Pamantul Stramosesc (serie noua) nr. 3, 1976, Buenos Aires, 88 p.

PĂMÂNTUL STRĂMOŞESC 


Director: D. Gazdaru 


SERIE NOUA 


o 



1976 




M r E X o S AIR E 8-1976 













PÂMANTUL STRAMOSESC 

8 


Director: D. Gazdaru 


SERIE NOUA, 

_ 3 _ 

1976 



SECRETARIATUL şi ADMINISTRAŢIA 
Buenos Aires, Charcas 3821, 1’ C 
Nicolae Şeitan 
1976 








CUPRINSUL 


3 


Articole 


1976 


C. Papanace, Omisiuni ji denaturSri la traducerea scrierilor Cîpilanului .. 5 


I. Omisiunile . 5 

II. Denaturările . 12 

D. Gazdaru, Limba şi Naţia . 1® 

III. Identitatea: Limbă - Naţie . 18 


Condiţionare reciprocă între limbă şi naţie (p. 18). - Pierderea lim¬ 
bilor; moartea neamurilor (p. 20). - Limba ţine locul patriei pier¬ 
dute (p. 22). - Stat naţional unitar e de neconceput fără limbă 
naţională (p. 23). 

IV. Minunea păstrării limbii româneşti în trecut . 25 

Apărarea limbii (p. 25). - Citate din cărturari şi oameni politici 
despre limbă şi naţie (p. 26). - Frumuseţea limbii naţionale. Criterii 
de valorificare (p. 30). 

V. Existenţa limbii naţionale primejduită peste hotare . 33 

Românii din afara hotarelor statului (p. 33). • 1. Românii din Sud 
(p. 34). - 2. Românii din Vest (p. 35). - 3. Românii emigraţi şi cei 
recent exilaţi (p. 37). . Factorii auxiliari ai destrămării naţionale 


din exil (p. 38). 

Amintiri 9i documente legionare 

P. Niculae^ La Siguranţă . • *..... 40 

N. Şeitan, Tabăra de muncă dela Carmen Sylva .. 44 

Literatura 

ÎON ToLEsCU, Cântec Martirial (Sonetele XIV - XXII) .»•* 4 • 49 

C E., Căpitanul - Biruitorul 4 . 44 . 4444 . 4444 . 444444444 . 4.4444444444444 54 













Note ei comentarii 


D. Gazdaru, [Evocare]. Intre epopee şi dramă (8 şi 30 Noembrie) . 55 

,, „ , Fără ocolişuri . 56 

, “ ... Mai îndurerat ca oricând .. .**. - 'Rcchiiitoriur lui V. 
lasinschi în procesul lui H. Sima . . • 57 

V. Iasinschi, Documentul din 18 Ianuarie 1954. V. lasinschi către H. Suna . 57 

N. Arnautu, o punere la punct . 

PamStr, Si o întrebare din partea Redacţiei. 63 

D. Gazdaru, O telegramă mustrătoare . 64 

V. Iasinschi, Textul telegramei adresată Conferinţei de Securitate şi Coope¬ 
rare Europeană dela Helsinchi . 64 

D. Gazdaru, Savantul Gr. Nandriş despre V. lasinschi şi Mişcarea Legionară 65 

Gr. Nandris, [Textul consideraţiilor] . 66 

N. Şeitan, Ambasadori modeşti dar autentici: Dorina Gabor . 66 

D. Gazdaru, Matei Hojbotă. Tenace luptător anticomunist . 67 

„ , Mişcarea Legionară şi Italia. Activitatea lui Niki Constantinescu 

în cadrul MSI-DN . 69 

„ „ , Agent — Patiens . 70 

„ I» » “Popas sufletesc” . ^5 

„ „ , Dela incurie la crimă . 

Necrolog 

V. IabinschI, La moartea lui Mile Lefter .... 84 

D. Gazdaru, La moartea lui Mile Lefter . 85 


OMISIUNI SI DENATURĂRI 
LA TRADUCEREA SCRIERILOR CĂPITANULUI 


I. O m i s i u n i 1 c 

Cartea Pentru Legionari, apărută în editura “Totul pentru Tară” 
la Sibiu, în 1936, a fost tradusă în diferite limbi străine, după cum ur¬ 
mează : 

In limba italiană, sub titlul: Corneliu Zelea Codreanu, Capo della 
“Guardia di Ferro” di Romania, Guardia di Ferro (Per i LegianărI), 
Roma-Torino, S.A. Casa Editrice Nazionalc, 1938-XVL [Cu o anexă 
întitulată Note di N. Şeitan]. 

In limba germană, sub titlul: Codreanu, Eiscrne Garde, Berlin, 
Brunnen-Verlag/VVilli Bischoff, 1939, cu o postfaţă dc G. I. Cirrogaru. 

In limba spaniolă, sub titlul: Corneliu Zelea Codreanu, jefe de la 
“Guardia de Hierro” de Rumania, Guardia de Hierro (Para los Lcgio- 
narios). Prologo de Radu Ghenca. Traduccion dc Antonio Bouthelier, 
Madrid, Editora Nacional, MCMXL, cu aceeaşi anexă ca în ediţia ita- 
liană, adică cu Notas dc N. Şeitan. Traducerea spanWă a aparut in 
realitate în 1941. 

In ultimul timp a apărut şi o traducere fraiiceză în “Editions Pra 
niethee. Paris 1938” [sic]. 

Spre deosebire dc ediţia italiană, spaniolă şi franceză, care au redat 
integral textul din “Pentru Legionari”, în traducerea germană s’au omis 
pcfitc 40 dc pagini. 

Capitolele omi<c în întregime sunt: 

1. Atentatul contra Ministrului Angelescu Iulie 1930 în care se 
arată împrejurările întâlnirii Căpitanului cu studenţii Macedo-Români, 
în duba care îi transporta la închisoarea Văcăreşti (pp. 360-364). 

2. Cum se prezenta Organizaţia Legionara în I932^1933, unde C㬠
pitanul menţionează cadrele mai principale din acea epocă şi face apre¬ 
cieri asupra lor (pp. 410-412). 


















6 


C. Papanace 


3. Fabrica de bancnote false de la Rafinori, Echipa Morţii (pp. 
418-430). Evident, prin eliminarea acestor capitole, sc alterează imagi¬ 
nea evoluţiei istorice a Mişcării Legionare. In acelaş timp, se privează 
cititorul străin de cunoaşterea unei serii de documente din care rezultă 
de câtă rea credinţă erau animaţi politicienii români, în denigrarea şi 
prigonirea Căpitanului şi a Mişcării sale de renaştere naţională şi 
creştină. 

Trebue relevat că aceste omisiuni nu s’au mărginit numai la aspec¬ 
tul istoric al Mişcării Legionare. Cum s’ar putea vedea şi din confrun¬ 
tarea textelor, s’au cenzurat multe paragrafe şi chiar pagini din care 
respira o profundă spiritualitate creştină ce reliefa originalul contur al 
doctrinei legionare concepută de Căpitan. Peste unele aspecte conjun'c- 
turale de politică externă, ele marcau diferenţele subsitanţiale de celelal¬ 
te mişcări naţionaliste din Europa. Sc infirmă prin aceasta calomniile, 
debitate de adVersarii de rea credinţă, că Mişcarea Legionară ar fi o 
simplă imitaţie a acelor mişcări pe atunci la modă. 

De aceea se naşte în mod firesc întrebarea: cine a avut interes să 
cenzureze gândiirile Căpitanului, atât pe plan istoric, cât şi pe plan 
doctrinar? 

Spre a avea un răspuns mai temeinic la această întrebare, găsim 
necesar să amintim, în prealabil, că iniţiativa pentru traducerea căr¬ 
ţii “Pentru Legionari” în limba germană a fost hiată chiar de Căpitan. 
Dar operaţia nu a putut fi dusă până la capăt din cauza că, între timp, 
la 16 Martie 1938, s’a deriănţuit marea prigoană. Căpitanul, Nicadorii 
şi Decemvirii au fost arestaţi şi răpuşi în noaptea Sfântului Andrei (30 
Noembrie 1938), pe când erau transportaţi cu' diiba de la închisoarea 
din Rânuiicul'Sărat, la Fortul Jilava. Ori, cum am văzut, cartea Pentru 
Legionari în traducerea germană a apărut în 1939, aproape 2 ani după 
a;a5inarea Căpitanului. Din acest fapt rezultă în med clar că omisiunile 
capitolelor şi schilodirea textelor s’au putut face fără ştirea şi voia lui. 
Sc cunoaşte cât de fermă era voinţa lui die a i se reda întregi şî nealte¬ 
rate gândurile. Chiar atunci când unele din ele ar fi părut inoportune. 
Acest lucru apare foarte clar şi din precizarea pe care o face el 
chiar la începutul cărţii când scrie: 

“In acest volum este scrisă povestea tinereţei mele de la 19 la 34 
ani, cu simţirile, credinţa, gândurile, faptele şi greşelile ei”. 

Precizarea că în carte sunt menţionate şi “greşelile” lui exclude cu 
desăvârşire un consimţământ al său, dat traducătorului sau editorului, de 
a se face omisiuni ori retuşări în textul original din ediţia românească. 

Penoana care s’a ecupat cu operaţia publitării cărţii Pentru Le~ 
gionari în limba germană, tradusă de un german, a fost G. Ciorogaru 
care, în acea vreme, îşi făcea doctoratul economic la Berlin. L-am 


Omisiuni la Traducerea Scrierilor Căpitanului 


7 


cunoscut în Germania în primul exil. Mi-a făcut impresia de un om 
isteţ, dar extrem de vanites, superficial şi cu tendinţe ariviste. Avea o 
structură sufletească care îl înupieidcca să simtă credinţa sau -să înţeleagă 
fencmenul legionar în substanţa lui genuină. N’avea un trecut de luptă. 
Fusese adtis în Garda de Fier de valul pcjAilarităţii pe care l-a avut 
Mişcarea înainte de marea prigoană. Sc afiHase unui grup de intelec¬ 
tuali cam de aceeaşi esenţă. 

Am fost nevoit sa fac aceste precizări neplăcute dar necesare, pen- 
trucă numai aşa s‘ar putea explica omisiunile şi mutilările scrisului C㬠
pitanului în tradfucerea germană. Prin acest clement neformat ca legio¬ 
nar, s’au putut produce sau exercita trei feluri de influenţe păgubitoa¬ 
re şi anume: 

1. Una pornită din vanitate personala* astfel au fost eliminate 
mai tcate textele unde sunt menţionate grupe de legiomari care, în dife¬ 
ritele etape din evohiţia Mişcării, s’au distins în lupta şi activitatea 
pv"ntru afirmarea şi propagarea crezului legionar. Aşa bunăoară, a fost 
omis în întregime —cum am spus— capitolul Cum se prezenta Mifcarea 
legionara în 1932-1933, In acest capitol Căpitanul face o serie de apre¬ 
cieri favorabile asupra diferiţilor camarazi care au dat dovadă de cre¬ 
dinţă legionară şi fapte creiatoare, pe tărâmul organizativ, al scrisului, 
tic. Faptul că în nici una din aceste citări nu figurează numele -^ău îl 
jena pe Cicregaru, cu atât mai mult cu cât el îşi atribuia titluri şi func¬ 
ţiuni pe care nu le avea. Si atunci a recurs la soluţia eliminării acestor 
texte incomode care îi lezau vanitatea. 

2. A doua categorie db omisiuni sc referă la texte care relevau mai 
accentuat spiritualitatea creştina a Mişcării Legionare sau aşa zisul mw- 
ticism legionar. Poale naţionaliştilor germeni, cu concepţia şi ritualurile 
lor păgâne, să nu le fi convenit această dimensiune creştină a Mişcării 
Legionare. Dar pentru legionarii cenştienţi, tocmai această trăsătură 
era aceea care contura mai bine originaliljatea ideologiei noastre. Prin 
ea se excludea în mod evident orice imitare de către Mişcarea Legionară 
a Nazismului german îau a Panteismului italian şi se desminţea totodată 
falsele afirmaţii puse în circulaţie de către denigratorii noştri. 

N’ar fi exclus să fi fost şi ceva sugestii din partea Naziştilor pentru 
eliminarea paragrafelor care reflectau misticismul legionar. Un legponai 
adevărat însă ar fi renpins» asemenea sogestîi, chiar eu riscul de a se fi 
împiedecat traducerea cărţii Căpitanului. Aşa ceva nu se putea aştepta 
dcla un neofit ca cel ^amintit mai sus» care n’a înţeles nimic din spiritua¬ 
litatea legionară. Mai mult: cunoscând tendinţele lui ariviste, n’ar fi 
exclus ca din servilism să fi sugerat el însuţi omisiuni ^re a fi pe pjac 
naziştilor cu care avea contact. 


8 


C. Papanace 


3. A treia influenţă nocivă pentru anumite omisiuni trebuc să fi 
venit de la grupul la c/ste se afiliase. In acest caz, problema este mai 
complicată. Ar fi nevoie de lămuriri de altă natură spre a fi explicată. 
Numai aşa s’ar putea înţelege unele omisiuni curioase şi cu totul arbi¬ 
trare, cum este cazul cu cele două caipîtole de care am pomenit mai 
înainte şi ariume: a). întâlnirea Căpitantillii cu studenţii Macedo-Ro- 
mâni în vara anului 1930, în duba care îi transporta la închisoarea Vâ- 
cărejti; b) . Reproducerile din “anumita presă” în care, cu vădită rea 
credinţă, se denigra Căpitanul şi Mişcarea Legionară ca o Mişcare 
anarhică şi teroristă, care s’ar fi pus în slujba hitleriştilor, şi care fabri¬ 
ca bancnote false la Răşinari sau primea ajutoare băneşti de la jidanul 
Max Auşnit, care ar fi sprijinit şi finanţat direct Garda de Fier (pp. 
415-425). 

Prin toate accate omisiuni în traducerea germană, s'a şters orice 
urmă de prezenţa elementului Maccdo-Român în Mişcarea Legionară» 
Nu figurează lancu Caranica (Nicadorul), Doru Belimade şi alţi lup¬ 
tători Macedo-Români. Nu este pomenit nici măcar Sterie Ciumetti, 
“pe care —cum scrie Căpitanul— Dumnezeu l*a afes pentru suflfetul său 
bun şi curat ca rouă, să fie, prin tragica sa moarte şi chinuire, cel mai 
mare martir al Mişcării Legionare” (pag. 362). Numele aceatui martir, 
fidel până la moarte, Căpatanul l-a introdus chiar în jurământul cu 
care se deschideau şi încheiau şedinţele legionare. 

Apare deci clar că omisiunile n’au fost întâmplătoare, determinate 
de cine ştie ce necesitate tehnică, ci deliberate. Ar fi să prelungim prea 
mult această expunere arătând toate dedesubturile care au contribuit 
la o asexrenea operaţie incorectă. O vcm fajce cu alt prilej. A*cum ne 
vom mărgini să emintim că Ja grujpul la cai^ se afiliase —direct sau 
indirect Ciorogaru— s’a pus în discuţie, într’o şedinţă legionară la care 
participase ca sîn^atizant şi profesorul Mihail Manoilescu, problema 
orientării politice a Mişcării Legionare după “cazul Duca,”. Acesta, 
luând cuvântul, a opinat şi chiar a pledat că Mişcarea Legionară ar tre¬ 
bui să iasă acum din faza măcedoneană şi, lărgindu-şi orizontul, să {wi- 
vea&că prcblemeje într’un mod mai reaHst. Această nouă orientare im¬ 
plica cd puţin o atenuare a influenţei elementului Macedo-Român care, 
pe drept sau nedrept, era considerat ca un exponent al intransigenţii 
legionare, atât pe plan moral, cât şi pe cel politic. Simptome ale aces¬ 
tei poziţii de rezervă, dacă nu chiar de ostilitate faţă de Macedo-Ro¬ 
mâni, n’au întârziat să se manifeste. Vom aminti pe scurt umil care a 
piwocat un incident destul dc grav. Ga urmare ai unor măsuri luate de 
guvernul grec de a interzice populaţiei Macedb-Române să vorbească 
public liir.ba ir.aiteină şi dt a aresta pe cei care nu respectau aceste 
măsuri samavolnice, studenţimea Macedo-Română din Bucureşti a fă- 


Omisiuni la Traducerea Scrierilor Căpitanului 


9 


eut un manifest dt protest. Toate ziarele liomâneşti în frunte cu Uni¬ 
versul şi chiar “anumita presă” au înregistrat, comentat şi înfierat fap¬ 
tul arbitrar. Ziarul “Buna Vestire” editat de Manoileşti s’a eschivat. 
Mai mult: un articol s^ris db Valeriu Câidu, care lucra în redacţia 
acestui ziar, n’a fost lăsat să apară. Faptul a provocat reacţiuni violente 
pe care le vom arăta cu alt prilej. Acu^ ne mărginim să subliniem^că 
s’a creiat o situţie încordată. Ca şi în cazul cu nesăbuitia bamipanic îm¬ 
potriva lui luliu Maniu, camarila carlistă nu era străină de această 
nouă provocare a Manoileştilor pentru ScocdCţea Mipcăfii Legiondre 
din *'faza macedoneană''. 

In acest sens s’a mişcat şi Ciorogaru care s’ai Ocupat cu traducerea 
cărţii Căpitanului. Printr’o infhenţă riSrec’tă sau indirectă, ei au reuşit 
.să-l determine a şterge orice menţiune dbspre elementul Macedo-Român 
în Mişcarea Legionară. Pornirea a fost atât de mare încât au preferat 
să elimine, cum am văzut, întreg capitlolul în care erau denunţate calomniile 
iuldeo-politicîaniste, numai şi numai spre a evita confcţuria acestui ca¬ 
pitol care avea următorul conţinut: 

Trei săptămâni a durat această odioasă campanie. In zadar au 
umblat disperaţi pe la ziare, ca să obţină vreo desminţirc, cei trei legio¬ 
nari de elită: Caranica, Sterie Ciumetti şi Papanace, cari dela 1931, 
datorită calităţilor lor de clară judecată şi de marc sinceritate trăiau 
zilnic cu mine, împărtăşindu-sc de aceleaşi griji şi ajutându-mi, pas cu 
pas, la greaua sarcină a conducerii unei organizaţii pe câmpul de luptă. 

Zadarnice sforţări, pentrucă toate aceste infamii care se aruncau 
contra noastră erau comandate. Ele nu vor avea decât un singur efect, 
de a acumula în suflete nedreptate peste nedreptate, calomnie peste calom¬ 
nie, lovitură peste lovitură, durere peste durere. Tineretul acesta Ic-a 
răbdat toate, a înăbuşit toate în sufletul său. Acum însă după atâţia ani, 
dacă aş voi să dau un sfat lumii, aş striga: Feriţi-vă de cei ce rabdă! 
(P. L., p. 425). 

Conivenţa simistă» Apare semnificativ faptul' că î'n cea de a IV-a 
ediţie germană a| cărţii “Eiserne Gatrie^’, apăi^tă de data aceasta m 
cc4c?cţia simistă “Omui Nou” la Miinfchen în anul 1970, mi /a făcut o 
completare cu textele omise în ediţia din “Brurmen^Verlag” din Berlin. 
Dacă din ircAive tctinke, ateste texte omise era dificil să fie interca¬ 
late la paginile respective, ele puteau, cel puţin, să fie reproduse ca 
anexe. Nu numai eă nu s’a făcut această qperaţie necesară, diar nu s’a 
redactat nici măcar o scurtă notă, prin care să se avertizeze cititorul 
german că, în acea ediţie, nu este redactat integrai conţinutul originar 
al cărţii Pentru Legionari, ^ 

Cu toate că şi Horia Sima manifesta aceleaşi re^rve faţă dc Cio¬ 
rogaru, totuşi a preferat să menţic traducerea făcută de acesta, cu toate 
omisiunile ei. Motivele erau de aceeaşi natură cu ale traducătorului şi 


10 


C. Papanace 


X 


dictau această conivenţa. El«te adevărat că în textele omise, ca în ca¬ 
pitolul “Cum se prezenta Mişcarea Legionară în 1933”, etc., era men¬ 
ţionat* şi numele său. Da^ felul şi poziţia care era rrtenţionat arăta 
că această poziţie nu corespundea deloc cu aceea pe care şi-o atribuia 
el sau partizanii săi. Pe djb altă parte, d'in motive meschine, îi convertea 
omiterea capitolelor şi ar altor texte în către Căpitanul rcSeva aportul 
adus de elementufl Macedo-Ro^ân în propagarea şi afirmarest credin¬ 
ţelor legionlare. Se vedb tă (aceleaşi suges/tii oculte pe care le<tu avut 
Manoileştii pentru '^scoaterea MişjcfLrii Legioripte din faza mcttedonea- 
na* le-a avut şi Horia Sima. Aşa se explică dfe'cc oamenii tu cate* s’a 
înconjurat, în mod făţiş, în cel de al* dbilea exil, tou fofst Sân Giorgiu, 
Seicaru, Manoilescu. Aceaştia făceau parte din camarila lui Carol şi a 
Lupeascăi şi deveniseră acum purtătorii de cuVârit, ‘"îsifetnici” sau parti¬ 
zani “fanatiti” lai “Comandantului”! 

O dovadă în phis că ei sie mişcă pe aceeaşi linie o constitue şi fap¬ 
tul că în “Histoire du Mouvement Legionnaire” pe care a scris-o în 
idtimul timp. Sima a făcut exact afeleaţi omisiuni pe cane le fătuse cli¬ 
ca la care fusese afiliat şi Ciorogaru cu trei decenii şi mai bine în urmă. 

Meschinăria sufletească a lui Sima ia forme patologice când în¬ 
cearcă să elimine, cât miai mult posibil, din istoria Mişcării Legionare, 
\jc Ilie Gârncaţă pe care, încă de la fundarea Legiunii, Căpitanul l-a 
fixat erarhic imediat după Ionel Moţa. Sima nu-f menţionează nici m㬠
car la procesul contra Gărzii de Fier când Ilie Gârneaţă figura printre 
principalii lacuzaţi. In fotografiile reproduse se înserează şi aceea a lui 
Nicolae Pătraşcu care, după ce şi-a renegat credinţa legionară şi a de¬ 
nigrat pe Căpitan, a murit cum a murit, dar lipseşte aceea a lui Steric 
Ciumetti care, deşi groaznic schingiuit, a refuzjat să spună unde era as¬ 
cuns Căpitanul, preferând moartea legionară. De aceea Căpitanul l-a 
proclamat drept “cel mai mare martir al Mişcării Legionare, a/l Rom⬠
niei Legionare”. De /asemenea se fereşte să reproducă fotografia Nica- 
dorilor (Niki Constantinescu, lancu Caranica şi Dom Bclimace) pentru 
a dovedi forţei oculte care îl manevrează că a “scos Mişcarea Legionară 
din faza macedoneană”. 

Coincidenţele în “omisiuni” nu se opresc numai la materia isto¬ 
riei. Ele se extind şi pe plan doctrinar (spiritual). Am văzut că în tra¬ 
ducerea germană s’au eliminat acele texte care reflectau mai genuin sen¬ 
timentul religios sau misticismul legionar. Faptul n’ar trebui să ne sur¬ 
prindă. Cei care au trăit în lagărele germane dela Rostock şi Buchen- 
wald cunosc perfida acţiune de denigrare a Căpitanului de către “bri- 
gadirii” lui Sima pe chestia misticismului sau religios. Intr’o conferinţă 
ţinută la Buchenwald, Gr. Racoveanu, după ce a discutat pe toate la¬ 
turile fenomenul legionar în lumina dogmelor creştine, califica acţiunea 


Omisiuni la Traducerea Scrierilor Căpitanului 


11 


gimistă ca o eroare gravă. Si o impietate. (Vezi: Mişcarea Legionară şi 
Biserica, pag. 18). Dacă această atitudine nu era etalată din acclaş ser¬ 
vilism observat şi la traducătorul amintit sau inspirată de vreo hmbă, 
atunci ea constitue, fără îndoială, o dovadă peremptorie că Sima şi cira¬ 
cii săi n*au înţeles nimic din esenţa permanentă a Mişcării Legionare. 
Este tocmai această dimensiune de mistică creştină care o diferenţiază 
substanţial de celelalte mişcări naţionaliste contemporane (fascism, na¬ 
zism) şi îi conferă un suflu ideologic transcendental menit să înfrunte tre¬ 
cerea anilor. Dovadă e că, pe când fascismul, nazismul şi alte surogate 
de aceeaşi esenţă au devenit ideologii perimate după ultimul războiu, 
credinţa legionară se afirmă cu mai multă vigoare. Mai mult, ea a deve¬ 
nit o sursă de inspiraţie pentru acele mişcări naţionaliste care vor să se 
regenereze spre a supravieţui. Cum rezultă din nişte documente ipublicate 
în importantul săptămânal italian “Europeo” din 8 August 1974, de 
tendinţă net antifascistă, Corneliu Codreanu apare ca o figură a cărei 
semnificaţie ideologică este mereu revendicată de ultimul fascism. 

Mistica legionară (susţine un tânăr şi autorizat fruntaş al acestuia) 
“este considerată chiar şi de cei mai înverşunaţi adversari, ca un feno¬ 
men afară din comun şi de necomparat cu nici o altă organizaţie po¬ 
litică contemporană”. 

O teză similară, dar axată mai mult pc factorul politic, s’a susţi¬ 
nut de către Profesorul american de la Universitatea din Los Angeles, 
Eugen Weber. Intr’o dare de seamă apărută sub titlul ‘^Codreanu mis^ 
tico e politico** în marele cotidian “II Tempo” de la Roma din 9 Sept. 
1970 se scrie: 

La al XlII-lca Congres Internaţional de Ştiinţe Istorice, ţinut 
recent la Moscova, tema de istorie contemporană care a stărnit cel mai 
marc interes, aţa cum au referit corespondenţii, a fost cea referitoare la 
fascism. Mari polemici a stârnit îndeosebi “corclaţiunea” prezentată de 
americanul Weber (rclatorul de bază fiind ungurul Lacko), care deplasa 
optica până acum consolidată a fascisipului ca instrument al capitalismul 
lui, pentru a susţine, în schimb, că el fu purtătorul unei opoziţii totale, 
revoluţionare a vechiului sistem social fi politic. Cu toate că Sovieticii 
au protestat. Weber a ţinut dur şi a insistat —pentru demostrarea tezei 
sale.— tocmai asupra caracteristicilor pc care fascismul le avu în Europa 
danubiană şi balcanică şi cu deosebire în România, asupra căruia a zăbo¬ 
vit (“dilungato”) cu specifica competenţă care îi derivă şi din faptul că 
familia sa este de origină română (pag. 3). 

Am găsit necesar să redăm aceste aprecieri —şi ar mai fi şi altele— 
spre a evidenţia cât de mare şi neghioabă apare erezia eimistă când 
impută Căpitanului “misticismul creştin” imprimat Mişcării Legionare. 

Din toate cele arătate mai sus, rezultă în mod clar că dxişmanii 
CăSpitanrtlui şi ai Mişcării creiatc de el au recurs la toate mişeliile, nu 
numai de a decapita Mişcarea prin uciderea şi denigrarea fundatorului 


12 


C. Papanac* 


şi animatorului ci, clar şi dc a*i denatura doctrina ci sublimă. Numai 
prin această denaturare se putea seca suflul ci vital, transformând-o 
asfel într’o mizerabilă unealta a diferitelor servicii manevrate dc for¬ 
ţele întunericului. 

Prin omisiunile semnalate mai sus se păşea la realizarea planului 
conceput dc sceleratul Carol II, prin Manoi’leşti sau prin alţi inşi de 
aceeaşi speţă, care urmăreau înlăturarea elementelor fidele Căpitanului. 
In acelaş timp, s’a început lansarea lui Horia Sima ca “şef al Mişcării 
eşit din prigoană”. Iar acesta, spre a se menţine pe noua linie, şi-a luat 
—în mod ostentativ— ca purtător dc cuvânt al conducerii legionare 
tocmai pe un tip suspect ca prof. Ion Sân Giorgiu pe care Căpitanul 
l-a dat în judecată pentru calomnie. Scria Căpitanul: “îl voi ţine minte 
după cum şi voi legionari veţi ţine minte pe toţi acei ce au îndrăznit 
să vă acopere cu noroi ca să nu vă vadă ţara carnea vie a rănilor voas¬ 
tre” (Circ. 119). 

A fost tocmai acest Ion Sân Giorgiu mesagerul care a dus la Bule¬ 
tinul “Danubian Press” din 4 Febr. 1950 declaraţia lui Sima prin care 
anunţa că **Mişcarea Legiorvccră e dezvoltata politiceşte şi nu va reap㬠
rea în forma Ui ca^ a existat până acum. Membrii ei îşi lua o iden¬ 
titate politica; în acest organism dada vor sâ intre şi Evrei, n'au decât 
sâ poftească**. 

Mai mult, în ultimul timp, în “Tara şi Exilul” îşi luase chiar rolul 
dc apărător din oficiu al “clasei suprapuse” (fanariote) contrazicând 
întreaga doctrină a naţionalismului românesc preconizată dc toţi marii 
Români în frunte cu Eminescu. 

Pentru toată activitatea lui nefastă, conştientă sau inconştientă, care 
a dus la asasinarea Căpitanului, ia denaturarea doctrinei legionare, la 
pervertirea sufletelor şi la capitularea Mişcării Legionare, Horia Sima 
a fost tot timpul, sub toate formele, manevrat de forţele oculte care l-au 
lansat. Anumita presă care nu ştia ce să inventeze pentru a denigra pe 
Căpitan, nu numai că n’a făcut caz când a izbucnit scandalul cu “Dosarul 
Ruşinii” dar, sub diferite forme, a încercat chiar să-l minimalizeze. 
Adversarii Mişcării aveau tot interesul ca această mizerabilă unealtă ^ă 
nu-şi piardă prestigiul, spre a putea fi folosită mai departe la distruge¬ 
rea sau la împiedicarea unei refaceri salutare a Mişcării Căpitanului, 
sfinţită cu atâtea jertfe. 


II. Denaturările 

Pe lângă omisiunile amintite în capitolul precedent, sc observă 
uneori, la traducerea scrierilor Căpitanului, nişte curioase denaturări 


Denaturări la Traducerea Scrierilor CapitAnUlui 

dc texte, care redau un sens exact contrariu ct‘lui urmărit dc Căpitan în 
originalul românesc. 

Semnalăm mai jos două cazuri: 

1. Intr’o carte întitulată ^^Varieties of Fascism**, apărută la Prin- 
ceton 1964 (U.S.A.), a Profesorului american Eugen Weber, se cons- 
tată o astfel de greşală. Sezisat de acest fapt, i-am scris pe data de 19 
.\prilie 1967 o scrisoare în care printre altele îi comunicam: 

... Dar pc lângă aceste probleme de ordin general, îmi permit să 
Vă semnalez şi o eronată citare din textul unei circulări care schimbă 
radical sensul ei. La capitolul The Wages of Violence din cartea Dvs. 
“Varicties of Fascism’* (Romania), referindu-Vă la circulara prin care 
Corneliu Codreanu anunţa presei dizolvarea Mişcării sale pcntrucă nu 
vroia să intre “din raportul de drept în raportul de forţă’*, citaţi textual: 
**This w€ do not accept. We were acting within the law, expresstng our 
btliefs,., If this is forbidden, our party'n reason for existence ends. We 
want to use force, We want to use violence” (pg. 103). 

In realitate textul original este următorul: 

“Deci suntem aruncaţi din raportul de drept în raportul de forţă. 
Pe acesta însă noi nu-l primim. Noi am înţeles să acţionăm în cadrul legii, 
manifestându-nc credinţele noastre. Dacă aceasta n’o putem face, şi daca 
orice manifestare de credinţă ne este interzisă, raţiunea dc existenţă a 
parUdului noeUu a încetat. Noi nu voim sâ întrebuinţăm forţa. Not nu voim 
sâ întrebuinţăm violenţa.,/* (Corneliu Codreanu, Circulări şi Manifeste, 
1927-1938, ediţia Il-a, 1941, Editura Mişcării Legionare, pag. 271). 

Confruntând ultimele două propoziţiuni din citatul Dvs. cu ultimele 
două propoziţiuni din citatul original reprodus mai sus, sc poate vedea 
clar că în cartea Dvs. a apărut exact contrariul decât cele ce a afirmat 
Codreanu. In original sc spune “Noi nu vrem să întrebuinţăm ‘orţa •.. 
fapt care rezultă şi din întregul conţinut al circulării, pe când in citatul 
reprodus de Dvs. se afirmă; “nu ne rămâne decât să facem uz dc orţă . c 
altfel şi în circulărilc următoare, cu deosebire în scrisoarea adresată Prof. 
lorga, ideia non violenţei apare într’o formă şi mai patetică. Sene Codreanu; 

“Nu veţi întâmpina nici Dvs., Domnule Profesor lorga, şi nici 
ceilalţi toţi care v’aţi asumat răspunderea unei sângeroase şi nedrepte 
opresiuni, nu numai nicio violenţă ci nici măcar o opunere. (Idem p. 284). 
Evident pc un citat denaturat şi concluziile ce sc vor trage vor fi eronate. 
Întrucât buna Dvs. credinţă nu poate fi pusă la îndoială, presupunem că 
aţi avut la îndemână o traducere greşită făcută poate dm neştnnţă sau 
poate din greşală dc maşină, la transcriere sau la tipar, în care s’« omis 
**NV**, schimbând radical înţelesul. Nu ştiu ce să cred. (*) 


(♦) Cartea Varieties of Fascism (1964) este prima lucrare a Prof. Eugen 
Weber în care se ocupă, pe lângă alte mişcări considerate “fasciste”, şi dc Mişca- 
rea Legionară. Fiind la început insuficient informat asupra fenomenului legionar, 
a inclus în această carte multe prejudecăţi şi chiar expresii ne la locul lor, folosite 
de adversarii acestei Mişcări. După un an 11965], a urmat o altă lucrare, in 
colaborare cu Hans Rogger, având titlul “The European Right” (A Hiitorical 



14 n .r Ir PapanaCE ‘ . > -- t- 

Prof. Weber a răspuns prompt la întâmpinarea făcută şi, scuzându- 
se pentru eroarea semnalată, a promis că o va îndrepta la ediţia urm㬠
toare. 

Cum rezultă şi din conţinutul scrisorii reprodusă mai sus, am ex¬ 
clus o denaturare intenţionată. Presupuneam mai mult o traducere gre¬ 
şită a textului de către cineva care nu ştia bine limba română. Dar 
n ar trebui exclusa şi ipoteza ca vreo mana ocultă, fără ştirea autorului, 
să fi suprimat din textul tradus pe “Nu”, alterând fundamental textul 
original. Convingerea că Prof. Weber este străin de denaturarea semna¬ 
lată. rezultă şi din felul cum a contemplat şi tratat fenomenul legionar. 
Cu cât a aprofundat acest fenomen şi personalitatea Căpitanului, cu 
atât s’a convins de originalitatea şi valoarea politică a doctrinei legionare. 

Am văzut mai înainte cu câtă ardoare, la al XlII-lea Congres In¬ 
ternaţional de Ştiinţe Istorice, s’a prevalat de fenomenul legionar, pen¬ 
tru a infirma teoria marxistă invocată de relatorul ungur Lacko care 
susţinea că fascismul este un instrument al capitalismului pentru a-şi 
putea continua spolierea maselor muncitoreşti. Prof. Weber nu s’a intimi¬ 
dat de reacţiunea vehementă a “tovarăşilor”. Prin doctrina şi lupta Căpi¬ 
tanului a dovedit tocmai contrariul. Adică o opoziţie totală, revoluţio¬ 
nară, contra vechiului sistem social şi politic al clasei dominante. Acest 
aspect l-a remarcat şi “The Economist” (Londra) când a recenzat stu¬ 
diul Prof. Weber privitor la Mişcarea Legionară. 

