Alexandru Constant — Odesa (1941)

— ——-— o — 


ALEXANDRU CONSTANT 


DESA 


) 


T EDITURA «EMINESCU» s A. 


het "E ri 


ALEXANDRU CONSTANT 


EC med 


Y a 1 
ODESA 
Wee: 

il. 

im 


e fim 0 MEC. Pu 

Du. £.9-A R. Re. 

he Soma de. amore > a 

d He pte, E Era i 
— Jet diu: * selon ied 
A Mota Mae i Di 


“tes — 1941 — 
5 EDITURA SEUNG UP S, A. — BU! 


A any Yap dh — 
i EL PP 
E PT EV 5 


^ M 
beat 


a + 


PREFAȚA 


- Fapta celor căzuţi în lupta contra comunis- 


mului, în trecut gi acum, este deo nespusa mă- 
refie. Rodirea acestei fapte, în care tineretul 
şi-a zidit visurile şi bucuria vieții “lui clocoti- 
toare, va crește bogată veacuri dearándul,' 

Amintirea celor "jertfiți nu poate fi cinstită 
altfel decât prefuind drept fapta lor; iar pre- 
fuirea dreaptă implică ea inság un fel-de jertfă 
din partea celor rămaşi. Căci o moştenire: stră: 
lucitá nu însemnează totdeauna wisipire de 
ariji; de «cele mai multe ori ea reprezintă un 
început de griji, tat alt de mari pe ct de strá- 
lucite ese moștenirea. 

Primim, prin fapta celor căzuţi, o moştenire 
și o misiune,-cari, dacă par a fi pe linia tradi- 
fiei românești, “nu-i mai puțin adevărat că de- 
pügesc- în proporții experienfele trecute. Pro- 
blema, pentru noi, nu este numai de a păstra, 
ci de sa „corespunde. -Trebuie să .corespundem 
înălțimii celor jertfifi, trebuie să corespundem 
încrederii, pe care Europa nouă o pune în noi, 
trebuie să corespundem geniului. naţional, în- 
florit atât de măreț dealungul istoriei. noastre. 
lată o moștenire grea si glorioasă | 

Să avem înainte nenorocita experiență a ul- 
timilor 20 de ani, care a însemnat, prin risipa 


"nk WE cc is 


4 
E 


şi inconstienfa moștenitorilor, a doua ucidere 
a eroilor trecutului rüzboiu, Sá inalfim sufle- 
tele pe culmea acestui moment istorie ; sá dăm 
fiecărui român suportul interior al situației, 
lui majore. Să identificăm, pe toată întinderea, 
conştiinţa națională cu puterea şi misiunea na- 


cari nu mai sunt ingáduifi, ci ingáduitori, Să. 
dám sufletului românesc mândria si ambiția 
puterii creatoare de istorie nouă. * 

Am închinat această carte «celor. căzuți in 
lupta contra comunismului». Este un modest 
semn al recunostinfei noastre pentru cei cari 
ne-au împlinit visuri atât de scumpe, atât de 
dureros apărate cândva. Ei nu mai simt nevoia 
unei lămuriri a temeiurilor jertfei făcute. Și 
nici wau simfit-o: ei reprezintă, poate, cea mai 
pregătită generaţie pentru jertfa unui răz- — 
boiu, E 

Scriind aceste rânduri, mam gândit la cei 
rămași. Cartea este o invitație în istorie spre 
înțelegerea prezentului ; este încercarea de a 
“oferi o perspectivă pentru dreapta apreciere a 
faptelor prezente. Ea constitue un început. 
Doresc altora să continuie mai bine, 

Pentrucă «Odesa» nu trebuie să rămână nu- 
mai un punct de ajungere, o încoronare, ci 
un punct de plecare spre noui înfăptuiri. 


A. 


I 
INTRODUCERE 


Istorie şi Politică 


Simjim si judecăm prea politic! Ne lip- 


E C E seşte, adică, distanţa istorică, in a cărei per- 7 
£ s` . eye , " 
CAR spectivà evenimentele capătă sensul lor sta- E" 

j tornic. y 


Desigur, un istoric calificat nu va fi nece- 
sarmente şi un om politic de valoare. mai ales 
atunci când politica este dominată de pro- 
bleme economico-sociale stringente. Dar în 

vremuri de transformări structurale, nu este 

suficient numai empirismul în politică, ci se 
cere si cunoaşterea sau intuirea istorică. Nu- 
“mai astfel conducătorul politie devine crea- 
tor de istorie. inr condusii participă la eveni- 
mente cu conştiinţa înaltă şi cu satisfacția 
“unei misiuni demne. 

Când se vorbeşte despre scopurile războiu- 
lui — la Londra sau Berlin — se răspunde - 
tocmai acestei necesităţi umane. Oamenii nu 
se intreucid nici din ură, nici din ambiţii po- 
litice; ei o fae în serviciul unor comanda- 
mente istorice, al unui destin făuritor de 


DIE —— — RARE * 


10 ALEXANDRU CONSTANT 


albii noui vieţii colective, de forme istorice 
noui, adecvate, 
Aristot, în Politica lui, stabilise un criteriu 
simplu şi infailibil pentru calificarea regimu- 
rilor politice: un regim era bun sau rău, după 
cum conducătorii politiei urmăriau interesul 
general sau personal. Astfel, monarhia putea. 
deveni tiranie, aristocrația oligarhie si demo: 
cra(ia demagogie, dacă accentul cármuirii. 
cădea pe interesul personal. Noi am adăoga | 
criteriului aristotelic o notă, care pentru mo- 
mentul nostru istorie — după 2300 ani de 
istorie — capătă o mare importanţă: istorici- 
lalea interesului general. : 
Intr'adevăr, multe acţiuni politice, cari nu 
sunt isvorite din interesul personal al condu- 
cătorilor, se întâmplă să nu convină nici in- 
leresului general prezent. Si totuşi acele ac- 
(iuni pot fi bogate în rezultate fericite pentru - 
colectivitate. Sunt acțiunile isvorite din Y 


lectivităţii. Si pe linia aceluias raţionament: 
o acţiune convenabilă interesului general 
prezent poate fi dăunătoare interesului gt: 
neral istoric, : 

In planul realitáfilor, cele trei grade de 
teres corespund ideilor de individ, genera 
şi neam. Dacă viața individuală este bin 
condusă când se subordonează principiulu 
etic creştin «nu face altuia ceeace fie nu-ți 


T 


ODESA 11 


kantieni, 
astfel ca principiul acţiunii tale să poată de- 
veni lege generală», cu alte cuvinte, dacă ac. 


place», sau, în termeni 


“lucrează 


tivitatea individuală trebue să se desfăşoare | 


în armonie cu ambianța generaţiei tale, acti- 
vitatea acestei generaţii la rândul ei trebue 
să se desfăşoare în armonie cu ambianța nea- 
mului respectiv, deci pe linia determinismu- 
lui său istorie, - 

Exemplificând ideile de mai sus, vom ob- 
serva că nu totdeauna războiu convine 
interesului generației implicată în el. Aceast“ 
generație trebue să facă sacrificii dureroase 
de vieți. Restricțiile materiale si pierderile 
umane dintrun război — ca cele contempo- 
rane — nu profită totdeauna generaţiei care 
le face. E 

Dacă am rămâne in sfera de interese a 
acestei generaţii, războiul mar apărea poate 
justificat; depăşind însă această sferă şi pri- 
vind lucrurile din punctul de vedere al nea- 
mului, al generaţiilor viitoare, avantajele sân- 
geroasei întreprinderi a războiului apar cu 
mult superioare sacriticiilor. Sau pe un plan 
practic: un împrumut public insemneazá, 
uneori, sacrificiul generaţiei actuale peniru 
investifiuni, cari vor profita generaţiilor vii- 
toare; alteori, un beneficiu actual, a cărei 
sarcină cade asupra generafiilor viitoare. 

Există prin urmare o interdependen[i fa: 


un 


12 ALEXANDRU CONSTANT 


* 


nire actual si viitor, între politică si is- 
condiţie indispensabilă pentru asigura- 
— continuității si progresului vieţii colec- 
ive. = 


inja istorică, Un popor, în care morala indi- 
— viduală ilustrează observaţia lui Hobbes — 
> homo homini lupus» — sau în care morala 
„politică ignorează comandamentele istoriei. - 
. Ska frânt coloana vertebrală a demmiüii | 
di statorniciei lui istorice, — E 
Neamul nostru a ştiut să trăiască | 
una im eternitate. Deaceia a stăruit în ist 
rie şi a creiat istorie. i 
Trăim 


astăzi clipe decisive pentru 
tor românesc mare. Spre 


buie 


un yii- 
15 a le înțelege nu tre- 
pierdută perspectiva istorică, 


Ofensivi sau defensivi ? 


Nu. prea des, in decursul istoriei noastre, 
ne-am aflat in fafa unei probleme atât de 
grave ca aceea, care domină politica actuală: 
suntem noi, românii, trebuie să fim ofen- 
sivi sau detensivi ? 

Problema nu este inventată: datele ei se 
lámurese peste Nistru; nici inoportuna; con- 
ştiinţa contemporanilor trebuie să cuprindă 
întreg sensul faptelor trăite si orientarea faţă 
de cele posibile. 

Această problemă am mai pus-o în anul 
1958 când a provocat o reacțiune a opiniei 
scrise destul de revelantă. 

Penirucă nu avem mult de adăogat la 
ceeace spuneam atunci, vom reproduce par- 
tea esenţială a articolului vechiu: 

«Se desbate problema atitudinii noastre ca 
Stat si neam în faja lumii actuale si a Isto- 
riei: fi-va această atitudine propulsiva, dina- 
mică, ofensivă, sau dimpotrivă, o atitudine 


resemnatü, statică, defensivă? lată termenii — — 


14 i ALEXANDRU CONSTAM 


problemei. Cine sunt protagoniștii si cari: suni, 
_ argumentele ? | 
| Pentru atitudinea activistă, otensivă, mil 
tează aceia, cari au dovedit permanent cu 
raj în gânduri, prospeţime în viziune si, mai 
ales, simțul proporţiilor märeſe ale destinu- 
lui românesc; pentru atitudinea pasivistá, 
defensivă se înscriu rămășițele vechilor ca 
dre politice, „beneficiari vechilor concepții 
politico-economice, reprezentanţii psihologiei 
conservatoare, statutarii am spune, cari tră- 
iese din dinamismul cristalizat al trecutului. 
Limbajul unora şi altora este revelant, Se 
spune de o parte: De ce n'am dovedi virili. 
tatea neamului nostru printr'o prezență in- 
drázneatá în contemporaneitate ? Pentru ce 
aceeas atitudine timoralá. de vinovaţi I 
faţa lumii si a Istoriei ? Să fim dinamici, să 
dorim mai mult decât reprezentăm, în toate 
domeniile |! Dacă ar fi să nu cucerim decât 
o piaţă comercială nouă şi încă ar însemna. 
ceva: am cuceri! Următor acestui fapt amr. 
permanentiza conștiința învingătorului şi an 
localiza revirimentul colectiv al satisfactiilor 
reinoite. In afară de aceasta, exerciţiul efi- 
cient al tensiunii maxime a potenfelor noas- 
tre si realizarea lor concretă întrun plus de 
prestigiu s; de bună stare, 
Este imprudenta şi nedreaptă această ¥ 
leitate, răspund conservatorii, Noi trebue sii 


ODESA 15 


fim mulţumiţi cu actuala stare; suntem be- 
neficiarii din plin ai marelui rázboiu, graţie 
unor alianțe si unor tratate. Datoria momen- 
tului de faţă si a celor viitoare este să conser- 
vám. Să conservăm vechile alianțe (si evi- 
dent vechile adversita{i), să conservám global 
tratatele, cari consfintese si statutul nostru 
teritorial, să conservám o liniște defensivă în 
toate domeniile, mulțumiți că nu se ocupă 
nimeni de noi, acum și niciodată. Dacă este 
cu putință, să stăm tăcuţi în poala Dunării 
şi pe soldurile Carpaţilor aşa cum. suntem. 
De ce să ne agitám ? Asta ar fi anarhie, 
pentrucă ar însemna să se spargă cadrele in- 
terne existente şi să se sfarme sistemul alian- 
telor din afară. Apoi, ar fi nedrept pentru 
vecini: suntem un stat de drept si ne com- 
portăm consecvent faţă de vecini. In rezu- 
mat: împotriva oricărei evadări din trecut, 
împotriva aventurii | 
Aceste două atitudini corespund psiholo- 
gic şi biologic la două vârste. Cea de a doua 
“însemnează gherontocratie si caracterizează 
marile democrații occidentale, Democrafii, al 
căror elan vital este sleit, cari s'au realizat, 
într'o epocă în care noi ne... ‘conservam ființa. 
Astăzi aceste democrații își conservă pozi- 
fiile câștigate prin forță si, in principal, cu 
zapise, cu texte. Echilibrul între forja is 
pânitoare si patrimoniul lor se clatini; e 


i 


l 


10 ALEXANDRU CONSTANTIA: 


aci regimul de drept, de aci organizarea în 
adâncime statică... capitalistă, Acestea sunt 
neamuri imbatranite, alaşate, în toate dome- 
niile (politic, social, economic, financiar, in- 
dustrial) vechilor forme, ; 

Dar noi ? 


Impreună cu celelalte state din Sud-Estul 
european reprezentăm biolgic cel mai im 
portant rezervor de vitalitate europeană în 
-momentul de faţă. 9853 

«Sud-Estul european, spune A. Reithinger 
în foarte interesanta sa carte «Le visage éco- 
nomique de l'Europe», este împins spre viitor 
de un puternic val de energie biologică». Fap- 
tul este esenţial. Dovadă, schimbarea de per? 
spectivă ce se impune Estului european im 
această privință: «Este foarte greşit de 
considera această regiune, aşa cum se ma 
face si acum, ca istmul care leagă Occidental 
de Orient, ca o simplă zonă de influență a 


economică», O spune un german, adáne cu 
noscátor al situaţiilor economice din Europa 
şi o subserie un. francez, tot pe atât de bin 
informat. > 

_ Aga dar, un destin diferit de al m 
democraţii ni se pregăteşte, Centrul de 


Sud-Est, pentrucă determinanta fundame 
tală si decisivă a viitoarelor poziţii 


ODESA 17 


mico-politice este Vitalitatea etnica, Si în 
această materie, poporul român dovedeşte o 
vitalitate surprinzătoare (naşteri: 33,2 la mie, 
faţă de 16,5 in Germania si 16,5 în Franţa; 
“excedent 12,7 la mie, faţă de respectiv 5,3 şi 
0,8). Este voia lui Dumnezeu aceasta si nui 
gresim dacă nu o urmăm. Trebuie să fim di- 
namici: suntem obligaţi printr'o lege supre- 
má! Trebue să privim indráznefi viitorul: 
suntem predestinaţi să-l avem strălucitor ! 
Trebue să fim ofensivi: avem imens de cu- 
cerit !» 

Reacţiunea sa produs pe atunci in moni- 
toarele democraţiei româneşti. Urmarea sa 
văzut; eram expuşi să fim mutilafi până la 
desființare pentrucă duceam o politică şi tră- 
iam o psihologie colectivă statică, timoratá, 
de burghez satisfăcut. 

Era îndreptăţită această atitudine ? Eve- 
nimentele au dat răspunsul dureros. lar Is- 


toria Românilor, în momentele ei reprezen- | 


tative, ne va da rüspunsul-cheie al orientării 
noastre viitoare. 


Fits ff: - 


1 
Á 


Mircea cel Bătrân peste Dunăre 


Noi n'am cultivat suficient propria istorie, 

Ne-am mulțumit să o considerăm, fie ca 
un obiect didactic, — sursă de venituri pen- 
tru unii, prilej de note bune sau chin pentru 
alţii — fie ca o disciplină ştiinţifică, limitată 
la cercul foarte restrâns al specialistlior. Din- 
colo de aceste cadre, istoria noastră -nu-i cu- 
- noscutá, decât prin anecdotica sau legenda ei. 
Si chiar acolo unde se face istorie românească 
din pasiune ştiinţifică sau disciplină didac- 
tică nu sa relevat sensul măreț al momen- 
telor ei reprezentative. Acest sens este recon- 
fortant pentru noi românii. Căci există, in 
istoria noastră, figuri şi fapte de valoare 
univeisală, există momente când aici, în ju- 
rul Carpaţilor. s'a creiat istorie pe cont pro- 
priu, de o valoare depăşind limitele geogra- - 
fice şi istorice ale neamului nostru. Sunt mo- 
mentele cele mai dinamice ale istoriei romă- — 
nesti, sunt momentele ofensive ale neamului. i me 

Să privim mai atent figura lui N SE" i 


‘ E 
e i 


V S 


* 


0 
t2 


ALEXANDRU CONSTAN 
— ODESA 25 


Bătrân, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul! Să 
scormonim sensul ultimilor trei sferturi de 
veac din istoria românească |! Vom descoperi 
acte isvorite dintro vitalitate debordantă 
din nevoia de orizonturi, dintr'un spirit ofen 
siv, manifestat în toate domeniile. 

Pe cel mai vajnie dintre Basarabi istoria 
ni-l înfăţişează sub figura unui bătrân mo- 
dest, Mircea cel Bătrân, care, aşa cum spu- 
nea Eminescu, isi «apără sărăcia si nevoile și 
neamul...» 

Mircea cel Bătrân nu sa menţinut numi 
pe o poziţie defensivă. In spaţiul vital româ- 
nesc, înțelegând prin aceasta hinterlandu 
geo-politic al organizației statale din cuib 
Carpaţilor, Mircea s'a întins mai mult. decât 
toți domnitorii munteni. E poate cea mai strălucită parte, si în această 

In titulatura lui, atât de mândră, trebue jertfă, deşi neconstientá, făcută de ei întru 
văzut mai mult decât un obiceiu de senior? apărarea culturii europene, stă rolul ce Tau 
medieval: ea este un program, care a deye jucat, alăturea cu tovarășii lor de luptă, în 
nit o realitate puternică. «Stăpânitor si domn, istoria universală a neamurilor at 
a toată tara Ungro-Vlahiei si peste munţi = aerului it a ETA m 
încă si peste țările Tătăreşti si Almașului ȘI am — dela Ea A ae 
dela Severin duce si a EUM pi. Puţini romani cunosc si apreciază just po- 
peste toată Dunărea, art t e p à litica externă a lui Mircea, Influenţa lui asu- 
si cetăţii Durostorului stăpânitor», aii pra Moldovei, unde scoate din tron pè Iuga 
era Mircea! Si aceasta în anul 1386! 


