ANUL XXXI, Nr. 342 REVISTA PENTRU CONSTRUCTORII AMATORI FONDATĂ ÎN ANUL 1970 Număr editat cu sprijinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării Din sumar: • Antenă TV-UIF de cameră • Limitator dinamic pentru fidelitate perfectă • Manipulator RGA • Proiectarea incintelor acustice • Conducerea economică octcfmbne 200 " RECEPŢIA TV ANTENA TV-UIF de cameră Y03FGL Considerând că nu toţi cititorii noştri posedă o instalaţie de recepţie individuală TV-satelit sau sunt conectaţi la o instalaţie TV-CABLU, o antenă pen¬ tru recepţia canalelor TV româneşti în UIF este binevenită, mai ales acum cândTVRI şiTVR2 emit şi în UIF. Ne vom referi în cele ce urmează la modul cum vă puteţi confecţiona, practic fără a cheltui nici un leu, o antenă de cameră de tip Yagi, cu 5 ele¬ mente. Antena este utilă cititorilor care locuiesc în oraşe din România în care există posturi private de televiziune în UIF. Antena are, finalmente, aspectul din figura 1. Suportul antenei este o butelie din sti¬ clă pentru şampanie (aceasta pentru ca să fie cât mai grea). Antena este prinsă cu un şurub M3 de dopul sticlei. Funcţie de lungimea cablului, antena poate fi montată ’ oriunde în interiorul camerei, depistând punctul de recepţie optimă, când acesta nu coincide cu locul unde se află televizorul, în care caz antena ar fi stat chiar pe televizor. Suportul dipolilor antenei, ca şi dipolii (cu excepţia vibratorului îndoit) se confecţionează din ştraifu’ri de tablă de aluminiu cu grosimea 1,5-2 mm, îndoite la 90° şi având dimensiunile din figura 2. Numai vibratorul se va realiza dintr-o sârmă de alu¬ miniu sau cupru cu 0 = 4+6 mm. O dată realizaţi dipolii şi suportul lor, aceştia se vor asambla cu nituri de aluminiu (sau şuruburi M3 foarte scurte, cu piuliţe) ca în figura 2. Dimensiunile date în desene se referă la o antenă pentru canalele C55-C59. Funcţie de lungimile de undă ale posturilor TV din oraşul respectiv, cititorii îşi pot realiza antena la alte dimensiuni necesare. Prinderea buclei de simetrizare a cablului coaxial, de dipolul vibrator îndoit, se va face prin intermediul a două mici co¬ liere (din tablă de cutie de conserve) prinse cu două şuruburi mici, pe care se vor lipi conduc¬ toarele interioare ale cablurilor coaxiale. Lunqimea buclei de simetrizare este de 105 mm. Pentru alte canale din banda UIF, lungimea dipolului (l D ) îndoit (activ) al antenei Yagi este: X 3 -IO 8 unde f este frecvenţa (în Hz) a mijlocului canalu¬ lui respectiv. Lungimea buclei de desimetrizare (l B ) este: unde e r este constanta dielectrică relativă a izo¬ latorului ae RF folosit la confecţionarea cablului şi care este în jur de 4. 275 2 TEHNIUM octombrie 2001 SUMAR Stimaţi cititori, Din capul locului vă precizăm că revista pe care o aveţi în faţă este adevăratul „Tehnium”, revista pentru constructorii amatori, fondată în decembrie 1970, iar nu celălalt “Tehnium”, revistă lunară pentru elec- tronişti, apărută cu câţiva ani în urmă în împrejurări nu tocmai bine cunoscute nouă, dar dispărută cât se poate de limpede - printr-o decizie civilă a Tribunalului Bucureşti. Fiind titular al mărcii Tehnium” (Certificatul de înregistrare marcă la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci nr. 33.944), SC Presa Naţională SA a decis să revină la’ve¬ chiul nume „Tehnium ” începând cu acest număr al revistei. Nu este cazul acum să „dezgropăm morţii” şi nici nu dorim să intrăm în polemică inutilă cu editorul celuilalt,’,Tehnium”. Personal ţin să fac doar o precizare, şi anume că nu am publicat nici un articol - nici măcar o propoziţie - sub semnătură proprie în acel „Tehnium”, dar am avut surpriza să mă găsesc menţionat acolo, ba chiar ca făcând parte din «selectul Club „Tehnium 100”», al autorilor cu peste o sută de articole publicate! Ceea ce demonstrează încă o dată că „la noi totul este posibil”... Rămânând la adevăratele noastre probleme, trebuie să re¬ cunoaştem că situaţia revistei nu este prea „ roză“. Aşa cum aţi con¬ statat, în ultima perioadă revista a apărut cu întârzieri mari, difuzarea s-a făcut greu şi neuniform (colaboratori din oraşe mari ale ţării ne reproşează că nu au mai văzut revista la vânzare de peste un an). Nici conţinutul revistei nu este cel care ar putea şi ar trebui să fie acum, când - slavă Domnului - posibilităţile de informare sunt incom¬ parabil mai mari. Din păcate, însă, nici dumneavoastră, cititorii şi colaboratorii revistei, nu mai sunteţi la fel de aproape de colectivul redacţional, şi în bună măsură înţelegem de ce. Cu’ toate acestea, editorul SC Presa Naţională SA îşi asumă pe mai departe responsabilitatea (dar, implicit şi riscul) de a continua realizarea revistei „Tehnium", această frumoasă tradiţie care odi¬ nioară se ridicase la autentic rang de mişcare tehnică la scară naţio¬ nală. Desigur, cu totul altele sunt acum datele problemei, altele simt posibilităţile materiale (şi ale cititorilor, dar şi ale editorului), altele sunt zonele de interes major, spre care revista va trebui să se orienteze din mers pentru a putea supravieţui. O primă veste bună, totuşi, este aceea că revista „Tehnium" a intrat în rândul publicaţiilor tehnico-ştiinţifice propuse spre a beneficia de sprijin financiar din partea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, Departamentul Cercetare. Având în vedere noul hobby actual - care îl reprezintă calculatorul, îndeosebi Internetul - precum şi amplul pro¬ gram de informatizare a învăţământului românesc, colectivul redacţional are în vedere introducerea unei rubrici noi consacrate acestui domeniu, scop în care îi invită pe toţi cititorii interesaţi să con¬ tribuie la realizarea ei cu sugestii, dar mai ales cu informaţii şi articole pe profil. De asemenea, editorul intenţionează să treacă, începând cu anul viitor, la o nouă periodicitate de’apariţie a revistei (trimestrială, cu un număr sporit de pagini), pentru a contracara dificultăţile legate de difuzare, dar nu numai. Vă vom informa, desigur, despre toate aces¬ te demersuri. Pentru moment, însă, lucrul cel mai important este să ne contactaţi dv., să ne trimiteţi articole, să ne sugeraţi subiecte şi tematici, inclusiv pentru viitoarele concursuri cu premii pe care intenţionăm să le lansăm în curând. Un apel special adresăm colaboratorilor apropiaţi ai lui „Tehnium", ale căror telefoane şi/sau adrese fie că s-au schimbat, fie că redacţia nu le mai deţine, ca urmare a numeroaselor modificări ale personalu¬ lui redacţional. Adresa şi telefoanele redacţiei sunt cele din caseta tehnică. Desigur, cei interesaţi ne pot contacta şi pe adresa de E-mail, pe care pot trimite inclusiv articole însoţite de materialul ilustrativ aferent. Cu toate că s-ar cam subînţelege de la sine, facem precizarea că redacţia nu va lua în considerare mesajele şi articolele nesemnate sau fără posibilitatea de a fi contactaţi autorii lor (adresă, telefoane etc.). De asemenea, reamintim că potrivit legislaţiei în vigoare, autorii sunt răspunzători pentru conţinutul articolelor publicate. ALEXANDRU MĂRCULESCU RECEPŢIA TV . pag. 2 Antenă TV-UIF de cameră CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR . pag. 4-8 Transformatoare multifuncţionale HI-FI .pag. 9-17 Amplificator audio de 25 W Limitator dinamic pentru fidelitate perfectă Preamplificator pentru doză magnetică RADIOAMATORISM . . . pag. 18-19 Manipulator automat RGA LABORATOR . pag. 20-25 Tester pentru diode, tiristoare şi triace Dublor de frecvenţă Acord cu... diode Zener ATELIER.. pag.26-29 Proiectarea incintelor acustice AUTO-MOTO . pag. 3033 Conducerea economică Dispozitiv pentru curăţarea bujiilor Simplu si eficient INSTITUTUL NATIONAL DE INFORMARE SI DOCUMENTARE ASTĂZI . pag. 34 Pagină realizată cu sprijinul Ministerului Educaţiei si Cercetării SERVICE-TEHNIUM pag 35 Casetofonul DANA MC 712 TEHNIUM Revistă pentru constructorii amatori Fondată în anul 1970 Anul XXXI, Nr. 342, octombrie 2001 Editor SC Presa Naţională SA Piaţa Presei Libere nr. 1, Bucureşti Redactor-şef: fiz. Alexandru Mărculescu Redactor: dr. ing. Andrei Ciontu Redacţia: Piaţa Presei Libere nr. 1. Casa Presei, corp C, etaj 1. camera 119 Telefon direct: 2221916 Fax: 2224832; 2243631 E-mail: presanationala @ yahoo.com Corespondentă Revista TEHNIUM Piaţa Presei Libere nr. 1 Căsuţa Poştală 68, Bucureşti - 33 Abonamente La orice oficiu poştal (Nr. 4120 din Catalogul Presei Române) : Macheta artistică: Ion Ivaşcu DTP: Irina Geambaşu; Răzvan Beşleagă Editorul şi redacţia îşi declină orice responsabilitate în privinţa opiniilor, recomandărilor şi soluţiilor formulate în revistă, aceasta revenind integral autorilor. ISSN 1224-5925 ©Toate drepturile rezervate. Reproducerea integrală sau parţială este cu desăvârşire interzisă în absenţa aprobării scrise prealabile a editorului. Tiparul: Romprint SA TEHNIUM octombrie 2001 3 CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR MULTIFUNCŢIONALE Fiz. ALEXANDRU MĂRCULESCU Există la ora actuală în comerţ - chiar la preţuri destul de acce¬ sibile - numeroase tipuri de transformatoare prevăzute prin construcţie cu înfăşurări duble identice în primar şi/sau în secundar. Conform destinaţiei iniţiale a transformatorului, aces¬ te înfăşurări duble identice (acelaşi tip de conductor, acelaşi sens de bobinare şi acelaşi număr de spire) serveau, în pri¬ mar, la comutarea manuală de la alimentarea cu 110 Vc.a. ia cea cu 220 Vc.a. şi viceversa (pentru 110 V înfăşurările identice se conectau în paralel, în acelaşi sens, iar pentru 220 V în serie, în acelaşi sens), respectiv, în secundar, la realizarea unor ali¬ mentatoare diferenţiale sau la redresarea bialternanţă cu priză mediană, folosind două diode în loc de patru. Evident, un astfel de transfor¬ mator este mult mai „valoros” pentru constructorul amator, oferîndu-i acestuia posibilităţi multiple de utilizare, trecerea de la una la alta putându-se face prin simple comutări, fără dezlipirea şi relipirea termi¬ nalelor. Două astfel de exemple sunt sugerate în continuare con¬ structorilor începători, nu înainte însă de a le atrage atenţia că este absolut obligatoriu să identi¬ fice în prealabil - după schema însoţitoare a transformatorului sau prin testări experimentale - începuturile şi, implicit, sfâr¬ şiturile tuturor perechilor de înfăşurări identice, raportate la sensul comun de bobinare con¬ venit. Tocmai pentru că ne adresăm aici constructorilor începători, vom analiza pe scurt de ce este această condiţie strict obligatorie şi cum poate fi abordată cu mijloace simple respectiva identi¬ ficare. De exemplu, să presupunem că am procurat un transformator cu înfăşurări duble identice în primar şi în secundar, conform schemei din figura 1. Fabricantul ne precizează tensiunile, ne indică înfăşurările primare şi, respectiv, secundare (pe care, oricum, le-am putea identifica uşor după diametrele conduc¬ toarelor conectate la terminale), dar nu a marcat începuturile bobinajelor raportate la sensul comun de bobinare. Pentru a vedea mai uşor ce-i de făcut şi ce se poate întâmpla în cazul unei conectări greşite, să presupunem că în primar înfăşurările identice, în acelaşi sens, sunt în realitate ca în figu¬ ra 2, unde începuturile au fost marcate cu un punct, adică L11 are borna 1 început şi borna 2 sfârşit, iar LI 2 are 3 - început, 4 - sfârşit, în raport cu sensul comun de bobinare. Desigur, la fel de bine se poate lucra cu transformatorul şi cu celălalt sens (opus) de bobinare, caz în care începuturile şi sfârşiturile tuturor înfăşurărilor se schimbă reciproc între ele (în cazul nos¬ tru, LII va avea 1 - sfârşit, 2 - început, iar LI 2 va avea 3 - sfârşit, 4 - început). Nu com¬ plicăm însă analiza de faţă cu cea de a doua variantă, rezul¬ tatele finale fiind similare. Aşadar, „sensul comun de bobinare” se poate alege arbitrar dintre cele două posibile. Când situaţia ne este complet necunoscută - ca în exemplul pe care îl analizăm - putem lua la întâmplare una dintre înf㬠şurările identice şi să-i desem- 4 TEHNIUM octombrie 2001 CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR năm, tot arbitrar, terminalele „început” şi „sfârşit”. Revenind la exemplul nostru, să presupunem că dorim să conectăm cele două înfăşurări primare identice în serie, pentru a putea alimenta primarul cu 220 Vc.a. Conform observaţiei de mai sus, putem lua ca sens comun de bobinare pe acela în care înfăşurarea L11 are borna 1 început şi, respectiv, borna 2 sfârşit. Pentru a conecta pe LI 2 în serie cu LII, vom lăsa ca început al grupului serie borna 1, deci înserierea se va putea face doar în două moduri: fie conec¬ tând sfârşitul 2 al lui LII cu începutul 3 al lui LI 2 (varianta corectă - figura 3a),* fie conec¬ tând sfârşitul 2 al lui LII cu sfârşitul 4 al lui LI 2 (varianta greşită - figura 3b). La înserierea corectă, induc- tanţele celor două înfăşurări în acelaşi sens se însumează, grupul serie suportând astfel o tensiune dublă de alimentare, adică 2 x 110 V = 220 V. La înserierea greşită, cele două înfăşurări fiind în sensuri con¬ trare, inductanţele LII şi LI2 „se anulează” reciproc, mai