Transilvania_1903_034_005_006

TRANSILVANIA 


ORGANUL 


ASOCIAȚIUNII PENTRU LIT ERATURA ROMÂNĂ ŞI CULTURA 
POPORULUI ROMAN. 


Nr. V—VI.  Sibiiu, Novembre—Decembre 1903. An. XXXIV. 


SĂ NE ÎNDREPTĂM LIMBA!*) 


(Vegt nrii I și III a. c. aï revistei nóstre). 


Exemplele sunt scóse din același manual de şcólă apărut 
în anul 1902, din care sau scos și exemplele din nril pre- 
cedenți. ` 


1. „Resbel“, este o combinațiune lexicală fantastică, în 
loc de terminul nostru obştese şi istoric: resboiii. 
De aceea „resbel“ este un cuvînt sterp, fără de- 
rivate. Cine a 'ncercat să formeze un verb saŭ 
un adiectiv din hibridul „resbel?* Toţi dicem 
numai: „răsboinic“, „a se răsboi“ ete. şinu..., 
alt-fel, (V. şi V. Alexandri „Dicţionar grotesc“). 

2. „Însemnele dignităţii“ e greşit dis; corect: „insigniile“. — 
„Semn“ e derivatul românesc al lui „signum“ 
latinesc. Dar’ „insemn“ nu corespunde latinescului 
„insignium“ și usul limbii nici nu l-a acceptat. 

3. „Tron de os de elefant“. — „Os de elefant“ e traducere 
germano-maghiară, — corect românesce ar fi să 
fie „colţ de elefanti. Dar' terminul literar acceptat 
la noi este: „fildeș; așa-dar': „tron de fildeș“. 

4. „Senatorii concurgeaii cu sfatul lor“, — o expresiune im- 
posibilă, în loc de: „Senatorii contribuiau (intre- 
veniaii, conlucraii) cu sfatul lor“. 


*) Cele-lalte diare și reviste române din patriă sunt rugate a reproduce aceste pagini. 
Redacţ. 
16 


206 


„ Oficială (corect, qis: „funeționari“) extraordinari, cari 
spionaŭ pe cei vătimători de „maiestate“ ; — partea a 
doua a frasel este de tot greșită. Terminologia 
nóstră iuridică nu cunâsce expresiunea „vătă- 
mător de maiestate“. Va trebui să dicem: „... cari 
spiona pe cei vinovaţi (acusați, bănuiți) de lesa ma- 
destate “. 

„A străforma“ e greșit; dicem corect: a schimba, a pre- 
face, a face în... 

pa diferi“ să pâte exprima mai bine şi mai poporal cu 
„a së deosebi“, 

„Documânt, documinte“ nu este acceptat de usul limbil. 
Dicem: document, documente, ca și sentiment, 
sentimente, curent, curente; „-înt“, „inte“ sa 
păstrat numal în cuvintele istorice românesc, 
(d. ex. cuvînt, cuvinte, mormiînt, morminte), dar’ 
nu să pote admite în neologisme. 

„Lege, carea sună așa“, germanism („das Gesetz lautet“); 
românesce frasa citată este o imposibilitate, căci 
legea nu sună nicicum! — Corect: „legea, care 
dice (dispune, hotăresce)“. 

„Avea dreptul a reiepta“ ; — dicem corect: avea dreptul 
să respingă, să refuse. ° 

„Atunci s'a suspins tote“; — s'a adoptat la noi neolo- 
gismul „a suspenda“ (și nu „a suspinde“), deci 
trebue să dicem: „atunci sai (plural, nu singular 
ca în citat) suspendat tote! 


„Acâstă dispusețiune (citesce : „dispusăciune“) a sustat“, — 
3 cuvinte, 2 greşeli; — 

a) disposițiune este un neologism, și deci nu să pote 
fasona după calapod istorie românesc (ca „rugă- 
ciune“), ci să% ia după usul de adi al limbii ob- 
servat la neologisme; vom dice: „disposițiune“ sat 
disposiție“. 

b) a sustat, este o vorbă neezxistentă în limba nostră, 
dicem: „a fost în vigore“ saă „sa susfinul“, „83a 
observat“, etc. 


i BOI 2 


13. „... relative la alegerea, consulilor“, — dicem corect: 
„în ce privesce alegerea cons.“ sati „cu- privire la“. 

14. „Pretura o competaii înșiși foștii consuli“; — dicem „a 
competa la ceva“ nu „a competa ceva“; dar' şi 
expresiunea acâsta nu e prea usitată. Aci ar fi 
trebuit să să dică: „Chiar şi foști consuli can- 
didaŭ la pretură“, 

15. „... ÎȘI submiteaŭ „fascele““, — un neologism de prisos; 
dicem corect: „își plecaŭ „fascele““. 

16. „In imperiul bizantin încă ocur pretori“; — „ocur“, 
„obvin“, „vin înainte“ sunt germanisme („vor- 
kommen“) frte răspîndite la noi şi cu desăvîrşire 
străine în România; să dice în loc de frasele 
citate: „së întâlnesc, sunt, întîlnim, aflim*. 

17. „A concrede ceva cuiva“, e greșit dis; dicem: „a încre- 
dinja cuiva ceva“. 

18. „Quaestorul deducea rațiociniul“, — în loc de: „qu. purta 
socotelile“. 


O DARE DE SAMĂ. 


Este cunoscut cetitorilor acestei reviste, că demisiunea 
mea din postul de prim-secretar al „Asociaţiunii“, presentată 
Comitetului central âncă în primăvara anului 1902, a fost pri- 
mită de adunarea generală din Baia mare pentru diua de 31 
Decembre a. c. Prin urmare numărul de față al „Transilva- 
niei“ este cel din urmă care apare sub conducerea mea. 

Ori-cât de impersonal am căutat să fiu în activitatea mea 
de director al acestei reviste și ași dori să rămân pănă la 
sfirșit, cred că — după legăturile ce au sustat timp de 8 ani 
între cetitorii „Transilvaniei“ și între mine, — se cuvine ca, 
înainte de a părăsi locul meu, să fac o scurtă reprivire asupra 
activităţii mele. 

Nu este însă numai raportul dintre directorul și cetitorii 
unei reviste, care mă îndeamnă a mă ocupa de astă-dată — 
în contra obiceiurilor și aplecărilor mele — și de persoana 
mea proprie. 

16% 


208 

„Transilvania“ este organul oficial al „Asociaţiunii“ şi eu 
chiar în calitate de prim-secretar al acestei corporațiuni am 
avut onorul şi însărcinarea de a conduce această revistă. Më 
cred deci dator a mě extinde în cuvântul meu de adio asupra 
întregii mele activităţi ca funcționar al „Asociaţiunii“. 

În urma împrejurării că activitatea mea şi preste tot a 
organelor „Asociaţiunii“ în decursul anilor din urmă a fost 
des și mult criticată, cred că faţă cu Comitetul central, care 
a tost singurul for competent de a se pronunţa asupra acti- 
vităţii mele, și care în întreagă durata funcţionării mele m'a 
distins şi sprijinit cu toată bunăvoința și încrederea, — mi-se 
impune de-adreptul datoria, de a da samă, acum la plecarea 
mea, de mersul afacerilor „Asociaţiunii“ în timpul cât am 
ocupat postul de prim-secretar. 

Este departe de mine intenţiunea de a întra în polemii 
cu toţi aceia, chiămaţi şi nechiămațţi, cari sau credut în drept 
a-și exprima nemulțămirea cu activitatea mea și preste tot cu 
direcţiunea şi spiritul în care au fost conduse afacerile „Aso- 
ciațiunii“, și tot atât de puțin urmăresc scopul de a întra în 
o examinare și apreţiare, din punct de vedere al obiectivităţii 
şi urbanităţii, a acelor numeroase atacuri, la cari am fost 
expus, atât eu personal, cât și Comitetul central. După-cum 
în trecut nu am aflat de trebuinţă a-mi ridica cuvântul nici 
chiar în contra invectivelor pur personale conduse de vădită 
reacredinţă, tot astfel cred că mă pot dispensa și astădi dela 
ori-ce regardare a atacurilor personale. 

Trec dar' fără supărare, și acum la retragerea mea, preste 
toate învinuirile, drepte şi nedrepte, ce mi-sau făcut şi — fără 
a reflecta la ele, — mě mărginesc a trage o paralelă între stările 
„Asociațiunii“ de acum 8 ani și între cele de astădi, și las în 
sarcina cetitorilor, ca din datele reale și din cifrele ce le voiu 
înşira, să-și formeze înşişi o judecată nepreocupată nu numai 
asupra activităţii mele, ci şi asupra întreg mersului și desvol- 
tării afacerilor „Asociaţiunii“. 

Însă înainte de a începe expunerea datelor concrete despre 
lucrările ce au fost săvirşite și despre resultatele ce au fost 
vealisate în sînul „Asociaţiunii“ dela 1895 încoace, cred că 
este necesar să mă ocup prealabil de o chestiune de compe- 


209 


tență. Anume, cea mai mare parte a criticilor nostri, nu și-a 
dat pe deplin samă de chiămarea şi datorinţele organelor exe- 
cutive ale „Asociaţiunii“, de cercul de competenţă a Comite- 
tului central şi a funcţionarilor, și nesocotind mijloacele prin 
cari şi cadrele între cari aceste organe își pot desvolta acti- 
vitatea, li-au impus probleme ce ele nu le pot resolvi și le-au 
făcut responsabile pentru stări și fapte cari sunt cu totul in- 
dependente de ele și pe cari nu le pot schimba. 

Astfel, s'a întâmplat de repeţite-ori, că organele executive 
ale „Asociaţiunii“ au fost învinuite pentru diferite neajunsuri 
ale producțiunii noastre literare. 

În această privinţă trebue accentuat înainte de toate, că 
sunt în eroare toţi aceia, cari văd în Asociaţiunea noastră o 
corporaţiune literară. De fapt „Asociaţiunea“ nici când nu a 
fost, și după firea constituirii sale nici nu a putut fi o cor- 
porațiune de acest caracter, şi este a se atribui numai unei 
confusinni de idei, că fundatorii ei i-au dat un titlu, pe care 
în realitate nici când nu la putut merita. Pănă acum 2—3 
ani, când la iniţiativa mea au fost instituite secţiunile sciin- 
ţifice.literare, „Asociaţiunea“ nu avea nici un singur organ 
cu competență și meniţiune literară, și organele ei executive, 
Comitetul central şi funcţionarii, au fost și sunt chiar și astădi 
numai organe strict administrative. Şi nici nu se poate altfel. 
Căci chiar şi la corporaţiuni de caracter pur literar, funcţio- 
narii ca atari nu au decât agende administrative. 

Asociaţiunea noastră, ca societate în care calitatea de 
membru se basează pe simplul fapt al plăţii unei mici goti- 
sațiuni în bani, pe teren literar nu poate avé altă chiămare 
decât numai încuragiarea literaturei, și nu producțiunea literară 
directă, ceea-ce a și fost accentuat în mod foarte clar și precis 
în cuvântul de inaugurare al ultimei adunări generale. 

Cu toate-că în titlul „Asociaţiunii“ se accentuează atât 
de mult literatura, este fapt, că pănă în timpul cel mai nou, 
ea nu a avut mijloace, nici materiale nici morale, pentru 
a se put conforma acestei chiămări. Comitetul central pănă 
de curând nu a avut la disposiţie nici un singur fond cu me- 
nițiune literară; abia în timpul cel mai nou sa făcut în această 
direcțiune un modest început prin crearea fondurilor G. Ba- 


210 


riţiu şi Andreiu Murășanu. Şi tot astfel i-au lipsit pănă la in- 
stituirea secţiunilor sciinţifice-literare şi forţele morale pentru 
încuragiarea literaturei, neavând nici măcar un organ, care 
să poată censura un product literar, și cu atât mai puţin să 
poată da direcţiune producțiunii literare. 


Între asemenea împrejurări critica obiectivă va trebui să-și 
impună o deosebită reservă la formularea pretențiilor sale cu 
privire la datorinţele și responsabilitatea Comitetului central 
şi al „Asociaţiunii“ pe teren literar. 

În sînul Comitetului, activitatea literară a „Asociaţiunii“ 
a fost înţeleasă și explicată nu ca un scop de sine, ci ca un 
mijloc pentru realisarea scopului general al „Asociaţiunii“ : 
înaintarea culturei poporului; și precum s. ex. în institutele 
de învăţământ ce le crează și susține „Asociaţiunea“, Comi- 
tetul central nu ia nici un angajament în materie de peda- 
gogie, ci se mărginesce la procurarea mijloacelor materiale și 
la asigurarea instituţiunilor create, tot astfel şi în materie de 
literatură nu poate ambiţiona la nici un rol de competență 
literară, ci se restringe și în această privinţă la o acţiune de 
încuragiare prin mijloacele materiale şi morale de cari dispune. 

Pornind din acest punct de vedere, chiămarea și dato- 
rințele Comitetului central şi ale funcţionarilor lui, în toate 
ramurile activităţii ce o desvoaltă pentru realisarea scopurilor 
urmărite de „Asociaţiunei, nu pot fi decât crearea și asigurarea 
mijloacelor și înstituțiunilor pentru înaintarea culturală a popo- 
rului, şi astfel şi agendele Comitetului şi funcţionarilor nu pot 
fi altele decât agende de organisare şi de administrare. 

Acesta a fost punctul de vedere al Comitetului central, 
şi pe această basă am căutat și eu să servesc interesele Aso- 
ciațiunii. 

Fiind astfel stabilit cercul de competinţă al organelor 
Asociaţiunii, voiu căuta să arăt resultatele realisate dela 1895 


încoace în acest cadru. 
E i 


Timpul în care am ocupat postul de prim-secretar, a fost 
epoca cea mai critică în viaţa aproape semiseculară a „Aso- 
ciațiunii“. Chiar atunci guvernul ţării formulase o întreagă 


211 


serie de pretențiuni de mare importanță, şi nu exagerez nici 
decât când susțin, că dacă Comitetul central cu această oca- 
siune nu ar fi manifestat tactul, priceperea şi energia recerută, 
ar fi devenit problematică chiar şi existenţa „Asociaţiunii“. 
După o luptă grea, purtată timp de doi ani, între două focuri, 
atât cu guvernul, cât şi cu acele elemente în sinul „Asocia- 
ţiunii“, cari ri îşi luaseră devisa de a jertfi mai bine „Asociațiunea“ / 
decât de a a tace o0ri-66 „concesiuni, “— Comitetul central a i 
biruitor și ~ „AsG6iaţiunea“ nu numai că a rămas neatinsă în 
„frea ei, ci sa ales cu noue garanţii de desvoltare şi cu o 
organisaţiune cu mult mai largă și complectă. Actele şi do- 
“cumentele acestor lupte vor forma pentru totdeuna una dintre 
cele mai splendide pagini ale istoriei „Asociaţiunii“ și merită 
ca la timp potrivit să se facă accesibile tuturor acelora cari 
se interesează de desvoltarea instituţiunilor noastre culturale. 
Pe basele create în noul Statut al „Asociaţiunii“ s'a început 
apoi o vastă lucrare de organisare, atât în centru cât şi în de- 
spărțăminte, a căror existenţă pănă aci a fost lipsită de-base - 
legale și cari abia prin noul Statut au ajuns a fi organe au- 
torisate și recunoscute și de guvern pentru servirea şi înain. 
tarea scopurilor „Asociaţiunii“. Resultatele acestei lucrări de 
organisare sunt: Regulamentul afacerilor interne ale Comite- 
tului central, Regulamentul desbaterilor adunării generale, 
Normativul pentru noua arondare a despărțămintelor, Regu- 
lamentul afacerilor interne ale despărțămintelor, Regulamentul 
de cassă, Normativul pentru administrarea fondurilor și fun- 
dațiunilor, Regulamentul bibliotecii şi în fine şi Regulamentul 
secțiunilor sciinţifice-literare, despre care vom vorbi la alt loc. 
În cadrele stabilite prin aceste regulamente, sa reorga- 
nisat apoi întreg biroul „Asociaţiunii“, care pănă atunci exi- 
stase mai mult : numai aai după nume şi funcționa n numi i incidental, o 


în fie-care di pe toți ființei „Asociaţiunii“. După aceste 
Comitetul central și-a estins activitatea asupra organisațiunii 
externe, şi a căutat să înfiinţeze, în toate centrele teritorului 
locuit de Români, Despărţăminte și agenturi, prin cari să se 
poată angaja cercuri cât mai largi în serviciul scopurilor „Aso- 
ciaţiunii“. 


212 


Resultatele acestei activităţi nimic nu le poate documenta, 
în mod mai evident, decât cifrele seci şi totuşi elocuente ce 
lăsăm să urmeze, și cari mai ales în comparaţie cu anii înainte 
de 1895 dovedesc un progres însemnat şi constant, și arată 
că cei din urmă 8 ani represintă epoca cea mai frumoasă în 
întreg trecutul „Asociaţiunii“. ` 

Iată datele despre mișcarea membrilor și deo dia dala 
„Asociaţiunii“ : 

Numărul total al membrilor Asociaţiunii a fost: 
la anul 1861/2:728 | la anul 1865/6 : 166 | la an. 1869/70 : 369 . la anul 1873/4 : 120 

1862/3 : 442 | „ „ 1866/7:229 | „ „ 1870/1:223 | „ „ 1874/5: 231 
1863/4: 451 | „ n 18678;:221 | „ „ 18712:3381 | „ „ 18756:146 
1864/5:258 | „ „ 1868/9:217 | „ „ 1872/3:189 | „ „ 1876/7: 267 
Despre anii 1877—1880 nu se găsesc date în archiva „Asociațiunii“ : 

1881/2 membri fund. 96, membri pe viaţă 130, membri ordinari 214, total 440 


aer 


n Lui 
» n 
n » 


1683 > „81 ao n»n n D . » 354 „a 501 
184 A „n 54 ko să «ue 98 j » 403 n»n 555 
1885 A » 15 non n»n D A „ 463 „ 637 
1886 3 „716 » n n» 108 i „582 a %6 
1887 E n %6 e pu a I i a 369 „557 
1888 i „60 no n»n na 15% $ „294 „508 
18%9 s na » » n8 A n 24 n 519 
1890 ; n 4 n» n» p 156 4 » 340 „580 
1891 a „92 » » „10 A „488 no Ta 
1892 î » 87 » » n IBL i a 343 n 6i 
1893 n n 09 n n a 175 n » 391 n 651 
1894 à » 33 no n p 162 N a 42 „647 
1895 A n B D au ga „668 „91 
1896 n „68 n n » 181 n n 114 p 1023 
18917 » „12 n n n 180 n n 867 » 1119 
1898 A „n 82 no n a» 210 E „1068 „1360 
1899 3 „83 3o n naM A » 1024 „» 1298 
1900 A „88 » » 30 E „1088 „1313 
1901 „83 n» » 904 $ p 1219 » 1506 
1902 n 86 » n » 212 n p 1281 » 1585 
1903 ” 83 no os np 221 s » 1306 1610 


n 

Ce privesce Despărțemintele, numărul lor la 1895 a pa 33, 
însă în mare parte existau numai după nume şi multe dintre 
ele n'aveau decât un singur membru: Directorul. Şi în această 
privinţă stările sau ameliorat foarte mult. Despre activitatea 
despărțemintelor înainte de 1895 lipsesc date exacte ; din timpul 
mai nou rapoartele presentate adunărilor generale arată că 
„Asociaţiunea“ avea la anul 


1895 în total 33 despărțăminte, între cari au lucrat 21 
1896 „ „ 33 îi aa gea ip VAL 


213 


1897 în total 33 despărţăminte, între cari au lucrat 22 


1 39 8 » » 39 » n n » n 31 
1899 n n 42 » n n » n 33 
1900 » n 42 n » n n ” 38 
1501 n » 44 n n n n » 42 
1902 n n 44 n n n n n 39 


Aceste cifre dovedesc în destul, că „Asociațiunea“ în cei 
din urmă 8 ani a făcut progrese, la cari nu sa putut avânta 
în cei 35 ani de mai 'nainte ai existenței sale nici măcar în 
mod trecător, şi că acest avânt nu a fost ceva întimplător, 
resultă şi din faptul, că desvoltarea constatată durează de aproape 
un deceniu şi progresează neintrerupt din an în an. 


Asemenea resultate nu se realisează de sine, ci dovedesc 
că organele centrale ale Asociaţiunii au desvoltat în timpul 
mai nou o activitate mai sistematică şi mai intensivă, că 
întreaga lucrare a „Asociaţiunii“ a fost pătrunsă de un spirit mai 
sănătos și că întreg organismul ei pus pe base mai solide 
decât în trecut. 