El nu s'a mulțumit să rămână prudent in 
cuibul carpatic a] vorvodatului moştenit” 


părinți. Participarea lui Mircea la luptele 
contra Mahomedanilor la Cosova (1389) si 
Nicopoli (1396) nu trebuie considerată numai 
ca actul obligator al unui vasal — cum au 
aerul să creadă unii vecini —, nici ca o contri- 
bufie secundară la eforturile creștine de a 
stăvili puhoiul musulman. 

In afară de faptul care trebuie reținut, că 
Mircea își purta armata peste graniţele lui 
geografice, participând la lupte de impor- 
lanjá universală, el o făcea în calitate de 
organizator principal, din iniţiativă si calcul 
propriu. Subliniind valoarea luptelor lui Mir- 
cea contra Turcilor, ^. D. Xenopol spunea: 

«La aceastá dărăpănare înceată dar con- 
tinuá a puterii turceşti, Românii au luat 


1 


1) A, D, Xenopol, Istoria Românilor, vol, III. p. 77, 


Gu. A * 


i LA ti 14 > 2 4 trb] 
d M cams L4 


A AA 
itid. \ 


M ALEXANDRU CONST. ODESA 2 


siuni exterioare hotarelor lui iniţiale, Muza 
fost însă înfrânt de Mohamed si visul in- 
drăzneţ al celui mai mare Basarab sa spul- 
berat. 

Istoricul Xenopol, cu judecata atât de 
cumpănită, face o observaţie rezumativá a- 


al Ilea zi pune pe Alexandru cel Bun, 
„laţiile cu Polonia si Ungaria, întreţinute 

picior de egalitate, amestecul în luptele d 
succesiune din imperiul otoman vădesc toai 
o minte ageră gio voinţă dinamică. 
Este demn de reţinut rolul lui Mircea în 
luptele civile din Turcia. După moartea sul 
tanului Baiazid, rămân trei fii, Soliman. Muza 
si Mohamed, între cari încep certuri pentru 
posesiunea imperiului, Soliman ia pariea eu- 
ropeaná, Mohamed rămâne cu posesiunile 
siatice, iar Muza aspiră, cu ajutorul acestuia 
din urmă, să ia locul lui Soliman, In proice. 
tele lui, Muza este inspirat şi susținut si de 
Mircea, Imixtiunea Domnului valah în aces 
e i To o 
periului ofoman pentru 

salvarea «nevoilor si neamului 


¿Lucrarea politică a lui Mircea a fost fără 
îndoială măreaţă si bine chibzuitá, desi poate 
părea cam îndrăzneață pentru puterile țării 
lui. Acţiunea militară care trebuia să spri- 
jine calculele lui politice, a dat însă mai tot- 
deauna de gres». : 

Realitatea este alta: in vremurile acelea 
când valurile musulmane se revărsau împinse 
de fanatismul religios. când ordinea veche se 
prăbuşia, planurile ofensive ale lui Mircea a- 
păreau gi înțelepte si justificate si necesare. 
Dacă nu le-a realizat, nu i se poate imputa 
lui, ci ansamblului de împrejurări vitrege. A 

Din politica si luptele lui Mircea cel Bá- 
tran, reținem deci spiritul ofensiv, dinamis- 
mul creator, intrepiditatea, care crelazá 1s- 
torie, consacră în istorie un neam ȘI-I lár- 
geste orizonturile misiunii lui. 


> 


7 propriu; es 
nu este inspirată numai dintr'o politică defe 


sivă, În convenţia incheiatá cu Muza, care eu 
cereşte si stăpâneşte efectiv partea europea 
a imperiului. între 1406—1411, «cesta îi fă 
gádueste că, dacă sar face rege cu ajuto; 
lui Mircea, să-i dee mari venituri în Europa 
$1 0 regiune întinsă luată dela Greci — pe cari 
Muza îi dusmánias!), DRIVE 

Asa dar Mircea cel Băirân a urmărit si ar fi 
stăpânit, cu acecas pricepere gi energie, pose: 


1) Ibidem, vol, III, p. 87, 


supra politicii ofensive a Domnului muntean: 


TM fir "rri Uo S RON 


Stefan cel Mare la Crimeea 


Cea mai mare strălucire a cunoscut-o 
Moldova sub glorioasa Domnie a lui Stefan 
Vodá cel Mare. 

A fost glorioasă această Domnie. prin po- 
litica iscusită si de largi orizonturi a Domni- 
torului şi prin acţiunile lui militare de inega- 
labilă îndrăzneală. Din Suceava lui modestă; 
acest măreț Musatin a iradiat influența sa 
în tot Răsăritul şi până departe pe lagunele 
Veneţiei si colinele Romei pontificale. : 

Nici Stefan cel Mare n'a fost un prin[isor 
medieval, anexat la remorca unor ambiții 
suzerane externe, El a avut o politică inde- 
pendentá, pornind de la o realitate stator- 
nică, {ara lui; mai mult chiar, a fost o vreme sm 
factorul central politic în acțiunea creştinilor | 
contra musulmanilor. 

Stefan cel Mare nu sa apărat numai; el a 
- si atacat şi a cucerit, ascultând îndemnului 
adânc al geniului său şi destinului măreț al 
neamului românesc, 


} 


p 


A 


" ALEXANDRU CONSTA 
ODESA ay 


După lupta victorioasă dela Podul Inalt 
Stefan, Voevodul Moldovei, intră in arena 
istoriei universale. Papa, preocupat de lupta. 
contra păgânilor turci, vede in el pe marel 
Capitan al oștilor creştine, îi trimite scrisori 
măgulitoare, soli şi-i promite ajutor búnese. 

Domnul Moldovei este conştient de impor- 
lanja acțiunii lui si ia, el însuşi, iniţiativa 
unei coaliţii creştine, cunoscută în istorie sub | 
denumirea de «Liga răsăriteană», 

In scrisoarea, prin care anunţă biruinţa sa 
«coroanei Ungariei și tuturor țărilor cărora 
le va veni această scrisoare». Stefan arată. 
cum «mulțumită spadei sale şi lui Dumne: 
zeu, a răpus marea armată a lui Soliman 
Paşa si a căleat-o în picioare: că împăratul 
turcesc, aflând de această înfrângere, vrea să- 
vină în persoană în contra lui, în luna Maill ropei creştine contra Tureilor !» 
viitor,. spre a drege căderea încercată; că Nici Stefan deci nu sa mărginit să-şi apere 
Moldova. care este poarta Crestinatafii, ar «sărăcia şi nevoile şi neamul». Nici el n'a fost 
trebui ajutată si pe uscat si pe mare si că numai defensiv. 
numai prin o lucrare comună s'ar putea tăia In 1475, îl vedem trimițând o armată in 
dreapta pügánului»!). ajutorul cetăţii Caffa din Crimeea, asediată 

Stefan al Moldovei era o figură impună de Turci. Prin sofia sa, Maria de Mangop, 
toare in Răsărit iti Stefan avea drepturi asupra acestei cetăți si 
Liga răsăriteană, care până la urmă a eg a înţelegea să-i le valorifice.. gus ? 

a fost opera personalității lui. Ea întruniă Ce 8 en ae uude 

3 Poate daci forţa turcească sar li stărâmat 
SE de atunci la por(ile Vienei, Moldova lui Ste- 
fan se întindea până în Crimeea.. 


alară de Domnul Moldovei, pe Ducele Mos- 
covei, Ivan al III-lea Vasilievici, cuscrul lui, 
pe Ducele Lituaniei, Alexandru, ginerele lui 
Ivan, pe Regele Poloniei, Alberi, şi pe Chanul 
Crimeei, Mengli Gherai. Cu toţi aceşti mo- 
narhi, Ștefan avea legături politice şi fami- 
liare, iar prestigiul lui militar a reuşit să-i 
adune în coaliția pentru lupta comună. 

Intre mărturiile vremii, cari vădesc acea: 
stă poziție eminentá a lui Stefan cel Mare, 55 
rită să fie cunoscută aceea a istoricului Dlu. 


gos: O bărbat minunat, în nimic mai infe- | 
rior ducilor eroici pe cari noi îi admiram care | 
în timpurile noastre a purtat cel dintâi o | 
vietorie strălucită contra Turcilor dintre prin- | 
cipii lumii; după judecata mea cel mai vred- 
nic a fi numit în fruntea unei coaliţii a Eu- 


1) A; D. Xenopol, op. cit, vol. IV, p, 61, 


= ALEXANDRU CONSPANP ODESA 1 
* * 5 


şitul Domniei, Stefan o părăsește, pentru ca 
după el, intrepridul Petru Rareş să o reven- 
dice şi cucerească iarüs. 

Legăturile diplomatice ale Voevodului mol. 
dovean se întind în toată Europa răsăriteană 
şi până la Roma şi Veneţia. Este cunoscută 
politica iscusită a lui Stefan cu vecinii Poloni, 
Unguri, Tátari, Lituanieni, Moscoviţi, Mun- 
teni. In toate aceste combina{iuni, Stefan cel 
Mare urmăria, pe deoparte, o uniune sacră 
împotriva pericolului comun, pe de alta, asigu- 
rarea spatelui în vederea luptelor ce trebuia 
să susțină singur cu acelaş dușman si, în fine, 


chiar scopuri mai înalte, cari s'au realizat în 
| 4 


Istoria Moldovei a fost direct in atarnarey 
Munteniei; dela detronarea lui Vlad "Țepeș 
prin Stefan cel Mare, în 1462, istoria Munte 


dovei, care, sub conducerea lui Ștefan 
Mare, determină în totul soarta mai marei e 
surori». _ 
Desigur, cum observă just Xenopol, Stefan 
cel Mare, ca si Mircea si Mihai Viteazul mal 
inta, nu avea conștiința unității poporu u 
românesc; acțiunea lui în Muntenia era de 
terminată de spiritul ofensiv, de calcule poli 
tice, de forţa ofensivă a oastei si geniului sil 
militar. A 
Dela schimbarea lui Vlad Tepes, Stefan cd 
Mare a intervenit permanent in Muntenia 
Astfel, inlocueste pe Radu cel Frumos cu La: 
iot Basarab, apoi pe Tepelus cu Vlad Călu 
gărul. Pe lângă aceasta, ocupă cetatea Crib 
luna și fixează definitiv hotarul între Mun 
ia si Moldova, In fine, reia cetatea Chil 
i la Munteni, pe care o restaurează spre ag 
ări hotarul spre sud. Deci Stefan cuceres 
anizează si păstrează. Numai Pocuția, cu X 


parte. s 
Intreaga Domnie a lui Ştefan cel Mare a 
fost străbătută de spiritul ofensiv. Acest stră- 


tul poporului său, a înfruntat vremurile şi a 
erciat istorie, Din gloria lui a trăit Moldova 
sute de ani şi din amintirea faptelor si telu- 
rilor lui ne hrănim astăzi si mâine toți Romá- 
nii, O culme însorită de istorie românească, 
pe care n'o vot umbri niciodată vitregiile, dar 
care luminează până departe cărările desti- 
nului nostru în această parte a Europei . 
Să nu uităm: spre faptele de astăzi ne im- 
pinge istoria strălucită a veacurilor apuse | 


lucit Musatin, în sângele căruia pulsa sufle- 


eae 


Imperialismul. lui Mihai Viteazul 


Dacă despre Mircea cel Bătrân si Stefan 
cel Mare sar putea totuş spune că şi-au apă- 


rat «sărăcia si nevoile si neamul...», despre 


stăpânitorul Ţării Româneşti, dela sfârşitul 
veacului XVI-lea, Mihai Viteazul, trebuie 
să recunoaştem că a fost întruchiparea spiri- 


“tului. ofensiv. românesc. El a trasat de-atungi 


liniile ‘destinului. nostru viitor, cu spada si 
cu gândul, 

Mihai, Viteazul, această figură de arhan- 
ghel cuceritor, a fost cavalerul prin exce- 
lend al virtuţilor militare româneşti si pro- 
totipul unui imperialism, care, dacă poartă 
caracterele. particulare ale vremii: fiind ex- 
presia unei personalități puternice, nu este 
mai puţin românesc, 

Marea gresulü de. perspectivă a lui Mihai 
Viteazul. a fost, după istoricii- nostri, cù nu 
şi-a urmat calea: destinului spre Sud, spre 


"Constantinopole, ei sta încurcat in întreprin- 


deri spre Nord. Din această eroare a ieşit 


întrunirea tuturor provinciilor: româneşti sub 
i 


A e 


. niştitor şi chiar aventuros, pentru noi apart 


34 ALEXANDRU CONSTANT 


sceptrul Voevodului muntean. Această eroare 


a întârziat, poate, cu câteva secole, elimi 
narea musulmanilor din Europa. 

In toată acţiunea lui Mihai Viteazul e de 
remarcat neastâmpărul cuceritor, care, ‘desi 
pentru contemporani şi unii istorici este neli 


în serviciul unui plan magnific, De acest plan 
Mihai Viteazul a fost conştient: acest plan í 
lost o stráfulgerare orbitoare pe culmea isto- 
riei noastre, o prefigurare măreață, un vis 
imperialist al neamului nostru pentru orien 
tarea lui departe peste veacuri. | ; 

Istoria părților răsăritene ale Europei ne 
vorbeşte despre o «Coroană a Sf. Ştefan» si 
despre un «Testament al lui Petru cel Mare» 
ca despre nişte misiuni naţionale de împlinit 
în istorie. Noi n'am știut să cultivim şi să o- 
punem. cu aceeias eficacitate «planul lui Mi 
hai Viteazul», din care trebue să facem un 


mit naţional pentru dinamizarea fortelor si 
spiritului românesc, 1 


Mihai îşi începe Domni 
violentă împotriva Turci 
peste Dunăre. Atât de fulgerător si îndrăznel 
acționează, încât derutează pe Musulmani, gf 
reaprinde nădejdi nemăsurate la loti creştinii 
din Balcani, Incursiunile Voevodului valah 


ajung până la porţile Adrianopolului. 
Si pe vremea lui Mihai 


incercau o rezistență comun 


a printr'o reacțiune 
lor din țară si de 


Viteazul creştinii. 
a contra Turcilor- 


ODESA 25 


Inifíativa spirituală aparţine Papei Clement 
al VIII-lea, iar organizarea, împăratului ger- 
man, Rudolf. In Liga anti-turceasea (1595), 
alcătuită din îndemnul acestor doi suverani, 
Mihai vine din proprie iniţiativă. Faptul tre- 
bue reținut, căci vădeşte prezența unei liber- 
täti de acțiune si a unui spirit ofensiv pro 
priu. «Răscoala lui Mihai Viteazul contra fur- 


cilor, citim în Xenopol, nu este, deci, dato- 
riti unei imboldiri străine ci este productul 
liberei sale hotáriri» ). 

Cu această ocazie Bulgarii din Balcani 
au trimis soli la Mihai, spunându-i că sunt 
gata de răscoală si că 30.000 de oameni aş- 
teaptă bine înarmați în păduri. Influenja lui 
Mihai asupra creştinilor din Balcani. apare 
limpede în 1598 când atacă Nicopoli si Sili- 
stra. «Totodată, continuă Xenopol, Mihai Vi- 
ieazul reinoieste uneltirile sale cu Bulgaria 


; ; £ ^ 
- si Sârbii spre a-i arunca şi pe el asupra Im 


părăţiei Mahomedane. Planul unor getty 
ale Slavonilor de peste Dunăre incolfise in 
mintea lui Mihai încă dela primele lui izbânzi 
in contra Turcilor...> °) a 

Intre timp intervin însă neînțelegerile din 
Ardeal şi uneltirile din Moldova şi Polonia, 
Mihai se întoarce asupra Ardealului, bate, la 


1) Xenopol, vol. V, p. 143. 
2) Ibidem p. 194. 


e * 
y" "UM 


36 ; ALEXANDRU CONSTA! 


Selimbür, pe Andrei Batori, intra triumtato, 
in Alba lulia și, după aceea, se indrea i 
spre Moldova de unde isgoneste pe leri 
Movilă, omul Polonilor. 

Pentru a treia oară, de astadata in prop 
{ii neinchipuite, un Dorn român face o pal 
licà de cuceriri în spațiul românesc. Si acu 
ideea de bază nu era unitatea poporului d 
cele trei provincii: pe vremea aceea popor 
nu era un factor si argument istoric congtien 
Mihai avea planuri mai întinse. 

Spre -a linişti pe împăratul Rudolf, 
mele căruia afirma că face cuceririle gi car 
avea un singur obiectiv, Turcii, Mihai în- 
cearcă să-l câştige unui plan magnific. Scopu 
lui ar fi «de a pregăti o mare armată d 
200.000 oameni, cu care să treacă Dunărea 3 
să-şi aşeze reședința la Sofia, in mijlocul fa- 
rei dușmane, unde înțelegerea ce o are cu. 
creştinii acelor părţi i-ar aduce sub steagur 
alți 200.000 de oameni, cu care ar putea pune 
un capăt veacului Împărăției Turcesti». ). 

; Asa dar, Domnul muntean se substituia 
impáratului, concepea planuri si trecea la 

executarea lor. El voia să se asigure 


en din par- 
tea creştinilor liberi, deaceea trecuse Ardea- 


lu] si Moldova sub spada sa si, ducánd mai 


departe acest gând, voia să împartă chiar 


') Ibidem p. 218. 


ODESA 


Polonia, In vederea acestei întreprinderi, Mi- 
hai se pusese în legătură cu țarul Rusiei, Bo- 
ris Godúnov, uzurpatorul tronului rusesc 
după stingerea dinastiei lui Rurik, Regele Po- 
loniei, Sigismund, denunță acest plan intr'o 
scrisoare cátre Leon Sapieha, «Dupá ce a cu- 
cerit Moldova, scrie Sigismund despre Mihai, 
el voiește acuma să se arunce gi asupra Po- 
loniei.. Acest duşman, desi se fáleste cu pro- 
teguirea împăratului german, recunoaște cu 
inima deschisă si legăturile sale cu Impără- 
fia’ Turceascá, căci serie pe fafa la unii de ai 
noştri că Sultanul i-a dat steag asupra Moldo- 
vei şi Țării Româneşti, şi ceeace este mai grav 
e aerul său de a avea din partea Sultanului 
-invoire şi asupra Poloniei, pentru care îi fë- 
găduieşte şi tribut» !). Pentru acest plan, 
Mihai câștigase si pe Cazacii Zaporojeni. — 

Tată, prinurmare, cura împărțirea Poloniei 
se plănuiește cu aproape două veacuri înainte 
şi anume de un Domn muntean | 

In timp ce trata astfel cu ţarul moscovit si 
Cazacii. pe care-i câștigase de parte-i, Mihai 
incerca, prin scrisori şi soli, să convingă pe 
împăratul german de necesitatea cuceririlor 
în Răsărit. El voia ca «după ce cucerirea Mol- 
dovei s'ar îndeplini fara vărsare de sânge, să 
întreprindă pe aceea a Podoliei, Lituaniei si 


1) Ibidem p. 221. 


