[RD] Horace McCoy_Si caii se impusca nu-i Asa

Horace McCoy 


Şi caii se împuşcă, 
nu-i aşa? 

Traducere din engleză de 
DAN CROITORU 


HUMANITAS FICTION 
Colecţia Raftul Denisei 

2012 


ISBN 978-973-689-495-4 
Horace McCoy 

THEY SHOOT HORSES, DON’T THEY? 
1935 


2 



CUPRINS 


Inculpatul să se ridice în picioare... 

...capitolul unu 

...există vreun temei legal pentru care sentinţa să nu 
poată fi pronunţată? 

...capitolul doi 

Constatând că nu există nici un temei legal pentru care 
sentinţa să nu poată fi pronunţată fără întârziere... 

...capitolul trei 

...tribunalul, după ce a procedat la examinarea cauzei, 
hotărăşte... 

...capitolul patru 

...că, pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de 
grav, ... 

...capitolul cinci 

...prin care ai fost găsit vinovat prin verdictul juriului... 

...capitolul şase 

...să se aplice pedeapsa maximă prevăzută de lege... 

...capitolul şapte 

... inculpat Robert Syverten, vei fi predat... 

... capitolul opt 

...de şeriful Districtului Los Angeles directorului 
Penitenciarului... 

...capitolul nouă 

.. .pentru ca sus-menţionatul director... 

...capitolul zece 

...să ducă la îndeplinire execuţia, aplicând pedeapsa cu 
moartea... 

...capitolul unsprezece 


3 



...în ziua de 19 a lunii septembrie, anul Domnului 1935... 

...capitolul doisprezece 

...în conformitate cu prevederile legii statului California. 

Şi... 

...capitolul treisprezece 

.. .Dumnezeu să te ierte... 


4 



Inculpatul să se ridice în picioare... 


5 



...capitolul unu 


M-am ridicat, Pentru o clipă, imaginea Gloriei mi-a trecut 
prin faţa ochilor şi am revăzut-o acolo, pe banca de pe 
debarcader. Glonţul tocmai o lovise într-o parte a capului; 
sângele nici măcar nu începuse să curgă. Străfulgerarea 
împuşcăturii încă îi mai ilumina chipul Totul fusese atât de 
simplu. Era complet destinsă, complet liniştită. Impactul 
glonţului îi răsucise un pic capul; n-o vedeam chiar perfect din 
profil, dar îi zăream suficient de mult din buze şi din faţă ca 
să-mi dau seama că zâmbea. Procurorul s-a înşelat când a 
spus juriului că a murit în chinuri, fără niciun prieten alături, 
doar cu ucigaşul ei nemilos, singură în noaptea neagră, la 
marginea Pacificului. S-a înşelat cu desăvârşire. N-a murit în 
chinuri. Era destinsă, liniştită şi zâmbea. Şi era prima dată 
când o văzusem zâmbind. Atunci cum să fi murit în chinuri? Şi 
nu era adevărat că n-avusese niciun prieten alături. 

Eu eram prietenul ei cel mai bun. Eram singurul ei prieten. 
Atunci cum să fi murit fără niciun prieten alături? 


6 



... există vreun temei legal pentru care sentinţa 
să nu poată fi pronunţată? 


7 



...capitolul doi 


Ce-aş putea să zic?... Toată lumea din sală ştia că eu o 
omorâsem, iar singura persoană care ar fi putut să mă mai 
ajute în vreun fel era moartă la rându-i. Aşa că nu mi-a 
rămas altceva de făcut decât să mă uit la judecător şi să 
clatin din cap. Nu puteam să dovedesc nimic. 

— Cere clemenţa tribunalului, mi-a zis Epstein, avocatul 
din oficiu care mă reprezenta. 

— Aţi spus ceva? a-ntrebat judecătorul. 

— Onorată instanţă, a zis Epstein, implorăm clemenţa 
tribunalului. Băiatul acesta recunoaşte că a omorât-o pe 
victimă, dar trebuie să spunem că-i făcea un serviciu... 

Judecătorul a izbit cu ciocanul în pupitru, cu ochii-n ochii 
mei. 


8 



Constatând că nu există nici un temei legal 
pentru care sentinţa să nu poată fi pronunţată 

fără întârziere... 


9 



...capitolul trei 


Mişto cum o cunoscusem pe Gloria. Şi ea încerca să obţină 
un rol de figuraţie în filme, dar asta am aflat-o abia mai 
târziu. Mergeam pe Melrose Avenue, după ce ieşisem de la 
studiourile Paramount, când am auzit pe cineva strigând 
„Hei! Hei!”, aşa că m-am întors şi am văzut-o alergând spre 
mine şi făcând semn cu mâna. M-am oprit şi i-am făcut 
semn la rândul meu. Când a ajuns lângă mine, rămăsese 
fără suflu şi era extraordinar de agitată, şi atunci mi-am dat 
seama că n-o cunoşteam. 

— Naiba să-l ia de autobuz, a şuierat. 

M-am uitat în jur şi am văzut un autobuz care ne depăşise 
şi se îndrepta acum spre Western Avenue. 

— A, am zis, am crezut că mie-mi făceai semn... 

— Păi de ce ţi-aş fi făcut semn ţie? m-a întrebat. 

Am râs. 

— Nu ştiu. Mergi în direcţia mea? 

— Dacă stau bine să mă gândesc, aş putea să merg şi pe 
jos până la Western Avenue. 

Şi am luat-o amândoi pe jos într-acolo. 

Aşa a-nceput totul, şi-acum mi se pare atât de straniu. 
Nu-nţeleg absolut deloc cum s-a-ntâmplat. Mi-am tot bătut 
capul şi tot nu pricep. N-am comis nicio crimă. încerc şi eu 
să fac cuiva un serviciu şi tot pe mine o să mă omoare. 
Pentru că e clar c-o să mă omoare. Ştiu exact ce-o să spună 
judecătorul Numai când mă uit la el, şi-mi dau seama imediat 
că o să se bucure s-o spună. Numai după cum îi simt pe cei din 
sală, şi ştiu că o să se bucure când o să-l audă spunând-o. 

Uite, spre exemplu, dimineaţa aia când am cunoscut-o pe 
Gloria. Nu mă simţeam prea în formă; mai eram încă un pic 


10 



bolnav, dar tot m-am dus la studiourile Paramount, pentru 
că von Sternberg făcea un film cu ruşi şi mi-am zis că poate 
o să capăt un angajament. Chiar m-am întrebat ce poate fi 
mai frumos decât să lucrez pentru von Sternberg, sau pentru 
Mamoulian ori Boleslawsky, adică, după ce că o să am 
privilegiul să-l văd pe platou, să învăţ şi eu meserie, chestii 
de structură, ritm şi unghiuri de filmare şi să mai şi fiu plătit 
pentru asta. Aşa că m-am dus la Paramount. 

N-am putut să mă strecor înăuntru, aşa că am ars-o prin 
faţa clădirii până pe la prânz, când unul dintre asistenţii lui 
a ieşit ca să se ducă la masă. M-am luat după el şi l-am 
întrebat dacă e vreo şansă să intru şi eu în ambianţa epocii. 

— Nu, nicio şansă, mi-a tăiat-o el, adăugând că von 
Sternberg e foarte selectiv când vine vorba de cei din 
ambianţă. 

Asta a fost o replică de căcat, dar mi-am dat seama ce-i 
trece prin cap pentru că ştiam cum arătau hainele mele - vai 
de mama lor. 

— Păi, nu e un film de epocă? l-am întrebat. 

— Toţi figuranţii ne sunt trimişi direct prin Centrală, mi-a 
zis, după care m-a lăsat baltă... 

Nu trebuia să ajung undeva anume; aşa că mă-nvârteam 
pe străzi în Rolls-Royce-ul meu, în timp ce oamenii mă 
arătau cu degetul şi ziceau că sunt cel mai mare regizor din 
lume, când am auzit-o pe Gloria ţipând. Aşa că vedeţi cum 
se-ntâmplă chestiile astea? 

Aşa că am mers pe Melrose până la intersecţia cu Western 
şi am apucat să ne cunoaştem; iar când am dat în Western, 
ştiam deja că se numea Gloria Beatty, că făcea figuraţie în 
filme şi că pe moment nici ei nu-i mergea prea strălucit; ea în 
schimb nu ştia prea multe despre mine. Mi-a plăcut tare 
mult de ea. 

împărţea o cămăruţă cu alţi oameni, pe undeva pe lângă 
Beverly, iar eu locuiam la numai câteva străzi distanţă, aşa 
că am revăzut-o în aceeaşi seară. în seara aia a început totul, 


11 



dar nici măcar acum nu pot să zic cu mâna pe inimă că-mi 
pare rău că m-am dus la întâlnirea cu ea. Aveam la mine 
vreo şapte dolari pe care-i câştigasem servind sifon într-o 
prăvălie (de fapt, ţineam locul unui prieten. Lăsase o fată 
gravidă şi trebuise s-o ducă până în Santa Monica ca să-şi 
facă un chiuretaj), şi am întrebat-o ce prefera, să mergem la 
film sau să stăm pe o bancă, în parc. 

— în care parc? m-a întrebat. 

— E unul chiar acolo, foarte aproape, i-am zis. 

— Bine, mi-a zis. Oricum mi-e silă de câte filme am văzut. 
Să mor dacă nu joc eu mai bine decât multe din cucoanele 
alea... Hai să stăm pe-o bancă şi să urâm pe toată lumea... 

M-am bucurat că a vrut să meargă-n parc. Tot timpul 
arăta frumos acolo. Era un loc minunat de stat pe-o bancă. 
Foarte mic, mai degrabă un scuar, dar umbrit şi foarte 
liniştit, plin de tufe dese. Era înconjurat de palmieri înalţi de 
cincisprezece-douăzeci de metri, care se terminau brusc într- 
un mănunchi mare de frunze. Imediat ce intrai în parc, te 
cuprindea o senzaţie de siguranţă. Adesea îmi ziceam că 
palmierii ăia sunt de fapt santinele cu nişte coifuri groteşti pe 
cap: santinelele mele particulare, păzindu-mi insula 

particulară... 

Era un loc minunat de stat pe-o bancă. Dacă te uitai 
printre palmieri, puteai să vezi mulţimea de clădiri, siluetele 
voluminoase şi pătrăţoase ale blocurilor, cu reclamele lor 
luminoase pe acoperiş, înroşind cerul de deasupra şi tot ce se 
afla dedesubt. Dar, dacă voiai să scapi de imaginile astea, n- 
aveai decât să te uiţi fix la ele până când începeau să se 
estompeze. Şi uite-aşa le alungai din peisaj dacă aveai chef... 

— Niciodată n-am prea băgat în seamă locul ăsta, a zis 
Gloria. 

— Mie-mi place, am zis, scoţându-mi haina şi întinzând-o 
pe iarbă ca să poată sta pe ea. Vin aici de trei-patru ori pe 
săptămână. 

— Păi, atunci, chiar că-ţi place, mi-a zis şi s-a aşezat pe 


12 



haină. 

— De când eşti la Hollywood? am întrebat-o. 

— Cam de un an. Am făcut deja figuraţie în patru filme. Aş 
fi făcut eu în mai multe, dar nu pot să ajung pe lista 
Centralei. 

— Nici eu, i-am mărturisit. 

Dacă nu erai pe lista Biroului Central de Casting, nu prea 
aveai nicio şansă. Studiourile mari sunau la Centrală şi 
ziceau că au nevoie de patru suedeze, de şase grecoaice, de 
două ţărănoi din Boemia sau de şase mari ducese, iar 
Centrala se ocupa să rezolve chestia. Puteam să-mi închipui 
de ce Gloria nu reuşise să ajungă pe lista Centralei. Era prea 
blondă şi prea micuţă, unde mai pui că părea şi cam 
bătrână. Cu nişte haine ca lumea pe ea, ar fi fost mai 
atrăgătoare, dar nici atunci n-aş fi zis că-i o frumuseţe. 

— Ţi-ai făcut şi tu vreo relaţie, cineva care să te ajute? 

— în branşa asta, de unde să ştii cine-o să te-ajute? a 
replicat ea. Azi eşti electrician de platou, mâine te-au făcut 
mare producător. Poate doar să sar din mers în maşina 
vreunuia ca să sper şi eu la un rol mai serios. Oricum, nu 
ştiu dacă ar putea să mă ajute vreun actor celebru; mai 
degrabă o actriţă celebră. Din ce văd în ultima vreme, mai că- 
mi vine să zic că am apelat la sexul greşit ca să ajung... 

— Da’ cum ai ajuns la Hollywood? am întrebat-o. 

— Ah, nu mai ştiu nici eu, mi-a răspuns după câteva clipe, 
dar orice e mai bine decât ce-am trăit acasă. 

Am întrebat-o unde era asta. 

— în Texas. West Texas 1 . Ai ajuns vreodată pe-acolo? 

— Nu, i-am spus, eu sunt din Arkansas. 

— E, păi West Texas e o mare ţeapă. Locuiam cu mătuşă- 
mea şi cu unchiu-meu. El muncea ca frânar la o cale ferată. 


1 Termen general desemnând o regiune din vestul statului Texas, 
caracterizată printr-un climat arid sau semiarid şi printr-o populaţie 
puţin numeroasă. (N. tr.). 


13 



Nu-1 vedeam decât o dată sau de două ori pe săptămână, 
slavă Domnului... 

După care n-a mai zis nimic, doar se uita la haloul roşiatic 
al blocurilor din jurul parcului. 

— Măcar aveai o casă, am spus. 

— Aşa-i zici tu. Eu i-aş spune altfel. Când era acasă, 
unchiu-meu se dădea la mine non-stop, iar când era plecat, 
eu şi cu mătuşă-mea ne luam în beţe tot timpul. Se temea să 
nu-i bag strâmbe... 

„Ce oameni drăguţi”, mi-am zis în gând. 

— Aşa că, într-un final, a continuat ea, am fugit la Dallas. 
Ai fost vreodată acolo? 

— N-am fost în Texas deloc, am zis. 

— N-ai pierdut nimic. N-am reuşit să-mi găsesc o slujbă, 
aşa că m-am hotărât să fur ceva dintr-un magazin şi să-i las 
pe poliţişti să aibă grijă de mine. 

— Bună idee, am zis. 

— Da, mişto, numa’ că n-a funcţionat. M-au arestat, ce-i 
drept, dar detectivilor li s-a făcut milă de mine şi mi-au dat 
drumul. Ca să nu mor de foame, m-am mutat la un sirian 
care avea o dugheană cu hotdog, chiar lângă primărie. 
Mesteca tutun non-stop... Ai dormit vreodată în pat cu unu 
care mestecă tutun? 

— Nu, nu cred, am zis. 

— în fine, poate aş fi trecut eu şi peste chestia asta, a 
continuat ea, dar, când a vrut să mi-o pună, între două 
comenzi, pe masa din bucătărie, m-am lăsat păgubaşă. După 
vreo două nopţi am luat otravă. 

„Ferească Dumnezeu!” mi-am zis. 

— Numa’ că n-am luat destulă, a precizat ea. Aşa că doar 
mi s-a făcut rău. îh, încă mai simt în gură porcăria aia. Am 
stat vreo săptămână în spital. Acolo mi-a venit ideea să plec 
la Hollywood. 

— Zău? am zis. 

— Da, tot uitându-mă pe revistele alea de cinema, a 


14 



precizat ea. După ce m-am externat, am început să fac 
autostopul. Mi se pare mie sau te-a pufnit râsul? 

— Râd de mă stric, i-am zis, încercând să schiţez un 
zâmbet. Dar n-ai şi tu nişte părinţi? 

— Nu, nu mai am, mi-a zis. Ăl bătrân a murit în război, în 
Franţa. Ce n-aş da să mor şi eu într-un război... 

— Auzi, da de ce nu te laşi tu de filmele astea? am 
întrebat-o. 

— Păi de ce să mă las? Poate dă norocu’ şi ajung vedetă 
peste noapte. Uită-te şi tu cum au făcut Hepburn, Margaret 
Sullavan sau Josephine Hutchinson... De fapt, îţi zic eu ce-aş 
face dacă aş avea sânge-n mine: m-aş arunca pe geam sau aş 
sări în faţa tramvaiului. 

— Te-nţeleg, i-am zis. Crede-mă, te-nţeleg perfect. 

— Mi se pare foarte straniu cum de toată lumea asta e aşa 
de obsedată de viaţă, şi nu de moarte. Oare de ce savanţii 
ăştia s-or screme atâta ca să ne prelungească viaţa în loc să 
inventeze nişte metode mai plăcute ca să-i pună capăt? Tre’ 
să fie al dracu’ de mulţi oameni ca mine pe pământul ăsta, 
care vor să se omoare, dar n-au tupeu... 

— Te-nţeleg, i-am zis. Crede-mă, te-nţeleg perfect. 

Câteva clipe niciunul din noi n-a mai spus nimic. 

— Am o prietenă care-ncearcă să mă bage într-un maraton 
din ăsta de dans, care se ţine undeva, pe plajă, mi-a zis. 
Mâncare şi cazare pe gratis cât rezişti şi o mie de dolari dacă 
ieşi campion. 

— Partea cu mâncarea pe gratis sună bine, am zis. 

— Şi stai, că asta nu-i tot. La maratoanele astea vin o 
mulţime de regizori şi producători. Ai mereu şansa să te 
selecteze şi să-ţi dea un rol într-un film... A, ce zici? 

— Cine, eu? am zis. A, păi eu nu prea ştiu să dansez... 

— Nici nu trebuie. Doar să te mişti încontinuu... 

— Mai bine nu mă bag, am zis. Am fost cam bolnav în 
ultima vreme. Tocmai mi-am revenit după o viroză 
intestinală. Cât pe ce să mă curăţ. Eram aşa de slăbit, că 


15 



abia mă târâm în patru labe până la budă. Aşa că de-aia zic 
că mai bine nu mă bag, am zis, clătinând din cap. 

— Când a fost asta? 

— Acum vreo săptămână. 

— A, păi înseamnă că acum eşti bine. 

— N-aş prea zice. Mai bine nu mă bag, să nu mă-ntoarcă. 

— O să am eu grijă să nu se-ntâmple, mi-a zis. 

— Poate peste vreo săptămână... am încercat eu. 

— O să fie prea târziu. Eşti în formă, gata, ce să mai 
vorbim, mi-a tăiat-o ea. 


16 



... tribunalul, după ce a procedat la examinarea 
cauzei, hotărăşte... 


17 



...capitolul patru 


Maratonul de dans era organizat în debarcaderul de pe 
plajă, într-o clădire veche, enormă, care pe vremuri fusese 
sală de dans publică. Era construită pe piloni, deasupra 
oceanului, şi, sub picioarele noastre, sub podea, oceanul îşi 
izbea valurile de stâlpi zi şi noapte. 

înăuntru era un ring de dans lat de zece metri şi lung de 
şaizeci, înconjurat pe trei laturi de loje, în spatele cărora se 
înşirau rândurile de scaune pentru publicul obişnuit. La 
capătul ringului se afla estrada orchestrei. Care orchestră 
cânta doar noaptea şi nu era prea grozavă. în timpul zilei 
aveam muzica de la radio, amplificată cu nişte boxe. Mai tot 
timpul volumul era dat aşa de tare, că te asurzea. Un 
animator întreţinea atmosfera; mai erau doi arbitri care se 
mişcau mereu pe ring alături de concurenţi ca să se asigure 
că totul se desfăşoară corect, doi asistenţi medicali, un 
bărbat şi o femeie, şi un doctor în caz de urgenţă. Numai că 
doctorul nu arăta deloc a doctor. Era mult prea tânăr. 

O sută patruzeci şi patru de perechi se înscriseseră la 
maraton, dar, după prima săptămână, şaizeci şi una 
abandonaseră. Conform regulamentului, trebuia să dansezi o 
oră şi cincizeci de minute, apoi aveai dreptul la o pauză de 
zece minute, în care puteai să dormi dacă voiai. Numai că în 
aceleaşi zece minute trebuia să te şi bărbiereşti, să te speli, 
să-ţi îngrijeşti picioarele sau ce mai era nevoie. 

Prima săptămână a fost şi cea mai grea. Tuturor li s-au 
umflat tălpile şi gambele, în timp ce sub noi oceanul se izbea 
neostenit de piloni. Până să intru în maratonul ăsta îmi 
plăcea foarte mult Oceanul Pacific: iubeam tot ce ţinea de el, 
numele, imensitatea, culoarea, mirosurile - stăteam ore 


18 



întregi şi nu mă mai săturam uitându-mă la el, gândindu-mă 
la toate navele care plecaseră să-l cutreiere fără să se mai 
întoarcă vreodată, visând la ţărmurile Chinei pe care le 
scălda şi la mările Sudului, la câte şi mai câte... Dar acum 
nu-mi mai trebuie Oceanul Pacific. Mi-a ajuns. Nu mă 
interesează dacă n-o să apuc să-l mai văd. Şi probabil că nici 
n-o să mai apuc. O să aibă judecătorul grijă de asta. 

Nişte participanţi cu state vechi ne vânduseră, mie şi 
Gloriei, diferite ponturi despre cum să rezişti la asemenea 
maratoane; ideea era să-ţi pui la punct un sistem pentru alea 
zece minute: să-nveţi să-ţi mănânci sandviciul în timp ce te 
razi, să-nveţi să mănânci în timp ce te duci la budă sau în 
timp ce-ţi îngrijeşti picioarele, să-nveţi să citeşti ziarul în 
timp ce dansezi, să-nveţi să dormi pe umărul partenerei în 
timp ce dansezi; dar toate şmecheriile astea necesitau o 
practică îndelungată. La început, mie şi Gloriei ni s-au părut 
foarte dificile. 

Am descoperit apoi că jumătate dintre participanţi erau 
profesionişti. Pentru ei ajunsese o meserie, participau la 
maratoane de dans organizate peste tot în ţară, unii dintre ei 
făceau autostopul ca să ajungă din oraş în oraş. Ceilalţi erau 
doar nişte băieţei şi nişte fetiţe care veniseră să-şi încerce 
norocul, ca mine şi ca Gloria. 

Cei din Perechea nr. 13 deveniseră prietenii noştri cei mai 
buni din concurs. James şi Ruby Bates erau dintr-un orăşel 
de undeva din nordul statului Pennsylvania. Asta era cel de¬ 
al optulea maraton de dans la care participau; câştigaseră un 
premiu de 1500 de dolari în Oklahoma, după ce rezistaseră 
1253 de ore. Mai erau câteva echipe care mai câştigaseră 
nişte concursuri, dar ştiam că Ruby şi cu James o să se bată 
la titlu. Asta dacă Ruby nu năştea mai întâi. Era gravidă în 
patru luni. 

— Ce-are Gloria? m-a întrebat James într-o zi, când ne 
întorceam de la barăcile de dormit. 


19 



— Nimic. Adică ce să aibă? l-am întrebat. 

Dar ştiam ce voia să zică. Gloria iar îi plânsese de milă. 

— îi tot spune lui Ruby ce tută e că vrea să facă un copil, 
mi-a zis. Vrea s-o pună să facă avort. 

— N-o văd pe Gloria spunând aşa ceva, am zis, încercând 
să aplanez lucrurile. 

— Să-i zici s-o lase-n pace, m-a avertizat el. 

Când s-a auzit semnalul şi ne-am reluat dansul, intrând în 
cea de-a doua sută şaisprezecea oră, i-am povestit Gloriei ce¬ 
rni zisese James. 

— Mă laşi! Habar n-are pe ce lume e. 

— Nu văd de ce să nu facă un copil dacă asta vor. Oricum, 
e problema lor, i-am spus. N-am chef ca James să se supere 
pe noi. A fost la nu ştiu câte maratoane de-astea şi ne-a dat 
nişte ponturi foarte bune. Cum o scoatem la capăt dacă se 
supără pe noi? 

— E păcat de fata aia să facă un copil, a zis Gloria. Ce rost 
are să faci un copil dacă n-ai bani să-l creşti ca lumea? 

— Păi de unde ştii că n-au? am întrebat-o. 

— Dacă au, ce mai caută aici?... Asta-i problema în zilele 
noastre. Toată lumea face copii... 

— Ei, nu chiar toată lumea, am remarcat eu. 

— Ca şi cum tu ai şti, mi-a replicat ea. Ţi-ar fi fost mai 
bine dacă nu te-ai fi născut... 

— Probabil, am zis. Cum te simţi? am întrebat, încercând 
s-o abat de la gândurile ei negre. 

— Nasol, eu tot timpul mă simt nasol, mi-a zis. Doamne, 
ce încet se mişcă limba aia de ceas. 

Pe scena unde stătea animatorul era agăţată o bucată 
mare de pânză pe care fusese desenat un ceas cu 2500 de 
ore. Limba ajunsese acum la 216. Deasupra lui, o tabelă care 
indica: ORE SCURSE - 216. PERECHI RĂMASE - 83. 

— Ce-ţi fac picioarele? 

— Tot destul de slabe, am spus. Viroza aia a fost crâncenă. 

— Nişte fete cu care-am vorbit zic că trebuie să dansăm 


20 



2000 de ore ca să avem o şansă la premiu. 

— Sper că nu, am zis. Nu cred că rezist atât de mult. 

— Mi se duc pantofii, m-a anunţat Gloria. Dacă nu ne 
găsim repede un sponsor, o să dansez desculţă. 

