Libertatea (exil) anul I, nr. 5-6, noembrie-decembrie 1951

LIBERTATEA 


LIBERTATEA 


Anul I • N.” 5-<> 


Apare sub inşrijirea unui comitet 


Noeinbrie-Decembrie 1051 


NAŞTEREA 


MÂNTUITORULUI 


• Trtbuie »■ va nntrti din nou • 
lom. Bv. Jm7. 


C ÂND Magii au ajuns la Jerusalim au 
întrebat: «Unde este Împăratul de 
curând născut al Iudeilor? Fiindcă 
i=am văzut steaua la răsărit şi am venit să 
ne închinăm lui.» (Matei, Ev., 2=2.^ Când 
Filip a spus Iui Natanael câ a găsit pe Isus 
din Nazaret cel prevestii de Lege şi prin pro= 
rod «Natanael i=a zis: Poate cşi ceva bun 
din Nazaret?^’ (loan, Ev., i- 4 ^.) 

Fără a merge la explicaţii şi interpretări, j 
isfatăm faţă în faţa dou.: pocit iun i Din ! 


n. ^lui C ^nrulut 
au i rrcijf ■ 


\u 


mu/ pu* 
'.r Uit'/u.’- 


constată 
fen -L 
Jesc - 

. Uit/'- . ‘ 

^furşjl Ut:ju duu u pOZd(JUnJ 

Aşa s a născut Credinţa pentru înfăp= 
îuirea ci^reia Fiai im Dumnezeu a venit j 
se nască pe pământ. 

Să se nască pentru a ne mântui. Mdn= 
tuire<2 ne vine, prin urmare, prin naştere. 
Prin naşterea în trup a Mântuitorului şi 
prin naşterea în Duh a noastră. Aşa a şi 
spus^o El lui Nicodem: ♦Trcbuc să vă na* 
steti din nou.*» 


/ 


1^^'' 



30 NOEMBRIE 1938 


/n tradiţia creştinismului, Naşterea este 
sărbătoarea fură întristări, fără suferinţe. 

Ca să în\’ii trehue să pătimeşti, ca să te 
naşti în Duh trehue numai să crezi. 

Fiecare dintre noi, dacă vrea, poate să 
creadă. Nu se cere eroismul pătimirii, al 
jertfei. Oricine sfânşeşte prin a crede *se 
naşte din nou^ şi se mântue. Nu interesează 
din ce poziţie a pornit. Saul a pornit din 
jerusalim la Damasc ca prigonitor o lui 
Isus şi a terminat la capătul drumului ca 
ucenic al Lui. 

Fiecare om poate schimba pe Saul din el 
într'un Paul. Condiţia este să lase su^i nadă 
solzii depe ochi* 1 Faptele, şi să se 

întrebe: ^e trebue să fac?* 


Naşterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, rasarit^a lumii lumina 
conştiinţei, ca intru dansa, cei ce slujeau stelelor, dela stea s^au invatat, 
sfli se inchine Tie, Soarelui dreptăţii si sa Te cunoască pe Tine, Răsări¬ 
tul cel de sus. Doanme, Mărire Tie. (Tropar. Vers 4.) 


S ’AU prelins, pe luciul ca oglinda de 
cristal a istoriei, 13 ani. Si picături 
de sânge înodate una de alta, atârnă 
în şiraguri de gâtul unui regim careta pro= 
dus o sfâşietoare cutremurare până în cele 
mai depărtate unghere ale tării şi a pro= 
vocat foarte multe urmări nenorocite. 

Gând hain şi hotărâre satanică au pus 
stăpânire pe oameni cu rost la conduce* 
rea poporului român, ca să săvârşească 
o mare nelegiuire. Nimic nu îndreptăţea 
ca cei dintâi cetăţeni ai Statului săsşi 
piardă mintea şi cumpăna sufletului pen* 
tru a făptui omor la drumul mare, în 
preaima luminci care=şi făcea loc cu greu 
prin ceata deasă a intunerecului. Cu dela 
CI putere au condamnat fără iudecată pc 
oameni iudccati, pe drept sau pe nedrept. 
'\sttc\ C âpitanuV aX.itur'i ^'i împreuna 
cu cci » ■% \uîso^»tori, care»-.i ^ aceau pc» 
deapsa a tost st.ran^u\aX. cu tvin\a dc n-\âna 

omenească, şi a căzut, asemenea atâtor 
martiri, pentru marea lui credinţă în Dum= 
nezeu, pentru adânca lui iubire de neam 
si nemărginită bunătate pentru oameni. 

O sublimă nobleţe sufletească ii tran^ 
sfigura făptura lui blândă, ca la foarte rar 

pământean. 

fi plăcea viaţa, ca s㻺i împlinească da» 
toria care»l mâna la luptă şi /a iertfâ. 


(Urmează in Pag. 2.) 


m ANIIO PRIMO DE RIVERA VilZIir DIO M 


K 


Cl’M douăzeci de zile, am avut din 
nou ocazia, ca în fiecare din ultimii 
opt ani, să ascult, într’o ambianţă 
rituală care îmi reînnoieşte mereu emoţia 
împrospătând-o cu atmosfera permanentă 
si sănătoasa a unei dimineţi revoluţionare, 
discursul constitutiv al lui Jose Antonio, 
pronunţat în Teatrul Comedia. Ca întot¬ 
deauna la această dată, am putut să mă 


Nimeni nu petale, şt dea ar fi zadarnic să 
încerce, a împiedeca această naştere din nou. 

Nici Irod nu a putut ucide pe «Ce/ ce sa 
născut pentru noi şi a noastră mântuire» şi 
nid Apostolii, neîncrezători la început, nu 
au mai încercat să oprească pe Saul să de» 
vină Sf. Pa vel. 

Orideunde vine cel care crede e binevenit 
Şi nimeni nud poate cere socoteală ce a fost, 
dacă el înir adevăr s a născut din nou. 


Acum, in peajmo Sfintelor Sărbători ale 
Naşterii MântuHorului, aceste gânduri ale 
noastre se împletesc cu dorul de ţară şi de 
cei rămaşi acolo în suferinţă şi în grele 
încercări. 

Pentru unii aceste sărbători vor fi fură de 


iUrmează în Pag. 2 .) 


fi îr.staro să se spropic, ccvaltreşte, ge¬ 
neros si cu capacitate de înţelegere, faţă 
de marile valori umane, de el. Fiindcă, 
înainte de orice, admirăm în el tocmai 
formidabila lui valoare umană, care îl ca¬ 
racterizează şi pe care a ştiut, tot el, so 
transforme în normă de vieaţă politică. 
Proclamând noua doctrină, «acţiune revo¬ 
luţionară împotriva erorilor şi metodelor 
liberalismului», Jose Antonio respinge 


asigur din nou. si pot asigura şi pe alţii-- ^ 

asupra caracterului inedit-în cadrul ac- compromisurile in terenul practic.^ «Cred 
tiunilor revoluţionare trăite de generaţiile că sunt canclidat-afim.a, in phua c^.- 
noastre—al acelui act comemorativ, pre- panie electorala, in discursul sau ^n Te 


cum si de capacitatea lui de a reactualiza 
aceiaşi stare sufletească de tip colectiv şi. 
ceeace este într*adevâr cutremurător, o 
aceeaşi situaţie istorică. 

Pentru spanioli, pentru falangişti, figu¬ 
ra lui Jose Antonio, văzută prin prLsma 
manifestului de constituire a mişcării sale 
—acel discurs formidabil premunţat în 
Teatrul Comedia şi care valorează cât o 
enciclopedie de doctrină politică şi spiri¬ 
tuală completă, formulată la treizeci de 
ani—apare ca o incontestabilă proiecţie 
naţională, în care Profetul si Cizarul de¬ 
finesc, deo^xitrivă. trăsăturile caracteri¬ 
stice ale unei i>ersoiialităti fără egal. Dar, 
pri\'it tiiii afară, figura lui Jose Antonio 
Primo de Kivera cutrtmurâ pc oricine ar 


trul Comedia —dar sunt un candidat fără 
credinţă şi lipsit de respect pentru can- 
diilatură.» Pentru acei care ştiu, ca noi, 
cât de mult şi-au bazat revoluţiile con¬ 
temporane antiliberalismul lor, tocmai pe 
metodele liU-rallsmului, pe ele clădindu- 
si victoriile, sfidarea acestui tânăr, şef de 
mişcare, abia intrat în dura \neaţă poli¬ 
tică. constituie un fapt excepţioual. 

Desigur, meiitinându-ne în climatul re¬ 
voluţiilor naţionale—fără a ţine însă sea¬ 
mă de înrudiri sau discriminări, deoarece 
studierea a ceeace numeşte Trotski «dia- 
lectica valurilor revoluţionare» europene 
nu ar avea sfârşit—, mişcarea lui Jose 
Antonio, avâmlu-l pc el şef şi creator şi 
păstrând, gteţie lui, un contur propriu, 


perfect definit, este inedită din multe 
puncte de \-edere. Fiindcă, priWndu-l pe 
Jose .Antonio ca şef al unei mişcări dia¬ 
lectice, plasată între alte mişcări dialec¬ 
tice care ne interesează, îl putem defini 
ca intelectual, şi ca intelectual de mare 
rxsă. Deaceea tratăm cu plăc-ere acest su¬ 
biect şi .mărturisim, şi jrentrucă am fişat 
ca finalitate a acestui articol considerarea 
acestei nobile şi unice figuri a timpurUor 
noastre, faţă âe care, după cum mărtu¬ 
riseşte şi titlul, iie-am simţit întotdeauna, 
intiin şi familiar atraşi. încă diu strămu¬ 
tate. Dela Georges Sorcl, cu sindicaUsmul 
lui revoluţionar şi mitul grevei generale, 
toate revoluţiile au considerat pe inttUc- 
tual—bineînţeles pe intelectualul revolu¬ 
ţionar—ca o’povară care împiedeca mer¬ 
sul mişcării sau chiar. în multe cazuri, ca 
pe un fel de paria, dispus oricând să tr㬠
deze. Jose .'\ntonio capătă o proiecţie 
europeană tocmai fiindcă a reuşit să di¬ 
strugă, cu puternica sa personalitate, acest 
mit periculos şi care. într o epocă în care 
cuvântul «revoluţie* mai putea inspăunân- 
ta numai spectrele. cx>ntribuise la anihila¬ 
rea sau pietrificarea multor iniţiative re¬ 
voluţionare. Creator al unei revoluţii ua- 


(Vrftu’iiza iu Pa^^. 






















2 


LItiKTATEA 


REVOLUŢIA INTERIOARA 


RUBRICA BASARABIEI SI BUCOVINEI 


, - - î pr-’' **’ 

f ' timana " ^ 'ica te f>o*. p€ pU*' 

r ' ai farr:i -i. aî r^amurilar. Nu 

poiU r.^:izst ÎMitks rcvdatie exterioara far- revo¬ 
lut* na tra fera perfect. 

rfj Rjrv'oIufHle. de "Hce fel ar fi ele. fara 

st creator -:Ţ<yrX interior, provocate doar de 

• con)uncturi politice sau "''^aîe. cad 

odata ».u anlm^-*^* lor. odata cu depii*^ire£ con- 
iuiicturilor 

Condiţia csen’^'ila a oricărei revoluţii este deci 
omul. Ama cum scopul ultim al educaţiei este auto- 
ed - ^ia. adica acel moment de trexire a perso- 
^ tlltatii. cAnd educatorul Ui devine sie Insusi edu¬ 
cator, toc a*a Si res'olutiile. pentru a putea purta 
rod ptate veacuri, trebue sa realizeze revoluţia 
interioara a omului. 

Nimic nu exista înafara fara sa nu fi fost 
întâi realizat pe planul mintii sau în adânc^e 
lumteoaac ale Inimii. Daca tindem spre mai bine. 
rprt perfecţiune te cele exterioare, cu atât mal 
mult trebue sa înfăptuim perfecţiunea interioara. 
Căci levolutia pe plan politic sau social poate h 
Înfăptuită sau înfrânta si atunci rec^Iutiona^ 
rămâne fara obiect si se prăbuşeşte în desoa<^^. 
Pe când cel ce a trezit în ci resorturile revoluţiei 
interioare, spirituale si morale, si ştie ca biruinţa 
pc plan extern poate fi realizata numai din suma 
curata a acestor revoluţii ale sufletelor, nu se teme 
niciodată de gol, de nonactivitate. de înfrângere. 
Cad esenţialul nu c cum se desfasoara evenimen¬ 
tele ta afara, ci cum nc comportam noi fata de 
ele. Nu lumea este goala, ci noi suntem goi. Si. 
esenţial este. ca revoluţia interioara nu se termina 
niciodată. Oricât am trai. nu vom putea spune 
nidodata ca am terminat de lucrat în ogorul pro¬ 
priului suflet, ca nc-am desăvârşit moraliceşte. 
Drumul acesta începe aici pe pamant si termina 
în cerul sfinţeniei. în reîntoarcerea la condiţia di¬ 
vina si c nesfârşit dc lung si greu de presărat cu 
Golgote, căderi si ridicări înfrigurate, acest drum. 

Numai cine a ax^ut norocul sa -1 vada si sa 
hotarat sa pomcasca pc el. cu eroism si smerenie, 
isi da scama dc maretia lui. de majestatea vieţii, 
de splendoarea pcriectitmii, la care avem dreptul 
ca oameni. Pe lângă strălucirea acestor valori de 
dincolo dc timp. revoluţiile sociale, drepturile unei 
care le ridica sângeros contra alteia, ca sa 
dreptatea^ nu sunt decât umbre, va¬ 
lori de-o clipita. 

Numai luâetul omenesc, tinzând spre înviere, e 
etern. In ultima instanţa omul poate consfinţi re¬ 
voluţii sau le poate compromite si nimici. Exemple 
de realizări si căderi avem multe în «lecolul nostru. 
Si pentruca nc a pr opiem de un moment revoluţio¬ 
nar ai întregii planete, in care fiecare neam va fi 
chemat sa-si desavărsasca propria sa revoluţie, 
regasindu'Se, examinând daca se afla pe linia mi- 
g i t m W sale rs torfee « spiri t ua le, ^jxmte carul sa 
vorbim dc problema omului mai îndeaproape. Cad 
omul duce orice revoluţie la victorie. în măsură 
în care se revoluţionează în spirit pe el însusL 
Am văzut revoluţionari fara echilibru interior. 


.3 0 N O E M B 

Făcea binele cu marc bucurie. Era croit 
Căpitanul pentru fapte strălucite şi pcn= 
tru Iertarea tuturora. In inima lui 5 ălăş= 
luia dragoste şi dreptate pentru toţi, şi 
ingădu'mţă pentru cei răi. Toată sufe= 
rinţa cej=o îndurase—aşa de crâncenă!— 
se topea in viziunea pentru un pic de 
faptă bună. 

Acum e prea târziu! Si ce păcat că 
picurii dc sânge se vor aminti în veac! 
Generaţie după generaţie se va întreba 
dece patima a răscolit furtuni de duşmă» 
nie, când fiecare om este o părticică din 
vrerea divina pentru înălţarea omenirii? 

Din noaptea lugubră s au întunecat căi¬ 
le viitorului pentru naţiunea noastră. Dru« 
murile sunt încâlcite. Am ajuns să nu nc 
cunoaştem unii pe alţii, Lo\'iturilc se de= 
scarca fără alegere, ineaerarea şi prigoana 
nu mai încetează în întunerecul negru, 
care continuă dc 13 ani. 

Osânda apasă tot mai mult peste destis 
nul unui popor viteaz şi vrednic, drept* 
credincios j plin dc omenie. Cu fiecare 
an ce trece ne amintim de zile grele şi 
nopţi pline de groază. 

Dar totracreu ne însoţeşte speranţa, ca 
Îngerul Păzitor, pe drum cu hârtoape şi 
pc coclauri cu mărăcini. Credinţa popo= 
tîeşie prin colţuri tainice. Nlumai drago= 
stea a devenit ceva mai firavă, din câta 
durere necaz ne stăpânesc pe fiecare. 

Astfel înaintam cu greu prin bezna care 
nu ne cruţa şi tot aşteptam ceasul lumi= 
nil, care -to in puterea iui Dumnezeu. 

Legaţi de martiriul zilei de 30 Noem« 


c^rr. m «Mttntul uOTf prabiEilfi 

Aceşti* lunt telxH rc vol T a ^ari. rfe 

fsnatlci ar fî si ar parea ri. Ei au sufletul Tndre^- 
tat nusnai in afara. Dcstiind njmic din taineic. n«»- 
vcnle »1 drepturile piopriului lor suflet. El se ^at 
numai aa fericească pe aJtiL neputând sa le feri- 
ceaiKa pc ci îosisi. In caz de victorie, aceste ele¬ 
mente reiau exploatarea multimflot carora le-au 
promis dreptate, pane si onoare. Iar. in caz de 
înfrângere, putrezesc te golul desnadejdei sau ac 
anulcaza reciproc. Neobişnuiţi sa vada spre in- 
laontru, unde stau cauzele căderii lor. ei arunca 
vina pe alţii, din afara, crezând ca. schimbând 
câteva puncte de program fau doctrina, se pot 
pune la pas cu vremea. 

Am văzut ta 1945 . pe foarte mulţi luptători 
prabusindu-se odata cu înfrângerea. Germaniei 
national-socialistc si a Italiei fasciste. Pentru ade¬ 
văraţii revoluţionari însă, aceste evenimente n au 
însemnat nimic altceva decât o înfrângere, decât 
recolta unor nenumărate greşeli pe diferite planuri, 
din care toata omenirea va trebui sa înveţe. El 
n’au avut a se plânge si a reproşa nimănui nimic. 
Ei ^i-au continuat drumul interior cu credinţa nes¬ 
trămutata ca pe planul drepUtii sufleteşti se va 
putea exprima cândva din nou în forme sociale, 
de fapta si lupta jcrtfclnica pentru neam si uma¬ 
nitate. 