38 ALEXANDRU CONSTANT 
y ODESA Ed 


a Rusiei (rogi), ba chiar să supună Autorității, 
imperiale toate ţările dela Marea Caspică. 
până la Buda, Alba regală si Solnoc..» 1). 
Un plan măreț si foarte realist | Aceste ji a 
nuturi erau în parte un tel de ard a nimü- 
nui» din punct de vedere politic, deaceea au 


rile coifurilor româneşti. Acest vis nu este 
numai o rüsfrángere a inchipuirii vremurilor 
noastre. El era visat chiar de pe atunci.. 1). 
Si istoricul român arati cum Mitropolitul 
Matei al Mirdei spune în cronica lui rimatá: 
«noi (Grecii) nădăiduiam că Mihai va scoate 


şi trecut pe rând sub suzeranitatea 'L'ureilor, 
şi apoi a Rugilor. Intrucát Domnul muntean. 
nu ar fi avut dreptul să anticipeze, mai ales 


când urmăria prin aceasta un [el atât de: inali, 


coroana bizantină cu sabia şi ne-o va da-o 
noua...» 

A fost Mihai Viteazul de o intrepiditate na- 
poleonenană; cu o genialitate politică si mi- 


întrunirea sub o spadă, a sa, şi sub un nume, 
al împăratului, a unor țări şi armate, pe care 
să le opună apoi împărăției musulmane? . . 

Daca Mihai ar fi avut înţelegere la Viena 
şi dacă n'ar fi terminat atât de prematur gi — 
tragic, poate planul lui ar fi devenit realitate. - 
Era o conjunctură europeană extrem de fa 3 
vorabilă, iar Mihai Viteazul o personalitate 
dominatoare sub toate aspectele. 

Insusi Xenopol, deci un om cu simțul po- 
sibilitáfilor istorice, admite această eventua- 
litate: «Dacă ar fi fost dat lui Mihai să ră- 
mână pe lângă această idee primordială, dacă 
şi-ar fi pus puterile toate în combaterea Tur- 
cilor, aliindu-si şi apoi supunándu-si popoa- 
rele din peninsula Balcanului, el ar fi ajuns 


departe, si undele Bosforului ar fi văzut 


litară fără pereche, el a fixat, cu spada şi cu 
gândul, etapele evoluţiei peste veacuri a nea- 
mului românesc. Fapta noastră îi împlineşte 
încet gândurile. — 

De acolo, de pe culmea veacului al XVI-lea 
Voevodul vitejiei româneşti ne fulgeră deviza 
vitalității noastre: Fiţi ofensivi! 


p 


!) Ibidem, p. 314, 
1) Ibidem p. 220, 


A S NEED 


Renasc virtuțile ostasesti... 


Târziu, peste aproape trei veacuri dela mä- 
rețele fapte ale lui Mihai Viteazul, poporul 
românesc reia tradiţia marșului său biruitor, 
pe plan militar şi politic. Participarea noas- 
tră la războiul ruso-ture din 1877 şi, la înce- 
putul veacului acesta, rolul jucat în criza bal- 
canică, încheiată cu pacea dela Bucureşti în 
1915, au însemnat ieşirea dintr'o lungă şi a 
dâncă letargie a virtuţilor ostăşeşti ale nea- 
mului şi reintrarea Statului român pe arena 
politicii europene ca factor activ, de sine 
stătător. 

Până în primăvara anului 1877, poporul ro- 
mánesc dusese o viaţă larvarü, apoi trecuse 
sub tutela puterilor curopene, cari aveau in- 
teresul să menţină în criza orientală, provo- 
cată de imperiul otoman în cescompunere, un 
echilibru înntre statele prezumtiv succesoare, 
Rusia si Austria, echilibru in care Principa- — 
tele româneşti trebuiau să joace rolul supor- x 
lului, al punctului fix. Politica noastră in a-. 


ceste. vremuri, atitudinea noastră, este deter- 


T 


a ALEXANDRU CONSTANT 


minata de situația aceasta minora, Din 1877 
ne recăpătăm poziția verticală si resim(im, în 
gânduri, atitudini si acte, vechiul spirit ofen- 
siv románesc. 
Cunoaştem împrejurările politice şi mili- 
iare, polarizate în jurul acestui nou an ro- 
mánese, 1877. Au fost [frământări dramatice 
în România mică până să biruie spiritul o. 
fensiv. Majoritatea oamenilor politici era 
pentru o politică defensivă, de neutralitate 
pasivă, isvorită din neîncrederea în propriile 
forţe. 
Domnitorul şi Primul său Ministru repre- 
zentau teza opusă, care până la urmă sa 
impus. Se spunea de o parte: «N'avem fore 
necesară de a rezista Turciei sau Rusiei; con- 
flictul de altfel nu ne priveşte; victoria Ru- 
siei ameninţă ființa noastră națională, deci să 
proclamám sus si tare neutralitatea noastră, 
să lăsăm pe Turci sau pe Rusi să treacă pe 
` teritoriul nostru, să nu ne legúm de nimeni, 
insfárgt sá ne bizuim pe Tratatul din Paris 
ŞI pe garanția puterilor 1). 
De partea activistilor se 


de ținea un limbaj în- 
drüznet : ; 


: «Independența trebuia dobândită cu 
armele în mână spre a dovedi Europei vila- 
litatea nouei Românii si a da poporului nos 
tru încrederea ín viitorul său, făcându-l să 


ali e a — 


1) M. ; : b i : 
ond Tp 240 dta şi AI, Chr, Tel, Domnia lui 


D 


"—— " ad pa IP E > 


ODESA 45 


treacă prin supremul examen al istoriei, pro- 
ba locului» !). 

Cât de dârză a fost discuţia reiese din pa- 
ginile ziarelor de pe atunci in frunte cu 
«Timpul» si «Românul» si din desbaterile 
parlamentare. . 

Războiul dela 77 a fost privit de multă lu- 
me ca «o aventură»: trecerea Dunării, lupteie 
sângeroase de la Griviţa, Rahova, Plevva, 
pe urmele glorioase ale lui Mircea şi Mihai, 
erau considerate inutile si primejdioase. Se 
stie că la Plevna cumpăna războiului a fost net 
inclinată de partea aliaţilor, graţie vitejiei ro- 
mâneşti. Destinul a vrut totuşi ca să pierdem 
sudul Basarabiei în schimbul Dobrogei. Cu 
Dobrogea reveniam în spaţiul românesc al 
marelui Basarab, Mircea. Discuţia în jurul a- 
cestei provincii a fost deasemeni inlier- 
bántatá. «Ce căutăm noi acolo, se spuneti, 
intro regiune înapoiată, locuită de tătari, 
lipoveni şi turci?» Acei cari au îndrăznit la 
1878 să accepte si să organizeze apo! Dobro- 
gea aw făcut bine. Astăzi nimeni nu ne com 
testi Dobrogea si niciun român nor puen 
concepe ca istoria noastră să se fi desfágurat 
altfel. 


Un alt moment caracteristic i 
rit, care cuprinsese polititea Ami 
criza balcanică. După războiul victorios al ti- 


noului spi- 


1) Ibidem, p. 341 


ODESA 


nerelor state TR mic 1 " Traian. Mircea, Stefan 5 Mihai, 
incep să se certe pe pradă. E 


culmile de altădată sí eram ch 


Atinsesem : 
emafi spre noni 3 

misiuni. Eram un popor unit, plin de vitali "e 
E 


tate, mai mmmeros decât toate neamurile din i 

tervin armatele romane, cari trec din nou D sectoral snd-estic al Europei, cu o istorie a 

nărea și se indreaptá spre Sofia. Bulgarii s mai veche zi mai glorioasă decât a tuturor ve — 
cază si, prin pacea dela Bucuresti din 5 cinilor... 


5 i 7 
1915, se face „rectificarea graniţei Ai Aveam înaintea noastră larg deschise por ^ 
gea s E file istoriei, Trebuía numai să indraznim, 4 Ey 
fim ofensivi... * 
Sí nam fosi! pui T. 3 
Dimpoirivá. Sa făcut totul pentra a $ 
acest spirit ofensiv, Ne orânduisem întrun E 
sistem de alianțe static, ne instigisem o menta- ex 
litate democratică si incepusem să ne destrá- 
mam forţele si sufletele, 
“A urmat apoi destrămarea țării... 
Dar a venit ridicarea cea de pe urmă, care 
va trebui să ne înalțe pe culmi neatinse nici 
de înainta. cde. 


românești, ajungem in 1919 la Román 
după ce oștile noastre stáviliserá la RA si 
peste Tisa extinderea cotropitoare a nebuni 
ro- 

După trei veacuri. vi 
tean la poalele Carpaţilor sí pe luncile 
nari... Un clocot din strafunduri vestea i, 
Carea cea mare a neamului lui Decehal 


N. Iorga, 


riuiile stă gegti 


Istoria Românilor, Vol, X, p, 2 


Noi şi Ruşii 


Eram la Berlin când, în Iunie trecut, Sau 


ult istorică, nefericita mutilare a ţării noa- 
stre. ; ; 
In toamna târzie a aceluias an, în cursul 
uneia din pasionantele convorbiri cu Condu- 
cătorul Statului, mi se spune: «Ştii că Molo- mu 


ocupari a Moldovei?» A 
Am încercat sá gásesc motivele aparente 
ale acestei pretenţii uluitoare si am aflat că 
era, printre altele, dreptul sfânt al Soviete- - 
lor de a da protecţie «proletarilor români, - 
exploataţi de odiosii boieri» şi «evreilor pri- 
Eoniti de fasciștii români». P. 

- Dacă Basarabia o invadaserá pe baza unor 
presupuse drepturi istorice si din obligația 
de proteguire a populaţiei de origine slavă, d as 
pentru Moldova invocau principii, cari pu. 


PS 


D 


50 ALEXANDRU CONSTAY 


teau justifica o cutropire a întregii {ari y 
mai departe, a restului Europei. 


Ruşii apăreau din now la hotarele civili 
zafiei, de astádata sub haina comunismului 
generos, Aşa cum în trecut, ascunsă sub mas 
ca pravoslavnicei ortodoxii, Rusia se infil 
ira în Europa ca protectoare a  crestinilo 
din Balcani contra păgânilor turci, aga cun 
după demascarea politicei sale ortodoxe, sh 
refugiat in panslavism pentru acoperirea à 
celeasi tendinţe cutropitoare, tot astfel ea s 
ridica în sec. 20-lea cu lozinca fatidică: «Pro 
letari din toate țările, uniji-vül» iguf 
unire sub scutul Moscovei comuniste si ant 
creștine, in fond aceeaş Moscová pravoslaw 
nică şi panslavistă, simbol al imperialismului 
asiatic ucigător de suflete. 


are xa indes 
tructibila Roma-Berlin. Si faptul imi apăre 
cu atât mai ciudat cu cât trecutul nostru 13 
foric si structura intimă a 


t poporului roma 
nesc indicau hot : 


ürit linia de urmat, 
Din momentul primei 


atingeri cu colosu 
dela Răsărit, 


românii au simţit fiorul el 


ODESA : 51 


mentar, alarma nedesminfitului instinct al 
conservării etnice şi au reacționat just, cu 
toate silintele moscovite de a ni se înfățișa 
ca prieteni. 

In secolul trecut, istoricul Xenopol, rezu- 
mând experiența de veacuri a neamului no- 
stru, spunea: «Suntem aşezaţi în sfera firească 
de întindere a popoarelor slavone, sun- 
tem expuşi la pericolul de a fi luaţi înainte 
de uriaşa minge de omát, ce se rostogolește 
dela cercul polar, mergând cu o repeziciune 
tot mai amenințătoare spre țărmurile mării 
Mediterane» 1). Acei români cari au trăit în 
secolul al 19-lea drama înşelării nădejdilor 
noastre si a răpirii Basarabiei de sud, după 
1877, au arătat pe larg ce reprezintă, pentru 
noi, Ruşii. Dintre toţi, cu mai fina intuiție 
şi mai arzătoare pasiune istorică, a făcut-o 
Mihail Eminescu în ziarul «Timpul». Sunt cu. 
noscute documentalele lui articole asupra 
Basarabiei şi lupta înverşunată susținută cu 
condeiul contra tuturor celor din afară si 
dinăuntru, cari nu înțelegeau, în toată întin- 
derea lui, pericolul rusesc. : 

Genialul nostru poet si ziarist a fixat RS 
tunci un punct cardinal in catehismul poli- 
licei româneşti: «Sunt două sute de am, spu- 
ne Eminescu, decánd Rusia înaintează me- 


1) A, D. Xenopol, Istoria Românilcr, vol. XIT, P. 163. 


ODESA 


32 ALEXANDRU CONSTANT 


sufletului propriu. Tragedia Basarabiei este 


edificatoare; 
Poziţia noastră, ca rasă, faţă de Rusi a de- 


finito clar Eminescu: «Documentele istori- 


reu spre Miazü-zi; luptele ei orientale sunt 
o întreagă istorie, şi acela care nu cunoaşie 
această istorie, ori care o cunoaşte si nu [ine 
seamă de ea, nu este un bărbat politic şi nu 
are dreptul de a lua parte hotăritoare la via- 
fa politică» !). E 
~ Problema rusească trebuie să ne intre in 
+ sânge ca odinioară Romanilor, obsedanta 

roblemă cartagineză. După ce am scăpat de | 
presiunea musulmană, care ne-a impiedec 
respirația atâtea veacuri de istorie europe’ 
ná, neamul nostru Sa găsit in fafa altei pre 
siuni, după Eminescu, tot atât de gravă, dupi | 
cronicari şi Xenopol, chiar mai gravă, căci 
lea amenința însuşi sufletul românesc. «Tur 
cii, spune Xenopol, ne ucideau cu încetul | 
siorcándu-ne viaja materiali; ruşii vroiau 
să ucidă sufletul. înlocuind în corpurile nos- 
stre, sufletul românesc, cu cel rusesc; nu ate 
cau numai forma materială, ci substratul în 
teletuals °). Intâlnirile românilor cu alte p? 
poare a fost prilej de afirmare a specificului. 
naţional, de precizare a conţinutului cultu- 
ral si stimularea potențialului creator: en 
Ruşii, aceste întâlniri au avut totdeauna un 
efect contrar, de adormire sau paralizare ® 


ve, relatând lapte netăgăduite, ne dovedesc 
că Ruşii sunt o putere mistuitoare, mistuitou- 
re nu numai prin puterea brațului, ci gi prin 
urmările demoralizateare ale înrâuririi lor» !) 
Faţă de Ruşi noi nu trebue numai să ne 
apărăm, ci atunci când împrejurările ne sunt 
favorabile, să şi atacăm. Trebue să preve- 
nim, ca odinioară vajnicii Voevozi ai Vala- 
hiei şi Moldovei, pericolul de a fi inghifiji 
şi mistuifi. 

Căci istoria întreagă şi evenimentele re- 
` cente ne învață că un popor nu poate dormi 
liniştit pe drepturile şi zapisele lui istorice, 
Că un popor nu trebue să doarmă dacă vrea 
să trăiască si să se afirme în istorie. 

Intre noi si Rusi procesul este vechiu. Vom 


cerca aci să-l definim prin datele lui isto- 
si ideologice. 


* 


1) M. Eminessu, Opera politică, ed. Prof. I. Crel" 
vol. I. p. 194. C 
) A. D. Xenopol, op. oit, vol, XI, p. 125. 


D 
) M. Emin-sou, op. oit. p. 259. 


„In numele Mântuitorului si al Crestinátá(ii** 


«Gem, apăsaţi de jugul barbarilor, Grecii, 
- Valahii, Bulgarii si Sárbii, si dovedesc prin 
- adânca lor mizerie cát se fin Turcii de toate 
tratatele lor». Cu aceste cuvinte amágitoare E 
- îşi înaugurează Petru cel Mare al Rusiei po- T 
litica sa orientală. Ecoul acestei generoase 7 
declaraţii, înscrisă in manifestul adresat 
creştinilor din Balcani şi Europei, străbate 3 
până la începutul veacului nostru. 
. Armatele ruseşti pornesc la lupta pentru 
desrobire din Catedrala Moscovei, sub fal- 
durile steagurilor roşii cu inscripfie de cru- 
 ciaţi: «In numele Mântuitorului şi al Cresti- 
nătăţii». Este uşor de închipuit freamátul de 
nădejde, care a străbătut atunci sufletele 
„creştinilor oprimafi de jugul musulman, si 
aureola de legendă biblică formată in jurul 
prea slăvitului si pravoslaynicului împărat | 
de la Miază Noapte... i ee 

Adevăratele țeluri ale politicei petroviene, 
cari au și fost în parte atinse, apar clar : 


* 


56 ALEXANDRU CONSTANT 


! documentele vremii zi luptele purtate: lu. 
moa slavă, organizată întrun stat puternic, 
avea nevoie să respire prin cele două mări, 

| Baltică şi Neagră, Luptele cu Carol XII-lea 

al Suediei au așezat stăpânirea rusească pe 
` coastele nordice; lupta cu Turcii a impus 
| aceatsă stăpânire spre Sud, la marea de Azov 
| $i mai târziu Crimeea zi coasta pontiná până 
la Nistru. 
` Petru cel Mare doria însă întreaga Mare 
“Neagră, ceeace nu era posibil fără cucerirea 
Constantinopolului. Astfel se precizează ter- 
menii presupusului «Testament» al imperia- 
listului far, programul de politică externa 
rusească timp de peste două veacuri. : 
Cum au primit românii pe împăratul cre- 
gtin, care venía cu promisiuni atât de imbie- 
toare? Dimitrie Cantemir si Constantin 
Brâncoveanu, împreună cu majoritatea boe- 
rilor, se alătură desrobitorului. Domnul mol: 
dovean o face deschis, printrun tratat for- 
mal cu țarul: Brâncoveanu, mai expus forței 
turceşti, lucrează acoperit, printro abilă ae: 
(iune diplomatică. 
„an aa pnm — Ruşii, Mol 
« qe tuuc à Pal Dimitrie 
Cantemir încheie cu ei, în Aprilie 1 
tratat, la Lusk, în care se staţi Me 1711, uN 
ua printre ul- 


tele: 
| «Art. 1. Tara Moldovei cu Nistru să-i fi 
ü-i fie 


ODESA 57 


hotarul si Bugeagul cu toate cetăţile tot a 
Moldovei să fie; numai deodată prin ceta{ 
să se așeze Muscali oșteni până sa intemei 
țara, iar apoi să lipsească oastea moschi 
ceasca; 

Art. 2, Bir să nu plătească jara nici un ban; 

Art. 8. Zece mii de oaste să fie gata în fara 
$i împărăția să le deie leafá din visteria im- 
părătească; 

Art. 9. Din Muscali sá nu se amsetece la 
boeriile Moldovei, nici să se însoare în țară. 
nici moșii să nu cumpere». 