Un sponsor era o companie sau o firmă care îţi dădeau o 
bluză inscripţionată cu numele lor sau al unor produse, ca 
să le faci reclamă. După care îţi puneau ei la dispoziţie gratis 
ce-aveai nevoie. 

James şi Ruby dansau lângă noi. 

— I-ai zis? m-a întrebat James, uitându-se la mine. 

Am dat din cap că da. 

— Ia staţi puţin, mă vorbiţi pe la spate? a întrebat Gloria. 

— Spune-i dementei ăleia să mă lase-n pace, mi-a zis 
James, adresându-mi-se doar mie. 

Gloria a dat să spună ceva, dar, până să apuce să 
deschidă gura, am tras-o de-acolo, continuând să dansez. N- 
aveam chef de vreo scenă. 

— Jegosu’ dracului, a zis. 

— Na, că acum s-a supărat, i-am zis. Acu’ ce ne facem? 

— Ei asta-i! O să-i zic eu unde să se ducă... 

— Gloria, i-am zis, vrei, te rog, să-ţi vezi de-ale tale? 

— Mai încet cu înjurăturile, s-a auzit brusc o voce. 

M-am uitat în jur. Era Rollo Peters, arbitrul de ring. 

— Hai, mă laşi?! l-a luat în primire Gloria. 

îi simţeam muşchii spatelui zvâcnindu-mi sub degete, aşa 
cum simţeam talazurile oceanului sub tălpi. 

— Ciocu’ mic, i-a tăiat-o Rollo. Te-aud oamenii din lojă. Ce, 
suntem la bordel? 

— La bordel, bine zis. 

— Gata, gata, am intervenit eu. 

— Să nu zici că nu te-am avertizat, a făcut Rollo. A doua 
oară nu-ţi mai spun. îi deranjezi pe spectatori. 

— Spectatori? Care spectatori, să-i văd şi eu? i-a râs Gloria 
în nas. 

— Asta-i treaba noastră, nu a ta, i-a zis Rollo, uitându-se 


21 



urât la mine. 

— Gata, gata, am zis iarăşi. 

Rollo şi-a dus fluierul la buze şi a ţiuit scurt, semn ca 
toată lumea să se oprească. De fapt, multe dintre perechi 
abia se mişcau, doar atât cât să nu fie descalificate. 

— Copii, a zis, ia să vedem un dans mai vioi. 

— Haideţi, un pic mai vioi, copii, a zis în microfon 
animatorul, Rocky Gravo. 

Vocea lui Rocky a bubuit în difuzoare, acoperind vuietul 
oceanului. 

— Mai cu viaţă, haideţi, toată lumea. Băgaţi mare! le-a zis 
apoi celor din orchestră, care au început să cânte. 

Concurenţii au pornit să se mişte mai cu viaţă. 

Dansul vioi a ţinut vreo două minute, după care Rocky a 
dat semnalul aplauzelor şi a zis în microfon: 

— Ia uitaţi-vă la copiii ăştia, doamnelor şi domnilor - după 
216 ore sunt la fel de proaspeţi ca la începutul acestui 
campionat mondial de dans-maraton, care presupune multă 
rezistenţă şi abilitate. Copiii noştri primesc şapte mese pe zi - 
trei mese principale şi patru gustări. Unii chiar au luat în 
greutate de când au intrat în concurs - şi avem doctori şi 
asistenţi care se asigură permanent că toţi concurenţii sunt 
în cea mai bună formă fizică. Şi acum, daţi-mi voie să invit 
Perechea nr. 4, Mario Petrone şi Jackie Miller, pentru un 
număr special. Haideţi, Perechea nr. 4 - iată-i, doamnelor şi 
domnilor. Ce pereche drăguţă, nu-i aşa? 

Mario Petrone, un italian voinic, şi Jackie Miller, o blondă 
micuţă, au urcat pe scenă însoţiţi de nişte aplauze firave. Au 
vorbit ceva cu Rocky, apoi au început să bată un step care 
era vai de mama lui. Nici Mario, nici Jackie nu păreau să-şi 
dea seama cât de nasol era. Când au terminat, câţiva 
spectatori au aruncat nişte mărunţiş pe ring. 

— Fiţi generoşi, oameni buni, i-a îndemnat Rocky. Haideţi, 
să plouă cu bani. Fiţi generoşi. 

Alte câteva monede au căzut pe podea. 


22 



— Cât e? a întrebat Gloria. 

— Cred că vreo 75 de cenţi, a răspuns Jackie. 

— De unde eşti, fetiţă? a întrebat-o Gloria. 

— Din Alabama. 

— Mă gândeam eu, a spus Gloria. 

— Ar trebui să-nvăţăm şi noi un număr d-ăsta special. Să 
câştigăm un ban în plus. 

— Mai bine staţi liniştiţi, ne-a zis Mario. E multă bătaie de 
cap, şi numa’ bine nu-ţi face la picioare. 

— Da de derby-uri aţi auzit ceva? ne-a chestionat Jackie. 

— Nu, ce-s alea? am întrebat eu. 

— Un fel de curse, cam aşa ceva, a zis ea. Cred c-o să ne 
explice ei la următoarea pauză. 

— Se-ngroaşă treaba, a zis Gloria. 


23 



...că, pentru comiterea infracţiunii de omor 
deosebit de grav, ... 


24 



...capitolul cinci 


La vestiare, Rocky Gravo ni l-a prezentat pe Vincent 
(Socks 2 ) Donald, unul dintre organizatori. 

— Băi băieţi, ne-a zis Socks, să nu-ncepeţi să vă deprimaţi 
din cauză că nu prea sunt spectatori. Lumea trebuie să se 
obişnuiască, e nevoie de timp, şi de-aia am hotărât să 
lansăm o chestie nouă, care o să aducă garantat public. Uite 
cum facem. în fiecare seară o să organizăm un derby. O să 
desenăm un oval pe ring şi, seară de seară, toţi concurenţii o 
să alerge în jurul sălii timp de cincisprezece minute; 
perechea care termină pe ultimul loc în seara respectivă e 
descalificată. O s-aducă lumea garantat. 

— O să aducă şi pompele funebre, a zis cineva. 

— Punem nişte paturi pliante în mijlocul ringului, ne-a 
liniştit organizatorul, iar doctorul şi asistentele o să fie-n 
alertă pe tot parcursul derby-ului. Când un concurent nu 
mai rezistă şi se aşază pe pat să se odihnească, partenerul 
trebuie să facă două ture în loc de una. O să vă crească şi 
vouă elanu’ când o să vedeţi că se îmbulzeşte lumea. De 
exemplu, când apare şi gaşca de la Hollywood, îi dăm pe 
spate... Bun, acu ia ziceţi, mâncarea cum e? Are cineva vreo 
plângere? Bine, băi băieţi, atunci ne-am înţeles. Dacă ne 
serviţi, o să vă servim şi noi. 

Am intrat iarăşi pe ring. Niciunul dintre concurenţi n-a 
protestat la ideea cu derby-urile. Păreau să-şi spună că orice 
idee e bună, numai să aducă spectatori. Rollo s-a apropiat de 
mine. Stăteam pe balustradă, mai aveam vreo două minute 


2 Şosete. (N. tr.). 


25 



de odihnă până să-nceapă alte două ore de chin. 

— Să nu-nţelegi greşit ce-am zis mai devreme, mi-a spus. 
N-am nimic cu tine, Gloria e problema. 

— Da, ştiu, i-am zis. Dar e fată bună. E doar puţin 
supărată pe lume, asta-i tot. 

— Ai grijă să facă ciocu mic. 

— Asta-i mai greu, dar o să mă străduiesc, am zis. 

O clipă mai târziu, m-am uitat înspre vestiarul fetelor şi 
am avut surpriza s-o văd pe Gloria venind spre ring 
împreună cu Ruby. M-am dus s-o întâmpin. 

— Ce părere ai de derby-urile astea? am întrebat-o. 

— E-o bună metodă să ne termine de tot. 

Un fluierat ascuţit ne-a dat semnalul de începere. 

— Nu cred că-s mai mult de o sută de oameni astă-seară, 
am zis. 

Nu se poate spune că dansam. Eu o ţineam pe după 
umeri, iar ea îmi înconjurase mijlocul cu braţele, şi uite-aşa 
făceam câte-un pas încolo şi-ncoace. Dar nu era o problemă. 
Numai în prima săptămână a trebuit să dansăm, pe urmă n- 
a mai contat. Nu trebuia decât să te mişti fără oprire. I-am 
văzut pe James şi pe Ruby îndreptându-se spre noi şi numai 
uitându-mă la el mi-am dat seama că nu era a bună. Am 
vrut să mă dau la o parte, dar n-aveam spaţiu suficient. 

— Auzi, nu ţi-am spus s-o laşi în pace pe nevastă-mea? s-a 
răstit el la Gloria. 

— Dă-te dracu de-aici, bă maimuţă, i-a tăiat-o Gloria. 

— Staţi aşa, am intervenit eu. Acu ce s-a mai întâmplat? 

— Iar a luat-o la prelucrat pe Ruby, a zis James. Cum mă 
întorc cu spatele, cum o ia la prelucrat. 

— Hai, lasă, Jim, gata, a zis Ruby, încercând să-l tragă de- 
acolo. 

— Nu, nu las nimic. Ia ascultă, ţi-am spus să nu mai dai 
cu gura sau nu ţi-am spus? 

— Auzi, bă, ia mai du-te-n... 

Gloria n-a apucat să-şi termine înjurătura, că James i-a 


26 



tras o palmă de a izbit-o cu capul de umărul meu. O plesnise 
sănătos de tot. Pe asta n-am mai înghiţit-o. Mi-am eliberat 
mâinile şi i-am dat un pumn în faţă. El mi-a tras una la 
falcă, de m-a răsturnat peste alte perechi. Noroc cu ei, că 
altfel mă aduna de pe jos. James m-a luat iarăşi în primire şi 
am început să mă lupt cu el, încercând să-i ard un genunchi 
în coaie. Era singura mea şansă. 

Un fluier mi-a ţiuit în ureche şi cineva ne-a apucat de 
braţe. Era Rollo Peters. Ne-a dat câte un brânci ca să ne 
despartă. 

— Potoliţi-vă, a strigat. Ce se-ntâmplă aici? 

— Nimic, i-am zis. 

— Nimic, a zis şi Ruby. 

Rollo şi-a ridicat mâna şi a făcut semn către scenă, lui 
Rocky. 

— Hai, băgaţi, a zis Rocky, şi imediat orchestra a început 
să cânte. 

— Valea, n-aveţi ce vedea aici, le-a zis Rollo concurenţilor, 
care au început să se îndepărteze încet. Hai, hai, gata, i-a 
îmboldit el, ca să se împrăştie pe tot ringul. 

— Data viitoare îţi iau gâtul, a ameninţat-o James pe 
Gloria. 

— Te bag în pizda mă-tii, i-a replicat Gloria. 

— Taci din gură, i-am zis. 

Am smucit-o de acolo şi am condus-o într-un colţ, unde 
am încetinit ritmul, legănându-ne aproape imperceptibil. 

— Ai înnebunit? De ce n-o laşi, domle, în pace pe Ruby? 

— Nicio grijă, nu-mi mai pun mintea cu ea. Dacă vrea 
neapărat să aibă un copil diform, treaba ei. 

— Bună, Gloria, s-a auzit o voce. 

Ne-am uitat în jur. Era o femeie în vârstă, care stătea într- 
o lojă din primul rând, chiar lângă balustradă. Nu ştiam cum 
o cheamă, dar era o figură. Venea în fiecare seară, 
aducându-şi cu ea un pled şi ceva de mâncare. Ba o dată 
chiar s-a înfăşurat în pled şi a rămas toată noaptea. Cred că 


27 



avea vreo şaizeci şi cinci de ani. 

— Bună, i-a răspuns Gloria. 

— Ce s-a-ntâmplat? a întrebat-o femeia în vârstă. 

— Nimic, a spus Gloria. Ne-am certat un pic. 

— Cum îţi e? a continuat femeia. 

— Păi, bine, cred, a zis Gloria. 

— Eu sunt doamna Layden, ne-a spus femeia. Sunteţi 
perechea mea favorită. 

— Aă, mersi frumos, am spus. 

— Şi eu am vrut să mă-nscriu în concurs, ne-a înştiinţat 
doamna Layden, dar nu mi-au dat voie. Au zis că sunt prea 
bătrână, deşi n-am decât şaizeci de ani. 

— A, mulţi înainte, am zis, la rându-mi. 

Gloria şi cu mine rămăseserăm acolo ţinându-ne în braţe 
şi balansându-ne uşor. Trebuia totuşi să ne mişcăm fără 
încetare. Doi ţipi au venit şi s-au aşezat în loja femeii. 
Amândoi frământau între buze nişte trabucuri neaprinse. 

— Ăştia-s gabori, mi-a şoptit Gloria. 

— Şi, vă place concursul? am întrebat-o pe doamna 
Layden. 

— Foarte mult, a zis ea. Chiar foarte mult. Vezi atâţia 
tineri drăguţi... 

— Mişcaţi-vă, copii, ne-a aruncat Rollo, trecând pe lângă 
noi. 

Am dat din cap înspre doamna Layden, luându-mi la 
revedere, şi ne-am îndepărtat. 

— Zi şi tu dacă ai mai pomenit aşa ceva! mi-a zis Gloria. în 
loc să stea acasă să schimbe scutecele nepoţilor. Doamne, 
sper să n-ajung la bătrâneţe. 

— De unde ştii că tipii ăia-s gabori? am întrebat-o. 

— Am puteri paranormale, mi-a replicat Gloria. Doamne, 
Doamne, ai mai pomenit aşa ceva? Mamaia asta moare după 
asemenea porcării de concursuri. Ar trebui să-i ceară chirie 
pentru cât stă pe-aici. Gloria a clătinat din cap. Sper să n- 
ajung la bătrâneţe, a zis iarăşi. 


28 



întâlnirea cu doamna în vârstă o deprimase îngrozitor. Mi- 
a spus că-i aduce aminte de femeile alea din orăşelul în care 
trăise, în West Texas. 

— A venit Alice Faye, a zis una dintre fete. O vedeţi? Uitaţi- 
o acolo. 

Era într-adevăr Alice Faye, însoţită de doi bărbaţi pe care 
nu i-am recunoscut. 

— O vezi? am întrebat-o pe Gloria. 

— Nu vreau s-o văd, mi-a zis Gloria. 

— Doamnelor şi domnilor, a zis Rocky în microfon, suntem 
deosebit de onoraţi să avem printre noi o încântătoare vedetă 
de cinema, domnişoara Alice Faye. Aplauze pentru 
domnişoara Faye, doamnelor şi domnilor. 

Toată lumea a izbucnit în aplauze, iar domnişoara Alice 
Faye le-a mulţumit cu o înclinare a capului, însoţită de un 
zâmbet. Socks Donald, care stătea într-o lojă de lângă 
orchestră, zâmbea şi el. Gaşca de la Hollywood începuse să 
apară. 

— Haide, i-am zis Gloriei, aplaudă şi tu. 

— De ce s-o aplaud? a făcut Gloria. Ce are ea şi eu n- 
am...? 

— Eşti geloasă, i-am zis. 

— Normal că sunt geloasă! Câtă vreme iau numa’ ţepe, 
sunt geloasă pe toţi ăştia care au succes. Ce, tu nu eşti? 

— Evident că nu, i-am răspuns. 

— Eşti un bou, mi-a zis. 

— Hei, ia uită-te puţin la ăia, i-am spus. 

Cei doi poliţişti părăsiseră loja doamnei Layden şi acum 
stăteau lângă Socks Donald. Se strânseseră unii într-alţii şi 
se uitau la o foaie de hârtie pe care unul dintre ei o ţinea în 
mână. 

— Bine, copii, a zis Rocky în microfon. Ia să băgăm puţină 
viteză înainte de pauza de odihnă... Bagă mare, a zis apoi 
către orchestră, după care a început să bată din palme şi din 
picior, ţinând ritmul. Imediat spectatorii s-au pornit şi ei să 


29 



bată din palme şi din picioare. 

Ne puseserăm deja pe alergat în jurul ringului, cu ochii la 
limba cea mică a ceasului, când, brusc, Kid Kamm, din 
Perechea nr. 18, a început să-şi plesnească partenera peste 
obraji. O ţinea cu mâna stângă, iar cu dreapta o lovea uşor 
peste faţă. Dar ea nu reacţiona. Nu mai ştia ce-i cu ea. A scos 
vreo două gâlgâituri, apoi a alunecat la podea, în stare de 
inconştienţă. 

Arbitrul de ring a fluierat, iar spectatorii au sărit cu toţii în 
picioare, însufleţiţi subit. Celor care asistă la un maraton de 
dans nu le trebuie mult ca să se anime. în momentul în care 
se-ntâmplă ceva, se însufleţesc pe loc. Din punctul ăsta de 
vedere, un maraton de dans seamănă cu o coridă. 

Arbitrul de ring şi două asistente au ridicat-o pe fată şi au 
dus-o în vestiar. Mă uitam cum vârfurile picioarelor i se 
târau pe jos în timp ce-o cărau de-acolo. 

— Mattie Barnes, din Perechea nr. 18, a leşinat, ne-a 
anunţat Rocky. A fost transportată imediat în vestiar, 
doamnelor şi domnilor, unde va primi îngrijiri medicale de 
primă calitate. Nu e nimic grav, doamnelor şi domnilor, nu e 
nimic grav. Este încă o dovadă că mereu se întâmplă câte 
ceva la campionatul nostru mondial de dans-maraton. 

— Se tot plângea în pauza trecută, a zis Gloria. 

— Dar ce-i cu ea? am întrebat. 

— E-n perioada aia a lunii, mi-a spus Gloria. Şi n-o să se 
mai poată întoarce. E genul care trebuie să stea în pat trei- 
patru zile când o apucă. 

— Băi, ce mână am şi io la astea, a exclamat Kid Kamm. A 
clătinat din cap, scârbit. Frate, ce ghinion! Am participat la 
nouă concursuri şi n-am reuşit să termin nici măcar unul. 
Tot timpul partenera cedează şi mă lasă baltă. 

— O să-şi revină, mai mult ca sigur, i-am zis, încercând 
să-l încurajez. 

— Noo, e terminată, a zis el. Gata, i-a pus cruce, poa’ să 
se-ntoarcă la fermă. 


30 



S-a auzit sirena, semn că se mai terminase un chin. Toată 
lumea s-a repezit la vestiare. Mi-am aruncat pantofii din 
picioare şi m-am prăbuşit grămadă pe patul pliant. Am simţit 
cum oceanul se izbeşte de piloni încă o dată - dar numai o 
dată. Apoi am adormit. 

M-am trezit simţind în nări miros de amoniac. Unul dintre 
antrenori îmi plimba o sticluţă pe la nas ca să inhalez 
vaporii. (Asta era cea mai bună metodă când trebuia să-l 
scoale pe câte unul dintr-un somn din ăla de plumb, aşa ne- 
a zis doctorul. Dacă ar fi încercat să-l scuture, n-ar fi reuşit 
în veci, atât eram de obosiţi.) 

— Gata, gata, i-am zis antrenorului. Sunt treaz. 

M-am ridicat în capul oaselor, bâjbâind după pantofi. 

Abia atunci i-am văzut pe cei doi poliţişti şi pe Socks 

Donald în picioare, lângă mine, de fapt lângă patul lui Mario. 
Aşteptau să-l trezească şi pe el celălalt antrenor. Până la 
urmă Mario s-a întors şi s-a uitat la ei. 

— Hai noroc, prietene, a zis unul din poliţişti. Ia zi, îl 
cunoşti pe tipu’ ăsta? 

I-a întins o foaie de hârtie. Eram îndeajuns de aproape ca 
să văd ce scria. Era o pagină ruptă dintr-o revistă poliţistă, 
conţinând câteva fotografii. 

Mario s-a uitat la poze, pe urmă i-a înapoiat foaia. 

— Da, îl cunosc, a zis, ridicându-se în picioare. 

— Nu te-ai schimbat prea tare, a zis celălalt poliţist. 

— Băi broscar bulangiu ce eşti, a zis Socks, strângându-şi 
pumnul. Bă, tu vrei să mă ţepuieşti, bă? 

— Lasă-1, Socks, a zis primul detectiv care vorbise. Apoi, 
către Mario: Hai, Giuseppe, strânge-ţi boarfele. 

Mario a început să-şi lege şireturile. 

— N-am decât o haină şi o periuţă de dinţi, a zis. Dar aş 
vrea să-mi iau la revedere de la partenera mea, se poate? 

— Broscar jegos, a zis iarăşi Socks. Dar o să dăm bine la 
ziar, nu? 

— Las-o pe partenera ta, Giuseppe, i-a spus celălalt 


31 



poliţist. Auzi, băieţaş, s-a întors el către mine, spune-i tu la 
revedere partenerei lui Giuseppe din partea lui. Hai, 
Giuseppe, l-a îndemnat el. 

— Băieţi, să-l scoateţi prin spate pe broscaru ăsta jegos, i- 
a rugat Socks Donald. 

— Toată lumea pe ring, a ţipat arbitrul numărul doi. Toată 
lumea pe ring. 

— La revedere, Mario, i-am zis. 

Dar Mario n-a mai spus nimic. Totul se desfăşurase în 
linişte, foarte sec. Detectivii ăia se comportau ca şi cum ar fi 
fost o chestie banală. 


32 



...prin care ai fost găsit vinovat prin verdictul 

juriului... 


33 



...capitolul şase 


Aşa că Mario s-a dus la puşcărie, iar Mattie s-a întors la 
fermă. Mi-aduc şi-acum aminte ce surprins am fost când l-au 
arestat pe Mario pentru crima, Nu mi-a venit sa cred. Era unul 
dintre cei mai drăguţi băieţi din câţi cunoscusem vreodată. 
Vreau să zic că nu mi-a venit să cred la momentul ăla. Acum 
ştiu că poţi foarte bine să fii un tip drăguţ şi, în acelaşi timp, 
un criminal. Nimeni nu cred că s-a purtat vreodată mai drăguţ 
cu Gloria decât mine, dar, până la urmă, tot eu am fost cel care 
a omorăt-o. Aşa că, după cum vedeţi, faptul că eşti drăguţ nu 
spune nimic... 

Mattie a fost descalificată din oficiu când doctorul nu i-a 
mai dat voie să continue concursul. A motivat că, dacă o s-o 
lase să mai danseze, anumite organe o să-i fie atât de grav 
afectate, de n-o să mai poată avea copii în veci. Mattie a făcut 
un scandal monstru, mi-a povestit mai târziu Gloria, l-a 
înjurat pe doctor cum i-a venit la gură, refuzând pur şi 
simplu să abandoneze. Dar într-un final a abandonat. A fost 
obligată. Avea securea deasupra capului. 

Aşa că partenerul ei, Kid Kamm, a făcut echipă cu Jackie. 
Era o chestie permisă de regulament. Aveai voie să dansezi 
singur douăzeci şi patru de ore, dar, dacă nu reuşeai să-ţi 
găseşti un partener până la expirarea termenului, erai 
descalificat. Kid şi Jackie s-au arătat foarte mulţumiţi de 
acest aranjament. Jackie n-a comentat nimic despre faptul 
că-1 pierduse pe Mario. După ea, orice partener era la fel de 
bun, atâta vreme cât aveai unul. Dar Kid era tot numai un 
zâmbet. Probabil îşi zicea că în sfârşit i se spărsese 
ghinionul. 

— Să ştii că au şanse să câştige, mi-a zis Gloria. Sunt 


34 



rezistenţi ca nişte catâri. Fătuca asta din Alabama e îndopată 
cu porumb. Ia uite-o cum străluceşte toată. Dac-o pui, 
dansează şi şase luni în şir. 

— Eu merg pe James şi Ruby, i-am spus. 

— După cum s-au purtat cu noi? 

— Ce-are una cu alta? Dar de noi ce zici? Şi noi avem o 
şansă, nu? 

— Zici tu? 

— Nu pari prea convinsă. 

A clătinat din cap fără să mai spună nimic. 

— Din ce în ce mai mult aş vrea să mor, a zis în cele din 
urmă. 

Iar cu chestia asta. Nu conta despre ce vorbeam, ea tot la 
asta se-ntorcea. 

— Pot să zic şi eu ceva fără să-ţi aduci aminte că vrei să 
mori? am întrebat-o. 

— Nu, m-a anunţat ea. 

— Bun, mă las păgubaş, am zis. 

Cineva de pe scenă a dat radioul mai încet. în sfârşit 
muzica începea să sune a muzică. (La radio se dădea drumul 
când nu cânta orchestra. Acum era după-amiază. Orchestra 
cânta numai seara şi noaptea.) 

— Doamnelor şi domnilor, a zis Rocky în microfon, am 
deosebita onoare să vă anunţ că doi sponsori au decis să 
susţină două perechi. Salonul de înfrumuseţare Pompadour, 
de pe Avenue B nr. 415, va sponsoriza Perechea nr. 13 - 
James şi Ruby Bates. Aplauze pentru Salonul de 
înfrumuseţare Pompadour, de pe Avenue B nr. 415, 
doamnelor şi domnilor, aplaudaţi-i şi voi, copii... 

Toată lumea a aplaudat. 