Nu ar fi la loc, dacă în această scurtă dare de samă, 
care nu are să fie decât o fugitivă reprivire generală, aşi 
întra în detaiuri. Am insistat mai pe larg asupra mişcării 
membrilor şi despărțemintelor numai din motivul, pentru-că 
aceste doue momente mi-se par mai caracteristice şi pot servi 
ca base mai reale pentru apreţiarea generală a epocei ultime 
din viaţa „Asociaţiunii“ şi a organelor de care aceasta dispune 
pentru realisarea scopurilor sale. Pentru a arăta și dovedi 
intensitatea lucrării culturale, săvirşită de cercurile întrunite 
sub scutul „Asociaţiunii“, ar trebui să întrăm în amănunte cari 
ar cădé înafară de cadrul acestei scurte repriviri. Mě mărginesc 
deci a mě provoca la rapoartele anuale ale Comitetului central 
şi la dările de samă ce se publică în organele publicisticei 
noastre asupra adunărilor cercuale, din cari ne putem con- 
vinge că activitatea organelor externe ale „Asociaţiunii“ nu 
numai cantitativ, ci şi calitativ arată un progres îmbucurător. 
Numărul, deși âncă modest dar’ totuși în continuă crescere, 
a agenturilor, bibliotecelor ambulante, a prelegerilor poporale, 
a exposiţiunilor și concursurilor, sunt tot atâtea momente ce 
înzădar le vom căuta în istoria celor dintâi 35 de ani ai 
existenței „Asociaţiunii“ noastre. 


214 


Nu vreau să fiu rău înțeles și să me fac vinovat de o 
aprețiare prea sanguinică a situațiunii. Prin cele înșirate nici 
decât nu am voit să susțin că stările de astăqi în sinul „Aso- 
ciațiunii“ ar fi perfecte ori chiar numai mulțămitoare. Din 
contră. Totul ce am voit să dovedesc, este faptul, că în cei 
din urmă 8 ani situațiunea sa ameliorat în mod esențial, că 
stagnațiunea îndelungată din trecut a dispărut și a făcut loc 
unui puternic curent de progres. Că în timp de câţi-va ani stările 
triste de odinioară să fie schimbate deodată, aceasta ar fi o 
pretențiune, care cu bună credință și cu mintea sănătoasă 
nimeni nu o poate formula față cu organele executive ale 
„Asociaţiunii“. 

Inainte de a trece dela lucrările de organisare ale Co- 
mitetului central, la cele administrative, mě cred dator a 
aminti doue instituţiuni importante, create — sau cel puțin 
puse pe base reale — tot în decursul celor din urmă 8 ani. 
Inţeleg Secţiunile sciinţifice-literare şi Museul „Asociaţiunii“. 

Am accentuat deja la alt loc, că esența chiămării și da- 
torinţelor Comitetului central nu poate fi decât crearea insti- 
tuțiunilor şi asigurarea mijloacelor pentru înaintarea culturală 
a poporului nostru. Pornind din acest punct de vedere, Comitetul 
central a căutat să-și institue un organ, cu ajutorul căruia să 
poată profita și de forţele culturale, mari și puternice, ale 
literaturei, și să le poată pune în serviciul scopurilor sale. 
Chiămarea principală a secfiunilor a fost deci, ca să servească 
Comitetului central ca bun sfetnic, care deoparte să-i arete 
căile cele mai potrivite pentru încuragiarea literaturei, iar’ de 
altă parte să dee prin autoritatea sa și prin mijloacele ma- 
teriale ale „Asociaţiunii“ producţiunii noastre literare acea di- 
recţiune, care corespunde mai mult intereselor și trebuinţelor 
culturale ale poporului nostru. 

Incât înființarea și realisarea acestei instituțiuni poate 
privi organele administrative ale „Asociaţiunii“, Comitetul central 
și-a îndeplinit toate datorințele; a dat secţiunilor o organi- 
sațiune cât se poate de completă, le-a angajat o serie de 
puteri literare dintre cele mai valoroase de cari dispunem, 
le-a pus la disposiţie mijloacele bănesci pentru întrunirile lor, 
pentru premii şi întreprinderi literare, s'a îngrijit de tipărirea 


215 


publicațiunilor lor şi a căutat să satisfacă toate dorințele și 
trebuințele lor. Ba mai mult: a pregătit pentru aproape fie- 
care secțiune substratul pentru lucrările cele d'intâi şi le-a 
îndemnat să-şi stabilească planul lor de acțiune. Dacă cu toate 
aceste au trecut trei ani de qile, fáră ca aşteptările legate de 
activitatea secțiunilor să se realiseze, la nici un cas nu poate 
fi invinuit pentru aceasta Comitetul central și funcționarii sei, 
nici modul de organisare al secţiunilor, ci causa este a se 
căuta în însuşi sinul secțiunilor. Căci dacă un referent al unei 
secţiuni își amână angajamentele luate dela o ședință la alta, 
iar’ altul nu redigează nici procesele verbale ale şedinţelor, 
Comitetul central și funcţionarii sei wau mijloace pentru a 
schimba această situaţiune. Dar cu toate aceste neajunsuri, 
instituțiunea în sine e sănătoasă, a făcut şi va face âncă 
servicii preţioase, şi n'are decât să treacă preste greutăţile 
începutului și preste procesul de consolidare, spre a justifica 
încrederea pusă în ea și jertfele aduse pentru susținerea ei. 

A doua instituțiune nouă: Museul istoric și etnografic, va avé 
să umplă un gol de mult simţit. Ar fi un lucru deplasat dacă 
aşi insista la acest loc asupra meniţiunii şi importanţei acestei 
instituţiuni, prin care generaţiunea de astădi se achită de o 
datorie de onoare faţă cu înaintașii sei, şi în legătură cu care 
„Asociaţiunea“ creează doue așezăminte de deosebită valoare 
actuală: prima noastră bibliotecă publică şi colecţiunea avu- 
țiilor noastre etnografice.  Ceea-ce mě preocupă la acest loc 
este faptul, că Comitetul central se poate lăuda şi în privința 
acestei întreprinderi cu un succes complet. Mulţămită zelului 
şi energiei ce a desvoltat-o întru realisarea acestei instituţiuni, 
a reușit în timp de abia 6 ani, şi în butul greutăților ce i-sau 
făcut şi piedecilor ce s'au pus acestei acțiuni chiar și în sinul 
„Asociaţiunii“, să vadă palatul Museului aproape terminat în 
condiţiunile cele mai mulţămitoare, şi să-l poată preda preste 
câte-va luni destinaţiunii sale. Câtă osteneală, câtă energie 
şi abnegaţiune a reclamat realisarea acestui resultat, numai 
aceia vor sci apreţia, cari au dus greul acestei lucrări. N'au 
lipsit nici în această chestiune oameni nemulţumiţi cu resultatele 
realisate, cu toate că păn'aci nu sa mai pomenit în sinul po- 
porului nostru, ca în timp de 5 ani să se adune din donaţiuni 


216 


benevole și dintr'o mică loterie un capital atât de însemnat, încât 
să se poată construi din el o zidire monumentală cum va fi 
Museul „Asociaţiunii“. Ba mai mult, astădi când loteriile de bi- 
nefacere se cedează chiar şi de societăţile şi instituţiunile cele 
mai protegiate şi populare din țară cu maximal 15%, ale no- 
minalului emisiunii la bancarii antreprenori cari se ocupă cu 
asemenea afaceri, s'au găsit între noi oameni cari au batjocurit 
Comitetul central pentru-că a realisat — la cea dintâiu între- 
prindere românească de asemenea natură — un beneficiu net de 
25%, ale nominalului emisiunii! Dar’ nu se poate altfel; de 
când e lumea, lucruri mari nu sau putut realisa fără a întimpina 
oposițiunea celor mici de inimă şi suflet! 

In privința agendelor sale de administrație, și anume în 
ce privesce procurarea şi administrarea mijloacelor materiale 
pentru realisarea scopurilor „Asociaţiunii“, Comitetul central, 
în anii din urmă, de asemenea a sciut realisa resultate, cari 
representă un însemnat progres față de trecut. Prin înmul- 
țirea membrilor veniturile ordinare au fost sporite în mod 
considerabil, şi în urma disposiţiunilor luate și observate cu 
rigoare în privinţa evidenţei și încassării taxelor, au dispărut 
restanțele mari din trecut şi taxele întră acum în deplină 
regulă. In administrarea fondurilor și fundaţiunilor sa întrodus 
o contabilitate şi evidenţă bineîntoemită, s'au creat fonduri 
noue, s'au lichidat fonduri vechi, despre cari nu se mai scia 
nici originea nici menițiunea lor, s'a echilibrat budgetul școalei 
de fete, sau acuirat imobilii noue, preţioase și rentabile, și 
sa urcat valoarea lor prin măsuri ca deschiderea unui nou 
front la intravilanele „Asociaţiunii“ din Sibiiu, şi preste tot 
s'au înmulțit veniturile și averea „Asociaţiuniit, 

Tot dela 1895 sa reorganisat și pus în ordine și archiva 
„Asociaţiunii“, care păn' atunci se afla în starea cea mai de- 
plorabilă şi s'a înzestrat și biblioteca cu un număr foarte con- 
siderabil de publicaţiuni, între cari toate ediţiunile românesci 
ce au apărut în anii din urmă la noi în țară, şi o colecţiune 
aproape completă a presei noastre periodice din secl. trecut, 
care păn' aci lipsia cu totul în biblioteca „Asociaţiunii“. 

Toate aceste resultate nu au putut fi realisate decât în 
urma unei lucrări zeloase, condusă cu pricepere şi energie, 


217 


şi care dovedesce un sănătos şi puternie avânt în întreaga 
activitate a „Asociaţiunii“ şi o esenţială ameliorare a stărilor 
în cari se afla „Asociaţiuneat“ în cele dintâi trei decenii ale 
existenţei sale. 

Inainte de a încheia expunerile mele, trebue să mai revin 
și la activitatea Comitetului central pe teren literar. Am arătat 
mai sus, cari pot fi datorințele Comitetului central în această 
direcțiune și ce pretenții se pot formula la o determinare 
rațională şi justă a agendelor lui în materie literară. Nu mai 
insist deci și la acest loc asupra acestei chestiuni, și mă măr- 
ginesc numai la o fugitivă înșirare a lucrărilor săvârșite pe 
acest teren. 

Pănă-ce „Asociaţiunea“ în cei dintâi 35 ani ai existenţei 
sale wa publicat decât o singură operă mai mare (Familiile 
boeresci de D. Ion c. de Puşcariu) și câte-va povești de Ioan 
Pop-Reteganul, dela 1895 încoace a contribuit în măsură cu 
mult mai mare la producţiunea noastră literară. Amintese în 
primul rând „Enciclopedia Română“, care — ori-cât de suveran 
o aprețiază unii dintre „criticii“ nostri moderni, va remân€ 
totuşi pentru timp îndelungat un titlu de glorie pentru „Aso- 
ciațiunea“ noastră. Că această publicaţiune are o mulțime de 
scăderi, este un fapt ce nimeni nu-l scie mai bine şi nu-l re- 
gretă mai mult decât mine. Dar tot atât de bine sciu, că 
primul început pe terenul literaturei enciclopedice nu a fost 
lucru perfect nici la alte naţiuni cu mult mai înaintate și la 
întreprinderi înzestrate cu toate mijloacele și instalațiunile po- 
sibile. Chiar în decursul lucrărilor pentru „Ene. Rom.“ am 
avut ocasiune a mě convinge, cât de multe şi mari greșeli şi 
lacune se găsesc chiar și în Dicţionarele enciclopedice mari 
ale Francezilor și Germanilor — de ediţiunile maghiare nici 
nu vorbesc. Și cu toate aceste, publicaţiunile amintite fac ce- 
titorilor lor serviciile cele mai preţioase întru popularisarea 
sciințelor și artelor. Și tot astfel și „Ence. Română“, cu toate 
greșelile și lacunele ei, cuprinde un material vast şi preţios, 
şi va remân6 pentru timpuri îndelungate o operă de mare 
utilitate, care de aici înainte se va pute complecta şi îndrepta 
fără mari greutăţi. Spre a put apreţia munca uriaşă depusă 
în această lucrare, va trebui să se ţină cont de greutăţile 


DE ae a 
enorme cu cari a avut să lupte redacțiunea spre a ţină în 
neîntreruptă şi armonică lucrare, timp de 8 ani, un aparat de 
200 autori, nesalarisaţi și astfel nelegaţi prin nici un angaja- 
ment formal, și împrăștiați pe un teritoriu atât de vast ca cel 
ce se intinde între Paris, Petersburg şi Constantinopol. Și 
chiar faptul, că 200 sute de autori români, — între cari găsim 
numele cele mai ilustre, o întreagă pleiadă de academiciani, 
profesori universitari și celebri scriitori și erudiți români, — 
şi-au dat timp de 8 ani întreg concursul pentru terminarea 
cu bun sfirșit a acestei mari publicaţiuni, arată în modul cel 
mai neindoios valoarea și importanța ei, dovedită de altfel 
şi în dilele din urmă prin distincțiunea ce isa făcut, confe- 
rindu-i-se medalia de aur la exposiţia sciinţifică din Bucuresci. 

Preste 2—3 săptămâni acest valoros monument literar al 
unităţii culturale a întreg poporului român, la care au con- 
lucrat scriitorii nostri fără deosebire de hotare politice, va fi 
terminat, și cu toate-că editarea lui a costat aproape 100,000 
de coroane, „Asociaţiunea“ nu a trebuit să jertfească nici un 
singur filer pentru ea. 

O a doua întreprindere literară mai mare, iniţiată de Co- 
mitetul central în anii din urmă, este „Biblioteca poporală a Aso- 
ciațiunii“. Trebue să recunosc, că cele 9 broșuri ce se cuprind 
pănă astădi în această colecţiune de scrieri poporale, deși 
formează un bun început, nu representă âncă un resultat 
mulțămitor. Dar’ dacă în această privință nu sa putut face 
mai mult, la nici un cas nu poate fi învinuit Comitetul central, 
care din partea sa a iniţiat această bibliotecă, a publicat 
concurs pentru scrieri potrivite, a oferit o remunerațiune con- 
venabilă pentru autori, a insistat ani de dile pe lângă sec- 
ţiuni să se ingrijască de material pentru colecţiune și astfel 
a făcut totul ce se poate pretinde cu drept cuvânt dela or- 
ganele administrative ale „Asociaţiunii“. Pănă acolo cred că 
nici un om cu mintea sănătoasă nu va merge ca să pretindă 
dela membrii Comitetului central și dela funcţionarii sei, ca 
să lucreze înșiși scrierile trebuincioase pentru această bibliotecă. 

Trec aici preste mica serie de publicaţiuni ce a mai editat 
„Asociaţiunea“ în anii din urmă (lucrate de dnii Dr. A. Bunea, 
N. Togan, Mih. Beșan, etc.), și mai amintesc numai lucrările 


219 


bibliografice ce au fost începute în timpul mai nou. Se scie 
că pănă la 1895 nimeni n'a ţinut samă de ceea-ce s'a publicat 
la noi în ţară; abia de atunci a fost întrodusă publicarea 
anuală a unui repertoriu bibliografic, sau compus consemnă- 
rile de cărţi potrivite pentru bibliotecele poporale şi sa în- 
ceput cumpărarea și distribuirea gratuită de asemenea pu- 
blicaţiuni la adunările generale. 

Din toate aceste și din publicaţiunile .oficioase ale „Aso- 
ciațiunii“ se vede că Comitetul central, în cadrul mijloacelor 
de cari a dispus, a sciut să dee un avânt, fie cât de modest, 
dar’ totuși real, activităţii „Asociaţiunii“ şi în materie literară, 
şi ori-cât de modeste ar fi resultatele realisate, ele fără în- 
doială însemnează un vădit progres și pe acest teren. 

Terminând cu aceste fugitiva mea reprivire asupra mer- 
sului afacerilor „Asociaţiunii“ în timpul cât am ocupat eu 
postul de prim-secretar, cred că chiar şi numai momentele 
atinse de mine în expunerile mele de pănă aci, dovedesc pe 
deplin, că periodul de timp despre care am vorbit, poate fi 
numit cu drept cuvânt epoca de înflorire în istoria „Asocia- 
țiunii“ noastre, o înflorire datorită zelului, energiei şi price- 
perei Comitetului central, care, punând capăt stagnațiunii din 


trecut, piii o serioasă şi conscientă lucrare de organisare și 
aduna Ti aciut să desvoalte mijloacele ȘI instituțiunile, 
vechi ale „Asociaţiunii“ şi a iînzestrat-o cu mijloace și insti- 
tuţiuni noue pentru realisarea scopurilor sale. 

Care a fost partea mea şi meritul meu la iniţiarea și exe- 
cutarea lucrărilor săvirşite, nu impoartă la acest loc. Această 
chestiune cade cu totul în competenţa Comitetului central, 
care de repeţite-ori și-a spus verdictul în această privință. Și 
eu nu am motive să duc causa la alt for. 

Mě retrag deci din postul de prim-secretar al „Asocia- 
țiunii“ cu consciința liniştită, că mi-am făcut datoria, și cu 
dorința sinceră, că aceia, cari vor veni după mine, la a lor 
retragere să poată constata față cu stările de astădi uh pro- 
gres tot atât de îmbucurător, după cum lam putut constata 
eu față cu stările dela 1895. ; 

: Dr. C. Diaconovich. 


220 


CÂTE-VA CUVINTE ASUPRA LITERATUREI 
POPORALE. 


Între productele minţii omenesci literatura ocupă, putem dice locul cel 
mai de frunte, căci ce poate fi mai ales decât a scrie despre ceea-ce sim- 
țesce mai fin inima omului şi agită mai puternic mintea aceluia. 

Sub literatură, în de comun se înţeleg acele produceri ale spiritului, 
cari tractează despre simțemintele, de cari noi ca oameni suntem mișcaţi 
în felurite împrejurări, între cari ne este dat să vieţuim. 

Omul e o fiinţă, care nu trebue să trăiască numai pentru împăcarea 
necesităţilor de di, ci el trebue să aibă şi momente de inspiraţie, de elevaţie 
spirituală. Acele momente de elevaţie în unele individualităţi marcante ies 
la iveală, şi alte individualităţi tot atât de marcante, în momente de inspi- 
raţie le observă și apoi dăruite dela Dumnedeu cu talent de scriere le fixează 
pentru noi şi pentru generaţiile ce urmează în scrieri, ce rămân ca tot atâtea 
monumente aie spiritelor alese din timpurile trecute, 

Monumentele literare sunt cele mai veritabile monumente, cari grăese 
întrun mod neîndoelnie despre trecutul şi peripeţiile de viaţă ale unui popor. 
Ale noastre monumente literare vor fi deci o baie de aur pentru a exploata 
trecutul nostru între anii 300—1200, trecut ce ni-se dispută de contrarii 
neamului nostru. Ele vor deveni însă numai atunci adevăratul isvor de 
studiu naţional, când se vor fi făcut colecţiunile tuturor producerilor născute 
din geniul poporului românesc. Ceea-ce pănă acum s'a făcut, poate fi con- 
siderat ca un început numai, căci multe și varii sunt obiceiurile și mora- 
vurile poporului românesc din văile Carpaţilor şi multe sunt instituţiunile 
create de el în legătură cu moravurile sale, cari toate sunt împestriţate cu 
produceri r&sărite din capetele unor cântăreţi marcanți. 

Aceşti cântăreţi formează expresia fidelă a firii noastre etnice, căci 
ei sunt niște componenți, cari la olaltă luaţi dau resultanta firii poporului 
românesc şi această resuitantă numai atunci se va put€ compune, când 
se vor fi făcut colectările din toate localităţile unde respiră și viază suflet 
românesc. 

Dacă personalităţi marcante întrupează în firea lor firea poporului, de 
care se ţin, atunci urmează cu necesitate logică, că cu cât un popor va 
avé mai multe figuri de acestea mareante istorice, cu atât și firea acelui 
popor va fi mai lesne înţeleasă și pricepută. 

O altă urmare naturală este, că cu cât un popor numerice e mai mare 
cu atât va fi mai ușor de studiat firea lui, pentru-că e mai mare probabili- 
tatea, ca din o mulţime de populuaţiune să răsară și figuri istorice marcante 
mai multe. Drept aceea e nejustă măsura de apreţiare, după care popoarele 
mici se pun, în respectul acesta în comparaţie cu popoarele mari, mai ales 
atunci când se discută de drepturi politice. 

Dacă însă şi din un popor mic răsar capete luminate pe diferitele terene 
de viaţă ale muncii omenesci, asta e dovada cea mai eclatantă, că simburele 


acelui popor este sănătos și că arborele vieţii, ce va răsări şi se va desvolta 
din acel simbure, are să fie un arbore gigantic cu coroană frumoasă şi 
măreț împodobită, care va adumbri sub aripile sale pe toţi fiii acelui 
popor. 

Cum-că în poporul românesc se ivesc talente de renume european ba 
chiar mundan, nu mai încape îndoială, că deși rar dar’ pronunţate talente 
se ivesc mai ales pe terenul artelor, deci lipsesce să mai întroducem siste- 
mele de educaţie cele mai bune şi mai potrivite, ca acest popor talentat cu 
o oră mai de grab’ să-și ajungă ţinta dorințelor sale. 

Cum însă sisteme de educaţie se pot forma numai prin o evoluţie na- 
turală şi prin studiarea firii poporului, urmează în mod natural, că spre a 
da o crescere bună poporului românesc, trebue să studiem înainte de toate 
firea lui, iar’ firea acestuia se poate mai bine studia cunoscând literatura lui. 

A studia dar’ literatura poporului românesc insamnă a studia firea lui 
etnică, iar' a studia aceasta insamnă a afla cea mai bună călăuză, care 
ne conduce cu siguranţă la inventarea celor mai potrivite şi mai superioare 
metoade de crescere românească. 

Crescătorilor români nu se poate îndestul recomanda să se ocupe cu 
predilecție de colectarea producerilor literare și de studiarea amănunţită a 
celor colectate deja de alţii. 