Celelalte articole se ocupă de statutul zt 
Domnului si boierilor, de veniturile lor ete. ; 
Petru cel Mare trece Nistrul si vine la fasi E 


unde este «imbráfogat cu drag de întreaga 
poporajie», cum spune cronicarul. Toţi con- 3 
deierii timpului se întrec în descrierea aces- 
iui eveniment epocal. «Cáimücamii, spune 4 
Neculce în Letopisefe, împreună cu alţi bo- 
ieri şi orăşeni bătrâni mai de cinste şi cu Ge- 
deon Mitropolitul şi cu tot clirosul bisericei 
i-au ieşit cu toţii înainte afară din Iași, fru- 
mos întâmpinându-l, l-au primit cu toată ini- 
ma gi i s'au închinat cu mare bucurie ca unui 
împărat creştin, dând laudă lui Dumnezen 
că doară îi va cerceta cu mila sa şi-i va scoa- 
te de sub jugul robiei Turcilor». 
Impăratul dă un banchet la care boerii ro- 


mâni beau pentru prima oară «vin frantu- 


58 ALEXANDRU Cossa E S * 
zese (şampanie). şi cum au băui, cum au iy. e enters SPO dacă Rusia se oferea ma 
mărmurit toţi de beji. In curând era să ge ata ECnerozitaie a Plau din vistieria ei ar- 
schimbe rásul în plâns şi veselia in intristz | mata moldovenească, desigur cà cu aceiaş 
ciune>. «Îniristăciunea> lui Neculce a fost anteresare Sar îi apucat ai face şi educe- si 
Casanaia de rezultatul dezasiruos al lupi] = miltarà pentru care larás, se injelege de E 
de la Stănilești. care a spulberat frumoasele la sine, că trebuia să pună in fruntea ei co- E 
visuri românești. mandanji ruşi. Ce era însă să devină Dom- eie 
nul Moldovei in mijlocul unei armate, chicr - 


^ 


60 ALEXANDRU CONATAN ODESA of 


Prima alingere cu lumea aceasta imensă A 
ingemnat însă gi înscrierea in sângele nea- 
mului nostru a unui testament tot atât de 
statornic ca al lui Petru cel Mare: testamen- 
tul păstrării ființei noastre etnice, — 


contemporanilor, înzestrați cu un bun sim, 
viguros şi un instinct românesc treaz. Acsinl, 
FUricariul se arăta neinerezitor în misiu 
| nea creștină a împăratului: „Wau vrut y 
| înțeleagă nimene că erau umfla(i mai toți 
| pământenii cu nădejdiile cele degarte, nu 
ştiind voia lui Dumnezeu cum va fi cát ou 
socoteala lor când se (inuserá că sunt scápaj 

| de sub jugul robiei, atunci erau să cază m 
| numai la mai mare robie, ci gi la pieire de 
săvârşită», / 


| 


eur 


cu crucea în mână pentru a i 
o robie si mai grea decât E 7] 

Prima întâlnire a Românilor cu Ruşii, Aul 
Petru cel Mare, fixează poziţiile "— 
„cari vor rămâne aceleaşi dealungul y 
rilor urmátoare, Sub ‘Parente ingelii{ 
atrăgătoare, prin insinuüri lente fas 
dezarmant al crucii, 


A cu erue Erübile a Domnului, Ruşii veneuu 


» Sub semnul 
| à sub semn 


A | adormi instinctul naţional 


„Cu genuchile plecate...“ 


i 3 secolul al XVIII-lea, politica oriental 
rusească se desfășoară sub semnul ortodoxiei 
‘asa cum secolul următor va înălța la rang di 
doctrină oficială panslavismul, iar secolul nos- 
tru, comunismul. Dela Petru cel Mare popo- 
“rul slav pare a trăi... mistica misonarismnla:: 
pos, panslav, comunist. In fond. dela in- 


necarea continuă pe întinsul neted al Europei 
răsăritene a une rase, care nu găseşte in sine 
un centru de gravitație cultural-politicá. A- 
cest nomadism lent, organizat, îşi are o sin- 
gură cauză reală: un fel de «horror vacui», 
care a determinat, alături de imboldirile foa- 
mei, atâtea revărsări barbare dela Răsărit spre 
mirajul Europei civilizate. 3 
După prima întâlnire cu Ruşii, care luase — 
formal cavacterul unci alianțe cu tratat in re- 
gulá, Românii vor fi trataţi tot mai mult ca 
supuşi, robi ascultători, «slavoni». Am văzut 


6 ALEXANDRU CONSTANT 


cum bunul simţ al câtorva cărturari intuise 
pericolul chiar de pe vremea lui Petru cel 
Mare. Numărul boierilor anti-rusi va creşte 
mereu. Mulţi dintre ei se vor lumina asupra 
firii şi generozitajii creştinilor dela Miază- 
Noapte încă din anul 1739 când Ruşii ocupă 
pentru a doua oară Moldova. Feldmareşalul 
Miinich, care tot timpul a avut o atitudine 
disprejuitoare faţă de boieri, impune țării con- 
iribufiuni materiale de război peste puie- 
rile. ei. 

O serie întinsă de *ponturi» insivà indata- 
ririle strivitoare ale Moldovenilor: sancţiunea 
neîmplinirii lor cade grea ca un blestem: «Ni- 
meni să nu tăgăduiască bucate sau haine, sau 
bani turceşti sau greceşti că cu capul lor vor 
da de seamă». 

Cronicarul Neculce tălmăceşte sguduitor si- 
tuafia boerilor: «Si le-au zis că de nu 
primi aşa, a da foe târgului: si i-au tăcut cu 
deasila de au iscălit, că se înta 


rii de nu se învoiau, şi au 


făcut venin amar, şi râsul plan, dulce Sau 

bună groază şi frică. Si oh! oh! ch Voia cen 

sărăcie si lipsă şi blăstăm bogá 

neuitatà şi neinchegatús, s 

_Incheind pacea cu Turcii la 

ruseşti trebue să părăsească Mae. oștile 
va; 


con- 


65 
ODESA 


însuşi atei, 
form ordinului dat de însuşi bo. Lowe. i 
Münich, soldaţii se Wes EC 5 Es. 
silbatec (ara, De atunci v 
e în orando ruşilor cu 19 de cáteo 
vor veni in fará ca prieteni, ne | 
duşmani si barbari asiaticus did Nord 
Caterina Il-a, marea impar l 3 
lui ridică iarăş crucea contra P 
ca adresează, în stilul pred er 
nifest generos către eru 
ea vine cu promisiuni amagi 
boiu contra Turcilor, pornit 
tot pentru... mântuirea cres! 
tele ruseşti ocupă Moldova. 
toare. : 

In scrisorile trimise í 
lor români, întâlnim pen 
panslavá, in umbra ¡iden 
patriei voastre si QU 
nilor din acea hu 


pentru toată 
bire pentru 
vám că Ro Et 
slav. er "credință către 
1 Niciodată poporul 


„găsi în Basarabia veacul 


66 ALEXANDRU CONSTAN 


nostru n'a apărut intro lumină mai tristă, n'a 
alins un grad mai scăzut de umilință, decăt 
în momentul solemn al acelui jurământ, care 
desigur, era redactat de capul armatei de o. 
cupaţie si impus prin mijloace de persuasiune 
verificate de Miinich! 


O deputatie de boeri este însărcinată să 
depună din partea celor două țări, la «lumi- 
natele picioare» ale împărătesei Cartea închi- 
nării noastre, în care citim: «noi locuitorii 
Moldovei: ca nişte robi prea plecaţi, aducem | 
Supunerea cea robească cu toată bună voința | 
şi primirea inimii şi cu genuchile plecate cu 
nişte fierbinţi rugători cădem la urmele prea | 
luminatelor picioarelor Voastre». Parcă ne-am 
trimită mo[iuni imputa uen Er ; 

E țarului roşu din 


Kremlin! 


Cât despre spontaneitatea ac 
te, să se observe grija de a se 


făcut «cu toată bună voinţa 
mii», 


estor jurămin- 
sublinia cà s'au 
ȘI primirea ini- 


După închinare, urmează proectele d 
ganizare a țărilor sub pravoslavnica 9 880 Hes 
a împărătesei. Si aceste proecte se infifis Be 
ca dorin{i spontane ale boierilor din ele 
principate. Din  toate “ponturile, m eie 
la Petersburg, reiese dorinţa arziitons zentate 
mânilor de a fi incorporati la Rusia e a Ro- 
rusificafi. ŞI chiar 


alt capitol amănunţit 


ODESA ng 


Astlel, în pontul 4) Muntenti ger pels 
«si se fact tot una cu eparhiile ce de 
neste prea puternica împărăție age * 
ca Organizare internă «sa se ügez n ie 
rinduiclile Rusiei pe deplin» 152 Mate 
wale domeniile de viaţă pub 1 TN 
financiará, ele, să se DO 115 
pă rânduiala Rusiei» si chiar ron ‘ae 
seriell «să fie sub îndreptarea 5 770 1 
pi obiceiurile SÉ biserici dn 1 
6). Organizarea — 2 
et pe Ere fuiste ; 
jumătate rus! 


lor «sù 8 


irativa, 


proape compl Sue 
vândui ca judecătorii «sa E 
leni» (pontul 9), deci ela 
cu judecată în limba rene i cde 

In rezumat, gubernie rus 
zaļie politică: administratiy 
bisericească, militară; 
complet neglijat este € 


«Poliția aspră si DE 
clamă Xenopol, 
ruseşti asupra ™ 


68 ALEXANDRU CONSTAN 


un tratat secret, iar Frideric cel Mare insist 
pe lângă Rusi să încheie pace spre a aye 
mâinile libere la împărțirea Poloniei. Intr. 
devăr, Polonia este 
Prusieni ‘si Austriaci; Turcii tac mulţumiţi 
că obțin pacea, câtva 
fost comipen- 
numai grație impár 
liri ei, prin pacea dela Kuciuk Kainargi 
Se prevede părăsirea țărilor româneşti 
şi a Basarabiei de către ostile muscăleşti, nu 
fara a fi fost prădate mai înainte «după rân- 
duiala crestineascii»... 
*Cu genuchile plecate» 


«Cu £ se înfățișau româ- 
pui inaintea Rugilor pentr 


uca, în schimb, si 
sufletul Yor, pentru 


i sub p Brea a inculturii, care 
ucide toate virtuțile dinamice, creatoare, gi 
adoarme conștiința naţională, ; 


Ruși, cari inai 


fib ci vor 


QU ME El 
suflete: stápánirea lor nu trebuia a fi 3 
le numal | 


politică, ci totală, slavă, despotică 
Aşa a fost de veacuri... gi 


aşa a rămas, 


„Doar ochii spre a plânge“. 


Din 1774, anul păcii dela Kuciuk ud 
până la 1855, războiul Crimeei, principa i 
Y le ori ccupate 
româneşti au fost de nenumerate v 9 5 
si jefuite de oștile rusești. Eee sper 5 
centă din 1877 si 1916, cánd poporu dete or. 
luat, din nou, contact cu ura 1 1 
Eonizafi și cu opo 
vorabilă, deaceea şi rezultate e ele roma” 
In perioada 1774—1855 999195 Rusi fli 
ne încetează de a mal fi = sue ¿de desro- 
creştine», cari ee o on in zii 
bire: ele sunt parti | drum spre. felu 
compunere, cel otor olul. Dacă P tnb 
obsesiei slave: Consta i or noastre de 1510 ~ 
acum ocuparea in “caracter provizor, 
oștile rusești. B5 


cecurgánd din 


e războiului cu duş- 
presupusa favoare a 
M Peinogradul îşi va 
ul politicei sale: rüzbo- 
vestimi, el 
acea pentru creştin 
Bros. dominației ru- 


ocupatilor, d 
desvülui 
tul eu Tt 
pentru 
segti. 


70 ALEXANDRU CONSTANT 


Astfel se ajunge la anexarea Basarabiei! 

Cât priveşte populaţia creştină a acestor | 
nefericite provincii, ea a avut de suferit ja- 
furi, chinuri si uralinţi de neinchipait. 

Nu intrăm aci in detalile istoriei orientale, 
Deajuns să constatăm că pretexte pentru răz- 
boaie cu Turcii, în această epocă, 
din abundență. lar diplomaţia 
era lipsită de fantezie. 

Regina Victoria a Angliei avea obiceiul să 
spună că princivalul în relațiile cu un stat 
este să ajungi la încheierea unui tratat; după 
aceea £'sesti motive berechet de conflict, căci 
pe 0 o sursă inepizabilă de «casus 

> pentru cancelariile uno; diplomații în 
serviciul imperialismului, Diplomaţia rusd 
practică sistelul. E 

Tratatul de la Kuciuk Kainarg 
e uy Turci gj Rusi, 
cundati de Austriaci, e imps A 

al Austriei si W l Iosif I 

erina II intervine 


chiar o înțelegere secretă de împărţi $ 
practică sistemul. le a im- 


se găsiau 
rusească nu 


i naşte deci 
cari sunt se- 


Precedentul Poloniei încura; 


ier Austria, Bosn'a zi Serbia, fihi Crimeea, 
lui otoman trebuia sí alcătuiască Impern:- 

x yrs dia he ü : 
periu de Răsărit, iar Moldova i 4e Im- 
là, má- 


rul discordiei între tovarăși, E nii 
a Să ră:nânx 


ODESA 71 


intr'un fel de neatârnare sub principele rus 
Potemkin. | ii 
Cât valora această neatárnare şi ce urmări 
trebuia să aibă prezenţa lui Potemkin pe 
tronul principatelor unificate, ne-o ps 15 
cazul Poloniei, a cărei împărțire d » 
precedatá de numirea pes prinț rus, Ponia 
towski, favoritul împărătesei. . i 
Planul este revelator, pentru data 
Pess 7 4 
tenfiilor ruseşti. N a putut fi pia ae E 
din cauza schimbărilor în situația 
nelá. = 
üniui ii, armatele 
In războiul deslănțuit cu Turcii, TEN 
i i Moldova. După cà 
lui Suvaroff ocupă. N old asi in 1792 pu 
bătălii, intervine pace: . a dee 
care, pentru a treia SMES eden 
de. dtu împăriții. Ruşii an 
hotar intre cele două impi 52a 
diau definitiv Crimeea 51 * sae i 
Me d i im i 1 sunt curând 
«+ căci loviturile contra ^! Are 
titiu. căci und B N late: Dacă. in a- 
reluate cu m^ ‘ar fi intervenit un factor à 
ceastă e ca n spre Răsărit, proectu 
ofensiva lui Napoleon SP fiat 
M ei II ar fi devenit realita E 
rS Ain nou principatele in 1806 si 
Rusii ocupá din nou p de 
zn astfel până in 1812. In acest in erval « 
le tin ast e U te şi tratative, in cari țările 
Hisp ae nt aduse repetat în discuţie. Aşa, 
româneşti 1 07. ambasadorul englez la Con- | 
ian urmând instrucţiunilor din Lon- 
stantinopole, 


— 


-+ 
w 


ALEXANDRU CONSTANT 


dra, presează asupra Porții să cedeze Rusiei 
Moldova şi Valahia, Englezii erau interesaţi 
aci spre a câștiga, cu preţ străin, Rusia în 
contra lui Napoleon, In Septembrie, acelaş an, 
Napoleon se întâlnește cu împăratul Alexan- 
dru al Rusiei la Erfurt unde discută soarta 
Europei, Tratatul secret dintre cei doi suve- 
rani prevede, inire altele, si cedarea Moldovei 
și Valahiei către Rusia, în termenii si pentru 
moliyele următoare ; «Fiindcă impăratul Ru- 
siei — în urma revolufiunilor şi a schimbări- 
lor, cari sgudue Imperiul Otoman şi-l pun în 
neputinţă de a da garanţii îndestulătonre pen- 


tru persoana gi averea locuitorilor Moldovei 


gi Valahiei, şi nici nu este speranță ca asemeni 
garanții si fie date pe viitor — şi-au întins 
marginile împărăției sale până la Dunăre si 
au unit eu ea Moldova si Valahia, si nu ponte 
recunoaste integritatea Imperiului Otoman 
decât eu această condiţie, apoi împăratul Na- 
poleon incuviinicazá această întruni 


linderea graniţelor imperiului rusesc 
Dunúre», 


Dar amicifia e 


re gi in- 
până la 


Pericolul napoleonean amen 


Siret, Daex 


ar fi stăruit în rezistența lor, desi 


PD ODESA 73 


Basarabia n'ar fi fost pierdută. Sub amenin- 


farea oștilor napoleoniene, Rusia se mulju- 


meste numai cu Basarabia. Prutul devine noul 


f hotar cu Rusia... 


Era în 1812, luna Mai, ziua 26... Tratatul se 
incheia la Bucureşti. 