— A doua pereche care va fi sponsorizată, a continuat 
Rocky, este Perechea nr. 34, formată din Pedro Ortega şi 
Lillian Bacon. Ei vor fi susţinuţi de service-ul auto Oceanic. 
Haideţi, vă rog, apaluze pentru service-ul auto Oceanic din 
Santa Monica, Ocean Walkway nr. 11 341. 


35 



Toată lumea a aplaudat încă o dată. 

— Doamnelor şi domnilor, a zis Rocky, aceşti copii 
extraordinari merită şi alţi sponsori. Anunţaţi-vă prietenii, 
doamnelor şi domnilor, şi haideţi să aducem sponsori pentru 
toţi copiii. Uitaţi-vă la ei, doamnelor şi domnilor, după 242 de 
ore de dans continuu sunt la fel de proaspeţi ca la început... 
aplauze pentru aceşti copii extraordinari, doamnelor şi 
domnilor. 

S-au mai auzit nişte aplauze. 

— Şi nu uitaţi, doamnelor şi domnilor, a mai zis Rocky, la 
capătul sălii se găseşte barul Palm Garden, care vă oferă 
băuturi delicioase, bere de toate felurile şi sandviciuri. Faceţi 
o vizită la Palm Garden, doamnelor şi domnilor... Bagă, a zis 
el către aparatul de radio, apoi a dat volumul tare şi sala s-a 
umplut iar de vuiet. 

Ne-am îndreptat spre Pedro şi Lillian. Pedro îşi ţâra un 
picior. Se spunea că fusese rănit de un taur în timpul unei 
coride, în Mexico City. Lillian era brunetă. Şi ea îşi tot încerca 
norocul în filme când aflase de maratonul de dans. 

— Felicitări, le-am zis. 

— Asta arată că e cineva interesat de noi, a zis Pedro. 

— De vreme ce nu-i Metro-Goldwyn-Mayer, merge şi un 
service auto, a replicat Lillian. Numai că mi se pare cam 
aiurea ca un service auto să-mi cumpere lenjeria intimă. 

— De unde-ai mai scos-o şi pe-asta cu lenjeria intimă? a 
făcut Gloria. Nu-ţi dă nicio lenjerie intimă. O să capeţi o 
bluză cu numele service-ului pe spate. 

— Mie-mi dă şi lenjerie intimă, a înştiinţat-o Lillian. 

— Hei, Lillian, a strigat-o Rollo, arbitrul de ring, femeia de 
la service-ul Oceanic vrea să vorbească cu tine. 

— Femeia care...? a întrebat Lillian. 

— Sponsorul tău, doamna Yeargan... 

— Să mori tu! a exclamat Lillian. Pedro, se pare că o să-ţi 
tragi nişte lenjerie intimă. 

Gloria şi cu mine ne-am apropiat de scena animatorului. 


36 



Era frumos acolo la ora asta a după-amiezii. Soarele care 
intra prin fereastra dublă de deasupra barului Palm Garden 
desena pe podea un triunghi mare de lumină. Nu dura decât 
zece minute, dar în acele zece minute m-am mişcat uşor în 
interiorul lui (trebuia să mă mişc ca să nu fiu descalificat), 
lăsând razele soarelui să mă acopere complet. Pentru prima 
oară în viaţă apreciam cu adevărat soarele. „Când o să se 
termine cu maratonul ăsta”, mi-am zis, „o să-mi petrec restul 
zilelor la soare. Abia aştept să mă duc în deşertul Sahara să 
fac un film.” Evident, în condiţiile de-acum, chestia asta n-o sa 
se mai întâmple. 

M-am uitat cum triunghiul de pe podea se făcea mai mic, 
tot mai mic. 

în cele din urmă s-a strâns de tot şi a început să-mi urce 
pe picioare. Mi se căţăra pe trup ca o fiinţă vie. Când mi-a 
ajuns la bărbie, m-am ridicat pe vârfuri ca să-mi ţin cât mai 
mult capul în fasciculul de lumină. N-am închis ochii. I-am 
ţinut larg deschişi şi am privit fix în soare. Nu m-a orbit 
absolut deloc. în clipa următoare, dispăruse. 

M-am uitat în jur, căutând-o pe Gloria. Stătea lângă scenă, 
legănându-se uşor şi discutând cu Rocky, care se lăsase pe 
vine. Se legăna şi el odată cu ea. (Toţi cei din echipa de 
organizare - doctorul, asistentele, arbitrii de ring, animatorul, 
până şi băieţii care vindeau sucuri - primiseră dispoziţie să 
se mişte când vorbeau cu concurenţii. Conducerea se arăta 
foarte strictă în privinţa asta.) 

— Ce caraghios arătai cum stăteai acolo, pe vârfuri, m-a 
luat în primire Gloria. Ziceai că eşti un balerin. 

— Dacă mai exersezi, o să te las chiar să dai un solo, mi-a 
zis Rocky, râzând. 

— Da, corect, a zis şi Gloria. Cum a fost soarele azi? 

— Nu-i lăsa să te ia la caterincă, mi-a aruncat Mack Aston, 
din Perechea nr. 5, trecând pe lângă mine. 

— Rocky! a strigat cineva. 

Era Socks Donald. Rocky a coborât de pe scenă şi a pornit 


37 



înspre el. 

— Nu mi se pare prea frumos din partea ta să mă iei la 
caterincă, i-am reproşat Gloriei. Că eu nu te-am luat 
niciodată. 

— Nici nu-i nevoie, mi-a zis. Pe mine mă ia la caterincă un 
adevărat specialist. Pe mine mă ia la caterincă Dumnezeu, 
băi nene... Da’ mai bine ia zi, ştii ce voia Socks Donald de la 
Rocky? Ă? Vrei să-ţi dau nişte informaţii din culise? 

— Nu ştiu, ce? 

— îi ştii pe ăia din Perechea nr. 6 - Freddy şi cu fătuca aia, 
Manski. Maică-sa o să-i dea în judecată şi pe Freddy, şi pe 
Socks. Fata a fugit de-acasă. 

— Nu văd legătura, am zis. 

— Fătuca e pericol, te bagă la bulău, mi-a spus Gloria. N- 
are decât cinşpe ani. Frate, cu toate piţipoancele astea de 
care e plin peste tot, ar fi putut fi mai atent, că avea de unde 
alege. 

— Da ce-ai cu Freddy? Poate nici nu e vina lui. 

— După lege, e vinovat, a zis Gloria. Restul nu contează. 

Am condus-o pe Gloria până aproape de locul în care 

stăteau Socks şi Rocky, încercând să trag cu urechea la ce 
spuneau, dar vorbeau prea încet. De fapt, de vorbit vorbea 
numai Socks. Rocky asculta, dând din cap. 

— Acuma, da? l-am auzit pe Socks, iar Rocky a dat încă o 
dată din cap în semn că a înţeles, după care a intrat pe ring, 
făcându-i cu ochiul Gloriei când a trecut pe lângă noi. L-a 
luat deoparte pe Rollo Peters şi i-a şoptit ceva, preţ de câteva 
clipe, cu un aer preocupat. Apoi Rollo s-a îndepărtat, 
uitându-se în jur ca şi cum ar fi căutat pe cineva, timp în 
care Rocky s-a urcat la loc pe scenă. 

— Mai sunt doar câteva minute şi copiii noştri se vor 
retrage pentru o pauză binemeritată, a anunţat Rocky la 
microfon. Iar în timpul pauzei, doamnelor şi domnilor, vom 
desena pe ring un oval mare pentru derby-ul din această 
seară. Derby-ul din această seară, doamnelor şi domnilor, vă 


38 



rog să nu uitaţi de derby-ul din această seară. Va fi cu 
siguranţă momentul cel mai palpitant la care aţi asistat 
vreodată... bine, copii, mai sunt două minute până la 
pauză... haideţi, copii, să băgăm puţină viteză... ia arătaţi-le 
doamnelor şi domnilor din public cât de vioi sunteţi... Haideţi 
şi dumneavoastră, doamnelor şi domnilor, arătaţi-le acestor 
copii extraordinari cât de mult îi susţineţi, aplauze, vă rog... 

Rocky a dat radioul un pic mai tare şi a început să aplaude 
şi să bată ritmul cu piciorul. Publicul l-a imitat. Noi am 
început să ne mişcăm mai cu viaţă, dar nu aplauzele ne-au 
impulsionat, ci faptul că, într-un minut sau două, aveam să 
ne odihnim şi apoi imediat să primim de mâncare. 

Gloria mi-a dat un ghiont şi, când mi-am ridicat ochii, 1- 
am văzut pe Rollo Peters cum se interpune între Freddy şi 
fata aia, Manski. Mi s-a părut că fata începuse să plângă, dar 
înainte să ne apropiem s-a auzit sirena, aşa că ne-am repezit 
cu toţii la vestiare. 

L-am găsit pe Freddy aplecat peste patul lui pliant, 
încercând să-şi înghesuie perechea de pantofi de schimb într- 
o gentuţă cu fermoar. 

— Am aflat ce s-a-ntâmplat, i-am zis. îmi pare foarte rău. 

— Nu-i nimic, mi-a zis. Numai că de violat, m-a violat ea 
pe mine, nu invers... Ar fi bine să mă car din oraş până nu 
mă umflă gaborii. Norocul meu că m-au turnat lui Socks, şi 
nu în altă parte. 

— Şi unde vrei s-o tai? l-am întrebat. 

— Cred că spre sud. întotdeauna am avut un fix să văd 
Mexicul. La revedere. 

— La revedere, i-am zis. 

S-a cărat rapid, înainte să bage cineva de seamă. Când a 
ieşit pe uşa din spate, am zărit soarele oglindindu-se în 
ocean. Preţ de o clipă, am fost aşa de năuc, că am înţepenit. 
Nu ştiu ce mă uimea mai tare, faptul că vedeam de-a binelea 
soarele prima dată după trei săptămâni sau că descoperisem 


39 



uşa aia. M-am îndreptat repede spre ea, nădăjduind ca 
soarele să nu dispară până să ajung. Nu mai fusesem aşa de 
nerăbdător decât o dată-n viaţă, de Crăciun, în copilărie; era 
primul an cănd mă făcusem destul de mare ca să-mi dau 
seama cum stă de fapt treaba cu Moş Crăciun, mi-aduc aminte 
că am intrat în camera din faţă şi atunci am văzut pomul de 
Crăciun luminat de sus până jos. 

Am deschis uşa. La orizont soarele se cufunda în ocean. 
Era aşa de roşu, aşa de scăpărător şi de fierbinte, încât mi- 
am zis că o să iasă abur din apă. Odată am văzut cum iese 
abur din ocean. Eram la plajă şi sus, pe autostradă, nişte 
muncitori lucrau cu praf de puşcă. Brusc, s-a auzit o explozie 
şi oamenii au fost cuprinşi de flăcări. Imediat au început să 
alerge şi s-au aruncat în ocean. Atunci am văzut cum iese abur 
din apă. 

Culoarea soarelui invadase nişte nori subţiri, care păreau 
acum de purpură. în zare, acolo unde soarele se cufunda în 
ocean, apa era foarte liniştită, nici n-ai fi zis că e un ocean. 
Imaginea era minunată, minunată, minunată, minunată, 
minunată, minunată. Pe debarcader nişte ţipi dădeau la 
peşte, complet indiferenţi la apusul care-i scălda în lumina 
roşiatică. Nişte fraieri. „Aveţi mai mare nevoie de apusul ăsta 
decât de peştii ăia nenorociţi”, le-am zis în minte. 

Uşa mi s-a smucit din mâini şi s-a închis cu un bubuit de 
tun. 

— Eşti surd? a urlat o voce în urechea mea. Era unul 
dintre instructori. Lasă uşa aia închisă! Vrei să te descalifice? 

— Nu făceam nimic, mă uitam şi eu la soare, am zis. 

— Eşti nebun? Trebuia să te duci să te culci. Ai nevoie de 
somn, mi-a spus. 

— N-am nevoie de niciun somn, i-am replicat. Mă simt 
foarte bine. în viaţa mea nu m-am simţit aşa de bine. 

— Mă rog, trebuie să te odihneşti. Nu mai ai decât câteva 
minute. Du-te şi aţipeşte un pic. 

S-a ţinut după mine când m-am îndreptat spre patul meu. 


40 



Abia acum am băgat de seamă că-n vestiar miroase. Sunt 
foarte sensibil la mirosurile urâte şi m-am întrebat de ce nu 
simţisem mirosul ăsta mai devreme. Mirosea ca atunci când 
sunt prea mulţi bărbaţi la un loc. Mi-am aruncat pantofii şi 
m-am întins pe pat. 

— Vrei să-ţi masez picioarele? m-a întrebat. 

— Nu, n-am nevoie. Nu mă dor picioarele. 

A bombănit ceva şi s-a cărat. Am stat acolo şi m-am gândit 
la apusul ăla, încercând să-mi amintesc ce culoare avea. Nu 
mă refer la roşu, ci la celelalte nuanţe. Pentru o clipă-două 
aproape am reuşit să le reînvii; ca atunci când ai cunoscut 
odată pe cineva care apoi s-a afundat în uitare; îţi aminteşti 
silueta lui, îţi aminteşti multe detalii, modulaţiile vocii, dar 
nu poţi să le recompui într-un întreg. 

Prin picioarele patului simţeam freamătul oceanului care 
se lovea de pilonii de dedesubt. îl simţeam cum creşte şi 
descreşte, cum creşte şi descreşte, cum se îndepărtează 
pentru a se întoarce iarăşi... 

M-am bucurat când am auzit ţiuitul sirenei care ne chema 
înapoi pe ring. 


41 



...să se aplice pedeapsa maximă prevăzută de 

lege... 


42 



...capitolul şapte 


Muncitorii îşi încheiaseră treaba. Trăseseră o linie groasă, 
albă de vopsea de jur împrejurul ringului, de forma unui 
oval. Asta avea să fie pista pentru derby. 

— Freddy s-a cărat, am anunţat-o pe Gloria pe când ne 
îndreptam spre masa cu sandviciuri şi cafea. (Astea treceau, 
chipurile, drept o gustare uşoară de prânz. Masa principală 
ne-o dădeau la zece noaptea.) 

— La fel şi fătuca aia, Manski, mi-a zis Gloria. Au venit doi 
de la asistenţa socială şi au luat-o. Parcă văd că maică-sa o 
să-i cam încingă funduleţul. 

— îmi pare rău că trebuie s-o spun, dar plecarea lui 
Freddy mi-a luminat ziua. 

— Dar ce-aveaţi voi doi de împărţit? 

— A, nu în sensul ăsta. Dar, dacă n-ar fi plecat, n-aş fi 
apucat să văd apusul. 

— O, Doamne, a gemut Gloria, uitându-se la sandviciul 
din mâna ei. Chiar nu se mai găseşte pe lume altceva decât 
şuncă? 

— Mănânc-o şi zi că-i curcan, i-a-ntors-o Mack Aston, care 
stătea la coadă, în spatele meu. 

Făcea şi el mişto. 

— Uite, ăsta-i cu vită, a zis asistenta medicală. îl vrei pe- 
ăsta cu vită? 

Gloria a luat sandviciul cu vită, dar l-a păstrat şi pe-ăla cu 
şuncă. 

— în a mea pune patru cuburi de zahăr, i-a zis lui Rollo, 
care turna cafeaua. Şi multă frişcă. 

— Mamă, zici că-i cal, nu alta, a făcut Mack Aston. 

— Neagră, i-am zis lui Rollo. 


43 



Gloria şi-a luat mâncarea şi s-a dus spre scenă, unde cei 
din orchestră îşi acordau instrumentele. Când a zărit-o, 
Rocky Gravo a sărit jos pe ring şi a intrat în vorbă cu ea. 
Văzând că nu-i loc şi de mine acolo, m-am dus în capătul 
celălalt al sălii. 

— Bună, mi-a zis o fată. 

M-am uitat la numărul de pe spatele ei: 7. Era brunetă, cu 
ochii negri, chiar frumuşică. Nu ştiam cum o cheamă. 

— Bună, i-am zis la rându-mi, încercând să-mi dau seama 
cine era partenerul ei. L-am descoperit lângă o lojă din 
primul rând, discuta cu două cucoane. 

— Cum te descurci? m-a întrebat nr. 7. 

După vorbă părea o fată cu şcoală. „Ce-o căuta în mizeria 
asta?” m-am mirat. 

— Păi, cum să mă descurc, bine, aş zice, i-am răspuns. Şi- 
ar fi şi mai bine dacă s-ar termina totul cât mai repede şi aş 
câştiga eu premiul. 

— Şi ce-ai face cu banii dacă ai câştiga? m-a întrebat ea, 
râzând. 

— Aş face un film, i-am zis. 

— Dar nu prea merge să faci un film cu o mie de dolari, 
nu? m-a chestionat ea, muşcând din sandvici. 

— A, păi nu un film din ăla baban, i-am explicat. Ziceam 
de un scurtmetraj. Cred că mi-ar ajunge de un scurtmetraj. 

— Să ştii că te-am remarcat, m-a anunţat ea. Te urmăresc 
de două săptămâni. 

— Chiar aşa? am zis, luat prin surprindere. 

— Da, chiar aşa, am văzut cum stăteai acolo, în soare, în 
fiecare după-amiază şi am băgat de seamă cum te schimbai 
la faţă de fiecare dată. Uneori mi se părea că ţi-e îngrozitor de 
frică. 

— A, nu, cred că te-nşeli, i-am spus. De ce să-mi fie frică? 

— Am auzit ce i-ai spus partenerei tale despre apusul pe 
care l-ai zărit azi după-amiază, mi-a zis, zâmbind. 

— Asta nu-nseamnă nimic. 


44 



— Probabil, a zis ea, privind în jur. S-a uitat la ceas, apoi 
s-a încruntat. Mai avem patru minute. Poţi să faci ceva 
pentru mine? 

— Aăă... sigur, i-am spus. 

Mi-a făcut un semn din cap, arătându-mi direcţia în care 
voia s-o apucăm, iar eu m-am luat după ea şi ne-am dus în 
spatele scenei animatorului. Scena asta avea vreun metru şi 
douăzeci înălţime şi era acoperită cu o pânză grea, brodată, 
care cădea în falduri până la podea. Stăteam amândoi într- 
un soi de peşteră formată de spatele scenei şi de o grămadă 
de indicatoare. Dacă n-ar fi fost toată gălăgia din jur, în clipa 
aia aş fi putut jura că eram singurii oameni care mai 
rămăseseră pe pământ. Ne aprinseserăm un pic amândoi. 

— Haide, mi-a zis. 

S-a lăsat la podea, a ridicat pânza şi s-a târât sub scenă. 
Inima începuse să-mi bată rapid şi parcă mi se dusese tot 
sângele din obraji. Simţeam prin tălpi valurile oceanului 
izbindu-se de piloni. 

— Haide odată, mi-a şoptit ea, trăgându-mă de gleznă. 

Brusc, mi-am dat seama ce voia. în viaţă n-ai parte de 

experienţe noi. Când ţi se-ntâmplă ceva de zici că n-ai mai trăit 
aşa ceva niciodată, că e ceva absolut nemaiîntâlnit, să ştii că 
te-nşeli. Ajunge să vezi, să auzi sau să simţi un anumit miros 
şi îţi dai seama că, deşi pare o senzaţie cu totul nouă, ai mai 
trăit aşa ceva. Când m-a tras de gleznă ca să mă vâr sub 
scenă, mi-am amintit cum, demult, o fată făcuse exact acelaşi 
gest. Numai că atunci era vorba de o verandă, nu de o scenă. 
Aveam vreo treişpe-paişpe ani, iar fata cam la fel. O chema 
Mabel şi locuia lângă noi. După ce veneam de la şcoală, ne 
băgăm sub verandă şi ne jucam, ziceam că e o peşteră şi noi 
eram bandiţi ori prizonierii lor. Mai târziu ne jucam de-a mama 
şi de-a tata, închipuindu-ne că ne aflam într-o casă. Dar în 
ziua de care vorbesc stăteam acolo, lângă verandă, fără să mă 
gândesc vreun pic la Mabel ori la jocurile noastre, când am 
simţit că mă trage ceva de gleznă. M-am uitat în jos şi am 


45 



văzut-o pe Mabel. „Haide odată”, mi-a zis ea atunci. 

Sub scenă era întuneric de-ţi băgai degetele-n ochi şi, când 
m-am lăsat în patru labe, încercând să zăresc ceva în bezna 
aia, pe nepusă masă nr. 7 m-a cuprins cu braţele pe după 
gât. 

— Hai, repede, mi-a şoptit. 

— Ce se-ntâmplă aici? a mârâit o voce. Era aşa de 
aproape, încât mai că-i simţeam răsuflarea în păr. Cine-i 
acolo? 

în clipa aia am recunoscut vocea. Era a lui Rocky Gravo. 
M-a luat cu rău de la stomac. Nr. 7 mi-a dat drumul şi s-a 
furişat afară. Am dat să spun ceva, să-mi cer scuze, dar m- 
am temut că Rocky o să-mi recunoască vocea, aşa că m-am 
rostogolit pe sub pânză şi am ieşit la lumină. Nr. 7 se ridicase 
deja în picioare şi se îndepărta, uitându-se înapoi, la mine. 
Avea faţa albă ca varul. Niciunul n-a zis nimic. Am intrat pe 
ring, încercând să ne comportăm cât mai firesc. Asistenta 
strângea ceştile de cafea murdare şi le punea într-un coş. 
Apoi mi-am dat seamă că eram plin de praf pe mâini şi pe 
haine. Mai aveam vreo două minute până să sune sirena, aşa 
că m-am repezit la vestiar să mă curăţ. Când am terminat, 
m-am simţit mai bine. 

„A fost cât pe-aci”, mi-am zis. „Să mor dacă mă mai bag 
vreodată în chestii de-astea.” 

Am intrat pe ring chiar în clipa în care s-a auzit sirena, iar 
orchestra a-nceput să cânte. Nu era prea grozavă, dar tot mai 
bine decât cu radioul, unde crainicii te îmbiau mereu să 
cumperi câte ceva. De când am intrat în maratonul ăsta, am 
ascultat radio de nu-mi mai trebuie cât oi trăi. Uite că şi- 
acum se aude un radio, într-o clădire vizavi de tribunal. Se- 
aude foarte clar. „Aveţi nevoie de bani?... Aţi dat de necaz?” 

— Pe unde-ai umblat? m-a întrebat Gloria, luându-mă de 
braţ. 

— N-am umblat pe nicăieri, i-am zis. Ai chef să dansezi? 

— Bine. 


46 



Am dat o tură ringului, apoi ea s-a oprit. 

— Prea ne rupem picioarele, a zis. 

Mi-am desprins mâna de talia ei, când am văzut că tot mai 
eram murdar pe degete. „Asta-i culmea, m-am gândit. „De- 
abia m-am spălat.” 

— Auzi, ia-ntoarce-te puţin, i-am zis Gloriei. 

— De ce, care-i poanta? m-a întrebat. 

— întoarce-te, domle, un pic. 

A şovăit, muşcându-şi buza de jos, aşa că am trecut eu în 
spatele ei. Purta o fustă albă de lână şi un pulover subţire de 
lână, alb şi el. Pe spate era plină de praf şi atunci mi-am dat 
seama unde se murdărise. 

— Ce s-a-ntâmplat? m-a întrebat. 

— Stai cuminte, i-am zis. 

I-am scuturat praful şi scamele de pe pulover şi de pe 
fustă. Câteva momente n-a zis nimic. 

— Probabil că m-am murdărit când m-am bătut cu Lillian, 
în vestiar, a spus în cele din urmă. 

„Nu-s chiar aşa de fraier cum mă crede”, mi-am zis. 

— Da, probabil, am spus cu voce tare. 

Rollo Peters s-a apropiat de noi, însoţindu-ne pe ring. 

— Cine-i fata aia? l-am întrebat, arătând spre nr. 7. 

— Partenera lui Guy Duke. Una, Rosemary Loftus. 

— Ce gusturi ai şi tu, a rânjit Gloria. 

— Am întrebat şi eu, ce săriţi aşa? Că doar n-o să mă duc 
să-i fac declaraţii de dragoste. 

— Nici nu-i nevoie, a zis Gloria. Hai, Rollo, spune-i. 

— Nu mă băga-n chestia asta, a făcut Rollo, clătinând din 
cap. Nu ştiu nimic despre fătuca aia, punct. 

— Da’ care-i treaba? am chestionat-o pe Gloria, când am 
văzut că Rollo se duce spre James şi Ruby Bates. 

— Chiar aşa de puişor eşti? a exclamat ea. Nu, acu’ pe 
bune, chiar aşa de puişor eşti? A izbucnit în râs, dând din 
cap. Hai, că eşti nostim. 

— OK, las-o baltă, am zis. 


47 



— Păi doamna e cea mai mare curvă de la vest de 
Mississippi. O curvă cu o educaţie aleasă, şi să ştii că astea-s 
cele mai nasoale curve. Nici dacă eşti fată să nu intri cu ea la 
budă... 

— Bună, Gloria, a zis doamna Layden. 

Ca de obicei, stătea în loja ei de la capătul sălii, în partea 
opusă scenei animatorului. Gloria şi cu mine ne-am apropiat 
de balustradă... 

— Ce face perechea mea favorită? 

