I.Al.Bratescu-Voinesti — Strigate de alarma in chestia evreeasca (1940)

TESCU. 


CHESTIA EVREEASCA — 


[BIBLIOTECA CENTRALAİ" 
UNTVERSTTARA 


Bucureşti 


“STRIGATE m eo 


CHESTIA EVREEASCA 


-g 4 0 


STRIGĂTE DE ALARMĂ 
IN CHESTIA EVREEASCA 


B.C.U. Bucuresti 


- İli 


C2080003 1 


E s Si iatá-má imbrancit fara voia mea intr'o luptá 
ə de care m'am ferit toată viața ; nu dintro excesivă 
- dragoste de liniște, nici din lașitate, nici numai dintr'o 
înclinare firească nesupusă controlului conștiinței 
mele, ci dintr'o hotărire conştientă, isvorită din cre- 
dinfa că răutatea, dusmánia şi ura sunt sentimente 
înjositoare, iar bunătatea, mila și iubirea, sentimente 
nobile şi ináltátoare. 

Până la vârsta în care mă: găsesc, de când fin 
condeiul în mână, n'am afafat pe semenii mei la ură 
şi la vrăjmășie. Am colaborat în timpul războiului la 
ziare, cerând intrarea în acțiune alături de aliaţi; dar 
desfid să mi se arate în acele articole îndemnuri de 
ură împotriva celor cu cari aveam să luptăm. 

“Tot aşa, desfid să mi se arate când am propovă- 


duit vreodată ură împotriva neamului evreesc. GE = 
Nu, n'am fost niciodată antisemit, pentrucă 9 2 9 
mulțumesc lui Dumnezeu ! — am un suflet şi o minte, 


care fac să mă pot cu înlesnire ridica deasupra pa- — — 

timilor şi frământărilor pamanteşti, spre a le consi- 
. dera sub specie aeternitatis. Ps 
Nu-mi trebue sá fac nici un efort pentru a-mi in- də dək 
— chipui cü, — pe când aci, pe pământul nostru, oamenii — 
împărţiţi în filosemifi şi antisemili, se urösc Şi se yaj 5 
 smüşesc, — undeva, departe, într'o grădină frumoasă, 3 
| Stau pe-o bancă Crist si Juda, ca doi buni prieteni, 


n^: 


L Al. Bröfescu Voineşti 


de mult si definitiv impácali. Pot auzi deslusit pe 


- Crist zicand prietenului sáu : 
,Ce bine ne-am jucat amândoi rolurile orin- 


E duite de ziditorul lumii, — si ce ráu imi pare cá nu- 
mele táu a ajuns atát de odios oamenilor. Cá osan- 

: diri, revoltátor de nedrepte, se pronunfaserá si impo- 
triva altora. Omul invátat, intelept si bun, care cu 
cáteva sute de ani zisese inaintea mea: ,La ce-ti vor 
folosi toate bunurile lumeşti de-fi vei pierde sufletul“, 
fusese și el osândit la moarte. Era însă un om bătrân, 


WAN 


fuzat, iar moartea și-a dat-o singur, band zeamă de 
cucută. Doctrina lui nu s'a răspândit în lume, pentru 
că se adresa numai minţii oamenilor, nu şi simfirii 
xə lor. Pe mine, om in floarea vârstei, m'au prins, m"au 
scuipat, m"au bătut, m'au schingiuit şi m au rastignit 


cărora şi azi, după aproape două mii de ani, lăcră- 
mează cei ce le ascultă. Compătimirea și revolta, pe 
care le-au stârnit în sufletele oamenilor nemeritatele 


mele, pentru a putea sbura in lume. Tu, prin trădarea 
Şİ vincerea mea, ai făurit acele aripi. 

i Infelege ori si cine cá in sufletul unui om care-și 
„poate închipui asemenea lucru, nu este nici un col- 


egátit ca să asculte cu drag și să urmeze îndemnuri 


nanitare. 


de 70 de ani, i se oferise prile) de scapare, dar l-a re” 


între doi tâlhari, pricinuindu-mi suferințe, la auzul 


suferințe îndurate de mine, au slujit de aripi doctrinei ` 


fişor î in care s'ar putea adăposti vrájmásia, si că este — 


.. Desi națiunea este o realitate tot atât de netăgă- 2 
( sı pate familia, — desi, in consecintá, nafionalis- S 


me y VIRA P i. E 
R 250 
4 E BS 7 
strigăte de smi în chestia vumm Sun 


E $ 


7 


ə 
mul öl i o Finanağl dates fot a 2 
si de legitimá càt este dragostea de familie, — sun 
totusi gat 

şi gata sa colaboreze la temperarea indemnuri- p 
lor naționalismului, in interesul realizării înfrățirii — 
dintre popoare. Cu o condiţie: ca acel care-mi cere i 
această colaborare să fie sincer. ; 

Dar cànd o asemenea cerere imi vine dela oa- 
meni cari practica un feroce nalionalism al ñeamului 
lor, străin de al meu, — nu le-aşi putea acorda cola- — — 
borarea mea la o operă de amorfire a naționalismului 5 
celor din neamul meu, decât dacă aş fi sau orb ca o ` 
càrtitá, sau interesat şi de rea credinţă. 


Sirigüte de alarmă in chestia evreeascë 


ferintele legate de ticălosul nostru trup, supus du- 
Teri: 

Imi propuneam să fac să înțeleagă pe d. Horia 
Carp că în făptura omului, cu timpul, din pricina con- 
viefuirii cu oameni de acelaș neam cu el, s'a vit, pe 
lângă instinctul său de conservare personală Şİ indi- 
viduala, un instinct de conservare al colectivitátii că- 
reia aparține, instinct care ii poruncește să-și apere 
neamnul și că acest instinct e atât de puternic, încât 
raţiunea nu i se poate împotrivi, ci, cel mult, îi poate ^ 
tempera indemnurile. 

Imi propuneam sá aduc aminte d-lui Horia Carp 
declaratia mea cá sunt gata sá colaborez cu oricine 
la temperarea indemnurilor nafionalismului, cu con- 


Mà göseam sub impresia unui articol pe care-l 
citisem în „Curierul Israelit", articol plin de elogii la 
adresa mea, în care d. Horia Carp, pe care n'am cin- 
stea să-l cunosc, se întreba cu nedumerire: cum se 
poate ca un om care a produs o operă literară plină 
de duioşie şi de compatimire pentru suferinţele al- 
tora, sa colaboreze la un ziar in coloanele cüruia se 
propovádueste ura şi vrăjmășia. 

š Imi propuneam să răspund d-lui Horia Carp pen- 


tru a-l face să înțeleagă că nici acest ziar şi nici eu, dışı dns — Am: br ei Nee, WEE - E 
nu propováduim ura. Cá nu numai cá m'as simti ru- ez P SS buna cia Di. IRI ia cuu zi 
i ES x mai spun că acest instinct de conservare imi strigă ğ 
vA ds e 777 uen dar nici Hye fach cá cea mai infiorátoare rátácire in care poate fi im- E 
ER pricina intregei mele firi. Imi propuneam să mă í bráncitá omenirea, cea mai mare primejdie care ame- I 
Bilesc să-l fac să înțeleagă că, numai cu condiţia de nintá nu numai neamul nostru, dar întreaga civili- 
a-și fi pierdut complet minţile, un om poate îndemna zatie umană, este comunismul şi că, din pricina aces- 
la ură și la vrăjmășie, după ce a scris afirmaţii ca tei nestrámutate credinţi, socotesc criminali pe cei 
en. cari, in loc să colaboreze la combaterea comunismu- 
— Ven pe lume fără voia noastră, incapabili din lui, îl susţin, fie direct, fie tăcând. Ey A 
pricina micşorimii noastre față cu imensitatea Uni- Umblam pe stradă, complet absorbit și preocupa 
Versului, să pătrundem intenţiile puterii uriașe care de căutarea formei celei mai convingătoare de dat 
a creiat viaja și să găsim un sens existenfii, — sin- scrisorii ce eram hotărit să adresez d-lui Horia Carp, 
gura atitudine și folositoare si infeleaptá ce ar MELDE când am întâlnit un grup de prieteni cari, opriți in ° 
sa avem unii faţă de al loc, ascultau ce le spunea un domnişor, despre care ə 


Hi, e compátimirea si ajuto- 
; ne desbinám, ne vrájmásim, 
Sporind prin voinfa noastrá su- 


de mult mi-am fácut o párere, pe cüt de defavorabilă, S 


Tarea reciprocă. Si totusi 
p pe atât de întemeiată si de definitivă. 


ne chinuim reciproc, 


L AL Brătescu Voinești 


Ce le povestise pand atunci nu știu. Prietenii rå- 
deau, — unul îl bátea pe umeri, în semn de încântare 
si de aprobare a celor ce spusese. La apropierea mea, 
domnişorul zise cu un zâmbet, cu un accent de zefle- 
mea si cu vădită intenție de jignire: „A sosit omul de 
dreapta İT”. 

Ştiu de mult că oamenii cari dezaprobă dreapta, 
sunt de patru categorii. 

In prima categorie intră acei cari, — după ce, 
dobândind puterea prin violenţă, reducând la desă- 
vàrsitá supunere prin o înfiorătoare teroare un popor 
de 160 milioane de oameni, au întemeiat cea mai fio- 
roasă dictatură, — acum, pentru a împiedeca pe cele- 
lalte neamuri de a-i stânjeni în continuarea isprávii 
lor, au tot interesul să creeze şi să menfie pretutin- 
deni o confuzie în spirite și o stare de permanentă 
frământare, printr'o propagandă plină de minciuni și 


de fariseism. Pentru asemenea oameni, un om con-: 


știent nu poate avea decât oroare. 

A doua categorie cuprinde pe oamenii simpli, de 
| buna credintá, cari, fiindcá au apucat sà-si zicá ,,de- 
| mocrafi”, se jenează şi se tem să se întoarcă din 
| drum. Incapabili de a pătrunde cu mintea înţelesul 
profund al realităţii in care tráesc, si tot atât de in- 
SECH de a rezista curentelor, se lasă tàriti de ele. 
Ke d Sasa cuprinde pe oamenii nevoiasi 
25:55. e a familie numeroasă, gatuifi de 
EE "mo $i in schimbul unui pumn de 
S pr da es d ai comunismului. 

„toată tăria pot tot sə Zen ae dezaprobándu-le a 
5 UȘI resimti şi compátimire, pentrucá 


Sirigăte de alarmă in chestia evreeascá 


t 


nu-mi pot nimici iluzia cá poate intr'o zi se vor cái 
amar, că, unii din nepásare, alţii din neputinja de a 
rezista, vor fi colaborat la dăinuirea nebuniei. 

A patra categorie e alcătuită din secături, extrem 
de primejdioase, cari ajung apologefii deghizați ai 
comunismului, atât în schimbul arginfilor ce primesc, 
cât și din îndemnul sufletului lor de secături. 4 

Döruifi din fire cu o desteptáciune ce nu li se E 
poate tăgădui, din mulțimea cărților pe cari le-au ci- 2 
tit, in loc sü se aleagá cu o limpezire a minţii lor, 
s'au ales cu o scrântire, o dezaxare a ei. 

Dorinţa lor de a se arăta in curent cu tol ce e nou, 
teama lor de a nu părea rămași în urmă îi fac să 
guste, să aprecieze tot ce e nou, ori cât ar fi de ira- 
tional şi de paradoxal. Prin farmecul usurinfei lor de 
a se exprima, prin admiraţia ce stârnesc in şufletul 
gagöufilor, aceste secături sunt foarte apreciate şi in- 
trebuintate de comunişti, pentru a menţine pe naivil 
cari-i ascultă, intro stare de dezechilibru, foarte 
prielnică răspândirii comunismului, ` ' 

Aceste secături, prin piruete hazlii, prin gor 
buşuri, prin paradoxe, lucrează necontenit la minarea 


temeliilor pe care e clădită civilizaţia omenească. Tot 


ce a fost câștigat cu mare trudă în decurs de veacuri, — R 


iot ce stânjeneşte ori ar pu 
comunismului, trebue nimi cit. Religie, familie, natio- š 
nalism, patriotism, p 


tat, prin zeflemele crude, ! 
mai ch vorba, dar şi cu faptă: O secătură de 


i ste 
acesta nu știe ce e rușinea, ce qaxı este c 
pütimirea, ce este durerea. El pi A 


Sg 
d 


" á .. x e š 
rin orice mijloace ca 0927 AR E 
: ra durerilor $1 slăbiciunilor omenești, ` 


spre a-și dovedi superioritatea, E. 


lui", pe deasup 


O asemenea secătură, 


e în stare să se 


roşie la butonieră, 


pe catafalc. 


Unor asemenea secături se datorește în mare 
parte climatul de balamuc în care trăim și nebunia 


ce răsare din t 


Mode de toatelă absurde, cu nu numai corecta- d 
rea curbei sprincenelor, ci cu smulgerea lor completă, ` 
pentru a desena cu creionul altele, spre a da figurii 
o expresie de bizar și de straniu, mode de îmbrăcă- 
minte stupide, cu pălăriile fără nici o formă, care aduc 
aminte crispările şi scálámbáielle acceselor de epi- ` 
lepsie, poezie fără rimă, fără ritm și fără sens, proză : 
personagii imposibil de situat nici in 2 
timp, nici in spaţiu şi de situaţii când paradoxale, 
când desgustătoare, pictură și sculptură fără desemn, 
muzică fără melodie, dansuri cu contorsiuni spasmo- 


cu descrieri de 


tice, fanatism f 


din partea acestor secáturi. 

Pentru asemenea oameni nu poţi avea decât un 
profund dispreţ. Din categoria acestora făcea parte 
domnișorul care indrásnea să-mi arunce cu o vădită 
intenţie de jignire: „A sosit omul de dreapta !''. 

Puteam să-i ráspund chiar în 
aceeaşi clipă mi- 
sul meu n'ar fi f 


teni ce se gáse 
sitor să-l audă 


„pe deasupra binelui şi ršu- 


plimbe fluerând pe stradă, cu o floare 
pe când acasă mamă-sa stă întinsă 


oate manifestările activităţii noastre, 


ara credință, toate găsesc aprobarea 


clipa aceea, dar în 


E auzit decât de cei patru-cinci prie- 
S Za de faţă, — si că e mai folo- 
at mai multi. M'am mărginit atunci 


a rasarit în minte gândul că răspun- ` 


s T 
de d 


Ss, uia 


sà ridic din umeri și să-i întorc spatele si acum il tri- 
mit răspunsul prin coloanele acestui ziar. 
7 Da, secătură, om de dreapta am fos, sunt şi 
voiu fi cat voiu trăi, pentrucă toate câte le-am învă- 
fat din cărți și din propria mea experiență má îndrep- 
tájesc să cred că atitudinea mea izvorăște din dreaptă 
judecată şi că toţi oamenii cuminţi imi vor da drep- 
tate. Da, secătură, drept cresc pomii si oamenii sănă- 
toși. Linia dreaptă e drumul cel mai scurt dela un 
punct la altul. Cu dreapta strângem în semn de dra- 
goste mâna dreaptă a unui prieten. In dreapta noas- 
trá agezám pe cel pe care-l cinstim. Cu mâna dreaptă 
răspândește semănătorul sămânța pe ogor. Cu palo- 
şul în mâna dreaptă luptă viteazul. Cu mâna dreaptă 
facem semnul Crucii, închinându-ne lui Dumnezeu. 
Cu mâna dreaptă ne binecuvintează preoții. Indrepta- 
rea greșelilor cere Dumnezeu dela păcătosul pe care 
nu-l lovește cu pieirea. Cu dreapta întinsă salută 
chiar şi cei ce-și strâng pumnul ca intro scrâșnire. 
In sănătosul bun simt al neamului nostru, nofiu- 
nea de drept e legată de tot ce e bun, frumos și vred- 
nic de chemat cu toate puterile sufletului nostru. Da, 
secătură, om de dreapta sunt și numai acela în min- 
tea căruia domnește un negru întuneric nu-și dă sea- 
ma că, în împrejurările prin care trece azi omenirea, 
indemnarea de a merge spre stânga este nu numai 
o stângăcie, ci şi o cumplită ticaloşie ! 


In ,Adevàrul'' de aseară, domnul F. Dima, comen- 7 
tünd articolul meu apărut in acest ziar, sub titlul ` 
Om de dreapta, mă infeapá, ma “mpunge, mü tae cu ` 
ironii de o fineţă... a 

Sfàrsindu-si articolul întreabă: ...„„Și pe tine, biată 
inimă ticăloasă, tu isvorul tutulor pornirilor nobile, 
cine te-a așezat la stânga ? RK: 

Şi fiindcă inima e in stânga, face din aceasta un “5 ? 
argument spre a dovedi netemeinicia atitudinii de 


dreapta. bə 

Acum infelegem atitudinea de stanga a d-lui F RN 

Dima, alias Froim Fuchs. Acum înțelegem pentru ce $ Š 

à dumnealui si tovarășii dumnealui de redacție inğura 5 J 


în fiecare zi pe Mussolini, dar nu au un cuvânt d 
critică la adresa dictaturii sovietice, — fiindcă au. 
inima în stânga. De aceea aceiași oameni, cari chia: : 
ma procurorii umanității să vadă că suntem niste săl- 
batici când ne atingem de un fir de păr al vre 
ovrei, n'au avut un cuvânt de înfierare a ororilor să 
vârșite peste Nistru, — fiindcă au inima în stânga 
D'aia nau avut un cuvânt de protest la adresa ac 
lora cari au dărimat mii de biserici (dintre care ni 
sinagogă), — au ucis atâtea mii de preoţi (între c 
| 5756 755 D fiindcă au inima in stan” ` 
Ed in 25 un cuvânt de protest când au fo 
£77:: atâtea milioane de țărani ruși cari s 


Strigăte de alarmă în chestia evreească 


, 


impotriveau la dominarea unui popor de 160 dă: 


'oane de suflete creștine de un pumn de ovrei, — 
fiindcă au inima în stânga. D'aia n'au un cuvânt de 
reprobare la adresa ticăloșilor cari au dărimat Și con- 
tinuă a dărima atâtea catedrale, adevărate minuni de 
artă din Spania, (dintre care nicio sinagogă); au chi- 
—muit şi ucis si continuă a chinui și ucide atâtea călu- 


— gárte atâţia preoți şi călugări, (intre care niciun rabin 


sau haham), — fiindcă poartă inima în stânga. D'aia 
numesc rebeli pe cei ce se luptă ca să pună capăt 
acestei ticálosii, — fiindcă au inima in stânga. D'aia 
d. F. Dima, alias Froim Fuchs, şi tovarășii d-sale de 
redacţie au apărat pe Goldstein și n'au un cuvânt de 
dezaprobare la adresa Paukerilor și celorlalți semă- 
nători de comunism, — fiindcă au inima în stânga. 

Ori unde ar fi așezată o asemenea inimă, — mai 
la stânga ori mai la dreapta, ma sus sau mai înapoi, ~- 
ea nu poate inspira decât profund desgust. 


. Al, Brtescu-Volnesil : Sirigăte de alarmă um P təl " L 
o “x. ave Kéi ie 


A lăsat cineva asta pentru dvs.“ Şi portarul imi ” 


intinde un sul de hartie. 

Ajuns acasă il desfac. Cuprinde o scrisoare, Pa- 
tru pagini de scris femenin, pe hârtie de desen, for- 
mat 25/30 cm. Pe toate paginile o linie trasă cu creion 
roșu face un chenar de două degete împrejurul textu- 


lui. Spaţiul nu-mi îngădue să reproduc scrisoarea tâ- ` 


nărului „evreu de 17 ani”, care semnează George Fă- 
nel; dar chiar de mi-ar îngădui-o spaţiul, tot n'as re- 
produce-o, fiindcă e prea măgulitoare pentru mine. 
Tânărul cunoaşte tot ce am scris, se vede desluşit 
din citatiile ce face şi din căldura cu care márturi- 
seşte emolfiile sale de cititor. Mărturisesc cá scrisoa- 
rea m'a mișcat adânc. Am sfarşit-o cu ochii înecați în 
lacrimi. Cum să nu-ţi sfaşie inima o mărturisire ca 
aceasta, scrisă de un băiat de 17 ani ? 

„Mă duc azi la cinematograf si văd un film trist 
Si oricât de trist ar fi nu mai plâng, dar plâng, dom- 
nule Voinești, plâng atunci când văd filmul prezen- 
tând taberele şi viaţa cercetășească și străjerească și 
când știu că în mijlocul veseliei lor eu ar trebui să 
ma simt mișelnicul câine tolerat, et 

..In sufletul meu mă rog ca 
„Niculăiţă Minciună“ să 
astăzi”, 


ernul paria... 
acela care a scris 
nu fie printre cei ce ne urăsc 


Dragul meu báietas, vino aicea, stai jos, stai làn- 


ə. ; 
B4 mine şi ascultă: Mai întâi, de ce 


1, AL Brăieseu Voineşti 


y 


o 


Sirigüfe de alarmă in chestia evreeascá m 


dar nimeni nu zeflemiseste pe evrei mai crud de cum 
se zeflemisesc ei înșiși. Asta o știe toată lumea si 
evreii cei dintái. De persecutarea cercetagilor n'am 
auzit insá vorbind pe nimeni. 

Cat despre grija d-tale cá eu v'as putea uri, aflá 
cá eu nu urásc pe nimeni. Nu pot sà urásc $i nu vreau 
sa urascc. 

Când cineva, fără voia lui sau chiar cu tot dina- 
dinsul, mă lovește, îmi dau toate silintele să uit cât 
mai repede că ma lovit, pentru a-mi redobândi liber- 
tatea. Căci ura îmi pare ca o povară grea de dus în 
spate sau de târit după mine, un fel de autochinuire 
intolerabilă. Socotesc ura ca un ghimpe care produce 
junghiuri, friguri, chinuri; un ghimpe care trebue scos 
neapărat și cât mai repede prin uitarea loviturii pri- 
mite. De aceea n'am urit până acum pe nimeni, ab- 
solut pe nimeni; nici chiar cei mai răi oameni nu 
mi-au inspirat ură, ci compătimire și un fel de ciudă, 
că prin răutatea lor, mă împiedecă de a-i iubi. Dum- 
nezeu care ne vede şi ne aude să mă pedepsească 


dacă nu spun adevărul. d: 
Sunt de 25 de ani șeful unei instituţii importante, - 


am sub mine vreo 160 de funcționari şi vreo 60 de 
uşieri și de oameni de serviciu. Dacă printre ei se va 
găsi unul singur care să declare că vreodată i-am 
vorbit altfel decât ca unui frate mai mic, să vie să 
mă lovească. Mă apropii cu vârsta de 70 de ani, ili 
închipui, dragul meu, cu câţi oameni am venit în 
contact. Dacă cineva cunoaște un singur om, creștin 


sau evreu, cu care să mă fi purtat brutal, să-l aducă də 


să mă lovească. Am prieteni evrei in toata paola < 


oi 
- 
Ge 
= 


Kë" 


L Al. Brătescu Voinești — 


20 


şi de toate meseriile, pe cari îi iubesc şi-i stimez mai ` 


mult decât pe mulţi creștini. Cu un evreu cult, inte- 
ligent şi de bună credință mă plib adeseori cu drag. 
Vorbim ca doi peripateticieni despre lucruri care sunt 


la mii de kilometri deasupra nivelului mediocrei rea- ` 


Htàti în care ne învârtim. 


In timpul războiului, când, după retragerea în 


Moldova, s'au desființat instanţele judecătoreşti ale 
părților sedentare, găsindu-mă la Târgul-Frumos, din 
comisar regal al Corpului II de Armată am ajuns co- 
mandant de piaţă al acelui oraș. Cea mai grea parte 
a slujbei mele era să apăr populaţia evreească îm- 
potriva vexafiunilor la care, în mod fatal și inevitabil, 
era expusă, din cauza sosirii atâtor militari cari tre- 
buiau incartiruiti. Comandant al părții sedentare a 
Corpului II de Armată era, Dumnezeu să-l ierte, ge- 
neralul Michon Aslan, un om de o cultură, de o edu- 
calie și de o fineţe sufletească pe care nu le voiu 
uita niciodată. Eram prieteni, el general, eu căpitan. 
Om bun, profund psiholog și a toate infelegátor, işi 
dase seama că era inevitabil ca, între militari, dintre 
cari multi insofifi de familiile lor, și între familiile 
evreilor unde erau găzduiţi, să se iveascá neintele- 
geri. Cunoscându-mă, îmi dase mână absolut liberă 


să solufionez conflictele aşa cum imi va dicta con- 
ştiinţa. 


Cercetează, dragul meu copil, cum m'am purtat 
eu cu ovreii din Tg.-Frumos timp de aproape doi ani 


Şİ ce amintiri au păstrat despre modul cum solufio- 


nam conflictele între ei și armată + 
S i mată. Sun t. B 
 maài bun, t un om nu nu ` 


drept şi bland, dar Şİ un om care se poate 


Sirlgite de alarmă in chestia evreească 21 
stăpâni. Sunt împrejurări insa, in care nu-ți mai poti 
stăpâni indignarea, 

Cel mai blând și mai bun om pe care l-a produs 
omenirea a fost Domnul nostru Isus Hristos. Si totuși, 
în ziua în care a văzut Templul năvălit de zarafi, a 


pus mâna pe biciu să-i gonească. 


Sunt convins că hotărirea de a-mi scrie scrisoa- 
rea ce mi-ai trimes ţi-a fost sugerată de alţii, anume 
de oameni mai în vârstă decât d-ta. D-ta din pricina 
tinereţii d-tale, nu m"ai putea înțelege îndeajuns. 
Acelora cari te-au povafuit să-mi scrii, le spun că 
ceea ce m'a determinat să mă scobor, cum se zice, 


din „turnul de fildeș” ca să intru în această luptă, 


este convingerea că, nu numai neamul românesc, dar 
întreaga omenire se află în mare primejdie. Tot lor 
le spun că neamul evreesc sa angajat pe un drum 


care îl va duce în grea cumpănă. Imbătat de succesul 
ce l-a dobândit în Rusia, s'a crezut îndreptăţit să în- 
treprindá cucerirea lumii prin violenţă. Făcând-o, va 


aduce încă o dovadă pentru ilustrarea adevărului că 
cine scoate sabia de sabie va muri. Sunt încredințat 


că forma înveninată pe care a luat-o chestia evreeas- 
că, de aicea isvorăște, precum sunt încredințat că 
intensificarea antisemitismului românesc se datoreşte 


insolentei intolerabile a acelora cari vor să servească 
neamul lui Izrael, cu orice preț și cu călcarea oricăror 
îndatoriri de bună credinţă si de bună cuviință. 
Ascultă, dragul meu, sileşte-te să iubeşti adevă- 
rul si să cunoști exact realitatea. Caută de-li alege o 


profesie ori un meșteșug, vezi-ți de el cu tragere de — 
inimă și cu cinste şi nimeni nu te va uri. Nu te ames- 


E- : L Al. Brătescu 


teca în politică. Dacă îţi simți vreo chemare ` 
apostol, aplicăţi-o asupra neamului d-tale, care, 


ruri de îndreptat. Nu te încumeta să dai norme si di 
rective de viață neamului românesc, căci fácàn 


luat de guler şi dat afară; iar dacă, pafind astfel, 


nit, ori de rea credinţă! 
Cu o părintească binecuvântare! 


bue să recunoşti, nu este desăvârșit, are şi el cusu- 


te expui ca, fără ură, dar. cu toată fermitatea, să fi E riindumi'cu neputinţă 5X rà d$ l 
° A - „a Sa raspun ersonal ace- 


vei socoti persecutat, va însemna că eşti ori mărgi : 


: bancá din Cişmigiu. Imi párea rău că prietenul . ; 
.. urmează: ` 


İora dela cari primesc zilnic atâtea și atâtea scrisori, 
iată, o fac acum, aici. 

Adresez călduroase mani celor cari-mi ex- I 
primà aprecieri elogioase; regrete celor cari mà 5 
mustră că nu sunt destul de violent și nu lovesc cu 
destulă asprime; iar celor câţiva cari-mi scriu insulte 
şi ameninţări le trimet un zâmbet de compătimire. 