Lumea nu se va mântui decât daca fiecare om 
SC va mântui pc cl însusi. Si nu va deveni mai 
buna. mai plina de bucurie creatoare, decât daca 
fiecare din noi. dc azi. si dc mâne. vom fi pornit 
drumul revoluţiei permanente: schimbarea la fata 
a sufictuIuL Si punctele cardinale ale acestei îm¬ 
părăţii spirituale sunt: individul, neamul. Dumne¬ 
zeu. Fara ordonarea noastra pc aceste trei rcali- 
tati, revoluţia spirituala c deficitara, cum au fost 
atâtea carora noi Ic-am fost contemporani si mar¬ 
tori. Numai putini ştiu sa aprecieze aceasta scara 
dc valori, sa-si păstreze credinţa întreaga si inima 
buna: ducând lupta, pc plan spiritual, mai departe, 
ştiind ca în spatele luptei cu armele, sc duce o 
lupta mai acerba, mai încordata, singura aduc㬠
toare dc deciziunc: lupta forţelor nevăzute. Pe 
acest ultim plan. pot lua parte la bătălie, la cea 
mal crâncena bătălie, numai revoluţionarii sufle¬ 
tului. numai atletii spiritului. Ad, pe acest plan. 
se hotărăşte dcstiniU omenirii. 

Am dreptul. In concluzie, sa subliniez necesita¬ 
tea întoarcerii fiecăruia dintre noi, în atelierul 
propriului suflet? Vor vrea oare macar câţiva sa 
intelcaga ca exilul, cu experienţele lui amare, 
poate fi cea mai înalta academic a revoluţiei spi¬ 
rituale. pentru fiecare individ? Pentru oricine poar¬ 
ta în mâini im steag de revendicări ale neamului 
sau. ale omenirii primejduite. Pot invita pe cei 
ce-au epuizat obiectivele r evoluţiei exterioare, la 
frumuseţea sl'‘eroismul inegalabil al acestui drum 
interior, în care nu vor lâncezi niciodată din lipsa 
de directive si nu vor flămânzi niciodată dc drep¬ 
tate si rasplata? 

Vasile Posteuca. 


RIE 1938 

brie 1938 şi de toate nenorocirile care—^au 
urmat, fără ca să avem vina celui care=a 
dat prima lovitură—, credem că viaţa Că* 
pitanului nu s a terminat, şi pentru nea* 
mul întreg ea nu se va sfârşi niciodată, 
precum se întâmplă cu a tuturor Căpita= 
nilor, care s au ridicat pentru adevăr şi 
dreptate şi au fost înaintemergatori ai is= 
toriei naţionale. 

Căpitanul va trăi cu toată enorma les= 
pede de piatră ce»a fost aruncata peste 
trupul lui înlănţuit şi peste capul său în* 
depărtat de corp prin funia strânsă cu 
sălbătecia nebunului. 

« a • 

Suntem în ajun de Sărbători. Ele se 
apropie pentru toata lumea cu daruri, ce 
cu inimă curată se împart pentru bucuria 
vieţii celor dragi. Si noi avem milioanele 
dc fraţi, pc carc*i iubim şi=i vrem liberi; 
le purtăm în^suflet sclavia şi amarul, du¬ 
rerea şi speranţa. Deaceea, cu toată sim¬ 
ţirea lângă ei şi pc măsura creştinăţii vii, 
care ne involbureaza sufletul, lăsăm dela 
noi după voia lui Dumnezeu şi cuvântul 
Evangheliei. 

Din râvna şi credinţa creştină pentru 
viata celor mulţi, închidem durerea pen» 
tru toate câte au fost şi tocmai în amin¬ 
tirea acestor mari jertfe să credem în în¬ 
vierea României aja cum au visat—o toţi 
cari căzut pe altarul Patriei eterne. 

V. Iasinschi. 


/ DEI.A n€f/onaltfijfe de patrie fi de 

credinţa creştina există la Români încă 
depe vremea lui Ştefan cel 'Siare. Din 
luptele ce sau dat pentru libertate, din 
nevoia de organizare a unui stat independent 
şi din principiile conducătoare aşezate la 
melia administrării principalelor româneşti, 
sa fost consolidat o spirituali rate cate a in^ 
fluenţat puternic in toate domeniile acfivh 
tăţiilor publice. 

Mai mult decât această grijă pentru or^ 
dinea internă, există conştiinţa unui stat 
apărător a! civilizaţiei şi creştinismului îm= 
potriva năvălirilor dinafară. 

Tamblac, trimisul extraordinar al lui Ste= 
fan cel Mare la Veneţia, spunea, în cuvânt 
tarea ce^a ţinut^o în Senatul veneţian la 
8 Mai 1478: *Nu vreau să mai spun cât 


JOSE ANTONIO PRIMO DE RIVERA 
VĂZUT DIN AFARA 

ţionale—care, daca găseşte corespondente 
în inevitabilul fenomen de integrare al 
unei ambienţe de viaţă europeană, nu mai 
puţin conţine trăsături originale inconte¬ 
stabile—, personalitate complexă care se 
desprinde în mod violent de o lume ca¬ 
duca creind o lume nouă, fără ca prin 
aceasta să condamne valorile lumii din 
care venea, Jose Antonio gândeşte şi rea¬ 
lizează un fenomen revoluţionar ca nime¬ 
ni altul, din generaţia să, în toată Europa. 
Dacă afirmaţia acelui interpret incompa¬ 
rabil al lumii faptelor istorice, care este 
Juan Bautista Vico, ca, anume, numai 
acel care face istorie poate s'o gândească 
si s'o cunoască, este justă, nimănui nu 
i-se poate aplica mai potriv’it decât lui 
Jose Antonio în legătură cu fenomenul 
revoluţionar. Deaceea am îndrăsni să spu¬ 
nem că nimeni în lume nu a pătruns mai 
bine mecanismul dialectic al procesului 
revoluţionar—al cărui principal promotron 
a fost—ca Jose Antonio Primo de Riviera. 
Solida sa pregătire intelectuală, juridică 
si politică; simţul său fin şi atracţia fără 
egal pe care o exercita asupra spiritului 
său lumea ideilor, făceau din Jose Antonio 
şeful unei rev’'oluţii naţionale {o revoluţie 
care av^ea particularitatea, cum spunea el 
însusi, de a putea depăşi doctrinar limi¬ 
tele strâmte ale «naţionalismelor»); el pi¬ 
păia, interpreta şi înţelegea mai bine ca 
oricine jocul ideilor şi al forţelor pe care 
le manevTa şi în torentul cărora se găsea. 
In lumea rev’oluţionară care se găseşte de 
30 de ani fată în faţă cu comunismul. Jose 
Antonio represintă cazul unic al şefului 
care ştie să interpreteze intelectual lumea 
faptelor revoluţionare al cărui protagonist 
era. Multe din v^alorile acestei lumi revo¬ 
luţionare s’au dărâmat fiindcă de multe 
ori fenomenul înţelegerii istorice a ce se 
făcea, se reducea la înţelegeri primare, la 
captări instinctiv^e, la mituri confuse şi la 
«voci* misterioase ale destinului. 

Pentru acei care continuăm să crtfdem 
ncă unica Nuctorie reala, definitivă, posi¬ 
bilă, contra mitului şi doctrinei comuni¬ 
ste, aparţine în viitor, nu numai unui mit 
mai puternic c. acesta ci şi unei doctrine 
mai puteniice, a p aminti figura şi perso¬ 
nalitatea intelectuală şi' revoluţionară a 
lui Jose Antonio constituie un lucru deo¬ 
sebit de niâiigâitor. Si deaceea, v’ăzut vdin 
afară*». Jose Antonio este o personalitate 
europeană încă insuficient descoperită, dar 
capabilă de a se proiecta îiitr'o bună zi 
cu dimensiuni de excepţională niăr<:ţie. 

Proi-. George LTsc.vtescu. 

(Articol publicat iu ziunU Arriba, pC data 
dc 10 Xocnib rie 1951.) 


de ft^~- - • - . ^ 

'fe 1 1: - ,. ■ r-- 

este V/ ^ 

este straJ -7 acesfr ' r rr. . 

că Turcul : a inipitdecc^ r^.-. - . 

creştini au rămas îr tiniy.z ; 

Această opinie exprimat > Ir.:: f'*- 

însemnătatea cel- veneţian <?-:* j 

reprezintă o conştiinţa, * forfr ’ - " 

Ea meritâ să fie luată în condderore ' «>* 
tăzi drept punct de plecare In api rarec drep^ 
tun lor noastre. 

a a a 

*Sunf douăsute de ani decând Roşia 
teaza mereu spre rrJazazi; laptele ti orîerh: 
tale sunt o întreagă istorie şi acel care nu 
cunoaşte aceasta istorie, ori care o cunoaşte 
şi nu ţine seamă de ea, nu este an brâbat 
politic şi nu are dreptul de a lua parte 
hotărâtoare la viaţa politică. Când a iz= 
bucnit ră^iul (răsboiul ruso^turc din 1 8*"*?i. 
Românii au dovedit că nu sunt lipsiţi de co= 
muna capacitate de prevedere: toţi bărbaţi! 
politici din România au prevăzut că, după 
răshoi. Rusia va cere să hse retrocedeze Ba^ 
sarabia, şi atât în Caineră cât şi în Senat 
această prevedere sa exprimat în termeni 
lămuriţi, fără ca un singur glas să fi cu= 
tezat a se ridica spre a o pune Ia îndoială.* 

Mihajl Emiî^esco. 

^România în lapta cu PanslavismTimpul,. 
Iunie, 1878. 

NAŞTERE! flANTUITOROLOI 

nădejde pentruca sunt fără bucuri!. Altora 
le va fi rămas numai bucuria NădejdJei. 

Tuturor, noi care ne mai bucurăm încă 
de libertate, le trimetem frăţească dragoste, 
făgaduiala că nu-i uităm şi că nu vom 
înceta lupta până nu=i vom izbăvi. 

Puterile noastre lumeşti sunt însă mici. 
Ca să ne putem mântui va trebui să ne na= 
ştem din nou. 

Să ne naştem în Credinţa pe care Ceh 
nou^nascut ne=a dat-o, cu Nădejdea /n= 
vierii pe care ne=a adus=o dându^Si vieaţa 
pentru oameni şi din Dragoste de oameni. 

«Acum dar rămân aceste trei: credin* 
ta, nădejdea şi dragostea; dar cea mai 
mare dintre ele este dragostea» (Pavel, 
Cor., 

Să ne naştem deci în această dragoste 
creştină care *nu se bucură de nelegiuire 
ci se bucură de adevăr şi care nu va pieri 
niciodată» (Pavel, i. Cor., 13-6. SJ. 

Hotărârea de a ne naşte din nou stă în 
noi. Fiecare, de oriunde am fi pornit, să 
întoarcem spatele tuturor ispitelor care ne 
ţin pe căi greşite şi să ne călăuzim paşă 
spre viitor numai cu ^(dragoste de adevăr*. 

Astăzi, când ne ameninţă pe toţi deopo« 
trivă nimicirea ca oameni, ca creştini şi ca 
neamuri, trebue sâ ne desprindem de tot ce 
este rătăcire, de tot ce a putut—din pizmă 
sau din trufie—să ne depărteze de adevăr. 

«Dragostea nu va pieri niciodată», dar 
cei ce nu au sgote^-^P vor pieri. «C»rişicine 
se mânie pc fratele său va cădea sub pe¬ 
deapsa judecăţii» ... riar oricine*! va zice: 
vNebunule» va cădea sub pedeapsa focu¬ 
lui gheenei» (Matei, Ev,, 5^^)- 


Acolo, în ţara în care colindele au amu» 
ţit, unde ochii sunt plini de lacrimi şi unde 
sufletul caută cu desnădejde Mântuirea, st 
aşteaptă dela noi altăceva decât zavistie. 

De sfânta naştere a Mântuitorului, în 
adâncă reculegere, să încercăm să nc na» 
steni din nou. 















libertatea 


PERSEVERARE DIABOLICDM 

fiind 


Perseverenţa cu care <«Comitetxil dela 
New-Vorlo»—intitulat cu dela sine putere 
<iNaţional Românfr—sărbătoreşte cu regu¬ 
laritate 23 Axigust ca zi de desrobire a 
României, este într’adevâr diabolica. Cine 
urmăreşte publicaţiile <»oficialei>. cum e de 
pildă fAIonitorub numitului Comitet, sau 
«La Nation Roiunaine»>, rămâne uimit de 
modul cum e înfăţişat ^«Actul de mare în¬ 
ţelepciune» care a readus România in rân¬ 
dul «naţiunilor libere»». E drept că la săr¬ 
bătorirea din acest an s’au strecurat şi 
câteva lamentări în contra regimului im¬ 
pus de So\iete—acestea se pierd însă în 
cascada de preamărire a făuritorilor ca¬ 
pitulării şi în descrierea perspectivelor Iu - 
minoase de \ditor. 

Dacă rezultatele de până acum ale ca¬ 
pitulării, prezentată poporului român 
«Convenţie de Armistiţiu», a împins Ro¬ 
mânia în cea mai neagră sclavie din istoria 
ei, în schimb, nici perspectivele de \'iitor, 
considerate drept consecinţă logică ale 
acesteia, nu pot aduce alinarea suferinţe¬ 
lor si nici mări încrederea în reglementa¬ 
rea finală. 

Bineînţeles că păstrăm neştirbită con- 
^dngerea în reconstitm’rea unei Românii 
libere si puternice, aşezata în toate drep¬ 
turile ei—^nu însă baisaţi pe acţiunea neno¬ 
rocită din trecut— ci datorită contribuţiei 
T^g^l^oase Ia care e gata marea majoritate 
a poporului român. 

In niciun caz actul dela 23 August nu 
ne conferă drepturi care sa Ic putem in- 
ha - hiiir piitt-m .itirn- ■ . .1 ri V'rt yini.'i 

r . ‘ . dcrnr jt' 


>ri ■ » 
rc.i -v.'/ s< s/>r: 
.»m hJt t:\n ci .; - /,. 

rt-m! TJl Jt t i \-i ■ 


\ 

iir U î ^ ^ 

tr.i ^. '. 1 : tr-i /î- - 
/V.-:. c'^'. .i.J 

t'ii 7<-.7 

luntare şi repetate- 

Revenind la aniversările subliniate cu 
entuziasm de organul partidelor, vom cita 
dm La Narioti Routtuutfc cu data de i Sep- 
tc^mbrie , câteva pa’-agii ale articolu¬ 
lui intttulat, «La d’un fixând acte*: 

*11 y a aus» \e Aout 1^44, pai 

un d une ptolonde politiqur 

et d’un grand couxage—cf>ns^acre par d’in- 
nombraVAcs saiarifices—, la Roumanie 
alfrauchic d'une tirannie affreuse et a re- 
pris sa route tradstionnclle vers la liberte 
et la diwnocratie-if 

Eăcând o comparaţie intre in«fuirea 
calilicativeloT care preamăresc «Actub, şi 
pi:ăpa£tia in care a fost aruncat poporul 
român, se desprinde cu evidenţă obiecti- 
\ml urmărit: '^varea cu tyric-c preţ a auto¬ 
rilor capitulării. 

Cum şe mai poate sub^ţine azi drept «act 
de mare curaji, o capitulare densonorantâ, 
atunci când armata ţării, după trei ani 
de lupte glorioase, Lşi păstra întreg avân¬ 
tul şi capadtatea tximbativa? 

‘xRomânia şi-a r* luat calea tradiţională 
spre libertate şi dtrm<.craţie>^ In ade¬ 
văr, toată lumea cunoaşte oe democraţie 
reprezintă guvernul popular instaurat 
dui>ă capitulare—cat despre calea liber¬ 
tăţii, câştigată prin «eliberarea roşie», so- 
c<.»tesc inutil orice comentariu. 

Pasagiu! care califică actul <ide o pro¬ 
funda înţelepciune politică», nu poate avea 
decât aprobarea oamenilor Moscovei, prin¬ 
tre care a fostului desertor din armata 
româna şi fost a>părtas la pregătirea ca¬ 
pitularii, D-1 Bodnăraş. Vom reproduce 
mai jo: din discursul lui, ţinut cu ocazia 
sărbătoririi forţelor armate din K. P. R., 
puVilicsit în ziarul ScănUta din 1 OcU)m- 
brâ* 1951. 

Privitor la zilele * ind fostul desertor 
fuserr paraşutat in România şi activa 
suL oblăduirea aildă şi curteiiibiure ;« lui 


Crcţcami şi Nicnlescu Bnzeşti—ci 
»pcrsona grata» care a luat în primire pe 
Mareşalul Antonescu după arestare , spu¬ 
ne textual: «In acele împrejurări, Partidul 
Comunist, înfruntând teroarea fascistă, 
organiza lupta pentru răsturnarea dicta- 
turii fascisto-antonesciene.» 

Cu ajutorul cui organiza lupta, când 
partidul comunist în România era aproa¬ 
pe inexistent? Cu ajutorul acelora care 
l-au primit si susţinut. Patronii dela Na- 
tion Rounminc. Trecând mai departe peste 
data «armistiţiului» semnat de Ruşi abia 
trei săptămâni mai târziu, Bodnăraş con¬ 
tinuă: «In condiţiile fawrabile create de 
armata so\’ietică, partidul nostru a orga¬ 
nizat arestarea căpeteniilor fasciste şi r㬠
sturnarea guvernului de trădători.» 