— Bine, am răspuns. Dumneavoastră ce mai faceţi, 
doamnă Layden? 

— Bine şi eu. Diseară vreau să stau până târziu. Vedeţi? A 
arătat spre pătură şi spre coşul cu mâncare de pe scaunul 
vecin. O să fiu aici ca să vă fac galerie. 

— O s-avem nevoie, a zis Gloria. 

— De ce nu vă duceţi să staţi în altă lojă, nu aşa de 
aproape de Palm Garden? am întrebat-o. O să fie gălăgie la 
bar când o să vină toţi ăia la băut... 

— Nu, stau foarte bine, mi-a zâmbit ea. îmi place aici, mai 
ales la derby. Vreau să-i văd pe toţi la turnantă. Vreţi ziarul 
de seară? ne-a întrebat, scoţându-1 de sub pătură. 

— Vă mulţumim, i-am spus. Da, mi-ar plăcea să ştiu ce 
mai e prin lume. Cum mai e vremea? Lumea mai e cum o 
ştiam eu? 

— Ei, râzi de mine, mi-a zis. 

— Nu, deloc, se poate?... Dar mi se pare că stau în sala 
asta de un milion de ani... Va mulţumesc pentru ziar, 
doamnă Layden. 

Ne-am îndepărtat încet şi am desfăcut ziarul. Titlurile 
mari, negre, mi-au sărit imediat în ochi. 

TÂNĂR CRIMINAL SĂLTAT ÎN TOIUL MARATONULUI DE DANS 


Un infractor evadat participa la un concurs de dans 


48 





Poliţia a arestat un criminal la maratonul de dans care se 
desfăşoară acum pe debarcaderul din Santa Monica. Giuseppe Lodi, 
un italian de 26 de ani, a evadat în urmă cu opt luni de la 
penitenciarul din Joliet, Illinois, după ce-a ispăşit patru ani din cei 
cincizeci la care a fost condamnat pentru un jaf armat soldat cu 
uciderea unui farmacist în vârstă din Chicago. 

Lodi, înscris la maraton sub numele Mario Petrone, n-a opus 
rezistenţă în momentul când a fost reţinut de inspectorii Bliss şi 
Voight de la Secţia Furturi. După cum ei înşişi au declarat, cei doi 
poliţişti se duseseră să asiste la maraton în căutarea unei mici 
distracţii, luând o pauză de la îndatoririle de serviciu, şi l-au 
recunoscut pe Lodi prin intermediul unei fotografii pe care o 
văzuseră în Identificarea, secţiune a unei foarte populare reviste 
poliţiste care publică fotografiile şi semnalmentele celor mai căutaţi 
infractori... 

— Ei, na! am exclamat. Eram chiar acolo când l-au luat. 
Acu’ chiar că-mi pare rău de Mario. 

— Da’ ce, a făcut Gloria, vezi vreo diferenţă între noi şi el? 

Pedro Ortega, Mack Aston şi câţiva alţii s-au adunat în 

jurul nostru, discutând aprins. I-am dat ziarul Gloriei şi m- 
am îndepărtat, dansând de unul singur. 

„Băi, chestia-i groasă”, mi-am zis. „Cincizeci de ani! 
Săracu’ Mario.. Iar acum, când Mario o sa afle ştirile despre 
mine - dacă o sa le afle vreodată -, parcă văd că o să zică: 
„Săracu’ băiat! Mă compătimea pe mine, şi uite că-l duc pe el 
la ştreang... ” 

în pauza următoare, Socks Donald ne-a făcut o surpriză. 
Ne-a prezentat echipamentul pe care urma să-l purtăm la 
derby-uri; tenişi, şorturi albe, tricouri albe cu mânecă lungă. 
Băieţii au primit nişte centuri late de piele, care aveau în 
părţi mânere ca alea de la valize. De ele trebuiau să se ţină 
partenerele noastre, la curbe. în momentul ăla mi s-a părut o 
tâmpenie, dar mai târziu mi-am dat seama că Socks Donald 
ştia el ce ştia. 

— Copii, uitaţi care-i treaba, a zis Socks. începând din 
seara asta o să ne-mbogăţim. O să vină o mulţime de vedete 
de cinema la derby şi ăştia atrag imediat mulţimea. Diseară o 

49 



pereche o să piardă, adică în fiecare seară o pereche o să 
piardă. Să n-aud niciun comentariu, pentru că totul e pe 
faţă. Toată lumea porneşte cu şanse egale. O să mai câştigaţi 
câteva clipe de odihnă când vă puneţi uniformele şi când le 
daţi jos. A, apropo, azi după-amiază am vorbit cu Mario 
Petrone. Mi-a zis să vă spun tuturor la revedere din partea 
lui. Bun, gata, copii, la treabă, haideţi, să-i faceţi pe 
spectatori să nu le pară rău de banii daţi. 

M-am mirat s-aud că zice de Mario; în seara trecută, când 
l-au arestat, Socks era gata să-i spargă faţa. 

— Parcă era şucărit pe Mario, i-am zis lui Rollo. 

— I-a trecut, m-a anunţat Rollo. Am avut mare bulan. 
Dacă nu-1 săltau, n-ar fi auzit nimeni de maratonul nostru. 
Articolul din ziar a picat la marele fix. Toată după-masa a 
plouat cu rezervări. 


50 



... inculpat Robert Syverten, vei fi predat... 


51 



... capitolul opt 


în seara aia, pentru prima oară de când începuse 
concursul, sala se umpluse, practic nu mai era niciun scaun 
liber. Lumea se-nghesuia şi la barul Palm Garden, îi auzeam 
pe clienţi vorbind tare şi râzând. „Chiar că Rollo a avut 
dreptate”, mi-am zis. „Socks a avut mare bulan cu arestarea 
lui Mario. (Dar nu pe toţi îi atrăsese articolul din ziar. Aveam 
să descopăr ulterior că Socks ne promova pe vreo câteva 
posturi de radio.) 

Ne-am mişcat încolo şi-ncoace pe ring, cu echipamentul pe 
noi, în timp ce antrenorii şi asistentele făceau pregătirile 
pentru derby. 

— Parc-aş fi în pielea goală, i-am zis Gloriei. 

— Păi cam aşa şi arăţi, m-a înştiinţat ea. Ar trebui să-ţi 
pui un suspensor. 

— Nu mi-au dat niciunul, am spus. Da’ ce, chiar aşa de 
tare se vede? 

— N-ar fi problemă că se vede. Numai să nu te deşeli. 
Pune-1 pe Rollo să-ţi cumpere mâine un suspensor. Vezi că 
sunt în trei dimensiuni: mic, mediu şi mare. Ţie-ţi trebuie 
unul mic. 

— Da’ văd că nu sunt singurul, am remarcat, uitându-mă 
la alţi câţiva băieţi. 

— E, se dau şi ei mari, a făcut Gloria. 

Cam toţi concurenţii arătau ridicol în echipament. în viaţa 
mea nu văzusem un spectacol mai straniu decât cel oferit de 
toate mâinile şi picioarele alea laolaltă. 

— Ia uite şi la ăştia, a zis Gloria, făcând un semn din cap 
către James şi Ruby Bates. Tare, nu? 

Acum se vedea clar că Ruby aştepta un copil. Arăta de 


52 



parcă-şi îndesase o pernă sub bluză. 

— Da, e evident pentru toată lumea, am încuviinţat. Dar 
nu uita că nu te priveşte. 

— Doamnelor şi domnilor, a zis Rocky în microfon, înainte 
să-nceapă senzaţionalul nostru derby, aş vrea vă reţin 
atenţia câteva clipe pentru a vă expune regulile. Având în 
vedere numărul concurenţilor, derby-ul se va desfăşura în 
două etape - patruzeci de perechi se vor întrece în prima şi 
alte patruzeci în a doua. Vom da startul celei de-a doua etape 
la câteva minute după încheierea celei dintâi, iar poziţiile la 
start vor fi decise prin tragere la sorţi. Vom organiza aceste 
derby-uri în două etape timp de o săptămână, urmând ca 
perechea care a adunat cel mai mic număr de tururi să fie 
eliminată. După prima săptămână derby-urile vor avea o 
singură etapă. Copiii noştri vor alerga în jurul ringului timp 
de cincisprezece minute, băieţii în marş forţat, fetele în 
alergare uşoară sau cum le vine mai la îndemână. Nu există 
premiu pentru învingător, dar dacă cineva dintre 
dumneavoastră, doamnelor şi domnilor, doreşte să ofere un 
premiu în bani pentru a-i încuraja pe aceşti copii, sunt sigur 
că vă vor fi recunoscători. Va rog să observaţi că în centrul 
ringului au fost dispuse paturi, asistentele şi antrenorii sunt 
pregătiţi cu felii de portocală, prosoape ude şi săruri, iar 
doctorul nostru se va asigura în orice moment că aceşti copii 
vor continua cursa numai dacă le va permite condiţia fizică. 

Tânărul doctor stătea în mijlocul ringului, cu stetoscopul 
după gât, dându-şi importanţă. 

— Dar, atenţie! doamnelor şi domnilor, atenţie, a anunţat 
Rocky. Ceea ce vedeţi în mâna mea e o bancnotă de zece 
dolari pentru învingătorul din această seară, oferită cu 
generozitate de minunata şi miniona actriţă, vedeta 
incontestabilă a ecranului, nimeni alta decât domnişoara 
Ruby Keeler. Aplauze pentru Ruby Keeler, doamnelor şi 
domnilor... 

Ruby Keeler s-a ridicat în picioare, mulţumind printr-o 


53 



plecăciune. 

— Aşa vă vreau, doamnelor şi domnilor, a zis Rocky. Şi 
acum am avea nevoie de nişte arbitri, doamnelor şi domnilor, 
care să ţină socoteala tururilor pe care le face fiecare 
pereche. S-a oprit o clipă ca să-şi şteargă transpiraţia de pe 
faţă. Aşa, doamnelor şi domnilor, vreau să văd arbitrii din 
rândul publicului - am nevoie de patruzeci de persoane. 
Haideţi, apropiaţi-vă fără teamă... 

Câteva momente, nimeni n-a schiţat nicio mişcare, apoi 
doamna Layden s-a strecurat pe sub balustradă şi a păşit pe 
ring. Când a trecut prin faţa mea şi a Gloriei, a zâmbit şi ne-a 
făcut cu ochiul. 

— Mai ştii, poate c-o să ne fie de ajutor la urma urmei, a 
murmurat Gloria. 

Curând au urmat-o şi alţii, până când toţi arbitrii au fost 
selectaţi. Rollo a dat fiecăruia un cartonaş şi un creion, după 
care i-a aşezat pe scaune, lângă scenă. 

— Aşa, doamnelor şi domnilor, a continuat Rocky, avem 
suficienţi arbitri. Acum vom organiza tragerea la sorţi pentru 
primul derby. în această pălărie sunt optzeci de numere, 
dintre care vom extrage patruzeci. Celelalte perechi vor fi în 
al doilea derby. Şi-acum avem nevoie de cineva care să 
extragă numerele. Dumneavoastră, doamnă? a întrebat-o el 
pe doamna Layden, întinzându-i pălăria. 

Doamna Layden a zâmbit, apoi a încuviinţat din cap. 

— Ăsta-i un moment foarte important din viaţa ei, a mârâit 
sarcastică Gloria. 

— Mie mi se pare o doamnă foarte drăguţă, am replicat. 

— Ce prostie, mi-a tăiat-o Gloria. 

Doamna Layden a început să extragă numerele, dându-i-le 
apoi lui Rocky, care le anunţa la microfon. 

— Prima pereche extrasă, a zis Rocky, este nr. 105. Veniţi 
aici, copii - toate perechile, când vă auziţi strigate, treceţi în 
partea asta a scenei. 

Imediat ce doamna Layden extrăgea numerele, Rocky le 


54 



anunţa, apoi i le dădea câte unui arbitru. Respectivul urma 
să numere tururile perechii extrase. 

— Perechea nr. 22, a zis Rocky, întinzându-i bileţelul unui 
tinerel cu ochelari. 

— Haide, am îmboldit-o pe Gloria. Ăsta-i numărul nostru. 

— Aş putea să fiu eu arbitrul lor? am auzit-o pe doamna 
Layden cum îi spune lui Rocky. E perechea mea favorită. 

— Nu, îmi pare rău, stimată doamnă, i-a răspuns Rocky. 
Trebuie să-i luăm la rând. 

După ce extragerea s-a terminat şi ne-am aliniat cu toţii la 
start, Rocky a anunţat: 

— Aşa, doamnelor şi domnilor, suntem aproape gata. 
Acuma copii, la băieţi mă refer, nu uitaţi: marş forţat, nu 
altfel. Dacă, din nu ştiu ce motiv, unul din concurenţi trebuie 
să se aşeze pe pat, partenerul va face un tur de pistă în plus. 
Ne daţi semnalul, doamnă Keeler? 

Doamna Keeler a încuviinţat din cap, iar Rocky i-a 
înmânat pistolul lui Rollo. Acesta i l-a dus doamnei Keeler, 
care stătea într-o lojă din primul rând, împreună cu o fată pe 
care n-am recunoscut-o. Jolson nu era acolo. 

— Gata, doamnelor şi domnilor, ţineţi-vă bine. Doamnă 
Keeler, daţi-i drumul, a zis Rocky şi i-a făcut semn cu mâna. 

Gloria şi cu mine ne strecuraserăm pe lângă scenă ca să 
ne poziţionăm cât mai bine la linia de start şi, când doamna 
Keeler a apăsat pe trăgaci, am ţâşnit înainte, îmbrâncindu-ne 
cu ceilalţi concurenţi ca să ajungem în frunte. Gloria mă 
luase de braţ. 

— Apucă-te de centură, i-am strigat, luptându-mă să-mi 
croiesc drum printre perechile adverse. 

Toţi ne poticneam unii de ceilalţi, încercând să ajungem pe 
primul loc... dar, după câteva clipe, ne-am răsfirat şi am 
început să mărşăluim în jurul ringului. Făceam nişte paşi 
aşa de mari, că Gloria trebuia să alerge ca să nu rămână în 
urmă. 

— Hei, nu ridica talpa de jos, a zis Rollo. Ai început s- 


55 



alergi. 

— Mă străduiesc, i-am spus. 

— Nu ridica piciorul, a repetat. Uite-aşa... 

A trecut înaintea mea, arătându-mi ce voia de la mine. M- 
am prins imediat. Toată şmecheria era să-ţi coordonezi 
umerii şi braţele. Am prins şpilu’ una-două, fără probleme. 
Ziceai că-mi vine de la sine. Era aşa de simplu, încât mi-am 
spus că precis mai făcusem marş forţat înainte. Numai că 
nu-mi aduceam aminte când, aşa că evident mă înşelam. Am 
o memorie beton. 

Să tot fi trecut vreo cinci minute de la începutul cursei, 
moment în care eram printre perechile din frunte, când am 
simţit că Gloriei i s-a oprit motorul; vreau să zic că nu mai 
înainta prin propriile-i forţe. O trăgeam eu. Am avut senzaţia 
că o să-mi iasă centura prin stomac. 

— Prea repede? am întrebat-o, încetinind ritmul. 

— Da, a gâfâit ea. Mai că-şi pierduse suflul. 

O asistentă mi-a trântit un prosop de baie ud pe ceafa, 
dezechilibrându-mă de era să vin în bot. 

— Dă-ţi cu ăsta pe faţă, i-am zis Gloriei. 

în clipa aia Perechea nr. 35 ne-a depăşit, încercând să 
intre-n turnantă înaintea noastră. Efortul s-a dovedit însă 
peste puterile fetei. Am văzut cum începe să se clatine, 
slăbind strânsoarea centurii. 

— Fiţi gata să interveniţi la nr. 35, a strigat Rocky Gravo, 
dar, înainte ca asistentele sau arbitrii să ajungă lângă ea, 
fata se prăbuşise deja cu capul înainte, glisând câţiva metri 
pe podea. 

Singur, aş fi putut să evit cu uşurinţă corpul de pe jos, 
dar, cu Gloria agăţată de centura mea, m-am temut că 
manevra o s-o desprindă de mine. (Să iei curbele cu o fată 
atârnată de mijloc era ca în jocul ăla în care te ţii de mâini şi 
te învârteşti tot mai tare, până când forţa centrifugă e aşa de 
mare, că nu mai poţi să te ţii de mâna celuilalt şi eşti aruncat 
într-o parte.) 


56 



— Atenţie! am ţipat, dar avertismentul venea prea târziu. 

Gloria s-a împiedicat de trupul fetei, târându-mă şi pe 

mine după ea, şi n-am mai văzut decât patru ori cinci perechi 
de-a valma pe podea, zbătându-se să se ridice în picioare. 
Rocky a zis ceva în microfon şi s-a auzit un suspin general. 

M-am ridicat de jos. Nu mă lovisem, dar, după cum îmi 
ardeau genunchii, mi-am dat seama că-mi zdrelisem toată 
pielea de pe ei. Asistentele şi antrenorii s-au repezit şi au 
început să le tragă pe Gloria şi Ruby din grămadă ca să le 
aşeze pe paturile pliante. 

— Nimic grav, doamnelor şi domnilor, a zis Rocky. O 
simplă căzătură... dar aşa-i la derby-uri, în fiecare clipă se- 
ntâmplă ceva... cât timp fetele primesc îngrijiri, băieţii vor 
face două tururi în contul unui tur de echipă. Copii, daţi-le 
voie băieţilor să alerge pe interior. 

Am băgat mare ca să nu ne pierdem poziţia în cursă. Cum 
Gloria nu mai atârna de mine, m-am simţit uşor ca un fulg. 
O asistentă şi un antrenor se apucaseră să-i acorde primele 
îngrijiri, în timp ce doctorul îi asculta inima cu stetoscopul. 
Asistenta îi plimba un flacon cu săruri pe sub nas, iar 
antrenorul îi masa picioarele. Alţi doi îi aplicau acelaşi 
tratament lui Ruby. Am făcut patru tururi până când Gloria 
a revenit pe ring. Era albă ca varul. 

— Mai rezişti? am întrebat-o, slăbind ritmul. 

A dat din cap în semn că da. Publicul aplauda şi bătea din 
picioare, iar Rocky spunea ceva în microfon. Ruby a reluat şi 
ea cursa, arătând la fel de epuizată. 

— Ia-o-ncet, mi-a zis Rollo, mărşăluind o clipă lângă mine. 
Nu eşti în pericol să... 

în clipa aia o durere groaznică mi-a săgetat piciorul, 
răspândindu-se instantaneu în tot corpul, de am crezut că o 
să-mi explodeze capul. „O, Doamne”, mi-am zis, „gata, am 
paralizat!” 

— Scutură-ţi piciorul, scutură-ţi piciorul! a zis Rollo. 

Nu reuşeam să-mi îndoi piciorul. Pur şi simplu nu mă mai 


57 



asculta. Era ţeapăn ca o scândură. Orice pas pe care-1 
făceam era ca un cuţit în creier. 

— Avem o crampă la Perechea 22, a zis Rocky la microfon. 
Antrenorii, atenţie, fiţi pregătiţi... 

— Scutură-ţi piciorul, scutură-ţi piciorul! a zis Rollo. 

Am izbit cu piciorul în podea, dar durerea a fost mai vie ca 
niciodată. 

— Scutură-ţi piciorul, scutură-ţi piciorul... 

— Băi bulangiule, i-am zis, nu-nţelegi că mă doare... 

Doi antrenori m-au luat de braţe şi m-au cărat spre paturi. 

— Iat-o pe fetiţa noastră din Perechea 22, a anunţat 
Rocky, micuţa Gloria Beatty! Ce fată deosebită! Aleargă 
singură cât timp partenerul ei primeşte îngrijiri pentru o 
crampă - ia uitaţi-vă la ea, rupe podeaua, nu alta! Copii, 
faceţi-i loc pe interior... 

Un antrenor mă ţinea de umeri ca să stau întins, în timp 
ce altul îmi masa piciorul de sus până jos, apăsând muşchii 
cu pumnul. 

— Băi, ce faci, mă doare, i-am zis. 

— Stai cuminte, m-a potolit antrenorul care mă ţinea de 
umeri. N-ai mai avut chestii de-astea niciodată? 

Am simţit cum ceva pocneşte în picior şi durerea a 
dispărut ca luată cu mâna. 

— OK, a zis antrenorul. 

M-am ridicat, îmi revenisem complet, aşa că m-am întors 
pe ring, aşteptând-o pe Gloria. Am zărit-o în partea opusă 
locului unde stăteam eu; alerga cu capul hâţânându-i-se în 
jos şi-n sus la fiecare pas. Trebuia s-o aştept până ajungea la 
mine. (Potrivit regulilor, erai obligat să te întorci pe pistă 
exact în acelaşi loc de unde ieşiseşi.) Când a ajuns lângă 
mine, am început să mărşăluiesc şi imediat s-a prins de 
centura mea. 

— Două minute până la final, a anunţat Rocky. Haideţi, vă 
rog, o mică încurajare, doamnelor şi domnilor... 

Spectatorii au început să bată din palme şi din picioare 


58 



mai tare ca înainte. 

Câteva perechi ne-au depăşit, aşa că am început să bag 
viteză. Eram aproape sigur că Gloria şi cu mine nu eram pe 
ultimul loc, dar amândoi abandonaserăm temporar cursa şi 
nu voiam să risc să fim eliminaţi. Când s-a auzit pistolul de 
finiş, jumătate din echipe s-au prăbuşit pe podea. M-am 
întors să mă uit la Gloria şi am văzut că avea ochii sticloşi. 
Am ştiut că avea să leşine. 

— Hei... am strigat către o asistentă, dar în acelaşi 
moment Gloria s-a încovoiat în faţă şi a trebuit s-o prind 
singur. Nu mai aveam altceva de făcut decât s-o duc la 
paturi. Hei! am ţipat la un antrenor. Chemaţi doctorul! 

Nimeni nu m-a băgat în seamă. Erau prea ocupaţi să 
culeagă concurenţii de pe jos. Spectatorii se urcaseră pe 
scaune şi chirăiau. 

I-am şters Gloriei faţa cu un prosop ud. Doamna Layden s- 
a ivit brusc lângă mine şi a luat o sticluţă cu săruri de pe 
măsuţa de lângă pat. 

— Hai, mergi la vestiar, mi-a zis. Gloria o să-şi revină 
imediat. Nu ţine la efort. 

Eram pe un vas care se îndrepta spre Port Said. Mă 
duceam în deşertul Sahara ca să fac filmul ăla. Eram celebru 
şi aveam bani la greu. Eram cel mai important regizor de film 
din lume. Mai important chiar decât Serghei Eisenstein. 
Criticii de la Vanity Fair şi de la Esquire mă declaraseră la 
unison un geniu. Mă plimbam pe punte, gândindu-mă la un 
maraton de dans la care participasem odată, şi tocmai mă 
întrebam ce s-o fi ales de fetele şi de băieţii ăia, când ceva m- 
a lovit în ceafa, o izbitură înspăimântătoare, lăsându-mă 
inconştient. Am avut senzaţia că mă prăbuşesc în gol. 

Când am atins apa, am început să dau din mâini şi din 
picioare, pentru că mi-era frică de rechini. Ceva mi-a şters 
trupul şi am scos un ţipăt de groază. 

M-am trezit înotând într-o apă rece ca gheaţa. Mi-am dat 


59 



seama unde mă aflam. „Am avut un coşmar”, mi-am zis. 
Chestia aia care m-a atins era un bloc de gheaţă de cincizeci 
de kile. Mă băgaseră într-un mic bazin cu apă din vestiar, 
încă mai aveam pe mine echipamentul. Am ieşit din apă 
tremurând tot şi unul dintre antrenori mi-a întins un prosop. 

Alţi doi antrenori au intrat în vestiar, ducând în braţe un 
concurent care-şi pierduse cunoştinţa. Era Pedro Ortega. Cei 
doi l-au dus până la bazin şi i-au făcut vânt în apă. 

— Aşa am păţit şi eu? am întrebat. 

— Exact, mi-a răspuns antrenorul. Ai leşinat imediat ce ai 
ieşit din ring... 

Pedro a scâncit ceva în spaniolă şi a împroşcat cu apă, 
încercând să iasă din bazin. Antrenorul a început să râdă. 

— Zău că Socks a ştiut ce face când a pus bazinu’ aici, a 
zis. Apa asta ca gheaţa îi scoală din morţi. Hai, daţi-vă jos 
şorturile şi pantofii ăia uzi. 


60 



...de şeriful Districtului Los Artgeles 
directorului Penitenciarului... 


61 



...capitolul nouă 


ORE SCURSE 752 

Perechi rămase în concurs 26 

Derby-urile îi căsăpeau ca pe muşte. Peste cincizeci de 
perechi fuseseră eliminate în două săptămâni. O dată sau de 
două ori era să câştigăm cursa, dar cu un efort aşa de mare, 
încât puţin lipsise să nu abandonăm. După ce am schimbat 
tactica, n-am mai avut probleme: am renunţat să ne mai 
rupem oasele ca să învingem; nu ne mai păsa pe ce loc 
ieşeam la finalul cursei, atâta vreme cât nu era ultimul. 