Printre numeroasele scrisori primite până acum, 
e una sosită din partea unui prieten, căreia i se cu- 
vine să-i răspund neapărat, pentru că după trei pa- 
gini de elogii, ea cuprinde o învinuire pe care soco- “ 
team c'o spulberasem definitiv. Reproduc întocmai ` ` 
pasagiul respectiv: Se - 

„Totuși, dă-mi voie să exprim mirarea ce-mi cau — — 
zează constatarea că autorul unor bucăţi literare pline e 
de atâta duiosie a putut deveni semănător de T 
mășie şi de ură“. TM 

Eram incredinfat cá, dupá cele publicate de mine, KC 
nu mi se mai putea aduce aceastá nedreaptă invi- — 
nuire si iatá cá-mi soseste, di in partea unui prieten. m 
Câtăva vreme m'am simțit a ur turburat. Mi-am re- - eh 
găsit înseninarea după două ceasuri de visare ae de o 


nu era de față ca să-i vorbesc precum 
— Unde vezi dumneata, ... meu, 


š I. Al, Brătescu Voineşti | 


irivire între opera mea literară şi articolele mele pu- ` 


blicate în ziare? In bucăţile mele literare îmi 
exprim compătimirea pentru suferințele celor umili, 
mă silesc să trezesc din nepăsare pe cei de sus, să le 


aplec ochii asupra acelor dureri. In articolele de ziar ` 


imi exprim compătimirea pentru suferința neamului 
nostru, mă silesc să trezesc din nepăsare pe cârmui- 
tori şi să-i fac să înțeleagă cât sunt de vinovați cà 
îngăduesc, ba chiar colaborează la dăinuirea unei 
stări de lucruri, atât de stánjenitoare názuinfelor 
noastre de inalfare. Și această manifestare a celui 
mai firesc instinct de apărare, această împotrivire la 
R ee de completă și revoltător de nedreaptă 
o GH numesti dumneata semànare de vrájmásie si 
“ə .. MEX ... demonstrez catd dreptate e de 
52 şi cat e nedreaptá e invinuirea dumi- 
, Chiar de aici, din punctul in care ne güsi 
Cișmigiu, grădină splendidă upa a 
perfect ingrijite, cu tufişuri şi də. 
Təş: PARI M $1 cascade de trandafiri 
imbálsámati, cu atâția pomi uriasi i 
cu atátea sute de varietdfi de Sr is um es 
pate cu o minunată VS 575. E pi. 
avem dreptul să ne mándrim i də uon ee 
foli străinii carid eei : € care se minuneazá 
YARİ mule ale Greg veste gie ve, "BR 
stite din apus. 


Arátá-mi, te 
_Ară „te rog, car i 
nata 7 g re este singura floare semă- 
pajiște e întreţinut, tu 
cari din pomi a fost 


sădit ână 
petec de alee a fost de mână de evreu; care 


impietrit, e greblat $i plivit de 


'Strigăte de alarmă în chestia evreeascá 


mână de evreu; care din zecile de luntre, din zecile 
de mese, din sutele de bănci e construită de mână 
de evreu. 


să ieşim din grădină. lată-ne în stradă. Trotoare ý; : 
de asfalt cu bordurá de piatrá, stradá pavatá cu pia- 3 
tră cubică, dedesubtul caldarâmului: canal de scur- SC, 
gere, țevi de ciment, de fontă, de plumb — pentru 2. 
apă, pentru gaz, pentru lumină electrică şi pentru E 
telefoane — din loc in loc stalpi de felinare, in mij- "ə 
locul străzii sine de tramvai, pe amândouă părţile "S 


strázii case. Innádite una dupa alta, numai strázile 
municipiului, fárá strázile comunelor suburbane, ar 
face o cale de 600 de kilometri, pana dincolo de Cer- 
nöufi. Fixând lărgimea străzilor la o medie de 15 me- 
tri, pentru cei 600 kilometri, avem in total 9.000.000 
de metri pătraţi de pavaj. 

Te rog să mă duci să-mi arăţi o singură piatră de 
bordură, o singură piatră cubică, tăiată sau aşezată la 
locul ei de mână de evreu, un singur centimetru pa- 
trat de caldarâm, un singur centimetru liniar de ca- 
nalizare executat, o singură şină de tramvai, un sin- e 


gur stâlp de fontă, instalate de mână de evreu. Ará- 23 
tá-mi, te rog, care párticicá din tramvaiul care trece P 
e lucrată de mână de evreu. ° 5 Bo 
is ám i i să ajun » ne 

Hai s'o luám in sus pe stradá $1 s š 
Matache Măcelaru. lată 75 


tro piaţă, bunăoară piala 
grau, porumb, făină, mălai, 
rile, ouă, păsări, cörnuri, — Ze 
de felurite produse alimentare. Arat ^ 
diche, un singur fir de ceapá, o singur 


zarzavaturi de toate soiu- 
ci de mii de kilograme 
ă-mi o singură ri- 
pasăre, un 


| Aİ, Brütescu Voinaşil 
26 


singur fruct, care sà fie produs de mana de evreu 


Nimic. Absolut nimic. is 
Dacă de aici am merge spre periferia orașului, 


am da peste o uriașe şi miraculoasă activitate de 
asanare si de înfrumusețare. Bălţi mlăștinoase care 
se prefac în lacuri CU apă curgătoare, consolidări de 
maluri, indiguiri, nivelări, împăduriri, deschideri de 
străzi si de șosele, creări de grădini și de parcuri mi- `! 
nunate, clădiri de construcţii si de pavilioane artis BB 


tice, zeci de mii, sute de mii de metri cubi de pamant ' Ke 


care se sapă, se mută, se cară, se nivelează. 
Vino, te rog, de-mi arată care firimitură din ace T. 
stă uriașă operă de îmbunătăţire şi înfrumusețare e 
săvârşită de mână de evfeu. ij I 
Va sà zicà, din intreaga realitate care ne incon- 
joară de toate părţile, nimic nu e săvârșit de mână 
de evreu, din toate produsele cu care se hrănesc 
oamenii, nimic nu e produs de evrei. 3 
Şi apoi orașul trebue întreținut, curățat în fie 
care zi, — arată-mi, te rog, un singur măturător - 
evreu; trebue apărat în contra incendiului, — ara- 
tá-mi un singur pompier evreu. 2 
pM E 
een si iex e lăsată altora; iar evreli- — 
— upafiile mănoase, îndeletni 
cirile in care e posibilitate de caştiguri an SS SG 
şelăciune. Antreprize de əm rite a si ” 
—. eprize de lucrări săvârșite de alţii 
poate câștiga prin procurare de materi S 
al me: 


di : . 

3 — oem mediocră, Profesiuni libere ` 
755:-. specula naivit Az ei 

tului. Misitie, gazetárie, SRM A da 


doi-trei lei, oferindu-le un program inutil. 


„În vremea în care urmașul pipernicit al unuia care 
a pieri! apărând pământul strămoșesc, e hamal în 
gară, gogeamite gáliganii sosiți alaltăeri din Galiţia, 
la cinematografe, cu o lampă de buzunar, conduc pe 


“spectatori să le arate un loc liber și să le ciupească 


Ascultă cum răcnesc evreii și simbriașii lor impo- 
triva încercării de a limita accesul la profesiile libere, 

Incearcă de propune să fie obligaţi să contribue 
efectiv la o muncă de interes obștesc, — nu la o mun- 
că grea, la una ușoară, bunăoară la întreținerea cură- 
teniei orașului, — Şi ai să auzi trambifand peste tot 
globul pământesc „odiosul atentat la sfânta libertate, 
monstruoasa tentativă de a înființa munca obliga-  : 
torie”. 

Si încet, încet, speculând ahtiarea după putere a 
politicianilor, cumpărându-le conștiința prin oferire de 
locuri în consilii de administraţie şi în contencioasele ` 
diferitelor Societăţi, iată pe evrei ajunși, fără nici-o 
colaborare la munca de creaţie și de producţie, stăpâni 
pe întreg comerțul ţării, pe aproape întreaga ei indus- 
trie, pe aproape toaie băncile, pe o mare parte din 5 
presá, pe o enormá parte din proprietatea imobiliară S 
urbaná. T ADEM 

latá, dragul meu, realitatea. Şi cànd un öm çər) 

nu e inscris in niciun partid politic, un om cue mw 
umblă după putere, nici după notorietate, un om care | 
se sileşte să considere lucrurile cu obiectivitate xə 
care un entomologist priveşte cele ce “€ întâmplă pus 
tr'un roiu de albine, îndrăzneşte sá pro "ə ədə 
riva acestei stări de lucruri atât de 


va L Al. Brátescu Voine; 


păgubitoare neamului său, e socotit de semănător de | 
zi ură şi de vrájmásie! T 
Când imi venea din partea colaboratorilor de rea. 
credință această învinuire îmi producea scârbă și in- 4 


dignare. Cand insá imi vine din partea unui prieten, IUBITE D-LE CUZA *) 


de a cărui bună credință nu mă pot îndoi, ea îmi pro- P 
duce o adâncă máhnire. KS SC? 
Beete to Mee, dar "— U - A Cu mult înainte de a te cunoaște personal, de a 
sapaturi aie pricinulti nu CR ceata Ste E WE. j | — - te fi văzut măcar, te cunosteam din scrierile dumitale 
2 o are el despre mine, ci de r E H p literare, care-mi erau dragi şi-mi starneau admiraţie, 
* ; e reaua părere pe care mă ; e R ez 00 
E i prin fermecátoarea lor strálucire. Te cunoaştem din a 


Lo silește s'o am şi eu despre judecata sa m 
bucárfile lirice dintre care unele au devenit cántice. — 


Te-am cunoscut in urmá din studiile dumitale de cri- Z 
lică literară şi de sociologie, toate revelatoare ale — 
aceleași griji ce determina întreaga dumitale activi- : 
tate. Si admiram fárá rezervá minunata claritate cris- ` 

taliná a stilului lipsit de artificii, logica impecabilă a . 

 argumentárii, admirabila ordine in care se succed ` 
ideile, lipsa de urmărire a oricărei alte preocupări ` 

decât aceea de a pătrunde, pe drumul celei mai slabe ` ` 

rezistenţe, în mintea cititorului, penru a sădi în ea 2 

adevărul. A E 

Tarziu, abia după ce am ajuns slujbas la- 

rea Deputaților, am avut fericirea să te cun 

_ sonal şi să te ascult vorbind. 5 
| Cat m'ai robit prin farmecul 
cât loc ai cuprins în sufletul meu, 

| propováduiai, nu ţi-am mărturisi 


ə) Cuvünlare adresată dilu 
` lejul sărbătoririi sale pentru imp 


A 
D 


L AL Brötescu Voinești 


voju avea prilejul să ţi-o spun, 


fi avut presimţirea că 
lui nostru neam care ne 


ca acum, în auzul intregu 


ascultă. 5: 
in calitate de slujbaș nu-mi era îngăduit să te 


aplaud. Nu-mi era îngăduit nici măcar să-mi trădez 
printr'un gest sau prin o mişcare a feței, admiraţia, 
Şi mă miram atunci si mă 'ntreb și azi, de unde cule: 
geam puterea de a má stöpani, cand tot sufletul má 
îndemna, má imbrancea. să-mi strig prin aclamații ad- 


miratia. 


Pentru totdeauna s'a intipárit in mintea mea ima- . 


ginea dumitale, ținând piepi sălbaticelor protestări 
ce adesea ti se tipau din toate părțile când, cu vitejie, 
fără crutarea sau părtinirea nimănui, scuturai pe cei 
cărora te adresai ca să-i trezeşti și să le arăţi boala 
de care suferea neamul nostru, şi care amenința să-l 
E mistuie. | 
d Iti văd si acum liniștea cu care iti desființai unu 
câte unul protivnicii, prin replici lipsite de venin, sau 
de brutalitate, dar tăioase ca o lamă de brici. | 

Şi mă miram de puterea dumitale de stăpânire, 
şi-mi era dragă, foarte dragă, pentrucá intelegeam că 
o asemenea liniște nu poate isvori decât dintr'o în- 
credințare nestrămutată în sfintenia cauzei ce apărai. 

Şi ma minunam că nu strigi, că nu te revolfi, că 


Aum TT S i 


 ferea de a ţi-o exprima, cá nu te înăbuși de revoltă, 
„în fafa constatării că o treime din cei ce te ascultau 
Tu puteau, iar celelalte două nu voiau să te priceapá. 

Și am înțeles că liniștea, seninătatea, puterea du- 
ale de stăpânire, izvorau din nestrámutata încre- 


nu-li pierzi nimic din limpezimea gândirii şi din pu- 


dinjare cá adevárul in slujba cáruia munceai atát de 
preget si atát de desinteresat, va sfárgi prin 


a Şi plecam dela Camera cu figura înseninată, în- 
floritá, de toatá admirafia pe care nu mi-o putusem 
„cheltui pentrucă nu-mi fusese îngăduit să te aplaud. 
| Cei ce mă întâlneau astfel şi cari știau cá de 
obicei plecam dela Cameră cu o figură obosită, îmi 
57 ziceau: 
d — Se cunoaște că nu vii dela Cameră. 

— Ba chiar dela Cameră le răspundeam eu. 

— Păi, atunci, de ce ești aşa de radios ? 

— Pentrucă am ascultat vorbind instinctul de 
conservare al neamului nostru. 

— Cine? - 

— Instinctul de conservare al neamului nostru. 

— Care ? Nu infeleg. 

— Cum, le ráspundeam, nu cunoşti pe instinctul 
de conservare al neamului? E unul mărunţel, oaches, 
incárunfit, sprinten şi vioi ca o vrabie, cu ochelari 
pe care şi-i scoate ca sa citească şi cu niste ochi ne- 
gri, scânteietori de inteligență și de credinţă. De cum ` 
deschide gura să vorbească, te fintueşte pe loc de nu 
te mai poli mișca și nu-ți mai poti desprinde ochii 
dela dânsul. Ascultându-l ti se pare cà asişti la un 
foc de artificii orbitor, sau că te găsești în faţa uneia 
din cele mai minunate făpturi ale lui Dumnezeu. Te 
întrebi, cum poate încăpea în omulețul ăla atâta — 
ştiinţă, atâta înţelegere şi atâta suflet. Acesta este — 
instinctul de conservare al neamului vir re n Lui KL: Hr 


mai zice si A. C. Cuza. EA. i VON IC 


Si le rezumarn ce te ascultasem vorbind şi mă | 
sileam să le mimez gesturile dumitale. : 
Şi iata cü ziua de triumf al adevărului, ce de mai 
bine de o jumătate de veac, cu atâta trudă şi com- ` 
pletă desinteresare urmáresti, luptând cu mepăsarea ` 
şi greutatea de înțelegere a unora, cu reaua credință + ə 


a altora, — infruntünd zeflemelele, hulirile şi vráj- - - 
másiile, — ziua de cules a rodirii ideilor ce ai semă- ~ 
nat, a sosit. : 


Dän la o parte modestia. Ridicá-[i fruntea sus, ` 
Ai dreptul să fii mágulit şi mândru in fața constatării — 
cá cele ce se intámplá azi in lume, dovedesc cá in- E | 
trupai instinctul de conservare nu numai al neamului 
nostru ci al întregei civilizații, de vreme ce cârmuitori — 
ai unor neamuri din Apus, care se socotesc cu mult —- 
superioare, iau măsuri de apărare împotriva răului 
de care dumneata te străduiai să aperi numai neamul ` 
nostru, ES 


Ziarul evreesc „Renaşterea noastră”, dın 17 Apri- 
lie a. c., publicá o dare de seamá a inscáunárii noului 
director al așezământului de conducere a Şcoalei se- 
cundare evreesti „Cultura. După ce arată cum acea- 
stá numire a nemultumit o mare parte din membrii 
comunității, care recomandaserá pentru acest post de 
comandă pe o altă persoană, ziarul „Renașterea noas- 
trü” urmează: „Valoarea de profesionist didactic a 
noului director n'o punem în discuţie. Ni se spune că 
ar fi un pedagog cu experienţă câștigată la catedră 
timp de mai mulţi ani. Dar știm precis următoarele: 
omul nou înstăpânit întrun loc de mare răspundere F 
nu este „the right man in the right place”. 

O școală evreiască cere in prim rând o persona- 
litate intelectuală în care să vibreze o intensă sensi- 
bilitate evreiască. Nu este îngăduit cuiva, care nu are 
cu judaismul nici un fel de legătură, să accepte a 
dirija destinele unei școli evreiești... Un director de 
şcoală evreiască trebue să fie o puternică individua- 
litate de îndrumător, un perfect cunoscător al va- 
lorilor morale ale judaismului, un om legat cu toate 
fibrele conștiinței sale de şcoala evreiască, adică 
de acest for de conservare a specificului nostru evre- 
esc, Cineva, care-și poartă spleenul prin labirintul 
unei confuze teorii sociale cu vagi rezonanțe de Wee 
nitarism colorat strident, nu trebue sá se atingá de 


3 
1. AL Brütescu-Volnegt : Strigăte de alarmă în chestia evreeasca 


L AL Brătescu Voineşti 
s4 
pe care nu le poate îngriji cu cál- 


i etesti 
bunuri sufletes face acest lucru un 


dura si elevatiunea, cu care ar 


evreu sincer şi leal”. 
Citeşte, Mihail Sadoveanu, cele de mai sus, — 


mai citeşte-le odatd şi spune dacă işi poate cineva ex- 
prima mai desluşit nationalismul. Spune dacă e cu 
putință să-și mărturisească cineva mai lămurit "ele 
rirea nestrămutată de a urma întocmai porunca lui 
Tehova, înscrisă în Biblie, versetele 12 şi 13, din para- 
graful Invierea legământului, poruncă urmată cu sfin- 
tenie in Rusia şi in Spania si care suna aşa: „Să nu 
cumva să faci legământ cu locuitorii ţării unde ai să 
intri, ca să nu fie o cursă pentru tine, dacă veți locui 
împreună. Dimpotrivă, să le daramafi altarele si să le 
trantiti la pământ idolii“. 


Și oamenii, cari nu se sfiesc să-și exprime atât 


de ritos prin graiu Şi prin scris fiorosul lor nafiona- 
lism, ne cer noud sd ne domolim, sa ne paralizam 
nafionalismul nostru, — ne indeamna la umanitarism 


si ne tratează de huligani când încercăm să ne apă- ` 


ram ! 
A! Ce desgustătoare mişelie e reaua credință ! 
Când s'a întâmplat ca Dumnezeu, care te-a tri- 


mes in lume, să-ți fi sădit în suflet sete de adevăr si E 


o puternica nevoie de a ti-o domoli, 

Când pe măsură ce ai înaintat in vârstă te-ai în- 
credinfat cá viafa nu poate oferi unui om o mai mare 
bucurie, o mai intensá stare de euforie decát aceea 


pe care o resimfi in ceasurile când te sbuciumi pen- ` 


tru descoperirea adevárului; 


Când ai înțeles de ce indefinibilă beatitudine tre- ` 


“Strigăte de alarmă İn chestia evreească 


^; MPs. 
: E menele fizice sau chimice, 
sau in mijlocul naturii supravegheaza fenomenele 
'biologice sau cosmice, pentru descoperirea legilor 
Vieţii , 

Cand ai inteles ce splendida şi imbálsámatá 
floare trebue sa fi simtit Arhimede cà i-a inflorit in 
suflet, când, după ani indelungafi de căutare, a pu- 
tut în sfârșit striga: evrica ! 

Când te-ai încredințat că urmărirea și descope- 
rirea adevărului e nu numai un isvor de fericire pen- 
tru tine, dar și o condiţie sine qua non a realizării 
progresului omenesc; 

Când pe baza acestor credinţe te sileşti cu grije 
și cu staruinfa să-ți dai gândurile la trior pentru a 
goni din minte nepotrivirile si contrazicerile, — si 
când ţi-ai ales ca lozincá de purtare în viaţă: adevă- 
xul împotriva tutulor, chiar și impotriva noastră; 

Atunci înţelegi că nu există pe lume fenomen mai 
revoltător, mai păgubitor şi mai inveninátor de su- 
flet decât reaua credinţă. 

Stau in calea triumfului adevărului piedici grele 
de înlăturat: ignoranta, prostia și răutatea omenească. 
Da, dar sunt piedici, nu sunt dușmani. Pentru inlá- 
turarea lor ti se cere muncá. Si oricát de grea ar fi, 
o implinesti voios, fárá intunecare si fárá inveninare. 

Piedica nu-ți intunecá mintea, nu-ți amărăște su- 
Tletul, i 

Reaua credință e dușmanul care, cu mestesuguiri 
diabolice şi cu viclenie, caută să-ți zădărnicească 


Ee, 


“La E LC iata, 


mei $ 2:0 


e 1. Al. Brătescu Tiken 


ioate silintele, toată truda ce depui pentru We 
 7£CF7Ü77 relei credinţe nu fi se cere să * 
e ti se cere sa lupți, cu sufletul inveninat şi 
noon la minte ca un buştean de ar fi RT E 
tot nu-ţi pierzi nădejdea cá ai putea totuşi reuși sa 
convingi cà tot clocotul in care fierb popoarele Buo J 
pei vine din lupta intre doud nafionalisme: unul uni- 
tar si solidar, cel evreesc si altul divizat, cel crestin; ; 
că din pricina solidarității şi unanimitdfii celui din- ` 
taiu şi dezunirii celui de al doilea, asistüm la acest 
spectacol absurd şi paradoxal că toate neamurile se 
inarmeaza până în dinţi spre a se apăra unele împo- 
triva altora și toate se plâng că sunt dominate și sub- 
jugate de singurul. neam, care nu întreține armată 
proprie, neamul evreesc!! oğ 
Și pe cei mürginiti la minte ca un bustean poți ` 
spera că ai putea odată şi odată să-i convingi oe 
aceste adevăruri. 
Pe cei de rea credință, niciodată ! 5 i 
Zadarnic te stradueşti să rămâi calm și senin, za- P 
darnic iti soptesti stáruitor: »Stápáneste-te, liniştea 
€ o condiție de isbándá" — reaua credință te taraste 
pe granifele nebuniei. 
Om bland sunt, om care mà pot stăpâni sunt. Dar 
al lu hir naya °° š ceată Ier 
mul creștin, se duc Pe ţa ES naționali 
lor, încearcă să ne zăpă Sa, Cep E; shiha. au à 
apaceasca minţile cu fel de fel ` 


Sirigüle de alarmă în chestia evreeatcă 


de sofisme şi de răstălmăciri talmudice Şİ mai au inca ^ 
indrásneala de a ne trata de huligani cánd ne silim 
sà ne apárám, — acelora, fárá urá, dar fárá pic de 
șovăire, avem dreptul să le scuipám in obraz toată 
scârba și tot veninul pe care ni-l toarnă în suflet per- 
-fida și ticaloasa lor rea credinţă. 


L AL Brătescu Voineşti 


M'am intalnit eri dimineaţă cu un prieten pe care: 
nu-l văzusem de mai bine de un an. ex În tO FAG în 
ajuns din străinătate, unde se dusese să-și EE 
sănătatea întrun sanatoriu. Mam jenat de lumea 
care ne înconjura, altfel i-asi fi sări de gât si l-asi 
fi sărutat, atât de mare bucurie mi-a făcut revederea 
lui si constatarea cá tratamentul ce urmase li priise- 
atat de bine, incát párea intinerit cu zece ani. L-am 
luat de braţ şi ne-am dus la club, unde, nefiind ni- 
meni la acel ceas, am putut sta de vorbă nestànjeniti 
timp de trei ore. ; 

După ce ne-am despărţit, recugetând la cele ce-i 
spusesem, mi-am dat seama că-i facusem un fel de- 
profesie de credință, de motivare de atitudine și oare- 
cum o bucată de autobiografie. 

— Ti-am urmărit articolele publicate în ,,Univer- 
sul” privitoare la chestia evreească şi ţi-am admirat 
urbanitatea şi obiectivitatea cu care o discufi. 

— Dragul meu, i-am răspuns, problema e prea 
gravă, situaţia neamului românesc e prea tragică, 
pentru a putea discuta chestiunea altfel. Bolile grave. 
molimele nu se combat cu zeflemele, cu ocări și cu 
blesteme, ci cu îngrijiri trudnice si serioase; iar, pe 5 
de altá parte, injuriile si blestemele nu evreilor se 
Re at bor qaşın a ant 
10000 eni Sea Br ingrijitori ai destine- 
rea râului, ajută 1 57 de combate- 

Cat d Kee dee ço 
discut chestiunea, ea 0. idis adi um 
stientá si dintr'o inclinare te E sunra əə cosa 

sca moștenită. 


Strigšte de alarmă in chestia evreeascá 


Precum ştii, eu sunt fiul unui om care a fost un 
foarte pasionat horticultor. Casa noastră părintească, 
din Târgoviște, era așezată între două grădini, una 
cu flori si alta de pomi roditori si de legume. Eu nici 
nu pot să-mi reamintesc pe tatăl meu altfel, decât 
săpând, greblând, plivind, sădind și resădind, sau al- SCH 
toind. Tot timpul el şi-l petrecea intr"una din cele h- 
douá grádini, ori in será. Acum şaizeci de ani, cand 
abia se pomenea de orhidee, el avea in sera dela 
Tárgoviste orchidee aduse din stráinátate, pe care le 
ingrijea cu sfințenie si se cásnea să producă nuanțe 
noi de garoafe, de mixandre, or de cinerarii, ameste- 
când în pământul ghivecelor lor pucioasă, pilitură de 
fier, de alamă, ori de cositor. 

Cum clasele primare le-am urmat în Târgoviște, 
în ceasurile libere, îl urmăream în seră si în grădină, 
îi dam ajutor, aducându-i un ghiveci, o săpăligă, un 
foarfece, ori un fir de teiu — şi mă simțeam foarte 
mágulit şi fericit, când mă punea să scriu pe bucățele 
de scândurică, tăiate și netezite de el frumos cu bri- 
ceagul, pentru însemnarea cutiilor în care isi se- 
măna florile: lobelie, verbină roşie, flox, mixandre, Te 
ori ochiul boului pitic. Cu ce grijă supraveghiam in- EU 
coltirea seminţelor, cu ce viu interes urmáream rá- . 
sădirea florilor după ce căpătau două-trei rânduri de SE 
foi şi ce de minunálii surprindeau ochii mei de copil 
în pământul pe care-l răscolea tată-meu cu yasa 
sau cu săpăliga. Râme, coropijnițe, păianjeni "a 
gândaci de tot felul, cürtile, toate neamurile de 


ghioane care la început îmi pricinuiau du dar 


e |. Al. Brătescu Voineşti 
cu care curând má obişnuiam si-mi deveneau dragi. 
Incet-incet a răsărit şi a crescut în sufletul meu o cu- 
riozitate care a sporit necontenit și care mă urmă- 
reşte şi astăzi. Numai împrejurări protivnice m au 
împiedicat de a ajunge un om de știință, anume un 
entomolog. Totuși, deşi n'am făcut studii speciale, în 
biblioteca mea am mai multe cărți de biologie decât 
de drept ori de literatură și pot să urmăresc și azi cu 
încordare, ceasuri întregi, mișcările gângăniilor de 
tot felul. 

Această îndeletnicire de supraveghere a activi- 
tății vieţuitoarelor naște si întreţine în sufletul omu- 
lui o sete intensă de adevăr, o aversiune împotriva 
minciunii si înșelătoriei, pe care le consideră ca niște 
piedici ale realizării fericirii de a ști. Cu timpul, ob- 
servatorul mișcărilor gângăniilor dobândește putinţa 
de a considera activitatea oamenilor, cu seninătatea, 
cu lipsa de pornire și de părtinire, cu care privește 
pe aceea a albinelor sau a furnicilor. 

| Dela citirea cărţilor în care se descriu moravu- 
rile animalelor, în modul cel mai firesc e îndemnat 
75 E 77 cărților în care se descriu 
pământ si a celor în 5. e il “5 a do 
moduri de convieftuire pe care ən piis gə 
in decursul vremilor, — cu ls .. Wée) 
ege de SECH „alte cuvinte la studiile 

g gie. 

Din asemenea citiri am învă 
oamenii au dus și duc lu 
mas acelaș, ci s'a schimb 


fat că modul in care 
pta pentru existență n'a ră- 
at în decursul vremilor, pre- 


Sirigăte de alarmă în chestia evreească 


cum s'au schimbat și armele cu care se războesc oa- 
menii între ei. 

La început, ceea ce asigura triumful unuia asu- 
pra altuia era superioritatea forței fizice. Cel mai tare 
dobora pe cel mai slab, îl ucidea ori îl robia. Pe 
măsură ce s'au descoperit mijloace de a lovi pe ad- 
versar din depărtare, — la inceput praștia și arcul, 
mai târziu armele de foc, — valoarea puterii fizice 
a scăzut şi a fost înlocuită cu dibăcia de a mânui 
acele arme, iar de când cu inventarea explozivelor 
moderne, nu numai că a scăzut cu desăvârșire valoa- 
rea forţei fizice, dar a scăzut si valoarea dibăciei. 
Azi, un prăpădit căruia îi lipsește un ochi, o mână 
și un picior, cu o bombă cât un măr poate nimici 30 
de uriași. 

Dar, praştie, arc, puşca, tun, bombe, sunt arme 


de război şi războiul e o stare excepțională, e alt ` 


ceva decât lupta pentru existenţă. 
In această luptă, în care la început ceea ce asi- 


gura triumful era tot puterea fizică, — pe măsura ce 


oamenii au ieșit din sălbăticie, pe măsură ce au li- 
mitat abuzul de putere fizică, prin legi casi preve- 
deau pedepse impotriva ucigasilor $i ədə) 
loarea puterii fizice ca mijloc de triumf à scazut - 
altá insusire a inlocuit forla, anume daer Sei 
şire care nare legătură nici cu inteligența, wee 
puterea de muncă, nici cu dibăcia la vreun app 
dar care e foarte înrudită cu instinctul. əə 
care zi prilejul să vedem oameni, Ləl Ops 
ligentá, incapabili de vreo idee generală, 


L AL Brătescu Volneşif 
42 


E ASPA mai simp 
sü mànuiascá cea ə 
o vădită inculturá, — cari totus) piau pu IE 


situatii materiale si sociale la care n'au ee m 
oameni superiori lor din toate punctele OR... 