corect spus inductanţa rezultantă va fi practic nulă. Dacă în acest caz greşit (figura 3b) vom conecta la bornele 1-3 ale ansamblului serie o tensiune alternativă, indiferent de ce valoare, singurul element care se va opune tre¬ cerii curentului prin grup va fi rezistenţa ohmică înseriată a celor două înfăşurări, de regulă foarte mică. Aşadar, aplicând la bornele 1-3 tensiunea de 220 Vc.a., ne putem aştepta nu numai să „sară” siguranţa cores¬ punzătoare de la tablou (sau de la masa de lucru), dar foarte probabil şi să iasă fum din trans¬ formator - care va „bâzâi” ener¬ gic, semnalizându-ne supra¬ sarcina periculoasă la care l-am supus - sau chiar să se deteri¬ oreze înfăşurările primare, în cazul în care siguranţa fuzibilă aferentă suportă un timp mai îndelungat suprasarcina. Similar, atunci când dorim să conectăm în paralel cele două înfăşurări primare pentru a dubla curentul suportat de primar, implicit puterea disponibilă în secundar (bineînţeles, alimen¬ tând grupul paralel din primar cu Prîmor Tr 1 Conectarea în serie a înfăşurărilor o) corecta b) greşita a) b) Primar Tr 1 Conectarea în parolei a înfăşurărilor a) corecta b) greşită 110 Vc.a.), este iarăşi obligatoriu să respectăm sensul comun de bobinare, mai precis să conec¬ tăm cele două înfăşurări în acelaşi sens - început la început şi sfârşit la sfârşit - aşa cum se arată în figura 4a. în cealaltă variantă, greşită (figura 4b), când înfăşurările identice sunt conec¬ tate în sensuri opuse, ne aflăm iarăşi în situaţie periculoasă, rezultată din faptul că în¬ făşurările LII şi LI2, având inductanţe egale dar fiind înfăşurate în sensuri opuse, îşi anulează reciproc fluxurile în miezul transformatorului. Astfel, nu numai că în secundar nu va fi indusă practic tensiune, dar înseşi înfăşurările primare se află în pericol major. Avem, aşadar, tot interesul să identificăm în prealabil începu¬ turile şi sfârşiturile înfăşurărilor duble în raport cu sensul de bobinare convenit. Pentru aceas¬ ta ne stau la dispoziţie mai multe metode, cea mai sigură fiind, poate, chiar identificarea „pe viu”, cu transformatorul alimentat într-una din secţiuni, dar luând măsuri adecvate de protecţie, Referindu-ne tot la transfor¬ matorul din figura 1 , vom verifica în primul rând, cil ajutorul unui ohmmetru pus pe un domeniu mic (100 n până la 1 k O), conti¬ nuitatea tuturor înfăşurărilor. Astfel, între perechile de termi¬ nale 1-2, 3-4, 5-6 şi 7-8 va trebui să măsurăm, pe rând, rezistenţe mici (dar nu nule!), egale două câte două (înfăşurările identice), cele din primar fiind, evident, mai mari (spire mai multe, conductor mai subţire). Apoi, tot cu ohm- metrul, ne vom asigura că toate înfăşurările sunt bine izolate una de alta (rezistenţă infinită între orice combinaţie de două borne aparţinând la două înfăşurări diferite). Dacă totul este în regulă, putem trece la identificarea ter¬ minalelor, începând, de exemplu, cu primarul. Pentru aceasta, aplicăm uneia dintre înfăşurările secundare - de exemplu, lui L21, ca în figura 5 - o tensiune alter- TEHNIUM octombrie 2001 5 CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR nativă U cu valoarea (eficace) de cel mult 12 V. Dacă alegem chiar U = 12 V, conform specificaţiei producătorului, în fiecare dintre înfăşurările primare LII şi LI2 va fi indusă câte o tensiune de 110 V, lucru pe care îl verificăm conectând pe rând, între bornele 1-2 şi, respectiv, 3-4, un volt- metru alternativ având 300 V la cap de scală. Dacă iarăşi totul este în re¬ gulă, putem trece la înserierea celor două înfăşurări primare, pe rând, în ambele variante posibile - început, 4 - sfârşit, aşa cum am dezvăluit la început în figura 2. Le şi marcăm imediat pe trans¬ formator, prin puncte de vopsea sau alte metode concludente. Prin această metodă de iden¬ tificare, transformatorul nu este pus în pericol în cazul înserierii greşite din primar, între capetele grupului serie fiind conectată rezistenţa internă (foarte mare) a voltmetrului. Pentru orice eventualitate, totuşi, este bine ca pe parcursul unor astfel de probe „pe viu”, (reprezentate în figura 3), între bornele libere ale grupului serie conectând, pe rând, voltmetrul V, tot pe domeniul de 300 Vc.a. Pentru economie de spaţiu, în figura 5 am reprezentat numai varianta corectă de înseriere, conform figurii 3a, când volt¬ metrul indică circa 220 Vc.a. în cealaltă variantă, greşită (con¬ form figurii 3b), voltmetrul va indica practic zero, deoarece tensiunile egale, dar de sens opus, induse în cele două înfăşurări primare se anulează prin însumare. Aşadar, ne-am asigurat astfel că terminalele lui LI 2 (în raport cu sensul convenit pentru LII, cu 1 - început, 2 - sfârşit) sunt 3 curentul maxim ce poate fi absorbit din sursa de alimentare U să fie limitat la valori nepericu- loase (de pildă, 1-2 A în secun¬ dar) cu ajutorul unei siguranţe fuzibile, Sig., prevăzută de altfel şi în figura 5. Similar se poate proceda şi pentru identificarea terminalelor din secundar. Cunoscând acum situaţia reală din primar, putem înseria (corect) pe LII şi LI2, alimentând apoi grupul serie cu tensiunea reţelei de 220 Vc.a. Apoi măsurăm, pentru verificare, cele două tensiuni secundare separate (circa 12 V fiecare), după care putem trece la înserierea celor două înfăşurări secundare, pe rând, în ambele variante posibile, măsurând cu un voltmetru c.a., pus pe dome¬ niul de 30 Vc.a., tensiunile însu¬ mate obţinute. Desigur, varianta corectă de înseriere va fi aceea pentru care obţinem la bornele grupului serie tensiunea de circa 24 Vc.a. Conform acestei vari¬ ante marcăm începutul şi sfârşitul lui L22 în raport cu L21. pe care o putem iar lua ca refe¬ rinţă, atribuindu-i arbitrar borna 5 ca început, respectiv 6 - sfârşit. După această identificare, putbm pune transformatorul nos¬ tru la „treabă”. Totuşi, atunci când intenţionăm să folosim şi combi¬ naţia paralel a înfăşurărilor duble identice, trebuie să ne mai asi¬ gurăm suplimentar că ele sunt „suficient de identice”, adică între numerele lor de spire nu există diferenţe semnificative prin con¬ strucţie. Desigur, nu prin de¬ montarea transformatorului, ci prin măsurarea cât mai precisă a tensiunilor duble, atunci când se alimentează corespunzător cealaltă secţiune a transforma¬ torului, între aceste tensiuni tre¬ buind să nu se găsească dife¬ renţe semnificative, perceptibile cu un voltmetru obişnuit. în caz contrar, la conectarea lor în para¬ lel diferenţa dintre cele două ten¬ siuni va debita un curent indezirabil şi chiar periculos pe rezistenţele ohmice ale respec¬ tivelor înfăşurări, ducând la încălzirea bobinajului chiar „în gol”, adică în absenţa unui con¬ sumator la bornele grupului paralel respectiv. Este drept că majoritatea transformatoarelor destinate unor astfel de grupări în paralel au înfăşurările identice bobinate simultan (bifilar), deci egalitatea numerelor de spire şi a rezistenţelor interne este cât se poate de bine asigurată, dar, vorba cântecului, „am mai văzut noi şi-alte cazuri”... 6 TEHNIUM octombrie 2001 CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR în fine, spre disperarea even¬ tualilor constructori avansaţi care ne vor fi urmărit până aici, vom mai observa că aceste transfor¬ matoare cu înfăşurări duble iden¬ tice nu au întotdeauna toate bor¬ nele „libere”, ca exemplul din figura 1. Uneori înfăşurările pereche au acces din exterior la toate terminalele, dar sunt f㬠cute, tot în exterior, conexiuni între ele (serie sau paralel), care, desigur, se pot desface fără probleme. Alteori, însă, înf㬠şurările duble identice sunt conectate intern în serie, la exte¬ rior fiind acces doar la capetele grupului serie şi la punctul comun de înseriere, numit priză mediană. Evident, dacă avem posibilitate de alegere, vom prefera modele cu toate termi¬ nalele accesibile, dar, oricum, şi cu un transformator cu în¬ făşurare dublă cu priză mediană putem face mai multe decât cu unul simplu, cu înfăşurări unice în primar şi în secundar. După această introducere lungă, pe care tocmai un con¬ structor avansat m-a determinat, involuntar, să o fac aici (mă rugase să-l asist la o identificare de terminale, nu pentru că el n-ar şti să o facă, dar... ca să fie sigur că nu greşeşte!), putem trece la cele două aplicaţii simple promi¬ se. Ele se referă la două circuite de comutare manuală, în primar şi, respectiv, în secundar, pentru valorificarea în două moduri diferite a unui transformator de tipul celui din figura 1. Prima aplicaţie (figura 6a) reprezintă un circuit de comutare serie-paralel a înfăşurărilor din primar, bineînţeles cu res¬ pectarea sensului comun de bobinare, pentru a putea trece comod de la alimentarea cu 220 V la cea cu 110 V şi viceversa. Este uşor de observat că proble¬ ma se rezolvă cu ajutorul unui singur comutator basculant K, echipat cu două circuite x două poziţii, căruia i se operează o conexiune (scurtcircuit) între două borne extreme. De aseme¬ nea, se poate constata uşor că montajul asigură păstrarea sen¬ sului comun de bobinare a celor două înfăşurări atât pentru legarea în paralel - figura 6 b- când alimentarea se face cu 110 Vc.a. între bornele A-B, cât şi pentru legarea în serie - figura 6c - în vederea alimentării cu redresarea în punte, respectiv numai două diode ale ei, pentru redresarea cu priză mediană). Transformatorul folosit este tot de tipul celui din figura 1, cu pre¬ cizarea că înfăşurările duble din primar au fost înseriate pentru a putea face alimentarea (între bor¬ nele 1-4) cu tensiunea uzuală de 220 Vc.a., iar înfăşurările identice din secundar au fost înseriate cu priză mediană, renumerotând cele trei terminale care ne intere¬ sează cu 5, 6 (priza mediană) şi 7. Cele două moduri de lucru se i Ln 2 A O— o-dr 0—0 8 o- 4 L12 3 L-jl în paralel cu L-ţ 2 ‘ K L -ţ 1 in serie cu L1 -p 220 Vc.a. Desigur, se presupune că am identificat în prealabil începuturile celor două înfăşurări, pe schemă ele fiind marcate prin puncte. Cea de a doua aplicaţie pro¬ pusă (figura 7 a) se referă la va¬ lorificarea în două moduri diferite a înfăşurărilor identice din secundar, permiţând comutarea de la redresarea în punte la redresarea cu priză mediană şi viceversa, cu artificiul avantajos de a utiliza aceeaşi punte redresoare PR în ambele moduri de lucru (complet, pentru selectează din poziţia comuta¬ torului K, schemele echivalente fiind prezentate în figura 7b - pentru redresarea cu priză medi¬ ană şi 7 c - pentru redresarea în punte. Remarcăm că în cazul redresării cu priză-mediană, cele două diode neutilizate ale punţii PR (D3 şi D4) nu afectează cu nimic buna funcţionare, ele fiind înseriate în sensuri opuse. ’ Nici această aplicaţie nu necesită comentarii, poate doar reamintirea faptului că fiecare din cele două opţiuni de redresare are avantaje şi dezavantaje, TEHNIUM octombrie 2001 7 CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR fiecare fiind preferabilă în anu- torul Rs (teoretic dublu, fiecare în permanenţă în serie cu con- mite condiţii impuse de circuitul dintre înfăşurările secundare sumatorul Rs câte o singură de sarcină (Rs). Astfel, lucrând doar pe parcursul câte diodă în conducţie, reducând redresarea în punte este prefe- unei semialternanţe, fapt ce per- astfel la jumătate căderea de rabilă atunci când dorim să mite o „încărcare” mai mare a tensiune pe redresor, obţinem tensiune mai mare în bobinajelor privind curentul Desigur, ambele variante pot secundar (teoretic dublă, prin maxim admis per milimetru fi completate cu condensatorul înserierea celor două înfăşurări), pătrat de secţiune). Redresarea de filtraj dorit (conectat cores iar redresarea cu priză mediană cu priză mediană mai are şi punzător la bornele lui Rs). atunci când dorim să obţinem avantajul (destul de important în nefigurat în scheme din consi” curent mai mare prin consuma- cazul tensiunilor mici) de a avea derentul simplificării lor. 8 TEHNIUM octombrie 200! ■HI-FI AMPLIFICATOR AUDIO f% P IIFT Ib 1 Ing. AURELIAN MATEESCU Amplificatorul descris în cele ce urmează este recomandat pentru audiţii de calitate, având un sunet deosebit de plăcut, „moale”, asemănător amplificatoarelor Electrocompaniet şi Copland. Deşi puterea livrată pare mică, este suficientă pentru majoritatea aplicaţiilor şi poate fi uşor majorată prin utilizarea de tranzistoare finale în paralel. Caracteristicile tehnice ale amplificatorului sunt: - banda de frecvenţă cuprinsă între 16 Hz-100 kHz; - nelinearitatea curbei amplitudine - frecvenţă în banda de frecvenţă reprodusă: 0,5 dB; - tensiunea nominală la intrare: IV; - tensiunea de alimentare: +/-25 V; - puterea nominală la ieşire, pentru o sarcină cu impedanţa de 8 ohmi este de 25 W; - coeficientul de distorsiuni armonice la frec¬ venţele de 63, 1000 şi 10 000 Hz este sub 0,35%; - impedanţa de intrare: 10 kiloohmi. Descriere. Schema de principiu a amplificatoru¬ lui este prezentată în figura 1. Primele etaje (T1-T2, TEHNIUM octombrie 2001 9 HI-FI T3-T5) sunt etaje diferenţiale. Rezistenţele R3 şi Tranzistoarele T4 şi T6 formează o „oglindă