Apare clar ca atunci când un om de ştiinţă, de dragul adevărului, 
SC angajează cu ardoare să evidenţieze trăsăturile spirituale şi politice 
ale unei mişcări atât de hulită şi denigrată, prezentată ca o “imitaţie 
fascistă sau nazistă”, nu putea să recurgă 'la o denaturare intenţionată 
a unui text. Ar fi fost absurd. 

Si aceasta cu atât mai mult, cu cât concepţia religioasă pusă de 
Căpitan la temelia Mişcării Legionare, acum aproape jumătate de veac, 
când a fundat “Legiunea Arhanghelul Mihail”, începe să inspire şi 
alte mişcări populare. Este suficient să amintim de “socialismul” isvorît 
din Coran pe care l-au adoptat, nu de mult, unele ţări arabe ca Libia 
lui Gheddafi. 


Profilc), editată de University of California Press, Bcrkclcy and Los Angeles. La 
1966, într’un volum unde au colaborat mai mulţi autori, sub titlul **International 
Fascism 1920-1945”, Prof. Eugen Weber a scris un studiu cu metoda ftiinţified, 
despre Mişcarea Legionară sub titlul: n'he Men of the ArchangeV* în ]ournal of 
Contemporary History, I. Tot în acest cadru, a publicat recent [1974] voi. 9, N’ 2, 
1974, sub titlul “Revolution? Counterrevolution? What Revolution?”. Acolo 
tratează $i fenomenul legionar al Căpitanului în corelaţie cu ceilalţi factori 
politici contemporani. Pe măsură ce adâncea studiul, dispăreau şi prejudecăţile 
iniţiale. Specialitatea lui, în care s’a remarcat prin lucrări temeinice, a fost Naţio» 
nalismul in Franţa, 


Denaturări la Traducerea Scrierilor CapitAnului 


15 


2. O altă denaturare cam dc acclaş gen se constată in traducerea 
cirţii “Pentru Legionari” în limba franceză apărută în editura “Pro- 
methee” din Paris sub titlul “La Garde dc Fer” (Pour Ies L^ionnaires) 
în anul 1938 [sic!]. 

La pag. 363 sc scrie în traducerea franceză: 

A la suite de ce second avertissement, mes rapports avec M. Vaida 
cess^rent. M. Vaida sc fâcha contre moi. Jc ne pouvais cependant agir 
autrement que selon ma conscience. Appclc de nouveau a 1 instructîon, je 
fus arrct6. Mc voici encorc unc fois dans le panier ă saladc sur Ic chemin 
de Văcăreşti. Avec moi il avait sept jeunes gens dont je fis la connaissance: 
Papanace, Caranica, Pihou, Mamali, Anton Ciumeti, Ficada et Ghetea. 
Parce <jue j*avais Icrit un manifeste pour me solidariser avec Beza, jc 
franchissait de nouveau Ies portes quc j’avais franchies sept ans plus t6t 
avec cinq autres camarades. Lc hasard fit que je fus conduit dc nouveau 
dans la meme cellule. Dc nouveau, j’cntrai dans la chapelle ct j’allais 
regarder l’iconc de l’Archange Michel ,que j’avait quitt^e sept ans plus 
t6t, quand nous 6tions encore des enfants. 

Lă, en prison, j’appris ă connaîtrc ces jeunes gens aroumains, venus 
des montagnes du Pinde. Unc culturc s^rieuse, une hautc sant^ morale, dc 
bons patriotes. Des luttcurs, des vaillants, des hommes de sacrifice ... 

In ediţia românească (original) se scrie: 

In urma acestor două avertismente, raporturile mele cu Dl Vaida 
s’au rupt. Dl Vaida s’a supărat pe mine. Eu nu puteam însă proceda decât 
aşa cum îmi dicta conştiinţa. 

Chemat din nou la instrucţie, am fost arestat. lată-mă, aşa dar, din 
nou spre Văcăreşti. In aceeaşi dubă mai erau şapte tineri cu care fac 
cunoştinţă: Papanace, Caranica, Pihu, Mamali, Anton Ciumeti, Ficata şi 
Ghiţea. Făcuseră un manifest de solidarizare cu Beza. Am păşit din nou 
pe sub aceleaşi porţi, ca şi acum 7 ani in urmă, cu ceilalţi 5 camarazi şi 
printr’o întâmplare am fost dus în aceeaşi celulă în care stătusem atunci. 

, A doua zi, am intrat în biserică şi am vizitat icoana Sfântului Arhanghel 

Mihail, dela care am pornit acum şapte ani, când eram copii. 

Aici, în închisoare, am cunoscut bine pe aceşti tineri aromâni, 
plecaţi din munţii Pindului. Cultură aleasă, o înaltă sănătate mora¬ 
lă, buni patrioţi. Construcţie de luptători şi de viteji, oameni de jertfă. 

Aici am cunoscut în deaproape marca tragedie a Macedo-Românilor, 
această ramură românească, ce de mii de ani, singură, izolată in munţii 
ei, îşi apără, cu arma în mână, limba, naţionalitatea şi libertatea. 

Atunci l-am cunoscut ţ>e Sterie Ciumeti, pe care Dummezeu l-a ales, 
pentru sufletul său bun şi curat ca rouă, să fie, prin tragica sa moarte fi 
chinuire, cel mai marc martir al Mişcării Legionare, al României Legionare. 

Acolo gândurile şi inimile noastre s’au înfrăţit pentru totdeauna. 
Vom lupta împreună pentru neamul nostru întreg din Pind fi până dincolo 
de Nistru. Nici plângeri, nici intervenţii pe la toate guvernele, surde pen¬ 
tru Românii dc peste hotare sau de aici, ci numai o naţie românească 
puternică şi stăpână va putea rezolva toate problemele româneşti dc pretu- 
tindeni. Atunci, aceşti Români, răslcţi în lumea largă, vor fi aduşi în ţară. 



16 


G. l^APANACfi 


Căc. este nevoie de sângele lor al tuturor aici, unde Rominimea se luptă 
cu moartea. Si e bine sa se ştie, că în această luptă, au putut exista guverne 
care au deschis porţile ţării pentru miile de jidani şi care în acelaş timp, 
au interzis intrarea in ţară a Românilor de peste hotare. 

Am găsit necesar să reproducem şi partea dela sfârşit a textului 
.omancsc spre a reaminti cât de cuprinzătoare era viziunea Căpitanului 
jn care se înglobau Românii de pretutindeni, viziune pe care unii inşi 
ce-şi zic legionari, dau dovadă că n’au înţeles-o. 

Confruntând cele două texte, se poate constata uşor denaturarea 
făcută. 

In versiunea româneasca se scrie referindu-se la tinerii studenţi ma¬ 
cedoneni care erau în aceeaşi dubă cu Căpitanul: •‘Făcuseră [ei, Mace. 
doncnit] un manifest de solidarizare cu Beza.. 

In traducerea franceză se scrie: “Parce que j’avais hrit un memi- 

feste pour me solidariser avec Beza, je franchissait de nouveau Ies por- 
tes...” 

Apare clar că traducerea este inexactă fiindcă se atribue Capita- 
nulm paternitatea manifestului. Si fapt straniu, în textul francez această 
frază este sublimată [!], pe când în textul românesc lipseşte o asemenea 
subliniere. 

Denaturarea este tot atât de evidentă ca şi aceea pe care am vă- 
zut-o mai înainte în circulara cu lorga. Si în cazul acesta fraza respec¬ 
tivă este foarte clară şi nu devine susceptibilă de interpretări diferite. 
Dovada o formeză celelalte traduceri în limbi străine. Traducătorul în 
linrba italiană a scris: 

“Avevano fatto [questi giovani aromeni] un manifeste di solidarietâ 
con Beza”, (p. 299). La fel şi în traducerea spaniolă: “Habian lanzado 
[estos jovenes macedo-rumanos] un manifiesto de solidaridad con Beza” 
(p. 331). 

Dacă în primul caz (traducerea circulării de către Weber), s‘ar 
putea admite ca scuză ipoteza că traducătorul nu cunoştea bine limba 
română, o astfel de ipoteză nu s’ar putea concepe în cazul ediţiei fran- 
ceze,^ dat fiind că atât traducătorul cât şi îngrijitorul editurei “Prome- 
thee” din Paris sunt buni cunoscători atât ai limbii române cât şi ai 
celei franceze. Dacă s’ar exclude ipoteza că editura simistă s’a pretat 
?, de falsificare menită să-l prezinte pe Căpitan din ^^nevino¬ 

vat"' în ''vinovat'^ spre a da o justificare arestărilor samavolnice, atunci 
ar trebui admisă cealaltă ipoteză şi anume că o nouă ocultă a 
făcut la tipografiile respective operaţia falsificării textelor. Oricum, apa¬ 
re clar că vorbele Căpitanului care arătau inocenţa lui au fost preschim¬ 
bate în cuvinte din care să rezulte recunoaşterea vinovăţiei lui! Se vede 


f)ENATURARI LA TRADUCEREA ^CRIERILOR CAPlTĂNUUiX lî 

că această denaturare convenea simiştilor, căci până acum nu s’au se- 
zisat spre a face o rectificare absolut necesară. 

Din toate cele arătate în aceste expuneri s‘ar putea trage conclu¬ 
zia: la traducerea cărţii Căpitanului în limba germană s’au făcut “omi¬ 
siuni” şi “denaturări” din următoarele motive: 

1. Personale, atât ale acelora care s’au ocupat iniţial de această 
traducere, cât şi ale acelora care au reeditat-o ulterior. 

2. La instigaţiile camarilei carliste şi cripto-străine s’a omis din 
cartea Căpitanului tot ce se referă la Maccdo-Români 

3. La sugestiile “naziste”, sau din servilism faţă de aceştia, s’a 
omis tot ce evidenţia misticismul sau practica creştină, adică elementul 
de bază al doctrinei legionare care îi conferea fascinaţia şi forţa politică. 

4. Denaturarea de texte s’a făcut atât din greşală la traducere, 
cât şi în mod deliberat, spre a se justifica arestările samavolnice al^ 
Căpitanului. 

5. Conivenţa simistă la denaturările textelor Căpitanului apare 
evidentă. 

6. Pentru a corecta aceste perfide operaţii, o punere la punct 
devenise absolut necesară şi urgentă. 

Sal6, 1 Martie 1975. 

C. Papanace 


LIMBA SI NAŢIA 


I 


III 

IDENTITATEA: LIMBA-NATIE 

Condiţionare reciprocă La sfârşitul acestor consideraţii, recapitulând, 
intre limbă }i naţie, ajungem la concluzia că primele trei elemente- 

care alcătucsc o naţie — RASA, PATRIA, CONެ 
TIINŢA NAŢIONALA — se reflectează în cel de al patrulea, în LIMBA, 
în cel mai înalt grad cu putinţă. Limba este condiţionată de fiecare în 
parte şi de toate la un loc: de naţie. Condiţionarea este reciprocă, adică 
structurală. Naţia }i limba formează un sistem ale cărui elemente struc¬ 
turale se condiţionează reciproc. Naţia şi limba ^unt mutual solidare: 
dacă dispare una, dispare şi cealaltă. Nu există naţie fără limbă, nici lim¬ 
bă care să nu fie vorbită de o naţie* 

Această concepţie structuralistă din domeniul etnolingvisticii poate 
fi ilustrată mai intuitiv prin mijlocirea următoarei figuri: 


< 


f. A. 



•NAŢIA se reflecta în LIMBĂ_ 

—LIMBA este indicele UAŢIBT — 
• LIMBA se identificgi cu NAŢIA 


JT 


Limba şi naţia sunt interdependente. 


Limba si Naţia 


id 

Au existat epoci şi regiuni europene în care ideia de ‘naţie’ se expri- 
mă prin mijlocirea cuvântului care însemna ‘limbă’ sau ‘limbaj’. Citez 
dintr’o poezie anonimă provenţală, scrisă la anul 1343, aceste două ver¬ 
suri prin care se deplânge moartea lui Robert d’Anjou: "Amara mort, 
ben y est descumenals,!Car nos as tout la fior d’aquist lengage!”, adică: 

Amară moarte, în adevăr eşti crudă/dacă ne-ai răpit floarea acestei 
naţii! (14) 

Acum o sută şi mai bine de ani faimosul lexicograf şi patriot ita¬ 
lian, Niceolo Tommaseo, identifica naţia cu limba: “la nazione h la lin- 
gua”, adică naţia este limba. Firesc a fost deci ca tot pe teritoriul cultu¬ 
rii italiene, plecând dela identitatea stabilită de Tommaseo şi citând-o, 
Mussolini să adaoge: “a apăra limba înseamnă a apăra unitatea spiri¬ 
tuală a Naţiei”(14 bis). 

Identitatea limbă naţie o întâlnim la toţi marii lingvişti ai lumii 
moderne. Raporturile de interdependenţă dintre limbă şi naţie se află 
bine înfăţişate de Antoine Meillet care a dominat lingvistica indoeuro- 
peană şi pe cea generală, cultivate de generaţia de după primul răsboiu 
mondial. Citez în traducere românească un scurt pasaj pe care îl repro¬ 
duc şi în franţuzeşte în nota din josul paginii. 

[... ] Intr’o ţară unde, ca în vechea Ausuie, existau mai multe “naţiuni”, 
acestea se opuneau unele faţă de altele prin limbile pe care le vorbeau, şi, 
când vroia cineva să facă o statistică a naţiilor din Imperiul Austro-Ungar, 
n’avea alt mijloc decât acela de a întreba pe fiecare locuitor care-i era 
limba uzuală. 

[... ] Limba €Ste cel dintâi, cel mai clar şi cel mai eficace dintre carac¬ 
teristicile prin care se deosebeşte o naţie (15). 

Au existat în istorie situaţii care au evidenţiat la maximum aceste 
raporturi de dependenţă dintre naţie şi limbă. La izbucnirea primului 
mare războiu mondial, Elveţienii de limbă germană au înclinat de par- 

(14) . Am utilizat ediţia lui Vicenzo de Barthlomaeis,, Poesie provenzali 
storiche relative alVItalia, voi. II, Roma 1931, p. 316. — Sensul de ‘naţie* îl are 
şi cuvântul corespunzător francez langue în unele texte medievale. Cf. Hans- 
Georg Koll, Die franzosischen Worter **Langue” und **Langage” in Mittelalter, 
Gen^ve-Paris 1958. Această remarcă o face şi Mario Roques, în Romania, LXXX 
(1959), p. 140. 

(14 bis) Citatul din Mussolini e ceva mai amplu: “difendere la lingua, 
perfczionarla abolendo cerţi particolarismi... significa rendere sempre piu potente 
l*unită spirituale e quindi politica della Nazione’*. L-am citat după învăţatul filolog 
romanist Ruggero M. Ruooieri, Lingua e Nazione in Dante, în revista Romana, 
V (1941), pp. 262-271, care şi cl identifică limba cu naţia, 

(15) A. Meillet, Les langues dans VEurope Nouvelle, Paris, 1928, pp. 

76, 78: Dans un pays ou, comme dans l’ancienne Autriche, il y avait 

plusieurs “nations”, c’cst par les langues que s’opposaicnt les nations, et, quand 
























20 


D. GazdarU 


tea Germanici, iar cei de limbă franceză au simpatizat cu Franţa (16). 
Aceeaşi atitudine au manifestat-o Canadienii de limbă franceză care pro¬ 
clamau prin presă că mai degrabă îşi vor sacrifica bunurile materiale şi 
viaţa decât să renege vocea sângelui(\7). La fel scriau şi gazetarii ameri¬ 
cani înainte de intrarea Statelor Unite în primul războiu: ‘Cine va câşti¬ 
ga războiul? se întreba unul din ei. Nu ştiu. Care din cele două părţi în 
conflict e cea mai bună? Nu mă gândesc să o spun. Insă una ştiu şi o 
strig pcla toate răspântiile: cultura britanică e şi cultura noastră. In ea 
trăim, ne mişcăm şi ne găsim propria fiinţă. Vorbim una şi aceeaşi lim¬ 
bă, trăim una şi acceeaşi literatură: este limba, este literatura, este idea¬ 
lul Britanicilor’(18). Si mai interesant este cazul Retoromanilor din Elve¬ 
ţia care, deşi sunt neolatini şi vorbesc retoromana, totuşi, prin faptul că 
vehiculul culturii lor superioare este limba germană, nutresc sentimente 
germane (19). EXe mult spusese şi Theodor Mommsen că nu există un 
ciment politic mai puternic decât limba. 

Raporturile de comtantă şi reciprocă dependenţă dintre naţie şi lim¬ 
bă provoacă în sufletele membrilor din respectiva comunitate lingvistică 
convingeri şi sentimente de polaritate şi reciprocă solidaritate pentrucă, 
aşa cum am afirmat ceva mai înainte, dispariţia uneia din cele doua enti¬ 
tăţi atrage ca o consecinţă iremediabilă şi inevitabilă dispariţia şi a celor¬ 
lalte. Acest lucru rezultă şi din spusele lingvistului francez A. Meillet: 

Acolo unde diferenţele dintre limbi se şterg, şi cele naţionale tind 
să se şteargă; şi acolo unde lipseşte sentimentul naţional, diferenţele dintre 
limbi tind să dispară. 

De aceea zice în continuare Meillet: 

.,. Nu există naţie care nu ţinteşte să poseada o limbă proprie, iar o limbă 
nu subsistă decât în mod mizerabil acolo unde nu-i susţinută de un senti¬ 
ment naţional. (20) 


on voulait faire une statistique des nations de l’cmpire austro-hongrois, on n’avait 
d’autre ressource que de demander ă chaque habitant quelle ^tait sa langue 
usuelle (p. 76). 

[... ] La langue est le premier, le plus clair ct le plus efficacc des carac- 
t^res par lesquels se distingue unc nation.” (p. 78). 

(16) . A. Meillet, op, cit., p. 80 şi Ed. Blocher, Die deutsche Schweiz, 
citat de Georg Schmidt-Rohr, Mutter Sprache. Vom Ami der Sptache hei der 
Volkwerdung, Jena, 1933, p. 336. 

(17) Schmidt-Rohr, op. cit., p. 335, adaogă că, prin la voix du sang. 
Francezii înţeleg limba. Citatul întreg sună astfel; “ils affirment, ils proclament 
que, n6s de la France, ils sacrificraint leurs biens, Icurs vies plut6t quc de renicr 
la voix du sang”. 

(18) Acelaş autor, p. 333. 

(19) A. Meillet, op. cit., p. 80. 

(20) A. Meillet, op. cit., pp. 78, 80. 


Limba si Naţia 


21 


Pierderea limbilor: Multe din cazurile de disparţic a neamurilor în 

moartea neamurilor. cursul istoriei îşi au explicaţia în acest fenomen. 

Cazuri de moarte fizică a naţiilor nu se cunosc de¬ 
cât în lumea triburilor primitive şi azi în Uniunea Sovietelor. Moartea 
naţiilor e de natură spirituală. Etruscii cei vechi trăesc rasial şi astazi. 
Au dispărut numai ca naţionalitate, adică şi-au pierdut limba. Au mtaţ-o, 
pentrua au adopta, alta, pe cea latini, din motive de pmttigiu polmc 
ti cultural. Triere ji a.tiai in Toscan, ji în cartierul Trastevere din 
Roma, dar vorbesc dialectul toscan ori cel romanesc. S’au latinizat; sau 
italienizat. Nu mai sunt Etrusci. 

Printre ramurile desfăcute de timpuriu din marele trunchiu m- 
doeuropean, sau indogerman, se găsia şi ramura binară gcrinano-vlava 
care la rândul ei s’a mai bifurcat odată în germano-baltoslava şi, al^i, 
aceasta din urmă în baltică şi slavă. Denumirea de baltice s’a aplicat din 
punct de vedere geografic la popoarele: estonian, leton }i htuan. fcto- 
nienii se grupează din punct de vedere lingvistic cu Finlandez», adica 
iparţin la familia finougriană din care face parte şi limba maghiara. 
Deci numai Letonii şi Lituanienii mai sunt indoeuropeni. La ei se ali¬ 
peau pe vremuri Borusu din Prusia Orientală, al cărei vechiu nume era 
Borusia. Borusii au fost atraşi spre cultura germană şi cu vreinea 
s’au încorporat etnic la Germani, uitându-şi propria limba şi adoptandK> 
pe cea germană- S’au desnaţionalizat, pentrucă - accentuez mea odata- 
naţia este limba. Numele lor cel vechiu a suferit o alunecare fonetica 
foarte normală: Borusi> Brusi> Prusi. Sunt actualii Prustem, o mandne 
etnică germanică (21). Decesul naţional al Borusilor a fost o moarte 

naturală şi lentă. . . 

Dispariţia naţională a celorlalţi Baltici, a Lcto-Lituanientlor,(22) 
e şi ea pe calc de a se produce, însă prin mijloacele violente ale genoci¬ 
dului, practicat pe scară internaţională de satanele bolşevice ruseşti. 

(21) La dcsn«ţionalizarca Borusilor face aluzie şi Arnold ^an Gennep, 
La langue symbole de la nationaliU, în Revue Internationale de Sociologie. XXIX 
(1921), p. 471. Din studiile faimosului lingvist francez . Vendrves, reenor 
la moartea limbilor, aflăm şi data desnaţionalizirii Borusilor baltici: secolul X . 
Vechea limbă o mai vorbia un bătrân borus la anul 1677. Cred nement.să notez 
aici titlul accftor lucrări ale lui J. Vendryf.s; La mort des langues, in Revue 
des Cours et Conferences, 15 dec. 1933, pp. 1-12 şi în Conferences de l Institut de 
Linguistique de VUniversiti de Paris, annie 1933. Paris, 1934, pp. 5-15 [reprodus 
şi în voi. Choix d’itudes Unguistiques et celtiques, Paris, 1952, pp.39-50]; La 
mort et la rlBurrection des langues, în Hesperia, VI-VII (1951), pp. 79-101. 

(22) Stingerea lentă a Lituanilor încorporaţi la Imperiul Tarilor o temea 
fundatorul filologiei baltice Adalbert Bezzenberoer, într’o scrisoare adresata lui 
G. 1. Ascoli în 1879, pe care eu am descoperit o în arhiva acestuia dela Acadeinia 
Italiană şi am publicat-o în cartea mea despre Controversias y documentos lingiiis- 
ţicoSf La Plata, 1967, pp. 46-49, 





22 


D. Gazdaru 


Stalin planificase asasinatul prin metoda strămutărilor silnice de popu¬ 
laţii, metodă aplicată şi în Basarabia. 

Una dintre cele mai recente morţi etnolingvistice a fost aceea a 
Dalmaţilor romanici. Limba dalmată, şi deci naţia respectivă, a murit 
strivită de două civilizaţii superioare ei: la oraşe a ajuns să fie inferioară 
idiomului veneţian, iar la sate a fost înfrântă de limba croată. Cam în 
acelaş timp, şi tot acolo, a dispărut complect graiul românesc al Morla- 
chilor de pe coasta adriatică. Decesul dalmat a avut “norocul” să fie 
înregistrat la faţa locului de un mare lingvist de profesie. Profesorul 
Matteo Bartdi dela Universitatea din Torino, cu care am fost în strân¬ 
se legături de prietenie şi de specialitate, între anii 1928-1944. Merită 
să fie pomenit cu această ocazie şi numele ultimului dalmat. Se chema 
Antonio Udina, poreclit Burbur şi trăia în insula Veglia din Marea 
Adriatică. Numele lui suna în propria-i limbă: Tuone Udoina de sau- 
pranaume Burbur. A murit în 1898. Bartoli culesesc din gura acestui 
bătrân dalmat ultimele resturi din limba care făcuse deci parte pe vre¬ 
muri din Latinitatea Orientală, reprezentată astăzi numai de către Ro¬ 
mâni şi de Italienii Centro-meridionali (23). Pe acelaş dalmat îl cunos¬ 
cuse cu ani înainte filologul istrian Antonio Ive care se interesa în ace¬ 
laş timp de urmele dialectologice lăsate prin Istria şi Dalmaţia de 
către Românii Apuseni (24). 

Limba ţine locul Soarta dramatică a popoarelor baltice ca şi a Ro- 
patriei pierdute. mânilor Basarabeni, smulşi cu forţa din propria 
lor patrie şi strămutaţi la sute şi mii de kilometri 
depărtare de ambientul lor naţional, ne obligă să medităm ceva mai 
profund asupra legăturilor dintre neam şi limbă. La asemena neamuri 
urgisite de soartă, numai conservarea fanatică a limbii le va mai da o 
consolare. Chiar fără să-şi imagineze asemenea tragedii, unul din înte¬ 
meietorii lingvisticii modeme, Wilhelm von Humboldt 1767-1853, a in¬ 
tuit perfect de bine imensul rol a!l limbii, afirmând că “propriu vorbind, 
adevărata patrie este limba”: Die wahre Heimat ist eigentlich die Spra- 
che. Iar Jakob Grimm (1785-1863), fundatorul filologiei germanice şi 
autor al unei gramatici comparative şi istorice şi al unui dicţionar ger¬ 
manic, se adresa astfel către conaţionalii săi, în prologul dicţionaru- 

(23) Rezultatele anchetelor lingvistice relative la limba dalmată Ic-a 
publicat Matteo Bartoli într’o celebră lucrare a sa în două volume: Das Daîma- 
tische, altromanische Sprachreste von Veglia bis Ragusa und ihre Stellung in der 
Appenino^balkanischen Romania. Wien, 1906. 

(24) A se vedea articolul meu mai vechiu: D. Gazdaru, Mici controverse 
istroromâne. 2. Articolul anonim Rumeni delVIstria** din anul 1883, în Arhiva, 
XLIV, Iaşi 1937, pp. 97-101 şi studiul recent: Antiguam referencias sobre el 
dialecto istrorrumano, în Romanica^ 4 (La Plata 1971 [1973], pp. 23-24 şi 37-38. 


Limba si Naţia 


23 


lui: “Dragi compatrioţi germani, oricare ar fi statul şi religia la care 
aparţineţi, intraţi în incinta vechii noastre limbi neaoşe, învăţa- 
ţi-o şi sfinţiţii, menţinându-vă credincioşi ci: de ea depinde for- 
va neamului vO'tru şi însăşi existenţa voastră!”. Cam tot aşa sc adresase 
Germanilor cu vreo două sute de ani mai înainte cărturarul lor Schottcl: 
“Unica legătură între oameni, drumul binelui, virtuţii şi fericirii este 
limba... Bisericile şi şcolile, dreptul şi justiţia, războiul şi pacea, viaţa 
comercială şi conducerea treburilor, toate se păstrează, se realizează şi 
se propagă între noi prin limba noastră germană, prin ea ne urcăm până 
la cer şi la Dumnezeu, prin ea căpătăm şi suflet.” 

De aceea, pentru cine se găseşte într’un exil forţat ca al nostru, 
în timp ce acei rămaşi în patrie ispăşesc prin puşcării vina de a fi pănn- 
ţii, fraţii şi prietenii noştri, limba este cel mai de preţ altar: fiecare cu¬ 
vânt românesc este o îmbrăţişare simbolică pentru cei^ ce sufăr sclavia 
şi o armă contra celor ce ne siluesc Neamul. Graiul părintesc, darul cel 
mai preţios al copilăriei noastre, s’a refugiat şi el odată cu noi, şi se va 
reîntoarce la ai noştri odată cu copiii noştri. Să nu-i lipsim de această 
elementară onoare. Cine o pierde este un mort sufleteşte. (25) 

Stat naţional unitar e de ne. Nu totdeauna împrejurările istorico- 

unitar sub raportul administrativ-juridic. Irlandezii, de pildă, sunt incor 

(2^Asa ne-ar vorbi oricare din marii savanţi cunoscători ai acestor 
probleme, cu condiţia -fireşte- de a nu se fi lăsat atins de acea filoxera cate 
schimonoseşte mintea idioţilor utili. Am impresia că m mintea mea când scriu 
acum aceste pagini, operează şi amintirea cursurilor şi conferinţe or P' 
le-am ascultat din gura unui Walter von Wartburg sau a lui ar <me . 
din urmă a fundat filologia idealistă sub influenţa filosofului Benedetto Croce. 
L-am ascultat prin 1936 în Italia, iar acum de curând i-am recitit in 
spaniolă studiul său despre Idioma y naciân en Italia y . , , 

Estampas det mundo românico, în colecci6n Austral, 1946, precum şi 
Espirilu y cultura en el lenguaje. Madrid 1959. din care citez următoarea idee 
consolatoare: “Cel căruia i se răşlueşte patria terestră găseşte una spirituală i 
limba sa maternă”. Tot Vossler aminteşte pe scriitorul Turghenief care, exila 
fiind, scria: ‘In zilele de îndoială când mă asaltează preocupările pentru vntoru 
ţării mele, numai tu, limbă maternă, rămâi unicul sprijin şi ajutoi. ac u n 
exista, eu mi-aş perde toate speranţele văzând ceeace se petrece in patne . 

(Socotesc nimerit să adaog într’o paranteză nedumerirea mea cu privire 
la spiritul critic al lui Turghenief. Cu tot naţionalismul fervoros, care uanspare 
din acest pasaj ciut de Vossler, scriitorului rus nu i scăpa nimic din cusurunle 
naţiei sale. Deajuns să amintesc că el este autorul acelei savuroase ieşiri contra 
pretenţiilor ruseşti de a fi autorii marilor descoperiri din lume. Turghenief le 
replica spunându-le că, dacă s’ar aduna într’un muzeu tot ce a inventat gemul 
pmenesc, rusesc n’ar fi acolo nici măcar atât cât reprezintă un cui în peretel). 




24 


D. Gazdaru 


poraţi statului britanic, a cărui limbă oficială este engleza. Pentru acest 
motiv se produc crize ca aceea pe care o suferă dela o vreme Anglia as¬ 
tăzi, criză complicată şi cu lipsa omogeneităţii religioase. Cu toate că 
irlandeza a. fost introdusă în şcolile din respectiva regiune, naţionaliştii 
irlandezi intuesc pericole viitoare pentru unitatea lor etnolingvistică. (26) 
Si mai interesant este cazul Ovreilor Sionişti care şi-au realizat idea¬ 
lul unui stat juridic independent fără ca să fi realizat în prealabil re¬ 
construcţia, mai demult intentată, a limbii naţionale. Pe timpul când se 
năştea Isus ca om, limba ebraică era moartă. Murise cu vreo 500 de ani 
mai înainte. Fusese înlocuită cu aramaica înainte de epoca lui Neemia. 
In aramaică a predicat Mântuitorul şi tot în ea s’a scris şi prima Evan¬ 
ghelie, aceea a lui Matei. Ebraica a rămas să fie utilizată numai în sina¬ 
gogă, în talmud, în exegeza biblică a rabinilor, etc., aşa cum latina 
este în uz în biserica romano-catolică. Risipiţi în diasporă. Ovreii au 
adoptat diferite limbi, după ţările unde se găseau în număr mai mare: 
germana conruptă în aşa numitul idiş, araba din Yemen, persa din Bu- 
hara, ladina în Peninsula Balcanică, care nu-i altceva decât spaniola 
dela sfârşitul secolului XV şi engleza în America de Nord. Sioniştii emi¬ 
graţi în Palestina au creiat colonii pestriţe din punct de vedere al limbii. 
Aceştia au pus în aplicare un plan de renaştere a vechei ebraice iniţiat 
în Europa Centrală şi Orientală, cu scopul prim de a face din ea o lim¬ 
bă francă cu ajutorul căreia să se Înţeleagă între ei coloniştii proveniţi 
din diferite ţări. Scopul practic a fost amplificat într’unul naţional: re¬ 
naşterea limbii s’a transformat într’o renaştere naţională şi naţionalistă. 
Fenomenul constitue o nouă probă că limba se identifică cu naţia. La 
ei s’a identificat şi cu naţionalismul. In anul 1879, revista ebraică “Has- 
hajar * din Viena, în care Eliezar Ben Yehuda punea problema reîn¬ 
vierii limbii ebraice ca limbă vie, propunea şi crearea naţionalismului 
modern iudaic prin mijlocirea limbii. Primul cuvânt creat în acel mo¬ 
ment a fost tocmai leomut cu sensul de naţionalism. Azi terminul sună 
la Academia de limbă din Ierusalim leumiiut. Această academie are o 
neînchipuit de puternică influenţă în noul stat creat în 1948; deciziile 
ei sunt înzestrate cu putere de adevărată lege statală. 

Alte numeroase date s’ar mai putea semnala din istoria limbilor indi¬ 
gene, vechi şi modeme, precum şi alte numeroase citate s’ar putea scoate 
din operele marilor savanţi specialişti în ştiinţa limbilor, pentru a întări 


(26) Citez din A. Meillet, op. cit., p. 77, un alt pasaj potrivit cu teza 
noastră. “En Irlande, ou l’esprit naţional est pouss^ jusqu’â la passion, la plupart 
des nationalistes ont pour langue usuellc Tanglais. Par nationalisme, on travaille 
â y restaurer l’emploi de l’irlandais qui, il y a peu d’ann^es encore, ^tait cn 
voie de disparition rapide**. 

Aceeaşi idee o găsim la lingvistul suedez Alf Sommerfelt, Les Questions 


Limba si Naţia 


25 


idea centrală a lucrării noastre de faţă. Le voi etala cu ocazia publicării 
unei opere mai întinse despre structura limbilor şi tipurile de civilizaţie, 
la care lucrez de mai bine de un sfert de secol. 

De oarece intenţia mea principală, când am acceptat să mă îngri¬ 
jesc de redactarea Pământului Strămoşesc, a fost de a oferi conaţionali¬ 
lor din exil câteva contribuţii strict româneşti, voi încerca în paginile 
care urmează să înfăţişez chipul cum au fost intuite aceste concepţii de 
unele talente naţionale ale noastre din trecut, să admir grija predeceso¬ 
rilor de a ne lăsa moştenire, aşa cum spunea Văcărescu, **creşterca lim¬ 
bii româneşti şi a patriei cinstire'^, şi să mă întristez la gândul că există 
totuşi Români care nu acordă destulă atenţie la împlinirea sfintei datorii 
pe care au contractat-o, prin însuş faptul că s’au născut Români, de a 
lăsa autentici Români în urma lor şi nu hibrizi. 

IV ' - ^ ^' 

MINUNEA PĂSTRĂRII LIMBII ROMANEŞTI IN TRECUT 

Apărarea limbii. Pentru acei strămoşi ai noştri care, în faţa hoardelor 
năvălitoare, au abandonat viaţa orăşenească —ve¬ 
chile oraşe transformându-se în cetăţi— şi s’au retras în sate şi cătune, 
binele suprem la care au ţinut tot aşa ca şi la viaţă, ori chiar mai mult,a 
fost limba şi legea, prin prima înţelegând şi naţia, iar prin a doua ere- 
dinţa. Nicio caracterizare mai potrivită nu i s’a putut aplica neamului 
nostru decât aceea pe care a formulat-o istoricul umanist Antonio Bonfini 
din sec. XV. Acesta i-a cunoscut direct pe Români şi le-a admirat dâr- 
zenia cu care îşi apărau limba: ^ 

Ai să-i vezi pe Valahi că sc luptă mai degrabă pentru salvarea limbii decât 
a vieţii. (Valachi potiuM linguae quam vitae incolumitate pugnare vi- 
dentuf). (27) 


linguistique et la paix, în Word, I (N. York, 1945), p. 5: “Certains thtericiens 
nationalistes irlandais, d*accord avec ceux dc l’Europe Centrale, affirment que, 
pour devenir de nouveau une nadon. Ies Irlandais doivent reprendre l’emploi 
de la langue irlandaise. L*irlandais a entroduit dans toutes les 6coles d*Eire**. 