Ce le-a asigurat acest succes? Şiretenia, viclesu- 
gul, dar natural, cu care se naște omul, foarte greu 
de dobândit prin silință conștientă, insușire COM 
plexă care constă în putinţa de a descoperi imediat 
drumul celei mai slabe rezistenţe, prin care poti pa- 
trunde in sufletul cuiva, pentru a-i adormi voinţa și 
a i-o înlocui cu a ta. 

Probabil că din pricina împrejurărilor prin care 
a trecut în decursul vremilor, neamul evreesc a do- 
bandit acest dar pe care i-l intrefin și i-l sporesc ne- 
contenit preceptele unei religii fanatice, care-l face 
să se socotească neamul ales, sortit să cucerească și 
să stăpânească toate celelalte neamuri de oameni. 
Azi, mai mult de 900/o din evrei se nasc cu acest dar. 
Tot evreul stie minunat să profite, să intretie şi să 
speculeze slăbiciunile neevreilor, în mijlocul cărora 
traeşte, Pe cât e de puţin capabil de eforturi fizice, 
pe atât este de perseverent în meșteșugul de a în- 
vinge rezistentele morale, de a înnăbuși și de a stinge 
scrupulele în sufletul celui cu care are de luptat. Re- 


fuzat și respins de zece ori, nu se codește să reviea — 


unsprezecea oară; gonit pe ușă, se întoarce pe ferea- 
stră. Nici batjocurile, nici umilintele, nici actele de: 
brutalitate nu-l descurajează. Nepăsător față de greu- 
tátile $i de gretosenia mijloacelor prin care va izbân- 
di, el n'are in vedere decát izbánda. 


lá armá de munca, si de ` 


Strigăte de alarmă in chestia evreească 


E ușor de înţeles ce puternice condiţii de suc- 
ces în lupta pentru existenţă constitue pentru evrei 
aceste însușiri. 

Nici prin gând nu-mi trece să-i disprețuesc sau 
să-i urăsc pentru aceste însușiri ale lor. 

In fața constatării lor resimt un fel de satisfac- 
tře, acea minunare pe care mi-o procură observarea 
impecabilei dibácii cu care păianjenul își țese pânza. 


4 


weld) ` 


3 


pr 


TEN a EE ki sq 


Lä 
RB 


„Trăii să va văd făcând apologia şireteniei —imi 
scrie un corespondent anonim. Temandu-ma că poate 
si alti cititori mă vor fi înţeles tot atât de rău ca 
acesta, mă văd nevoit să răspund: Š 

A recunoaşte valoarea unei însușiri, nu inseamnă 
a-i face apologia. N'am afirmat deloc că șiretenia e 
o însuşrire nobilă, cu care cineva are dreptul să se 
mândrească. Dimpotrivă, am spus deslușit că ea are 
mai multă înrudire cu instinctul decât cu inteligenţa. 
Nam afirmat nici că şiretenia este o însușire nece- 
sară înaintării umanităţii, ci o însușire care, în acea- 
stă luptă care este viața, asigură oamenilor înzestrați 

cu ea izbânda asupra celor cari nu o au. 

Negreşit că, dacă judecăm șiretenia din punctul 
de vedere al progresului omenesc, valoarea ei se re- 
duce la nimic. Şiretii au triumfat in viaţă, și-au puiut 
câștiga situaţii materiale si sociale foarte importante, 
dar n au contribuit la realizarea progresului. 

Nici descoperirea legilor și forţelor naturii, nici 
Ba nic pure de cm 
zicelor, a diverselor seruri ws AVENTE anpsies 
instrumente si procedeuri ə udun 
exceselor egoismului, reali İTUTÇİQAle, nici limitarea 
Siri ai pri izatd prin diversele le- 
d Şi Prin perceptele religiei creștine, nici sporul 

e putere de cunoaștere, nici mari E p ; 
' rile creafiuni artis- 


Sirigáte de alarmă in chestia evreeascá 


 nanfele lumii, pe cea mal 


tice, nici marile sinteze de cugetare omenească, nimic 
din ceea ce constitue patrimoniul de civilizație, cu 
care omenirea se fáleste, nu este produsul sireteniei, 
ci al cu totul altor însușiri, pe care le posedă tocmai 
oamenii lipsiți de şiretenie şi, din această pricină, 
dezarmafi în lupta pentru existenţă. 

Si negreșit că e și frumos și folositor să dorim si 
să intretinem în sufletul nostru speranța că, întrun 
viitor depărtat, criteriul după care se va face repar- 
tizarea situaţiilor nu va mai fi siretenia, ci virtuțile 
constructive ale indivizilor și puterea lor de a con- 
tribui la realizarea mai binelui obştesc. 

Dar vai! Sosirea acelei vremi e atât de depar- 
tată, încât acest ideal apare ca o utopie. 

In articolul meu trecut nu era însă vorba de pro- 
gres, ci de lupta pentru existenţă şi consideralia sau 
lipsa de consideraţie ce suntem îndemnați să acor- 
dăm șireteniei, nu reduce întru nimic adevărul afir- 
mafiei că ea este o însușire care, în vremea de azi, 
asigură izbânda în lupta pentru existenţă și nu re- 
duce nici adevărul afirmației că înlocuirea forței bru- 
tale prin şiretenie constitue o înaintare spre civili- 
zaļie. e 

Mai afirmam in articolul trecut cá, dintre toate 
neamurile de oameni, acela care posedá in cea mat 
mare măsură această însușire e neamul evreese. 3 

In adevăr, lipsiţi de vigoare fizică, lipsiţi de c 


i ie î anui i telor de 
- raj, lipsiţi de dibăcie in manuirea instrumen 


ivă, ei i mâna pe fi- 
à tructivă, ei au reușit sü pue ` 
Epic mare parte din presă, pe 


i industrie; ușit 
mai toate ramurile de comerț și industrie; au reus 


45 |. AL Brătescu Voinesti 
Ey 


s& lase in seama altor neamuri muncile grele si să | 
păstreze pentru ei pe cele ușoare, au reușit să inte. 
meieze masoneria şi alianța universală israelitá, ip. - 
stitutiuni care au stabilit între toți fiii neamului lor. ` 
o solidaritate care nu există la "nici o speță de vie. 1 
tuitoare de pe pământ şi au adoptat pentru neamul 
lor o fomă de guvernământ aproape ideala. 

In adevăr, forma ideală de guvernare ar fi so- 
focratia demofilă, adică guvernarea infeleptilor iubi- 
tori de popor. Din nenorocire, de o astfel de guver- 
nare nu au parte toate popoarele şi dacă o dobândese | 
unele din ele, lucrul se întâmplă la răstimpuri foarte 
lungi. Explicaţia e simplă. Infeleplii nu se îndeasă la 
cârmuire, inteleptii sunt îndemnați, prin firea lor, să 
fie în viață mai mult spectatori decât actori. Rar de 
tot, la intervale de secole, se întâmplă ca din sânul 
unui popor să rásará un om, care să aibă înțelepciu- 
nea ce-l face sa vada mijloacele prin care-si poate 
indlta neamul si in acelaş timp vointa si puterea de d 
a realiza această inálfare. 
* Ad ned au reusit sá adopte pentru neamul | 
25 guvernare aproape ideală, anume o ` . 

afie, dar nu demofilă, ci gheneofilă, adică o . 
guvernare a celor intelepti iubitori ; Za 
pti iubitori de nea de 

popor. Marii rabini, din diferi árti S nM 2 
2:0 dus ente parfi ale lumil, s S 
sele, nu ale popoarelor ` gf: 757 despre iñ i 
despre interesele mə mijlocul ə Weien 
cele prin care pot ajun k A și despre miss 
muri. Judecata lor nu v p gorian celelalte nesi i 
selor de partid şi de fi E1 istrată de grija intere- —— 
e flecária intrigilor politicii cu- ` 


Strigăte de alarmă în chestia evreeascš 


rente, nu este preocupată nici de grijile ridicării ni- 
velului material, moral și cultural al popoarelor în 
mijlocul cărora trăesc, nici de grijile apărării integri- 
tátii teritoriale a patriei, ci numai si numai de lupta 
dintre interesele neamului evreesc si interesele po- 
porului in sánul cáruia s'au incuibat si de mijloacele 
prin care cele dintái ar putea birui pe cele din urmá. 

Divulgárile unora din desbaterile urmate in acele 
adunári de mari rabini si a unora din circularele adre- 
sate diverselor comunități dovedesc ce cuminţi, ce 
folositoare intereselor neamului evreesc sunt hotă- 
ririle inteleptilor cari-l carmuesc. 

Indemnurile de a pune mana pe finanţe, pe presă, 
pe cinematograf, pe radio, pe „toate mijloacele prin 
care se pot da sugestii și îndrumări lumii întregi, pe 
deasupra graniţelor şi a deosebirilor de limbă ori de 
confesie" de acolo, din adunările inteleptilor pornesc 
în lumea întreagă. 

Tot de acolo pornesc îndemnurile de a întreține 
o permanentă dihonie si între popoare şi între oa- 
menii politici dinăuntrul țărilor, de a-i opri să se 
unească , pentrucá unirile nu se fac decüt impotriva 
cuiva şi țările, ca şi oamenii lor politici, nu s'ar putea 
uni decât împotriva neamului evreesc". 

Tot de acolo pornesc îndemnurile de a cere drep- 
turi politice pentru femei: „spre à preocupa cât mai 
multe minţi cu fremántárile politicei, pentru cà, in 
vremea aceasta, evreii să poată cuceri toate isvoarele 
de îmbogățire"; 
“3” is firimitare a instituţiilor Şi iii 
pe care e clădită civilizaţia P grep. 


— precum tot de acolo pornesc in- 


" |. Aİ, Brătescu Voinegti- 

care constituesc puterea lor: armată, biserică, fami- 
He, jenă, pudoare, patriotism, naționalism, tot ce 
stânjeneşte triumful neamului lui Israel. E 

Bine inteles, scrierile care cuprind divulgári ale 
uotăririlor luate in adunările marilor rabini sunt de- 
clarate minciuni, născociri ale huliganilor; dar nu pot 
fi tăgăduite actele oficiale cum € bunăoară apelul 
fondatorilor alianţei universale israelite, semnat de 
Cremieux şi de Montefiore, publicat şi raspandit de 
înşişi evrei in toată lumea, apel în care stă scris ca- 
tegoric şi fără înconjur: „Pe zi ce trece, rețeaua pe 
care evreii o aruncă asupra pământului se va întinde, 
si măreţele profeţii ale cărţilor noastre sfinte se vor 
îndeplini. Nu e departe timpul în care toate bogățiile 
pământului vor fi ale evreilor. O nouă împărăție me- 
sianică, un nou Ierusalim trebue să se ridice în locul 
celor trei cetăți: a suveranilor, a papilor şi a patriar- 
hilor”. 

Tot aşa nu se poate tăgădui de sute de ori repe- 
tata afirmatiune din vechiul testament că neamul 
evreesc este neamul ales de Dumnezeu, destinat să 
cucerească si să robească toate celelalte neamuri. 

Dar chestiunea autenticităţii divulgărilor despre 
hotăririle sanhedrinelor n'are importanță, pentrucá 
ceea ce nu se poate tágádui e activitatea evidentă a 
evreilor și perfecta concordanţă a acestei activități 
cu acele divulgări declarate apocrife. Tot atât de pu- 
ud uM aai 

Din obser Se d 
5—— sə Şi supravegherea moravurilor 

nstatat cd unele din ele sunt ca- 


Strigăte de alarmă in cheslia evreească 


pabile sa sávarseascá fără intervenţia conștiinței, din 
simplu instinct, acte extrem de complicate și de mi- 
raculoase. Un singur exemplu va ajunge pentru ilus- 
trarea acestui adevăr, Există un grup de insecte, cu- 
noscute sub numele generic de viespe paralizatoare. 
Seamănă cu viespele obișnuite, dar se deosebesc prin 
aceea că nu trăiesc în societate, ci izolate și au cu 
totul alte moravuri. 

Larvele provenite din ouăle acestor viespe, pen- 
tru a se putea desvolta și a deveni, după o îndoită 
metamorfoză viespe, au nevoe să se hrănească cu 
carnea vie a unei alte vieţuitoare, cărăbuș, lăcustă, 
păianjen sau greer. Viespea, după ce a săpat in pă- 
mânt si a făcut un adăpost, în care i se va desvolta 
urmașul, se duce să-i caute hrana. A găsit-o. Se re- 
pede asupra ei, o apucă de cap cu mandibulele, isi 
incovoaie abdomenul şi cu acul işi inteapa victima 
în piept, în locul dintre incheeturile primei şi celei 
de a doua perechi de picioare, acolo unde sub cara- 
pacea victimei se găsește situat ganglionul central, se- 
diul mișcărilor ei. Imediat victima, fără să fie moartă, 
e complet paralizată. Viespea o ia, o duce în adăpost 
şi depune pe ea un ou, din care va ieși un viermuşor . 
Victima nu trebue să fie moartă, ci numa! paralizată, 


pentru a nu putea împiedica viermuşorul de a o mân- 


ca de vie. : 

Descrierea amănunţită a acestor minuni o ee 
citi oricine in cărțile marelui entomologist ın 
care cu drept cuvânt zice că, dacă ar fi Ware? . 
gres de anatomişti şi de fizioloigşti de vato 


i ie proble- 
Claude Bernard, lui Flourens 5! lui Magendie p ə 


Fi H A 
L AW Bràtescu=Volnesu ` Strigáte de alarmă în chestia evrecaso 


i. Al. Brătescu Voineşti 

50 
nei conserve alimentare, cate complet 
continue de a trăi încă aproape 
intá răspunsul; iar viespea 
mai mare siguranță. Parcă 
tinte de anatomie și de fi- 
ziologie, parcă ar şti cum € facut sistemul nervos al 
victimei, unde îi e așezat ganglionul care aes 
miscárile si cá o intepatura bine cumpanita acolă a 
poate produce completă paralizare, fără a o ucide. 
Cine dictează acestor viespe paralizatoare acest mod 
de a proceda? Inteligența conştientă? Nu, ci un dar 
şi mai miraculos și mai plin de mister, imposibil de 
pătruns, instinctul ! 

Tot astfel activitatea evreilor nu ar avea nevoie 
de hotáriri luate in mod conștient; pentru a o deter- 
mina ajunge instinctul. 

Da, pentru determinarea activităţii evreilor ar 
ajunge numai instinctul; dar dovezile preocupării con- 
ştiente a unor conducători ai neamului evreesc sunt 


ma preparării u t 
lipsită de miscare, sa 
uná, n'ar fi gásit cu usur 
u cea 


ol 
săvârşeşte minunea C 
ar avea desăvârșite cunos 


prea puternice spre a putea fi combatute şi inláturate ` 


numai prin tăgăduirea lor şi prin învinuirea de huli- 
ganism aruncată acelor cari pomenesc despre ele. 
Din pricina aceasta neamurile neevreești, atât 
dintr'un imbold inconșient al instinctului lor de con- 
servare, cât și printr'o hotărire reflectată, sunt în- 
demnate să urască pe evrei. : 
Eu márturisesc cá, din pricina inclinárii mele spre 
observarea fenomenelor de biologie, nu-i pot uri. 


Kr Observarea activitátii lor mà umple de uimire, Y 
i ; ; 5 
mi cauzează satisfacția pe care o resimfi înaintea 


“Strigăle de alarmă in chestia evreeascá 


unei minuni, sau inaintea funcţionării impecabile a 
unui aparat de precizie. 

Fenomenul evreesc îmi pare cel mai miraculos 
fenomen biologic, produs de evoluţia vieții pămân- 
testi. 

. Raporturile ce există între diversele viețuitoare 
sunt de mai multe feluri și sunt cunoscute de biolo- 
gisti. 

Lista completă a acestor raporturi e arătată in 
«cărțile de specialitate. Cele mai principale sunt cele 
următoare: 

Raporturi de prădători şi pradafi. Vietuitoare care 
ucid pe altele pentru a se hrăni cu carnea lor. 

Raporturi de mutualism. Bunăoară: în cuiburile 
unor varietăți de viespe, alături de ele, trăesc niște 
muşte, care seamănă cu ele, dar sunt lipsite de ac. 
'Ele se hrănesc din resturile mesei viespelor; în schimb 
'se pare că îngrijesc de curăţenia celulelor. 

Raporturi de simbioză, de asociere între două 
fiinţe de spete deosebite, care nu pot trăi una fără 
alta, — cum este cazul mușchiului de pe pietre si 
de pe lemne, compus din asocierea unei alge și unei 
«ciuperci. 

Raporturi de robire: o speță robeşte pe alta pentru 
a o mulge, fără a-i aduce nici o vătămare, cum fac 
furnicile cu puricii plantelor. 

Raporturi de semi-parazitism: o fiinţă care trăește 
din produsul muncii alteia, fără a-i aduce în schimb 
nici un serviciu, dar si nici o vătămare. 


Raporturi de parazitism direct: o ființă, care, fără 


L Al. Brătescu Voineşti 
52 d 


a-si ucide victima, se hráneste cu substanțe din Mi 


pul ei. ES : 
In raporturile dintre evrei Și celelalte neamuri 


de oameni se realizează un fenomen unic în toată 
scara vieţuitoarelor, anume acela că o varietate a 
unei specii urmărește dominarea și robirea tuturor 
celorlalţi repezentanfi ai speciei. 

Faţă cu această constatare, înainte de orice altă 
pornire, ești îndemnat, sau cel puţin eu sunt îndemnat 
să mă minunez — și minunea se indoeste în faţa cons- 
tatării măsurii in care evreii reușesc să-și realizeze 
planul ce urmăresc. la gândiţi-vă la următorul adevăr 
pe care l-am mai afirmat încă odată: toate neamurile, 
cu sacrificarea unei însemnate părţi din interesele să- 
nátátii, instrucției și construcţiei publice, se înar- 
mează până în dinţi, cu toate diabolicele aparate și 


mijloace de distrugere imaginabile, pentru a se apara ` | 


unele impotriva altora, — şi din toate ţările vine 
ecoul jăluirii că sunt dominate de evrei, singura na- 
lie care nu întreține armată proprie ! Mürturisifi că 
lucrul e vrednic de minunare. 

Nádajduiesc cá prin cele spuse până acum am 
reusit sá conving si pe cel mai necredincios, cá nu 
resimt absolut nici un fel de urá impotriva evreilor. 
De altminteri, martoră stă toată activitatea mea de 
scriitor de până acum. Desi cunosc o mulțime de in- 
tâmplări caracteristice, a căror povestire 
tul ca arată pe evrei intr'o lumină pile 
fi dobândit un neindoios succes, — am 

Totusi, bine inteles, DN 
naintea luptei dintre ne 


prin fap- 
bilá, mi-ar 
unfat la el. 
o desăvârșită seninătate, in- 
amul evreesc si neamul că- 


“Strigăte de alarmă în chestia evreeasc3 


ruia aparțin, nu pot avea, nici nu mi se poate pre- 
tinde. Mă împiedică dela o asemenea atitudine sen- 
timentul, sau mai propriu zis, imboldul firesc, moşte- 
nit, devenit aproape instinctiv de a iubi mai mult 
pe cei de un neam cu mine, decât pe cei de alt neam, 


— de a mă rándui de partea lor când se găsesc in 


Juptă si de a-mi jertfi chiar viața pentru apărarea 
drepturilor lor încălcate, — întrun cuvânt nationa: 
lismul. 

Ştiu bine la cât rău pot da naștere excesele de 
nationalism, ce abuzuri se pot sövarşi în numele lui 
şi cüt de adeseori e întrebuințat de șarlatani pentru 
specularea naivității şi ignoranței mulțimii, în scopul 
dobândirii unei ieftine notorietáti şi popularitdli. 

Știu bine că naționalismul ca și patriotismul pot 
lua, când sunt sădite în suflete primitive, forme în- 
fiorătoare. Ştiu acest lucru nu de azi, ci de multă 
vreme. 

Sunt mai bine de douăzeci de ani de când iată 
ce scriam cu privire la patriotism: 

. „Dacă ne-am mărgini să definim patriotismul : 
dragoste pentru fara în care ne-am născut și am mer 
cut, in care sunt ingropali mosii şi strümoşii nostr! 
in care găsim dovezi că au apărat-o prin vitejia lor, 
in care avem principalul nostru aşezământ Şİ averea 
agonisită prin munca noastră, în care pretutideni wg 
sună graiul ce înțelegem mai bine si jubim 1885705 i 
tara de ocrotirea legilor cáreia ne bucurám, 05 
dealuri şi munti şi văi şi züri și ape 5 - 
tece ne par mai frumoase decât oricare dE: 

: ak atriotismul este 
reeşi, pe baza acestei definiţii, cü p 


|. Al. Brötescu Voineşti 


54 


un sentiment de complac 


inaintaşii noştri". : 
Dar această robire la mediu nu e un sentiment 


specific omenesc, el existà la toate vietuitoarele; ba 
la unele din ele legătura lor cu mediul în care s'au 


născut e atât de puternică, încât nici nu pot supra- 


vietui unei strămutări dintr insul”. 
„Pentru ca patriotismul sà merite a fi considerat 


ca un sentiment nobil si specific omenesc, el trebue: 
să insemneze ceva mai mult decât dragoste de lucru- 


rile în mijlocul cărora ne-am obișnuit să trăim; el 
trebue să însemne dragoste, mai ales, de toți acei cu 
care convietuim, dorința sinceră de a conlucra la 
îmbunătăţirea soartei tuturora, si în sfârşit, fără nici, 
o ură împotriva celorlalte neamuri și popoare, do- 
rinta de a fi, nu temufi, ci iubiţi și respectaţi pentru: 
toate însușirile noastre". 


lată ce scriam în toiul războiului si ce continui 
de a crede și astăzi, 


Cred ceva mai mult, anume că pe măsură ce ome- 
nirea se va trezi din babilonia zilelor noastre, se Vor 


restabili raporturi normale între țări, se va relua şi 
se va intensifica procesul de osmoză între neamuri, 
p incredinjat cá perfectionarea si accelerarea. 
xs 75:15 crearea posibilităţii ca 

ocuitori ai unei țări sà se trans- 


porte cu ușurință într' dee 
; o țară situată la altă mi- 
tate a pământului, va fa tă extre 


a pi ce să dispară în mare mă- 
sura deosebirile fundam 7 


entale dintre reprezentanții 


ere, de preferare a mediului, 
šn care ne-am obișnuit să trăim şi prin not sl prin. 


Strigăte de alarmă în chestia evreeascá 


diferitelor neamuri. Sunt încredințat și că omenirea 
va ajunge cândva să adopte o limbă universală, în- 
teleasá de toți locuitorii pământului. 

Negreşit că gândul completei disparifii a carac- 
terelor distinctive ale raselor omenești e o utopie. 
Vor rămâne deosebiri mari, atât fizice cât si sufle- 
testi, provenite din influentele mediului si ale tradi- 
tiilor. Disparitia acestor deosebiri nu s"ar putea rea- 
liza decât dacă toți oamenii ar ajunge niște vaga- 
bonzi, care nefixafi nicăeri, ar cutreera fără astâmpăr 
pământul de colo până colo, — ceea ce e o presupu- 
nere nebunească. Totuşi, cu timpul, peste sute de 
veacuri, se poate închipui o omenire ale cărei nea- 
muri se vor înţelege şi se vor iubi mai mult decât 
cele de azi, 

Până atunci însă, naționalismul, sentimentul de 
dragoste și de solidarizare între fiii aceluiași neam 
este o realitate care nu se poate tăgădui. El repre- 
zintă o fază fatală şi inevitabilă in evoluţia omenirii. 
A încerca s'o înlături e tot atât de absurd, cât ar fi 
incercarea de a suprima una din fazele metamorfo- 
zei unei insecte. Omida va deveni intro zi m 
dar ca sá ajungá acolo, alla să treacă neapărat p 

e nimfă și de crisalidă. : i 

d cm ce iiis de dorit este limitarea și SCH 
à : i. Şİ àt mă privește, 

rea exceselor naţionalismului; Și intruc 90 
am declarat-o de mai multe ori și 0 de i ser 
sunt gata, nu numai sà temperez propri esului de na- 
nalism, dar chiar sá ajut la limitarea exc uinea ca acei 
tionalism al conafionalilor mei, cu condiții! 


care imi cer s'o fac să fie de bună credință, să facă ` 
dovada că si ei limitează pe al lor. Când însă o ase. 1! 
menea cerere imi vine din partea unora care prac- — 
tică un nationalism feroce, am dreptul să mă revolt - 
chiar si numai pentru ofensa pe care mi-o aduc, soco- EX 
tindu-mă atât de nerod, încât mar putea păcăli cü 5 
apeluri umanitare; iar când, pentru cá nu mă las în. | 
şelat, mă tratează de huligan, îmi simt sufletul nă- 7 
pădit împotriva lor, nu de ură, ci de o profundă scârbă 
pentru fariseismul lor. 


£ 


Când cineva a ajuns la încredințarea cá urmöri- 
rea și descoperirea adevărului este o condifiune fără 


Ët: 


de care nu se poate săvârși absolut nici un progres, gi 
atunci ceea ce îi pare mai revoltător in activitatea “əə 
evreilor este fátárnicia, nevoia lor imperioasă şi per- > 
manentă de a ascunde adevărul. ES 

Fie cá o fac in mod constient, fie cá numai din să 


instinct, ei consideră adevărul ca cel mai mare adver- 
sar, ca cea mai mare primejdie a triumfului neamu- 
lui lor. 

De aceea fondul invátáturii evreesti este dialec- 
tica, scopul ce urmáresc învățătorii lor este ascufirea 
minfii scolarilor, pentru a face din ei dialecticiani 
desövarşifti, capabili de cele mai miraculoase argulii 
si rástálmáciri. 

Aceasta explicá minunata lor aptitudine pentru 
nego; tot aceasta explică pentru ce profesiunea de 
avocat li se potriveste atat de bine si pentru ce alear- x | 
gü după ea cu atâta ahtiare. Ea le dă prilejul de ași — — 
pune în valoare darul lor născut și cultivat de aîn- — — — 
tortochia chestiunile, după interesul cauzei, cum nici 
prin gând nu i-ar putea trözni unui neevreu. İntrebafl Seen 
in această privinţă pe magistrații dela instanțele e "s 
perioare si veli afla de ce interpretan > kə a d 
inimaginabile de texte sunt capabili evreii. R. 

Aceasta explică şi atracţia lor pentru pe poli- 
tică: neprecizarea adevărurilor soc 


s əba, +. 


E 

3 

: 

E 

3 

, 
nə. 


58 L Al. Brštescu Volneşti 


ranta marei majorităţi a cititorilor le oferă posibili. 
tatea de a născoci fel de fel de combinaţii și de intrigi 
şi de a părea astfel inițiați în secretele zeilor. 

Rămâi încremenit văzând cu ce seninătate se 
minte în ziarele apărătoare ale intereselor evreesti 
cu cât curaj se tăgăduește cea mai strălucitoare evi- 
denid. 

Ceea ce determina pe evrei la aceasta atitudine, 
— de ce ascunderea adevărului a ajuns pentru ei o 
condifie de existență, — nu e nici greu de înţeles, 
nici greu de explicat. 

Ei sunt convinși până la măduva oaselor că sunt 
namul ales de Dumnezeu și destinat să cucerească și 
să robească toate celelalte neamuri. Aproape nu e 
pagină din vechiul testament in care sá nu revie ca 
un leit-motiv această afirmaţie și toate cărţile lor 

Ces strigá această credinţă a lor. Am citat într'unul 
EE ə SC eme apelul ráspándit în toată 
Pu eierei alianței universale is- 
raelite, in care se trámbitá i joe i 
5 proorocirea dominaţiei 

Sa dove á TES 
virtutea 3222: 1 gən E 
asupra celorlalte neamus: ne această supremație 

Să renunțe la acea tă a m 
pentru că, repetată in EE MU ST VOT i AU a 
mii de ani, a ajuns să facă e ip de aproape trel 

S'o mărturisească în parte din fiinţa lor. 
pentru că ar stárn gura mare nu îndrăznesc, 
va lor, din partea neevrei- 


lor, o vrăimăsi i İmpotri 
r 3 ğ 
]másie si o rezistentá cumplitá si de nein 


vins. 


Strigáte de alarmá in chestia evreeascá 


De aceea sunt nevoiţi să şi-o disimuleze, să și-o 
camufleze, într'un cuvânt să mintă. 

Această nevoie de a-şi masca intenţiile, spre a 
nu trezi bănueli victimelor, i-a îndemnat să născo- 
cească masoneria, în lojile căreia, la întuneric, sub: 
pretextul urmăririi unor scopuri umanitare, îmbro- 
bodind pe cei naivi şi cumpárind pe cei pehlivani, işi 
duc la indeplinire planurile de cucerire a lumii. 

