Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1926_0042_0051

O i Ațe Pta ft /i _. O a/ Ya O 


UVREIVERIPUL 
SA E ENEA 


e 






i . = 












P, 


2/2 /IN/IN2/aN2/o 





CLAUDE MONET : TERASA PI. MALUL MARII 






acest număr: DRAGOŞ PROTOPOPESCU, P. ADERGA, GH. CALINESCU, A. POP MARȚIAN, CHARLES DICKENS, 1. 
RIVAȚ, T. PAUNESCU-ULMU, MIHAIL. BAIŞOIU, IL. BAILA, MIRCEA ELIAD, AL BILCIURESCU, Z, SANDU, RUD. A. 
ENAPP, GEORGE DIACU şi N. N. TONITZA. 


An. XLII, No. 51. 


19 Decembrie 1926. Lei 3, 








Nova mi 


1 


Cum ea păşi tăcută pe drumurile serii 
fipând tâlfâitoare spre alba arătare 
se ridicară pasări din patru părți de zare 


întrun vârtej de slavă, ca frunzele puzde șii. 


Şi ehiparoşii negri şi frasinii cterici 

şi ulmii nestatornici vuiud pe-a orgii gamă 
se-aprinseră în creştet ca solzii de aramă 
când plouă cu lumini pe turle de biserică. 


Cu un arhanghel falnic strălucitor la față 
ee pâlpăe ntre noapte şi între dimineaţă 
învesmântat în aripi de fulgere şi pară, 


oprindu-se la mine surâse fără vină : 


ci uri de dulce spaimă genuchi-mi se pl ecază 


iar pleoapele-mi căzură uiinite de lumină, 


Au pornit atâta larmă, diu cătune, toţi cocoşii 
C'a deschis încet, pământul, somnoroase gene roşii; 


Un fior de frig îi lasă svon de âripen frunzişuri... 


Dar “grăbit secaprinde galben foc de soare'n luminișuri; 
Vetre mari de jar şi-apriude *n cousta râpilor de humă, 
Și topeşte in poene arginţii velinti de brumă. 


Au scos capul din bordee, gureşi, greerii livezii, 

Şin colnic îşi cearcă glasul pitpalucii şi ciurezii ; 
Desubeţaţi pe cate-o parte, pe ia margini de pudure, 
Gugterii ilămânzi de soare ies din rugii grei de :nure, 


Se pornesc din şapte dealuri să-şi răspundă, leneş, cucii ş 
Un balsam amar şi tare au vărsat din vie nucii; 


Visând şezui la marginea pădurii 
cu inima de-a Ei dorinţă plină 

deşi cu spaimă ctar putea să vină 
cătam pe cer, încrezător, augurii 


Deodată luna ochilor îu lipsă: 
xotindu-se pe negurile goale 
se mistui în roşii rotocoale 
ca'nti'o apocaliptică eclipsă, 


lzbindu-se aripi nemăsurate 
se'tinseră pe pasări nevăzute 

şi se sbătură “n jurul, meu ca sute 
de duhuri ale scrii turburate, 


Pădurea auzii cum se frământă 
bătută de-o lăuntrică furtună 
cum fundurile nepătruuse tună 
iar ierburile şucră şi cântă, 


Frânturi de toamnă 


O DIMINEAŢA 


In cavule plâng scaeţii ş 


Şiiu pădure, o ghiuonvae toacă slujba dimineţii, 


S'au dus cu soarele cocoaşe cămile lumurii de nouri ; 
Syimări albastre de'ntuueric ridică seara peste culuu ; 

Pe tuba upei bate-o broască, din ciocănele mici, ecouri — 
Şi toucă vântul ue vecerne in lrunzele-arumii de uimi. 


S'aude cum vâsleşte'n ceruri, pe ape moarte, barca lunii 
Şi cui sc joacă, prinst'n horă, fantasme alhe. pe poteci, 
lur inima se sparge *n epuri când din pistol pocnesc alunii 
Sau câau alunecăn pădure cu paşi de ifig strigoii reci, 


Numai livezile, departe, îşi bâzâe sub lună stupii; 

Un miel, rămas în câmp de turmă,a scos la lununişuri lupii 
Cerbuaneie cu ochii umezi, şi ostenite căprioure 
Se spovevesc ingenuuchiate pe unde limpezi de 





O SEARA 


hi apparuit Beatrix 
Hi 


Îsvoare. 


- A POP MARȚIAN 


UNIVBRSOL LITERAR 


Insufleţite trunchiurile grele 
părură că se smulg din rădăcini 

şi se târăsc troznind prin mărăcini. 
să *năbugească duhurile rele. 


Tăcând apoi şi foşnete şi plângeri 
se polciră culmile crţoase 

şi*n sunete de trâmbiți glorioase 
prin rarişti se iviră oşti de îngeri. 





Şi-am tremurat ştiind c'o să apară al 
mi-am strâns la piept mai arzătoare ran 
privium la cer şi adorând : Osana 
strigam spre-a constelaţiilor salbă. 


GH. CALINESCU 


n nasa 


VNIVBRSUL LE ERAR 


DIN AVENTURILE D-LUI PICKWICKk A 


LL Zi DA EG 24 


Poruiţi în călătorie de studii, Pickwickienii 
+ opresc la Rochester, unde unul ia parte la 
a bal, iar altul, — ca urmare, la un duel. 
poi se amestecară într'o manevră militară cu 
sulte peripeții, Ce se termină cu primirea invi- 
aici aim Wardle de a-i vedea la muşia sa. 
um aceste mari evenimente Sunt Ssărbătorite 
1 tese copioase, stropite din belşug; mai cu 
tumu ultima, când se făcu cunoştinţa „omului 
wubru“, — d-l Pickwick e obligat să ia acer 
is de dimineaţă. 


CAP. V. 


“um se sili d. Pickwick să mâne o brişcă 
i d. Winkle să încalece un cal; cum 
unul şi altul o scoaseră la capăt 


Cerul era strălucitor şi liniştit ; aerul 
drea îmbălsămat, Întreuga tăptură a 
teatorului era plină de un de negrăit 
armec, iar d. Pickwick, proptit în pa- 
petul podului din Rochester, contem- 
la uutura şi aştepta ora gustări. 

Sceua care se deslăşura privirilor sale 
ei puur să iîncâțe uu spirit şi mai pu- 
în admirator al frumuseţilor câmpe- 
ieşti. La stânga sa se inălţa un zid autic, 
urpat alocuri dar care în alte părţi do- 
aiva massa sumbră, malurile înverzite 
le apei Medway. Tufiguri de ederă în- 
vronau trist negrele creucleuri, în vre- 
ae ce ghirlande de plante marine, căţă- 
ate priutre pietre duntelate, ireimuruu 
i suilul udierei de dimineaţă. luapoia 
cestor ruiui se ridica bătrâuul custel, 
ile cărui turnuri lipsite de acoperiş, ale 
Arui ziduri în surpare, atestau încă ve= 
hea grandoare a vremurilor apuse. 
ând zăngănitul de arme sau cântecele 
le biruinţă  răsunau sub  splendidele 
ţi, De fiecare parte, cât vederea pu- 
ea cuprinde, se zăreuu malurile râului 
icoperite de lunci şi câmpii de grâu, din 
aijiocui cărora se detaşa ici-colo siluete 
le uori şi biserici; peisaj bogat şi va- 
iat, ce-l reda mai admirabil, incă, um- 
vele rătăcitoare ale norilor uşori ce fâl- 
iiau în lumina soarelui matinal. Med- 
say-a, retlec.ănd uzurul argiutiu al co 
ului curgea liniştită in tutazuri “trălu= 
itoare, iar câte odată cu un murmur u- 
arel, scânteia sub lopeţile pescurilur, ce 
irmăreau încetişor curentul, în bărcile 
or grele, dar pitoreşti. 

Vederea acestui surâzător tablou cu- 
audase adâuc pe d. Pickwick îutro a- 
veabilă reverie, din care lu scos de un 
vofund suspiu ce auzi lângă el şi de o 
oară lovitură dată pe spate. Se în- 
oarse şi recunoscu omul lugubru, 

— Contewmplaţi o asemeuea scenă? îi 
ice acesta cu o voce bravă. 

— Da, domuuule replică d. Pickwick. 
— Şi vă lelicitaţi că v'aţi sculut atâţ 
ie timpuriu ? 

D. Pickwick făcu un semn de apro- 


Are, 

— Ah! trebue să te scoli prea de tim- 
uriu, în adevăr, să vezi sourele in 
plendoarea lui, căci strălucirea sa du- 
euză rure ori ziua toată. luceputul zilei 
i dimineaţa vieţei nu sunt — vuil — de 
ât prea upropiute in asemănare | 

— Ai dreptate, domnule. 

— Se zice adese-ori, continuă omul lu- 
uburu, se zice adeseori: vremea e prea 
rumoasă în astă dimineaţă — n'o să 
ie, Cât e de udevărat şi cu cât adevăr 
e aplică această reflecţie şi existenţi 
voastre ! Ce u'aş da să-mi revâd zilele 
vpilăriei, sau — mai bine — să la uit 
sntpu totușauna |! Dar mu. Dia siole 


CHARLES DICKENS 


fericite rămâne, doar, parfumul aminţi- 
ri, — Şi uccuscă termecaloure remiuls- 
cență persistă până in uuâăucul bătră- 
Deși, cănd şă te imvete, când se îe cui- 
nue | 

—- Aţi avut multe necazuri ? întrebă ud. 
Pickwiek cu muită cuiypătenuire, 

— U, da desigur, repucă omul lugu- 
bru cu o voce sucauacă, mult mai muițe 
de cât mu Sur creue văzânuu-mă azi. Se 
opri un minut şi reluă brusc: „Ap gâu- 
dit vreodată, intro dimineaţă ca uccusta, 
ce duce gi deuciousă ticapă ar ti să te 
înneci £* 

— Nuu. Ferească Siântul! făcu d. 
Pickwick dând iuupoi puţin, de teamă 
că străinul ar fi avânu pofiă să-l a- 
ruuce peste parapet cu gândul de a tace 
o experienţă. 

— Eu, uram gândit adese ori urmă v- 
mul lugubru lără să aibă aerul că a re- 
Mătcăt ăceastă mică nitşcare, Apă a 
ceusla rece şi limştită pare că mă in- 
vită în murmurul ei: în ea a căra repao- 
sul şi uitarea. Sări, bâldâbâc.. te sbaţi 
uu moment. valul se udică deasupra 
capului... vârtejul îşi şterge ultimile 
cercuri, apa redevine limpede, şi du- 
rerile sunat pentru toideauna terminate. 

Ochiul cavernos al omului lugubru a- 
punca flăcări în vreme ce vorbia ustlel. 
Dar  aceustă  exaltare  momeniană se 
stinse repede ; apoi se întoarse cu un 
aer liniştit şi zise: 

— Destul cu acest subiect ; aş vroi să 
vă vorbesc despre alt-ceva. Maţi inri- 
tat cri seară să vă citese o anecdoţă şi 
aţi ascultat cu atenţie. 

— De sigur, zise d. Pickwick, şi gân- 
deam... 

— Nici opiniunea nu v'am cerut, în- 
trcrupse omul lugubru, şi nam  nevoe, 
Călătoriţi ca să vă amuzaţi şi pentru a 
vă instrui. Presupuneţi că vaş adresa 
un manuscris curios... Daţi-ne atenţiune: 
nici lipsit de probabil, nici extraordinar, 


«Ș 


dar curios ca o pagină dintrun roman 
al vieţi reale l-aţi comunica dvs, clubu- 
lui de care mi-ap vorbiţ atât de des? 

— Desigur, ducă doriţi, chiar îl vom 
tipări în analele clubului. ll veţi avea, 
dar, replică omul lugubru. Adresa dvs. 

D. Pickwick comuumtându-i iuunerarul 
său probabil, omul lugubru îl uo:ă cu 
grijă în portuioliul sau, conduse savau- 
tul gentleman la hotel şi reluzând gus- 
tarea ce-i oicrise, se înuepăriă uucet şi 
posomorât. 

Cei trei tovarăşi ai d-lui Pickwick 
îl aşteptau să atace dejunul de diminea- 
ță aranjat gata pe o musă, întru chip 
seducăcor. Se aşezară cu cel, şi şuuca 
părpăhtă la grai, oulele, cafeaua, cea- 
iul şi restul incepură să dispară cu o ra- 
piditate ce dovedea, decdaiă, bunătatea 
cărnii cât şi pula călătorilor. 

— Acum, zise d, Pickwiek, e vorba să 
ştiu cum vom merge la conacul moşiei 
zis Manoir-Ferme. 

—— Am tace bine să consultăm chelne- 
rul sugeră d. Lupman şi acest înţelept 
fapt fiind primii după cum merita chel- 
nerul îu chemat şi consultat. 

— Dingley-dell, domnule ? Cincispre 
zece mile, domnule; drumul care tae 
de-a drepiul, drum rău... Un poştaliun, 
domnule ? 

— In poştalion nu ţine de 
răspunse d. Pickwick. 

— E uuevărat, doinnule. Cu ioate a- 
ccstea vă cor cruure, avem o foarte 
frumoasă brişcă cu patru roate două 
locuri în fund, un loc pentru co- 
naşul care conduce... Oh ! vă cer ertare, 
domnule, nu ţine de cât trei 

— Cum să lacem, zise d. Snodgrass. 

— Poate că cuiva dintre  domnişori 
i-ar plăcea să facă drumul călare, zise 
chkelnerul privind pe d. Wiukle. Avem 
fourte buni cai de şea, domnule. Oame- 
unii d-lui Wardle, venind la  Rochesier, 
i-ar înapoia, domnule. 

— Gata afacerea strigă d. Pickwick, 
Winckie, vrei să faci drumul călare? 

D. Winkle încercă în cele mai secrete 
cute ale inimi sale, indoeli covârșitoare 
asupra ştiinţei călărici — dar, cum n'ar 
fi vroit să lase a se presupune îndoeli, 
răspunse numai decât cu o nobilă în- 


cât doi, 





CLAUDE MONET: GARA ŞT, LAZAR 








4 


drăzncală : „De sigur voi fi încântat!: 
Se repezise singur în sulița destinului ; 
nu mai era chip să dea îndărăt. 

— Adumi-i la ora unsprezece, zise a- 
tunci d. Pickwick chelnerului. 

— Foarte bine, domnule, replică aces- 
ia şi eşi. 

Gustarea sfârşiă, călătorii urcară în 
camerile lor pentru a-şi pregăti calabu- 
lâcul ce vroiau a lua cu cl. 

D, Pickwick terminase aranjamentul 
prelimuinar şi priveu în stradă pe deasu- 
eta stocurilor cafenelei, când cnelnerul 
„atră şi anunță că brişa era gata, ceiace 
fu confirmat de apariţia caleştii înapula 
siururilor. 

Era o culiuță boită verde, pusă pe pa- 
tru roate, în partea din nainte se ridica 
un fel de prepeleac pentru viziliu, in 
partea dinupoi se găsca o bancă îngustă 
pentru doi  pucienţi. Această curioasă 
măşină cra pusă în mişcare de un enoriu 
cal brun, pe care se putea studia oste»- 
logiu în bună voe. Un ajutor de grăjda 
ținea hăţurile. Pentru d. Winkie, uu alt 
cul imens, dupe aparenţă rudă de aprou- 
pe cu animalul, de la briztă. 

— Ajută, Doanne! zise d. Pickwich, 
căud li se punea puchetele în valeaşcă : 
Domnul întrajutor! Cine are să con- 
ducă ? Nu m'am gândit de luc la asta. 

— Dumneavoustră, fireşte, replică «d. 
Tupian. 

— Lireşte, adăogă d, Snodgrass. 

— Fu! strigă d. Pickwick. 

— Nu e nici cel ui mic pericol, dom- 
nule, insinuă ajutorul-erăjudar. Vi-l ga- 
runtez pentru biândeţe : un copil în tuşe 
l-ar conduce. 

— Nu e sperios, ai? 

—- Sperios ! Nu cârmeşte, chiar când 
ar vedea trecând un căruţ întreg încăr- 
cut de maimuțe cu couda în loc, 

Această din urmă recominilajie era 
convingătoare. |). Tupinan şt «|. Snod- 
gruss lură închişi cu grijă iu ladă. D. 
Inckwick urcă pe prepeteacul său şi-şi 
sprijini picioarete pe-o scândură îmbra- 
cută cu o pânză. cerniță ce presupunea 
că e destinată acestei întrebuinţări. 

— Acenm, briliant Wiliam, zise valetul 
ajutorului, dă hăţurile  conaşului. Br 
liant Wiliam, asttel botezat fără  îndo- 
iută din cauza părului său gras şi a fi- 
gurci unsurouse, puse curelele în mâna 
stângă a d-lui Pickwick, în timp ce su- 
superiorul lui strecura biciul în mâna 
«eaptă a filosofului. 

— Stăi frumos! strigă d. Pickwick, 
căci marele patruped manifesta o încli- 
naţiune decisă de a da napui până să în- 
tre în fereastra cafenelei. 

— Stăi trumos ! repetară d-nii Tupman 
şi Snodgrass din lada lor. 

— Se joacă niţelus, d-lor, iată tot, zise 
primul grăjdar, cu un ton încurajator, 
Liue-l un moment Wiliam, 

Substitutul domoli uiţel vioiciunea a- 
nimnalului şi grăjdarul şef alergă să a- 
jute pe d. Winklc a nrca în sera. 

— Pe partea ceulaltă, domnule, vă 
rog. 

— Să mă spâuzuri. dacă nu era gatit 
baerul să încalice cu faţa lu coada calu- 
lui! zise un surugiu strâmbându-se la 
chelnerul hotelului, care părea că gustă 
o sutisfacţie de nedescris. 

D. Winkle primind acest aviz se în- 
nălță în şea cu dificultăţi, ulâiea cât ar 
fi îndurat ca să escaladeze un vas de 
război pentru prima oară. 

— FE totul bine? întrebă d. Pichwick, 
turmentat de un sentiment intuitiv că 
totul merge rău. 

— Ta regulă, răspanse slăbuț d. 
kle. 

— La drum! strigă valetul grajdului 
Țineţi-vă bine, domnule. 

Şi printre exploziile de râs ale  asis- 
tenţilor, trăsura şi calul de şeu o rupse- 


Win 





de CM : CLAUDE MONET : 


vă din loc, d, Pikwick pe capra unuia, 
«, Vinkle pe dosul celuilalt. 