de R4 asigură creşterea linearităţii şi a impedanţei de curent” pentru simetrizarea etajului final, intrare şi în final se obţine o creştere a simetriei. C2 R15 reglează curentul de repaus în etajul final şi şi C6 corectează curba de răspuns, iar R7 asigură este stabilizat termic cu T7, care este montat pe reglajul tensiunii de offset (tensiunea reziduală la radiatorul tranzistoarelor finale, ieşirea amplificatorului). (Continuare în pag. 16-17) 10 TEHNIUM octombrie 2001 HI - FI pentru FIDELITATE PERFECTĂ Ing. EMIL MARIAN Montajul prezentat face parte din categoria fil¬ trelor dinamice de zgomot foarte eficiente. Modul lui de funcţionare constă în eliminarea semnalelor audio de nivel mic (-40 dB) şi cu spectrul de frecvenţă situat în zona frecvenţelor medii-înalte (2,5 kHz-f18 kHz). Acţiunea este foarte eficientă, deoarece acest domeniu de frecvenţă reprezintă zona în care apare şi se manifestă zgomotul de fond atât de nedorit (acel fâşâit extrem de neplăcut din punct de vedere auditiv), ce apare cel mai ade¬ sea în pauzele dintre pasajele sonore. Montajul prezintă avantajul de a realiza modi¬ ficările utile în banda de audiofrecvenţă, fără a introduce distorsiuni sesizabile auditiv. Acest lucru este realizat prin utilizarea unor constante de timp pentru prelucrarea semnalului, astfel alese încât se elimină apariţia distorsiunilor şi, mai ales, posibili¬ tatea finală de sesizare a prelucrărilor utile. Datorită acestor calităţi, montajul mai poartă denu¬ mirea de circuit de fidelitate ideală (DLPF - Dinamic Limitator for Perfect Fidelity). Schema bloc a reducătorului de zgomot DLPF prezentată în figura 1 conţine următoarele: - adaptorul de impedanţă; - blocul sumator; - filtrul trece-jos; - etajul de ieşire; - filtrul trece-sus; - blocul redresor-integrator; - comutatorul electronic. Blocul adaptor de impedanţă realizează adaptarea dintre impedanţa de ieşire a mon¬ tajului unde este intercalat reducătorul de zgomot (de obicei, ieşirea corectorului de ton) şi impedanţa de intrare a reducătorului de zgomot. Totodată, blocul adaptor de impedanţă realizează o impedanţă de ieşire coborâtă, care facilitează prelucrările ulte¬ rioare ale semnalelor audio în celelalte blocuri funcţionale. Blocul suma tor realizează un semnal elec¬ tric care reprezintă suma semnalelor audio R şi L prezente pe cele două canale informaţionale (nu se mai poate concepe un aparat cu performanţe HI-FI decât cel puţin stereo). în acelaşi timp, blocul sumator nu afectează co nimic integritatea şi sepa¬ raţia celor două canale, semnalele L şi R fiind pre¬ lucrate ulterior de blocurile ce conţin filtrele trece- jos. Fiecare filtru trece-jos realizează corecţia în banda de audiofrecvenţă, în funcţie de comanda de la comutatorul electronic. De la blocul sumator, semnalul sumă L + R este aplicat unui filtru trece- sus, care are rolul de a sesiza prezenţa semnalelor audio de frecvenţă medie-înaltă şi amplitudinea lor. După prelucrare de către filtrul trece-sus, semnalul obţinut este amplificat şi ulterior aplicat blocului redresor-integrator. El are rolul de a furniza o ten¬ siune continuă de nivel variabil, în funcţie de ampli¬ tudinea semnalelor audio L şi R de frecvenţă medie-înaltă. La un anumit nivel al tensiunii conti¬ nue furnizată de blocul redresor-integrator, comu¬ tatoarele electronice sunt acţionate. Acest lucru determină în final banda de trecere a filtrului trece- jos. Deci, pentru un nivel mare al semnalelor audio de frecvenţă medie-înaltă, comutatorul electronic TEHNIUM octombrie 2001 ii TEHNIUM octombrie 2001 HI-FI determină dezafectarea filtrului trece-jos, lăsând nemodificat semnalul audio original. Pentru un nivel mic al semnalelor de frecvenţă medie-înaltă (sau în lipsa lor), comutatorul electronic de pe fiecare canal este neacţionat, iar filtrul trece-jos îşi îngustează banda de trecere în ceea ce priveşte frecvenţele medii- înalte, determinând în final atenuarea benzii de trecere a semnalelor audio. Acţiunea filtrului trece-jos începe de la o frecvenţă de circa 2kHz, blocând în mod eficient banda de trecere unde se încadrează zgomotul de fond atât de nedorit. Performanţele electrice ale re- ducătorului de zgo¬ mot DLPF sunt următoarele: - tensiunea de alimentare U^= +15 V; - banda de frec¬ venţă de lucru Af = 16 Hz 20 kHz; - atenuarea de zgo¬ mot A N = 12 dB/5 kHz; - raportul semnal- zgomot S/N > 70 dB; - impedanţa de intrare Zi = 100 kH; - impedanţa de ieşire Ze = 1,5 k£2; -tensiunea de intrare Ui = 250 mVRMS; - distorsiuni armo¬ nice totale THD < 0,1 %; - distorsiuni de inter- modulaţie TID < 0,03%. Schema elec¬ trică a reducătorului de zgomot DLPF este prezentată în figura 2. Semnalul de intrare al celor două canale L şi se aplică la intrările blocurilor adaptoare de impe- danţă, prin intermediul condensatoarelor C-| şi C'-j, în baza tranzistoarelor T-j şi T'-j. Ele sunt amplasate în cadrul montajului într-o configuraţie de tip repetoare pe emitor. Acest tip de montaj are rolul de a micşora impedanţa de intrare a sem¬ nalelor L şi R în scopul unor prelucrări ulterioare eficiente, care să nu afecteze banda de trecere în frecvenţă a reduc㬠torului de zgomot. 'Semnalele R şi L se preiau din emi- toarele tranzis¬ toarelor TI şi TI', prin intermediul condensatoarelor C3 şi C3'. Ulterior semnalele L şi R se aplică prin inter¬ mediul grupurilor R6, C4 şi R6', C4' filtrelor trece-jos, comandate în tensi¬ une, care conţin tranzistoarele T2 şi T2'. Grupul R8, C5, R7 (similar cu grupul ? R8', C5', R7') reprezintă o buclă de reacţie negativă ce deter¬ mină selectivitatea în frecvenţă a filtru¬ lui în momentul în care este conectată în baza tranzistoru¬ lui T2. Acest lucru determină atenua¬ rea filtrului trece-jos în zona frecvenţelor înalte, cu începere de la frecvenţa de 2 kHz. Conectarea sau deconectarea buclei de reacţie negativă este rea¬ lizată de către un comutator electro¬ nic, prin introducerea sau nu în stare de conducţie a diodei Dl (şi evident Dl'). în momentul intrării în stare de conducţie a diodei Dl, bucla R8, C5, R7 A 9 TEHNIUM octombrie 2001 13 HI-FI este practic conectată ia masa montajului, prin intermediul grupului C6, R10. în acest mod se liniarizează practic în banda de audiofrecvenţă ca¬ racteristica de transfer a filtrului trece-jos, acesta lăsând trecerea semnalului audio nemodificat spre ieşirea montajului. Valorile grupului C6, R10 au fost astfel calculate încât caracteristica de transfer în zona frecvenţelor medii-înalte a filtrului trece-jos să fie practic liniară. Rezistenţa R12 a fost amplasată în paralel cu dioda Dl pentru liniarizarea funcţiei de transfer a comutatorului electronic, în momentul în care dioda Dl este în stare de blocare (U c jj 0C jg< 0,6 V). Comutatorul .. electronic este format din grupul de compo¬ nente R18, CIO, R16, D2, R12. Constanta de timp a comutatoru¬ lui electronic este determinată de grupul R18, CIO, aleasă în urma unor nume¬ roase experimentări practice la valoarea t-| = 100 ms. Dioda D2 (şi dioda D'2) a fost prevăzută în cadrul montajului în scopul unei separări nete a celor două comutatoare în ceea ce priveşte elementul de comandă (grupul Dl, R12). Semnalul de audiofrecvenţă prelucrat de către blocul filtru trece-jos se preia din colectorul tranzistorului T2 prin intermediul condensatorului C8 şi este ulterior aplicat etajului de ieşire, care conţine tranzistorul T3. Etajul de ieşire este tot de tip repetor pe emitor, având rolul unui montaj tam¬ pon între ieşirea filtrului trece-jos şi ieşirea reducă- torului de zgomot. Acţionarea comutatoarelor electronice este asigurată de către un grup de blocuri electronice care includ blocul sumator, filtrul trece-sus şi blocul redresor-integrator. Blocul sumator are rolul de a prelua o informaţie ce reprezintă suma celor două semnale L şi R. El este compus din grupul R5, R5', Cil, R20. Constanta de timp a etajului sumator este furnizată de către grupul C11, R20, stabilită în mod experimental la valoarea t 2 = 0,022 ms. In; acest mod blocul sumator este suficient de rapid- pentru a prelua în mod eficient toate variaţiile de nivel ale semnalului sumă (L + R). Concomitent; grupul R5, R5', Cil reprezintă un filtru trece-jo| care elimină din start componentele de frecvenţi ultrasonoră din banda de trecere destinată comu¬ tatorului electronic, deoarece semnalele aleatoare de acest tip deranjează buna funcţionare a reducă| torului de zgomot. Filtrul trece-sus include trei etaje* funcţionale, care conţin tranzistoarele T4, T5 şi T6.J Prima celulă a filtrului trece-sus care include tran-,1 zistorul T4 are roiul de j a elimina din compo- 1 nenţa spectrului de frecvenţă al semnalu¬ lui sumă (L + R) com¬ ponentele de frec¬ venţă joasă (cu va¬ loare mai mică de 1,5 kHz). Con¬ comitent, tranzistorul T4 compensează atenuarea semnalului sumă L + R corectat, atenuare care este introdusă de ele¬ mentele pasive RC. A doua celulă a filtrului trece-sus, ce include tranzistorul T5, reprezintă un filtru dublu T, care are frecvenţa centrală de circa 12 kHz, cu atenuare uniformă în zona de lucru. în acest mod, este aproximată foarte bine alura informaţională care o prezintă caracteristica de zgomot, permiţându-se eliminarea din banda de audiofrecvenţă chiar a spectrului de frecvenţă propriu zgomotului. Ultima celulă a filtrului trece-sus reprezintă un limitator în frecvenţă pentru frecvenţele ultra- sonore. Semnalul prelucrat de filtrul trece-sus este aplicat ulterior, prin intermediul rezistenţei R 35 . blocului redresor-integrator. El conţine grupul C24, C25, D3, D4, C26, care reprezintă un redresor cu dublare de tensiune, urmat de condensatorul C26 care realizează funcţia de integrare. De la bornele acestuia este preluată tensiunea continuă de nivel variabil ce urmează a comanda starea comuta- 14 TEHNIUM octombrie 2001 HI-FI toarelor electronice. Reducătorul de zgomot poate fi deconectat cu ajutorul comutatorului K1 (acţionat pe poziţia 1-2). în acest caz caracteristica de transfer a reducătorului de zgomot este în permanenţă liniară. REALIZARE PRACTICĂ Şl REGLAJE Montajul se realizează practic pe o plăcuţă de sticlostratitex dublu placat cu folie de cupru. în figura 3 este prezentată schema de cablaj a montajului, vedere dinspre cablaj, iar în figura 4 este prezentată cealaltă parte a cablajului, vedere dinspre com¬ ponente. Acestea se am¬ plasează pe plăcuţa de cablaj conform desenului de montaj prezentat în figura 5. Se folosesc componente electrice de cea mai bună calitate (rezistoare RPM, condensatoare multistrat sau electrolitice cu tantal etc.) întrucât o componentă electrică de slabă calitate poate compro¬ mite performanţele. finale esti¬ mate ale montajului. Tran- zistoarele T2 şi T2' prezintă acelaşi factor de amplificare în curent (h2iE - 700). După realizarea plantării componen¬ telor electrice pe plăcuţa de cablaj imprimat, montajul se reverifică cu atenţie, deoarece orice greşeală duce la cel puţin nefuncţionarea acestuia. Se scurtcircuitează iniţial termi¬ nalele de intrare ale montajului. Ulterior acesta se alimentează de la o sursă de tensiune = 15 V, stabilizată şi foarte bine fil¬ trată. Pentru acest lucru este preferabilă realizarea unui stabi¬ lizator suplimentar de tensiune, de exemplu ca acela indicat în figura 6. După alimentarea montajului de la sursa de tensiune stabiliza¬ tă Ua = 15 V se verifică prezenţa valorilor tensiunilor continue menţionate în schema electrică, în acest fel se stabileşte corecti¬ tudinea polarizării în curent con¬ tinuu a fiecărui etaj funcţional. Dacă valorile tensiunilor măsurate diferă faţă de cele menţionate cu mai mult de 5%, se reverifică montajul şi se iau toate măsurile pentru a obţine în final polarizările corecte ale eta¬ jelor funcţionale. în acest sens valorile rezistenţelor care deter¬ mină polarizarea se pot modifica în limita a ± 10%. După aceste verificări se întrerupe alimentarea cu tensi¬ une a montajului, se înlătură ştrapurile de scurtcircuitare de la intrarea sa şi ulterior se ali¬ mentează de la sursa de tensi¬ une. Se aplică la intrările celor două canale L şi R un semnal electric provenit de la un mag¬ netofon (sau casetofon). Acesta „redă” o bandă magnetică neîn¬ registrată (eventual ştearsă). Ieşirile montajului se conectează la intrările unui amplificator de putere stereo (la intrarea etajului final). Se acţionează poten- ţiometrul semireglabil R20, pornind de la poziţia în care cursorul este la punctul opus masei montajului. Se măreşte nivelul semnalului de intrare până ce în difuzoarele incintelor acustice se aude acel fâsâit pro¬ priu benzii magnetice neînregis¬ trate. Se acţionează cu grijă cursorul potenţiometrului semi¬ reglabil până ce fâşâitul dispare, în lipsa magnetofonului, reglajul se poate realiza şi cu un semnal electric provenit de la un radiore¬ ceptor acţionat în banda de unde ultrascurte (poziţia UKW) nea¬ cordat pe post. După aceste reglaje cursorul potenţiometrului semireglabil R20 se rigidizează folosind o picătură de vopsea. Ulterior, montajul se ecranează folosind o