Cea mai nouá náscocire a spiritului evreesc sunt 
societátile anonime, diabolica náscocire, care, pe deo- 
parte, le dá putinţa să adune banul acționarului, „cel 
mai prost animal după oaie", precum a zis un om 
deştept; iar, pe de altă parte, prin oferirea de locuri 
în consiliile de administrație politicianilor influenți, 
le asigură sprijinul lor, spre a le apăra de pedepsele 
ce li s'ar cuveni pentru indrüznefele cálcári de legi ce 
săvârșesc. 

Tot evreii au născoci 
pentru menţinerea preţurilor u 


ascunzătoare de adevăr. s 

š t ita ia 
Toată activitatea evreilor e inràuritá de pe 
lor de a ascunde adevărul; — cele mai de seam 


e i igonirea si uci- 
i e istoriei neamului lor, prigon:: ` 
nimente al T Pit. din această 


derea proorocilor, rástignirea 
pornire s'au tras. 


in citi Hei si a cărților scrise 
In adevăr, din citirea bibliei 5! ee? eg 


de istoriografii neamului evreesc, . P ievàr aduse 
parte tot balastul, toată difor are: bet — 
de discuţiile si de rástálmácirile 1n 


ini àt si ilor, — dacă în à 
creştinilor cât și ale evrei 75 mer? 
nuntimile, doveditoare de mult savantlăc, 


t trusturile si cartelárile 
rcate, procedári oculte, 


A 

A 
SD 

E Leni 
VER, 
Kann 

* 
OR 
P VK 


50 


nuitoare de intunecare a infelesului deplin şi uşor al 
realității, istoria evreilor se poate rezuma astfel; 

Un neam de oameni, inferior altor popoare con. 
limporane vremii în care se fac despre ei primele po. 
meniri în istorie, nefixati întrun finut determinat al 
pământului, hoinărind de colo până colo, ajung în 
Egipt, unde, din pricina moravurilor lor primitive, 
din pricina necurafeniei lor, ținuți în afară de socie- 
tatea egipteană, fiind socotiți ca o drojdie a ei, au 
robit timp de 430 de ani. 

„Un neevreu, un egiptean, Hosarsiph, nepot de 
sora al faraonului Ramses al II-lea, inițiat în tainele 
cultului egiptenilor, revoltat într'o zi de cruzimea cu 
care un soldat egiptean bătea pe un muncitor evreu, 
E o SE Ee ES bise- 
grele încercări tim de E "ad pent EE 
isbavit de pácatul p — Se mes n 

; savarsise prin uciderea osta- 
sului, 
desi era indicat sü 
Egiptului, pentru cü 
m slab de minte, Ho- 


I. Al. Brăfescu Voinegi 


Strigăte de alarmă in chestia evreească 


Hermes, Zoroastru, Fo-Hi, cari intemeiaserá -religii 
pentru popoare, — el catta un popor pentru o religie 
la care cugetase adânc in ceasurile de ispásire a pă- 
catului ce sávarsise. : 

Si asa, indemnat si de socrul sáu, — pe de o parte 
profitànd de imprejurarea cá egiptenii se gáseau in 
rázboiu cu alte neamuri, pe de altá parte speculànd 
unele molimi si urgii abátute peste fara Egiptului si 
făcând pe faraon să creadă cá ele vor înceta dacă va 
ingüdui evreilor sa părăseasca fara, — Moise ia pe 
evrei și pleacă cu dânșii peste Marea Roșie „în fara 
unde curge lapte și miere”, după cum stă scris la bi- 
blie, în versetul al 17-lea din capitolul Trimiterea lui 
Moise, 

Citiţi biblia și istoria neamului evreesc, ca să ve- 
deti de câte ori s'au răsvrătit împotriva lui, de câte 
ori recădeau în sălbătecia din care se silea să-i ridice, 
de câte ori a trebui să ucidă dintre ei cu miile, de 
câte ori, căzând cu fata la pământ, Moise se roagă 
lui Dumnezeu să-l deslege de legământul ce-și luase 
de a ridica „acest neam ticălos si indárátnic". Dis- 
peiat cá nici amenințările, nici execuțiile in masă nu 
puteau împiedica reintoarcerea evreilor la practicele 
culturilor păgâne, le-a sădit în suflet, pentru a-l am- 
bitiona, credința cá ei sunt un neam ales, destinat de 
Dumnezeu să doboare toate impárálile și să que 

rească lumea. Moise moare İnairite de à ajunge em 
evreii in tara Canaanului. Acolo ajung el: conduşi 


Josua, după ce pe baza dreptului c° : gr 
imicesc fără crulare * m 
tatea de popor ales, nim c in cale. Acolo, in 


tile şi toate neamurile ce intalnes 


|. Al. Brötescu Voinești 
62 | 


sfarşit, intemeiazá Statul evreesc. P pns d de 

ip ə ivirea lui Grist, il arata in uptà cu 
7 ini lor, cànd biruitori, când biruifi şi 
Ronsctr izlənilə proorocilor SP uu puc 
țării o stare de lucruri infiorátoare. VUE: Taman" 
tări necontenite, întremâncări, recăderi și Geier 
ceri la practicele unor culturi abjecte, sete CERN 
de câștig si de plăceri lubrice, specular mü 
si ticăloşiei celor de jos de o patura conducătoare 
innebunită de trufie și de dialectică. 

Şi iată că, la 450 de ani după ce poporul grecesc, 
sub cârmuirea lui Pericles produsese splendida cul- 
tură cu care se mândrește omenirea întreagă, in mij- 
locul neamului evreesc apare un om, a cărui con- 
ştiinţă e in consonanță cu marea conștiință care a 
creat și cârmuește lumea. 

Dându-și seama că pretenţia neamului evreesc de 
neam ales e nu numai nejustificată, dar că e și o pri- 
cină de permanentă învrăjbire între oamni, el o 
combate, propováduind infrátirea tuturor neamurilor. 

Se poate infelege uşor ce indignare a starnit in 
sufletul conducătorilor neamului evreesc această doc- 
ven care sdruncina din temelii trufia neamului si-i 
ABEL Bia dreptul de a parazita pe celelalte. Egalita- 
imla. 

ozie se márginea s'o propo- 


văduiască prin parabole celor umili, era tolerat: „un - 


nebun care vorbește de infrátirea neamurilor”, — in 
— sd ză F a pus mâna pe bici ca să gonească ` 
55 plu, in ziua in care a devenit militant, - 

Prins, l-au osândit și l-au răstignit. 


Strigáte de alarmă în chestia evreească 


Negreșit, acest păcat nu e al întregului neam 
evreesc. Mulțimea, care sub ferestrele palatului lui 
Pilat urla cerând moartea lui Crist, era o ceată de 
manifestanți plătiți de fariseii şi de cărturarii evreești, 
ceată care reprezenta neamul evreesc în aceeași mă- 
sură în care reprezintă poporul românesc cortegiul 
de manifestanți, care, sub ferestrele palatului regal, 
răgușesc cerând aducerea la cârma țării a cutárui par- 
tid sau a cutărei grupări politice... 

La 70 de ani dela săvârșirea acestui păcat, statul 
evreesc a fost desființat, iar de atunci neamul rátá- 
cește în toate părţile lumii și, neputând nici renunța 
la pretenţiile sale de neam ales, nici să le justifice, 
nici să le mărturisească pe faţă, — e silit să şi le mas- 
cheze, să si le camufleze, într'un cuvânt să mintă ne- 
contenit, fără jenă, fără rușine, îndemnat la minciună 
şi de convingerea conștientă și de presimfirea instinc- 
tuală că adevărul e cel mai mare dușman, cea mai 
mare primejdie a neamului evreesc. A 

Minciuna e pentru ei ceea ce e apa pentru pesti: 
singurul element in care pot trăi. 


Această nevoie de a minţi explică cum evreii şi h | | 
apărătorii lor pot îngădui să le trăiască alături în | 
minte idei diametral opuse si să aibă in viaţă atitu- 
dini care se bat cap în cap. 

Această lipsă de consecvență în judecată şi in 
purtare e izvorul unui mare număr de nefericiri, de 
care suferă omenirea şi o grozavă piedică în drumul 
triumfului adevărului. 

Bunioard. lată un domn pe care-l știu bine că e 
francmason și-l văd ridicându-se vijelios și fulgerând 
contra cenzurei și contra intentiunii de a se limita 
abuzurile presei. Imi vine să-l iau de piept și să-i 
strig : 

— Ascultă, stimabile 


; : Cum se potriveste calita- 
tea dumitale de francma 


son, cu acest látrat contra. 


Sirigăte de alarmă in chestia evreeascá 


lerantá reciprocă ce se stabilește in mod fatal intr'un 
cerc redus. t 

In adevăr, teama pe care o inspiră judecata pu- 
blicá e o frână care poate avea inraurire de amelio- 
rare asupra purtării noastre. Am dat eu însumi odată 
un exemplu pentru ilustrarea acestui adevăr. Ziceam: 
sunt localuri în care în fiecare noapte se petrec lu- 
cruri, care nu s'ar putea petrece în public: oameni in 
vârstă, cu familie, cu situație socială, prea bine dis- 
pusi si din pricina acestui prisos de dispoziție, luând 
atitudini, aruncând apostrofe şi săvârșind acte să zi- 
cem prea indràsnete. Nimeni nu protestează, nimeni 
nu găseşte ceva de obiectat. De ce? Pentru că s'a 
creat in acel cerc restrâns, o atmosferă de toleranță 
reciprocă. la inchipuifi-va că ati putea ridica zidu- 
rile localului si ați expune pe cei de acolo văzului 
unui public numeros. Cum s'ar grăbi să-și schimbe 
atitudinea ! Cum s'ar simți de ruşinafi. De ce? Nu- 
mai pentru că s'a risipit atmosfera de toleranţă re- 
ciprocă. 

Da, judecata publică este utilă și apărarea liber- 
tátii presei este justificată. Ñ 

E adevàrat, — totusi, dàndu-mi seama cu câtă 
ușurință se poate abuza de această libertate, cum se 
abuzează de orice libertate, şi în ce mod em ri 
E 
nu mà turburà, dimpotriva ma m yu "m 

ercitarea profesiei de ziarist. 

nea de a se reglementa exe! H ək Cal 

Dumneata însă tuni şi fulgeri x təbə: noe" 
intentiuni, dumneata urli impotriva „girama 


5 
I, Al, Brütescu-Volnegt : Sirigăte de alarmă In — 


56 l. Al. Brătescu Voine ` 
lui principiu al libertății de exprimare a ideilor, càsti- 
gată cu atâtea jertfe". 
Orice năzuință de 
acestui drept ti se pare o CT! 


a extremiştilor de dreapta. i 
Mă rog, cum se potrivește această atitudine, cu 


situaţia dumitale de francmason, cu situaţia de mem- 
bru al unei societăţi secrete, care nu publică nici nu- 
mele membrilor din cari se compune, nici dări de 
seamă de discuţiile ce se urmează şi de rezolufiile ce 
se iau in întrunirile ce se tin, — societate secretă, in 
care pentru a putea fi admis trebue să depui jură- 
mânt că nu vei sufla un cuvânt despre cele ce se 
petrec intr insa, că nu vei divulga numele nici unuia 
din membrii ei, că nici nu vei mărturisi măcar că faci 
parte din ea, — societate secretă în canoanele căreia 
sunt înscrise pedepse aspre împotriva celor cari se 
vor abate dela datoria păstrării acestor taine. 

Aşa dar, pe de o parte publicitate cât mai largă 
a activității conducătorilor tuturor instituţiilor pentru 
a le supune judecății cátor mai mulţi, pe de altă 
parte taină de mormânt asupra activităţii unei insti- 
tuții din care faci parte. 

Stimabile domn, până nu-mi vei explica cum se AŞI 
Ar aceste două atitudini, sunt îndreptăţit să ` ə 
1771175: 
rástálmácirea oriita T e a P Er X 
cifice ale evreilor. rmaliuni sunt însușiri Spe ` 
əni 25 si celelalte near" 
tru paduchii de lemn: e AER CA pate umin pon 

in: o primejdie de pieire. 


reglementare a exercitării 
má, o blestemata uneltire 


ar fi mai bine si mai frumos din partea unui scriitor 


SE 
o 
e 


„Decât să scrieţi articole prin care sádili in su- s 
fletu! cetitorilor dispreţ şi ură împotriva noastră, nu 


“o PTS 


cu reputatunea dumneavoastră, să căutaţi şi să ará- 
tati mijloacele prin care s'ar putea pune capăt aces- 
tei vrájmásii dintre creştini și evrei ?" 

lată întrebarea pe care un domn, E. Lazarovici, 
mi-o pune printro scrisoare plină de aprecieri má- > 
eulitoare si mișcătoare. ^ 

E. Lazarovici? N'am cinstea să-l cunosc. Imi aduc Sch 
g de scoalá Lazarovici; 
ci David. In orice sd 
ici e atat de poli- — 3 N 


aminte cá am avut un cole 
dar ştiu bine că-l chema Lazarovi 


caz scrisoarea domnului E. Lazarovi d 
ticoasá, atât de deosebită de scrisorile injurioase Și Z 
amenințătoare pe care zilnic le primesc, încât nu se - 3 
cuvine s'o las fără răspuns; și fiindcă, probabil din ` ve 
scăpare de vedere, d. Lazarovici nu si-a dat adresa, , ... 
mă văd nevoit să-i răspund prin coloanele acestul 3 P 
ziar. | 2 


Precum vezi, 
târzie deloc și ţi-l pot da a 
mai multe ori mi-am pus eu TT, 

Din nenorocire după lungi İT 
tari am ajuns la încredințarea că pro 
lumilá, pentrucă îi stau in cale piedi 
înlăturat, > 


- 


|. Al. Brătescu Voineşti 


găsește astăzi întro stare ana- 


Tara noastră se i d 
ca aceea în care se găsea 


Joagă, dar mult mai gravă, 


pe vremea fanariofiloT. i 
Precum există un număr redus de evrei de mult 


stabiliti in tara noastră, aşa existau înainte de epoca 
fanariotilor, greci înrudiţi prin căsătorii cu familiile 
boereşti române. Neurmărind scopuri contrarii inte- 
reselor neamului în mijlocul căruia pătrunseseră, 
practicând aceeași religie, nu trecea nimănui prin 
minte să le tăgăduiască dreptul de conviefuire. 

Când însă au devenit prea numeroși și prea în- 
drásneti, când aduși de domnii greci, au nápádit pu- 
hoaie de venetici, alcătuite din toate scursurile fana- 
rului, făpturi hrápárete ca lăcustele, pornite să stoarcă 
până la pieire toată vlaga și toată puterea de rodire 
a ţării, cu care nu aveau nici o legătură sufletească, 
atunci instinctul de conservare al neamului românesc 
sa trezit și a dat naștere unei firești și legitime miş- 
cári de deparazitare. 

Aşa $i azi, gratie ticăloasei venalitáti a paznicilor 
granifilor, graţie şi mai ticăloasei venalitáti, laşitdfi 
ori nepăsări a politicianilor, peste evreii de multă 
1 mı. a 
„io 0 a e aia AES ipud c: ə 
toate grijile şi de ə 7 eeler gies 
ticând o religie "ə s. pai românesc 'şi EZ 
autohtonilor, care le intr e uy potrivnică de III 
neamuri și credinţa SCH A 

absurdă că 


> al 1 i 
robească pe toate celelalte. or e destinat să 


“Strigăte de alarmă in chestia evreească 


împotriva celorlalte 


69 


Ca şi in vremea fanariofilor, instinctul de conser- 
vare al neamului românesc se trezește şi se sbate să 
înlăture răul de care se simte amenințat cu pieirea, 

Situaţia lui de azi e, — vai ! — cu mult mai grea 
decât era pe vremea fanarioţilor. Grecii n aveau o 
religiune deosebită și protivnică religiunii noastre, 
erau creștini ca şi noi. Prin căsătorii s'au asimilat; din E 
familii întemeiate între greci şi români sau născut ^ 
patriofi romani desaövarşifi. Pentru scuturarea de ju- 
gul grecesc aveam de luptat cu grecii şi cu türcii 
care-i ocroteau. 

Lupta contra primejdiei evreeşti e mult mai grea. 

Pentru înlăturarea ei avem de luptat cu alianța 
universală israelită, cu toate lojile masonice de pe 
globul pământesc și cu reaua credință, venalitatea, : 5 
laşitatea şi neghiobia politicianilor şi vandufilor. Lo- E 
virea unui grec se auzea peste o lungá la Tarigrad, i $ 
starnea indignarea Fanarului, — lovirea unui Wee? b 
se aude peste câteva ceasuri la Ohio si strânește In- € 
dignarea a trei parfi din presa lumii ` 2 i 

Dar, tără îndoială, cea mai grozavă piedică P P. 
se ridicá in fata názuinfei de înfrățire eor sii ` 
ească este religia neamului evreesc, Qu dera a 
de trei mii de ani, întreţinută cu atâta habo E 
clerul evreesc, s'a plămădit atât de complect Ph SÉ 

fletul evreilor, incat face parte din ființa mö 
cerca să le-o pliveşti, înseamnă a le smulge ! 

lor de a fi. Cine poate intreprinde, : “un putea 
această nebun de semesta TEE 
convinge pe evrei că ei nu sunt neam" j 


» I. Al. Brătescu xi ü 
Cat de adanc este inrádácinatà dim credinţă, 
am putut constata cu înfiorare acum e ani, la 
”- colo pe un nenorocit de evreu, care 
pierduse un fiu in războiu. le Ki mə cu ali ` 
doi böefi şi cu cinci fete, trăia in trei odáile mizera- 
bile. Unicul lor mijloc de existență vizibil era o ma- 
şină de cusut la care lucrau fetele. Alte două mașini 
le fusese rechizilionate pentru trebuintele armatei. 
Fiindcă îl apárasem de ameninţarea rechizifionarii şi 
a celei de a treia, în condițiuni pe care le am însem- 
nate, dar prea lungi de povestit acum, bietul evreu 
prinsese de mine o mare dragoste. Intro zi l-am în- 
tâlnit afară din oraș, stând obosit pe marginea sanfu- 
lui şoselei; venea pe jos tocmai dela Hârlău. Mam | 
așezat lângă dânsul şi am început sü táinuim im- 
preună. Nu-mi mai aduc aminte cum s'a desfășurat 
convorbirea noastră; știu însă că la un moment dat f 
a pomenit despre neamul lui , ALES". — Bine, măi ` 
omule, în halul de mizerie în care trăești și dumneata — ` 
și familia dumitale, cum poli să socoteşti neamul 
evreesc ca „Neam Ales" 2 

Cu un accent de su 
surprinderea mea, 
puns : 

— „Dar ce, 
pre familia mea 
el este ales". 


rprindere mai profundă decât — 
nenorocitul sdrentáros mi-a râs ` 


par că e vorba despre mine, ori des- 
? E vorba despre neamul evreesc, Ta 


Mürturisesc că m” SEDE Eu 
ca m am simţit cut in pra- 
gul unei t remurat ca în p 


primejdii de pieire $i am înțeles ce balsë 


strigăte de alarmă in chestia evreească 


alinător de durere, ce scut apărător de desnădejde si 
ce admirabilă armă de luptă e o asemenea credinţă. 
Toată suferința, toate privafiile, toată mizeria lui 
i alor lui nu-i putea clinti flacăra credinţei că neamul 
din care face parte e sortit să stăpânească pe cele- 
lalte. : T x 
Care uriaș poate urni din loc o asemenea stâncă? 
Şi totuși numai după firimifirea acestei stânci se 
poate nădăjdui asimilarea evreilor și deci dispariția 
antisemitismului. 


b 
E 
3 
Ze 
5 
2 


Da, religia evreilor, cu pretenția de popor ales, KE: 
sortit să robească celelalte neamuri, e cauza princis ` 
pală a antisemitismului. E 
Judec dupá mine. R 
Ajungând la convingerea că înlocuirea forței | 
prin şiretenie, în lupta pentru existenţă, constitue o ` 
înaintare și constatând, pe de altă parte, că evreii 3 
sunt cei mai inzestrati cu acest dar al sireteniei, min- E 
tea mea se poate împăca, fără prea mare împotrivire, - 


véi, 


cu succesul lor in viaţă. = 
Știu bine că o stare de lucruri în care situaţiile də 
sunt repartizate oamenilor după criteriul sireteniei, ` — | 
nu e o stare ideală; știu bine câtă năbușire de adevăr, 
cală intunecare a minţii, câtă pervertire de suflete, 
7 descurajare a muncii rodnice şi cinstite, cat jaf - 
: banului public si câtă sleire a isvoarelor de avuţie E: 
5. cu sine triumful sireteniei; şi tot atât de. 
. = 1 că revoluțiile se datoresc in mare parte toc ` 
5 ignarii ce starnesc in suflete situaţiile uzur- e 
P Í obandite numai prin şiretenie. = 
acá instin ie t de : š 
teşugurile vi ctul mulțimii n'ar fi turburat de mes- 
gurile viclenilor, dacă mint A 
intunecatá d sə ea nu i-ar fi sucită $ 
a de minciunile unei : " 
nu e perfidá, mulţi prese, ignorantá c 
tori binelui obştes mea ar simfi cine sunt cei folos 
Vire, dreptul de e şi le-ar recunoaște, fără impotri- ` 
se bucura de o soartă mai bun 


să 


'Strigăte de alarmă in chestia ewreeascá 


decât a ei. Ceea ce nu poate suferi cu resemnare, 
ceea ce o revoltă e huzurul sfidător și nemeritat al 
viclenilor. ' 

Ştiu toate acestea; sunt in acelaş timp incredinfat 
că starea de lucruri actuală e trecătoare, că ea este 
condiţionată de ignoranfa mulțimii şi că pe măsură 
ce nivelul ei intelectual se va ridica, valoarea şirete- 
niei va scădea iar repartiția situaţiilor se va face după ; 
alt criteriu, anume dupá acela al másurii in care in- E 
divizii vor fi, prin activitatea lor, folostori colectivi- 25- 
tatii. E îndepărtată vremea împlinirii acestui ideal; 
ea însă va sosi candva. . 

Până atunci, sunt nevoit să convin că in faza ac: — 
tuală a desvoltării omenirii, se cuvine să birue cel 
şiret şi să găsesc legitim succesul evreilor. - SE 

Nu tot asa este cu credința lor de popor ales, 
sortit să domnească peste celelalte. Toată conștiința 
mea se revoltă față cu această pretenție, absurdă si € 
cu nimic justificatá. Mintea mea nu ar pute-a admite E 1 
decát dupá aducerea dovezii cá neamul evreesc me — 
ritá să ajungă la stăpânirea celorlalte. lar a socoti că e. 
siretenia constitue o justificare deplină, ar însemna Ț 
să părăsesc orice speranță de înaintare, ; 
a omenirii, ar însemna să cred cà faza 617” 
tare actuală e faza maximă Şi cà sire nia 
vecinic criteriul după care se vor T 
Optimismul meu respinge această 

Si atunci, peniru a reclama d 
este, în afară de siretenie, titl 
timitate să se impună Min 

De când au apărut pe P 


" L Al. Brátescu Voineşti X 
1 


şi aduc mediului fizic modificări profunde: au secat 
bălți, au drenat terenuri mlăștinoase, au corectat prin 
indiguiri cursul râurilor, pentru a da pământ cultiva. 
bil agriculturii, au pătruns munti prin tuneluri, au 
unit mări și oceane prin canaluri, cu uriașe sforțări 
de muncă au unit continentele prin cabluri subma- 
rine, au împânzit tot pământul cu o rețea de milioane 
de kilometri de şosele și de căi ferate, prin grele lu- 
crări de îndiguire a țărmurilor au pus stavilă puterii 
de măcinare a valurilor mărilor și oceanelor. 
Care este fracțiunea, cât de redusă, din această 
uriașă muncă, săvârșită de braţele evreilor? 
In fiecare zi ies din fabrici şi din șantiere mii şı 
mii de vehicule: vagoane, locomotive, automobile, au- 
tobuze, corăbii, vapoare, aeroplane, dirijabile. Cât 
contribuesc braţele evreilor la săvârșirea acestor lu- 
cruri? 
2000. hos pun publice; Tou 
e AER S ” ër şələ capod”opere 
frumuseţe fără 5. M 1 
a braţelor evreilor la să Are e partea de EEGEN 
š a savarsirea acestor lucrări? 
İn fiecare zi pama epa ue o “A 
33570 ; àntul e muncit cu trudă pentru — 
€ sà producá hrana omenirii, in fi imet 
runtaele lui sunt scobite pentru pes. E 4 
carbuni, huilă, petrol şi fel d : (iid din SE 
e fel de minerale si me- 


tale. Care parte 'di 
ın a A S “ 2 mu 
brațele evreilor? ceastă muncă este săvârșită de 2: 
Neintreru S 
T pt se d 1 “ sg 
bunátátirea di ea a 9 rodnicá luptă pentru 1m- 


r rase de animale, a feluritelor — 


mă în chestia evreaască 


Strigăte de alar 


varietăţi de grâne, de legume, de fructe și de flori. Ce 
muncă depun evreii pentru săvârșirea acestei opere? 

Dar poate că, prea slabi fizicește pentru a munci 
cu braţele, ei au contribuit pe cale intelectuală la rea- 
lizarea progresului omenesc? 


la să vedem. 
Opera de pătrundere a tainelor naturii, a desco- 


peririi legilor și forțelor ei și a mijloacelor de a trans- 
forma aceste forte din dușmane în auxiliare ale omu- 


lui, este uriașă și vrednică de toată admirația noastră gə” 

Mintea a descoperit aparate prin care se supli- i 
nesc lipsurile sensibilităţii noastre, sau se sporesc pu- g 
terile ei. N'avem un simţ al direcţiei, s'a născocit bu- " 
sola, n'avem puterea de a másura gradele de tempe- x 
raturá, s'a náscocit termometrul; n'avem un simț de A 
prevedere a schimbărilor vremii, sa descoperit baro- 2 
metrul; auzul nostru nu prinde sunetele prea mici saù —— x 


prea indepártate, s'a descoperit microfonul şi telefo- 
nul, vazul nostru nu descopere lucrurile prea mici sau 
prea depărtate, sau descoperit microsco 
scopul. Realităţi extrem de mici, a milioana parte din- co 
trun gram de substanjá, mintea à gásit mijlocul de 2 
a le percepe, de a le másura, Sau cântări. Prin DÉI + 
cirea aeroplanului si a dirijabilelor omul a invins Bura ə 
terea de atracţie a pământului; prin radio qulun "EC. 
ziune a suprimat spaţiul. ne bəl 
Care este procentul de contribuţie al evreilor 18 
realizarea acestor minuni? Ec T 
In care ştiinţă aportul lor € mal ! 1 A 
celorlalte neamuri? e 
Cari sunt cugetătorii evrei ke GP 


46 L Al. Brátescu Veinen 

descoperite de ei, au determinat schimbări insemnate 

si folositoare în mersul omenirii ? PUN 
Numele unor asemenea cugetatori se cunosc, pi. 


tagora, Archimed, Copernic, Galileu, Newton, La. 


place, Lamark, Darwin. 

Care este evreul a cárui náscocire a determinat 
un salt însemnat al progresului omenirii ? 

Cu şase secole inainte de ivirea lui Crist, pe când 
evreii, necomplet ieșiți din sălbăticie, işi mistuiau 
pnterile minţii în discuţii absurde şi în intrigi odioase, 
Grecii produceau splendida lor cultură, cu care si 
astăzi se mândrește și în veci se va făli omenirea. 

In care artă au produs ei opere mai de valoare 
decât acelea ale altor neamuri? 

In arhitectură, în sculptură și în pictură nu există, 
Opera lor literară nu poate suporta comparafia cu 
opera neevreilor. În muzică nu pot cita decât trei- 
patru nume, nici unul de faima lui Beethowen, lui 

Mozart ori a lui Wagner. 

Câţiva matematicieni, un număr de buni muzi- 
canfi executanfi, câțiva medici buni, câţiva actori în- 
semnaţi, câţiva buni jucători de șah, doi-trei filozofi, 
creatori de sisteme, care n'au determinat nici o mo: 
dificare a mentalitátii omenesti, sunt acestea titluri 

pe celelalte? : 

Cum le-ar cârmui, se poate vedea din halul in 


car İmparafi 
" e au dus o împărăție de 160 de milioane de oameni, ` 
dın grozávia ce abătus 


guvernării lui Bela Kuh 


erg n si dupá pràpastia in care au 
imbrâncit Spania, PA rapas MR 


eră peste Ungaria în vremea. 


d 
Zë 
+ 


Am auzit De unii oameni inteligenfi si culti, — 
dar ingrozifi de gandul ca şi-ar primejdui notorietatea 
şi popularitatea, dacă și-ar instráina simpatia presei 
evreeşti, — zicând: „trebue recunoscut evreilor me- 
ritul de a fi dat omenirii creştinismul". Aceeaş afir- 
mafie am auzit-o şi din gura evreilor; ba mi-au scris-o 
vreo câţiva, fără a semna: „noi am dat omenirii mono- 
teismul și religia creștină cu care va mandrifi”. 