Ne facuserăm rost şi de un sponsor: Berea Jonathan. Bere 
dietetică. Picase la ţanc. Pantofii ni se uzaseră aproape 
complet, iar hainele ajunseseră zdrenţe. Doamna Layden i-a 
convins să ne sponsorizeze. Poate-l convingeţi şi pe Sf Petru 
să mă lase să intru, doamnă Layden. Cred că nu mai am mult 
şi ajung acolo. Ne-au dat mie şi Gloriei trei perechi de pantofi, 
trei perechi de pantaloni gri, de flanel, şi trei tricouri cu 
mânecă lungă, toate inscripţionate pe spate cu numele 
produsului la care făceam reclamă. 

Luasem vreo două kile jumate în greutate de când mă 
înscrisesem în concurs şi începusem să sper că avem o şansă 
să câştigăm premiul ăla de o mie de dolari până la urmă. Dar 
Gloria se arăta foarte pesimistă. 

— Auzi, ce-o să faci când o să se termine toată prostia 
asta? m-a întrebat. 

— Păi ce rost are să ne batem capul acum? i-am zis. încă 
nu s-a terminat. Nu înţeleg de ce tot te-agiţi. Oricum stăm 
mai bine decât înainte - măcar ştim că avem o masă 
asigurată. 


62 



— Ce n-aş da să mor, a zis. Ce n-aş da să mă trăsnească 
Dumnezeu. 

O ţinea langa cu chestia asta. începea să mă calce pe 
nervi. 

— Să ştii că, într-o zi, Dumnezeu o să te-asculte, i-am zis. 

— Dar ce n-aş da!... De fapt, ce n-aş da să am eu sânge-n 
mine s-o fac în locul Lui. 

— Dacă o să câştigăm, poţi să-ţi iei cei cinci sute de dolari 
şi să pleci undeva, i-am spus. Sau poţi să te măriţi. E plină 
lumea de ţipi gata de însurătoare. Măcar te-ai gândit 
vreodată la treaba asta? 

— Şi-ncă cum! a zis. Dar n-o să pot să mă-nsor niciodată 
cu bărbatul pe care mi l-aş dori. Singurii care s-ar însura cu 
mine sunt ăia cu care nu vreau să am de-a face, Adică vreun 
borfaş sau vreun peşte. 

— Ştiu de ce eşti aşa de morbidă, i-am zis. O să-ţi treacă-n 
câteva zile. O să vezi c-o să-ţi fie mult mai bine. 

— N-are nicio legătură, mi-a replicat. Nici măcar nu mă 
doare spatele în zilele alea. Nu asta-i problema. Dar toată 
treaba asta în care ne-am băgat e ca un carusel. Când ieşim 
de-aici ne-ntoarcem exact de unde-am plecat. 

— Păi, am avut ce băga la ghiozdan şi unde pune capul 
jos, am zis. 

— Şi la ce ne-a folosit când n-a făcut decât să amâne puţin 
ceea ce e scris să ni se-ntâmple? 

— Hei, Berea Jonathan, m-a strigat Rocky Gravo. Ia vino 
puţin până-aici... 

Stătea cu Socks Donald lângă scenă. Gloria şi cu mine ne¬ 
am îndreptat spre ei. 

— Copii, v-ar plăcea să câştigaţi o sută de verzişori? ne-a 
întrebat Rocky. 

— Făcând ce? l-a chestionat Gloria. 

— Păi, băi copii, a zis Socks Donald, mi-a venit o idee 


63 



marfa, dar am nevoie de puţin ajutor şi... 

— Altu’ care se crede Ben Bernie 3 , mi-a şoptit Goria. 

— Cum? a făcut Socks. 

— Nimic, a zis Gloria. Zi-i mai departe: ai nevoie de puţin 
ajutor... 

— Da, a zis Socks. Vreau ca voi doi să vă căsătoriţi chiar 
aici. O nuntă cu public. 

— Să ne căsătorim? m-am crucit eu. 

— Păi nu, stai puţin, a precizat Socks. Nu-i chiar aşa de 
grav. Va dau cincizeci de dolari de căciulă şi, după ce se 
termină maratonul, puteţi să divorţaţi dacă vreţi. Nu trebuie 
să vă luaţi pe viaţă. E doar pentru show. Ce ziceţi? 

— Zic că eşti dus cu capul, i-a spus Gloria. 

— N-a vrut să spună asta, nu vă supăraţi, domnu 
Donald... am încercat eu s-o dreg. 

— Ba exact asta am vrut să zic, să mor eu, a zis Gloria. N- 
am nimic împotrivă să mă mărit, l-a anunţat ea pe Socks, 
dar de ce nu-mi alegi şi tu un Gary Cooper sau vreo sculă de 
producător sau de regizor? Nici nu-mi trece prin cap să mă 
mărit cu tipu’ ăsta. Şi-aşa abia am grijă de mine... 

— Nu trebuie să vă luaţi pe viaţă, a zis Rocky. E doar 
pentru show. 

— Corect, a adăugat Socks. Evident, nunta trebuie să fie 
pe bune, ca să atragem publicul. Dar... 

— N-ai nevoie şi de-o nuntă ca să atragi mulţimea, i-a zis 
Gloria. Deja nu mai sunt locuri libere. Nu-ţi ajunge pentru 
show că toţi amărâţii ăia leşină de-i strângi cu faraşu’ în 
fiecare seară? 

— Vad că nu pricepi şmenu’, i-a zis Socks, încruntându- 
se. 

— Ba bine că nu. M-am prins de şmenurile voastre mai 


3 Ben Bernie (1891-1943), violonist de jazz şi vedetă a radioului 
american, considerat un extraordinar showman. (N. tr.). 

64 



bine ca voi. 

— Zici că vrei să joci în filme, păi uite că acu’ ai o şansă, i- 
a zis Socks. Deja am rezolvat cu mai multe firme care sunt 
dispuse să-ţi asigure rochia de mireasă, pantofii. Am vorbit şi 
cu un salon de înfrumuseţare să te aranjeze. O să vină o 
mulţime de regizori şi de şefi, care n-o să aibă ochi decât 
pentru tine. O şansă de-asta apare o dată-n viaţă. Ce părere 
ai, puiule? s-a întors el către mine. 

— Păi, ştiu şi eu ce să zic... am bâiguit eu, ca nu cumva 
să-l supăr. 

La urma urmei, el era finanţatorul. Ştiam că, dacă i se 
punea pata pe noi, eram ca şi descalificaţi. 

— Zice că nu, i-a tăiat-o Gloria. 

— Băiatul gândeşte cu capul ei, a remarcat Rocky, plin de 
sarcasm. 

— Cum credeţi, a zis Socks, dând din umeri. Dacă vă 
strică o sută de dolari, poate altora n-o să le strice. Apoi, 
către mine: Măcar am aflat cine poartă izmene în familia 
asta. 

Şi el, şi Rocky s-au pus pe râs. 

— Chiar n-ai pic de bun-simţ în tine? i-am zis Gloriei când 
ne-am îndepărtat. Ăştia o să ne-arunce-n stradă chiar acum. 

— Ori acum, ori mâine, tot aia e, mi-a-ntors-o ea. 

— Eşti cea mai deprimantă persoană din câte am 
cunoscut, i-am zis. Câteodată cred că mai bine ai muri şi 
gata. 

— Da, ştiu, mi-a zis. 

Când am ajuns iarăşi lângă scenă, i-am văzut pe Socks şi 
pe Rocky discutând foarte serioşi cu Vee Lovell şi Mary 
Hawley, Perechea nr. 71. 

— Ia uite la Socks cum îi face din vorbe, a zis Gloria. 
Hawley aia e proastă de bubuie. 

James şi Ruby Bates s-au apropiat şi am dansat o vreme 
unii lângă alţii. Ne împăcaserăm după ce Gloria încetase s-o 
mai bată la cap pe Ruby să facă avort. 


65 



— A venit cumva Socks să vă propună să vă căsătoriţi? ne- 
a întrebat Ruby. 

— Da, exact, am zis. Da de unde-ai ştiut? 

— Păi le-a propus tuturor, ne-a înştiinţat ea. 

— L-am refuzat pe loc, a zis Gloria. 

— Nunţile astea cu public nu-s chiar aşa de rele, a spus 
Ruby. Noi am făcut una... 

— Pe bune? m-am mirat eu. 

James şi Ruby erau aşa de demni şi de retraşi, şi se 
iubeau aşa de mult, că nu mi-i puteam imagina cununându- 
se în public. 

— Ne-am căsătorit la un maraton de dans din Oklahoma, 
ne-a zis ea. Am mai făcut trei sute de dolari şi din cadouri... 

— Taică-său ne-a dat drept cadou de nuntă puşca lui de 
vânătoare, a râs James. 

Deodată în spatele nostru am auzit o fată ţipând. Ne-am 
întors. Era Lillian Bacon, partenera lui Pedro Ortega. Am 
văzut cum se dădea înapoi, încercând să se îndepărteze de el. 
Pedro a prins-o de mână şi a lovit-o cu pumnul în faţă. Ea s- 
a trântit la podea şi a ţipat iarăşi. Pedro a înşfăcat-o de gât 
cu ambele mâini, încercând s-o stranguleze şi, în acelaşi 
timp, s-o ridice de jos. Chipul lui era chipul unui nebun. Nu 
m-am îndoit o clipă că avea de gând s-o omoare. 

Am luat-o cu toţii la fugă ca să-l oprim. Haosul pusese 
stăpânire pe sala de dans. 

James şi cu mine am ajuns primii la el; l-am apucat de 
mâini şi i le-am descleştat de pe gâtul lui Lillian. Fata 
rămăsese acolo pe jos, ţeapănă, cu braţele înapoi, cu capul 
dat pe spate, cu gura deschisă, de ziceai că e la dentist. 

Pedro bolborosea ceva, fără să pară că ne-ar fi recunoscut. 
James i-a dat un brânci şi Pedro s-a împleticit. Am apucat-o 
pe Lillian de subsuori, ajutând-o să se ridice-n picioare. îi 
zvâcneau toţi muşchii, aşa, ca la culturişti. 

Socks şi Rocky s-au repezit şi ei la Pedro şi l-au apucat 
fiecare de câte un braţ. 


66 



— Băi, ce faceţi aici? a urlat Socks. 

Pedro s-a uitat la Socks, buzele i s-au mişcat, dar n-a scos 
niciun sunet. Apoi l-a văzut pe Rocky şi expresia de pe chip i 
s-a schimbat într-una de ură feroce. Şi-a eliberat braţele cu o 
smucitură, a făcut un pas în faţă şi şi-a dus mâna la 
buzunar. 

— Ai grijă, a strigat cineva. 

Pedro s-a aruncat înainte; în mână avea un cuţit. Rocky a 
încercat să se ferească, dar totul s-a petrecut aşa de rapid, 
încât n-a avut nicio şansă. Cuţitul l-a lovit în braţul stâng, la 
vreo cinci centimetri de umăr. A scos un ţipăt şi a rupt-o la 
fugă. Pedro s-a întors, vrând să se ia după el, dar înainte să 
apuce să facă un singur pas Socks l-a pocnit în ceafă cu un 
baston din piele. Izbitura s-a auzit clar, cu toată muzica de la 
radio. A răsunat ca atunci când baţi cu degetul într-un 
pepene. Pedro a înţepenit acolo, cu un rânjet idiot pe chip, 
apoi Socks l-a lovit încă o dată. 

Braţele lui Pedro s-au lăsat în jos şi cuţitul a căzut la 
podea. Picioarele au început să-i tremure, apoi s-a prăvălit 
grămadă. 

— Luaţi-1 de-aici, a zis Socks, aplecându-se şi culegând 
cuţitul de pe ring. 

James Bates, Mack Aston şi Vee Lovell l-au ridicat pe 
Pedro şi l-au dus la vestiar. 

— Rămâneţi pe locurile voastre, doamnelor şi domnilor, a 
zis Socks către public. Va rugăm frumos. 

O sprijineam pe Lillian să nu cadă. Tot nu se oprise din 
tremurat. 

— Ce s-a-ntâmplat? a întrebat-o Socks. 

— M-a acuzat că-1 înşel, a zis fata. Apoi m-a lovit şi a 
încercat să mă strângă de gât. 

— Haideţi, copii. Faceţi-vă că nu s-a-ntâmplat nimic. Soră, 
ajut-o pe fata asta să se ducă la vestiar. 

Socks i-a făcut un semn lui Rollo, care era pe scenă, şi 
sirena a ţiuit, anunţând pauza. De data asta cu câteva 


67 



minute mai devreme decât ora stabilită. Asistenta mi-a luat-o 
pe Lillian din braţe şi toate fetele s-au strâns în jurul lor, 
îndreptându-se spre vestiar. 

Am ieşit la rândul meu de pe ring, în timp ce Rollo înşira 
nişte anunţuri oarecare la microfon. 

L-am văzut pe Rocky lângă chiuvetă; îşi scosese haina şi 
cămaşa şi îşi tampona rana cu nişte prosoape de hârtie. 
Sângele îi şiroia pe braţ, prelingându-i-se de pe degete. 

— Ar trebui să te vadă doctorul, a zis Socks. Unde dracu’ e 
doctoru’ ăla? a zbierat el. 

— Aici sunt, a zis doctorul, ieşind de la toaletă. 

— O dată avem şi noi nevoie de tine, şi atunci tu stai pe 
cur, i-a zis Socks. Vezi ce are Rocky. 

Pedro zăcea pe podea, în timp ce Mack Aston stătea călare 
pe el şi-l masa pe stomac, aşa cum fac salvamarii cu cei 
salvaţi de la înec. 

— Păzea, a zis Vee Lovell, care apăruse cu o găleată de apă 
în mână. 

Mack s-a dat la o parte, iar Vee i-a aruncat apa în faţă lui 
Pedro. N-a avut niciun efect. Pedro era ţeapăn ca un buştean. 

James Bates a adus încă o găleată cu apă şi l-a mai 
botezat o dată. în fine, Pedro a început să dea semne de 
viaţă. S-a mişcat, apoi şi-a deschis ochii. 

— îşi revine, a zis Vee Lovell. 

— Cred că-i mai bine să-l iau pe Rocky cu maşina mea şi 
să-l duc la spital, ne-a anunţat doctorul, scoţându-şi halatul 
de pânză. Are o tăietură adâncă, aproape până la os. Trebuie 
cusută. Cine l-a aranjat? 

— Javra asta, a răspuns Socks, făcând un semn cu 
piciorul spre Pedro. 

— Probabil c-a avut un brici, a spus doctorul. 

— Uite-aici, a zis Socks, întinzându-i cuţitul. 

Socks îşi trecuse bastonul în mâna cealaltă; cureluşa îi 
mai era încă înfăşurată pe încheietură. 

— Tot un drac, a remarcat doctorul, înapoindu-i cuţitul. 


68 



Pedro s-a ridicat în capul oaselor şi a început să-şi frece 
falca, buimac. 

„Nu la falcă ţi-ai luat-o”, i-am zis în gând, „ci la ceafă.” 

— Pentru numele lui Dumnezeu, haide odată, i-a zis Rocky 
doctorului. Sângerez ca un porc înjunghiat. Iar tu o să vezi 
pe dracu, javră ordinară, a zis apoi către Pedro, o să te dau 
în judecată de o să... 

Pedro i-a aruncat o privire fioroasă, dar n-a spus nimic. 

— Ba n-o să dai pe nimeni în judecată, i-a zis Socks. Şi- 
aşa sper să nu-mi închidă sala după porcăria asta. De-acum 
încolo ai grijă cu cine te-ncurci... 

— Nu m-am încurcat cu nimeni, s-a dezvinovăţit Rocky. 

— Auzi, mai dă-te-n puia mea, i-a zis Socks. Doctore, 
scoate-1 prin spate. 

— Haide, Rocky, i-a zis doctorul. 

Rocky s-a îndreptat spre uşă. Bandajul provizoriu de tifon 
de pe braţ era deja îmbibat de sânge. Doctorul i-a aruncat o 
haină peste umeri şi au ieşit. 

— Auzi, bă, tu vrei să-mi fuţi concursu’ ăsta sau cum? l-a 
luat Socks în primire pe Pedro. Nu puteai s-aştepţi până se 
termină ca să-l iei la omor? 

— Am vrut să-i tai gâtul, a declarat Pedro, într-o engleză 
foarte corectă. S-a apucat să-mi seducă logodnica... 

— Dacă ţi-a sedus logodnica, atunci mai mult ca sigur că-i 
un magician, i-a tăiat-o Socks. Aici n-ai loc să seduci pe 
nimeni nici dac-ai vrea. 

„Ştiu eu un loc”, mi-am zis în minte. 

Rollo Peters a intrat în vestiar. 

— Băi băieţi, voi de ce nu vă faceţi somnul? Unde-i Rocky? 
a întrebat el, uitându-se în jur. 

— L-a luat doctorul la spital, l-a înştiinţat Socks. în sală 
cum e? 

— S-au mai potolit, i-a zis Rollo. Le-am spus că făceam 
repetiţii pentru un număr nou. Dar care-a fost treaba cu 
Rocky? 


69 



— Nicio treabă, a zis Socks. Jegosu ăsta aproape că i-a 
retezat braţul. I-a întins cuţitul. Uite, ia ăsta şi scapă de el. 
De-acum încolo tu faci anunţurile până aflăm cum e cu 
Rocky. 

Pedro s-a ridicat de jos. 

— Scuze, sunt cam iute la nervi... 

— Bine că n-a fost mai rău, a spus Socks. Bine că nu s-a- 
ntâmplat seara, când avem sala plină. Ce-ţi face capul? 

— Mă doare, a zis Pedro. îmi cer iertare. Am vrut să câştig 
mia aia de dolari... 

— încă mai ai o şansă, l-a anunţat Socks. 

— Adică nu sunt descalificat? Adică m-ai iertat? 

— Da, te-am iertat, a zis Socks şi şi-a băgat bastonul în 
buzunar. 


70 



.. .pentru ca sus-menţionatul director... 


71 



...capitolul zece 


ORE SCURSE 783 

Perechi rămase în concurs 26 

— Doamnelor şi domnilor, a anunţat Rocky la microfon 
înainte să înceapă derby-ul, conducerea m-a rugat să vă 
informez că, de azi într-o săptămână, vom organiza o nuntă 
cu public - o căsătorie autentică, da, chiar aici, pe ring, între 
componenţii Perechii nr. 71, Vee Lovell şi Mary Hawley. 
Haideţi, un pas în faţă, Vee şi Mary, ca să vadă spectatorii 
noştri ce pereche frumoasă sunteţi... 

Vee şi Mary, în echipament, s-au îndreptat spre centrul 
ringului, înclinându-se şi mulţumind pentru aplauze. Sala 
era iarăşi plină de lume. 

— Desigur, dacă nu vor fi eliminaţi la derby-uri. Dar să 
sperăm că nu. Această nuntă cu public răspunde strategiei 
conducerii de a vă oferi numai divertisment de calitate... 

Doamna Layden m-a tras de bluză. 

— Ce-a păţit Rocky la mână? m-a întrebat ea în şoaptă. 

Se vedea clar că Rocky avusese un accident. Dacă braţul 
drept îi era vârât în mod normal în mâneca hainei, stângul îi 
era înfăşurat într-un bandaj, iar în partea respectivă haina îi 
atârna pe umăr ca o pelerină. 

— Are o luxaţie, i-am zis. 

— Pentru care n-a avut nevoie decât de nouă copci, a 
mormăit Gloria în barbă. 

— Aha, de-aia nu l-am văzut aseară, s-a luminat doamna 
Layden. Deci a avut un accident... 

— Da, doamnă. 

— A căzut sau cum? 


72 



— Da, doamnă, cred că da. 

— ...să v-o prezentăm pe superba vedetă a ecranului, 
domnişoara Mary Brian. O reverenţă pentru publicul nostru, 
domnişoară Brian? 

Domnişoara Brian a făcut o reverenţă. Publicul a aplaudat. 

— ...şi maestrul absolut al comediei, domnul Charley 
Chase... 

Alte aplauze, mai puternice, când Charley Chase, aflat 
într-o lojă, s-a ridicat şi a făcut o reverenţă publicului. 

— Ce silă mi-e de prezentările astea, a zis Gloria. 

— Baftă multă, ne-a urat doamna Layden când ne-am 
îndreptat spre scenă. 

— Ce silă mi-e de toate, a continuat Gloria. Mi-e silă să le 
văd pe toate vedetele astea şi mi-e silă să fac acelaşi lucru la 
nesfârşit... 

— Câteodată îmi pare rău că te-am cunoscut, i-am zis. Nu¬ 
mi place să spun aşa ceva, dar ăsta-i adevărul. Până să te 
cunosc, nu ştiam cum e să ai de-a face cu cineva aşa de 
deprimant. 

Ne-am îngrămădit la linia de start cu celelalte perechi. 

— M-am săturat de viaţa asta, dar şi de moarte mi-e frică, 
a zis Gloria. 

— Băi, ce idee mişto pentru un cântec, a zis James Bates, 
care o auzise. De ce nu scrii tu un cântec despre un negru 
bătrân de pe dig, care s-a săturat de viaţă, dar se teme de 
moarte? Un negru care adună bumbacu’ şi îi cântă fluviului 
Mississippi. Băi, să ştii ca ţi-am găsit un titlu bun - ceva de 
genul Fluviul bătrânului negru... 

Gloria s-a uitat urât la el şi i-a dat cu tifla. 

— Bună ziua, bună ziua, i-a zis Rocky doamnei Layden, 
care se apropiase de scenă. Doamnelor şi domnilor, a zis apoi 
în microfon, vă rog să-mi permiteţi să vă prezint cel mai mare 
fan din lume al maratoanelor de dans - o doamnă care n-a 
lipsit în nicio seară de când a început concursul nostru. Iat-o 
pe doamna Layden, căreia conducerea i-a oferit un 


73 



abonament pentru tot sezonul, valabil oricând şi oricât. 
Aplauze pentru doamna Layden, doamnelor şi domnilor. O 
reverenţă pentru publicul nostru, doamnă Layden? 

Doamna Layden a şovăit câteva clipe, extrem de tulburată, 
neştiind prea bine ce să facă sau ce să spună. Dar, când a 
văzut că publicul izbucneşte în aplauze, a făcut doi paşi în 
faţă, înclinându-se cu stângăcie. îţi dădeai seama dintr-un 
foc că era una dintre cele mai mari surprize de care avusese 
vreodată parte. 

— Dumneavoastră, ca fani adevăraţi ai dansului ce 
sunteţi, cu siguranţă o cunoaşteţi, a mai zis Rocky. Doamna 
e arbitru la derby-ul nostru din fiecare seară - de fapt, derby- 
urile nici nu s-ar ţine fără ea. Cum vă place maratonul 
nostru de dans, doamnă Layden? a întrebat-o Rocky, 
lăsându-se pe vine şi înclinând microfonul pentru ca femeia 
să poată vorbi în el. 

— Nu-1 poate suferi, a zis Gloria cu glas scăzut. Pun pariu 
că nu s-ar duce la niciunul, bou’ dracului... 

— îmi place, a zis doamna Layden. 

Era aşa de emoţionată, că abia putea vorbi. 

— Care e perechea dumneavoastră favorită, doamnă 
Layden? 

— Perechea mea favorită e nr. 22 - Robert Syverten şi 
Gloria Beatty. 

— Perechea favorită a doamnei Layden e nr. 22, doamnelor 
şi domnilor, sponsorizată de Berea Dietetică Jonathan. Le 
ţineţi pumnii să câştige, nu-i aşa, doamnă Layden? 

— Da, le ţin pumnii şi, dac-aş fi fost şi eu mai tânără, m- 
aş fi înscris imediat la concurs. 

— Minunat. Vă mulţumesc foarte mult, doamnă Layden. 
Aşa - şi acum am plăcerea să vă ofer un abonament pentru 
tot sezonul, doamnă Layden - gratuit, din partea conducerii. 
Puteţi intra oricând fără să plătiţi niciun ban... 

Doamna Layden a luat abonamentul. Emoţia şi 
recunoştinţa o copleşiseră într-atât, încât zâmbea, plângea şi 


74 



dădea din cap în acelaşi timp. 

— Alt moment important din existenţa ei, a zis Gloria. 

— Gura! i-am tăiat-o eu. 

— Aşa... arbitrii sunt gata? a întrebat Rocky, îndreptându- 
se de spate. 

— Gata cu toţii, l-a informat Rollo, conducând-o pe 
doamna Layden spre unul dintre scaunele destinate 
arbitrilor. 

— Doamnelor şi domnilor, a anunţat Rocky, cei mai mulţi 
dintre dumneavoastră cunosc regulile concursului, dar, 
pentru cei care asistă prima dată la un asemenea concurs, o 
să le repet, ca să înţeleagă ce se petrece. Aceşti copii se vor 
întrece în jurul ringului timp de cincisprezece minute, băieţii 
în marş forţat, fetele în alergare uşoară sau cum le vine mai 
la îndemână. Dacă, din nu ştiu ce motiv, unul din concurenţi 
trebuie să se aşeze pe pat - mă refer la paturile pliante din 
mijlocul ringului -, deci, dacă unul din concurenţi trebuie să 
se aşeze pe pat, partenerul va face un tur de pistă în plus. E 
clar pentru toată lumea? 

— Hai, bă, odată, a ţipat cineva din public. 