«Guvern de trădători» îl califică sluga 
Kremlinului, guvern care a declanşat un 
răsboiu nepopular, dupăcum îl califică şi 
asa zişii representanţi ai partidelor demo¬ 
cratice. Nepopiilar şi agresiv, când aveam 
de recucerit două pro\dncii româneşti 
smulse pe nedrept, şi când trebuia să sp㬠
lăm onoarea unui neam, în urma ultima¬ 
tumului nisesc din 1940. Mai declară Mi¬ 
nistrul de Răsboiu al R. P. R.: «Pe când 
trupele soWetice înaintau vertiginos spre 
Bucureşti, gărzile patriotice şi unităţi ale 
armatei române au trecut la lichidarea 
unităţilor hitleriste ce vroiau să distrugă 
Capitala ţării.» 

Trupele sovietice au înaintat vertiginos 
numai dupâ anunţarea asa niiiriitiilui «ar¬ 
mistiţiu , ncmai întâmpinând nicio resi- 
'iKitjtni>rind firnnitu mniână care* 

SC pr<‘<hi coiU'oriri ordinelor primiţi . Jafn- 
-'ri/n« /<•. r^ihiiriU . •>iiu>rnrih\ s au ţi- 
,1111 l^zif l '„iiîi,>ţ.i i.i —irt* a ‘ "J’” 

poporul roraân şi situaţia tragică a ţării, 
sunt rezultate ale capitulării—acel act de 
«profundă înţelepciune politică». 

Unde a dus măreţul act de «eliberare», 
susţinut cu atâta căldura de blocul parti¬ 
delor, se poat: constata din descrierea 
fâcutâ în ac^t au de ziarul c£>muuist: 
România Liberă, confrate cu La Nalion 
Roumuine întru proslăvirea lui 23 August. 
Iată cum ne infăţisaza foaia dela Bucu¬ 
reşti sărbătorirea zilei de eliberare a Ro- 
% 

mâniei: «Piaţa Generalisimului Stalin e 
splendidă in acest ceas al dimineţii. Scăl¬ 
dată în lumina soarelui de August, uriaşa 
statue a Marelui Stalin, care domină în¬ 
treaga piaţă, apare de o măreţie foarte 
mare. In spatele ei, ochii întâlnesc minuna¬ 
ta privelişte a parcului de cultură şi odih¬ 
nă.» ^I. V. Stalin», .şi dincolo, peste apa 
lină a Herăstrăului, o parte din măreaţa 
construcţie a marei cetăţi culturale «Casa 
Scânteii» 

Nu au lipsit dela această manifestare 
\a care au luat parte riprezentanţii tutu¬ 
ror r<publie*:lor populare depe glob, de¬ 
cât acei cari mai încearcă, din ţările cu 
adevărat libere, să aducă justificări şi ar¬ 
gumente în favoarea «înţelepciunii şi cura¬ 
jului» dovedite cu ocazia capitulării. 

Dar, ca să-şi poată susţine principiile 
şi oamenii, articolul din La Nailon Rou- 
mâine continuă cu un pasaj care isbute- 
şte să răscolească de indignare întreaga 
fiinţă românească, întrebându-te: până 
unde \Tea să meargă cu impietatea, cu 
terfelirea a tot ce este simţământ omenesc 
—dacă nu poate avea şi unul naţional 
prin încercarea de a bagateliza suferinţele 
poporului român, în cnirsul acestor ani 
grei de asuprire. 

liupâce foştii colaboraţionişti lşi permit 
bă dea un ct-rtificat de Vjună purtare po- 
j[>oarel<zr rămase credinedoase unor anumi- 
(Urmeaiâ in Pag. 4.) 


DATE IN LEGĂTURĂ CU ACTUL 
UNIRII DELA 1 DECEMBRIE 1918 


Multe cu\nnte frumos ticluite si sun㬠
toare, dar vagi, fără conţinut demn de 
conştiinţa noastră naţională şi mereu la 
marginea adevăratului şi profundului sens 
istoric al Actului Unirii dela Alba-Iulia, 
au fost pronunţate în diverse ocazii co¬ 
memorative de cci, pe care hazardul unui 
sistem parlamentar deficient îi ridicase în 
fruntea trebilor publice ale României- 
Mari. Faptul că a fost posibilă existenţa 
unui revizionism; faptul insăsi, că timp 
de ani întregi, dela Trianon la dictatul 
dela Vieua, afacerile interne şi interna¬ 
ţionale ale României au putut cădea pra¬ 
dă răstălmăcitorilor internaţionali de pro¬ 
fesie, printre care se numără uimitorul caz 
al scriitorului Herbert van Leisen, aces¬ 
tea se datorează, în primul rând, incapa¬ 
cităţii politicienilor români, de a pătrunde 
taina măreaţă a Unirii Românilor, consu¬ 
mată în vechiul Apulum. Peiitrucă, atât 
în cadrul Sudestului European şi al Euro¬ 
pei centrale, cât şi din punct de vedere 
internaţional, actul Unirii dela Alba-Iulia, 
premers de hotărirea «Sfatului Ţării» dela 
Chişinău, la 27 Martie-9 Aprilie 1918 şi de 
hotărirea Adunării dela Cernăuţi la 15- 
28 Nocmbrie 1918, unificarea Neamului 
Românesc, în cadrul frontierelor sale na¬ 
turale, nu a depins de combinaţiile culi¬ 
selor politice ale conferinţelor de pace. 
Dacă a existat o aplicare integrală şi con¬ 
ştienta a principiilor de naţionalitate şi de 
antodctcrniiyîarc, acesta a fost căzni Ro- 
I >«-monstratia strâIneitoare ele ma- 


iianic*! 

tiiritiitc* istoricii, <lox'c<lită < 1 <* «latele* isto- 
111 i u t irc- 111.»i <lv-- îiit.rcj4 


I *oj»c»r ol 

Românesc, prin reprezentanţii săi cei mai 


patriot carf a fost episcopul Ciorc^g^rin d 
Orăzii a prins (în 7 Ale Trăite, Orad .* 

1926, p. 305) astfel momentul istoric dela 
Alba lulia: «... pe.ste o sută de mii de ro¬ 
mânii au venit la Alba-Iulia să hotărască 
asupra sorţii Neamului Românesc. Ţărani 
din toate părţile locuite de români, au 
curs la măreaţa Adunare Naţională, pu- 
nându-şi în pericol propria vieaţă.» Şi tot 
episcopul Ciorogariti defineşte Actul Uni¬ 
rii dela Alba-Iulia drept: «... o manifestare 
spontană a tuturor intelectualilor şi a tu¬ 
turor ţăranilor români, care considerau 
Unirea, ca o împlinire naturală si logică 
a evoluţiei lor istorice... Hotărîrile dela 
Alba-Iulia sunt nouile Table ale Legii date 
Neamului Românesc.» Actul Unirii etnice 
şi teritoriale a tuturor românilor într'un 
singur stat naţional, suveran şi indepen¬ 
dent, cum a fost el pecetluit la Alba-Iulia, 
a fost deci expresia sublimă a unşi uni¬ 
tăţi spirituale româneşti deacum existente. 

Nimic mai semnificativ, în ceeace pri¬ 
veşte recunoaşterea din partea străinilor 
a dreptului naţional de autodeterminare 
a Românilor decât adeziunea Saşilor si 

Şvabilor, la actul de Unire de la Alba- 

» 

lulia, cei dintiai întruniţi la Sighişoara în 
«Sachsentag» la 6 Noembrie 1919 şi cei 
din urmă la Timişoara la 16 August igig. 
Actele de adeziune a minorităţii germane 
la statul românesc unificat, se bazea2Lă în 
mod explicit pe dreptul de autodetermi¬ 
nare şi pe principiul naţicnalitâţiloT, recu¬ 
noscut şi aplicat apoi în paginile trat-ate- 
lor <le xjtvcc. In Adunareu su dela IKIedias, 
l<â S l ii-n-L^ctr ie. r*- -.\ x>r«?rx^«.-Trv. o-vr\v-V 

dela Sighişoara si unde s’a acordat de 


rindu-se la dela 

... In presenţa 
sra cnnsumat un dat istoric mcnMSaL 
2at pe dxsptul de aoteEdeteaBrinare» 
rul săii rinr al T^aBsilvainei se dmdbax am- 
p«s a] Reprim Ro mâniei si triade saliitiit' 
său frăţesc popamilm tamSst, cti ocU^ 
împlinirii idealului său aaţionaL.» 
ştient de irapasetanta itotscîsiî sale popo¬ 
rul săsesc, în c e pâ nd di^a aoemlă data» se 
consideră membru al ^^atului Român si 
consideră pe fiii şi & fnlar săi drept cetsr 
ţeni ai numitului stat—» 

Actul Unirii dela Alha-fulriu măreţ gest 
de afirmare a ronwnismului pe plan mon¬ 
dial, este în acehiş timp actul de 
a unui popor deplin conştielit de putoaXe 
şi menirea sa, în ronocitul miţiuiulor eu¬ 
ropene. 

I. D C.-CoTERLAN. 


cQuştienţi: Vasile Goldis, Juliu Mauiu, igipt ajipkisa ia»-Statui roxnân, min 
Ştefan Cicio-Pop, N. Jorga, Vaida-Voevod, săseasca din Transihrania dedată, 
si atâţia alţii, ne-a confirmat un loc demn 
în istoria lumii. 

Nimeni n'a formulat mai precis, antici- 
pându-1 cu viziune profetică, spiritul care 
a animat întreg poporul român, în clipa 
când la Alba-Iulia se îmjîlinca nu niuuai 
risul naţional al românilor, dar şi primul 
act politic românesc pe plan eumpean, ca 
doctorul Ion Raliu, în procesul «Uemo- 
randu-lui» (17-25 hlaiu, 1894) când a stri¬ 
gat judecătorilor săi maghiari: Existenta 
unui popor nu se discuta: ea se afirmă. 

Poporul român şi-a afirmat hotărirea 
de unire la Alba-Iulia.. afirmându-şi prin 
aceasta existenţa pe plan mondial. Spiri¬ 
tul unui adevăr istoric indiscutabil s’a re¬ 
flectat deci, atunci când Adunarea dela 
Alba-Iulia, a redactat Actul său de unire 
la Regatul României: «Adunarea Naţio¬ 
nală a Românilor din Ardeal. Banat şi 
Tara Ungurea.scă, întruniţi în persoana 
reprezentanţilor lor autorizaţi la 18 Noem¬ 
brie (i Decembrie) 1918 la Alba-Iulia. ho¬ 
tărăşte UNIREA acestor Români si a tu¬ 
turor teritoriilor locuite de ei cu România.» 

Aderenţa unanimă a Românilor din Ar¬ 
deal, Banat, Crişana şi Maramureş o de¬ 
scrie, cum urmează, Caius Bardosi: «... ca¬ 
racterul naţional reprezentanţiv al Adu¬ 
nării rezultă din faptul că fiecare circum¬ 
scripţie electorală, fiecare consiliu naţio¬ 
nal, fiecare nucleu de organizaţie naţiona¬ 
lă a trimis delegaţii săi autorizaţi, înze¬ 
straţi cu împuternicire formală. S’au veri¬ 
ficat atunci 1228 de mandate şi au asi¬ 
stat la Adunare aproape 130.000 de ro¬ 
mâni. veniţi din toate regiunile Transil¬ 
vaniei. Deci Adunarea a avut, de drept 
şi de fapt, un caracter de reprezentanţa 
naţională a Poi>orului Român» (în Rev. 

Transilvaniei, nr. 2, 1934). marele 


COLINDE. COLINDE 

Colinde colinde, 

E vremea colindelor 
Căci ghiafa se*ntinde 
Asemeni oglinzilor. 

Si tremură brazii 
Mişcând rămurelele 
Căci noaptea de azi-i 
Când scâniee stelele. 

Se bucur copiii, 

Ciyplii şi fetele. 

De dragul Măriei 
îşi piaptănă pletele... 

De dragul Măriei 
Si-ai Mântuitorului, 

Luceşte pe ceruri 
0 stea călătorului. 

MiUHAI EjdlXHsClL 








LIBERTATEA 



PERSEVERARE OlABOLICtM 


Ră>l-.inl <iin Cor.i-a, un int- rni. m» 'nan 
ta Tfli<*Tîin ii. mai .iK.*". <'>nt<Tinţ* 
caT<- a avui loc la San-l-rancisco, nc ' 1 . ;vâ- 
lu. o i>art<- din uriaşa probUmatică a^in 
tic.ă 

Asia, cu jumătati din [)i>j)idalia globu- 
lui, osU centrul d.m<-(?rafi< al lumii, A 
tost, pi'ină la apariţia Romei, continentul 
de predilecţie al Istoriei. A fost, pana la 
creştinarea Europei, un Isvor neîntrerupt 
de înţelepciuni, de visuri şi de nebuni.- 
Când insâ Europa începe si se ridice, una- 
sul parc câ arlnairnc. . 

' De douăreci de veacuri. 0<ddentul fuge 
gribit înainU-, in spaţiile istorice, pe când 
Asia rămâne nemişcată in urmă, ca şi curo 
Grecia nu ar fi gândit, absentă in faţă 
orginizării Rom. i şi indiferentă faţă de 
inv’icrea Iui Isus. 

lata însă câ, în decursul ultimeU^r vea¬ 
curi, Europenii ajunjj in Asia. aducând 
imaginea unei lumi nouL Prin misionarii 
creştini, asiaticii afla de o nouă şi uriaşă 
revoluţie spirituală. 

Deabia trecuse perioada j)rinu lor cioc¬ 
niri politice şi militare, abia împrejurări 
mai prielnice’ i-ar £i jK-rmis misionarului 
creştin să-şi înceapă opera pe scară mare. 
când apar alţi misionari, dc-o speţă nouă: 
agenţii revoluţiilor marxistL . (Când scriu 
marxism, nu mă gândesc numai la comu¬ 
nism. d la întreaga idef)lcjgie sodalistă 
.jare pătrunde in Asia, de mai bine de 
bo de ani, si care a prins râdadni aflând 
In toate ţ^âturile inteleftuale din India, 
Indficbma şi China.) 

TUfCt tevoluţvi spirituală a cr^-stinismu- 
\tti a î 2 ;î- \< i. vo- 

provoca In aţ/roiimatjv o jumitaU* de h- 
fjt >1 tran.sffmnarefl Indiei, a TndochînH şi 
a Chinei? 


tura intib'lnală mni ri^ptivă faţă d* 
idei venite din y\pus. Această recffdivj- 
latf . inU'kct.unlii a.siatid o câştigaseră de 
multe ori chiar în şcolile nii.sif>nare ere- 
..tine, l-îteria are uneori astfel de ironii' 
Misionarii an venit împreună eu, san 
in urma cuceritorilor albi. Munca misio¬ 
narilor nn a fost uşurată dc acca.stă îm¬ 
prejurare. Agentul marxi.st, in schimb, sa 
infiltrat <lnpă sisteme conforme mentali¬ 
tăţii asiatice, şi. prima lui grijă a fost să 
atace pe Hurf>i>eni, câştigând astfel sim¬ 
patiile cercurilor naţionaliste locale. Mi¬ 
sionarii .sunt ded acei care au venit cu 
invadatorii străini, «de peste marc». Agen¬ 
tul marxist, chiar alb fiind, este trimisul 
unei puU'ri asiatice, care incearcă să răz¬ 
bească din inima Asiei spre periferie. Ar¬ 
gumentul pare copilăros, a jucat însă pu¬ 
ternic în favfiarea Ruşilor. Nu atât ai- 
loarea pielii stă Ia baza lasi.'îiraului asia¬ 
tic (în Asia există destule jKipoare albe), 
cât originea geografică. Pe continentul 
asiatic, japonezul este un clement mai 
străin decât rusul! 

Misionarul creştin venea cu o grea şi 
adâncă revoluţie spirituală. Agenţii mar- 
xi.şti ofereau asiatidlor un suregat de re¬ 
voluţie spirituală. Păturile intelectuale 
din Cliina si India au îmbrăţişat această 
revoluţie, fiindcă corespundea cel mai bine 
cu superfidalitatea e*ultuiii lor şi cu do¬ 
rinţa de a ieşi odată din letargia milenară 
în care zăceau. 

Marxismul, in tpoca începuturilor, spre 
deosebire de creştini.sm. apare asiatidlor 
ca o revetaţu de largi perspective, dtschis4* 
dc profunde Achinibăti infrastructurale ap* 
l<»r. .-ji «limâniiea 

marxistă. Marxismul îi vrea, din răbd㬠
tori, revoluţionari; din paşnid, răsbfiinid: 
din visători, animaţi de morbul realizari- 


Când creştinismul a înceţnit să acţione- lor. Complexul de inferioritate faţă de alb 
ze in Asia, .s'a Lsbit in primul rând de este îndns. Si, i>entru prima dată, omul 
două religii prindpale. In Râsăritu] apro- asiatic învaţă arta de a duce un răsbf i 
Xiiat. de Islam; bine organizat, bun cu- modern, de-a organiza masele, de a inter- 
noscător al creştinismului, Lslamul a opus veni activ in mersul istonei. In privinţa 
int/jtdeauria o rezistenţă dârză Bisericii, aceasta, este interesant de observat tipul 
tncâ depc vremea Bizanţului şi al Cru- uman care trece, de predilecţie, la cc:mu 


intr<gnl orient, f -ift dup;'* eum Friptul 
si Sueziil nint eh*:i ^le dominnţif 1 britu 
nice. tr t în Orient. Irnnnl y.ndi, îientin 
revoluţia i f rniinlstâ, rHtil C r.f lnlni d 
Siic z Iranul tn hue să fie al nostru> 
Continuăm sţire Răsărit. 