(27) Mi-e greu să verific acum acest citat pe care îl scot din nişte fişe 
culese cu vreo 30 de ani în urmă. Pot însă adăoga varianta pe care am întâlnit-o 
de curând în excelentul şi onestul studiu al lui Adolf Armbruster, Romanitatea 
Românilor. Istoria unei idei. Bucureşti, 197^, p. 59: “Inter ^Barbaras obrutae, 
Romanam tandem linguam redolcre videntur: et ne omnino «am deserant, ita 
reclutantur, ut non tantum pro vitae, quantum pro linguae incolumitate certasse 
videantur”, (Sublinierea este a noastră). ^ 




26 


D. Gazdaru 


Dacă n’ar fi ţinut atât de mult la limba lor, strămoşii noştri de mult ar 
fi devenit Slavi în Muntenia şi Moldova, Unguri în Transilvania, Greci, 
Bulgari şi Albanezi la Sudul Dunării şi Italieni ori Croaţi în Istria. Dar, 
cum spunea Simion Barnuţiu pe câmpia Libertăţii dela Blaj: foşteam cu 
Hunii şi nu n^~am făcut Huni, fost-ctm cu Ungurii şi nu ne-am făcut 
Unguri! 

Citate din cărturari şi oameni Legătura tainică dintre limbă şi naţie 
politici despre limbă şi naţie, au intuit-o aproape toţi maţ-ii cărtu¬ 
rari, scriitori şi oameni politici din Ro¬ 
mânia. Aleg numai câteva citate mai caracteristice, fără să respect ordi¬ 
nea cronologică a autorilor: 

încep cu Vasile Alecsandri care a aparţinut, acum 125 de ani, unui 
exil ceva mai vrednic ca al nostru. Ceeace scria el prin 1876 vor spune-o 
peste vreun sfert de secol mai târziu şi filologii din Occident. Vasile Alec¬ 
sandri afirma următoarele în revista Junimii, Convorbiri Literare: 

Limba este tezaurul ccl mai preţios pe carc-l moştenesc copiii deU părinţi, 
depozitul ccl mai sacru lăsat de generaţiile trecute şi care merită să fie 
păstrat cu sfinţenie de generaţiile cc-1 primesc. Ea este cartea de nobleţă, 
testimoniul de naţionalitate al unui neam, semnul caracteristic prin care 
membrii aceleeaşi familii se recunosc în marca diversitate a popoarelor din 
lume, lanţul tonic ce-i leagă împreună şi-i face a se numi fraţi, alunii 
împrejurul căruia toţi se adună cu inimi iubitoare şi cu simţirea de devo¬ 
tament unii cătră alţii. A te atinge fără respect de acest altar este o 
profanare. 

Alecu Russo, contemporan şi prieten cu Alecsandri, a experimentat 
durerea celor care îşi pierd limba maternă şi care, conştienţi de această 
dramă naţională, nu-şi găsesc consolarea decât în a o reînvăţa. In opera sa 
Amintiri, publicată în 1855, găsim un pasaj extrem de mişcător: 

Văzut-am în străinătate Români uitaţi de numele lor şi de limba 
leagănului lor, răsărind la auzul unui sunet român ... Auzitu-i-am, neştiu¬ 
tori de gândul lor, şuierând doine... Ferice de acei ce nu au părăsit 
pragul părintesc cât de mare. Ei nu au simţit durerea de a fi muţi, durerea 
de a vedea cum se şterge întâiu plânsul despărţirii şi apoi cătinel, cătinel 
toate amintirile copilăriei... Ei nu au simţit durerea fi mai mare cum 
se duce fi limba, de te înăbuşă cuvântul ţară şi nu-1 poţi spune decât pe 
limbă străină... Fericiţi aceia care nu au pierdut din ochi pragul casei... 
au crescut în sărutările soarelui, în toată volnicia câmpiilor înflorite, în 
desmierdările limbii şi în toate bucuriile copilului. 

Paşoptiştii din Moldova sc aflau în strânse legături de prietenie cu 
naţionaliştii bucovineni, membri ai celebrei familii Hurmuzachi. Nu-i 
deci de mirare că acclaş fierbinte patriotism stăpânea mintea boerilor ro¬ 
mâni din Bucovina. Cunosc din reproducerea făcută de V, lasinschi în 


Limba si Naţia 


27 


revista Drum testamentul prin care Doxache Hurmuzachi aminteşte fii¬ 
lor săi că: 

. i. trei mari datorii au dc împlinit: Patria, Limba şi Biserica. Românească 
este ţara aceasta (Bucovina), în care trăim, câştigată şi păstrată cu sângele 
strămoşilor noştri şi înzestrată cu drepturi româneşti ,care n’au putut să 
apună, pentrucă sunt o proprietate neperitoare a ei. Limba română, 
sufletul naţionalităţii noastre, pe care nc-au păstrat-o străbunii noştri în 
timpul barbariei, chiar cu răpunerea vieţii, a fost totdeauna şi este adev㬠
rata limbă a acestei ţări; niciun drept nu s’a aflat în putere ca s*o desfiin¬ 
ţeze. Biserica ţării noastre este biserica ortodoxă, odorul cel mai scump 
al sufletelor noastre, care cu toate că are drepturile cele mai frumoase, 
se află totuşi în împrejurările de faţă ameninţată de nişte stări de drept 
nefavorabile şi cere ajutorul fiilor săi ca s’o apere. 

Un naţionalist ungur din aceeaşi epocă. Ludovic Kossuth, manifesta 
idei asemănătoare în ziarul său Peşti Hirlap din 1841: 

...Fără naţionalitate, viaţa este inutilă; dacă noi pierdem cuvintele limbii 
noastre naţionale, ne vom pierde în acclaş timp sufletul; a-şi pierde naţio¬ 
nalitatea înseamnă a pieri ca popor; iată pentruce naţionalitatea şi limba 
sunt mai preţioase decât libertatea, căci libertatea pierdută poate fi recâşti¬ 
gată, naţionalitatea niciodată. (28) 

Generaţiei imediat anterioară paşoptiştilor îi aparţine Anton Pann, 
despre care unii istorici literari, fără ţMrea multă demnitate naţională, 
s’au găsit să afirme că nu era român, ci bulgar. Presupunerea lor sc ba¬ 
zează numai pe faptul că Anton Pann s’a născut la Sud de Dunăre. Cerce¬ 
tările ulterioare au dovedit că cel puţin mama lui era româncă. Si aţx)i 
sunt suficiente următoarele versuri pentru a demonstra origina româneas¬ 
că a “finului Pepelci”, cum îi zicea Eminescu: 

Cântă, măi frate române, pe graiul şi limba ta 
Si lasă cele străine ei de-a şi le cânta. 

Cântă să*nţelegi şi însuţi şi câţi la tine ascult. 

Cinsteşte ca fieşcare limba şi neamu-ţi mai mult. 

Nu fii în ţara-ţi ca unul din nemernici, venetici. 

Dintre oamenii politici ai generaţiei dela 1848, preocupaţi de uni¬ 
tatea naţiei prin limbă şi de latinitatea amândurora, amintesc pc C. A. 
Ro«etti care considera că o populaţie neomogenă sub raport etnic şi ling¬ 
vistic nu-i naţie “ci o adunătură nefirească şi prin urmare timp>orală 
şi periculoasă”. Pe când se găsea în exil la Paris suferea gândindu-sc că 
copiii lui vorbesc mai ales franţuzeşte, fiind convins că din această prici¬ 
nă vor gândi ca Francezii şi nu ca Românii (28 bis). 

(28) Citatul din Kossuth l-am întâlnit în A. D. Xcnopol. Idei foarte 
asemănătoare vor fi exprimate opt ani mai târziu dc N. Bălcescu în scrisoarcR 
sa către I. Chica din 21 Ianuarie 1849. Asupra acestei coincidenţe mi-a atras 
luarea aminte preţiosul colaborator N. Şeitan, un bun cunoscător al Istoriei 
Românilor. 

(28 bis) Cf. G. Calinescu, Istoria Literaturii Române, Bucureşti, 1941, 

p. 164. 



28 


Di Gacdaru 


Preocupări asemănătoare a manifestat la un moment dat B. P. Has- 
dcu după ce şi-a trimis fata,pe când avea numai 12 ani, la studii ţn Paris 
în 1881. Julia moştenise genialitatea tatălui: la doi ani şi jumătate ştia 
să scrie şi să citească; la patru ani vorbia şi scria fanceza, germana şi 
engleza; compunea nuvele la opt ani; la 12 ani a terminat ca premiantă 
clasa IV-a la un liceu din Paris unde rector era marele savant 
francez Michel Br6al. Se înscrisese la Sorbona înainte de a împlini 17 
ani, astfel că B. P, Hasdcu calcula că fata lui va fi prima femee din lu¬ 
me care la 20 de ani şi-ar fi luat doctoratul în litere la Sorbona. Cores¬ 
pondenţa ei cu tatăl o ţinea în limba franceză, iar cu prietenele dela Bu¬ 
cureşti în româneşte. Când a auzit că cineva se îndoia despre ea că ar 
mai şti româneşte, Julia a răspuns revoltată dar cu mândrie: “Niciodată 
fata lui Hasdeu nu-şi va uita patria!” Deşi iubea Franţa, s’a păstrat ca 
româncă. Intr’o scrisoare, povestind vizita făcută Dnei Michelet, semnala 
cum această doamnă dit entre autres, d'aimer la France, mais de 

tester roumaine”. In altă scrisoare îşi manifesta dorinţa de a termina stu¬ 
diile ca să se întoarcă în patrie şi să îmbrăţişeze pe primul ţăran cu 
floricele la pălărie care i-ar ieşi în calc. înainte de a împlini 13 ani, scria 
în 1882 unei prietene dela Bucureşti, în româneşte: “A,dacă ai şti ce dor 
mi-e de Bucureşti! E frumos Parisul, prea frumos. Bucureştii... noroi, 
mocirlă, dar ce vrei? Pasărea închisă într’o colivie aurită suspină după 
cuibul ei!”. (29) 

Chiar în anul în care îşi trimetea copila la Paris, B. P. Hasdcu scria, 
în prefaţa din 1881, la monumentala sa operă Cuvinte din bătrâni: 

Nemic mai social ca limba, modul cel mai puternic, dacă nu chiar 
temelia societăţii. Nemic mai expus, prin urmare, la pericolul unor 
aprecieri emoţionale... Limba unui p>opor se confundă şi se identifică 
cu naţionalitatea lui, cu memoria părinţilor, cu leagănul, cu mama, de 
unde ea se şi numeşte limbă maternă, expresiune sublimă, născută în Italia 
din veacul de mijloc şi pe care dela gintea latină au împrumutat-o apoi 
Germanii. (30) Zicând aceasta, iată că eu însumi, ca Român, simţesc o 
^ caldă emoţiune. 

(29) Scrisorile luKei Hasdeu se păstrează în fondul B. P. Hasdcu dela 
Archivele Statului din Bucureşti. Au fost utilizate în studiul publicat de Aristiţa 
Neoheanu, Aspecte inedite în opera Juliei Hasdeu, în Analele Universităţii Bucu¬ 
reşti (Limbi Romanice), XIX (1970), pp. 211-217. O lungă scrisoare a lulici 
Hasdeu, trimisă lui Hugo Schuchardt în 1886, interesantă în foarte multe 
priyinţi dar rămasă încă inedită, voi avea ocazia să o ecţtcz eu însoţită de un 
comentariu, în 1975, prin mijlocirea Institutului nostru românesc dela Freiburg 
de sub. conducerea Profesorului Virgil Mihailescu. 

- (30) Latinii qjuneau sermo patrius, iar Grecii patrâa fond. Expresia lingua 

materna (limbă maternă), introdusă în Evul Mediu în loc de lingua paterna 
(limba paternă)^, se datoreşte foarte probabil Creştinismului care a promovat o 
schimbare favorabilă în situaţia femeei şi a mamej. Prin scurta sa consideraţie 


Limba si Naţia 


29 


Această emoţie Hasdeu ştiuse 
din 1879 prin următoarea poezie: 

Cugetarea românească 
Arc portul românesc; 

Nu lăsaţi dar s'o ciontească 
Cei CC limba ne pocesc! 

Când Românul se’ndârzeştc 
Din ţâţână când mi-1 scoţi. 

El îţi toarnă româneşte 
Un blestem de şapte coţi! 
Câand de dragoste s’aprinde, 
El vorbeşte lin şi blând, 
încât dorul te cuprinde 
Dulcea-i vorbă ascultând! 
Niciodată altă limbă 
De pe buze româneşti 
Nu se*ndoaie, nu se schimbă 
La mânie, la iubire. 

După gândul ce gândeşti! 

La suspin şi chinuit, 


să O producă în sufletul românesc încă 

După chiar a noastră fire 
Graiul nostru c croit! 

La iubire, la mânie. 

La chiot şi la suspin, 

România-i Românie 
Cu fagur şi cu pelin! 

Sucind limba românească. 

Stricând graiul strămoşesc, 

După moda franţuzească 
Sau cu modul latinesc, 

Ne-au strâns minţile cu fracul 
Si simţul ne-am îmbrăcat 
Cu haina, de unde dracul 
Copiii şi-a înţercat! 

Românimea cât trăeşte, 

Graiul nu şi-l va lăsa; 

Să vorbim dar româneşte: 

Orice neam cu limba sa! 


Fără să fi fost filolog, deci neinfluenţat de şcoala filologică idealistă 
a lui K. Vossler dar cunoscător şi admirator al culturii germane, P. P. 
Carp, unul dintre fundatorii Junimii dela Iaşi, afirma într’un discurs 
parlamentar din 1909 unele idei care amintesc tonul voeslerian: 

încercarea de a ridica unui neam limba lui [... ] este o încercare 
neputincioasă apriori. Cine zice limbă, nu zice numai posibilitatea de a 
stabili raporturi între om şi om; cine zice limbă indică cum se reflectă 
în inima şi sufletul nostru tot universul care ne înconjoară. Cine zice 
limbă, zice felul nostru de a iubi, felul nostru de a urî, felul nostru de a 
ne bucura de prezent şi de a pregăti viitorul. 

Citatul care urmează are o neobişnuită valoare de simbol. L-am 
scos din prefaţa la Dicţionarul limbii româneşti, publicat de August 
ScRiBAN la Iaşi,în 1939. Iubirea fanatică faţă de limba naţională şi pa¬ 
triotismul care se evidenţiază în fiecare din cele peste 1400 f>agini care 
alcătuesc acest monument înălţat limbii româneşti i-au atras autorului 


formulată aici, B. P. Hasdeu anticipează cu vreo 50 de ani cercetările unui O. 
Bkhagel din 1929, Leo Weisoerber, din 1938 şi 1948, L. Spitzer 1948 şi E. 
Lerch 1950. Detalii despre aceartă problemă, care interesează în cel mai înalt 
grad chestiunea celei mai vechi atestări istorice a limbii române (recte a dialec¬ 
tului macedo-român), voi aduce în comentanil istorico-filologic ce am în pregătire 
asupra expresiei torna, torna, fratr^, despre care cronicarul bizantin Theophanes 
Confessor spune că a fost rostită la anul 587 în limba părintească [*'patr6a fon^”], 
adică în graiul macedoromăn, pentrucă evenimentele povestite în cronica lui se 
referă la Romanicii din Peninsula Balcanică. 




D. GazdarO 


io 

martirajul la care a fost supus în timpul muncii silnice la Canalul Dun㬠
rea—Marea Neagră unde a şi murit. Reproduc un pasaj dela pagina 18: 

... Cred că voi contribui prin opera mea să fac ca romănimea să ridice 
cu mândrie capul fi să vorbească ostentativ româneşte acolo unde alte 
limbi împedecau expansiunea limbii româneşti. Vreau să contribui a face 
ca Românul să-şi iubească limba mai mult decât viaţa şi ca nici un lucru 
omenesc (bani ori glorie deşartă) să nu-1 facă să-şi uite limba ori să permi¬ 
tă la copiii lui să se înstrăineze de limba românească, fiică a limbii latine, 
care a fost cea mai frumoasă şi mai impunătoare limbă din câte a făcut 
Dumnezeu pe pământ! 

Frumuseţea limbii naţionale. Exaltarea limbii latine este explicabilă la 
Criterii dc valorificare, un latinist ca Scriban. Indirect el exaltă 

totodată şi frumuseţea limbii româneşti. 
E natural ca pentru fiecare neam limba proprie să pară cea mai frumoa¬ 
să. Deşi a trecut suta de ani de când Gh. Sion a dat la lumină poezia 
Limba românească inspirată în aceste sentimente, versurile lui răscolesc 
şi astăzi, ba încă mai puternic decât atunci, inima Românilor: 

Mult e dulce şi frumoasă Saltă inima’n plăcere 
Limba ce-o vorbim. Când o ascultăm 

Altă limbă-armonioasă Si pe buze-aduce miere 
Ca ea nu găsim. Când o cuvântăm. 

Pentru a şti dacă acestui subiectivism naţional i se poate găsi un 
fundament obiectiv, filologic, ar trebui să apelăm la opinia învăţaţilor 
străini, deşi problema nu-i de ordin strict ştiinţific. Pentru publicul co¬ 
mun, se înţelege, precum am şi spus', că cea mai frumoasă limbă este 
cea maternă. Cu acest criteriu au judecat Grecii şi Latinii limba lor 
profwie şi au desconsiderat limbile din jur. Pentru cei dintâi, nicio altă 
Irmbă nu era demnă să fie cunoscută. Aşa se explică die ce nu ne au 
transmis nici-o informaţie despre limba tracă, măcar că mulţi traci erau 
şi grceofoni. Contactul dintre ei a fost destul de strâns. Tot aişa au avut 
contacte cu limbile din Asia Menor şi din basinul Mediteranieâ pe unde 
şi-au Stabilit numeroase colonii. Latinii au fost mai puţin exclusiviştii, în 
sensul că apreciau cultura şi limba greacă, dar au aşternut şi ei o uitare 
de mormânt peste limba etru^cilor care, şi astăzi, cu toate imeneele în¬ 
cercări făcute dc lingvişti, a rămas un mister impenetrabil. 

Criteriul cel mai la îndemână pentru a aprecia valoarea estetică 
a unei limbi este ccl acustic. O limbă ca cea italiana, in care abundă 
vocalele, a foet totdeauna considerată drept limbă muzicală, adică fru¬ 
moasă, deşi tot aşa de bogate în vocale, ori poate şi mai mult, sunt lim- 
bjle japoneză, finlandeză şi aproape toate limbile primtlive din familia 
polinesiană. Italiana a fos-t avantajată dc faptid că cele mai celebre o{>e- 
rc muzicale din lume au fost compuse dc Italieni. Proporţia vocalelor 


Limba si Naţia 


31 


faţă dc consonante în cuvintele italiene este uimitoare. In unul şi acelaş 
cuvânt apar uneori toate cele cinci vocale cardinale (a, e, i, o, u): aiuole 
răzoare de flori”, scuoiare ‘a jupui*, sau una şi aceeaşi vocală se poate re¬ 
peta cu o frecvenţă impresionantă: eccellcntemente (6 e), indivisibilissi» 
mi (8 i). Vocalică es-te şi limba franceză, dar accentul ei, totdeauna pe 
finala cuvintelor, îi dă aspect de monotonie faţă de aspectul săltăreţ 
pe care îl prezintă italiana. Totuşi unui Francez totdeauna i se va părea 
că nu-i altă limbă mai muzicală ca a lui. Un cărturar iezuit francez scria 
la anul 1671: “CJhinejii şi aproape toate popoarele din Asia cântă; Ger- 
manii horcăesc; Spaniolii declamă; Italienii suspină; Englejii ţueră. Nu¬ 
mai Francejii vorbesc'', I sc atribue lui Carol Quintul părerea că lui 
Dumnezeu ar trebui să i se vorbească în spanhlă, prietenilor să li se 
adreseze în franceză, în germană la duşmani şi în italieneşte sexului slab. 
Poetul rus Lomonoscv din secolul al XVIIl-lea, cunoscând această p㬠
rere, adăoga că, dacă împăratul Carol Quintul ar fi cunoscut rusa, şi-ar 
fi dat imediat seama că această limbă posedă calităţile tuturor limbilor 
amintite, adică maiestatea spaniolei, vioiciunea celei franăeze, forţa ger 
manei, dulceaţa italicnci şi, pe deasupra, energia fi bogăţia lexică a limbi¬ 
lor greacă fi latină- Si totuşi, A. Phiiippide, pe care eu îl consider drept 
foneiistul cel mai competent de până acuma, vrând să caracterizeze lim¬ 
ba rusă şi cunoscând bine anumite beteşuguri ale poporului rus, a scris 
într’un faimos studiu al său că limba rusă “este o limbă dată pe supt”! 

Frumuseţea sonoră a unei limbi nu se măsoară numai cu muzicali¬ 
tatea vocalismului, după cum frumuseţea unul corp omenesc nu se limi¬ 
tează la liniile cuibe, moi şi sinuoase ale femeei, ci este reprezentaită în 
egală măsură de formele colţuroase şi viguroase ale musculaturii atle¬ 
tului. Monotonia este mai puţin estetică decât variaţia, ori raritatea. 
Aceste din urmă aspecte fonetice le redau vocalele româneşti ă, î care 
lipsesc complect din limba italiană. N’am spus încă nimic despre valoa¬ 
rea e"'tdtieă a conscnantismului pentrucă nu-i în intenţia studiului de 
faţă de a trata problema frumuseţii limbilor. (31) 

Criteriul acustic, singur, duce la concluzii fahe, O limbă pe care o 
auzim pentru prima dată, dar n^o înţelegem de fel, nu ni se va părea 
n’ci frumoasă, nici urîtă, ci, cel mult, comică. Omul comun va avea 


(31) Puţini au fost lingviştii care au tratat această problemă. Pe lângă 
K. Vossler, citat mai înainte pentru alte probleme, aş putea aminti un articol dc 
Mario Wandruszka, Der Klăng der italienischen Sprache, în rev'ista Die Neueren 
Sprachen din 1952, precum şi cartea aceluiaş învăţat întitulată Der Geijt der 
franzosischen Sprache, Hamburg, 1959. Si mai direct în materie este W. Th. 
Elwert, De la *'beautF* des langues, în revista fundată de învăţatul român Se¬ 
ver Pop: Orbis. Bulletin internaţional de Documentation linguistique, tome VIII 
(1959), pp. -f36-444. 



£>. GAZDARt) 


ii 

despre ea impresia că-i îngâimatâ, îngdnata, bolborosită, blogodoritd, 
ciripită, etc. Pentru a fi judecaţi sub raportul estetic, o limbă trebue să 
fie înţeleasa: criteriul acustic tnebue deci coanbinat cu cel semantic. Nu¬ 
mai aşa se pot evalua caracteristicile definitorii ale fiecărei limbi. 

învăţaţii străini care au cercetat cu scopuri ştiinţifice limba română 
au descoperit în ea o frumuseţe metaforică neîntâlnită la alte limbi. 
Aproape fiecare expresie românească ascunde o metaforă vie şi splendidă. 
Graiul românesc este unul dintre cele mai figurate lîmbajuri, pentrucă 
este o creaţie ţărănească. G. C6şbuc spunea că ciobanii şi plugarii au 
fost Curtea de Casaţie a limbii româneşti. Rolul ţăranului în păstrarea 
curată a graiului l-a accentuat şi LViu Rebreanu: 

Limba românească e o limbă ţărănească. In legătură continuă cu pămân. 
tul şi cu lumea concretă, a păstrat expresia imagică şi naivă a omului 
simplu, o prospeţime pitorească şi colorată, ritmul vieţii mişcătoare. Limba 
aceasta, ca toate operele ţărăneşti, e conservatoare şi-şi apără cu înd㬠
rătnicia conformaţia, rămânând refractară încercărilor de violentare. 

O înaltă concepţie despre forţa de expresie a limbii române mani¬ 
festă Duiliu Zamfirescu în următorul pasaj: 

La poezie sufletul nu c destul. Poezia mai cere limbă. Intru cât 
mă priveşte pe mine, am cea mai mare opinie despre limba noastră. 
Intr*însa se pot exprima gândurile cele mai abstracte, precum şi simţirile 
cele mai duioase. Lexicul său este foarte întins, iar sintaxa de o mlădiere 
rară ... Insă trebue să o cunoşti adânc şi mai cu scamă trebue să fi intrat 
cu intuiţie de artist în amestecul secret ce s’a urmat între arhaismele şi 
neologismele noastre. 

Nu ştiu cum s‘ar putea rezista tentaţiei de a reproduce câteva şire 
dintr’o odă în proză închinată limbii naţionale de Radu Gyr, poet cu 
r^mb d)e martir şi exponent al unei generaţii de martiri; 

... o limbă viguroasă cu noduri de gorun şi colţi de stâncă prin care 
răzbeau şipote de ape şi luminişuri de păduri ... Lângă cuvântul 
aspru de cremene şi aramă s’a aşezat cuvântul mătăsos şi dulce: alături de 
cuvântul dacic a sunat claritatea vocabulelor latine ... Scos din tainiţele 
lui, graiul românesc s*a împlinit, verigă cu verigă, în graţii fluide, în rezo¬ 
nanţe adânci, în unduiri de cântec sau în muget de furtună. 

^ Străinii o ascultă cu plăcere; compatrioţii de peste hotare îşi alină 

nostalgiile citind-o, vorbind-o, sau învăţându-şi copiii s*o glăsuiască. E 
limba în care mama îşi leagănă odrasla, graiul în care iubim şi dezmierdăm, 
cântăm rodul ogoarelor şi ne slăvim patria, ori îngânam, cu duioşie, 
şoapta “dor”. 

Dintre filologii străini care au sezlsat frumuseţea pitorească a limbii 
române semnalez pe romanistul pinheiro dos reis. Acesta se arată sur¬ 
prins de unele expresii graţioase ca: (banul) ochiul dracului, bătrân ca 
vremea, bun ca sânul mamei, cu stea în frunte, vesel de par^că ar fi 


Limba si Naţia 




prins pe Dumnezeu de-un pictor. (32). La acestea s’ar mai putea adăo- 
ga altele tot pe atât de interesante: ruptă din soare, nalt ca bradul ţi 
frumos ca luna lui Mai, minciună cu coarne, cai verzi pe pereţi, maţe 
pestriţe, nici în clin nici în mânecă, calcan străchini, etc. Folclorul 
poetic e încărcat de imagini care de care mai sugestive. Iată im descân¬ 
tec prin care vrăjitearea, la care apelează o fată părăsită de iubitul ei, 
trimite pe urmele iubitului infidel forţe ascunse cu porunlca: 


De-1 veţi găsi la masă 
Cu văduve grase. 

Cu fete frumoase, 
Zvârliţi-i lingura. 


_I 


Sfărmaţi-i strachina, 
Să-i pară lui. 
Ibovnicele lui 
Căţele burduhoase 


Extraordinară este şi imaginea vrăjitoarei care prinde luna de pe cer şi-o 
mulge, sau a lui Dumnezeu ca<re, în răsăritul dimineţii, ia grebla şi-şi 
adună stelele de pe cer ca să nu le pălească razele soarelui.. 


V 

EXISTENTA LIMBII NAŢIONALE 
PRIMEJDUITA PESTE HOTARE 

Românii din afara Situaţia ‘limbii în lumea românească din afara 

hotarelor statului. hotarelor nu-i aceeaşi pretutindeni, aşa că n’o pu¬ 

tem înfăţişa în bloc. Când zicem hotare sau grtz- 
niţe ne gândim la stat. Graniţele Statului nu coincid cu ale Limbii, Ale 
Naţiei, da! Naţia românească se întinde până acoflo unde răpună graiul 


(32) Studiul lui Oswaldo Pinheiro dos Reis a fost publicat în revista 
Logos din Curitiba (1952). L-am recensat în Cuget Românesc, V (Buenos Aires, 
1955-1956), pp. 97-99, iar despre expresia pe care am semnalat-o mai sus m’am 
ocupat într’un articol întitulat **Tomar el cielo con las mănos” en las lenguas 
romănicas, în Acta Philologica, II (Societas Academica Daco-Romana, Roma 
1959), pp. 225-231. Expresia românească coincide perfect cu cea franceză “ii 
cuide Dieu tenir par Ies piez” care se găseşte documentată numai de 6 ori în litera¬ 
tura franceză medievală din sec. XII-XV. Apoi dispare definitiv din limba fran¬ 
ceză, în timp ce limba noastră o păstrează cu vigoare până astăzi, şi în texte 
literare, şi în limbajul comun. Această coincidenţi am considerat-o, acum 15 ani, 
că este una din numeroasele probe, pe care le tot strâng de foarte multă vreme, 
pentru a dovedi că, în ciuda separării noastre de Occident, aţa legăturilor noas¬ 
tre cu lumea culturală occidentală nu s’a rupt, oricât de firavă ar fi rămas ea din 
cauza izolării noastre geografice şi istorice. Ancora destinului nostru este tot 
latinitatea occidentală. Cercetările ultcriorare m’au ajutat să ajung până la origi¬ 
nea latină a expresiei şi la transformarea eufemistică a ci prin intermediul creştin. 
Noile rezultate încă nu le-am publicat. 



t). GazdaaO 


3r 

românesc. Asta-i încă o dovadă, dacă mai era ncvoc, că limba este na¬ 
ţia. Naţia se ştirbeşte deci cu fiecare pierdere de suflet românesc. 

Graniţele statuliii sunt mai restrânse, căci statul nu coincide cu 
întregul neam, ci se întinde jurisdicţional numai ipeste acea parte a na¬ 
ţiei care a reuşit să sc organizeze unitar din punCt de vedere adminis¬ 
trativ şi juridic. Totuşi un stat condus de guvernanţi conştienţi îşi poate 
întinde aripa protectoare şi asupra grupărilor etnice româneşti care să- 
lăşllucsc dincc'lo de graniţele convenţionale. Guvernanţii care nu-şi exer¬ 
cită acest drept al ginţilor comit crima de lese naţiune. Voi expune în 
altă pane şi numai cu titlul de exemple probante, două cazuri mai pu¬ 
ţin, sau de loc, cunoscute. Ace'laş delict de lezare a naţiei, chiar da- 
că-i atenuat de circumstanţe, îl comit familiile care neglijează educaţia 
copiilor în limba naţională. 

Statul naţional este, la Români, o entitate relativ târzie. El se iveş¬ 
te edată cu “descălicalul” Voevozilor care au purces la întemeerea celor 
două voevodate: Moldova şi Muntenia. Pentru realizarea temeinică a 
lor s’au străduit toate generaţiile naţionalismului conştient dela Muşati- 
ni, la Domnul Tudor din Vladimir şi la Căpitanul Mişcării Legionare, 
Corneliu Zelea Codreanu. 

Expunerea acestei probleme ar trebui să o scindez în trei paragra¬ 
fe, dar nu toate se încadrează organic în titlutt şi în economia prezentul-ui 
ytudiu. Scindarea aceasta nu se poate face în baza unui criteriu unitar, 
deci n’ar fi riguros ştiinţifică, dar c practică. 

Astăzi se găsesc în afara graniţelor trei grupe de Români: 1. Ro¬ 
mânii din Sud, axlică Macedoroţnânii cu Meglenoromânii; 2. Românii 
din Vest sau Istroromânii; 3. Românii emigraţi în Statele Unite şi în 
Canada, precum şi exilaţii de după al doilea războia mondial, risipiţi 
prin toate continentele. 

J. Românii din Sud. Unii specialişti îi tratează pe Meglenoromânii 

din Bulgaria ca un grup deosebit de al Mace¬ 
doromânilor propriu zişi. Aceştia din urmă formează grupul cel mai 
numeros şi mai important. Cea mai mare j>artc din ei aparţin Greciei, 
alţii Albaniei şi, în mai mică proporţie, Jugoslavro. Cea mai puternică 
presiune de desnaţionalizare împotriva lor o exercită Statul Grecesc. 
Numele etnice sub care sunt mai cunoscuţi sunt acelea de Aromâni, Ar- 
mâni. Români macedoneni sa)u rimplu Macedoneni, Cuţovlahi, Ţânţari, 
Fârşeroţi (cei din Albania). 

Românii din Sud Vau bucurat de o enormă atenţie ştiinţifică, mai 
ales din partea filolo^lor români şi streini. Mă refer în mod deosebit 
la Theodor Capidan şi Guatav Wcigand. Aici în exil, o atenţie serioasă 
şi competentă, mai ales sub raportul dstorico-politic, le-a acordat C. Pa- * 
panace prin foarte numeroase lucrări şi articole periodisticc. 


Limba si ^IATIA 


In preocupările mele ştiinţifice, de când mă găsesc departe de ţa¬ 
ră, Românii din Sud n’au ocupat locul cuvenit, datotită faptului că 
cu trăesc şi lucrez departe de marile biblioteci din Occident. Pe când 
ocupam catedra de Hlologie Romanică la Universitatea din Iaşi le-am 
dedicat un an întreg de studii. Acela a fost singurul! curs universitar 
despre graiul macedoromân care s’a ţinut la Iaşi. Profesorul meu G. 
Pascu, autor al unui ditţionar etimologic macedoromân, făcea şi el un 
seminar de dialectologie. In anul ultim de studenţie la Iaşi, în timp 
ce-mi pregăteam licenţa în Filologie română (1921-1922), am început 
un studiu asupra Psaltirii în versuri a Mitropolitului Dosoftei, ca lucrare 
la Seminarul lui G. Pascu. Aceajstă lucrare avea să &e comipfectată în 
1924 cu cercetări mai ample macedoromâne care îmbrăţişau şi proble¬ 
ma originii macedoromâne a lui Dosofiei, considerat până atunci grec. 
malorus, etc. Cu această lucrare mi-am inaugurat cariera ştiinţifică care 
astăzi împlineşte 50 de ani. Demonstram atunci, pe baza limbii mai în¬ 
tâi şi apoi cu dovezi istorice, că Mitropolitul Dosoftei se trăgea din trio 
familie de negustori armâni stabiliţi la Lemberg. Familia se chema 
Papară. Concluziile mele au fost acceptate şi de critica românească şi 
de cea internaţională. Fostul meu profesor A. Philippide era de ipărere 
să prezint acel studiu ca teză de doctorat, dar eu apucasem să-l public 
iar regulamentul doctoratului prevedea lucrări inedite. Teza pe care 
am prezentat-o la un an după aceea se referea la întregul domeniu ling¬ 
vistic românesc şi utiliza în mod copios şi graiul macedoromân. 

Lucrarea despre Dosoftei este epuizată de mai bine de 40 de ani. 
O voi reedita, cu îmbunătăţiri, în seria de volume iniţiată chiar anul 
acesta de către Biblioteca Română dela Freiburg. 

Aici la Buenos Aires îmi lipseşte până şi fişierul adunat în atâţia 
ani de studii asupra dialectologiei macedoromâne, pentrucă la plecarea 
mea spre Italia, în 1940, ca Director al Academiei Române dela Roma, 
l-am lăsat, împreună cu întreaga bibliotecă de specialitate, în ţară, unde 
a fost vandalic risipLt şi fumat cu mahorcă de “liberatorii” pe care Rî- 
pîrîa îi sărbătoreşte la fiecare 23 August. 

2. Românii din Vest. Sunt actualii Români din Istria, adică urma¬ 
şii, foarte reduşi ca număr, ai Morlachilor şi 
Uscochilor care împânziseră, în Evul Mediu şi la începutul cdluî Mo¬ 
dem, toată regiunea balcanică dela Sud de Dunăre până la Marea Adria- 
tică. Au apucat-o în spre Apus atunci când blocul slav a împărţit, oda¬ 
tă cu deplasarea lor şi în spre Sud, marele trunchiu românesc, făcând 
ca unii din strămoşii noştri să se îndrepte spnre Nord şi să îngroaşe marea 
ramură etnică dacoromână, alţii şi mai spre Sud, alimentând din punct 
de vedere etnîc pe strămoşii Macedoromânilor, iar un alt grup îndrep- 
tânidu-sc spre Marea Adîriaticâ şi stabilindu-se o parte dâh ei în hinter- 


36 


D. Oazdari) 


landul oraşelor dalmatine, sau luând-o pela Nordul Adriaticci pentru a 
ajuge apoi în Isitria şi chiar în Friuli. 