—- Dar pentru ce merge aşa de-a 
curmezişul ? întreabă d, Snodgrass din in- 
ieriorul cuţici sule, pe d. Winkle pe 
şeaua sa, 

— Nu înțeleg nimic, replică nenoroci- 
iul cavaler, al cărui cal în adevăr înain- 
ia întrun chip excentric, cu o parte a 
pic] tului înainte, capul într'o parte a 
drumului, coada în cealaltă, 

D. Pickwich navrea vreme să observe 
ceiuce se petrecea înapoia lui, căci era 
ubligat să-şi concentreze toate facultăţile 
asupra conduitei animalului înhămat la 
trăsură, care desfăşura curiozităţi, foar- 
te amuzante pentru un spectator dezin- 
teresat, dar foarte puţin liniştitoare pen- 
tru cei ce se găseau târâţi să le urmeze. 
Tot bălăbăniud din cap întrun chip 
meihăcut, chiar supărător, trăgea în hă- 
țuni cu atâta puteve că bietul domn Pic- 
wick avea cea mai mare trudă să-i re- 
ziste ar culmea  nenorocirei mai a- 
rătă si o stranie plăcere să se arunce 
când de-o lature când de alta a druma- 
lui. Acola se opria scuat ; apoi pornea 
din. nou câteva minute cuo ințeală ce 
fiziceşte ar ti fost imposibil să o domo- 
losti. Execută această manevră pentru 
a zecea oară. când Snodgrass zise lo- 
varăşului său: 

—- Dar ce-o fi având acest cal? 


— Habay mam, răspunse d. Tupman, 
No fi, oare, sperios. 

[D). Snodgrass vroia să replice, când fn 
întrerupt de un strigăt al d-lui Pick- 
wick, 

— Iaida-de! mi-a căzut biciul. 

In acest moment, d. Winkle, cu pălă- 
ria infundată pe urechi sosea în trap pe 
enormul cal, ce-l sgâlţia cu atâta vio- 
lență păriud că-l sfărâmă în bucăjele. 

— Winkle, îi strigă d. Snoderass, tu 
care esti Dăiut bun, ridică, tu, biciul. 

D. Winkle. aplecându-se înapoi tra- 
se hătul cu atâia sforțare că faţa i se 
învineți. Când ajunse în fine să-şi o- 
prească marele curgier, scobont, întinse 
biciul d-lui Pickwick, si, apucând frâul, 
se opinli să urce din nou în şea. 

Nu putem spune şi nici atât de ușor 
de pricepnt nu ce, dacă marele cal în 
inocenla veselie a inimei lui, vru să se 
şeace cu d. Winkle, sau îşi închipui că 
ar găsi mai nimerit să facă drumul fără 
călăreț, —- dar oricari ar fi motivele 


UNIVERSUL LITERAR. 


ARGIENTELIE. 



























determinante, fapt este că de-abia | 
Winkle atinse frâul, când animalul li 
sând capul în; jos, îl făcu să alunece pa 
deasupra şi o tuli înapoi. 

— Drăgutule ! zise d. Winkle cu, voci 
ademenitoare ; drăguțul men, scumpule 

Aşi! Drăguţul era pus la o probă d 
măgnlire şi cu cât d, Winkle sc silea să 
se apropie de cl, cu atât avea grijă 
să se ţie mai la distanţă : astfel că după 
zece minute, eu toate giulcle şi cu toat 
şiretlicurile, d. Winkle şi marele cul 
după ce se învârtiseră mereu unul în 
jurul altuia, se găsiră exact în aceia 
poziție. Fra o situaţie foarte neplăculă 
din toate punctele de vedere mai cu sca 
mă pe un drum pustiu, unde nu-şi pu 
tea procura nici un ajutor. 

Prelungindu-se  manejul cât-va 
încă d. Winkle strigă. tovarășilor : 

— Ce mă fac? Nu mă mai pot urcați 
"— Ai face bine să-l conduci astfel pânăt 
ce ajungem la o barieră; replică 
Pickwick de pe rapra sa. 

— Dar nu vrea să meargă! strigă 
Winklc, vă rog, si-l ţiueţi niţel. 

D. Pickwick cra personificarea încla 
torirei şi umanităţei. Aruncă hăţurile p 
spatele calului său, scobcri de pe prepe 
leac, conduse cu grijă brişca  de-aluu 
gul unui gard, să nu împiedice drumul 
se întoarse către tovarăşul său să-l a 
jute în nevoia ce se găsea, lăsând în, 
plaţa Domnului pe domnii Tupmaun 
Eseul ra. Indată ce calul văzu pe d 
Pickwick înaintând către cl cu un bicţi 
mare în mână lăcu să urmeze miscân 
rii de rotaţie cu care se amuzase pâu 
atunci, o mişcare retrogradă atât dă 
decisă, că îl forță pe d. Winkle, care ny 
vroia să lase sfârcul  căpăstrului, să 
meargă cu o viteză extremă de parted 
călre Rochester. D. Pickwick sări într'a 
jutor, dar cu cât d. Pickwick fu e, 
inainte, cu atât calul fugea înapoi. & 
pitele îi răsunau pe drum, praful sburg 
în jurul lui, şi în fine, d. Winkle, al că 
rui braţ era aproape scos din închee 
turi, fu obligut să lase căpăstrul. Caluf 
se opri, privi împrejur cu un aer mirat 
se întoarse şi se puse în trap căird 
grajdul lui, lăsând acolo şi pe d. Winklg 
şi pe d. Pickwick, ce schimbau între e 
priviri de perapon. De o dată. mersub 
unei trăsuri la mică distanţă le atrase 
atențiunea ; întoarseră capul;  .Numă 
asta ne mai lipsea! se văicări d, Pick 


timp 











UNIPERSUL LITERAR 


Cain singur 


Am îndurat, arat şi asudat în soare 
Precum mi-a fast blestemul ; ce mai 
[am de făcut? 

Byron 


Rămâi cu bine, țarină, eu ştiu 
Că vita razna o să ia 

Si că spre casă nici-un chiu 
Zor n'are să-i mai dea. 


Rămâi, cămine, stins de-apururi 
— Noi am plecat în zori 

Cu soarele în subsuori 

Si-acum e noapte împrejururi, 


Tu câine mare şi mintos 
Te uiţi ca nici odată. 

Vei înţelege însă ce 
Prăpaste mare se tăie 

Din mâna-mi ridicată ; 

Că dela mine până jos 

La tine orice vorbă-i de pris 


Rămâi potecă și ciomag 
Şi pinţă ce mi-ai fost 

In cale nefolositor dăsag 
Şi-ureciorul cel mai prost. 


Rămâi cu bine ţărnă-spun 
Că am urcat din tine... 
Ca să cobor avea-vei Yrtun 


| Sălaş să nu sentine ? 
“ Voinice plug. ai răsturnat 
FA O glie grea din coame; 
Un shez, frățeşte, pieptu-ţi lat 
4 Va da cl să măntourue ? 
i Rămâi cu bine, mamă, clăi 
> Să dea la anu* Bunul; 
i Aveai azi noapte doi flăcăi 
i Sin zori n'aveai nici unul! 
[i DRAGOŞ PROLOPOPESCU 
i 
ID 
L 


ESIZEI 


sich cu disperare ; iacă şi calul celalt 
ză pleacă”. 

Asta nu prea vera adevărat. Ducipalul 
ie la cutie se speriase de sgomotul ce 
jicuse tovarășul său; el avea hățurile 
e gât, se poate închipui rezultatul fără 
zrentate. Işi făcu de cap târind cu re- 
nezicitue pe d-nii Tupman şi Snodgrass 
Saleu ! Dar pățania lor nu ținu mult. D. 
Inpman «cos din pepeni, se aruncă în- 
pun gard viu, d. Snodgrass urmă ins 
„netiv exemplul său. Calul sfărâmă că- 
-uța de un podet de lemn. separă roatele 

furcă, furca de ali. si în cele din 
iai, rămase nemiscat contenplâudl ex- 
jziat ruinele ce cauzuse. 

Prima grijă a culor dai prictent ră- 
aşi întregi fu să scoată din patul lor 
n ciulini pe. ceilulii doi tovarăși nau- 
aia ți. Când rvuşiră, îsi dadură sea- 
aa cu o satisfacție de nedescris că biții 
ameni nu suferiseră pierderi serioase, 
i se multumiseră numai ca numeroase 
jfâșieri de haine și pe pice. Incepură, 
dar împreună, să scoată culul din sFă- 
imăturele postalianului : si când acca- 
UR operație complicată fu sfârsit, aşe- 
ară calul în miilacul lor si  nrmară 
Yrtepnul încetisor. abandonând resturile 
iruțului triste: lui saarte, 

O oră de mers aduse călătorii nostri 
i preajma unui  hănulci aşezat între 
„i ulmi pe marginea. soselei. Se vedea 
in faţă HD sghiab mare de uadăpat şi e 
drmă. enormă ; dia spate una sau două 
“ogâldeţe diformate; si împrejur în- 
vămădite într'o stranie confuzie, şo- 


Pi 














1, 
, 
$ 


. cap roșu, lucra în grădină. D. Rickwick 


proane ruinate și magherniţe acoperite 
de muşchi. Un ţăran, purtător al unui 
îl zări şi-i strigă: „Ei, ăla de colo!* Ţă- 
ranul se ridică încetişor, îşi făcu strea- 
sină ochilor cu mâna şi cxamină Trece pe 
Pickwich şi tovarăşii. 

Ei dumneata, de acolo! repetă d, 


Pickwick. MIRE 
- Ei. eu sunt, răspunse căpățâna 
voşcată, 


— Cât mai e de aci până la Dingley- 
dell ? 

— Şapte mile din cele bune. 

— Drumul e bun ? 

-— Nu, răspunse ţăranul. Apoi supu- 
nând călătorii noştri unui nou examen, 
reincepu luarul, fără să se ocupe de ei 
mai mult, 

— Am vroi să lăsăm calul ăsta aci, 
veluă d, Pickwick. 

— Să lăsaţi calul aci? repetă omul 
sprijinindu-se în sapă, 

-— Chiar aşa, răspunse d. Pickwick ca- 
re şi înaintase cn bidiviul până la poar- 
ia gardului grădinii. 

— Stipână ! urlă omul roşu ieșind 
din zarzavaturi şi privind calul cu uu 
acer bănuitor ; stăpână ! 

O fewmee mare, osoasă şi dreaptă ca o 
scândură, răspunse la această chemare. 
Fra acoperită cu un halat de pânză groa- 
să cu talia la um deget dd supţiori. 

— Mămucă, dragă, zise d. Pickwick a- 
propiindu-se şi făcâud uz de vocea sa 
cea mai convingibilă, putem lăsa acest 
cal aci ? i 

Țăranul mormăi ceva în urechea fe- 
meiei. Aceasta privi caravana întreagă 
de sus până jos şi după un minut de 
gândire. răspunse : „Nu, navem iuimă!“* 

— N'are inimă ? repetă d. Pickwick, 
ce-mi vorbegte de inima ei ? 

-— Am mai fostără anchitaţi data a- 
laltă, zise femea intrând, destulă belea. 

— Tată lucrul cel mai ciudaţ ce mi-ai 
ieşit până acum în cale, de când călăto- 
resc, strigă d. Pickwick, plin de uimire, 

Cred... mi se pare chiar, mnrmură 
d. Winhle amicilor săi, cred că presu- 
pun că noi am fi şterpelit calul. 

Cum ? strigă d. Pickwick cu o ex- 
plozie de indignare. D. Winhle repetă 
modest opiniunea ce exprimase. 

ti omule! strigă d. Pickwick ivi- 
tat, bănueşti, dar. că am fi furat calul? 

— Eu nu bănuesc nimic, sunt sigur! 
răspunse omul cu căpățăna roşie, futre- 
buinţând un fel de surâs ce-i strâmba fi- 
zionomia de la o ureche la ulta: si vor 
hind astfel, intră în casă zăvorind cu 
mare grijă ușa. 

—- Ca'ntrun vis! strigă. d. Pickwick. 
un vis hidos! O, cer. se poate închipui 
un om mergând toată ziua. nrmat deun 
cal spăimântător, de care nu se poate 
volorasi ! o 

Ahătuţi, pickwickienii se puseră din 
rou în mers. Enormul patruped. pentru 
care simțeuu cel mai profund desgust 
lavrgea încetişor pe urmele lar, 

Dupăamiaza era inuiatată hine când 
cei patru amiri ai nostri. mereu urmă 
riţi de belaliul ca), sosiră în fine la dru- 
meagzul ce ducea lua conucul moşiei. 
Cu. toate că se apropia sfârsitul ohose- 
lilor, sutisfacținnea le era năpraznie în- 
phițită de  caraghioasa lar aparenţă: 
hainele sfâşiate. fejele sgâriate, ghetele 
murdare, fienrile extenuate : iar colac 
peste pupăză. grozav! co)! Oh! câț îl 
blestema d. Pickwick. Din timp în timp 
arunca. asupra lui priviri în cari se lup- 
tun între cele uva şi dorința unei crude 
răzhunări. Nu o dată  caleuluse suma 
probabilă ce ar trehui să plătească pen- 
iru a. avea satisfacția să-i tue beregata: 
acum tentația de a-l asasina sau de a-l 
asvârli în ducă-se pe pustii se prezenta 
spiritului său cu o înzecită violență. In 


acest timp înaintau înțr'una şi la o co- 
titură a uliţii, fu scos din oribilele-i 
gânduri de apariția neașteptată a două 
personagii. Erau, d. Wardle şi fiielul 
său servitar, băeţandrul cel gros și bu- 
călat, 

— Fi bine, dar unde fuscrăţi ? întrebă 
bocwul ospitalier. Viam așteptat toată 
ziulica. Aveţi acrul a îi obosiţi. Ce? 
sgârieturi ! Nu răni... sper. Nu... mam 
liniştit. Aţi fost răsturnați? Nu vă fa- 
ceţi sânge rău. e un accident obişnuit 
prin meleagurile noastre, Joe  bată-te 
lhumnezeu, iar dormi? Jos, ia calul şi 
Ju-l la grajd. 

Borțosul Joe ţinu de frâu calul fatal 
şi se ţâri cu pas lenevos înapoia com- 
paniei. în vreme ce bătrânul boer se 


„căznea să-şi consoleze musafirii de pă- 


țaniile lor aventurouse, ce ci socuiiscră 
nimerit să-i comunice 

Sosiţi la conacul Manoir Ferme, înce- 
pură prin a intra prin bucătărie, zi- 
cându-le : „Yom repara totul aci şi pe 
urmă vă voi duce în salon. Ema, adu tu 
vista vişinată. Acum loano, un ac şi aţă. 
Mario, şervele și apă. Haideţi, repede fe- 
telor, grăbiţi“. 

Trei sau patru fete grăşcene şi vesele 
se împărțiră repede în căutarea lucruri- 
lor cerute, în timp ce o pereche de ser- 
vitori, cu capetele rotunde şi fețele 
largi se seculară depe scaunele ce ocu- 
pa în jurul căminului, în Mai ca la Cră- 
ciun. se scufundară în întunericul dife- 
vitelor ungzhere, şi recşiră îndată armaţi 
care cu cutie de vax, cure cu 0 junmă- 
tate duzină de perii. 

Maideţi, repede! repetă bătrânul 
boer. Dar tu îndemnare de prisos, 
căci o servitoare turna visinata alia a- 
ducea şervetele. și unul din bărbaţi apu- 
când piciorul d-lui Picwick pe  nepof- 
tite, cu pericolul iminent de a-t face 
să-şi piardă echilibrul freca cu peria 
cismele cu atâta căldură că bătăturile 
îi rosiră la alb, În acelaş timp, alt ser- 
vitor freca pe d, Winkle cu o enorma 
perie, scoțând din gură acel vâjiit ce au 
de obicei să scoată ajutorii de grăjduri 
când ţesală un cal. 

Cât priveşte d. Snodprass, după ce ter- 
mină spălătura sucramentaă, întoarse 
spatele la foc şi savnrând cu deliciu vi- 
sinata sa  examină încăperea une se 
pusca. 

După descrierea ce ni-a făcut, era o 
cameră vustă pavută cn cărămizi roşii. 
Căminul) părea imens ; plafonul se onora 
cu o bogată parnituvră de funii de ceapă, 
de şunci şi de costițe ; pereții crau în- 
frumnsețați ci mai multe cravaşe, cu 
o şea și enio veche şi rupinită flimtă cu 
cremene. Deasupra acesteia, se citea cu 
litere mari: INCARCATA. şi asa trebue 
să fi fost de cel puţin o jumătate de 
veac, ducă ar fi să credem aparența su 
și aceia a inscripției. Un bătrân cucu, cu 
miscarea liniştită. şi solemnă  tictăcăia 
grav întrun colt. în timp ce un ceasor- 
nic de netu de o egală antichiiate, se 
legăna întrunul din numeroasele cârlige 
de cari zidul era plin, 

— Sunteţi guta ? întrebă bătrânul boer 
oaspeții când îi văzu bine spălaţi. bine 
cârpiţi. bine periati, bine restabiliți. 

— Da. pata răspunse d. Pickwiek, 

-— Atunci veniti cu mine, 

Trei din călători îl urmară traver- 
sând multe sf întortochiate coridoare, 
completaţi fiind lu usa salonului de 
către d. Tupman. care se rătăcise să 
fure un sărut Emi. cu pretul unui oare 
care număr de buseli şi sgârâituri, Do- 
pă acestea, bătrânul ji introduse zi- 
când : 

— Domnilor, fiii Dineveniţi la Mancir 
Ferme ! 


Trad. de |. CRIVAŢ 


Maşina roşie 


Soarele îşi măcina razele, amestecân- 
du-le cu praful şi fumul maşinilor, în- 
tro pulbere arzătoare — jucăuşe dea- 
supra străzii, în limbi fumurii de pâclă. 

Ceasornicul Bulevardului părea un 
ochi de priveghe deasupra porțiunii a 
cesteiua din Metronolă. Câteodată  soa- 
vele îşi scăpa razele pe el şi atunci din 
pGsomorit, începea să râdă cu sclipiri 
de vainşie. Insă îndată se întrista, ră- 
mânând tăcut în despicarea timpului. Îşi 
invârtise odată acele împrejurul cadra- 
nului şi acum cle sentâlniseră,  încra- 
menind la jumătatea zilei. Parcă obo- 
sile de drum se odihneau o clipită, sop- 
tindu-şi în  tic-tacuri neauzite despre 
cele văzute de acolo. de sus. 

Cercul militar îşi usea florile în căl- 
dură, privind prin ochi de ferestre de- 
colorarea umbrelujelor roşi: şi  zăpu- 
şcala terasei. 

Calea era în amiaza asta de Duminică 
băiătorită fără odihnă. Fără grabă, în 
pas domol. mulțimea se'nvârtea pe ace 
laş loc, schimbând doar jumătăţile de 
trotoar, împărțit printro tacită înţe- 
legere. N 

Dincolo de bordură numai, grăbiţi. 
pnteau să treacă. Dar cu aceiaşi grabă 
se“ntorceau pentruea aşa mereu să jon- 
pleze printre vechiculele înlănţuite. 

— Hora domnuu.., . 