— Asistentele şi antrenorii sunt gata? E şi doctorul aici? 
Bine, bine. I-a întins pistolul de start lui Rollo. Sunteţi bună 
să le daţi startul, domnişoara Delmar? a întrebat Rocky în 
microfon. Doamnelor şi domnilor, domnişoara Delmar este o 
celebră romancieră şi scenaristă de la Hollywood... 

Rollo i-a dus pistolul domnişoarei Delmar. 

— Ţineţi-vă bine, doamnelor şi domnilor, a strigat Rocky. 
Orchestra, fiţi gata să băgaţi muzica. Gata, domnişoară 
Delmar. 

Domnişoara Delmar a apăsat pe trăgaci şi noi am pornit. 

Gloria şi cu mine i-am lăsat pe trăpaşi să decidă ritmul. 
Nu ne-am forţat niciun moment să ajungem în frunte. 
Sistemul nostru era să adoptăm un tempo constant şi să ne 
ţinem de el. în seara asta nu se pusese în joc niciun premiu 
special. Şi chiar dacă s-ar fi pus, n-ar fi schimbat cu nimic 


75 



lucrurile în ceea ce ne privea. 

Spectatorii aplaudau şi băteau din picioare, tot sperând să 
aibă parte de ceva senzaţii tari, dar se vede că în seara asta 
nu le fusese dat. O singură fată, Ruby Bates, s-a dus şi s-a 
aşezat pe pat, dar şi asta doar pentru două tururi. Şi, pentru 
prima dată după mai multe săptămâni, nimeni n-a leşinat la 
finalul cursei. 

Dar ceva tot se întâmplase, ceva care băgase frica-n mine. 
Gloria trăsese de centura mea mai tare şi mai îndelung decât 
înainte. în ultimele cinci minute ale derby-ului ai fi zis că nu 
mai are deloc forţă proprie. Practic am târât-o după mine. 
Am avut senzaţia că am scăpat de eliminare la mustaţă. Şi 
chiar scăpasem la mustaţă. Mai târziu, în cursul aceleiaşi seri, 
doamna Layden avea să mă înştiinţeze că vorbise cu tipul care 
ţinuse socoteala tururilor îi întrecuserăm pe ultimii clasaţi cu 
doar două tururi. M-a luat cu fiori. Din clipa aia m-am hotărât 
să renunţ la sistemul nostru şi să trec la atac. 

Ultimii clasaţi erau Basil Gerard şi Geneva Tomblin, 
Perechea nr. 16. Au fost descalificaţi pe loc. Ştiam că Geneva 
se bucura că totul se terminase. Acum putea în sfârşit să se 
mărite cu tipul ăla, căpitanul unei viviere, pe care-1 
cunoscuse în prima săptămână a concursului. 

Geneva a reintrat pe ring tocmai când ni se adusese 
mâncarea. Era îmbrăcată în hainele obişnuite şi ţinea în 
mână o poşetă mică. 

— Doamnelor şi domnilor, a anunţat Rocky la microfon, 
iat-o pe fata aceasta minunată, care a fost eliminată în cursa 
de astăzi. Nu-i aşa că e o scumpă? Va rog s-o aplaudăm din 
toată inima, doamnelor şi domnilor... 

Publicul a aplaudat şi Geneva a făcut reverenţe spre toate 
laturile sălii în timp ce se îndrepta spre scenă. 

— Iată ce-nseamnă fairplay-ul, doamnelor şi domnilor... 
fata asta şi partenerul ei au pierdut un derby foarte strâns, 
dar iat-o cum ne zâmbeşte... Am un mic secret să vă spun, 


76 



doamnelor şi domnilor - şi Rocky s-a apropiat mai tare de 
microfon, apoi a şoptit cu putere să ştiţi că urmează să se 
mărite! Da, da, doamnelor şi domnilor, tradiţionalul nostru 
maraton de dans este locul unde înfloresc poveştile de 
dragoste, pentru că Geneva se mărită cu un bărbat pe care 1- 
a cunoscut chiar în această sală. E şi el în sală cu noi, 
Geneva? E şi el aici? 

Geneva a încuviinţat din cap, zâmbind. 

— Ia să vedem, unde e norocosul nostru? a întrebat Rocky. 
Unde e, oare? Ridică-te-n picioare, căpitane, şi fa o 
reverenţă... 

Toţi spectatorii şi-au întins gâturile, privind de jur 
împrejur. 

— Uitaţi-1 acolo, a strigat Rocky, arătând spre partea 
opusă a sălii. 

Un bărbat a încălecat balustrada lojii în care stătea şi s-a 
îndreptat spre Geneva. Avea mersul acela tipic de marinar. 

— Spune-ne câteva cuvinte, căpitane, i-a zis Rocky, 
înclinând microfonul spre el. 

— M-am îndrăgostit de Geneva din prima clipă în care am 
văzut-o, a mărturisit el publicului, şi, după vreo două zile, 
am rugat-o să abandoneze maratonul de dans ca să ne 
căsătorim. Dar ea mi-a zis nu, pentru că nu voia să-şi 
dezamăgească partenerul; aşa că n-am mai avut altceva de 
făcut decât să rămân în continuare la concurs. Acum mă 
bucur că a fost descalificată şi abia aştept să vină luna de 
miere... 

Publicul s-a stricat de râs. Rocky a ridicat microfonul. 

— Să plouă cu bani pentru tânăra mireasă, doamnelor şi 
domnilor... 

Căpitanul a smucit microfonul. 

— Nu-i nevoie de nicio donaţie, oameni buni, a zis. Cred că 
sunt în stare să am grijă şi singur de ea... 

— Popeye marinarul, nu alta, a zis Gloria. 

N-a plouat cu niciun ban. Pe podea n-a aterizat nici măcar 


77 



o singură monedă. 

— Iată ce om modest, a zis Rocky. Dar cred că pot să vă 
spun că este căpitanul navei Pacific Queen, un vechi vas cu 
patru catarge transformat într-o vivieră, ancorată la trei mile 
de debarcader. Sunt curse până acolo din oră-n oră în timpul 
zilei, şi dacă cineva dintre dumneavoastră are chef de un 
pescuit la adâncime, căpitanul e soluţia ideală... 

— Pup-o, băi, prostule, a ţipat cineva din public. 

Căpitanul a sărutat-o pe Geneva, apoi a condus-o spre 

ieşire în aplauzele şi hăuliturile mulţimii. 

— Ea doua nuntă a maratonului nostru de dans, 
doamnelor şi domnilor, a anunţat Rocky. Va rog să nu uitaţi 
de ceremonia deosebit de importantă de săptămâna viitoare, 
când componenţii Perechii nr. 71, Vee Lovell şi Mary Hawley, 
se vor căsători chiar aici, în faţa dumneavoastră. Hai, băgaţi, 
a spus apoi orchestrei. 

Basil Gerard a apărut şi el de la vestiar, îmbrăcat în 
hainele obişnuite, şi s-a dus să-şi ia ultima masă pe care i-o 
mai dădea gratis concursul. 

Rocky s-a aşezat pe scenă, cu picioarele bălăbănindu-i-se 
în afară. 

— Vezi să nu-mi verşi cafeaua, i-a zis Gloria. 

— Bine, bine, a zis Rocky, mutând ceaşca un pic mai 
încolo. Cum e mâncarea? 

— Merge, i-am zis. 

Două femei între două vârste s-au apropiat de noi. Le mai 
văzusem de vreo câteva ori în lojile de lângă ring. 

— Dumneata eşti managerul? l-a întrebat una din ele pe 
Rocky. 

— Nu chiar, i-a răspuns Rocky. Sunt adjunctul lui. Cu ce 
vă pot fi de folos? 

— Eu sunt doamna Higby, i-a spus femeia. Dânsa e 
doamna Witcher. Am putea să vorbim undeva, mai retras? 

— N-am alt loc mai retras decât ăsta, a zis Rocky. Deci, cu 
ce vă pot fi de folos? 


78 



— Noi suntem preşedinta, respectiv vicepreşedinta... 

— Care-i problema? a întrebat Socks Donald, ivindu-se de 
undeva, din spatele meu. 

— Dânsul e managerul, a zis Rocky, cu o expresie de 
uşurare. 

Cele două femei l-au măsurat pe Socks. 

— Suntem preşedinta, respectiv vicepreşedinta Ligii 
Mamelor pentru Bunele Moravuri... 

— Vai de noi, a zis Gloria, încet. 

— Da, şi? 

— Avem o rezoluţie pentru dumneavoastră, i-a zis doamna 
Higby, îndesându-i în mână o foaie de hârtie împăturită. 

— Despre ce e vorba? a întrebat Socks. 

— Scrie aici despre ce e vorba, a zis doamna Higby. Liga 
noastră pentru Bunele Moravuri a condamnat concursul 
dumneavoastră... 

— Staţi aşa un pic, a întrerupt-o Socks. Haideţi să mergem 
la mine, în birou, să ne lămurim... 

Doamna Higby i-a aruncat o privire doamnei Witcher, care 
a dat din cap. 

— Perfect, să mergem, a spus ea. 

— Veniţi şi voi copii... Şi tu, Rocky. Hei, soră, du, te rog, 
de-aici ceştile şi farfuriile astea. Apoi, zâmbindu-le celor 
două: Vedeţi că nu-i punem pe copiii ăştia să facă nimic, ca 
să nu se extenueze. Doamnelor, pe aici, vă rog... 

Cu Socks în frunte, am ocolit scena şi ne-am dus în biroul 
lui, aflat într-un colţ al clădirii. La un moment dat, Gloria s-a 
prefăcut că se împiedică şi mai că nu s-a prăvălit în capul 
doamnei Higby. 

— Vai, vă rog mult să mă scuzaţi, îmi cer iertare, i-a zis 
Gloria, uitându-se pe jos să vadă în ce se-mpiedicase. 

Doamna Higby n-a zis nimic, dar i-a aruncat o privire 
furibundă şi şi-a îndreptat pălărioara. Gloria mi-a dat un cot, 
făcându-mi cu ochiul prin spatele doamnei Higby. 

— Nu uitaţi, copii, sunteţi martori, ne-a şoptit Socks când 


79 



am intrat în biroul lui. 

Biroul respectiv fusese anterior o anticameră, aşa că era 
foarte mic. Am observat că nu se schimbase mult din ziua 
când Gloria şi cu mine veniserăm pentru prima oară să ne 
înscriem la maraton. Singurele chestii noi erau încă două 
afişe cu femei goale pe care Socks le prinsese în piuneze pe 
pereţi. Doamna Higby şi doamna Witcher le-au remarcat 
imediat şi au început să schimbe priviri pline de înţeles. 

— Luaţi loc, stimate doamne, le-a îndemnat Socks. Aşa, 
deci ce pot să fac pentru dumneavoastră? 

— Liga Mamelor pentru Bunele Moravuri a condamnat 
concursul dumneavoastră, a reluat doamna Higby. Am căzut 
de acord că este un concurs e obscen, degradant, şi că 
exercită o influenţă nefastă asupra comunităţii. Am hotărât 
că trebuie să-l închideţi... 

— Să-l închidem? 

— Neîntârziat. Dacă refuzaţi, o să ne ducem la Consiliul 
Municipal. Acest concurs e obscen, e degradant... 

— Aveţi o impresie cu totul greşită, stimate doamne, le-a 
zis Socks. Nu e nimic degradant la acest concurs. Păi, să vă 
spună copiii ăştia, că le place la nebunie. Toţi au pus câteva 
kile pe ei de când am început... 

— Aveţi o fată în concurs care e pe cale să devină mamă în 
scurt timp, a zis doamna Higby, o anume Ruby Bates. E 
criminal s-o pui să alerge şi să se agite de colo-colo cât e ziua 
de lungă când urmează să nască un copil. Nu mai zic că e 
scandalos cum se expune în văzul lumii în echipamentul ăla, 
în care e mai mult dezbrăcată. îmi închipui că ar putea să 
aibă bunul-simţ să-şi pună un halat... 

— Stimate doamne, a zis Socks, trebuie să vă mărturisesc 
că până acum n-am privit niciodată lucrurile din perspectiva 
asta. întotdeauna mi s-a părut că Ruby ştie ce face, şi 
niciodată nu m-am uitat la burta ei. Dar vă înţeleg 
argumentele. Vreţi s-o scot din concurs? 

— Fără doar şi poate, a zis doamna Higby. 


80 



Doamna Witcher a întărit şi ea afirmaţia cu o înclinare 
fermă a capului. 

— Foarte bine, stimate doamne, a zis Socks, cum doriţi 
dumneavoastră. Sunt om de înţeles. O să-i plătesc chiar eu 
spitalul. Va mulţumesc foarte mult că mi-aţi atras atenţia. O 
să mă ocup chiar acum... 

— Şi asta nu e tot, a zis doamna Higby. Intenţionaţi să 
organizaţi o ceremonie nupţială publică săptămâna viitoare 
sau n-a fost decât o şmecherie ca să mai atrageţi nişte 
cretini? 

— N-am umblat cu şmenuri în viaţa mea, a zis Socks. 
Nunta e pe bune. Nici mort nu mi-aş înşela clienţii în halul 
ăsta. Puteţi să întrebaţi pe oricine dintre partenerii mei de 
afaceri ce fel de om sunt... 

— Ştim noi care-i reputaţia dumitale, i-a replicat doamna 
Higby. Dar chiar şi aşa, nu-mi vine să cred că o să finanţezi 
un asemenea sacrilegiu... 

— Dar copiii care urmează să se căsătorească se iubesc 
sincer, a zis şi Rocky. 

— N-o să îngăduim în veci o asemenea bătaie de joc, a zis 
doamna Higby. îţi cerem să opreşti imediat acest concurs! 

— Şi ce-o să se-ntâmple cu toţi copiii ăştia dacă o să-l 
oprească? a întrebat-o Gloria. O să ajungă înapoi pe stradă... 

— Nu căuta scuze pentru grozăvia asta, domnişoară, i-a 
zis doamna Higby. Ce se-ntâmplă aici e o adevărată 
destrăbălare. Atrage toţi interlopii. Unul dintre participanţi 
era un criminal evadat - italianul ăla din Chicago... 

— Păi, stimate doamne, doar nu mă scoateţi tot pe mine 
vinovat pentru asta, a zis Socks. 

— Ba sigur că da. Am venit aici pentru că e datoria noastră 
să păstrăm oraşul nostru curat şi la adăpost de asemenea 
influente... 

— Vă supăraţi dacă asistentul meu şi cu mine ne retragem 
puţin să punem lucrurile la punct? Poate reuşim să rezolvăm 
problema... 


81 



— ...Foarte bine, a zis doamna Higby. 

Socks i-a făcut un semn lui Rocky şi amândoi au ieşit din 
cameră. 

— Doamnelor, dumneavoastră aveţi copii? a întrebat 
Gloria când uşa s-a închis. 

— Amândouă avem fete care sunt mari de-acum, a 
răspuns doamna Higby. 

— Şi ştiţi cumva pe unde umblă astă-seară şi cu ce se 
ocupă? 

Niciuna din cele două n-a răspuns nimic. 

— Poate vă ajut eu să vă faceţi o idee, a zis Gloria. în timp 
ce dumneavoastră, două persoane aşa de onorabile, aţi venit 
aici ca să vă luaţi de nişte oameni pe care nici măcar nu-i 
cunoaşteţi, fiicele dumneavoastră probabil că sunt acasă la 
un tip, în pielea goală, şi se fac mangă. 

Doamna Higby şi doamna Witcher au suspinat la unison.. 

— Aşa se-ntâmplă, de regulă, cu fetele misionarilor, a 
continuat Gloria. Mai devreme sau mai târziu toate şi-o pun, 
şi majoritatea nici nu ştiu cum să se păzească să nu ajungă 
borţoase. Le faceţi să-şi ia câmpii cu predicile voastre 
nenorocite despre puritate şi pudoare, dar sunteţi prea 
ocupate să vă băgaţi în seamă ca să mai aveţi timp să le 
învăţaţi chestii practice de viaţă... 

— Cum... s-a înecat doamna Higby, înroşindu-se toată la 
faţă. 

— Eu... a dat să zică şi doamna Witcher. 

— Gloria, am încercat eu s-o temperez. 

— E timpul să vă spună şi vouă cineva adevărul, a zis 
Gloria, aşezându-se în dreptul uşii, ca şi cum n-ar mai fi vrut 
să le dea drumul afară, şi eu sunt exact persoana potrivită. 
Sunteţi genul ăla de putori care se ascund la closet să 
citească tot felul de cărţi pornografice şi să-şi povestească 
măscări, după care vă duceţi şi le stricaţi tuturor cheflii... 

— Domnişoară, dă-te din uşă şi lasă-ne să plecăm de aici! 
a chirăit doamna Higby. Refuz să te mai ascult. Sunt o 


82 



femeie respectabilă. Sunt profesoară la şcoala de duminică... 

— Să-mi bag picioarele dacă mă mişc un centimetru până 
nu termin ce-am de spus, le-a anunţat Gloria. 

— Gloria... 

— Ligile voastre de moravuri şi asociaţiile de femei, a zis 
Gloria, ignorându-mă complet, sunt pline de curve băgăreţe 
care nu mai ştiu ce-i ăla un futai de douăzeci de ani. Auziţi, 
mamaie, de ce nu vă duceţi şi voi, măcar din când în când, 
să plătiţi un cordac să vă fută? Că asta-i de fapt problema 
voastră... 

Doamna Higby s-a îndreptat spre Gloria cu braţul ridicat, 
ca şi cum ar fi vrut s-o lovească. 

— Hai, pocneşte-mă, i-a zis Gloria, fără să se mişte. Hai să 
te văd! Numa’ să mă atingi şi-ţi iau capul! 

Uşa s-a deschis, lovind-o pe Gloria. Socks şi Rocky au 
intrat în cameră. 

— T... t... a bolborosit doamna Higby, ameninţând-o pe 
Gloria cu degetul. 

— Nu te bâlbâi, i-a zis Gloria, spune ce-ai de spus. Hai, că 
ştii cuvântul. Târfa. Târ... 

— Ciocu’ mic! i-a tăiat-o Socks. Stimate doamne, 
asistentul meu şi cu mine am hotărât să acceptăm orice 
sugestii pe care doriţi să ni le faceţi... 

— Sugestia noastră e să închizi stabilimentul ăsta pe loc! a 
zis doamna Higby. în caz contrar, mâine, la prima oră, o să 
ne ducem la Consiliul Municipal. 

S-a îndreptat spre ieşire, urmată de doamna Witcher. 

— Domnişoară, i-a zis Gloriei, ar trebui să fii trimisă la o 
şcoală de corecţie! 

— M-au şi băgat într-una, i-a zis Gloria. Directoarea era 
una de-asta, exact ca tine. Era lesbiană... 

Doamna Higby a suspinat încă o dată, după care a ieşit, 
urmată de doamna Witcher. 

Gloria a trântit uşa după ele, apoi s-a prăbuşit pe un 
scaun şi a izbucnit în hohote de plâns. Şi-a acoperit faţa cu 


83 



mâinile şi a încercat să se abţină, dar n-a reuşit. S-a aplecat 
încet, apoi s-a încovoiat de tot, scuturată de convulsii din 
cauza emoţiei, de ziceai că nu-şi mai poate controla partea 
superioară a trupului. Timp de câteva momente, în cameră 
nu s-au mai auzit decât hohotele ei şi freamătul oceanului, 
care răzbătea prin fereastra pe jumătate deschisă. 

Apoi Socks s-a dus şi, cu un gest plin de tandreţe, şi-a 
aşezat mâna pe capul ei. 

— Nu-i nimic, fetiţă, nu-i nimic, a mângâiat-o el. 

— Fii discret, mi-a zis Rocky. Nu povesti nimic la nimeni... 

— Nu povestesc nimic, i-am zis. Dar asta înseamnă că va 
trebui să-nchidem? 

— Nu prea cred, a spus Socks. înseamnă doar că va trebui 
să ungem pe cineva. O să vorbesc cu avocatul mâine- 
dimineaţă. între timp, Rocky, anunţ-o pe Ruby. Trebuie să 
renunţe. Prea multe femei au început să cârâie din cauza ei. 
S-a uitat spre uşă. Trebuia să rămân la şmenurile mele, a 
adăugat el. Dracu să le ia de femei nebune... 


84 



...să ducă la îndeplinire execuţia, aplicând 
pedeapsa cu moartea... 


85 



...capitolul unsprezece 


ORE SCURSE 855 

Perechi rămase în concurs 21 


CAMPANIA ÎMPOTRIVA MARATONULUI DE DANS ÎNCĂ AGITĂ 

SPIRITELE 


Liga Mamelor ameninţă cu ample demonstraţii în cazul în 
care Consiliul Municipal nu va opri concursul 


A TREIA ZI DE CONTROVERSE 

Liga Mamelor pentru Bunele Moravuri şi-a continuat şi astăzi 
campania împotriva maratonului de dans, ameninţând că se va 
adresa direct cetăţenilor în cazul în care Consiliul Municipal nu va 
opri concursul. Maratonul de dans, organizat într-o staţiune de pe 
litoral, se află în desfăşurare de 36 de zile. 

Doamna J. Franklin Higby şi doamna William Wallace Witcher, 
preşedinta, respectiv vicepreşedinta Ligii pentru Bunele Moravuri, 
s-au înfăţişat şi în cursul zilei de azi în faţa membrilor Consiliului 
Municipal, protestând faţă de continuarea maratonului de dans. 
Consiliul le-a informat că procuratura întreprinde o analiză 
amănunţită a legislaţiei pentru a stabili ce demersuri legale pot fi 
efectuate. 

„Nu putem lua măsuri până nu ştim ce prevede exact legea în 
asemenea situaţii”, a declarat Tom Hindsell, preşedintele 
Consiliului. „Până în momentul de faţă nu am reuşit să identificăm 
unde se încadrează cazul în speţă, dar procuratura examinează 
toate codurile juridice.” 

„Oare Consiliul Municipal ar manifesta aceleaşi îndoieli şi dacă 
oraşul nostru ar fi ameninţat de vreo molimă?” s-a întrebat doamna 
Higby. „Cu siguranţă că nu. Dacă nu există legi în care să fie 
încadrată expres situaţia de faţă, atunci să se dea o lege de urgenţă. 
Maratonul de dans este o asemenea molimă - obscen, degradant, 


86 





nemaivorbind de faptul că, tot în aceeaşi sală, funcţionează un bar 
frecventat de gangsteri, de bişniţari şi de criminali notorii. Evident 
că nu e atmosfera potrivită pentru copiii care...” 

I-am dat înapoi ziarul doamnei Layden. 

— Domnul Donald ne-a zis că avocatul lui l-a asigurat că 
municipalitatea e legată de mâini şi de picioare. 

— N-are importanţă, mi-a zis doamna Layden. Femeile 
astea sunt chitite să-l închidă şi, cu lege sau fără lege, tot o 
să reuşească până la urmă. 

— Nu văd ce rău poate face un maraton, am spus, dar 
trebuie să recunosc că, în privinţa barului, au dreptate. Am 
văzut cu ochii mei o mulţime de interlopi în Palm Garden... 
Şi cât credeţi c-o să mai dureze până ne-nchid? 

— Nu ştiu, mi-a zis. Dar de închis o să-l închidă. Şi-atunci 
tu ce-o să faci? 

— în primul rând o să stau... la soare, i-am spus. înainte 
îmi plăcea ploaia şi nu suportam soarele, dar acum e complet 
invers. Nu prea ai parte de soare în văgăuna asta... 

— Şi după, ce-o să faci? 

— N-am niciun plan, i-am mărturisit. 

— Am înţeles. Gloria unde-i? 

— îşi pune echipamentul de cursă. Trebuie s-apară din 
clipă-n clipă. 

— Am impresia că e cam epuizată, nu? Doctorul a zis că a 
fost nevoit s-o asculte la inimă de mai multe ori pe zi. 

— Asta nu înseamnă nimic, i-am spus. Pe toate le 
controlează la inimă. Gloria se simte foarte bine. 

Gloria nu se simţea deloc bine şi eram conştient de asta. 
Derby-urile ne dădeau mari bătăi de cap. Să mor dacă ştiu 
cum am evitat descalificarea în ultimele două seri. Gloria se 
aşezase pe pat de vreo douăsprezece ori în cele două curse. 
Dar nu trăsesem concluziile doar pentru că doctorul îi 
ascultase inima de şase-şapte ori pe zi. Ştiam foarte bine că 
problemele ei nu puteau fi depistate cu stetoscopul ăla. 

— Robert, eşti bun să te-apleci puţin? m-a rugat doamna 

87 



Layden. 

Era prima dată când mă striga pe numele mic, şi m-am 
simţit un pic stânjenit. M-am aplecat peste balustradă, 
continuând să mă legăn ca să nu fiu acuzat că încalc regulile 
concursului. Sala gemea de lume. 

— Ştii că suntem prieteni, nu? m-a întrebat doamna 
Layden. 

— Da, doamnă, ştiu. 

— Eşti conştient că eu ţi-am făcut rost de sponsor, nu? 

— Da, doamnă, sunt. 

— Ai încredere-n mine, nu? 

— Da, doamnă, am. 

— Robert... să ştii că Gloria nu-i o fată potrivită pentru 
tine. 

N-am zis nimic, întrebându-mă ce-o să-mi spună în 
continuare. Nu m-am lămurit niciodată de ce doamna Layden 
îmi arătase atâta simpatie, asta dacă nu cumva... Dar nu, 
era exclus. Că doar putea să-mi fie bunică. 