Biidhlşmul nu este nid ti o fryrţâ spi 
rituală capabilă să se imi/otrivească mar¬ 
xismului. Pc lângă slâbidunile lui pTO]>rii, 
trebue constatat că in umbra lui .se a 
ctind, în special în Răsăritul îndcx-rărlat, 
un număr de sec-te, de superstiţii şi de 
credinţe străvechi, dintre care cea mai 
reală şi cea mai vie rste ailtul strămo¬ 
şilor. foarte asemănător ai acel descTis fie 
Fu.stel de Coulange în *Ea Cite Antique# 
Recent. Tibetul—acel acoperiş al lu¬ 
mii—-sanda sandorum a lumii asiatice, 
s'a prăhuşir în ridicolul certurilf>r a doi 
mari Eamaşi, cazând victima intrigilor şi 
trupelor lui Mao, ca orice stătulet de rând. 
Iar astăzi, China a cerut Indici să-şi re¬ 
tragă trediţionale garnizoane de x>Totecţie 
pe singurul drum care duce din India spre 
Lhassa. 

Situaţia în Asia apare deci confusă: ni- 
cio forţa spirituală de origine asiatică nu 
este capabilă să se opună marxismului 
Si x>oliticul fiind expresia spiritualuluii 
adevărul este ca nicio forţă x>olitică ,afară 
de Japonia, nu ar fi capabilă să înfrunte 
comunismul asiatic, fără .sa fie susţinută 
de trupe americane sau europene. Dacă 
acestea ar părăsi Coreea, Indochina sau 
Malesia, şi aceste ultime poziţii ar cădea 
în mâinile comuniştilor. 

Dar, tocmai în acest harm .•spiritual M’ 
află sămânţa unor f>osîbilitâţi ni-băniiite*. 
I-aţtt hurlhjnmului, alr- liin 

duLsmului, ale islamului şi al tuturor sec¬ 
telor asiatice în încercarea hotărâtoare î>e 
care o coiLstitue imx>eriallsmul marxist, 
singură Crua-a lui Isus va apărea mân¬ 
tuitoare, 

iLrK \'LAI 


ciatelor. 

In Răsăritul indi'X/ărtat, miMonarii s*au 
i-.Vnt d* Budh^m. „Vnumityr atitudini in- 
Veriry^O' pfrt x>ărea imilare creştinlsmu- 
Vii li ne g.’.nfiiin 'Ix: x>ildâ la umilinţă- 
îl împiedecă ades<-fyri p^ budhLst să con 
•j*^pă inoreştinan a f:a o adi-vărată revo- 
îUţU' -.pirituală. atar»* m resimte ne* 
unei oonveTMuni. 0 »nfuzia întT< 
iinuniil' tem» , şi budbisU*. 

fâcLt In insaşi filr-ofia euioj>eană Jk-î^ 
n<' a.tn mira dc -un ^/id JxU-Ati din Chin.* 
au Annatn-' 

Afară d» a..-difU.«îâtăţi ordin 
hoRr , » r'-slunKTnul 

ţrreutăţi di ordin maUrld distanţi - or 
mi', mav* irr>< Uv de *^^UI *ni, liriuji'niiiR 
d- rxlTi ina ă- 

râ'.v a- ţ ^ isă^ iit coniu- 

rutăţi îusi-mnali In Ciiiî> * 

ai- rjţrMim, in IrdiKhin 
ijU/viâ Ir» ^ - rr-ar^: .roul p^rni şli- 

• uci rir* A !• », nji 

di-#? f/il d» ixnpwO-ni -r» t.niiandl 
a prn.- râ#l 4 ' rn t* ! d» a'-ânei p -Titrn .1 
. iridvi.?r- rjd- nt di nii-.onan unii 
--^roţ^ i î^ • u Ol v« i«iî yi A'.Uî 

'-1 aT;irijii b; 

! , forrrî.^t.^ dni • Inn* nU .ji*. 

maîxţ^^Tiulljl. -ituaţia in 
Hji'Ii in.i: j.:*,'>râ 
ht'ij:. hi On, d. 

'it di 

#ră* d - ir».;; j'li '.j.a 


nism; d<r pildă in Indochina: elementele 
cele mai dinamice, intelectualii cti mai 
ambiţioşi, partizanii cti mai cruzi. De 
partea Imi>ăratuliii rămân: burghezia, po¬ 
pulaţia săUască, vtchih* familii... 

G' forţe spirituale 'au impotri\dt, în- 
tr'adevăr, marxismului in Asia' 

In apusul şi c»*ntrul Asit i încă nu 'a 
aistalizat o rezistimţa reală împedriva ctj- 
muni’^mului l'eiitru un momrnt, marii 
n^fi ai Islannilui acciptă poruncile Ru.siei 
S'.vietice, j/entru a se scutura ile rvitu- 
ţiil»* j/<)btiei şi 1 conomici* impus»- de f )<- 

_ , cid*-nt G* d<ci câ, pc- plan moral, 

ul de intrMnt.it Ishitnul ar puli*a fi o pnlj-niică forţă an- 
' ‘ ' timarxistâ. când in fj-rcnul jwditic şi mi 

htar b fa:.3- jocul? 

In India, dij|?â #> pregătiri înli li ttualâ 
dat//iită. in primele iner juitiin, ^odtgiilor 
engh /e. tiit )>ăturiJ iiit» )ti tuala arată a 
fi i i n nvAi ri'iptjvâ f^a lii- influcnp h 
siiarxisii 1 hpttjl ( > ,x pâ^tre-t/ă pentru 
un mouw-iit m t* nul roz al .ouah.Himilni, 
nu mijL.N^>ri a/ă primejdia Când U pătura 
l-ii larii* iomunMi- ^China. Per- 
-"•îa; va fi faeTJtîi, ' va vt'dt a «a />-! ^^^hrll 
îii Ai*ia j/? car^ in Ru h» îl 

}tii .e-e K're iir^ki Jn privinţa au-asta, gâ 
M v< inurt->«irit w ^ it* / ur Articol .ctIs 
dl- /uâri-.lul M>vdetK To iian*» v 4 ci . citit de 
' .ţ-neralul Mac l,4Jîiee in tăun r.i Corriuneior 
4 ndii? râniân: oI/Ui-U^mI nistru prin 
Dpat Iranul e.^U druniu) de aece R- 
‘. /luţia diîi e ,t; • hi ia o iolnpili.i din 


PLUGUSOR 


Bună seara, hună seara, seara Sfântului 


Plug cu dtjuăsprezece rotile 
Ară anii cu lungi zile 
Tara dealungui şi latul 
Sa schimbe zodiile şi vcleafui 
("lapo(et şi zurgălăi 
Porni{i plugul, măi flăcăi ■ 
f/ăi, hăi! 


Vasile 


Suflu ‘^reu peste Cord un a 
Buga dela Pidna Mină. 
Strtgă'n zare i*itrcalahti 
Jalea mândrei Busarutni 
( 'au ajun*; pe mâni duşmane 
KupU dela (inul mamet. 
fJin ( oi.mtn până'n ( etate 
Segr\e-x de. pagânutaU 

ghiaru bute 

Mânap boit mOf fl/i*-aP 
fi ai hat 


Ueugui ifânt de htjertate 
S -amU'i i ede ^ d-t departe, 
l)ur u}Uapld cu rat/dar, 

Sd-t adtua vede muri 

f<â smeri (a a pornea .t u 
La huni urne ^a * i 

I\in -e / ura ra de Lege 
li( uh fUg e a euUee 
f*entru Lcuuii t^tl de mâine 
Ou n pra g de a n ce ; t tw ' 

La . reth, 

‘âirâfH'r fi horu nuli fiutaf 
Hui, hat' 

J*i#ki 


it f/rin* ipii .^1 iflf-aluri fae.^nn ^7.v 
situaţia din România deiarâ x; 

... et en reprimant h* entim» nt fh 
volte* caus^*s par des d^stliusirm*. pas 
mai am/res.» 

înff^Tntil din ţara noastră, unde intre^ 
intelec'tualitate e destinată dispariţiei 
unde închivirile şi lagărele de cf/ncentrar* 
grm cu cei mai buni fii ai ţării, unde în 
munţi sunt urmăriţi ca fiarele Halbati^/- 
acida care n'au V'rut să pactizezi* ai in? 
mit'ul. unde naţiei nu i-a rămas i^lecât 
ochii ca -ă xd^ngă»- ' ste «intetiz.at rle au¬ 
torul articolului drcf^t deziluzii trecă toan, 
Insfârsit, se desvălue si arlevărata caii- 
ză care îi obligă să situeze si astăzi j>e 
linia opusă intereselor neamului. Dtcând 
puterile occidentale, în frunUr c*u vStateţe 
TTniti: ale Amifridi, au început să-şi dea 
seama de gravitatea x^^ticolului ermunist 
[ să apreedeze la justa lor valoare ax^/i- 
turile ce ar ţmtea aduce cauzei comune 
mişcările naţionaliste, care n'au şovăit ni¬ 
ciodată in atitudinea lor anticomunistă— 
jianica ii stăpâneşte ţK: aceşti iremidiaVdli 
tranzacţionişti. 

In acest sens, acelaş «Monitor», ălinflu- 
se să dovedească—bineînţeles fără date - 
că majoritatea poporului român a fost 
pentru actul dela 23 August şi că numai 
o mică minoritate s’a situat de partea 
cealaltă, afirmă. *Nu a rămas in afara 
decât o mână de oameni, cari demult pier¬ 
duseră sensul indeţiendcmţii şi aserviseră 
interesele ţării unui alt regim de teroare 
si agresiune.* Toată lumea cunoaşte câta 
libertate şi independenţă au adus ţării fău¬ 
ritorii «Actului». 

La Saiitm R onma ine. fUituce întoarcă 

tirt utMt' Ia naţ.i»nu$iştâU»r - 

ţi, Spunând: «I>'autres, liaiitaat hur hori- 
zont politique a la seuU lutte antioofir- 
muniste...*, vizând direct Mişcarea legio¬ 
nară, singura organizaţie care s’a năsait. 
a luţitat şi a militat fără încetare contra 
comunismului şi a Rusiei Sovietice—nu¬ 
mitul ziar continuă—: «II est bon de rap- 
peler ces ehoses â cette hcure, predsement 
ou l'organisation pratique du monde con¬ 
tre I'agression communiste obb'gc a faire 
certaines concessions â l'extrdne dioii 
ou â l’extr^me gauche et semble 
porter de l'eau au moulin des 
dc confusion.-» 

încercarea de a atrage ateirp 
libere să nu facă concesii «amatorilor d 
confuzii», este in adev'ăr dintre cele fnai 
reuşite. Foştii colalxiratori ai Sovietelor, 
astăzi camuflaţi în «rezistenţi înverşuna¬ 
ţi», maeştri în arta de a produce confit^i^* 
pot fi siguri că in viitor nu vor raai putea 
să mai în:>el«* ţa* nimeni. Organizaţia lU' 
mii în contra agresiunii comuniste a în¬ 
ţeles cine a avut <lreptate. cine a mer*^ 
întotdeauna pe aceiaşi linie anticomuni¬ 
stă '^i i>e cine se- va putea baza în unle- 
ştao a uriaşă de mâine. 

Giiicesiunile de care .se plânge La Au* 
ticm Kffuniaine c î e obligată ^Jirgaiiiziiţi*' 
mondialâc ă 1 * Iacă naţionaliştilor, nu 
sunt in realitate concirsiuui, ci numai re- 
cujioa.sterea iiiir>r adevăruri, care şi aşU an 
iritârzial destul până cv şi-au croit drum. 

Nu i-sti- vorba de «extremă dreapta», ci 
numai de o «.jude' at;I dreaptă^ J,urnea lîbe- 
iă ştie jK- cine poate c<inta cu adevărat. 
J‘,ja>ca jongleriiloi şi a farsidor a trecut 
şi G .* intrat în fazii realizărilor, c.tnil mt' 
mai lealitatea, fermitatea şi curajul ade¬ 
vărat au cuvântul 

IVrseverarea in (Kilitica dm trecut cou- 
"wtitiie liii lUln t faţă <ie naţiune şi întrece 
CM mult ^hiar meniul maximei latine. 

Vyutir. Fi. 1 u.^Co.s. 










L I B E R T A TEA 


fn revista îndreptar din August ^ 95 ^» 
/)b/ Mircea Eliade publica un articol inth 
tulat în mod cu totul sugestiv mâncat 
capul politica!^ Cum intenţionam să-i fa- 
cern o nota marginala, credem oportun să 
reamintim cetitorilor problemele pe care Ic 
desbatc acolo D-l Eliade. Piima problema 
este aceea a poziţiei total negative pe care 
a adoptata generaţia dcla T 9 ^ 5 ° 35 f fnţă de 
partidele politice româneşti, refuzând per^ 
manent şi obstinat de a se integra in ele. 
Generaţia, abandonând forul vieţii publice, 
acesta a rămas în exploatarea exclusivă a 
*inepricepuţilor, oportuniştilor, mediocrilor^, 
fapt ce a avut ca efect, pe deoparte, o scle¬ 
rozare a partidelor istorice, prin nealimen- 
tarea lor cu o nouă generaţie, iar pedealta, 
adeziunea «intelighenţih româneşti la miş¬ 
cările de tip protestatar şi anti partid ist 
a Praf. Forfu şi Cornelia Codreanu. In 
felul acesta, după D^l Eliade, a avut de 
suferit atât politica cât şi ţara românească. 

A două problemă — care, deşt tratată în 
strictă conexiune cu prima, este totuşi inde¬ 
pendentă—tste aceea a obligaţiei pe care o 
are elita românească ce se află acum în exil 
de a se informa în modul cel mai riguros 
asupra politicii în general şi mat ales asupra 
doctrinei comuniste, în care este educat as¬ 
tăzi poporul român, pentru a putea răspun¬ 
de mâine, în mod valabil şi în cunoştinţ ă 
de cauză, doctrinarismului leninisto-stalinist. 

Ca tot ce scrie D-l Eliade, acest articol 
poarta pecetea pateticului şi nimeni nu poate 
rămâne indiferent faţă de actualitatea lut. 
Mai mult chiar, stimulează ideile şi crea za 
o stare de efenescenţo doctrinară, necesară 
mat mult ca oricând clarificării luptei ro¬ 
mâneşti de astăzi. D-l Mircea Eliade nu 
este numai un intelectual, un mare intelec¬ 
tual, ci este, in acela ş timp, şt un mare 
agitator intelectual. \u puţine din ideile şi 
formulele ^fenomenului românesc^ care circu¬ 
la astăzi, au fost lansate pe vremuri de D-sa. 
Dcaceta, este printre puţinii români ce pot 
vorbi cu prestigiu şi competenţ â , în chestiu- 
ittie cttrc ofecteoz^ destinul naţiei noastre. 


o GENERAŢIE SI UN DESTIN 


fn ce prrveşte prima problemă, aceea a 
desirtt eresul ui generaţiei dela *^5^35^ pentru 
politică, D-l Eliade se întreabă care este 
cauza acestei abstenţiuni ri răspunde că nu 
este aha decât repulsia ce i-o făcea politica. 

O o doua întrebare işi face însă apariţia pe 
teren. Era justificai acest ^horror rei publh 
cae?** Din contextul articolului se deduce că 
D-l Eliade crede că nu. \oi însă, ne per¬ 
mitem să credem ca da şi cerem voie lo de¬ 
monstrăm. Si vom începe şi noi prin a în¬ 
treba care era structura vieţii politice a Ro¬ 
mâniei în momentul când pe orizontul ei îşi 
făcea apariţia generaţia delo uju mai 
degrabă dela căci acolo credem ca tre¬ 
buie retrocedată cronologia generaţiei în che¬ 
stiune. 

La o asemenea întrebare nu se poate r㬠
spunde însă satisfăcător, fură o face o alu¬ 
zie istorică, oricât de succinta ;/ chiar in- 
ompletu, la originea politicei în România 
modern a. 

Până la ^^4 , ^ieaţa politic^ a princi¬ 
patelor române s o desfăşurat ^ub perma¬ 
nenta apăsare o ceeace am putea numi o 
tradiţie balcanica '^u încape nicio indoiaiu 
că cea mai neagra eptKă din istoria Rom⬠
niei moderne—afară doar de aceea actual a — 
a fost cea cunoscuta îndeobşte sub numele de 
domnia fanariotă-, care o introdu în pnn- 
fpute toata putrefacţia polifita ' imperiu¬ 
lui turcesc in plină descompunere. Obiceiu¬ 
rile tufc/şti. transplantate prin contactele 
ăt vasalitate cu * Sublima Poartă , s au în- 
• *'iaţen/t ia not tub numele de ihicejul p㬠
mântului»^ De fapt, dcnuoiirea etic cu lotul 
upoerrfu, dat fiind u nora\r urile turceşti 
î ele moşieniU-, în parte, din Bizoni uf 


decadent şi lichidat—sd substituit treptat 
unei nobile tradiţii autohtone româneşti. 

Principatele române, care nu demult fu¬ 
seseră subiecte de istorie, contând ca elemente 
desinestătătoare în constelaţia europeană, 
prin această <»domnie'^ suferă un colaps isto¬ 
ric total, ele nemaiînsemnând decât nişte 
pioni pasivi ai Imperiului Otoman (adică 
un soiu de paşalâcuri). O sută de ani de 
aceştia nu puteau să nu-şi producă efectele, 
care au fost catastrofale, pentru evoluţia in¬ 
terioară a României. 

