casanova, respectiv Mastroianni, 
"pudrindu-şi nasul și aranjindu-și dantelele de 
la manșetă, de-abia post-mortem, memoriile 
mele au avut succes in Franţa“. 


Filmul s: petrece, asa cum zice titlul, într-o 
noapte, noaptea care sfirșește la Varennes 
sar începe la Paris, in apropierea Luvrului, la 
n stație de diligență. Ceva suspect se pe 


trece, parcă, în jurul diligenței de Verdun. Un 


Ludovic E 


al XVI-lea 


şi Maria Antoaneta EE, 
atit cit apar 


în Noaptea / ; 
din Varennes 2 E 
de Ettore Scola 
(schița 


regizorului) 


Palmares 


Premiul „Cea de-a 35-a aniversare“a fost 


atribuit lui Michelangelo Anto- 
nioni pentru identificarea unei le 
mei (italia) și pentru constanta 
actualitate a întregii sale opere 
d'Or in unanimitate, ex-aequo 
Missing. de Costa Gavras şi Yol 
de Yilimaz Güney 
Premiul special al junului: Noaptea ge 
„San Lorenzo de Paolo si Vittorio 
Taviani 
Premiul pentru regie: Fitzcarraldo de 
Werner Herzog, pentru puterea 
inspiraţiei şi îndrăzneala creaţie: 
Premiul pentru interpretare feminină: 


Palme 


Jadwiga Jankowska-Cieslak în O 


altă privire de Karoly Makk 
Premiul de interpretare masculină: Jack 
tominon, in Missing de Costa 


Gav 

Premiul zori imagine: Bruno Nuytteii 
în Invitaţie la călătorie de Peter 
Dei Monte 


construit 


_https://biblioteca-digitala.ro_____ 


“Un as cul 
tirgului de filme, 
dar nu 
“a festivalului s 


hoinar, despre care puțin mai tirziu aflam ci 
nu e altul decit un vestit scriitor, Restif de ia 
Bretonne, adulmecă senzaționalul. Normal’ 
Omul e şi ziarist, ba încă ziarist de ultima 
orâ. Fără să stea pe ginduri, ziaristul se im- 
barcă in speranța că.. 

Dintr-un anumit punct de vedere, filmul e 
pe. formula Diligenţei lui Ford. 
Avem de-a face, deci, tot cu o diligenţă. O di- 
hgenţă tip Arca lui Noe. Din fiecare specie, 
un exemplar: un magistrat conservator, un 
bancher, o primadonă italiană, un student ia- 
cobin, o aristocrata enigmatica, ba chiar și 


Premiul pentru scenariu: Jerzy Skolimow 
ski pentru Moonlighting 


Scurtmetraje 


Palme d'Or: Merlin sau cursul aurului de 
Arthur Jofte 
Premiul juriului (animaţie) Meow de Mar- 
cos Magalhaes 
Premiul Comisiei superioare tehnice s-a 
acordat lui Raoul Coutard pentru 
imaginea din Pasiune de 
Jean-Luc Godard 


“Camera de Aur: Să mori la 30 de ani de 


Romain Goupil 


Premiu! Criticii internaționale 
Yol — pentru „curajul civic şi 
fora cinematograficà a adevarului 
politic şi sociai" 

Premiul special: O altă privire de Karoly 
Makk, pentru „originalitate și luci- 
ditatea mesajului umanist... 

Premiul tineretului: 
Să mori la 30 de ani de Romain 
Goupil; 
ampa suspendat de Peter Got- 

ar. 


una bucatå negresa, camerista doamnei şi. 
bineînțeles, viitoarea iubită a tinărului iaco- 
bin. Personajele fictive sint amestecate cu 
personaje istorice reale, şi ele supuse unui 
„proces de mixaj semi-fictiv. Casanova a stră- 
„batut, într-adevăr, Franţa in acea perioadă. 
„Din timp în tmp evada de sub teroarea duce- 
lui de Waldstein, dar ducele avea grija să-l 
prindă pe drum și să-l aducă în biblioteca sa, 


căci bibliotecar era acum idolul. Nu se ştie 


dacă Restif de la Bretonne a fost în acea dili- 
gență, dar nimic mai potrivit decit ca obser- 
„ vatorul evenimentului să fie el, el care a cu- 
„ noscut atit de bine ultimii ani ai domniei lui 
Ludovic al XVI-ida; el care a scris Nopțile Pa- 
risului, Personajul. interpretat de Jean-Louis 
Barrault este seducător, complicat, insolit, 
așa cum a fost modelul inspirator, în acelasi 
„timp țăran, citadin, filozof, tipograf, vizionar, 
iibertin, reformator, un utopist „la jumătatea 
drumului între Sade şi Rousseau”. 