* 

In convenţia dintre Napoleon şi 10 ae 
xandu, încorporaera Moldovei şi Vala 1 515 
Rusi era justificată prin carenfa Me 
nu putea da «garanţii wee cet a PE și 
persoana şi averea locuitorilor Mol sai? 
Valahiei...». Dádeau poe 85711 UG 

T i It in 

Na existat pentru mult i Eat wen 
popor o mai mare calam! linii. ca 
rusească din această A 


mese. documente, cari ar 
limporanilor constituesc 5 coată definitiv 


ope “să s 

Îi trebuit să descalifice 2 ET popor întreg: 
din rândul lumii civiliza 5 ile asiatice ale G. 
Si nu ne surprindă atrocități 

P. U-ului de astăzi! Ele SU! 
[iei rusești, t zia 

«Persoana. locuitorilor» A anf 

animalic. Pentru Toner. tall rus a intre- 
rare in jurul Craioven E “Fiind iarnă, spune 
buinfat sclahori NE aceşti nenorocifi 
consulul franci co ea 
lucrau ziua 5 115 închişi Prin Bins lip: 
petreceau noap „Udaţi P andar 
ocoale spre a Y emeu cu mie. La 


siti de foc si de hr 


— A a EEE, SPA 2 
* "Tm o * EE — 
DE — — 


| 15 
74 ALEXANDRU CONS) ODESA 


un alt francez, Lamare, marlor 


al marlin 
lui románeso, scria in 1808 ; 


“această [ariy 
distrusă cu desävårşire, ruinată si 


j > fac + au loam în. 
de protest fac bine ceeace fae ; eu loam 
a i. | . 
diri neoficiale, cari 
In afară de aceste prüdüri N ca a 
«garaniau», precum vodem, «averea E ae 
lors, existau cele oficiale: cadouri bos 1 5 
» : : D . D Tt , 
prelinse de generali și contribufia $ M ; 
Moldova a plătit întrun singur an milton + s 
EM ili âl platin Turcilor, iar ; 
lei, faţă de 3 milioane cât | Dua 
contribufia Munteniei s'a 1 15 A E ar 
Dar urgia rusească nu e TON ae A AH 
supra averii st persoanei T OMM 155 
as , $ ; 
ales asupra fondului Si arbin Rl A Pp 
plu yi sănătos altădată, 7i pi Ae 
nica lui, se face ecoul a 1155 apte ti 
; ui y 
ülurii tote. © „ 
a pülurii condi MS biri belege s ni 
iecau că a pierit fiind yr 
RM ds Dumnezeu, ris 
i lo. Lege, suflet Dum Po d 
915 Ns dunt toate minciuni si bas 
plütire, ziceau ca s 


1 i se închinau, eu 

şti. La buni numai se închinau, eu 

me ee mai muri până la cei Fy 
un cuvânt, de {i cele ce da si s le mai 


lin care să întâmpine tă 
a cluburilor si altor soiuri de 


despy 
latii si Uxcelenta Voastrá să nu ercadá că 
gerez, Inecúrile dela Nantes nu erau mai q 
plite decât mijloacele întrebuințate peul 
stoarce dela acei nenoroci(i ultimul [or y 
ultima lor gina,, Cineva foarte vrednic 
credință mă asigură că sunt puşi la lortu 
aceleași gurubelnife piciorul bürbatului qj 
cel al femei până ce múrturisose 
cele ce li se cer... Țăranii munteni 
cu toţii fie în Turcia, fie în Trangil vc 
e vor mai intoaree niciodată...» 
Despopularea färii prin urgia MOSCO vill, 
confirmată si de consulul Lo 
că «o mulţime de locuitori ai satelor, en j 
Blisese aproape de Duniire, impingi de di 
dijduire au dezertat si dezerteazii in toalel 
lele în Bulgaria Cin partea Sislovului gi 
copolei,.s Chiar ambasadorul rus la Cons 
linopol, Ttalinski, in Irecere prin Moldova, 
statü «starea de plâns a acestei, (imi, tnd 
totul este vitu și despre Cate nu erede ch 
poate fi îndreptată, «Trebuie părăsită in! 
nenorocitei ej Soartes, conchide cu dif 
diplomatul rus, 


şi pe 
Vor ji 
inia și 


doulx care al pentru că lofi ero 


tuire, dreplalea 7 


lile hainelon, 
e i i e, 
p. ie conştiinţei morale si xn 
sd rümarea V TE 
Dosint mizerie morală, boli, "ai | 
mr ' j jos i IL po. 
mon af desnüdejde, jos. lată tabloul 7 
cultură + 


; úduirea pravoslaynicei 
95 sub oblăduirea pravoslavni 


«Starea de plâns, ra rezultatul -— i 
| porului nostru 


ruseşti din chiar mandan fo ay 
‘le mele, reteazú S mos 
¡pele mele, reteazú Suvaroff Fut o înca 


ee eee 


76 ALEXANDRU CONSTANT 


Rusii! Rásluirea provinciilor, furtul pămân- 
tului strămoșesc. iată desrobirea rusească ! 
* 

La picioarele înaltului scaun al lui Kutu- 
zoff, generalul comandant al oștilor de ocu- 
pajie, norodul a depus jalbele negráitelor lui 
suferinți. Acest mesager al Rusiei ortodoxe a 
dat un răspuns, care defineşte lapidar şi crud, 
pentru totdeauna, pe vecinii de la Răsărit: 
Sá li se lase doar ochii spre a plânge!» 


Prăbuşirea mitului pravoslavnic 


Criza orientală se apropia de desn xlămâu- 
tul fatal: Imperiul Otoman trebuia lichidat. 


Cine-i putea prelua succesiunea decât Ruşii? | 


Cu ce drepturi se prezentau aceştia? "er 
iul de coreligionari ai popoarelor subjuga 
de păgâni. - E x 
Cine urmà să recunoască aceste pa T 
— Desigur, in primul ránd Se 1 
Turcii; in al doilea rând: Europa. tot e 
teresată în soluţia finală Werizei ur i a 
Turcii, loviți continuu si iremediabil. recu- 
ilor dreptul de imixtiune tot mai 
interne ale imperiului oto- 
„ preluarea succesiunii; Eu- 
însă nu înţelegea astfel lichidarea crizei 
i niels cu problema ei centrală. : Strâmtorile. 
ure snis prezenţă diplomatică, apoi mili- 
x E in Orient, vor profita si țările 
bot ti. Europa. care priveste problema 
5 oe da si lovitura de grafie primului 


realist, aa sesc, cel pravoslaynic. Mai târziu, 
mare 1 5 ial, loviturile germane pe 
în ră 


78 ALEXANDRU CONSTANT 


frontul oriental gi criza internă a {arismului. 
vor precipita lichidarea celui de al doilea mit 
rusesc, panslavismul; gi, insfársit, renasterea 
naționalistă a Europei de astăzi dà lovituri 
mortale celui de al treilea, si ulitmul mit slav, 
comunismul. 

După o atentă pregătire diplomatică a Eu- 
ropei, Rusia porneşte în 1828 un nou ràzboiu 
contra dusmanului in agonie. Insusi jarul Ni- 
colae conduce operaţiunile in Balcani. Ca ín 


toate războaiele din ultimul veac, şi acum se 


începe prin ocuparea țărilor româneşti. Acea- 
stă ocupare ţinea loc oricărei declaraţii de 
rázboiu. 


ocuparea Strâmtorilor de R 


se învoia cu anexarea Principatelor â 

și deci cu vecinătatea imediată a Rusilor. Ben. 
ceea tarul, desi biruiotr, trebuie să se Opteasci 
sub zidurile Constantinopolului şi să se 


jumeasea si acum cu o pace dilatorie ic 
In Septembrie 1829, la Adrianopole A 
» se în- 


cheie pacea, prin care Rusia capătă oar, y 
concesiuni ín Asía turcească, gurile D m 
şi o despăgubire de rázboiu, pans y 
reía. principatele noastre ră 
de trupele rusești, 


Cancelarul rus Nesselrode, 3 : 
: ncercâng să 


Y zo 


ODESA 19 


prezinte în culori strălucitoare această pace, 
scrie între altele. marelui principe Constantin: 
«Pacea din Adrianopole a mărit preponde+ 
renta Rusiei in Orient...» Dizolvarea imperiului 
otoman acum «ne-ar fi silit, sau a întinde stă- 
pânirea noastră prin cuceriri, sau a pune în 
locul împărăției otomane nişte state noui, cari 
în curând ar fi rivalizat cu noi în putere, cul- 
tură, activitate şi bogăţie». In privința pi 
dovei şi Valahiei, pe care le Mee pa ; 
Nesselrode găseşte că «cucerirea SOF 157 
lost cu atât mai putin de 7 E 
fără a întreține trupe i T aged tmp. 
de acele provincii dupa placul nostr ui ji wa- 
de pace ca si de rázboiu>- deir din impe- 
veau dnteres ca popoa rA a 
riul otoman să-şi Pup 4 le voiau pur si 
formeze state auto =] ] 
simplu încorporate la a au fost ocupate 
principatele române: n e 1 “use i. 

; I rusesc a fost 


si asa până in 185406 y P 
gw patie nostru. «Bărbaţi si fe 


pent 


ut al vremii. sunt puşi 
x iori nişte Cazaci, 


crunt simţit za 
mei, spune UN 


i sunt luaţi de la lu- 
a sluji ca vite de 


90 ALEXANDRU CONSTANT 


mele Mâniuitorului şi al Crestinütü(ii»» repro: 
ducem următoarea mărturisire a unui sirein: 
«Mitropolitul Valahiei, Grigore, ku surgunil 
în Basarabia, pentrucú ceruse milă nüvülito- 
vilor ; e drept că el se opusese ca clerul să nu 
fie smuls dela altare pentru a merge să care 
munifiunile de văzboiu, Generalul Joltuhin, 
om crud gi nemilos, răspunse la arútúrile ce 
se Meuse nu ne pasă de a gti cine tac sluj- 
belo, oamenii sau dobitoacele ; numai cât or- 
dinele sit fie executate», 

Mitropolit surghiunit şi preofi înhămaţi la 


care | Tată faja hidousii, asiatică a pravoslav- 
nicei oblúduiri! 


i D 


Demascarea Rusici pravoslavnice 


ie 182 1854, Ruşii 

In privada de oeupafie 8 8 i h i 
i E izarea 1 

' ingrijesc s! de organiza M er La T n. 
Fitaislor, i Contele Paul Kisselekk, Qe 
i Or, prin ‘i 
br | rm bor. ele Regulamentu u 
l'oate reform 


i os 
1 favoarea poporului go 
mărturisirea 4u 


guvernator, : 
Organic, aparent în Spare 
tru, erau dictate, dupa 1nsus 


n d oprit i Sel 
Kissolef, «in interesul pror dal Pins, în 


wei M sieze > | 
ini. astial! ARR aue Orientului, spre 
råurirea asupra popoare nai bine | 


pana n 
n putea, cu ajutorul lon dürüp 


4.1 
[* » D 1 
împărăția mahomedani? e Organic; expre 
gu 
De altfel, acest reg 


; fost o- 
; incipato, à | 
í + diag rusegli În pring p cütonre 
sia dominaţiei. ruses [in peeunos 


d i erf va 
biectul unei manifestații 3 dela 1848. 5e qn 
evolu[ionar! ati n Dueurestilor 


7 
i reyo! ie in plata 

ú i opulatia reanic in p 

ie ult i creglinesle 


1 
a dat foe Dcos vi prohodit 
1 5» Cl f 
Mitropoliei, după ulilui rus : 
m injel conse” eva asemi- 
innintea ormi jurarei alte cà 
Aeonsti Tt 


vol. XI. b. 


din partea Y 


1.5 6 


) A. D. Xenoph 


y al Rusiei», care, 


r 


82 
ALEXANDRU CON 
nüioare aol edese 1 j 
ătopre au servit minunat scopuri tatelor, dovedesc îndeajuns că Rusia urmă 
cari erau în ckuiarea ur „Scopurilor. ruge, fara încetare si fara pedea š seil 
2 € lui pretex " : > e e 
: nouă ocupare a Papers lor ina peninju către cucerirea europeană» 1) pod 8 
trigile lui Duhamel, consul T Numai pringmas fără ecou... Sau repetat rdi si : T. 
a fost înăbușită în ace e ul rus la Bucurgecut, iar prin Convenţia l 1 "Bal xm 
E y aces . 1 : 1 i 
nă, care câsti s st an revoluţia i 18 ; 5 oe cet 
e câștigase inițial si munidlai 1848), se prevede rămânerea. oștilor ruso- 
de E S * om ^ E E 
i de astă dată Pats dur Turci]? în principate pana la «desăvârşita lor 
. i P re ur A . 
politicei lui de pradá R E ul isi arată ofranizare». Sistemul era vechiu dată de 
recunoscuse î : Ruşii nu d P ^" 
scuse îns S u doreau, Petru cel == Bl : AS 
E run nsus Nesselrode, emancij dui Mare = și alee ee 
Kd wipe y parea Zt, 
Cazacii 55 poarelor ti i 
Azadi pătrund i nere din Bald 
lirea ordi ind in Valahi; 
ordinei. Tárani; ahia pentr iului i 
ate ed Țăranii în n P ru res periului turcese, sub paravanul ortodoxiei, 
ritorit I je Spre a protesta cont gu autona m in 1853. Ambasadorul extraordinar al 
ds 1 5 “Crucea şi 1 Ue lsici la Constantinopol, prințul Mencikott, 
$ 5 „ 1 A e i Z 
888005 de: in proclamafiune. f ură puse formal mandat de discutare a probleme: 
r; dar ele fur in calea niji ridicate de Sf. Mormânt. In acest sens sunt 


Formate si cancelariile europene: Misiunea 
alta: de a smul- 


Thy ^ 
Ultima încercare de rápunere definitivă a 


porul fu bă 
a tut si p 
war reoti TEE 
8955 Cazacii şi Tatar * 80 in fiare» 1), fă a lui Mencikoff era însă 
au s U as xo 5b = 
UE à reintroducá SNC astăzi, Ruşii «protectoratul Rusiei asupră creştinilor Or- 
o: CE in princi x dreptatea, niloxi din Impáráfia musulmană». 
u în picioare, ca un patele revoltatel | Ceeace nici Turcia şi nici marile puteri eu- 
simbol al misiuniilfPene nu admiteau. 3 i 5 sis: 
neza noului războiu cunos- —— 


cregline i 
sline, crucea gi evanghelia | 


I . 
nirun protest demn | Aceasta este ge 


ht sub numele de 
| e E prima. 


europene contra noului per 


«războiul Crimeei», in care 


dată o coaliţie a pu- 
icol comun. 


usia. 
Modul cum începe $1 cum termină văzboiul 


Timeei este semnificativ : 


, citim y 


tubis ner ‘ 
urile na(ionalità(ii EX de atentat d 


care a teritoriului si 
oriului nostru, 9 astfel de in 


" Nat. 
"nied (ul Mémoires, p. 354. 


1) I, Heliade Rădulescu, 


!) Ibidem, vol. XIT, p. 95 


A A 


Bs ALEXANDRU CONST Ay 


Imparatul Neculai al Rusiei lansează un 
, manifest către creștinii din Balcani 
| Ancearcă să justifice acţiunea 
i credincioșilor nostri supuşi le 
c, din timpurile cele mai vechi, 
| stri antecesori au jurat a apăra credinţa orto. 
| doxă> Asa începe impăratul, ca un patriarh 
preacuvios, pastorala sa către supusii întru 
ortodoxie.. Scopul războiului este creștin; 
«plin de încredere în mâna Sa cea atotputer- 
nică, vom pási la luptă pentru proteguirea 
credinţei ortodoxe». Puterile europene, car 
demascaseră joc] perfid al Petersburgului, 
urmăreau prin războiul lor obiective precise, 
între cari două sunt lámuritoare: 

“Incetarea protectoratului 
Moldovei, Valahiei și Se 
tor {ari sub garan 
ropene; și 

5 j Rusiei Ja protectoratul asu- 

pra Creștinilor din peninsula Balcanului». 


y cereri, PON 
tagli Europa demascà gi dis- 


» În car 
lui, * Vubifilo, 
este cunoscut 
gloriosii no- 


rusesc asupra 
rbiei şi punerea aces 
tía colectivă a puterilor eu- 


amic, din care se inspi 
rase formal k e m 
de un secol si jug, E ruseascá  iimp 
În urma « 1 ; > 
ceptă armistițiul, topo ali Ruşii ac 


5 inii ve. ză in 
pacea dela París din 30 4 e 
ccastá pace în afară de lá » Frin F 
lor fixate în discuţiile die p tea principi 


rii gi arătate 


55 
ODESA 


; sus, se restituie Molcovei partea de sud 
mr in piei pentru a debloca și c 
slr Dunării, cari, 4 

4i, deveniseră ^ic 
petere dier 
2 unirea principatelor s Paid 
H stat trainic, barieră de X ifm 
apetiturilor viitoare ie. i An 

Prábusit mitul ee eee ets: 
uri un altul, i A ne Politia 
e mátoare, 


vismul, care le i : 
orientală în deceniile uz 


Ao 


ro 


Mitul panslavist 


[dealul religio, ca punct polar de orientare 
i externe rusești, apărea justificat 
iei popoarelor orto- 
âtera prezentă 
cât 


a politice 
şi avea avantajul simpat 
doxe din Balcani, atâta vreme ¢ 
opresiunea veligioasă mahomedani și 
inițiatorii acestei noui cruciade se bucurau 
incú de ereditul sincerităţii. După o exe- 
rien( de un secol şi jumătate, acest ideal îşi 

icarea. și creditul. Pacea de 


şi justifi 
i înmormântarea 


pierduse 
in 1856, insemnenz 


la Paris, 
lui oficială. 


Am văzul că Ruşii tindeaw în realitate să-şi 


nu stăpânirea politică în tot spaţiul or- 
istirileno, aflat sub dominaţia tur- 
ces, Din momentul in care în acest spațiu 
reapar stale cu pr tenfii de autonomie, iar 


Duropa favorizează mişcarea lor, la Peters- 
i A doctrina politicei externe, 


m so S im NIIT te " 
pr se însă inflexibilú direcţia, 
y — . v 
o găsim în a doua jumătate a secolului al 


impu 
lodoxiei T 


8 


| In Europa încep să fermenteze naţionalis- 
mele, cari găsesc in Napoleon al III-lea un 
| sprijinitor sincer. Pretutindeni se observă o 
| adáncire a conștiinței naţionale si de rasă, 
; iar în plan politic, sforfári de integrare in 
organisme politice unitare, a celor de acelaș 
| sânge, Acum se realizează unitatea germană 
| cu Bismark, unitatea italiană cu Cavour, u- 
nitatea românească, Acum apar $i primele 
“panv-isme, $ 

La Praga 


se teoretizează asupra pan-slavis. 
mului, care presupune o identitate de con- 
stiință rasială și reclamă o unitate politică, 
Sclavii de pretutindeni să fie uniji politic! 

1 rigätul care se transformă en 
ograd, unde «inteligentistii, 
Chomiakoy si” Aksakoff, 
a intelectuală. Sub acest 


Sub acest 
rüzboiul 


balcanic $i cel 
Era un ideal, 
noi, Românii, deve 


la Răsărit eu cei dela 


bilă decât peste insula - 


ALEXANDRU CONSTANT 


„orientală, in rázbolu : 


© singură M 


„lui Petru cel 


89 E 


inshifirea noastră. Pentru Europa pericolul 2 
ea tot atât de serios. a. 