Primul semnal de ieşire din această besnă 
subistorică îl dau la 1848 idonjuriştih, cu 
care începe importarea în principate a unor 
forme politice occidentale. Peste ^'obiceiul p㬠
mântului se suprapun partidele politice cu 
croială apuseană. Aceste partide, devenite 
mai târziu istorice, au anunţat doctrinari- 
sme după model apusean. S a încercat, cu 
alte cuvinte, implantarea unor forme de cul¬ 
tură politică perfect occidentală, întrun 
mediu politic perfect balcanic. Care a fost 
rezultatul? 

Rezultatul a fost o absorbţie şi o *<adap- 
tare*» a acestor forme la «obiceiul pământu¬ 
lui. Formele democraţiei franceze, tran¬ 
splantate In aria balcanică, sau golit de 
conţinutul lor real şi au devenit nişte sim¬ 
boluri fără nicio eficacitate. Mai mult decât 
atât, sau convertit în instrumente politice 
in mâna partidelor pentru a fi întrebuinţate 
în interese pur partidiste, contra interesului 
public. 

Dacă dăm laoparte coaja de eftin roman¬ 
tism cu care o anumită istoriografie şi lite¬ 
ratură naţională caută să prezinte această 
stare de lucruri ca o idilica vieaţă patriar¬ 
hal., si daco eliminăm prejudecăţile de su= 
perficial patriotism în carrâifrflSSniflf^ţi, 
descoperim o realitate care ne încrâncenă. 

Această este realitatea românească care 
a rămas aproape neschimbatâ dealungul tim¬ 
pului şi în ea sa ciocnit generaţia dela 
*1925*. Cine purta vina acestei realităţi? 
Fără nicio îndoială, partidele politice isto¬ 
rice. Aici trebue căutată repulsia elitelor in¬ 
telectuale ale generaţiei in chestiune faţă de 
polificâ. D-l Eliade ne mai spune că gene¬ 
raţia nu trebuia să confunde politica cu po¬ 
liticianismul. Cum putea proceda însă la 
distincţie — care, aşa cum o face şi D-l Elia¬ 
de, doar teoretic se puica face—când defapt, 
în România nu exista nicio deosebire intre 
politică şi politicianism? Distincţii de acest 
fel nu se puteau face nici înlăuntrul parti¬ 
delor, nici între ele, căci toate erau «tot 
apă şi-un pumânU. Dar, presupunând că 
totuşi «intelighenţa*» dela ar fi ac* 

ceptat se înregimenteze în aceste partide, 
o asemenea acţiune ar fi Qvut un efect saiu 
Iar? Ar fi putut purga partidele istorice de 
racila tor nu mai puţin istorica? Dar, par^ 
tidele istoriu nu erau lipsite de intelectuali 
Nu-i nevoie sa te facem inventarul căci 


îi 

cunoaşte toată lumea. întrebam numai: cu 
ce au contribuit ei la regenerarea morala 
partidelor? Intelectualul român intrând în- 
tr un partid politic era pus automat în acea^ 
sta dilema: ori să se «dea dupu păr^ şi atun 
ci facea 'cariera politica, ori se menţinea 
pe o linii etica atunci eşua. (Exemplu 
cazul lui Grigore lunian, care o refuzat 
infeodeze şi mai mult decât era, magistra¬ 
tura politicii, sau a lui \icolae lorga care 
*‘Eu n am fost eu!'*) 

Partidele istorice se reduceau in acel timp 
la două: Partidul Liberal şi cel \ a (tonal 
7 ărane : Partidul Liberal, cazui intra ire¬ 
mediabila siniliiate ideologica, dar foarte 
iprinten când era vorba asigure foi 

moaşa prima thzlorală de p* ' , care-i con* 

; ferea PuUrea*^ (t cie partidul cart a introdu. 


în România sufragiul universal, dar şi frau¬ 
da electorală care anula, defapt, principiul 
electiv), .sau să-şi asigure privilegiile econo¬ 
miei naţionale, după «obiceiul loculuh. 

Remarcăm, în Ireacuf, că atunci când la 
alegerile din Decembrie 1937 , nu a reuşit să 
obţină «prinia'«, nu a ezitat să arunce peste 
bord principiile democratice şi să sprijine 
dictatura lui Carol, care desigur nu ar fi 
fost posibila fără concursul direct ori tacit 
al oamenilor politici români. Un an mai 
târziu, balcanismul politicei româneşti îşi 
arată şi faţa bestială, sub forma terorismu¬ 
lui de stat, prin asasinarea a mii de legio¬ 
nari sau prieteni personali ai lor . Intenţia lui 
Carol şi a partidelor istorice—coalizate pen¬ 
tru prima oară cu ocazia acestor acte san-. 
ghinare—a fost să lichideze generaţia *(23. 
35^ încadrată «in cor por e^ în Mişcarea Le¬ 
gionară. (Istoria a vrut însă ca «intelighenţa'* 
să nu piară detot şi să continue şi azi să 
fie coşmarul comuniştilor dinlăuntrvi ţării, 
şi a anticomuniştilor de nevoie, din afara ei.) 

Dar, revenind la situaţia din jurul lui 
1925, trebuie să recunoaştem că «intelighen* 
ţa'^ şi-a făcut la un moment dat iluzia că 
noul partid naţional-ţărănesc, venit la pu¬ 
tere după o spectaculară opoziţie şi cu 
enormul prestigiu pe care i-l aducea jum㬠
tatea sa ardeleană, că va aduce schimbarea 
mult dorită. Au fost deajuns însă doi ani 
de guvernare, pentru ca acest partid să ajun¬ 
gă un fel de «alter ego* al partidului liberal. 
Forţa tentaculară a «spiritului* balcanic a 
fost atât de iresisfibilâ, încât generaţia ar¬ 
deleană a Unirii a capitulat aproape fără 
condiţii. Cauza dramei şi a izolării de mai 
târziu a lui luliu Maniu, aici trebue căutată. 
Aşadar, repetăm, repulsia politică a gene 

raţiei ^5-35* nu venea dint ro opoziţie apri¬ 
orică, dintFun «parii pris*, ci era dictată 
de însăşi condiţia istorică a politicei rom⬠
neşti. Dar, dacă «inieiighen ţa* nu făcea po- 
iticâ, asta nu însemna că era apolitică. O 
dovedeşte critica agresivă sub care pusese 
vieaţa politică românească. O dovedeşte ade¬ 
rarea ei la insurecţia prof. Forţu, dar mai 
ales, la «anfipartiduh lui Cornelia Codreanu 
Generaţia D-lui Mircea Eliade va fi consi¬ 
derată, atunci când istoria României mo¬ 
derne se va scrie cu mai puţind patimă bal* 
conică şi cu mai mult spirit ştiinţific, ca cea 
mai importantă generaţie a acelei Românii. 
Si aceasta nu numai fiindcă a fost o gene¬ 
raţie protestatară, ci pentrucă a fost una 
creatoare. Este prima generaţie care are 
temeritatea de a se înfrunta cu cei /O de 
ani de istorie politica a României, de-a-i face 
un proces radical şi, mai ales, de a prezenta 
soluţii revoluţionare. Această generaţie şi-a 
dat perfect seama ca ritmul istoric în care 
mergea România era caduc faţă de ritmul 
istoriei universale, care nu mai admitea so¬ 
luţii de compromis şi de lentă evoluţie. Că, 
dacă România nu reuşea să se punu pe pi¬ 
cioare proprii şi valide repede, era amenin¬ 
ţată su devie din nou un paşalâc oarecare 
al Occidentului, sau al Rusiei Sovietice. Ge¬ 
neraţia dela «25-35'* îşi foce apariţia in mo¬ 
mentul precis în care istoria incepe să atingă 
punctul zenit a! al uneia din cele mai mari 
crize pe carv a strubutut-o vreodată. Me¬ 
ritul generaţiei consista tocmai in a fi avut 
conştiinţa acestui moment decisiv, şi de a-şi 
fi asumat riscul sau total. In concret, Ro¬ 
mânia se putea salva numai printr un salt, 
printro «mutaţie^ spirituală a omului ro= 
mâneai, 

D-l Eliade mai reproşază generaţiei in 
chestiune, de a nu fi fost la înălţimea gene¬ 
raţiei precedente, aceea cure a făcut râs- 
boiul de Unire, şi de-a nu fi continuat opera 
ei pe planul politic. Dacă generaţia rasboiu- 


lui—ne referim adie o la generaţia pnlffia/ 
nu ar fi constituit îndată ditpa încetarea 
ostilităţilor monopolul demagogic şi lucrativ 
al jertfelor aduse de ostaşul român pe front 
şi de populaţia civilă, în spatele frontului, 
poate că cei dela ftr fi fost dispuşi 

să uite incuria şi incapacitatea catastrofala 
cu care a fost preparat şi condus acest ră- 
sboi (Turtucaia, Retragerea, Tifosul exan* 
tematic, etc., eic.). Generaţia D-lui Mircea 
Eliade nu putea să-şi asume răshoiul «sk et 
simpllciter* şi fără a face o critica prealabilă 
partidelor politice vinovate. Meritul acestei 
generaţii succesive este acela de-a fi refuzat 
să se constituie în generaţie «succesoarea 
Acuzându-o de-a fi adoptat o poziţie ex¬ 
clusiv spirituală şi neconcretă, D-l Eliade 
acuză indirect «intelighenfia^ de a se fi si¬ 
tuat pe un plan utopic. Noi credem că dacă 
această generaţie poate să-şi revendice un 
titlu de glorie, acesta este tocmai «utopismul'* 
ei. Acest utopism a făcut posibilă formularea 
«omului românesc* cu proiecţie universală, 
sau, mai bine spus, aceea a unui om uni¬ 
versal construit pe lineamentele omului ro¬ 
mânesc. Bineînţeles, nu a omului pe care 
l-a desfigurat «obiceiul pământului*, ci acela 
care zăcea troenit sub secole, şi pe care în¬ 
cepuse să-l desgroape şi să-l insufle o nouă 
vieaţă istorică mai întâi un Eminescu, apoi 
un Pârvan, un lorga, un Rădulescu-Motru, 
un Nae lonescu, un Lucian Blaga, şi mai 
în urmă un Mircea Vulcănescu, un Mircea 
Eliade, etc., şi care îşi capătă profilul defi¬ 
nitiv în legionarul ideal—archetip al omu¬ 
lui românesc—aşa cum îl cerea geniul sin¬ 
tetic a lui Corneliu Codreanu. Astăzi, sin¬ 
gurul tip de om capabil de a fi opus omului 
comunist, este omul legionar. Acestei afir¬ 
maţii i-se vor putea aduce, desigur, obiec- 
ţiu ni de detaliu sau de conjunctură, dar nu 
de esenţă. 

JUjj ^u JtUuşi Eliade persista 

în a crede că «intelighenţia* dela «25=35* 
greşit, atunci nu ne mai rămâne altceva de¬ 
cât să spunem că bine a greşit. 

^ • 

A doua problemă pe care o atacă D-l 
Eliade este, aşa cum spuneam, necesitatea 
imperioasă a intelectualului român de a se 
pune la curent cu teoria politicei în general, 
şi în specia! cu doctrina comunismului, pen- 
truca mâine să-l poată combate cu eficaci¬ 
tate. Nu încape nicio îndoială că D-l Eliade 
are perfectă dreptate când intimeazâ pe in¬ 
telectualul refugiat să iasă din diletantism 
şi improvizaţie şi să se dedice unui studiu 
serios. Decât, şi aici ne-am permite unele 
observaţii. In primul rând, aşa cum pretinde 
şi filosoful anticomunist Berdiaev, comuni¬ 
smul este ceva mai mult decât o teorie. Este 
un crez (fals, dar un crez), un mod de-a fi, 
un stil, în sfârşit, o viziune a lumii. Dacă 
s ar rezuma la o pură dialectică, atunci ar* 
putea fi combătut cu o dialectică contrarie. 
Prin urmare, nu este destul ca să combaţi 
comunismul, un anticomunism. Trebuie să 
i-se opue dea o altă serie de categorii spi¬ 
rituale, de acelaşi ordin. Desigur, dintre ace¬ 
stea nu poate fi c.xclusă o doctrină anticomu¬ 
nistă, sau, mai bine spus, o doctrină care 
să depăşască comunismul. Dacă se reduce 
deci, comunismul, în ultima instanţa, la un 
principiu antropologic, atunci omului comu¬ 
nist trebue să hse opue omul care prin struc* 
tură su fie «negaţia comunismului*. Cu acea¬ 
stă constatare revenim la cele afirmate mai 
sus asupra omului românesc cu posibilitate 
istorica a viitorului, mai apropiat decât ne 
închipuim poate. Dacă salvarea valorilor su¬ 
preme ale persoanei umane, ca purtătoare a 
spiritului—în care înglobăm şi politicul, aşa 
cum o cerea Plafon—înseamnă mesianism, 
atunci nu vedem Jece nu sur inseria şi sfor¬ 
ţările generaţiei noastre pe o linie mesianica. 

ReJ, 








6 


LIBERTATEA 


Prohlrfftd Bu- 

dt \ord hi o i'ii/otîf't' conffTtH* A <i 
PAiiu riidu'ă i*i chip serios inireharea, cti 
ce titlu Rt^mânia va spriiivi această cerere. 

Oaia de 2J August 1044 cat şi mrmistt- 
(iul* diîf Septembrie al aceluiaşi an, nu 
coftstiti*esc deloc o bază juridică fn acest 
scop. Bin^nţeles, I^asarahia şi Bucovina 
au fost şi sunt proxnncii româneşti. Dar 
un Ifi-crti este Dreptatea şi aii lucn* este 
Dreptul. Argumentaţia drepturilor sovieti- 
ce asupra Basarabiei şi Bucovinei de Nord, 
aşa cutn a fost pi4să Occidentalilor de către 
Rusia Sold etică şi aşa cum Occidentalii 
au încasai-o, va pune mâine (n încurcătură 
pe oamenii politici ai diberărm Europei 
din i()44, cât şi pe corifeii României dela 
Cairo şi dela Moscova. Deaceea nu ni se 
pare deloc patriotic—ci chiar foarte desa- 
vaniajos pentru redactori—ca ziarul xlLu 
N ation Roumainc* să continue a serba al㬠
turi de iScâfîteiai^, liberarea* dela 23 Au- 
gust. 

Nu scriem aceste rânduri in vederea unei 
polemici ieftine. Se pune însă întrebarea: 
dacă nyrganul consiliului Partidelor Poli¬ 
ticei sărbătoreşte 23 August ca o rliherarei, 
care sunt revendicările pe plan extern a 
oamenilor dela 23 Augîist, pentru ziua de 
mâine? 0 Românie salvată de bolşevism şi 
de imperialismul rus, minus Basarabia şi 
Bucovina? Căci prin actul de ^eliberare* 
dela 23 August, aceste două provincii au 
fost doar cedate, adică recunoscute ca apar¬ 
ţinând Rusiei. întrucât mrmisiHiu* în¬ 
seninează liberă participare de voinţă! Nu 
îr^eninează ^apitulareh, adică încovoierea 
voinţei sub for\ă! In consecinţă, varmisti- ^ 
{iul* cu Rusia Sonyitiică înt^rmnează con- 
(if^vHarca. de ciLir€ unii RyffHăni—'Şi in fa {a 
aliM4ri^o0’-—a. rdipi*^ 

itzclor ţ%mdamfntaic ale acestui ^amusti- 
{iuM, s'a încheiat mai târziu Tratalul de 
Pace dela Paris, din jo Februarie ig4j. 
In consecinţă, aliaţii, prin participarea 
lor la larmistiţrti* şi la Tratat, au fost an¬ 
trenaţi în argumentarea şi câştigurile teri¬ 
toriale sovietice. 

Cum desfac juridic ei mâine, fără con¬ 
tradicţie, această încurcătură, dacă însăşi 
Românii (unii Românij continuă să re¬ 
cunoască in 23 August o diberare*, *un ar- 
misiiţiu*, o diberâ participare de voinţă*, 
un act înţelept, deschizător de orizonturi... 
Deoarece formalul consens al aliaţikr, în¬ 
cepând din 23 August ig44 fn problema 
Basarabiei şi Bucovinei de Nord ca pro- 

\’incii msesti, anuleazâ vechile recufwa- 

# 

şte- i ale Basarabiei şi BucrrAnet ca pro¬ 
vincii româneşti. 

spune aliaţii mâine: redăm Rcmiâ- 
mei Basarabia Buco-Ana de Nord peti- 
trucâ am bătut pe Ru^i şi Ruiii nu ne 
mai plac, sav vor spune. Românii n au 
recunoscut nkiodiitâ aceasta mutilare ci 
s'au bătut jx^ntru aoesU* doua provincii 
caie le revciuserâ In i(j2o. fie baza prin¬ 
cipiului autodeterminârii pf poarelor, iu ia 
noi Occidentalii, in 1^44 şi n am 

avut oe face? ' Honm soit qui mai y pense') 
Nu facem nicio cazuistică pe spinarea 
Tării Se mărginim sA atragem atenţia, 
să subliniem eroarea de pffziţte dipkma- 
tică in care coruinuă să rămână însta/afi 
unu din compatrioţii noştri. Căci intere¬ 
sele alunilor deacum şase ani nu mat sunt 
cele de astăzi iar argumentul cu 4iberarear 
sa perimai ca fomtuiă, a dtirnti o hclavie 
—sau cel mult prelungire, in ludrul emi¬ 
graţiei române, a Uut sovitiu din ţara 
Dacă Rrtmânit recttn^fSr în zj August (care 
a flit nefericitui act de nuşUre al unei 
ăibatece) un aU de Uhera participare 
a poporului fjos./rw. U esU cu aidi mm greu 
itu denialiiof, cace au i^ariicipuf la Con- 


23 AUGUST SI BARASABIA 


fertil ţa de Pace dela Paris, să spună că 
acest Tratai (înch'^iat pe baza unui «armi¬ 
stiţiu*) nu ar fi o expresie a i^otnţii «libere% 
a României de atunci! P i nu pnt recunoa¬ 
şte fără presiune că au procedat cu ştiinţă 
sau de nevoie la un «diktah. Trebuieşte ca 
noi Românii şi popoarele căzute sub scla¬ 
vie din Orientul Europei—prin solemna 
negaţie a trataielor — să-i determinăm să 
recunoască adex^ărul. 