Producerile literare românesci existente se grupează de obiceiu în ur- 
mătorul chip: 

Grupa 1: Literatura poporană română şi 
aa H 5 cultă z 

In grupa literaturii poporane se subsumează producerile eşite direct 
din popor, dar' şi producerile eșite direct din capetele câte unui singuratic, 
care având talentul de a scrie la priceperea poporului a făcut ca scrierea 
să devie scriere iubită și mult cetită de popor. 

In grupa literaturii culte se cuprind toate producerile în prosă și poesie, 
pe“cari le-au compus şi dat naţiunii anumiţi bărbaţi cu talent pronunţat literar. 


Literatura poporană. 


Urmând glasul timpului și în consonanţă cu nouele curente literare 
din statele culte, s'au aflat şi la noi bărbaţi, cari au înţeles că o adevărată 
literatură cultă e cu putinţă numai pe basele literaturii poporale. 

Cel dintâiu, care a sunat glasul de alarmă în direcţia aceasta este 
renumitul nostru poet V. Alexandri. Acesta pe la mijlocul secolului trecut, 
publicând în an. 1852 prima broșură a baladelor sale poporale, dice despre 
poesia poporală: 

„Poesiile poporale sunt comori nepreţuite de simţiri duioase, de idei 
înalte, de notițe istorice, de credințe superstiţioase, de datini strămoşesci 
şi mai cu samă de frumseţi poetice“. 

In urma impulsului dat de el se produce un curent puternic în di- 
recţia colecţionării de tot soiul de produceri poporale. Se nase cântăreţi 

17 


292 
şi povestaşi, cari întrupează în felul lor de concepere și exprimare conceptul 
și graiul poporului. 

Intre aceştia strălucesce ca o stea luminoasă unchiașul Petre Ispirescu, 
care în poveștile sale redă intrun mod cât se poate de fidel espresiile të- 
ranului român din regatul României. 

Alături de el, nu pe un pedestal mai inferior, putem înșira pe Ivan 
Creangă. care în poveștile sale și mai ales în „Amintirile din copilărie“ în 
o formă atât de plastică și la o înălțime estetică poate de nimeni ajunsă 
la voi, ne povestesce felul de viaţă și discuţiile naive ale poporului în da- 
raverile sale dilnice. 

Nu de o valoare mai inferioară sunt poveştile lui Sfincescu, în cari 
găsim unele variante, dar” şi poveşti de tot originale. Limba acestuia are 
o particularitate distinctivă de a celorlalţi povestaşi amintiţi, dar” netăgăduit 
o limbă de toată frumseţa. Asemenea în rangul dintâi se pot număra: Fundescu, 
Elena de Sevastos 9. a. m. d. 

Nici noi, cei din Transilvania, baștina Românismului, cari de multe ori 
şi în multe chipuri am influinţat ba chiar am salvat românismul celor din 
regat, nu am r&mas înapoi cu colecţionarea de produceri poporale deși trebue 
să recunoascem, că vitrigitățile vremurilor ne-au îimpedecat să facem aceea 
ce am fi dorit. ŝi e constatat psihologicesce că: „inter arma silent Musae“, 
de aceea e foarte natural ca să nu găsim povestași și colecționatori la înăl- 
țimea mai ales a celor trei amintiți din regat, pentru-că talentul de a povesti 
âncă se numără între talentele rari, cu cari dăruesce Dumnedeu lumea. 

Cu toate acestea avem un povestitor bun in Joan Pop Reteganul, care 
în modesta lui positie de învăţător n'a pregetat a asculta pe bătrânii şi 
tinerii satului, pe flăcăii şi fetele ţăranului la nuntă şi alte sărbători obicinuite, 
culegend din gura lor fagurii poesiei poporale. 

Intre poveștile publicate de Asociaţiunea transilvană se redă mai ales 
graiul obicinuit în Munţii Apuseni, Țara Hațegului şi pârtile Năsăudului, lo- 
curile unde s'a născut și a funcţionat. Putem dice, că cu unele schimbări 
ce ici-colea și-le-a permis, redă aproximativ destul de bine graiul Ardelenilor. 

Intre colecţionatorii de producte poporale ardelene putem număra şi pe 
preotul din Munţii Apuseni Grigorie Simu alui loan, care inițiase şi publi- 
carea unei foi poporule şi se dovedise de bun povestitor și publicist al 
obiceiurilor poporului. Intrat in luptele politice şi abătut prin miserii fa- 
miliare, a părăsit munca aceasta, care după părerea noastră corespundea 
foarte bine cu inelinaţiunile sale naturale. 

Intre cei cari au adunat povești după ţinuturi numărăm şi pe profe- 
sorul Enea Hodoş și Ioan Cătana, care publică poveşti din ţinutul Banatului. 

Cu produceri poporale spirituale de ale poporului din părţile Mara- 
murășului și ca. publicaţiuni prin foite de ziare s'a ocupat un anumit Z. 
Koevâry ; cu versificarea de poveşti bine reuşite s'au ocupat Coşbuc şi I. Mota. 
Colecţionari de poveşti au fost și alţii enumeraţi în biblioteca Tribunei din Sibiiu, 


Ei 


293 


1. Conţinutul lor. 

Poveştile precum și numele arată că sunt niște povestiri mai lungi 
de întâmplări fictive, dar’ cu fond real, despre persoane, ființe, locuri şi 
întâmplări, cari ne agită fantasia. Cele mai multe din poveștile noastre cuprind 
întâmplări din viața trecută a poporului românesc, cari s'au petrecut in 
vremuri, din cari ne lipsesc date positive istorice. O parte foarte însemnată 
sunt expresiunea fidelă a cugetărilor religioase, o amestecătură de păgânism 
şi creştinism, remăşile din modul de privire al lumii de cătră străbunii nostri. 

Se găsesc printre ele şi poveşti transportate la noi pe aripele vremu- 
rilor din mitologia romană şi mai ales elenă. 

La povestitorii din România, cum e la Ispirescu, găsim obiceiuri dela 
curțile Domnitorului; o dovadă a adev&rului acestuia servească povestea 
Ispravnicul pocăit sau Fata seracă şi cea isteaţă. Multe din ele sunt de un 
caracter pronunțat creştinese, cum aceasta ni-se arată în povestea: Baba 
nesuţioasă şi. în povestea: Mama şi fetița. Mai multă fantasie ne presintă 
poveştile cu eroi legendari: Feţi-frumoși, smei, zine, S. Vineri etc. ete. 

Caracteristica generală din punct de vedere formal este, că aproape 
toate se încep cu cuvintele: 

„A fost odată ca nici odată, că de n'ar fi nu s'ar povesti, etc, și se 
sfirşesc : 

„Şi încălecai pe-o şea 

Şi wo spusei D-Voastre-așa“, sau 
„Din poveste mult mai este 
Cine-o ascultă bine-o învaţă 
Cine-o durmi, bine-o odihni.* 

De multe-ori între povestitori şi ascultători se stabilesce o convenţie 
în urma căreia povestitorul, ca să-şi asigure ascultarea poveștii sale, sta- 
bilesce, că de câte-ori va dice el: „ciont“, ascultătorii toţi să gică: „leveș“,* 
şi care nu va dice se supune la pedeapsă. 

Inceputul poveştilor ne indică imensitatea imaginaţiei nelimitate in spaţ 
și timp şi tocmai acest fapt psichologic formează adevăratul farmec al po- 
veștilor. Drept aceea ele și plac mai mult omului în stadiul copilăriei, când 
el mic fiind doresce tot lucruri miraculoase. 


2. Snoavele. 


Snoavele numite de noi Ardelenii păcălituri sau chiar anecdote sunt 
un fel de povestiri mai scurte având un caracter șăgalnic şi o tendinţă de 
a produce mult haz și a distra spiritul. 

Sugetele acestora sunt popoarele cu cari Românul vine în atingere 
dilnică sau persoanele mai marcante din viaţa poporului. În snoave aflăm 
glume referitoare la Unguri, Saşi, Ţigani, Jidani, la birăi, popi, ete. 

Dintre povestitorii de acest fel, între alţii amintim pe Sfăncescu, Anton 
Pan, Speranţă ete. 


*) În alte locuri se răspunde: „lemne“. Red, 
17* 


994 
Noi, Ardelenii, avem în „Ardeleanul glumet“ alui Grigorie Sima alui loan, 
o colecţie de atari anecdote. 
In foişoara de Dumineca a „Gazetei Transilvane“ și a „Tribunei Popo- 
rului* se publică adese-ori atari anecdote. In gazetă aflăm numele lui 
Koevâry iar în „Tribuna Poporului“ numele lui Bodnărescu. 


3. Legendele. 


Legendele sunt povestiri despre puteri şi fiinţe ale naturii, despre fe- 
nomene observate în natură și personificate, despre superstiții, credințe, mo- 
ravuri vechi, expuse în formă plăcută și atrăgătoare. Ele mai cuprind și 
enararea de întâmplări, ce aevea s'au petrecut în viata popoarelor sau chiar 
a individilor, precum nu mai puțin a orașelor, cetăților şi tinuturilor. 

Astfel de legende nu sunt lipsite de adevărat fond istoric şi ele sunt 
cualificate a forma primele inceputuri de istorie națională, aşa găsim legenda 
Bucureştilor, Jaşilor, Curți de Argeş, Băcãului, ba chiar legenda Sibiului. 
Sunt apoi legende cari perenează din timpuri în timpuri întemplări de pe 
la familii de crai, principi, boeri, ba chiar mezieși. 

Noi, cei din Transilvania, avem legende despre multe locuri şi intâmplări, 
cari viază în consciinţa poporului. dar’ nu sunt âncă adunate; amintesc le- 
genda: „Intre peatra detunută“, legenda despre ruinele cetăţii din Deva, 
legenda despre ruinele cetăţii St. Georgiul Trăscăului ete. 

Precum reese din expunere, legendele le grupăm în solare, istorice şi 
domestice. 

4. Traditiumle poporale. 


Aceste produceri ale poporului se inșiră gradativ foarte potrivit lângă 
legende, căci și ele sunt povestiri despre întâmplări, dar’ mult mai apropiate 
de veracitate. Din gură în gură au trecut dela neam la neam povestirea 
de anumite întâmplări săvirșite în trecut, cari în cursul vremurilor au su- 
ferit adausuri sau omiteri conform cu natura mai bogată sau mai săracă 
în fantasie a povestitorului. Ele sunt foarte apropiate de adevăratele fapte 
istorice, de aceea toate popoarele culte le-au invrednicit de o considerare 
deosebită. La noi şi în punctul acesta s'a făcut puţin, de tot prea puțin. 
Eu cunosc tradiţiunile poporale de S. Fl. Marian, renumit folclorist, membru 
al Academiei, preot în Suceava. 


5. Cântecele voiniceşti. 


In acest fel de produceri poporale se zugrăvesce viața unor anumite 
persoane din timpurile de glorie ale poporului românesc. De multe ori aceste 
persoane sunt fictive, născute din fantasia bogată u poporului, cure a perso- 
nificat corpuri ceresci, fenomene de ale naturii, sau intèmplări născocite de 
mintea ţăranului pe basa credințelor sale religioase. Persoane mai marcante 
istorice amintite în aceste cântece sunt: 

Constantin Brâncoveanul, Mihaiu Viteazul, Ștefan cel Mare, Matia 
Corvinul, ete. 


225 

Poporul a avut în timpuri de răstriște tipuri de bărbați, cari făceau 
pe lotrii pădurilor, dar’ în fondul acțiunilor erau liberatori ai poporului. 
Aşa un Gruia lui Novac, un Jianu, un Pintea Viteazul ete. sunt haiduci de 
codru, cari după activitatea lor sunt binevoitori ai poporului de jos; iară 
persoane basate în credințele religioase amintind, luceafërul, soarele, luna ete. 

Aceste cântece se pot subimpărțí deci in istorice, religioase, domestice 
şi haiducesci; 

La literaţii nostri ele ocură sub numirea, de cântece din bătrâni, cântece 
haiducesci, balade etc.; la tot casul caracterul lor e etic. In rând cu aceste 
amintim aşanumitele cântece de lume, sau cântece lumesei. Poporul cu 
această numire însemnează tot ceea-ce cuprinde enerare de întâmplări reale 
sau fictive, cu caracter vesel sau trist. 

Sub această rubrică am pute înşira următoarele: 

a) Oraţiile dela nuntă, 

b) Cântecele vese'e dela botez, 

c) Bocetele dela înmormântări, 

d) Doinele şi 

e) Horele, numite de Ardeleni chiuituri şi strigături. 

Aceste 5 soiuri de producte poporale sunt mai toate în versuri sau 
în prosă apropiată de versificaţie. Oraţiile se rostese cu ocasia nunţii în 
presară, la mireasă, in diua primirii la casa mirelui, iar Luni la casa 
nunilor mari sau pe alocurea o săptămână după cununie, când merge pă- 
rechea tinără la părinţii miresii pe culea întoarsă.*) 

La botezul copiilor âncă se obicinuese pe unele locuri ceremonii 
împreunate cu rostire de cântece, deşi în mare parte au rămas din us, 
fiind-că poporul a îmbrăcat noue forme de viaţă. 

Bocetele sunt tânguiri, cu cari se petrece mortul la groapă şi se cântă 
de femei anume plătite pentru aceasta. Acesta este un obiceiu pe care îl 
găsim la străbunii noştri Romani, ba îl putem urmări pănă la Egipteni. 

Cele mai clasice și cele mai expresive cântece, cari sunt aşa dicând rupte 
din inima Românului pot fi considerate: doinele și horele. Ele vestese tim- 
purile de bucurie şi _întristare ale neamului nostru și sunt apte de a stoarce 
din sufletul nostru cele mai duioase simțăminte. 

Horele sunt cântece vesele, doinele cântece îndurerate. Ambele specii 
au caracter liric. 

Un alt soiu de produceri poporale sunt: cimiliturile, nişte produceri 
de spirit, cari sunt cualificate a înteţi judecata ţăranului. Ele se mai nu- 
mesc şi ghicitori, și se incep de regulă cu expresiile: „Ghici, ghicitoarea mea“. 
Unele din ele au caracter cam drastic. Aproape de acest soiu aş considera 
eu păcăliturile, în acestea ţăranul face mult spirit. Ele nu sunt identice cu 
anecdotele, căci sunt mai mult sau mai puţin de natura repentină. Intre 
cele din urmă amintim: frânturile de limbă, cum sunt: „Flutur pe punte, 


+) Pe unele locuri die: „Pe calea premare“, adecă „primară“, Red. 


_26 


futur sub punte“ etc. Ca pe cele din urmă înșirăm proverbele. În proverbe 
e cuprinsă toată filosofia tăranului român. Aici îşi exprimă el convingerile 
sale morale, simțul s&u de dreptate, sinceritatea și onestitatea ete. Drept 
aceea ele au ascuţişul îndreptat contra mincinosului, înșelătoriului, beţivului, 
leneşului ete. Ele sunt produceri scoase din experienţa de di a ţăranului 
şi cuprinse în cvintesente filosofice, având de multe-ori şi formă frumoasă. 

Anton Pan este la noi părintele colectator al acestui soiu de produceri. 

După el vine apoi la tot casul Zunne. 
Dicători, 

Dicătorile cuprind și ele în formă sentenţioasă adevăruri scoase din 
experiența poporului, dar’ de regulă pe basă concretă de obiecte din natură, 
de obiecte din viaţa omenească sau chiar de întâmplări, ce exprimă nişte 
adevăruri invălite într'o formă întunecoasă, căreia mintea omenească după 
multă trudă şi cugetare în dreapta și în stânga poate să-i dea numai ex- 
plicarea dorită, d. ex. Nam nici în clin nici în mânec, după cum ne spune 
Coşbuc, nu însamnă clinul sau mâneca ţundrii ţăranului, ci clin însamnă o 
declinaţie a unui deal, iar' mâneca ne-o putem explica din cântarea bise- 
ricească: „Mânecând de dimineaţă mironosiţele muieri“, Explicarea este 
deci: Cu un om ca acela nu mă duc nici la deal nici la vale, sau cu o 
faptă ca aceea n'am nimica comun. O altă qicătoare de acestea este d.e. 
și: „Tirța pirța ş'o nimica“ ș. a. 

Renumitul folclorist Theodorescu împarte producerile literare în modul 


următor: 
I. Colinde: 


a) Solare (Pluguşorul, Sorcova, Moş-Ajun), 
b) Tradiţiunile. 
II. Oraţii. 
I. Cântece bătrânesci: 
a) Legende, 
b) Balade. 
IV. Cântece de lume: 
a) Cântece de dor, 
b) Cântece zoologice, 
c) Cântece sociale. 
V. Descântece. 
VI. Proverbe și dicători. 
VII. Ghicitori şi frinturi de limbă. 
VIII. Paăcălituri şi 
IX. Poveţe. Dr. Petru Span. 


Pui 


PREOCUPAȚIILE SCIINȚIFICE. 


Caracteristica sciinţei viitorului va fi simplificarea, concentrarea. Așa 
se dice. Cel puţin în dilele noastre spre simplificare, spre concentrare 
ţintesce activitatea umană. 


Odinioară erau numai „naturaliști“. Mai târdiu acei naturalişti s'au 
împărţit în grupe: în zoologi, botanişti, fisiciani, chimişti, Cu vremea au 
trebuit să se împartă și aceștia. Materialul de studiat era enorm. În acest 
chip au eşit la iveală botanişti, cari toată viaţa se interesau exclusiv de 
plantele criptogame; alţii de plantele ornamentale; alţii de fisiologia plan- 
telor ete. Au răsărit zoologi, cari toată viaţa studiau moluscele oceanelor; 
alţii insectele; alţii batrachidele; alţii vre-o clasă de a mamiferelor. Adi 
avem fisiciani specialişti in mecanică, în optică; specialişti în electricitate, 
în calorică. Avem meteorologi, astronomi, astro-fisiciani. In sfera sciinţelor 
medicale lucrează: laringologii, dentiștii, anatomiștii, oftalmologii, chirurgii, 
ginecologii, fisiologii. In chimie facem cunoscinţă cu chimiştii alimentelor, 
cu hidrochimiştii, electrochimiștii; cu chimiștii technologi, chimiştii agricoli 
chimiștii patologi și fisiologi; cu bacteriologii și toxicologii. 


Același lucru îl putem observa pe toate liniile activităţii intelectuale: 
în filosofie, în jurisprudenţă, în istorie, sociologie și arte. 


O țintă comună caracterisează toate sforțările risipite ale acestor mun- 
citori: cunoascerea adeverului şi a frumosului şi un sentiment le căleuzesce 
paşii: plăcerea, 

Ca trupa lui Stanley cercând să r&sbată prin codrii „fără fund“ şi 
desișuri nepătrunse: astfel cearcă și cercetătorii sciinţelor să resbată la 
valuri mai abundente de lumină. Pas de pas caută să-şi taie drum cu 
scalpeluri, cu reactivi; să se orienteze cu telescoape şi microscoape; să 
cântărească ; să măsoare. Cu vigoare neobosită pătrund în codrul tainic 
al necunoscutului şi dau înainte, examinând cu ajutorul inteligenţei lor 
toate cărările deschise, urmărind zarea de lumină, ori-unde i-ar duce. La 
urma urmelor totuşi se vor apropia unii de alţii, se vor întâlni — sau vor 
lăsa altora acest favor — ca cu atât mai sincer să se bucure de orisonul 
splendid al firei. 


Această lungă goană după adevăr işi cresce însă şi o altă samă de 
exploratori. 


Anume, în decursul cercetării, omul apucă într'o parte... Se obici- 
nuesce de-a binele cu impresiile, ce le primesce pe poteca lui. Se încrede 
in ideile și experienţele dobândite din aceste impresii făurindu-şi o prismă 
intelectuală, prin care restrânge in mod caracteristice toate raporturile lumei 
externe. Această prismă se întăresce în urmă prin r&sunetul, ce-l pro- 
voacă ideile asupra stării afective a omului, prin sentimente, 


228 

In acest sens, întimpinăm în sfera cugetării omenesci o categorie de 
savanţi, pe cari Wachdukoff*) i-a numit altă-dată monotipi. Aceştia nu se 
interesează decât de o potecă foarte ângustă a cercetărilor omenesci și 
— ceea-ce e rău — nici-odată nu se pot emancipa din sfera experienţelor 
restrinse, ce le oferă ocupaţia. Astfel Fresner, toată viaţa nu a studiat 
decât Luna; Meyer, furnicile etc. 

La ce forţă se ridică ideile câștigate prin lucrări unilaterale, nimic 
nu o invederează mai bine, decât unele exemple din viaţă, 

Linnè, deși frânt cu desăvirşire de povara anilor, a n&cazurilor şi a 
paralisiei de nervi: totdeuna își revenia în fire, tresăria de bucurie, când 
îl apropiau de herbariul s8u iubit. 

Matematicul Lamy zăcea inconscient pe patul seu de moarte. Inzădar 
încercară toate mijloacele pentru-ca să-l trezească, să-l aducă Ja consciinţă. 
Unui tovarăș de al seu îi veni atunci în minte să-i pună întrebarea: „Cât 
face doispredece la potenţa a doua?“ — „O sută patrudeci și patru“ — r&s- 
punse imediat matematicul trezindu-se din somnul seu letargic. 