— N-o să fie niciodată bună de nimic, a continuat doamna 
Layden. E o persoană malefică, o să-ţi distrugă viaţa. Doar 
nu vrei să-ţi distrugi viaţa, nu? 

— N-o să-mi distrugă nicio viaţă, i-am spus. 

— Te rog să-mi promiţi că, după ce-o să pleci de-aici, n-ai 
s-o mai vezi niciodată. 

— A, păi n-am de gând să mă-nsor cu ea sau ceva de felul 
ăsta, am zis. Nu m-am îndrăgostit de ea. Dar e-o fată ca 
lumea. Numai că uneori o mai apucă depresia. 

— Ba nu, nu-i deprimată. E un om încrâncenat. Urăşte pe 
toată lumea, urăşte absolut totul. E o femeie rea şi 
periculoasă. 

— Nu ştiam că aşa o consideraţi, doamnă Layden. 

— Sunt o femeie în vârstă, mi-a zis ea apoi. Sunt o femeie 
foarte, foarte în vârstă. Crede-mă, ştiu ce vorbesc. Când o să 
se termine chestia asta... Robert, a zis ea dintr-odată, să ştii 
că nu sunt chiar aşa de săracă cum crezi. Arăt eu mai 


88 



amărâtă, dar nu sunt amărâtă deloc. Să ştii că sunt bogată. 
Sunt foarte bogată. Sunt foarte excentrică. Când o să scapi 
de-aici... 

— Bună, a zis Gloria, apărând din neant. 

— ...Bună, i-a zis doamna Layden. 

— S-a întâmplat ceva? a întrebat Gloria brusc. V-am 
întrerupt? 

— Nu ne-ai întrerupt deloc, am liniştit-o eu. 

Doamna Layden a deschis ziarul şi a început să citească. 
Gloria şi cu mine ne-am îndreptat spre scenă. 

— Ce zicea de mine? m-a chestionat Gloria. 

— Nimic, i-am zis. Discutam şi noi despre oprirea 
maratonului... 

— Mai vorbeaţi voi şi de altceva, lasă că m-am prins eu. De 
ce a tăcut ca melcul când am apărut? 

— Asta-i numa-n mintea ta, i-am zis. 

— Doamnelor şi domnilor, a zis Rocky în microfon, sau, a 
continuat el când spectatorii au făcut linişte, sau, dacă ar fi 
să mă iau după ziare, dragi imbecili. Publicul a izbucnit în 
râs la unison; ştiau cu toţii la ce se referea. După cum vedeţi, 
campionatul mondial de dans-maraton continuă şi va 
continua până în clipa în care va mai rămâne o singură 
pereche - câştigătorul absolut. Aş dori să vă mulţumesc 
foarte mult pentru că aţi venit în seara aceasta şi, totodată, 
să vă reamintesc că seara de mâine este una pe care n-o 
puteţi rata: fiindcă mâine va avea loc magnifica noastră 
ceremonie nupţială, în cadrul căreia componenţii Perechii nr. 
71 - Vee Lovell şi Mary Hawley - vor fi cununaţi chiar aici, 
dinaintea dumneavoastră, de un celebru pastor din oraşul 
nostru. Dacă nu v-aţi rezervat locurile pentru mâine-seară, 
ar fi bine să vă grăbiţi. 

Şi acum, înainte să dăm startul derby-ului nostru, 
permiteţi-mi să vă prezint câteva dintre celebrităţile care sunt 
împreună cu noi în această seară... Şi-a aruncat ochii peste 
hârtia din mâna sa. Doamnelor şi domnilor, unul dintre 


89 



invitaţii noştri de onoare este nimeni altul decât chipeşul star 
al marelui ecran, Bill Boyd. O reverenţă pentru publicul 
nostru, domnule Boyd?... 

Bill (Starul Marelui Ecran) Boyd s-a ridicat şi a făcut o 
reverenţă, în aplauzele publicului. 

— Apoi, o altă stea a ecranului şi a scenei - Ken Murray. 
La rândul său, domnul Murray a venit împreună cu mai 
mulţi distinşi invitaţi de-ai Domniei Sale. Oare Domnia Sa ar 
fi dispus să urce aici, pe scenă, şi să-i prezinte singur? 

Spectatorii au aplaudat cu şi mai multă convingere. 
Murray a şovăit câteva clipe, dar, în cele din urmă, a trecut 
peste balustradă şi a urcat pe scenă. 

— Aşa, dragi prieteni, a zis el, luând microfonul. Mai întâi 
vă prezint o tânără şi deja celebră actriţă, domnişoara Anita 
Louise... 

Domnişoara Louise s-a ridicat. 

— Apoi domnişoara June Clyde... 

Domnişoara Clyde s-a ridicat. 

— ...Domnişoara Sue Carol... 

Domnişoara Carol s-a ridicat. 

— ...Tom Brown... 

Tom Brown s-a ridicat. 

— ...Thornton Freeland... 

Thornton Freeland s-a ridicat. 

— ...aceştia sunt toţi, dragi prieteni. 

Murray i-a strâns mâna lui Rocky, după care s-a-ntors la 
prietenii lui. 

— Doamnelor şi domnilor... a reluat Rocky. 

— Da’ văd că-i aici şi un mare regizor, pe care nu l-a mai 
prezentat, i-am zis Gloriei. Uite-1 acolo: Frank Borzage. Hai la 
el, să vorbim... 

— Ca ce chestie? a zis Gloria. 

— Păi, e regizor, nu? Poate îţi face rost de un rol într-un 
film... 

— Dă-le dracu’ de filme, mi-a tăiat-o Gloria. Ce n-aş da să 


90 



mor... 

— Eu mă duc, am anunţat-o. 

Am luat-o încet prin faţa lojilor, extrem de timid. De câteva 
ori era să renunţ, n-aveam niciun pic de tupeu. 

„Hai, că merită”, mă încurajam singur. „E unul dintre cei 
mai tari regizori din lume. într-o zi o să fiu şi eu la fel de 
celebru ca el, şi-atunci o să-i aduc aminte de ziua asta. 

— Bună seara, domnule Borzage, i-am zis. 

— Bună, băiete, mi-a răspuns. Tu o să câştigi în seara 
asta? 

— Sper că da... Să ştiţi că am văzut Gloria cea mare. 
Consider că-i un film minunat, i-am spus. 

— Mă bucur că ţi-a plăcut. 

— Asta-mi doresc şi eu să ajung într-o zi, i-am mărturisit. 
Regizor, aşa, ca dumneavoastră... 

— Sper să ajungi, mi-a zis. 

— Bine... am spus. Atunci, la revedere... 

M-am întors lângă scenă. 

— Ala cu care am vorbit era Frank Borzage, i-am zis lui 
Kid Kamm. 

— Zău? 

— E un mare regizor, i-am explicat. 

— Ahă, a făcut Kid. 

— Gata, a zis Rocky. Arbitrii sunt pregătiţi? Au toţi 
cartonaşele de ţinut scorul, Rollo? Gata, copii... 

Ne-am aliniat cu toţii la start. 

— în seara asta nu ne putem permite să riscăm niciun pic, 
i-am şoptit Gloriei. Nu trebuie să frecăm mâţu şi să... 

— Pe locuri, copii, ne-a zis Rocky. Asistentele şi antrenorii, 
fiţi pregătiţi... Ţineţi-vă bine, doamnelor şi domnilor... 
Orchestra, fiţi gata să băgaţi muzica. 

A apăsat chiar el pe trăgaci. 

Gloria şi cu mine am ţâşnit ca din puşcă, trecând direct pe 
locul doi, imediat în spatele lui Kid Kamm şi Jackie Miller. Ei 
erau în fruntea plutonului, loc pe care, de regulă, îl ocupau 


91 



James şi Ruby Bates. Când am intrat în prima turnantă, 
gândul mi-a fugit la James şi Ruby; m-am întrebat pe unde- 
or fi. Fără ei, derby-ul n-avea niciun farmec. 

La finalul primului tur, Mack Aston şi Bess Cartwright au 
sprintat susţinut şi ne-au depăşit, trecând pe locul doi. Am 
început să mărşăluiesc mai repede ca niciodată. Mi-am dat 
seama că n-am altă şansă. Toţi concurenţii mai slabi 
fuseseră eliminaţi. Perechile rămase în cursă erau rapide, nu 
glumă. 

Ne-am menţinut pe poziţia a treia vreo şase-şapte tururi, 
iar publicul a început să strige, cerându-ne să forţăm o 
depăşire. Mă temeam să încerc aşa ceva. Singurul mod în 
care poţi depăşi o echipă rapidă e s-o iei la turnantă, şi asta 
cere multă energie. Până acum Gloria rezista şi nu voiam să 
pun prea multă presiune pe ea. Câtă vreme alerga singură şi 
nu trebuia s-o trag eu, n-aveam de ce să-mi fac griji. 

După opt minute, am început să mă-ncălzesc. Mi-am 
smuls bluza de pe mine şi i-am aruncat-o unui antrenor. 
Gloria a făcut şi ea la fel. Mai toate fetele îşi dăduseră bluzele 
jos, iar publicul urla, extaziat. Când fetele îşi scoteau bluzele 
şi rămâneau numai în sutien, vedeai cum, în alergare, sânii 
le saltă în sus şi-n jos. 

„Hai că-i bine, numai să nu ne-atace cineva”, mi-am zis. 

Şi fix în momentul ăla ne-au şi atacat. Pedro Ortega şi 
Lillian Bacon au accelerat în coasta noastră, încercând să ne 
întreacă la turnantă. Era singura metodă de a depăşi un 
cuplu aflat în faţă, numai că nu era aşa de simplu cum 
părea. Trebuia ca pe linia dreaptă să ajungi la o viteză de cel 
puţin două ori mai mare decât cei dinaintea ta, apoi să 
coteşti fulgerător la turnantă. Asta avea şi Pedro în cap să 
facă. Ne-am ciocnit la turnantă, dar Gloria a reuşit să-şi 
păstreze echilibrul, iar eu am smucit-o după mine, 
menţinându-ne astfel poziţia în cursă. 

Am auzit un oftat general, semn că cineva începuse să se 
clatine. Imediat am auzit şi un corp căzând pe podea. Nu mi- 


92 



am mutat privirea, i-am dat înainte. învăţasem lecţia. Când 
am intrat iarăşi în linie dreaptă şi am putut să mă uit fără 
să-mi rup ritmul, am văzut-o pe Mary Hawley, partenera lui 
Vee Lovell, întinsă pe pat. Asistentele şi antrenorii îi făceau 
masaj, iar doctorul o ausculta cu stetoscopul... 

— Faceţi-i loc pe interior, copii, a ţipat Rocky. 

M-am dat la o parte şi Vee m-a depăşit. Acum era obligat 
să facă două tururi în contul unuia. Când a trecut pe lângă 
paturi, s-a uitat într-acolo cu o expresie de suferinţă pe chip. 
Dar ştiam că nu-1 durea nimic, voia doar să-şi dea seama 
când o să revină pe ring partenera lui... în fine, în cel de-al 
patrulea tur pe care-1 alerga singur, Mary s-a ridicat şi i s-a 
alăturat. 

I-am făcut semn asistentei că am nevoie de un prosop ud, 
şi ea mi l-a aruncat după gât. Am luat un capăt şi am 
început să-l strâng între dinţi. 

— Patru minute până la finiş... a ţipat Rocky. 

Era unul dintre cele mai strânse derby-uri de până acum. 
Kid şi Jackie impuseseră un ritm drăcesc. Gloria şi cu mine 
nu eram în pericol dacă izbuteam să ne păstrăm şi noi 
tempoul, dar nu ştiai niciodată când o să cedeze partenerul 
tău. Dincolo de un anumit punct te mişcai din inerţie, fără să 
mai fi stăpân pe corpul tău. Acum te deplasai cu viteză 
maximă, iar o clipă mai târziu simţeai cum te prăbuşeşti. De- 
asta mi-era frică să nu i se întâmple Gloriei - să se 
prăbuşească. începuse să tragă puţin de centură. 

„Nu te opri”, i-am strigat în gând, slăbind doar o idee 
ritmul, ca să pun mai puţină presiune pe ea. Evident, Pedro 
şi Lillian atât aşteptau. Au trecut ca fulgerul pe lângă noi la 
turnantă, avansând pe locul al treilea. Am auzit paşii 
celorlalţi fix în spatele meu şi mi-am dat seama că tot 
plutonul îi sufla Gloriei în ceafa. Avantajul nostru se 
spulberase. 

Mi-am săltat şoldul. Ăsta era un semnal pentru Gloria să- 
şi schimbe priza pe centură. Ceea ce a şi făcut, prinzându-se 


93 



acum cu mâna dreaptă. 

„Slavă Domnului”, am răsuflat uşurat. Era de bun augur, 
însemna că încă mai gândea limpede. 

— Un minut până la finiş... a anunţat Rocky. 

Am băgat viteză. Kid Kamm şi Jackie slăbiseră şi ei ritmul, 
încetinindu-i astfel pe Mack şi Bess şi pe Pedro şi Lillian. 
Gloria şi cu mine eram prinşi ca în cleşte între ei şi restul 
plutonului. Era o poziţie foarte proastă. M-am rugat ca 
nimeni din spatele nostru să nu mai aibă energie pentru un 
sprint; orice coliziune, cât de mică, ar fi scos-o pe Gloria din 
ritm, trimiţând-o la podea. Şi cine ajungea acum la podea... 

Mi-am stors şi ultima picătură de energie ca să avansez, să 
mă distanţez fie şi cu un pas, să îndepărtez ameninţarea care 
venea din urmă... Când pistolul a dat semnalul de finiş, m- 
am întors ca s-o prind în braţe. Dar n-a leşinat. Mi s-a 
împleticit în braţe, lucind de transpiraţie, zbătându-se după 
o gură de aer. 

— Vrei o asistentă? a ţipat Rocky de pe scenă. 

— Nu, e-n regulă, am zis. Las-o să se odihnească un pic... 

Aproape toate fetele au trebuit să fie ajutate să ajungă la 

vestiar, dar noi, băieţii, ne-am îngrămădit în jurul scenei ca 
să aflăm cine fusese descalificat. Arbitrii tocmai le 
înmânaseră lui Rollo şi lui Rocky cartonaşele cu scoruri, iar 
cei doi le verificau. 

— Doamnelor şi domnilor, a anunţat Rocky după un 
minut-două. Iată rezultatele celui mai senzaţional derby la 
care aţi asistat vreodată. Locul întâi - Perechea nr. 18, Kid 
Kamm şi Jackie Miller. Locul al doilea - Mack Aston şi Bess 
Cartwright. Locul al treilea - Pedro Ortega şi Lillian Bacon. 
Locul al patrulea - Robert Syverten şi Gloria Beatty. Aceştia 
sunt câştigătorii - iar acum, învinşii: echipa care s-a clasat 
pe ultimul loc şi care, conform regulamentului, va fi 
descalificată şi eliminată din maraton... Perechea nr. 11 - 
Jere Flint şi Vera Rosenfield... 

— Eşti nebun! a strigat Jere Flint, îndeajuns de tare ca să- 


94 



1 audă şi cel mai îndepărtat spectator. E o greşeală, a 
continuat el, trăgându-se mai aproape de scenă. 

— Păi, uită-te şi singur, i-a zis Rocky, întinzându-i 
cartonaşele. 

— Ce n-aş da să fim noi în locul lor, a zis Gloria, 
înălţându-şi capul. Mai bine trânteam cursa şi... 

— Şşş, am oprit-o eu. 

— Mi se rupe de ce zic cartonaşele astea; sunt greşite, a 
protestat Jere Flint, dându-i-le înapoi lui Rocky. Ştiu sigur că 
sunt greşite. Cum dracu’ să fim eliminaţi când n-am ieşit 
ultimii? 

— Auzi, păi cum poţi tu să ţii socoteala tururilor când eşti 
în cursă? l-a întrebat Rocky. 

încerca să-l facă pe Jere. în plus, ştia că nimeni nu-i 
capabil de aşa ceva. 

— Nu, nu pot, a admis Jere. Dar ştiu că nu ne-am aşezat 
niciodată pe pat, în timp ce Mary s-a aşezat. Am început 
cursa în faţa lui Vee şi a lui Mary şi am terminat tot înaintea 
lor... 

— Stimate domn, ce ziceţi de chestia asta? l-a interpelat 
Rocky pe un tip de lângă el. Dumneavoastră sunteţi cel care 
a ţinut scorul Perechii nr. 11... 

— N-ai dreptate, prietene, i-a zis tipul lui Jere. Am ţinut 
scorul cu mare atenţie... 

— Mare păcat, băiete, a zis Socks Donald, făcându-şi loc 
prin mulţimea arbitrilor. Ai avut ghinion... 

— N-am avut niciun ghinion; am fost ţepuit, a zis Jere. Ne 
iei de fraieri? E clar că, dacă Vee şi Mary ar fi fost eliminaţi, 
ai mai fi făcut nuntă din părţi... 

— Ei, hai, hai, i-a zis Socks. Ia viteză la vestiar... 

— Bine, a zis Jere. S-a îndreptat spre tipul care ţinuse 
scorul pentru el şi Vera. Ia zi, cât îţi dă Socks pentru şmenu 
ăsta? 

— Nu ştiu despre ce vorbeşti... 

Jere şi-a luat avânt şi i-a ars tipului un pumn în gură, de 


95 



l-a adunat de pe jos. 

Socks s-a repezit la Jere, luând poziţie de atac, cu mâna în 
buzunarul de la pantaloni. 

— Ia numa’ scoate tu bastonul ăla, că ţi-1 bag pe gât, l-a 
avertizat Jere. 

Apoi s-a-ntors şi a traversat ringul, îndreptându-se spre 
vestiar. 

Spectatorii se ridicaseră în picioare, vorbind între ei şi 
încercând să vadă ce se-ntâmplă. 

— Hai şi noi să ne-mbrăcăm, i-am zis Gloriei. 


96 



...în ziua de 19 a lunii septembrie, anul 
Domnului 1935... 


97 



...capitolul doisprezece 


ORE SCURSE 879 

Perechi rămase în concurs 20 

Toată ziua Gloria fusese într-o dispoziţie foarte morbidă. 
Am întrebat-o de-o sută de ori ce-avea pe suflet. 

— Nimic, îmi răspundea ea. 

Acum îmi dau seama cât de tâmpit am fost. Ar fi trebuit să- 
mi dau seama imediat ce-avea pe suflet Acum, când mă 
gândesc la seara aia, nu înţeleg cum de-am putut să fiu aşa 
de tâmpit. Dar pe atunci eram un prost în multe privinţe... 
Judecătorul stă acolo în jilţ şi rosteşte sentinţa, privindu-mă 
prin ochelari, dar cuvintele lui au asupra trupului meu efectul 
privirii sale asupra ochelarilor săi - îl străbat fără să se 
poticnească, pentru a lăsa imediat cale liberă următoarei 
priviri şi următorului cuvânt Nu aud ce spune judecătorul cu 
urechile şi cu creierul meu, la fel cum nici lentilele ochelarilor 
lui nu captează şi nu reţin niciuna dintre privirile care le 
traversează. îl aud cu tălpile picioarelor, cu torsul, cu braţele 
mele, cu orice altceva, mai puţin cu urechile şi cu creierul. 
Urechile şi creierul meu aud un băiat de pe stradă care vinde 
ziare şi care strigă ceva despre Regele Alexandru 4 , aud 
huruitul tramvaielor, aud maşinile, aud semnalele sonore ale 
semafoarelor; aici, înăuntru, în sala de judecată, îi aud pe 
oameni cum respiră şi cum îşi schimbă poziţia picioarelor; aud 
cum scârţâie lemnul unei bănci, aud plesnetul slab al unui 
scuipat care atinge scuipătoarea. Aud toate astea cu urechile 


4 Regele Alexandru I al Iugoslaviei, asasinat la Marsilia, pe 9 octombrie 
1934. (N. tr.). 


98 



şi creierul, dar pe judecător îl aud doar cu trupul meu. Dacă l- 
aţi auzi vreodată pe un judecător spunăndu-vă ce-mi spune 
mie judecătorul ăsta, aţi înţelege ce vreau să zic. 

Şi tocmai în ziua aia Gloria n-avea niciun motiv să fie într- 
o dispoziţie morbidă. Publicul se perindase neîncetat, sala se 
umpluse încă de la prânz, aşa că acum, cu puţin înainte de 
începerea nunţii, mai erau doar câteva locuri libere, 
majoritatea însă rezervate. Sala fusese în întregime decorată 
cu drapele şi steguleţe în roşu, alb şi albastru, că te-ai fi 
aşteptat din clipă-n clipă să auzi artificiile explodând şi 
orchestra intonând imnul naţional. Fusese o zi foarte agitată: 
muncitorii care întindeau ornamentele peste tot, valurile de 
spectatori, repetiţiile pentru nuntă, zvonurile că femeile din 
Liga pentru Bune Moravuri o să vină să dea foc sălii şi, nu în 
ultimul rând, cele două echipamente complet noi, pe care 
Berea Jonathan ni le trimisese mie şi Gloriei. 

Deci tocmai într-o zi ca asta Gloria n-avea niciun motiv să 
fie într-o dispoziţie morbidă, dar ea era mai morbidă ca 
niciodată. 

— Hei, băieţaş, m-a strigat un tip dintr-o lojă. 

Nu-1 mai văzusem în viaţa mea. Mi-a făcut semn să mă 
apropii. 

„N-o să faci tu mulţi purici în scaunul ăla”, i-am zis în 
gând. „Ala-i locul doamnei Layden. Când o să vină, va trebui 
să te muţi.” 

— Tu eşti băiatul din Perechea 22, nu? m-a întrebat. 

— Da, domnule, i-am confirmat eu. 

— Unde ţi-e partenera? 

— Acolo, i-am zis, arătând spre scenă, unde Gloria stătea 
împreună cu celelalte fete. 

— Adu-o-ncoace, mi-a spus tipul. Vreau s-o cunosc. 

— Bine, am consimţit eu, pornind spre Gloria. 

„Cine-o mai fi şi ăsta?” m-am întrebat. 

— E un tip aici care vrea să te cunoască, am anunţat-o pe 
Gloria. 


99 



— Nu vreau să cunosc pe nimeni. 

— Stai puţin, că nu e vreun distrus, i-am zis. E bine 
îmbrăcat. Arată ca un barosan. 

— Nu mă interesează cum arată. 

— S-ar putea să fie producător, ceva, am zis. Probabil că 
te-a remarcat, cine ştie. S-ar putea să fie şansa ta. 

— Să dea dracii-n şansa mea. 

— Haide odată, i-am zis. Omul ne aşteaptă. 

Până la urmă a venit cu mine. 

— Industria asta a filmului e foarte naşpa, mi-a mărturisit 
ea. Eşti obligat să cunoşti oameni pe care n-ai niciun chef să- 
i cunoşti şi să fii drăguţă cu nişte fraieri de care-ţi e silă. Mă 
bucur c-am terminat cu toate astea... 

— Vezi să nu, eu zic că de-abia de-acu începi, i-am spus, 
încercând s-o mai înveselesc. 

Atunci n-am dat nicio atenţie remarcii ei, dar acum îmi dau 
seama ca aia fusese fraza-cheie ... 

— Ea e Gloria, i-am zis tipului. 

— Nu ştii cine sunt, nu? a întrebat-o el. 

— Nu, domnule... 

— Mă numesc Maxwell, s-a prezentat el. Sunt directorul de 
publicitate de la Fabrica de bere Jonathan. 

— încântat să vă cunosc, domnule Maxwell, i-am zis, 
întinzându-i mâna. Partenera mea, Gloria Beatty. Vă 
mulţumim foarte mult că ne sponsorizaţi. 

— Nu mie trebuie să-mi mulţumiţi, ne-a zis el. Mulţumiţi-i 
doamnei Layden. Dânsa ne-a convins să vă susţinem. Aţi 
primit pachetele cu haine? 

— Da, domnule, i-am spus, şi să ştiţi că au picat la ţanc. 
Aveam mare nevoie de haine. La maratoanele astea de dans 
îţi faci praf hainele. Aţi mai venit pe-aici sau e prima dată? 

— Nu, şi n-aş fi venit nici acum dacă n-ar fi insistat 
doamna Layden. Mi-a tot povestit de derby-urile alea. E unul 
şi diseară? 

— O amărâtă de nuntă n-o să anuleze un derby, am zis eu. 


100 



O să aibă loc unul chiar după încheierea ceremoniei... 

— La revedere, a zis Gloria şi s-a îndepărtat. 

— Am zis vreo prostie? a întrebat domnul Maxwell. 

— Nu, domnule... dar acum trebuie să primească ultimele 
instrucţiuni. Nu mai e mult şi începe nunta. 

Domnul Maxwell s-a încruntat şi mi-am dat seama că s-a 
prins imediat că minţeam ca să scuz proastele maniere ale 
Gloriei. A urmărit-o câteva clipe cu privirea, apoi s-a întors 
iarăşi către mine. 

— Ce şanse aveţi să câştigaţi derby-ul din seara asta? m-a 
întrebat. 

— Avem şanse, am răspuns. Desigur, important nu e atât 
să câştigăm, cât să nu ieşim ultimii. Dacă te clasezi pe 
ultimul loc, eşti descalificat. 