Cigi Codreanu nrease Bulevardul şi a- 
cum trecea strada pe Victoriei.  Întră 
fără să vrea în sirul mulţime:, lăsân- 
du-se dus înspre Continental, unde tre 
buia să sentilnească cu omul ni de a 
faceri. 

Se gândea pentru întâia oară îngri- 
jorat. 

— Dacă nu reuşesc să prelungesc hi- 
poteca până la recoltă, trebue s'o vând... 
„Cât îau si cât îmi mai rămâne ? Cifrele 
se“nşiruiau în mintea lu: fără nici-o or- 
dine. în împerecheri ciudate, învâriin- 
du-se ca prinse pe un inel ce-i încingea 
carul. Lunecau ve el în ritmul stro- 
pului de ploae când se prelinge pe sâr- 
ma telegrafului si era întrina o vârte- 
juire de gânduri din care pe niciunul 
nu-l putea duce până la sfârşit, 


Apoi, printre cifre şi gânduri, prin- 
dea să i se întruchineze mulţimea Iui de 
prieteni. venind toată în convoi de în- 
mormântare, vorbindu-i în soaptă, schi- 
manosinrtu-se în compătimiri. Şi sfre= 
delit de  închipuirea Îngubră, mereca 
înainte prin lumea străzii în vremelnică 
sărbătoare. 

In dreptul lui Canşa își anzi numele. 
Intoarse carul. Dar răspândit, reveni 
speriat. nrins parcă asupra unri fapte 
vele. O clipă. se gândi că oamenii fi cu- 
posc taina ş* se hotărt să fie surd. Vra 
să treacă mai departe. Insă  chemările 
repetate îl dnseră la ei. 

— Pine dragă nu ne mai bagi în sea- 
mă ? Vroi să trăesti cu amintirile... Z, 
iar o fionsi aseară ? 

Picu Niţescu îs? portivi monoclul şi-i 
întinse amândouă mâinile. 

— Mă, eşti culmea! Nu te mai poto- 
lesti deloc. 

Gigi nu răspunse. Dădu mâna cu toţi 
şi rămase lângă ei. 

— Nu vrei să ne snui nimic, :nterveni 
Petrică Părăscu, „şeful“ — cum îşi zi- 
cea singur. 

Esti discret ? Foarte frumos ! Dar toc- 
mai cn noi ?î..., lasă frate nu te mai 
codi. Ne spuse adineanri Bibi:că, 

Gigi îi priveşte prelung şi nu înțelege 
nimic. Ce atâta caz pentru o femee ca 


de MIHAIL ȘT, BAIŞOIU 


oricare alta. Şi pe armă de astea îi ar- 
dea lui acum? 


Se vedea însă invidiat. Şi mândria lui. 


de mascul preferat alungă cu repezi- 
ciune pândurile rele. 

Incepu să le povestească, vorbind în- 
cet, uitându-se din când în când împre- 
jur ca şi când i-ar fi fost teamă să nu 
fie nuzit de o ureche inoportună. 

Vorba rostită rar, plămădită pe alo- 
curi din fantezie, închega în şirul ei, 
shuciumul nonții trăită în garsoniera lui. 
Se ferca vroit să spună vreun nume ; îi 
plărea să-i vadă  neliniştiţi, torturân 


_du-se în întrebări. Ti privea atunci cu 


mulţumirea puternicului. 

Dar în mintea lui parcă altcineva în- 
cepuse să vorbească.  Nedeslusit, apoi 
«in ce în ce mai clar, cuvinteie se des- 
prindeau şi se fixau pe timpan cu în: 
crustăr? de cuțit. 

— Mâine ţi se vinde moşia. Și toți „i- 
dioții' ăstia își vor bate joc de tine... 
„Cuceririle“ ţi le vei aminti doar tu. 

Sufletul i se strânse şi în golul lu,, 
euvintele acestea cădeau topite. în pi- 
căinr? de acid. ceriindu-i în suflet ca pe 
o foae de hârtie împusă cu acul ace- 
leasi vorbe : „mâine ţi se vinde mosia... 

Gigi povestea înainte cu repeziciune, 
înfierhântat, Vrea narcă să se înşele pe 
=], povestind înainte, tot înainte şi tot 
mai grăb't. ca să nita. 

— Cel puțin până la sfârsit... 

Tnăuntrul Îmi lunta era anrigă. Vorbea 
necontenit. Terminase întâmnlarea da- 
ascară şi acum le povestea altele petre- 
cute demult san poate niciodată. Dela 
un timn însă, cuvintele începură să vină 
mai greu și chiar se poticni de câteva 
ori. 

Impta se terminase. Rroboane de su- 
doare îi cirniau pe frunte. 

Picu Niţesen ît ascultă până la ulti- 
wma vorbă. Îl admira, desi îl ura. Intre 
amândoi nu puntea să încapă prietenia, 
An fost în totdeauna rival: si de cele 
mai mnlte ori Picu a eşit învins — Gige 
ura întradevăr frumos. 

Acum vrând să se ridice în propii 





ENIFERSUL LITERAR 


săi ochi, începu să fKurească și e! în- 
tâmplări cu peripetii de roman cu fa 
rcicola. Şi ca anul care nu „trăise“ nicloe 
dată, inventa. Denreea, Petrică Dărăscu 
nu mai asculta demult, fiind ocupat să 
urmărească masinile,  controlându-te 
„marca“,  spunându-si părerile despre 
fiecare. 


— Uite, domnule. După mine maşina 
care vine, a treia, roşie, e cea mai bună 
marcă, 

— Laso încolo de marcă, nene Petrică. 
Uită-te ce e înăuntru. 

Si ca un automat Picu îşi potrivi cra 
vata, monoclul şi-şi țintui privirile scă- 
pate prin pleapele întredeschise, în ma. 
sina rosie. Venea încet în şirul vechicu 
lilor. sclipind în soare. Şi cu fiecare în. 
vârtitură a roților. Picu îsi pleca înainte 
capul tot ma: mult, cu ochii ficşi. ca un 
hipnotizator. Dar, maşina trecu de el n- 
sor, cu surâsuri de raze. Nici-un semn. 
In dreptul lui Gigi, răslețit puțin. însă 
Doamna dinăuntru  tresări. Îşi întoarse 
capul brusc, pe urmă încet. mai încet ca 
mersul lui al masine:, îl lăsă pe spate, 
căuiând privirile lui Gigi. cu ochi mari, 
deschişi mult, ca cel puţin, acola în re! 
lină, să-l păstreze întreg. 

Nările se dilatară în ritmul mişcării 
capului, ca şi când ar îi vrut să-i pă 
trundă în trup, înspirându-l. Pe urmă 
grăbită îl lăsă în jos și ochii își închi- 
seră pleopele aproape de tot. 

O clipită numai, în care Gigi şi toți 
ceilalţi. înțeleseră dorinţi nestăpânite, 
— Fi. Picule nene, ce zici ? 

Picn ridică din umeri, privind deparit 
rosul mastnii. 

— Curios... 

O pauză în care ridicarea sprâncens. 
lor lui Petrică Dărăscu, vesti că „şeful“ 
are de spus observații interesante. 


„Gigi al nostru e o excepţie dela 
regula comună Asta, după cum ştiţi și 
voi. e un adevărat Don Juan. Te-ar în- 
dreptăţi să crez: că în afacerile hăneşti 
ii merge foarte prost, Si cu toate astea 
am informaţiile mele că şi-a mării a- 
verea dela tată-săn de două şi trei ori, 
fără să se intereseze. aşa ca din senin. 
Are norne în amândouă privințele. 

Gigi: îsi simţi deodată mintea goală de 
orice gând, ca şi când vorbele lui Dă- 
răscu speriaseră, precum păsările de 





CLAUDE MONET: PLAJA. DIN ST. ADRESSE 


UNIPERSUL LITERAR 


pradă porumbii, toată puzderia de gân- 
duri ce-i vânzolea creerul. Avu ca o tre 
sărire de spaimă şi pe urmă îndată o lu-, 
mină vie îi inundă cugetul. Simţi bucu- 
ria cum râde în el. Nu pentrucă îi miv- 
țise atăt de bine cu povestele lui. Nu-i 
mai păsa nimic acum de ele şi nici «lu 
we puteau ci să creadă. Găsise insă răs- 
punsul In întrebarea ce şi-o pusese ori 
de câte ori îşi vânduse, unul câte unul, 
terenurile petrolifere, pădurea şt cas. 

-— De ee num noroc?! 

Şi toate se duseseră pe lopaţica ern- 
picrului în srămezi cilimilrice de lise, 
de : se păreau că lopăţica de argint udu- 
nă arbori mici, sonde în miniatură, co- 
lonadele de marmură delu intrarea ca- 
sei bătrânesti, 

Acum aflase răul. N'iasva decât să-l 
distrugă. La gândul ăsta. bucuria Și fu 
mare. 

— Băeţi, e ora unu. Eu plec. 

Se despărţiră. Gigi porui spre Con 
tinental. 

— Asta-i! Femeile suut cu nenorocul. 

Priu  uwmnare,.. adio, voi blonde şi 
brune. 

Pâşea acum repede, upăsând talpa. 
ferin încredinţat că va putea în fine 
scăpa moşia numai dacă din momentul 
acesta, va renunța la toate femeile. 

..- 'Trebue să fie un pic de adevăr în 
înțelepciunea populară... Dar bine cu le 
caut ? Nu sunt ele cari mă chiamă întâi? 

Intâmplarea dinainte îi trecu prin 
priviri, repede ca pata albă care sen- 
vârleşte în contoarul electric. 

= mm, Și numai asta 2... Atâtea altele! 

Intrarea Continentalului îl opri du, 
mers și gânduri. Ezită un moment, apoi 
intră. i 

Se opri în uşa resiavrantului, cerce- 
tând în Tugă mesele. Dela una apăru după 
piramida şerveiului un cap care parcă 
purta pe deasura o tichie de aramă cu 
pete de cocleală. Omul lui de afaceri se 
ridică repede și faţa-i albă și pistruită, 
intretăia surâsuri şăgalnice. 

Gigi se îndreptă într'acolo. In drum, 
doi ochi încercănaţi îi urmărivă mersul, 
Când ajunse în dreptul lor îşi închiseră 
Iumină și cu o tresărire stăpâna lor îşi 
trase picioarele sub _ scaun parcă ar fi 
vrut să le ascundă. O privi în treacăt. 

Puțin mai departe, omul cu capul roş 
se învârtea pe lângă scaun, frecându-și 
mânile. 

—- De ce nu stai? 

Se așeză pe jumătatea scaunului, as- 
cunzându-se din nou după piramida albă 
de şervet. Nu scoase o vorbă. Văzu pe 
Gigi privind în altă parte şi cu o singură 
ochire înțelese de ce e vorba. 

Asteptă. 

Ochii încercniți în abanos, trimiteau 
din albastrul luminii. raze ca firele rupte 
din caerul păianjenului. 

Gigi le prindea cu fiecare geană şi în- 
tre ei şi pe deasupra tuturor se întinsest 
ca o pânză eteric de subțire, pe care lu- 
necau tremurătoare, cuvinte nespuse. 


In ochii ăstia trişti ca amurgul de toa-. 


mnă găsi altceva — nou pentru cl — de- 
cât dorinţi pătimase, chemări de volup- 
tate a simțurilor. Plutea în ei melancolia 
cântecului de greer şi a primelor scutu- 
rări de frunze. Văzu întrângi ca într'o 
destrămare a sufletului. 

Niciodată n'a arătat mai multă bună- 
voianță unei femei şi niciodată nu i s'a 
răspuns cu atâta stângăcie ca acum. 
teamă parcă o făcea să fie așa. 

— Coane Gigi. mai uită-te și la dreap- 
ia De ce să nu câştigi din două părți? 

Şi omul cu nasul lung și coroiat până 
in pură. cu muchia ascuţită pe care oche- 
larii stau prinşi de urechi. schiță din 
coada ochiului, ca săgeata pusă să te'n- 
drepte în cale, un semn spre dreapta, 

Gigi se uită într'acalo. 


CLAUDE MONET: CATEDRALA DIN 


Doamna din maşina roşie îl urmărea 
atentă. 

Ca și când privirile «i fură cârligele 
une: prize co i senfipse în ochi. în cap, 
începu să i se învârtească îtulati, repede 
ca uu ventilator electrice, gândul care se 
oprise un timp. Şi lâzâit de ventilator 
se unducea până în TiSchi, în ochi, în 
crcer, 

Işi întoarse capul. Priza sc trăsese şi 
gândul se opri. Dar se ciubări întrun 
loc, ca o gânganie cu ochi de argint viu, 
sclipitori şi nestatornici. 

— Din cauza lor n'am avut noroc. 

Și pângania parcă îi răspuuse râzând: 
„si nai să ai“. 

Ca după o rotiţă de telegraf se desfăcu 
o bandă de hârtie, scrisă: „mâine ţi se 
vinde moşia“. 

— Haide domnule, vorbeşte ! Ce-ai fă- 
cut ? 

Omul cu nas covoiat şi cu ochelari le- 
ați de urechi, se sperie si: începu să vor- 
bească repede, tremurând. 

-- Am aranjat. Jumătate din datorie ca 
xicbândă până la recoltă. 

— Si dacă nu plătesc atunci ? 

— Atunci... se vinde... A rămas să ve- 
niţi la şease să faceţi actul. 

— Asta însemnează aranjat? Asta nu-i 
tot vânzare ? Ba, pe deasupru să mai 
măresc şi datoria cu încă jumătate. Asta 
e aranjat... 

Pornise să se supere. Vocea : se îngro- 
şea. Se întrerupse însă pentrucă printre 
şivurile de mese 0 doamnă ircevu spre 
eşire, căutând să-și ascundă sșcurtimea 
unui picior. 

Gigi zâmbi a deșertăciune. Numai asta 
era cauza, Altfel şi ea ca şi celelalte... 





DEN 
7 4 


-- Atunci vă aStEpE Ta SC mă facenu 
actul. Să lrăeşii coane Gigi și... Omul su. 
râze cu înțeles si firă su mai astepte 
răspunsul care putea să fre prea energte, 
sc ridică frecându-gi mâinile si se pierdu 
printre mese. 

Se uită după e) fări nici un gând. pri 
vind bulunsul usilor dela tutrure, Misca- 
reu lor regulată îl mugumia. Sgomotul 
tavâmuriloe îi venea pierdut în urechi: 
îniunteu lov simiea ceva destiuzându-se 
ca un arc de ceasornic. Și toate mesele 
parcă erau ocupale numai de omul cu 
tichie de uramă, de doamna din maşină 
şi de ochii cu durererea primelor scurt 
rări de frunze. 

Se simţi obosit. Se ridică încet si plecă. 

Cele două uzi deschise  înăuniru, nr 
închiseră după cl, îmbrâncindu-t în hatut 
hotelulu:. 

In stradă îşi iuți mersul spre casă. 

* 

Piecase deacasă cu mult înainte de 
ora fixată, Ocolise drum lung, pe frân- 
furi de străzi, numai ca să treacă tim 

[ncerease să se odilunască şi neputâud. 
pornise încet prin căldura stăruit 
Se gândea cum să „uranjeze”, Sisu că 
au să se gândească si e! si var Îi oameni 
de omenir, Destul au luat până ucutm. 

Şi gândurile se întortochiau prin min 
tea lui cu şi el pe străzile mărziuuse, Se 
“ntretăiau, se umestecun, pierzând sil 
unnia ca să prindă rul aliw'a. întălntu- 
du-l din nou pe cel dintâi ca și când for. 
mau o jujleticară, pornite tonice alin aer 
laşi loc... 

Mergea uuconstient ca dus de cineva. 
Incepuse, în el, să facă apel la umanita- 
tea celor trei pe cari î: vu întâlni. Var 























bea aşa cum le va spune acolo și răspun: 
surile pe cari şi le da singur, îl făcu să 
se înveselească. Va reuşi. Nu se poate 
altfel. Se uită la tăbliţa. cu numele stră- 
ii. Îi era necaz acum că nu ajunge mai 
repede, Cine-l pusese să nu ia trăsură ? 
Scăpa o clipă mai de vreme de neliniștea 
usta chinuitoare. | se părea că semnează 
actul... Dar dacă nu-i nai găseşte 2... Tre- 
bue doar la vra seaşe î-a spus. Se uită 
la ceas. Mai nveu o jumătate de oră. La 
un colț o tăbliță albastră îi arătă apro- 
pierea. Îşi iuți mersul. Incă o stradă, bu- 
levardul şi chinul sa sfârşit, 

— Să fie la cheremul lov... Și toate as- 
tea numui din nesocotința mea... Dacă aş 
fi avut noroc? 

Cineva parcă râse lângă cl. Tresări, 
Se uită împrejur — nimeni. Doar tram- 
vaiul ocolea cu țipăt «le fier, spre bule- 
vard coti şi el. Cu fiecare pas acum ne- 
liniştea veneu crescând. 

Ta staţia tramvaiului fu strigat.Omul 
roș își şterpea sudoarea cu batista scoasă 
dinprejurul gulerului, Se chinuia să iasă 
din mulţime, bhălăbănind mâinile prin 


aer, fără nici un spor. 

. Să trăeşti coane Gigi. Dumneata po 
: Sa Adi i E 
jos ?!... Veniţi pe aici că e mai wnbră.,. 





Pe mine ura prăpădit zăpuşeala. 

Părul îi picura brobocue de sudoare, 
curgându-i în jos în şerpuiri de apă. Se 
strângeau oprite de sârma ochelarilor, 
apoi se prelungeau pe umerii obrazului, 
prin scobituma nasului, spre gură. Batise 
ta! o mutu din mână în mâuă, nemai pu- 
tânil să prididească. 

Gigi cobori trotoarul întracolo. Sirena 
unei mașini îi opri în drum. Aproape «e 
tot, trecu lin ca o barcă pe o apă linişe 
tită, fără zgomot, maşiua roşie. Din ea, 
doamna avu acelasi joc ca ucum câteva 
vre pe cale, 

Împrejurul lui Gigi, strada incepu să 
se îavârtească vepede ca o.morişcă. Ochii 
i se pânzuiră -umuriu şi steluțe bronzate 
se iroscuu înaintea lui ca jocurile de ar 
tificii, Sângele tot i se strâusese în pi- 
cioare făcăudu-le grele de nemişeat. Pe 
urmă pânza se destremă și din cu se'n- 
firipă. aşa cum se fac din nori figuri 
fantomatice. mașina de adineaori, în lo- 
cul pe unde trecuse. Se desfăcu singură, 
intraltele mai mici, din ce în ce mai 
mici. învărtiudu-se pe lâugă el, în sări- 
turi de veveriţă şi mui mici, ca broaștele, 
până când dispărură de tot. 

In ascunzişul din cuget, gândul de a- 
dineuori, cuibării ca o gânganie, începn 
să-şi miște ochii de argint viu selipitori 
şi nestatornici şi prin ci pantcă îi vorbea 
râzând : „femeea niciodată nu-ţi aduce 
noroc. Numai încerca. 