Inainte de a trece la expunerea faptelor 4 
istorice, inspirate de această doctrină, vom ; 
analiza unul dinire planurile politicei teore- - 
ice, plăsmuit pe axa ideii panslaviste y E 
foarte popular în cercurile intelectuale si no 2 E 
litice ale Petersburgului. Este vorba de pa 2 
tul expus in cartea lui N. I. rai ir s ia i 
sia și Europa», apărută în capitel o ee 
in 1871. 5 

Pentru Danilewski, Rusia ut 
numai in fata crizei orienta € 
crize austriace. La masa Y 
europene nu trebue adı s 
si Austria, care urmea 
lichidatá. De subliniat 


ma austriacă sa pu 


|] 


nu și-a găsit solu 
cât în «Anschlu 

Cum vedea bs 
lor două crizi 
sub hegem 
confedera 


Dir zuirea acestei 
astantinopol. Cu 
si testamentul 
tele panslaviste. 
“interesant pentru 
lor viitoare. Contede- 
en componență; 


Dar 


91 - 


o : ALEXANDRU CONSTAN 


Îi și la 1914—18, vom. întâlni ideia de mai 
fr 


is, ; e 
Isi co este «Uniunea republicelor sovietice 


E si partea de nord-vest a Ungariei, cy wialiste> altceva decât confederajía lui Da- 
Eulen locuitori; hilowski — întrun alt spaţiu, — altoilă eu 
2. Regatul sárbo-croat, cuprinzánd Serb iia socială, sub forma comunismului? 


untenegru, Bosnia, Herţegovina, Albania} Asupra desfagurarilor istorice ale ¡deci pan 
e nord, Banatul, Croaţia, Slavonia, Dalma iic vom reveni la timp, Aci mai intérziem 
tia, Carintia, Stiria, până la Drava, cu 8 ni] 


; Juin, spre a cercela o reacțiune ie oi 
lioane locuitori; l noi. Este vorba de ziaristul Mihail lemi 
5. Regatul Bulgariei: E: pe 
z 4. Regatul României, cu partea. de sudi n «Timpul», Eminescu a pus toate proble- s 
ini i ipari ile pentru cinci sute ani de istorie româ- E + 


«i. Regatul ceh, cuprinzând Boemia, Mor 


Jl merge cu 
aradox, 


fót o nenorocire 


istorică 


— 


92 ALEXANDRU CONSTANI + 


i 
Timişoarei 
| nat si din Para Ungurească: o sută de ani 
Românii din Bucovina s'au luptat cu Rus. 
nacii; până în ziua de astăzi, Românii din 
Serbia liberă gi din Rusia pravoslavnică nu au 
dreptul pe care l-au avut pretutindeni unde 
| stăpâneau Turcii, dreptul de a-și înființa o 
| şcoală si o biserică românească, Astfel popo. 
| rul român nu are chiar nici dreptul de a dori 
ca Statul otoman să fie înlocuit prin state sla- 
ve. Un stat român înconjurat de state slave 
poate să fie pentru vrăjmaşii poporului ro: 
mân o iluzie plăcută; pentru Români, însă, 
el este o nenorocire, care ne prevesteste un 
nou sir de lupte, o nenorocire, pentru care nu 
| ne mângâie decât conștiința trăiniciei popo- 
axului român si nădejdea de izbândă» 1), 
lată reacţiunea conştiinţei româneşti, stri 


| 
I 


gütul cutremurütor al fiinţei noastre etnice,- 


rațiunea istorică a exislen|ii noastre romá- 
neşti pe pământurile binecuvântate ale Da- 
ciei străvechi | 


El să ne fie crez si indreptar 


sie 


1) M. Eminescu, op. cit, Vol, Lp. 203, 


au terorizat pe Românii din Ba- 


O alianţă discutată si o biruinfá 
păgubitoare 


«Orice biruinţă a slavilor nu poate fi decât 
o nenorocire pentru Români» spunea ug 
cu, Chiar atunci când Românii ar fi aliați ct 
Slavii împotriva unui duşman 177 95 difirent 

Din experiența trecută ure dif 7 
calitatea in care Ruşii vin unn Lern i a- 
nu mai pleacă decât alungați pri 


RUP pleacă fara 

meninfári sau forfa Rusia oen 10 95 

a fi pustiit {ara gi fără a hit in 1829 gi tot 

din trupul ei, Aşa Sa întâmp! în 1877—1878. 

aga s'au petrecut luerurile, odis 
Experienţa tânărului stat 


trebuie reţinută ca, 
învățăminte ale schi 
istorie, : e slave, trezite la viaţă 


$ jar n T 
In Balcani, . ig stare de ig cals 
ie, i DE A ați ectorii lor 
proprie, iiie de Ruși rot rc vase 
tinuă, incuraſal ui HM ien 
ü şi ecât firesc: er 
ebe "ger nu ane ilor oprimaji. 
războiul dim 1 iberare n slavilor oy 
Y " e ts 
un rüzboiu de ; 1 


H 


io ps 4 niei» (Art 


04 ALEXANDRU CONSTA 


Care era Poziția noastră? 

In concepția Wusilor, noi urma să 
drept coridor da trecere şi bază de ali naf l 
a armalelor imperialo, Cu voie 
Problema unei alíante nu g'a pus la incepu 
en fiind incompatibili cu nalura 
lor dintre cele două (iri, Rusia nu putea (rai 
vi încheia alianțe eu un slal subaltern, T 
mica Românie aven acum o armată şi pul 
provoca Rugilor dificultăţi, diplomatice 
militare, Daci tolus armatele vecinilor del 
Risiivit trebuiag să treacă prin lari, aceas 
n'o puleau face decât pe baza unci convo 
liuni, ' 

Vra punelul do vedere românesc, 

Domnitorul doria maj mull chiar, o alianj 
militari, cence Rusti au refuzat cu o prezun 
[ioni Miperiorila le, 1 

Prin Convenția semnalit la Bucuresti, fn! 
Aprilie 1877, Btvernul român asigură ormi 
lei ruse « libera lrecero pe teritoriul roma nose, 
Iralamentul rezervat argatelor amice» (art, f). 


Perial «se 


obligă 


eum si a T 


^3 


Nici unul d 


ODESA 


i întâi ti au trecut Pru- 
+ Mai întâi, armatele ruseg tr ; 
tul înainte de ratificarea 1 sets 
â i fără i anun 7 
entul român gi fără a fi an : 2 
dm ; al doilea, Marele Duce M gr. ^ 
torul campaniei, lansează o ee si rond 
rect poporului, căruia í se id 
mula “locuitori ai pui mi au. bita. 2 
má că era vorba de eine PERPE GE, 
"w care încheiase o convenţii ii "i 
eu e 4 dinde AU ES 
Domn, un guvern se wire is "mili. 
' Pe de altă parte, deși prer ison te 
tare ax warte dien) di 
rimfata armată venti milit ar românesc, re- 
perat apel la aju desi cei 30.000 de doro- 
fuzat până atine ee Plevna, vr 
banti ròniâni au adus ri pacea cu "l'ureii și, 
ads : 11 atează sin 5 1 80 il arie Mare, 
ttig Rugii trat -ereinzi acea Bi ga pis 
la: San Stefano. ideratelor panslaviste, 


[2 

Balcani 9 if 
Constan “Ruşii reiau tonul de DEB: 
ita orturile cu Roma: 
it : . da Basarabiei de 
rativit AU ez la unexarda Basarabie E. 
A iar, suntem invitați să ac 
nii si ult “chiar; s i = 
| ie secretă, ^ trecerec 

wS intro convenţie 


- n DM 
i * n in 
rmatei ruse pe teritorul nostru 81 
part t 


rezistența arătată de Domn și gu- 


* 


ALETAODRE er 


ven. Và pan cn 0 adevărată iran 
mare a Dii în bază e ermatei rusesti, 
Libersiorí wear mai fi plecat nici de daia 
ela... 
Conlerinia european de la Berlin. în 1873, 
care rail smulgerea Basarabiei de má, 
ahi fundamental sipulatiile preci de la 


ALEXANDRU CONSTANT 


munismului, ea nu şi-a schimbat directia 
timp de două secole si jumătate, Politica vu 
Seascü — aceasta s'a observat prea, puțin la 
noi — nu a fost politica unor personalităţi, 
bolizi eratici în viața unui popor, nici a unei | 
dinastii sau partid, ci politica unui popor, a 
unei rase. De aci perseverenfa nesdruncinata 
a direcției sale. 

Și acum să trecem la ipoteze. 

Ce ar fi devenit principatele române, in 
1812, dacă Napoleon nu pornia 
contra Rusiei? Se ştie că, în acel moment, 
forța armată rusească era redutabilă, cd 
Turcii erau slabiti şi în derută, că Austria 
sinpura Concurentii serioasă la succesiunea 
Turciei, fusese îngenunchiată de împăratul 
francez şi că, Ruşii ocupaseră ambele prin 
Cipate si pretindeau Turcilor anexarea lor. Se 
Mae dei numai în urma presiunii hi 

3 , a incurajat Poarta la rezis- 


tenfá. pretenții] ; 
i © rusești s' dus la Bagi 
rabia, $ au redus la B 


războiul în 


la Rusia şi, cunosente Ring j et 

izari : ox met. 1 de 
organizare si colonizare, istoria E E of 
această dată, av fi constitui Uns ră, dun 
tol modest al ordinei interne numaj un capi 
1917, tara ar fi devenit 0 lariste, iar dupi 


3 UM 
în vastul spațiu al Uniugi; i. ică anonimi 
Vietice, 


ODESA 90 


Dacă in 1878 n'ar fi intervenit puterile eu- 
ropene prin Conferinţa de la Berlin şi ar fi 
rămas valabile stipulatiile păcii unilaterale 
dela San Stefano, configurația politică. a pe- 
ninsulei balcanice — si deci poziţia noastră 
internațională — ar fi fost radical diferită. 

Prin tratatul dela San Stefano, Rusia ere: 
iase o Bulgarie Mare — cam cât jumătate 15 
peninsula balcanică — un fel Sela apt AD 
gardă al Rusiei, care isi numia aci un 1 15 
sar si întreținea o garnizoană de 20,000 p 
daţi până la «organizarea. țării»: TS 
fi fost prinsă intr'un cleşte slav — MM d 
Sárit si Bulgarii, sub protectorat ad 1 
—, ar fi suportat un tratat secre e 1 5 
în favoarea Rusiei şi, în mod fata bun 11 
vut de îndurat o permanentă imix j 


terná a vecinilor slavi. ile din 
In această A te d 
i "ar fi evoluat în condi nnn 
1912—1913 habi Rusia Sar fi insta a a 
up Ga peste Dobrogea — alt m 
E al E dial ar fi avut. în Balcani, alte 
orul mon 1 Y ù 


irecem la a treia ipoteză. 
devenit Roma- 


ES pici din 1919, ar 
nia dacă; la ; i Rusia țaristă, victorioasa ? 
fi fost prezentă ȘI, în 1917, întrun moment 

Detectiu telor de pe frontu] românesc, a 
decisiv al MPE 


vel 


secinfe. ae 
Dar cu aceaste 
Ne-am întrebat 29 


100 ` ALEXANDRU CONSTANT 
ficult posibilă realipirea Basarabiei. Dach 
Rusia nu s'ar fi eliminat din Europa prin 
bolseviem, s'ar fi reeditat, desigur, intr'o for 
ma oürecare, neplácerile alianței din 1877, 
Rusia țaristă si-ar fi impus revendicările ei 
istorice în Balcani gi asupra Strâmtorilor, 
Chiar dacă war fi ajuns la Constantinopol, 
influența sa in Balcani ar fi luat caracterul 
unui protectorat, iar presiunea astipra {arti 
noastre near fi ținut întrun fel de minorat 
politie; în plus, delta Dunării si Dobrogea ar 
fi fost expuse încorporării, 

Insfársit. ce s'ar fi întâmplat dacă, in 1044, 
Adolf Hitler nu ridica, din nou, Europa îm- 
polriva. Pusilor, cari reapúruserá ameninfá- 
lori în istorie? 

La acenstü ultimi întrebare ne răspund 
chiar cercurile oficiale 

In. recenta eonferin(i 
cova, între holsevici 


bolsevice, 
partie dela Mos- 


„englezi si americani, con- 
wan MORCOVI ar fi artitat, iar anglo-a- 
maf canti ar fi convenit, oh «pretențiile mini- 
male ale Sovietelor sunt a, după terminarea 
războiului. Paleanul, Türein si Polonia «i fie 


ineadrate în Uniunea Soviet 
e in d LOs 
rilovii adrainistratives, + "a opu 
Veracitalea acestor pretenti 
* » Pine 
mati, pe de o parte, de lol cre SW, 
Rusiei, pe de alta, de revela (iile TM a F 
Fuehrer în ultimul discura, La Na 5 e 
n, m 


ODESA 55 


lolov, formulase patru deziderate: 1) Lichi- 
darea Finlandei; 2) probabila lichidare a Ro- 
mâniei; 3) garnizoane in Bulgaria gi 4) con- 
irolul Dardanelelor. Din aceste pretenţii de- 
ducem ce-ar fi devenit (ara noastră daca 
War fi isbuenit războiul dela Răsărit, 

Dar această ipoteză merită o atenție deo- 
sebită. Ea implică analiza comunismului și a 
misiunii europene a puterilor Axei. 


soe Art) 


Bolşevismul, vechiu imperialism rus 


Pentru a urmări până în prezent raporiu- 
rile noastre cu Ruşii, se cere analizat fugi- 
tiv comunismul, aşa cum a fost realizat lu 
Moscova de bolşevici. In acest scop vom face 
câteva precizări indispensabile. H 
Comunismul si marxismul nu sunt două 
noțiuni echivalente, Comunismul ca atare isi 
are engint wall. M în antichitate, apoi 
utopiştii din evul mediu şi colectiviştii sec. 
al XIX lea au construit toți i e organi- 


zare socială pe ideea comunistă. — — — 
à nde a fi o ştiinţă o me- 


5 i r trea că răul fun- 
damental păcatul e „al societăţii ome- 
nesti este exploatarea omului de către om, a 
proletarului de cátre capitalist, autorul faimo- 
sului «Das Kapital» declară că lumea nu 


i mântuită de acest păcat decât prin 
pone izare. Intradevár, susține 


totale d proletariatului, omul nou al socie- 
a ideale nu poate fi decât proletarul, sìn- - 


"n 


104 ALEX ASTE CATIA At 


i. Unimnea sa Shoat in dez * 
„ iul, care a font tranolig 
denatarare, í 

Lenin, părintele 5 
cat dela convingerea ch real 
malui în 3 calea 

impo 


gurul care, prin structaré intima % prin poz 
fie ecomomich, nu e în mare să exploateze, 
Vroletarizaren socia capitaliste, spune 
Marx, s Înca dela sine, în mod fatal, cu nece 
talen implinirii une legi naturale, Pentru 
tenta este suficient sh se lase beri indus 
Irializaren economicá „% eomeenbrarea. ronm ris 
ms a capitalurilor în câteva mâini, proces 
inerent capitaliomukat, Vn. menten când pro 
leiarii vor fi numericegte în majoritate sdra- 
toare f vor cápita conglnia puterii sí mí 
sanii lor, congtiinta de dash, rásturnarca se 
va produce usor, Noua organizare economie 
bin maul ya deveni colectivistă, comunistă, 
Aportul Vai Marx n fost esentíal; el a dat 
le dí agitatorilor sociali o bazh — să 
zicem ginn — și len indicat o metodă 
politica, f 
Cum a apt rut comunikmul rus? 


Nichieri mai palin nn eran renliznle con 
lille mat lem laß ca în vastul imperiu fa 


rial, de LU e ue, ngrará, cuo 


populație rentă Innpolatit și wn despotism 
politie de esență antics, Industrin — ; 


se perden în imensitatea slopelor sí ne fni 


busin sub grenan npfanyo qi 3 

ner(ie É 
Marx Ineng n'a gandit nn — Rad 4 
va Îi aceon cared vn vention viewl, dictatura - 


proletariatulat, y 
94 bobi minimen 
Hi totus ^ fot Dombi Acela cave 
Si marsism n fos) d 


PN 


n fácut Yogodna inire Rosin 


106 ALEXANDRU CONSTANT 


acestuia, Pe când ramura lui Plekhanoy y 
jmánea pe linia evolutivă, oarecum oc 


tala, bolşevicii se așezau pe linia 
nară, orientală, 


s 
ciden- 
revolujio. 


Nimeni nu a relevat mai pregnant aceasi 
adaptare a marxismului decát Nicolae Ber. 
liaeff. «Bolgevismul, spune el in <I 
et le sens du communisme russe», este mai 
traditionalist decât se poate bănui, el rămâne 


în acord cu procesul islori igi 
5 , slorie original - 
siei» ). 4 E 


es sources 


Revoluţia bolgevien din Octombrie este o 
revoluţie pur rusească, 
culorile internationalisyn 
ei, sub forma 


desi s'a produs sub 
10 ri lar rezultatele 
ultimă a stalini i 
, deosebesc decât superficial wes 
chiului regim, “Oricât de paradoxal ar apa- 
— sustine Berdiaeff, bolsevismul este a il 
anifestare a atolputernicio; rusesti a im- 


— — — imn fiind magatul mos 
ES os eiu lui Petru cel 
nn inteza lui Ivan cele 

Groaznie si al luiMrx» 2) 

| lar mai departe; 
staliniant se poale 
operei lui Petru ce] 

Un alt antor, de 


4C * . 4 
deea ismu] din epoca 
Ini ca o continuare a 


Mare; 4| 


astădată francez gi prie- 5 


, 


1) N, Berdineff, p. 145 
2) Ibidem, p. 164, — 
4) 7 p. 198, 


107 


ODESA 


i Lenin, Henri Guilbeaux, de- 
a lui Stalin faţă de inteme- 
serie: «Stalin voiest 
Europa gi viseaz 
întreaga Eu 


ien intim al lu 
nuntand trădare 
ietorul bolgevismului, í 
sí orientalizeze Rusia din 
cu siguranță sá orientalizeze 
ropá» ). 
1 bolgevismului pe fágagul 1 
lui imperialism rus s'a desăvârşit odată cu 
Stalin, E cunoscut conflictul secretarului Be 
neralului al partidului comunist, Stalin, e 
iremediabilul revoluționar semit Trotz 1j 
Acesta, rămas fidel lui Lenin gi spiritului iu 
daic, susținea permanentizarea ai ees zi 
internafionalizarea ei. Stalin a rusi 1 1 ert 
plet rezultatele E şi a deveni us 
noul tar Bl f E E 
nd eine Dus. un ge wl 5 ; 
comunist, era cu atât mal asi á îi deg 
transformaserá în Bata de E tte ic 


1 ie anti n. 
iem istorie anti-european La ins e 
Tae declară chiar ruşi d i ^ 
725 + . e d : 
i ii stituit o torma 
litájilor proprii, a cons" dec | 
iului i vialism rus. E loa 
zalá a vechiului imperialism 1 
ifici „cidentali să înţeleagă că 
dificil pentru occiden | o 
ternafionala II-a, nu este 0 inter 
ci o idee naţională rusă: Ea nd 2s E 
mare a mesianismului rus. 'omunis 
d eg 


108 


y Y ^ 
[| nalei a lla Insenineazü a aparține Poporu. 
Jj lui rus ŞI à realiza vocația lui mesianică 3 
ii} Aceeas eroare întâlnită la clericii ortodoxii 
d din pune HOUStLe, cari, In. secolul al X Villica 
Sau translormat, de buná 
instrumente ale imperialismului laristz sau 
eroarea panslavistilor din afara Rusiei, cari 
hu observay ca, luptand pentru libertatea 
slavilor, Serveau tendințele imperialismulu 
rus, 

Că tendința istorică a Ruşilor nu s'a abătut 
cu nimic de pe linia ei Statornică au dove: 
dit-o şi laptele din ultimul limp. Este adeyi- 
rat cà mulţi ani bolsevismul a renunțat apa- 
rent la cuceriri teritoriale, declarându-se 
imperialismului; farilor capita: 
est timp însă a continuat pro- 
» minarea dinüun- 
in instrumentul Co- 

Prin Propaganda comunistă in 
afară, ne găsim 


credinjă fiind, în 


e fapt în faja unei pregi- 
tiri or 1 preg 
ie n ale, care Mergea paralel cu uriagele 

Mun 3 eh e rüzboiu înăuntrul 
considerat We s 9r. Când momentul a fost 
vă, mai intain E a pinceput marea ofensi- 

e cale qi i NL. 
militară, Asif la Plomatică, după aceea 


be. Polonia, lürile lw og d 
e y 8 a tee 
trebuiau să cadă toate Statele los cotă 


) N. Bordiaett, op, gy P. 195 


109 
ODESA 


0 4 C er nf 
fo m dezideratelor exprimate la onf inja 


i i Molotov. 
ecentă din Moscova ŞI la Berlin de 
rece 


1 
)erialismt l vechiu rus s demasca! 5 
Im] t | mu ssa 


sub haina comunistă a bol 
“Oricât Sar părea de curios, tre Y 5115 
cunoaştem că Ruşii au ră dă e 1 
doxismul, panslavismul si E Maece 
nând însă credincioşi destin 


Earba 
ai: stăpâni i rusificar ; 
de origine asiatică: stăpânirea $ 


— 
lumii europene. 