cutie de tablă de fier (cu pereţii având grosimea de cca 0,5 mm) şi apoi se rigidizează mecanic în interio¬ rul ansamblului electroacustic unde va funcţiona. Din punct de vedere electric, montajul se intercalează între etajul corector de ton şi etajul final ale amplificatorului audio de putere. Legăturile galvanice din¬ tre intrarea - ieşirea şi bornele comutatorului K1 proprii monta¬ jului se realizează obligatoriu folosind conductor ecranat. TEHNIUM octombrie 2001 15 -HI - Fl- Un preamplificator cu rezuh tate bune pentru majoritatea pick-up-urilor existente pe piaţa noastră se poate realiza uşor cu un circuit integrat 387 produs de IPRS, care conţine în aceeaşi capsulă două amplificatoare de' nivel mic şi zgomot redus. Cablajul se va executa în funcţie de componentele disponibile, pe o plăcuţă care se poate monta „direct în corpul lectorului de dis¬ curi sau în amplificatorul audio. Se vor respecta următoarele recomandări: - se vor scurta la minimum AMPLIFICATOR AUDIO Ing. AlfRELIAN MATEESCU (Urmare din pag, 10) Tranzistoarele T8, T9 şi diodele D1-D6 asigură protecţia la scurtcircuit şi suprasarcină pentru frecvenţele infrasonore, Construcţia. Se poate utiliza circuitul imprimat prezentat în figurile 2 şi 3 (în dublu exemplar pentru stereo), având în vedere ca traseele de curent mare să fie îngroşate la execuţie. TI 0 şi T11 se montează pe un radiator din tablă de Al de 2 mm grosime, în formă de U şi cu dimensiunile de minimum 60 x 25 mm. T7 se montează pe radiatorul tranzistoarelor finale, care va avea minimum 500 cm 2 . Toleranţa componentelor va fi cât mai mică. Pentru rezistenţe va fi preferabil sub 5% şi se recomandă sortarea şi împerecherea lor ca şi în cazul tranzistoarelor, care se vor sorta pentru diferenţe sub 10% pentru coeficientul de amplifi¬ care beta. Condensatoarele folosite vor fi de bună calitate, de preferinţă cu poliester metalizat. Reglaje. - Se conectează la ieşire o sarcină echivalentă de 8 ohmi şi minimum 25 W; - se alimentează montajul şi se reglează R7 pentru tensiune reziduală minimă la ieşire: - din R15 se reglează curentul de repaus. Se recomandă ca valoarea acestuia să fie cuprinsa între 50-100 mA. Dacă perechile T10-T11 şi TI 2- T13 sunt alese corect, curentul de repaus se poate fixa aproape de 50 mA. în cazul în care sunt mon¬ tate tranzistoare cu dispersie largă a parametrilor, curentul se va regla spre limita superioară de 100 mA, având ca o consecinţă funcţionarea „caldă" a montajului. Reglajele se repetă de 2-3 ori. Probele cu semnal implică utilizarea unui generator de semnal audio şi a unui osciloscop cu dublu spot. Chiar dacă nu se dispune decât de un instru¬ ment de măsură obişnuit, se pot obţine rezultate foarte bune cu condiţia verificării atente a compo¬ nentelor, a sortării lor şi a montajului fără greşeală. Trebuie să subliniem că la amplificatoarele finale care au cuplaj galvanic între etaje, o componentă defectă, montarea greşită sau altă greşeală în aparenţă minoră are de cele mai multe ori un efect devastator asupra unui lanţ de componente active. 16 TEHNIUM octombrie 2001 +Uo = 24Vcc conexiunile de intrare şi de ieşire; - se vor utiliza rezistoare cu peliculă metalică şi disipaţie de 0,1 W, având toleranţă mică i N (preferabil 1%); O - condensatoarele din circuitul de corecţie vor fi de bună calitate (polistiren, polipropilenă), cu to¬ leranţă sub 5%; - condensatoarele de cuplaj vor fi cu tantal, alese prin sortare; - CI se va monta pe soclu cu contacte aurite, având în vedere faptul că multe exemplare se defectează relativ repede. 47aiF/10V Valorile componentelor R1, R10 22 kQ R2,R8,R12 6,8 kQ R3,R4 2,7 k Q R5,R6 39 kQ R9 1,5 kQ R11.R14 130 Q R17,R19 16 kQ R18 47 kQ R20,R21 1 kQ R22.R24 51 Q R23 10 Q R25,R26,R27 0,39 Q/3W bob. R28 30 Q R7 3,3 kQ semiregl. R15 2,2 kQ CI 2,2 piF/100 V, nepolarizat C2 4,7 nF C3 33 jliF/25 V C4,C5 100 |uF/25 V C6 1 nF C7,C8 330 pF C9 1 pF/100 V, nepolarizat CIO 0,022 (liF/1 00 V TI ,T2,T4,T6,T7,T8 = BC 177A sau echivalente T3, T5, T9 = BC171A sau echivalente TIO BD139 T11 BD 140 T12.T13 2N3055 sau echivalente D1-D6 BAI 57, BAI 58, DRR 404 Alimentatorul. Pentru alimentarea cu energie a amplificatorului se recomandă următoarele; - se preferă construcţia dublu monobloc, adică fiecare secţiune să fie alimentată de la o sursă proprie: transformator, redresor, condensatoare de filtraj de minimum 4700 microfarazi/63 V; - în cazul în care acest lucru nu este posibil, se recomandă utilizarea unui transformator cu înfăşurări separate pentru cele două amplifica¬ toare; - soluţia cea mai ieftină este utilizarea unui transformator cu putere de circa 125 VA, care să poată debita în secundar 2 x 18 V c.a., a două punţi redresoare de minimum 5 A/100 V şi a două con¬ densatoare de filtraj de minimum 4700 micro¬ farazi/63 V. TEHNIUM octombrie 2001 17 RADIOAMATORISM Pagini realizate în colaborare cu Federaţia Română de Radioamatoris RO-71 100 Bucureşti, C.P. 22-50 Tel./Fax: 01-315.55>5 E-mail: [email protected] [email protected] WEB: www.qsl.net/vo3kaa Radiogoniometria de amator este una din disciplinele importante practi¬ cate de radioamatori. Pentru a-i ajuta pe cei tineri, precum şi cluburile de profil ale copiilor în realizarea de echipamente specifice acestei discipline sportive, vă prezentăm în continuare un manipulator automat realizat în cadrul Federaţiei Române de Radioamatorism de către domnul ing. Nae Constantin, Y09DCT, multiplu campion naţional şi internaţional la radioqo- niometrie. RGA Realizat cu circuite integrate CMOS şi relativ puţine compo¬ nente discrete, manipulatorul din figura 1 poate asigura în condiţii excelente funcţionarea în regim automat sau ’ semiautomat a emiţătoarelor RGA. Noţiunea de automat în cazul de faţă nu trebuie înţeleasă în sensul folosit pentru manipula¬ toarele electronice utilizate în transmisiunile telegrafice, când operatorul, prin acţionarea cheii sau a butoanelor, combină „linii” şi „puncte”, respectiv aranjamente ale acestora, obţinandu-se reprezentarea caracterelor în cod Morse. Montajul prezentat generează automat, cu durate şi TJ ,r R Vss Vdd CI 1 4060 0 b Şo 04 la intervale de timp precise, sem¬ nale Morse corespunzătoare grupurilor de caractere „MO”, „MOE”, „MOI”, „MOS”, „MOH” şi „M05”. La prima vedere schema pare complicată, întrucât conţine aproape toate informaţiile privind componentele utilizate, tipul sem¬ nalelor obţinute şi detalii nece¬ sare realizării’ montajului. Principalul avantaj al montajului este consumul de curent foarte redus (mai mic de 1 mA), acesta depinzând de valorile rezis¬ tenţelor R3 şi R4. dl 1.... CI 3 sunt conectate într-o schemă de ceasoficare de pre¬ cizie suficient de mare, utilizând ca bază timp cuarţul XI cu Vqd c CK ci2 T' 4018 °3< Vss J 1 J 2 J 3 J 4 J 5 ' 2 ? 3 f 7 T 9 Ti oTl 2 ? '/DO Q4 b EN b ; ci3 ck a <a, 4518 V SS <|J 0,8 gaO,» 1 *. P-CZ3^R2 12048 6.2 M niOOK T Hz hH FR t D 4 D S D 6 D 7 R4 J 27 10 .16 .1 lf““* ilîrX 5 TKÎ V BC “* 0 *.DJ S min 11 177 “T c < 1 3 rF 1 2 ■ frecvenţa de rezonanţă de 32.768 Hz, de tipul celor utilizate în cea¬ surile electronice digitale. Impulsurile cu perioada de 0,5 s obţinute la pinul 3 al Cil sunt divizate în continuare de Ci 2 cu 6, respectiv de CI3 cu 100. Decodorul -format cu diodele D1...D3 atacă tranzistorul TI, care livrează în colector un sem¬ nal dreptunghiular (notat Fc) cu perioada de 5 min şi gradul de umplere 1/5, a cărui formă este reprezentată în figura 4. Grupul R3-C3 are rolul de a reseta numărătoarele divizoare CI2, CI3 la pornire (START = cuplarea ten¬ siunii de alimentare). In poziţia 3 a comutatorului K1, pe durata impulsurilor Tm de 1 minut, tranzistorul TI alimentează restul schemei, formată din CI4...CI6. Primul circuit integrat, de tipul MMC 4020 (numărător binar asin¬ cron divizor cu 2 14 ) primeşte impulsuri de tact cu frecvenţa de 2048 Hz de la pinul 7 al lui Cil. Pentru generarea celui mai lung text - „M05” - sunt necesare cel puţin 46 (max 2 6 ) secvenţe de numărare, deci în continuare sunt utilizate ieşirile ultimilor 6 bistabili (Q9...Q14). Semnalele obţinute, notate pentru simplificarea înţelegerii cu a, -b, c, d, e şi f, sunt prelucrate cu CI5 şi CI6, conec¬ tate în configuraţie de decodor sintetizat prin minimizarea funcţi¬ ilor logice. La ieşirea acestuia se 18 TEHNIUM octombrie 2001 RADIOAMATORISM obţine unul din semnalele telegrafice F G corespunzător grupurilor de caractere „MO”, „M05”. Circuitul format din diodele D4...D7 şi rezistenţa R5 resetează numărătorul (pin 11- 04) funcţie de numărul emiţ㬠torului pentru care este alocat montajul. Această alocare se rea¬ lizează prin montarea numai a acelor diode D4, D5, D6, D7 con¬ form tabelului 1. De exemplu, dacă dorim ca montajul să ma¬ nipuleze semnale „MOI”, se mon¬ tează diodele Dl şi D2, conectate la semnalele f, respectiv b. Pe poziţia 2 a comutatorului K1 (regim ’ semiautomat-Sa) se alimentează permanent numai partea de schemă care generează caracterele corespun¬ zătoare numărului emiţătorului pentru care a fost prevăzut mon¬ tajul. Pentru cei care doresc să rea¬ lizeze montajul în regim universal (adică să poată genera oricare din semnalele telegrafice ale tuturor celor 6 emiţătoare utilizate la RGA), în figura 5 se prezintă schema modificată a circuitului de resetare a numărătorului CI4. în acest caz, natura semnalelor telegrafice, funcţie de poziţia comutatorului K2, este cea ar㬠tată în tabelul 2. Elementele comandate ce se pot conecta la ieşirea F G sunt prezentate în figura 6. Personal utilizez în prezent varianta c), cu comandă prin cuplor optic, întrucât oferă- o bună izolare a montajului faţă de emiţătoarele de 3,5 şi 144 MHz din Tx-ul RGA, necesită o sursă de tensiune şi un consum de curent reduse şi con¬ duce implicit la micşorarea dimensiunilor constructive! Figura 2. Circuitul imprimat, scara 1:1 Nr. Semnal Fg Diode Tx. generat montate ! o MO 04 i MOE D4.D5.D7 2 MOI D4.D7 3 MOS D4.D5.D7 4 MOH D4.D6.D7 5 M05 D4,D5,D6,D7 TAB.2 Poz. Semnal Fg Utilizare K2 generat b c d f 0 MO X 1 MOE XX X 2 MOI X X 3 MOS X XX 4 MOH XXX 5 M05 X X X X Fc î .Tp. & w la pin 11 CI + 4 FIG.6 Elemente comandate a) cu tranzistor si releu: b) cu releu reed; c) cu o RG j A TEHNIUM octombrie 2001 19 ropun constructorilor începători (dar nu numai) realizarea unui tester portabil, cu alimentare auto¬ nomă, care le poate fi de mare folos atunci când îşi procură diode redresoare, tiristoare sau triace „la mâna a doua”. Testerul permite, implicit, identificarea Fiz. ALEXANDRU MĂRCULESCU terminalelor pentru aceste com¬ ponente, după care ne arată fără echivoc dacă piesa testată este bună sau defectă. Desigur, cu un montaj atât de simplu, alimentat de la o baterie sau acumulatoare tip pastilă, cu tensiunea totală de 4,5 V, nu poate fi acoperită întreaga gamă de fabricaţie pen¬ tru aceste componente, @a?f oricum, este posibilă testarea diodelor redresoare, a tiris- toarelor şi triacelor de mică şi medie putere. în cazul tlris- toarelor şi triacelor, curentul de poartă poate fi reglat manual cu ajutorul potenţiometrului P într-o plajă maximă prestabilită, astfel că, dacă butonului lui P i se ataşează o scală gradată (chiar fără etalonare în valori de curent), pot fi făcute comparaţii cantitative între diferite exem¬ plare în ceea ce priveşte „sensi¬ bilitatea” pe poartă (curentul minim de poartă de amorsare fermă), selectând la achi¬ ziţionare exemplarul cel mai sen¬ sibil. Schema de principiu a LABORATOR testerului propus este prezentată în figura 5, dar pentru a familia¬ riza cititorul cu modul de lucru vom trece pe scurt şi prin câteva etape „pregătitoare”. Astfel, în figura 1 este rea¬ mintit cel mai simplu circuit pen¬ tru testarea unei diode semicon¬ ductoare D, utilizând drept sursă de alimentare o baterie (sau gru¬ pare serie de acumulatoare) cu tensiunea de 4,5 V, iar ca indica¬ tor un bec de lanternă L de 3,5 V/0,2 A. Dioda de verificat se conectează la bornele A-K, pe rând, în ambele sensuri, închizând pentru scurt timp între¬ rupătorul I. Dacă dioda este bună, ea va conduce - deci becul va ilumina - atunci când anodul este conectat la borna A şi catodul la borna K, respectiv va rămâne blocată - becul stins - pentru cealaltă poziţie conectare, în sensul invers eoni ducţiei. Dacă se folosesc pentru* alimentare trei pastile de acumu-J latoare de 1,5 V legate în seriejj se vor alege modele care să suporte pentru timp scurt uri» curent de 250-300 mA. Nu’se vor testa cu acest mori- TI taj diode de foarte mică putere, respectiv care au curentul maxim direct sub 100 mA. Inconvenientul acestui circuit îl constituie faptul că pentru o verificare completă, obligatoriu în ambele sensuri, trebuie să conectăm de două ori dioda la bornele A-K. De aceea, în figura 2 se propune o variantă cu conectare unică la borne, sensul tensiunii aplicate grupului D + L fiind selectat din comutatorul K1, care asigură inversarea de pola¬ ritate a tensiunii de alimentare. în virtutea obişnuinţei, am ales conectarea diodei cu anodul la borna A şi catodul la borna K, poziţie care corespunde