Cuvintele se isbeau de păreţii capului 
semtorerau si se repetau mereu ca un 
ecou, 

Maşina era necontenit dinaintea ochi- 
lor lui. O vedea aevea, apropiindu-se și 
depărtându-se de el, mergând înainte si 
inapoi cu 0 jucărie cu are. Li svâcneau 
tâmplele. 

In femeca din ca. Gigi le văzu pe toate 
cu şi când ea ur fi fost nu o femee, ci 
temeca, întruchiparea lor, a tuturor. In 
tremuratul nărilor dilutate era ritmul 
dorințelor tuturora, închise, ca un po: 
rumb în strânsoarea mâinii. Şi ochii cu 
reflexe par'că din cele patru culori ale 
ochilor. adânc: ea nemărveinirea, între- 
geau simbolul. 

Maide, ce mat aștepți ?î.. Stârşeşte 
cu un ceas mai de vreme. Nai să ai no- 
roe niciodată. Nu vezi că şi aici, acum 
când joci ultima carte, cu te-a păsit? 
Sfârşeşte ! — pângania avea în ochi, scli- 
piri de raze, înțepătoare ca arele. 

—- Coane Gigi, mam prăpădit «e cat- 
dură. E şease — ne aşteaptă. 

Tresări. Cuvintele scăpate prin feres- 
tvele dinţilor laţi, înfipte în ging: ca boa- 









UNIPERSUL LITERAR 


| Mic 
Tratat de estetică literară 
SAU 


Lumea văzută estetic 


(CE ESTE FENOMENUL 


) EMOŢIA* ESTETICA SAU FALSA- 
PLACERE ESTETICA, (urmare). 


Glusurile îngemânate ale artistului şi 
spectatorului ajung indignate până lu 
noi : „Cum? Numai speetadol ? Toate 
durerile lumei transpuse în artă, numai 
prilej de bucurie ? Lacrimile bogate pe 
care le varii stimata doamnă la ţeatru, 
la cinematograf sau în paginile romu- 
nului, nimic altceva decât o voluptoasă 
perversiune a crecrului 7. 

E dept că un autentic profesor  uni- 
versitar a găsit emoţiei estetice o. lormu- 
lă mult mai docţă şi chiur mai răpitoare: 

„Emoţia estetică este conştiinţa calda 
ce avem de infinitele legături necesare 
intre diferitele elemente ale capodope- 
tei, Ea este nu nunai «le natură  senti- 
mentală, ințelenzuulă si vălițională ci 
şi mistică. Cu tot sufletul pătrunlem 
fapOdoii Sr şi tot se ut plei de mireazana 

Intrinsa simţim, iutrinsa înţelegem, 
intri insa voim, întrinsa sântem, E v inna 
nouă şi întreagă în caru inţprămn — o 
lume cu motivele ci de judecată de ten- 
«dință, de simţire, Cât suntem sub  faro 
mecul capodoperei, suntem ea si nu mai 
suntem noi” 1). 

Să fie oare această definiţie numai o 
țrugică năzuință spre exprimare a unci 
gândiri care na isbutit să ia cunoşiiuță 
de sine ? (Situaţie infarioari unei, pros- 
tii rostite), Nu credem, Dar măxtuvisin 
că definiția de mai sus e pentru noi pli- 
nă de nelănnniri, mai cu seamă În puar- 
tele esenţiale. Intradevăr: Ce să fie u- 
cele infinite legături necesare între 
diferi;ele elemente ale capodoperei 2“ 
Legăturile nu pot fi decât mărginite, şi 
anume în raport cu clementele constitu- 
tive — şi acele în chip firesc mărginite, 
spre a putea fi organizate, — ale capo- 
doperei. , Legăturile“, apoi, nu trebue 
să fie „meeesure*, ci excepţional necesa» 
re alfel ax fi comune, adică banale, 
na mal provoca emoția estetică, şi deci 

„conştiinţa caldă ce avem de infinitele 
legături“ nar mai putea fi , caldă“, Sun- 
tem apoi cu totul nedumeriţi asupra u- 
nui fenomen miraculos, descoperit de 
uvtosul fovmulei: „Gât suntem sub far- 
metul capodopere; SUNTEM EA şi nu 
nai suntem noi“, Cum so Îi peţrecând 


3) M. Dragomirescu: Ştiinţa Literatu- 
rei, pag. 78. 





bule de porumb, ajunseră la cl cu o altă 


inţelegere : „anâine ţi se vinde moşia”. 
Grozăvia faptei îl îndemnă să încerce 
până la sfârşit. 

Dar auzi clar: „E în zadar! Haide, 
sfârşeşte P* 

Se 'ntoarse şi plecă încet. Picioarele şi 
le ridică greu, aşa cum le-ar fi scos din 
noroiu cleios. 

În retină se desluşea din ce în ce mai 
bine brovingul mic, deasupra divanului. 

Şi se duse ftrept înainte, într'acolo, 
nude în vălmăşagul trăsurilor, părea că-r 
aşteaptă, retrasă deoparte, cuminte, ma 


şina roşie. 
MIHAII, ȘT. BAIŞOIU 


11 


ESTETIC, SPECTATORUL) 


această periculoasă minune? Dacă am 
voi să verilicăm teoria cu fapta am a- 
junge la unele triste şi umilitoare situa- 
ţii, pe care din parte-ne le refuzăm cu 
riscul de a nu resinţi niciodată emoția 
estetică universitară. Nu poţi citi, bună- 
cară, şe Oedip-Rege fără să ţe simţi dee 
adreptul, Oedip-Rege, cu tot cortegiul de 
nelegiuri de crime şi încesturi. In faţa 
UNU Scaun sculptat, emoția estetică te 
face scaun — și aşa nai departe. 

identificanea totulă cu opera de arţă 
prin vraja emoţici estetice socotim că 
este_cu neputinţă țocinai din pricina e. 
moţiei estetice care spre a se produce şi 
menţine art Hevoe Şi pFOvVOACĂ UN EXCES 
de conştiinţă a simținiântului  persor al, 
A te identifica desăvârşit, aga cum serie 
d Profesor în stil liric, cu 0 capodoperă 
înseamnă de fapt a anula însăşi acua a- 
titudine, profund  epoistă şi personală, 
care îngădue ecloziunea pliăce rii estetice, 
înscamnă nu a te delecta esteticezte la 
priveliştea lui Don Quihote, ci a fi Don 
Quihoite — şi e exclus ca ucest persona- 
piu să-și poată da vreodută seamă dle va- 
loarea sa estetică ! 

Oare aceu atițudline spectarulară, acea 
votoşie independentă a spiritului pe cu- 
ve um dori-o creatorilor de artă şi pe 
care o socolim absolut necesară spectue 
torilor spre a resimţi plăcerea estetică 
jură, adică diferențiată de toate cele 
ele vlăceri ale activităței ncastre  su- 
feteşii, să nu fie oare un simplu refuz 
în faţa nenumăratelor tragedii ale vie- 
tei, din care, de altfel, sunt alimentate 
apcerile de artă ? 

Dimpotrivă. Spiritul spectacular  edu- 
cat, creator san numai iubițor de plăceri 
ertetice, fuge de elementele prea simple, 
de combinaţiile prea cunoscute sau repe. 
tate şi năzueşte — în virtutea legei 'de 
constanță a sensaţiilor, cure cere origina- 
litate, axtică neînțrerupta îÎnoire a prive- 
liştilor — spre un material şi o fornă 
cât mai complexe. Tot ce alcătueşte fon- 
dul tragic al existenţei trebue să vie asl- 
fel să înmulțească elementele marelui 
spectacol estetic : şi opera de artă va fi 
cu atât mai prețioasă, cu cât artistul n 
fost mai conştient de planul da unde pri- 
veşte Inmea, cu cât privirile lui au pu- 
tut merge mai în adânc. cu cât expresia 
a fos, nai adecuntă, adică mai originală. 
şi fermecul autenticităţii mai contagios, 
— iar plăcerea estetică va fi cu atât mai 
mare cu cât spectatorul va avea o mai 
vastă experiență artistică şi o mai cu- 
rată conşțiință a fermecatului „joc“ al 
lumilor exterice. 


Evul estetic. 


Noi cerem artistului să redea ariginul 
o privelişte originală, iar iubitarului de 


ariă să privească şi să se bucure. Atat, 
Restul — oricât de grav — e alțuvva de 
cât ustetică, TPoiul poate părea aci nur 


lui un poe de copii, si nici nu voin să 
fie altfel. E o umilire a omului, ne dăm 
biue seama, o atât de simplă doctrină, 
cure măsoară şi cântăreşte stelele, siră- 
punge continentele si vorbeşte cu. unde 
frecvente între oczane. Dar ne amintim 
ua tot atăt de umilit ai fosş bietul om când 
a trebuit să renunţe la visul lui La, Ei 
găsi piatra filosofală, şi de a wansform 


UNIVERSUL LITERAR 


pietrele în aur. Sa mulţumit să desfacă 
apa şi aerul în elementele lor şi numai 
de-aci iată, au irşit mivaculoasale puțeri 
ale radiului ! Lumea văzută estetic este 
numai un joc de copii. Ştim şi creem în 
acest lucru de nimic. Dar presimțim că 
se apropie vremea când, eliberaţi de dis- 
ciplinele tari ale reulităței, nu vom mai 
găsi altă scăpare din disperarea simțu- 
rilor noastre. în întregime deschise ele- 
meantelor si violențelor tieței, decâţ în u- 
cvastă educaţie clementară de a ne ri- 
«lica px un plan estetice, dă a socoti, lumea 
o privelişte creată pentru infinita dalec- 
ture a existenței noastre. noj insine, fiece 
rare, elemente suflețeșii originale pentru 
nu alt spectacol. bucurie esteticii a cine 
stie cărui alt Spirit. diu alte lumi. 


c) OPERA DE ARTA 


îi Descompunerea personalității artistice 
Din cela de mai sns eu privire la fe- 


nomenul estetic, am văzuţ că artistul e: 


provocat să crevze din priciui cu totul 
străine de emoția estetică şi am văzut 
că, liric suu cpir, obivetiv suu personul. 
artistul ui se poate oferi decât pe sine 
am Văzuţ apoi că plăcerea estetică vele 
relativă, adică e un produs condiţionat 
si de calitatea operei! de artă si de culi- 
fatea spectatorului. Şi acum când am a- 
juns la al tecilea factor al fenomenului 
estetic, opera de artă, ni sar ipuţea zulu- 
ce învinuirea Că întrucât e singure rca 
itate absolută, durabilă si tamgibilă în 
fennmenul cestelic. am greşit că nam si- 
tuatto în cerul lucrării noastre, 

Vom vedea mai la vale că nici operi 
da artă nn veste o realitate absolută în 
fenomenul estetic, dar să ne hucurău de 
prilej spre a Rimuri înainte de a trece 
mai departe, întrucât an avur drepiul să 
facem din personalitatea ariistică şi uu 
operau de artă cheia de bolta a acestiii 
trutat, 

Ştim mea bine că unu nunui existenta 
«durabilă u operei de stă, mult -lincale 
de viața părelnică a creatorului, dar 
«de provocare si 1nențiuene a. ţilăcurei es- 
tetice, ar îi trebuit să ne silească să pu- 
mem opera de artă în primul plan al fe- 
nomenulni esţetic: operele de artă sunt 
și mai diferențiate decât creatorul lor, 

Teoretie, se poate cere creatorului ne 
urtă că între operele sale să fie nu nu- 
mai alte distanțe, dar şi ulie legi, Ideal 
ar fi ca tot astisţul, cu fiecune nouă 0- 
reră de artă să vădească o nouă personu- 
litate, perfect deosebită de cea cunoscută 
în opera precedentă, 

Artistul conştient de disciplina sa face 
înțrradevăr sforțări în acest sens, evitând 
“i anuleze prin repetiție, viaţa aperetor 
sate succesive. E] rvrcetează civilizaţii 
opuse sau depăriate, caută noui înter- 
pretări filosofice, face incursii în știință 
si tehnică, pleacă în călăiorii lungi, ba a- 
cescir Cauli să se csprime în acte cu to- 
tul  diferiţe, în muzică, în pictură, în 
sculpimră, când e scriitor, duca nu chiar 
in arta actorului. Toate aceste silințe sunt 
lăudabile şi demne de coBstiinţa unu a- 
devirat artist 2). 

Ele însă nu duc la rezultate aprecia- 
bile, De cele mai adeseori, și în ce are 
el mut curarteristic, ariistul - chiar în 
operele in care se vădesă puternic „nou- 
Lăţile” evoluţiei sale — nu poate “eşi din 
unitatea personalităţii. Sputberurea unei 
porzanalițăţi nu ştiu iacă sa  înfățizat 
vreodlută intro operă de arta realizată 
de o atare personalitate” ; şi chiar dacă 
sar fi cu putinţa o astfel de spalberare 
(cum ne-o înfuţigează unit psiluatri și 
unii vomancieii cu profundă intuiţie 

2) Luigi Pirandel!v mărturisea odată 
unui ziaurisţ că ut dori să-si schimbe mule 
mele si să iuceapă o nonă viață artistică, 








Mignon 


PRELUDII 


Pe dealuri se bat nucii şi muşcă'n vii rugina, 
Atârnă răstignite de ziduri iederi stinse... 

Cu irizări blajine se trece scurt lumina, 

Și-auzi târziu în noapte, cocori spre zări încinse... 


De-acum va plânge vântul prin parcuri de'ntomnare,, 
Deşert cu niciodată pe geam voi trage-oblon; 

Și chipul tău, Eleno, de sudică splendoare, 

Va retrăi în strofe: dunnezeiese Mignon !,.. 


VEACUL XX 


Făptura ta, Elena, sculptată cu supleţe, 

Cu ochii în migdală şi înoptați adânci, 

Aş vrea sio sap puternic în versuri, ca în stânci, 
Să'şi îulgere prin vreme suprema-i tinerețe ! 


Dar veacul ne zâmbeşte cu-atâta înțeles... 
Boschete somptuoase de trandafiri apun — 

Pe spiralate trepte nu-s trene de păun, — 

Ne ţipă azi claksonul şi sportsmeni ne râd des... 


„Ințelepciune tristă...” — aşa mi-ai spus cândva, 
Prietenă, dojana ţii dreaptă, dar censeamnă ? 
Ascultă ! Pc trotuare pocnesc castane-a toamnă., 
Şi Freud frăteşte astăzi — epoca mea şi-a ta)... 


CONTRAST 


Şi intr'o după-amiază de August luminos, 
Când mi-ai vorbit suavă de țara ta din Sud 
Cu portocali în îloare şi îmbătări de nud, 
Si unde Sapho plânse atât de furtunos — 


Mai întrebat, Elena, şi despre fara, mea, 
Si fi-am şoptit de şesuri cu aur mult de grâu, 
Cu oumeni şi căsuțe în alb. pe lângă-un râu, 


Şi cu tăceri în care e o poveste grea... 


Căei cei de-aci, Elena, au toţi o taină-udâncă... 


- = 


In noi trecutu-şi sună ecouri incă tari — 
Si nu de mult din noaptea de codri seculari, 
N ! Ă 
Ne căutam dreptatea cu pumni vânjoși de stâncă 1... 


Acum la noi belşugul şi pacea întlorese,,. 

Dar undeva în funduri zac vijelii şi lacrimi; 

Şi flacări când ne muşcă svâcnim noian de patimi — 
Şi totuşi, vezi Elena? — Ce paşnice îţi vorbese!... 


T. PXUNESCU-ULMU 





psihologică) innaginaţia creatoare toi ar 
du operei de arţă acea unitale pe care 
autorul în viaţă sar putea să no aibă. 
Nu ne vom ascurule însă, după o iilee, 
numai de dragul de a părea consecvenţi 
si vo recunoaște că nici personaiitatea 
artistului mu constitue o unitate origi- 
nulă ubsolută, Dacă n'am avut pâsă azi 
multe cazuri de ţotală înoire a persona- 
lităţii creatoare, star putea de-aci înainte 
să avem. Operu de artă va trece atunci 
in primul plan, ca cheu de boltă a altor 
tratate de esteţică, uomând ca în locul 
familiilor de artisti să avem serii de o- 
pere de artă, Trebue să reennoaştem 
cinstit că personalitatea ni sia făcut doar 
mai comoda în vederea construcțiri de 
faţă, fără a socoţi că am construit pe nu 
teren de o soliditate perfectă. Persona- 
linatea trebue socotită doar ca unitatea 
convențională si comodă a acestui tralaţ, 
Spectatori cu gusturi mai exersaie si 
mai aride, an dreptul prin urmare să 
treacă mai deparie, la opera de artă şi 


roate — cine ştie? — la o descompunere 
si mai subtilă, chiar a operei de arţă, 
pentru punerea în valoarea a unei unl- 
tăţi şi mai prețioase. în vederea mulii- 
phcărei priveliştilor lumei — şi tot ast- 
îl la infinit. 

De la acest relativism înainte nutem 
pisi unităţi de-asupra său dedesubțul 
punctului pe care-l ocupă aci personali- 
tatea. Am văzut .amalgamul* personali- 
tiţii. cure poate fi desfăcută în elemente 
noni, ne putem apropia de realități în 
care totalitațea personalității este uein- 
desiu]ătoare şi se pnupează, în virtutea 
unor legi ce urmează a fi doscoperite, în 
unităţi artistice s<upra-individuale, şi în 
care unităţi „personulitatea” sau 0 parțe 
din „personalitate“ intră ca element com- 


ponent, iar nu ca element penfeci  on- 
ginal. 
Putem du pilda — numuat întro psi- 


viuţă -- a ini Bandelaire, care vnia să 
iutregeaştii ceva, în aceiaşi Linie cu 
Edgar Po: ; pe Mallarme care voia, -— de- 


CARICATURI 
Ploaea electrică 


Ploaea electrică arde sălbatice 

Norii de pui pe un cer inflamabil; 
Varsăm zig-zaguri de foc şi jăratic 
Jerbe aprinse pe cimpul arabil. 


Pomii co galbene mini de schelet 
Cer îndurare cu ochii spre cer; 
Ploaea electrică svârle concret 
Focuri bengale şi ace de fier, 


Zace un arhore curbonizat. 
Fructe)» ploii sonore se coc; 
Tulgerul repede a'ncrucişat 

Cu paratrăsnetul, spada-i de foc... 


ALEXANDRU BILCIURESCL 





asemenea numai într'o privință — să in- 
regească ceva prin Wagner; pe Paul 
alery care întregeşte ceva din Mallar- 
me 3) etc, Toate acestea sunt numai în- 
dicații ; ele pot constitui subiecte reale 
de studii estetice. 