** 


AA 


Răsărit, în Octombr 
in majoritatea lui, 
zijie categoric p 


tudine repulsivä, 

wi bio | 

: Graţie instinc 
S m E a ethosului na 
i — 2 | a răspuns, ) 
E Es , " 4 E bolşevice, 
` 
” 


biti : 


init de clocotul vitali- 


142 ALEXANDRU CONSTANT 


tali nationale gi călăuzit de o înaltă spiritua- 
litate, în care se întâlniau — opuse slavofi- 
líemului, ortodoxismului pravoslavnic și co 
munismului bolşevic — románofilismul, orto- 
doxismul și naționalismul nostru autohton sí 
sincer, 

Toate manifestatiile noni, cari au lurninat 
viața publică românească in ultimii 20 de ani, 
igi au sursa în această spiritualitate. Románo- 
fíliemul a adáncit conștiința pan-românească, 
a creat condițiile pentru promovarea, în 
pian politic, a demofiliei în locul demagogiei 
ñ a fundamentat și dinamizat anti semitis- 


x bine, o an decenii, istorizz] o- 
v, ; : 
si Inoufletit de ding dete lte românească 


e leren " i 
pentru adevir și dreptate; care DUE, ms 


ODESA ; 


făcute fa Berlin, Pactul tri- 
itor, El pre- 


118 
irul ALEXANDRU CONSTANT 
rul Europei 
Pel va Inte 
După declaraţiile 


avge Şi sincron; 
Sincronismul 
revo- 
tit rămâne deschis gi pentru vi 


lutiej 
i lor, prec y 
, cum 
Nu e aci ȘI geneza Axei 
aci locul 4 BN 
fenom unei anali psr 
enului AY ze a rof ] 28 C 1 
pentru EROR. Vom Biens Mes a laţează şi facilitează organizarea de mâine à 
NUS , se ini : umai cii E ei 
B 4 prezintă ac i, Turopei. 
e GERE um 1 
piu decât a. realizata Belt S teni Ar fi interesant de examinat comparativ y 
nglo- At princi. Pactul tripartit gi celelalte alianțe din trecu” - 
tinentului nostru. 


tul Europei. In istoria con 
toate însă erau in 


Sau mai întâlnit alianțe: n 
funcțiune de existență altor constelații di- 
plomatice si urmürinu un efect de contracarare 
si echilibru. Pactul tripartit, ieșit dintrun 
proces revoluționar, cuprinde in sine paguen 
existenţii lui gi are © funcțiune pozitivă, con- 
structiva. El se identifică în aspirații cu i 
ropa si va ingloba curând toale bile conti 


A m al echilibralui de 
€ se aşteaptă dela efor- 


organică 1 
ae pi într'un sistem 
: ; ste 
a € gravitate, a tu- 
zi i 
* & va constitui 
organism euro- 


nentale. „ura Romaniet fait de Pactul ir 
la 23 Noembrie se 


: w cum se sie. | 
partit? După "i cánd Conducătorul nou- 
“Ja Berlin, în cadrul 


rică 
lea a celor 


tembrie 1 z 

E 940 si pe Ra 

tică ŞI Japoni * raliat în San. ] i 
tea ce pare chemată hte naßfung p omán a semnat 

ec asia- f neobicinuită cordialitate, 

e la Pact. Cu acea ocazie 


ilor politice germano-ita- 


„că România nouă vine în 

namismul unei revoluții na[iona - 
i únútoare celei fasciste si na{ional-so- 
cialiste. S'a subliniat atunci. în declaraţii gi 

nS că ceeace 8e firea la Berlin era ex- 
Pp unei credinte si ccunoasterea unei orien- 
beu care îşi avea origini vechi si trainice in 
H iinta şi istoria românească. Si s'a înțeles 


litátile 
adormi 
să alain se ale Extremu] : 
b a u . 
european. Atat El ordine du Orient si 
şi-au recunoscut meci le Axei it 
Şi Japonia 


puternice ali 
sive. ‘ante militare ofe trainice sj mai 
In j 

F jurul acestui «; 

Sau gn Mt Siste y i 
grupat pe rând si Politico eco omi 
e State Cs 

europene. 


120 ALEXANDRU CONSTANT 


la Roma şi Berlin că România nouă esfe che 
math grafie rvolufiei sale inoitonre, 


^ palra 
in Europa 


Jonge în sector) sud-estic un 
vol reprezentatiy, Bucuresiii devenian, în con- 
ceplia gânditorilor politici din capitalele 
Axei, al patrulea unghiu în paralelogramu] 
lorjelor inviloave ale continentului nostru, g- 
lituri do Roma, Berlin yi Madrid, Prin decla- 
ratia, citit de Conducătorul slalului nostri, 
Mareşalul Antoneseu, in sala de l'estiviti(i a 
Cancelaviatului, la 2% Noembrie 1940, Ya ro. 
eval acenslíú dorinţă románeasej şi Wa eyj 
dentiat unitatea voin(ii naționale 
de máreala ej misiune, 

Aderarea la Pactul parti Marca începi 
tul unei serii de evenimente, cari ne ridicau 
din nou pe culmile istorici, Se Creiase sj for- 
mal condiţiile unei epoci, comparabile — fou- 
le^ proportions auff Cl aceea a lui Mir- 
een cel Pútran, Stefan ce] Mare, Mihai Viteo- 
zul si Carol T, Si 40 Înseria în istorie dreptul 
nostru. de a participa Ja marea ofengi vi n. Te 
ropei contra bolsevismulyi si de a ocupa Ja 
masa verde y păcii viitonro un loe de cinste, 

Diarito ACA Lo articole na putem, tn. 
reba dece trebue gi fim ofensivi, dJe ce tre- 
hue sj luptiim peste Nistru, In Derapeg 
lovíei Noustre şi n marilor 
eh ne npare 
evenimentele. în curg 


contient 


liva ig- 
ID ale Axei 
elar, inn de sena 


— 


Noi şi Germanii 


la ATA 
Ts 
i-a fixat poziția în con 
Noul stat român e teril em 
fizurația eurOpen O dfe 
ra consecință 1 5185 in conștiința valuit 
redinte adn na 25 5 
tului románese: 11 171 "Antonescu a infe 
ulin r d P | 
egalu i 
pe care Mar " 
din primul mange 
Odată defin 
europe : 


principii. x 


tru în noua ordine 
ru 1 
em si ne oprim ta 


| nos 


Mor g ilo Ax ei 

neer i total puteri! Ds ad 

pal 125 1 conjunctural, CI p 0 
" i | i orul ro- 

Y m ín reali adáne simțită de pop 

neces ate , 


i bilanț a 

ane i, al cărei 
manese. nta anilor . e ud dd- 
'v«nerie " -n co 1 
Exper Ha tragic, ne-a mai pe calcule. di 


ile fundate nu ssligin gi in- 
ru jogiturile. o politică pt prie- 
Mai nl ile cari igi © i 
ice úturile : i 
FÉ. ui pani istorie al neamulu 
tere li colo 
n 


venii © 


122 


ALEXANDRI CONSTANT ODESA 


"ud ua 


nostru, sunt sterile. Am. veri 
văr nu numai pe plan politic, 
$i cultural. 

În această orientare am 
posibilităţi de desvoltare a 
pe toate planurile: politic, e 
cultural, etc. 

Noi facem parte din spaf 


trale, nu numai din punct 
mic, 


ficat acest ade- 
dar şi economie 


ciosi ai poporului nostra, in 
dernă. aoi E 
Din Apus am învățat arta 
finanţelor; dela german e EN 
dern. 2 ; 
Mai târziu, tot din contactul cu 


2 


mană, Sa născut la noi cel 


văzut nebănuite 
vieţii româneşti 
conomic, social, 


il Europei Cen- a 
de vedere econo. Miene „«Junimei> 
primilor. colaboratori. 


Literare» pn venit 
Titu Maiorescu 


Istoria națiunilor di 


europeană stă mărtu 
de credinţă şi de i 


cu aceiaşi sinceritate, colaborar 


ea cu pute- 
rile Axei şi pe plan cultural, 


IL 


Intre poporul románese și cel german au 
existat numeroase atingeri în decursul Isto- 
riei. Din acest-cont ^ Poporul nostru ate 
losit totdeauna, 


Să ne gândim, de pildă. numai la f. ă 
primul nostru contact cu ec 24 faptul că 


A s „„ “COnomia germană, 
mai ales cu măiastra €i indistri 


la j ina ti- 

turii germ ‘ar fi cunoscut, n Ne 

Creanga DA după exemplul germe te.), So- 
arului, Bürger si Uhland, Armin etc.), 


‘ . . t spre literatura | 
. ©, a insemnat si Goethe eaná sa îndrepta i 5 — de inspi- 
începutul technicei moderne în mestesugul cietatea 129 re a-şi căuta isvo 
românesc. Meşterii de origine * “a poporului 22 de expresie. 
fost primii educatori anonimi q į form 


Ar sârguin- 


Germaniei și acest lacra so 


mE 


chiar de fermani. Dans 


între 


inteles 


din pri- 


Comvietuine 


128 ALEXANDRE CONSTANY 


însemnează 
examene strălucite care 


de sânge şi cultură, lot atâtea 


indreptüfesc orice 
mândrie şi orice nădejde. 
I. 
Rezistenţa noastră împotriva tuturor fur- 


tunilor, minunea aceasia dintre Tisa şi Du- 
nàre, se explică prin doi factori: fidelitatea 
dacică a lăranului român fata de pământul 
său şi conştiinţa de granit a latinitàfii noas- 


Cánd poporul roman a inceput in secolul 
al XVII-lea, să-şi lümureasci 
atingere cu cultura europeană, originele şi 
conştiinţa sa de neam, aceasta sa petrecut 
sub egida ideei de latinitate: «Dela Ram ne 
tragem şi cu a lor cuvinte ni-i 
graiul» scria cronicarul Grigore 
marele Miron Costin sublinia maj patetic 
caracterul nostru latin: «Cine au fost la Tta- 
lia să vadă pre italieni, să-i ia aminte, nui 
va trebui mai mare dovadă să crează cum un 
neam sunt cu moldoveniis. 

Cuvântul cronicarilor nu făcea decât să 
constate realitatea şi să favorizeze intensifi- 
carea legăturilor rodnice italo-romane. 

In ordinea culturală, Pentru a 
pe acest plan înalt de Viaţă, valo 
italiene au găsit la 


in scris, prin 


amestecat 
Ureche. lar 


ne menţine 
rile culturii 
domneşti din 


129 
ODESA : 


ilii i iri, ad- 
Principate şi în familiile bocrilor nostri, 
miratori fervenţi. . 


ss .. H ürba de 
Numeroşi au fost misionarii " a 9 5 
* T D 
cultură italieni cari Sau bucu 


ü încă din secolul al XIV- 8 
litatea românească încă din s tea șa 


E icon Motto 
lea (când întâlnim pe Vito Es ese 
episcop al Milcovului EELI e 
Leonardo, ca episcop al 
de numeroşi au feet 
Sau adăpat la isyoni 


din Italia. S ši 

Stolnicul e 
cul al XVII-lea, 
secolul al XIX ne 


dus 

à tre comune, a dus 

ri e tam a fost Sk 
nizant eat de Ton Eliade 
nt jac 


3 c si cul- 
Rädulseci e legături intense cu lumea 


riae dtes 
TE inja latinităţii noastre 
Ly est în opere de căpătâi. 


ALEXANDRU CONSTANT 


III. 


evoluţia noastră 
politică cu aceea a Italiei (luptele ambelor 


Popoare pentru eliberare 5i unire în secolul 
a] -lea), oamenii politici ai celor dou 


Marele Cavour declar 
dri în 1859. “Românii. 
taţi ai Italienilor, au dat 
triotismul lor, un minunat e 
tate pe care noi Italienii 


italian erau determinante Și pentru desti- 

nul nostru, Cavour, să DU uităm, era un re- 

Prezentant al politice; italo-romane. 
Revoluţia noastră din 1848, 


y : anul Unirii 
principatelor din 1859, s'au realizat into at- 


| 131 
ara 

| — » .. + lup- 
ernizare cu italienii, cari j i 
| mosferà de fraternizar i 1 . 
* aceleași idealuri. o draji 3 
ur italieni pe scena istoriei, cu ai 
luri si lupie a reprezeniai pen 
| 


imbold de luptă şi o 80 xi 
5 Italia a fost primul 
recunoscut independenţa, iar 
noastră în război 2 
ungare, venea după intr 
aceleaşi obiective. 

Fascismul a repr 
realà, pentru tineretul 


Mo: Dacă Co- 
dică in mijlocul 
vestigiilor indes- 
ent, Lupoaica Capi- 
“vechiului București, 
Ei cu care acesti gloriosi 
“și totdeauna spre ma- 


152 ALEXANDRU CONSTAN) 


rea Mamă Latină, Epopeia elibe 
nale trăită de România, conservând prin Se- 
¡cole si cu toate vicisitudinile caracterul lati- 
| nitafii sale, si azi umple de orgoliu fre 
| Români şi pe Romani, Şi Ita 
aducă aminte că, 


Tării. nafío- 


pe timpul creierii Risorgi- 
meniului său, şi-a îndreptat gândul spre Soarta 
naţiunii române, a cărei renaştere, aproape 
contemporană, se făurea», 


IV 


Un destin asemánát 
Popoare latine, Italia 


Independenţa 


ăzboiul trecut, 
adânca revoluție românească d 
boiul anti-bolşevic, 


conştiinţa noastră latină, Adresându-se 
nilor cari suferă, Generali] 
le-a spus ; «Ei însă trebuie sí 
turile coroanei Sfântului Stefan 


pco 4 » Noj ráspun- 
dem, pașnic gi cy omenie, eu 


drepturile pe 


f 135 
| ODESA 


lauri a marelui 
i ni dá coroana de 
| cari ni le 
Font listă ânia sutelor de 
male naționalistă, România Re E 
iagti ania ca c 
ii de tineri entuziaști, eru cea in 
pii 1957 s'a aşezat, cu sacrificiu 1 55 
E... i i, această 
| t în rândul puterilor Axei, a 
ora, 
| 


ini i braţele că- 
mânie isi deschide larg mM pre 
tre fraţii noștri de pe eer 8 ql 
'át să creadă în sincerita ea Wes o 
Se stră hotărâtă de a x An 
voința Dan 4 oma - Berlin. o 50 
imperiala — ocv. 
cerem să 


nștiin ţa 
in care co d 
rul nostru dU atâtor máreje 
| por ina. in care tin db e, 
| noastrá latină, în ici o răspunderi gt 
| ificii, nu a avut nici adifia glorioas 
sacrificii, nouă continuă tri áne. In atmos- 
ánia no -romane. 
România talo 


} dnice i u gândul acesta 
legăturilor r istorice, cu gan ieteniei 
cec A recládirea pri 
fera evocami 1 
m 


renn NI 


peniruca nu este 
revoluțiile nu se 
< ind două popoare fac 
d aceste popoare se lovesc 


156 ALEXANDRU CONSTA 


conlucrarea lor, pe plan extern si intern, 
ordinea militară, economică, 
etc. nu se realizează pe 
contract, ca între 
în mod exterior, 


în 
socială, culturală 
baza şi conform unui 
democraţii, nu se realizează 
după vechea formulă romană 
ci în chip Osmotic, as Spune, după 
formula <ajutá-ti fratele». de altă esență decât 
cea romană. Asa se face că «fritia de arme 
italo-germană> ia formele cele mai inedite, 
după necesităţile momentului, are un caracter 
intim şi un fond afectiv, nu este aritmetica 
strictă si indiferența afectivă, împinsă până 
la practica sistematică a salutarei lozinci an- 
glo-saxone: ii vor lupta până la ulti- 
. francez (saw grec, sârb, bolşevic, etc.)» 
organici. vie, 
Și nelimitată, Singurul ej crite 


«do ut des», 


polivalenti 
riu de functio- 
m", revoluticmar. De cán 


punete de sprijin pentru $ 


meinică 4 Axei, j 
expresia, 


lale creg- 
"m desrobirea Sfán- 


ná ezenía, din Punct de 
vedere politic, economie, Pământese întrun 


cuvânt, o importanță de lua, în seamă 
ticiparea nu era contractuală Şi 
cuceriri teritoriale ; 
ces interior comun si 


sistem spiritual ameninfat. 