con- ducţiei atunci când comutatorul K1 se află în -poziţia „DIRECT”. Deci, la închiderea întrerupătoru¬ lui I, pentru o diodă bună, becul se va aprinde, iar la comutarea lui K1 în poziţia „INVERS” becul se va stinge. Următorul pas pregătitor este ilustrat în figura 3a, unde testeru¬ lui de diode din figura 1 i s-au mai adăugat o bornă - G (gate = 20 TEHNIUM octombrie 2001 LABORATOR OIRECT—KT —INVERS poartă) - şi un circuit rezistiv reglabil pentru polarizarea porţii, în vederea testării tiristoarelor. într-adevăr, se ştie că pentru amorsarea (aducerea în con- ducţie) a unui tiristor este nece¬ sar ca acestuia să i se aplice o tensiune directă anod-catod (la fel ca la diodă, adică cu plusul la anod şi minusul la catod), dar, în plus, terminalului poartă trebuie să i se asigure o anumită polarizare pozitivă în raport cu catodul. Această din urmă condiţie se poate realiza, printre alte metode, cu ajutorul circuitu¬ lui auxiliar alcătuit din potenţiometrul P, rezistenţa de limitare R şi push-butonul (cu revenire) B, care permite „injectarea” unui curent reglabil pe poartă, curent provenit de la plusul tensiunii de alimentare, între diversele tipuri de tiristoare (dar chiar şi între exemplare din acelaşi tip de fabricaţie) există însă diferenţe foarte mari în ceea ce priveşte valoarea curentului minim de poartă pentru amor¬ sare fermă. De aceea, circuitul de poartă trebuie să fie prevăzut cu posibilitate de reglaj, ca în figura 3a, valoarea potenţio- metrului P şi a rezistenţei de li¬ mitare R alegându-se, în raport cu tensiunea de alimentare U, astfel încât să fie acoperită o plajă uzuală dorită, de pildă între 10 mA şi 150 mA. Pentru testare, tiristorul T se conectează ca în figura 3a, respectiv cu anodul la borna A, catodul la borna K şi poarta la borna G. Se trece potenţiometrul P în extremitatea cu rezistenţă maximă înseriată şi se închide întrerupătorul de alimentare I. în cazul unui tiristor bun, becul L trebuie să rămână stins. Apoi se apasă butonul B şi, cu el apăsat, se manevrează cursorul lui P (se reduce treptat rezistenţa lui înse¬ riată) până când becul L se aprinde. La eliberarea butonului, becul trebuie să rămână în con¬ tinuare aprins, el putând fi stins doar prin întreruperea circuitului de alimentare anod-catod, respectiv prin deschiderea între¬ rupătorului I. Proba se repetă, reajustând fin poziţia cursorului lui P. Pentru tiristoare foarte sensi¬ bile (curent de poartă de amor¬ sare sub 10 mA sau chiar sub 5 mA) se impune creşterea valorii potenţiometrului P la 1 kll. Nu intrăm aici în detalii privind dimensionarea circuitului de poartă, dar amatorul care va aborda aceste calcule simple va trebui să ţină cont de căderea tensiunii de alimentare în sarcină (de la 4,5 V la 3,5 V sau chiar la 3 V, în funcţie de tipul şi starea bateriei sau a acumulatoarelor folosite), ca şi de căderea de ten¬ siune pe tiristor, între anod şi poartă. Desigur, circuitul din figura 3a permite şi verificarea triacelor, dar numai în unul din cele două sensuri posibile de conducţie, conectarea triacului la bornele A, K, G făcându-se ca în detaliul din figura 3b. în rest se procedează la fel ca la tiristoare. TEHNIUM octombrie 2001 21 Pentru a explora şi celălalt practice ale tiracelor, cât şi în cir- sens de conducţie al triacului (cu cuitele simple de testare, cum plusul la terminalul de referinţă este cazul nostru. TI şi minusul la T2), putem în fine, am ajuns astfel la folosi, de exemplu, varianta de schema finală propusă - figura 5 polarizare indicată în figura 4, Nu - care permite testarea diodelor, complicăm aici lucrurile cu ana- a tiristoarelor şi a triacelor printr-o lize detaliate, dar cititorul intere- singură conectare la bornele A, sat va trebui să ia cunoştinţă de K, G. Observăm, în primul rând, cele patru moduri distincte de că schema îmbină cele două funcţionare a unui triac (numite situaţii de polarizare din figurile „cadrane”), care combină cele 3a şi 4, folosite pentru testarea în două polarităţi TI-T2 posibile cu ambele sensuri a triacelor, cele două polarităţi posibile G-T1. selecţia lor făcându-se cu aju- în teoria respectivă se ,pr$? c torul comutatorului K1, care cizează că unul din cele patpu inversează polaritatea tensiunii cadrane manifestă nesiguranţă de alimentare. în al doilea rând, în funcţionare, motiv pentru care observăm că în circuitul de respectiva combinaţie este de polarizare a porţii (de pildă, regulă evitată atât în aplicaţiile secţionându-l între punctele m- rrT indicate în figura 3a) a fo* introdus un al doilea comutat* K2, tot în configuraţie de invers* de polaritate, pentru a pute* măsura curentul de poartă c* ajutorul miliampermetrului d* curent continuu M, fără a * nevoie să-i inversăm acestui* bornâle plus şi minus în funcf* de poziţia lui K1. Se subînţeleg* cele două comutatoare K1 şi K* vor fi întotdeauna trecute \m aceeaşi poziţie, „DIRECT” safl ( „INVERS”, în funcţie de modu® de lucru folosit pentru testare* triacelor. La testarea tiristoarelor® K1 şi K2 vor fi întotdeauna în* poziţia „DIRECT”, iar la testarea! diodelor vom comuta doar pe K11 în ambele poziţii, conform celor! arătate în figura 2, circuitul de 1 poartă (deci inclusiv K2) fiind* acum „în aer”. în încheiere, menţionez c< folosesc de multă vreme un ast¬ fel de tester, care nu numai că m-a scutit de numeroase „ţepe” la achiziţionarea unor tiristoare şi triace de ocazie, dar mi-a permis şi să-mi selecţionez - la cumpărare sau în cazul experi¬ mentării unor montaje mai pre¬ tenţioase - exemplarele cele mai sensibile. Pentru orice alte detalii stau la dispoziţia cititorilor intere¬ saţi, prin intermediul redacţiei. 22 TEHNIUM octombrie 200 î LABORATOR După cum se ştie, în lume se fabrică multe tipuri de circuite integrate divizoare de frecvenţă, care lucrează într-o bandă de frecvenţe, între o frecvenţă mini¬ mă (fm) şi o frecvenţă maximă (W iimită - După cum această frecvenţă fr^l este mai mare sau mai mica, aivizoarele se numesc rapide sau mai puţin rapide. Circuitele divi¬ zoare integrate obişnuite, TTL sau CMOS, au f M = 10 -20 MHz, iar cele rapide au f M = 1 - 2 GHz. în privinţa operaţiunii inverse, multiplicarea de frecvenţă, aceasta nu poate (teoretic) să fie de bandă largă, deoarece frecvenţa de la ieşirea multiplica¬ torului se obţine (de regulă) prin selecţia unei armonice supe¬ rioare a frecvenţei semnalului de intrare, distorsionat în prealabil (în cazul că este sinusoidal). Selecţia în frecvenţă necesită un factor de calitate (Q) ridicat, deci, implicit, o bandă îngustă şi nu largă. Din acest motiv, multiplica¬ toarele de frecvenţă se rea¬ lizează punctual, în funcţie de aplicaţia respectivă. Ele nu se pot standardiza, şi deci integra, în prealabil. Şi totuşi... Dacă se doreşte o ’ multiplicare de frecvenţă cu 2, de bandă largă, se poate folosi schema de prin¬ cipiu din figura 1, în care compo¬ nenta esenţială este monosta- bilul integrat CDB 4121 (BĂNEASA S.A.). Schema este foarte simplă, în afară de circuitul integrat necesitând încă o diodă (D) şi un condensator (C). Principiul de funcţionare al dublorului este şi el simplu, fiind ilustrat în figura 2. Tensiunea de intrare periodică, de frecvenţă f, poate fi de tip „meandre” (ca în figura 2) sau sinusoidală (în care caz, în prealabil, se transformă în meandre, cu circuite similare cu cele de la intrarea frecvenţ- metrelor numerice). Impulsurile generate de monostabil vor avea, la ieşire, frecvenţa dublă, deoarece frontul anterior al lor va fi comandat atât de tranziţia „jos-sus” a tensiunii de intrare (aplicată pinului 5), cât şi de tranziţia „sus-jos” a aceleiaşi tensiuni, aplicată (de data aceasta) prin dioda D, pinilor 3, 4 ai integratului. Pentru realizarea unei benzi de frecvenţă cât mai largi, vom potrivi lucrurile astfel ca durata impulsurilor de OUT (tj) să fie cât mai mică. Reamintim că: t; = RC In 2 = 0,69 RC (1) Pentru R vom folosi doar rezistenta internă a integratului: R min = R i = 2 k£2 - Impunanau-ne, de exemplu, tj = 50 ns obţinem pentru C va¬ loarea: C = 36,2 pF Evident, această valoare nu este critică. Frecvenţa maximă de lucru a dublorului de frecvenţă de faţă rezultă din figu¬ ra 2 şi ea este: lEDiD = ti =_1— (2) 2 2 ■ fmax Rezultă: fmax = =10 MHz (!) Multiplicatoare de frecvenţă de ordinul 2 k (k = 1,2, 3...) se pot realiza uşor punând k etaje în cascadă (f 0UT = 2 k f, N ). Dacă se doreşte ca semnalul de ieşire să fie’ sinusoidal, nu vom „scăpa” de folosirea circuitu¬ lui selectiv (filtru) acordat pe frecvenţa fundamentală. Trebuie menţionat, însă, că pentru obţinerea unui nivel maxim al tensiunii sinusoidale de ieşire, trebuie îndeplinită condiţia: T Tout ti = tl opt =-— (3) În acest fel, asupra circuitului oscilant selectiv acţionează nu numai frontul anterior al mean- drelor de OUT, ci şi frontul poste¬ rior. Deci, în cazul că T 0 ut - ) nu s-a ajuns la frecvenţa limită maximă de utilizare a- CI - CDB 4121), este recomandabilă mo¬ dificarea capacităţii C pentru îndeplinirea condiţiei (3). De exemplu, dacă vrem să multi¬ plicăm cu 4 frecvenţa de 250 kR2; : iar tensiunea de ieşire cu fQUT = 1 MHz să fie sinusoidală, ai doilea multiplicator cu CDB 4121 trebuie să aibă: ţj = ^ = 0,5 ps si 2 deci C = 362 pF. Bineînţeles că la primul CI = CDB 4121 valoarea capacităţii C poate fi şi mai mare. TEHNIUM octombrie 2001 23 ''- TONY E. KARUNDY Este cunoscut faptul că acor- că, în mod neconvenţional, tensiuni sub cea de străpungeri dul electronic al circuitelor diodele Zener pot fi folosite şi nedistructivă). Două din acest? oscilante se face cu diode VÂRI- pentru acordul circuitelor, adică * curbe de variaţie sunt prezentate CAP (sau VARACTOR, la frec- pe funcţie de diode varicap. în figura 1. venţe foarte mari), iar stabi- Autorul acestor rânduri a Se observă că în punctul lizarea şi limitarea tensiunilor măsurat (pentru diverse sortări) mediu de funcţionare capaci- continue sau alternative, cu capacităţile joncţiunii la mai tatea este în jur de 300 pF (peni diode ZENER. multe tipuri de diode Zener tru diodele DZ 7V5 s-a găsit în cele ce urmează vom arăta (polarizate invers, evident, cu exact 300 pF), iar „excursia” de] 24 TEHNIUM octombrie 2001 LABORATOR capacitate ce poate fi folosită este de 15-20%. în figura 2 se prezintă, de exemplu, un oscila¬ tor RF tip Hartley, care are o bobină de inductanţă L = 100 pH. Restul pieselor componente au valorile obişnuite ale parametrilor şi nu insistăm asupra lor. Dioda Zener folosită pentru acord este DZ 7 V5, care are Co = 300 pF şi AC = ± 25 pF. Frecvenţa centrală de oscilaţie este: f 0 ----= 0,92 MHz 2n \Jlc 0 Ajustarea frecvenţei (Af) cu ajutorul diodei Zener este: Af = ± ——— = ±4,16 % 2 ' C 0 Adică Af = ± 38,33 kHz. Deci, concluzia este că rata de acord (de 1,18) este mult mai mică decât la diodele varicap, la care este 4+6. Pot exista însă aplicaţii ia care tocmai această ajustare fină a frecvenţei se face necesară, de exemplu la oscilatoarele contro¬ late în tensiune (OCT). Nr brevet: 1147849 din 1999 Inventatori: ENE ION; GHERASOIU IULIAN; ATANASIU BOGDAN; PREDESCU MIHAI Titular: ICPE - Bucureşti rr$~ T nr RALIUL INVENŢIILOR |g Invenţia se referă la un dispozitiv pentru con- RASOIU IULIAN- * ro * u * ' nc ® rc ^ rii ?' descărcării bateriilor de acu- DESCU MIHAI * mulatoare, cu protecţie la supratensiune şi suprasarcină şi cu deconectare automată a consumatorului la tensiuni ale bateriei sub un anumit prag. Dispozitivul a cărui schemă bloc se prezintă în figura 1 din brevet este alcătuit din trei comparatoare de tensiune (CCI, CC2, CC3), care sesizează supratensiunea pe bate¬ ria de acumulatoare, scăderea tensiunii la con¬ sumator sub o anumită limită şi, respectiv, suprasarcina. Primul comparator (CCI) comandă, printr-un tranzistor (TI), întreruperea încărcării în cazul __ apariţiei unei ___—^_ supratensiuni, iar cel | de al doilea (CC2) şi p. * i - 1 — — j al treilea comparator -jL- aX 0> kîv— 1 * (CC3) controlează, Y £- T# | ! L— i printr-o poartă logică hz£)~HH i (PI), un al doilea s . l\ tranzistor (T2), prin _I ţ—j ... ._ care este deconectat “ ţ I consumatorul (4), în | cazul apariţiei unei J _J | suprasarcini sau .