Aceştia sunt cei mai periclitaţi să se desnaţionalizeze. I&toria, lim¬ 
ba şi .. . ioarta lor au format obiect dc studii extrem de interesante din 
partea specialiştilor. S’au remarcat Sextil Puşcariu, Leca Morariu şi doi 
disc'poli ai acestuia din urmă: Prcfesorul Petru Iroaie dela Universi- 
tailea din Palermo şi Tr. Cantemir, azi în România. Si eu le-am dedicat 
mai bine de un an de studii la Universitatea din Iaşi, precum şi nume¬ 
roase lucrăn tipărite. D:n fericire o bună parte din fişierul meu s*a sal¬ 
vat, pentrucă la plecarea în Italia în 1940 aveam pe şantier câteva lu¬ 
crări pc care numai la Roma le puteam completa şi deci aveam nevoe 
de respectivul stoc de fişe culese în cursul cercetărilor anterioare. 

Pentru mine exilul durează de mai bine de 34 de ani. M’a “sur¬ 
prins” în timp ce mă îndcletncceam cu cercetări prin arhivele şi biblio¬ 
tecile din Italia referitoare la istoria Istroromânilor. Prima mea lucrare 
în acest d-etncniu şi în această epocă a fost o comunicare la 
Aceademia d’Itadia, în 1941, despre sufixul onomastic —ESCU în Is¬ 
tria, Croaţia şi Dalmaţia, pc care fostul meu profesor dela Universita¬ 
tea din Roma, Giulio Bertoni, mi-a publicat-o în Archivum Romanicum. 
In acei primi ani dc exil la Roma am avut şansa să dcscoper zeci de do¬ 
cumente în Arhiva Propagandei unde se află depozitate rapoartele mi¬ 
sionarilor care au întâmpinat pe Morlachii ortodocşi veniţi dinspre Est 
şi stabiliţi pe coasta Dalmaţiei şi prin insulele din Marea Adriatică. 
I-au întâmpinat cu intenţia de a le da asistenţă religioa.^ă catolică. Pe 
l>aza aceste r preţtcafc dccumcnte voi putea urmări procesul dc desna- 
ţionalizare a lor precum şi răspândirea lor geografică în regiunile amin¬ 
tite. Universitatea din Roma mă invitase între timp, prin mijlocirea lui 
Bertoni, să ţm emisuri la Istituto de Filologia Romanza şi ap>oi mi-a pu¬ 
blicat, în 1948, un studiu întitulat Romeni Occidentali stanziati in Italia 
nel medio evo, în care am adus o contribuţie extrem de importantă cu 
privire la epoca de penetrare şi stabilire a primilor Vlahi în Istria. Până 
la studiui meu, specialiştii anteriori susţineau că strămoşii Istrorom⬠
nilor au sosit aedo prin secolul XIV sau XV. Inves.tigaţiilc mele m’au 
dus la constatarea extraordinară că ei se găseau în Istria tu vreo 300 
de ani mai de vreme. Problemei istroromâne i-am mai dedicat, după 
aceea, trei comunicări ştiinţifice la trei Congrese Internaţionale (Miin- 
chen, Louvain, Bahia Blanca). Ultimul studiu mai amplu în această 
materie l-am publitat acum doi ani în revista fundată dc mine în La 
Plata, cu sprijinul şi colaborarea permanentă a savantului român dela 
Copenhaga, Eugen Lozovan. Revista se chiamă Romanica, 

La începutul acestui secţii, desnaţionalizarea Vlahilor din Istria 
căpătase un ritm care nu lăsa multe speranţe nici chiar pentru viitorul 


Limba si Naţia 


37 


apropiat. Dela 6000 de suflete, câte le-am găsit socotite în anul 1846, 
numărul lor a scăzut în curs de vreo 50 de ani la 3061. Aceasta ultimă 
cifră este din anul 1899. A fost obţinută printr’o numărătoare a lui 
losif Popovici care a umblat din casă în casă. Personal am cules din 
diferitele statistici care s’au efectuat dela 1900 până la începetea celui 
de al doalea răsboîu mondial toate datele care s’au publicat şi pe care 
le voi comunica întriun studiu special întitulat Date statistice privitoare 
la Istroromâni. Ateste cifre lasă inupresia unui foarte apropiat şi tragic 
desnodământ. 

3. Românii emigraţi şi Românii emigraţi în Statele Unite şi în Ca- 
cei retenţ exilaţi. nada, proveniţi din Banat, Transilvania şi 
Bucovina, cărora li s’au adăcgat exilaţii, de 
după al doilea război mondial, intră mai direct în sfera consideraţiilor 
pe care mi-am propus să le formulez în acest capitol final. Moartea na¬ 
ţională a acestora urmează un ritm accelerat pc care nu-1 vehr puteai do- 
mcAi decât Biserica Naţională şi iniţiativele Românilor înzestraţi cu ceva 
cultură, cu oarecare demnitate naţională şi cu mult bun simţ românesc. 

Aşa numiţii, în mod impropriu. Românii vechi, a căror masă prin¬ 
cipală se află în USA, au fost în marea lor majoritate oameni simpli, 
muncitori cu palmele ori lucrători prin fabrici. Conştiinţa lor naţională 
s’a manifestat în respectarea tradiţiilor bătrâneşti şi s’a limitat la un 
instinct etnic ajutat dfe religie. Numai prin biserică s’ar fi păstrat mai 
îndelungată vreme, dar le-au lipsit conducătorii. Preoţii lor au fost şi 
ei până de curând tot oameni simpli, cu şcoala de cântăreţi. Foarte pu¬ 
ţini au fost preoţi cu carte, iar învăţători n’au avut aproape de fel. 

Principala nădejde de conservare naţională trebuia deci să porneas¬ 
că dela altarele străbune. Si în adevăr s*au ivit semne extraordinar de 
îmbucurătoare acum vreun sfert de veac prin ridicarea lui Vaderian D. 
Trifa în fruntea Ortodoxiei Româneşti din USA. Dar în contra vredni¬ 
cului Ierarh al Românismului Creştin s’au coalizat îndată toate satane¬ 
le, în frunte cu Urîciunea Pustiirii instalată dc Comunişti la Patriarhia 
dela Bucureşti, cu Moşea Resen, instigator al' Rabinatului internaţional, 
şi cu presa ovreiască. La carul satanelor au opintit şi câţiva zevzeci na¬ 
ţionali din eprubctele şi iţele cărora au ieşit nişte monştri de calibrul lui 
Teofil lonescu şi s’a împieliţat un guşter şabăsgoim ca sculptorul care 
latră în fiţuica cuşer a unui haldeu din Nord-America. 

Neaşteptată a fost, şi de neexplicat mi se pare, desnaţionalizarea prin 
pierderea limbii în familiile exilaţilor. Unii dintre ci provin din gru¬ 
pul destul de numeros al oamenilor politici care s’au putut salva în li¬ 
bertatea Occidentutlui, în special diplomaţii care au refuzat să se reîn¬ 
toarcă în Patrie atunci când Ana Pauker i-a rechemat din 'posturile lor. 


38 


D. Gazdaru 


Mai compacţi şi mai organizaţi au fost legionarii care, graţie neroa- 
dei revoluţii a lui Horia Sima, au căutat să se pună la adăpost de pri¬ 
goana Mareşalului Antonescu şî deci, n’au fost surprinşi nici de Ocupa¬ 
ţia bolşevică. Dar uzurparea nefastă a moştenirii lui Cbrneliu Zelea 
Codreanu de către un agitator infantil şi sihistru, cocoţat acolo prin 
decizia extralegionară şi perversă a lui Carol II, urmată apoi de cram¬ 
ponarea uzurpatorului, întocmai ca a unui vase, pe trupul Legiunii exi¬ 
late, a dus rapid la sfărmarea unităţii din pribegie. Agitaţiile bezmetice 
care, în ţară, provocaseră asasinarea Căpitanului, au fost, aici în exil, 
acidul corosiv al rezistenţii, în loc de cheag al blocului expatriat. 

Factorii auxiliari ai destrâ- Când zic destrămare naţională mă refer, 
mărU naţionale din exil, aşa precum firesc reese din întreaga 

“economie” a acestui studiu, la ruşinea 
pierderii limbii în exil. Voi încerca deci să schiţez factorii care au 
contribuit la nedemna ddăsare din partea exilaţilor de a cuJtiva, cu 
toată sfinţenia, limba lor naţională şi de a o predă nead'ulterată urma¬ 
şilor ca pe cea mai preţioasă şi sacrosantă moştenire. 

Eănigranţa n’a avut o conducere politică planificată. Oamenii poli¬ 
tici care au organizat dezastrul naţional dela 23 August 1944 n’au avut 
de fel presentimentul că acţiunea lor va ajunge să fie, prin consecinţele 
ei nefaste, una din cele mai pustiitoare crime naţionale. Avertismentul 
vizionar al Iui Cbmeliu Codreanu n’a deşteptat la timp p>otrivit niciun 
ecou în capetele găunoase ale politicienilor ipseudbdemocraţi. Cam târ¬ 
ziu s’au gândit să creeze pentru eventualul exil un fond, pe care l-au 
depus la o bancă elveţiană. Nu ştiu cum a fost mânuit fondul. Cert e 
că a constituit prilej de discordie între reprezentanţii comitetelor naţio¬ 
nale şi pretendenţii neincluşi în ele. Controversa politică naţională din 
exil a putut fi asemuită lă un moment dat cu o ceartă ţigănească la 
împărţirea unei prăzi. Nu s’a ocupat absolut nimeni de planificarea emi- 
granţei. Exilaţii ar fi trebuit să fie aşezaţi în Statele Unite unde se g㬠
sea deja o masă românească <pe cale de a se piferde. S’ar fi oprit astfel 
procesul de desnaţionalizare a celor peste o sută de mii de Români de 
acolo şi n’ar fi avut Ioc nici desagiCgarea naţională a noilor salvaţi dela 
ocupaţia rusească. De aceea exilaţii s’au risipit pe întreaga faţă a p㬠
mântului. Izolaţi fiind, şi-au pierdut mai rapid sŢ>eranţele într’o apro¬ 
piată reîntoarcere. Ce departe s’au situat de psihologia exilaţilor dela 
1848! Câţi dintre aceştia au apucat înfăptuirea idealului de unire? Si 
totuşi au luptat. Unii, ca Bălcescu, s’au sbătut în ghiarele neiertătoare 
ale tuberculozLi care, pe atunci, nu avea leac. 

Altă cauză a destrămării o văd în căsătoriile mixte ale exilaţilor. 
Plecaţi din ţară în condiţii grele, înainte de ocupaţia rusească, după cc 


Limba îh Naţia 


39 


trecuseră prin prigoane pustiitoare sub guvernarea smintită a lui Carol 
şi Armând Călinescu, exilaţii şi-au diminuat vigoarea în câmpurile de 
concentrare germane. Căsătoria cu femei streine le-a dijmuit apoi dem¬ 
nitatea băibătească şi naţională. 

După legile naturii şî ddpă legislaţia omenească tatăl ar fi trebuit 
tă dtcidă de naţionalitatea adică de limba copilului. In exil am obser¬ 
vat însă o tocire a mândriei naţionale de-a dreptul ruşinoasă la toţi Ro¬ 
mânii unită cu slăbirea mândriei bărbăteşti de care ştiu să facă atâta 
caz bărbaţii în lucrurile fără însemnătate. In rândurile pestriţe ale dife¬ 
ritelor colonii de emigranţi se observă că Italienii se pierd dela prima 
generaţie, pentrucă se adaptează uşor la noua patrie, adică se pleacă in 
faţa vechei lor tradiţii de emigranţi. In schimb se păstrează Englezii, 
Francezii şi Germanii. Noi Românii n’am venit ca emigranţi, ci gândul 
ne-a fost la întoarcerea cât mai grabnică în patrie. Totuşi bărbatul ro¬ 
mân, chiar şi atunci când şi-a luat soţie din grupurile etnice uşor adap¬ 
tabile, a cedat tot el, deşi ar fi fost mai echitativă bilingvitatea. 

Deseori auzim în gura Românilor din exil, vinovaţi de mutilarea 
naţională a copiilor: “lasă, vor avea ci, copiii noştri, ocazia să înveţe 
româneşte când ne vom întoarce în ţară!”. Neroadă mângaerc! In cel 
mai bun caz, aceşti copii vor fi nişte hibrizi. Se vor întoarce ca străini 
care, prin exerciţiu, vor putea obţine numai un fel de cetăţenie m limba 
românească, un drept de cetăţenie, d!ar nu şi patria spirituală. Limba 
naţională este limba trăită, die erlebt£ Sprache^ cum spu/n Nemţii, nu 
limba învăţată. Limba naţională se deprinde în familie. Ea nu se învaţă 
ca o limbă străină sau dbpă metodele jupânilor care o învaţă, aproxi¬ 
mativ, ];>entru scopuri comerciale. Si cel mai umil român îşi dă seama 
că româneasca jupânului nu-i suptă de la un sân matern rdmanesc. 

Aceste simple adevăruri au fost intuite de toate neamurile. Peri- 
colud înstrăinării prin pierderea limbii l-au semnalat în modul cel mai 
expresiv cu putinţă jx)eţii din regiunile ocupate de hoarde străine. Cele 
mai emoţionante imnuri închinate limbii nlaţionale au fost Graiul Nea¬ 
mului de ardelenul G. Coşbuc, Limba noastră de basarabeanul Al. Ma- 
teevici şi Părinteasca dimândare de aromânifl Constantin Bdimace. 


D. Gazdaku 


AMINTIRI SI DOCUMENTE LEGIONARE 


LA SIGURANŢA 


Pela orele 11 dimineaţă, în ziua de 30 Noembrie 1938, mă caută 
Ileana A., azi R., o frumoasă figură elenică, fiică de Colonel, studentă 
îfgionară, mereu sobrie şi i-erioasă. Vroia să meargă la Comandament, 
din partea şi |>entru Nicoleta. Ii dau ora şi locul de întâlnire. 

Peste vreun sfert de ora, acelaş uşier şi om de încredere al întreprin¬ 
derii la care lucram, Dionisie O., secui de prin părţile Odorheiului, 
destul de bine românizat ca limbă, mă anunţă că mă caută o 
altă persoană, “preţioasă de tot”. Mă duc în salonul de primire şi găsesc 
o admirabilă ţărăncuţă, cu iie şi fotă, roşcovană, veselă şi vorbăreaţă. Era 
Nataliţa^ N., studentă la medicină şi legionară. Se prezintă cu parola 
obişnuită: “viu dela Teba”, parolă de mult timp în uz, dar fără să 
ajungă la urechea poliţiei. îmi cere aceeaşi întâlnire. I-o dau. 

La un alt sfert de ceas, reapare Dionisie să-mi spun ă că în salon 
mă aşteaptă o a treia persoană. Las din nou lucrul, cam jenat faţă de 
® femeie mărunţică, slăbuţă, prea vopsită şi cu o 
pălărie mare de parcă ar fi vrut să şi acopere faţa spre a nu fi uşor 
identificată. La salutul meu, ea se prezintă cu un nume cam greu de 
descifrat numai cu auzul. Venea din partea doamnei Roşculeţ, despre 
care remarcând eu că n’o cunasc— îmi spune că “vei fi uitat-o, printre 
atatea”. Mă roagă să-i fac rost de o ocupaţie în întreprinderea la care 
lucram şi aveam des'tulă influenţă. Chestionând-o despre pregătirea şi 
practica ei în materie administrativă şi comercială, îmi înşiră cunoştin¬ 
ţele şi cateva limbi străine. O sfătuesc deci să redacteze o ofertă şi s’o 
prezinte la biroul respectiv. îmi cerc ajutorul meu la compunerea hârtiei, 
dar o refuz întrucât mă aflam în timpul serviciului. Mă va aştepta la 
ieşire, zicea ea, ca undeva s’o facem împreună. 

In timpul ăsta, în holul dela intrare, un cetăţean cam de vreo 50 
de ani asculta şi supraveghia conversaţia noastră, cu urechile ciulite dar 
cu ochii în podea. 

Pleacă duduia. Eu reintru în birou. Ii povestesc prietenului Costache 


La Sbouaakta 


♦1 


M. toată istoria şi amândoi facem deducţiile de rigoare, prevăzând 
situaţii neplăcute. 

Când termin lucrul la orele 13 şi cobor cu ascensorul la parter, o 
văd acolo pe respectiva dudue că mă aştepta pe o bancă, manifestându-şi 
■nerăbdarea şi întâmpinându-mă oarecum cu admonestarea că m’am 
lăsat aşteptat atâta. 

Ieşim împreună pe uşa cea mare. O invit să mergem spre dreiipta, 
la o pensiune unde luam eu masa, dar ea mă trage spre stânga. Rămânând 
în urma mea, practic dispare, în timp ce, de un braţ şi de altul, mă 
npucă doi ţipi vânjoşî şi mă vâră cam cu anasâna într*o maşină. Protes¬ 
tez. De geaba! Mă întrebară dacă n’am aruncat ceva şi o iau, din 
Bulevardul Domniţei colţ cu Piaţa Rosctti, pe Calea Moşilor până la 
Siguranţa Statului în Piaţa Pache Protopopescu. 

Mă dau în primire la biroul de recepţie al arestaţilor. In timp ce 
eram înregistrat, unul întreba pe cei care mă aduseseră: “unde l-aţi 
găsit?” — “Nici nu-ţi închipui”, răspunse cel interpelat. Mi-au făcut 
afx>i o f>ercheziţie severă, mi-au luat actele şi banii, cureaua, şireturile 
şi cravata, şi m’au suit la ultimul etaj. M’au lăsat acolo, singur întriun 
birou, până spre seară. Intre timp, probabil, s’au dus să facă alte descin¬ 
deri. In fine, noaptea vin doi anchetatori cerându-mi să spui tot ce fac: 
ce legături am şi cu cine mă întâlneam. îmi lasă câteva coli dc hârtie 
ca să declar tot ce ştiu. 

Neg orice altă activitate afară de lucrul obişnuit la întreprinderea 
de unde m’au luat, fără să cunosc motivul arestării, şi protestez în contra 
deţinerii mele nejustificate: In zadar! Eu n’am scris nimic. M’au luat 
atunci cu binele, apK>i au început să strige la mine cu asprime şi amenin¬ 
ţări, dar tot fără rezultat. 

M’au coborît la parter, la corpul de gardă, în fundul clădirii, într’o 
sală mare cu numeroase paturi. Aşezat într’un colţ al sălii, mi se dă 
consemnul să nu iau contact cu cel din colţul opus, pe care personal 
nu-1 cunoşteam. Era un avocat din Transilvania, activ luptător în viaţa 
studenţească şi civilă dela Cluj, identic la nume cu mine (Emil P.). 

La un moment dat, marele salon se umple cu jandarmi, toţi înarma¬ 
ţi. Sunt repartizaţi într’atâtea paturi disponibile. Observ în buzunarul 
unuia ziarul Tempo cu un titlu mare din care am descifrat cuvintele: 

CORNELIU CODREANU SI ALŢI 13, ÎNCERCÂND SA FUGA... 
Tizul Emil, în drum spre clasicul closet, profită de învălmăşeală şi îmi 
şopteşte: f-au ucis pe Capitein. Mă îngrozesc şi mă tulbur. M’a costat 
mult până să mă obişnuesc cu idea că s’a putut întâmpla aşa seva. ^ 

A trebuit să ne culcăm. Jandarmii erau obosiţi după o aşa de mare 
şi strigătoare la cer nelegiuire. Au adormit numai decât ca nişte buşteni. 


42 


P; NfCULAE 


De mine nu se prinde somnul. întins pe pat, stau ca de veghe şi reuşesc 
să schimb câteva păreri cu Emil. 

Dimineaţa sunt chemat la interogatoriu: aceleaşi întrebări, iar din 
partea mea aceleaşi răspunsuri negative. Ţineau să afle cu ce persoane 
ma întâlneam şi unde. Mă luau când cu binele când cu răul, ameninţân- 
du-mă cu mijloace pe care aveam să le cunosc cu ocazia unei alte arestări, 
la poliţie, odată cu Nicoleta. O comisie este trimisă să-mi jjercheziţioneze 
casa, pe strada Caragea Vodă, unde declarasem că locuesc, dar de unde 
plecasem cu mult mai înainte pentru a împărţi, împreună cu C. Papa- 
nace şi Gh. Dragomir^ un subsol pe strada Ciprian Porumbescu. Trucul 
a prins, fiindcă gazda era obişnuită cu asemenea “vizite”, astfel că 
poliţia n’a găsit nimic compromiţător. Tot acolo locuise şi Voicu Popescu. 
Din nou, deci, alte investigaţii, alte interogatorii: eu n’am spus nimic, 
ei n’au scos nimic. 

In ajunul Sfântului Niculae m’au condus la bărbier şi m’au foto¬ 
grafiat în diferite poziţii. Deduceam că s’ar putea să mă pună în 
libertate. La» fel socotea şi Emil. Bănuiam însă că vom fi urmăriţi de 
aproape, pentrucă probabil vor fi aflat dela Receanu, şeful F. d*. C., 
şi de adresa mea şi de numele meu. Pe Receanu îl condusesem odată la 
o întâlnire: venise la mine prin mijlocirea altuia fără să cun‘oască parola. 

Spre seară, comisarul Cristescu, care mă anchetase, m’a anunţat că 
voiu fi lăsat liber întrucât nu s’a găsit nimic compromiţător. Mi-au dat 
înapoi lucrurile, dar nu şi banii, cheltuiţi cu întreţinerea mea acolo. 
Cristescu mă însoţeşte până la ieşire, îmi dă mâna, mă bate de mai multe 
ori pe umeri, felicitându-mă de ziua onomastică: toate aceste gesturi 
fiind făcute'în lumina unor reflectoare în negrul puternic al nopţii, cu 
scopul —de sigur— ca să fiu oarecum luat în primire, pe neştiutele, de 
un agent rămas în umbră dar pus să mă urmărească pas cii pas. 

începuse să ningă. Din piaţa Rosetti, apuc p>c strada Italiană şi 
intrii într’un local de noapte pentru a verifica astfel dacă în adevăr era 
cineva j>e urmele mele. Când eă ies. Chiar observ pe trotuarul opus» un 
tip mărunt, solid, cu palton gros, fular alb şi pălărie gris, care, văzându- 
rhă, face o mişcare laterală şi rămâne în urma mea. Mă fac că nu-1 văd 
şi continuu pe straida Cantacuzino spre străzile Romană şi Caragea Vodă. 
Acasă, gazda şi prietenul Ilie P. mă primesc bine şi mă adăpostesc. 

A doua zi, în drum spre o pensiune din apropiere, doi inşi se ţineau 
la cateva zeci de metri în pas cu mine. Intru eu la pensiune, intră şi ei, 
evitând să lase impresia că mă urmăresc. După masă, iau tranvaiul din 
Piaţa Romană ca să fac o vizită la nişte neamuri în apropiere de Halele 
Traian. Sc urcă şi ei, aşezându-se aproape lipiţi de mine, încât la mişcări 
mai bruşte ne loveam unul de altuh La coborjre am ăimulat că apuc în 


La SiouHanta 


43 


altă direcţie, dar au revenit aproape imediat. Ii puteam localiza numai 
cu coada ochiului pe la colţuri de stradă. 

In ziua următoare. Duminica, am rămas în casă. Luni mă prezint la 
serviciu. Mi ye aduce însă la cunoştinţă că, până sc lămuresc lucrurile, 
trebue să iau un concediu. Intre timp, avocatul întreprinderii, Florian 
P., mă descoase şi el întocmai ca cei dela Siguranţă, dar nu află nici 
el prea multe dela mine. 

M’am gândit că-i bine să anunţ, cel puţin pe Papanace şi Dragomir, 
despre cele întâmplate, ca să ia şi ei anumite măsuri personale. Nu mai 
aveam legături cu nimeni. Am fost la baia de aburi iar seara la Teatrul 
Naţional am văzut Apus de Soare a lui Barbu De’lavrancea. Noaptea, 
în Ioc să mă duc pe Ciprian Porumbescu, o iau spre Vasile Laacăr, la 
unul din atâţia Conu Nae, botezaţi aşa de Nea Ghiţă. 

La câteva zile, întreprinderea mă chiamă să-mi reiau serviciul, 
întrucât nu s’ar fi găsit nimic în sarcina mea. Totuşi urmărirea nu 
încetă: mă luau disdedimineaţă de acasa, îi vedeam că se ţin după mine 
până la birou, de acolo la masă şi iarăşi spre casă! Mă pândeau p)ela 
colţuri de stradă, vizibili —numai câte unul odată— pe jumătate, în 
profil şi la vertical. Dacă o luam spre deapta sau la stânga pe altă stradă, 
ca să cumpăr câte ceva, mă întorceam brusc şi-i întâlneam faţă’n faţă. 
Surprinşi îşi acopereau faţa cu batista ori ziarul. Când intram pe străzi 
de mare circulaţie, fugeau după mine cu disperare ca să nu mă piardă 
din ochi. Altădată, necirculând ascensorul şi scoborînd pe jos, mă întâlnesc 
cu Ing. Ştefan P. Cdt. şi membru al Comandamentului, care venea să 
afle noutăţi şi să sc intereseze de ceilalţi ai noştri care erau toţi răvăşiţi. 
Agenţii mă lăsară atunci pe mine şi se luară pe urmele acestuia care, şi 
el, ca să-i depisteze, intră în edificiul C.A.M. ipe o uşă şi ieşi imediat 
pe alta. 

In acest ritm s’a scurs toată luna Decembrie. In ajunul Anului Nou 
primesc vizita unui domn de peste 30 de ani. Se mira că nu-1 recunosc, 
ipunându-mi că este secretarul comisarului Cristescu şi rugându-mă să-I 
ajut a intra într’un serviciu din întreprinderea unde lucram eu, pentrucă 
nu mai putea suporta atmosfera de arestări, de bătăi şi schingiuiri. Nu 
avea însă altă pregătire decât aceea a unei clase; de liceu. La despărţire 
îmi întinde o coală de hârtie scrisă mărunt pe ambele feţe. Era raportul 
făcut de agenţii care mă urmăriseră. Citindu-l cu atenţie, am observat 
că nu le scăpaseră niciun detaliu. In fine îmi ccr^ şi ceva bani, pentrucă 
îl trimiseseră într*o misiune la Arad fără să-i dea decât biletul de drum. 
împrumut 500 de lei şi-i dau. Nu l-am mai văzut niciodată după aceea. 

Ianuarie trece şi el cu diferite lucrări de birou, inventar şi bilanţ. 


44 


i4. Şeitan . 


Lucram până noaptea târziu. Din când în când observam dcla etajul 
al patrulea pe duduia care venise să mă recunoască cu o lună în urmă- 
De multe ori era însoţită de doi agenţi. Aveam uneori discuţii cu un 
coleg de birou, Victor I., pe chestii politice. Poliţia a găsit la el numeros 
material de propagandă comunistă. Nu i s’a întâmplat însă nimic! 

Prin Februarie am intrat p>e firul unei activităţi mai intense: trimi¬ 
terea pesfte hotare a câtorva importante figuri legionare, unnărite de 
Siguranţă şi în pericol de a fi arestate. 

W Niculae 


V 


TABARA DE MUNCA DELA CARMEN SYLVA 


Printr’o circulară, la 31 Mai 1955, Căpitanul a anunţat deschide¬ 
rea taberei dela Carmen Sylva, iar la 5 Iunie a venit la Carmen Sylva 
cu un grup de legionari. La 500 m. ‘pre Sud de această localitate, pe 
malul Mării spre Tuzla, a ales loc de tabără. Au venit cu o foaie mare 
de cort, drept acoperământ. Era necesar un adăpost. 

Cum se ţese firul de păianjen, astfel a început să apară înjghebarea 
legionară. Ridicarea barăcilor, cea mai urgentă şi mai importantă trea¬ 
bă la început, a fost dusă la bun sfârşit de către Ing. Ion Ionică, ajutat 
de sute de legionari şi legionare. Zidăria a fost făcută cu piatra scoasă din 
marc. Piatra era smulsă din sânul mării cu braţele. Uneori se scoteau 
blocuri pe care abia le urneau cinci-şase inşi. Odată scoasă pe plajă, 
era dispusă în grămezi şi apoi cărată sus» de alte zeci de echipe. In cu¬ 
rând s’au şi ridicat zidurile, cam la un metru înălţime pentru câteva 
barăci încăpătoare. Odat^ cu acestea s*au construit magazia de aliment^ 


Tabara dela Carmen Sylva 


44 


şi gheţăria. Lemnăria a fost procurată, pe cât s’a putut, dela depozitarii 
de cherestea, creştini şi ohiar turci din Constanţa, care y’au luat la o 
adevărată întrecere în a nc ajuta. 

S’au făcut tăeturi în maluri, umpluturi, terase. In 1936, lucrările 
s’au complectat prin amenajarea unui platou în mijlocul taberei, o şosea 
deasupra care cobora printr’o tăetură în mal spre Tuzla şi apoi, descriind 
un semicerc, trecea pe lângă cabana Căpitanului. 

Aprovizionarea a fost organizată prin circulara de deschidere a ta¬ 
berei şi au contribuit la ea organizaţiile judeţene din Dobrogea şi chiar 
de pei»te Dunăre. Constanţa, fiind mai aproape şi cu mari posibilităţi, 
a contribuit din plin la aprovizionare, atât în 1935, cât şi în 1936. 

întreg Statul Major şi mai toate gradele au participat la înfiripa¬ 
rea acestei Universităţi legionare sub directa conducere a Căpitanului. 

După o lună de efort continuu, peste spinările încreţite şi roase de 
vremi, se ridica un sătuleţ mândru şi frumos, modest, dar primitor, cu 
străzi tăiate în maluri şi acoperite cu nisip şi pietriş. Pe acea înclinare de 
mal, tabăra era toată cu faţa la mare şi la soare. 

Chiar deasupra valurilor, pe un pinten de mal, era cabana Căpi¬ 
tanului, în faţă cu o masă dintr’o felie rotundă de piatră. Apoi, în spate, 
celelalte cabane căţărate pe maluri şi dispuse ca o unitate de trăgători. 

Opera era fructul unui grup de oameni de voinţă şi de mari hotă- 
lîri. Se făurise o oază de viaţă şi de mari promisiuni. Era discursul faptei, 
piatra fundamentală de reclădire o ţării. 

Din largul mării tabăra oferea o privelişte încântătoare. Se lăsa de 
sus depe mal în jos până la plajă, ca un amfiteatru. Terasele, aşa cum 
erau croite şi zidite, păreau valuri încremenite sau adevărate ziduri de- 
cetate străjuite din loc în loc de turnuri rotunde măreţe şi masive, strân¬ 
gând la mijloc cabanele, forme geometrice, uniforme. 

întreaga panoramă era încinsă de şoseaua albă de scoici şi pietriş, 
care pleca de sus şi cobora în semicerc ca o beteală, albă ca spuma va¬ 
lurilor. 

Munca era grea şi consta din săpatul şi căratul pământului, scoaterea 
pietrei din mare şi transportarea ei pe distanţe de sute de metri, pe braţe 
sau pe tărgi, pe o arşiţă dogorîtoare. Lucrau tineri şi bătrâni, intelec¬ 
tuali şi muncitori, studenţi şi plugari. Lucrau cu toţii de-a-valma, fără a 
se ruşina unul de altul. Strădania lor se înmănunchia în acelaş suprem^ 
efort, braţele şi umărul unul lângă altul, formau un tot care urnea din 
locul lor malurile, tăindu-le după vrerea lor. Aceeaşi credinţă le aprin¬ 
dea sufletul, acelaş dor le creştea în inimi, şi-l împărtăşau alcătuind un 
tot armonic de gândire şi fimţire. Sc făurea astfel, în prima Universitate 


46 


N. SbitaN 


din lume- de această natură, un nou aluat. Munca era pusă la lotul ei 
de cinste; era aceeaşi pentru toţi. Ea era prilej de afirmare şi nu de 
exploatare, prilej de călire a virtuţilor şi nu motiv de lunilire. Se dospea 
acolo noua mare familie românească în deplină armonie şi dragoste 
de ţară. 

Cat era ziua de mare. Căpitanul era peste tot şi primul în a da 
exemplul. Radia bunătate şi îndemn. Nu se petrecea nimic silit în jurul 
lui, ci totul pornea din inima, din inima de Român, care-şi urma şeful 
trimis de Dzeu. 

Toată tabăra lucra cu avânt şi era plină de animaţie. In grupuleţe 
sau pe echipe conduse de un legionar încercat, fiecare lucra cu tragere 
de inimă şi, uneori, erau adevărate întreceri pentru a face cât mai mult, 
cât mai repede, cât mai bine. 

Se dădeau premii pentru cei care scoteau cea mai mare cantitate 
de piatră în cel mai scurt timp, sau pentru cei care cărau cele mai multe 
tărgi de piatră într’un determinat timp. Cu câtă satisfacţie şi haz se 
distribuiau premiile, care constau dintr’o gogoaşă sau mai multe, făcute 
la bucătăria taberei de legionarele conduse de Nicoleta şi din care se 
înfruptau şi cei care vizitau tabăra. 

Iată-1 pe Profesorul, tatăl Căpitanului, săpând alături de Nae 
lonescu, Ing. G. Clime, Ion Banea, însoţiţi de Nicdlicescu, etc. Cărau 
la piatră într'una Istrate . cu Tudosc dcla Iaşi, Strugariu, Băgăceanu 
dcla Constanţa, Alexandrescu dela Silistra şi mulţi alţii. O duceau până 
sus pe mal în dreapta pentru a face o terasă rotundă ca un turn de 
fortăreaţă, o adevărată podoabă a taberei. Deasupra acestei terase au 
fost prinşi odată, într’un instantaneu, câţiva aliniaţi cu pieptul scos în 
afară şi cu braţul arcuit pe târnăcop sau lopată. Era faimosul grup de 
‘‘bronzuri vii”. - . . 

Sus pe coasta din stânga, vreo sută de legionari tăiau de zor malul, 
croind bulevardul “Românul de mâine”. Neculai Totu, în mijlocul 
Ier, era numai vervă şi antrena. Unde punea el mâna, punea Dzeu mila. 

Nici. Generalul Cantacuzino n’a lipsit din acel front voluntar al 
muncii. Căra şi el cu targa ipietriş, însoţit de pictorul Basarab, Profe¬ 
sorul Zoppa, Elena Bagdad, Sica Popescu. . 

^ v in mijlocul taberei, sub mal, şi la înălţimea platoului, se ridica un 
fel de terasă, care părea un zid de cetate romană. Nu-i lipsea nici forma 
artistică. Era opera cuibului “Axa’’. Au lucrat la el,., cam o săptămână, 
onel Moţa, Vasile Cristţsfu, Vasile Marin, Aleeu Cantacuzino, Polihro- 
niade, Voicu Popescu. Acesta din, urmă purta întotdeauna aparatul de. 
fotografiat. 

.In 1936 au venit şi Frăţiile in.tabără. Au stat în corturi. * 


‘Tamba obla Carmen Sylva 


4 ? 

Dc multe ori numărul legionarilor se ridica până la 700-800 şi 
chiar 900. 