Un film istoric exemplar această Noapte 
din Varennes. Scola dă evenimentului o per 
spectivă istorică (il aguce, cum ziceam, pin: 
in Parisul de azi, cu puști pe patine cu rotile 
şi cu câști la urechi). Perspectiva — normal! 
— nu simplitică, ci nuanţează înțelegerea la 

` scara istoriei și la scara individului. „Casanova 
nu e conservator pentru că se agaţă de privi- 
legii, ci pentru ca se agaţă de amintirea unei 
“tinereţi triumțătoare pe care n-o mai poate 
„repeta, Hangiţele mai cad incă leșinate cind 
aud ca în faţa ior sta insuşi cl, imbatabilul se- - 
ducator. Dar ei, spargatorul de inimi, acum 
_ septuagenar, știe — şi Mastroianni „exprima. 
extraordinar această lipsă de iluzii — ştie. 

7ıc, că pentu el, Casanova, tot ce-i glorie se 
afla în trecut, în tinereţea lui triumfătoare, în 
maturitatea lui scandaloasă. Oriunde, dar nu 
„in viitor. 

Şi arestarea regelui este un moment plin 
ge nuanțe. Bâcanul din Varennes, care înde- 
plinește fapta istorică, n-are nimic de erou 
Omul e stios şi-la urma urmei plin de respect 
faţa de regala taţi Umilui negustoraș se je- 
nează sa-și aresteze regele, dar nu poate s: 
facă aitte! Si el și locuitorii satului au un tel 
de intuitie istorică Dacă vreţi, istoria le şop- 
tește la ureche că regele nu trebuie lăsat si 
treaca granita si ei, Într-adevăr, ei nu-l lasa 
sa treacă, 

Autorul filmului, Ettore Scola „este un obis- 
nuit al festivalului. In '72, festivalul îi prezenta 
Cea mai frumoasă seară din viaţa mea (după 
Durrenmatt); în '73, Cit de mult ne-am lubit a 
fost un triumf; în "76, ingrozitori, murdari, răi 
a primit, tot aici, premiul de regie. Zorii unui 
alt film de reputaţie internaţională, O zi deo- 
sebită s-au ridicat tot pe Coastă. în '78. In 

"80, festivalul i-a programat şi i-a premiat Te- 
rasa. În '81: Pasiune din dragoste. 

Chiar numai din citirea de mai sus se vede 
că avem de-a face cu unul dintre cei mai har- 
nici regizori italieni actuali. La activ aproxi- 
mativ de scenarii inainte de a trece la re- 
gie; 16 filme de lungmetraj în 18 ani, la care 
trebuie adăugate „lungmetrajele ne-comer- 
ciale“ și „filmele militante“ ca Lupta continuă 
ia Napoli — comanda comitetului cinemato- 
grane contra represiunii; Trevico Torino... 
ilm despre imigrația interioară: Le borgate di 
Pasolini anchetā asupra morii lui Pasolini. 
scurtmetraje electorale; interviu cu Amen- 
dala (PCI) etc etc. Unul dintre cei mai pro- 
ductivi regizori este, tară îndoială, unul dintre 
cei mai interesanţi, mai iritanţi, mai prezenţi, 

Demn de minut mi se para taptut că pe 
linga o chentela mereu improspatata şi me- 
reu lârgită, festivalul ține cu dinţii de o serie 
de valori sigure | la a căror impunere a contri- 
buit şi el, festivalul. De-a lungul anilor ele au 
intrat in nomenclatorul lui fix. Printre ei, An- 
tonioni, Wajda, Francesco Rosi, Forman. 
Coppola, Hamina, Kurosawa, Scola. Unii cri- 
tici ii numesc, nu fără un dram de maliție, 

„abonaţii festivalului”. Expresia poate fi 
exactă, dar maliţia e prost plasata. Unul din 
secretele longevităţii Cannes-ului este res- 
pectul pentru continuitate. El funcţionează și 
cind în statul major intervin schimbări și cind 
se înlocuiesc nume vechi cu nume noi şi, 
cind dau în foc dorințe de primenire. Nu știu 
ce se va întimpla de aici incolo, dar după 35 
de ediții, geniul Cannes-ului se numeşte 
adaptabilitate prin stabilitate. Încă odată se 
dovedeție că nu este suficient să lansezi idei 
bune. Ideile bune au nevoie — o nevoie vitala 
de suită in idei. 


Ecaterina OPROIU 


Nr. 


Anul XX(234) 


Revistă a Consiliului 
Culturii si Educaţiei Socialiste 
Bucureşti, iunie. 1982