~Z_când tensiunea pe _/J baterie (2) scade sub un anumit prag. Selecţie şi prezentare: fiz. PETRU CIONTU TEHNIUM octombrie 2001 25 INCINTELOR Ing. AURELIAN MATEESCU La solicitarea mai multor cititori pasionaţi de domeniul audio, rejuăm - începând cu acest număr - publicarea ciclului de articole privitoare la proiectarea incintelor acustice, avându-i autor pe unul dintre colaboratorii de bază ai revistei „Tehnium”. INCINTE CU LINIE DE TRANSMISIE Definiţie. După cum am văzut, incintele închise, incintele bassreflex şi varianta lor cu radiator pasiv utilizează tehnici diferite dar având acelaşi scop, de a folosi vârfurile de rezonanţă în mişcarea bobinei difu¬ zorului. Acest tip de incinte sunt considerate ca in¬ cinte non-rezonante, care acţionează ca un filtru trece-jos cu o schimbare de fază de 90 de grade, absorbind toată energia radiată în spatele wooferului, mai puţin cea corespunzătoare frecvenţelor sub 75 Hz. Acest tip de incintă este caracterizat prin: labirint acustic, modificând astfel viteza de circulaţie sunetului funcţie de tipul materialului. Coeficientul Q al difuzorului şi răspunsul cintei Până în prezent nu există un model matematic al acestui tip de incintă, din care cauză părerile cialiştilor sunt împărţite în ceea ce priveşte tipul şi lităţile optime ale wooferului ce trebuie utilizat această incintă. Realizări apreciate din punct vedere acustic au avut la bază woofere cu Qts = 0,2 - rezonanţa scăzută a incintei; - frecvenţele joase, sub 50 Hz, pronunţate; - amortizarea pronunţată a vârfului de impedanţă; - scăderea amplitudinii mişcării conului wooferului în domeniul frecvenţei de 40 hz. Ca şi în cazul incin¬ telor bassreflex sau cu radiator pasiv, mişcarea conu¬ lui creşte ca amplitudine în regim subsonic, rezolvabil prin utilizarea unui filtru corespunzător; - colorare scăzută a domeniului de frecvenţă jos - mediu; - 0,6, deci într-o plajă largă. Răspunsul în frecvenţă al liniei de transmisie seamănă "cu cel al incintei închise, cu o pantă mult mai puţin pronunţată, întărind opinia celor ce susţin că acest model are un răspuns mai bun la frecvenţe foarte joase. Totodată, în dome¬ niul frecvenţelor medii se constată o reducere a pre¬ siunii acustice. Constructorii şi proiectanţii de incinte cu linie de transmisie afirmă că răspunsul tranzitoriu al incintei este superior faţă de cel al incintelor închise şi net superior celor bassreflex. - eficienţă totală scăzută. Părerile’ asupra acestui tip de incintă sunt împărţite. în America are o răspândire scăzută, fiind relativ’ populară în Anglia, unde mai multe firme (KEF, TDL) o produc cu succes (ca şi firma germană de high-end T + A). Unii specialişti considera că linia de transmisie nu este superioara unei incinte deschise proiectate şi executate optim, iar obţinerea unei per¬ formanţe uniforme în zona frecvenţelor joase se face cu sacrificiul unei coloraţii a domeniului mediu de frecvenţă. Criterii constructive. Criteriul principal rămâne cel care a stat la baza construcţiei labirintului: 25% din valoarea lungimii de undă a'frecvenţei de rezo¬ nanţă a difuzorului. Alte câteva reguli sunt unanim respectate de constructori: - lungimea liniei cuprinsă între 1,83-2,44 m, ceea ce corespunde unui sfert de lungime de undă pentru frecvenţa de 35-45 Hz; - linia de transmisie ce pleacă din spatele woofer¬ ului trebuie să aibă o secţiune cu minimum 25% n\ai mare decât suprafaţa radiantă a wooferului, Sd. In Acest tip de incintă are la bază labirintul acustic al lui Stromberg-Carlson din anii ’30, constituit dintr-un tub lung, deschis la un capăt şi având difuzorul la celălalt capăt. Lungimea tubului are valoarea de circa un sfert din lungimea de undă corespunzătoare frecvenţei de rezonanţă a difuzorului. Tubul a fost îndoit corespunzător ’ pentru a avea dimensiuni acceptabile. Fără material fonoabsorbant în interior, tubul amortizează frecvenţele din preajma valorii de general, valoarea secţiunii este cuprinsa între (1,25-2,5) Sd; - secţiunea transversală a liniei se micşorează apoi către ieşire, unde trebuie să fie egală cu Sd. Aceste valori definesc un raport între secţiunea de intrare şi cea de ieşire ce prezintă, subiectiv, un rol important în calitatea reproducerii frecvenţelor joase şi medii. Valorile mici ale raportului sunt asociate unui sunet mai articulat, în timp ce valorile între 1,4-1,5 rezonanţă şi întăreşte frecvenţele situate peste va¬ loarea de rezonanţa până la o octavă. Cercetări de bază a făcut în anii ’60 A.R. Bailey, care a experi¬ mentat diferite materiale de amortizare în incinte tip „înmoaie” frecvenţele joase şi reliefează frecvenţele medii. Aceste constatări sunt puternic influenţate de materialul absorbant utilizat şi de dispunerea sa. Tabelul 1 prezintă domeniul uzual de variaţie a 26 TEHNIUM octombrie 2001 ATELIER secţiunii transversale la începutul liniei de transmisie (în spatele wooferului) în funcţie de diametrul difu¬ zorului (wooferului). Tabelul 1: Variaţia secţiunii transversale a liniei de transmisie Diametrul ■ ( K> inches Suprafaţa racL (Sd) m 2 Aria sect. finale in 2 Aria secţ. iniţ. in’ 2 15 0,0855 133 333-166 12 0,0450 70 175- 88 10 0,0330 52 130- 65 8 0,0215 33 83- 41 6,5 0,0158 25 63- 31 5 0,0089 14 35- 18 Reamintim, 1“ (inch) = 25,4 mm. Materialul fonoabsorbant. Materialele utilizabile, în ordinea preferinţei, sunt: 1 - lâna naturală, cu fir lung, spălată manual şi tratată cu insecticid cu remanenţă. De altfel, se vor monta plase de protecţie pentru a se evita cuibărirea insectelor; 2 - lâna poliamidică cu fir lung. Un astfel de mate¬ rial este produs special cu această destinaţie de o firmă americană (Mahogany Sound) şi are denumirea comercială Acousta-Stuf. Firul acestui produs este trilobat în secţiune, faţă de firul obişnuit care este cilindric. Indiferent ce’lână sintetică se utilizează, aceasta nu are probleme legate de insecte şi se pro¬ duce în densitate relativ constantă; o comparaţie între o linie cu şi fără material fonoab¬ sorbant. Tabelul 2: Lungimea liniei de transmisie funcţie de frecvenţă (m) Neamortizat Amortizat (lână nat. (v = 345 m/s) 8 kg/m 3 ) _ (v’= 123 m/s) Frecvenţa 1/4 L 1/4 L 3/4 L 20 4,3 1,55 ' 4,6 25 3,44 1,25 3,75 30 2,87 1,036 3,08 35 2,47 0,884 2,65 40 2,16 0,762 2,32 45 1,92 0,671 2,04 Desigur, se pot adopta şi-alte lungimi ale liniei de transmisie. Dacă se doreşte o linie cu lungimea corespunzătoare unei jumătăţi de lungime de undă, o linie cuprinsă în domeniul 1^83-2,44 m corespunde domeniului de frecvenţă 35-25 Hz. Tabelul 2 a exem¬ plificat lungimea liniei funcţie de utilizarea lânii cu densitatea specificată. Variaţia densităţii, plasarea lânii şi utilizarea altor materiale determină modificări ale vitezei sunetului în linia de transmisie. Materialele fonoabsorbante au şi ele o comportare dependentă de frecvenţă, ceea ce înseamnă că viteza sunetului nu va fi aceeaşi la frecvenţe diferite. Chiar dacă s-au elaborat unele formule de calcul, pe baze experimen¬ tale, pentru unii parametri ai unei linii de transmisie atunci când se utilizează un material fonoabsorbant cu caracteristici fizice determinate, cum este cazul 3 - amestecul de 50% fibră de Dacron şi 50% lână naturală cu fir lung. Nu are aceleaşi proprietăţi ca lâna na¬ turală şi ca atare nu asigură aceeaşi caracteristică trece-jos, insă nu are probleme de tasare ca lâna naturală; 4 - fibrele de sticlă. Materialul fonoabsorbant trebuie dis¬ tribuit gradual, de la începutul liniei către ieşirea sa, ultimii 25-30 cm neavând material. Densitatea materia¬ lului în spatele difuzorului va fi de circa 7-10 grame/dm 3 . Variaţia densităţii materialului modifică neutralitatea sune¬ tului în domeniul mediu-bass. Materialul trebuie distribuit cât mai uniform în inte¬ riorul liniei de transmisie. Trebuie întărit faptul că rezultatele cele mai bune, uşor de observat, se obţin cu lâna naturală, cu toate defectele ei. După cum am menţionat anterior, lungimea liniei de transmisie, stabilită ca 14 din lungimea de undă corespunz㬠toare frecvenţei de rezonanţă a difu¬ zorului, a provenit din lungimea labirin¬ tului acustic, care este o linie fără mate¬ rial fonoabsorbant, umplut cu aer, şi la care viteza sunetului este egală cu viteza în aer liber. Pentru un deTazaj de 90 grade a rezultat lungimea menţio¬ nată mai sus, labirintul lucrând bine cu wooferele vechi. Utilizarea materialelor fonoabsorbante, şi în special lâna, asi¬ gură o scădere a vitezei sunetului în interiorul liniei şi determină modificarea lungimii acesteia. Tabelul 2 exemplifică TEHNIUM octombrie 2001 27 ATELIER Acousta-Stuf (care nu este disponibil la noi), acordul incintei este tot experimentai. Acordul incintei cu linie de transmisie. Acordul acestui tip de incintă se face prin audiţii, cu material muzical divers şi modificând cantitatea şi plasamentul materialului fon’oabsorbant în interiorul liniei de trans- Alegerea tipului de woofer. Nu există criterii bine unui tweeter. Wooferul este montat pe panoul frontal fără lamaj care să îl „îngroape” la faţa panoului: Pentru cei care au posibilitatea de a executa pe o maşină specializată această operaţie, precizez că diametrul lamajului este de 187 mm, iar adâncime^ sa de 7 mm. Tweeterul ales pentru a echipa incinta este o calota din policarbonat de tip DT94, având diametrul de 2C mm, bobina răcită cu ferofluid şi cu o caracteristică de frecvenţă foarte bună peste 3.000 Hz. Placa frontală are un diametru de 94 mm şi o grosime de 4 mm. Caracteristicile tehnice sunt următoarele: - puterea nominală ■ puterea de vârf definite pentru alegerea wooferului, ca în cazul celor¬ lalte tipuri de incinte pentru care parametrii Thiele- Small sunt un criteriu. Experimentarea oferă posibi¬ lităţi mari pentru obţinerea unor rezultate bune. Câteva soluţii practice pentru configurarea liniei de transmisie sunt prezentate în figura 1. Exemplu practic de incintă cu linie de trans¬ misie Având în vedere că incintele cu linie de transmisie se pretează la experimentări relativ uşor de executat, am considerat mai interesant să prezint o realizare practică: modelul ales este comercializat de o firmă germană (Visaton) sub formă de kit de montaj. Firma este şi producătorul difuzoarelor utilizate, dar se pot folosi şi alte difuzoare cumpărate din comerţ, iar prin experimentare se poate face acordul incintei chiar dacă unii parametri ai wooferului sunt uşor diferiţi de cei ai difuzorului original. Descrierea traductoarelor utilizate Wooferul utilizat este de tip W 170 S, având următoarele caracteristici tehnice: - puterea nominală 50 W - puterea de vârf 80 W - impedanţa 8 ohmi - banda de frecvenţă (-8 dB) fc - 6 000 Hz - presiunea acustică (SPL) 86 dB/1 W/1 m - frecvenţa de rezonanţă 36 Hz - deplasarea maximă a conului 20 mm - diametrul bobinei 25 mm - lungimea bobinei 12,5 mm - inducţia magnetică 1 tesla - fluxul magnetic 314 microweber - Q total (Qts) 0,47 - volumul echivalent, Vas 38 litri - impedanţa - banda de frecvenţă (-8 dB) -SPL - frecvenţa de rezonanţă - diametrul bobinei - Qts 50 W (pentru o reţea de* separare de 12 dB/octavă şi frecvenţa de lucru : de peste 3.000 Hz) j 80 W (în aceleaşi 1 condiţii) i 8 ohmi 2.000-22.000 Hz) 90 dB/1 W/1 m 1.900 Hz Elementul ce trebuie avut în vedere la alegerea unui alt tip de tweeter este ca acesta să permită o frecvenţă de tăiere corectă, aflată în domeniul de lucru al ambelor difuzoare. Pentru traductoarele uti¬ lizate s-a folosit o reţea de separare cu panta de 12 dB/octavă, având frecvenţa de taiere de 3.300 Hz, si¬ tuată la aproape o octavă de capătul superior al ben¬ zii reproduse de woofer (6 kHz) şi comparabil, faţă de capătul inferior al benzii de frecvenţă al tweeterului (2 kHz). în schema reţelei de separare (figura 2) se observă rezistenţa de putere de 10 ohmi, având rolul de a egaliza presiunile sonore ale celor două traduc- toare. Parametrii incintei pentru traductoarele utilizate sunt; - puterea nominală - puterea de vârf - impedanţa - banda de frecvenţă -SPL - volumul net - dimensiuni 60 W 80 W 8 ohmi 40 Hz-22.000 Hz 83 dB/1 W/1 m 40 litri 1.100 x 200 x 270 mm Materialul utilizat ia construcţia incintei este PAL-ui cu grosimea de 19 mm, pentru care se dau şi ele¬ mentele componente; Am precizat un număr relativ mare de parametri pentru ca la utilizarea unui alt tip de difuzor, con¬ structorul să poată compara parametrii difuzorului de care dispune cu cei ai tipului pentru care a fost proiec¬ tată incinta. Wooferul W 170 S are membrana din celuloza tratată la suprafaţă. Pentru a avea deplasări mari ale conului, piesele polare sunt extinse, bobina are con¬ strucţie specială, iar suspensia este realizată din cau¬ ciuc elastic. Diametrul acestui difuzor este de 17 cm (6,5"). Diametrul relativ mic îi asigură o funcţionare bună până la o frecvenţă de 6 kHz, uşurând alegerea - panou frontal 1.100x 162 mm 1 buc. - panou spate 1.100 x 162 mm 1 buc. - panou lateral 1,100 x 270 mm 2 buc. - perete interior 955 x 162 mm 1 buc. - capac inferior 232 x 162 mm 1 buc. - capac superior 177 x 162 mm 1 buc. - plintă sprijin 1 buc. (gros. 25 mm) 260 x 330 mm Numărul de componente este dat pentru o incintă. Plinta de 260 x 330 x 25 mm a fost adăugată pentru că stabilitatea incintei este redusă la o înălţime de 1.100 mm, şi pentru a se putea monta pe această plintă vârfuri metalice de izolare. Plinta se poate exe¬ cuta din PAL furniruit sau din lemn masiv. 