Această afirmație cuprinde nu mai puțin de trei 
neadevăruri: întâi că evreii au dat omenirii monoteis- 
mul, al doilea că ne mândrim cu creștinismul şi al 
treilea că ne-au dat nouă creştinismul. Să le luăm 
pe rând: Ga 

Nu e adevărat că evreii au fost primii monoteisti, 
nici că ei au răspândit monoteismul în lume. 

Cu mult înainte de pomenirea despre neamul 
evreesc în istorie, alte popoare inaintaşe lor cedat 
într'un singur Dumnezeu; iar cercetările etnografilor 
aduc pe fiecare zi dovezi că popoarele primitive sunt 
monoteiste si că politeismul a provenit qa. 
mai multor neamuri, care unindu-se Stau păstrat cul- 


tul zeilor lor proprii. k 0 
Nu e adevărat că ne mândrim cu creștinismul. - 


N'am întâlnit, până la vârsta in care mă găsesc, T Ee Š 


mün care sà se laude cà e crestin. 
du-se calitatea de creştin pentru a respi 


E I. Al. Brătescu Veinen $ 


Când afirmă românul ceva si vede cá nu e crezut, işi 
face semnul crucii şi zice: ,,iaca sunt creștin“, Dar 
ca să se laude că e creștin, nam pomenit. Eu cel 
puţin n'as face-o nici în ruptul capului. Ca s'o fac ar 
trebui să uit că cu mii de ani înainte de Crist au fost 
neamuri de oameni, bunioară egiptenii și chinezii, aj. 
căror numerosi fii trăiau în perfectă armonie şi că şi 
azi sunt popoare, cum sunt de pildă japonezii, care 
farü a fi creștini, tráesc în deplină înţelegere; iar pe 
de altă parte ar trebui să dau uitării ororile atâtor 
războaie în care popoare creștine s'au măcelărit cu 
sălbăticie și să închid ochii spre a nu vedea cum cre- 
ştinii spanioli se intreucid ca cei mai primitivi pă- 
gani. Neamul románesc nu-si face nici azi şi nu şi-a 
făcut niciodată în trecut, din creștinismul său, un titlu 
de exploatat, 

; „Te cutremuri când citeşti ce fioroase crime au 
savarşit alte popoare din apus, asupra unor populații 
din America, din Africa și din Australia, sub cuvânt 
de răspândire a creștinismului, — în realitate pentru 
57. Pre SH SE Mainile şi constiinja 
numele creştinismului N Pi e Me îi 

. Neamul nostru n'a produs mi: 


sion D . . . D D D D EB 
ari, nici prigonitori ai credincioșilor altor religii. 


N ` ` .. 1 
e ue adevárat ca evreii ne-au dat nouă crestinis- 
mul, S'o creadă cine vrea 


teri. Pe deoparte din tot c 
de altă parte din ceea ce 
am ajuns la încredințare 
pamânt in care trăește 


e am învăţat până acum, pe 
"mi strigă stăruitor intuiţia, 


A 


rea de evreu, sau pentru a redobândi încrederea, 7 


„€u o tágáduesc din rüspu- | 


a că aici, pe întinderea de ` 
neamul românesc, având câ — — 


Strigáte de alarmă în chestia evreească 79 
centru de radiere platoul Transilvaniei, cel pufin cu 
două mii de ani înainte de Crist, trăia un neam de oa- 
meni, cari simțind existența unei puteri uriașe care a 
creat lumea și care supraveghează, răsplătește sau 
pedepsește purtările oamenilor, duceau o viață lipsită 
de mari preocupări culturale sau artistice, dar curată 
și cinstită. 

Mulțimea pădurilor seculare întreținea o climă 
temperată, iar un regim regulat de ploi, care asigura 
pășuni permanente și bogate și o permanentă rodire 
a pământului cultivat, scutea populația acestor tinu- 
turi de nevoia de a fugi, în caz de secetă, în căutarea 
altora. 

Semintie de oameni, cari, din aceste împrejurări, 
depășiseră faza de viață vagabondă, locuitorii de 
acum patru mii de ani ai acestor plaiuri trăiau în 
pace din păstorit și agricultură. 

Cu mult înaintea vremii în care Moise se da de 
ceasul morţii pentru a scoate neamul evreesc din săl- 
băticie și din ticăloșie, fiii neamului care trăia în 
cuprinsul României de azi practicau nu numai po- 
runcile principale înscrise în tablele lui Moise, dar 
chiar si perceptele moralei creștine. 

Când, abia după câteva secole, creştinismul a 
ajuns în aceste ținuturi, propovăduitorii lui au găsit 
aici un neam de oameni, cari, fără a şti ce era Crucea 
și cine fusese Crist, se purtau crestineste. 

Dovada cá e asa, e faptul cá in istoria neamului 
românesc nu se găsește nici urmá de vreo dovadá cà 
crestinismul a intámpinat aici vreo 


partea cuiva. Asemenea dovezi se găsesc in istoria 


împotrivire din . 


80 |. Al. Brëtescu Voineşti 
tuturor neamurilor care ne inconjoară, — în istoria 
neamului nostru nu. lată pentru ce neamul nostru n'a 
produs nici sfinţi, nici martiri. i | ză 
, In poeziile noastre populare, in baladele Si in 
basmele noastre sunt dovezi de reminiscență despre 
lucruri petrecute cu sute de secole în urmă. Așa bu- 
nioară pomenirea despre balaurii cu care se luptau 
fiii de împărați şi Feţii-frumoși. Ce sunt acești balauri, 
decât dovada reminiscenfei întâlnitii rastrabunilor 
noştri cu ultimi reprezentanți ai ictiozaurilor ori ple- 
ziozaurilor, monștrii faunei antedeluviene ? 
Dar nicăeri, nici în poezii, nici în balade, nici în 


basme nu se face absolut nicio pomenire de prigo- 


niri religioase, ori de rezistenţă la primirea creștinis 
mului, așa încât alte neamuri vor fi datorând celui 
evreesc creștinismul, al nostru nu, pentru că, prin 
firea lor, răstrămoșii noștri erau de mult îndemnați, 
să practice normele moralei creștine. 

Și acum ia să venim la pretenţia evreilor că nea: 
mul lor este neam ales, pentrucă a dat lumii crești- 
nismul. 

Evident cá ar merita toată afectia și toată stima, 
dacă ei ar fi adoptat această religie. Dar când, după 
ce au răstignit pe Cel ce a adus-o, nau adoptat-o, ci 
continuă de a practica o religie plină de blesteme la 
adresa celei creștine, — când și azi, după două mii 
ae ani dela rasticnirea lui Crist, nu pot trece pe lângă 
2 77 Sieger sá is tu, care ai adus 
qq tem an cüteori e sta in putinţă, 

e, dărâmă catedrale, pân- 


garesc si ard icoane si odoare, rad la pământ, ori 


Sirigife de alarmă in chestia evreeascá 81 
transformă in grajduri, în închisori sau in cârciumi, 
biserici creștine, cum au făcut în Rusia si în Spania, 
— cum mai pot ei invoca religia creștină ca un titlu? 
Dacă evreii socotesc cu sinceritate că religia creştină 


e un dar atât de preţios și de folositor omenirii, încât 


își fac un merit din faptul că i-au dat-o, neadoptarea 
și combaterea învierșunată a creștinismului constitue 
pentru neamul evreesc cel mai grozav certificat de 
ticaloşie pe care și-l dă el însuși. 

Ceea ce inlesneşte evreilor putinţa de a se de- 
clara neam ales este ignoranfa mulțimii in materie 
de istorie. In adevăr, învăţătura marei majorităţi a 
oamenilor se mărginește la clasele primare. 

La o vârstă când lucrurile învăţate se intipáresc 
adânc în minte, se sădește în mintea copiilor credința 
că istoria omenirii se confundă cu istoria neamului 
evreesc. Adam și Eva, Noe, Avram, Isac, Iosif, Moise, 
Crist. Socotesc că aceasta e o mare greșeală și un 
isvor de cumplită rătăcire. 

Trebue dimpotrivă să li se spună adevărul că 
noi, neevreii, n'avem nicio înrudire nici cu Jov, nici 
cu Avram si Isac, nici cu Moise si Aron, nici cu fa- 
riseii si cárturarii, nici cu profefii, intr'un cuvant cu 
nici unul din evreii de care mişuna vechiul testament. 
Absolut nici o inrudire cu ei. 

Noi suntem urmasii unui neam de oameni, care 
la depártare de sute de chilometri de pământul m 
care viermuiau ei in ticaloşie, cu zece, cu douăzeci 
de secole înaintea lui Moise și a lui Crist, urmau 
preceptele religiei creștine. 


Si totuși, cum spusei, la vârsta când lucrurile se 


: 6 
„Al. Bràtescu-Voinesti + Sirigăte de alarmă în chestia evretascü 


ER 


intipáresc adânc in mintea copiilor, li se vara in ea 
credinta cà istoria omenirei incepe cu neamul evreesc 
Nicio pomenire despre adevărul că, alături de acea. ` 
stă istorie scoasă din biblie, există o întreagă co. 
moară de cunoștințe istorice și arheologice, care do. 
vedesc că, cu mii de ani înainte de Crist, au existat —— 
neamuri de oameni, cari atinseserá inalte culmi de 
civilizaţie. 
Pe fiecare zi bănuelile că civilizația omenească 

a început cu zece mii de ani inainte de Crist, se trans- 
formă în siguranță prin dovezile ce aduc strădamile 
arheologilor. 
Dovezi precise există că, cu patru-cinci mii de ` 

ani înainte de Crist egiptenii intemeiaserá o civili- ` 3 
zatie foarte înaintată. La anul 3330, înainte de Crist, 
domnea in China împăratul Fo-Hi, fondatorul ordinei — 
sociale chineze, născocitorul calendarului, al scrisu- | 
lui, al muzicii, al agriculturii, al exploatării sărei, al 
artei fesatoriei şi intemeetorul instituției căsătoriei. ` 
; Cu 2000 de ani înainte de Crist, cretanii întemeia- 
seră o civilizaţie al cărei grad de înaintare în fiecare 
zi se vadeşte, prin săpăturile ce se fac acolo și care 
aduc la iveală dovezi că minunatele povestiri ale 
7 uu KSE cu Hercul, cu Minotau- 
Bee a xe i sə celelalte minunáfii, sunt 
DE Ster fo tn imbate, ale unor fapte pe- 
de palate, cu săli dı s e eg Eed e e 
Bi da. ə pectacole, cu stabilimente de : 
Dr ri atul și de vase descoperite prin să- ` 
páturile fácute acolo unde exista acu t ii de 
8n! cetatea Cnosos din Creta, d 2a PE n po "m ` 

, dovedesc ce înaintați ` 


"Sirigile de alarmă in chestia evrecascá 


erau cretanii in arta arhitecturii, a sculpturii si a ce- 
ramicei şi cá duceau o viaţă foarte civilizată. 

Nimic despre aceste adeváruri nu aflá marea 
majoritate a copiilor. Cunostinfele lor istorice se măr- ' 
ginesc la cele trase din biblie. 

Răspândirea adevărului asupra originilor omeni- 
rii pe pământ ar risipi întunerecul din minţi și ar 
dovedi, poate chiar și evreilor, absurditatea și ridi- 


colul pretenfiei lor de popor ales. 


De nenumărate ori am făcut legamant să nu mai 
citesc ziarele evreeşti, pentru a evita veninul pe care 
mi-l pricinuesc minciunile și reaua credință care mi- 
şună în coloanele lor — și mereu se găsește câte un 
prieten care îmi pune sub ochi și mă îndeamnă să ci- 
tesc câte un articol otrăvitor. : 

Asa, de cànd domnul Dinu Bràtianu, seful parti- 
dului liberal, a pronunfat inteleptele cuvinte cà tine- 
retul roman nu trebue să creadă că simpla calitate de 
român îi este suficientă pentru dobândirea de situații, 
ci că trebue să se silească a le merita prin muncă 
cinstită, — de atunci, în fiecare zi, câte un prieten 
binevoitor imi oferă ziarul ,,Adevürul”, atrăgându-mi 
atentiunea asupra modului cum sunt exploatate cu- 
vintele domnului Brătianu. 

Insusi domnului Brátianu, cu tot respectul ce i se 
cuvine pentru înțelepciunea sa, pentru desăvârșita 
sa onestitate și perfecta sa buná-credintá, i s'ar pu- 
lea răspunde că, atâta vreme cât pentru a dobândi 
un post de agent sanitar, de factor poștal, sau de ser- 
Ma E ți se cer anumite titluri, iar pentru a 
Dd unul, c; 25 5i chiar ministru nu ţi se cere: 
bini on > 5. perg! E ed 
celei mai slabe rezistențe pentru pin. dE anar 
bândirea de situaţii si .. H e iə we 
Cü ni ə J Insemnate, atata vreme: 

| ma va rămâne criteriul de căpetenie. după 
care se repartizează situaţiile uid cs 

; extrem de nobilul si 


"şirigüfe de alarmă 


da moralul dumisale indemn va fi foarte greu de ur- 


in chestia evreeascá 


mat, foarte greu: xə 
Dar acest indemn işi pierde absolut orice valoare 


când vine din partea evreilor. Şi iată că in gazetele 
care apără interesele neamului, ajuns la situaţii for- 
midabile, fără nicio muncă rodnică, ci numai prin și- 
retenie, prin exploatarea muncii altora şi a venalitátii 
politicianilor, — în gazeta acelora al căror succes con- 
stitue cea mai grozavă descurajare a muncitorului 
cinstit şi harnic — se aduce tineretului românesc, deci 


indirect întregului neam românesc, învinuirea de Ke: 
trandövie, de sete de câștig fara muncă. b 
lată ce scrie bunăoară domnul G. Spina in ,,Ade- E 


vărul: 

După ce arată niște date statistice, din care reese 
o mare disproporfie între numărul celor ce se înscriu 
la diversele facultăţi și numărul celor cari își termină 
studiile, domnul Spina conchide: 

„Ceea ce apare clar din datele mai sus citate e 
lipsa totală de îndrumări a tineretului spre învăţă- 
mântul practic, e în acelaș timp dovada eclatantă E 
dorinţei majorităţii absolvenţilor de liceu, pregătiți ` 


așa cum arată dezastruoasele rezultate ale .. 
reatului, — să-și creeze o situație cât mär Fər ə 
ce nici nu se poate, nici nu e admisibil. In lumina 


adevărului exprimat de cifrele statistice, gitațiile 5 
magogilor apar și ele așa cum sunt in sə 

cursă întinsă naivilor, grábifilor la parvel 
muncă, pentru anarhizarea vieții econo nice 
pului social, care nu ingáduie experi 
de dragul pescuitorilor in apa tulbure 
probleme acute nu poate fi decât a 
muncii şi nimic mai mult. Cine m 


D 


ai L Al. Brătescu Veinen. 


im vialà si inláturá parazitismul, iar cine e lenes si. 
aşteaptă să-i cadă in gură para maldiafd a posturilor 
bine retribuite, e sortit dela început înfrângerii. Or, 
niciodată un stat na progresat prin elementele pa- 
razitare”. 

Minunat ! Splendid 1 Păcat ca domnul G. Spina: 
nu-și ilustrează adevărurile și prin exemple. Așa bu- 
năoară ar fi putut cita cazul domnului Fagure, care. 
prin munca sa cinstită și harnică de gazetar a ago- 
nisit banii cu care și-a construit în piața Maria Ro- 
setti un bloc cu douăsprezece etaje, care-i produc un 
venit anual de câteva milioane. 

Tot așa ar fi putut cita mii de alte exemple, mii 
de alli coreligionari ai domnului Fagure, care au 
ajuns la posturile de supremă comandă a comerțului, 
a industriei, a presei românești, numai, prin compe-- 
tinfá şi prin muncă trudnică și cinstită. 

Sperăm că domnul G. Spina va continua nobila: 
d p ə 5 Trebue odată pentru ig. 
gu: .. 5 or DEER) de románi, tembeli 
25 ' Nu se mai poate ingadui ca, pe când 
nerea pevagilor si drumurilor la aa Cubic 
"EE Bëbee murilor, la clădirea edificiilor, 

Pam parcurilor si grádinilor, la sá- 
păturile necesare pentru exploatarea petrolului 
carierelor de piatră, de ciment, d 3 Ge e SE 

; de var, ori de cár- 


bunt, la ; 
cultivarea o Aun cna 
muncilor d goarelor si savarşirea tuturor 


zice domnul 
un stat n'a 


Toată şiretenia evreilor, toată puterea ce le dă 
admirabila lor solidaritate, tot sprijinul ce le dă 
Alianţa universală israelitá şi masoneria nu le-ar fi 
deajuns pentru dobândirea atotputerniciei de care se 
bucură azi în fara noastră, dacă n ar fi avut sprijinul 
venalităţii, vanităţii, prostiei si lașităţii politicianilor. 

Nimic nu poate ilustra mai desăvârșt acest ade- 
văr decât evoluţia atitudinii politicianilor față de re- 
prezentanfii presei. 

Din locul în care mă găsesc de peste douăzeci de 
ani, am asistat fără întrerupere la acest spectacol edi- 
ficator. 

Când am fost numit în locul ce ocup și astăzi la 
Adunarea deputaţilor, preşedinte al Camerei era Mi- 
hail Pherekyde, un om foarte bârfit şi atacat, si de 
cei cari, din princina inferiortăţii lor nu puteau, s! 
de cei cari, cu rea credinţă, nu voiau să recunoască 
marea lui cultură şi frumusețea firii sale, demne 5! 
curagioase, pe care nimic și nimeni po putea inti- 
mida. RT 

Regulamentul interior al Adunării, atunci in vi- 
goare, cuprindea, în privința reprezentanții 
o dispozifiune absolut identică cu aceea a a dt 
168 din regulamentul actual si anume: Pentru H 


este rezervată o tribună, special orient ib Sr 
Intr'o zi, Ionel Brătianu, șeful partidul pietii 


or presei, ` ` 
rticolului s 


d 


2 
2 
2 
123 
b 
- 
Pss 
E. 
e 
e 


¿ 
WU 


1 


f 


Ma acu t ME 


x 
kä 


GN ACE e ə 


Ee 


|. Al. Brătescu Voinești 


uvernului, mă chiamă şi-mi spune că vrea 
pe atunci redactor la 


e cineva să-l cheme 


şi şeful g 
să vorbească ceva cu Mavrodi, 
„Viitorul“ si mă roagă să trimit p 
jos din tribuna presei. 
l-am răspuns cá eu nu pot dispune acest lucru 
şi că numai președintele ar putea-o face. 
— Hai la Pherekyde — imi zice — și mergem îm- 
preună în cabinetul președintelui. 
— Mon cher president... (Vorbeau împreună mai 


totdeauna frantuzeşte) și-i spuse despre ce era vorba, — 


lată cuvânt cu cuvânt răspunsul lui Pherekyde: 
— Dragul meu, ai şefi de cabinet, — trimite pe 
unul din ei să spună lui Mavrodi ce vrei să-i spui; 


dar nu-mi cere acest lucru. Pentru nimic în lume nu 
vreau să creez acest detestabil precedent de a intro- ` 


a 


duce gazetarii pe culoarele Camerei. 
Şi Ionel Brătianu, șeful partidului și al guvernu- 
lui, sa supus fără nici o obiecție. 


Comparafi această stare de lucruri cu cea creiatá — 


dupá rázboiu. 
Bilete de liberá intrare pe culoarele Camerei, eli- 


berate la optzeci Şi patru de ziariști, in mare parte ` 


evrei, bilete pe baza cărora nu se mărginesc să for- 


foteascá pe culoare şi să se toláneascá fumand pe ca- ` 
 napele, — dar intră prin toate birourile, prin Joes 
cancelariile şi in incintă, unde se aşează şi se lăfăesc ` 


ca la cafenea. 


Pretextul pe baza căruia li s'a acordat acest pri-- š 
vilegiu, cu o flagrantă violare a dispoziţiilor regu D 
mentului, e cá din tribune nu s'ar auzi destul de bine. ` 
Motiv real e lasitatea politicianilor față de presă; 


Strigăte de ala 


+mă in chestia evreească i ne 


Si iatá culoarele Camerei transformate eS 
unde se pun la cale fel de fel de afaceri, unde m 
trii sunt atacați si șantajaţi de bandiți ai “xı. 
unde pofi vedea foşti, actuali şi viitori miniştri plim- 
bându-se la braț sau conversand intim cu övrelaşi, - 
cărora un om serios nu le întinde nici un deget, 5 

— Această măsură a fost un triumf al democra- » 
tiei — mi-a ráspuns un infocat democrat si eg 
tot asa mi-ar ráspunde si tofi Bubi pie s Rie. 
logeti ai democrafiel. 

Dar acest ráspuns, care ar satisface pe toi sə 
găuţii şi imbecilii, cari se îmbată cu apa goală: şi e 
zită, ce se revarsă în fiecare zi în coloanele presei | 
evreești, nu poate produce decât un efect vomitiv ` 
asupra unui om serios, obișnuit să pretindă HER 
lor un inteles precis. D d 

„Triumf al democraţiei ?!" 

Ce s sens pot avea aceste cuvinte? R 


realizat de popor. — cres 

Care e câștigul realizat de p 
atator gazetari, in mare parte I 
in incinta Camerei ? 


Sirigăte de alarmă in chestia evreească 


90 | |. Al. Brătescu Voineşti 


dine de vădită intimitate, cu un ovreiaş 0 
gazeta, imi aduce inaintea ochilor 1maginea unui bou 
enorm, care ar putea rdsturna un om cu un muget á 
care, ingrozit de nuielușa subțire cât un paiu a unui 
copilaș de cinci ani, se lasă mânat cu o desăvârșită 
și profundă resemnare. 


Ce a câștigat fara, ce a câștigat prestigiul nea- 
mului din faptul că ovreiași cu patru clase gimnaziale 
se trag de mânecă cu miniștrii, — că d. Scrutator des- 
chidea ușa incintei, făcea ps! ps! și chema cu degetul 
pe un șef de partid, care se scula și ieşea grabit,—ori 


L ca acelas domn Scrutator intra fárá sü anunte in sala E A! desigur! Náválirea ovrelaşilor gazetari in 
E ministrilor, unde sta ceasuri întregi de vorbă cu ex- J parlament este un triumf, un mare triumf; — mu însă 
M < E TER x `x ç TTE 
T celenfele, picior peste picior ? al democraţiei, care este o vorbă goală lipsită de 


E A! desgustátoarele manifestafii de lasitate la care 
i poate cineva asista de când cu năvălirea ovreiașilor 
gazetari în culoarele şi în incinta Camerei | 
Uitaţi-vă la el, ministru plin de departament im- 
portant. A răspuns unei întrebări adresată de un de- 
putat. A răspuns banalitafi, declaraţii evazive, pro- 
nunfate de o sută de ori în asemenea ocazii. După 
aplauzele majorităţii, iese pe culoar. In ușă îl as- 
teaptă un ovreiaş cu patru clase gimnaziale, reporter 
la un ziar anumit. 
— Cum am fost?—il întreabă excelenfa, şi ovre- 
iaşul răspunde, făcând rotocoale cu mâna dreaptă: 
— Mulţumesc lui Dumnezeu, excelență, cá m'a 
invrednicit sá aud asa un discurs, 
lar excelența se umflă in pene, măgulită. 
Ori iată pe astălaltă excelenţă, care de o jumá- 
tate de ceas se plimba de colo páná colo pe culoarul 
„din fund, sopotind cu alt gazetar, tot ovreias cu trei- 
patru clase de gimnaziu. 
Nu stiu cum veti fi dumneavoas 
nosc ceva mai desgustátor decat la 
tacohul unui ministru care stá de 


orice înțeles, ci al iudeo-pehlivanocraliei, care este 
o dureroasă realitate. 


tră, dar eu nu cu- 
şitatea. Mie spec- 
vorbă, într'o atitu- 


& 9j1e0J un əlšənəo[ ƏurƏ:A pylnur 
rədomg 9[e əšəro əspournij pew 
ul ajiz PA9]PO WNP 1S07 Wwy 
E ‘Jene 
r ur miniodod Əieoltso[oj 1$ poru 
* no es-npuromujo[opur (ep? 19A -mu 
“gol əd emed IƏA 11 spun IO "Pseid ur 
q use ur reziper;eds 'e1oj[e mounu re 
ads "urerpaurrejur rdurs yuns re “pro ələlerq 
anog Jopumaon e o1ourjorjui op ILLU nes 'orjonp 
Er | ap “ərləninsuoə ap eounui 32110 9p r[rqedeoug 
lo get du "ejurram nə ue 
. əs P ap nõu P 3p 'euréni pipJ vəsi e op 'puə[ 
— rej Vom e ep pluunsn 'epndnios op esdi[ 'ejurui 
ap eunmjnose oam reum 12 “minipaəpə e 319p 
.. — ned 16 ampo ap o1ojnd om “önSəşsəur unolA ef 
- — Ərpupurəpul GI 'POIZU ƏTPOĞTA (OI 199 PW nu Up 
E 'uromnepepur ejnunue ur jezi[eroeds ps 15 jrurdepur 
ap neij ae əltounur əypo) ap ?mnu$iqozəp ps 21 


A 


E — ƏJJƏUPA pspəəpP — "m[npnuip[ej eoiroeuippj-e1ed IŠ 
— peIDPU[PjsPI paper e[ MMII əltrplrojs 91e0) 
2 ö-npunurğupı ə d 9p Turpn8 
pnpuuáieur "i$əvəuro murur msar3oad 20) 9p Ture 
E . — "mier 1$ mee 10/ m1ojeonpuoo '1o[ mpna 101 
shuejuezexdoi v Hejyuofeur trew rojue1ou8: Gud 
Ul ətvumpd i$ aorjeue; 107 1918121 purətid urp nən 


ne ued uud oyrrpinləidur euyd urp see PU ə 
Ip op enz ur pued pşisnisəp euiq ap [nisep nu “01 
Tauţăuo ewoud urp 1$ pə prqeqord — 'rueureo əp 9191 
“SUPA pyspəoy) “mo rələds p əyejəueA O uns HƏTAƏ 
PSP 30) "Əurupə Təfəds e Əuñurnš (equ ut nes 'DS3UIPD 
"Murau p ƏİƏƏTİDA o juns nieordoid uməə:d 


paseanune teg u! FUE] aP ƏIR6HIS 


Mc m cum 


:9198uTIAuO2 vərpoypurin er 
HSƏƏTAƏ 19]s9go ejurAud ur sunfe ure 'aBoţouroțua ap 
9IHPnis 9p jeuorsed punvəp?o) şsoy ure 3122 nq 
'"Io[pueorua 
“İT €9]PJATjOP TIƏPISUOD 2192 nə pəəəp ƏD p?erdorde 


. uind [o5 'jezi[eə: op Tıqısodur jn[osqe asa əə pəə> 


'p[e8ə nu poep 9]PMATJD29IqO o nə lO[tuoUreO P9jejrA 
-H»e eioprsuoo rjod ps iöunfe ps enfe əş pysooe mez 
9p əum[qo:d nə mțuru e ərednəoə:d P]U9A291J 

i ƏTETO0S əuəurouəj ərəun 1$ əəiSoyorq 
əuəmouəy ələun o1jUI p1sExƏ əə rər8o[pup pəsəşğpounə 
UIP jejPAUI 9p SAP Ip 7O Nod rueureo nŠ 1e pop 
1$ efus epuridno ərzəod pəpə mləod nš ie POP( iy 
"ƏrəpəAəıd op IS o1oj$eouno op ə:əlnd Pipe PjsIXO ` 
əypod 'ueqip nyoo nə pəpəA yod o erqe 9p are» əd 
ərrəypul op Bim o qur umə e3ejejur e ap sonun 
-ndəu jnposqe "ruəurərəur IPUIRY SUNL ur ənur Ps 
ənqən pue» unjrodo [njueuiourt purpued 'apz vAəşpə 
ap dur 'eje»$rursu o[ooe ejdeoj$e 16 ea ad pm əs 
WTS IZƏA O,S — ‘RWA P2P9I] I-PS o opun ad mumip 
Ur əzə$p əs ps as ore pyüqndəərəd erqe eueorq3i o 
eypəuurnp IZƏA PS "ITİƏTA [e 19jstur sunijed ap mmmore 
-odur 15 mmporeur eourrzunjoud op jeirorur 1$ rep 'orjer 
Jupp ap jIU9UIOIOUI PUMU NU IPUIPI PIOIPO VAJE 
PI union[ n$ese8 'roprizered o[unAPiour ntuosəp əs 
9192 ur 9[92? ul səfp IEW 1$ otZojorq ap ərireə ug 


ONG ! 
Ad. 