De obiceiu scara sc înjghebau corurile legionare. Tabăra şi impre- 
jurimile răsunau de cântecele noastre. Cu Căpitanul în mijloc sc auxeau: 



Noi legionarii lui Codreanu 

Din muncă ne>am făcut un crez 

ţ *" * 


Si’n toate părţile pornit-am 



Echipele dc cămăşi verzi. 


sau: 

Cu braţele suim în soare 



Catapetezme pentru veac, 

Le zidim din stânci, din foc, din mare 

Si dârz le tencuim cu sânge dac. 


sau: 

Prin braţe aprige dc muncă 

Sc’nalţă drept şi sfânt alur, 

Se*nalţă din frânturi de stâncă 

Ardealul tânăr legionar. 



Şedinţele erau prilej de reconfortarc. Căpitanul ne vorbea rar şi 
hotărît. Cuvintele lui ne pătrundeau. In toată atitudinea şi vorbele lui 
citeam noile dimensiuni care trasau viitorul românesc. Şedinţele ne 
înaripau aspiraţiile şi ne căleau voinţa. Adevărată şcoală de cadre aveau 
iă dea sutele şi miile de luptători şi martiri, pildă pentru viitor. 

Se făcea şi instrucţie în tabără. Accentua Căpitanul asupra pasului 

legionar. Era vorba de pasul istoric al Românului, apăsat şi rar, un pas 

de stăpân în ţara lui. Poziţia de drepţi a legionarului trebuia să fie 
impiecabilă. Plină dc atitudine dc om hotărît, cu privirea drept înainte 
şi bine înlipt în pământ. Nu era vorba de o poziţie mecanică, dc circum¬ 
stanţă, luată în silă sau sub presiune, ci de o poziţie naturală, care să 

pornească din lăuntru în afară. Poziţia exterioară trebuia să fie rezultatul 
fidel al efortului lăuntric de rcdre^iarc şi dc scuturare de toate năravurile. 

Din această Universitate legionară trebuia să iasă un om învingător, 
îh primul rând asuipra lui însUşi, pentru a fi capabil, ia rându-î,‘să 
îndrepte pe alţii. 

De aceea a făcut şi instrucţie Căpitanul cu noi şi nea purtat 
săptămâni întregi pe arşiţă, peste prăpăstii, câmp şî plajă, numai ca’ 
lă ne formeze aşa cum vroia cl. 

Când venea coloana legionară de sus, cu târnăcoape şi lopeţi la 
spinare, în cadenţă impecabilă şi cântând, aducea cu ea îndemn dc 
dăruire totală, de continuă depăşire şi de multiplicare a puterilor noastre. 


I 


ÎNf. Şeitan; Tabara dela Carmen SylvX 

Seara, în faţa frontului, se da raportufl Căpitanului. Dădeau pe 
lând raportul gradele legionare, pentru a se deprinde să comande. 

Tabăra dela Carmen Sylva ajunsese un centru de atracţie pentru 
întreaga ţară. Discursul faptei atrăgea irezistibil lumea, pcntrucă nu 
era vorbă goală, care împietrise inima românească, ci era îmbibat de 
spirit creator şi de sârguinţă dezinteresată. El nu se adresa numai raţiunii, 
ci sensibilităţii româneşti, inimei. 

Pesite munţi, dealuri şi văi, până la mare, în oraşele şi satele noastre 
bântuite de seceta adusă de discursul vorbăriei goale, se ridica, de către 
braţele şi inimile legionare, opera de reparare şi de remoire, a ţării, 
urîţită de netrebnicia omenească. Univenitatea nouă călea) energiile 
legionare, iar învăţătura ei se întindea peste suflarea româncasc^ 
Pătrundea în căminuri şi palate, oriunde era o inimă deschisă şi avidă 
după noua minune. Deaceea veneau Românii să vadă cu ochii şi să-şi 
astânnpere sufletul hărţuit de scepticism. Era un adevarat pelerinaj. 


O festivitate legionară în tabără 


Era întrio Duminică din Iulie. După o săptămână de încordare, 
legionarii se pregăteau în Unişte, îşi controlau ţinuta şi umblau de colo 
până colo, pentru a pune totul în ordine. Legionarii în coloană de marş 
au pornit spre biserică. Ies din tabără cântând. Prin Carmen Sylva ^nd 
îşi fac apariţia, toată lumea se îngrămădeşte să-i vadă. Coloana mărşă- 
lueşte într’o cadenţă perfectă, cu pas rar şi apăsat. In acea după amiază, 
curgea lumea din toate părţile spre tabără. Mii de oameni, băAaţi, 
femei şi copii, s’au adunat în jurul legionarilor, care formează un careu 
în mijloc. S’a dat raportul Căpitanului. Apoi s’a citit un ordin de zi de 
avansări. Nu s’a ţinut niciun dixurs. Au urmat cântecele. Peste tot 
domnea voc bună. Lumea curioasă s’a amestecat cu legionarii şi participa 
şi la cântece. Deodată, la un semn. al Căpitanului, legionarii se strâng 
deoparte şi la un fluerat o iau la fugă, luând dealul în piept. La un alt, 
fluerat se opresc, apoi la un alt fluerat o rup la fugă din nou. Apoi, se 
adună şi iar un cântec. S’au servit gogoşi şi alte bunătăţi făcute de. 
legionare. " 

. La sfârşitul serbării toată lumea a plecat mulţumită, doritoare să 
se reîntoarcă şi să trăiască clipe dc adevărată voioşie românească.-;". 

N. Şeitan 


I 


UTERATURA 


CÂNTEC MARTIRIAL 


XIV 

O, Tu ce-ai coborît la noi în lume 
Când însuţi Tu murind ne-ai dat fiinţa, 

Noi chip din chipul nostru-Ti dăm şi nume, 
Iubirea Ta, Speranţa Ta, Credinţa .. . 

Pentrucă eşti, deapururi eu voi fi 
Cu plânsul celor care nu mai sânt. 

Cu lacrima din ochii celor vii 

Când nume-şi scriu pe pietre de mormânt ... 

Te văd acum la ceasul morţii când 
Aproape sânt de cer cât de pământ, 

Că nu pot să gândesc că nu mai sânt, 

Pentrucă eşti deapururi Tu, cu plânsu-mi. 

Cu toate’n urma mea câte rămân, 

Isusc Tu, semenul meu, eu însumi! 


XV 

Lui Costel Zaharia căzut la Buchenwald 

Aci’n mormânt stă floarea vieţii tale ruptă .. • * 

Tu mă priveşti din ceruri când mă’nchin. 

Tu, camaradul meu de luptă 
Ce mi-ai lăsat în suflet rădăcini ... 


50 


ÎON Tolescu 


Parcă tc văd când ţi ai deschis spre cer aripă, 

In jurul tău cădea oţel fierbinte... 
Veşmântu-ţi plin de iânge-mi vine’n minte 
De-atunci cu fiecare clipă, 

Cu fiecare rază din amurg 
Când lacrimile mele curg 
Si lumânare-aprindu-ţi ţie ... 

Tu mă priveşti din cer, din inima, din rădăcini, 
Tu, rod cules de mâini străine 
Si floare a vieţii melc. Românie! 

XVI 


Eroilor ce^s azi uitaţi 

O, sângele’n ngropat în amintiri. .. 

Ce trist e glasul cântecului meu 
Când azi plecat cu fruntea pe psaltiri 
Vă cânt şi’n voi cu cânt pe Dumnezeu! 

Că ne hrăneşti tu sângele cu sânge, 

Cucernicie, tu, ce trist ţi-i cântul 
Când stăm la căpătâiu acelor îngeri 
Ce-au îngrăşat cu carnea lor pământul! 

Ieri când curgeau pe câmpuri, valuri, valuri. 

Si i-a’ngropat obuzul pe ogor... 

Cc cântec triyt, ce triste idealuri, 

Când le cântăm noi imn înălţător 
Si nu mai ştim, cu holdele pe dealuri, 

Că ne hrănim din biată carnea lor! 

XVII 

\ 

O,sângele care-a’nroşit Oituzul 
Si-i azi făclic’n criptă de erou 
Pe unde ieri căzu din cer obuzul 
Si frânsc trupul semenului meu, 


Cântec Martirial 


51 


Azi ciob de tidvă şi arşic 
Ce-1 strâng din brazdă unul câte unul 
Dinspre tranşeul inamic 
Pe unde-a bubuit ieri tunul... 

Ce’nalte-s lanurile ce-adumbreşti 
Tu, criptă dela Mărăşeşti, 

Pe unde-au semănat ieri plumb 

Obuzurile şi granata! 

Ce’nalt e lanul de porumb 
Crescut din oasele lui tata! 

XVIII 

Lui Moţa fi Marin 

Bunule, Isusoile bun, 

Rogu-mă pentru pământul străbun. 

Pentru munţii cu brazi, pentru cripte, 

Pentru crucile la căpătâie înfipte ... 

Rogu-mă pentru scut, pentru sabie. 

Pentru codrul Tigheciului tău. Basarabie, 
Când îi frânge trunchiurile de brad 
Crivăţul dinspre Stalingrad ... 

lată’n mâini bulgării ce strâng în ei 
Oasele camarazilor mei! 

Mă rog Tic, Sfinte Arhanghele, 

Pentru inimile ce bat în candele, 

Pentru genele de ceară şi undelemn, 

Pentru sufletul bietelor cranii de lemn! 

XIX 

Rogu«mă pentru Garda de Fier 
Care-a pornit în marş către cer. 

Pentru plaiurile verzi care plâng.. * 

Lângă Dunăre, lângă Parâng! 


42 


Ion Tolescu 


Pentru stelele depe ii, pentru salbe, 

Pentru râurile cu prunduri albe... 

Rogu-mă pentru albele cuminte, 

Pentru lacrima mamelor, pentru morminte.. 

Pentru lacrimile Tale, Sfântâ Fecioară, 
Pentru luceferii depe ogoară, 

Pentru geana plânâă a florilor, 

Geana fraţilor şi surorilor... 

Pentru beteala soarelui din amia^ 

Carc-mi lunecă pe obraz! 

XX 

Nu fii, bade, tu, mâhnit 
De dor cât m’ai fost lipsit. 

Că m’ai pus la loc sfinţit 
Lângă crin neprihănit... 

La loc binecuvântat 
Lângă crin înmiresmat. 

De dor cât tc-am aşteptat 
Crin alb că m’a fost luat •.. 

Nu fii, bade, supărat 
De dor cât mi-ai fost lă^at, 

Că m’ai pus Ia loc curat, 

Floare fără de păcat... 

Si eu mi*am fost luat de mire 
Crinul alb din cimitire. 


XXI 

Iată mâna cum scrie 
Incrustări pe sicrie 
Lângă steaua ce*apune 
Lângă cripte străbune 


Cantbc Majituual 


5 ^ 


Lângă vântul cu norul 
Ce-mi întunecă dorul 
Si gândirea mi’mparte 
Intre viaţă şi moarte .. 

lată*mi zilele toate 
Lângă singurătate. 
Lângă Duhul ce vine 

Să mă cheme la Tine, 
Să mă strige pe nume. 
Să mă ia depe lume! 


XXII 

I 

Iată rouă, lacrinu caldă, 

Geana pământului pe câmpuri scaldă ... 

Eu cânt rouă care-a scăldat ochii 
Ce s’au închis< pe Dealul Golgotii... 

Si cânt ochii celor morţi fără cruci 
Sub ale cerului umede rugi, 

Ochij ce-au rămas deschişi să Te vadă 
Si i-ai închis cu mâna Ta de zăpadă • •. 

Pentru frunţile azi fără gânduri. 

Ale celor dintre noi căzuţi din rânduri, 
Pentru inima celor plecaţi eu cânt 

Care bate cu dealul şi cu vaiea’n pământ... 
Pentru mâinile rămase nc’ncrucişatc pe piept 
Din care creşte bradul la cerţiri drept. 


Ion Tolbscu 



34 


C. E.: Căpitanul - Biruitorul 


CĂPITANUL - BIRUITORUL 


Nota Redacţiei, Pentru ziua de naftere a Căpitanului care 
cade la 13 Septembrie, dl V. lasinschi a 
primit dela un legionar din Corpul Muncitoresc Legionar din 
Cernăuţi prezenta poezie ocazională pe care ne-o propune spre puhli^ 
care în ^Pământul Strămofeuc», 


E izvorul ce ţâşneşte din adâncuri milenare, 

Ca o rugă arzătoare către Ceruri, către Soare. 

E porunca, legea dreaptă, ce străbunii o visară. 

E chemarea ce-o aşteaptă azi norodu, ’ntreaga ţară. 

E un fulger ’n bezna nopţii ce împarte lumea’n două, 
E lumina ce mijeşte intuind o zare nouă. 

E martirul vremii negre. El e însăşi jertfa vie; 

E sămânţa ce sub brazdă ie’mplineşte, reînvie. 

El e taina, e destinul, viziunea şi ... răbdarea; 

El e crezul, e zidirea, omenia. Este zarea. 


Adevărul, libertatea şi iubirea. Viitorul... 
Toate’n unul, unu’n toate. E Icoana, e Izvorul. 


C. E. 


NOTE SI COMENTARII 


INTRE EPOPEE SI DRAMA 
(8 şi 30 Noembrie) 


Dupi suprema jertfă a Căpitanului, din 1938 şi până astăzi, la fiecare 
tristă aniversare a ei, ni se învolbură sufletul cu tot mai persistentă dar sublimă 
nostalgie. El pendulează, în zilele de 8 şi 30 Noembrie, între epopee şi dramă. 
Căci aşa a fost structurată şi sortită Mişcarea noastră; dela un epos uimitor, la 
un teribil desnodămint dramatic. 

înmugurită timid, într un cerc de numai cinci visionari, prin boarea mistică 
emanată dela o icoană a Arhistrategului Ceresc, Legiunea s’a îmbrăcat în iute 
pas, sfidând timpul precum un cais prea grăbit să înflorească —după o imagine 
stilistică scumpă lui Corneliu Zelea Codreanu— obţinând aspecte tot mai eroice, 
întocmai ca în basmele cu Feţi Frumoşi şi cai hrăniţi cu jăratec. Legiunea a im¬ 
primat naţionalismului românesc un ritm uluitor, necunoscut in epoca clasică a 
umanităţii şi neobişnuit nici chiar în aceea a cruciatelor medievale; jalonată cu 
episoade ca digul dela Vişani, Nicadorii ori Decemvirii; învârstată cu tabere de 
muncă, lagăre şi puşcării; culminând, apoi, cu epopeica întoarcere pe scut, din 
Spania, a lui Moţa şi Marin, şi încheindu-se, prea timpuriu, pe piscul dramaticei 
sugrumări în pădurea dela Tâncăbeşti. 

Ca în toţi anii, de-atunci, şi cu prilejul actualei sărbătoriri creştineşti a 
Sfântului Arhanghel Mihail, viteazul nostru patron, la 8 Noembrie, vom implora 
ocrotirea cerească a Căpeteniei îngereşti, spre a înfrunta, mai departe şi cu tot 
mai iscusită dârzenie, uneltirile satanice deslănţuite şi aţintite in contra superbei 
moşteniri a Căpitanului. 

Iar la comemorarea din 30 Noembrie a Marei Jertfe a Intemeetorului Mişcării 
Legionare, ne vom strădui să apărem cât mai vrednici de a fi miruiţi de aureola 
ei de mucenicie naţională şi vom continua să ne apropiem, cu sfială şi demnitate, 
de idealurile formulate de Căpitan drept adevărate principii de pedagogic naţio¬ 
nală pentru noi şi pentru generaţiile ce ne vor urma. 

Soarta ne-a risipit pe întinsul pământului. Ne-a despărţit pe unii de alţii 
prin cortine, prin mări, prin oceane. Să ne unim, acum, în gând, toţi cei înfrăţiţi 
prin dragoste de camarazi şi de români şi, evocând uriaşa figură naţională a C㬠
pitanului şi lealitatea exemplară a Fundatorilor, faţă de El şi de Instituţia creată 
în neprihănită cooperare, să păşim, în rând cu Ei şi cu martirii care le-au urmat 
pilda, să valorificăm suferinţele, fără tânguire, ca odinioară Tracii, străbunii cei 
dispreţuitori de moarte, iar drama, pe care cu imensă tristeţă o comemorăm, să 
căutăm a o face roditoare, 


56 


D. Gazdaru 


Să nu părăsim niciun moment idcca de a reconstitui unitatea Mişcării şi să 
o păstrăm cu tenacitate pe aceea a Neamului. Să facem altar din limbă, cultură, 
credinţă şi tradiţii naţionale. Iar acest alur, aici în Exil, să ne ţină loc de Patrie. 
Numai aşa avem îndrituirea să ne chemăn Legionari şi Români. 

D. Gazdaru 


FARA OCOLIŞURI 

Am ajuns la al treilea fascicol. Pentru un popas e prea de vreme, dar o 
pnvire in urmă, fie şi numai cu coada ochiului, îşi are rostul, mai ales pentru 
recenţii emigranţi care au întâlnit în exil o situaţie neaşteptată: sfarmată unitaUa 
odinioară granitică a moştenirii Căpitanului. Trunchiul de stejar al Legiunii e 
perforat, măcinat şi mâncat, dintr’o scoarţă’n alta, de un cariii: de un vierme 
coleopter albicios, surd şi “cu privirea peste veacuri”, mânat de vocaţia trădării 
în mod mai pernicios decât odinioară Stelescu. 

Niciunul din camarazii nouveniţi nu ne-a reproşat francheţa cu care PămStr 
cheamă lucrurile pe adevăratul lor nume. Din contră. Dintre scrisorile trimise 
la redacţie citez pe cea mai recentă: 

Skalpelul cat mai adanc înfipt şi deschiderea cât mai largă! Toată 
murdăria afară! Familia [legionara] să-fi recapete mult dorita fi aşteptata 
sănătate şi să ne simţim în casa noastră ca odinioară ... Fie ca Pământul 
Strămoşesc să desăvârşească această operaţie, pe cât de dureroasă pe atât 
de necesară'*. 

Se vor găsi şi camarazi din aceia care să se simtă bine cu jegul simist pe 
fiinţa lor ţi care, cu ipocrizie ori din vinovaţi nostalgie, si murmure; “Ar fi şi 
mai bună revista dacă ar lipsi polemica”. 

Le răspund: 

Cei care au intrat în M. L. n*au făcut-o ca să rămână neevoluaţi din 
faza arhaică de veseli muşchetari şi nici să se transforme în cumetre care să 
steie pela garduri cu mainele*n şolduri, clevetind pe cei care lucrează, ci au 
venit să participe la războiul declarat de Căpitan în contra relelor din 
sufletul nostru şi în contra crimelor faţă de Neam. Război, pe greceşte, se 
zicea pdlemos. Polemica, adică lupta, este atitudinea de rigoare pentru toţi 
legionani. Cancerul simist nu se lecueşte prin simplă contemplaţie, sau 
ohlojeh şi descântece, ci cu bisturiul. Eu n*am acceptat să conduc Pământul 
Strămoşesc ca să fac din el un buletin parohial. Până şi Episcopul nostru 
scrie din când in când tn Solia articole polemice chiar dacă le întitulează 
Cu duhul blândeţii. Blândeţea este întruchipată în ele prin figura unui ţăran 
aşezat pt un scăunaş în faţa unui butuc pe care sprijină un par, iar din par, 
cioplind cu toporişca, scoate o ţepuşă. E ceeace, la propriu, fac şi eu în 
atelierul de redacţie al Pământului Strămoşesc: cioplesc la ţepuşe pentru 
fiecare din ortacii care, laolaltă cu Costea, Roşu, Brădescu, Surdui, Moch- 
natzki, continuă să se scalde în mocirla lui Sima. 


D. Gazdaru 


Note si Combktaru 


57 


“...MAI îndurerat ca ORICÂND...” 

— ‘Rechizitoriur lui V. lasinschi în procesul Iui H. Sima — 

Nota Redacţiei. 

Dezastrul biblic fusese destinat, după visul unui Faraon, să dureze şapte 
ani. Năpasta simistă s*a întins asupra Mişcării Legionare timp cam de două ori 
pe atâta de lung fi ar mai fi continuat^ dacă îngăduitoarea bunătate a dlui V, 
lasinschi n*ar fi atins în 1953 extrema ei limită. 

In grozavele circumstanţe de după asasinarea Căpitanului, când sufletele le¬ 
gionare se sbăteau într'o stare de reală prostraţie, unul singur nu şi-a încadrat 
inima în chenar de doliu ci, întocmai ca jefuitorii răniţilor şi cadavrelor din invăl- 
măşala unei catastrofe, a devalizat tezaurul spiritual al Mişcării Legionare însu- 
findu-şi, fără drept nici merite, conducerea Ei prin complicitatea ^'augustului'* 
asasin Car ol II. 

Funcţiunea de "Comandant al M. L.** care i-a fost întărită apoi aceluiaş 
uzurpator în 1940 prin decret oficial de către Stat — nu de Mişcarea Lagionară !— 
ar fi trebuit legalmente să i se ridice de către Generalul Antonescu în 1941. El 
i-o acordase; el şi Regele Mihai. Noua conjunctură, produsă prin năzdrăvana revo¬ 
luţie şi prin refugierea în Germania. Uzurpatorul a reuşit să o fructifice intr'un 
pur şi exclusiv interes propriu, abuzând de disciplina masei legionare din exil. 

Chiar dacă funcţia i-a fost validată printr'un act de indulgentă solidaritate, 
dovedită cu timpul ca nechibzuită, ea era, după tradiţia legionară, provizorie adică 
temporară. S*ar fi putut reînoi pe bază de rezultate pozitive. Cu alte cuvinte, 
gradele şi personalităţile legionare care-l învestiseră aveau dreptul să-l şi desărci¬ 
neze. Acţiunile lui H. S. —este un lucru arhiştiut — au fost vădit constituite 
numai din agitaţii, dezastre, morminte şi ruşini. 

Totuşi, în mintea-i nepârguită, în loc să-şi facă loc ideea unei retrageri 
ispăşitoare din funcţia, neonorată de nimica pozitiv, a încolţit planul de a meta¬ 
morfoza acea temporară funcţiune în Căpitănie. Cum insă dezastrele se iot acu¬ 
mulau într'o înspăimântătoare progresie, a fost deajuns faimoasa picătură a 
Dosarului Ruşinii ca paharul să debordeze. Si astfel, după o prea îndelungată 
răbdare, dl V. lasinschi i-a retras girul prin documentul care urmează. 


D. G. 


DOCUMENTUL DIN 18 IANUARIE 1954 
V. lASINSCHI CĂTRE H. SIMA: 

Deschis, aşa cum mă cunoşti, astă dată însă mai îndurerat ca oricând— 
vin să-ţi spun ce-mi ită pe inimă. 

Mişcarea Legionară trece printr’o criză de vreme îndelungată. Ti-am mărtu- 


58 


D. Gazdaru 


risit-o cu dragoste şi bunăvoinţă dezinteresată în mai multe rânduri, rugându te 
să înclini către o schimbare de sistem şi un început de acţiune nouă, clară şi 
precisă, dreaptă şi corectă. Sfatul meu n’a fost ascultat şi atunci când am voit 
să te ajut, m*am văzut respins. 

Criza a continuat să se mărească prin câte 8*au adaos aceluiaş procedeu 
abuziv, arbitrar şi tiranic. 

Ultima rămăşiţă de speranţă ce-am purtat-o în suflet pentru o îndreptare 
de pe calea rătăcirilor s*a spulberat, când ai venit pentru prima dată în Spania. 
Atunci şi mai târziu mi-am dat seama definitiv că nu se schimbă nimic, ci dimpo¬ 
trivă răul curge mai departe cu o intensitate neobişnuită. 

Atitudinea mea o cunoşti: dela afirmaţii tari, care te-au surprins neplăcut, 
la pasivitate şi aşteptare. Poate că în subconştient mai rămăsese vreo urmă din 
cât am dorit ca să te întorci din drumul pierzaniei. Ti-o spun cu toată durerea: 
continuai să greşeşti în calitate de Comandant al Mişcării Legionare, de şef 
politic şi pe planul etic, deci al caracterului şi onoarei, menite prin funcţiunea 
lor să împrăştie fericire şi voe bună între toţi, până la periferie. 

Acţiunea, pornirile şi manifestările ce le-ai dovedit în cursul anilor au redus 
tot mai mult din dragostea, camaraderia şi elanul ce ne însufleţeau. Neîncrede¬ 
rea, suspiciunea şi intriga, puse în mişcare sub diferite forme, au nimicit căldura, 
prietenia şi acea stare de spirit, care ne-a legat laolaltă, oriunde ne găseam. 
Am ajuns să trăim din întrecerea de-a ne trage pe sfoară, de-a ne amăgi, de^a 
ne politicianiza. 

Legionarii au încetat să-şi simtă cotul în faţa marilor greutăţi, aşa ca*n 
vremi de mărire. A dispărut criteriul moral, care este impulsul pentru un ideal 
de viaţă, în baza căruia să ne modelăm existenţa; a dispărut corectitudinea 
sufletească şi desinteresul. Astăzi traversăm toţi această criza, în ultima ei fază, 
pentru suferinţă şi întunecare. 

Nu mai există ordine, ierarhie, respect şi înţelegere. Rândurile s’au desprins 
demult. Ele continuă să se macine între desiluzie şi dorinţa de îndreptare. 

Intre cei de sus s’a oploşit vrajba; cei în subordine, descoperind ci via nu 
mai rodeşte, s’au răsculat împotriva nevrednicilor; mulţi au rămas deprimaţi, 
iar câţiva continuă să te apere. 

Conducerea nu este capabilă să frâneze, să îndrepte, să armonizeze, să 
dirijeze. In realitate ea a încetat să existe de mult timp. Substituindu-te ei de 
unul singur, în baza funcţiunii de Comandant al Mişcării, ai dărîmat c’o impla¬ 
cabilă încăpăţinare ultimele resorturi, oc ne mai ţineau împreună. 

O ieşire din acest haos se impune. Ne obligă legile, care stau la temelia 
Legiunii. Aceasta vrea să se salveze şi noi trebue s’o ajutăm. E datoria care ţi 
se impune, înaintea oricui. Semne s’au arătat din toate părţile şi a le dispreţul 
nu ne este permis. Prin acestea vorbesc tot trecutul şi toată jertfa de eroi, martiri 
şi mucenici. 

Mişcarea Legionară, falnică şi mândră, severă şi exigentă, trăeşte din respec¬ 
tul realităţilor, din iubirea adevărului, din cultivarea sentimentului de onoare, 
prin promovarea elementului. moral, din toată legiuirea ce-a fost concepută şi 
rânduită pentru rezistenţă în veac; alftel, nu mai este ea! 

Respectarea ei de toţi, dela cel mai mare şi până la cel mai mic, este regulă 
de viaţă. Din moment ce-am devenit legionari ai acestei organizaţii sfinţită cu 
spiritualitate românească şi suflată cu aurul sentimentului de pmenie şi umani¬ 


Notb 81 Comentarii 


59 


tate, avem obligaţia s’o pătrundem tot mai mult şi să creştem din puterea ei 
către perfecţiune. 

A refuza să ne punem faptele în armonie cu interesele societăţii este o 
scădere, pe care Legiunea n’o tolerează. A crede că putem fugi de răspundere, 
indiferent cum şi de unde apasă aceasta, înseamnă să fii sclavul unor pasiuni 
inferioare, a unor principii dcstructive, a unor impulsuri egoiste. 

Legiunea urmăreşte tocmai contrarul: fiecare să evolueze pe linia sentimen¬ 
tului de nobleţă, al desinteresării, al respectului, al dreptăţii, al vcorcctitudinei. 
“Corect din toate punctele de vedere: în raport cu el, în raport cu lumea din 
afară, în raport cu organizaţia, în raport cu camarazii, în raport cu Tara, în 
raport cu Dumnezeu’*. Noi trebue să purtăm pecetea de “Om corect’’. 

Si totuşi, ca oameni suntem supuşi greşelilor. S’au făcut multe; ni le-am 
iertat; ni s’au trecut cu vederea, în credinţa şi speranţa că vor fi avertismente, 
părere de rău şi experienţă. Sunt însă abateri grave, care săvârşite în momente 
de turburare a minţii, —aşa cum ţi s’a întâmplat—, cer să fie ispăşite prin 
pedeapsă. Iar dacă aceasta nu vine în mod normal, ea se profilează într’o formă 
măi urită, mai degradantă, mai pustiitoare pentru suflete şi oameni din jur, care 
se trezesc ca dintr’un vist urît. 

Astfel şi-acum. Mişcarea Legionară îşi cerc satisfacţie şi dreptul ci; prin ce 
mister, c greu de pătruns. Ea mirueşte pe credincioşi cu unt-de-lemnul credinţei, 
şi când aceasta este adâncă, nu poate fi biruită de valurile furtunilor, care îi 
tălăzuesc puterea pe întinderea plină de nesiguranţă a oceanului nemărginit. 

Dovezile ce s’au produs şi câte au putut să ajungă până la mine sunt grăitoare. 

Judecata îmi aparţine şi te rog să-mi p)crmiţi, ca să ţi-o expun. 

Am înaintea mea, de atâta vreme, dosarul cu problema de onoare, cele 
câteva circulări din urmă şi scrisoarea din 10.XI.53, la care nu ţi-am răspuns 
îndată; şi poate e mai bine aşa, chiar dacă concluzia la care am fost ajuns nu 
s’a schimbat deloc. 

Judecând toate agitaţiile şi necazurile din Mişcare ţi-am scris pe la începu¬ 
tul lui Oct. 53, că iniţiativa întru rezolvarea lor îţi aparţine. Ea nu s’a produs, 
aşa cum mă aşteptam. 

Acum sunt nevoit să-mi spun eu cuvântul. 

Dosarul din Argentina a declanşat criza: aceasta trebue soluţionată, după 
legile şi principiile legionare. 

Ştiu că circulările, care vin dela Şeful Mişcării sunt lumini biruitoare ale 
întunerecului, îndrumări doctrinare, principii de viaţă eterne, sfaturi înţelepte, 
dispoziţii practice, —în general îndreptare pentru sufletul legionarului. 

Circulările Căpitanului le vedem ca nişte torţe aprinse în permanenţă pe 
drumul necunoscut al viitorului. Aceste vor rămânea pentru toate timpurile 
călăuza cea mai sigură pentru cei ce s’au botezat în credinţa unui om nou. Ele 
ne supraveghiază acţiunile, dacă le purtăm la sânul nostru cu adevărat şi ne 
consultăm la flacăra lor vie şi ocrotitoare în vreme de îndoială şi desnădejde. 

La ce concluzii să ajungă astăzi legionarii, citind circulara din 6 Sept. 1953? 

Ce să înţelegem prin modificarea de structură a Mişcării din străinătate, 
conţinută în circulara din 28 Oct. 1953? 

Cum s’o judecăm ultima —după cunoştinţa mea— cea dela 8 Nocmb. 1953? 

In faţa lor am rămas înmărmurit şi revolta mea n’a fost mică. Eu nu le aprob. 

Ti-am amintit într’o scrisoare de un răspuns, ce ţi-1 pregătisem, după ce am 




60 


D. Gazdaiu 


luat cunoştinţă dc circulara cu tribunalul, dar văzând urmarea, am înţeles că 
vorbesc vântului să oprească furtuna. 

Fără să încerc o analiză mai amănunţită, ţi-o spun. Domnule Sima, cu 
dureroasă sinceritate că circulările din urmă sunt produsul unei inspiraţii neno¬ 
rocite, în momente de întunecare. Căci ele sunt goale dc adevăr şi vor numai 
să acopere cu o scamă de cuvinte pătimaşe —unele şi drepte— o stare dc mize¬ 
rie, ce-a izbucnit la suprafaţă, după ce s’au pus în circulaţie —precum ştii— 
scrisorile cu chestiunea dc onoare, pe care, în interesul Mişcării, trebuia s*o 
rezolvi dc mult. 

Ai încercat să aplici violenţa faţă dc nemulţumirile ce 8*au întins peste tot, 
pentru ca acestea să fie justificate cu atât mai mult. 

Ori, cu am convingerea că Legiunea s’a născut ea o reacţîune împotriva 
răului, pentru apărarea libertăţii şi adevărului; deci nu ne este îngăduit 
să le înăbuşim cu piatra arbitrariului; ci dimpotrivă avem obligaţia să continuăm 
a ne pune pieptul, ocrotindu-le. Aşa vom fi vrednici să vorbim dc piepturile 
ciuruite dc gloanţe ale elitei legionare. 

La o parte deci calomniile cc-şi merită numele. Tot dispreţul faţă de ele şi 
faţă dc orice minciună, aruncate cu răutate şi viclenie, cu perfidie şt ticălo^e 
împotriva Mişcării şi a Şefului ci. 

Dar şi încercarea dc a astupa izvoarele de viaţă ale aceleia n’o admit, din 
orice parte ar pomi această intenţie; fie c’ar veni chiar din partea Şefului însuşi 
într’o formă oe contrazice o stare dc spirit, după cum e cazul în timpul din urmă. 

Datoria elementară a legionarului este să spue adevărul, în toată libertatea, 
cu toată cuviinţa, consideraţia şi sinceritatea; resping obrăzniciile şi exagerările. 

Dela acest lucru, de-a spune adevărul, nu ne poţi împiedeca. Fiecare avem 
o răspundere şi toţi laolaltă purtăm destinul Mişcării, căreia nc-am închinat viaţa. 
Dc ca nu ne despărţim, orice soartă ne-ar fi dată. 

După ani grei dc activitate şi colaborare, câtă a fost, pozitivă, —uneori şi 
negativă—, după greşeli ce se iartă şi păcate peste care nu se poate trece, vreau să 
cunoşti atitudinea mea. Ea este a unui prieten, care tc-a contrazis în multe 
rânduri, dar să ştii c’a fost mai corectă de cât a celor ce ţi-au tolerat totul, 
îndoindu'Şi spinarea în semn dc supunere—, un obicciu străin, pe care legio¬ 
narul îl condamnă. 

In Mişcarea Legionară, ce-ai lăsat-o la voia întâmplării, interpretând cu 
toată bunăvoinţa textul circulării din 28 Oct. 1953, există adânci frămân¬ 
tări şi mari desamăgiri; unele ce durează dc mai mulţi ani, altele dc dată mai 
recentă, întemeiate pe argumente ce nu pot fi puse la îndoială. Exista o stare dc 
spirit dăunătoare, dezolantă, mustrătoare, căreia trebue să i se pună capăt. 

In acest ceas dc mare criză, ai găsit cu cale să comunici că schimbi structura 
Mişcării, că îţi alegi un sector dc acţiune, părăsind toate celelalte domenii dc lu¬ 
cru. Dar iată, că nici asta nu sc poate; n’ai dreptul să faci orice, dacă eşti Co¬ 
mandant al Mişcării; pentru că ea. Mişcarea, nu suportă abuzuri. Ea vrea să 
fii corect şi prezent, şi s’o ajuţi în acest grav moment, pentru care porţi mare vină. 

Sus, în jurul persoanei proprii ai organizat cu calcul, perseverenţă şi scop o 
camarilă, ce lucrează într’un anumit spirit şi-ai creat artificiul unui mit peste 
şi împotriva Mişcării Legionare, —pentru ca acest cuplu nenorocit şi anormal 
să acţioneze arbitrar şi dispreţuitor dc legi, aspiraţii şi curate intenţii legionare; 
iar jos ai lăsat o masă împrăştiată în toate părţile, abătută şi tolerantă, pe cât din 
credinţă şi disciplină, pe atât din răbdare şi ruşine, care se sbate desnădăjdui- 
tă de-a cunoaşte adevărul şi rostul ei propriu, 


Note si Comentarii 


6t 


Nimeni nu ţi-a sărit în spate —precum îmi scrii—, dimpotrivă altceva s’ar 
putea spune; prin cc-ai provocat, ai adus Mişcării atâta rău, cât n*a putut să-l 
facă nimeni, în anii din urmă. E o greşală să afirmi asemenea lucru. Gândeşte-te 
bine şi raţionează că reacţiunea ce s’a pornit dc pretutindeni c un semn dc săn㬠
tate morală ce ne avertizează pe toţi să revenim la linia cea dreaptă şi creştină, 
Linia Căpitanului. Dc ca trebue să ţii socoteală. E ceasul suprem. 