Graţie lucrărilor şi cugetării unilaterale, ne este dat să observăm destul 
de adese-ori fenomenul psichologie, că în individi singuratiei, în societăți, 
în generaţii întregi se stabilesc din vreme în vreme anumite curente de 
idei, anumite curente de vibrații mentale, a căror inertie sau forţă perse- 
verantă, exercită influenţă mai mare sau mai mică asupra multor judecăţi 
de ale individului, societăţii, generaţiilor. 

Inţeleg. forţa preocupaţiilor. 

Preocupaţiile ne alterează multe judecăţi şi cele mai de multe-ori le 
alterează in sens rău, le falsifică. In antitesă cu mulţi psichologi, din 
parte-mi recunosc fără şovăire, că sunt și preocupaţii salutare, preocupatii 
întemeiate pe curente de idei sănċtoase, cari asigură vigoarea și progresul 
instituţiilor omenesci în genere. 

De condamnat sunt acele preocupaţii, cari pun pedeci sau cearcă să 
suprime ori-ce licărire de lumină necunoscută pe simplul motiv, că acea 
licărire de zare nu se împacă, nu armonisează cu „lumina“ oferită de în- 
țelepciunea dominantă. 

Observațiile, descoperirile, invențiile și doctrinele cele nouă in toate 
timpurile au intimpinat și întimpină resistenţă crâncenă. Și curios e, că 
în aceste reacţii, tocmai representanţii oficiali ai sciinței sunt cei mai im- 
petuoșşi, cei mai implacabili dușmani ai ideilor născânde. Motivul e simplu 
și residă în acea, „vis inertiae? a deprindelor, ori a rutinei intelectuale, care ne 
înbrâncesce în mreaja preocupaţiilor şi a ambițiilor deșerte, dacă nu ne 
reculegem la vreme păstrându-ne independenţa sufletească. 

Stimăm și venerăm pe acei onești şi demni representanţi ai sciinței, 
pe acei muncitori desinteresaţi și energici, cari prin lupte neobosite și sa- 


*) Fisiol. geniului, 1875; Comp. Latourneau, Science et matière, 1879 — ap. Lombroso, 
Geniu și Nebunie, trad. rom. publicată în revista „Sănătatea“, Bucuresei 1902—3, 


229 
crificii enorme descoper regiuni necunoscute. Dar’ după-cum nu putem 
jura pe tot omul că e — om: astfel nu putem jura nici pe tot savantul 
că e onest și nu un egoist de specia cea mai inferioară, care prin cerce- 
tările sale ţintesce exclusiv la propriul seu eu, la ridicarea piedestalului, 
pe care se află, la ranguri sociale. Titulaturile de „clarisim“, — „ilustru“, 
— „excelenţă“ etc. sunt extrem de amăgitoare; iar’ „eruciulițele«, — „ste- 
lele“ şi tot alaiul copilăresc al decoraţiilor exercită atracţie enormă chiar şi 
asupra unor Laplace-i.*) 


„Sciinta o avem numai în parte“. La dreptul vorbind, abia suntem 
la începutul descoperirilor, invențiilor. Natura cuprinde nenumărate fapte 
şi lucruri ascunse în vălul tainic al necunoscutului şi sciința adevărată nu 
e decât observarea şi recunoascerea sinceră a ignoranței noastre: „docta 
ignorantia“ a lui Socrat. 


In butul tuturor acestor fapte, trecutul şi experienţa dilnică ne ofer 
nenumărate exemple despre modul ridicol, cu care s'au purtat și se poartă 
„savanții oficiali“ faţă de ideile cele nouă, Faptele, prin însași gravitatea 
lor, au trebuit să-şi facă drum în lume, aducând la tăcere tot savantlicul 
de paradă, care se descărca impotriva lor. 


Această experienţă amară va fi îndemnat pe Alexandru Humboldt se 
facă observaţia următoare: „Scepticismul și negaţiile trufașe, cari discon- 
sideră faptele, fără a le examina minuţios — sunt aproape mai primejdioase 
pentru sciință decât însăși ignoranța“. 

Dar să vorbiască înseși faptele remarcând din șirul acestora numai 
pe cele mai caracteristice. 

Școala lui Pythagoras a enunțat pentru ântâia-oară adevărul, că pă- 
mêntul se mişcă. Hypparehos, Ptolomaeus, ba inşişi Platon şi Archimed s'au 
opus acestei păreri. Ptolomaeus numesce foarte ridicolă — zavv peiordrarov 
— toată doctrina despre mişcarea pământului. 


Pe Anuxagoras il persecutau fiiind-că cuteza se afirme că soarele e 
mai mare decât Peloponesul. 

Un dominican celebru din secolul XVII spulberă sistemul lui Copernic 
prin următoarea argumentaţie: „Pământul e locuinţă, soarele e lampă: 
luminând jur-imprejur locuința, Aşa ne spune sf. scriptură și noi trebue 
să credem astfel, fiind-că rostul seripturei nu admite contradiceri, este in- 
falibil. Insă ar fi ridicol să purtăm locuinţa în jurul lampei şi nu invers: 
lampa în jurul casei. Ergo: sistemul lui Copernic e absurd“. 

Această argumentaţie rafinată fu primită cu entusiasm, desarmând 
pentru bună vreme spiritele îndoelnice, — în favorul bibliei. 


*) Se scie că Laplace sa purtat foarte versabi! şi ridicol, numai ca să fie ridicat la 
rangul de baron. 

In antitesă cu al-de Laplace-i, cât de simpatică ne pare câte o figură ca a bietului 
Eminescu, care în viaţa lui nu a cercat să se înalțe prin lingușiri. 


280 


Galilei iarăși distrugea geocentrismul și resolva în stele bolta cerească: 
imobilisând soarele și făcând să evolueze liber globul nostru în spaţiu, 
după legi inflexibile şi calculabile matematicesce. Pentru această crimă, 
Galilei fu citat în 1615 inaintea groaznicului tribunal al inchisiției din Roma. 
Legat în lanţuri grele şi schingiuit de călăii iuchisiţiei, eminentisimii cardi- 
nali îl siliră să-şi retragă sub jurăment marile adevăruri —. când totuși 
consciinţa lui Galilei isbucni în celebrul veto: „E pur si muove“. 

Galilei scăpă din ghiarele inchisiţiei, graţie adâncilor sale bătrâneţe. 
(Era de 70 de ani.) Fu însă internat pentru toată vieata într'o casă din 
Arcetri, interdicându-i-se odată pentru totdeuna de a mai publica ceva 
despre sciinţe, despre sistemul solar.  Închisiţia voi însă să dee o ocupaţie | 
intelectuală acestui om mare: îi porunci să reciteze în toate dilele cei şepte 
psalmi ai peauitenţei.*) 

Chiar şi la începutul secolului trecut (1804) s'au aflat academiciani 
francezi, argumentând şi acceptând părerea inchisiţiei lui Galilei şi a do- 
minicanului sus amintit. 

Harvey, onestul Harvey a jertfit studiului şi examinării opt ani, pănă 
când a pășit pe faţă cu părerea sa despre „circulaţia sângelui“. Darea-i 
de samă era ţinută în ton foarte modest şi totuși contimporanii i-au pri- 
Mit-o cu risete ca „revelaţia buiguită a unui cap confus“. Câtva timp a 
rămas singur-singurel pe lângă teoria sa, secerând numai pagube şi dispreț. 
Căci iată, mě rog, domnia-sa cutezat-a să tragă la îndoială autoritatea ne- 
știrbită a savanților din anticitate, iar” „reverendisimii“ îi observau din bro- 
şură, că dinsul ţintesce din adins să răstoarne şi biblia, subminând basa 
solidă a moralei şi religiunei. Practica bietului Harvey se spulbera în vânt, 
dinsul rămânând isolat de toată lumea. Dar’ această stare nu a durat tocmai 
mult. Teoria cea genială şi-a făcut singură drum în lume, împotriva tu- 
turor reacţiilor pătimașe. După trecerea alor 25 de ani „circulaţia sân- 
gelui“ era un adevăr sciințific admis de toată lumea. 

Tot de atâtea obstacole grave s'a isbit și doctorul Yenmner, la desco- 
perirea vaccinului. 

Deja prin 1775 Yenner era convins despre faptul, că cine a scăpat 
odată din variolă (vărsat) pentru mai târdiu rămâne oare-cum apărat, cu 
sânge „immun“ de îmbolnăviri analoge. (O doctrină fundamentală a bacte- 
riologiei moderne). 

In 1778 şi-a dat publicităţii părerea. 

Dar’ cum au primit savanții această descoperire de extremă importanţă ? 

Ântâiu cu indiferenţă, ulterior cu duşmănie faţișe. Ba pănă și încer- 
carea de a „bestialisa“ pe oameni cu substanţe bolnăvicioase provenite 
din ugerul vacilor — nu provoca decât disprețul şi aversiunea tuturora, 

*) Nu s'a împlinit bine nici un secol dela schingiuirea lui Galilei, când înșiși călu- 
gării, mai în specie, Tesuiţii au început a deveni cei mai erudiji astronomi. Ba chiar şi 
adi, unii membri de elită ai contingentului de astronomi italieni — sunt preoți. 


i 


Biserica considera fapta drept inspiraţie de a satanei și la toate ocasiu- 
nile predica în contra ei. 

Dar’ timpul marinimos netezesce totul, pănă şi pornirile ostile. Cuvier 
gise: „Dacă vaccinarea ar fi singura descoperire a secolului, ea ar fi de 
ajuns ca să imprime epocei timbrul său. Şi totuşi de douedeci-de-ori a 
bătut înzadar la porţile Academiilor“, 

Când Benjamin Franklin a inventat paratonerul şi invenţiunea a 
supus-o Academiei franceze pentru aprobare: Academia a aflat de cuviinţă 
să-i respingă invenţiunea cu dispreţ. Franklin a solicitat prin un apel, ca 
savanta corporaţiune să-i învrednicească cel putin memoriul de discuţie 
Răspunsul a fost cel următor: „Înalta Academie franceză s'ar face ridicolă 
înaintea posterităţii, dacă istoria ar lua notă, că ea a ţinut demne de dis- 
cuţie astfel de elucubraţiuni“. 

Noroc, că Franklin era american, adecă omul faptelor, Omiţând 
aprobarea din partea perucelor Academiei s'a apucat de executarea prac- 
tică a invenţiunei și în decurs de câți-va ani paratonerele străluciau pe 
coperișul multor palate private și edificii publice; iar’ cu trecerea alor 
ani după ani se admitea pretutindeni, că invenţiunea e o adevărată bine- 
facere pentru omenire. 

Eripuit coelo fulmen.... 

Un cas tipic de feliul acestuia ne oferă și celebra „Opinie“ de prin 
anii 1830—4 a „Societăţii regale de medicină“ din Bavaria, în sensul căreia 
„nu trebue să se întroducă trenurile din pricina zguduirilor de creeri, la 
cari vor fi expuși pasagerii şi a ametelilor, la cari vor fi expuși privitorii 
din afară, când va sbura pe dinaintea lor un astfel de tren“ == „wegen der 
damit verknüpften Gehirnerschiitterungen, denen die Reisenden — und der 
Schwindelanfălle, denen die ausgesetzet seien, vor deren Augen ein solcher 
Bisenbahnzug dahersauste“. 


Lavoisier, reformatorul chimiei (1743—1794), nu voia să creadă, că 
din vreme în vreme „cad pietri din ceriu“. Nu preste mult, Chladni, re- 
numitul astronom, a dovedit că meteoriţii, aeroliţii nu sunt închipuiri fan- 
tastice, ci în adevăr cad din spaţiul ceresc. 

Intr'o şedinţă din 11 Martie 1878 a Academiei franceze din Paris, 
fisicianul du Moncel presenta pentru ântâia-oară fonograful lui Edison. II 
explica în toate detaliile construcţiei şi-l făcu se reproducă o piesă de 
musică. Atunci, iată că se ridică savantul Bouillaud. Merge ia delegatul 
lui Edison, îl prinde de nas şi-i dice: 

— „Domnul meu, vrei så ne imbeţi cu apă rece? — Matale ești 
ventriloc“ | 

Şese luni mai în urmă, același savant îşi ridică vocea în plenul Aca- 
demiei, declarând că pentru reputaţiunea sa dator se simte a-și repeta 
afirmarea anterioară că fonograful e o seducere abominabilă. „E mai presus 
de ori-ce posibilitate — dice el — ca prin metale nemernice să se poată 
imita nobilul organ al vocei umane“, 


După părerea sa, fonograful nu era decât o „înşelare acustică“... 
Gândindu-se la fapte de feliul celor precedente, scriitorul francez Eugen 
Nus puse ca didicaţie a scrierei sale „Lucruri din altă lume“ următoarele: 


Dedic aceste gire spiritelor Mişearea spirală, 
Acelor savanţi Vapoarele, 
Diplomaţi, brevetaţi, Locomotivele, 
Laureaţi, distinși şi înmormântati, Luminarea cu gaz aerian, 
Cari au negat: Biomagnetismul 
Rotaţiunea pământului, Și celelalte şi celelalte. 
Meteoriţii, Precum și acelor savanți vii, 
Galvanismul, Sau cari se vor nasce, 
Circulaţiunea sângelui, Cari tot astfel lucrează 
Vaccinarea, In present 
Radiaţiunea luminei, Şi tot astfel vor lucra 
Paratonerul In viitor! 
Fotografia, 


Elementele trufaşe, încredute în sciinţa lor, e greu de a le abate din 
mersul, cu care s'au obicinuit. 

Ca să-şi scape poporul de obiceiurile și modul urgisit de vieaţă, la 
care se dedase în Egipt, deja și Moise a avut lipsă de 40 de ani, iar la 
urma urmelor recunoscând în sine insuși disposiţii și porniri analoge — a 
renunţat la rolul de conducător. 

Representanţii moderni ai sciințelor nu sunt atât de sinceri. 


Gavr. Todică. 


EXPOSIȚIUNEA SCIINȚIFICĂ DIN BUCURESCI. 


Dela 21 Septembre pănă la 22 Novembre a. ce. (st. v.) a 
avut loc în Bucuresci o exposiţiune culturală de caracter sciin- 
tific, care formează un adevărat eveniment în istoria noastră 
culturală. Această exposiţiune, la care au participat Români 
din toate ţările locuite de poporul nostru, şi care prin urmare 
a fost o splendidă manifestaţiune a unităţii culturale a ele- 
mentului român, merită a fi înregistrată şi în revista noastră, 
care, ca organ oficial al celei mai de frunte societăţi culturale 
române din această ţară, are să ţină și să dee samă de toate 
momentele mai însemnate ale vieţii și desvoltării culturale a 
poporului român. 

Credem, că cetitorii nostri se vor pute informa mai exact 
și aprofundat din programul publicat de „Asociaţiunea română 
pentru înaintarea și răspândirea sciințelor“, care a aranjat 
exposiţiunea, din cuvântul de inaugurare rostit de dl Dr. O. 


233 
I. Istrati, care a fost sufletul acestei grandioase întreprinderi 
şi care în discursul seu, deși se ocupă mai ales cu stările din 
România, ne dă un interesant tablou al desvoltării culturale a 
poporului român în general, — și în fine din darea de samă 
ce a publicat-o dl Andreia Bârsan în „Gazeta Transilvaniei“ 
asupra singuraticelor părți ale exposiţiunii. De încheiere vom 
înşira şi premiile conferite exponenţilor români din Ungaria 


și Transilvania. 
% 


|. Programul exposiţiunii. 


Asociaţiunea română pentru inaintarea şi răspândirea sciințelor va tiné 
în Bucuresci în decursul lunei Septembre a anului curent, 2-lea cougres 
anual. 

Congresul se va deschide Duminecă la 21 Septembre, oarele 10 a. m. 
în Aula universităţii din Bucuresci (sala senatului), și va fi inchis la 25, 
oarele 4 p. m., în aceeaşi sală. 

La deschidere vor asista representanţii guvernului, ai capitalei și ai 
universităţilor, 

Acest congres va dura pănă la 25 Septembre inclusiv; dilele de 22, 
23, 24 şi 25 sunt destinate pentru lucrările pe secţiuni după un program 
ce se va publica la 1 Septembre. 

Şedinţele congresului vor avé loc de regulă dimineţile dela 9—12, 
iar” timpul de după prânz va fi întrebuințat pentru visitarea diferitelor in- 
stituțiuni, instalaţiuni speciale, usine sau fabrici din Bucuresci. 

Serile vor fi destinate în modul următor: Representaţiunea de gală 
în sara de 21, la Teatrul Naţional; la 22, 23 şi 24 se vor ţine conferiaţe 
publice, iar' la 25 va avé loc banchetul. 

Cu această ocasiune va avé loc şi o exposiţie culturală, cu deosebire 
cu caracter sciinţific, îmbrăţișind în acelaş timp și aplicaţiunile industriale 
ale sciinţelor. 

Exposiţiunea se va deschide tot in diua de 21 Septembre, la oarele 
3 p. m., faţă fiind aceleași autorități. 

Exposiţiunea aceasta va dura una lună și va fi închisă în mod oficial 
Duminecă, 19 Octobre, oarele 3 p. m. 

Exposiţiunea va cuprinde diferitele obiecte ce sunt in legătură cu 
lucrările congresului. 

Scopul înființării acestei exposiţiuni este, ca atât guvernul ţării cât și 
opiniunea publică să-și poată da samă, în mod mai practic şi mai am&nunţit, 
despre mişcarea noastră culturală in genere şi despre lucrările făcute in 
institutele şi laboratoriile statului sau ale particularilor. 

Industriei chimice i s'a, lăsat cu deosebire un câmp întins pentru a se 
pute manifesta în mod larg şi aceasta din două puncte de vedere; 


984 


1, Pentru a se arăta legătura strinsă ce există între învățământul 
teoretic universitar şi special şi între lucrările industriale. 

2. Pentru a se accentua mai mult dorinţa profesorilor facultăţilor 
de sciinţe, cari urmăresc ideea de a se da învăţământului nostru univer- 
sitar posibilitatea unei îndrumări în sensul aplicaţiunilor directe, de care 
avem aşa de mare nevoe. 

Mai resultă, că absolvenţii facultăţilor noastre de sciinţe vor pute în 
acest mod, fără a părăsi ţara, deși nu avem politechnice, să-şi poată găsi 
mijloace de viaţă şi în afară de cariera profesorală. 

Guvernul ţării a înţeles atât de bine scopul urmat de Asociaţiunea, 
română încât a binevoit a aproba și a lua sub scutul său organisarea 
exposiţiunii in modul următor: 

1. A delegat in comitetul de organisare pe di Const. Miculescu, pro- 
fesor universitar și inspector general al învățământului secundar. 

2. A făcut cunoscut prin „Monit. Oficial“ âncă dela 6 August 1902 
și prin adrese către diferite ministere, că se invită prin aceasta toţi pro- 
fesorii universităţilor, ai şcoalelor speciale, ai învăţământului secundar și 
primar care au făcut vre-o lucrare sau publicaţiune pentru înaintarea sau 
răspândirea sciinţelor, să ia parte la această exposiţiune presentând lu- 
crările dlor. 

De asemenea toate institutele şi laboratoriile sub ori-ce denumire, 
aparţinând învăţământului superior sau special de sub dependinţa ministe- 
rului instrucţiunii publice, sunt obligate a lua parte cu lucrările lor la 
această exposiţiune. 

Sa decis acelaş lucru de minist. de finance, de r&sboiu, de lucrări 
publice şi de domenii, agricultură, comerciu și industrie, care toate vor tre- 
buí să trimeată lucrările facute în şcoalele, atelierele sau fabricele de sub 
a lor dependinţă, întru cât sunt în legătură cu mișcarea noastră culturală 
și cu deosebire dacă au şi oare-care caracter de aplicaţiune sciinţifică. 

3. Guvernul contribue cu sumele necesare pentru a face faţă la 
cheltuelile cele mai indispensabile pentru instalarea exposiţiunii, 

Delegații nostri residenţi în Bucuresci s'au întrunit mai de multe - ori 
şi au întocmit lucrările pentru fie-care secţiune în parte. 

În mai multe din aceste secţiuni, afară de cestiunile ce se vor pre- 
senta la congres, s'au stabilit şi cestiuni de un interes deosebit care vor 
fi puse în discuţiune și cestiuni pentru care au fost însărcinate anumite 
persoane spre a le presenta. 

Pentru lași, dl profesor universitar P. Poni, fost ministru și primul 
preşedinte al Asociaţiunii din Iunie 1902, a avut bunăvoința de a primi 
să supravegheze și se organiseze tot ce privesce partea pe care va lua-o 
a doua capitală a ţării la această exposițiune. 

Iată cari sunt secțiunile ce vor funcționa şi în raport cu care va 
urma să aibă loc şi distribuirea obiectelor în sinul exposițiunii. 

Secţ. I. Matematica și Fisica cu aplicaţiunile lor. 


235 


Se vor expune publicaţiunile autorilor şi societăţilor; Revistele spè- 
ciale, ete, i 

Aparatele cu cari s'au făcut demonstraţiuni noui vor funcţiona. 

Sect. Il. Chimia cu aplicaţiunile sale. 

Se vor expune toate lucrările făcute în laboratoriile de chimie. 