28 TEHNIUM octombrie 2001 ATELIER 270 330 Indicaţii constructive. După debitarea tuturor ele¬ mentelor componente, preferabil la un atelier de tâm- plărie, se decupează găurile din panoul frontal cores¬ punzătoare dimensiunilor traductoarelor de care dis¬ puneţi (nu ale celor din figura 3, care corespund tipurilor indicate). Dacă este posibil să se execute lamaje, este cu atât mai bine pentru evitarea difracţiilor. Pentru un montaj uşor recomandăm ca unul din pereţii laterali să fie cel de închidere, având în vedere că incinta este înaltă, îngustă, iar wooferul este de diametru relativ mic. Această variantă de montaj asi¬ gură poziţionarea corectă şi sigură a peretelui despărţitor. Toate panourile se vor premonta, cu şuruburi pentru lemn, pe un panou lateral şi se vor păsul pentru a se asigura etanşeitatea corespunz㬠toare la montajul final. După aceea, panourile se pot unge cu aracet şi îmbina definitiv pe panoul lateral. După uscare se poate trece la montarea provizorie a traductoarelor, a reţelei de separare şi a plăcii de borne şi la executarea cablării. Se montează panoul lateral cu şuruburi pentru a se trece la probe. Firma a utilizat ca material fonoabsorbant spuma poliuretanică cu profil de cofraj de ouă, cu grosimea totală de 65 mm, aşezată astfel: - o bandă de 1.000 x 165 mm, lipită cu prenadez pe spatele panoului frontal; 260 - o bandă de 500 x 165 mm, lipită pe placa de fund şi în continuare pe panoul spate. Având în vedere utilizarea altor traductoare. reco¬ mand: - nu lipiţi definitiv spuma poliuretanică fără probe de audiţie; - încercaţi şi alte variante, între care umplerea pe părţi a volumului interior cu lână dărăcită, nepresată şi prinsă în capse pe perete. Se poate folosi şi vata sintetică pentru saltele. Ultimii 30 cm spre ieşirea din linia de transmisie se lasă spaţiu liber. După fiecare modificare, o audiţie este obligatorie. După oe s-a ajuns la varianta sonoră considerată optimă, se fi¬ xează materialul fonoabsorbant definitiv, se imobi¬ lizează cablurile pentru a nu crea zgomote parazite şi se poate monta definitiv panoul lateral. Eventualele intervenţii se mai pot face ulterior prin gaura în care este montat wooferul şi prin deschiderea liniei. Finisarea rămâne la latitudinea constructorului şi se va face după demontarea traductoarelor şi asigu¬ rarea cablurilor de conexiune cu reţeaua de separare. Dacă dispuneţi de fişele tehnice ale traductoarelor utilizate, efectuaţi reproiectarea reţelei de separare corespunzător. (Continuare în numărul viitor) TEHNIUM octombrie 200! 29 AUTO - MOTO Prof. ing. M1HAI STRATULAT _ O aserţiune pe cât de răspândită, pe atât de adevărată\ susţine că un şofer grijuliu poate realiza cu un automobil relativ vechi un rulaj mai economic decât un altul care conduce neglijent o maşină de ultimă oră. Seria de materiale care urmează se va strădui să demonstreze că. pe lângă starea tehnică a vehiculului, factorul om are o importanţă decisivă. Pornirea şi încălzirea Etapele care, toate împreună, constituie procesul de conducere a automobilului formează, de fapt, o succesiune ciclică ce cuprinde: pornirile motorului, ple¬ carea de pe loc (pornirea propriu- zisă), accelerarea (demarajul), rulajul în regim stabilizat, înce¬ tinirea (decelerarea^şi oprirea. Practica arată ca optimizarea executării acestor procese per¬ mite reducerea consumului de combustibil cu 10-15% sau, mai bine zis, să se evite risipa de car¬ burant în aceeaşi proporţie. Organizarea în ciclu a succe¬ siunii acestor procese de condu¬ cere şi modul lor de execuţie depina atât de pregătirea şoferu¬ lui, cât şi de condiţiile concrete de rulare. 'Ciclul cel ’ mai economic (fig. 1 a) începe cu plecarea de pe loc (punctul P), urmată de o perioada de accelerare (a), în care se schimbă etajele cutiei de viteze, alura de rulaj crescând până la viteza stabilizată, dorită sau permisă de trafic. In perioada de regim stabilizat (r s ) maşina ruleaza constant, viteza şi etajul cuplat fiind cele care asigură cea mai mare economicitate. In a treia fază urmează reducerea vitezei vehiculului (d), la început prin frânare cu motorul până în punc¬ tul FM, apoi prin rulare inerţială (Ml) şi, în sfârşit, prin acţionarea frânelor, în perioada MI-O. Cel mai puţin economic ciclu funcţional’îl reprezintă cel din fig. Ic, 'în care, după demaraj (perioada a), viteza maşinii este brusc redusă până la oprire. Situaţii intermediare se obţin în regim’nestabilizat de viteză. în care, după atingerea vitezei dorite, alura de rulaj se modifică, cu reduceri şi creşteri de viteză care pot avea un caracter regulat sau aleatoriu, caz în care fazele de accelerare şi decelerare au durate oarecare'. Primul caz. de¬ numit şi rulare prin impulsuri, este reliefat în fig. 1b şi va fi analizat ulterior. Pornirea şi încălzirea motoru¬ lui pot avea serioase consecinţe economice, când cerinţele ex¬ ploatării automobilului impun o mare frecvenţă a acestui proces şi, mai ales, când starea tehnică a motorului sau nepriceperea şoferului fac ca tentativele de pornire să eşueze şi să se repete de multe ori. Se socoteşte că o pornire este reuşită atunci când ea nu nece¬ sită mai mult de trei acţionări ale demarorului pe durate de maxi¬ mum 5-10 secunde. Când aceste condiţii nu sunt îndeplinite, nu tre¬ buie să se "insiste, ci să se găsească grabnic defectul care împiedică pornirea normală. Şi aceasta pentru că chiar şi o pornire reuşită provoacă o uzură a echipajului mobil echivalentă cu 2-3 ore de funcţionare a motoru¬ lui în sarcină. Explicaţia constă în faptul că pentru pornire motorului i se furnizează un amestec mult îmbogăţit, iar benzina lichidă nu arde; eâ spală pereţii cilindrului, distrugând filtrul de ulei şi făcând 30 TEHNIUM octombrie 2001 AUTO - MOTO piu; în acest fel sunt iniţiate reacţi¬ ile chimice la nivelul plăcilor bateriei şi în masa electrolitului, ca pistonul şi segmenţii să se deplaseze pe cilindri într-un pro¬ ces de frecare şemiuscată, cu uzuri intense. In plus, com¬ bustibilul căzut în carter diluează uleiul şi îi înrăutăţeşte calităţile lubrifiante, având consecinţe uşor de bănuit pentru toate organele lubrifiante ale motorului. Operaţiunile care trebuie să fie efectuate pentru a obţine o pornire sigură şi rapidă depind, în primul rând, de regimul termic al motorului şi de anotimp. Aşa cum aminteam, mult mai dificilă este pornirea motorului în anotimpurile reci. Care este expli¬ caţia pornirii mai dificile pe timp de' iarnă? Din cercetarea experi¬ mentală a proceselor de ardere s-a constatat că viteza de reacţie a combustibilului depinde de rapor¬ tul dintre masa lui şi cea a aerului prezente în amestec. Pentru anu¬ mite valori ale acestui raport, d, viteza de ardere devine zero, adică aprinderea amestecului combustibil nu se mai poate pro¬ duce. Există două astfel de limite: una în zona amestecurilor bogate în combustibil, şi alta în regiunea amestecurilor sărace, d s (fig. 2); domeniul situat între cele două limite, d^-dg, poartă numele de domeniu de infiama- bilitate. Din figura 2 se observă că extinderea acestui domeniu depinde de temperatura am¬ biantă t; cu cât aceasta este mai mică, cu atât domeniul de infla¬ mabilitate este mai restrâns, iar viteza de ardere mai coborâtă. Aşadar, micile imperfecţiuni şi reglajul deficitar al carburaţiei scot mai uşor din domeniul ’de inflamabilitate amestecul livrat cilindrilor iarna, îngreunând pornirea. Tot astfel, o pornire infructuoasă, datorită sistemului de aprindere, bateriei de acumu¬ latoare sau demarorului, conduce foarte uşor iarna la înecarea motorului, deoarece la repetarea pornirii, în cilindri se găseşte deja combustibilul introdus la încer¬ carea precedentă, aşa încât noua tranşă pătrunsă acum se acu¬ mulează, scoţând amestecul din domeniul de’ inflamabilitate şi făcând astfel imposibilă pornirea, lată de ce iarna se cere să se acorde o atenţie sjDorită tuturor reglajelor alimentarii cu com¬ bustibil, aprinderii, precum şi stării demarorului şi bateriei de acumulatoare, a cărei capacitate nu trebuie^să fie lăsată sa scadă sub 75%. înainte de a proceda la pornirea motorului este bine să existe siguranţa că rezervorul conţine combustibil, că în sis¬ temul de răcire se află lichid sufi¬ cient, iar nivelul lubrifiantului în baia de ulei se află între reperele marcate de fabricant pe jojă. La motoarele cu aprindere prin scânteie, dacă vehiculul a staţio¬ nat mai multă vreme, se umple mai întâi camera de nivel con¬ stant, acţionând manual pompa de benzină. Următoarea etapă, manevrarea clapetei de aer (şocul) intervine în funcţie de temperatura motorului şi cea ambiantă. Când motorul este cald, această clapetă nu trebuie acţionată, chiar dacă afară este ceva mai frig. Dacă motorul este rece, dar temperatura ambiantă este moderată, se închide parţial clapeta de aer şi se apasă foarte puţin cea de acceleraţie, acţionând demarorul. Nu se reco¬ mandă apăsarea repetată şi adâncă a pedalei de acceleraţie înainte ae antrenarea cu demarorul, deoarece concomi¬ tent este pusă în funcţiune şi pompa de accelerare a carbura¬ torului, procedeul putând duce la înecarea motorului. La motoarele la care acţionarea clapetei de aer este semiautomată, mecanismul aces¬ teia trebuie să fie armat înainte de pornire, prin apăsarea uşoară, lentă, a pedalei ae acceleraţie. Când temperatura ambiantă este foarte coborâtă (sub -15°C), iar maşina a staţionat pe timpul nopţii afară, înainte de pornire se recomandă învârtirea arborelui motor cu manivela pe parcursul a 3-4 rotaţii. Pentru a activa bateria de acumulatoare, se cuplează la reţea timp de 20-30 secunde un consumator de joasă putere, cum ar fi lămpile de poziţie, de exem- capacitatea electrică fiind parţial refăcută. După ce s-a pompat manual benzină în camera de nivel constant, se spriţuieşte combustibil în carburator apăsând de câteva ori pedala de acceleraţie şi se trage până la refuz maneta care comandă clapeta de aer. Se apasă apoi pedala de ambreiaj (pentru a decupla cutia de viteze şi a reduce astfel sarcina demaroru¬ lui). Se acţionează cheia.de con¬ tact, ţinând apăsată pedala de acceleraţie cam o treime din cursa ei totală. Menţinerea sub tensiune a demarorului nu trebuie prelungită mai mult de 8-10 secunde; în caz de nereuşită, o nouă tentativă se reia numai după un răgaz de 30-60 secunde, timp necesar pentru refacerea capa¬ cităţii bateriei. Din păcate, foarte mulţi conducători auto neglijează această cerinţă, neştiind probabil că, în momentul acţionării demarorului, sediul proceselor electrochimice generatoare de curent se află în stratul de elec- trolit din imediata vecinătate a plăcilor şi în masa din stratul superficial al plăcilor. In urma încercării de a porni, electrolitul din zona menţionată îşi pierde concentraţia, ca şi cum bateria ar avea uri grad de descărcare avansat. In timpul de repaus acor¬ dat bateriei, concentraţia acidului din preajma plăcilor se reface prin difuziune, ajungând aproape de valoarea normală, fapt care duce la restabilirea tensiunii şi permite o nouă solicitare a bateriei. Dacă motorul nu porneşte nici după 3-4 încercări, nu trebuie să se mai insiste, deoarece el se TEHNIUM octombrie 2001 31 poate îneca. înecarea motorului acceleraţie a carburatorului) şi se conductele şi racordurile acestora; se constată după absenţa scân- activează demarorul până când se verifică starea pompei de ben- teii la bujii, umezirea acestora şi motorul porneşte, dar nu mai mult zină şi a filtrelor (cel de la pompă un miros accentuat de benzină la de 15-20 secunde. Dacă tenta- şi cel de la intrarea în carburator); eşapament. Pentru aerisirea cilin- tivele de pornire eşuează, cel mai se va scoate racordul care leagă drilor se deschide total clapeta de cuminte este să se caute şi să se filtrul de aer de carburator şi. aer, se apasă foarte lin, până la remedieze defecţiunea existentă, acţionând clapeta de acceleraţie, refuz, pedala de acceleraţie, In toate cazurile se pro- se va observa dacă pulverizatorul deschizând complet clapeta de cedează în ordinea următoare: pompei de acceleraţie şpriţuieste acceleraţie (deschiderea foarte - se verifică prezenţa benzinei benzina în carburator; lină este necesară pentru a nu în carburator, începând cu exis- - se. verifică starea elementelor activa în acelaşi timp şi pompa de tenţa ei în rezervor; se controlează carburatorului care asigură OZmV PENTRU CURAŢAREA BIUDL01 Statistic s-a dovedit că până la 15% din defecţiu- şuruburile-robinet 7 şi 8, cel de al treilea, 9, nile automobilelor îşi au sediul în instalaţia de rămânând deschis şi se cuplează ştuţul 3 la o sursă aprindere, iar în cadrul acesteia neplăcerile cele mai de aer comprimat de 6-8 bari. Aerul pătruns în corpul frecvente le produc bujiile. Starea lor este afectată de conic 13 antrenează nisipul care este proiectat cu formarea depozitelor calaminoase, de murdărirea cu putere în interiorul bujiei curăţându-l, fără pericolul de ulei şi de modificarea distanţei dintre electrozi, ca a zgâria sau sparge porjelanul, aşa cum se întâmplă urmare fie a uzurii acestora, fie a deformării electro- uneori când pentru curaţarea bujiei se folosesc cor¬ dului de masă. puri tari, ascuţite sau chiar perii de sârmă oţelită dură. Fireşte, în astfel de situaţii pornirile motorului se Este necesar să se reţină că o astfel de practică, pe fac greu, funcţionarea sa este neregulată, iar perfor- lângă pericolul amintit, mai prezintă şi neajunsul unei manţele de putere şi consum sunt afectate. curăţări imperfecte a bujiei. lată de ce, la un interval de 5000-6000 km de rulaj Faza următoare qonstă în verificarea funcţionarii