Ori, acest adevăr, în cazul în care ca- 
menii dela 23 August—in nădejdea unei 
soluţionări rapide şi fericite a impasului 
în care căzuse România—nu l-au putut 
proclama în 1944, trebuiau să-l proclame 
la Conferinţa de Pace din 1946-4^. Care 
a fost însă situaţia? 

S*au midţUfnit cu participarea a doi aju¬ 
tori de băgători de seamă provizorii, în gu¬ 
vernul comunist dela Bucureşti, iar în 
broşura «Roumania al the Pcace Confe- 
rencc*, pe care mn grup de bărbaţi* a re¬ 
dactai-o cu această ocazie, căutăm în zadar 
un singur râtul de revendicare a Basara¬ 
biei şi Bucovinei de Nord. 

Nu se găseşte un singur rând de reven¬ 
dicare... Nu se putea in împrejurările dea- 
timci? Dece nu se puica? A guverna, nu 
este a prevedea? 

Singurii care, în numele unui comitet de 
Români, sau chiar pe cant propriu, au 
imprimat şi distribuit delegaţiilor Confe¬ 
rinţei de Pace ziare, broşuri şi memorii, 
revendicând (în afară de Transilvania), 


Basarabia şi Bucovina de Nord—în acele 
timpuri, la Paris—au fost. alături de un 
grup de independenţi, legionarii. 

Ce obligaţie alia, avea «grupul de băr¬ 
baţi* de care am amintii, decâl a apăra 
toate drepturile româneşti? Pentru acea¬ 
sta doar se afla plecai in străinătate (cu 
pretenţii reprezentative); pentru aceasta se 
afla în opoziţie: pentru aceasta se afla 
într'o situaţie mai prmlegiată decât Gheor- 
ghe Tătărăsa*! 

Nh era de datoria acestui grup ca ap㬠
rând cauza Tării să anticipe in mod senin 
şi public—chiar cu anumite riscuri — pozi¬ 
ţiile şi fruntariile de totdeauna ale Ro¬ 
mâniei? Nefăcând aceasta au recunoscut şi 
ei actul de «liberare* a ţării de povara a 
două provincii care aparţinuseră unor 
strămoşi provinciali. 

Iată cum evenimentele regisate de oame¬ 
nii dela 23 August 1944 şi până acum, nu 
dau nici un titlu de revendicare a Basara¬ 
biei şi Bucovinei de Nord 

Singurul act de recunoaştere din partea 
Rusiei Soxnetice, a frontierei româneşti la 
Nistru, a fost proeciid parafat de Niculae 
Tiiulescu cu Liivinov Ia Montreux în 1936. 

Dar acest proect a fost sfârşit—regretăm 
Domnule Bruius Coste —, de către însăşi 
Rusia Sovietică, la 26 Iunie 1940, deci 
înainte ca România să fi dat cel mai mic 
semn de intenţie de agresiune, (a se vedea 
în acest sens şi opinia Domnului William 
BuUit, «The greoi globe iiself*, în apendice). 


Calendar Internationa// 


30 Cse#omW*c i9Si. —Convx«»ul auicriCHO retiftca 
botararea Guvernului pentru incetarea «tarii de 
rashoiu cu Gcmama. 

— CodcniaiuDca Interaliata renunţa la acele pre¬ 
rogative. din zona occidentala de ocupaţie din 
Germania, "care sunt reglementate prin constitutiea 
federale. 

— Guvernul francez anunţa abrogarea Acordu¬ 
lui dela Londra aîsupra Riu^-lui. 

21 Octombrie .—Statele Unite decid trimiterea 
unui Ambasador Ia Vatican, restabilind după 80 
de ani rclatiuni diplomatice normale. 

23 Octombrie .—^In Nevada—USA—au Început 
pregătirile pentru nouile experienţe atomice. 

24 Octombrie .—Guvernul egiptean ordona Com¬ 
paniei Canalului de Suez blocarea traficului bri¬ 
tanic. 

— Tito declara ca Iugoslavia va susţine organi¬ 
zaţia Naţiunilor Unite. 

26 Octombrie .—Partidul Conservator iese invin- 
gatOT in alegerile parlamentare din Anglia. 

27 Octombrie .—^Wiston Churchlll formează noul 
guvern britanic. 

29 Octombrie. —Raimond. Comisarul francez pen¬ 
tru Cambodge a fu.st asasinat in reşedinţa sa. 

31 Octombrie .—Cel mai mare proces de spiona) 
din Utoria Suediei (ofiţerul de marina Anderson 
—agent sovietic—) a Început astazi la Stokholm. 

/ Noembric. —V. Gomulka. fost Secretar Gene¬ 
ral al Partidului Muncitorilor polonezi si Vice¬ 
preşedinte al Guvernului, este arestat la Varşovia 

dat in )ttdecata pentru atentat contra siguranţei 
sta tulul 

— După experienţele atomice din Nevada. re¬ 
prezentantul democrat de Tenne«rc declara ca 
daca nego.-jertle din Cerea csueaza. va trebui sa 
se recurgă la armele atomice. 

2 Naembrle .—Grave incidente (morţi si ranitO 
la CasabUiica. cu pnlr)ul alegerilor. 

— General american Spry paraseste SfMiDia cu 
concluzii favorabile pentru tocadrarea Spaniei in 
apararca Europei. 

5 bfnembri*'. — Sovietele protestează oficial pe 
tanga Cuvrroul Turc pentru eventuala participare 
a Turciei la Pactul Atlantic. 

- Trupeb' britanice ocupa in Egipt poziţiile 
'dinainte de rasbolu*'. 

— Coinunlstil es'rei manifestează ia Tel Avlv 
In favoarea Egiptului. 

6 Noembeie .—Ministrul de Externe egiptean de¬ 
clara ca nu accepta srmnarra nieJunui tratat de 
aparare atau timp cat Marea BrtUnie va ocupa 
Suezul u Sudaxuil. 

— Beria “Mareşal sovietic", declara ca So¬ 


vietele 5Uot gata sa inclieic acorduri de neagre¬ 
siune cu tarile capitaliste. 

S Nocmbric .—Preşedintele Tnunan expune pro¬ 
iectul dc desarmare american întemeiat pc con¬ 
trolul armamentului. 

— Declaraţia celor trei aliaţi occidentali pentru 
Reglementarea. limitarea si reducerea armamen¬ 
tului. 

10 Noembrie .—^Vischlnschi respinge brutal procc- 
tul american de desarmare. propunând un procct 
sovietic. 

12 Noembrie. —Cele trei mari puteri occidentale 
si Turcia anunţa Înfiinţarea Comandamentului Su¬ 
prem Aliat pentru Orientul Mijlociu (SACME). 

16 Noembrie. —Robert Sebuman lanseaza un 
apel către Est. 

17 Noembrie. —Capitalele occidentale resping 
nota sovietica asupra Triestului. 

20 Noembrie. —C>i trei aliaţi occidentali depun 
textul unei rezoluţii pentru desarmare in Adunarea 
Generala a ONU-lui. 

23 Noembrie.—Puterile Occidentale si prunul 
Ministru Adenauer aproba proiectul unui "acord 
contractuaL’ pentru reglementarea raporturilor ger- 
mano-aliate. 

24 Noembrie. —Cu prilejul deschiderii lucrărilor 
consiliului atlantic la Roma. delegatul canadian 
Pcarson, Ministru de Externe, declara ca in cazul 
unui dc.sacord asupra participării Germanici la 
apararea Euro|>ei. Statele Llnite vor reveni la 
"strategia bazelor penferice*’. 

2? Noembrie. —Rudolf Slausky. fost Secretar 
General al Partidului Comunist ceh si fost Vice¬ 
preşedinte al Guvemuluj, a fost are.stat la Praga 
"pentru complot impotnva republicii" 

26 Noembrie .— Delegatul englez Maxwell Fvfe 
declara U Strasburg ca Marca Britanic este un- 
pofriva unei federaţii europene. 

29 Nnembri *'.—Lovitura dc .stat (n Siria (a patra 
III trei ani). Armata pune mana pe putere. 

— Introducerea ^>edepsci cu moartea peutru co¬ 
munişti in Turcia 

30 Noembrie. —rx>vitura de stat (de inspiraţie 
comunista) nrreua|U Iu Siam. 

/ Decembrie. —CximlsUi policita speciala a ONU- 
lui adopta plângerea Iugoslaviei contra Rusiei. 

2 Decembrie. — Puterile occidentale propun 
la ONU Invitarea unei delegaţii germane pentru 
discutarea alegerilor din Germania. 

— Incidente sângeroase io Egipt. Politia Egip¬ 
teana participa activ alaturi de corpurile de \x> 
untari egipteni. 

3 Decembrie .—Rusia *e opuoe categoric invit㬠
rii vreunei delegării germane—occidentale sau 
orientale—^la ONU. 


Cam în turca::' f'<â, />•/ . ^ 

fenru făci*-r Rusiei s . // . j - 

de. Extern:, solemne dr.:la7^\ ' dt . : - 
sinne şi amiciţie. Mâr/unsim a mt fi 
zut niciodată în amiciţia au re / / m- 

tariilor noastre de către un a 

raţiune supremă este cucertrea In etape a 
lumei întregi fn vederea iopirei 
intr'un Imperiu cenuşiu al umanităţii. 

Dar nu este mat puţin adeifărai că Ri>- 
mânia nu a oferit Rusiei Sovietica, nici cel 
mai mic pretext de agresiune în acel Iunie 
1940. 

Amintim că nici Statele Unite nu au 
sprijinii vreodată public problema recu¬ 
noaşterii Basarabiei ca proviruie rom⬠
nească. 

Nu ne surprinde că Statele Unite nu au 
sprijinit în chip explicit această recunoa¬ 
ştere, s«w că împreună cu \fatea Britanie 
după 1939, au tăcut ,au mers la compro¬ 
misuri, au refuzat să turbure, propriile lor 
ape de interese exclusiv egoiste, au consim¬ 
ţit fnsfârşit să arunce in braţele Rusiei 
Sovietice Europa Orientală, crezând că se 
salvează pe ele inşile. Mai mult: crezând 
că au dreptul să ofere din trupul altora 
cadouri pentru faptele de arme ale solda¬ 
tului sovietic, ajutat de industria aliată. 

Dar ne surprinde şi ne doare că oameni 
de Stat români, au putui contribui la acea¬ 
stă situaţie. Lor nu le era permis ceeace 
străinii şi-au putut permite: cesiunea en¬ 
tuziastă a fruntariilor naţionale, wianevre 
cu esenţele româneşti*. 

Este preferabil să se spună adevărul: 
capitulare,, incovoerea niomentanâ sub tor¬ 
ţă! Basarabia şi Bucovina de Jitlord obiec¬ 
te ale unei prSsi directe. Nm armââipme 
adeyimm la mmeHare şi jăcmatm 

cu dOdt nuBt cu c4i Ramdmii, 


LIBERTATEA 

doreşte tuloror Romanilor si cititorilor sai 


LA MULŢI ANI! 


lupia. 

Desigur OccideniaBi r^n cu paşi re¬ 
pezi asupra vechiilor erori, astazi. când 
suni ei înşişi ameninţaţi. 

Noi Românii suntem alături de ei pen- 
irucă devin prin aceasta aliaţi fireşti in 
lupta pentru eliberarea lumii de bolşevism^ 
Dar trebue să fim realişti şi prudenţi. 
Având in vedere că lupta cu Rusia Soine- 
tică va fi foarte grea, ca Ucrainienii cu- 
ştigă peste tot Poziţii şi o importanţă dealt¬ 
fel meritată, pentru lupta viitoare, dar ca 
în acelaşi timp, pretenţiile lor se pot ridica 
mâine din nou până la linia Prutului, 
rămâne să ne întrebăm care este contribu¬ 
ţia noastră? Avem absoluta convingere că 
România poate fi de o importanţă capi¬ 
tala ca baza a ultimei faze a răsbaiului,. 
a consolidării victoriei şi a menţinerii 
Păcii. 

Ucraina poate aduce mari servicii lu¬ 
mei libere, in special in anii critici ai lup¬ 
telor de partizani, dur politiceşte repre- 
intă o valoare complementară. Ar fi încă 
o gravă eroare a aliaţilor—pentru impor¬ 
tanţa Ucrainei in cadrul Rusiei—de a face 
din această ţară pivotul politicei Estului. 
Politiceşte, Ucraina reprezintă şi va repre¬ 
zenta multe decenii încă, o nebuloasă. Ar 
fi o eroare a sprijini politica Estului pe 
o nebuloasă. 

Ucraina are avantajul de a fi mai în- 
lăuntrul Rusiei, dar desavantajul de a fi 
periferic europeană. România este spaţiul 
anatomic de conjuncţie al Balcanilor, al 
Cenlrului Europei, al lumei germanice, al 
spaţiului slav înspre Europa. Romunia 
este o veche ţară de muri posibilităţi de 
sinteză. Nu SC Poate Concepe o politică s㬠
nătoasă a Sudestului .sau chuir a Astei 
Minore, fără vârful strategic al securităţii 
acestora, făru ţară, insfâr^it, cu posibili- 

( L meaz ă in Pa g. J.) 










LIIERTATEA 


7 






i 


h 




V 



ROMANIA STAT SATELIT? 


Inca din 1045 plancaza asupra Roma» 
nici acuzaţia dc stat satelit al Rusiei co» 
muniste. A fi declarat satelitul unei mari 
puteri, înseamnă că, în carul unui con« 
flict armat, statul satelit va suferi aceleaşi 
consecinţe ca şi marea putere, în cventua» 
litatea înfrăn^rii acesteia. Iar, în timpul 
răsboiului, va fi supus aceleiaşi distru<reri 
pustiitoare. Dar, este România un stat 
satelit al puterii comuniste sau este o prada 
a acesteia? Pcntruca un stat sa poată fi 
considerat satelit al altuia, el trcbuc, prin 
voinţa conducătorilor săi Icţritimisă fi re¬ 
nunţat la dreptul dc a se conduce singrur 
şi dc a se supune în toate domeniile inte¬ 
reselor altei ţâri, ale cărei hotărâri le ac¬ 
ceptă şi le aplică. 

Dacă această este definiţia unui stat sa¬ 
telit, să ne întoarcem cu şapte ani înapoi 
si să cercetăm dacă România poate fi în- 
cjidratâ in această formulă. Când la 2^ 
August 1044 ^ ® anuntat la radio încetarea 
stării dc rasboi cu Rusia, opinia rom⬠
nească era împărţita în doua. Unii, sub 
influenta propagandei făcută în ^ră, în 
favoarea Rusiei, erau convinşi că armatele 
sovietice vor trece prin România ca prie¬ 
tene si că, datorită hotărârii de a întoarce 
armele contra Germanici, ni se vor impu¬ 
ne, prin tratatul de pace, condiţiuni ac¬ 
ceptabile; deascmcnca ma^ credeau în svo- 
nul că, în scurt timp, vo» ateriza la Bucu¬ 
reşti câteva divizii engleze, care trebuiau 
să dea popiilât ici >ieuranf.i ea nu este 
satd ia discreţia uriinitcioi ruseşti. 

Alţii—cari cunoşteau istoria Rusiei şi 
tendinţele imperialiste comuniste—îşi da» 
scau seama că Rusii, odată intraţi în ţară, 
nu vor pleca dc buna vec. Marca massă o 
populaţjci, presimţind cu instinctul el s㬠
nătos prăpădul care »e va abate asupra ei, 

23 AUGUST SI BASARABIA 

/âltlc dc armonizurr virilj jfi 

iTcati^irc a atâtor oriz<mturi. .\it se poate 
rtuliza 1* Vui f europeană. fără o lu^fnânic 
alezata fu ran^il imporian (a n /trca~ 
su'ă. t iwr fiH este com ţrn, de ai tentă afir¬ 
maţie, studieze istoria România, iu cele 
mat lUf^tdJe cemjuncJttri aU uUifftrlor secole, 
au arătat un sifnţ iiu al Statului. 

Principatele Române, ta formulă />u/i- 
(uă in cadrul situaţiei de atunci, suni o 
reunită. Au plutit dar nu sau scufundat! 
Imperii sau sfărâmat, PnncipaUle Ro¬ 
mâne au dei rnit Rofnânia Rimiânia va da 
o Limtrilmţie fundamentală in viilor 
Aieastâ contribuţie sotiată astări pe toţi 
Românii din afara frontierelor, dcocamda 
tâ. Românit vor răspunde la atest ape!, 
fietare după puterile lor 

J Ului insă de tevenduatr proprio tisa a 
Jiasatăhiri Puc ovinei, nu poate fi altul, 

intfpând dela J j AitpusI j().ţ4 inioaee. di 
tât isturii al RomânUto, marcat 

dl către (•uvernu! Xaţwnal dela { tetiu 
(tuverniil Saţuatal dela i’tetia fcprezin 
to in prioinl rând lucidUatea poltiua şi 
earttpran tintu 1 f.'att>art a Riunânibo lare 
s'ua putut esprima, tn JinlJiu^ faţă de 
'aluat IU tnata ţa ni pnn jj Aufust şi 
pun Unai\ uU l) lut Molot> u 

dnii nonpulnaţt nu au li uit ui entomut 
instinct isfitrn uf Mi\ioni l 1 ţ’ionare S'tiu 
*pnt io tiLi-fton; Je JeluUu In pr^ddeme 
undure n ohahtle, nei/bsi i ‘ und iiu/i»' 
hadu Ins islam ut-u 1 um uta insislut 1/ fu 
trei ut, ayupîu tdni (tiivemului deiu \ irnu, 
dri fa toloană \ ,'flebtala ti fCiktfnţn r< - 
muiudi if, ttiinduufea Jiusarubtei şi 
liuuoinet de Nord 


trăia cu spaima în suflete; o marc îngri¬ 
jorare apăsa asupra tuturora. 