Prevenim pe cititori cii prin alăturarea 
unor particule dintr'o personalitate de 
particule ale altor personalităţi, în ve- 
derea creărei unei entităţi  orginaie 
supra-individuale, nu urmărim câtusi de 
putin să reînviem „estetica“ socială sau 
murală, înlăturată în prima parte a a- 
costei lucrări. Unităţile a căror -ritică 
am făcut-o — sufletul moral-social. co- 
lectiv — sunt prea grosolane pențru vre- 
mea noastră, nu mai pot multumi un om 
de gust de azi, şi de cele mai adeseori 
sunt în afară de sfera fenomenului es- 
tetic. 

Distincția de maj sus—descompunerea 
personalităţii, alcătnirca unei „persona- 
lități” estetice noni, fără persoană. din 
parțicule individuale — are tocmai de 
scop o înțelegere a originalităților posi- 
bile. iar nu o reconstituire a blocurilor 
comune. 

Cu diversitatea personalităților, cu 
descompunerea lor în opere diferiie (n- 
tanci când sunt diferite) cu îmbinarea 
personalităţilor (atunci când e vorba să 
se creeze o unitate nouă supra-indivi- 
duală din particule sufleteşti individua- 
le) — natura însăşi se „joacă“ voioasă, 
din dorința de a menține pururi vie plă- 
cerea estetică, prin multiplicarea la in- 
finit a privelistilor lumei. 


3) „Depuis la mort de Mallarmă, il est 
certains sujets de râflexion que je n'ai 
veritablement jamais plus consideres, 
Vavais longuement râv6 den entreteuir 
Mallarme, son ravissement brusque les a 
comme sacrte et interdits pour tonjoursă 
mon at/ention“. (Paul Valery: Si&yhane 
Mallarme, Nouvelle Liticraires, 13 Oct. 
1923), 





F. ADERCA 


> 


Vreau să se știe că nu sufăr remuşcări. 
Sufletul mi-e liniștit, Mă ferese însă 'le 
oameni şi arăt dezamăgit pentrucă sunt 
nevoit să fac astlel. Altminteri, puţin 
îmi pasă de ei şi de părerile lor. Eu ştiu 
că adevărul nu mă inspăimântă. Dimpo- 
trivă—de ce să no spui? — mă destată, 
Da : mă destată. Mă bucur când gândesc 
la moartea aceasia care a cutremurat a- 
tâtea suflete, și mă bucur pentrucă ul 
meu uit sa cutremurat. Acunu vreau să 
aștern pe hârtie faptele ; nu penirucă nă- 
zuiese să fiu numit şi eu un antor, ci 
numai pentrucă lucrul acesta mă des- 
fată. 

Scriu pentru mine ; uumui pentru mi- 
ne. Vreau să se ştie aceasta. 

Lucrurile sau petrecut astfel. Pricte. 
uul meu vorbi când ajunse pe enlme : 

— Nu mai cunosc poteca... am rătăci: 
t-0.... şi pe drumul acesta omitul acoperă 
văgăunile.... 

Cuvântul îi era tremurut, iar când își 
intoarse fața către mine mi se păru că 
zăresc o lucire de spuimă străbătându-i 
ochii. 

Eu rămăsesem în urmă cu Eva, și pri- 
virea-mi nu putea pătrunde întinderile 
able. Tar izbiturile viscolului mă împie- 
decau să aud vorbele prietenului. Cu o- 
cehii miesoraţi şi hiciuiţi de neaua înghe- 
tată, — îl priveam cum cerectează, de 
pe culme, zarea. Şi cum steteam așa, sim- 
țeam tremnrarea Evei, atârnată de hra- 
țul meu. Am întrebat-o fără să zâm- 
besc dacă îi e icamă. 

Nu mi-a răspuns dar eu ghiceam tot 
ce se roteste în sufletul ci de fată îndră- 
gostită. Si-mi privii iar prietenul. Eva 
sa anropiat de mine scotândn-si greoiu 
un picior din zăpală. Auzii o soaptă, 

— Mai bine rămâneam în sat... 

Am arcat anevoie,  propiindu-ne în 
mâini şi afundându-ne la fiece pas în 
trocne. Era avea obrajii aprinsi si răsu- 
fila adânc. Nu vedeam nimic în față. de- 
cât acciaş întindere albă. adăpostită Je 
slânci, Jos, în vale, brazii snerau înte- 
peviți adumbrindu-se, la răstimburi de 
pezură. În gândeam la lupi si la poves- 
iile cu călători înghetaţi re drumnri de 
munte, — şi îmi cra teamă. Dar nu lăsam 
să se ghicească ce gândeam. Mă :lesfă- 
tam citind în sufletul prietenului meu şi, 
câtendată, mă onream în zăpadă. strân- 
gând hrațul Fvei si-l priveam. Răscoloa 
en ochii depărtările și asculta viscolul 
înfiorat. Mie. — tot mai mult îmi era tea- 
mă. dar zâmbenm. De ce să ştie Eva că 
mi-era teamă ? 

Umblam tăcnti. Cine n'a fost vecin cu 
moartea în mijlocul întinderei albe, nu 
poațe întelege tărercu noastră. 

Eu simțeam trupul Fvuei cum se cutre- 
mura de câte ori se înfunda în omăt, și 
mă durean privirile ci, când fără să 
vreau, slăboam brațul. cătând so por- 
nesc singur înainte. Nu mi-c ruşine să 
mărturisesc că mă îngreuna Eva și c'ași 
fi fost hucuros sto las singură. lar cu 
simtea lucrul acesta și-și înțepenea du- 
+eros brațul de al meu. 

„Eu nam darul să zugrăvese în cae- 
tul acesta toate amănuntele sufletelor 
noastre, pe cari — vreau să mă credeţi —- 
le culepeam la fiecare clipă, desfătân'In- 
mă cu ele. Eu sunt un biet paznic în ce- 
tatea cărților şi nu pot împleti cuvinte 
măiestre aşa cum împletesc aceia cari 
sunt înzestrați. Am aflat însă în clipele 
când ne căutam drumul spre adăpost cuus 
că aceia pe care noi o socoțim viață e 
numai un cuvânt. 

Alta îmi apăru atunci viața adevărată 
şi cunoscând-o, — m'am bucurat. Și am 
socotit că e nerod lucru să-ţi simţi vino- 


) 94 


UNIFERSUL LITERAR 


P.* 


văţie când ie supui poruncilor ei. Să nu 
se creadă că încere să mă apăr sau cer 
îndurare pentru cele ce suu întâmplat 
în urmă, Nici nu gănrlesc, 

[ini baut joe de iertarea cumenilor peu- 
trucă am ullut josniciu lor pe care şr-o 
ascund sub vorbe, lu suni mândru de 
cele ce-am făcut, pentrucă alţii n'ar fi 
avui tăria si le facă... 

Nu pot ascunde că eram la capătul pu- 
terilor când — după urcusuri și coboră- 
suri — am ajuns in vale, Inghesuit între 
două albii de zăpadă udă, pârâul își con- 
topea sbucinenul cu cel ul  viscolului. 
Puntea fusese Muală de ape și ne-am 
privit atunci toți îrei. și ne-am înţeles 
toi? trei din privire, Eram atâl de sfârșiți 
incât ne ispite gândul să ue îutineiem 
acolo, jes pe zăpadă. Eu însă știam ci 
hucrul acesia e moartea, si nu mam sfiit 
să le-o spun. Feţele lor sau făcut. albe 
Au cătat spre pârâu, cumpininedu-se în 
Vătaia viscolului. 

Prieienul meu incercă chiar să puseu 
scă deasupra zăpezii străvezii, dar căzu 
în vâltoace pline cu apă şi vesimintele i 
se lipiră de trup până la subsuori, Taă- 
rându-se în Pumni, — ne ajunse. Avea o 
Incire ciudată în ochi şi nam mai înţe- 
les nici un cuvânt din cele câte le-a ros- 
tii. Aceasta, de Dhunăscamă, pentrucă îi 
clănţăniau dinții. 

Imerurile sau petrecuț apoi întocmai 
după cum le cugetusem cu, când am 
păşit în cuprinsul întinderii albe, Și nu 
mă sfiese să le mărturisesc desgolite de 
podoabe şi munstrări mincinoase de cu- 
get, , 

In jurul nosiru se învălmăşeau ţepi de 
omăt, și noi simţeam că aceia era moar- 
tea. Credeţi că mi-era teamă? Trupul 
men se încorda în apropierea morții, dar 
mintea și snfletul mon se pierduseră. Așa 
n nu mai aveam nici suflet nici minte, 
Fram o piatră, sau o fiară de pădure, 
sau un portocal neînfloriit, — şi mă mân- 
dream de Iuerel acesta. Mintea şi sufle- 
tu nu mi-au fotosit a nimic si vu le-ai 
sruneat. Trupul men clocoiea de viaţă, și 
viata îmi cra doaşuns, Man bucurat sisn- 
jindu-mă viață și am urât cu ură cejice 
simțeam ett-mi advee moartea. 

Eva lăerăma şi cătă dureros la priete- 
nul meu. Dar înjelegem că schimbări ne- 
îndurate se petrec și în sufletul ei. Din 
pricina obosrlii nn mai puteam tremura, 
și din pricina fvicei nu ne mai puteam 
infricosa. Trama de întinderea aceia al- 
bă o teamă sticloasă și oarbă. Si am 
simțit cum ne luptăm cu noi înşine ca 
să nu ne orlihnim pe zăradă și atunci am 
rostit iar cele patru cuvinte: 

— Lucrul acesta e moartea. 

Dar nu mai credearn în ele. 

Ce sa petrecut apoi în mine, —- nu 
mai mi-aduc uminte. Aveam grumazul în- 
cordat ca o fiară şi am pornit piept în 
piept cu viseolul, înapni ne creastă. Cu- 
noșteum acolo sus, o temelie de piatră. 
zerunturoasă în care dormea, în vreme 
da vară paznicul funicnlarului. Şi arm 
simțit că loeninţa ferecată a paznicului 
e viaţa. M'am desbărat de trupul Evei 
care atârna gren și am lăsat-o să se lup 
e singură cu viscolul ce răscolea omă- 
tul. Imi pare cam auzit un gemăt, dar 
poate mă înşel. Poate n'a fost decât vân. 
tuț, 

Nin înțelegeam nimic și viața din mine 
se bucura de aceasta. Pășcam cu greu şi 
chiar crezui o vreme că sunt lipsit cn 
teiul de picioare, atât de înghețate îmi 
crau. Veni apoi rândul mâinilor. Le a- 
fundam în zăpadă si zâmbeam pentrucă 
mi se părea că nu le afund. Auzcam nu- 
mai viscolul, gi prin viscol răsuflarea 


DRIVENSURD LITERAR 


Evei. Se ţinea cu greu pe urmele mele şi 
poate se gândea. Se gândea la mărturisi. 
rea ce i-o făcusem cu două zile mai îna- 
inte : că mi-e dragă. Că făptura ei e mân- 
giierea ochilor mei şi Viaţa ei mai pre- 
țioasă ca viaţa mea... „Dar puţin îmi 
pasă ce gândeşte Eva acum !* — simțeam 
en că-mi zice sufletul. 

Prietenul meu nu se auzea prin viscol 
şi cu nu întorceam capul să-l văd. Mă a- 
propiam de căscioara paznicului şi sim- 
team cum îmi bate inima. Acum mă gân- 
desc că putea sii mă înconiure lupii dar 
utunci nu mă gândeam. Acum gândesc 
că oboseala mă putea ţintui departe de 
căscioară, dar atunci nu gândeam nimic. 
Nu mai suflam şi închisesem ochii ca să 
nu-i mai văd depărtarea, Când mă afun- 
dai pentru cea din urmă oură în troianul 
din faţa uşei, star fi spus că îngenunchia- 
semn, O sfârşealii fără margini mă îndem- 
na să rămâu acolo. în omăt. Dar cineva 
din mine ma ridicat dureros. Am bătut 
cu pumnul în scândura usei: parcă n'aşi 
fi stiut că locuința paznicului e pustie. O 
răscolire de viscol îmi aduse un geamat 
"urinat, care mă înfioră, Rămăsei o clipă 
«u sângele înfepcenit, neînțelegând că 
prietenul! mă strigu cu răsuflarea ultime 
lor puteri. Îl auzii prelung, întretăiat, is- 
tovit. cum mă cheamă, și auzii în urmă 
țipătul de pasere rănilă al [vei. Si a- 
tunci repezii cu o spaimă neghioahă to- 
porişca în scândura usei. Un gâlgâit le 
viață sirmieam cum mi se urcă năvalnic 
spre gâilej. Loveam scurt, tăcut cutre- 
marat de simțul acela sticlos al morți, 
pe care îl ghiceam în elasnl adus de vis- 
col. Scândurile au sărit sfărâmate, lămu- 
rind a doua usă legată cu sârmă. Smut- 
sei cu un geamăt sârma şi mă azvârtii 
înăuntru, Nu mi-e rnşine sii spui că tre- 
miram ca o fiară înspăimântată şi că mă 
rezeimaui multă vreme în ușă. Apoi putin 
câte puțin, îmi căpătain cumpătul, Mă 
uşurai de sac şi de pelerină și mă trudii 
să aprid focul în sobă. Când izbutţii, am 
zâmbhit şi am vorbii singur. 

Târziu, auzii pasi grei. si se deschise 
nsa. Nu ridicai canul, dar simţii că intră 
Eva. Sângele îmi lnvea crunt obrajii dar 
puiin îmi păsa atunci de obrajii mei. 

An trecut clipe grele ca omătul unei 
icrnie întregi. En nn ridicai capul, De ce 
să-l ridic ? Parcă nu simţeam că Eva stă 
acalo. lângă nşă, şi că privirea ei mă 
mustră ? Mustrarea femeiei căreia tu în- 
su-ți i-ai mărturisit că o îndrăgeşti. Curn 
am simțit atunci că o urăse pe Eva !... Aşi 
fi biciuit-o pe obraji, şi i-aşi fi smuls cu 
colții privirea aceia care mă ardea pe 
crestet. Dar. vezi, nu sa întâmplat aşa, 
Ci am auzit-o cum se aprnpie de mine 
şi chin mă roagă. Cc mă ruga ? ce mă ru- 
ga ? Domnu? ar putea ști, pentrucă mie 
imi erau duse gândurile aiurea. Şi eu 
nici nn n priveam, căci achii îi aveam 
înțepeniţi în (acăra stinplherită. între 
Jemnele ude. Si atunci am auzit... Credeţi 
că mi-a fost teamă? Fu nu ştiu. 

Fva a înţeles târzin că Inpii annt fn 
vale : a ținat, a îngenunehiat. a plâns. Nu 
credeam că ar mui îi putut desfăsura 
atâtea forte, si am înmărmnrii ascultân- 
d-o. Nu mi-aşi Îi închipuit că îşi mai îu- 
bea atâta fratele, după o zi de viscni. Era 
prictonul si ea îi era soră. Şi simţeam 
dencola. din căscinara paznicului. cum 
jos în vale cineva e anroane de moarte. 
Şi ascultam înfiorat viscolul ca să-i prind 
vre-un geamăt. Dar n'auzcam nimic. de- 
câi acelaș huei înfundat al Inpilor. Si a- 
innci i-am spus Evei să se ducă ca să-şi 
cante fratele, îar eu m'am prefăcut ne- 
putincios şi bolnav. 

Da m'am prefăcut: nu mi-e ruşine să 
scrin aceasta. pentrucă aceasta a fost 
viața. Dar parcă eu nu ştiu acum că Eva 
a înțeles toi. tat ?... 

Nu mă aşteptam însă la cele ce sas 


petreeut în armă. Eva a eșii odată ca o 
zvăcnitură a viscolului, şi am auzit câtva 
timp paşi grei pe omăt. Apoi, — nimie. 
Rimăsei înfrigurat lângă sobă, şi sim- 
jeam tum îmi furnică sângele în picioa- 
rele cari începeau să se desgheţe. Am 
ascultat o vreme, apoi am obosit şi am 
vrut să înţepenesc temeinic uşa. Am să- 
rit însă înspăimântat înapoi , intrase Eva 
ca o furtună, N'a vorhit nimic ci sta ali- 
pit de mine. Simţecam cum tremură îru- 
pul îngheţat şi mâinile cum îmi încleştau 
bratul. A stat aşa multă vreme, şi huetul 
haitei se apropia de căscioură. Eva îmi 
ajuia apoi să înzdrăvenesc uşa, şi se a- 
propie de sobă. 

Tremura mereu. 

Cât am stat asa ? O ştie poate Dom- 
nul. Mi-amintesc, însă, cum, spre noapte, 
n'am mai auzit fiarele şi cum vorbii Evci 
să se păzească de îngheţ. Cuminte Eva 
mă ascultă şi începu să-şi frece unul câte 
unul picioarele. l-am căutat privirea, dar 
cu nu privea nimic. 

În mine creşteau  clocotind pitterile. 
Simțeam că eu sunt stăpânul în căscioa- 
ra' paznicului, şi că Eva e roaba mea. Şi 
vândul puterii mă înfioră si eu mă gân- 
deam din ce în ce mai puţin la haita de 
jupi şi la acela care, poate, murise în 
vale, Am căutat în sac și am scos lumâ- 
narca, Simţeam că are să se petreacă 
ceru neașteniut, şi deaceia o aprinsei în- 
fiorându-mă. 

Eva adormise cu capul pe brațe cu ge- 
nuchii goi. Am privit-o mult mult. Vis- 
colul se înteţea, şi auzeam lămurit omătul 
troienindu-se în uşă. Atunci simţii cum 
năprznic poftese trupn! Evei... 


MIRCEA ELIADE 





Pe rază 


de stea argintată, irimis-ai în umbrele 
serii, tot focul dorului tainic, spre pra- 
gul casei din vale, 


Şi eu fericit l-am ascuns în cădelniţa 
dragostei sfinte... 


Tămâia inimii mele sa aprins în că- 
delnița scumpă, şi fumul cu arome di- 
vine mi-a atins ființa cernită, cum rugă- 
ciunea smerită sărută sfioasă vestmân: 
tul dumnezeirii.. 

De nu-ți trimiteai tu, Stăpână a inimii 
mele bolnave, în taină de-amurguri scân. 
teia păgânelor doruri de seară, pe raza 
de stea argintată, tămâia dornicei inimi 
nu-mi parfuma haina ființei ca' arome 
din raiuri perdute și noaptea dormea li- 
miştită în cădelnița dragostei mute... 


Şi simt cum chinul se stinge în fumul 
tămâiei aprinse şi vrejal nădejdii înflo- 
reşte şi lin se leagănă 'n suflet, iar ini- 
ma-mi saltă şi cântă, știind că nu pără- 
sită muri-va în pustiul surghiunului 
duşman... 

lar nourul ce întunecă zarea, atins de 
dragostea-ți caldă va arde ca o făclie, 
luminându-mi drumul ce duce spre prispa 
ta arsă de doruri, ființă din raiu... 