De asemenea lucrările făcute în fabricile de iarbă de puşcă, chibrituri, 
tutun, acid sulfuric, îngrăşăminte chimice, săpunuri, luminări de stearină, 
tăbăcărie, produse farmaceutice, vaxuri, petroleu, benzină, oleuri grele, 
parafină, ete. | 

Tot aici vor întra apele mineralisate artificiale, conservele alimentare, 
fabricele de oţet, spirt, bere, precum şi de zahăr, glucosă, scrobeală, ce- 
ramică, sticlărie, hărtie, materii colorante şi smalţuri, etc. 

Sect. II. Mineralogia, Petrografia şi Geologia. 

Se vor expune rocele, mineralele și principalele fosile atlate în ţară, 
punând în evidenţă cu deosebire pe acele ce sunt sau pot fi exploatate 
de stut sau de particulari. 

Biuroul geologic, serviciul de mine dela ministerul domeniilor, regia 
monop. statului precum şi minele statului şi ale particularilor, dela cari- 
erile de piatră și pănă la minele de antracit, vor expune în această 
secţiune. 

Sect. IV. Botanica, Zoologia şi Fisiologia. 

Se vor expune eșantilioanele noui ale faunei şi florei române deter- 
minate fie în cabinetele catedrelor speciale, fie la muzeele statului, la 
pescăriile statului sau de specialiștii particulari. 

Se vor puté expune şi animale obţinute prin incrucişare sau selecţio- 
nate întrun mod deosebit. 

Sect. V. Geniul civil şi militar. 

Se vor expune planuri, fotografii, sau in proporţiuni reduse lucrările 
cele mai importante făcute de diferitele ministere, de orașe, de ingineri 
sau architecţi pentru lucrări particulare. 

Sect. VI. Medicina umană, veterinară, farmacia şi dentistica. 

Se vor expune afară de publicaţiunile speciale, mulagiuri, fotografii, 
aguarele sau piese conservate în diferite moduri. 

Tot aici se vor expune instrumentele construite la noi sau lucrări 
relative la protesa dentară, făcute in atelierele din ţară, preparatele far- 
maceutice, precum şi tot ce privesce îngrijirea bolnavilor şi mai ales a 
celor spitalisaţi. 

Eforiile spitalicesci, administraţiile staţiunilor balneare sau ale sana- 
toriilor, vor pute expune planuri, fotografii, ape minerale şi ori-ce publi- 
caţiuni relative la această specialitate. 

Secţ. VII. Agricultura și Silvicultura. 

Se vor expuue, afară de lucrările speciale şi grafice numai produsele 
introduse din nou sau acele ce au fost analisate sau obţinute printr'o cul- 
tură specială sau în vederea utilității îngrășămintelor, 


___ 986 

Se vor presenta planuri de împădurire, amenajare, ete. 

Şcoalele speciale vor presenta tot ce privesce programele şi resul- 
tatele obţinute. 

Ministrul domeniilor şi agriculturei, precum și administraţia domeniilor 
coroanei, vor presenta publicaţiunile speciale şi produsele lor. 

Sect. VILI. Geografia. 

Pe lângă lucrările particulare sau școlare, vor lua o parte deosebită 
Societatea geografică română şi Institutul topografie militar, însărcinat cu 
confecţionarea hartei României. 

Sect. 1X. Sciinţele sociale şi economice. 

Se vor expune în această secţiune publicaţiunile speciale, fotografii, 
tablouri grafice, etc. 

Sect. X. Colecţiunile particulare. 

Aceasta este o secţiune numai pentru exposiţiune, tindând a da un 
loc de onoare particularilor, cari cu multe greutăţi şi sacrificii se ocupă 
cu cestiuni sciinţifice și cu colectarea obiectelor ce studiază. 

Din fericire, în țară sunt mai multe persoane cari au promis con- 
cursul lor. 

Sect. XI Cărţile didactice. 

Aceustă secţiune va pute funcţiona şi ca secţiune a congresului. 

Se vor expune în ia toate cărțile ce au fost întrebuințate în școalele 
noastre cel puţin dela 1864 de când datează prima lege a învățământului 
în România şi pănă în present, 

Secţ. XII. Secţiunea retrospectivă, relativă la desvoltarea noastră 
culturală şi cu deosebire pe terenul sciinţific. 

În această secţiune se vor expune cărţile cu ori ce caracter pănă la 
1859 şi numai cu caracter sciinţific dela această dată și pănă în present, 

Scopul acestei secţiuni este de a întreține cultul trecutului și semimentul 
de respect pentru tot ce ne-a lăsat predecesorii nostri. 

Sperăm că în acest chip dorința de a colecționa se va nasce la nu- 
meroase persoane şi că astfel vor fi scăpate de distrugere numeroase ob- 
iecte, scumpe nouă şi cari pentru moment se pierd nesciind a li se da 
valoarea ce au. 

Sunt încunosciinţaţi descendenţii sau ori-ce persoane cari au în po- 
sesiunea lor: Memorii, manuscripte, note, note de curs, cărţi, epistole, auto- 
biografii, portrete, sau ori-ce autografe ale persoanelor cari au jucat un 
rol hotăritor în desvoltarea noastră culturală, de a binevoi să ia o parte 
largă la organisarea acestei secţiuni. 

Nu avem decât a reaminti pe Petrache Poenaru, G. Asaki, Eliade şi 
pănă la Alexandri, Bacaloglu, Brândză, Cogălniceanu, Cobălcescu, Davila 
şi Obedenaru, ca să se vadă cât sunt de numeroși acei ce au dreptul ja 
recunoscința noastră. 

Ori-ce aparate vechi aflătoare în colecţiunile speciale, vor pute îi 
expuse cu această ocasiune, 


937 


Sperăm că graţie archivelor statului şi cu deosebire graţie acelei mari 
instituţiuni culturale naţionale: „Academia Română“, publicul mare va puté 
cu această ocasiune să vadă cel puţin în fotografie, cel mai vechiu docu- 
ment scris în românesce sau în altă limbă în ţară la noi, precum şi cea 
mai veche carte scrisă sau tipărită în limba ţării sau în o altă limbă în 
țara noastră. 

De asemenea sperăm că se vor expune dintre lucrările vechi acele 
scrise sau tipărite și cari au o mai mare importanţă din punctul de vedere 


al execuţiunii lor. 
$ 


ll. Discursul de inaugurare al Dlui Dr. C. |. Istrati. 
` Doumnelor şi Domnilor! 


Prin deschiderea congresului Asociaţiunii Române pentru înaintarea 
şi răspândirea sciințelor, am sărbătorit sciinţa și am adus prinos foloaselor 
sale pe terenul inalt al cugetărei; sperăm a dovedi astfel lumei sciinţifice 
de pretutindeni, că şi pe frumoasele plaiuri ale Carpaţilor şi pe lângă 
malurile măreţei Dunări, este un popor, care a încetat de a fi numai con- 
templator şi poet, îndrumându-se şi pe calea experimentaţiunilor şi cerce- 
tărilor sciințifice. 

Sciinţa însă, nu e destinată a mulţumi numai curiositatea firei noastre. 
Ea ar avea și atunci partea înaltă în domeniul cugetărei şi adevărului, însă 
ar fi lipsită de o mure forţă in progresele ce a făcut, progrese ce decurg 
în mare numër tocmai diu utilitatea practică a aplieaţiunilor sale. 

Societatea şi statul, în acest cas, nu ar mai avea de ce să facă sacri- 
ficiile mari ce găsim că şi-le impun pretutindeni. 

Sciinţa duce la cunoascerea adevărului in toate direcţiunile. Adevărul, 
bine cunoscut, înlătură prejudiţiile şi eresiele. Acestea înlăturate, lasă loc 
vieţii normale, sănătoase, avute și fericite. 

Prin resultatele practice câştigate, graţie sciinţei, omul poate să ajute 
mușchilor sei, nu numai cu ghioaga, piatra, sau săgeata, ca în timpii pri- 
mitivi; nu numai cu arma, de bronz sau fier, ca mai în urmă; nu numai 
cu praful de puşcă, ca pănă în secolul al XVIII-lea; dar in present el tinde, 
din ce în ce mai mult, a utilisa forțele mari ale naturei. 

Sintesei inorganice planetare, sintesei vieţii terestre, singurele pe care 
le cunoasce in present, el a adăugat sintesa sciinţifică, in domeniul chimiei 
organice cu deosebire, cu mult mai variată, mai importantă şi mai utilitară 
în același timp, prin aplicaţiunile sale variate şi număroase. 

Ca dovadă. e că el produce corpi ce nu există pe pământ. 

Şi totuşi, schimbarea ce a adus aplieaţiunile sciinţei, îndeplinită între 
1825—1900, ori-cât ni-s'ar părea de colosală, de fapt e neinsemnată faţă 
cu ce va fi în curând. 

Ea e ca alfabetul pe lângă scrierile lui Shakespeare sau Newton, ca 
scânteia pe lângă actualele aplicaţiuni ale căldurei şi electricităţii! 

18 


238 


Sciinţa va revoluţiona totul. 

Planeta întreagă devine, pe qi ce merge, ferma omenirei. Soarele şi 
forţele naturale terestre vor fi, în viitorul apropiat, animalele noastre 
de muncă. 

Sciinţa mărită și prevădătoare, a inlocuit empirismul şi observatia 
restrinsă; prin legile combinațiilor şi legile fisiologice, a asigurat în mod 
matematic reușita reacţiunilor in uzine, a crescerii și înobilării plantelor și 
animalelor in ferme, a conservării judicioase a alimentelor în deposite. 
Prin legile mecanice descoperite, utilisează forţele naturale ce se procură 
eftin şi a realisat lucrări technice măreţe și costisitoare; cu alte cuvinte, 
ea a asigurat viaţa ușoară şi plăcută. - 

Sciinţa, mare prin ea însăşi, devine grandioasă prin variatele ei 
aplicaţiuni. i 

Munca chiar, munca adesea grea, fiind corporală; munca sleitoare 
fiind intelectuală, e mai suportabilă, când graţie sciinței işi are rostul ei 
clar, îşi are, pot dice poesia ei! 

Țara românească a făcut oare-care sacrificii pentru sciinţă. Sacrificii 
prea mari, pentru ceea-ce i-s'a dat pănă în present, prea mici pentru ceea-ce 
trebuia să i-se dee în schimb. 

Ne-am învirtit întrun cere viţios, fiind-că nu aveam nici pregătirea 
teoretică, nici educaţiunea practică. Am dibuit și am copiat rău. 

E momentul să nu mai lucrăm lateral, să nu mai întreţinem instituţiuni 
pentru formă. Nu putem să ne mai permitem luxul unui învățământ 
incomplect şi numai teoretic; avem prea mare necesitate de a ne folosi în 
fine şi noi, de resultatele câştigate de alţii in câmpul aplicaţiunii sciinţelor, 
pentru a mai întârqia în lucrarea de indreptare. 

O reformă mare se impune! Să copiem cât mai puţin de aci inainte 
pe alţii; dar în mod judicios şi serios să ne inspirăm cât mai mult de 
nevoile, mijloacele și condiţiunile sociale, morale şi economice, ale mediului 
în care trăim şi vom vieţui pe viitor. 

Avem universităţi care prepară în facultăţi de sciinte numai viitori 
funcționari in învăţământ; nu avem școli technice, cari să dee o direcţie 
mai solidă, independentă de budgetul statului şi mai de sine stătătoare 
tineretului. Să facem din universităţile noastre, şcoli sciintifice fară per- 
spectiva la budget, dar’ numai pentru acei ce adevărat iubesc sciința pentru 
frumuseţea ei inălțătoare; să le dăm celoralalţi o indrumare technică şi 
practică, care să servească viitorului şi să umplem astfel golul real ce există 
în învă&țămentul nostru. 

Nici un sacrificiu nu va fi de prisos, căci dela acesta depinde viitorul 
nostru, ca stat şi naţiune. Nu putem trăi in Europa numai ca agricultori 
şi cu deosebire cu agricultura actuală. 

lată de ce am căutat, ca odată cu congresul nostru sciiuţific, să se 
organiseze și o mică exposiţie specială, culturală, cu caracter sciinţilie 
şi technic. 


939 


Scopul ce am urmărit a fost tocmai de a face să se vadă câea-ce 
suntem în realitate. 

Lipsurile sunt foarte număroase, forţe vii sunt perdute, indolenţa e 
âncă mare, controlul nu există aproape, toţi suntem mari şi tari, şi mai pe 
sus de toate prea personali; unii nu înţeleg de indemn şi nu au nici un 
mobil sfânt, multumindu-se a vegeta și incassa leafa. Statul să fie mai 
sever cu ei. Avem deja prea mulţi pensionari la aşa numită limită de 
virstă ; țara nu poate avé și alt rând de pensionari în funcţie. 

Trebue ca toţi în învăţământ să muncească, să fie în fruntea mișcării 
de renascere culturală, morală şi economică. Ori-cine nu e pătruns de acest 
adevăr, nu are dreptul a ocupa un loc în mod inutil și âncă cu plată. 

A fi profesor la noi, mai mult ca ori-unde, era considerat ca un apo- 
stolat în prima jumătate a secolului trecut şi tot astfel trebue să fie şi 
pe viitor. 

Se aplică cele-ce dic în present şi specialiştilor de prin ministere și 
marelor direcțiuni ale administraţiunilor publice, care au un rol așa de inalt 
şi hotăritor și care ar trebui să fie atât de util ţării, 

Numai prin o muncă conscientă și susținută putem asigura viitorul 
acestei ţări. 

Nu putem impune mai mult timp minorilor dela tară, sacrificii de 
muncă, privaţiuni de toate zilele, pentru-ca noi cei din oraşe să ne jucăm 
de-a boerii şi savanții, trăind lesne şi copios, lucrând puţin de tot şi ne- 
dându-le mai nimic lor în schimb; mai mult chiar, compromiţând prin lipsa 
noastră de direcţie, de ideal, de voinţă şi de pricepere, viitorul tuturor! 

Prin espoxiţiunea aceasta, noi am voit a pune in relief pe cei-ce muncesc. 

S&rbătorim munca! 

Sărbătorim astfel, inceputul manifestării geniului românesc în această. 
direcţiune. 

Voim să dovedim, că cunoscându-ne lipsurile, arătându-le fără cruţare, 
criticându-le fără milă, vom sei să ne lecuim curênd; vom sei să ne facem 
sacrificiile, care să producă roade utile; vom impune direcţiunea noastră 
tuturor care pot să facă ceva; vom dovedi ţărei, că ne-am înhămat la o 
operă de care, nu numai că are ea necesitate, dar fără care nu poate 
să mai meargă inainte. 

Voim să dovedim, că întrăm și noi în pragul secolului al XX-lea prin 
muncă conscientă, inălțatoare, intăritoare, indrumătoare a unui viitor sigur 
Şi fericit. 

Voim ca să se scie, că pentru aceasta trebue neapărat ca învățământul 
pe viitor să fie practie pentru a fi util. 

Voim să creăm şi alte sorginţi de avuţie dătătoare de viață, decât 
agricultura pe care insă cută să o ajutăm din toate puterile in desvoltarea 
ei, lată de ce alăturea cu lucrările din laboratoare, am învitat la mani- 
festarea noastră şi industria chimică, care aqi are un rol aşa de mare 
în apus. 

18% 


240 


Voim în fine, ca ţara aceasta, care trăesce în present numai prin 
agricultură, să aibă un învățământ agricol real, să schimbe modul de lucrări, 
astfel ca spoliind mai puţin pe săteni, să facem ca solul să dee mai mult 
și câştigul intermediatorilor străini, să ne rămână în mare parte. 

Voim, cu toţi să se gândească, să propună programe noue şi serioase, 
fruct al cugetări și observaţiei și să se lucreze la desvoltarea urgentă în 
toate ramurile activităţii umane ìn mod larg, inalt, util, spre a servi astfel 
şi individul și ţara şi neamul. 

lată de ce diceam că exposiţia aceasta va fi o dovadă şi un învețământ. 

O dovadă de ce putem să facem. Un examen faţă cu țara. O expu- 
nere a resultatelor obţinute. Un „nosce te ipsum‘. 

Din acest punct de vedere, exposiţiunile au un mare rol. 

E trist a constata, că nu am avut âncă o exposiţie serios întocmită, 
graţie căreia să ne cunoascem exact și să putem să ne dăm samă de 
forțele de care dispunem, să putem sci în urmă ce ne rămâne de făcut. 
Ori-ce anchetă economică, chiar bine făcută, nu poate nici pe departe să 
înlocuiască o exposiţie făcută după un anumit plan, în care materia primă 
va sta alăturea cu productul obţinut, însoţite cu statistica fabricei şi cu o 
dare de samă economică. 

De acest lucru avem absolută necesitate. 

Ceea-ce doresc să facă agrarienii, ceea-ce am reușit noi să facem în 
present, sunt numai îndrumări spre o expositie mare românească, in care 
să se vadă tot ce se produce dela agricultură şi până la artele frumoase. 

Atunci, în cunoscinţă de ce putem şi faţă de lipsurile noastre bine 
constatate, vom pute să facem legi utile, vom sci să îincheem convenţiuni 
comerciale mai bune, vom sci să ne apărăm şi să ne organisăm, pentru a 
fi absolut de sine stătători. 

Mai e şi o dovadă — diceam — această exposiţie, prin lipsurile ei 
chiar. Câte s'ar putea face la noi sau care se fac chiar și care în present 
lipsesc la chemare. E o dovadă de puţina pregătire ce avem in domeniul 
industriei. mari şi mici, de lipsa de orientare, de lipsa unei direcţiuni solide. 

Totul se resimte mult de starea mediului deprimător în care trăim, 

Câtă indiferenţă, pare chiar rea voinţă; câte greutăţi a uni pe cei-ce 
trebuiau să ne îndemne ei la această lucrare; cât de puțini sunt acei cărora 
le mulţămese din inimă acum, pentru preţiosul lor concurs. 

Am consumat și consumăni âncă toată activitatea noastră în lupte 
sterile şi meschine, in care timp am fost copleșiți de industria străină, care 
a profitat de nepriceperea noastră, pentru a ucide ceea-ce avem din stră- 
mosi și a impedeca de a crea ceva solid pentru urmași. 

Breslele s'au dus, comereiul nu-l mai avem noi. 

Ce curios popor! 

Inteligent, sobru şi mult muncitor, în feliul seu! Soldat ales, devotat 
şi pasionat, dar’ totdeuna menţinendu-se în păstoria poetică la început, 
in o agricultură anumită în urmă. 


241 

Industriaş la vatra sa, neîntrecut ca gust și fineţă, dar atât. Abia 
născuse ca breslaș şi breslele au fost ucise. Industria şi comerciul lea, 
lăsat totdeauna altora. Armenii la început, cu deosebire in Moldova; Grecii 
şi Turcii în urmă, iar' în present străinii de toate neamurile în frunte cu 
Ovreii, ocupă acelaşi loc. 

Deci, şi în trecut şi in present, puţini din ai nostri in comerciu și in- 
dustrie şi aceștia âucă parte din Transilvania, parte din Macedonial E o 
cestiune psichologică de studiat. Atuvismul trebue să joace un rol mare. 
Faptul că dela retragerea trupelor romane şi pănă la constituirea mai 
puternică a Kinezatelor, vre-o 4—5 secole am petrecut în lupte continue, 
constrinși a avé numai ciredi de vite şi foarte puţină agricultură; trăind 
mai mult din pescuit şi vânat și din fructul vitelor; deprinşi a ne mulţumi 
cu haine făcute în familie din piele și păr, cred că explică eroismul nostru 
în primejdie, obârşia poesiei și cântecelor noastre, independenţa şi spiritul 
de revoltă ce se manifestă ușor. De aci nedibăcia noastră în lumea actuală 
de unire şi cooperațiune; a nepriceperei noastre în industrie, trăiţi în munţi 
și pe plaiuri; a lipsei noustre de spirit comercial, din causa isolării și 
lipsei de contact multă vreme cu populaţiuni stabile şi necesităţii de a fi 
mai mult soldaţi pe vremi. 

Şcoala numai putea să ne schimbe. Ea ne-a dus însă totdeuna în 
o direcţiune, care avea o singură ţintă: funcţionarismul, budgetul. 

Nu suntem dar" responsabili de starea şi apucăturile actuale, dar’ trebue 
să ne schimbăm neapărat, să facem totul pentru a pune modul nostru de 
viaţă în mișcare cu împrejurările şi nevoile timpilor moderni. 

Trebue. în viitor, pe lângă iubire de ţară, muncă şi economie; trebue 
pricepere, unire, voință și consciinţă, căci altfel avem prea multe puncte 
slabe în fiinţa și chiar la basa existenţei corpului nostru social şi naţional. 

Cei buni să se adune. 

Să provocăm la aceasta îndemnând la muncă. Să ne cunoascem bine 
mai ântâiu. 

Pentru aceasta ne trebue o exposiţiune generală locală. Ea va fi exa- 
menul presentului și cu această ocasie se va stabili programul lucrării în 
viitor. 

Fără aceasta vom merge tot în negură si nu vom câștiga terenul şi 
timpul perdut. 

Cu drept cuvânt Wintherhalder, un străin, ce a ajuns ministru de 
finance. dicea în un articol din „Românul“ âncă din 1860, cerând o exposiţie: 

„Dacă odată vom cunoasce toate productele industriei noastre, dacă 
vom fi învățat a apreţui după adevărata ei valoare producţiunea noastră 
naţională, atunci va peri și acea indiferenţă, acea dispreţuire cu care ne-am 
obicinuit a privi tot ce s'a produs în ţară; atunci avuţii nostri vor pune 
ambiţiunea lor a incuragia, a protege industria ţării€. 