Trupele depe frxmt au primit vestea cu 
surprindere şl cea mal marc parte a osta¬ 
şilor s’a bucurat, crezând într’o întoarcere 
acasă. Dar această bucurie a fost dc scur¬ 
tă durată—numai câteva orc—căci arma¬ 
ta rusă nu ştia nimic despre armistiţiul 
anunţat dc Rom tini, şi toţi ostaşii care 
dcpuscscră armele au fost declaraţi pri¬ 
zonieri şi transportaţi în Rusia. 

Nici ceilalţi, cari n’au cănit prizonieri, 
n’au avut o soarta mai buna, căci conform 
armistiţiului încheiat abia la iz Septem¬ 
brie 1044, România şi-a luat angajamen¬ 
tul sa pună la dispoziţia comandamentu¬ 
lui rus ccl puţin 12 divizii care să lupte 
contra Germaniei. Soldatul român, întors 
acasă cu gândul să«şl pună familia la ad㬠
post de ru^, a trebuit să in iar arma în 
spinare. 

Guvernul Sănătescu — constituit în 
noaptea de 2^-24 August 1044—, era nc 
putincios în faţa desordinilor, jafurilor si 
crimelor sovietice, precum si a atacurilor 
date dc formaţiunile politice comuniste, 
camuflate sub diverse denumiri. Prin ar¬ 
mistiţiul semnat la 12 Septembrie 44, Ro¬ 
mânia a Intrat complet în puterea Rusiei, 
lată CC scrie Markham în cartea lui, ♦Pa 
Roumanie sous Ic joug sovietique'»: 

♦Cef armistice ll\ ralt la Roumanie pleds 
ef pA>jnir> lic> â l lluU'n .SoviA'timu' et | 
monfr.iit qne Irt (jr.uuK' ltrel.i>;ne le»» 

LtaU-Uius avaienl capitule devant ia Kus- 
sic. Le TiSultat du coup d\Hat tente ct 
realise par Ic Roi ct Maniu a ^tc de faire 
de la Roumanie un n^lat vassal dc PUnion 
Sovlctiquc,* 

♦Pa Russle avalt donc offlciellement le 
pouvolr dc ccvntrolcr Ies lournauK, la radio 
et Ies ri^unions, de suspendr%' Pactlvlti^ dc 
toutes Ies organlsations, d’arrcter tout rou- 
main cn le declarant criminci de guorre 
ou cnnemi des Alll^s (de ITP R. S. S.), 
Pilc pouvait cKiger Ies somines qu'clle d6- 
sirait pour couvrir Ies dv^penses de la gue- 
rrc, prendre tcuitcs instalations ct toutes 
Ies usines commc butln de guerre. P'nin- 
bassadeur des Ptats-Unis ă Moscou con- 
sentit non seulemcnt ă tout, mals angagea 
fortement la Roumanie ă accepter, corn- 
me Uit Ier eii IP40, avalt press^ la Rouma¬ 
nie de donner la Bessarabieă PU. K. S. S.* 

Dejtl armistiţiul Impus Romanici a fost 
atât de dureros, totu;) ar fi fost suporta¬ 
bil, daca după semnarea tratatului de pace 
s’nr fi îngăduit sa-şl conducă destinele ca 
stat independent. Ace.st lucru nu numai 
Că nu sa întâmplat, dar, chiar în timpul 
răsboiului, Rusia, ,fdr»i iilciun fel de me- 
naiainent pentru aliaţii ei, şi-a impus 
voinţa la Bucureşti. 

t abinetiiISanătescu remaniat Ia4 NJoem- 
brie 1044, prin introducerea o 6 Miniştr 
conuinisti, a lost înlocuit la 7 Decembrie 
cu guvernul (j|. Radescii. ( omiiniştii din 
guvern, diipn vicita i acuta de (iheoi ghiu 
Dej la Moscova, au început o campanie 
obstrucţionista, cu t«'ndinta de a răsturnă 
si acest guvern comunist, spri|inlt totol de 
ruşi. In urma inţelegeni ilinlie Anglia şl 
Rusia din 1 oainna anului 1044, prin care 
Anglia Ienunţa la orice intere«'ntie în Ro- 
m.uiia pentru a-.sl asigura iidluenta in 
(iiecio .si, pe ba. a acordului dela N alta, 
Rusia isl putea permite orice lei de ac» 
liuiie în Rom aula. Sunt cnriosciite eveni» 
meritele care au pre.'^idat la iidaturaiea 
guvernului Kadescu. Sosirea lui Vişinski 
la Bucureşti, violentarea volnţii Regelui 
si InstalaiVo guvernului (iroza, au pecei- 
luit sfărşltul unei democraţii, care şl aşa 


UN STRĂLUCIT PRIETEN AL TARII 


NOASTRE POETUL ADRIANO DEL VALLE 

Unul dlntr* «l m«l buni ,1 m«i MrAlucIţl prieteni pe cere ncmul no.irn tl num*r4 
In Inmc* llter«rA «panIolA este, (.>r.i tndolaU. m.»rele poet Adriam» del V .lle 

NlAseut tn tn SevlIU, Adriano del \ alle adine tn poe i,s modern.» spaniv.l.» 

toatA lumina ţl cnuberanţa meleaftirllor andabife, depe rare .s plecat v»d(iiloar,» l i.sMn 
spre tronul Romei imperlalt. 

In anul loiS a Tnflinţat tn Scvilla revista (irr.io, iar mai t.»rîiu, in colaborare m 
poeţii V'tlIakSn, Ruenciia şi I losenf v MaraiTiSn, revistele de mare r.»sunet pe atnnel, 
Pape/ l/e Alt/uvas şi A/ed/od/u. 

Din 1018 pânA astazi, colaborează la cele mal Importante reviste literare <1 de arta 
din Spania şl din America dc Rralu spaniol. A obţinut diferite premii literaro, între eare 
«rremiul Naţional de l iteratura losr' Antonio Primo de Rlvcr.r^ pe amd 10,1, eu vo- 
lumid de versuri, . irp.i Fltl, publicat de I ditura .\frodlslo Asniado din M.idrid. voimn 
care, în scurt timp, a ajuns la ediţia \’-a. 

l a tiMdiţIonalelc locuri I/orale a obţinut. In idtii»)li ani, cele ntai Importante pretml. 

Deşi se apropie de şasercci de ani, AdrI.ino del Văile este Inca in plina ascensiune 
poetica. In timpul din urm,», a scris un num.tr dc poeme dc o ma|esfuo.isa viziune -I 
vigviarc. 

In revista Mâstil, pc caro a condu?«»o timp clo câţiva ani, după vlctorl.i armatelor 
lui I ranco, a publicat entuziaste articole dcspiv frumuseţea ţarii noastiv şl ileşpre eroicul 
ei tineret martirizat, 

De mai mulţi ani, aivst mare prieten al nostru ente tlirector al revistei ile cinemato¬ 
grafie Primer Plano şl şef al serviciului de propaganda în Institutul National al C ârtii 
Spaniole din Modrld. 

Mal jos dam textul unei poezii, pe care Adriano del \ alle a închlnat-o României, 
text care a apărut, la timpul sau ,în revista iuircilasn din Madrlvl, 


A LA RUMANIA DEL 
POETA ARON COTRUS 

loluntiui eu ifiie luihito 
la costunihrc de los dtose.s, 

LentOf cl fluir Jel Danubio 
se icba el paisaje a la espultia: 
cripta del pet v del sance, 
teclnimhres de astronomia,.. 

/.'Ut, inmortal Rumaniaf 

tuirpatos, huesa erljildo 
por tas hhoes, hueso a hueso: 
cada rama un ave ft^nlx\ 
cada piedra un epitaf io. 

V r/l Occidente es tu vu/igrr 
la fronteruf todavla... 
lAvef inmortal Rumaniaf 

Suci tas las hridas del impetUf 
sal ta el petnileo entre la.\ rosas 
y el ruiseiior cmij^rante 
deja enterrado su arpegio. 
fiaja en las nuhes el braza 
del Arcângcl que te giiicn,. 
lAve, Inmortal Rumaniaf 

Adiuano oii NAiii. 

2 ile Abrll, iQt?. 


ROMÂNIEI POETULUI 
ARON COTRUS 

( 1 eaiiiitcvc lio Avv>o t olroş.^ 

înalta iolumnuf in cată traesă 
obiceiurile meilor. 

Ifuet, curgertit Dunării ifi itnAicrf 
/cl spate ceisajgiul: 
cripta a peştelui >/ a sa/cielt 
coperişun Je astronomie,.. 

.’Ue, Româ»^e nemurtftMrel 

€^arpaţii, mormânt ridicat 
de eroii fd/, os după os: 
orice creanţă o pasăre fenie, 
orice piatră un epttaf. 
la soare^asfinte e sângele tău 
ş/ frontiera fu, incă... 

.'\i r. Românie nemuritoare! 

l ihere ale avântului frâne^ 
ţâşneşte petrolul intre trandafiri. 

Si privighetoarea pribeag ă 
işi laşa înmormântat cântecul. 

Pogoară dintre nouri braţul 
.•\rhangheluluif cate te călăuzeşte,,, 

/Ur, Românie nemuritoare! 

Adhiano du V'Atir, 

1 Aprilie, 1041. 


nu moi exinta decât doar cu numele. 

Iar în acest răstimp soldatul român lup¬ 
ta spre \ est, pentru o democraţie care 
n a ţinut seama ile jertfa Iul si pentru vic’« 
tofia unul comunism care acasa îi sugru* 
ma neamul. Cî mal cumplita tragedie mi 
%e |)oate Incblpui. C ât de puternica a fost 
disciplina In caic a fost educat acest osta> 
si cât de maie a tost sufletul lui, pentruca 
sa-şl |>oatAt iriiraiige desamagirca care*»! 
macină voinţa »>i sa lupte pentru acei cari 
îşi batea ioc de lamilia lui şi-l leltiiau avu¬ 
tul. Dar, pe eât de .stiahielt a fost sacrl^ 
ticlui lui, pe atât a lost de inutila iertta 
sa pe altarul sfânt al Batiiei. Toate ca 
atunci, câini sc alia victorios la Biida'' 
Testa sau la Tiaga, alaturi de calaid lui, 
in modestul lui suilet Inca mai llcarea o 
sperata, gândul ca totuşi întois acasa, va 
putea duce laraşi o vieaţa tihnita. De 
unde sa ştie el ca din puţina lui speian- 
ta, nimic nu se va realiza? C and oameni 


politici cu grea i a.spundcre tn faţa ţarii 
mi şbaii dat seama de imensele suferinţe 
care sc voi abate asupra celor mulţi- nu 
numai asupra celor acuzaţi de fascism—', 
chiar s| asupra lor, reprezentanţi ai de¬ 
mocraţiei. 

Si atunci, ilaca asta este situaţia, cum 
poate fi socotita România stat satelit ai 
Ku.siei Sovietice? Unde este volnţ.i popo- 
tulul care sa aprobe acest regim? lltule 
sunt Ieprezenlanţil Iul legitimi? I xlstenţa 
la conducerea ţarii a unul guvern vie crea¬ 
turi ale coniuni.smidui, sprijinit pe armata 
ocupantului, nu Indieptvtţesle şl nu justi¬ 
fica cpitetid de satelit. 

România este o ţara sugrumata de Rusia 
şi iiu satelitul ei. Toporul român face ne¬ 
contenit apel sa 1-se recunoască dreptatea, 
si atâta timp cât mai exista un Român 
IU hotarele ţarii, sau in afara, strigatul 
lui va răsuna peste lume. 


L IMiîl; \ a j . j j 


T. L. 
















LIBERTATEA 




«MM 


S T X R I 

DIN SPANIA 
MadrM.—Vinrri 50 NoetnbHc •'« oficiat 
in Capela Ortodoxa din locaUtate un pa 
rastfu pe u f ru odihna sufletelor Ini Comeliu 
Codreanu ai a camarazilor sal, căzuţi acum 
13 ani pentru credinţa lor. 

MadHd.—In ziua de 8 Nocmbric. Sfinţii Arhan- 
ohdi Mihall si Gavrll. un ServMdu Reliflios pentru 
ziua M S. Regelui Mihai a avut loc in Biserica 
de los Padres Mercedarios. Ser\ncjuJ Reli^s a 
fost oficial in rit oriental de R. P Amalio Ordo¬ 
na. Au participat reprezentaţi ai autoritarilor spa¬ 
niole. MonseftoruJ Kirk. personalitati representand 
celelalte colonii si întreaga comunitate romaneas¬ 
ca La Sfârşitul slujbei, comunitatea a trimis o te¬ 
legrama de felicitări Sux'cranului. 

O TRISTA ANIV'ERSARE 
Din iniţiativa si in prezenta Monseflorulul Kirk. 
conducătorul MiMunllor Unite din Europa, s a 
comemoraL prinfr un serviciu religios care a avut 
loc în ziua de 2 Decembrie a. C-, In Biserica Las 
Salesas din Madrid trei am dela desfiinţarea 
Bisericii RotnAne Unite. 

Acest act al punem in afara de lege al Bisericii 
Unite, sav-ârsil sub pretextul revenirii la Bl.scnca 
Ortodoxa, .se încadrrara în şirul dc raasun luate 
metodic dc regimul comunist pentru alungarea Iui 
Dumnezeu si a tuturor esenţelor creştine din sufle 
tul romanesc. Acţiunea improtiv'a Bisericii Unite 
a început inca din Iulie 1948 si sa desfa.suraţ 
permanent sub conducerea directa a Ministerului 
dc Interne In fiecare localitate, autontatea poli¬ 
ţieneasca sa presentat preoţilor uniţi pentru a-i 
obliga, sub ameninţarea deportării .sau arestării. 

53 Lscaleasca un formular de abjurare a crcdintei. 

In noaptea de 28 spre 29 Noembrie 1948. toti 
cei sease episcopi uniţi precum si peste 700 de 
preoti au fost arestatL O alta marc parte dintre 
preobi care au refuzat sa-si paraseasca credinţa, 
au rensit sa fuga si sa se ascunda in oraşe sau 
sa ia drumul codrilor. In sfirsit la 1 Decembrie 
1948. regimul comunist a desfiinţat ti formal, 
prlnir un decret lege. potrivit caruia cultul a fost 
mierzia iar toattr bunurile Bisericii trecute in pro- I 
pietatea ataudnL 

Sf4nta Liturghie a fost oficiata de Părintele 
hAfSE^. ccmducaur^ Ifitxhmn Române Unite din 
^ucem. 1B prezerv Vntregel rntiailî române din 
Madnd b a nunaeroasr penosalltati române si 
Io predica adânc «imtita pe care Pann 
tele Miîfler a TX>stit-o, Sf. Sa a desvalult scopunle 
atee si antiromâneşti ale regimului comunLst. duş¬ 
manul de moarte al spiritualitatif creştine. Deşi 
actid de desfiinţare al Bisericii Unite Române a 
fost executat cu colaborarea unor ierarhi ortodoc- 
^ ai In a Patriarhului Justinian. el nu 

«partiae Bisericii Ortodoxe. Biserica Unita a fost 
aruncata in clandestinitate unde traeste acum si 
mai vin, făcând pretutindieni do\^ada martirajului 
creştin ai românesc. 

Fastul ca numărul trecitf al ga zete i noastre se 
afla pracne sob tipar in mooentnl in care Moo- 
senionil fCirk a rostit o emotiooanta cuvântare 
tn fata comunităţii române din Madrid, ne-a îm¬ 
piedecat arunci sa redăm integral spusele S. S. In 
numărul de f^a. conform prosusiunii făcute citi¬ 
torilor nosfTi M pentruca socotin: demnr de a fi 
curtoscale de toata lumea gândurile si dragostea 
ce w poarta un mare Român prin adc^uiM*. vom 
T fda ţos. textual, cuvmfpir Inahtdu: prriat. In 
;,:Eba care au fost 

"Mepdaaws. M/*souru.'-. 

hlex cherx ir la Ro.:n:.aiiir. 

Avec ve*r‘- h---r,,ri.Uarr.r pemusaiort je rr. adrrx- 
a \-ius daii^ ’a îarvgue maU-meilr du Chef 
dî- cctpe Orârrztale—Son Eoiuvencr le Car- 

dioa! T is se ^n *. ejui vota mvme %rs asilutatioris 
le-t p\^i afiectueies anis< gue ta bcnethction. 