este recomandabil ca bujiile să fie verificate, curăţate bujiei sub presiune. In acest scop, după închiderea şi reglate. canalului 15, bujia se aduce în dreptul locaşului 17 şi, Verificarea vizează descoperirea eventualelor prin deschiderea şurubului 8, este suflată cu aer pen- fisuri sau ruperi ale porţelanului, pierderea etanşeităţii tru eliminarea tuturor grăunţelor de nisip care, even- dintre corpul metalic şi izolantul ceramic (evidenţiată tual, au rămas în interior. f prin urmele de funingine pe care le lasă gazele de In final, se obturează şi canalizaţia 16, iar bujia se ardere când scapă prin interstiţiul apărut) şi starea de înşurubează în locaşul filetat ai camerei de aer 21 uzură a electrozilor. după ce, în prealabil, i s-a reglat jocul dintre electrozi Curăţarea şi verificarea bujiilor se fac comod şi în conformitate cu instrucţiunile fabricantului. Se corect folosind un aparat care poate fi confecţionat conectează cablul de înaltă tensiune 23 la electrodul fără mari dificultăţi ae price amator care posedă o central şi se deschide şurubul 7 lăsând aerul sa oarecare îndemânare. In schema acestuia intră un pătrundă prin canalul 18 în camera de aer. Se pune corp metalic 22 în care este practicată camera de aer instalaţia sub tensiune şi se acţionează repetat intre- 21 şi un orificiu filetat în care se poate introduce bujia rupătorul acesteia, mărind treptat presiunea aerului cercetată. Camera de aer este prevăzută cu un care pătrunde în instalaţie. Privind prin fereastra perete transparent prin care se observă producerea transparentă 20, trebuie să se observe producerea şi calitatea scânteii. In corpul dispozitivului sunt prac- unor scântei puternice de culoare albăstruie în mod ticate trei canalizaţii: una pentru accesul aerului în regulat, până când presiunea atinge nivelul 5,5-6,5 camera de aer, 18, o a doua, 16, prin care circulă bari. Această limită este valabila pentru o bujie aerul spre locaşul 17 de suflare a bujiei şi o a treia, acceptabilă, dar o bujie foarte bună poate produce o 15, care serveşte aducerii aerului în camera de scânteie de calitate chiar şi sub presiuni mai mari. curăţare 13, pe fundul căreia se află o cantitate de Procedând astfel putem fi siguri că vom monta în nisip de sablaj, 14. Cele trei canale pot fi controlate cu chiulasa motorului o bujie care va funcţiona ajutorul şuruburilor 7, 8 şi 9, care, prin rotire, apasă ireproşabil, cu capetele lor 6 membrana elastică 4 din camera 5, obturând canalizaţia respectivă şi interzicând astfel accesul aerului comprimat sosit prin ştujul 3. Instalaţia cuprinde şi o parte electrica, formată din bobina de inducţie 1, conductorul de înaltă tensiune 23 şi eclatorul 2;’acesta din urmă are rolul de a evita depăşirea unor valori de tensiune nepermise în cir¬ cuitul secundar, situate la nivelul de 16.000-18.000 V. Un condensator, un contact întrerupător (care pune în funcţiune bobina), un întrerupător general şi o sursă de 12 V completează partea electrică a aparatului. După examinare, bujia este introdusa în bucşa elastică 12 şi apăsată până când partea ei filetată pătrunde în locaşul piesei de tablă 10 fixată în corpul conic 13, la lei ca şi discul 11. Se închid 32 TEHNIUM octombrie 2001 AUTO - MOTO pornirea: corecta funcţionare a clapetei de aer şi reglajul circuitu¬ lui de mers în gol; - se scot bujiile, se curăţă, se verifică paralelismul suprafeţelor dintre electrozi şi se reglează dis¬ tanta dintre aceştia (0,5-0,7 mm) la sistemele de aprindere clasică, 0,9-1,1 mm la cele tranzisto¬ rizate); se curăţă platinele rup- torului şi se reglează jocul la 0,3- 0,5 mm, în funcţie de prescrierile fabricantului; se verifică punerea la punct a avansului; se verifică starea condensatorului şi a bobinei de inducţie, după scân¬ teia pe care o dă bujia în aer (aceasta trebuie să fie puternică şi de coloraţie bleu, nu roşiatică). Trebuie să se mai reţină că pornirea mai poate fi îngreunată sau chiar deveni imposibilă după o mai lungă staţionare a automo¬ bilului afară pe Vreme umedă. In această situaţie, contactele rup- torului şi capacul distribuitorului (delcoului) se umezesc si reduc substanţial intensitatea scânteii electrice. La acelaşi efect nedorit duce şi expunerea motorului cu capota ridicată în bătaia ploii sau a ninsorii, când se încearcă remedierea unei defecţiuni; umezirea fişelor de înaltă tensi¬ une poate provoca scurgerea ten¬ siunii secundare la masa. (Continuare în numărul viitor) lată două simple instrumente a căror construcţie stă la îndemâna oricărui amator şi care se dovedesc folositoare în unele cazuri. Primul dintre acestea îşi face simţită utilitatea mai ales la automobilele cu un „stagiu de serviciu” mai avansat, la care aşa-numitul litrometru (indicatorul de bord al rezervei de benzină) nu mai dă indicaţii corecte. în figura „a” se indică un astfel de instru¬ ment pentru autoturismele Dacia 1300, model standard, care este confecţionat dintr-o platbandă elastică din metal, 1, groasă de 0,5-1,0 mm şi lată de 10-15 mm, la care se ataşează prin sudură, nituire sau şuruburi o bară limitatoare, 2, plasată la distanţa indicată în schiţă. Platbanda se gradează apoi la distanţele care marchează cantităţi de benzină. Trebuie să se reţină că gradarea jojei este bine să fie făcută de fiecare amator în parte, ştiind că în decursul fabri¬ caţiei uzina a mai schimbat forma şi dimensiunile rezervoarelor sau în timpul exploatării acestea au putut suferi unele deformări, Datele prezentate în desen sunt valabile pentru constructorul care a prezentat ideea. Restul dimensiunilor indicate nu prezintă importanţă. Un alt dispozitiv, prezentat în figura „b”, este des¬ tinat a proteja autovehiculul împotriva furtu¬ lui. Se vede că ei se compune dintr-o ţeavă al cărei interior trebuie să fie suficient de mare pentru a primi maneta frânei de mână. La unul din capetele ţevii se sudează sub un unghi de aproxi¬ mativ 120° o prelungire, tot din ţeavă, la extremi¬ tatea căreia se taie un şliţ (fantă) şi se practică un orificiu pentru un lacăt. Dispozitivul se îmbracă pe maneta trasă a frânei de mână, iar bara manetei de schimbare a vitezelor (fixată în viteza I sau de mers înapoi), se introduce în tăietura porţiunii orizontale a ţevii dispozitivului. în final, în orificiile practicate se introduce un lacăt. Prin acesta, maşina este blo¬ cată atât prin frâna de mână, cât şi prin imposibili¬ tatea manevrării schimbătorului de viteze. TEHNIUM octombrie 2001 33 Pagină realizată cu sprijinul MINISTERULUI EDUCAŢIEI $1 CERCETĂRI! Dinamismul ştiinţei şi tehnicii mon¬ diale face din 'informaţie un factor hotărâtor al competiţiei economice şi, în consecinţă, reuşita aparţine celor care prelucrează şi valorifică un volum mai mare de informaţii utile. Informaţia se instituţionalizează, există o industrie a informaţiei, pro¬ blemele de prelucrare, înmagazinare şi administrare a informaţiei reclamă 6 profesionalizare nuanţată. Lipsa informaţiei ca resursă de imediată utilitate poate determina risipă de timp social şi de valori materiale. De peste cincizeci de ani, Institutul Naţional de Informare şi Documentare (INID) elaborează publicaţii şi prestează servicii speci¬ fice care se constituie în suport pen¬ tru activitatea de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică din România. Adesea, INID se implică şi în alte sarcini de importanţă majora pentru România; astfel, în’ prezent, desfăşoară acţiunea de traducere a întregii legislaţii comunitare, în ve¬ derea aderării'României la Uniunea Europeană. Intre obiectivele esenţiale ale INID se regăseşte realizarea de studii privind politicile în ştiinţă şi tehnolo¬ gie, implementarea unei strategii de marketing al produselor şi serviciilor inovative din ştiinţă si tehnologie, realizarea unui transfer tehnologic prin diseminarea informaţiilor cu ca¬ racter tehnico-ştiinţific şi economic, crearea unei infrastructuri infor¬ maţionale în domeniul cercetării-dez- voltării-inovării, administrarea unor baze de date complexe privind potenţialul uman şi instituţional, pre¬ cum şi ofertele de cercetare-ciez- voltare, realizarea unor schimburi de date şi informaţii la nivel intern şi inter¬ naţional. In cadrul Sistemului Naţional de Informare şi Documentare (SNID), INID şi unităţi de informare şi docu¬ mentare din sectorul de stat şi din sectorul privat, respectând principiul federalizării, funcţionează cointeresat şi autonom din punct de vedere eco¬ nomic, participând efectiv la materia¬ lizarea unor proiecte de dezvoltare în contextul globalizării economiei mon¬ diale. INID continuă să exercite, în cadrul acestui Sistem, un rol metodologic important îndeosebi sub raportul expertizei, al creării de expe¬ rienţe şi instrumente metodologice vr'lk, E ASTĂZI imediat utile, de know-how generali- zabil la scară naţională, cum ar fi: promovarea unei reale politici a achiziţiilor de literatură ştiinţifică şi tehnică la nivel naţional, bazată pe descentralizarea deciziei de achiziţii şi pe centralizarea exclusiv a infor¬ maţiilor care pot sprijini această decizie; formarea specialiştilor în informare şi documentare,’ printr-o strânsă colaborare, directă şi indirec¬ tă, cu Facultatea de Biblioteconomie şi Ştiinţa Informării, precum şi prin cursuri şi stagii de specializare în uti¬ lizarea surselor moderne de infor¬ maţii, pentru diverse tipuri de benefi¬ ciari, inclusiv bibliotecari din instituţiile statului sau din organizaţii private, care nu au beneficiat de 6 educaţie formală în acest domeniu; formarea unei pieţe a serviciilor de infor¬ mare documentară moderne şi încurajarea agenţilor care le furnizează, pornind’de la principiul potrivit căruia facilitatea creează ce¬ rinţa şi având tot timpul în vedere fap¬ tul că un utilizator individual - o per¬ soană fizică - nu va apela niciodată la un serviciu public decât dacă acesta îi oferă satisfacţii mai mari, la costuri mai mici, decât şi le-ar putea oferi sin¬ gur. Acestea sunt doar câteva din funcţiile INID ca institut naţional, în actuala etapă, recomandate şi de auditul efectuat la INID în cadrul Proiectului Phare 9305 - de restruc¬ turare şi modernizare a sistemului ştiinţei si tehnologiei în România, de către Şrnst & Young din Marea Britanie, în perioada 1993-1996, şi anume acele funcţii care pot avea ca efect atât crearea unei infrastructuri moderne a activităţii de informare ştiinţifică şi tehnică în România, dez¬ voltând, pe această bază, servicii cu deschidere spre piaţa consumatorilor individuali de informaţii de acest gen, cât şi acoperirea, cel puţin parţiala, a nevoilor financiare ale Institutului. Se vorbeşte mult despre necesi¬ tatea orientării societăţii româneşti spre societatea informaţională, condiţie esenţială a integrării ţării noastre în lumea care a făcut deja primii paşi importanţi în această direcţie. Or, comunicaţiile, controlul informaţional, generarea şi utilizarea de cunoştinţe noi în toate domeniile sunt caracteristici esenţiale ale aces¬ tei societăţi. Rolul unei’ activităţi mo¬ derne de informare documentară, în sensul definit aici, este evident: crearea unor capacităţi cuprinzătoare de monitorizare â informaţiilor, în scopul sesizării oportunităţilor de promovare a intereselor agenţilor economici din România, într-un context caracterizat printr-o mare complexitate dublată de o competiţie acerbă - sistemele de veghe tehnologică şi în domeniul oportunităţilor de afaceri, actual¬ mente mai puţin căutate de agenţii economici români confruntaţi cu grave probleme- de supravieţuire dar care, cu siguranţă, vor deveni strict necesare în epoca posttranziţie: trecerea de la simpla interme¬ diere a accesului la informaţii, la o atitudine mai activă, la analiză lor în conformitate cu anumite ţinte de interes naţional - analiză infor¬ maţională orientată spre factorii de decizie în domeniul politicii eco¬ nomice, al politicii ştiinţei etc.; crearea unor capacităţi mereu sporite de comunicare a specialiştilor români din toate domeniile, atât între ei cât şi cu specialişti din întreaga lume - dez¬ voltarea 'bazelor de date referenţiale de tip Who’s Who, Cereri şi oferte de soluţii tehnice româneşti, Cereri şi oferte de colaborare tehnico-ştiinţifică etc. Numărul aplicaţiilor şi serviciilor care se pot dezvoltă pe baza acesto¬ ra este, practic; nelimitat. Pentru cititorii revistei Tehnium, Biblioteca INID, una dintre cele mai mari biblioteci ştiinţifice şi tehnice din ţară, pune la dispoziţie fondul său docu¬ mentar (publicaţii periodice şi neperiodice, cercetări bibliografice, culegeri de informaţii faptice, sinteze documentare), sală de lectură destinată atât specialiştilor, cât şi publicului larg, înzestrată cu aparatură de multiplicat pentru solicitări directe, precum şi specialiştii săi, pentru asistenţă metodologică. STELIAN D. NEICU, cercetător ştiinţific principal la INID, Bucureşti, sec¬ tor 1, str. George Enescu 27-29, CP 70074, Tel: 313.40.10/127, 151, Fax: (401) 312.67.34, E-mail: [email protected] Pagina Web: www.inid.ro 34 TEHNIUM octombrie 200Î SERVICE -TEHNIUM