Va trebui ca guvernul ţării să ajute și să indrumeze această iniţiativă 
spre realisarea exposiţiunii, dar’ ca o ruptură cu trecutul şi spre a inau- 


242 


gura o altă cărare în această tară, în care totul e aşteptat dela guvern, 
va trebui ca expositiunea din 1907 să fie lăsată în sarcina iniţiativei parti- 
culare. Oamenii de bine pună-se în frunte, societăţile solidariseze-se, judetele 
şi comunele unească-se, şi guvernul să ajute numai la umplerea lipsurilor 
şi să dea mai mult concursul lui moral. 

Căci să nu uităm. după cum pe dreptul dice generalul Sebert: 

„Seule l'initiative privée peut donner aux institutions qui en ieltvent 
les ressources et la souplesse voulues pour se plier aux exigences des 
transformations continuelles qui doivent subir les creations humaines pour 
suivre les évolutions des sciences et de l'Industrie“ *). 

La această stare trebue dar’ să tindem cu toţii. 

Avem pentru aceasta și o dată, pe care neuitând a o pune în evidenţă, 
vom dovedi că ne înțelegem menirea. 

Sunt exact 1800 ani, de când ceice locuiau această ţară erau în 
luptă grea. Romanii se aflau în toiul r&sboiului cu Dacii. 

La 1907, se vor implini exact 1800 ani de când legionarii Romani, 
au cucerit în mod definitiv această frumoasă parte a Europei. 

Voin sărbători deci astfel aniversarea constituirii neamului nostru în 
acelaș timp. 

Și în ce mod vom put fi demni de marea memorie a strămoșilor, 
decât dovedind că muncim și luptăm qilnic cu pricepere pentru asigurarea 
operei lor. 

Vom dovedi lumei, ce nu ne cunoasce îndeajuns, că 1800 ani po- 
porul nostru, cu sacrificii, cu dureri mari, adesea îngenunchiat, cu puţine 
momente de linisce, a muncit totuși, şi mai pe sus de toate a sciut a trăâj 
şi a se menţine. 

Pe când în jurul nostru mulţi au dispărut, noi am rămas. 

Şivoaiele au trecut cu virtejul lor ucigător, dar piatra durabilă pusă 
de Traian şi de legionarii Romani, a rămas: 

Apa trece, 
Pietrile rămân. 

Mulţămită să aducem lui Dumnedeu! Atunci când toţi ne credeau 
stinşi pe vecie. tocmai atunci, la începutul secolului al XIX lea. din vechia 
și ciuntita tulpină, a dat cu deosebire puternicul trunchiu al regatului Ro- 
mâniei; am ajuns la lumină, ne-am făcut drum, ca un lăstar, care luptă cu 
spinii și cătina imprejmuitoare spre a pătrunde la razele soarelui. 

Să profităm de timpul senin, de lumină, de linisce şi viaţă tienită, în- 
care din fericire trăim; să profităm pentru a ne întări, a dovedi că suntem 
maturi şi că și neamul nostru poate da fructe alături cu celelalte seminţii, 

Altfel am fi criminali, şi am dispare pentru totdeuna, deoare-ce pe 
viitor noroadele inconsciente ce vegetează vor face loc popoarelor consciente 
care trăesc prin sciinţă. 


*) Les progres des industries mécaniques, Revue Scientifique No, 5, — 4 Août 1900, 


243 


Sunt multe semne bune, sunt număroase forțe vii latente ce aşteaptă 
a fi înțelese şi utilisate, sunt multe bunevoinţi până la sacrificii, toate 
trebuesc insă înjghebate, îndrumate şi ajutate a se manifesta şi produce. 

Destul au fost acestea lăsate la voia întâmplării, ba adesea înlăturate 
şi dispretuite. Chiar încercarea noastră culturală cu caracter sciintific, pro- 
bează că ne înţelegem rolul şi sper că viitoriul va fi în curând asigurat. 

Popor ales de păstori şi elăcaşi, am creiat doina, poesia populară cu 
admirabilele ei legende, am rămas renumiţi ca plăeşi și arcași. Mioriţa ne 
e cântecul. Oile noastre erau renumite la Stambul şi caii nostri se duceau 
pănă la Prusia. In urmă am acoperit câmpiile dela gurile Dunărei cu fru- 
moasele noastre holde. N 

R&sboiul neatârnării a dovedit ce sânge mai curge în vinele săteanului 
nostru vinjos. 

Câmpiile noastre aurite, arată ce muncă grea scim să facem. 

Podul de pe Dunăre şi șoseaua de la Lainici, unde nici legionarii 
Romani nu au putut pătrunde, dovedesc că avem și din acest punct de 
vedere în vinele noastre sânge de al acelor ce au acoperit pământul cu 
lucrările lor imposante. 

Produsele adunate aici dovedesc că câmpia și mai frumoasă a sciinței 
pure și a aplicaţiunilor ei nu mai este numai un desideratum pentru noi. 

Am întrat in secolul al XX-lea cu mari lipsuri, dar’ totuși fără a roși 
de noi și asta e deja mai mult ca îmbucurător. 

Scim că fără sciinţă, nimic nu e posibil! 

De îndată ce omul a părăsit viaţa săibatecă când trăia ca fiarele și 
din starea de păstor şi pescar a fost silit să-şi restrângă pasul, a trebuit 
ca pe o suprafaţă tot mai mică, din o anumită regiune, să-și caute mij- 
loacele de existenţă. 

Observaţiunea celor întâmplate qilnie şi anual în jurul seu l-a făcut 
cu încetul crescător de animale şi în urmă agricultor. 

Industria se născu, odată cu stabilirea sa la un punct fix; comereiul 
apăru, de îndată ce centruri mai populate, mai active şi pricepute au sciut 
să tragă curând folos din materiile prime ce aveau la disposiţie. 

Cu viaţa relativ mai pacinică, se născu omul care se ridică de-asupra 
semenilor: poetul, artistul, astronomul; istoria omenirii era începută! 

De sigur o întâmplare a pus omul în posiţie de a cunoasce și pregăti 
argila pentru vase, bronzul și mai în urmă ferul, sticla, ete.; primii pași în 
neţărmuritele aplicaţiuni ale metalurgiei; civilisaţia se născuse. 

Starea empirică însă ceda tot mai mult locul celor-ce resultau din 
îndelungata și justa observare a fenomenelor. Faptele precise dădeau 
nascere la mici quasi-legi. Observatorului se adăoga experimentatorul: 
sciințele făceau apariţiunea lor. 

De atunci omul nu mai trăesce la voia întâmplării, de atunci el îşi 
făuresce singur modalitatea vieţii sale. El schimbă totul, începând chiar 


244 


dela corpul şi firea sa. In present omul e aproape tot atât opera sa ca 
şi a Creatorului. 

Acesta e omul modern: forţă prin inteligența sa între forțele naturii, 
pe care cu încetul le pricepe şi le utilisează! 

Secolul al XIX-lea se născuse! 

Totul se făcea cu judecată. Dela prepararea solului şi alegerea se- 
minţei, dela maşina de secerat și cules şi pănă la modul de transacţie și 
preparare a alimentelor; totul e raţional, studiat, sciinţifie! 

Roca ruptă din sînul pământului, e ridicată și sfărimată cu anumite 
maşini; o întreagă sciinţă presidă la extragerea metalului din ea şi facerea 
aliagelor; num&roase legi fisice sunt puse in practică, pentru ridicarea unui 
pod, sau pentru a construi arme şi cartuşe, ori a prepara dinamita sau 
pulberea fără fum. 

Cânepa nu se mai topesce ca înainte; firul pentru a deveni stofă, 
trece prin cele mai complicate aplicaţiuni ale mecanicei; pe când mătasa 
artificială, ca şi miile de materii colorante, sau mirositoare, arată puterea 
chimiei organice. 

Ce departe suntem de ghioacă şi săgeată! 

Peste tot legi cunoscute, aplicaţiuni cu metode sigure, fapte precise 
fie în a obţin grâne mai conforme necesităţilor, fie speţe de vite mai în 
raport cu ce voim, fie materialele destinate luminatului și forţei, fie pro- 
ductelor medicinale; ori ce! 

Ce trebue dar’ să facem noi, care abia deschidem ochii, cari abia 
suntem întroduși în munca modernă, colosală, orbitoare prin vastitatea şi 
puterea ei, sădro iţi cum suntem de starea înaintată a altor popoare! 

Increderea şi priceperea ne sunt punctele de plecare. 

Incredere in destoinicia şi puterea neamului; buna conducere a pri- 
ceperei sale naturale și facilei sale adaptaţiuni. 

Să lăsăm frazele sforăitoare culese în cafenelele orașelor mari străine 
şi să luăm exemplul muncii, răbdării şi voinței din marele centre de 
agricultură, viticultură, industrie și comereiu, ale apusului. 

Destul am copiat tot, ca maimuţele, pentru a satisface unor principii 
abstracte, care ne-au cam depărtat de Dumnedeu şi bine; să mai copiem 
în mod practic şi serios, numai ceea-ce ne va servi în realitate. Avem putere 
fisică şi intelectuală; avem un popor uşor transformabil; avem o ţară mai 
mult ca binecuvântată de Dumnedeu; să scim numai pune în lucrare şi 
producţie, toate aceste bunuri şi „Viitorul de aur, fara noastră are“, va 
fi o realitate. 

Suntem o ţară agricolă, e fapt cert. 98%/, din avuţia (ării, cel puţin, 
se datoresce culturii fertilei noastre câmpii. 

Trebue să mai r&mânem o ţară numai agricolă, sau putem să ne mai 
permitem aceasta? lată o întrebare. Să răspundem: 

Industria mare a ajuns unde este prin doue mari mijloace, solidari- 
sarea cât mai multor forţe materiale și intelectuale și specialisarea pănă la 


„245 


extrem în cestiunile de detaliu. Uniti și puternici. factorii de producţie, pot 
lupta astfel avantajos in lupta de export fată de vecini. 

In fabrici, în cestiunile de detalii, sunt lucrători, care o viaţă întreagă 
fac acelaşi lucru: disoalvă, agită, cristalisă, pilesc, lustruesc, ori mişcă 
aparatul cu un centimetru, pe aceeași suprafaţă, necontenit, etc. 

Dacă Europa ar fi sindicată şi în aceasta mare usină, noue ni-s'ar da 
numai detaliul ugriculturei, şi'în anumitul scop de a scoate în special, cum 
facem grâu și porumb, da, am putea persista în specialisare. Altfel, nu! 

Starea lucrurilor e cu totul alta. Toţi caută a ne cumpăra cât mai 
puţin și a ne vinde cât mai mult. Toţi caută a se desrobi de vecini! Să 
facem ca ei! 

Țara noastră e aşa de variat bogată, că ar fi o crimă a nu continua 
să exportăm decât numai produsele agriculturei mari, singura ramură pe 
care să o ajutăm și desvoltăm. Este oare permis să ne servim in viaţa 
practică numai cu dreapta, şi numai pentru a scrie! 

Un organism pentru a trăi, trebue să functioneze complect; o ţară 
trebue să pună în valoare toate avuţiile ei. Ori-ce părăsire e o risipă, e 
o forţă utilisată mai puţin. Mai mult, în lupta neamurilor e o sinucidere 
treptată, prin inferioritatea voită in care ne punem. 

Să încurajem agricultura, nici nu mai încape discuţie. Să înlesnim 
comerciul, e chestiune de viaţă. Să creăm învăţământul agricol sciinţifie 
și practic, care ne lipsesce, aceasta trebuia să o facem încă dela 1860; 
mai exact trebuia ca ceea-ce avem făcut să fie serios și util, iar” nu de 
formă și destul de costisitor. 

Pretutindeni agricultura e o forţă, şi noi care posedăm mănoase câmpii, 
climat propice și milioane de braţe, pregătite pentru greaua muncă a câm- 
pului, ar fi criminala nu proceda serios spre u trage profitul maximum din 
această bogată sorginte de viaţă. 

Trebue făcut cadastrul. Riurile cată a fi canalisate, pentru a nu mai 
sustrage câmpiilor deci de mii de hectare, acoperite cu prunduri şi cari 
prin revărsările lor compromit terenurile sigure. Irigaţia cu apă de supra- 
faţă sau de sub sol, trebuesce bine și urgent studiată, şi secate decile de 
mii de hectare inundate de Dunăre. Trebue in fine, ca Delta Dunărei să 
fie partea cea mai fertilă a ţării. 

Să utilisăm pentru acestea corpul ales ul oficerilor nostri; să utilisăm 
armata, și dilele de prestație ce se părăginese. Să facem însă mai ântâiu 
un plan, pentru o campanie de 50 ani, în linisce, cu sciinţă, cu pricepere, 
basaţi pe nevoile presentului şi ţinând samă de cerinţele viitorului. 

Să considerăm ţara, ca o ţară nouă, cum și este ea pentru trans- 
formare şi să căutăm a face pentru ea, ceea-ce fac Europeii, cel puţin pentru 
coloniile lor. 

Atâtea misiuni, atâţia specialisti, atâţia bani aruncaţi de 50 ani! şi 
de fapt nici un studiu precis! O singură escepţie în studiile economice ale 


246 


lui Martian! Incolo vorbe, vorbe umflate, nimic care să facă epoca, care 
să producă prin aplicație. 

In afară de stat, un om singur, dar'un om cu inimă, cu sentimentul 
datoriei, sciind să se înconjure și să facă a fi ascultat, a realisat lucruri 
admirabile. I. Calinderu are dreptul la recunoscința neamului. Proprietăţile 
Domeniului Coroanei sunt ouzisuri de fertilitate ce dovedesc pricepere. 

Deci să facem pentru agricultură ceea-ce trebue şi în prima linie ferme 
model exemplare, comiţii agricole, expositiuni regionale, publicaţiuni speciale 
pentru săteni, redactate însă de oameni cari au făcut şi vădut ceea-ce 
propun. 

Dar’ o parte din produsele obţinute prin agricultură, trebue să ne dea 
prin chimia technologică şi agricolă, tot ce ne trebue în ţară. mai mult, 
tot ce e transformat astfel poate fi plasat mai uşor pe pieţele străine 
decât materialul prim. — Să nu mai aducem scrobeală, pesmeţi, cirișuri, 
alcool rectificat, bere, glucosă, macaroane şi paste strâine. 

Esenţele rele şi accidul acetic din lemne, impur, întră cu vagoanele 
în ţară, şi toate acestea s'ar putea face curat şi bine la noi. 

Sunt atâtea lemne care putredese inutil. Minelor de sare să căutăm 
a le da și o direcţiune practică alta: Sare de calitatea a IV-a, măcinată 
cu gips, să fie pusă la dispositie agriculturei ca îngrășăminte, iar apele 
sărate la maximum să fie utilisate pentru sodă. 

Să incurajem cuptoarele de varuri, cari sunt în mâni așa de pricepute. 
În curând vom pute exporta în Asia mică și în restul Peninsulei Balcanice. 

Ceramica care era utât de inflorită, încât nici nu o utilisăm, măcar 
atât, ca pe timpul lui Mircea şi Stefan-cel-Mare; ceramica pentru care avem 
aşa de bun material, să o încurajem, căci sunt 30 ani numai, când poporul 
nu cumpăra decât olărie făcută în ţară și facută aşa de bine. Smalţurile 
făcute în vechime la noi, întrec ori-ce product străin. Chiar au fost pro- 
cedeuri speciale, cum e pentru smalţul galben de pe cărămidile dela Hârlău 
şi Botoşani. 

Chiar pentru industria mare nu avem a ne îngriji de combustibil. Lig- 
nitul bituminos, admirabila antraciţă ce se gâsesce deja în trei localităţi, 
pe lângă hulia ce cu siguranţă o vom afla şi cu deosebire petroleul, ne 
stau larg la disposiţie spre a face totul. 

Tot ce se poate trage cu folos din munţii nostri nu se poate să rămână 
neexploatat.  Ori-ce industrie ce derivă din materia noastră primă, avem 
datoria de-a o crea." 

Ori-ce centimă rămasă în ţară, măresce patrimoniul nostru, reduce 
dobânda capitalului, facilită întreprinderile şi asigură munca. 

SA sperăm că și nenorocita manie dea ne răspândi în fie-care an pe 
suprafaţa lumei, ca paserile migrătoare va înceta, și astfel se va remedia 
şi venesecţia de milioane ce se face anual în economia muncii naţionale. 

Dacă călătoria e utilă ţării, când ea e făcută de un om patriot și 
priceput, care la fie-care ocasiune caută a culege tot ce e util pentru ţara 


247 


lui, pe care o iubesce tot mai mult, nu tot astfel e cu toţi spoiţii cu niţică 
învățătură, care cheltuese banii în străinătate, aducând în ţară numai 
disprețul pentru tot ce e dela noi, şi numai deprinderile rele. Aceştia 
trebue să r&mână unde sunt, pentru-că ţara așa cum este şi âncă e prea 
bună pentru ei. 

E o ruşine, ceea-ce se petrece cu noi. Nu e otel in străinătate, in 
care să nu găsesci Români! Pare că suntem mai avuti ca Ruşii şi Englezii. 

Rămâne âncă a se sci, ducă trebue a se face în țară industrii de 
acelea pentru care materialul prim nu-l avem! Acesta e casul în genere 
al multor popoare. De ce am face escepţie? 

Ori-ce poate fi făcut la noi, pentru noi, şi pentru export, trebue între- 
prins! Numai din concertul muncei generale în toate direcţiile: agricolă, 
technică şi artistică. resultă că fie-care specialitate, ori cât a fi de nein- 
semnată, poate progresa. 

Dacă voim ca agricultura să progreseze, dacă voim ca silvicultura, 
arboricultura, grădinăritul, crescerea vitelor şi piscicultura să progreseze, 
trebue să facem toate industriile, toate artele, să lucrăm in toate direcţiile. 

Unde e agricultură 'mai mănoasă şi mai frumoasă, în întunecata şi 
vasta Rusie și Republica Argentină, ori în Francia și Germania cu așa de 
puţin teren, dar’ cu atâtea fabrici? 

Sciinţa, care privesce totul, devine mai puternică pentru fie-cure parte 
în deosebi. Industriile variate se ajută, ele au reflexul asupra agriculturei 
şi artelor; comerciul variat ajută specialităţile; producând tot ce avem ne- 
cesitate, vom exporta mai mult din unele; exportul variat menţine exportul 
în mijlocie şi nu vom mai avé crise ca în 1899, 

Pentru aceasta, Sciinţele toate trebuesc să aibă templele şi apostolii 
lor adevăraţi. Saerificiile, ori cât ar fi de mari pentru stat, vor da roade 
înmiite. Germania are sute de botanişti, care fac indirect ca agricultura să 
fie în floare; are mii de ing neri, cari fac ca mecanica să fie la înălțimea 
cuvenită; are mii de fisiciani, cari au dus așa de departe utilisarea for- 
telor; are mii de chimișşti, cari fac din ea prima putere din lume. 

Inferioritatea comercială a Franciei şi Angliei, cine ar crede, stă cu 
deosebire in nepregătirea lor, in domeniul aplicaţiunilor chimiei. i 

Exposiţia din Chicago şi cea din Paris, a dat la lumină rapoarte de- 
taliate. Popoarele interesate recunosc singure această decadenţă, prin ne- 
pregătirea, lor. | 

In Germania, afară de universităţi, care gem de chimişti, profesori 
ordinari, extraordinari, docenţi şi asistenţi, sunt in industrie peste 5000 
chimişti. Afacerile de resortul direct al chimiei să ridică anual la un mi- 
liard şi jumătate. 

O singură fabrică, Friedrich Bayer, avea în 1875—119 lucrători, iar’ 
la 1901 avea 5000 lucrători, 680 funcționari, 260 ingineri şi 160 chimişti! 
Mai mulţi decât în toată industria din Francia sau din Anglia, 


248 

lată de ce industria acestei ţări e așa de înaintată, iată de ce puterea 
ei merge crescând. 

Germania e prima ţară care sa ridicat, pot dice, numai prin cultură, 
sciință și în special prin chimie! Ea a lucrat pentru aceasta 75 ani, in 
secolul trecut, fără odihnă, cu un plan bine tras şi bine executat. 

Intre inceputul civilisaţiei şi starea de aqi, avem două apogee în mer- 
sul omenirii. 

Grecia, cu cugetătorii ei; 

Germania, cu chimiştii ei. 

Prima, a ridicat cugetarea, a înălţat sufletul, a arătat omului ce va puté. 

Secunda, a ridicat cugetarea, a înălțat sufletul şi a arătat ce poate omul. 

Prima elădea în imaginaţie, crea pe omul de şcoală, cugetător şi fe- 
ricit cu sufletul. j 

Secunda, clădesce în mod real, produce, face pe om fericit şi cu sufletul 
şi cu trupul. 

Germania întreagă e un mecanism regulat; totul funcţionează în mod 
sciinţific şi prevăqut, totul duce la resultat sigur. 

Au fost temeri, au fost esitări şi momente de pesimism, dar’ mersul 
ascedent şi marile resultate obţinute, pe toate terenele şi mai ales pe 
terenul industriei și cu deosebire al chimiei, e o dovadă că Germania e 
în cale bună. 

Fără acest progres, victoriile dela 1866 şi 1871 ar fi fost trecătoare; 
ca altă dată egemonia nu ar fi putut să se menţină numai prin baionete; 
ea s'a menţinut prin eprubetă, prin sciință. 