— Să zicem că Fabrica de bere Jonathan ar oferi un 
premiu de douăzeci şi cinci de dolari învingătorului, a spus. 
Crezi că ai avea vreo şansă să-i câştigi? 

— Va asigur că o să ne străduim din toate puterile, i-am 
zis. 

— Atunci... foarte bine, a zis el, măsurându-mă din cap 
până-n picioare. Doamna Layden mi-a spus că ambiţia ta e 
să lucrezi în cinematografie, aşa-i? 

— Da, e adevărat, am încuviinţat eu. Deşi eu nu vreau să 
fiu actor, ci regizor. 

— O slujbă în industria berii nu ţi-ar surâde, nu? 

— Nu, mă tem că nu... 

— Dar, ia zi, ai regizat vreodată vreun film? 

— Nu, domnule, dar nu mă dau înapoi să-ncerc. Sunt 
convins că o să iasă un lucru bun, am zis. A, desigur, n-o să 
fie un lungmetraj din ăla, cum ar face Boleslawski, sau 
Mamoulian, sau King Vidor... Adică aş începe cu altceva... 

— Ca de exemplu?... 

— Păi, aşa, un scurtmetraj. Despre un vânzător de lucruri 
vechi sau despre viaţa de zi cu zi a unui om obişnuit - unul 
care câştigă treizeci de dolari pe săptămână şi trebuie să-şi 


101 



crească şi copiii, să-şi cumpere o casă, o maşină, un aparat 
de radio... Genul de om după care umblă tot timpul 
recuperatorii. Dar ceva special, filmat din mai multe 
unghiuri, ca să redea mai bine story-ul... 

— înţeleg, a zis el. 

— N-aş vrea să vă plictisesc, i-am zis, dar mi se-ntâmplă 
foarte rar să dau de cineva care să mă asculte, şi-atunci nu 
mai ştiu când să mă opresc. 

— Nu mă plictiseşti deloc. De fapt, mă interesează foarte 
tare. Dar poate că am vorbit eu prea mult... 

— Bună seara, a zis doamna Layden, intrând în lojă. 
Domnul Maxwell s-a ridicat în picioare. Ala e locul meu, a zis 
doamna Layden. Tu stai aici. Domnul Maxwell a râs şi s-a 
aşezat pe alt scaun. Măi, măi, dar tare bine mai arăţi, mi-a 
zis doamna Layden. 

— E prima dată în viaţă când mă-mbrac în smoching, am 
zis eu, roşind. Domnul Donald a închiriat smochinguri 
pentru băieţi şi rochii pentru fete. Suntem cu toţii în alaiul 
nupţial. 

— John, cum ţi se pare Robert? l-a întrebat doamna 
Layden pe domnul Maxwell. 

— E un băiat bun, a spus domnul Maxwell. 

— Am încredere deplină în judecata lui John, mi-a zis 
doamna Layden. 

începeam să-nţeleg de ce domnul Maxwell îmi pusese toate 
întrebările alea. 

— Pe-aici, copii, a zis Rocky în microfon. Pe-aici... 
Doamnelor şi domnilor. în câteva momente vom celebra 
ceremonia nupţială a Perechii nr. 17, Vee Lovell şi Mary 
Hawley. Şi nu uitaţi că spectacolul din seara asta nu se 
încheie odată cu nunta. Dimpotrivă, e doar începutul, a 
precizat, doar începutul. După nuntă vom da startul derby- 
ului nostru... 

S-a aplecat spre Socks Donald, care i-a şoptit ceva la 
ureche. 


102 



— Doamnelor şi domnilor, a anunţat Rocky. îmi face o 
deosebită plăcere să vi-1 prezint pe pastorul care va oficia 
ceremonia, un pastor pe care-1 cunoaşteţi cu toţii: reverendul 
Oscar Gilder. Sunteţi bun să urcaţi pe scenă, domnule 
Gilder? 

Pastorul a traversat ringul, îndreptându-se spre scenă în 
aplauzele publicului. 

— Ocupaţi-vă locurile, ne-a zis Socks. 

Ne-am ocupat fiecare poziţiile dinainte stabilite, fetele de-o 
parte a scenei, băieţii de cealaltă. 

— înainte de marşul nupţial, a zis Rocky, aş dori să 
mulţumesc celor care au făcut posibil acest eveniment. Şi-a 
aruncat ochii pe hârtia pe care-o ţinea în mână. Rochia de 
mireasă a fost pusă la dispoziţie de domnul Samuels, de la 
magazinul Bon-Top. Sunteţi bun să vă ridicaţi, domnule 
Samuels? 

Domnul Samuels s-a ridicat şi s-a înclinat, în aplauzele 
publicului. 

— Pantofii miresei au fost puşi la dispoziţie de magazinul 
de pantofi de pe Main Street... Domnul Davis e aici? Va rog 
să vă ridicaţi, domnule Davis. 

Domnul Davis s-a ridicat. 

— Ciorapii de mătase şi len... ăăă... şi ştiţi dumneavoastră 
ce au fost puşi la dispoziţie de Polly-Darling Giris’ Bazaar. 
Domnule Lightfoot, unde sunteţi? 

Domnul Lightfoot s-a ridicat în chiotele publicului. 

— Ondulaţia a fost asigurată de Salonul de înfrumuseţare 
Pompadour. Domnişoara Smith e aici? 

Domnişoara Smith s-a ridicat. 

— Garderoba mirelui a fost dăruită, în întregime, de 
Compania de îmbrăcăminte Tower. Domnule Tower... 

— Aranjamentele florale din sală, precum şi cele pe care le 
poartă fetele sunt un dar din partea serei din Sycamore 
Ridge. Domnule Dupre... 

Domnul Dupre s-a ridicat. 


103 



— ...Şi acum, doamnelor şi domnilor, îi înmânez 
microfonul reverendului Oscar Gilder, care va oficia căsătoria 
acestor copii extraordinari... 

I-a pasat microfonul lui Rollo, care a aşezat stativul pe 
podea, în faţa scenei. Reverendul Gilder s-a dus la microfon, 
a făcut un semn din cap orchestrei, şi marşul nupţial a 
răsunat în întreaga sală. 

Procesiunea a început, băieţii de-o parte şi fetele de alta, 
deplasându-se până în capătul sălii, apoi revenind în dreptul 
pastorului. Era prima dată când le vedeam pe unele fete 
îmbrăcate şi în altceva decât în pantaloni sau în echipament. 

Repetaserăm de două ori marşul în cursul după-amiezii, 
când ne învăţaseră să facem un pas, apoi să ne oprim 
complet înainte să-l facem pe următorul. Când mireasa şi 
mirele au apărut din spatele scenei, publicul a izbucnit în 
ovaţii şi aplauze. 

Doamna Layden a dat din cap când am trecut prin faţa ei. 

Când am ajuns înapoi lângă scenă ne-am reluat locurile, 
în timp ce Vee şi Mary, împreună cu Kid Kamm şi Jackie 
Miller, care erau cavalerul şi domnişoara de onoare, au 
continuat să înainteze până în dreptul pastorului. Acesta a 
făcut semn orchestrei să se oprească, după care a început să 
oficieze. Tot timpul cât a durat ceremonia n-am scăpat-o din 
ochi pe Gloria. N-apucasem să-i spun cât de nepoliticos se 
purtase cu domnul Maxwell, aşa că am încercat să-i surprind 
privirea ca să-i dau de înţeles că aveam multe să-i zic când o 
să fim iarăşi numai noi doi. 

— ...Iar acum vă declar soţ şi soţie, a rostit reverendul 
Gilder. 

Apoi şi-a plecat capul şi a început să se roage: 

Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă 
paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă; îmi 
înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din 
pricina Numelui Său. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea 
umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. 


104 



Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie. Tu îmi întinzi masa în faţa 
potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu 
este plin de dă peste ei Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi 
în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la 
sfârşitul zilelor mele . 5 

...Când pastorul a încheiat, Vee a sărutat-o timid pe Mary 
pe obraz, iar noi am făcut roată în jurul lor. Sala s-a 
cutremurat de strigăte şi aplauze. 

— Numai puţin... numai puţin, a ţipat Rocky în microfon. 
Numai puţin, doamnelor şi domnilor... 

Hărmălaia a încetat şi, în aceeaşi clipă, din celălalt capăt 
al sălii, de la barul Palm Garden, s-a auzit clar zgomot de 
sticlă spartă. 

— Nu... a strigat o voce de bărbat. 

Aproape instantaneu, topite parcă în acelaşi sunet, au 
bubuit cinci focuri de armă. 

Şi tot în acelaşi moment publicul a început să urle. 

— Rămâneţi pe loc... rămâneţi pe loc, a zbierat Rocky. 

Toţi concurenţii s-au repezit spre Palm Garden să vadă ce 

se întâmplase, aşa că am pornit şi eu într-acolo. Socks 
Donald m-a depăşit în fugă, căutând ceva în buzunarul de la 
pantaloni. 

Am sărit peste balustradă într-una dintre lojile goale, 
luându-mă după Socks, şi am năvălit în Palm Garden. Am 
văzut o mulţime de oameni strânşi în cerc, discutând unii cu 
alţii. Socks şi-a făcut loc printre ei, iar eu l-am urmat. 

Pe podea zăcea mort un bărbat. 

— Cine l-a omorât? a întrebat Socks. 

— Unu de-acolo, a zis cineva. 

Socks a ieşit dintre cei adunaţi în jurul cadavrului, iar eu 
m-am ţinut şi de data asta după el. M-a mirat s-o descopăr 


5 Psalmul 23, în Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi a Noului 
Testament, traducere de Dumitru Cornilescu, 1924. (N. tr.). 

105 



pe Gloria fix în spatele meu. 

Cel care trăsese cu pistolul stătea în picioare lângă bar, 
sprijinit într-un cot. Faţa îi şiroia de sânge. Socks s-a dus 
glonţ la el. 

— El a-nceput, Socks, i-a zis tipul. A-ncercat să mă 
omoare cu o sticlă de bere. 

— Monk, javră-mpuţită... a zis Socks şi l-a lovit cu 
bastonul direct în faţă. 

Monk s-a îndoit peste tejghea, dar nu s-a prăbuşit. Socks 
l-a lovit înc-odată, şi înc-odată, şi înc-odată, împroşcându-i 
cu sânge pe toţi cei din jur. L-a bătut efectiv până l-a lăsat 
lat. 

— Hei, Socks... a strigat cineva. 

La vreo zece metri distanţă, am văzut alt grup de oameni 
strânşi în cerc, discutând unii cu alţii. Ne-am croit drum 
printre ei şi atunci am dat cu ochii de ea. 

— Tu-i mama mă-sii... a făcut Socks Donald. 

Era doamna Layden, cu o gaură de glonţ, una singură, în 
mijlocul frunţii. John Maxwell îngenunchease lângă ea şi îi 
susţinea capul... apoi l-a lăsat uşor pe podea şi s-a ridicat. 
Capul doamnei Layden s-a răsucit încet într-o parte, şi mica 
baltă de sânge care i se adunase în orbită a curs pe podea. 

Domnul Maxwell a dat cu ochii de Gloria şi de mine. 

— Tocmai se întorcea în sală pentru derby, ştiţi că era 
arbitru, ne-a zis. A lovit-o un glonţ rătăcit... 

— Ce n-aş da să fiu în locul ei, a şoptit Gloria. 

— Tu-i mama mă-sii... a zis Socks Donald. 

Ne adunaserăm cu toţii în vestiarul fetelor. în sală mai 
rămăsese puţină lume, doar poliţia şi câţiva reporteri. 

— Copii, cred că vă daţi seama de ce v-am chemat aici, a 
zis Socks încet, şi cred că ştiţi şi ce urmează să vă spun. Să 
nu vă simţiţi vinovaţi pentru ce s-a-ntâmplat - aşa a fost să 
fie. Ştiu că vă e greu, şi mie mi-e la fel de greu. Tocmai când 
maratonul mergea aşa de bine... Am discutat cu Rocky şi am 
decis să luăm cei o mie de dolari şi să-i împărţim în mod egal 


106 



tuturor. O să mai pun şi eu de la mine înc-o mie. Asta 
înseamnă cincizeci de dolari de căciulă. Vi se pare corect? 

— Da, am zis cu toţii. 

— Nu mai e nicio şansă să continuăm? a întrebat Kid 
Kamm. 

— Nicio şansă, a clătinat Socks din cap. Nu cu liga aia de 
moravuri pe capu’ nostru... 

— Copii, a zis Rocky, ne-am distrat mişto de tot şi vreau să 
vă spun că mi-a plăcut foarte mult să lucrăm împreună. 
Poate într-o zi o să organizăm un alt maraton de dans... 

— Când ne luăm mălaiu’? a-ntrebat Vee Lovell. 

— Mâine-dimineaţă, a zis Socks. Cine vrea poate să stea 
aici la noapte, copii, ca şi până acum. Dar, dacă vreţi să 
plecaţi, sunteţi liberi. O să v-aduc mălaiu mâine-dimineaţă, 
după zece. Acum vă zic la revedere, trebuie să mă duc la 
secţie. 


107 



...în conformitate cu prevederile legii statului 

California. Şi... 


108 



...capitolul treisprezece 


Gloria şi cu mine am traversat ringul; tocurile mele 
răsunau aşa de puternic pe parchet, încât mai c-aş fi jurat că 
nu erau pantofii mei. Rocky stătea lângă intrarea principală, 
cu unul dintre poliţişti. 

— Unde vă duceţi, copii? ne-a întrebat Rocky. 

— Să luăm nişte aer, l-a informat Gloria. 

— Va mai întoarceţi? 

— Ne mai întoarcem, i-am zis eu. Vrem doar să luăm nişte 
aer. N-am mai fost pe-afară de nu ştiu când... 

— Să nu staţi mult, a zis Rocky, uitându-se la Gloria şi 
trecându-şi limba peste buze, cu subînţeles. 

— Dă-te-n pizda mă-tii, i-a zis Gloria, ieşind în întuneric. 

Trecuse puţin de două noaptea. Aerul era umed, dens şi 

curat. Aşa de dens şi de curat, încât mi se părea că plămânii 
mei rup din el hălci imense. 

„Pun pariu că vă place să respiraţi aerul ăsta”, le-am zis, în 
gând, plămânilor mei. 

M-am întors şi m-am uitat la clădirea din care tocmai 
ieşiserăm. 

— Deci aici am stat noi tot timpu’ ăsta, am zis. Acum 
înţeleg ce trebuie să fi simţit Iona când s-a uitat la balenă, 
după ce l-a scuipat afară. 

— Hai, mi-a zis Gloria. 

Am dat ocol clădirii şi ne-am dus pe debarcader. Se 
întindea în ocean cât vedeam cu ochii, săltându-se, gemând 
şi scârţâind din toate încheieturile, odată cu unduirea apei. 

— Mă mir că debarcaderu’ ăsta n-a fost luat de valuri 
până acum, am zis. 

— Te obsedează chestia asta cu valurile, mi-a zis Gloria. 


109 



— Ba nu, nu mă obsedează, am spus. 

— Păi numai’ de asta vorbeşti de o lună încoace... 

— Bine, atunci stai nemişcată o clipă şi o să-nţelegi ce zic. 
O să simţi cum se leagănă... 

— îl simt şi fără să stau nemişcată, mi-a zis, dar ăsta nu-i 
un motiv să intri-n panică. E aşa dintotdeauna. 

— Să nu crezi că mă dau în vânt după oceanu’ ăsta, i-am 
zis. Din partea mea, nu-i nicio pierdere dacă n-o să-l mai văd 
în veci. Mi s-a luat de ocean pentru toată viaţa. 

Ne-am aşezat pe o bancă udă de stropii valurilor. Spre 
capătul debarcaderului câţiva pescari îşi întinseseră undiţele 
peste balustradă. Era o noapte neagră, fără lună şi fără stele. 
O dâră neregulată de spumă indica linia ţărmului. 

— Ce aer mişto, am zis. 

Gloria a rămas tăcută, cu ochii în zare. Undeva, în direcţia 
ţărmului, pierdute în depărtare, se zăreau câteva lumini. 

— Acolo-i Malibu, am zis. Unde au casă toate vedetele din 
lumea filmului. 

— Şi-acum ce-ai de gând să faci? m-a întrebat ea într-un 
final. 

— Păi, nu ştiu exact. M-am gândit să mă duc mâine să 
mă-ntâlnesc cu Maxwell. Poate-1 conving să facem ceva. 
Chiar părea interesat. 

— Mâine, tot timpul mâine, a zis. Tot timpul marea şansă 
e mâine, niciodată acum. 

Prin faţa noastră au trecut doi ţipi, ducând în mâini undiţe 
pentru pescuit la adâncime. Unul târâia după el un rechin- 
ciocan de vreun metru şi douăzeci. 

— Puiuţu’ ăsta n-o să mai facă rău nimănui, i-a zis el 
celuilalt tip. 

— Dar tu ce-ai de gând să faci? am întrebat-o, la rândul 
meu, pe Gloria. 

— Eu vreau să ies din jocu’ ăsta, mi-a zis. Vreau să termin 
o dată pentru totdeauna cu porcăria asta. 

— Care porcărie? 


110 



— Viaţa asta, mi-a zis. 

— Auzi, de ce nu faci un mic efort să schimbi placa? i-am 
spus. Ai o atitudine complet greşită în toate privinţele. 

— Ştii ce, nu-mi da tu lecţii, mi-a zis. 

— Nu-ţi dau lecţii, dar trebuie să-ţi schimbi neapărat 
atitudinea. Pe bune. Pentru că-i afectează pe toţi cei cu care 
intri în contact. Uită-te la mine, spre exemplu. înainte să te 
cunosc, nu concepeam că n-o să am succes în ce-mi propun. 
Nici măcar nu-mi trecea prin cap că s-ar putea să dau greş. 
Şi-uite acum... 

— De la cine-ai luat chestia asta? m-a întrebat. Nu cred c- 
ai gândit-o cu capul tău... 

— Ba da, m-am gândit. 

A privit în zare, spre Malibu. 

— Ah, ce rost are să mă mint singură, a zis după câteva 
momente. Doar ştiu cum stau... 

N-am spus nimic, m-am uitat la ocean, gândindu-mă la 
Hollywood, încercând să-mi dau seama dacă într-adevăr 
fusesem acolo sau de fapt visasem toate astea şi-ntr-o clipă 
aveam să mă trezesc acasă, în Arkansas, să sar din pat ca 
să-mi iau ziarele şi să ies pe străzi înainte să se lumineze de 
ziuă. 

— Tu-i mama mă-sii, a zis Gloria, ca pentru sine. Nu-i 
nevoie să mă priveşti aşa. Ştiu că nu-s bună de nimic... 

„Are dreptate”, mi-am zis, la rându-mi, „are perfectă 
dreptate. Nu e bună de nimic...” 

— Mai bine muream atunci, la Dallas. Mereu îmi zic că 
doctorul ăla m-a salvat de la moarte doar cu un singur 
scop... 

N-am comentat nimic, cu ochii la ocean, gândindu-mă câtă 
dreptate avea când zicea că nu e bună de nimic şi că mai 
bine ar fi murit atunci, la Dallas. Cu siguranţă că i-ar fi fost 
mai bine moartă. 

— Nu sunt altceva decât o inadaptată, îi dădea ea înainte. 
N-am nimic de oferit nimănui. Şi nu te mai uita aşa la mine, 


lll 



mi-a zis. 

— Nu mă uit la tine deloc, i-am zis. Nici măcar nu poţi să 
mă vezi... 

— Ba da, pot. 

Minţea. Nu putea să mă vadă. Era prea întuneric. 

— N-ar trebui să mergem înăuntru? i-am zis. Rocky voia 
să te vadă... 

— Jegu’ ăla, a făcut ea. Ştiu eu ce voia, dar n-o să mai 
pupe el. Şi nici altcineva, de altfel. 

— Ce adică? 

— Păi nu ştii? 

— Ce să ştiu? 

— Ce vrea Rocky. 

— A... am zis. Sigur. M-am prins. 

— Toţi bărbaţii numai asta vor, a zis ea, dar nu-i 
problemă. A, nu mă deranjează să mi-o tragă Rocky; îmi 
făcea o favoare aşa cum şi eu îi făceam lui - dar dacă, 
Doamne fereşte, rămân? 

— Acu nu te-o fi obsedând chestia asta, nu? am întrebat-o. 

— Ba da, mă obsedează. Până acum am reuşit să mă 
păzesc. Dar dacă, totuşi, fac un copil? îţi dai seama ce-o să 
se aleagă de el, nu? Exact ce s-a ales şi de noi. Şi zău că nu¬ 
mi doresc aşa ceva. în fine, oricum i-am pus cruce. E o lume 
de că cat, iar eu i-am pus cruce. O să-mi fie mult mai bine 
când o să mor, şi aşa o să le fie şi celorlalţi. Distrug tot ce 
ating. Chiar şi tu ai zis asta. 

— Când am zis eu aşa ceva? 

— Acum câteva minute. Ai zis că, până să mă cunoşti, nici 
măcar nu-ţi trecea prin cap că s-ar putea să dai greş. Păi, ce 
să zic, nu-i vina mea. Dar n-am ce face, asta sunt. Odată am 
încercat să mă omor, dar n-am reuşit, şi n-am avut tupeul 
să-ncerc iar... Ia zi, vrei să le faci tuturor un serviciu?... m-a 
întrebat. 

N-am răspuns, m-am mulţumit să ascult clipocitul 
valurilor care se spărgeau de piloni, simţind unduirea 


112 



debarcaderului şi gândindu-mă câtă dreptate avea în tot ce 
spusese. 

Gloria se apucase să cotrobăie în poşetă. Când şi-a scos 
mâna, am văzut că ţinea între degete un pistol mic. Nu-1 mai 
văzusem niciodată, dar n-am fost surprins. N-am fost 
surprins absolut deloc. 

— Poftim, a zis ea, întinzându-mi-1. 

— Nu vreau, i-am zis. Ia-1 de-aici, am refuzat-o eu. Hai să 
mergem înăuntru, mi s-a făcut frig... 

— Ia-1 şi intră o clipă în teren în locul lui Dumnezeu, mi-a 
zis, îndesându-mi-1 în mână. Hai, împuşcă-mă. Numai aşa 
poţi să mă scapi de tot chinul ăsta. 

„Să ştii că are dreptate”, mi-am zis. „Numai aşa poate să 
scape de chin.” Când eram mic, îmi petreceam verile la ferma 
bunicului meu din Arkansas. într-o zi stăteam lângă 
afumătorie, uităndu-mă cum bunica făcea leşie de săpun într-o 
oală mare de fier, când l-am văzut pe bunicu venind spre noi 
foarte agitat „Nellie şi-a rupt piciorul”, ne-a zis bunicu. Am 
luat-o peste pârleaz şi ne-am dus în grădina unde ara bunicu. 
Bătrâna Nellie zăcea pe pământ, scâncind, încă înhămată la 
plug. Am stat şi ne-am uitat, atât am făcut, am stat şi ne-am 
uitat. Bunicu s-a întors cu puşca pe care şi-o luase de la 
Chickamauga Ridge.) „A călcat într-o groapă”, a zis, 
măngăind-o pe Nellie pe cap. Bunica m-a întors ca să mă uit în 
altă parte. Am început să plâng. Apoi am auzit o împuşcătură. 
Şi-acum mai aud împuşcătura aia. Am alergat şi m-am 
prăbuşit lângă Nellie, cuprinzându-i gâtul cu braţele. Ţineam 
foarte mult la calul ăla. în clipa aia l-am urât pe bunicu. M-am 
dus la el şi am început să-l izbesc cu pumnii în picioare... în 
aceeaşi zi mi-a explicat că şi el ţinea foarte mult la Nellie, dar 
că a fost nevoit s-o omoare. „Era spre binele ei, nu mai puteam 
face nimic”, mi-a zis. „Nu mai era bună de nimic. Numai aşa 
puteam s-o scăpăm de chin... ” 

— Bine, m-am învoit eu. Zi când eşti gata. 

— Sunt gata. 


113 



— Unde vrei?... 

— Aici. La tâmplă. 

Debarcaderul s-a zguduit când un val mai mare s-a spart 
de el. 

— Acum? 

— Acum. 

Am apăsat pe trăgaci. 

Debarcaderul s-a clătinat iarăşi, apoi apa oceanului s-a 
retras cu un soi de şuşuit. 

Am aruncat pistolul peste balustradă. 

Un poliţist s-a aşezat lângă mine, pe bancheta din spate, 
iar celălalt a trecut la volan. Mergeam tare de tot, cu sirena 
pornită. Era exact aceeaşi sirenă cu care ne trezeau la 
maratonul de dans. 

— De ce-ai omorât-o? m-a întrebat poliţistul care stătea 
lângă mine, în spate. 

— Aşa m-a rugat ea, i-am zis. 

— Ai auzit, Ben? 

— Da, am auzit. E foarte amabil jegosu’ ăsta, ce să zic, a 
răspuns Ben peste umăr. 

— Asta-i singurul motiv? m-a întrebat poliţistul care stătea 
lângă mine, în spate. 

— Păi şi caii se împuşcă, nu-i aşa? am zis eu. 


114 



...Dumnezeu să te ierte... 


115