` 


a, kə 


L. 
rnc ML ri: 


P IN 


Zə 
* ? 
ai 


un ms-pje MT euorjeN minsəl, ep pefe 
ə "ne ƏT ps o HAPIĞSI PA pupo '[RUP e] 'IO]eAIOSUO)) vj 
5 SE ç e3eq p PS-PIOS Əd 'NIISTULUI mun eJeəl 1p5əp Topur 
çi ym rs ur Eeer əl are» əd 'emă 
at ut 3s nə 'ojyueurej1edop do top gea ejsoumuq 
“əyrönydpə reur 8/92 an und [o əpunned ese "oons 
yerd un e MSU Huot, I$ MENIL "mee no pq 
-ICA 9p DUEIS 'I9J9UIP;) PIUIDUI ur I$ 9po1Po[no əd ərer 
SC -ur əp PI nə — 'Uuej att 27207 əd e-] ese ap 
E is ayem məq 9P 3əfiq NƏ 1201SP I-p]er IS 'reluəurpo] 
: -red 19310da1 suníe e 'je1da1-1e1da1; “əəul4əəu "mp 
ido ep dum ur “TOPU rew əltTəuoəmn Iero 15 əyin) 
-e mfu eiejsojo1id PIEJ pueinpur 'youoi$id. 'yuenuisuj 
^ mqnsndy ərə nipıoouləp epureur" '  epe18ojur 91212 
-ourop ' əruepens 21e no ejrpueqop IPHI Ku 
esa ep udouud e[ueur" 91ouos 1$ Əspounpö əlƏur 
-103 Ə)p0) no "Tərüq?ə) USW} 140} nə don "edən 
ezuei[rure] əs “ərləppər UIP mninreuosrəd əririnəsip UP 
»389]no əə ərəlunsounə umoəə neSoppe ƏS ?9jso2? VLT 
"mm ep eurrnur o əsejpeAur inqjnre1dojeureum əl 
-oəeyəəds e| ue un op dur POIUŢIZ POIISISe WA — 
“snpedən rejur IT 

-pö ep yeni p-T j3ej31edep nrqoun un pue» pupd Ge, 
[noi9) ep umup əşsəd op MHO? Ul od HP Ree 
5 SPI 9p eUre[ eepurA pue ydo 091A WNI? ərə BC, 
-ƏA 1$: nu eonijued "HərATəS PABYPD WIP ems d 

pa Ponijued “ərposruoul op e[IZ 9297 T? 1$ ks. 

SZ BAəypə nə PUMU see GE 'oseuarirod E. qed 

"ios əy ps puureop və prouu U 1.9 Y s 0219201 
“POS şnəpy roén jsoJ U 1e 'suridrnS əə nə: puro) 
Ë "Əuureop poun rəşə$od o[n9?d ərəəəH 


- 66 gxseəəsA9 eet? 


wy guneye °P abuis 


'ueunju: ad "preəs our 'ojooy ` pureəs op 10je8 
“Eq 9p 1ojnfe" op eqfn[s je:8oljpurəuro un et jrudop 
“Uf e "UP un op dwy 'əruəpəqni o ap mfe r$ epeooó 
yıspTed e 'prerzeuuură ered esej ur sunfe "teuer 
`əurrouə mens er dunfe 13 'pospəu 
| -9ulo PIjeZIȚIATD et 1$ [nso1801d ej j10de urjnd ap jeje 
nə 'o1eOjeo1o Nja əuúnd ap jeje no 'ri$njoi I$ 
'ouorie138 
-3A ejru$o9[d o5ej e ap pərvəvəəui rj Ie ipə pinsqe ap 
IS UPA 9p 1915 10) Ə IqUIIj2S I-PS POI9OUI y 'equirqos 
eojnd əs e op eoepeidui 1! "pəspəşəmns so[e reur rep 
"goseednz; 107 e1njdej eo] 'eoumng eoseauedpjs es jeu 
-Hsep “sərp 1odod ap 107 [nurstuersaur '10[ ersoy 


'PIOJ[P TO 
-UNU I? L10je[noeds 'rrerpeurrojur 'rírzexed [n]sa1 ‘sru 
-Ors9jo1id ioqi[ am el eArjeo — 'arrgnti op 15 puls op 


ƏTUpƏTA UIO ƏTAƏDP 9S 18 minurpəu o[ojod op 1e[duroo 
9[eds əs es suníe e mül əəəz et [hun aieo UIP pəospəu 
-9UIO 9]P]9LIPA O an Əd oaueurei 10A VŠL "bs esy 
'elojp mounu Ie 110)30InəədS so[e reu 15 rj$ruors 
-əyoıd ueqi[ '"n$nerz 'irsru '"nrerpaurigjur 'uojsnaaNr 
"Ortum jn[OSq? 'DIUIIN jn9JA9 INUNBIA PUPUI 9p P]ISIPA 
-ẸS js0] e njeunurur 9js92? UIP aSrjoeij əumup əə POU 
-[eoo[ urp rum əd 15 1eqənur ure 15 ureqənul PIN 
i ovepuad 
-sns rurpei8 op I$ unoried op oreopuads ə? jep 
-JOJN ? eiezi[eueo ap 15 ərmərpur əp UMI} HeJjon 
2 jeprpue[ds injejs 1$ əyuəumuour nə eorqnd ad 3 
92 jə[eəpr MBeAed nə 181e] IZET)S ə? jojeunurmur məs x 
nə əyrqopodurr: əurrouə rmpod əə jo[rqeimupe rrpe]ə - 
Ə? jepernjopojrqure gue op a1edo,p odeo 'operpoje» ə?) ; 


MİƏUİOA nəsə)%8 "Jv "i 5 


PISPI24AI DİlS9V9 vi pWLID]P 2p 2581117 i hfəüloA-nəsəyyiq "I1 


i nijsou minumsəu 
p 1$ o1jsPeou HUEL 1O0[GUT]S9p PBIINUIIED e[ PSPODUI əs 
sua op jepns pp n5 91) '[nso[pon əd '2euur es 
ear $e 91) Ul ‘AINIS PS POIA ISP VPI nO 'BAI[ES VPIJE 
əumı əd juns pue» ap snpo:d ne nu ƏTPAHES om 
epopue[B8 pə 1epəp Iep ‘nequ 9p SEH um 
"pluəToTA. ep e[ojoe oe[d r-nu ergo uro 'je1nsgur is m 
-Jod 4uns mq WO "mune Tel üt |a 
-mur es əğunle jnjnd g e ap eeunuru nnüə AM 
LPS 'PUPUI Suerjs r-PS əurA Tül In[D$PI9JAO 5 
SH Tu-95 am ƏN '"eijseoAeosuump RE 4 I 
əə nn$ nu '[ooejoeds pəuəurəse mün (ee A 
01 RA 
nırisuoə un e[ jeurəuo )soy e — 'HeHe! be m x 
'nisruru muwoq“ “dum eje]? 9P 55507 ə 
ejunue PA jeurqeo op yə ynuurop S?9? a nə İn 
'oneuru 'oo[ e| 9prqour 99 m EE 
',PBIeure?) e| ezerure ednp roun1e '919p94 s r 'puezel 
- emeng ƏSub og əhmər 
emapə petz mösyərAo əd əənpuo9ə1 ep maua 
-əəxq erede re mupe? ur nys M 


go şua n" nn 
"isə 


Lô g25899149 


“82 ads əənp areo en əpruosəp əs P2 Pjer 16 əynurur 
9397 9911 'müurs o5reojur əs jourqe» 9p Jos [nuuro(q 
"Puneidur sor IŞ *,.""ure3oop tund əleod eA nu nm 
“18009 uUn,1jUI ə)$əspö os nrjsrurur [nuuro(]" :əşuranə 
i$P9[92e nə purdurejur rt ]eutqeo ap je$ [nuuro(q 
JSHPIZ otptzeumg əsərə 191} nə [nfPIo1AO 
o1ede 15 e$n Əpruəsəp əs pə Per req "NSL pnop əp 
Sulq IPW 9p Pjdeoj$e r$ şpzəsp ne,s rruəureo i$ 
'BOI PA ‘207 tfen] 'e3dajóe 
1jojnd eoep rep 'Pjepure»oap Turid 9jeod pA nu "s 
-uoo UN, IJU! əş$əspö əs nnsrurur Imuuroq — :snds p-ə[ 
yəuiqeə op yəs muurop "ruəA ne ipə urp BITIPOƏT,J 
"BAbI5 nsed ap 'əpun ap ang pup ISNpe 'P]SIQA U 
vusureo run “fueqroros ;rueq əd 'n[e1duri-1nf aq 
"nnsruru [nuurop e[ əpun:ed əs ƏIre2 und esn 'păues 
urp e[9jared ur 'punj ut ot 3əurqe5 gp Jə$ mmurop 
[noitq pun? u "səşsrurur mun e arejdej$e ap eres 
i 1095832əds et "Sor pA 'ÚúnIOd 
'PIjseou 
PBȚPIIUUIBPau I$ e9]eji$e[ 'PISOŢPIII UIP ə8em əs səəəns 
)səəop pə Əlurure əənpp 1-1 nu pəpp 'iznP[de ps ruəA 
Je-1f atëoto1tzpIpd ap o[oje]eij ur esHosep 'aŢIQIZIA 
erqe Jotatpor äi minsəəəns ejej ur PD 'arjerrurpe ap 
yruəurəour IPUIPI 'S922ns pəuəurəse IMUN PIPI UJ 
*PƏD2TDOIN 200 
-PIUƏA :IPOTUOID nə prodoru op erjeurquioo 'əumu 
un pjipod fə ‘izy "əriyod ei sur5sur 1$ 9 1$ uoruryă 
yeyrnd e-r ejse əfəunN `DIAOpIAPQ pred “15TPAƏPE 
Tə? mi əyəumu nə əleuurəs uns nu səfəfur aurq iy 
"Əynurəş r$ oyermarde əşrpoy juns o1ejueure[red mt əyəf 
-Pjiodew "pspoupul PINIIUINI o jejedeo e-r '$PIO]IOIO- 


iiieuioA n»soje:g "IV 1 P 


: “rato ep e1eonoe1d əəriqnd 1o[rinqa1 


ounen pəğns at tur əreə əd e[rioe[jór JUU nn) 
7--- peur-npururdreur 'ejredoop jnurj 
> mə ur 'ənəruə[əput e)seəop nijued eurpnjnde o mru 
x nr-npurlurisəu ejred eire op əd 'e»rpod j959p eAa»5j[e 
nə əs-npurərmərəpüt “əş$ərpr) Sta? Inoo[frur ur riel 
-141729702 10418010} 911807 U ojeod uro un PD I$ poseau 
-awo əmərumə[əpur pIrqou teu eoo əşsə nu pəonrod gə 
pərəBulAuoo PI 'Ppered Pjepororu mopy ure,u 9IPD 9p 
'arejueumoop PSUIUI 15 pyeSunrəpur o ednp 'rrunrjseqo 
ap uernjs ejjunupure ednp 'erjoepr einjeur pdnp 
syed o ep ed sunfy '2nipod uro un juns nu ng 
"pynəsounə au PS eju 
am ƏuIƏIA VDL UP eour PSUIPNIIIe PO 28597020S 
'"IPuOrj2un] 9p CIW erjenjrs DEJ o,s 
eəəpərdur eur eonijued ə "ma ep esnpuoo e[rrejsejmu 
-PW 1$ STOT er 'ereuorjeu eojejrun nijued rruntjoe 
TE 110)0U101d TİTPHIƏ? ap INPI ‘Ied jen[ ure nu pop 
ier "TİpHP ep LNP UNII ui eərenur lOjIniPjs I$ 
j$n[sep urea1o2 9122 gud 9S[oorjie sus ule '[erpuoul 
Turnroqzpı qnjndeout e[op ',e»odgq" 1$ ,n[euorjeN""' 
' MBPAepy" ' msieAru()" 1o[91PIZ e[ouePo[o2 UI 
'BUPUII3Ă runjepueuroo eqín[js ur uords 
-Snpedar 110 ' eurum'" er roje1oqe[oo uo ero rerjed 
“090 jndur ur rə ^rrjeyrperjneu mdurm ur nu "pə əsənu 
"Eq ps ejSejeidorpur eur 'euuros nu e op 9jejr5er 9p M} 
ad uud 3129 " ejdnr]" mp mnq0orjre [n103ne op ?19je 
Fənni $j80] "Terpuout mpnroqze: mirusnqzi [e yuəurout 
muud utp jnae ure oupnyye 30 ən$ vətini HPOL 
" I0ŢIURULIBE) 
9IPOMOASU!Q [9t ajejerjnau o nyuəad” ute I 


H 


Bassing gilsəqə uj RUER Gp LIU LITT T 


ée W nə trjejr[erjneu mdur ur pə 'ejurpa1o vər ejipeA 
no p)eounre "punrouru: ejejunijs eduidsoi e nijuad 
ə '[oonie miəəop pundse: es upon we wu ep 
'ej1ed 
-ep TEW DSP 18 "5180 PIP| UI P]SIXO Ə? PIDOGUIS pseră 
Teu 822 ouijop ərvə 'mn[nursnizeied [e sp” un 15 „ereu 
-Orjeu ?9jejrueA 9Sreuieqs r-es indəəul e ojoueijeq Sr 
emago '[enjpe[ojur surjeid un our un 15 jueioudr" 
un juns poep ',eduejs ur 15 ejdeoarp ur aam ə[ə[eq 
no əmds aieo '1ro[opnuied euosjued et sewer 'e3oi[qnd 
njerA [P 18)B1 15 jepnsei Sodeurop' un juns nə gəep 
rIp)ou eA 15 eoepní eA iojruniedoeu 15 js9uo moy? 
peut ui [hnropuoo yen; ure (one Suni [92e ur əsurrd 
-nə ıofəynsul əpundsgi e nijued nu gə "Gap se[ejur 
əurg "pudni ejseeo? əənp es PIOIED PAIIjodurp 10192 
pəşred up əninsur 128p 15 pin oge1je NIJOA IUI-PO WENS 
'1$eupuiroi rejurn$uoo pərizən) VJ e1e10q9[O2 9p gounur 
ejseeoe ej je[eSguP we, w Əəre5 ur [DjU9UIOUI uq 
"X A aperu qns epunose əs 10jne NIRO [e 
ip euquio120 CT HƏuTA op VEP no ',,e3dn T" minrsiz 
[P wud moe SI pundspı es iojep juris Pur $n} 
-o) ^4o1idstip punjoid ep PWNU JUPA 'o3ejr$e[ 9p Pe 
Un əşsə de; ]sode pə 2$9]020S 82 nijued "puuoue 
qns punəsp əs "SAIT "SƏTpP E runfur pueonqnd i$ 
purus TİP? 1o|ooe pundspi gs [hI92IqO UIP,U rəq 


: : 'to[tumisə3 pnurirIds ei Sämm2ort ps 
ý ema qəşsəəp euporid urp gə nijued peuo} 
E eod nes də nə purudxə əs at Group ə 
E ərəynd an "psul urpəpəA "pat eidnse ələSuTA 
20 ərəynd 0 qoru PBAP,U 9I9]g 92 nijuod eje 
e  *Imsuep nijued 1p2012pe U Ie,S o1e5 uejenid 
mun 10jnfe ep şəğəp un roru epurjur nu gs 1$ pur[pə:d 
mi pjerpaur up gərəmp əresedəu nə PosPoAHnd ps 
dum $efəəv ur 15 92191037 rjurroqns op 15 rjejdojpou 
ap mempu nijued ereun$reAur nə ə1dnI əs es orejs 
ur eio ƏTƏ)S 'e[es m|ejtAn? Peidnse 15 ojuneiui VIAL 
mi P Stemm eurpnjne piqnp Pjseooy 'ozeurud ps 
CR engen IIpAƏpe Iep 'euoq ISIUu yru smjiour sq 
E. x uei9[ojur 15 Oeurdop 1ieurnoop un eio 'ojred 
7 pye ep əd ‘Ier 'TOIZenuo2 [-PS (21201 popD VSVU 
ur jnuumd nə pueşeq i$ es-npurungur Or o1$eouno 
əypod nu juro pə əjJuəum38:p Əə1rəjIp Ud poseəpəAxop 
I|-BS Pe[IS əs Gomm rmspəo o1e2 'ondəos un 'əjred 
o 9p əd “ərə Tq '9yuru ap [opjsP o ?aA? nu ə191S 
"juo? 
Dp 107 mudord pmârse ot əə epueqsr Puureopul I-91e2 
Side Ərpənnsru 9p Təfurpuəş 15 Group [e DIIOIPIO MNM} 
"USTPj 1$ ejsTZ81 P 9p eaamd 15 [nuuropur eo ur ƏSƏSP3 
JE? UT ƏTA 9p jeje ə 1PAope op əşəs 1O1PO V 115198 UI 
Huəurpo '901did91 pzeəynup os o2 T10)91D511002 (opt 
PosernjerAuop ps 101 Sam ur e2 mppäut jod nu go 
nyuad jem e əMmpup3 puvə ur pupa urp P9p I$-PsS 
Əsənušrqo 'pjumzeu Bigpaag op ñúñəlnsur "TEO Tüəur 


RösRəəlAə ejsou» ül ŞüHele 9p əlBi s 


— -pO mmm [e r$ Tata [P Təşsrur 
 Təun e IPOPUI ərəpunned 9p ro 
[iu un eo D 'doos un po nu əf 


"IO P nose od. 
Tem Gef Un Wr 0781 — mjniPAepe eoiredoosep 1$ pərr 


IR 9p PAI9Z9I ur at eui e ap 207 Ul “əə? a 


In$ermn Ulp əfrurerey 
ind e ərurods 9p J07 
un$ounə ap pərpunpe 
92 əməməy euraidns ə 
MWIN go pərəğuruuoə 
podu am nə TUJU 
Tur-i$ sndurr ne-rur ary p. 


'BI9pISUOO 'PjPIA I19JO ojeod at 


ej Isunle "ipə "ESPO)PUBS I$ ə 
-BO erjeiruip? 15 Joədsər undur 


‘RAMO PIn]PÍPAUI pyeporəru 1errəds e DI nu ourur əd rep st 
"e1nj[no p)pöoq 9j1e0j o nə uro un BIO 'erjSode ərurp E 
Big nu 919jS "PİPTA ur 17 rem DI0A nu pupo vərqnd 1oA A 
ƏS ƏTƏƏ 'ələur 9[ojou ur rjeuuresur ure r 'umae unds E: 
2705 Inoo[ 9 nu ruoureo rəəp Juns te) "ƏTİDAOS O Toru z^ 
- BIB] 0-]nosounoo: ure-o[ ərpə əd 1$ sndu ez rur eren 4 


— 799[9jur 9jejrrorredns 10199 e ruəurpo ejera ur (rem 
. UIP nu "Got eidnse nN  'eaAe eunrsensiod 9p əzənd 

purrouo 95 uren$ i$ ourq ureojS$ouno II '939jg9 unue} 
1 78UO;) Ərə WO 1sƏ5% mn erdnse əminəm o1eur o eqre 
ES jnjnd H re gə ureƏUIƏ] em 'ƏreO uro un pospă əs 
is Sne [Puo] mi eur[eərd ur pə wens pə nnuəq 


à eunrjoe pşseəəp pt inəən ure “Tune 


Terre 
Əp NJL eunrjo? ur eərenur PULIOD "məs es indəə 


01 ure juourour mund urq '[erpuour mroqzə: iruonqzı 


P IUNI PA9]e2 ƏlsƏd 'iolie]ndəp reupnvy [e TefəuəS 


- J0j3eirrp punu 1so ure 'p[61 UI 'e1ejnd et Prq mi 
š -npuzed PBIIUSAI eT “UPToNTTOd ap Pormruje[epur nə 


9[eur rır e ƏrrArnodəu ejn[osqe 9p mur rew g)əpo 
"SurAuoə we w 'juoure[ied umid o[9UI 119991} [Indum 


E "Up *jejndep sale 1so; ure rŠ [e1eq| [npuied ur sHosur 


Ure ur 'nuereig [euo] ep PKOS “2061 MUL UI 


001 
TiləuloA nosojeig e "I 


*ntoqzeI ut enur ure run[ nijed nes £ 
əşsəq "n$eueuroy Tire je rojruuro(q 3de[ojur rew məə 
ejeodeu nə 3110]ese 'NUPIIPIE uo mg91PUI ini) UI 919p 
-eiour eqre es UIPĂNI [I 'nuerjerg pouor əsəsnds tur- 
əfəə əirdsəp ərumu rueurod r-e pre) "ərp? und 'e8oc) 
m PjesoJjpP 'a1eosuos o ',jnsioAru()" und "jeor[qnd 
we az PA9jeO Pdn(p sis wew weu pune at 

nədoəsəp eur 'rn$euo[upis 
pur 'ejnfe eur e ap ejiedop — 'oanos Tem nu Bor ar 
"əəpur SOIOIJ 45992 ur el P ərupiqurr ejerpaur 192 
Tur IIP2 IO[95 ? Pjuun$n ejeAOUIA 2150) 1$ ənspou 
füjejt[erzjneu Peirejdeipur Pjeoj i$ ‘mupur Təşsəəv 
eojejdeipau pleo] 1$ eSo[ofur 1V 'aijsPou rojeurre p 
eijeSerideu op gas v)-p ə)6pounə re popp ^y à m[ 
pıdnsp e5unie op e nijued "jnioqop tj PA əluprəñBrrəq 
ȚINdNIĂ enop 9732 urp Inun əssə ur [nseao əuəru ojáru 
po UrPjdej$e pə '"imurpd urojuns ələ nə pərmurAur 
pdun ereop em nu əurur əd pə Pj-p (zər) — 
: Tenunuoə e [q 
"BUr-Pjier :]PUPĂUI UIP 1430 UI TWLL nD 
'"jniPS os pInă et 
ənp O,S FUJA P-TUI 15 PUPUI Jen[ UIP-I rep 'ourui Ypoəp 
9IPUI IEW IU? / —9 nə je5op Pro nu nupnpiq [9U0[ 
à nnsou rmn|nureəu [P 9IPAIOS 
7"Ho» 9p m[njoursur muurəpur pne es [rqedeour juns 


£01 


w»5e99JA9 əlitəqə ul guung op ejgBuis 


nə RƏ 17912 RS eţ-p ed əştəfpidəmpuy əş ə ; nişsou 
yimureət I$ mp) nunu) əymiq nə uri uj juns nu 
noul [P 398 JILI ns nam In[9jurred [e ye əə — 
: edipo ?A9je2 pdnp Tody 
"Sep erfərəsip ap gdy o əsəopur pu 
DN 'eunds noa 14-22 ərə? ej-p nijued reumu 1zornsed 
ps 192 1İ-9S əoAəu weu 'nosejeig əmuuoq — 
: [20 ur dam pur-np 
“uyALId I$ əulul 21799 oo1eOjuI əs '1oruado0 [njdeip 
uud sunfe ure pup) 'eIqQe4 lJsíiŠñolourojuə mrem 
əfifrpə ərdsəp punaidur ureaqi0A '"h$eo[d a1ds şəə 
-ur O-jurod ure 15 [tqouro3ne ur şen) p,ur 'unfap ednq 
'euru nə 15 [9 "nupngıq PUUIPOP j929p PsPUI er elə 
DN 'snp ure JA 'unfop et eojjod eyy "nuergig [ouo ap 
'H$einong vq 'eureideo[9] uud 'oj$rAo81e] ump puya 
3807 ure IZ O,1juI pupə pud 'ej[nUur 9[OOT]l1P SUIS uie I$ 
“os es Dap 1ndəour wy  "ƏİPATƏSUOƏ 9p I9 [njourjsurt 
PUISYI O 9IPO UI P992? UI 929p əlj3Ə1zIp QHP UI 20] ül 
Ple| aäpo ps oururigjop 1-98 PAUINI NU PO PULPA] elə 
IUI-IS nueneig [9uo[ nə j29juoo JUZ UI uren$ [T 
"EHƏQIS ur Tnrxə epunumo 
ƏspImpur 9IPO eur op rerjejndoz mupfuds tŠ p3oppe 
ƏS "10395 op mate Mp Pew e[ “pə nə plunnsn 
Ərpur reu jpje nə "0001 mg neəpəp 9S umo 1011018) 
-[nose uuəo ur ureojr 15 'erpoeljur ƏS umə 'papuride 
es umo 'in3urs ejeje əs umo 'ejurAno mi apuadoad 
9p pypqur əs umo “Tuəşətid op ənə ul zopunți 
-nosrp In[ərrid nə 15 quəurelied UP 1ortumsiImosrp [alai 
"Hd no 16 fə e wem IN Suen) 9p HEYHONOS pue? 
(310 op ƏSBOUTƏABƏ I$ AVIS 9jU900P PUP? ee m 
mser eop ps eojnd unəəid — "urum [ojsode mun 


£0t 
Waa n»sojmig "IV “i 


Ee aka 


 -o) pəsp8 — 'nroqzei ur prseou pərədurdur e[ Pins 


-pu ərəm ut əsinqııyuo? 92 BUIBIA 9p "ərpoypzundser 
eng əs ərpə op əHən1s 'eiej esesuníe ore ur mien) 
-IS TƏAPZO18 [n[ooej2eds op ?jmuruo əlred eye op ad 
"pAODIOVV UI TLaäpIat PIOA9U ƏSƏSİRUİS O EMIRI M} 
-UpUIIOU pSup[ ap I$ r$e1nong PI əspdor8ur T-ərpə əd. 
mīnu; ee1epieid op pueiəBúgs oj1ed o-op əd 'o1e5 
punur eio pjuejs op gurup O 'e[e$918 o js0J U Ip,u 
15 PLEN Pjuejs nis es erg NEN eurde ƏTƏ IO[ 
eojunij ul "101 9p ejesnumnij LPP no "ƏTPOĞTA 07020 
nə pəurdəpul əs pıədo p)spəəoe rrojurune oC 
""1OHS61S8O miməynns Və 
-ejo nnnuəd əreoypöurAuoə 9p [njs9p əşuəooe Dsaspă 
PS jeorperdur U ie,ur IRIIULUN e ƏHOB)ET PSPO[POT] 
Teur BƏ? Əjsə [NIOQZEI pə 9IPȚUIPOIDUL Pour eouepyv 
'BIPULDIPSUL Peuoursse o ag 9p Inisəp rur[dopur 
mnd rn $e,u pə ureojuns Ponijued "rund mp Iep 
uoly ed eajeuru es I$ doos jsooe UI purudul ƏS 92 
mez er pueroqe[oo "9dnij e əməlmnsur ep eiedo gt 
inquiuoo e aide “1601 ej Ərəur es əsəsndord Əs TIN 
""HQUTOTESUI 297e HU 
-ridəpul ep 10śn euneəpiolur e1I9 NN *posempze8 I-PS 
ýesyqo nera ərpə əd 102 9[? əypzəöpxə rropəsəpe 
iopmjusjeid eapyodw; 19149 yerede rode nemqən 
— ‘'meImfordwr 37998 ur sorpfeurid op ulənxə NINI 
"əseoşıqds mnmegeq 10[I$N1 sunose qns od nvəpurA 1185 
491A9 1o[nreumro1e2 e PĂIISPO 9p eturoop ejnjgquio» 15 
vyoruğəApıdns emqən aupd Pyle 9p ad Tüşpülo1 199 
16 16ni mjeplos at DPƏAT ƏS 92 glatt) ojeue[de 


15 ojerqgeA?Idns memqən 'n$esni ərədnn ap Bj[P[Poo 


'oueuroi ejedni ep pjednoo 9ejejeumní :pnop ul red 


SOL 


011 pur} mero 'eq[n[s preoén mru elə nN '"euqonped 
un 9p je»$nur 'rooiouəu un və 'Ssoumij-n3ie[ erop 
qə? Ier 'znqo op gfruəs o ap nes luo[8 un ap sundens 
‘NOI Un 92 PIeOUI PS vəsl mun o[ourud urp po go 
PI9 P911q2s03 jeosnquie ap orjenjts o erə nu soum14 
-n8Ie[ VI Pjetd ep juepueuroo ap eenys inu ‘y 
'Sunsau 
IPA n2 9jejo9jurzop e[uníue$ ur oyedunre 15 əupoğuni 
urp eser; neis e[rdue2 nə opun 'mgn$eio om ärer 
aide 9jejrodsuei; nerə io[eurjorA o[o1APpeo 'Ələy[ə 


əşsəd ə[əun ojrpeureidui 'Əre5 ur ajouvoămy əsəlos 


-ur ES PINQ2I) IPPJLI IŠpeƏəop ur I$ — 'ər[ə1rds et i5np 
I$ TİpoIpi1 9p PS 'neopunose əs 92 HAPpufoq LI 2997 e 
əıds 'eseo ur punijed ps emqən 'mgnpeSeg məpunul 
ePalojequioo nijuod 'ejeid op yuepueuroo 9p PPPI 
u] SWM 9p 109Z PA9]PO PODPI Orjeurojuexo MSOF 
mz ƏTƏ?ƏH UJ "rur epeurrid urp 10799 e 15 PD ərpləurud 
UI 9p 1818 101 ƏTƏ 'eƏəlosur eur ILD rer[rureg e I$ PO "Pour 
ejPrA 'UIPOSPĂ PUI 9IPO UI MIOJ ül 'm[njuo:j Ə Hü 


 əfəurud op ereu ap misəp erejiedop o et ısəq 


"SOUINII-N3IPL e[ gied 
ep juepueuro2 'PAODION UI eoloSerjei ednp 'sunle 
ur 'm[nroqser [njndeour el n$einong ur urednoo [-91 
-po əd Suer 'ejeurre op IT mmdro e 91ejuepes mied 
le [e3or 1estuo? UIC "BATƏZƏT Ul ueydeo ap [npei3 
nə nə 15 jerjur We I$ PIPj nroqzei ur jeijur e I$ 


US yy KS We "GTM 
3 " ; = 


TC S 


"Mu. n 
Dee Ae 


E 
r 


106 L Aİ, Brătescu Voineşti 


tuşi töria de a-şi ascunde sfaşierea şi de a se cheltui, 
pe deoparte in mângâieri duse la căpătâiul răniților 
din spitale, pe de altă parte scriind articole de-o fru- 
musefe fără asemănare, care publicate şi trimese celor 
din tranșee, le ofelea credinţa în isbanda finală. 