Judecă-tc mai întâi singur, mai ales din poziţia ce o ai; fii ’^omul judecător 
în propria sa cauză, drept şi sever cu sine însuşi”. 

Situaţia este aşa dc gravă, încât cu, după o îndelungă mcditarc a acesteia, 
m*am hotărît să-ţi atrag atenţia că e momentul când trebue salvată Mişcarea, 
dacă vrem ca ca să mai aibă eficacitate şi valabilitate. 

Mişcarea nu constă în voinţa unei singure persoane, şeful ci, care trebue 
să fie expresia stării dc conştiinţă a comunităţii întregi, şi nici în forţa prieteni¬ 
lor, care te ajută să rămâi încărcat cu greşeli şi păcat. 

Mişcarea este un mănunchi dc valori spirituale, este o stare dc spirit, care 
anticipează o lume nouă, ieşită dintr’o prefacere lăuntrică a sufletului omenesc. 

“Există o manifestare politică a Mişcării Legionare, şi o manifestare cultu¬ 
rală; şi una socială şi alta morală”, cum spune Puiu Gârcineanu. Toate acestea, 
şi câte mai sunt, rămân unite întrcolaltă printr’o mare taină, care pune în acţiune 
puterile latente ale legionarilor la lumina zilei şi nu în subterană, aşa cum vrei 
să procedezi, judecând după atitudinea din urmă. 

Mişcarea nu este şi n’a fost din capul locului clandestină şi conspirativă. 
Aceste atribute i le-au dat duşmanii. A fost nevoc de zbucium, dc suferinţă şi 
jertfă multă, ca să iasă dc sub acuza incompatibilă cu spiritul ce o ani¬ 
mă. Deci nu înţeleg ca Mişcarea să-şi întrerupă activităţile prin suspendare sau 
renegare; ci acestea trebuesc complectate şi amplificate în conformitate cu cerinţa 
timpului, eliminând orice impediment sau anormalitate. 

De aceea îmi îngădui ca în faţa dezastrului ce-1 privim cu durere şi nelinişte 
să-ţi pun câteva întrebări: 

Ce măsuri ai luat pentru îndreptarea situaţiei? 

Când şi unde ai convocat pe acei care răspund ca Mişcarea să nu alunece 
pe panta compromisurilor, a disperării şi revoltei fireşti? 

Cine face parte din acel Consiliu, pe care-1 consulţi la vreme de nevoc sau 
la grea încercare? 

In CC fel răspund legionarii care greşesc faţă dc Mişcare, începând cu 
Şeful ei? 

Ce sancţiuni s’au aplicat celor vinovaţi —după judecarea fiecăruia—, care 
au contribuit la compromiterea şi degradarea ci; şi cum ai înţeles să-ţi rezolvi 
vinovăţia proprie? 

Există o Circulară a Căpitanului din anul 1935, sub titlul “pedeapsa legio¬ 
nară”, în care spune: 

“... Vocsc prin aceasta să fac tuturor legionarilor educaţia în sensul dc â 
şti, atunci când greşesc sau sc abat dc la linia legionară, să-şi recunoască greşala, 
să plătească prin pedeapsă ...” 

“Nu e nimene pierdut, când primeşte o pedeapsă; suntem cu toţii pierduţi 
atunci când închidem ochii la greşelile legionarilor, pentru că ne sfărmăn linia 
de viaţă legionară, legile noastre, în virtutea cărora trăim ca legionari în lume”. 

“Vom scoate însă noi legionarii un alt om, pe care-1 vom opune omului laş, 
omului vechi, şi care aice: “răspund”. 



62 


D. Gazdaru 


Răspunde deci, Domnule Sima, în acest moment al istoriei legionare, te rog 
eu fi aşteaptă o lume întreagă: 

pentru ca să se împlinească voia Căpitanului şi să se adeverească cuvântul lui; 

pentru ca să ne regăsim liniştea şi echilibrul înlăuntru, si să câştigăm presti¬ 
giu în afară; 

ca să di^ară vrajba din mijlocul nostru şi să ne întindem mâna frăţeşte 
ca pe vremuri; 

ca insinuarea şi intriga să nu fie arme de războire între noi şi dincolo de 
marginea noastră; 

ca pizma, ambiţia deşartă şi viclenia politicianistă să nu ne mai diformeze 
sufletele; 

pentru ca virtutea cu deprinderea voinţei pentru bine, adevăr şi frumos, 
să ne încălzească din nou inima şi să ne lumineze mintea cuprinzătoare de gân¬ 
duri mari şi desinteresate; 

pentru ca Legiunea să prospereze după normele etice de viaţă legionară, 
stabilite de Căpitan dintru început. 

Legiunea trebue să rămână farul luminos, văzut şi cunoscut de toţi, şi după 
care să se orienteze Neamul întreg, în marile cumpeni care îl încearcă; dispari¬ 
ţia ei şi întunericul îl vor toţi piraţii de ieri, de azi şi de mâine. 

Legiunea este şi rămâne Scoală fără întrerupere, iar scopul acesteia este să 
formeze zi de zi un om nou pentru o Românie nouă. Această Scoală trebue să 
funcţioneze în spiritul şi după învăţătura fundatorului şi’n curgerea vremii să 
urmărească toate manifestările binelui şi vrăjmăşiile răului, adaptându-«e situa¬ 
ţiei, fără să-şi strice legea sau să-şi renege misiunea, care sunt eterne. 

Această Scoală, ce s*a născut din nevoile Neamului, stă permanent în servi¬ 
ciul lui; acei care îl servesc sunt preoţii, care privesc învierea lui cu ochii, mintea, 
inima şi conştiinţa învăţătorilor din trecut; căci ci ne-au arăut cu fapta şi 
cuvântul calea viitorului şi însemnătatea jertfei. 

Ca încheiere a acestor puţine consideraţii pentru acest moment greu, cred 
că este ncvoc să tragi consecinţele situaţiei generale din Mişcarea Legionară, 
lăsând ca cei indicaţi de opinia răspunzătoare să oprească actuala stare în des¬ 
compunere, să structureze diformitatea prezentă, să avizeze asupra conducerii 
şi să procedeze la refacerea unităţii, —adică să restabilească ordinea normală. 

Personal îţi mărturisesc cu multă mâhnire că nu te mai pot urma în condi¬ 
ţiile ce le-ai creat. 

Mulţumesc pentru toată atenţia ce-ai avut-o prin ani faţă de mine. N’am 
fost străin şi n*am rămas indiferent la nici un fel de atitudine, în raporturile 
dintre noi. 

Ti-am dat tot respectul în calitatea de Comandant al Mişcării Legionare, 
ce al deţinut-o. 

Te-am apărat de multe ori, şi când ai ştiut şi când n’ai ştiut, având 
conştiinţa că apăr Legiunea, dar acelaş lucru l-am simţit şi atunci când am refuzat 
s’o fac; cu atât mai mult astăzi, când pe calea cck) urmez de un sfert de veac şi 
chiar mai înainte, continuu să-mi port crucea mai departe în acelaş scop, cu 
acelaş obiectiv şi cu totul dezinteresat. 

Nu-mi reproşez nimic şi n’am nici o părere de rău pentru atitudinea mea 
din trecut şi prezent. 

Am conştiinţa împăcată că dorinţa de bine nu m’a părăsit nicioda¬ 
tă. Mă rog lui-Dumnezeu, ca să nu mi-o încarce nici pe viitor cu mustrări chi- 
nuitosue, de-a nu fi prezent în serviciul Legiunii şi al Neamului. 


Note si Comentarii 


63 


Aşa am socotit să-mi păstrez raportul de subordonat ce l-am avut până în 
acest ceas dureros, când ţi-am spus ce am ]>e inimă. 

Cred că ne-am înţeles, pentru că legea după care mă conduc e să contribui 
până la sfârşitul zilelor mele la tăria şi înălţarea Mişcării Legionare, ceea ce 
consider că este însăşi raţiunea mea de a fi. 

Trăiască Legiunea şi Căpitanul! 

Vasilb Iasinschi 

18 Ianuarie 1954. 


m 


o PUNERE LA PUNCT* 

Mai miilţi ani în urmă, luând drept verosimile nişte informaţii ce nii-au 
fost strecurate cu perfidă abilitate, am trimis o scrisoare unor camarazi, cu 
indicaţia expresă că ea este confidenţiala, adică rezervată exclusiv acelor legio¬ 
nari la care mă. adresam. Nu era ded destinată să fie reprodusă de nimeni şi 
nicăeri. 

La foarte scurt timp după aceea mi-am dat seama că eu căzusem victima 
unor informaţii tendenţioase. De aceea am dat cuvenitele explicaţii celor cărora 
le făcusem reproşuri inexacte prin scrisoarea mea. 

Nu mică nici agradabilă mi-a fost deci surprinderea să aflu că acuma, la 
peste cinci ani dela acea întâmplare, un improvizat şi şantagist gazetar —^mai 
mult şantagist şi mai puţin ori de fel jurnalist— intenţionează să publice acea 
perimată scrisoare. Zadarnic a fost avertismentul meu pe care i l-am trimis 
printr’un prieten al meu din Canada. Scrisoarea a fost astfel făcută publică 
în Porunca Vremii, N’ 78-80 din lulie-Sept. 1975, pp. 4-6. Singura explicaţie 
a acestui incalificabil abus este o infantilă manevră a doi descreeraţi admiratori 
ai partiduţului simist. 

N. Arnautu 

Buenos Aires, l-Vni-1975. 

r) SI O întrebare din partea redacţiei 

Scrisoarea dlui fl. Arnautu ţire a vechime de fiproape ţase ani. Ce interes 
are Porunca Vremii sâ o dea la lumină abia acum? In cine vrea sa lovească? 
Sau cui vrea aă-i aducă ignobile servicii prin ţicest gest necavaleresc? Pe dl Arnău- 
fu nud poate fitinge. Dânsul recunoaşte că ti fost indus în ţroare \atunci când 
a scris-o, nedreptăţind doi camarazi din exil. Si, dacă este o mare virtute să 
nu greşeşti, este alta şi mai onorabilă: aceea de a-ţi recunoaşte greşala! Doreşte, 
cumva. Directorul ziarului Porunca Vremii să jignească pe cei care redactează 
Pământul Strămoşec, sau o face aşa, din chear senin, cum am constatat, cu 
dureroasă surprindere, că a procedat în cazul unui atac anterior la ddresa dlui 
Vasile Iasinschi, atac semnat, fără curajul moral al răspunderii, cu pseudonimul 
Surdui? * 


PamStr 



64 


D. Cazdaru 


O TELEGRAMA MUSTRĂTOARE 

Sunt împrejurări, ca aceea pe care o semnalăm acum, când un frunUţ al 
Exilului poate vorbi cu mai adecvat har şi mai multă eficienţă decit Statul 
oficial românesc. In timp ce în patrie Românii se află îngenunchiaţi, cu cătuşele 
sclaviei la mâini şi cu un pumn al colosului rusesc în gură, ca să li se înăbuşe 
glasul desrobirii, singurul organ ce i-a rămas Naţiei noastre prin care să protesteze 
în contra celei mai infernale injustiţii din tot cursul istorici este Exilul. 

Desţărarca e amară, totuşi ca constituc, paradoxal, unica şansă pentru a ne 
face auziţi. Cu ocazia Conferinţei de Securitate şi Cooperare Europeană care s’a 
întrunit la Hclsinchi, în Iulie din acest an, V. lasinschi. Preşedintele Consiliului 
Mişcării Legionare din Exil, a reproşat Marilor Puteri uşurăutea vinovată cu care 
au faciliut URSS-ului sclavizarea unei mari părţi din Europa civilizată şi răşluirea, 
printre alte teritorii, şi a unor autentice regiuni româneşti. 

Această mustrătoare telegramă are următorul conţinut: 

Preşedintele Statelor Unite, David Eisenhower, la Philadelphia în 26 
August 1955, in sala Independenţii, cu ocazia Congresului Jurisconsulţilor 
Americani, afirma în discursul său: **Resping coexistenţa şi nedreptatea 
adusă Naţiunilor subjugate ca un ultraj conştiinţei proprii, fiind noi 
consideraţi tovarăşii opresorilor. Pentru sentinţa istoriei am fi vândut 
libertatea Naţiunilor pentru o pace falsă**• 

Astăzi, Pământul românesc al Basarabiei, Bucovinei de Nord şi Herţa 
teritoriu de 50,762 Km2, cu o populaţie de 4,285.000 după recensă^ 
mântui din 1940 rupt din trupul României de către Uniunea Sovietică 
prin violenţă, înseamnă călcarea sfinţeniei graniţelor în mod extrem de 
nedrept, 

1, t Protestăm acceptarea **Statului quo*^ actual, 

2, Cerem revizuirea păcii impusă României la Paris, 5 Fabrua- 
ne 1946. 

3, Cerem respectul libertăţii individuale şi suveranităţii integrale. 

4, Cerem dreptul la autodeterminare în Basarabia, Bucovina şi 
Herţa. 

5, Cerem garanţie internaţională şi justiţie naţională. 

In numele voluntarilor români din [primul război mondial 
Vasile lasinschi 

Fost Ministru al Muncii şi Sănătăţii în România 
Madrid, 21 Iulie 1975 

După informaţiile care-mi stau la îndemână, V. lasinschi a mai trimis şi în 
1973 o atare telegramă de protest contra ocupaţiei samavolnice ruseşti a Basarabiei 
şi Bucovinei de Nord. Reprezentanţii statelor parUcipante la acea Conferinţă In¬ 
ternaţională au avut-o de sigur sub ochi, şi atunci ca şi acuma. Si c totuşi un 
mic bine şi totodată îi face onoare Mişcării Legionare care, prin intermediul lui 
V. lasinschi, apără libertatea patriei noastre, pcntrucă Guvernul dcla Bucureşti 


Note si Comentarii 


65 


nici pe departe nu se preocupă de eliberarea provinciilor româneşti răşluite de 
Ruşi deoarece, mai întâi, este un guvern satelit bolşevic şi, al doilea, chiar de-ar 
fi pătruns de o elementară dragoste etnică nu poate realmente protesta, întreaga-i 
gură fiindu-i umplută de căluşul moscovit. 

Se înţelege că deciziile formulate în declaraţia finală nu ne permit nicio 
speranţă, după cum nici celelalte naţii europene invadate şi înlănţuite n’au avut 
parte nici măcar de o vagă promisiune. Mă refer la Estonia, Lituania, Letonia, 
Ucraina, etc. Ford, preşedintele Statelor Unite ale Americii, a calificat încheerile 
formulate la Helsinchi drept declaraţii de bune intenţii, dar noi Românii, care 
cunoaştem prea bine ce va să zică “bunele intenţii ruseşti** putem spune, împreună 
cu acel moralist creştin, de altfel om de duh totodată, că şi drumul până la iad 
este pavat în întregime cu bune intenţii. De aceea singura caracterizare justă 
a intenţiilor ruseşti o găsim în spusa lui Soljeniţyn cum că la Helsinchi s’a petrecut 
o nouă trădare a Europei Răsăritene. 

D. Gazdaru 




SAVANTUL ROMAN GR. NANDRIS 
DESPRE VASILE lASINSCHI SI MIŞCAREA LEGIONARA 

Bucovineanul Grigore Nandriş a aparţinut generaţiei a doua de slavişti ro¬ 
mâni, adică celei imediat următoare seriei reprezentată de Ilie Bărbulescu şi 
loan Bogdan. După studii la Bucureşti, Viena, Cracovia şi Paris şi după ce a 
ilustrat catedra respectivă din Cernăuţi, între cele două războae mondiale, Nan¬ 
driş a ales libertatea în timpul ocupaţiei bolşevice, având şansa să fie numit pro¬ 
fesor la Universităţile din Londra, Oxford şi Cambridge, timp de 20 de ani 
(1948-1968). 

Savant de reputaţie europeană, invitat şi în U.S.A., a dat dovadă de o 
probitate ştiinţifică în studiile sale dc specialitate, probitate pe care a extins-o 
şi la activitatea sa paralelă politică. A fost principalul reprezentant al partidului 
liberal al lui George Brătianu în Bucovina şi a menţinut bune raporturi de “veci¬ 
nătate** politică cu V. lasinschi, în timp ce acesta conducea Mişcarea Legionară 
din Bucovina. 

Mi se pare deosebit de interesant faptul că deşi, în tinereţe. Gr. Nandriş 
a lăsat impresia de a fi fost un apropiat al lui N. lorga, după cum rezultă din 
colaborarea sa la Neamul Românesc şi din specializarea la Paris ca membru al 
Scolii Române de sub conducerea lui lorga, a terminat presupusa idilă printr’o 
aspră coliziune cu uriaşul şi capriciosul polihistor. Orgoliul acestuia a fost atins 
prin simpla împrejurare că Gr. Nandriş, studiind primele relaţii ale Românilor 
cu Slavii (în The Slavonie and East~European Review, voi. 18), a trecut sub 
tăcere numeroasele dar eronatele lucrări ale lui lorga în acest domeniu. 

Intre Nandriş şi lasinschi s’a purtat o corespondenţă în prima fază a exilu¬ 
lui, atingându-se şi problema unei serioase conduceri a lumii româneşti stabilită 
în ţările libere. lasinschi vedea în Nandriş pe omul cu vază şi de caracter impe¬ 
cabil, pe Românul întreg şi echilibrat prin democratismul concepţiei sale poli- 



66 


D. Gazdaru y N. Şeitan 


tjce. Printr’o scrisoare dc răspuns, Gr. Nandriş opina că o soluţie ar fi crearea 
împreună cu lasinschi a unui nou partid politic. Acesta i-a argumenut pentru 
ce nu-i cu putinţă realizarea unui asemenea plan. Pe marginea acestei ultime 
scrisori, Nandriş a schiţat o caracterizare a Mişcării Legionare şi a personalităţii 
lui lasinschi, pe care Doamna Nandriş, după moartea soţului, a transcris-o şi 
triinis-o în copie. Merita să fie cunoscută. 

D. Gazdaru 


TEXTUL CONSIDERAŢIILOR 

Londra, 24 Sept. 1948 

Primesc a doua scrisoare dela lasinschi. Ţinuta religiys^morala n 
acestui om şi a altora ca dansul e impresionantă. Acest nou tip uman nu 
este apreciat în societatea românească şi e hulit de străini. Păcatele comi¬ 
se în numele şi pe socoteala lor îi apasă, dar înălţimea morală, la care 
se ridică unii, îi purifică de păcate. * 

Scrisoarea lui lasinschi e un impresionant testament spiritual. Un 
document de nobleţă sufletească de-o consecuenţă totală. Mărturia lui 
lasinschi e religioasă mai mult decât piAitică şi aşa a fost Mişcarea din 
care face parte. S*a amestecat religia cu politica. Partizanii sunt aderenţi 
religioşi cu un ideal moral, înainte de-a fi luptători politici cu picioarele 
în noroiul pământului. Politica e administraţie, organizarea Statului şi 
bogăţiilor [ţării], promovarea culturii, grija stomacurilor, religia e salva¬ 
rea în ideal. Aceasta a fjst Mişcarea lui lasinschi. 

♦ [Gr. Nandriş] 


AMBASADORI MODEŞTI DAR AUTENTICI: 

DORINA GABOR 

Fluxul refugiaţior continuă cu toate că rescrismul se laudă că în ţară “e mai 
bine” şi că Românii s’au resemnat să convieţuiască cu el. Noi însă ştim că 
fiecare Român se gândeşte cum să scape de năpastă. 

Scăpaţi peste frontieră, cu mari riscuri —unii îşi găsesc moartea— au dc 
înfruntat, dela început, tot felul de lipsuri. Acestea sunt remediate în mare 
măsură dc camarazii din exil, care de ani de zile îi ajută în toate chipurile, mijlo¬ 
cesc pentru ei faţă dc autorităţi pentru a le procura un traiu mai omenesc în 
lagăre şi a le grăbi formalităţile pentru emigrare. 

Iată numele câtorva camarazi, care se ocupă intens de această problemă, 
cu o tenacitate demnă de admirat, făcând exilului mari servicii, confinnând în 


Note si Comentarii 


61 

acelaş timp calităţile rasei noastre în ce priveşte o^italitatea, dragostea către 
aproapele, spiritul dc solidaritate între Românii aflători printre străini. 

In Italia: încep cu Mircea Popescu, apoi, N. Bujin, Niki Constantinescu. 

In Germania: loan Emiliah, directorul Stindardului, G. Tase, Virgil Mihăi- 
lescu, directorul Institutului ţi Bibliotecii dela Freiburg, Pr. Em. D. Popa, la 
Freiburg, Petre Vălimăreanu, directorul revistei Vatra, G. Acrivu, la Koln' G. 
Pană, Miinchen. * * 

In Franţa: Pr. Vasile Boldeanu, Ion Tolescu, Stoian Brăilî, I. Perifan Gr. 
Malcasian. * 

In USA: Stelian Stănicel, Eugen Bârsan, G. Bulumete, G. Bocioagă, Emil 
Mărcuşiu, Pr. Uşeriu, A. Ciufecu. 

In Canada: Gh. Bălaşu, Ovidiu Popescu, V. Guian, Pr. Tănase, M. Hojbotă. 

^ Am lăsat Ia urmă Austria. Acolo se află Doamna Dorina Gabor. Dânsa ţtie 
ce înseamnă prigoane, lagăre ţi închisori. A trecut prin toate. In prigoana din 
1938-39 a lucrat sub conducerea Nicoletei, alinând suferinţele camarazilor din 
Itbgăre şi închisori. 

In 1944-45, cum povesteţte în AminliriU publicate în Vatra de camaradul 
Petre Vălimăreanu, dela Siguranţa din Bucureţti a fost dusă ţi internată în 
lagărul dela Caracal, primul lagăr făcut după invazia rusească în ţară. Acolo a 
stat împreună cu Doamna Codreanu, soţia CăpiUnului, cu Doamna Moţa 
ţi cu o seamă de fruntaţi legionari. Descrie scene dramatice petrecute mai 
cu seamă atunci când sc pregătea ducerea lor în Rusia. 

La Viena sosesc zilnic noi refugiaţi. Cu devotament ţi spirit de abnegaţie, 
camarada Dorina Gabor se consacră tuturor celor sosiţi în condiţii precare. în¬ 
tâmpină nenumărate adversităţi. In primul rând din partea reseriemului căruia 
nu-i convine ca refugiaţii să fie ajuUţi pentru a-ţi lua sborul spre o soartă mai 
bună. De aceea nu odată s’a lovit de dificultăţi, fie din partea agenţilor camuflaţi 
ţi strecuraţi printre refugiaţi, fie din partea autorităţilor austriace, influenţate de 
insinuările Guvernului dela Bucureşti. 

Cu riscul de a-ţi distruge sănăutea. Doamna Dorina Gabor a fost întot¬ 
deauna la postul de ajutor, făcând în aţa fel ca refugiaţii să ducă o viaţă ome¬ 
nească în lagăr, să cunoască publicaţule cele mai importante ale exilului autentic 
ţi chiar să petreacă Crăciunul sau Paţtele ca în vremuri bune. 

N. Şeitan 


MATEI HOJBOTA 
— Tenace luptător anticomunist — 

Ce de amintiri mi-a împrospătat aprigul bucovinean Hojbotă în timpul vizitei 
iale de anul acesta când, de Paşti, nc-am trezit cu el la Buenos Aires! Pe ţara 
făgetului am fost legat, deşi numai indirect, încă din fragezii ani când terminam 
cursul primar şi mă pregăteam să intru prin concurs la Seminarul din Galaţi. 
Examenul de admitere ca bursier la un seminar prezenta pentru mine, care nu 
aveam voce, o dificultate aproape insurmontabilă. Un învăţător, văr al mamei, 



68 


D. Gazdaru 


a încercat toate mijloacele posibile să mă înveţe melodia unui cântec cât mai 
simplu şi uşor cu putinţă: Dulce Bucovină, veselă gradină. După trei luni de chi¬ 
nuri, şi pe căldura Bărăganului, bietul preparator n*a reuşit să înlăture nicio 
iotă din defectul înăscut. Pentru circumstanţe care-s uşor de imaginat, profesorul 
de muzică Cernicanu şi a închis ochii şi şi-a astupat urechile ca să pot fi admis la 
celelalte strălucite probe, dar în cei opt ani care au urmat, ori de câte ori mă 
scotea la lecţie, îşi “stuchia viaţa’*, dându-şi cu pumnii în cap de ciudă că m*a 
admis şi că niciun alt profesor din consiliul şcolar nu i-ar fi permis să mă lase 
nici corigent, necum repetent, precum aş fi meritat. 

Tara cu pomi roditori fi mândri feciori aveam s’o cunosc mai bine, dar tot 
indirect, prin feciorii Bucovinei care mi-au fost colegi la Universitatea din Iaşi 
şi pe care atâta i-am îndrăgit încât, pe vremea prigoanelor, dintre ei mi-am ales 
tovarăşii de cameră şi taroc în lagărele dela Dragomirna, Ciuc şi Vaslui. In 
special la Ciuc, Hatmanul a fost unul dintre cei mai asidui ascultători ai tacla- 
lelor mele de cultură românească şi de filologie care, împreună cu conferinţele 
lui Nae lonescu şi Mircea Eliade, transformaseră lagărul în academie legionară. 
Si acuma, când îmi scrie, mi se adresează ca un discipol faţă de maestrul său, 

Cceace îl caracterizează pe Hojbotă este constanţa în sentimente şi perseve¬ 
renţa în acţiuni. Cauzei româneşti, în aspectele ci de luptă anticomunistă şi de 
dăruire însănătoşirii Legiunii, după ce aceasta a fost atinsă de perversiunea 
simistă, el i s’a dedicat cu trup şi suflet. Pe când era elev a fundat prima F. d. 
C. în Bucovina. De atunci s’a menţinut pe poziţia juvenilă şi tot aşa îl găsim şi 
astăzi când păru-i a căpătat culoarea frunzelor de fagi toamna. Aici în exil se 
află încadrat pe autentica linie codrenistă şi luptă cu dârzenie contra deviaţiei 
brigadire, precum în domeniul bisericesc apără fără clintire Episcopatul lui Trifa, 
iar în cel specific cultural îl aflăm jertfind pentru întărirea Bibliotecii ctitorită 
de Profesorul Virgil Mihăilescu şi pentru ridicarea Căminului Cultural Moţa- 
Marin, ctitorit cu heraldică nobleţă de senioria diafană a Doamnei şi Domnului 
lasinschi la Madrid. Seniorie bucovineană! 

La fel şi acţiunea culturală a grupului din Argentina a sporit neastâmpărul 
său activ şi protector încă dela mijirea acestei acţiuni, prin apariţia Abecedarului, 
apoi prin publicaţiile mai masive cum a fost aceea a Cugetului Românesc şi a 
celor două volume din Tara de departe, ca şi a actualei serii din revista Pă- 
mântui Strămofcsc. (Printr’o firească asociaţie de idei îmi vine în minte vrednicia 
similară a lui Vasile Basarabescu). 

Redacţia publicaţiilor noastre a fost permanent alimentată de Hojbotă cu 
ştiri, cu tăcturi din gazete inaccesibile şi cu exemplare din reviste care, altfel, 
ne-ar fi rămas necunoscute. Lupta antibolşevică, şi pe teren restrâns românesc, 
dar şi prin participarea fără răgaz pe terenul internaţional al Congreselor organi¬ 
zate pe scară mondială, au în persoana lui Hojbotă pe unul din principalii săi 
lideri. Amintesc Congresele din urmă cunoscute cu sigla WACL ţinute la M6xi- 
co în 1972, Londra 1973, Washington 1974 şi Rio de Janeiro 1975. 

Aş vrea să închei această schematică notă cu semnalarea unui aspect intim 
din viaţa familiară a lui Hojbotă: a reuşit să creeze şi să menţină o familie unde 
fiecare membru al ei poartă la butoniera inimii cea mai impresionantă şi mai 
preţioasă insignă a românismului legionar: practica graiului strămofesC. 


D. Gazdaru 


Note si Comentarii 


69 


MIŞCAREA LEGIONARA SI ITALIA 
Activitatea lui Niki Constantinescu în cadrul MSI-DN 

Generaţia noastră este cumulativă şi dominatoare pentrucă exponentul ei, 
Corneliu Zclca Codreanu, a fost un conducător genial. Prin forţa prestigiului. 
Căpitanul a scurtat stagiul generaţiei precursoare şi a amânat apariţia celei urm㬠
toare. El a iniţiat şi a călăuzit ideologic nu numai o generaţie nouă, ci un întreg 
ciclu generaţional. Ca să mă exprim în termini mai adecvaţi din punct de vedere 
ştiinţific, o generaţie durează vreo 25 de ani, iar ciclul cam de patru ori pe-atâta. 
Căpitanul va eclipsa pe exponenţii unui întreg ciclu, ca şi Eminescu, şi sunt 
semne că va “contamina” generaţiile contemporane din alte părţi ale lumii. 

Voi releva un singur episod internaţional ca să-mi servească drept introdu¬ 
cere la cuprinţjul notei pe care intenţionez să o expun imediat. Un exponent al 
generaţiei de azi din Chile, care a câştigat bătălia ideologică in contra imensu¬ 
lui pericol de a se accelera comunizarea Americii de Sud, a declarat ca această 
victorie este fructul doctrinei codreniste şi că, scrie el. Căpitanul poate nici nu 
va fi ştiut cu precizie multe lucruri despre Chile, dar prima lui mare victorie n a 
obţinut-o în România, ci în aceste părţi ale Noului Continent. 

Prezenta notă este destinată să semnaleze influenţa Gărzii de Fier a lui 
Codreanu în Italia postmussoliniană. Mişcarea Legionară s’a făcut destul de bine 
cunoscută în anumite cercuri italiene în cursul episodului italian al exilului legio¬ 
nar şi continuă să fie tot mai bine valutată prin acţiunea de “prozelitism legionar 
propagat de către un fanatic şi persistent camarad al nostru, NIKI CONSTAN¬ 
TINESCU, în rândurile grupării politice denumită Mifcarea Socială Italiană - 
Dreapta Naţională, cu sigla MSI-DN, adică, pe italieneşte, Movimento Sociale 
Italiano - Destra Nazionale. 

Camaradul nostru activează la Milano. De generozitatea lui am beneficiat 
şi noi, pe vremuri, la editarea Cugetului Românesc, prin legăturile cordiale dintre 
el şi I. Gârneaţă şi N. Şeitan. Azi această piatră nestemată a M. L. străluceşte 
prin strădaniile de tot felul pe care Niki Constantinescu le dedică organizaţiei 
neofasciste italiene condusă efectiv de Giorgio Almirante de care şi eu personal 
sunt oarecum legat prin frumoase aduceri aminte de pe când aveam în grije 
soarta legionarilor retraşi în Nordul Italici, adică în Republica Mussoliniană dela 
Salo. Pe Giorgio Almirante l-am cunoscut ca Director General al Ministerului 
Culturii Populare [al Propagandei]. Când eu am intervenit la Partidul Fascist 
în favoarea camarazilor mei în sensul ca ei să fie utilizaţi in diferitele divisiuni 
ale Ministerelor Italiene, pe unul 1 am recomandat chiar la Propagandă unde 
ministru titular era Mezzasomma cu care de asemenea am ţinut legături cordiale 
deşi soţia lui eţra de origină maghiară. 

(Am dat şiccst detaliu pentru a desvirtua încă odată acuzaţia adusă mic 
de H. S. cum că cu am invocat numele său pentru a obţine subsidii personale 
fără să am permisul “Comandantului” de a utiliza numele său. Adaog acum, la 
oecace am spus într’un număr anterior din PamStr, că numele lui Sima nu-mi 
putea procura nicio întărire ci cel mult să-mi aducă ponoase: un membru al 
Guvernului Italian, chiar Contele Ciano, ginerele lui Mussolini, se exprima in 
scris că Sima este “un mascalzonc”, pe româneşte: un golan). 

Niki Constantinescu lucrează la Milano, contribuind cu experienţa lui legio¬ 
nară la organizarea după modelul nostru a grupelor de luptători din MSI. Cu 
sacrificii personale materiale şi chiar cu scrisul său, distinsul nostru camarad 



70. D. Gazdaru. ^ 

editează o publicaţie lunară în limba italiană întitulată Alternativa Nazionale. 
Mensile de informazione e di orientamento politico, la care colaborează cu articole 
de fond şi miscelanee polemice sub titlul Panorama. 

D. Gazdaru 


AGENS PATIENS 

Tactica jupânilor din Târgul Cucului dcla Iaşi era: dai şi ţipi! A aplicat-o 
cu succes Israel în Orientul Mijlociu: Ovreii răşluesc ţinuturi arabe prin războaie 
de cucerire şi tot ei acuză pe Arabi că sunt imperialişti! La fel procedează*H. S. 
în cadrul Mişcării Legionare: a provocat asasinarea Căpitanului, a uzurpat [prin 
complicitatea asasinului!] conducerea Mjşcării Legionare, a deviat dela doctrina 
ei terfelind toate nobilele precepte legionare, dar tot el ţipă taxând drept disidenţi 
pe legionarii care observă cu pioasă stricteţă principiiile formulate de Corneliu 
Zclea Codreanu şi .care luptă să pună odată capăt nefastei uzurpări şi falsei 
legitimităţi. 

La moartea lui Ilie Gâmeaţă, pe care a aşteptat-o cu ahtiată nerăbdare, H. S. 
a scris un “omagiu” profanator, pângărind memoria defunctului fundator al M. 
L., tăvălindu-1 în noroiul infamiei. M’am simţit obligat să restabilesc datele bio¬ 
grafice răstălmăcite cu atâta uşurinţă şi neruşinare de “Comandantul” deviaţiei. 
Am scris, în PămStr 1, o glosă de reabilitare a memoriei lui Gâmeaţă. Ca să^mi 
înfrânez indignarea faţă de infama impietate, mi-am strunit stitul la maximum, 
evitând calificativele şi scriind aproape numai în substantive. A rezultat un co- 
mentar riguros, adică aspru în expresii, dar absolut exact în datele cu care l-am» 
dat de ruşine pe uzurpator. A fost mai mult decât o punere la punct. Cavalerul 
Necuviinţei s*a văzut pus la zid şi a început să ţipe că-i injuriat, ofensat, calom¬ 
niat. A tocmit şi o serie de ortaci ca să-i ţină isonul. 

Glosa mea a avut efectul unui uragan devastator care a răvăşit până şi 
măruntaelc simismului. Parcă aş fi sCris-o cu ulei de ricin. S*au şi produs şase 
grăbite ieşiri: cinci în Tara şi Exilul, a şasea într’o sucursală. (Nu-i fără interes 
să adaog că între sucursală şi scursoate este o mare înrudire etimologică, ambele 
provenind dela acelaş verb latin currete care se combină, în primul caz cu sub-, 
în al doilea cu ex-). ^ 

Primul care a ieşit în arenă a fost Gh. Costea, îmbrâncit de H. S. cu gradul 
pompos de şef al “românismului integral” [sic!]. Acest muşchetar, nărăvit de peste ^ 
40 de ani să ţrăiască exclusiv pe socoteala altora, inclusiv pe spatele Mişcării 
Legionare, a ajuns alergic la orice soi de efort. Forţele intelectuale şi le-a consu¬ 
mat pe toate încă de pe vremea când se căsnea să termine gimnaziul. In cazul 
de faţă a contribuit cu iscălitura la un text redactat în întregime de H. S. Acestui 
Terchca-Berchea i se potriveşte de minune un portret scris cu vreo 250 de ani 
în urmă de Ion Neculce în Letopiseţul Tării Moldovei: “Gros, burduhos, rumăn 
la faţă ... Carte nu ştiea, ce numai iscălitura învăţase de făcea... mânca bine 
şi bea bine”. 