]r vctii apporte riMJ la B^oedictlofl pasemrlk 
Or botiT SaifM Pere ]r vtr^irt du Obrisi sur la 
zj^^j ir a pfe.de li y a <|uekţues fourt aver unr 
X. pf«/<r^dr aur U Roumaoie er <jui x in- 
tefrsAr irrtouî a 1 affbcncm des c/>eur* m rziî Le 
Sa^r.» Prrr. par Sa grâc# a ben r<grrr 
en Ecpagcr. rf vouă envoie a Lhacuft Sa fjer-r- 
toace partiCuIieTr 
De ma part. |r vouă salue 
o-rtu II m es( ori grand boemrur ef ur*» 
d etrr cerţr fo»a-cii paroii vou 5 
rousuAit^ Commr vous ir xavez fut r.y/o 
pr,vîirgr heurrux de travatlWr darii fhirT 

payt prr.dafi' pî\,\«riri cr/vir? de»- 

otadlr! I ai appm « ia R&umari.r r* %on 

brav» prupW O fut ur jour U«g><ifer pr/or 
posar U MtMaon Dipiomatioue Papal? p 

V a o» OA. Ies rarytm» de rt Wt rT».-> fr..i du 

pruple rousfeilin nou» ungeri M de cfiiiUrr R»..j 
matue re Imcaone drmert mm» l» l^a.# pe,.ţ/^ 
roumaoi qia a tar»t «ofefirr* ?-? q.j? r.jnnr.ur dj 
AC/ulfiT <a prru-^ jîrfy-i <.rL«rlW 4 y if,* * '.rr 

murticcr 

Cr fw» poui î«f>Ă; *.;r. da r. • 

ierr avec vouă cher dmr^ ir v.. 

r» -v/irn fetru cr vr • >--• r-jr 

iei ><rur» W fer,-. D«. v ;* .r 

v>.*îfrfef*;'r ct irur utiva-re r« ţSEnsxir-n! â» v. 
ir/MrrtV-K >w Ce ' L perufr,. 

tiirr ci>cp$ r.rT r.r !.>«r 1 rKSr.f d' 

Ws .^V i Xwlt 

y rr><wr* a «’«■», Dlii‘ d» 

r Pocna&.a‘ 

Sue. .r TtaArfe4^,î fr a ;>,v: cj. 

•-rfiU i/-. 5 :^,- a â V ioridrr r. *<“ ii 

Rrhgxo» ef dr pr^t prupir . 

<3 P,Ap«gr«r '-mtlr *Qfcir eăprr?_/r, * r *,*./, J j 

pov»/ e«r.ra^ r kr fi.rafr..a.: di r.*":'-. . 

iJ M âacii. iri tf jt-j ■ i,i 

rEitfc^ dr lOlrrAT M 

« ^cmfia ia t a nu aux aoAonte» dy fr.o .,-r.. rr,. i.- «• 
oJ yr>uf ,r^f *,de r’ U D u 

d‘ 1. .rs.r de îr 


turnului “SPASSKY' 


UMBRA 


SUB 


rîJm 






IHMUCCCf 




VreiAf*i -* 


Timbrul postai, sistem al lumii moderne de-a 
prezanta istoria in imagini, constitue in acelaşi 
timp mijlocul ccT mai eficace dc difuzare si po¬ 
pularizare al ei. 

Vieata Statelor, cu gloriile trecutului sau înfăp¬ 
tuirile. in toate domeniile actiuitatii umane, ale 
prezentului, este înregistrata pe aceste bucatele dc 
hârtie, destinate a deveni dealungul lumii amba¬ 
sadorii anonimi ai geniului si virtuţilor unui popor. 

Conştienţi de aceasta realitate si de enorma pu¬ 
tere de pătrundere a timbrului postai in toate 
straturile sociale §i in cele mai îndepărtate col¬ 
turi ale lumii. Sovieticii întrebuinţează, cu diavo¬ 
leasca maesfrte. acest sistem, pentru difuzarea 
propriei tor doctrine cât si pentru a mistifica is¬ 
toria. tradiţiile si aspiraţiile acelor tari pe care 
destinul vitreg le-a aruncat in ghiarelc necruţ㬠
toare ale monstruosului moloh. 

La ordinul Moscovei, slugarnica si înstrăinat a 
cor.dai.crc a Hepublicei Populare Române intepc 
prin a imprima si rasphndi prrtretele corifeilor 
revoluţiei marzirtr. pentruca treptat—pe măsura 
avansului boltevizarit-^sa substitue gloriilor ni vir¬ 
tuţilor autentic româneşti, personagii si fapte care 
nu au ntmu comun cu Poporul Român sau cu 
trecutul lui 

Upute dr orice spiritualitate—si deci de p ti- 
hJiteft-f dr u fi originale in concepţie — marione- 
icfc dsiz fiucurrsti mulţumesc pur si simplu sa 
-n.fHrzr tiisTTle timbrelor poştale ale vecinei din 
RstarU Prtr, ^rrsi trucaj. Six'ietele urmăresc un 
dublu eeiultat pe droparlv. tn interi,>rtil Repubfi 
*• de a ^vidrntu» autofu,rn,l<>e că orice le- 

‘ura ru trei. atu! p opeiu j încetat virtual la 2) 
prrgatindu-i sijfel sufieteate pentru 
- /iu /</> »/in Uniunea Repuhltcrlor .S,- 

rw fue pedt mJta m reâitarrm si cons lidarra in 
triirtur m faJ^ri h.r m^jovitr asupra apartertm- 
!ci ţr-.LT’pipoormior afaiu din 
: ir -p:an 


Clişeul alăturat reproduce o parte din produc¬ 
ţia timbrofUa a Republicai Populare, timbrele asa- 
zise româneşti fiind încadrate de sursele directe 
de inspiraţie soufetica. 

ilustrarea sloganului: '"Lumina vine dela R㬠
sărit" este reprezentata prin reproducerea aureo¬ 
lata a "Turnului Spassky". din Moscova. O mana 
tainica ridica pretinsa perdea de intunerec aşter¬ 
nuta peste poporul român, si-i desvaluc isvorul 
de lumina, dela care. după comentatorii dela Radio 
Moscova, "neamul românesc—dc origine slava — 
a fost îndepărtat prin interpunerea unei cfici con¬ 
ducătoare intelectualo-burghezo-caoifalista. susţin㬠
toare a romanităţii acestui popor". 

Nu pot sa uite secofele dc lupta inversunata. 
in care milioane dc Valahi s'au împotrivit cu 
hotar/irc încercărilor răsăritului de a-i sugruma 
pulsul romanic, unica ptedeca care a stat mereu 
in calea unit aţii slave si cred ca acuma a venit 
momentul împlinirii acestei dotinfi. 

Anihilarea culturii si intclectuahtatii româneşti 
SI abrutizarea masselor—prin condiţiile de vveata 
subumana create—tinde ta inlaturarva oricărei pt^- 
sibilitati de rezistenta. 

[.enin. Marx. Stalin. Puskin. l^imonosov. Rc- 
pin... reprezintă astăzi, (n univers, cultura ro^ 
mânc4ssca. Arta oglindeşte linia si stilul io^*ictic 
iar medaliile si decoraţiile pregătite pentru a 
răsplăti slugărnicia si zelul drstructiv. sunt re¬ 
produse după şablonul U R. S S ului. Uniforma 
luTifasa care rer>refrf ar trebui sa îmbrace cfortui 
lucratitrului s/akamn^ise. ascunde diaira sufletul 
incarcat dc ura si păcate al politrucului comunist. 
Verdictul u l,‘*t pronunţa! de Moacoi*a este 
•uficitnt uz privim noua stema a replubUcit popu¬ 
lare (încadrata in thseu de acelea ale fostrtor tari 
Baltice Estonia %i Letimia) pentru ,i infretari 
.y-, .irfa i.are ar d,-et o nume tarii nnn/tncsti acera 
a uziet a 17-re RepublUt sovietur Insa... ^Sar- 
lyatii nu .ti-au .^pua inca ultimul cuvânt 

r A p 


S TI X^ 1 

americana a avut loc la Mdnchen. Adunare.*! Ge¬ 
nerala a Comitetului Românilor din zona ameri¬ 
cana a Germaniei. Un număr de 97 de pertoanc 
au fost reprezentate prin delegaţii. 

După cuvântul de deschidere al D-lul Dr. Cons¬ 
tantin Sassu. Preşedintele Comitetului, .Va citit da¬ 
rea de seama asupra activltatU Comitetului, Ra¬ 
portul Comisiei de cenzori si De.scarcarea Comi¬ 
tetului, care a fost aprobata In întregime dc către 
întreaga asistenta. 

S'au prezentat apoi Statutele nouei A.sociatii a 
Românilor din Germania de Sud. care deasemenea 
au fost aprobate In unanimitate de către partici¬ 
panţii Ia Adunare. 

Procedându-se la alegerea noului Comitet al 
A.sociatlei Românilor din Germania de Sud. au 
fost alese prin unanimitate de voturi .si ovatluni. 
următoarele persoane: 

Dr. Constantin Sassu, Preşedinte; Col, Dumitru 
Alexandrescu. Vicepreşedinte; Prof. G. V. Cârs- 
tcanu. Secretar General; Av. Lauiian Tâlnarîu, 
Casier .si Adtor. dc bunuri. Prof. foseph Matelka. 
Av. Popa Vlrgil. Loco'. Orc.ste ^tta. Dr. Blajlu 
Augustin, Av. Gh. Gudi. Gh. Branca; Gh. Tase, 
membrii în Comitet. 

Comisia de Cenzori a fost constituita după cum 
urmeaza: 

Scarlat Prescornitoiu. Preşedinte*. Gr. Scorochlr- 
)a si Petre Vaida. membrii; D. Leonties, Ion Ba- 
dcscu si Petre Pop, supleanţi. 

Cu ocazia zilei onomastice a M. S. Regelui 
Mihai I. Sf. Sa Părintele Ftaviu Popan a oficiat 
la MUnchen, în ziua de 11 Noembrie a. c.. un 
Te-Deum. 

Germania .—In ziua dc 28 Octombrie curent, s a 
tinut In Kdln adunarea generala a Asociaţiei Ge¬ 
nerale a Românilor din zona britanica a Germa¬ 
nici. Au fost prezenţi 41 membrii si au fost re¬ 
prezentări prin delegaţie scrisa 145 membrii. Cu 
aceasta ocazie .sau votat, între altele, noui statute, 
conform carora numele Asociaţiei se schimba în 
Asociaţia Românilor din Nord-Vestul Germaniei. 
Noul comitet ales cuprinde pe Domnii: Prof. Vin- 
lan. Preşedinte: Maior Alexandru Paunescu. Vice¬ 
preşedinte: Avocat Gheorghe Acrivu. Secretar Ge¬ 
neral: Marin Tosca, Casier: Nicolae Paul. Avram 
"'Tacarie. Marin fana. Constantin Dobre, Vafrriu 
Custura. Membrii In Comitet, ta comisia de cen¬ 
zori au fost aleşi- Av. Alexandru Sugm. Ştefan 
Tiu. Dumitru Mihai. Iile Movila. R. C e o g Hr sCu, 

Germania .—Asociaţia Românilor din Germani 
de Sud a sărbătorit Sâmbau. I Decembrie. Unirea 
Ardealului. Dn lipsa de spaţiu, vom publica o 
dare dc ^rama mai detaliata In No. următor .il 
ziarului nostru. 

PRIMIN SPRE PUBLICARE 

"In dorinţa dc-a raspăndi.sl a face cât mal 
cunoscut scrisul românesc din pribegie si publica¬ 
ţiile despre poporul si tara româneasca# 
tat un centru de distribuire la Biserica Ortodoxa 
Româna din Nesv York. 

Astfel, anunţam pe aceasta cale pe toti redac¬ 
torii publiciştii si editorii diferitelor publicaţii ro¬ 
mâneşti sau despre poporul român si România, 
indiferent de limba In care sunt scrise, ca vor 
putea sa ne trimită cel mult facum pentru înce¬ 
put) 5 exemplare din flecare publicaţie scrisa In 
limba româna sau engleza si unul sau doua exem¬ 
plare din flecare publicaţie scrisa In alta limba 
decât acestea, indicând totodată condiilunile cu 
cari ne vor fi trimise. 

Un exemplar din flecare pucJicatiunc va fi pre¬ 
dat bibliotecii parohiale, care păstrează tot scrisui 
românesc din pribegie, pentru a fi predat Rom⬠
niei atunci când va fl eliberata. Orice donaţie este 
binevenita si sc primeşte cu mulţumire. 

A %e trimite pe adresa; 

The Reverend Vasile Hatcgan. 

50 West 89 Street. 

New York 24. New York 
U S A. 

Din Australia.—Ne vine ştirea din Australia ca 
a fost înfiinţata de curând ' Asociaţia Rom^ilor 
din Australia", cu sediu) in Sydney. New South 
Wales. 9 Carlos Rd Ahtammon. 

Prinlr'o scrisoare care ne-a fost trimisa la re 
dactie. secretarul asociaţiei. Dr. Consl Uniaru. 

Ist espriioa dorinţa de a lua contact cu alte aso¬ 
ciaţii româneşti din straioatatc. 

Dbertatea urraza nouri asociaiit o vicati rod¬ 
nica dc afirmare românea.sca si o conlucrare cât 
mal activa cu urupuriir de Români stabilite p« 
alte meleaguri. Fiecare poate si trebue sa colabo* 
reze. ori cât de departe i ar găsi de tara. la lupta 
de elilierarc a neamului. 


•’i fa^rr l {topr.n*ihU pour ruju^ aldr« 
Air?-.* :r .vji» vers voyx, cher» Rou- 

a.au»t vc^ffe %tr.rUr>ir pour tr«*. aille-r. avn 

pcase vous, jvxif nou» prtparer «u |Oiir 

-4‘“-~rT3 i! r^iea*-. ir: rt ,.u r^Mj» prrurrons 
3*0 Rc>.jtr sts e pijuf r#t^i|u 1 EgliK 
h’Screir Ds-u ei d. r.rAxr f^atrii o sera fou 
i4-:T U p}.- *.ux.rT< âe atJer U.u\ 

Je pr.â- df f-eir, lif.rrrî.rijf «ppcl MoO 

Sfai deuf rst vt»*»* vervir tir îinr» n rHt 
Cvf.i ţm>At \r tr^v.^i! ) aur«i t-- 

n d- U , .:e.ţM-rştU,m de ( dr 

VO..,£ . r»-. Afil-O.M fl , rr.vi rr.j ;#' t#TMHt dfen’. 

An f %rml d euXente si d h^n.. .r. y- at.t, cu .j l . 

nir t^Air Saiole Egliw* n u Rownanie r». < 

auT.ofts tom troaise^ni i «uL«nt piu» glorwuibs % 
*AfCii4rn il e.f juste n 

’ '■*r*isâtof. su cnob d« L? eu el gue noua Lui ţMWB- 
rx.rttujnt rtoerr amo^r rt nutrr UsyauU ra gur 
Ryi de crMur-, lexas-Chnsl. le Uot du 

Ci I I > u r rn ryvu bri»ir rt puisse-l-iJ aus-^» 
.jâr.it răt.fi- i.-ff Rc,.:frai..f ei tous ceox gul v 
vivrot rt V v..r4iffianr' 

F. ..t-r II l-> rt ^iVfcse-t-ll leor dur.Mz 


du £ouf-ge rt de la forte po«ir luttrr dans cettr 
lutte juste, rt Lui rrster tidClrA jusgu fu boul. Kt 
puissr la r_a;nte Vl^rgr firure «.K.tv Mere nous 
pfotCgj-.^- etrmellcmenf, nou» srs tnfants dc la 
Roumar:!? par son infaillibie ef puissante inter- 
ferce^ssuHi. 

Madrid Compatriotul liostuoi D-l Gheorghe 
LIscalest ij profesia la facultatea de litere si lilo- 
vtfir din Barcelona a fost distins la sfârşitul 
lufiei Noembrie, cu Premiul Uniunii Latine !al 

do«Ual. PrensiuJ l-a losi acordat pentru cartea 
Problema Eu/opei svrUa sJ tipărite în llciba 
spaniola sl a aparuta In anul 1940. In Spania 
Atrrasi carte a făcut oiiir^tuJ studiului candida- 
likrr la exainc-nui de doctoral ai f^acullatti dc 
Stimtr prâitiie din biaJrid. In cursul anului 1950-51 

Toi in lufia N^^oubrle. si lot Iri limba spaniola 
a aparul tu triunatufa O lul Uscatcscu. un studiu 
abiipra lu' Machiavel 

DIN GERMANIA 

lr> Ziua de 4 Noricibrie a . In pş^iAcnlm a 
r €su lOO de Ru£i<ân) s'eniii d:n Intresga t-zna 


S’A PRIMIT LA REDACŢIE 

B I R E.". Anul ■» No. 29 (12)). 

Românul . Nu. 6. 

America Nrelr79. St». H2, »3. 87. 

Ruinânui". No. 5. 

Candela ". Anul I. Nrele 6-7. 

Vatra' . Noembrie 1951 

Builrtin F.uropcenNu 1‘‘ Octonihi^^^ 1951 
Credinţa'. No. I. Octoiiibr*? 1951, 

Buirrica sl Şcoala". Anul II. No. 29 si k* 
Chemarea". AnuJ l NreU 8 si 9. 

.Suflet Românesc ’. Anul 5. Nr. 1-3 

Irulrt te Mărgărite . Anul I, No. 2 si I 

Le Natiun Roumâtinr’. No. 77 si 7H 

l-j Ruurnanie dit Present’ Ostoinbrie 1951. 

Trlhuna'. Anul I. No. 2 

Cle nu trebue sa uitam" Nt> I 

Curierul Creştin . .Sept 1951. 

Carte de Dor No. *1 

România Viitoare' No 5, Oct . Noeui Î^4I 
A murit un Sfânt-Vlritila Huria 
Sfintitorli tiv Icoaru’-Toader lorus . 

Iti mal aduii aminte Doarona Nelu 


k. 


('wi «I undiiitu Mr primeaţi'. A. Hcrraiio. -Av, Vlnu ndoc Pula^o, l.'i. — * 

J 




A 


Haănd 


Iri MAAT’/V F.nti