In jurul Ei colaborau cu măestrie la această 
operă de insuflefire a ostașilor Octavian Goga și alţii, 
cărora le cer iertare cá nu le pomenesc numele... 

In vremea aceea, la Târgu-Frumos eu mă fră- 
mântam să găsesc răspuns întrebării: prin ce mij- 
loace, după sfârşirea groaznicului măcel în care se 
svârcolea cea mai civilizată parte a omenirii, sar 
putea evita recăderea ei într'o altă fioroasă rătăcire? 

Răspunsul la care după îndelungată frământare am 
ajuns este: Schimbarea destinaţiei actuale a armatei, 
organizarea ei în vederea construirii. 

Acolo, la Târgu-Frumos, am scris „In slujba pă- 
cii", carte în care îmi exprimam speranța că, odată 
și odată, omenirea va ajunge să înțeleagă că singu- 
rul mijloc de vindecare, de mântuire a ei de tică- 
loasa nebunie a războaielor este armata constructivă. 

Cele ce se întâmplă astăzi, nebuna cursă după 
înarmări a tutulor neamurilor de pe pământ, nu-mi 
clintește nici cu atâtica această credinţă. 

Eu sunt un optimist statornic, încredințat că ome- 
nirea se găsește încă în faza de evoluție progresivă 
și că, având înaintea ei încă foarte multe veacuri de 
trăit, va sosi şi acela în care se va învedera tutulor 
conducătorilor de popoare trebuinfa de a înlocui, în 


Strlgăte de alarmă în chestia evreească 107 


tabla erarhică de valori morale a omenirii, eroismul 
militar prin eroismul muncii creatoare și constructivă 


Şi sa terminat războiul mondial, din care tara 
noastră a ieșit biruitoare, iar neamul nostru mai 4n- 
tregit decât speram. Firea mea de om apolitic m'a 
indemnat să mă retrag de-o parte, să-mi reiau situa- 
tia de spectator al frământărilor politice şi să mă 
mărginesc să-mi notez zilnic, deocamdată numai pen- 
tru mine, atâta vreme cât voiu fi în viață, reflecfiile 
asupra activităţii celor care ne cârmuesc țara și nea- 
mul. 

Şi iată-mă acum, după 20 de ani, când toată lu- 
mea mă considera stins și sfârșit, — intrând din nou 
în arenă. : 

Pentru ce ? : 

Uneori imi pun eu însumi această întrebare şi 
mă mustru. 

Pentru ce ? Ahtiat de notorietate n'am fost nici- 
odată și cu atât mai puţin naș putea și naș avea 
dreptul să fiu acuma. Fără nicio falsă modestie, de- 
clar că aș fi un ingrat dacă nu maș mulțumi cu no- 
torietatea, cu afecțiunea și cu stima ce am dobândit, 
pe baza atât de micei mele contribufiuni la tezaurul 
nostru literar. Ambiţie politică n'am, Nu râvnesc şi 
nu pretind vre-o parte de putere. 

Pe de altă parte, atitudinea mea ma făcut să 
pierd unele prietenii care-mi erau dragi, să-mi înstrăi- 
nez unele simpatii preţioase. Si departe de a-mi pro- 


cura vre-un avantagiu material, îmi spulberă orice. 


iluzie ce puteam avea de îmbunătățire în viitor a 


I. Aİ, Brštescu Voineşti 


situaţiei mele materiale de azi. Şi in sfarşit, sbuciu- 
mul meu nu poate fi decât vătămător sănătăţii mele ` 
sdruncinate și e diametral opus sfaturilor medicilor, 


„care-mi prescriu liniște, odihnă şi evitare de frămân- 4 


tari. E 


Dacă e asa, pentru ce nu rămân in jetul comod EM 


de spectator al evenimentelor £ 

Pentrucá sunt încredinţat cá o primejdie mult 
mai mare decát aceea a rásboiului din 1914 ameninţă 
şi ființa neamului nostru și civilizația întregii ome- 
niri — şi că nu as putea face o mai bună intrebuin- 
iare a puterilor ce-mi mai rămân, decât cheltuindu-le 
alături de cei ce luptă pentru combaterea acestei pri- 
mejdii. 


Sunt sapte zile decánd am primit ; 
brosurá, intitulatá: ,,Solufie eroicá a problemei e 
esti" însoţită de o carte de vizită a autorului,. f 
man. Dela prima cetire mi-am zis că trebue 


de chestia evreiască, şi al doilea, pe 
că această broşura trebue să fi fost 1 


se poate de obiectivă şi de nei 
Teri, pe când mă așezasem | 
pomenit cu prietenul meu A 
adevărat huligan, care, 
de broşura domnului 
— Mă prind cá. 


Tioasă, expr 
frumos literară. 


110 L Aİ, Brifescu Voineşti 


in loc de a lua cu dànsul pe evrei, asa cum i-a luat 
Moise din Egipt, le propune — fiindcă nu sunt iubiţi 
de popoarele în mijlocul cărora trăesc, — să depună 
armele, să se despartă de cei ce nu-i vor si să ceară 
Marilor Puteri să le indice un loc, în care să-și înte- 
meeze o patrie. Mărturisesc că paginile din urmă m'au 
mișcat adânc, iar rândurile prin care d. Willman își 
termină broşura exprimă niște senimente de o nobleta 
înaintea căreia trebue să ne descoperim. 

Punând mâna pe broșură cetii cu vocea tremură- 
toare de emoție : 

„În pragul hotăririi noastre, să nu sfidăm şi să 
nu ameninfám pe nimeni. Popoarelor, care ne gáz- 
duesc incá, sá nu le adresám avertisarea neroadá cá 
vor avea de suferit de pe urma absenfei noastre, să 
nu susţinem absurditatea cá ne vor duce dorul. Dacă, 
fără voia noastră, am fost pretext sau cauză de disen- 
siuni si neliniște printre popoare, să dorim sincer ca 
aceste stări să înceteze odată cu plecarea noastră. 

In pragul marelui act la care trebue să purcedem, 
să ragăm popoarele care ne adăpostesc să primească 
cu linişte și calm hotărirea noastră. După ce ne-am 
spus durerile, deziluziile și după ce am hotărît calea 
de urmat, să ne lepădăm de orice gând rău, de orice 
picătură de venin, care a putut încolţi în sufletele 
noastre. 

Bărbătește să ne pregătim a întinde mâna adver- 
sarilor noştri. Şi să ne pregătim despărțirea cu toată 
sinceriatea şi cu toată fermitatea. lar când ceasul des- 
părţirii va veni, când calea ne va fi liberă și desti- 
natia hotáritá, plecând, să privim înapoi, pentru o ul- 


Sirigšte de alarmă In chesila evreească 111 


timă dată, spre câmpiile lor, spre holdele lor, casele, 
satele şi orașele lor, nu cu părere de rău, nu cu in- 
vidie, ci spre a lua și duce cu noi imagina lor, — ca 
o pildă. 

Pe când citeam, amicul meu clătina din cap, pre- 
făcându-se copleșit de mare mâhnire și obidă, iar 
când terminai, își scoase batista, își șterse ochii cu 
ea, o stoarse cu putere, o vâri la loc în buzunar sus- 
pinând zgomotos. Apoi, redevenind serios îmi răcni: 

— Naiv ai fost de când te ştiu, naiv ai rămas şi 
acum şi naiv ai să mori. E destul să miorlăe cineva 
într o formă literară ca să te dea gata. 

— Cum se poate să vorbeşti așa !? protestai eu. 
a — Mai creştine, imi strigá el, am primit si eu 
rosura asta, am recitit- i i j 
p 7”. ecitit o şi eu de trei ori; dar eu, 

E sunt bránzoi, i-am infeles de indatá tálcul 
riet á incálecá Ce 
Ee enul meu luă un scaun, încălecă pe el şi con- 
inuă : 

— la să stă i să i i ără i 
dug ap m ge sa vorbim serios, fara pornire, 

orc i a 

E de i sentimentale. In tara noastrá, 

eg va vreme s a pornit o acţiune serioasă de tre- 

əza ƏMƏ publice, față cu pericolul evreesc 

zi ce tre ăsării ării si 

iei dt ce, ceaja nepásárii, resemnárii si toleran- 

T cepe sá se risipească, Dela înjurături si zefle- 

ə leftine şi nefolositoare a început să se treacă la 

cercări serioase de stăvilire a răului. Pe zi ce trece 

un numar din ce în ce mai mare d i i şi 

serioși, cari până acu i A 

m : od em 

5 ` „ Orl 1gnorau primejdia evre- 

' evitau sá se ocupe de ea, i di à 

nü iai Casta ; „ incep să înțeleagă 

M oata gravitatea ei, dar si cá a nu colabora 
pentru à o combate e un act de trádare d 

e neam. 


112 LAL Brătescu Volnegn. E 
Evreii isi dau bine seama de aceasta si simt că 
oricát aur ar varsa pentru plata cozilor de topor s 
pentru săturarea lácomiei politicianilor, nu vor putea | 
impiedica acest proces de trezire in continuă cres. - d: 
tere. Dintr un singur loc le-ar putea veni ajutorul de 
la intervenirea ,,marilor democrafii ale apusului". : 
i Dar cum so ceară ? Direct, cum au cerut-o de i 
atâtea ori pana acum, nu mai merge. Sá mai cheme : 
toe umanităţii, ca să le arate cá suntem niște 
Ë Sr e gë 
s A iar nu mai merge. Intái, pentrucá n'ar avea 
— e arate, și al doilea pentrucă, de când cu des 
Pa. 5... publicate asupra stărilor de lu 
in Rusia de atáti ase : 
menea procurori, 1 
^s 7. Ria umea 
t əə crezamant. Ce rămâne de facut? Ce 
. VViliman prin această b a | 
LS lea TOSUrG, care, fără în- 
usă în fran i î 
răspândită în zeci şi Kee exem ` 
e mil de ex i 
rile democratii din apus” Ee o 
Acolo, oa ii T 
r oamenii, car i i 
; Cari habar n'au de realitatea din 


fara noastrš ; 
; VOI celi în bro 3 j 
Vaete ca ecestea : Şura domnului Willman: 


i deziluziile noastre. Ne-am 

ánile, sau le-am n ă 
Ce egat, lă- 

realitate. ne creadă altfel decât suntem în 


In loc să 
să n igă i 
e strigüm suferința şi mizeria, le-am 
5 i 


113 


Ser 
* 


Ec 
înăbușit cu ultima energie, lăsând pe cei din jurul ra 


„nostru să ne creadă o rasă fericită. De aici invidia 
„tutulor și în bună parte nenorocirea noastră. 


Trebue ca măcar odată să ne fie permis, nouă 
„evreilor, să ne plangem durerea in voe, aşa cum faş- yë 
neste din toate fibrele noastre”. ë 
Ce pot crede acei cari, la mii de kilometri de tara 
românească, vor citi aceste vaete, mai ales după ce 
vor mai citi și nobilele declaraţii cu care d. Willman 
îşi termină broșura, declaraţii pe care dumneata adi- 
neauri le citeai cu vocea tremurătoare de emoție ? S 
Ce alt pot crede decât că bieţii evrei îndură aici | 
chinuri înfiorătoare şi că întreaga broșură a domnului d 


Willman este gemátul de agonie al unui sărman mie- E. 
luşel gâtuit de o fiară ticăloasă? x 
Si autorul broşurii si-a atins scopul urmărit, anu- ka 

al de š 


me acela de a fi stàrnit impotriva noastra un v 
indignare si un indemn de stăvilire a sălbăticiei noa- 
stre. 

Cat despre seriozitatea propunerii 
se poate ca un om inteligent s'o ia mác 


sale ?... Cum 
ar o clipă in 


serios ?! i 

Ba nu zău, vezi dumneata pe toți evreii adunân- 
du-şi catrafusele şi plecând să întemeieze un stat, în 
vre-o regiune a pământului, chiar dacă pământul ei 
ar fi de o sută de ori mai fertil decât al Ugandei $1 al 


Canadei, pe care evreii le-au refuzat când li s au 


oferit ? ; 
Zice domnul Willman : „Soluţia nu poartá în- 

tr'însa nici cea mai slabă urmă de absurd". ES. 
Ba da, domnul meu, — Las răspunde eu. à 


1: Strigăte de alarmă In chestia evreaască 


J. AL Britescu-Volneşt 


114 f 
L Al. Brătescu Volneli 


mitatea acestui absurd :fi-o .strigá, intelepeciunea 
j ; ALL Or 


poporului prin zicátoarea:;;,,nu fuge câinele dela má- 


celárie". Nu pleacă evreii dintr'o „țară in care, fără 
n care, fără, 


nici«o:contributie.efectivà la; munca. de, creaţie. si de 
construcție, au. acaparat.toate mijloacele de inavutire 


hab 
"ap 


Dë 


# au ajuns la situații dominante; -— nu párásesc eio : 
ar , i i iale ajur 

: — care un:ovreiaş cu trei clase gimnaziale ajun- ` 
ge sa tutuiascá subsecretari, de, stat și chiar,,ministri 


plini, bătându-i pe burtá;.. + 


Apelul vibrant al domnului Willman, nu va con- 


Vinvé OT : E = 
ge pe nici unul din .conafionalii.sái. Nu-l va con- 


vinge nici a „Hai sa | 
ge nici pe dànsul;. Hai: să facem: prinsoare că nu - 


se va mișca de aici.., 
Aşa: mi-a “vorbit prietenul meu 
r 


ale cörui i 
carul cuvinte le-am. transcris cu fidelitate. 


ferocele huligan,... 


Prietenul meu, pe care de multá vreme nu-l mai 
văzusem, , mü, întâmpină cu, amândouă mâinile in- 


. tinse 
— Cem 


195 lx eebe Sr T əl "as e^ 
ai faci? O mie de ani pace! Ce bine-mi 


pare cá te văd... Cam slăbit... din pricina luptei cu 
huliganii... hal hal hal... Nu-i slábesti de loc... Dar, ia 
spune-mi ceva, scoate-mă dintr'o nedumerire... 
— Ce nedumerire ? 
— Atitudinea d-tale e pentru mine, ca şi pentru 
aMi prieteni cu cari vorbesc foarte adesea de dum-. 
neata, un fenomen extrem de ciudat si de inexplica- 
bil. Cum se poate, ne întrebăm necontenit, fárá.a gási 


un ráspuns, 


atâtea bucăţi duioase, 


reciti fără a ne emofiona, să- 
deletnicire de, fabricant. de, emoţii 
enin$asá şi a 


bage într'o polemică v 


„— Aşa, dar, întreb 
în cercul cărora vorbeşti despre mine, 


baţi ? iv 


obișnuiți sá.v 


sen 
nit, 


H 


+ Ba nu... ferească 


edem in 
că te arăţi a 


> 


in, duios... Şi iată 
,vrájmas. . " 


DË" Si deci, repet 


cum. se poate ca.:omul ăsta, care a scris 


pe care nici azi nu le putem 


Dumnezeu... dar știi... 
dumneata pe omul bl 
cum combativ, por- 


$3 4 DS KS el 
ai eu, má dezaprobali. 


-Ba mus Qar VEZİ... 


Hs 


ed 


HIE A 


poate era mai bine sá 


ru 


şi părăsească senina în- 
artistice și, să se 
tàtátoare de ură? 


ai eu, şi dumneata si prietenii 
má dezapro- . 


eram 
ànd, bun, 


fi 


ı 


j 
T4 


pt 
meth 


x 


116 L AL Brlfescu Voineşti » ə 
| 'Strigăte de alarmă In chestia evreeascá 


rămas la preocupările dumitale senine, să fi continuat ` A d. 
ES singurul care gândește astfel şi, din si mai mare ne- 57 
Tăindu-i cuvântul, ii continuai fraza: — „despre  norocire, mulţi sunt de bună credinţă. a 

pui de prepeliță răniți, care mor de ger, cu degetele Da, s'a întâmplat şi se întâmplă, nu numai în țara 73 
impreunate ca pentru inchináciune, despre privighe- à î noastră, CL A lumea întreagă, evenimente de o gra- ” 
tori care mor inghifand carlige de undifd, despre func- 3 7" ye Eee d 5 P GE) SC be i 
tionari săraci cărora li se fură blana chiar în ziua când ` S NH. p rr Sür. ga T. 
si-au cumpárat-o...". BE... cideau cu inversunare, un pumi ddi Ze 
— Ei da, ma întrerupse prietenul, da, d 4 EN i2, majoritate evrei, fugiţi din Siberia și A 
İki geste as di , da, M lu- f din temnifele Rusiei, adunaţi la Geneva, la adăpost | 
ADR sa sor, Gu poveşti de astea să ne faci ` de orice primejdie, prevăzând (lucru ușor de prevă- 
A 77 propriile noastre dureri, aplecandu-ne pri- i zut) cá in Rusia va isbucni revolufia, pun la cale si ` 
virile asupra suferințelor altora... Dumneata nici nu-ți studiază în cele mai mici amánunjimi cucerirea pu- : 
dai seama ce binefàcàtoare inráurire... V terii marei impàrátii. Ajutafi de nemți, patrund in F 
: 37 jenez să reproduc ploaia de laude şi de apre- Rusia, deschid larg ușile pușcăriilor, dau drumul tu- E 
cieri mágulitoare pe care mi le turna prietenul PNE turor bandifilor fiorosi, dintre cari igi recruteazá to- E 
pentru a încheia, strángándu-mi călduro i meu 5 vardşii de lucru, Pentru înfrângerea oricărei rezis- Sr 
semn de despărțire, cu sfatul: ; mâna in  — tente, exercitá cea mai fioroasá teroare. Càteva d ” 
` — Ascultă-mă pe mine dš- - 27 lioane de oameni sunt uciși, după ce sunt supuși la : A 
evreiască si întoarce-te la dE o racului de chestie chinuri rafinate : jupuiri de vii, copii puși să sape 2] 
nioará. lteratura dumitale de odi- groapa părinţilor, ochi de copii scoși cu lingurite cu 2 
mörginile tàioase şi oferiţi spre mâncare părinţilor, KR: 

duce pe graniţele nebu- T 


Poate cá mácar o clip 
pre buna credintá a 
vorbea, nu mi- 


E — grozávii a cáror citire te u 
3 niei. Sute de sate rase cu tunul de pe suprafața pa- 
mântului, sute de biserici prefăcute în cârciumi sau n 
in grajduri, odoare sfinte pàngárite şi arse, in rezu- v o» 
mat o sutá gaizeci de milioane de oameni ; transfor- : 

matt in robi, pentru cládirea unei piramide in vârful 
căreia se láfáeste o ceată de evrei. Azi încă, după 
douăzeci de ani dela instaurarea regimului bolșevic, 
zilnic sunt împușcați cu zecile cei cărora le scapă cel 


mai neinsemnat gest de dezaprobare. 


a mi-aș fi făcut iluzie des- ` 


Terea sa, ,eminentul jur; 
Vie eum ul jurisconsult si distinsul fruntaş 


Din nen i isti 
orocire, „distinsul fruntaș politic” nu e 


KA — 7. “laq 


ug ` ZS RE I. Ai EE Volneşll 


Pentru a-şi putea asigüra continuarea stăpânirii, 
tiranii dela Moscova trebue să sădească și să intrefie 
în sufletele naivilor credinţa că prin ororile săvârșite, 
au realizat in tara lor un Eden, în care cetăţenii înoată 
în fericire. In acest scop au împândărat toate țările 
cu agenţi dibaci de propagandă, aproape in unani- 
mitate evrei, cari, cu sumele de bani ce li se pun la 
dispoziţie, cumpără conștiințe și plătesc ziare, în- 
sărcinate pe de-oparte să proslăvească raiul comu- 
nist, pe de altă parte să sape, să ruineze, să firimi- 
teascá toate temeliile civilizaţiei. 

Tara noastră mişund de coreligionari ai celor cari 
au plănuit si au întemeiat iadul bolșevic, vecin ime- 
diat nou. 

Numai orbii şi cei de rea credinţă pot tăgădui 
acțiunea de propagandă comunistă. lar dacă o mis- 
care fatiş bolșevică nu a isbucnit încă in fara noas- 
trà, e poate pentru că evreii își dau seama cá nu mai 
au nevoie de ea. Ce ar putea câștiga mai mult decât 
până acum ? 

Oraşele mari ale țării și o mulţime din cele mici 
sunt în mâinile lor; nouăzeci la sută din comerț şi 
posturile de comandă din industrie sunt în mâinile 
lor; păduri, cariere, mine, toate sursele de îmbogă- 
fire sunt în mâinile lor; cea mai mare parte din presă 
in mâinile lor. 

„Ce le-ar mai rămâne de cucerit ? 

Armata ? Nu le trebue. 

Justiţia ? Nu se tem prea mult de ea. 


.. 


Şiretenia lor e un scut destul de puternic şi un 


^^" $migkíe de alarmă în chestia evreeasck 


Mm sı 
ərə 


25 əda R 9 Ze CC. e STEE 


119 


7” isvör”nesecat de inspiratie'a' mijloacelor prin: care 


se pot ocoli şi evita rigorile legilor. 
Posturi politice? N'au nevoe: E mult mai comod 
' şi mai fără risc să güvernezi din umbră. Ce nevoe 
poate fi de posturi politice, când ovreiași cari, după 
ce au făcut pe spionii trepádusi ai comandaturii ger- 
mane din timpul ocupaţiei, în loc de a fi fost impuş- 
cati, după cum se temeau, ajunși azi reprezentanţi cu 
vază ai presei, a patra putere în Stat, pot intimida și 
şantaja miniștri; când politica internă e înrâurită de 
opinia domnului Serutator, iar cea externă de apre-. 
cierile şi de sugestiile domnului Bubi Brănișteanu ?! 

Răul e si mai grav, mult mai grav. Ceea ce ame- 
nintá mai cumplit neamul nostru nu este încăperea 
tuturor avuţiilor în mâna evreilor, ci profunda tica- 
loşire a sufletelor. 

Dobandirea situafiilor culminante, fără nici o 
contributie de munca productiva şi constructivă, ci 
numai în baza șireteniei, constitue un element de des- 
curajare a oamenilor cinstiţi și muncitori ; triumful 
parazifilor sapă încet dar neîntrerupt în sufletul GE 
mânilor convingerea cá singura însușire de apreciat 
şi de cultivat e pehlivánia, de vreme ce ili poate 
asigura atâta izbândă. x 

Si când astfel € realitatea in mijlocul RER Sch 
„distinsul fruntaș politic” si foarte mulți ca dânsul, 
ar vrea ca, — la vârsta in care mă găsesc, in Je 

“să-mi “plâng îngrijorarea de destinele ZER ȘI 
să-mi cheltuesc puținele puteri ce-mi mal Maes pen 
tru combaterea primejdiilor ce ne ameninţă, — să ma 


| 
| 


6.0 


120 L Aİ, Brătescu Voinești 


întorc la preocupările literare de odinioară şi să scriu 
nuvele şi schițe pentru delectarea cititorilor !:.. 

Pe mine această atitudine a conducătorilor mă 
lasă rece. A fost însă un sărman scriitor genial, pe 
care o asemenea atitudine din partea membrilor cer- 
cului intelectual în mijlocul căruia a trăit, a contri- 
buit să-l ducă la casa de nebuni. 

Da, ceva din străfundul sufletului meu îmi strigă 
că aceasta a fost tragedia vieții lui Eminescu. 

Inainte de a pătrude în cercul intelectuallior din 
Iași, el cutreerase nu numai toată fara românească, 
dar si tot Ardealul, tot Maramureșul și toată Buco- 
vina. Profund înamorat de neamul său, el văzuse des- 
lusit amenințarea de pieire ce-i venea din partea lă- 
custelor ce se abătuseră peste „dulcea Bucovină,, ve- 
sela grădină” și peste leagănul descălicătorilor Mol- 
dovei; el văzuse cum din „Hotin în Vatra Dornii a 
mâncat omida cornii", cum „la poarta creștinului“ 
nu rămânea decât „umbra spinului” şi cum „toate 
cântecele pier de cum vin cu drum de fier”. 

Marele lui talent poetic îi deschisese poarta cer- 
cului intelectual din Iași; dar adânc încredințat că 
neamul nostru, prin însușirile sale, ar putea aduce o 
strălucitoare contribuţie la progresul general al ome- 
nirii, el își alesese drept ţel, drept menire a vieţii, 
drept rațiune de a fi, nu atât poezia, cât lupta contra 
primejdiei care ameninţa ființa neamului... Și iată că 
singurii oameni de cari îl apropiase afinități artistice 
şi culturale, și pe cari îi socotea ca floare a intelec- 
tualitatii românești, nu numai că Tămâneau surzi de 


câte ori încerca să le vorbească despre îngrijorarea 


sa, dar socotindu-i-o ca o marotă, îl sfătuiau, cu oare- — 
re compátimire: „lasă chestia asta la o parte; ce 


oezie noud ne-ai adus ?" ; : qe E 
A! ce ușor se poate înțelege câtă mângâiere şi ` 
alinare a unei asemenea sfâșietoare și jignitoare de- — 
ziluzii aduceau bietului om, câteva ceasuri petrecute 
în tovărășia lui Creangă și a unui vin, care odată cu 
uitarea, îi aducea și ruinarea vátámatei sale sanatafi. Ç 


In a doua jumătate a lünei Octombrie din toamna 
anului 1933, mă găseam la Gara Zlata, un început de 
stație climatericá, dela poalele muntelui Retezatul, 
aparținând Contesei Kendeffy. Sezonul se terminase, 
— eram singurul vizitator rámas acolo, pentrucá ur- 
möream cumpárarea unui petec de loc in acea re- 
giune. 

Intr'una din zile má pomenesc cu Contele Teleky, 
un pasionat vânător si entomolog, că vine să mă pof- 
tească să iau masa cu el și cu un nobil german, care 
căpătase dela Curtea Regală, căreia aparține dreptul 
de vânătoare din masivul Retezatului, autorizaţia să 
împuște câteva capre negre. 

Am primit invitafiunea şi am făcut astfel cuno- 
stinta nobilului german al cărui nume nu mi-l pot rea- 
minti. 

Un om foarte simpatic cam de 50 de ani, înalt, 
voinic, cu ochi sclipitori de inteligenţă, cu păr cărunt, 
ondulat, care-i da o înfățișare de artist. Vorbea foarte 
bine frantuzeşte. Era încântat nu numai pentrucá îm- 
pușcase trei tapi, dar nemerise o vreme admirabilă și 
avusese prilejul să vadă splendoarea priveliștilor şi 
minunăţia faunei și florei Retezatului, specifică, unică 
şi vestită în toată lumea. Rare ori am văzut o figură 
de om atât de strălucitoare de mulțumire și mărturi- 
sesc că m'am simţit ca român foarte măgulit, auzin- 


b 


Strigăte de alarmă în chestia evreesscă öt 
du-l spunând că a umblat la vânătoare q în multe țări, 
dar că niciodată și nicăeri până la vârsta în care se 
găsea, nu şi-a simțit toată făptura scăldată în mai 
dulce si deplină fericire ca în aceste șase zile petre- 
cute pe muntele Retezatul, 

In timpul mesei, dintr'una într alta, a venit vor- 
ba, sau mai exact, am adus eu vorba despre hitle- 
rism, rugându-l Să-mi explice cum se face că antise- 
mitismul a luat această formă activă tocmai în Ger- 
mania, care are, în comparaţie cu alte țări, un număr 
redus de populaţie evreiască. 