2. SANDU 


CLAUDE MONET: DEJUNUL 


ARDEALUL ȘI PROBLEMELE CULTURALE 


Un document al vremurilor 


Am anunţat în numărul trecut, că von 
publica azi articolul apărut în ultimul 
număr al ziarului „Tribuna“, prin care 
se anunţa încetarea apariţiei. Acest ar- 
ticol e un puternic glas de durere şi de 
revoltă pornit diu sufletul întregului 
neam românesc ca un protest împotri- 
va impilăre: maghiare de mai bine de 
o mie de ani. 

lată, în transcriere exactă, acel docu- 
ment al vremurilor de restrișie, prin 
care a trecut neamul românesc: 


„Montesquieu, marele cugetător politie 
al veacului al XVIII-lea. constata că nu 
există o  tiranie mai  revoltătoare ca 
tirania săvârşită la umbra legilor. A fost 
dut guvernelor masliare ale erei dua- 
liste să confirme odată mai mult, să 
probeze cu vârf si îndesat temeinicia de 
granit a tristului adevăr, care profeția 
ishucnirea teribilei revoluţiei franceze. 

„Tirania la umbra legilor“,  aceasia-i 
atitudinea, ne care actuulii bărbaţi de 
stat de la Budapesta o păstrează de zece 
ani faţă cu mişcarea legală a naţionali- 
tăţilor din țara noastră. Aceasta-i atitu- 
dinea lor faţă cu noi, Românii. îndeoseli 
şi în prima linie cu „Tribuna“, organul 
partidului naţional român. 

Na existat. și nu există pazetă în Uu- 
garia, care să fi suferit atât de mult pe 
urma tiraniei săvârşite la umbra legilor 
ca ziarul nostru. n'a existat şi nu există 
gazelă, a cărei istorie să înregistreze a- 
lâtea procese de presă, atâţia reductori 
aruncaţi în puşcării ori ulungaţi peste 
graniţă, atâtea zeci de wii de fioriui plă- 
tite, drept amenzi, la mâna judecători- 
lor,  constrânşi să se plece osindelor 
dictate de Curțile cu juraţi. 

De la 1854, când o seamă de Pomâni 
de bine, au întemeiat „Tribuna“ şi până 
în zilele noastre, când fruntașii purtidu- 
lui se găsesc grupaţi îu jurul ci, ochii 
bănuitori «ui procurorilor nu ne-au pier- 
dui o singură clipă, iar tribunalele, 
— chemate să condamne pe hoţul de 


păgubaş, — au încercat în fiecare no- 
ment să provoace picrzarea noastră, 
la 3 Februarie 1984, nu se împli- 
nise nici anul fondărei „Tribunei”, 
si Întâiul ci proces se desbătu în 
faţa Curţii cu  juraţi din Sibiu. Ver- 
detul de achitare unanini al mem= 
brilor Curţei cari nu indrăzhiră a călca 
în picioare dreapta judecată. înverşu- 
nă atât de mult pe cei ce uizeau pri- 
gonirile fără de sfârşit. cari nrmară cu- 
rând după aceia. în cât un ordin arbi. 
tar al guvernului desființă Curtea ru 
juvați din Sibiu şi ue dete pentru tot- 
deauna pe mâna cetățenilor maghiari de 
la Cluj, cunoscuţi peuirn sovinismul lor 
făvă măsură şi pentru pornirea lor pă- 
timase împoteiva oricărei eSpiraţii na- 
ționaliste a neamului românesc, 

Povoiul proceselor de presă porni apoi 
cu furie. fără să se mat oprească vre- 
odată. Anul 1558 ne auiise două procese, 
cari se terminară cu grele osânde la puş- 
cărie şi cu umende băneşti, Un neu pro- 
ces, cu ucelaş sfârşit. urmă la 95 Aprilie 
1588; anul 1589 ne mai hărizi unul, ir 
anul 1890 două. a căror victimă — preo- 
tul loan Macoveiu. = își jertii chiar via- 
fu. murind la seurtă vreme dnpă ieşirea 
lui din puşcărie, unde-si primejduise să- 
nătatea, ă 

Intr'aceca, mişcarea noastră naţională, 
iu lee de a se potoli, luu pe zi co merge 
un avânt tot mai puternic. Începură mit- 
reje conferinie ale partidului si actele 
politice neperitoare ale  deputătiei la 
Viena. ule  agitaţivi în străinătate ale 
proăselor monstre în chestiunea „Re 
plicei* şi a „Memorandului“. „Tribuna”, 
care devenise aciun organul comitetului 
nițional şi purtătoarea cei ii noobo- 
sită a Înptei lui prin presă trebuia în 
gennncbiată cu orice preț, 

Dela 1893 încoace procesele sporiră în 
chip nemaipomenit. Tu zece uni dela 
1895 —1002 organul nostru singur a fost 
asândit în optsprezece procese mari ? ȘI 
când văzu guvernul că nu capitulim nici 





CLAUDE MONET: LA GRENOUILIULRE 


UNIFERSUL LITERAR 


acum, în anu) 1905 nărui asupra noastră 
un potop de procese, care pare a voi să 
ne surprindă în fiecare zi cu actele de 
ucuzaţiec ale procurorilor... Trei procese 


ni sau judecat până acum, alte trei pro- 


cese ni sau făcut în zilele din urmă; 
stie bunul D-zeu câte ni-se mai uvzesc 
de aici înainte, 

Un lucru este în afară de orice îndu- 
sală. Guvernul ne-a jurat perzarea. A 
spusto chiar procurorul, la Cluj. în pro- 
cesul cu faimoasa osândă de aproape ut 
an şi jumătate pușcărie şi de unspru- 
zece mii coroane-—cauţiunea ziarului l— 
amendă. O spun procesele din urmă, 
cari privesc trei numere consecutive ale 
„Tribunei“ — adică un proces pe fiecare 
zi, cecace ar face vre-o 500 procese pean! 

Unde am ajuns? Am ajuns acolo. că 
toți vedactorii şi colaboratorii noştri 
sunt dați în judecată: unii zac în pus- 
cării, alţii se pregălese să-i urmeze. Am 
ajuns acolo. că toate cațitatele noastre 
sunt sleiie si cauţiunea juraululai confis- 
cată. Cu ziua de azi „Tribuna“ nu mai 
poate apărea... 

Aşa dur guvernul şi organele lui sar 
putea bucura : ar putea crede că şi-uu 
ajuns scopul. Noi îns bine stim că za- 
daruică este bucuria lor şi că scobal nu 
şi-l vor vedea ajuns în vecii vecilor, 

YVruntaşii uoştri grupaţi în jurul „Trio 
bunei“ şi marele public românesc își cu- 
nose datoria. Dacă organul nostru a că- 
zul sub loviturile teroarei. un altul îi 
va lua locul în curând şi lupta noastră 
va porni cu o putere. cu o credință în 
viitor şi cu un entuziasm cu atât mai 
cuceritor ! 

Astăzi însă. câud înima noasiră plân- 
ge, tar sufletul nosiru înalță aceeuice able 
pretestare împotriva srăimasitor Dum- 
nezenlni vieru al dreptății: astăzi, când 
publicăm  uumarul nostru din urmă şi 
când ne luănu cu durere udâncă rămas 
bun dela toţi cititorii, astăzi ne împli- 
viu o datorie sfântă. declurâuul cu fim. 
bă de moarte în fata țării si a tuinror 
prietenilor sinceri ai monarhiei noastre 
şi ai dinastiei : 

1. că adevărul poligoţiei acestui stat, 
ideea autonomistă si tradiționala ali- 
pire căive tron. principiile politicei fuu- 
damentale reprezentate de ziarul nostru, 
mut fost pentru lupia noastră de 20 de 
ani totdeauna stelele conducătoare, 

2, că aceste principii loiale an fost 
cauza cca adevărată a suprimării orga 
nului nostru de către guvernul înscenă- 
tor at prigoanci de tervare 3 

5. că nn vom renunta nictordată să pro- 
climăn bărbăteşte aceleaşi principii în 
viitor — convinşi că ele servese deop- 
trivă şi binele neamului nostru şi înte- 
rescle patriei noastre romune și ale mu. 
narhici întregi. Antonomişti naționali și 
dinasti sinceri : lată confesiunea poli 
licei noastre din trecut si din viilor. În 
acest semn am Iuptat noi, în vb vor lup 


ta în curând urmaşii uoştri ! 


Sibiu. în 28 Aprilie 1905, 


Redieţiunea „TRIBUNEI” 


Paporvl român s'a ținut de făgăduinta 
făcută în acest articol. prin care se în- 
cheia o epocă de lupte glorioase pentru 
«fânta dreptate omecuncască, luptând mai 
departe pentru izbânda definitivă. „Tri- 
buna“ n'a mai reinviai. dar lozinca dată 
prin ca cii pentru toți românii soarele 
răsare la Bucuresti a rămus o stea. cou- 
ducătoare până la sfârsitul luptelor po- 
litice, care sau terminat cu .prăhusirea 
fostei monarhii austro-ungare, 


ION BAILA 


UNIVERSUL, LITERAR 





iiluard VEL ilusivu  suveraa 


primeu 
uucori pe nepoţii săi la masă la el. La 


uta din aceste reuniuni intime, unul 
din copii se arătă a fi fourte vesel, ne- 
sucotiul asilel întregul protocol sever. 

Bunicule, bunicule... sirigă cel, 

b'duari VL se uită mirat la el. 

Ar trebui să stii, zise ul cu un glas 
sever ci un copi) bine crescut mu vat- 
besge he tnasă decăt atunce Ccănml e între- 
bat. 

La auzul acestei dejane, micul priaţ 
plecă cupul în jos si nu anii deschise gura 
pân la sfărșitul mesei. Li deseet, buni- 
cul îmbufnat, îi se adresă cu biandeţe: 

— Acum poţi spune, ce-ţi părea atât de 
interesant acineuuri, 

„Ah! oftă vupilul. acum e prea târ- 
zin ! Ai Mâncat-o, 

„= Am mâncat, ce? 

-- Da! Musca! Fu căzuse în farfuria 
dumitale. Voiam să ţi-o spun, dar mi-ai 
zis că un copil bine crescut nu vorbeşte 
neintrebat, Atunci am tăcut şi ai înghui- 
ții-o împreună cu salata. 

. 

Lordul Leverhuhne făcea odată parte 
dintirnn juriu de pictură, A doua zi duţiă 
disiribuirea recompeuselor veni la el un 
băiat sărac si începu Să se vaicte, 

= Opera mea era cu alevărat 
reuţă, Şi ca na obținut măcar 0 
ținne. De ce? i 

— Inţelege, îi zise lordul feverhuhne 
cu blâncdeţe şi cu cutecare jenă, ai ex- 
pus un peşte straniu anorniul, pe care 
lai botezat cu numele de rechin. Se ve- 
de că nai văzut nici odată rechini ? 

Atunci celălalt îi răspunse cu amără- 
ciune : 

— Tabloul aceluia care a obţinut pre- 
miul întâiu reprezenta îngeri. A văzut 
cl vure cândva îngeri ? 

+ 

Voltaire primea foarte bine pe cei cari 
veneau să-l vadă în castelul său dela 
Verneoy. Un nou sosit, încântat de pri- 
mirea ce i se făcuse, îsi arătă intenţia 
de a rămâne 6 săptămâni în această lo- 
cuință, pe care o găsea admirabilă, 

„Dragă domnule. îi zise Voltaire râ- 
zând, văd bine că d-lia nu vrei să se- 
meni cu Don Quichottai. 

„Cum asa 9, întrebă oaspetele mirat. 

„Don Quichoite lua hanurile drept 
castele ; dar d-ia iei castelele drept ha- 
nuri“. 


mi- 
meu- 





* 


Augustine hohuan, celebra societară a 
comediei franceze. care a fost una dir. 
femeile cele mai fermecătoare, din timpul 
ei, nu-şi ascundea vâvsta. Fa o mărtutri- 
sia la orice prilej. 

Una din prietenele ei din copilărie în- 
să, artistă ca şi ca, avea obiceiul stupid 
de a ciiuta să se întinerească cu toatecă 
toată lumea cunoşiecu data naşterei sale. 

Odată pe când amândouă se aflau la 
nişte prietene şi ca căuta să scadă şapte 
sau opt ani din vârsia sa, Augustine Ro- 
han zise: 

— Cum se poate, draga mea, mi se pare 
că cram de aceiaș. vârstă... pe vremuri ? 

Și cum cealalță protesta, Rohan maia- 
daose pe un ton foarte serios: 

— La urma urmei, se prea poate, ca en 
să fi îmbătrânit cu şcapte sau opt ani... 
de atunci... 


RUD. A. KNAPP. 


Cronica muzicală 


Al cincilea și al şaselea simfonic popular (dirijori : Mibai) Jora şi Alred Alec. 
sandrescu). Recitalurile pianistului Sauer, Concert de Harpă dat de Margareta Gri. 
gorescu— Mihailescu. Concertul tenorului Octav Cristescu, 


Și încă av [i trebuit să mui udăogăm la 
acest titlu concertul simfonic extruordi- 
uar dirijat de Hermann Scherehen, con- 
certul dai de d-rele Anghel, reprezenta 
țiilu extraordinare ale „Operei Române” 
cu Raiceii şi, —— mai cxtracrdinare — cu 
jowila Fuentes (ruulueză, japonizală de 
reclamă, pentru rolul geishei Butterily), 
apoi audițiile „Caselor Naţionale”, şi ale 
„ăteneeior poputaze*, pentru a ac putea 
di scami de avântul înfățișat de misca- 
rea niuzicală în timpul diu urină, Nuiuaj 
enumerarea = incompletă desigur — îu- 
cercală uci, poute explica, în parie cel 
Lui, acei uşoară rezervă de care presu 
zilnică sa simţit sezisată în privința Îre- 
quentării exhibiţiunilor muzicale. 

Oricurn, să nu ne ferim a constalu şi a 
insemna şi noi aci, faptul că, mai ales 
concertele simfonice, aici cele „extraor- 
dinare“, nici cele „populare: — diferența 
între ele num putut-o stabili din cunecr- 
tele de pânacum decât în priviuţa prețu- 
rilor de intrare — nu mai sunt cerce- 
tate cu asiduitatea obişnuită. Publicul nu 
se mai inghesuieşte, ba chiar vcoleşte 
simfonicele. 

ingrijorarea nu poate Îi lesne înlătu- 
vată. Liste doar sigur că un auditor edu- 
cut pentru muzica pură şt simtonică mai 
ales, se poule obține numai după înde- 
Jungată. conştientă şi sistematică pregă- 
iire, lur o mişcare de creaţiune simfoni- 
că greu se poute bănui fără sprijinirea 
arordată de interesul masci auditorului, 
Scoula de compoziţie muzicală franceză 
de astăzi îşi allă reazimul şi stimulul toc- 
mai în auditovrul conştient, educat meto- 
dic de diferitele asotiupuni şi grupări 
orchestrale fundate în Franţa după răz 
boiul dela 1870. 

Inviuuirile aduse de critică orchestrei 
„Lilarmonica“, strâmtorarea financiară 
ce-și produce efecte și în viaţa muzicală, 
prețurile de intrare prea ridicate tocmai 
pentru straturile sociale în care necesită- 
țile culturale-muzicale sunt mai vii, iată 
o allă serie de motive care. îndreptăţite 
ori ba, suut de natură totuşi a împuţina 
numărul vizitatotritor simtonicelor.  Câr 
priveşie calitatea simfonicelor, atât în 
eecace se releră la alcătuirea programe= 
lor de concerte, cât şi la execnţiune, cri- 
ticu n'a fost prea cruţătoare, 

Şi rezultatele se văd. O îmbunătăţire a 
situaţiei simtonicelor se poate constata 
fără îndoială. Compozitorii noștri fruu- 
taşi Alessandreseu, Jora şi Otescu au pre- 
luat asupră-le o parte din îndatoririle 
organizării simfonicelor și au pus la con- 
iribuţie capacitatea lor muzicală atât peun- 
tru formarea reperioriului, cât şi pentru 
conducerea concertelor cu dirijori. 

Astiel am putut lua cunoștință, şi cu 
o vie mândrie de aptitudini pedagogice 
și dirijorale incontestabile relevate de 
cei trei compozitori români, reuniți, de 
altfel, în comitet artistic de conducere a 
„Filarmonieii“. 

O neaşteptat de interesantă apariţie “le 
divigent consemnăm în persoana lui Jora. 
Deşi debutant în arta de a roti beţişorul 
șefului de orchestră, Jora înfruntă cura- 
jos stângăciile inerente incepătorului și 
apuve dintr'odată ca element conducător 
de valoare deosebită, Programul său, al- 
cătuit cu înțelegere muzicală şi pedago- 
gică, a lost executat cu o vioiciune spiri- 
tuală. cu nerv şi autoritate artistică te 
presupunea penirn necunoscător o lungă 
practică de dirigent. Amănunte de nuan- 
are,  pianissime delicate,  crescenduri 


cumpănite expresiv, linia mare arhitecto- 
nică continuu proeminent relicfată, tempi 
potriviţi, Jora poate scoate dela Orches- 
tră, fără so biciuiască, şi fără so terort- 
zeze, ci numai graţie unei convingeri de 
fEniozitale artistică insuflată muzicanţi- 
or. 

Alfred Alessandresca, conducătorul ce- 
Imi de-al şeaselea simlonic, este cel mai 
experimentat dintre dirijorii noştri. Ast- 
fel că, în arta lui nu mai este nimic în- 
tâmplător, nestudiat, neincercat și  ne- 
controlat. Gesturile sale, preferinţele 
sule de interpretare se exprimă fără şo- 
vsăire, sunt cristalizate într'o artă proprie 
de a dirija. 

lleganța gesturilor. rotunde, mlădioase, 
» liniște impunătoare, interioritate muzi- 
cală exprimată discret, cu jenă aproape, 
i.poi o conştientă lipsă de exagerare a 
contrastelor de intensităţi sonore — deşi 
au produce mai sigure efecte în vulg — 
şi o echilibrare savantă a inaterialului, 
fite din Alessandrescu un dirijor de tra- 
diție clasică, de siguranţă stilistică în 
interpretare, de prea mult calm exterior, 
dur de demnitate în ţinută, de autoritate 
şi de gust, în felul lui Strauss. 