De-a dreptul ridicolă a fost şi apariţia în luptă a bulibaşei dela Oraviţa, 
înarmat cu zalele de mămăligă şi cu barda de caş a lui Căcâcea. Acest erou co- 


Note st Comentarii 


71 


mic nu i o scornitură a mea, ci o creaţie a Tiganiadei lui Budai Dcleanu. Dar 
Tăvică Căcâcea —ce mândru îi stă cacofonia!— şi-a mâncat armele de bucurie 
că şeful îi promisese că-1 va designa Comandant General pe întreaga Americă 
de Nord, dacă salvează deviaţia simistă de causticitatea Pământului Strămoşesc. 
Despre vitejia lui, cititorul să vadă cele scrise la pp. 53-56 din numărul 2 al 
revistei noastre. 

Celui de-al treilea luptător i-am dedicat o notă specială în prezentul fasc.col 
sub titlul **Popas sufletesc**. 

Alţi doi îşi aşteaptă rândul la... zacherlină. In total am făcut aluzie la 
cinci, unul mai mişel decât altul, toţi cinci insuflaţi de acelaş duh satanic întru¬ 
pat în H. S. 

H. S. va mai tocmi de sigur şi alţi mercenari. Ca să-i îmbărbăteze, a dat 
el însuşi drumul la o compoziţie şcolărească Despre injurii şi semnificaţia lof. 

în “Tara şi Exilul”, XI, 3-4: o ieremiadă, dar nu ca a proorocului din Vechiul 

Testament, ci ca a lui Icremia cel cu oiştea’n gard din zicala romanească, o iere¬ 
miadă cu ofuri în stilul Jalnicei tragodii a lui Alecu Bcldiman şi cu un titlu rare 
se potriveşte cu conţinutul întocmai ca scripca cu şoşoiul. (La ţiganii sârbeşti, 
şoşoi însemnează ‘iepure*). 

Sima îşi lăbărţează belteaua de-a lungul a 12 pagini, dar despre tema pro¬ 
priu zisă se limitează la un singur rând, al optulea dm prima pagină, care sună 
aşa: '*cred că n*a fost om politic în România mai înjurat, mai ofensat, mat calom- 
niat decât eu însumi**. Să zăbovim câteva clipe asupra acestei perle simiste. 

Mai întâi H. S. nu-i un om politic, ci un vulgar aventurier fără simţul pro¬ 

porţiei de vreme ce are cutezanţa să se compare cu Corneliu Z. Codreanu: “ar fi 
interesant, zice el, să se pună pe două coloane acuzaţiile ce s*au adus Căpitanului 
cu cele ce mi s*au adus mie, şi s*ar vedea cât de mult se aseamănă * (Sic\). 

Pe două coloane? Adică în paralelă? Dar sunt oare paralele viaţa şi marti¬ 
rajul Căpitanului cu viaţa şi eschivările Epigonului? Intre ei doi s’ar putea sta¬ 
bili un contrast, nicidecum o paralelă. Ce paralelă poate fi între Făt-Frurnosul 
Românismului şi un avorton al Mişcării Legionare? Intre sublim şi oribila hâzente 
sau, cum spunea Creangă, urîciunea pustiirii? Intre un martir şi un poltron? Intre 
înălţimea eterică şi abjecta genune? . ^ 

Injuriat şi nedreptăţit depravatul? Doamne fereşte! Să zică mulţam că n a 
fost îndeajuns de stigmatizat. Nu în columnă paralelă cu Căpitanul ar merita să 
fie pus H. S., ci dat în tărbaca în care flăcăii de pe Bărăgan pun câinii a doua 
zî după lă.sata sîecului şi le taie coada ca să nu turbeze. 

Pseudocomandantul nu are nimic în comun cu Căpitanul. El este Anticăpita- 
nul. Ca să mă reftr la un singur amănunt din pretinsa viaţă “paralelă”. 
Căpitanul a observat un puritanism de cea mai profundă semnificaţie etică, dacă 
ne gândim la oceanul de tentaţii prin care a trebuit să vâslească. El care a fost 
unul dintre cele mai frumoase exemplare bărbăteşti născute de Neamul Roma¬ 
nesc. Legionarii vor avea în curând ocazia să cunoască episoade cu adevărat 
“senzaţionale”, povestite de unul din secretarii săi dela sediu, in scria de amintiri 
care vor fi publicate de PămStr. 

Nu vreau să fac analiza articolului publicat de H. S. sub titlul Despre injurii 
şi semnificaţia lor, pcntrucă de fapt nu dedică acestei teme decât primlc trei 
aliniate din prima pagină în care a vrut sj spună, dar fără să nimerească o ex¬ 
primare corectă, că niciun om politic din România na fost mai calomniat ca el. 
In celelalte 11 pagini şi ceva părăseşte tema formulată în titlu şi se dedă la o 
plată calomnie contra dlui C. Papanacc, calomnie nutrită, ca tot ce scrie pigmeul, 



72 


D. Gazdaru 


cu date false şi trucate. Pentru moment nu mă interesează prea mult diversiunea 
dezonestului şi dezonoratului Comandant. Aştept ca mai întâi să-i vină meritata 
replică dela cei care cunosc realul contur al problemei. 

Eu mă voi limita să înjgheb un scurt comentar la acel rând citat mai sus, 
prin care autorul, îndrăznind să se compare Cu Căpitanul, se lamentează “că 
n*a fost om politic... mai calomniat decât eu însumi**. Expresia subliniată ne 
obligă să schiţăm o măruntă problemă de filosofia limbajului, plecând dela in¬ 
corecta construcţie gramaticală a lui H. S.: nu se spune “mai calomniat decât 
eu însumi**, ci decât mine şi fără însumi. 

Cu toate că dela o vreme încoace şi-a asumat sarcina de a şlefui ţinuta gra¬ 
maticală a sfertodocţilor Costea-Roşu-& Cie, care cooperează la “românismul 
integral** din Tara şi Exilul, H. S. nu-i poate face faţă acestei sarcini, ci întâm¬ 
pină enorme greutăţi, pentrucă însăşi pregătirea lui elementară în acest domeniu 
e plină de lacune sub toate aspectele. Pe de-asupra îi lipseşte simţul limbii. La 
pagina 53 din numărul anterior al revistei noastre am remarcat, ca o simplă 
mostră, că nici el, ca autor, şi nici Gh. C., ca semnatar al unei note j^lemice, 
nu ştiu să stabilească în scris acordul de gen şi număr între articolul posesiv al 

a ai ale şi substantivele la care se referă acest articol. La un moment dat aceşti 

coautori 8*au trezit în faţa necesităţii de a da o formă corectă din punct de vedere 
gramatical afirmaţiei lor (incorectă sub raportul realităţii) cum că Profesorul 

Găzdaru a participat timp de 30 de ani la toate campaniile de defăimare dlise 

contra Comandantului. In loc să întrebuinţeze forma corectă a (*ia toate cam¬ 
paniile de defăimare a Comandantului**), adică în loc să reiasă că H. S. are în 
acea propoziţie rolul de PATIENS, a întrebuinţat forma ale (*ia toate campa¬ 
niile de defăimare ale Comandantului**) făcând astfel să se înţeleagă că H. S. 
este AGENS în acţiunea exprimată prin respectiva propoziţiune. Cu alte cuvinte 
H. S. este autorul acelor campanii de defăimare; el este cel care a deslânţuit 
campaniile de defăimare, nu cel care le-a suferit: este AGENS nu PATIENS. 
Pe româneşte: este făptuitor, nu victimă! 

Eu ştiu că nu-i lucru uşor să scrii bine româneşte. In plus, H. S. n*a avut o 
serioasă pregătire universitară ca să ajungă cel puţin un discret profesoraş de 
gimnaziu. După câte sunt informat, nici nu şi-a trecut examenul de capacitate, 
iar drept maestru în materie de limbă la Universitate şi-a ales un ovreiu, optând 
pentru cursurile lui Candrea Hecht (Candrea Stiucă). Acesta totuşi mânuia 
mai corect decât Sima tainele limbii noastre, pentrucă fusese elevul lui B. P. Has- 
deu. Duhul românesc al uriaşului savant şi naţionalist Hasdeu a refuzat să intre 
şi în Sima prin intermediul unei ştiuci. 

Uzul corect al formelor al a ai ale crează probleme chiar şi scriitorilor expe¬ 
rimentaţi. Ţăranul get-beget din Muntenia îşi vorbeşte corect graiul; covrigarul 
de la oraşe dacă a mai avut şi nenorocul să înveţe după manualele lui Byck şi 
Graur se încurcă în asemenea forme. Moldoveanul le-a simplificat complect, redu- 
cându-le pe toate la forma unică a. 

La nepriceperea gramaticală a lui Sima de a înemeri instrumentul morfologic 
corect prin care se simbolizează distincţia dintre victimă [PATIENS] şi făptaş 
[AGENS], se adaogă incapacitatea lui de a reda în mod adecvat nuanţele sintac¬ 
tice şi stilistice care sunt mult mai fine decât cele morfologice. Dacă comparăm 
din acest punct de vedere între ele limbile latină, franceză şi română, observăm 
că fiecare procedează în mod diferit când e vorba să facă o deosebire cla¬ 
ră între AGENS şi PATIENS, adică între cel care face o acţiune şi cel care o 
suferă. Procedeul francez este cel mai simplu: propoziţiunea începe cu subiectul. 


Note si Comentarii 


73 


continuă cu predicatul şi termină cu complementul drept. In limba franceză ordi¬ 
nea cuvintelor este fixă. Ca să exprime ideea Petru îl bate pe Pavel, francezul 
nu poate aşeza cuvintele decât în această ordine: Pierre frappe Paul, adică Pierre 
este AGENS, iar Paul este PATIENS. Dacă schimbă ordinea, răstoarnă complect 
înţelesul: Paul frappe Pierre. Repet: în limba franceză topica este absolut fixă. 
In limba latină topica era absolut liberă: Vetrus caedit Paulum sau Paulum caedit 
Petrus, ori chiar Caedit Paulum Petrus, Caedit Petrus Paulum, etc. [In total 9 
posibilităţi]. In timp ce francezul nu poate jongla cu ordinea cuvintelor în frază, 
latinul avea libertate absolută. Acum vine ceva foarte interesant: ordinea latină 
era liberă dar nu indiferentă. Variaţia era un instrument al stilului. Alta era 
nuanţa stilistică în fiecare din cele 9 posibile aşezări ale cuvintelor în fraza dată 
ca exemplu. In limba românească, fraza e mai liberă ca în limba franceză, dar 
nu liberă în gradul celei latine. Limba latină putea să jongleze pentrucă poseda 
forme speciale pentru fiecare caz în parte. Declinarea franceză 8*a redus la o sin¬ 
gură formă. Limba franceză a pierdut declinarea. Latina clasică poseda 6 desi¬ 
nenţe casuale. Latina arhaică avea 8, în sensul că afară de N. G. D. Ac. Abl. Voc., 
mai distingea Instrumentalul şi Locativul. Există limbi cu forme de caz şi mai 
numeroase: 12 în limba lamutică din Camciatca; până la 16 în finlandeză; 52 
într’o limbă caucazică denumită tabassarăn; iar în lak tot din Gaucaz 95 de for¬ 
me. Teoretic, după opinia învăţatului structuralist danez L. Hjelmslev, o limbă din 
sistemul tridimensional ajunge până la 216 desinenţe de caz. 

’ Ziceam că limba noastră are mai multă libertate “stilistică** in mânuirea 
topicei. Ea poate repeta complementul drept prin intermediul formelor pronomi¬ 
nale şi îl mai poate simboliza pe PATIENS prin mijlocirea prepoziţiei pe. In 
exemplul de mai sus, limba română poate spune: Pe Pavel il bate Petru, adică 
poate să înceapă acea propoziţiune cu obiectul drept, nu numai decât cu subiec¬ 
tul ca în limba franceză. 

Am făcut această scurtă digresie pentru variaţie şi pentru a-l scoate de pe 
nicovală pe nepricopsitul de Sima care, după ce a comis atâtea năsbâtii politice 
ar fi fost timpul potrivit acuma ca să treacă singur la rebut, sau să se autoarhiveze, 
făcând să înceteze coşmarul care durează de 35 de ani şi lăsând în pace pe legio¬ 
nari să se înfrăţească unii cu alţii după atâta doliu şi atâtea dihonii pricinuite 
Mişcării Legionare. 

In fraza împricinată, detaşată de noi din textul dizertaţici despre injurii şi 
semnificaţia lor, H. S. 8*a poticnit într*o construcţie pasivă şi în uzul incorect al 
pronumelui dela persoana întâia. In expresia **decât eu însumi**, nominativul eu 
însumi exclude semnificaţia de PATIENS, adică de victimă, în care ar vrea să 
pozeze pentru a stârni compătimirea brigadirflor. Nominativul este cazul care 
marchează pe AGENS (pe făptaş), nu pe PATIENS (victfma). 

Aş vrea să evit o nouă digresiune dar n’am cum demonstra altfel situaţia 
şugubaţă în care s*a vârît H. S. prin neîndemânarea lui în manevrarea stilistică 
a diatezelor verbale româneşti. Limba română înregistrează trei diateze: activul, 
pasivul^ reflexivul. Gramatica elementară le denumeşte neadecvat forme verbale: 
forma activă, forma pasivă, forma reflexivă. Ncadecvat, pentrucă tot forme sunt 
şi cele de mod sau de timp. De aceea e mai ştiinţific să le zicem diateze. 

Vorbitorul comun evită construcţia pasivă şi o preferă pe cea activă. Cine 
vrea totuşi să jongleze variind stilistic diatezele trebue să poscadă o anumită 
dexteritate în mânuirea lor, pentrucă limba nu permite înlocuirea la întâmplare 
a unei diateze prin alta. 

Diateza cea mai firească, deci primitivă, este cea activă. Dicţionarele limbilor 



74- 


D. Gazda* u 


dc civilizaţie pe ea o dau la înşirarea alfabetică a verbelor. Strămoşii noştri 
indoeuropeni nici nu posedau o diateză pasivă, ci numai pe cea activă şi una 
medie, iar bunicii latini, odată cu evoluţia lor din faza clasică spre cea vulgară şi, 
în continuare, spre cea romanică, au pierdut desinenţa pasivă -r. In latina clasică 
laudor însemna ‘sunt lăudat’. In latina vulgară dcla baza limbilor romanice, 
terminaţia -r s’a pierdut şi verbul respectiv suna tot laudo întocmai ca activul, cu 
valoare de ‘laud’ (activ). Noi romanicii moderni putem construi un pasiv prin 
perifrază, adică prin compunerea participiului laudatus cu auxiliarul sum: îs lău- 
dat, sunt lăudat. 

Aceasta este situaţia în limbile indoeuropene: pasivul este expus schimb㬠
rilor şi chiar dispariţiei, ca orice formă cu valoare preponderantă stilistică. Alte 
limbi, din alte familii prezintă din contră o precădere pentru pasiv. Aşa c limba 
bască din Nordul Spaniei. Ei nu spun: Bascii îşi iubesc patria, ci Patria este 
iubită de Basci. Marele lingvist Schuchardt, prietenul lui B. P. Hasdeu, a cons¬ 
tatat caracterul pasiv şi în alte limbi, de ex, în cele caucaziene. 

Revenind la caracteristica limbii noastre, putem spune că nu există pasiv pe 
care noi să nu-1 putem transforma în activ, dar inversul nu-i totdeauna realiza¬ 
bil. Iată de pildă fraza “s’a împlinit anul de când cutare şi-a pierdut soţia” nu 
se poate pune la pasiv **... soţia a fost pierdută de cutare”. Fenomenul c curent 
şi în limba franceză. Exemple se pot vedea în F. Bninot, La pensie et la langue. 
Paris 1926, p. 362. 

> Pentru Comoditatea unei explicaţii cât mai ştiinţifice, unii savanţi au propus 
să SC întrebuinţeze terminologia activ şi pasiv, nu la verbe ci la substantive. 
Propunerea a plecat, la începutul acestui secol, dela învăţatul olandez C. C. 
Uhlenbeck, printr’un studiu întitulat Agens und Paiiens im Kasussystem der indo- 
germanischen Sprachen care a apărut în faimoasa revistă Indogermanische Fors- 
chungen (XII, 1901, pp. 170 s). Aşa dar un substantiv ca cel uzat dc Sima în 
propoziţiunea împricinată, om, poate fi activ adică AGENS (agent al acţiunii 
exprimată, de verbele înjura, ofensa, calomnia) sau pasiv adică PATIENS (cel 
care suferă efectul acţiunii exprimată de aceleaşi verbe). In limbile de civilizaţie, 
de felul celor indoeuropene, AGENS c tot una cu subiectul propoziţiunii şi stă, 
ca regulă generală, la cazul Nominativ, fiind simbolizat printr’un -5 final, iar 
PATIENS, cel care suferă procesul, este simbolizat printr’un sunet nazal, cum 
este -M dela Acuzativul latinesc. 

£ bine să adăog, pentru o mai complectă înţelegere, că nu toate limbile 
pământului pun subiectul la Nominativ. Astfel, în limba eschimoşilor, aşa numitul 
dc noi mai sus AGENS (subiectul nostru) se pune la cazul Instrumental. Eschi-‘ 
malul nu va zice, ca noi: pescarul a vânat o balenă (se înţelege, cu cuvinte pe 
limba lui), ci balena a fost vânată de pescar. Si tot aşa, în loc de femeia frige 
came de balenă va spune carnea de balenă este friptă de către femee. La acest 
neam de oameni, concepţia logico-gramaticală se îmbină cu cea religioasă: nicio 
fiinţă de pe pământ nu poate fi un AGENS (agent al acţiunii) ci un simplu 
INSTRUMENT prin mijlocirea căruia operează divinitatea. 

Scurtez digresiunea lingvistică şi revin la fraza lui H. Sima în care expresia 
"eu însumi'* este cel mai perfect AGENS: este cel care injuriază, ofensează şi 
calomniază^ [şi, precum ziceam la începutul acestui comentar, tot el ţipa\. L-a 
mai pus naiba să adaoge (dc prisos!) pronumele întăritor însumi: **eu însumi'*, 
adică *chiar eu. Sima, sunt agentul injuriilor, ofenselor, calomniilor’! 

Limba păcătosului adevăr grăeşte. 

P, Gazda*V 


Note si Comentarii 


75 


“POPAS SUFLETESC” 

Am încadrat titlul între semnele citării, pentrucă sensul cuvântului popas 
este altul în limba curentă românească decât acela pe care l-am întâlnit în lim¬ 
bajul falsificat al unuia care adoră excrescenţa simistă. 

Profesia pe care o excrcitez m’a deprins să nu particip la niciun fel dc discu¬ 
ţie fără o prealabilă lămurire a terminilor, pentrucă desbaterea unei probleme 
este profitabilă numai dacă preopinenţii posedă aşa numita proprietate în termini. 
Altfel înseamnă a bate apa’n piuă. Confuziile semantice alungă claritatea şi 
promovează bâiguiala. 

Numai ciolovecii marxişti au schimonosit cu intenţie întreaga terminologie 
a ideologiei politice. In publicistica bolşevică cuvintele democraţUe, fetsdisrrt, 
imperialism, libertate, liberalizare, pace, socialism, etc., etc. sunt întrebuinţate 
numai de-a’n-doaselea. 

E trist să constatăm că această tehnică a desfigurării semantice şi-a însu¬ 
şit-o la perfecţie şi H. Sima. La moara lui de vânt dela Tara fi Exilul nu se mai 
macină lamură legionară, adică floarea făinei naţionaliste, ci exclusiv tărâţa 
deviaţionistă. întocmai ca în chiuitura folclorică: ‘‘la moară la hârţa pârţa, und’se 
macină tărâţa”. " 

Dacă soarta politică i-ar fi fost prielnică. Uzurpatorul ar fi aplicat tehnica 
stalinîană nu numai la semantemele lexicale, ci şi în actele sale politice. Cine îi 
analizează cu oarecare spirit critic comportările etice şi politice din exil observă 
imediat că în ele se oglindeşte nu puritanismul angelic dar viguros al Căpita¬ 
nului, ci machiavelismul, şi anume nu cel îmbăiat în fineţa Renaşterii, ci cel 
perfid, nuanţat de monstruozitatea lui Stalin şi de talmudismul lui Beria. 

De aceea foarte puţini legionari conştienţi mai zăbovesc aităzi în vecinătatea 
lui Sima. Persistenţa acestora în atmosfera mefitică simistă c datorită numai* 
inerţiei şi este alimentată prin acordarea dc grade şi dc funcţii fictive. De mirare-i 
rezistenţa lui Faust Brădescu pe care, personal, îl socoteam om subţire şi inadap¬ 
tabil Ia miasme. Să-l fi ademenit Sima cu vreo “funcţie” de răsunet? Să-l fi 
designat cu titlul pompos de “Secretar General’* al facţiunii deviaţioniste? 


In scrisul acestuia am dat peste cuvântul popas cu sens scâlciat. înainte 
de a-1 analiza consider necesar să fac un mic ocoliş. 

După prăbuşirea ruşinoasă sub raport moral a lui H. Sima, căreia i-a urmat 
şi una catastrofală politică, singurul grup care a manifestat mai puţină sensibili¬ 
tate ctică-lcgionară faţă dc isprăvile dcochiate ale şefului a fost cel din Brazilia. 
La aCest grup se găsea ataşat şi Faust Brădescu. Acesta’şt-a asumat ingrata sarcină 
dc a argumenta prin scris că Sima este un şef autentic şi că legionarii sunt obligaţi 
să se supună disciplinaţi conducerii lui. Efortul sofistic al lui Brădescu s’a concre¬ 
tizat într’o lucrare tipărită în 1966 la Rio de Janeiro cu titlul de Conducere fii 
disciplină. Virginitatea etică a Neruşinatului trebuia salvată cu orice preţ şi 
îndiguită totodată evaziunea partizanilor dezmeticiţi. Citind cărţulia lui F. B. 
ne dăm seama că reputaţia Uzurpatorului rămăsese aşa dc zdrenţuită, încât 
autorul cu greu şi-a’ putut înfrânge repulsia astfel că, pe întreg parcursul celor 
132 de pagini ale lucrării sale, acesta n’a găsit nici măcar o singură dată curajul 
moral de a pomeni numele lui Horia Sima. De altfel textul însuşi nu i se potriveşte 
şefului său decât într’un singur pasaje dar şi acela negativ! Citez întocmai; 



76 


D. Gazdaru 


. . lumea mifuna de indivizi ce se pretind lideri-înăscuţi /i cari, 
datorită tocmai lipsei de calităţi specifice, ajung să domine grupurile 
umane, politice sau sociale. Ceeace-i ridică sunt antivirtuţile spectaculare 
pe care le speculează diabolic, flatând josnic instinctele primare sau inte^ 
fesele meschine ale indivizilor ... Structura mentalităţii legionare nu se 
poate acomoda cu astfel de indivizi. Ei sunt expulzaţi din xurentul legio¬ 
nar fără intervenţia vreunei măsuri autoritare.,.*', (Pag. 128). 

Sublinierile din fragmentul citat mai sus aparţin lui F. B. Pasajul întreg pare 
strecurat cu abilitate machiavelică. Aluzia e îndreptată cu sig^uranţă la persoana 
lui Sima şi trebue conexată cu numeroase alte consideraţii care nu pot avea alt 
destinatar decât pe Uzurpator. La pag. 118, F. B. spune explicit că şeful suprem 
legionar “nu poate fi un oarecare uzurpator sau ambiţios”, ci **trehue să centrali- 
zeze unanimitatea voinţelor individuale**, pentrucă “dacă nu apare ca un simbol 
viu al totalităţii de gândire, dc aspiraţii şi dc acţiune legionară, nu poate deveni 
şef suprem”. Aici sublinierile sunt ale mele. Vreau să punctualizez că H. S. nu 
îndeplineşte absolut niciuna din cerinţele formulate de autor. Totuşi nici autorul 
nu se află în acea postură corectă în care ar trebui să se aşeze un legionar: el 
ne amăgeşte şi pe noi legionarii şi pe Uzurpatorul pc care noi îl repudiem. 

Apologia lui F. B. e servilă dar nesinceră. Horia Sima a legat multe speranţe 
de această cărţulie, mai ales că Brădescu etala pretenţii de specialist în ştiinţele 
politice. Nu sunt dispus să-mi pierd timpul pentru a-i distruge acestui improvizat 
pretinsul său piedestal ştiinţific. Mă voi limita la o singură probă, însă arhisufi- 
cientă pentru a demonstra că Faust Brădescu nu posedă nici abeceul unei elemen¬ 
tare tehnici ştiinţifice. Lucrul cel mai elementar din zestrea ştiinţifică a cuiva 
este mânuirea corectă a bibliografiei, adică tehnica citării izvoarelor utilizate. 
F. B. are în cărţulia sa “ştiinţifică” 39 de trimiteri bibliografice în josul paginii; 
38 dintre acestea contravin tehnicei elementare! Cu alte cuvinte, Faust Brădescu 
nu ştie să citeze o carte! Incredibil dar real! 

Pentru a se convinge cineva de justeţea afirmaţiei mele, e de ajuns să 
analizeze la întâmplare o singură notă. Să ia de exemplu prima notă în care 
F. B. citează cartea Căpitanului, adică nota de sub No. 9 dela pagina 36 care 
sună aşa: “C. Z. C.: Pentru legionari, p. 242. Bucureşti, Ed. Totul pentru Tară, 
f. d., ed. 2”. Observăm următoarele: 

—Numele Căpitanului este citat abreviat în notele dela început: 9, 10, 11 
şi apoi este citat întreg (Corneliu Zelea Codreanu) în notele 28, 29, 33, 35, 36, 
37. Procedeul regulat ar fi ca tocmai în prima notă să se dea forma întreagă, 
iar în celelalte care urmează să se dea forma abreviată, adică pe dos decât proce¬ 
dează Faust Brădescu. 

—Indicaţia paginei 242 nu-şi are locul regulamentar imediat după titlul 
operei, ci la finele notei. 

—Abreviaţia ed dela sfârşitul notei îşi are locul normai imediat după titlul 
cărţii: *Tentfu Legionari, ediţia 2-a”. 

—Abreviaţia /. d. [adică: fără dată] o pune autorul fiindcă nu ştie anul 

dc apariţie a ediţiei a 2-a. Perfect! Această indicaţie este repetată cu regulari¬ 

tate, exceptând nota 33 dela pag. 109, în care totuşi se indică data apariţiei şi 
anume anul 1935. Sic! Dc unde o fi scos-o? Cine nu ştie că opera Căpitalaului 

a apărut în 1936? Atunci, cum naiba avea să apară a doua în 1935, adică înain¬ 

tea celei dintâi? 

Mai sunt trei neregularităţi mai puţin caracteristice deci, în total şase! In 


Note si Comentarii 


77 


concluzie: numai într’o singură citaţie, a unei singure cărţi, marca speranţă ştiin¬ 
ţifică a simisinului comite 6 (zic: şase) erori! Totuşi, campionatul simist în 
materie dc cultură l-a câştigat acum câţiva ani un simist adoptiv, călugărul Luca- 
ciu, care, la transcrierea cu litere latine a unui titlu chirilic, a comis 14 (patrus¬ 
prezece) erori! Le-am remarcat în Cuget Românesc, voi. 6, p. 145. 

Oamenii de ştiinţă fac foarte deseori uz de pronumele latin idem în aparatul 
lor ştiinţific. F. B. nu ştie că idem înseamnă ‘acclaş’ adică ‘acelaş autor’. II între¬ 
buinţează de 9 ori, dar niciodată corect. II confundă cu adverbul ibidem care 
însemnează ‘în acelaş loc’, ‘în aceeaşi operă’. 

Repet că din cele 39 de citaţii una singură se salvează în parte. E vorba de 
nota 2 dela p. 19. îmi dă de bănuit că F. B. n’a cunoscut prin proprie lectură 
cartea citată, ci a luat indicaţia bibliografică dela alt autor care ştia să citeze. 
Un mic furt! “Ciordeală”, pre limba lui O. Roşu. 


Faptul că a trăit la Rio de Janeiro, la mii de Km. depărtare de contactul 
cu H. S., l-a ajutat pe Faust Brădescu să-şi păstreze nedestrămată cel puţin o 
parte din fetia legionară; adică din acea candoare genuină inculcată lui prin 
iniţiere în legionarism dc către Aurel Serafim. Dar tot apropiindu-sc spaţiul de 
întruchiparea neruşinării —Faust Brădescu se află acum la Paris— nu văd cum 
va mai rezista enormei forţe de pervertire pc care o exercită Horia Sima. Bubele 
morale ale acestuia sunt pernicioase şi molipsitoare. Nefericitul Brădescu —s’ar 
potrivi să-i zicem dc pe acuma Infaustul Brădescu— îşi va irosi pojghiţa serafică, 
se va deslipi de ceata heruvimilor şi serafimilor pentru a cădea şi a se contopi 
iremediabil în cireada brigadiră a “celui Viclean”. Trist destin! Dela Serafim 
la Belzebut! 

Limba c o perfectă oglindă şi a suişului ca şi a pogorîşului. De când a ajuns 
la numai câteva sute de Km. dc Madrid, F. B. şi-a sluţit limbajul, împestriţându-1 
cu scmantemele pocite dc Sima. Intr’un articolaş al său din revista Carpaţii dela 
Madrid, scris chipurile cu scopul dc a semnala apariţia Pământului Strămoţesc, 
a întors pe dos sensul principalelor cuvinte, întocmai ca în Pravda, în Scânteia, 
ori în Tara fi Exilul. Am să pescuesc drept mostră câteva din puţinele idei care 
înoată în proza lui searbădă, tot aşa de rare ca şi bucăţelele de came într’un 
borş bolşevic. 

In articolul din Carpaţii, F. B. începe prin a spune că nu vrea să facă “nici 
critică, nici polemică” şi că apariţia Pământului Strămoţesc “sub direcţia unui 
ilustru om de ştiinţă” merită un “popas sufletesc”. Perfect! Aşa se şi cade unui 
veritabil legionar: să facă din când în când câte un popas, să-şi examineze con¬ 
ştiinţa, să pătrundă până în cutele ascunse ale propriului său suflet, după recoman¬ 
darea lui Socrate (gnothi seautdn) şi a lui Cicerone (nosce te ipsum), să alc㬠
tuiască un bilanţ al acţiunilor şi atitudinilor, pentru a şi da scama dacă drumul 
P“ cnre a apucat c în adevăr calea cea dreaptă legionară şi nu cumva o pură 
rătăcire. Popasul ar fi deci o autocritică, o analiză sufletească prin introspecţie. 

La origine, adică etimologic, popas a însemnat ‘păşune’, ‘locul unde se oprtf- 
te cireada ca să pască”. Cu vremea ideca de păscut s’a şters din sfera semantică 
a cuvântului popas şi a rămas numai aceea dc oprire, pentrucă, ceva mai târziu, 
popas să capete o valoare metaforică şi să pătrundă în domeniul spiritual cu 
valoarea de ‘oprire pentru meditaţii’. 



78 


D. GazdarU 


Sunt numeroase metaforele care provin din cuvintele referitoare la viaţa şi 
la ocupaţiile rurale. Astfel în limba latină egregius se spunea despre animalul 
scos din cireadă (ex grege, e grtge), adică dat de o parte, ales pentru a fi mai 
bine îngrijit şi îngrăşat ca să aibă preţ bun la vânzare. Alunecarea semantică 
a produs o ameliorare a sensului: egregius a ajuns să se aplice şi persoanelor 
ales€^ preţuite, stimate. Astăzi, când un italian se adresează unei persoane impor¬ 
tante întrebuinţează formula **Egrcgio Signore”. Despre un om neprefăcut şi 
curat la inimă, spunem că este sincer, adică asemenea unui fagure de miere 
curată, fără ceară: lat. sine cer a. La creştini păcatul este o cădere morală asemă. 
nătoare unui pas fals pe care îl face calul când se împedecă şi şchioapătă: pede- 
catum - peceatum - păcat. In poezie, versul este întoarcerea care se făcea cu 
plugul când se ajungea cu aratul la capul locului, iar brazda trasă de plug se 
denumea lira: a ieşi din brazdă se spunea delirare. Acest din urmă verb a căpătat 
sensul metaforic de *a aiuri’. 

O alunecare semantică paralelă celor efectuate în exemplele citate mai sus 
s’a petrecut şi în evoluţia terminului popas. In literatura omiletică ca şi în pasto¬ 
ralele episcopilor cu prilejul anului nou, popasul sufletesc este recomandaţia 
morală cea mai curentă. Iată, drept pildă, un singur citat din scrisul Exilului şi 
anume dintr’un articol al Preotului A. Uşeriu intitulat tocmai Popas la început 
de an: 

Anul Nou se cade să fie prilej de popas, de privire in urmă peste 
anul trecut fi să vedem dacă măcar tntr*una din zilele lui am încercat 
să nimicim păcatul ţi să sporim virtutea. (Din ziarul Solia, XL, 1, 1975, 
p. 17). 

Exact de-a’ndoaselea procedează F. B. in popasul său sufletesc. El nici nu 
încearcă să arunce o ochire asupra trecutului său legionar sau al turmei simlste 
în care s’a încadrat, ci combate atitudinea autentic legionară a camarazilor care 
nu mai tolerează nevrednicia şi nelegitimitatea conducerii ^ simiste. Nu caută să 
vadă bârna care a întunecat ochii şi minţile celor care de 35 de ani rătăcesc in 
păşunea lui Sima, ci paiul din ochiul celor care îl repudiază pe Uzurpator. Popa¬ 
sul lui F. B. e un simplu truc ca şi făgăduiala cu care îşi începe articolul cum 
că “Nu vreau să fac nici critică, nici polemică”, când, în realitate face numai 
polemică, iar popas sufletesc: ioc! Se complace în popasul etimologic slavon, 
adică în păşunea unde paşte împreună cu celelalte vieţuitoare din cireada Ne¬ 
ruşinatului. 

Pe legionarii cărora li-i lehamite să mai tolereze miasmele simiste, F. B. îi 
califică drept desidenţi, îndepărtaţi sau desprinşi de matcă. De şapte ori apare 
această falsă idee în articolaşul lui Brădescu-Popas. Falsă şi din punct de vedere 
etimologic: matcă este un diminutiv slavonesc din cuvântul primitiv maţi *mamă’. 
Aplicat legionarilor, terminul **îndepărtaţi de matcă** are sensul de ^îndepărtaţi 
de părintele Mişcării Legionare’. Are H. S. pretenţia de creator al acestui genial 
curent naţionalist? Sau: ne-am îndepărtat noi de matca M. L.? De doctrina ei, 
sau cumva de Creator, adică de Căpitan? îndepărtaţi de matcă, desprinşi de 
matcă, sau dezidenţi sunt simiştii, nu noi! De când am constatat că Sima este 
Anticăpitanul, noi ne-am separat de el, numai de el, nu şi de Mişcare! Noi apă** 
răm Mişcarea şi avem un cult pentru Căpitan. Insă îl repudiem cu toată forţa 
repulsivă pe Antihârţ. Cu acesta din urmă mai fac trup şi suflet-comun numai 


Not£ SI Comentarii 


79 


Un Terchea-Berchea, un Căcâcea din Tiganiatfa (citeşte: Zero Roşu), un Bră- 
descu-Popas şi alţii eiusdem farinae. ^ 

Autorului îi mai scapă de sub condeiu şi câte un concept poznaş. Astfel 
spune că Sima “poartă oficial răspunderea Mişcării’* (Sublinierea e a mea). Se 
referă poate la faptul că Sima a primit această învestitură din partea lui Caidl 
II şi că, după aceea, respectiva şefie i-a fost reînoită printr’un decret oficiat 
al Mareşalului Antonescu şi al Regelui Mihai? Noi nu negăm “oficialitatea” de 
atunci, ci o deplângem sau o ridiculizăm; combatem însă pretenţia de legitimitate 
şi cramponarea sub formă de vâsc. 