Mi-am. însemnat în seara aceleiași zile răspunsul 
contelui german ca să nu-l uit şi iată îl transcriu aici: 

— Explicaţiunea este foarte simplă şi vo pot re- 
zuma fără nicio greutate. Incă înainte. de. războiul 
mondial noi, germanii, ne dam seama că evreii nu 
erau factori de producţie; ci parasili sociali, cari se 
indeletniceau cu specula. Tot atat de bine e 0^ | 
mijloacele neloaiale si chiar criminale de co à 

une màna pe unele rà 
pe care le practicau pentru à p e 
i. lacă eu, in propr 
muri de comerț şi de meşteşugurl: dəsi 
ilejul să constat cum p 
mea familie avusesem prie] bile 
mbrii unei familii no 
dau. Precum stiti, nu tofi me e diferite ñ 
isi pot pàstra averea $i situația. Din 


e vi Š işl 
rări, uneori fără nicio parte de s em sili. să se 


din lipsă de noroc, unii SC TC weg am trel 
apuce de un mesra “an. sa. SCH a Pier- 
“sute de ani.unui mem bru, din. i Jegătoriei x 
'zându-și- averea. s'a apucă cat de zu a cres- š | 


de cărţi si a întemeiat o casă a cărei 


—_— 


-124 L Al. Bráfescu Voinești 


«cut necontenit, a trecut de mult peste granitile Ger- 
maniei si e azi cunoscută de toţi bibliofilii de pe glo- 
bul pământesc. Proprietarul acestei case mi-e deci 
văr al șaselea sau al șaptelea. „Fundată în anul 1640”, 
“scrie pe firma casei lui. 

Ce s'a întâmplat cu un an înainte de isbucnirea 
răsboiului mondial ? Pe aceeaș stradă, la depărtare 
de mai puţin de 100 de metri, un ovrei a deschis o 
prăvălie de legátorie de cărți, — a răpit vărului meu 
“trei din cei mai buni lucrători, oferindu-le o plată de 
câteva ori mai mare decât aceea pe care o primeau 
la el, şi a început să lege cărțile cu un preţ care nu 
reprezenta nici a patra parte din costul de producție. 
In scurtă vreme l-ar fi desființat de sigur, dacă nu 
isbucnea răsboiul. Bine înțeles că după ce l-ar fi des- 
ființat, rămas stăpân fără concurent, ar fi fixat pre- 
furi care l-ar fi despăgubit cu vârf și îndesat de pa- 
guba ce-și impunea deocamdată. 

Noi cunoșteam aceste lucruri, protestam împo- 
triva lor, dar nu întreprindeam nimic efectiv contra 
“evreilor, ii toleram pentrucă aveam colonii, a căror 
“exploatare ne permitea luxul de a îngădui să se în- 
frupte din bogăţiile țării noastre și acei paraziți. 

Dar ni s'au luat coloniile și iată-ne un popor de 
“peste 80 de milioane de oameni muncitori, ordonafi, 


„conștienți şi de datoriile şi de drepturile noastre, re- 


“dusi să trăim din produsul unei țări lipsită de bogății 
"Şİ prea mică față de populaţia ei în continuă creștere. 
Reduşi în hotarele europene ale Germaniei, nu 


“suntem constrânși să vrem, ca tot produsul muncii 6 


strigăte de alarmă in chesila evreească 


Sek j 
ne mai putem permite luxul am a ingádui ca din ç pro-- 
dusul muncii noastre sá se infrupte si parazifii, Vrem, 


noastre să ne aparțină numai nouă. 
pe lângă răpirea coloniilor, s'a mai întâmplat. 
după rásboiu, ca evreii, îmbătaţi de succesul pe care-l 
avuseseră în Rusia, să încerce ca prin revoluție, să ` 
pue mâna și pe Germania, cum au pus pe cele 160 
de milioane de ruși, ie 
Dar bunul Dumnezeu a vrut sü ne im un 
om, care printro putere de muncă nemaipomenită. ` 
şi printr'o nemaipomenită putere de persuasiune sas 
trezească şi să ralieze in jurul lui toate constiintele — 
si toate energiile si, infruntand toate piedicile, toată ei S 
formidabila putere a alianţei universale israelite şi a — 
tutulor lojilor masonice” de pe globul pământesc, să ` 


întreprindă deparazitarea Germaniei, : 

Batjocorit, înjurat, blestemat, la început, dar ep 
clintit in hotărirea lui, încet-încet a învins toate im” 
potrivirile, — asa încât azi, numai cei complet La 


şi un foarte redus număr de vânduți nu sunt în 


Fuehrerului. 
Bine înţeles, 
potriva hitlerismului, 


din toate țările se e ridică strigăte im- g 
dar noi ştim bine cá aceste stri- : 
güte nu sunt ale autohtonilor acelor țări, ci ale € : 
lor în mâna cărora e cea mai mare parte a 
. Se svárcolesc, urlá cu spume la 


hitlerismului nostru, pentrucă își — n 
cât de folositoare tuturor, Sg n 


dig əy 2; di ə d 
pere ret E d 


CY Ala t Nga PAY E te kaf 


126 I L Al. Brătescu Volneşfl 

: k i. bis op Poni 
„ de vătămătoare e neamului lor, experienţa întreprinsă 
„de nói, ahüme ateea care aduce cu 'eacdovada:cà un ` 


popor nu nurhăi că poată trăi, dar:poate trăi mult mai «i 


bine fără €Vrüb” 7 ^73 os im hu puede aval nus 

Iată, scumpul meu domn, în puţine cuvinte, pen- 
truce antisemitismul a dăvenit activ "in tara noastră, 
desi avéañi ün număr reueg de evrei. Și acum; dacă! ` 
vrei să ştii pentru'că nu ia această formă în fara dum- ` 
neavoastră, deși aveți proporțional un număr incom- 
parabil mai mare de eva E asi pee x dacă 
nu te-ai supăra“. i 

După ce l-am ampara că nu mă voiu pm, con- 


leran$i, știu cá în istoria poporului român nu s'au po- 
menit prigoniri religioase, sau asupriri de străini. E 
foarte lăudabil, foarte frumos. Dar mai știu și că tot 
comerțul, aproape toată industria, tea mai mare parte 
din presă, mai toate băncile, mai toate isvoarele de 
— imbogöfire au trecut încet-încet în' mâinile evreilor. 
Şi, dacă nu vă daţi seama că această stare de lucruri 
- suportabilă inca astăzi, va deveni îngrozitoare mâine, 
când populația vi se va inmulfi, — dacă nu luaţi din: 
vreme măsurile cuviincioase, — dacă nu intelegeti 
ce tristă soartă de robi vă pregătiţi urmașilor, acea- 


4 tele urmă astfel : 

1 Lt nti, pentrucá aveti un numár foarte redus 
j de locuitori, față cu bogăţiile țării şi al doilea, şi mai 
1 cu seamă, peritrucá — iartă-mă = sunteţi de o resem- 
5 nare foarte înrudită cu nesimfirea. 

$ Ştiu dela conafionali de ai mei cat suntefi de to- 


„patru ani la: poalele Retezatului si am socotit cá e ` 
- bine să audă şi, alţii, infeleptele lui cuvinte. ə 


Sirigite ə vila. engem 


2 


stă Atitudine a dumneavoastră nu mai poate fi nu- 
mită toleranţă, ci incongtienfá. Te rog să má ierti si 
să crezi că brutalitatea acestor cuvinte isvorüşte din 
dragostea şi din sincerul interes pe care-l port țării 
în care am petrecut cele mai frumoase zile din viața 


mea . 
Așa mi-a, vorbit „contele german, cunoscut acum 


vada a acı 


d 


Məsəd adını hc 


kə 


PE PE mərə 


bə 


p5 


In ziua apariției în Universul” a articolului meu 
precedent, mam întâlnit cu un prieten foarte drag, 
dar mult mai tânăr decât mine, atât de tânăr încât ași 
i fiu tată. Cele dintâi cuvinte pe care mi le-a 


putea să- ce d 
tin cercul de prieteni in care ma 


adresat, când a sosi 
güseam, au fost: | 
— Coane lancule, ţi-am cetit articolul din ,,Uni- 
versul“. Care vasázicá apologia hitlerismului? 
Era nu numai în cuvintele dar şi în tonul tâna- 


rului prieten, căruia i-aşi fi putut fi tată, o vădită in- - 


tentie de zeflemisire foarte jicnitoare. Asi fi fost in- 
dreptátit să-l reped, sau să-l biciuiesc cu o ironie mult 
mai crudă si mai amară decât a lui. Dar m'am stá- 
panit, pedeoparte pentrucá-mi e prea drag, jar pe de 
alta pentrucá vream sá-l conving cá dreptatea e de 
partea mea şi-mi dam seama cá agi reuşi mai usor 
dacă nu-l umilesc. 

Deaceea cu tonul cel mai potolit i-am vorbit pre- 
cum urmează: 

— Dragul meu, în articolul de care vorbeşti n'am: 
făcut apologia hitlerismului, ci am reprodus exact, 
fără nici un adaos şi fără nicio schimbare, explicaţiile: 
şi părerile unui conte german despre mișcarea anti- 
semită din tara lui. Personagiul nu e inventat de mine, 
tráeste aevea. N”am făcut apologia hitlerismului, dar 
sunt gata s'o fac, si iatá pentru care motive: 


Strigăte de alarmă in chestia evreeascá 


129 


ə E m sunt unul dintre cei care in timpul 
neutralitátei am cerut in scris intrarea i i p 
potriva puterilor centrale, unele di .. ei? əz 
după terminarea războiului "eias 7 m 
"— án 274 Germaniei, mi-au 

In momentul Win curs Mea v 
tot timpul duratei lui toti ps Se: i jer 
ránduit impotriva egen R uu.” 
datoreşte militarismului pa ə ıı 
| . Acest militarism era dusma- 
nul de moarte, monstrul care amenința toată civili- 
zala omenirei şi în contra căruia trebuia să se ra- 
lieze toti iubitorii de adevăr si de dreptate. Părerea 
tuturor era că monstrul trăia în Germania, unde un 
suveran bolnav, înscriind cu silnicie în fruntea tablei 
erarhice de valori morale ale neamului ce cârmuia 
eroismul militar, îi crease o mentalitate bolnăvicioasă, 
care-l îndemna la proslăvirea forţei brutale şi la ne- 
socotirea dreptului. 

Negresit că ceea ce a determinat pe unele țări să 
se rânduiască împotriva Germaniei a fost gândul des- 
robirei unor conationali de sub stăpânire străină; — 
dar peste acest interes particular diferitelor popoare 
care luptau alături, idealul comun tuturora, folositor 
si lor şi intregei umanități, idealul trümbifat prin toate 
publicaţiile, strigat de pe toate tribunele și considerat 
de toată lumea ca singurul mijloc de a împiedica pe 
viitor recăderea omenirei în ticăloşia războaielor era 
înfrângerea și desființarea militarismului. Era de aş- 
teptat ca la sfârșitul răsboiului aliaţii să pătrundă în 
Germania, să desființeze fabricile de muniții, să le 
prefacă în fabrici de instrumente de muncă creatoare 


L. Al. Brătescu-Volneşii : Strigáte de alarmă şi chestia evreeascà 


130 L Aİ, Brătescu Voinești 


— si sà procedeze in acelas fe 
din propriile lor tári. , 
N'au făcut-o pentrucá zeii care aveau să stabi- 
lească condiţiile păcei erau interesaţi în acele fabrici. 
Ce mai luminoasă și mai paradoxală dovadă pen- 
tru ilustrarea acestui adevăr se poate aduce, decât 
faptul că Austen Chamberlain, căruia i sa atribuit 
premiul Nobel pentru colaborare la menţinerea păcei, 
era membru în consiliul de administraţie al fabricei 
de arme şi munifiuni Wikers?! 
` In loc de a se desfiinţa fabricile de muniții sau 
luat Germaniei marina comercială și coloniile, con- 
damnându-se astfel un popor de peste 80 de milioane 
să trăiască înăbușit în graniţele unei țări prea să- 
racá şi prea îngustă chiar pentru locuitorii ei actuali, 
necum pentru cei de mai târziu. 

In asemenea condițiuni cine, având o minte lim- 
pede și fiind de bună credinţă, poate tăgădui legiti- 
mitatea voinţei germanilor ca de roadele muncei lor 
să se împărtășească numai elementele producătoare, 
nu si paraziţii, care tráesc din specularea nevoilor al- 
tora? 

Și când germanii și-au văzut ţara amenințată să 
fie târâtă de un grup de evrei, întro prăpastie ase- 
menea celei în care tot un grup de evrei târase Rusia, 
cine, având o minte întreagă și fiind de bună credin- 
ta, poate osandi pe germani că au întreprins depara- 
zitarea tárei? 

Al doilea. Dat fiind cá nici cei mai aprigi dus- 
mani ai hitlerismului nu indrasnesc să afirme că în 
Germania s'au întrebuințat ca în Rusia mijloace fio- 


1 cu fabricile de muniții 


mului și date fiind entuziasmul și fidelitatea aproape 


Sirigăte de alarmă in chestia evreeatcă 


131 


roase de teroare pentru instaurarea şi dăinuirea regi 


unanimă cu care șef i 
pot condamna eine: CR Ha p 
un intreg popor de peste 80 de mili B Mte d E 
de nebunie colectivă, ceea c ec? ey ps» 

, e ar constitui in contra 
mea o dovadă de complectă lipsă de seriozitate. 

Al treilea. Socotesc laşitatea ca unul din cele mai 
josnice, grefoase si vrednice de dispreţ sentimente şi Ge 
sunt incredintat cá ticáloasa stare de lucruri din tara i e 
noastră se datorește tocmai lasitátei. De aceea sunt 
înclinat să mă descopăr cu admiraţie și cu respect 
înaintea actelor de eroism. Și este un act de eroism 
vrednic de tot respectul și de toată admiraţia acela 
de a înfrunta formidabila forță a. alianței universale Da 
israelite si a tuturor lojilor masonice din lume, luând 5”: 
măsuri de apărare împotriva elementelor disolvante əə 
şi parazitare, ba chiar eliminandu-le, din organismul 


, 


neamului. 

Al patrulea. Sunt convins că e foarte utilă tutu- 
ror popoarelor demonstrafiunea că negocierea și spe- 
cularea produselor și mărfurilor nu este o condiție R. 
sine qua non de existenţă a unui popor cum e progu- is 
cerea lor, — cá comercializarea o pot face si allii, Hü 
ă un popor nu numai că poate trăi, 


numai evreii și c 
dar poate trăi mai bine fără evrei. E 
Si in sfàrsit al cincilea si cel mai puternic ma V 
care m'ar determina sa fac apologia hitlerismului Ed. ud 
cá el a dat o grozavá lovitură alianței universae" — 


L 
X ^ 
E 


L Al. Brštescu Voineşti 
132 
um aceastá alianță era socotitá de 
de neinvins. Ferocele na- 
tionalismul tárilor 


israelite. Páná ac 
toatá lumea formidabilá si 
tionalism evreesc in luptá cu na 
crestine gásea sprijin pretutindeni. 
Dacă un popor creștin, bunăoară noi, am fi neso- 
cotit drepturile unui număr de străini aparţinând alter 
tári crestine, ne-am fi lovit de protestarea fárei căreia 
apartineau si poate ne-am fi atras si desaprobarea a 
cátorva organe din presa vre unei țări din apus. 
Dacă însă am fi, îndrăsnit să ne atingem, nu de 
drepturile ci de privilegiile evreilor, majoritatea pre- 
sei din' lumea întreagă fiind în mâna lor, din toate 
țările ne-ar fi venit proteste, ameninţări și blesteme. 
Sunetul unei palme administrate unui evreu răsună 
în toată lumea, — se răspândește cu o iufealá uimi- 


toare, — peste cinci, ceasuri apar proteste în ziarele. 


din Ohio. 

Ei bine, hitlerismul a adus o grozavă lovitură 
alianței universale israelite. 

Pretenfiile evreilor nu mai pot fi sprijinite in 
toate țările. In caz de conflict de interese între evrei 
și noi, ei nu se mai pot bizui pe presa din Germania, 
spre a sădi în sufletul germanilor simpatie pentru ei 
și a-i determina la atitudini defavorabile nouă, cum 
au reușit s'o facă în trecut. 

Pentru această sdruncinare si reducere adusă 
atotputerniciei alianţei universale israelite s'ar cuveni 


ca toate țările creştine să intá 
poarte recunostintá Ger- 
maniei, A 


Strigăte de alarmă în chesfla avreească 


lată pentruce mi-ar fi foarte ușor să fac apologia 
hitlerismului $1 pentruce găsesc lipsită de orice CN: 
rațional pornirea impotriva lui din partea oricărui ro- 
man conștient de interesele neamului sáu. 

Şi acum, dragul meu, apostrofa dumitale şi zam- 
betul ce o însoțea mă silesc să-ți reamintesc unele 
lucruri pe care se pare că le-ai uitat. 

Eu nu mă hotărăsc să afirm și mai ales să scriu 
ceva, decât după foarte matură chibzuinţă, după în- 
delungată reflectare asupra sensului cuvintelor şi con- 
ținutului noțiunilor pe care le intrebuinfez în vorbire 
și în scris, Această migăloasă reflectare explică pen- 
truce sunt cel mai infecund dintre toţi scriitorii. 

Pe urmă eu am obiceiul să-mi'dau din când în 
când gândurile la trior, pentru a-mi elimina din minte 
nepotrivirile și contrazicerile, — fiindcă nimic nu-mi 
pricinuește o mai neplăcută surprindere, nimic nu-mi 
pare mai pricinuitor de babilonie, decât nepăsarea cu 
care chiar unii oameni inteligenţi îngăduie să le con- 
vietuiascá în minte idei diametral contradictorii. 

In sfârșit parcă ai fi uitat că activitatea mea zia- 
ristică e cu desăvârșite dezinteresată. Nu sunt plătit 
de nimeni ca să scriu şi, fárcánd-o, nü urmăresc nici 
dobândirea puterei, nici a notorietátei, muljumindu- 
mà cu cea cástigatá páná acum. Scriu dip ma 
de a impártási si altora emofiile si göndurile Sex ə 
departe de a sili sau de a pretinde ca cei ce mà € ES 
£ impörtü š credinţele mele, sunt gata sa mi i 
să impártáseasca cre ; E de bună 
amendez și chiar să le schimb, dacă cineva 
credinţă îmi dovedește netemeinicia lor. 


= = ÇAL, Brăescu Voineşti 


-- "Bine înţeles însă că nu pot fi convins decât prin 
argumente serioase si întemeiate, că nu pot fi ușor 
păcălit nici de cel mai talentat dialectician. Cu atât 
mai puţin nu pot fi înșelat cu formule goale ca „sfin- 
tele drepturi ale omului”, — » 
nitare pentru care s'a vărsat atâta sânge”, — „marile 
democraţii din apus”, — şi tot rásuflatul repertoriu 
de flasnetá, cu care o anumită presă reușește încă să 
surprindă şi să înșele buna credinţă și naivitatea mul- 
timei vecinic păcălită. 


` 


sacrele principii uma- 


tre membrii partidelor adverse 


Mi se pare că de rândul ăsta am rupt-o definitiv — 
cu amicul X. Y. şi nu-mi pare rün, Zisei amicul, pen- — 
tru cá ne cunoaștem de aproape o jumătate de veac, 
In tot acest răstimp primeam din partea lui niste gro- A. 
zave demonstraţii de dragoste. Cum aproape n'a fost - 3 
legislatură in care să nu fi fost ales deputat, am putut ` 
fi văzuţi foarte adesea plimbându-ne la braț şi vor- ; 
bind pe culoarele Camerei, ca nişte adevărați si buni ` 
prieteni. Adevărată prietenie însă n'a existat între noi 
niciodată. Nu putea să existe. N'aveam nici preocu- 
pări, nici îndeletniciri, nici plăceri, nici credințe co- 
mune. Pe el nu-l interesau nici artele, nici cunoştin- š 
tele de biologie ori de etnografie, nici problemele fi- — 
losofico-sociale, nici vânătoarea, nici pescuitul. Pi Me 
nu-l intereseazá decat politica, in infelesul cel 
meschin al cuvântului, adică intrigile, sforăriile, 
rubáriile, raporturile de prietenie o 


priului sàu partid — $i mai ales afac 
tiile de tot felul — lucru de care eu 
deauna o profundă greață. 5 "ə 


136 L Al. Brătescu Volneşfl 


la urmă slujba pe care o am şi azi. El na moștenit 


nimic dela părinți si n'a exercitat niciodată vreo pro- ; 


fesiune; totuși, eu am rămas sărac, iar averea lui se 
cifrează la zeci de milioane. Fără nici un talent ora- 
toric, fără nici un talent de scriitor, nu numai că na 
fost lepislatură din care să nu fi făcut parte, dar a ocu- 
pat cele mai înalte situaţii politice pe care le poate 
râvni cineva; face parte din, unii zic 20, eu știu nu- 
mai 15 consilii de administraţie ale celor mai impor- 
tante Societăţi anonime din țară, consilii care-i pro- 
duc un venit anual, unii zic de 8, eu știu numai de 
3 milioane. Succesul lui e un mister de nepătruns, pe 
care nu-l poate explica numai galantomia cu care um- 
plea buzunarele reprezentanţilor unor anumite ziare, 
cu sume din bugetul diverselor ministre al cărora ti- 
tular a fost în atâtea rânduri, — sume în schimbul 
cărora numele său nu putea să apară în ziar fără să 
De însoțit de „distinsul bărbat politic”, ,,valorosul 
fruntaș politic”. In lipsă de altă explicaţie, trebue să 
ne mulțumim zicând că succesul lui se datorește no- 
rocului și mai ales miraculosului instinct de parvenire, 
care nare legătură nici cu inteligența, nici cu cul- 
tura, nici cu frumuseţea fizică, nici cu farmecul per- 
sonal, nici cu puterea de persuasiune, care totuși ri- 
dică până în slăvi pe cel care-l posedă. 

: La cátáva vreme dupá angajarea mea in lupta 
impotriva parazitismului de care suferă țara și nea- 
mul nostru, amicul meu după ce m'a căutat de vre-o 
câteva ori la telefon, întâlnindu-mă, şi-a oprit splen- 
dida limuzină și m'a poftit la o plimbare spre Snagov. 
In drum, ne-am abătut în parcul Băneasa. Acolo, in- 


Strigăte de alarmă în chestia evreeascá 


stalati la o masa retrasă, după ce s'a asigurat că nu 
putem fi auzifi de nimeni, a început să-mi dea sfaturi 
frátesti. 

— Dragul meu, sá-mi dai voie, in virtutea vechii 
noastre prietenii, sá incerc sá te intorc de pe un drum 
de rátácire, pe care vád cá te-ai angajat de cátáva 
vreme. Ţi-ai câștigat, prin activitatea ta de până acum, 
un loc frumos si meritat în literatura noastră. Și acum, 
deodată, hodoronc-tronc, te-ai apucat de antisemi- 
tism. Rău faci, ascultă-mă pe mine. E încă timp să te 
întorci de pe acest drum de pierzanie. Și eu, când 
eram tânăr mă angajasem pe drumul ăsta, dar m am 
întors, sfătuit de un om înţelept, care ma dáscálit, 
atrágándu-mi atenfiunea asupra grozavei puteri à 
ovreilor care, prin stöpanirea presei si a finanţelor 
lumii, pot desființa cu cea mai mare ușurință pe duş- 
manii lor, precum cu aceeaşi usurintá pot sprijini şi 
ajuta pe prietenii lor. Crede-má, iti vorbeste un prie- 
ten care nu-ti vrea decát binele. Sunt atâţia allii care 
duc campania asta. Lasá-i pe ei si intoarce-te la lite- 
ratură. Ce zor ai tu să-ţi bagi cap sănătos sub Evan: 
ghelie, angajându-te intro lupta din care nu ck: 
decât învins, — căci, cum foarte bine ə Geh 
tul care m'a vindecat pe mine de antisemitism, 
te pot desfiinta. i 

— Dragul meu, i-am răspuns, 9 

ij ^ i a cărora existență = 
ființa decât pe cei a carora * ` putea desființa 
Niciodată însă nu au putut si nu vo Wer “ə 
pe cei care există prin propriile lor P infumurat. To- 
voe sà-ti afirm cá eu nu sunğ un om teze, oricât 


tuși, iacă, eu desfid pe ovrei să mă aod 


ovreii nu pot des- 
depinde de el. 


ə” Xan 


zə 
ex 


H 


| dor 
A : 
M 138 Dn ug ER 71 strigate de alarmă in chestia evreească ` — d 
e « (os amis AR. 
7 : oricâtă ă ar i în scopul ăsta. A! . De atunci a í 4 e soni 
aur si oricata cerneală ar cheltui in sc p i 4 | La inceput să aibă aţă de mine 
De sigur, ei pot crea, prin reclame mincinoase, unei mn dine foarte ciudată, Mă evita, parcă de teama 
S nulitöti farü nici o valoare reala o reputație, pe cât 1 nu se compromite in tov&rásia unui Kee EC 
"ə de asurzitoare pe atât de repede trecătoare, dar nu Z întâlnea in public, imi întindea două deele DA 
pot niciodată desființa pe cineva care are oarecare 3 descendentă jignitoare. Am arăbdat odată, am rühdat - 
valoare. lată, — dacă e permis să comparam cele mici A de două ori, am rábdat de nouă ori. Deunăzi însă n'am - 
cu cele mari, — Eminescu a fost un mare duşman al 3 mai putut ršbda. Mă gáseam intr”o cofetărie i cM 
d evreilor. L-au putut ei desfiinta? In mijlocul neamului m”. e . tru, in cercul câtorva prieteni. Si iată-l că soseşte. 
E evreesc a apárut un om bun şi infelept, care à incercat ab Vine la masa noastră. Desi eram cel mai aproape, dá ` 
să-i tămăduiască de nebuna lor credință că neamul A A mâna cu toţi si la urmă îmi întinde două degete: „Ce — des 
lor ar fi neamul ales, destinat sá ingenuncheze si sa z İ mai faci, mâncătorule de ovrei ?” | Pc 
stăpânească toate celelalte neamuri de oameni, — un 2 Mi-a sărit mustarul şi fără o clipă de gândire i-am - ` E: 
om care se silea să-i convingă că dușmănirea celor- E «| ráspuns: ; : E 
lalte neamuri e o nebunie, cá singura.atitudine inte- "^ BH — Bine, mulțumesc, mâncătorule dela ovrei! ` s 


leapt pe care oamenii trebue s'o aibă unii față de alţii 
e iubirea şi infratirea. Câtă vreme sa mărginit să-și “ 
propovăduiască doctrina prin parabole, l-au nesocotit 
i cu dispreţ: „la, un nebun fără importanţă, care vor- 
ə beste de infrdfirea popoarelor”; iar in ziua în care a - 
devenit militant, in ziua in care a pus mana pe biciu 
ca sá goneascá zarafii din templu, l-au prins, l-au bat- 
iocorit, l-au scuipat şi l-au răstignit pe cruce. L-au 
desfiintat oare? Ori prin prigoana lor l-au indumnee- 
zeit, i-au dat o vesnicá şi orbitoare strálucire! 
Exemplele mele n"au putut convinge pe amicul 
meu, care timp mai bine de un ceas a continuat sa 
mă descălească, silindu-se să mă facă să înţeleg că 
prin întoarcerea mea nu numai că aș recâștiga lini- 
ştea de care sănătatea mea are nevoe, dar poate şi 
multe alte avantaje. Nu m'a putut însă convinge și 
ne-am despărţit cu o vădită răceală din partea lui. ` 


S'a roșit, s'a fâstâcit, si a plecat fără de niciun 
cuvânt. j . 
Cred că de rândul ăsta am rupt-o definitiv cu ami- S 
cul meu X. Y.! e 


direa mitică (Studiu) ` 


G, MURNU, Tropare (Poezii) 


G. MURNU, Altare (Poezi p 


W. v. GOETHE, Faust 


^ ANE i dà m 4 
Y E, ` » E. LU ` 
3527 
' ES T” j 
. F ME š K vu 
= 2 < ] 
d ER" e" béi £ 
A a a È 
"P . GI Y H | cé - 
d “uk ` re BZ 
. — ə " A 
E ” KA E x 
* hd Pa ia xov 


COLECTIA „CONVORBIRI LITERARE“ 


A 


E 2 | TEODOR AL. MUNTEANU, Meri domneşti (Poeme) Lei A 
529 (eh FANTANERU, Poezia lui Lucian Blaga şi gân- - A i. 
direa mitică (Studiu) e, . ; + +. + + » 100 
< x $ r” d X 
G MURNU. Tropáre (Boezil) . i e o 0e p 807 23 
à b a yer xə us 
i Ğ. MUBNU, Altare (Poezii), 2. 7. 239 AED 
+ ? 3 ai: d 
dı səsi 
W. v. GOETHE, Faust, MUR 7 A SÉ a 
e. v n & s E əə. x,” 
qa Ee, trad. de Laura M. Hagen EE, E SU a Ac 
KI ; MT *- We MY və 4 
w Ka o AL. BRATESCU-VOINESTI, ASirigite de ami a ACE ES, 
Siet, SE" in chestfa da. 8 5 k ËCH e ə b. EE E? 
DT GENERAL RADU R ROSETTI, üüstursin 2—::7 
x “ ` E EI "e ) š * 
5 Me EMIL VORA, Cartea Plecărilor (Poeme) ORE UN cu 


dos d Jemen castro, Opal (Poeme) + E 


ü Ej 
fx BA Kë GOETHE, hüq, şi D ER Ge? 
š E" strad, £ de Laura M. i gen emn 

í o x ` * ` x : R 


X „ERE. PAULESCU, Fuga în “Azur (Poeme) . 


M . à