După avariile suferite de virtuozitate 
prin ciudatele apariţiuni de tehnicieni in- 
sirumentali pe podiul Ateneului, iată că 
se înfăţişează publicului bucureştean şi 
reabilitează prestigiul virtuozităţii, ma- 
vele artist al claviaturij, Emil V. Sauer, 
II reabilitează tocmai pria împreunarea 
şi oarecum subordonarea dexierităţii ma- 
naule exprimărei unui gând muzical, Ne- 
îndoios, Sauer sudează atât de delinitiv 
tehnica în sensul muzical, în cât numai 
necesităţi raţionale de analiză a mijloa- 
celor de expresiune, relevă desăvârsirea 
tehnică, minunată, excepţională, de cure 
dispune artistul. Un ariist ce aparţine 
mai mult trecutului pianistic şi al vre- 
nurilor de atmosferă socială, de graţie şi 
gulanterie ale Vienei de odinioară, 

Un frumos succes a obținut concertul 
de harpă ald-nei Margareta Grigoreseu— 
Mihailescu. Muzicală. stărnitoare în rela- 
vea stilistică a preselor, cu o tehnică ad- 
mirabil cizelată, d-na Mihailescu a pro- 
curat numeroşilor auditori ai concertuluj 
său, irainice plăceri artistice, împărtășite 
cu dărnicie şi cuviinţă delicioasă, 

In lipsurile de tenori, simţite pe toate 
scenele de operă, iată că ne vine ştirea 
concertului dat de tenorul Oetav Cristes- 
cu. Programul său de concert nu lasă în- 
doială asupra pronunţatei înclinări spre 


"scenă, către care tânărul nostru artist se 


simte atras. Ba să nu ezităm a o spune, 
am avut impresia că Octav Cristescu, care 
face parte deja din ansamblul operei bu- 
cureştene, este maj la largul său la ram- 
pa scenei, de cât în sala de concert. Fra- 
zare corectă, înțelegere temeinică, grije 
pentru nuanțare, bună emisiune şi isbu- 
tite stilizări aflăm din belşug la tenorul 
nostru. Notele acute sunt cam timid emi- 
se, deşi o școală mai atentă le poate da v 
desinvoltură, care alături de celelalte po- 
sibilități vocale ale lui Octav Cristescu, 
să facă dintrnsul un element de valoare 
al scenei lirice. 


GEORGE DIACU 


————_—_————— ———_—— 








+ CLAUDE MONET, — GRAFICA RO- 
MANEASCA, — SCHWEIIZER CUM- 
PANĂ, — JIQUIDI. 


Viguros şi harnic până aproape de cli- 
pa uicuă, Ulăuut imuuct iuvuit, bitul 
107, Uupă O supă Hupruzuica ue puimă- 
tase ue secol, tuspoirvu unei luma au 
tregi, umvăcsita pita Li Creutisu ue cou- 
CEpyiă Unui BcuutiuiSI Ucgenutul şi a 
ubus rowăntisi Cazul În atguuuri Dilu- 
Duvuse. i 

turu a fi fost — (după cum greşii se 
aturusu) — muVenlaurul”  iipLUsUilise 
Muiui, Liuuue Muuct, Luzesitai cu uu Ur 
But VAZUUL UE O pitaueisit Wait uurt, i 1 
Dutii, piuiict 0  petocitituja  utcuusutiită 
ŞI O [RuăiUu€ VEguic iicuzu, Să Piuate iile 
DICA tip lEiOuidanuilui la 0 treupiă ue 
PutitCpauue Cure Sutucgie, Chiar astă-zi, 
Căuu Iu pLESUVUIMINUL E CODE, duuul= 
Tăţaa CUUr luăl Vagutoji prupuguuuaşti 
al CaăSiciii Mu ŞI Cvuizet Ci Visauaul, 

Fuuuca văstuliul uttsia, cure su sua 
dăunuzi 1 vărsu UE Upiatti şi gtust ve 
aul, ga CICLUL Viaţă DU Lb Cercetări 
tcurtute, Id CAptrituțE UE 1ăDortăsur, ip 
Poze i€voiuțunare, său iu Specusaţiuni 
Bbobruzuie la bursa artisiică—ul în mun 
Că Siuceiă, Ucziuicresătă, upiigă peutru 
cucepirea unul adevar, cure se alla viu 
în chiar reuua ărustului, 

Coueiwptasotul atmosierti și interpre- 
tul ea ces măi dtic, Uiaude Muuet tusa in 
memă-i o Operă urluşa, cure, cel puţius 
diu puuct ue vedere al meserici piceuri- 
cegi, — va însemua ori căud un ducu- 
meut de mare vaivare, deoarece arta lui 
Mouei, care nu-i uecât cuiuteseuțarea 
mul.or încercări aneerioare, ce se put 
cobori pâna la micu peisugişti ui ilolaue 
dei ve ouinioară — a luminat, purilicat 
şi subtilizat paleta contempurauă, stubi- 
Und noi probleme şi deschizâud ueagitp- 
tate şi vaste perspective chromatice vi- 
itoare. 


* 

Sub auspiciile Fundaţiei Prințului Ca- 
rol și cu iugrijirea d-lui Giseck cuusilier 
ariistic al wiuisterului artelor şi cruni- 
carul plustie al revistei „Gâudireu'—sa 
iuaugurut a 5 Dec. în sala „Grigurescu“ 
din strada Paris 20 prima expoziţie co- 
lectivă a maeşirilor gravurii româneşti, 
îucepând cu Aman pâuă la cei allători 
în viaţă 


Prossa de mare tiraj — pentru pricini 
pe cari nu ui le putem explica —a păs- 
trai şi păstreagă încă o condamuubilă 
tăcere asupra acestui, poate cel mui in- 
ieresant eveniment plastic al anului în 
curs, 

Fireşte, nu acuzăm pe nimeni, fiindcă 
tăcerea apate îusteimua, câte odată, ig- 
uoranţă = şi iguorauța e sfânta. 

Gravura in genere, este o artă delica- 
tă şi discretă, peniru înţelegerea şi gus- 
tarea căreia se cere o deosebită educa- 
ție a ochiului, o caldă simpatie faţă de 
armoniile umile ale umbrei şi luwmiuei, 
o păasiuue deosebită peuiru linie iu tut 
ce aceasta poate exprima, neprefăcut şi 
avântat, cu graţie, cu gruvitaie, cu vio= 
lenţă ori cu alintare, atâtea simple sen- 
Ziţui, aiătea felurite sentimente, atâtea 
închiegări toriwale, surpriuzătoarea, prin 
diversitatea, prin adâucimeu, prin su 
pleţa şi prin ruliuamentul lor stilistic, 

Gravura este arta şuuptelor intime, a 
confesiunilor delicute, a gândurilor ne- 
pribănite, a simloniilor noastre mintale 
curi cer o exprimure vizibilă,  culigra- 
fiată cu stăruiuţă, cu atențiune, cu evia- 
vioasă reculegere. 

k. arta uubiiului singuratic, înamorat 
de armoniile cări nasc din umbra tă 
cerii, 

Deaceia, poate, democraţia o despre- 
juieşte şi-i preleră aspra vulgaritate a 
clişeului ziucogralic. 

Li 


Din numeroasele expoziţii personale, 
cari au invudat piața Cupitalei în ulti- 
mul timp, puţine uumai Sun desprins 
din banalitatea comerţului curenti şi au 
izbutit să oprească atenţiunea cercetă- 
torului dornic, nu ălăta de noutate, de 
extruvaganță, ori de artă ireproşabilă, 
cât, ina: alecs, de o anumită gatislacţie 
pe care i-o dă ccnstaiarea unui eiurt 
sincer, la artist, şi tendiuja acestuiu că- 
tre uecuutenită perfecţionure, 

În aceustă categurie sutră, evident, ex- 
poziţia d-lu Schweitzer-Cumpănă şi a- 
ceia a tânărulu Jiquidi. 

IL urmărim pe d. Schweitzer de mulţi 
ani, la olaltă cu simpatie şi cu grijă, 

Arta d-sale, cure e aceia a uuui vigu- 
ros temperumeul, — (cuveuce se eviuvu- 
ţia priutrun abuz de lugă pensuiară, 
pănă ucuni) — prinde să se domuleuscă, 
să se disciplineze şi să so iudrepte, pure- 
ni-se, către sinteză, 

Culoarea d-lui Schweitzer, — uneori 
greoaie, in trecut, prin abuzul de ae- 
gruri brute, de chrouuri vulgure şi de 
slbastruri metalice, iipaite de resonunță 
interiuară, — se [ese astăzi în megieşii, 
mai puţiu violente, mai melodioase, mai 
pătruusă, orgănic, de iumiuă. 

Deşi insă sub puterea naturii ime- 
diate, d. Schweitzer Cumpănă arată as- 





Claude Mone!: Țârmul dela Sainte-Adtesse..: 


mei n ea - . -_ 


UNIVERSUL LITERAH 


tăzi tendirța de a dezerta din lagărul 
prea strâmpt al unui realism, cure, în 
ciuda motivului, apărea, câteodată, von: 
vențional diu pricina artiliciului tebuie 
— spre o simpliticure miniulă, fireşte 
văzimată credincios pe senzaţia vizuală, 
prilejuită de reulitate scrutută pictural. 

Dacă d. Schweitzer Gumpănă se vu de. 
barasă şi de viciul penelelor gigantice 
-— (viciu introdus, susţiuut şi transmis 
elevilur cu ferocitate didactică, de că- 
ire şeful pompiorismului românesc, d. 
Mirea) — nudujduun să putem vedea în 
cutăud la pictorul aces, aşu de tânăr 
şi aşa de lrumos înzestrat, realizări de 
& Superioară şi ueciătiuută calita, 

Pentru aceasta e necesară insă aban- 
donarea suscepribilităţilor măruute, cari 
alungă culuul, reculegerea şi concentra 
rea, iproape imypersonulă, ce  usigură 
succesul unei activități autistice se- 
rivase. 

* * . 

Deşi, încă, insuficieni pregătit în ccea 
ce priveşte meşteşugul desemnului —d, 
Jqu.di se relevă ca un humorist cu ver: 
vă naturală şi surprinzătoare viziune lo- 
cală. 

Dacă d, Jiquidi va stărui să observe 
neodihuit pe individul din mediul sucial 
in cure deocamdată, trăieşte — şi va fi 
neobosit în a-şi uota, pentru simpla plă- 
cere de a uota, utitudiuiie, gesturile, 
schimele, ticurile, individuale, — pentru 
a trece, apui lu studiul situaţiilor s0- 
ciale, a căror transcriere cert, în prea- 
labil, o concepţie bine cristalizată, şi oa- 
recum  obieciivă, asupra  cangrenelor 
noastre sociale — nu ue îndoim că vom 
alla în d-sa, peste foarte scurtă vreme, 
pe humoristul româu, aşa de mult aş: 
teptat. 

„Dintre tinerii noştri desenatori — d. 
Jiquidi pare să aibă, în sânge, cea mai 
vânjoasă vocaţiune, pentru genul ucesta, 
încă aneuniic afirmat la noi, până acum. 


N. N. TONITZA 











OS PI a 
Xa(3) "e259i: 
î309), 10)0 76 


SN 
nf Aa La 


LA NAȚIONAL 


S'a reluat admirabila piesă a lui Mo- 
lire „Bolnavul închipuit”. Rolul inter. 
pretat până acum de d. Vasile Toneanu, 
a fost atribuit excelentului artist, d. |. 
Sârbu. , 

La prima reprezentaţie, credem din 
toate punciele de vedere grăbită, s'au 
simţit vinovate lipsuri. Cea mai mare, e 
că toţi actorii din scenă par'că erau cu: 
prinşi de un fel de jenă, fiindcă unul 
dintre ei nu ştia rolul. 

Era o situaţie, care se poate numai ast- 
fel caracteriza : reprezentaţia nu era pu- 
să la punct. 

La reprezentaţia următoare, lipsa na 
sa mai simţit, D. Sârbu cu belşug de 
mijloace, cu admirabil spirit autacritie 
şi cu o pildnică cercetare de adaptarea 
molivelor de izolută originalitate, a in- 
terpretat cu mare izbâmlă un rol greu. 
Şi-a afirmat din nou valoarea însuşirilor 
sale. Îl felicităm cu entuziasm, 


LA REGINA MARIA . 


Tot reluare, 

„Tatăl“ lui  Strindberg.  Admirahilă 
piesă şi la lnălțimea-i corespunzătoare 
e interpretat rolul dificil până lu absuru, 
de d. lonel Muuulescu. 3 c 

. Fi » Li i] 


VAIVARSUL VITAL 


ECOURI 


REDACȚIONALE 
T] In decursul tunei lanuarie vom pu- 
blica o tablă de materii, pe autori şi ru- 
brici, pentru auul 1926 din „Universul 
Literar“. 


CALENDARUL ZIARULUI „UNIVER- 
SUL“ PE ANUL 1927 


Calendarul ziarului  „Universul* pe 
anul 1927 cuprinde cel mai bogat şi 
instructiv material enciclopedic. 

In această  interesanţă  publicațiune, 
cititorul vu găsi pe lângă iniormaţiuni 
folositoare şi date interesante,  nume- 
roase articole scrise de sprrialişti în di- 
ferite chestiuni ştiinţilice, descrierea di- 
feritelor jocuri :  intformaţiuni relative 
la turism, excursiuni, călătorii; medici- 
nă practică ; igienă, econumie casnică, 
astronomie, astrotizică şi date  înrugis- 
trate după ultimele cercetări şi obser- 
vațiuni. 

300 pagini. Hârtie satinată, Peste 200 
de ilustraţiuui. Preţul 40 lei. 


SCRIITORII 


(i A apărut „Antiquitas  Rediviva — 
Vremurile revin — Romanul credinţei e- 
roice de Gh. Băgulieseu, Volumul inti- 
puesște în icoana unui tribun roman tot 
idealul de credinţă, autoritate morală şi 
eroism, spre care năzueşte vremea de 
azi, 

Depozitul la autor: 
14, Bucureşii. 

(] la editura „Scrisul Homânesc” din 
Craiova. a apărut Rătăcirea lui lon Vad- 
cea (247 pug.. lei 70), roman de d. Al 
Popescu-lelega. Cunoscut prin nepre- 
juitele servicii aduse literaturii româue, 
cu traducerile din spaniolă şi portughe- 
ză. în deosebi, ca şi prin  monogrutia 
„Cervantes" publicată la „Cultura  Na- 
jională“, d. Al. Popescu-Telega, cultivă 
şi literatura originală. Vom reveni asu- 
pra acestei lucrări. 

[) Coloniile germane din Dobrogea 
(extras din „Analele Dobrogei“, au. VIL. 
1996; ed. Glasul  Hucuavinei. Cernăuţi, 
1926), se numeşte broşura (42 pag, lei 
20), pe care o tipăreşte d, loan Geor- 
gescu, prolesor lu liceul „Mircea cel Bă- 
trân“ din Constanţa. 

Lucrarea tratează despre cele trei ml- 
raţiuni germane în Dybrogea, dinainte 
de războiul crimeic până la 1801, apol 
despre aşezările lor : economică, admi- 
njstrativă şi culturală, 

D Biblioieca popurală a „Asociaţiu- 
nii* publică în No. 142, Decembrie 1936, 
o colete de articole ale d-lui generul 
C. Dragu : Fapte de împlinit pentru în- 
tărirea şi prosperitatea neamului, 


APELUL „ASTREI“ DIN SIBIU, CATRE 
PUBLICUL ROMANESC 


sir. Şerban-Vodă 


Se apropie, iarăş, zilele Crăciunului, cari ar 
trebui să fie zile de întremare suiletvască. Zi- 
iele, când duhul blândeţi, duhul compătimiri: 
sociale iați de iraţi nustri neputincioşi, pără- 
siţi, îndureraţi. ar trebui să ne tie sietnici pen- 
tru ţinuta nuasiră viileare, 

In preaima sărbârorilor acestora, vrem din 
nou să irtrebim pe cutitoruț acestor rânduri: 
cum iţi implineşti misiunea ta de um? Ce răs- 
pândeşti în jusul tău ? Ce vorbe. ce cărţi. ce 
jucării, ce simţiminte 2 Contrihui ca atrnos- 
fera din cercul tău de activitate să se curețe 
sau să se pestilențieze mai mult? Ă 

Latinul spunea : gutta cavat lapidem, — pl- 
cătura găureste piatra. Românul din zilele noa- 
stre ar trehai să paratrazezu acest dicton. de- 
carâad : vara bucă, arigât de mleă, puravasă 


dela îiința cea mai umilă Chiar, repetată, con- 
tribuie ca atmosfera apăsătoare să dispară. 

Cu toţii să cortribuim ca să se apropie cât 
nui curând pacea cea atât de mult dorită, Să 
ne simțim o falaigă a celor ce vreau bineie 
cu ţoată ardoarea. Altiel ar fi un sirmulacru în- 
chinarea în faţa altarctor, în zilele de sărbă- 
toare ale celui născut în ieslea dela Betlehem 1... 

Cu “ce-am putea contribui, mai cu seamă, în 
apropierea Crăciunului ? 

Alegând pentru copilaşii noştri sau ai cuno- 
scuților voştri cărţi intremâtoare de suflet. 

Dăruiad cărți şi celor mari. Nu cărţi imbâc- 
site de senzualism bolnav, nu cărți răspândi- 
toare de miasme sufleteşti, ci cărți, cari iţi 
dan de gândit, spre ceva excelsior, spre ceva 
Superior, cărţi pline de curăţie, cari să puri- 
fice atmosfera. 

Ne-ar plăcea să stim mulţi intelectuali ro- 
mâni, cari cumpără ia ficare zi întâi cărţi 
româneşti de scamă, ca tribut de-sine-înţeles 
faţă de cultura românească, ca sprijin adus 
scriitorilor români, cari contribuie la ridicarea 
noastră culturală. 

Picuraţi balsam în inimile otrăvite, cu lec- 
tura cărţilor alese şi atunci fapta voastră bine- 
cuvântată va îi! 

Alegeţi jucării pentru copii, jucării, cari să 
!e desvalte intelectul, dar şi inima, nu ca Să 
distrugă, ci ca să construiască: jucării, cari 
să stârnească în +i dorul de a construi poduri, 
şosele, case, palate, ca să n'aiungă, iarăş, în 
tranşeele trupeşti şi sufleteşti şi ei! 

In preajma Crăciunului striză „Astra“ cultu- 
rală conştiinţei româreşti : Raspândiţi carte ro- 
mâncască sănătoasă în mijlocul copiilor, a ti- 
neretului, a celor vârstnici! impărțiți Jucării, 
cari cuprind, ca nucleu, dragostea de construc- 
tie ! Disprețunţi cărţile şi piesele teatrale in- 
cendiare ! 

Aşa veți sărbători întradevăr Crăciunul. Alt- 
îcl ar îi o sărbătoare tragi-comică, nevrednică 
de adevărați creştini... 


CERCUL „SBURATORUL* 


CI Duminică, 12 Decombrie, în şedinţa 
săptămânală a „Shburătorului”, d-! G. 
Drăescu a citit un capito! din romanul 
său „Moş Belea”. D-na Panla Petre a 
citit o piesă originală, în 3 acte, „An- 
dreia“, -- care se va juca 11 Teatrul 
Naţional din laşi în actuala stagiune. 

D-nii E. Lovinesru şi P. Aderca au fă- 
cut, în două articole. aprecieri critice, 
relative la romanul „Concert din muzică 
de Bach", — ultima lucrare a d-nei ilor- 
tensia Papadat Bengescu. 