Acolo e viitorul. Să luăm învăţămentul necesar. 

Să ne întoarcem acum puţin ia mica noastră Exposiţie. 

Cu toată nepregătirea noastră în genere, cu toată indiferența condam- 
nabilă a unora şi mai ales cu toată reaua voinţă, absolut condamnabilă, 
a câtor-va, totuşi, resultatul obţinut e îmbucurător. Faptul că ne putem 
vedé, sfătui, înțelege şi lumina, va aduce, sunt sigur, roade. 

Trebue ca pe viitor să facem tot posibilul ca la universitate să se 
ajungă cu mai multă greutate. Politica, simpatiile, rubedeniile, să fie lăsate 
la scara palaturilor universităţii. Nu ori cine, pe viitor, dar numai cei 
încărunțiţi în muncă serioasă și doveditoare, să ajungă acolo. Să ne ințe- 
legem cel puţin asupra acestui punct! 

Să facem învăţământul cât mai practic. 

Diploma să nu recunoască decât meritul seiinţific şi nici o altă obli- 
gaţiune pentru stat. Universitățile „à la Napoleon IH“ să înceteze. Examene 
de stat serioase să fie instituite, spre a alege în urmă pe cei puţini, puţini 
de tot, ce vor nisui să trăiască ca apostoli în înv&ţăment, sau în practica 
unor anumite cariere. 

Se înţelege ce sarcini şi datorii rămâne statului faţă cu profesorii. 


245 


Industria noastră chimică, în prima linie, e la început. Contactul ei 
de aqi cu școalele noastre, nu poate decât să dea roade utile și în o di- 
direcţie şi în alta. 

Este âncă o secţiune, a XIl-a, cea retrospectivă, căreia am căutat să 
dăm toată desvoltarea. Putinul ce am reușit să fac, are meritul de a fi 
stors cu multă trudă dela stânca apatiei și indiferenţei. 

Toate le mai înțeleg, dar’ să nu iubesci nici pe tatăl tău sau bunul 
tău, care, mai ales prin munca lui, ţi-a lăsat un nume şi adesea o situaţie, 
e ceva criminal. Şi constat cu multă mâbhnire, că nu arare ori am constatat 
indiferenţe neertate. 

lată de ce m'am servit de aleasa cuvântare a chimistului Dumas: 

„Honorons nos grands hommes. Toute nation manquant à ce devoir 
prépare sa ruine intellectuelle, morale et matèrielle; elle ne vivra pas 
longtemps sur la terre et ne laissera en périssant qu'une trace bientôt 
obscurcie parmi les peuples de lavenir“. 

Numai cinstind munca bătrânilor nostri, vom proba că scim să respec- 
tăm această avuție națională. Numai oamenii ce au acest sentiment pot 
lucra la rindul lor, pentru o idee înaltă şi generoasă. 

Inainte de a termina și ne anticipând asupra datoriei ce avem de 
a aduce mulțumiri cui de drept şi a pune în relief anumite fapte, ceeu-ce 
se va face la 19 Octobre în diua inchiderei exposiţiei noastre, să-mi fie 
permis a mulţămi de pe acum, în modul cel mai călduros guvernului 
țării, care a pus larg la disposiţia Asociaţiunei tot ce s'a cerut, în aceste 
„timpuri când şi statul şi particularii trebuese să deschidă de dece ori 
ochii înainte de a face ori ce cheltuială. 

Mulţămesc din adâncul inimei fraţilor de preste hotar de pretutindeni, 
cari au înţeles și secondat dorinţa noastră. 

Mulţămese tuturor celor-ce, cu drag şi pricepere, ne-au dat o mână 
de ajutor. 

Mai am pentru mulţămirea sufletească de adăugat, că toată munca 
depusă aci a fost lucrarea benevolă a unor oameni de inimă, din care 
unii au posiţie foarte modestă. 

S'a depus gratuit muncă multă, fiind-că erau puţini, şi sa cheltuit 
chiar de mulţi pe lângă timp şi bani, in loc de a lua „după obiceiul țării“. 

E un bun început, sper că va avé imitatori. 

Finesc, rugându-vă pe toţi cei intr'un glas şi cuget, să dicem: 

Trăiască Majestatea Sa Regele, 

Trăiască Majestatea Sa Regina, 

Trăiască Alteţele Lor Regale și Principii de Coroană, 

Trăiască România, şi lumina cadă asupra universităţilor sale. 

* 


250 


II. Descrierea exposiţiunii de d! A. Bârsan. 

Exposiţiunea, isvorită din inteligenţa vie şi din inima caldă românească 
şi totodată prefăcută în faptă prin activitatea neobosită a dlui profesor O. 
I Istrati, a fost instalată in localităţile laboratorului de Chimie de pe 
țărmurele drept al Dâmboviţei (Splaiul Generalul Magheru) şi în curtea spa- 
țioasă a acestui laborator. Secţiunea retrospectivă şi a artelor grafice 
(cărți, harte, tablouri etc.) a fost adăpostită în amiteatrul (sala principală) 
şi în patru săli laterale ale laboratorului. Pentru udevărata exposiţie sciin- 
țifică s'a construit anume o hală de lemn destul de spațioasă, care poartă 
pe frontispiciu devisa „Sciinţă“. În legătură cu această hală este pavilionul 
serviciului technic al statului. Afară de aceea, în curtea laboratorului s'au 
construit şi câteva pavilioane mai mici, ca d. e. pavilionul regiei monopo- 
lului tutunului și al sărei, pavilionul școalei ceramice din Tergul-Jiului, al 
fabricei de lemnărie E. Lessel, al şevalei practice de meserii dela Bistriţa 
(jud. Bacău), al societății pentru esploatarea petroleului „Steaua română“, 
al închisoarei centrale Văcăresci ete. Totodată pentru recreaţiunea visita- 
torilor, direcţiunea exposiţiunii n'a întrelăsat a instala un mie restaurant, 
la care se servesce bere gustoasă fabricată în tară. 

Ce cuprinde exposiţiunea ?... Numai un specialist ar putea răspunde 
la această intrebare, sau mai corect: numai fie-care specialist pentru spe- 
cialitatea sa ar putea da informaţiuni esacte, preţuind după cuviinţă valoarea 
lucrurilor expuse. 

Un laic în ale sciinței, cum este şi subscrisul, trebue să se mărgi- 
nească la nisce impresiuni generale, şi şi acestea numai intru cât pot ìn- 
căpea in cadrele unui articol de jurnal. i 

Să întrăm deci în pavilionul principal, inchinat sciinței şi numeroaselor 
ei aplicaţiuni! 

După-ce trecem pe sub un model bine executat al măreţului pod de 
pe Dunăre, privirile noastre se opresc asupra bustului M. Sale regelui şi 
asupra unui dorobanţ turnat în bronz în pcsiţie de atac, având pe pedestal 
inscripția: „Sunt şi voju fi!“ Conducătorul şi apărătorul ţării ocupă partea 
din mijloc a pavilionului, ei, cari sunt chemaţi să ocrotească toate intre- 
prinderile menite spre iuălțarea moșiei strămoşesci, 

Păretele din fund al sălii este aproape intreg ocupat de o hartă uriaşă 
a României, lucrată de institutul geografic al armatei in proporţie faţă de 
natură, de i :50,000. 

Nu este harta completă a regatului, ci numai a Moldovei, a Dobrogei 
şi a părții sud-ostice din Muntenia; partea cealaltă se află in lucrare și, 
după informaţiuni particulare, va fi gata în 4—5 ani. Harta aceasta și nu- 
meroase alte harte mai mici, ce sunt expuse in jurul ei, ne dovedesc, că 
la institutul geografic al armatei române să lucrează cu zel şi cu pricepere, 
ceeu-ce de altfel s'a recunoscut şi la exposiţiile cele mari din străinătate 
dia timpul din urmă (aşa d. e. la exposiţia din Paris din unul 1900, unde 
institutul român a obţinut cea mai înaltă distincţiune). 


251 


În partea dreaptă a pavilionului principal sunt expuse lucrările de 
Chimie teoretică, produsele Chimiei aplicate la diferite fabricaţiuni, colec- 
țiuni de aparate fisicale şi de lucrări matematice, colecţiunile sciinţifice ale 
școalei de poduri și şosele, harte speciale ale liniilor telegrafice, telefonice 
şi ale curselor poștale din ţară. precum şi colecţiunea de aparate telegra- 
fice şi telefonice, expuse de direcţia poştelor, telegrafelor și telefoanelor; 
mai departe lucrările serviciului technic și a celui sanitar al capitalei (barte, 
reliefuri, analisa alimentelor, analisa qilnică a apei de beut), diversele ex- 
ploatări agricole, forestiere și industriale ale domeniilor coroanei şi în fine 
lucrările nefericiţilor internaţi în ospiciul Mărcuţa. 

Partea stângă a halei principale (socotind dela întrare) este destinată 
societăţii geografice române (harte din diferite timpuri, relative la ţările 
române, şi diferite publicaţiuni), medicinei umane, medicinei veterinare, 
farmaciei, dentisticei, sciinţelor naturale (Zoologie, Botanică, Mineralogie și 
Geologie), pescăriilor statului, serviciului agricol şi celui silvic, ţinătoare de 
ministeriul de agricultură, industrie, comerciu şi domenii (fermele model 
dela Laza, Studina etc.), şcoalei centrale de agricultură etc. 

Să vorbese ceva mai în deosebi despre sutele și miile de obiecte in- 
teresante, ce le întâlnim în această hală?... E peste putinţă! — Ce aşi şi 
sci alege mai curând din atâtea colecţiuni atât de diferite şi atât de inte- 
resante fie-care din punctul său de vedere? 

Să mă opresc la valoroasele lucrări de Chimie ale dlor P. Poni (analise 
ale petroleului românesc), Dr. C. Istrati (materiile colorante, aflate şi nu- 
mite de a6nsul „franceine* etc.) Nic. Teclu din Viena (diferite aparate 
chimice), Dr. An. Obregia, Dr. Bernad, Dr. Edeleanu, Dr. A. Ostrogovici, 
Aron Vraciu (asistent în laboratorul de chimie organică, condus de Dr. Istrati), 
A. Colorian şi Dr. C. Şumuleauu? Sau la interesantele şi instructivele fo- 
tografii, preparate, modele și aparate din clinicile medicale ale d-lor Dr. 
Marinescu, Dr. Severeanu, Petrini- Galaţi, Manicatide. (clinica infantilă din 
lași), Dr. Obregia, Dr. Gerota ete.? La ingenioasele aparate fisicale ale 
dlor profesori Negreanu şi Hurmuzescu? La colecţiunile de minerale ale 
dlor profesori Mruzec, Gr. Stefănescu, Buţureunu, Munteanu- Murgoci şi 8. 
Atanasiu, sau la plantele rare din România, expuse de societatea natura- 
liştilor din Bucuresci (intre cari câte-va plante nouă, aflate şi studiate de 
d-nii Zach. Panţu şi Aur. Procopeanu dela institutul botanic) sau la bogata co- 
lecţiune de gândaci (hemiptere și heteroplere) a d-lui A. L. Montundon, 
sau la fluturii de diferite colori și unii de o mărime deosebită din Africa 
şi din America, din colecţiunea dlui Fr. Selag? 

Toate acestea și multe altele din jurul lor sunt vrednice de toată 
atenţiunea, toate dau dovadă limpede de muncă şi de interes pentru seiinţă. 

De un deosebit interes sunt in această parte a exposiţiunii colecţiunea 
de pesci din apele Dunării, facută de dl Dr. Antipa, directorul pescăriilor 
statului, colecţiune, care a fost admirată şi la ultima exposiţiune vienesă; 
mai departe diferitele analise făcute de serviciul sanitar al capitalei sub 


252 


conducerea dlui Dr. Proca, şi în fine bogata colecţiune de producte agri- 
cole, forestiere şi industriale (obiecte de lemn, teracotă, impletituri de paie 
şi nuiele etc.) expusă de administraţia domeniilor Coroanei, de sub înţeleapta 
şi patriotica conducere a dlui I. Calinderu. 


Dintre fabricile şi societățile industriale, care şi-au expus produsele 
lor, vom aminti: fabricile de hârtie dela Letea şi dela Bușteni, pe cele de 
zachar dela Roman şi Săscut, fabrica de bere din Azuga, fabricile de cement 
dela Brăila şi dela Azuga, Societatea de basalt artificial şi de ceramică 
dela Cotroceni, fabricele de marmoră artificială Nessler şi Matioli, fabrica 
de var hidraulic dela Breaza, cea de cretă a lui Marco Rosazza, fabrica de 
sticlărie din Bucuresci, tăbăcăria dlui Gr. Alexandrescu, fabrica de scrobeală 
N. Brădescu din Peatra-Neamţ, fabrica de săpun „Stella“, cea de lumini 
și de ceară P. lacovloff din Botoşani, fabrica de surogate de cafea Franc, 
fabricile de conserve alimentare ale prinţului B. Stirbei şi a dlui Staicovici 
ete. etc. 

Tot în pavilionul principal a expus dl profesor Dr. George Maior, sub 
numele „gospodării agricole“ o interesantă colecţiune de fotografii, cure ne 
arată faţă in față exemplare de locuinţe ţ&rănesci și de clădiri economice 
de ale sătenilor nostri din Țeara românească şi din Ardeal. Paralela aceasta 
este foarte instructivă și trebue să dea de gândit acelora, cari o vor privi 
cu destulă atenţiune. 

Vrednic de cercetat este și pavilionul ministeriului lucrărilor publice, 
vecin cu cel principal, în care serviciul de studii și construcţiuni al acestui 
minister a expus modele, planuri și fotografii relatwe la lucrările mai 
noue technice, făcute de statul român. Privirile noastre sunt atrase mai 
ântâiu de un admirabil relief, representând portul Constanţa şi împrejurimea 
lui. Casele, stradele, clădirile publice şi grădinile sunt imitate așa de bine, 
incât pare-că le vedem inaintea noastră. In faţa oraşului se intinde marea 
albastră, ţărmurită de puternicile zăgazuri şi de malurile portului celui nou. 
Câte-va corăbii şi vapoare sunt ancorate în spaliosul port, gata să încarce 
mărfurile grămădite în docurile sau magaziile uriaşe de pe ţărmure. Ta- 
bloul este așa de incântător, încât cu greu ne deslipim de lângă dânsul. 
El ne arată, ce lucrări uriaşe s'au făcut in timpul din urmă in orașul de 
lângă Marea-neugră şi cât de mult s'a schimbat Kiustendja turcească, de când 
s'a prefăcut in Constanţa românească ! 


Lângă portul Constanţa în miniatură se află nisce modele nu mai 
puţin interesante ale docurilor din Brăila și Galaţi, Aici vedem unu exemplar 
redus al spaţioaselor magazine impreunate cu silosuri, unde se aduc cereale 
din toate părțile ţării, se curăţă, se sortează şi apoi se trimit la flămândii 
din Vestul bătrânului nostru continent. Şi ce intocmiri ingenioase au aceste 
maguzinel!.. Vagoanele cu cereale se descarcă direct în ele și earăşi va- 
poareie se încarcă direct, încât se câștigă nespus de mult în timp și 
în muncă, 


963 


Tot aici observăm modelele principalelor poduri de drum de fier şi 
şosele din ţară: un nou exemplar al podului de pe Dunăre, mai departe 
modeleie podurilor de pe Olt şi de pe Jiu; la riul acesta din urmă atât 
modelul podului liniei ferate, cât şi cel pentru șosea. Păreţii acestui pa- 
vilion sunt acoperiți jur împrejur de frumoase fotografii, cu vederile punc- 
telor mai însemnate și mai interesante din punct de vedere technie ale 
liniilor ferate şi ale şoselelor mai nouă. Astfel sunt vederi din valea Oltului 
şi a Jiului, de pe linia ferată Ocna-Palanca şi de pe liniile mai mici Câm- 
pina-Doftana, Târgovişte Pucioasa etc. 

Nu de mai puţin interes sunt tablourile, ce represintă întocmirile pentru 
alimentarea Capitulei cu apă de beut subterană. Apa aceasta se aduce dela 
o distantă de 11 klm. şi este de o calitate foarte bună, așa incât prin 
întroducerea ei (lucrare condusă de dl inginer inspector Elie Radu) starea 
sanitară a oraşului s'a îmbunătăţit în mod simţitor. 

In curtea exposiţiei, aproape de întrarea în pavilionul lucrărilor tech- 
nice, e construită o grindă puternică de beton armat (astfel se numesce o 
combinatie de beton şi de drugi de fier, menită mai cu samă la construc- 
tia podurilor, care poartă o greutate de 30,000 kg., dar care ar' suporta 
pănă la 240,000 kg. 

In genere din cele expuse visitatorul remâne cu impresiunea, că în 
România sciinţele technice au luat un avent însemnat şi că elogiile făcute 
corpului technie din ţară de dl prim-ministru D. Sturdza cu ocasiunea 
deschiderei Congresului sciinţifie, sunt cât se poate de meritate. 

Dintre paviloanele mai mici ne vom opri numai la al şcoalei practice 
de meserii dela Bistriţă (jud. Bacău) şi la al şcoalei ceramice din Tergul-Jiu. 

In cel dintâiu vedem o mulţime de obiecte de lemn, de rotărie și de 
ferărie solid executate, dovadă că şi în România meseriile se pot desvolta, 
dacă li-se dă atenţiunea necesară. Şi că în adevăr învățământul practic a 
început së dea roade la fraţii nostri de dincolo, se poate vedea nu numai 
din această probă restrinsă, ci s'a putut vedé cu deosebire la „exposifiunea 
şcoalelor de meserii şi de agricultură“ ţinută in acelaşi timp și în vecină- 
tatea exposiţiunii sciinţifice. La exposiţiunea aceasta se puteau vedea fe- 
lurite obiecte de căruțărie şi rotărie, de dogărie, de pielărie şi pălărierie, 
coşuri frumos impletite, diferite unelte agricole, diferite mobile, care de 
care mai solide şi mai frumos lucrate. Și acestea toate executate în nisce 
şcoli, partea cea mai mare înfiinţate numai de 2—3 ani. Ce progrese în- 
semnate s'ar putea face, ducă direcţiunea aceasta practică în instrucţiune, 
urmărită cu atâta zel de ministrul actual al înv&țămentului public, s'ar con- 
tinua mai departe într'un mod sistematic! In chipul acesta desrobirea Ro- 
mâniei de sub stâpânirea industriei străine n'ar mai rămânea numai un vis, 
ci în scurtă vreme ar deveni realitate. 

Școala ceramică din Tergul-Jiului âncă este o şcoală nouă. Ea a fost 
înființată inainte de asta numai cu patru ani de câți-va dascăli de inimă 


din capitala judeţului Gorj, în frunte cu dl director gimnasial Iuliu Moisil. 
19 


954 

Dascălii acestia vădend, cà locuitorii din mai multe sate din apropierea 
oraşului lor se ocupă cu olăria, s'au gândit, că oare n'ar fi un bine pentru 
oamenii aceștia, dacă s'ar deprinde să lucre nisce vase mai frumoase şi 
mai solide, ca astfel să se ridice pe sine şi totodată sā cultive şi o ramură 
aşa de însemnată industrială, cum este industria ceramică? Şi dascălii ace- 
știa harnici nau rămas numai cu dorința, ci convinşi, că fac un lucru bun 
pentru semenii lor şi în genere pentru ţară, s'au și pus cu tot zelul pe lucru. 
Obţinend un ajutor de câte-va mii de lei dela stat și altul mai mie dela 
judeţ. ei aduseră un specialist din Austria și împreună cu dânsul deschi- 
seră o şcoală pentru industria ceramică. In această școală pe lângă ceva 
carte, se învaţă desemnul, modelatul în lut şi apoi toată technica fabrica- 
țiunii vaselor. — Şi resultatele acestei școale?... Ele se pot vedé in expo- 
sitie: O colecţiune frumoasă de ulcioare de diferite forme şi împodobite cu 
diferite figuri, de vase de flori și de alte vase de lux de diferite colori. 
Nu e vorbă, nu toate vasele acestea sunt perfect lucrate, la unele din ele 
se mai cunoasce âncă mâna îincepătorilor, dar’ cu toate acestea faţă .cu 
olăria noastră obicinuită este un progres, un progres enorm, şi nu um decât 
numai cuvinte de laudă pentru aceia, cari prin silințele lor, prin devota- 
mentul faţă de binele neamului lor, au făcut un început așa de mult pro- 
miţător. 

Și privind la vasele lucrate de elevii şcoalei ceramice dela Tergul-Jiu, 
am gândit in mine: Oare nu sar putea face lucrul acesta şi la noi, la 
Românii de sub coroana Sf. Ştefan? Nu sunt oare și la noi sate întregi, 
ai căror locuitori se indeletnicese cu olăria? Oare war- fi bine, să căutăm 
a-i învăţa pe oamenii acestia, să-şi facă vasele lor mai cu gust ca pănă 
acum, ca astfel să nu mai fim siliți a da banii nostri Boemilor și altor 
neamuri pentru olăria de care avem trebuinţă? Sau cel puţin, pănă să 
apucăm a înfiinţa și noi o scoală ca cea din Târgul-Jiului, să trimitem doi 
trei tineri la această școală, ca apoi întorcendu se acasă cu cunoscinţele 
necesare, să învețe şi pe alţii a pregăti lucruri mai bune și mai de preţ, 
decât cele de pănă acum! 