Suntem de acord cu F. B. că Ilie Gârncaţă a fost un mare înaintaş (“fru- 
moaşa comemorare a marelui înaintaş**), dar l-am întreba pe autor: care i-a 
fost reacţiunea faţă de infamia lui H. S. când acesta a avut îndrăzneala neruşinată 
de a l compara pe acel Fundator al M. L. cu trădătorul Sturza? 

Restul nefericitei proze a lui F. B. e numai apă chisată, sau, cum zicea Mi- 
trapolitul Dosoftei, apă chiară, sau, cum îi zice azi Românul, printr’un fenomen 
de etimologie populară: apă chioară. 


D. Gazdaru 


ăk 

DELA INCURIE LA CRIMA 

— In problema supravieţuirii Românilor din Istria — 

Românilor din Istria le-am dedicat un paragraf în studiul meu despre Limbă 
şi Naţie care apare în prezentul număr al revistei. Acolo fac aluzie şi la câteva 
din studiile referitoare la aceşti fraţi din Vestul Euro{>ci pe care le-am publicat 
în timpul actualului exil. Pregătesc o lucrare mai amplă asupra lor. Va apărea 
anul viitor, editată de Biblioteca din Freiburg cu titlul: Cercetări despre Romanii 
din Istria şi Morlachii din Dalmaţia. 

După o existenţă precară, timp de creo 900 de ani, dusă pe coasta Dalmaţiei, 
prin unele insule din Marea Adriatică şi, de mai lungă durată, în Peninsula Istria, 
de unde unii dintre ei s’au risipit în pături subţiri chiar şi în Nordul Italiei, 
prin Friuli, in secolul XII, azi pătimesc o dramatică agonie etnică, fiind supuşi 
slavizării, după ce, la finele celui de al doilea războiu mondial, s’a întins asupra 
lor purgatoriul titoist. Dacă i-ar fi cuprins şi paradisul lui Stalin, de mult le-ar 
fi putrezit oasele prin Camciatca ori Cazakstan. 

S’ar fi putut salva dacă li s’ar fi redeşteptat şi întărit conştiinţa naţională. 
Posibilităţi ar fi existat dacă guvernele româneşti s’ar fi îngrijit ca Istroromânii 
să aibă preot şi învăţător recrutaţi dintre ei. Cel puţin preot. Pe vremuri a circulat 
la Istroromâni şi tradiţia originilor româneşti comune. A fost înregistrată de unii 
istorici şi filologi. Pe ea s’ar fi putut clădi o rezistenţă naţională istroromână. 
N’au lipsit nici savanţii români care să încerce o asemenea minune, dar a venit 
Armând Călînescu mânat de criminala lui fobie antinaţionalistă şi a curmat 
fericitul început, zădărnicind astfel redeşteptarea lor. La această crimă fac aluzie 
în titlul dat prezentului articolaş. Voi veni îndată cu detalii. 



80 


D. Gazdaru 


Ajuns la Roma, în primăvara lui 1928, mi-am fixat ca principală ţintă, în 
studiile CC aveam să întreprind, aceea de a răscoli arhivele italiene dcla Trieste, 
Veneţia fi Roma pentru a stabili cum şi când s’au aşezat strămoşii Vlahilor din 
Istria pe locurile unde trăesc astăzi actualii Rumări. (Aşa s’au denumit ci printr’un 
fenomen de rotacizare a nasalei intervocalice — n —: Rumâni • Rumări). 

Strădaniile mele ca investigator ştiinţific au fost încununate de succese atât 
de neaşteptate încât s*ar putea spune că au fost dc-a dreptul senzaţionale. E de 
ajuns să semnalez că,*până la cercetările mele, părerea unanimă a istoricilor şi 
filologilor, români şi. străini, era că ramura cea mai occidentală a Românilor a 
atins Istria prin secolul XIV. Studiile mele au dovedit că aceşti Vlahi se stabili¬ 
seră acolo cu cel puţin 250 de ani mai de vreme şi că unii dintre ci au fost 
strămutaţi apoi, in secolul XII, în regiunea friulană, pe moşiile unor feudali care 
stăpâneau în acelaş timp şi regiunile respective din Istria şi pe cele din Friuli în 
Nordul Italiei, unde au fost colonizaţi aceşti strămoşi ai actualilor Istroromâni. 

Am avut şansa să cercetez din punct de vedere lingvistic şi o parte din 
numele acestor colonişti valahi. Celebre sunt numele Af^run/, Radul şi Singurel. 
M’a încălzit apoi ideea de a cerceta izvoarele istorice româneşti pe care le-am 
avut la dispoziţie pentru a căuta şi alte urme documentare, prin alte regiuni ale 
românităţii, ale tuturor numelor atestate în Friuli, în special atestările numelui 
Singurel care c cel mai caracteristic dintre toate. Rezultatele au fost la fel de 
surprinzătoare. Am confecţionat apoi harta răspândirii lui Singurel şi am unit 
cu linii directe toate punctele geografice în care se află documentat acest antropo- 
nim, sau toponimele derivate din el, obţinând astfel oglinda cartografică a răspân¬ 
dirii de odinioară a Neamului Românesc. Pentru a satisface curiozitatea cititorilor 
noştri notez de pildă că un Singurel, cu nume de localitate derivat de la respec¬ 
tivul nume personal, se află în Sud la Macedoromânii din Pind. 

Semantismul acestui nume ne mai arată că Românii s’au întins, în cursul 
transhumanţei medievale, în pături subţiri, de multe ori ca ciobani cu turmele, 
singuri-singurei, până în porturile din Grimeia, în Răsărit, iar spre Apus, până 
în hinterlandul oraşelor dc pe coasta Dalmaţiei, în insula Veglia din Adriatica 
şi hăt departe prin Nordul Italiei, apoi din Mează-zi, dela Rodope şi Pind, împân- 
zindu-se spre Mează-noapte prin Polonia, Slovacia, Galiţia, Volinia, Podolia. 
Afară de numele bărbăteşti ca Bun-Bunul~Burul-Bunilă, Bucur, Mărunt, Singurel, 
aş putea cita şi nume feminine ca Marioara pe care l-a descoperit acum 50 dc 
ani G. I. Brătianu într’un act notarial genovez din Grimeia sub data de 25 
Aprilie 1290! 

Pe când studiam în Italia, am căutat să stabilesc şi relaţii personale cu membri 
din grupul istroromân care trăia în cele şapte sate de pe Monte Maggiore din 
Istria. M’a preocupat deasemenea aspectul practic al conservării lor etnice. 
Ştiam, în timp ce studiam cu Philippide la Iaşi, prin informaţii directe căpătate 
deJa Burada, tatăl unei colege de universitate, fost profesor la Gonservatorul din 
Capitala Moldovei, care îi vizitase pe Vlahii din Istria la sfârşitul secolului trecut 
şi care, la întoarcere, luase cu sine un pui dc istroromân, pe Andruţ Glavina, ca 
să-l dea la şcoală în România şi să facă din el un învăţător pentru satele istroro- 
mâne, ştiam - zic - că numai prin şcoală şi biserică s’ar mai salva ceva din acest 
nestimat muzeu viu naţional. 

A. Glavina a fost primul şi unicul învăţător istroromân care a ţinut clase 
în Imba română în satul Susnieviţa, din anul 1921 până la 1925 când a murit. 
Lui i se datoreşte şi prima carte istroromână: Calindaru Iu Rumeri din Istrie, 
publicat în 1925. Alt intelectual istroromân cunoscut în istoria acestor Vlahi a 


Note si Gomentarh 


ii 

fost A. Belulovici care i-a procurat lui Sextil Puşcariu materiale pentru studiile 
sale istroromâne la care a mai colaborat şi învăţatul italian Matteo Bartoli. 

Anterior acestora, dar rămas aproape necunoscut istoriografiei româneşti, 
a fost Antonio Micetich, originar din satul Berdo. Acesta de copil a părăsit regiu¬ 
nea natală pentru a studia la gimnasiul din Pisino acum vreo 125 dc ani şi pentru 
a se face apoi preot, (capelan) la Materada de lângă oraşul Umago. A compus o 
gramatică a dialectului istroromân pe care a oferit-o Baronului Gzornig din 
Austria. Urma ei s a pierdut. E posibil să se găsească în arhiva vieneză a etnogra¬ 
fului Gzornig. Din fericire s’au conservat notele dialectale culese din gura acestui 
capelan de către lingvistul G. I. Ascoli in 1860. Le-am descoperit în arhiva asco- 
liană dela Roma şi aştept un moment de răgaz pentru a le studia şi publica. 

După primul războiu mondial, adică după ce Istria a fost anexată Italiei şi 
mai ales pe vremea fascismului, au fost întrevăzute oarecare speranţe pentru a se 
încerca salvarea dela desnaţionalizarea crescândă prin slavizarea Istroromânilor. 
O acţiune uriaşă a pornit învăţatul bucovinean Leca Morariu, acţiune paralelă 
cu studiile lui Sextil Puşcariu şi cu interesul pentru soarta istroromână deşteptat 
în sufletul savantului dela Torino, Matteo Bartoli, cu care am păstrat strânse 
legături între 1928 şi 1944. 

Din nerorocire oficialitatea românească a arăut o nepăsare totală faţă de 
această problemă naţională. O incurie condamnabilă din toate punctele de vedere 
au manifesut şi diferiţii miniştri plenipotenţiari care s’au perindat în fruntea 
Legaţiei dela Roma intre cele două războaie mondiale. 

La intervenţiile savanţilor italieni şi români, Guvernul lui Mussolini a admTs 
ca Istroromânii din grupul cel mai numeros dela poalele Muntelui Maggiore să 
fie grupaţi administrativ într’o singură comună, numită Valdarsa. Gelelalte reven¬ 
dicări, adică un preot şi un învăţător, rămâneau în seama Statului Român. 

Un episod peste măsură de semnificativ îl constitue participarea lui Nac 
lonescu la acest efort, printr’un articol în ziarul Cuvântul din 7 Oct. 1929. 
II reproduc pentrucă autorul este un nume deosebit de scump pentru cultura 
românească^ şi în special pentru Mişcarea Legionară. Articolul a fost provocat dc 
impresiile îngrijorătoare cu care Emil Panaitescu, pe atunci Director al Acade¬ 
miei Române dela Roma, s’a întors dintr’o călătorie prin satele Românilor din 
Istria în 1929 şi pe care i le-a comunicat lui Nae lonescu înainte de a le publica 
doi ani după aceea, la Gluj, în 1931. Nae lonescu formulează câteva consideraţii 
cu privire la măsurile cele mai urgente dc luat pentru preservarca de la slavizare 
a acestor îndepărtate ‘'neamuri ale noastre”: 


Profesorul Panaitescu dela Cluj care a 
fost în vară pe la Românii din Istria, 
aduce vestea că aceste neamuri ale noas- 
tre sunt în curs de desnaţionalizare. Prin 
biserică. Preoţii sunt prin partea locului 
cu toţii croaţi, şi chiar dacă liturghia 
propiu zisă se face în latinefte, apoi 
cealaltă parte a slujbei e croată. Si astfel 
istfienii vor sfârşi curând prin a fi slavi¬ 
zaţi. 

Este evident că nu poate fi vorba la 
noi de o politică susţinută pentru între¬ 
ţinerea conştiinţei româneşti prin acele 


părţi. O asemenea conştiinţă nu există, 
şi necazurile noastre care nu ne îngădue 
să ne ocupăm mai îndeaproape de ru¬ 
mânii din Sârbia, Banat, Bulgaria şi 
Macedonia, nu pot fi mărite încă cu 
intenţiuni exagerate şi —să o mărturi¬ 
sim — oarecum artificiale. 

Renaşterea naţională a românilor is- 
trieni şi ridicarea lor până la conştiinţa 
solidarităţii cu noi este, în bună parte, 
utopică. Dar fenomenul în sine — exis¬ 
tenţa unei populaţiuni de limbă dacă 
nu şi de conştiinţă românească — este 



8? 


D. Gazdahu 


interesant. Si noi nu putem fi indife- 
renţi la păstrarea lui. Perzistenţa graiu¬ 
lui românesc în părţile Istriei însem¬ 
nează o mărturie pentru împânzirea cu 
Români a întreg ţinutului dintre Adria- 
ti că fi Marea Neagră. 

A fa fiind, conservarea graiului nostru 
în acele părţi, chiar dacă nu poate aven 
o valoare de viaţă, are desigur una de 
muzeu. Si nici asta nu e de neluat în 
seamă. Cu atât mai mult, cu cât lucrul 
nu e nici afa de greu de realizat. 

Guvernul d lui Mussolini nu are nici 
un interes să ne facă dificultăţi. Este 
chiar probabil că mai degrabă ne-ar 
sprijini. Cum ar fi adică, dacă mitropo¬ 
lia din Blaj ar trimite —eventual cu 
sprijimul bănesc al guvernului — un 
preot rumân unit ca să înlocuiască pe 
cel croat? 

Este adevărat că populaţia din partea 


locului e catolică, fi ca sunt anumite 
deosebiri de ritual, peste care sau cre- 
dinciofii sau preotul ar trebui să treacă. 
Astea sunt însă chestiuni de technică, 
care nu ne privesc pe noi. 

Si pe urmă, dacă asta nu se poate, 
de ce nu s*ar recurge la serviciile fran¬ 
ciscanilor români de la Hălăucefti care 
—fără supărare, cum s*a întâmplat mai 
acum câtăva vreme când constatam 
acelaf fapt — nu prea au prilej de mari 
isprăvi printre populaţia moldovenească. 

Problema merită în orice caz cerce¬ 
tată. Ea nu se poate să nu atragă aten¬ 
ţiunea Blajului, afa de sensibil fi de 
întreprinzător în chestiuni naţionale. E 
afa de simplu! O chestiune care în 
adevăr nu poate supăra pe nimeni, care 
pe noi ne interesează fi care nici măcar 
nu cere cine ftie ce jertfe materiale. 

Nae Ionrscu 


Soluţiile preconizate de marele învăţat român erau moderate şi aplicabile 
pcntrucă nu necesitau sacrificii din partea Guvernului dcla Bucureşti. Totuşi 
ele n’au deşteptat niciun ecou la autorităţile civile şi religioase din România. 
Condamnabilă incurie! Mai mult interes a deşteptat problema istroromână în 
cercurile filologilor din Italia. Astfel M. Bartoli a stăruit pe lângă unii episcopi 
şi cardinali italieni ca, în locul preoţilor croaţi, să li se trimită Românilor din Val- 
darsa preoţi italieni care să neutralizeze slavizarea. Prin 1930-1931, acelaş savant 
filoroman a organizat la Torino, unde îşi avea catedra, o societate de cultură italo- 
română, iar cu ocazia unui Congres Naţional a venit la Roma cu intenţia de a 
aduce la cunoştinţa Guvernului Român, prin intermediul respectivei Legaţii, exis¬ 
tenţa acelei asociaţii, precum şi de a sugera autorităţilor româneşti să ceară ele, 
în mod oficial, numirea unui preot italian, provizoriu, până ce Statul Român ar 
pregăti pentru aceşti primejduiţi conaţionali un preot şi un învăţător de origine 
românească. L-am însoţit pe învăţatul italian la Legaţia Română, pentrucă singur 
nu reuşise să fie primit în audienţă de Ministrul Plenipotenţiar din acea vreme. 
Nu reuşise să treacă mai sus de . . . portarul Legaţiei care era un surd şi insolent 
pleşcar. Până la urmă am reuşit, eu şi Bartoli, să fim primiţi de ataşatul de presă. 
Ministrul era absent: îşi pierdea nopţile jucând cărţi şi dormia până târziu ziua 
când Bartoli nu putea trece pcla Legaţie, pentrucă participa la lucrările Congresu¬ 
lui. Nu doresc să*i dau numele dar, pentru a înţelege mai bine incuria oficialităţii 
noastre voi nota că acest lamentabil “ocrotitor” al intereselor naţionale a fost 
promovat Ministru dc Externe în Guvernul lorga-Argetoianu. Aprecierile învăţatu¬ 
lui italian nu pot fi reproduse. 


Cu acest ruşinos episod incuria oficială a atins apogeul. Guvernele din acea 
epocă erau preocupate cum să înăbuşe spiritul de renaştere naţională care cucerise 
tineretul universitar şi ameninţa cu propagarea în toate celelalte straturi ale 
Naţiei, aşa că problema Românilor de peste hotare nu angaja atenţia lor, mai 
ales de când constataseră că exponenţii Macedoromânilor stabiliţi în Patria Mamă 


Notr si Comentarii 


83 


se numărau printre elementele de frunte ale Gărzii de Fier. In simpatia politicie¬ 
nilor români nu-şi găsi niciun locşor grija pentru românismul suferind dincolo de 
graniţele Statului. Pentru Românii din Istria se prezenta în plus şi sărăcia lucie 
în care se sbăteau de sute de ani. Românul spune despre cineva care-i copleşit 
de nevoi că-i aşa de sărac încât nu are după ce bea apă. Ei bine, aceşti fraţi din 
Istria nu au nici măcar apă de băut. Apa ce isvorăşte din Monte Maggiore au 
vândut-o, din cauza sărăciei comune, la sfârşitul secolului trecut, cu 40.000 dc 
coroane, localităţii Laurana de pe coasta Adriatieci. Aceste şi multe alte infor¬ 
maţii dramatice le-am expus în public, într’o conferinţă ţinută în Aula Universi¬ 
tăţii dcla Iaşi în ziua dc 4 Martie 1934. 

Odată ajunsă la apogeu, incuria din acest domfniu naţional n’a trecut spre 
faza declinului, aşa cum c firesc să se întâmple cu orice chestiune care atinge 
culmea. Politicienii au continuat să închidă ochii faţă de problemele redeşteptării 
naţionale care le încurcau socotelile electorale. Supravieţuirea Românilor din 
Istria a avut soarta tutulor celorlalte idealuri care cuceriseră inima şi mintea 
naţionaliştilor, adică s’a împletit cu soarta naţionaliştilor înşişi. Dcla incurie s’a 
trecut la crimă. Unica nădejde rămânea ca istoricii şi filologii conştienţi şi 
idealişti să se substitue Statului. Dintre aceştia cel care, prin natura profesiei 
şi a îndeletnicirilor ştiinţifice ce 1 preocupau, a intrat în direct contact cu proble¬ 
ma istroromână a fost Profesorul Sever Pop, mort în exil în 1960 la Louvain. 
Iniţiat în studii de geografie lingvistică, s’a dedicat alcătuirii unui Atlas Lingvis¬ 
tic al României, trebuind să efectueze o anchetă prin toate regiunile de limbă 
românească pe baza unui chestionar, acelaş pentru toate localităţile vizitate. A 
mers deci şi în Istria cu gândul ca, totodată, să aleagă doi copii pe care să-i aducă 
în ţară, unde să fie pregătiţi, unul pentru a fi preot, altul ca învăţător. A proce¬ 
dat cam în felul pe care îl propunea Nae loncscu în articolul reprodus aici de 
noi, adică a obţinut concursul respectiv dela Guvernul lui Mussolini prin mijlo¬ 
cirea lui Ugo Sola, Ministrul Italiei la Bucureşti, precum şi al Uniţilor dela Blaj, 
recte al Episcopului luliu Hossu. După terminări a anchetei dialectale, Sever Pop 
s’a întors în ţară ducând cu sine doi pui de istroromâni: Cvecich Domenico din 
Valdarsa şi Doricich Giovanni din Jeiăni. In toamna lui 1935 i-a înscris pe 
amândoi în clasa I-a a Scoalei Normale din Cluj. Am citit cu adâncă emoţie 
această senzaţională ştire, dată cu multe detalii chiar dc către Sever Pop, în 
ziarul Universul din 31 Mai 1936. Copiii s’au distins imediat la carte şi la purtare. 
In vreo şapte luni au învăţat perfect limba literară românească, au luat lecţii spe¬ 
ciale şi de italiană primind frumoase cadouri dc încurajare. Fireşte că, pe măsură ce 
în sufletul lor se redeştepta mândria atavică adormită de secole, în aceeaşi măsură 
SC simţeau tot mai mult atraşi dc frăţiile de cruce care luau fiinţă pe atunci în 
toate şcolile din România. Nimic mai natural şi mai promiţător, pentru sfânta 
lor misiune viitoare, decât afilierea la superba familie naţionalistă. N’a gândit 
la fel, se înţelege, monstrul Călinescu. Copiii au fost eliminaţi din şcoală şi imediat 
extrădaţi din patria arhistrăbunilor! 

Dc blestem să aibă parte ciclopul criminal! Din neam în neam! 


D. Gazdaru 



NECROLOG 


LA MOARTEA LUI MILE LEFTER 

După 74 de ani de viaţa, dintre care zece petrecuţi cu lucrul sfânt în via 
Domnului, ca preot la Buenos Aires, s’a stins Comandantul Bunei Vestiri Mile 
Lefter în noaptea de 27 spre 28 Iulie 1975, în localiutea Rafael Calzada din 
Provincia Buenos Aires. Manifestându-ne adânca părere de rău pentru pierderea 
ireparabilă a valorosului camarad, vom releva câteva momente care i-au jalonat 
viaţa p activitatea. 

In ţară a exercitat profesia de avocat în Baroul de Covurlui. Studiile în 
drept le-a urmat la Universitatea din oraşul Conştiinţii Naţionale, Iaşi, unde 
mai răspicat ca oriunde s’au accentuat drepturile Românilor de a fi deplini 
stăpâni la ei acasă; oraşul Unirii Româneşti unde s*a oficiat în cursul primului 
război mondial contopirea adică reintegrarea Neamului şi a Patriei pe întreg 
cuprinsul pământului străbun. Aici a domnit şi marele Rege Ferdinand I cu 
sprijinul întregului Neam Românesc prin reprezentanţii săi cei mai aleşi în timpul 
tragediei din acel prim război mondial. Tot aici au depus jurământul de credinţă 
faţă de Dumnezeu şi Neam voluntarii români din toate provinciile împărţite 
până atunci sub trei stăpâniri străine. 

In acest venerabil Iaşi s*a desfăşurat şi viaţa studenţească a lui Mile Lefter. 
Aici a suferit, pentru idealurile generaţiei lui, până şi lovituri de ciomag dela 
însuşi prefectul de poliţie Manciu şi dela agenţii acestuia care, după ce i-au 
spart capul şi i-au rupt coastele, l-au târît, muribund, prin zăpadă şi noroi, spre 
strada Toma Cosma din apropierea Universităţii. Acolo l-au găsit câţiva studenţi 
de l-au putut interna întriun spital. 

La 1927 răspunde cu toată căldura inimii sale la apelul formulat de Căpitan 
la întemecrea Legiunii Arhan^elul Mihail, angajându-se pentru întreaga lui 
viaţă în acţiunea de ordin spiritual a Mişcării Legionare pe care va avea lă o 
servească până în clipa morţii. 

Distincţia de Comandant al Bunei Vestiri, cu care l-a onorat Căpitanul, a 
fost răsplata acelei dăruiri a tânărului avocat Mile Lefter. Preoţia la care t*a 
dedicat, la ^^pus de viaţă, i-a fost ca o apropiere de linia cerului, aşa cum o intuise 
Căpitanul in doctrina sa, ca ultim ţel al Legionarului. Această preoţie şi această 
permanentă rugăciune din ultimii săi zece ani de viaţă i-au fost ultima armă 
in slujba crezului naţionalist, pentrucă în situaţia de astăzi numai cu ajutorul lui 
Dumnezeu ne mai rămân deschişi ochii speranţei pentru ziua de mâine, atât de 
întunecat este acuma orizontul pe unde se sbate în luptă cu moartea Neamul 
nostru încătuşat şi pe unde Dumnezeu ne-a mai trimis şi încercări printr’o iudă 
care vrea să pervertească şi să satanizeze moştenirea sfântă a Căpitanului. 

Atributele de Comandant al Bunei Vestiri şi de Preot, întrunite în persoana 
lui Mile Lefter, sunt semne aşa de sublime că noi nu le putem descifra decât 


NEcaoz.oo 


89 


dacă le contemplăm în lumina dorinţii noastre ca Neamul să reziste până ce mâna 
Uri Dumnezeu va H să le întindă ocrotitoare pe destinul Neamului şi al Patriei. 

Comandantul Bunei Vestiri Mile Lefter a stat alături de Comehu Zelea 
Codreanu în toate acţiunile desfăşurate după doi ani dela fundarea Mişcării 
Legionare: în contact cu masele şr cu opinia publică, în luptele electorale, apoi 
implicat în unele procese contra Legiunii, activ m şedinţele avocaţilor apărători 
ai cauzei naţionaliste, iar în prigoana din 1938 când începe adevăratul martiriu 
al Mişcării, el a trecut prin toate lagircie şi a îndurat toate umilinţele. De aceea 
lipsa lut o vom resimţi-o până la capătul zilelor noastre. Suferinţele şi dorurile 
lui se întrepătrund cu cele ale noastre, cu ale celor ce suferim în exil şi mai ales 
cu ale celor rămaşi încătuşaţi în Patria martiră. 

Vasilx Iasinschi 


T 


Vestea cea bună a Fundării Legiunii Arhanghelul Mihail a deşteptat un 
deosebit ecou, în primul rând, în sufletele Iui Gh. Oime şi Mile Lefter. Deşi 
n’au participat la actul însuş al consacrării. Căpitanul i-a distins p pe ci cu gra¬ 
dul de Cdţi ai Bunei Vestiri. Deci ierarhic ci urmează celor cinci Fundatori **en 
titre*^, ba chiar, prccam voi avea prilejul să documentez istoric. Inginerul Clime 
p Avocatul Lefter investeau oarecum calitatea unor înaintemergători ai Legiunii. 
Anticipez fn puţine cuvinte cccace voi spune mai pe larg întFun comentar viitor. 

Distingându-sc în cursul superior al Liceului Vasile Alecsandri dela Galaţi, 
Mile Lefter a fost recrutat în rândurile asociaţiei secrete Avântul, după un sis¬ 
tem pe care avea să-l breveteze şi să-î perfecţioneze mai târziu Gh. Istrate Ia 
organizare* Frăţiilor de Cruce. 

Orapil Galaţi era, pela începutul acestui secol, al doilea centru avântean 
pe ţară, ^ică prima filială a Avântului dela Brăila, fundat acolo de Petre Ar- 
meticca şr Panatt Cema, la sfârşitul secolului trecut, ca organ de veghe faţă de 
difuzarea socialismului intemaţionalizant şi a idealului marxist, printre tinerii 
intelectuali din portul Brăilei, prin intermediul unui grup de tineri atraşi de 
Solotncm Katz care, după trecerea Iui clandestină din Rusia, unde activase sub 
pseudonimul de Robert Jinks, avea să-şi ia în România numele de Ion Dobro¬ 
geana Gkerea. 

I^aganda subversivă promovată de tinerii ovrei din Brăila a reacţionat 
organizaţia secretă naţkmaNstă creată de elevii din ultimele clase ale Liceului 
N. Balccscu din acel oraş. Organizaţia, cum am amintit mai sus, s’a întins prin 
trantferaiua intenţiouată Ia Galaţi a unui restrâns grup de elevi, iar mat târziu a 
fost “cucerit” Bârladul prin acclaş sistem. Tot dela Brăila, prin mtermcdiul fopi- 
lor ayâateni, sa creat o secţie la Universitatea diu Bucureşti, iar avântenii bâr- 
lădeni se pregăteau să propage naţionalismul juvenil Ia Huşi. 

Căpitanul auzise de Awântul, dar cum el a urmat Liceul Militar dela Mânăt- 
tirca Dealului şi cum avântenii erau legaţi prin jurământ să păstreze secretul, nu 
ştia să-mi spionă, întrebat odată de mine, dacă printre elevii adunaţi de el fn 
1919, în pădurea Dobrina, erau şi membrii de-ai Avântului. In orice caz, Avân¬ 
tenii din toată ţara constituiau aripa tinerească intransigentă şi solid pregătită 
ideologic în cadrul Partidului Naţionalut-Democtat condus de A. C. Cuza şr 
N. lorga cu aşutorul Profesorilor Corneliu Sumuleanu şi loan Zeleo Codreanu. 



D. Gazda» u Yi V. Iasinschi 


66 

Producindu'Se, la sfirfitul primului rizboi mondial, ruptura dintre Cuza şi 
Idrga, fenomen politic cauzat în bună parte de fondurile acordate de către Banca 
Marmorosch'Blank acţiunilor culturale ale lui N. lorga, avântenii au rămas de* 
concertaţi fi “orfani** politici. Ruptura Cuza-Iorga a fost considerată un dezastru; 
totufi urmările i’au dovedit cu vremea mai degrabă beneficioasc decât catastro¬ 
fale, în sensul că ele l-au determinat pe Comcliu Z. Codreanu să purceadă la 
organizarea tineretului fi la creiarea MifCării Legionare. Noua organizaţie a 
ajuns să fie fi receptacul pentru foftii avinteni. 

Să ne gândim ce imens aport fi splendid prestigiu au adus Mifcării lui 
Corneliu Codreanu adeziunea avânteanului Nae lonescu ca fi aceea a filosofului 
V'asile Băncilă, ori devotamentul fără seamăn fi talentul de organizare al Ingi¬ 
nerului Gh. Clime. Când Mifcarca Legionară se revarsă din Moldova spre Bucu- 
rcfti, primul cuib legionar din Capitală a fost organizat de avânteanul Andrei 
lonescu. Tot Avântului se datorefte intransigenţa lui Gr. Forţu fi admiraţia lui 
faţă de spada cu care Căpitanul avea să despice simbolic lumea românească în două. 

De asemenea avântean era acel student pe care Căpitanul l-a semnalat în 
Pentru Legionari (pag. 19) ca prezent în acea “seară ploioasă din toamna lui 
1919”, când el. vizita pentru prima dată Garda Conştiinţii Naţionale, cu scopul 
de a se înrola sub comanda lui Pancu dela lafi. Acel student se îngrijea, împreună 
cu zeţarul Voincscu fi cu librarul Ion V. lonescu [necitat de Căpitan], de apari¬ 
ţia Conftiinţii Naţionale unde semna din când în când cu pseudonimul Dimga. 
Când Căpiunul ne trimetea la Iaşi —mie, lui Gârneaţă fi lui Nelu lonescu— 
un exemplar din manuscrisul cărţii sale pentru a-i sugera eventualele noastre 
observaţii, el ne scrisese în prealabil despre convenienţa tactică de a nu se desvălui 
reala personalitate a colaboratorului Dimga. Ani de zile fusesem acoperit ca să 
pot trece prin pădurea cu fiarele sălbatice pe care o reprezenta pe atunci Facul¬ 
tatea de Litere unde eu, cu puţin timp înainte, obţinusem prin concurs catedra 
de Limbi ţi Literaturi Neolatine. 

r. Mile Lefter se formase sub raport naţionalist în rândurile Avântului dela 
Galaţi. In istoria acestei societăţi se produsese un hiatus de trei ani din cauza 
primului război mondial. I se pierduse până şi pergamentul pe care semnaseră, 
siib respectiva formulă a jurământului, toţi avântenii care timp de un sfert de 
secol fuseseră acceptaţi ca membri titulari. Pe el cu figuram şi în 1914, la primi¬ 
rea ca avântean, şi înainte de vacanţa din 1916, în calitate de ultimul participant 
1.1 conducerea Avântului înainte de mobilizarea din August 1916. In asemenea 
împrejurări am luat cunoştinţă de faptul că, printre ultimii preşedinţi ai Avân¬ 
tului fusese Gh. Clime. Nu mi-ar fi rămas, probabil, întipărit în minte acest 
detaliu dacă Clime n*ar fi fost pe acea vreme o vedetă pe întreaga ţară la 
concursul naţional dc oină care se ţinuse la Galaţi pe vremea când cu intram 
ca bursier al Seminarului din acelaş oraş, iar Gh. Clime termina liceul ca să 
SC înscrie la - inginerie. 

Lefter a avut ocazia să afle dela mine unele date despre câţiva din profesorii 
lui, care fuseseră şi ai mei, şi care în tinereţea lor fuseseră avânteni. Cu Lefter 
am avut apoi ocazia dc a ne vedea pela sediul Mişcării din Bucureşti, de a face 
apoi împreună unele planuri în legătură cu plecarea mea la Roma în Noembrie 
1940, unde ar fi trebuit să vină şi fratele lui, Simeon, dacă nu urma aventura 
revoluţionară ideată dc H. S. Nc-am revăzut apoi la Roma, unde el se înscrisese 
pentru studii la Institutul Oriental şi unde, cu o exemplară asiduitate, şi-a trecut 
licenţa, năzuind să obţină fi titlul maxim de doctorat. I-am fost călăuză în pri¬ 
mele hii cercetări pentru o teză asupra Spătarului Milcscu, pricntându-l Jn 


Necroloo 


87 


cercetarea relaţiilor dintre faimosul cărturar moldovean din secolul XVII şi 
învăţaţii apuseni A. Arnauld, P. Nicolc şi mai ales M. dc Pomponne, din îndem¬ 
nul cărora a compus în latineşte tratatul Enchiridion sive Stella Orientalii. 

Prima recenzie asupra tezei lui de doctorat am publicat-o cu în Cuget Ro¬ 
manesc. După doctorat 1-ain avut oaspete câteva luni din 1949 în casa mea din 
Buenos Aires. Cu acest prilej, el fiind om de iniţiative, ara pus bazele, cu el şi 
cu I!ic Gârneaţă, revistei Cuget Românesc cu girarea căreia Gârneaţă l-a 
însărcinat pe Lefter, întrucât eu eram obligat prin contractul cu Universitatea 
din Buenos Aires dc a ocoli orice activitate în atingere cu chestiunile politice. 
Mai apoi, raporturile dintre noi s’au atenuat, după ce Gârneaţă a decis ca 
revista să treacă, şi nominal, sub răspunderea mea. Mai târziu. Mile Lefter s’a 
preoţit sub o altă jurisdicţie decât aceea a lui Valcrian Trifa de care a depins 
fi continuă să depindă parohia din Buenos Aires, la bunul mers al căreia Lefter 
a avut important rol în primii ei şapte ani de existenţă. Cu vremea relaţiile 
noastre personale s’au normalizat treptat-treptat. 

Taina preoţiei a exercitat cele mai binefăcătoare influenţe asupra sufletului 
său. Azi acest suflet se află îmbarcat în verdea corabie eterică a CăpiUnului, 
în acclaş echipaj împreună cu martirii Legiunii, navigând spre acelaş liman al 
eternităţii pe care au râvnit-o în rugăciunile lor un Moţa, un Marin, Gârneaţă 
cu Corneliu Georgescu, ca şi toţi mucenicii Legiunii, dela Sterie Ciumeti până 
la cei care mor astăzi suferind neînchipuite chinuri pe tot cuprinsul ţării înge- 
nunchiate. 

Cu Preotul Comandant al Bunei Vestiri, Dr. Mile Lefter, dispare ultimul 
testimoniu direct al fundării Legiunii care mai trăia în exil. In patrie stă mai 
departe gardă la Icoana Arhanghelului Mihail tot Radu Mironovici care, anul 
trecut, a fost consacrat preot pe seama Bisericii 40 de Sfinţi din Iaşi. 


D. Gazd.aru 



Se termino de imprimir el dia 19 de 
Enero de 1976, en los Talleres Grâficos 
Armenia*’ £1 Salvador 4627^ Capital. 
Buenos Airet - Republica Argentina 







\ 







4 

£ 










A- 


'> 









■. r^>i^