Au asistat d-nele T. Lovinescu, Alice 
Sturza, Hortensia Papadat Bengoeacu, 
Radian. Sarina Pas, Mia Frollo, d-rele 
B. Delavrancea, Fila Papadat, Ticu Ar- 
chip, Sanda Movilă şi d-nii Petre Sturza, 
Pompiliu Constantinescu,  G. Nichita, 
Anton Holban, D. N. “Teodorescu, Ga- 


lian, etc. 
CARŢI NOUI 
(] Editura „Cartea Românească“ a 
scos de sub tipar următoarele noutăţi 
sau reediții — asupra cărora vom re- 


veni în numerile viitoare : 


B. PETRICEICU-HAȘŞDEU : loan-Vodă 
cel cumplit (1572-—1574). Aventurile. 
Domnia. hăsboaele. Moartea. Rolul său 
în istoria universală. Ralul său în viața 
poporului român, ed. Lil. 254 pag. lei 63. 

IOAN SLAVICI: Nuvele, volumul LV 
(Baba Duna. O răzbunare, Sân'Vasii. 
Pascal, Săracul, Din altă lume, Dăscă- 
laşul. Împăcare. Om de caracter. O moş- 
tenire grea. Renaștere. O aventură ga- 
luntă, Tovărăşie nepotrivită. Ceas rău, 
Mitocanu!. La răseruci). 306 pag. 70 lei. 

P. VERGILIUS MARO: Aeneis, tza» 


- 


ducere în formele originale de George 
Coşbuc ; ed. V, 229 pag, lei 70. 

1. SIMIONESCU : Oumeni aleşi, Il Ro- 
mânii UNiculai Milescu, D. Cantemir, 
Şietan cel Mare, Mihai-Viteazul, Avram 
lancu, Gh. Şiucai, Gheorghe Lazăr, Di- 
picu Golescu, Gucorghe Asachi, L, Elia- 
de Rădulescu, M.  hogăluiceanu. | C 
Brătianu, |. Maiorescu, Spiru liaret, Y. 
Alecsandri, Î. Creangă M. tminescu, AL 
Vlahuţă, N. Grigorescu, Veniamin (os- 
tuche, Andrei Şuguna, Gr. Cobălcescu, 
P. Poni, Mihai Lupescu, B. liaşdeuj, 20 
pag., lei Su. 

A. VLAHUŢA : Dan, roman, reed., 275 
pag. lei 7. 

CU. SANDU-ALDEA: Două neamuri, 
ed, IV-a ilustrată, 296 pag, lei 8u. 

OLILIA CAZIMIR ; kiuturi de noapte, 
poezii, Lu pag., iti 40, 

DAN CIULARDIA : Răsbunarea priW- 
ahetorii, poezii, 165 pag, lei 5u. 


REVISTE 


D VIAȚA LITERARA (|. 31, 11 Decem- 
brie). 

Din convorbirea d-lui 1 .Valerian cu d. 
Jonel 'Leodoreanu acest just pasaj des- 
pre imagismul scrieritor sule ; 

Unii scriiton şi critici mi-au reproșat abuzul 
de imagin: (metalore) şi m'au îndemnat să ur- 
mez S:mplicivatea marilor predecesuri, pe care, 
evident, au numit-o; clasicism, Trebue sâ fa- 
cem o distincțiuie ; dacă un om care are numai 
o haină umblă răpănos şi altul se îmbracă tre- 
bue să-l dăm ca exemplu pe cel dintâi ? De ce 
atunci bogăția metaiorelor mele să fie un cusur? 
Peşte câţiva ani, când tumultul din mine se va 
aşeza, prin efectul vârstei şi al evoluţiei lite- 
rare, voi alunge şi eu la o îormulă de simplici- 
tate, proprie fiinţei mele, Se confundă mult as- 
tăzi Jipsa de fast stilistic cu clasicismul, Păre- 
rca mea este că din punct de vedere al inventi- 
vității stilistice în generaţia noastră se găsesc 
temperamente Superioare celor din trecuta ge- 
neraţie. Cei cari condamnă bogăţiile noastre 
să aştepte maturizarea talentului pentru a ve- 
dea dacă nu Cumva vom ajunge cel puţin la o 
egalizare cu literatura ptecedentă. 

Căci Să cu se uite că atunci când cutare re- 
acționar literar se ridică în contra literaturii de 
azi, vpune opere de maturitate ale scriitorilor 
de eri. Şi aceştia în tinerețe au fost criticabill, 
cum Suntem noi tinerii de azi, bătrânii scriitori 
de mâine. Probabil că şi noi în mâinile reacțio- 
narilor de mâine vom îi dați de mode! şi vom 


servi la stăvilirea exuberanţei talentelor vii- 
toare. 


in ce priveşte părerea mea asupra secetei li- 
terare, soca* aceasta afirmaţie ca o prostie 
goală.. Nu se poate pronunța nimeni dacă este 
secetă sau nu, 

D. P. Aderca scrie un frumos portret 
al personalității lui Gamil Petrescu. D. 
Pompiliu Constantinesca despre Concert 
din muzică de Bach. D. AL Bădăuţă des- 
pre „Viaţa teatrală“, 


O RASARITUL, anul LX, nr. 4 Decem. 
brie 1926. Al patrulea congres de educa- 
țiune morală dela Roma, de General |, 
Manolescu ; Gânduri de Crăciun de î, Gr. 
Oprişan ; larna (versuri)) Je Costin Flo. 
riță ; Balada Bradului (versuri) de Const, 
P. Niculescu ; Crăciunul lui Canciu De- 
diu de Î. Dragosiav; Psalm (versuri) de 
Const. Goran ; Pupăza şi cioara (versuri) 
de V. Militaru: Cărţile de joc de C. S,.; 
Țăranca în pictura românească de Aga: 
tha Grigorescu ; Imn vieții (versuri) de 
Nie Radu lonescu; Pagina cărţii de Al, 
Lascarov-Moldoveanu ; Ecouri, revista 
cărţilor şi revistelor bibliografie de 1, 
Gr. O. şi A.G. 


18 


i) BANATUL (LL 5-—9, 1926). 

Interesante informaţiuni despre situa- 
ţia Banatului în sec. XVIII în fragmen- 
tul tradusa din Franz Griselini: „Ge- 
schichte des Temescher Banates”. Wien. 
1780 Dăm un pasaj despre îmbrăcămin- 
tea femeilor : 


Nu mai puţin simplă este îmbrăcămintea fe- 
meilor. Peste o câmaşe care atârnă până la 
picioare, se agaţă fără nici un alt fel de haină, 
inainte şi inapoi câte o bucată de materie -- 
iână, iasonată în.diterite moduri, dur întotdeu- 
una din culorile: roşie, albastru sau galben şi 
cu o bordură largă brodată dim iţe de lână di- 
ferit colorate. Se mai poartă şi o făşie largă tot 
din diferite culori. lu afară de aceasta mai au 
un corset scurt fâră mâneci şi peste acestea în 
timpul iernii un cojoc din piei de miel sau oaie. 
Româncele stau acasă întotdeauna cu picioarele 
goale, numai dacă pleacă de acasă sau de sâr- 
bători poariă ghete (botine) din piele roşie sau 
galbenă. Atât timp cât sunt necăsătorite, umblă 
cu capul go! având părul împletit. Cele căsătu- 
rite se acoperă în unele regiuni provinciale cu o 
bucată de cârpă de pânză albă delicată, pe care 
o aşează până sub falcă ; alocuri şi cu o bucată 
de imusolină lungăreață cu dungi, care 0 bat 
aşa lel în falduri, încât seamănă cu o scufie. A- 
târ fetele mari cât şi femeile căsătorite îşi dau 
silință să ridice farmecul ior prin găteată (lux), 


0 IDEEA EUROPEANA (VIII, 194. 1 
Decembrie). D. Mircea Florian pubiică 
un întins studiu : Gultura română şi or- 
todoxia. După ce stabileşte caracterele 
culturii moderne ca şi corelaţii dintre 
cultura modernă și structura religioasă, 
catolică sau proiestantă. trece la o amă- 
nunţită descriere fenomenologică a for- 
mei. intime la cele trei bisericii creşti- 
neşti : sutolieism, protestantism şi orto- 
doxism. După ce Ansistă cu bogate date 
asupra untagonismului dintre cultura 
modernă şi ortodoxism, închee cu aceste 
cunsideraţii ca. un răspuns al ultimelor 
discuţii din ţara noastră : 


Va izbuti ortodoxia să-şi deschidă un drum 
al ei spre realitatea mudernă, sau va imita atacul 
neo-catolic împotriva întregii culturi moderne ? 
Se încearcă acum, timid, Şi într'o direcţie şi în 
alta. Dar dacă va afla drumul nou 2 Care va fi 
acel drum? Cel catolic: adaptarea ia viaţa 
colectivă ; sau cel protestant: interiorizaroa, 
crearea unei persoane productive în inima rea- 
lităţii ; sau, însfârşi:, un al treilea drum, care 


„însă va trebui să fie tot o formă a imanenţei, 


divinului în lumea de aci, a unei imanențe de- 
finitiv acceptate cu avantagiile şi desavantagiile 
ci ?.Enigmă a viitorului. 

Să schimbăm ortodoxia pentru altă formă is- 
turică a creştinismului ? Nebunie şi imoralitate! 
Bună. sau rca, aşa sau altiel, ortodoxia e a noa- 
stră ; şi prin negativismul ei față de realitate, 
te-a adus mari servicii istorice. Dar ce nu s'a 
făcut fa timp — în ipoteza că Sar îi putut face 
(speculațiile ucronice sunt zadarnice) — nu se 
mal poate desface şi reface, acum. Istoria orto- 
doxiei e o serie de ocazii pierdute, fatal, 


ARHIVELE OLTENIEI (V 
Octombrie. 

Admirabila revistă, care lucrează pen- 
tru cunoașterea istoriei şi artei Oltene, 
aduce un articol al d-lui |. Moisil despre 
Vitold Rola Piekarski, pictorul de origină 
polonă care a lucrat atât în Tg-Jiu ca 
organizator al muzeului cât și la Bucu- 
vești ca ilustrator la fostul institut de e- 
ditură Minerva”. Cunoscutele tablouri 
antialcoolice editata de Casa  şcoalelor 
sunt tot opera lui, Inginerul A. Vincenz 
scrie cu întcresanie reproduceri despre 


27, Sept.- 


bisericile Craiovei. — D. C. Fierăsca a- 
duce  contribnții documentare pentru 
starea Craiovei în 1770. Interesant Re- 


gistrul localităţilor cuprinse în harta Ol 


teniei lucrată de Friederich Sehwanz şi 
terminată în 1722, Despre Rafiet în Ol- 
tenia, o schiţă cu reprodnceri, a d-lui 
Const. karadju. 


CI CONTEMPORANUL (V. 1. Decem- 
brie), 

A ciuiiile pe care le publică d. G. Gi- 
prian despre Urmuz, scriitorul original 
şi rar, al ecărui lucrări le prepară pen- 
tru lurnina tiparului, sunt de o deuse- 
bită suvoare şi ar merita citate în înire- 
pgime, Dăm un fragrinent caracteristice 
pumiru fantazia și burlescul eroilor: 


Urmuz cumpără o găină zbârcită şi despuiatiă, 
pe care o înfipse în vârful bastonului. Găina cra 
atât de amorţită că pârea o prelungire natu- 
rală a bastonului. Mai târguirăm şi o apărătoare 
de muşte, trei covrigi cu susan şi o pornirâm 
pe strada Selari, Urmuz stătea în mijlocul tră- 
surei, cu bâţul înfipt în gră:tnăjuia de cărbuni 
şi legume. Gâina moţăia în capul bastonului, li- 
sânul să-i atârne pe gâtuil gol, trei covrigi cu su- 
san ca trei colune de mărgeau; iar cu stam pe 
scăunaşul din faţă şi inarmat cu apărătoreu, 
făceam vânt şi păzeam pasărea de muşte. Oa- 
menii se opreau în drum nedumeriţi, midineteie 
grăbite puineau de râs, iar un sergent de stradă 
işi făcu cruce şi însemnă ceva într'wm catastif. 

In fața unei prăvălioare cu pălării de damă, 
oprirăm, 


Poezii, proză şi desene publică: T. Ar- 
ghezi, 1. Vinea, Marcel] Iancu, «ic. 


GIOCONDA 


Se cunoaște noua răzmeriţă stârnilă 
în lumeu întreagă. Este faimosul tablou 
dela Luvru. Un original sau o copie? 
Cu totul altfel soroteste Francis de Mi- 
omandre in  săptămânalele sale Para- 
uoxe din „Les nouvelles littâraires“, Şi, 
ca. în atâtea rânduri, nar îi exclus să 
aibă perfectă «dreptate: a 

In joc să ne războim pentru -a sti dacă Gio- 
conda este original saw o copie, mar fi simplu 
Să ne dezirneresăm odatii pentru totdeauna de 
acest tablou răutăcios, a cărui prezentă ploioa- 
să a prilejit în literatură, ca o recoltă de ciu- 
perci după ploac, atâtea comentarii desgustu- 
toare şi otrăvite? 

Și asta pentrucă pâuza reprezintă o doamnă 
ce Surâdea, cu acel surâs special femeilor (şi 
incă al tuturora), surâs ce nu spune nimic și 
Care nelinisteşte numai pe aceia care voesc sii 
fie nelimiştiţi, Surâsul Ciocomdei! E consternat 
câte prostii s'au mai scris despre dânsul şi ade- 
seca, vai! de oameni cari de altminteri nu crau 
deloc proşti. Existi — cum se spune — 0 în- 
treagă literatură. Şi. literatura aceasta a sfârşit 
prin a încredința pe marele public, că Gioconda 
este singurul tablou din Luvru ce merită să fie 
păzit şi să dea nenorocitului de italian, de a 
cărui aventură vă aduceţi aminte, ideca că cra 


“Singurul tablou câre merita să fie furat, 


Una din nenorocirile acestui verbiaj desfrânat 
este că a redus puţin câte puţin imaginea ce 
aveam despre Da Vinci, la aceea a unui pictor 
s: a unw pictor Care n'ar fi-făcui altceva decât 
opera asta sumbră şi inshețată. Gioconda cra 
cât pe'aci să omoare pe Leonardo. Din fericire 
insă marele om are într'îmsul, de patru secole 
de când a murit, destulă vitalitate pentru a 
se dezaja din acest moloz bituminos. Şi acu: 
începe dâusui să surâdă, l-a venit şi ui rândul, 


C] A apărut nr. 6 din „Sburătorul“, pe 
Decembrie. cu articole și poezii de E. 
L.ovimescu, Ifortensia Papadat Bengescu. 
F._ Aderca, Sanda Movilă, G. Brăescu, 
G, Nichita, ion Barbu, Pompiliu Con- 
stantinescu. Anton Holban și C. Bal- 
tazar. 








UNIVERSUL LITERAR 


DIN STRAINATAŢE 


i] Noua generaţie, sportivă în maui- 
festările ei, «ste adesea acuzată de in- 
cultură, sau că preferințele ei, când se 
întâmplă să citească, se îndreaptă spre 
cunţonete. 

Ancheia întreprinsă de ziarul „LIntra- 
sigent“ a dat rezultale neaşteptate. Cel 
mai mare număr de admiratori la în- 
tranii Mugo, dar cei cari urmeuză, te o- 
prese să tragi concluzia că ar fi această 
generaţie vomanţioasă, ci numai poate 
de un ecleciism naiv. 

lată ordinea autorilor preferați: 

1. Y, Hugo, 2, France, loii, Farriere. 
5. Pierre benoit, 6. Kipling, Al. Daudet, 
Dekobra, 9. 1]. Bordeaux. 1. Maeterlinck, 
E. Rostand, Fraţii Tharaud, A, de Musset, 
Jean de la Fontaine, 15. Tristan Bernard, 
H. blraud, l.amartine, etc, 

C) Congresul internaţional de muzică, 
ce se va deschide la Viena în Martie 
17, pentru aniversarea morţii lui Beet. 
hoven, va comemora în acelaș timp şi 
centenarul său. 

Congresul şi-a asigurat concursul mai 
multor mari asociaţii muzicale din dife 
rite ţări. 

Se vor da două concerte istorice, unul 
consacrat muzicei medievale, şi altul mu- 
zicei din secolul al AVIII-lea. In «fară 
de acestea se vor da trei opere din sec. 
al XYVil-lea şi fiecare va fi aleasă dintre 
operile cele mai reprezentative ale tea- 
trului liric italian, francez şi englez. 

Serbările pentru centenarul lui Beet- 
hoven vor avea loc între 26—31 Martie, 
Statul austriac va contribui şi el la reu- 
șila acestor serbări. La Opera Mare se 
vu reprezenta „Ruinele Atenei” așa cum 
a fost reconstituită de R, Strauss şi Fi- 
delis. 

lar celebra Messa solemnă va fi cexe- 
cutată de mat multe orchestre și coruri 
reunite. 

Cl la Nissa se va consiilui în curând 


o nouă academie: „Academia mexlitera- 


neană“ ai cărei primi membri vor fi: 
Louis Bertrand, WM. Macterlinek, C, Mau- 
clair, G. Manrevert, Comez Carritlo. G. 
J.eroux, G. Avril, Pierre Devoluy, elice, 

(1 Revista „Rene de Deus Mondes“, 
şi-a ţinnt al 6-lea banchet de la înființa. 
rea ei, cu participarea celor mai mari 
scriitori francezi. Din frumoasa curânta- 
re ținută de Paul Bourget, cităm aceste 
rânduri, care „definese tradiția : ..Goethe 
a spus: „Capodopera omului e să dure- 
ze“. Ce înţelegea Cocthe când preamă- 
vea atâta durata? Aţâta tot. că ea pre- 
supune cea mai sfântă dintre colaborări, 
aceea a morţilor şi a celor vii, respectul 
moștenirei pe care au primil-o şi pe 
care o vor transmite celor cari vor veni, 
Și a sfârşit „Cea mai minunată parte a 
unei. civilizaţii se rezumă în această for- 
mulă, atât de simplă şi alât de profundă, 
inteligibilă pentru toți şi plină de sens: 
„0 rodnică activitate continuată”. 

(] Pentru cinstirea memoriei lui Cho- 
pin, conservatorul! din Varşovia u organi- 
zai un concurs printre pianiştii din lu- 
mea întreagă. 

Concursul se va ţine la 25 Tanuaric 1927, 
sub patronajul presideniului repnblicei 
poloneze. Primul premiu. dăruit de prezi- 
ent, este de 5000 zloți, al doilea oferit de 
ministerul instrucţiunii publice e de 3000 
zloți, și al treilea al primăriei YVarsoriei, 
«de 2000 zloți, Programul e întocmit nu- 
nui din compoziţii de Chopin. 


Redactor PERPESSICIUS 


ATELIERELE SOC. ANONIME „UNIVERSUL”, STR. BREZOIANU No. +1. BUCUREŞTI?