Și acum după-ce am văqut lucrurile, ce ni s'au părut mai însemnate 
din pavilioanele improvisate pe sama exposiţiei, să intrăm în localităţile 
laboratorului şi să aruncâm o privire asupra obiectelor istorice, adunate 
cu atâta pietate, precum şi asupra colecţiunii de cărţi vechi și moderne, 
și de alte obiecte ale artelor grafice, ce ne așteaptă aici! 


Secţiunea istorică. 


Un sfânt fior te cuprinde, când păşesci în sala principală, destinată 
secţiunii retrospective (istorice) a exposiţiei. In tocmai ca întrun templu 
fruntea ţi-se pleacă, cuprinsă de o adâncă veneraţiune, ori-ce grije a mo- 
mentului dispare şi o sfântă seninătate îţi cuprinde tot sufletul. 

Şi nu e mirare, că te simţi astfel, când inaintea ta ai atâtea figuri 
mari ale neamului t&u, când atâtea obiecte sfinte, atâtea moaște scumpe, 


255 

rămase dela cei mai vrednici ai naţiunii tale, îti reamintesc timpurile, prin 
care au trecut părinţii şi strămoşii t&i, durerile şi bucuriile lor, silinţele lor 
de multe-ori aproape supraomenesci de a scutura robia trecutului şi de a 
ne pregăti nouă, urmaşilor lor, un viitor mai senin, — momentele mari. care 
au contribuit la consolidarea României de astâdi şi care au pregătit pro- 
gresele, ce se observă la tot pasul şi care ne-au înveselit aşa de mult inima 
în părţile celelalte ale exposiţiei. 

Eată colo la dreapta steagul, sub care Tudor Vladimirescu a adunat 
în 1821 pandurii sei, semnul primei manifestări mai puternice a Românilor 
din principatele românesci, că sunt sătui de domnia străină şi că voiesc a 
incepe de aici inainte o nouă viaţă! 

Eată colo, pe păretele dimpotrivă steagul sdrenţuit de gloanţe, pe care 
vitejii vânători dela Ploiesci l'au luat dela Turci la asaltul sângeros dela 
Grivita! — Acum suntem la anul Domnului 1877, anul reinvierii gloriei stră- 
moşesci, anul neatârnării statului român, anul realisării visului de aur al 
unui popor intreg. 

Dar” câtă muncă a trebuit să se depună, câte jertfe au trebuit să se 
aducă în cei 56 ani, ca acest vis, poate abia intrezărit de cei dela 1821, 
să se prefacă în realitate! 

Eută portretul Spătarului Mihail Cantacuzino, generosul fundator al 
spitalului Colţei şi al marelui ban Nasturel-Herescu, înaintașul generalului, 
care a lăsat jumătate din averea sa pe sama Academiei române! 

Eată figurile înainte-mergătorilor deşteptării noastre naţionale în cele 
două principate: figura blândă şi cucernică a metropolitului Moldovei Ve- 
niamin Costachi, întemeietorul seminariului dela Socola, portretul bătrânului 
George Asachi, încunjurat de lucrările sale din anii tinereței şi ai bărbă- 
tiei (tablouri originale și copiate în timpul studiului în Roma, harte manu- 
scripte, publicaţiuni, precum și placa de lemn cu inscripţiunea „Lucru și al 
meu repaus“ de pe frontispiciul casei sale din Iași) şi portretul, masa de 
lucru şi câteva din publicaţiunile „părintelui lteraturei române“, ale lui 
loan Eliade Rădulescu! 

Eată cei mai de frunte representanţi ai generaţiei dela 1830—1860, ai 
acelei vânjouse şi entusiaste generaţiuni, care a pregătit şi a luat parle la 
evenimentele din anul 1848 şi care a adus la îndeplinire ideia unirii prin- 
cipatelor în anul 1859: figura simpatică a lui Constantin Negri, portretul 
lui Constantin Negruzzi cu tinăr de vre-o 30 ani, al entusiastului istorie a 
lui Mihaiu Viteazul Nicolae Bălcescu şi al prietinului său loan Ghica, al 
poetului Dimitrie Bolntineanu, al lui Alexandri, al lui Cogălniceanu, al lui 
C. A. Rosetti, al lui Vodă Cuza şi al altor bărbaţi ai neamului nostru, ale 
căror nume trebue rostite cu sfinţenie! 

Ne vom opri insă ceva mai mult la câteva din aceste figuri insemnate 
din istoria. noastră contimporină, deoare-ce pe lângâ portrete o mulţime 
de alte obiecte ne atrag atenţiunea asupra bărbaţilor, ce le-au folosit sau 

19% 


256 


dela cari provin, apropiându-ne astfel de timpul, în care au trăit, şi de 
împrejurările, în care au petrecut acești bărbaţi. 

Mijlocul spațioasei sale este ocupat de o mare vitrină horisontală, în 
care sunt aşedate numă&roase amintiri dela marele bărbat de stat Mihail 
Cogălniceanu: manuscripte, conceptele actelor celor mai însemnate redi- 
giate de densul, publicaţiuni ş. a. Lângă această vitrină se află masa de 
“lucru a neobositului diarist şi prietin al poporului C. A. Rosetti, ce i-s'a 
dat ca dar cu prilegiul iubileului diarului „Românul“, carnetul seu cu di- 
ferite însemnări, peana, cu care scia să scrie articuli aşa de însufleţitori 
şi de instructivi. 

Intr'o vitrină de lângă păretele din stânga vedem costumul, in care 
era imbrăcat colonelul Alexandru I. Cuza, când a fost ales principe al celor 
două ţări surori, sabia lui şi urna, în care sau depus voturile la alegerea 
lui de Domn al Moldovei. 

De un interes deosebit este grupa relativă la Vasile Alexandri și la 
familia lui. Aici vedem două tablouri în oleu, care representează pe pă- 
rinţii nemuritorului poet. lntr'unul e zugrăvit tatăl poetului în haine ori- 
entale, cum purtau mai înainte boerii moldoveni şi munteni, având deo 
parte şi de alta pe cei doi fii ai sei: Vasile și lancu. Bătrânul ţine în 
mână o hârtie, pe care este însemnat testamentul lui. Regret, că nu mi-am 
însemnat din cuvânt în cuvânt acest interesant testament; cât imi aduc 
aminte, el glăsuesce cam astfel: „lubiţii mei fii, Vasile şi lancule! Pe 
Dumnedeu și ţara să iubiţi, Supuneţi-vă ocârmuirei. Epitropi şi chezași 
să nu vě faceţi. Pe săraci să miluiţi etc.“ Al doilea tablou ne arată un 
interior din casa părintească a poetului. Părinţii șed pe scaune și ascultă, 
cum cântă la pian fiica lor, sora poetului, r&posată așa de timpuriu. In 
odaie se mai află şi fratele mai mic al poetului, Iancu, ca copil. La pi- 
cioarele lui Alexandri-tatăl este culcat un câne mare. Mama lui Alexandri, 
cu care poetul sam&nă aşa de mult şi de care era așa de alipit, ţine în 
mâna dreaptă, r&dimată pe masă, o scrisoare adresată dânsei în limba 
francesă. De bună samă este dela fiul ei mult iubit, care pe atunci se 
afla la studii în străinătate. 

Lângă cele două tablouri sunt mai multe fotografii, care ne arată pe 
poetul in diferite etăţi, precum şi un mic bust al poetului. 

Sub tablouri se află o vitrină plină cu obiecte de ale poetului: caietele 
lui de însemnări, cuţitașul lui, cravata lui şi o mulţime de alte obiecte 
păstrate cu sfințenie şi trimise la expositie de văduva lui, dna Paulina 
Alexandri. Tot prin delicata ingrijire a dnei Alexandri s'au trimis şi ramurile 
de stejar, ce iîncunjură grupa relativă la V. Alexandri, precum și brânduşele 
(ruscelele), ce impodobesc bustul poetului. Ramurile de stejar sunt din pă- 
durea dela Mircesci, iară brândusele din lunca cântată în „Pasteluri“ cu 
atâta gingăşie. 

Era lucru firesc, ca într'o exposiţie sciinţifică să se dea un loc de 
onoare representanţilor mai însemnați ai sciinței române şi în prima linie 


257 


acelor pioneri, cari au aruncat primele semințe ale sciinței în ogorul 
înțelenit al neamului românesc, despre care mulți credeau într'o vreme, că 
nu poate produce decât spini şi pălămidă. Astfel întâlnim portretul și cå- 
teva din lucrările D-rului Jacob Cihac, ale protomedicului ţării Moldovei, 
care în anul 1833 a pus basă societății „medicilor şi naturaliştilor* din 
laşi, prima societate sciințifică din principatele române; mai departe por- 
tretul D-rului Anastasie Fetu, mai târdiu membru al „Academiei Române“, 
al D-rului Hepites-bătrânul, al lui Alexe Marin, fost profesor de Chimie și 
unul din cei mai zeloși vulgarisători ai seiințelor naturale în România; al 
învățatului fisician Emanuil Bacaloglu; al mult regretatului geolog Grigorie 
Cobălcescu din laşi şi ale altor contimporani ai lor. 

Un loc însemnat il ocupă intre oamenii aceştia de sciintă D-rul Carol 
Davila, întemeietoriul primei şcoli de medicină din ţara românească, in 
onoarea căruia s'a ridicat zilele acestea o frumoasă statuă înaintea nouei 
facultăţi de medicină din capitală. Afară de portretele D-rului Davila, se 
află expuse o mulţime de obiecte folosite de dânsul: biroul lui de lucru, 
tabla neagră, pe care își făcea cursul la facultate, planurile grădinei sale 
botanice, mai departe fotografii din ambulanţa pentru răniţi din r&sboiul 
pentru neatârnare, şi altele. 

Afară de chipurile bărbaţilor amintiţi pănă aici mai întâlnim în ex- 
posiţie busturile lui Lascar Catargiu, al lui Vasile Boerescu, al marelui bine- 
făcător V. Adumachi. al neintrecutului prosator Al. Odobescu, al profesorului 
și adunătorului de literatură poporală G. Dem. Teodorescu şi ale altora, 
Hazliul povestaş Joan Créngă, este representat atât printr'un bust, cât și 
prin mai multe fotografii, dintre care una il înfăţişează ca diacon tinăr. 
D-rul Calinderu, răposat nu de mult, e representat intr'un tablou la patul 
unui bolnav din spital, având pe lângă dânsul ca asistenţi pe D-rii: Assachi, 
Babeş şi Marinescu. Pictorul Aman ni se reamintesce printr'un portret al 
seu şi prin mai multe tablouri (scene din vieaţa ţ&rănească) şi desemnuri 
lucrate de dânsul. Dela familia Brătianu, avem o odaie intreagă, mobilată 
după gustul familiilor boeresci dela începutul secolului trecut: cu divan 
lat, cu mobile încrustate etc. 

Academia română âncă a impodobit această parte a exposiţiei prin ga- 
leria de portrete ale membrilor s&i decedați. 

Nici Ardealul nostru nu lipsesce din acest frumos Pantheon împrovisat 
al naţiunei noastre. Întro vitrină specială vedem expuse chipurile lui Horia, 
al lui Avram Iancu, al lui Andreiu Mureșianu şi al altora din bărbaţii nostri 
cei mari, cari nu mai sunt în viaţă, precum şi al venerabilului Ioan Axente 
Severu, singurul dintre fruntaşii nostri cei mari din 1848, pe care avem bu- 
curia de a-l mai vedé âncă între noi. Tot în această vitrină stau deschise 
vederii publicului o parte din corespondenţa fostului prefect al legiunii | 
românesci, a d-lui I. Axente Severu, cu comitetul naţional din Sibiiu (co- 
respondenţă scrisă și subserisă de Simeon Bărnuţiu, George Baritiu, Aron 
Florian şi Nicolae Bălășescu), mai departe câteva scrisori dela fostul tribun 


268 
Ciurileanu şi altele. Tot aici se pot vedé în fine: cornul de praf al lui 
Horia şi pușca luată dela Vasvári în lupta dela Fântânele, obiecte păstrate de 
multă vreme la familia Corcheş din Câmpeni. l 

Nu vom uita în sfârşit nici obiectele archeologice (ceramică romană, re- 
sturi de statue romane și grecesci, aflate pe pământul României, apoi co- 
stume și podoabe femeesci vechi), partea cea mai mare din colecţiunea 
particulară a dlui Dr. Istrati, colecţiunea numismatică a dlui Spineanu dela 
Turnu-Severin etc. 

In legătură naturală cu secţiunea retrospectivă este ezposiția de tipă- 
rituri vechi şi moderne şi de diferite mijloace de învăţământ. Despărtă- 
mêntul acesta cuprinde earăși o sală mare, unde diferitele cărţi, cu deo- 
sebire de cuprins sciinţific, sunt aşedate pe mai multe rânduri de mese, 
ear’ cele mai vechi, mai rare şi mai de preţ în mai multe vitrine inchise. 
Aici aflăm tot felul de scrieri de cuprins sciinţifie, începând dela primele 
cărți de aritmetică și de geografie din secolul XVIII pănă la ultimele lu- 
crări de sciinţă şi manuale de şcoală, tipărite în capitală și în celelalte 
orașe din ţară. 

Cu deosebire este interesantă colecţiunea de cărţi de sciintă vechi 
(sec. XVIII—1860) făcută de dl profesor Gr. .Orețu, neobositul bibliograf şi 
cercetător al limbei românesci, care a descoperit „Codicele voroneţiană, 
unul din cele mai vechi monumente ale literaturii noastre bisericesci. Afară 
de cărţile de sciință (cele mai multe manuale de școală) sunt expuse şi 
diferite alte tipărituri, însemnate prin vechimea lor. Intră tipăriturile mo- 
derne, cele mai frumoase sunt eşite din tipografia cărţilor bisericesci din 
România, din atelierele firmelor: Socec, Göbl şi „Minerva“ din Bucuresci 
şi din tipografia Samitca din Craiova (dela aceasta cu deosebire atlasele 
României şi ale diferitelor judeţe, lucrate pentru şcoală.) 

Dintre bibliotecile de popularisare mi-au atras mai mult atenţiunea „Bi- 
blioteca administraţiei domeniilor Cordnei“, care cuprinde multe învățături 
folositoare pentru poporul dela ţară, şi noua bibliotecă a societăţii „Stéua“, 
în care aflăm broşurile: „Medicina poporală“ de Dr. Feliz, „Grădina de 
legume“ de I. Hăşeganu, „Avem cu ce să ne mândrim?“ de Dutescu—Duţu 
etc., fie-care în pret numai de câte 15 bani (7 cruceri). — Ca lucrări par- 
ticulare de interes voiu aminti: Planul monumental al orașului Bucuresci (pla- 
nul monumentelor din capitală, după locul unde sunt aședate) și planul 
judeţului Hfov de dnii St. şi D. Negulescu, mai departe albumul „Flora 
română“ intocmit la externatul de fete C. Sylva și tabloul zoologie, lucrat 
cu multă îndemânare de elevul Aron Löbel din cl. III a gimnasiului evreese 
din Bucuresci. 

Multe şi frumoase lucruri a expus in această secţiune și Cassa şcoalelor, 
înființată nu de multă vreme pentru administrarea fondurilor școlare şi 
totodată pentru provederea şcoalelor din România cu mijloacele de învă- 
tăment necesare. Manuale, cărți de popularisare, harte şi tablouri de pă- 
rete, precum și alte obiecte pentru instrucţiune se presintă aici vederii pu- 


259 


blicului din partea nouei instituțiuni, Care a produs în vreme aşa de scurtă 
resultate așa de însemnate și care, după cum se poate prevedea din lu- 
crările de pănă acum, va avé asupra învăţământului public influința cea 
mai binefăcătoare. 

Dintre tablourile de părete, câteva mi-ar plăcea să le věd întroduse 
în toate școalele noastre primare, şi anume: tablourile pentru intuiţiune 
(unelte de câmp, uneltele diferiților meseriaşi, drumul de fer, schela sau 
portul etc.) mai departe tablourile: Anatomia omului; Ce ajunge omul şi 
copiii lui din causa beţiei?; Organele corpului omenesc nealcoholisate şi 
alcoholisate ; tabela intitulată : „Boli şi leacuri“ de Drul Urechiă (o tabelă, 
care cuprinde pe scurt numele boalelor, ce se ivesc mai des la poporul 
nostru, causele lor, cum s'ar putea feri omul de asemenea boale, şi prin ce 
mijloace se poate vindeca, ducă s'a bolnăvit), precum şi o a doua tabelă, 
prelucrată de același autor, cu inscripţiunea: Ciuperci otrăvicioase şi ciu- 
perci bune. 

Intre tablourile de părete am văqut şi câteva istorice, ca d. e. Dumbrava 
roşie, Moartea lui Stefan cel Mare, Asaltul redutei Griviţa, Bombardarea 
Vidinului, dar în privinţa executării tablourile acestea „mai lasă âncă de 
dorit“, cum dice Neamţul. — Foarte ingenioase mi-s'au părut maşinele de 
socotit: Artmometru pentru şcoalele primare şi Aritmometrul sistemei metrice, 
însoţite ambele de instrucţiuni, pe care de asemenea le-uși recomanda ìn- 
vățătorilor noștri, de cumva nu sunt prea scumpe. | 

În genere din cele cuprinse în această parte a exposiţiei, omul rămâne 
cu impresiunea, că de present in România se muncesce serios pe terenul în- 
vețămentului şi că purcedându-se şi mai departe cu aceeaşi seriositate, re- 
gatul vecin nu peste mult va eși din șirul statelor r&mase înapoi în pri- 
vinţa culturei şi, deşi situat în Orient, se va apropia mult sufletesce de 
tările din Apus. 

În secţiunea aceasta a artelor grafice sunt representaţi şi Românii din 
monarchia austro-ungară, şi anume Bucovinenii prin un număr însemnat de 
cărţi de cuprins diferit, lucrate şi tipărite la denșii, iar” noi cei din Ardeal 
şi din Țara Ungurească prin lucrările de cuprins sciinţifie ale dascălilor 
din Braşov, din Sibiiu (Seminariu și şcoala civilă) și din Beiuș. Afară de 
manuale, din orașul acesta din urmă s'au expus şi câteva frumoase foto- 
grafii, representând edificiile şcolare, pe membrii corpului didactic, elevi 
din clasele superioare la exerciţiile de gimnastică, elevele din școala civilă, 
la iubileul reposatului și mult meritatului episcop Mihail Pavel ete. „Aso- 
ciaţiunea pentru literatura română şi cultura poporului român“ âncă este 
representată prin publicaţiunile sale „(Transilvania“ și „Enciclopedia*) şi 
prin planurile „Casei naţionale“. 

Tot în legătură cu secţiunea istorică şi culturală este întocmită o dră- 
gălaşe odaie cu mobile şi ţesături țerănesci din Bucovina, trimise la exposiţie 
de d-na S. FI. Marian din Suceava. Afară de obiectele din Bucovina, în 
această odaie se află şi frumoasa perdea cusută cu fir dela uşile impără- 


260 


tesci ale hisericei Domnița Bălașa, precum şi admirabilul epitaf (icoana în- 
mormântării Mântuitorului) dela metropolia din Bucuresci. Vrednice de vădut 
şi de admirat sunt şi cele două tablouri tesute in genul „gobelinelor“ fran- 
cese de d-na Elena Aslan. 

Vom aminti în fine dintre lucrurile de mână femeiesci ţesăturile execu- 
tate de elevele şcoalei de fete „Sânta Elena“ şi pe cele lucrate în atelierul 
de ţăsături manuale Elena N. Năsturel, ambele din Bucuresci, — și unele 
şi altele dovadă, că nici industria de casă femeiască nu se negligează în 
România. 

Dacă vom arunca o privire şi asupra dispositivului pentru transportul 
răniților şi munițiilor, inventat de d-nii Dr. Butzi şi căpitan Bujoreanu (un 
pat purtat de două biciclete) şi dacă nu vom trece cu vederea nici mij- 
loacele de transport expuse la întrarea în laborator de serviciul sanitar 
al armatei, am aruncat o ochire fugitivă asupra întregei exposiţii. Die „o 
ochire fugitivă“, căci după cum am spus la inceputul acestor foiletoane, 
ca să descrii cu deamă&runtul toate obiectele expuse, ti-ar trebui volume 
întregi. 

Şi aceasta numai la o exposiţie restrinsă, mai mult improvisată, la 
„exposiţia doctorului Istrati“, după cum aveau aerul a o numi unii nein- 
credători la început. 

Dar’ când s'ar întocmi o exposiție generală românească, ca bunăoară 
după propunerea diuj Dr. C. I. Istrati, în anul 1907, când se împlinesc 18 
veacuri dela colonisarea Daciei cu colonişti romani! — Au nu ar fi vred- 
nică o asemenea exposiţie a fi cercetată de ori-și-cine: Român sau străin? 
Au nu ar fi o asemenea exposiţie cea mai frumoasă serbare comemorativă, 
cea mai elocuentă dovadă despre rostul existenţei noastre în aceste locuri 
unde ne-a așeqat divul Traian! 

Dar’ ca o astfel de mare serbare naţională să poată isbuti pe deplin, 
se cer oameni cu energia, cu priceperea şi cu devotamentul dlui Dr. C. 
I. Istrati. 


Braşov, Octobre 1903.