+ par- 


137 


` ODESA 


i târziu, ca şi 
m me 
concanä, la început, c 
armata napoleoneană, n erre 
i igi unei revi 
sia unei credințe religioase um = ngi reyal 
Jii adânci. Ele qu BUR 0 
frânt rezistența isvorá 15 e nue 
fond. spiritual crepuscul; e ee 
site D impus si atâta 
ceririle acolo unde ia 
â i spi ; 
yee, 11 85 um luptă in Norvegia sau 
MEUS 5 | 
—— nn Rusia, nu pentru cucerirea 
NE n rl, i pentru sfárámarea 
teritoriala a acestor tări, 1775 LS ara 
Mec 32 ET Si birue pen- 
, luhul nou, a lumii europ 16 5 m 
a e insuflefie de un E 1 8 5 
i 5 * * 
n ii exte . B 
"entra prima dată în Europa s'au întâlnit 
moment istoria, două mari n 2 
A doc In jurul Axei sa uq 
ae va, cladi o nouă 
jar pe acesta se A 
1 á si spirituală european : S 
| teal intra printrun act 
85 i intră printr A 
Min e t de mártu- 
Eo rămâne printr'un ac A 
e Em t pe indestrueti 
ploma olufionara, Axa P oe 
risire rey ermano-italo-japoneza, 99 
is ndifia si prefata lumii j 
coris zinta condiţia s 
Axei repre 


Tn sisti 


i viitoare. ý 3 i 
era păcii 105 and Conducătorul 81 
E moments Berlin actul de adeziune 


5 T Y | ro- 
oman soni la Pactul tripartit, de credință 
E mâniei POE farisea identitatea de “Berta 

nänese își Marile puteri ale Axei. La 
n c : 


si aspiratii 


138 ALEXANDRI CONSTANT 
«Románia nu îndeplinea num 
diplomatică, aşa cum s'a făcut 
în ultimele două decenii, ci un act fundamen- 
tal al nouii orientări a Statului roman si o con. 
tribufie sinceră şi efectivă a Poporului româ- 
nesc la reconstrucția Europei şi lumii, ca şi la 
apărarea civilizaţiei de astăzi asigurată prin 
biruința statelor unite j 

Partit». (Gen. L Antone 


la solemnitatea semnării Pactului ; 


ai o formalitate 
atât de frecvent 


actul generator al Axei, 
n proces asemănător la . 


olsevismului, pentru Eu 
lii, în care, prin necesitate loo; că, 
se vor regăsi uniţi, 


noua Euro- 


nu va fi posibilă fără 9 adâncă 


TON 


ODESA 


^ ilibru for» 
m in Europa punuan act de es "rag 
| al, juridic, ci printr un proces ol 1 5 
fionar De aceea pe noi, perspec 7575 a 
lu un Pe BORE 
| pei viitoare nu ne îngrijorează, ia z —— 
va surprinde. e 
Acolo la masa verde, E dia A 
| zenia conturi de plată sau 0 15 diui 
i i reyolufia sa mene i noui lumi 
litate, cL de trainică a une ve 1 15 
a 1 1 8 N 
pto 5 8 8 3 factor activ, 
Bec luptat şi am pe $ 
"iua spiritualitate atun 
| 1 oi acasă, noua spiritum 
M usman erau încă tari. 8 
bi orfele di = MEHR viitoare se consoli 
pou zitia noastră vutoare Răsărit, 
RI —— cle de arme din i ies 
a, atât prin | e procesul revolu 
| dează, atât prin l nge al 
cât şi in Y du 


sa internă, 


prezentăm ca be zu 
Pentrucă am cre 


N'am trădat istoria! 


Războiul din Răsărit apare la rampa isto- 
riei nimbat cu cele mai frumoase calificative. 
Intre contemporani, el este cel mai popular 
rázboiu. care anga, ă, odată cu credinţele 


i naţionale, si con- 


. continentului nostru, -se profileazii 
on Hinjá a unităţii de cultură si in- 
de amenințările extra-continen- 
dată. se pare, această conştiinţă n'a 


cercul ei luminos mai mulți euro- 
mcretă ca 


căpătat expresie mai co 
i E 


tale. nicio 
cuprins în 
peni si na 
acum. + ets : 
Pentru prima dată în istorie, popoarele eu- 
ene ian poziţie unitară, în numele europe- 
rop att contra unui pericol comun. Si acea- 
443 d apune maturitatea consfiinjei conti- 
neni dni ne găsim în frontul european 
3 printre întâmplare. Noi venim in tran- 


f 


" 


0 23. "e 

i * A 
144 ALEXANDRU CONSTANT | impártági mâine, alături de națiunile crea 

toare de istorie contemporană, 

geele acestui rízboiu prin determinismul unei 
lungi și chinuite istorii. Cu modestia unui » 
Mircea cel Bătrân, eu fermitatea unui Ștefan ü 
cel Mare și eu avániul nebíruii al unui Mihai 
Viteazul, poporul nostru a ridicat acá, dealun- 


gul Dunării si Nistrului, dig de netrecut con- 
tra năvălitorilor, cari, odată cu ființa noastră, 
amenințau însăși civilizaţia Europei, Astăzi 
navem nevoie să párásim poziţiile noasire is- 
lorice spre a ne găsi alături de europeni în 
lupta pentru apărarea Europei, Noi sunter în 
continuare pe linia seculară a istoriei romá- 
ness, i 
Noul pericol european, bolyevismul say, 
care se lichidează acum pe câmpiile Moscs- 
vei, a întâlnit în poporul român, încă din pri- 
mele clipe, un stâvilar de fier, Prin smulgerea 
Basarabiei din ghiarde regimului bolsevie, în 
1918, % prin acţiunea promptă a armatei non- 
Hre spre Vest, unde infiMratin descompnne- 
rii comuniste găsise teren favorabil în 1949, 
“a trasat încă de atunci hotarul Europei nonu, 
și Sau fixat trangecle viitorului războiu eu- 
ropean. Tar prin lupta eroe împotriva infla- 
enſei, mentalități; Gi moravurilor hudeo-comy- 
niste dinbuntrul hotarelor nonstre pornită în 
1922, poporul román a servit Permanente 
istoriei lui. a rămas neclintit pe poziţiile 
vilizatic’ europene, 
Lupiám astăzi întrun anhin mare, Vom 


Putea-veti vol, cei cari afi rá- 
mas, sá biruiti lutul din voi, asa 
“cum l-au biruit cei ce au plecat t 

y. Pârvan, In mortem commi- 


| Făuritori de lume nouă 
| 

| 

| litonum. 


l O armată se califică prin robustefea fizică 
şi morală a soldatului, prin pregătirea tehnică 
i con strategică, prin misiunea. €i. 
ut, în decursul vremi- 
structurii 


H gau. 
— un soldat luptă din datoria către stat, 
pe suveranul pentru ap 


$ 


148 ALEXANDRU CONSTANT 


sirümosesc şi a securității materiale a poporu- 
lui său, Soldatul de mai târziu, națiunea ar- 
mată, a luptat pentru spațiul vital, in ordinea 
geo-politică, economică şi istorică, pentru asi- 
gurarea orizontului material si istoric de des- 
voltare a nafiei respective. Armata modernă 
devine, în conflictul crâncen; dintre imperia- 
lisme şi naţiuni, efortul solidar pentru conser- 
varea sau proniovarea nivelului de viaţă co- 
lective «| ta i 

Este aspectul sângeros al concurenței, trans- 
pus pe plan international şi colectiv, pentru 
cucerirea saw păstrarea spaţiului vital. 

Interpretarea materialistă a istoriei vede în 
orice războiu şi în orice armată un instrument 
de implinire a unor funcțiuni economice. Chiar 
cruciadele au fost privite ca expresia unor, ne- 
'cesități economice, îmbrăcate în haina de cir- 
‘cumstan{a a creștinismului, 4 
“© Se pare că războiul a evoluat astăzi spre o 
nous concepţie, iar armata si celula ei, solda- 
“ul, s'au adaptat acestei concepții. Conducá- 
“torii de națiuni nu mai luptă ca foştii şefi de 
stale, atât pentru obiective exterioare, spațiul 
vital, cât pentru un tel superior, ideologic. 
Războiul de astăzi vrea să cucerească... su- 
fletele, omul. considerat nu ca factor econo- 
mic si militar, ci ca forță spirituală, Noi lup- 
‘tim astăzi pentru a ne apăra sau desrobi nu 
numai patria sau statul, ci sufletul; si pen- 


149 
ESA 
2 770 j : OY 


iru acelaş scop luptă și celelalte AL a- 

« y : da. js oj , SEDIT TM] 
Eod (o expresie arierată, care include 
încă etimologie ideea de recompensa materia- 
là, soldă) capătă astăzi o functiune Jua MA 
lupta lui un sens spiritual, aproape n 
Sacrificiul lui în liniile de sânge şi pa 1 
boiului are ceva Ed ibus 1 d 
A. en s 0 s om 
ne MN ee ia S atinsă de evo- 
părere, treapta cea n 


: si misiunea cea mai 
. 3 ug matei ŞI MISI d 
lujia istorică a ar iru condiţia de 


frumoasă gu m tar al propriei vieţi — 
du bun al individu- 
Tan A in ideea 

i justificat decât prin 10977 
! Isus si, dupa 


— — —— » aas 


lui — nu poa 
supremă a ras 


311 iri tot de dn 
El, eis sánge si de ideal se jerttese 
1 


„Fraţi i ales pentru salvarea sufle- 

5 i ales p 

im aceste clipe sl generațiilor viitoare. Gestul 
o 


| lor noastre si r ; 91155 
$ găseşte măsură în ordinea material 
lor nu 


istentii Eroismul lor. această renunțare e 
e eas sine, are pentru fiinta omenească 
d à i înfrângeri a lutului şi depăşiri & 
sensul Arno materiale. De acolo, de pe 
ia sts asupra vieții de dincoace si à 
ilor de pace flacára eo E 

" ualit ts comandamentele eticei « Air 
1 a kost punctul de sprijin al pârghiei, 
0 


150 ALEXANDRU CONSTANT 


care a urnit lespedea morții si a facut posibilă 
minunea Învierii. 

Războiul de astăzi nu însemnează numai 
o cucerire de valori materiale, ci de poziţii 
spirituale pentru neam. Cei care se jertfesc 
făuresc cu sângele lor condiţiile unei istorii 
noui, iar cu duhul lor netezesc calea dumne- 
zeiască a mântuirii supreme. Celor cari rá- 
mân o singură datorie: să-şi biruie lutul! Si 
un singur fel: sá nu abandoneze poziţiile spi- 
rituale cucerite. să nu trădeze sângele vărsat! 

E legământul nostru fata de cei cari trebuie 
să fie făuritori de lume nouă. 


| 
f 


 Eroismul românesc 


intra în Istorie, pentru a face Is 
i e deajuns numai să tră- 


un popor este dice 
^nultimile de viaţă unde 
> a oară de pe înălțimile 

tate ee 1 valorile culturale, so- 
y stăruie eternitatea. Numai 
-hide porțile istoriei, riumai chel- 
75 ajii trecute. Existám aci pe te- 
oe vieţii individuale. Un 
a 9 i e] trebuie 

em m . dar 

p. izeze, sá «invie». A 

Weak. e după două milenii, aci la 
F i mulțumită eroismului 
trecute. Existim aci pe te- 


Pentru : 
toria, un popor nu es 
iască, Tráind teluric, 


ergamente 
sângele ermes 
jel rin 4 . . a iu 
¡stones bois! trecutului. Prin eroismul ge 
1 eroism. al jertfei, strai 
al muncii, se asigură viața 


mu 


rolul románese este platra de temelie a 
wxtetentel gi mándriei nonstre 
| Volim sh construim, o epoch mare? Si fim 
demni de erolsmul trecutulul istorie, de erols 

; wolde 


ALEXANDRU CONSTANT 


mul prezentei! birultor, 


‘ 


4 


orkeli, vizboiul non- 
decht ncela, pe care 
 eurentá, on m 
y mării, Una este. va- 
ji Fixenzli. punetele de 
wii a istoriok yi alta 
entenzá după eriterii 
find rüzboiul de acum 
antro, fl putem califico 
n dhiar urmürile pro- 


considera(lile trono din 
em seama gl de momentul 
avem. intrunile condiţiile 
decal justi. 
de români la 22. Iunio 
4 mma repara glað impotriva 
aro ne afhyinne (ara, Noi n'am 
pumai pentru rechyligaron Bo- 
ezaren trieolorului romûnese 
A n'am fi infeles ch eee 
a Basarabiei eate vondiqtonatit 


154 ALEXANDRU CONSTANT 


de ordinea viitoare a Europei şi dacă n'am 
fi avut convingerea fermă că această ordine 
presupune stărâmarea bolşevismului, am fi 
putut face numai un război national de re- 
vanse. Dar România n'a făcut nici un război 
de răzbunare, 

Un neam răzbunător piere, mai curând sau 
mai târziu, din Istorie, El nu creiazi Istoria, 
ci o intunecá, Fiindcă Istoria este viaja nea- 
murilor si viaja însemnează organism şi ar- 
monie. lar ura este dizarmonie si distrugere, 
barbarie anti-istoricá. Noi n'am făcut deci 
nici un război de răzbunare a nesfârşituiui 
cortegiu de chinuri îndurate de neamul nos- 
tru din partea Rusilor. 

Nu (inem să dovedim sângeros că «genun- 
chile nu mai sunt plecate» ca pe vremea pra- 
voslavnicei împărătese Caterina IT-a, nici să 
arătăm că, de pe urma generoaselor ocupaţii 
ruseşti, ne-au mai rămas şi pumnii pe lângă 
“ochii pentru a plânge». Omeneste, am avea 
toată justificarea s'o facem; ca neam cu o 
conştiinţă şi misiune istorică, nu, Si noblețea 
poporului nostru e bine cunoscută în istorie. 

Războiul dela Răsărit este, pentru Români, 
şi un războiu preventiv, Deaceea armatele 
noastre au trecut Nistru, deaceea adminis.. 
tratia românească se instaleazi in Transnis- 
iria (provincie, care Sar putea numi mai lo- 
gic Nistria). Prin acest războiu şi prin această 
cucerire, se realizează, pe de o parte, in- 


ki 


155 
ODESA 


corporarea tuturor românilor din aed pe 
de alta, se creiazá o centură, un fel de 1 
răsăriteană împotriva presiunii 29 0 | 90 : 
rabia, Moldova si întreaga ară vor fi la 77 0 
postul oricărei nefaste influente şi amen 
i din Răsărit, 
e la Odesa, soldatul 10 pes 
mele plăeşilor lui Stefan. cel Ma s 
Pluenja românească gl pan 
1 ni in ur y 
SEAT și psi GANDI granițele 
pa bis nostru isi lürgeste Spar 
pana la ner raport eu vitalitatea lui si îşi 
ul A bi do Furopa, omisiune civilizatorie 
asuma, t ) 


în spaţiul nou. trecem la alt aspect al niz- 
Dar cu aceasta "T ; 

“Tui actual. 4 
boiului actual. i de cea mai put vu 

Luptim e si infr (ii eu EUN. 
din toate Y ilor europene: Războiul din vis 
tatea neamur 17 rügboiu ideologic, războiul 
yrit este ȘI 


pe ur 
restabilegte in 


ernicü armată 


| ti Co ist. ' tur it 
| i a E r | 1 i uin obieinut . 
RO 1 si acteru ui | 
De act ȘI ca 


i ca pe frontul spaniol, m 5 0 
T rpuri expedifionare, aparfináne 
lupti * 19 5 Franţei, Slovaciei, Wa igne 
i ADR piei, Olandei. Toate d Lesh 
4 rüzboiu Rusiei, ci bolşevisi 

B. le respective nu sunt pro- 


slate i pon 
lare ste un războiu al cres 


pr zis beligerante. E 
pri s 


136 ALEXANDRU CONSTANT 


tinilor, al europenilor, nu al statelor, este o. 
nouă cruciadă a culturii creştine europene. . 


Deaceea în acest războiu armatele noastre . 


luptă si pentru Cristos şi Europa. Neamul ro- 
mánesc, anti-comunist prin structură si spiri- 
tualitate, trăieşte întreg epopeea de la: Odesa. 

Luptând încă odată; pe frontul civilizaţiei, 
neamul acesta reintră ‘activ: în istoria uni- 
versală, 

Dacă prin. războiul actual revărsarea ru- 
sească este întoarsă definitiv înapoi spre Asia, 
România va fi printre primele țări! cari vor 
respira liber. Numai atunci neamul nostru 
își va putea întoarce liniştit faţa spre Euro- 
pa; numai atunci toate virtuțile latente,. in- 
treg potenţialul preţios, ascuns în acest popor, 


cu trecut si origini atât de îndepărtate gi no- 


bile, se va actualiza în cr 
versală. y 


Odesa reprezintă pentru români Plevna 


veacului al XX-lea, Plevna independenţei 
spirituale, Plevna eliberării spiritului romá- 


eatii de valoare uni- 


pi ^. 


o Prefaă i07 onn 


Politică şi 


Mircea 
Stefa 


Ofensivi sa 
PE. 
e Batrân peste 


cel 


ie 
X 


E 


lismul lui 


pan 


i " 
[Nu 


Isterle 
u defensivi? 


Dunăre. 


la Crimeea + 
Mare Mihai Viteazul 


rtutile ostásesti. » + 
NOI SI RUȘII 


CUPRINSUL 


CULMILE ISTORIEI 


od AS 


a uc 
Antuitorului si al Creştinătăţii 


nesc prin asigurarea linistei materiale. 
Pentru ce luptám peste Nistru? 
Pentru a ne desăvârși intro Europă inde- 
pendentá si spiritualizatü, ` 


U mele M - 
enuchile plecate... 25 fà 
ochii spre a plar ge 
mitului pravcslavnic. + + * 
Rusiei pravoslavnice + + 


n 
Cu £ 


” 
Sk 


3075 girea 
1 ascarea ^ 
By "t anslavist. + + 


TATA; b alianță discutată şi o biruihta pagubitoare 
ES 


Pag. 
Câteva ipoteze istorice. e.... 97 
Bolsevismul, vechiu imperialism rus . 


| E d 
Ec. Ne şi Comunist 19... . ov ln p é afta 
Ee AXA, PACTUL TRIPARTIT SI X 
; ROMÂNIA Ki 
; Noi si Germanii V . * 1 
| cu. e ; E 
C dă 

N'AM TRĂDAT ISTORIA Ry mx 

i A , ^ "E 

Făuritori de lume nouă . , , ,. , |, ~ IV 1939/ 40 à ; 
Eroismul românesc . , . , | | | 5 ; n 
nui 00 (0L. EN ge -j 


„Cuprinsul, . . l 


+ IS y FUP - 
J 2 3 
* " e e 
" al D 


i TIPOGRAFIA |l 
UI E c 


| a | 
Strada Ing. Anghel Sallgny, 2 


PRETUL LEI 70